Om ce merge vîgîind Vîgăle din umăr Eu te vîgălesc cu brîncile. Cînele de voie bună vîgăieşte cu coada văcăi  Tot la mîndra se gîndeşte, Inima îi văcăieşte. vîgălesc,  vîgăle Bălţatul a rupt o gură de grîu. Mesteca grîul... Vîjjj... Fiuuu... Plici...  Vîj, vîj, Prin păiuş, Ţanc, ţanc prin copaci Din „vîj” s-a născut verbul „a vîjîi” şi substantivul „vîjîit”.   Cum m-a văzut că viu, a ieşit vîjă pe uşă afară Niţă, un dumicat de copil, cu părul titirezuri-titirezuri... intra ca vîjul prin casele oamenilor. Am făcut un vîj pe Argeş.  voj voj vîjuri vîji Vîjul răspunse fără pic de gîndire.  Ceea ce se cheamă în Moldova „ghiuj”, în Transilv  se zice, deşi mai rar, „vîj”.  Vîjul, răsucind mustaţa, din fundul inimii geme.  Ce-i, vîjule, de-ţi umblă gura ca o moară stricată? Vîjul era bun, da’ leneş.  Dimineţile, a dintîi se scula slujnica..., după ea Viroana şi-al treilea bietul vîj.  Un vîj sfătuieşte pe Pipăruş Pătru să se întoarcă la curtea zmeului pe care îl omorîse.  Un vîj bătrîn, dar bătrîn nu glumă, alb la păr şi la barbă ca o oaie bălaie.  Fost-au vîji şi babe-n sat, Pre-aceia să-i fi luat, Pe min’ să mă fi lăsat.  Întoarce, vîj, înapoi Şi vină pînă la voi.  Te-o mînat babă părăsîtă, Pe bani nămnită, Vîj părăsît, Pe bani nămnit.  Cînd s-o înturnat acasă,... Se-ntîlni c-un vîj bătrîn, Strîngînd dumineca fîn.  Descuie poarta, vîju! Moşu nu o descuiat.   Deochiet... De fecior, de fată, Ori de vîj, ori de babă   Vîj bătrîn vîji 
    Se aude pe rînd cîte o vîjîitură şi se ivesc trei vîje  Se îngrozi... şi mai tare cînd simţi că vîja s-o pus chiar pe vîrful stîlpului Nu cumva să-l vadă vîjile, pentru că atunci ar fi fost vai şi amar de el. vîje vîjălaie 
    -ălău.
     Din toate părţile se auzeau vojete. Venea un vîjăt din pădure, parcă se mişcau copacii din rădăcină S-a făcut un vîjăt prin sat, cică vine zavera vîjete -et În fundul iadului se află o babă ce se cheamă vîjbabă. vîjbabe Vitele oi se împart în timpul păşunatului vara în mai multe vîjdoace, după etate şi sex S-a făcut odată vîjdoc pă lîngă mine vîjdoace -uţ . Ia uite la ăla cu vîjgania aia de bască în cap. Are şi codiţă basca. Dovleac curat vîjgănii Aspius aspius   vîjgăi 
    
    vîjgălaie 
     Dacă va fi ninsoare, ploaie, vîjgăraie, nu ger sec, promoroacă, anul va fi bun Dacă la Ovidenie va fi ninsoare, ploaie, promoroacă sau văjgăraie pe alocuri,... anul va fi mănos. vîjgărăi D-o pulbere umedoasă aerul e mestecat, De vîjiosul lor trosnet pustiiul e tremurat.  Zgomotul  tunetelor şi al unei artilerii, vîjîitul vînturilor celor învrăjbite, mugetul valurilor unei mări în vijălie, trosnetul cel vîjios al unei cascade... pricinuiesc sublimul.  vîjîioşi -oase -os De năprasnă crocodilul în valurile apei, sunînd şi vîjiind, asupră-i sosi.  Şi marea cu sunete groaznice va vîjîi  Şi mii dă rîuri curg dă sînge închegat... Şi drept să vîzîiască le-auzi gemînd foarte. Spumoasele torente, Cotind, schimbîndu-şi cursul, Fugea la vale răpezi, Lovind din piatră-n piatră şi vîjîind cu trosnet.  Vînturile toamnei vor vîjîi prin ramurile bătrînilor ştejari.  Afară este viscol, Austrul vijieşte.  În mijlocul furtunelor ce văjîiau atunci peste ţară, găsea mîngîiere.   Crivăţul din miază-noapte vîjie prin vijelie, Spulberînd zăpada-n ceruri de pe deal, de pe cîmpie.  Vîntul vîjie şi geme ca nişte jalnice glasuri ce plîng din depărtare.  Ploaia vîjîia bătînd în ferestrele casei.  Dunărea începe să vîjîie mînioasă. E un zbucium ş-un clocot de valuri dintr-un mal în altul.  Deodată ceriul se întunică, văzduhul văjăi. Holdele începu a vîjăi, aerul se învolbură.  Sub plopii rari apele sună, Şi plopii rari vîjie-n vînt. Şuvoaiele de apă curgeau acum fîşîind, gîlgîind, vîjîind calde, repezi.  Amurgul cobora pe apă, Dunărea vîjîia.  . Viscolul sufla acum cu furie, vîjîia şi fluiera în coperişul mare de paie.  Din urmă pădurea domnească vîjîia înăbuşit.  Prin codrii Bacăului Vîjiie vîntul.  Pădurea vîjîia încet.   Afară vîntul vîjăia mereu. Dragu-mi-i a strînge fîn Pe coastă la Sarmantin, S-aud rîul vojăind.  Să mai ies odată’n munte... S-aud fagii vîjeind.  Bate vîntul vîjîieşte, Dorul lui mă veştejeşte.  S-auz brazî vîzăin.  Bate vîntu-mi vîjîieşte Ploaia-n codru răpăieşte  Vîntul vîjiia Frunza şuiera Fă-mă roata cerului, Deasupra Cujirului, S-aud rîul văjăind.  Se-audi deodată pădure vîjîind.  Curge vîjîind Eu nu mai văd bine şi urechile-mi  vîjîie mereu de cîntecul umbrelor ce-o să le văd peste puţin pe cealaltă lume.  Au început să-i vîjîie urechile şi să i se turbure vederea.  Urechile îi vîjîiau de ţipetele nevestei.  Ca un vînt printre ruine simt că-mi vîjie între tîmple Urechile-i vîjiau, o furtună grozavă clocotea în creierul lui.  Acum băgă de seamă cum îi ardeau obrajii şi cît de grozav îi vîjia capul. Întrebă repede..., simţind că începe să-i vîjîie capul.  Urechile porniră să-mi vîjîie.  A trebuit să aştept puţin pînă să mă poată asculta, căci după privire simţeam că îi vîjîie urechile.  Venise... atîta drum, atîtea ceasuri şi capul tot îi vîjîia, ca la început.  Urechile le vîjîiau, se învîrtea pămîntul cu ei.   Urechile-i vîjîiau, ca sub presiune.  Nu se putea gîndi la nimic rău, dar nu mai avea aer şi-i vîjîia capul.   Vorbeau tot mai aţîţate... Ascultam de-mi vîjîiau urechile. Vîjieşte-n ureche ca clopotu. Glonţul au trecut vîjîind... deasupra capului lui Antioh Vodă.  Sigeţile şi nălucirile nopţilor... prin întunerec îmblă şi vîjîiesc.  Am auzit din puşti văjiind glonţurile Ca suflarea morţii iese, dă, doboară vîjiind.  Şi-n rangurile rupte zbor glonţii vîjîind, Şi-n ele baioneta străpunge zinghenind.  O ploaie de gloanţe în vînt vîjîieşte. Vin săgeţi de pretutindeni, Vîjîind ca vijelia şi ca plesnetul de ploaie.  Săgeata vîjîie şi se pierde în desişul ierbei care se clatină încet din vîrf.  Şi vîjie slaba săgeată Cu gemetul morţii deodată.  Cravaşa a vîjîit o clipă şi a izbit scurt, aspru în obrajii femeii.  Mori sfătoase vîjîie, cînd mai tare, cînd mai slab, de mişcarea apelor de munte.  Dai drumul calului şi sabia vîjie şi luminează ca fulgerul.  Mă simţii, deodată, umflat pe sus, ceva păru că-mi vîjîie pe la urechi..., muntele din faţă păru că se năruie peste mine.  În clipa aceea un obuz uriaş vîjîie ca o furtună în văzduh şi îndată se înfige numai la cîţiva paşi de dînsul.  Luam pînă la 100 pe oră, treceam vîjîind, urlînd, înjuraţi de cei cu căruţe.  Mi-a recomandat zmeii ce  zburau vîjîind.  Săcurea lui Neculai, ţintită drept în moalele capului, a vîjîit scăpătată de-a lungul spinării, pe lături. Pumnii lui... îi zboară din mînă şi vin vîjîind.  Pe aripa vijeliei trecu croncănind aspru, vîjîind din aripi şi întunecînd lumina uşii, un stol de corbi.  Ventilatoarele vîjîiau atîrnate de tavan, producînd o răcoare delicioasă.  Trece vîjîind pe lîngă mine trenul de douăsprezece noaptea.  Toată noaptea fuseseră împuşcături şi le vîjîiseră gloanţele pe la ureche.  O pasăre mai bătrînă, care a trecut prin mai multe pericole şi prin ale cărei aripi şi pene nu o dată au vîjîit alicele. Paloşu-n vînt vîjiia, De-un zid mare se lovea, Şi-nderept se întorcea.  Săgeată, Fire-ai blestemată, Căci n-ai vîjiit Cînd te-ai slobozit.  S-aud moara vîjîind, Pe badea boii mînînd, Şi ţinînd sbiciu’ntr-o mînă Şi strigînd deh inimă!  Acest buzdugan venea vîjîind şi vuind ca un tunet.  Auzi ceva vîjeind în aer.  Se pomeni că-i vîjîie ceva la ureche.   Ia pasărea mea merindea în ghiare, îl ia pe el în spate şi se ridică în văzduh vîjîind groaznic. Aude din depărtare venind către el ceva, dar nu vîjeia şi zbîrnăia. Nu bine-o sfîrşit vorba, şi numai ce-aude vîjiind. Venea buzduganul... Venea şuierînd pe deasupra capului.   Luă buzduganul şi-l zvîrli îndărăpt cu atîta putere de trecu vojoind (zbîrnîind) pe la urechea smăului   . Buzduganu... Mergea pe cer văjăind Ca Sfete-Petre trăsnind.  Săgeată vrăjmaşă, Cum n-ai vîjîit, Eu să fi-auzit.  Vîjîie pe postav peniţa cu care şterge şirul întreg de intrări.  Alţii cu pieptul în poartă Pavăză stau vîjîind din oţel şi-ndesîndu-se-ntr-una.  Cugete rînduri neînţelese Prin minte-mi repede vîjîia. Ne-a vîjîit prin cap bănuiala.  Eu nu mă pot linişti, şi pace... îmi vîjie fel de fel de prepusuri prin cap.  Compătimeşte-mi noaptea ce-mi vîjîie la tîmple.  Vîjîie trecutul ca o scoică, Îl ascult şi te revăd în vis.  Vîjîind surugieşte năpîrcile gîrbaciului în văzduh, Stroe Vardaru pocni botul cailor.  Te văzui pe drum trecînd... Cu papucii troponind, Cu rochiţa vîjeind Simţi că-i vîjîie sîngele-n urechi şi avu nevoie de-o rară stăpînire de nervi, ca să poată spune.  Acesta este glasul care... vîjie amerinţător şi face pe păcătos a să zmeri.  Jalnic vîjiie prin noapte glasul codrilor de brad.  Se alătură de cal şi, cînd ridică mîna, aerul vîjîi.  Vojăie valea.  Valea vojoieşte.  Muştele... vor să vîziască.  Auzind albinele bîzîind, parcă le şi văzu, negre ca nişte puncte, vîjîindu-i pe sub pleoape şi pe lîngă urechi. Despre serul pe care-l scoate albina, generalmente se zice: bîzîie, uneori: bombăneşte sau bombăieşte ori bombănează, zuzăie, văjîieşte şi zbîrnîie.  Nu vedeai tu crăngi, nu frunză, ci numai flori mîndri ca rujile cele de rusalii, cari miroseau şi numai vîjîiau albinele în ele.  Cînd trage o ploaie, peştele vîjîie şi prin aceasta prevesteşte schimbarea vremii. ţîţîie, vîjîie Cînd vîjăie focul în vatră, cineva te vorbeşte de rău.  Cînd focul vîjie şi hueşte, te vei sfădi cu cineva.  Cînd vreun lemn din foc vîjîie, e semn că te ocărăşte cineva.  Focu-n vatră vojeteşte Pruncu-n leagăn ţîpoteşte Vîjîiai ca vijelia. Spăimîntai întreaga curte, începuse bătălia . Oamenii vujesc pe dealuri. Ne-am vîjîit duminică pînă la Sinaia şi-ndărăt cu maşina vîjîiesc  vĩjîi vĩjîie vîjîieşte  Nuia vîjîia, ochii ţara cu ea?  . Am o nuia Vîjia, Ocolesc lumea cu ea  Nuia vîjîia, Coprinsei lumea cu ea Şi-o pusei tot acolea Glasul bîiguit al şcolăriţei se contopea în gîndul lui cu vîjîiala gîrlei.  Vîjîiala apei şi vîntului.  Era vîjîiala romantică a Fontanei di Trevi. Îmi începe iarăşi vîjîiala în urechi.  Cu cît se apropia de casă, cu atîta gîndurile îi erau mai şterse şi avea numai o vîjîială în urechi Între albine mare vîzîială şi glogozală adziiu.  I-am tras o vîjîială la cumetria aia de s-a dus pomina. Pentru pregătirea sărbătoririi a fost mare vîjîială.
    vîjăială vîjîieli -eală 
    Mi-e negură vederea, auzul vîjîire. Bubuirile, plesnirile bombelor, fumăria urmară, şi era o vîjîire şi un cîntec îndrăcit de trebuia să răcneşti ca să te-audă cel de-alături.  Intrau în altă vijelie, în vijelia trăsnetelor şi în vîjîirea  paloşelor. Urlete de sirene şi vîjîiri de motoare tăiau un aer gros şi obscur.  vîjîiri. Vîjîitul vînturilor celor învrăjbite.  Pleacă fugind dabuşilea ca un dihor, pitulîndu-se astfel pe sub vîjîitul puştelor inamice.  C-un vîjîit năprasnic se-nalţă valurile aruncîndu-se pe podelele vaporului.  Apropiaţi de mal, prin vîjîitul luncii, deosebirăm deodată umbra unui şlep.  În vîjîitul lor nerăbdător porneau aripile.  Nu mai trăim decît prin urechile asurzite de vîjîitul apei.  Adeseori sunîndu-ne-n auz Foşnitul frunzelor Cu vîjîitul aspru de obuz.  Adormii în vîjîitul stufişului de copaci ce înconjura ca un crîng această casă depărtată.  Nu se auzeau alte zgomote decît... vîjîitul înfundat al şuvoiului din dosul casei.  Au stat pe rînd cu auzul aţintit la vîjîitul apelor.  De departe, dintr-un colţ al iazului, venea vîjîitul înăbuşit al unui opust.  Vîjîitul unui bici prin aer.  Se aude, îndepărtat, zgomotul mării, apoi, un vîjîit şi ţipete stranii.  Afară se auzea un vîjîit ciudat, de parcă un scoc de moară s-ar fi vărsat peste bordaj.  Pe lîngă ei treceau tot mai rar alte maşini cu un vîjîit prelung.  Se credea o clipă în  turnul de la Edikulé şi auzea în urechi vîjîitul săbiei ce-ar fi trebuit să-i reteze capul.  însoţită de un vîjîit puternic acoperă soarele şi lasă umbră deasă pe pămînt.   Se aude vîjîitul vîntului. Numai ce aude un durăt şi un vîjiet cît credeai că se prăbuşeşte răsuflătoarea aceea. Fuji, năjite, Vîjîite..., Din urechi, din nas.  Fugi, năjit, Vîjîit! De ce ţi s-a abătut De neveste?  Să fie atent cînd va auzi vîjîit de aeroplan.  La vîjîitul morii undele se-nfăşoară.  vîjîituri Vîjăitul sărmănel Puiu-n vîrf de curcudel Vîjîita, vai de ea, Joacă-ntr-un vîrf de nuia  Pîrvu, văjiit cu desăvîrşire, căzu sub masă,  Macar că-s eu cam vîjîit, da-i vorba, căciula din cap încă nu mi-a picat.   E cam vîjîit, îl ştiu eu Sîn’io roaba ta, să faci cu mine ce vrei-chieri tu, un motoran, un vîjăit!   Eu, cu vîjîitul ăla? Nici nu stau de vorbă! vîjîiţi -te. Corbii... luptă greu cu vîntul cumplit, vîjîitor.  Iarna începea a-şi trimite solii ei vîjîitori şi neînduraţi.  Cîteva cărţi stăteau ca nişte tovarăşe ale insomniei, aci în această clădire veche, înconjurată de copaci vîjîitori sub palida lună.  Tudorel cade, orb, de pe un mal înalt într-o apă vîjîitoare.  Ce val de sînge vîjîitor îi adusese în  urechi răspunsul ăsta!  Răsuflarea îi era scurtată, urechile vîjeitoare.   Pentru a-i face smeului zbîrnîitoare sau vîjiitoare, se leagă colţul... cu o sfoară mai scurtă.  De-a lungul aleii, un grup de copii înalţă un smeu cu vîjeietoare vîjîitori -oare -tor Îi păru că o pasire neagră, cu mare vîjiituri viind, pre... cornul Inorogului vrea să să puie.  Cu mare urlet şi vîjiitură se sparse norul şi ieşi zmeul.  Acu încep vîjîiturile măturoaielor.  Auziră un urlet şi o vîjietură cum nu mai auziseră ei pînă atunci. O dată se auzi o vîjiitură groaznică şi numai iată că zmeul d’al şeptelea dă năvală peste dînşii.  Prin foile uscate ale porumbului vîntul trecea şuierînd. Uneori însă avea vîjiituri cari semănau a suspine.  Toporu-i se rotea în aer cu vîjîituri ucigătoare.  Vîrînd degetele prin ochiurile sfoarei şi învîrtind scînduricea în jurul braţului, se produc vîjăituri foarte ascuţite. Rămase o tăcere amară întretăiată numai de vîjîiturile cravaşei cu care maiorul Tănăsescu spinteca aerul.  În aceeaşi clipă vin năprasnice vîjîiturile.  Se aude pe rînd cîte o vîjîitură şi se ivesc trei vîje.  Cam pe la miezul nopţii auzi şi el ceva vîjeitură’n vînt şi-i  se păru că ceva s-a aşezat pe cruce.  Se aude numai din altă parte o vojeitură şi mai grozavă, de se cutremura pămîntul pe unde trecea.  O trecutu... Num-am auzît vîjîitura... Nu l-am văzutu.  Se auzi o dulce vîjîitură de vînt, care aducea un miros de trandafiri şi de rozmarini.  Vîjîitura trecea prin faţa sa, ridicînd cicloane de praf.  vîjîituri... permanente, cari vin fără ştirea şi voia noastră şi pe cari bolnavii le asemuiesc cînd cu zgomotul de moară, de clopote şi clopoţele, cînd cu şuierături, împuşcături etc.  Capul i se umplu de vîjeituri şi se simţi ca într-un chef tîrziu de după miezul nopţii.  Uneori...  se reduc la simple vîjîituri de urechi sau la alte impresiuni puţin precise.  Intoxicaţia se manifestă prin vîjîieturi.  vîjîituri -itură L-a luat în braţă şi mormăin’ la el a sărit băiatu  Omoară pe tata! Un băiat, tot vîjlan vîjlani 
    vîjlăi -lău vîjnesc vîjoi -oi  Mulţămind vîjoiului de ploaie înfricoşat care după-amiază mai potolise căldura. Se întinde Poiana şi Lunca Largă care la vîjoiul (cataract) Firezeştilor se îmbină cu Piatra Cetei.  Poporul... zice: mare, noian... gîrlă, vijoi. S-au pornit vijoaiele (de apă). Şi-o ia pă vijoiu ăsta ş’traversează gîrla.  A curge vîjoi. S-a tăiat şi cură sîngele vijoi. Năvăli ca vîjoiul la munte. A rămas un vijoi subţire de sînge vîjoaie  -oi Am văzut ridicîndu-se într-o bancă o vîjpancă de fată. vîjpance -că Mergea şi rochia-i făcea vîlca-vîlca.  În bătaia vîntului, cearşafurile se legănau alene: vîlc, vîlc!  O şovă mare făcea: vîlc, vîlc, pe sus.  Tresărea din depărtare cîte o licărire: vîlc! vîlc! Fulgera.  O veveriţă sărea sprintenă din cracă în cracă: vîlc! vîlc! vîlcă Aspius aspius Dară voi, ciobanii miei, Ia s-aveţ grijă dă oi, Că mi-s mieii mititei Şî fură vîlcan dîn iei vîlcani  S-au pus  stîlp de piatră, şi di-acolo la valia, pe rîpî, ... şi la dial, pe o vălcea  Din dealure şi din vălcele sapă năsipul şi-l spală Au vădzut coborîndu-să într-o vălcé vo trii sute căzaci.  Apucă vîlceaoa pi sus, pin cireşii de la piscul gropil r  S-au pus stîlp de piatră... drept peste vălcea, pe piscul ce se scoboară cărarea de la prisacă De vaiet amar, ţipete, jele Plini-s codrii, cîmpii şi vălcele.  Negura ce se lasă acopere de întunerec şi de roă vălcelile cele întinse.   „Cîmp” este o parte din faţa pămîntului, netedă sau cu prea mici vîlcele. Acele poiene ce se-ntind pe dasupra munţilor şi prin vălcele. Sînul fecund al unei vîlcele... răspîndea tesaurele sale de flori.  Voinicele, Să te-ntreci cu rîndunele, Peste dealuri şi vălcele.  Semănătorii... Pe culme, pe vălcele se suie şi coboară.  Dealuri verzi cu verzi vălcele Cinse-n rîuri de argint.  El poposi în pacinica vălcea unde stă pitită o mănăstirea.  Jos, în vălceaua despre miazănoapte, e un şipot.  Trecu pustiuri, dumbrăvi, munţi şi vălcele pînă ce ajunse la un codru mare, mare, fără căpătîiu.  Venea întîi un podiş, pe urmă iar începea o vălcică, încă o cotitură şi apoi erai la poalele dealului.  Fluturii de prin vîlcele Tu-i ascunzi acum cu zor.   În fund, pe o vîlcică singuratică, o turmă de dropii sta tăbărîtă Dincolo, pe vălcea, se vedea satul Comăneşti.  . Urcasem din greu pe rîpi sgrunţoase, trecusem poieni multe şi vîlcele întreţesute prin sînul pădurii.  Am găsit într-o vîlcea laterală rămăşiţa fagului de odinioară.  Ridicînd dealul s-au afundat mult, mult de tot în inima pădurei pînă au dat de o vîlcea întunecoasă.  De cîntecu-i  răsunau toate vîlcelele Olteniei.  Într-o vîlcea se ascunde unul din acele numeroase iazuri caracteristice ţinutului.  Oamenii... sînt... în vîlcea, în dreptul şanţului.  La o întorsătură de cale, unde drumul scăpăta rotund într-un căuş de vîlcea, s-a trîntit pe pămînt.  Coborîră o vîlcea şi apucară la dreapta pe un drumeag tivit pe o parte şi pe alta cu rugi de răsură.  În vreo vălcică ne era îngăduit să intrăm într-o viteză neaşteptată... şi pe urmă căruţaşul, brusc, îşi strunea iar murgii. În aşa beţie crescîndă va fi făcut Dumnezeu stelele, pămîntul, vîlcelele, firul de iarbă.  Stupul lor de pe vîlcea Stă păzit... De trei plopi înalţi, de nea.  Ecoul îmi răspunde voios dintr-o vîlcea.  Vîlceaua unde povestitorul întîlneşte întîia dată pe băiatul pădurarului.  Turcii s-au împrăştiat... lăsînd prin vîlcelele de din jos de sate alte cîteva sute de morţi.  S-auzea prin vîlcele Cum urlă cîinii la stele.  Numai în depresiuni şi pe unele vîlcele apare o rară vegetaţie de fanerogame, licheni şi muşchi.  Vîlceaua asta care e şi ea cam întortocheată şi dealurile din jurul ei au tot felul de cotituri şi dîmburi.  În zarea străvezie a nopţii se vedea cum din vîlcea se ridica o coloană alburie de fum.  S-a strecurat în pădure printr-o vîlcea întortocheată şi gloduroasă.  Cîmpul Cu florile, Dealul Cu potgorile Vălcelele Cu viorelele.  Amiroase a floricele De la munte, din vălcele.   S-au aşezat acolo pe-o vălcică. În fundul vălcelei aceleia... s-au hotărît ei să se aşeze peste vară.  Patru sute de vălcele O mie de poticele Rămase Radu de ele. De-aici pîn-la mîndra mea, Nu e deal, nu e vălcea, Numai cărăruia mea.  Cîte flori sînt pe vălcea Toate-mi plîng de jalea mea.  Mi-a lăsat cucul făgetul Şi turtureaua vălceaua, Voinicelul poteceaua.  Pe dîrele, prin vălcele Pasc sărmanele de ele.  Te fac nouă bucăţele, te-arunc în nouă vîlcele, te-or mînca nouă căţele.  De jelea inimii mele, Plîng pietrile pe vălcele Şi fagii pe delurele.  Sărea calul cît sărea Şapte dealuri şi-o vălcea.  Ce strîgi tu aşa cu jele, Plîng pietrile prin vălcele?   Colea-n vale-ntre vîlcele Se văd două focşorele De-arunc ochii pe vălcele, Inima-mi să scaldă-n jele.  Să vii, puică, la mormînt, Să baţi văi, să baţi vălcele, Să dai de oasele mele.  Vălcea este locul jos între dealurile unui cîmp.  Di-acolo la vale, în matca vălcelii şi în gura Văii Călugăriţii  Aici rîu, colea vîlcică Curge lîngă floricică Apa limpede, curată Ca pîn cristal strecurată, Murmuieşte pîn vălcele La Peliş, supt Sinae, trebuie pă vîlcea pod în lungime de 4 stînjini Calea mergea tot pe marginea vîlcelii, care curge din Dereli. Dîmbul-Sec se porneşte vajnic... şi umple vîlceaua  Rîuri şi vălcele limpezi ca lacrima. Vălcele cari se arcuiesc... urmînd în genere direcţiunea păraelor de cari sînt străbătute.  se trag pe cele mai umbrite, mai retrase şi potrivite vîlcele şi pîraie.  O vîlcea din judeţul Alba care... se varsă în Mureş.  Se auzi desluşit şuierul pîrăului din preajma peşterii, în vălcea.  Se umflă vălcica Boleştilor Cîtă apă-i pe vălcele sînt tot lacrimi de-ale mele.  Dare-ar Dumnezeu o ploaie... Să crească vălcelele Să se spele relele.  Baba o adus dint’oarice vălce apă.  Săracu om cu jele mult plînge seara la stele, Lacrimile-i curg vălcele.  vîlcele vallicula Cîtă plăcere simţi să vezi cum îşi iubeşte ţăranul vîlcean toate lucrişoarele gospodăriei lui.  O tradiţie păstrată în familia noastră pretinde că tînărul vîlcean îşi cam pierduse capul în splendorile Vienei.  Peste cîţiva ani el sădise cu viţă tot pămîntul ce avea pe dealurile vîlcene.  Trebuiesc cercetate apoi originile tîrgului vîlcean al Ocnelor Mari.  El va fi ajutat în pregătirea formaţiei vîlcene.  Nu mi-a reţinut atenţia scrisoarea cititorului vîlcean.  vîlceni -e -an vîlcence 
    -că 
    Cine e vînăt de pălituri sau bătaie se zice că e vîlced.  Eram vîlcezi şi speriaţi.  Îs vîlced de frig.  Ii vîlced pi su ochi.  vîlcezi -de. În malul vălcelului ce vine de la satul Colceag, numită piatra cea înaltă cu chip de om Vălcelul, oprit din mersul înainte, pornea pe şosea stricînd pietruirea şi dînd năvală în curţile oamenilor.  În zilele ploioaase, cînd venea vîlcelul mare şi-i acoperea curtea,... el sta în capul sălei.  Alergă repede la vîlcelul din poartă, luă apa şi i-o aduse lelii Stanii El, măre, avea Moară pe vălcel, Macină – aurel.  Şi-l aruncă într-un vălcel, Să doarmă ca un purcel.  vîlcele vîlcea Hangiul îl cinsti cu o oală de vin şi-l întrebă dacă-i mai lasă cele cinci pogoane de fîneţe ce se aflau într-o vîlceluşă.  Mergeau mereu prin codru..., coborînd şi urcînd prin vîlceluşe molatice.  O vîlceluşă la marginea unei păduri.  Într-o vălceluşă Latr-o căţeluşă  Într-o vîlcioluşă Latr-o căţeluşă  O vîlceluşe de carne, albă şi fragedă.  vîlceluşe vîlcea -uşă Se înfundară într-o vîlceluţă umedă.  Ne-am tras după el în vălceluţă şi am ieşit apoi cu toţii.  vălceluţe vîlcea -uţă ca nodurili, alea-s vîlśezuri.  vîlcezuri vîlcezeli -eală Samca-n braţe prinsu-l-o, De pămînt izbitu-l-o, Carnea vîlcezitu-i-o.  Tăt l-o velcezit în bătaie.  Vîlcezăşte p-îngă ochi.  vîlcezesc vîlceziri Într-o vîlcicuţă Fierbe-o oală cu chisăliţă  .  vîlcicuţe    -uţă Aş vrea să văd acuma natala mea vîlcioară, Scăldată în cristalul pîrăului de-argint.  M-am strecurat ca o şopîrlă printre stînci. Am coborît în vîlcioară.  Visam să am o casă mică în vîlcioara mea natală.  Vină mîndră, vin-odată La vîlcioara-mbălsămată.  Mariuţă bălăioară Împreună două flori Şi le-aruncă în vălcioară Să plutească ca surori.  vîlcele -(i)oară Vine o şovă vîlcîind în aripi.  Vîlcîie drapelele pe stradă luate de vînt.  vîlcîie vîlcîieşte.
    -îi S-a auzit un vîlcîit pe deasupra plopilor: venea uliul.  S-a văzut... un vîlcîit de coadă roşie, stufoasă, lungă: era vulpea.  vîlcîituri S-a văzut o vîlcîitură la uşa coteţului şi un vîlcîit de coadă roşie, stufoasă, lungă.  -cî-i- vîlcîituri -tură 
    Toiagul acela a lui Moisi au închipuit svînta cruce, că cum au înghiţit toiagele vlăhovnicilor acelora, aşi şi crucea au zdrobit puterea dracilor.  Zveazda însemneadză pre steaoa pre carea o au vădzut vîlhovnicii spre răsărit Împăratul zise  de să va lăsa să nu-i mai înveţe pre vălhovnici creştinătatea Singur Laslău, craiul unguresc, carele-i zic că au fost vîlhovnic, s-au sculat de s-au dus la împăratul Rîmului.  Zice că acel Laslău să fie fost vîlhovnic, care de pi limba slovenească să înţălege vrăjitoriu, căutătoriu în stele.  Laslău, craiul unguresc, carele îi zic că au fost vîlhovnic.  vîlhovnici Să botedză şi arsă în foc toate cărţîle sale ceale de vîlhovnicie şi de farmece.  vîlhovnicii -ie vîlme Androc sau vîlnic.  Un vîlnic de lînă fină neagră, al cărui cîmp nu se mai vedea de frumuseţea şi mulţimea careurilor (flori pătrate).  Fusta în cute e îngustă şi compusă din două bucăţi, cusute una de alta, mai sus de genuchi, precum sînt încă vîlnecile sau cretinţele ţesute de ţărancele  romîne.  Vîlnecele, spiţărate în feţe, lucii de fluturi sclipitori, zburau cînd la dreapta, cînd la stînga.  Cîrduri de fete în cămăşi albe şi vîlnice roşii se pleacă muncii şi-şi mişcă braţele-n tactul unei doine.  Costumul ţărăncei... nu prezintă decît două forme: cea largă reprezentată prin rochie (sau hondroc, fustă) şi cea strîmtă reprezentată prin fotă (opreg, javelcă, vîlnic) La femei se pune iarna peste cămaşa lungă de pînză o fustă de materie uşoară, iar vara vîlnic şi şorţ.  Picioarele lor gingaşe, cari se zăreau sub vîlnicele cele înguste, parcă nici nu atingeau pămîntul.  Are vălnic cu funţi.  Femeile şi fetele ţes pînză... cămăşi şi fote, ii, vîlnice, mintene.  Cheful ei era să se îmbrace ţărăneşte, cu vîlnic şi maramă.  Fetele şi femeile au cîte două vîlnice (fote). Femeile strînse în vîlnice treceau harnice înspre Furnica.  Ea luase nişte papuci în picioare, un tulpan alb pe cap, o iie cu fluturi de argint pe sîni, un vîlnic cu fire de aur pe un cîmp roşu şi un inel în formă de potcoavă pe deget.  O femeie învăluită în vîlnice şi marame, cu chipul ascuns de un horbot de mireasă.  Îţi pregătii cizmuliţe, zăbun şi vîlnic de aci din părţile ardeleneşti, ca să le  porţi la cununie.  Îmi leg de-o plută murgul şi bat în poartă sîlnic, Ca să-mi răsari, voinică, hangiţă strînsă-n vîlnic. O fotă, dintr-o bucată sau din două părţi separate – în acest caz de forma unor şorţuri în faţă şi în spate, şi purtînd numele de opreag sau de vîlnic –, o maramă sau o „cîrpă” pe cap, un brîu sau nişte bete, care strîng mijlocul, iată în rezumat portul zilelor de lucru.  Sute de iţari gorjăneşti, ii, cămăşi şi vălnice... au ieşit din mîinile dibace ale cooperatoarelor.  Rotunde îi erau şi şoldurile împlinite subt catrinţă şi vîlnic.  V  înfăşoară corpul, fiind foarte încreţit în talie şi avînd aspectul unei fuste cu falduri ample.  Haine la săteni sînt: zeghie..., vîlnice.  Îşi gătea fata cu vîlnic de aur.  Vinde, maică, vîlnicu, Să nu măi văz Rîmnicu, Şî zăvelca ci-i avea, Să mă văz la casa mea.  Ioana neicăi din pîrîu, Cu vîlnicul vişiniu Şi cu fesul ghiorghioliu.  Mi-oi vinde vîlnicu Şî ţ-oi plăti.   cu fuste de lînă, cu zăvelci de lînă, vîlnic... încreţit.  Vîrlanic în spate, zăvelcă în faţă.  Acolo se ţeseau chilimurile şi ţărăneştile scoarţe, cît şi pînzeturile de in şi de bumbac sau vîlnicele de borangic portocaliu şi alb.  Capul este acoperit... cu un văl alb numit vîlnic, ţesut cu multă mătase.  Fluturele mîinii un vîlnic a desprins.  Femeile adunate la horă oferă un frumos spectacol cu iile şi cămăşile lor, cu fotele şi zăvelcile cusute cu desemnuri subţiri şi complicate,... cu vîlnicele de pînză subţire şi de borangic.  Nici faţa holdelor nu se desbrobodise bine de vîlnicul nopţii.  Şi-atîta e de subţire vîlnicu-nnoptării... Că te străvezi prin pieţele zării.  vîlnice Ficior unui fărmăcătorii... de la care şi vlăşebnicia învăţă.  vîlşebnicii Vîlşebnic -ie Feciorul chesariului... cînd trecea înapoi Nistrul cu notul calului, s-au răpit de vîltorile rîului şi s-au  înecat.  Lovi ... de nişte stînci ascuţite într-o vîltoare stătătoare.  De cîte ori era să pier în vultoare;... mai ales de cînd am încăpuit eu singur o corabie şi m-am apucat de negoţ pe seama mea.  Mureşul era lat,... tulbure-gălbui şi plin de spume şi de vultori.  Mintea i se clătină de spaima ce te cuprinde cînd te prăbuşeşti într-o vultoare.  Jos, sub noi, la  adîncimi ameţitoare urlă vîltorile Oltului.  Aprinsese şi Pallas Flota grecească din port în vîltoare pe Ahei înecîndu-i.  Cînd apele sînt mari, ea   se preschimbă în vîltoare şi constituie astfel un serios pericol pentru cine se aventurează pe acolo.  Un om care, după ce a cercat şi n-a izbutit să ocolească o vultoare, se aruncă drept în ea cu curajul pe care i-l dă deznădejdea.  Aruncîndu-şi surtucul, se repezi în vultoare... Făcea sforţări disperate, înaintînd prin valuri.  Este un rîu Minicios ce-şi varsă vîltorile-n mare.  Oltule cu repezi valuri! Multe, mîndre flori dezmierzi. Dulce le dezmierzi la maluri Şi-n vîltoare mi le pierzi.  N-auzi tu vîltoarea cum clocotă-n zări ? În clipa următoare, văltoarea scoase la suprafaţă, ca-ntr-o fulgerare, pe copil, apoi îl supse iar.  . În vultori, cumpene etc., peştele... nu e decît în trecere, în tîrcoale după hrană se-nvineţea atunci şi din vîltoare Mă biciuia, zburdalnic, în obraz, Cu stropi mărunţi şi aurii de soare.   Ne-am dus... pînă în mijlocul fluviului, şi aci, în locul unde apa face vultori,... am prins cu frînghiile unul din acele picioare. S-a frînt catargul... Vin vîltori asupra, Pînzele s-au rupt.  Luminiţa care pîlpîie... trage pe călătorul rătăcit la adînc, pînă la fata şuie care se scaldă în vultori şi nu-i decît o ştimă vicleană.  Vin lăstunii mici la iaz Să se bucure şi scalde În vîltoarea de smaralde.  De pe-un ţărm mutîndu-i, I-a mîntuit spre celălalt peste vîltoare-adîncă.  Zările se desfac largi într-o parte şi alta, vîltoarea apelor se linişteşte, dar în lungul lor primejdiile pîndesc încă.  Ţipetele multor mume care nu-şi aflau feciorii Şi dădeau ocol vîltorii Şi-i strigau, plîngînd, pe nume.   Suind pe firul apei zbuciumate, Pînă acolo unde-n lung şuvoi Vîltoarea urlătoarelor se zbate. A fost prins de vîltoarea apei şi tras la fund.  Înţelepciune moştenită de la străbuni care... văzuseră bine că doar în jurul stîncilor se stîrnesc vîltori. Maghiran de la vîltoare, Nu eşti, bade, rupt din soare.  Locurile din parcursul unui rîu unde apa e adîncă şi se învîrte în loc sînt denumite: vîltoare..., vîrtej, vîrteşcă, holbură, vîrticuş, hîlboană, hulboană, holboană, sorb, genune.  Dorul meu şi-al dumitale S-au luat în sus pe vale, Şi-au făcut apa vîltoare.  În loc să-l scoată din undă În vultoare îl afundă,  Valurile lumii sînt ca vîltoarea cu ochi: pă cine trage acolo, îl învîrteşte şi îl suceşte. Îi părea că trebuie să se despartă de acest Paris orbitor de lumină, rafinat, atrăgător, ca o vultoare uriaşă. Simţea... că se cufundă în aprecierile acestora, ca-ntr-o vîltoare din care nu mai poate ieşi.  Cuprinşi de panică, fugarii se aruncară în stradelă ca într-o vîltoare.   Plăpînd şi slăbit, copilul cădea ca într-o vîltoare în furtuna acelui început de iarnă.   Ceva te copleşeşte şi te ameţeşte, ca o văltoare.  Zi cu zi, ca într-o vîltoare, Aretie e tîrîtă în viaţa de familie a Silionilor.   Am plecat deci înainte... lăsîndu-ne în jos ca şi prin gîtlejul unei afunde vîltori M-au alungat vîltorile pe-afară. Şi-n geana lor eu n-am avut răgaz Să văd cum noaptea-n giulgiu mă-nfăşoară. O, steaua mea, alungă norii, Să-ţi sorb clipirile senine, Să trec prin furia vîltorii, Cu ochii ţintă către tine  Vedeam parcă... o armonie dumnezeiască luîndu-mă cu Mărgărita o dată în vîltorile ei. Văd... clipe fugare de lumină şi de umbră, în grăbita vîltoare spre moarte.  Ne-am ridicat... la o altitudine... inaccesibilă vîltorilor şi stihiilor. Dintr-o vultoare de volane albe, ce-l cuprindea spumegătoare din cap pînă mai jos de picioruşe, ieşea doar un chip vag de păpuşă. Se apropiaseră de vîltoarea sloiurilor. Venit-o vîntu Răsturnînd pămîntu Şi-o adus vîltorile.   Sub tot acest Babel, există o limbă romînească, care-şi are geniul ei; sub toată această vultoare veşnic mişcătoare, există un popor statornic.   Ştie bine că-naintează Înspre-a peirii de veci vîltoare.  Mi se prăvăleau gîndurile, ca-ntr-un potop de întuneric, în vîltoarea pustiitoarei vremi.  Lipsit de experienţă, bun, blînd... el a fost apucat de vîltoarea vieţii bucureştene.  Se va topi în vîltoarea patimilor generaţia istovită.  Moştenitorii părăsesc şcoala şi se aruncă în vîltoarea desfrînărilor. Oamenii... se preocupă... de politica de azi şi de protagoniştii pe care-i tîrăşte în vîltoarea ei.  Se aruncase aşa în vîltoarea lucrului mai mult ca să uite, ca să poată trăi, să-i treacă mai uşor zilele lungi ca săptămînile.   Trăim... în vîltoarea cosmică de atracţie şi respingere.  Lasă mult în urmă pe cei doi şi toată vultoarea şi toată năpasta. Vîltoarea patimilor.  Ca să mă ameţesc, mă aruncai în vîltoarea vieţii de petrecere şi cu aşa avînt că am speriat cu desfrîul şi cu risipa Bucureştii.  Geniul lui a fost descîntat să reziste vîltorii. Nu mai sînt copii;... pe neaşteptate au fost aruncaţi în vîltoarea vieţii în mijlocul unor tragedii neasemuite în istoria omenirii.  Vîltoarea ziaristicei îl absorbea tot mai mult.   În lume m-ai dat, În vîltorile grele Atît de blazat. Le căzuseră toţi feciorii şi ginerii şi fetele şi surorile în vîltoarea morţii.  Învîrtiţi în vîltoarea problematicei filosofice, bărbaţii iluştri veneau la mînăstire ca să-şi repauzeze graiurile contradictorii ale forului interior.  Potolirea Sultanei bucură pe Ioanide, care socoti că scăpase din vîltoare.  În loc de a-şi vedea de carte, acuzatul se aruncă în vîltoarea luptelor politice. Privesc nedumeriţi... fără să înţeleagă nimic, cu amorţeala lor flegmatică, din această vîltoare generoasă.   Cine vine, cine trece, Prin vîltoarea nopţii, rece? Vîltoarea dragostei, nebuna, Cu deznădejdi eu am cercat.  Într-o vîltoare ca asta, e inutil să încerci să-ţi astupi ochii şi urechile. Pentru sau împotrivă, eşti constrîns să participi.  În dreptul cîrciumii... am auzit glasuri şi s-a petrecut vîltoare.  În vara anului 1844, Alecu Russo se întoarce la Iaşi, intrînd în mediul local şi în vîltoarea evenimentelor din preajma lui 48.  Omul modern, cuprins în marea vîltoare a secolului.  Vîltoarea întrecerii... pentru realizarea prevederilor planului.   Nici în vîltoarea celor mai dramatice evenimente... să nu uităm.  Oraşul respira liniştit, se odihnea după vîltorile de peste zi. N-a mai revenit niciodată, înghiţit de bună seamă de vîltoarea evenimentelor Nu vultoarea lui va struncina pre voi şi frica de la el va cădea preste voi? Vîlceşti cu 3 mori şi cu 4 pio şi cu o ultoare Sadna cu 4 mori şi cu dou pio şi cu o vultoare  Din cauza lipsei de ape mai mari cu ajutorul cărora să poată forma căderi trebuincioase pentru vîltori,... ţesăturile lor sînt rudimentare Ţoalele (covoarele) se trec prin vîltoare, unde se pospăiază părul pe ele.  Instalaţii foarte vechi, ca ştezele şi vîltorile,... sînt făcute în întregime din lemn, de către anumiţi ştezari... care au învăţat acest meştesug din bătrîni. După ce au fost ţesute, ţoalele trebuiesc duse la „văltoare”, unde se îngroaşe. Vîndu mori, vîndu vîltori, Vîndu dealuri cu viori.   Se numeşte scoc şi adîncitura ce face apa din gios de moară. Se mai zice şi vultoare sau bolboacă.     De fapt la locul numit „La vîltori” se găsesc vîltori pentru vîltorit păturile de lînă.  De cele mai multe ori, şteaza este însoţită de „vultoare”... în care apa... se învîrteşte ca într-un bazin.  Vama de negoţ şi trecerea să fie ale popii Agaton şi ale călugărilor... şi vîrşiile şi vîltoarea de pescuit. vîltur Brînduşa... Fiind fermecătoare... Sîtirea dracii din vîltoare, Ba cu fermecături neauzite Oamenii strămuta.  Stelele scînteietoare Legănate strălucesc, Şi-n cereasca lor vulvoare Se topesc şi înfloresc. Din frămîntarea lucioasă ce zărea Că sapă împrejuru-i o roşie vîltoare, Din care e-ajunsă de flacări arzătoare, Simţi că se aruncă Satana peste ea. O vîltoare de scîntei se ridică în văzduh, risipindu-se într-o vijelie de stele căzătoare.  Să prind o clipă numai cu rumena-i vîltoare, În pumnii mei de oase un asfinţit de soare. ultoare vîltori vultori voltus volvere Înainte ca gîndurile ce se vîltorau în adîncimile tulburi să aibă răgaz a se limpezi, pleoapele se  închiseră.  Izmenele cele de iarnă Ţi le-a vîltura la vară.  vîlturez Cugetele aceste-i spăriau sufletul ca nişte vulvoaie aprinse.  vîlvăi Moşul acela... să luptasă cu paralei şi cu zmei, şi pre toţi îi biruisă; el fusese un mare vălvaş pre vremea lui, dar despre toate puterile şi meşteşugurile lui nime nu ştia nimic, ci toţi îl ţineau de un biet moş amărît.  Eu mi-s vîlvaş, pot aduce ploaie şi o pot opri.  Fisórii – ăl mai mare o fost vîlvaş – cîn’ să vorbesc că să duc să-l prindă.  Întîlnii noo moroni Cu noo strigoni, Noo săzétaşi Cu noo vîlvaşi.  vălvaşi -aş.
    Vîlfele de la răsărit Ducîndu-se vîlhvele, iată îngerul Domnului în somn ivise lu Iosif. Atunce Irod furiş chema vîlhvele şi ispiti di înşii Era ucenici lu Valam vîlhvul Deci numai o vîlfă stăpînitoare şi împărăţia unui să fie Ş-întru dalba noastră ţigănie.  Se crede că fiecare casă are o vîlvă carea o păzeşte şi carea să zice că este un şerpe Vîlvele... umblă pe la miezul nopţii pe dealuri. Prin unele locuri ardelene se crede că în acea noapte, pe la miez, umblă vîlvele Greu e cum să le dai de urmă . Iar după ce le-ai aflat, cum să le intri în stăpînire fără să te pocească... vîlva lor  O fos mai tare el dăcît aialaltă vîlvă  Duhul casei... va apăra casa de primejdia duhurilor rele, orice casă trebuie să aibă această „vîlvă”. E zîna (vîlva) care prefăcea cătanele în piatră. Vîlfă sau vîlvă, un şarpe imaginar existent numai în imaginaţia poporului, locuieşte sub casele oamenilor şi priveghează asupra sănătăţii lor.   Toată casa are vîlva ei   păzeşte casa.  Să potoleşti: Uza, Vîlva, Urîciunea, Pîrîciunea, Făcătura.  Pe toţi şi toate-n nopţi, cînd vîlvele se bat, Îi poţi vedea-n lumini de-o clipă. Atunś rup lemnili dîn rădăşină, cîn să bat vîlvili îlva băii vîlva băilor Găina din poveste era vîlva băilor şi ea a dus aurul cu sine în părţile unde a zburat. Vezi că cu vîlva băii nu te poţi prinde, că ea îi mai mare peste aur Vîlva băii dă de ştire că se apropie o nenorocire: bate din ciocane şi huieşte!  Credinţa în „vîlva băii” sau „săcreata”... a pătruns adînc în mentalitatea moţului băieş. Nu-l mai desmierda... că de acum una vîlva băii, dînsa să-l desmierde! E cunoscut că băile au vîlvă. Pe N. N. l-a dus vîlva la aur. Fiecare baie îşi are vîlva ei... care supraveghează şi distribuie aurul prin băi. vîlva pădurii sau vîlva codrilor Broaştele au fost mai harnice decît noi ori jderii ori poate vîlvele codrilor.  Cine rupe din ele, acela are să se lupte cu vîlva pădurii. Vîlva padurii, de vorbeşti pim paduri Este în pădure o vîlvă în forma unei muieri cu părul pînă-n călcîi. Năinci vrieme, îm bătrîneţă, o fost vîlve. Acu nu să scie d-aia.  Îi sparge pielea şi nu vie, şi nu se bage vîlfa aceea. Am văzut vîlva vecinului care a murit acum o săptămînă.  Plecă zîna... că doară omul, că-i numai om, şi cîte trebşoare nu mai are, dar o zînă? O vîlvă? E zîna (vîlva) care prefăcea cătanele în piatră.  Ielele se mai cheamă şi „nemilostive, dînse,... vîlve”.  O fost o turmă d’i lupt’ĭ cu vîlva lorŭ.  Femeia este vîlva căsii, conducătoarea întregei gospodării.   Semeţindu-să Ştefan Vodă pentru vîlha ce-i mergea cu noroc la războaie, strîns-au ţara şi cu mare urgie au întrat în Ţara Muntenească Solul leşăsc ş-au dat solia... întrînd în Ţarigrad cu aceea podoabă şi vîlhvă cît este în voroavă ţarigrădenilor.  Ţara, cu nărocul, cu cîrma şi vîlfa vestitei domniei lui Vasilie Vodă... au stătut neclătită de nimea.  Ce ar fi mai mare şi mai vestită împăraţilor laudă şi în lumea toată vestea şi vîlhva, decît a apăra asupriţii.  Grigorii Vodă să gătie să purceadă cu mare vîlfă de al triile rînd în Ţara Muntenească cu domnie. Aceste cinci jigănii în locul a toată vîlfa şi în chipul a toată stema a alaltor cu patru picioare era Dzisă că, de nu să va strica vîlfa Inorogului, mreajea lui ceva să vînedze nu poate Cu toţi căutau să vază pre catane cum sosesc în Iaşi... vestindu-se vîlfa nemţilor de izbîndă asupra turcilor Vom fi pururea credincioşi domnilor Vladislav craiului şi Edvigei crăiesei..., vîlva şi cinstea lor o vom înălţa cu toată puterea Folositoare şi desfătată pentru fieştecare om, fie ce vîrstă sau vîlvă va fi  Ce-mi foloseşte vîlfa împărătească, puterea armelor, cinstea lumii? Un sîngur stăpînitoriu, măcar să fie el strîns cu multe legi şi să aibă vîlfă cît de mică, totuş din vreme în vreme el ştie aşa a-şi mări putinţa În braţul lui slava Franţii craiul au încredinţat. – Du-te să zmereşti, îi zice, vîlfa acelui turbat. Mai mult li să înalţă vîlva cu mulţimea noroadelor celor de supt dînşii  Acea vălfă, acea fală, acea inimă măreaţă Ce în crudul Catilina văz cu scărbă şi cu greaţă.  Francesismul a avut o vîlfă abia de cîţiva ani, fără a fi cîtuşi de puţin limba eclesiastică şi oficială a ţării. Vede a lui Toporski ceată Ciuntită, risipită şi-n tabără-alungată... Şi simte mîndrul Cîrjă o mare vîlfă-n sine.  Moţoace, vîlva lumii e rîu cu nalte maluri. Bătrînul şi nebiruitul Sinan-Paşa – spaima creştinătăţii, ... venea cu oaste multă şi cu vîlvă mare.  Multe sînt căzute, ce din greu Se vor scula şi multe iar, avînd azi vîlvă mare, Cădea-vor. Şi-a venit un negustor Plin de bani, cu vîlvă mare, Cumpăra copii Haina cu care se făleşte păcurarul şi pe care o poartă de vălvă este cămaşa şi izmenele unse cu unt de oaie.  Vîlhva ce se căştigă, cătră care a ne nevoi slava ne îmboldeşte.  La noi în Muntenia hoţea cu vîlvă un omuleţ cărunt.  Să vedem cum străluceşte... vîlfa veacurilor trecute.  Cerînd noi credit de zece milioane, voim cu aceasta a ne găti, spre a ţinea pretutindeni drepturile, cinstea şi vîlfa steagului nostru. Mintea ta, sărmane, ... Au făcut şi sprijineşte struna acea nevăzută, A căreia vîlfă-ascunsă trage trupurile toate? Vedea cum cetăţi întărite... Cu vîlva atîtor coroane, ca pleava se spulberă-n vînt. Zic să să fie arătat... sfîntul mucenic Procopie, umblînd deasupra războiului călare şi într-armat ca un viteaz, fiind într-ajutoriu lui Ştefan Vodă şi dînd vîlhvă oştii lui. Frunza din tine-a picat, Vîlfa frunzei şi-a picat, Jurămîntul l-ai călcat.  Fă tu tot ce poţi, Şi-apoi ia-le uşor Dragostile lor, Toată vîlva lor, Omenia lor. Se lăţise vîlva-n lumea-ntreagă de bunătatea şi harul cel mîntuitor al sfîntului. Decît a vîlfei uşoară sfară Mai dulce-i moartea cînd naşte-o ţară. Vîlva cu femeia care a înghiţit un şarpe a făcut astfel ocolul satului... şi a ajuns înflorită de atîtea guri în orăşelul de reşedinţă Aşa merge vîlva. Vîlva creştea treptat, ca o flacără. Rea vîlfă am auzit despre voi A făcut cea mai mare vîlvă să nu fie curînd sau mai tîrziu învinovăţit că a ucis. Acela pentru care s-ar fi făcut prea multă şi foarte mare vîlvă se alegea senator  Împregiurarea asta a făcut vîlvă în popor. Se făcuse vîlvă că feciorul de împărat este îndrăgostit cu o zînă.  Venirea notarului Popescu nu stîrni nici o vîlvă în Văleni. Mulţi nici nu-l luară în seamă.  Îndrăzneala exhibării... a făcut vîlvă între nenumăraţii gură-cască contemporani.  Pricina acestor povestiri e o întîmplare grozavă, care a stîrnit mare vîlvă în sat E mare vîlvă în oraş Ştiam ce vîlvă urma să stîrnească fapta mea, o ştiam prea bine, dar nu de judecata celor vii mi-era teamă.  Fila cu-al tău nume... Va produce oarecare vîlvă-n lume.  Se făcuse vîlvă mare, tocmai atunci, în jurul unei vrăjitoare care sta într-un bordei.  Cînd iese în mai mare număr, stîrneşte mare vîlvă în popor. Venirea plutonului de jandarmi n-ar fi făcut nici o vîlvă dacă n-ar fi sosit Elefterescu în urma lui.  Mai ales atunci, închiderea Doamnei Ecaterina la cuptorul Bostangiilor făcu la Stambul o nemaipomenită vîlvă.  Surparea atîtor case boiereşti a făcut vîlvă şi sunet  mare, şi-n ţară, dar mai ales peste hotar.  O pildă nespus de instructivă ne oferă sociologia. Unii scriitori şi cugetători fac multă vîlvă în jurul ei.  Răzvrătirea lui Şerban, marele ban al Craiovei, a produs, fireşte, vîlvă mare Crima aceasta a făcut atunci în satul nostru o mare vîlvă. Aşa merge vîlva.  Planurile sale de reconstrucţie a templului... făcuseră o vîlvă enormă.  Nu puteau să tolereze vîlva pricinuită... Pretutindeni poporul se grămădea să-i vadă.  Cînd o mamă face prea mare vîlvă cu intenţia de a mărita o fată, ratează chestia, fiindcă pretendenţii se sperie.  Izbucneşte vîlva în jurul epigramei.  Descoperirile... din domeniul tehnic ori ştiinţific... se anunţă cu vîlvă şi cu reclamă.  La Larini apărînd Evghenii, O mare vîlvă a produs Între vecini şi rubedenii.  A fost vîlvă mare, căci a ieşit la iveală toată blestemăţia omului.  Dată fiind vîlva produsă de procesul din 1863, ... este firesc ca relatarea lui să nu lipsească. Îi veni în minte o întîmplare stupidă, care făcuse vîlvă pe vremurile sublocotenţiei lui.  Împărţirea veniturilor... a stîrnit vîlvă mare, ... zile în şir s-a vorbit despre asta, atunci.  S-a iscat vîlvă în presa literară asupra paternităţii poemei.  A publicat o carte care a făcut multă vîlvă. Acest Hary Brummer făcuse vîlvă înainte de război. Era un foşnet nedesluşit... O vîlvă depărtată care acum căpăta glas. Aşa vedem pe strălucitul stat al Romei... răsturnat din vîlfa mărirei Agiunse la vîlfa puterniciei şi a mărirei, îmbătat de graiurile linguşitorilor Sufletul ei cerea zgomotul veseliilor, strălucirea averilor, vîlva trufiilor. Cu setea de lupte în vîlfă, cumanii se-ntoarseră spre ţărmul mării. Bietele gînduri şi-au ars aripele-n para durerii; Grele îmi par, ca de plumb, în vîlva atîtor mizerii.  Cînd ai iluzii sfărmate, cînd în vîlva atîtor mizerii un frig ca de moarte        te-apucă, desigur numai durere vei vedea împrejuru-ţi.  Pe atunci era vîlva latinismelor.  Nu putea scăpa tălmăcitorul de înrîurirea vremelnică grecească, scriind tocmai în vîlva epocei fanariote.  Vîlva influenţei slavoneşti.  Cînd foc cu focul se întîlneşte, Se-mbrăţişează şi se-nnoieşte, O vîlvă scoate şi-a încetat Foc de trei părţi le punea, Vîlva-n ceriu să ridica... împăratul foc vedea. Perdaf de spirt că le da, Foc de trei părţi le punea, Vîlva-n ceri să ridica. vîlve vîlve.
    
    Prin părul tău în vîlvă vrăjită mîna-mi trece.  vîlve.
    vîlvoare . -ac. A făcut nebuna o vîlvăraie în sat, de parcă s-ar fi aprins pămîntul. vîlvărăi -ăraie flăcăraie  Vîlvăt mare trece-n zare Peste şapte-opt hotare Zări spre răsărit abia licărind o mititică vîlvotaie... şi o luă într-acolo. Se duse, se duse şi la foc nu mai ajunse.  Sultănichii,  privind la vîlvătăile din sobă, i să păruse c-a văzut gura şi muncile iadului.  Un foc ce ardea cu vîlvătăi... şi făcea ca întunecimea de primprejur să pară mai deasă În vîlvătăi dispari, Salamandro!  Copiii mai înteţesc o dată focul zdravăn şi mai sar la întrecere peste vîlvătăi.   Colo, cătră sară, Straşina de paie A-nceput să ardă Foc cu vîlvătaie. Vîlvătaie ce urcă spre înălţimi într-un capriciu.  Se plimbă vîlvătaia pe fierosteie şi vase.  La lumina asta a lunei se mai adăuga şi aceea pe care o da vîlvătăile unui foc cumplit de mare.  Lumina vîlvătăiei începu să pălească înăbuşită de lumina zilei, scufundîndu-se parcă în zidul de foc ce tivea marginile cerului... Trîmbele negre de fum... se încolăceau şi se frîngeau ca nişte braţe arse.  Tabla tuburilor sună aiurarea tuturor... O grăbită alchimie, fîlfîie o vîlvătaie.   Un nor se lovea în frunte cu alt nor şi atunci aprindeau vîlvătaie albastră. Brînzoaicele rumenite în vîlvătaia cuptorului.  Viaţa, vrăjitoare, în vîlvătaia sobii, Bolborind se pleacă să-mi tălmăcească bobii.  Cînd izbucni dintr-odată focul în vîlvătăi, glasurile lor se înălţară şi ele cu mînie.   Ninge... Vîlvătaia jarului de crîng aprins se stinge. O vîlvătaie ţîşnea afară, aruncînd în atelierul cu grinzile afumate o lumină roşie, vie, care părea că aprinde toată schelăria.  La început se văzu un fum mocnit, ... după aceea o jerbă de scîntei mărunte, urmate de o vîlvătaie, în fine flăcările cuprinseră casa.  Mari vîlvătăi pîlpîie de jur împrejurul cîmpiei, ca o pădure de eucalipţi incendiaţi.  Vîlvătăile se ridicau în slavă, pîrlind, lingînd pereţii de bîrne.  Pînă departe... se vedeau... în mijlocul flăcărilor alergînd oamenii care încotro, furişîndu-se pe sub vîlvătăi.  Pieptul e-ncins de vălvătaia vetrei sărace.  Un focar de lemne care ard cu vîlvătaie mare.  În vîlvătăile năzdrăvane, În pălălăile lui roşcovane, Se vor regăsi. Văzu un plop arzînd trăznit. Părea dat cu gaz, ardea un vîlvătăi fără să-l stingă ploaia ce cădea pe el.  Nouă fete... Lovesc în vîlvătaie Cu picioarele vătraie. Vîlvătaia s-a aprins.  Deschizîndu-şi larg braţele în vîlvătaia uriaşă, ... anticarul strigă ceva. Vîlvătaia cînd se primblă pe fierosteie ori pe vase, e semn cum că în curînd au să urmeze vînturi şi furtuni.  Scrum în urmă şi vîlvătăi înaintea lor.  Ştefan, în războiul acesta, vede vălvătăile unui foc năprasnic. Aş aprinde-atuncea satul... Să-l văd pară, vîlvătaie.  Muscalii s-au sculat... şi-au pus mîna pe topoare şi-au făcut o vîlvătaie de-a mers vestea în toată lumea. Prostimea cea covîrşită de năcazuri aprinse vîlvătăi, ţîpînd în glod stemele şi steagurile lui Matiaş. Au plecat în gloate, rînduri şi convoaie, Roiuri, ca din stupii luaţi de vîlvătaie.  Vîlvătaia se întindea şi mai repede prin buruieni, cuprinzînd nesăţioasă pălămida uscată şi scaieţii. Se uitau mereu în urmă, la vîlvătaia care pîlpîia deasupra Fîntînelelor. Dăduse cineva foc la girezile de fîn şi de paie.   Fugea îngrozit acum şi el de întinderea şi vîlvătăile focului. Acest cuib de primejdie trebuia spart şi curăţit prin vîlvătăile flăcărilor.  Pe Plaiul Cerbului vîlvătaia focului se înălţa de mult.  Cine ştie cîte   s-ascund în vîlvătăile focului, care cuprinde, ascunde şi acopere toate.  Crescură din întuneric trei umbre, tot mai lămurite pe măsură ce se apropiau de vîlvătaia focului.  Vede un copaci arzînd cu foc, cu vîlvătaie de foc.   În conştiinţa lui, ca într-o vîlvătaie de incendiu, îi tremurară deodată toate gîndurile.  Înainte, drept, spre miazăzi, îţi flutură, ca nişte vîlvătaie împietrite, stîncele golaşe ale Culmei. Deasupra fabricii, cerul era o vîlvătaie.  Rîsul ăsta ca o vîlvătaie, un rîs care făcea să tresară mobila din birou, îmi răsună în urechi. După focul din obrajii mei, după urechile mele, pe care le simţeam ca două vîlvătăi, ea şi-a dat seama care a fost cauza penibilei stîngăcii.  Ai recunoscut în el... pe Iţic al cărui păr roşu strălucea ca într-o vîlvătaie. Despletit ţi-i părul – albă vîlvătaie. Dragostea devine şi ea o armă călită în vîlvătaia focului ce-l încinge. Tu, ţara mea, şi tu, popor de jos, Mi-aprindeţi iarăşi vălvătăi în piept. În dragoste... scînteile sînt de umbră şi vîlvătaia e de întuneric, nevăzută.  Fac  O să fie ca şi cum am arunca peste toată vîlvătaia asta o căldare cu apă.  Să arzi cu vîlvătaie aprinsă, ... Să fii de viaţă nouă şi bună, făurar.  evoltele maselor ameninţă să se transforme într-o „mare vîlvătaie”.  Chipul lui se înseninează însă, învăluit parcă într-o vîlvătaie de căldură şi de viaţă.  Măsoară prada Cu torţe vîlvătăi sub gene Cînd doarme fagul şi driada.  Flamuri mari de vîlvătaie Ca-n furtuni se zbat.  Vulcan, bătrînul şchiop, ... La vatra lui de Vîlvătăi şi pară L-a dus.   Pe foc... coji uscate de mesteacăn şi cetină... zbucniră ca focurile de artificii în vîlvătăi.  Ajungea pînă la dînsa lucoarea unei vetre, în care ardeau în vîlvătăi dărîmături de copaci. Dă zor’ nainte,  inimă bolnavă, Şi arde, gînd, în vîlvătăi şi pară Năzdrăvanii... adună  scînteele din coada licuricilor de fac vălvătăi în miezul nopţii.  Focul... murea în sobă c’o albastră vîlvătaie. În saloanele de la curtea boierească se zăreau prin ferestrele largi, aburite, umbre lungi, mişcîndu-se în vîlvătaia luminilor de policandre.  Stepa din pologu-i verde Cu mălini cădelniţînd După văi prelungi se pierde, vîlvătăi desfăşurînd  Ochii lor inteligenţi luceau în vălvătaia primelor focuri.  O vălvătaie I-a luminat faţa şi pieptul.  O, cum mai răsună În vîlvătaia zorilor Oraşul dezmorţit. O puternică vîlvătaie de lumină mă smulse din somnolenţă.  În ochii lui de cocleală se aprinse o vîlvătaie palustră.  Stol întîrziat de gînduri îşi leagănă zborul în roate largi pe deasupra unui codru de stejari. Ce vîlvătaie adineoarea, şi cum s-a potolit! Vîlvătaia chefului izbucni mai neastîmpărată, mai ameţitoare.   Şi glasu-ţi vine cald, cu vîlvătaie, Cum sara paseri albe spre-un liman  O vîlvătaie ciudată umplu fiinţa lui Todericiu. Nu putea avea împlinire mai deplină.  Dar cu toate cele petrecute, Sînt în stare iarăşi să încep. Vîrf de lance, cine mi te-ascute Şi-mi aprinde vîlvătăi în piept? În vremea în care ţara întreagă era în prada turcilor... mila şi răzbunarea se-aprinseră vîlvătaie în inima lui Mihai.  Parc-ar vrea să plîngă-o fată, Faţa-i arde vîlvătaie.  Ia foc ca o hîrtie şi arde vîlvătaie.  vîlvătăi  vîlvătaie Flăcări vîlvîiau pe drumul Carului... Iar pe munţi pe cît un munte Se-nălţau văpăi.  Flacăra cînd vîlvăieşte Din foc mare izvorăşte    O flacără-n cenuşă se vîlvîia în tină Pe un uscat cotor.  Vine... Din fustiţă vîlvăind, Din sălbiţă licurind. Vine şi mama lui Leana, Cu marama vîlvîind, Cu ghetele scîrţîind. Alerga, mititica, de-i vîlvăia părul în vînt Vîlvîie lumea de el. Vîlvîie lumea de noi Că ne iubim amîndoi.  Lasă lumea vîlvîiască Numai neica să-mi trăiască.  Frunzuliţă usturoi, Vîlvăie lumea de noi Că ne iubim amîndoi. Mîndră, ce să facem noi? Vîlvîie lumea de noi Că ne iubim amîndoi. 
    vîlvîie  vîlvîieşte. -îi.  
   
    O vîlvăială de secere.  E vîlvăială mare vîlvîieli -eală 
   
    Pe un foc aprins tare, şi groaznic vîlvîicios Puţină apă nu-l stînge, ci-l aprinde mai vîrtos.  Fără a avea odihnă de vîlvîiciosul foc.  vîlvîicioşi -oase.
    -icios.
   
    vîlvîiri Flacără vîlvîitoare.  vîlvîitori -oare. -tor -tură Astăzi se prăjaşte într-o vulvoare nestinsă Ş-apoi lemnăria Luă foc  întregă, vîlvoarea se-ncinde. Duhul focului, înmiind vîlvoarele sale, a venit să facă pradă casele noastre.  Apropiindu-se de sobă să se încălzească, i-a luat rochia foc..., au trebuit să mistuiască toate hainele ca să se stingă vălvoarea.  Să vedea într-o vîlvoare o inimioară arzînd Şi asupra ei... săgeţi de foc aruncînd.  Le păru atunci că iese lîngă dînşii o vîlvoare Care-ncepe-n brazde-albastre să se-nalţe cu furoare.  Incendiul... se înalţă către cer cu cea mai mare vîlvoare.   O candelă arde; fumînda-i vulvoare Se varsă pe faţa frumoasei fecioare.  Uneori cerul se încinge pe alocurea în depărtare de o vîlvoare roşiatică, provenită din pîrjol.  Deschid uşa de la sobă ş-odată vîlvoarea se potoleşte Văzui arzînd în vîlvori Bogaţi neîndurători.   Smulse două doniţi cu apă... şi le aruncă conţinutul peste para focului. Vîlvoarea năpădi furioasă asupră-i. Lacomul foc... cade-ntr-o deasă pădure... Şi-ndată lăţit pretutindeni, Bungetul din rădăcini tot surpă-n urgia vîlvorii.  Se aşează porcul pe nişte buşteni, între cari se află foc bun, îl tăvălesc prin vîlvoare.  Cînd e vulvoarea mai mare, copiii sar peste foc. Să verşi apă într-una, ca să mă răcoresc–mamă– că ard înmormîntat cu flăcări şi vălvori.   Mai stau şi acum vecinii... pîndind clipa în care vîlvorile albastre vor licări asupra comorii.  O vîlvoare roşie a izbucnit... şi încăperea s-a umplut de fum.  De m-ăi pune Pe vîlvoare, Nu ţi-oi spune Că mă doare.  Cotoiul scoroci focul, făcu vîlvoare şi mai mare şi fumul înecă pe bietul zmeu.  Bietul dobitoc, cum a văzut că... vîlvoarea îl ajunge, s-a repezit cum a putut prin flăcări.  Chibritul că mi-l scotea, Foc trestiei, frate, -i da, Vîlvoare mare făcea. Vîlvoare aşa mare că a foz numai di scînduri şi di şindilă Fluturele, cînd se-ntoarce pă lîngă vîlvoare, aripile şi le arde.  Viaţa omului, ca vîlvoarea lumînării, cum suflă în ea, îndată se stinge. Mîndrul ca vîlvoarea, aci vîlvîieşte, aci se topeşte.  Aprinzîndu-li-să gephaneaoa ce avea pîn cară, care şi învîlvoind extraordinarii vîlvori dă foc... s-au întors înapoi şi au năvălit la fugă.   Vălvoare mare de foc Materiile aprinse din pămînt... să răvarsă şi boraşte jar cu volvoare de foc.  Il aruncă cu mînile sale în vîlvoarea focului.  Vîlvoarea focului ce îi încingea, bubuitul şi pustiirile tunurilor... ameţiră şi înspăimîntară pe turci.  Flacăra începu a se încinge... Vîlvoarea de flacări o înconjură de toate părţile.  Vîlvori de foc ieşeau pe gura vetrii şi grinzile trosneau, scăpărînd ţăndări înflăcărate.  În măcelul acela grozav au pierit în vîlvoarea flăcărilor şi două mii de ieniceri.   Băieţii şi fetele se aşează pe cîte două rînduri la puţină depărtare de foc şi încep să sară prin volvoarea focului. Înfocatul Soare Îşi opreşte-o clipă încă telegarii Cei cu trupul flăcări, coamele vîlvoare. Vîlvoarea răscoalei nu se putea înăbuşi  Îmi pierdui speranţa. Vîlvorile care mă ardeau se micşorară treptat şi se stinseră.     =  Sub steaguri de vulvoare..., convoiul de seară poartă, departe foarte, cadavrul de aur al soarelui din urmă.  O scînteie a nădejdii Şi văpaia e-n vîlvoare. Un butoi cu vin... Cîţiva, cu gîtul în vîlvori, se apropie.  Soarele de prier, cu dulcea sa vîlvoare, Îl cheamă să-l salute.   Stelele se scaldă în a lor vulvoare.  Peste umbre şi vulvori Umbra-i dulce şi uşoară E o noapte peste zori Toate străluceau ca într-o senină vîlvoare. Uneori cerul se încinge pe alocurea în depărtare, de o vîlvoare roşiatică, provenită din pîrjol.   Steaua Ciobanului părea a-şi creşte vîlvoarea în răsărit, întrecînd lucirea palidă a lunii.  Steaua-şi întinde dîrza vîlvoare... Şi aprinde voinţă de viaţă.  Fulgere volvoare în spaţiuri plesnesc Focul se întinde şi curăţă păcatul. Fiinţi mai multe una s-adun să se unească, O flacără din flăcări, volvoare din volvori. Un strat gros de fum care, înroşit de vîlvoarea metalului topit de la oţelărie, părea că arde şi el.  Bun locşor că le-am gătit... Tot sub talpa iadului, Pe limba cuţitului La vîlvoarea focului.  Pe Badiul l-au legat La piciorul Hornului, În dogorul Focului, ... La vîlvoare, la păs mare.  Să curgă părul cu pielea, Să mă uit pe cardamale, Să văd din obezi ieşind vîlvoare Vrun şarpe-ascuns nu-şi varsă veninul ascuţit Nu fierbe vro vîlvoare în inima-i plăpîndă.  Se luptă să apese Strigarea pătimirii! Stau pînă cînd vîlvoarea Odată-i pridideşte Doamne!... scapă-ne şi din vîlvoarea asta în care am intrat.  Să mai lase Paharul Şi să scape Pe Badiul Că se află la vîlvoare Să scape Pe Badiul, Că se află la vîlvoare, la păs mare Cînd îmi dă mîna-ţi slaba-i strînsoare Eu simţ fiorul unei vîlvoare. Aprindeţi vîlvoare din scînteia artistică ce a licurit odinioară şi  urc acum încă arde la noi înfundat, în adîncul geniului poporan.  Spună lumii large steaguri tricoloare, Spună ce-i poporul mare, romînesc, Cînd s-aprinde sacru candida-i vîlvoare.  Să ducem vîlvoarea aceasta înaltă în toate ungherele ţării.  Vîrteje ascuţite şi tot se ascuţesc, Şi şuieră volvoarea, resbubuie vecia D-aveai şi tu a trece asemeni mări... Nu te-nghiţea-n vălvoarea-i un mai îngust abis A Dunărei vălvoare.  Curge vîntul... Curgeţi vînturi de vulvoare.  vîlvori . Veşminte pline de fulgi şi de paie, cap nepieptănat, fîlvoi, barbă negrijită El... cloceşte pe mîrţoaga de Pegas... e care are de gînd să zboare la nemurire cu dibla la spinare şi cu părul vîlvoi.   Un oarecine, ... cu îmbrăcămintea cam deşănţată pe dînsul şi cu părul vîlvoi, mă împinse. Vasile Porojan... da de hoţi, începea ceartă cu ei şi... mai adeseori el venea cu părul vîlvoi şi cu cămeşa ruptă.  Căpitanul e furios, coconaşul alerga mai adinioare cu părul vîlvoi de colo pînă colo Veveriţele şugubeţe cu coada vîlvoi... sar sglobii pe crăcile copacilor.   era... cu părul vîlvoi, cu ochii aprinşi în cap şi cu faţa roşie ca sîngele.  Văd dinaintea mea un pustnic sălbatic cu părul şi cu barba vîlvoi.  Persida, înfierbîntată, cu obrajii aprinşi şi cu părul vîlvoi, stete puţin zăpăcită.  Unele alergară... cu părul vulvoi, căci n-avusese vreme nici coadele să şi le lege.  În cămaşă, descheiat la gît, cu părul vîlvoi, foarte aprins şi năduşit la faţă, Cezar Priboianu stă la o masă.  Cu ochii de sînge, cu barba vîlvoi, El zboară şoimeşte. Violonistul, palid, cu părul vîlvoi, intră prelung. Cînd părul e sbîrlit şi ridicat în sus, se zice că e „vîlvoi” sau „vulvoi”.   Fie Lambrior, fie Panu, ieşeau din mîinile mele cu părul vîlvoi şi cu spetele darabană.  Am adunat pînă acum un cal mic, o pisică, o păpuşe neagră cu păr  de lînă vîlvoi.  De jos se ridică un ţăran cu părul vîlvoi.  Are hainele rupte şi părul vîlvoi.  Zăboveau, descinşi, cu părul vîlvoi, uitîndu-se unii la alţii.  Intră pe uşă cu rasa pe umăr şi cu părul vîlvoi I-a întîmpinat..., într-un laibăr petecit şi cu o căciulă călugărească peste părul vîlvoi, părintele portar.  Văzu ieşind din văgăună... o înfăţişare fioroasă, cu părul vîlvoi.  Ce tristă pradă aş fi înfăţişat, cu părul vîlvoi, cu obrajii dogorind Byronianul, cu părul vîlvoi, cu cămaşa fîlfîind în vînt... şade la prora unei corăbii.  Erau soioşi, cu părul vîlvoi. Cu părul vîlvoi, Darianca alerga din uşă în uşă.  Cu părul vîlvoi, cu faţa aprinsă de fugă.  . Se zbătea între dînşii, avînd chipul întunecat şi părul vîlvoi.  Romanii fură atacaţi de avarii blestemaţi, cu părul vălvoi.  Un prizonier cu capul gol, părul vîlvoi... este adus de un auxiliar roman. Îşi privea chiorîş chipul răvăşit, părul vîlvoi, plin de mătreaţă, gura mare. Să prind hoţul de ciocoi, Să îl judec eu cum voi Şi să-i fac părul vălvoi.  Sosesc în trup cu toate păcatele vîlvoi. Un pui de piţigoi, Într-un vîrf de fag pitic, Stă cu penele vulvoi.  Cîinele cu blana vîlvoi... se înfăţişa fioros. Baba tristă pare, Iar coada-i stă vulvoi.  Are păr aspru, nedărătăcit, şi-ntr-una stă vîlvoi. Lui Sufleţel, părul i se ridică vîlvoi în cap.  La fugă că m-am pornit Şi-ntr-un munte m-am suit... Cu părul făcut vîlvoi, Cu ochii ca la broscoi.  Scăpat pe uşă-l făcea, Foaie verde usturoi, Cu părul făcut vîlvoi Venea scurtul, vîlvoi, Ca un arici, hotărît să înfrunte Vijelia namilei din munte.  Intră cu mîinile mînjite de negreală şi părul vîlvoi, cu ilicul ars, pantaloni sfîşiaţi. Scapă ca din ghearele ursului, cu părul vîlvoi.   Omul adormit se ridică drept în picioare, cu chipul îngrozitor, cu părul vîlvoi, cu mîinile-ncleştate, cu gura plină de spumă.  Era... cu părul vulvoi.  Zgîrieţi, plini de sînge, cu părul vîlvoi. Ea vine cumplită, cu părul vîlvoi – Şi dacă n-ajunge, Aman e de noi! Cu o privire de nebun, cu pumnii încleştaţi, cu părul vîlvoi, îi prinde şi îi zguduie mîna. venea cu ochii bulbucaţi, cu pumnii strînşi, cu părul vîlvoi.  Cu ochii rătăciţi şi părul vîlvoi.  Acolo altă zvoană; fugari cu părul vîlvoi. Aflăm noi, nu tîrziu, că hoarda a răzbit întăi în Podolia. Stănică însă păru disperat. Sosi cu părul vîlvoi în casa Aglaei.   Nu-l mai oprea pe domnul profesor cînd acesta, cu barba vîlvoi, se scula.  Năvălise în casă cu părul vîlvoi Tot sîngele ne peri din faţă; părul ni se rădică vîlvoi şi ne crezurăm mai mult morţi decît vii Păru-mi  se face vîlvoi, stau piatră şi glasu-mi se stinge. Avea un vîlvoi des de păr alb. Repetă o tentativă neisbutită să aducă oarecare rînduială în părul cîlţos şi rebel... Vîlvoiul îşi strămută doar direcţia dinspre ochii... spre creştet.  Un vîlvoi de cîlţ Cugetele aceste-i spăriau sufletul ca nişte vulvoaie aprinse. vulvoaie vîlvoi Privea în întuneric, rezemat cu fruntea de cerceveaua ferestrei deschise... curentul amestecat cu fum îi vîlvoia părul.  vîlvoiesc.
    
    Coafiura... să nu-i prea fie aşa ciufulită ori vîlvoiată.  Legioane De diavoli blestemaţi... Călări toţi pe cavale Cu perii vulvoiaţi.  vîlvoiaţi -te. -at Focul perfectibilităţii omenirii, odată vîlvorat Focul ce dormise sutimi de ani sub cenuşe a vîlvorat la o adiere misterioasă... Iată că un Tudor Vladimirescu schiţează sublimul gest al redeşteptării Flacăra focului ce începu a arde trupul mortului să ridică vîlvărind. Din tindă se auzea flacăra vîlvorind.   A luat foc aria; toată noaptea a vîlvorit. Vîlvoreau şirele de grîu de te lua groaza crapă cînd nu e vîlvorit bine Vîlvoare cerul parc-a luat foc.    Copilul e aprins, vîlvoreşte de nu poţi ţine mîna pe el, mititelul! Obrajii lui vîlvorară. Tinereţea, sănătatea... îi suflară în inimă o vijelie.  De ce te-ai vîlvorit aşa? Te-a ars soarele.  . Largile buchete de trandafiri sîngerii... vîlvorau printre frunzele lor verzi şi ruginii. Pe turci Supun, Foc pun... Tot cerul vîlvorează Crucea din vîrful  triunghiului de zid... vîlvora, ca şi cum ar fi fost împietrită cu nestemate.  O vrăjită licoare, pregătită pentru a-i vîlvori văzul I-am vîlvorit azi... la secere de ieşeau flăcări din ei.  O, să văd începutul!... Să văd adunate, pe teren, piatra, cărămida şi cîte mai trebuiesc... Dar, deocamdată, nu era sigur şi cîştigat decît locul pe care vîlvorea imaginara mea ctitorie.  vîlvoresc,   vîlvoreşte vîlvoare, vîlvorează Jar şi vîlvorare soarele urcat-a, Arde grîu-n flacări pîn’la brîu crescut.  vîlvorări vîlvoraţi -te Ce eşti aşa vîlvoratic, ce s-a întîmplat?  Umblă vîlvoratic. vîlvoratici -ce.
    -ic.
   
      Cu frunze, cu coceni, cu paie, cu vreascuri, am făcut o vîlvoreală de ziceai că s-a aprins satul.  Pe la nimiezi s-a lăsat o vîlvoreală de căldură de dogorea pămîntul.  I-am tras o vîlvăreală ţapănă la  secere, pe ziua de azi.  vîlvoreli -eală. vîlvoşi -oase -os.
   
