nevastă şi copii, poate să facă ce vrea.  O împărăteasă... voind să aibă copii a făcut de mai multe ori tot ce trebuia să facă pentru aceasta.  Fetele, nerăbdătoare, voiră a şti ce zicea în cartea aceea.  Să lăsăm să vorbească lumea ce va vrea.  Poate vream să fiu vrun Neron peste-o altă Romă nouă.  Dă, te rog, în jos perdeaua ca să nu mă vadă luna, Roag-o calea să-şi urmeze, voi să scap de ochiul său.  Nu mai rîdea, nu mai vorbea, nici nu ofta, şi nici că spunea cuiva vrodată ce vrea, ce-l mistuie, ce-l doare.  Romînii şi romîncele noastre... au o ţinută şi umblare măreaţă şi prin aceea voiesc să arăte că sînt făloşi pe portul lor strămoşesc.  Unii locuitori, cari vor pereţi groşi, mai aruncă în acel strat de pămînt bucăţi de cărămidă şi de piatră.  Geţii, după cît se vede, vroiau să îndreptăţească reputaţia de care se bucurau.  Aşa cum e săracă ea, Aş vrea s-o ştiu nevasta mea.  La fraţi eu nu cer ajutor, Că n-am ajuns la mila lor – Şi fac ce vreu!  L-au scos de aici şi pre dînsul şi pre fraţii lui... şi le-au spus să meargă încotro voiesc, să-şi caute alte locuri.  Fata... voieşte să fie iubită de atare fecior.  Vreau să mă iubeşti ca un copil cuminte.  Aş vrea să fiu acuma În sat la noi, acasă.  Le părăsise toate de frica singurătăţei... vroind să vadă viaţa în jurul lui.  El îi dăduse lelei Maria să înţeleagă că poate se va însura şi el în dulcele ăsta, şi voia să aibă o ţundră nouă.  Un băiat mai voinicos întreabă pe altul începător dacă vrea să vadă o maimuţă.  Nu sîntem decît nişte oameni flămînzi şi vroim să cumpărăm ceva de-ale mîncării; cred că cu parale o să ne dai.  Şi dacă vrai să ştii chiar tot, apoi află că am avut o aventură galantă.  N-a vrut ori, poate, n-a putut să creadă în nemurirea de după moarte.  Vreau să vă mulţumesc pentru devotamentul cu care aţi primit bolnavii.  Ce om e acela care vrea moartea altora?  Cum a fost dînsul în tinereţe, aşa e feciorul Glanetaşului azi. Îi vrea averea.  Vreau să te simţi la mine ca acasă.  Voim să ne prelungim fiinţa pieritoare prin eternitatea artei.  Aş vrea să-mi fac un ceai, şi stau, şi nu-l mai fac.  De vrei să mor, Să fugi de mine-o săptămînă.  Dacă vrei, poţi să pleci.  Nu ştia cum să-i spună: Radule, părinte, Sfinţia ta...– Spune-mi cum naiba vrei,... numai spune-mi ce e cu mîna asta.   Cînd începi să scrii, la douăzeci de ani, vrei să faci o cititoare să plîngă.  Spuneţi limpede, ce vreţi?  Aş vrea să ştiu..., domnule, ce astrolog ai consultat la Liov.  Pecingină îşi dormea somnul din urmă pe iarbă verde, cu faţa la cer, aşa cum voise.    Cei care voiesc să contribuie la asemenea faptă pioasă, vor trimite obolul lor pe adresa Băncii.  S-ar putea spune că a fost un om fericit, că triumfurile i-au stat, rînd pe rînd, la picioare, că tot ce a voit s-a împlinit.   Slavă Domnului, făcuşi Totdeauna tot ce vruşi.  Vroiai o haină, o pălărie, o păreche de cizme? Tocmeala se face numaidecît.  Cere-mi cărţi, orice vrei, eşti liber să alegi.  Fiecare îşi umple de cîte ori vrea gamela cu ciorbă de pasăre.  Laura Feraru, care-l aşteaptă şi acum,... l-ar vrea lîngă ea zi şi noapte.  Ar vrea să-l întreb de unde ştie că mă ocup de el.  Şi cum, domnule, aici poţi să ai cîte neveste vrei?  Nu iese, mă al lui Teican, eu ştiu ce vorbesc. Dacă vrei, facem şi prinsoare.  Voiau să guste înainte de moarte din plăcerile neştiute ale trupului.  Rafira voise să păstreze familia în jurul ei.  La secretariatul conducerii nu-mi este îngăduit să trec pragul, dar altminteri intru unde vreau.  Puteţi sta aici cît vreţi.  Chiril se uită la el cu încordare, ca şi cum ar fi vrut să stimuleze memoria bătrînului.  Vreau să cred că demersurile inevitabil laudative... n-au asupra ei vreo influenţă nefastă.  Mare-i lumea, eu nu-ncap, Şi mă mir ce rău le fac? Nici averea nu le ieu, Nici iubirea nu le vreu.  Zioa lucru şi muncesc Noaptea voi să odihnesc.  Maică,... De mi-i da unde n-oi vrea, Moarte-mi fac cu mîna mea.  Bade, spiculuţ de grîu, Vrut-aş fi să nu te ştiu, Că de cînd te ştiu pe tine, Nu-mi mai trebuieşte nime.  Vină, puică, după mine De voieşti să-ţi fie bine.  Du-te după cine-i vrea Nu-mi trage nădejdea mea.   În vremea turcului tot şî pisti tot iera slobod: ti duceai în pădure, puneai căciula p-o ureche şî tăiai di undi vrei şî ce vrei.  Cui i-e urîtă lumea Puie gard pe lîngă ie Ş-o-ngrădească cît a vre.  Vrai să te măriţi, că eu îţi trimit pe cutare şi pe cutare.  Faceţi, oaste, voi ce-ţi vrea, Da mai ţineţi cît îţi putea !  Dup-acel m-oi mărita, Cine pofta mi-a găta, Dacă vre a se-nsura.  O mioriţî a auzît şî iera tristî şî nu voia sî mănînci.  Însăram pe unde vream Nici o grijă nu aveam.  Astăz beu, mîn'e mă ięu Pă cărarea care vręu.  Băĝiţă, cu fala mę Poţ iubi pă ŝin'e-i vrę.  Glasul ţi-am auzit, La tine am ieşit. Voiesc eu cu bine Să trăiesc cu tine.  Soru-si-i spunea:...Eu oi să te iau Poternică-n lume Soţioară mie.  Poa să stai, poa să te duci, cum vreai !  Focul de la inimioară Nu mi-l potoleşte-o ţară,... Numa mîndra dac-a vrea, Focul mi l-a ustoia.  Tu rămîi în satul tău. Satul tău e-un mare rai, Te iubeşti cu care vrai.     Bogatul mănîncă cînd voieşte şi săracul cînd găseşte.  Ceasul prînzului este la cel bogat cînd voieşte,  la cel sărac cînd are.  Nu împrumuta pe cel ce voieşti să-l aibi prietin.  Duce Domnu pă rumîn şi cum nu va el.  Nu e după cum vrea omul, ci după cum poate.  Voind să poarte cercei mai buni, îşi pierde urechile.  Nu intra în joc dacă nu vrei să joci.  Vrei să intre toţi în danţ? Pune o muiere să tragă danţul.  Să auzi, să vezi şi să taci daca vrei să petreci cu pace.  De vrei să ai nume bun nu te uni cu cei răi.  Dă din mîini dacă vrei să ieşi la liman.  Unge roţile dacă vrai să meargă uşor carul.  Cine voieşte să se îmbogăţască din plug trebuie să-l poarte de coarne.  Am un leu şi vreu să-l beu.  Cine nu va să frămînte toată dzua cerne.  Nu-ntreba pe om la boale: Voieşti să-ţi dau pernă moale?  Cu bogatul fiecare voieşte să fie rudă.  Cu cît bei cu atîta voieşti să bei mai mult.  Îi sătul de dulce, vrea şi amar cîteodată,  Nebun este acela care vrea să ştie ce se fierbe în ulceaua fieştecăruia.  Şi vrură vrere  în pustinie şi ispitiră dzeul în fără apă.  Şi uită oamenii tăi şi casa tatălui tău. Şi va vrea împărat bunătăţiei tale  Să să laude cu tine Carii ţ-vor numelui bine  Dacă vrei, mai stai, pînă se stinge lumina de la fereastra aceea mare de colo.  Stăi oleacă să mă sui sus, dacă vrai.  Spune, soacră, dacă vrei, Spune după obicei Care-s darurile ei.  Dă-mi, dacă vrei, un pahar cu apă.  Nu mai voiesc a ţinea tăinuit de tine aceea cine sînt eu.  Noi n-am vrea să avem cu dînşii price, Ci am trăi cu toată lumea în pace!  Nu voi niciodată să m-aibi de nebun.  Spuneţi că cutare articol nu trece la cenzură...; ştiţi pentru ce nu trece? Pentru că nu voiţi dumneavoastră să treacă.  Gîndind la tine nu voi să mor.  Nu era vreme de pierdut dacă nu vroia să se întoarcă îndărăt cu treaba neîncepută.  Nu vreau să mai îmi calce nimeni în casă de azi înainte.  Am stăruit atît... pentru că n-am voit să scap prilejul de a-l face să retrăiască înaintea ochilor mei, amintirea lui fiindu-mi scumpă.  N-aşi fi vrut să ştii tot ce s-a întîmplat.  Prietene care întîi m-ai fi citit, N-aş vrea să fi rămas cumva nedesluşit.  Creştinul, ca şi Hamlet, e îndreptăţit să nu voiască a-şi pierde viaţa.  N-aş vrea să mă înţelegi greşit.  Nu mai voia să-l vadă cu hainele vechi.  De-aş avea drăguţ să-mi placă, N-aş voi vremea să treacă.  Puşcaţî-mă, draži mńei, Că nu vręu să mai trăiesc.  Şi Vodă zicea: Nici voi să mai fie, Nici voi să se ştie C-o mai fi pe lume Cu faimă şi nume Aşa mînăstire.  Eu însumi nu voiesc ca să aib amestecare cu dînşii, că umbleteli şi pornirile lor sănt nebuneşti  Cîte fete cu cojoc Toate vreu ca să le joc.  Mergea pren Galilei şi nu vrea de să-l ştie cineva.  Cel tinăr nu vru de să treacă acest lucru, că vîrtos tare îndrăgiia fata lui Iacov.  Întîmplîndu-să de a-l face vînzător, să nu aibă voie de a-l vinde pînă nu da ştire la mănăstire, ca vrînd sfînta mănăstire de a-l răscumpăra  Spune ce vei să-ţi dau eu Să fii veselă, mioară?  Calului îi dete drumul să pască pe unde va voi dînsul.  Mai vrai lapte? întrebă ea pe motănaş.  Cîte flori pe lîngă mine Toate vreau a mea peire.  Cucule, Voinicule, ... Deacă vrei să-mi fii pe plac, Netezeşte-ţi penele.  Armonia cerească a firii murmură Glasul tău îmi pare a fi; Aerul dulce, d-un zefir căldură, Suflarea-ţi parcă vrau a sorbi.  Vîntul spumele tale-arunca, Pe albele ei picioare, vroind a le dezmierda.  Mîndria Vra din cercul ei să zboare.  Eu ştiu c-am suspinat, Dar taina mea e tristă şi va a se ascunde.   Inima-mi jăleşte Dar nu ştiu ce vrea; Nu ştiu ce doreşte Inimioara mea.  Ochii mei au să privească cîte n-or voi să vadă.  Vreai, mi se pare, lună, Să mergem împreună.  Încă odată tărîmul să crească ar vrea.  Oraşului i-s toate cunoscute, Şi vrea să ştie de-s la locul lor.  Nu-i este pe vrute.  Băieţii... le aşezau  pe vrute, pe nevrute pe genunchi.  Ceilalţi, pe vrute, pe nevrute, erau tîrîţi pe această cale „pozitivistă”.  Logodna s-a făcut pe vrute, pe nevrute.  Sau vrînd sau nevrînd, într-o parte dîndu-te, eu... în gura Corbului voiu cădea.  Romanii vrînd-nevrînd cu banii săi pre Decheval... îmbogăţindu-l, el în putere mărindu-să, alte războaie încă mai grele, şi încă mai groaznice  asupra romanilor găta.  Şi trebuie să plîng şi eu vrînd şi nevrînd.  Această zi otrăvită În tot anul o privim. Spaimă ne pricinuieşte, tot norodul îngrozeşte, Vrînd şi nevrînd suferim.   Ochii ceialalţi văzînd Că Amoriul, cu protia Au dat celor mari robia, S-o-nchinat lor, vrînd-nevrînd.  Germenul acestei simpatii (pentru Occident), romînii îl poartă vrînd-nevrînd... în inimile lor  Oricine pleca din Moldova ca să meargă în Muntenia se ducea vrînd-nevrînd la Vrancea.  Din ce în ce mai tulburat de viforul simţurilor sale nu mai ştia singur ce face. Vrînd-nevrînd puse mîna pe un pistol... şi trase, părîndu-i că trage într-un monstru.  Ne simţim conduşi vrînd-nevrînd la luminoasa concluziune, formulată... acum vro jumătate de secol.  A trebuit să ne decidem vrînd-nevrînd, căci istoria e mai puţin umană decît estetica dramă a grecilor.  Impresiunile şi judicata mea au să fie influenţate printr-o părtinire simpatică de care, vrînd-nevrînd, mă tem că nu m-aş fi putut cu totul libera.  Aici, vrînd-nevrînd, trebuie să mă urmezi... într-o lungă controversă, în care filologia are să se amestece cu istoria naturală.  Vrînd-nevrînd, lui îi erau toate mijloacele binevenite.  Dacă se mănţine amovibilitatea judecătorilor e pentru ca aceştia... să voteze vrînd-nevrînd pentru oamenii guvernului.  Dacă n-am ţinut samă de vorbele lui, am ajuns la dîrloagă şi acum, vrînd-nevrînd, trebuie s-ascult, că mi-i capul în primejdie.  Vrînd-nevrînd, porunceşte unei slugi să deie lui Ivan ceva de mîncare.        dorea ca vrînd-nevrînd să împlinească slujba ce şi-o luase asupră.  Am ţinut de rău pe unii oameni de treabă, că de ce aduc în sinul naţiei noastre, vrînd-nevrînd, obiceiuri străine.  Bieţii romîni... ne respectă; vrînd-nevrînd ni zic „jupîne”. Cînd a strigat..., oamenii ce dormeau duşi, vrînd-nevrînd, au trebuit să se trezească şi     să-ntrerupă visurile.  Prin zăpadă fac mătănii Vrînd-nevrînd.  Ştiţi bine că mai toţi vrînd-nevrînd trăim din gîndirea greacă.  Aş putea... să-mi adaptez vieţii şi împrejurărilor una din miile de istorisiri... pe cari vrînd-nevrînd le-am ascultat şi eu pe ici pe colo.  Saşa luă pe băiat şi-l duse, cam vrînd-nevrînd, la Tincuţa să-i ceară iertare.  Gura îi era încătuşată de un cep şi aşa fiind, îşi păstra vrînd-nevrînd gîndurile.  Cei doi lucrători, vrînd-nevrînd, trebuiau să urmeze pilda lui.  Vrînd-nevrînd, maica stareţă adună soborul şi-i supuse pricina, aşa după cum spune Evanghelia şi regulamentul.  Vrînd-nevrînd, bem şi noi nişte ceaiuri, ca să nu rămîie singur paharul lui Conu Mihai.  Vrînd-nevrînd, el a fost silit să mediteze asupra problemelor pe care şi le punea şcoala cea nouă.  Calmul sau zbuciumul din domeniul strict social se manifestă, vrînd-nevrînd, şi în limbă.  Mulţi se lasă vrînd-nevrînd şterşi pe încălţăminte, în mers, de cîte doi-trei ţigănuşi odată, aruncîndu-le cîte o para.  Şi iată cum... te căpătuieşti, vrînd-nevrînd, şi cu un învăţămînt moral.  Fiecare este supus vrînd-nevrînd unei judecăţi particulare.  De-are vrea, de n-are vrea, giudeţul iaste datoriu să micşuredze certarea celui mic, cînd va greşi.  Vreau-nu vreau, mă miruie şi pe mine.  Şi boul cară greul pămîntului... El merge cum pofteşte stăpînul, vrea-nu-vrea.     Să-şi astupe ruşinea, veri, neveri, să prade ţara, dînd vina Radului Vodă, cum să hie dat el ştire leşilor, să să găteadză asupra lor.  Vei, nu vei, el cu d-a sila Face musca cît camila.  În cale îl întîlnesc Nişte oameni de ai paşii şi vrei, nu vrei îl silesc Şi cu dînşii împreună toată zioa a umblat.  Nu ştii că azi sau mîine – Vrei, nu vrei – N-aştepţi decît scrisoarea Ei?  El trece şi eu latru, vrei, nu vrei, Şi-s javră admirată de căţei.  Vrei, nu vrei, mai prinzi lucruri folositoare pentru mai tîrziu.   Era mai bună cartea atunci că-nvăţa copilu, da-nvăţa, nu să juca; vreai, nu vreai, trebuia să-nveţi.  Strînje precectoru d'i gît să dai ban'i: Vrei, nu vrei, dai ban'i.  Făceau toţi din el ce vreau. Nu se mai împotrivea la nimic.  Trebuia să te cucerească în aşa fel ca să poată face din tine tot ce vrea.  Cîte vra el cu Manolachi Spatar, socrul lui, acele făcea  Era, fireşte, aluzie la bogăţia mea şi, dacă vrei, şi la pretinsa mea frumuseţe.  Şi despre tine s-a spus că eşti expresionist. – Da..., am fost puţin, dacă vrei. Dar acum m-am convins că nu are a face nimic cu arta.  Este, dacă vreţi, punctul de vedere al sociologiei ştiinţifice.  Omul naturii e brutal, dacă vreţi, dar nu e pervers.  Eu, dacă vrei să ştii, puteam să fiu prima poliţist.  Am făcut, dacă vrei să ştii, tot ce mi-a cerut.  Cît pentru mine unul, cum vreţi..., dar mi se pare Că nu prea sînt puternic, căci pătimesc de tuse.  Cum voiţi –  zise el, în sfîrşit – , n-am nici un drept să mă amestec.  Gîndind că le voiaşte binele, i-au dat voie să trimiţă soli.  Acela îm voieşte binele.  Deci cîţi dintru ioni le vrea binile şi de nevoi oştea, mare primejdie ţinea aceia şi să mîhnea văzindu-i încungiuraţi; socotiră cum nime nu să va mai întoarce.  Iubeşte scolarii şi arată-te că le vei binele.  Mă voi încrede însă fratelui tău ca şi ţie, după ce-mi va dovedi că-mi vrea binele.  Dracu e suflarea cea mai rea de pe pămînt; el nu vrea niciodată bine omului.  Pentru a le cîştiga încrederea, trebuie să le dai mărturii evidente că le vrei binele.  Să te ferească Dumnezeu să-ţi vrea o femeie binele.  Oricine vrea sincer binele omenirii.  El ţi-a voit binele.  Eu le voiesc lor bine Ei mă asupresc pe mine.  Gîndeşte-te că eu ţi-am vrut binele, şi să nu mă spui la Vizor, craiul şerpilor.  Voinice, voinice! ... tu mă mîncaşi pe mine, dar eu îţi vreau tot bine.  Eu îţi voiesc binele tău.  În van Titanul mort ce ne-a născut, Binele ni-l voieşte; în zădar Cearcă-a vorbi cu noi în cugetări.  Murguţul meu, Fugi în zbor ca dorul meu, Că eu, frate, bine-ţi vreu.  Bine ţi-am vrut, Rău nu ţi-am făcut.  Cine-ş ţîne giurămîntul ... Argintul nu-ş dă-n leafă, Să-ş ia blăstăm în ceafă. Nice voieşte-n feţe Luînd mîzde-n giudeţe.  Se toarne-se înrapoi şi ruşireaze-se vruindu mie reu.  Să se toarne înapoi, ruşineaze-se vrund mie rău.  Pînă i-am înfrîntu-i de dederă dosul, Ceia ce-m vrea răul şi nu-m vor folosul.  Întoarcă-se îndărăt şi să ruşineze cei ce vor mie rele.  Nu s-au auzit din veac ca cineva să-şi voiască rău neamului său.  Stăpîne, ştii că eu nu-ţi voiesc răul; ascultă-mă că n-ai să greşeşti.  Poate îmi pică în mînă tocmai acela care îmi vrea răul.  Virusul egalităţii ne îndeamnă să ne vrem răul cu înverşunare.    Cîte flori în jurul meu, Toate-mi voiesc numai rău; Cîte flori de pe departe, Toate-mi roagă mie moarte!  Eu nu-ţi voiesc răul, şi de mi-i asculta, bine vei umbla.  Ascultă de tatăl tău Că el nu-ţi voieşte rău.  Mîntuitu-me-au, că me-au vrut. Şi rădică-me în largu, izbăvi-me că me vru  .  De Domnul urmele omului deregu-se şi calea lui va  foarte.  Derept acea cunoscuiu că vru-me  că nu bucură-se dracul mieu de mere.  Şi rădică-mă în larg; izbăvi-mă că mă vru De Domnul urmele omului deregu-se şi calea lui va foarte.  Dumnezeu n-au vrut au Dom ia ta n-ai nevoit, căce fiece lucru cu nevoinţă se face; nevoindu şi rugîndu pre Dumnezeu, Dumnezeu e milostiv a da  Unde nu va să ajute Dumnezeu, în deşertu se nevoiaşte niştine.  Şi glas să audzi din ceriu unde grăi: „Acesta iaste fiiul mieu cel iubit, cu carele am vrut de-am făcut mîntuirea oamenilor!”.  Iarăşi, perdu Iliiaşu Vodă războiul, cum să zice şi la Scrisoare: „Unde nu va Dumnezeu, nu poate omul”.  Întru aceasta cunoscuiu căci ai vrut pre mine căci nu se va bucura nepriatenul mieu pre mine.  Cînd va Dumnezeu, omul nemereşte sfatul.  Unde va Dumnezeu să păzească, omul nu poate să strice.  Ce Dumnedzău unde va, nu trebuiescu bani.  Unde nu va Dumnezeu, omul nu poate.  A vrut Dumnezeu de s-a însurat acum douăzeci şi cinci de ani la Crăciun.  Mărite împărate, ţi-am făcut slujbele cu cari m-ai însărcinat... Fii fericit şi domneşte cu pace cît mila Domnului va voi!  Diseară, vrînd Dumnezeu, vom fi în Bucureşti.  Dacă o vrea Dumnezeu..., în locul lui am să găsesc grămăjoara de aur care-mi trebuie.  El a trăit aproape 70 de ani şi are să mai trăiască încă, dac-o vrea Dumnezeu.  Să te visez mereu, Să dorm pe mormîntul tău Pînă ce-a vrea Dumnezeu Ca să mă sfîrşesc şi eu.  Drag mi-ar fi, mîndră, de tine; mi-e urît de cin’te ţine... Dar de o voi Dumnezeu Tot vei fi odată, zău, Tu a mea şi eu al tău !  Dumnezeu că va, Ruga-i asculta, Ploaie că dădea.  Numa pluguleţul meu Şade la părete rău. N-a vrea bunul Dumnezeu Să umble şi plugul meu.  Upuvăi în Domnul se izbăvească elu; se spăsească elu, că va lui  Upovăi în Domnul să izbăvească el şi să spăsească el, că va lui.  Zîci că Domnul îţ este nedejde, Acmu să te scoaţă de primejdie, Şi noi să vedem de ţi-i cu bine, De să Domnul voieşte cu tine.  D mn zău au vrut pentru mine, întru bunătăţi pentru... ca să se hrănească nărod mult.  De va vrea Dumnezeu cu tine... vei avea moşii, ţigani.  Şi vrînd Dumnezeu cu dînsa, corăbioara într-una din nopţi se opri.  Nu m-au omorît, c-a vrut Dumnezeu cu mine.  O vrea D zeu şi cu mine!  Cînd va Dumnezeu cu omul vine şi dracu cu colaci  Iată,  va întru tine  împăratul şi toate slugile lui te iubesc pre tine, şi tu fii ginere împăratului.  Bine să zice: cui vra norocul, Şi durmind îi cade peara în gură.  Amîndoi într-o durere se uscau de pe picioare, Pînă cînd odinioară, după cum se prilejeşte Pururea cînd vrea amoriul la cei care îi iubeşte, Au sosit fericit ceasul de dorita întîlnire.  Soarta vru să intru în rai de fericire.  A vrut norocul cu mine.   ♦ Bietul piept ţi s-au muiat, Nu te va nici un bărbat.  Să-mi spui o dată, Să mă-ntrebi: Mă vrei tu, fată?  Şi-ntr-un tîrziu, posomorît, Să-mi spui cu vorbe care dor Că nu mă vrei, că m-ai urît.  Pe cealaltă nu o iubesc, nici n-o voi iubi. O vreau.  Nu-s cîine să o uit, Ci-s voinic să o sărut, Că ea dintru-ntîi m-a vrut.  Pusei gîndul să mă-nsor. Toate fetele mă vor.  Amîndouă mă iubesc, Eu numai una voiesc!  Inima me nu-l vra.  Amor îl va destoinic numai la trufiile dragostii.  Pe femei însă le vroiesc ascultătoare, dar nu de frică, ci de bunăvoie.  În nesaţiul cosmic al adolescenţii, fiecare s-a vrut mai bun.  Cînele dădu scîncet. S-ar fi voit şi el slobod.  Kant îşi formulase teoria experienţei, pe care o voia rigid articulată în forme matematice.  E vorba de două forţe care se vor amîndouă în slujba aceluiaşi ţel.  Să ştii că sînt foarte incultă, aşa m-a vrut familia.  Începînd cu preclasicii, muzica se va vrea din ce în ce mai descriptivă şi mai onomatopeică.  Acolo-mpărăţeşte frumos ursitul meu, Acolo-mi zboară gîndul, acolo eu mă vreu!  Du-te, bade, şi iubeşte Unde mă-ta te voieşte.  El dintotdeauna s-a vrut la Academie. Bravo! îmi zicea la fiecare pahar; ian aşa te vreu.  Aşa te vreau, Mogîrdici.  Aşa te vreau! exclama fericit domnul Marinică.  Tu însuţi nu asculţi rugăciunea ta, ome, iară Dumnezeu tu veri să o auză?  Văm de aciia de la tine să ştim..., să înţeleacem.  Isus... întrebă-l pre îns de dzise: „Ce veri să-ţi dau?” Iară el dzise: „Doamne, să vădz!”  Pentru curăţie învaţă fericitul Pavel de dzice: „Vreare-aş de voi să hiţi fără de griji, că cela ce nu să însoară grijeaşte de ceale dumnedzăieşti”.  Mie trebuie să mă botez de tine sau să mărturisesc alt botez pentru numele tău şi tu vei să te botez eu?... Dară eu cum voi cuteza să te botez?  Măcar că starea de acum şi norocirea armelor mele îmi dau nădejde de a dobîndi nu numai ţara ungurească, ci şi toată împărăţia turcilor..., voiu să am crăiia ţării ungureşti cu toate provinţiile.  Arsachii, fiind om veteaz, ar fi putut deşchide cereri vrînd moştenire soţiei sale asupra Bactrianii.  Porunceşte-i şi mă vei afla spre toată ceata, Deci pînă a nu însera voi să omori pe Tit.  Noi vom să ştim şi să fim de faţă La toate şi poftim ca să hie La sfat şi ceata noastră goleaţă, Cum şi haialaltă ţigănie.  Cînd cheamă omul pre doftorul, atuncea el cere şi vrea ca îndată să-i ajute şi îndată să-l mîntuiască de durerea capului.  Slugile tale... negreşit trebuie să să sîrguiască la cîte tu vreai.  Dar de voiţi, eu vă voi arăta... – Ne rugăm cu toţii de aceasta, tată!  Nu ştiu de ce tată-meu va să fie totdauna el mai cu minte.  Vei tu să cumperi ocaoa de carne de vacă cu şase parale, ca atunci?  Cum veţi să determinaţi ce e datoriu omul seminilor săi deacă nu ştiţi ce este el şi, prin urmare, ce sînt ceilalţi oameni?   Cum ai vra ca omul scuturat de slăbiciune, La patimi să nu mai aibă nici un fel de plecăciune?  Acum, cînd ne-am deşteptat şi ne simţim puternici, vrem să intrăm şi noi în drepturile şi în pămînturile noastre, ce ni le-aţi răpit odinioară.  Lăpuşneanul... trimise pre Armaşul să-i întrebe ce vror şi ce cer?  Cine eşti, mă băiete, şi ce voieşti de la mine? Vei sîngele mumei, tu vei răzbunare? Loveşte!  Eu vreau să-mi dai copilul zburdalnic – pe Arald.  „Ce vrei tu?” – „Noi? Bună pace”.  Tată, zise atunci feciorul cel mijlociu, să mă duc eu, dacă vrei.  Aş voi să-mi dai o definiţiune mai scurtă şi mai limpede; să-mi spui desluşit: ce este un intelectual ? Daca vrei luptă, alegeţi: în săbii să ne tăiem, în buzdugane să ne lovim ori în luptă să ne luptăm.  Şi vreţi ca astăzi omul să nu păcătuiască?  – Şi ce vrei de la mine? întrebai răstit... – Să te duci la ei, să le vorbeşti.  Vreau să răspunzi la apelul nominal cînd îţi poruncesc.  Ce vrei de la mine şi de la noi toate? Vrei să fim toate ale d-tale?   Vreau să-mi spui mai departe.  Au voieşti pe ţară biruri noi a pune? Au vrei să iau pielea de pe naţiune?  Maria, ce vrei să-ţi spun mai mult? Nu ştiu!  Adorata dumitale... vrea ca fetele doar duh să fie.  Vrem să ştim, e albă ori e neagră.  Şi ce vreai acum? – o întrebă stareţa, văzînd-o aşa de pornită.  Vrea să vorbească numai cu boierul, în taină.  Nu pot să-ţi spun ce vrei, pentru că n-am de spus nimic.  Noi vrem numai ceea ce prin nelegiuiri şi silnicie ni s-a răpit.  Ce vrei să mă intereseze la ea?  Pămîntul îl vrem, că noi îl muncim.  Acum vin marangozii cu scule de dulgher,  alţi pezevenghi, care vor şi ei icosari.  De cîte ori vreai să-ţi tot spun?  Vii tu, un copil, şi vrei să mă înveţi ce mai am de făcut?  Vrem să intrăm în legalitate şi justiţie acceptînd ideea că scopul scuză mijloacele?  De cînd s-a dus dumnealui, N-am dat gura nimănui. Asta-i lumea din bucăţi Cere unul, ei vrau tăţi.  Vreau să-m dai nuca din căpătîi.  Dumnezeu trimise într-o zi pe un înger din ceruri să-l întrebe ce fel de răsplată vrea din parte-i.  Ajută-mi mie... că-ţi dau ce voieşti.  Ci bin'e vrai dumn'eta să-z dau pentru bin'ile ista cari mn'i l-ai făcut dumn'eta?  Vrea să fie şi grîul scump şi făina ieftină,  Vrea să fie şi cu varza unsă şi cu slănina în pod.  Va s-o-nnegrească din albă, Va şi mîini albe să aibă.  Vre să umple-n puţ galeata Cu gaura neastupată.  Strigă de la munte ca să-l auză Şi de la Dunăre va să-i răspunză.  A pornit în cale lungă Şi va-ndată să ajungă.  Cu un plastur orice boală va să tămăduiască.  Îţi slujesc ca un cîine, dar voi să mănînc ca tine.  Însă dacă vrei şi vrei numaidecît să te duci, eu nu te opresc.  Dacă vrei şi vrei, să ştii că ai să treci prin „valea răului” ca să poţi ieşi de aici.  Ei au răspuns că voiesc ca să fie împărţală la acele moşii  Atuncea îi zice zmeul: cîtă vreme voieşti ca să-ţi dăruiesc?  Cu neputinţă... ca să te las să fugi de aicea, mai vîrtos voiesc ca să fii de laturea mea.  Omul cel nebun... de ar fi şi strîmbe şi nu din destul sau mincinoase, el voieşte ca să rămînă aşa.  El zise lor: „Ce veţi de să fac voao?” Ei ziseră lui: „Dă noao, unul de-a dereapta ta şi unul de-a stînga ta să şedem întru slava ta”.  Cît vrei pe hainele astea?  aş vrea să binevoieşti să-m dai un sfat.  De n-o fi cu bănat, Domnul nostru-ar vrea să vază pe măritul împărat. Sînt un vinovat nevrednic de iubirea ei, dar ce vrei? suferinţele ce am tras de la sexul d-voastre mi-au stricat inima.  Ştiu bine că nu sînt stafii şi că morţii nu se mai scoală; dar ce vrai? Totdeauna nu sîntem stăpîni pe cugetare.  Sînt sigur că nu-i plăcea nici căpitanului, însă, ce vrei, pesemne era numele neveste-si şi bietul om fusese obligat să se supună acestui obicei barbar.  Cade-se amu şi bolnavului să se postească... Mai vîrtos bolnavului, că postul va cuvînt, cade-se amu nu numai a se posti, ce şi a se ruga.  Este cu cuviinţă să punem... în locurile cele mai luminoase cîte lucruri vreau lumină mai multă.  Credem că într-o lucrare scolastică – cum se vrea manualul de faţă – materialul trebuie împărţit uniform, în aşa fel încît diferitele capitole să se echilibreze.   Critic de mult talent..., biograf strălucit, istoriograf capricios, eminescolog răscolitor..., romancier de ample mijloace, d. G. Călinescu se voieşte şi teoretician estetic în domeniul poeziei.  E un băiat ciudat vînzătorul de cutii şi tăbliţe, de bureţi şi creioane, care s-ar vrea şi vînzător de cărţi într-un tîrg de negustori şi măcelari în care mai nimeni nu citeşte.  Oricît de gravă ar fi tema abordată, şi de fiecare dată ea se vrea cel puţin gravă, vocea poetului îşi păstrează familiaritatea.  Este oare o asemenea poziţie, îndeosebi afişată pe micul ecran, a unui om politic care se vrea – şi încă cum – responsabil?  Textul..., care se vrea o autobiografie spirituală, îl prezintă... conform cu acea imagine interioară a lui.  Hunii... au încungiurat Ţarigradul... cu vrednicia hatmanului lui Von (precum va Zonora), sau cu agiutorul pre curatei Ficioare de la Vlaherna (precum va Chedrinos).  Dion nu numeşte locul în care au fost bătaia aci adusă, drept aceea lesne las să fie fost pe şesul Turdzii, precum voieşte Catona.  Numele nu este unguresc, cum vrea Melich.  Numele de „mulgător” nu are... nici în clin nici în mînecă cu vreun nărav al păsării, de a mulge sau a lua mana oilor, vitelor, cum o vor unele legende.  Iară se întrebari sîmtu, şi de cuvente şi de numere şi de leagea voastră, voi vedeţi înşivă, giudeţu eu acelora nu voiu se fiu.    Cuventele rostului lui fără-leage şi lăncote, nu vru se înţeleagă se fericeadze.  nu vor să se pocăiască.  Şi tremease robii lui a chema la nuntă; şi nu vrură să vie.   Am greşit înaintea fratelui nostru şi vădzînd spaima sufletului tău, cîndu se milcuiia noao, nu vrum noi să-l ascultăm, derept aceaea vine această dosadă pre noi.  N-au vrut cu nusul să lăcuiască  Poronci la Alexandru... ca să-i tremiţe oşti într-ajutoriu. Ei nu vrură, ce-i răspunseră: „Apără-te cum ştii!”  Bătrîna, mama lui crai, n-au vrut acesta lucru să-l facă, căci nu era de legea papii.  Tot omul iaste detoriu se spuie giudeţului pre cela ce nu va  să asculte de dîns şi de învăţătura lui.  Ei iarăş au strigat: răstigneşte-l pre el!... Iară Pilat, vrînd să facă destul pre voia mulţimei, slobozi lor pre Varavva.  Iară să iaste întrebare de cuvînt şi de nume şi de leagea voastră, voi căutaţi, că eu giudecătoriu acestora nu voiu să fiu.   Da toată vina inicerilor, că n-au vrut să stea la război, cum s-ar cădea slujitorilor celor buni.  Nu vei să-m spui dirept.  Puse muierea stăpînului lui ochii ei pre Iosif şi-i zise lui: „Culcă-te cu mine!” Şi el nu vrea.  Iară Fist, răspunzînd lui Pavel, zise: „Vei la Ierusalim să te sui, acolo pentru acestea să te judeci de mine?”   N-aţi vrut să păziţi tocmelele şi legăturile, cum zic la noi, la nemţi, parola.  Împăratul n-au vrut să-i dea ucaz şi au socotit că nu este bine, că poate să-l prindză turcii.  În doao, trei rînduri i-am scris, şi el tot nu vrè să purceadză.  N-au vrut să-i priimească atunce acele cereri.   Tudor, ginere Ciocărlioaie, n-au vrut să-l lase la închisoare şi i-au dat arapului pentru acei bani satul Stroieşti  De vei tu să mă laşi slobodă să mă duc, eu îţi făgăduiesc să-ţ dau trei învăţături  Am zis lui Pătru Luca să-m  dea aceşti bani, să-ş  ia boul; el n-a vrut  Măcar de ar vre să adaogă oarecît de mult la preţ, sau de ar vra să să întovărăşască măcar cu stăpînii moşii   Vrea-vei să mergem împreună? Ea îi zise: „precum vei porunci”.  Fimeia lui nu vra să plătească negustorului berbecii  Dacă judecata, după ce va auzi pre tata sau pre moş, va afla că aceia au pricini cu temeiu căci nu voiesc a să face acea căsătorie, cererea lor... o vor opri.  Cel ce va să fie priimit aşa cu ochii legaţi şi în stare în care am spus mai sus că l-au pus, să aduce înlăuntru de priveghitori.  Cu însuş solii franţozi ce nu ştia alte limbi nu vre a vorbi, cu toate că din auzite înţălege din destul.  Am făcut înştiinţare la vornicul de acolo ca să-l trimetă să plătească porţie, şi n-au vrut a veni  Spuseră cîte cetăţi au luat şi deateră pre acei domni legaţi şi spuseră lui Alexandru cum n-au vrut să se închine lui.  Numa nu va să primească corona stăpîniri   Unii oameni... nu vreau să creadă că într-aceeaşi limbă şi altmintrelea să poate scria şi vorbi bine.  Romînii din ţeara Bîrsei nu vrură să fie subt vlădicul cel romînesc.  Evelthon îi da de toate ce-i trebuia, numai oaste nu vrea să-i dea.  Domiţian... îl îmbie cu pace, carea mai nainte nu o dată cerîndu-o Dechebal, nu vruse să i-o dea.  Ţiganii noştri... nu vor să păzească nice o rînduială.  Nice a să închina voieşte mie.  Cînd o cheamă la masă ca să mănînce împreună cu el, nu voieşte  Bucuros, răspunsă feata, dacă îmi vei da un creiţari, altminterea nu voi.  Catilina cerca a se nevinovăţi, dară nimene pre el nu vrea să audă.  Nu voiesc să-mi cîştig viaţa de la gîdea compatrioţilor miei.  Voi-vei, tată, a mă învăţa şi pe mine de aceste psalme, ca şi pe ciialalţi?  De ce nu te uiţi la mine?... Dar de nu vei să te uiţi la mine, încai vorbeşte cu mine.  Pentru ce omul nu va să se mulţumească pe ceea ce-i este de ajuns!  Alţii nu vor să vază în idee decît transformarea unui fenomen sensibil care îi serveşte de proiectură.  N-au voit să priimească să-i ajute.  Dete tristul semn că voieşte a parlamenta şi a se preda.  Numai să va şi-mpăratul... voie a ne da.  Aş dori să am bani, însă a-i posede cu nedirept nu voi.  De vei voi a fi a mea, comorile cerului, a pămîntului şi a mărilor se vor întinde la picioarele tale.  Soldaţii n-au mai voit să urmeze nici pe Prodan, nici pe Macedonski.  Romînii nu vor pacea, nu vor trista umilinţă Ce asupră-le aduce un necinstitor tratat.  N-a voit să-l înţeleagă pănă acum absolutamente nemini.  Dacă n-a vrea el, tată-său vrea.  Cei ce rabdă jugul ş-a trăi mai vor, Merită să-l poarte spre ruşinea lor!  Şi ruşinos şi drăgălaş, Mai nu vrea, mai se lasă.  Şi cît de mult îmi pare rău...Că nu mai vei să te araţi.    Cei doi nu prea voiau să primească.  Se tot ţinea telegrafistul de mine să i-o dau şi nu vream.  Dacă nu vrei să mă asculţi, stăpîne, orice ţi se va întîmpla, să ştii că numai tu eşti de vină.  Vrai să munceşti ceva la mine? – Dă, aş munci, numai dacă m-ar lăsa părintele.  Numai de un prejudiţiu nu vrea omul să se dezbere cu orice preţ, de acel anume al libertăţii voinţii sale.  Leon Vodă... le trimise cărţi cu jurămînt ca să vie în ţară, că nu le va face nimic rău, dar ei n-au vrut să vie.  Nu voi să o asculte sub nici un chip.  Ba, într-un moment, papa, care nu voia să cedeze, a fost asediat la Avignon.  Nu vreau să mă mărit.  Ei au ascultat şi au vrut să se aşeze la Domneşti.  Nu voise să crează că santinela trebuie să facă aidoma.  Nu voiai să mă primeşti şi să mă asculţi.  Nu voi calicie la mine în batalion.  Unii din ei nu voiră să-şi împlinească aceste îndatoriri.  Nu voia să plătească din biata lui simbrie găinile mîncate de alţii.  Maică-sa greşise, n-a vrut niciodată să spuie cu cine.  Nu voiam să mai dorm cu nici un preţ.  Părintele Nicodim... zice că să învăţ şi eu buchile, însă tuţa nu vrea.   N-a voit să primească curtea ce îi făcea cu insistenţă primarul.  Ioanide nu voia să construiască în stil gotic, stil romanic etc., ci în stilul său.  Începu să plîngă şi nu mai vru să intre în biserică.  Măi cumetre, dac-ai vrea Dau roibul pe casa  ta.  Ascultă, Ieremie, ai vrea să porneşti cu mine la drum?  Redactorii nu voiesc să umple coloanele revistei cu ceea ce se nimereşte.  Da, asta este pricina de nu voieşte să-ţi spuie.  Spune-mi, mîndro, vrei, nu vrei, De mă iei, de nu mă iei, Că colea mă roagă trei.  De iubit să ne iubim, La luat să nu gîndim! Oamenii ne vorovesc Şi părinţii nu voiesc!  De vreai, mîndro, hai cu mine.  Amîndoi s-o şi-necat. Măicuţa feciorului Nici aşa nu i-o voit Ş-acolo i-o despărţit.  Dar nici eu nu vreu să mor, Să fac chiefu tuturor.  Tot mereu îi da să bea; Dacă bani nu vrea să-i dea.  Tot umblă din casă-n casă, Şi nimeni nu vrea s-o lasă. Nu vor să ne dea dîn ce-a apucat iei nainte.  Numai puica să-mi trăiască, Să vrea ea să mă iubească.  Oricine să mă roage nu vrau să-i ajut.  Atîta ţine pacea pînă vrea vecinul.  Cine nu vrea să scrie cu condeiul, să scrie cu furcoiul.  Nu e mai orb decît cel ce nu vrea să vază.  Muiarea au vrut cu voia ei să să răpască.  Mîniindu-să împărăţia pe Şfed, au poruncit numai să-l pornească cu sila, dacă nu va de bună voie.  Nici unul din noi nu vom să ne ispoveduim de bună voie.  Tătarîi... să-i facă şi pre aceia nepriiateni cu sila: de n-au vrut de bună voie războiul perşilor, şi de nevoie să-l priimască, şi, mai apoi, iarăşi să să întoarcă în ţara lor, să să ispitească a să bate cu perşii.  De nu va vrea Vodă cu voia să să plece, atunci tu să-l aduci ca să facă de nevoie.  Iar văzîndu-l că stă pe ale sale Şi cu voia nu va să să plece, La nevoie cu sfatul vei trece.    Sînt vii părăsite şi cei ce le-au avut pînă acum supt stăpînire nu vor ca să le mai lucreze  De munca lui auzind ucenicii, nu-ş vrea nici Ierusalimul să vază ei.  Că nu-ş vrură nici să întrebe ce cuvinte au grăit Hristos.  Al ochilor izvor Nu va să-mi dea ajutor.  Veşnica pironire într-un gînd îi modificase orientarea generală a muşchilor, ce nu voiau să înregistreze mişcările sufleteşti diurne.  Picioarele mi s-au zgîrcit şi nu au mai vrut să mă asculte.  fenomene ale naturii) A venit iarna şi nu mai vrea să plece.  Nici nu vrea să plouă.  Furtuna nu vrea să se potolească.  Ce dracu are dulapul ista de nu vrea să se deschidă?  Stăi puţin cu carul!... –Eu aş sta, dar nu prea vrea el să steie.  Acum stai pe o minge care nu vrea să se rostogolească la vale.  În zadar le-aşeza şi le învîrtea şi le potrivea baba, că ciaunul nu vrea să steie bine o dată cu capul.  Nici moaştele ei n-or mai voi să poruncească, nici apele poate n-ar mai vrea să asculte.  Răşinărenii nici nu voiau să audă de încetarea luptei începute sau de vreo înţelegere, pe cale de învoială, cu sibienii.  Nici Miai nu vroia să audă de haiducie.  Cînd porunci să vie şi lăutarii, cei tineri nici nu vroiră să audă şi făcură gălăgie.  Mama se gîndeşte să-l însoare pe frate-meu Ion cu o fată din vecini care are pămînt... Frate-meu nici nu vrea să audă.  Tată-său nu mai voia să audă de el.  Vrei să te căsătoreşti cu mine? – Vreau! Şi nu ţinrură porăncita Dzeului şi în leage lui nu vrură a îmbla.  Se facu voia ta, Dzeul mieu, vruiu, şi leagea ta pre mijlocul maţelor meale.  Să fac voia ta, Dumnezeul mieu, vrui, şi leagea ta pre mijloc de maţele meale. Să vază toţi cîţi mergea pre cale că de voie vrea să meargă spre muncă, şi nefugind de spăsenie lumiei, şi a muri de moarte ocărîtă.  . Hiecarele ce va vre să vie după mene... să să lepede de sine şi să-ş ia crucea sa şi să vie după mene.  Nu vrură să stea cu credinţă Din ciudesele lui să să sîmţă.  Greşitu-ţ-am şi noi denainte Cu părinţii noştri de mainte, Făcut-am nainte-ţ strîmbătate Şi nu vrum să facem dereptate.  N-au vrut să se plece lui H s.  Fiii lui Efrem, încordînd şi lovind cu arcele, întoarseră-se în ziua războiului; n-au păzit făgăduinţa lui Dumnezău şi în legea lui n-au vrut să meargă.  Ai împlinit toate ale legii şi vei să pătimeşti şi vei să te omori pentru mîntuirea tuturor.  Vrut-am şi am răbdat toată mîntuire voastră  Atunci stăpînul tuturor ca o slugă au venit, vrînd să mîntuiască pre toţi.  Îndrăzneşte, învăţătoriule, că toţi vom să murim cu tine pentru H s. Se bucure-se şi veselească-se cei ce voru dereptaţiei meale, şi se dzică pururea: se mărească-se Domnul.  Să se bucure şi să se veselească ce vor dereptăţiei meale şi să zică pururea.  Şi mulţi den Israil s-au voit  la slujba lui şi au jîrtvuit idolilor şi au pîngărit sîmbăta.  Ştefan Tomşa Vodă să sfătui cu boiarii..., aflară că să trimiţă să margă la Alixandru Vodă oameni juraţi de la ţară, să-i spuie că ţara nu-l va, nici iubescu.  i-a răspuns  că protecţia sa o  va avea, dar nu o schimbă cu daruri, nici  l voieşte a-l avea supus, căci nu rîvneşte la binele altora.  După ce au zis acestea, s-au făcut mare larmă şi strigînd că numai pre Delean îl voiesc crai, pre Teihomer îndată l-au ucis cu pietre.  Obştea ne-a trimis să-ţi spunem că norodul nu te vrea  Dacă voi nu mă vreţi, eu vă vreu, răspunse el.   Postelnicul Andronache mi-a vorbit despre fie-mea şi nu m-am împotrivit; decît l-am făcut să înţeleagă că nu-i voi da-o de soţie fără învoirea ei. Şi ea nu-l voieşte, nu este aşa?  Nu mă vrea, pace bună!  Joe luă de nevastă pe Junona fără voia părinţilor ei...  nici ea nu-l prea vrea.  Toţi ai mei azi nu mă vor.  Cine te vrea de ginere, cînd ai crescut din mila satului şi cînd păzeşti vitele celor cu fete de măritat?  Acuma el ştie că eu nu-l voiesc şi totuşi stăruieşte.  Patriarşiia n-au vrut să-l cunoască de legiuit arhiereu  Nu voieşte să mai ştie de împăratul.  De să vor voi şi se vor tocmi adins eişi  După moartea lui boieri nu să putea voi pre cine vor pune domnu.  Se pune adesea, într-un lichid ce nu voieşte a cristaliza, nişte cristale mici de aceeaşi natură ca cele ce trebuiesc a se depune.  Ceasul nu vrea să meargă.  Focul nu vrea să ardă.  Bună e mîneca lungă Dar pînza nu va s-ajungă  va După aceaia rămăşiţele sale şi sfîntul potiri ce ie în mînă cu pocrovul să şteargă şi pre margine, io va să sărute.  Că şi de înşine, de noiş nevinovaţii, mai va Dumnezeu să fie rugat decît de alţii derept noi.   Întăi să-l bată, de aciia să-l izgonească şi pre acesta, şi aceasta va  să fie cînd nu vor şti că-ş sîmt rudă.  Tot o certare va să aibă, de vreme ce este fără de ştirea împărăţiei sau a domniei.  Pilda aceasta va să să înţăleagă că oricum lucrul s-ar tîmpla, tot pe voie ieste să fie.  Pricina pentru ce nu să găseşte scris... numai mi să pare, pentru doao pricini să-şi fie mutat scaunul. Dentru care, socotind bine, una tot va să fie fost.    A doua zi cînd se scoală Ameţit, căznit de boală, Alta ce va să mai facă, Necăjit în lume pleacă.  Am stat de m-am socotit care vrea să meargă înainte, tinerii sau bătrînii? Am văzut pe bătrîni înţăleniţi în obiceiurile trecutului; am văzut pe tineri aspirînd cu entuziasm cătră un viitor... oarecare... şi m-am dat cu tinerii.  Acea cale, iată, ne-am deschis-o. Acum va numai să păşim temeinic pe dînsa.  Musai va să răspundă „minken”.  Va să aibi ochi să vezi şi devlă să le alcătuieşti.  Ca să fii avocat iscusit şi căutat, va să fii şiret, pişicher, chiţibuşar.  Mai va să curgă apă pe Moldova pînă i-or creşte întregi tuleile acestui pui de om.  Tot ea va să-i mai ajute şi de aci înainte, cînd o trebui.  Ca să poată munci, vra să avem mîncare bună.  Ca să nu te-neci Va să dai din mîini.  Via aia va  muncită.  Toţi să minunează Şi nu ştiu ce vor să mai crează.  Aş mai sta eu, da vreu să mă duc.  Da pîn s-o desăvîrşi lucrarea dînşilor mai va.  Oare socotit-aţi voi că... o să rămînă turma în ghearele voastre ca să o jăfuiţi după cum vă place? Hei! măre băieţi, mai va pînă atunci!  Mai va pînă ce o să-i poată vorbi despre moară. Începurăm... a ne mai cunoaşte unul pe altul; dar de la cunoştinţă pînă la prieteşug mai va!  Răcani, duducă; pîn la soldaţi mai va.  O să te înghită focul iadului...– Mai va pînă atunci.  Ai făcut socotelile, ne îmbogăţim sau mai va?  Ba mai vrea pîn-o veni primăvara.  Şi ca vrea şapte dzile a se sfîrşi      ceia ce era dintru Asiia, iudeii, vădzură elu întru sfîntutoare.  Acieşi se delungară de elu ceia ce vrea se-lu întreabe  Bărrbatul acesta prinsu de iudei şi vrea ucis se fie  de ei.  În vreamea aceaea vine I s în Capernaum u  vătah oarecarele u  rob boliia rău, vrea să moară  ce-i era lui cinstit.  Şi vru să între întru un oraş, timpinară pre ele zeace bărbaţi.   Căce n-ai spus mie că ţi-e muiare? căce ai dzis că ţi-e sor, pentru aceaea am vrut să o iau  pre ea mie muiare.  O vulpe hitleană nemeri de-şi uda coada în apă şi scutura pre foc, de vrea să-l stingă.  Atunce vru să se muncească şi Orighin, ce nu putu răbda.  Cînd vrea să moară Iustinian, el feciori nu avea, ce-şi dete împărăţia nepotu-său, lu Iustin.   Pre acest bărbat, prinsu de jidovi, cînd vrea să-l omoară, sosiiu cu viteajii şi-l scoş, înţelegînd că e rimlean.  Vrînd Sosipatru să cadză supt  mare şi grea certare,... sv nt l apostol agiutori cu ruga.  Athanasie va să răpoase cătră Domnul.  Şi tocma atunci cînd vru să-l piarză cu armă şi cu oaste pre tată-său, el să spînzură cu chica de un arbore.  Îndată să depărtară de el ceia ce vrea să-l iscodească şi căpitanul s-au spăriat, cunoscînd că rîmlean iaste şi căci legase pre el.  Pre acesta om, fiind prins de jidovi şi vrînd să să omoară despre ei..., l-am scos pre el, înţelegînd că rîmlean iaste.  Ştefan Vodă căzînd după cal, l-au vrut prinde vrăjmaşîi.  Suliiman... cînd vrea să moară au trimis de au chiemat pe nepotă-său.  Îmbătrînind şi vrînd să moară au dat blagosloveniia lui Iacov.  Au fost silită de s-au împrumutat, cu un cojoc şi o părechi cibote, de la nişte oameni ce trecea pe drumu mare, că vre să pei de frig  Vrei să mori şi încă ţii patimă?  Cînd noi vream să ne apropiem acolo, doao pasări mari şi îmfricoşate... au venit asupra noastră  Iepile fug de acolo cînd vor să nască.  La o bătaie, cînd duşmanii se luară în goană şi vrea să fugă, fu lovit cu o săgeată prin amîndoao picioarele.  Vrea să strige, dar şi glasul i se taie deodată.  Arnăutul de pe capră vru să se posomorească, însă nu-i dete vreme unul din hoţi.  I-a venit rău, a vrut să cază, şi au trebuit s-o scoaţă pe braţe afară la aer şi să-i descînte.  Bine, zise Ahasverus oftînd resemnat, şi vrea să plece.   Tocmai cînd voi să se scoale şi să plece spre a merge să-şi încerce şi el norocul, iată că broasca ţîşti odată.  Cînd ies în ocol şi vreau să plece, femeile aruncă cu chituşe de busuioc muiat în apă.  Ramurile vechi de producţiune, sporite cu altele nouă, alcătuiesc baza comerciului ce pare că vrea să renască.  Simţi o încleştare în inimă atît de dureroasă că vru să ţipe.  C-am mai zăbovit odată Şi-a vrut maica să mă bată.  M-a apucat vătămătura de am vrut să mor ast-noapte.  Ş-o prins să dzîcă cu fluieru de s-o clătit frundza ş-au vrut tătă să pchice gios.  M-o strîns de grumaz de am vrut să moriu. Ai mîncat de vrai să crăpi.  . Vrę să moară.  O vut să moară.  Aşă de somn! Numa să leagănă uomu!... Numai vrea să cadă gios!  
 v- E voi ca oamenrii veţi muri.  Ispoveadescu-me ţie, Dumnedzeulu mieu, cu toată înrima mea şi voiu proslăvi numele tău în veaci.  Şi acmu aceasta eu ştiu că mai multu nu vreţi vedea faţa mea voi toţi.  Demînreaţă se nă ducemu în cea cetate şi vremu lăcui acie întru anu.  Gata pururea cătră rrespunsu celora ce vă voru întreba de a voastră upovăinţă.  Cumu vremu cînta cîntare Domnului în ţeară striină ?  Şi va fi lungăraţă în faţă; şi va fi vorovitoare  Ce neştine de te va lovi preste falca cea dereaptă întoarce-i lui şi ceaealaltă.  Adu-ţi aminte, o, oame, de moartea ta şi te opreaşte de vrajbă şi te lasă de ceartă; atunce veri împuţina păcatele tale.  Muiarea de va omorî feciorul în sine, post 5 ai, închinăciuni 150 în dzi.  Noi vrem veni cătră sfînta dzua învieriei oameni noi.   Toţi ce se ţin cătră tine în cest oraş du-i afară din cest loc, că noi acest loc văm pierde.  Vă rugăm ce vreţi audzi din Moldua ... se ne daţî a şti au de rău au de bire  Ei se vor lumina ca soarele întru părăţiia tatălui, iară păcătoşii în munca veacului.  Oamenii... noi vrem trimite la domnea voastră să-i legiuiţi    Precepu Enia că cu multe svade şi îndelungă vreame ei se vor înălţa pre alte limbi.  Să-i fie lui zapis de credinţă, pînă ce-şi va face singur şi direase domneşti pe acel sat  Ce veri agonisi tu cu slujba şi eu cu plugul vom împărţi întocma amîndoi.  Ştefan Tomşa Vodă să sfătui cu boiarii săi ce vor face.  Ceia ce vor fura carul altuia... să plătească doo preţuri.  Cînd vedzi vrăjmaşul di departe că vine şi de veri putea, fugi, pentru să-ţ scuteşti viaţa.  Eu ştiu că mai mult nice unul den voi nu va vedea faţa mea, pren carii am trecut propeveduind împăraţiia lui Dumnezău.  Să le întoarcem pe cît vor zice că le face acea parte de moşie a lor  Iară tot vei afla pre rînd toate.  Întorcînd-o, dzicea că s-a potoli vrajba cu grecii.  Pre toată vremea va sta verde. Puţîn nu de-atocma cu îngeri în slavă, I-a-ntrece cu cinste fără de zăbavă.  Vor striga cu jele şi nu le-a-nţălege Să le folosască celor fără lege.   După aceaia voi arăta voia lor.  Adevăr zic voao că... voi veţi fi trişti.  Cine va vărsa sîngele nevinovat, nu-l vei lăsa fără de bătaie.  Iară cei ce vor cuteza... a strica şi a mişca această danie, unii ca aceia să fie afurisiţi  Aceasta să va chema muiare, pentru că dentru bărbatul ei s-au luat.  De va fi Domnul Dumnezeu cu mine, mă va păzi întru calea aceasta unde eu mă duc.  Lui Mihai Vodă atunce îi vrè hi lesne şi îndemînă a domni.  Mai pe urmă viţ vidè la ce au vinit cinstea lui Meneh pe boieri.   Cu doaî puncturi roşii însămnate le vii videa.  Deosăbirea între grăunţe şi între pleave a face viţi putea.  Cînd alţii asupra lor vrea veni, ei ajutor să le dea.  Noi ne temem că nu vom putea plini desăvîrşit.   Să urzesc înşălăciuni împotriva credinţei: ce Dumnezeu o va şti păzi  Voiu face după cum îm porunceşti. Eu nu mă voiu supune niciodată la nebuniile sufletului    Carii s-or dovedi că sînt vînduţi, acie vor lipsi din stăpînire  Să va face vreun lucru în silă cătră Haricliia.  Era nădăjduiţi cum că să vrea arăta şi de acum înainte.  Cu tărie voi sfărîma împărăţia iadului.  Pe vichilul ce-l vor trimite să aibă cartea de vichilică.  Să ştie că nici într-un chip nu va putea scăpa de grea pedeapsa a Domnii meale.  I-au zis doica: vei şti, doamna mea, că mi-au venit în gînd o istorie.  I-a răspuns că protecţia sa o va avea, dar nu o schimbă cu daruri.  Noi, cîte trele surori, care mai jos ne vom iscăli  Mai pe larg or arăta cum trebuie a lucra.  Or pute să să mîngîie de pierdire celor vechi meşteri.  Aceasta s-a vede pe urmă.     Ei cu grabă or înţălege pre cei ce le vorovesc.  Turmuliţă dragă Cum t-oi ţinea întreagă.  Nu ştim prea bine D-om fi vii şi mîine. Trebuie ca armia ta să stinghirească cît s-a putea mai mult armia lor.  De faţă oi merge de voi mărturisi precum că aşa am auzit  Zise Dioghen filosoful: – Împărate, cetatea cu sila nu vei lua, că sînt doao sute de mii de oameni în cetate.  Munca voastră vi oi plăti cu şepte mii de marce de argint.   Vei vedea că este nedreptate asupra lui.  Deacă o pofteşti, foarte degrabă o vei vedea.  Această carte... s-au cumpărat de mine... şi pînă vare fi alta în biserica din Tarna, o dau întru acestaş... biserică, ca să se slujască cu dînsa    Noi bani nu avem, nici om da, iar nici vom lăsa de bună voie să viclenim pre greci.  Gîndeam că l-oi găsi aci, vorbindu-ţi de dragoste.  Singură această dovadă, fără de cele ce mai jos voi aduce, destul de limpede arată.  Însă pentru aceasta ţi-oi scrie de altă dată.  Cetatea Neagră este locul, Unde ne vom aştepta norocul.    Voi pierde şi aceasta puţinea minte ce o am.  Să te grijască de toate cele de lipsă, pînă te vei însănătoşa.  Mai bucuros se va lipsi el de triumful care aşa tare au poftit.  Veţi cunoaşte de astăzi că are cine a vă stăpîni  Nu vor iubi mai mult decît întîi.  Vei şti că iubirea de cinste stăpîneşte în tine.  Din istorie puţin vei înţelege.  Sintimenturilor tale în limba lor le-oi grăi.  Voi arăta însuşirile acestui aer, întrebuinţind cuvinte latineşti.  Reintraţi un moment în voi înşivă şi veţi recunoaşte că eul care sînteţi e un eu mărginit.  Cunoaşte-l de pe-a lui lacrimi ce le-i găsi pe hîrtie.  Pe aceste principii, voi respecta toate naţiunile ardelene.  Mă voi supune la legile voastre.  Cînd va mînca monahul în post numai scrumbie, Atunci lăsînd paharul, m-oi apuca de carte.  Graiul tău ce-ndeamnă pre oameni la virtuţi, S-a pomeni cu slavă în veacuri viitoare.  Cu cît mai mult veţi calcula, cu atît mai mult veţi păgubi.  Domnilor alegători, mă rog să fiu ascultat, Şi după ce m-ăţi citi, mă rog să fiu deputat.  Ne-ai promis odată că ne vei spune istoria emancipării lor.  Noi sîntem nişte oameni săraci, învăţaţi să mîncăm cum om putea şi să bem ce-om putea.  Zi, draga mea, atunce precum oi zice eu.  Las’că nu-ţi avea voi multă vreme parte unul de... altul.  Voi îndrăgi păstorul ce va lupta cu mine.  Ne vom mărgini a reproduce pe scurt cîteva din opiniile criticilor germani.  Aceasta se va înţelege mai bine după ce se va vorbi despre abstracţiune.  Şi mi-i spune-atunci poveşti Şi minciuni cu-a ta guriţă.  Mi-a părea cum că natura Toată mintea ei şi-a pus.  Da, mă voi naşte din păcat, Primind o altă lege.    Tată, eu n-oi putea merge, că, după cum vezi, am tare multe trebi pe capul meu.  Rămîi la mine... şi ţ-oi da eu vrun ajutor.  Ai a mă sluji, pînă cînd îi muri  Fusese vorba ca imediat ce s-o întoarce la Bucureşti... să-i trimiţă înapoi banii.  În lumea toată, totdeauna, nu s-au putut şi nu se vor putea spune toate adevărurile.    Dacă ne-o ajuta Dumnezeu să scăpăm şi de dînsa, apoi sîntem voinici.  Mult bine ţi-oi prinde cînd cu gîndul n-ei gîndi.  Te pun eu, las’, la dubă, cît îi fi să pomeneşti.  Poate-o lacrimă, pe piatra ce-mi va coperi mormîntul, Va cădea din ochii mamei.  Am să cad, dacă mi-o fi scris să cad.  Va fi numa bine: noapte, vijelie, basm.  Ştiau că vor avea de-acum lucruri scumpe de-acelaşi preţ cu celelalte femei din sat.  Să te fuduleşti cînd îi fi mire.  Cînd voi fi liniştit, voi scrie un vers.  Va veni o zi cînd vei fi recunoscut şi consacrat.  Ştiu eu? Om încerca.  Eu nu te voi uita niciodată.  O găsi el unde să se ascundă Acum prostea lumea cu prorociri care se vor împlini la Paştele cailor.  Voi da toate ordinele trebuitoare.  Se sfătuiau unii şi alţii să ridice  odată porumbul fără hotărîrea boierului şi să lase pe loc cît or socoti ei că e drept.  După ce mă petreci, vei face ce-i şti.    Ştie-ne Dumnezeu ce vom avea de aici înainte.  Băgaţi de seamă, cînd v-oţi vedea cu libretul în mînă, să porniţi cu dreptul!  Alte opere de artă nu vor intra în cadrul aceluiaşi tip.  Pasărea măiastră va fi motivul lui de predilecţie.  Poţi să fii alb ca zăpada şi te vom scoate negru ca tăciunele.  Păi cînd l-oi vedea, pici jos.  Bineînţeles, voi plăti onorarul care se cuvine.  Dacă această ediţie va apărea, nu sînt sigur că ea va satisface gustul estetic al cititorilor de astăzi.  Vei plînge mult atunci ori vei ierta ?  Va trebui cîndva descris specificul sufletului moldovenesc.  Îl va însoţi pretutindeni cu gîndul şi cu inima.  Apoi, domnule, noi om mere... Dacă îţi binevoi, îţi pofti pe la noi.  Putem să ne şi amăgim făgăduind ispitei că o vom împlini săptămîna viitoare, luna viitoare.  Omul este singura fiinţă care ştie că va muri.  Trandafirul... De sîn de s-a lipi El mai bine-a înflori.  Maică-sa grăia:... – Noi nicicum l-om da, Că e mititel, Că e tinerel.  D-ei fugi de mine, Mă ţin după tine.  Oamenii te-or întreba: – Ce lumină e asta?  Prea mult m-oi bucura, Cu mine de-ţi ospăta!   Ori îl vei purta ori ba, Nemic nu ţi-a ajuta!  Numai cu atîta agonisită ce voi şti eu face cu o sută de copii?  Cum or cînta cucoşii de miezul nopţii, dracu şi toate slugele lui, părăsesc pămîntul.  Nu ştiu cînd te-i trezi!  De m-ăi întreba de vorbă bună, bine.  Apă-n vedre veţi lua.  De nu or afla aceia, nu le-a afla nimeni.  Tare cu greu i-ei prinde.  Dacă-n tîrg tu-i sosi, Nu lega murgul de gard.  După ce mi-i găti mie de arat, ţi-oi da şi ţie un plug cu patru juncani şi ţi-i ara.  Dar dacă nu vei toarce, ce să-ţi fac?  O, Doamne, Maica noastră, Cum mă vrea bate cu palmele Peste faţa obrazului.   D'e nu vea răspund'e noapt'ea nu să vea-ntîmpla n'iŝ un reu.  Zî, Drăgan'e, zî, drăguţ Pînă m-i ved'ea desculţ.  Mamă, nu mă sudui, Batăr de unde-oi vini.  Dacă v-eţ duce pe la Arpaş, afli, pi-acolo-i cu totu alfeli vorbiele mai şchimbate.  Neicuţă, cînd ţi-oi cînta, Mulţi copaci s-or dărîma.  Nici ui be, nici ui mînca, Pînă mn'ie nu mn'i-i spune, Că de cînd de-acas-ai plecat Cu cîţi te-ai sărutat.  Încătru vi zbura-n acolo m-oi mărita.  Spune-i că l-oi aştepta. Bade-n casă nu ţi-oi mere, Că n-ai ochi p-a mea plăcere.  Ceea ce-o plăcea, Aia ca să-şi ia.  Car’ pe care v-oţi trînti.  Stăi că-i vid'e cînd a vin'i ş-împăratu, i vid'e.  Oi ieşi... şi m-ăi toca cum ţ-o plăcea.  Ţîn'e numa drumu, că ieste drum... pînă-acolo cîn vi-s tîln'i.  De nu te vei mărita Tot pe mine m-ăi lua.  Cartea e ca marea, fără fund, şi cine o lăcomi să-nveţe numa el toată cartea din lumea asta... nu poate.  Spune dreptate Că-n cap te-or bate.  Arrată-mi credinţa ta din lucrurele tale şi eu voiu arrăta ţie din lucrurele meale credinţa mea.  Să flămînzire nu voiu zice ţie.  Eu voi arăta lui cîte să cade lui.  De voi flămînzi, nu voi zice ţie.  Ei mai în urmă vor cunoaşte-o.  Să ni să dea hrană ce vom plăti-o.  Nu ne părăsi şi chiar cînd vom greşi ţie.  Pe aceasta de n-oi iubi-o, eu pei.  Asta e o lungă şi tristă istorie, pe care îţi voi spune-o deseară.  Voi ruga-o să fie rea.  Verdeş împărat chemă slujitorii şi le dete o gură de or pomeni-o.  Romînii... îi jărtfesc fără cea mai mică răzgîndire, precum vom vedea-o în curînd.  Du-te-n drumu-ţi! ridică Ana glasul, poate vor auzi-o cei ce lucrau prin apropiere.  Dacă veţi duce-o la d-voastră, S-o culcaţi în cămară.  Nu va lipsi  nu va săvîrşi-se  stăpînitori den Iuda.  Această carte... cui cetindu-li-se o vor auzi-o  Într-acele amestecături i să vor închina lui.  Te-a griji-te, Şi de gîlceavă-n veci te-a feri-te.  M-ii izbăvi-mă.   Să mergi la pămîntul carele-ţ voiu arăta ţie.  Îmi vei dărui mie un fiu.  Pănă cînd s-a nălţa-să vrăjmaşul cu scîrbă?  Amu noi să văm şi tăcea, el ştie toată taina inimei.  Şi tu, Vilhleeme, ... sărac nu veri mai fi întru domniia Iudei!  Pănă... să va mai domoli firea bărbatului cea sireapă.  D m dzău frate să te iarte, că încă mult vrea mai agiunge în multă vreme.  După ce moare...  păcat nu va mai face şi de-a greşirea vreme nu va mai avea.  Nu voiu mai adaoge de acum a blestema pămîntul pentru faptele oamenilor.  Nu să va prea zăbovi cel zid a să închina  Cei ce stăpînesc bunurile mele,... de or şi muri,... numele lor nu moare  De să vor şi sili de vreun obraz tare, să nu să plece.  Pă dînsul a-l sluji de mumă, cînd Pompilia, maica lui, nu o mai fi.  Ne vor şi birui.  De s-o şi dovedi, nu-l putem lua.  Nu le va mai trimite bucate.  Acei saci... să vor şi împărţi pă la magazii  De la tine, Domnul ştie cînd voi mai lua.  Să răbdăm pînă ce să va mai astîmpăra temperatura trupului.  Un galbăn acum n-oi mai pretenda.  Nu era sigur că se vor mai înturna inemicii barbari.  Domnul ştie ce-mi vor mai face celelalte trei.  Mă dau eu ţie rob, daca pînă în doi-trei ani vor mai fi robi pe lume.  De-acuma nu te-oi mai vedea.  Începură... nişte ploi, care părea că nu vor mai înceta.  Ne temem că nu te vei mai întoarce.  Femeia... nu va mai fi jucăria bărbatului.  Cine ştie cîţi din noi vom mai trăi?  Nu va mai putea zări nici o casă.  Loviţi de aceste săgeţi, nu vă veţi mai întoarce înapoi.  Bunii funcţionari... ca mîine nu vor mai fi nici ei.  Mare lucru să nu mă fac şi eu călugăr, cînd oi mai îmbătrîni.  De-acu, la anu, cine o mai ajunge.  S-o mai potoli gerul.  Dacă îţi promit că nu voi mai fi ministru?  Să vedem... ce-or mai face ele.  Nu le va mai îngădui să-l viclenească cu taine.  Va mai trece un veac.  Închinăm spre cercetarea comparativă..., pe care o vom şi întreprinde.  Mi-e teamă că nu îmi voi mai vedea niciodată băiatul.  Om mai vedea noi.  Ş-un alt împărat ca mine Nici veţi mai găsi pe lume.  Nu fi, maico, supărată, Că ne-om mai vedea vreodată.  Ba n-oi mai bea!  Horele n-oţi mai juca.  O mai ajunge Drăguş la căuş.  Cela ce va toată leagea feri.  De-l va sîmbăta vindeca.  De va şi Satana însuşi de eluşi împărţi-se.  De va neştine lua o muiare văduo.  Nice fiiul mieu va ceva cutedza cătr-însă.  Nu se cade pre spiţe a le aduce une ca ceastea, că se va cu dzisa legiei şi ivită apăra să se veaghe.  Nece cum nu vreţi cu moarte muri.  Meargeţi la Iosif şi ce va el dzice voao aceaia faceţi.  Acesta va ca cu seacerea răteza de pre lume pre mine.   Cearcă-l, că veri armă hitleană găsi ascunsă la dînsul.  De va cineva împotriva firii şi în pizma adevărului socoti... pe Vidră între dobitoace.  De nu voiu cumva proroc minciunos ieşi.  Ucide-veţi toţi voi ca pre părete plecatu şi gardu împănsu.  Îngerilor săi gice-le-va de tinre.   Scoală-te şi pasă în Damascu şi acolo gice-ţi-se-va de toate de carile dzisă. Acela fericat întru facirile sale fi-va.  Glasul lui auzi-vreţi.  Ce da-se-va ţie şi ce adauge-se-va ţie cătră limbă hicleană?  Izbăvi-te-voi şi proslăvi-mă-veri.  Aceasta părea-le-se-vrea că iaste o nălucitură.    Porîncitele lui veghea-vrem şi ogoadă înaintea lui facem.  Vrajbă pune-voiu între tine şi între muierea.  Nevoi-vom să facem prentru voia domnilor voastre  Da-voiu voao şi altura la mulţi de la viiarea mea.  Duce-te-veri cu elu în focul nestinsu  Pre ceia ce le fac şi le ţin întregi chema-i-va cătră sine.  Piiarde-va toată acea dobîndă.  Fiiul omenesc da-se-va popilor celor mari şi cărtularilor.  Întra-va în tîrg au întoarce-să-va înapoi.  Mărturisi-ţi-voi, Doamne, a ta dereptate.  Adevăr zic voao că plînge-veţi şi suspina-veţi voi.  Scrie-voiu şi eu lor cuvinte de mîngîiere.  Înţelege-m-va cel ce are minte sănătoasă  Pute-vei tu să porţi de griji acei ţări?  Lua-vei duhul lor.  Avea-vei bucurie deplină.  Umbla-voi cînd pă văi, cînd pă dealuri.  Voi slobozi-veţi pă aliatul meu.  Adevărat spune că... neputernicii rîdica-să-vor.  Asupri-vă-va limbă străină.  Dar, vai mie! vro nădejde putea-mă-va bucura?  Curînd sosi-va vremea ticăloşii a simţi!  În ce mod ieşi-vom din labirintul unei nomenclature atît de confuze?  Vedea-voi coama-i văl aurit.  Mîni în zori de zi pleca-vom Către schitul vechi şi sfînt.  Îngîna-ne-vor c-un cînt Singuratece izvoare. De-a lui priviri înfiorată, Pleca-vei ochii în pămînt.  Eu, pîndindu-ţi urma, Veni-voi către miez de zi Tiptil peste coline.  Purta-vom şi noi... fantastice inele.  No, bine, nană Ană,... scula-ne-om să ne taie ţiganii pentru porcii grofului.  Duce-m-oi de-aici din sat.  Eu la tini trimete-voi Vreo doi-tri îngeri de-ai mei Şi pe tin’ lua-te-vor.  Fi-voi voinic cum am fost.  Afla-t'e-oi io.  Numa scutură funele..., că lega-s-or ii.   ♦ Să va fi mîncat  de gadine, adeveredze aceaea, deci nu plătească.  Veţi hi duşi înaintea domnilor şi  împăraţilor pentru numele mieu.  Veţi fi suflaţ cu spulbărare.  Cu rugăciunea sf ntului vor fi păziţi.  Vor fi aduşi cu zapciu  După ce vor fi puse toate pricinile, trebuie să se puie şi cea dintîi.  Călătorii... vor fi supuşi tot la asemenea măsuri.   Fie ca aceste versuri ce curînd vor fi uitate Să aducă alinare vrunor inimi întristate.  Observaţiile noastre... vor fi reluate şi verificate în cursul studiului.  E ora zece, ora la care comisarii ştiu că vor fi primiţi.  Voi fi preferat înaintea multora.  Aici se hotărăşte dacă vom fi mîntuiţi ori osîndiţi pe veci.  Ferice de ceia ce plîng că aceia mîngîiaţi vor fi.  Dacă-şi vor recunoaşte vina, iertaţi vor fi. Cei ce vor scrie despre locuinţa ţăranului peste 25-30 ani, nu vor mai descrie bordeie, căci durata bordeielor, chiar nouă, ce se vor fi făcut în acelaşi timp cu publicarea regulamentului..., nu poate trece peste acest timp.  Ipotecile... nu pot avea efect în Romînia decît după ce actele prin cari s-a consimţit ipoteca se vor fi vizat de preşedintele tribunalului civil.  Las că te-oi juca eu!  Va vedea el cu cine se joacă!  Te-oi face eu să iei un drăguţ de femeie, care nu se mai află!  Vine, el, şeful, şi-ţi da de naiba!  Atunce dzise Pavelu cătră elu: Bate-te-va Dumnedzeu păreate vărruit.  Atuncea zise Pavel cătră el: Bate-te-va pre tine Dumnezău, păreate înălbit, că tu şezi giudecînd pre mine după leage.    Mai puţin să va certa omul cel bat..., că atunce să cheamă că nu şti nemică ce face.  Orice sinet sau zapis făcut într-această vreme nu va fi scris şi trecut în condica judeţului cu orînduiala ce mai jos arătăm, nu va fi ţinut în seamă şi ca o hîrtie albă să va socoti  Medicamentul se va lua înainte de masă.  Răcitura se va fierbe la foc mic. Ennius scrie şi o epopee, acela însă care va duce genul aproape de perfecţiune va fi Virgiliu. La Moineşti, el va mai picta peisaje. Au socotit că... poate să-l prindză turcii, şi l-or omorî.  Apoi dă..., ştiu eu?... Dac-a vini bărbatu-meu?  Nu ştiu zău cum a sta şi asta.  Am un vecin, are cinci fete, cinci băieţi: unii sîn mari, unii micşori. Cum i-o ţine, nu ştiu.  Să spună dumnealor, că poate or şti mai bine decît mine.  
 Tu soare rătund Treci dealul curînd, Şi nu te-or blăstemare Şi nu te-or chemare, Robii cîmpilor Iobagii domnilor.  Copilaşii tăi Fir-or puii mei.  Să veţi hi îmblîndu în tocmealele meale... da-voiu voao ploaie  Să veţi hi urîndu aceaste porînci ale meale..., eu încă aceasta voiu face cu voi  Nu voi amu vreţi fi grăind, ce duhul Tatălui vostru grăi-va întru voi.  Unde se va fi mărturisind evanghelie aceasta prespre toată lumea, zice-se-va şi ce feace aceasta întru pomeana ei.  Şi popa cela ce... va hi ştiind, se-l leapede.  Cînd den Eghipet veri fi aducînd afară oamenii miei, face-vei aicea jirtvă în cest munte lui Dumnedzeu.  În ce dzi te vei fi ivind înaintea mea muri-vei.  Încă şi despre crai, de ver fi avîndu ceva asupreală şi nedireptate, ai voie să-ţi întrebi şi cu craiul, unde să adună toţi domnii la scaunul ţării.  Să cade să să arate lucrul şi să să cunoască pre cuvinte... ce fel de nebunie va fi avînd. Numai să dea direasile dacă n-a hi avînd nici o treabă cu dînsele  De mă vei scoate astăzi de pre faţa pămîntului... voi fi suspinînd şi tremurînd asupra pămîntului.  De te va blagoslovi Domnul Dumnezăul tău întru toate sămănăturile tale şi în tot faptul mîinilor tale, şi vei fi veselindu-te.   De nu vă vor fi lăsînd lucrurile a ceti dimineaţa, puteţi şi cătră seară  Să nu lepede din moştenire...; nici să lase cea mai multă parte din avere lui la vreunul din rudele lui, pentru multa dragoste ce va fi avînd spre acela, năpăstuind pe ceilalţi.  Cînd ţiganul sau ţiganca ce să cere de stăpînu-său va fi ştiind meşteşuguri, şi să cere asupra schimbului schimb deopotrivă,... atunci cu judecată să se hotărască aceasta.  De vei fi avînd bănuială asupra lui Caton,... mai vîrtos mă făgăduiesc ţie să te trimit la tabăra ta.  De va fi avînd cevaş de taină ca să-mi spuie, este cinevaş acolo.  Birurile haznelii şi havalelile obşteşti să pun asupra lor, celi întîiu pe temeiul hrisoavilor domneşti ce vor fi avînd  Derept aceaia voia voastră face-vom, să se va tot omul carele cap de bărbat fi tăind împregiur.  Să va da voao într-acela ceas ce veţi grăi. Că nu veţi fi voi grăind, ce duhul Tatălui vostru va grăi dentru voi.  Şi vei face pre doi herovimi, pre amîndoao marginile vor fi acei doi herovimi întinzînd aripile deasupra.  Şi va fi gura lui dentr-însul în mijloc avînd gure împrejurul gurii, lucru ţesut..., pentru ca să nu să spintece.  Nu vă grijireţi cum şi ce veţi  grăi, că să va da voao într-acela ceas ce veţi grăi. Că nu veţi fi voi grăind, ce duhul Tatălui vostru cel ce grăiaşte întru voi.  Cine robul său au slujnica fi-l-va bătînd cu toiagul, cum în mînă-i va fi murind să se bintătuiască.  Suspinînd şi tremurînd vei fi asupra pămîntului.  A măriei dumneadzeaie casă, a Arrtemideei, întru nemică o pomeneaşte şi va se sparrgă măriia ei   e ea toată lumea o cinsteaşte.  Înşişi acea aştaptă învierea cea ce va se fie morrţilor.  Aşteptăm sculatul morţilor şi viilor veacul cela ce va să fie.  Cu multă minunare aştepta să vază ce vrea să fie.  Strigă să-ş aducă amente... de plata aceaea ce va să o dea Dumnedzău într-aceaea zi.  Pre bătrîni... rog şi mărturisitoriul patemelor lui Hristos şi soţul ceii slave ce va să se arate.  Neştiutoare firea omenească de lucruri ce vor să fie pre urmă.  Aceasta au fost chip şi ursîciune ce vrea să să izbîndească a doa dzî.  Gătiră darurile pînă a veni la Iosif, amiazăzi, şi auziră că acolo va să prînzască.  Şi grăind el de direptate şi răbdare şi pentru judecata care va să fie  Aievea ieste că precum pofta adevărului, aşé încheierea voroavei mele aceasta va să fie.  Mulţi sfinţi proroci... ştiia neînvăţaţi de nimeni şi cele ce fusese, şi cele ce era, şi cele ce vrea să fie.  Să ştiţi cu adevărat că pentru faptele lor, vor să vie mari răutăţi asupra aceştii sărace de ţară.  Însuşi veziriul cu oaste turcească... în ţară va să vie.  Le propoveduia dreptul Noe, cum că va să facă Dumnezeu potop şi va să înece tot pămîntul şi tot trupul viu va să-l omoare.  Ca cum niciodată nu vom să murim, aşa hrăpim şi lăcomim şi sîntem porniţi cu totul spre răutăţ.  Strigînd... crainicul cum că pentru otravă va să arză.  De munca ce va să fie izbăveşte-ne pre noi.  Fiind întărit cu nădejdea bunătăţilor celor ce vor să fie, bărbăteşte au defăimat durerile Epimah.  Suflete, ce răspuns vei să dai judecătoriului în ceasul acela?  Cîte vom să le petrecem sînt toate scrise în ceriu şi nu putem să scăpăm de ele.  Dă vei scăpa dă acea primejdie, vei să fii vezir.  Să gătesc a asculta aceea ce va să zică venerablu.  Pătimise cîte ceva de la ostaşii lui Mihai Vodă..., neştiind ce vor să păţească întru avenire de la Basta şi de la ostaşii lui.  A scăpa de urgia care va să fie?  Nu mi-i că voi să mor, ci căci aţi vrăjmăşit pre făcătoriul mieu de bine.  Socoteşte-te bine că apoi pe urmă vrei să te căieşti.  Eu oi să tăgăduiesc că nu sînt acela.  Să armeze gloatele eghiptene, Ştiind că turcii acuş or să vină.  Lui Vlad mai întîi aminte aduce Toate ce au trecut şi vor să fie.   Îndată voi să-ţ aduc o scafă de apă, apoi să trimit pre fiica mea... ca să-ţi mulgă vaca.  Mă spăimîntez     D-această furtună Că-nfricoşat sună Şi-oi să m-afundez.  Oi să mă judec pînă-n pînzele albe.  Iar după aceasta unde vor să meargă?  Poţi socoti prea bine Ce va să fie cu mine.  Descoperirea asta va să-ţi fie de folos.  Flori de tei deasupra noastră or să cadă rînduri-rînduri.   Exemplul, cuvîntul şi sfatul învăţătorilor or să facă mare treabă în privirea asta.    Toate or să meargă bine.  A îmblat pe la vraci şi filozofi ca să le caute la stele şi să le ghicească daca or să facă copii.  Dacă în zori de zi zboară... o ţarcă din cuib, putem şti că, de bună samă, va să ploaie.  Cuvine-se hirotonirea Cu harul cerurilor, ţie, Drept-vestitorule apostol Al unei vremi ce va să vie!  Am înţeles-o în ceea ce a fost şi ce va să fie.  El are varga, care va să ne ducă de-a dreptul la locul cel bun.  Alaiul Măriei sale nu va să întîrzie prea mult.  Va să răsară soare şi pentru ăi cărora nu le-au rămas decît ochii, să plîngă.  Tot ea va să-i mai ajute şi de aci înainte.  Ceaţa... dă luciri de metale preţioase frunzelor... căzute în parte, covor omătului ce va să vie.  Va să plouă Ecvatorial pe seară.  Frică mi-e c-or să mă bată!  Aşa grăiţi şi aşa faceţi, cum cu leagea slobodziloru celora ce voru giudeţu se preemească.  Începu lor a grăi ce vrea lui să fie.  Cu împărăţie de pre această lume va el să împărăţească spre ei.   Iuda Scarioteanul... vrea pre el să-l vînză.  Pavel să păzeşte în Chesaria şi el va degrabă să să ducă.  Dar mai îngăduie, o slăvite Ipsilante, să vezi această bucurie ce o ai cum va peste puţin să ţi se întoarcă întru scîrbă.  o a Inima sa îi spunea ei că aceasta o să se întîmple.  Toţi banii în mîinile noastre o să intre.  Ce a să-i fac, că nu-mi dă nici o para din banii vinului  Da-mi pare atît de bine c-o să pitrec o zi întreagă cu nevasta.  Toată mahalaua a să vorbească că ai un amorezat.  .  Rămîne suvenirul unei inimi credincioasă într-un eho ce-a să răsune.  El ca mine-a să fie în lume nenorocit.  O să se ducă ca să se schimbe în alte haine.  Tu o să mori în prostie.  Vremea e turbure, curînd a să tune.  Pe unde a sărit capra, mai presus a să sară iada.   Ce-o să aducă zioa şi anul viitor?  Ştiu c-a mea liră d-a surda o să bată.  Tot ce-a fost ori o să fie În prezent le-avem pe toate.  Treci pe la miezul nopţii... Te aştept... O să vezi cît te iubesc.  Numai un copil o să faceţi.  Fata intră la grijă că a să fie biruită.  O să vedem ce o să putem face.  O să te ajute şi nea Ion O s-o dea de gol.  N-o să se apropie somnul de mine pînă spre ziuă.  Încă puţin, şi o să apară şi stafiile, în rochii de ceaţă.  Cu voia lu Dumnezeu o să ne-napoiem la casele noastre.  O să crează că-i apă cî luĉeşte.  Şi din gură că-i zicea: –Tot o să mor eu odată Să scap voinic de la moarte O să mă gat să plec.  O să-ţi car la nuntă apă cu ciurul.  Las’ că ajungem noi la Pireu şi-o să vedeţi voi!  Vine, el, tată-tău, şi-a să daţi de dracu!  Ai grijă c-o să cazi! v Duceţi-vă în cel oraş ce vă e înainte şi aciia cînd veţi fi întrat, afla-veţi un mînzişor legat.  Leagea noastră judeca-va omul de nu va fi auzit mai denainte.  De se vor hi adunaţi, se se spargă.  Şi popa cela ce-i va hi cununat..., se-l leapede.  Deaca Isav pre o gloată va veni şi va fi bătut, altă va scăpa.  De va fi făcut vro răotate, încă să fie perit cu judecată  Iară de să va fi făcut pentru lenea lui, atunci să plîngă  Am scris acest letopiseţ, carile de pre în multe locuri de nu să va fi nemerit, gîndescu că cela nu va vinui.  De nu va fi apucat să facă moarte, să nu să cearte.  Bărbatul încă este datoriu să margă după muiare cînd va fugi de frica giudeţului pentru vreo greşală ce va fi făcut.  Şi să va fi făcut pacate, ierta-i-să-vor.  Macară şi păcate de va fi făcut, ierta-se-voru lui.  Vorbele ce vor fi fost ei le vor fi ştiut, iară noi ce-am văzut scriem.  De vei fi furat ceva, să întorci.  Mă rog... tuturor creştinilor cui ce voiu fi greşit să mă iarte.  Cîtă dijmă... va fi luat... poroncim domnie me... să cercetaţi  Cel ce va trage pe cinevaş la judecată pe strîmbătate,... să plătească aceluia toată cheltuiala drumului ce au făcut şi ce va fi cheltuit în cîtă vreme s-au judecat.  Celelalte ce să vor fi stricat cu purtarea de multă vreme, să le piarză.  Dacă nu te vei fi înduplecat, ascultă-mă să-ţi spui şi alte să ştii.  De vi s-au întîmplat, îndată veţi fi luat sama... că ei put a vin mai tare decît butea de la carea se întoarnă.  Mergi, găseşte pe cutare, şăzi lîngă dînsul şi după ce îşi va fi săvîrşit toată treaba, zi-i să vie încoaci.  La noi, cu cît cărţile şi autorii acum la început ne sînt mai puţini, ruşinea ar fi mai mare cînd nu îi vom fi citit şi studiat. Eu cu adevărat mărturisesc că... nu voi fi dezvălit de ajuns cele de lipsă.  Voi aştepta cu mulţumire şi recunoştinţă soarta ce... vei fi pregătit familii mele.  De ai luat seama la purtarea ei, vei fi văzut cum că într-însa ceva duhovnicesc, ceva nobil şi schimbat zace.  V-am spus, cum mi se pare, de nu îţi fi uitat, Că lupul se-ntîmplase s-ajungă împărat.  Secţiunea literară... a ales o comisiune..., căreia i-a dat însărcinarea ca, după ce veţi fi hotărît d-voastră în şedinţa plenară..., să alcătuiască o broşură.  Cînd prin crengi s-a fi ivit Lună-n noaptea cea de vară, Mi-i ţinea de subsuoară.  Voi fi bătrîn şi singur, vei fi murit de mult!   Cînd lupta aparentă se va fi sfîrşit, toţi vor vedea că n-a fost decît o manevră.  Dar nu voi să mor pînă nu voi fi luptat din toate împrejurările.  Într-un an Huţu... are să uite în urmă şi ceea ce va fi învăţat.  Se gîndea că după ce va fi stat vreo lună-două într-o mănăstire, să se facă diacon.  . Omenirea de pe pămînt va pieri tocmai după ce va fi ajuns să fie fericită.  După ce voi fi răsturnat toate argumentele lor, îmi vor cere să arăt părerile mele.  Luai hotărîrea de a tipări volumaşele de îndată ce voi fi descoperit undeva hîrtia necesară.  Dacă voi fi petrecut dîn viaţă la acea vreme, atunci să-mi spună omu acela: „Să-i fie ţărîna uşoară lui Ignat”.  Scuze, domnilor profesori... li se pot găsi multe... Ţinută, oricum, nu se poate spune că vor fi avut.  De te-oi fi urît eu, Să mă bată D-zeu.  Păcurar cu oi băluţă Capătă-ţi, badeo, mîndruţă, De nu ţ-i fi căpătat Vin la min’ că ţ-am lăsat.  Rîndurile de faţă au scopul... de a deştepta în spiritele, care în mijlocul contagiului general vor mai fi putut păstra judecata lor sănătoasă, o tendenţă de reacţiune.  Acea sarcină hitleană o văm fi şi scuturat.  Mi-era teamă să nu aflu că o va mai fi şi bătut.  Zisu-mi-voi fi.  El va fi fost omorît deja de tîlhari cînd tu vei ajunge acolo.
 Să cade să să arate lucrul şi să să cunoască pre cuvinte... ce fel de nebunie va fi avînd (ce fel dă nebunie va fi fost avînd ) De or hi fost stînd acele direase, n-a hi avînd  Şi de va fi fost rămas cinevaşi, încă atîta s-au amestecat în cei de pe urmă lăcuitori, cît îngropaţi de tot sînt.  nu vor fi fost umblat într-aceste părţi.  v- Au nu fraţii tăi păstoresc la Sihem?  poate fi că fraţii tăi nu vor fi păscînd oile în Sihem  De mult or fi dvorind..., neavînd de cheltuială.  Cu creştinătatea ce avem poate că vom fi socotind că numai căci ne numim creştini ne vom spăsi!  Vor fi ştiind din vechi cum au îmblat hotarăle acelui sat  Îţi va fi simţind îndestularea voii tale.  Poate şi acel grozav va fi lucrînd ca şi cei frumoşi  Oare Hosroi ce să va fi socotind?  zice întru sineş Cine ştie ce feliu de flecău, cătră care Dor va fi simţind şi libovie.  Rugăm pe toţi romînii iubitori de istoria naţiei să ne facă cunoscute hrisoavele ce vor fi avînd şi care au o importanţă istorică.  Toate limbele vor fi avînd vreo rădăcină sau mumă.  Lasă răvaşul acesta la o slugă a lui, ca să-l dea cînd se va întoarce din călătoria sa sau să-l trimiţă cu posta unde se va fi aflînd.  N-a fi avînd bietu sultan cu ce să o plătească.  La şcoală ştiu că vei fi mîncînd pe sponci.  Chiar şi de vor fi meritînd ei mai mult..., le-am promis şi îmi propun a le cruţa fără milă modestia.  Sărmana fată, cum va fi plîngînd ea-n pustiu şi mă va fi blăstemînd.  Presupunem că succesele ce artistul le-a avut în calea sa nu vor fi suferind nici o asemănare cu ovaţiunile unui oraş de pe marginea Orientului.  Calului meu de pe atunci cine mai ştie unde i-or fi putrezind ciolanele.  Unde s-a fi găsind acel împărat Roş şi fata lui, care cică este o farmazoană cumplită, numai cel de pe comoară a fi ştiind.  Oi fi mirosind!... Am gustat de dimineaţă nişte anghelică.  Aghiuţă s-a pus să-i tragă la soamne... şi dormi! şi dormi! ş-o fi dormind ş-acuma.  Ce-o fi avînd oare feciorul meu de s-a făcut aşa de dîrz?  Unii vor fi crezînd şi acuma că copilul chiar de mic...samănă a om.  Colo, departe, în sat, pe cîţi i-or fi aşteptînd mîndrele pe la pîrleazuri.  Asta e cusurul băieţilor ăstora: buni, deştepţi, or fi ştiind carte multă, dar nu ştiu să se poarte.  Vor fi existînd totuşi... poate şi alţii mult mai potriviţi decît aceştia.  De!... spuseră oamenii într-o doară. O fi fiind şi nu-i a vedere ochilor noştri.  Vinovatul se află poate aci, printre aceşti privitori... Poate vinovaţii, căci vor fi fiind mai mulţi!  La ce va fi cugetînd aşa de mult şi de ce va fi grăind aşa de încet cu alţii acel cneaz subţiratic, cu obraz de ceară şi bărbuţă rară?  Nu-ţi va fi fiind cumva frică?  Probabil... că şi în franţuzeşte situaţia se va fi prezentînd la fel.  Vor fi fiind mulţi fini cunoscători în ţara aceasta.  Dă unde o fi avînd, soro, atîţia bani?  Dumneata... ăi fi avînd dreptate să fii amărît pentru ceea ce ţi s-a luat fără socoteală.  Dumneata, unchiule, vei fi avînd un ceas?  Ia spune, o fi vorbind de mult cu alde Achim-Achim?  Acu de ce m-oi fi făcînd să mă scol degeaba? Ce-i fi avînd cu mine?! Să sperăm că nu vor mai fi existînd mulţi domni cari să ni trimeată la furcă şi stative.  Vor mai fi existînd încă, din păcate, oameni nărăviţi.  Dar oare pe acesta cum mama dracului l-a mai fi chemînd?  Ce-or  tot fi vorbind atît?  Nice ştiu prin ce locuri străine Va fi ea petrecînd zile amare.  Mare jale şi alean or fi mai ducînd mamele lor pentru dînşii.  Pesemne că vor fi şi bătînd-o.