    Vîlvota nemaipomenită stîrnită la canton a vîrît spaima în jandarmi şi mai ales în judecător vîlvote Cine va vîna într-ascuns, să fie dator Porţei 12 boi  Orcarele să va face a vîna pre lîngă drum, şi de va găsi ceva îndemînă să fure..., să-l certe cu ocna.  Vînînd neşte vînători un vînat.  Să duse Isaf la cîmp ca să vîneze vînat tătîni-său.  S-au întorsu înapoi pe Bîrlad, tot vînînd vînaturi.  Trăia un trai numai jăcuind şi prădînd şi vînînd. Să nu fie volnic... ca să păşuneză vite, sau să păscuiască sau să vîneze  Au hotărît să cheltuiască cîteva zile, ca să vîneze cu vreun chip cîteva lami.  Un junel... pusăse toate-a sale ostenele Să vîneze de plăcere şi să prindă păsărele.  Dacă am venit în străinătate, n-am făcut asta pentru ca să învăţ să vînez.  Se desfăta vînînd fiarele sălbatice dupe obiceiul boieresc de pe atunci.  De astă dată Genarul vîna departe cale de şepte zile.  O pocitanie de om umbla cu arcul după vînat paseri.  Vezi tu muntele cela de acolo, să nu te ducă păcatele să vînezi p-acolo, că este nevoie de cap.  Cînd întîlneşte un animal, ... vînează mult. Ţăranii vînători sînt în genere în apropierea oraşelor, unde vînd ce au vînat.  De la moartea băiatului nu mai vînez.  De atunci nu m-am mai încumetat s-o vînez.  Am vînat dihănii fel de fel şi paseri felurite.  Vîna în jurul Braşovului şi pe la Stupini.  Plecase la o moşie de munte, să vîneze lupii pe care gerul îi scotea pe drumul satelor.  L-a străbătut  de la munte la şes,  urmînd cursurile apelor, ... vînînd cocoşul sălbatic în hăţişurile înălţimilor.  Nu vîna el pentru hrană.  Ţăranul... era obligat să vîneze vulpi, pisici sălbatice şi mistreţi pentru moşier.  Era tînăr, ar fi trebuit să umble pe cai, să vîneze.  Să globească pe cei care vînau fără voie în hotarele stăpînilor feudali.  Să nu mai vînăm nici tigri, nici lei, nici leoparzi, nici nimic.  Era vorba de dreptul nelimitat de a tăia lemne pentru folosinţă proprie, de a vîna.  au ajuns să se mănînce între ele şi să fie vînate Doamne, minunate, Dă d-un nor de ploaie Cerbul să se-nmoaie Şi eu să-l vînez.  Toată ziua au umblat Şi nimică n-au vînat.  Frundzî verdi păr uscat, S-o dus Costia la vînat, Să vînezî o căprioarî.  Azi n-am vînat nimic, se gîndi, ... ai să trag în urs. Iorga-Iorgovan, fecior de mocan, se ducea spre Mureş să vîneze.  Foaie frunză sînziană O ieşit Floria-n poiană, Să vînezi-o căprioară.  Vînară cît vînară, Zi de vară pănă-n sară. S-o dus să vîreézi.  Noi merğem pin paduri şî vînăm.  Cine vînează doi iepuri odată nu prinde nici unul  Cîni de vînat atîţa avea de mulţi, că 4 oraşă mari de la cîmpu de abié agiungé să-i hrănească. Regele danez... trămitea... regelui Francisc I neşte cîni de vînat.  Numele acestea mitologice se obişnuiesc numai la cîinii de vînat.  Oprişanul are-n sat Ogari, căpoi de vînat, Cu zgărzi late, ţintuite, Pe la margini poleite. Aceştia pot avea un cuvînt de spus în nomenclatura păsărilor de vînat. Vîna broscoi cu piatra-n păpuriş.  Am cunoscut şi iepuri care vînau oameni.  Cîinii, ogarii, coteii... pre cît sînt vînătoare, pre atîta să pot şi vîna.  Am văzut vînîndu-se vrăbii cu ploaie.  Apoi, bine, măi ţîncule, aşa se vînează răţele?  Ţăranul o mănîncă..., vînîndu-se în acest scop.  Dimineaţa, în revărsatul zorilor se vînează cocoşii de munte  Smîrcuri, tundre, pustiuri, animale multe şi puţintei oameni, încercînd a se vîna unii pe alţii.  Nu-mi plăcea să vînez cu cîini.  Nu vînează iepurii cu cînii ci cu carul, nici nu caută a amăgi calul cu sacul deşert  Pasire vînătoare şi de vînat.  Animale dă vînat.  Vînătorii serioşi... fac mari sacrificii pentru obiectele de vînat.  Se aşeză... la marginea patului şi începu să tragă spre el cizmele şi  straiele de vînat.  Puşcă de vînat E înarmat cu săbii, ... cu puşti de vînat.  Cela ce va întinde laţuri sau va îngropa curse, pentru să vineadze (să vineaze ) jiganii, lupi sau vulpi.  Ceia di la Cetatea Elefandilor... le zic nu crocodili, ce hampseá ... Îi vînează în multe feluri. Începu a săgeta la căprioare şi la ciute, căci pînă acum vîna numai păsărele cu laţul, şi îi era cu greu.  Aveau mulţi cîte o răfuială cu hingherii care le vînaseră cîinii.  Ca pasările cele ce să vînează în laţ.  Lăcomia astupîndu-i ochii  , după peşti fără sine alergînd, în loc de vînat el să vîneadză. Căzui întru laţul păcatelor şi ca o fiară spre vînare mă vînă  O, vrăjmaşă, hicleană  , tu vinezi cu sacul, Pre toţi îi duci la moarte.  Răutatea vicleşugul zămisli şi nebunia îl descoperi că viclenia, răutatea şi nebunia... una prinde, alta leagă, iară a tria grumadzii cu laţul îi vîneadză.  Trimiţînd păharnicii cu ogari şi coconii să vîneze crîngurile, ... au prins ei cîţiva iepuri.  Şi el mi-a vînat Codri-n lung şi-n lat.  A vînat cîmpii cu florile Munţii cu răcorile.  Pe la răsărit de soare A plecat la vînătoare. Şi au vînat ţara de sus Despre apus, Pînă... potcoavele au pierdut.  Şi el mi-a vînat Codrii-n lung şi-n lat.  Alergarăm de vînarăm: Munţii cu brazii Şi cu fagii.  Inorogul ... în prund de să va coborî şi dulăii de-l vor putea vîna.  Stîrcul dacă îmbătrîneşte le cade penile şi nu mai pot a vîna şi a să hrăni  Multe păsări am vînat Şi-mi ziceau şoim minunat.  Le sînt învăţaţi caii şi cîinii de vînează foarte bini. Buha vîna în tufe păsărele.  Văzui uliul vînînd pe astă pasere sărmănică.  Cînd îi este foame, monera întinde pseudopodele, vînează nutrimentul său.  vîna şi ea pentru hrana alor ei.  Lupoaica asta... nu vînează lîngă sugacii săi. Zeci de prigorii în zbor... se încrucişează în toate direcţiile pe deasupra apei, vînînd albinele în zborul lor după florile tîrzii ale bălţii.  Este foarte interesant felul în care stîrcul purpuriu vînează prada.  se hrăneşte cu moluşte, crustacee, peşti etc., pe care îi vînează.  Porumbul spăimîntat... De uliu se vînează.  Fiind noaptea, ... în toate părţile rătăciia, de-i vîna ţăranii în zăvoaie, prin munţi.  Mă ocoliră de mă vineadză, Precum fac leii, ca să mă piardză.  Vînînd mă vînară ca pre o pasăre toţi vrăjmaşii miei în dar.  Garamanzii prind şi vînează pre arapii cei ce şăd prin peşteri. Nu cumva vasul acela să fie încarcat cu hoţi ce vînau pe nenorocita Ileană?  Pe cine nu ni-i prietin îl putem vîna ca pe lup.  Anca... înţelegea că aceştia erau ucigători şi că vînau viaţa lui Svidrighelo.  Bănuitorul tiran... începu iar a-l vîna cu moarte şi curse.  Acest jude... vrea să vîneze pre Iisus în cuvinte.  Cu această întrebare dulce vrea în ceva să-l vănedze, să-l poată oborî.  Pentru hlăpie cu cuvente amăgitoare vă vor vîna.  Va vîna satul şi-l va pedepsi cu pierderea cea cu totul a celor ce lăcuiesc într-însul.  Vreţi doară a cunoaşte chipul mieu Prin care suflete vînez.  Şi cînd ar şădea măcar să vorbească cineva cu el, ca să poată să-l vîneze.  Pescarii din sat îi vînează pe cei de la azil, cvartetul puterii pe bătrîni, ... indirect, pe Laura. Nu s-a ostenit să vîneze una singură din numeroasele greşeli de tipar.  Să-i vineaze şi să-i tragă cei ce era pre pămînt cu mreaja.  Nu te teame, că de-acmu nu veri vîna peşti.  Şi s-au întorsu înapoi pe Bîrlad, tot vînînd vînaturi şi peşte.  Păscarii vînează un peşte.  Nici un rumîn nu are volnicie să vîneze peşte în heleşteul stăpînului moşiii.  Să fie volnic a vîna ş  peştile  Sînt la dînşii trii neamuri undi nu mănîncă altă nimică fără numai peşti, pe carii...  i vînează. Cît peşte vom vîna, în locuri slobode de a vîna, este al nostru.  Pe lîngă un rîu trecînd şi pe cîţiva vînînd, peşte cu undiţile văzînd, se opri.  Alte vietăţi mici... le poate vîna prin ape şi prin apropierea acestora.  Nu se poate vîna decît cel mult vrun broscoi lacom după momeală.  Vînează peştii cu suliţa.  Vînau păstrăvi şi îi mîncau acolo.  Vănăm peşte cu plasa, cu undiţa, cu coşul.  Jos pe mare le-aruncară  Şi nimica nu vînară.  Ieu de i-aş vîna  Mare bine ni-ar prindea.  Socrî-miu mi-a cerut Peşte mare să-i vînez. Şi-i află vînînd şi ieşiţi den corabie şi mrejile spălînd.  O noapte întreagă vînară şi nemică nu prinseră; iară îndată, deaca ascultară cuvîntul Domnului, aruncară mreajea şi mult peşte prinseră.  Primăvara plecăm cu vîrşele... şi vînăm pîn la Paşte.  Cînd să va vîna peştile să fie cu ştirea tuturor  Vădzu că s-au vînat atîta peşte, cunoscu că nu este pentru truda sa, ce pentru dzisa şi pentru voia lui Dumnedzău.  Încă nu cunoscu omul vremea lui, ca peştii cei ce să vînează în mreje rea.  Cu năvodul se vînează tot soiul de peşti.  Îşi petrecea timpul preîmblîndu-se prin munţi vînînd la păstrăvi.  Plasă dă vînez la peşte.  Va istovi... de vînat hăleşteul  Hăleşteele săci de peşti vînîndu-le ei.  Puind şi năvodari cu năvoade de au vînat luciul şi bălţile  Cu peşte am negustorit, Toate bălţîle-am vînat.  Toate apele-am vînat Şi le-am turburat, Aşa peşte n-am aflat.  Antofiţă, fiul taicăi, Cîte ape să-mi vînezi, La Vidrosu să nu mergi, Că... Pe cine prinde mînăncă. Cel ce se protiveaşte cuvîntului credincioaseei mu ri cu viaţa, fără cuvîntu, vînratu la credinţă fi-va.  Cu acele cuvinte ce fură vînaţi, crezură că şi alţii cu acealea vor putea vîna.  Aşea-i învăţă şi-i întrarmă cu blîndeţele şi cu răbdarea şi-i tremise gata ca să venedze lumea cu mreajea învăţăturilor sventei evanghelii.  Apostolii, ca neşte păscari înţelepţi, au vînat cu... multe limbi.  Fu vînat la credinţă spre D mn l H s de Iustina, ficioara şi creştina.  Nu socotesc cu alt cu nimic ca să-i poată vîna, fără numai cu învăţătura şi cu cuvîntul.  Cu undiţa d hului înţelepţeşte vorovind, d mnezeescul Pavel te-au vînat.  Neputînd vîna pre romîni, socoti că pentru aceea nu se lasă romînii de credinţa cea pravoslavnică, că sînt proşti, nenvăţaţi.  Mult să mirară şi, de limpede limba lui ca de un lucru nenedejduit cu toţii vînîndu-să, multă vreme muţi şi amurţiţi rămasără.  Preoţilor le este dată  să vîneze şi să îmble după sufletele celor păcătoşi ca să le poată întoarce spre pocăinţă  Au vînat auzurile noroadelor şi au înduplecat inimile tiranilor.  Macar că chipul dulce a grăi, frumos a scrie şi aburii slavăi cu meşterşug a vîna îi laudă şi să miră.  Dobîndind în mîna lui aceea ce de mulţi ani mai nainte o vîna, arătînd tuturor dragoste... din boieria lui.  Au cuprins... o parte a Bohemiei, a căreia crăime mult vînîndu-o o au şi dobîndit.  Singur adevărul vînînd.  Vornicul Trotuşanu... în secret vîna pentru sine planuri ambiţioase.  Să nu stricăm cauza naţională vînînd posturi grase. Iată ce va să zică a vîna protecţie străină şi a nu mînea statornic pe lîngă preteniile făcute. În toate războaiele, hanii n-au vînat decît folosul lor.  Soluţia ce o căutăm... unii o vînează pe pămînturi străine.  Nu se cuvine cu atîta înverşunare a vîna victoria.  Să nu socotiţi că mă sui la această tribună pentru a vîna popularitatea. I se răspunde că e paraponisit, nebun, că vînează minister.  Toţi aceia care vorbe mari aruncă, Numai banul îl vînează şi cîştigul fără muncă.  Bărbatul de stat a căpătat misiunea pe care o vîna de mult.  Comandantul compăniei... vîna căpitănia portului.  Fidelitatea faţă de puşcărie a acestor oameni, care vînează o situaţie, leneş compusă în timp, miră.  Cronicarul... condamnă pe actorii care vînează succesul uşor. Citesc puţin, dorm mult, visez, Năluca slavei n-o vînez.  Nu doream să crezi că vînez vreo confesiune.  Acest continuu sprijin acordat tuturor celor care vînau tronul.  Aceştia... lesne vor vîna prilejul şi te vor înşela a iscăli. Ca să pot vîna fără caznă şi fără a mă mînji în mlaştinile viţiului, trebuie să mă întovărăşesc cu această hienă.  În cîte feliuri adevărul ar putea să se vîneze şi altora să se propuie. Au doar moleaţa de acum junie, Ce n-au învăţat alta nimică Făr-a vîna după libovie.  Notarul presimţise demult că Pruncul vînează după postul acesta.  Îl vînează  după apa Oltului, Topologul şi Dîmboviţa  Am văzut cu ochii miei o bucată de aur... vînată de aurari în Olt.  El vîna aurul şi tot mai uimiţi erau cei ce veneau în atingere cu el.  Reuşi la alegere în calitate de bibliotecar, hotărît să vîneze cu orice chip cărţile împrumutate şi nerestituite.  S-a căţărat pe trunchiuri şi ramuri înalte, vînînd nuci de cocos.  Pajora-i zise să vîneze mai întîi douăsprezece coşuri de pîne şi douăsprezece buţi cu apă pentru drum.  Constantin Brîncoveanu, ştiind cum să vîneze pre lacomul vizir, l-au scos pre dînsul.  În casă ai azi odorul ce-atîta ai vînat,... iac-amu te-ai  însurat.  Mamele... vin în carnaval ca să vîneze gineri în capitală.  Veşnic vîna un cămătar, care să-i cumpere pe nimica leafa-nainte cu cîteva luni.  Ca toate domnişoarele din societate, ea a fost crescută pentru a vîna un bărbat.  Altă grije n-avea, numai a-ş înfrămşea trupul ş-a-l împodobi cu scumpe podoabe, pentru ca să poată vîna pre ibohnici, să-i tragă la glodiştea păcatelor.  Femei pe care le vînase cu uşurinţă.  vînez Cînd această boală a pruncilor de curînd născuţi n-are de cauză gaura lui Botal şi amestecul amîndurora sîngiurilor arteriale şi vînale în inimă, ea purcede din crinoni şi comedoni, ce se prăsesc în mici punturi negre sub pele.  vînali -e.
    -al.
   
    Căzuiu întru laţul păcatelor şi ca o fiară spre vînare mă vînă  De strîmbă vînarea Inorogului părăsindu-să.  Fiara cea mai întîi în vînare prinsă se ardea Dianei. Cîştigîndu-şi... hrana din culegerea vegetalelor bune de mîncat... şi din vînarea unor animale.  . Vînarea păsărilor este reglementată pentru anumite perioade.  Vînarea unor specii este restrînsă şi condiţionată de autorizaţii speciale.  Să plecaţi la vînătoare După pasări gălbioare, Ce sînt lesne la vînare Şi uşoare la purtare.  Că boierii-s duşi de-acasă, Da s-o dus în codrii verzi, În codrii verzi de-a vînare. Dar boierii nu-s acasă Că-s în codri a vînare.  Să plece în vînare, În vînare, la plimbare.  Vînarea cu chemătoare.  Blagoslovit Domnul ce nu deade noi în vărare  vănare vînare  Să fugim pînă în sfîrşit de reale-i  şi de vînările lui şi de chinurile lui.  Un bătrîn... cu doi copii în braţe, spre a-i subtrage de vînarea brutală a înarmaţilor, se înfăţoşă înaintea lui Ahmed.  Într-un loc lucru foarte frumos la privală să arăta, unde vînătorii măiestrii spre vînarea fililor punea.  Laţurile şi cursele... pentru vînarea Inorogului întinsese.  Mai sărăcesc şi mai ticălos lucru nu iaste ca vînarea de peşte.  Cîţiva păscari... pentru vînarea peştelui năvodul în baltă aruncînd..., în loc de peşte pre filosof din fundul corăbiii scot.  Pentru aceaia ca o vînare de peşte adause pre ei Domnul vînăriei omeneşti.  Vînarea sub gheaţă cu ostreţe.  Că spaimă cuprinsese pre el şi pre toţi carii era cu el de vînarea peştilor care prinsără.  Au nu tu, odinăoară, prin fundul mării primblîndu-te şi spre vînarea peştelui şipurindu-te, eu din faţa apei te oglindiiam?  Locul şi jocul lor  obicinuit vînării după pradă e sub gîtul dobelor, sub şteanţul şivoiului în clocot.  Deaca această mare cuviinţă sau generozitate ar privi spre vînare de slavă... atuncea n-ar fi vîrtute.  Sistemele lor toate au început cu vînarea cuvintelor străine.  Apăsarea turcească, unită cu apriga vînare a scaunelor romîne.  Îndeplineam însărcinări de tot soiul... nu pentru vînarea de avuţie sau de măriri, ci numai din nevoia de a fi pururi în neastîmpăr.  Din pricina neîndemînării ce cerca la vînarea aurului, cei mai mulţi s-au lăsat dă acest meşteşug  vînări vînărei.
    
    vînarea hamului, Hamurile rotaşilor să fie cu piepţi  şi vînările de piele I se dezlegase vînările de la opincă şi călcase pe ele.  Femeile au cioareci de vară şi de iarnă... Se leagă cu legături făcute din păr de capră, numite vînări.  vînări -ar.
   
    Isaf, fratele lui, au venit de la vînat.  Luînd doî săneţă di la Dima  părcălabul, n-au mers la vînat, ce au mers la tălhării Cu mare grijă... socotesc cei lacomi, să nu li se înece morile... şi să nu îmble la vînat vînătorii.  Au zăbăvit acolo vro 2-3 săptămîni, îmblîndu pe la vînaturi. Poarta osmănească... l-au domolit... ca pre un vînătoriu la vînat gata, pre un ogar în prohaz ţiind, după voia sa, cînd va... îl sloboade. O, ce vreme bună de vînat! Să dea 100 de cai, ca să fie de treaba vînătorii, cînd împărăţia va vrea să iasă la vînat.  Împăraţii cu alt feli de haine... merg la vînat.  Fiind om tînăr, îi era drag a se primbla ades la vînaturi.  Preste puţină vreme, ieşind împăratul la vînat, ceilalţi toţi făcea vînătoare.  Nu poci veni la vînat.  Să-i înveţe a săgeta şi să umble cu el la vînat.  Fimeile savromaţilor ... ies la vînat cu bărbaţii lor. Dionis... este preste vin mai-mare şi Artemis − preste vînaturi. Turcii şi la vînat... cu mai multe slugi ies. La vreme de pace se zăbovesc numai cu vînatul.  De vînat s-au lăsat această zi, vrînd a să folosi de foc.  Le plac adunările de petrecere, cum teatrul... vînatul, primblarea.  Porunci... să fie boierii gata a merge la vînat.  Molda... în resbel şi la vînat era companioană nedespărţită a lui Dragoş.  De mă duceam la vînat, mi se părea că răsunetul puştii mele trece Prutul.  Domnii cei vechi, ... desfătîndu-se cu vînatul prin codrii învecinaţi, zidiseră şi aci un frumos castel.  Diana, zeea vînatului la greci şi la romani.  Vînatul a fost totdeauna pasiunea sa. Ţi-am spus că el iubea vînatul.  Vînatul pentru dînsul este o pasiune neînvinsă.  Plecînd la vînat, întîlneşte în drum cutare sau cutare pasăre.  Pregăteşte-te să mergem la Homor la un vînat mare... căci goana porneşte mîne.  De unde ai calul d-tale, cu care îmbli la vînat?  Eu iubesc vînatul, jocul; Traiul lumii alţii lese-l. Un credincios al împăratului... în toate zilele îmbla cu dînsul la vînat.   A vrut el împăratul să meargă-nainte la vînat.  Zmeii se duseseră la vînat în Codru-Verde.  Am fost la vînat şi am adus nişte prepeliţe. Cînd oamenii se îndeletniceau cu vînatul, nici n-aveau nevoie de robi.  Vînătorii..., pescarii... vor ave în decursul anului spor la vînat şi pescuit. Merge puşcaşul la vînat. El se întrebuinţează la vînat pentru strigătul ogarilor şi copoilor.  Cînd vine vremea vînatului, nu mă ţii legat cu lanţul.  Surorile ei începură să facă... şi sportul vînatului şi al călăritului.  Sportul acesta al pescuitului cu undiţa... nicidecum mai prejos decît vînatul, e unul din cele mai puţin răspîndite în ţară la noi.  Una dintre speciile cele mai simpatice acestor nomazi iubitori de vînat era capra sălbatică.  La vînat el  apucă vulturul din nori şi-l dărîmă jos. Vînatul nu contenea decît tîrziu, cînd cerurile deasupra mării se închideau încet.  Vînatul şi pescuitul sînt cele mai vechi sporturi. Ieri am ieşit la vînat... şi am dat peste urme de ren sălbatic.  Pleca adesea la vînat în baltă.  A umblat la vînat pînă ce trecuse binişor de şaptezeci de ani.  A doua zi băiatul pleacă cu căţeii lui la vînat.  La vînat a plecat Prin cîmpii-nfloriţi.  S-au dus în pădure la vînat.  S-a dus Ignat la vînat Şi-n trestie s-a-nţăpat. O fost trii vînători şî s-o dus la vînat.  Iel merğę la vînat îm pădure.  Cîine surd dus la vînat.  La vînat cu puşca seacă să nu mergi Au pus mare aşezămînt pentru vînatul vitelor. De mare folos era cîinele în vînatul şerpilor. Într-o zi, mergînd de şagă, cu un hleab de puşcă împrumutat, la un vînat de urşi... se nimeri că tocmai el împuşcă ursul.  Un prim obiectiv al ajutorului scontat de ei a fost tocmai vînatul cocorilor.  Iar se băteau trunchii copacilor ca la vînatul iepurilor.    Să nu faci vînat acelu drac că pentru tine goneşte Dumnul pre acela drac  Directorul, în lipsă de iepuri, ca să-mpuşte, Din loje, cu mîndrie, făcea vînat de muşte.  Prinseră-me ca leul gata spre văratu (vănratu ), şi ca schimenul ce iaste în debiu în cămora sa.  Încungiurară-mă ca leul gata la vînat, şi ca puiul leului ce petrece în bîrloage.  Luară-mă ca un leu gata la vînat şi ca un pui de leu lăcuind întru ascunsuri. Leul, măgariul şi vulpea... ieşiră la vînat Vulpea stă lîngă vizuină şi nu se-ndură să plece la vînat. Ciugurele, mugurele – merg pe drum-nşirăţele; − iară ciucur mugur, – pe brănci tupilat – s-au pus la vînat  Altă grijă nu avea numai să să primble pă la sate, pă la vînaturi, pă la vii.  Blagoslovitu e domnul carele v-au dat voi vărat dinţilor al lor.  Scoală-te, drag tată, şi mănîncă de în vînatu prins de fiiul tău.  Păstorii din munţi ungureşti pogorîndu  după vînat au nemerit la apa Moldovei. . Vînînd neşte vînători un vînat. Şi vînează-m vînat şi-m fă mie bucate, după cum iubesc eu.  Un turc au dat cu puşca... într-un vînat.  La mînă le vine vînatul cel necunoscut.  I-am făcut nunta de la mine... cu vînaturi, cu toate ce a trebuit  au fost de atunci şi pînă azi cu totul stîrpite de vînători, aşa că acum nu se mai pomeneşte de nimene de asemenea vînat  Vînatul nu este stătători la un loc, ce astăzi este pe o moşie şi mîne pe alta  Oamenii numitelor sate, pădurile, apele, vînaturile, pescuiturile, ierburile, şi cîmpurile, care sînt între otarăle lor cele adevărate, după vechiul obiceiul să le aibă în comun.  Îl fiersără cu un vînat şi mîncară... toţi oaspeţii. Să le dea Dumnăzău mai bun vînat. Au strîns destul vînat.  Un vechi ţăran... pre el l-a învăţat În ce chip s-ademeneze şi să prindă un vînat.  Pădurile şi bălţile sînt pline de vînaturi.  Vrînd să cinstească pre oaspeţii săi cu ceva mai mult decît cu vînat... zise vătafului său să taie un ied.  Să-i aducă vînaturi şi pescării din toate punctele cardinale ale globului.  Carnea de bou, de porc, de oaie, de vînat şi de paseri n-are un gust pronunţat.  S-a împuţinat vînatul în pădurile noastre.  Cînd copoii vestesc apropierea vînatului, nerăbdarea îl face să tresară.  El crede că acea pasăre i-a scos vînatul înainte.  Mai mărindu-se el oleacă, începu a căta vînat mai pe departe de locuinţa lor.  Peşti din cărnuri delicate... Lîngă păsări de tot felul... Împreună cu vînaturi ne-ncetat se grămădesc.  De sunteţi vînători atunci unde vă sunt vînaturile?  Prepelicariu... începe a alerga tot ţiflind şi hăucăind de-ţi ţiuie urechile şi-ţi alungă vînatul de sub nas. Săteanul mănîncă carne de vacă, de pasăre, de capră, de porc şi de vînat.  Vin grămadă... Duc un vînat pe umeri.  Ispita belşugului de vînat l-a învins pe nenea Iorgu ş-a rămas aşa.  S-a tras alături cu puşca, putem tot sta la pîndă, vînatul a zburat.  În privire apăru spaima, apoi se schimbă... în ruşine, o ruşine îngrijorată, pînditoare, ca un vînat hăituit. Poate vă interesează  numai fiindcă sunt plini de vînat.  Să se închidă  îndată ce vînatul a pătruns înăuntru.  Starostele Căliman avea să înţeleagă ce fel de vînaturi şi peşte trebuiesc cuhniilor Măriei sale pentru masa cea mare.  Nu se putea să nu-mi aducă vînatul la puşcă.  Mînca cu plăcere şi moşu Vasile din vînatul ăsta.  Pictorul de naturi moarte va amesteca... fără vreo ordine aparentă imaginea stofei şi a hîrtiei... sau a penelor păsării cu blana vînatului.  Chiar dacă buha mai înşfacă şi cîte un iepure sau ieruncă, nu poate fi socotită dăunătoare vînatului.  Un vînător şi-ntinse printre copaci o plasă Şi aştepta vînatul să intre-n sfoara deasă.  mişunau vînatul, zimbrii, mistreţii, rîşii şi celelalte jivine.  Acest vînat frumos este aproape complet extirpat.  A ales pescăria scumpă, vînaturile, trufandalele de sezon. Deşerta în calea lor tolba cu vînat, bucată cu bucată.  Se dă carne de pasăre, peşte, vită, porc, mezeluri, vînat etc.  Fructele constituie o hrană căutată de vînat (urşi, mistreţi, cervidee).  Dădeau tîrcoale urlînd vînatului şi dansau sălbatec.   În privinţa bogăţiei şi diversităţii vînatului de care dispune, ţara noastră ocupă un loc de frunte.  În prezent, evidenţa vînatului împuşcat se poate ţine cu mai multă exactitate.  Era vorba de mari consumatori de vînat. Mai că-mi zîmbeşte (cum s-ar îmbuna, spre pildă, amatorul de bucate în faţa unui hartan de vînat... bine frăgezit). Se întorcea cu mai mult vînat şi... îşi bătea joc de noi. Un curios şi fericit din punct de vedere artistic instinct de regresiune face pe scriitor să amestece pe om cu vînatul.  O lege nescrisă a celor nevoiţi să rămînă în munte este ca „ziua să stea în limpeziş, iar noaptea să se bage în ţuhă, cînd vînatul iese la mîncare”. Servitorii aduseră mîncăruri rafinate, fructe de mare, vînat, fructe foarte dulci. Bătăuşii... merg huiduind... către ţinători, vînat  fuge înaintea lor pînă la ţinători...  dau cu armele şi ucid. Deacă vedea şi vedea Că vînaturi nu-ntîlnia... Calu-n drum că mi-şi opria.  Li plăśea la cîtiş-trii sî umbli pîn toati pădurli dîpă vînat.  Au făcut un foc sub stejar ca să gătească ceva de-ale mîncării din vînaturile ce aveau cu ei.  Se zice că anul ii ģelşugós di vînat.  C-ala ved'em... că-i fiśor vren’ic, că d’e-aia n’e trimet’e iel vînatur’le aşă vii pun-aişa.  Vînatul cînd se vede, urma lui nu se mai caută  Cine caută iepuri în biserică, se întoarce fără vînat acasă Nevasta unui vînător nu trebuie niciodată să toarcă în vreme ce bărbatul ei mănîncă căci... vînatul va imita mişcările fusului, ... fugind din calea vînătorului.  Femeia însărcinată, dacă mănîncă carne de vînat, trebuie să strîngă un os din acel animal şi să-l puie în scăldătoarea copilului.  Cine la Bobotează îşi vîră puşca în apă... va trage mult vînat. Puşcaşii leagă o coadă de iepure la cucoşul puştei, ca să tragă vînatul la ei.  Un vînat mare, gras şi frumos agonisind să-i aduc.  S-au dus... să vîneze... ca să prinză cerbi şi alte vînaturi mai mari.  Să scoţi maţăle din vînatul cel cu patru picioare.  Amice... ai nesocotit vînatul numit „grives”, iar, dupe cum se crede, pe romîneşte, sturzi şi cocoşari.  El căuta vînaturi mari, fiindcă nu se temea de primejdii.  E drept că se afla şi vînat mai mare, nu ca acu.  Se vorbea despre vînatul mare şi vînătorile majore.  Vînatul cu păr şi pene al munţilor.  Vînătorii folosesc limbajul vînatului, mai ales a celui cu aripi, pentru a-l ademeni.  Despre feluritele varietăţi ale vînatului cu pene şi ale celui cu păr.  Îl tăia şi i-l dădea mamei ca pe un vînat de soi. Preferinţă... pentru vînatul mare. Se vinie lui cursă ce nu şti, şi vărat ce  vînatu  ,     vnratul   ascunse prinde elu, şi în cursă se cază într-ănsă.  Să vie lui cursă ce nu ştie. Şi vînat ce nu ascunse prinde el.  Lupii urlă şi scîncează Cînd spre vănat să găteadză.  Leul... împlu de vînat cuiubul lui şi lăcaşul lui de jaf.  după peşti fără sine alergînd, în loc de vînat el se văneadză.  Vulpea... acmu vînatul dobîndind, ... spre bîrlogul ţincilor săi, cum putea mai tare, să ducea.  Leul, măgariul şi vulpea... prinseră vînat mult Vorba pradă serve curat e desemna aceea ce animalele carnasiere răpesc şi mîncă vînatul lor.  Şi pe sub gard se furişează Chiar ca un lup după vînat.  Oprindu-se ele acolo, fără de veste au ajuns bărbatul ei şi tatăl cocoanelor avînd şi slujitori ca să prinză vînatul.  Vînatul era de folos pentru aceia cărora le place orice mijloc de cîştig. Am ajuns la vîrsta cînd în dragoste preţuieşte mai mult goana decît vînatul. Văratul  vănatul    lui cu blagoslovire blagoslovescu, şi meserii lui saturu-i de păre.  Învăţătură pentru vînatul peştelui.  Pentru vînatul peştelui şi pentru alte grijulii să fie neopriţi lăcuitorii Să avem a stăpîni trustrei; precum şi la iaz, şi în apă, şi în vînatul peştelui asămine să stăpînim trustei  Aleg vînatul de prin încurcăturile aţelor şi-l pun în traistele pentru peşte. Pentru vînatul la suprafaţă, ea  se pune la două sau trei palme adîncime. Spune-vei adevărat Unde-i peşte de vînat. Vînatul cu ostia se face numai noaptea la lumina faclelor.  Năvodul în apă aruncînd, în loc de vînat corabie şi în loc de peşte pre filosof din fundul corăbiii scot.  Întindeţi mrejile, vînaţi pentru mine vînatul credinţei.  vînaturi  vînate Să întrebăm şi noi pre el... de unde i-s oasele şi... vinele sîngelui? Slobodzindu-i sînge din vine, au dat să bea oştenii lui, carii era prinşi cu dînsul. Puii ohendrii din pîntece-i ieşind,... îl pişca, îl muşca, şi... singele, carile din prin toate vinele i să scurea, îi sugea. Fierul, secetos de sînge, den omeneştile vine să va adăpa I-au curs mai multă bucurie din inimă decît sînge din vine şi din grumazi. Mulţi dintru păstorii Liviei facu într-acest chip: după ce le crescu copiei, de să facu de 4 ani, atuncea ard, cu său de oaie, vinele din creştet, şi, alţii, celea din tîmple vini, pentru ca să nu să pogoare flegma, să-i dodeiască. Să iubim pănă în tinere vine Sîngele saltă şi să răvarsă. Din inimă se răsfiră sîngele prin vîni în tot trupul. Prin ea se aduce răotate în stomah, şi sîngele se turbură în toate vînile. De aicea prin vîna plumînilor, în pîntecelul inimii cel stîng. Fruntea-mi de vreme toat-a albit, Sîngele rece abia prin vine Curge ca unda ce-n loc o ţine Sufletul iernii cel amorţit. Nu vedeţi că sînteţi de toate culorile, negri, vineţi ca vipera, albiţi mai nainte de timp în crime şi orgii; aveţi voi sînge prin vinele voastre, ca să-l vărsaţi undeva? Vitejia şi răbdarea aici încă moştenesc, Încă curge pîntre vine acel sînge strămoşesc. Sîngele se varsă în inimă din vîni. Văzui trupul ei ca crinul cu vinele ca azurul. Va veni ziua în care să va stînge focul vinelor mele, în sînul meu va lăcui iarna. Sînt doă sistemuri de vine, precum se află şi doă sistemuri de artire; sistemul vinelor pulmonare, care aduc sîngele din plămîni în orieta din stînga, şi sistemul general de vine ce adună sîngele du prin toate părţile trupului în orieta din dreapta. O singură silnicie... poate lepăda în vasele (vinele, arteriile) plămînilor... sîmburile spre nevindecabila oftică. Anghiologia se numeşte învăţătura despre vasele omului purtătoare de sînge şi sucuri sau umezele, precum sînt: vinele, arteriile şi vasele hilofore (purtătoare de cir). Vinele sînt de asemene ca şi arteriile înse netremurătoare. Ele conduc sîngele din toate părţile trupului la inimă. Atît arteriile precum şi vinele au rădăcina lor în inimă. Acest nume amar-dulce vijălos răsună-n mine... Şi ca viforul pe frunze, smulge, rumpe-a mele vine. Luatul sîngelui este deşărtarea sîngelui din vîna cea groasă de la gît. Ochii mititei şi scînteietori şi musteaţa sa neagră ca pana corbului..., doi favoriţi puternici cuprinzînd ovalul obrazului, arat de vine albastre, făcea din D. B. o fizionomie neuitată. Un ce rece îmi trecu prin vine şi o tremură mă cuprinsă. Această operaţie... va fi mai sigură cînd vîna de unde va trebui a se lăsa sînge se va apăsa cu degetul cel mare.  La ceasul hotărît, cînd intrai în odaie, sîngele îmi clocotea, vinele tîmplelor mi se îmflase. Tocma în vrîsta cînd în vine circulează foc în loc de sînge, ... el era silit să trăiască în nelucrare. Ăst spirt de sînge n-are-nfrînare, Strigă prin vine: „du-te să mori!” Dintr-o peşteră, din rîpă, noaptea iese, mă-mpresoară: De pe muche de pe stîncă, chipuri negre se cobor; Muşchiul zidului se mişcă... pîntre iarbă să strecoară O suflare, care trece ca prin vine un fior. Glonţul i-a sfărămat falca stîngă şi a trecut prin vinele gîtului pe sub ureche. În vinele romînilor nu curge probabilmente nici o picătură de sînge egiptean, şi totuşi străbunii noştri au scris oarecînd cu ieroglife. Organizarea socială era atacată; membrii nu se mai ţinea unii de alţii, muşchii nu mai juca, sîngele nu mai circula liber şi cu siguranţă prin vine. Dar ce zic! ... un fior rece Pintre-a lumei vîne trece, Căci deodat-un glas prin lume, Fără seamăn, fără nume, Sună, duce-o neagră veste: Roma, Roma nu mai este! Vinele-i băteau cu iuţeală şi suflarea-i se revărsa din sînul său. O, fiarbă-vă mînia în vinele stocite, În ochii stinşi de moarte, pe frunţi învineţite De sînge putrezit. Prin transparenţa generală a unei pieliţi netede se vedeau parcă vinele viorii. Bucuria caprei nu era proastă. Dar cînd s-apropie bine, ce să vadă? Un fior rece ca gheaţa îi trece prin vine, picioarele i se taie, un tremur o cuprinde în tot trupul şi ochii i se painjinesc. Ghiţă privi din nou la Pintea şi, văzînd mînia ce se oglindea în ochii lui mari şi în sprîncenele-i încreţite, îşi ridică capul şi îşi potrivi hainele pe trup, în vreme ce vinele de la tîmple din ce în ce i se umflară. D. Moroi, în vîrstă de 42 de ani, a murit din cauza unei ruperi de vînă. Fierul ce-mi va face jos capul a cădea Nu va putea vrodată a împrăştia din vine Cît sînge-n mii de lupte vărsă sabia mea! Această patimă nepricepută, care-i şuruia ca un metal topit prin vinele ei umflate, îi orbea vederea şi minţile. Vitalitatea romînului o sîmţeam acuma colcăind mai puternec prin vinele mele! Vinele umflate peste măsură brăzdau pielea întunecată, pe care, în loc de a hrăni cu sîngele ce purtau, păreau a o arde. Pe fruntea... brobonată de sudoare, o vînă albastră se umflase de credeai că stă să plesnească. Vînele se umflă sub pielea galbină-vineţie, ca nişte sforicele de un vînăt tulbure. Nicolae Mavrocordat... începe şirul lor, deşi sînge romînesc curgea şi în vinele lui. Vinele sînt canalele elastice cari duc sîngele la inimă după ce l-au primit din capilare şi din limfatice. În vinele tale sîngele... abia se mai poate pune în mişcare. Să se taie bine vinele şi să se scurgă în totul sîngele. Se sloboade sînge din vîna grumazului, se pune apă rece pe cap şi se freacă întreg corpul cu terpentină. N-am tîrît niciodată în vîrtejul de dragoste pîngărită a sîngelui ce clocoteşte în vine stricate şi păcătoase pe acest înger nefericit. Cu vinele niţel umflate pe fruntea roşie, cu gîtul încordat, ... Sabina gemea. George mugea ca un taur şi-l apucă de cheotoarea cămăşii, sucind-o aşa încît vinele lui Ion se umflau, iar faţa i se roşea din ce în ce mai tare. Îi fu frică să nu-i plesnească vinele de atîta constrîngere nervoasă. În vinele mele nu se învrăjbeşte sînge deosebit. Mehedinţi e totuşi... un boier autentic, prin sîngele albastru ce-i curge prin vine. Ghemuit pe lespezi, sub patrafir, nu mai era uriaşul pietros şi cu vinele bătute în clocot de sînge. Se apăsa cu pumnul sub furca pieptului, unde o vînă încordată se zbătea... gata să crape parcă. Aflaţi că sînt oameni în vinele cărora nu curge apă, ci flacără. Ionuţ îşi şterse pe coapsă pana jungherului şi, punînd vîrful într-o vînă de la încheietura mîinii drepte, făcu să iasă o picătură de sînge cît o mărgică. Îmi bate inima grozav cîteodată şi-mi zvîcnesc vinele. Vîna de la tîmple îmi zvîcneşte. Ochii îi scînteiară din nou şi mîna cu vine subţiri se făcu parcă de oţel, strîngînd bota cu apă. Pe frunte îi răsări o vînă subţire cît un fir de aţă. Vîna asta albastră a frunţii mi se pare cam umflată. Oamenii simţeau cum le sporeşte sîngele în vine ca să se apere de groaza ameninţării care venea de undeva din văzduh. Abia acum observam linia frîntă a gurii mari, bărbăteşti, care-n tinereţea ei a fost desigur frumoasă, fruntea boltită cu o vînă groasă ce-o despărţea, obrajii supţi şi bărbia împinsă înainte. Se îndepărtează vîna de sînge şi locul unde a fost fierea. O mînă cu vine groase şi degete boante se lipi de geam. Veşnicul său papion pleoştit, ce-i strîngea gîtul, făcînd să i se umfle în părţi vinele. Dalacu-l oprii şi-l zvîrliiu... Dîn şiru spinării, Dîn vinili plămînzilor, Dîn vinili ficatului, Dîn creierii capului, Dîn faţa obrazului, Dîn vinili pieptului. Numai pentru aceasta se aprinde cu mănie tocma pănă la ucidere. Dirept aceasta ceartă Domnul, să nu grăiască aşa, să taie vîna măniei  Spiritul  teologic este oarecum sîngele care a curs în vinele lumii europeane, pînă la Bacon şi Descartes. Acel domn,... deşi faţă cu o putere legiuitoare numită Obşteasca Obicinuită Adunare, sămăna cu un arbor mehanic, de la care atîrnau toate ramurile administrative, finanţiare, judecătoreşti şi chiar bisericeşti, ramuri destinate a hrăni trunchiul prin sucul ce absorbeau din vinele ţării. Centrul, dacă a existat vrodată, s-au fuzionat cu partidul guvernamental; cel puţin persoanele acelea cari pretindeau că un Centru există constituiesc azi sîngele nou din vinele guvernamentalilor. A pricepe cu simţul potenţat al urechii tale susurul colosal şi nehotărît al imensului curs de viaţă ce însufleţeşte vinele lucrurilor, a sta tu singur neclintit în universala lunecare a totului către nesfîrşit. Prin vinele misterioase ale eredităţii, vitalitatea dramatică s-a prelungit, s-a subtilizat, s-a rafinat, ca prin nişte ascunse canale, în care natura creatoare a izbîndit. Se pune... întrebarea cu ce valori literare fundamentale s-au soldat cele cîteva secole de literatură veche şi mai ales care dintre ele au devenit elemente propulsive, vine de circulaţie ale literaturii peste limite de epoci.   Vîna poartă porţii portară Vîna porţii, un vaz mai mare al maiului, prin care întră sîngele în el. Merg de se deschid în vîna poartă. Sîngele... intră în ficat prin vîna poartă. Vînă cavă goală vîna cea găunoasă Sîngele... mîntueşte (ţine) circolaţia neîncetată, curgînd prin vîna cea găunoasă în pîntecelul inimii cel drept. Afară de pănuşă sînt... aoarta pogorîtoare şi vîna goală din jos. Sîngele... se varsă în vînele goale. Vinele cave se sfîrşesc la centrul circulaţiei, adică la cord sau inima, care este un adevărat muşchi găunos. Vîna cava de jos este acel mare trunchi vînos ce aduce sîngele la inimă din toate părţile trupului. Efecte  ... apăsarea aortei coborîtoare şi a vînei cave. Vînă limfatică sugătoare După ce mai întăi s-au priimit de cătră vinele sugătoare, s-au arătat pin canalul pieptului, şi din partea dreaptă a inimei s-au mînat în plămîi Vîna limfatica cea mare din dreapta, este un vas limfatic mare, în care merg de să deschid vasele ce vin din jumătatea din dreapta a capului, a gîtului... şi din plămînul cel drept. O frică fantastică i-a închipuit nişte năluciri fioroase. Sărmana fată simţi sîngele sleindu-se în vinele sale. Cînd îl vedea pe Busuioc, i se răcea tot sîngele în vine, iar de Iorgovan se ferea, ca nu cumva să-l apuce fără de veste şi să-l strivească. Pe-nserate... el s-a dus spre casa lui Oancea, şi sîngele i s-a oprit în vine cînd a văzut că în adevăr Naţl iese, pleacă şi se duce undeva aşa singur. A sta suspendat în cer şi neclintit deasupra unui curs de apă, ... a porunci cu puterea voinţei tale gîndului să-ţi încremenească în suflet şi sîngelui să-ţi îngheţe în vine. Nu mai simţii acea groază care face să se zbîrlească părul pe cap şi care îngheaţă sîngele în vine.  Curînd Nogas dă poruncă să execute şi pe Tzasimbaxis, care e ucis de un trabant ce-l loveşte cu securea în ceafă. La această privelişte îi îngheţă sîngele în vinele lui Asan, aşteptînd pentru sine aceeaşi soartă. Pe mine m-ai emoţionat pînă la lacrimi... Păcat că n-ai avut parteneri demni de tine... Tînărul acela... Demetriu... cum D zeu îl cheamă... parcă are bragă în vine. Grăbeşte-te, sînt obosit de osteneală... o sete arzătoare mă usucă... Sîngele clocoteşte în vinele mele... Dă mai iute. O bubuire de puşcă mugi în tabăra lui Potocki şi Tomşa tresări cu sîngele fierbînd în vine. Se făcu palid, inima încetă să-i bată ... În clipa următoare inima lui îşi reluă nebuneşte bătăile, sîngele îi dogorî în vine, picioarele i se mişcară de la sine ducîndu-l în jurul epavei. Atunci Seneca îşi tăie vinele şi suferi moartea cu o răbdare stoică. Vînă moale carea pururea să bate, de pre a căriia clătire aşedzămîntul firii să cunoaşte. Ca dohtorii de vînă apucă, să afle unde-l doare Un doctor îţi ia mîna, te pipăie la vînă, Şi de-i vei da crezare pricina e din sînge. Vîni cu sînge rău Aduseră lui slăbitul de vene în pat zăcînd. Ficiorii lui Izdrail tot pînă în zua de astăzi nu mănîncă vîna cliciului, derept aceaia unde au fost lovit lui Iacov vîna cliciului. Veniră la dănsu purtînd un slăbănog de vene purtat de patru Au năvălit şi gloatile de pedestri, carii au făcut mare moarte în leşi, tăindu cu coasile vinile cailor. Atunci veniră la el, aducînd slăbitul de vine, ce-l purta patru înşi. Eu aduc asupră-vă d h de viiaţă. Şi voi da asupră-vă vine, şi voi rădica asupră-vă carne, şi voi trage preste voi piiale, şi voi da în voi D h l mieu, şi veţ fi vii. Nu vor mînca fiii lui Izrail vîna carea au amorţit, care iaste pre lăţimea coapsei, pînă în ziua de astăzi, pentru căce se-au atinsu de lăţimea coapsei lui Iacov, de vînă, şi au amorţit. Şi-l scotè în toate dzileli de-l bătè la talpe, păn’ i s-au zgîrcit vinele ş-au rămas olog. De multă vitionire şi boală uscăcioasă, toate vinile i s-au întins şi toate mădularele i s-au zgîrcit, atîta cît piielea de oase şi pieptul de spinare i să lipisă. Cînd jigăniile pre pămînt mai mare năvală le da, atuncea muştele, prin nări, prin urechi, printre vine şi pre supt susiori întrîndu-le, să aciuia.  Cine va avea vreunul dintr-aceste păcate şi nu va vrea să se părăsească de dînsul, mai bine să nu-l fie născut mumă-sa, că „îi iaste cerbicea lui vînă de hier şi fruntea lui de aramă”. De la doisprezăce ani înainte, să nu mănînce peşti vinire, nici să lucreză nemică, nici să mănînce de doî ori; că de o mînca, o vor dure-o vinile şi ochii şi capul  Văzînd împăratul Iustinian că bulgarii nu se mişcă de lîngă Anhial, preste trei zile au tăiat întîiaş dată vinele calului său. Unsoare de zgîrcitura vinelor Calului îndată îi făceră slugile după cum le poroncea el; pentru că în locul undi l-au trîntit, l-au dus de i-au tăiet vinile.  Că şe mie mi-ar plăcea A bea vin bun şi-a juca, Şi-a  mă-îmbrăca – în bundă scurtă; Da mă tem că nu-i cusută Că, dacă nu-i vîna bună, Puţini bani avem a mînă Să se tragă cu aţa vîna cam afară, şi... să se taie cu cuţitaşu o bucăţică din vîna acea. S-au adunat toţi fricoşii. Le-au suflat Iosif viiaţă, Inimă mai îndrăzneaţă, Deşteptîndu-i mult la vînă Le-au dat armele în mînă. Îl ghemuiesc în ţărînă Pînă l-au muiat la vînă. Mi-a zis să te azvîrl d-aicea jos. Cînd am auzit aşa, am îngheţat; mi s-a tăiat picioarele şi mi s-a muiat vinele, de era să cad, fără să mai m-arunce cineva. Voinicii cu sufletele aprinse, cu vinele încleştate în luptă, au dat pe moarte, au dat de tot!  Chiar moartea ce răspînde teroare-n omenire, Prin vinele vibrînde gheţoasele-i fiori, Acolo m-ar adoarme în dulce liniştire. Zmeul se umflă şi se încordă în vine, şi nu păţi nimic. Să fi văzut îndoială rotundă a trupului şi dîrdîitul vinelor sprintene. Unii taie cu coasele vinele cailor. Mă ţii aplecată de mă dor vinele de la picioare. Vinele picioarelor îi tremurau, sînul i se umflase. Fetele erau în catrinţe de lînă...; flăcăii cu iţari strînşi pe vînă, cu bondiţe înflorite pe trup, cu cămăşi cu pui.  Zmeoaica pămîntului, care e foarte rea, fură lui Ţugulea, la naştere, vinele de la picioare şi-l lasă olog. Drăgan, voinic, dar mai moale, ... începu să simtă oarecare greutate în vine. Nici un flăcău cu vinele tinere n-ar fi putut să ţină mai bine ca el hăţurile în mînă. Calul îi graia Ş-astfel îi zicea:... Şoimul zboară-n vînt, Eu fug pe pămînt; Dar dacă m-o-ntrece Cum s-a îngîmfat Şi s-a lăudat, Vinele să-mi scoţi, Curele să-ţi faci. Care, de unde-i prindea, Cam de vînă-i apuca Şi la Costea mi-i ducea. O pereche de iţari strînşi pe vînă. Moşneagul îşi leagă strîns vîna la un picior şi şchiopîlc! şchiopîlc! mergea din sat în sat. Dolfa... Pă cari ńi-l ajungea Di vini cî ńi-l ţinea, Pînî Costea cî-ńi vinea. Decît cu urîta-n casă, Mai bine cu boala-n oasă; Decît cu urîta la mine, Mai bine cu boala-n vine. Tot voinici livinţ Şî făr’ di părinţ: Roş la barbî, Strînş la vînî Graş la mînî. Carnea ca fieru, Vîna ca oţelu.  Bărbatul după vînă, şî muierea după dinţi. Ţie sănătate îţi voi da, − în oasele tale, – şi în vinele tale, − şi te voi face sănătos, cum te-a lăsat D l Hristos.  Să fugă netrebnicu, Ogrisîtu, Urîtu, Izdatu, Din cap, din mîni, Din vîni, Din picioare. Că eu hrana Şi mana... Din toate părţile voi lua Şi vouă voi da Şi voi pune-o-n coarne, Din coarne-n piele, Din piele în vine, Din vine-n ţîţe Şi din ţîţe-n doniţă. În susul ceriului l-au ridicat, în pămînt cînd s-au trîntit, loc în pămînt au făcut, carne pe trup i-au mocit şi vinele i-au zgîrcit şi puterea i-au băut. Toate oasele i le-au sfărîmat, Vinele i le-au încordat, Stomahul i l-au stricat. Ciont cu ciont, Vîră cu vîră, Să s-aduńe laolaltă. Mă întîlnii cu 40 de ceasuri rele, 40 de vînturi grele Şi-mi luă capul, mînile, picioarele Şi vinele mi le încordă. Vînă de bou de dobitoc Căruia i să va tîmpla de să-şi ucigă pre tată-său, în dzilele ceale vechi, întăi-l bătea cu vine de bou verdzi foarte tare, şi atuncea viu îl băga într-un sac. Fu bătut s nt l... cu şeapte sute de lovituri, cu vine de bou pre spinare. Bătîndu-se cu vine de bou crude în multă vreme ş-au dat d hul Şi-m dă cîte o sută de beţe pre spatele goale cu o vînă de bou. Cumplite vor fi vinele cele de dobitoc. îndată... ar arăta bîtul, nuiaua sau vîna de bou. Toate muierile care au văzut acestea, în ce chip am căpătat o mie de vine de bou, li s-au făcut milă de mine. Gelaţilor poronci De au schingiuit cumplit Cu căngi şi vine de bou Pe lăieşiţa  cea rea. Să pui să le tragă, de faţă cu dumneata: cîte o sută de vine de bou la tălpi, fiecăruia dintre bătrîiori, iar imanului, patru sute. Aga... făcea dese inspecţii în oraş, însoţit totdeauna de cîte doi aprozi călări, înarmaţi cu cîte o rîncă (vînă de bou) Ţinea încă vîna de bou în mînă, iar bancherul avea urme de lovituri pe obraz. Joacă vinele de bou Şi patul puştii crunt izbeşte. Turcii iar că l-o legat, Cu o vînă de bou. O bătură cu gîrbace de vine, de-aciia o băgară în foc. Zise ei Sampson: De mă vor lega pre mine cu 7 vine umede, nu stricate, şi voiu slăbi şi voiu fi ca unul dentru oameni. Vinele au ruptu în ce chip ar rumpe neştine o aţă de cîlţi, cînd ar mirosi ea foc. Mai întîi au fost bătut cu vine fără de milă, apoi au fost strujit cu unghii de fier De m-ar lega cu şepte vine umede nestricate, eu aşi slăbi, şi aşi fi ca şi unul din ceialalţi oameni. Acolo, un broscoi de băieţaş slăbuţ, cu părul cînepiu, încurcat ca un caier şi cu pantalonii în vine, cîrpiţi în zece locuri. Pieri... ca peste puţin să se întoarcă cu nădragii în vine şi cu cămaşa afară. Trebuia să-i leg, strîns, cu un brăcinar de sfoară, ca să nu-mi cadă în vine.  Lăsaţi-vă nădragii în vine. Lotrii holbară ochii... nu înţelegeau. Acum ei înţeleseră: nădragii, strînşi pe glezne, se prefăcură într-un fel de cătuşe la picioare... Cu ei în vine, nu mai puteau fugi. O să vă dea turcii steaguri... O să vă cadă nădragii pe vine fugind cînd aţi da cu ochii de ei! Lipiţi pămîntului... sînt olarii, slabi, traşi la faţă, numai oase, zgîrci şi piele, nu se ţin nădragii pe ei, le cad în vine. Brăcinar că-şi desprindea, Cioarecii-n vine cădea. Soţul de lîngă mine Fuge cu cioarecii în vine. Căzu îndată pe vine Şi începu să se-nchine, Zicînd: ce minune mare!  se ţinea de mine Şi-mi da ghes să caz pe vine. Una din operaţiunile pentru care părea că avea o deosebită plecare... era de a porunci cazacilor să scoaţă nădragii bieţilor negustori şi de a-i pune goi pe vine în piramidele de noroi, grămădite morman pe lîngă uşile prăvăliilor. Acolo se aşezau pe vine în şir, unul lîngă altul, merari, simigii şi bragagii cu tablalele şi panerele lor. Mă dau jos de pe cal... şi-l apuc scurt de căpăstru; mă aplec pe vine-n jos... şi chem căpriţa. Se aşezase pe vine şi sorbea cu lăcomie mirosul cald din gura coptorului. Costache, porunci Bănică, pun-te pe vine şi dă-ţi drumul. O droaie de copii stau jos pe vine împrejurul unei străchini mari, din care-nfulecă. În mişcarea de a se lăsa pe vine, corpul întîlneşte ... pedecă. Mai pe vine să te pleci Cîrlănaş! Jucase el ce jucase, dar acum se întrecu pe sine singur. Şi într-un loc, şi pe vine, şi răsucit, ... cînd cu mîinile în şolduri, cînd plesnind din degete. Altul, pe vine, răsucea o ţigară. Se aplecă jos pe vine peste marfa răvăşită. O ţigancă..., după cîteva cuvinte schimbate cu Pantazi în ţigăneşte, se lăsă pe vine şi începu să vrăjească, aruncînd bobii pe un taler. Cînd fu să ajungă pe treapta din urmă, din uşa de stejar, în care răpăiau topoarele tătăreşti, îi suflă în faţă un vînt aşa de tare că-l azvîrli înapoi şi-l dădu în vine.  Grijulie, ţiganca s-a lăsat pe vine şi i-a lustruit, cu un colţ al şorţului, bocancii – să-i facă lună. Omul se apropie cu spatele de mine şi se aplecă pe vine. Înfăţişă numaidecît cîteva ceasloave cu sute de vederi din şatre şi împrejurimi, ţigani bătrîni cu lulele-n dinţi, ţigănci pe vine cu ghiocul. Oameni şi animale se liniştiră în adăpost, – caii cu capetele plecate spre umbră, oamenii cinchiţi pe vine în jurul pojarului. Trăgînd dintr-un cotlon, din stuh, cinci undiţi, ... le-a aruncat una după alta pe luciu, tăcut, grăbit, atent, şi a încremenit şi el lăsat pe vine, ca un idol, cu umbra răsturnată în baltă. Pe dreptunghiul de parchet lăsat liber la mijloc, ... doi copii de sex contrar... trag o căzăcească pe vine. Uriaşul se aplecă... pe vine peste cel căzut. Apare un şcolar... şi toţi negustorii care aşteaptă pe vine... bat în tarabe şi-l cheamă la ei. S-a aşezat pe vine lîngă masă şi-a ascultat pînă la capăt comunicatul. Rică s-a lăsat pe vine Şi s-a-ntins pe îndelete Rezimat de un părete. De trei ori la rînd colosul strănută..., lăsîndu-se spasmodic pe vine. Moromete se lăsă pe vine şi îşi făcu şi el din pachetul lui Cocoşilă. Doi turci aşezaţi pe vine se scărpinau în nas. Jucau tot pe vine, cu sticlele-n mîini. Se ciuceau, lovindu-şi carîmbii, strigau către naşi şi trăgeau duşcă după duşcă, să-şi facă curaj. Mic dă trup, dar tare dă vînă.  Boul acel tare de vînă şi care ţîne la drum să cunoaşte pe dinţi. Toţi, oameni tari de vînă şi oţeliţi în foc, Deprinşi a-şi trăi traiul în timp de voinicii Ş-a da mîna cu moartea  făr-a mişca din loc.  Ştiind bine că Lupul e mai vîrtos la vînă decît dînsul, se  cam codea şi căuta prilej să scape. Degetele subţiri, mici, negre, numai vînă, sunt sfîrşite prin gheare. Feciori buni de mînă, Căliţi, tari de vînă. Flăcăi groşi în ceafă Voinici făr’ de leafă. Pe Pipera cel vestit... Bun la mînă, gros la vine. Peste oaste s-a uitat Şi pe noi ne-a însemnat Pe-aceşti doi, Pe-amîndoi: Mici de stat, Buni de sfat, Lungi de mînă, Tari la vînă. Să se ducă Să-l aducă, Făr’ de numai trei beşlii, ... Buni De mînă, Tari De vînă Şi porniţi Tot pe pricină. Manuilă, Bun de mînă, Gros la vînă, Stăjar drept, Tare-n piept, ... La Aniţa se ducea. Cultivatorii au constatat prin repeţite cercări că corciurile  sînt slabe de vînă, că se culcă pe ogoară cînd dau de greu. Deputaţii ieşiră cu coada între vine, gîndind la nedreptăţile oamenilor. Nemaiavînd ce face, îşi ie coada între vine şi se întoarce la stăpînu-său. Cînd te încurci cu domnii deschide-ţi întîi ochii Şi-i pipăie la vînă. Cunoaştem noi lui vodă Şi inimă şi cuget pe toată-ndoitura? vîna di la mînă vinile mîinilor vinili la mîini Vine încălecate Veneau uşor, părea că nici n-ating pămîntul şi se opreau subt roata salcîmilor din faţa crîşmei, în jurul flăcăilor, şoptind, rîzînd, chinuind în mînă batista strînsă vînă. Fetele de o mînă cu mireasa stau grămadă pe marginea paturilor, tăcute, jucîndu-se cu batistele cu fluturi, sinite, strînse vînă pe după mînă. Beischlag, om cu multă ştiinţă, avînd şi ceea ce numim noi vînă politică, după ce... a cunoscut asuprirea înfricoşată ce se făcea naţiunei romîne prin celelalte trei naţiuni unite..., a compus un proiect. Cabinetul din Viena pare a nu fi numai un escelent diplomat, ci cată a fi avînd o vînă dramatică rară, căci nu e lesne a se servi de atît de mari şi de nobili actori pentru a produce un efect final atît de maestru. Constantin Stoian, cu o remarcabilă vînă poetică, scrise spre amintire vro 25 de pagini..., întitulate „Cei patru membri”. Multe pasagii din suitele pentru orchestră... atestau o vînă lirică de resurse bogate, o veselie robustă Îmi amintesc să fi descoperit..., printre foarte numeroase vestigii eterogene, o stăruitoare vînă de nobleţe parnasiană. Salutăm în d. E. Camilar un prozator a cărui vînă de inspiraţie porneşte parcă din adîncuri subpămîntene. Între poemele de vînă plebee, atît de argheziene, în expresie, în ritm, şi totuşi atît de savuroase, din „Bulgări şi stele”, existau şi cîteva de inimă albastră. Un poet cu resurse incontestabile caută prea mult să se exerseze într-un teritoriu unde vîna talentului său nu-şi face simţită prezenţa. Publicistica lui Eminescu, foiletonistica lui Călinescu etc. au, dacă privim conjuncturalul, în miezul lor, în componenta de spirit şi expresivitate, o vînă imperisabilă. Am oameni de acel lucru, de ştiu venele... şi de diamante, şi au lucrat şi în ţara ungurească, că păntru acestu aur şi argintu ştiu carei lucrează şi zic că este şi fier Întăi era numele Crinida, pentru izvoarăle ce cura din munte, în carele era multe vîne de aur, şi pentru aceastea era vestit. Nici pre supt rădăcinele munţilor şi stîncilor a metalilor şuvăite vine... îi poate opri. Oameni carii umblă săpînd şi căutînd argintul şi aurul, cînd găsesc vreo vînă ce se arată argint şi aur, se bucură şi se veselesc.  Nuiaoa aşa tăiată trebuie să aibă putere de a arăta, la pofta vrăjitoriului, unde se află vîne de metaluri. După preaînaltă a împărăteştii sale măriri sfîntă poruncă trimiţîndu-să şi aici, în pămîntul Valahiii, dumnealui Ober-ghiter Fervalter Eichefeld... spre cercetare tuturor vinelor dă metaluri Ocnele Mari să lucrează cu aceşti ţigani. Aceştia sînt cei dintîi ciocănaşi... cu cunoştinţă de vinele sării Înlăuntru-i zac nesfîrşite vine de aur, argint şi petre scumpe. Oraşele noastre sînt numai nişte sate mari. N-avem drumuri, n-avem canaluri, producturile noastre putrezesc pe loc, comorile noastre minerale zac necunoscute în vinele pămîntului. Diferitele pături ale stîncei sînt despărţite unele de altele de nişte vine subţiri de sare. Avuţia de aur a agatirşilor nu consista în ascunsele vine din sînul pămîntului, ci în aurosul năsip al apelor. Pînprejur ieşea, din vine de pămînt vegetal, cîţiva stejari pitici şi stufi deşi de mirte. Tîrnăcopul, pila, mina muşcă stînca cu-ndîrjire. Vîna de-aur bănuită e adînc în munte-ascunsă.  Vîna de aur din galeria cea veche se îmbunătăţise ca niciodată şi se putea... să fie tot mai bogată. Serpentinul e străbătut de număroase vine de magnetit, alternînd cu subţiri straturi de azbest, încleştate şi ele în masa serpentinului. Undele apei... sapă vinele de nisip de  prin malurile argiloase. Dacă în popor stă ascuns, ca vinele de aur, tot ce avem noi mai scump şi mai frumos, cine ar putea să adune această bogăţie decît învăţătorii şi preoţii? Colombiu  sau niobiu  este un metal foarte rar... Se găseşte în vine de pegmatite şi minereurile sale sînt colombize, tantalite şi samarskite. Pe fondul vineţiu al orizontului cu compuşi feroşi apar vine şi pete ruginii, de hidroxid şi oxihidroxid feric. Prin asemenea procese de oxidare şi precipitare se explică... formarea petelor şi vinelor feruginoase ruginii. Prin fîneţe jilave, sărăturoase, pe lîngă vinele de sărături, prin tufişuri şi păduri rărite. În Horezu..., odinioară, culoarea fond a vaselor era albă şi se obţinea dintr-o vînă de piatră albă, luată din munţi, pisată în piuă, amestecată cu apă. În centrele de olari din Oltenia culorile s-au obţinut totdeauna, în esenţă, pe cale naturală. Astfel, roşul... se obţine dintr-o vînă de pămînt aparte, numită ruşeală..., care se găseşte pe văi, uneori la o adîncime de 2–3 metri. Primeşte complimentele mele cele mai sincere şi mă lasă a-ţi mai repeta că ai descoperit vîna literară pe care eşti chemat a o exploata cu succes, vîna satiro-umoristică.  În stăpînirea unui instrument atît de simplu şi totuşi atît de meşteşugit şi a unei vîne poetice atît de proaspete, deşi atît de tradiţionale, era firesc ca poetul să caute să-şi lărgească filonul inspiraţiei sale. Nu i-a dat decît un fiu, curmînd vîna prolifică a familiei. Din vîna populară extrage Delavrancea şi unele motive de basm, pe care... le stilizează după modelul lui Eminescu şi Odobescu, prin dilatarea elementului liric. El descoperă o vînă destul de abundentă în piesele clasice de teatru. Poezia senzualităţii din „Femeia sîngelui meu” şi-a deschis o vînă aci, şi cele mai multe poeme mărturisesc, prin intermediul florilor, un erotism arzător. Vîna epică e mai productivă la Stamati. Opera scriitorului german este străbătută de vinele, de motivele basmului popular. A exploatat bine vîna de poezie proaspătă şi viguroasă a unei naturi primare. Cum izvorăsc şi ies toate apele den mare şi împărţindu-să să răşchiră pren toate vinele pămîntului, de adapă tot pămîntul, aşea într-acesta chip şi svintele scripturi izvorăsc şi ies dentru înţilepciunea d mn dzăirei Cu multă cheltuială cearcă şi sapă pămîntul şi meşterşuguiesc de găsăsc de aceale vine de izvor de apă, şi daca le găsăsc, bucurîndu-să, foarte iscusit cu mare meşterşug, silesc de scot acel izvor pînă în faţa pămîntului  . Prin sora sa Tetys a fost protopărintele a 3000 de oceanide  zeităţile vînelor de ape de sub pămînt Îndată ce s-a dat de vîna apei, încă se mai sapă de un stînjen, ca apa să aibă unde să se adune, să-şi aibă o casă. Advocatul începu o nouă conferinţă despre vinele de apă. Izbucnesc în vis cum într-un cutremur năpădesc prin crăpăturile scoarţei vinele apelor fierbinţi din miezul pămîntului. Am strîns sănătate din cremenea neagră, Din vîna de apă, ţîşnind încordat. Dîn-a-vale dă lacu Madamii sînt neşte vine: noi îi zicem „la vine”. Acolo în vremurli dă dămult a fost o moară tătărască, dă umbla numai cu apă dîn vine. D-o fi deochiat dă izvor: sece-i vinele, să-i rămîie pietrele, să le bată vînturile, să le arză soarele. „Cîntecul omului” aparţine în totul acelei vîne lirice pe care simboliştii au captat-o şi i-au dat maximum de limpiditate. În grădina unui diaconul Costandin, ... din Ţintea, negreşit căutînd, va găsi vînă de păcură Din cutremurul întîmplat în iarna trecută zguduindu-se vinele de subt pămîntul dintre ocnă şi acele băi, au răsuflat vreo vînă tocmai acolo unde acum izvoraşte apa Tot pămîntul din vale şi de pe şuşeniţa de la Turnul Voevodesei e vîna cea mai bogată în petrol. Vîna de ţiţei ce ţîşneşte şi se aprinde arzînd luni de zile şi consumînd avutul ţării reprezintă, nu mai puţin, un spectacol egal în frumuseţe cu coada unei comete. Mai mulţi dibuie cu sondele vîna de ţiţei, dar unul nimereşte în plin zăcămîntul. Măidanul e situat între dealuri, pre ambele maluri ale vălii Ilişava... carea izvorăşte de cătră răsărit. Izvorul ei este la crucea Ilişavei mici; o vînă izvorăşte din dealul numit „Scrînciob” şi alta din „Drobeia”; şi împreunîndu-se curge spre apus prin mijlocul satului. În paralelogramul acela pe scocuri subţiri se conduceau din jilipuri vine de apă. Ne lăsăm în lungul apei, pe cărarea... zăvoiului... Îndată dăm de o vînă liniştită de apă, care se desprinde din rîu, se abate îmbrăţişînd un cot de luncă şi intră apoi iar în matca cea mare.  Vîna apei  Numai în vîna apei a marelui curent şi marilor adîncimi  cel mare e la el acasă. Cele mai obicinuite şi sigure locuri de a găsi babiţa, în rîuri, gîrle şi văi, sînt părţile cu maluri înalte, abrupte, surpăcioase, din pămînt mîlos sau fărîmicios, maluri în cari bate vîna apei şi le surpă uşor. S-au deslipit legăturile muiate de apă şi uite ce vînă groasă de sînge! Îşi drese glasul puţin şi zise  liniştit, dar uitîndu-se numai sub masă, la picioarele preotului, întinse şi arătînd tălpile ghetelor pe care se prelingeau vine subţiri de apă murdară. Nu era îngăduit să-i calci anume locuri, mai ales mijlocul, care sta ca un iezer aparte, miez negru, viu, unde vine de ape groase ca pe picior zbucnite din  alte tărîmuri bulbuceau în afunzişuri, primenindu-l necontenint cu rotiri de unde cînd calde, cînd îngheţate. Se întrebuinţează şi sisteme de ungere cu pompă de ulei care aruncă o vînă de ulei pe dinţii roţilor în momentul angrenării. O vînă foarte subţire de apă, care curge încet la robinet, nu rămîne cilindrică. Realizarea vinelor pentru fîntîni decorative se face cu diferite ajutaje, obţinîndu-se vine compacte sau pulverizate. Pămîntul mărgos ce-i zic humă, ... este dintre toate soiurile cel mai roditoriu... Adeseori se găseşte cu vine albe printr-însul. Fiind gata monumentul poruncit... toate s-au aflat întocmai după modelul tocmit, cît în piatră, atît în lucrarea lui, dar la o parte obeliscul era cu nişte vîni galbene apetoase Marmura are ordinaremente multe vîne. Aceste calcaruri, cînd sînt în straturi subţiri, prezentă vine verzi sau roşii ce cuprind o mare cîtime de mica care dă rocii o aparenţă de micascist. Cutreieră malul hesperic Tinerii veseli, cătînd o seamă dintr-înşii sămînţa Focului celui ascuns prin vinele cremenii. Piatra albă  ghicaş pentru fabricarea sticlei şi o altă piatră albă de clădire cu vine şi pete roşietice ca marmora... este... multă pe teritoriul acestei comune. Cu un amînar de oţel, în formă de scoabă veche, prinse a scoate din vinele mute şi negre ale unei cremene răci un izvor de scîntei luminoase. Are o îmbrăcăminte frumoasă; e colorat măsliniu-verziu, cu pete neregulate mai închise, ca vinele dintr-o marmură. Peretele din fund... e îmbrăcat... în stuc marmurean, cu vine negricioase şi albăstrii. Lemnul de calitate superioară, brun, cu vine negricioase sau roşietice. Lespezi de ghips roz şi de lapis-lazzuli cu vine de aur... servise ca material de construcţie acestei surprinzătoare arhitecturi. Intrară în codru... Toamna îl preschimbase într-un uriaş chihlimbar galben, încrustat cu vine de verde.  Apa în care se scaldă ielele rămîne cu vine roşii. Să nu bei niciodată din astfel de apă. Chenarele ferestrelor sînt împodobite cu vine de vopsea, ce probabil imită efectele originale ale pietrei. Sacul gutural e mare, galben – cromat..., străbătut de vine roşii. În interiorul pădurilor de fag... se întîlneşte iedera... cu frunzele... verzi şi cu vine gălbui. Petale de un galben deschis sau închis sau albe, de obicei cu vine violacee.  Arbust înalt pînă la 3 m... Frunze peţiolate... Flori axilare, cîte una... Petale mari, liliachii, cu vine mai întunecate, purpurii sau albăstrui. Fluturele acesta are aripi albe şi cu vine negre pe dînsele. Un măciaş ghimpos, sălbatec... Pir avea pe lîngă sine, Buruiană blestemată, Ce se-ntinde-n mii de vine Încleştată, înţesată, Şi tărîmu-nţeleneşte, Îl usucă şi-l stîrpeşte. Crivăţul tăvălugeşte apa, împinge vinele groase şi lungi ale rădăcinilor peste trunchiul culcat. Se sapă o vînă de nuc, i se răzuieşte coaja cea gălbuie şi cu aceasta se face o legătură care se pune ori la o mînă, ori la amîndouă, deasupra gleznei. La vie-n dial să ducea Şi la vie îm săpa Şi nu săpa cum să sapă Şi săpa din vînă-n vînă Şi-o scotea din rădăcină, Şi-o arunca peste grădină. Iel s-alăture lîng-un copaci la trupină. Bietu urs, i-a venit foame. Să duce să scîrme, să mănînce şi iel o vînă. Spuneţi-mi acum anume – ce pom e acel în lume – care rămurile sale – toate le are la vale – şi vinele, rădăcina – îi stau în sus cu tulpina? Fereastra mi-este plină De iederi împletite cu vine de glicină. De-a lungul sîrmelor întinse între pari, şerpuiau vinele grele de ciorchini rumeniţi ai unei podgorii frumos îngrijite. Copaci-şi umflau, gîlgîind printre tunete, Vinele lungi şi uscate de lemn. Scoal’, mă Corbea dracului, De sub vîna fagului. Vînă de hamei Humulus lupulus Vînă de trestie Păsărică şuie, Pe vînă se suie vine vini vîne vîni vene vînăcioşi -oase  Vei face lor chiotori vinete.  Dorobanţii... îşi lepăda hainele cele vinete şi să îmbrăca în ferfeniţe rele.  Stefan Lazar era căpitanul dărăbanţilor celor cu haine vinete.  Secara... e... de rînd, carea cade cam vînătă.  L-am găsit bolnav în aşternut, cu semn vînăt la ţiţă  Îi dete o cămeşă cu altiţe şi... o încinse cu o fotă vărgată de color vînăt, roşu şi galben.  Dorobanţii... purtau vechea uniformă naţională. Haină vînătă şi în cap chivere.  Coloarea sa este vînătă..., luciul său este jumătate metalic.  Se ungea pe obraz cu alifie vînătă.  Mandarinu-n haine scumpe de mătase vişinie... Peste coada-i de păr negru poartă-o vînătă chitie.  În trăsura a doua? Cine era! Doi dandy... îmbrăcaţi cu pantaloni de călărie strimţi, cu veste vinete.  Fiecare fereastră era de sticlă colorată... A patra portocalie, a cincea albă, a şasea vînătă.  Faţa-i era palidă; ochii aproape stinşi şi, în jurul lor, un vînăt semicerc denota o lungă suferinţă.  Opregul e de somot negru, vînăt, roşu etc.  Cîte un clopot vînăt se iţeşte din smocul frunzelor mărunte. Din pielea şi carnea mîinii,... nici o urmă. Un terci roşu, galben, vînăt.  Doamna Rachiş îl privea cu ochii ei de cenuşă vînătă.  Din Polonia se importa... pînză de Litvania sau de Krosno, pînză vînătă şi stofe de lînă numite hars.  Lavaliera vînătă cu picouri albe îi acoperea gulerul tare şi înalt.  Rîndurile paloşenilor veneau  în trîmbe vinete şi ajungeau movile de morţi ce stăvileau zarea.  Puse lîngă om un calup de lut vînăt, lucios.  Ferestre prăfuite, porţi înalte, vinete, singurătate.  Iarna, femeile purtau ghebe negre sau vinete cu plimbul de piele de vulpe sau de hîrşie neagră de miel. Culoarea vînătă... se pregăteşte din piatră „mnierîie” cumpărată.  Cu toată carnea ei vînătă, urîtă faţă de a porumbelului de exemplu,... omul o mănîncă.  Mreana  îmbrăcată ca o zînă cu ie albă ca laptele, cusută cu flori galbene, roşii şi vinete de mătase.  Din vînăta şi mocirloasa iarbă Melci jilavi i se urcă-n barbă.  Calului... îi curge din abdomen o reţea vînătă.  Gîtul gros abia îi încăpea în gulerul vînăt, înalt şi tare, al redingotei roşii ca focul.  Compuşii feroşi – de culoare vînătă sau verzuie.  Avea nădragi roşii, dolman vînăt, cu tot felul de ciucuri negri.  Sub ochi i se aşezaseră pungi uşoare de grăsime, vinete pe la margini.  Jos, în albia rîului, cîteva femei băteau cu maiul de lemn iţari şi cămăşi de cînepă vînătă.  Se hotărî să pornească pe pietrele mărunte, vinete şi ascuţite ale şoselei.  Satul... exista... ca imagine ştirb reconstituită în amintirea mea: case cu ferestre mici împrejmuite de o „jură” vînătă.  A venit înapoi, cu buza crăpată, vînăt tot pe spinare.  Fiind butca vînătă, Să bem pînă sîmbătă.  Tărtăcuţă vînătă Gurguiată, Cumătră  Beşică verzie – beşică galbenă – beşică vînătă... Nu junghia – nu săbia – nu ustura. . Ieşi bubă albă, Bubă neagră, Bubă galbenă, Bubă vînătă.  Ieşi, băşică băşicată, Băşică albă, Băşică vînătă, ... Băşică prin de de-ochi.  Buba l-au întîlnit, Buba cu săgetătură, ... Bubă albă, Bubă neagră, Bubă vînătă.  Am făcut o jube de stofă vînătă ca mura  Arsenicul este... vînăt ca oţelul.  Vînăt ca ficatu.  Mă pomenesc privind în oglindă la personajul care strigă. O faţă oribilă, vînătă ca o prună.  Coloarea lui este vînătă-metalică şi seamănă cu plumbagina.  În licoarea aceasta rămîne în suspensie un corp cristalin, vînăt-metalic.  Borul este un corp pulberos, vînăt-verde.  Corpul acesta este pulberos, vînăt-galben, fără lucire metalică.  Picioarele lungi şi de culoare  vînătă-roşietică.  Răşinărenii se îmbracă după cum e anotimpul: de-i vară se îmbracă mai uşor, cu nişte mînecări de pînză sau de postav negru, vînăt-închis sau suriu.  Stelele licăreau sfioase pe cerul vînăt-închis.  papier vanant Hîrtie vînătă =  Hîrtie vînătă de zahar împunsă cu boldul şi muietă în spirt să se puie pe două cărămizi încălzite.  Hîrtie de zahar vînătă... să se ungă cu untură de gîscă, să se aplice la piept. Trimisăi d-tale şi o testea de hîrtie vînătă  Va fi şi aceasta urmată de vreunele citanii pe hîrtie vînătă în privinţa plătirei  Clasa III... era mişină de cinovnici, funcţionari subalterni, care... mînjeau conţuri groase de hîrtie vînătă cu docladuri, otnoşanii, anaforale etc Leano, ... pe mescioara mea  un plaivaz şi-un petic de hîrtie vînătă.  Se întrebuinţează, aplicîndu-se pe junghiuri, încă şi foaie de tutun sau hîrtie vînătă, amîndouă unse cu miere.  În tratatele lui... găseam, pe lîngă scoarţe frumoase de hîrtie vînătă, şi chipuri de animale şi păsări, flori şi fructe, pietre scumpe.  Căpitanul ţinea înălţată în lumină hîrtia vînătă cu peceţile rupte.  Strugure vînăt   Humă vînătă Huma vînătă... se găseşte în coastele dealurilor şi ale rîpilor.  Ape furioase sfîşiaseră odinioară pămîntul şi rîpi imense cu straturi culcate de humă vînătă, vărgată cu gresie albă, dau impresie de arhaism şi primitivitate tulburătoare.  Pereţii îi dă pe deasupra cu humă vînătă.  Bubă vînătă Buba vînătă se poate tămădui şi cu iarbă neagră.  La această clasă să numără şi deosebitele soiuri de curechi şi morcovi, precum: curechiul vînăt, alb şi verde, napii.  Prune vinete.  Ciapur vînăt.  Ciaclă vînătă.  Bîtlan vînăt.  Golîmb vînăt.  Steliţă vînătă.  Ruşcă vînătă.  Crin vînăt.  În grădină ... pepenii de mai rămăseseră neculeşi, galbeni, cu flori pălite, uitaţi între răsaduri, şi verze vinete, cu foile scorţoase.  Brînduşe de-le vînăte.  Mere vinete.  Lăptucă d-a vînătă.  Ciuperci vinete.  Bureţi vineţi.  Cîrligei d-ai vînăţ.  Stînjenei vineţ.  (Cartofi) vineţi care să fărimiceşte.  Slăbiciunea materialelor făcu să nu se poată face turnul decît din lemn, pe care-l acopere urîta tinichea văpsită vînăt. Pe deal, într-o podgorie stropită vînăt, Te-aş duce uneori, să ne lovim de soare. La cine este părul zmult şi ochii vineţi şi obrazul îmflat şi mînule tremură? La beţivi. Minerva... se... închipuieşte armată, cu faţa bărbătească, mînioasă, ochii vînăţi.  Singuri voi, stejari, rămîneţi De visaţi la ochii vineţi, Ce luciră pentru mine Vara-ntreagă.  Zi, măi Laie, înc-un cîntec De-o cămaşă cu altiţă Şi de-un drac cu ochii vineţi, De-o Aniţă cîrcimăriţă.  Fata cu ochi vineţi, sprintenă şi căprioară,... mi-o ieşit înainte.  Din dune s-a ivit un flăcău nebun, cu o spinare herculeană şi cu ochii vineţi şi turburi Mătuşa-mea cu ochii vineţi şi cu obrazul şi mai vînăt.  Vineţi, ochii i se-aprind.  Uită-te bine în ochii lui vineţi. Acest om e războiul. Eu ceteam din ochii-i vineţi poezia mea de viaţă. Faţa-i gingaşe, ochii cei vineţi, buzele subţiri şi roşii o ridicau peste celelalte zidiri ale lui D-zeu, pe pămînt.  Îs vînăţi ochii. Uscată ca o scripcă, cu ochii mititei şi vineţi-şterşi, ... ţi se părea că umblă-n brînci. Sînt negreşit o mulţime de specii, iar forma şi chipul unora din ele sînt astfel: trup lung, sănătos şi plin; capuşor cu vedere bună; ochi care lucesc vînăt; gura mare cu dinţi ascuţiţi.  Ieşi la lumea de sus afară În chip de fum cu vînătă pară. De e acel brîu sau cearcăn împrejurul soarelui cam vînăt..., atunci, tocma cînd răsare sau cînd apune soarele, însemnează ploaie sau vînt. Noaptea, potolit şi vînăt arde focul în cămin.  Maica Domnului desprinsese din cer două vinete stele ale dimineţii.  Peisaj sălbatic, un fel de produs de cutremure... Lumină vînătă. Din cînd în cînd fulgerul alb lumina tabloul.  Păduri şi văi, pe nesimţite, Se-neacă-n vînătul amurg. În chiliuţa-i întunecată şi rece... flăcări albastre şi vinete... se întind pe păreţii de piatră horbotată.  Din mesteacănul de-afară Foi îngălbenite curg, Cînd cernîndu-şi pînza rară Cade vînătul amurg.  Nu se mai zăreau decît cîteodată luminişuri, pete vinete de cer, deasupra.  Şi-n amurgul care cade vînăt, cîntarea se face înfricoşătoare.  Încetul cu încetul, lumini vinete se prelingeau printre pletele brazilor.  Luna se înălţase, nouri treceau pe deasupra ei umplîndu-se de lumină vînătă.  Un vînt aspru se izbea în geamurile mari, cu înfiorări de durere, şi, în amurgul vînăt, părea că aduce oftări de la căminurile părăsite.  Se face... pară vînătă şi  zmeul pară galbenă.  Lumina vînătă a începutului de zi îi făcea şi mai înfricoşători.  Trebuia să ardă cumplit bietul om în palalaia focului aceluia vînăt.  Vînăt ca ceriu . Vînăt ca vineţala.  Cerul era curat, vînăt-închis, cu stele tremurătoare ca nişte picături de rouă.    Munţii vineţi... se văd în depărtare.  Privii dar cu nesaţiu măreţii Carpaţi ce se vedeau în toate părţile, înălţînd culmele lor cele verzi şi vinete. Se deschid privelişti măreţe... peste spinările vinete ale munţilor.  . Atunci era dimineaţă. O dimineaţă vînătă de ger, pe la 5. Bolta sură ca cenuşa, Codrii vineţi – dorm adînc.  Bubuitura a sunat lung, lung de tot, peste golul vînăt al văii.  Străbătură oare aievea vederile ei prin obrocul vînăt al undelor?  Drumul e nesfîrşit şi se scufundă în zarea vînătă.  În fund apar munţii vineţi. Autobuzul ne pune ca pe jupîneşica Malca în Piatra. Talazurile vinete, de cremene... dau lumii o coloare întunecată. Muntele de peste apă se încruntă mai tare, îşi ascute crestele, creşte întunecat spre cer, încît ziua devine vînătă. Dimineaţa e vînătă, urîtă şi plină de viscol îndrăcit. E vînătă marea. – Da, şi e frig.  Gemea marea, amestecîndu-şi apele cenuşii cu apele vinete ale cerului adumbrit.  Purpur plutea în fîşii Prin negura vînătă a serii. Munţii înalţi ce ne stau împotrivă sînt vineţi, iar zăpada... bate în albastru.  Îi pare lumea vînătă,  Hulubii sălbatici... uitaseră şi prăpastia  de vifor a lui ianuarie şi stînca de ger vînăt a lui faur.  Grădina rămîne zdrenţuită, în vînătă şi rece dezolare.  În şuier vînăt urcă ura, Lugubra lumelor cămaşe.  Eram copleşită de ploaie şi de frig – un frig lipicios şi vînăt.  Ei... cercetează cu ochii stelele, care dispar topindu-se una cîte una în vînătul tulbure al cerului.  Se făcu tot mai întuneric, tot mai întuneric pînă ce dispăru şi vînătul ferestrei.  Pe lîngă alba lună, Nouri vineţi se adună, Se-mpletesc într-o cunună.  Secerea lui Crai-nou e înghiţită îndată de norii vineţi pe cari-i aduce de la munte vîntul iute.  Uitaţi-vă colo, sus, sus, unde se sfîrşeşte zidul de brazi, unde se prelinge un nor vînăt. Vin freamăte nelămurite, Prevestitoare de furtună. Şi nouri vineţi, colo-n zare, Deasupra munţilor s-adună.  Nori vineţi ameninţau ţărmul cenuşiu.  Nu voi părul să mi-l taie... Să orbesc cetind pe carte În fum vînăt de tămîie.  Părea un tînăr voievod Cu păr de aur moale, Un vînăt giulgiu se-ncheie nod Pe umerele goale.  Prin vînăta umbră, prin rumăna sară, În farmecul firei răsună ghitară.  În limbi de flăcări focul se-nalţă; Fumul cel vînăt, roşia ceaţă, Creşte, se-ntinde neîncetat.  Ierotei îşi aprinsese o ţigară... Fumul vînăt, pişcător, zbura luat în pale mici de vînt.  Fumul vînăt se ridică de pe curte şi de pe sat.  Vînăt fum de vreascuri ude S-a întins în tot oraşul.  Mîna copilului taie cu torţa cuvinte, Scrie-n văzduhuri poruncile fumului vînăt. Haina din afară e şuba „căbăniţă”, burca (ţundra) din pănură de lînă albă sau „vînătă”, colorată şi înflorită cu şinioare. Face de coajă de anin farbă neagră...; de coajă de frasin, ... vînătă.  Veţ lua de la dînşii aur, argint şi aramă. Şi vînăt, şi mohorît, roşiu îndoit şi mătase răzuită şi păr de capră.  Vei face uşii poală de acoperit de vînăt şi mohorît şi roşu împletit şi de mătasă împletită lucru de împestritoriu.  Îmbrăcaţi cu vinete, povăţuitori şi voivozi, voinici aleşi toţi călăreţi, încălecînd cai. Unii era cu obrazele schimonosite..., alţii cu buzele vinete.  Obrazul cel care era ca trandafirul îndată să prefăcu mai rău decît al unui mort. Buzele ei au rămas vinete.  Acum fu doftorul chiemat; însă cînd veni, află picioarele călătorului de tot înflate, şi degetele de la picioare vînăte.  Faţa cea vînătă şi neagră şi mişcarea cea mai zăbavnică şi mai îngreoiată, sîngele închegat şi oasele mai mari  pre cel melanholicos.  Muşchii încep sau se sfîrşesc cu capeţi... vînăţi, tari, groşi.  Pialea... fătului este mucoasă, după aceia... este vînătă.  Săcuii uciseră pe prinşii lor... , capetele sîngerate şi vinete le azvîrliră, neîngropate, în oraş.  O femeie... a născut copilul mort şi vînăt tot, din cauză că a trebuit să  muncească.  Îmi părea că buzele lor vinete şoptesc un cuvînt.  Ochii fetei se-nfundase în cap... , peliţa din oacheşă se făcuse vînătă, mîna grea ca plumbul.  Buzele strîns lipite, vinete, erau de o asprime rară.  Măndica se face roşie, Tincuţa vînătă.  Ochii i se împăingeniseră şi buzele i se făcuseră vinete. Frunţi albastre, buze vineţi, pumni închişi şi ochi sticliţi, Toţi muriseră de-a rîndul.  Era vînăt la faţă, îi clocotea veninu-n inimă, dar, ca din piatră, nu scotea o vorbă din el, ori un oftat măcar.  Îşi privi mult faţa-i uscată şi albă, ... cu buzele subţiri şi vinete şi cu două benghiuri cîrmuzii în umerii obrajilor.  Un deget măcar Să-l puie pe vînăta gură!  Femeia... din palidă începu să devină vînătă.  Fruntea-i era încă vînătă, şi din mijlocul vineţelii se prelingea o şuviţă de sînge.  Lenora... părea obosită cu pleoape uşor vinete.  L-am pupat. Ladima s-a făcut vînăt.  S-a văzut o clipă, spînzurînd vînătă în ştreang.   Ochii doamnei Ciudin căutară în direcţia ştiută, palpitară din pleopele vinete şi se închiseră.  Numai un bătrîn, vînăt la faţă, cu nasul roşu, moţăia cu pipa între dinţi.   Buzele vinete se mişcau mestecînd vorbe neînţelese.  Oamenii toţi, bolnavi de nevăzuta lepră a îngheţului, se duceau vineţi şi trişti prin obscuritatea tîrzie a dimineţii.   Figura pruncului, înfăşurată într-o basma albastră, e vînătă.  Vînăt la faţă, Simion sări în picioare aşa de iute, că broboada îi căzu de pe umeri.  O privea nemişcat din apoteoză, cu ochii negri holbaţi spre ea, cu limba niţel vînătă, ţinută între dinţi.  Un boţ de carne roşie, vînătă, un obraz cît un ou... , un făt crud şi bătrîn totodată.  Marinarul se urcă pe punte vînăt, numai fiere şi oţet.  Chipul îi era vînăt, împietrit, mîinile îi tremurau.  Copilul a căscat gura în braţele ei, vînăt la faţă.  În prag sta un bătrîn cu părul cărunt, bărbierit proaspăt, cu un obraz hepatic, aproape vînăt, palid şi tras.  Multă grijă ne-ai mai pricinuit,... spuse el, cu buzele vinete.  Ţiganul, cînd văzu pe voinic, se făcu din negru – vînăt.  Unghiili ne era vinete.  Nu vedeţi că sînteţi de toate culorile, negri, vineţi ca vipera, albiţi mai nainte de timp în crime şi orgii?  A doua zi,... Stă vînăt ca porumba, cu ochii albi în soare, Ţiganul spînzurat. Mititelul era vînăt ca un ficat de bivol bătrîn.  Îngheţăm şi ne facem vineţi ca porumbica.  Ce învîrteşte acest boier scăpătat cu mutra vînătă ca un ficat?  Taci, maică, nu mă-ntreba, Ci te uită-n faţa mea, Că-i galbenă ca ceara Şi-i vînătă ca pruna.  Faţa era... vînătă-albă ca şi marmura în umbră. El îşi sare din scriveli, faţa i se face vînătă-porumbă, ca un ficat de bou bătrîn.  Nedelcu se făcu vînăt de mînie. O altă femeie... ar fi ieşit vînătă de mînie şi jignită de moarte din casă.  Uşa băcăniilor... se căsca să primească înlăuntru un client vînăt de ger.  Oamenii aceia tăcuţi... priveau înduioşaţi cum desenam hărţile pe blocurile sprijinite pe genunchi, cu mîinile vinete de frig. Ion, vînăt de amărăciune, ca otrăvit, izbuti pînă la urmă să-i domolească.  După el, numaidecît, intră Mihail Sturza, vînăt de furie că domnul Ţării Romîneşti a trecut înaintea lui.  Îşi sugruma păgînul, făcînd... Printr-un negru sînge A-şi gîlgîi în noduri spurcatul vînăt suflet.  D. Popescu nu se putu stăpîni la  propoziţia finală din notiţa gazetei şi izbucni într-un hohot de rîs, un rîs vînăt.   Toţi îl privesc cu deosebite sentimente, de la invidia cea mai vînătă pînă la cea mai sinceră admiraţie. Hanul... i-au mai dăruit şi alt cal vînăt armăsariu. Un cal vînăt... l-au dat iar popei Iosif  Un cal vînăt... a venit cu el  Iepe mari: una vînătă şi alta roaibă  Sitarii vineţi şi becaţele cu cioc alb şi subţire se plimbă fără frică pe lîngă vapor.  Gînşte-vinete a căror pene peste tot corpul sînt vinete.  Un semn caracteristic al vechimei sau stătuţiei  este albeaţa sarbădă, aspră, vînătă, la cei albi.  Se distingeau îndeosebi „familiile Albuleţ, Barbu... apoi Radu Moroianu (Fier), cu herghelie de cai roibi şi vineţi”.  M-aseamăn cu o vînătă pisică Ce-ascultă şi se teme.  Vulturii-bălani fac mai mult rău decît vulturii vineţi.  Tot poporul ştie că pescăruşul-vînăt îşi face cuibul în malul rîpos al apelor.  Cei doi armăsari vineţi... fură numaidecît înhămaţi la sanie.   Cea mai mare parte a stîrcilor vineţi părăseşte ţara în octombrie. Doar ulii vineţi se rotesc deasupra pustietăţii şi se reped să înhaţe şerpii tolăniţi pe stînci. Merge tînăru călare P-un cal vînăt bidiviu. Dar mi-i cere zestre, cere Cam un plug Cu vineţi boi. Vineţi porumbei Din aripi plesnind.  Am însărat Departe de sat Cu doi căluşei Vînăţ.  D-un vînăt şoimel? Gheorghe tinerel.  Găinuşă vînătă, Cucuetă cumătră  Am o căţeluşă vînătă Şi face numai urdă  Intră în curţile domneşti în săltăturile şi în desghinurile unui armăsăruş arăbesc..., cu părul vînăt-rotat. Suie pe un superb cal vînăt-rotat... şi, legănîndu-se călare, începe să bată toba. La pene e vînătă-pestriţă.  Cu vîrsta aceste culori se închid ... , astfel că spatele  devine vînăt-negricios, iar pe burtă şi laturi cenuşiu-închis.  Flancurile sînt vînăt-negricioase ca şi aripile.  Coada este vînăt-cenuşie.  Colea... s-a ivit un voinicel Pe-un cal vînăt-porumbel.  Vînăt-rotat.  Vînăt-porumb.  Face un semn de chemare cu mănuşa... muscalului... Doi vineţi superbi... , roate galbene cu cauciuc. Călare pe un vînăt înspicat.  Dincă îşi înfipse mîna în coama scurtă şi groasă a vînătului său.  Vineţii oltenilor se repezeau şi ei şi se încăierau. Cît a fost vara de mare El a mas pe la coşare Cu vînăta cea frumoasă, Iapă scurtă şi vînoasă.  Mai am eu bidivii Şi mai am pe vînătul, Care-mi poartă sufletul.  Scoboram din deal devale, Cu vînătu de zabale.  Pă vînătu-ncalica, Puţîntel înfierbînta, Pă sus porţîle sărea.  Plecă Gheorghe la Galaţi, Cu cincizeci de cai furaţi Şi cu trei vineţi rotaţi.  Pe vînătu-ncăleca Şi pe murgu îl lega.  Dar-ar bunul Dumnezeu Să crească fîn şi dudău, Să pască vînătul meu.  Pătlăgea pătlăgică vînătă  (Solanum melongena)   Musaca se prepară întocmai ca şi cea de carne sau de post, cu cartofi, dovlecei sau pătlăgele vinete.  Pătlăgelele vinete... au trunchiul aproape lemnos şi ramificat.  Da-ncotro aşa de devreme?... – La piaţă, că mi-o spus m-me Maltopol că e nişte vinete. Din bulgării vin care cu vinete şi verze.  Pătlăgelele vinete... umpleau gheretele de scînduri.  Aţi mîncat voi patlăgele vinete cu scorţişoară?  De toate... se găsesc în coşuri... Vinete... , cartofi noi. O altă specie... atacă în special culturile de cartofi, vinete, roşii etc.  Pătlăgelele vinete sînt atacate adeseori de ciuperca  „Phomopsis vexans”.  Se aleg vinete proaspete şi mai mici.  Această flamură era tricoloră: reprezinta, prin vînăt, alb şi roşu, culorile îmbrăcămintei poporului.  Obrajii lor... Părea ca un foc de tăciune, Cu spuză-nvălit împrejur, Cînd negrul cu roşul s-alungă, Trecînd pe de laturi în... Alb, vînăt şi galben.  Ciucurii sînt roşii, dar sînt învrîstaţi în trei locuri, de ambele margini, cu vînăt şi galben.  Vînătul are mai multe nuanţe.  Părul e amestecat, bătînd în negru şi vînăt. Ornamentele de flori le găsim mai ales pe fondul de un verde sau vînăt... al scîndurii late.  Coloarea ei e cenuşie, bătînd în cafeniu sau vînăt pe spate şi albă pe burtă. Erau foarte bine conservate, albe, bătînd în vînăt.  Optzeci şi trei de picioare solzite cu galben, cu vînăt sau cu albastru spînzurau la locul de cinste.  Se încreţeşte lacul într-un fel de vînăt tulbure.  Mijlocul maramei... acoperea capul peste gimbirul de coloare închisă, presărat cu cerculeţe... , colorate fiecare cu roşu amestecat cu vînăt, verde şi cu galben.  Preferă culorile reci sau stinse: „verde”, „albastru”, „argintiu”, „sur”, „vînăt”.  Din fructul boziei şi al socului se obţine pătlăginiu (vînăt).  Aster salignus (Petunia hybrida)    Du-te la vînătu! vineţi -te   vineţi.
    Cela ce va lovi pre altul..., de nu să va îmfla sau de nu va face vînătaie sau sînge, nu să cheamă sudalmă mare.  Văzui de-a stînga parte mulţime de logoşi preste samă de negri... unii era cu obrazele strîmbate, avînd ochi cu vînătăi.  Ia vezi, că jupînu tace, tace... da’ cînd o-ncepe o dată, apoi parcă vă văz iar cu vînătăile pe subt ochi.   Surprinzînd pe soţia sa că ne adusese vin de băut şi apă ca să ne aplice pe vînătăi, a luat-o şi pe ea la bătaie.  Cînd trupul său neînsufleţit şi mohorît de vînătaiele funiilor fu dezlegat de la furcile caznei, soţia şi copiii răposatului fură vestiţi.  Să mă scutesc de călăria lui Bălan şi de  blagoslovenia lui Nicolai, făcătoriul de vînătăi.  Uite! zise ea, ridicînd fără sfială cămaşa, ca să arate vînătăile de pe pulpi.  A scăpat zgîriată, bătută, cu trupul plin de vînătăi, dar cinstită.  Subt vînătăi de cnut se prăpădea mîndreţă de romîn.  De-a curmezişul frunţei avea un vînătăi lung, subţire ca o tăietură de cuţit.  e un spirit rău făcător, care... chinuieşte fetele şi nevestele, pricinuindu-le, prin neodihnă şi frămîntare, nenumărate vînătăi pe corp şi o mare oboseală.  Apoi dă-o dracului de şagă... M-ai făcut numai vînătăi. Mama Zoiţa avea, drept între ochi, o vînătaie şi pe obraz fire de păr smulse din cap.  Puse pe George să-şi ridice cămaşa, să arate domnilor vînătăile din spinare.  Se întorcea fără leţcaie şi uneori mototolit, zgîriat şi cu vînătăi.  Se înfiora la gîndul că figura, ca o cadră a grecoaicei, va fi din nou plină de vînătăi şi cucuie. Cunoştea vînătaie tainice: umbrele întîrziate ale sărutărilor grele.  Avea doar cîteva vînătăi pe obraz şi o pleoapă mai umflată.   Veneau bătuţi, numai vînătăi şi cucuie, fără căciuli şi cu chicile smulse.  Dacă s-ar duce să ceară să fie frecat la vînătăile buzei şi ale sprîncenii... toţi l-ar întreba: „De ce te-ai suit? Nu ţi-am spus să nu te mai caţări?”  Uite, vezi tu vînătaia asta? Şi arătă o dungă cam greu de lămurit pe obrazul lui negricios.  Două dungi albastre verzi ca vînătăile vechi îi prindeau între ele gura şi nasul.  Să nu dai, mătuşă, că-s plin tot de vînătăi. M-au bătut nişte golani. O să moară de rîs cînd m-or vedea cît sînt de plin de vînătăi..., că m-a bătut Sifilis Mambo, directorul spitalului.  S-a întors după cîteva ore, mai palidă, cu vînătăi pe tot corpul.  Îl jigneşte, „făcîndu-l slugă” şi-l aţîţă pînă cînd acesta îl face sînge şi vînătăi. Zburătorul întră noaptea pe coş la persoana respectivă, o munceşte toată noaptea pînă ce dispare înaintea cîntării cucoşului. Dimineaţa cînd se scoală se vede tare obosit şi palid, iar pe corpu-i se observă nişte vînătăi. S-a ales cu cîteva vînătăi pe trup, dar de moarte a scăpat.  Adunatu-s-au preste mine vînătăi şi n-am ştiut. Eu spre vînătăi gata sînt, şi durerea mea înaintea mea este pururea. Iese-afară şî leagă calu ş-îl strînje şî iese-m vînătaia cerului.  vînătăi   vînătaie -aie. Iară să va muri acea muiare, suflet să dea derept suflet, ochiu derept ochiu..., picior derept picior, arsură pentru arsură, rană pentru rană, vînătare pentru vînătare.  Cela ce va lovi pre altul..., de nu să va îmfla sau de nu va face vînătaie (vînătare  ) sau sînge, nu să cheamă sudalmă mare.  Unii era cu obrazele schimonosite, alţii cu vînătări la ochi, alţii cruntaţi de sînge.  Til... s-au dus cu vînătările în cătrău cu ochii au văzut.  Bărbatul, femeia, flăcăul sau fata se zice că au lipitură atunci cînd dimineaţa se scoală cu... vînătări... pe corp, fără puteri, zdrobit de osteneală.  La moară, la Dorohoi Vini-un om cu şasî boi, C-o vargă pi dinapoi. Iac-un boier gulerat Cu strămurarea dînapoi I-trase şasî pi schinare Di-i făcu di-o vînătare.  Cînd cineva se suie într-un... copac înalt şi ajunge pînă aproape de vîrf se zice că-i în vînătări.  Umbli cu capetele tale pe ceruri, cu rădăcinele pe sub pămînturi, iar cu poalele pe vînătări şi vînturi.  Să cauţi în vînturi şi pe aripele vînturilor, în vînătările cerului şi pe marginile pămîntului; şi de vei afla leacul, să-l aduci.  Ea s-a dus La vînătarea cerului, La marginea pămîntului.  Albina ... ieşi pe poarta raiului... şi ca săgeata se repezi în jos din vînătări.  Îl aruncă în vînătarea cerului.  Zbiciu îi bun... că dacă îi tuna cîtă o grămadă de  oameni, tăţ îi faci vînătări!... După ce s-o dus, Petrea luă zbiciu şi tună fieşte cîtă care şi să făceau pchetri.  vînătări vînătatici.
    -atic vînătăresc.
    vînătăriri Galben vînătic În podrum că se băga, Un burduş cu galbeni lua, Tot galbeni de vînătici, Unu de-o mie şi cinci.  vînătici Au păzit cînd au ieşit împăratul la primblare cu vînătoare la cîmp.  Vînătoarea fără gonaşi să nu rămîie.  Sultan Mehmet... caută ospeţile şi vînătorile.  Mai mult îşi pierdea vremea cu vînătoarea.  Aflînd că se întorcea de la vînătoare, ... se duse... spre întîmpinarea sa.  Îşi scrîntise un umăr la vînătoare.  Vînătoarea... nu este permisă oricui.  De nu pleca la vînătoare,... lumea n-ar fi văzut pe cel mai teribil cuceritor.  Aceştia era siniorii cei mari ai Galiei romane: ... petrecîndu-şi timpul cu vînătoarea, cu pescuitul.  Dragoş mîndru ca un soare A plecat la vînătoare.  Să luăm parte la o vînătoare în pădurile Solcăi.  Pornindu-mă a-ţi vorbi despre vînătoare, mă văz fără veste pribegind pe răzoarele literaturei.  Genarul, perdut în sălbatecele sale vînători, se depărtase cale de-o zi.  Rămîi aici pînă la noapte, cînd s-a înturna împăratul de la vînătoare.  Adesea ieşea Aleodor la vînătoare ca să-şi petreacă ceasurile ce-i prisosea de la trebile împărăţiei.  Cea mai bună şi mai frumoasă vînătoare o poţi face în Dobrogea.  Ceea ce ştie şi redă el mai bine... e... viaţa dumbrăvilor de vînătoare.  Cum de şi-a luat comoara la vînătoare? Dumneata nefiind vînător, bineînţeles că n-o să pricepi plăcerea vînătorii.  La sfîrşitul fiecărui sezon de vînătoare mă hotărăsc să mă las de ea. Ştefan... le trimetea pe fiecare an cîte un peşcheş de 500 cai... şi cîte 300 de şoimi deprinşi la vînătoare.  Le fusese oaspe sau tovarăş de petrecere şi vînătoare.  Moş Oprea, baciul, ... şi-a adus aminte de zilele tinereţii, de vînătorile lui cu tata.  Aveam numai şase ani cînd a murit în acel accident de vînătoare.  Cu prilejul unei vînători a dat de o mare cetate romană în Ardeal.  Vînase fără permis de vînătoare în sezon oprit. Vechiul nostru maistru de vînătoare... nu-şi mai putea îndeplini... oficiul. Vînătoarea s-a desfăşurat după toate rînduielile cunoscute din Moldova.  Poate că şi vînătoarea l-a întărit aşa de mult.  Cîmpia vînătoarei.  Este cel mai mare din şoimii europeni... şi cel mai folosit la vînătoare în trecut.  Nu l-am văzut de mult... dintr-o zi cînd am aflat că va pleca la o vînătoare.  Diana o întîmpina cînd pleca la vînătoare.  Omul naturii vrea să influenţeze cu arta sa, în chip efectiv, rezultatul vînătorii.  Prima gîscă polară... a fost observată... de către paznicul nostru de vînătoare.  Aci fusese locul de pornire şi popas al tatălui lui... şi al prietenilor săi la vînătoare.  A murit într-un accident de vînătoare, pe moşie.  Am mers la vînătoare, şi-am ucis.  Vremea frumoasă pentru vînătoare.  Aflat la vînătoare, el are un vis ciudat.  Vînătoarea lor este pasionantă, întrucît trăiesc în locuri greu de ajuns.  Nu este cu putinţă ca paznicul să găsească pe fiecare vînător, în ziua vînătorii.  Neobişnuit îmi pare Ca fără el în ceată să merg la vînătoare.  Acest sat... era scutit de obligaţia vînătorii pentru domnie.  Vînătoarea animalelor sălbatice şi conservarea cărnurilor în sare este o completare a pescuitului.  Unul din bărbaţii casei a plecat la vînătoare.  Imaginea animalului din acţiunea magică a străvechilor rituri pentru vînătoare bogată... se schimbă în decursul timpului.  Să vie Fortinbras vecin şi frate De la război sau de la vînătoare.  Îi fu îngăduit să meargă cu ei la vînătoare. Pe la răsărit de soare A plecat la vînătoare.  Plecă la vînătoare Şi-n treacăt mi se-abate Şi pe la ăl grîu de vară. Pe dealul cela cu spinii, Mere bădiţa cu cîinii: Tot pe cale, pe cărare În codru la vînătoare.  Pe răcoare A plecat la vînătoare.  La vînătoare... n-a sfîrşit nimic din pricină că ogăraşii şi vidrele voinicului... au început să latre.  Doi dîn fraţ s-a dus la vînătoari.  Ies... toţi boierii la plimbare Şi vodă, la vînătoare.  Să duc la vănătoare.  A plecat într-o zi la vînătoare..., în pădure. Jder... îşi mîngîie pata de jder de la coada ochiului, apoi chemă c-un glas şuierător pe Tatar, ca la  vînătoare: − Botezatule!  Încălica pe Vijelie... şi pornea cu el în galop rasna peste cîmp, urlînd ca la vînătoare.  A luat cu dînsul o mulţime de oameni, ca la o vînătoare împărătească.  Vînătoarea-ş vor întinde, Şi pre cel dirept vor prinde.  Boteadză-mă şi mă-nderepteadză la pocăinţă, că eu sînt luciul fărălegii şi prăpastea pierdzării şi sîlţa şi vînătoarea dracului, c-am fost vină şi prilej a mulţ de mersără în iad. Vînătoare închisă =  Vînătoare deschisă =  avion de chasse Avion  aparat de vînătoare Se bat avioanele de vînătoare.  Zece aparate de vînătoare i-ar pune pe goană.  Două din regimentele aviaţiei noastre de asalt... însoţite de o formaţie de avioane de vînătoare porniseră la îndeplinirea unei misiuni de luptă.  Corp de vînătoare Pilotul făcea parte din corpul de vînătoare a generalului maior de aviaţie.  Corn de vînătoare S-aude-un corn de vînătoare.  Cornuri de vînătoare sunau.  Puşcă  armă de vînătoare =  În camera de culcare, deasupra patului, atîrna o puşcă de vînătoare.  O vitrină mare conţinea pe un rastel numeroase puşti de vînătoare.  Eu îmi aleg o puşcă bună de vînătoare. Are pielea... pe alocuri îngăurită ca de armă de vînătoare. Îi dăruieşte... o puşcă de vînătoare.  Fuseseră puse... şi cele două puşti de vînătoare.  Pînă pe înserat, prin pădurile Muscelului au răsunat pocnetele armelor de vînătoare.  Sînt vreo două puşti de vînătoare.  Ármă de vînătoárie.  Parc de vînătoare Vînătoare la pîndă Frumoşi cîni de vînătoare, prepelicari, copoi şi alte soiuri. Clasificarea cea mai practică a raselor de cîini este bazată pe întrebuinţarea lor...: cîini de vînătoare, ciobăneşti, de pază, şoricari şi de apartament.  Cinci cîini de vînătoare veneau la şuierul mierlei.  Îl compară... cu un cîine de vînătoare... căruia i-ar lipsi mirosul.  Între obligaţiile pe care le-am putea numi speciale ale unor sate faţă de domnie era şi paza şoimilor de vînătoare.  Dogi de vînătoare.  Vînătoarea Inorogului nenedejduită este.  Vînătoarea de cerbi... se petrecu în păduri îngrădite cu zăbrele. O imaginaţie deosebit de bogată-l făcea să poată înţelege şi reproduce spectacole, ca vînătorile de lei.  Vînătoare de lupi.  Ăştia... erau cei mai de aproape tovarăşi ai lui Dionis, pentru vînătoarea de urşi.  O vînătoare de şoareci.  Era plecat de sîmbătă seară la vînătoare de dropii şi potîrnichi.  Acolo s-au desfăşurat marile chefuri după vînătorile de sitari şi de iepuri.  Nu-l putea găsi decît a doua zi... fiind plecat la vînătoare de raţe, în păpuriş.  Interesează legenda întemeierii Moldovei prin vînătoarea unui bour de către Dragoş.  Vînătoarea la iepuri se exercită numai în colectiv.  Fusese la vînătoare de lişiţe.  Stavrache Dobrotescu a făcut de toate şi pretutindeni: vînătoare de cai sălbatici în America de Sud şi contrabandă de alcool în Statele Unite. El a venit cu prilejul unei vînători de zimbri.  Trece drept mincinos sfruntat pentru că povesteşte vînătorile de bouri la care a fost prezent. Nu trebuie consumată ca muniţia de artilerie într-o vînătoare de vrăbii.  Sezonul de vînătoare la iepuri a început. Se organizau vînători fastuoase de lei. Vînătoare cu copoi, cu ogari.  Vînătoarea cu arma şi cu cînele era destul de rară. Vînătoare la picior.  Vînătoare în cerc. Vînătoare cu gonaci. Vînătoarea cu şoimi... la mare preţ la toţi despoţii mari şi mici ai ultimelor 2-3 mii de ani, şi mai cu seamă ai întunecatului ev mediu.  Şarpe mare o venit, Jumătate m-o-nghiţit, Jumătate nu mă poate... De suliţe-npungătoare, De puşcuţă vînătoare. Arie... din cele care se cîntă pe trîmbiţa de vînătoare. Să se construiască trei pavilioane de vînătoare pe malul lacului.  Am ajuns noaptea la o casă de vînătoare.  Filiala de vînătoare.  Credea că poate pentru nişte domnişoare aşa se cuvine: să aibă şi cal de călărit şi costum de vînătoare.  Amîndoi se încărcară cu toate halaturile de vînătoare.  Îmi trag cizmele de vînătoare.  Vătaful... se gîndise la toate şi adusese pantaloni de călărie, de nu ar fi fost cumva de vînătoare.  Să nu săpuneşti cînd speli ţoşca (sau geanta) de vînătoare (dacă e de cîrpă), că n-ai noroc la vînat. Toţi făcea vînătoare fără de nici o sminteală.  Ziua făcea vînătoare şî seara venea acasă.  Făcea vînătoare... pîm păduri.  Puricii fac gonitoare, Iar păduchii vînătoare  Era aripa din dreapta a vînătorii.  Mîţa spre vînătoarea şoarecelui cu totului tot dîndu-să.  Sub codru pe potecă Stă un urs la vînătoare.  Unii peşti se adună în grupuri timpurii pentru a face împreună o vînătoare.  O, cocostîrci... Am să vă văd şi anul ăsta oare Prin mlaştini de smarald la vînătoare?  Numele de arete... cît şi cel de cobăţ... sînt folosite pentru a deosebi şi alte răpitoare iuţi la vînătoare.  . Uliul iese la vînătoare.  Vînătoarea arapilor... la acesta sinod ce amestec au avut?  Patruzeci de zîle ţîind această vînătoare, nu scăpă viu nici un vinovat.  Cum puseră piciorul pe pămîntul sacru, începură vînătoarea după republicani.  O parte dintre rudele lui fuseseră decapitate în timpul vînătoarei turceşti de la Istambul, împotriva eteriştilor.  În toată ţara începu o vînătoare sălbatică după comunişti.  Soldaţii au pornit la vînătoare şi au pus între baionete peste o mie cinci sute de muncitori.  „Propăşirea”... pune limpede în lumină atmosfera de samavolnicie, obscurantism şi „vînătoare de vrăjitoare”, caracteristică Moldovei în anii dinaintea revoluţiei de la 1848.  Societatea cea vînătoare.  Fiiul lui Zevedeiu... era la vînătoare împreună cu tată-său şi cu frate-său, de-ş deregea mrejile.  Poroncindu-i să rămîie la vînătoarea peştelui.  Se întreprindea o... vînătoare.  Ieşeau la vînătoare de hamsii.  Zise domnul să arunce mreaja, şi atîta vînătoare au fost, cîtă vru însuş făcătoriul măriei şi al pămîntului.  Femeile şi copiii... alergau cu paniere spre a culege vînătoarea de peşte.  Nu e o muncă, e vînătoare... şi dacă... află aurul, nu-l culeg, ci-l răpesc cu lăcomie.  Ai vorbit adineaori de vînătoarea de zestre.  vînători vînătoi -oaie -oi Au ucis acei vînători acel buor.  Vînînd neşte vînători un vînat.  Ieşit-au şi mai la cîmpu acei vînători.  Acestu împărat era călăreţ bun şi vînător.  Fietecare vînătoriu... în pădurea cea mare întra.  Dragoş Vodă... unii zic că este den păstori, alţii zic că den neşte vînători.  Fieştecare vînător îş găteşte sculele şi ciniile meşteşugului său.  Vînătorii... le puteau împuşca pe toate pe rînd Viind vînătoriul, îl află  încurcat şi aşa îl biruieşte şi-l ucide  Îl trimisă la perşi, ca pre un vînători, cu epurile în spate. scoţindu-l la pămînt, îndată cu tină îi unge ochii vînătorul, că într-alt chip nu poate să-l omoare. Vlad ca ş-un leu întărîtat foarte, Ce, de vînători luat în goană..., Sare.  Au ochiat vînătoriul că să leagănă viţa. Un cerb, fugind de vînători, au intrat într-o peşteră.  Se duse numai el cu boierii şi cu vînătorii săi.  Părutu-s-au Amorul vînătoriului cel mic... Un frumos pui venetic.  Vînători cu puşce înarmaţi. Acest feli o turturică, de lîngă soţia moartă Nici nu sboară... Pînă ce nelegiuitul vînător să o omoare.  Unul din vînători, pîndind printre copaci, văzu un ce sur mişcîndu-se în depărtare. Vînătorul ce imitează Pe frunzuliţă un glas strein, De vicleşugu-i se îngîmfează.  Aceştia erau simpli ţărani, vînători de la munte.  Cele patruzeci lude scutelnici: pescari, răcari, vînători şi dărvari, i-am împrăştiat în tot judeţul.  Vînătorul cel mai mare o duce  la sine.  Vînătorii, fie chiar oaminii cei mai oneşti şi mai conştiinţioşi, sînt toţi mincinoşi. Vînătorii osteniţi S-aşează-n giur grămadă.  Nu este... lighioaie pre pămînt mai crudă decît un vînător prost. Şoimul, cînd se vede prins de vînători, Spun că îşi sfărîmă cuib şi puişori.  Glontele vînătorului a trecut chiar pe lîngă locul unde nervul ce merge la muşchiul uneia din aripi se desparte de şira spinărei.  Un volum... care, subt un titlu pedantesc şi archaic,  spunînd vînătorilor numai lucruri ce sînt cu totul de prisos artei lor.  Puşcaşi, hăitari, bătăiaşi... compuneau personalul vînătorilor din secolul trecut. Vînătoru-ntinde-n crîng La păsărele laţul.  Vînătorul porni să bată pădurile.  Văzură un porc mistreţ mare fugind şi un vînător alergînd după dînsul călare.  Ce poate găsi un vînătoriu prin mlăştinele şi stufariile Dunărei.  De sunteţi vînători atunci unde vă sunt vînaturile?  Vrea să fie vînător bun. Schiamentul... mierlei şi ţiriitul împărăţelului le prinde vînătorilor foarte bine. Conu Manole răspunde în silă, ca unuia care nu e vînător.  Se întorcea fricoasă, ... ferindu-se de privirile oamenilor, ca o căprioară... care din toate părţile e încunjurată de vînători.  Printre factorii cari le sînt defavorabili animalelor sălbatice sînt a se socoti cu deosebire vînătorii. Are viziunea unor vînători preistorici.  Vînător posac, îşi petrecuse mai toată viaţa în Vlăsia.  Cu ciubote mari şi ude Stau la masă vînătorii.  Omul trecînd din viaţa de vînător la cea agricolă, a fost un duşman fără voie al pădurii.  Vînătorul dibaci o ademeneşte imitînd ţîţîitul şoarecelui. Vînătorii serioşi dau cea mai mare grije şi fac mari sacrificii pentru obiectele de vînat.  Locuitorii au putut fi pescari, vînători şi păstori.  E capabil să înţeleagă stările în care se zbate adevăratul vînător în sezonul mort. Numai vînătorilor de baştină li se dăduse îngăduinţă scrisă.  . Şi pescarului i se poate întîmpla, ca şi vînătorului, să se întoarcă acasă cu torba goală. Acele locuri de care vorbeşti dumneata mi se par... un rai al vînătorilor.  Peste mirişti lung răsună chiote de vînători.  Aducea vînătorul nostru totdeauna cîte cinci, şase şi de multe ori şi mai multe  Încă acum 40 ani, mai erau vînători ce foloseau corúii la prepeliţe.  Un vînător e un om care duce viaţa sălbătăciunii, dramatică şi anevoioasă.  Pentr-un vînător nimic nu are preţ Ca goana cu cîini mulţi.  Vînătorul porneşte... cu copoii lui în lunile primăverii.  Focul în cămin... descompunea trupurile bestiale de vînători feudali în umbre bizare.  Se mai păstrează capul... unei gîşte din aceeaşi specie, împuşcată... de un vînător ţăran.  Arunca vorbele în golul ascultării ei, cu disperarea unui vînător urmărit de lupi.  Din pădure se auzeau alte răcnete teribile, anunţînd sosirea vînătorilor.  Vînătorul Acteon al mitologiei, sfîşiat de cîinii propriei lui haite, asmuţiţi împotrivă-i de pudica Diană, surprinsă goală. Este o glorificare a vieţii libere a vînătorilor.  Vînătorul le vînează în clipa cînd îşi iau zborul.  Vînătorii se instalează... în locuri cu vizibilitate cît mai bună. Nu este cu putinţă ca paznicul să găsească pe fiecare vînător în ziua vînătorii.  Era vînător şi nu purta ceasul la mînă să nu se strice cînd trage cu arma.  Pornirea cetelor de vînători era precedată de liturghii.  În riturile arhaice practicate de triburile de vînători şi păstori... au fost reprezentate imagini în care se combinau elemente de deghizare şi pantomimă.  Dacă e liberal şi tolerant şi are o inimă de vînător? Unul din vînătorii noştri... a început să rămînă în urma formaţiei.  Cînd caii sălbatici din nord Îşi încep timid baletul lor moale, Vînătorii ascunşi Îi ţintesc în scurte şi necruţătoare rafale.  Oamenii lui iscodeau orice mişcare, travestiţi în servitori sau vînători. Vînătorii... se împart în două părţi:ţinători şi bătăuşi. Tu, drept popi ai vînători Cu puşcuţe numa-n flori. Se găsiră Alţi vînători Mai cunoscători Şi ziseră că e urmă de căprioară.  O fost trii vînători Şî s-o dus la vînat.  Bădiţa se lăuda Că-i vînător num-aşa.  Am vădzut n’işt’e vînători aičea şi... mă t’em să nu-mpuşt’e boii.  Dacă e curcă Ce se-ncurcă În calea vînătorului.  Leului nu i-a fost ciudă că l-a rănit vînătorul, ci că l-a lovit măgarul.  Sărăcia în pălăria vînătorului.  Vînătorii de lei sînt mai numeroşi. Nişte căruţe coperite cu covergi de rogojini înlăuntrul cărora să află vînători de dropii.  Iată, părinte, junele nostru..., vînător de fiare sălbatice.  În codrii seculari de molizi... se hazardează obişnuit doar vînătorii de vînat mare şi de cocoşi de munte.  Vînătorii la picior fiind aşa de puţini, vînatul era de o bogăţie neistovită.  Isav fu om vînătoriu şi plugariu.  Şi numele omului Naval, ... şi omul năsilnic şi rău întru isprăvi şi omul vînătoriu.  Copilul vînător.  Numai excepţional se vede această carne pe masa săteanului, căci ţăranii vînători sînt în genere în apropierea oraşelor.  Reţinute într-un realism naiv de gustul nomazilor vînători şi păstori.  Trebuie să mă îngrijesc... să duc la locul său acest prunc vînător.  Agricultorul vînător... mi-a trimis o gîscă.  Cupido, şăgalnicul şi zglobiul vînător de inimi, pune dragostea la cale.  Mă uitai prin pomişori, Văzui negri ochişori... Veniţi după ei feciori, Să ne facem vînători!  Vînătorul şi ursul Vînătorul şi iepurele Stăpînul meu se îmbrăcă în tot costumul de vînător.  S-a găsit şi-un om ucis, îmbrăcat în haine de vînător.  Scoase din tolba de vînător o sticlă mare de coniac franţuzesc.  Vînătorul se trage pe vîrful degetelor de la picioare, fără de a ieşi din locul unde se află.  Înaintea capului vînătorului e un băţ care se chiamă urs.  Unul se face vulpe, unul vînător şi restul copoi.  Cîinii, ogarii, coteii... pre cît sînt vînătoare, pre atîta să pot şi vîna.  Cînele meu... de la şase luni era vînător şi nu mă lăsase, vreme de şase ani, o singură zi fără hrană.  Zborul şi iscusinţa de vînător a acestui şoim au fost frumos descrise.  Îl ştiia precum bun străjuitoriu nopţii este, căci atîta de ascuţit la simţire era, cît nu jigăniile vînătoare să poată îmbla, ce aşéşi nici frundza din copaciu peste ştiinţa lui să cadză peste putinţă era.  Un gligan mare s-au ivit în ţara noastră, ... ne rugăm să ne trimiţi pre feciorul tău şi voinici aleşi şi cîni vînători, pentru ca să-l putem prinde.  Cînii vînători sau căpări erau sfinţeniile ei.  Două animale vînătoare ce-şi dispută prada.  Cele mai multe păsări vînătoare sunt constituite în societăţi.  Cînii vînători îi ţinură de lanţuguri lîngă ei.  vînător de peşte   Acest părearnic şi vînătoriu sărac, în loc de vînarea peştilor, mii de oameni vînă.  Au luat iar propoveduitorii evangheliii, nu păstori ca pre proroci, ci pescari şi vînători de peşte.  Dînd preste un moron, cigă sau viză mare, aceştia, ce erau spaima peştelui mărunt, opuneau o rezistenţă mare şi uneori primejduiau pe sumeţii vînători.  Cerem vînătorului mai bine a se murdări puţin decît să piardă toată ziua în oboseli zădarnice.  După prubuluiala vînătorilor de peşte,  ar fi ca la doi coţi de lungă şi ar cîntări dincolo de douăsprezece ocale.  vînător de oameni   . Nu te teme, de acmu vînătoriu de oameni veri fi. Adause pre ei Domnul vînăriei omeneşti şi apostolii vînători de oameni să-i facă făgădui-se Putearnic vînătoriu era înaintea Domnului.  Veniţi după mene şi voi face pre voi vînători de oameni.  Voi face pre voi vînători de oameni.  Acesta era uriaş vînătoriu înaintea D mnului D mn zău.  Acesta au început a fi uriiaş vînătoriu pre pămînt.  Pre d mnezeescul Pavel, pre vînătoriul lumii, avînd dascal, te-ai făcut ucenic socotinţii ceii de sus.  Au ieşit şi Mihai Vodă cu siimenii şi cu streliţii, adecă cu vînătorii.  Norocul bătăliei au rămas nehotărît pînă ce au ajuns seimenii şi vînătorii Domnului  Căpitanul de vănători  Gheneralul Rot au pornit un batalion din reghementul Ohoţki şi pe al 31 de vînători.  Un batalion dintr-al 34-lea de vînători (iagări) apărat de focul a 22 tunuri ... au trecut dincolo Dunărea.  Vînătorii, în număr de 1000, din cari jumătate pedestrime şi jumătate călărime.  Înfiinţarea unui batalion de vînători numai din saşi.  Tunurile... băteau necontenit... în zioa d-ăntăi doi vănători periră.  Nu lăsă la Telnitz decît un regiment de linie şi un batalion de vînători de Corsica.  Un regiment de vînători plecase din capitală cu artilerie.  Cînd sfanţii isnafului erau pe sfîrşite, tunurile, cu roatele îmbrăcate în paie, ajungeau în dosul palatului, în vreme ce, prin faţă, intrau conspiratorii sus, salutaţi de garda vînătorilor.  Aveau sub ordinele lor o întreagă armată de slujitori, numiţi dorobanţi, lefegii, seimeni, vînători, poteraşi.  În Ţara Romînească vînătorii sînt amintiţi ca o ceată de slujitori organizaţi numai în 1739.  Din batalionu ăla dă vînători auzam că tare puţîni soldaţ a rămas. Din armata-n care sînt. Unul face roşiori, Unul face-n vînători. vînători de munte vînător de munte Adeseori petrecea între plăieşi, care sînt vînători de munte. . Infanteria se compune din... batalioane de vînători  Vînătorii romîni, ca vînători de munte au un mare renume.  Mai multe companii de armată şi de vînători-de-munte, au luat în stăpînire terenul, pentru o luptă sîngeroasă.  Unde-i vidè morminti multi, Îs di vînători di munti.  Păşea ca un vînător de munte prin brazdele năclăite.  Eu n-am uitat... pe răposatul Caraiman, veselul şi priceputul staroste al vînătorilor. Satul vînătorilor domneşti rămase în urma lui Jder.  O droaie de coconaşi şi de sportmeni întorşi din Paris, ... ahtiaţi vînători de zestre şi hazlii conducători de cotilioane. Trebuie... de a nu alege vînători de deputăţie, ci numai cunoscuţi şi ştiuţi. Mormîntul său îl înfăţişează călare, cu mantia fluturînd, împărţitor de moarte şi vînător de biruinţă.  Pentru a înlătura trîntorii şi vînătorii de femei ar trebui o mînă de fier. Avea... destulă vreme să se îndoape cît poftea cu răţoielile... cine ştie cărui vînător de gologani.  Lasă-mă cu acest vînător de zestre.  Aceştia sînt indivizii sterpi, cultivatorii frazeologiei goale, vînătorii de slujbe.  Gavril devenea din ce în ce mai mult un vînător de jivine şi de femei de duzină.  De va tuna în numărul vînătoriului, rîdicare şi gîlceavă va fi întru acea lature.  coteţul vînător Coteţului adevărat îi zice „vînătorul” sau „coteţul vînător”.  Peştele... să nimerească în coteţul vînător.  Aspius aspius Falco columbarius aelon .  chasseur de sousmarins Vînător de submarine vînători -oare -tor Auzită de la vreun vînătoraş de modă nouă, carele... tot atît de bine cunoaşte şi numirile cele adevărate.  vînătoraşi -aş Colind răstimpii şi spaţiele, căutînd... privelişti, răsunete şi emoţiuni vînătoreşti.  În lunga lui îndeletnicire vînătorească, el ajunsese să ştie anume fiecare urs sau ursoaică de cîţi ani este.  Basmul vînătoresc.  Trecînd peste raportarea faptelor vînătoreşti actuale... imaginează vremi imemoriale şi misterioase.  Expoziţia vînătorească din Lipsca.  Reprezentau două şcoli, una veche... şi alta nouă, vînătorească.  De atunci a început pentru mine o nouă viaţă vînătorească.  Prietinul domniei tale face în adevăr parte din breasla noastră vînătorească.  Nu mai vorbim aici de păsările... cunoscute din diverse scrieri vînătoreşti.  Îl învăţa îndemînările meşteşugului vînătoresc şi tainele naturii.  Primitivul desena în peşteră cerbi şi alte dobitoace, nu îndrumat de dragostea de podoabă... ci dintr-un interes pur tehnic-vînătoresc.  Serviciul vînătoarei... să prevină... astfel de măceluri barbare şi neomeneşti, şi cu atît mai puţin vînătoreşti.  La fel... şi vestonul vînătoresc turnat pe trupul lui zdravăn.  Există un întreg ciclu de colinde cosmogonice, un ciclu de colinde vînătoreşti.  Vechea schemă a istoriei economiei cu trecerea de la viaţa vînătorească.  Drumeţia a fost completată cu un foc de tabără şi un dejun... vînătoresc în mijlocul pădurii.  Acest poet... este consemnat prin publicarea unor fragmente... din jurnalul său vînătoresc.  Puşca cea vînătorească Und-aude să pocnească Puşca cea vînătorească.  Iarbă vînătorească  Potira-l urmărea, Potiră Arnăuţească Cu iarbă vînătorească, Unde-a da se nu greşească!  Realismul care caracterizează arta triburilor vînătoreşti... este îndatorit... însuşirilor de observaţie şi îndemînare.  Lăsase să se piardă cea mai minunată ocazie de a se ilustra... în lumea vînătorească din părţile acelea.    Salamuri diverse (elveţian, vînătoresc) Lungul convoi a ieşit din Bucureşti în frunte cu steagurile vînătoreşti.  vînătoreşti -esc N-am iscodit niciodată viaţa, n-am pîndit-o vînătoreşte, n-am contabilizat-o, nici nu i-am dat caracterul de experienţă provocată cu dinadins în  vederea unei eventuale întrebuinţări literare.  În înfăţişare i se arătă semeţia şi-i sclipeau în aburul lunii ochii, pîndind vînătoreşte şi pieziş.  -eşte Trăiia... ori cu vînătoria la cîmpi, ori cu păscăria pănă la pragurile Niprului.  Au căzut în boală ce să cheamă melenholia; care den svatul doftorilor siliia să se lecuiască cu vînătoria.  Adrian peste măsură era dat vînătoriilor.  La vînătorie... eu mă pricep cam tot atîta precît se pricepea vestitul ageamiu.   Îmbrăţişă meşteşugul vînătoriei în locul breslei dăscăliei.  Vînătoria aceasta... este cu mult mai atrăgătoare, mai romantică şi mai încîntătoare.  Nu se mulţumeşte cu impresia normală de trecut a vînătoriei şi a împrejurărilor ei.  Vînătoria mea se afla evoluată de la instinct spre petrecere.  Toţi voinici de călărime Şi ageri cu măiestrie La arc şi vînătorie.  Nu ştiţi în ce ceas va veni moartea; pentru aceea... vă străjuiţi cum să străjuieşte şi porumbul de vînătoria uliului.  Aveau nişte paseri învăţate la vînătorie pre cari le purtau totdeauna cu dînşii.  Să-şi crească puii în buna tihnă a verii fără vînătorie.  După acea minunată vînătorie a peştilor, au zis lui Iisus.  Linia grădinilor era întreruptă de un şir de magazii, care se ţineau lanţ una de alta... o măcelărie, o pescărie, o păsărărie şi o vînătorie de cea mai mare curăţenie.  vînătorii -ie Vînătorimea cunoaşte în general numai culic mare şi culic mic.  Ridică o serie de probleme cinegetice de mare complexitate şi importanţă pentru vînătoarea şi vînătorimea ţării noastre.  -ime O vizită excitantă la un armurier, şi iată pe vînătoriţa noastră. După ce a ucis mistreţul, el îi înfige căpăţîna în copaciul sacru care umbreşte statua Dianei vînătoriţe.  vînătoriţe -iţă Limba cînticilor săteşti e limpide, vînătoasă (curgătoare), curată şi-nţeleasă; ele ne arată hirea noastră.  vînătoşi -oase -uc Adîncul vînăturii lăsînd, la trestia crucii prin credinţă ai ajuns.  Nu mă tem de vînăturile vrăjmaşului, avîndu-te pre tine ajutătoare.  Era obicinuit să aibă... şi cîte ceva vînătură la ospăţ.  vînături -ătură Lovitura biciului face vînături, iară lovitura limbii va frînge oase.  Peste vînături i-aş pune plastor.  vînături -ură.
   