   2. S-au suit într-un piscu de deal să poată cunoaşte cîtă samă de oaste va fi turcească.  Plantile, de vremi că sînt aşe, or fi alti pămînturi ori lumi cu lăcuitori.  Ţie poate nu ţ-o fi de îndăstul în ştire plecarea.  Ori ce fel va fi forma cîrmuirii, cei ce cîrmuiesc... sînt legaţi dimpreună cu norodul.  Nu cred c-o fi Stana noastră Cum o cereţi dumneavoastră.  Ce fel de boieri ai dracului or fi şi ăia!  A crezut că materia... va fi manifestarea forţei.  Cîte leghe vor fi de aici încolo, pe care numai visul le-ar putea străbate.  Va fi el undeva vreun loc sub cer, unde fericirea noastră să nu fie urîtă nimănui.  Bietul preot! o fi şi el bătrîn şi-i vine greu.  Cine vor fi „Despina i Ghiura?” Poate tot dătătoarea pomelnicului.  Ai fi Dumitru Căţic dă la Caracal.  N-ăi fi tu atît dă prost... să umbli cu butucul dă picioare la ocna părăsită.  Poate vor fi bune şi leacurile la ceva.  Oi fi d-al lui Cuza, mă! Oi fi un cioflingar!  Ăi fi cel care a intrat cu oiştea în gard?  Bine, oi fi tu tovarăş cu mine, dar deocamdată hai încoace să-mi munceşti.  Dispune să ni se servească o gustare, oţi fi îngheţaţi.  Nu-s ridicol? şi melodramatic? Oi fi, dar..., fac ce-mi vine a face.  Cucoana iese pînă în cerdac şi-i vine miros de sîmburi de măsline şi nu ştia ce-o fi.  Ce păcate or fi acestea?  Ce-a mai fi şi asta?  Ce-or mai fi şi cutremurile ieste?  Cine o mai fi şi orăşanul ăsta?  Să se ducă şi prin alte părţi, c-or mai fi şi alţii care au nevoie de ea.  Trecu mîndra p-îngă mine Ş-acuma nu mai văz bine; Nu ştiu, fi-va vrăjitoare, De m-a orbit aşa tare.  Se uita şi se mira: Fi-vor spinii înfloriţi, Ori-s turcii învăluiţi, Tot cu roşu-mpodobiţi?  v- Ce să va fi lucrat într-acei doi ani a domniei lui nu să ştie.  Nu ştiu ce vină or hi dat bieţilor tîrgoveţi de Hotin.  Au stătut tabăra leşască la un pîrîu, care nu-l pomeneşte letopiseţul... ce vale a hi fostu.  La Iaşi, sau or fi mersu turcii, sau ba.  Ce cuvinte vor fi vorbit cu Domnul?  Poate că-m voiu fi ieşit din fire.  De care-cumva nu va fi ieşit bani deplin ca să mă plătesc de acea împrumutare dumn tot să trimeţi răvaşul   I să va fi întîmplat vreo rea întimpinare.  Socotesc că te vei fi căit pentru greşala ce ai făcut.   Poate vei fi plîns de bucurie, că şi bucuria are lacrămile ei.  Oare iubita mea unde să va fi ascuns?  Poate te vrei fi săturat.  Nu ştiu ce va fi zis.  Îi fi auzit de elini că fac spume de necaz, dar în zadar.  Stăpînirea nu ştiu pă unde va fi fost, neputînd da nici o desplicaţie lămurită  Oricine o fi fost autorul..., uşoară să-i fie ţărîna.  Bulgarii vor fi coprins Făgăraşul pe la 1160 – 1180.  Va fi înţeles că înainte de a putea fi vorba de poezie, trebuie cel puţin să se împlinească condiţiunea mecanică a orcărui op de artă.  D-zeu ştie cum s-or fi scrîntit toate celea în capul bietului om.  Suplinitorul actual n-are bacalaureat, dar va fi frecventat vro şcoală secundară.   Ce-or fi isprăvit ceialalţi draci nu ştim, dar acestui de la pădure nu i-a mers bine în acea zi.  Ce ţi-e iar!, îi zise Sanda intrînd în bătătură cu cofa plină. Iar ăi fi plîns?  Ei vor fi dovedit că terenul muncii industriale nu trebuie părăsit.  Aşa m-am trezit eu; ce va fi fost mai’nainte – nu ştiu.  Domniră în pace şi în linişte lăudaţi de popor pînă în ziua de astăzi, de n-or fi murit.  Insectivorele şi rozătoarele se vor fi aflat tocmai din cretaceu.  Dumneata-ţi închipui poate o figură inspirată, cum ei fi citit prin cărţi.  Dovadă cum că romînii vor fi numit mai întîi şi-ntîi pasărea aceasta „cioară”... avem... şi-o anecdotă poporană.  Tot atît de puţin va fi călătorit el înlăuntrul Traciei.  Contopirea lor în sinul năvălitorilor va fi fost cu atît mai uşoară cu cît nu-i despărţea vreo deosebire de neam.  Nu ştiu cam cît oi fi dormit că nu erau stele pe cer.  Soţia cumplitului Mircea Ciobanul va fi învăţat ceva din însuşirile soţului ei.  Nu vei fi fost şi dumneata pînă-n oraş?  Va fi luat-o careva, moşule, zise Vasile.  Se va fi învăţat în şcoală cetirea şi scrierea cu cirile.  Juraţii sus-numiţi vor fi întocmit o astfel de tabelă pe care însă nu am putut-o afla.  Ce va fi gîndit, singură ştie.  Mama desperase că ne vom fi înecat în Someş sau ne-or fi furat lăieşii.  Cine ştie cîte nu s-or fi întîmplat odată şi p-aici.  El îţi va fi vorbit de Cotnari şi-ţi va fi lăudat vinul lui.  L-a trimes tot la mine, ca  să-i ţin loc celei care s-a prăpădit, cine va fi fost şi unde va fi fost   L-or fi ascultat vorbind cu bătrînul, vor fi auzit slugile... şi vor fi spus la ai lor.  Fenomenul se va fi produs în condiţii favorabile din punct de vedere fonetic.  În urma discuţiilor,... care vor fi fost, el îşi dă seama de nesiguranţele şi slăbiciunile ce domneau în arta noastră.  Nu ştim dacă d. Arghezi va fi-ncercat vreodată să picteze.  Ţăranul, şi el iscoditor din fire..., va fi văzut cîndva scena.  Alte cauze vor fi fost la mijloc, dintre care cea mai plauzibilă era lipsa de mijloace.  Cu atît mai puţin probabil este să se fi dus iarna, pe care va fi petrecut-o citind în casă cărţile lui tată-său.  Ce-oi fi găsit la el?  Te-o fi ostenit drumul.  Or fi fost din altă unitate, îi răspunse Ionici.  Autorul va fi fost emoţionat în noaptea de veghe a compunerii.  Poate or fi trecut de acolo vandrocii.  Putem admite că între negustorii orientali de acolo vor fi fost şi creştini.  Probabil că la cele mai multe logodne şi nunţi domneşti şi chiar boiereşti vor fi avut loc asemenea spectacole.  Îi va fi spus aşa fiindcă pe el umblau oameni sărmani, cerşetori.  La fel se vor fi petrecut lucrurile şi cu „goldan”.  Ce vei fi gîndit tu, Mircea?  Mergînd ei aşa, cît vor fi mers şi pe unde vor fi mers, se-ntîlnesc c-un om care se ducea spre mare.  N-ai văzut pe dragul meu? –Poate că l-oi fi văzut, Dară nu l-am cunoscut.  Acolo o hi durmit, n-o hi durmit, Dumnezeu să-l ştie.  Nu ştiu de unde or hi venit.  Ce vinovăţie voi fi făcut eu?  O rămas primar acolo; şî az să află, dacă n-or fi murit.  Din ăl bîlci mai ştii care o fi dat.  Nu ştiu ce amintiri vor mai fi străbătut mintea boierului Furtună.  Se vor mai fi predat şi elementele aritmeticei.  O mai fi întîrziat o zi, două şi ea, la moşie.  După aceea nu ştiu ce vor fi mai făcut.  Tare-or fi îmbătrînit Şi tare or fi slăbit, Deacă n-or fi şi murit!  Fugit-a hi, dar cine ştie cu ce feliu de flecău.  Pămîntul... va fi fost dăruit Basarabilor de cătră coroana Sîntului Ştefan.  Prin sec. XVII sfîntul lăcaş va fi fost cu totul refăcut.   Astfel de cîntece vor fi fost zise la toate ospeţile domneşti.  Noua denumire va fi fost aplicată mai întîi fructului.  Dar cum vor fi fost scoase cele două perechi de file ale unei fascicule ?  Zicea cei mai mulţi din oameni că l-au otrăvit Constandin Stolnicul..., de care vreun adevăr atuncea nu să putea găsi, ce era îndoire, sau va fi sau nu va fi.  Mă duseră la o rîpă foarte mare, lăţimea ei nu vrea fi mai mult decît o aruncătură de piatră.  vreaş vreai  reaş reai  Se ară scula pre menre oaste, pre el eu nedejdescu.  Cine ară pute spune frica şi cutremurul şi munca ceasului de moarte  Se aşu împrumuta se-m dai mie rău, se cadzu amu de vrăjmaşul mieu în deşertu.  E să ceva de la alalţi ară ceare, după leagea beseareciei să se dezleage.  Doamne, Dumnezeul mieu, să aş face ceasta, sau să iaste nedereptate în mîna mea, sau să aş împrumuta derept rău să-mi dai rău.  Cum aş face derept aceaia aşa mare rău lucru şi cum să greşesc în aleanul lui Domnedzeu.  Să am face jirtvă urîciunile eghipteanilor carele ei cinstesc înaintea lor, cu pietri pre noi ne-ară cutrupi.   Şi aşă s-au învoitu, că de aru remîne careva fără săminţiă cealaltu se i lasă iosagulu se nu se confişcuiască  Dumnezeu să ferească de-ară dobîndi turcii aceaste 2 ţărî  Ei nu n-ară face noao nice un rău  Iară pre fiiul mieu socoteaşte: să ară trăi el, va fi cîndva împărat.  Adeverescu-ţi că săvai foc să m-are arde, săvai fieri să m-are mînca, săvai marea să m-are îneca, săvai sabiie să m-are tăia, săvai tot trupul în mii de bucăţi să s-ară zdrumica, eu de Hristos nu mă voi lepăda.  Cărţi, ori den ţară, ori de la priietini, de unde ar veni, toate în mîna lui mărg.  Că gîndi Pavel să treacă Efesul, ca să nu-i fie lui a să zăbăvi în Asiia, că grăbiia, de ară putea el, în zuoa de Rosalii, să fie în Ierosalim.  Mănîncă pre oamenii miei cum are mînca pîine   Poftile a domnilor şi a împăraţilor n-au hotar. Avînd mult, cum n-ari avea nemică le pare.  De-aş întra-n sălaşul mieu de casă... Să dorm dulce.  Cu mare giurămînt făgădui fetei să-i dea măcară ce ară cere.  Am văzut faţa ta ca cînd ar vedea niştine faţa lui Dumnezeu.  De ar fi Dumnezău părinte voao, doară m-aţ iubi pre mine. Ţinè pre turci istoviţi de moscali, ca cum ar lua oaricine cîrpa unii fămei din cap.  I-au dat o scrisoare să o ducă la Stoico păharnicul în Moldova, învăţîndu-l să să nevoiască cum ar putea mai cu deadinsul împotriva domnului.  Negreşit că tu vei fi viteazu , fiul lui Pompilius cum s-ar putea a nu fi.  Oamenii nu s-ar chinui cu atetea pofte deşarte, de reau şti ei că norocul nu iaste cuprins întru cele ce sînt afară den noi  Multe exempluri se reau putea aduce spre arătarea aşa feli a treptelor în toate lucrurile şi faptele.  De-aş putea să îmblînzesc şi pre lumina mea.  Ar trebui să fiu mai grec după cum sînt ca să poci vorbi de greci.  Să se fi născut lipsiţi de vedere, precum sînt necredincioşii, nu m-aşi turbura.  Mult să sfătuieşte în sine Cum ş-ar tocmi trebile mai bine.  Nu credeţi dară, iubiţilor, că ar fi cineva în stare beteşuguri mari îndată a le vindeca.  Mai pre urmă, biruind Sţipio, dede lui şi senatul slobozenie, dacă ar afla că a trece de la Siţilia în Africa, pentru folosul republicei poate fi.  Cu deplină încredinţare, ream putea ajunge la dorita sau poftita ţintă  Ar trebui şi împărăţia lor să se stingă.  Aş dori să fac pace cu chinurile mele.  Eu nu am nici o îndoială că apa nu ar fi un mijloc spre îndelungirea vieţii.  Vin a te ruga ca, dacă s-ar afla în Braşov nişte cîntece frumoase romîneşti..., să faci bine să mi le trimiţi pe poştă.  Jurămînt îţi fac din suflet că şi cerul şi pămîntul De s-ar strămuta, Zulnieo, eu nu mi-oi schimba cuvîntul.  Femeia asta neînţeleasă... îmi spune că mă iubeşte ca şi cum m-ar întreba ce mai fac.  Eu aşi zice să lăsăm cetatea aceasta, zise Iablonovski.    Astfel drepţii ar zice, de ar vedea-mplinite, Cîte într-al tău nume ne sînt făgăduite.  Dumneaei a fost bună pentru mine şi aş şedea toată viaţa în curtea d-sale, daca nu mi-ar veni să mă duc după omul acesta.  Căutînd bine,... ar putea cineva să dea peste el.  Ar trebui să fim ceea ce părem.  Doina, doiniţă, De-aş avea o puiculiţă... Cu flori galbine-n cosiţă.  Dacă eşti convins, atunci fă bine subscrie acest articol împreună cu mine, n-ar fi decît pentru strigătul „în lături” cu care începe.  Mi-ar place să străbat... codrii umbroşi.  Şi cînd gîndesc la viaţa-mi, îmi pare că ea cură Încet repovestită de o străină gură, Ca şi cînd n-ar fi viaţa-mi.  Te-aş cere doar pe tine, dar nu mai eşti a ta.   De aş ajunge mai degrabă în tîrg... să scap de rîia asta.  Cam cum ar veni trebuşoara asta?  Eu aş putea convinge pe soţia şi pe socrul dumitale să vă despărţiţi de bună voie.  Scormon! strigă ea cu bucurie ca şi cînd ar întîlni un vechi prieten.  Mai bine ai face să-mi legi aripa.  Dacă este această libertate pentru bărbaţi, de ce n-ar fi şi pentru femei?  Mi-ar pune capul sub picior să poată.  Linii, de s-ar întîmpla Să vă-ntîlniţi vrodată, Să-i spui că-s sănătos.   Sinteza întregei expoziţii, ce ar reda nota personală, e... greu de făcut.  Ea măsura din ochi cam unde-ar veni fiecare carte.  Păi, aş putea să-i fiu bunic, bată-l pustia.  Eu de-acum am isprăvit cu şcoala, zise fata şi mai rămase ca şi cînd ar aştepta ceva.  Cu dînsul ai să-mi cununi dumneata fata, măcar de-aş şti că are să crape inima dintr-însa!  Bine-ar face să-i tragă o sfîntă de bătaie Această surprinzătoare asemănare ar constitui întrucîtva o indicaţie preţioasă.  Uitîndu-se unii în ochii celorlalţi, ar trebui să aibă momentul de tragică reculegere a unei asemănări prea mari.  Nu m-ar surprinde să descoperim că vinovatul nu e acel individ.  Mi-ar face mare plăcere să-mi faceţi o vizită.  Ce crezi că era văpaia din ochii şi din degetele omului? întrebă cineva. – Nu aş şti acum.  N-aş putea pretinde că mă simţesc astăzi mai bine decît ieri.  Oricîtă duşmănie mi-a arătat, tot m-aş duce să-l văz odată.  Eu l-aş face într-o noapte căzut în Dunăre.  Mă învinuieşti că... n-am în vedere niciodată ajutorul ce l-ar avea părinţii de la copiii de şcoală, dacă aceştia ar sta mai mult p-acasă.  Cînd aş iubi, mi-aş întinde spre cer toate mările Ca nişte vînjoase, sălbatice braţe fierbinţi.  Ai zice că soarele apune acum la miază-noapte, în spatele Negoiului.  Mai bine te-ai potoli, îi spune tata.  Ar fi păcat să mai plătească el chirie în garsoniera unde stă, încă pe un trimestru.  Ai fi în stare să laşi totul baltă, să trînteşti uşa şi să pleci.  Furtună s-ar putea să fie! zise bucătarul.  . Ar vedea oricine că proştii şi canaliile nu trebuie lăsaţi să-şi facă de cap.  Alei! puico, dac-ai vra, Patru pluguri aş dura, Ţara-ntreagă aş ara.  Visul cînd s-ar întîmpla, Eu de pe tron aş cădea.  Ne-am lua, nu ne putem; Ne-am lăsa, nu ne-ndurăm!  Murăş, Murăş, apă lină, De mi-ai fi tu vorbitoare. Dac-aş şti că reai veni, Drumul mare aş vărui.  Somn mi-e, maică, şi-aş dormi, Şi n-am pat d'a odini!  Mi-aş cumpăra vreo sută de oi şi stînă.  La altul nu i-aş da nimica, dar ţie îţi dau, că te ştiu că eşti sărac!  M-aş face de-un negustor Şi l-aş cumpăra pe dor! Dorului aşa i-aş face Şi l-aş vinde cui i-ar place.  Să vriam avea vreme, mă vriam abace (abate) pră la cine (tine).  Mi reaş culca să odinesc.  Toţi se gîndeau la comoara nepreţuită din măruntaiele pămîntului, plănuind cum ar putea ajunge la ea.  Maică, măiculiţa mea, Cînd ai veni de-ai vedea Cum îmi petrec eu viaţa P-aici prin Galiţia, Mult ai plînge şi-ai ofta.  Cît i-ar fi preţu la mînzu ăsta?  Cît ar creşte altu într-on an, iel creşte-ntr-o dzi.    De n-ar fi cu noi să stea Domnul, Cînd le vine toană a tot omul, De să scoală asupră-ne-n pripă, Ne-a sorbi-ne de vii de-am da-n rîpă.  Te-aş pîrî-te.    Măcar să s-are şi întoarce şi să hie iertat, încă nu poate omul lepădat să cînte liturghie.  Voroava frumoasă la cei cunoscători de n-ar mai sfîrşi, încă mai plăcută ar fi.  El acum se socotea ca nişte arme vechi şi ruginite care nu ar mai fi de slujbă.  De-am şi vedea a muscăi deşănţată plăzmuire.  Nu s-ar mai povesti.  Judecătorul însă nu-l... luă în seamă, ca şi cînd pentru dînsul nici n-ar mai exista un Herdelea.  Şi încă ar mai fi de spus ceva.  Frumuseţea naturii presupune o conştiinţă umană care s-o valorifice, în lipsa căreia ea n-ar mai fi frumuseţe, ci un oarecare obiect indiferent.  Io nu văz ce s-ar mai putea întîmpla.  De n-ar fi ochi şi sprincene, N-ar mai fi păcate grele.  Aş mai sta, da trăbă să mă duc.  Povesti astăz pe la noi... n-are mai hi.  Bătrînu să cam tînguie că nu ar prea putea face banii.  .  Se aşu lui Davidu mănţu.  Se ară amu întra întru floata voastră bărrbatu cu înrelu de auru purrtîndu..., întra-va şi mişelu.  Ce folos e omului să ară lumea toată dobîndi.  De Moisi şi prorocii nu vor asculta, nece să ară cineva den morţi învie nu va avea credinţă.     Toţi văm cunoaşte păcatele unul alăltui, ca cînd ş-ară cineş de eluş ceti cărţile ce-s scrise.  O! Moldova, di ar hi domnii tăi, carii stăpînesc în tine, toţi înţelepţi!  De mi-aş ochii lăcomi cu somnul, Să dorm dulce, cum doarme tot omul.  De s-ar şi cumva într-un chip prea repede şi preste înţelepţeasca socoteală tîmpla ca vreo pietruţă de scandală de la cineva într-însa să să arunce.    De-ar da D zeu!  De-ar crăpa odată să crape şi harabagiul care v-au adus.  Numai de nu i-ar muri mulţi înainte; să trăiască trei zile cu cea de-alaltaieri.   Dă, nevastă, vezi şi tu ce-i. Socoteala boierului, nu l-ar mai răbda Cel-de-sus!  Nu v-ar mai răbda Dumnezeu, sfîntuleţu, boalele dracului.  Foiliţă de cicoare,... Nu te-aş mai vedea-n picioare!  Fi-o-aş oare în stare s-o fac nefericită? Nu.  Prin cosmos Auzi-s-ar atuncea măreţii mei paşi.  Jelui-m-aş şi n-am cui, Jelui-m-aş codrului.  Face-m-aş un fluturaş.  Turcu l-a întrebat: – Mai vinde-ţi-i nevasta?  Mult eşti tînăr şi gingaş, Cu drag săruta-mi-te-aş.  Costică cu pălărie Da-mi-l-ar maică-sa mie.  Supărată-s şî nu spui, Zăleni-m-aş şî n-am cui Cum stătuşi de mă-ntrebaşi Adevărul spune-ţi-aş.  E măciaş, lua-l-ar naiba!  Bătu-l-ar pîrdalnicu de loază îmbăierată.  Oh, amor, amoraş, vedea-te-aş călugăraş.  M-au spăriet nişte ieniceri..., mînca-i-ar pîrdalnicu!   Lua-l-ar toţi dracii de şoacăţ!  Trăsni-i-ar Domnul din senin!  Fecior de crai, vede-te-aş împărat! Spune-i babei ce te chinuieşte.  Lua-te-ar dracul de javră!  Cucoană! eu l-am aruncat; mînca-i-ai coada!   Uita-i-ar rălele pe ei acolo!  Na! hăram, mînca-te-ar cînii!  Lovi-te-ai cu capul de toate pietrele, om de nevoie ce eşti!  Vedea-i-aş mari.  Bată-l-ar Dumnezeu să-l bată de obraznic!  Duce-s-ar învîrtindu-se ca ciocîrlia!  Unde te ascunzi, tîrtane, fi-ţi-ar neamul de ocară!  Îţi uitasem numele, Fănică, uita-te-ar necazurile!    Ptiu! Mînca-te-ar baraoanili!  Strînge-l-ar de beregată pe el Demonul!  Mînca-o-ar corghii, uite cum fuge de ea sufletul mamii!  Ce, mă, ţi s-a făcut dă însurătoare acum? Fi-ţi-ar dă cap să-ţi fie!  E frumos, lovi-l-ar tunetul!  Flămînd fuse, mînca-l-ar maica!   Ia-l şi cară-te, sta-ţi-ar în gît!  Lovi-o-ar moartea de Bisisică!  Iară tu Tito şi tu Ilinco, mînca-v-ar cîinii!   Omorî-te-ar dorul meu, Că tu eşti viclean şi rău.  Arde-te-ar focul cetate! Pe trei părţi cu lemne verzi, Nici urma să nu-ţi mai vezi!  Cine joacă şi nu strigă, Face-i-s-ar gura strîmbă. Şi eram şi eu p-acolo, bate-m-ar norocu, c-abia mă-ncăpea locu.  S-au dus amîndoi cu fetele spre împărăţie, duce-s-ar nouă cu-a brînzii!  Broaştele ca ţestele, Bată-le-ar păcatele!   Foie verdi sîminoc, Ardi-te-ar focu, noroc.  Nu-i aici locul tău, Bătu-mi-te-ar Dumnezeu.  Bătu-o-ar patruzeci de geruri după cei patruzeci de sfinţi, s-o bată!  Lelişoară, lelea mea, Lua-te-ar dracu să te ia!  Vede-te-aşi ţapăn!  Alelei, mîndruţa mea, Mînca-ţi-ar neica gura!  Ară neica cu plugul, Rupe-i-s-ar cormanul!  Rumpi-ţ-ai capu cu tăt cu cal.  N-aş fi silită acum a-l blăstema şi a plînge.  Aşia grăiţi şi aşia faceţi, ca şi c-aţi fi, prin leagea sloboziei, giudecaţi.  N-aş fi eu, la vîrsta mea, hulit de nişte copii. ♦ Nu ştia unde l-ar găsi ca să-i mulţămească pentru atîtea binefaceri.   Îi părea că asta ar fi peste putinţă.  Particularităţile semnalate... nu pot totuşi dovedi nimic asupra raporturilor mai strînse pe care le-ar avea aceste două limbi.  Pînă acuşi n-am înţeles că s-ar ocupa cu de astea.  Parcă i s-ar năzări ceva îndepărtat.  Iară Pavelu dzise: „Rrugare-aşi Dumnedzeu şi în puţinelu şi întru multu”.  Vedear-ară... oamenii ce-s în ceastă lume, că nu putredesc trupurile creştineşti.  Pohtire-aş de la Dumnezău şi în puţinel şi în mult.  Închinare-aş şi n-am cui, Închinare-aş murgului.  Murire-aş, moartea nu vine, Trăire-aş şi n-am cu cine.  Puteare-aş să umblu eu Tot cu mînile-n şolduri.  Lucrare-aş ieu să pot lucra.  În bineurări şi blăsteme... se pospune, pr dare-ar D zeu!  Dare-ar Domnul Dumnezeu Să i se-ntoarcă tot în bine!  Să nu crezi că doarme Smaranda, dormire-ai somnul cel de veci să dormi!  Fir-ai al dracului de pungaş.  Dare-ar Domnul să fie aşa.  Nu eşti brigadirul Mînecuţă? Fir-ai să fii al cincilea evanghelist.  Dare-ar Dumnezeu un vînt, Să rămîie pe pămînt Numai verde pajişte, Numai dulce dragoste!  Fire-ai bade, blăstămat, Că tare m-ăi înşelat!   Dare-ar, maică, Dumnezeu, Să te-nsori de nouă ori!  Dar-ar naiba-n tambura ta!  Dar-ar Dumn'ezo la muierea me, cîn mă duc acasă mîn'e d'imin'eaţă, să fiie muartă.  vrea Eu vrè mee la Deva daca ar fi bani.  Întrebînd pe cineva de ce pune zăpadă pe o grămăjoară de gunoi aprins, mi-a răspuns: Pentru că să vrea arde. vee mînca.  Deaca n-ară fi crezut, n-ară fi propoveduit, nici ară fi învăţat oamenii a crede.  De n-ară fi lăsatu acel nărodu cetăţile sau casele şi pren pustie să îmble, nu vrea fi dobînditu vindecare... bolnavilor loruş.   Iarră de va fi cumva vro muiare logodită tătîne-mieu, apoi şi se n-are fi dzăcut cu nusa, nu poci a me însura cu nusa.  Aş fi venit şi eu pri la domniia-voastră, iar eu n-am putut  Din săraci şi de rudă proastă... alese Hristos apostolii săi. Că de vrea hi ales cei bogaţi şi din filozofii lumiei aeştiea, atunce are dzice noaă necredincioşii.  Bolnavul... şi s-are hi făcut şi păcate ierta-să-vor lui   Multă răsipă ţărîlor să vrea fi făcut.  Ci nu-i era greu a o lua, de nu-i vrea fi venit oaste.  De-l vrea fi tămăduit din boală puţină menune vrea hi fost  Ca şi cînd ară fi zis: de n-ară fi lăsat şi slobozit Dumnezău pre diiavolul.  De m-ar fi ascultat nărodul mieu, Israil, de ar fi mers în căile mele, întru nemică aş fi smerit pre vrăjmaşii lor.  Nu vrea hi agiuns Achileu pre Ector de n-are hi stătut el de bunăvoie  Cela vrè fi stătut în laturi.  De-r hi mărsu, i-ar hi luat pe toţi de grumadzi.   De l-ar hi dus în Ieşi, poate s-ar hi îndreptat şi n-ar hi perit.  Şi după moartea ei au arătat ca cum ar fi fost vie  Aş fi scris la dumnealui sărdariul Bucşenescul, dar tot auzim că cu neamul nostru iaste învrăjbit  Lucrul cel nemişcător al acelui fără de vîrstă, bine se vinde, ori pentru datoria lui, ori pentru datoria tătîne-său,... de s-ar fi îndatorit cei făr’ de vîrstă  De vreaş fi nebăgat în seamă frumuseţile ei, mă temeam să nu o mînii.  Te voi prăpădi, care aş fi făcut şi mai nainte, de nu ai fi fost de legea lui Moamed.   Acest tractat de l-ar fi putut isprăvi ar fi fost un lucru pre preţ.  Vreun locuitor de la ţară s-ar fi aflat în vreo nenorocire.  De ream fi fost noi pîn’ acuma tot în starea aceea,... şi noi ream fi schimbat limba noastră.  El ar fi dat pruncului încă în oara ce s-au  născut şi mijlocirile de a trăi.   Doară mai mult ar fi stătut încă.  Mii de ani n-aş fi gîndit Că n-ei s-aibi statornicie La cîte mi le-ai zis mie.  Paguba ar fi fost mare, cînd am fi pierdut limba. Dacă datornicul, după ce creditoriul său i-au lăsat legatum datoria, în urmă s-ar fi împrumutat cu alţi bani, nu să socotesc şi aceştia legatum.  Chiar tot de ai fi pierdut, îţi rămîne acela care toate le-a făcut.  Dacii avură noroc de a scăpa de o împrejurare care de atunci i-ar fi făcut să-şi piarză slobozenia.  Cine au descoperit un adevăr, acela au făcut mai mult decît că ar fi întemeiat o împărăţie pămîntească cît de mare.  Aş fi dat orice pe lume pentr-un ceas de prelungire.  El nu i-ar fi omorît, de nu l-ar fi îndemnat ministrul său.  Am alergat în camera ei; ea era pustie ca şi cînd moartea ar fi răpit dragostile mele.    Atunci ai fi văzut pe toţi, slugi şi stăpîni, cu feţile pălite, cu ochii sticliţi, alergînd prin odăi.  Şi cînd gîndesc la viaţa-mi, îmi pare că ea cură Încet repovestită de o străină gură... Ca şi cînd n-aş fi fost.  Mai bucuros eram cînd m-ai fi chemat la nuntă.  Mai potrivit sat nici cu bobii nu s-ar fi putut găsi. N-aş fi crezut că-s la un examen de nu mi s-ar fi spus.  N-aş fi crezut că ochii ei pot să sticlească aşa.  Dar cînd era dînsu acasă, cine-ar fi îndrăznit?  Copiii trebuiră să se mulţumească cu atîta, oricît i-ar fi durut inima de nenorocirea tatălui lor.  Cum v-aş fi pus eu la butuc pe vremea vornicului.  Făcu stînga împrejur, ca şi cum ar fi simţit că i se suceşte pămîntul sub picioare.  Cotrobăi cu mîna pe laviţa de la capul patului, ca şi cînd ar fi căutat chibriturile.  Dacă ar fi fost după pofta inimii sale, ar fi pus slugile să-i dea pe mîna jandarmilor.    Eram din cale afară de obosit şi aş fi dorit ca bisericuţa din Răzoare să-mi iasă înainte mai curînd.  Nu mi-aş fi închipuit niciodată că am să ajung să fiu tratată astfel.  Dacă ar fi fost după el, ar fi trăit de pe urma femeilor din satele de moşneni.   M-aş fi bucurat să te văd alegînd după aceleaşi criterii.  Mama n-ar fi ieşit din vorba lui cu nici un preţ.  În tagma în care intrase se simţea ca şi cum ar fi fost o capră rîioasă.  Bre Mînecuţă, eu s-ar fi cuvenit să am alt destin.    Cine s-ar fi gîndit că o să treceţi întîi p-aici?  N-am fi crezut niciodată pe acest lucid critic în stare să încurce voluntar planurile unei discuţii.  Nu aş fi dorit să-i refuz.  Chestiunea e foarte complicată, spuse Silion cu ochii în gol, ca şi cum ar fi cercetat noile orizonturi.  Mi-ar fi plăcut să nu stăm ca nişte caraghioşi.  Dacă Miklos ar fi intrat era hotărîtă să-i crape capul.  De ce dracul n-am aflat Că tu eşti de măritat, Că şi eu te-aş fi luat Şi acum n-aş fi strigat Şi din greu n-aş fi oftat!  Încai dac-aşi fi chieltuit atîţia bani, să mă fii ales cu ceva.  În lume n-aş si îmblat, Răle nu m-ar si mîncat.  De nu se vrea fi făgăduitu-se Domnul..., n-am fi ştiut credinţa sutaşului.  Şi multe încă aş mai fi văzut, dacă foamea nu mi-ar fi dat pinteni.  Din această pricină, vorbele s-ar mai fi înăsprit încă.  Mă gîndeam că ai fi crescut, nu ţi-ar mai fi încăput lăbuţa.  Se vrea fi şi săblăznit.  3, 4 dzile de-ar fi mai zăbăvit turcii.  Cînd va mărturisi moaşea... o vom creade..., de are fi mai fost cu moaşea doo muieri.  Curierul franţuzesc înştiiţează... că ar fi mai rămas numai cîteva persoane.  Tu eşti uitat, uitat ca cum n-ai fi mai fost.  Zidul peri ca cum n-ar fi mai fost.  Ce vuiet ar fi mai făcut femeia mea.  Eu aş fi tot stat la munte.  Că de vrea fi în sîmbătă acesta vindecat, nu vrea fi tăcut de acesta evanghelistul.  Iar de-ai hi domiata sîrguit să fii pînă acmu venit, avem nădeajde pre Dumnedzeu să fi fost pînă acmu şi la moşie  Alegînd, cînd şi-are fi furul schimbat hainele să nu-l cunoască..., atunce poate să-l ucigă şi să n-aibă certare.  Nu i-ar hi Dumnedzău hrănit.  Niciodată vreun hatman nu s-au veselit de izbîndă în Rîm, pînă nu ş-ar fi întîi de o mie de ori viaţa sa cumpănit.  De nu l-aş fi eu cu multe şi vîrtoase giurămînturi încredinţat.  De n-ar fi ei portat grijă de voi, aţi fi ca şi alte fiare silvatice.  N-ai fi mai ajuns să-l aduci!  Mă blastemă: „De n-ai fi fost! Eşti un pustiu!”  De ară fi fost Dumnezeu părintele vostru, fi-vreaţi iubit mine.  De vrea fi avut puteare dracii..., mai mare rău fi-vrea făcut noao.  Cel ce mă uraşte de au grăit asupra mea mare, fi-m-aş ascuns de el.  Perit-aş fi.  Fostu-ne-ar fi de vro  treabă o asemine vedere Oprită în mărunţişuri ce trebuinţa nu cere?  Afară de combinaţiunile înfirate se mai aud şi altele în gura poporului, ales întru înjurăture şi blăsteme, pr : fi-te-ar fi bătut mîna mea.  Fi-te-ar fi bătut Dumnezeu, că rău ţi-ai mai bătut joc de mine.  fire-aş fi fost.  Fire-ai fi fost, de nazist, Că ţara ne-ai pustiit.  Aş fi cîntată şi io.  Preoteasa parc-ar fi fost atinsă de un fior de frig.  Cînd ară fi murit Vela  domni-se în locul lui Iovav.  Şi cîndu se împlu a treia dzi şi se-ară fi făcut dzuo  tuneture şi fulgere fură.  Şi fu cînd ară fi bătrînit Isaac şi ară fi întunecat ochii lui atîta, cît nu putea vedea.  Cînd ara fi auzit că au perit fiiul său, anume Iosif..., într-atîta măsură s-au amărît, cît nice o mîngîiare n-au putut luoa.  Că să nu vrea fi Domnul între noi..., cînd scula-se-vrea oamenii spre noi, amu vii înghiţi-ne-vrea.  Acesta multă b rbăţie arătă cît de vrea fi ş-altă lume alăturea, destoinic ar fi fost a o ţinea şi a o derepta.  Acolea, cum nu vrea avea nici o grijă de nici o parte, lăsîndu-ş oastea fără de nici o grijă, nici pază, ci la băuturi şi la prăzi.  Deacii ajutorindu putearea cea dumnezeiască, cum să vrea tocmi voia lui Dumnezeu cu a oamenilor, aşa i-au coprinsu pre turci negura, de nu să vedea unul cu altul.  De nu vrea sta Moisei pre rugă Ce l-au ales adevară slugă, Să-l întoarcă de cătră mînie, Că-i vrea pierde-n pripă de urgie.  Acolo vreai vedea lucru preaslăvit, că nu numai ce rămînea sv ntul nerănit, ce încă şi săgeţîle carile să slobodzîia asupra sfi nţiii sale să ducea sus în văzduh.  Şi acolo cum nu vrea avea nice o grijă de Ştefan Vodă, aşea au lăsat oastea fără de nice o pază la băuturi şi la pradă.  3, 4 dzile de-ar fi mai zăbăvit turcii pre loc, nici unul nu vrè scăpa.  De n-ar fi priimit turcii pacea... vrea lua pă toţi robi.  De nu ar fi chivernisit Dumnezeu lucrurile... cu totul să vrea stinge ticăloasa aceasta dă ţară.  Vreai zice cum că şerpii nu să tîra cu părere, ci aievea  Iară grecii, de frica lui Ector, precum să vrea deştepta din somn, iarăş ieşiră la război.  Am ales o materie care mi-au plăcut atîta încît ca să o cumpăr vream da orice preţ mi-ar fi cerut.  De eram singur, vream face o mare mirare.  Zicînd aşa... cum, purcegînd de la Salamina, să vor răschira; pentru că era toţi de faţă şi le vrea părea rău.  De vrea socoti Engel lucrurile fără prejudecare, calea acea netedă putea să o afle.  De ar fi fost cunoscută lui Muratorius şi altor preanvăţaţi bărbaţi limba romînească, altmintrea vrea scrie în lucruri de aceste, şi cu adevăr.   Şi doară mai mult ar fi stătut încă, De nu vrea zări stîndu-i înainte Pre bunul verin lăcrămînd fierbinte.  Şi doar vrea scăpa din mînile crude De apucam să-mi scot lucea săbioară.  Aşa vream face eu, aşa trebuie să faci şi tu, pentru ca să nu oftezi vremea care şi eu acum o plîng.  Să vrea avea grabă, nu ţăsa aşa de iute.  Voi n-aţ ascultat ce-am spus, că d'e nu vea răspund'e noaptea, să nu vea întîmpla n'ici un ręu.  Nu vrę put'ę vin'i acasă.  Să mă vreaş duce.  Că se nu vrea  să nu vrea fi C2, se nu a vrut H, de n-ar fi D Domnul agiuta mie, în nişchit întra-vrea  lăcuit ară fi  s-ar hi sălăşluit  , fuse se mute  întru iadu sufletul mieu.  Se nu vrea Domnul fi întru noi.  Şi să vrea urîtoriul mieu spre mine mare-cuvînta, ascunde-mă vrea d-ins.  Să vrea oamenii mie asculta mine... de nemică dracii lor smeri-vrea.  Năstăvi-te-vrea ciudatu dereapta ta.  Că se nu leagea ta învăţătura mea iaste, atunce peri-vrea în smerenia mea.  Să nu leagea ta învăţătura mea iaste, atunce amu peri-vrea în smerenia mea.  Nu vrea fi tăcut de acesta evanghelistul, nici iudei fără voroavă fi-vrea.  vrea Să vrea şti eu aceasta lume, eu vrea întreba trupul meu e deca muriiu eu, mă suiiu în cea măgură naltă... şi văzuiu murmîntul meu  Dacă cotai mai bine, vrea găsî.  Nu vrę trebi s-o bei aşa rece.  Io vrę mînca oleacă de pită cu clisă.   ♦ Temniceariul nici o grije nu purta, căce că Dumnedzeu era cu Iosif şi căce cum oarece vrea face  Domnezeu înnărociia.  Aşa-i era năravul: cînd vrea fi în pace, oarece vrea cugeta de demăneaţă, de-aciia se osebiia însuşi, de vrea vorovi de boiari şi de mesereri. De-aciia şedea de judeca pînă amiazăzi. După aceea încăleca, de se prembla puţinel. De-aciia, prînziia şi vrea durmi puţinel.  Iară împărăteasa foarte tînjiia dup-îns, de nu-i vrea vedea faţa săva o zi.  Cînd să vrea tîmpla să să ducă de la vrunul... stricăciunea, atunce vrea merge acela la preuţi de să arăta.  Cînd vrea mînca maică-sa de saţîu, nu lua cuconul ţîţa să sugă. De să vrea tîmpla şi trei dzîle saţîul maică-sa, el nu priimiia ţîţa. Deci postul maică-sa era hrana cuconului.  Cînd vrea merge Moisi  înaintea Domnului să grăiască lui, lua acoperemîntul pînă ce ieşea.  Şi cînd să vrea sui  norul des la cort, înjuga fiii lui Israil.  Pă toţi îi iubiia domnul, iar ales pă Golescul îl avea în dragoste şi ori de ce să vrea ruga domnului, nu-i trecea în deşărt rugăciunea.  În mare bănuială domnul şi ţeara dăspre turci pentru un lucru ca acela vrea cădea.  Măcar că era atît de mare şi vestit..., cînd vrea întimpina vreun preot îş pleca genunchele înaintea lui.  Om de să vrea afla şi altcineva iscusit la vederea lucrurilor celor d mnezeieşti, pe tru multa curăţenie a gîndului său, atîta cît nici să atingea de d mnezeiasca liturghie.  Oricît vrea ieşi din palatul ei pentru ca să meargă la vreo primblare, ieşea descoperită la obraz.  Scoaseră inelul împărătesei de antrax piatră şi aşa era aceea piatră, de vrea fi omul bolnav şi căuta într-însa, el să sănătoşea de toate boalele.  Ori la ce să vrea apuca, lucra cu toată osîrdiia inima  Vre put'e sta la noi vo două zîle.  Aceasta să ştiţi că de ară fi ştiund domnul caseei în ce ceas furul va veni... n-ară fi lăsat să-i sape casa lui. Şi cînd sufletul ară fi ieşind den ea  puse numele lui Veniamin.  Întru noi au fost ce n-au fost de noi, că de-are hi fost de noi are hi petrecînd cu noi  Vor fugi ca cînd ar fugi  ară fi fugind  de la războiu.  Luăm domniia mea înştiinţare că mulţi din lăcuitori, făcînd vînzări de moşii i zălogiri, nu ar fi venind să-ş arate acea vînzare şi zălogire şi să să treacă în condica judeţului  De să ară fi şi nedereptate fiind carea vă e obida aşa rea, o, iudei, după cuvînt auzit-ară fi voao.  Că de-ară fi pus avuţiia bogaţii depreună, n-ară fi mişeii în nevoie fiind nici dinioară.  Fi-vreaţi ştiind să ştiţi că şi voi aceştii lumi deşartă vă priceştuiţi şi realele lor.  O, iudei, după cuvîntu amu fire-aşi ascultîndu voi.  Că de au vrut fi întru Sodom tăriie ce au fost întru voi, fir-ară fiind pînă la zioa de astăzi. După ce ară fi svîrşind  hrana... dzise tată-său lor.  Cînd această veaste în care lui Faraon ară fi sosind  ... plăcu lui Faraon.   Cînd porobocul se-ară fi mărind  duse-l featei lu Faraon.  
    Şi se a vrut gilălui mienre, pre menre a vrut gice mari cuve te. Lăsatu putea fi omul acesta se n-au vrutu spregice chesariu.  N-au avut sărbătoar cînd au vrut tribui  De-ară fi fost şi Thoma cu nuşii, nu i se-au vrut părea, nici ară fi căutat să pipăiască.  Aceaia ai făcut cu mine ce n-au vrut trebui să faci.  Mai bine am vrut muri pentru mîna Domnului în ţara Eghipetului.  Şi aşa noi depreună n-am vrut peri  La leagea lui le-au fos urît să să întoarcă şi se-au vrut fi în toţi veacii lumii aceştiia, încă n-au vrut părăsi năravurile trupului celea realele.  Ucigătoriului încă să prinde şi să creade, dzîcînd că nu ş-au vrut putea într-alt chip scoate bucatele de la fur de nu l-au vrut ucide să-l omoară.  El s-au dus şi l-au ucis pre cuvîntul acelui om; iară de să va afla cum acesta l-au vrut ucide şi fără de dzîsa şi îndemnarea aceluia, atunce acel cuvînt au fost numai de l-au svătuit.   Agrippa cătră Fist zise: Slobozit au vrut putea fi acest om, să nu s-au vrut luoa pre împăratul.  Pentru c-au vrut trebui să ziceţi:... face-vom ceasta sau ceaia.  Spre strîmbătate s-am vrut căuta întru inima mea, nu m-au vrut auzi pre mine Domnul  Cu adevăr, el încă au vrut putea zice că s-au săturat de răutaţi sufletul lui şi viaţa lui s-au apropiiat de mormînt.  Priiatinii lui Iov, carii cu cuvinte veselitoare şi cu mîngîiare au vrut trebui să margă la Iov, iară ei nu l-au veselit.  Mai tare am făcut păcate din ştiinţă şi din orbiciune, pentru care ne-ai vrut putea şterge afară şi pre noi, pre toţi din cartea viilor.  Ghe ce, maică, m-ai  făcut Dacă nu ţi-am trebuit? Mai bine nu m-ai vut creşt'e.  De s-o vut mărita De la noi a triia sat N-aş şi aşe cu bănat.  Dac-a vu ţîpa un lipid'eu pe ii a vu prind'i un sac de peşti.  Am vu lucra mai mult dacă ni-o vut plăti mai bine.  Mi-o făcut o potcoavă ca cum tomna d-acole o vu creşte.  O vu trăbui să cînt.  Ce se întîmpla cu el dacă mînca asta? – O vut muri.  N-am vrut crede lucru aista.  Şi noi i-am vut da, dacă ne-a vut spune. Aşă a fost, că d'e n-o vu h'i, nu s-o vu pomeni!  Iaca vădzuiu ochii tăi care n-am vrut nici gîndi şi iaca, Domnedzeu încă mi-eu dat a vedea şi sămînţa ta.  Mai di demult, în dzilele cele vechi, măcară de nu l-au vrut nice otrăvi, tot i-au fost tăind capul.  Înde a vrutu oamenrii miei asculta menre. Se nu a vrut Dumnedzeu clădi casa, în deşert trudiră-se dziditorii. Prilăstire ştiinţa şi nălucitură vrutu-le-a părea.  Vrutu-ţi-s-au cădea, împărate, acest liubov ce arăţi acmu să-l hii arătat mai de mult.  C-ala-i Gruia, fătul meu, Toman ca şi tată-său, Vut-o-l bate Dumnezău.  Vut-o bate Dumnezeu Tălpile de la belceu În care m-am legănat eu.  Vutu-te-a mînca moartea!  Vut-o bate Dumnezeu Sorozlaşu de la Ceu Că l-o dus pe badea meu.  O, Rujică, o, Rujică, Oare cu ce te-ai urît, Urîtu-te-ai cu lucru, Vutu-l-o mînca focu!  .  Ascunde-me-amu vrut.  Iată vii înghiţi-ne-au vrut. Da-o vu cu draniţa, Nu o putut rădica.  „a avea” „a vrea” Dacă n-ar vu fi, s-ar vu povesti.  Dacă aş vut avea ochelari aş vut vedea mai bine.  De-aţi fi fost crezut lu Moisi, fi-vreaţi de-aţi crede şi mie.  De vrea fi fost iubit acest tînăr pre vecinul său, fi-vrea împărţit tot cît avea.  De n-ar fi fost Dumnezeu întru noi cînd era a să scula oamenilor spre noi, de vii ne-ar fi fost înghiţit.  Şi s-începus-a să faci multe sate pe margine, şi s-ar hi fostu întemeiat ţara de oameni, numai nu ţinu mult domnia.  Iată c-au trebuit visegothii de la dînşii mai spre apus să să fie întins, şi aşea ar fi fost cuprins sau toată ţara ungurească sau o parte dintr-însa, care de ar fi fost aşe adevărat, toată „Istoria” lui Iornand ar fi ieşit minciunoasă.   De ar fi fost ieşit îndată, iarăşi singur împăratul cu oştile, cîndailea s-ar fi purtat lucrul mai bine.   De s-ar fi fost încuscrit seau mestecat prin căsătorii romanii lui Traian cu dachii, aceasta încuscrie... mare schimosire ar fi făcut  Cînd ai fi fost avut privilegiul de a le vedea dintru început, de-amăruntul, cum şi cînd s-au întîmplat, atunci cred că şi d-ta... ai avea o lumină cu mult mai mare în puntul acesta.  Nici nu e minune dacă s-ar fi fost uimit: nu e luna la răsărit atîta de mare cît era ochiul năzdrăvanului.  Pupădza... în curţile funelor bătrîneţele ş-ar fi închis de nu ş-ar fi fost aşé de timpuriu puturos duhul slobodzit.  Cursul hronicului înainte aduce, de tot aş fi fost rămas, de n-aş fi fost după multă trudă şi sfărmare de cap aflat, precum pentru lucrurile Dachiii noastre de au şi tăcut unii.  Aşea cetim în cartea lui,... cum, cînd s-ară fi fost uspătînd feciorii lui Iov în casa născutului dintîiu, atunci slugile lui au fost arînd cu boii..., sabeusii i-au lovit pre dînşii.  La cei vechi însă se află urme că reflesivul „se” s-ar fi fost punînd şi după infinitiv.  Îmi spunea tata moşu... c-ar hi fost trecînd şi săcui cu porci.  De-ară fi amu fost fiind pre pămînt, n-ară fi fost preut.  De-aţi fi fost den lume fiind, lumea vreară fi iubit.  Că de vrea fi mers muierile şi de vrea fi zis prost că „ne-au zis noao să spunem apostolilor numai”, iară Pătru au vrut fi zis că „eu m-am lepădat”.  Iată banii carii în sacii noştri desupra eram aflaţi den pămîntul Cananului înapoi am adus ţie, cum am vrut fi furaţi derept aceaia de la casa domnu-tău argint sau aur?  Aşijderea şi mitropolitul Teofan n-au vrut hi ieşit întreg, de n-ar fi fugit pren munţi de groaza lui.   Nenevitenii, de n-au vrut fi auzit şi să înţeleagă propovedaniia lui Ioana, nu s-ar fi pocăit.  Vutu-l-o fi bătut Dumnezeu.  Să am vrut fi fiind în zilele părinţilor noştri, n-am vrut fi fiind lor soţi în sîngele prorocilor.  Venind am vrut fi.  vrea Să vrea venirăt la noi, vrea văzurăt şi voi acest lucru.  Socotea că ar fi cuprinzînd comori nesfîrşite.  Autori slavi caută a dovedi cum că Dobrogea şi-ar fi avînd numele ei actual de la un anume Dobrotici.  Ameninţă cu moartea chiar pe soţia lui proprie, cu prepusul c-ar fi ştiind de acel lucru neiertat.  Această femeie se zice că ar fi trăind şi în relaţiuni intime cu un profesor din şcoală.  Acest boier, cercetîndu-le hrisoavele, găseşte că ar fi stăpînind mai mult decît s-ar cuveni.  Ar fi fiind asta dorinţa prinţesei?  Ar fi avînd, cum spun doctorii, o cangrenă.  Zice că la Praguri s-ar fi aflînd voinici care uneori se mînie că nu le-a izbîndit bine o treabă.  Ce s-or fi apucînd alde Negoajă de grădinărit?  De ce nu te-ai fi ducînd tu acasă să te culci?  Care moşii, arată jăluitoriul că ar fi dreaptă cumpărătură moşului său Cetind de-amărunt aceeaşi scrisoare Află Beşcherec că ar fi de pe mamă Un strămoş al lui.  Spun, soro, c-ar fi june cu dragoste curată.  Împăratului i-a fost de-a mirarea, văzînd că nişte golani au asemenea îndrăzneală, de vin cu neruşinare să-i ceară fata, fie din partea oricui ar fi.   Mă puseră pe foc unii şi alţii că ar fi crimă.  Vă poftescu, cetitorilor, pre unde ar fi greşit condeiul mieu, să priimiţi, să nu gîndiţi că doară pre voia cuiva sau în pizma cuiva, ce... cu adevăr s-au scris.  Un paşă... să stè la Ieşi, cu ferman de iertare tuturor greşelelor cine ce-ar hi făcut.  Arată scris că ar fi luat în urmă în căsătorie şi pă fiica lui Ioan Cantacuzino, împăratul grecilor.  Să socotiră... cum că ea ar fi purces pă mare împreună cu solii.  Se zice că acesta ar fi urmat el pentru răzbunare.  Se povesteşte precum în tinereţele sale s-ar fi îndeletnicit întru neguţătorie.   Noi despre lavirinth sau obor nu vom grăi multe, numai însemnăm, după cum să zice, că l-ar fi zidit doisprezece crai.  Chentru sistimei lui este monadologhia, prin care au crezut că ar fi aflat cuvintele cele mai după urmă ale cunoştinţelor lucrurilor.  Pentru aceea se şi iscodeşte de Virciliu că Neptun ar fi resturnat murii, adică păreţii.  Nu trebuie să socotească agonisite numai de vrednicia lui nişte bogăţii, de care alţi mulţi ar fi fost mai vrednici decît dînsul.  Se zice că ar fi sosit la Cluj.  Poate te-ai fi făcut şi prooroc.  Începuse de prin toate părţile să vină ştire cum că turcii ar fi trecut Dunărea la Giurgiu.  Ziarele pariziane... cuprindeau ştirea că s-ar fi atentat asupra vieţii principelui.  Se zice c-ar fi contribuit mult pîn-acuma la convertirea a multă samă de romîni.   Protopopul atunci, sermanul, cic-ar fi oftat din greu, înghiţind noduri.  S-or fi bucurat oamenii, nu s-or fi bucurat, dar se bucura Safta.  Trimite pe un boier... care să cerceteze împresurările ce le-ar fi făcut în moşia Toflea răzăşii.  Toţi se plîngeau de învăţătorul cel tînăr c-ar fi luat-o prea razna.  Auzii... că s-ar fi prăpădit prin ale pustii.  Ion Creangă... spune că bătrînii ar fi pribegit din Ardeal, aşezîndu-se nu prea de multă vreme la apa Ozanei.   Se spune că l-ar fi văzut cineva trecînd de la o comună la alta.  Legenda spune că întemeietorul Capitalei ar fi fost un cioban, pe nume Bucur.  Tată-său gîndea că Mihai, stînd în casă cu un franţuz, s-ar fi deprins să vorbească... în această limbă.  Începu să umble vorba prin sate că peste Olt s-ar fi ridicat în fruntea pandurilor şi al norodului vătaful de plai al Cloşanilor.  Sufli greu... Parcă ai fi tras la jug.  Am auzit că ar fi intrat slugă la o casă mare din Bucureşti.  Cică s-ar fi dus peste Petre Miuleţ şi l-ar fi găsit la motoare, povesteau oamenii despre el.  Parcă ar fi fost vorba de o ediţie princeps.  Îmi spunea tata moşu c-ar hi fost carantină mai sus dă han.  După cum văz, tu bănuieşti că ieu aşi fi făcut lucru ăsta?  De ar şi fi luat romanii muieri dache..., totuşi romanii romani au remas.  În curînd... să se îndeplinească şi convertirea resturilor de schismatici, cîţi ar mai fi rămas.  Legenda pretinde că Glogoveanu l-ar fi şi pălmuit odată.  Fi-l-ai omorît au ba, nimene altul, fără numai tu sîngur poţi să ştii.  Asan îngădui trupelor auxiliare latine trecerea prin teritoriul său, pretextînd că la invaziunea acestora ar fi fost siluit prin neînvinsa lor putere.  vreau voi, vreu, vrau, vrei vreai, veri, vei, vii, vrai, vai, vrii, vii, vrea va, vre, vra, vrem vem, văm, vom, vreţi veţi, vreaţi, vor vrea u , vreu, vra(u); voi oi vrea(u), vieu vui, ui, ii, i, vei vrei, veri, vere, ei, ăi, îi, ii, i, oi, va, vrea, vare, o, a, vea, vo, vom om, vrem, vem, văm, veţi vreţi, ăţi, eţi, îţi, aţi, iţi, viţi, oţi, voţi, vor or, vrea(u), o, a, vo, voiam vream, vreiam, vrerém, voiai vreai, vreiai, vreréi, voia vrea, vreia, vreré, voiam vream, vreiam, vrerém, voiaţi vreaţi, vreiaţi, vreréţ voiau voia, vrea(u), vreiau, vreréu aş aşi) vreaş, vream, aşu, reaş; ai vreai reai vreei, ăi, ei, oi, ar vrea, are, ară, rea, vea, am vream, ream, arem, aţi vreaţi, reaţ, areţ, ar are, ară, vrea(u), rea(u); vrui vruséi, vrusái, vruşắi vruşi vruséşi, vru vrúse, vrusése, vrúrăm vrusérăm vrúserăm, vrusésem, vrum, vrúrăţi vrusérăţi vrúserăţi, vruséseţi, vrúră vrúseră vruséră, vrusésă, vrúsă, vrúsem vrusesem, vrúseşi vruseseşi, vrúse vrusese, vruséserăm vrusesem, vruséserăţi, vruseseţi, vruséseră, vrusese; să voaie, să vreie; vrut vut, vu; vrînd vrund, vrind, voiesc, voieşte voiaşte; voii; voit; voind vroiesc vroi, vror; vroiam; vroit; vroind) volo velle volui a vrea voi vei va voiam voiai voia (v)rea-ş (v)reai (v)rea La început mi-i mai greu, dar, dacă aflu vreadu gazdei, apoi îmi va fi mai uşor de servit. ştiu (cunosc) vreadu. „Hi! gloabelor, mînca-v-ar lupii!” Şi vreasc, vreasc peste şoldurile slăbănoage ale dobitoacelor. Cărînd leamne şi vrascuri şi de alte uscăciuni din pregiur, deaderă foc. Strînsă vrascuri uscate multe şi le aprinsă. S-au suit pe o parte de zid şi iară au dat foc cu acele vreascuri şi pe altă parte de zid. Adusă pe încet în giurul fagului vreascuri şi... li dădu foc. Puse pe tăciunii ce fumegau în vatră un braţ de vreascuri. Cu aceste brazde se fac cuptoare şi li se dă foc cu vreascuri. Sub crengile ce se întind De ţurţuri încărcate, Haitaşii mare foc aprind Cu vreascuri îngheţate. Să văd roze de aur şi sărutări aprinse În vreascuri, ce-n foc puse trăsnesc des risipit. Vîntul gemea ca un nebun, copacii din pădure se văicărau,... vreascurile ţiuiau, şi chiar lemnele de pe foc pocneau de ger. Pînă s-ajungă rupţi de oboseală la ziduri, apărătorii de sus porneau asupră-le bolovani mari şi braţe de vreascuri aprinse. N-am putea duce l-alde biata Bălaşa ceva curmeie de viţă şi vreascuri ujujite?  Dau să merg înainte, şi iar aud ceva, de data asta ca un trosnet de vreascuri. Bătrîna mai aruncă un vreasc în focul care se stingea. O babă plecase în pădure să strîngă vreascuri pentru iarnă. Copiii... adună vrascuri sau tulei de cucuruz şi cîte într-o seară... fac cîte un priveghi copilăresc. Cel sărac... a ieşit afară, ca să-şi caute vro cîteva vreascuri spre a-şi aţîţa focul. Pe vatra verde ard, Pocnind din vreme-n vreme, Trei vreascuri rupte dintr-un gard. Irina strînge surcele şi vreaşcuri de pe lîngă gard. Fata şedea într-un fotoliu, în faţa a două vreascuri ce ardeau în cămin. Dorm acum de mult pierdute Sub vreascurile stinse-a vetrii Poveştile-nşirate seara De-atîtea cuscre şi cumetri. Spun bătrînii că mai demult se aprindeau focuri mari în mai multe locuri pe hulă, că feciorii aduceau vreascuri şi lemne groase din bună vreme sus pe muche. Odată, cînd căuta vreascuri prin pădure, iacă numai că vede un biet pui de şarpe zvîrcolindu-se în ghearele unei cioare. Sub mersul său uşor nici vreascurile nu trozneau, şi nici aşternutul moale şi ruginiu de foi uscate şi săci nu foşnea sub lunecarea-i... de şopîrlă mlădioasă. Biserica era îmbrăcată în icoane, chipurile după ele... nu se mai vedeau de fumul vreascurilor ce se aprindeau. La vatră, în lumina roşie a vreascurilor ce zăboveau să s-aprindă, se deosebea faţa de sînge a lui Moş Irimie. Primăvara, de timpuriu, îşi fac cuibul în arbori, o împletitură de vreascuri subţirele la crăcană de ramuri. Cărăuşii cisluind cu glasul scăzut la vatra de vreascuri. Cei care rămîn la stînă se adună cîteodată seara în jurul unui foc aţîţat din vreascuri. Un moş decorativ cocea păpuşoi la un foc aromat de vreascuri şi coceni. Babele veneau şontocăind cu coşuri de vreascuri în spate. Uneori ne opream, ca să culegem printre frunze uscate, printre vreascuri, hribi albi, rotunzi ca nişte pînişoare.  Teodosia, o femeie măruntă, negricioasă,... încălzea cina la un foc de vreascuri. Vreascuri nu-s Ca să ridice flacăra mai sus. lacom vreascurile roade, Trece-n pădurea vecină Şi-o paşte din rădăcină. Vînăt fum de vreascuri ude s-a întins în tot oraşul. Focuri de vreascuri sînt aprinse în vetre. Bucur aprinse un foc de vreascuri. Într-un luminiş trecură pe lîngă o babă încovoiată sub povara ei de vreascuri. Focul s-aprindea, Vreascurile-ardea, Para se suia, Chira, vai de ea! Strîngînd vreascuri, încolo şi-ncoace, a rătăcit prin pădure. N-am nebunit să merg cu vreascuri acasă ca ţiganii. S-au dus un om odată la pădure după nişte vreascuri. Adă neşte rascuri, să facem foc. Strînge vreo două hreşcuri, măi băiete, să aţîţ focu. Tu, frigule – gerule, poţi să pocneşti vreascurile... Numai vîntul să nu bată, şi nici nu-mi pasă de pliscul tău! Luînd două hreşturi lungi, mătura şi el, de departe, bondarii de pe trupul vechilului. Două lemne odolemne, la mijloc un braţ de vrescuri mărunţele După al şeapte ceas să feace ca o vrascură de fierbinteală. Da-va înaintea limbilor şi împăraţi va spăimînta şi va da la pămînt sabiile lor şi ca nişte hreascuri lepădate arcele lor. Ca pe-un lemn el îl trînteşte, pin copaci trupul i-ncurcă, Şi-n genunchi apoi l-îndoaie ca pe-un vreascur ce îl frînge. Duce de lănţişor un căţel negru, pipernicit, cu picioarele strîmbe şi uscate ca nişte vreascuri. Mîna a scăpat din încheieturi şi a lunecat pe ţărna uscată, ca un vreasc rupt. Oasele lui pocnesc ca nişte vreascuri De atîtea anotimpuri în el obosite.  Şi pentru rugul unde am să ard Strîng vreascurile zilelor ucise. Gîndirea mi se pierde-n fum, Tot căutînd un vreasc de rost Într-aste drumuri fără drum. Au încălecat pe cal şi au luat crîngul în cap. Dumnezeu ştie cîte rascuri l-ar fi lovit peste ochi, pînă au ieşit cu puţintel suflet. Prostul, unde şi-au făcut o groapă, şi-au pus femeia de l-au acoperit cu nişte hreşturi şi c-o lecuţă de pămînt. Trece el pe lîngă casa unui om şi-l vede muşluind acolo te miri ce şi mai nimica cu nişte beldii, hreştiuri şi ogrinji. Iau o vrască şi-ţi dau cîteva. Vreasca este nuia verde. Se mai afla în gară şi cucoana Cristina... Doamna Cristina Madolschi, ultimul vreasc din arborele genealogic al Movileştilor. hreast) vreascuri.  – vrăşti vraşti rascuri printre ruinele coteţului de porumbei, transformat de mama în vreascote de foc. vreascote. Auzi-mă de în beseareca sf ntă a sa glasul mieu Şi vreava mea într-îns întră în urechea lui.  Au audzit vrearea voastră împotriva Domnului.  Vreara voastră nu e pre noi, ce împrotiva D mnului Audzind iară I s Navin vreara oamenilor ce  se veseliia, dzise lu Moisi: atare strigare iaste în tabără ca întru războiu.  Slobozeaşte potopirea şi vreara vîntului şi a măriei.  Nu a vîntului sunet şi vreava iaste vinanecăturei lu Petru.  De vreavă şi den bură şi den frică lăsaţi fură.  vrevă Săpunul se încheagă sus, iar dedesubt se lasă vrecia, care cuprinde leşia turnată pe urmă, răutatea, adecă materiile străine din grăsime şi leşie şi, în sfîrşit, leşia, rămasă după saturaţia săpunului. l ferbem pînă cînd iasă leşia aia pin iel, vrecea, cum iĉem noi, vrecie. Eu sînt mai micul de întru ap s li ce nu sînt vreadnic să mă cheame ap s l pentru ce am dosădit nărodul Domnului. Au nu ştii tu că s-ai dobîndi cu trupul toată lumea, nici un folos nu-ţi va fi de-ţi veri piiarde sufletul, cînd lui nu i-e toată lumea vreadnică? Acel vrednic ceriului preut fu mai apoi dus într-o cetate. Nu sînt vrednică, prea slăvite D mnitoriule, să vădz pre împărăţîia ta. Pentru H s... toată lumea nu este vrednică şi pentru suflete să dobîndim faptele cele bune. Născînd roadă vrednică lui D mnezeu, pre preotul Ioan. Artavanis..., zicînd că nu-i vrednicu a şidea în scaonul împărătescu,... făcea poronca  împăratului. De aş fi ales viaţa mea dintru a ta, nu aş fi fost vrednic unui părinte ca acesta. Nu sînt ţinţari ci lei, vrednici de numele preastrălucitei familiei ţinţiane de la Roma. Ienache povarnagiu n-a fost nici vrednic, nici destoinic pentru rudenia dumitale Mai mult poftesc de a mă face vrednic de acest nume. Nu te vei face vrednic de a fi părtaş acei lume fericite, fără numai prin virtute statornică. Acest gentilom... este vrednic de prieteşugul dumneavoastră. Romîn vrednic de cunună... între noi veni-va, Precum după oarbă noapte răsar line-a zilei rază. Vrednică de-a ei părinte, De Deceval, ea era. Pentru a le avea... trebuie să fim vrednici de bunătăţile ce cerul ni au dăruit în atîta îmbelşugare. Într-aceşti duoi secoli întregi, romînii se arătară vrednici de sine şi de menirea lor. Izbuti... a răsturna pe domnul său şi a se urca astfel în locu-i pe un tron de care se făcuse vrednic prin vitejia lui. Oamenii vrednici de a fi numiţi fii ai lui Dumnezeu. Cineva să facă... a săvîrşi o reformă ce ar folosi atît bolnavului cît şi doctorului vrednic de acest nume. Trebuie să fim vrednici de bunătăţile ce cerul ni-a dăruit. Nu, nu sînt eu vrednic de amorul teu! Piară din rînduri acel nemernic! Ce d-astă lege nu este vrednic! Meargă la codru ca ucigaşii! Mă gîndeam l-aceia ce umbra-i învăleşte... Sînt vrednici de vechimea din veacuri fabuloase, Sînt mari cum fu...Şi lupta şi izbînda a Greciei frumoase. Vino,... copilă vrednică de sîngele moşilor şi strămoşilor noştri. Mă voi sili cît voi putea ca să mă fac vrednic de încrederea ce ai în mine. Dă-mi mîna!... Eşti vrednic să te numesc părintele meu. Tu, Doamne, m-ai pedepsit cu bunătăţile tale şi eu nu sînt vrednică de bucuriile ce mi-ai dăruit! Slujitorii şi panţirii de ţară puteau să se arăte vrednici de reputaţia de bravură ce aveau moldovenii odinioară. Nu-s vrednic de dînsa. Urmaşul adevărat al lui Mihai Viteazul a fost un boier mai în vîrstă, vrednic de această cinste. E vrednic de această tovărăşie a tuturor eroilor cari n-au rîvnit triumful, ci au iubit lupta. Aşa au făcut părinţii şi străbunii noştri şi, aşa făcînd şi noi, ne arătăm vrednici de ei. Vrednică de sîngele domnesc să fiu. Ia-ţi fiica, de mine nu mai e vrednică! Numai dacă se va îndrepta cu totul, atunci poate să mă milostivesc iarăşi de ea! Află că nu-ţi sînt vrednică de soţie. M-am iubit cu altul. Să fie... vrednic de mine. Un om politic vrednic de acest nume se pricopseşte în doi-trei ani. Mai degrabă să ne întrebăm dacă noi vom fi vrednici de ea. Nu eşti, mîndră, vrednică Să calci în biserică. Mulţumesc lui Dumnezeu că ne-a dat un ginere vrednic de casa noastră. Eşti vrednică de iubirea mea; ai să ne întoarcem la palat şi de aci înainte tu să faci dreptate. Împăratul avea o fată frumoasă ca un luceafăr, încît la soare te puteai uita dar la ea ba şi dorea s-o căsătorească cu un fecior de împărat vrednic de ea. Fiecare se ţinea că numai a ei trebuie să fie, că numai ea e vrednică de un bărbăţel ca el. Dumnezeu, cînd vrea, face minuni şi numai omul să se arate vrednic de aceste daruri. Să stai mnire – aşă zmernic Că ĝ-asta n-ai foz vernic. Nu-i vrednic să-i tragă ciubotele. Prin post se curăţă trupul pentru a-l face vrednic de a fi locuit de un duh bun. Vei întîlni în calea ta inimi mai alese şi mai vrednice de tine. Cîinele, vrednic de chipul şi asemănarea domnului său, nu arăta nici o urmă de uşurătate. Vrednic este! O, fiiule lui Cleomvrotos, fapte ai făcut foarte minunat şi vrednicu... şi îmfrumsăţat... şi ai dobîndit mare cinste. Se ştii, Doamne, se ştii bine Că nu-i vrednic pentru tine Se omori voinici ca mine! Lucruri de ocară şi blăstămăţeşti... nu de numele neamului nostru vrednice făcea. În luna lui aprilie luat-au săvîrşitul această carte vrednică de Papa ereticul De vei să trăieşti fără de turburare în dregătoria ta, fă lucruri vrednice de obrazul tău. Este şi starea tînărului vrednică de curtea şi de masa cea împărătească. Fiindcă toţi haractirii d mnezeieştii descoperiri la singură numai sfi ţita Scriptură să potrivesc, aceasta singură numai e vrednică de acest nume. Mormînt în toate vrednic d-un astfel de crud mort Să-i fie de pomană lăscaia lîngă ort. El întrebuinţă o mărinimie rară şi o înţelepciune vrednică de dînsul. Bătrînii au ales... sclava a căria frumuseţă şi delicateţă de toţi fu declarată ca tributul cel mai vrednic chiar însuşi hanului oardei de aur. Poate... ar veni la simţiri mai vrednice de un fiu şi de un tînăr ce întră în lume Întemeiau... a opta minune a lumii, un monstruos monument vrednic de aceşti barbari. Aţi auzit răcnetele mamelor şi ţipetele fiilor, dar, cu toate acestea, n-aţi socotit nimic vrednic de pana dumneavoastră cea nobilă. Literatura inima pe toţi de un zel vrednic de interese politice. Vor asigura lor şi naţionalităţilor un traiu vrednic de fiinţe omeneşti. A tras... un chiul vrednic  de vestitul nostru Nastratin Hogea. Erau osîndite... să piară necunoscute lucrări ce ar fi făcut admiraţia veacurilor,... file vrednice de Tacit. Procesul verbal... e vrednic de stilul, comic în oficialitatea lui, al eroilor satiricului nostru. Capitala însemna decorul în sfîrşit vrednic de făptura ei înaltă, rece, aristocratică. Vinul nostru de-aici nu-i vrednic de obraze ca ale domniilor voastre. Putem pune o gustare pe masă vrednică de un drumeţ trudit. Avem de dărîmat oraşe mizerabile şi de construit altele ca lumea, vrednice de ţara şi de epoca noastră. Se simţea dator să reînhumeze osemintele soţiei sale, făcîndu-i un cavou vrednic de ea. Aceşti artişti atrag atenţia asupra unor aspecte considerate pînă atunci ca urîte... şi... se străduiesc să le arate vrednice de ochiul artistului şi de gustul publicului. Orice operă vrednică de acest nume aspiră... să devină piatra unghiulară a noii structuri. Fripturile sînt însoţite de un vin vrednic şi el de oaspeţi. Nu tot ce-a pictat el însă e vrednic de Muzeul naţional. Cînd Moldova, ca şi sora ei Muntenia, încep să intre într-o situaţie politică şi economică mai vrednică de menirea unor popoare înaintate,... oamenii, mentalităţile... trebuiau să înceapă a reflecta şi ei în calea luminei ce se răsfrîngea asupra Europei civilizate. Vrednic de cinste. Vrednic este lucrătoriul de hrana lui Omul cela ce cînd se naşte într-o cetate cu mulţi oameni şi vestită deîn părinţi de bună rudă şi vestiţi... este vrădnic... să fie lăudat Vrednic de mii de laude eşti Măria ta. Va fi... vrednic de bătaie cel ce păgîneşte şi-l vei şădea înaintea judecătorilor şi-l vor bate înaintea lor. Nici de răspuns vrednici a fi îi socotesc. Era vrednici după faptele lor a se jirtfui morţii, iar domnul... i-au iertat. Nu sînt vrednic a mă însoţi spre nuntă. Eşti vrednică de laudă.  Toţi... ce sînt... ai noştri supuşi sau podani şi protecţia noastră sînt vrednici a avea. Vrednic este de pedeapsa legii. Aşa de înţelepţeşte au arătat pricinile războielor..., cît după ce a gătat de a zice şi ş-a cerut iertare, tuturor li s-a părut că n-a fost vrednic de nenorocirea în care căzuse. Noi acesta lucru, şi pentru lucrul ce făcum la Marathon, încă sîntem vrednici a-l avea. Era om neîndestulat cu soartea sa, crezîndu-se a fi vrednic de mai mare pîne. Nu ştii tu că nu-i vrednic de dulceaţă Care amar n-au tras? Unele dintr-însele vrednice fiind de osîndă, pentru că nu păzesc cele cuviincioase ale cununiii,... au îndrăznit dă a să ivi şi cu jalbă, cerînd folosirile cununiii Greşind copiii..., şi fiind vrednici de pedeapsă, să li să dea pedeapsa Cătră aceasta înţeleptul nu vrea ca să se facă vrednic de pedeapsă. Împlinindu-mi datoriile unui cinstit bărbat..., sînt şi mai vrednic de laudă. Acest ostaş s-au făcut vrednic de băgare de seamă, căci era întocma ca un irou voinic. Aristotel este asemenea unul din treapta celor dintîi autori didactici vrednici de însemnat pentru a lor strîngere şi prescurtare. Fraţii noştri din Transilvania şi Banat... sînt vrednici de toată lauda pentru ostenelile şi silinţa ce pun pentru literatura rumînească. Verednig de laudă e bărbatul acesta, cel ce întru atîta iubeşte adevărul. Nu este vrednic de a i să îmbunătăţi soarta. A fost creştin adevărat şi un muritor vrednic de toată cinstea. Vrednic este şi astăzi de pomenire. Alţii cereau ca să se omoare îndată pe „aceşti oameni nesuferiţi şi vrednici de ură”. Ferice care, vrednic de o soartă neaşteptată, Ar face pentru dînsul... A ta inimă scumpă de dragoste să bată. Ţara Moldovei îi binecuvîntată de Dumnezău şi cine nu ştie s-o iubească şi s-o preţuiască nu-i vrednic să-i mănînce pînea şi sarea. Oameni vrednici ca să şază în zidirea sfintei Golii, În cămeşi cu mîneci lunge..., Ne fac legi şi ne pun biruri. Harap Alb!... Vrednic eşti de comoara ce ţi-o las, şi apoi să mor cu plăcere. Dumnezeu, care... ştie nevinovăţia ei, o va mîntui de aceste munci, de cari nu este vrednică. Cum va păzi femeia pe bărbat? Căci bărbaţii sînt mai des vrednici de pază! Ori crede autoriul că numai bărbatul e liber şi stăpîn pe faptele sale? Ştiu cîte greutăţi au să întîmpine întemeietorii pînă să-şi vadă societatea lor temeinic aşezată, cuprinzînd înlăuntrul ei pe toţi cei vrednici de a fi acolo. El a căutat moartea ca o răsplată a vitejiei lui nebune, pentru a fi vrednic să stea apoi la banchetul zeilor. Am muncit destul ca să fim vrednici să ne hrănim bine. Nu sînt vrednic să te îmbrăţişez. Milogea sprijinul unui om şi pe omul acela nu-l socotea vrednic de stimă. Personajele... sunt... vrednice de dispreţ. A ieşit... soaţa vrednică de laudă a domnului Simion. Domnul Lound..., credinciosul care nu se apropie de altar din lipsă de mărturisire, i se pare vrednic de respect. Se simţea nefericit, mic, mizer şi vrednic de milă. Ie p-acest om negru foarte, Vrednic pedepsei de moarte Şi pune să-l strejuiască. De-oi fi, Doamne, vinovat, Vrednic sînt de spînzurat. Numai de coarne sînt vrednic, să împung ca vitele. Îngerii o prins a plînge Şi stelele încă toate, Că n-au fost vrednic de moarte. Rareori întîlnim suflete de acelea închinate nouă şi vrednice de toată lauda. Episcopul era un suflet bun, vrednic... să fie pus în toate pomelnicele de pe faţa pămîntului. Vrednică de cinste este... mîna aspră, noduroasă, în care totuşi se găseşte o virtute isteaţă. Toate animalele sau plantele sînt deopotrivă interesante şi vrednice de studiat. Boii ăştia ai tăi s-au purtat aşa de rău, de nu-s vrednici, decît să-i faci numai nişte rădasce. Au mai todauna prea puţine ţări împrejurul lor vrednice de a le pofti. Şi s-au mai înfăţoşat un lucru vrednic de privire pe faţa mării. Locurile care încunjură satul nostru, încă-s vrednice de amintire. Treci, iubite frate, printr-o ţară vrednică de luare-aminte, zîmbi cu tristeţă bătrînul pater Guido. Nici un popor nu e atît de decăzut şi de păcătos pentru a nu mai fi vrednic să te jertfeşti pentru el, din moment ce îi aparţii. Mai de multe ori să cinstesc cei nevrednici de cinste, iar cei vrednici   depărtaţi şi necunoscuţi. Este trebuinţă se ne aducem aminte de veacurile cele trecute ca să aflăm pă cei de acum vrednici cinstirei şi respectului nostru. Ioannu Zonara, om învăţat şi vrednic credinţii, dintre istoricii greci, zice... că, afară den cîţi de foame, de ciumă, de arsuri au murit, numai în bătaie, cîţi au căzut numărîndu-i. Fiind un patriarh bătrîn la vîrstă, învăţat şi vrednic de evlavie, i-au părut bine lui Nicolai Vodă de venirea lui. Le aduce trei marturi vrednici de crezut. Toţi cei vrednici de credinţă istorici mărturisesc Ca să aflăm adivărul, am strîns oameni bătrîni, megieşi cu moşie Odobeştii, anume pe... Neculai Loghin, om bătrîn, vrednic de credinţă, răzăş di Ghermăneşti, Vasile Moş, răzăş di Ghermăneşti,... Ştefan Cazan bătrîn Să fie întărită foaia de zestre şi de către arhiereu... ori iscălită de marturi vrednici de credinţă spre dovadă mai bună. Să se adevereze de către arhiereul locului sau şi de către alte obraze vrednice de credinţă ca să fie aceasta o povaţă. El cu atîta mai vîrtos nu credea aceea că nici un scriitoriu vrednic de credinţă nu se află. Acela care mi-au spus că ai murit este om mult mai vrednic de credinţă decît tine. Vrednic de credinţă fiind cel ce nici voieşte, nici poate să mă înşale. Trebuie să-l rumpă sau să-l desfiinţeză... înaintea marturilor vrednici de credinţă. O pildă... s-au întîmplat la Paris şi de cătră oameni vrednici de credinţă s-au adeverit. Să fii harnic şi ascultător, cinstit şi vrednic de încredere. Este confirmată de autorii contemporani ori aproape contemporani vrednici de credinţă. Nu mi-aş fi închipuit niciodată că cei în adevăr vrednici de credinţă sînt aşa de puţini în jurul meu. Lăsat-au ş-alte multe... vrednice de pomenit scripturi în... biserică. Nu era cu putinţă să lase la iubiţii lui... mai folositoare învăţătură şi vrednică ca să o povestească la fii lor. Dezlegarea ei este... vrednică de iscodit. S-au... făcut niscareva lucruri vrednice dă auzit şi, nepomenindu-le alţii, noi încă tăcem. Au zis... aceste cuvinte vrednice de pomenire. Această... carte... este vrednică de a să da la lumină Vrednică de rîs este cuvîntarea aceasta! Această faptă vrednică de laudă cu cununi de dafne neveştejite... se va încorona. Unii călători ne-au povestit această întîmplare vrednică de auzire. Pre această poruncă o laudă Seneca, care vrednică este a să păzi ca o lege. Vîrtuţile sînt bune, iar răotăţile netrebnice; şi acelea sînt prealuminate şi foarte vrednice de iubit, iar acestea nici o statornicie nu au. Această blîndeţe ce arată neştine după ce hrăpeşte tot nu este vrednică de laude mari. Nicicînd au cetit istorii verednige de credinţă. Pentru aceasta avem multe vrednice de mirare pilde, căci sînt unile din dobitoace care au minte ca şi omul. Starea lui era vrednică de lăcrămare. Vei face cunoscută împărăteasca şi vrednica de supunere poroncă Cît de înţăleaptă şi vrednică de însămnat este zicerea! „Ochiul este oglinda sufletului”. În acest feliu de împregiurări fac o lucrare vrednică de mirat. Viena are... multe... lucruri vrednice de văzut. Va îmbogăţi multe din coloanele Arhivei Romîneşti cu producturile descoperirelor dumisale, vrednice de toată lauda. Scrierea sa este vrednică de cea mai mare laudă. Fugi de-a curţilor pohfală; cinstea lor şi desfătare Nu-s vrednice să ţintească a poftelor tale stare. Tălmăciri, imitaţii, cercări, deşi vrednice de laudă, nu alcătuiesc o literatură. Tot ce poate fi vrednic de însemnat pentru publicul romîn. Ce mai veste p-afară? Urîtă, le răspunse, şi vrednică de jale. Un lucru vrednic de însemnat se vede între notele matriculării. Bravo, ai un talent vrednic de laudă. Obiectele vrednice de învăţat se înmulţesc în vremea de astăzi. În astfel de vas, vrednic a figura în  muzeele de curiozităţi, călătoriră 20 zile revoluţionarii noştri. Zelul dumitale   vrednic de laudă. După o viaţă vrednică de milă, ori mor de tineri, ori ajung la bătrîneţe mizerabili. Junele nostru are foarte sănătoase vederi morale şi o purtare vrednică de laudă în societate. George se cătrăni de mînie cînd văzu necuviincioasa purtare a haiducului şi poftirea cea vrednică de rîs ce-i făcea. Arta sculpturei... a lăsat chiar şi posterităţii aşa multe urme vrednice de luare aminte şi de studii. Ea este o pagină interesantă din istoria poporului romîn vrednică a fi consultată de toţi. E lucru vrednic de băgat în seamă. Sînt însă şi izvoare mai vrednice de credinţă care adeveresc cruzimele lui Ţepeş. Sub semnătura cîtorva pene cunoscute, s-a publicat un cestionar, un vrednic apel spre nouă cercetări. Nu corespund nici cu logica lucrurilor, nici cu ceea ce au putut păstra izvoare vrednice de crezare. Lucrul acesta este vrednic de ştiut, pentru că pe această vreme munca cîmpului este în toi. Sînt cîteva clipe de extaz general vrednic de admirat. Sînt şi tineri pentru cari opreliştea e o aţîtare, cari se gîndesc, cu un fel de patimă, la lucrul oprit şi-l văd mai vrednic de dorit. Faptele lui... sînt vrednice să fie transmise posterităţii. Ţesătura, alesătura şi cusătura lor sînt vrednice de admirat. Cartea era... vrednică să slujească, în urîţenia ei, de decor ticăloşiei. E un nimic această zisă dragoste;... îmi pare măruntă şi vrednică de dispreţ. A început să mă certe despre lipsa de interes a aşa-zişilor intelectuali pentru tot ce e vrednic de văzut şi cercetat la noi. Fapta era vrednică de grea osîndă.  Tovarăşul lor se găsea faţă de ei într-o stare de inferioritate vrednică de milă.  Unul dintre aceste motive, vrednic de a fi amintit mai întîi, este nevoia artistului de a se elibera de sentimente care îl apasă. Mai există şi o cultură a lumii islamice, care este şi ea vrednică de a fi cercetată. Va batjocori... imaginea iubitei... pentru a se răzbuna pe cea care, prin farmecul ei amăgitor, i-a ascuns frumuseţea cea adevărată şi eternă, singura vrednică de totala noastră dăruire. Însemnările le făcea... numai cînd credea că se petrecuse un eveniment vrednic de a fi consemnat. Fără să faceţi nemic vrednic de laudă aţi remas toţi fără de coadă! Vrednic este să să numască pasire carile fără prepus dobitoc este. Trifoiul... e vrednic de a se prăsi pentru... rodirea lui. Apoi şi aceia e vrednic de luare aminte că mai nainte şi mai uşor se vor deda pruncii la scrisoarea cea măruntă, decît la cea mai mare. E vrednic de însemnat, domnul meu, cîte nouă idei dete romînilor Societatea filarmonică. În adevăr, cartoful pe masa săteanului în genere se mai vede rar, deşi este vrednic de a fi întotdeauna. Trebuie să fie vrednic de văzut cum vor fi surpat apele malul. Este vrednic de remarcat... că cercetările monografice de la Bucureşti şi-au găsit adepţi întîi în Ardeal. Era foarte ascuţit la minte şi vrednic de mirare că mai mulţi din oamenii muritori nice a învăţa vor, nice a întreba... n-au învăţat. Să săvîrşească cu nevoinţă cîte noi am hotărît, pentru ca să cîştige fieştecarele pentru osteneala sa plata cea vrednică de la Dumnezeu. Avînd un asemenea fond încurajator al capacităţii..., agricultura şi-ar luoa zborul său vrednic de pămîntul acestui Prinţipat Şi-m dea mie peştira..., cea ce este în partea ţarinii lui, pre argint ce va fi vrednică, să-m dea mie aceasta ce este întru voi întru agonisire de mormînt. Toate la un loc vor fi doară vrednice vro zece zloţi buni. Mai mult va fi vrednică o coaje de mălai decît plugul acesta. Gruio, Gruio, fătul meu, Uită-te la tatăl tău Şi taie la turculeţi Că nu-s vrednici nici un preţ. Io-ţ plătesc cît i vrenic. Holdele umplu de bogăţie hambarele, cît timp gospodarul este muncitor şi paznicul vrednic. Multe slugi să tîmplă la domni vrednice, de nu să grăbescu şi ferescu pe stăpîni de păcat. Acel Gavriil... era... om vrednec şi chivernisitoriu, aşăzînd toate cele turburate ce era la sfînta marea biserică. Să aleagă şi să puie din sobor pre carele să va socoti că este vrednic Să să găsască obraz vrednic şi cinstit să priimască scaunul acesta a preasvintei mitropolii Săpa pe Ghica pe la porţi turceşti, arătînd pe Grigori Calimah de vrednic Cine nu esti vrednic pentru dînsul, nu esti nici pentru alţii Sultan Murat al doilea... se sui în scaun la 1422,... vrednic fiiu a unui părinte înţelept şi mare. Orînduiţi din mazilii acelui ţînut pe cine veţi socoti oameni vrednici şi cu ştiinţă la hotărît, ca să margă la atare moşii Tiranul Sichioniei..., avînd o fată iscusită, vru să afli pre cel mai vrednicu dintru greci. Să orînduiţi un om vrednic şi cu cîţi salahori va fi trebuinţă să să scoaţă acel caic din apă Prin anaforaoa dumnealor boierilor Divanului să alesese un om vrednic, cu ştiinţă, de s-au orînduit la epistasia aceasta Cu ajutoriul milostivu- lui Dumnezeu vei putea să te faci foarte vrednic spre dobîndirea de avere. Să lauzi şi să cinsteşti pe sluga cea vrednică şi să ocărăşti şi să pedepseşti pe acea slugă care nu-ş păzeşte datoriile. Fericită ţara pre carea mila lui D mnezeu o învrednici cu un domn aşa drept, vrednic şi bun. Craii Macedoniei era mai totdeauna stăpînitori vrednici. Monarşia lor nu era d-acelea ce rămîn în starea lor cea de la început. Alese... pe cel mai bun dintre împăraţi şi pe cel mai vrednic, atît în vreme de pace, cît şi de războiu. Dregătoriile   încredinţate la bărbaţi nobili şi vrednici. Tu, Patrie iubită!... Din sînu-ţi pe scaun domn stăpîn ţ-ai aşazat, Vrednic fiiu şi bun părinte, cu fapte bune barbat. Oamenii cei vrednici şi cinstiţi ar afla o înlesnire la întreprinderile lor. Uneori se miară însuşi cîtu-i de mintios şi vrednic Şi se visază că este ca Dumnezeu de puternic. Caută să-ţi fie supuşii vrednici, ca să nu zică lumea că cum e turcul e şi pistolul. Ei sînt arcaşii vrednici a lui Ştefan cel Mare. Te-ndoieşti poate de cuvîntul lui Farcaş?... cel mai vrednic şi mai voinic aprod a lui Cantimir Vodă? Cît de bun şi vrednic era, instinctul din fire totuşi îl trăgea spre ţara lui. Crezi că te-aş fi ales de discipol al meu, de nu te ştiam vrednic şi adînc? De ce... nu-ţi iei o slugă vrednică, ca să-ţi fie mînă de ajutor la drum? A luat după dînsa mai mulţi pescari voinici şi vrednici cu caicele lor. Averea era încurcată, dar ea a fost femeie vrednică ş-a luptat ca un bărbat ş-a strîns şi le-a dat la toţi. Se aleg doi inşi dintre flăcăi pe cari îi cugetă de mai vrednici între toţi, cari sînt cu purtări mai alese şi brave în toată privinţa. Zăresc poporul nostru,... Legănat cu-acelaş leagăn şi-nfăşat cu aceleaşi faşe Ca şi vrednicii războinici de la Tibru şi Olimp! Vezi că ai de-a face cu un om vrednic, în ochii căruia ghiceşti gînduri înaripate. În urma acestor hărţuieli Ştefan cel Mare şi-a văzut o mare parte din vrednicii săi ostaşi căzuţi sub spada turcilor. Avu ca vrednic colaborator pe inimosul romîn Constantin Porumbaru.  El face parte din acea vrednică generaţie a orăşenilor romîni din prima jumătate a secolului trecut. Numai vrednic să fie şi să nu se descurajeze. Aşa se chibzuia Sandu şi, ca un flăcău vrednic ce era, îşi căuta de serviciul lui şi păşea peste greutăţi. Popa Tonea..., preotul cel mai vrednic de pe plaiurile Mehedinţilor,... este astăzi pradă grelei dezbinări cu sine însuşi. Trebuia să asculte mai ales de inima temătoare a dumneaei, fată deprinsă cu argaţi vrednici şi cu paznici neadormiţi. Aduc păstori vrednici de la munte.  Acel Turculeţ este vrednic oştean şi eu l-aş dori în slujba Măriei tale. Ordonanţele noastre porneau ca vrednice iscoade în căutarea lucru rilor de care aveam nevoie. Era vorba de un vrednic fost funcţionar al aceleaşi prefecturi. Pentru cel ce este însă vrednic patriot nu există obstacole. Teodora s-a dovedit... nu numai o colaboratoare vrednică, ci şi o inteligenţă. Urmaş vrednic, C. Baba a preluat, într-un fel, ştafeta marii tradiţii ieşene. Amîndoi... erau harnici şi vrednici şi de foame nu mureau. Mîndră, cînd oi muri eu, Vină la mormîntu meu... Şi-mi pune rujă şi peană, C-am fost vrednică cătană. Am un vecin, are cinci fete, cinci băieţi... Cum i-o ţine, nu ştiu. Să hie vrednic numa, că ăla izbeşte treaba. Cum avea ceva parale acu şi era om vrednic, unde mi se pusă, mă, nene, de făcu neşte căşi d-ele mari. Băietanul era el vrednic,... dar tot nu se făcea lucrul ca atunci cînd e stăpînul. Ion e foarte dăştept şi vrenic. Om cumsecade, vrenic, ai nădejde-n cuvîntul lui. Dacî tu eşti... aşa um bărbat vrenic, hai la mine în ţarî. Omul vrednic şî voinic şî cu vînturile să luptă. Omul vrednic şî voinic şî din piatră scoate lapte. Omul vrednic se face munte şi punte şi trebuie să iasă la liman. Mai bine este să fii cu un om vrednic la pagubă, decît cu un mişel la dobîndă. Să-mi găsăşti un dascăl franţuzesc, care să fie vrednic la învăţătură şi să aibă toate cărţile I-au găsit lui dascăl prea înţălept, ca să-l facă întru învăţătura înţelepciunii vrednic Îl voi da pre el Syndipei, filosofului, că am auzit... că este vrednic de filosofie Cît e de-nalt şi voinic şi cît e de vrednic în arme! N-are alt dar decît al băuturii de vin, întru care într-adevăr e vrednic. Îl văd vrednic în toate. Adese se văzuse în închipuire, îndeplinindu-şi oficiul cu... mîini uşoare şi vrednice. Albina vrednică... d-orce floare face strînsă. Moscalii, ca nişte vrednici, cu vitejie au stătut împrotiva şvezilor. Pre cei buni şi vrednici, carii vor fi fost bune faptele lor să le pomenim bine, şi pre ei să-i lăudăm. Învăţătura şi ştiinţa descoperindu-le şi în lumină puindu-le şi lăsîndu-le, ca să putem încă cunoaşte şi să ştim lucrurile bunilor şi a răilor, a vrednicilor şi a nevrednicilor. A sosit şi vremea-n care vitejii să aştepta... Darurile să se-mparţă şi cei vrednici să le ia, Iar cei fără de corajuri întristaţi a rămînea. Cei vrednici şi cinstiţi ascunşi şi nevăzuţi, iar cei nerozi în cinste mare. Cel vrednic şî înţelept cu încetul, încetul ajunge îndată la treapta cea mai  înaltă. Cel mai vrednic pururea şî parte mai bună are. Nimenea nu întreabă de casa frumosului, Ci de casa vrednicului. Îi plăcu dintru-nceput ce vrednic... se pricepea Abu-Hasan să-i ţină locul. Miron... l-a lăudat că s-a purtat vrednic la oştire. Astăzi v-aţi purtat vrednic, zise cu glas moale şi repezit Tomşa Celui ce împărăţeşte vrednică cîntare i-au cîntat. O, musă! rogu-te de asta dată Să-mi dai viers cu vrednice cuvinte Ca să pociu cînta cum înarmată Ţigănimea purceasă nainte. N-am vrednice cuvinte să mă dezvinovăţesc. Cu vitejie vrednică ocîrmuind, a lăţit puterea neamului rumînesc. Ce dobîndă are ostaşul căci merge la oaste şi nu este vrednic de oaste? Un nebun o pietricea în fundul mării aruncă, pre care o mie de înţălepţi să o scoată vrednici nu sînt. Este om foarte învăţat şi vrednic dă a chivernisi sfîntul mormînt. Este... om bun şi cu frica lui Dumnezeu şi vrednic ca să chivernisească casa. Să aibă toţi sătenii... a clăcui pe an cîte doaosprezece zile; însă numai cei ce vor fi casnici şi vrednici de muncă Nu sîntem vrednici să mulţămim preaputernicului nostru împărat pentru mila aceasta ce-au făcut şi să face în pămîntul nostru Boala întru cari mă aflu de 30 zili... m-a adus tocma la starea cea mai de pi urmă, unde nu sînt vrednic din pat a mă mişca Îngropa-vor odoarăle, au lăsa-le-vor? Iar Apolon le-au răspuns cum să le lasă a lui, că el va fi vrednicu a şi le apăra. Am rămas la slăbăciune şi la neputinţă şi nu sîntem vrednici a stăpîni casa sau moşia Care-i vrednic armele să poarte la harţ aici cu mine să iasă. Fiii fără porunca şi voinţa părinţilor nu era vrednici nici pentru sineşi a răspunde ceva sau a face vreo aşezare cu cineva. Ostaşi... vrednici întru o clipală să răstoarne groaznici munţi. De sînt vrednic să-mi ocîrmuiesc lucrurile mele, atunci şi pe altul pociu învăţa cîte eu ştiu. Să să ajute cei scăpătaţi din breasla lor, care nu vor fi vrednici a să chivernisi Şi cel mai mare beţiv abia este vrednic să bea trei păhară să nu să îmbete. Temîndu-să nu cumva să va împuţina grămada banilor, aceştia nu sînt înţelepţi şi înfrînaţi mai vîrtos, decît prăpăditori de trup şi de nimic vrednici. Nu sînt vrednic a le ţinea în casă De trup este prea puternic, De slujbi multe este vrednic, În războaie e vestit. Mă simt vrednic şi demn de orice rol în sînul Patriei mele. Oi fi eu vrednic să trag un car; mai ales dacă merge singur. Parcă d-ta n-ai fi vrednic să ţii o femeie! Să nu ne întrebăm cîţi din gazetarii noştri sînt... prin ştiinţa lor vrednici a face meseria de care s-au apucat. Amoroasa suferinţă Să o văd, de mult, nu-s vrednic. Nu toţi oamenii sînt în stare, vrednici să producă, să le fie munca rodnică şi folositoare ca a albinei. În chindie e trează şi iar vrednică să-şi facă datoria. N-am fost vrednică s-ajung la mănăstirea Neamţu, nici batîr la Timiş. Copii n-aţi fost vrednici să faceţi încă. Aseară am fost la mîndra Şi m-o scăpat cu fuga Şi deseară oi proboli Că mi-s vrednic de-a fugi. Dete sfoară în ţară cum că cine a fost vrednic d-a luat apă din fîntîna ei... îl va lua de bărbat. Avea el o iapă a dracului, că numa dracu era vrenic să pui mîna pi e. Este vrednic un calic de sama ta să aibă a lua o scară de aur? Nu-i vrenic să sugă. Care nu e vrednic codrul să-şi plătească... Slugă va fi cît trăieşte, Cătunile ce vor fi vrednice să poarte măcar un lude să lipsească cu totul, despărţindu-să dă satele de care ţin acum Acesta sînge vînos... se mută în arterios şi se face vrednic a nutri trupul. Corabia aceasta nu prea izbutită... se dovedea vrednică să transporte de ici-colea cinci vagoane de grîu. Cei de nimic vrednici vor să să arate că fac şi ei ceva, să amestecă făr de folos. Pohta şi dragostea ce văz la această cinstită şi sfîntă adunare mă îndeamnă... a vorbi, măcar că vorba mea nu este vrednică niciodată ca să îndulcească cu vreun mijloc auzirile ascultătorilor. Eu, aruncîndu-mă cu mintea în viitoare, privesc patria şi neamul mieu bucurîndu-se de o fericire vrednică d-a face nemuritoare numele prea lăudaţilor patrioţi. Întrebuinţarea lor nu este vrednică de a readuce sănătatea în ver ce fel de boală. Unirea... poate asigura o tărie vrednică de a ne aduce la un viitor din cele pierdute a strămoşilor noştri Hărnicia lui îl arăta la stăpîni vrednic. Cel mai sprinten e cel mai vrednic. Dacă-i fi vrednic, în trei ani, nu mai mult, poţi să te alegi cu stare. Trîmbele de pînză şi vigurile de cioareci să ţiu... la praznic, ca găzdăriţa să se fălească că e vrednică, de ambele părţi ale chiliei pre lîngă păreţi. Gheorghe-i băiat vrednic. Trecuse de 60 de ani, dar era  voinică şi vrednică de parcă ar fi fost nevastă tînără. Îl aştepta o femeie vrednică, voinică, doi copii vioi şi o gospodărie de frunte. Gospodinele „vreiniśi” se cunosc după caşii săraţi pe care-i dau... soţilor cînd stau „di talî”. În sfîrşit, iată-ne pe culme. A, dar alţii fuseseră mai vrednici decît noi. E vrednic ca o fată mare. Vrednica lui soţie Reveica pregătea atunci o oală mare de trei ferdele cu sarmale de carne. Ne-am prezentat la porţile muzeului cu o jumătate de oră înainte de deschidere... Alţii, mai vrednici, veniseră înaintea noastră. E vrednică şi frumoasă. Pe Haralamb, de bine de rău, îl cunoştea,... îl ştia şi îndemînatic, şi vrednic, şi isteţ. Fetele erau vrednice şi vioaie, ţeseau în război, împleteau. Vrednică-i nevasta mea, Vrednică e, vai de ea. Puse oala să se lea, Dar crescu iarba sub ea. Cît îi fi şî-i trăi, să fii vrenic, să munceşti pămîntu,... că şî el dăstul te-o freca cînd îi întra în el. Ce mai ficior vernic! Foaie verde fir lalea, Vrednică-i nevasta mea... Pune pînza cînd dă frunza Şi-o sfîrşea la Sîn Văsăi. Mai are mama, are, Pe Ileana fată mare, Vrednică nevoie mare: Pîn-ce se dă jos din pat, Soarele s-a şi-nălţat. La Sălciua se spune şi acum că „aia nu-i vrednică muierea care nu spală cămaşa cu poalele”. Vasile e un om vrenic, munceşte şi ziua şi noaptea. Doamne,... ce fată vrenică! Vrednică-i nevasta mea, Vrednică-i, dracul s-o ia! Se-nveleşte cu sacul Şi doarme pîn-o ia dracul! Aoleo, nevasta mea, De vrednică ce era, A pus oala să se lea Şi-a crescut iarba sub ea. Omul vrednic se cunoaşte din a casei sale bună orînduială. Argat vrednic cine are Se cunoaşte pe mîncare. O femeie vrednică e coroană casei. Mi-e drag de ea acolo, să-i văd mîinile vrednice, înnegrite de arşiţă. vrednici -ce vrednicei -ele -el Nu să cade să să numească vrednicesc lucru..., căci meşteşugul plugăriii nu seamănă cu cealelalte meşteşuguri la care învăţătorii să străduiesc mult fără de a cîştiga hrana cea trebuincioasă, ci este foarte lesne de a-l învăţa oamenii. vredniceşti -esc Au domnit 10 ani şi au chivernisit ţara bine şi vredniceşte..., apărînd-o de toţi vrăjmaşii Mergînd Policratis la Magnisiia, peri rău, nici vredniceşti, după cum îi era lui cinstea şi mintea.  Dă-m tu vredńiśęşté, Că ieu dau voińiśęşté. -eşte Domnul Dumnezeu au vrednicit pe dumneata a vedea şi veselie de iubit fii al dumitale, care bucurie, pă cum la dumneata, aşa şi la toata casa noastră a fost Să-l vrednicească Dumnedzeu întru adînci bătrîneţe. S-au vrednicit pentru a ei viaţă sv ntă, de trăiaşte fără moarte cu s fl t l şi trupul suit mai sus decît toate ceriurile. Dă-i ei de logodnă, fiiul mieu, inel de ţî-o logodeşte, să o vredniceşti împărăţîei tale. Mîntuitoriul... au vrednicit să-l aibă   şi rudeniei începătoriu celor dintru dînsul. Eu acestea nu gîndeam, Nu acum, dar niciodată, nici amor cînd vredniceam. Ce pedeapsă vredniceşte omul acesta? –Moarte! răspunse într-un glas adunarea. Tu foarte vredniceşti A ta împărăţie că o înveciniceşti Dar îţi lipseşte arma acea de apărare, Cu care să-ţi ţii slava la orice întîmplare. Amor cereasca ne dă iubire Ce ne-nconjoară d-o fericire, Care curate inimi puţine Sînt vrednicite s-o simţă bine. Le pare Că sînguri vrednicesc şi că le s-au căzut. Simţimîntul moral cere acele jertfiri mărinimoase care... vrednicesc pentru sufletele cele mari recunoştinţa neamului omenesc. Purechetul unei virgule, lipsa unei vocale, greşul unei periode sînt lucruri serioase... şi vrednicesc refutaţii şi nopţi de neodihnă a capetelor învăţate. Substituţia  lor este... conformă cu ţălul la care sînt chiemate limbele de a fi un organ de înţelegere... a oamenilor şi a se încredinţa că latinirea sau franţuzirea sau talienirea Romîniei vredniceşte truzile ce am putea întrebuinţa în cercetări şi lucruri mai serioase. Cam cît crezi că vredniceşte scroafa mea? Muierile, puind împrejur funi, în căi şăd, tămîind tărîţele, iară cînd vreuna dentr-însele, trăgîndu-se de vreunul den ceia ce trec şi să va culca, ocăraşte pre cea de aproape, că nu s-au vrednicit ca şi ea, nici funea ei s-au rupt. vrednicesc A-l aduce   la frumuseţea cea dintîi şi la vrednicia de la care au cădzut. Ai mers la vederea trupului celui cu adevărat începătoriu de viaţă, al însăşi Născătoarei de D mnezeu, ceii prea cinstite, pre carea după vrednicie o mărim. Unde ne-aţi tocmit, nu putem suferi, pentru că ne împresură călărimea şi, cît răbdăm, pentru vrednicie răbdăm. Cinstită este munca acelora ce se străduiesc... să arate fiecăruia datoriile sale şi prin drumul lor să-l aducă la treapta cea înaltă a vredniciei omului, pentru care este şi făcut. Umplînd templurile Citerii cu fiinţe stricate şi căzute din vrednicia omenirei, au aflat... mijlocul de a nu mai întrebuinţa lumina cuvîntului. Acolo norodul încă păstrează sentimentul vredniciii omeneşti, o bărbăţie şi o îndrăzneală de obşte folositoare. Pe dînsul o să-l tractez cu vrednicie, o să mă port ca o cucoană mare. O să-i dau o păreche de palme. La aceste condiţii aspre şi cuvinte ocărîtoare, împăratul răspunse cu vrednicie, arătînd... că nemţii ştiu a se bate cu fierul. Driturile capatate au sfinţenia lor relativă,... nu vatămă... vrednicia personală a omului. Pînă la ce grad de pierdere a vredniciei ajunsese clasa boierilor romîni ne poate arăta întîi împrejurarea raportată la domnia lui Neculai Mavrocordat. Cununia însă vom face-o tocmai după Crăciun ca să ne putem înfăţişa cu vrednicie. O să le dăm lor casa din Pripaas,... să le poarte şi lor noroc. Îşi alcătui o mutră severă de tot, punîndu-şi în căutătură toată vrednicia şi neînduplecarea cuvenite unui adevărat comandant de trupă. În ce mai stă vrednicia mea de creştin şi de preot? Prin vrednicia cu care ştia să se arate în lume, precum şi prin întreaga lui viaţă cinstită şi cucernică, el insuflase un adînc respect... poporenilor. Aceasta se cuvine să facă fieştecare creştin într-aceste zile, pentru ca... să priimească cu vrednicie dumnezeeştile taini. Ucigătorii lui Gavriil Batori,... gîndind că plăcut lucru au făcut ţerei şi că pentru fapta lor dobîndi-vor mare vrednicie şi har de la Prinţul cel nou, cînd s-a adunat ţeara în anul 1614 la Mediaş, mers-au şi ei acolo. Vitejia ce-au arătat ei în apărarea zidiurilor... le dă lor dreptul de a fi priimiţi cu vrednicie în lagărul leşesc. Patruzeci de zile se pregăteşte creştinul „cu post şi cu rugăciuni, cu mai multe-nchinăciuni”, ca să poată primi cu vrednicie pe oaspele ceresc. Mai bun e cel ce lucrează în toate, decît îmblînd au mărindu-se şi lipsindu-se de pîine... Dă lui cinste după vrednicia lui. Acei bătrîni şi vechi oameni, în vredniciile sale de s-ari fi îndoit..., nu ş-ar fi lăsat viaţa sa întru atîtea primejdii şi griji. Fieştecăruia îi era cu bună dreptate după cinste şi după vrednicia sa. Adrian... la vredniciile lui Traian a ajunge nu poate. Oştenii... au rădicat pe un Mizizie... la împărăţie, în carile altă vrednicie nu era, fără numai căci era prea frumos la faţă şi la stat. Nu puţină vrednicie este şi pentru nepriietin adevărul a mărturisi. Luînd domnia, mari vrednicii au făcut, mai vîrtos cu vitejîile. Sînt... mari vredniciile ale slăviţilor apostoli Petru şi Pavel, carii să prăznuiesc astăzi, cît nu este cu putinţă limba omenească a le grăi. Vredniciile acestia să cuvin lui Petru, de vreme ce el... au întins pururea, ca alt soare, de taină, peste tot pămîntul razele darurilor şi a facerilor de bine. Să judece după vrednicie pre fieştecarele. Au luat de la tine..., după vrednicie, răsplătiri pentru nevoinţe. A dăruit... lui Iola..., pentru multe vrednicii ale lui, Vizocna, Mănăradea, Haşagul şi Noţigul. Vom dărui... fieştecăruia după vredniciile sale. Deacă să ar fi aflat între romîni, din vreme în vreme, bărbaţi care să fie scris viaţa lor şi cu măiestru condeiu împodobindu-le fapte şi înălţîndu-i după vrednicie să îi fie trimis strănepoţilor viitori. Prorocule,... după vrednicie a te lăuda pre tine nu ne pricepem noi, carii te cinstim cu dragoste. În copilăria sa au arătat îndestule vrednicii. D mnezeu iubeşte pre cei ce-l iubesc pre dînsul prin dragostea cea după bunăvoire, carea nepricinuindu-să de nici o vrednicie a noastră să numeşte dar. Cununa ce-am în mînă... E preţ al vredniciei, ea nu e moştenită. Privind la talenturile şi vredniciile lui Ştefan, îl preferă în domnie. Pentru vredniciile sale în sfera literarie... ca administratual director a sus-numitului district s-au aşezat Pe cineva cînd cinstesc, Mai mult peste vrednicie, Ocară o socotesc. M-a lăudat de vrednicia ce făcusem. Din mînia lui Mînecuţă a ieşit o vrednicie cum nu se mai pomenise la el. Vrednicia noastră cînd nimeni o cunoaşte nimic nu foloseşte. Fă-o cunoscută la toţi. După moarte, vrednicia mai mult să cunoaşte, cînd în zadar o cunoaştem. Pe aceia pentru mai multe vredniciile firii sale din monarhia noastră aţi izgonit-o. Raiul e grădina desfătată... Care după vrednicii să împarte Sufletelor drepte după moarte. La un ţăran, odată-n bătătură, Iapa de plug şi cîinele-ncepură În vrednicii şi munci să se măsoare, Că ce foloase – aduce fiecare. Toate   veneau de-şi arătau vrednicia lor şi-şi luau blagoslovenia de la Dumnezeu. Chinezii sînt desigur foarte mîndri de această vrednicie a trecutului lor. Priimesc ca... însemnarea hotarălor, întocmindu-să cu scoposul scriitoriului, precum aşăzarea şi alcătuirea sau vrednicia unui martur. Vrednicia Măriii tale neasemănată este, căci... neamul... să trage de multe împărăţii şi domnii. Alaiddin, văzînd vrednicia... lui Erdogril,... l-au pus serascheri peste toate oştile sale. Constandin vodă, cu a sa vrednicie ce o are..., făcut-au craiului frumoasă oraţie... şi alte cuvinte frumoase. Pentru vrednicia lui îi dede Dumnezeu de să făcu împărat întîi al creştinilor. Din tinereţile lui au arătat vetejie şi vrednicie în ceata slujitorească. Otman... pentru vrednicia sa... ţînea rangul cel dîntîi între principii ce era supuşi lui Aladin. Venitul de pe moşiile ei este şi mai sigur şi... prin credinţa şi vrednicia şi sîrguiala celor ce sînt orînduiţi la bisărica Herţa De vitejie, dederă lui Evriviadis cunună de măslin..., însă pentru înţălepciune şi vrednicie... îi dăruiră lui ohos cel mai frumos din Spartis. Vrednicia voastră împreună, Iar nu despărţită, să află bună. Diregătoria voastră e cu totul slabă,... însă voi o puteţi prin vrednicia voastră îndrepta. De a ajunge cineva la trepte mari de cinste, nu trebuie să fie numai de mare neam, ci... numai să aibă minte, omenire şi vrednicie. Ucenicii lui... pre vrednicia lui răzimîndu-să... s-au înămolit în feliuri de păreri himericeşti. Ţie pre fieşcare în dregătoria ce i să cuvine după ştiinţa şi vrednicia sa. August todauna lăudă vrednicia senatului şi cinsti republica. O purtare plină nu de mîndrie, ci de vrednicie, însuflă supunerea. Subt împăraţii Vespasian şi Titu, cu toate talentele şi vrednicia lor, provinţiile romane, cînd şi cînd, tot era supuse la bîntuirile cele barbare ale dacilor. Ajungînd la anii vîrsniciei şi la vrednicia de a putea cîrmui prinţipatul, boierii ţării îl aleseră de prinţ. Acel mai cu chiteală... Facă-se prin vrednicie şi tragere de iubire,... Ca un crai de puternic şi cuprins de proslăvire. Să-l faci advocat? Meseria astă cere un talent şi o vrednicie deosăbită. Prinţul Dimitrie nu era din părinţi d-acei carii se încred în vrednicia dascalilor şi se socot descărcaţi de îndatorirea... de a priveghea însuşi educaţia copiilor lor. Din copilărie... a slujit cu credinţă şi vrednicie. De cîte ori vrea cineva să o ajute, se năcăja foc şi zicea că se îndoiesc de vrednicia ei. D-apoi de ce mi l-a dat tata de-acasă? numai de vrednicia lui, zise spînul; căci altfel nu-l mai luam după mine ca să-mi încurce zilele. Vrednicia ta, Făt-Frumos, te-a scăpat şi de ocară şi de moarte. Moldovenii fug toţi şi te părăsesc, fiindcă n-au credinţă în vrednicia ta. – Aruncă sabia, căci nu prin sabie se hotăraşte soarta ta. De-ar ieşi vreo lege Că nevestele de-acuma... Vor alege Pe primar şi că-i iertat Să se caute vrednicia Numai după sărutat... Eu aş fi primar în sat! Un episcop de vrednicia lui Inochentie Micu-Klein a fost împiedecat de popor de a sluji liturghia în biserica romînească din Braşov. Negoţul pe apă... pentru poporul moldovenesc... a fost o ramură din cele mai importante ale activităţii sale sociale, căreia s-a datorit... atît reputaţia de vrednicie, cît şi principalul izvor de bogăţie al ţărei. Mărturii de vrednicia şi priceperea arhitecţilor... sînt... clădirile bisericilor ca dispoziţie şi concepţie arhitectonică. Vrednicia lui se cerea de-acum stîrnită de băutura descîntată. Înţelepciunea lui Prospero a hotărît ca Ferdinand să-şi dovedească mai întîi devotamentul şi vrednicia, acceptînd muncile grele ale curţii şi casei. Ne-a prinde foamea aici şi om pieri şi noi, cu toată vrednicia noastră! Omul cu vrednicia lui din mic ajunge mare, iar cel cu mişălie ajunge mic din mare. Arată-ţi vrednicia ta şî cînd alţii n-o cunosc, că va veni vremea s-o cunoască şî să vor căi că  n-au cunoscut-o la vreme.  Vrednicia fără înţelepciune, ca o frumuseţe fără ochi. Vrednicia singură îţi dă jăţul cel mai înalt. Dă ea să te ţii. Vrednicia sufletului nu de pe frîmseţa trupului să măsură. Greşiră... în căutarea trebilor vrînd să arate vrednicia minţii lor la cele teologhiceşti. Cine vrednicia capului nu pricepe, acela lungimea cozii la mare cinste ţine. Cei doi tovarăşi înţeleseră lămurit că leahul doreşte să le arate vrednicia eretelui. Scriitoriul... vrednicia şi mărirea rumînilor scriind, numai pre ostaşii vremiei aceia care era asupra vrăjmaşilor ţărîi îi numără. Valentinian şi  Valentie împăraţi... cu vredniciile lor potolesc toate răutăţile varvarilor. Cu direptul dupre bunătate-i, înţelepciune-i şi vrednicie-i ce au avut, cum istoriile arată faptele lui, vrednic au fost, mare să-i zică şi împărat să fie. Pentru ca să să arate că nu este mai jos dăcît tată-sau la darul vredniciii, îndată săpîni, în Europa, Caratova... şi, în Asia, Aidinul. Ieşiră fără zăbavă la război, aşteptînd pentru vredniciile fericitului Gheorghie ajutoriu din ceriu, carele în forma leului s-au milostivit a-i cerceta pre ei. Oraşul..., cuprinzîndu-să de duca al Burgoniii, s-au păzit iarăşi numai de orăşani tot cu acea vrednicie cum oraşul Cale şi Ruen. Vom sta să împărţim frăţeşte rodul luptelor noastre, dînd fiecăruia partea sa potrivit cu zelul şi vrednicia ce a arătat. Ostaşi!... sînt mulţămit de voi!... V-aţi purtat cu vrednicie la luptă! Împăratul socru rămase înmărmurit cînd văzu atîta vrednicie. Pe pămîntul încă ud de sînge al strămoşilor se ridica iar un vînt de vrednicie. Băieţi, acu să arătaţi vrednicia călăreţilor. Ne aşteptăm de la el la mari fapte de vrednicie. Cu purtare de grijă să se păzească de lucrurile cele ce împiiadecă vrednicia liturghiei. Pentru vizitile ce le va face... are a i se plăti de către acei bolnavi după vrednicia curii şi după starea şi buna voinţă ce va avea fieşcare Vrednicia părţilor picurătoare estă mai mare decît a celor ţapene pentru că acestea din acelea se nasc. S-a ridicat... prin vrednicia muncii. Stilul sec nu este priimitor de nici un fel de podoabă, pentru că a lui toată vrednicie se socoteşte ca să fie înţeles şi nu priveşte ca să mulţumească nici imaginaţia, nici urechea. Mari daruri de la Dumnezeu şi de la natură sînt limba, vorba şi cuvîntul naţional, numai de le-am cunoaşte mai bine, de le-am preţui după vrednicia lor, de le-am cultiva şi aplica după destinaţia lor cea originală! El cînd va să-şi ia soţie, Nu caută bogăţie, Ci de vrednicie-ntreabă. Un om bătrîn... avea o fată mare de se dusese vestea în lume de vrednicia ei. Era o mîndreţă de om, vestit pe toată valea Similei de cinste şi de vrednicie. Mă uit la acea fată... cîtă vrednicie are la lucru. Dă vrenicie a lui şi dă dăştăpciunea care era în criieru lui, i-a da negustoru cu nemiluita bani. Vrednicia omului să cunoaşte după port. Scîrţăitura carului Vrednicia vatavului, În scaunul vredniciii să va sui. Poartă epitropia vitejiii, care doamna a tuturor vredniciilor este. M-au înălţat, nevrednic fiind, la această stepenă şi mare vrednicie a arhieriei. Şi m-au trimis la dmneavoastră să vă fiiu păstor. L-au chiemat... la vrednicia împărăţiei şi l-au încununat cu cununa darului celui de sus, cu arma bunavoirii. Au hotărît... lui Iafet vrednicia împărătească, vitejia în oaste şi lăţimea neamului după numele lui Pre veziriul şi pre cadiiul i-am scos din vrednicia lor. Preotul ce va face acest feliu de cununii, dovedindu-să că au ştiut pricina şi au cununat, să se canonisască cu lipsire de vrednicia preoţiei. Nice una dintru dregătoriile acestea ori de ce statu şi vrednicie să fie ele, vor putea să dea această învoială almintrilea, fără numai la nemijlocită hotărîrea curţii. Numele Gila era numele vredniciei prinţipeşti. S-alegem un vodă în ţigănie, Apoi un divan şi boierie De-aci încolo lesne apoi s-or face Toate helelalte vrednicii. Vredniciile besericeşti. Parohul sau domnul... caută să se poarte după cum aduce vrednicia lor cu sine. Nu va fi nicidecum preotul meu, vrednicia sa îl chiamă la norocire mai înaltă. Familiile Patricilor lua toate dregătoriile şi toate vredniciile şi prin urmare toate rangurile milităreşti şi civiliceşti. Aceia avea în mîna lor toate vredniciile romaneşti. Consulii nu putea purta această vrednicie mai mult decît un an. Ilieş, care dupre voinţa părintelui său au urmat în domnie, fu recunoscut în astă vrednicie şi de Polonia. Rădicarea cneazului Cerchescoi la vrednicia de mare canţelar... pre oricare altul l-ar fi grăbit a săvîrşi această căsătorie. Numele care... le arată diregătoriile şi vredniciile lor fac înmulţitul din singurit, luînd după sine „i”. Dumnezeiasca pronie... m-a rădicat la vrednicia de ispravnic al acestor două judeţe. vrednicii -ie Crîşmăriţă vredniciţă, Să dai vin, nu chisăliţă, Că-ţi dau bani, nu-ţi dau tărîţă. vredniciţe -iţă Tigvă uscată sus pe neşte vrejuri uscate, şi Iona dedesuptul ei, leşinat de mîhniciune Din tot neamul verdeţurilor grădinăriei... sînt mai întîiu pometurile cele coapte,... după aceasta sînt frunzile, vrejii şi rădăcinile şi legumile cu toate roadile lor. Unele  putea să fie de cîte cincizeci de ani, uscate ca farfuria, altele mai nouă, şi altele în vrejii lor. Vrejurile de dovleci se încolăciseră unu peste altu, acoperind gardurile cu foi ţepoase. Unghia – găiei, cu flori pintenate şi păişul ţesut în orbotă sură, împrejurau p-alocurea ciulini, scai şi vrejuri de mure. Se zice că e bine a pune sub capul său  vreji de mazăre ori coji din păstările (păstăile) aceleia ca să moară mai iute. Cînd vremea le este prielnică, vrejul, curpănul, funia sau covragul de bostan creşte îndestul de lung, se urcă prin garduri şi chiar prin pomi. S-a învîrtit fără nici un rost călcînd vrejii de pepeni. Se miră-un bostănel uscat: – Pe-un vrej Mi-au apărat un soi de boules-de-neige. Floarea tot ca şi frunzele din vrej: nici de castravete, nici de dovlecel. Prin lăstari şi vrejuri crude, S-ar putea să dau de el: Melcul prost, încetinel. Pepenele creşte-n vrej, ca pe o sfoară. S-a cam dus vremea bostănăriilor... Vrejurile n-au fost smulse. Trîntoresc încă în ţărîna udă, culcate, lubeniţe lungi, vărgate. Materialul originar organic este format din resturile organice ale plantelor:... vrejuri, rădăcini etc. Îngenunchea fiecare lîngă harbuzul ochit, rupîndu-l din vrej. Sămînţa mea de pepene răsărise şi vrejul ei crescuse aşa de mare, încît trecuse pe malul cellalt al apei. Ca să se facă castraveţii, leagă la vrejurile lor coinăcelele cotoiului (o buruiană cu flori rotunde şi păroasă). De-ai fi vrej de lubeniţă, Te-ar purta dada la ţîţă. Ţi-ai întins vrejul ca dovleacul, şi-ai umplut lumea de castraveţi O bag lată, O scot funie şi o iau ghem  vrejul  Blăni îngrop, tei întinz, gheme adun vrejul Cum se plămădeşte aluatul în căpisterie,... Strugurile în viţă, Castravetele-n vreji,... Aşa să se plămădească inima (cutăruia). Alţii zilele-şi petrec În al orgiilor vîrtej: Un trai nesăbuit şi sec, Întins pe patimi ca un vrej! O descoperi pe Oltea, care, firavă ca un vrej, se pierdea sfioasă pintre gătitele doamne. Purta un jerseu gros de păr de capră, din care răsăreu gulerul boţit al cămăşii, sucit parcă în jurul gîtului subţire ca un vrej. Iorgovan, Puiuleţ de hoţoman,... Cu mustăţi În multe părţi Ca vrejul de castraveţi. E lujer din vrejul cel sfînt! Mi-e nepot şi mi-e drag! Mă strîng sălbăticite vrejuri Cînd din adînc aştept un glas, Şi-un miros blînd de flori uscate M-atinge-ncet la orice pas. Neamul nostru nu-şi încolăceşte vrejii Pe tulpinele de sălcii. Pe-o coastă-n vreji de nouri Creşte luna. Cîndva, pe vrejul sufletului meu O floare-a-mbobocit, o floare rară, Ce se numea iubirea. Apăi mi ţi l-am luat şi eu pe vrej să văd cine e ăla care îmi cere fata, ce poamă e, ce spiţă are, cu ce se ocupă şi multe altele. La cartofi, timpul recoltatului este atunci cînd vrejii sau tijele sînt uscate şi culcate la pămînt. La cartofi, hidraţii de carbon migrează din frunze în tuberculi, pînă ce vrejurile se usucă complet. O fetiţă... îmi reamintea vrejurile spele şi lungi de ţelină crescute în nisip la întuneric. Case vechi,... cu obloane la ferestre şi cu balcoane ruginite de cari atîrnă vrejuri uscate de iederă, au aerul unor bătrîni gospodari, cari-şi păstrează portul, firea şi datinile. Nu băga în foc lemn de soc, vreji de viţă sau coji de nuci, că te dor măselele. Pe un ţărm împodobit cu flori şi vreji de iederă, un copilandru stă robit de oceanide. Lemnul de soc, vrejurile de viţă sau găocile de nucă, să nu le bagi în foc, că te dor măselele. Găsise un nod mare în păr, încîlcit din şuviţe înnodate... şi complicat inextricabil cu vreji de viţă sălbatică. O vegetaţie nepotolită de plante agăţătoare îşi întinde vrejurile de la un arbore la altul. Vrejurile contorsionate ale viţei sufocă totul. La căpăţîńu sînt căpăţîńe perini împlute cu vreji de cucuruz ori cu pene. vrejuri vreje vreji vreji vreje vrejuri vreajuri vrejori vrejuri vregi vreji vrezi vrije vrejesc Convolvulus arvensis -oaică. S-a vrejuit fasolea pe porumbi, i-a strîns, i-a făcut mătură. vréjuie. -ui. Cîm mee-n sus..., mee a vremală.  -eală.
   
 Nu lepăda menre în vreamea băntrînreaţe. Doamne, Dzeul mieu, măiri-te tu foarte... Fapt-ai lura în vremi, soarele cunoscu apusul său.   Nu me lepăda în vreame (vreamia  ) de bătrăreaţe.  Fapt-ai lura în vremi, (vremiei   soarele cunoscu apusul său. Pus-ai înturearecu şi fu noapte. A sfîntului post... e de patruzeci de zile vreamea.  În vreamea de rugă mult folos dobîndim.  Ca o trecătoare... treace vreamea vieţiei noastre.  Fu toate vreame vieţiei lu Adam 9 sute şi 30 de ani şi muri.  Cela ce-i cînd şi cînd nebun,... de va face vreo greşală în vremea nebuniii lui, nu să va certa.  Doamne, să trăiască Marirea Ta şi să crească. ... Luna ai făcut cu rază, Să crească-n vremi şi să scază.  Ascultă... glasul Ziditoriului tău,... ce te-au pecetluit în şeapte vremi.  Le tăia marginile acoperemîntului trupului întru vremea aceiia zile.  Făcu pre luna la vremi; soarele cunoscu apusul lui. Puseş întunerec şi să făcu noapte. Lucrurile... pre vremea consulatului lui să tîmplasă.  De la Paşti pînă la Rusalii este vremea bucuriei şi a veseliei sufleteşti.  Aveţi, încă, iubiţii miei, vreme de mîntuinţă.  Cine au dat palmă lui Hristos în vreme patimilor lui?  S-au dus spre părţile apusului, pre vremea împărăţiei lui Dometian.  La rînduitele vremi ale anului, cînd se dau milele, să facă izvoade Aşa s-a urmat şi în vremea stăpînirii califilor.  Supusul... să va judeca la lucru public pe vreme de un an.  Neştiind oastea grecească, în vreme de noapte, ce este aceea, o spăria.  Dacă în vremea de trei zile aceasta nemic nu va ajuta, tot la a treilea ceas trăbuie să ne folosim cu frunze acre de varză. Lasă la vreme de vară o fereastră a chiliei unde lăcuieşti de pururea deschisă.  Cel ce nu face bine în vremea fericirii lui, puţină fericire şi laudă va avea în toată viaţa lui.  Vremea naşterii să împarte în 6 periodusuri sau în 6 vremi închipuite la întîiul periodos.  Am fi crezut noi că în vreme de 20 de ani vom ajunge a vedea atîtea lucruri înfiinţate între romîni?  Nu să da aseminea în toată vremea vieţii sale.  Ea este aceea, care, la boalele cele grele, în vremea crizei..., pricinuieşte sămne de însănătoşare.  În vremea şederii lui în temniţă, au primit Ocîrmuirea cele mai răle înştiinţări despre dînsul.  Să samene... în vremea toamnei aceştiea atît d-lor, cît şi clăcaşi ce-i au pe moşii Colonia romană, în vreme de 160 ani, ajunse într-o stare foarte înfloritoare.  În vremea acestei evaporaţii, partea cea mai mare de sulfat de calce... se depune.  Această perioadă au avut fiinţă vreme de 60 ani, numerîndu-se de la promulgaţia edictului... lui Adrian.  Ea nu va şti şi va bea numai apă în vremea luptei cu tine.  Lacrămile pot scurta vremea nopţilor?  Tocmai la vreme de bătrîneţe... se îndură norocul şi cu dînsul.  Vremea dragostii s-a duce, S-or preface toate-n scrum. Aşteptase ca vremea să pună în lumină simţirea ei.  Tinerii de pe atunci îşi cheltuiesc vremea scumpă a tinereţei plîngînd dureri imaginare în loc s-o trăiască în toată  deplinătatea simţurilor şi a inteligenţei lor.  O să te punem pe pîne şi apă vreme de o lună.  Călătorie făcută desigur pe vremea exilului din 1684 – 87.  Ţinutul e plin de daci chiar în vremea celei mai intense romanizări.  Încă de pe vremea stăpînirei dacilor asupra acestui pămînt, se poate vedea la ce cinste... erau considerate... cele mai de  samă din animalele casnice.  Era în anii de după război, pe vremea crizei.  Cîte a avut de îndurat din pricina ta, vreme dă douăzeci dă ani, numai ea ştie.  Era o constatare ce trebuia să-l impresioneze mai ales în vremea bătrîneţei sale hărţuite de sărăcie.  Vreme de cinci ani, călăreţii Măriei sale au prigonit pe lotri. Ne întîlnim la biserică în vremea liturghiei.  Socotind vremea dintre 1880 şi 1890..., muntele acesta şi cu alţi vreo trei... erau arendaţi de moşu Vasile Gologan.  Sînt împreună în atelier în vremea formaţiei lor.  Nu trîmbiţează ţipetul lor numai în vremea cuibăritului, ci şi toamna.  Raţiunea, intelectul nu mai sînt preţuite ca pe vremea epocii luminilor.  L-a luat apoi ea de bărbat pe Vasile, da′ cîte a avut de îndurat dîn pricina ta, vreme dă douăzeci dă ani, numai ea ştie. Vreme de două-trei ceasuri, se îndeletnicea cu cititul.  Situaţia se schimbă în vremea domniei lui Ştefan cel Mare, de cînd încep să predomine în sfatul domnesc boierii care ocupau dregătorii.  În vremea năvălirii tătăreşti din 1241, cei ce opun rezistenţă năvălitorilor pe teritoriul moldovean sînt tocmai locuitorii episcopatului cuman.  Vreme de un ceas, Stauffenberg s-a putut crede stăpînul Germaniei şi cumpăna istoriei a şovăit. Vreme de patru decenii, o liotă de irozi... s-a opintit... să curme străvechea datină a colindelor. Noapte lungă de iubit şi vreme de odihnit!  Vremea holerei se arată prin semne pe ceriu.  Pe vremea slobozeniei, adecă pe cînd s-au despărţit îngerii lui Dumnezeu de îngerii Satanei, ... îngerii cei răi... s-au dus înspre porţile iadului. Numai dracii ţineau sfat la vreme de noapte.  La vreme de bătrîneţe m-or ţinea şi ei pe mine. La vreme dă bătrîneţe mănîncă mere pădureţe,  De sărac, nici unghii n-are La vreme de scărpinare.  Cu vreme şi cu paie muşmulele să moaie  Meşteşugul vreme cere, Nu să-mvaţă din vedere.  În vremea războiului e mai scump fierul decît aurul.  Întră întru gloată..., rrugîndu-l elu de multă vreamă se fie la ei.  Boala amu iaste în multă vreame chinuire, iară betejala în puţinea vreame e slăbire trupului.  Scoală-te şi fugi în Haran, şi... rămîi acolo puţinea vreme.  Puţină vreme văzu ţara grecească mare răpaos şi multă pace.  Au domnit singur Ştefan Vodă nu multă vreme.  L-au ţînut mai multă vreme.  Nu zăbavă vreme, întră şi craiul cu oştile în Trachia.  În scurtă vreme au purces şi tătarîi a vini în Ţara Muntenească.  De atîta vreme în perire şi rătăcire ştiind-o, iată amu între gloate amestecată o vedem.  Să căzniia ticălosul multă vreme în legături.  Puţină vreme... ne rămîne a mai lăcui împreună  Preste scurtă vreme să făcură aceste doao mănăstiri.  Celelalte... să vor fi stricat cu purtarea de multă vreme. Au stăpînit moşul mieu şi tatăl mieu pe moşie cîtăva vreme  În cîtăva vreme în zadar s-au rugat.  Lipsesc de acasă un dărab bun de vreme.  Numitul cumpărătoriu să aibă a o stăpîni în vecinica vreme  Ace moşioară au fost întunecată în cîtăva vreme, neavînd cine o căuta   Trecînd vreme multă şi nestînd tătarîi într-un locu, trimisă un călăreţi Darie la... împăratul.  Pre rînd şi-au subpus şie Dachia şi au lăcuit cîtăva vreme acolo.  În scurtă vreme ajunsăi căpitan.  Preste puţînî vremi să apropii sfîrşitul lor  Şezînd în taină, le va fi lor vremea lungă.  Am ţinut şăzătoare un dărab de vreme  Tu vei trăi... pentru ca să aib îndestulă vreme a împlini dreapta mea răsplătire.  În scurtă vreme să va trimite şi cei ce vor voi să înveţe  Peste puţină vreme cei biruiţi biruitori s-au cunoscut.  Patimile de multe ori împlinite şi cu obiceiul de multă vreme întărindu-să trec în năravuri.  Îi făcea aşa de urîcioşi supuşilor lor, încît cea mai multă vreme nu putea să stăpînească decît cu ajutorul romanilor.  Of! Cîtă vreme este de cînd liniştirea nu s-a apropiat de mine!  Multă vreme au stătut în genunchi, ţiind mîinile înălţate cătră ceriu. Cîtăva vreme îşi ascunde patima către ceea ce iubeşte.  Închiee cu solii lui o armistiţie pe vreme nehotărîtă.  Pătimea de multă vreme de ţăpenirea limbei.  La odaia de dormit să se ţie cîtăva vreme uşa deschisă ca să se aerisască.  Arsenicul introdus în stomacul unui animal poate să pricinuiască simptome de otrăvire după multă vreme.  De o bucată de vreme încoace o ameninţare înfricoşată se leagănă pe populaţiile Evropei.  Curtea..., în scurtă vreme, se va împlea de toate cele trebuincioase.  De mult amar de vreme, După el sufletu-mi geme!  Atîta vreme Laolaltă n-am vorbit.  M-a lăsat în voia mea pentru o bucată de vreme.  Destulă vreme  răbdasem răutăţile lui. De atîta amar de vreme era culegător la un ziar mare cotidian. Petrecu acolo vreme uitată.  Orbalţul ţine multă vreme dacă nu să caută.  Ca să-i fie Scurtă vremea, pînă pleacă, El se uită pe cîmpie . Se pieptăna aşa de o grămadă de vreme.  Pot face lista lor şi acuma, deşi a trecut de atunci atîta vreme.  Scăpătatul boier izbutise să le aducă la bun capăt şi în scurtă vreme.  Peste puţină vreme începu apa a bolborosi.  De-atunci Marina amuţi pe multă vreme.  Spusele lui Neculce, crezute atîta vreme greşite sau cel puţin confuze, ne apar acum lămurite.  Multă vreme după ce a încetat furtuna pe ocean, apa se agită în unde largi şi adînci.  Stătu... cîtăva vreme şi ascultă.  Domeniul... a fost stăpînit, mai multă vreme, de neamurile lui Corvin.  Ajunge, în scurtă vreme, unul din negustorii cei mai cu vază.  Am trăit multă vreme la Brăila.  De-atîta vreme bat pămîntu-n lung şi lat.  Aş vrea să mai văd multă vreme soarele ăsta pe cer. Se mai păstrează lungă vreme rămăşiţele vechii populaţii romane.  A fremătat... toată inima lui, ce-şi căuta făgaş de atîta amar de vreme. E multă vreme-n mine. În casa lui Conu Costache Dumşa, sultănise vreme îndelungată... Fiţa Elencu.  Am stat acolo, cu luna în creştet, multă vreme.  Despre copila asta nu se mai auzise nimic multă vreme. Avea s-o aibă în faţa lui peste puţină vreme. Pentru o bună bucată de vreme, problema artistică a literaturii noastre a fost învingerea retorismului.  Urmează puţină vreme cursurile şcolii din Bucureşti.  Scria o bucată de vreme şi se oprea şi iar aştepta.  Citi astfel o bună bucată de vreme.  Cîtăva vreme... lumea comenta cu aprindere întîmplarea. De o bucată de vreme lucrurile s-au schimbat.  Vreme îndelungată, Oltul trăieşte această cumplită şi grea singurătate.  Se dezintegrează în scurtă vreme şi dispar.  O bucată de vreme tînăra plantă continuă să se hrănească cu rezervele... din endosperm.  La stîna pădurenilor s-a menţinut multă vreme o serie de obiecte arhaice.  Problema obştilor... a fost multă vreme neglijată.  Fiul regelui Traciei a fost prins... şi ţinut în captivitate multă vreme. Vreme îndelungată au rezistat şi timpului şi duşmanilor.  Trebui să bată multă vreme la o uşă.  Filozofii nu se mai ocupă de multă vreme de chestiunea comediei.  Multă vreme lingviştii au considerat gîndirea şi organele articulatorii drept factorii determinanţi ai limbii. Sîrmanî inima mea! Multă vreme-ai tot jelit. Noi am lucrat atîta amar de vreme şi, cînd colo, n-am cîştigat nimic.   În scurtă vreme făcu parale frumoase. Pîn-atunci e vreme lungă. O jucat un dărab de vreme.  A stat argat... o vreme-ndelungată.  Ziua bună multă vreme nu ţine.  Ploaia mărunţică multă vreme ţîne, iar cea repede, cum vine, aşa să duce.  Sfoara întreită mai multă vreme ţine.  Fu în vreamea acea vorroavă nu puţină de cale. Şi Dimitrie... da meşteriloru lucrare nu puţină.  Nu e în vreamea aceasta giude şi proroc.  Într-aceia vreame toţi fiind dirăgătorii şi slujile lui Aron Vodă, mărturisim că... strîns-au toate rămăşiţile sale de vamă Într-aceaia vreme închise vrăjmaşul toate caile să nu meargă oaspe la casa lui Avram  Într-această vreme, păzitoriul, dezbătîndu-să, au căzut în mare neastîmpărare.  În vremea aceia, turcii îşi lua poziţia în preajma podului de ceia parte.   În vremea asta, Cezara, curioasă şi neastîmpărată, cotrobăia prin odaia pictorului.  În vremea asta... a tot dezlegat sacul şi a mîncat.  În această vreme ei aşteaptă... creşterea apelor.  În această vreme îi este gata şi casa.  Cînd au simţit că speţa li se stinge, groaznice coşmaruri avură în vremea aceea! În acea vreme mama era spălătoreasă.  Ferice de cela ce va ţinre giudeţă, face-va dereptate în toată vreamea.  Ferice cire fereaşte giudeţul şi cei ce facu dereptate în toată vremea.  Pururea înotăm şi în toată vreamea, zioa şi noaptea şi în bure şi în voroave şi în necături.  În toată vreamea să stea în belciuge.  Să poarte Aaron numele fiilor lu Is l... în toată vreamea.  Dzise Domnul în toate vremi să fim gata  Sîntem datori să fim gata de oaste în toată vremea.  Cade-să în toată vremea să priimască beserica pri cela ce va lepăda călugăria.  Vrea-n toată vremea să stea ţara-n pace.  Frundza sa încă nu-ş va piiarde, Ce pre toată vremea va sta verde.  În toată vremea ochii celor răi aşteaptă rele.  Fiind în Ţarigrad, în toată vremea lîngă Poartă, au trimis de la ţară jalbă.  Să iertăm greşalele celor ce ne greşesc noao, ca şi Dumnezeu să iarte păcatele noastre cele ce în toată vremea greşim.  Să-i faceţi o colibă în curtea mea, să-l văz în toată vremea  Nu părăsiia a ocărî în toată vremea.  Tîlharii, în toată vremea,... să cercetează.  Cum au putut trece...  potecile plaiului Prahovii, carele cu greu le putea trece şi zioa cei ce să călătorea în toată vremea pă dînsele.  Veţi pune în minte... dreptate ce fac ceriurile în toată vreme şi la toţi oamenii  Orice e de folos... să se predea în toată vremea pruncilor.  În toată vremea vine tulburat Ele sînt, în toată vremea, a vieţii tale soartă.  Zîmbeşte toată vremea.  Titu Herdelea se simţea de prisos, cum se simţise toată vremea. Toată vremea ţipi ca o cucuvaie.  Ar rămîne toată vremea preocupaţi cu mustrarea că se desfată la un ceai dansant.  Trupurile derepţilor răsipescu-se cu vreame.  Cu vremea..., va veni stăpînul locului.   Ia un neam de la alt neam porturile cu vreme.  Am adus şi o mie de boi şi..., cu vreme, vom mai da.  Portul stătătoriu ca numele şi ca limba nu este, ci iau neam de la neam porturile cu vremi.  Cu vreme..., s-au chiemat valahi.  Cu vreme, i-au dat şi pă soru-sa, de l-au făcut cumnat.  Uită-te, cum iscodesc,... să poată cu vreme dobîndi norocit prilej Să nu socotească că cu vreme iară îşi va lua cinstea.  Cu vreme, să nu pomeneşti păcatele noastre.  Cu vremea, adevărul să biruiască şi vicleşugurile... să să dezgolească.  Datoriii ce au avut răposatul... au rămas înca numai la 2 inşi..., pe care de-i îi vom strînge cu giudecata, nu alegem nimic, dar, cu vremea, tot vom lua Cu vreme, să adaugă „cel”, „cea”.  Ca nu cumva, cu vreme, fiindcă este   în marginea ţerii, să se întîmple ceva primejdie din stricarea aceea, orînduim ca prin voi cît mai curînd să se strice.  Cu vreme, toate neamurile Italiei ce avea osebite limbi se adauseră cătră poporul roman.  Cu vreme, vor şti ei lucra şi mai bine.  Mincinoasă dragoste este aceea ce cu vreme să împuţinează.  O să ajungă cu vremea să nu să mai găsească cherestele la capul podului  Tot ce bucură-n nădejde la a primăverii zbor Nădăjduieşte cu vremea.  Să nu mai creadă... în superstiţii, să scoată cu vreme şi pe popor din aceleaşi  Mintea..., mai cu vreme, vederea le deschiseră.  Limba se schimbă cu vreme.  Lipsa tînărului fugar cu vremea va aduce linişte în sufletul doamnei ducese.  Cu vremea, el renunţă.  Tabla roşie a acoperişului se decolorase cu vremea.  E... o publicaţie în limba romînă, maghiară şi germană, menită... de a strînge la un loc pe romîni şi minoritari în colţul de ţară al Banatului, mozaic de naţionalităţi şi culturi deosebite, urmînd a se contopi, cu vremea, în slujba culturii.  A dobîndit, cu vremea, un fel de popularitate.  Cu vremea, începuse să mă obsedeze fiinţa ta peste loc şi timp.  Cu vremea, oamenii au început să creadă în spusele cantonierului.  A devenit posibilă naşterea unei ocluzive labiale, percepută cu vremea ca „t” muiat.  Cu vremea, bunăvoinţa profesorilor pentru epoleţii demobilizaţilor începu să se micşoreze.  Cu vremea, stăpînitorii... se contopiră cu aristocraţia.  O parte a ajuns cu vremea în stăpînirea mănăstirii Neamţ.  Mîndro, d′e d-urîtu tău Mor broaşt′ile toat′e-n tău Şî, cu vreme, mor şî ieu.  Piatra din zidire, cu vreme, iară la zidire să pune.  Picătura ploii piatra găureşte şi funia de tei, cu vreme, marmurile despică.  Vremea, cu vreme, toate le schimbă, toate le preface, faţă, fire şî noroc.  Cu vremea, multe să dăscopere ce nu era ştiute.  Binele pe om îl scapă Cu vremea de foc şi apă. Ioan,... de cu vreme, în munţi cu ai săi... la mînă nu li-au putut cădea.  Cine ar avea bolnavi în casa lui să nu aştepte să-i cuminece la ceasul morţii,... ce de cu vreme... să chiiame pre preot, ca să-i spoveduiască.  Negustoria trebuie să o facă omul din vreme Ruşii... nu pohtea... fără pricină războiu şi n-avea nici o gătire dîn vreme.  Unii turci şide la uşi... De cu vreme orînduiţi Luînd puţini alţi paţinaţite lingă sine, pentru ca să-şi scape viaţa, de cu bună vreme au fugit la comani.  Să-şi împartă pămîntul, Ca tot însul, din vreme, să-l are.  Trăbuie cu acest leac..., din vrem, să ne folosim.  Faceţi aceasta, pentru ca, de cu vreme, să va puteţi deda cu lucrul.  De este pămîntul bun şi curăţit din vreme de mărăcini..., sămînţa sporeşte şi rodeşte.  Gospodarii... se silesc a triera... pentru ca să se desfacă de producturi, ducîndu-le, din vreme, la Galaţi.  Vîntul de la miazănoapte începuse, din vreme, a sufla cu tărie.  La ţeară, noi ne culcăm de cu vreme.  Omul se suise de cu vreme pe corabie.  Nu-i mai bine să căutăm din vreme?  Dacă cumva e sclintit... sau are un alt defect..., să-l poată, din cu bună vreme, afla şi îndrepta.  Înălţatul domn trimisese, de cu vreme, în Bugeac, să vie tătarii cu porunca marii împăraţiii în paza Moldovei.  De cu vreme m-ascundeam să nu mă găsească mama.  Pe  unul... l-a strîns D-zeu de cu vreme.  Mîne... să vă  sculaţi din vreme.  Noul argat adusese, de cu vreme, braţe de despicături în casă.  Ei prinseră... ştire din vreme şi se mîntuiră trecînd... Dunărea.  Nu se poate să nu fi lăsat el toate aranjate din vreme.  Trimit două locuri, din vreme, pentru Valeria s-o invite pe prietena ei.  Au poposit într-un birt modest,... culcîndu-se, de cu vreme, amîndoi, fiind obosiţi de călătorie.  Preoţii..., din vreme, veneau de sfinţeau mîncarea.  Le-a dat şi instrucţii ca să trimeată din vreme la dînsul pe cei interesaţi pentru autorizaţii. Învaţă-te din vreme ca... Să nu îl iei pe nimeni, cum pare, după mutră.  Ar fi timpul ca serviciul vînătoarei... să prevină din vreme astfel de măceluri.  Greşurile la semănat trebuie cunoscute din vreme.  Princepele îi spusese din vreme comisului Velea pe unde s-apuce.  Trebuiesc pregătite din vreme de o populaţie sedentară.  Întîmpină sfîrşitul cu seninătate, dar nu fără griji: ca omul cuminte care se găteşte de drum lung şi cunoaşte... că e bine să chibzuieşti din vreme la toate. Aici,... de cu vreme, vulpea se vîrîse în poiata găinilor.  S-a copt din vreme.  Am sosit... de cu vreme.  S-o dus iar la pk′iatră... de cu bună vreme ş-o stat pă pk′iatră.  Cine va să-i ţie candela mai multă vreme trebuie, din vreme, s-o umple dă untdelemn.  Şoarecelui nu-i lipseşte, Că din vreme-şi grămădeşte.  Strînge mişină de cu vreme.  Cine se culcă nemîncat se scoală de cu vreme.  De atuncea, den vreme în vreme, aştepta şi asupra sa primejdie.  Din vreme în vreme, unii... au luat din neamul acestora mulţi ţigani    Povîrnindu-să din vreme în vreme spre înmulţire, să cunoaşte vederat chiar după a sa înfiinţare că dă nu să va îndrepta... va ajunge o desăvîrşită dărăpănare la toate orînduielile Vistieriei  Patimile... venea... din vreme în vreme.  Au şi avut unii daţi bani la casă din vremi în vremi  Îl fac a să renaşte oarecum din vreme în vreme.  Avea nespusă bucurie văzînd, din vreme în vreme, creşterea copăceilor.  Din această pricină se văd siliţi şi eremiţii... a să coborî din vreme în vreme la văi, spre a-şi aduna nouă puteri.  Se obişnuieşte la o mare parte de gospodării a se schimba sămînţa din vreme în vreme.  Coşul... se umple din vreme în vreme cu lemne mărunte.  Sînt oare un fenomen tranzacţiile pe termine lungi şi cu condiţii de plată din vreme în vreme?  Voi lua de exemplu titlul cel mai puternic al unei proprietăţi..., ca să putem mai cu tărie respinge toate teoriile... ce se ridică din vreme în vreme.  Din vreme în vreme dă baluri strălucite.  Se mulţumeau a trage supuşilor lor, din vreme în vreme, cîte-o falangă bună.  Din vreme-n vreme, numai de dincolo de dealuri Părea c-auz un sunet, un uiet depărtat.   Din vreme în vreme, ţipetul a unei păsăruici... sau notele rătăcite prin văzduh a unei ghitare se aud în depărtare.  Ţările cele mai civilizate ale lumii... au întrodus la dînsele obiceiul de a aduna, din vreme în vreme, la un loc, toate producţiunile artelor.  Pe drumul lung şi cunoscut Mai trec din vreme-n vreme.  Unde-a curs fierbinte plumbul, Duhuri vin din vreme-n vreme.  Din vreme în vreme, trec cară încete.  Din vreme în vreme, atîta s-au schimbat cele vechi bune obiceiuri ale patriei, încît se vindeau pe bani tot felul de cuvinte şi de laudă şi de vrednicie şi de cinste.  Rîdea din vreme în vreme, arătîndu-şi dinţii.  Revăd un conglomerat de tipuri, sprijinite unul de altul, mergînd încet, oprindu-se din vreme în vreme.  Din vreme în vreme, ceva ca o şuviţă de păr... juca în aer.  Aşa are Italia domniii împărţite în sine, cum avea şi Greţia într-o vreme.  Zicu cu adevărat că, într-o vreme,...  l-au priimit păgînii cu drag.  Mi-au răspuns că... înştiinţări au priimit... într-o vreme.  Cetitul, care-ntr-o vreme răsipea a mele gînduri, Acum nu mă mai ajută.  Numeroasa ginte pan-tracică, stăpînă într-o vreme peste mai toată Peninsula Balcanică,... se împărţea în doue ramure.  Aşa a fost într-o vreme.  Într-o vreme răsărea pe orizontul artei naţionale o nouă stea ursită să eclipseze toată pleiada.  Într-o vreme a fost cu domnişoara Boiu în străinătate.  Într-o vreme ia cu arendă moşia Dorneşti.  Ne-am îndepărtat puţintel unul de altul într-o vreme, fără ca să fi săpat între noi o prăpastie.  Întru aceeaş vreme sînt şi judecător ţie şi tată.  Pre dînsul unul pricina biruinţei îl socotesc şi întru aceeaşi vreme însuşi cînd pre puterea cea nevăzută o cunoaşte.  Noi... ne slujim... numai cu substanţe care nu sînt vindecătoare, decît că sînt într-aceeaşi vreme igienice.  El era, în aceeaşi vreme, şi vînat şi vînător.  În vremea din urmă nu mai avea voie să sufle din goarnă, nici să alerge.  În ultima vreme mai mult se cumpăra o cipcă asemănătoare, groasă, din bumbac.  Este un fapt îmbucurător că asistăm în vremea din urmă... la editarea unor scrieri în condiţii de tipărire optime.  În special în ultima vreme, studiul formării cuvintelor se bucură, la noi, de o atenţie deosebită.  În ultima vreme... e de mirare tăcerea.  În ultima vreme tinde la transformarea lui în realitate.  După aceea, curîndă vreme, scrie că s-au împăcat Ştefan vodă cu frati-său.  Mai apoi, de la Dumnezeu, curîndă vreme, le-au venit osîndă asupră.  Curundă vreme... au venit... cu oaste N-ar hi sosînd în Vavilon aşea-m pripă, într-o mică de vreme.  Împăratul Critului, Minos, aşă fiind nărocos la război, curîndă vremi să făceră tar(i)carii preste samă, şi atunce şi mai apoi. Curîndă vreme, după întîmplarea aceea,... zişii săcui, din locurile unde şi acum lăcuiesc, veniră.  Cela ce va sudui pre altul în multe vremi şi de multe ori... să va certa cu multe certări.  S-au nevoit prin multe vremi ca să-i găsească soţ asemenea cu ea.  Toate aceste să făcea pe o vreme     Ş-într-acelaş ceas cela răcneşte Spînzurat, iară cesta în spini geme.  Pe o vreme vă puteţi schimba firile – nu poţi să dai umbrei tale toată firea ta trecătoare de azi.  În ce chip aţ văzut pre eghipteni astăzi, nu veţ adaoge a mai vedea pre ei în vreme de veac.  Eu dau-l în vreme cînd gămbosi-se-va piciorul lor.  Nişte greci... s-au jăluit... că li s-au omorît un grec în vreme cînd păştea oile Pre vreme ce împărăţiia Ozie, atunce se rădică... Senahirem viteazul cu ţara Asiriei.  În vreme ce ver... vedea ceastă carte a domni-mele... să le luoaţi răvaşele de la cei oameni să le daţ la mîna lu Hamza Fu cutremur mare de pămînt peste toată ţara, în vremea ce au şezut domnul la masă.  De să va face acel bine în vremea ce să va face şi greşala, atunce acel bine nu-i va folosi nemică.  Pe vreme ce mreajea asupra Struţocamilii în munţi să împletisă..., Pardosul cătră Rîs cărţile trimîsese.  În vremea cînd şăd la masă hotărăsc zioa aceea întru care va să fie nunta.  Pre vreme ce purcese Batîr ajutor... au fost trimes craiu o seamă de oşti şi la Lipova.  În vreme ce era Racoţ în Ţara Leşască, au aflat şi Hrizea Vodă vreme ca să fugă den Ardeal.  Au venit sultan Ahmet cu valideoa... în vremea ce era şi bătaia Moreii  Preoţii să nu se cheme la judecată în vreme ce slujăsc sfînta liturghie. Să nu facă nicidecum, alişverişuri şi tovărăşie cu lăcuitorii, în vreme cînd sînt ispravnici. În vreme ce toţi să află într-acestea gînduri, un om întră în mijlocul adunării.  Afară de acestea fiind cuviinţă, ca scoposul bărbatului să fie curat, în vreme că trăieşte după dumnezeiasca voire, de sine este arătat.  În vreme ce mergea, mult să mira, văzînd că toţi copacii era fără vreun feliu de roadă.  În vreme cînd mîncăm, nu trebuie să vorbim pre mult.  În vreme ce... scobora,... unul din pintenii săi... se sfărîmă.  Fiecare din noi s-a văzut în C. C. Nicu în vreme cînd n-avea mustăţi încă. Ştefan Văcărescu era spătar mare, în vreme ce fiul său... servea ca ispravnic.  În vreme ce doctorul... vorbea cu sine însuşi,... tatăl Mariei fixa portretul din părete.  Şi-n vreme ce Parisul, plin De fum, murea, nepregătit să moară, Carol.. cînta-n vioară.  În vreme ce sufletul îi sîngera de presimţirea nenorocirii, trebui să zîmbească.  În vreme ce îşi vîra cureaua,... Ana îi văcsuia cizmele.  Soţul consumă mulţumit, în vreme ce pierde la cărţi.  În vreme ce clătina în aer pe celălalt, privea calm un alt centurion voinic.  În vreme ce grăunţele îi cădeau la picioare, pleava zbura în vînt.   În vreme ce toţi merg spre viitor, ea se pregăteşte... pentru marea singurătate ce o aşteaptă.  În vreme ce vecinii săi îşi îmbrăcau foarte cumpăniţi pardesiile negre, el luă din cui o pelerină şi-o aruncă sub braţ.  Zavistia noroadelor nu te sloboade să iei acum cetatea Ţarigradului, în vreme ce ţi-ai lăţît atîta de mult împărăţia şi în Evropa şi în Asia.  În vreme ce oraşul lor era cuprins de vrăjmaşi,... fiul ei au fost pus la un loc spre pază.  Mulţămit dar va fi şi de i-ar lipsi bogăţia, cinstile şi plăcerile, în vreme că toate acestea nici îmbunătăţesc pre oameni şi apururea îi lipsesc de adevărata fericire. Unii socotesc a fi darnici... şi milostivi, în vreme ce ei să învinovăţesc cu răsipirea averilor lor.  În vreme ce... ard în pară, De ce să nu fiu o piatră din lume scoasă afară? Există o mare disproporţie între numărul de cazuri tip „barbat” şi cele tip „batrîn”..., în vreme ce primul ne întîmpină cît se poate de des.  În vreme ce relieful Columnei se referea la totalitatea războaielor dacice, sculpturile Trofeului erau consacrate... acestor bătălii.  Cu ce obraz voi căuta la Emira, în vreme cînd ştie că sînt omorîtor de părinţi.  Carăle pentru rădicarea vinovaţilor au sosit şi, în vreme ce acei hotărîţi de moarte trebuia să fie şasprezece, să găsesc numai  cincisprezece.  Unile lucruri să cred că ţin şi săvîrşăsc firea omului, în vreme că cu adevărat o strică.  Prin agiutoriul ei au putut omul cuteza de a călători pe depărtatele ocheanuri, în vreme cînd cii vechi, fără altă povăţuire decît a soarelui şi a stelelor,... nu îndrăznea mult a se depărta de la ţărmuri.  Ei prea puţine puteri scotea în faţa războiului, în vreme ce vrăjmaşul punea toate ale sale.  O, ticălosule, tu dormi, în vreme cînd toţi ciialalţi varsă sudori de moarte muncind.  Dumnezeu este răbdător, căci este etern, în vreme ce omul, care simte traiul său scurt, ar dori ca tot lucrul să se îndeplinească în acest moment iute.  Metalele se deosebesc de metaloidi prin proprietatea lor cea esenţială de a forma baze, unindu-să cu oxigenul, în vreme că metaloidii, combinîndu-să cu oxigenul, produc... acidi. Acum toată călărimea se îndestulează din ţară, în vreme ce mai de mult era nevoie a se cumpăra din staturile vecine.  Poetul le priveşte cu-o sfîntă bucurie..., În vreme ce bogatul, străin l-astă plăcere, Se uită cu ochi rece.  Ea be putere, în vreme ce duşmanul ei numai apă.  Lui îi plăcea să fie întovărăşit la călărie de Franţ, în vreme cînd doica îi dedea mai bucuros o slugă bătrînă.  Bătrînii ăştia tot strîmtează chinga pentru alţii, în vreme ce ei se tot îngraşe.   Formele sînt idei cosmice, în vreme ce ideile sînt forme umane.  Romînii au păstrat această formă neschimbată pînă astăzi, în vreme ce ungurii au modificat-o.  Unii arbori desfrunziţi se umpleau de ciudate fructe negre, în vreme ce alţii le pierdeau.  În vreme ce la stînele de oi baza era întovărăşirea,... la stînele de vaci fiecare familie îşi mulgea şi îşi îngrijea vacile proprii.  În vreme ce tautologia conţine un minimum de informaţie, paradoxul conţine o informaţie maximă.  Nu se mai acceptă ideea că teatrul trebuie să se ocupe de probleme majore, în vreme ce comedia – de probleme... minore.  Lectura educă viaţa interioară, în vreme ce imaginile pe cea exterioară.  Cum va fi prin putinţă să trăiască ei afară din patria lor, în vreme ce ei au hotărît să vie.  Cum era să piară de sete, în vreme ce se afla pe apă.  Robinson cum era să le cunoască, în vreme cînd nici văzusă, nici au mîncat de aceste.  Nu ştii cîte bucăţele îţi fură din strachină cîtă vreme îţi faci cruce.  Cîtă vreme Societatea Naţiunilor nu le putea traduce în fapt, alternativa rămînea în acordurile regionale de securitate.  Cîtă vreme avu oarecare trecere la Ministerul de Externe, fu luat în deriziune de aristrocraţie.  Cîtă vreme stăpînirea pămîntului se face, după obiceiul vechi, de către răzăşi,... nu sînt acte domneşti.  Hotărît, cîtă vreme nu vom avea aspiraţia marilor construcţii, vom fi într-un stadiu de cultură inferior.  Cîtă vreme nu se ridică nici o pretenţie asupră-i, el n-are voie să ia nici o măsură.  Nu există ins liber, cîtă vreme lîngă el se află un ins neliber.  Cîtă vreme Princepele nu părăsea Bucurescii, ei nu puteau să fugă pe la moşii.  Adevărat că n-ar face cineva nimic drept, în cîtă vreme patima mai fierbinte împrejurul inimii fierbe.  Pe cîtă vreme nu se ştia ce este de făcut..., puteam sta şi suferi unul după altul.  Lasă pe unul să-ţi ţie locul, pe cîtă vreme vei lipsi din el.  Pe cîtă vreme beam un păhăruţ de pelin, mi-a ţinut o lecţie de înaltă economie politică.  Contractul său pentru tipărirea hîrtiilor Statului nu se poate căuta, în cîtă vreme... se află membru al Guvernului.  Între toate acestea, una sufere mai grozav – e cucoana Lucsiţa; fiindcă toate celelalte sufăr numai de căldură şi de sete, pe cîtă vreme dumneaei sufere pe lîngă astea şi de foame.  Comerţul exterior al Germaniei se ridică în 1912 la 19 miliarde mărci..., pe cîtă vreme comerţul exterior al Marii Britanii... nu reprezintă decît 95%.  Pe cîtă vreme Oltul îşi lasă terasele pe dreapta..., Olteţul îşi lasă terasele pe stînga.  Reprezentările pe care le trezesc ele   sînt exclusiv de natură auditivă, pe cîtă vreme la cuvintele expresive intră în joc toate simţurile.  Un motor sonic e foarte robust..., pe cîtă vreme motorul electric are nenumărate piese cari... se deteriorează.  Îngroşarea defectelor, sublinierea numai a anumitor caractertistici înrudesc parodia cu ceea ce este şarja în desen. Pe cîtă vreme pastişa este... o reproducere pînă la fidelitate a unui model.  La poligonul cu 192 laturi se obţin primele 3 zecimale exacte, pe cîtă vreme la poligonul cu 128 laturi, numai primele două zecimale.  Puse să le toarne macedonenilor vin în cupe de argint..., pe cîtă vreme el şi tracii lui beau vinul din pahare de corn.  El a fost totdeauna generos, pe cîtă vreme Macchiavelli povăţuieşte cu dinadinsul pe prinţ să fie generos cît mai rar se poate.  Atîta vreme cît o limbă trăieşte... crizele sînt inevitabile. Nu pot vorbi, atîta vreme cît e de faţă.  Zînele sînt obişnuit nemuritoare sau cu puteri miraculoase,  atîta vreme cît nu se îndrăgostesc de oameni de rînd.  Logistica nu va putea dezvolta toate posibilităţile sale, atîta vreme cît va ignora organonul dialectic.  Rezultă că atîta vreme cît sunt folosite mijloacele materiale, existenţialiştii au deplină dreptate şi condiţia umană e deznădăjduită. Atîta vreme cît nu depăşim acest complex de inferioritate, încercăm în van a ne sincroniza ritmurile.  După o vreame ea muri.  Cînd, amu o vreame, acolo fu, Avimelec, craiul filisteilor, căutînd pre fereastră, vădzu Isac cu Răveca.  Vameşul ce nu-şi va lua vama de la neguţător pînă în cinci ai de aciia nu va putea lua nemică, pentru căce s-au trecut o vreme.  Încetaţi o vreme şi faceţi socotele. Vai! S-a scurs de-atunci o vreme! – Multe Paşte au trecut.  Mai steter-o vreme şi-apoi Hatmanul se scoală să plece.  Feciorul se mai uită o vreme la portiţa închisă.  Au ascultat o vreme.  Ţipătul lor s-aude o vreme răzleţ.  S-a învîrtit o vreme.  A devenit o vreme casier al unui teatru.  O vreme, vestigiile furtunii se mai zăresc deasupra înaltului podiş.  O vreme ne-am lăsat în derivă, aşteptînd să ne ducă oceanul spre ele.  Tăcură o vreme.  A fost o vreme cînd te simţeam apropiat. Cred că după o vreme m-a prins somnul.  Cea mai puternică a fost, o vreme, cea nordică.  Hasdeu conduce o vreme ambele reviste.  O vreme, la toţi dopotrivă, nici place, nici folos face.  Toţi beau cafă... şi îşi pierd vremea fierbînd-o la foc.  Nu-ţi mai pierde vremea.  Cînd aş şti şi eu a scrie, n-aş pierde vremea!  De ce... pierd vremea în vorbe şi în scrieri neînţelese?  Fără dar a pierde vreme, m-am lungit într-un jîlţ elastic.  Suma unor experienţe trecute se formulează într-o judecată rezumătoare, care dispensează generaţia actuală de a mai cheltui vremea cu reconstatarea lor întreagă.  Ca să nu pierd vremea căutînd-o, am venit la d-ta.  E foarte important pentru viaţa unui om să nu-şi piardă vremea în tinereţe.  Oamenii noştri simpli îşi pierd adesea vremea  zădarnic, pescuind orbeşte.  Lumea a prins iar a forfoti încoace şi încolo, pierzîndu-şi fiecare vremea ca la timpul şi locul acela.  Se cotorosi de dînsul, înţelegînd că îşi pierde vremea zadarnic.  Iar vă pierdeţi vremea cu cîinele ăsta de pripas?  Socoti să nu mai prăpădească vremea trecînd în casă la icoane.  Copiii mei n-au cînd pierde vremea cu fleacul cela de şcoală.  Nu se cuvine să-şi piardă vremea pe uliţă.  Ascultă, amice, de ce îţi pierzi vremea şi tinereţea cu slujba asta?  Nu-mi pierd vremea în zadar.  Spune mai repede şi nu mai pierde vremea degeaba.  Haralamb îşi pierdea vremea, cînd pe chei, cînd pe la locanda grecului.  Hai, pleacă repede, nu mai pierde vremea.  Ei îi datorez că în toţi acei ani mohorîţi şi agitaţi... nu mi-am pierdut vremea... pe la cozi. Artistul care coboară din spaţiul creaţiei... ar pierde vremea.  Dragă, de nu ştii juca, Vremea n-o mai încurca. Cine tot caută vreme pierde vremea.  Vreme nu pierdea..., În apă sărea.  De-l vedea, Vreme nu pierdea, Ci mi-l întreba.  Vremea să n-o pierzi... la găteală, ca să nu-ţi aducă îndată căială.  Hai, ieşi răpede şi porneşte, că nu-i vreme de pierdut. Zidiţi, mă, că n-avem vreme de pierdut. N-am vreme de pierdut. A năzui spre altceva li s-ar fi părut o inutilă pierdere de vreme.  Nu lăsa vremea pierdută ca să nu-ţi rămîie lucru neisprăvit.  Pînză rău ţesută şi vreme pierdută.  Oricine ar citi, nu să să minuneze că am scris-o sau numai să-ş treacă vremea cu citania, ci... să cunoască şi să înţeleagă deşteptul cuget al dumisale  Iubea mai mult să-şi treacă vremea cu giucării.  Să nu ne trecem vremea cu vorbele. – Hai, sui, jupîneşică Malcă, să te duc la bărbăţel acasă.  Mai aveam noi cu ce ne trece vremea, cînd voiam:... ne puneam la taclale pînă se făcea ziua albă.  Au prins să vorbeasc-amîndoi. Să-şi treacă din vreme.  În odaia de otel... cu ce puteam oare să-mi omor vremea pînă la ziuă?  Salomiei o să-i fie urît, uitîndu-se în curtea de alături, de unde va lipsi cu cine să-şi treacă vremea pînă la întîlnirea cu Petrică.  Vechii atenieni îşi petreceau vremea a învăţa cîte ceva lucru de iznoavă.  Ca să mai omoare vremea,... femeile se pun dis-de-dimineaţă să încondeieze şi să roşească ouă.  Trecură din tindă în grădină, ca doi oameni fără grabă, care vor să-şi omoare vremea.  Îşi petrecea vremea desenînd fel de fel de asemenea fantasme.  Aici, nefericitul duce de Milano şi-a trecut vremea, desenînd pe pereţii închisorii.  Toată vremea şi-omora alergînd după Roza Lang.  De acum încolo vremea... şi-o petrece dînd tîrcoale capcanei pe toate laturile.   Fără a mai pierde vreme..., au spart oul. Fără a pierde vreme, începu a se găti spre a se porni la oaste.  Făr-a pierde vreme,... porneşte.  Spăsenie derepţilor de Domnul şi scut lor iaste în vreame (vreamea  ) de scîrbi.  Însă-n vreme de potop şi de năvală Stau de dînsul... departe, cu sfială.  Şi-n vreme de greutate Mi-ai lărgitu-mi pre departe.   Să ne fie ca o merinde la vreme de primejdie.  Nu i-au căutat la vreme de nevoie... pentru căci au avut între dînşii vrajbă.  A dat doi boi şi un cal în vremile nepăcii  La o vreme de lipsă ar fi vîndut-o acele rude ale lui acea livadie la un deacon Micodin  S-ar cădea la fieştecari domn să aibă în casa lui puţine învăţături ale doftorilor la vreme de nevoie În toate zilele îi avea pe lîngă sine în vreme de pace.  La vreme de primejdie trebuie să slujască.  Au datorie la vreme de războiu să fie tot pre lîngă domn în taberi. Case de oameni mici şi mari s-au îmbogăţit în vreme de război.  În vreme de primejdie să spargem temniţa sufletului.  Să slujeşti pe împăratul tău şi patria la vreme de trebuinţă.  Alese... pe cel mai vrednic atît în vreme de pace, cît şi de război.  Un bun havuz... strînge multă apă, folosîtoare la vreme de foc.  Bărbatu-l îndatorase la vreme de mare nevoie.  Ce să faci la vreme de nevoie!  La vreme de nevoie va şti să lupte pentru păstrarea tronului.  Nimeni nu s-a plîns... în vreme de pace.  Era vreme de belşug.  Vreme de băjenie. Ca şi în vremurile de libertate, cnejii romîni stăpîniră satele.  Oamenii au părăsit lucrul, ca-n vreme de sărbătoare.  În vreme de pace, marele şetrar îndeplinea... unele atribuţii administrative.  Păsările polare n-au mai venit în Delta noastră, cum obişnuiau să vină în vreme de pace.  Cetatea de deasupra servea ca refugiu în vreme de primejdie.  Să plătiască cîti cinci lei pîntru siguranţie la vreme dă lipsire.  N-aveau cu ce-şi şterge dinţii la vreme de foame.  La vreme de slăbie N-are cine să mă ţie.  Ruda la vreme de nevoie se cunoaşte.  Vreame de voiu dobîndi, chiema-te-voiu.  Cum vedem aceastea toate înoindu-se, aşa şi noi, pînă vreame avăm, a noastră viaţă să o noim.  Nu cumva să-mi usuce matca focului sîngele mieu, ce-m dă vreme de pocaanie Aceasta va fi..., după ce le vor fi făcut acea vătămare,... neavînd vreme să să svătuiască cu cei scăndăliţi şi vătămaţi.  N-au avut vreme să să mai întărească.  Aceştia..., luînd vreme să să sfătuiască, împărţîră averea lor la mişei.  Pe urmă ş-au găsit vreme de s-au dus în Ţara Leşască.  Nici vor avea vreme de a să repezi atîta, cît să să poată pune împotriva vrăjmaşilor lor  Nici aveam vreme, nici îmi este drag să le mai auz.  Luînd vreme ca să se sfătuiască, îşi împărţiră averea la săraci. Acuma vreme n-am avut  Să aibă vreme a se arăta cîţi din boiari mazîli au să arate cevaş mai deosebit sau din gură sau prin răvaş.  Vreme este a lăsa pă ei să răsufle.  Avînd aici vreme de ajuns, mă îndeletnicesc mai mult cu cetera şi cu cîntări.  Leneşul are vreme lungă.  Nu avem... vreme să ne căutăm orice ne trebuie.  Acel ce ascultă nu are vreme ca cel care citeşte în odihnă.  Fiecare din noi se îndeletnicea ori la munca pămîntului, ori la trebile casii şi nu are vreme să ia seama călătorilor.  N-avusei vreme de a probălui Ţigăncile de prin casă n-avea încă vreme să rupă rochiile roşie şi tulpanile galbine de la Paşti. Ea găsi că păcatul este plăcut şi că are vreme să se pocăiască.  Ce să mai scrii, domnule? Acuma nu-i vreme de scris. Nu ştii d-ta că astăzi trebui să vie curierul de la Bucureşti?  Nu mai are vreme nici să gîndească.  Şi de alte cele-n lume N-aveai vreme să întrebi.  D-ta spune că, de-i avea vreme să te duci mai pe urmă, bine-de-bine, iară de nu, să te ierte.  N-am vreme de fleacuri..., am treabă!  Am o vorbă cu tine: nu acum, dar cînd îţi prinzi vreme.  Mi-a spune cînd va avea vreme.  Ei n-au nici vreme, nici chip ca să le ducă.  Toată lumea era zdruncinată în chip felurit. Nu era vreme de atitudini elegante. Are destulă vreme mîine să se tot supere şi să se amărască! Nu are vreme să vadă ce e în jurul lui.  Nu i-a dat vreme să-l ajungă.  Avusesem însă vreme să trîntesc pe Simion.  Nici n-am vreme să slujesc la biserică.  Jder comisul găsi vreme să-şi stropească obrazul cu apă neîncepută de la fîntînă.  Ioanide nu avea vreme pentru astfel de aventuri.  Nu mai era vreme să lămureşti nimic.  Toţi şi toate îl chemau pe el..., care n-avusese nici vremea, nici îndemnul să-şi statornicească un cămin.  Nu-mi trimite-atîta dor..., Că n-am vreme să-l doresc.  Săruta-te-aş nu pe tine, Cînd am vreme, am pe cine.  N-avea vreme să să-ntinză la negoţ.  Ar zbura şi n-are vreme.  Pădurariu n-are vreme să tragă.  Ascultă-l, dacă ai vreme Vremea  vremile) de apoi vremea cea de apoi Cei ce cu sila lu Dumnedzeu feriţi lor cu credinţa întru spăsenie gata a se ivi în vreamea ceaea poia.  În vreamea de apoi veni-vor bătjocuritorii Pre noi va învie la vreamea de apoi.  La vremea de-apoi vor veni ocarnici A Ciorîi glas pre cît mai mult să tîlcuia, pre atîta mai mult în lavirinthul necunoştinţii să încuia, al căruia cheie cînd să va afla şi a cui mînă a o prinde şi cu glas lavirinthul a deşchide să va învrednici supt vremile de apoi ieste să aşteptăm.  Curînd să te întorci ca să avem bucurie la vremea cea de apoi.  Atunci va fi sfîrşitul lumii, numit... şi vremea de apoi.  Prin sat se răspîndise vestea că-ncepe vremea de apoi, ziua de apoi, lumea de apoi, veacul de apoi.  Armenii păstrează dinţii căzuţi... ca să-i aibă la vremea de apoi.  Aceasta va fi vremea de apoi.  Ducipal n-are să iasă din coadele mărilor pînă la vremea de apoi.  La vremea de apoi, poporul are credinţă că pe la toate vadurile vor fi mori şi pe la toate răspîntiile vor fi cîrciume.  Vremea de apoi se înţelege finitul lumii.  Staţi pe loc, că nu ştiţi voi Ce-am aflat şi ce ştim noi: C-o veni vremea d-apoi, D-o fi anul ca luna, Luna Ca săptămîna, Săptămîna Ca ziua.  La vremea de-apoi are să fie secetă mare.  Cînd taica îl da, Maica nu mi-l da; Cînd maica mi-l da, Taica nu mi-l da. La vremea de-apoi Da-l-or amîndoi.  La vremea cea de-apoi Întrebaţi om fi şi noi, Să ne dăm seama, pe rînd, De ce-am făcut pe pămînt.  Ieşiţi morţi să intrăm noi, Că e vremea de apoi Ştiţi, boieri, că am cam ajuns în vremea de apoi!... Stăpînii noştri au cam băgat de seamă că le mîncăm stările.  Scurtat-ai dzilele vreamiei (vreamea  ) lui.  Muri şi bogatul şi îngrupat fu,... că sfîrşi vreamea ceaia înşelătoarea şi se schimbă, în loc de viaţă trupească, în sufletească.  Vreamea lui Izmail aceasta e 137 de ani Şi-i puseră ei la masă împrotiva lui..., cei mai tineri după vreamea lor.  Cela ce va avea doaă muieri la vremea sa... acela-i giudecat.  Acelora carii sînt străini de ţară să va însămna: vremea..., statul, naşterea şi locul naşterii.  Brezeanu va fi fost... un artist care va fi făcut onoarea scenei romîne cît va fi fost vremea lui.  Ce era pe vremea mea voi n-aţi apucat!  Fost-am eu voinic pe lume, cînd eram în vremea mea, Toţi feciorii de pe sate pe mine mă cunoştea. Mult era lumea veselă şi bună pe vremea mea.  Aşa jucăuş eram şi eu în vremea mea.  Baba care-o vezi acuma fost-a mîndră-n vremea ei.  În vremea lui a fost rohmistru la Craiul.  Pruncul acesta are să fie la vremea sa mîndru bărbat. Hei, s-o dus vremea mea... Sapa şi lopata!   Ehei, dumneata nu ştii ce număr a fost soacră-mea la vremea ei.  Fragmentele unei epopei naţionale pe care singur George Coşbuc, la vremea lui, ar fi putut-o duce la capăt.  Cînd eram pe vremea mea, Cîte trei mîndre aveam.  Cînd eram în vremea mea, Umblam ca o păsărea.  Cînd eram în vremea mea, Scripcuţă nu-mi trebuia.  Cînd eram în vremea mea, Zburam ca o pasărea.  Cînd am fost în vremea mea, Ceteră nu-mi trebuia.  Fata la vremea ei ca mierea în fagul ei.  De ce nu m-aş legăna, Dacă trece vremea mea! Ziua scade, noaptea creşte Şi frunzişul mi-l răreşte.  Pînă florile la vremea lor, siliţi-vă să le adunaţi.  Aveţi dreptate, băieţi, acum vi-i vremea.  Vremea ne-a fost mai demult, Dar noi nu ne-am priceput. Însoară-te pînă nu-ţi trece vremea.  Nu te mai face aşa bătrîn, că doar nu ţi-i vremea trecută. Nu mă mai prind gătelile... Mi-a trecut vremea.  Să se însoare cînd îi va veni vremea. Se învoiră cu zapis şi jurămînt..., cînd le-o veni vremea să-i însoare p-amîndoi. I-a venit vremea, dar nu i-a venit ceasul. Acei comişi... se tot tînguie că-i dor şalele. Le-a venit vremea, ca şi cucului celui bătrîn.  Firea vreamilor  treace frunza şi florile: întîi, se arată frumoase, mai apoi pier.  Începu a podobi ceriul cu stele şi cu luceferi, cu soarele şi cu luna..., să cunoască oamenii vremile ailor.  Facă-se luminători... să osăbească între mijlocul zilii şi între mijlocul nopţii şi să fie în semne şi în vremi  şi în zile şi în ani.  Vorbă dupre patru vremi ale anului Satile... 6 zile se lucreze într-un an, în trei vremi Bine este ca să ştie omul şi cele patru vremi ale anului, cum va purta grija la economia casii lui.  Preminindu-să vremile, să nascu multe boale oaminilor. Toate aceste... să prefac cu prefacerea vremurilor anului.  Se scurse anul Şi se rotiră vremi.  Trecură patru ani şi vremuri şi luni Şi zile multe se-ncheiară.  .  Pe urmă trecuse vorba despre patru vremi ale anului şi citise la întîmplare cîteva preziceri.  Daca să va afla cum i-au robit bărbatul, atunce să-l aştiapte cinci ai, numărîndu-i din ce vreme l-au robit.  Ficioară nevastă, nevastă ficioară, Peste şease vremi roada să-i coboară.  Şapte vremi să vor premeni preste el.  De-abia pe la Sîn-Petru Umple optsprăzece vremuri.  Om neştine era căsătoriu ce-ş sădi viia... Cînd se apropie vreamea rodului, tremease robii lui cătră lucrători, să ia rodul lui.  În vremea cireşilor s-au scris cu zamă de cireşe  Era pe vremea salcîmului, seara, după ploaie.  Fiind vremea poamelor ş-a nucilor, stigmatele acestea erau fireşti.  Pînă pe vremea fînului, femeile n-au voie să meargă cu furca-n brîu, torcînd, că bate piatra.  Lîngă o fîntînă feace-se a culca cămelele sara, la aceaea vreame cînd muierilor este obiceaiu a ieşi a scoate apă. Într-aceia dzi au fost război foarte tare şi mare, pînă la vremea de chindie.  Au poruncit ca să dea cu tunurile la 12 ceasuri, vreme de namiezi, cînd au îmbrăcat caftanul.  Duminică, la vreme de chindie, prea luminatul domn, Io Constandin Basarab Voievod..., i-am dzis cum că mă las de vlădicie de voia mea.  La vreme de chindie, prea luminatul domn... au trimis la noi cu poruncă mare pre duhovnicul lui.  Singur, pe vremea-nnoptării, M-opresc pe-o colină şi cînt.  Au căzut oameni străini la vreme de sară, jupîne şătrarule.  Să nu-l oprească în cale vreun mojic cumva ca să-l întrebe cît e vremea.  Cînd a început să însereze bine, colea pe vremea culcatului, a pus sub perina fetei... brăbănoc.  Mîni, pe la o vreme, sîntem înapoi la Piatra.  Cu bună vremi.  Pă la o vreme.  Te-au pecetluit în şeapte vremi  Ce este vremea? Este lungirea sau scurtarea glasnicii sau a slovenirii.  De nu-ş va cruţa voinicii, la vreamea de oaste, ce-i va învăţa să se străjuiască..., pre sineş va mîntui de vrăjmaşii lui.  Ieşi la secerătură la vreamea secerăturiei.  De va face aceasta la vremea plugului... să-ş piardză lucrul  Va face aceasta la vremea plugului, cîndu-şi ară pămîntul.  Va plăti şi cela ce va fura secere la vremea seceratului sau cuţăt la vremea tăiatului viilor.  Nu l-au omorît, ce  l-au izgonit den locul lui... şi iarăşi la vremea de oaste l-au adus.  Nu putuse oamenii ara de toamnă, fiind vremea oştirei.  Tăcerea între toţi iubitorii înţelepciunii lăudată este, însă la vreme de treabă icoana neştiinţii arată.  Fiind vremea haraciului să să dea la împărăţie, au făcut rînduială să strîngă.  Vremea săcerişului Aceşti bani să-i dea pe 6 ciferturi şi un cifert mai mult la vremea mucareriului  Arşiţa razii soarelui după cum este la vremea săcerişului şi la Eghipet.  Nimeni de afară, de la ţară, să nu fie adus la judecată aici pe vremea arăturilor,... nici pe vremea secerişului..., nici pe vremea culesului de vii.  Cu acea mărturie, după vremea lucrului, viind aice la Divan, să li să hotărească pricina, cum va fi cu dreptul Vremea de coasă şi de sapă nu era să lucreze, să cîştige bani să se plătească.  Vremea secerişului era şi trecută.  Poftesc ca să vină cît de curînd vremea lucrului.  Pă vremea strînsului acestor felurimi de zaherele fiind fost ploi, l-au adunat mai tot jilav  Să cuvine să le fie petrecerea bună şi cinstită şi la vremea lucrului de a fi foarte silitori, încît treaba de astăz niciodată să nu o lase pentru mîine.  Odihneşte-te, apoi să cinăm. Dar pînă va veni vremea mesei, spune-mi, mă rog, în care războaie ai slujit.  Chibzuind din cursul soarelui vremea mesei.  L-am poftit, în sfîrşit, ca să-şi rădice pălăria, pe care în vremea mesei a ţinut-o pe cap.  Acel umblătoriu... să se păzască la vreme de săceră.  Nu face să mergem tocmai la vremea mesii.  Nevoia de a se mişca îl făcu să se uite la ceas: era aproape vremea mesei.  Era pe la vremea mesei de seară.  Pînă la vremea mesei, se plimbară prin  curte.  Se plimbaseră pe străzi pînă la vremea mesei.  Vremea pescuitului întîrzia.  Ce se mai necăjea biata lelea Nuţa, că Matei al ei, mai niciodată, nu era acasă la vremea mesei.  Aproximativ se poate spune că se culege cam pe vremea secerii.  Smărăndache ştia totul din vremea şcolarităţii.  Aşa zice fata că s-a întors pe la vremea mesei.  Puteau să se şi depărteze o zi, două, dar nu în vremea muncilor.  Cîte glasuri sînt pe lume, Nu-i glas ca şi-al cucului, Cînd e vremea plugului.  Sfîntul soare sus lucea, Vremea prînzului era.  La vremea prînzului i-o venit foame copilului.  Vremea plugăritului.  Du-ţi, mîndruţ, doru cu tine,... C-amu-i vremea lucrului.  Se plimba, cît se plimba, Vremea prînzului venea.  Nu lega gura boului la vreme dă păşune.  Greierele în vremea agoniselii cîntă Şi iarna cere să se împrumute Fu vreame se întoarrcă-se întru Machiedonia.  Cînd apropia-se-voru anii cunoscutu fi-veri. Cînd veri-va vreamea (vreame S) ivi-te-veri; cînd turbare-se-va sufletul mieu în mînie, mesereare pomeneşti.  Vreamea iaste, părinte, să-mi vii la muncă.  Nu-i vreame încă a mîna acasă oile.  Vine o vreme cînd... vă veţi închina Părintelui  Înaintea Rusaliilor, află vreme Ştefan Vodă ca să să curăţească de frati-său... şi să ţie toată ţara însuşi.  Pre cela ce-l vor lăsa să moştenească bucatele cuiva..., acesta, dacă va veni vremea, poate şi săngur, fără giudeţ, să-ş ia acele bucate după cumu-s giuruite.  Dzestrele să cade să le dea silitoriul fetei la vremea cînd să va mărita, iară să nu-i dea mainte.  Sultan Murat..., văzînd acele amestecături între unguri, socotind bună vreme, purcede cu oşti asupra Beligradului.  Cearcă să găsască vreme îndemînă... Să ucigă pre cel fără vină.  Pentru pizmaşi îmi vei da ştire Cînd le-a veni vremea de peire.  Acum este vremea a ajuta moştenirii tale.  Avea pathola asupra domnului, adecă inimă stricată şi cerca vreme să facă rău domnului.  Atunce au găsit vreme bună de fugă şi s-au dus cu toată casa lui.   Toate după voie a isprăvi neputînd, vremea păştea, ca cînd va putea atuncea să isprăvească.  Vremea este a să face pace Sultan Amurat, păzind vreme, au trecut fără veste la Brusa.  De să va întîmpla unul să boteze pre cineva la vremea căsătoriei celui botezat, poate să-l cunune altul.  Pîndea vreme ca să-i dea brînci.  Iată vremea ca să-ţi arăt facere de bine.  Nu este încă vreme ca să ne veselim, că mie îmi este frică să nu cumva să se fie făcut vreo greşală.  Pîrlejind vreme, cu neîncetate osteneli am strînsu domnia mea.  Făcîndu-se bărbier la Iem, găsind vreme-l omorî, adormit, cu briciu şi, fugind, veni la Ţarigrad.  Nu să întoarce îndărăpt la vremea rînduită.  Vei scrie... cînd vei socoti că va fi vremea  Păziră vremea cînd Darie şidea înainte cetăţii lidilor şi făceră aşa. Lipsind... din ochii ionilor, aflară vremea de făcură ci le era... să facă de mult. Nu cred eu că ar fi venit vreme să se dea ei învinşi turcilor.  O, cuvioşilor! Mie-mi pare Că nu-i vremea de a clăti din spate.  Ar fi cuviincioasă vremea, ca să spunem pruncilor oareceva despre folosul învăţăturei.  Nu vă mai însărcinareţi cătră acestea şi cu grijele timpurilor celor de departe venitoare; căci cînd vine vremea, atuncea se află şi svatul. Muierea lui..., păzînd vreme cînd dormea greu, i-au supt rana şi pe bărbat au scăpat.  Acuma, după ce s-au teorisit firea omului morale, vreme este a cerceta oarecum mai desăvîrşit şi pre adevărata fericire spre carea dreptate este a să sili el.  Bine este cînd apucă cineva înainte şi de aceea gîndesc că este vremea să răspunz mai nainte de a mă întreba cineva.  Ei judeca că încă nu este vreme d-a cuprinde ţările luate. Nu-ţi pierde îndrăzneala, căci va veni vremea îmbunătăţirei.  Este vreme de a merge şi noi acasă.  A venit vremea a se lupta puternic pentru libertate.  Să apăra cu pavăza... Cu ochii tot păzea vreme... Să dea cu sabia.  Nu putuse pune mîna pe Spancioc şi pe Stroici, care şedeau la Cameniţă, aşteptînd şi pîndind vreme.  Nu fi răpitor... Să nu vie vremea să dai cinstea pe ruşine.  O, an, prezis atîta, măreţ reformator!... Un duh fierbe în lume şi omul ce gîndeşte Aleargă către tine, căci vremea a sosit!  Îi acasă! Acu-i vremea.  Veni vremea să plec la Socola.  Tată, a venit vremea să-mi dai ce mi-ai făgăduit.  Nu ştiu ce nevoie au de tine, dar văd că ministru nu te mai fac. Cinci guverne au fost răsturnate şi ai tot rămas la o parte... – Va veni vremea,... poate mai curînd decît gîndeşti.  Pîndindu-l cum se mişcă, stă, vreme potrivind.  Va veni vremea cînd ne vor îmbia să ne batem.  Se hotărî să aştepte vremea cînd... va putea să ia tronul celuilalt.  Se vor culege fiecare la vremea potrivită.  A sosit vremea... să încercăm să aducem la noi cît mai multe exemplare.  Luminate Doamne, porunceşte. Viaţa mea-i în mîinile Măriei tale şi-ţi sînt rob. – Încă n-a venit vremea, răspunse Duca. A venit însă vremea... să facem lumină.  Pînă la vremea  plecării, toţi ofiţerii treceau pe chei.  Ele sînt semnul că se apropie vremea cînd tu şi tovarăşa ta aveţi să vă despărţiţi pentru totdeauna.  Nu poci să fac nimic... – „Este vremea, frate”, uite ce-ţi scrie maiorul!  Hotărî că a venit vremea să meargă toată lumea la culcare.  A venit vremea să-mi fac şi eu un rost.  Vine vremea unor asemenea reprezentaţii.  Venise vremea să hotărască ei singuri viitorul.  Venitu-mi-o vremea mie Să mă duc la cătunie.  Cîntă cucu-n par de nuc, Vint-a vremea să mă duc.  Nu-i departe vremea cînd se va isca el.  Sculaţi, sculaţi, mari boieri, Că nu-i vremea de-a dormi.  A venit vremea să vezi încaltea şi puterea lui Dumnezeu.  Da, ce, mîrţane, acuma-i vreme de sfadă?  C-a vini vremea să mor.  Iaca, moş Adam, Şi tu, maică Iovo, Mie mi-a venit Vremea de-nsoţit.  Mie, taică, mi-a venit Vremea de căsătorit.  Amu-i vremea să-l ducă.  Doamne! Mie... mi-a venit Vremea de căsătorit.  Nu rîde de măgar că vine vremea să încaleci pă el.  Copilul, pînă vremea nu-i vine, nu iese din zgăul mă-sei.  Întîi bine să te socoteşti vremea cînd îţi vine, apoi să te sileşti la ceea ce vremea ţi-arată.  Şi-a găsit vremea a ţese pînza  Tu dai pişte lor în dulce vreame  vreame  , vreamea    Da-voi voao ploaie în vreame Rodul nostru... la vreame să-l dăm.  Corabia...e  în vreame împlută bineşor pără unde-i iaste ei măsura.  Ochii tuturor la tine nădejduiesc şi tu dai lor hrană în vreme bună. Tăcerea sau la vreme a înţeleptului grăire a multora pildă şi învăţătură... este.  N-au putut să strîngă haraciul, ca să-l trimiţă la vreme la bairam, după obicei.  Să aibă purtare de grijă... a trimite om la vreme ca să-şi ia dejmă  Mănîncă, supuindu-te din cele ce s-au gătit la vreme.  Ai odrăslit spic de mucenie copt la vreme.  La vreme nu l-au urmat, ci au lăsat de au trecut vremea cea orînduită.  Pomană i-am făcut... după cum să cade la un neguţător, iar la vreme îi voi face Bărbaţi tătari, bini aţi venit de ne-aţi sfătuit lucruri buni şi la vremi aţi nemerit. Fiul... să va naşte la vreme.  Omul lucrează pămîntul bine; şi-l samănă la vreme.  Pămîntul rodeşte dacă va cădea ploaia la vreme.  N-au slobozit la vreme uneltele trebuincioase Spre a agiunge în vreme la capăt, este uneori nevoit a face săltături.  Necompărînd Serdachi la vreme, îl judecă în contumacie.  O grăpare... făcută ovăzului în vreme, cînd pămîntul începe a se zbici..., îi pricinuieşte cele mai priitoare urmări.  Sosi-va ea oare la vreme?  Primind în vreme ţitaţia, n-au venit la judecată Franţia, în vreme, au înlăturat pedanţii.  Datoriile stăpînii de casă către slugile sale sînt:... a le hrăni cu îndestulare,... a le deştepta respectul religiii şi în sfîrşit a le plăti simbria... la vreme.  De se va purta bine cu muma sa, va căpăta şi el iertare la vreme.   Fără plocat, n-ar fi sosit la vreme.  Mergea agale, agale,... sărutînd, în vreme, o sfîntă de ploscă.  .  . Totul e să sameni la vreme.  Pentru ce n-ai pedepsit-o la vreme?  Sosit la vreme spre a primi sceptrul din mîna lui August, îl asistă în ultimile clipe.  Ajungem la vreme în astă sară.  Într-alte grădini ale ţării să se fi ivit soarele la vreme?  Poetul, dacă n-are toate bucuriile vieţii la vreme, e lipsit de avînt şi închipuire.  Lada din peşteră a venit tocmai la vreme.  Dacă nu-s parale să dai la vreme, apăi una o dăm lui şî una rămîne nouo.  Toate la vreme să fac, la vreme să şî prefac.  Mergînd mai nainte, nemereşti la vreme, iar mai tîrziu, rămîi în urmă.  Tot să alergi, la vreme cînd nu pleci,... nimic nu izbuteşti. Agonisirea la vreme înlătură lipsa şi nevoia.  La vreme nu-i şti cînd te-ai născut.  La vreme ai de gînd să meri de-acasă.  M-am grăbit ş-am pus cucuruzu prea-n vreme.  M-am silit ş-am sămănat... prea-n vreme.  Nu vor fi fără de vreame judecate păcatele de Dumnezeu.  Venit-ai încoace ainte de vreame a munci noi?   Nu vor pre noi ocări c-am început fără vreme cest lucru.  Va... naşte ainte de vreame.  Să păzeşte ca să nu piiae cumva fără vreme Pre toţi îi duci la moarte,... Pre mulţi şi fără vreme duci la aceasta cale.   Sufletele celor fără de lege peri-vor fără de vreme.  Întra în casă... fără de vreme, cînd le era voiea.  Ce  folos noaă şi ei Vidra cu sfatul fără vreme au adus?  Cene să va afla să treacă fără vreme... să aibă a da gloabă Pacea o au stricat cu ei făr’ de vreme.  Moartea... au secerat făr′ de vreme pre această floare aleasă.  Nu fără vreme se poate aci face întrebarea aceia.  Călindariul se face cu un an mai nainte de vreme.  La nebăgata de samă sau mai nainte de vreme urmată  tămăduire a unor asemine patimi din lăuntru..., adeseori formează o mutare a boalei la alte locuri.  Înlăturîndu-se fără vreme, au pricinuit adeseori inflamaţia celor mai nobile organe.  Consulul înainte de vreme s-au dus la Buda O lasă făr′ de vreme lipsită de mulţămire.  O moarte crudă te răpi fără vreme.  Oamenii mor mai totdauna din vreo întîmplare, înainte de vreme.  Am fost aproape prietin a tînărului poet săcerat fără de vreme.  Sora... Plînge... Şi, ca pomul ce jos pică, Viaţa-mi cade fără vreme!  Ne-aţi venit apoi..., Vestejiţi fără de vreme, dar cu creieri de copil.  Ne supără, ne îmbătrînesc fără vreme.  Cel ce adoarme înainte de vreme... să-şi afle cuvenita răsplată în ghionturi numărate.  Ideea că-i tînără şi se prăpădeşte fără vreme îi rupea inima.  S-au fost împrietenit cu el de mai înainte vreme.  Ştiu c-a pierit fără vreme Flăcăul voinic şi frumos.  Scris e să mori fără vreme.  Am dat la lumină înainte de vreme o operă care n-a fost plivită de buruieni.  Se trezise înainte de vreme.  Ne-a părăsit înainte de vreme.   Drept admiraţie pentru regele dispărut înainte de vreme,... toţi cei prezenţi să se ridice în picioare.  Mulţi din noi vor roadele faptelor lor să se coacă înainte de vreme.  După înfăţişare, i-ai fi dat cel puţin treizeci, că era îmbătrînit înainte de vreme.  E născut înainte de vreme.  Flori frumoase-am sămînat, Fără vreme s-o ciuntat.  S-o copt fără de vreme. Şi-aşa trec zilele mele: Una bună, zece rele! Tinereţe ca a mele Petrecute făr’ de vreme.  Cine se culcă nemîncat să scoală fără vreme.  Dacă vei şti de toate, îmbătrîneşti fără vreme.  Să fugim amu de beţie şi de mîncare asuprită şi de cuvinte fără vreame, de urîciune,... de mînie şi de urgie.  Nu va fi în pămîntul tău născătoriu fără vreame.  Dragostea fără de vreme asemine este urîciunii.  De care primejdie întîmplata a lui Iulius Ţesar fără de vreme ucidere prin romani făcută îi scăpă pre dachi.  Astă născare fără vreme cam supără pre tata.  Ştiinţa poate întîmpina şi birui astăzi cauzele morţii fără vreme.  Giungi fără durere, Moarte fără de vreme Mă luai, luai.  Boala întră în trup... unora pentru mîncări fără vreme şi pentru beţii.  Mă trudesc fără vreme cu suspini, cu jeale, Spăl în nopţîle toate perinile mele.  Pre unii cutreierători şi a laudelor streine fără vreme şi fără socoteală pizmăluitori la meidanul luptii îi strigă.  Unde este alergătura cea fără de vreme.  Tăcerea fără vreme..., vorbirea de cele de nimic vrednice... să arate numaidecît şi cearta sufletului şi pofta banilor.  Fugiia cele două steaguri de cătane de la o vreme numai de un tătar.  De la o vreme, nepăzindu-se orînduielele lor, s-au amestecat şi mulţi alţii în breasla aceasta De la o vreme aleg viţeii de la vaci.  De la o vreme, în loc de paţinaţite au început a-i chiema cumani.  Aşa s-au obicinuit de la o vreme încoace De la o vreme nici o îmbucătură măcar voia să mai mînînce.  De la o vreme încoaci, să stăpîneşte de dumnealui Brătăşanu  Străinismul... începe de o vreme şi supt toate chipurile a ne înăduşi.  Lumina zilei se împuţina, pînă ce de la o vreme se făcu mică.  De la o vreme încep a-i slăbi puterile.  De la o vreme i se urăşte chiar unei femei cu petrecerile.  De la o vreme încoace însă, nu ştiu ce avea, că era tot galeş, trist şi dus pe gînduri.  Izvorul moşiilor de dăruit începu de la o vreme a se împuţina.  Sta ziua-n prag..., Cu ochii zarea măsurînd, Şi nu veneau! Şi, dintr-o vreme, Gemea, bătut d-un gînd.  De la o vreme le-a venit şi lor lehamite de atîta vărsare de sînge.  Dacă de la o vreme ne-am gîndit şi la cei pierduţi..., aceasta se datoreşte... ivirii din nou a ideii conducătoare.  Afară ningea şi, de la o vreme,... devenisem imaculaţi.  De-o vreme încoace surorile ei începură să facă un lux îngrozitor.  De la o vreme,... muncile făcute în casa şi pe moşia primarului, cu braţele şi cu carăle, deveniră mai grele.  De la o vreme încoace şi baba şi eu pusesem nasu în cenuşe.  De la o vreme s-a arătat iar soarele şi în două zile omătul s-a mistuit.  De la o vreme, observi că ţi-ai pierdut forţa de inhibiţie.  De la o vreme, a luat-o spre munţi.  De la o vreme nici nu mai ştiam pe unde mergem.  Treburile..., de la  o vreme, au început să se scrintească.  De la o vreme începuse să-mi fie frică.  Un aer de pustie însă parcă te împresură de la o vreme; mergi, mergi şi nu se îmbracă zarea... cu verdeaţa unei păduri.  De la o vreme litografia nu-l mai interesează destul.  Evit de la o vreme să mai ies la ceasul cînd apune soarele.  De la o vreme..., pe măsura îngroşării peliculelor şi a formării de apă capilară, consistenţa scade.  De la o vreme i s-a pierdut urma.  Termenul „vecin”... a început de la o vreme... să indice pe toţi ţăranii aserviţi.  De o vreme, nefiind încă bătrîn, înfăţişarea îi era mereu răstălmăcită.  Televiziunea transmite de la o vreme numai comedii.  Văzînd de la o vreme că nu e lucru de şagă,... chiemă îndată pre toate paserile la sine.  Diavolul a rîs cît a rîs de prostia lor, dar de la o vreme s-a pus şi el pe gînduri.  De la o vreme începu a se văicăra şi a plînge.  Dă la o vreme iar cîntă.  Înotăm, neprecepîndu-ne, pînă la o vreame şi an cu soroc.  Împărţirea căsaşilor... să fie pînă la o vreme, iară nu, de totului tot.  Nu pînă la o vreme i-au cercat Constantin Vodă, ce vro doi ani.  Cu boierii trăiè pînă la o vreme, pentru că era om de ţară.  Aşa era datina varvarilor să lăcuiască pînă la o vreme într-o ţară, apoi... cu toţi se ducea A mers această împestriţare pînă la o vreme.  Oare nu se întîmplă de asemine şi doftorilor, cărora nemerindu-li-se pîn’ la o vreme curile, după oarecare nenorocite întîmplări se nu li se nimerească nici una?  Pînă la o vreme s-au purtat bine.  Pînă la o vreme treburile i-au mers bine.  Am răbdat pîn′ la o vreme, Dar acuma n-am putere.    Cine-o fi la vremea asta?  Încotro mergeţi d-voastră la vremea asta şi pe locurile aistea, domnişorule?   Cine o fi la vremea asta?  Nu ştiu dacă faci bine... a zis doctorul, la o vreme.  Poate fi adevăratu, de vreme ce au fost avînd atîta vrajbă întru dînşii.  Mărturia lui nu este bună, de vreme ce el este... minciunos  Eu plecatul, deaca vreme ce întru învăţătură chemat sînt, ca întru chiemarea mea să petrec şi cum îm zic dascăle ca şi cu lucrul şi cu numele acista să fiu plecaţilor ai miei ucenici întru învăţătura gramatichiei..., pre aceasta a o tălcui am gîndit.  De vreme ce la nevoia ta la mine şi la agiutorul meu ai năzuit,... supt apărarea mea te-am primit.  De vreme că fu chemat să margă la viaţa cea de sus, chemă pre fraţîi din pregiur.  De vreme ce stăpînul mieu nu cunoaşte... nice una den cîte sînt în casa lui,... le-au dat pre sama mea.  De vreme ce au murit Şărban Vodă,... boierii cei mari şi al doilea, carii să întîmplase în Bucureşti, s-au strîns toţi în spătăria cea mică.  De vreme că te-i grăbit de l-ai bătut, nu-l lăsa viu.  De vreme ce la vredniciile lui Traian a agiunge nu poate,... nu să ruşinează.  Lăsăm, dară, fieştecăruia a zice cum va vrea şi a rîde cum va pofti, de vreme ce nici le este sfială, nici ruşine. N-au vrut să-l mai priimească să le fie crai ca mai nainte, de vreme că le făcuse mare pagubă.  Să nu te plîngi căci ţe-au furat pîinea, de vreme ce ţe-ai lăsat casa deşchisă  Au purtat de grijă pentru mîntuirea oamenilor..., de vreme ce acesta este lucrul cel dintîi al bunătăţii lui.  Dar, de vreme ce nu este putinţă la noi, n-avem ce face Îţi poroncesc ca să apuci cu răbdare (de vreme că de la tine însuţi nu poţi să le faci cu dragoste) toate acele pre care lumea le are amară  Să stăpînească cu toţi împreună de vreme că s-au dovedit lucrul că sînt cu toţi dintru acel Mira Aceasta este de mare stricăciune de vreme ce într-acestaş chip să smreduieşte auzul său De vreme ce m-ai pus şi pre mine paznic aceştii cetăţi, mă voi asemăna ţie.  Să-ş stăpînească fieştecare partea sa, de vreme că n-au avut nice unul scrisoare Făr’ de a nu ascunde nimic, de vreme că pofta mea este să aflu adevărul.  Dă vreme ce sînt orînduit caimacam..., să las toate trebile acolo şi să viu la Bucureşti.  De vreme că pînă acum aşa s-au urmat întru aceeaş hotărîre..., găsim cu cale ca să rămîie atît împărţelele..., cît şi însoţirile  Dispri neamurile meli să n-aibă nice o supăr(are), de vremi că toţi banii diplin am luat în mîneli meli după tocmală  De vreme ce ne pierdum împăratul nostru..., noi ne închinăm ţie.  Bunătăţi... să faci cu mare îndrăzneală, De vreme ce de moarte nu avem sminteală  A nu se supăra săraca raia, ducîndu-i cu sila a se judeca la alt loc, de vreme că s-au scris fetfa  Nici aceasta păşire nu o aflu a fi bună, de vreme ce unii părinţi... trimit pre prunci la scoală ca să-i vadă urniţi de acasă.  I-au curmat zilele... lui Iracleu..., de vreme ce hotărîrea cea înaltă... au voit.  Trebuie să mai înveţe şi alte ceva, de vreme ce este datoriu să să facă bun iconom.  Încetează dar de a te mai plînge, de vreme ce nu ai îndestulă îndrăzneală ca să fii uneltitorul fericirii tale.  Îi destul de măreaţă durerea a suferi, De vreme ce-au fost în stare o nebună a iubi.  Aici... îi o mare scumpete, de vreme ce oca de carne îi patru lei.  De vreme ce  popuşoiul să face mai pretutindene în Moldova, apoi uşor putem înţălege cît este de preţios pămîntul nostru.  Te pui pe sine cu Dumnezeu de-o potrivă, De vreme ce cloceşti gînduri faptelor lui din potrivă.  Instinctul... nu-i înţeles deopotrivă, nici poate fi, de vreme ce unii sînt crescuţi cu mai puţine mijloace intelectuale.  De vreme ce este aşa, iată făgăduiesc a nu iubi niciodată.  „Dacius Apulus” ar fi un... pleonasm, de vreme ce „Apulul” era numai dacic.  Lesne înţelegi că, de vreme ce persoana care iubeam purta acest nume, nu puteam alege altă patroană.  Sînt liniştiţi, de vreme ce dorm şi lumina-i stinsă.  Trebuie să fie ceva neînţeles de mintea noastră, de vreme ce a făcut lucruri peste puterea omenească!  El tot nefericit ar fi fost, de vreme ce nefericirea lui era de un fel curat moral.  El putea mai lesne s-o facă, de vreme ce toţi se supuneau la porunca lui.  O asemenea căldură a fost numai periodică, de vreme ce în aceste locuri faciul urgonian alternează cu depozite lipsite de rudişti.  De vreme ce copilul trebuia dus acasă şi Mariţica îşi pierdea timpul umblînd lela,... mustrarea era întemeiată.  De vreme ce copistul era romîn, acest fenomen... nu mai poate fi invocat.  De vreme ce trupe aliate se află în acestă zonă, guvernul... n-ar trebui să ceară avizul celui de la Paris.  E un măcel inutil, de vreme ce regele e suspendat.  O fi avut şi el un adăpost,... de vreme ce trage la oameni şi iubeşte copiii.  Se cunoaştea... miniatura, care are multă asemănare cu acuarela, de vreme ce mediul în care este suspendată materia colorantă este tot apa.  De vreme ce ministrul n-o iubea cum merita, divorţul era soluţia cea mai nimerită.  De vreme ce era în oraş, inima nu-l lăsa să plece mai departe.  Limba este un factor de cultură, de vreme ce exprimă gîndirea.  Romînii din episcopatul cumanilor erau în număr apreciabil şi la un nivel economic satisfăcător, de vreme ce asimilează pe ungurii şi saşii aşezaţi în mijlocul lor.  Omul are neapărat şi suflet, de vreme ce fără acesta nu mai e decît cadavru. Îl cîştigă în faţa opiniei publice..., de vreme ce şi el fusese convertit.  Îngerul său... Vă va omorî, De vreme ce n-aţi pus în seamă Blestemul şi rugăciunea mea.  De vreme ce el mi-a dat ce mi-a trebuit, pe dînsul l-am ascultat.  De vreme ce veţi vedea cartea domniei mele,... voi să avăţi a vă feri de acel sat  Este de bine şi de folos sufletelor noastre, de vreme ce ne va fi noo gîndul şi voia  De vreme ce vom să facem voroavă şi pentru ucidere..., să cade să ştim cum un fel de ucidere să chiamă grabnică De vreme ce va giura văcariul cum nu ştie de perirea boului..., să i să taie limba.  De vreme ce... nu să cade omului grec a nu şti legile grecilor, cu cît era mai dirept?  De vremi că cei mari... calcă pravilile..., noi ceşti mici... cum li vom ţinè?  De vreme ce muncele sînt de pururea văcuitoare, cine poate să număre munca?  De vreme ce moartea unui cetăţean poate să fie neapărat trebuincioasă..., atuncea... are încă oarecare plecări şi putere  De vreme ce ştii blestema şi a da moarte, arată puterea rugii tale. De vreme ce spre plata lefilor ostaşilor din ţară este trebuincios a se face o sumă de ajutor..., să se otcîrmuiască acestea cu dreptate De vreme ce vouă vi se cuvine această cinste..., hotărîţi.  Fi-va ca lemnul răsădit lîngă ieşitul apeei, ce rodul său dă în vreamea sa.  De veţi îmbla după învăţătura mea şi leagea mea păzi-veţi şi o veţi face, da-voiu ploae în vreamea ei.  De nu să va nevoi să lucreze toate lucrurile la vremea lor..., să-şi piiarză munca.  Fieştecare la vremea ei prea slăvită, întru... slava lui H s.  În anul acesta trebuie să facă pruncii conţepturi pentru ca să poată la vremea sa avea folos că au învăţat a scrie.  Se va face fiecare lucru la vremea sa.  Fă tot lucrul la vremea lui.  Toate la vremea lor.  produce în jurul lui un cîmp magnetic, după legi cantitative pe care le vom cerceta la vremea lor Orice, la vremea sa, prinde locul cel mai bun.  Toate lucrurile la vremea lor Şi la Paşte ouă roşii.  Vorba-şi are şi ea vremea ei, Iar nu să o trînteşti cînd vei.  Vorba îşi are şi ea vremea ei.  Au turburat şi tîrgul şi cu slujitori amestecaţi, pre unde, pe care au apucat vremea, acolea i-au omorît.  Cine nu-şi aduce aminte de maiorul Bacinschi alergînd la foc..., cînd în uniformă, cînd în halat, după cum îl apuca vremea.  M-a prins vremea în miezul zilei la umbra unor fagi bătrîni.  Trebuie să baţi în cociorvă, ca să steie hoţii pe loc, unde i-a apucat vremea.  Şi gîndesc eu,... i-a veni el vreunul de hac... Dar iar mă întorc şi zic: mai ştii cum vine vremea? Lumea asta e pe dos, toate merg cu capu-n jos. Ai să treci la psaltire, care este cheia tuturor învăţăturilor, şi, mai ştii cum vine vremea, poate să te faci popă aici, la biserica Sfîntului Nicolai. Iaca, domnule, mai zise părintele Ghermănuţă, vîrîndu-mi şi o săcure în desagi, iaca, poate să aveţi nevoie,... nu ştii cum vine vremea în pădure, cînd  pleci la drum, nu-i rău să te îngrijeşti de toate. Numele, chipul îl arătau levantin la origină. Doctor în Romînia, fiindcă aşa venise vremea, putea fi negustor în Ţarigrad. Într-o zi, nu-ş cum veni vremea de dădu o boală rea peste biata preoteasă, şi, după ce boli preţ ca la vro şase săptămîni, muri. Se uită la Frigurosul şi-i zise: – A venit şi vremea ta... – Cum o să vă pui să faceţi niţele cuie clănţănindu-vă dinţii!  În sfîrşit a venit şi vremea mea!... strigă el, ameninţînd-o cu pumnii. Îţi va veni şi vremea ta, viclene! îl ameninţa Culi pe cel urs.   Vremea mea încă n-au venit, iară vremea voastră pururea este gata. A veni ea şi vremea aceea..., zise împăratul cam cu jumătate de gură. I s-au recunoscut, în sfîrşit, meritele. Era şi vremea!  Aflînd vreme cu prilej ca aceea, zise cătră împăratul...  Tot au aşteptat vreme cu prilej.  Găsind fabricantul vreme cu prilej, au scumpit marfa, vînzînd-o cu preţ încărcat Un duşman de lup..., care de mult pîndea vreme cu prilej ca să pape iezii, trăgea cu urechea la păretele din dosul casei.  Cătă deci vreme cu prilej ca să-şi puie în lucrare cugetul său.  Am venit în preajma Iaşilor, aşezîndu-mă la pîndă şi aşteptînd vreme cu prilej.  Şezînd încă ucenicul, cele şase luni trecînd, Şi găsind cu prilej vreme, aminte i-au şi adus.  Mai puţin să va certa omul cel bat, cînd va fi prea omorît de beţie, decît cînd are fi numai în vreme; că atunce să cheamă că nu şti nemică ce face.  O băgat cheia ş-o fost în vreme la zaru ăla.  Pi cîn am vini noi, mîncărili să nu hii niş caldi, nici reci, numa cum îs în vreme.  Du-te, dragu mamei, şi-i du acolo de unde i-ai luat că, la vremea vremii, aiştia au să stăpînească pămîntu.  Beţi voi, beţi şi mîncaţi, dar, la vremea vremii, au să-şi facă rîs şi din neamul nostru alţii cum v-aţi făcut voi rîs din urieş.  La vremea vremii, şi-o da şi el roadele, de bună seamă.  Vine vremea că nu ştiu, cu toate că ai fost acolo.  vreme cu soroc El amu vreamea cu soroc cerşu numai, iară Domnul datoriul ertă lui, şi mai multu-i deade cu mult decît ce cerşu el rugîndu-se.  Aşa hrăni pre ei în acela an derept dobitocul lor. Cînd se-ară fi împlînd vremea, mearseră la el şi... dziseră lui.  De va lua vreun plugar pămînt strein să samene... şi, daca va veni vremea, de nu va lucra pămîntul bine..., să nu ia nemică den roada ce va face acel pămînt.  Daca să va împle acea vreme, după cum le-au fost tocmala, să ţie acel loc cu chirie.  Să-i ţie toate bucatele pînă cînd va veni vremea. Cînd ar veni vreme la zi să să dea banii, iar ne-am tocmit  Viind împlinirea vremii,... vrut-au Dumnedzeu să vie Fiiul lui, să se nască din muiare.  Cu prelungirea vremii nu să poate stăpîni zălogul.  Legatum... să întinde pînă la sfîrşitul vieţii acelor cărora s-au rînduit, dacă testatorul nu va fi hotărît vremea.  
    Scumpeate fu... în acea ţară... în vreamea lui Avraam.  Basarabă... fost-au pe vremea lui Sultan Murat.  Al doilea potop au fost pre vremea lui Eraclie.  Tot mai bine ştiu cei de loc decît cei streini, însă ce să face în viaţa lor, iară nu în delungate vremi, iar istoriile celi vechi mai bine le ştiu istoricii.  Această prorocire numai pe vremea marelui Constantin s-au împlinit.  S-au împărţit... la vremea Măriei sale, răposatului Şărban Cantacuzino voievod,... aceste mai sus numite sate şi moşii Pre vremea războiului avarilor... au văzut doi voinici luminoşi la chip..., carii mergea să între în beserica sfîntului Cu vreo cîteva sute de ani după vremile lui Claudie, fără de nici o mărturie au scris.  Cei de pre vremea împeratului Aurelian în Dachia... era născuţi şi crescuţi în Dachia. Un strămoş a lui au fost pe vremea lui Vlad Vodă cu turcii în Ţara Muntenească.  Istoria vremilor ne arată că la epoca... întîi a neamului omenesc n-au fost nice o stăpînie pe lume.  După vremea lui Darie... s-au  îndemnat prin multe chipuri ca să facă pre neamul persilor... spre a priimi pre cea de dînsul aflată noaă filosofie.  Lucrurile... s-au făcut din vremea crailor.  S-a întîmplat pe vremile sfinţilor apostoli.  Se trage tocma din vremea slăvitului voievod.  Ele s-au silit de a culege deosebite întîmplări şi fapte, clasificate după vreme, loc şi persoane.  Dărîmat în vremea năvălirilor barbarilor, el fu rezidit.  Predoslovia cătră Măria sa Craiul Ardealului este un curs de istorie a schimbărilor politico-religioase a vremii şi o dovadă că limba scrisă a început cu tălmăcirile aceste.  A trecut vremea Petrarcilor, domnilor poeţi!   Nu aşa a fost în vremile mai denainte. A doua consecinţă a d-lui Barnuţiu, care vorbeşte de împărţirea proprietăţii fonciare..., este luată din vremi cu sute de ani înapoi.  El revoacă-n dulci icoane a istoriei minune, Vremea lui Ştefan cel Mare, zimbru sombru şi regal.  Ştirile asupra acestor vremi de mult apuse se culegeau din singurul izvor direct asupra lor, din părintele istoriei, nemuritorul Herodot.  Pentru vremurile lui Mihai Viteazul... asemene venituri erau neîndestulătoare. Cîntai ca-n  vis de-o lume Trăită-ntr-alte vremi.  Mai trebuie ceva,... care e omul dinaintea ta, omul de la care vii şi care... se afundă în adîncul vremilor.  Şi-a sfîrşit... cîntecul care se revărsa domol pe coarde, ca povestea şoptită încet a vremurilor care au trecut.  Pietre informe prefăcute în giuvaiere am văzut... şi stîngace cuţite de silex ce pretindeau a fi cea mai perfecţionată armă pentru omor în alte vremuri.  Documentele vremii ne arată o acţiune aproape sistematică în această direcţiune.  Acest Todiraş din familia Nacul a funcţionat în parte şi pe vremea lui Gheorghe Ghica Vodă.  Piatra trebuie să se fi găsit pe vremea lui Duca cel Bătrîn.  . El nu era necunoscut în Europa, unde îl găsim încă din vremea cuprului şi a bronzului.  Cum v-aş fi pus eu la butuc pe vremea vornicului!  Pentru vremea romană cultura de la Dunărea de Jos se concentrează în colţul sud-vestic al Daciei.  Există oare de-a lungul vremurilor un poet mai mare decît acest Lev Nicolaevici? Nu e cu neputinţă a o căuta în depărtatele vremuri ale paleoliticului.  Pînă acuma nu putem spune care e soarta celorlalte manuscrise..., dar în cursul vremurilor au mai pierit din ele.  Creştinismul la romînii bănăţeni... derivă de pe vremea romanilor. Ne-am răspîndit cu frenezie sufletele în depănarea celei mai înflorite vremi din cîte se cunoscuse.  Ni-i dat să ducem enigma vieţii mai departe Şi doliul vremilor apuse.  Asta a fost în vremea cea de bătrîni povestită.  Podurile saşilor serveau vara, din vremile cele mai depărtate, de păşunat turmele de oi.  Interesul... pentru arta vremii îl duce mult mai departe.  Frişcăul scurt pînă la brîu exista şi pe vremea ţundrei.  Oracolul din templul lui Apolon de la Delfi... exploata naivitatea oamenilor vremii.  Sînt ca nişte „bravi” din vremea lui Cervantes.  Cronicarii, erudiţii, moraliştii şi poeţii vremii scriu toţi latineşte.  Sate mari şi puternice nu mai sunt; acum e vremea cătunelor.  Cu toate că e din alte vremuri, mama înţelege totul, nu se scandalizează de nimic. Empirismul său era expresia unilaterală a ştiinţei vremii sale.  Ea a fost ocupată încă din vremea feudalismului timpuriu.  Satul devălmaş... nu poate revela decît o mică parte din aspectele succesive şi complexe ale vieţii obştilor în decursul vremilor.  Numele poporului nostru... se trage direct din vremurile antice.  . Această vînzare avusese loc tot pe vremea lui Dabija.  În vremea marilor migraţii n-a existat la noi meseria de apar.  Vremea în care a trăit Cantemir este epoca călătoriilor.  Exprima starea generală de spirit a intelectualităţii vremii.   Sînt pietrele de hotar... pe care le-au pomenit... cronicarii vremii.  Vremea elegiei a trecut.  .  Am făcut armată legat cu funia, pă vremea lu Alixandru Ghica.  Pe vremea-mpăratului Eliazar s-o ascuns soarele şi luna.  Orice vreme co-ale ei întîmplări. Se fură ca în vremea lui Caragea Parcă-i pe vremea lui Ciubăr Vodă E de pe vremea lui Stan Păţitul E mai rău ca pe vremea lui Han Tătar.  De pe vremea lui Ciubăr Vodă Papură Vodă, Han Tătar Vremea trecută veche, de demult vremurile vremuri,   vremi, vremile vechi trecute, de demult  vremile bătrîne,  vremurile de apoi În acea ţară... au locuit, în vremile vechi, dacii.  În vremile vechi, poftele stăpînilor pravile de lege supuşilor era.  În vremile de apoi, un neam al vlahilor era în doao împărţit. Le iertăm toate scîrbele... şi pagubele cîte ne-au fost  făcut nouă în vremile trecute.  Rîul în treacăt spune ca cît sînge şîroaie În vremele trecute unda-i a purpurat.  Nu osteniţi răbdarea lor, plîngînd dezghinarea năravurilor şi lăudînd vremile trecute.  Ne place a asculta poveşti frumoase din vremile trecute.  În vremea veche trăia un împărat întunecat şi gînditor ca meazănoaptea. În vremile bătrîne,  cîndva, nu se ştie cînd, acest fel de pereţi se aflau cu partea de din sus privind tocmai spre cer.  În vremile vechi, întemeietorii Măidanului nostru s-ar fi aşezat mai întîiu în vîrful dealului numit: „Obîrşia Măidanului”.  În vremea veche, lumea era mai bună.  În mijlocul naturii mute,... Îmi aminteam de vremi trecute Şi mă visam în viitor.  În satul nostru trăia în vremurile de demult un om sărac ca vai de capul lui. Aceşti vecini... se bucurau din vremuri vechi de aceste privilegii.  Vine ca-n vremi de demult, Din margini, un bucium. Ascult... cu plăcere nişte minunate isprăvi din trecute vremi.  Slujitorii au catastifuri mai puţin bune... decît în vremea veche.  Din vremile bătrîne, cinstit, copilăros, Poporul, blînd, primise pămîntul drept prinos.  Cornul e corn, urechea e ureche, Aşa v-aţi pomenit din vremea veche. Bătrînul era cu atît mai îndîrjit, cu cît asta vrusese..., dar se luase cu vorba... despre vremurile vechi.  Din vremea de demult vin, nepoate! Morile în vremea de demult erau cine ştie la ce cuprins de loc. Bătrînii spun că cetatea e din vremile de demult. În vremurli dă dămult, toţi împăraţî, cînd aveau copii, i ţînea-n colivii. Vremea  vremurile,  vremile  de acum =  Nu le pot înţelege toţi oamenii... vremii de acum   În vremea de acmu ceşti mai tineri s-au tocmit toţi împreună. Aşa feliu de minuni nu se mai întîmplă pre vremile de acum.  Vremea de acum ne ajută.  Vremurile de acum se vor făli cu povestirea istoriei lui.  Vremea vremurile,   vremile  viitoare vremile cele viitoare Ce s-a mai lucra vremea viitoare va arăta.  L-au făcut însemnat şi în vremile cele viitoare Şi în viitoarele vremi... să se păzască ca o pravilă  Cercetarea de astăzi va da dovadă şi despre vremea viitoare.  Cîştigînd şi foc..., îi lipsea grija despre aceasta pentru vremea viitoare.  În vremurile viitoare va acoperi cu slavă ţinutul de lîngă mare.  Vînătorii, ce-s după apostoli, pre vremi, dereptătorii besearecii sfinţi şi învăţători.  Se-au auzit... întărind tocmelele besericii, care să făcea pe vremi  Ceruse împrumut o mică sumă unui prieten pe care l-a fost îndatorat pe vremuri cu mult mai mult.  L-au ajutat pe vremuri să ajungă aşa de sus.  Unii... spuneau că, în vremuri, şi pe tatăl băieţanului înecat şi pe alţi patru fraţi mai mari tot Siretu i-a mîncat.  Vestit a fost pe vremuri poporul acesta romînesc.  Povestea tanti Lia că a fost la Veneţia, cu bărbatul ei, pe vremuri.  Tatăl ei, pe vremuri consilier la Curte,... îşi pierduse la cărţi toată averea.  Bărbatul ei avusese pe vremuri prăvălie.  Pentru a se vedea cum se făceau pe vremuri vînzările..., dau mai la vale o veche poruncă domnească privitoare la satul Băloşani.  Ideea unităţii noastre naţionale este întreţinută pe vremuri... de aceşti mari negustori ai timpului.  El..., pe vremuri, cît a fost profesor de limba greacă, n-a ştiut altă cale decît străzile de la gimnaziu acasă şi de acasă la gimnaziu.  Uitat-am ziua şi văleatul Ce-au înfrăţit pe vremi, odată, A mele stihuri de aramă Cu proza ta cea nesărată.  Pe vremuri, nici  nu aşteptai să exprim o dorinţă, o ghiceai şi mi-o îndeplineai.  Cuvîntul s-a fixat... cu un singur accent..., născut pe vremuri, în momente de revoltă.  Jurnalul de fiece zi... ataca, pe vremuri, guvernul ori opoziţia.  Spunea de pe banca ministerială, pe vremuri, că romînul are şapte vieţi.   Este vorba de bogata faună de pajuri şi vulturi pe care o adăposteau pe vremuri Munţii Măcinului.  Rămăşiţele pămînteşti... au fost purtate pe vremuri cu mare alai.  Pe vremuri..., şedeam în gazdă la o obişnuită babă, care închiria camere mobilate.  Am asistat pe vremuri la o polemică.  A putut fi considerat pe vremuri ca un revoluţionar al formei.  După glasul nazal,... Silion recunoscu pe Moroianu Alexandru, decanul promoţiei şi tartorul liceului, pe vremuri.  Îşi trimiteau, pe vremuri, oile la vărat la munte marii proprietari de moşii din Oltenia şi Bărăgan.  Această regiune economică de sub munte era pe vremuri cea mai dens populată.  Pă vremi, iream mititel, irea coşurli opşteşti ş-alea prindea ghini la nevoi.  Pentru... această ocină am avut gîlceavă mai dinainte vreame  Între păgubaşi nu va fi fost nice o vrajbă mai denainte vreme.  Au trimis şi craiul leşesc sol la papa, făcîndu-i ştire că are el de grije Muldovei, să nu hie cu turci şi mai denainte vreme fiind supt grija sa.  Încă şi din boierii mazili, ce fusese mai denainte vreme cu boierii la curte..., nu i-au mai lăsat să iasă în laturi.  Mai nainte vreme fusăsă visternic mare şi-n Ţara Muntenească.  Domnul le trimisese mai nainte vreme la Focşani.  Să să înto(a)rcă la pămîntul lor să hii birnici, precum au fost şi înainte vreme  Un bătrîn ce-au avut cumpărătură mai denainte vreme  Au fost şezut mai înainte vreme tată-său acolo în Dărmăneşti  Mai înainte vreme era obiceiu aici în ţară de să  scotea pogonărit pe vii Cîţi am cunoscut sînt toţi morţi mai denainte vreme. Fîntînile... se numesc ale lui Kiriac din Craiova, pe care mai înainte vreme au fost şi heleşteu  Athina, şi mai nainte vremi fiind mare, atuncea, mîntuindu-să de tirani, şi mai mult să întăriră. Cu 20 lei i-am fost preotului datoriu mai de înainte vreme  Înainte vreme, tot se mai găsea din timp în timp cîte un boier, cîte un logofăt... care înregistrau zi cu zi, oră cu oră cele ce se petreceau.  Mai înainte vreme hoţii erau tot mai puţini.  Ce vezi d-ta acuma nu mai era aşa înainte vreme.  Înainte vreme..., domnia Moldovei era teacă fără sabie.  Fetele din Săcele erau crescute înainte vreme foarte aspru.  Înainte vreme aria de clocire a acestei specii se întindea pînă către Cernavodă.  Ţăranilor cu oi mai multe... li se zicea înainte vreme păcurari.  Ca şi înainte vreme, el refuză... înceţoşarea clericalist-bizantinistă predicată.  Nicolae Alexandru.... A avut meritul de a întări şi cetatea Bucureştilor, ce fiinţa, astfel, mai dinainte vreme.   Copiii de şcoală... învăţau mai nainte vreme de la dascălul bătrîn..., troparul zilei.  Tu... să culegi căpşune jos, pe unde culegea mai înainte vreme baba.  Înainte vremuri, împăraţii dacă aveau copii, i ţînea mai mult arestaţi!  Alte obiceie vechi... avea domnii cei mai denainte vreme.  Boierii pe acee vreme nu mai putè suferi să fie călcaţi de acei doi boieri.  Pre acea vreme, epitrop Vulturului era.  Samarcanda... era capitala tătăriei pă vremile acele.  Pe vremile acele, mai toate ţările erau bîntuite de războaie grozave.  Pe vremile acelea nu erau drumuri aşa de bune, ca acuma. Ce bine trebuie să fi fost pe vremea aceea.  Pe vremea aceea..., pe cei prinşi îi strîngea cu harapnicul.  Ion Negru era pe vremea aceea omul cel mai avut din sat.  Conţinea mai tot ce... cultura putea pe vremea aceea să împărtăşească omenirei despre univers.  Pe vremea aceea stăpînea în Crîngu un boier mare, bogat. Avea avere frumoasă pe Bărăgan..., unde-şi ţineau avutul mai toţi gospodarii mari şi mici din Săcelele Braşovului pe acele vremuri.  Pe acea vreme limba literară avea atîtea origini cîte dialecte literare erau.  Pe vremea aceea, zoologia noastră era în faşă.  Aşa era strada noastră pe vremea aceea. Acuma s-a prefăcut.  Pentru el Braşovul nu era, pe vremea aceea, nici Turnul Alb, nici Biserica Neagră,... nici Tîmpa.  Trebuie să ţinem seama că pe vremea aceea nici nu exista la Timişoara învăţămînt superior.  Iera lume foarte puţînă pă vremurle-alea.  După vreame..., învăţătorii, spuind veachea şi nooa leagea, mult adauseră de la ei.  Au fost dupre vremi şi pre alocuri luminători în slovania  Urmînd fericiţilor păstori, celor ce, după vremi, au stătut în Ţara Rumînească  Pentru neferii ce sînt în slujba ţării... să-i rînduiască domnul, după vremi, făcînd vorbă pentru aceasta cu boierii pămînteni  După vremi, au cerut rufetul boiangiilor, ca să li să dea şi lor domnescul nostru hrisov de întărire coprinzător şi de celelalte orînduieli şi obiceiuri ale rufetului lor  După vreme, neavînd cu cine să ne mai învrăjbim vom începe războiul între noi.  După vremi, s-au pus şi din cavafi staroste; iar mai de multe ori au fost dintre papugiii meşteri S-au văzut, după vremi, şi se vede încă şi în zioa d-acum că norodul urăşte pre senatori.  Ai dat dovezi de iubire de dreptate... în deosăbitele slujbe a patriei, cu care, după vreme, ai fost însărcinat  După vremi, monastire s-a zidit  Mulţi durară, după vremuri, peste Dunăre vrun pod.  După vremi, Mulţi păgîni am dat de smintă! Mulţi de pre vremi împăraţi s-au dorit să o dobîndească.  Se văzu o mulţime de gropi... făcute de cercetătorii de comori de pe vremi.  Tatăl ei era cel mai vestit ghitarist fără perdea de pe vremuri.  Mîne-i Anul-Nou, ştii bine, Şi-obicei din vremuri este Ca-ntr-această zi să fie Sărbătoare.  Nu mai păstrează nimic din comorile de artă din vremuri.  Înfiinţarea băncii „Arhanghelii” fu vestită prin următoarea ştire apărută prin gazetele de pe vremuri.  Se ştie că cea mai însemnată bibliotecă de pe vremuri, aşezată în Văcăreşti, a fost a lui Nicolae Mavrocordat. S-a format împrejurul bisericei celei bogate şi frumoase de pe vremuri a Craiovei.  Evoluţia lui, împreună cu „tinerimea generoasă” a partidului liberal de pe vremuri, s-a desăvîrşit în poporanism, la „Viaţa romînească”.  Erau... urme din marele codru de pe vremuri al Vlăsiei.  În tîrgul de vremi statornicit, micul debitant ştie ce marfă se caută. La o margine a oraşului, se ridica de pe vremuri o biserică.  Făcea oamenilor semn să intre în lan, aşa cum apucase dumnealui din vremuri.   Aici a fost odată... scaunul vestiţilor bani ai Severinului, a căror obîrşie se pierde în adîncimea vremii. Fiind silit... vremii să se supuie oarecum streinul.  Nu lua pe nimenea în bătaie de joc, fie cît de mic. Căci vremea poate pe tine să te coboare şi pe acela să-l rădice.  Unii învaţă zicînd că se cuvine a sluji şi vremii şi a învăţa mai vîrtos pre cele mai noo.  Nu aveau nevoie de a se ţinea de tradiţia politică a vremii.   Era unul dintr-acei oameni... care-şi prefac sufletul şi portul după vreme.  I se recunoştea... dreptul de a zice şi a face oricui orice, de a jigni sentimentul public în orice formă, de a sta împotriva vremii sale.  Trebuiau să învingă prejudecăţile fiziologice şi medicale ale vremii în care au trăit.  Rînduiala vremii se făcea după alte semne şi învoieli.  Aceste lacune se pot suplini prin bogata activitate ziaristică a vremii.  O podoabă, o cusătură sunt uşor de schimbat după gustul şi moda vremii.  Şiroaiele de lacrimi care au scăldat acele pagini alinau suferinţe şi întăreau nădejdi ale vremii.  Potrivit obiceiurilor vremii, nu s-a putut desfăşura fără cîntec.  Reflectă preocupările majore şi gîndirea vremii.  Urmînd obiceiul vremii, s-a căutat pentru sediul episcopatului o aşezare cît mai potrivită.  Pot fi citite observaţiile despre „gustul de lectură al vremii”.  De multe ori cad vremi iuţi spr-înşii.  Nu sînt vremile supt cîrma omului, ce bietul om supt vremi.  Boierilor celor mari le arăta dragoste şi cinste, că nici prè mult n-au domnit a doa domnie, nici vremile nu-i slujiè.  Lupul părul, după vremi, îşi schimbă, iară din firea lui nu iese.  Atîta slujiia şi într-acelea vremi norocul izbîndei lor, cît nici o ţară, nici un pămînt au putut sta împotriva lor.  În mijlocul vremilor acestora... au mers Vasilie Vodă în Ţara Moldovii.  Au lăsat de au mers oştenii leşi şi lipcani la Hotin şi pe la Cernăuţi, pînă va vedea cum merg vremile... şi, aşa iar intrînd în ţară leşii, au început a supăra pre pămînteni.  Aşa şi Dumnezeu, după vremi, să înfrumuşăţează. Drept aceaia, cu alt fel de podoabă va veni cînd va judeca lumea. Pînă acum sînt vremile tot bune, că n-am avut nici o supărare de turci  Pînă acuma s-au arătat a fi fost lipsit şi lepădat numai pentru nedreptatea vremilor  Acum au năvălit toţi din toate laturile a scrie cărţi, ca şi cînd noi nu am avea alte griji pre vremurile aceste slabe, ci să cumpărăm cărţi.  Nenorocirile... vin din schimbările vremilor.  Îi vădeşte... pre lacomi aşăzarea feţii, prin carea să arată grijile, întristarea, singurimea, hule şi prihăniri asupra nedreptăţilor vremilor şi oamenilor.  Aşa păzit, încît să nu fi suferit nici o stricăciune nici a vremilor, nici de vrăjmăşiile oamenilor.  E! Ce mai vremi cînd eram în floarea mea!  Nenorocirile vremilor au hrăpit o parte din averea ta.  Îi scoase la cîmpii de prin munţii unde îi aruncase vremile... turburate.  Chiar în acele vremi furtunoase şi nenorocite romanii Daciei nu uitară că au o misie în omenire.  Vom fi osîndiţi nu după greutatea vremilor, dar după patima nedejdilor.  Atîtea suferinţe... ale vremurilor grele nu au putut învinge energia sufletului său.  Nu mai apucăm noi vremuri aşa frumoase, drăguţă!  Vremile vin, vremile se duc: lumea merge înainte, iară omul cînd cu lumea, cînd împotriva ei. Păcătuit-a omul în vremuri fericite. Săteni, ca şi orăşeni,... daţi-vă mîna frăţeşte şi luptaţi... pentru apropierea mai repede a unor vremi mai bune. Au fost aruncaţi de vremuri jos în vale. Am văzut, mînaţi de soartea Vremurilor, bieţi sărmani Alergînd pe la duşmani, Ca să-şi afle moartea!  Doamna care m-a luat sub ocrotirea sa, care m-a îngrijit în vremuri grele... să fi făcut toate astea?  Trăieşte-nfricoşatul vifor Al vremilor răzbunătoare.  O carte cu scoarţe străvechi... stătea de mărturie atîtor vremi nesigure, povestind viaţa unui sfînt.  Tradiţia aminteşte vremuri cînd hoarde sălbatece călcau în picioare averea şi viaţa sătenilor.  Mari reforme spirituale... în vremile obişnuite nu le-ar fi adus o evoluţie de decenii ori secole. Avem destul temei să nădăjduim în vremuri şi mai bune.  A făcut parte din acele persoane cari se strecurau printre mulţime necunoscuţi..., pe acele vremuri grele.  Vremurile cari au urmat... au fost mai puţin favorabile pentru propăşirea şi dezvoltarea comerţului.  Poporul pe aşa vremi se aciuia mai pe aproape, prin păduri şi peşteri.  Ei, dacă ai şti ce frumos ceas de aur, cu breloc, i-am făcut cadou odată de ziua lui, lui Titi... Hei, alte vremuri! Nu sînt vremile sub cîrma omului. Vremurile s-au schimbat şi nici Măria ta nu poţi privi bine, ca părinte, visurile unei copile.  Pe aceste vremuri,... lefurile nu se primesc decît cu mari întîrzieri.  Trăim vremuri mari, să ne silim să fim pe măsura lor.  S-au dus vremurile de acum treizeci de ani.  Trăim vremuri neobişnuite.  Îndemnau caii ca pe hipodrom la Bizanţ, în vremuri strălucite.  Prin pădurile ei întinse, Măgura a fost şi un loc de refugiu în vremurile tulburi.  Începe să se lase prins de reveria unor apuse vremuri molcome.   Vitregia vremurilor care au urmat a făcut ca la Bistriţa să nu mai rămînă decît două lespezi funerare.  E şi el sub vremi şi le simte presiunea.  Avem case grele şi vremea nu ne slujaşte, că sîntem supuş supt jugul păgînului.  Cînd se va întîmpla pîră şi pricină sau între turci şi între două raele, acest fel de pricină domnul Ţerii Rumîneşti, după vreme cercetînd cu dreptate pe geluitor şi pe pîrît, să împlinească dreptatea ce se va dovedi Lăcomia unor aprigi, după vreme patrioţi, Sfîntul loc îl defăimează, ca nişte vitregi, ca hoţi!  Era vremea p-atuncea, de n-avea păs săteanul.  Trebuie să joci după cum îţi cîntă vremea.  Vremea cînd îţi stă împotrivă, trebuie să te supui ei, ca să nu te supuie ea.  A ajuns vremea... să nu se mai încreadă omul nici în cămaşa lui.  Era săpat în vreamea tătîni-său lu Avraam.  S-au prilejit amu şi în vremile noastre în cîteva rînduri, de  aduseră a mulţi nesocoteala şi nebunia, mare cumpănă acestui pămînt.  Aceasta să ştii că nu o suferim nicidecum a o face în vremea noastră Ţie să ţi-l închin,... măestru cîntăreţ şi viersuitoriu mai ales a vremilor noastre! Omer a fost orb şi gramerianii de pe vremea lui l-au hulit de barbar şi neclasic.  El era un om foarte învăţat şi cunoscut pe vremea lui.  În vremile noastre d. Iustin Popfiu îşi întogmeşte limba maternă în rime.  Pe vremea părinţilor noştri trăiau oamenii mai mult ca astăzi.  Fiecare dascăl, diac... scria cuvintele cum îi sunau lui în ureche sau cum se pronunţau ele pe vremea lui.  Biografia scrierilor celui mai mare istoric romîn al vremurilor noastre... numără sute de lucrări.  Cred că acelaşi sentiment l-aş fi avut şi faţă de Eminescu, dacă aş fi trăit pe vremea lui. Simţim prea bine răul vremii noastre. Pe vremea d-voastră, doamnă, era o singură deosebire.  Povesteşte... ceea ce se petrecuse pe vremea tatălui său.  Preferăm să-l urmărim pe călătorul nostru în nişte amănunte de care ne mirăm acum şi care, pe vremea lui, poate păreau ridicole. Steriadi... ocupă un loc caracteristic printre desenatorii vremii noastre.  Scriind... în latineşte,... s-a adresat tuturor oamenilor de ştiinţă din vremea lui.  Vieţile paralele ale lui Plutarh vor fi banale faţă de cronica vremurilor noastre.  Vremea sa nu mai era a raţiunii şi a seninătăţii impasibile.  Tradiţia legăturii muzicii romîneşti cu viaţa şi cultura satului a căpătat în vremea noastră un conţinut nou.  Tapirul şi rinocerul au trăit pe la noi în vremea terţiară.  Vremea începe ţările, vremea le sfîrşaşte, Îndelungate împărăţii vremea primeneşte.  Ai născut... pre Cel mai presus de vreme.  Această slavă nu să supune vremii, precum zidurile mănăstireşti stricăciunii  Vîrsta scapătă, vremea zboară, Nice mai întoarce a doa oară.  Aicea au loc cele ale ipocriziei, dar, însă, nu încît vremea, vinul, obiceiul să nu poată rădica masca.  Să împarte toată mulţimea măsurilor vremii... în veacuri, în zăstîmpuri... şi în călindar.  Priveşte vremea ca un pămînt nelucrat.  Vremea mistuieşte orice este pămîntesc.  Din întunerec vremea se naşte şi-n întunerec în veci va fi.  Minunatul acela pod de peste Dunăre... atîtea veacuri au biruit vremea şi furioasele valuri ale apei.  Vremea şi nepăsarea compatrioţilor n-au ascuns pentru totdeauna leagănul, viaţa, faptele, moartea lor.  Este stare... Pe care trecerea vremei să n-o facă suferită?  Vremea trece... iute.  Nădejdea-mi e la vremea care vindecă toate.  O! cum vremea cu moartea cosesc fără-ncetare!  Ce crudă şi nemilostivă-i vremea!  Altul caută în lume şi în vreme adevăr, De pe galbenele file el adună mii de coji. Vai! tot mai gîndeşti la anii, cînd visam în academii, Ascultînd pe vechii dascăli cîrpocind la haina vremii Ale clipelor cadavre din volume stînd s-adune. Vreme trece, vreme vine, Toate-s vechi şi nouă toate.   D-zeu e vremea însăşi cu tot ce se-ntîmplă-n ea, dar vremea la un loc, asemenea... roţii, ce deodată cuprinde toate spiţele, ce se-ntorc vecinic. Vremea trece, flăcăul începe şi el a se trece.  Mai vorbesc cu un prieten, trece vremea.  Merg, şi-n mersul meu spun lumii că-i cumplit al vremii zbor. Curge vremea şi ne-ngroapă.  Stam ceasuri întregi cu el, fără ca să simt că vremea trece.  Vremea-mi aşterne pe suflet Cenuşa ei aspră şi moartă.   Vezi cum trece vremea Şi tu, tot departe.  .  . Vremea pentru sine, oricît ar curge ea, nu are fiinţă.  Trupul bine îmbălsămat e păstrat intact în curgerea fără sfîrşit a vremii.  Un nouraş trandafiriu... zăbovise acolo, iar a doua zi avea să fie cine ştie unde, ori nicăieri..., cum sînt toate lucrurile supuse vremei.  Vremea vremuieşte şi-şi caută de drum.  Peste zvîrcolirile vieţii, vremea vine nepăsătoare, ştergînd toate urmele.  Ţinutul... a fost ros de vreme în aşa fel încît a fost transformat aproape în cîmpie.  A suferit uşoare modificări... în cursul vremii.  Sînt... ruteni romînizaţi... în cursul vremii.  Pare că, fascinată, vremea însăşi îşi conteneşte mersul.  Soarele spre asfinţit Şi-a urmat cărarea. Zi cu zi l-au troienit Vremea şi uitarea.  Şi-au amintit, scormonind unul pe faţa devastată a celuilalt, deşertul peste care a bîntuit vremea.  Numele a fost tocit de vreme.  Cerul de sus, măsurînd vremea, se rotise cu zodiile lui întoarse şi arăta... miezul nopţii.  Vremea e mai leneşă la noi decît în alte părţi de lume.  Obrazul bătut de bruma vremii păstra urmele unei alese frumuseţi.  Nu ar izbuti să evoce cu atîta plasticitate trecerea impasibilă a vremii, care nu ţine samă de aşteptările şi dorinţele omeneşti.  Să fii în versul meu la fel de vie..., Fiindu-mi... Steaua mea peste întunecimi şi vreme.  Vremea ne mănîncă pe nesimţite viaţa!  Afară de unele „palate”, casele clădite din paiantă... nu ţineau la vreme şi se tot cîrpeau.  Vine, vine, cine vine? Vine vremea după mine.  Prin vreme, dintr-o altă primăvară, Se-ndreaptă către mine-agale-o fată.  Vremea stratifică frontul actoricesc în anotimpuri – nu de vîrstă, ci de creaţie – numite generaţii.  Cu trecerea vremii, cercetările au ruinat argumentele sale.  Satul... s-a împărţit în decursul vremii în Floreştii de Sus şi Floreştii de Jos.  Grupează aceste note într-o redactare, urmînd firul vremii ca într-un jurnal. Un singur lucru rămîne acelaşi, dincolo de vreme, de anchete şi declaraţii: librăria.  Socotea acum că de fapt cosmosul nu are nici un echilibru şi că numai viteza vremii îl arată echilibrat.  Constat cu satisfacţie că vremea nu mă atrage decît superficial.  Centrul oraşului... poartă patina vremii.  ,  Au murit cică bătrîni ca vremea.  Vremea însă nu se uită la cîrtirile tale şi se duce înainte.  Vremea lumii soţie şi norocul alta.  Vremea şi celea noaă le află şi celea trecute le înnoiaşte.  Vremea este cel mai bun învăţător.  Vremea are aripi, dar aripi ascunse, d-aceia nu o vedem cînd fuge.  Vremea e cu mult mai mare dă orice legiure mare.  Vremea nu-ţi mai dă ceea ce odată din vîrstă ai pierdut.  Vremea stăpîneşte toate, vremea le supune toate.  . Vremea toate le preface, p-altă parte le întoarce.   Vremea hotar n-are.  Vremea toate le găseşte şi toate le topeşte.   Vremea biruieşte cele mai mari întîmplări.  Multe acoperite vremea le dăscoperă.  Vremea descopere adevărul.  Ceasul umblă şi loveşte, Iar vremea se odihneşte    .  Vremea vinde lemnele, şi nevoia le cumpără.  Timp şi spaţiu fug din sufletul tău şi rămîi asemenea unei crengi uscate, din care vremea... a fugit.  Limbile vremii alunecaseră de pe tăişul lustruit al baltagelor de piatră pe luciul paloşelor de bronz.  Cum să taci, cînd tot întruna nu te prinde vremea-n loc, N-ai nici cînd închide ochii. Răbdare, tînărule! N-a intrat vremea-n sac, o să-ţi vie şi rîndul dumitale.  Le-au căutat... acestora oameni mutaţi pre aceste locuri a-şi schimba portul hainelor după vremea acestor locuri.  Mă acoperi supt aripi sfinte De năduşală-n vremea fierbinte.  Îmbrăcămintele... să... fie... după vreme Vremea nu prea bună pentru corăbieri: piatră măruntă şi tunet O, ce vreme bună de vînat Viind toamna şi răcindu-se vremea,... s-au întors.  Aleargă curînd, că ai vreme bună.  Unii îl chiema... vihor, nemărturisindu-l pre dînsul a fi dumnezăul văzduhului, al vremii bune şi al vremii rele  Piste puţine zile s-au stricat vremea..., începînd a tuna ş-a fulgera După ce trecu patru ceasuri, am priceput că lipseşti, dar vremea ne-au stătut împotrivă a ne mai întoarce.  Vremea este împotrivă de nu să poate usca  De va fi vreme ploioasă poate să zică cum că... plînge şi ceriul.  Să muiasă vremea şi gheaţa era subţire.  La vreme de vifor se ceteşte Psalmul 90.  Cînd era în Asia, afînd că frate-său este foarte bolnav..., cu toată împotrivirea vremii, cînd peste putinţă era cu corabia să călătorească, au plecat şi s-au dus la frate-său. . Doaă zile au avut ei vreme bună, cu vînt priincios.  Este o pavăză împotriva... vremii rele.  În aşa vremi călduroase şi umede  foarte lesne putem răci.  Se poate prevedea o vreme cînd atmosfera ar fi denaturată oarecum.  Vremea era frumoasă.  O vreme urîtă mă întristează.  Du-te-n Pareng de te scaldă, Că dă Mitra vreme caldă.  Acolo se duceau oile singure de se adăposteau de vreme rea.  Acela căruia i s-a tăiat un picior simţeşte durerile reumatismale  provocate de vremea rea la piciorul tăiat, pe care nu-l mai are.  Că de-i vremea rea sau bună, Vîntu-mi bate, frunza-mi sună.  Amîndoi bătrînii aceştia erau... posomorîţi ca vremea cea rea, din pricină că n-aveau copii.  Eşti prost? să pleci pe vremea asta!  Era vremea cam ploioasă şi oamenii au rămas pe acasă.  Bordeiele... parcă mocneau veacuri de suferinţi sub străşinile de moloz şi de hlujeni putreziţi de vremuri rele.  Baba Dochia, înainta mereu, nepăsîndu-i de ameninţările vremii.  Ciocănitoarea... serveşte romînilor... de călindariu, prevestind... vreme frumoasă.  Această glugă în vremi rele... se pune peste cap.  Pe-aici e vînt şi vreme grea.  Pe-aşa mînie de vreme îşi deschideau ochii în dimineaţa Anului Nou cele cinci suflete.  Pronosticurile poporului cu privire la schimbarea vremii... sînt foarte adesea confirmate de observaţiile meteorologilor moderni.  Vremea începînd să se răcorească, prin jud. Bacău se crede că nimănui nu-i este îngăduit peste această zi ca să se scalde. Vremea era mereu senină, călduţă.  Vremea nu se va înrăutăţi cu toate tunetele, nourii şi semnele rele.  Vremea se nimerise de sărbători tare potolită.  Cînd e vremea bună, Savista şade în poartă.  Fel şi chip se schimbă vremea; acuşi ninge, acuşi plouă, acuşi îi soare, iaca acum iar ninge.  De-acolo, pe-o vreme ploioasă, Mi-am pus geamantanu-n tramvai Şi-abia am ajuns  pîn-acasă.  Ca la toate reptilele, după vreme,... culorile sunt peste tot cînd mai vii, cînd mai şterse.  Se stîrnise, încă din amurg, vreme rea.  Prorocea vremea mai bine decît orice calendar.  Era vreme nouroasă şi trăgea vînt răcoros dinspre munte.  Plecasem pe vreme bună din Rodos.  Vremea frumoasă predispune pe om la veselie.  Pentru vreme rece piesele obişnuite sînt „pieptarul” şi „cojocul”.  Cine nu-şi aminteşte de... tipul de abil prostănac al servitorului care nu vrea să deranjeze stăpînul pe o vreme caniculară.  Un nour de pulbere stagnează peste sat. Pe o astfel de vreme, părăsesc locul unde m-am zbătut atîţea ani. Gaiţa nu-i prea cunoscută ca pasăre ce anunţă vreo schimbare de vreme. O să se schimbe vremea.  Odată ce se ivi lumina dimineţii, se schimbă iar vremea.  După mersul vremii, sosirea lor oscilează.  Se lucrează bine pe orice vreme.  Oraşul zăcea sub grădinile lui grele de frunziş, se  răcorise vremea.  Îmi spunea că barometrul... arată vreme agitată.  La stînă,... ieşeau la o săptămînă sau două după Rusalii, după cum era vremea.  Aspectul vremii de la o regiune la alta a prezentat contraste puternice. Vremea a avut consecinţe negative şi pentru concurenţi.  Mama... a plecat pe o vreme cu lapoviţă, cu mine înfăşat în scutece. Vremea era prielnică acţiunii.  Vremea era-ntunecoasă Şi cărarea lunecoasă.  Vremea se va îndrepta.  Vremea se vremuieşte.  Păsăruică cu cunună, Mîndru cînţi sara pe lună Şi ziua pe vreme bună.  Se strică vremea.    Astăzi ici, mîne colea, Vreme bună, vreme rea, La Ţărigrad ajungea.  Trimesu-mi-o mama carte P-un noruţ de vreme rea.  Vremea cam friguroasă pă cîmp, acu, dă primăvară.  Pe vremea asta, nouroasă, Plecat-am şi noi din casă în casă.  Dumnezeu a şi dat Vînturi grele Şi vremuri rele.  Cînd vorbeşti de măgar vremea se strică.  Cînd joc măgari-mpreună Se strică vremea cea bună.  Vrăbiile cînd s-adună Pe garduri şi se sfădesc,... Vremea cea bună Că se va strica vestesc. Ciorile, cînd zboară foarte sus şi croncăesc, prevestesc vreme rea.  Cînd te mănîncă urechile, are să plouă sau va fi vremea rea. Cînd luna este roşie împrejur, se zice că preveşteşte o vreme secetoasă.  Vremea se schimbă cînd ciorile vor zbura în toate părţile, cîrîind şi vîjîind.  Cînd se suie mîţa în fereastră şi şede acolo mult, are să se îndrepte vremea.  Cîntatul cocoşului la timp neobişnuit ori gîgîitul zgomotos al gîştelor înseamnă că se înmoaie vremea.  Cînd se linge mîţa pe labe, se apropie vreme moale.  Cînd zburdă vitele şi porcii cu paie în gură, vremea are să se strice.  Cînd e ceaţă mare pe păduri, se va strica vremea.  Cînd cînele se dă de-a tavalu pe omăt, are să se moaie vremea.  .  Dacă la Patruzeci de Sfinţi îi vreme bună, în patruzeci de zile tot aşa-i. Cînd dau tare ulii la găini, îi semn de vreme ră.  Cînd bufniţa cîntă la dos, se strică timpul, cînd cîntă în faţa soarelui, se  face vreme bună.  Cînd sfîrşitul soarelui se face în nori, vremea se va strica.  Cînd soarele la sfinţit se uită îndărăt, vremea va fi bună.  .    După furtună vine vreme bună. Vremea frumoasă nu ţine multă vreme.  .   Pă vremea cea mai bună iepîngeaua să fie cu tine.  Vremea, cît de rea, curînd îţi rîde cînd va ea.  La vremea cea caldă din mijlocul iernii să nu te încrezi.  Nu te încrede vremii că nestatornică este.  După vreme rea (a fi el vreodată) şi senin.  Lasă să ningă, să plouă, numai vreme rea să nu se facă  Vremea bună se cunoaşte de dimineaţă. Gardul cu proptele Nu cade la vremuri rele.  Vreme mare vreme tare, vremuri mari Trag clopotele că vine vreme mare.  La noi mereu vin vremuri mari de către miazănoapte.  . vreme tare Vreme slabă murgă, cu coada lungă   Vreme seacă  M-a luat manta de vreme rea.  .   Auzi, manta de vreme rea!... Eu să am nevoie de manta de vreme rea, iar dumneata să fii mantaua!... Lumea pe dos!  Bună vreme, măi băiete!  Bună vremea, cumătro. Da ce vînt te-a abătut pe-aici?  A dat bună vremea la toată lumea.  Bună vremea, nepoţilor, le zise.  Se uita în altă parte spre a nu-i da bună vremea.  Bună vremea. – Bună să vă fie inima, răspunse baciul.  Bună vremea şi bine-aţi venit la noi!  Bună vremea-n casă, Boieri, dumneavoastră!  Bună vremea, zise urîciunea lumei cătră meseni.  Bună vremea, jupînă gazdă!  Bună vremea! – Mulţămesc! Dar unde şi de unde, om bun?  Bună vremea,... Cinstiţi boieri dumneavoastră!  Bună vremea, măi mocane, Măi mocane, măi turcane!  Bună vremea, domnule mire!  Femeia, simţind că bărbat-său s-a făcut vreme rea, o tuli afară şi s-ascunse.  Mai oşane, vreme grea, Prinde boii, nu şedea.  Cu două lăbuţe fine, părea că se spală pe faţă – aşa cum fac pisicile cînd trag a vreme rea.  Pisica... face a vreme. Vremea este care sau cel de acum sau trecător sau cel ci trece sau cel ci va să fie lucru arată, cum e: „scriu, am scris,... voi scrie”.  Ce este vremea? Este prin care să arată orice grai pr  este acum săvîrşitori. Ce este înjugarea? Este plecarea graiurilor prin vremi.  Anii sau vremile sînt şi la noi şase.  vremuri vremi Fu mie a nu băga în seamă pre ceste vremenice... şi a mă lipi cu totul cătră nădejdile vecinice Împărăţia ceastă vremenică cu cea vecinică ş-au mutat, după ce au împărăţit ani 30. Vremenică pace între dînşii...să va...aşedza.  Bine este a petrece cu îndrăzneală această vremelnică viaţă.  Mutatu-te-ai dintre aceste vremelnice cătră cele de sus, bucurîndu-te. Unde este dezmierdarea; unde este slava cea vremelnică; unde este floarea tinereţelor firii. Aflîndu-să cum că neputinţa este numai vremelnică..., cererea de despărţire trebuie a o lepăda.   Îţi vor încununa în veci creştetul pentru trupul acesta care este muritoriu şi vremelnică tină a pămîntului.  Unora moartea e trecere din ticăloşiile cele vremelnice la cele vecinice.  A supune lucrul său supt stăpînirea cea politicească cătră altul prin năimeală sau orîndăluire de veci sau vremelnică. Nu legea lui D mnezeu, nici viaţa cea vie au iubit, ci cea amăgitoare, vremelnică.  Timpuri...a scurtei şi vremelnicei vieţi.  Fericirea lor... cea vremelnică... şi cea vecinică voao vi s-au încredinţat. Cea adevărată faptă bună este mai întunecată decît slava cea vremelnică şi mincinoasă. Puterea călărimei este vremelnică, iar a pedestrimii ţine vreme mai multă.  De este slăbăciune de-a purure sau vremelnică să îndatoresc însoţiţii a mai petrece împreună pîn’la termenul orînduit. Cît de vremelnice sînt plăcerile lui!  În uimirea vremelnicii fericiri, de multe ori sîntem izbiţi, fără veste, de nenorocire.   Mihaiu schimbă cîrmuirea vremelnică din Moldova.  Folos vremelnic se aşteaptă.  După legiuirea făcută în vremea vremelnicii oblăduiri şi întărită prin tractat, s-au hotărît a fi nestrămutat de treizeci şi unul şi jumătate lei  La început cursurile de perfecţie era numai un aşezămînt vremelnic.  Aceste priviri înduplecară pe Mihai a priimi mijlocul ce  i se înfăţişa spre a intra în împăciuire, măcar vremelnică, cu turcii. Pe urmă se socoti cum că fiiul său... nu va putea cîrmui o ţeară de margine... şi-şi schimbă hotărîrea, orînduind o comisie vremelnică de cîrmuire pentru Moldova.  Fără ajutoru-i, silinţa-i un necaz, O trudnică răbdare pentru un rod vremelnic. O foaie zisă umoristică, „Ghimpele”, sub redacţia lui Orăşeanu şi cu colaborarea vremelnică a d-lui G. Dem. Teodorescu, publica poezii de batjocură în contra dinastiei.  Aceştia culeg, în îngustimea vremelnicei vieţi, roadele pururea dulci ale unei îndeletniciri frivole. Luna, de sub nouri ieşind ca să te vază, Vremelnicilor patimi... stă de pază.  Lui Dinu Murguleţ toate actele din urmă ale vieţii i se păreau vremelnice şi neserioase.   Satul se ridică... prin aşezarea vremelnică a domnului în cuprinsul lui. Mă uitam în toate părţile, ca să fac mai de aproape cunoştinţă cu locul hărăzit mie de întîmplare pentru vremelnicul meu popas. Unde cucerirea a fost vremelnică, romanii n-au putut să pătrundă.  Nu era decît un deghizament vremelnic, menit a fi peste puţin lepădat pentru totdeauna. Sus e sfînta mănăstire. Peste alba ei zidire, Peste tot ce e vremelnic Ceru-i majestos boltit.  Era convins că supărarea Salomiei... era vremelnică. Viaţa pe care o duce... este de aşa natură, încît, peste împrejurările vremelnice, trebuie să presupunem, ca o cauză a ei, un demon lăuntric. Veneau pentru vechi procese, – cu multă îndoială faţă de judecăţile vremelnice. Acestea din urmă sînt vremelnice şi nesigure.  Avem... un adăpost vremelnic împotriva vîntului. Formează redacţia vremelnicului ziar. În vreme ce scriitorii romantici preamăreau titanii,... Balzac se entuziasmează de lumea de toate zilele prinsă în rosturi vremelnice.  Orice dragoste îşi încearcă trăinicia trecînd prin şcoala unei despărţiri vremelnice. N-a avut pe pămîntul indian decît vremelnica însemnătate a unui ferment care a influenţat şi însufleţit sistemele filozofice brahmanice.  Primi postul de prezident al vremelnicului divan din care demisionă în 1836.  Privilegiile vrîncenilor ademeneau şi ele... pe păstorii din alte ţinuturi... pentru perioada vremelnică a văratului.  Mormintele sînt mai scumpe... decît locaşurile vremelnice ale vieţii. Circulaţia de dascăli şi cărţi, de trupe de teatru şi gazete peste hotarele vremelnice ale celor trei ţări întăreşte relaţiile mai vechi.  Un traducător atît de distins suferise şi el, cum era firesc, de pe urma vremelniciei lipse de contact dintre cele două culturi.  Cum se poate... ca faptele unei vieţi vremelnice... să ducă la fericirea veşnică ori la osînda veşnică?  Considerăm că anumite divergenţe şi neînţelegeri sînt vremelnice. Să găsească şi el un adăpost, fie şi vremelnic, dar să se ştie în siguranţă. Ştiu că această fericită distragere nu poate fi decît vremelnică.  Întru nimica ai socotit slava celor vremelnice.  Trebuie să se socotească nu ca nişte stăpîni vecinici ai averilor lor, ci ca nişte chivernisitori vremelnici orînduiţi de Dumnezeu. Cînd însă neapărate trebuinţe vor mai ţinea pe d-l Aaron în Bucureşti, atunci să le orînduiască altul vremelnic sau să nu să dea voie a alege pe altul  Ceea ce spun aci despre omenire în genere este cu atît mai adevărat pentru o porţiune din omenire, porţiune mai vremelnică decît întregul.  Domnii fiind străini şi vremelnici, mitropolitul ajunsese a reprezenta pe Moldova. Vechii „Ausoni” au fost găsiţi de toţi barbarii vremelnici.   Aceşti stăpînitori vremelnici... erau de tot tirani şi sălbateci.  N-ar fi rău să-i lepede pe asemenea locuitori vremelnici într-o lature.   Am izbutit... să cucerim definitiv pe cuceritorii noştri vremelnici.  De cînd te-ai murdărit pe degete cu lut, Vremelnic şi plăpînd tu m-ai făcut.  Banii şi-ar fi luat numele de la moneda numită ban pe care o strîngeau pentru stăpînitorii vremelnici ai teritoriului ţării.  Un sat poate fi denumit... după vreun şef vremelnic militar. Cît de bucuros e vremelnicul grefier!  În centrul  cineastului..., reporter vremelnic..., se află o familie americană. A suferit rigorile stăpînitorilor vremelnici. Se recunoşteau vechile fundaţii ale marii bazilici, aptă să primească în zilele de sărbătoare... pe numeroşii pelerini sau trecători vremelnici.   Să ne vedem ca nişte vremelnici şi muritori pre pămînt. Puterea... Vi-e dată De-un vremelnic din Infern! Întru nimic au socotit moartea cea vremelnică.    La ce dar să mai arate şi Anei un vis urît, prin care trec vremelnic?  Vremelnic... se întîlnesc şi termene mai lungi. El nu poate trăi decît vremelnic. Erau numai întorşi vremelnic de la tot către nimicire? A trebuit... să adăpostească vremelnic simandicoase feţe boiereşti. Se însenina vremelnic. Constantin cel Mare... ocupă vremelnic Oltenia.   De căldura vremelnic ridicată se apără.  Au obiceiul că astupă gura locuinţei  chiar cînd o părăsesc vremelnic.  Această regiune mai fusese stăpînită vremelnic şi de alţi împăraţi romani. Bizantinii au fost uneori vremelnic stăpînitori.  Au trebuit să-şi mute satul, vremelnic, pe un deal, căci valea s-a umplut curînd de şuvoaiele primăverii.  S-o adăpostească vremelnic în casa lui din Dealul Spirii?  Turnul cenuşiu al farului... nu putea fi decît vremelnic mai înalt decît timpul grăbit.  Intervine să fie închis vremelnic la Sibiu.  Am hotărît să-mi părăsesc vremelnic ţara.  Să renunţăm vremelnic la comentarii şi să ne întoarcem la sursele originare. Din ce în ce ne simţeam... mai izolaţi în mahalaua ce ne adăpostea vremelnic.   Disperări... justificate... ne îngenunche vremelnic pe fiecare dintre noi. Cazul   vremelnici, -ce.  .
   