    Coardă şi vîndălag se zice fînul adunat într-un şir lung, care apoi se face boaghe.  Să-i dai o palmă grecului boierit, să se ducă de-a vîndălacu!  Conducerea o fac cu picioarele. Se întîmplă că greşesc, şi atunci sania se întoarce cu capul înapoi ori se răstoarnă, şi copiii merg de-a vîndălacul pînă se opresc.  Scaraoschi o zbughi la fugă şi mai şchiopătînd, mai de-a vîndălacul, se văzu şi-n iad.  Nora cea mai mică, dîndu-se şi ea de-a vîndălacu, se face un măr nemaipomenit de frumos.  Vin văntălog.  Cînd eram copii ne dădeam de-a vîndalacu pe deluşorul de la biserică.  Pe la jumătatea muntelui, am alunecat pe o piatră şi m-am dus de-a vandalacu.  vîndalag vîndălag vîndălag vîndălaci vîntălaguri vîndălogi   Se oferă a-i răscumpăra averea vîndută.  Moşia vîndută era dată altcuiva, numai să nu fie Pană între copărtaşii din obşte.  Ştiinţa înşelătoare, ştiinţa mincinoasă în locul a cei adevărate vîndută.  Niciodată poeziei armonia cea vîndută La ambiţios nevrednic n-a da laudă necăzută.  Cîte vieţi distruse, cîte conştiinţe nimicite, cîte onestităţi vîndute, pentru a ajunge acolo unde străluceşte luxul nebun al milionarului.  Unii au cîte un pogon, alţii cîte o jumătate de pogon, alţii şi nicidecum nu au – încît şi-au mîncat şi vitele ce le-a avut, pîn şi cămăşile şi-s datori-vînduţi cu totu, pă mălai  Sărac lipit, dator-vîndut..., hulit şi arătat cu degetul, el rămînea netulburat, îşi păstra înfumurarea, ifosele.  S-au văzut nevoit a vinde, una după alta, vitele, turmuşoara... Cînd va răscumpăra cele vîndute, cînd va plăti datoria.  Cela ce va vinde feciorul sau robul altuia cade-i-să să dea şi preţul ce au luat îndoit părinţilor sau stăpînului acelui rob vîndut. Pînă a se mazili, a luat mare somă de bani de pre la boierii cei mari..., adeverind că le va da banii, şi nimărui n-au mai dat; şi au rămas toţi vînduţi şi îndatoriţi, plîngînd şi cerşindu-şi banii.  Au fost casă de megiaşi, de vînduţi fără de feciorii lor  Ce vreţi să răspund la atîta nemernicie?... Un om vîndut eu?... Poate fi cumpărat un om ca mine?  Stere şi-a îndeplinit misiunea, pacificînd lucrurile, izbutind să-l absolve pe Goga de acuzaţia de vîndut mituit. Zidiţi din dărmăture gigantici piramide Ca un memento mori pe al istoriei plan; Aceasta este arta ce sufletu-ţi deschide Naintea veciniciei, nu corpul gol ce rîde Cu mutra de vîndută, cu ochi vil şi viclean.  vînduţi -te vîneţe -eaţă Mai spre stînga nişte tufe mari de soc, iar spre vîneaţă tufe dese şi mari de hrean.  vîneţe (Aspius aspius).  vîngăi Ulmus laevis În Dobrogea... creşte vînjul.  În rosturile dintre cărămizi îşi fac veacul şopîrle scorţoase, confundîndu-se cu vînjii. Aveau... doi cai roibi mărunţi, dar tari şi plini de vînj, ca doi smei. Aveau ades lopătarii, pe braţele lor vînje, chipuri şi semne felurite, arse cu fierul. vînji vînjuri Nuieluşă vînjăţa Înconjor lumea cu ea  Nuieluşă vînzăţea Ocolesc ţara cu ea vînjăţele -ăţea vînjesc vînjii -iu Un om vînjos, tare; cum să nu-l cunosc Se lupta acuma în disperare, apucînd şi el pe urs brăţiş, cu vînjoasele şi puternicele sale mîini.  Ziua, Peleşul lucrează cît un uriaş vînjos El cîrmi într-acolo şi, grăbind lopătarea cu ale sale braţe vînjoase, ... sosi în sfîrşit la malul dorit. E un om drept ca bradul, vînjos şi uşurel la  . Vin apoi flăcăii cu braţe vînjoase. Ţugulea însă încălecă pe calul smeului celui mic, căci era mai vînjos. În toată voiniceasca şi puternica încordare a picioarelor ş-a trupului lor vînjos, au ceva din măreţia statuelor antice. O scenă de viaţă rustică, în care ni se arată corpurile vînjoase ale ţăranilor. Coarda arcului nu se rupsese şi trebuia numai să se arate mîna vînjoasă care să-l poată întinde.  Roibul lui nebun a sărit peste gardu-nalt de-un stînjen domnesc şi cetluit în pulpe vînjoase, de oţel, zbura sălbatec Muscelenii aceştia cu faţa rotundă, ochii negri şi trupul vînjos, au toropit pe ungurii Măriei sale, puternicului crai Sigismund Să le văd închegîndu-se-n lanţ Vînjoasele braţe rotunde. Bună sabia? Ascuţită?... Şi dreapta vînjoasă?   Trupul vînjos al omului de patruzeci de ani îşi luă deodată o ţinută regească. Fusesem pe coclauri cu un mare naturalist, mititel şi iute ca un titirez şi vînjos ca o vargă de oţel  Puşcaşul e vînjos ca un carpen.   Vru... să se arunce în braţele lui vînjoase şi ocrotitoare. Era un om nu prea înalt, ... cu braţe lungi, cu mîini nepotrivit de mari şi de vînjoase pentru statura lui Era voinică Agripina, tînără şi vînjoasă. . Drept sape servesc labele de dinainte, scurte, vînjoase... cu unghii ascuţite . Se apropie, întinzînd amîndouă mîinile, scurte şi vînjoase , cu spatele lat şi braţele vînjoase, priveşte în gol. Cu mîinile-i vînjoase vagmistrul ţintui locului doi vlăjgani.  În dreapta lui vînjoasă fulgera un hanger. Îmi lăsase o amintire de neuitat... preciziunea mişcărilor trupului său rămas vînjos şi tînăr Şi labele vînjoase ţi-s Ca bîta căluşarilor ce te-au trimis. Înnodă mîinile gingaşe Lîngă grumazul meu vînjos. Mîna ascultătoare, deşi vînjoasă, urmează acum linia interioară a marilor intenţii de compoziţie Hălci imense de carne... dispar în gheena deschisă între cele două vînjoase maxilare.  Avea ochii mai ageri, braţele mai vînjoase, mijlocul mai mlădios. Un braţ vînjos o smulse din şa. . E un tînăr cu umerii laţi, vînjos. Erau oameni vînjoşi, cu pieptul larg, răsuflînd ca nişte bivoli.  Ieşi un individ scund şi vînjos... care îl întrebă pe maior ce doreşte  Mic, îndesat şi vînjos se repezi la uşa unei lemnării de unde veni, urlînd, cu săcurea ridicată.  Ieşiţi la arat... Palma vînjoasă rotindu-se, toarne Mănoasă sămînţă Braţele sînt scurte şi vînjoase.  Era cum îl ştiam: voinic şi vînjos.  Un bour tînăr... Îşi rupse unul dintre coarne În pieptu-mi matur, dar vînjos Apuca de după cap pe băiet. Băietul, cam vînjos, se smuncea. El era cel mai vînjos la trup şi mai dibaci la minte  Huma este bună pentru pămîntul răcoros, vînjos şi acru.  Toţi cu grăbite puteri îşi încoardă vînjoasele arcuri. Se ridica vînjoasă în construcţii arbitrare Vacile şi boii, de coloare mai mult sură, cenuşie, decît albă curată, au coarnele mici şi musculatura vînjoasă. Pe locurile acestea despădurite se întindeau altădată codrii întunecaţi ai băştinaşilor... din umbra cărora ieşeau triburile vînjoase ale costobocilor. . Marile lui însuşiri veneau din vînjosul trunchi ţărănesc ardelean. Şi, fiind vînjos mortul, pentru că era smolit, poronci Camvis lucru nu bun.  Stareţul... îl îndruma către vinurile bărbăteşti, vînjoase, cu voinicie în ele. Ridicat de jos, din gloata vînjoasă a muncii,... Delavrancea e firea cea mai aleasă şi mai aristocratică Nu pot crede ca un om aşa vînjos Să se schimbe aşa de iute şi să cadă-atît de jos!  Un bătrîn foarte bătrîn şi foarte vînjos... face linişte. Se sui prudentă, dar vînjoasă, pe scara cu balustrada ruptă. Înfipt între stînci şi mai mare ca toate, zeul dacilor, vînjosul bărbat şi rege, Zamolxe. Coborîse Moldova la înjosirea la care, cel puţin după lupte vînjoase, căzuse şi Muntenia. Era conştiinţa soartei noastre comune, care revolta viaţa vînjoasă şi violentă din el.  Atîta vînjoasă credinţă, atîta naivitate, răsturnau orice plan de apărare. Amîndouă aceste porniri, atît de diferite, merg paralel, cele mai de multe ori în despicare deschisă, excitîndu-se reciproc, pentru creaţiuni nouă tot mai vînjoase.  Din cîntece pierdute pînă astăzi Şi din puterea visului vînjos Ai închegat cu palme bătucite, Minunea de la Argeş.  Din pumnul strîns vînjos Cuţitul a căzut Îi tremurau ca varga braţele strînse vînjos în mîinile tari ale celor doi jandarmi. Demirgian... înota vînjos în apă dulce şi curgătoare.   De-aşi fi stejar pe culme cu vinele-n pămînt, M-aşi ridica vînjos spre cer.  Oricît de mare şi de vînjoasă carnea le-ar fi, decît stîrvul împuţit tot mai dulce este.  Rădăcini... groase, sănătoase şi vînjoase. El se sprijine pe un baston gros şi vînjos, cu vîrful de fier.  Pe costişele soroşe se întinde vînjoasa viţă.  Măgarii... smulg lacomi iarba vînjoasă. Nu era un om, cu o energie acumulată, un copac vînjos.  Cu vînjoasele noastre beţe de drum, începurăm a descrie cercuri de apărare Un alunaş... ajunge tufa de crenguţe mlădioase şi vînjoase . Lipsea vegetaţia vînjoasă, verdele crud al copacilor... care dă o înfăţişare pitorească pînă şi celor mai nevoiaşe cocioabe. Era un trunchi gros şi vînjos. Încet, fără nici o grabă, scoase de pe leasa carului o bîtă lungă, vînjoasă  Sub nucul cel vînjos Căpriţele trăiesc ca-n Canaan.  Viţe verzi sugrumă Casele-n lăstari sălbatici Şi vînjoşi. Un stejar vînjos, Rămuros şi scorburos. Meşterii au ales întîi un stejar vînjos, tăiat din pădure. Foaie verde lemn vînjos, Drum în sus şi drum în jos. C-o vărguţă de stejar... Supţirică şi vînjoasă.  Flori sălbăticite şi proletarizate săltaseră vînjos printre scaieţi. vînjoşi -oase -os Aşa de tare îşi vînjoşase trupul încît întrecea pe amîndoi fraţii săi.  vînjoşez.
    Arborii să aibă mai multă vînjoşenie. -ni-e. vînjoşenii -enie . Puţini îşi păstrează vînjoşia sufletească pînă la adînci bătrîneţe vînjoşii -ie Mîinile lui era vînoase, palmele late.  Văzînd varvarii pre romanii cei din Dachia că sînt oameni vînoşi şi inimoşi,... i-au rugat ca să stea cu dînşii şi împreună să meargă asupra ţerilor celor de sub împărăţia romanilor. Mîinile sale cele vînoasă purta o măciucă... groznică. Cu mîna sa vînoasă el zguduie greu poarta. Avea mînile groase şi foarte vînoase. În a sa vînoasă mînă greu buzdugan răsucea.  Deştept la minte... şi de o tărie fizică robustă, spătos şi vînos.  O mînă neagră şi vînoasă îl apucă de mîneca surtucului. Tata m-a luat În braţele-i vînoase. Sus la uşă, la sala mare, Se plimbă altul vînos şi tare. Costan... mă ţinea cu braţul său cel vînos.  Suita călătorilor fu încongiurată de vreo cîţiva flăcăi scurţi de stat, vînoşi şi înarmaţi pînă la dinţi. Ion Vodă... va înarma braţele vînoşilor bulgari. Maioritatea s-ar stinge cu timpul, conservîndu-se numai indivizii... cei mai peptoşi şi mai vînoşi. Om nalt de stat, vînos în braţe şi cu mustăţile de-un cot. Trebuinţa cere să aibă rumînu la bătătura lui şi armăsar dă sămînţă pietros, vînos, voinic.  O singură şuviţă de păr atîrna în jos pe ceafa-i lată şi vînoasă. Ercule nu slăbi pe Idra de la Lerna nici cît ai da cremene, ci o ţinea strîns în braţele sale cele vînoase şi legate, de s-o rupă în două şi să-i plesnească ochii. Un trup mijlociu, vînos, sprinten la mişcări.  Braţele vînoase şi lungi ieşeau, goale, pînă la coatele noduroase, din cămaşa înnegrită. Celălalt, mai subţirel, mlădios, dar vînos, deşi nu părea voinic. În spetele-i late,... în braţele vînoase, în mînile cu palme mari, se simţea o putere uriaşă. Să poftească! răspunse tovarăşul, un pipernicit cu gîtul vînos. Un picior gol, vînos, ieşea afară din plapomă. Vînos, de părea răsucit din fire de fier călit, era iute foc.  Caii ăştia de Banat sînt vînoşi şi ţin la drum.  Marin Iepure... e mai mărunt decît mine, dar... mai puternic, mai vînjos, mai vînos.  Patru hamali vînoşi, cu piepturile goale, luau în spinare şi sub braţe tot ce le cădea la îndemînă şi porneau în fugă spre ieşire. Slab, slab, dar eşti vînos! – spuse cu admiraţie. Ceafa vînoasă i se resfrînse peste dunga strîmtă a cămăşii.  era stîngaci. Nu voinic, pe cît mi-l aduc aminte; numai vînos şi îndemînatic.  Lasă-n urmă-ţi teamă, Că te ieu pe seamă Istor braţe groase, Groase şi vînoase. El a mas pe la coşare Cu vînăta cea frumoasă, Iapă scurtă şi vînoasă Cu dungi negre pe spinare. De ostaşi e ocolit, De ostaşi ţepeni, vîrtoşi, Romîni tineri şi vînoşi. Se repezi Irimia ca o săgeată... şi mi ţi-o prinse de mijloc cu braţele lui vînoase. Du-te tu, că iej mai vînos. Avea o statură uriaşă, o constituţiune vînoasă, o înfăţişare bărbătească, în care se vedea că fierbe puterea.  Naţionalitatea georgiană, din care migrelianii sînt o ramură, nu poate fi de aceeaşi ginte cu anticii fasiani,... ci derivă dintr-o altă tulpină mai vînoasă, mai vivace, mai rezistinte. Tras mai lîngă marginea ogrăzii, către casa vecinului, smochinul înălţa un trunchi subţirel, dar vînos, în care se deosebea o putere ascunsă. Împotriva acelora... carii... evghenia romanilor din neamul elinilor a fi... tăgăduiesc, puţinele şi vînoase dovede vom aduce.  Peste putinţă iaste... în cît de ascuţită şi vînoasă socoteala-ş, cevaş tîmp şi slăbănog să nu amestece.  Vorbind despre stilul strîns şi despre cel întins trebuie asemenea să aducem aminte că în multe întîmplări aceste două feluri de stil se aseamănă cu stilul vînos şi stilul cel slab. Avea o fericită înlesnire la scris, un stil bogat şi vînos. Braţul lui împumnă fierul şi mai vînos. Acolo mi l-a bătut... toată ora pe buburoşenia noduroaselor, prăfuitelor şi vînoaselor scînduri. Strugure vînos  poamă vînoasă Închizîndu-să limburuşul de la uşa vînoasă, nu poate sîngele napoi se meargă. Acesta este drumul sîngelui vînos sau negru. Vîna cava de jos este acel mare trunchi vînos ce aduce sîngele la inimă din toate părţile trupului. Ţesătura vînoasă cea vezicală este la femeie mult mai puţin dezvoltată decît la bărbat, şi nu să află alcătuită decît de cîteva rămuri. Va alerga la întrebuinţarea alcoolului camforat în verce caz de... ameninţare de  infecţiune vînoasă. Cînd apele feroase lucrează în sistema arterială, acele sulfuroase lucrează în sistema vînoasă şi mai ales în vinele organelor pîntecelui. Îngrijitorul va putea cunoaşte aceste simtome cînd sîngele vînos (negru) va ieşi deodată cu sîngele arterial (roşu). Prenoirea sîngelui vînos nu mai se complectează în plămîi. Leziunea poate să se localizeze atît la reţeaua vînoasă de la suprafaţă, cît şi la cea din profunzime. vînoşi -oase -os Şi văzu pre ei chinuindu-să în vînslătura corabiei (că era vîntul împrotiva lor) şi, în a patra strajă a nopţii, veni cătră ei, îmblînd pre mare şi vrea să meargă pre lîngă ei. vînslături -ătură. Rrăpită fu corabia de nu putea se protivească-se vîntului.  Cela ce se gîndeaşte aseamănră-se undeei mariei, de vîntu lepădată şi vînturîndu-se. Pulberea... o mătură vîntul din faţa pămîntului. Sui spre heruvimi şi zbură; zbură spre arepile vîntului. Corabiia cît fiind, şi de iute vîntu o adăpostim, întorcîndu-se cu mică cîrmiţă, cum va vrea să o pornească derepteaz-o  .  Corabiia era în mijlocul măriei, învăluiia-se cu undele; era amu împrotiva vîntului. Şi deştinseră ploi, şi vineră rîurele, şi suflară vînturele, şi opriră-se spre casa aceea, şi nu căzu. Se pomeni Domnul de Noe şi jigăniilor a toate şi de toate vitele care era cu el în corabie şi lăsă vîntul a veni spre pămînt şi scădzură apele, şi astupară-se fîntînile adîncului şi ferestrile ceriului şi conteniră-se ploile den ceriure. Tremeseşi mîniia ta, carea înghiţi ei ca şi paiele şi întru duhul urgiei tale adunară-se apele... Suflă vîntul tău şi acoperi pre ei marea şi se afundară ca plumbul în putearnică apă. Acele toate spurcate sintu, ca umbra au trecutu, ca fumul se-au spartu, ca prahul de vîntu au perit. Şi, atunci, în acela ceas, ivi-se un noor din ceriu şi ieşi un vihor mare din noor şi lua o piatră mare foarte în el şi o purta vîntul ca o frundză. Aceştia simt... nuîri fără de ploaie, de vînt purtaţi  Veni un lup den pădure şi purta gătejii, de băga în foc, iară un vultur bătea cu arepile şi aducea vînt de-l aţiţa. Cumu-s iarna vicole şi vînturi răci şi vremi geroase,... aşa şi în vremea de demult. Fu de năprasnă un sunet din ceriu, cum are sufla un vînt mare cu vivor. Atîta prafu au fostu, cîndu să scorniia vîntu, cît s-au fostu strîngîndu troiani la garduri şi la gropi de pulbere, ca de omet.  Cînd va vedea că iaste vînt mare şi va lăsa atunce pojar, atunce să va certa.  De va fi cel rănit cum era îmblat în soare sau în vînt la răceală, atunce nu-i i moartea de rană. Şi pogorî ploaie şi veniră rîure şi suflară vînture şi să loviră în casa aceaia şi nu căzu. Oare cine iaste acesta că şi vîntul şi marea ascultară pre el? La zioa din înfricoşata judecată să nu vază slava lui D zeu, foc, spuză, vînt şi vifor să fie partea paharului lui  . Trecînd apa Niprului, s-au scornit vînt şi s-au împlut luntrea de apă şi acole s-au înecat Costantin Vodă în Nipru. Dumnedzeu ne este... Agiutori în scîrbe ce vin cu năvală. Pentru-aceea nu ne mai cuprinde frică, nice avem grije-n lume de nemică. De-am vedea pămîntul clătit de vînt iute Şi munţîi în mare den loc să-i strămute. Răbdînd bărbăteaşte vînturile şi schimbăturile seninului ceale împrotivă, de-i era zbîrcită şi mosorîtă faţa. Ceriul să întunecă cu nori şi cu vînt şi să făcu ploaie mare. Cînd gătiia ceriul, eram de faţă cu el; cînd usebiia scaunul său preste vînturi, cînd tari făcea pre cei de sus nori. Vînt iute, în Marea Mediteranului, strică multe corăbii  Turnul l-au răsăpit Dumnezău den temelie cu năvarnice vînturi. Lacrîmile săracilor nice soareli, nice vîntul nu le poate usca. Nebun cărăbiier s-ar socoti a fi acela carile pîndzele împotriva vîntului a deşchide ar îndrăzni. Cu vînturile şi năsipurile Africăi luptîndu-să, în pustiile Lyviii au pătruns. Rămaseră... aşteptînd 10 zile pîn’ să potoli vîntul. Senin, cu oarece vînt şi ceaţă  Dumnezeu... poate... să facă... vînturi mai sănătoase şi văzduhuri mai de folos. Ne turburăm pururea,... ca valurile mării cînd le suflă vîntul. Fiind peste noapte vînt cu vicol, şi după vicol ger, au îngheţat boazul mării . Cosiţile... cele din creştet şi din frunte le încununa tinere stîlpări de dafin... şi nu le lăsa a zburli preste cuviinţă din vînturile cele supţiri  Tată al milostivirilor, D mnedzău a toată mîngîiarea,... A lui  apele, rîurile, mările, iazerile,... ploile, vînturile, fulgerile  Vremea aici tot cu vînturi, friguroasă    Nu era răzimat decît de o slabă scîndură prin ajutoriul căriia el să lupta împrotiva vînturilor şi a viforului  Purcezînd odinioară cu corabia de la stîlpii lui Iraclion şi ajutîndu-ne vîntul, am venit în marea cea despre apus. Corăbierul... bătut de valuri, de fortuni, de vînturi grele,... de scapă dentru atîte nevoi grele,... mult să veseleşte, bucurîndu-să . În toate libov şi dor s-arată:... Iubeşte-să ceriul cu pămîntul, Iubescu-să mările cu vîntul. Vulturele au apucat o parte de carne cu cărbuni aprinşi şi au o adus în cuib şi, suflînd atunci tare vîntul, s-au aprins flacăra    În luna lui martie sînt zile frumoasă, răcoroasă, încă şi ploioasă; iară mai vîrtos vînturi mari.  Cum spulbără vîntul praful şi pleava de pre faţa pămîntului, aşa vor lua pre Antehrist şi pre toate slugile lui  În care alt loc mai frumos poate cineva să petreacă vara decît la moşie unde sînt... vînturi răcoritoare, umede şi odihnitoare? Dragaica aceasta întru acest chip împodobită, cu mîinile întinse şi cu basmalele legate asupra vîntului...,  merge acasă de la ţarini. Thalis zicea că răvărsarea Nilului să făcea din vînturile anului. Un vînt... cu ninsoare ne-au troinit. Zgomotul tunetelor şi al unei artilerii, vîjîitul vînturilor celor învrăjbite, mugetul valurilor,... toate aceste... izbesc imaginaţia noastră şi nasc în noi cugetări înalte, care pricinuiesc sublimul. Ce... trebuie să facă corăbierul? Să-şi puie nădejdea în Dumnezeu,... să-şi adune toate puterile,... să se lupte împotriva vînturilor şi a valurilor. Fiind... vîntul foarte bun, în puţină vreme au pierdut din ochi oraşul Hamburg. Grăjdişorul viţăilor trebuieşte... să fie nelipit şi nestuhuit vara, pentru ca să tragă vîntul. Pe rîndunele, ce primavera le-adună, Le goneşte vîntul iernei. În 30 de zile vînturile... duseră scadra peste 3000 mile de mare. Scornindu-se un vînt, opri trecerea lui Mihai 10 zile. Persoanele delicate... lesne sînt supuse primejdiilor vremii;... vîntul şi furtuna  făptuiesc asupra lor cu mai mare vătămare decît asupra altora. Deşerte-s măgulirile Ce trec preste pămînt Ca o săgeată repede Pe aripe de vînt! Acel lac, cînd este lin, De vînt unda-i nu se-ncreaţă. Lăcuitorilor pricinuiesc neplăceri vînturile călduroase şi veninoase de cătră Africa suflătoare. Frigul acel mare se produce prin negurile de noapte,... apoi prin vînturile ager suflătoare din adîncile îngustimi ale Carpaţilor.  Sensibilitatea... se turbură sau se stîmpără... ca marea după plăcerea vînturilor. Vînturile zburătoare ce ţin mările umflate, Sînt menite ca pe-aiurea să mă ducă, să mă poarte.  Adierea vîntului ce suflă din Carpaţi, şuierînd în pustiul turn, ne pomeneşte numele lor. Cînd vîntul aburea, Clătinînd ramurile lor, Groaznic sunet se făcea. Mai puţin potrivite sînt poziţiile cătră răsărit... unde suflă mai mult vînturi aspre. S-a ferit de a începe lovirea mai înainte de a bate un vînt foarte tare venind din pelag totdeauna la oră regulată. La vînturi trebuie să deosebim următoarele cualităţi, adică direcţiunea lor, iuţeala şi puterea, precum şi temperatura lor (adică daca sînt calde sau reci) şi umiditatea lor (daca sînt uscate sau umede). Luat-aţi seama, cînd e ger iarna şi vîntul vîjiie, că dacă vă puneţi la vatră dinaintea focului, auziţi unele lemne ţipînd...? Şed toată iarna în livezi, iar cînd le răzbeşte vîntul sau ploaia, se duc singure de se adăpostesc sub şură. Sufla un vînt iute, şi luna-ngrozită În spaţiuri vecinici trecea alergînd. Mai toţi... aveau cîte 40–50 mii de galbeni, cari... s-au risipit ca pozderia pe care o spulberă vîntul. Vaporul începu mai întîi a geme ca un taur sălbatic, apoi a despica undele cu repeziciune, deşi avea vînt contrariu. O pădure despre nord fiind tăiată, se schimbă vînturile. Vînturile provin din curenţii care se produc cînd, printr-o cauză oarecare, ecuilibrul este întrerupt între diferitele strate ale atmosferei. Furtunele sînt spăimîntătoare, un vînt ajunge ca să dezrădăcineze cei mai vechi arbori. Un vînt uşure începe să adie. Bătea un vînt puternic care clătina ţolurile şătrelor. Vîntul răcoreşte fruntea lor udată, Şi mînia dulce sufletul le-mbată. Cea dintîi suflare a vîntului le doboară, cea dintîi rază a soarelui le vestejeşte. Fără veste,... se rîdică din vale un vînt mare şi turbat, care îndoia fagii... şi cletena cu urlet tot codrul. Iară tei cu umbra lată şi cu flori pînă-n pămînt Înspre apa-ntunecată lin se scutură de vînt. Pe rîul dorului, mînat de vînture Veni odat’ Pe-un vas cu vîslele, muiate-n cînture, Lin-împărat. Cum a sfîrşit de zis aceste, deodată s-a stîrnit un vînt năprasnic. Aici a nins şi a viscolit toată noaptea; acu e lapoviţă şi vînt. Nici vînturi, nici valurile mării nu putură să le stea împotrivă. Vîntul spulbera fulgii de zăpadă în vîrteje şi stoluri, repezite în lungul uliţelor. Furtuna cînd pe aripi de vînturi se aduce Ce-i pasă unei frunze de frunza ce se duce?  Un vînt cu toane repezi le zvîrle-n obraz puzderia de stropi.  Se porni aşa un frig, lapoviţă şi vînt, că baba îngheţă cu caprele sale. Bătute de ploaie şi de vînturi se spulberă frunză cu frunză. Se ridicase un vînt năprasnic; încovoind copacii de pe la rădăcini şi îndîrjindu-se,... ridica praful val-vîrtej. Unii plîntează arbori în jurul colibilor (casei) de cîmp, ca să facă zăvat  (scuteală), adăpost de vînt. Paiele mai cu seamă sînt sprijinite în contra vîntului prin prăjini. Vînturile constau într-o mişcare mai mult sau mai puţin repede a aerului atmosferic. Vîntul cel fără de pace Începe să cînte-n brădet. Tu, fulgere, s-aprinzi, Tu, nor, să-ntuneci; vinte, tu să-mprăştii! La esamenul din fizică... îmi dete şi inspectorul o întrebare asupra teoriei vînturilor. Porni un vînt care împrăştie toată cenuşa.  Vîntul aruncase zăpada prin uliţele satului. Cînd barometrul... se coboară e un semn că aerul din acel loc s-a rărit. Dar această lipsă la cîntar nu durează multă vreme, fiindcă aerul mai des şi mai greu de aiurea, porneşte îndată să umple locul rămas gol şi astfel se nasc vînturile. Din lupta cea mare de toamnă a frunzelor şi crăngilor cu vîntul pătrundea în casă un murmur adînc. Un pui de vînt trecea şuierînd peste cîmp. Vîntul aspru bate din sus şi din jos. S-a fost pornit un vînt molatec Să mişte papura din baltă. Colbul, ridicat de vînturi, îl mînjise, făcîndu-l una cu zidurile. Văzduhul, după închipuirea poporului romîn, este golul dintre pămînt şi cer, pe unde umblă şi „bat” vînturile. În imaginaţia poporului,... vîntul e înfăţişat, după cum se vede în multe poveşti, ca un flăcău tînăr, frumos şi zburdalnic. Mi se părea că vîntul, care acum şuiera prin ferestre, pătrundea pînă în inima mea urlînd a pustiu. Se putea stîrni peste noapte un vînt, şi girezile lor de paie, clăile de fîn, nu erau prea departe.  Zăpada... nu ţine prea mult şi se topeşte curînd din cauza vînturilor calde. Noiane de frunze desprinse pare că sînt purtate de vînturi. Fulgi singuratici de nori albi... lunecau molatic şi tăcut pe depărtate şi nesimţite adieri de vînturi. Un vînt lovea ciudat numai dintr-o parte.  Vîntul spulberă frunzele, răstoarnă copacii şi împrăştie războiul norilor care îngrozesc văzduhul. Un vînt dulce de apus... aducea peste oraş miresme proaspete de pămînt ud. Vîntul dimineţii aducea răsufletul răcoros al ogoarelor. Aceşti porşori se strîng în căpiţe, în mijlocul cărora se pun nişte pari cu cioturi,... spre a ţinea fînul înfoiat, ca să nu se aprindă şi să poată pătrunde vîntul spre a mai zvînta.  Vîntul fierbinte alinta lin clopoţeii argintii ai pagodelor. Se pornise un vînt aspru, prevestitor de ploaie rece. Privea frunzele pe care vîntul... le spulbera departe. Frumoasă eşti, pădurea mea, Cînd umbra-i încă rară Şi printre crengi adie-abia Un vînt de primăvară. Duşmanul este simţit de la depărtare, mai ales dacă se află în bătaia vîntului.  Vîntu-aduce de departe,... Foşnitoare frunze moarte. O boare caldă, mînată de un vînt subţire, purta vîrtejuri de pulbere fină, sahariană. Vîntul subţire îi aducea şoapte frînte, nelămurite. Vîntul... şuiera în ferestre urlînd a pustiu.  Era o undă imensă de vînt, tare ca un zid. Era o vreme de moină, fără pic de vînt.  Vîntul e rece. Toamna ne cheamă. Înaltă, neagră şi uscăţivă, cu mîinile scorojite de munca aspră, de vînt şi de soare. Vîntul este... sursa de energie cea mai ieftină. Îmi răcoream la vîntul de-amurg obrazul-jar. El ştie sugera... formele măreţe ale coroanei pomilor... în care se joacă vîntul. Lungimea tundrei corespundea scopului ei prim, de apărare contra frigului şi vîntului.  Vîntul a durat nu ştiu cîte zile. Vîntul scutura... coamele pomilor, făcînd un tumult nevăzut.  Oamenii plecară prin ploaia măruntă, învolburată, din cînd în cînd, de palele de vînt. În adierea abia simţită a vîntului rece, de miez de iarnă,... plopul sună. Dezagregarea se produce prin acţiunea variaţiilor de temperatură, a îngheţului şi a dezgheţului apei din interiorul rocii, a apei curgătoare, a vîntului, a rădăcinilor plantelor etc.   Cînd adie vîntul se toarnă seminţele pe o muşama. Auzi vuietul vîntului, arborii care îşi spulberau frunza şi o fereastră uitată deschisă. Vîntul deschide brusc o fereastră.  Acosta la cheiul scund al Sulinei, între alte două corăbii greceşti, care intraseră în ajun din mare şi aşteptau vîntul prielnic să pornească. M-am născut iarna, la sfîntul Andrei, Cînd vîntu-n amurg şuiera prin ogradă. Plantele trebuiesc ferite de frig şi vînturi reci. Aerul era stătut, nu mişca nici un vînt, praful sta neclintit în uliţe. În clipele acelea doar vîntul se mai auzea şi murmurul ploii. Mioarele rămîneau să pască pe coastele cu iarbă mare din locurile mai adăpostite de vînturi. Un vînt subţire l-a purtat îndată Spre oazele sub rodnice-auspicii. Afară era un vînt liniştit, de noapte. Neîncrederea şi bănuiala au pustiit totul, ca vipiile vîntului de stepă, dogoritor. Îşi proteja obrazul de vînt şi soare cu o ţesătură vărgată. Tu te leagăni sus, pe vînt, Eu mă leagăn pe pămînt. Brad cumplit, Ce te legini... Făr’ de vînt,... De-ajung crengile-n pămînt. Apoi carele-ncărca Şi pe toate le căra Şi girezi nalte dura În capul pămîntului, În steriţa vîntului. Suflă vîntul friguros, Badea nu s-a mai întors. Uşurel vînt cînd bătea, Fluierul frumos cînta. Ce te legini, codrule, Şi cu vînt şi fără vînt, Cu cetina la pămînt? Sufla un vînt, cît să nu scoţi nici cînele afară. Bate vîntul, ujuieşte, Mîndra-n deal se odihneşte. Bate, vînte, pintre munţi, Adă-mi dor de la părinţi; Bate, vînte, pintre brazi, Adă-mi dor şi de la fraţi. Bate, Doamne, vînturile, Să-mi pornească luntrile, Să mă duc la mîndra mea. Bate, vinte, printre munţi Adă-mi dor de la părinţi.  Murgule, coamă rotată, Du-mă la mîndra odată, Că ţi-oi face grajd de piatră, Vîntul să nu mi te bată. Bate, vînte, şi iar bate Şi la neica meu te-abate. Bate, vînte, printre munţi Ş-ado-mi dor de la părinţi. Trecui podu la amiazî Şî lăsăi murgu să pascî Şî m-ajunsă-un dor di acasă, Nici nu-i dulci, nici amarî, Bati vint di mă doboarî. Bate vîntul, iarba scoală, Dorul mîndrei mă omoară. Bate, vinte, nu-nceta, Răcoreşte-mi inima.  Frunzuliţă brad molid, Ci ti legini făr’ di vînt.  Bată vîntul ori nu bată, Frunza ta să se tot bată! Un vînt mare-ncepea, Un tălaz mare făcea. O vinit un vînt şî s-o-mburdat crucea pe dînsu de i-o rupt mńijlocu.  Dă, Doamne, un vînt, Un vînt pe pămînt, Copaci să răstoarne, Mîndra să mi-o-ntoarne. Numai cînd bătea vîntul mătura prin casă şi numai cînd ploua de sus spăla blidele.  Bate, vîntule, prin munţi, Adă-mi dor de la părinţi.  Baťe vîntu, Uscă cîmpu, Nu rămîńe buruiană. Peste noi a trece vînt, Şi picăm fără de rînd.  Vîntu cîn ńi-a tragi, Fluieraş ńi-a zîci.  Doi în temńiţă mă bagă,... În temńiţă su pămînt, Uńde nu mă bate vînt. Corb, pasăre neagră,... Cuibul că-şi făcea: Cu oase de cal, Rabdă vînturi tari.  Suflă, vînte, frunza-n sus, Că mîndruţa mea s-o dus. La Dumnezeu se ruga Ca să-mi bată d-un vînt rece.  Bate vîntul vălurele, Pe deasupra casei mele.  Trandafir bătut de vînt Te-am lăsat, mîndră, plîngînd. Cioarele... prevestesc iarna apropierea unui viscol mare şi greu, iar vara, ploaie, vînturi şi furtune mari. Piţigoii îmblă mai mulţi la un loc numai atunci cînd în curînd are să fie vînt cu ploaie.  Ştima banilor... se preface în mai multe chipuri..., pînă chiar în frunză care zboară suflată de vînt. Închipuindu-şi că pieliţele cepii, pe care o mănîncă omul, se depun, cu timpul, pe globul ochiului şi-i slăbesc vederile, ţăranul nostru crede că, dacă n-ar mînca cu pieliţă cu tot ceapa, ar vedea şi vîntul. Poporul, închipuindu-şi vîntul călărind pe cal, într-o fugă nebună sau avînd aripi, cu ajutorul cărora poate străbate depărtări enorme într-o singură clipă, îl blestemă grozav din cauza deochiului pe care-l provoacă. Vîntul nu trebuie blăstămat, căci cine îl va blăstăma la moartea lui va avea parte de ploaie şi de vînt. Sfîrşitul lumii are să fie cu vînt. Atunci are să fie vîntul aşa de mare, că va face una dealul cu valea şi toate celea se vor prăpădi. Dacă va bate vîntul la Crăciun, anul va fi rău, adică va fi secetos. Prin Bucovina se zice că Sf. Simion ţine vînturile toate la un loc. Dacă cineva visează cai alergînd, însemnează că a doua zi va fi vînt. Cînd visezi şerpe, a doua zi are să bată vînt.  Şarpele în vis arată vînt; peştele, ploaie; ouăle arată zăpadă. În ziua aceasta dau sfinţii cu toiegele de pămînt de iese iarba, „se descoase pămîntul” şi, dacă bate vîntul în această zi, are să bată 40 de zile de-a rîndul. Dacă în ziua de Mucenici va bate vîntul sau va fi linişte, aceeaşi vreme va fi patruzeci de zile. Se uită soarele îndărăt, semn de vînt a doua zi.  Cînd sînt vremi grele (vînturi mari, pohoaie) s-a înecat ori s-a spînzurat cineva.   Cînd nourii sînt roşi la apusul soarelui, arată că peste puţin se vor isca vînturi. Se crede că cine nu mănîncă ceapă şi usturoiu trei ani de-a rîndul, acela vede comoara vînturilor. Apa, vîntu şi gura lumii n-o poţi opri. Trestia care se pleacă vîntului niciodată nu să frînge. Cine seamănă vînt culege furtună. Să nu scuipi niciodată contra vîntului. Vîntul bate, cînii latră. Vîntul adună norii şi tot vîntul îi risipeşte. A bătut vîntul de cînd e pămîntul Şi va bate vîntul cît va fi pămîntul. Cît ie lumea şi pămîntul, Pe cuptior nu bate vîntul. Mulţi copaci de mare vînt Se văd trîntiţi la pămînt. Vîntul la pămînt n-aruncă buruieni, ci pe cei mai mari copaci. Dincotro bate vîntul se îndreaptă aripile morii. Gardurile cu proptele, Nu cad de vînturi rele. Şi m-am dus Pe aripi de vînt, Pe sus de pămînt, La apa de mir, La izvor de vin; M-am dus de m-am spălat Şi m-am curăţat De faptul legat Cu duh necurat, Să meargă pe capul Cui ni l-a dat. De o fi deocheat vîntul, moară-i calul. De o fi deocheat văile, Săce-i părăile.  D-o fi deocheat dă vînturi: moară-le caii, să rămîie cu şelele-n spinare. Di-a hi  di apă, Să-i săci izvoarîli... Di-a   di vînt, Să-i chici arichili. Cînd a fost la miez de cale, L-a întîlnit, L-a întîmpinat... Nouă moroi, nouă moroaice... Nouă zîni, De la nouă stîni, Nouă vînturi... De pe pămînt, Toate s-au strîns şi s-au adunat, Grozav l-au încurcat Şi în pat de moarte l-au lăsat. De-o fi deocheat de vînt, Să-i pice aripele. De te-a deocheat vîntul, Să-i crape calul, Să rămîie pedestru. Caii cu copitele l-or călcat, Cociile cu roţile l-or vătămat, Vînţii sîngele i-or supt Şi de nimic l-or lăsat. Bună seara, mătrăgună,... tu să binevoieşti să aduci leacul pentru acest bolnav, tu să te duci... să-l cauţi la izvoare, la rîuri şi sub pietrele pămîntului, să cauţi în adîncul mărilor, să cauţi în vînturi şi pe aripele vînturilor. Ce trece pe sub soare fără să facă umbră?  (Vîntul). Ce zboară pe sus şi nu-l vezi? (Vîntul). Ce trece prin vamă Şi nu se bagă-n samă? (Vîntul). Este un iepure şchiop Într-un vîrf de plop Şi vîntură bob (Vîntul). Cine trece pe la poartă Şi cînii la el nu latră? (Vîntul).  Ce-i în mînă Şi-i minciună? (Vîntul). Tata’ nalt Mama groasă, Frate-meu de la unul la altul ( vîntul). Ocolesc pămîntul şi nu cunosc nici un loc (Vîntul). Viia bine Theod sie cu împărăteasa, în toate zilele  în dezmierdăciune. Deci de năprasnă veni ca un vînt cu vivor urîciunea. Lumina scripeşte supt svinte-ţ picioare Cu negură groasă de grea strălucoare. Cînd ai să faci cale unde ţi-i cuvîntul, Ai heruvimi gata de-s repedz ca vîntul. Tătarîi de la Aron Vodă... să îndoiè dintăiu, să nu fie vreun vicleşug, iar apoi, unde s-au pornit a veni ca vîntul. Adusără ei calul său cel minunat şi, săltînd pă dînsul, face lui chip din călcîi, şi el pleacă mai ager decît vinţii.  Bălaurii înhămaţi zboară ca vîntul... Într-un ceas cungiură pămîntul. Iară viteazul iute ca vîntul Calul inimos de frîu apucă. Şi vor prinde pre toţi cei ce au fost pecetluiţi de Antehrist, şi-i vor aduce ca vîntul Toate în lume să trec ca vîntul şî ca fumul. Domniţa Manda  călare pe un cal sprinten... se răpezea ca vîntul pe urma capăilor.  Calul de călărie se aduse; sării pe el şi zburai ca vîntul. I-am propus să ne întrecem, a dat pinteni calului; calul plecă ca vîntul, dar se opri îndată. Şi pe cal fugar ca vîntul Întră-n curte la palat. Înăuntru baba şuiera şi se smulgea ca vîntul închis – dar nu-i folosea nimica. Atunci calul zboară lin ca vîntul. Şi eu eram vesel ca vremea ce bună şi şturlubatic şi copilăros ca vîntul în tulburarea sa. Alerga uşor ca vîntul de parcă n-atingea pămîntul. El, dînd pinteni calului, ieşi pe poartă ca vîntul. Scorpia, cu o falcă în cer şi cu alta în pămînt, şi vărsînd flacări, se apropie ca vîntul de iute. Să nu încalici pe Voitiş, ci să iei alt cal care să te ducă ca vîntul pe faţa pămîntului. Pe fugar s-aruncă şi s-a dus ca vîntul Trîmbiţa sunînd. Ies roibii cu umblet ca vîntul, Răsar de tutindeni, de pare Că-i varsă pămîntul. Zbura ca vîntul şi, cînd era soarele nampror (prînzul mic), ajunse la locul unde tocmai şedea diavolu. Azi am o poftă ca niciodată să alerg ca vîntul şi să dobor fiara din fugă. În ţara asta a Moldovei, staroste Căliman, umblă neorînduielile ca vînturile. Otilia, răspunzînd singură la întrebare..., se repezi ca vîntul pe o uşă. Scorpia varsă foc şi smoală, vine ca vîntul de iute şi, vărsînd flăcări..., pîrleşte iarba pe unde trece. Sidi... e prea leneşă ca să se năpustească într-un taxi şi să vină pînă la el, ca vîntul. Au vuit arămurile în clopotniţă, sus, Şi ca un vînt trecu prin sat mobilizarea. Bardă-n mînă apuca Şi-n tătari se arunca Ca un vînt înviforat Într-un lan de grîu uscat. Duce-m-aş la cununie, Şi m-aş duce ca vîntul Cînd spulberă pămîntul. Pe Galbăna mi-o scotea Nici cu frîu, nici fără frîu, Ci c-un căpăstrel Slab şi subţirel. Şi cum mi-o scotea Pe ea s-azvîrlea Şi-apoi purcedea, Şi mergea ca vîntul Ne-atingînd pămîntul. Înşală-şi badea murgul Şi se duce ca vîntul, Nu-l înşală cu curele, Să meargă, să-i fie jele. Usca-te-ai, babă, ca vîntu, Şi nu te-ar primi pămîntu. Dă-mi pe murgu Să mai colind pămîntu, Să mai trier ca vîntu. Dracul ieşi ca vîntul din casă şi o rupse d-a fuga şi să te ţii, pîrleo, să nu te rupi pînă la baltă. Eu sînt împăratul Petru, Carele umblu ca vîntul, Şi port cărţile Prin toate curţile. Rămas bun că mi-şi lua Ş-apoi ca vîntul pleca Şi nici că se mai oprea Pîn-în Ţarigrad întra. O trecut pingă fată, ca vîntu! Cuvîntul se duce iute ca vîntul, şi nu-l mai poţi ajunge nici cu ogarul, nici cu armăsarul. Să mă duceţi ca vîntu şi ca gîndu. Dete bici cailor şi, iute ca vîntul şi ca gîndul, ajunseră la Eleusis. Numai să-mi spui dinainte cum să te duc, ca vîntul ori ca gîndul? De mi-i duce ca gîndul, tu mi-i prăpădi, iar de mi-i duce ca vîntul, tu mi-i folosi, căluţul meu. Alerga... căutînd cai să zboare ca vîntul şi ca gîndul, că el trebuie numaidecît să plece acasă. Dete bice cailor cari mergea repede ca vîntul şi lin ca gîndul. M-a dus iubirea ca vîntul şi m-a întors grijea ca gîndul. După ce a încălecat, l-a întrebat iar armăsarul: – Cum vrei să te duc, stăpîne: ca vîntul ori ca gîndul? Dorul meu, pe unde pleacă, Nu-i pasăre să-l întreacă; E mai răpede ca vîntul, Ca fulgerul şi ca gîndul. Acum sui, domnul meu, pe mine şi-mi spune... să te duc ca vîntul ori ca gîndul? Să merem ca vînturile, Să sosîm ca gîndurile.  Dar acuma să mă duci Nu ca vîntul, Ci ca gîndul. Umblă ca gîndurile, Ca vînturile, Pi la toati tîrgurile. Cum sî merem, stăpîni? ca gîndu, ori ca vîntu? Domnul aduse vîntul de cătră răsărit pre acel pămînt, suflînd toată dzia şi noaptea. Mînă Dumnedzeu marea cu un vînt tare de cătră răsărita soarelui suflînd toată noaptea şi o turnă în uscat şi se împărţi apa în doao laturi. Descuia-voiu patru vînture despre răsăritu şi voru sufla scîrnăviile despre faţa pămîntului. Vîntul despre amiadzădzi. Un mare număr de corăbii şi mai vîrtos austriece să gătesc a intra în Marea Neagră prin cel dintîi vînt de sud (de spre amiazazi). Cele mai multe boale inflămătoare... se ivesc în lunile cele de iarnă, cînd bate vîntul despre miazănoapte. Suflînd vîntul rece de la miazănoapte, se împuţina şi înceta  pesta. Vînturile de la sud, culcînd la pămînt plantele, le-ar fi... vătămătoare ca şi cele de la nord sau nord-vest, fără această adăpostire. Oraţiu se plîngea de boalele ce aducea vîntul de la amiazi în acea sezonă. În cîmpie domneşte mai mult vîntul de nord şi nu aduce ploaia decît în sezoana cea rece. Vîntul de la sud aduce căldură şi timp frumos. Vîntul de la miazăzi Cu zăpadă se hrăneşte. Vîntul de la miazănoapte, Astăzi, cînd m-am deşteptat, Mi-a şoptit cu glasu-i tainic: „Încă nu!... Nu te-am uitat!” Don Pedro de Mendoza... a fost favorizat în călătoria sa pe ocean de vîntul sud-est. Vînturile mari de ost, prin puternica lor suflare, duc pămîntul. Mijlocii sunt: vîntul de sud-est... şi vîntul de miazăzi. Austrul... prin jud  Muscel este numele vîntului de miazăzi. Trăgea un vînt rece de la miazănoapte. Se porniseră vînturi călduţe de la miazăzi şi se pusese o gură înşelătoare de primăvară. După ce se scuturară deplin frunzele, – porni a cînta un vînt fioros de la miazănoapte. Vînt de miazănoapte, Sau vînt de sud, dacă m-ar căuta, Pe-o treaptă m-ar găsi în preajma ta. Vîntul de miazănoapte se întărise, frînghiile pînzei se cam zbuciumau. Vîntul de miazăzi sau borilă, în urma căruia se aşteaptă numaidecît ploaie. ◊  Vîntul mare, după cum îl numesc ciobanii din Transilvania..., suflă primăvara de obicei dinspre valea Oltului. Băltăreţul este un vînt de baltă,... de cele mai multe ori cald. Prin jud  Botoşani... se zice vînt de la rus sau de la moscal, vînt de la ungur, vînt de la neamţ şi vînt de la turc. Vîntul de la cazac sau cazacul. Vîntul de la deal, de la vale, din sus, din jos. Vîntul de martie e vînt tînăr, cu furtuni... ce arată primăvara. Vîntul de aprilie e şi el vînt tînăr, vînt de mugur. El este ca să împăneze codrul, pomătul. Vîntul de mai, de iunie e vînt de roadă, vînt de poame. Vîntul de iulie, de august e vînt mai bătrîn, de strîns. Vîntul cel mare (numit şi vîntul săracilor)... vine de cătră muntele Preşba. În regiunea Constanţa bate, mai ales vara, vîntul negru, denumit şi sărăcilă. Pe aici... poporul numeşte... vîntul mare, austrul, băltăreţu, crivăţu. Vîntul cel mare sau munteanu. Vîntul rău... bate din N-E. Vîntul de la vale... bate din S-E. Vîntul alb. Vîntul negru din partea apusului. Vîntul rece şi vîntul cald. Vîntul mare. Vîntul cel mare. Vîntul frunzei. Vîntul din sus... vara este rău, căci aduce secetă. Vîntul alb... bate despre miazăzi. Vîntul mare. Vîntul bătăios... bate trei zile... şi răstoarnă brazi. Vîntul soarelui. Vîntul rece. Vîntul din jos Vîntul rău. Bate vînt de la sfinţit Şi rea veste mi-a venit. Vîntul alb. Vîntul de la vale. Vîntul de la deal. Vîntul... „de sub soare”,... de regulă aduce secetă. Vîntul frunzii... scoate colţul la iarbă şi mugurul. Vîntul ăl bolund... poartă nori şi se ţine tot pe sus. Vîntul frunzii... bătînd tare mai şi strică. Vîntul ţiganului. Vîntu friguros. Vîntul soarelui bate de la est. Vîntul boare bate de la nord-est înspre sat.  Vîntul de din jos bate de la nord. Vîntul mare bate de la sud înspre sat. Vîntul ăl rău bate dă cătră pădure. Vînt alb. Vînturi constante Vînt dominant Vînturi periodice Vînt variabil Roza-vînturilor Săritură de vînt Ciocîrlie de vînt Sfîrlează de vînt Fuior de vînt Vînt(ul) turbat Şi cîte n-or hi şi în air în sus, pînă dîncolo dă vîntu turbat! Şi lovindu-l cu aripa, îl făcu un pui de corb şi îl vîrî într-un stol de corbi ce se urcase pînă la vîntul turbat. Ajungînd în mijlocul pădurei, zări buşteanul ielelelor, încălecară amîndoi pe dînsul şi, dîndu-i pinteni de trei ori, se prefăcu într-o căruţă cu doisprezece cai de foc şi într-o clipă se înălţă pînă la vîntul turbat. Vîntul turbat, care e mai deasupra şi la care, cum ajunge vro pasere, îndată turbă. Înainte de a-şi da duhul, ea a fost luată de un vîrtej şi ridicată pîn’ la vîntu turbat. Paserile, cari în zborul lor ajung pînă la vîntul turbat, ameţesc şi cad jos. Vrea ciocîrlia să se înalţe către ibovnicul ei, dar nu poate, că-i lungă calea pînă la dînsul; cîntă şi se ridică pînă ce dă de plaiurile vîntului turbat. Alt vînt, osebit de crivăţul, este vîntul turbat, pînă unde abia poate să ajungă ciocîrlanul care vrea să se suie la Dumnezeu. Dar ajuns aci, turbează şi cade jos.  Cînd erau p-aproape de vîntul turbat, Sur-Vultur numa dădu drumu rumînului din ghiare. Vîntul turbat suflă sus, sus, deasupra vîntului istuilant La el nu ajunge decît ciocîrlia. Cînd corbu-a venit Şi puii a văzut, El s-a supărat Şi sus s-a-nălţat Spre vîntu turbat. Cu tămîie de la Bobotează te-oi afuma Şi în apă mare te-oi îneca, De pe trupul copiilor te-oi tăia, În vînt turbat te-oi trimetea, Şi M. N. să rămînă Curaţi, Luminaţi, Ca argintul stricorat!  Vînt rău turbat vîntul frumuşelelor)  Un vînt rău pesemne a dat peste dînsa, sermana!... Ielele i-au luat gura şi picioarele. Cînd ies plugarii întîia oară la cîmp cu plugurile trebuie afumate toate uneltele împreună cu vitele, căci în caz contrar le vor ataca cele frumuşele (vînturi rele). Zice că sînt vînturi rele, cari dau peste om şi pot să-l muţească, să-l ologească,  să-l îmbolnăvească. Vînturile rele bat mai ales iarna. De aceea nu este bine să iasă omul pe această vreme pe cîmpuri, căci îl îmbolnăvesc.  Junghiul te apucă din răceală, din vînt rău, din deochi, din farmec. În Transilvania ocolurile împrejurul boilor şi al plugului se fac cu credinţă că frumuşelele, – vînturile rele, – nu vor da peste plug şi plugari, ci-i vor ocoli. Cînd turbarea provine din mîncarea dată pe fereastă ori din vînt rău, începe a te durea capul straşnic şi faci pe dosul limbei nişte băşicuţi pline cu nişte apă galbănă, numite „căţei de turbă”. la vite... provine şi din vînturi rele. Vînturile rele sînt nişte vînturi însoţite de duhuri necurate. Ľeod’ean ie bun să ťe afumi ďe vînturi turbaťe şî ďe duhu reu. vînt turbat vînturile cele rele Boală de vînt boală din vînt Pentru boala de vînt, adecă apucare, să se radă vro cîteva calupuri de sopon, să se amestece în vreo băutură oricare, să i să deie şi să i se lase sînge din vinele dintre urechi. Din vînt din de vînt, de vînt, din vînturi Prin unele părţi din Ţara Romînească, sînzeniile se culeg spre a tămădui cu ele lipitura, guturaiul, din dă vîntul şi alte boale. Ţi-ai pierdut coraju, cumpătu şi mersu. Parcă ieşti luat din iele or dîn dă vînt, cînd pîşeşti. În popor se ştie că damblaua vine cînd ieşi înăduşit afară şi te ia din de vînt. Vărsat de vînt din vînt Au îmblat pe la otace cu făclii de vînt. Întăi o spîndzurară şi o arsără cu făclii de vînt.  Mai sus de mijlocul cetăţii, încă fiind locul nalt ca un buric, este moară de vînt, unde şi steagul cetăţii se pune  Mă suisem într-o moară de vînt. S-a sfîrşit! Strigă vecinul meu cu o oftare ce ar fi putut învîrti aripile unei mori de vînt, nu mai este nădejde! Don Quijote credea că morile de vînt sînt uriaşi. Moştenise de la taică-său o moară de vînt. Poate e vorba de curierul cel bătrîn al ducelui, care mă purta în braţe, şi mi-a construit odată o moară de vînt. O moară de vînt îşi învîrtea cadenţat în aer braţele obosite. Să te opreşti o clipă La morile de vînt din Crăiniceni. Morile de vînt cu care Cervantes îl obligă să se bată pe Don Quijote nu sînt o simplă invenţie literară. Şi-i mai cere zestre, cere, Nouă mori de sub pămînt Ş-alte nouă mori de vînt. Ci-şi făcea Tudor, făcea Nouă late mori de vînt, Nouă mori pe subt pămînt. Un tînăr nalt, subţire ca un plop, de un blond fad, în culoarea vîntului, după cum spunea un glumeţ, cu gene albe... şi sfios ca un seminarist. Blondul semnatar de coloarea vîntului nu te reţinea prin nimic, nici prin scrisul său somnolent, nici prin persoana sa fără accent şi cu preocupări pur utilitare.  Purta un impermeabil vechi, de culoarea vîntului. Un om pe vremea aceea pute fără ruşine să nu ştie carte, dar pentru un şlic... s-ar fi dat în vînt. Femeile se dau în vînt dupre semînţa milaneză, ca una ce dă mătase mai bună şi mai multă decît semînţa romînească. Cînd sărut ochii lor veseli, se dau fetele în vînt. Cimpoieş, drăguţul meu, Sună, sună aşa mereu, Să se deie fetele-n vînt, Să ţipe dracu-n pămînt. De nu m-ar ţine mult d nul subprefect..., să mă întorc la lucru, că s-a fi dînd în vînt jupînul Naftule Perciunovici. Altele se dau în vînt după declămări şi curteniri Merg eu acum fără păsare prin păpuşoi pînă în dreptul ogrăzii şi mă uit pintre gard şi văd pe mama cum se dă în vînt după trebi, cînd în casă, cînd afară. Radu căzuse la pat... Mama Ilinca bocea pe la toate pragurile şi se da-n vînt după leacuri. Se prăpădeşte mahalaua după astfel de grozăvenii  , şi consoarta cherestegiului are crize de nervi, se dă-n vînt de nerăbdare între o fasciculă şi alta. Ce naiba vede la dînsa nu ştiu; fete Cît păr în cap; şi el d-ăi chipeşi: S-ar da cu toatele în vînt. Hei, hei, am fost tînără şi frumoasă, se dedeau în vînt flăcăii după mine. M-aş fi dat în vînt s-o văd măcar o dată şi imaginam fel de fel de curse spre a o întîlni. Ne dam în vînt după floarea portocalie de hamei. Îi place mult zmeura şi murele; după miere se dă în vînt. Ţigăncile oacheşe se dau în vînt prin curte şi dancii se luptă cu viţeii încăpăţînaţi. Zaharia se dădea în vînt în toate părţile. El lucra cu toporul la roţi, el dădea drumul şerpilor iuţi de apă..., el cutreiera întinderile... după vînat. Caragiale nu se da-n vînt după noutatea literară şi, clasic împătimat, nu se-mpăca cu pitorescul violent şi... cu forma curat narativă. Era un om care se dădea în vînt ca să-şi crească fata în lux.  E un bărbat cum rar s-a văzut, ştiu femei care s-ar da în vînt pentru el. Acest Marsilio Ficino se da în vînt după ţigănci se dădeau în vînt după ei S-o sorbi într-o lingură de apă, maică. Şi pentru asta mulţi împăraţi şi crai, ba şi zmei se dau în vînt după ea. Vor aduna aleşii lui de patru vînture, den capetele ceriului pînă în sfîrşitul lor. Atunce va tremete îngerii lui şi vor aduna aleşii lui de patru vînture. Va trimite pre îngerii săi cu trîmbite şi cu glas mare şi vor aduna aleşii lui, de la patru vînture, de la o margine a ceriurelor pînă la ceaialaltă. El atunci va trimite îngerii săi şi va aduna pre cei aleşi ai săi den patru vînture, de la marginea pămîntului pînă la marginea ceriului. Va trimite pre îngerii săi cu trîmbiţă şi cu glas mare şi vor aduna aleşii lui de la patru vînturi, de la margenile ceriurilor pînă la margenile lui. Factorul... înaintează prin pulberea drumului,  săltîndu-şi din cînd în cînd pe umăr geanta plină de scrisori − hîrtiuţe în cari punem ceva din sufletele noastre şi cari zboară apoi în cele patru vînturi. Nu-i sufere pe acasă, ci-i trimite, cînd nu-i de lucru, în celea patru vînturi. Nu te teme, domnule, nu te teme; sîntem noi deprinşi cu de-aistea... Şi scuipa călugărul, de parcă descînta de deochi tuturor stihiilor de la cele patru vînturi.  Vederea mîrzacilor care călăuzesc tabunurile nu-i slobodă în patru vînturi. Lemnele şi piatra s-au strîns din cele patru vînturi, şi satul a început să crească.   Liniştea apelor şi hodina vîntului a fost viaţa sărmanului. Eu am avut parte în viaţa mea de odihna vîntului şi de liniştea valurilor; m-au ars durerile şi grijile. Tihna e darul naţiunilor fără istorie; noi am avut parte de tihna vînturilor şi a valurilor. Cine iubeşte şi lasă Să nu-şi poată face casă, Aibă casa cucului Şi odihna vîntului. Cine m-o dat dorului, Aibă casa cucului Şi hodina vîntului!  De bucurie că n-a murit, zvîrlea cu banii în vînt. Vor fi cinci mii de galbeni zvîrliţi în vînt, căci turcii vor pune mîna pe butoiaşe. Cară-te de aici, beţivule! N-am bani d-aruncat în vînt! Cînd cu limbi grăiţi, d’unde nu daţi un cuvînt adeverat, cum poate înţeleage om ce e grăit? Fi-va amu de veţi grăi în vînt. În vînt grăiaşte popa cînd nu înţeleage au el, au oamenii. Pentru dînsul poate slobod să se zică că vorbeşte în vînt. Dormitînd, vorbeşte cînd şi cînd cîte ceva în vînt, ca să nu tacă. Cînd îi taie vrun cuvînt Ş-îi rămîne  vorba-n vînt,... Cînd aud şi nu ascult. Vorbesc unui om tare deştept şi de neam mare; n-am teamă că vorbesc în vînt. A vorbi în vînt nu însemnează a-ţi împlini chemarea. Ia las’ nu te spăimînta, că am zis şi eu, ia aşa o vorbă în vînt. De ce în atîta amar de vorbe aruncate în vînt nu zăreşti fulgerarea unei idei sănătoase, nu vezi semnul îmbucurător al unui talent ce se ridică? Ce copil eşti! Să te-ntuneci de o vorbă spusă-n vînt! De ce ai zis că pentru oamenii de caracter călătoriile nu sînt neapărat trebuincioase? − Am zis aşa o vorbă în vînt. Atîta vervă, spirit şi vorbe aruncate în vînt, cari se vor uita ca mîine. Deşi nu punea mare temei pe vorbele bătrînei zgîrcite şi habotnice, vorbe aruncate în vînt, Brumă totuşi nu se putea descotorosi de sugestia lor. Da, lauda-i frumoasă şi-o credem pe cuvînt, Dar pîn’ la urma urmei rămîne vorbă-n vînt. Să se mai spună că substratul balcanic e doar o vorbă-n vînt! I-au ars turcii trupul în foc şi praful trupului l-au aruncat în vînt După ce va sta împărăţiia lui, sfărîma-să-va şi să va împărţi la ceale 4 vînturi ale ceriului.  În Fiandra, să plînge: „O, vai de mine, fiilor, ce faceţi? Veţi în toată vremea să zvîrliţi în vînt? O, ce ursire, de nu veţi face pace, ce veţi face?” Toate nevoinţele noastre... în vînt aruncate şi în zădar luate le-am aflat. După ce l-au omorît, trupul lui l-au băgat în foc şi   i-au dat cenuşa în vînt. Ori vor învăţa sholarii miei ceva, ori nu, şi ori se vor folosi ceva cu învăţătura mea, ori o vor bate-o în vînt. Procentele urcate îndeplineau ruina şi a celor puţini, care nu banchetuiau averile lor şi nu le împrăştiau la cele patru vînturi. Se amestecaseră cu oamenii bruni şi scunzi ai mării calde de sud, învăţaseră de la aceştia iubirea trupului nostru, pe care, la moarte, nu-l mai ardeau, aruncîndu-i cenuşa în vînt, ci-l îngropau. Cenuşa morţilor să fie aruncată în cele patru vînturi. Atunce i-o luat capu şî i-o zburat d’i la trupu lui... şî l-o ars îm foc şî l-o suflat îm vînt. L-a ars, l-a suflat în vînt. Omorînd împărăţiia pre Abaza paşea sugrumat, s-au răşchirat... gătirea leşilor în vînt. I-au căutat a să surupa toate nevoinţele a craiului şi a merge în vînt. Osteninţa a atîta vreme, mulţimea a atîtea pagube, şirlăile sudorilor, izvoarele lăcrămilor şi alalte toate cu totul în vînt şi în deşert să dusără. Cu acest singur respuns toate doveadele lui Engel se răsipesc în vînt. Toate acele legi se spulberau în vînt. Iarna lungă tot se strică, Osteneala merge-n vînt. Unul ia d-a fuga... toţi îl urmăresc; Ca pulberea-n vînturi toţi se risipesc.  Dacă expresiunea formală nu poate îmbrăca potrivit intenţiunea, opera este un monstru neviabil; expresia se topeşte-n vînt, ea nu înseamnă nimica. Toată căldura Zboară deodată din trup risipindu-se-n vînturi viaţa. Uneltiri feliurite pentru zădărnicire n-au lipsît. Toate însă s-au spulberat în vînt... la neînfrînta solidaritate a studinţilor universitari. Toate nădejdile lui s-ar împrăştia în vînt şi ar rămîne tot aşa de becisnic ca pînă acuma. Sania lui a luat-o repede înainte, vorbele s-au spulberat în vînt. Mormîntul lui de la Samarcand s-a pustiit, nu tîrzie vreme după aceea, în patru vînturi. Îmi spui tu vorbe plăcute, dar alea zboară în vînt. Visul s-a spulberat în vînt. Badiul oasele-ncărca, La Dunăre le ducea Şi-n Dunăre le-arunca. Oase-n Dunăre Cădea, Scrum pe vînturi Se ducea, Tocmai dincolo cădea. Toate ale vieţii lui, tinereţa zburdalnică pe tărîmurile Apusului, bătăliile şi faima ostăşiei, şi furtunoasa lui dragoste, toate fuseseră pulberi la vînt: cu nimica nu rămîne! Multe de vînt pline cuvinte răzsuflă împotriva a toată socoteala dreaptă. Îmi rămăsese punga plină de întunerec, lăzile pline de vînt. Săraci, lipiţi pămîntului, vorba ceea: două trăiste goale, pline de vînt. Sacul plin cu vînt, greu stă în picioare = Destul umflată este şi doba, şi zgomot face mare, dar într-însa este numai vînt. Negreşit, amice, că pe cînd te aflai scolar în Paris, vei fi rătăcit uneori duminica, − cînd ploua afară sau mai ales cînd vîntul fluiera în pungă − prin lungile săli ale Luvrului. Ce, vrai numaidecît să-ţi iasă feciorul condeieriu, ca să-i sufle vîntul prin buzunări? Prin buzunarele noastre sufla vîntul. Nu tu film, nu tu o cafea sau măcar nişte ţigări mai bune!  Fanariotul ascultă cu luare-aminte socotelile ce-i înfăţişă Păturică, dar cînd ajunse la încheiere şi văzu luate de vînt cele una sută pungi de bani şi o datorie nouă de lei 16670 cu dobîndă ovreiască, oftă din adîncul inimei. Prietinii care-or să vie cu mine, îmbrăcaţi în irozi, mi-au mărturisit că-s tufă de parale; pe de altă parte, casierul nu face credit, şi cît pentru bătuţi... (îşi pipăie buzunarele) i-au bătut vîntul de mult!... ş-aşa de mult, încît a rămas pustie-n urmă. Carei se întăresc spre minciuni, aceia pasc vînturile. Umblă gonind vînturile Şi măsurînd cîmpurile. Mulţi nerozi găuresc pămîntul, comori în el căutînd, Dar neştiind cum, pasc vîntul, surdă şî-n deşert umblînd. L-au băgat la închisoare grea, că acest feli dobîndesc cei nemulţumiţi... şi umblă gonindu vînturi ca acestea.  Pentru-o palmă de pămînt Zilele mi-am dat în vînt. Ani întregi m-am giudecat Şi nimic n-am cîştigat! Ciocoi pribeag, adus de vînt, De ai cu iadul legămînt, Să-ţi fim tot cîni, loveşte-n noi! La  curte mai apăruse şi un fel de cumnat,... adus de vînturi şi de întîmplări. Ce am avut şi ce am pierdut? Din vînt a venit în vînt s-a dus. Cu toate aceste, Am nădejde la Dumnezeu. Se repezise la Bucureşti fiindcă prinsese din vînt o vorbă cum că moşia Babaroaga a d-nei Iuga ar fi de vînzare. Colo, cai, mamă-mamă! d’e ceia d’e mînca vîntu. Da ce vînt te-o adus pe la noi, soro dragă? Bine-ai venit, moş Dane! Ce vînt te-aduse-aice? Bună vremea, cumătră. Da ce vînt te-a abătut pe-aici? Da ce vînt te-a adus şi cum ai putut răzbate prin aceste locuri, femeie hăi! Ce vînt te-a adus pe aici, omule, ca să-ţi rămîie oasele pe alt tărîm? Ce vînt te aduce pe la noi? − Sînt strein. Acum am sosit din alte împărăţii. Ei, flăcăule, de pe unde?... Ce vînturi?... Pe la noi... ai... Şi de ce? Da ce vînt te-a abătut pe la noi aşa de dimineaţă? Străine, ce nevoi te poartă Să baţi aşa tîrziu la poartă, Ce vînturi te-au adus în sat? Ce-i cu voi, băieţi? Ce vînt vă aduce pe aici? Ce vînt te-aduce, Luco, pe la noi? Despre ce-i vorba, nevastă? Ce vînt te-aduce? întrebă omul stăpînirii. Ce vînt te aduce pe aici? Dar ia spune, domnule, ce vînt te aduse încoa? Bine ai venit sănătos, prietene. Dar ce vînt te aduce pe la noi? Da ce vînt te-a adus pe la noi pe aice şi cum de ne-ai nimerit? Dar ce vînturi te poartă pe-aici, pe unde om pămîntean n-a mai umblat? Bine-ai venit; ce vînt te-aduce aşa în zori de zi la mine? Da ce vînt te-aduce pe la noi...?  i vînturi t’i-o pălit pi ici? Ce vînt a bătut, de te-a adus pe la noi? Bine ai vinit, naşule! Da ce vînt a bătut să te ripezi pă la noi? Iacă, moşule, merile să le mănînce baba, iar cojile să le dai Murgii, şi vi se va împlini dorinţa, că ştiu ce vînturi te-au adus pe la mine. Ce vînt ne-a mînat pe aci, aţi vrea să ştiţi? Să spună ce vînt i-a adus şi ce gînd i-a oprit să-i ceară găzduire. Ospăţuri ca acele îi făcu, şi-l întrebă că ce vînturi îl aduc pe acolo? Fetelor le dăduse prin gînd ce fel de vînt adusese pe voinicii noştri spre ele din aşa smîrcuri depărtate. Casa lor... era locul de întîlnire al lumei deochiaţilor şi deşuchiaţilor timpului:... poticniţii şi căzuţii, curăţaţii rămaşi în vînt, chinuiţii de pofta traiului fără muncă. Această corabie umblă în voia vînturilor, nu este nicidecum cîrmuită „Dreptatea este ea oare bine aşezată pe puternice temelii?” În loc de a-i aşterne „puternicele temelii” de cari vorbiţi aţi voit să-i clădiţi un edificiu pe nisip, spre a o lăsa în voia vînturilor. Mă rog să mă ierţi De vreme ce-n doă părţi Ţi se-nduplecă cuvîntul: Dincontro îţi bate vîntul. Mai toţi neguţitorii de aice nu prea se uită bine la elevatori, aice bate alt vînt, nu-i America ori Anglia. Cînd Cuza ar abdica, principele de Leuchtenberg ar fi acolo. Însă cu el, Rusia ar domni cum a domnit cu gospodarii şi cu căimacamii de altădată. Iată încotro bate vîntul pentru moment. Ei speră şi aşteaptă pentru că aşa bate vîntul acuma! zise arendaşul. Premierul e extrem de sensibil la manifestările opiniei publice şi nu trebuie mult ca lungile lui antene de animal instinctiv să-l vestească din ce parte bate vîntul. În jurul caretei lui Cantacuzino... erau cinci–şase mari boieri care simţiseră cum bate vîntul. Lui Tiberiu nu i-a trebuit mult pînă să simtă de unde bate vîntul.  Vreau să-l înduplec şi să-mi spună cum mai e vîntul pe la Poartă şi ce gînduri are... sultanul în ce ne priveşte. Da la hăi Bucureşti, nu cunosc eu p-un boier, care a risipit douo sutişoare dă mii dă galbini? Ti! A bătut vînt de vară piste ele. Am auzit că umblă cu fel de fel de tertipuri: licitaţii deghizate, concurenţi ascunşi... „Aş! o bătut vîntul!” Se puse să bată vînt de primăvară peste toată averea lui. Prăpădii toate averile mele ca cînd le bătuse vînt de primăvară. Cine-i om, nu-l bate vînt de vară, Cine nu, a dat de dracu. Culcă-te, tată, şi te odihneşte, că nici vînt rece nu te-a ajunge. Acum slăbise, de o sufla vîntul. Un escamator politic, care... pînă în ziua de astăzi a ştiut întoarce mantaua după vînt; care a ştiut a se acomoda nemţilor înjurînd şi afurisind pe magiari; apoi iarăşi magiarilor, defăimînd pe nemţi. Ca să nu aibă „turburări”... se dedese după vînt şi se aruncase în socialism. Se mlădia după cum bătea vîntul şi-şi păzea cu străşnicie interesele. Mare dar are omul cel ce este statornic, neclintit ca un turn ţeapăn de zid. Şi de nimic este, cel ce să întoarce lesne ca vîntul. D-voastră trageţi măntaua dincotro bate vîntul şi vreţi să ieşiţi curaţi unde e interesul dumneavoastră în pericul. Îs convins că această ştire este trasă din vînt numai cu scopul acesta... Cred necesar de a se dezminţi în numărul cel mai de aproape al „Observatoriului”, pentru ca publicul să nu fie indus în eroare prin astfeli de ştiri de gheşeft În cancelarie nu era nimeni; bătea vîntul. Şi-a făcut două aripi, făcînd cu ele vînt peste toată lumea. Era un ger subţire, care tăia şi frigea. Cum mai făcea şi sania vînt, începură să li se aprindă obrajii şi să li se înlăcrămeze ochii. S-a dus... Din papuci tot pleoscăind, Din rochie vînt făcînd. Eu mor, naică, şi m-aprind Cînd te văd pe drum trecînd ... Cu poalele vînt făcînd. Aleargă ... Cu rochiţa fîlfîind, Cu malama vînt trăgînd. Cu măhrăm  albe şterge sudorile bolnavei, trăgîndu-i vînt Cele şapte curtene dimprejurul mesii au început să-i facă vînt cu nişte apărători de pene ... de păun. Tinerimea era resfirată prin curte, cavalerii ştergîndu-şi frunţile cu batistele, iar damele făcîndu-şi vînt fiecare cu ceea ce avea la îndemînă. Făcîndu-şi vînt din cînd în cînd, îşi închidea ochii cu un farmec admirabil. Bătrînul ..., după ce a sfîrşit de scris recipisa,... începe să-şi facă vînt cu pălăria, uitîndu-se de jur-împrejur. Începură să-i facă vînt, să doarmă în răcoare. D-voastră, turiştii, zise ea făcîndu-şi nervos şi repede vînt cu evantaliul, sînteţi nişte oameni nesuferiţi. Vara nu asuda, nu-şi făcea vînt cu evantaiul.  Cu toată fulguiala deasă de zăpadă, îşi făcea vînt cu un număr din „Scînteia”, pe care îl scosese din buzunar. Îşi făceau vînt cu foi de hîrtie de pe masă. Să-mi fac vînt cu mîneca, Să se strîngă fetele, Să le ieu inelele. Puişorul greu îmi zace, Cu basmaua vînt îşi trage. Un slujitor le tot făcea vînt şi-i apăra de musculiţe. Cu basmaua umbră-i face, Cu mîneca vîntu-i trage. Cu giubeaua umbrî-ş faci, Cu basmaua vînt îş tragi. La capu-i cine şăde? Puiculiţa, păun verde, Cu băsmaua vînt îi trage.  A ieşit la plug afară, Cu papucii pleşcăind, Cu rochiţa vîjîind, Din batistă vînt făcînd. Vîntul răutăţii şi a vicleşugului ... supţire ieste, cît ... şi prin inima supt lăcata socotelii încuiată a răzbate poate. Unde-ţi sînt voinicii, paşo cu trei tuiuri? Vîntul împotrivirei sfarmă zăbalele armăsarilor tăi; năvala se trase înapoi spăimîntată de pepturile goale ale vitejilor! Dac-a vieţii-mi triste făclie osîndită  S-o-ntuneca, s-ar stinge d-al patimilor vînt, Pe aripele morţii celei mîntuitoare, Voi părăsi locaşul unde-am nădejduit. E învederat că daca oamenii... sînt lăsaţi în vîntul pasiunilor... nu va fi între dînşii nici o soţietate putincioasă.  Afurisenie şi blăstem să cadă asupra capului aceluia care... ar sfătui în neamul nostru să calce jurămîntul ce am jurat şi să-l facă praf şi pulbere în sama vînturilor uitării. Ceahlăul sub furtună nu scade muşunoi! Eu, Dan, sub vîntul soartei să scad păgîn, nu voi. Veni-va ziua sfîntă cînd vîntul mîntuirei Va duce corbi şi nouri pe calea pribegirei, Şi cerul ţerii noastre iar fi-va nepătat. Rouă, semn de tinereţe, Tu aminţi p-acest pămînt, Vise, nuri şi frumuseţe Ce plutesc pe-al lumii vînt!  Şi ca Byron, treaz de vîntul cel sălbatic al durerii, Palid stinge-Alexandrescu sînta candel-a sperării. Propunerile de reformă... tind a se preface... într-o pleavă bătută cînd încolo cînd încoace de vîntul întîmplării. Timpul pare că s-a oprit pe loc ca să admire cum  trec... atîtea  ş-atîtea flori, parcă smulse de vîntul aprig al pasiunii. În fine, a bătut vîntul... binefăcător al ideilor democratice care a curăţit atmosfera de miasmele infecte ale slugărniciei reacţionare. Aşa bate cîteodată vîntul modei, care ia adesea proporţiunile unei epidemii.  Ieri!... cenuşa ce păstrează forma încă neschimbată, Din ce-a ars în focul vremii; lacrima deja uscată, Sau un zîmbet de pe buze, spulberat de-al sorţii vînt. Un vînt de răzvrătire suflă din toate părţile. Mulţimea elevilor ... era adunată de vîntul întîmplărilor în oraşul mare, cu mulţi funcţionari. Vînturile patimilor rătăcesc şi ele, aleargă de ici-colo. Pricina deznaţionalizării acestei mănoase industrii stă în vîntul de subţiere şi de putrezire care ne bate de o seamă de vreme.  Ea e curată, nevinovată, vînturile ambiţiei nu s-au apropiat încă de sufletul său. Vînturi străine şi de pretutindeni au suflat şi pulberea uitării s-a aşternut groasă peste icoanele trecutului. Ideile vor fi pînzele în care piloţii umanităţii, sufletele născocitoare de gînduri nouă, lasă să bată vînturile mari ale sentimentelor ancestrale şi ale instinctelor cosmice. Ca un biet pomuşor cu tulpinele lui, într-o grădină pustie, aşa se clătinau sub vîntul singurătăţii! Îşi închipuie că cu palavrele lui poate să influenţeze pe oamenii cu sufletele tulburate de toate vînturile demagogiei orăşeneşti.  Vîntul nebuniei stinse brusc lumina acestei minţi frumoase. Mă gîndeam mereu la dînsul. Mă întrebam: unde poate fi? unde l-au mînat vînturile întîmplării? Norodul şi-a plecat iar grumazul sub piciorul păgînului; bătea un vînt de disperare de la Moldova spre taberele zaporojenilor de la Nipru, unde tovarăşii lui Ion Vodă aflaseră sălaş. Azi încă nu se văd întoarceri la cărţile lui spre o cunoaştere în fine obiectivă a unei individualităţi care, ca şi aceea a lui Voltaire, rămîne în picioare în bătaia vînturilor anilor. Am şi simţit că bate un vînt de reforme pe aici.  Vînturile timpului îl scoseseră la suprafaţă, cine ştie de pe unde, cum avea să se întîmple şi cu alţii. Între boieri vîntul bănuielii şi-al fricii de moarte iute se răspîndi. . (Adesea  Scăpăm amu de turbureala lumiei şi de valurile cealea silnicile şi de vîntul cela neopritul şi greul, şi ne dezlegăm de dulceaţa trupului ... şi de întunearecul neştiinţei slobozindu-ne, şi la limpeziia ce e de folos sufletului, ţinerea, ajunsem.  Nicidecum nu te-ai clătit de suflarea vînturilor celor împrotivnice. O, fiiule, Cît te-am purtat eu în braţă... Te apăram de tot vîntul, Te învăţam cu cuvîntul. Vînt rău şi de jălire! Ne calc păgînii, frate, şi ţara-i la peire! De-i goni fie norocul Fie idealurile, Te urmează în tot locul Vînturile, valurile. Sărmana limbă romînească! Nu mai este, cum ar fi trebuit să fie, o plantă cultivată! a ajuns o buruiană sălbatică! ... Multe vînturi au bătut-o! Un vînt rău a dat peste ei. Cînd m-am făcut mare, vînturi rele se abătură peste sufletul meu. Ea, cea pornită şi aprinsă, cea pătimaşă şi vecinic bătută de vînturi, sta searbădă. Un dezrădăcinat bătut de toate vînturile, un dezarmat cu gestul perpetuu al apărării. Începui a mă gîndi iar la cei trei. Mă gîndeam: Ce vînt rău a suflat deodată peste viaţa lor? Pe aici bat vînturi rele. Vînt spre tîrle! Dar după o goană de cal şi-a mai domolit mersul. Se repeziră, vînt, flăcăii să ia de zor, pieptiş, suişul, Dar, seceraţi, cădeau la vale, rostogolindu-se pe rîpi... Şi nu putea să suie nimeni. Într-acela ceas trecu pre-acolea şi Pelaghiia şedzînd în cocie  şi-mpodobită cumu-ş îi era obiceaiul. Şi împlea vîntul de mirosurile aromatelor şi scripiia cu totul de strălucorile pietrilor celor scumpe şi mărgăritarelor ce era-mpodobită. Se aduse o masă lungă şi mai toate personajele începură să mănînce... vînt. Rămîi cu braţele deschise şi nu cuprinzi decît vînt. Cimpoiele cu vînt să umple ca să ne poată sluji. Prin stropi de lumină înotară − şi, după ce ajunseră, se cumpăniră şi se dădură afund cu capu-n jos. Ieşiră pe luciu sforăind, luară vînt, şi iar se cufundară. În timpul cît un copil suge, femeia ce-l alăptează să nu bea apă, căci ia copilul vînt în nas. Numa rămîne uimit, nu îndrăzneşte a să atinge de cele ce vedea,... nu-i rămîne putere a să mai putea sprijini, şade tremurînd asupra scaunului ce şădea Herselia, îş trage răsuflarea din vîntul acela, întru care sufla ea. Aerul acela îl îmbată. Sv ntul m cinic Sevirian... la zidiu în vînt spîndzurat, s-au săvîrşit. Cînd muştele de bunăvoie le părăsiia şi mai înalt în aer să suia, jiganiilor altă, fără numai urletul în vînt... nu le rămînea. Ca acestea şi altele ca acestea cel ce vrăjiia cu cel ce să vrăjiia în vînt aruncau şi gîndurile în aer îşi spulbăra. Dar cu care mijloc din doao cînd vei lucra, cu faţa în vînt va trebui să stai, ori cu spatele? Ca la arie cînd vîntură, gunoaie în vînt să duc. Adînca odihnă în lume încetează: Religiosul clopot se leagănă în vînt, Chemînd pe credincioşii ce somnu-mpovărează, Din ale lor locaşuri în locaşul cel sfînt. În mîna mea cea slabă plecam galbena-mi frunte, Şi trista-mi tînguire în vînt să răspîndea. Părul lui cel negru fîlfîia în vînt. Atunci ş-a  ei rochiţă, nălţîndu-se în vînt, Topitu-s-au în ploaie de raze pre pămînt. Un vînător prost... împrăştie în vînt oci întregi de praf. Pe capu-i o măramă cu dese flori de-argint Cădea cu-a sa cosiţă ce-n doă înnodase, Ca două aripi linse ce corbu-ntinde-n vînt. Lănci scînteie lungi în soare, arcuri se întind în vînt. Luîndu-şi fata alături cu el, pieri în vînt, ca şi cînd nu mai fusese. Unele scuipară de trei ori în vînt, ca să nu se dăoache. Cărbunii se aruncă apoi în vînt, după care bolnavul e tras (masat) pe corp. Porniră şi, multă vreme, îşi fluturară pălăriile în vînt, cu feţele întoarse spre acest adăpost tihnit şi vesel.  n zori Lina sta-n portiţă, Sălta-n vînt a ei altiţă.  Şoimul se roteşte-n vînt Şi spre ei s-aruncă. Copiii romînilor din Macedonia... obicinuiesc... să prindă cîte un giungiunar căruia, după ce-l leagă cu o aţă subţire pe la mijloc..., îi dau apoi drumul în vînt. Panglicile roşii sau verzi ce flutură în vînt e singura notă veselă din acest tablou întunecat.  Cu cuţitul în vînt, nu trebuie nimeni să se răstească. Capul cu o parte din umărul drept, precum şi o bună bucată din hlamida ce-i flutură în vînt, sînt rupte. Foşnind, coroana-n frunză desfrunzită Îşi scutură petalele în vînt. Harapnicul se mlădia în vînt ca un şarpe negru; cal şi călăreţ păreau un vîrtej vînăt care luneca pe şes. Pe caii lor mici şi iuţi, zaporojenii se repeziră cu două mii de suliţi în vînt. Tot sufletul  e-un clopot mişcat în vînt pe toarte. Byronianul, cu părul vîlvoi, cu cămaşa fîlfîind în vînt..., şade la prora unei corăbii. În loc de popă la mormînt, Corbii croncăneau în vînt. Frunza se leagănă-n vînt, Eu mă leagăn pe pămînt. Cînd îmi vine puica-n gînd, Eu mă duc ca pana-n vînt. Foaie de năut, Dumnezeu n-a vrut Şi-a dat ploaie-n vînt Şi le-a rătăcit, Mi le-a despărţit. Iovan Iorgovan, Braţ de buzdugan, Sabia scotea, În vînt o-nvîrtea. El, frate, se necăjea, Punea falca la pămînt Şi coada-i fluiera-n vînt. La uşă un om străin apare Cu peptul gol, cu părul în vînt, cu ochi focos. Şi plîngînd înfrînă calul,...  S-avîntă pe el şi pleacă, Păru-n vînturi, capu-n piept, Nu se uită înainte-i, Nu priveşte îndărăpt. Cu capul gol şi cu pletele în vînt, el alerga nebun peste stînci şi peste pîraie.  Părintele Ioan umbla acum cu pletele în vînt, să găsească alt dascăl, dar n-a mai găsit un bădiţa Vasile. Te văd copilă, îmbrăcată-n alb, cu părul în vînt, într-o elegantă trăsurică-paneraş mînînd caii. Cu barba-n vînt şi cu sabia la umăr, ţine tactul marşului. Fuge cu părul în vînt, cu faţa înflăcărată. Gigi, să fi văzut cum ne zburau la toţi pletele în vînt! Luţă apare mîndru... cu pulpanele unui soi de giubea care nu are curajul să devie jachetă, în vînt. Cu anteriul în vînt, alerga spre magazia de uscat blănurile scumpe. Badea cu părul în vînt Nu mai are crezămînt, Că-i vestit pe şapte sate Că iubeşte p-apucate! Colonelul urca scările încet... cu o mînă pe sabie şi cu alta-n vînt.  Roibii cu nările-n vînt Vor trece-n sălbatec galop Spre Roma. Atîţia... îşi mai pot aduce aminte de moşul cu fruntea înaltă, ochii vioi şi nasul în vînt. Cînii noştri îşi ridicară boturile în vînt, ciuliră urechile. Îşi umflă nările în vînt cînd simte praful de puşcă. Cum se ridică leul stăpîn într-o pustie Şi-aşteaptă prada mîndru cu nările în vînt,... Haiducul clocoteşte de ură şi mînie. Ochii albaştri cu pistrui de aur în ei, nasul cam în vînt şi buza de sus cu o umbră de pufuleţ. Din şanţ... se repede un căţel murdar, cu coada în vînt. Nadina gînguri rîzînd cu nările în vînt. Jean rămîne cu nasul în vînt, interzis, speriat. A rămas trăsnit, cu bărbuţa sare şi piper aşa în vînt..., avînd aerul să  spuie că e un scandal să i se taie astfel cuvîntul. Tînărul... trage cu degetul nişte linii închipuite deasupra lui, în vînt. Icoane începură să-i treacă din nou prin minte. Un cal tarcat, cu coama în vînt. Cu degetele mîinii drepte în vînt schiţa gestul execuţiei pe claviatură. Lumea de pe sală întorcea capul înspre ea, dar mai cu seamă o pironea avocatul..., om ca de patruzeci de ani, înalt, ... cu nasul în vînt. Maestrul Gigel, cu profilul în vînt, cu surîsul inalterabil de Giocondă, bătea toba cu degetele pe masă. Zbura vesel pe pămînt, Narea-n vînt şi coama-n vînt. Are berbecuţ docăi Cu coarńele-n vînt, Cu laţă de-argint. Îi cam cu nasu-n vînt. Toată noaptea au dat cu sineţele şi nu cîte unul, ce totodată ca-n chip nemţăsc, strica iarba fără ispravă în vînt. Sîmţind apoi mulţi că în vînt loviră Începusă a clipi cîte o ţiră. Un duel literar trebuie să se termine altfel decît cu focuri oarbe, trase în vînt spre înveselirea ironică a spectatorilor. Pe fata împăratului o ferea calul de loviturile zmeului; ... cînd vedea că rădica sabia să dea, odată se rădica mai sus decît zmeul şi el da în vînt.  Întind puştile şi trag numai ca să-i sperie. Cîteva focuri ce se mai deteră în vînt îi întăriră pe deplin în această convingere. Simţind farsa, el... fuge, se ascunde, iar noi tragem dezamăgiţi în vînt. Avea printre alte obiceiuri excentrice şi acela de a bea singur în pivniţă şi de a trage apoi ceasuri întregi fără de rost şi în toate părţile, cu  revolverul în vînt. Trăsese focurile de armă în vînt, ca să-şi vestească sosirea. N-au mai zis nimic, ci au stat faţă în faţă şi s-au uitat amîndoi aşa în vînt.  Cînd i-a spus Flăcăul cel dintîi cuvînt, Ea se uita speriată-n vînt. Toate aceste în vînt au fost, că bine n-au sfîrşit pacea şi au purces oştile. Ei numai doar durează-n vînt Deşerte idealuri. Nici vorbea cu cineva Decît aşa în vînt numai nencetat îmfricoşa. Numai de femeia astă simplă, care a ajuns, prin munca ei şi a soţului, la avere, − numai de dumneaei să nu vorbească nimeni în vînt! Sanda sărise de pe cal, pusese mîna ei de fier în ceafa lui Dragomir, care era aplecat pe marginea stîncii, şi-i făcuse vînt în gol.  I-am făcut un vînt de i-a sărit... fesul cît colo. Fără să-i dea răgaz a zice nici cîrc, îi puse o piedecă şi-i făcu vînt în cazan.  îi face vînt   foarte uşor, ca să nu semene că-i dă brînci, şi-şi ia repede mînile de pe ea. Iorgu deschide uşa de la mijloc, pune mîna în spatele ipochimenului, îi face vînt în odaie şi închide la loc. Nevestele... prind un bourel şi... îi fac vînt ca să zboare. Îl zgudui bine, apoi îl duse pînă la uşă şi-i făcu vînt afară. Ştiu că tu eşti muiere nevrednică, şopîrlă stricătoare şi ticăloasă!... Şi zicînd astfel, îi făcu vînt. Fata căzu grămadă. Sonda se acaţă de unghiţă şi, atît din ţeche cît şi din mînă, i se face apoi uşor vînt înspre largul apei. Al doilea joc... trebuie să fi fost spîrnelul: o rotiţă de pămînt sau de os, pusă pe un beţişor, i se făcea vînt cu degetele. Îl luă de spete, îi făcu vînt şi-l împinse spre uşă. Diavolii de copii au găsit o cioară năpîrlită şi... i-au dat drumul pe sub bănci − făcîndu-i vînt spre catedră. Stoicea făcu vînt copilei în scorbura de var. Servitoarea i-a făcut vînt scaunului, cu piciorul, pînă în perete. Le făcu la amîndoi vînt pe uşă. Întinse deodată cît putu mai mult mîna pe cotlon în jos, făcînd vînt unui taler rotund de lemn drept în mijlocul ceaunului. Punîndu-i piedică îi face vînt în cazan şi fuge. Văzînd că Ilie nu vrea să se despartă de pearca lui de pălărie, Anghel... i-o luă din mînă şi-i făcu vînt pe un dulap.  Făcîndu-i vînt, îl aruncă în sus peste vîrfurile suliţelor. Se agaţă cu mîinile de crengi, trage de ele ca să facă vînt bărcii. se opreşte în dreptul celulei 18, deschide greu uşa, cască şi-mi face vînt înăuntru.  Se duse pe la spate, pe-afară, şi-i făcu vînt în curtea palatului. Îndată... ce fata a văzut pe babă pe lopată... i-a făcut vînt în cuptor. Buzduganul zmăului se izbeşte în poartă..., dar Sărilă mi-l prinde şi, cînd mi-i face vînt odată, ţi-l zvîrle de opt mile de loc în urma zmăului. Repede îi făcu şi lui vînt în apa cea adîncă. Cînd o pleca, dă-mi de veste... fă-i vînt degrabă. I-am făcut, măicuţă, vînt  , L-am scos de tot din ţară. Stăpînu-său îi făcu vînt: − Hai, cară-te. Ce să facă bietul om? Nimic alta, decît să facă vînt fetei de-a doua, după cîştig. Le-am dat şi un cinci franci de parale şi le-am făcut vînt. Dă ne ducem la prefect, ne trimete la potropop, dă mergem la potropop, ne face şi el vînt la Mitropolie. Îi povesti scurt toată întîmplarea şi-i făcu vînt acasă. Nici patronilor nu le convenea să se grăbească a scoate lucrători noi... De aceea, îi ţineau un an, un an şi jumătate şi le făceau vînt. Se întindea la vorbă cu oamenii din baterie pînă cînd un ofiţer, ori altul, îi făcea vînt. Doamne, dă vînt vremii să treacă mai iute. Ştie că toate elementele c-o ambiţie estravagantă de-a parveni sînt naturalmente eterogene şi că a le da vînt, precum le dă, înseamnă a înstrăina ţara? Acesta îi spuse că se apropie norul ca o flăcăraie; apoi, mai făcînd un vînt cailor, ajunseră la Faurul-pămîntului. Luă hăţurile din mîna vizitiului şi dete vînt cailor, ca să nu scape trenul. S-a suit cu trăsura în vîrful dealului, a făcut vînt cailor şi de acolo şi-a dat Măria sa împăratul Cioană drumul în eleşteu şi s-a înecat. Deodată calul au pornit La pas, încetişor; Dar cînd au înţăles că n-are frîu strunit, Au prins a mai juca, a merge mai uşor. Apoi luîndu-şi vînt, Sărea, zvîrlea fugînd, Încît pe călăreţ l-au trîntit el jos. Cîntă şi plînge, de dor se zvîntă, Pînă aude că cucul cîntă, Şi-atunci în codru îşi face vînt. Deodată fiara, făcîndu-şi vînt, se repede..., îl ajunge cu laba, îl trage la dînsul şi-l sfîşie în bucăţi. În fierbinţeala luptei nu băgai de seamă, îmi făcui vînt şi sării deasupra. Moşule, ie sama de ţine bine telegarii ceia, să nu ieie vînt, că Iaşul ista-i mare şi, Doamne fereşte, să nu faci vro primejdie! Tînărul îndeamnă calul ţinînd scurt zăbala... Calul ia vînt. Vedeai broasca sărind în aer ca o minge, făcînd o tumbă, ba şi două dacă-şi lua vînt bine, şi pe urmă căzînd jos drept în patru labe ca o pisică.  Unul din lăutari îl luă în cîrcă  şi, cînd îşi făcu vînt, se aruncă drept în slava cerului. Cocorul îşi luase vînt şi se înălţa ca un turbat. Ca şi cum ş-ar fi luat vînt ca să sară o prăpastie fără fund. De ce, în acest ameţitor vălmăşag de cioare şi de pupeze, n-auzi odată puternicele bătăi de aripi ale unui vultur, care să-şi ia vînt, atras de farmecul înălţimilor? Aşa şovăiesc şi par a-şi dibui direcţia toate şlepurile mari şi grele cînd se pornesc de la mal, pînă-şi iau vînt. Calul are mai multe năravuri: fornăie, muşcă, zvîrlă, se poticneşte,... îşi face spaimă sau prinde nălucă, ia vînt. Găinuşa îşi ia vînt şi, zburînd, se învîrteşte ca o sfîrlează. Încovoind cît mai tare beţigaşul, sfoara se întinde, scapă din cocîrlonţ şi săgeata îşi face vînt drept în sus. Îşi făcu vînt spre lugerul înalt, subţire... al unui crin. Dacă ţi-o apleacă  , salt-o iarăşi; n-o lăsa pe apă, orizontal, căci îşi ia vînt. Eu făcîndu-mi vînt, sării, iar Pisicuţa zbură peste lărgimea îngustă a apelor. Îşi făcu vînt şi, cu un pas urieş, ca pentru dînsul, se răpezi spre ladă. Căscam gura la ofiţerii muiaţi în aur ce-şi făceau vînt din uşa salonului. Teancuri de plătici... se încordează..., îşi fac vînt şi cad, plescăind, înapoi. Scoate cu hotărîre mînile din buzunarele pantalonilor, îşi îndeasă bine pînă la urechi o pălărie pleoştită ca o ciupercă, şi îşi face vînt în fierărie. Bădiţa Toader îşi zvîrli acolo pe pod straiele de pe el, se înălţă pe parmalîc, îşi făcu vînt, căzu drept în picioare pe luciul apei şi se cufundă ca o săgeată. Un tinerel făr’ de mustaţă, cam întunecat la obraz, îşi făcu vînt în şaua unui harmasar murg. Libariul cînd «stă» pe piatră, se tot pleacă, de parcă-şi face vînt să zboare. Patru din noi trebuia să sărim din tren de pe platformă, în acelaşi timp ceilalţi... şi-au făcut vînt pe ferestre. Văzînd calu că nu mai are încotro, îşi mai strînse o dată puterile şi-şi făcu vînt. S-o vînzolit ei acolo, cît s-o vînzolit şi într-o vreme porcul ş-o făcut vînt spre pădure. Rivalităţile pentru domnie, acea cangrenă care roase şi mîncă în curînd toată vîrtutea ţărilor romîne, îşi face vînt îndată după moartea însemnatului domn, aruncînd în dezbinări şi lupte ucigătoare partidele din Muntenia. Zugrăvirea mediului se reduce, se potoleşte, se retrage, pentru a face loc acţiunei ce-şi ia vînt şi care se ridică pînă la un sfîrşit în cel mai pur stil vechiu pînă la un omor politic şi-o moarte pe scenă. Cînd văzu că Agalidi se uită la el, îşi făcu vînt şi se aruncă într-o frază amabilă.  Simţea el de ajuns că ţăranii fierb şi tot îşi iau vînt să facă ceva. Turcilor, spahiilor, Nu daţi vînt sabiilor Pîn’a nu mă plăti eu De Ghemiş, fratele meu, Cu o palmă ce mi-a dat Cînd bărbatul m-a luat. N-ar fi stricat să-l mai fi domolit ceva pe Voicu, prea şi-a luat vînt, umblă cu capul pe sus.  Teiul vechi un ram întins-a, Ea să poată să-l îndoaie, Ramul tînăr vînt să-şi deie Şi de braţe-n sus s-o ieie. Codrul vînt să dea Frunzişului veşted. Sfinţia sa, care îi spusese de multe ori, cînd se afla în toane rele şi-şi da vînt gurii, că e o belea pe casa lui,... nu pierdu prilejul a-şi arăta răutatea şi mojicia. Mi-au venit un vînt. instrument à vent Instrument de vînt Inventară mai tîrziu şi oamenii instrumente, unele de lemn, altele de metal, unele de vînt cu ţeve şi altele de atingere cu coarde. În acest conservator se studie muzica în toate specialităţile, dar renumele lui şi l-a dobîndit de la muzica instrumentală, iar mai cu seamă de la instrumentele de vînt. Aveau instrumenturi de vînt ugabul, ce va fi fost naiul, nehilul sau fluta, din trestie au din corn. prendre le vent Vînătorul se opreşte: „Jos, copii, pe brînci cu toţii! Auziră-ţi şuieratul Caprei negre printre stînce? Ne-au ulmat; dar sînt aicea. Drept l-aninători vă duceţi, Şi vedeţi de le luaţi vîntul Ca nici una să ne scape!” Nu se poate întîrzia şi opri slobozirea vîntului şi a udului, ce sînt înainte mergătoare a mistuielii, ci trebuiesc îndată, după cea întîi înştiinţare, slobozite. Slăbeşte foarte tare stomahul şi este necontenit asuprit de vînturi şi de spasmi. Articolile ce umflă pîntecile şi pricinuiesc vînt, adică: năutul, bobul, fasolea, lintea. Mai toate legumele, mai vîrtos prin hoaspea lor, produc în pîntice aer flogogon, numit şi flaturi sau vînturi, uneori însoţite şi cu dureri colice. Acidul carbonic care se dezbrănează din nutreţul cel verde produce meteorizaţia, adică umflarea cu vînt a maţelor care devin atunci ca nişte băşice. O dată cu aceste materii ies şi gazuri (vînturi), după care copilul se linişteşte. Mărgeaua vîntului se poartă şi în contra „vînturilor”. Intestinele sînt la unii umflate de gazuri (vînturi) Anghelica e aţîţătoare de poftă de mîncare şi liniştitoare a durerilor de pîntece, pentru pătimaşi cari au mistuirile grele, cu rîgîieli şi cu vînturi. Ceaiul de frunze şi vîrfuri de busuioc e bun pentru cei ce sufăr de stomac, cu mistuiri grele şi vînturi. Se  aducea calul de spinare sub greutatea lui, da drumul la vînturi pe sub coadă. Acestor fenomene li se adaugă de la început vărsături, mai tîrziu sughiţ, oprirea scaunelor şi a vînturilor. O-nţeapă cu sula, atunci iese vîntu. Globaria gigantea Vînturile uşii Cînd l-au mai stupit de vreo cîteva ori, s-a desprins necuviosul, şi s-a dus prin vînturile uşii cu colbu-ntr-însul. Vînt solar vînturi vînture vînţi vinţi vînte vinte Neamuri... A căror merituri nu să-închiee În hîrtii cu slove-înaurite, Carii nu să laudă-în pargamine, Nici să vîntă-în vrednicii străine.  Acum nepoţii vezi cu ce mărime Să vîntă, ca cînd viţa le-ar purcede De la Balambir, vestit din vechime Craiul hunilor.  vînt.
    Tu să-m fii Dumnedzău şi scut tare, Năzuinţă, casă de scăpare. Tu-m eşti, Doamne, tărie şi vîntă      Cu a ta putere cu cea svîntă.  Hie-ţ, Doamne, mila ta cea svîntă, Preste noi, precum te-am avut vîntă  . Am strigat cu rugăminte Cătră tine, Doamne svinte, Ş-am grăit că tu-m eşti vîntă  , De-m eşti sorţ şi parte svîntă Mai bine era într-acea clipită, Cînd fui surpat cu mîndra mea ceată Să fiu perit cu totul de-odată!... Căci, măcar muream eu fără vîntă.  Fiule, întăia oară te văd fără vîntă; Totdeauna tu învins-ai cu dreptate sfîntă! Oşteanul  pasă înainte, spre a cîştiga vînta lui Alexandru Macedon şi a lui Cezar Am avut vîntă de trai bun.  Ce vîntă are de avere, dacă nu-i sănătos.  Omului ăstuia i-i vîntă că-i pre lume.  vîntrălău vîntos  Ningea, însă aşa un fel de omăt mărunt, ca nisipul, pe care-l mîna vîntăraia înainte.  -ăraie Cînd ierea vînt, nu ne mai trebuia vînteală,... îl vînturam la vînt  .  Vînteala asta este făcut-aşa din blană şi are o manivelă care să-nvîrteşte, şî la capătu maniveli ăîleia avea nişte haripi, care făcea vînt.  vînteli -eală.
    Ne muncirăm foarte mult ca să josim vetrelile şi vîrslind... să ne apropiem  de ţermuri; dar în deşert ne fu toată osteneala, căci nu puturăm birui puterea vîntească.  vînteşti.
    -esc.
    Vinteşa Iris a prins-o şi-a scos-o din deasa mulţime.  vînteşi -e -eş Începe a să îndrăgi vatra, pentru un vînticel ce vine de la munte  Un vînticel adia, încît de abia îl simţeai.  Un vînticel răcoros vine pe fereastră.  În fund se ridică nori albi, călătorind în bătaia vînticelului subţire, răcoros.  Era răcoare, căci adia un vînticel parcă plin de stropi de apă.  Bătea un vînticel călduţ de stepe.  vînticele -icel Rrădicară veatrila şi sufla ventişoru şi vîslămu la marrgiri.  Rădicară veatrila, suflă vintişor, cîrmuie la margini.  Vreme frumoasă, cu un vîntişor răcoros Au început a bate un vîntişor cald  Frunzele acelor pomi foarte cu... dulceaţă clătinîndu-să de un... vîntişor.  Aburea un vîntişor dulce din toate părţile.  Abia abureşte vîntişor răcoare Dinspre munţi suflînd.  Sara îşi întinsese răcoroasele sale aripi şi nici un vîntişor nu sufla.  O coamă răsfăţată de dalbe vîntişoare Părea că-i împletită cu gălbioare flori. Era un ger uscat prin luna lui noiemvrie, şi bătea un vîntişor supţire în ziua aceea, de-şi frigea obrazul!  Trăgea un vîntişor care abia adia.  Veni un vîntişor lin şi uşor, de-i răsfiră pletele. Încep a se mişca frunzele copacilor... la suflarea unui vîntişor care din ce în ce se tot înteţea. Un vîntişor prinse a bate printre ramurile sălciilor desfrunzite, iar la mal valurile se loveau de ţărm cu zgomot uşor şi sec.  Deodată, un vîntişor se ridică şi spărturi albastre se fac răpede... în pînza lăptoasă a norilor.  Trage un vîntişor lin pe lîngă dînsul, şi îndată i-a fost mai uşor, – s-a răcorit.  Ieşiră într-un vîntişor subţire de miazănoapte. Trecură încet în lungul străzii.  Fîlfîia... un vîntişor răcoros dinspre Carul Mare, de deasupra muntelui Rusu.  Bate-un vîntişor de sus.  Se face un vîntişor c-o miroznă ca aceea, de te-mbata, nu alta.  În tot limanul negrijii vintişorul grijii a nu aburi peste putinţă ieste.  vîntişoare  -işor 
   