    Dobînzile cele vremelniceşti.  Socotim să se întocmască şi să se acopere toată acea zidire cu venitul scoalii, pentru vremelnicească aşăzare, pînă i se va putea înlesni statornică casă   Vor sluji de temei întru păzirea contabilităţii pentru lucrarea acestor mine, ca o măsură vremelnicească pînă la viitoarea sesie a Obşteştii adunări  Orînduirea acestui profesor la pensionat să fie vremelnicească, pînă se va găsi o guvernantă capabilă de a-l ramplasa.  Banii cutiilor, din porunca vremelnicescului guvern a rebeliştilor, s-au strîns de prin cutiile satelor şi s-au luat de dînşii  Pe urmă, deasupra ministerului, am făcut, în locul domnitorului, un guvern vremelnicesc. După abdicarea lui Bibescu, constituindu-se guvernul „vremelnicesc”..., C. A. Rosetti părăseşte prefectura. Să ştii că-n toată viaţa robul tău să fiu voiesc, Iar nu amurez zădarnic şi viclean, vremelnicesc.  vremelniceşti.
    -esc.
   
    Eu mă plec a ierta un grec care vremelniceşte este aice.  Dacă stăpînirea va avea trebuinţă a deschide şi vreo altă schelă vremelniceşte ..., atunci prin a mea ştiinţă să să deschiză   Eforia îl numeşte... pentru limba franceză numai „suplent vremelniceşte”  Ne despărţim de tine vremelniceşte. Nu pierde niciodată din vedere că, însărcinîndu-să vremelniceşte cu povara averilor, s-a dat platnic către fraţii săi. Acum să află aşezate vremelniceşte cărţile bibliotecii şi obiecturile muzeului Numai vremelniceşte s-a găsit Puterea publică nu era delegată vremelniceşte de popor unor aleşi ai săi.  Te slăvesc Nu vremelniceşte,... Ci cu jurămînt Pîn’l-al meu mormînt. Nu este de ajuns însă de a îndestula vremelniceşte neajungerea muncii.  Că un om poate să fie mai fericit în ţară străină decît în ţara lui, – lucrul e foarte cu putinţă, dar vremelniceşte. Reîntors în ţară vremelniceşte. -eşte.
   
     Ne-am luat adio...de la priveliştile care ne dăduse puţin senzaţia şi a eternităţii şi a vremelniciei.  Literatura lui... impresionează tocmai prin această dispoziţie muzicală de a simţi cu intensitate vremelnicia universală.   Sub caldarîmul bisericii de din afară de cetate stau... miile de capete cari s-au cucerit în zilele vremelniciei lor acestei sfinte mînăstiri.   Din nou îi păru că e singurul om... pe care nu-l atinge vremelnicia. Roţile retează vremelnicia mea.  Această presă,... – lăsînd la o parte programe, atitudini, vrajbe –, se va uni cel puţin, peste vremelnicii, sub semnul de aur al geniului romînesc.  Sufletele mute indică o neisprăvire, o vremelnicie, o curmare la netimp. O viziune... alină în el toate suferinţele vremelniciei.  Noi scăpam însă în senin şi ieşeam din vremelnicie – în alt timp. Munţii Făgăraşului fac o impresie de masivitate calmă şi de trăinicie ce înfruntă cu nepăsare vremelnicia.  Aiurelile cu care şi-au amăgit amîndoi tristeţea şi vremelnicia le-a rostit, o recunoaşte.   Îi de. va  llescu, e.s.raţie. – monstrează vremelnicia lucrurilor omeneşti. Se poate lesne observa din suita acestor evenimente că omenirea a înţeles iarăşi adevărul simplu al vremelniciei forţei şi violenţei în relaţiile dintre state. Clipele de suferinţă pe care le trăim, întocmai ca şi cele de plăcere,... le trăim ca timp absolut, ieşit din vremelnicie. Iubirea este singura care înfrînge vremelnicia. Vremelnicia mea se-nscrie-n tine.  vremelnicii.
    -ie.
   
    Num-aşi ninge şi-aşi vremi Oriunde badea ar fi.  vremeşte.
    Toate astea... pot constitui cea mai plăcută petrecere într-o lungă noapte de iarnă, cînd afară vremuieşte. A început de ieri să vremuiască. Poate că au şi morţii tainele lor, că li-e urît noaptea în cimitir, cînd plouă şi vremuieşte afară. Din frumos se va face urît, va vremui.  Umbre uriaşe se fugăreau pe pămînt, apoi se întuneca şi vremuia din nou.  Ciobanii, „cînd vremuie a-munte”, poartă... un fel de ţundră.  După cît spun unii şi alţii, are de gînd să vremuiască.  Toamna... vremuieşte.  De-acuma vremuieşte, Dorul se călătoreşte. Cînd furnicile ies prin casă, are să vremuiască.   Cînd arde funinginea de la gura cuptorului, are să vremuiască.   Mîţa, dacă se pieptenă, arată că o să vremuie.  Buhăie buha, iară vremuieşte.  Cînd arde scrumul pe fundul ceaunului, are să vremuiască. Cînd ies broaşte şi rîme prin ogradă, va vremui.  Cînd paserile se izbesc iarna în fereşti sau se vîră prin şuri, are să vremuiască.   Vremuia vremea. Urîte sînt toamnele Germaniei. E mult d-aseară, De cînd stau p-afară, Vremea-mi vremuieşte, Cămaşa-mi răceşte.  Vremea vremuieşti, Vicolu-ntăreşti, Din straşină pică, Giubeluţa-mi strică.  Vremea vremuieşti, Cameşa-m(ni) răceşti.   Să aştepte cu alesul salciei pînă cînd s-o vremui.  Vremuise la început un pospai de zăpadă, pe care vîntul o măcinase. Vremea vremuieşte, bătrînii se duc, obiceiurile se prefac.  Te tot aştept şi nu mai vii şi vremea vremuieşte şi ziua plecărei mele...se apropie.  Dac-a fi adevărat ce zice lumea: că pentru Feţi-Frumoşi vremea nu vremuieşte, apoi poate c-or fi trăind şi astăzi. Vremea trece, vremuieşte, Şi firmanul se-mplineşte.   Vremea vremuieşte şi omul îmbătrîneşte.  Iubeşte, dragă, iubeşte, Că vremea se vremuieşte, Tinereţea-mbătrîneşte. Vremea se vremuieşte.  vremuieşte vremuie.
    -ui.
   
    Cauza e, pre vremuieli şi în timpul nopţei, înfierbîntarea şi răcirea sîngelui, bruscă şi repetată.   Pe atari vremuieli apa pare pustie.  vremuieli.
   –   -eală.
   
     Să rădică snopul în picioare... şi aşa poate sta împrotiva vremuirilor.  Trieratul, deşi se face cu mai mare iuţeală decît îmblătitul..., totuşi este supus vremuirilor, din care pricină se pierd multe săminţe şi paie.   S-auzeau cum cîntă cocoşii, mohorît, a vremuire. Produs al aerului, soarele ar fi Al vremuirii joc al unor pămînteşti stihii. Oamenii din partea ceea a lumii desfac partea lor de păpuşoi... şi gîndesc la vremuirea vremurilor. vremuiri.
     Cînd a fi vremuţa bună, Le-a purta puiu-n cunună.  vremuţe.
    -uţă. A, păi vrenicoasă ca ea, cine mai e!  Ce ai făcut aici, mă, vrenicosule! vrenicoşi -oase -os Cine ţine viţeii cînd mulgi, eu ori Lina? – Tu, băiatu mamei vrenicuţ. vrenicuţi -e -uţ vrenuţe.
    -uţă.
   