     În Moldova se zice cînd suflă vîntul tare: „Ce vîntoaică mare!”  Tăcu vîntoaica şi era pe mare Senin cu totul şi nevînt.  Furtuna e numită şi fortună, hală, vîntoasă sau vîntoaică.  O vîntoaică grozavă a scufundat multe vase pe marea.  -oaică.
   
    Îngroziţi de măcel şi plini de spaimă s-au risipit duşmanii, cum risipeşte vîntoaia frunzele codrului întomnat.  Rîndunică, rîndunea..., Du-te-ţi pune rochiţa, Că te arde arşiţa, Te suflă vîntoaiele Şi te udă ploaiele.  vîntoaie.
    -oaie 
    În 1911 dete Dumnezeu grindina aceea cît oul de raţă şi veni vîntocul acela mare, de ne lăsă casa descoperită.  -oc vîntoi -oi vîntori.
   
    Meşterii, fiind temperatura vîntoasă, băgară în seamă o legănare a turnului. Nu-mi prieşte clima ploioasă, neguroasă, vîntoasă care domneşte asupra Parisului în iarna aceasta. Anotimp vîntos. Toamnă vîntoasă. Dacă se visează cai, va urma o vreme vîntoasă. Înmormîntarea n-avusese loc decît în după-amiaza de miercuri, pe o ploaie rece de primăvară vîntoasă. Şi-aveau sălaşul Pe culmi vîntoase.  Feţele mesenilor se posomorîră; căci pe miazănoapte călare, cu aripi vîntoase,... urla... mama pădurilor cea nebună. Dacă l-a tălńi culcat, pînă-n Sînjorj, iĉe că-l suĉeşťe vîntoasăle-ale: îi vîntosu. Fiul meu... e cam vîntos şi uşor la minte. Colica flatulantă sau vîntoasă. La vîntoase, mişcarea aerului este foarte tare. Ba cîteodată aşa de tare, cît smulge arburi cu rădăcini cu tot din pămînt, strică turnuri şi căsi. Prin aspra vîjîire a cumplitelor vîntoase Către ceruri se înalţă glasuri dulci, melodioase. Focul nu era încă potolit... fereastra însă deschisă, şi o vîntoasă sufla cumplit pin el. Din cînd în cînd vîntoasele se dau vîrtej, adună paie şi frunze şi praf. Vîntul se preface în vifore şi vîntoase cumplite, cari scot arborii din rădăcini. Cînd se puşcă, se spînzură sau se îneacă cineva de bunăvoie, atunci trebuie să se schimbe vremea,... să urmeze furtuni şi grindine grele sau vîntoase. Peste vară vin furtuni cu piatră Şi vîntoase. Furtuna e numită şi fortună, hală, vîntoasă sau vîntoaică. Mi-s dragi vîntoasele cu geruri, viforniţi larg dezlănţuite. Da, încuviinţă bătrînul, ne dă de ştire că vîntoasa a trecut munţii şi lumea a intrat în rînduiala ei. Este... moara lui Popa Nicoară... Putem intra cu caii într-însa pînă ce trece vîntoasa asta. Ţi-or sufla vîntoase Din caval de oase, Vifore păgîne Singure ţi-or spune De zăpezi şi brume. Unui împărat sărac, zmeii în chip de negură, negreaţă de ciori şi vîntoasă năpraznică îi fură cele trei fete. Din acele umede peşteri răbufni o vîntoasă rece, năpustindu-se asupra tîrgului. În fiecare zi, pe vînt prielnic Sau pe vîntoasă aspră, ies în larg. Uşa s-a deschis larg, şi o dată cu vîntoasa şi cu ploaia de afară a intrat un soldat mărunt. Mitru goni pe uliţă, ca şi cum o vîntoasă l-ar fi suflat din spate. O cetină c-un fir de lumînare Şi c-o mărgică smulsă din suman Vestea că, pe vîntoase reci, călare, Din viaţa noastră-a mai trecut un an. Melodia creşte brusc, ca un vîrtej al vîntoaselor de vară. Spun... alţii că în vîntoasa care mai totdeauna însoţeşte cutremurul... circulă duhurile necurate. Cînd vîntul vine repede şi puternic de rupe cracii copacilor, de strică stoguri şi descopere casele, atunci avem o vîntoasă. Fata sări înspăimîntată de pe scaun şi privea uimită la acel voinic, care-i sorbea razele din ochi cum soarbe norul mînat de vîntoase lumina răspîndită de soarele din ceruri. Cu hăiniţă de mătasă Nu poţi ieşi de vîntoasă Cum şedea în păduricea aceea, iată că se stîrneşte o vîntoasă ş-o givorniţă. O făcut foc în pădure, o vinit un vîntos şi s-o aprins pădurea. Cei ce cu năvălirea dintîiu, ca şi vîntoasele, toate le strică, cîte le vin înainte, apoi se întoarnă acasă. Părintele Manoil îşi scutură bărboiul şi năvăli pe uşa crîşmei cu capul înainte, zvîrlit ca de vîntoasă. Pămîntul prindea a dudui în urma lui, sub galopul cailor, sub fuga de vîntoasă a căruţelor. ... avea o răsuflare ca o vîntoasă. Pajura, ca o vîntoasă, se repezi spre răsărit, ca să găsească pe cel ce i-a scăpat puii. Vîntoasa neliniştilor celor mai grele trecuse şi toţi ai mei se regăseau oarecum mai potoliţi, ca după o trudă. Ce vîntoase te aduce aşa de-a hăţul? Nu departe de Cetatea Neagră Era vestit din zile bătrîne Un codru... Lăcuit numa de mîndre zîne, Ce să zic măestre şi frumoase, Cele tari, ba şi cele vîntoase, Adecă cele ce, de cu sară Pănă tîrziu cătră miazănoapte, Prin văzduh cîntînd joacă şi zboară Ş-osăbite pricinuiesc fapte. De bună samă! (grăind cu sine) Iară-împresorară cele vîntoase Pe stăpînul! zieu, nu-mi pare bine! De cîndu-l ştiu, aşa spulbăroasă Cugete eu n-oblicii la dîns! De bună samă, iară l-au prins. Spancioc!... tu eşti lunatic, ţi-e frică de strigoi, De iele, de vîntoase, de stafii, de moroi. Se duseră cum se duce năluca cînd umblă vîntoasele şi gonesc în miezul nopţii pricolicii. Mărţişor... s-a dus la vîntoase, cari erau nişte zîne rele şi... mînioase pe baba Dochie. Vin apoi vînturiţele (vîntoasele) şi vînturesc copilul... În contra vîntoaselor astupă toate găurile de la casă, înfaşe copilul şi-i astupă şi capul. Marţi seara luă uşa din ţiţini, luă fata de mînă şi începu a mi-o învîrti, de gîndeai că vîntoasele o întorc. Printr-un pustiu de nisip vîntoasele aşteaptă vîrcolacii. Cînd a fost La mijloc de cale, De cale şi cărare, L-au întîlnit vîntoasele Şi frumoasele. Cînd o fost La mijloc de cale, De cale şi cărare L-o tîlnit vîntoasele Şi cu frumoasele. Om lua cruşe d'e bosîioc în mîna dreaptă... ş-om strînge dzînele, bunile, vîntoasăle, frumoasăle. Nu ťe văieta, Că eu pă tăţ oi striga. Tăťe iroasele, Şî vîntoasele, Şî moroii, Şî strîgoii. Mă duseiu pe cale, Pe cărare, şi-mi ieşi Vîntoasele-n cale Da mă izbiră, Da mă trîntiră Şi vînile de la dreapta Le desclintiră. Umfla-te-ar vîntoasele! Du-te-n vîntoase! Cum încetează baba Dochie sau mai bine zis babele, numite în Transilvania şi vîntoase, îndată se încep moşii. Sărbătorile vîntoasălor vîntoşi -oase.
    . ea.
   
    vîntositate vîntozităţi.  vînt Acolo vezi tot zile sărine Şi ceriu limpede, fără nuori, Vîntucele drăgălaşe, line Dulce suflînd prin frunze şi flori.  Mintea... E ca şi-o peană-uşoară Care-anevoie-într-un loc se ţine: Măcar  ce vîntucel o răpeşte Şi-apoi cine ştie-unde să trezeşte.  vîntucele.
      -ucel.
   
    A vîntuit toată noaptea.  Cînd pornesc furtunile se zice că vîntuieşte.  Afară vîntuia şi ploua.  Pară de răzvrătire a prins să vîntuiască.  Ş-am văzut vîntu bătînd, Vîrtejurile ridicînd Şi zidurile pornind,... Vîntui toate vîrtejurile înaintea cerului sus, Şi pe Dumnezeu îl mînie.  Învîntă corabia (îi întinse pînzele) şi, coprinzîndu-o un vînt repede, se vîntui (o porni vîntul) şi în puţine minute o perdui din ochi.  Aceste vînturi bat numai anumite locuri şi, dacă se întîmplă că prin acele părţi dau peste oameni, îi vîntuiesc, adică îi înnebunesc, îi muţesc, le iau vreo mînă sau vreun picior.  Aceasta se întîmplă nu numai cu oamenii, ci şi cu tot soiul de animale. Şi peste dînsele dacă dau vînturile, le vîntuiesc,  şi astfel dobitoacele iau cîmpii şi se tot duc.  Omul peste care dau vînturile rele se vîntuieşte.  Piatra de Tarcău nu mai este bună, fiindcă se vîntuieşte uşor.   vîntuieşte .
    -ui Omul peste care dau vînturile rele se vîntuieşte (are vîntuială).  Vinarsul atîta ajuta, cît după aceea nu le strica nemic urzicatul, de carele almintrelea tare pier puii cei de curcă. Cînd le ieşea mărgelele, iarăş îi spăla cu vinars de drojdii pre grumazi, şi nu aveau nici o vîntuială.  -eală.
   
    vîntuietori   vîntuiri.
    Prin păşuni,...pe podişuri, creste, coame şi coaste domoale din etajul alpin superior, în staţiuni vîntuite.  Cînd cineva nu e destul de cuminte, se zice că e vîntuit. Moşierii vasluieni... îl categoriseau cum că i-ar fi lipsind o doagă. Prietinii gazdelor mele, proprietari din  marginea ţinutului Fălciu, întrebuinţau altă expresie populară: „să ştiţi că-i cam vîntuit”.  Piatră vîntuită... care are despicături, care se poate lesne desface.  Se vede că piatra era vîntuită că, după prima iarnă, două trepte au crăpat.  vîntuiţi -te În arşiţa căldurei, cînd vîntuleţu-adie,... Eu parcă-mi auz scrisul pe sus cu vîntu-n zbor.  Vîntuleţul, ce-adiază printre viţe de lăstar, Rămîne fără putere în faţa unui stejar.  La zgomotul uşure de-aripi de vîntuleţe, La freamătul cel vesel al sărutării lor, La flacăra suavei, eternei tinereţe, Răpit de fericire într-un suspin să mor!  P-ale vîntuleţe cu line  aripioare Ca un miros de roze în spaţiu voi să zbor.  Se auzea... susurul alene al vîntuleţului de vară.  Soarele şi un vîntuleţ zbiceau văile.  Un vîntuleţ uşor mîngîia frunzele salcîmilor.  Da’ cînd ieşi pe măgură, măi tete, numa te pomeneşti c-un vîntuleţ subţire, care te taie pîn’ la oase.  Secara de alături, tremurată de vîntuleţ, cîntă înainte în urechea lui.  Bătea un vîntuleţ de primăvară.  Pe la amiaz, trimite mama-pădurii un vîntuleţ căldicel asupra slujnicei şi o adoarme.  Pe seară-ncepu un vîntuleţ ş-apăi să răcori.  Vîntuleţ, răcoritor, Răcoreşte ş-al meu dor.  vîntuleţe.
      -uleţ.
   
     O lopată de vînturat ce aleage grîul din pleave. Nu vîntura în tot vîntul şi nu mearge în toată calea. Scuturară, spulbărară, vînturară, pleavele din grăunţe a despărţi. Nu-i trebuiră... nici arie să aducă să puie znopii nici să-i treiere, nici vînt îi trebui să vînture, nici moară să macine Păpuşoii să fie buni şi vînturaţi bine Mai spune-mi, o Ishomahe, căci trebuie, cînd vînturăm, să alegem boabele din paie. Astăzi e sfîntul Alisandru, şi am făcut o clacă de şi-a vînturat şi şi-a cărat grîul. Ca la ariie cînd vîntură, gunoaie în vînt să duc. Păluieşte (vîntură) orzul cu lopata Această morişcă vîntură, adecă curăţă grăunţele de pleavă, de colb şi de alte trupuri mai grele. Blajina noră migăia prin casă, acuş la strujit pene, acuş îmbăla tortul, acuş pisa mălaiul şi-l vîntura de buc. Cînd ajunse acasă, Chirică treierase, vînturase, măcinase, în sfîrşit pusese toate trebile la cale. O categorie deosebită a lor o formează maşinile de treierat combinate, cari nu numai treieră, ci şi vîntură, cern şi sortează bucatele, deci, pe lîngă site şi ciur, au şi cilindru de sortat înlăuntrul lor. Mătur pleava şi o samă de paie ce rămîn pe vravul de pîne albă, cînd o vînturi cu lopata. Acestea toate sunt curăţite de un alt om, ajutorul celui ce vîntură. Un om vîntura şi nu avea vînt cînd îi trebuia. Un gospodar îşi vîntura grîul de pleavă. Grîul se triera, Şi flăcăi îl vîntura, Dimerlia scutura, Harabale încărca Şi la moară le pleca. Tot cu fîn tocat Şi cu orz pisat, De vînt vînturat. Douăsprezece iepe Sirepe... Cu copitele treierau, Cu nările strănutau, Grîul că mi-l vînturau, Cu urechile-n saci puneau, De nici căuş nu trebuiau. după ce-l treierarăm Îl vînturarăm Şi-n saci îl băgarăm.  o vîntură cu vînturătoarea cioplită din lemn de salcie, răchită ori plop. Vîntură cu vînturaşca... după cum aieră vîntu. Cal cu ce-şi hrăneşte? Orzişor pisat La vînt vînturatu, La lopată datu. Începem să-l azvîrlim cu lopata ca să-l vînturăm. După ce-l vînturăm, rămîne numa grîu limpide şi-l punim în sac şi venim cu el acasă. Vînturai vara mălai.  Cu nările vînturau, Cu cozile măturau, Cu dinţii sacu ţineau, Cu urechi în el turnau, Nici căuş nu trebuia. Este-un iepure şchiop Într-un vîrf de plop Şi vîntură bob Iată, el vîntură aria orzului într-această noapte. Cînd vîntul începe să bată domol, însă deopotrivă de tare, vravul scos din îmblătit sau din treier poate să fie vînturat. Vravul l-a vînturat Şi-n care l-a-ncărcat. Trei spice în mînă c-a luat, În palme le-a frecat, În vînt le-a vînturat, Acasă la jupîneasa gazdă pe masă le-a turnat. Voi, necuraţîi, ca pleava, De sîrg veţ cunoaşte-vă isprava. Cînd s-a vîntura dintr-are vravul, Vă veţ duce cum să duce pravul. Treierătorii... pot să strîngă vraful la par pe la chindii şi, de bate vîntul, se vîntură, iar de nu, rămîne vravul pe noapte, învălindu-l bine cu rogoz. După ce se va usca inul cules, se vor sfărîma cu maiul găoacele spre scoaterea sămînţei care pe urmă se va curăţi şi vîntura. După ce aria s-a măturat bine, grîul se ia cu lopata şi se zvîrlă în sus asupra vîntului şi astfel se vîntură. După ce vravul vechi s-a vînturat o singură dată, vravul nou se încarcă în saci şi se vinde sau se pune la păstrare. Vînturatul acestor grăunţe se face mai rar ca la grîne şi mai des ca la fasole ori cînepă: se iau grăunţele cu baniţa şi se vîntură într-un găletar sau pe un ţol, astfel ca în găletar sau pe marginea ţolului să curgă numai grăunţele, iar pleava să se ducă în vînt. La vînturatul bucatelor se întrebuinţează, în unele judeţe din Muntenia, o bucată de plasă, ... cu care se adună pleava, cînd se vîntură bucatele pe arie. Fasolea se vîntură cu căuşu Sînt idei care... cer să fie dezbătute, analizate şi cernute prin sita discuţiunilor publice, pînă cînd, despărţite şi vînturate de orice tărîţe, va rămînea numai grăuntele curat, astfel încît oricine să-i poată preţui cu siguranţă calitatea şi valoarea. Morile vuiau d-a lungul apei, vînturînd prin spiţele lor late talazurile limpezi şi clăbucite de spumă. Voind să vîntur nămolul de cuvinte Ce-autorii cei de astăzi au stors din a lor minte... Am dat de pleavă numai, dar vai, nici de-un grăunte!  Toată noaptea viscoli... În sat încă n-ajunsesem, Că porni, duium, să vie O viforniţă tîrzie De Păresimi. Vîntura, stîrnind gîlceavă, Albă pleavă. Vînturate de mori de vînt, Miresmele fierbinţi ucid. Maşină de vînturat Grîul curge aprins, arămiu, pe cele două guri ale batozelor; femeile îl cară cu sacii la movilă, unde de-abia îl pot prididi în patru maşini de vînturat. Vînturatul cerealelor se face ... şi cu maşinile de vînturat.  Eu vă botez pre voi numai cu apă, iară acela vă va botedza  cu Duhul Svînt. Acela ţine lopata în mîna sa şi vîntură pleavele din grîu, adecă ştiutoriu de inimi iaste Dumnedzău şi cunoaşte păcătoşii din direpţi; şi păcătoşii osindeaşte-i în focul de veaci, iară direpţii adună-i întru împărăţiia ceriului. „Eu vă botez pre voi numai cu apă, iar el vă va boteza cu Duh Sfînt şi cu foc. În mîna lui iaste lopata şi vîntură pleava din grîu”; adecă iaste cunoscătoriu de inimi ca un Dumnezeu şi cunoaşte pre cei păcătoşi şi pre cei drepţi. Deci pre cei păcătoşi îi osîndeşte în focul cel de veci, iar pre cei drepţi îi adună la împărăţiia ceriului. Să înţelegi ce citeşti, că a ceti şi a nu înţelege ieste a vîntura vîntul. Ce vînt rău l-a adus pe Baltag în casa ei? ... Un vîntură-vînt! ... Ori vreun scăpat din ocnă! Eu îmi dau duhul, şi el cîntă, vînturînd galbenii din sipet! A dat Dumnezeu zăpadă nemiluită; şi cade, cade puzderie măruntă şi deasă, ca făina la cernut, vînturată de un crivăţ care te orbeşte. Rîdeţi voi... rîdeţi... Da’, vînturaţi banii în mîni şi veţi simţi ce răcoare ţine cînd vă e cald, şi ce cald cînd vă e frig. Afară viscoleşte, s-aude lovind în geamuri pulberea de zăpadă, vînturată de jos. Cade zăpada vînturată de un criveţ care te orbeşte. Cu mînile tremurînde descuie casele de fier şi vîntură aurul adunat în grămezi. Îşi scoate şi vîră ceasornicul, vîntură dintr-o mînă într-alta pionii mîncaţi, ori îşi scarpină cu furie chelia.  Era aur mult, pe care robii îl vînturau cu lopeţile în haznale. Pe asfinţit s-a iscat o sprinceană de nour negru, de sub care privea cu ură asupra lumii un ochi fantastic şi fioros. Dintr-acolo a venit vîntoasa prevestitoare, vînturînd uriaşe linţolii de pulberi albe. Îl găsi Crăciunul cu o punguţă de galbeni pe care o purta... la piele, pe subt cămaşă. De cîte ori putea, se ascundea ca să-i vînture în palmă, să-i facă fişicuri. M-am aşezat pe nisip. Şi multă vreme am vînturat nisip. Vîntul sălbatic vîntura zăpada şi o învîrtejea. după ce trecu focul tot, apoi vîntură spuza cu pălăria de pe jar ş-aduse calul să mănînce. Acolo, la New York, erau alţii mult mai avuţi. Puţin le păsa de banii altuia. Iar dacă nu-i poţi vîntura prin faţa ochilor celor ce n-au, ca să le stîrneşti admiraţia, pizma, încovoielile cerşetoriei, la ce folosesc banii, unui om fără alte aspiraţii? Şi va vîntura pre ei decindea de rîu, pentru căci au făcut desişuri lor, mîniind pre D mnul. Voiu răsipi Eghipetul întru limbi şi voiu vîntura pre ei pren ţări. Sta-va împotriva lor duhul puterii şi ca un vifor va vîntura pre ei şi va pustii tot pămîntul fărădeleagea, şi răotatea va răsturna scaunele puternicilor. Acest înalt Dumnezeu ... vîntură ca pleava coroanele împăraţilor. Îi plăcea să-nfrunte cu dalba-i vitejie Pe cei care prin lume purtau bici de urgie, Şi mult iubea cînd ţara striga: „La luptă, Dane!” Să vînture ca pleava oştirile duşmane. Risipite se-mprăştie a duşmanilor şiraguri, Şi, gonind biruitoare tot veneau a ţării steaguri, Ca potop ce prăpădeşte, ca o mare turburată − Peste-un ceas păgînătatea e ca pleava vînturată. Mihai... Se-ntoarce şi pleacă spre gloată, Ca volbura toamnei se-nvîrte el roată Şi intră-n urdie ca lupu-ntre oi, Şi-o frînge degrabă şi-o bate-napoi Şi-o vîntură toată. Doamne, nebunia şi slăbiciunea mea sînt de la acel care ţine în mînile sale văzduhul şi pămîntul şi care împărăţiile ca pleava le vîntură. Şi-i va izgoni pre ei şi departe pre ei va goni, ca prahul den paie vînturîndu-se în preajma vîntului.  Hameleonul dzisă: „Şoimul spre amîndoaî monarhiile aive nepriietin şi cumplit vrăjmaş a fi s-au arătat, şi pre mine atîta vreme în rîs şi batgiocură ţiindu-mă, toate şi mai nenumăratele mele slujbe în prav şi în pulbere le-au vînturat”. Aceasta îţi aduc aminte că, orice aduc italianii pentru nesmîntnicia papei, toate ca pleava le vîntură ceialalţi latini şi nici un crezămînt nu au toate mustrările lor. Hanul Gherei carele mazilindu-se au rămas tătarii fără cap, vînturîndu-se Crîm Gherei Sultan prin sfaturile unora din sultani.   Cînd la fiece pas te-ai mîhnit, te-ai scîrbit, te-ai înşelat, cînd în toate părţile vezi un obraz ş-o inimă prefăcută, un prost ridicat la ceruri, un hoţ vînturînd banii publici, o secătură înşelînd mulţimea, ... îndoiala te coprinde în braţele ei cu solzi reci. Tu ai care cu opt boi, Ai coşer cu păpuşoi, Eu am cal bun de nevoi! Tu ai bani de vînturat, Galbini mulţi de semănat, Eu am numai un topor Care-mi e bun frăţior. Nici iaste dogmă a bisericii carea, cum vom vrea, să nu o credem... Însă cine pofteşte şi aceasta a o vîntura şi a o alege mai bine, citească pe Bonfinie. Privii repede peste toţi autorii de medicină. Căzui pe un scaun. Tot ce ştiam vînturai prin minte. Nimic. Am răsfoit un vraf de tomuri. Celelalte vînturau, dau prin ciur şi prin dîrmon neajunsurile Sultănichei. Nu-i bine să se ştie Cît de lungă viaţa zeii ne-au lăsat ţie ori mie. Nici te încerca zadarnic ceasul morţii să-ţi ghiceşti, Vînturînd cu nerăbdare socoteli babyloneşti. Putea fi un program pentru inteligenţa care vînturase toate ideile. Am început să vîntur aceastălaltă problemă: Ce pot să fac pentru această nenorocită? De la cine să-i scot dreptatea? Gîndurile acestea le-am vînturat toate. Şapte sate de sub brîul Sturului se sfătuiau îngrijorate, vînturîndu-şi amintirile. Levi Tof vîntura asemenea gînduri şi-şi perinda pe dinaintea ochilor pe jumătate închişi asemenea imagini. Încruntat îşi vîntura sub ţilindru tot soiul de întrebări şi răspunsuri. Fasolea, ovăzul şi grîul cu bobul ca de cafea, cu căruţa şi chila, erau vînturate prin aer de lopeţi în magaziile cu obloanele ridicate în toate zilele săptămînii. Mă suii pe doi scai Şi vedeam doi cai Şi vîntul vînturînd pămîntul Oala fierbînd şi de mare fierbinteală peste margini dînd, cu lingura apa vînturînd, deodată cevaşi a să stîmpăra să vede, iară stînd focul neclătit, vărsarea de tot a să potoli preste putinţă ieste. E o supă cum n-am mai mîncat... − o vîntură cu lingura. Vutca la îndulcit să se vînture mult, că mai bună să face. După ce se capătă zeama colorată, se lasă de se răceşte bine sau se vîntură dintr-un vas în altul. Laptele dulce se pune în putini speciale ... Cel fiert se vîntură bine pînă ce se răceşte şi numai după aceasta poate fi turnat în putini. Cînd amestecul clocoteşte... se vîntură cu ajutorul unor vîsle de lemn. Se mai vîntură de cîteva ori, ca să nu prindă pieliţă deasupra. Se fierbe laptele de oi şi se vîntură pînă să răceşte. Făţarnica lighioaie în oala fărălegii dzama nedumnădzăirii cu lingura vrăjmăşiii zămintind şi vînturînd. Cu chipcelul se pescuieşte numai la marginea apelor... şi în locuri liniştite, vînturîndu-se mereu apa. Se uita la mine cînd cu un ochi, cînd cu altul, neputîndu-şi da samă pentru ce-mi vînturam eu aşa de deznădăjduit bulendrele în aer. Băieţelul de la croitorie... vîntura afară maşina de călcat, ca s-o încingă. Uite caicul căpitanului vînturînd felinarul verde. Chiuind, se tot duceau feciorii vînturînd căciulile. Pot să-ţi spun... că pentru fapta lui, în Franţa, Sineşti ar fi fost dus la ghilotină... în Anglia ar fi fost spînzurat. În Franţa... în Anglia. Gheorghe răsturnă veşmintele, le scutură, le vîntură. Trase sula, o vîntură de cîteva ori în aer... şi o dete unui tovarăş în mînă. Cîţiva călăreţi ieşiră din rînduri şi începură a-şi vîntura braţele în aer. A citit piesa lui Th. Gautier, jucînd-o de unul singur, ... gesticulînd în rasă albă călugărească, vînturîndu-şi ca un cal coama părului său negru. Vînturau carnetele de student, aşteptînd să se usuce cerneala cu care profesorul le trecuse calificativul. Vîntura în mînă o biciuşcă. Auzea şi uneori îl şi vedea pe Arghir, galben şi tras, cum se plimbă prin încăperi, vînturînd costume, papuci, pijamale. Cîte un tren şuiera, un hamal vîntura uşile, aducînd mult frig, o locomotivă făcea manevre, ... şi toate cădeau iar în tăcere. Miron îşi muşcă iar buzele şi-şi vîntură lampa cu o mişcare violentă.  Calfele de cojocari, în costume specifice, făceau cu spadele lor tot felul de sărituri şi mişcări repezi, vînturînd spada cînd asupra capului, cînd sub picioare. Stoluri de grauri se vîntură în aer, ca o pulbere vînătă. Fulgi enormi de zăpadă se vînturau prin aer, vîrîndu-se prin toate ungherele. Cosaşii săreau prin iarbă; un roi de musculiţe se vîntura în aer; iar de departe, ajungeau slăbite ciocănituri vrednice de ghionoaie. Deasupra mulţimii de ţărani se vînturau securile şi ciomegele. Avea mişcări vioaie şi vîntura mereu din mîini cînd vorbea. Nu pot şti cu hotărîre vremea cît am petrecut; Dar oricît au fost de multă, o minută mi-au părut. Atunci au sosit şi somnul cu ochii împovoraţi De o lene-adormitoare cu totul însărcinaţi, Şi vînturînd din aripă, îndată am adormit. Limbile de foc se lipeau de turnuri, ... Se urcau sus de tot, vînturîndu-şi aripile roşii din care zburau pene pînă în înaltul cerului. E o chimeră, care-şi vîntură aripa. Pe ţărmuri de Dunăriţă Merge dalba Todiriţă... Cu rochiţa vînturînd. Giupîniasa... înăinti i-o işît, Din rociţî vînturîn(d), La camarî discuin(d). Întristarea şi gîndurile negre începuse să-l frămînte. Cu mişcări nervoase acum deschidea şi închidea fereastra, se primbla prin cameră, vîntura jurnalele, se culca, se scula, fluiera şi căsca. Popa începu să mormăiască şi să răscolească filele unsuroase ale cărţii... Popa împroşcă iar, vînturînd filele unsuroase. Ce cumplit îmi vînturi mintea, şi cu ce-ndărjire-mi scurmi Noaptea gîndurilor mele, Moarte, cînd îţi stau în faţă! Cu mintea vînturată de toată pustia amărăciunii lui, cantonierul îşi  vedea de drum, dibăcind fel de fel de chibzuieli. Se ceară de la Dumnedzeu, cela ce dă tuturoru..., şi da-se-va lui. Se ceară cu credinţă, nemică gîndindu-se, că cela ce se gîndeaşte aseamănră-se undeei mariei, de vîntu lepădată şi vînturîndu-se. Romanii, pre carii Traian în Dachia îi pusese, ... tot acoloş neclătiţi şi nemutaţi au trăit, iară nu numai cu trecerea sau cu vreo iernare a romanilor într-însa, dachii să fie apucat o parte din limba romînească (precum Zamoschie Leahul şi alalţi aceştii păreri parnici vînturează). Seara, la ceai, cîţiva prieteni d-ai casei vorbesc despre cruzimile războiului cu Franţa, despre neruşinările sceptice ale politicei noastre. Femeile vîntură intrigele obicinuite ale capitalei. Nimic nu poate înfiora condeiul unui ignorant... A morfoli ş-a schingiui nişte biete vorbe nevinovate, a vîntura mereu din revistă acelaşi borş de platitudini şi de sporovăieli răsuflate, desigur n-ar însemna nimica, dacă amicul nostru Chimiţă n-ar mai avea şi alte însuşiri foarte preţioase. Satul vuia de năzdrăvăniile preotesei şi-i vîntura faptele, de-ai fi jurat că le-a văzut aidoma şi le-a numărat pe toate. Beţivul... îşi vîntură necazurile în atmosfera mocnită de cîrciumă. Subtilităţile pentru contra guvernului, pe care le vînturau cei trei, nu-l prea interesau. Chestiunea o să fie vînturată fără nici un rost de agitatorii de stradă. Esenţialul era de a vîntura propagandistic problema armeană sub auspiciile oricui. Vînturau ideile de legalitate şi libertate. Se vîntura cu însistenţă prin ziare şi în convorbirile private de prin cafinelele Vienii aşa-numita cestiune a Orientului. Se vîntură divorţuri, şi vorbele au cheie... E prodigios cît poate oriunde o femeie Cu brio să brodeze pe-aceeaşi veche temă! Se vîntură ideea reînfiinţărei cenzurei. Se vîntura o anumită teorie. Toată vara aceea am fiert în căldură şi deznădejde, măcinaţi de zvonurile care se tot vînturau pe atunci şi de alarmele care se repetau fără noimă, la nesfîrşit. Cîte nu se ziceau, cîte nu se vînturau pe-atunci. Se vîntură zvonul că ar fi trebuit să urmeze lui Alexandru Ioan Cuza. Tot ceea ce se vîntura în redacţii şi reviste, în sfîrşit tot ceea ce însemna mişcare literară... ajungea... la cenaclul „Zburătorul”. În legătură cu destinul culturii se vîntură azi o serie de teorii. Cu ani în urmă se vînturase ideea că, paralel cu campionatul mondial oficial de fotbal să se desfăşoare şi unul la care participă echipele eliminate. Trîntea uşile mînioasă şi se vîntura în ogradă de la zămnic la poieţi, şi de la ocoale la cămară. Trei fete... se vîntură pe uliţi cu capul gol. Faci bine, te porţi, te vînturi. S-au vînturat ce s-au vînturat prin faţa prăvăliilor şi-au ochit un husăn de avea bani grubă pe el. vînturi Ce-ar fi să ne vînturim cu toţii pînă la Braşov şi-ndărăt? Cîţi democraţi şi progresişti s-or vînturat la alegeri pe la noi, le cunoaştem acuma cîntecele lor pe de rost. Aici, în partea aceasta de jos a oraşului, se vîntură bogăţiile şi marele negoţ al portului. Ceea ce-i şopteau acei oameni vicleni despre Bizanţ era cu totul altceva decît priveliştea strălucită care se înfăţişa ochilor. În hipodrom se vînturau aurării, brocarturi şi steme; ... bogăţiile şi fala curgeau pe toate căile. Un bărbat leah,... ce venisă de curînd, În uniformă rusască, lumea toată vînturînd, De maior dîndu-şi lui titlu, s-amestecasă cu ei. Nu sta locului nicicum: O lua papuc la drum, Tot oraşul colinda, Treiera şi vîntura. Tu, vere Leşescule, care ai vînturat opt ani de zile toată Europa civilizată, mult mai bine ai fi făcut dacă ai fi adus vreun plug bun, vreun soi de moară care să facă mai curată făina. Îmi închipuiam... Valahia ca un soi de pustiiu vînturat de cîrduri de fiare sălbatice şi de oamini pribegi ca în sînul Africei. M-am săturat de vînturat lumea. Of! crăişorule! crede-mă că să aibi tu puterea mea, ai vîntura ţările şi mările, pămîntul l-ai da de-a dura, lumea asta ai purta-o, uite aşa, pe degete şi toate ar fi după gîndul tău. E prea tînăr Manolescu pentru rolul unui om, care, după ce a vînturat ţara, se pune să reîntemeieze o împărăţie surpată. El vînturase văzduhul şi cutreierase pămîntul. Îndată ce vine luna iulie, o mare parte din Anglia se străpoartă în Sviţera şi o vîntură în toate părţile. El studia la Lipsca. De-acolo a vînturat multe ţări. Lumea întreagă o vînturase acest om însătat de putere. Copil el să fie-acum iarăşi... S-alerge cu dragii tovarăşi, Să vînture lumea pe plac! Pe chei amestecătură de tot felul de lume: negri zdrenţeroşi veniţi din cine ştie ce parte a pămîntului, ... vînturînd porturile. Mama lor, după ce vîntură o bună parte din Europa, ... se aşeză în Ardeal. Cei mai vechi străbuni ce-mi cunosc erau... tîlhari de apă, oameni  liberi şi cutezători, vînturînd după pradă mările în lung şi-n larg. Noi dorim să ştim, deoarece altă bucurie nu avem în singurătatea noastră. Alţii au vînturat lumea, noi stăm aici; alţii ştiu toate, noi nu ştim nimica. Mari reporteri au vînturat lumea în căutarea senzaţionalului. Dacă sorţii te-or purta Ţerile de-a vîntura Şi-n Stambul de a intra, Tu de asta nu uita: Vamă dreaptă să plăteşti Armele să-ţi oţeleşti, Hainele să-ţi primeneşti. Lui îi place sî vînturi lumea şi sî facî geambaşii de-a lui.  Grea e viaţa prin străini; ... Căci tari m-am săturat Ţărili di-nconjurat Şî lumea di vînturat. Priimiră ordini de a intra cu toate forţele lor în Moldova; de a prinde viu sau mort pe „nebunul tîrîie-brîu şi vîntură-ţară” − aşa numeau pe Ion Vodă. Toţi au întipărită pe feţele lor acea expresie de vîntură-lume, de spînzuraţi scăpaţi din ştreang, carii sînt vecinic în luptă cu legile omenirei. În castelul de la Zips al palatinului Laski, Despot se întîlneşte cu alţi vîntură-lume de toate seminţiile. Astăzi să vie un vîntură-ţară, cine ştie de unde, şi să se atingă de drepturile mele? Îi trimise trei mii de călăreţi, tot de-alde vîntură-ţară. Toate izvoarăle timpului se întrec în a arăta dezbrăcarea cumplită a ţăranilor şi tîrgoveţilor din partea oardelor de vagabonzi, vîntură-ţară şi oameni fără căpătîi din care se alcătuiau aşa numitele oştiri ale lui Ipsilanti. Cît de mult îl duruse pe Mircea o asemenea pierdere se vede de pe încercarea lui nesocotită, de a ajuta pe un vîntură-ţară, acel Mustafa, în contra cumplitului Mohamed. Nu-i plăcea acest vîntură-ţară Ţara, sătulă de dînsul, îl lăsă a fi bătut de un vîntură-lume grec. Un levantin... aduse din Braşov pe la 1774 pe un francez, vîntură-ţară, fost ofiţer. Nu mai vreau să atîrn de toţi sărăntocii, de toţi vîntură-ţară. Omul ăsta e om, nu e vîntură-ţară cum ai spus dumneata.  Pe atunci însă tînăr şi mai vîntură-lume, eram numai un hoinar nepăsător, fără însărcinări oficiale. Numai cu ajutorul lui putea împăca Miai, mai mult ori mai puţin, îndatoririle de clăcaş cu cele de vîntură-ţară iubeţ. Ar fi trebuit să muncesc s-o ţin pe mama, şi eu eram un vîntură-lume, dezbrăcat şi flămînd. S-o fi lăsat barem în pace, să n-o tot fi vînturat de colo pînă colo. Era mutat de colo pînă colo ... Vînturat din nou de la un regiment la altul, fu trimis în cele din urmă în faţa unei comisiuni medicale. Lasă deschise uşile şi ferestrele, să se vînture (sau să se vînturească) bine toate odăile. Eu cu mîndra mă iubesc, Şi cu dragoste-i şoptesc: „De ţi-ai face pat afară, Eu m-aş face vînt de vară Ş-aş veni la tine-ndată... Faţa vîntura-ţi-o-aş, Gura săruta-ţi-o-aş!” vĩntur vînturez,  vîntór  ventilare Aceasta pasere are un moţ de pene împestriţate... Cînd zboară, şi-l pleacă pe spate, iară cînd se pune jos, îl întinde ca un vînturar.  vînturari  vînturare.
    -ar Prin unele părţi, orzul şi mai ales ovăzul şi grîul se mai vîntură o dată. Această vînturare se numeşte păluire sau păluit, de la verbul a pălui.  În docurile mari, cum sunt cele din Brăila ori Galaţi, mijlocul aerisirii şi al necontenitei vînturări a grîului e cel mai bun.   Că oala fierbînd şi de mare fierbinteală peste margini dînd, cu lingura apa vînturînd, deodată cevaşi a să stîmpăra să vede, iară stînd focul neclătit, vărsarea de tot a să potoli preste putinţă ieste, deci la înfocări la carile vînturarea lingurii nu sporeşte, potolirea şi stîngerea focului trebuieşte.  Să se facă o vînturare a apei, prin circularea, dimineaţa şi seara, a unor cositori mecanice.  Spre crîşmarii care stăteau după tejghele într-o încremenire mai presus de toate vînturările se  repezeau pumnii grei.  În faţa chestiunei agrare, revoluţionarii nu s-au putut înţelege; totuşi folosul a fost în vînturarea unor idei ce aveau să rodească mai tîrziu.  Ele vor procura materiale pentru reviste, discursuri, interpretări şi toasturi, iar din neîncetata lor vînturare va ieşi îmbogăţirea multora şi se vor împăuna ipocrizia şi arivismul! vînturări.
    vînturariţe.
    vînt -(e)aşcă.
   
    În sămînţa de hrişcă să află unele cu miez, iar altele săci; aceste, prin vînturat, din pricina greutăţii lor, se despart.  O faţare de 6 cai cu 6 oamini trieră în trei zile, adecă două zile cu sfărîmatul paielor şi o zi cu vînturatul.  Lopata care este de lemn... slujeşte la vînturatul bucatelor.  Vînturatul pe un vînt prielnic este o adevărată  plăcere.  Vînturatul acestor grăunţe se face mai rar ca la grîne şi mai des ca la fasole ori cînepă: se iau grăunţele cu baniţa şi se vîntură într-un găletar.  La vînturatul bucatelor se întrebuinţează, în unele judeţe din Muntenia, o bucată de plasă, ... cu care se adună pleava, cînt se vîntură bucatele pe arie.  În principiu, vînturatul este separarea seminţelor de corpurile străine după diferenţa de greutate şi volum dintre acestea.  Taurii voştri şi boii cei ce lucrează pămîntul mînca-vor paie amestecate cu orzu vînturat. În vravul vînturat se întîmplă să cadă şi alte lucruri străine şi anume: paie mari, fărămături de baligă de la vitele ce au treierat, bulgări de pămînt ş. a.  Să aveţi grije de buţi cu vin, Şi la cai iarăşi de fîn, Şi de ovăz vînturat.  Ţi-oi da apă stricurată Şi grăunţă vînturată.  Iară Ion bun voinic, El bun cal că mi-şi d’avea. De ţinut cu ce-l ţinea? Cu grîu roşu vînturat, Cu ferdela măsurat.  Sămînţa vînturată să cerne... cu ciurul cumpărat de la corturari.  Această Vineră orientală, ieşită din rămăşiţele spulberate ale populaţiunei grece din Fanar, precum odinioară strămoaşa sa zeiască ieşită din spumele vînturate ale mării, avea o frumuseţe perfectă, o inteligenţă vie şi un spirit fin şi iscusit.   vînturaţi -te.
      A păţit... şi bătrînul Iosika cum au păţit nenumăraţi alţi bărbaţi de stat cu acea damă capriţioasă, superficială şi vînturatică, ce se numeşte opiniune publică.  Elena întrerupse monologul lui vînturatec.  Ani mulţi a dăinuit pe la noi amintirea vînturatecului. Din preasînt schivnic ajunsese să-i fie numele pomenit cu groază.  vînturatici -ce vînt -atic.
   
    Vînturătorii şi ciurarii lucrau în hambare.  Carea laţi cîmpii ritoricăi cutreierînd, atîta să răşchiră şi să răpede, cît nu slujba condeiului scriitoriu, ce chipul lopăţii a omului vînturătoriu să vede a face.  Vînturătoriul celor necuraţi e împăratul înţelept şi va pune preste ei roată.  Orînduiesc spre aceasta pe-un Duca executor, Un birbant de cei de frunte şi de ţări vînturător.  Era... Un vînturător de lume, făţarnic, mult prefăcut.  În acelea zile petrecea la acest Rakoczi un vînturător de ţeară, anume Longueval.  A fost o aventurieră,... mai pe romîneşte o vînturătoare de ţeară.  E o vînturătoare ce cutreieră lumea pentru plăcerile ei.  Un vînturător. Nici spaniol, nici italian.  Cîţi ucigători plătiţi, cîţi vînturători de lume... acolo, în aceleaşi mişăniţe, îşi află adăostirea.  Atîta sumeţie de la un vînturător, strigă banul, ai să ieşi din hotarele mele! Întrerupseră cu cel mai sistematic sînge rece petrecerea şi danţurile lor, spre a susţine un adevărat asediu în contra unei cete de asemenea vînturători de potece.  În puţin timp alergase împrejuru-i o mulţime nenumărată de venituri pestriţe şi de vînturători de ţară, cari nici cunoşteau războiul, nici aveau cel mai mic semn de disciplină şi de meşteşug militar.  Grecii,... vînturători ai limanurilor din vremi străvechi.  O bandă de vînturători de mare, greci şi maltezi, era de fapt stăpînă pe gura Dunării.  Cine poate cunoaşte toanele vînturătorilor de mări? Te pomeneşti că într-o bună zi i se face iar dor de ducă. Ar fi fost un nebun, un copil, dacă, doritor cum era de o Romînie tare şi unită, şi-ar fi pierdut timpul ca un cavaler vînturător. O, vînturători de fraze, scripcari sarbezi şi smintiţi, Nu vedeţi în ce mocirlă de prostii vă bălăciţi? Am stat ş-am privit, cu braţele încrucişate, la triumful mediocrităţilor pompoase, la trecătoarea izbîndă a vînturătorilor de fraze goale.  o vîntură cu vînturătoare cioplită din lemn de salcie, răchită ori plop.  Ca făcînd parte din mobilierul şi uneltele de bucătărie trebuie să mai înşirăm următoarele; ... solniţă..., trocuţă de mălai cu vîntărătoare, mestecău şi făcăleţ.  Pînă acum s-au introdus în judeţ 12 machini de trierat cu locomobile şi trei machini de secerat; iar vînturătorile de curăţit grînele sînt întrebuinţate mai de toţi proprietarii şi arendaşii.  Şuvoaie curg grăunţele-n saci... Vînturătoarea huruie ca o trăsură.  Grîul roşu, greu la bob, curgea-n trăgători şi venea la vînturătoare.  Boabele cu tot cu pleavă se dau la vînt cu lopata sau se vîntură cu vînturătoarea.  S-au curăţit în acest răstimp la vînturători cincizeci de vagoane seminţuri.  Sunt mai multe tipuri de vînturători, toate... bazate pe acelaş principiu şi construite cam la fel.  Cînd adie vîntul se toarnă seminţele pe o muşama, de la o anumită înălţime. Cele grele rămîn lîngă lucrător, iar cele uşoare sînt luate de vînt şi duse la o distanţă mai mare. Cu vînturătoarea se aleg seminţele după acelaşi principiu. Curentul de aer este produs de o roată cu aripi sau de un alt dispozitiv.  Acţionarea vînturătorilor se face manual sau mecanic.  Boabele era amestecate cu pleavă, şî pleava o strîngeam cu totu, o luam şî o dam or la vînt cu lopata..., dacă n-aveam vîntărătoare.  vînturători  -oare  - Vînturătura cerealelor se face în un loc liber unde poate sufla vîntul.  vînturături.
    -ătură Lasă deschise toate uşile şi ferestrele, să se facă vîntureală peste tot.  Iar ai plecat în vîntureală? -eală Vînturel ce te-mpresoară, Fluturel ce mîndru zboară.  vînturel ruginiu vînturel roşu Falco tinnunculus tinnunculus . vînturel de seară vînturel închis de seară vînturel vînăt,  Falco vespertinus vespertinus vîntrel Falco columbarius aesalon Ar fi o familie fericită... dacă un vînturel, zărindu-i de sus, nu ar cădea ca o săgeată, stricîndu-le veselia.  Stă locului ca vînturelul înălţat în văzduh.  Vînturel mic =  (Falco naumanni naumanni).  venturel  Phalocrocorax carbo Pulsatilla pratensis vînturele vînturei vînt -el. Vitejii vînturei de ţară, cunoscuţi sub numele de Feţi-frumoşi cu părul de aur.  vînturei -el Azi face cioc, mîne face boc, Păn-a-mblătit stogul tot. Şi după ce l-a gătat, Cu vîntureaşca l-a luat, În felderă l-a băgat. Din felderă-n saci.  Vîntură cu vînturaşca... după cum a-ị-eră vîntu Ciur şi vîntureşcă reprezintă preluarea numelor unor unelte în terminologia maşinilor.  vîntureaşcă vîntureşti vîntureşte vînturaşte -e(a)şcă Vînturiţele... vînturesc copilul. Copilul vînturit cît va trăi va fi tot morbos de cap, de picioare, hălăunit la cap – nu ştie ce face.  Ielele vînturesc copiii.  vînturesc A văzut sub picioarele sale vînturişul cel turbat care de cînd lumea se luptă cu stîncile.  Acolo sus, în codrul adînc şi fremătos, ... Vînturişul cu zgomot viforos Din stînci în stînci s-aruncă.  vînturişuri vînt -iş. vînturişti vînturişte -işcă 
    Copilul vînturit cît va trăi va fi tot morbos de cap, de picioare.  Un om vînturit scapă numai prin iarba-vîntului.  vînturiţi -te  Vin apoi vînturiţele (vîntoasele) şi vînturesc copilul.  Celelalte nume, formate din epitete, unul mai măgulitor decît altul, sînt extrem de numeroase. Le cităm pe cele mai cunoscute: mîndrele, frumoasele,... vîntoasele, vînturiţele.  Ielele se mai cheamă şi... vînturiţe, vîntoase.  vînt -iţă vînt -iu.
    -oaşcă vînturoaie vînt -oi Va fi vremea ploioasă şi vînturoasă, nestătăcioasă vreme şi noroasă  Iarna va fi vînturoasă, vara şi primăvara vor fi mai blînde  Vara friguroasă, tinoasă, neroditoare, vînturoasă Toamna vînturoasă, pre vremea săcerişului, vremi bună  Lumina lunii, cîndu-i cu pîntecile în jos, ... urmează moişte... Nu geroasă sau nu vînturoasă  Primăvara brumoasă, vînturoasă şi rece.  Începutul iernii vînturos, mijlocul noros, iară sfîrşitul cu ploaie şi ger.  Cu cît va fi fost primăvara mai vînturoasă,... cu atît sînt căldurile verii mai uscate.  Înaintea prisăcei să nu fie apă mare..., căci la un timp vînturos, multe  se aruncă în ea şi-şi perd viaţa.  Cînd cîntă greierul de cîmp... cu capul în bortă şi cu abdomenul întors spre gura acesteia, are să fie vreme rea, posomorîtă, vînturoasă.  Işcoţia este o ţară friguroasă şi vînturoasă, nu pre roditoare de pîine.  Iară pentru aceasta carea e cu minte, ea caută bine după cine se va mărita, şi bărbat bun pofteşte eişi..., iară nu nebun, vînturos, trufaş.  Foarte se înşală mişelul, căci după ce l-au cunoscut lumea că e vînturos, rîd toţi de dînsul şi rămîne batjocurit.  Să căutăm acuma la vînturosul şi fantastul. În zile proaste, cînd nu-i îmbrăcat formos, mai vorbeşte cu oamenii cît de cît, iară cum e vreun praznic şi se îmbracă în haine de aur cusute..., atuncea... tu îi grăeşti, iară el fluieră A ta vînturoasă minte, pentru omeneasca stare, În zadar va da tot pravili supuse la răsturnare.  A Şoimului fapte spurcate nu numai cu atîta  să încheie, ce încă şi de alte ale lui vînturoase fantazii bine m-am adeverit, pentru carile fără nici un prepus adeverit sint.  Întîi că, mărgînd eu acolo, alalţi tovarăşi poate într-alte prepusuri să între, a doa că macar că pentru prepusuri vînturoase  ca acestea atîta aminte nu mi-ar fi.  vînturoşi -oase vînt . -os vînturuietori 
    Vine-şi marea cît de mare, Da de mare margini n-are, Că-i vîntuşu lin de vară.  -uş Eu, mîndrucă, m-oi fa’ Un vîntuşel L'ińişel Şi-în atîta oi sufla, Pulberea oi răd’ica.  vîntuşele -uşel Florile dismierdate de un vîntuşor lin răspîndea în aer feliuri de miroase ce mă îmbăta de mulţămire.  vîntuşoare -uşor.
   