    Piatra în fundul mării aruncată... vreodată tot a mai ieşi tot să nădăjduieşte.  De s-ar tîmpla vrodată să mai vie nişte lucruri ca aceste în ţara noastră, să vă ştiţi chivernisi.  A lor limbă... cea veche ce oarecînd vreodată vor fi avut nu să ştie.  De este să strice vreodată vreo hotărîre a departamentului celui mai de jos, să o strice cu pravilă  Alt ritor vreodată au poftit în buze toate bogăţiile bunei vorbiri.  Nedejdea-mi peri de a te afla vrodată.  De vă ajunge vreodată lipsa,... să nu vă văietaţi asupra ei cu nerăbdare.  Cînd aş putea în drumu-i să-l însoţesc vrodată, Ai mei ochi pretutindeni deşărtul ar privi.  Cea mai ruşinată pace care ar fi făcut vrodată un prinţ.  Poate vom merge şi noi acolo vreodată?  Adună cea mai mare colecţie de documenturi romîneşti care putu fi vreodată.  Toate aceste consideraţii sînt  frumoase şi ar fi fost şi adevărate daca din norocire, sinceritatea s-ar putea afla vrodată în învoirile făcute între o parte slabă şi alta mai puternică.  Dacă voi mai revedea vreodată patria mea va fi numai pentru ca s-o servesc.  Zice că i-am jurat s-o iau, ca cînd asfel de jurăminte se mai ţin vreodată.  Putea-va vreodată expresia cît poate fantazia?  Dac-al tău suflet l-am bănuit vreodată,... E vremea de iertare.  Ne vom întîlni poate vrodată.  Nu pot avea speranţă să primească vrodată drept de cetăţenie.  Dar de-oi muri vreodată, copilă gînditoare, Crezi c-o să-ncet din stele mai mult a te iubi?  După vreme rea a fi el vreodată şi senin.  Dacă din greşală aş putea supăra vreodată pe cineva prin aceste modeste cronici, ... să nu caute a arunca vina cîtuşi de puţin asupra altcuiva decît asupra mea.  Cînd vei avea trebuinţă de mine vreodată,... să gîndeşti la mine şi eu îndată voi fi acolo.  Nu ştiau dacă vor ajunge să domnească şi ei vreodată.  Împăcase-va vreodată omenirea cu gîndul că nu fericirea, ci durerea e legea existenţei?  Apoi d-ta, că eşti bătrîn, pomenit-ai vreodată una ca asta? Vreodată dac-au fost Şi vise viitoare Priveşte, ţi le-arunc.  Ceea ce ai comis... dezonorează pe toţi acei care au făcut greşala să-ţi întindă vreodată mîna.  Se vede un nor mic... navigînd pe cel mai albastru cer care a existat vreodată.  Nu ţi-a fost dat să vezi vreodată, cînd toamna palidă coboară... O ramură întîrziată Ce-a înflorit a doua oară.  Mi-am luat îndrăzneala să întreb pe mitropolit... dacă a trecut vreodată prin ţara noastră.  E cea mai mare insultă ce i s-a adus vreodată, în toată viaţa lui.  Jupîniţa Nasta asculta cu luare-aminte,... părînd că nu mai ştie nimic despre mine, dacă... am fost într-adevăr pe-acolo vreodată.  Posedă talentul mare şi poate cel mai profund original, pe care un pictor l-a avut vreodată la noi.  Orice vanitate carnală murise în ea, dacă existase vreodată.  Nici o stea care cade nu e dintre acelea cari strălucesc şi s-au văzut vrodată pe bolta cerească.  Cine va putea determina vreodată esenţa muzicală a mării.  Cine ştie dacă o să revin vreodată.  Poate îl mai întîlnise vreodată, prin alte locuri.  Ideile ce-i veniseră vreodată în minte nu erau mai adevărate decît visurile.  Tu ai fost vreodată în „Crucea de piatră”? Bădiţa cu şapcă neagră... mă-ntreabă: Fostu-i-am vreodată dragă?    Tu ai foz hoţ vrodată?  Mustră pe prieten cîndai n-au făcut, şi, încă de au făcut, ca să nu mai adaogă vreodată.   Pînă ce firea singură arată voi aceasta nu cunoaşteţi vreodată. .Cred cele ce niciodată de crezut nu-s, că nici au fost acelea vreodată, nici pot fi.  Să nu cuteze vreodată făr’ de poruncă să facă nici un feliu de pedeapsă.  Nu dorm vrodată în ticnă  Nici am cunoscut curtea vrodată.  Nici vei auzi vreodată vorbindu-să o aşa vorbă.  Orice poruncă să se facă cu cumpătare, făr’ de a fi vreodată însoţită de cuvinte nimicitoare.  Unde zac nime nu ştie şi nici vrodată va şti.  Instinctul... Nici face greş vreodată.  D-ta n-ai iubit, nici ai să iubeşti vrodată.  Amîndoi avînd ranguri militare, căpătate fără să fi fost vreodată sub vreun stindard.  Nu fusesem vreodată deputat.  Ochii tăi, înşelătorii A ghici nu-i pot vreodată.  Că te afli în lumea asta, nici prin cap nu mi-a trecut vreodată.  De dragostea şi de respectul tău pentru ea să nu faci vreodată reclamă şi paradă. Nici Paşti ca cele din primăvara lui 77 nu cred să fi fost vreodată.  Nimeni nu s-a gîndit vreodată să ancoreze în Steaua Polară. Mizeria l-a făcut să uite, sau nici nu a ştiut vreodată.  Paserea n-a mai fost văzută vreodată de-atunci pe pămînt.  Analizează fără voia lui şi fără să termine vreodată, inimile, chipurile, gesturile.  Nu bănui vreodată că el era cauza noii înfăţişări a lui Ioanide.  Fără a fi  pledat vreodată cauza acestor dezmoşteniţi,... şi-a arătat indirect simpatia faţă de dînşii.  Nimeni nu auzise vreodată de acest nefericit călător şi de corabia lui.  Pentru el, principalul era că aveau să înceapă o viaţă cum nu mai fusese vreodată.  Eu n-am să uit scrisoarea lui vreodată.  N-ar fi capabil să facă vreodată un rău Ce laşi vreme-aşa uitată şi nu vii la noi vreodată.  Nu ţi l-am luat vrodată. Carele amu den proroci cinstiră vreodinioară aşa părinţii lor ca pre el?  Oare cine... vreodînăoară au dzis că glasul Corbului este spre chedzi bune?  Cine au văzut vreodinioară între zidiri atîta dragoste cîtă este aceea ce arată soarele spre pămînt. Ar fi fost vreodinioară în Franţia.  Plînsu-s-au vrodineoară  Că sînt lipsiţi de păşirea cea slobodă şi uşoară?  Şi-şi făcură şi ei revoluţiunea lor politică, cea mai pacifică din cîte au fost vreodinioară.  Întrebai dacă nu cumva în acea vale a Moldoviţei fusese vreodinioară sat.  Dacă aceasta a fost vreodinioară frumoasă... trebuie să fi fost foarte de mult de atunci.  dentre noi nu se va ţinea de tocmeal , ce se va lepăda vreodinioară, acela să fie proclet  De să va face vreodănăoară şi vor grăi cătră noi.  Oricine vrăodînăoară împotrivnic, neascultătoriu... s-ar afla, ... afară să-l scoatem.  De să va arăta vreodinioară de acum înainte la judecată că s-ar fi dat şi s-ar fi plătit mai multă dobîndă decît aceasta, să aibă datorie judecătoriul a scădea acel prisos.  Cînd vreodinioară, căindu-să, va cere să plătească cheltuiala jumătate,... nici într-un chip să nu i să dea ascultare.  Dragostea... cu greu este ca să iasă vreodineoară den cugetul mieu  Cînd vreodineoară... s-ar tîmpla să se descopere... să-şi aibă scăpare acolo.  Dacă vrodinioară... ar  muri pe cîmpul bătăliei... să înfăţoşezi boierilor acest dres domnesc.  Niminea vreodiniora trupul lui (au) urît.  Nici să mai aibă unul sau altul vreodeneoară a scoaterea niscare cărţi de rămas  Să nu pui vreodinioară făgăduinţă cu  cei ce şăd pre pămînt.  Să nu cauţi în ceriu vreodinioară şi văzînd soarele şi luna... să te închini lor.  .  Poruncim ca în scurtă viaţa lor luminată faţa noastră să nu vadă, nici vreodînăoară ei sau semeţia lor între senatorii noştri să încapă.  Să nu să întîmple vreodinioară prigoniri şi jurămînturi pentru răpunerea foilor de zestre.  Nici ar fi fost Papa vreodinioară aşa mare, să nu fie căzut Ţarigradul.  Să nu să zică vreodinioară Că trăind noi şi într-a noastră faţă Vrăjmaşul ne robi dulcea ţară.  Duhul tău vrodinioară, n-am să-l văz înduplecat?  Nici îl vezi vrodinioară în umorul schimbător, Primăvara-n nelucrare, iarn-apoi sîrguitor.  Om scurt, cu capul mare şi pleşuv, parcă nici nu mai avuse vreodinioară un fir de păr pe dînsul.  -ni-oa. Voia înrimiei lui datu-ai vreare.  Dumnedzeul părinţiloru noştri vru se înţelegi vrearea lui şi se vedzi dreptul.  Spuse cărarile sale lu Moisi, fiilor lu Israil vrerile sale.  Inima omului, ca lutul, după vreare iaste în chip să se moae.  Această nuntă să se aducă după vrearea părinţilor.  Să se ducă nuntei iară după vrearea şi după pohta părinţilor ei.  Cu adevărat smentitî vreare şi pohti avem, şi nu ştim ce iaste noaî de bine şi de folos de nu vom asculta de învăţătoriul şi povaţa noastrî.  Surdul şi mutul, căndu-i va fi mintea întreagî şi deplin şi va putea cu măhăitul să arate fieştecăruia firea-şi şi vrearea-şi, atunce să va certa tocma alalţi.  Să nu viiaze mai mult poftelor omeneşti, ce vreriei lui Dumnezău.  Din scripturi trebueaşte să ne învăţăm vrerii lui Dumnezău ce porunceaşte să facem  Pentru aceaea, şi atuncea spre toate mutîndu-se, la cel de toate hrănitoriu al tău daru, slujaşte către vrerea celor ce să roagă.  Nu după oarecare vrere, sau pizmă, sau mănie, sau osăndire să nu fie aceea nicicum  Vreadnic iaste decît lacomul, carele din vrerea, nu din nevoe, ciarcă paiul scuturat.  Cîrma oştii purta şi toate lucrurile lui Traian după vrere le pliniia.  Porunca şi vrerea măriei sale este... pentru aceste de mai sus pomenite ce se cuprind prin hrisovul măriei sale  Atuncea este vrerea sau alegerea noastră voită.  În fieştecare zi, vrerea me de a eşi dintr-acest loc creştea.  Ajunsă-ţi mai alesu a zice că aceasta o faci ca să împlineşti vrerea dumnezeilor.  Să-şi ia răsplătirea şi ce va fi  vrerea dum(ita)le  Voirea şi sfatul prea bunului şi marelui Dumnezeu este ca omul să îngrijască numai de tămăduirea sufletului său.  Dumnezeu însuşi cu marea-i putere Patru hîrci de oameni nu putu-nvoi Dînd la fiecare alt scop, altă vrere.  Aşijderea mare vrere au spre facerea fîntînilor, pentru ace a şi fac în toate părţile pe lîngă drumuri... puţuri sau fîntîni.  Dinadins păgubire să întemeiază sau pe vicleşug, adecă cînd paguba să pricinuieste cu ştiinţa şi vrerea cuiva.  El singur spre măngăere îşi face lui-şi figură De un lăcaş mai de ticnă potrivit pe a lui vrere.  Eu, Alexandru,... a toată lumea împărat, nu cu vrerea mea, ci cu voia lui Dumnezeu.  Ivindu-se iar zioa, s-a depărtat fără vreri, De la locul său cel dulce, care îi da mîngîieri.  Rodică, floare de crin, În plin să-ţi meargă vrerile tale Precum tu, dragă, ne ieşi cu plin!  Fiecine cum i-e vrerea despre fete samă deie-şi.  Lăsaţi pe mine, că toate le întocmesc eu după vrerea voastră.  Mireasa-i înbrăcată cu rochie nouă de tîrg, ca după vrere şi putere şi de cele mai multe ori chiar cumpărată de mine.  Din forţa noastră v-aţi făcut În contra forţii noastre scut Precum avut-aţi vrerea.  O, dă-mă cui ţi-e vrerea, Măicuţă, dar străină Departe nu mă da.  Facă-şi dar domnul plăcerea Să-şi mintă una-alta, cum i-i vrerea.  Dar a fost, se vede, vrerea lui Dumnezeu să scap cu viaţă.  Sub adumbriri de sălcii despletite Mă-ndrumă azi cea mai din urmă vrere.  Vrerea noastră era un vaiet peste vremurile grele şi pustii.  Fraţii mei duhovnici... au avut greşală că s-au pus de-a curmezişul vrerei tale.  Se oprise acolo, pe malul şanţului, tocmai cu vrerea să întrebe cîte ceva din sat.  Preotul Popeea e un om nepreţuit, pe care trebuie să-l cinstiţi cu toţi şi să-l ajutaţi în vrerile lui.  Să fac mai verosimilă vrerea mea.  Naivitatea tinereţii O biruia cu-a minţii vreri.  Nu se va îndoi nici o clipă de simţămintele şi vrerile lui.  Călugăr împotriva vrerilor sale, este silit să rămînă în mănăstire.  Alei! Doamne! Striga ea, Facă-se pe vrerea mea! Doamna ta se veduvească, Neamul tău să calicească.  Acum spune, stăpîne, ce ţi-e vrerea?  E cărtularii şi fariseii cu rea vreare moşiia lui Hristos grăiia.  Vrînd să-ş facă calea c tră Sirmion în vreme de iarnă şi sosind la ţărmurii Dunării, venind mare Dunărea,  ş face voirea.  Cel ce numai cu voirea toate le-au făcut.  Înot, mă-nec în mijlocul a două împrotiviri, care-mping şi îmi trag iară slabele mele voiri.  Prin aceasta îşi arată cărtitoriul ura, pizma şi vrerea de a micşora mărirea neamului romînesc.  Dinadins păgubire să întemeiază sau pe vicleşug, adecă cînd paguba să pricinuieşte cu ştiinţa şi vrerea cuiva.  Vrere întoarsă =  Derep’ ce amu cu acea vreare întoarsă arătară spre mine de ceale ce făcui şi grăii, au doară cu drept aceasta făcură?  . Fără de vrearea lor spun dracii nebiruita tăriia a Domnului şi cuvîntul lu Dumnezeu.  O fericire nouă te spăla fără vrere de orice necaz.  Fără de vrere mă gîndesc la vorbele cu care-şi încheie bătrînul marinar... strania baladă.  Fără vrere, praştia ta a lovit un pui de rîndunică.  Am fost martorul fără vrere al multor înmormîntări.  Dînd războiu vitejeaşte despre amîndouă părţile, multă pagubă s-au făcut, şi cu vrearea lui Dumnedzău fu izbînda la Ştefan Vodă.  Despre ceastea cu vrerea lui Dumnezău pre rînd vom grăi (a. 1651). GCR I, 152/32. Cu vrerea lui Dumnezău o au săvîrşit precum să vede.  Sufletul din trupu cu nevoe desparte-să din făptura şi din firea împreunată cu legătura, cu vreria lui Dumnedzău desparte-să.  Am început cu vreare părintelui şi cu ajutoriul fiiului şi cu sărguiala duhului svînt  Cu vrerea lui Dumnezeu, luat-au nemţii cetatea Budei.  Cu vrerea Sf. Troiţă îmi însemnezi întru aceasta condică toate cele ce-am avut  Cu vrere lu Dumnezău începui a scrie Alexandrie.  Noi, prin vrerea cea dumnezăiască, ne silim a o deşărta  Cu vrere norocului, curănd vrei să te izbăveşti din nevoi  Cu vrerea tatălui..., începutu-s-au aciasta sfăntă biserică a să zidi  Cu vrerea lui Dumnezeu şi de mă vei asculta, pe toate ai să le biruieşti.  Aceii împărţeală face-ne nici cu o vreare curată şi dreaptă.  De vei împlini cu vrere curată toate,... mă vei avea totdeauna spre folosul tău.  Fi-voi acolo şi eu, şi, dacă ţi-e vrerea vegheată, Am să i-o dau de nevastă, statornic-a lui să rămîie.  Cu meşteşugul pescăriei vîna ucenici, ca să înţeleagă că putearea toată o are cu vrearea-ş.  Dentre fiii lu Israil şi bărbaţii şi muerile den vrerea sa aduserî darure a toate făpturilor, carile Domnul porîncise pre Moisi cum să le facî.  Curîndu-l ajunseră boale grele şi-şi dede cu bună vrere a lui împărăţia şi avuţia lui Constantin Duca.  Cu a noastră bună vrere şi cu curată inimă de la tot sufletul nostru şi cu agiutorul lui Dumnezeu... iată că ne-am milostivit, şi am  dat, şi am înnoit  Dat-au dumneaiai giupăniasa Lupului stol., şi cu nepoţii Lupului din bună vreare lor, daanie pentru pomenire celor morţi.  Graiul dulce de muiere, Varsă-n suflet mîngîiere Şi dă omului putere, Ca să facă tot pe vrere.   Sfinţilor ce-su pre pămăntul lui înmirură Domnul toată vrearea sa spr-înşi.  Şi împreună şi arată că amîndoi au o putere şi o vreare spre noi.  Dreptatea, voirii tale cătră Dumnezeu.  De ar avea acesta rîvnă spre ştiinţe, şi vreare spre oamenii cei învăţaţi..., ar fi cu o parte a banilor săi adăogată biblioteca romănilor cea din Blaj.  bună vrere, bună voire, voire de bine bine voire Aşa fu bună vreare înnainte ta.  Grăiea slava întru ’nalt Dumnezeu şi la pace, în oameni bună vreare.  Unde era fierturile ceale împuţite., acolo iaste acum bună vreare a mucenicilor  Pre pămînt pace şi întru oameni bună vreare.  Ca a ta, Doamne, bunî vrieare Sionului să-i faci mîngieare.  Au poruncit împăratul să osăbească întru pomenire întru cea împărătească adunare de cărţi, pentru bună vrerea lui Mardoheu întru laudă.  D mne, ca cu o armă de bună voire ne-ai cununat pre noi.  Începătura a adevăratei dragoste din împreunarea dintîi în inimile noastre s-au zămislit şi pînă în cel deplin a bunelor vreri stat au crescut.  Să aibă buna voire, ca să slujească D mnului întru precuvioşie şi dreptate Nu s-au zătignit... aieastă bună voire a ta de păcatele noastre.  Îi mulţămi cu multă cinste pentru a lui bună voire spre dînsa.  Toţi oraşanii o aşteapta aceasta cu multă voire.  Să vedem pacea pe pămîntul nostru şi bună voire între oameni.  Veniţi cu toţii să strigăm: slavă întru cei de sus lui Dumnezeu şi pre pămînt pace între oameni bună voire.  Creator atotputernic,... Tu puteai cu toate-acestea A te-ntrece-ntru voire, Să reverşi l-a ta făptură Şi viaţă şi fericire Dintru vecinicia ta.  A se lepăda de sine iaste: să uităm toate aceastea ce trec den ceastă lume, şi lăsarea vrerilor noastre, şi să omorîm trupurile noastre ceaste de pămînt.  Cîrma oştii purta şi toate lucrurile lui Traian după vrere le pliniia.  Nicidecum n-au tîmpit voirea, slăbănogiea firii, carea o ai avut, o, cuvioasă.  Aceasta iaste ducerea din lume, urîciunea voirilor, lepădarea firii.  Nu mă lăsa să umblu pre urma voirii trupului, ce mă învaţă să fac voia ta.  . Străjuieşte-te totdeauna de vrerea ce vine ţie pă loc, deosăbit numai cît te va trage spre ajutorul unui nenorocit.  La oamenii carii trăiesc cu voirea de a lăcomi, nimic nu este nici hotărît, nici cuvios.  Era-n ochii aceia ceva atît de liniştit şi de senin, o voire atît de neîndoioasă, încît sub privirea lor trebuia, parcă să se aline furtuna mării.  Dulce vrere Că laudă vrătuţei lor tu eşti, şi în dulce vrearea ta  bună vriaria  rădică-se cornul nostru.  E eu cu rugăciunea mea cătră tine, Doamne, dulce vreare, Dzeu; în multă meserearea ta audzi-me, în deadevreu spăsenia ta.  Doarî în veac împenge Domnul şi nu adauge dulce vreare iarî.  Bună voire =  Tu pentru a mea bună voire, Făcîndu-mi de cel argat al tău parte, Să mi-l aduci iar aice la mine.  Voire de rău Vrerea cea de pe urmă a cuiva  Vorba aceasta... să potrivea foarte doriri  mele a vrerii cei după urmă a mamii tale.  Au cu vrere voiu vrea moartea celui fărădeleage.  Cu vrerea mie.  S-o tăiet la deget cu vrere ca să nu lucre.  Tremease-l şi în fîntîna Siluamului ca să arate prostiia şi bună mintea orbului, cu vrearea acestuia şi nu cu vreo păreare.  Cu vrerea părinţiloru-le să se ia.  Tu ne vinzi, căci în vreme ce noi încrezîndu-ne în voi, tocmai voirile dintre noi.  Consulu putea opri ca nemic să se refereze în Senat fără de vrerea lui.  S-au dat numitului Ioan, prin bună voire şi a socri-mei, să fie stăpîn în veci  După cum mintea se îndeletniceşte la adevăr, şi voirea mai vîrtos la bun.  Care şi altor dobitoace se cuvin acestea sînt: închipuirea, vrerea, nevrerea.  Observaciunea intimă ne face cunoscute în noi trei mari fenomene generale care sînt simţirea, cugetarea, voirea.  A acestei plecări tainici întrebuinţănd puterea Dă inimei o vărtute ce îi întăreşte vrerea.  Nu-ţi este puterea cît îţi este vrerea.  Noi sîntem drumeţii piticelor vremi, Pitici în putinţă şi vrere.  Îşi încordă puterile, îşi aţinti vrerea şi porni alt descîntec.  Tînăr şi-n putere, Plin de faptă şi de vrere.  Noi suim mai sus, mereu suim, Ni-i braţul, vrerea, pasul neînfrînt.  O urmă ca un rob, fără scop, fără vrere.  Prietene,... să ştii: Ne-nfrîntă-i forţa vrerii tale.  Vaca, rămasă stăpînă pe verea ei, s-a oprit să zmulgă o gură de ovăz de pe hatul drumului.  Cel ce au zidit toate cu voirea voind să zideşte din tine mai presus de cuvînt.  Fericiţi sînteţi voi carii aveţi aşa voire bărbătească.  Eu văd acum ce putere şi vrere fiii romînilor au la învăţătură.  Vîrtutea este voire.  Cu cît norocul îi dădesă putere, cu atîta credinţa îi însuflasă voire ca să facă bine.  Trăbă vere, atuncea faci.  vreri. vrescoşi, -oase. -os vrescuiesc. -ui vrescuiri. Flăcăruia aşeaz-o în clădirea de vrescurele de mai înainte pregătită. O adus... vrescurele ş-o făcut... foc în cuptor. Două lemne Odolene, La mijloc un braţ de Vrescurele vreasc2 -ele. vrescuroşi, -oase. vreasc2 -os Goma tot se cam trecea şi Novac se tot vrîsnea S-a vresnit tata pe mine.  vresnesc. Se dea vrun omu spre perire.  Ai obiditu vrun om mişel  D-am avea vreo betejală întru sufletele noastre, întîi să curăţim aceaia.  Iaste nederept de carele e prins de vreo boală să se junghe eluş.  Să nu altă i se va tîmpla vro perire.  Cînd oarecărui vro nevoie i se tîmplă, vin la mine cum să fac leage între ei.  Doară vrem vedea undeva vru om, să-l aducem el la casa noastră  .  S-ar faci vo smintală nedînd banii  Cîndai năvăleşte vrun hitlean sau vro fiară... tu să aibi cu ce-l sprijoni.  Crucea lui Hristos li-i urîtă, cu carea a-ş da şie vro usteneală sau vro nevoinţă nu cutedză.  Toate să vor atiţa de iznoavă spre vreun lucru rău.  Să giure vacariul... cum n-au făcut el vreun meşterşug.  Nice un vlădic... nu poate... să slobozească pre vrun bărbat să-şi ia doo muieri.  . . De-biia de  să află în vro istorie pre aceste vacuri solie ca aceea.  De va fi fost vreun taur împungătoriu... şi va omorî bărbat sau muiere, taurul cu pietri să să omoară.  N-au vrut au n-au îndrăznit să facă vrun rău domnului.  Ei nu vin pentru vreun rău sau stricăciune domniei sau ţării.  Nici să frîngă vreun os  Să i să aducă acolo vreo părticea din moaştele sfîntului.   Au plecat, nădăjduind că îi va duce la vreun loc lăcuitoriu.  Dă va şi veni vreun pămîntean la legea turcească.  Fieştecine care ar şti vreo împiedecare, carea... strică căsătoria să aibă vreme a o descoperi.   Doară-i va da vreo rană de moarte.  Doară şi voi aţi văzut... cîndva pre vreun cerşitoriu bolnav.  Cei ce-şi socotesc răotăţile sale în partea bunătăţilor fac vreo îngrijire de tămăduirea lor?  Întrebarea despre începutul vreunei ghinte.  Cînd vor avea vreo desfacere cu cineva.  Lăsînd cineva legăturei vreun lucru strein.  Cînd vei pierde vreo rudă... nu trebuie să plîngi neîncetat.  Ia... zece oameni osîndiţi la moarte ca să-i întrebuinţeze la vreun pericol.  Pe persoana care o îndrăgeşte s-o vază... la plimbare ori la vreo adunare publică.  Să sfărîme simeţia celor ce vrun rău gîndesc.  Resbelele se fac astăzi numai pentru cîştigarea vreunei provinţii.  Am venit aice să plîng pre vreun om.  Nu este vrun alt lucru pe care să putem Să-l facem un nevrednic a fi în ochii tăi?  De a făcut vreo crimă, să fie judecat în calea legii.  Albeaţa ochilor rămîne după vreo cumplită  durere de ochi.  Aflaţi-mi, vă rog, vreun om mai fericit.  Îmi făgădui că săptămîna asta va face vreun mijloc.  Începu a rîde întrebînd dacă au căzut vreo ploaie cu bani.  De vei păgubi în vreo neguţitorie, să-ţi fie de învăţătură.  Aş fi vrut... să aflu dacă te mai îndeletniceşti cu vreo dramă din ale ăstui autor. Cînd vreun om aproape a merge a cutezat, El la lumina zilei nu s-a mai arătat.  Ii ieşea înainte vreo femeie cochetă.  Poartă în sine vreun lucru străin.  Adeseori mă trezeam cîntînd pe uliţe vro bucată din „Norma”.  El este cu totul înţeles de vreun cugetător mare.  Iar deasupra tuturor va vorbi vrun mititel, Nu slăvindu-te pe tine,... lustruindu-se pe el.  Vro dihanie a dat peste dînşii ori ţi i-a furat cineva? Să nu ne-apuce vreo ploaie!  Ar voi să o mărite după vreun plugar.  Se ascundeau prin pivniţi... pre după cîte o şiră de paie sau prin vreo culă părăsită.  Ai ajuns să-ţi legi în stihuri vro durere sau vrun vis.  Prin satul adormit Doar vrun cîne-n somn mai latră.  Toate erau adunate şi ţărcuite departe de sat, undeva pe vreun deal.  Va fi el undeva vreun loc sub cer.  Au împlinit cincizeci de ani şi tot mai aşteaptă vreun nebun să le peţească.  Plănuise să-l trimeată să urmeze vreo şcoală înaltă la Paris.  S-ar părea că în aceste rînduri se exală vreun resentiment.  Colonelul asculta distrat, privind valurile de lume revărsate din casino, unde sfîrşise ceva, vreun spectacol.  Se vede că a iernat în vreun cotlon.  Trebuie să fie vreun duh necurat, am zis eu.  Poate îşi făcea vreo iluzie.  Trebuie să fi venit vreun ursar.  Cînd ai vreo dificultate, îţi stau la dispoziţie.  Cînd urăşti pe cineva, întreabă-te dacă are vreun înţeles.  Era dus... în vreun orăşel de vilegiatură.  Să dai foc şi p-ormă să pleci la Stambul cu vreun caic turcesc.  Neagă existenţa vreunei deosebiri principiale între judecată şi raţionament.  Nu mai întîlnim în Dacia... nici numele vreunui guvernator.  Încercare de sustragere a vreunei cărţi Mîndra de-ar avea bărbat Din vrun sat mai depărtat.  De-o mai avea vreo fată Să-i puie capul sub piatră.  Da numa di nu m-o puni śiniva la  vun ştreaf cî-s slobod di gurî.  Învăţaţi vrun meşteşug undeva?  Poate e vreun rătăcit.  ,  . Popa nost ĝ-abge aşêaptă Să să măriĉe vo fată.  Cînd i da  dă vun necaz greu, tu numa să sufli oleacă pă fluieraş.  Într-un codru rătăcit... Să-ntîlnesc von cunoscut.  Şi v-am scris... Spre-a primi vo veste De-acas’ ce mai este.  Vrun popă cu barba deasă Să ne citească.  Nici ascunseră ei vreun sfeatŭ.  Nu se poate în vru(n) chip eu a o lua.  Şi freun lucru sufletesc... n-am făcut    . Nice postul lui, nice darea lui fu de vrun folos.  Nice o opreală sau vreun bănat despre cineva n-au avut.  Şi n-am spus vreunui om ce D mn zău dă întru inima mea.  Nu era vreun dascal învăţat să-l întrebe  Jiganiile şi pasirile... în sine vreo putere nu au.  Neavînd înapoi sau în dos vreo parte  Au stăpînit pînă acum şi nu va fi vreo pricină la mijloc Nu are de trebuinţă să ceară de la dregătorie vreo slobozenie.  Măcar că n-are el vreo teamă, Totuş mult să sfătuieşte în sine.  Aceşti scriitori au făcut şi fac versuri fără să fi avut vreo pretenţie la poezie.  Na-avea între ele vreo legătură.  Pe munca ta, iar nu pe... vreo întîmplare neobicinuită.  Toţi copacii era fără vreun feliu de roadă.  Nu-l tulbură nimică, nu-i aprinde vreun dor.  Patimile.. Îl fac să nu se uite la vrun fel de lăcomie.   Nu-i vro pagubă c-or muri cîteva sute de mojici.  Strofele urmează unele după altele fără vreo măsură.  De ce omul nu gustă vreo fericire!  N-au să facă vreo deosebire în stima acordată celor doi iluştri poeţi naţionali.  Dohtorii de  von leac nu încape, buruieni nu-i folosesc  Nu-i despărţea vreo deosebire de neam.  Nu cerea vreo plată.  Cheltuieşte atîta energie şi erudiţie fără vreun rezultat.  Se vindecă... fără a lăsa vreo urmă.  Fără vreun motiv exterior aparent, sufletul său a gemut sub povara unei dureroase solitudini morale.  ,  .  . Cînd gîndesc, mîndră, la tine, Nu mai am inimă-n mine; Puţintică ce mai este, Nu mai e de vreo nădejde.  Cufundat în astă groapă poate zace vrun Milton.  Cine mi-e? Vrun Strîmbă-lemne?  L-au trimis la Tismana, la mînăstire, de au şăzut acolo vreun an.  De-au şedzut vru’an cu capul în prepeleac.  Să va întîmpla în vreo săptămînă să (să) strîngă judecăţi multe  Să fi trecut aşa ca la vreun ceas, cînd prin urletul viforului, i se pare c-aude glasuri de oameni afară.  Mi-ar trebui vreun litru.  După vreo jumătate de ceas caii porniră la stînga pe-o cale îngustă.  De vreo jumătate de veac s-a revărsat... un adevărat potop.  Învîrtita ţine de vreun ceas, fără întrerupere.  Mă gîndesc să-mi fac toaleta vreun ceas.  După vreun sfert de poştă... hotărîră să meargă la o jumătate de oră  caleaşcă de caleaşcă.  Cînd am plecat de-acolo, peste vreun ceas, parcă aveam aripi.  Cît a stat acolo ascunsă în stuf, tot să fi stat vreun an, putrezise şi rochia pe ea.  Îşi dăduse seama de lipsa lui peste vreo jumătate de oră.  Cine dracu te-o ştiut Că ţi-i gura de vîndut, Că, zău, aş fi cumpărat Pe vro zi de secerat!  Am şăzut acolo cam vrun ceas.  Acu hun an a avut răzbel cu jamponu. Scoase din tejghea o pîne uscată ca lemnul şi o dete omului pentru icoană cu învoială cu peste vreo săptămînă să-şi scoată zălogul.  Am stat vo lună.  La vreo mîine-poimîne chică şi el Şi ca vrea şapte dzile a se sfîrşi.  Rămîie fata cu noi ca vreo 10 zile.  Au sosit steagurile oştii noastre şi pre vo sută de tătari.  Cădzură vro doă sute de oameni de muriră.  Au vădzut coborîndu-să într-o vălce vo trii sute căzaci.  Au ţinut calea tătarilor... şi au scos vreo 1700 de suflete din mîinile şi din robia lor.  Păzitori de trup la vreo zece mie.  Omorînd vreo patru ispanioli.  Vreo sută dintr-înşii... voiră să fugă într-o galeră.  Europa era la punctul unde sîntem noi de vreo douăzeci de ani.  Intrase în Moldavia întovărăşit...de vro trei mii oaste de strînsură.  Am de gînd să vă vizitez peste vreo trei săptămîni  Ajunge în fine după vro 1000 de ani la conştiinţa vechei legături naţionale.  Dupe vreo unsprezece luni de domnie, Constantin Racoviţă muri pe tron.  Poate să am vreo treisprezece ani.  Acu vreo cinsprezece ani.  Întîlni... un om de vreo douăzeci şi trei de ani.  Dete părinţilor lui vro trei pungi de galbeni.  Trecuseră la mijloc vro zece ani.  Sînt văduv de vro zece ani.  Vreo douăzeci de ani ei stăpîniră terenul.  O tot fi vreo 14 ani de atunci.  Cioplirăm cu toţii, vro două săptămîni, bourii Moldovei.  Aceasta era cu vreo cincisprezece ani mai tînără decît el.  La vreo sută de paşi de aici dă o altă vălcea în Sibişel.  Nu-i dăduse să mănînce vreo două săptămîni.  Aceasta se întîmplase cu vreo zece ani în urmă.  Aşezarea... acelor romîni în Moravia trebui urcată cu vro doi secoli mai sus.  Acest „cîtva timp” însamnă vreo douăzeci de ani.  Georgescu... îl precedase la clasa de sculptură cu vreo trei ani.  Un bătrîn de vreo 70 de ani.  Ieri se găseau strînşi undeva vreo treizeci şi ceva de inşi.  Romanul englezesc... era scos regulat din raftul lui de bibliotecă de vreo trei luni încoace.  Vasul intra în apă destul de mult, nelăsînd deasupra decît vreo patru palme de bordaj.  Pe poarta grădinii intră un băiat de vreo doisprezece ani.  Fosta-au vro sută de oameni.  Ştefan a reuşit să strîngă vreo 16000 oşteni.  Vai de mine, n-am opinci, Dar mîndruţe am vreo cinci!  S-a  unit fo şapte inşi.. ca să cumpere loc dă oraş.  O stat pi la noi ho şasî luni. . Mi-aş cumpăra vreo sută de oi şi stînă. . Scoate di colo un butoiu dé-o činj mii de kilograme.  Să mai stea vreo trei ani  fată... Păn-oi  scăpa  de armată.  Curiozitatea mă împinse să fac vro două pasuri spre el.  Se suie iute în pod şi scoboarî de acolo... vreo două dimerlii de păsat.  Dă vreo două tîrcoale baracii.  Se odihniră vreo două zile.  Credincioşi îi rămăsese vreo doi.  Şi nu singură să cadă, A mai tras cu ea vreo două.  Mari isprăvi de vitejie Cunoscute poate vouă – Ascultaţi acu la mine Să vă spun şi eu vreo două.  Îţi trimit şi vreo două poezii pe care le-am scris.  În odaia care era destul de lungă, erau... vreo două taburete, un lighean de porţelan.  Da aseară ce-ai cinat? – Vreo două pere cu păne.  Vine-amanta lu Mărin Cu f-o două sălbi-n sîn.  Am mîncat o două cireşe.     I-am trîntit şi eu vreo două... Bravo!... şi ce i-ai spus?  De-abiia de au îngăduit vro două, trei ceasuri.  Ş-au zăbăvit acolo vro 2-3 săptămîni.  Mergea înaintea împăratului... cu vro 30-40 de oameni.  De vo doi, trii ani... s-au sculat un Bulirma  De va mai găsi vro 5 sau 6 sute să mai ia    Să le luaţi hrana şi îmbrăcămintea măcar pe vreo două-trei luni.  Violinţa, minciuna, practice obişnuite de vro patru, cinci seculi.  La vro două, trei luni după asta, Ipate se trezeşte într-o zi cu socru-său.  Peste vreo patru-cinci zile trebuie să-i vedem.  Vreo trei-patru aşteptau să le vie rîndul.  Vreo doi-trei vlăjgani zgăcinau pomii.  Cîţi băieţi te-au strîns în braţe, Diţo? – Fo’ patru, cinci.  La vreo două, trei zile, iar se răţoieşte pe noră-sa.  Colo, fraté, uo şasă, şapté cîni.  Biograful lui Neagoe Basarab îl întrebuinţează de vro zece ori.  Să sfinţeşti cu mii de lacrimi un instinct atît de van Ce le-abate şi la pasări de vreo două ori pe an?  Ocoli de vreo două, trei ori.  Scoate hîrtiile din portofel, le numără de vreo trei ori.  Am alergat... şi i-am dat vreo cîteva cuţite Vreo cîteva ortale ce era la Ruşciuc.  Arătînd Dumitru vreo cîteva răvaşă... zice  I-au dat vro cîteva pungi de bani  Lucra o zi şi îşi cîştiga vreo cîteva groşiţe.  Te sfătuiesc pentru vreo cîtăva vreme să mergi spre lăcuinţă.  Au început de vreo cîteva zile  Unii voiau să păstreze în viaţă vreo cîţiva din nobilii prinşi.  Fabricaţia fosforului a luat oarecare întindere de vro cîţiva ani.  Scoase din buzunariu vro cîţiva sorocoveţi.  Grijile ce muncise pe bietul fanariot cu vreo cîtva timp mai nainte.  Trecurăm iute vro cîteva uliţi.  O zidise cu vreo cîţiva ani mai nainte.  Într-un colţ al casei ... dormeau una peste alta vo cîteva sute de cărţi vechi.  La vro cîteva zile după aceasta, împăratul arată spînului nişte pietre scumpe.  Luînd cu dînşii vro cîţiva boieri mari, ostaşi şi slujitori, s-au dus la unchiaş acasă.  Flăcăii cei glumeţi luaseră cu dînşii vreo cîteva găini şi un clapon de toată frumuseţea.  D-am avut vreo cîţiva lei... ţi-o dat pe doi viţei.  A stat numa ho cîţva ani.  Izbutise să cumpere... vreo cîteva fălci de loc.  O... gasît vo cîţva hribi.  vreunul, vreuna Vrea-voru se prilăstească vriurii.  În pustie făcu Hristos ciudesa, ca să n-aibă a le se părea vreunora că de cetate aproape au fost.  Au fost şi aceştia oameni cu trup... sau doară vreunii şi păcătoşi  De se vor vătăma vreunele... aceasta pagubă... să o plătească stăpînul dobitocului celuia ce au început svada.  Dă s(ă) va tinde fruunul a lua măcar un paiu  Poţi prepune că dintr-aceste sunate să fie vreunele şi adevărate.  Măcar de ar şi fi vreunul de vreun neam bun.  De se-au vrut scula spre mene vreunul de ceia ce nu mă iubiia, vrutu-m-am ascunde di-nsă  De s-ar băga vruunul pînă n-or fi toţi, să nu fie volnec să să bage Să nu cuteze vreunul a înjura pe cinevaş  Ian cîntă-ne vruna de jele.  Nu care cumvaş să să îndrăznească vreunul a vinde vreun lucru cu preţ mai mult  Să să ajute care vor fi săraci din meşteşugul lor... la îngroparea vreunuia  Afli pe vreunul că este vrednic de a vătăşi?  Păşit-au vrunu-nainte cu niscaiva folosinţă?  Ochita-ai vreuna?  Făcea parte din toate braslele neguţătoreşti, fără ca să plătească patentă la vreuna.  Căuta să-şi dea seamă dacă toţi căţeii sînt presinţ sau lipseşte vreunul.  Dacă e vreunul ce simte-ntre voi Vie a combate ş-a muri cu noi!  Credeţi c-a avut fata parte să guste vrouna?  Tătarii... prindeau pe sărmanii oameni, îi făceau robi... şi rar cînd se mai întîmpla ca să scape vrounul din mînile lor.  Cum zăresc pe vreunul licurind, încep a rosti cuvintele.  Să fii cu ochii în patru să nu te-nşele frunul că tu eşti cam tutuit.  Vreunul mai ţanţos începe o chiuitură.  I se părea că recunoaşte pe vreunul.  Dar d-ta?... Ai iubit vreuna?  Mai înainte ca vreunul să se dezmeticească, se făcu nevăzut.  Binefacerile domnilor cădeau în adîncul unei mări furtunoase şi nu se aflase încă peştele de aur care să iasă din întunericul fundului să înghită vreuna.  Cum o greşi vreunul, nimic!  Sînt vreunii care să extindă aşa departe voluptatea.  De-ar îndrăzni vreunul, careva, Să se atingă... Pui laba-n foc Că el rămîne mort pe loc.  Dacă vreunul îi amintea că e îmbătrînit, Ioanide replica îndată.  Dac-o fi vunu supus, şi robit dă tata-nchis acolo, şi ieu îi dau drumu şi mă supune?  Nu cumva să-ntrebe pă vunu.  Va vătăma vrunul dentre ei muiare tăroasă.  Vreunul de dînşii să nu paţă mai rău de cum au păţitu Iliaşu Vodă.  Cela ce va scoate den mănăstire pre vreunul di ceia ce cearcă să să facă călugăr, aceluia capul să i să taie.  Să nu obidiţi pre vreunul dentru aceşti mici Pre fietecare chip supt numele a vreuniia din pasiri sau a vreunuia din dobitoace a supune... am nevoit.  Facă-mi Dumnezeu răsplătire de va fi urmat vreuna dintr-acestea.  Mă... turbură mai mult ca nu cumva să fi auzit pentru Ahamen vreunile din cele ce prepui şi eu.  Să prinză pre vreunul din noi.  Să vie vreunul din cei mai bătrîni.  Vreunii dintră romani să-şi fi luat şie muieri dintră dache.  Vreunul dintr-înşii au călcat regula  Se învioră dar a izbi o lovitură puternică, jertfind vreunul din cei mai puternici magnaţi.  Vreunul dintr-înşii recunoaşte a învăţa cîte ceva.  Aşezîndu-se vreunul din neamuri pre vreunul din pămînturi, legătura celor două specialităţi produce o naţiune.  Stetea singur... cercînd... dacă nu află vreun semn pe vreuna din ele.  Nu ştiu dacă... vreunul din prietenii mei au putut petrece pe placul lor.  Să nu mai ipitropisească pe vreunul din neamul lui.  Se putea... să afle aur la vruna din căile mai mici.  Aşi fi vrut să fie cît de puţin obraznic vreunul dintre bărbaţi ca să-l pălmuiesc.  Rareori vreuna din ele se  lăsa pînă la bătaia carabinelor.  Poate se va găsi vreunul din distinşii săi elevi să poată săvîrşi această revenire.  I-am răspuns, arătîndu-i intenţia mea în privinţa vreuneia din camerele care n-au cărţi de vizită la uşă.  Se traducea printr-o execuţie rece şi convenţională ori de cîte ori natura apărea în vreuna din operele lor.  Dacă vreunul din plutaşi l-ar fi văzut mişcînd sforile pînzei... l-ar fi întrebat.  . Să n-aibă a zice vreunul dentr-înşii că n-au ştiut.   Şi tu încă să nu calci vreunul den cuvintele D mnului tău.  Fără-a oferi vreunul dintre modurile de a fi distinctive ale fiecărui individ.  O asemenea numire... n-o aflăm nicăiri în vreuna din sorginţile secolului XVI.  N-ar fi posibilă reprezentarea vreuneia dintre piesele mele fără să se işte din nou scandal.  Rebreanu redă puternica iubire de viaţă cu mijloace literare simple şi fără a fi sclavul vreunei formule estetice.  Era un străin şi nu intrase niciodată în vreunul din magazinele în care nu-l cunoştea nimeni.  Nu tăbărî însă nimeni şi nu rîse vreunul.  vreunii, vreunele.  –        
    În scrierile romîne de pînă acum nu credem că se va constata vreundeva o prea mare îmbelşugare de idei în comparare cu cuvintele întrebuinţate.  Iria doi fraţ şî iiria săraś ş-o plicat să să pună slugă la vrundiva.  Vreviră năroadele împrotiva lu Moisi aceasta dzicînd: ce vom bea?  Vreviră toată gloata fiilor lu Israil în aleanul lu Moisi şi lu Aron în pustie.  . Ce sîntem noi unde în aleanul vostru aţi vrevit? Cînd iară acolo nărodul se-ară însătoşa pentru niştota apeei, vreviră în aleanul lu Moisi. vrevesc.  vrevitori, -oare. .  tor. vrile. Le-am hotărît ca numiţii răzeşi de Odobeşti şi vrăncenii să-şi stăpînească moşiile din cuprindere vechilor hotară, cum au stăpînit şi pîră acum Au hotărît Mărie sa... de le-au dat toţi munţii să fie a tuturor vrîncenilor de prin toate satele Vrancei S-au sculat vrăncenii cu pricină asupra călugărilor ş-au mers la Ieşi şi, din poroncă domnească, s-au judecat vrăncenii cu Dămiian, egumen de Soveja Alte dovezi nu sînt decît cele arătate de cătră vist  Iordachi Roset care, fiind cercetate prin giudecăţile ce s-au pomenit, n-au putut avea nici un cuvînt sau putere împrotiva vrăncenilor Acest hrisov, osebit de celelalte deosebite dovezi cîte s-au arătat, este temeinic, arătînd pe vrănceni stăpîni baştinilor lor întru toate hotarăle Partea vrîncenilor s-au dat lui Bejan Florea şi Costantin Stoica... la vale pîră într-un plop Vrîncenii, după ce oile, vitili le urcă în munţi, apoi ei necontenit merg şi vin şi mai mult şăd acolo decît în sat Cîmpulungenii, cumanii şi vrancenii trimiseră îndoit număr de arcaşi. Nu numai să nu strămute această hărăzire de mare agiutorinţă, ce să dă pentru casnica hrană a vrîncenilor..., ce mai ales să se întărească Poporaţia din mai toate aceste sate păstrează şi pînă astăzi datinele, obiceiurile şi portul vrîncenilor. În balada „Mioarei” găsim... numiri locale, precum moldovan,... ungurean..., vrancean, locuitor din munţii Vrîncei. Închişi în munţi, departe de zbuciumul oraşelor, sănătoşi, deştepţi şi harnici, vrăncenii sînt, cu adevărat, mîndri. Vrăncenii se crede că erau stabiliţi în Vrancea încă înainte de descălecare. Azi numai documentele vrăncenilor mai amintesc despre frumosul lor trecut şi despre drepturile lor de odinioară. În timpul procesului vrăncenilor cu vistiernicul Iordache Roset Roznovanu,... comunitatea  de interese dintre vrănceni şi şindilari a devenit perfectă. În trecut, dare nu avea vrănceanul de plătit pentru munţi, în vreme ce dările împovărau aiurea. Sub raportul etnic, ceea ce a caracterizat pe vrănceni întotdeauna a fost, pe lîngă dragostea de vite, şi iubirea nemărginită pentru pămînt. Studiul introductiv la această culegere despre ţinutul Vrancei şi despre vrînceni are o valoare deosebită. Privilegiile vrîncenilor ademeneau şi ele, în trecut, pe păstorii din alte ţinuturi, nu numai pentru perioada vremelnică a văratului, dar şi în vederea stabilirii definitive în acest ţinut. Mocanii seceleni, covăsnenii, buzoienii şi vrăncenii aveau oi ţigăi. Nerejii, de neam, sînt vrînceni, oameni de munte. Drepturile pe care le au vrîncenii în Odobeşti nu implică neapărat o ascendenţă comună. Direcţia de Sănătate Publică Vrancea derulează, în perioada 8 – 15 mai, un studiu care priveşte starea de nutriţie a vrîncenilor în relaţie cu consumul alimentar. Iată vin în cale, Se cobor la vale Trei turme de miei, Cu trei ciobănei. Unu-i moldovan, Unu-i ungurean Şi unu-i vrancean. Sî coboarî-n vali Trii turmi di ńioreli, Cu trii săntineli..., Trii ŝiobănei...: Unu-i moldovean, Unu-i ungurean Şî unu-i vrănŝean. Trei cîrduri de oi, De oi bucălăi,... Cu trei ciobănei, Tustrei verişori, Că-s din trei surori. Unu-i ungurean, Unu-i moldovean Şi unu-i vrîncean. Cătrinţa caracteristică a vrănceanului contrastează aici, pe furiş, cu fota adusă „di la cîmp” şi cu fusta venită din mahalaua oraşului. Portul vrănceanului e simplu şi pare să aibă elemente autohtone. Moşnenii vrînceni... au moşie în Odobeşti în bătrînul lui Chilău Făcîndu-să în trii rînduri obşteasca adunari, s-au cercetat cu amăruntul... scrisorile şi dovezile, atît celor cîte s-au văzut la jăluitorii vrănceni, cum şi celor cîte s-au arătat de vechilul dum vist Iordachi Ros t Domnia mea, în puterea vechiului obicei a ţărei şi a pravelilor, hotărim şi întărim ca numiţii răzeşi vrănceni să-şi stăpînească moşiile din cuprinsul ocolului Vrăncei Pentru aceasta, după dreptate, şi lăcuitorilor vrănceni le s-au întors moşia Vrăncea întru a lor stăpînire Lăcuitorii vrînceni strig cu toţii că şi oile şi vitili cele mari le pier, neavînd unde le păşuna. Răzăşii vrînceni să nu fie supăraţi întru nimica şi cîtuş de puţin dispre niminea di astăzi înainte şi în veci Liberi în munţii lor prin privilegii vechi, răzeşii vrănceni au fost ameninţaţi, în ianuarie 1801, să li se răpească pămînturile şi munţii. Cîn a vinit la Nere u, Carol avea un cal pînî-m podeli şî iera douî suti di oamini vrănŝeni işîţ înăintea lui. În Ovidiu, „Caucaz” se pare a fi ramura vrănceană sau din Buzău. Publicarea acestor documente vrăncene ar avea cu atît mai mare interes, fiindcă munţii Vrancei au încăput pe alte mîni. Tradiţia populară vrănceană este bogată în ce priveşte aşezarea ardelenilor în Vrancea. Dărnicia vrănceană era cunoscută călugărilor de la Poiana Mărului. Proprietatea vrînceană asupra munţilor are... pînă astăzi toate caracteristicile unei proprietăţi colective. Împărţirea pe sate implică, în prim rînd, o devălmăşie a tuturor satelor vrîncene asupra munţilor. Cu adevărat, dragostea de oi a fost odinioară religia ciobanului vrăncean. Unitatea genealogică a satelor vrăncene este unitatea teritorială a Vrancei. Aşezările vrîncene, ca şi în alte depresiuni intercarpatice, erau de tip răsfirat şi risipit. Tipul de stînă vrînceană se asemăna cu tipul de stînă bîrsană. Relaţiile de schimb în natură şi producţie în comun se menţin pînă în epoca feudală şi mai tîrziu în economia satelor devălmaşe din depresiunile montane vrîncene şi argeşene. Milcovanul, adică odobeşteanul, avea „moşie” în podul Nărujii, adică pe frumosul platou care se întinde lîngă acest sat vrîncean. Ei extind asupra acestui schit regimul privilegiat vrîncean, potrivit căruia autoritatea superioară bisericească nu se amestecă în administrarea lăcaşurilor respective. Vrănceanul va fi vîntul ce bate de către Vrancea. vrînceni, -e. -ean. vrănceanca vrîncence. -că. Au hotărît moşia monastirii Miera, din gura Reghiului pînă în curmătura Spumii, deasupra pi piscul Pietros, pînă deasupra caselor Bouroşăştilor, în deal dispre hotar vrîncenesc, puind şi pietri hotare Mărturii ş-au făcut unul la altul şi nu s-ar fi fost însămnat în mărturie lui Toader Cherciul şi pămîntul vrîncenesc Doao pogoane viie făcătoare în deal Odobeşti,  în bătrînul Şoghiul, alăture cu pămîntul Chirinoiului, adică pămîntul vrîncenesc, pi din sus Jos iscăliţii din neamurile vrănceneşti, ce avem parte în siliştea Odobeştilor, bătrînul Chilău Pămîntul vrîncenesc, bez rezorul Rinţii, ci esti tot vrîncenesc, care se împarte în osăbire pi neamurile lor Ţîdula neamului vrîncinesc; iscălit că au priimit: Eu preot Theodor Tătaru din pămîntu Chilău Dugheana me din răspintiia tîrgului Odobeştilor în bătrînul lui Chilău, pi pămîntul vrîncenesc, în răzorul din gios Li se cuvine lor din bătrînul lui Chilău, pe pămîntul vrăncenesc din hotarul Odobeştilor. Condiţia aceasta trebuie înlăturată din discuţia modului de formare a satelor vrănceneşti. În cele 36 pagini dă la lumină obiceiuri vrînceneşti din vremuri bătrîne. Asemenea acte arătînd proprietăţi vrînceneşti la Odobeşti se pot înmulţi. Aceştia doi, Tepa şi Puiu, sunt... la baza drepturilor vrînceneşti din bătrînul Chilău. Stăpînaşu ńeu,... Ńi s-a vorĝit Cioban unguresc Cu cel vrăncenesc Ca sî ti omoari, Că ai oi măi multi. vrînceneasca mărunţică, vrînceneşti -esc. Acum se lămureşte de ce năvala gîndacilor nu e aceeaşi în fiecare an. Dacă într-o primăvară s-au ivit mulţi din cale-afară, e de aşteptat ca după 4 ani să se ivească tot aşa de mulţi. Nu e însă regulă nici această vrîstare, căci şi ciormegii sunt expuşi la foarte multe pericole. Multe-ţi trebuiesc Că... La-mpărăteasă – Sumnă de mătasă. Şi la cumnăţei – Nădragi vrîstaţei; Iar la cumnaţele – Cîrpe vrîstaţele. vrîstăţei, -ele -el. Voie bună cum mi-oi face, Că văd vrîstniceii mei Că sînt toţi însurăţei, Cu copiii cît şi ei. vrîstnicei. -el. Drăguţu mi-e cătană, Nu poartă vrîstă, nici peană. Nici vrîstă, nici vrîstuliţă. Numa-n braţe-o puşculiţă. vrîstuliţe. -uliţă. El o privi ţintă-n ochi şi băgă de seamă că buzele ei, subţiri şi umede ca două vrîstuţe de sînge, tremurau. Catrinţele din jurul Bacăului se făceau din lînă sau strămătură şi se ornamentau cu aceleaşi vrîste înguste denumite „vrîstuţe”. vrîstuţe -uţă. N-am avut curechiu ( ) în grădină, numai nişte vroajbe!  vroajbe.   vrojdioaie -oi. Vruhul şi cîte-i seamănă lui... urăciune voao sînt.  vruhi Între stil şi manieră este aceeaşi deosebire ca între organismul necesar al fiinţei vii şi structura voită a lucrului artificial. E roşu de-o tristă ruşine, Că vremea-ndreptării nu vine, Că tot cu mai multe mînii Ne-ajunge voitul dezastru. Ceva „voit” nu cîntăreşte puţina noastră emoţie, ai zice că artistului i-e teamă să nu ne supere. Profesorul de geografie era un om frumos şi mîndru, de o dîrză autoritate, de o eleganţă voită şi exagerată. Sensibilitatea meşteriţei e cu bună ştiinţă reţinută, şi ea se manifestă prin voita subordonare a desenului faţă de culoarea preponderantă. Mitică fals afectat şi cu o voită simplicitate. Asvîrli o plasă în apă, cu nişte ochiuri voite... Prinzi cu ea peştele de la o anumită mărime în sus..., cel mai mic trece prin ochiurile destul de largi pentru el. Această întîrziere putea să fie voită, ca să puie un accent mai mult cinstirii ce se face modestului nostru dascăl. Încadrarea voită a vieţii sub impulsul necondiţionat al adevărului. Ele sînt produsul oarecum voit al subiectelor vorbitoare. El plăsmuieşte un întreg coherent şi proporţionat în el însuşi, cu subordonarea voită a părţilor componente. Arta sa actuală nu este o reacţiune spontană, totul este observat, analizat, voit, construit. Îmbrăcat corect şi cu o voită notă retrogradă, arbora o mică lavalieră, ca o concesie făcută boemei. Acelaşi voit şi declarat amestec de perfecţie şi slăbiciune, aceeaşi curioasă notă omenească. Iată-mă, papicuţ, salută ea cu însufleţire voită. Se găsesc aici toate semnele unui prozaism voit, unei eliptice notaţii interioare şi unei ironii care prozaizează pînă la anularea poemului însuşi. Aşezat pe o banchetă, actorul are o atitudine de umilinţă voită, cu spinarea încovoiată şi capul lăsat pe umărul drept. Avem de-a face cu intenţii voite sau premeditate din partea unor scriitori şi cărturari. Munca, fiind o activitate voită şi presupunînd intenţia, presupune şi scopul. Face o confuzie voită între obiect şi subiect. Eşti naţional în orice creaţiune a culturii superioare nu conştient, voit, ci inconştient, fatal. Într-un stil violent, plin de imagini, voit personal – dar vai! uniform în originalitatea lui – toate valorile sînt sistematic răsturnate. Întrevederea a fost frumoasă, cu lunecuşuri de ironie voit banală şi superficială. Nu surprinde întrebuinţarea atîtor substantive (avînd sens peiorativ sau voit altfel). Debita totul cu tonul voit modest al unui ministru. Spuse acestea cu o voce importantă şi voit comică, imitînd mimica serioasă şi speriată a unei şcolăriţe care spune ceva pe de rost. Apasă prea mult acolo unde ar trebui să atenueze şi atenuează prea voit acolo unde ar trebui să apese mai simţitor. Pînă la ultima scenă intriga are aerul desuet, voit desuet, la care ţine atît de mult distincţia britanică. Intenţiile sînt plasate deliberat sub semnul unei atitudini voit scientiste. Acelea toate căte sănt, de nalta înţelepciune, şi den fire împreună născută bunătatea mării  tale, socotite, poftite şi voite, atotţiitorul şi putearnicul Dumnezeu să le aducă şi să le dea  Depune cantitatea voită de calomel într-o vişină sau altceva de dulceaţă. Întîlniri de-acestea, voite, nu se realizează de multe ori. Pentru a avea temperatura voită, se reglează cantitatea de fir. Nu ştie că tuturor oamenilor atîta le este dulce şi vrută patria întru carea sînt născuţi şi crescuţi. Avea multe vrute seau ţiitoare. Dacă nu voiau părinţii ei, treceau peste vruta lor şi, la ceas anumit, fetele îi aşteptau în umbra plopilor. Se adunară şi se cununară... Şi pasul cu treapta şi vrutul cu fapta. Cu vrutul ńeu. Spun vrute şi nevrute fără a lua samă dacă vorbele unele interesează sau nu.  Mai vorbiră multe vrute şi nevrute. Mai ştiu eu pe cine să cred? că oamenii vorbesc vrute şi nevrute. Văz că nerăbdarea creşte, v-aţi plictisit, auzindu-mă torosind la verzi şi uscate, la vrute şi nevrute. Spuneam... vrute şi nevrute frumoasei domnişoare, despre cavalerii care locuise cu sute de ani în urmă în castelul unde ne aflam. În orice caz, tot era mai bine sistemul d-sale decît acela de a cita vrute şi nevrute, de a falsifica în chip grosolan textele autorilor pentru a-şi întemeia părerile preconcepute. Se strîng grămadă la tribunal şi trăncănesc vrute şi nevrute ca să-i vadă lumea. Între prieteni cam are şi el obiceiul să spuie vrute şi nevrute. Lumea din tîrguleţul cel mic spunea despre Tapiru vrute şi nevrute. Personagiul vorbăreţ, monoton şi însoţindu-se de picurări de strune, spune vrute şi nevrute într-o formă cadenţată, difuză şi prolixă. Vorbeşte şi el vrute şi nevrute. Noii favoriţi se şi lipsiră de scaunul luminatului şi vorbiră dulci cuvinte, spuind cu haz vrute şi nevrute. În zadar îmi înşiri tu vrute şi nevrute. Alerga în pivniţă să aducă vin,... se mişca şi încolo, emoţionat şi agitat, vorbea vrute şi nevrute. Fabricînd de la sine ziceri, şi vrute şi nevrute.  vruţi, -te vruţe. vruţelnici, -ce. -elnic. Drăghici vtorii vistier Enachii vtori păharnic Gheuca ftori logofăt Mers-au cu... Şărban vtori logofăt şi Costandin vtori postelnic.  Costandin Brîncoveanul... fusese vtori logofăt.  Iamandi biv vtori (al doile) paharnic  Vtori logofăt Vtori logofăt Vtori şi treti armaş  Bălăsachi biv vtori (al doile) spatar  Vtori pitar Vtori armaş Dumnealui biv vtori vistier Nicolae... i s-au dat cartea Divanului  Dumnealui vtori cherghelegiu Ştefan  Vtori vistier Dumitrache Pleniceanu  Plevuşca rădicată din neguţătorime sau dintre mazilime era... onorată abia cu ranguri de şetrari, vtori-logofăt sau vtori-vist.  Nu aştepta decît rangul de vtori-vistier, drept plata ostenelilor sale.  Ftore şi treti-armaş.  Ftori-vist Nicu Hapcea.  Vtori spătarul îl încinsese cu sabia cea împărătească.  Familii mai sărace... plătea pă an numai taleri 15, parale 28, adică: taleri 4, parale 16 cu numire dă pervii – seamă în soroc dă 3 luni, alţi taleri 4 şi parale 16 cu numire de vtori-seamă în alte 3 luni  vto-ri.   Varvarii toate cărţile lu Moisi priimiră: bitiia, ishodu, levita, cisla, vtorozacon.  Singur Dumnezeu zice la Numere, capetele 14 şi la ftaro zacon, cap. 5.  ftoro zacon.   Ciuce, babă şî-mń arată! Şî baba o şăzut pe lopată. Fata o şî făcut: vu! cîn o fost mai bun focu acolo-n cuptiori şî o băgat acolo ş-o astupat pe babă. Aud′e la unsprece: vuuu! pă sus. Ad′ică vińe buzduganu. vucine vucinuri. S-au auzit deodată în urma lor un val ca un munte huind cu mare groază. Plasele s-a înspumat Şi vuind acum o undă De-alta iacă-a despicat Şi în lac se acufundă. În zădar vuieşte Cerna şi se bate De-a ei stînci. În vale vuia Bistriţa pe patul de bolovani, şi pe cărările de pe coastele dealurilor se zăreau şiruri de plăieşi. Dar pe-arcade negre nalte, ce molatec se-nmormîntă În a Dunării lungi valuri ce vuiesc şi se frămîntă, Trece-un pod.  La zăgaz  apa vuia din ce în ce mai tare. Vîntul vuia de te lua groaza. Măzărichea răpăia în fereastra mamii Stanchii. Oltul vuia vecinic în mînie. Verdea papură vuieşte pe cîmpia uriaşă. Vuind s-azvîrl şuvoaiele devale. În liniştea nopţii Jiul vuieşte mai tare. Marea geme şi vuieşte Şi s-azvîrle-n sus şi-n jos, Cerul tună şi trăsneşte, Vîntul urlă furios. Într-o noapte aspră, viforoasă, Crivăţul vuia. Prin vulturi vîntul viu vuia, Vrun prinţ mai tînăr cînd trecea. Furtuna din norduri Zvîrle corabia-ndărăt şi ridică spre stele potopul. Vîslele ţandări se frîng; se-ntoarce cu dunga spre valuri Vasul, iar munţii de apă vuiesc în huită cădere. Vîntul vuia pe afară, şuiera, plîngea prin hornuri, suspina pe la ferestre ca un suflet rătăcit. Nu e o şoaptă de vînt măcar;... apa nu se aude vuind la vale. Vuia talazul Izbit de stînci, se tot spărgea cu urlet Îngrozitor. Şuiera-n văzduh furtuna... Cînd şi cînd huia stejarul cel mai nalt. În răstimpuri se auzea vuind în geamurile mari vîntul. Să vuiască puternic... vîntul, alungînd corabia spre ţărmuri. Vuiau afară vînturi cu plesnet de ninsori. Venea agale pe lîngă oi, chiuind... pentru văile albăstrite şi pentru Oltul care vuia în umbră. Vuiesc pe Bistriţa nahlapii Şi cîntă volbura la Toance. Moldova vuia, sclipind în soare. Trecui peste opustul înalt în care vuia cascada, printre sălciile dese care străjuiau drumul îngust, şi mă apropiai de moară. Vîntul vuia afară şi ţipa pe cîmpiile nemărginite.   Barnarul îşi schimbă sunetul apelor. Vuia mai ascuţit şi mai furtunatic. Prin seară se aude ţipătul liliecilor, Doi murgi sar pe livadă, Paltinul roşu vuieşte. În oraşul dintre munţi, Ca o apă-n soare suie Oamenii pe strîmbe străzi, Şi-n stindarde vîntul vuie.  Creşte apa. N-auzi cum vuieşte? Aud Prutu cum huieşti. Fulgerile cele necontenite înfăţoşa o privire ca cum ar arde ceriul, tunetile care huie cu o nespusă groază sămăna ca cum s-ar dărîma cei mai mari munţi a lumii. Tunetul să vuiască în toată lumea cea mare, Şi... fulgerul să cază pe tot capul duşmănesc. Tunetul vuia în depărtare; cerul acum se învălea cu o haină posomorîtă; stelele pereau pe rînd. Cînd tunetul se poartă vuind din loc în loc, Cînd marea frămîntată s-acopere de spume..., Îmi place a sta singur pe-o stîncă dărîmată. Nori negri se întinseseră pe ceriuri, aducînd groaza şi împrăştiind o întunecime cumplită în lume; tunetul vuia din vreme în vreme în partea munţilor despre Giogo. Tunetele-n cer vuiesc Şi se rostogolesc pe nori: Detună lung şi scurt trăsnesc. Dar... fulger alb a scăpărat în zare: Se mişcă norii, izbucneşte ploaia; Prelung şi surd un sunet vuie, creşte, Răzbubuind voios în depărtare! Un tunet vui slab, parcă s-ar fi năruit ceva în tainiţi subpămîntene, departe. Deodată vro zece împuşcături vuiră între copaci, urmate de răcnete sălbatice. Bateriile din toate părţile au mugit fără încetare... Acest zgomot infernal se aude acum de vreo şeapte ore, vuind fără curmare. Comandantul smînci arma din mîna unui soldat şi ochi... O detunătură înfiorătoare vui şi se sparse de zidurile castelului. Abia avui timp să-i smucesc arma în sus, şi descărcătura vui lung, plouînd cu alice de lup copacul sub care perechea se zvîrcolea. Cîn  cu pcicioru calca, Arma atuncea huie, Maţîli din el zvîrle. Vuia în sobă tăciunele aprins, care se zice că face a vînt şi vreme rea. Cînd huieşte tăciunele în foc, are să fie sfadă în casă. Focul în sobă de vuieşte, e semn că te vorbeşte cineva de rău. Cînd huieşte hornul e semn că se strică vremea. Moara umbla mereu vuind, Şi unda zgomotoasă, în roţi cu-a sa iuţime, Izbea din înălţime. Pe cerul alb de toamnă zbor bombele vuind Şi cad pintre risipuri ca fulgerul trăsnind. Pe pod cu mii de coifuri trece-a Romei grea mărire. Soarele orbeşte-n ceruri de a armelor lucire, Scuturi ard, carăle treier şi vuiesc asurzitor. Nu s-aude nimic... decît departe-n vro grădină privighetoarea şi s-aude vuind încet o roată de apă. Morile  vuiau de-a lungul apei, vînturînd prin spiţele lor talazurile limpezi.  Am deprins şi alte ocupaţii..., croind puternice zmeie bine încleiate şi corogite, capabile să zboare vuind. Porneşte-n zvon de zurgălăi Vuind caleaşca boierească. Nu era zi să nu treacă trăsuri, să nu vuiască chiar vreun automobil. Trenul vuia, şuiera în întunerec. Trenul trecu vuind peste podul alb.  Gloanţele... vuiesc neîncetat, turbate. E toamnă... senin, aeroplane vuiesc în aer.  Ajunse la moara de scînduri negre, aşezată pe taraşi voinici, zguduită de fierberea apelor, vuind şi scîrţîind. Acest buzdugan venea vîjîind şi vuind. Moara huieşte de s-aude-n întreg satul. Din cînd în cînd valea se îngusta, şuietul Prahovei izbucnea răcoros din prăbuşituri de stînci, podurile vuiau adînc sub goana zguduitoare a trenului. Arme s-arată prin nori,... Iuţi se ciocnesc şi cu zăngăt vuind răscapără flăcări. Cînd schela fu gata, cei aleşi pentru lucru se suiră sus, deschiseră hambarele, apoi începură a lucra... Schelele vuiau, macaralele ţipau în lanţuri grele, iar ceata înainta în două şiruri. Potcoavele cailor vuiau înăbuşit pe şosea. În gangul negru, paşii lui şi pintenii vuiră ca într-o biserică. Poarta închizîndu-se vuieşte lung.  Femeia rămase în faţa schelei, cu mîinile în şolduri, bîţîind din picior de se cutremura cheiul şi bintele vuiau. S-aud tobele vuind, Ostaşii întră calare; Se văd steaguri fîlfîind. A Moldovei steag de fală fîlfîie falnic în cer; Buciumul vuieşte-n munte, sună valea de cimpoi. Un popor întreg sta îngenunchet în faţa altariului şi cufundat în dulcea mîngîiere a rugăciunei; glasul răsunător şi plin de melodie al organelor zbura prin nourii de tămîie ce se rîdica în văzduh şi vuia ca o harpă cerească ce părea că cheamă sufletele la pocăinţă. Metalica, vibrînda a clopotelor jale Vuieşte în cadenţă şi sună întristat. Din fundul codrilor ce-ncongiurau ca o manta neagră-verde umerii munţilor vuia cîte-un bucium durerea lui de aramă. Voios clopotul vuieşte, Orga sună maiestos. Clopotele vuiesc în tot oraşul. Clopotele începură să vuiască iar toate trei în turn. În toate nenumăratele clopotniţi ale Iaşului vuiau clopotele.  Clopotul din turla de lemn vuia melodios peste revărsările de ape. Au vuit arămurile în clopotniţă, sus, Şi ca un vînt trecu prin sat mobilizarea. Trîmbiţi vuiră cu vuiet năvalnic prin aer. Au vuit prelung ca vîntul păsările migratoare Peste casa părintească, unde ieri m-am regăsit. Într-o curte adormită, un cocoş vui din aripi şi sfîşie negurile cu trîmbiţa. uui; Dacă huiesc albinele ziua şi noaptea la prisacă, însemnează cum că timpul cel frumos se va schimba în posomorît, ploios şi furtunos. În cîmp să alergaţi, Miere şi ceară s-adunaţi; Să huiţi Ori să nu huiţi, Da de trei ori să-mi roiţi. Albinele vuiesc cînd dai în coşniţă. Îmi vuia capul din pricina zdruncinărilor ce sufeream, că mi se părea că aud din vreme în vreme un hohot lung şi răsunător deasupra capului meu! Popoare de gînduri învălmăşite îi năvăleau năprasnic la porţile minţii şi capu-i vuia buimăcit. Se înfioră de frica vagă pe care o dau fericirile mari şi neaşteptate. Îi huiesc urechile de-un şuier depărtat, neîntrerupt, obsedant. Of! tare-mi vuieşte capul! mai bine m-ar stringe D zeu! Mă doare tot trupul..., capul mai ales mă omoară, îmi vuiesc urechile de-s năuc, nu ştiu ce nu se-ndură D zeu cu mine. Uf! îmi huieşte capul de atîta cicăleală! Cînd cineva e bolnav de deochiu, îl doare capul cumplit, e năuc de cap, îi huiesc într-una urechile, nu poate mînca, are vărsături şi o slăbire în tot trupul. Să nu cînţi pe vrana de la putină ori de la poloboc, că-ţi huieşte capul. Capul îi vuia mereu şi începu să-l doară cumplit. Nici un gînd limpede nu-i veni la început. Gîndurile îl năpădeau, repezi şi turburătoare... Îi vuia capul. De pocnete, de puşti şi pistoale îmi vuiau urechile fără încetare. Îmi vuiau tîmplele, n-aveam putere să-l mai aud. Cînd urechile omului capătă vreo patimă din răceală sau din vreo boală cumplită, sau din înveninare, atunce adeseori vuiesc şi ţiuiesc. Zice că este la fteatru un cîntic cu of, of, of... L-am auzit o dată la Botoşeni, şi de atunci îmi huieşte necontenit în cap. În capul lui vuiau amarnic acele grozave cuvinte, ce-i căzuseră ca un trăsnet. Gîndurile lui nu mai erau decît o învăluire cumplită... Numai cîteva clipe reuşi să se smulgă din vîrtejul ameţitor ce-i vuia în cap. Clătina mereu din cap cu o înfăţişare desperată şi cu nişte ochi arşi de întrebarea  „Ce vreţi cu mine? Ce vreţi? Ce vreţi?” Vîrtejul însă vuia neîncetat în creierii lui. În ureche îi vuia lung de tot o adunătură ciudată de vorbe şi sunete, pe care le mai auzise şi altă dată. Sînt oameni de la care-aştepţi Minuni să vezi; Aşa vuiesc de tare Cînd ei se socotesc că au vreo treabă mare; Iar cercetînd în faptă, Găseşti isprava lor deşartă. Pe marginele poenii arnăuţii dau din puşte şi din pistoale, slugele huiesc ca roii rătăciţi, surugii se îmbată. Toată Astă gloată, Într-în cîmp, ca un şiroi; Bîzîieşte Şi vuieşte Ca albinele în roi.  Un clocot lung de glasuri vui de bucurie... Colo-n altar se uită şi preoţi şi popor, Cum din mormînt răsare Christos învingător. Strigă sibila vuind: Fugiţi-mi departe din codru. Nisus s-azvîrle vuind în grămadă, şi-ntîi şi cu totul Prinde pe Volcens. Oastea pedestră-mprejur, îmbrăcată-ntr-al armelor fulger, Trece de trei ori vuind. Înăbuşite glasuri vuiesc ca din pămînt. Tot creşte-adîncul murmur: Zadarnic vii şi-atunci! Om! repetară băieşii şi glasurile lor vuiră într-un amestec bubuitor prin gangul lung şi întunecos. Cei de-afară... cu cît se apropiau, cu atît vuiau mai cuprinzător. Iar cînd năpădiră în crîşmă amuţiră de tot pe oamenii lui George. Se repezi la ţăranul rănit şi-l îmbrăţişă furtunos, în vreme ce mulţimea vuia de entuziasm. În curţile nunului, mesele întinse vuiau de rîsete şi voie bună. Prin soarele fierbinte şi prin jocul luminos al pulberii, lumea foia vuind. Mulţimea vuia întruna, întrecînd vuietul apei. Eu cred, domnilor, că o persoană mai potrivită nu se putea afla. („Aşa-i, aşa-i!”, „Să trăiască!”, vui din nou în sală).  Cînd relele moravuri vuiesc neîncetat, Atunce adevărul nu este ascultat. Ascultă deci, o minte, cum eu te sfătuiesc; Fii mută ca un peşte, şi nu mai tot vui. Conştiinţa poporului se-ncurcase în mod estrem în urma... persecutării pentru nişte dogme... despre a căror înţeles, cuprins şi mod de esprimare vuia mereu o logomachie şi insipidă, şi plină de contraziceri. Prin Victor Hugo din „Orientale”... am auzit cum vuiesc în jurul casei djinnii neastîmpăraţi ai nopţior. Aceste umbre ale trecutului de frămîntări şi înfăptuiri uriaşe... ţi se nălucesc oriunde te-ai aşeza în Severin..., iar în droaie mare ele vuiesc în jurul citadelei. hui, ui Toţi huiesc pe blăstematul de amăgitor. hui Are ce mă hui femeia, da-i bine măcar că nu-s beat. În ziua de Probaje nu-i bine să probozeşti (huieşti) pe om. Breslaşi în gura mare strîga: „Vîndutu-ne-i, vîndutu-ne-i... la cochi-vechi ciocoilor, ca pe mascuri şi ca pe oi!” Carei numai ce huiè Divanul împărătescu, şi să mira toţi paşii şi agalari de pîra ce-i dau. Împăratul pentru bucuria aceasta au făcut mare şănec în Ţarigrad cu atîte tunuri, de vuia lumea Cea-ntăi a zilei lumină, ce zorile o vestesc, Cu ce-ntăi cîntare dulce, de care codrii vuiesc, Zimbeşte marei lumine, cu care se-mpodobesc. Domniţa Manda, calare pe un cal sprinten..., se răpezea ca vîntul pe urma capăilor, de glasul cărora vuiau pădurile. Pînă-n ziuă vuiau mahalalele de cîntece, de gîlcevi, de bătăi şi de lătrări de cîni. Cîmpia... vuia de cînticele păsărilor, dar mai cu samă de vro cîteva minute ea răsuna de glasul îngeresc a unei tinere copile. Văzui... un înger a cărui glas dulce, limpide şi armonios îmi pătrunse inima. Sala vuia de aplauzuri. Oamenii aşteptau murmurînd la faima venirei lui, cum vuieşte un lan de grîu la suflarea unui vînt. Ştiau a învîrti şi hora, dar şi suveica, de vuia satul de vătale în toate părţile. Şi numai ce-o auzeai vara: Pu-pu-pup! Pu-pu-pup! – des-dimineaţă în toate zilele, de vuia satul. Leul... răcnea de se cutremurau codrii, şi cîmpiile vuiau de-ţi lua auzul. Vuieşte valea de zgomotul morilor ş-al herăstraielor. Lăutaru-n deal cînta mereu, De văile vuia. Auzirăm deodată un şuier hoţesc de vuia valea. De fiori încremeneşte Largul apelor adînci Şi de vaiet lung vuieşte Golul mucedelor stînci! Nu se ducea la baluri, la plimbări, nici la şezători şi petreceri, de care vuia pe atunci orăşelul acesta. În pacea care se coboară, oraşul depărtat vuieşte de lătrături confuze, de zgomote neţermurite. Boltita stîncă Vui de glasul lui, iar noi de spaimă Ne depărtarăm iute. De plîns amar, de hohot jalnic Huieşte antica poiană. Măreţele arene... Vuiau de tumultul sălbatec al gloatei barbare. Vuieşte satul de glasul mohorît, sever, neîndurat al clopotului. Detunăturile erau aşa de dese, se descărcau cu atîta putere, încît pădurile bătrîne fierbeau, clocoteau, vuiau necurmat. Birtul întreg vuia mereu, părînd că larma multă o să-l spargă. De departe curtea Iuga vuia de gălăgie. Ce chiot, ce vaiet în toamnă... Şi codrul sălbatec vuieşte. Vin turcii! Această veste zbură... prin freamătul frunzelor, prin murmurul pîraielor spioane. Codrii Teleormanului vuiră tainic. Poiana vuia de glasuri şi de hohote. Mănăstirea vuia de murmur; strigăte şi îndemnuri tresăreau din cînd în cînd. În anul Mîntuitorului 1612, pe vremea cînd înfloresc teii, singurătăţile Prutului, la cotitura care se cheamă Cornul lui Sas, vuiau de furtuna războiului. Se făcu larmă şi de-abia se mai auzi vocea secretarului de stat... Sala vuia. Se auzea din ce în ce mai puţin, apoi nu se mai auzi deloc. Pe deasupra satului zburau în fiecare zi avioane. Bombardau oraşul... Se pierdeau în zarea apusului. Văzduhul vuia. Vuia şi se potolea. Vuia ţărmul de ferăstraie, rindele şi ciocane, de strigăte şi chiuituri. O luară pe artera principală a oraşului, care vuia. Doream ca pentru-întîia oară Bătaia puştii tatii să dea greş! Dar văile vuiră. Toată casa... vuia de zgomote şi împuşcături. Mihaicu mai zlobozi un răcnet, care făcu pădurea să vuiască. Părea că a întrat vîntul turbat în palat, aşa vuia şi se zguduia de strigătele, vaietele, ţipetele oaspeţilor. Ş-aşa cîntî di frumos, Tătî iarba culcî gios, Şi huiesc poienili, Şî tremurî frundzîli. Şî din gurî şuira, Munţî să cutremura, Apili să tulbura, Frundza din codru pcica. Tăti văile huie.  Patru palmi-i direge Di toatî curtea huie. Aşă d′e strajnic o huit pădurea, că munţî s-o cutremurat. Pleacă pe potică Cu murgul voios Prin codrul frunzos. Şi-n urmă-i vuieşte, Codrul clocoteşte De-un mîndru cîntic, Cîntic de voinic. Satul vuia de năzdrăvăniile preotesei şi-i vîntura faptele, de-ai fi jurat că le-a văzut aidoma. Portretele mele sînt expuse peste tot locul. Toţi îşi bat capul vrînd să afle cine-i acea tînără romîncă de care vuieşte Parisul. Presa franceză a vorbit foarte mult de mine. Azi poate vuieşte satul că-mi mărit fata cu Gheorghe-a Mărgineanului, şi eu nici n-am visat aşa ceva. Tot satul vuie, da dascălul... habar n-are. Toată cetatea vuieşte... Cred că doctorul pe care l-am chemat acum trei saptămîni a vorbit în oraş. Le povesti celor care aşteptau nerăbdători, dornici să afle neapărat, căci de cîteva ceasuri vuia Bucureştii şi umblau fel de fel de zvonuri, nimeni neştiind ce s-a întîmplat anume. Huieşte lumea de vitejia lui. A ştiut el cum să tocmească treaba, ca să nu iasă rău. Numai satul a vuit un timp. Tot oraşul vuieşte. S-a încheiat armistiţiu cu ruşii! Dar ştie toată lumea. Discreţia ta nu mai are rost! Vuieşte Bucureşitul. N-ai citit nici un ziar? Vuie satul că-l omorîşi pe Lădoi! Curţile europene încep îndată să vuiască de răsunetul înfrîngerii turceşti. Pînă-n seară o vuit oraşu!... Aşa ceva n-am mai pomenit, zău lui Dumnezău!  Pe la începutul lui 1476, vuindu-se mai tare despre apropiata năvălire a turcilor în Moldova, Ştefan cel Mare se grăbeşte a trimite din nou după ajutor la papă şi la Veneţia. vuieşte vúie. húie Vîrî cheia în lacătul tăinuit, şi pe loc s-auzi o vuială de cutremur. huială   Se retezau la poalele pantei împădurite vreo 20-30 de brazi pînă la jumătate, iar tocmai în vîrf se reteza unul din rădăcină; i se făcea vînt, iar acesta, căzînd peste brazii ceilalţi, îi împingeau la vale, făcînd, astfel, prin cădere, un zgomot asurzitor, „o huialî” cum ziceau bătrînii. huială) huială vu -ia- vuieli. -eală. Nilul,... în multe ape şi gîrle împrăştiindu-să, să cheltuieşte şi mai vîrtos dacă supt dunga Isimeriii ajunge,... în pămînt să soarbe, a căruia huiet cale de 8 mile să aude. Inorogul, întîi huietul apei audzind, apoi şi chipul groznicii jigănii vădzind, îndată... spre nesăţioasă vînarea lui să dede.  Den lăţimea cea nemărginită a Nilului la strămtoare de gură cădea apa şi să strămtorea cu ţărmurile cele făcute de mînă... Iar la cărarea prin care să ducea huietul,... să auziia şi la cei ce era prea departe Ca uietul de undă ce muge furioasă, Aşa auzii vocea. A acestei nopţi plăcute pastraţi... Suvenirul dulce!... Fie-n zefirul ce trece, în vuietul ce răsună,  P-a tale frumoase maluri, fie-n ticnă, în  furtună. Cu tot huietul valurilor, am auzit gura căpitanului. Pe la noă ceasuri dimineaţă să auziră despre mare un huiet mare, ca cînd curgea niscaiva puhoaie.  De vuiet rîpa tremură Al apei mînioase, Să udă păn şi marginea De spume albicioase.  Îl umple de groază şuierul furtunei,... Vuietul pădurei, Şipotul curgînd.  