    A doua zi iar scoase slujnica cloşca cu puii la mîncare, şi pe vremea prînzului trimite mama-pădurii un vîntuţ căldicel peste ea, de o adoarme ca pămîntul.  Pe la prînzul cel mare suflă un vîntuţ cald.  Cînd era cam pe la dzăce O suflat un vîntuţ răce.  Iedera n-are picioare, Nici nu-i pălită de soare... Nici de vîntuţ nu-i suflată, Nici de ploaie nu-i plouată.  Cînd vîntuţ-o bate Fluiera mi-o zice, Oile s-or strînge.  vîntuţuri -uţ 
    Să putem vedea toată închietura oaselor, legătura tuturor vînuţelor fieştecarele s-ar îngrozi văzînd cît de lesne se poate întîmpla omului boala şi perirea. Ieşiţi făcături... Din creştetu capului Din rădăcina părului. Din mii şi sute de vînuţe, Din douăzeci de degetuţe, Din mii şi sute de-nchieturele.  Amu le-am tras Şi-afară le-am scos, Din toate vinele Şi din toate închieturile, Din mii şi sute de vînuţe, Din douăzeci de degetuţe. Nu junghia,... Ieşi... Din auzul urechilor,... Din foale, Din inimă, Din maţe, De sub braţe, Din tăte osuţele Din tăte vînuţele. vînuţe -uţă Vînzarii şi hainii ce vînd Sînge nevinovat pentru bani Stau dă coaste spînzuraţi pă rînd.  Stete vodă cu mintea îndoită De are în pieptul vînzariu să împlînte Fierul, dar... Hotărî să-l lasă Spre altă pedeapsă mai ticăloasă. vînzari ar Văzînd Iacov că este vînzare de grîu la Eghipet, zise feciorilor lui pentru că ce leneviţi.  Bani nu era nicăiuri, vîndzare în vite nu era. Oricăruia dintre dînşii i s-ar întîmpla mai înainte moarte, vînzare întru dînsele  să nu fie, ci să fie moşiele celor ce vor rămînea Acea moşie ieşise cu vînzarea de la mîna neamului Ungureului După acea vînzare au mai trăit... 32 de ani  Casa celui ce-o are   A să rămîie la vînzare Cumpărătorii... să nu primească vînzare sau zălojire netrecută în condica judeţului  Sorocul de protimisis la cei ce sînt de faţă şi la cei ce văd şi aud vînzarea, este treizeci de zile, iar la cei ce lipsesc este patru luni Fiindu-mi neam acel bătrîn ştiu şi eu de acea vînzare  Au giurat că vînzarea aceie ar fi rea  Orice fel de băutură să nu fie volnic altul a vinde, fiind drept venit boieresc vînzarea băuturilor  Amîndouă părţile faţă la scaunul ispravnicesc... să arate zapisu vînzării, aşezămîntu, schimbu, dieata sau foia de zestre  Banii i-am luat toţi deplin în mînile noastre după tocmală şi la vînzarea aceasta am chemat faţ(ă) arătaţii mai gios Se adauge vînzarea asămănătoare, de Ioniţă Gavrilaş către Păharnicul Matei Negel  Nu pot şti ce  urmare  se va păzi cu vînzare ce este se să facă  Au dat... voie şi slobozeniie pentru scoaterea, lucrarea şi vînzarea cărbunilor dă piiatră  Cînd tocmindu-ne dăm lucru pă bani numai... această tocmeală să numeşte vînzare.  Au ieşit bună această vînzare Ocnile au rînduială la începutul anului numai să cheltuiască şi mai tîrziu face şi vînzarea de sare, cînd începe a le intra banii în mînă Fac o vînzare de moşie Vînzarea grîului şi orzului cu totul să să oprească, nu numai peste graniţă Au făcut vînzare de o pereche de talpă Să să sloboază vînzarea şi cumpărătoarea vinului de la o parte la alta Cinstita poliţie... îm opri atît vînzarea cît şi facerea lor Dau... un venit bun prin vînzarea prisosului de pometărie.  Peste două-trei zile, alte ziare... anunţară vînzarea originalului ei echipagiu.  M-am dus la tipografie ca să fac o înserare de anunciuri în „Curier” pentru vînzarea pădurei mele din Pătrăşcani.  Negustorul... bagă de seamă că vînzarea în toate privinţile rămîne aceeaşi ca totdeauna.  Ele trăgeau cîştig din vînzarea sării.  Dintre păsări, găina e mai des sacrificată,... rezervîndu-se celelalte păsări mai mari, ca raţa, curca, gîsca, pentru vînzare.  Preţul vînzărei trebuie să fie... determinat de părţi.  Cîştigul de la vînzarea lucrurilor ce au fabricat.  Poamele ce prisosesc răşinărenilor ajung spre vînzare în piaţa Sibiiului.  Vînzarea ce o fac, mai toată în Sibiiu, nu se poate evalua, variind foarte mult de la un an la altul.  Grînele ce le cultivau sciţii... le recoltau mai cu samă pentru vînzarea la alte neamuri.  Ce facilităţi şi ce dificultăţi există în producţie şi în vînzare.  Am socotit că tot aşa lesne avea să meargă şi cu vînzarea clădirilor din Bucureşti.  Un prieten mi-a afirmat... că din fondul unei anticării, provenit din vînzarea bibliotecii lui Eliade, şi-a procurat toate volumele cu dedicaţie.  Comitetul agrar a hotărît ca vînzările făcute de coloni sau de moştenitorii lor a terenurilor de colonizare să fie recunoscute ca valabile.  Pierdem vînzarea de mîine.  A dat la vînzare nişte acţiuni din fondul lăsat pentru pomenire.  Vînzare cu toptanul.  Vînzare în acord.  Cînd s-a aflat de hotărîrea de vînzare a moşiei, cucoana Nataliţa a ţipat: vai! vai! aşa de tare, încît s-a auzit pînă la cucoana preoteasă.  Felul personal şi statornic al acestor relaţii, garantînd meseriaşului vînzarea produselor sale, explică grija, răbdarea, conştiinciozitatea care stau la baza meseriilor artistice.  Vînzarea tablourilor are un succes relativ.  În hala Obor... este o terasă specială pentru vînzarea păsărilor de colivii, a porumbeilor şi altor specii.  Realizări din vînzarea ambalajului recuperat Magazinele..., odată cu vînzarea pieselor, oferă gratuit şi o schemă după care montezi aparatul acasă.  Un om veni cu două hălci de caş... a căror vînzare se făcu foarte dificil.  Nu făcu nici unul vreo ameninţare discretă cu privire la guvernantă..., pentru motivul că aceasta era şi ea asociată la campania de vînzare a mormîntului.  A scris pentru ca celebritatea de scriitor să-i ajute la vînzarea tablourilor.  Boierul... trimite  la vînzare.  Hirschel scrie judeţului de la Bistriţa, informîndu-l despre preţul cărţii şi cerîndu-i să obţină vînzarea ei în oraşul său.  La începutul sec. al XVII-lea cancelaria domnească mai separa încă pe dregători de boieri, arătînd că s-au perfectat unele vînzări înaintea „tuturor dregătorilor şi boierilor mari şi mici din marele divan”.  Marele vornic încasa... două ocale de peşte de la fiecare car de peşte, un drob de sare de la fiecare car ce venea în tîrg la vînzare.  Sînt expuşi vînzării, săptămînal.  Bărbaţii cutreierau tîrgurile şi oraşele mai apropiate şi mai îndepărtate, ocupîndu-se cu vînzarea produselor obţinute.  . Cnejii, la toţi romînii, aveau o proprietate feudală (cu drept de a o înstrăina prin donaţie, schimb sau vînzare). Satele din epoca fărîmiţării feudale nu produceau mărfuri pentru vînzare.  O serie de staţii PECO vor fi prevăzute cu tonete pentru vînzarea unor piese de schimb.  Este adevărat că această vînzare a fost contestată ulterior de odobeşteni.  Editorii au început să plătească avansuri uriaşe autorilor, pentru cărţi încă nescrise, avansuri care erau repede recuperate prin vînzarea drepturilor de ecranizare.  Nu cumpăr nimic, nu-i vînzare! mălai..., lapte..., salată..., nu natură moartă.  Nu mai făcea el vînzări.  Negoţind se face vînzarea.  Cînd pleacă la tîrg cu vitele, nu se închide poarta în urmă..., ca să nu închidă vînzarea.  Negustorii de la noi au obiceiul de a scuipa întîiul ban pe care-l capătă luni dimineaţa din vînzare.  Dacă vinzi întăi ceva pe bani, să iei banul cela, să-l freci de pămînt şi  să-ţi faci cruce cu el, ca să-ţi meargă bini vînzarea.  Soseau şi banii luaţi pe vînzarea slujbelor... strecuraţi în buzunarul marelui vistiernic.  Complementul curajului este trădarea;... complementul vitejiei şi credinţei este vînzarea sufletului la inamic.   Vînzare silită =  erau expeduiţi tot după sistemul cunoscut al vînzării silite, ba uneori chiar impunînd fără altă formă ţărilor romîne o dare în cai.  Act  contract zapis de vînzare De bună voie noastră, am dat adivărat zapisul nostru de vînzare la mîna sfinţiii sale părintelui Gavriil Se văd acte de vînzare redactate de practicanţii tribunalelor.  Sub imperiul lui Caragea contractul de vînzare nu era un contract solemn.  Act de vînzare. Ia şapte milioane şi hai să facem actul de vînzare.  Va trebui să facă faţă de un „terţ” un act de vînzare, de ipotecă.  Într-un zapis de vînzare... fiecare vînzător arată cît stăpîneşte în stînjeni.  În secolul XVII... se prevăd în actele de vînzare „casa cu jrebii în cîmp”.  La aldămaş se bea vin, specificîndu-se adeseori, în actul de vînzare..., cantitatea în vedre şi preţul respectiv.  Obicei este în multe părţi, ca tot acela ce aduce roadă nouă de vîndzare este iertat de toată datoria vămei lui.  Vor merge la ţara ungurească sau în alt tîrg cu vitele lor de vînzare  Lăcuitorii... vin cu producturi de vînzare la tîrg În una din acele trei uliţe locuia un negustor căruia, din cauza deosebitelor obiecte de vînzare ce ţinea în magazinul său, nu-i putem da nici o calificaţie deosebită.  La Veneţia sînt fete ce poartă apă de vînzare în ciubere de bronz.  Un om trecea iute spre tîrg, c-o capră de vînzare.  Coborînd Negoiţă-n tîrg cu nişte vişine trufandale de vînzare, a aflat... că pe una dintre fetele lui Zamfirache Ulierul... o munceşte dracul de vreo zece zile.  Iacă un ovrei cu cămăşi de vînzare.  Oamenii aceştia nu prea obişnuiau să se tîrguie: dădeau banii c-un fel de satisfacţie, c-un fel de fală şi numaidecît ridicau preţul tuturor articolelor de vînzare.  Nu e dă vînzare, e pentru elevi.  Nu mi-e negrul de vînzare... Că-i voinic şi-i pui de zmeu Şi-i fugar pe placul meu.  Nu mi-e murgul de vînzare.  Măi mocane, frăţioare, Nu ţi-i pagul de vînzare, Să-ţi dau galbeni şi parale?  Pi strada mari, O găsit mărfuri de vînzari.  Du-l la tîrg, în vale, Strigă-n gura mare: Bărbat de vînzare, Cinprece parale.  Un suflet de vînzare.  A ajuns lumea de vînzare... Crezi tu că mi-ar lua cineva fata dacă nu i-aş da nici o zestre? E cineva de vînzare dincolo.  La noi sînt de vînzare templele, preoţii, altarele.  Casele lui ce le avea în Ţarigrad le-au scos turcii la vînzare.  Trei hectare se pun în vînzare şi se cumpără de un proprietar care poate dovedi că mai are pămînt.  Începînd de astăzi, „Moftul” va fi pus în vînzare regulat de două ori pe săptămînă.  Tipografia „Minerva” a pus în vînzare volumul întîi dintr-o nouă ediţie a operelor... lui Anton Pann.  Fabricanţii şi-au pus de gînd să dea de ruşine pe grădinăresele noastre din mahala, scoţînd în vînzare un surogat de sorcovă, perfecţionat.  Paharnicul încasa prin oamenii săi anumite dări pe vinurile puse în vînzare.  Pescarii întovărăşiţi vor putea să-l scoată în vînzare şi negustorii să-l vîndă cu bucata. Să-ţi iei nevastă de casă, Nici urîtă, nici frumoasă, Că... N-o să o scoţi în tîrg de vînzare.  Hai nevastă-n strada mare, C-am să te scot de vînzare.  Robul cel rău ce ia de la domnu-său şi al domnu-său elu-l răsipeaşte, pierdut datoriu iaste şi... spre vînzare dat iaste să fie de domnu-său.  De nu vei vrea pre dînsa, o vei trimite slobodă şi cu vînzare nu să va vinde pre argintu.  Am scos un ţigan al mieu... la vîndzarea  Scoţindu-i la vîndzari, iarăşi i-am vîndut... drept 27 lei pol bani vechi   Cea mai mare parte din acei robi să aduce la Cairo, unde să şi începe vînzarea lor.  Clăcaşii, transformaţi în robi, nu numai că urmară a se vinde împreună cu pămîntul, dar şi numele lor începură a se trece în actul vînzărei.  A fost spusă... acelor oameni cari avea neîncetat sub ochii lor servitudinea, vînzarea sclavilor.  O dată cu vînzarea soţiei unui turc şi scăparea soţului de bir prin banii luaţi pe nevastă, s-ar părea că acţiunea sfîrşeşte.  Gligore Rusul... neplătind banii Porţii..., i s-au dat bordeiul la vînzare  Ar însemna să vă scot casa în vînzare, că altceva n-aveţi.  Face vînzare.  Scoate vînzarea.  O pune-n vînzare.  Ceia ce aduc cumpărăturile şi toată vînzarea în zioa sîmbetei ca să vînză să nu-l cumpărăm de la dînşii sîmbătă.  Mergea în piaţă şi vedea vînzări, pometuri,... dulceţuri şi alte mîncări.  Iuda... cu Hristos cina şi spre vînzare cugeta.  Scoaseră-l afară cu răvaşele lui cele de vînzare, de să arătară tuturor noroadelor, ca să-l ştie toţi că s-au asemănat cu Iuda.  Vrăjmaşii îl vînduse şi îl clevetise şi altă vînzare au mai aflat, ca doară l-ar putea aduce la primejdie.  Să ne ferim, din cît ne va fi  putinţa,... de beţie, de zavistie, de vînzări, de apucări, de năpăsţi şi de alte multe ca acestea.  În anul acesta, Alaricu, craiul goţilor, au cuprins Roma cu vicleşug şi prin vînzare şi foarte rău o au prădat.  Urzitoriu de vînzări închise Sol făţarnic a Porţii păgîne Ce nu te ruşini cu tîlhărie A vinde creştina stăpînie? Iuda... Să gată Să-şi isprăvească odată Gîndul ce de mult îl are Spre a mea în bani vînzare.  Un erou ar fi fost poate cînd ar fi şi virtuos: Dar vînzarea, viclenia de el nu se deslipesc.  Pierdură bătălia aceea însemnată din pricina călcării jurămîntului, vînzarea căpitanilor genovezi... şi poate şi din pricina nesupunerii rumînilor.  Prin dezbinare cetăţană, prin vînzare şi prin proiecte utopice... cele mai mari staturi au căzut.  Lingoşala este vînzarea cea mai urîcioasă.  Iată dovada vînzării tale, şi îi tinse un bilet scris pe o hîrtie roză.  Vedeţi cum mişcă buza pe gura lui cea largă? Acuma la vreo crimă sau la vînzări gîndeşte.  Vînzări, sataneşti planuri, de lume neştiute, În inima-mi pun iadul, ca iesme îmi scrîşnesc.  De ce să nu-i dau pe faţă această neagră vînzare.  Unul pe altul caută a să nimici Prin partide, prin corupţii, prin minciuni şi prin vînzări, Care toate sînt menite rău   s-aducă bietei ţări.  Căpeteniile acestei vînzări nelegiuite erau Negrilă paharnicul, Alexa stolnicul şi Isaia vornicul.  Samson vorbi  cu glas adînc: „Ştiu bine Că-n sărutarea asta care-nşală Ai plănuit vînzarea criminală, Că voi cădea şi voi muri prin tine!”  . Cînd capitala asta a tuturor vînzărilor, a tuturor compromisurilor... oferă atîta femeilor frumoase, tu renunţi la tot, ca să stai să asculţi la bietele mele prostii.  Numai vînzarea răpune capetele crailor.  Nu-i iertare de vînzare.  vînzări vînzaşi -aş Cum ţi se pare acum, Catavoline, Urzitoriu de vînzării închise, Sol făţarnic a Porţii păgîne, Ce nu te ruşini cu tîlhărie A vinde creştina stăpînire?  Războaiele cetăţene Să încep, vrajba din nontru s-aţiţă, Dejghinări şi vînzării viclene Iar năcăjesc omeneasca viţă, Pentru mîndria a dour sau a trii Carii vor să fie cei dintii.  vînzării -ie Fiecine va fi la cela ce vor găsi lucru de furat şi de va dzice că nu-l cunoaşte pre vîndzătoriul cela ce i l-au vîndut..., de va fi om vestit şi ales de om bun..., să să creadză.  Pentru mai mare credinţă noi, vînzătorii, pus-am peceţile noastre, degetele Nu sînt din neamul vînzătorilor  Neavînd cumpărătorul banii, se apucă chizăş fratele vînzătorului că-i va da banii Vînzătoriul să plătească cumpărătoriului toată paguba.  Vînzătorul... să fie rădicat de toată datorie Calos, de copil mititel, fusese Vînzătoriu, în tîrg, de turte, covrige, De plăcinte moi.  Fiind trebuinţă a să încredinţa giudecata din scrisorile ce ţi s-au dat de cătră vînzătoriu..., s-au scris carte Departamentului Pricinilor Streine Preţul ce l-au dat cumpărătorii este cu mult mai bun folos vînzătoarei, decît că ar fi avut moşiea aceasta  Îl priimi pre el un vînzătoriu de grîu.  Pentru vînzătorii lumînărilor de ceară galbenă, asemenea cercetare să faceţi pentru curăţeniia lumînărilor  Cearcă însemnată pagubă cumpărătorii, mai vîrtos cînd să înţeleg cu vicleni vînzători Vînzătorii de şerbet.  Se pune mijlocitor între primul vînzător şi consomator.  Lîngă Curtea veche... e... vînzătorul de cărţi.  În prăvălie, nimeni, afară de vînzătoarea şi împiegatul.  Din mijlocul acestor ţărani a răsărit un porcar, un vînzător de vite şi porci.  Pescarii sînt nevoiţi a-şi angaja pe piaţă un „vînzător special”, care, în schimbul cîtorva procente din suma încasată, să le desfacă marfa în condiţiunile cele mai bune.  Chibriturile acelea... vînzătorii ambulanţi le vînd la toate colţurile caselor.  Cei mai mulţi ajunseră în piaţă, spre marea bucurie a vînzătorilor.  Pentru fixarea relaţiilor şi a socotelilor dintre cumpărător şi vînzător... mai servesc în parte şi astăzi răvaşele.  Folosul acestora... ar avea urmarea bună de a opri pe moldoveni să intre ei înşişi în tainele negoţului străin, avîndu-se în vedere că ar pierde luptîndu-se cu vînzătorii ocrotiţi.  Vînzătorii de ziare îşi desfăceau teancurile din fugă.  Îmi place să umblu cu lucrurile expuse prin magazine şi să discut cu vînzătoarele.  Îl ştiam vînzător undeva într-un magazin oarecare.  Sînt numai mijlocitori, în chip legal aşezaţi între vînzători şi cumpărători.  Se găsesc... portative cu note care redau strigătele unor vînzători de stradă.  Vînzătorul de ziare s-a oprit în faţa  cucoanei.  Deşi vînzător de lapte, Puntila e amator de alcool, fiind aproape în permanenţă beat.  Se întrebă cînd luase fiinţă aceste magazine... cu vînzători îmbrăcaţi în halaturi alese.  Voi umbla primăvara întreagă prin tîrguri, Căutînd vînzători de sămînţă.  Bătrînul vînzător de tutun îi păruse, la început, cel mai curat urmaş al profetului.  Vînzătorul îi scoase o pereche de pantofi negri.  Nu se auzeau vorbele vesele, strigătele vînzătorilor de ziare.  Se face vînzător de doniţe, strecurîndu-se spre Dunăre.  În aceste zapise, pîrcălabii arătau că vînzătorul şi cumpărătorul veniseră „înaintea noastră şi a legii”.  Vînzătorii de ziare îşi zbiară ediţiile.  Nu plăteau darea în bani pentru că erau crescători şi vînzători de animale.  Din iscălitura vînzătorului, cu litere greceşti..., pare a rezulta că era grec.  Neexistînd în decursul istoriei poporului romîn vînzători de lapte (la oraş!)... e limpede că astfel de cuvinte trebuie privite ca simple formaţii interne ale limbii romîne.  Îşi aducea aminte de întîlnirea în cartierul italian... cu o vînzătoare de roşii.  De s-ar vinde dor cu dor, Eu m-aş face vînzător.  Vînzător de lapte.  Vînzătorului tîrgul îi dă de hac.  Să se poftorească... prin daraban chipul cu care să să urmeze alişverişul între feţele cumpărătoare şi vînzătoare   .  I-am vîndut toată partea mea de moşie..., fiindu-mi mie această moşie vînzătoare  Fiindu-mi aceste case cu locul lor vînzătoare, făcut-am tocmeală cu domnealui jupînul Mihul de i le-am vîndut  Această moşie socotindu-să vînzătoare... s-au hotărît de Tohilat şi de Arhirie pivniceriul de Huşi  Să se cerceteze de către judecători... cîte cărţi vor avea pentru acel lucru vînzător.  Zece pogoane vie lucrătoare... să face vînzătoare cu toate împrejurările ei.  Casă vînzătoare.  De-ar fi dorul vînzător Şi badea cumpărător, Eu pe dorul vinde-l-aş, Pe badea cumpăra-l-aş.  De-ar fi dorul vînzător, Eu m-aş face negustor.    eu le voi scoate vînzătoare Cînd l-am făcut acest vad vînzător, noi am pus pristavu la tîrg de au strigat  Plătind gloaba, şi-a însuşit moşia Tolovenilor şi a făcut-o apoi vînzătoare De nimene siliţi nici asupriţi, li-am scos vînzătoare  Am făcut ace(a) bucăţică de loc vînzătoare  Am făcut moşioara aceasta vînzătoare la vreme scumpetii Întîmplîndu-să de a-l face vînzător, să nu aibă voie de a-l vinde pînă nu da  ştire la mănăstire  Făcînd eu această levadă vînzătoare, am întrebat pe soru-me Catrina şi pe toţi din neamul Săbiesc Aflîndu-mă desăvîrşit săracă, am făcut numitu loc vînzător Îi ceru vechilului să-i facă hanul vînzător pe numele ei.  Ia ascultă, mîndră floare, Fă-ţi guriţa vînzătoare, Că şi capul de mi-aş da Gura ta ţi-aş cumpăra.  Pohta aurului... pre Iuda vînzătoriu-l făcu. Ca şi Iuda vîndzătoriul să poarte în umărul său coşul.  Începătură de stingirea ţărîi... venii... den demnarea şi pornirea hiclenilor şi vînzătorilor ţării.  Să fie neiertat şi la un loc cu Iuda vînzătoriul Iuda vînzătoriul de Dumnezău L-au omorît ca pre un vînzătoriu.  Iuda..., Vînzătoriul şi vicleanul, Acuma văz că să gată Să-şi isprăvească odată Gîndul Bine-i ziserăţi vînzătorul ţării.  Nimic n-am urît ca spionii, ca vînzătorii, ca ingraţii.  Vezi pe vînzătorul patriii că doreşte să între în mormînt de viu ca să fugă  mînia şi ura compatrioţilor.  Iată vine... vînzătorul patriei sale.  Ca un partizan al turcilor şi vînzător al pricinei creştinătăţii să se lepede de stăpînirea Transilvaniei.  Eşti un tîlhar şi un vînzător.  Iată vînzătorii noştri! strigă Ion Vodă, poruncind ca toate focurile... să fie îndreptate spre acea parte.  Duşmani ai ţării! Cruzi vînzători!  Cînd se întoarseră aceşti vînzători de ţară, norul primejdiei stătea drept deasupra capului lui Mihai.  Îi vedeam aevea... pe acei trufaşi arhonţi... iar privirile lor neînduplecate întorcîndu-se cu scîrbă de la mine, vînzătorul.  Fetelor, grăbiţi ospăţul, porunci vînzătoarea şi porni cu hoţul.  Nu s-au aflat din vraful de scrisori Nici vînzători şi nici instigatori.  Peter... a intrat şi el în pămînt, dar vînzătorul lui huzureşte şi-şi numără arginţii.  Am primit din nou o hîrtie, în care sînt făcut vînzător de ţară şi ameninţat cu moartea pentru articolele mele.  Pe cărămizile puse în muchi se frecau papucii de safian şi se tîrau paşi tainici de vînzători.  Inima de vînzător E venin otrăvitor.  Vînzătorul de oameni, următorul Iudei, c-o sărutare dulce la temniţă te duce.  Acele  cinci jigănii... viclene şi vîndzătoare arătîndu-să, cuvîntul cu mare giurămînturi şi legămînturi cătră zburătoare îşi dederă.  Slabul e lesne şi vînzător.  Cît e ea de vînzătoare, cît e de necredincioasă..., Dar şi cît e de frumoasă!  Sîntem... cunoscători la prietini credincioşi şi la cei ce-s vînzători.  Împăratul chibzui cu sfetnicii şi surguni pe prietenii vicleni şi vînzători.  În cîteva trăsuri ni-l zugrăvi ca pe un bulibaşă mehenghi, vînzător şi slugarnic – un suflet de rob.  El iarăşi descopere gîndul lui cel vînzător de ţeară.  El  avea ochi vînzător, Avea grai linguşitor.  O magazie ce are vînzătoare în Bucureşti, de la care să cumpere cîţi vor vrea..., să fie nesupărată de vamă, de fumărit şi de cîte alte obicinuite dări Toţi acei ce au vii aicea în ţară, ori de ce stare vor fi, pentru cît vin vor vinde ori la cine, vor plăti vădrăritul vînzătorii, precum plătesc toţi acei ce sînt supuşi a plăti vădrărit  Să zică şi să mărturisească el că au vrut să facă mozavirie, vînzătoriu de oameni.  vînzători -oare -ător Dumnealui priimind preţul acesta mi-au dat şi banii deplin, întru carele să fie dumnealui volnic şi să aibă a stăpîni această dreaptă ocină şi moşie, ... carele să nu aibă nimenea a să scula peste vînzătura mea, asupra dumisale Iacă paralele pe vînzături.  vînzături -ătură Vînzoală ca la arie, ce vrei?  Vînzoală de lume ca la tîrgul ăsta, de mult n-a mai fost.  A venit o vînzoală de vînt, a scuturat toate prunele.  vînzoale Vînzoc de hîrtie vînzoci Îl pierdusem în vînzolul tîrgului.  Adormise Un zeu vînzolul mării.  Şi răzbit de-atîta vînzol, sus, p-un stoi s-alină vîntul.  vînjole Filosoful pacinic... Şi neguţitorul lacom întru a sa vînzoleală Vor găsi dinpotrivă mintea lor gata plecată.  Vineri, în cîntatul cocoşului, e vînzoleală mare prin sat.  Cînd copoii primesc semnal de a prinde vulpea,... e o mare vînzoleală. Înainte de toacă, ne trezirăm din nou în zgomot şi vînzoleală... Se descărcau chervanele.  Gara cu vînzoleala de călători a rămas în urmă.  Ca la un teatru, să priveşti în pur spectator înţelept la vînzoleala actoricească a acestei sărmane lumi. Cu cîteva zile înainte, fusese vînzoleală mare în Călmăţui.  Cînd au sosit, larma şi vînzoleala erau în toi.  Într-o vînzoleală şi un iureş zgomotos, pe punte, se adunau marinarii şi fochiştii.  Chipăruş contemplă cu un aer absent vînzoleala.  În vagon se auzi o vînzoleală de trupuri şi un obraz galben, descompus, al unui tinerel... se ivi la gratii.  Paonii Principelui, la atîta vînzoleală şi lume multă, strigau înspăimîntaţi.  La ferestre se zăreşte cîte o lumină, în curţi e vînzoleală, răsună glasuri.  Între oameni s-a stîrnit oarecare vînzoleală.  Cîtă bodogăneală de tunete, ce mai vînzoleală şi trăncăneală de pretutindeni nu era să zguduie, din temelie, gospodăria cerească.  Arnăuţii de gardă se ascunseseră în chioşcuri şi priveau la acea vînzoleală neagră de văzduh.  A încremenit cu privirile în  geam, aţintite la vînzoleala ploii de afară şi la înserarea care cădea grăbit.  vînzoleli.
    -eală Cucoana Macrina, dinpreună cu fata se vînjoleau acasă, luptîndu-se cu aluaturile, căci era în ajunul unei sărbători mari şi trebuiau multe pregătite.  Ziua casele sînt pustii şi stradele goale, afară de copii cari, la doi ani, vînzolindu-se pe mal... ştiu să se ferească de primejdia canalelor.  Popa Man fusese la culesul cucuruzului, şi toată ziua se vînzoli cu muncitorii, cu slugile, cu vitele.  Se vînjoleau orăteniile scăpate din prăpăd.  Pe trotoarele largi se vînzolea o lume pestriţă într-un amestec oriental.  În vreme ce ţăranii se vînzoleau, coloana de soldaţi se tîra pe şosea ca o uriaşă rîmă neagră.  Cînd te ţineam în braţe şi te vînzoleai îndîrjită, suia flacăra unei băuturi tari în mine.  Copiii se vînzoleau şi se tăvăleau în năsip pînă la malul bălţii.  Ştia că pentru a le apăra... muriseră vînzolindu-se în ţărînă şi în moloz cei doi fraţi.  Cîinii se vînzoleau a joacă.  Cît s-o vînzolit popa acolo, l-o apucat noaptea.  Cît m-am vînzolit acolo, abia am putut scăpa, că numai de-un picior mă prinsese.  Ştima se vînjolea pe jos, să moară, şi tot nu se da. Romînul n-o slăbea; mereu strîngea de deget.  Grăunţii scrîşnitelor sale mînii... se mai vînzoleau încă în el.  Cerul era în parte acoperit de nori negri care se vînzoleau mut, trecînd pe rînd prin faţa lunii.  Deasupra oraşului se vînzolea întunericul.  Se zări un foc mare vînzolindu-se în căscătura unei colibe.  Şuiera vîntul, vînzolindu-se în toate direcţiile.  Ploaia măruntă şi deasă înăbuşă aerul. Prin ea se scurg, vînzolindu-se, pete albe şi ţepi de zăpadă. Viscoleşte.  Nu putea să doarmă. Se vînzolea în pat, neliniştit, ca într-o mare cumpănă.  S-a vînzolit toată noaptea, căci dormea într-o odaie cu un văr al lui, cu care nu putea vorbi, şi de aceea s-a prefăcut bolnav.  Trebuie să munceşti ca un cîine, să pui osul, să te vînzoleşti, altfel te mănîncă fript calicia!  Iaca, gospodin, cu cine m-am vînjolit toată noaptea.  Apucară voinicii paloşele şi se vînzoliră pînă ce în urmă Florea Înfloritul ciungări oleacă degetul mic al lui Pipăruş Petru.  Vîntul umed plîngea afară, se vînzolea cu frunzişurile şi aducea valuri de ploaie, izbindu-le de geamuri.  Cînd adorm noaptea mai bine Visez puiul lîngă mine; Mă trezesc Şi nu-l găsesc, Cu dorul mă vînjolesc, Cu jale mă prăpădesc.  El ieşi repede afară să caute ca să nu sugă viţelul, şi ţinînd putineiul pe umăr, cît s-a vînzolit cu viţelul pînă l-a închis în ocol – s-a vărsat tot laptele peste dînsul.  În vremile răzvrătite, Cînd ardea foc de peire, Toate erau vînzolite În cumplita răsipire.  Ziduri surpate..., rămase de pe urma întinsei şi glorioasei împărăţii, ai cărei legionari au vînzolit limanurile mărilor ş-ascunzătorile munţilor.  Mări vînzolite de vînturi.  Cetele haiducilor... Să răstoarne carele, Vînzolind covoarele, Să desfunde lăzile Să-şi împartă prăzile.  Mi se părea... că zmeurişul e vînzolit de o vietate puternică.  Vîntoasa vînzolea sălciile pletoase.  Vîntul aducea vrafuri de zăpadă şi le vînzolea de-a lungul uliţei.   Primele proiectile au căzut în grămadă, vînzolind îngrămădirea aceea de oameni şi de soldaţi.  Se lăsase în voia gîndurilor; ele îi vînzoleau fără cruţare mintea.  Franţuşca cea cu ochelari îţi vînzoleşte sufletul.  vînzolesc. Gloata fremăta, parcă ea ar fi mîncat-o cu sufletul şi vînzolirea ei.  Tema oceanului, a marilor furtuni, a vînzolirii apelor mînate în rafale... va alcătui deopotrivă cadrul general al romanelor marine.  vînzoliri. Ochi, guriţă, pept şi sin!... Pomeniţi necontenit Cît zbucium şi  vînzolit Aţi avut cu luptă mare!  Cîrdurile vînzolite de copii gureşi şi alămurile fanfarei de roşiori dădeau fremătare surdă şi veselă, plină de aer sărbătoresc.  O cunoşti cînd supărată, vînzolită, împingîndu-şi apa peste malurile desenate cu plopi, arini şi sălcii, cînd domoală.  Furtună vînzolită.  Vînzolit de arie, cum a venit, a căzut lat; nici mîncare n-a primit.  vînzoliţi -te. vîrcane Mandache s-a văzut cu fiare la mîni şi cu straie vîrcate.  vîrcaţi -te -at  Acolo... sînt ţînţarii mare ca viespile de-l împungea... de-au scos vîrci preste tot trupul.  Mîna aşa de iute că făcuse spinarea boilor numai vîrci.  Sub potcoavele cailor cad femei şi copii. Nagaicele brăzdează cu vîrci adînci feţele muncitorilor.  A purces la drum, fără să mai simtă... vîrca roşie şi lungă care-i sîngera în spate.  L-a bătut pînă ce i-au rămas vîrci pe spinare.  Gîrbaciul... lasă răni adînci, vîrci şi brazde.  Trupul i s-a înnegrit de vîlcile groase şi însîngerate. Abia atunci şi-a văzut mîinile crăpate, aspre, cu unghii înnegrite, pline de vîlci şi umflături. Din fugă, sfichiul harapnicului... însemna în carnea roză a dosului o vîrcă sîngerie.  Dă-mi o mînă de sare. Să-mi ung vîrca pe spinare.  L-o bătut pînă ce l-o făcut tot vîrci.  O stîncă negricioasă, urîtă, pe care o pătează uneori vîrci galbene ca nişte stîlpi.  Din tîrg se cumpără... felurite luturi, lutişoare sau prafuri, cu cari se dau sau se trag brîiele şi se fac puchiţeii... şi vîrcele (vrîstele), – liniuţi subţiri pe pereţi, pe dinăuntru şi pe dinafara caselor.  Fructele sînt ca nişte cireşe,... avînd multe gropiţi şi vîrci.  Şi-a pus tacticos mănuşile dumisale galbene cu vîrci negre.  Cinci ulcele de pămînt, cu pîntece sferic, fund mic... şi îmbrăcate cu vîrci pe pîntece.  Fruntea...  ... e lată şi cu vîrci în curmeziş.  vîrci Cum a-i rupe aluatul de pîine, înainte de a-l vîrcolui şi a-l băga cu lopata în cuptor. Unele frămîntau, altele cărau lemne, unele vîrcoluiau, altele scoteau pîinea şi colacii din cuptor.  vîrcăluiesc  vîrcălui vîrcesc Ce să facă dracul? Caută fel şi chip, vîrciog, să intre în inima lor şi să-i hotărască a se sfădi.  vîrcioloage Să fac şi eu un ocol-vîrcol cu calul ăsta.  Cînd e Fănică, ăl mai mare, Face potera vîrcoale Buzescu-ăl mai mic Face hordia colnic... Şi Buzescu ăl mai mare Face hordia vîrcoale Fără băţ, în mînă n-are.  Băieţii iştia îmblă vîrgol după tutun.  vîrcoale. Împărăţiea lu Zinon vărcolacul.  Pentru omul ce va fi mort şi vor zice oamenii că iaste vîrcolac Mortul de să va afla strigoi, îi zic vîrcolac  Nu e aşa, precum socotesc unii oameni, cînd se întîmplă eclipsul soarelui, zicînd că ar mînca vîrcolacii soarele.  Să vor desfiinţa ticăloasele prejudecăţi de stafii, de vricolaţi, de visuri şi orice altă asemenea nălucire.  Mă mirăi că şi matrozii italieni cred... în vîrcolaci.  Aoleo, ne-nghite de vii vîrcolacul.  Adormii... fără a mă gîndi nici la strigoi, nici la vîrcolaci, nici la vodă, nici la dracul.  Vîrcolaciul se lăţeşte, Sus, pe lună, ca un nor.  Toate stihiile năpădesc pe mine... strigoii, moroii, tricolicii, vîrcolicii.  Vîrcolacii serii Ce chiar din lună pişcă... Ţipînd, acum zbura.  Luna,... fără nici cea mai mică urmă de dinte a vîrcolaciului, se ridică strălucitoare.  Cînd strigoii ies din groapă şi încalecă pe draci Şi cînd luna e mîncată de flămînzii vîrcolaci.  Dacă i se face lui Dumnezeu milă de dînşii, atunci îi scoate din iad, îi preface în vîrcolaci şi astfel apoi umblă ei prin aer pînă ce ajung la lună de o mănîncă.  I se găsesc pînă şi ei   oarecare neajunsuri: ba că are pete, ba că prea e schimbătoare, ba că o latră cînii, ba că uneori o mănîncă vîrcolacii.  În multe părţi, ţăranii au obiceiul să facă un zgomot infernal, ca, auzind vîrcolacii, să se înspăimînte şi, de frică, să lase luna şi să fugă.  Această dispoziţie a sprîncenelor îi trădează... pe cei ce se prefac în vîrcolaci.  El vorbeşte de vîrcolaci şi de stafii.  În lună se vede Cain şi Abel şi, cînd vin vîrcolacii, cari sînt cîinii lui Dumnezeu, vor să mănînce o parte din lună şi anume, locul pe care stă Cain.  La 1801, Iosif, episcopul Argeşului, intervine la domnitor ca să poruncească ispravnicilor să nu mai îngăduie locuitorilor din Stroieşti ca să mai dezgroape pe cei bănuiţi a fi vîrcolaci.  Rîdea de cei ce cred în „iele”, în „stafii”, în „vîrcolaci”... sau în alte nimicuri născocite de cine ştie ce minţi slabe.  Într-o zi, vîrcolacii au mîncat... o jumătate din soare.  Moş Petrache s-a mulţumit... să se uite... la lună, dar mai ales la petele lăsate de dinţii vîrcolacilor, cari, de cînd lumea şi pămîntul, o tot rod.  Pe la nămezi,... De vîrgolaci fu soarele-nhăitat Şi s-a făcut întunecime mare.  Era... cu faţa rotundă, slinoasă şi pătată, ca o lună mîncată de vîrcolaci.  Bunicii şi chiar părinţii noştri mai cred în vîrcolaci.  Pe la miezul nopţii se arătară vîrcolacii cătînd capul lui Iuda şi locul lui Cain.  Dacă n-ar cerne oamenii făina duminica, n-ar mai fi vîrcolaci.  Cică rumînu cîn doarme, iese sufletu dîn iel şî să duce acolo, la lună, cîn o mănîncă pă lună şî să face zvîrcolac.  Cînd pe lună o mînîncă vîrcolacii, va fi război ori răzmiriţă.  Cînd torci marţi seara, mînîncă vîrcolacii luna.  Pă aţa haia să duc vîrcolaŝi şi mîncă soarele.  Soarele să ne trăiască, iar luna s-o mănînce vîrcolacii De-i diochiată Maria De om curat, Necurat, Cu ochi de vîrgolac, Plesnească-i boaşele.  De l-o deochiet Femeie curată, necurată, Cu ochi de vîrcolac, Crepe-i ţîţele.  Ieşi, zgaibă turbată, cu gura de lup turbat, cu ocii de vîrcolac.  Parcă tot trupul i-ar fi o cutie goală de lemn uscat şi în  ea un singur vîrcolac urîcios, neastîmpărat: inima.  Măria noastră are iie cu vîrcolaci.  Vîrcolacul sau năluca... e un fel de şoaldă sau momeală artificială care reuşeşte destul de bine în curentul repede la peştii de pradă.  vîrcolaci pricolici tricolici Nu era de tot rău Anastasie, ce era şi bun, că de nu vrea fi întunecat cu acea vîrcolăcie de făcea rău pravoslavnicilor.  -ie Mi-l aduceţi legat, iară de s-a vîrgoli, tăiaţî-l de-i aduceţ capul.  Dacă nu i se va da ajutoriu, apoi vita începe a rage, crîşneşte din dinţi, se vîrcoleşte.  Cum se vîrcolea în braţele mele!... Era în cele de pe urmă minute.  Se vîrcoleşte în patul său.  Dragoş cu vîrtute... Îi împlîntează paloşul în baftă-i; Pe fier urieşul cu colţii săi scrîşcă, Hrăpeşte, suspină şi se vîrcoleşte.  Potiraşii gios cădea, În sînge se vîrcolea.  Cum gustă, începu a se vîrcoli ca de moarte, cerînd apă că-l arde.  Pruncul... să vîrguleşte în iasle.  Necontenit mă vîrcoleam în trăsură şi mă grămădeam lîngă mama.  Ţiganul se vîrcoleşte, se suceşte şi se uită mereu în sus, spre comarnic.  Cu multă trudă Abia să vîrgoli din băltoacă.  Cheile ce au pierdut cu mănuşa cîndu-l vîrgolea calul.  vîrcolesc. vîrcolesc Adîncit în asemenea grijulii chibzuieli, coborîse ochii în pămînt de la zarva şi vîrcolirea dimprejur.  vircoliri vîrdacuri vîrdace vîrdaci -că vîrdare verde,  Picus viridis vîrdarie de zăvoi Picus canus „Ciorba de vîrdarie”... este vestită. Verdarea cearcă copaciul şi mai slab unde găseşte, acolo ciocăneşte Vîrdare neagră Dryocopus martius Vîrdare pestriţă Dryobates major Vîrdare mică Dryobates minor vîrdarie Carduelis carduelis vîrdarii  vîrdării   vîrdăie Picus viridis Vîrdăriţă sură Picus canus vîrdăriţe.
    -iţă vîrdăroi -oi Porumbul se păstrează în pătule cari se alcătuiesc din două părţi. Partea de jos este făcută din bîrne numite vîrghii sau vîrghine.  Lateral, stîna era închisă pînă sus de doi pereţi rezemaţi pe două furci de fiecare latură a ei şi pe care se sprijineau cele două vîrdini ce susţineau acoperişul stînei.  Cu feciorii satului Pe vîrdina patului.  Mare năcaz te mînînce; Cînd îi merge la fîntînă, Să-ţi anin zgarda-n vîrdină.  Mîndră, mîndrulica mea, Şăzînd sara pe fîntînă, Rumpe-ţi-ai zgarda-n vîrdină.  vîrghínă vîrghini  vîrghine În vîrhul muntealui de Sinaie  Şi va fi învîrtoşare în pămîntu, în vîrvul  vîrhul    codrilor.  Finicul... creaşte înaltu şi stîlpări are în vîrh.  Cela ce se va jura altariului, nemică nu easte; e cine se jură darurelor ce-s în vîrhul lui deatoriu easte.  Să aibă trei podure: unul dedesupt, altul în mijloc, al treile în verhu.  Să dzidim o cetate şi turnul cui vîrvul să agiungă la ceriu.  Nu se poate ascunde cetatea stînd în vîrhul muntelui.  N-or putea să scape nice-n vîrv de munte.  Să adunară fiii lui Veniamin... şi au stătut pre vîrful unui deal.  Şi va fi floarea ce au căzut a nădejdii măririi pre vîrful măgurii ceii nalte.  Începură a să arăta vîrvurile munţilor.  Au tras cu arcul Ştefan Vodă dintr-un vîrvu de munte ce este lîngă mănăstire.  Au purces să să suie în vîrvul dealului Cernăuţului.  Toate a munţilor înalte vîrvuri de iuţi chiote... să covîrşiia.  În vîrvul trulii peste acoperimînt, sămnul zodiii, de aur curat... pus era.  O mănăstire mare... iaste în vîrful unii movile din Bucureşti.  Turcul au zis, de vor pune semnul lui... în vîrful turnului, îl va lăsa.  În vîrful muntelui Thavosului au avut să arate apostolilor prea luminata slava dumnezeirii sale.  Şi va fi tărie pre pămînt pînă în vîrvul măgurilor  li-au hotărît împregiur, şi s-au încheiat într-o stîlpitură..., din movila lungă, în vîrvul movilii  Lui Ion i-am dat parte lui în plaiul Răchitişului la deal precum curge părăul Donisanului pînă în vîrv Maimuţele care era în vîrful nucilor, văzînd că arunc pietri, aduna toate nucşoarele din copaciu.  Un munte ce să cheamă Atlas... iaste îngust şi rătund pretutindirilea; şi atîta iaste de înalt, cît vîrvul lui nu să vedi.  Soarele întorcînd iară Strălucisă cu raze neapuse Vîrvuri de munţi, de dealuri şi stînce.  Neptun, izbind pămîntul cu al său tridint, face a se cutremura vîrfurile Idei şi turnurile Ilionului.  Tremură de frică văzînd cîte puţintel fum pe vîrful Vezufului.  Se tîraşte de iznoavă spre vîrful muntelui.  Un şuvoi de apă... cu repegiune să răvarsă din vîrvul unor prea înalţi munţi.  Vîrfurile Carpaţilor se plecară înaintea lui.  Nu sînt alta fără vîrvuri de munţi înălţate mai presus de nivela mărilor.  Stîncile ce făcea vîrfuri, pe poale sfărmate stau.  Părule cu vîrfu-n nouri, pe pămînt astăzi ce zaci?  Munţi uriaşi ale căror vîrfuri mîngîie nuorii.  Am vrea să stăm de pîndă pe vîrful unei stînce...? S-a văzut o glaucă... zburînd la direapta navilor şi s-a pus pre vîrful catartului.  Zidise pe vîrful cel delicios de la Laricia... o casă de ţară.  Munţii vîrful îşi clătesc.  În munţii din districtul Gorji sînt două vîrfuri sau... doi colţi de piatră, care... le-au dat numirea de: Babele.  Poteca Mărăşeştilor... ajunge la vîrful munţilor şi apucă creasta lor.  El se simţi pătruns de o melancolie adîncă privind vîrfurile munţilor.  M-am întîlnit cu Statu-Palmă-Barbă-Cot, cel care... doarme într-un vîrf de plop.  Pe-un vîrf de munte stă Mihai la masă.  Astăzi se află unele animale de aceeaşi specie totodată pe vîrfurile Alpilor şi la polul nordic.  Romînii, pînă în secolul al XV-lea..., stau răspîndiţi din fundul Daciei pînă în vîrfurile Pindului.  Piramidele-nvechite Urcă-n cer vîrful lor mare.  Romînii şedeau culcaţi pe foale în vîrful carălor.  Apoi, din vîrful acestui codru, mai aruncăm, nemernicii de noi, cîte-o căutătură jalnică spre munţii Neamţului.  Pe-un vîrf de stîncă se luptă în duel un georgian cu un rus.  D-abia atinse cu piciorul vîrful unui copaciu.  Urcaţi în vîrfuri de catarg Şi puneţi steagul de plecare.  Plecăm la Rucăr pe frumoasa şosea care s-aşterne ca o prispă netedă pe vîrful Mateiaşului.  Scăpătam iar într-o genune – oglindă în care vezi copacii cu vîrful în jos.  Se pune ţarca pe vîrful casei şi face figură cu coada ei cea lungă.  Veveriţa... E-n vîrf de fag.  Mai departe atingem vîrful pleşuv al muntelui.  Ninsori timpurii pe vîrfuri de piscuri... au venit să se aşeze.  Cînd mă deşteptai, vîrfurile înalte şi ascuţite ale brazilor dimprejur răsăreau din umbră.  Vor fi locuit prin peşteri pe vîrfurile neumblate ale munţilor.  Deasupra mea se înălţau, uriaşe, vîrfurile copacilor.  Priveşte ţintă steguleţul din vîrful colinei.   Vîrfurile împădurite, negre şi nemişcate, vegheau odihna satului.  Luna cobora rece peste vîrfurile brazilor negri.  Peste fagi cu vîrfuri sure A căzut amurgul rece.  Cocoţat în vîrful căruţei, pe cărămidă.  Dinspre pădure şi dinspre vîrfuri se simte o suflare rece.  Părintele Pantelimon... a stat cocoţat în vîrful clopotniţei.  S-a întors pînă în vîrful dealului, cu patru saci de grîu.  Mă primea în cadrul celui mai confortabil camping ce s-ar fi putut instala în vîrful muntelui.  Pe vîrful turnului fîlfîia lin... flamura ducală cu stema.  Păşunile alpine... lipsesc cu desăvîrşire, exceptînd cîteva vîrfuri calcaroase sărace în vegetaţie furajeră.  Un şoim, în vîrful unui paltin, vede că ajunse pînă la el... un melc.  Pe orizont se iviră nişte pete negre, nişte ocoale, nişte domuri sumbre cu ţepi în vîrf.  Din vîrf de munţi amurgul suflă Cu buze roşii.  Pe vîrful stîncii... e aşezat oraşul.  Casa lor e lipită de malul pe vîrful căruia trece calea ferată.  O lumină străvezie se tăia în vîrfurile plopilor.  Crescutu-mi-au doi meri nalţi La vîrfuri amestecaţi.  Atunci paşa se suia În vîrful mecetului Din mijlocul Diiului.  Biserica tremura Şi crucea din vîrf cădea.  În mijlocul  corturilor este un cort mare rotat Şi de vîrvuri rotundat.  Fă-mi tu, Doamni-un legănaş Într-un vîrf de păltinaş.  A trecut peste nouă stînci înalte, ce ajung cu vîrfurile pînă la soare.  Sus la vîrşii munţilor Munţii-s negrii, de-nverzit, Ciungi uscaţi ori de-nfrunzit.  Mai la vîrfu nucului Cîntă tatăl cucului.  Tu te sui în cela vîr de deal.  Pleacă-ţi, codre, vîrfurile De-mi închide drumurile.  Sus la vîrşea munţilor, jos la rîpa şoimilor, Unde rîul se repede.  Diavolul, urcîndu-se mereu după dînsele, s-a trezit în vîrful părului.  Sus în vîrşî merilor Ardu-m doo luminele.  Colo-n vîrvu nucului Cîntă-şi puiu cucului.  Numa-n munte este-un brad Şi la vîrv îi rătezat.  Astă-noapte m-am culcat Într-un vîrf de munte nalt Şi rău vis am mai visat.  Dă-i, Doamne, badii, tihneală Şi pe vîrfu căsii, pară, Că pe mine m-o lăsat De băjocură în sat.  Ursu să suie într-o vîr de lemn.  Leagănă-te, vîrf de brad, Că şi eu m-am legănat După cine mi-o fost drag!  A avea ferestre şi în vîrful casei Pietrei rotunde din vîrful dealului puţină urnire îi trebuie Zise baba, din vîrful patului.  O găsise numai pe Safta, urcată în vîrful patului.  Ştiu că foarte mulţi din vîrful patului privesc lecţia de gimnastică.  Cine adevărul de la rădăcină cearcă ştiinţa în vîrvul înălţimii află.  De mergi de la temelie în spre vîrf, te încruceşti de civilizaţia noastră.   Biserica noastră apostolică romană e un drum eroic spre Domnul, un drum semănat cu binefăcătoare prăpăstii şi vîrfuri.  Cel ce se încumeta să atace o temă din vîrful schemei teoretice avea valoarea artistică în buzunar.  Vîrful cerului Că mare e spre ceriu  pre vîrhul ceriului   zee şi prespe tot pămîntul meserere ta.  Căruţele sînt pline vîrf de saci mari şi mici.  Moş Costache...  mînca alune dintr-o farfurie plină, vîrf.  Şi floarea care cade la orice adiere E plină vîrf cu miere.  Vedeau... trenuri şi vapoare, încărcate vîrf cu mărfuri scumpe.  Face-veri dumneata acest lucru, noa<uo> părea-va foarte drag; carile dumneata veri împlea cu vîrvu  Cu vîrv măsura le vor da cea rasă.  Casele, care erau proprietatea nevestii, ipotecate cu vîrf.  Truda ne va fi cu vîrf răsplătită.  Era... un alai de cel puţin douăzeci de trăsuri încărcate cu vîrf.  S-a tîrît pe burtă pînă la struguri şi s-a întors cu pălăria plină cu vîrf.  Braşovencele încărcate cu vîrf.  Magazia-i plină cu vîrf.  Toamna, carele încărcate cu vîrf ale grădinarilor de aici se împrăştie pe o rază de zeci de kilometri.  Am umplut vasu cu vîr.  Caru l-am încărcat cu vîrv de lemne.  După ce îi dă cu dimirlia apoi mai cere ca a zecea să fie cu vîrf Acel împărat nu obicinueşte să scrie cu vîrf sau cu covîrşiri spre fală şi laudă, să preamărească, să înalţe.  Cîte nu făceau cu vîrf şi îndesate!  Previziunile băcanului meu s-au izbîndit cu vîrf şi-ndesat.  Bătrînul stareţ... s-a înfruptat cu vîrf şi îndesat din toate cele lumeşti.  Bunăvoinţa, dragostea ce i-o arătau profesoarele, bonele, era răsplătită din partea Olimpiei cu vîrf şi îndesat.  Dacă C. Negruzzi e împotriva luptătorilor de la 1848, apoi aceştia îi plătesc cu vîrf şi îndesat.  N-a izbutit să dobîndească nici o avansare, deşi ar fi meritat cu vîrf şi îndesat.  Boierul îşi luase cu vîrf şi îndesat brînza cuvenită pentru chiria muntelui.  Nici o picătură din suferinţa poporului ăsta nu e pierdută pentru socoteală. Vor plăti odată şi odată cu vîrf şi îndesat.  Am plătit cu vîrf şi îndesat.  Împrumutu se dă cu vîrv şi îndesat.  Venea în goană o căruţă încărcată pînă-n vîrf cu haraci lungi.  Încărcate pînă-n vîrf cu struguri, căruţele trase de cai voinici se îndreaptă spre cramă.  Plin pînă în vîrf.  Nainte de-a sosi în ţară voi pune vîrf durerilor pe mare.  Tiranul... pentru a face vîrful nelegiuirilor... pofti pe toţi nobilii cii mai însămnaţi... şi îi ucise.  Ţinteşte de a jigni folosul şi averea mai micilor săi fraţi, şi nemărginindu-se în aceste, apoi pune vîrful la nerecunoştinţă fiască atingîndu-se chiar de zestrea maică-sa  Prin multe trecuse el de cînd era om bogat; asta însă punea vîrf la toate.  Cînd se duseră la sălaşul lui Tarta-Cot, bunurile de pe lume găsiră ei acolo. Dar la toate aceste bunuri fata lui le punea vîrf.  Cîte păcate îs oprite în ale zece porunci, ei toate le fac, ba le pun şi vîrf.   Sărbătorile acestea vor pune vîrf la toate celea de pîn-acum!  Asta pune vîrf la toate! Numai la asta nu mă aşteptam!  Cele ce s-au petrecut în noaptea asta pun vîrf la toate.  Năvala în sate a vameşilor stăpînirii punea vîrf exasperării produse de frig şi de foametea ce chinuia oameni şi vite.  În sfîrşit, cîte-ai făcut boacăne de cînd m-ai luat şi pînă acuma, toate-au fost cum au fost; dar asta le-au făcut vîrf.  Iară vîrf la toate suferinţili noastre, le-a pus răguşita nenorocire din vacu cînd ne vineau domnii grecotei de la curtea turcului.  Şi, vîrf la toate, criza financiară, stupidă, care s-a abătut aşa din senin.  Moldova s-au schimbat în 16 ani din talpă pînă în vîrv, limbă, haine, obiceiuri pînă şi numele.  Neocamianul este urganian de la bază pînă la vîrf.  Cela ce se jură altariului, jură-se lor şi celor ce sînt în vrîhul lui.  Iaca o scară stă pre pămînt căriia vîrvul agiunge la ceriu.  Vede noaptea în vis unde să suie diavolul în vîrvul catartului şi taie funile corabiei.  Vădzu în vis ceriul deşchis şi pre sfinţia sa Dumnedzău rădzîmat pre vărvul scării.  Să sculă Iacov dimineaţa şi luo piatra... şi o pus stîlpu şi turnă untdelemn pre vîrful ei.  În vîrvul a fietecărui stîlp... patru zmei începea a să împletici.  În fruntea fiecăriea înainta un bărbat cu o dardă, purtînd un braţiu de fîn şi de lemne înfăşurat în vîrful ei sus.  Scoţînd jalba din sîn, o puse în vîrful unui proţap lung şi intră în curtea domnească.  Iată vine-un sol de pace c-o năframă-n vîrf de băţ.  Bărbaţii în cap poartă... clăbăţ alb de piele de miel şi lai din piele negre. Ambe sînt nalte, vîrful aplecat spre frunte sau la o parte.  Capetele li-au fost puse în vîrful parilor.  Pe stîlpul junilor se mai află şi o prăjină – steagul..., uneori şi cu cîte o cruciuliţă aplicată în vîrful prăjinii.  Căciulile... se poartă răsfrînte cu vîrful înainte.  Capelele cu vîrfuri ascuţite le trecuseră peste urechi.  Întreaga alcătuire dîrdîie din rădăcinile-i afunde pînă-n vîrful bulumacilor.  Vîrfurile  ... sînt legate între ele prin cabluri speciale.  Înalţă în vîrful unei prăjini imaginea unui vrăjitor şi vînător renumit.  Văzu... în vîrful furcii o ulcică spartă.  Numai o fărîmă de lună, aburită şi somnoroasă se legăna leneşă în vîrful unui catarg.  Coifuri de fier aurit cu o ţepuşă la vîrf.  Ungureanu dracului Şede-n vîrful gardului.  În vîrvu căciulii Joacă cloşca cu puii.  Suie-n vîrvu gardului, Bate-n lungu satului.  M-am suit într-on vîr di gard.  Apoi mi-o lega Cu plete din cap De vîrf de catarg.  M-an sui pi vîrvu porţî şî l-am văzut.  O vie ce au fost parte mea, dintr-a Baciului în gios, cu locu cît ţine vie pîn în vîrvu şi pînă în vie Trătăului şi cu un pămînt spre gîrla Putnii  Moşie să hotărăşte din piiatra Oiţii din gios în sus pi lîngă Bistriţă şi pînă în Orata şi trece piste părău şi apucă muche la dial alăture cu tăpşanul şi sus în piiatra ce(a) mare în vîrvu  Hotarul... suie drept ioruga cea mare pe mijlocul livezei drept la vîrvul livezei unde s-au făcut movilă şi s-au pus piatră hotar  La vîrful său, din deal, eleşteul este cu totul potmolit.  De jos şi de sus, dealul Crucii lui Simpetru apare ca o cetăţuie. În totalitatea reliefului e un vîrf izolat ca un gurgui retezat, de jur împrejur cu coastă de plai.  2 părechi de nasturi mari de aur, unii suciţ, iar alţii cu rodine în vîrf  Însemnîndu-le cu vîrful peceţii noastre.  Mergea alături de ea,... călcînd tot în vîrvul pietrelor.  Şî-n vîrfu umflăturii numa odată spărgea o bubă urîtă.  Buba mere îndărăpt: Din ce eşti Să nu mai creşti, De vîrf să te pleci, Din rădăcină să seci.  vrăjăşte în vîrvu vravuli.  Ruja se face pe gît, Dar nu face vîrf.  Mîndra mea traje să moară Pe vîrfu gunoiului, De teama războiului.  Şi zise lui  : să fii blăstemat, unde ţi-e rădăcina ta acolo să-ţi fie vîrhul tău  Alt porumb... veni la el cătră seară aducînd un vîrh de lemn de măslin cu frunză vearde în gura lui.  Un ostropiel făcut din vîrfuri de busuioc  Ia ochi, adică vîrfuri de mugur de plop.  Dormea... pre aşternuturi ce singuri ei le făcea umplute cu vîrfuri de trestie.  Mă făcea să tai cu nuiaua vîrfurile de ştir şi de urzici.  Stăteau înfiorate pe vîrfuri de trestii şi ierburi.  La vîrful tulpinei, fructul e o capsulă.  Firul nu este apucat de vîrf, ci cît mai lîngă pămînt şi trebuie smuls drept în sus.  Boii ar lua între buze vîrfurile porumbului.  E o tulpină de mărăcine cu floare violetă în vîrf.  Baba trimise pe moşneag pînă acolo sus la Dumnezeu unde ajunge vîrful firului de bob.  Ti-oi băga-n grădiniţă, În cea mîndră stupiniţă, Sus cel vîrf de martoriţă.  Doi trandafiri că-mi zărea... De vîrfuri apropiaţi.  Cine-i mai  străin ca mine? Numai tufa din pădure; Dar nici dînsa nu-i străină, C-are vîrv şi rădăcină.  Vîrf vegetativ lat oarecum la piept şi la umere, şi grumazii îi înălţa drept... şi la vîrf pre toţi covîrşind.  Stuful... se aşează pe casă şi se împleteşte pe vîrful ei.  Pe aiure, vîrvurile de paie a stogurilor să rădică şi să pogoară cu scripeţi.  Cînd au ajuns la streşină, ca să facă vîrf girezilor, atunce se vor aşeza snopii cu spicele afară şi plecate în gios.  Iată că-l văzu dormind pe vîrful unei girezi.  Punînd snopii cu spicul înăuntru, iar la vîrf cu spicul afară şi în jos ca să se scurgă ploaia.  Stogul... se termină cu un vîrf ascuţit.  Am nevoie de un ţăpoi de cele lungi pentru vîrfuri, un vîrfar.  Şepte fete pe-o căchiţă Şi căchiţa n-are vîrv.  Patru clăi am rădicat Şi le-am pus vîrf minunat.  De la vîrf se-ncepe stogul  Scoate paloşul lucios Şi-i retează capul jos şi dasupra clăiei, sus, Ca să-i facă vîrf, l-a pus.  Sus pe plaste o urca, Vîrful la plastă că făcea.  Peste vîrful Oltului, Suflă vîntul codrului.  Ţînţari de-i care stă pe vîru apii.  Vîrful laptelui  Dragostea... iaste vîrhul bunătăţilor.  Ca un temei şi vîrh iaste a tuturor bunătăţilor liubovul e.  Sosînd la vîrv de cumpăt pentru multî a sa posluşanie, să dusă la săhăstrie.  Agiungînd la vîrvul bunătăţilor să dusă cătră H s.  Hameleoane, fundul răutăţilor şi vîrvul vicleşugului.  Răutatea, cînd agiunge la vîrvul său, nici cinstea părinţilor, nici frica lui Dumnezeu... cunoaşte.  Rugînd pre atotputernicul şi cerescul otcîrmuitoriu Dumnezeu ca şi la anul şi mulţi alţii înainte ai să ajungi a-i număra cu vîrful tuturor norocirilor şi fericirilor  Cînd va fi în vîrful slavei sale, va piiarde viaţa lui  Aceia ajungînd vîrful măriilor... în blestămăţie şi în rele au ajuns şi s-au mutat aşa.  Dragostea... iaste... tămeiul şi vîrful tuturor bunătăţilor.  Ne aflăm mîngîiaţi prin înălţarea noastră cea de dînşii făcută la vîrful domniei.  De la dînsa povăţuindu-să şi, suindu-să în vîrvul faptelor bune, oraşul să ocîrmuiască bine  Am văzut pe rînd neamurile în zgomotul slavei şi al bucuriei, în vîrful strălucirei lor.  Vestiţi monarhi asvîrliţi Din vîrful mărirei în noaptea mormînturilor.  Pre dînsul tăinuitele cele de sus orînduiele ducîndu-l cătră vîrful mărirei, dulceaţa odihnii de la noi o gonea.  De înalt stăpînul lumei n-avea grijă de mustrare, Căci nu cunoştea într-însul decît vîrf de îndurerare.  În aşa vîrf ajunsese această boală a sa, Încît în toată minuta sfîrşitul îi aştepta.  În vîrful scării sociale un domn cu topuzul în mînă şi cu legea sub picioare.  constituiesc întîia treaptă de suit spre vîrful piramidei cunoştinţelor.  Cînd semenii tăi te urcă în vîrful piramidei sociale, trebuie să arzi tot sufletul tău pentru a rămîne acolo.  Am stat de vorbă cu oameni din vîrful piramidei sociale.  Dregătoria de mare ban... constituie vîrful ierarhiei marilor dregătorii.  Dat-au la părintele Bistriceanul 2 buţi de vin de Suteşti, vin dă vărf  Era criza de vîrf, manifestarea extremei epuizări, după ce rezistase atîta vreme bolii.  Galvanizează tiparul baladesc tradiţional cu cîte o idee poetică puternică, creînd piesele sale de vîrf.  Domeniu de vîrf.  În orele de vîrf, bucătăria... se transformă într-un infern.  Floriana vine aproape zilnic, după ce străbate oraşul de la un capăt la altul cu tramvaiul 14, la ora de vîrf.  Aceste lucrări... au devenit momente de vîrf ale istoriei literare.  Unsprezece au fost consacrate actelor de vitejie,... iar celelalte unor alte momente de vîrf ale istoriei.  Ne aflăm într-o etapă de vîrf a campaniei electorale.  Anul 1910 este acela de vîrf al activităţii sale.  Va fi asigurată, în orele şi zilele de vîrf, prezenţa la vînzare a personalului.  Am intrat într-o perioadă de vîrf a muncilor agricole.  Mă opresc, în limitele spaţiului tipografic disponibil, la  două momente de vîrf ale festivalului.  Brîncuşi este un artist de vîrf printre personalităţile creatoare ale veacului nostru.  Sadoveanu este unul dintre scriitorii de vîrf ai literaturii noastre.  Toată direptatea au lăsat pre acel mai mare ca să o judece şi ce i-au părut lui... aceia au fost lege, de unde au luat şi voie aşa mare şi vîrf.  au realizat... cel mai înalt vîrf de producţie din luna aceasta.  Vîrf endemic I-au zis   vîrf după altă înţelegere căci... duhovnicesc şi purtătoriu de d h bărbat este  Unui putiarnic, să împreună nou ajutor şi nasc noao ligă de mare treabă, şi, cine vărful era, să face temelie  Petru... au fost vîrf cetei apostoleşti.  S-au hotărît şi pravile îndoite spre iconomia amînduror, a petrecerii şi a sfărşitului folositoare omului, şi capete ca nişte vîrfuri pus-au preste el, spre paza şi ocîrmuirea, a acestor pravile  Era pe aceste vremuri vîrf şi creştet a toată boierimea.  Limba latină se retrage pe vîrfurile societăţii.  Afară de vîrfurile ostăşeşti, luară parte familia... mea şi a lui Macedonfi  El, vîrful mîndru al celor ce apasă – Salută-n a lui cale pe-apărătorul mut.  Jargoanele au o sferă de circulaţie îngustă, printre membrii vîrfurilor uneia sau alteia dintre clase.  Să crească neînţelegerile între subterani şi vîrfurile administrative.  El reprezintă burghezia în formaţie, ale cărei vîrfuri pătrunseseră în rîndurile nobilimii.   După 1829, nu numai scriitorul se recrutează preponderent din păturile mijlocii, dar şi cititorul. Într-un limbaj sociologic mai riguros, ei aparţin vîrfurilor micii burghezii.  Cavalerii aceştia ai Gărzii de Fier, dacă regele Carol nu le lichida vîrfurile,... ar fi fost un dezastru fără pereche pentru Romînia.  Iaste soarele vîrf celorlalte stele.  au sommet Încheierea reuniunii la vîrf a NATO.  Privind... în urmă şi cîntărind cu măsură, nici anul acesta nu a avut vîrfuri multe şi extraordinare, fiind, mai degrabă, un an normal.  Soldzi mănunţei şi în vîrv ascuţiţei are.  Învăţînd bine..., Dumnedzăiasca scripturî... cunoscîndu-o foarte de-adins pănă în vîrv de sîmcea.  Toiag cu cruce în vîrv.  Luînd dintr-un fagur de miiare cu vîrful toiagului, care era în mîna lui, ca să mănînce, de abiia au scăpat prin rugăciunea norodului, de tată-său, că era să-l omoare.  Eu eram înainte cu călăuzul nostru arătîndu-i vîrfurile pistoalelor.  Mai la o parte... şedea o tînără elegantă..., cu pantofi verzi ascuţiţi la vîrf.  Încercăm la lumînare ouăle pentru clocit şi acelea într-al cărora vîrf se zăreşte o goliciune, ţine sămînţa cocoşului.  Mergea încet pe lîngă mine sprijinindu-se pe un baston lung cu vîrful de fer şi ascuţit.  Craiul nou are vîrfurile întoarse înspre răsărit.  Un călţun roşu... încovoiat la vîrf.  Pune un ac în vîrful unei nuiele.  Opreşte trăsura înfigînd cu putere vîrful umbreluţei în spinarea birjarului.  Băgă de seamă că o broască ţestoasă se ţine după vîrful nuielei lui.  Bîtele sînt anume făcute... fiind ferecate cu cîte o verigă de fier la vîrful cel subţire.  ... se compune, în general, dintr-o butelie de fier alb... cu gîtul foarte subţire prin care iese vîrful fitilului, ce se cufundă în cutie.  Ţăranca... duce după uşă cu vîrful măturei numai fărămiturile de bucate.  Vapoare de toată mîna tîrăsc după ele şlepuri boante la vîrf, încărcate pînă-n usnă.  Papuci de piele supţire, cu călcîiul mic şi vîrful rotunzit.  Înfăşurarea se începe de la vîrf şi acolo pînza are firele cele mai scurte.  De la cele dintîi zmucituri, ţechea se apleacă, se încovoaie, pleoscăie de vîrf în apă.  Scuturînd cu capătul ascuţit al umbrelei ceva imaginar de pe vîrful fin şi lustruit al unuia din pantofii săi mici.  Se făcea că măsoară din vîrful bastonului ceva sus pe case.  Este învelit de o frunză în formă de glugă cu vîrf ascuţit.  Se înălţă în vîrful pantofilor şi întoarse rama de piele.  Taurii cu grebenele îndurerate şi şoldurile găurite de strămurarea cu bold de bronz în vîrf.  Îşi lăsase opincile şi-şi pusese încălţările cele bune, cu vîrfuri de glanţ.  Are bulb divizat la vîrf, tulpină rotundă, frunze liniare.  Seul... se scotea cu căldările legate de vîrful unei prăjini, turnîndu-se în tinichele mari de tablă şi în butoaie.  De la o vreme fumează numai ţigări cu vîrful aurit.  Un grup de servomotori... acţionează   echilibratori ai încovoierii vîrfurilor aripilor şi a cîrmei de direcţie.  Îndreaua fiind un ac de cusut se trece firul de lînă prin ureche şi se începe de la vîrful mănuşii făcîndu-se un deget mare.  Întoarse bastonul cu vîrful în sus, scuturîndu-l în palmă.   Am văzut des... femei care... scutură fiertura de fasole pe vîrful lingurei de lemn.  Aristia ar fi vrut să-i cadă în genunchi şi să-i sărute vîrful pantofilor aurii.  În penajul de iarnă se ivesc pe spate vîrfuri apicale, galbene.  Pătrund cele mai adînci vîrfuri ale rădăcinilor plantelor.  Purta... papuci de sultană, bogat cusuţi cu fir, dar cu vîrfurile amputate.  Ghete foarte bombate la vîrf.  Vîrful ţigării comisarului, cît un punct roşu, se mişcă în sus şi în jos.  Căută... în iarbă cu vîrful bocancului şi găsi un lemn.  Spice obtuze, neapiculate la vîrf.  Toate frunzele la vîrf foarte slab serulate.  Zoe ciupea fire de scamă din vîrful mînecii.  Bastonul era subţire la vîrf.  Vîrful ţigării se contură de un jăratec frumos.  Învîrtea talgere pe un vîrf de băţ.  Bastonaşul i-l lua, Plută pe apă-l punea. Rădăcina-n jos trăgea, Vîrful în sus rămînea.  O taiet vîrvurile la tîrş.  Foaie verde, foaie lată, Toate frunzele s-apleacă Cu vîrvurle la pămînt Şi mă-ntreabă de ce plîng.  Şeade-ntr-un vîrf de nuia Şi nu se teme c-a cădea  Scoase oscioarele din legătura ce avea,... le puse vîrf în vîrf şi văzu că se lipiră ca printr-o minune.  Nici cu vîrful condeiului nu le-au atins.  Îşi făcea suliţe din crengi ascuţite şi pîrlite la vîrf.  Fiind... călăreţ... clătinînd o suliţă de lemn cu vîrf de aramă  Smulgîndu-ş apoi săbioara luce Mănunchiu la pămînt, vîrv la piept aduce.  Vîrful săgeţii au intrat în trupu-i.  Spaţiul cuprins între vîrfurile compasului arată depărtarea.  Un admirabil vîrf de lance... se pare a fi adevărat dacic.  Lăncile poleite-n vîrf şi la mînere.  Ieronim plesni cu vîrful săbiei într-un zid.  Inscripţia a fost făcută cu un vîrf de fier, cuiu, pe cărămida crudă.  În mijlocul crucii acesteia împlîntă apoi cuţitul cu vîrful în pămînt.  Îşi dregea cu vîrful creionului o coafură creaţă şi învoaltă.  Arată săgeţi cu vîrful muiat în sucuri otrăvitoare.  Un briceag vechi cu vîrful rupt.  Prindea cu mult meşteşug gîtul de pui între vîrful cuţitului şi fundul farfuriei.  Studiase plăgile lungi şi subţiri ca un vîrf de suliţă.  În vîrful cîrligului, atîrna o fîşie de carne care tremura aproape vie.  Ionuţ îşi şterse pe coapsă pana jungherului şi, punînd vîrful într-o vînă de la încheietura mîinii drepte, făcu să iasă o picătură de sînge cît o mărgică.  Apăsasem pe marmora mesei un creion. Vîrful lui ascuţit se rupse.  Nu aţi rupt vîrful de la toate creioanele.  Au dat găuri în uşă, pă care le-au lărgit cu vîrful şişului.  Avem... ca arme: vîrfuri care se împlîntau în suliţe de lemn şi săgeţi de piatră.  Hrana plugăraşului în vîrvu oticului.    Paloşul mititel Şi cu vîrful de oţel, Drept în gură i-l punea.  Se spală cerul de nu rămîne pe tot întinsul lui un firicel de colb, cît un vîrf de ac.  Să nu jinduim la avutul altuia nici cît vîrful de ac.   N-a putu să mai înainteze cît vîrfu acului.  Luntrile negre, cu fundul ascuţit şi cu vîrfurile întoarse în sus erau greu de încărcat.  Fusul are vîrf sau cap, burtă şi bold.  Securea sau toporul...   vîrful. Gura sau vîrful  Botul sau vîrful brăzdarului este întors puţin în jos.  Înfigea vîrful cazmalei dedesubt.  Acest aparat este compus dintr-un braţ rigid prevăzut la un cap cu o piesă care poate fi: o freză, un vîrf de diamant sau o daltă şi sprijinite pe piesa de gravat.  Vîrvurile copcii.  Ea mă bate cu aripa-i, bici cu plumb în vîrf.  Ascultaţi, zise el, apucînd vîrful biciuştei pe care o ţinea Lascar în mînă.  Pe ciaclău sta Niculiţă... cu un bici lung cît un fulger în vîrf cu pleasnă roşă.  O comandă aspră răsună în vîrful coloanei militare.  Eu mă aşez ca bătrînul cocor în vîrf, călăuză, spuse Negrea, şi trecu în faţa celui dintîi şir.  Mereu de strajă  în vîrful formaţiei, poruncea şi viscolului din faţă, ... comanda şi oamenilor dinapoi.  Politicul este cel care, reprezentînd vîrful de înaintare al societăţii, ... structurează omogen viaţa spirituală.  Vîrf de atac Tremite pre Lazar să-ş întingă vărvul deagetului său într-apă.  Le tăie vărvurile limbilor şi degetelor şi-i trimisă în Lizichiea în urgie.  A muritorilor mai mult aceasta le ieste hirişiia (ca în dzua norocului să-şi areate vîrvul cornului, iară în dzua nenorocului, de nevoie să sufere şi scoaterea ochiului).  În vîrvul limbii... ca cum cleiu sau vîsc ar avea.  O albină l-au împuns tocma în vîrful nasului.  Unghiile... spatele vîrfurilor deagetelor acopăr.  Purta trei, patru intrigi deodată, unuia dîndu-i vîrful degetului de atins, altuia numai o ochire făgăduitoare.  Sprincene negre şi dese, uşor arcuite, cătră vîrf răsfrînte spre tîmple.  Un nas drept şi cu vîrful cam ridicat în sus... indică ambiţiunea şi mîndria grosolană.  Femeia loveşte surd cu vîrful unghiilor pe o uşe.  Doar picioarele, Cu vîrful, mai ating de-abia pămîntul.  Barbişonul sur, adus înainte la vîrf, îi atîrna solemn de la bărbie.  Numai fetele şi femeile îşi prind cercei de vîrful urechei.  Vîrful cornului.  Se ridica în vîrful picioarelor ca să-şi arunce privirile pînă peste acoperiş.  Ea se aşezase din nou jos şi urma a se uita la dînsul ţintă, mişcînd nervos din vîrful piciorului.  Dete vîrful degetelor să i le sărute.  Îi trimiteau cu oglinda drept pe vîrful nasului o pată de arzătoare lumină.  Degetele sale albe... şi ascuţite la vîrf mînuiau furculiţa sau cuţitul cu... îndemnare.  Trebuie să te înalţi în vîrful degetelor ca să-l vezi.  O luă spre jidoviţa, agale, fluierînd din vîrful buzelor.  Sărută pe Viorica înălţîndu-se în vîrful picioarelor.  Un pensionar cu ochelarii strîmbi, pe vîrful nasului, nu aprobă acest act.  Cu mustăţile lui lungi cu vîrfurile ascuţite ca nişte suliţi, arnăutul se duse înfipt la ţăran.  Numai spre vîrful aripilor are cîteva pene mai sure.  Răspunse ţinînd bomboana în vîrful degetelor înmănuşate.  Cu... nasul plesnit la vîrf, cerceta minuţios în maldărul de hîrtii şi semna.  Un mare, solemn fior îl străbătu, din creier, prin măduvă, pînă în vîrful tuturor mădularelor.  Apucă numai din vîrful dinţişorilor ei albi, pe furiş, o bucăţică.  O ţandără îmi retează vîrful urechii.  Deşi măricică, strica unele consoane în vîrful limbei.  Sticletele este... negru pe cap, aripi şi vîrful cozii.  Mătura unei mustăţi aspre se zbîrleşte cu vîrfurile în sus, deasupra buzelor vinete.  Otilia începu... să mîngîie matern şi cu vîrful degetelor subţiri obrazul lui Felix.  Dansatoarea... s-a oprit Pe-un vîrf de picior ca pe-o sticlă întoarsă.  La sanie e înhămat un cerb... cu coarne care parcă ar purta în vîrful lor cerul.  Ciocul este albăstrui, către vîrf negru-carmiu.  I-a sărit numaidecît în spinare izbindu-l cu vîrful cotului în ceafă.  Se ridică-n vîrful picioarelor.  Au tăiat întîi vîrvul limbilor.  Bubelor, Modîlcilor, Duceţi-vă din hiru părului, Din vîrful unghiilor, Din vinele grumazului.  De la piept la fîrful mîinii amăsur.  De la vîrvu degetelor pînă la andreaua gîtului.  Boi... Cu vărgi negre pe spinare... Şi-n vîrful corniţelor, Smarandul haznalelor.  I-o arătat vîrvu limbg’ilor şi vîrfu ung’ilor.  I-a ajuns mucul la vîrful degetului,  Vîrful capului  părului de păr Dumnedzeu zdrobi-va capetele vrăjmaşilor săi şi vîrhul părului.  E însă zeul strunciură capetele dracilor săi, creştetul perii  vărhul părului  vărvu de păr   ce trecu în greşalele sale.  De să va clăti vîrvul capului va dobăndi Are în vîrful capului un cucui de pene care se desface în două părţi.  Şi-a luat pălăria şi-a pus-o pe vîrful capului.  Îşi aşeză pălăria pe vîrful capului.  Ochii puţin mongolici,... părul adunat în vîrful capului... îi dădeau înfăţişarea tătarilor.  Arhitectul făcu semn să oprească şi coborîră toţi din maşină, ... nea Vasile cu o pălărie mică în vîrful capului.  Părul i-era strîns în vîrful capului, după moda niponă.  Babiţi cu neodihnă, Babiţi cu mult plîns,... Ieşiţi, Pieriţi, Din vîrvu capului, Din crierii capului!  Dacă nu-l ţînea dă vîrfu capului, dă păr, îl băga dă tot în pămînt.  Vîrful pieptului  Gura cămăşii se întinde în faţa peptului pînă la vîrful acestuia.  Vîrful spetei  spetelor Este plin de praf pînă în vîrful capului.  Am mîncat atîta carne de m-am săturat pînă-n vîrvu capului.  Văzînd că au omorît pre tatăl său, i se sui tot sîngele în vîrvul capului de mînie.  Adormim întru cetirea vreunui romanţ nou care face să ţi se suie părul în vîrful capului.  La primirea acestei scrisori, mi se sui părul în vîrful capului şi mă cuprinse un tremur.  De ce-am auzit eu, mi s-a suit părul în vîrful capului.  Lui Ipate i s-a suit tot părul în vîrful capului de frică.  Am îngheţat de frică şi părul mi se făcuse măciucă în vîrful capului.  Se înălţă pe vîrfuri, îl cuprinse de după gît şi-l sărută apăsat pe amîndoi obrajii.  Oşteanul a înaintat apoi pe vîrfuri, pînă lîngă pat, şi m-a scuturat uşor, cu milă.  Îi făcui dorinţa fără întîrziere, ieşind degrabă afară, însă păşind pe vîrful picioarelor.  În vîrful degetelor... au trecut prin un şir de odăi.  Stinse lampa, pe vîrful degetelor trecu prin tindă.  Se scoală bineşor şi se duce în vîrful degetelor, lîngă căruţă.  De la o vreme pierde răbdarea şi vine tiptil, în vîrful degetelor.  Ca şi cum se temea de indiscreţia zidurilor... se duse în vîrful deştelor la poartă.  Şofron rămase-n urma lor călcînd pe vîrful degetelor, ca să nu-i supere prin zgomotul paşilor săi.  Fata împăratului... pîş-pîş în vîrful degetelor intră în cămara zmeului.  Ieşi iar în tindă, călcînd rara pe vîrful degetelor.  Luai cearceaful de pe pat şi ieşii, în vîrful picioarelor, din dormitor.  Păşind în vîrful degetelor, mai arunca iute o privire-ndărăt, peste umăr.  Ocoleşte în vîrful picioarelor casa... mai sînt cîţiva paşi... A ajuns!  Deschise ca un hoţ uşa dormitorului şi se furişă în vîrful picioarelor.  Îşi luă cărţile şi-în vîrful picioarelor se strecură pe nesimţite printre bănci, afară.  Se vorbea în şoaptă, se mergea în vîrful picioarelor.  Păşi în vîrful picioarelor, lipită de perete, să facă de strajă şi să tuşească semnal de alarmă.  Bătrîna a intrat de cîteva ori în vîrful picioarelor.  Crezură că bolnavul a adaormit, îşi făcură semn şi ieşiră în vîrful picioarelor.  Doctorul a ieşit în vîrful picioarelor urmărit de privirea infirmierei.  Otilia se urcă sus în vîrful picioarelor.  Zinca a pătruns în vîrful picioarelor în odaia lui Nicu.  Străbatem, în vîrful picioarelor, cîteva săli de lectură.  Se milogea tînguios numai din vîrful limbii.  Ai dumneata alte griji mai mari decît mine, zise ea în vîrful buzelor.  E un prieten al nostru,... lămuri din vîrful buzelor Mina.  Îşi poftiră bună-dimineaţa unul altuia numai din vîrful buzelor.  Rămăsese apusean şi om de lume pînă în vîrful unghiilor.  Sînt înveninat pînă în... vîrful degetelor.  A fost pur şi simplu poet, dar poet pînă-n vîrful degetelor.  Vorbeau, ca paserile, numai din vîrful limbii.  Fata... s-a roşit pînă-n vîrful urechilor... ceea ce arăta mai bine ca oricîte vorbe frumoase că şi ea e fericită.  Grigoriţă se uită furios la mine, se înroşi pînă-n vîrful urechilor, dădu să zică ceva şi nu zise nimic.  Se făcu deodată palid pînă-n vîrful urechilor.  Se roşi pînă în vîrful urechilor la ideea gafei de a vorbi despre coşciug în casa unui bolnav.  Ţi-a venit să intri în pămînt şi te-ai roşit pănî în vîrful urechilor.  Urmează... două rînduri de crestături nu prea adînci în formă de ic, unele cu vîrful în sus, celelalte cu el în jos.  Tipografia neavînd semnul grafic al lui ce, ci (un c cu deasupra semnul de pe î, dar întors cu vîrful în jos), am transcris: ce şi ci.  Vîrful cuţitului  Această formă este un cvasi-con trunchiat cu vîrful în jos.  Unghiuri adiacente sînt acelea cari au acelaşi vîrf şi o latură comună.  Este un exagon, ale cărui laturi opuse sînt curbe ale unei aceleiaşi congruenţe şi vîrfurile opuse sînt situate pe cele trei congruenţe care trec prin centru.  O bisectoare interioară a unui triunghi împarte latura opusă în segmente proporţional cu laturile ce pornesc din acelaşi vîrf cu bisectoarea.  Cercul care trece prin trei vîrfuri ale unui poligon regulat trece prin toate celelalte vîrfuri.  Piramida este corpul mărginit de un poligon şi de plane determinate de laturile acestuia şi de un punct V, numit vîrful piramidei.  vîrfuri. vîrşi Am nevoie de un ţăpoi de cele lungi pentru vîrfuri, un vîrfar.  Hai să facem vîrfar stogului.  vîrfare  vîrfari vîrvari -ar Pre ceale înalte vîrfări iaste şi în mijlocul cărărilor stă.  Eu deznod umărul lui Moav de la cetăţile vîrfărilor lui... deasupra izvorului şi cetăţii pre lîngă mare.  În fund, de la apus spre răsărit, se înşiră ca nişte sentinele uriaşele vîrvare.  Va cură din vîrvările lui dulciaţă de miare.  Mulţămim De est păhărel,... Din cel pomişor, Din trupini, Din rădăcini, Din colmări, Din vîrvări.  Departe de stobor,  s nouă meri, Nouă vîrveri.  Un brad mari rotat,... Cu vîrvări pană la śeri, Cu poalili prăstă mări.  Se separă fuiorul de „vîrvări şi rădăcini”, firele mai rele şi cîlţoase de la vîrful şi rădăcina cînepii.  Cîlţii de vîrvări.  Au mai rămas numai nişte vîrvări.  vîrvăr Urzeală de vîrvăr Urmează... trei paşi în vîrvări, adecă în vîrful degetelor.  Crezi că ţin coadele fără vîrfării?  vîrvare vîrfări vîrfării vîrvări vîrvare vîrveri -are Mai pune vreo două vîrfării pe foc să nu se stingă. vîrfării -arie Adună vîrfăraiele-alea, sînt bune de uscături.  -ăraie. D-l Gherasim Safirin e unul dintre vîrfelnicii clerului romîn.  vîrfelnici -elnic.
   
    Sînt doi pomi mari, înfloriţi, De cotoare depărtaţi, De vîrfete-mpreunaţi.  creşte pe vîrfetile crengilor de stejari.  se curăţă vîrfetele şi cotorul acolo şi se lasă numai boabele de pe mijloc.  vîrfete -ete.
   
    D’e un’e Domnu mînca, Blid’ele să vîrfona.  vîrfonez -ona 
   
    Dacă poţi ajunge, sui la vîrforu ăla de sus.  Hai s-adunăm toate vîrfoarele, toate rimigurile astea de pe jos, toate crăcile.  S-au pălit codri  pe poale Şi tufarii pe vîrfoare.  Dormea... pre aşternuturi ce singuri ei le făcea umplute cu vîrfori de trestie.  Stupa de la vîrfori.  Femeile cu furcile albe, fetele cu greblele pe umere,... flăcăii cu ţăpoaiele lucii şi cu vîrfoarele lungi de-aruncat fînul pe stoguri.  vĩrfor vîrfoare vîrfori vîrforuri  -or. vîrfoşi -oase.
    -os.
   
    Vîrfotile deştelor.  vîrfote -ot Ia vezi că pe vîrfşcioru-ăla a mai rămas cîteva prune.  vîrfşcioare -ior Să se adune   în căpiţi..., vîrvuindu-le tare sulatic.  Să va clădi fînul bine şi să va vîrvui bine stogul.  Vro cinci clăi de le-am clădit, Patru mi le-am vîrfuit.  Un căpitan, cel-nalt, sărmanul, Căzuse vîrfuind mormanul.  El în genunchi se suie şi în genunchi coboară Pe culmea vîrfuită cu-o neagră buturugă.  Precipitaţiile abundente au creat acele acoperişuri ţuguiate ce vîrfuiesc casele împrăştiate pe văi sau coaste.  Nu m-am îndurat o dată un sărac să miluiesc. Numai şi numai borcanul să-l umplu, să-l vîrfuiesc.  Iau baniţa or găleata şi pîn-o vîrfuiesc pui Apoi cu coada lopeţii o raz şi o torn în sac.  Vîrfuim bine gropile cele pline, cam de o jumătate metru deasupra lor.  Cu vin feciorii vîrfuiesc ulcioare.  Prea puternica împărăţie... voind... cartenirea a multor feluri de catahrisis ce de la o seamă de vreme, cîte puţin, puţin, s-au fost întemeiat şi s-au vîrfuit  Rădăcina ţi-oi secui, mijlocul ţi-oi mijloci, Vîrful ţi-oi vîrfui.  În păretele din stînga „Coiful” îşi vîrfuieşte turla-i vînătă pe gangul unei văgăuni.  vîrfuiesc -ui De uni g’ii Călănuţi? G’ui di la vîrvuit.  Lăsam în urmă hăt! departe, tovarăşii de muncă la coasă, la secere, la prăşilă, la căpiţit fînul şi la vîrfuit girezile de snopi ori şirele de paie.  drept nimeri c-o săgeată în trei vîrfuită.  Patru pahare erau vîrfuite.  A pus farfuria vîrfuită.  Pe şoseaua Slobozia-Făurei trec autocamioane vîrfuite din care ştiuleţii de porumb rîd cu toţi dinţii în soare.  vîrfuiţi -te Orzul este lunguiet... Şi ţeapă în vîrfuleţ.  Am o nuia, Înconjurai lumea cu ea Şi  mai rămase-un vîrfuleţ Şi făcui şi un coteţ  vîrfuleţe.
    -uleţ Plecaţ voi meri vîrvureli Să rup douî floriceli.  vîrfurele -urel. La vîrfşor de nouă meri Ardu-mi nouă lumînări.  Brad încetinat, De unde-ai tunat, Din vîrfşor de munte De la flori mai multe.  Bradule, bradule,... cine ţi-a poruncit De te-ai coborît Din vîrşor de munte.  În vîrfu vîrşoarelor, Este-un leagăn de dojalnic, Care suie şi scoboară.  O scînteie care atinge vîrfuşorul de fosfor al unui chibrit produce o slabă licărire.  Într-un vîrfuşor de pai joacă oastea unui crai  La colţul gurii I s-a ivit un vîrfuşor de limbă roză şi subţire.  vîrfuşoare -uşor Cîntă puiul cucului În vîrfuţul nucului.  Cuibuleţul  l-am mutat În vîrvuţul muntelui.  Bade, bădişorul meu, ajungă-te dorul meu, În vîrvuţul dealului, În spatele calului.  Cine ni-o despărţit pe noi Aibă parte de nevoi... Şi odihna vîntului Pe vîrvuţu muntelui.  Dacă ea că-şi ajungea La vîrvuţul plaiului, Găsi fiul botezat.  În cel vîrvuţ de obcină Este-o cruce de cetină.  Strîgătoarea iobagilor Din vîrfuţu treptelor.  Din ce vîrfuţ de Gutîi Mîndră grădina-ngrădii.  Astă-vară ce-am vărat Pe-un vîrfuţ de munte, nalt, Cu murguţul de furat, Cu puica necununat.  În vîrvuţul nucului, arde casa uliului.  Ciobănaş de la miori, Unde ţi-o fost dat să mori? În vîrfuţul muntelui, De săgeata tunului.  I-a dat încă şi-un biciuţ Carele avea în vîrvuţ O litră de argintuţ.  vîrfuţuri vîrfuţe -uţ vîrgi. vîrgălăi vîrgălii -ăliu Obieluţă tătărască, vîrghite prin casă  Opincă nerasă, vîrghide prin casă vîrghide Fata de pandur cu vîrghea-n spate -ghi-e vîrghíe vîrghii Luntrile plutesc cu pescarii-n ele cari pescuiesc Cleamul şi siparul, gariţă, şaldău, Vîrgolit, platică, lostriţă, şalău.  vîrgoliţi Lună, lună, vîrgolună, Tu eşti mîndră şi frumoasă, Tu eşti a nopţii crăiasă.  Lună, lună, Vărgălună,  Ieşi afară, fă lumină.  Vîrhovnicul apostolilor D mnului.  Verhovnic cetii ucenicilor i-au zis Petru s-au făcut verhovnic apostolilor.  Pre Petru şi pre Pavel, pre stîlpii bisericii, pre vîrhovnicii apostolilor  Şi verhovnecul ucenicilor Petru, piatra credinţii..., căzu în păcatul lepădării.  Patriarhul Romei e următoriu săntului Petru, verhovnicului apostolilor Înţălegînd cum voi sînteţi vîrhovnici grecilor, pre voi cheamă cătră prietenie.  Di-l vor afla... prin vrajă, cum au giurat pre strîmbul, îndată îi tae capul aceluia, şi avuţiia lui o eu vîrhovnicii vrăjitorilor.  Petru şi Ioan şi Iacov, vîrhovnicii apostoli şi mai mari, la preaobrajeniia mîntuitorului nostru umbră numai şi chip văzură.  Să-nchisă în casa cea de rugă a svîntului vîrhovnic apost l Petră.  I s-au arătat lui noaptea vîrhovnicul apostol  Sfînta mănăstire Cetăţuia... unde este hramul sfinţilor apostoli verhovnici Petru şi Pavel Ai în loc de acoperemînt pre verhovnicii apostoli Petru şi Pavel.  Hramul sfinţilor... verhovnici apostoli Petru şi Pavel  Icoanele sfinţilor şi verhovnicilor apostoli.  Cinstea ce ni se cuvine a da verhovnicilor sfinţilor apostoli  Cine se va ispiti a strica danie noastră... să fie afurisit de doisprezece vărhovnici apostoli Cine s-a ispiti peste scriso re  me să strice danie me, acela au să fie neiertat de Domnul Dumnezeu... şi de 12 vărhovnici apostoli Să fie neiertat de la Domnul Dumnezeu... şi de precurata lui maică şi de 12 sănţi verhovnici apostoli Cini ar străca această mărturie a noastră, să fie blăstămat de Domnul Dumnedzău şi de Maica Precistă şi de 12 apostoli vîrhovnici Să fie... blăstămaţi de Tatăl, şi de Fiiul, şi de Sfîntul Duh... şi de doisprezece apostoli verhovnici Carii ar tăgădui şi n-ar spune drept să fie neiertaţi şi blestămaţi de Domnul Dumnezeu şi de Maica Precista şi doisprezece sfinţi apostoli vărhovnici  Cari s-ari scula să o scoat(ă) ace(a) moşie să fie afurisit şi treclet şi proclet şi de... 12 apostoli verhovnici Să fie blăstămat şi afurisit de doisprezece verhovnici apostoli.  Lăsă în casă să vadză acea ciudesă Petră şi Iacov şi Ioan, ca neşte vîrhovnici şi tainici dumnedzăirei lui.  Aceasta iaste cartea verhovnicilor, celor doi apostoli mari, Petru şi Pavel Fiind ucenic lăudatului verhovnic Pavel, Dionisie prea fericite, de la el te-ai învăţat cunoştinţa celor ascunse.  Cu puterea verhovnicilor, apostolilor şi a sîntelor canoane, încă şi cu a noastră giudecată s-au pus gios. Pentru a se deosebi   unii de alţii, numai cei doisprezece se numeau în graiul vechi vărhovnici... şi se invocau în blăsteme îndată după arhangheli şi după Ioan Botezătorul.  O, sfinte vărhovnicule,... priimeşte truda şi osteneala  Iar întru cele ale legilor orînduieli ca unii ce sînt faţă de credinţă maometani şi din mărirea acestui sultan ca un calif verhovnic al legii maometaneşti au să vieţuiască.  Una dar din cele mai verhovnice obşteşti bune întocmiri fiind şi casa răsurilor Vei trimite cu îndestulare şi celelante cîte sînt trebuincioase pentru hrana lăcuitorilor de la vîrfovnica împărăteasca noastră cetate vîrhovnici -ce Gazda l-au văzut că are o salbă de aur; deci s-au sculat la miazănoapte de l-au ucis şi l-au vîrît într-un loc  Rahil luo bozii şi-i vîrî în samarul cămilei.  Un lucru ce pren toate laturile pămîntului s-au auzit, vor... să-l acopere, ca cum ar vrea neştine să adune toată lumina den lume ca supt obroc să o vîre.  Leagă de un lemn o creangă şi, aşa, o vîră în fundu apii şi scot smoală foarte bună.  Cuscre, ascunde anaforaoa, să nu cumva să o vază, dă va veni. Vîr-o pă supt perne. Au crăpat... tulpina copaciului... atîta, încît putea să vîre înlăuntru o crenguţă verde.  Pentru versuri am metodă, să fac sute şi dormind. Ieu o cuşmă, vîr la literi, ca o mînă... şi mai multe, Scutur tare... şi pe masă,  calde, calde, le-arunc iute.  Muta îşi vîrî mîna în scîrnavul său sîn şi scoasă, ce?... o zaharica înfăţoşînd o inimă.  Ia galbenii şi mi-i vîră în buzunarul pantalonilor.  Se uită în horn, vîrî înăuntru coada cociorbei, dar nu găsi nimic.  Luase obicei în toată sara, la culcare, a-şi coase mînicile contăşului şi, vîrîndu-şi picioarele într-însele, dormea fără grijă.  Pune un ac în vîrful unei nuiele, vîră nuiaua pîn spărtura perdelii.  În clipa aceea, fetiţa întinde mîna, ia covrigul şi dă să-l vîre iute sub mintean.  A strîns banii, i-a legat şi a vîrît adînc legătura în sîn.  Scoase... din brîul lui cîrpa cu aurăriile şi-o vîrî sub un pietroi de lîngă gard.  Puse... de-i făcu un fel de căciulă ţurcănească, o împodobi cu aur...; îşi vîra urechile într-însa cînd o punea pe cap.  Vîrî mototol în buzunarul pantalonilor patru hîrtii de cîte douăzeci.  Unde era blînda mînă a mamei, ca să-mi vîre plapăma pe sub mine...?  Baba se potoli, iar fata vîrî capul în pernă şi plînse înăbuşit.  Alese, de prin cărţi, cele trei caiete... manuscrisele lui, şi le vîrî-n buzunar.  Sitarul vîră ciocul său adeseori şi prin mlaştine şi muşchiuri spre a-şi căuta nutreţul.  Luînd naframa, jemla şi păharul şi, vîrîndu-le pre toate în trăistuţă, întoarce talgerul soacrei celei mici.  La răscol, adică cînd se ridică oile de pe brînză..., atunci vîră baciul răbuşul în pămînt ca să nu-l afle nimenea.  Voind să-i mîntue de aceste vietăţi nesuferite, le-a vîrît într-o lacră.  Lelea Ana luă un băţ, îl vîrî printr-o deschizătură dintre blane şi începu să-l înghioldească.  O năpîrcă... îşi vîrî coada în gaura făcută de necuratul.  Ajungînd cu văcălia – de sfoară lîngă sfoară – lîngă ochi, vîrîm capătul văcăliei în el, strîngem din ambele capete... şi legătura e gata.  Îşi vîrî capu-i... mic sub marginile pălăriei mele şi mă sărută cu zgomot pe frunte.  Astupă cu îngrijire stecla cu dopul, o vîrî în sîn, îşi luă comanacul din cap şi... începu a mînca cu smerenie şi cumpătat.  Vîră... cheia-n broască, învîrteşte de două ori, cum ştia seama descuetorii.  Vîrî capul pe uşa bibliotecii.  De cum vine iarna... se face covrig, îşi vîră nasul în blană şi doarme.  Mitică vîră capul pe uşe.  Îşi vîrî mîna în bete.  Vîrî cuţitul în teaca lui de piele.  Ca să crească pîinea în cuptor, după ce termini de vîrît, dă cu lopota în grinda casei.  Şi-a vîrît... un picior în apă.  Vîrînd sticla în fălcile descleştate ale iepei, îi turna pe gît spirtul tare.  Bîrlădeanu vîrî capul pe uşă.  Rog pe cinstitul comis al doilea să-şi vîre în teacă jungherul.  Vîram în troian un picior şi scoteam altul.  Veniţi, măi, că sparg căsile, strigă cineva, vîrîndu-şi capul pe uşa pivniţei.  Vîrau tesacul... la brîu şi deschideau ochi mari spre cîmpii.  Ciuguleau ceva din fund, vîrînd doar capul în apă.  Îşi vîră ciocul iscoditor în toate crăpăturile, căutînd ouă sau larve de insecte.  Un om în plisc luleaua i-o vîră şi-l îngînă.  Ceru o ţigară de foi şi o vîrî în buzunar.  Plenipotenţiarul vîrî mîna sub palton şi scoase din buzunarul de sus al sacoului un stilou gros verde.  Vîră un fier de plug în foc.  La mijlocul plutei, printre pinii ce-o alcătuiau, vîrîse cam de trei coţi în apă alte lăturoaie.  Vîrî carnetul în buzunar.  Îi vîrîse în mînă cîteva hîrtii de-o mie.  Îşi aminti ziua aceea cînd îi vîrîse mîna în păr.  Unul dintre cei trei pasageri... vîrîse nasul în gulerul blanei şi tăcea, în colţul lui.  Băgă scrisoarea în plic, îl lipi cu grijă şi-l vîrî în buzunarul de la piept al bluzei.  Scoase un borderou gros bătut la maşină... pe unul încredinţîndu-l anticarului,... pe celălalt arătîndu-i-l doar, înainte de a-l vîrî din nou în servietă.  Reporterul luă hîrtia şi o vîrî în buzunar.  Dolca vesel se scula Cîmpul de-a lung apuca, Botul prin iarbă vîrînd, Urmele tot mirosind.  Mîndră, mîndruleana mea, Păsăruică uşurea, N-ar fi modru şi putinţă Să vîr mîna-n sîn la ţîţă?  Vîrîră cheia cea ruginită în zar (broască) şi suciră o dată.  Cînele-şi vîrîse coada între picioare.  Cine la Bobotează îşi vîră puşca în apă, la ea, cînd va merge la vînătoare, va trage mult vînat.  Îşi încărcă dăsagii pînă în gură, vîrî şi prin sîn, băgă şi prin buzunar aur şi pietre nestemate.  Cum îl vîrî în găinărie, hap, hap înghiţi toate găinile.  Se apropie de patul său în vîrful picioarelor şi, vîrînd binişor mîna sub căpătîi, îi şterse cheia fără să simţă.  O prindea chiar în gaură de şearpe să se fi vîrît.  Vîră mîna-n buzunar, Scoate ruble, hîrtii mari.  O nevăstuică frumoasă Mi-a luat sacii şi i-a vîrît în casă.  Stai, bărbate, stai pe loc, Să mai vîr un lemn pe foc!  Te-aş vîrî în sîn, dar nu încapi de urechi, Îmbucătura mare s-o vîri în gură, da vorba mare să n-o scapi din gură.  Musca cînd îşi vîră tot capul în miere, acolo şî-l lasă,  Nu vîrî său în carne grasă  Toate făcăturile, Toate pusăturile, Toate adusăturile, Te grăbeşte şi le-adună, Şi le ie-n gură Şi te du la cea haită de cîne, Care are ură pe mine, Care mi-a făcut, Şi le dă pe capul ei. Te sileşte, Şi pe uşă le vîreşte.  Taraful lăutarilor... împodobise din preziuă un cap de porc cu tibet conabiu şi albastru, cu busuioc şi cu cercei  roşii în amîndouă urechile, şi mi-i vîrîse, în dinţii rînjiţi, un trandafir.  Apoi de bine ce-mi eşti musculiţă, Ia să mi te vîre tata în punguliţă!  Pajorile şerpii (carii pintre frundzele ederîi să şipuriia, să-i apuce clonţurile îşi vîrîia) Se sîcîie pe scaun, îşi scoate şi vîră ceasornicul,... ori îşi scarpină cu furie chelia.  Nevasta sa, la care se închina, fără să ştie de ce, i se păru ca un şarpe ce-şi vîrîse capul drept în inima lui.  Nu se face în documentul acesta nici o amintire în termini clari... despre celelalte puncte dogmatice, pe carii iezuiţii ni le vîră în străiţă fără să ştim.  Dar acum, scrutat sub microscopul psichologiei ştiinţifice şi vîrît în caleidoscopul metafizicei, inconştientul trebuie să-şi fi abandonat multe din misterele lui.  Din monahismul lui, scriitorul a păstrat numai grăuntele de muştar încolţit al creştinismului; l-a împăturit cu grije, l-a vîrît în sîn; cu timpul, a crescut din inima lui.  Se va aprinde tiutunul în liulea şi se va vîrî capătul cel slobod al ciubucului în canalul deşărtărei.  La mijlocul grindeiului sau sulului, care stă în direcţiune orizontală, se vîră prin patru borţi... patru grindişoare.  Pentru a scăpa de friguri, se obicinueşte, în multe părţi ale ţării..., să se vîre într-un ou unghiile de la mîini şi de la picioare ale bolnavului... şi să se puie la o răspîntie.  Cioarecii... au o lărgime potrivită şi la glezne se vîră în ciorapi.  Cămaşa bărbătească ajunge la genunchi, dar nicicînd mai scurtă ca la ardeleni şi se vîră în pantaloni.  Prin aceste dăltuituri se vîră lopăţelele.  Potîngu se vîră printre osie şi pod, între craci.  Are să trebuiască să înveţi... bucoavnă sîrbească şi să-ţi vîri în cap stihuri de Omer.  Eu voi conduce. Muzica fără dirijor nu face o ceapă degerată. Vîră-ţi-o şi pe asta în cap, plutonierule, şi treci-o la rubrica celor multe învăţate de la mine.  Aveam şi copii mai greoi, cărora anevoie le vîram în cap secretele înmulţirii şi ale împărţirii.  Cu prothimia d-tale i-ai vîrît prepusul în cap şi cine poate să i-l scoată?  Cine ţi-a vîrît în cap şi una ca aceasta, acela încă-i unul.  Cine-i vîrîse lui în cap înrudirea asta nu se ştie, – dar a murit încredinţat că-i os sfînt.  Ăsta ţi-a vîrît în cap prostiile.  Cine v-a mai vîrît ideea asta în cap?  Moşnenilor... le-au vîrît în cap boierii că guvernul provizoriu vrea să desfiinţeze orice proprietate.  Nu ştiu cine i-o fi vîrît în cap lui alde Vasile şi Gheorghe Ciobanu că Bădîrcea ar fi bun de preşedinte.  Părerea lui... să nu ne-o vîre nouă cu de-a sila pe gît!  E timpul să lepădăm prejudecata că lectorului trebuie să-i vîrîm pe gît concluziile noastre.  Pînă să ne vedem, cum sper în curînd, întreabă, rogu-te, pe Aureliu C. Popovici, amicul nostru, care-ţi va da, ca şi mine, povaţa să nu mai permiţi domnilor de la „Tribuna” să-şi mai vîre coada şi-n revista ta fără ştirea şi fără învoirea ta, desigur.  Coropişniţa de Junona... îşi vîrî coada şi aici.  Aceasta nu mă supără, din contră, mă bucur din suflet, dar văz că intriganţii îşi vîră cozile confesionali, cu scop impur  Din consumatori de romane, am devenit cu toţii consumatori de ziare. Într-un fel, politica şi-a vîrît şi aici codiţa.  Într-atîtă trăia aceşti bine Încît de poveste era la orcine. Dracul însă care-n casnici coada-şi vîră Şi face să-nceapă-ntre ei gîră, mîră, Să sili p-aceştia cu neîncetare După a sa voie să-i aducă-n stare.  Cică naiba îşi vîră coada prin casele omeneşti şi le şopteşte să facă ce nu-ţi vine să gîndeşti.  Vicleanul pizmuia pacea fetelor şi-şi vîrî coada.  Diavolul vrajbei nu cuteza să-şi vîre coada între ei.  Noi, în legea noastră a romînească..., cînd este vorba de vrajmă, noi zicem: şi-a vîrît coada între dînşii diavolul învrăjbirei.  Aşa se învrăjbiră, fără să vrea, ca şi cum necuratul şi-ar fi vîrît coada.  Se vede că şi-a vîrît dracul coada, să mă răguşească pe mine!  Necuratul... are putere să facă rău şi, cînd îşi vîră coada undeva, nu se mai înţelege nimic de casa ceea.  S-a pus el – nu-i vorbă – luntre şi punte, ca să-şi vîre codiţa cea bîrligată undeva, dar degeaba i-a fost, că pe unde se ducea tot în gol umbla.  Muşcaţi-vă limba şi vîrîţi-vă minţile-n cap: nu se pronunţă cineva aşa de uşor asupra unui mare partid.  Dacă nu-ţi vîri mintea-n cap, apăi, ce-i de făcut?  Vîră-ţi minţile în cap şi învaţă rînduiala lumii ş-a vieţii, c-a să-ţi prindă bine.  Ţi-a mai spus Măria sa ceva? Vîră-ţi, copilă, minţile în cap şi nu-ţi închipui că poţi ieşi vreodată din hotărîrea lui.  Sper ca acest preaviz îţi va vîrî minţile în cap.  În loc să păstreze efectele spitaliceşti, le vinde... şi vîră banii în buzunar!  Îl tulburau şi-l indignau indolenţa şi apatia generală, ... corupţia, putreziciunea corupţiei de sus pînă jos. Toţi îşi vîră mîna pînă-n cot în banul public.  Tăgăduieşte că şi-a vîrît mîinile pînă la coate în banii poştei.  Să mă duc la neomenosul de proprietar care a dat-o afară? O să-mi vîre în nas cine ştie ce sentinţă de evacuare! Titus le-a vîrît sub nas... fel de fel de porunci şi somaţii în scris.  S-a sculat Mitrida filosof ca să vîre şi el răspuns.  Bietul Romano o vîrî pe mînecă şi ieşi opărit de la judecătorie.  De ce nu-ţi vîri capul la vrun om de treabă Şi tot umbli raznă pe drumuri de ţeară? Bărbate hăi,... du-te la cumătru şi-ţi vîră capul pe muncă, pe ceva, pentru a-ţi da cîteva parale.  Nu trebuie să tragem cînd la dreapta, cînd la stînga; trebuie să mînăm chestia tot înainte; căci, dacă mergem tot aşa, hîţa, hîţa, o vîrîm cu oiştea-n gard!  O să vîre încet, ca în blana de lemn moartă, sfredelul în osul viu al pieptului.  Alsacianul a spus că-i vîră sabia în piept.  Titu Herdelea se strecură afară. Roşu îi vîrîse un cuţit în suflet. De unde îşi închipuise că, muncind conştiincios, are asigurată o lefuşoară..., azi iată-l iar ca frunza pe apă.  Să ştii, Florico, zise Magda, ţinîndu-i calea şi vîrîndu-şi faţa pînă sub nasul Floricăi – să ştii că eu şi cu bădia mergem călare la Dumbravă.  Casierul vîră nasul în hîrtii.  Ba aţi urmărit ş-aţi spionat! gemu cu îndărătnicie mademoiselle Annette şi-şi vîrî iarăşi cu putere nasu-n manşon.  Dădu la o parte perdeluţele şi-şi vîrî nasul în fereastră.  Toţi „tipii”... îşi vîră nasul în farfurie, ca să rîdă satisfăcuţi de gafa mea.  Căpitanul se întrerupse ca să-şi vîre gura într-un soi de pîlnie telefonică.  Bătrînul mînca cu mare lăcomie, vîrînd capul în farfurie.  Îşi vîrî speriat ochii în busolă.  Ciudatul pasager îşi vîrîse nasul peste tot.  Îşi cam vîra nasul prin dosar.    Nebun iaste acela... care pretutindenea îşi vîreaşte nasul.  Cine-l punea să-şi vîre nasul în lucru ce nu era de obrazul lui?  L-am închis la expediţie pînă vine directorul... Prea vrea să-şi vîre nasul în toate.  Îşi vîră nasul în toate... Ia hotărîri de parcă el ar fi stăpînul.  Ele ce treabă au? Să-şi vîre nasul în toate, să afle ce face cutare..., cum se poartă, pe unde umblă.  Romînia bisericească se obliga să... plătească, periodic şi destul de sărat, patriarhiilor greceşti, îndreptăţite astfel să-şi vîre nasul în trebile romîneşti.  Nu-ţi vîrî nasul unde nu-ţi fierbe oala.  Mai în multe locuri prin cărţile sale cu sila vîraşte aceea cum că romînii se-au zis valahi de la numele bulgarilor volohi.  Lesquien citeşte textul, consultă traducerea şi nu se sfieşte a vîrî pe fabulosul Prometeu în lista arhiepiscopilor Tesalonicei.  Rareori neamţul într-o scrisoare cu caractere latine nu vîră cîte-o literă gotică.  Tradiţiunile şi evenimentele... le-a vîrît... într-o singură naraţiune.  Legea electorală mai falsifică încă acel principiu, fiindcă sub cuvînt devenit fonciar vîră între proprietarii de moşii şi pe acei cari au venit de la o bina sau de la o întreprindere industrială.  Vîră de toate în teoriile lor.  Vreau să vîr în rimă cuvîntul „urda”.  Ei stau pe loc orice s-ar întîmpla şi nici n-ar avea unde să meargă, toată averea lor fiind vîrîtă în cele două moşii.  Pe acea vreme de panică incipientă, oamenii cu bani, de frica devalorizării sau a altor accidente inerente războiului, căutau a-i vîrî în ceva solid.   Şi-a vîrît economiile în lucruri de artă de mîna întîi.  La aşa cap, aşa căciulă trebuie, pentru că a trebuit să-mi vîr tot capitalul în porci, din care pricină am rămas calic.  Această streină zamă cu iuţime-nveninată, Au vîrît în a lui patimi o aprindere turbată.  A dat poroncă tuturor slugilor sale, ca să apuce care încotro a vedea cu ochii; şi pretutindene – pe mare  şi pe uscat – să vîre vrajba între oameni.  Alta n-au de vorbit decît bîrfeli şi răutăţi, ca să vîre... zîzanie în toată mahalaua.  Se uita lumea de-a mai mare dragul la noi cum trăiam de bine; gurile rele umblau ele să vîre zîzanie.  De aci înăinte a întrat o pauză în reprezîntaţiunile teatrale romîneşti din cauza... unor zizanii vîrîte printre dirigenţii culturii naţionale de cătră nişte înrîurinţi necurate.  Toţi sînt răi şi toţi vor să mă vîndă. Am tăiat atîtea capete ca să vîr groaza, − şi degeaba! Atunci putem cruţa pe Măria sa stăpînul nostru de supărări şi mînii, se linişti postelnicul Grigoraşcu. De ce să vîrîm în Măria sa şi această spaimă?  Într-o zi, prinde a se gîndi Mohorîtul, cum ar vîrî el vrajbă între doi oameni.  Între familia Mocioniană s-a vîrît, spre daună mare, oareşcari neînţelegeri, cauzate, precum se zice, de B .  Trecînd bărbatul, nu femeia peste prag, zizania se vîră între ei şi se ceartă pînă se despart.  Zizania se vîră între ei şi atîta ce se ceartă, pînă se despart.  Cînd e... să păşească peste pragul camerei, atunci mireasa se opune, nevrînd nicidecum să treacă, pînă ce nu e luată pe sus şi vîrîtă cu de-a sila înnutru.  Imediat după pronunţarea sentinţei, care îl condamna la muncă silnică, a fost vîrît în baia comună a deţinuţilor.  Îi putu urni cu nuiaua din urmă... şi-i vîrî în tîrlă.    Luîndu-mă de mînă m-a vîrît în odăi, într-o căldură de cuptor şi într-o plăcută mireasmă de coji de mere.  Fata vîră pe frate sub covată.  Cineva ţinea cu tot dinadinsul să-l vîre în baracă.  Mîndrele cînd l-au zărit, Înainte i-au ieşit. Una poarta-i deschidea, Una-n casă mi-l vîra.  Trei fraţi mocani aveau o mulţime de oi pe cari le vîrau într-o poiană.  Or să-l vîre... în temniţă.  Am să-l vîr în puşcărie pe mizerabilul acela.  Ăsta, cu dreptatea şi conştiinţa lui, e în stare să-şi vîre pe tată-său şi pe mă-sa la puşcărie.  L-au prins armaşii şi l-au vîrît la închisoare.  Mă, păgînule, mă! Nu mă vîrî în ocnă, mă!  Familia, puternică, se socoteşte insultată şi-l vîră pe reclamant la închisoare.  Interesul nostru e să-i facem să producă, nu să-i ruinăm şi să-i vîrîm la puşcărie!  Nici îs fată, nici nevastă, Ci mi-s floare de pe mare Vîr voinicii la-nchisoare.  Mai tare comanda, mai tare! că te vîr în pămînt!  Numai aceste erau de ajuns, ba şi de întrecut, s-o vîre în groapă pe biata babă.  Bieţii părinţi! Ce-au făcut ei pentru mine, şi cum i-am răsplătit! I-au vîrît în mormînt faptele mele.  Messer Giovani consimte... să-l vîre ucenic la giuvaergiul Antonio di Gandro.  Îl vîrîse în slujbă, aproape de doi ani.  La Huşi, părintele a făcut ce-a făcut şi şi-a vîrît băiatu-n seminar.  M-ai vîrît în grozile morţii! Nu mai ştiam ce să fac ca să te trezesc.  Tu cu şmichiriile tale ai tulburat toată drăcimea, da acuş am să te vîr... în toate grozile morţii.  La aşa vreme te face să pierzi răbdarea şi fără să vrei te vîră în păcat.  Mi-a ieşit înainte un urs grozav, care m-a vîrît în toţi spărieţii.  La grea belea m-a vîrît iar spînul. De-oi mai scăpa şi din asta cu viaţă, apoi tot mai am zile de trăit.  Să nu mai zici că vine lupul,... că mă vîri în toate boalele!  Am arătat după aceea, cum credem noi că radicalii cu intenţie au vîrît pe d. Sturdza în situaţia grea, în care e d-sa astăzi.  Cînd îmi răsuceam... musteaţa..., vîram pe recruţi în boală.  Ce palicar isteţ, Pe-o biată băbătie S-o vîre-n sperieţi.  Să-ţi spun drept, cucoane, că m-ai vîrît în spărieţi cu pistolul dumitale.  În vremurile acelea de cumpănă şi de frămîntare,... cîţiva viteji vîrîseră în spaime pe duşmanii Moldovei.  Bucuroşi să fim că n-o putut fecioru dascalului să mă vîre şi pe mine în belea.  Fie-ţi milă de mine, mătuşă, s-a spăriat el, nu mă vîrî şi dumneata în vreun năcaz; mi-e destulă ruşinea şi moartea la care am ajuns.  „În ce drăcii era vîrît Tudorel?” se întreba Ioanide, căruia îi trecu prin cap gîndul de a-l trimite în străinătate.  Se întreceau care mai de care să o acuze, să o vîre în cea mai mare murdărie.  Lisandru, oftînd greu, Răspundea: „Stăpînul meu! Pînea, sarea ţi-am mîncat Nu mă vîrî la păcat!”  Şi să vîrî supt elifand şi să puse supt el şi-l omorî pre el; şi căzu pre pămînt deasupra lui şi muri acolo.  Şerpii... pintre frundze şi pintre loaze se vîrîia şi coardele cu zmicelele îşi învălătuciia.  Vîrîndu-se supt elefantul pre care i să părea că va fi împăratul, omorî pre elefant şi, căzînd elefantul mort preste dînsul, muri şi el acolo.  Grecii lui Nicolai Vodă s-au vîrît toţi prin casele domneşti şi nici unul afară nu  cuteza să iasă.  Denapoi supt cai bietul să vîreşte, La fîrşitul său căutînd cu îndoială.  Cu foalele plin n-au putut să să vîrască pre aceeaşi gaură.  Dăstul este pă unul numai să-l mustrezi, că ceilalţi să vîră pîn fundurile supaturilor.  Cel biruit vîrîndu-să supt un pat, s-au ascuns.  Pîndind el prin insidie a ucide pe Porsena, s-a vîrît secret în tabăra lui, învestit ca un toscan.  Se înălţă în văzduh, zbură spre apus şi se vîrî în ocna părăsită.  Astfel sînt fiii ce Jiul naşte... Şi-n vizuine de vulpi se vîr.  Receala dimineţii mă pătrunsese şi întors în camera mea, mă vîrîi din nou în pat, pentru a mă încălzi.  Unde... s-o vîrît cloşca cu puii?  Unde m-am vîrît eu?... Nu cumva am întrat într-un tîrg de ieniceri?  Mezinul se vîră iute în horn.  Se vîră, el ştie cum şi pe unde, în odaie la Ivan, şi-i şterge o palmă prin somn.  Trebuie să mă vîr... în aşternut, să mă-ncălzesc.  Se vîrî sub o blană de urs şi adormi cu mîna aninată de cerculeţele Kirei.  Închină copilul ca să-l adăpostească cu sfînta cruce, îl sărută pe frunte şi se vîrî binişor lîngă dînsul.  Se dezbrăca în pripă, se vîra sub plapomă şi-şi întorcea faţa la perete.  Copilul se vîrî cu capul sub plapumă.   Îmi lepădai şi eu hainele, mă vîrîi în apă.  S-a dezbrăcat singură şi îndată s-a vîrît în pătuceanul ei de odinioară.  Jap era prea bucuros de această singurătate, se vîra sub divan şi observa din umbră.  Am să-ţi dau înainte de a te vîrî în aşternut un calmant.  Tare mă mir cum de-aţi purces dumneavoastră la drum asupra nopţii... Pe-aici se vîră omu-n ghizunie cum asfinţeşte soarele. A trebuit să te căţări pe stîlpul cerdacului şi să te vîri pe sub streşină, în pod.  Se vîrîse sub ţol, să se încălzească, căci îngheţase pe jumătate, ajutînd omului să înjuge junincile.  Se vîră sub apă şi iese cu cîte un pescuţ în gură.  Vrăbiile... s-au vîrît printre grinzi şi ţigle.  Ne vîrîm în pat să ne încălzim.  Nu te vîrî acolo, să nu-ţi cadă ceva în cap!  Se vîrau adînc printre strujeni.  Se vîrî sub căruţă şi se ghemui acolo la umbră, strigînd ceva, printre spiţele căruţei.  Dară eu cînd mi-am venit Şi înnuntru m-am vîrît, În tîrgul Odriului La curtea Subasului, Mîndră zînă mi-am zărit.   ţup de pe un copaciu pe altul pînă ce s-a vîrît foarte afund în pădure.  se vîrî după cuptor să nu o afle gazdele.  Unul  se vîrî în coşar.  Înt-o dimineaţă l-a cuprins soarele şi s-o vîrît su pod.  Dar el fuga-n casă da, Uşile le zăvorea Şi sub pat că să vîra.  Strînse aracii toţi din vie, îi făcu grămadă mare... şi se vîră sub ei.  A dat poruncă şi băieţelului... să nu se vîre vreodată în cămara cea tăinuită.  Suie-te colo, în pod, şi vîră-te în polobocul cela cu buci!  Eu prin foc m-am vîrît, Tare rău m-am pîrjolit.  Ţînţariu... să vîră pă nări în urs ş-începe la urs a-l muşca.   În lacul de Comachio,... în sînu-i leneş, se vîr-a noastră mare.  Forşiber... face trei călătorii, ca să treacă pe la nord-vest, găseşte iar Grendandia şi se vîră printre Labrador.  Acele vapoare neputînd a poposi acolo, trag tot sus lîngă corăbii, vîrîndu-se între ele  Cîte un zapciu... oprea carele să nu se vîre, pînă după trecerea alaiului.  Adeseori şoseaua se vîră pe sub stînca ce formează atuncea un fel de baldachin.  Cu neputinţă era din limbile acele vecuitoare şi cuvinte şi chipuri de grai să nu se vîrască... în limba latinească.  Cu toate vorbele ce a păstrat romînul în scheletul credinţei, însă tot s-au vîrît şi cele următoare precum: Precista, Sfîntul Duh.  Prin asemine chip limba slavoană se vîrî în bisericile romînilor.  Trebuia numai să izgonim abuzurile ce se vîrîseră în legile şi viaţa noastră prin lungi ani de tirănie şi de războaie.  Un alt exemplu de aceeaşi confuzie, care se vîră pînă în noţiunile elementare despre istoria dreptului roman celui vechi, este în §23 al scrierii.  Era pericol să i se vîre sub piele femeia asta.  Se vîrîse sub pielea milionarului, îi ajunsese un fel de mînă dreaptă.  Nu ştia alt meştesug de a se vîrî în dragoste la un stăpîn fricos şi prepunătoriu decît acela... de a spune minciuni şi a pîrî.  Noi la aceastea reflectăm numai atîta, cum că domnii sasi sau au avut drept a se arăta aşa de dusmănoşi către noi, şi a se vîrî sub aripile ungurilor, sau nu.  Să ştii, cioară, altă dată să nu te vîri în sufletul boierilor.  Flăcăii... să vîrau în sufletul arapului, căutînd a pune mîna pe el.  Cînd mă aflu singur, prea ai meşteşugul de a mi te vîrî nepoftită în suflet.  Nu-mi place să mă vîr cu de-a sila în sufletul oamenilor.  Nu-mi prea place cînd mi se vîră cineva, aşa, în suflet.  Oricît i-ai alunga de la casă,... ei totuşi ţi se vîră în ochi şi-ţi cer cîte de toate.  Fiinţele acelea agitate, atîta ţi se vîrau în ochi şi în auz, încît nu te mai puteai reîntoarce spre alte locuri şi cuvinte.  Ho, cotoroanţo, ho! răcni Ion deodată la maică-sa. Ce te vîri ca musca-n băligar?  Ei tot să vîr pintre oamini şi sar şi dau în focu di pier.  Cum oile blînde prin ocoale Cînd aulmă lupul pe de-aproape... Între celelalte se vîreşte, Iar de apărat nici una gîndeşte.  În vreme cînd mulţi de ai lor să vîrîsără între vrăjmaşi în podu de peste o apă..., au căzut în apă cu toţi cîţi era pe pod.  Voiam să mă vîr iarăşi în mulţime, ca să mă apuc la luptă.  Focurile chirigiilor se stinseseră; oameni şi vite dormeau pe coceni, vîrîndu-se cuminţi unii-ntr-alţii jos la pămînt, pe cînd pe sus prin văzduh urla vîntul nebun. Încet-încet, tot vîrîndu-se, reuşeşte să suie treptele de la intrarea templului.  Cum a auzit Negoiţă toate astea,... s-a vîrît pîntre lumea adunată ş-a spus părinţilor şi logodnicului că el o scapă pe fată.  Vîrîţi-vă printre cei ce se adună şi spuneţi că voinţa mea e să nu curgă sîngele pe locaşul meu ohavnic.  Văzînd atîta voie bună şi însufleţire, m-am vîrît şi eu printre ei şi am beut împreună o cupă de vin.  Mi-e frică, Mabel,... mi-e frică... Şi se vîrî în ea ca şi cum s-ar fi ferit de ceva.  Bătrînul... se vîrîse în faţă.  Eram singurul din neamul meu în circulaţie la Geneva, interesat să mă vîr şi să ascult.  Deşi Bălcescu i-a pus un cot în dreptul gîtului, vlăjganul vrea să dea cu el de pămînt, însă băieţaşul s-a vîrît în el şi încleştarea între ei e atît de mare, încît... au alunecat amîndoi în noroi.  Se vîrîră printre oameni cum putură, să vadă mai de-aproape despre ce e vorba.  La lucruri de războaie meşter, unde era nevoie însuşi se vîrîia.  Eu reflectai că nu mă voi vîrî, însă îl rog ca el să facă aceasta cunoscut guvernului.  Nu sta departe ca să nu fii uitat, Nici te vîrî ca să nu fii pe brînci dat.  Şi jocul porneşte iar... Tînărul se vîră şi el... şi joacă.  Linguşitor ca pisică şi mlădios ca un şarpe, se vîră în toate.  Deputaţii se vîrau în trebi la care n-aveau nici un amestec.  N-aş voi... Cu sila să mă vîr între fiu şi părinte.  A găsit prilejul potrivit să se vîre în toate acestea.  Îi părea rău că nu şi-a căutat de necazurile lor de la început şi s-a tot vîrît ba să fie la cumpărarea moşiei, ba acuma la împărţirea pămînturilor. Prinţesa Hangerliu... se vîra în toate, intriga politiceşte şi, deşi era admisă la curte, afecta o anume poziţie şi visa restaurarea dinastiilor domneşti romîne.  Adesea am temeri, mă întreb de ce s-a vîrît în asta!  Ioanide nu se vîră în politică, e cu desăvîrşire inapt pentru acţiune.  S-au vîrît şi ei unde nu le-a fost treaba.  Ionică se vîră argat.  vîr  vîrăsc vîrîc. vîrîcaţi -te. N-ai văzut copil aşa vîrîcios.  vîrîcioşi -oase.
    -icios Mitologică şi în acelaşi timp de o primitivitate absolută, scoasă din orice determinaţiuni, este vîrîrea piciorului gol în apă.  Vîrîrea unui ghimpe, unui os de peşte,... fac, tăind, sfărămînd şi sfîşiind cărnurile, descomposiţiunea... şi e în stare a săpa din ce în ce ţesuturele sănătoase, pînă găseşte un loc de ieşit afară.  Vîrîrea cuţitului în cineva.  Încercata vîrîre pe furiş în Regulament a unei clauze care nu este tipărită în Regulament... ar fi dat Rusiei în legislaţiunea internă drept sancţionator  Vîrîrea lui prin spărtura zidului.  vîrîri Vîrîtul cheii în broască.  Florile şi frundzele... una pe supt alta vîrîte şi lozele una cu alta frumos împletite.  Brehnacea de  sus iepurile supt stincă vîrît, cînd va ieşi, în unghi să-l apuce pîndiia.  Mare este o parte din ocean pe lîngă uscat sau şi în el vîrîtă.  Cu pumnii vîrîţi pînă-n fund în buzunarele unui surtuc... se primbla încet.  Mănăstirea Agapia e vîrîtă-n munţi, pitită-ntr-un ungher de văi.  Cămaşa e scurtă şi vîrîtă în cioareci.  Se arunca pe un jeţ... cu ţigara într-o mînă, iar cealaltă vîrîtă în buzunarul rupt al pantalonilor.  Zări vîrît în gard un colţ de colăcel.  Puse mîna pe plăselele cuţitului din teaca vîrîtă după şerpar. Îi ţin legaţi de mal, cu sfoara vîrîtă prin gura şi urechile peştilor.  Casele joase... parcă erau vîrîte în pămînt.  Sîntem ameţiţi de aburii băuturii... de o sută de ori mai tari decît vinul vîrît în pîntece.  Domnul Paul de Marenne observă cu oarecare mirare, însă discret, coada lungă împletită la spate a popei şi vîrîtă subt anteriu.  Casa lor, o hrubă vîrîtă jumătate în pămînt, în partea satului numită „Ţigănime”.  Otilia îşi ridicase sus picioarele subţiri şi goale, vîrîte de-a dreptul în pantofi.  I-a văzut mîna stîngă lipsă şi în locul ei mîneca goală vîrîtă în brîu.  Aici veneau craii, duminică după-amiază, cu nădragii negri vîrîţi în cizme scurte.  Se întoarce cu Pavel Golca, care are o mînă vîrîtă în haină.  Purta cizme cu carîmbii scurţi vîrîţi sub pantalonii de pînză cenuşie.  Credeam că din pieptul vîrît Între o puşcă nemţească – şi-o mamă... Cîntecul nu se mai poate Să lunece-n valuri vrăjite.  Stăteau amîndoi cu picioarele vîrîte în paie, ca să le fie mai cald.  Vîrîtă de la poartă în efectele spitalului,... m-am simţit un fel de 702; fără celebritate însă.  Intră hotărît la şeful, care lucrează cu nasul vîrît în hîrtii.  Mă trezii culcat în pat şi vîrît sub oghealul de bahur roş al părintelui Ghermănuţă.  Sub valuri reci, după amiaza toată Am stat vîrîţi prin gropi şi prin tranşee Ca şoarecii.  Omul era vîrît într-un covru de paie.  Oamenii din echipaj, vîrîţi cu toţii sub punte,... îşi pregăteau prînzul.  Cîn să între turcu pă uşă, vede un şarpe mare vîrît pă gura fetii.  Cît despre ceilalţi intelectuali, vreau să zic titraţi, sînt de o platitudine înspăimîntătoare. Mai toţi superficiali, vîrîţi pînă-n gît în specialitatea lor.  Ioanide, vîrît pînă în gît în treburile lui, nu făcea distincţie între oamenii de pe stradă.  Cu totul uitîndu-şi de dragostea cea vechie, carea însuşi cu ţiţa mîne-sa o supse, cătră cei de casă, se dezbrăcă de acea împreună cu dînsa născută iubire cătră părinţi şi cătră rude, pentru ca să urmeze o dragoste streină carea iaste dragoste vîrîtă.  vîrîţi -te.
    Cobitis taenia taenia vîrîtori -oare -tor.
   