Un riu... cură prin livezi şi grădini şi să pierde fără huiet în Siret. Trecătoarea numită Poarta de Fier, adevărat primejdioasă, nu ţine mai mult de doăzeci minute; vuietul apelor furioase frumuseţa sălbatecă a munţilor de pinpregiur..., fac această răpide plutire foarte împuitoare. În depărtare se auzea vuietul groaznic şi monoton a mărei, care steclea la razele lunii. Peste puţin nu se mai auzi glasul acelor nenorociţi, ci numai un vuiet surd de valuri. Prin vuietul vînturilor şi ploii se auzi deodată strigătele depărtate ale postaşilor. Luntrea ajunsese în albia mare a Dunării şi, cu Radu la cîrmă, se strecura uşor, furată de undele răpezi ce se goneau şi se îmboldeau cu vuiet amorţit. O viforoasă şuierătură a vîntului, ce clătină cu vuiet învelitoarea şi uşile turnului, îi curmă povestirea. Şi prin vuietul de valuri, Prin mişcarea naltei ierbi, Eu te fac s-auzi în taină Mersul cîrdului de cerbi. În vuietul de vînturi auzit-am al lui mers Şi-n glas purtat de cîntec simţii duiosu-i viers. Glasul Cellei s-amestecă în vuietul mării. Vîntul se umflă cu vuiet de toamnă. Ne-am dus departe în adîncul codrului: întuneric, huiet de izvoare, pustietate. Acum vuietul conteneşte – biruitoare, apa s-aşază între maluri, potolită. Vuietul mării răsună încă şi cînd scoica e pe masa de toaletă a unei domnişoare. Un vînt teribil... făcea să urle muntele de sălbaticul lui vuiet. În vaduri ape repezi curg Şi vuiet dau în cale. Prin aspre porunci domoleşte turbatele volburi Pline de urlet, şi negre furtuni, şi le ţine-n prinsoare. Ele cu vuiet se-ndeasă spre porţi, răzvrătite. Vedeai sclipind, În vuietul îndepărtat de valuri, Norii de pînze ai flotei barbarilor. Ploua de părea că s-au rupt toartele ceriului. Murăşul venea mare, cu vuiet surd. În vuietul vîntului, picuri grei de ploaie începură să izbească în geamuri. Numai şivoaiele apelor, nepotolite încă, îşi mai trimeteau de prin văi, pînă-n depărtare, vuietul lor nedesluşit şi surd. De frămîntările acestei păduri, de vuietul vijeliilor ei tăinuite,... nimic nu-ţi venea în clipa aceea în minte.  Vuiete de vînt alergau, în răstimpuri,... scuturînd sălbatec crengile copacilor. Vuietul pîrîului acoperea destul de bine ţipetele lui. Dragostea pisicilor răsunase de-a lungul nopţii de vară, modulînd subt tremurul stelelor uuitul vîntului de pustă. Sub el apele curgeau cu vuiet din ce în ce mai legănător. Prin vîrtejul alb, prin vuietul vîntului şi al crîngurilor trecui podul. Petreceau cu pace în castelul lor de la Trever, între stînci şi brazi deasupra Mozelei, lîngă un pîrău care cobora cu vuiet dintre codri. Dormea unde îl apuca noaptea: în pădure pe frunze uscate, legănat de vuietul crengilor bătute de vînt. Peste cîteva minute nu se va mai auzi decît vuietul vîntului din strungă. Marea Neagră nu-şi desminţea numele, căci o beznă de nepătruns stăpînea pe întinsurile de vuiet şi valuri. Vuietul mării nu pătrunde pînă la noi. Prin vuietul vîntului care bătea cu duşmănie, ajunse pînă la el glas răguşit de goarnă. Auzi vuietul vîntului, arborii care îşi spulberau frunza şi o fereastră uitată deschisă. Nu se mai auzea decît vuietul monoton al valurilor. Vuietul apei, abia auzit un timp, începu să crească din nou. Marea gemea... nemulţumită în vuiete lungi şi îşi trimetea briza ca iscoadă prin sat. Nu putea... înţelege vorbele din cîntec, că făcea Cerna un vuiet nemaipomenit. Atent... la tot ce se petrecea în el, se înspăimînta la vuietul furtunii dinăuntru, vuiet pe care numai el îl auzea. Eu vuietul de arme Îl simţ cu bucurie; ca tunetul îmi place Ce tună primăvara. În... depărtare se zăreşte foc şi încă să aud huiete de tunuri. Atacul s-au făcut pe drumul cel mare şi vuietul tunurilor au ţînut pînă sară. Cerul se clăteşte De a tresnetului vuiet. Vuietul de crunte arme, ş-a Belonei răcnet tace.  Un vuiet estraordinar l-au trezit din visurile înadîncite. S-au închinat toaste în sănătatea domnitorului şi a ecvipajului, în mijlocul vuietelor de tunuri La huietul cel mare al acestii izbucniri neaşteptate şi la groaznicul nor de fum ce ascunse ceriul, toţi turcii răspunseră împreună printr-un ţipăt îngrozitor de spaimă.  La sunetele clopotelor şi vuietul tunurilor,... intră Mihai în capitala Ardealului. O epohă mare şi luminoasă se rîdicasă, o epohă ce trezisă omenirea prin huietul tunului. Prinţul C. se urcă în clopotniţă şi auzi în depărtare un vuiet de împuşcături ce părea a să tot apropia. În vuietul crîncen al bombei de foc, Orice-altă strigare se-neacă pe loc. Prin limbile de flacări, ce-n valuri se frămînt′, Răcnete, vuiet de-arme pătrund marea cea caldă. Năvalnic afară bate vînt, De-al fulgerilor vuiet văzduhurile tună. Fără de veste, cu vuiet venind, ca un şarpe-n  văzduhuri, Iată-l, un fulger. Un vuiet surd şi nehotărît frămînta depărtările zărilor. Un vuiet uriaş umplu piaţa; pocniră, mici şi ascuţite, nişte focuri de puşcă. Clătirea pămîntului... nu era însoţită de aşa înfricoşate uiete ca înainte. Cuvîntul lui se înecă într-un vuiet de cutremur. Geamlîcul şi uşile se zguduiră şi săriră din ţîţîni. Tavanul se crăpă drept în două. asemenea vuietului plin de fiori, ce prevesteşte apropierea unui cutremur. În noaptea de 13 spre 14 a lunii noiemvrie, s-a cutremurat pămîntul şi s-a auzit în adîncime huiet venind de cătră miazăzi. Adîncimile subpămîntene ale Cetăţii sloboziră un freamăt depărtat de năruire. Petrea Hărman primi prin tălpi simţirea acelui vuiet al afundului. La doao, trei ceasuri de noapte, au şi purcesu înapoi. Iar turcii, audzind huietul carălor, ş-au şi făcut spaimă şi au şi început să fugă. Vuietul vasului goneşte miriade de pelicani. Tîrgul cu învălişul său de colb, cu vuietul trăsurilor, cu petrecerile de mahala li se făcuse nesuferit. Legănat pe faţa apei, neauzind alt vuiet decît vuietul măcinişului,... mărturisesc că eram mişcat. Îşi simte capul năuc de vuietul maşinilor. Prin mijlocul satului trece Gilortul, puind în mişcare, cu undele-i harnice, mori, pive şi joagăre, de-al căror vuiet răsună zăvoiul de anini.  Pleacă spre moară, grăbită. Şi roata se-nvîrte şi surd vuiet dă. Vuiet gemut de corăbii-n curînd tu vedea-vei pe mare. Şi-n huietul batozei ce mistuie munca atîtor braţe, gîndul copilei se turbură de o amintire. Vuietul arcului cel de argint aşa groaznic răsună. Piuăle acestea făceau  ziua-noaptea o larmă neîntreruptă... Vuietul acesta cunoscut nu-i plăcu. Ocoli răspunsul, îngăimînd că l-a trezit vuietul unui camion. Un timp se auzi numai ţăcănitul monoton al roţilor. Vuietul trenului pe poduri sonore de fier. Cum vuietul căruţei se apropia, mă oprii. Se aude, în tăcerea uliţilor înguste, un timp, vuietul vîrtelniţelor de la o fabrică de ţesături. Peste gîrlă, în faţa bisericuţei lui Bucur, era o moară de cărămidă a cărei roată se învîrtea cu vuiet. Din pricina vuietului asurzitor al şenilelor, nu se auziră zbieretele celor închişi în tren. Şi-a fost strîns cîteva dimerlii de galbeni, aşa că nu-i huruise în zadar vuietul morii în urechi atîta amar de vreme. Într-una dă zîle aude un huiet, cum urlă o fabrică. Căruţele goale mai mult huiet fac,   Bolovanile, ce căzînd între ele să love, făce un vuiet înfricoşat. Acolo suflă mai totdeauna un vînt puternic, şi copacii, plecîndu-se la furia sa, cad cu mare vuiet... oborînd pe alţii. Dumnezeule, strigă stăpîna casii, ... mi-au stricat ceştele. În adevăr, auzisem un mare huiet.  Uşele salonului se deschid cu vuiet. Toţi călătorii se treziră spărieţi, într-un vuiet grozav...! Laiţele, mesele, scaunele se răsturnară.  Începu a răsuna, cu un vuiet depărtat, treapădul cailor ce purtau şi însoţeau rădvanul. Prin volbura apelor ei se rostogoleau acum cu vuiet rădăcinile de copaci şi bolovanii de piatră, surpaţi de la munte. Cînd  era-nspre sara zilei a treia, buzduganul, căzînd, se izbi de o poartă de aramă şi făcu un vuiet puternic şi lung. Roţile începură a se-nvîrti şi pietrele morii se-nvîrteau durduind şi măcinîndu-se pe ele însele. Vuietul cel cumplit al pietrelor goale, vîjîitorul zgomot a roţilor... întreceau ţipetele... celor legaţi. Îmi îndreptai ochii spre locul de unde venea vuietul şi văzui un năval de stînci şi de pietre, care... se rostogoleau spre locul unde eram.  Drugul... cade jos făcînd mare vuiet. Urlă pămîntul sub el, şi-i zîngăie scutul cu vuiet. Părea că dai cu ciocanul într-o tipsie ruginită..., de-ţi venea să sugrumi unda vuietului. Se prăbuşiră amîndoi c-un vuiet surd de dudui pămîntul. Şi-ntr-un valvîrtej de fum Taie-n lung pădurea toată... A trecut... Dinspre cîmpie, Vuiet greu de fierăraie Se distramă în tăcere. Pufăit de aburi, vuiet de tampoane. Ciocanul căzu cu vuiet de două ori în poarta turnului de la intrare. Urmau linişti risipite numai de vuietul paşilor noştri. Coarnele lor lungi, curbate în formă de liră, se izbeau între ele c-un vuiet sec de oase lovite cu ciocanul. Valsînd la răstimpuri pe propria-i axă cu un vuiet înăbuşit, uşa turnantă de la intrare îşi revarsă înăuntru... partenerii. Din dreapta se auzea un vuiet, parcă ar fi rostogolit cineva drugi de fier. M-am dus şi eu, pe lîngă huietul clopotelor, la gazdă Clopote mari şi mici sunau la o sută de biserici, de luau auzul, urla oraşul de vuiet.  Ş-a clopotelor vuiet şi trista lor cîntare L-al tău auz să sune, să sune-ngrozitor! Ea-şi întinse braţele pe clape şi-ncepu să bată clapele cu o vioiciune melancolică... N-auzeam note şi armonie, ci numai un vuiet melancolic. Tu auzi acum întîi Dulce vuiet de vioară. Zgomot sălbatec de oameni şi vuiet de trîmbiţi răsună. Dar vuietul se mai potoleşte şi doar  ecourile îi mai prelungesc agonia. Nici o şoaptă... nici un ropot... Numai din adîncuri sure, Vine vuiet lung de clopot Peste-ntinderi de pădure. Suna un clopot mare, cu vuiet adînc. Era un vuiet de tobe, de buhaie, de clopote, de credeai că se dărîmă păreţii cînd începeau urătorii. În toate nenumăratele clopotniţi ale Iaşului vuiau clopotele: cele mici bătînd repede şi mărunt, cele mari c-un vuiet tremurător, gros şi adînc. Vîjîitor vibrează un vuiet viu de coarde. De afară, din faţa ferestrei, venea un vuiet lugubru... Era un ţigan cu buhaiul. Vocea irezistibilă a unchiului Patache: un vuiet de orgă, un tremur muzical de care se înfiorau inimile. Orban... învîrtea de manivelă şi uuitul prelung, răscolitor al sirenelor se rostogoli asupra învălmăşelii de jos. Vuietul îngrozitor al timpanului se răspîndeşte ca un tunet. Nesfîrşita sinfonie a vietăţilor pe cine n-ar descînta a bine cu glasurile ei... Un maestru nevăzut ţine deasupra lor vergeaua neclintită... Un vuiet a mii de instrumente dezleagă somnul tăcerii. Semne cocorii strimonici îşi dau, şi văzduhul tăindu-l Zboară cu vuiet, şi fug de furtună. E un concert de ţipete, de zboruri şi de vuiet, mai ales în epoca în care raţele şi pescăruşii vin să-şi depună ouăle. Ţipa în sînul norilor Vulturi cu grele pene; Şi vuietul prigorilor Se auzea alene.  durere de cap, după un vuiet de urechi. Vorbele lui mă izbiră ca nişte gloanţe-n cap – şi în urechi îmi rămase, vîjîind, un vuiet lung şi sinistru. Simţi un vuiet în creier...; apoi, o lovitură, ca o măciucă de plumb, în mijlocul frunţei. Să cutremurară toţ necredincioşii şi proslăviră pre D mnădzăul apostolului atîta, cum de mare huiet s-au spămîntat şi împăratul. Leşii... să apăra bărbăteşte; ce, fiind fără orînduială, nice hatmani, nice rohmistri, nice stegari, ... nici să mai auziia de sunet, de huiet. Cîţi mai denainte era ascultători, atîţe atuncea să făcură învăţători, dintr-a cărora cuvinte şi sfaturi altăceva nu să înţelegea, fără numai chiote netocmite şi huiete neaudzite. Nu putem arăta ce huiet era în biserică de strigarea norodului De acolo se aducea în cetate cu huite şi, cu laude petrecîndu-să,... se încorona stăpînitoriul  Acu laia cea mai vitează Era gata de a să tîmpinare... De lolot, uiete şi strigate Suna împrejur locurile toate. La huietele varvarilor şi turburarea cea nepovestită a atîta văpaie, care... atîta scîrşnea..., încît puteai zice că te afli în scocurile cele prea vîjîitoare ale Nilului. Strigări grozave, răcnet răstrigă, bubuiesc; Lung urlă şi răsurlă, răstrişte, -nverşunare Şi uiete de vrajbă, năprasnic, greu hulesc. Poliţia este nevoită a împrăştia strînsurile copiilor, ce-l alungă peste tot locul cu huiete. Să adunasă înaintea palatului maghistratului cete număroase carele... făcea mult vuiet. Vuietul şi urgia din mii guri a răsunat. Vuietul trupei vrăjmaşă se făcea din minut în minut mai lămurit. Fumul întuneca odaia şi vorba felurită se curmezeşea. În mijlocul vuietului uşa se deschide şi d. maior B. intră. Deasupra satului aud rîdicîndu-se un huiet; alte huiete răspund şi clocotesc pe dealuri şi prin văi; huiete vesele de fete şi flăcăi. Au spart pavimentul care acoperea minele şi... cu teribili răcniri şi mare vuiet ieşiră armaţi afară. Ar fi greu de a da o idee despre acest iarmaroc mişcător şi plin de vuiet, în care toată această mulţime de oameni foia. Era un vuiet de nu se mai auzea. Uiet mare afară. Din vreme-n vreme numai de dincolo de dealuri Părea c-auz un sunet, un uiet depărtat, ... Ca ale mulţimei întărîtate valuri. Am trebuit să facem vuiet mare şi să batem mult la uşă pînă să fim auziţi. Ascultam în tăcere vuietul diferitelor convorbiri care samăna cu zuzătul unui roi de albine. Cinci sate ard în flăcări pe cîmp, şi fumul lor... Zboară sus în aer, Ducînd cu el un vuiet de larmă şi de vaier. Ce vuiet îi în uliţă? Ce vuiet e afară? Ce oameni sînt la poartă? Un vuiet în sală se lăţeşte, Femeile strig... ţipă, şi unele leşin. Şi blînde, triste glasuri din vuiet se desfac.  Vuietul fuginzilor venea mai aproape. Toate capetele erau ameţite; iar în mijlocul vuietului şi a încurcăturii se deosebeau femeile, care însufleţeau cu farmecul lor frumoasa privelişte de neorînduială. Setilă striga şi el, cît ce putea, că crapă de sete... Împăratul atunci, auzind vuiet tocmai din casă, iese afară şi... îşi pune mînile în cap de năcaz. Cu tot uietul balului, am auzit şoptindu-mi clar la urechea dreaptă. Şed toţi la masă pe poloboace..., toţi rîd şi fac vuiet. (S-aude un tumult depărtat.)... Ce-o fi uietul ăsta?  Se depărtă în vuietul de glasuri ce ieşea pe ferestruie şi se spărgea tumultuos de păreţi. De-odată s-aude huiet afară. Vuietele, rîsetele şi hohotele nu se mai sfîrşesc, pînă ce nu au gătit pre fiecare staroste. Mai ales... nuna cea mare şi cu nevestele, cari se află în carul cu mireasa, fac cel mai mare huiet şi voie bună. De la gîrlă în pîlcuri dese Zgomotoşi copiii vin; Satul e de vuiet plin. Şi-ascuţitul ei ţipăt Umple iatacul... : Vuiet şi vaiet e-n fiece casă,... Şi de strigătul jalnic răsună văzduhul. Şi-aude, -ncordîndu-şi auzul, Vuiete surde-n cetatea cu fum şi murmur de-agonie. În vuietul năbuşit al mulţimii se înecau sunetele ascuţite, săltăreţe ale vioarei. Auzea din adăpostul său vuietul mulţimii. Deşi vorbeau tare, nu se putea înţelege ce-şi spun, căci în urma lor, din sălile de curs, creştea tot mai mult un vuiet, o larmă grea. Ceremonia se face ocolind grădinile cu mult zvon de clopoţele, cu strigăte şi vuiete. Urletele pe toate glasurile, înjurăturile îmbălate se încrucişau într-un vuiet prelung care înăbuşea strigătele desperate ale celor cîteva slujitoare de la curte. Glasul se ridica stăpînitor peste vuietul mulţimii. Cu cît cei doi tovarăşi înaintau, cu atît în preajma mănăstirii un vuiet surd creştea, şi cu atît o mişcare înfrigurată tot mai mult bulucea lumea necunoscută spre sfîntul lăcaş. Vuiet greu de glasuri porni o clipă, apoi se întinse iar linişte. Vuietul infernal care se ridică din torentul mulţimii te ameţeşte. Un vuiet mugit străbătu sala. Publicul se adunase numeros în şedinţă, grămădit, îndesat. Vuietul mare care se face auzit este al revoltei deslănţuite. Vuietul mulţimii crescu atît de mult, încît se văzu că din nou vor încerca oamenii să treacă spre mori. Se iscă un vuiet de se cutremură văzduhul... Mii de pumni se ridicară ameninţători... mulţimea... urla mînioasă. Se auzea muzică şi vuiet. În sat se stîrnise vuiet şi larmă. Era obişnuita larmă din fiecare după-amiază de sărbătoare. Auzi cum duhurile să îndepărtară cu vuiet groaznic. O, viteji de viţă veche! Auziţi în depărtare Acel vuiet fără nume ce răsună ca o mare?... Sînt bătăile de inimi al întregui neam al nostru. În urmă-ne se clatină un zid de copaci tufoşi, care opreşte vuietul oraşului de a veni pănă la noi. Ziua, fugind de Curtea domnească unde era prea mult vuiet, ea rătăcea... în aleele întunecoase ale grădinei. Toată seara în uietul grădinii m-am gîndit numai la tine. După ce şezu acolo cîteva zile,... obişnuindu-se a trăi în huietul ce înăbuşeşte oraşele, plecă. Îi trebuia mişcare, zgomot, huiet de oraş mare, petrecere. Ca prin vraje, chiar vuietul oborului conteni. În vuietul pieţei abia se putea desluşi ceea ce strigau deodată aceste două femei. În văzduh se ridica vuietul oraşului. Auzi iar vuietul asurzitor al străzei. Se revărsau în răstimpuri huietele oraşului. Obicinuindu-se a trăi în huietul ce înăbuşeşte oraşele, plecă, luînd cu sine calul său. Du-te, de vrei să fii îngropat de viu într-o închisoare... unde nu pătrunde nici vuietul lumei, nici lumina zilei.  Adeseori..., ameţită de vuietul vieţii,... se simţea singură. La vuietul intrărei mele în camară, bătrîna... îmi zise: „Oricine eşti, cred că Dumnezeu te-a trimis”. Auzind cele de pe urmă cuvinte, se opreşte fără vuiet. Nu voi face nici un vuiet. Pentru ca să nu fac huiet în casă, mi-aş face înadins o scară... şi m-aş coborî frumuşel pe furiş din balcon în grădină. Stăi pe canape şi nu face vuiet, că sîntem perduţi. Îmi aruncai torba în spate şi puşca pe umăr şi ieşii tiptil pe uşa din dos, spre a nu face vuiet. huiet Huitul mulţimei urmează pre amăgitori. Toate acestea le făcea întovărăşite de vuiet, cu vorbe de-alde aceste, zise în gura mare: „Da’ bine, astă casă de om era?” Mergeam  ca să nu am vuiet şi să nu mă văd ameninţată că mă vor lua de la şcoală. Să sufăr... toate batjocurile... pentru o blăstămată de slujbă, pentru o bucată de pîne!... Avînd în schimb acasă vecinic huiet! Ca să să facă sfadă, ură şi huit între doi, să iai într-o duminică dimineaţă,... cînd slujeşte preotul în biserică, să rîşneşti grăunţe. Moară, rîşniţă de visezi, e huit, sfadă. Aţă... de găseşti, să nu iei, că-ţi poţi lua boală, junghi sau huit în casă. Îs sătul de huiet! Femeia... le-a spus că are un barbat rău, cînd vine de la crîşmă face huit. Copiii mici, cînd văd bătăi, vuiete, urşi etc., se îmbolnăvesc de spăriet. Veşnic numai huiet auzeau în casa babei. Omul blînd fuge ca racul, cînd dă peste huiet. Vuiet surd să încovoaie pe după dealuri şi să pierde în văi adînci. În răstimpuri depărtate se putea auzi cîte-un treasc singuratec. Trăznetul lui se auzea o clipă săc,... dar, furat în clipa următoare de păduri, trăznetul acela se schimba în vuiete, în ţipete disperate,... trezind din somn pădurile pînă în mari depărtări. Valea s-a umplut cu urlet, cu vuiete şi bubuituri. Medicii cei învăţaţi se feresc cît pot să se arate docţi...; buni şi umani, ei n-au de scop a face vuiet, dar de a face binele şi de a tămădui. Se deschid Camerele, se votează legea împroprietăririi.  Atunci s-ar fi făcut într-adevăr vuiet mult, dar se spărgea de stînca maiestăţii. În orăşelul ăsta, unde bărbaţii şi femeile şi copiii nu au altă petrecere decît bîrfirea fie chiar fără motiv... dar încă avînd motiv... şi ce motiv, Fănică!... Ce vuiet! ce scandal! ce cronică infernală! De abia se liniştise vuietul din jurul corespondenţei dintre domnitor şi vizir, privitor la răscoala de la 3 august 1865. Atît vuiet să făcuse prin oraş, şi dincolo şi dincoace de Dunăre, şi atît de mare i se părea ruşinea ca el să fie acolo şi peştele să se joace teafăr..., încît se hotărîse să-şi încerce norocul. Ţ-am scris îndată ca să cercetezi... această novelă, ai tăcut cu totul. De aceea te rog cercetează de unde au auzit acest vuiet şi dacă merită ca să mi-o scrie aşa de pozitiv cum au făcut-o. Petru... nu avea pănă atunce nici o umbră de prepus asupra necredinţei lor, giudecînd ceste tîmplate ca o urmare firească a vuietelor răspîndite asupra morţii sale. Ofiţerii..., amăgiţi de un huiet răspîndit că Moldova vrea a organiza o armie, porniră din Cracovia şi... apucară drumul spre Moldova. Nici poduri pe Dunăre nu se fac, nici o ameninţare de trecere nu este; în fine nimic din asemeni vuiete nu este esact. Prin postul cel mare se răspîndeşte vuiet printre dascali despre desfiinţarea catiheţilor.  Naţionalitatea romînă ar fi în primejdie, dacă s-ar lăsa mai mult timp să se răspîndească vuietul că domnitorul... ar fi dispus a lăsa vacantă puterea executivă. Răsăritul înspăimîntat tremura numai la vuietul numelui lor. huiet; vuiete.  -et. Furtuna de departe, Vuietînd sosi-ntr-o clipă Şi-a trecut şi munţi şi ape Dărîmînd ce-a-ntîmpinat. În văzduhul cel larg îndîrjitele vînturi Vuietă-ntocmai, asemeni de iuţi şi de tari, şi se luptă. De pe creştet de munţi, cu repede zbucium de valuri Vuietă rîuri şi fierb spumegat, prăvălindu-se-n şesuri. Ades, pe mare, luna-ngîndurată Sub văl de nori alunecă tăcută, Dar marea tot o simte şi, zbătută, Spre dînsa, vuietînd, se-nalţă toată. Nu moare-un voinic ca şi dînsul de suliţi, Ci vuietînd a plecat. Se zguduie cîmpul de urlet; Umed li-e scutul de plîns, şi de lacrimi e umed pămîntul. Vuietă vaiet de guri şi se vaietă vuiet de trîmbiţi. Groaznic cu firea, şi-aprins de-omorîrea iubitului frate Vuietă vorbe: „Ho, ho! Iatacul Amatei şi nuntă Crezi că-i aici?...”. Asprele stînci vuietau îndelung răzbătute de valuri. Zdravăn lovitele piepturi Vuietă groaznic, şi-adese spre tîmple şi-urechi rătăceşte Pumnul. vu -ie-. vúietă. Cele mai vuietoase arii. vu-ie-. vuietoşi, -oase. -os. Aşteptînd Petru, odată aude o vuietură groaznică ce să apropia de el şi simţi cum sub măr să lăsară o mulţime de duhuri. huietură, huitură, uietură huitură vuieturi. -tură. Şi pasărea cîntă suspine – imitîndă Un cîntec de-amor, Ecou-i răspunde cu vocea-i vuindă La plînsu-i de dor. Adîncurile vuinde. vuinzi, -de. Adesea în nopţile calde se culca gol pe malurile lacului,... – ş-atunci natura întreagă, murmurul izvoarelor albe, vuirea mării, măreţia nopţii îl adînceau într-un somn... tare şi fericit. E linişte-n casă. Afară, E rară şi-ntruna mai rară Vuirea – şi somnul m-a prins. Vuiri de vînt, şi freamăte, şi şoapte Descresc şi cresc şi tac pe nesimţite. Şi noaptea, cu urechea pe scoică, depărtat Să tot aud, pe plaja tăcută a visării, Urcînd, urcînd vuirea şi murmurile mării. Pe malurile Seinei, în faeton de gală, Cesarul trece palid, în gînduri adîncit; Al undelor greu vuiet, vuirea în granit A sute d-echipajuri, gîndirea-i n-o înşală. Arme... Iuţi se ciocnesc şi cu zăngăt vuind răscapără  flăcări... Eroul troianic Ştie c-aceşte vuiri sînt semne jurate ale mamei. Deodată prin vuirea de vaiete-n mulţime, Prin miile de glasuri ce-l mustră cu asprime Şi mai presus de zvonul pădurei ce trăsneşte, Un glas din altă lume se-nalţă şi grăieşte. Ş-ajunge spre noapte la castel. O veselă vuire de joc... Ce vine din palat, loveşte-a sa ureche. A lor strigăt şi vuire Pîn-la Ştefan pătrundea, Şi din patul de-amorţire Pe cel leu îl deştepta. huire, uire Dan se simţi trăznit şi afundat în nemărginire. Rîuri de fulgere îl urmăreau, popoare de tunete bătrîne, vuirea nemărginirei ce tremura mişcată. vuiri.  Vîslele ţandări se frîng; se-ntoarce cu dunga spre valuri Vasul, iar  munţii de apă vuiesc în huită cădere. Pe malul vuitelor rîuri,... Doi gemeni stejari îşi înalţă spre ceruri netunsul Creştet. vuiţi, -te.  Apele-atîtor vîltori vuitoare prin vaduri grozave Charon le ţine, luntraşul zbîrlit în vestminte murdare. Merse-n tăcere pe prund spre marea cea mult vuietoare. Văluroasele volburi a mării cea mult vuitoare Urlă izbindu-se-n ţărm.  Şi gîndurile rele voind a le uita Petreceri vuitoare atunce vei căta. Se-nchide cerul: nori s-adun’, Se prind, se sparg şi se răzbun’ Prin codri vuitori. 
    huitor vuietoare Empetrum nigrum vu -i-. vuitori, -oare.  -tor. Vanellus vanellus -(e)ală. Sînt... ostroave care mai înainte n-au fost, ci la începătura acestui veac  s-au făcut din volcani, adecă le-au aruncat focul cel din pămînt de supt mare. Vulcani să cheamă aceli răsuflări de pămînt din care aruncă foc, după cum la muntile Etna şi Vezuvio Materii fiind amestecate unile cu altile, de multi ori aprinzindu-să, pricinuiesc cutremure şi vulcani, cumu-i muntile Etna. Humboldt... au văzut pre acel fără asămănare fenomen al pămîntului, adecă vulcanul înfricoşat de 249 stînjîni înalt. Se minunează fără înspăimîntare de fenomenile acele măreţe a vulcanelor (munţilor văsători de foc). Era să se deschiză un nou vulcan între craterele cele doă, a cărora derîmare au făcut aceste lacuri. sînt doi vulcani, adecă munţi care aruncă foc. Cînd fumegă munţii, vulcanul cînd turbează, Cînd flăcări rotitoare pînă la ceruri zbor,... Al meu suflet te vede în orice meteor. Materiile aprinzătoare din pămînt ce-ş scot focul prin vulcani îndată cum li se întărîtă aprinderea. Lîngă ţărmul de amiazăzi al acestui ostrov, să înformează acuma un nou vulcan (munte focovărsătoriu). Urletul de supt pămînt ne face cunoscut flăcăroasa ivire a vulcanilor. Pe continenturi se însemnează munţii, văile, dealurile,... vulcanele. Unii din munţi aruncă foc şi atunci se  zic vulcani. Detunările cele suppămintene încetează a mai suna, şi din acel vulcan să suia un stîlp foarte înalt de fum avînd la vîrf forma unei ciuperce. În lăuntrul pămîntului adeseori să nasc focuri şi vulcane, care apoi pricinuiesc stirpitoare izbucniri spre suprafaţa pămîntului. Apa...  adunîndu-se în gavanurile prăbuşirilor înformate prin izbucnirea focovărsetorilor vulcanuri. Vulcanul este un munte care varsă flacări şi materii topite ce se numesc lave. Ca un cuptor învăpăiat, fundul pămîntului clocoteşte de focul ce izbucneşte prin vulcani. Poala acestui vulcan este un cîmp roditoriu, cu deal, cu vii, cu grădini şi cu păduri încungiurată. Acel deal de cenuşă precum şi craterul (gura muntelui pe unde iesă focul) se pot vizita atunce cînd vulcanul (muntele aruncătoriu de foc) nu lucrează. Un număr mare de volcanuri (munţi vărsători de foc) fierbe şi fumegă neîncetat. volcan... poate să verse din sînu-i cenuşă şi lavă. Pe continenturi se însemnează munţii, văile, dealurile, şesurile, cîmpiile, vulcanele... ţermurii, istmurile. Unii dintră munţi aruncă foc sau numai fumegă şi se numesc vulcani. Insulile sau ostroavele sînt părţi de uscat ieşit peste faţa apei. Unele s-au iscat... tot atuncea cînd marea s-au tras în hotarăle cuprinse acum... Iarăşi altele s-au urzit prin vulcanele ce se află în fundul mărei. Vulcanii au cauza lor în focul cel nestins ce arde în sînul pămîntului. Focul central... este încă acum destul de tare ca să producă cutremure grozave şi ieşirea vulcanilor.  Munţii carii din sinul lor varsă foc se numesc vulcane. Blestemele s-azvîrlă, precum s-azvîrlă lava Ce-o varsă un vulcan! Munţii din bazalt sînt cei mai noui ieşiţi după urmă (din vulcane). În vecinătatea volcanilor, marea este puţin săpată. Şirul munţilor Apenine... la Neapoli formează pe vulcanul Vezuvio. Văzu cum vulcanii varsă foc şi materii topite din sinul lor. În dreapta, pe-ntuneric, se-nalţ-un negru munte, Vulcanul bătrîn Etna, cu lava stinsă-n frunte. La masă, locantierul ne vorbi despre un vulcan ce s-ar fi aflînd în apropierea satului. La prima privire,... erupţiunea vulcanilor... ar fi în contrazicere, atît cu dezvoltarea treptată a undelor, cît şi cu universalitatea legii ondulaţiunii. Aceste materii sînt aruncate de vulcani şi se cheamă lavă. O pulbere fină de aur se ridică din spatele codrului şi se împrăştie în sus, ca şi cum ar sufla-o gura unui vulcan. Nu focul vulcanelor, ci acel al prigonirilor alungă şi împrăştie neamul omenesc.  Ridicăturile de pămînt din care iese foc şi materie topită (numită lavă) se numesc vulcani. Acest element activ... se aseamănă acţiunii distructive a vulcanilor cari au fost puşi în stare de erupţie de energia ascunsă în adîncurile lor. Soarele coboară după culmile Iezerului şi Păpuşei... De departe par nişte vulcani în erupţie. Thalliu a fost descoperit de William Crookes în 1861 la spectroscop. El l-a găsit în sulful vulcanului din Munţii Lipari. E vorba nu de impetuozitatea vulcanului, ci de lava pedepsitoare, înmormîntînd... capişti ale zbirilor. Obiectele casei, aşa cum le-a surprins lava vulcanului, au fost duse şi depozitate la muzeul din Napoli. Mirtul... revărsa acum valuri grele de parfum, care cotropea locul ca lava fierbinte a unui vulcan. Analiza chimică a arătat că cenuşa provine dintr-un vulcan mediteranean, poate Etna. Un vulcan din sudul Japoniei a aruncat un val de cenuşă la o înălţime de un kilometru. Locuitorii din apropierea vulcanului încă nu au fost evacuaţi. Întocma ca dintr-un vulcan izbucnindu-mi oftarea. Geniul pătrunde orice îmbulzeală socială, cum pătrunde un vulcan coaja pămîntului şi iese la iveală. Gîndirea-i chiparisul Ce nu se vestezeşte... Sau este ca volcanul ce arde în tăcere. Această pasiune este teribilă; este întocmai ca un vulcan, în a căruia inimă geme balaurul de foc şi de văpaie. Duce-m-aş fără-ncetare... Să văd stingerea de soare În adîncul ocean Ş-a lui coamă arzătoare Răsărind ca un volcan. Povestiri de vitejii străbune... înflăcărate de o pasiune puternică, înălţătoare, în care focul clocotea ca într-un vulcan ce aruncă scîntei aprinse. Din nefericirea lui a izbucnit, ca  dintr-un vulcan, lava durerii. Tot ce-a ars într-însul s-a stins azi ca vulcanii. În istorie puterile irezistibile lucrează în ascuns, ca vulcanii de pe fundul mării. Sufletul lui e un vulcan (dacă l-am crede) cu craterul căscat, ci în loc de lavă varsă injure, anateme, calomnii. Ascultă, Suzănică, îi zice el, lăsînd să izbucnească vulcanul ce-i clocotea în sin, fii a mea! Soră-sa Indiana este un volcan ce fumegă. Cît foc în astă ticăloasă inimă! E un vulcan pe care numai moartea îl va stinge! Vulcanul acesta ameninţător a izbucnit în 1789, şi cu ce s-a ales lumea? Eram un tînăr vulcan în plină erupţie literară. Deodată însă izbucni vulcanul războiului şi lumea se cutremură pînă în afunduri. „La lilieci” este o carte modernă nu numai  prin stilul ei neobişnuit, ci şi sub raport tematic, tocmai prin mascarea vulcanului, prin disimularea lui în uscăciunea gestului cotidian. Vulcan activ în activitate Lîngă vulcani în activitate găsim încă un alt fenomen foarte interesant. Numai insula Islanda, avînd 6 vulcani activi, face o mică escepţiune. Acum se află peste tot pămîntul aproape la 500 vulcani activi. Vulcanii activi sînt aşezaţi de-a lungul continentelor şi în insule. Indonezia este formată dintr-un arhipelag de insule vulcanice, situat în centura de foc a Pacificului..., avînd cel puţin 129 de vulcani activi. Vulcan periodic Vulcan stins Acolo se găsesc urmele unui vulcan stîns. În aceştia se află mulţi vulcani stinşi. Asemenea vulcani stinşi îi cunoaştem după dovezile ce ne-au lăsat urmele lor. Aceste dale tăiate cu inegalitate din lava vulcanilor stinşi,... respingea orice vegetare. Se văd mulţi vulcani stinşi pre suprafaţa pămîntului. Vulcani stinşi se găsesc în Carpaţi. Numărul vulcanilor stinşi, în special după pliocen, e foarte mare. Amice, ştii ce vra să zică: a giuca pe un volcan. Ţara dansa pe un vulcan. Răzvrătirea aceasta... n-ar fi putut avea loc dacă nu ar fi stat ţara pe un vulcan gata să facă erupţiune. Parcă totul ar sta pe un vulcan Noi sîntem încă prea aproape de întîmplările care au adus o prăpastie între romînii cei vechi şi noi; sîntem prea aproape de volcan. Cînd sub paşii voştri fierbe un vulcan fără-ncetare, Făr-a mai gîndi la mîne, de plăceri vă îmbătaţi. Anglia,... neputînd suferi să vază lîngă limitele sale un vulcan aprins ce amerinţa să o arză, decretă pierderea lui Napoleon.  Mă vei întreba poate unde-i volcanul?... Unde?... întru culise! Nu lux, nu automobile şi castele, puiule! Astea-s pojghiţa care acopere un vulcan de dureri. Vulcan noroios  glodos Vulcanii noroioşi se găsesc în regiunea caspică caucaziană şi în împrejurimile oraşului Bacu. Sarea predomină... în jurul vulcanilor glodoşi de la Policiori (Buzău) Vulcanii noroioşi au uneori şi o importanţă practică, legată de utilizarea noroaielor, în special a celor sărate, în terapeutica reumatismului. Unele regiuni cu vulcani noroioşi sînt declarate monumente ale naturii. vulcani vulcane vulcanuri volcanuri Să suna în capitala noastră că în judeţul săcuienilor, afară de cutremur, s-a întîmplat o izbucnire vulcanică. Urmările unei puteri grozave, precum cutremurile pămîntului, erupţiile sau izbucnirile vulcanice. Ştiut este cetitorilor noştri formarisirea unui nou ostrov vulcanic (focovărsători) în apropierea Siciliei. În acelaş loc... cu doi ani înainte se arătase o mică insulă ieşind din mare cu un cap de munte vulcanic (vărsător de foc). În patria noastră... se cunoaşte... mulţimea rămăşiţelor vulcanice pe la unii munţi. În lăuntrul pămîntului adeseori să nasc focuri şi vulcane, care apoi pricinuiesc stirpitoare izbucniri spre suprafaţa pămîntului şi care prefac mineraliile în producturi vulcanice. În judeţul Vîlcea, în anul 1834, multe guri volcanice au răsuflat, ieşind flacări de foc şi fum. Desperat de a nu putea... esplica fenomenele vulcanice, s-aruncă în Etna. Locurile vulcanice, la oarecare adîncime, vin în urma acestor trei feluri de pămînturi osebite subt raportul rodniciei lor. Sulful se află prea mult în natură; se găseşte în stare nativă în tărîmurile volcanice. În cutremurile de pămînt, în erupţiile volcanice... apăsarea, ca o forţă permanentă, învinge, în sfîrşit, toate puterile întîmplătoare. Această coaje primitivă, răcindu-se şi strîngîndu-se mai tare, au format rupturi şi hîituri care, împingîndu-se între ele, au produs pre cei întîi munţi şi au silit materiile topite de sub dînsele de a ieşi în faţa pămîntului sub formă de lavă, de bazalt şi de alte petre vulcanice care alcătuiesc straturile secundare. În locurile vulcanice,... straturile calde sînt şi mai apropiete de faţa pămîntului. Salmiac... se află în lacurile vulcanice din Italia. Într-o osebită clasă se cuvin munţii vulcanici ce se află răspîndiţi pe toată faţa pămîntului. Ei aruncă din timp în timp din lăuntrul lor o materie topită şi înfocată, numită lavă. Cînd gazele sparg pămîntul, produc erupţiile vulcanice.  că se sparge pămîntul făcînd o crăpătură mare unde se formează un lac de ape amestecat cu pucioasă şi cu alte minerale vulcanice (precum vedem la Marea Moartă în Palestina). În luna lui fevruarie, anul 1839, a ieşit o grupă de insule vulcanice în oceanul cel mare lîngă Valparezo. Puterea imensă a acestor erupţiuni volcanici poate să împingă apa mărei la o înălţime considerabilă. Piroxenul e negru şi feldspatul e alb. Se găseşte în teranurile vulcanice şi bazaltice. Barca aducea la Samos cenuşă vulcanică de la Nisiro. Cu toate că suprafaţa pămîntului nu înfăţişează decît erupturi ori scuipături vulcanice, locurile, şi cele departe de mare, spre mijlocul Istriei, sînt bine cultivate. În munţii Apenini... există un fenomen volcanic foarte curios de observat. Smirna este supusă la cutremure de pămînt, căci tărîmul este vulcanic. Se formează un con vulcanic în jurul spărturei. Zărandul, deşi nu înfăţişează decît erupţiuni vulcanice, locurile sînt bine cultivate cu grîu de toamnă şi primăveară, porumb, ovăz, alac etc. Cînd o insulă vulcanică... se rîdică din fundul unei mări, o vedem după un număr de ani acoperită de vegetaţiune. Părticelele de piatră şi de lavă pulberizată prin exploziune alcătuiesc cenuşa vulcanică. Din materialul azvîrlit de vulcani, rezultă bombele, lapili şi cenuşa sau tufurile vulcanice. Ambele pietre erau de natură vulcanică. Ne-o zugrăveşte în toată ciudăţenia ei de ţară cu pămîntul vulcanic, fremătînd mereu sub ameninţarea unui cataclism. Este un lac de natură vulcanică. Craterul se află în vîrful unui con, format din materiile vulcanice şi străbătut de un canal, ce face legătură între exterior şi vatra cu magmă. Prin aglomerarea treptată a produselor vulcanice se pot forma... insule în mijlocul oceanelor. Numărul vulcanilor stinşi... e foarte mare. Din această categorie fac parte şi lanţul vulcanic Hărghita – Căliman şi Ţibleş – Gutăi – Ouaş, cum şi alţi vulcani mai mici din Munţii Apuseni. Drumul... trece printre vii cu tufe groase cît copacii, răsărite în pulberea neagră a lavei vulcanice. În interiorul acestor munţi vulcanici se vede... cum s-au aşezat unul peste altul straturile de lavă fierbinte, incandescentă. Ca sursă de carbon pentru aceste bacterii a putut să servească metanul, aflat în atmosferă din erupţiile vulcanice. Vulcanismul submarin   caracterizat prin erupţii vulcanice pe fundurile adînci ale mărilor şi oceanelor, din cari unele ajung pînă la suprafaţă, formînd insule vulcanice. Cenuşa vulcanică, dacă nu e în cantitate prea mare, e un bun îngrăşămînt pentru livezi şi grădini. Unii vulcani submarini se pot ridica deasupra apei, dînd astfel naştere unor insule vulcanice. I. Crişan a descoperit... o placă mică de cenuşă vulcanică. Straniu e faptul că din munţii vulcanici... nu se mai văd decît mici puncte negre. Indonezia este formată dintr-un arhipelag de insule vulcanice, situat în centura de foc a Pacificului (cea mai importantă regiune vulcanică din lume). Rocă vulcanică  Bazaltul e cea mai răspîndită rocă vulcanică. Furia de element orb cu care, fără a şti în genere ce vor, s-au pornit să prăpăstuiască orice statornicire de drepturi, şi faptele la cari s-au dedat, în pornirea lor vulcanică, sînt în adevăr vrednice de toată osînda.  Fiecare creaţie nouă îşi are ca început aceeaşi inspiraţie subconştientă, transcendentală, vulcanică, pe care a avut-o şi primul om, înspăimîntat de văpaia gîndului nou ce i se aprinsese în suflet. Simţul vulcanic îi curbează spatele şi plecat pe vioară o strînge cu pasiune. Sub valurile sensibilităţii sale, uneori vulcanice, alteori molcome şi dulci, simţim răceala concepţiei sale filozofice. Această „excepţie locală” o acceptase el datorită enormului prestigiu intelectual exercitat de vulcanica personalitate a lui Stere. Nu te văd bine. Cu temperamentul ăsta vulcanic al dumitale. Cel care-l apostrofase astfel, înăbuşindu-şi revolta vulcanică, era chiar Mareş. Lui Coşbuc îi lipsea temperamentul vulcanic al lui Goga, „cîntăreţul pătimirii noastre”. Creaţia lui Beethoven... reprezintă dialectica palpitantă a unei vulcanice gîndiri creatoare, jubilatoare şi totodată nemulţumită de sine însăşi. Temperament vulcanic, G. Călinescu se consuma în spectacol public. Pasiunea vulcanică a personajului... era drastic cenzurată şi disecată. vulcanici ce De la vîrfurile munţilor lor, pînă la munţii cei mici de jos,... nimic nu să află alt decît numai mulţimi de lava şi de alte materii vulcaniceşti. vulcaniceşti Între aderenţii vulcanismului sînt: Hutton, Buet şi Humboldt. Manifestările vulcanismului pot avea şi urmări dăunătoare şi urmări favorabile pentru regiunile respective. Vulcanismul se manifestă în prezent în regiunile în care se continuă mişcările scoarţei terestre. Răspîndirea rocilor... este... determinată de acţiunea unor cauze ca: vulcanismul, vîntul, apa, organismele etc. Lirismul lui Duiliu Zamfirescu este... destul de deosebit de acel al lui Delavrancea. Nu mai întîmpinăm aci vulcanismul unui temperament în luptă cu destinul. Vulcanismul poetului e polemic. vulcanişti Din grupul vulcanitelor fac parte: riolitele şi porfirele cuarţifere, trahitele,... bazaltele etc. vulcanite Mai întîlneau încă centenari, cari au servit odată sub steagurile sale şi ale căror povestiri volcanizau înimele nouei generaţiuni. vulcanizez. vulcan1 Unele cauciucuri sintetice pot fi vulcanizate numai prin ridicarea temperaturii, în absenţa agenţilor de vulcanizare. Prin încălzire cu sulf, cauciucul se vulcanizează; după acest proces, cauciucul nu mai este plastic, devine mai elastic şi mai rezistent la rupere decît cel brut şi se numeşte gumă. vulcanizez vulcanizări. Prin vulcanizare cauciucul nu se mai lipeşte şi nu se înmoaie la căldură. Vulcanizarea face cauciucul insensibil la acţiunea intemperiilor, îi măreşte elasticitatea şi rezistenţa şi îl face aproape complet insolubil. Durata vulcanizării şi temperatura la care se execută operaţiunea depind una de alta: cu cît temperatura e mai înaltă, cu atît timpul necesar vulcanizării e mai scurt. Sulful e însă agentul de vulcanizare cel mai des întrebuinţat în practică. Vulcanizarea apare... ca un fenomen complex în care, datorită încălzirii, se produce în primul rînd o înmuiere a cauciucului, în urma degradării lui oxidative. Vulcanizarea cauciucurilor sintetice se face după aceeaşi tehnologie ca a cauciucului natural, însă cu mici modificări, corespunzătoare structurilor moleculare. Prin vulcanizare cauciucul devine insolubil în solvenţii obişnuiţi ai cauciucului nevulcanizat şi îşi păstrează proprietăţile elastice în limite mai largi de temperatură. vulcanizări tratat cu sulfură de carbon sau ether de petroleu şi chlorură de sulfur, vulcanizat, devine mai moale şi mai elastic. Combinînd cauciucul cu sulf în diverse proporţii se obţine produsul numit cauciuc vulcanizat. Cauciucul moale, vulcanizat,... nu mai este solubil în nici un solvent. Datorită elasticităţii, cauciucul vulcanizat îşi poate mări lungimea mai mult decît de zece ori. Formarea structurii spaţiale a cauciucului vulcanizat e considerată ca o consecinţă a apariţiei unor punţi de sulf între moleculele cauciucului. vulcanizaţi -te Se susţine că sulful ori că chlorul ar fi corpul vulcanizator. vulcanizatori oare ător vulcanizaţiuni vulcanocarsturi Pentru noi, vulcanologii,... se impune... crearea unui nou observator. Un turn geodezic... oferă vulcanologilor... posibilitatea de a efectua măsurători de înaltă precizie a deformărilor orizontale ale scoarţei terestre. Totodată, s-au produs cutremure de o intensitate mică, iar vulcanologii apreciază situaţia ca fiind alarmantă. vulcanologi S-au proiectat... asociaţii internaţionale pentru studii geodezice, seismologice, astronomice, meteorologice şi vulcanologice. vulcanologici -ce Studiile de vulcanologie urmăresc prevederea principalelor erupţii vulcanice, descoperirea zonelor în care s-au acumulat substanţe minerale utile ca rezultat al activităţii vulcanice. Mulţi ţin că bazaltul s-au făcut din pămînt vulcănos, dară cei mai mulţi cred almintrelea. Este norocire cu munţii vulcanoşi precum: Etna din Sicilia, Vezuf de la Neapol′..., care răsuflă focurile de pe sub pămînt prin vîrfurile lor. Inima-mi obosită, şi nu de ani, nu încă...; Valuri, criveţe-ntr-însa ca-n vulcanoasă stîncă Izbesc. vulcanoşi, -oase.  La aur, nestimate, ce vulgul le adoră Întocmai c-ai săi idoli, de ai vro aplecare, Destule am cu mine.  Era mai puţin admirată de vulg.  Sufletul tău e capabil să esprime Ce n-ar putea să simţă un vulg vegetător.  A format perfectă republică fără a exercita nici măcar ale sale direpturi asupra vulgului Vulgul nu putea să vază în oamenii simpli ceea ce simţea că e mai presus decît dînsul şi deifică pe poeţi.  Se răspîndise în vulgul Italiii şi al Germaniii superstiţioasa idee că el ar fi în comunicaţie cu spiritele infernale.  Sînt unele idee, pe cari, deşi vulgul le confundă, cată să le distingă o serioasă analisă.  Cu cît guvernul se apără de siluire, cu atît este credincios adevăratei sale nature şi-şi vede de misiunea lui. Atunci nu se reduce şi nu se retrage, după cum se repetă în vulg; ci lucrează... mai puternic.  Tot ce pe vulg şi pe copii înşală, Aceasta-i toată slava ta regală.  Netoţii vulgului profan Lui Hades îi adună mintă.  „Lumea bună” se încuie în casă sau străbate vulgul în trăsuri bogate.  Faţă cu rutina şi neştiinţa vulgului,... îmbunătăţirile restrînse operate la atare epocă n-au putut servi de călăuză binelui general.  O atitudine, poate voluntară, l-a fixat şi mai mult în rituri, din care vulgul e înlăturat.  Trebuie... să ne păzim... a crede că limbile romanice continuă limba vorbită de un singur strat social, vulgul.  Vulgul crede că de cîte ori pune cocoşul trîmbiţa la gură, apelul lui are  aceeaş semnificaţie.  Imaginaţia... este organul prin care oamenii ce se ridică deasupra vulgului văd mişcările fundamentale ale vieţii.  E desigur frumos, dar mai ales măgulitor pentru sentimentul vulgului, să faci uz într-o operă de artă de elemente din cultura etnografică a poporului.  Accesul în clasa superioară le e interzis, o barieră bine stabilită, punctul de demarcaţiune pe care vulgul nu-l poate trece.  Aristofan se adresa poporului simplu, vulgului Considerate în mod eronat ca nişte simple traduceri de fapte curioase şi naive pe gustul vulgului, ele au fost transpuse întotdeauna în toate literaturile Europei.  Dumnezeu... e părintele caritabil... pe care l-a popularizat religia în mintea  vulgului. Are dreptate... cînd ia apărarea lui Voltaire contra vulgului. Cînd nişte răţuşte mai obraznice se dau pe aproape, lebăda ştie repede să le alunge, ferindu-se de amestecul cu vulgul.  vulguri   Romînii cei dîntîi ce au descălicat în Dacia venind din Italia... au venit aci cu limba poporului roman, cu limba vulgară.  În limba vulgară „cristal” înseamnă un corp cu feţele lustruite, dar nu totdeauna transparente.  Îndată ce aceeaşi idee se încerca a ieşi din sfera imaginaţiunii pentru a intra în limbajul vulgar, o vedem menţinîndu-se numai pe giumătate.  Aceasta se numeşte limba vulgară lăsată pentru populaţia provinţelor.  Mă condamni să-ţi vorbesc în limba vulgară a părinţilor mei.  Acolo... se adunau intelectualii..., gustînd un fel de ambrozie, compusă din puţin lapte, puţin „jvarţ” şi puţin zahăr şi numită în limba vulgară „capuţin”.  Scrierea sa..., tradusă de Fauno în limba italiană vulgară, zice despre stremoşii noştri că alergau pe stîncele acoperite cu gheţuri, vînînd fiare.  Este vechie rămăşiţă din graiul vulgar roman.  Nu tot aşa se întîmplă şi cu textele scrise în greaca vulgară.  Au acordat limbii vulgare o demnitate pe care n-o avusese decît limba latină.  (Limba) latină vulgară Limba latină volgare... este muma de toate cele limbi care pe rînd s-au înformat în provinţiile supuse de armele romane.  Mai probabil pare a fi că „ă” şi „î” au existat în limba latină vulgară.  Vocalismul limbei latine vulgare Cuvintele „carte”..., „coardă”, „creştin” sînt mijlocite prin latina vulgară.  Limba... e o formă de evoluţie... a limbii latine vulgare: limba poporului.  „-s” final a dispărut în limba latină vulgară.  Această vulgarizare a limbii latine... a făcut pe unii învăţaţi să susţină, printr-un fel de exagerare, că limbile romanice nu derivă din limba latină „clasică”, ci din limba latină vulgară.  Încă în perioada latinei vulgare apare un fenomen nou, neîntîlnit în latina clasică, muierea unor consoane.  Va propune, prin adoptarea metodei comparative, reconstituirea latinei vulgare.  Pe acest fapt se bazează teoria celebră... a substratului osco-umbrian al latinei vulgare.  Limba romînă este limba latină vulgară.  Nu-i slăbiră coardele”, iarăşi o proverbie de obşte sau vulgare. Avem şi noi un „rò” volgar la „au făcutăro”.  Vom îngriji să ne slujim pe cît vom putea de numirile volgare, ca şi cei fără învăţătură multă să fie în stare d-a găsi ceea ce se cuvine stării lor de sănătate.  O espresiune volgară zice „iute ca o idee”.  Transparinte e un termin vulgar şi în genere întrebuinţat.  „Spiţer”, „spiţerie” vine de la „speziario”, „speziaria”, forme italieneşti vulgare.  Forma reprezintă perfect pe dativul vulgar.  „Apo” ar putea fi identificat şi cu prototipul latin vulgar „aqua”, ilirizat ca rostire.  Clasicismul împărţea cuvintele în nobile şi vulgare şi, bineînţeles, poetice nu erau decît cele dintîi.  În ediţiile sale de texte greceşti vulgare s-a ţinut de tradiţia mss.  Ai învierşunat prin perfide consiliuri nişte imitatori vulgari ce sînt pe lîngă poet ca refletele la raze.  Mintea volgară nu poate să le prevază.  Pe zăpezi, aicea, pe unde n-a atins Picior uman vrodată de muritor vulgar,... Trecem noaptea.  Sufletele vulgare sunt stinse de nenorocire sau cufundate în materialismul unui gros trai bun.  Acea care între poporul vulgar îl deosebea era că, neputînd îndrepta nebuniile oamenilor, le socotea vrednice de rîs.  Am prea vorbit de chipurile mele care nu sînt nici vulgare, nici poporale, dar mă ţin de ele foarte mult. Prin ele am adunat frumoase cîştiguri. Într-astă mohorîre, în portul ăst sălbatec Nu semeni alt în arme decît volgar ostaş.  Nu cutezam a mă coborî în grădinuţa mea, unde nu sînt decît flori plebee, cum le zic eu, şi vulgare cum binevoiaţi a le numi D-voastră.  Una e talentul curtizanului vulgar, alta înfăţişează caracterul formosului spirit cu plată.  Prin cîte peripeţii a trecut ca să se disculpe că nu era un simplu şi vulgar asasin vă las singur să ghiciţi.  Tocmai fiindcă e mai greu să fii nepoliticos în viaţă şi aşa de uşor în literatură, arta e o cursă în care cad sistematic toate spiritele vulgare.  Rîndunea maritimă vulgară.  Fazan vulgar      Spiritul superior nu se poate mai uşor pune în locul celui vulgar.  Relaţii cu altă lume decît acea vulgară de unde venea şi de a cărei atingere se ferise cu orgoliu –  poate o prietină de neam ales, poate un orgoliu. Iţic cel bărbos,... o dată pe săptămînă, ni dădea să alegem din panelul lui plin de miresme între palidul pandişpan cu mirosul boieresc şi vulgara turtă dulce brună..., aromind a piper.  Aritimetica vulgară se slujaşte cu numere hotărîte; algebra sau aritmetica generală nu dă numerilor nici un preţ hotărît.  Durerea şi amarul şi pasiuni vulgare Sînt toate alungate, lipseşte dintre noi.  Aceste idei sînt împlîntate într-însul pentru o misiune superioară înţelegerii noastre vulgare.  Uzul vulgar a confundat şi confundă numele lor.  Costumu-i este îmbrăcămintea vulgară a vînătorilor contimporani cu artistul.  Comparaţiunile lui Duiliu Zamfirescu... ies din cercul comparaţiunilor vulgare.  Nu visătoare în sensul vulgar, ci meditativă, răsfrîntă înlăuntru.    Gherlaş a început să cunoască... o glorie ieftină, vulgară şi lipsită de bani Apoi intrară, vulgare, zgomotele de toate zilele, alungînd umbra coşmarului.  Ce bucurii, în înţelesul curent şi vulgar al acestui cuvînt?  O pendulă de precizie e mai artistică, tocmai fiindcă este mai perfectă, decît un vulgar ceas de buzunar.  Puţin îi pasă dacă va reuşi, în sensul vulgar al cuvîntului.  Strategie vulgară: faci gălăgie în locul unde nu eşti, ca să apari de acolo de unde te afli.  Divizarea vulgară a Charadriidelor în două familii... nu se poate efectua, ba chiar nici nu ar trebui considerate ca subfamilii.  Nu l-au trimis într-un lagăr, ci l-au silit să execute şi o sentinţă, mereu eludată, a tribunalelor romîneşti, „pentru un delict vulgar”.  Cel mai bun lucru e să judeci simplist... şi să aplici regula vulgară; orice ar fi, eu nu-mi trădez prietenul şi învăţătorul. Logaritm vulgar = Acei filosofi nu permitea omului... să facă sacrificie... la zeii infernali în număr sociu, ascunzînd sensul simbolic al fiecăruia de la plebea vulgară.  Ce crimă au săvîrşit pacinicii locuitori ai vecinătăţii, ca să fie deşteptaţi din somn în strigătele birjarilor şi oftările cele monotone şi ascuţite ale amorezilor vulgari,...  neavînd destulă încredere în seducţiile vocei lor, mai iau şi pe alţii de le ajută.  Poate vream să nasc un rege, poate vreun bandit vulgar.  Ceilalţi sînt un dezastru: prost crescuţi, vulgari, plebei în toată puterea cuvîntului.  El a fost astfel povestitor popular, dar nu vulgar, vesel, dar nu batjocoritor, simplu, dar nu monoton.  Directorul regreta că s-a coborît să discute cu un om atît de vulgar.  Ca director a fost cel mai aprig apărător al colegilor săi, străin de cabală şi intrigă, dispreţuitor fin al celor mici şi vulgari.  Numai fiinţele vulgare ca suflet şi inteligenţă mai răsucesc cuţitul în rană cu o sudalmă.  Îmi spuneai că o găseşti vulgară din pricina refuzului ei brutal.  Era ceea ce se numeşte un băiat frumos. Vulgar şi cu mutră de secătură – dar frumos.  Veros, cinic, vulgar, foarte inteligent şi c-o rămăşiţă de cultură... i se iertau toate.  Pasajul din „Satyricon”... ne prezintă... simularea indiferenţei a unui individ vulgar.  Mai bine un vechil vulgar şi hoţ, dar care împarte cu proprietarul unele cîştiguri,... decît un majestuos intendent care îţi prezintă necontenit incontestabile deficite.  Astăzi am vrut să fug, să nu văd această mulţime vulgară.   arogantă şi semidoctă, preţioasă şi vulgară, subtilă în ipocrizie.  Tu nu admiţi c-a putut să întîlnească o femeie neînţelegătoare, cu suflet vulgar? E femeia care a slujit de model gipsului cu forme grele de gutuie, vulgar frumoasă.  Au pe faţă seriozitate liniştită pe care căderea nopţii o pune pînă şi pe cele mai vulgare figuri omeneşti.  Evidenţa vieţei veritabile stă închisă pe figura ei niţel vulgară.  Schiţează cîte un ofiţer mai pîntecos, cu faţa vulgară Ca romanii-n decadenţă, la misterele vulgare, Venerei neruşinate, voi mereu sacrificaţi,... De plăceri vă îmbătaţi.  Limba lui este curată romînească, ferită de cuvinte vulgare şi cît se poate de corectă din punct de vedere gramatical şi sintactic.  Părea ca o noapte neagră de furtune-acoperită, Ochii fulgerau şi vorba-i trezea furia vulgară.  Astăzi rîd şi-şi bat joc, într-un mod atît de vulgar, de suferinţa extremă.  Înnobilat prin nume şi suflet, – egoismul Vulgar, – ca să-l coprindă, – se încerca-n zadar.  Toate citaţiile lui Gherea  sunt, de altfel, vulgare.  Îşi aduce aminte parcă surîzînd de portretul din revistă şi, comparîndu-l, îl găseşte vulgar şi absolut nepotrivit.  Forma voit vulgară pe care o adoptă cotidian acest Mitică Popescu este un simplu mod de apărare a vieţii.  Mînia boierului se dezlănţuie nestăvilită, cu imprecaţiuni şi insulte vulgare.  Ele păreau neîndemînatec desenate, din pricina tiparului de un colorit pestriţ şi vulgar.  Am omis şi numele... cu oarecare rezonanţe vulgare.  Era ceea ce aş putea să numesc o personalitate, dar de moravuri vulgare.  Purtarea lui faţă de Pascalopol era vulgară, prin prea marea exteriorizare a temerilor lui.  Nu agrea cuvintele vulgare şi de aceea făcu o figură jignită.  Pomponescu... nu trecea niciodată în antipatiile sale la gesturi violente şi vulgare.  Feţele lor... sînt şi azi mascate, dar de farduri ieftine şi vulgare.  Cu verva lui incultă şi vulgară, Sabin ar povesti în tot oraşul cele petrecute.  „Bă” este mai vulgar decît „mă”.  Sare în ochi familiaritatea vulgară a preotului.  Ceea ce îi spunea ea era o istorie cam vulgară a unei fete care a păţit apoi exact ceea ce a meritat.  Am avut de luptat cu... succesul, cu hazul pe care-l stîrneau pe scenă, cu trucul vulgar şi efectul ieftin.  Pentru ambii faptul că jocul – considerat vulgar – era tolerat în curţile domneşti şi boiereşti era de natură să le provoace mirarea. Nu e vulgar ce spui?  Nu văd decît nişte ambiţii vulgare.  Albumul oferea, prin regia lui vulgară, cea mai discutabilă notorietate.  El calcă neaşteptat de vulgar, stăruind cu nădejde pe fiecare talpă.  Gîndeşte vulgar şi grijuliu despre sexul ei.  O femeie, cu pălăria tuflită şi cu văpselele prelinse pe obrazul îndestul de bătrîn, chicotea răguşit şi vulgar. Cîteşitrei ciobanii... se înfăţişau vulgar, în glume şi la vorbă.  Presa se ţine prin pitorescul limbajului,... în care se vede influenţa unor părţi din limbajul lui Shakespeare, fără lovitura de aripă care la acesta duce subit de la vulgar la nobil şi pînă la sublim.  Pe întinse partituri, filmul e un hibrid între naiv şi vulgar.  Filozofii reţin un element din concepţia vulgară a lucrurilor.  netede duc toate în mlaştina materialismului vulgar.  Era o epocă fără nici un ideal, dedată unui materialism vulgar şi stagnant.  Concepţia vulgară a universităţii ca o fabrică de diplome este din temelie greşită.  Acest materialism vulgar, pur contemplativ, a fost adoptat ca doctrină filozofică a revoluţiei burgheze din 1789. Capitolele lucrării... îndreptate împotriva materialismului plat, vulgar şi metafizic... au început să apară în 1877.  Această scădere, care nu rareori îl duce la un naturalism vulgar, este compensată, în parte, printr-o atitudine critică neşovăitoare.   Concepţia aceasta, deşi a circulat şi uneori îşi mai face apariţia şi acum, este vulgară, primitivistă.  Mai stranie este acea formă de critică a poeziei împletind reminiscenţe din Roland Barthes, cu elemente de sociologism vulgar.  vulgari, -e Mai presus de slăbiciunile credinţei deşarte, ştia el bine, cît poate el preste vulgaricescul adecă obştescul norod.  vulgariceşti. -icesc. Vulgariceşte. Obşteşte.  -iceşte Roman plin de vulgarisme. Limba latină nu era unitară pretutindeni şi... vulgarismele nu erau repartizate în toate provinciile la fel.  Există numai texte latineşti care conţin vulgarisme.  În limba vorbită şi în scrierile cu vulgarisme e mai puternică tendinţa de trecere a adjectivelor la declinările I şi a II-a.  vulgarisme. Muza nu-şi are timp d-a se ocupa cu vulgarităţile toaletei.  Îşi prefăcea mai ordinar un fel de familiaritate de langagiu care s-apropia mult de vulgaritate.  Vulgarităţile sau creaţiunile hibride ale graiului poporan şi familiar... adesea sînt şi contrarii spiritului limbei naţionale.  Vacs! zise Milescu, vrînd să se scoale. Comăneşteanu se uită la el atît de curios, încît Milescu se simţi jenat de vulgaritatea vacsului său.  O altă literatură, pentru  care risipeam şi ultimul „franc” al cîştigului meu, mă cucerise cu desăvîrşire, contribuind esenţial la desfacerea mea din dezordinea şi vulgaritatea care mă înconjurau.  În „Five o’clock”, barbaria şi vulgaritatea unor mahalagioaice ordinare se desfăşură într-un palat luxos.  Nu va putea scuza niciodată vulgaritatea degradatoare a tonului.  De vulgaritatea consfinţită de obiceiul pămîntului, nici umbră la el, nici urmă – nimic balcanic, nimic ţigănesc.  Ades găsim în versuri nesiguranţă de limbă, expresii flasce şi, mai ales, un amestec de eleganţă şi de vulgaritate.  Te închipui totdeauna numai retrasă, în odăiţa ta de acasă plină de nimicuri frumoase, cu pianul şi cărţile tale, cu flori şi ramuri prin toate colţurile,... străină de toată vulgaritatea vieţii. Radu o priveşte uimit, descoperind acum parcă vulgaritatea ei, cum ai descoperi un nou simptom al unei boale bănuite. Ele au format timp de două decenii producţiunile de delectare ale burghezimei noastre, atingînd adeseaori marginea vulgarităţii Nobleţea e ceva în sine, în afară de frumuseţe,... e o mare calitate, un sublim atribut al vieţii, pe care-l dărîmăm ca nişte imbecili... în oceanul vulgarităţii.  Considerau că asemenea nuduri erau o dovadă evidentă despre vulgarităţile gustului ei.  Îşi dă seama de ignoranţa, de vulgaritatea, de răutatea şi de viciile ce se ascundeau sub o înfăţişare strălucită.  Fără a mînui idei complicate şi expresii rafinate, nu cade niciodată în platitudine şi vulgaritate.  Profesorul de filozofie a avut... o ieşire care mi-a lăsat o urîtă impresie de vulgaritate.  În tot restul vieţii să te faci că nu-i vezi defectele morale, prostia, vulgaritatea.  E de o vulgaritate şi neruşinare nemaipomenită.  Frumoasă, dar cu un foarte uşor aer de vulgaritate.  Se poate vorbi cu prilejul unei schiţe „umoristice” de un „inefabil”, de o „poezie” a mizeriei stilate..., ba chiar şi a vulgarităţii bine dozate.   De reţinut... limbajul natural, viu şi familiar al personajelor, dovedind cunoaşterea limbii populare fără a cădea în vulgaritate.  Muzica uşoară... alunecase pe o pantă de lipsă de originalitate şi de vulgaritate.  Un joc realizat uneori cu seriozitate,... alteori... cu unele îngroşări şi fără ocolirea vulgarităţilor.  E ciudată această nevoie de a împroşca cu vulgarităţi la tot pasul.  Vrînd a sugera vulgaritatea..., spectacolul caută cu insistenţă... detaliile „realiste”.  O atare formă, caracteristică în cel mai înalt grad vorbirii mahalageşti analfabete, susţine, cu brio,... vulgaritatea textului.  Începusem a mă deprinde cu vulgaritatea florilor noastre. O luptă perseverentă trebuie dusă împotriva vulgarităţii în interpretare.  vulgarităţi. La rîndul lor vin scriitorii şi vulgariză ceea ce unii au studiat, ceea ce alţii au descoperit şi practicat. Acesta este concursul mutual ce-şi dau unii altora: învăţaţii cari caută, cultivatorii cari practică şi scriitorii cari propagă lucrurile cele bune La începutul secolului XVI numele „Multany” era de mult vulgarizat în Polonia.  El poate să fie de mare folos ţării noastre, vulgarizînd în Germania poezia romînă.  Această ipoteză... a fost propusă, susţinută şi vulgarizată mai cu seamă de Lamark.  Viaţa modernă cu curentele ei multiple vulgarizează pretutindenea nouile achiziţiuni ale culturei.  Tot timpul veacului al 16-lea este ocupat de lucrările care caută să vulgarizeze principiile ştiinţifice pe baza începuturilor date de Voesale.  A adoptat-o, a naţionalizat-o, vulgarizînd-o.  Sursa lor o constituie lucrări care au vulgarizat opera acestuia.  Îşi îndeplineşte misiunea: propagă, luminează, vulgarizează.  Plugurile perfecţionate au o tendinţă simţitoare a se vulgariza în judeţ.  O vreme, în anumite prefeţe şi studii, s-a vulgarizat într-un chip nepermis ideea interdependenţei dintre scriitor şi societate.  Astronomia a pornit a se vulgariza pînă şi la clasa cea mai de jos a poporului.  O idee mare vulgarizată prin cadriluri.  Stampele lui gravate pe lemn sau pe aramă... au răspîndit arta, fără s-o vulgarizeze, în cele mai modeste case.  Prin eliminarea superfluului... a izbutit să dea acea formă definitivă pe care Codrescu şi Aron Densusianu au vulgarizat-o de ani de zile.  Vulgarizezi într-un chip scandalos critica.  Mîndrii ce nu consimţiseră  niciodată să se înjosească se vulgarizau.  vulgarizez Această propunere n-aş vrea să pară vulgarizantă. vulgarizanţi, -te. -ant   Recenziile gazetăreşti sunt tot atît de puţin „critică” pe cît de puţin vulgarizările ştiinţifice gazetăreşti sunt adevărată „ştiinţă”.  Ea a contribuit mult şi va contribui încă la vulgarizarea ideilor pedagogice ale acestei şcoale.  Revista aceasta a izbutit a rămîne o publicaţie pur ştiinţifică, deopotrivă depărtată de vulgarizarea banală, ca şi de ermetismul ştiinţific de specialitate.  Cultura... nu se mărgineşte la formele civilizaţiei, la binefacerile electricităţii sau la vulgarizarea invenţiunilor ştiinţifice, ci se scoboară pînă la fundul conştiinţelor.  „Revista ştiinţifică” pentru vulgarizarea cunoştinţelor de Ştiinţe naturale şi Fizică... a publicat numeroase articole de botanică.  Vulgarizarea limbajului medical... nu este efectul întîmplării.  Scrierile ştiinţifice, economice, literare şi de vulgarizare abundă şi formează biblioteci întregi.  Ediţii noi de vulgarizare şi critice, monografii şi studii s-au tipărit şi s-au împrăştiat în toate unghiurile lumii civilizate.  Luptînd împotriva vulgarizării şi schematizării. Este necesar să fie evitate tendinţele de vulgarizare.  Grija de a-şi umaniza personajele îl face pe autor să împingă prozaizarea pînă la graniţele vulgarizării. Procesul de vulgarizare a limbii... îşi are corespondenţa poetică.  Această vulgarizare a limbii latine... a făcut pe învăţaţi să susţină, printr-un fel de exagerare, că limbile romanice nu derivă din limba latină „clasică”, ci din limba latină vulgară.  vulgarizări   Mult cultivat prin grădini şi livezi, vulgarizat.  Se crede că un copil nu poate să înţeleagă decît într-o biată formă topită, spălăcită, vulgarizată şi trivializată povestea de vitejie şi de cîrmuire grea.  vulgarizaţi, -te Figuier,... cel mai bun vulgarizator al ştiinţelor naturale, o repetă ca ceva pozitiv.  Că acest vulgarizator al agoniilor tragice ar fi Ienachi Kogălniceanu nu ni dovedeşte nimic.  Ştiri... originale pentru istoria şi geografia noastră nu ne prea aduce Sebastian Munster; ca vulgarizator el nu este însă fără însemnătate.  G. A. Baronzi a fost un vulgarizator productiv ca o uzină.  Vulgarizatorii psihanalizei seamănă cu ereticii inochentişti care din versetul „unde însă păcatul s-a inmulţit, darul a prisosit”... deduc dreptul nu numai la existenţă, ci şi la propăşire şi extindere al păcatului. Ce rol a avut opera formală, adesea anonimă a traducătorilor sau „vulgarizatorilor”.  Vulgarizatorii marxismului aveau convingerea că există o ştiinţă proletară şi una burgheză.  A jucat cu autoritate şi sobrietate, fără exagerări vulgarizatoare.  Să creeze un cadru şi un mod de expunere care să se opună interpretării vulgarizatoare.  Aceasta ar fi deja un punct de vedere asupra omului, o prevenire cu iz sceptic sau cinic, mărginit sau vulgarizator.  Nu se pune... problema, vulgarizator, de a reduce aceste simboluri la realitatea brută.  vulgarizatori, -oare. A tradus Vechiul Testament după Septuaginta şi a confruntat îndeaproape textul cu Vulgata, dar şi cu alte versiuni romîneşti.  vulgate Romulus, revenit în sine din durerea vulnei, a luat armele iar în mînă şi, cugetînd a se opune contra fugarilor, striga tare şi-i îndemna să stea şi să ţie bătaia.  Voia să-şi răzbune pentru vulna sa şi necredinţa inemicului său.  Vulnerile pe care le poţi vedea pe corpurile noastre sînt dovezi că şi noi la bine şi la rău sîntem ai tăi.  Din loviturile primite s-a ales cu mai multe vulnere.  Vulnerile lumei mocnesc şi nu să ştie data cînd vor izbucni. vulne vulnere vulneri Fiind el însuşi vulnerat îndată la începerea asaltului, cetăţenii iarăşi îl respinseră.  El nu ucide nimica, nici nu vulneră fiinţe însufleţite.  Cesaru se-ntoarse,... apucînd cu mîna dreaptă mînerul pumnalului care-l vulnerase.  Brutus vulnerat la mînă de fierul unuia din conjuraţi,... ridica încă în mîna sa sîngerîndă vîrful pumnalului.  Paris îl vulneră atunci de moarte printr-o lovitură de săgeată în călcîiu.  Şerpe, şerpoie, cu puii tăi, Nu înţepa, nu săgeta, nu vulnera.  Mătuşă-mea voia să vulnereze dureros pe Ursula în vanitatea ei.  Nelegiuirea vine din scelerateţe şi dintr-o corumpere întreagă a animei, ea vulnerează simţimintele humanităţei.  Simplu călăreţ, el, atunci, avîndu-se avîntat... înaintea oştirei şi vulnerîndu-se la coapsă, nu s-a retras.  S-a vulnerat cu secera la degitu.  Dacă unul... sare de pe scîndură,... celalt trebuie numaidecît să cadă şi lesne poate să se vulnereze.  După ce se vulnerară ambele părţi, învinseră văcarii lui Numitor. În astă amestecătură de braţe şi de fier, negăsind destul loc pentru loviturile lor, se vulnerară..., împingînd cu sete cornul lui Cesar.  Orice atinge punctele în care se ascunde principiul vital vulnerează individul.  Foarte mulţi socotesc că... o biografie se vulnerează dacă, după apariţia ei, într-un timp dat, ies la iveală noi hîrtii. vulnerez vulner 
    Credinciosul e fericit, aşadar apărat, însă e şi vulnerabil, expus ca un convalescent. Civilizaţiile sunt la fel de vulnerabile ca indivizii, ajunge un pumnal înfipt în spate ca să piară. Viţiurile îi sunt părţile descoperite şi vulnerabile.  N-a făcut apoi decît s-o continue... cu acelaşi romantism vulnerabil.    Defecte reale sau presupuse, celebrităţi vulnerabile, amici şi inamici literari, nimic nu scapă de săgeţile acestui vînător de glume.  Veghile ei prelungi o adînciseră, o subţiaseră, o făcuseră mai vulnerabilă, ca o plantă crescută la lumina lunii.  Sistemul său de gîndire e vulnerabil pe planul ideilor.  N-are nici un scrupul ca să abandoneze pe un om devenit vulnerabil.  Unele din concluziile formulate sînt discutabile ca interpretare, vulnerabile din cauza stilului de gîndire.  Timbrul romanului capătă un plus de gravitate... cînd romancierul sondează cu delicateţe străfundurile unei subiectivităţi vulnerabile.  Nimic mai vulnerabil decît muzica noastră interioară.  Trăieşte  în afara realităţii, vulnerabilă la orice atingere.  Aici e şi terenul cel mai vulnerabil.  Omul,... ca orice fiinţă vulnerabilă, a putut greşi în cutare segment al vieţii. La oamenii iuţi, nelegiuţi şi osîndiţi, locul vulnerabil este o spaimă superstiţioasă. Cunoscînd puntul vulnerabil al fiecăruia, ea nu se da în lături dinaintea oricării batjocure.  Din străvechi, Bucureştii au fost cel mai vulnerabil punct al Munteniei, la îndemîna năvălitorului turc.  Nu e adevărat! strigă Ioanide în gînd, atins într-un punct vulnerabil.  Pentru d-sa nu există puncte vulnerabile de care morala şi cavalerismul fad şi mediocru interzic să te atingi.  Omul şi el înghite să-i spui multe la obraz, dar se cutremură... cînd rişti să atingi punctul... vulnerabil despre care arhitectura esoterică spune că există în orice clădire... şi poate duce într-o  clipită la năruirea edificiului întreg. vulnerabili,- e. Nu le întrebuinţăm la oameni răi de carne (vulnerabilitate), la idropicoşi, la scorbutici etc.  Achile este văzut aici ca simbol şi prim simptom al unei vulnerabilităţi ce se generalizează la poet.  G. Călinescu cunoaşte prea bine vulnerabilitatea firii de artist şi o mărturiseşte.  Există o adevărată teroare a trecerii timpului, a vulnerabilităţii lucrării omeneşti.  Principala ei eroare constă, de fapt, în insistenţa de a dezvălui vulnerabilitatea maiorescianismului în psihologia intimă a criticului şi nu în ideile sale.  Forţa externă o numim corp contondent sau agent vulnerant. vulneranţi, -te Sunătoarea, podbealul şi pătlagina sînt plante vulnerare.  Planta de nutreţ, cultivată uneori ca atare are proprietăţi vulnerare rezolutive.  Cataplasmele de sovîrv alină junghiurile, iar fiertura în ulei are proprietăţi vulnerare.  Frunzele şi tulpinile se utilizează în farmacie... ca anspasmodic, calmant, excitant, emenagog, vermifug, vulnerar, diuretic etc.  vulnerari, -e vulnerări. Se reîntoarse la Sibiu cu mulţi nemţi vulneraţi.  Amazoanele vulnerate... fură bine căutate şi unele îngropate acolo împrejurul locului numit acum Amazonium.  A venit la el prin pîclă, adulmecîndu-i calea, Vidra, căţeluşa lui de vînat, care caută urma cerbilor vulneraţi.  Vulneraţii s-au transportat la ospitale.  vulneraţi -te vulneraţii.  Se dete vulpanul în nişte buiezi, lîngă un slodonic de tufan.    Am oblicit drumul coconului domnesc la o năzuinţă de dragoste şi am pus feciori să prindă vulpanul.  vulpani.  –  -an.
   