    Misgurnus fossilis Noemacheilus barbatulus barbatulus La munte sînt, mai ales în gîrle, păstrăvi, mrene şi vîrlani.  Anguilla anguilla Gobio gobio obtusirostris Copil vîrlan.  Am doi junci vîrlani, ar cu ei.  Măi, ce horn de vîrlan.  vîrlani -e Misgurnus fossilis vîrlari Dobriţa – cît a fost tînără – a fost tare vîrlavă şi gospodină.  Vîrluga e tare vîrlavă.  Plecai luni la secerat Cu şeapte fete din sat... Şi c-o babă bătrîniţă Să gătească mîncăriţă La ale seceratoare, Vîrlave la lucru mare.  Ce fată vîrlavă, nu-i sta mîinile cît e ziulica!  Vîrlav copil, într-o clipă s-a dus şi-a venit!  Copil vîrlav.  vîrlavi -e.
    Cobitis taenia taenia vîrle vîrlăiori -oare -ior Noemacheilus barbatulus barbatulus vîrlăi N-ai văzut vîrlăvie ca la el.  -ie.
   
    Puişor de văduvioară, Tînără şi vîrlăvioară.  vîrlăviori -oare -ior Cobitis taenia taenia Cobitis aurata balcanica vîrligoanţe vîrligoşi -oase Cît vîrlogan s-a făcut băiatul popii.  vîrlogani -e.
    vîrlugă de nisip vîrlugă pestriţă Cobitis taenia taenia Pre valea Ilişava să află 6 soiuri de peşti: mrene sau brene, clieni şi porconi, carii au corpul acoperit cu solzi, apoi vîrlugi (ca ţiparii, dar mai mici şi scurţi), muşcătoare... şi, în fine, un soi de păstrăvi cu oase tari. Vîrluga, zisă şi zvîrluga şi nisipăriţa, are urechi înţepătoare şi e vărgată lungiş.  Zvîrluga, vîrluga sau cîra în Moldova; fîţa sau cuţitoaia în Muntenia; nisipariţa în Oltenia; unghiţa... în Ardeal – e... acelaş peşte.  Copilul s-a smucit dintre degetele popii ca o vîrlugă şi a scăpat în fundul cristelniţei.  Pînă un copil să sugă, Se azvîrle ca vîrlugă Şi rîşneşte tot în fugă.  Cobitis aurata balcanica vîrlugă neagră Noemacheilus barbatulus barbatulus Vîrlugă cîrnească Cobitis caspia romanica Scardinius erythrophthalmus erythrophthalmus   Rutilus rutilus Gobio gobio obtusirostris Cottus gobio gobio vîrlugi        Azi am avut mult vîrpăl.  Am avut mult vîrpăl cu lucrul ista Vîrpăleşte-te cum se cade pe lîngă el şi ţi-a da şi ţie. vîrpălesc  Cam vărpălită fată. vîrpăliţi -te -ac vîrsatul pămîntului,  vîrsatul trifoiului,  Cuscuta trifolii Feaceră pre poale-i rrodii de mătase galbină, mohorîtă, roşie şi de mătase albă răsucită. Clopoţei încă feaceră den curat aur şi-i vîrstară   între rrode. O! nestătătoare şi niceodată încredinţate lucrurile a lumii, cum vîrsteadză toate şi turbură şi face lucruri împrotivă!  Nime lucruri pre voie de tot să nu crează, Nime grele nădejde de tot să nu piarză, Că Dumnezeu a vîrstat toate cu sorocul, Au poruncit la un loc să nu stea norocul. Hameleonul... precum piielea, aşe gîndurile şi mintea îşi vîrsta şi-şi schimba. Recoltele de cereale sînt pline de buruiene din cauză că cultivatorii... nu caută să vrîsteze plantele. Înjghebase cu fetele jocuri „de societate”, pe care le vrîsta, din cînd în cînd, cu cîte-o boscărie cu o batistă.   Nu avem în această plasă decît numai grîul şi porumbul. Aceste grîne vrîstează (alternă) pe acelaşi pămînt.  vrîsta Iată istoricii ce zic de dînşii şi gheografii voi arăta, măcar că şi ei între dînşii în zise să vrîstează. Penele lor pe spate şi pe aripi roşii, iar pe pîntece şi pe subt aripi galbini, şi pe la grumazi vîrstaţi în trii vîrste cu pene galbine şi roşii Guşa şi partea interioară a grumazului  galbene şi vrîstate cu liniuţe negre.  Dungi de lumină obosite vrîstează, ici, colo, întunerecul.  Bogdănăşiţele au început a-şi vrîsta (învîrsta) deo-camdată servetele de cînepă şi de in cu bumbac. Aveam toate trebuincioasele de drum aşezate în o boccea...; la picioare opinci de piele roşie, legate cu sfori negre de lînă de capră, care ne înfăşurau în spirală pulpa pînă la genunchi peste un colţun negru de lînă vrîstat cu roş. Plocăzile şi lăvicerile erau „vrîstati” cu alb, negru, galben, verde şi albastru. Gura i se  strîmbase în colţul drept, iar limba, crîmpoţită între dinţi, era vrîstată cu dunguliţe alburii. Pete albe însemnau pe pămîntul gras de la marginea Amarei numai trupurile ţăranilor morţi reci sau agonizaţi, căci cei loviţi mai uşor goneau sau se tîrau printre ceilalţi fugari, vrîstînd calea cu dîre de sînge. . Are pe marginea din afară a aripelor nişte pene mai mărunte, vrîstate des cu negru, albastru de in şi alb. Coarnele lungi arcuate, sunt vrîstate cu negru şi galben. Fata se arătă sprintenă, cu cămaşă albă şi catrinţă neagră vrîstată roş. Ana se întoarse într-o hlamidă episcopală, de culoare ametist, vîrstată cu aur, nou-nouţă. Pe laturile drumului, pămîntul se vrîsta de sămănături; paseri guralive se plimbau uşurele pe deasupra. Ea se roagă mărului... Să-şi aplece vîrvurile... Să-şi rupă nişte mlădiţă, Să-mi vîrste o cununiţă. vîrstez vîrst. 4 prostiri vîrstări  . vîrstări.
    Racoţii... singur în capul mesăi, den-a-direapta Ştefan Vodă, den-a-stînga Constantin Vodă. Boierii lui cu boierii amînduror ţărîlor vîrstaţi; în fruntea tuturora Chimini Ianăş hatmanul lui. Aceasta s-a urmat astfel şi în celelalte plăşi ale judeţului pre unde erau clacaşii vîrstaţi cu moşnenii. Luară derept acea veşmîntul lu Iosif şi în sîngele unui ied giungheat tăvăliră şi tremeaseră acel veşmînt pestriţ şi vrîstat şi-l duseră tătîni-său. 130/7. Aceştiia avea la cap coifuri vîrstate şi paveţă găonoasă, cu mănunchile mari. Cămeşa-i era groasă, dar curată şi catrinţa-i cafenie vîrstată, la o parte rîdicată în brîu.  2 feţe de masă bune, vrîstate. Spatele-i largi a-nvălit cu-o piele vîrstată de pardos. Pe o scoarţă vrîstată, jos, pe duşumea, dormea încovrigat Patrocle. Călărea pe-un murg mărunt bucovinean împodobit, de-a dreptul pe păr, c-un lăvicer vrîstat, strîns c-o chingă de funie. Zile vîrstate Şi ţi-am spus, măicuţă foarte, Să ţii posturile toate Să scap de străinătate. Şi-ai ţinut zile vrîstate Şi m-ai dat pe alte sate.  Săptămîna vîrstată vrîstat Mersul îi e... dîrz, puţin cam clătinat, statura zveltă şi părul gros şi mai puţin vrîstat cu alb. Într-o zi are să facă feredeul şi într-alte să se ungă cu măduva, adecă vrîstat. Se mănîncă vîrstat post şi carne.  vîrstaţi -te Veniţi fraţilor, veniţi părinţilor, şi de toată vîrsta, mici şi mari, tinerii şi bătrînii, feciorii şi featele, de ascultaţi toţi carei vor să priimească şi să ia sfînta cuminecătură. Muri ... Iosif, cînd ară fi în vîrstă de o sută şi dzeace ani. Luă pri-însul în pustie şi-l hrăni acolo pînă crescu şi pînă sosi de vrîstă de 30 de ai. Oştile toate au dat pre mîna lui Hotchevici hatmanului de Litfa, ... atunce de vîrsta sa, ca de 80 de ani. Deaca sosî la vîrstă de 40 de ai, ucisă pre un eghiptean. Părintele nostru Martinian... s-au apucat de călugărie de 18 ai a vrîstei. Împărăţit-au ani 19 şi luni 6; fost-au de 61 ai de vîrstă. Că vîrsta mai de gios puţină trecere are la poroncă, iară mai în mare vîrstă puţină tărie la certare. Valentinian, împăratul Apusului, ... fu ucis de Anichie Maxim... în al treizecele an a împărăţiii lui, şi a vîrstii în 36 de ani. Un om cînd la vîrsta a 80 de ani agiunge, oricine îl vede îl fericeşte.   Ulpie Traian... să trăgea de neam spaniol, începînd împărăţiia, de vîrstă fiind de ani 42. Cînd au şezut Constandin Vodă domn, ... vîrsta lui au fost de ani 34. Au găsit pă un fecior dă boiariu ţarigrădean, ... de mică vîrstă crescut în casă. Au scos mulţime multă de robi de tot felul de vîrstă, bărbaţi, fămei, copii. Cu înţelepciunea să păstorească pre oameni, dînd învăţătură fieştecăruia după vîrsta şi rînduiala lui.  Să ştii, Cato, că sînt cu vîrsta de 76 de ani. Au fete slujnice de vrîstă pînă la 30 ani  Cînd ajunse la vîrstă de doaozeci de ani i să întîmplă de să scăpătă. Am hotărît a nu mai călători..., pentru că eram oareşcum trecut la vîrstă. Nevîrstniciia să înţelege ... la feciori pînă la vîrstă de ani patrusprezece, iar la fata  pînă la doisprezece ani. Ş-au săvîrşit doaozeci şi cinci de ani ai vîrstii lui. Înainte de 28 de ani nu trebuie de a să da slobozenie a călători în ţările din afară, iar după ce au atins această vîrstă nu trebuie să să oprească. Oamenii cei tîneri... înainte de anul a doaozăcilea al vîrstei sale... din slobodă voie vin înapoi. Dacă el va tăcea după vîrsta de 25 ani, se adevereşte vînzarea A trebuit se facă pace cu Andrei, logodindu-şi şi fata, pre Sofia, după Salomon, fiiul lui Andrei, carele era numai de cinci ani în vîrstă. Au dat mai nainte ... ocîrmuirea ţerei prinţului Sigismund carele îmbla în 18 ani ai vîrstei sale. Noi cu tot chipul de sălinţă am pus spre aceasta, adunînd pre bătrînii tîrgului Cîmpulung-Moldovinesc, care sînt de vîrstă mai bătrîni şi persoane mai cinstite Aşa şi eu nevrednicul pînă la vîrstă de treizeci şi opt de ani, acoperit fiind de întunerecul necunoştinţii..., am început a striga împreună cu David, şi am zis: „Lumina-vei întunerecul mieu, Doamne” Nu se poate crede om de vîrstă aşa vechie să fi putut purta războiul. Ca tot îns la cortul lui să vie, Din cei ce-s dă vîrstă mai bătrînă. Sf ntul mucenic Varlaam era din Antiohia ... bătrîn cu vîrsta Vîrsta boilor să fie dă la 4 ani şi pînă la 7, învăţaţi la jug, buni, sănătoşi În al doaozeci şi opt de ani ai etatei (vîrstei) lor, în toate părţile iscusiţi au ieşit Împărţim obrazele:... după vîrstă şi după minte, în vîrsneci, nevîrsneci, răsipitori şi fără minte. Vîrsneci să să socotească atît bărbaţii, cît şi fămeile, de la doaozeci şi cinci de ani a vîrstii lor. Greşind copiii ... şi fiind vrednici de pedeapsă, să li să dea pedeapsa după vîrsta şi greşala Numa de abia intrasă în vîrstă de 15 ani. Apoi din cenuşa aceea zămislindu-să, să face iaraş cum au fost şi cu vîrsta înnoită Înălţat fiind Iosif la treapta cea mai înaltă a cinstei şi a mărirei, au stăpînit preste tot Eghiptul şi s-au însurat întru al 30-lea an al vîrstei sale. Cu cinci zile mai nainte... află moartea a unuia din fiii lui, în vîrstă de 14 ani. După sporirea vîrstei să mai micşorează lucrul înţeleptului. Tînărul Fenelon..., cînd fu în vîrstă de 19 ani, propoveduia c-o mare desăvîrşire. Zbîrciturile pă obraz îţi arată vîrsta ta. Scîrbind lumea şi viaţa, lipsit fără de veste la vîrsta de 60 de ani de tot cel ce putea să-l mai mîngîie, s-a pogorît de viu în mormîntul prietenilor săi. Tînărul Robinson sporea cu vîrsta, fără a să şti cu ce meserie are să se deprindă. El fiind acum în vîrstă ca de şeptesprezece ani, nimic alt nu ştia, nici lucra, decît ... silea pe părinţii lui ca să-l lase să călătorească. Îndată ... am ajuns în vîrste de 7 ani.  Pambeiu ..., în al 23-le an al vrîstei, în expediţia asupra cursarilor, căpătă titlu de împărat, adecă general. O mulţime de pilde de vîrste înalte aflăm între călugări şi eremiţi Eforia ... a văzut că dintre copiii sărmani să pot da pe la meşteşuguri pînă la un număr de doăzeci parte bărbătească şi pînă la alţi doăzeci parte femiiască, aflîndu-să veniţi în vîrstă pînă la opt şi cîte zece ani Sigismund, în vîrstă de 22 de ani, liber de orice tutelă, începu a-şi dezveli caracterul său. Fetele, agiungînd la vîrsta de 12 seau 14 ani, încep a-şi veni la fire. Pitarul Portărescu ... n-au fost priimit stăpînirii de hotarnic, fiind nevîrsnic (om peste 40 de ani ai vîrstei) Sămnele prin care se cunoaşte vrîsta la vite albe sînt dinţii. Pe coarne se cunoaşte vîrsta. O răceală pătrunzătoare ... i-au prilejit o inflamaţie serioasă, din care i s-au tîmplat şi moartea ... în vîrstă de 24 ani şi 6 luni. Care tînăr, cînd intră în lume la vrîsta de doăzeci de ani, nu se socoate a fi odată slava concetăţenilor săi, mîndria părinţilor săi şi a iubitei sale? Toată populaţia ţerii, afară de Iaşi, unde sînt iaşeni, ... cuprinde peste un milion şi o sută de mii de trupuri – nu zic suflete − de toată vrîsta, de toată starea şi de toată mîna. În vrîstă de treizeci şi cinci ani, aşteaptă şi doreşte moartea ca o fericire. Cu cît ... înaintez în vîrstă, cu atît mă pătrund de încredinţarea că viaţa omului de ţară este cea mai fericită. trebuie ... să fie nici din cele de vîrstă de un an, nici din cele de vîrstă de zece ani. Iscălituri de oameni de toată vîrsta cu sutele şi cu miile mărturisesc prin poşte şi prin telegraf aceste fericiri. Dacă nu după zile, ci după suferinţe Ni s-ar socoti vîrsta, ştii, mare Dumnezeu, − Pentru care ani, veacuri, şi lume şi fiinţe Nu sînt nimic − ştii singur cîţi ani aş avea eu! Apoi de la vîrsta de şase ani l-a pus să înveţe carte mai dehai decît un cuconaş, cu dascal care venea acasă. A doua zi pe la revărsatul ziorilor, curtea caselor boiereşti era plină de săteni de toată vîrsta. De-abia ajunsesem la vîrsta de 9 ani şi nenorocirea îşi înfipse căngile în mine. Voltaire este de 6 ani cînd se sfîrşeşte secolul al 17  , şi în această vîrstă el de-abia ar fi putut scrie un tractat ca acela al d-lui Ureche. La vîrsta de trei ani m-au pus părinţii la învăţătura limbei helenice. La vîrsta de 7 ani începu să înveţe carte grecească ... de la un arhimandrit grec. Stau adunaţi într-o seară trei oameni. Unul de vîrstă mezie, purtînd îmbrăcăminte ungureşti, are un obraz pe care se citeşte o prostatică rîvnire la mărimi. Slujind cu credinţă ba la unul, ba la altul, pînă la vîrsta de treizeci şi mai bine de ani, ş-a sclipuit puţine parale. Trăsnea era înaintat în vîrstă, bucher de frunte şi tîmp în felul său. Fiind înaintat în vrîstă ... vă rog respectos a mi se acorda mie postul de avocatu statului. Ce-i lipseşte acestei fiinţe aşa de  strălucitoare, ca să fi rămas pînă acuma, la vîrsta de douăzeci şi doi de ani, nemăritată? D. Moroi, în vîrstă de 42 de ani, a murit din cauza unei ruperi de vînă. Îşi aduse aminte cum, rămasă orfană de mamă la vîrsta de opt ani, neîngrijită de nimeni, răbda zile-ntregi de foame. Băiatul care n-are vîrsta de douăzeci şi cinci ani deplini, precum şi fata care n-are vîrsta încă de douăzeci şi unu ani deplini nu se pot căsători fără consimţimîntul tatălui şi al mumei. El muri la monăstirea Cernica ..., fiind în vîrstă de 60 de ani. Puneau la îndemînă colăcei de toate mărimile, după felul şi vrîsta colindătorilor. Vîrsta cea mai mare de peste 100 ani au ajuns-o în intervalul celor din urmă 20 de ani 12 ... răşinăreni. La vîrsta de zece ani şi şase luni ... Fetiţei i s-a întîmplat ceva ... A leşinat. Numai în privinţa vîrstei ei s-au încins controverse mai îndelungate. Meleghi era în vîrstă de vreo 15 ani. Pînă la vîrsta de 12 ani, a învăţat carte greceşte şi romîneşte. Oile sunt singurele animale domestice cari pot trăi pe nălţimi de la 1600 – 1800 m în sus. În munţi, ele nu stau la un loc, şi sînt despărţite după vîrstă şi sex. Se păstrează încă inventarul făcut ... la moartea lui Zaharia Nicolau întîmplată în anul 1795, la vîrsta de 74 de ani. vîrsta se cunoaşte după dinţi. Matei, fiul mai mare, mort în vîrstă de cincizeci de ani, a trăit îndeajuns pentru a-şi rotunji personalitatea. La vîrsta de 12 ani practicase orga şi pianul ..., cunoştea arta compoziţiei, armonia superioară şi contrapunctul. Unde era pe atunci, ce făcea, ce gîndea, ce vîrstă avea? Erau cincisprezece ani diferenţă de vîrstă între noi. Cînd oaia e de şapte miei ea are zece ani, prin urmare e destul de bătrînă şi trebuie vîndută. Mai niciodată însă oile nu ajung această vîrstă, căci sînt vîndute dinainte. Am patruzeci şi cinci de ani vîrstă, din care treizeci numai în mănăstire. Vodă Ştefan, călcînd atunci în al patruzecilea an al vîrstei, avea obrazul ars proaspăt de vîntul de primăvară. În tot nordul ţării se fac distincţii precise la primii ani de vîrstă a cailor şi oilor. La cal, vîrsta se cunoaşte după dinţii incisivi sau tăietori, cari sunt aşezaţi înainte. La vîrsta de aproape optzeci de ani ..., se mai lăsau şi bieţii cioareci cîte puţintel în jos. La vîrsta de douăzeci şi cinci de ani... Paciurea ştia tot ce se putea învăţa de un om cu temperamentul său. Coadă albă nu au decît indivizii mai mari de 4 – 5 ani; pînă la această vîrstă, coada este închisă. Omul poartă o beretă de marinar şi vîrsta de patruzeci şi unu de ani cu o tinereţe de treizeci. Ioanide nu părea să fi înaintat în vîrstă. Mai aproape prin vîrstă de Eminescu..., el a fost fără îndoială tovarăşul de joc al acestuia, la Ipoteşti. La o vîrstă înaintată, aceşti şoimi se deosebesc foarte mult unul de altul.  Mai întîi, vîrsta: o diferenţă de cincisprezece ani.  Îndemnat ... să vină de la Berlin pentru a asista la sărbătorirea sa cu prilejul împlinirii vîrstei de 60 de ani, Caragiale refuză. În înfăţişarea lui numai obrazul ars de soare şi de vînt îl făcea să pară de vîrsta arătată mai sus. Nu arăta vîrsta ce va fi avut-o. Şerban Cantacuzino ... a fost al doilea logofăt la vîrsta de 25 de ani. Cînd Brummer nu vorbea ... părea într-adevăr un om bătrîn ce-şi arată vîrsta reală. Autorul este în vîrstă de 53 de ani.  Cînd stătu în vrîstă ca de 18 ani, muri şi fu îngropată la rădăcina unui nuc bătrîn. Pînă la vîrsta de un an, nu-i bine să tunzi copilul, că n-are noroc.   E ştiut azi că dacii erau traci care trecuseră Dunărea două sute de ani înaintea vremei lui Traian şi că statul lor ... nu avea decît vîrsta de douăzeci de decenii. Care să fie oare concluziunea ce s-ar putea trage din acest fenomen? Diferinţa de vrîstă a cuvintelor. „Astra” ... e unica societate culturală, la noi, care a atins o vîrstă atît de respectabilă. Toate vîrstele, şi toţi robii şi slobozii, proştii şi voinicii, mai marii şi începătorii, bărbaţii şi muieri, coconi şi bătrîni ..., toţi împreună întoarsemu-ne şi netreabnici fum. Norodul şi mulţimea, toată rînduiala i să închină cu cucerie şi toată vîrsta îl cinsteşte cu laude. Bucuratu-ne-am drept aceea din adîncul sufletelor tot neamul şi toată vrîsta pentru că au mărit Domnul mila lui preste noi Aducînd toată vrîsta şi luînd stîlpări spre rugăciune. Au poruncit se omoară fără de milă toate dobitoacele, pruncii şi toată vîrsta. Numele unui bun învăţător va zbura cu fală de la un sat la altul. Vîrstele viitoare una dupe alta vor binecuvînta ostenelele lui. Istoria ... este adevărata povestire şi înfăţoşare a întîmplărilor neamului omenesc; ea este rezultatul vrîstelor şi a experiinţii. Nicolae Balotă ... este un admirabil călăuz al tuturor vîrstelor. Preşedinte de vîrstă Decan de vîrstă Decanul de vîrstă al locuitorilor egipteni este o femeie. Morţii den morminte se vor scula, şi într-o vîrstă, pînă la unul, toţi vor fi. Aveam mare prieteşug cu fiiul împăratului, văru-mieu, fiind tot de o vîrstă. Huniad au de o vîrstă au fost cu Sighismundus, au cu trei seau patru ani mai mic. Iară a zece zi vor fi toţi oameni un chip, adecă într-un chip şi de o vrîstă . Cu toate celelalte copile şi copii de vîrsta ei umblă jucînd şi cîntînd. Robinson ... au văzut pe un tînăr de vîrsta lui.  L-au umplut lacrămile de jale, aducîndu-ş mai vîrtos aminte de vreme ce o petrece în feliuri de vorbe cu fraţii şi cei de o vîrstă cu dînsul. Fugea de jocurile şi petrecerile vesele ale altor copii de vîrsta lui.  Proprietarul avea o consoartă şi o singură fată de o vîrstă cu a mea. Eu mai am o fată luată de suflet, tot de o vîrstă cu fata mea şi nu e deosebire între dînsele. Eram în odăiţa de studiu a d-şoarei Ana, fiica stăpînei casei şi prietină intimă a d-şoarei Nina, cam de aceeaş vîrstă. Ionică era de vîrsta mea; amîndoi la un loc am fi împlinit douăzeci de ani. Mai era cineva p-acolo ... cam de aceeaşi vîrstă ca mine. Toată mazilimea tînără, precum şi mulţi dintre boierii de aceeaşi vîrstă, aleargă cu bucurie supt steagurile «rohmiştrilor» şi «horanjilor» regali. O bălaie nemţoaică de vîrsta mea urmărea cu ochii o rază de soare.  Toţi trei erau aproape de aceeaşi vîrstă. Fata ei întinerise şi zburda de voie bună. Uneori părea că-i iar o fetişcană, de vrîsta Stanei, dar cu mult mai neastîmpărată decît ea. Bătrînii întind mîna spre sărutare celor mai tineri, iar cei de o vîrstă îşi dau numai mîna. Deşi cam de aceeaşi vîrstă cu dînsul, ar fi putut trece drept fiica lui.  Profesorul Dr. Omu este un bărbat foarte frumos de 45–46 de ani ... Gurău, administratorul sanatoriului ... e un bărbat cam de aceeaşi vîrstă. Femeile din sat ... cele de-o vîrstă cu tine sînt dă mult stoarse dă viaţă. Erau amîndoi oameni cam de-o vîrstă.  E un cărturar de vîrsta noastră. Abia apucam să ne trecem examenele ..., ca să mergem cîteva rude şi prieteni, camarazi de şcoală cam de aceeaşi vîrstă ..., să petrecem. Ioanide ... era de aceeaşi vîrstă cu doamna Valsamaky. Dacă ar fi trăit, Dorina ar fi fost acum de vîrsta ta. Doamna Ioanide era de o vîrstă cu el şi demisionase de la orice veleităţi pasionale. Fata era de-o vîrstă cu mine. Mă uitam cu invidie la ceilalţi copii de vîrsta mea. Deşi de aceeaşi vîrstă, s-a detaşat de colegii care urmau cursul lui Nae Ionescu la Universitate.  Om tînăr, de vîrsta mę, Nu-i cu atîta voie rę. Om tînăr d'e tîmpu mńeu, N-o petrecut cît'e eu. Cîte erau vîrstă cu mine, N-o rămas aşa de ruşine, Ci toate sînt învălite, Cîte cu cinci prunci vestite. Avem denaintea noastră un monument francez foarte minuţios, aproape de aceeaşi vrîstă cu Nibelungenlied. Ungurescul „sod” este ... de aceeaşi vîrstă şi de aceeaşi origine cu germanul „Schudde”. Documentele ne arată clar că forma „Rabuca” este cea mai veche şi-i aproape de aceeaşi vîrstă cu „Rebuca”.  Am aflat cum că o fată de împărat fără vîrstă stăpîniia scaunul. Un chip uscăţiv, fără vîrstă, ars de soare. Femeia la care mă uit ... e o cerşetoare, femeie fără vîrstă. Fizionomia lui de faun fără vîrstă ... producea o cutremurare femeilor mai intelectualizate. Domnule, zise atunci o femeie fără vîrstă ..., n-aţi venit cumva să ne naţionalizaţi casa? Din haraba coborî o ţărancă, fără vîrstă şi fără chip. Aceste aşăzăminte sînt încă prunce şi, de au oarecare neajungere a vîrstei lor, trebuie să fim indulgenţi. Casele erau bătrîne de vîrstă, dar trainice şi tinere-n ziduri. Între capătul de la picioarele patului şi între soba ce se tupila, înghemuită, în colţul din dreapta al chiliei, o ladă de Braşov, cu zugrăveli albastre, roşii sau verzi, care îşi avea în regulă actul său de vrîstă scris cu boia albă..., în mari ţifre arăbeşti. În aceste săli vom găsi ceea ce este mai important, atît prin vîrsta obiectelor, cît şi prin măiestria lucrului. Deaca crescu Mihail şi veni în vîrstă, el lipi pre lîngă el nişte hlapi şi smîrzi. Veni Costantin la vîrstă de bărbat şi dobîndi minte. Cela ce va strica fecioria vreunii cucoane tinere, ce nu va fi încă de vrîstă ... ca pre un răpitoriu să-l cearte. Certarea sodomiei poate giudeţul să o mai micşureadze cînd să va face între cuconi micşori, ce nu vor fi încă de vrîstă. Să-i ţie toate bucatele, pînă cînd va veni vreamea, de va fi de vrîstă de măritat. Zidi în oraş ... neşte curţi preafrumoase ... şi acolea puind pre cocon, porunci să lăcuiască acolea după umplerea vîrstei dentîiu şi porunci să nu iasă necăirea .  La domniia ţărîi au stătut ... Simion Vodă, nefiind feciorii lui Ieremiei Vodă încă la vîrstă deplină. Ei scaun crăiesc s-au aşedzat cu pruncul la Lipa ..., pînă să va rădica pruncul, Ştefan crai, la vîrstă. Şi trecînd 12 ai în petreacerea lor, cînd era să să bucure de cuconaşii lor sosînd cătră vîrstă, ... muriră amîndoi cuconii. Deaca sosî la vîrstă, pusă gînd cătră viaţa îngerească. Pre urmă, după ce-ş vini la vîrstă, el au început a tîlhui şi a ţinea drumurile. Dacă s-au rădicat la vîrstă, s-au dus în Ţara Leşască de au slujit la oaste. Împărăteasa Anna, la moartea ei, au  lăsat pe un copil mic ... să hie împărat, cînd a vini la vîrstă. Eu mai la vîrstă am sosit ... şi coromîsla pre umere a purta a putea am început. Rămîind fiiul său cucon numai de şease ani, cu testament de moarte l-au lăsat pe paza unui Muzalos... pănă va sosi ficiorul său la vîrstă. I-au dat toată purtarea de grijă a casii lui şi a fiiului său şi a împărăţiei lui, pînă va veni fie-său la vîrstă. Viind vîrsta şi hotărîta de Dumnezeu vreme a căsătoriii celui de al doilea fiiu al Măriii sale lui vodă, ... cucoană a lua au aflat. Viind iubit fiiul Măriii sale ... la vîrstă, ... au făcut logodna. să vor face de vîrsta legii  . Ajunse în vîrsta lui de însurat Copil micu-l va lua stăpînul său în casa lui şi va sluji cu credinţă şi cu dreptate pîn va veni la vîrstă  El, de cînd s-au rădicat în vîstră, n-au stăpînit Ajungînd în vîrstă să împreună cu cei ce lucra la vii. Cînd se va rîdica ea de vrîstă, să nu fie supărată de cătră monastire Să aibă datorie a face doao catastişe ..., dintre care unul ... să se dea a fi supt păstrare ori la mitropolie ori la episcopii ori la una din mănăstirile ceale mari, ca la vremea vîrstii copiilor să-l aibă ca o povaţă acel catastih. Feciorii de negustori neînsuraţi ... viind în vrîstă şi căsătorindu-se ... să se aşeze cu dajdie la breasla neguţitorilor Să stăruiesc a înmulţi averea copiilor pînă ce vin ei la acea dăplină vîrstă. Să să rînduiască prin alegere mitropolit Moldovii episcopul Romanului, ca un înţelept agiuns la vrîstă  Davidel singur se îndatoreşte că-i va mulţămi pe fraţii lui din moşiile sale. După ce dar aceştia s-au rîdicat de vîrstă, cunoscut lucru iaste din tăcerea lor, că el i-au pus la cale şi i-au mulţămit dintru ale sale După ce au venit în vîrsta legiuită de 25 ani, n-au căutat protimisirea aceasta, avînd slobodă vreme încă alţi 5 ani, întru care putea a-şi căuta şi a-şi afla dreptatea lor Părinţii ... trebuie să crească pre copiii lor, să le poarte grija pentru ale sănătăţii lor, pînă ce vor veni în vîrstă Să nu fie silite a se călugări, fără numai după ce vor veni la legiuita vrîstră Nici într-un chip pînă la ajungirea vîrstii copiilor ... dintru aceste averi ... să nu le prăpădească sau să le vînză Unii ca aceia ar creşte în lenevie, şi cînd ar ajunge la vîrstă, nu ar şti nimica. Viind la vîrstă să-şi ceară scaunul părintesc. Fiindcă fiiul meu Alecu este mic, nevrîsnic cu totu ..., mă rog să fie supt epitropia dumilor sale ... şi nimică în mîna sa să nu i se deie, păr va veni la legiuita vrîstă După ce vine în vîrstă ... începe a învăţa sau un meşteşug sau o ştiinţă cu care să trăiască în lume.  Asupra averii ei are tatăl driturile şi îndatoririle unui curator ocărmuitoriu..., păn la împlinirea vrîstei cei de săvîrşit. Însărcinîndu-să moştenitoriul sau legatariul, ca să nu să însoţască, cînd va veni în vrîstă legiuită, atuncea această condiţie să socoteşte ca nimică. Lasă să treacă vreme pînă-m vîrstă – şi va veni Poate va uita amorul.  Viind vremea vîrstei căsătoriei şi veseliei dumitale, frate, părintele nostru ... mire te face. Doamna stăpînitoare supravegind pînă să ajungă fiul ei la maturitatea vîrstei, pentru a-i încredinţa tronul. Cînd un boier îşi căsătorea copiii, să da cuconaşului un băiat crescut în casă ..., şi fetei i se dădea copila cea mai cu minte şi mai învăţată... cu condiţiunea de-a o mărita dupe vreun logofăt, cînd şi-o veni în vîrstă. Cînd astă copiliţă Va fi-n vîrstă să vorbească, Voi deprinde-a ei guriţă Cu amor să te numească. Tînărul ... înainte chiar de vîrsta legiuită s-a aruncat cu pasiune în luptele politice. Numai domnul poate da dispense de vîrstă pentru motive grave. Copiii legiuiţi cari vor fi ajuns în vîrsta prescrisă ... sînt datori, înainte de a se căsători, a cere prin un act respectuos şi formal consiliul tatălui şi al mumei. Din momentul atingerii acestei vîrste fiecare individ, în ceea ce priveşte actele sale civile, are o capacitate juridică întreagă. Vîrsta la care cineva încetează de a fi minor variază după state.  Căsătorii cu dispensaţie de vîrstă sau de rudenie se încheie tot mai rar ... şi de obicei la graduri mai îndepărtate de consîngenitate. Cei în vîrstă de a purta armele sînt pînă la 100 000 de oameni. După ce s-a ridicat la vîrsta asta, l-a adus între ceilalţi feciori ai lui legiuiţi. Cînd ajungeau fecioraşii la vîrsta de ajutor în gospodărie, apoi muntenii de la Călugăreni le arătau pe rînd, într-o sară una, într-o sară alta. Fecioraşul s-a mărit, Vîrsta, măre, s-a-mplinit Şi lui vremea i-a sosit, Vremea de căsătorit. Dacă moare cineva dela doozăci şî patru-n jos, la vîstra de căsătorie, pînă la opsprăzăce, atuncea mere şapte ficiori cu şasă cai. Copilul că se mărea Şi în vîrstă că-şi venea. Pre cuconii, cei nu de vrîstă, pre aceştia mai puţinu-i ceartă pravila. Oricare fără de vrîstă va face vreo greşală şi de nu-l vor pîrî la giudeţ, pînă să va face mai mare, atunce giudeţul nu-l va certa. Pe urma crăiesei rămîind încă copilul nu de vrîstă, ... domnii l-au sfătuit de au ales 12 sveatnici, ... să cîrmuiască trebile crăiei  Au prins pe numita fie-sa fiind fată făr’ de vîrste Neguţătoriul au început să atace averile lui cu diată, a le împărţi la feciorii lui, a lăsa epitrop la copiii lui cei fără de vîrstă, a orîndui partea muierii lui şi altele asemene Pentru fraţii săi cei mici arată că fiind fără de vrîstă, de se vor scula ei la vreo vreme să n-aibă nici o treabă a se amesteca la aceste moşii  Cei fără de vrîstă de vor face bani  răi, calpuzani, nu să vor certa cu toate certările. Cel ce nu de vrîstă de să va găsi că iaste eretic sau de s-are prileji să-şi ucigă pre tată-său sau pre înmă-sa, atunce ... să va certa ca şi un mare. Oricine va face silă a fecioară micşoară, încă să nu fie de 12 ai, să va certa mai rău, de cînd are fi fost fată mare de vrîstă. Pre legea direaptă nice fecior pentru fapta tătîne-său, nice părintele pentru fapta fecioru-i de vîrstă nu-i platnic. De trup acel craiu Atila încă era mai mic decît de vîrstă tocma. Avînd ... un fecior, anume Ioan, care încă nefiind dă vîrstă ca să poată chivernisi împărăţiia, au chemat pă Ioan Cantacuzino ... şi i-au dat toată purtarea de grijă a casii lui ... şi a împărăţiei lui. Făcîndu-se om dă vîrstă şi de treabă ... au ajunsu pîn’ la acea boierie, de l-au făcut ispravnic. Avînd o fiică întîi născută, anume Stanca, de vîrstă vrînd să o căsătorească ... au dat pe fie-sa după acest beizadea. Să-l rădice pre dînsul domn, că şi om este în vîrstă, de va putea chivernisi domniia cum să cade. Măritîndu-şi fetile, însurîndu-şi feciorii cei de vîrstă, că atîta era fericit cît mi să pare că toate darurile norocului era asupra lui. L-au botezat şi i-au pus numele Alexie; şi crescu coconul pînă era de vîrstă Făcîndu-să de vîrstă s-a şi căsătorit Trebuia să aştepte pîn se vor face copiii de vîrstă şi apoi să se împartă După cum m-am făcut de vîrstă, mi-au plăcut a cheltui fără socoteală Părinţii nu să vinuiesc la vinovăţiile copiilor lor celor de vîrstă, orice fel de vinovăţii vor fi. Jeluitoriul nu era de vîrstă Iubiţi-vă împreună ... Pănă sînteţi în vîrstă şi stare, Că vremea-i rapede trecătoare. În fieştecarea duminecă, şi la otărîtă vreme, trebuie să se adune feciorii cei de vîrstă ... ca să se deprindă în arme. Cîţi feciori dă preoţi şi diiaconi să vor găsi în vîrstă şi petrecînd întru apărare pă numele casii lor părinteşti, să-i dai la bir Fratele cel mic e în vîrstă şi nu voieşte să primească această sarcină. Două fete mari în vîrstă iau un ciur.  Mireasa sărutaţi Şi tare nu vă-ntristaţi, C-aşa-i legea creştinească Ca să se căsătorească Tinerii, cînd sînt de vîrstă. I-a poruncit aşa să să ducă la o ţară cu tat-so şi cu mă-sa şî să şază acolo păn-o fi de vîrstă. Cînd s-a născut, cît creşte în zece, douăzăci dă ani, iel în zece zile s-a făcut băiat dă vîrstă I-a oropsît pă copii şi copiii n-a mai dat pî la-mpăratu neam. S-a făcut dă vîrstă. Ce s-a pus copiii la vorbă? − Mă, ne-am făcut dă-nsurătoare. Cei în vîrstă sînt stăpîni să-şi chivernisească averea lor cum vor vrea. Pentr-aceea dziseră părinţii lui că-i în toată vrîsta, pri-însul să-l întreabe. Cela, ce va avea doaă muieri la vreamea sa cîndu-i în toată vîrsta, acela-i giudecat numai să fie de moarte. Un om ce ar fi în toată vîrsta şi ar înjura pre cineva Ion Vodă ... s-au săvîrşit şi s-au îngropat ..., fiind de vîrstă de ani. Acel preot carele va vrea să priimească această grea sarcină şi cu nevoie a ispovedanii să fie bătrîn de vîrstă, măcar cît de puţin să fie de 40 de ani. îl arată de a fi în vîrstă şi ar fi fost lăcuinţa lui cu fiarăle Simeon Moghila, bărbat acuma de vîrstă, ... au scos pe nepotu-său din scaun. Oamenii cei de vîrstă încă nu lucreaze mai cumpătat, căci multe dame şi cocoane luni întregi nu ies din curţile sale, de frică ca să nu le vatăme aerul. Acesta atuncea mearsă la strîmtoarea aceea şi aleasă 300 de oameni în vîrstă, care avea ficiori. Iisus Hristos zice cătră ucenicii săi, carii era oameni de vîrstă ...: „Eu aş avea mai multe ca să zic voao, însă voi nu puteţi acum înţelege”. Prădă poliţia şi ucise nu numai pe toţi oamenii în vîrstă, dar şi pe copii. Oamenii în vîrstă se vindecă cu pulberea de vărsat. Cînd vor fi în vîrstă să le spuie ea Că nu voi răzbună pentru moartea mea. O damă în vîrstă ...    s-a-mpiedicat în rochie şi a căzut pe şine. Profirel, un om în vîrstă, ras, cu mustăţi, cochet îmbrăcat.  Prin unele părţi se crede că chiar omul în vîrstă ar putea să vadă vîntul, dacă s-ar feri şi n-ar mînca ceapă şi usturoi. Pentru oamenii în vîrstă brîul este roş. Bunica, foarte în vîrstă, ... e foarte demodat îmbrăcată. Politeţea bărbaţilor la masă nu se arată faţă de doamna în vîrstă, ci faţă de cea frumoasă. Era un om în vîrstă şi serios. Deşi om în vîrstă, credinciosul regelui îşi purta sprinten anii. Un fost ministru, şef de partid şi om în vîrstă, avea o prietenă din tinereţe. Măi Ioanide, tu trebuie să fii destul de în vîrstă acum! Cei mai buni juni-amorezi în teatru sînt oamenii în vîrstă. I se întîmplase unuia dintre ei o neplăcere, unui cazangiu în vîrstă.  Aceşti termeni sînt învechiţi, se folosesc mai mult de generaţia în vîrstă. Ar fi cuviincios ca el, cît era de învăţat şi de în vîrstă, să spuie mai bine ce nu-i place. Îl îngrijeşte o doamnă în vîrstă, care-mi aduce dulceaţă. În stînga era o doamnă în vîrstă cu păr alb. Iel îl cunoaşt’e, fiin uom d’e vrîstă. A doaoa zi s-au ivit blînde roşii pe trupul lui, carea  boală cu mult mai primeşdioasă este celor de vîrstă, decît pruncilor. Pentru ajutoriul preoţilor, carii de obşte mai mulţi îngroapă prunci în popoarăle sale, decît de cei în vîrstă, am mai întocmit întru acest chip aceaste cincispredzăce didahii pentru creşterea fiilor. Precum pruncii, aşa şi cei de vîrstă uşor se pot deda spre toate celea. Pruncii se vindecă uşor de aceasta; iară cei în vîrstă cu greu.  Mihail iaste mai de vîrstă decît Constantin şi drept aceaia şi mai harnic de a domni. Cele mai de vîrstă feţe Tot întins sfătuia să facă Rînduială în ţara lor săracă. Boierii mai în vîrstă purtau işlic. Aceasta era mai în vrîstă şi ceva încrucişată, dar foc de harnică. Unul dintre jucători, cel mai tînăr, a avut 8 puncte; al doilea, mai în vîrstă, 7. Una dintre ţigănci mai în vîrstă cînta din gură. Nu blăstăma, muiere, începu un băieş mai în vîrstă. Ion îi zicea fratelui său, după obiceiul vechi al satului, bade şi bădică, deşi era numai cu trei ani mai în vîrstă. Oamenii şi femeile mai în vîrstă intrau în casă cu mirele şi mireasa. Baciul este un om mai în vîrstă. Dumnealui împlineşte şaptezeci şi opt de ani la octomvrie. Exact cu douăzeci de toamne mai în vîrstă decît mine. Elevii au simţit căldura ... din inima acestui prieten mai în vîrstă. Cine este Iordache dacă nu un Spiridon mai în vîrstă, ajuns calfă şi scăpat de muştruluiala jupînului? Să mă laşi pe mine să-ţi găsesc o fată bună, cu avere, fie şi mai în vîrstă. O femeie mai în vîrstă decît tine, fie şi cu un an, nu poate să te iubească cu devotamentul, cu focul unei fete de optsprezece ani. Un contimporan mai în vîrstă de-al său ... a enunţat aproximativ aceeaşi teorie.  Se adresă ... lui Costache Filipescu ... care îi era dealtfel prieten, deşi era mai în vîrstă decît el. Un coleg mai în vîrstă... îl admira. Păcurarii erau angajaţi de cîrmaş, un păcurar mai în vîrstă, cu experienţă. Lingviştii ceva mai în vîrstă ... nu au participat la alcătuirea lucrării. Treci d-ta înainte, că eşti mai în vîrstă, şi eu am a sta de vorbă ceva cu părintele şi cu dascălii. Acea societate juvenilă s-a încumătat chiar a publica, fără de concursul celor mai în vîrstă, o foaie periodică romînească. Formele ... se aud în graiul celor mai în vîrstă.  Noi, cei mai în vîrstă, pe vremea noastră nu prea aveam idee de mulţimea manualelor didactice de azi. Semănau toţi, de la cel mai în vîrstă pînă la cel mai tînăr. Intelectualii, cel puţin cei mai în vîrstă, ... cunosc munca neobosită a acestui cărturar distins. Manifestările sale recente îi creaseră un grup de prieteni ..., dar şi duşmănia celor mai în vîrstă. Cel mai în vîrstă îmi spune că, pentru a face rost de bani, şi-a pus copiii să adune bozii de pe cîmp. Cei mai în vîrstă se grupau în picioare, să-şi înlesnească digestia. Carii nu vor fi de măsura vîrstei, aceia de vor şi greşi, mai puţin se vor certa. De le va lipsi vreame multă pînă a veni la măsura vrîstei, atunce nu să vor certa nicecum. Încă şi la greşealele ceale mari, ce să dzice, la ucidere, mai puţin să ceartă ceia ce nu sămt încă de măsura vrîstei. Acesta sosînd la măsură de vrîstă, la 40 de ai, mearsă la oaste cu-mpăratul asupra bolgarilor. Avea a treia moşie Ţ rigradul, carea l-au crescutu-l şi l-au scos din scutece de l-au adus la măsură de vîrstă şi l-au învăţat carte. Au cine au deşchis lui ochii, noi nu ştim. El vîrstă are, pre dînsul întrebaţi. El pentru dînsul va grăi. Părintele mieu, îngăduiaşte-ţi şi vîrstei, şi pasă de te odihneşte, nici te supăra cu băutura. Asemenea firi de oameni sînt foarte greu de tămăduit, şi vîrsta creşte acest fel de urîcioase boale ale sufletului şi ale inimii. Aceste toate vîrsta între noi le-au potolit, Şi iată-ne sîntem astăzi chiar cum singuri am dorit. Avea un glas spart şi aspru pe care vîrsta şi rutina îl dau unor femei. E un copil răsfăţat ... Dar vîrsta le orînduieşte toate. Vîrsta şi experienţa dau spor şi imbold la o sumă de scriitori. Vîrsta nu-l schimbase.  Bărbaţii care mai rămîneau erau nişte moşnegi ... desfiguraţi de vîrstă. Are o voce limpede şi plăcută, pe care vîrsta n-o va altera. Vîrsta modifică personalitatea. Nu totdeauna Dumnezeu însoţeşte vîrsta cu cea mai mare ştiinţă. Acum, la bătrîneţe, ... simte povara nu numai a vîrstei, dar şi a cîtorva zeci de kilograme în plus. Vîrsta nu-i o povară decît dacă şi sufletul e îmbătrînit. Pe aripile vremii zbura ş-a mea viaţă Cu vîrst-a mele patimi păşînd se potolea. Această patimă creşte cu vîrsta şi mai cu seamă cînd omul să apropie de sfîrşitul vieţii. Cusururile le-au crescut cu vîrsta. Pe urmă, cu vîrsta, m-a prins dorul călătoriilor pe apă. Această dragoste pentru expresia cea mai pură şi mai abstractă a reprezentării naturii ... s-a accentuat cu vîrsta. Nu vreau să mă amestec în viaţa ta, Luc, dar cu vîrsta devin curioasă ca babele. Mi-am pierdut toată poezia o dată cu vîrsta. Aşteptă acest crescut Hristos ca în toate vîrstele să împlă leagea şi să sfinţească pre  noi. A treia pricină, ce îndeamnă pre giudeţ să mai micşureadze certarea celui vinovat, iaste vrîsta  Şapte vîrste are omul Au ieşit Ghica Vodă vărsătoriu de sînge la vîrsta bătrîneţelor ce era.  Dintr-a ta svîntă scriptură, Ce mi-au dat învăţătură, De la vîrstă cuconească, Şi de-acmu să să vestească. Acesta fericitul Luca trăgîndu-să din cetatea Tavromenie, din ţara Siţiliei, în tînără vîrstă de 18 ai, pururea să zăbăviia la sv nta besearică. Mulţi den filozofii cei vechi, din anul cel de naştere a fieştecui, pînă la moarte, şease vîrste au aşedzat. Caligula, al patrulea împărat a Romei ... întru cheltuială şi întru dezmierdăciuni au fostu din vîrsta tinereţilor sale ţinut. Ficiorul lui ... încă în vîrsta tinereţii să află. Vîrstele sînt acestea: prunciia, copilăriia, cătărigiia, voiniciia, bărbăţiia, cărunteţele şi bătrîneţele. Această prea cuvioasă Theodora, iubind pre H s din tînără vîrsta sa, ... mergînd la o mănăstire de obşte, să călugări Să între bărbaţii carii să află la mijlocul vîrstii. Fiind acum şi în vîrstă de bătrîneţă, ... m-am lăsat pre mîna dumisale Fiind eu la slăbăgiune pentru vîrsta bătrîneţilor, i-am vîndut-o Vrîsta cea copilandrică, în carea ... scot peri atîta la musteţ, cît şi la barbă şi pe aiurile  . Calea cea dreaptă a raiului alegînd din tînără vîrstă, cinstită Paraschevo, ai urmat lui H s. Cărunteţele sînt înţelepciunea oamenilor, şi vîrsta bătrîneţelor, viiaţă nespurcată. El în vrîstă mică şi-a pierdut părinţii. Să înţelege că au fost în vîrsta prunciei  Vasilie... atunci trecusă din pruncie la vîrsta tinereţilor. După ce pruncii vor mai creşti şi vor ieşi la vîrsta graiului, să vază ce glas vor răspunde întîi. Să nu ne apuce vîrsta bătrînă Cu tusa şi cu durere de oase Sau cu mădulări neputincioase! Învăţăturile cele moralnice din Biblie şi prorociile nu sînt pentru vîrsta pruncească. În vrîsta cea mai fragedă a vieţii mele, acoperit cu o piiale de lup, ... înarmat cu o suliţă mică ..., mergeam de păşteam turma maicii mele. Îndrăznii din vîrstă crudă A iubi cu multă trudă  . În vîrsta care mă aflu moartea mea nu poate să aducă pagubă patriii mele. În vîrsta tinereţîlor mele am slujît patriii şi patrioţîlor mei  Temperamentul flegmatic stăpîneşte în pruncie, iar cel sîngeros, în tinerime, iar cel holericos, în vîrsta bărbătească. Acest cuvînt, răvărsat asupra lumii prin Duhul Sfînt, ... a crescut din generaţie în generaţie, precum creşte în om din vîrstă în vîrstă. Orice vîrstă cu plăcerile ei. Aceştia sînt: secaţi, trecuţi în vîrsta bătrîneţilor Moartea nu este în tot ceasul aproape de toate vîrstele vieţii? La vîrsta asta trebuie să-nghiţ ruşinea. Era ... la stat şi fizionomie monstru înfricoşat din viţa calmucilor, mai nalt decît oricare dintre ai săi, el era în vîrsta vîrtutei. Acii din vîrsta bărbătească nu făptuiesc cu acea încredere care se preface în sumeţie, dară nici sînt înfrînaţi de frică. Din frageda lor vîrstă se creşteau spre a fi odinioară bravi apărători patriei. Priveşte şi alte patimi după vîrstă potrivite, Cum ne-aşteaptă în cărarea vieţii de noi istrăvite! Vîrsta copilăriii se osibeşte prin o dulce şi tînără simţibilitate. Să ne arate cum am fost cu toţii în vîrsta zisă a nevinovăţiei. Într-o aşa fragedă vîrstă, el fu ... silit să caute interesurile casii care-l chema. Toată viaţa mea, şi tînăr şi în vîrstă coaptă, am mărturisit în mai multe rînduri că culturei germane... datoresc în mare parte tot ce am devenit în ţara mea. În vrîsta înfocată a tinerilor simţiri, viaţa i s-a făcut o povară dureroasă.  Din cruda-mi vîrstă, de cînd ochii am deschis, ... Am iubit deopotrivă tot ce mi-a părut frumos. Se afla în anii cei mai frumoşi ai vîrstei femeieşti. În parohia părintelui său ... au vădzut greutatea ... de a combate răul şi a dezvăli binele în etatea (vîrsta) cea coaptă a giunimei. Soseşte ... o vrîstă cînd omul, matur la corp, la înimă şi la minte, se concentră în sine, devenind el însuşi o mică lume. Ştii tu că tocmai vîrsta mea este cea mai primejdioasă şi mai supusă patimilor sufleteşti?  Tinereţea e totdeauna o enigmă, vîrsta matură e dezlegarea enigmei. Ideile ... sînt înţelese într-un mod deosebit de către aceeaş persoană, după cum ea se găseşte în copilărie, în vîrsta matură, înainte sau după studiul ştiinţelor. Din cea mai fragedă vîrstă dete semne de un caracter hotărît, o inteleginţă prematură, ... o imaginaţiune bogată şi o memorie rară. De a vîrstii ei căldură fragii sînului se coc. Eram cu toţii în vîrsta aceea în care urli arii din opere, declami pasage din autorii clasici, faci poezii de amor. Aşa eram eu la vrîsta cea fericită, şi aşa cred că au fost toţi copiii, de cînd îi lumea asta. Cutrieram dumbrăvile şi luncile umbroase, ... cîmpul cu florile şi mîndrele dealuri, de după care-mi zîmbeau zorile în zburdalnica vîrstă a tinereţei! E un om ca de şaizeci de ani; dar cam prea trecut pentru vîrsta lui. Eşti în vîrsta cînd fioruri Te-apuc-aşa, ca din senin, Cînd te frămîntă mii de doruri, Şi nici nu ştii de unde-ţi vin. Feţele cele deschise de la panglici şi fionguri nu păreau nepotrivite pentru vîrsta ei; ea arăta încă destul de tînără la 45 de ani. Între ei apăruse deja sfiala vîrstei. Ieremia lăsase copii: 3 băieţi şi 3 fete, ... toţi în vrîstă tînără. Fata era în vîrsta nehotărîrii formelor. El ... îşi lăsă religia pravoslavnică pentru a se face, la a sa vîrstă, catolic. A fost o  complectă desţerare ... tocmai la vrîsta cînd mintea copilului ... începe a prinde unele lucruri. S-au format scriitori cari au ajuns la o vîrstă cînd îţi poţi da seama de tot realismul brutal al vieţei. Au şi astea haz pînă la o vîrstă. Eu cred... că celea mai multe rele ni le aduc în viaţă ciudăţeniile vîrstei tinere. Era un fel de cronică rimată pentru fiecare vrîstă, mai ales de cînd le compunea diacul cel nou. Cucoana Ileana e drăguţă ... Ca înfăţişare, s-a oprit la o vîrstă oarecare şi acolo a rămas. Purtarea lui Turel e efectul zburdălniciei vîrstei. În această formulă există un coeficient proporţional cu vîrsta fiziologică şi care ... poate măsura îmbătrînirea. La vîrsta cînd la alţii începe pocăinţa, el ... se năpustise deodată la desfrîu. Îndrăzneala obişnuită a vîrstei îl împingea chiar spre o atitudine de liberă critică. E uimitor cum la vîrsta lui ... mai păstrează o memorie atît de intactă. Deşi încă n-am păşit în vîrsta bătrîneţii, am umblat împreună cu domnul meu pe mări, am suit pe munţi, am văzut oameni de felurite colori şi de felurite legi păgîne. Se lăsă dus ca de un val de destinul vîrstei lui. Vîrsta fragedă îi ajută  să fie nu numai accesibili la orice inovaţie, ci şi apţi de atitudini teatrale. Sculptorul Anghel a trecut de 50 de ani. E natural ca, la această vîrstă, să-şi arunce ochii îndărătul său. Felul în care se poartă părul ... constituie una din caracteristicile ... diferitelor clase de vîrstă. A scris poezii, aşa cum se scrie la vîrsta primilor paşi în viaţă şi continuă a scrie şi astăzi. Nu ştiu precis ce meserie are, dar ştiu că la vîrsta lui e un om foarte bogat. Obrajii îi erau roşii şi solzoşi din cauza unei cuperoze ce trăda vîrsta matură şi un trecut de plăceri. Priceperea filozofică a poetului la acea vîrstă nu trebuie exagerată. Copilăria ... încetează de a mai fi o simplă pregătire pentru vîrstele celelalte. Vîrstele omului au fost descoperite, în semnificaţia şi psihologia lor, încetul cu încetul. Nimeni ... pînă la vîrsta asta nu l-a pălmuit pă Ignat Secu. De pe dealul acesta am văzut cîndva − pe cînd aveam frageda vîrstă a lui Cuculeţ − cum se ridicau către slăvi şi cum sfîşiau întunericul ... focurile răscoalei ţărăneşti. Nu mai era la vîrsta la care îţi pare rău după prilejurile pierdute. Caragiale a ucis în faşă disponibilităţile sale morale care, la vîrsta hotărîtoare, ... determină o orientare lirică. Văzîndu-l aşa şi gîndindu-se la vîrsta lui crudă, Anton Lupan se simţi întristat. A ajuns la vîrsta cînd bărbatul începe să semene cu femeia. A şi fost chemat la Blaj, unde funcţionă, în ciuda vîrstei sale tinere, un an ca profesor. Volumul toracelui creşte de la naştere către vîrsta adultă. Un adolescent îşi iubeşte viaţa cu toată forţa vîrstei lui. Sonetele lui Shakespeare nu sînt singurele care îşi revelează propriile abisuri doar vîrstei mature. În vîrsta cea jună a gîndacilor, dacă foaia  a sosit la mărimea sa ordinară, are grijă să le-o dea tocat ceva cam măruntă. Biserica era... jună şi constituită; numai ea dobîndise o formă definitivă, şi-şi conserva toată vigoarea din prima vîrstă. Morfologia culturii a încercat să deosebească cultura minoră şi cultura majoră sub unghiul „vîrstelor”. O cultură minoră nu este ... vîrsta copilărească a unei culturi. Predilecţia pentru satiră se regăseşte la toate vîrstele teatrului nostru. Există mai multe „vîrste” distincte ale modernităţii romîneşti. Vîrsta critică Elevii ... îşi vînează (cu gura strîmbă de efort) coşurile vîrstei critice în cioburi de oglindă. Vîrsta critică a lui Doru, privirea lui echivocă ... reprezentau pentru el probleme şi ... se simţea intimidat. Mulţi oameni marchează această primă vîrstă critică prin gesturi. Nenumăraţi autori au descris cu predilecţie ... vîrsta critică între 45 şi 50 ani. Vîrsta a treia Noi, gerontologii romîni, considerăm că metoda esenţială de întîrziere a proceselor degenerative... şi de evitare a fenomenelor morbide la vîrsta a treia este profilaxia. Vrem să exprimăm respectul şi importanţa pe care fundaţia noastră le acordă persoanelor de vîrsta a treia. Era un om între două vîrste, mai mult bătrîn decît tînăr. Cucoana era între două vîrste, adică: nici prea crudă, nici prea coaptă. Veni ... cuconul Andronachi Brustur, un văduvoi între două vîrste. Un domn între două vîrste, nici tocmai înalt, nici tocmai scurt, foarte bine, ba chiar luxos, împlu privazul strîmt al uşii mele. Suciu ... era un om între două vîrste, înalt, cu faţa stricată de vărsat. Să-ţi trăiască franţuzoaica! îi strigă ... o ţigancă între două vîrste, cu fusta largă, creaţă şi roşie. S-a desprins din ceată un turc între două vîrste. Uşa masivă a holului se deschise şi o dată cu valul de aer rece pătrunse înăuntru un om între două vîrste. Era un om între două vîrste, mărunt, bondoc, cu trei rînduri de guşi. Era un om între două vîrste. Floarea vîrstei   Păstrează-ţi cît mai bine floarea vîrstei tale ca să te-nveseleşti de ea şî la bătrîneţe. Te privesc în părăsire, ... Şi plîngînd a vrîstei tale flori, care n-o să mai vie, Aruncînd ochii în urmă c-o jalnică duioşie! Cînd toamna să arată al iernii rece soare, Copacii plini de jale pierd frunza, se usuc: Aşa nenorocirea uscînd a vîrstii-mi floare, Zic lumei un adio: iau lira şi mă duc. După o slăbiciune de puţine zile au murit în floarea vîrstei sale, în 12 zile ale lunii lui mai 1713. Mulţi oameni mor făr’ de vreme în floarea vîrstei lor. Ca o tînără şi drăgostoasă floare fu aspru secerat în primăvara vîrstei sale. O, voi, ticăloşilor părinţi, care aţi privit pe fiicele voastre lungite pe patul morţii în floarea vîrstei lor, fie-vă milă de mine! Aşa muri acest irou în floarea vîrstei sale. Eu să mă săcer în floarea vrîstei cînd am încă o grămadă de trebi în viaţă pentru o ticăloasă palmă care puteam să i-o dau eu cum mi-a dat-o el? Eroul ... este în floarea vîrstei. Moartea crudă a răpit în floarea vîrstei pe doamna Guvidi. Nu ţi-e ruşine! zice baba; coşcogea flăcăul zdravăn, în floarea vîrstii tale, ... să te ducă-n cîrcă oscioarele mele! Vornicelul aduce o femeie în floarea vîrstei; mesenii n-o primesc, zicînd că le trebuie ceva mai tinerică. Fiul său se stînse încă în floarea vrîstei la Constantinopol. Ras chiar atunci, cu musteaţa neagră şi puternică, rumăn la faţă, cu ochii negri, vioi şi isteţi, era tipul romînului în floarea vîrstei. Bătrîni sînt prea puţini, mai toţi oameni în floarea vîrstei şi femei tinere c-o droaie de copii în jurul lor. Un număr ... de critici în floarea vîrstei se alătură confraţilor de alte generaţii. Nu-ntrebaţi pricina care să plîng cu amar mă face, Tocma-n vrîsta înflorirei unei vieţi ce n-are pace. În tinereţe sînt în toată vîrtutea şi poterea etatei sau vîrstei, toate patimile noastre sînt poternice, şi aplecăciunile năprasnice, şi inima noastră lesne se înşală. Tînărul în vîrsta puterii sale şi fecioara în floarea frumuseţii ne pot pricinui o mirare şi o plăcere deosebită. Nu ştim daca ne vei chema către tine în puterea vîrstei sau daca ne vei hărăzi zile mai îndelungate. Pe drum  s-a prefăcut în chip de om, nici matur, dar nici prea ţîngău; om tocmai în puterea vîrstei, frumos şi arătos. Fiind cunoscute aceste lucruri, e uşor de înţeles cum pe acele timpuri cumplite s-a putut naşte în mintea duşmanilor acea bănuială de otrăvire a lui Şerban, mort în scurt timp, în plina putere a vrîstei. Moşierul Hallipa, om în puterea vîrstei, cum se dezbrăca de munca şi avutul lui? „Mama”, pentru un domn în puterea vîrstei ... nu poate fi decît o femeie bătrînă. Erau oameni în puterea vîrstei, plini de hotărîre şi de energie. Nu le-am putut cunoaşte, da’ am priceput, după trup şi după vorbă, că-s femei în toată puterea vîrstei, cînd e viaţa mai dulce. Cu totul altfel se înfăţişau ceilalţi doi fraţi franţuscani ... Erau încă în puterea vîrstei. Judecînd după chip şi prestanţă, trebuia să fie om în puterea vîrstei, şi nu un debutant. Fostul comandir de panduri, straşnic bărbat în puterea vîrstei ..., tocmai intra în sala zgomotoasă. Moşul nu era chiar moş ..., arăta în puterea vîrstei. Amu-i omu mai în vîrtute, în vîrsta vieţii. Dară cine dentru voi, grijind, poate să adaogă preste vîrsta lui un cot? Şi I s creştea întru înţelepţie şi vîrstă  şi în dar lîngă D mn zău şi lîngă oameni  a fost în toate vîrstele civilizaţiei omenirii un obiect de dezbateri. Din vremile trecute, în veacuri viitoare, Un nume să răsune, cu slavă-mpodobit, Să treacă peste vîrste şi peste ani să zboare, Acela ce îl poartă cu ce s-a folosit? Cît de departe ar voi istoricul să se urce pe scara vîrstelor, el este sigur de a întîlni, la un moment oarecare al existenţei lor, pe fiecare din marele familii de popoare europene. Te urmăresc prin veacuri, prin vîrste şi milenii, Încă de cînd spinarea ţi-o-ncovoiai pe brînci. Undeva, pe o insulă necunoscută, pămîntul mai păstrează înfăţişarea vîrstei sale preistorice. Vîrsta de mijloc În vechime şi în vîrsta de mijloc, filozofii au socotit de o mare importanţă spre a cunoaşte bine această faptă. Fiinţa funcţionarilor civili şi militari ... da acestei privelişti o pompă solemnă ce aducea aminte de turnerile cavalerilor vrîstei de mijloc. Se idealizează vîrsta de mijloc, pe care o arată, ca un ideal pentru timpurile noastre. Vîrsta bronzului de bronz Vîrsta fierului de fier Vîrsta de aur În seculii moderni, cîţiva oameni de spirit s-au cercat a restatornici feudalitatea ca sistemă soţială; au voit să vază într-însa o stare legală, regulată, progresivă; şi au făcut dintr-însa o vîrstă de aur. A trecut demult vîrsta de aur, cînd alte sunete nu erau pe lume decît glasurile naturii generoase, acompaniate de ciobănaşul arcadian pe un  fluier cu două ţevi de trestie. Edenul antedeluvian, falsa vîrstă de aur cu fericiri primitive inimaginabile nu-i totuna cu calmul pastoral clasic. Poemul este un măreţ elogiu, într-o tonalitate gravă, adus muncii paşnice în mijlocul naturii, în care poetul vede adevărata cale de reîntoarcere la legendara abundenţă a „vîrstei de aur”. Ţăranul boeţian al lui Hesiod ... tînjeşte după „vîrsta de aur” a omenirii. Din zilele trecute, din vechea fericire, Din vîrsta mea de aur, din sîntul lor amor, Idei au rămas numai, precum o nălucire Rămîne dimineaţa din visuri care zbor. Sărutare, copaci tineri, ce prin grija mea creşteaţi, Ce în vîrsta mea de aur cu verzi frunze mă umbreaţi! Vîrstă de vreme Întru această vîrstă de vreme ... cei de bun neam boieri ai patriei rumîneşti mişcaţi fiind de iubirea căminului strămoşesc, au binevoit de a să face predanie şi ştiinţelor filozofeşti în limba rumînească Întru această vîrstă de vreme, s-au ivit şi această „Loghică” a sf ntului Ioan Damaschin, tălmăcită din limba elinească vîrstă geologică Pînă în prezent, numai viaţa a putut crea viaţa. Este foarte probabil că ea a apărut cîndva, la aurora vîrstelor geologice, sub influenţa unor acţiuni necunoscute. În Mongolia şi Tibet s-au găsit numeroase resturi de insectivore în straturi de vîrstă cretacică superioară, alăturea de urmele reptilelor uriaşe. În această zonă ... se dispun cîteva petice de roci sedimentare de vîrstă mezozoică. , Vîrsta lunii În intervalul celor 24 de ore care urmează după lună nouă, vîrsta lunei se zice de 1 zi. vîrste  Mai sînt nişte paseri ce le zic fazani; penele lor pe spate şi pe aripi roşii, iar pe pîntece şi pe subt aripi galbini, şi pe la grumazi vîrstaţi în trii vîrste cu pene galbine şi roşii Surorile au văruit casa; pe dinlăuntrul ferestrelor au boit cu vînăt, iar pe la margini au tras vrîste cu roşu. Cînd apoi a luat mînile de pe obraji, urmele degetelor îi rămîn ca nişte vrîste vineţii. Mireasa scoate din ladă darurile mirelui, le aşează şi ea frumos într-o sită,... coperindu-le cu un ştergar cu vrîste de burangic şi alesături.  Mireasa romîncă... îi gătită cu cătrinţa cea de lînă subţire cu vrîste, care de care mai frumoasă. o vrîstă de pene care se începe de la ochi şi se prelungeşte pînă la partea inferioară a grumazului.  Firul, fiind ţinut de cîrlig, se va înfăşura pe mosor pe aceeaş circomferinţă; după ce se face o asemenea vrîstă, se mută firul în cîrligul alăturat.  cu mai multe vrîste, colorate diferit, am văzut în Bogdăneşti – Suceava. Androcu, rochie de lînă cu vîrste roşii şi alesături, cu o bandă de catifea la poale. Femei şi fete cu caţaveici de vulpe şi cu fuste de lînă, dungate cu vrîste galbene şi roşe pe fund negru, veneau la leturghie. Aceste vîrste se numesc „coade” la zadia veche, unde ele se şi prezintă ca simple dungi înguste.  În partea superioară a zadiei, deasupra vîrstelor, băteala este la aceeaşi culoare închisă.  O merindare albă ca ometul şi pe la capete cu vrîste roşii şi vinete.  Vezi bădiţa cum să poartă, Anteriu cu vrîstă lată Şi cu pălăria naltă.  Poartă cămieşi subţîrele cu vrîste (cusături cu dungi) multe pi ele.   Se închină dumitale Cu lăicere frumoase Cu vîrstele de mătase. O vrîstă de nori... se vedea înspre apus.  O stea a tras o vrîstă albă pe răbojul cerului şi s-a topit. vrîstă  Opregul constă dintr-un petec cu ochi ţesut din urzală de bumbac,... pe carele (petec) să împistreşte cu acul cu vrîstă... diferite imitaţiuni de flori şi frunză.  Brîul e de 15–20 cm de lat şi... împistrit cu fir de aur şi de argint, vrîstă ori mătasă. vrîstă  Am cules o mulţime de flori..., aşa că ne încărcaserăm jur împrejur pălăriile cu vîrste făcute din preafrumoasele flori.   Mireasa poartă pe cap propodelnicul, o legătură din 5 coţi de percal alb. Aceasta spînzură pe spate ca o coadă lungă, e înfăşurată cu un fir roşu de mătasă şi împodobită, sus, cu vrîste de flori.  Se mai păstrează în cutioară vrîste de flori şi cununa de mireasă a gospodinei.  Culegea la flori domneşti; Culegea, vîrstă-şi punea, Culegea şi nu-i plăcea,... Pe toate le azvîrlea! Vîntul bate vrîsta-ţi cade. Că n-ai casă, Nici moşie, Numa vîrstră În pălărie Vîntu bate, Vrîsta-i cade.  Măi bădiţ de lîngă vale, Nu-ţ pune vrîst’aşa mare. Împăratul avea o fată, care unde păşea, vîrstă de busioc ieşea, şi cînd se pieptena, un ciur de mărgăritare umplea.  Bine o zîs frunză de fag  Că dragostea nu-i iosag, Numa vrîstă-n comănac.  Nu mă rupe, fico, nu, Mîne că-i duminecă Că mi-i găsî d’înflurită... Şi tu, fică, me vii pune În vîrsta cununii tale. Mireasa îl împodobeşte cu vîstră.  M-o mînat maica la vie Să-mi aduc rojmalin mie. Rojmalin, rojmalinuţ, Să pui vrîstă la drăguţ.  Floarea din vrîstă pică, Vorba rea firea ţ-o strică.  Am un bidiţ pălăşan Cu vrîstă de măgheran. Bade, vîstră trandafir, Lasă-mă să rup un fir. vîstră Trecîn pint-o pădure găsăşti-o vîrstă dă păr dă cal, de aur. vîrste. vrîşte  Fînarele aruncă raze bugede, cari nu produc decît vrîstături de lumină printre goluri mari de întunecime. vîrstături -tură vîstrele vîrstele -eală. Ţi-a mers zadarnic buhul că-n Itaca Tu baţi pe toţi vîrstenii tăi cu mintea Şi cu vorbitul. vîrsteni.
   – -ean. Acestea să facu pregiur dînsu, pentru ca să nu vază cei ce era vîrstnici cu dînsul. ăsta mi-s vrîsńic. Biruia pre toţi dintr-aceea vreme cu înţelepciunea şi cu blîndeţele, şi era şi mai frumos decît toţi vîrstnicii lui. Celui bun toţi streinii rude, tot bătrînul părinte, tot vîrstnicul frate ... îi este. Chiros, crescînd şi arătîndu-să dintru vîrstnicii lui mai viteazi şi mai cuvios, Arpag tot sta pre acesta lucru, vrînd să certi pre Astiiag. Au întrebat Themistocles vrîsnicii lui.  Cum oi bea şi oi mînca, Cînd văd pe vîrstnicii mei Au copii, de ţi-e drag de ei. Împărţim obrazele: ... după vîrstă şi după minte, în vîrsneci, nevîrsneci, răsipitori şi fără minte. Vîrsneci să să socotească atît bărbaţii, cît şi fămeile, de la doaozeci şi cinci de ani a vîrstii lor, şi nevîrsneci pînă la doaozeci şi cinci de ani. Nu să socotesc în leghitima moştenitoriului:... dacă, fiind vrîstnic, n-au împlinit legaturile păn la închierea unui an. Epitropul meu, după lungi cercetări, m-a aflat în sfîrşit în Neaplu: atunci nu eram încă vîrstnică, şi epitropul meu avea toată puterea asupră-m. Un tînăr vîrstnic voinic Vrînd un meşteşug să-nveţe s-a şi băgat ucenic. Pe nevrîsnici cu plăcere Eu pot vrîsnici ca să-i fac Şi le dau a lor avere S-o mănînce după plac. E aici un tînăr care ar vrea să meargă şi el volintir ... Îl primiţi? − E vîrstnic? ... − Da. Mi-era ruşine ca, îndată ce ajunsesem vîrstnic, să-i cer socoteala, ca şi cum m-aş fi îndoit de cinstea lui. „Cît mai va pînă să fii vîrstnic?” îl întrebă Albu ... „Cam peste o lună împlinesc 25 de ani”. Ce bine a făcut că ... a cerut şi înfiinţarea de sechestru pe partea de avere a băiatului vîrstnic, rămasă de la mamă. Plinindu-să după potop lui Noe ani 350, iară de la naşterea lui vieţuind ani 950, au murit, văzindu-ş nepoţii şi strănepoţii şi feciorii den strănepoţii săi, carii toţi era 24 000 şi 100 bărbaţi vîrstnici, fără muiari şi fără copiii lor. Familia lui Radu Negru nu da nici un bărbat vîrsnic şi destoinic de a corăspunde cu trebuinţa şi aşteptarea de obşte. Indivizii vrîstnici şi chiar inteligenţii, cari însă devin preceptori ai copiilor, cu timpul inteligenţa lor se subordonează împrejurărilor, devenind copii bătrîni. Neam înăsprit de război! În care pămînt începurăţi Dardani a fi, ... în acelaşi primi-va Locul cel vesel pe-ntorşi: cercaţi-vă vîrstnica mamă! Era de o seamă cu Oleana şi, mici copii, se jucaseră împreună în şatra ţigănească. Dar pruncii se fac vîrstnici şi Oleana intrase ... în rostul pînzăturilor şi al gospodăriei. Doamna colonel ... strînse buzele vişinii cu o spaimă care dădea înfăţişare de copil alintat obrazului de grăsulie şi vîrstnică păpuşe blondă, cu pomeţii trandafirii şi cu genele lungi, răsucite în sus. Dumitru e vătaful − întări şi sluga Nicodim. −El e azi cel mai vrîstnic între ficiorii juni. Îndată ce cunoşteai pe doamna Vanghele, în faţa ta nu mai sta decît o femeie vîrstnică, cuviincioasă, tristă. Un ceasornic nichelat, ... de inelul căruia se ţine un medalion cu o fotografie: un cap de femeie vîrstnică, pieptănată după moda veche. Era cel mai vîrstnic dintre ei, dincolo de patruzeci de ani, dar pînă atunci asta nu se simţise. Se uitară cu sfială spre Neonil Roşca: acela părea judele cel mai vîrstnic. Preşedintele de onoare al societăţii era Alexandru Bohăţel − fiindcă era cel mai vîrstnic dintre ei. În grupul de însoţire, trei martori vîrstnici ... ne făceau istoricul unui colţ de clădire. Mainardi e un bărbat înalt, vîrstnic, cu părul alb. „Întîrziatul” −  romanul unui funcţionar vîrstnic, ce nu se poate decide să se însoare cu fata şefului său ierarhic. Nu pot uita o femeie vîrstnică ce stătea lîngă mine. A pogorît din Muscel pe Bărăgan ca să stea închisă într-un conac spaţios cu un soţ vîrstnic şi libidinos. Cel mai vîrstnic dintre fiii săi, tatăl lui Anton Lupan, îi urmase în slujbă. Cu excepţia femeilor vîrstnice şi a copiilor de vîrstă preşcolară, vorbesc bine romîneşte. Mă surprinsese chipul celui din fotografie, arăta destul de vîrstnic. Această apreciere nu neagă ... prezenţa viu marcată a unor critici foarte dotaţi, vîrstnici sau tineri. În casa lui Mişu At. dau într-o seară de duminică de o pereche de intelectuali − vîrstnici, eleganţi, distinşi, franţuziţi. Cu cît patimele turbură viaţa vîrsnicilor, cu atît mai mult se cade a stărui spre a întimpina un rău prea general şi prea cunoscut pentru a nu merita o băgare de seamă specială. Amorul şi la vîrsnice merge, nu se sfieşte, Şi le necăjeşte atît, cît mintea le zminteşte. Cel mai vîrstnic dintre ei: „Dragi bujori, copiii mei! Ştiu că-mi ies mereu în drum Doar mă văd acum-acum!” Vîrstnicii şi femeile ... nu se lăsară mai prejos. Strîns în autoritatea vîrstnicilor, adolescentul ajunge la înţelegerea datoriilor. Studenţii-echipieri lucrează pentru a lăsa în sate o metodă de muncă şi o casă pentru vîrstnicii satului. Cei mai vîrstnici rămaşi la catedră abia dacă arborează cîteva fire de cocheţi ghiocei pe la tîmple. Vîrstnicii familiei observară că automobilului îi lipseşte un vagon-restaurant.  Nu să poate, a strigat Ion, unul dintre puţinii vîrstnici care se luaseră după flăcăi. În ansamblu, literatura paşoptistă nu e un fenomen de generaţie, deoarece îşi anexează cele mai reprezentative condeie, atît dintre vîrstnici, cît şi dintre tineri. Actorii se bucură de o preţuire pe care noi, cei vîrstnici, n-am cunoscut-o. Societatea romînească este datoare astăzi să aibă grijă de cei vîrstnici. I se adresează pe un ton oarecum patern, ca un vîrstnic unui ţînc neştiutor. În lumea suspicioasă a scriitorilor ... un nou venit ... e testat temeinic înainte de a fi admis printre cei vîrstnici în calitate de tolerat. Astfel ... se cuvine a fi o naţiune vîrstnică şi liberă. Am fost întotdeauna împotriva extremismelor ... care au îndepărtat generaţia tînără de cea vîrstnică. Mihail Cuciurean ... a fost primit la Gimnaziul din Pesta, unde se găsea sub privigherea mai vrîsnicului său frate. Pansionul a început a se împle de elevi, veniţi din toate părţile Moldaviei, mulţi mai vrîstnici decît mine. Păreau într-adevăr mult mai vîrstnici decît ar fi arătat actul de naştere. Ghiţă morarul nu avea mulţi ani peste treizeci, dar părea mult mai vîrstnic. Iubirea Vetei este o nevoie adîncă, şi tot ce-o poate jigni sînt bănuielile  neîntemeiate ... şi e starea ei de femeie mai vîrstnică faţă de un amant care-o chinuieşte. Femeile pictate ... semănau una cu alta, cu deosebirea că una era mai vîrstnică, ... în vreme ce a doua era o fată ca de optsprezece ani. Există şi o înrudire stilistică între cei doi scriitori ...: o înrudire sub care nu poţi să nu întrezăreşti înrîurirea scriitorului mai vîrstnic asupra aceluia venit în urma sa. El era cu optsprezece ani mai vîrstnic decît fata. Li se dădură ... şi doi cai mai vîrstnici. Un om mai vîrstnic a întîmpinat-o la ieşirea din fabrică. Ea are douăzeci, douăzeci şi ceva de ani. S-a urîţit. N-o mai deosebeşti de femeile mai vîrstnice. Era un ins mai vîrstnic şi care avea o pleoapă căzută pe ochi. Tînărul bursier îşi începe călătoria alături de mai vîrstnicul Şincai. Unul din aceşti amici   cu 4 ani mai vîrstnic decît el. Dinu era cu un an mai vîrstnic decît Vintilă. Întorcîndu-se spre Pierre, ca mai vîrstnic, căpitanul schimbă tonul. vîrstnici -ce. -nic  tinerimea cea crudă şi neajunsă în vîrsta sănătăţii... în tot chipul sucindu-să din fireasca ei creştere şi scurgîndu-să şi topindu-să de la cea mai întîi vrîsnicie, fără de vreme şi fără de rod. Unul din fiii săi ajungînd la anii vîrsniciei şi la vrednicia de a putea cîrmui prinţipatul, boierii ţării îl aleseră de prinţ. Nu mai era mult pînă la împlinirea anilor vîrstniciei mele. El primi aceasta fără altă împotrivire, şi pentru că mai lipsea numai doă zile pînă la vîrstnicia mea, însemnai datul înscrisului cu doă zile mai tîrziu. Pribegi şi mai în adîncul străinătăţii, pînă ce-n urmă se ţinu ascuns în Rusia, unde petrecu mai multă vreme pînă la vrîstnicie. Cugetă cum va fi mai bine să facă atunci cînd Constantin va ajunge întru desăvîrşită vîrstnicie. Mă duc, maică,-n miliţie, C-am ajuns în vîrsnicie. Cu această dezvoltare a vîrstniciei (pubertăţii), capătă omul un nou bold spre creştere. -ie vîrşegi vîrşege vîrh vîrşani -şi-an -că vîrşari.
    -ar.
   