    Au întors lui Manea vulparul  Meşteşugul de vulpar e de căutat.  Nu... era el cine ştie ce mare „vulpar”. vulpari.  –  -ar.
   
    
    La curtea Împăratului Verdeş este mare praznic pentru neamul vulpăresc şi ar fi foarte bine să meargă cu toate.  vulpăreşti.
   –   -ăresc.
   
    Oamenii cari îmblă pentru iepuri şi hulpării şi pentru albini pe acest hotar... să-i prindă, să-i aducă aicea la Dumnia  mea  Vulpărie de muiere ca asta nu ţi-au văzut ochii, de cînd eşti! Tîlharii, ziua, stăteau ascunşi în vulpării şi în desimi.  Poteraşii puşcau în găurile vulpăriei.  O poţi vîna la „vulpărie”, la dib, la chemătoare, la vizuină.  hulpărie vulpării.  –  -ărie.
   
    Coarnă vulpăşiţă.  vulpăşiţe.  –  hulpău vulpăi.   -ău.
 Vulpes vulpes Ei în deşertu cerşiră sufletul mieu se între suptu fundul pămîntului, se pridădească-se în mărule armelor, parte vulponilor (vulpilor  , vulpilor  , vulpilor  ) sîntu.  Vulpile viezuini au şi păsările ceriului cuiburi.  Cine va mînca carne de lup... sau de vulpe... post 4 ai.  O vulpe hitleană nemeri de-şi uda coada în apă şi scutura pre foc.  Vulpile făcuse într-însă viedzunii.  Cela ce va întinde laţuri... pentru să vinedze jiganii, lupi sau vulpi..., de să va prileji să să prindză vreun dobitoc dumeasnic şi de va şi muri acolia..., să nu aibă nice o pagubă.  Vulpile viezunii au şi păsările ceriului cuibure.  Hulpile noaptea părţi să le facă Şi dzua pasări să nu le treacă.  Prindeţi noao vulpi mici stricînd viile şi viile noastre înfloresc.  Denaintea leului mai aproape acelea jiganii sta..., precum este... ursul, lupul, hulpea, ciacalul.  S-ar cădea cei vînători să să dumirească că nu este iepure, ce o vulpe  Legînd foc în coadele vulpilor, au ars spicele vrăjmaşilor.  Zise leul: Jup(î)neasă vulpe, cine te-au învăţat să faci aşa?  Blan(ă) pîntece da vulpe  Pre urşi şi pre lupi, nefiind mai mari decît nişte vulpi cu mult, acolo unde le află, acolo le şi îngroapă.  Acoloşi,... zisă notariul, a fi fost om viclean şi îl aseamănă cu vulpile.  Vulturele şi vulpea... au rînduit ca să şează aproape Iepurii, deşchizînd război împotriva vulturilor, au rugat pe vulpi să le fie spre ajutoriu.  Vulpea, ca o jupîneasă,... Ieşise la primblare.  În serbătoarea Ceresei se ardea şi... o vulpe.  Să se găsască carne de vulpe şi, uscîndu-să, să se facă prav.  În munţi sînt: urşi, lupi, vulpi, rîşi.  Vulpea găbui găina cu puii ei.  Se plînge că n-are blana... unei vulpi... Sau vîrtutea unui taur.  Unul, avînd odată furat un pui de vulpe..., a răbdat şi a preferit să moară ca să nu se dea de fur.  Astfel sînt fii ce Jiul naşte... Şi-n vizuine de vulpi se vîr.  În culcuş de vulpe vede Pui de corb nezburători.  Un număr... mare de lupi şi vulpi au fost trofeele primelor două zile ale vînătorii domneşti. Vulpea... vede şi simte cursa întinsă. Unele animale sînt lei; celelalte pot fi cum vor voi: vulpi, papagali.  Observînd un cîne, un lup,... o vulpe nu putem să nu credem că aceste... fiare sînt rude.  Unde-i boul lui cuminte, unde-i vulpea diplomată?  Hoaţa de vulpe a aruncat o mulţime de peşte pe drum. Au simţit vreo vulpe prin împrejur.  Închelbără un rînd de haine... alcătuite din nişte piei de vulpe.  Se vedea cum năvăleau vulpile cu făclii aprinse, legate la coadă, în holdele filistenilor. Nu uita... de corbul Şi de vulpea lui Esop. A venit la dînsa o vulpe.  Activa mult importul..., întroducîndu-se din Rusia blănuri de jder,... vulpe, samur.  Blana din faţă a acestei haine, la preoţi, la dascăli de biserică, este în genere de vulpe.  După urmărirea de vulpe..., vine rîndul pescuitului „din al apei fund”.  Vulpile codane, cu blana împlinită de iarnă, sar sprintene încoace şi-ncolo.  Contomanul e o haină de iarnă rară..., blănit cu blană de oaie, iar pe la gît şi piept are margini de blană de vulpe În tătari... şi-n vulpi... săgeţile tale se duc fermecate.  Vulpea stă lîngă vizuină şi nu se-ndură să meargă la vînat.  Lucru raţional fu... să se prăsască pe acest pămînt... animale sălbatice, ca cerbi, căprioare, vulpi, jderi.  Pieile de urs, de lup, de vulpe... se întrebuinţează cu mult folos.  Vulpi cu paşi de pîslă... părăseau prudenţa şi-şi încercau norocul dînd tîrcoale volierelor.  Vînează reni şi lupi, vulpi roşcate şi vulpi cu guler castaniu.  Trec vulpile toamnei furiş, prin păduri, Roşcate, gălbuie şi sure.  Iarna, femeile purtau ghebe negre sau vinete cu plimbul de piele de vulpe sau de hîrşie neagră de miel.  În jurul gîtului avea blană de vulpe.  M-a întrebat dacă vreau să primesc o piele frumoasă de vulpe.  Vulpile tundrei se deplasează după lemingiii nordului.  Frunzele cad, ca în toamnele trecute, blana de vulpe reapare subt bărbia plină.  Cu rădăcina pisată şi amestecată cu mămăligă se otrăvesc cîinii hoinari, vulpile, bursucii. Vulpile, viezurii, dihorul şi alte animale îşi sapă vizuinele lor în sol. Izbuti să împuşte o vulpe roşcată.  Ţăranul... era obligat să vîneze vulpi, pisici sălbatice şi mistreţi pentru moşier.  Vulpea dă prilej de vînători pasionante, care rămîn neşterse în amintire.  Vulpile, vulpile! Trec vulpile! Înoată de-a curmezişul!  Din autobuz am zărit două vulpi roşcate, cu urechi ascuţite şi ochişori rotunzi. Dădură de o urmă de vulpe plină cu apă de ploaie.  A mers măi-năinte, s-a-ntîlnit cu vulpea.  La mal păştea un bou străjuit de o vulpe.  Iacă-tă vulpanul şi cu vulpea în marginea prelucii, pitiţi după o tufă de păducel. Şerpele, nebăgînd în samă vicleşugul vulpii, se trase în văgăună.  Vulpili o mîncat tărîţăli. Ţîganu n-o vorbit de hulpe.  Să prindem soboli şi rîşi, Să-mpuşcăm vulpi, lupi şi urşi.  Vulpea bătrînă nu să sperie dă cursă.  Vulpea părul îşi schimbă, iar năravul niciodată. Guşa vulpei albă, dar coada ei roşie Şi vulpea cu guşa albă!, Vulpea putere ca leul nu are, dar cu vicleniile ei întrece puterea leului. Vulpea pă spate să-ntinde,    Vulpea păzitor găinilor.  Vulpea, după moarte, dă cojocari are parte.  Unde vulpea nu ajunge, zice că-i ajunge,  Îmbracă pă leu în piele dă vulpe, că unde nu va putea leul, vulpea să biruiască unde să sparge pielea dă lup, cîrpeşte-o cu piele dă vulpe, unde puterea nu ascultă, vulpea ajută  Vulpea unde n-ajunge zice că-i pute  vulpea cînd n-ajunge la găini zice că sînt spînzurate, vulpea cînd n-ajunge la struguri zice că sînt acri,  Vulpea cînd să prinde, să prinde de cîte patru picere.  Vulpea cu făţarnicul pereche din fire. De multe ori clonţul corbului şi al vulturului ochiul vulpei s-au văzut scobind  Vulpea nu se sperie de ăl de să laudă seara, ci de ăl de mînecă dimineaţă  vulpea nu se teme de vînătorul care se laudă seara  Vulpea cît e de vicleană şi de multe ori cade în cursă cu toate picioarele ei.  Păzeşte gîştele cînd vezi că le descîntă vulpea.  În putina cu argăseală se întîlneşte lupul şi vulpea  Vulpea cu cercei,  Vulpea e vicleană, dar mai viclean e cel ce o prinde.  La mîncare lup şi la treabă vulpe, Vulpea găini visează.  Vulpea care doarme nu prinde găini,  Vulpea bătrînă nu se prinde ca păsăruicile mici.  Vulpea, după ce a îmbătrînit, s-a făcut găinăriţă.  A prins vulpea (la) rană, Cînd oi videa Vulpea cu papuci Umblînd după puici  Latră vulpea,   Mînă(-ţi), vulpe, coada!   Ană codană, Cît vreai prin poiană, Dar prin cotecior hai încetişor (Vulpea).   Sus bute, Jos bute, La mijloc coadă de vulpe  Butii peste butii, Sus coadă de vulpi (Trestia) Merge iarna pe poiană Şi-i gătită ca ş-o doamnă (Vulpea).  Lică strigă de la gard S-o păzească de cîni, Că nu se teme de găini (Vulpea).  Îmbrăcată-i ca o doamnă Şi se plimbă prin poiană (Vulpea).  Iese dracul din coteţ Şi nu-l prinde nici c-un preţ (Vulpea).  Prorocii tăi, Israil, ca vulpile în pustiu n-au stătut întru întărire.  Ca o prea vicleană vulpe, cu  amăgele şi vicleşuguri, a isprăvi s-au căznit.  Întocmai ca vulpea ce vede şi simte cursa întinsă, zîmbi cu amărăciune.  Greaca era vicleană ca o vulpe.  Aude ca o vulpe.  Patrioţii! Virtuoşii, ctitori de aşezăminte..., Cu evlavie de vulpe, ca în strane, şed pe locuri Şi aplaudă frenetic.  El umbla neastîmpărat pe la marginea oraşului, ca vulpea împregiurul coteţului.  Cu blîndeţea lui de vulpe, un visternic de colaci Milostenie de pîine şi de brînci dă la săraci.  Golia rămase tot ce era, fire de vulpe şireată şi trădătoare, îmbrăcată în chip de om.  Socru-tău ţi-a dat de ajuns, zise Zenobia cu ochi de vulpe. Zîna Zorilor... are ochi care răpesc minţile, ochi de buhă, faţă de vulpe.  Ca vulpea în pustie petrece.  Fîţîie coada, ca vulpea, în toate părţile  umblă, ca vulpea, cu coada în toate părţile,  Are văz de lup şi auz de vulpe.  Aude ca o vulpe.  Ca vulpea care şi-a ros coada,  Trage cu urechea ca vulpea.  Ce vulpe de om!  Vulpe argintie  de Mosc  =  Vulpes fulva argentata  Nărocul lui s-au tîmplat o blană de hulpe de Mosc neagră, prea bună şi scumpă. Doao blane de vulpe de Moscu, foarte negre şi frumoase, amînduao făcea 40 de pungi de bani. 2 blane de vulpe de Moscu... s-au trimes paşei de la Timişoar(a)  Vulpi de Mosc, de 7: un leu Vulpe polară  albă Vulpes lagopus   Îşi comandă o blană de vulpe albă.  Vulpea preriilor = Vulpes corsac   De-a vulpea Să nu mai tocmim vulpea din pădure; să nu ne mai certăm pe ceea ce nu are nimeni dintre noi.  Vulpea în pădure şi pielea i-o tocmim în tîrg.  Vulpea în pădure şi el îi vinde pielea în tîrg.  Vorba în tîrg şi vulpea în pădure.  Tocmeala în tîrg şi vulpea în pădure.  Socoteala în tîrg Şi vulpea în crîng.  Zmeii, cînd auziră una ca asta, le intră vulpea în sac.  Dîndu-mă jos din căruţă, bag de samă că ea are No. 13. Atunci mi-a intrat vulpea în sac. Socoteam că trebuie neapărat să mi se întîmple vreun neajuns.  Umblaţi cu vulpea-n sac!  Apare deodată-n faţa mea Vasumati, regina, şi cu putere-mi ia Paleta şi penelul, ba vreau să mă şi bată. – Ş-ai prins de coadă vulpea?  Îi mai unsei osia cu vreo cîţiva ochi de vulpe, ca să mă lase în pace.  Are în palmă, să-i scuipe, La ochişori d-ăi de vulpe.  Bătrînii orăşeni sînt mai vulpi şi pe mulţi îi găseşti prefiraţi şi făţarnici.  La chemat trebuie să fii mai vulpe decît vulpea. De ce se lasă să-l poarte de nas o muiere vulpe? Cine va mînca lup sau vulpe sau cîine sau pisică... să se pocăiască.  Aprodzii de divan... cu cabaniţă cu jder şi cu hulpi îmbrăcaţi.  Contăş cu soboli n-au îmbrăcat trii ani, ci numai cu hulpi.  1 tămbar agravanu de postav subţir(e) cu hulpi  Pentru vulp(i) să-i iai ban 14 vulpi 1 leu Thrachii în cap avea vulpi, şi oştea şi cu platoşă şi cu haini pestriţă.  În vremea Radului Mihnea Voievod... ei purtau... cabaniţă cu jder şi cu hulpi.  Se arătă înaintea junelui un arnăut îmbrăcat... cu tătarcă roşie, blănită cu vulpe.  Cine să fie acest blagoslovit creştin încoronat cu căciulă brumărie şi înfăşurat cu contăş de vulpe? Pisicile întocmai se argăsesc ca vulpile.  Comisoaia Ilisafta se întinse în lungul divanului..., strîngînd pe sine scurteica de vulpe.  Sta învălită în strai de vulpe jupîneasa Candachia.  Dă o scurtă de vulpi roşcate ca para focului.  Negustorul, cu tichie de vulpe..., este asimilat cu evreul.  Iarăşi vă  dăruiască Dumnezeu domniilor voastre: Contăşe cu lupi, Caţaveici cu hulpi.  
    Ce folos că eşti frumoasă..., Că-mi eşti vulpe cam şireată, Care-nşală lumea toată.  Sceleraţi mai sînt şi alţii, nu sînt singur berc de coadă. Mai sînt şi alte vulpi infame. Aceste vulpi cu două picioare, care întrec în ipocrizie şi vicleşug pe cele cu patru picioare,... petrec împreună cu servitorii.  Vulpea şireată voia să-ţi dea pe fiică-sa, fiindcă unui socru nu-i poţi cere socoteli aşa de amănunţite asupra epitropiei. Dacă... relaţiile între cele două partide ar fi fost aşa de încordate, se putea să nu fi simţit nimic vulpea fină care era Iordachi Ruset?  Tăcea, sperînd... că o să-i piară de sub ochi vulpea aceea venetică, cu vorbă veninoasă.  Cuscra e vulpe bătrînă şi va şti ea să se ferească.  Principele care vrea să întemeieze un stat va trebui să fie vulpe pentru a evita cursele şi leu pentru a băga groaza în lupi.  Eşti tînăr încă, naiv, ăsta e vulpe bătrînă, îşi face treburile cu dumneata.  Lucrezi muţeşte, hoţomanule, – îl mustră Stănică, amical – eşti vulpe bătrînă, las’ că te ştiu eu.  Trebuie să ştii sigur dacă marele logofăt... e o vulpe cu adevărat.  Avocatul Hîrtopan, bătrîna vulpe naţional-ţărănistă,... trebuia să rămînă conducătorul partidului manist.  Cît ai clipi, vulpea dracului a şi fost în pod.  Raja clavata Fennecus zerda Canis aureus În Moldova, mai mult în partea de sus,... cer hulpea.  Plăteşte..., fără cea mai mică împotrivire, vulpea cerută.  Avusese o vie, numai vulpe şi mischet, la Dealul-Mare.  Vulpe neagră.  Vulpe bătută.   Vulpe roşie bătută  Vulpe roşie. Vulpe seină.  Vulpe neagră bătută.  Poama vulpe este roşietică, foarte dulce şi bună de păstrat.  Unele gospodine culeg, înainte de culesul viei, din speciile cari au bobiţele mai tari, precum sînt strugurii de poamă coarnă, verde, mare, vulpe. Localnicii îi zic „poamă vulpe”.  Struguri vulpe.  Poamă vulpe.  Strugure vulpe.  Poamă hulpe.  Cînd pantele sînt prea repezi, se va asigura micşorarea vitezei lemnelor..., se va arunca pe scoc cenuşe, pămînt ars ori pietriş sau se vor construi piedicile denumite vulpe sau lup.  vulpi vulpe vulpii -pi-e E rea acea vulpeană, ascunsă despoţie, Ce-n planuri şovăite,... Sub mască de credinţă, confrate se preface Şi-ţi sapă... străbunul edifiţiu.  vulpeni, -e.
   –   -ean.
   
    vulpence.
   –   -eancă.
   
    vulpeneşti.
    -esc.
   
    Numai vulpenia ciarlatanilor, pe de o parte, şi innoranţa popolilor, pe de o parte, zic că această desfruntată  meserie este politică. S-au dus zilele voastre, zile de asuprire, De dol..., de nedreptate, de crime, vulpenii..., Căci va domni viaţa şi morţii vor fi vii.  Rudolf, împăratul nemţilor,... căuta prin mijloace viclene să bată pe turci; pentru aceasta întrebuinţa toate vulpeniile.  Nesocotinţa, dispreţul şi vulpenia bătrînilor contra tineretului. vulpeníe. vulpenii.
    -enie.
   
    Începutul lui Mărţişor e vremea cînd în cumpăna firii vulpeşti intra buzna împerecherea.  La vremea asta, neamul vulpesc se află în necontenită mişcare şi frămîntare. Vulpea se opreşte,... cumpăneşte parcă ceva în mintea ei vulpească şi... face cale întoarsă.  În valea hulpască Iacă să-ntîmpla Un hoţ ş-un şoican Calari pi-on cal.  Inorogul,... cu cîneşti cocirituri şi hulpeşti măgulituri, înainte-i i să arătă.  Chir Lupu, -mflat în sine de lauda vulpească, Veni pînă aproape ast nume să citească.  Lupul, umflat în sine de lauda vulpească, Veni pînă aproape, numele să-l citească.  Amîndoi cu ochii vulpeşti care te fură p-ascunsele.  Ochi vulpeşti.  Faţă vulpească.  Un ritor... linguşitor sau mai frumos vulpesc... făcu mare laudă.  Poamă ulpească.  Struguri de poamă vulpească.  Poamă vulpească.  vulpeşti.   -esc.
   
    Îl întrebă..., rîzînd vulpeşă.  Molateca din faţă, cu priviri vulpeşe..., se marghiolea spre noi.  vulpeşi, -e.
    -eş.
   
    Iese înainte, cînd calul se opreşte Şi-ncepe să-i vorbească, nu aspru, ci vulpeşte.  Femeia l-a urmat vulpeşte şi i-a întins pe jos şuba groasă.  -eşte.
   
    vulpicele.
   –   -icică.
   
    Alopecurus pratensis vulpini, -e.
    
    Poamă vulpişoară.  vulpişoare.  –  -işoară. Toţi... veniră de se închinară la dînsul, cu smerenie şi supunere, ba încă şi la cocoana vulpoaica şi la... vulpişori.  vulpişori.
   –   O vulpiţă tînără... cu un cojoc minunat – vrednic de cele bătrîne.  În acel serial actriţa admirabilă e soacra în chip de vulpiţă.  vulpiţe.   -iţă.
    vulpii.
   –   -iu.
   
    Toţi... veniră de se închinară la dînsul... şi la cocoana vulpoaica.  Dacă ai împuşcat acuma o vulpoaică, n-o arunci în sanie, ci o tîrăşti după ea. Ţi-aduce lapte dă vulpoaică.  Făcuse cunoştinţă cu Frusina, fata hangiului din Caracal. Ce vulpoaică de fată!  Vulpoaică roşie. Sorghum halepense Străbătînd un hăţiş de vulpoaică înaltă şi de scaieţi..., m-am împiedicat de un butoi mare, metalic.  Din hăţişul de vulpoaică şi scaieţi, dădurăm peste un fel de islaz.  vulpoaice.  –  -oaică.
   
    vulpoi.  –    ,  -oaie.
   
    Ei în deşertu cerşiră sufletul, se miu între suptu fundul pămîntului, se pridădească-se în mărule armelor, parte vulponilor sîntu.  Ei... cerşiră sufletul mieu... se pridădească-se în mărule armelor, parte vulponilor  sîntu.  Un vulpoi, coprins de boală, La putere foarte prost..., Făcu plan ca să vorbească.  Tiii!... Ce frumoasă caţaveică am să fac nevestii mele din blana istui vulpoi.  Vulpoiul... peri ca o nălucă.  Vulpoiul fugea pe cărarea lui, cu coada tîrîş.  Un vulpoi... nu-i decît un fecior de împărat... blestemat să aibă această înfăţişare.  Un cogeamitea vulpoi... a ţîşnit cu coada fuştei.  La grumazul vulpoiului, ca un colier, zace laţul înţepenit într-un nod.  Pot fi şi vulpoi şi leu.  Se sfătuiră, se tocmiră şi rămase vulpoiul la lup slugă fără sîmbrie.  Într-o zî să adunasă toţi vulpoii şî vulpile cu căţălandrii lor la vulpea ha bătrînă.  Poziţie conturată precis, cu creionul albastru, drept în mijlocul paginii întîi a „Opiniei”, desfăcută sub nasul de vulpoi al lui Androne.  Mă sfredeli cu privirea lui de vulpoi.  Îl găsise francezul tocmai pe vulpoiul de Enăchiţă pentru a face astfel de destăinuiri diplomatice! Petru Aron iese din ascunzătoare, momit de cîţiva boieri, vulpoi bătrîni, cu chip că iarăşi îl vor domn.  Vorbea şi chefuia cu Tuslaru, într-adins, ca să facă în ciudă lui Vartolomei, care îl ruşinase pe dînsul, om în toată firea şi bătrîn vulpoi.  Plecau indignaţi de zgîrcenia bătrînului vulpoi viclean şi avar.  Vulpoii şi viclenii se prefac Că n-ar pricepe pricina de boală Care-a-mbrîncit ţăranii cu furcile-n răscoală.  Cristofovici, ca un hîtru şi vulpoi bătrîn ce se afla, îl minte.  Sorghum halepense În cutare parte creştea mai demult trifoi în patru foi, în altă parte se făcea odată vulpoi mare, din care el rupea cîte-un spic.  Coasele scrîşniră amarnic. Ghizdeiul, iarba oilor, ovăzul sălbatec,... vulpoiul cădeau fulgerate şi pămîntul rămînea ras în urma coaselor.  vulpoi. -oi.
   
    Morariu meştir mari,... C-on cojoc hulpos, Cu cuşma-ntoarsă pă dos.  vulpoşi, -oase.   -os.
   
    vulpuiesc.
   –    +   -ui.
   
    vulpuiri.
   –   Vultul teu ziceam că poate Oricînd să-mi dea ajutoriu, Să-mi însufle întru toate Spirit viu, recoritoriu. vultan sur, vultan cu capul alb,  hultan de piatră,  hultan de piatră cu grumazul gol,  hultan alb, vîltan roşu cu capul alb, Gyps fulvus .  hultan de piatră, Aquila chrysaëtos .  Aquila heliaca Vînătorul soarbe-n cale-i recoreala dimineţii, ... Admirînd în umbra caldă florile de prin poiene Şi pîraie cristaline şi vultani cu mîndre pene.  Vulturul se mai numeşte de cătră poporul romîn din Bucovina şi... hultan şi ultan. Vîltanii pîndesc bine împrejurul turmelor de oi şi cu deosebire asupra mieilor. Nu mai scapi de sîngeroasa moarte,... Pe-aici au să te sfîşie vultanii. O săgeată străbate prin aer. E un vultan. La amiază ne dau ocol găile cu aripi zimţate, hultani semeţi, pajure heraldice. A doua zi... au apărut stoluri de vîltani deasupra numiţilor munţi. Din ţară în ţară, pe-nalte meleaguri, vultanul cel liber e-nzbor. Îl ciugulesc ziua corbii şi hultanii. Au pierit şi vultanii. Au rămas ulii, ereţii.  Ciobanii miei, Ia s-aveţi grijă dă oi, Că mi-s mieii mititei Şi fură vîlcan din ei. Sara, şi-a chemat hultanii... şi cioarele şi toate lighioanele zburătoare şi le-a dat în samă ce era de făcut.  Avea un vrav de paseri dinainte şi ospăta dintr-însele cu lăcomie, ca un vultan hămisit. Stepan o pîndea şi găsind prilej se aruncă asupra căţeluşei ca un vultan pe o găină. Să repede ca un vultan, nu-i aşa?  Vultan negru   brun, pleşuv, de cîmp Aegypius monachus Vultan de miei  Gypaetus barbatus aureus  Voi îi cunoaşteţi bine, vitejii mei oşteni, Voi, pardoşi de la Lipneţ, vultani din Războieni.  Ramură de busuioc, Meneşte-mă cu noroc... Să mor între voinici, Împărţind groaza-n duşmani, Mii de leşuri de vultani.  vultani.  –  Un vultanaş dădu un strigăt prelung... şi se opri în vîrful stejarului celui bătrîn. 
    vultanaşi.
   –   -aş.
   
    vultore -ă vultur mohorît,  vultur pleşuv, vultur de piatră, vultur cu cap alb,  vultur alb,  vultur mare,  vultur de gîşte, vultur sur,  vultur de stîncă, vultur negru, vultur gulerat,  vultur pleşuv roşu, vultur dobrogean, vultur pleşuv sur,  vultur pleşuv cenuşiu,  vultur pleşuv cu cap alb,  , vultur cu gîtul gol,  vultur golaş,  vultur vînăt,  Gyps fulvus  vultur sur, vultur negru, vultur de cîmp, vultur cenuşiu,  vultur pleşuv,   vultur pleşuv negru,  vultur pleşuv brun,  vultur brun,  , vultur călugăresc   Aegypius monachus vultur pescăresc,  vultur codalb,  vultur de mare,  vultur cu coadă albă, vultur de apă,  vultur de gîşte,  Haliaëtus albicilla vultur regal,   vulturul stîncilor,  vultur de piatră, vultur de creste,  vultur mare,  vultur gălbui,  vîltur de jgheab,  Aquila chrysaëtos vultur pleşuv alb,  vultur pleşuv mic,  vultur egiptean, vultur mic, vultur alb,  Neophron percnopterus  vultur de iepuri,  vultur iepurar,   vultur ţipător mic,   vîltur negru,   hultur şerpar,  Aquila pomarina Noi-se-va ca vulturului (vălturului  a voltu<ru>lui  hultur  ) tirereaţele tale. Cine va mînca carne de lup... sau de vultur... post 4 ai. Am purtat pre voi în arepile vulturului. Văzu un vultur desupra lui... de-ş tinsese arepile, de-l umbria.   Mai bine vrea goni văltur.  Mulţi pun şi arepi tocmite de pene de hultur sau de alte pasări mare.  I să dederă 2 aripi de hultur mare. Un vultur acoperi cuibul său.  Puii vulturului la înălţime zburară.  Au văzut pre un hultur frumos  Aceasta n-ar fi fost de nu s-ar fi împănat sigeata cu penele vulturului.  Vulturul va face o zburare peste o turmă de capete rase  Vulturi de ai locului... au în cuiburile lor pui tineri.  Trecu un vultur şi-şi scăpă oul în braţile meli.  Vulturul, silit de foame, Împregiur pretutindene zboară.  Au poruncit să prinză patru pui de vulture Iepurii, deşchizînd războiu împotriva vulturilor, au rugat pe vulpi să le fie spre ajutoriu. Vulturul mîndru din nalta sa privire Parcă ar zice lumii...: Pămîntul mi-este leagăn, dar lăcuiesc în cer. Toate lucrurile vestesc bunătatea, dragostea şi sfinţenia Ziditorului,... de la viermuleţul care să tîrăşte în pulbere, pînă la vulturul care zboară falnic.  Vulturului place zborul pe-a fortunilor aripe.  Un vultur negru şi foarte mare... pluti cîtva timp în aer. Unii zic că Remus într-adevăr a văzut vulturii şi că Romul a minţit.   Vulturul aleasă pre care gîndiţi domn? Pre ciof!   Boierii nostri... ţineau prin curţi şi în casă cîni, lupi, urşi, vulturi, corbi.   Niciodată mîndru vultur... De o prad-aşa bogată încă nu s-a-ndestulat.  Pe cer un vultur mare... Se vedea plutind cu fală.  Un vultur cu durere ţipa p-un colţ de stîncă.   Omul... vede unele lucruri cu inteligenţa sa mai bine decît vulturul,... care are ochii de o putere şi o pătrundere extraordinară.  Aşa cîntă poetul viaţa unui popor de vînători, care, în singurătăţile muntoase ale Alpilor, trăieşte de secoli pîndind vulturul şi căpriţa pe piscuri fără urme.   Vulturii porniţi la ceruri pîn-la ramuri nu ajung. Nasul i se coroiază ca ciocul vulturului.  Pe drum văzu un vultur. Iepurii se vînau... cu ajutoriul... vulturilor.  Vulturul se mai numeşte de cătră poporul romîn din Bucovina şi... ultur. Ţipa... ca un pui în ghiarele vulturului.  Mă uit la vulturul din zare Cum zboară puternic şi lin.  Vulturul simte că-i pierdut, că puterile îl părăsesc.   Zeul e adorat pe munţii înalţi, în singurătatea unde numai vulturii, iar nu oamenii, mai pot urca.  L-a auzit cîntînd din frunză... L-au mai auzit şi brazii şi vulturii.  Priveam în slavă rotirea vulturilor deasupra negrelor prăpăstii.  Vulturii se roteau cu neobosită măreţie.  Vulpea... şi-a înfipt colţii în gîtul vulturului de l-a omorît.  Ea să-ţi ofere batjocură, în loc de favoare. Să te ruşineze ca pe vultur prins.   Omul... venea cu arcul descordat, aducînd doar un vultur săgetat din văzduh.   Simţirea răzbunării îmi încleşta inima ca o ghiară de vultur.   Pe cer, vulturul negru virează Stînd pe loc.  Respiram din plin aerul înviorător de munte, privind..., cu palma straşină la ochi, cum vulturii pluteau deasupra noastră. Din cerul albastru au ieşit doi vulturi, negri soli ai nopţii din depărtare.  Vulturul este ca şi şarpele o vietate recunoscătoare faţă de om.   Vulturii treceau... deasupra noastră.  Un apus roşu compune o aureolă de sînge vechiului castel de regi şi de vulturi.  Vulturii şi pajurile acelor părţi munteneşti erau mai mici decît cutezătorii condori ai altor munţi mai falnici.  Pe umeri simt crescînd aripi De vultur, nu aripi de înger.  Se odihnea ca o furnică pe un ou de vultur.   Ceea ce se deschidea în faţa lui nu putea să fie decît marea..., ale cărei ţărmuri îndepărtate nu le zăreşte decît vulturul.  Un loc sălbatic cu mine de sare şi aur, undeva prin munţi înalţi, unde numai vulturii urcau.   În partea muntoasă a ţării noastre trăiesc vulturii.  Se lăsară din văzduh cinci vulturi.  Vulturii merg prin zăpadă pe picioare,... iar găinile zboară pe cer cu aripi de-un metru.   Viaţa de pustnic E viaţa vulturului.  O negură de vulturi se arătă împregiurul corabiilor.   Vulturul... mi-a furat nevestica.  La Cîmp rourat,... Mi-se bat Doi pui de vulturi.   Au vînat un vultur sur.   A zburat vulturu cu el, s-a suit în slava ceriului.  Un... vultur şi-un biet erete văzură un iepure.   Să prinzi un vultur viu şi să-l înjunghii cu trestia.  Lăutari lui, Păsările codrului; Şi nuntaşî lui, Vulturi din cer.  Lăutarii Cine-mi sînt? Vulturii, Ce zboară-n vînt.  Nu-i hultur cu şerpe-n gură, Şi-i călău cu ştreangu-n mînă.  Dacă cocoarele, vulturii şi alte păsări răpitoare într-un şireag pe sus zburînd spînzură, apoi nu este departe furtuna.   Semne de vînt...: Cînd... vulturii şi alte păseri răpitoare se desprind din şireag şi spînzură în văzduh.  Cînd s-a născut, l-a scăldat în sînge... de vultur... să se înalţe.  De se roteşte vulturul deasupra satului, cere carne.   Ochii vulturului să-i strîngi şi să-i porţi cu cinste... şi foarte bine să-i păzeşti, că cinstit vei fi de toţi.  Cînd vin toamna mulţi vulturi şi stau pe jos, are să cadă iarnă grea. Oriunde va fi stîrvul, acolo se vor aduna vulturii, De multe ori clonţul corbului şi a vulturului ochiul vulpei s-au văzut scobind.   Vulturul după muşte nicicum aleargă vulturul muşte nu vînează, Gîndacul nicicum moşaşte pă vultur cînd naşte,  Pitulicea la luptă să nu cheme pă vultur.  Vulturul, cînd îi tai penele, rămîne dă batjocură.  Pă vultur înveţi să zboare?  Vulturul de aripi smuls Nu mai poate zbura-n sus.   Alţi ochi are vulturul Ş-alţi ochi are fluturul.  Ca vălturul coperi cuibul său şi spre puii săi... tinse arepile sale şi... luo-i în umărul său.  Ca un vultur va porni şi va întinde mînile lui preste Moav.  L-aceste vorbe, ca  În sus şi în jos aleargă, ca vîlturii zburători. El căta să-şi rădice un cuib central, de unde să poată veghea în toate părţile, ca vulturul ce de pe verful stîncei pîndeşte.  N-aţi scăpat, oi să mă răped ca un vultur de sus, de pe stîncă.  Îmi tîrăsc soarta ca un vultur Ce îşi tîrăşte aripa frîntă. Un voinic cu ochi de vultur lunga vale o măsoară.  Ce vă este, zise Zaharia, sărind ca un vultur între dînşii.  Nasul îi era cam adus, ca de vultur. Voi ce-aţi despicat natura c-o privire de vultur,... Voi puteţi a mă-nţelege. Poate-i tresări odată Cînd voi fi pierit pe o stîncă Singuratec ca un vultur.  Are ochi de vultur.  . Mihai, urmărind cu privirea lui de vultur luptele,... venea să-şi răscumpere de la păgîni domnia şi ţara.  Ia-ţi, ca un vultur, zborul în ţările senine. Nu se înalţă în adîncul văzduhului ca vulturii.  Eram bărbatul care-n singurătăţi petrece, Ca vulturul pleşuv pitit în stînca rece. Are priviri de vultur şi de demon.  Stindardul cel mare răsărea deasupra convoiului ca un mare vultur cu aripile pictate. Cu ochii lor de vulturi i-au văzut.  Cîntă, mîndră, trăgănat,... Că-s trei cai de furat..., Cu ochi iuţi ca fulgerul, La goană ca vulturul, De-ţi înalţă sufletul!  Cugeţi că Cujbean cu ochii lui de vultur nu vede aceasta?  Moşul traiul ş-a nimerit Şi ca vultur-a-ntinerit, Vede ca vulturu.  Vultur bărbos  cu barbă, de miei, negru, auriu, bălan vulturul mieilor =  Gypaetus barbatus aureus   Vultur pescar  pescăresc, de peşte   vulturul peştilor =    Pandion haliaëtus . Vultur şerpar  vîltur cu coada lungă Circaetus gallicus  Vultur ţipător mare  vîltur negru    Aquila clanga   Vultur imperial =  Aquila heliaca   Vultur porumbar =   (Hieraëtus pennatus).  Cine va mînca corb sau cioară... sau vîltur... să aibă pocaania şi metanii 100 de zioa. Oricine va mînca... pasere, cumu-i vulturul sau alte paseri ce nu să mănîncă,... de va fi preot, să fie lepădat de preoţie  Nu se vor mînca... vulturul şi gripsorul. hultur A! Unde e acuma puternica mărire Din vremea... Cînd vulturul Daciei, cu fruntea-ncoronată Şi duhul răzbunărei cu manta-i sîngerată, Da semnul biruinţei şi calea ne-arăta!  Ochiul vulturului bătrîn clipeşte încă... Vărsa văpăi, mă frigea privirea lui.  Mari biruinţe făgăduiesc... celuia ce-i este în steag vultur zburător Călărimea, luînd iarăşi vulturul lor, îl duc în curţile lui Romil. Am văzut formîndu-se miliţia romînă şi vulturul roman întinzînd aripile sale peste steagurile romîneşti. Înlăuntru se cîrmuia după legile constituţiei romane, iar de vrăjmaşi de pe dinafară trebuia să se-apere cu spaima vulturilor romani. Acolo am văzut... şi multe steaguri leşăşti, italieneşti, franţuzeşti precum şi vro cîteva vulturi de a lui Napoleon.  Mă rog... de a mi să da... slobozenie de la cinstita Marea dvornicie sloboda voie: semnu vulturului rumînesc înaintea aceştii fabrici  Nerva Ulpiu Traian... cu braţ puternic rădică vînta vulturului roman lăsată de anticesorii săi în picioarele barbarilor. Cu vulturul cel de aur Căuta să facă pace. Puşcaşi aleşi sub trei steaguri, unul cu vulturul negru şi cu mănuchiul de argint, altul cu vulturul alb cu mănuchiul tot de argint şi al treilea, după obiceiul lor, năvălesc cu căpetenia lor.  Tresare sînul de bucurie..., Găsind vulturii ce şi-a pierdut.  Străinii, confundînd familia princiară cu însăşi ţara, puneau acele arabităţi, proprie neamului basarabesc, în locul vulturului muntean şi al zîmbrului moldovean. Originalul e scris pe hîrtie gălbuie..., avînd semn de fabrică un vultur cu doă capete. Sigilul domnesc... prezintă la mijloc pe vulturul muntenesc cu crucea în cioc. Dasupra... se vedea săpat, într-o firidă, vulturul ţărei. Şi-n creasta coifului înalt Prin vulturi vîntul viu vuia. Lipsesc vulturii, zise fata, unul trebuie să fie pe aici, pe aproape, într-o biserică. Rămaseră numai imensele căzărmi, cu vulturul bicefal, cu titlurile nemţeşti..., spre care se uită cu ură ochii „patrioţilor” noului regat.  În ceasul cînd vîntul morţii rupe pînza steagului,... vulturul suliţei nu-l poate apleca. Desigur că-i părea foarte rău de nevoia în care se afla de a  pune... pecetea vulturului împărătesc cu inscripţia latină. Echipajul împăratului e negru cu vulturi de argint pe felinare. Îi e peste mînă să treacă din altar pe papura cu vultur din mijlocul incintei. Padişahul îi împinsese un steag cu vultur pe el, pictat de o mînă meşteră. Histria avea ca stemă un vultur cu peştele în gheare.  Opera de cîştigare a „barbarilor” pentru cultură începe abia cînd Roma îşi întinse vulturii în aceste părţi. S-a găsit... un splendid coif de paradă împodobit cu un vultur de bronz. În chenarul de piatră sculptată ce înconjură uşa de intrare se vede vulturul cu două capete, stema Cantacuzinilor. La loc de cinste stă vulturul bicefal. Înşişi vulturii Romei se temeau a înfrunta Oltul. Pe ţermii Dunării vulturul muntean şi zîmbrul moldovean cutezau a înfrunta semiluna otomană.  Şi zimbrul de la Schee şi zimbrul din Mirceşti Se duc să ia în coarne pe vulturii leşeşti.  vulturul Domnului,  Direcţiunea sa... se împarte în două ramuri cari se îndreaptă spre ecuator printre constelaţiunele lira, vulturul... şi se reîntrunesc în emisfera australă.  Constelaţiunile vulturul şi vizitiul, cu steaua Capra, sînt constelaţiuni în legătură de-a dreptul cu Zevs. vultúr.  vulturi.       vîltúr, vulturi Unde leul vultureşte şi vulturul leuieşte, prepeliţa ce va iepuri şi iepurile ce să va prepeliţi?   Cu cuţitu l-oi înţepa, cu hulturul l-oi hultura.  Cu vulturul i-oi vultura.  
   –   vulturez.  – Şi:  vulturesc)  Loc în rai, tăicuţă, n-ai, C-ai fost foarte vulturari, Ce-ai văzut nu mai lăsai. vulturari, -e.   -ar.
   
    Vultur, vulturaş! Du-te de adă două picături de lapte, una rece şi una caldă. Din crengile sfinte de acacia se înălţau vulturaşi, plutind sub soare. Cele 8-9 nume aflate în literatura noastră pentru acest vulturaş sînt toate fabricate. Vulturi, vulturaşii mei! Udaţi-vă aripile!  Vulturaş cu şearpe-n gură, Deasupra de curmătură, În zbor, parcă, se rotea. Spurcat vis c-am visat: Hulturaş cu şerpe-n gură. Unde-ţi aveam nişte ochi de vulturaş, care-mproşcau în trus-patru părţi a lumii.  Vulturaş cu oglindă = Hieraëtus pennatus    Vulturaş negru  negru mic, ţipător mic =  Aquila pomarina Vulturaş negru mare =  Aquila clanga Vulturaş pleşuv alb  ţipător mic Neophron percnopterus  Vin pe drumuri juni ostaşi, Dorobanţi şi călăraşi, Ageri, neaoşi vulturaşi. vulturaşi.   -aş.
   
     Căzînd vultureii cei micuţi,... cu cîtă bucurie i-au aşteptat vulpea!  Deprinde vulturelul să zboare în văzduh Vulturi, vultureii mei! Udaţi-mi mie limba ca să prind eu la putere.    Zice-n lauda mare Cum că-n turmă are... Nişte berbecei Ca şi vulturei!   Ioan Iorgovan, Braţ de buzdugan, Ca un căluşel, Ca şi-un vulturel..., Se preumbla Şi se fasolea. Cel pe calul muced răsteşte vulturel: „Aşa să trăiesc! Astăzi îngrop suliţa-n el!” Aquila heliaca   vulturei.
      -el.
     M-am întrebat pe mine însumi dacă aripele vultureşti, răpindu-mă în spaţiu, nu m-ar duce şi m-ar rătăci prin nouri?  Un om care are o căutătură foarte selbatică, care se uită ca şi cînd ar voi să te soarbă într-o lingură de apă se zice că are... o căutătură vulturească.  Vulturească fantazie V-a creat şi întreite facultăţi de poezie. Am găsit o imagine plastică a unui Eminescu tînăr, cu ochii vultureşti avîntaţi spre nălucirea unui vis aprig.  Vulturescu marş al cavaleriii romîneşti în Ungaria la 1919. I-am bravat dispreţul din ochi cu privirea mea vulturească.  Noi singuri pleoapa-ţi lăsarăm, iubite, pe-ochii tăi vultureşti.  Venise să-mi ceară un împrumut, cu ifosul lui demn şi vulturesc.  Citeşte revistele şi cu un ochi vulturesc intuieşte într-o semnătură revelaţia unei cariere scriitoriceşti.  Îşi îndreaptă spatele... şi îşi roti o privire ce se vroia vulturească prin sală. Are căutătura vulturească.   Are mustăţi roşcovane... Dumitrache şi nas mare, vulturesc.  Înăuntrul copertei, în stînga, era fotografia altcuiva,... cu faţa prelungă, osoasă, cu nasul vulturesc, cu sprîncenele grele.  Ochii vii..., gura marcată de senzualitate..., nasul puternic, vulturesc ori înroşit de belşugul vinului. vultureşti.
    -esc.
   
    Invaziunea... trebuia... să se fi operat... vultureşte, de pe munte în gios. Cel viteaz... Sta, privind spre resărit. Numai ochii sei mişca, Vultureşte-i alerga Pe cea zare cenuşie. Briar... Încalecă pe-un bivol... Şi pleacă vultureşte.   Visul său se-nfiripează şi se-ntinde vultureşte. Se avîntă vultureşte.   Se frămînta cu puterile cereşti şi le răpunea planînd liniştit, vultureşte. Inginerii trebuiau să cuprinză vultureşte cu privirile întinderea, înainte de a începe lucrarea.   Şi punea un comănac Şi-ncăleca voiniceşte Şi purcedea vultureşte. -eşte.
   
    Hieracium pilosella   Hieracium aurantiacum   Hieracium caespitosum Hieracium hoppeanum Hieracium lachenalii Hieracium petraeum Garofiţele... înveselesc umbra cu florile lor roşietice, ca şi cîte o vulturică cu florile mai mult portocalii.  Vulturica... se foloseşte contra diareilor cronice, pietrei şi nisipului la rinichi.  vulturici. -ică.
   
    Nu mult după aceasta a murit vulturiţa şi au remas puii singuri.  Să-mi faci şi o vulturiţă, căci mi s-a urît singur aci, numai cu cioroii.  Aquila heliaca   vulturiţe 
    -iţă 
    Lele cu ochi vulturii, Lasă juncii la lupii Şi te dă cu voinicii. A fost unul din contimpuranii cei mai frumoşi şi totodată simpatici. Statură mijlocie, frunte frumoasă, boltită,... nas vulturiu, ochi albaştrii. vulturii 
    -iu 
    Pe copaciul din protivă vulturoaica stă de streajă. Într-o zi se ţinu vulturoaica după dînsul să vază unde tot vine el.  Vedeau cînd venea vulturoaica de se aşeza pe cuib. Vulturul s-a ridicat pînă  în fundul cerurilor, întinerit şi însoţit de o vulturoaică mîndră.  În alt caz, pajura e vulturoaică şi voinicul îi pune pe spinare „nouă burdufe de bivoli pline de cenuşă”.  Vulturoaica ţinea în gheare un viţel de doi ani.  Aquila heliaca   vulturoaice 
    -oaică 
   
    Se rătăceşte din ceealalta lume o vulturoaie.  Aquila heliaca   vulturoaie vulturoi  -oaie 
   
    Hieracium pilosella Hieracium aurantiacum   vulturoance 
    -oancă 
   
    Un vulturuţ mîndru sur,... Cu picioare gălbîoare, Cu-aripioare surioare, Trese arcul să-l săgete.  vulturuţi 
    -uţ 
   
    Denumire generică pentru inflamaţii vulvare.  vulvari, -e Subt numirea de vulvă înţelegem toate părţile naşterii din afară ale femeiei.  Vaginita este inflamaţia vaginei, care se arată prin o scurgere de lichid prin vulvă.  vulve. vulvectomii.   vulvopatii Vum! sunetul unui clopot urieşesc... şi Dan se simţi trăsnit şi afundat în nemărginire.  Vum-vum!  Vîntu o bătut ş-o suflat în gura ciuturii. Şî aia face vum.  Siva, nara, Tica, taca, Aer, vaer... vum!  
   
    Vumetrul se foloseşte la reglarea volumului în telefonie şi în radiofonie.  vumetre Vîntu o bătut ş-o suflat în gura ciuturii. Şî aia... o vumvăit aşa.  vúmvăie -ăi 
    vumvăitori -itoare ăni. Mulţîmea mişeilor, îndesîndu-să la dînsul, ş-au agiuns şi pînă la vun.  Cînd le vine peţitor, vup!... cu el după cuptor.  Să duce bota-n capete, fă ţup! la femeie, vup!  Vine vup după mine la sălaş.  Vur!... şi pe ei apoi I-au chesăgit ca pe boi! Patriarhul Isahar, bătrîn cu barba vurluiată Pavel, pleşuv cu barba vurlinată ori creaţă vurlinaţi, -te.  După ce încetează rachiul de 18-19 grade, începe a ieşi vurtul, posleţul.  vurturi. Vuscoiu în caru cu fîn. vuscoi. Vuştic, fată frumoasă, Prin paduri deasă vute. Lei... 10 – de la starostele de vutcari Pentru făcutul rachiului nu este trebuinţă de velniţi, căci se poate face şi fără velniţe, precum îl şi fac, căci fieştecare rachier şi vutcar au căldările lor prin ogeaguri Rachieri, vutcari,... cîrciumari vutcari. -ar. 1 scatulcă de vutcă  Preste tot ceasul bè ori vin cu pelin ori vutcă. Au poruncit Măriia sa de au mersu toţi boiarii în casă şi, bînd vutcă şi sinharisindu-l, au mers toţi boiarii de i-au sărutat mîna. Nu lipseşte zi şi noapte ca să nu să îmbete de vin, vutcă, rachiu, ce-i iese înainte  Vel-cupar, cu tipsia cea de argint, stînd înaintea domnului, pune vutcă în doao păhare şi întîi cuparul ia credinţă, apoi domnul sîngur ia paharul de-l pune la gură şi ia şi confeturi. 3 ocă vutcă, 4 ocă holercă  Au mers în spătăria cea  mare cu toţi boierii, şezînd cu părintele mitropolitul şi cu toţi arhiereii, scoţind cofeturi, vutcă şi cafe  Ia cîrmîz cu tiriac jumătate gram pisat şi să pui vutcă şi scorţişoară şi să bea  12 păhăruţî de vutcă, poliite Să mîncăm jîmblă şî să bem vutcă.  O vutcă bună şi aromatică, precum este aceea pregătită din vanilie, portocale..., prieşte foarte. Spirtu pentru vutcă trebui să se prifacă de doă ori, fie rachiu de vin ori de pîne, întăi pe cărbuni de tei..., şi al doile pe rădăcinile sau aromatile, pe care voieşti a face vutca. Vutca la îndulcit să se vînture mult, că mai bună să face, şi să se îndulcească cu zahar fierbinte, ca să nu să zăhărească. După ce mîncau, aveau de lege să se puie bărbaţii însuraţi pe un covor la pămînt şi să înceapă la vutcă,... pînă ce deşertau toate beşicile de nectar ale gazdei. Dă-ne vin, dă-ne piftie, Dă o fleică pipărată, Dă o vutcă, o iahnie, Na băiete! Ţine plată. Făcea vutcă bună de anghelică. După mult învalmaşag şi ameţală a nenumăratelor slugi, trăsurile cu cai împovoraţi trăgea la scară; în una să suia cucoana, cuconul şi arnăutul cu ciubucul, în alta giupîneasa cu vutca şi dulceţile, în alta sofragiul cu talgerile. Mănîncă multe legume şi nu be nici cafe, nici vutcă. Tot cu nasul în cărţi, bînd numai ceai şi cafea ca bolnavii, în loc să bei pelin şi vutcă ca creştinii. De voim să facem vutca de vanilie, de coji de lămîie, de ananas sau de orice alt, punem mai întîi materia, al căria miros voim să aibă vutca, în spirt şi o lăsăm acolo 24 de ceasuri. După cununie, masă mare cu zaharicale de la becerul Manolachi şi cu cofeturi de la vestitul Pascu; cu vin de Drăgăşani, cu pelin de Dealu Mare şi cu vutcă de vanilie şi de cursă. După dînsa venea altă ţigancă ţiind o tavă cu o mulţime de păhăruţe cu vutcă de izmă şi cîteva farfurii cu migdale curăţite. Na, moşule, un păhăruţ de vutcă pe cursă... dă-l pe gît. Ştia să facă şi vutcă şi să coasă la gherghef. După masă începeau să se distupe butelci de vutcă făcută de cucoana Păuna. Copiii de casă aduc în cămara de ospăţ păhăruţe de vutcă, cofeturi şi cafea neagră. În Ţara Romînească, ospăţul de duminecă se dă în casa mirelui. Luni, el pleacă la nun, ducîndu-i vutcă şi cofeturi. Asemenea vutcă n-am băut încă pînă astăzi. Iar cinstiţii boieri, ridică el glasul, au să binevoiască să adaste aici, îndeletnicindu-se, pe lîngă cafea, c-o vutcă tare bună de vişine. Pătrunseră în vechiul palat, glumind cu cămăraşii ce-i întîmpinau şi aşteptînd vutca. Vutcă franţozască Dooă sticle cu vutcă franţozască, ce se cheamă rum Băutura rachiului, a vutcilor, a ponciurilor şi a ceaiurilor cu rum este pentru căldura climii locului ţării cu totul şi întru toate împotrivă. Vutcile se fac astfel: punem în doă ocă de zahăr trei litre de apă; îl aşezăm pe foc să fiarbă pînă se va topi, apoi, dîndu-l jos, turnăm într-însul 5 litre de spirt bun de cofetărie. Fetele se dădeau pe mîna... unei jupînese Cristina, de le mustruluia şi le învăţa... fierturi de fel de fel de dulceţuri... şi deosebite vutci. Dulceţele, conservele, sosurile, şuncile, vutcele, halvalele, baclavalele, se făceau toate la timp şi de cea mai bună calitate. Boierii, sus, beau vutce cu fesurile şi cu papucii cucoanelor. Cucoana nu se mai catadicseşte să caute de gospodărie... să facă cozonaci, pască, păstrămuri, dulceţi, vutci, vişinapuri... ca la casa omului. Mă duse în camera cu merinde, unde şedeau grămădite pe poliţe cutii cu rahat, şiraguri de smochine... sticle cu vutci şi vişnapuri. După masă intrarăm în salonul unde ne aşteptau două mari tablale cu vutci şi vişnapuri. Dulceţuri, zumaricale, vinuri, cafele şi vutci, şi ciubuce peste ciubuce, ziua pînă seara şi noaptea pînă la ziuă. Ehei, arhon clucere! A mai rămas un pic din vutcile de astă-noapte să-mi dreg viersul? vutci vutce. vutcării. -ărie. Era vutcăriţă, făcea vutcă bună de anghelică. vutcăriţe. -ăriţă. Ciuciu vuvagiul... făcea lumea de pleca de la petreceri şi nunţi cu gurile strîmbe  vuvagii. -agiu Vuvarii îndeplinesc pe lîngă rolul de cîntăreţ şi rolul de măscărici.  Sui, Mărie-n deal la cruce, De vezi neica cum se duce... Cu douăzeci de vuvari vuvari -ar. În tot timpul se produce un vuvuit, asemenea cu al vuvei de piele de capră.  Se cîntă din dairea – numită prin părţile Vîlcei vuvă – la nunţi şi... petreceri.  Nu vuvui ca vuva, Nu cînta ca cimpoile.  De multe ori aceste vuve sînt aruncate în laţele vreunui ţigan, spre rîsul şi bătaia de joc a tuturor celor de faţă.  vuve Vedeam corbii clocotind şi plumbii vuvăind.  Albinele vuvăie.  vuvăie vúvăie 
    vuvăiţi, -te A vuvui, a cînta cu vuva, nu-i lucru uşor, se cere multă dibăcie şi mai ales caznă.  Cît dă cu degetul, atîta vuvuie.  Nu vuvui ca vuva, Nu cînta ca cimpoile.  O, Doamne, eu cînt, Cum fîşie plopul, cum vîjie valul, Cum vuvuie-un vînt.    Focul vuvuie în sobă.  Parcă vuvuie avioanele.  Steagul roşu vuvuia Printre casele sărace, Precum flamurile mari Ale armiilor dace. . Sila cea groaznică, moartea şi flacăra Calcă pe ţarine lung vuvuind!  vúvui vuvuieli -eală  În tot timpul se produce un vuvuit asemenea cu al vuvei de piele de capră.  Auzi un vuvuit ca de roi de albine.  vuvuituri Cu vuvuitoarea să nu urli, că e rău de sărăcie.  vuvuitori -itoare Învîrtind de aţă, şiţa produce un sunet, o vuvuitură.  . vuvuituri. -itură. vuzumi, -e dublu ve. Nu puteam prinde cu urechea depărtarea, de la care venea această bizară orchestraţie wagneriană.  Debussy se ridică împotriva monumentalului prea construit, prea retoric şi spectaculos, al muzicii wagneriene.  Talazurile vinete, de cremene, ale acestui ocean... dau lumii o culoare întunecată şi ameninţător grandioasă, o rezonanţă profundă şi gravă, de univers wagnerian în mişcare.  În glasul adînc şi teluric al profesorului răsună un ecou wagnerian ca de orgă.  Exaltarea pompei ritului catolic îşi are echivalentele terminologice în exaltarea muzicii wagneriene.  Opera nu are pe afiş un titlu wagnerian. Bruder Harald Sigmund, ... aşa îl cheamă, îndeajuns de wagnerian.  Nu se poate pretinde... auditorului din sala de concert minuţioase studii prealabile, de felul pregătirii considerate drept obligatorie de către wagnerienii fanatici.  -eri-an. wagnerieni -e. -ian Ca şi wagnerismul, simbolismul unit cu instrumentalismul este ultimul cuvînt al geniului omenesc.  În adevărata sa esenţă, wagnerismul nu lasă urme adînci în conceptul despre limbă al lui Macedonski, care, nu mult după această perioadă, simte chiar nevoia să-l repudieze.  vagon-lí val-há-la Radiotelefonul portativ (walkie-talkie) nu mai constituie de multă vreme o noutate.  uóki-tóki Spiritele cele bune erau de gen feminin şi se numeau walchire.  Cavalcada nechezătoare de walkirii... îi străpungeau cu grindini de lănci.  De ce mi-oi fi adus aminte de tîrfa cu înfăţişare de walkirie?  Noţiunile de sirenă, balaur, nimfă, walkirie, silfidă... le respingem dintru-nceput ca false, înainte de a interveni judecata neadevărată: sirena există.  Îl lăuda mereu pe... Attila şi îmi vine a crede că, în taină, o  adora pe walkyra Brunhilda.  valkirie val-chí-ri-e.
    walkirii walkyră walchire 
    uók-ouvăr walpurgici -ce.
    uám-. Warantul se poate negoţia prin andosare.  Avantajele garantării produselor agricole prin warant constau... în uşurinţa găsirii creditului, într-un timp critic, cînd nu sînt bani pe piaţă.   acordă credite pe termen scurt în cont curent pe bilete la ordin, varante sau pe bază de contracte.  varant warante uaş-bod   va-sér-.
    water-balast uó-tăr-.
    vater-closet uó-ter-.
    Te-ai gîndi mai bine că mîne ne dau afară din casă, că pălăria... a devenit imposibilă şi mi-i mai mai mare ruşinea s-o pui în cap, că water-pruful meu a ajuns ciur.  waterproof va-tăr-pruf waterprufuri.
    Watul este o unitate de putere. Ca unitate practică de putinţă se ia wattul.  Un fir conducător absoarbe o putere de un watt dacă e străbătut de un curent electric de un amper sub tensiunea de un volt Depunem eforturi pentru a economisi mii şi mii de waţi.  În electrotehnică, wattul este unitatea de măsură a puterii active. wat vat waţi Ca wattmetre se folosesc, în general, instrumente electrodinamice, instrumente de inducţie, electrostatice, cu redresoare şi cu termoelemente. wattmetre wattore wattormetri În industrie se întrebuinţează... o unitate specială de lucru mecanic... Ea se numeşte wattsecundă.  1 wattsecundă... corespunde lucrului necesar pentru a ridica o greutate de 1 kg la înălţime de 10 cm.  wattsecunde Un weber e fluxul inducţiei magnetice corespunzător unei suprafeţe deschise sprijinite pe o spiră conducătoare, care, descrescînd uniform pînă la zero, induce în spiră un curent de un amper, dacă rezistenţa e de un ohm. Un weber este fluxul care, prin anularea lui în timp de o secundă, produce o tensiune electromotoare de un volt într-o spiră închisă, străbătută de fluxul respectiv.  vé-băr weberi ve-băr- webermetre Dominaţia banului nu mai este o formulă, ci realitatea fiecărui minut –... realitatea weekend-ului şi a săptămînii lucrătoare.  Toată lumea înţelegea că elevii bucureşteni merg... în week-end la munte.  Ipostaze definitorii: Fred şi Barney jucînd popice; la servici;... în week-end.  weekend. úi-kend. week-enduri vér-maht vais-ma-nísm Reprezentanţii ştiinţei biologice... numiţi neodarwinieni weissmannişti. În timpul discuţiei... weissmanniştii se înfundau în misticism şi rupeau cu ştiinţa.  vais-ma-nist  weissmannist -ă weismannişti -e uél-tăr werfenieni -ene. Regăsim în acest film al lui John Ford „motive“ fundamentale şi momente edificatoare ale westernului.  Aventura e o necesitate a spiritului uman, iar westernul e nemuritor.  Sergio Leone... îşi ia subiectul dintr-un western japonez.  Acest film western este realizat în regia lui Konrad Petzold.  ués-tărn ués-tern. westernuri vest-fa-li-án westfalieni -ene Atitudinea partidului whig  va fi cu totul opusă celei păzite de partidul tory.   uíg whigi Sabin ăsta e un şampion al şpriţului, al coniacului, al whiskyului, al şampaniei.  Ce vrei? Gin, whiski, coniac? Ni se aduc două tăvi enorme, parcă le văd, şuncă, icre negre, lacherdă, şalău, whisky şi şampanie.  Discută la telefon, avînd la îndemînă un pahar de whisky.  wisky whiski uís-chi. whiskiuri White-spirit-ul distilat se rafinează cu ajutorul acidului sulfuric. uáit-.
     În cazul cînd burghiurile au vîrful confecţionat din widia, valorile vitezelor... se modifică.  Sub numele de widia se vinde în comerţ un oţel cu o duritate ce depăşeşte oţelurile cele mai tari.  Widia cu titan conţine mai puţin cobalt. ví-di-a ví-tăn- Excitarea necesară să producă fosforescenţa willemitei.  Se cunosc rare cazuri cînd willemitul e de origine endogenă.  willow uí-lou uí- Witherita serveşte pentru a neutraliza sulfatele solubile în argilă, la fabricarea vaselor de pămînt.  Praful de witherit e toxic. vi-te- Wofatiţii sînt dintre primele răşini sintetice, schimbătoare de ioni, cunoscute wofatiţi.
    A învăţat un  sistem de filozofie, de esemplu, cel wolfian wolffian -an În chimie stă  pentru Wolfram (toungstène).    Fabricarea oţelurilor rapide şi a metalelor dure necesită cantităţi importante de materiale deficitare, cum sunt wolframul şi vanadiul.  Cromul, nichelul, wolframul... şi titaniul sunt elemente pe care se bazează fabricaţiunea oţelurilor de calitate.  Tungsten(Wolfram)...este extras... din... minereuri.  Wolframul sau tungstenul se găseşte în natură sub formă de wolframaţi. Wolframul e mai rezistent, din punct de vedere mecanic, decît majoritatea metalelor. Wolframul, element din aceeaşi subgrupă cu molibdenul, are multe proprietăţi asemănătoare cu acest element, cum este, de exemplu, proprietatea de a funcţiona cu valenţă variabilă.  Răutatea combinată cu prostia dă un produs mai dens ca oţelul îmbogăţit cu wolfram.  Wolframul..., în scoarţa pămîntului, se găseşte în concentraţia de 0,0064%, numai în combinaţii, în special ca wolframaţi.  Trecînd hidrogenul sulfurat printr-o soluţie acidă de wolframat, nu are loc nici o precipitare.  wolframaţi.
    Acid wolframic Soluţia se tratează cu acid clorhidric concentrat, la cald, şi astfel se precipită acidul wolframic.  Acidul clorhidric diluat, acidul sulfuric şi acidul azotic determină precipitarea... acidului wolframic hidratat.  wolframici -ce -ic Wolframul sau tungstenul se extrage din următoarele minereuri: scheelitul..., ferberitul... şi wolframitul Zăcămintele cele mai importante de wolframit se găsesc în... China de Sud.  În ţara noastră se întîlnesc cristale de wollastonit în zăcămintele de contact ale banatitelor cu calcarele de la Ocna de Fier.  woni Cele mai importante minereuri ale molibdenului sunt: molibdenitul,... wulfenitul.  Se cunosc pseudomorfoze de wulfenit. vür-mi-an. würmieni -ene vur-ţit ua-iăn-dót wyandotte Slovele rumînilor de demult au fost cele latineşti; care sînt acestea: a, b, c,... u, x, y, z.  Celelalte litere ce se mai află în alfabetul latin ne sînt de prisos: k, q, x şi y Trigonon..., slova x... şi alte nenumărate care să arată la învăţătura matematicii.  Din însuşimea acestei proporţii gheometrice... urmează că x ecstremul, ecvalează cu 660 miezinul, înmulţit prin 25, alt miezin, şi productul împărţit prin 60.  La trinom ne interesează toate valorile numerice ale variabilei x.  Se elimină succesiv necunoscutele x1, x2,... xn-1, obţinîndu-se un sistem cu matrice triunghiulară.  Registrul X.  Victima acestui teribil accident e doamna Tincuţa Constandineasca, soacra d-lui Iancu Dimitrescu, impiegat clasa I în Direcţia Generală X.  Un x, un ilustru necunoscut.  Sunt un oarecare, un nimeni, un ics.  Raze  radiaţie X Razele X, descoperite de învăţatul profesor Roentgen..., se întrebuinţează în medicină pentru cercetarea corpului omenesc şi pentru vindecarea unor boale.  Oasele sunt opace razelor X, în timp ce pielea şi muşchii permit trecerea lor.  Radioscopie   Examinarea unui corp opac cu ajutorul umbrei proiectate, pe un ecran fluorescent, de radiaţia X care străbate acel corp.  Termenii de „radiaţie“ şi de „raze“ se folosesc pentru aceste cazuri cu aceeaşi accepţie (ex. raze X, raze catodice, raze atomice etc.).  Cromozomi... sînt în număr pereche la femeie, în timp ce la bărbat un cromozom X e asociat cu cromozomul Y.  ics xanamorisiţi -te xantelasme. xanthelasma Prin acţiunea acidului formic sau la încălzire îndelungată cu glicerină şi acid oxalic a acidului uric rezultă xantina, care se găseşte în mici cantităţi în urină, în carne, în splină, ficat, rinichi, în seminţe de dovleci, în cartofi noi etc.  xanthina xantipe xantocite xantocromatici -e.
    xantocromii xantodermi -e xantodermii.  Xanthophylla nu conţine azot.  Frunzele proaspete conţin cca 2‰ clorofilă, 0,33‰ xantofilă şi 0,16‰ carotină.  xanthophylla xantofile Xantogenarea se execută într-o căldare de amestec rotativă, numită barată.  xantogenări Xantogenatul de celuloză rezultat se dizolvă într-un vas agitator în care se află soluţie de hidrat de sodiu.  În flotaţia minereurilor sunt întrebuinţaţi ca reactivi xantogenaţii de metil, de etil, propil şi amil. Xantogenatul alcalin se prepară amestecînd sulfura de carbon cu etilat de sodiu sau cu o soluţie de NaOH în alcool etilic.  xantogenaţi xantoame xantomatoşi -oase xantomatoze xantopsii xantopterine xenii xenii În categoria xenismelor franceze sînt cuprinşi termeni care denumesc realităţi interne franceze sau invenţii franceze.  Împrumuturile au fost supuse unui laborios efort de adaptare, evitîndu-se sau atenuîndu-se, la cele mai multe dintre ele, caracterul de xenisme.  xenisme xenocraţi În unul din articolele privitoare la xenocraţia din Ţara Romînească am întrebat ce-ar fi devenit Carada, Giani ori C. A. Rosetti în alte ţări decît a noastră.  Precum însă aproape singurul producător în ţara noastră e ţăranul..., susţinerea întregii xenocraţii se traduce în muncă ţărănească, în bir plătit de ţăran sub sute de forme.    xenocraţii -di-ag xenodiagnosticuri.
    Mănăstiri, biserici, spitaluri, ghiromcoii, xenodochii şi alte ca acestea.  xenodochii.
    xenofili -e xenofilii Atitudine xenofobă Era, se înţelege, un partid de extremă dreaptă, ultranaţionalist şi şovin xenofob.  xenofobi -e Din cauza urii sale împotriva formelor străine, el urăşte... şi clasa care s-a născut de pe urma acestor forme nouă... De aici xenofobia lui Eminescu.  Xenofobia, antiliberalismul şi mai toate celelalte aspecte sînt, de fapt, atitudini economice. Xenofobia este mai uşor de înţeles, şi vai! chiar de practicat, decît altruismul.  xenofobii xenoglosii xenograph xenografi xenographie  xenolite xenologii xenomani -e Autorul, biciuind xenomania, ridiculiza defectul ce aveau şi au încă din junii educaţi în străinătate de a găsi toate cele rele în ţara lor.  Iorgu de la Sadagura... a avut un mare succes, pentru că combătea xenomania.  xenomanii Rocile magmatice... în care unele minerale sînt idiomorfe, iar celelalte sînt xenomorfe (au conture neregulate), fiind constrînse să ocupe spaţiile rămase libere între mineralele precedente.  xenomorfi -e xenomorfii xenomorfisme Xenonul dă un spectru caracteristic violet, utilizat în scopuri analitice.  În ultimul timp s-a descoperit că xenonul reacţionează cu fluorul.  xenopatici -ce xenopatii Transplant  grefă  xenoplastic ă Prin studii xenoscopice am arătat că roşii nici nu sînt măcar romîni, ci străini pripăşiţi din cîteşipatru unghiurile lumii în decursul secolului trecut... şi că lor li-i de ţară cum ni-i nouă de mere acre.  xenoscopici -ce.
    microscopic. Gustă din xeresul meu şi din pesmeţii mei.  xerocheilii 
    xerocopiez xerocopii Procedeul numit xerocopie... utilizează o placă formată dintr-un material electroizolant pe un suport metalic electroconducător xerocopii.
    xerofagi -e Menţinerea hidratării interne la xerofil se realizează   prin îngurgitarea şi absorbţia apei în cantităţi mai mari, sub formă de rezervă (ex. cămilă, broaştele de pustiu australiene).  xerofili -e Asociaţii de plante xerofite.  Plantele xerofite suportă uşor uscăciunea de lungă durată a mediului, cît şi temperaturile extreme.  xerophyt  xerofiţi -e xerofitici  -e xerofobi -e xeroformuri xeroftalmii Un xerogel e constituit dintr-un sistem de capilare umplute cu aer Xerogelul e utilizat ca material puternic absorbant în cromotografie. xerogeluri xerografuri xerografiez Îmi face cadou... un exemplar xerografiat.  xerografiaţi -te. xerografici -e. -ic xerografii xerografişti -te. -ist xeroame Vegetaţie xeromorfă.  xeromorfi -e xeroserii xerotermi -e.
    Asociaţii xerotermice xerotermici -e La fiecare etaj xeroxul şi maşina de scris sînt ocupate.  Formaseră încă două dosare, cu probe aproape identice, majoritatea chiar trase la xerox.  Să scoată citate sau să tragă la xerox pagini de carte sau de revistă.  
    xeroxuri Mi-a dat spre tipărire la Editura Eminescu două volume... în care era xeroxată întreaga operă lirică a lui Ştefan Baciu.  Fotografiile reproduse erau de calitate slabă, altfel le-aş fi xeroxat. xeroxez xeroxări xeroxaţi -te Xeroza apare în urma unor leziuni oculare cicatriceale sau în avitaminoza A şi poate duce la orbire. Xiphias gladius Cînd descarcă lămîile şi portocalele din corăbii, parcă descarcă cară cu fîn într-o şîră; cum şi feliurimea şi mulţimea peştelui este nesocotită, din care: sardele,... chefali, xifii, barbuni xifii Apendice  cartilaj xifoid xifoizi -e xifoidalgii xifoidieni -e xifoidíte xifosternopexii specie de artropod din ordinul xifosurelor, cu corpul de circa 80 cm lungime.  xiphosura xifosure xileni xilenoli xylidină Carii sînt xilofagi.  xylophag xilofagi -e xylophagie Ceai şi pagode de xilofon... Atomii în litere chinezeşti xilofoane xilofonişti -e -ist Pe lîngă acest talent, el posedă pe acel al xilografului,  al desemnatorului.  xylograph.  xilografi Amintim că există un portret xilografat excelent al lui Ştefan Gheorghe, din vremea lui Pereţii albi... lăsau să se vadă... cărţi cu ornamentaţii xilografice xylographic.  xilografici -e Antim Ivireanul... învăţase meşteşugul tipăririi cărţilor şi xilografia.  O xilografie înfăţişînd trei nenorociţi traşi în ţeapă de sălbaticul domn muntean apare în ediţiunile mai recente ale Cosmografiei.  xylographie xilografii xilograme Pînă la descoperirea fotografiei şi a procedeelor fotomecanice, xilogravura era singurul sistem utilizat pentru obţinerea clişeelor pantografice (tipar înalt).  Diferite procedee mecanice, de la clasicele tehnici ale gravurii, xilogravurii, pînă la imprimarea offset.  xilogravuri Ligniţii cu structură lemnoasă vizibilă sînt cărbunii xiloizi.  xi-lo-id xiloizi -de xilolatrii Pardoseală de xilolit. xilolite xilolituri xilolitografie xilolitogravuri xilologi -e xilologii Piesele de lemn al căror volum trebuie determinat sînt introduse în apa din xilometru, ceea ce face să crească nivelul apei cu echivalentul volumului acelor piese. xilometre xiloane xiloterapii xylotil. 
    xilotipii xiloze Perechea xirihii de la Midia  xirihii xisme Pentru „z“, pre care gramaticii latini încă-l numesc literă grecească şi, care ca „y“, numai mai tîrziu, a început a se scrie în limba latină,... în limba romînă ne e de lipsă.  Poate n-ar fi fost rău dacă... s-ar fi rezolvat problema literei y şi a eventualei ei introduceri în alfabetul limbii romîne. O funcţie U (x y z), de clasă C2 într-un domeniu D din spaţiul cu trei dimensiuni, care satisface  ecuaţia lui Laplace, se numeşte funcţie armonică.  Domnului Panait Mistopolu, comersant, Tîrgul Y.  i-grec.
   
    Iakuza este un gen de filme dosebit de gustat de  publicul japonez.  Idol al spectatorilor de film yakuza, cel mai popular actor din Japonia, Takakuza, joacă îndeobşte fără nuanţe.  Yakuza este numele mafioţilor japonezi din Tokio şi Osaka, ale căror organizaţii imită pe cele ale samurailor (ritualuri, coduri etc. şi se prezintă drept apărătoare ale ordinii. Cumpăr broască sau yale cu cifru.  Este suprinzător faptul că nici un dicţionar romînesc nu înregistrează cuvîntul „yale“... extrem de frecvent în limbă.  yale Opinia publică locală... I-a interzis porducătorului să aleagă pentru acest rol o yankee din Nord.  Personajul  ... are, în ciuda trabucului său şi a calmului tipic yankeu, izbitoare trăsături de erou latin.  În urma importurilor masive de produse alimentare, limba romînă se va împopoţona, şi ea, cu cuvinte yankee. 
    ian-chéu. yankei -ee.
    ia-. iard. yarzi.
    iául yawluri. Se spune că aceşti mînji vin foarte firavi de la herghelii şi că dresajul lor ca yearlingi este cvasi-inexistent.  iá-ling. yearlingi. Un yemenit bănuit de implicare în atentatul sinucigaş comis împotriva distrugătorului american USS Cole, în Yemen,... s-a predat autorităţilor locale.  Guvernul yemenit a elaborat un larg program de dezvoltare.  În urma unor răscoale ale triburilor yemenite, Turcia a fost nevoită să acorde... autonomie internă.   Bărbatul... a evadat dintr-o închisoare yemenită la 14 aprilie. ie- yemeniţi -te. ien yeni. ió-măn yeomeni El s-ar fi înconjurat de yesmeni şi de sicofanţi.  Nu vrea să se înconjoare de yesmani. yesmeni yesmani 
      
   
    După unii „Yeti“, cum i se mai spune misterioasei fiinţe zărite în apropierea crestelor Himalayei, ar avea o statură uriaşă. ie- Ye-ye sau passo-doble, pletoşi în transă sau trubaduri patetici, iată „dilema“ muzicală.  ie-ie.
    Creştinismul, să luăm bine aminte, nu e o simplă şcoală a cinstei, curăţirii şi dreptăţii,... ori o terapeutică evazionistă (stoicismul, yoga, zenul).  În locul acestor valori apăreau altele:... suprarealismul, yoga, psihanaliza io-ga. Păcat de ioghini că urmăresc depărtarea de lume, dincolo de bine şi de rău, iar nu facerea binelui şi trăirea dragostei.  A încheiat cu bine una din cele mai spectaculoase demonstraţii de yoga din cariera sa – cufundarea într-o stare asemănătoare cu somnul hibernal... yoghinul a rămas în această stare timp de opt zile.  Procedeele... oculte tantra, yoghine sau magia, tot cu iluzii şi magii lucrează.  ioghin io- yoghini yoghinici -e -ic yoghişti  -te -ist iohimbină yohimbine.
    iorc yperite 
   
    -si-an. Yterbiul a fost descoperit sub formă de oxid, prin descompunerea fracţionată a azotaţilor.  În grupa sulfurii de amoniu se clasează elementele numite pămînturi rare sau  lantanide (după numele primului element din această grupă)...: lantan, ceriu,... yterbiu.  i-tér-biu.
      
   
    Ytriul, separat de candiu şi obţinut sub formă de clorură sau de oxid, e trecut în stare elementară prin acţiunea vaporilor de potasiu asupra oxidului, a fluorurii sau a clorurii. Din punct de vedere analitic, în grupa pămînturilor rare se consideră că fac parte şi ytriul şi scandiul.  i-triu. yttrotantaliţi. iu-án. Speciile de yucca sunt plante horticole foarte importante pentru florile lor foarte frumoase. Fibrele de yucca sînt constituite din fibrele albe, lucioase, rigide, rezistente formate din celule lungi de 3,5-4 mm.  
??

??

??

??