    Cădea caii cei mai tari cu călăreţii de toate părţile pentru că nici se putea sui împrotiva romînilor... nici putea merge mai încolo, nici putea fugi..., ci sta ca şi peştii în vîrşă sau în mreajă.  Pe la vaduri erau aşezate vîrşe şi etere ţesute din vergele tinere de sălci. Vîrşele se pun numai la vadul Virului, spre a prinde peşte mare, nisetru şi moron.  Monăstirii sîntului Antonie a închinat...: satul Jidoştiţa cu rîul, ... şi venitul de la 8 vîrşi.  În vorbele aceste, numai iaca ce se înfăţoşează şi Ivan înaintea boierului cu turbinca plină de draci, cari se zbăteau ca peştii în vîrşă.  Cum văzură pe Ercule dormind, tăbărîră pe dînsul şi mi-l legară pe de toate părţile cu frînghii de ale lor, astfel încît coprinseseră pe Ercule ca într-o vîrşe.  Unealta de prins peşti cea mai întrebuinţată e vîrşa. Peştii se prind...cu vîrşa. În unele vîrşe peştele se poate  scoate  prin fund, în altele se scoate desfăcîndu-se vîrşogul, ce e prins de un beţişor.   Străbătea apele cu luntrea-i sprintenă, uşoară şi, unde ştia el că e peşte mai mult, acolo îşi aşeza vîrşile.  „Vîrşa” (în Moldova, Muntenia şi Transilvania) – „vîrşie” (în Oltenia şi Banat) – este unul din instrumentele cele mai răspîndite, care se întrebuinţează pe păraiele din  toate regiunile munţilor noştri, avînd pretutindeni acelaş nume şi aceleaşi forme esenţiale.  Aceste vîrşe de rîuri..., deşi conservă... forma şi modul de construcţie al celor de la păraie, ajung la dimensiuni foarte mari.  Linul se prinde toată vara la vîrşe.  Sîntem strîmtoraţi ca peştele-n vîrşă. Peştele se scoate prin capătul ascuţit al vîrşei.  Vîrşa, unealta de prins peşti a vechilor generaţii, astăzi a ieşit cu totul din întrebuinţare.  Cercetarea undiţilor de fund se face de obicei, ca şi a vîrşilor, printr-un cîrlig cu care tragem struna.  În timpul baterii... se prindeau cu „vîrşa” aşezată cu gura în direcţia cursului apei, căci păstrăvul trage tot în sus.  Cu vîrşea prindeam cleni şi scobari.  Artemie are vîrşi cu care prinde peşte.   Se tîra cum putea pînă la coteţe şi la vîrşi, pe care le întorcea cu fundul plin de argintul-viu al întregii seminţii de peşti ai bălţii.  Eu mă pun în ciobacă şi vă duc într-un loc pe iaz unde îmi am vîrşele.  Vîrşele de rîuri, coşurile etc. se împletesc din nuiele de răchită.  Astăzi, înainte de ziuă, am băgat vîrşile.  Dumnezeu ascultă rugăciunea peştelui şi-i dete şese aripi. Zbura el destul în sus şi în jos, alergînd, cînd numai ce cade în vîrşa unui pascar.  Mai avea  el apoi şi o vîrşie cu care prindea el peştii, carii erau hrana lui cea de toate zilele.  Fuge repede înapoi să vadă ce-i în capcană şi în vîrşă. În capcană se prinsese o vulpe, iar în vîrşă o ştiucă.  Tare-i vîrşa, tare-i balta, Tare-eşti tu, tare-i surata.    Rîde vîrşa de baltă (şi nu vede că-i putrezeşte coada într-însa) vîrşă de plasă, vîrşă cu ochiuri Etera sau... vîrşa de plasă, vîrşa cu cercuri etc. este un sac lungăreţ, împletit în ochiuri şi întins pe 3 sau 5 cercuri paralele de răchită; gura ei este răsfrîntă înăuntru ca o pîlnie.  Plasa considerată nu ca un instrument, ci numai ca ţesătură, intră în alcătuirea a numeroase unelte de pescuit... vîrşe, lăptaşi, orie.  vîrşie Trage-i o vîrşă de mărăcini la capul locului şi tot mai apără de vite.  La gardul curţii, de jur-împrejur, i-am tras o vîrşă de mărăcini de leasă.  vîrşe  vîrşi vîrşii),  varşă varşă Lemn de care se prind orcicurile la căruţă sau la plug.  .
    An vîrşăc  vîrşeli   -eală.
    vîrşeguţe. vîrşaguţi -uţ Vara le vărează În cei vîrşei de munte.  vîrşei vîrşeie -el. vîrşesc vîrşesc.
    vîrşiaci Gardurile vîrşîte n-a putut să le dea lumea jos.  vîrşiţi -te. Unii localnici numesc vîrşog o vîrşă mai mare. Prinde peşte cu vîrşocu.  Vîrşa este un fel de coş mai mare... Partea de la gură ce e întoarsă înăuntru se numeşte vîrşog sau pocriş.  În unele vîrşe peştele se poate scoate prin fund, în altele se scoate desfăcîndu-se vîrşogul ce e prins de un beţişor.  Unele vîrşe n-au gîtul răsfrînt, numit vîrşog sau pocriş.  Rîde vîrşa de vîrşog, da-i cu dînsa la un loc. vîrşogi vîrşoage. -og 
    Tăiei două, trei zminceluţă Şi făcui o vîrşuliţă Ş-o pusăi în cea topliţă Şi-am scos-o plină di peşti.  -uliţă Vîrtea-casa  de-a vîrtea-casa 
   
    vîrtilău vîrtealauă -ălău.
    Junx torquilla torquilla  Paserea aceasta tot vîrtecap s-a numit..., pentru că ea are datină de a-şi învîrti capul în toate părţile.  vîrtecapi.
    Iar el bate din picioare Vîrtecuşul din vîltoare.  Cel-din-baltă porneşte cîteodată vîrticuşuri şi îneacă pe cei ce-i cad în mînă.  Leagănul intrase bine în matca apelor, plutea din ce în ce mai repede, vîrtecuşurile îl răsuceau în loc.   Şi cît de limpede curgea pîrîul... Acolo, la punte..., vîrticuşul era negru.  Pe aici va fi  ochi de apă şi valuri tulburi şi vîrtecuşuri.  Vara, aici la acest cot Arieşul se învolbura grăbit..., făcea spumă şi vîrtecuşuri.  Vîrticuşul cînd îl vezi că vine, să te pui jos şi să te apuci de pămînt or de iarbă, iar cu o mînă să-ţi astupi gura şi nasul.  Vîrtejul,... numit şi bolboră, volvură, vîrticuş sau vîrtecuş, – este vîntul care, învîrtindu-se cu vîrful în pămînt iar cu pîlnia în văzduh, se lărgeşte din ce în ce mai mult.  Un vîrtecuş ridică val de cenuşă.  Am deprins şi alte ocupaţii..., croind puternice zmeie bine încleiate şi corogite, capabile să zboare vuind şi, la capătul a trei păpuşi de sfoară, să capete bilete trimese în vîrtecuş pănă la slava cerului, să fluture imense cozi multicolore.  În ziua de rusalii să caute toată lumea să înlăture orice  ceartă sau sfadă, căci cel ce se apucă de gîlceavă e luat în vîrteşugul rusaliilor.  Vîrtecuşurile roţii s-au înteţit brusc.  vîrticuş Duminica să nu iai măngălăul în mînă, că face vîntul în cînepă vîrticuşuri, o încîlceşte.  Cîte vîrticuşuri ai în cap de atîtea ori te-nsori  vîrtiguş)  vîrticuş ineluş-vîrteguş de-a inelu-n vîrticuş vîrtecuşuri  vîrtecuşe vîrticuşi,  vîrtiguşe,  La ameţeala capului, numită şi scutura sau vîrtegiune, din care vine adese apoplexia şi nebunia, foloseşte:vinul ecoprotic sau curăţitoriu.  vîrtegiuni.
    -iune.
   
    Apucă răzuru păntre cordini, şi la mesteacăn dă în vîrtej şi trece rîu Ochiurile sau vîrtejele sînt o învîrtire a apelor în loc spre fundul mării. Unii din neştiinţa de a înota, alţii din vîrtejurile rîului ce avea a trece în toată lărgimea lui, periră înghiţiţi de unde. Într-acel loc, unde apele se-nvrăjbesc şi se sfredelesc în adînci vîrtejuri, vasul începu a şovăi. Vro zece din soţii lui se înecară în vîrtejurile valurilor. Pe cel ce din pieptul strivit îşi respiră văpaia, Dînsa-l răpi cu vîrtejuri, de stînci ascuţite strivindu-l. De atunci marea ... cu mare primejdie pentru călători s-a făcut, că numai talazuri şi vîrtejuri clocotesc printr-însa. Se mai ia uneori apă din 9 izvoare sau din locul unde se învîrteşte o apă curgătoare şi face vîrtej. Pe  mărgenişul mării, mă tem iară Să nu mă ia vîrtejul să mă-ntoarcă Napoi pe larg.  Marea tremură Şi toţi Din vîrtejuri se înalţă morţii braţele-ntinzînd. Un vîrtej a turburat marea. Un vîrtej de apă a înecat o şalupă. Trei veacuri de bătaie la burgul Severinului ne oferă un învălmăşag care, aici, nu se poate mai bine asemăna decît cu frămîntările şi vîrtejurile Dunării în trecerea prin Porţile de Fier. se pune cu capul în jos şi face vîrtej de apă cu aripioarele.  Apa se scurge domol şi nu formează decît trei vîrtejuri. Pescarii profesionişti instalează pe malul Dunării zeci şi sute de asemenea cîrlige separate, suspendîndu-le în special la vîrtejuri sau anafoare. S-a jurat să prinză lostriţa vie şi nu şi-a mai îngăduit zi-noapte hodină ... Vămuia apele, prefira vîrtejurile, cerceta sorburile, ca un nebun. Nu te abate din vad, stăpîne, strigă Petrea Gînj. Să nu dai în vîrtejuri! Vîrtejul de apă mi-a trecut îndată peste umeri. O clipă dispărea în mijlocul unui vîrtej de spumă şi apărea departe spintecînd ritmic valurile, ca un delfin în larg.  Adesea visez să mor izbită, bătută, ameţită de valurile furioase ale mării, apoi smulsă de vîrtej. Iată că pluta, în loc să se piardă în vîrtejuri, să se dea peste cap, merse pieziş pînă la firul apei. Stau, de preferinţă, grupaţi în colonii pînă la 100 bucăţi în gropi, vîrtejuri, ...în locuri cu apă lină. Pe aici, pe la cot, sînt vîrtejuri, vitele s-ar îneca. Apele Dunării făceau ciudate vîrtejuri. Oltule, rîu blăstemat, Ce vii aşa tulburat Şi te răpezi ca un zmeu De-mi opreşti pe Niţul meu? Schimbă-ţi, schimbă-ţi apele, Slăbeşte-ţi vîrtejele, Să-ţi văd petricelele. Iar Dunărea-nţeleapta, Unde Chira se sfîrşea, Apă lină se făcea; Dar unde turcii murea, Tot vîrtejuri se făcea Şi mereu tot spumega. Apa ... curgea lin făcînd vîrtejuri şi bulbuci. Cu un cîntec de sirenă, Lumea-ntinde lucii mreje; Ca să schimbe-actori-n scenă, Te momeşte în vîrteje. În adîncul sufletului meu tulburat de toate vîrtejurile ... este o apă limpede, neajunsă de nici o privire. Personajele întruchipate de poetul englez se adîncesc în vîrtejuri lăuntrice. Menipeea lui Bulgakov are două vîrtejuri în jurul cărora se învîrt şi curg apele acestei proze: acest bal diabolic şi patimile de pe Golgota la care nu participăm decît de departe. Pre săracele dobitoace ... în tot felurile de vîrteje şi de hîrzoabe învîrtindu-le şi întorcîndu-le. Cînd tot vîntul de apus Face-o vijelie mare, Un vîrtej rotează tare, Şi măciaşul zboară sus. Vîrtejul de vînt adună ... orice înainte găseşte. S-au rădicat şi o furtună cu un vîrtej atîta de înfricoşat, încît ... copacii cei mari ... îi dizrădăcina. Un vîrtej înfricoşat de vînt a răpit ceaţa ce acoperea ostrovul Ambra şi canalul lui. Zăngănitul cel de săbii, pulberea ce pîn-în nori Se înalţă în vîrteje de l-atîţea luptători ... Îngrozesc pe călătorul ce-şi urmează calea sa. Peste vîrful stejarilor de pe şesul Sucevei se înalţă vîrteje de colb în urma unei cete de tătari. Pustietatea goală sub arşiţa de soare În patru părţi a lumei se-ntinde-ngrozitoare Cu iarba-i mohorîtă, cu negrul ei pămînt, Cu-a sale mari vîrtejuri de colb ce zboară-n vînt. Rusaliile ... nasc furtuni ce descoper casele romînilor, vîrtegiuri ce redic pînzele nevestelor în vremea ghilitului şi le anină pe copaci. Luna s-ascunde d-odată-n furtună Şi, astfel ca spicul de vînturi uscat, Vîrtejul pe mine în văi m-a zburat Pe unde infernul sabatul adună. Cînd sălbaticul vede un vîrtej de vînt şi de colb ... el dă cît poate cu pumnul, cu ciomagul, cu toporul în vîrtej, pînă cînd acesta încetează. Deodată s-a stîrnit un vînt năprasnic, şi venind un vîrtej înfricoşat, a rîdicat pe ginerele împăratului în sus şi s-a făcut nevăzut. Într-o zi ... vede de departe, pe drumul care vine dinspre miazăzi, un vîrtej de praf, care se tot apropie. Vîntul spulbera fulgii de zăpadă în vîrteje şi stoluri, repezite în lungul uliţelor. E vîntul ce ridică vîrtejuri, ca s-aducă Furtuna care bate în aripe de-oţel!  Dinaintea uşii, un morman de zăpadă adunat de vîrtej troienise scara. Afară ploua mărunt şi urla un vînt amarnic, cîte un vîrtej se repezea cu mînie în ferestre, de parcă se clătina casa. Cînd ne întorceam de la patriarchie, furtună, viscol, vîrtej − nu alta. Pulberea sură pe drum, în repezi vîrtejuri urcată, Plină de şuier fugea de-a lungul şoselei. În popor este credinţa că vîrtejul format cîteodată de vînt, care ridică în sus praful, ... este foarte primejdios. Cînd se produce un vîrtej, poporul crede că în el se ascund duhuri necurate care pot să-l pocească pe om. Un roi de frunze joacă-n drum − Tot codru e-un vîrtej acum Şi eu pornesc a plînge. Înainte de a muri, a venit un vîrtej care a ridicat-o pînă la vîntul turbat, de unde a căzut jos moartă. Vîrtejul ... este vîntul care, învîrtindu-se cu vîrful în pămînt iar pîlnia în văzduh, se lărgeşte din ce în ce mai mult. Cînd vezi un vîrtej, să fugi  de el, că, de dă peste tine, nebuneşti. Cînd se fac vîrtejuri de vînt, are să fie secetă. Nu se lucră nimic în această zi, şi mai ales nu se lucrează la fîn, căci Sf. Pantilimon, purtătorul de vînturi, e tare mînios şi poate face vîrtej mare. S-a iscat un vîrtej ca din senin. Ridică un vîrtej praful drumului învolburîndu-l tot mai departe. Din fericirea ta liniştită din ajun, ... te deştepţi în pîcla zilelor ploioase sau în vîrtejul furtunei. Un vîrtej a turburat văzduhul. Cîte-un vîrtej de aer se răsucea pe stradă, măturînd praful. Suflarea aspră a crivăţului ... rîdica spre naltul nourilor vîrteje sure de gheaţă măruntă, strecurîndu-le în vaier plîngător printre ramurile negre ale copacilor. Hîrtii şi cu frunze, de-a valma, Fac roată-n vîrteje, pe-o piaţă. Suluri mici de praf, în vîrtejuri călătoare ...  se risipesc pe asfalt în grămăgioare netede. Jneapănul ... alcătuieşte ultima îmbrăcăminte lemnoasă a muntelui ... Rădăcinile au de luptat cu neospitalitatea stîncilor; trunchiul trebuie să se apere contra frigului şi vîrtejelor de vînturi. A trecut un camion încărcat cu ţevi de schije şi a învăluit-o într-un vîrtej de praf. O boare caldă, mînată de un vînt subţire, purta vîrtejuri de pulbere fină, sahariană. Cînd au intrat în sat la Farcaşa, deodată s-a prăvălit de pe muntele cel mare un vînt rece, trăgînd după dînsul nouri negri şi vîrtejuri de ninsoare.  Cînd a fost purcesul oştii din Liov, dintr-o dată s-a stîrnit vîrtej mare de vînt.  Viermătul de oameni şi amestecul coloanelor se petreceau fără contenire, în vîrtejuri de pulberi. O pasăre atît de mică, ivită într-un vîrtej atît de mare ... nu mai văzuse. Prin vîrtejul de pulbere, abia mai puteam zări coloana de lemn care sprijinise pînă atunci unul din colţurile casei. Pe o vreme cîinească, învineţită de ger şi pătată cu alb de zăpadă, vîrtejuri spulberate, s-a lansat traulul pelagic. Vrun vîrtej din cer lasat Poate peste drum a dat, Pulberea de-a ridicat, Cîmpul că l-a apucat. Cînd vezi un vîrtej să nu stupeşti, ci să zici huideo; că dracu este în vîrtej. Vîrtejul e un vînt ce se formează vara în vreme de secetă şi care suflă numai pe anumită porţie de loc. Alte vînturi sînt: vîntul de primăvară, vîrtejurile şi vînturile rele. La drum am plecat Şi am venit: Pe brîul pămîntului, Pe vîrtejul vîntului, Pe cursul izvoarelor, Pe mirosul florilor. Toate atomurile în toate feţele, în toată vremea cursul perioadelor sale făcînd şi săvîrşind şi ca-ntr-un vîrtej întorcîndu-să. Fuge baba despletită Ca vîrtejul fioros Sus, pe malul lunecos. Atîtea simţiri ... te-nvăluiesc din toate părţile ca nişte vîrteje de aburi calzi. Le întoarse spatele şi se duse ca vîrtejul peste cîmpul întins. Muma zmeului roase din copaci, ... se strecură, şi tot după dînşii, alergînd ca un vîrtej! Cînd îşi făcu vînt, se aruncă drept în slava cerului şi mergea ca vîrtejul. Noaptea ... mi se dezleagă dorinţele şi mă poartă ca într-un vîrtej, în vis şi pe nedormite, cu ştirea şi fără de ştirea mea! Cătră seară Anisia vede pe Viorica întrînd ca un vîrtej pe poartă. Streliciul ... prinde a zbura ca un vîrtej împrejurul luminii. Gheorghe ieşi ca un vîrtej pe poarta hanului. Oamenii încălecară tăcuţi ..., ieşiră ca un vîrtej pe poarta deschisă. Un murmur scurt se împrăştie în mişcări neregulate de vîrtej. Ca într-un vîrtej, a trecut prin faţa hanului o trăsură mare boierească. Se agaţă literalmente de umerii mei şi o duc ca un vîrtej prin ameţeala generală. Al meu cap e de ţăran prost şi fără învăţătură şi aşa umblă gîndurile în el, ca vîrtejele de omăt cînd e viforniţă. A urmat o ciocnire cumplită şi scurtă, învolburată ca un vîrtej iscat din senin. Ea urcă într-un vîrtej scările mansardei şi se aruncă pe fereastră. Prin vîrtejurile de fum ale aprigei puşcăriri, se zăreşte comandantul turcilor ... călare pe un cal alb. Vîrtejul norilor mă ameţea. La capătul coridorului e un vîrtej de foc. Prinprejur obuzele cădeau tot mai des. Apoi un ţiuit prelung îi sfîşie urechile ... În faţă, numai la cîţiva paşi, se despică cerul, şi un vîrtej cumplit smulse coperişul observatorului. Arhanghelul gonea, într-un vîrtej de flăcări, o ceată de suflete păcătoase. cu vîrtejurile sale de flăcări pare a ne atrage atenţia că totul ... se reduce la iradiaţii continui, mai eterice sau mai consistente, ale unei uriaşe combustiuni. Fecioara Maria este înălţată într-o altă imagine..., într-un vîrtej de roze şi crini. O melodie stridentă de jaz îi întrerupse. Cîteva perechi înfiripate îi despărţiră cu vîrtejele lor de bumbac şi mătasă. Vîrtejul lui de vorbe atît mă-nvăluise, Cît mintea ce-o avusem şi-aceea mi-o-ncîlcise. Totul a fost unificat într-un concert ca de catedrală, contînd pe ecouri mari şi pe vîrtejuri de sunete, lunecînd prin abside. Eminescu a trecut ca un ciclon, în vîrtejurile căruia s-au amestecat toate cîntecele, s-au topit şi au cîntat la fel cu orga de vijelie şi de înseninare a marelui nefericit. Un întreg vîrtej de gînduri îl răscolea. În tătari ei se izbea, Vîrtej de moarte făcea Şi tăia, nene, tăia Pe tătari îi risipea. Pre donţi şi pre nişte căzaci îi purta tot vîrtej prin pregiurul moscalilor. Corbii zbor vîrtej, răpiţi de vînt, Şi răchiţele se-ndoaie  lovindu-se de pămînt. Mînia, Furia şi Nebunia, şi dupe ele altele, plecară vîrtej în alte părţi ale lumii acesteia. Aş vrea să plec la drum mai mare ... C-o trăsură ferecată De zece cai în şir purtată ... Cu surugii pe deşelate Ce trec vîrtej prin şapte sate. Deodată se vede venind vîrtej un flăcău nalt strigînd: vine călăreţul! Coana Frosa ... iese vîrtej în cerdac şi începe a striga la slugi. Frusina s-a prefăcut nepăsătoare ... şi trei zile întregi şi-a purtat fustele vîrtej, din casă în curte, din curte în prăvălie şi din prăvălie în pivniţă. Flăcăul vedea pe Costea Morocîne sosind vîrtej, cu călăreţii după el. Mîrzacul nostru s-a dus tot înainte, s-a tot dus vîrtej, pînă la nişte stînci, unde era poartă cătră tărîmul celalalt. Între vulturi a izbucnit odată Război cum n-a fost vreme-ndelungată. Pliscuri şi gheare, ridicate, crunte, S-au năpustit, vîrtej, ca să se-nfrunte. Un vîrtej de tineri din lumea mare au dat năvală împrejuru-i. Un vîrtej de muşte roieşte împrejur. În desişurile lor se prind peştii ce fac ici şi colo vîrtejuri luminoase cînd se zbat de bucurie în apa călduţă. Roiuri de raţe, ... liote de lişiţe alungate, vîrtejuri de gîşte deznădăjduite ... se foiau în toate părţile, cătînd tihnă pentru puiţat. Rămîneau ... în urma noastră vîrtejuri bîzîitoare de ţigănuşi încăieraţi. Un duh nebun de vîrtej şi de joc se apucă de toate capitele şi picioarele femeieşti. Mai multe perechi de dame şi cavaleri se repeziră veseli în vîrtejul danţului. Se lăsă dusă în vîrtejul danţului ca în farmecul unui vis. Stă într-un colţ al salonului cu carnetul său în mînă şi priveşte la vîrtejul valsului. Miezul nopţii! Muzica amuţeşte, vîrtejul valsului încremeneşte scurt: tăcere şi imobilitate. În vîrtejul jocului, salbele de galbeni împărăteşti şi icosari turceşti zornăiau la gîtul celor avute. Cei doi universitari ... se amestecară şi ei în vîrtejul jocului. După producţie urma dansul! Să fi văzut prăfărie! Un vîrtej de picioare în mijlocul căruia mi-am făcut intrarea. Prinde-te-n vîrtejul horei! Sfîşietoarea plăcere cu care ascultă rîsetele tinerilor nevăzuţi, vîrtejul ameţitor al unui posibil dans şi senzaţia apăsătoare de jenă se îmbină într-un neascuns elogiu adus bărbatului. Începu a se sătura de un amor fără sfezi, fără împăcăciuni şi fără rivali. Se aruncă iarăşi în vîrtejul lumei. Vîrtejul societăţii, procesuri, intrigile politice mă cuprinseseră într-atît, încît neaflînd minută de răgaz, am fugit la ţară. Într-un vîrtej de trufie... am aruncat în foc fără milă o mulţime de schiţe. Eu sînt încă în vîrtejul arestului de unde m-ai scos. Tinerimea de pe atunci se aruncase mai toată în vîrtejul reformelor celor mai estravagante şi mai chimerice. Evenimentele ... m-au aruncat în vîrtejul luptelor politice. Să căutăm a nu arunca acele fiinţe în vîrtejul vieţei, dîndu-le gusturi şi aspiraţiuni pe care cei mai mulţi n-o să le poată realiza. Banul, luat de vîrtejul acestor idei liberale şi umanitare, trămise să cheme pe Gheorghe. În „Istoria critică a literaturei romîne” ... vom analiza cuvînt cu cuvînt această frumoasă rămăşiţă din evul mediu, păstrată prin vîrtegiul a cinci secoli în gura poporului romîn. Imperatorii dispăruseră, luaţi chiar de vîrtejul imperiului. În epoca de astăzi e mare meritul unei opere literare care poate să distragă spiritul omenirei din vîrtejul ce o conduce cu repegiune spre ţinta intereselor materiale. Crescut în mijlocul scursurilor şi-a gunoaielor oraşelor, Osman de tînăr se aruncă... în vîrtejul patimilor. În vîrtejul cela, răsturna tărăbi şi toate cele în toate părţile, de-ţi venea să te strici de rîs de isnoavele lui Ivan. Plaiul, cu podoaba lui, o ameţea într-un vîrtej de întristare. Mi-albeşte capul, în vîrtejul lumii. Mai toată inteligenţa ţării este aţîţată şi tîrîtă în vîrtejul luptelor politice. El e poetul ... unei societăţi care abia a intrat în vîrtejul civilizaţiei moderne. Nimic de-aceste nu ştie însă Vîrtejul lumii nepăsător. Societatea noastră, de la 1848, dar mai ales de la 1860 încoace, a mers într-un vîrtej nebun de progres, atît pe terenul cultural cît şi economic. În timpul epocei fanariote se operă o nouă transformare în boierimea romînă, înainte de a fi răpită de vîrtejul civilizaţiei. În vîrtejul acesta de lume ce sărbătoreşte pe străzi, fiecare pereche îşi are partea ei de fericire. Ca o ploaie deasă şi iute, ropotiră îndată săgeţile ... Ele veneau din toate părţile, mînate de un vîrtej de ură. N-am tîrît niciodată în vîrtejul de dragoste pîngărită a sîngelui ce clocoteşte în vine stricate şi păcătoase pe acest înger nefericit. În vîrtejul vălmăşelilor din cursul războiului recent purtat de limba noastră cu deplină biruinţă contra limbilor streine, a crescut în mod însemnat dragostea poporului întreg pentru limba sonoră şi graiul armonios al străbunilor săi. Smulgîndu-se din vîrtejul petrecerilor, şi-a desfăcut minunea de casă şi s-a mutat la Paris, ca să se devoteze acolo creşterii unicului său fiu.  În afară de aceste vîrtejuri pasionale, relaţiile cu dînsul aveau fondul de constanţă. Nadina era prea prinsă în vîrtejul preocupărilor mondene şi nu observa străduinţele lui Grigore. Decorul voluptuos dar amăgitor al lumii te ispiteşte în vîrteju-i orbitor. Fapta ta m-a aruncat în vîrtejul tuturor îndoielilor. D-voastră, femeile de lume, trăiţi în ... vîrtejul  luxului ameţitor. Pleca dimineaţa să se culce, în urma nopţilor grele petrecute la club, prins în vîrtejul jocului de cărţi. Avea impresia că-i plesneşte ţeasta şi − ca să se smulgă din vîrtejul ce-i încurcase şi încîlcise minţile, a muşcat paharul şi l-a sfărîmat sub pumn. În toiul vîrtejului pentru cîştigarea pămînturilor, se ducea rar la oraş. Fata îşi deschise iarăşi umbrela albastră şi-l urma ascultîndu-l, ... trasă şi dusă oarecum de vîrtejul care era în el. Niciodată nu mi-am închipuit că în vîrtejul Broadwayului mă voi gîndi tocmai la vechiul meu prieten. În Paris ... a lucrat relativ puţin, antrenat de vîrtejul vieţii pariziene, de care se bucura din plin. Destin patetic, dezlănţuit de vîrtejul patimei superbe, subiectul... oferă toate posibilităţile de incisivă scrutare în hrubele sufletului uman. Mor de indigestie sau de cantaridă, niciodată de un vîrtej de patimi, de o răscoală, de o vijelie. În vremurile de oboseală ale societăţilor prinse în vîrtejul năruirilor au fost cîntate cîmpiile şi dumbrăvile. Unde se întîlneau atîtea curente contrarii, era prea firesc să se producă vîrtejul nebuniei. Prins în vîrtejul jurnalisticii care mă pasiona pînă la robire, de Omida şi de cei ce trăiau acolo mai-mai că uitasem. Lucu o luă de mîini, o privi, nu înţelegea. Un vîrtej de temeri, de nedumeriri.  Luat de vîrtejul bucuriei, n-a observat stinghereala lui Picu. Ce acţiune putea fi întreprinsă împotriva acestui vîrtej satanic care începuse din mijlocul Europei? Atras în vîrtejul acestor căutări − unele de esenţă pur teoretică − poetul a încercat să fundamenteze o estetică a cubismului. Cititorul se simte dintr-o dată implicat în vîrtejul întîmplărilor, obligat să mediteze la vina istoriei sau a omului. Precipitării evenimentelor, vîrtejului de peripeţii li se adaptează şi stilul: adeseori sacadat, telegrafic. Cînd se trezi din vîrtejul dragostei, spuse lui Irimia: −Irimio, Făt-frumos, îmi eşti drag de nu mai poci după tine. Un fel de vîrtej îi rătăceşte cu totul privirea şi îi dă o expresie vagă care adaogă aşa de mult la frumuseţea ei. Nu am trebuinţă să mai spun ce vîrtej o apucă pe biata copilă, cînd se văzu deodată în uliţile Iaşului. Un vîrtej cuprinse minţile tuturor. Vederile mi se împînzesc, ... mă cuprinde un vîrtej. Cînd apunea soarele, rămînea ea-n loc şi-l apuca, bietul, ia aşa nişte vîrtejuri, cînd o vedea. Numai cîteva clipe reuşi să se smulgă din vîrtejul ameţitor ce-i vuia în cap. Asemenea vîrtej nu fusese niciodată asupra lui; asemenea tînguiri lungi niciodată nu slobozise. Să fugă aşa fără samă un om liniştit şi cumpănit ca el, nicicînd nu se întîmplase. O clipă ameţitoare, un vîrtej parcă îmi păinjineşte ochii. Lui Felix i se făcu un vîrtej în cap şi se ridică, împleticindu-se, de pe scaun. Muzica nu dădea vîrtejuri Indolentei, ... nu suferea pentru imaginile lui Mozart, Beethoven sau Chopin. Acum sta-ntr-un cot, aşteptînd ca vîrtejul din capul lui să se oprească. L-ar fi tentat de asemenea să încerce cu podul palmei netezimea părului pe locul rotund al vîrtejului din creştet. Vera − zise Jim, cuprinzînd pe fată după umeri şi lăsîndu-şi capul peste vîrtejul părului ei parfumat − de aici încolo vom fi totdeauna împreună. Vîrtejul capului Rîul face-un vîrtej spre stînga, ş-amuţindu-şi valurile ... adoarme subt un mal înalt de piatră. Convingerea cu care vorbi notarul învioră numaidecît pe mineri şi repede căutară funii, le legară într-o lungime de şasezeci de metri şi cei mai mulţi intrară după notar în ocnă. Dar din vîrtej, oricît ascultară, nu se mai auzi nimic. La urechile vitelor mari se fac uneori semne ca şi la oi. Cele mai însemnate sînt: pişcătură, chişcătură..., cînd li să pişcă puţin vîrful urechei; ... spîntecătură, cînd li se despică urechea... Şiitură se numeşte retezătura oblică a urechei, ... iar vîrtej, rotunjirea urechei în vîrf Fiecare stăpîn îşi are semnele lui cu care însemnează oile primăvara spre a le putea cunoaşte toamna ... Acestea sînt de mai multe feluri: bărbărăturî, ... chişcăturî..., suiturî, ... vîrteju.  Şi vei face sfeaşnic; de aur curat, bătut, să faci sfeaşnicul: fusul lui, şi fofeazele, şi scăfîrliile, şi vîrteajăle, şi florile de-ntrînsul vor fi. Şase fofeaze să iasă den coaste: trei fofeaze ale sfeaşnicului den coastele de o parte a lui şi trei fofeaze ale sfeaşnicului den partea a doua. Şi trei scăfîrlii închipuite ca nucşorele într-o fofează, vîrteju şi floare, aşa la ceale şase fofeaze ce ies den sfeaşnic. Şi trei scăfîrlii închipuite  ca nucşoarele într-o fofează, vîrteju şi floare; aşa, la cele şase fofeze ce ies den sfeşnic. Focurile, vîrteajele, spînzurătorile, teascurile, hierile şi alte fealiuri de munci, toate sta gata înaintea ochilor. Necredincioşii împăraţi ... trupurile lor strujea cu unghi de hier, şi cu lumini aprinse ardea-i, şi în teascuri tescuia-i şi în vîrteaje svărăma-i. Îndată îi băgară în vîrteje şi cu plumb topit îi adăpară. O spîndzurară şi-i deaderă strînsori cu vîrteje. Pentru mărturiia D mn lui H s fu strujit, ... şi limba tăiată, şi dinţii cu vîrtejul scoş. Îl bătu cu vine de bou ... şi-l strînseră într-un teasc cu vîrtej. Spînzurîndu-o, o strînseră cu vîrteje de munci şi o pătrunseră cu ţepi ascuţite. Îi punea în vîrtej ... cu care le sucea şi le întindea corpul, încît sta să le iasă oasele din încheieturi. De trei gîrneţe desfrunzite erau legaţi trei ţărani, supuşi la tortura „vîrtejului”. Arcul l-au fost trăgînd cu vîrtej. Dăduse nemţilor lui arcuri cu vîrtej şi cu anumită măiestrie, de săgetau fără greş. Din lăuntru ... se poate încuia uşa cu vîrtejul sau şi cu lastarul. Vîrtejul este lemnul pre care se razimă carul şi se învîrteşte pre masă ţiind corpul carului drept. Din ambele părţi ale carului, răzîmate la căpătîie, de vîrtej şi de perinoc, sînt aşezate loitrele. La osia dinainte, peste perinocul dinainte stă vîrtejul, căpătîiul sau feliherţul ..., care nu-i fixat de perinoc, ci se poate mişca împrejurul unui cui. Peste perinoc e suprapus vîrtejul ..., care e articulat cu osia cu ajutorul cuiului de inimă vertical. Dumnezeu ... a luat carul, l-a desfăcut în bucăţile din cari era făcut şi a scos afară parte cu parte, adică: jugul cu cefele, poliţele ... şi resteiele lui; ... loitrele cu inima, scaunul, vîrtejul, brăcinarul, gresia şi racul. Pe  se învîrteşte altă blană numită vîrtej şi pe care se aşează loitrele. Ung carili or căruţili, atîrnă lanţu, duhoniţa, toporu, fedeleşu or bota de apă, vîrteju. Să fie sănătos, că, de pune vîrtejul, ridică căruţa cu cinci chile parcă n-ar fi nimic. Vîrtejele stăteau cuminţi în chilna carului, gata parcă să sară jos, să pună umărul şi să-l ridice în sus de-o roată. vîrtej cu mînuşi strivit de vîrtej Ţiganilor fierari ... 994 lei ... pentru zece şurupuri mari de vîrtej şi meremetul unui scripet Atunci pricepură ei că în prăpastia aceea trebuie să locuiască furul merelor. Dar cum să se lase înăuntru? Porunciră numaidecît vîrteje şi funii groase, şi îndată se şi gătiră. Ridicarea şi lăsarea stăvilarelor  se face cu ajutorul unor lanţuri ce sînt puse în mişcare de vîrtejuri aşezate pe un poduleţ. A tăiat copacii uşor pe dedesupt, legîndu-i de vîrfuri cu nişte odgoane, care toate se strîngeau la „un vîrtej”. În aceste crăcane sînt aşezate capetele unui vîrtej ... De o parte şi de alta a acestui vîrtej sînt prinse capetele unui otgon de tei − sau uneori ale unui lanţ de fier − pe mijlocul căruia este sprijinit capătul coşului. Un puţ sau o fîntînă se sapă de oameni, iar pămîntul se aruncă afară cu lopata. Cînd adîncimea creşte, pămîntul sau lutul amestecat cu apă se scoate afară cu ciuberele sau hîrdaiele trase de un odgon cu ajutorul grindeiului sau vîrtejului. E tare interesantă o moară ... cu diferitele ei părţi: stăvilarul şi stavila, vîrtejurile, prepeliţa, scocul, sterpul.  Lucind ca o troiţă mutată-n bătătură, Se-nalţă lin năluca fîntînii cu vîrtej. Poruncind vîrteje şi funii groase, Prîslea se lasă pe tărîmul celălalt. vîrtej cu cîrlig Se trage plasa forţat cu ajutorul unui vîrtej (baran). Fundul se apasă cu o scîndură groasă prin două vîrteje. Vîrtejul se pune în mişcare cu ajutorul lăstarelor, iar săul o dată tescuit iese afară prin chiscoaie. Numaidecît să se sloboadă vîrtejurile de la teascuri. La aceste unelte trebuie adăogate vîrtejul de strîns doagele şi butucul de lucrat doagele. sfredel cu vîrtej În faţa stînei care era situată cu deschiderea spre miazăzi, se afla vatra cu un vîrtej, folosit ca suport pentru căldare. Scrînciobul are mai multe forme şi poartă mai multe numiri. În Moldova şi Bucovina se numeşte scrînciob şi scrînciobaş ...; în Muntenia dulap, leagăn ..., iar în Ardeal şi Ungaria, scrînciob ..., vîrtej, vîrtij şi vîrtiloi. Cîţi bucureşteni vor fi cunoscînd Oborul, afară de sorocul Moşilor frenetici, cu vîrteje de căluşei, pocnitori şi băşici cu chiot?  Învîrtitoarea aceasta, în Banat se numeşte vîrtej, vîrtij sau vîrtiloiu, avînd un pociumb sau ştiomp bătut în pămînt, iar deasupra o grindă numită bilă. Coaca, o cloambă de fier ce transmite mişcarea roatei la ferăstrău se mai numeşte: cocîrlă, crival, crivală sau vîrtej. Pielea tăbăcită ... bătută la vîrtej Pedicularis verticillata Pedicularis sceptrum carolinum Pedicularis comosa. Pedicularis palustris Medicago orbicularis Medicago minima Medicago falcata Medicago lupulina Acţiunile mecanice, născute din vîrtejuri, domină aceste fenomene. În cazul cînd sînt deschise numai parţial, se produc vîrtejuri în fluid. Cînd fluidul depăşeşte anumită viteză de curgere printr-un tub, se formează vîrtejuri. Descartes fundamentează pe concepţia efluviilor şi a vîrtejelor o întreagă teorie filozofică. Neputincios lucru să poată a cuprinde şi a scorni singur mintea omenească lucruri supţiri şi înalte şi de mirat ca acelea, a şti crîngurile şi vîrtejăle cereşti, de nu le-ar fi lor descoperit şi arătat sîngur Dumnezău. A începutului vîrtej a să pricepe nu să poate; den afară de început nemică nu să află  . vîrtejuri vîrteje vîlteje vîrtejeli -eală Oarecine, anume Vasilichin, lăudă pre împăratul că: „Jucaşi bine astăzi şi vîrtejişi bine calul la alca!”.  Şi pusă minune că ferindu-să părăul de toiag vîrtejaşte apa şi dă îndărăpt.  Trebuie... să-şi agonisească putere, pentru a mărturisi şi sfinţi patria mult iubită, dar mult năcăjită, patria asta ce se clatină ca o luntre uşoară în toate părţile, ... ca frunza vîrtejită de furtunele toamnei.  A-nceput o ninsoare mărunţică şi deasă şi s-a pornit crivăţul s-o vîrtejească.  Vîrtejind ochii roată, aruncă privirea, ca un paloş cu două tăişuri, în obrazul Sultănichei.  Atunci împăratul, trezit de spaimă şi de  mînie, strigă vîrtojindu-se către sora cea mai mare.  Crivăţu învîrtejea (sau vîrtejea) zăpada.  Cum nu s-au vîrtejit să să întoarcă să dea slavă lui Dumnedzău numai acesta de altă limbă?  De care lucru cu noroc semeţindu-să Baiazitu, iară s-au vîrtejitu la Ţarigrad şi doi ani stîndu-i asupră, de i-au flămînzitu.  Pe toţi i-au supus şi i-au plecat luiş şi cu pace s-au vîrtejit înapoi, la scaunul său, la Suceava.  Moldovenii lui Alexandru Vodă, carii trecuse pădurea cu podolenii, pre cari-i trimesese cu carele, şi aceia s-au învîrtejit (vîrtejit M3) la războiu de au dat inimă celor pieitori şi au împins pre oastea lui Bogdan Vodă.  Cesta împărţitoriu, fiind şi slujitoriu strînsurii bisearicii, vîrtejindu-să de de-afara locului şes.  De-acii, vîrtejindu-să la episcopia sa, şi scornindu-să goană asupra creştinilor, fu prins.  Vezirul s-au vîrtejit pe la Hotin şi, luînd Prutul în jos, s-au întors la Udriiu.  Mearserăm vîrtejind la muntele Eleonului de unde s-au înălţat D mn l  H s.  Să-ntoarsă de-acolo. Şi iarăş vîrteji, de trăi 25 de ai fără acoperemînt.  Deci să n-aibă val nici la o rînduială, cîtă au ieşit pe tabla hîrtiilor despre sătenii de acolo şi, cei ce vor fi luat,  să-i vîrtejască înapoi  vîrtejesc. Aşijderea, adeverit să fii că, cursul stelelor şi vîrtejirea ţircălamurilor cereşti de-mi vor agiuta, în curîndă vreme mreaja asupra Corbului voiu împleti.  Noi pururea rămînem datori a ruga neîncetat  nemărginita lui Dumnezău bunătate şi milostivire ca să fie sfînta sa biserică întru multe vîrtejiri ale anilor supt puternică mîna Măriii tale, ferit de toată încungiurarea şi supărul cel viclean  vîrtejiri.
    Fînul, de leandră, de mărgărintă, de trifoi cu vlăstare învoalte, de măzăriche vîrtojită, să mişca în valuri uşoare.  vîrtejiţi -te. Lăsaţi... inimilor voie să-şi ia zborul spre ţermurile lumei ideale şi feriţi-le de crivăţul vîrtejitor al patimilor politice.  vîrtejitori -oare.
    -tor.
   
    Aceşti doi patriiarşi au împărţit cu orînduială anul în 12 luni şi de mirare cursurile ceriurilor şi vîrtejiturile lor întîi den suflarea Duhului Svint au aflat, şi pre urmă săminţiia sa dentru aceleaş învăţături i-au învăţat.  vîrtejituri -itură.
   
    Nu puteau însă deosebi ce-i, căci se arăta şi iar se afunda, deoarece rîul, în urma ploilor, venea mare şi vîrtejos.  Avatarul ei   era sîngele – roşala şi greţoşenia sîngelui. Dureri de junghiuri, ameţeală vîrtejoasă, apoi sudori peste sudori şi topirea fiinţei.  vîrtejoşi -oase -os.
   
    vîrtejuiesc.
    -ui 
    La cererea lui Mihai, cărucioara... se lăsă spre dreapta, pe drumul cîmpului dinspre Pănoiu. Vîrtejuirea prafului din urmă îi urmărise pînă aicea – la fîntîna Grecului – cînd vîntul se domoli vîrtejuiri Nevăstuica trece iute, torcînd lîna din fuioare Şi sucind fusul vîrtelnic ce-o atinge la picioare.  Ia-mi sufletul sau să mă ia un vifor... Şi să m-arunce-n valul Vîrtelnicului ocean vîrtelnici -ce -elnic.
   
    vîrtelnicioare.
    -ioară Mătasa se deapănă pre vîrtelniţe şi, după ce se usucă, se face jurăbiuţe.  I-a mai dat... un corn de prescure, un păhăruţ de vin şi o vîrtelniţă de aur, care depăna singură. Călepele s-au fiert cu leşie, să se înălbească, apoi le-au pus pe vîrtelniţă, de pe care au început a le depăna pe mosoare cu letca. Vîrtelniţa se mişcă alene, scîrţîind îndelungat, şi lasă firul a se dezveli. Din cînd în cînd, scîrţîitura încetează şi firul nu mai curge. Fusele pornesc iar să toarcă, vîrtelniţele să depene, războaiele să ţese. În decursul întregii săptămîni luminate... nu se deapănă, căci cum se învîrte vîrtelniţa, astfel se vor învîrti şi vînturile şi vor aduce ploi şi furtuni. Vîrtelniţa este unealta cu care se deapănă torturile după ce s-au spălat. Sucala, rodanul sau cicărîcul slujeşte la depănarea pe ţevi a sculurilor ce sînt aşezate pe vîrtelniţă. Bucăţile sau călepele de torsătură sau de bumbac scrobit şi uscat se pun în vîrtelniţe mari sau mici. Capătul firului de pe călepul întins pe vîrtelniţă se leagă  de ţevia pusă pe sucală şi, învîrtind sucala, se învîrteşte şi vîrtelniţa, iar firul se deapănă pe mosor sau pe ţevie. Să nu faci ţevi cu vîrtelniţa noaptea, că-ţi mor vitele. Punea... diferite obiecte nouă de lemn,... o solniţă, o vîrtelniţă scurtă, pentru depănat legăturile de bumbac,... o sucală pentru război, un sul pentru întins aluat. Uneltele de ţesut sînt identice ca structură şi numire cu cele cunoscute din domeniul celorlalte ţinuturi romîneşti: „război, urzoi, vîrtelniţî, rîşchitori”. Urzeala de pe fuse se dă pe „rîşchitor”, se „scrogheşti” (în apă cu mălai) „să deapînî pă vîrtelniţî”, „să urzeşti pă urzitoari”. Într-un colţ îngrămădite: rîşchitoare, vîrtelniţa, spete pentru pînză şi dimie, iţe, vătale. Rudarii... trăiau viaţă de robi la armanurile boiereşti şi mînăstireşti, iar alţii dintre ei lucrau linguri, ălbii, fuse, rodoane şi vîrtelniţe de lemn. Jirebiile se dapănă cu „vîrtelniţa” O fată de împărat... capătă o vîrtelniţă ce deapănă singură. M-a privit... continuînd să mişte vîrtelniţa cu piciorul. Meşteşugurile casnice, furca, vîrtelniţa, sucala şi războiul îi copleşeau spaţiul oricît de încăpător. Mai vedem aici şi alte obiecte de demult, de pe timpul lui Franz Josef, o ladă de zestre, un pat, o sobă de tuci, o vîrtelniţă. I-a dăruit o vîrtelniţă care se învîrtea singură şi singură depăna. Cocoana vecinului Suie-n gura podului, Cu vîrtelniţele-n mînă, Brăcinariul mi-l deapînă. Scule pe vîrtelniţă sara să nu leşi, cînd depeni, că orbeşti. Să nu ieşi afară cu vîrtelniţa să depeni, că se învîrt ploile prin prejurul satului şi nu plouă. În chingile de la vîrtelniţă, la capete, se introduc penele... pe care se aşază jirebia. Luăm o vîrtelniţă de pe care se deapănă torturile de cînepă, şi o ducem în podul căsii. Daolică, lele Buşă, Mi-ai pus vîrtelniţa-n uşe, Şi-mi dapeni cîte-o păpuşe! Bumbacu se pune pe vîrtelniţă, iar vîrtelniţa se pune pe clocimp. Am un moşneguţ Într-un picioruţ (Vîrtelniţa). Oaia, oaie oacără Şede jos şi deapănă Şi se roagă rugului Şi se închină cucului (Vîrtelniţa). Iepuraşul şchiop Treieră un snop (Vîrtelniţa). Nu învîrtesc vîrtelniţa, Ci învîrtesc mintea lui N. Şi gîndu lui. Nu mai ştia de lume, nici de rugăciunea obişnuită. Să mişca ca o vîrtelniţă, fără să ştie, fără să vrea. Pe lîngă acest scrînciob, care se învîrteşte roată, mai este încă un altfel de scrînciob, ... care se învîrteşte ca vîrtelniţa.  O! femei, femei! Vîrtelniţi fermecătoare! El îi un sturluibat..., o vîrtelniţă care face sfîrrr... şi alt nimic. Cînd s-a gătat cu rîşchiatul, motchile să nălbesc să fierb, ca să albească, să usucă la soare şi apoi să pun pre vîrtelniţă o cruce din lăteţi, care stă pre un căproniu. Vîrtelniţele sunt două chingi încrucişate, înfipte în poziţie orizontală cu mijlocul pe vîrful vertical al unui stativ cu picioare, numit „căproi”. Vîrtelniţele se învîrtesc pe vîrful căproiului, astfel jirebia se poate depăna pe „ţevie”. Cu lesne măguli firea păratului, că luînd a mînă aţa cu vîrtealniţa, şi zugrăvindu-i urdzăturile cu măsurături, de-l bucură şi-i ogoi gîndul. Se aude, în tăcerea uliţilor înguste, un timp, vuietul vîrtelniţelor de la o fabrică de ţesături. Vîrtelniţele sînt dispozitive de susţinut sculurile pentru depănare. vîrteniţă vîrteniţă Dacă intră-năuntru, îl găsi vîrtelniţa cînd văzu ce bogăţii erau strînse acolo. Mihail se îndeletni ia cu jocurile, făcea vîrtelniţă şi se făcea sechiraşu, de îmbla cu carul cu 4 cai.  Forficula auricularia Oniscus murarius Vîrtelniţă de cîmp  Pentatoma baccarum) vîrtelniţe vîrtelniţi. vîrteniţi,  vîrterniţi -e(a)şcă.
   
    vîrtesc 
    Scrînciobul are mai multe forme şi poartă mai multe numiri. În Moldova şi Bucovina se numeşte scrînciob şi scrînciobaş...; în Muntenia, dulap, leagăn..., iar în Ardeal şi Ungaria, scrînciob..., vîrtej, vîrtij şi vîrtiloi. Scrînciobul se mai zice şi vîrtiloi.  Învîrtitoarea aceasta, în Banat, se numeşte vîrtej... sau vîrtiloi, avînd un pociumb sau ştiomp bătut în pămînt.  vîrtiloaie vîrtiri vîrtiţi -te vîrtitori -oare -tor.
   
    vîrtituri -itură.
   
    Am pomenit că furtunele se iscă din pricina duhurilor necurate; cîteodată ele sînt trimise şi ca o pedeapsă pentru cei ce lucrează unele sărbători, cum ar fi vîrtolomeiul (11 iunie).  Vîrtolomeiu cade la 11 iunie şi se serbează pentru că e rău de hale (furtuni groaznice). La vartolomeiu e mijlocul verii.  Vărtolomeiu îi rău dă trăsnite.  Vîrtolomei îi rău de tun(r)u.  Vîrtolomeiu-l ţînem şi liseiu. Voinic vîrtolomete, Cu pipota-ntre spete, Se suie-n slava ceriului Cît ai potcovi puricele la un picior vîrtolomei Deci le arătă el cîtă bărbăţie au grecii şi sînt viteji la războiu. Ce e mai hrăboară urîciunea şi pizma, pentru că era Roman vîrtos şi mînios, cutezătoriu şi-ş purta lucrul pre sine. N-au mai fost alt om niciodată vîrtos ca dînsul, nici va mai fi. După săvîrşitul celor 10 zile, văzutu-s-au chipurile lor bune şi vîrtoase la trupuri mai mult decît copilaşii cei ce mînca den masa împăratului. Laslău craiul decît toţi şi mai viteaz şi mai vîrtos fiind, să fie luat în goană pe Batie, şi, agiungîndu-l din dos, n-au fost putînd să-l lovască de soru-sa. Cine de viteaz, cine de credincios, cine de vîrtos să lăuda. Atila încă era mai mic decît de vîrstă tocma; pieptos, vîrtos, capul can mare. Iute om era şi vîrtos. Unul cu altul ajutînd şi sprijinind cu aceea ce fieştecăruia provindenţia şi bunătatea d mnezăiască i-au dăruit şi l-au miluit; adecăte, cel mai tare şi mai avut, pre cel slab şi mai lipsit; cel mai mare şi mai vîrtos, pre cel mai mic şi neputincios Au hotărît... să nu să apuce deodată cu un trup atîta de mare şi vîrtos ca fiara. Mari şi tari şi păroasă coapse îl arată vîrtos şi necurat om Cel mai vîrtos rob în puţine zile slăbeşte cu totul.  Romînii acestii nu sînt cuţovlahi, adecă romîni schiopi, precum îi batjocoresc grecii; ci cu picioare sănătoase şi cu braţe vîrtoase. S-au dat porunci pe la toţi cnejii, adecă domnii, ca fieştecare... să răspundă oameni de oaste, însă oameni aleşi, sănătoşi, vîrtoşi şi voinici. Un trup mai vîrtos ar fi mai puţin simţitoriu.  se da tinerilor un trup vîrtos şi sănătos şi mintea trează şi deşteaptă. Hercule au fost cu adevărat un bărbat foarte tare şi vîrtos. Te văz destul de vîrtos în trup. Malaienii, asemenea europeilor..., sînt bine făcuţi, gălbinii şi roşetici, vîrtoşi, d-un caracter plăcut. O samă de oameni mai vîrtoşi, au singuri, au mai mulţi, unindu-se între sine, se rădicară asupra altora mai debilari sau mai puţini şi, învingîndu-i, li răpi averea i libertatea. Boul vîrtos trebuie să fie şi făcut bine dinainte şi gros în picioare. Se deosebea trei feluri de cai, acei din partea muntelui era mici, vîrtoşi, trainici la muncă.  Lîngă cantora cu vinaţe sta un om vîrtos, cu muşchi puternici, înalt de şese picioare şi gros în proporţie. Colonelul nu răspunsă nimică, scuturîndu-se numai spre a se mîntui de braţul vîrtos ce-i strîngea gîtul. Caii erau iuţi, mari şi vîrtoşi Întreagă firea voastră cu totul se depărtează Din obiceiul acelor oameni ageri şi vîrtoşi, Pe care voi cu trufie ni-i arătaţi ca strămoşi. Să cerc eu, că-s vîrtos (Cearcă, dar nu poate să deschidă). Tatăl, om matur şi vîrtos, avea scrise pe faţa sa păroasă şi posomorîtă şi-n ochii săi arzoi şi-ncruntaţi străşnicia caracterului său. Vesel şi voios la inimă, ager şi vîrtos la trup..., zîmbind ieşea dimineaţa din palatele părinteşti. Le era frică de ţăranul acesta onest care, cu pumnul lui vîrtos, i-ar fi strivit să fi ştiut unde-l duce. Cînd vor să arate pe cîte cineva că e vîrtos şi biruieşte pe toţi, zic că are putere erculeană. La deal Murga nu mai putea, nu era vîrtoasă. Ce zici, e vîrtos flăcăul ? De ne-om lua la trîntă, eu te-oi birui, ştii, fără multă trudă. „Măi taci ? Aşa vîrtoasă eşti?” Peririi i-a dat: nici armele marelui Hercul Nu le-ajutară, nici braţul vîrtos. Vasîle era om vîrtos, că sfărîma şi zdrobica piatra cu pumnu. Nu era aşa de înalt ca Ion, dar era ceva mai vîrtos la trup, şi glasul lui răsuna puternic. Răşinăreanul e de statură mijlocie... şi cu trupul vîrtos şi îndesat.  Pătru Pătran, un om vîrtos, voinic cît un munte. Un tovarăş îi încleştă pe la spate capul în mîinile-i vîrtoase. Îl ştiau vîrtos şi vrednic şi le era de ajuns. Era nevoie de braţe vîrtoase. Trebuiau pe de o parte provizii pentru castel, pe de alta bărbaţi vîrtoşi. . De ostaşi e ocolit, De ostaşi ţeapeni, vîrtoşi, Romîni tineri şi vînoşi. La vo cîzva ani dă zile, copilul s-a făcut vîrtos. Mă doare-n suflet cînd mă uit cum se prăpădeşte... neamul ăsta vîrtos.  Dzeae, leage-călcătorii sculară-se spre mere şi zborul vîrtoşilor      cerşură sufletul mieu, şi nu ainte puseră tire între sire Să izbăveşti mişelul den mînile vîrtoşilor, mişelul şi measerul de răpitorii lui.  Doamne, leage-călcătorii sculară-se spre mine şi zborul vîrtoşilor cerşură sufletul mieu, şi nu ainte puseră tine întru sine. Că iarna trecută au fost una din cele nepomenite prin ţările noastre, pe lîngă cele simţite geruri şi troiene, dovadă ne este şi că au degerat vîrtoşi arbori suferitori la frig, precum perii, merii, perjii, cereşii. Se împleteşte iedera pe un stejar vîrtos. Naturei i-au plăcut a înconjura o cîmpie roditoare şi scăldată de mii de rîuri cu o şiră de munţi măreţi, pe care cresc codrii vîrtoşi. Cum ai perit şi te-ai surpat den mare, cetatea cea lăudată, carea s-au făcut vîrtoasă în mare, ea şi cei ce lăcuiescu într-însa. Şi să cutremura toţi ceia ce auziia glasul mulţimei lor şi călătoria mulţimei şi izbiturile armelor, pentru că era tabăra mare foarte şi vîrtoasă   De departe stînd, pentru frica muncii ei, zicînd: Vai, vai cetatea cea mare, Vavilonul, cetatea cea vîrtoasă  , căci într-un ceas au venit judecata ta! Să nu mai pomenim cîte răutăţi şi cumpliri au făcut publicăi veneţieneşti, de cîte slăvite ostroave şi de cîte vîrtoase cetăţi pre mare şi pre uscat au sărăcit-o. Cînd amu iaste credinţa închegată şi tare şi vîrtoasă, nici unul nu va putea beteji pre noi, de ce ne vin reale şi nevoi iuţi. Fiţi treazvi, prevegheaţi-vă, că pizmaşul vostru, diavolul, ca un leu răcnind încungiură căutînd pre cine are înghiţi. Căruia îi staţi împrotivă vîrtoş în credinţă  Întîiu îndeamnă Iuda pre toţ creştinii să fie vîrtoş în credinţă şi să rămîie întru învăţătura creştinească. După aceasta avem a-i găti lui... inimă împetrită a vîrtoasei credinţe  Fură pîrîţ cătră mai marele, căce sînt creştini, aflîndu-i vîrtoş şi întăriţ... şi nenduplecaţ Fură clevetiţ că ce-s creştini şi, prindzîndu-i şi scoţînd la giudeţ, stătură tare şi vîrtoş, fără frică mărturisind pre D mnul H s. Pare-mi-să, şi cu vîrtoasă nădejde sintem, precum şi singur vei mărturisi, că ţărîle acestea, carele romînii şi astăzi le ţin, niciodată de dînşii de tot părăsite şi pustiite să nu fie rămas. Acesta e un om înţelept, vrednic şi vîrtos în năcazuri. Cel ce nu va ţirea acealea tare şi vîrtos, nu va dobîndi spăsenie. Să meargem pre urma celor ce-au ogodit lu Dumnezeu, sfinţilor părinţi şi învăţătorilor noştri, păzind învăţătura lor şi leagea, tare şi vîrtos. Să ţinem vîrtos credinţa ce ne-au dat noaă svenţii oteţi şi să nevoim să facem dzisa lor. După aceaia-i îndeamnă să stea vîrtos în credinţă şi întru adevărarea învăţăturiei carea le-au dat ap s lii. Iară Sv nt l Filip, vădzînd pre Irou spămîntat, îl îmbărbăta să stea vîrtos în credinţă. De tire cîntarea mea pururea. Că în mirure fuiu a mulţi, şi tu agiutoriul mieu vîrtos .  Tu eşti mie coperitoriu. De tire cîntarea mea pururea. Că minune fuiu a mulţi şi tu ajutoriul mieu vîrtos. Acestu multă vreme se gătise şi dobîndise şi de la greci şi de la bulgari vîrtos agiutoriu. Şi avînd cuvînt vîrtos de prorocie   căruia bine faceţ că-l ascultaţi. Alte mai vîrtoase mărturii, carile mai înainte îi vom aduce, mi să pare că nici să să ruşineze vreme le va da.  Precum să videa, sau din sine plecată, sau din a Lupului vîrtoase argumenturi şi adevărate socotele întoarsă, şi vrea şi cunoştea ce ieste adevărul. Vîrtoaso de inimă, ai văzut ce mi-ai făcut ? Îţi mulţumesc, însă eu nu poci ca să te iubesc. – Ce vîrtoasă la inimă eşti!  Iată că prea vîrtoasa ta poruncă s-au sfîrşit. Are el inimă aşa vîrtoasă, de nu mai iaste după cum era.  Văzînd soţia lui această fire vîrtoasă, au început a plînge şi a se boci. Şi să văm vedea neştine că greşaşte, să nu-l osîndim, ce ale noastre păcate ce ne-s puse înaintea ochilor noştri, mai vîrtoase şi mai amărîte să le cugetăm decît ale alăltor. Şi pre amărîmea-i ducea viiaţa lor cu robii vîrtoase  Ca să nu grăiască gura mea lucruri omeneşti, pentru cuvintele rostului tău eu feriiu căi vîrtoase  Zace şi deasupra lui piatră grea,  carea iaste puterea obiceaiului celui vîrtos, care obiceaiu apasă şi îngreuiază sufletul atîta, cît nu-l lasă să se scoale din groapa ticăloşiei, nici lasă să răsufle. Cu acela toiag lovi Moisi piiatra în pustii şi ieşiră 12 izvoară şi băură însetaţii jidovi; într-acela chip şi svînta cruce au lovit de-au despicat lumea cea vîrtoasă şi nepocăită şi au scos 12 apostoli de-au învăţat lumea cea înşelată. Bisoceanul,... în limba sa pe care aş da ani din viaţă-mi ca s-o pot scrie întocmai dupe cum el o rostea, în acea limbă spornică, vîrtoasă şi limpede a ţăranilor noştri, îmi povestea păsurile şi plăcerile oamenilor de la munte. Şi era în iadu plîngere mare, vîrtoase. Şi premeni D mnul de la mare vînt vîrtos şi rîdică lăcustele şi le puse pre dînsele în Marea Roşie. Şi să feace cutremur mare şi tunete vîrtoase spre răsărit. Rădică-i spre vîrtutea pămîntului, şi sătură ei de vipturile fsatelor; supseră miiare de piatră, şi untu de vîrtoasă piatră. Atunce împărţi apa, una o sui sus, alta jos, în sînurile pămîntului, şi puse între iale ceriul, ca un părete vîrtos. Luară trestiia şi-l ucidea cu nusă în cap, preste acea cunună vîrtoasă şi înghimpoasă. Avem a-i găti lui în loc de groapă inimă noao, ... tăiată den vîrtoasa piatră . Omul carele va să zidească ceva, au casă, au cetate, întăiu pune temelie vîrtoasă şi aşa spre ea zideaşte toate . Tu ai dat fîntînă apătoasă În pustie din piatră vîrtoasă. Cîndu-ţ era oştile-nsătate. Rugile voastre sînt ca nişte stîlpi mari şi vîrtoş în mijlocul lor ş-a cetăţîi. I-au suit pre ei pre vîrtutea pămîntului, i-au hrănit pre ei cu roadele ţarinilor, au supt miiare den piatră şi untdelemnu den vîrtoasă piatră. Cu unsorile acelea... au tămăduit călcîiele cele vîrtoase. Pre stîlpii mai groşi şi mai vîrtoşi toată urdzala casii să sprijineşte. Zid gros şi vîrtos de piatră în patru colţuri cioplită era. Picăturile era groase şi vîrtoase ca o piatră. Ceriul, hrană îngerească le-au dat; piatra cea vîrtoasă, păhar dulce le-au deschis. Cînd iaste creşterea lunei, sămînţa vîrtoasă să samine la pămînt uscat  Fiiara din fire iaste vîrtoasă la piiale, avînd solzi tari pe deasupra. Acest aşăzămînt ori unire de părţi este atîta de tare, că răzămînd degetul deasupra nu să poate osebi... Atunce noi zicem că aceste trupuri sînt vîrtoase. Vîrtoase şi ascuţite unghile, şi cu anevoie a se frînge.  De sălbateca aceaia hiară... meşteşugul îşi bate joc şi cu lopată vîrtoasă o plesneşte. are şi unghi  tari şi piale tare vîrtoasă pre spinari. Pănă la aceştii tătari iaste locul şăs şi pămînt ales, iară de aice încolo iaste locu pietros. Şi, trecînd locu mult dintru pămîntul acest vîrtos, lăcuiescu oameni supt munţi preînalţi, care zicu să fie toţi din naştere pleşuvi. Căci păn el taie în hierrul vîrtos, Eu taiu în carnea lui ş-în os. Pietrile unele sînt... vîrtoase..., adecă marmura şi pietrile scumpe, în feliurimi de feţe, precum diamantul, robinul, sapfirul. Aci se naşte uneori vîrtoasă şi fierbinte umflătură. Şi din vîrtoase ţiţe apasă, mulge lapte. Aleg doă lemne, din care unul să fie oareşce mai uscat, şi altul mai vîrtos. În vreme ce săpa, deodată au lovit într-un loc vîrtos. Păturile solide (vîrtoase a pămîntului) a globului. Pliscul lor este mai lung decît capul, vîrtos, cam gros şi drept. Gîndacii sînt insecte cu patru aripi, dintre care cele doaă de deasupra... sînt vîrtoase şi slujesc de acoperitură aripilor de desupt, ce sînt moi. De se va muta din statul sau din forma vîrtoasă în cea picurătoare... pofteşte mai mare căldură decît întîi au avut. Poamele de copaci,... acele dulci, în care este mai multă materie zăhăroasă, ne hrănesc mai mult, dacă miezul lor este vîrtos. Lemnul e vîrtos foarte, mîna mea prea neputincioasă. Vrei ca să lucrezi ogorul lutos peste vară cu folos, apoi alege timpul, în care nu-i nici prea umed, dar nici prea uscat sau vîrtos. Copitele  ... vîrtoase şi rătunde. Negei se zic orecare buburuzi vîrtoşi şi rotunzi, care se fac pe deasupra pelei omului. Toate materiile vîrtoasă (solide) se pot preface în pulbere (pravuri).  Pămîntul hleios... este luciu şi lipicios, se usucă încet, cînd atunce este vîrtos şi crapă. La cea întăi cosire se va lăsa o bucată potrivită de loc unde va fi mai curat trifoiul, dacă frunzele lui sînt uscate şi dacă sămînţa se va desface lesne din pai... şi va fi vîrtoasă. Schir, umflătură vîrtoasă şi fără dureri. Pămînturi mlăştinoase, care nefiind nici vîrtoase, nici apoase şi scurgătoare, sînt neumblate. Ştiinţa a ajuns aşa de departe, încît se poate măsura cît de depărtate sînt corpurile cereşti unele de altele; se poate afla mărimea şi greutatea lor; se poate şti de sînt vîrtoase, liquide (ca apa), ori găzoase.  A doua zi, sculîndu-mă fericit de pe patul meu cel vîrtos de paie, şi aninîndu-mi mantaua de umere, începui să colind stradele oraşului. Drum ca acela, care trece prin Valea-Seacă înspre Sărăceni, giur-împregiur nu este. Neted ca masa şi vîrtos ca sîmburele de cireşă. Cazmaua se loveşte de ceva vîrtos... ce nu suna nici a lemn, nici a piatră. Credeai că singur despică ţelina cea  vîrtoasă, fără ajutoriul calului său slăbănog. Pre vîrful limbei li se face un fel de peliţă vîrtoasă ca unghia. Gărgăriţa e aşa de vîrtoasă, că, dacă este dusă dimpreună cu atari grăunţe la moară şi este turnată cu acestea în coş, trece pe sub piatra morii şi nu se sfarmă. Vocalele e şi i să formează apropiindu-să dosul limbii cătră partea anterioară, vîrtoasă, a cerului gurii. Piatra albă (ghicaş) pentru fabricarea sticlei şi o altă piatră albă de clădire cu vine şi pete roşietice ca marmora, însă foarte vîrtoasă, foarte tare... este... multă pe teritoriul acestei comune. Lemnul din care se face dîrjeaua şi hadaragul trebuie să fie sănătos, vîrtos (de carpăn, alun, fag...). Piatra e ca cremenea de vîrtoasă. În Dunăre ea stă numai la adîncimi mari, unde fundul e vîrtos.  Frunzele şi aripile sunt numai spini. Unul ascuţit, vîrtos, e nelipsit din vîrful... frunzelor. Lăstarul peste iarnă... se face lemn vîrtos.  Şi-ntorceau foaia, răsucind-o scurt şi uşor, aşa ca ţigara să iasă frumos rotunzită, nici vîrtoasă, nici prea moale. Coliba avea o uşe de scînduri de brad înţepenită în doi stîlpi vîrtoşi. Unele păsări ... au ciocul la partea bazală acoperit cu o peliţă vîrtoasă. Coada e rotunzită, constînd din 12–14 rectrice vîrtoase, cu rahisuri puternice. Fiind lucrată dintr-un lemn mai vîrtos, ţinuse piept vremii. Ian uită-te numai cum storc eu apă şi din piatră vîrtoasă! Apuca-m-oi şi descînta-oi – şi bine alege şi bine culege, – din creierii capului, – şi din faţa obrazului, – şi din lungu trupului –şi din latu pieptului; – din carne moale – şi din oase vîrtoase – şi în ţiermure ţipa-oi, – acolo să peie – şi să se răsipească – ca roa de dimineaţă. Ei, dar părintele Trandafir e vîrtos la cap: unde pleacă, merge şi ajunge, ori moare pe drum. Şi dzise Domnul lu Moisi: văz cum acest nărod cu cerbice vîrtoasă e. Eu nu voiu mearge cu tine, că cu vîrtoasă cerbice nărod eşti  Pentru că înţelept iaste la cuget, tare şi mare; cine, vîrtos făcîndu-se înaintea lui  , au răbdat ? Precum plugarul cel dorit de cină Cînd ziua-ntreagă-n ţelină-i trag boii Murgani vîrtosul plug, cu drag se uită La soarele asfinţit, că poate merge La cină. Porneşte după el mai multe şerbe, Din care una-i cară... Mantia spălată, alta-i duce Vîrtoasa ladă, alta vin şi pîne.  Urzi pămîntul în vîrtutea sa  nu se va pleca în veac de veac.  Văpselele acestea să fie frecate cu ulei crud, vîrtoase, puse prin băşicuţe de piale şi legate cu aţă la gură strîns Oaăle ni dau o hrană destul de bună... Acele proaspete, fierte moi sînt lesne de mistuit, iar cele vîrtoase şi vechi... nu ticnesc nicidecum. Se vor face... scoverzi (clătite) vîrtoase şi grase. Înghit din oală Prea noduroase Gălusci vîrtoase. Durerea de dinţi vine sau din cacohimiile scorbutice, ori din mîncările vîrtoase. Îndată ce s-au ivit asămine caz, trebui vîrîtă mîna în canalul deşărtărei spre scoaterea baligei cei vîrtoasă. Daca...  o ceară ce fusese vîrtoasă se topeşte, pot şti apriori că trebuie să se   petrecut ceva. Terciul nu este altceva decît mămăligă semilichidă, pe care o mănîncă copiii mai cu plăcere decît mămăliga vîrtoasă. Vezi să nu iasă prea vîrtoasă mămăliga. Protopopul... s-a lăsat aburilor îmbătători şi ocrotirii stareţului, care a cerut mîncare vîrtoasă. Mămăliguţa aceasta vîrtoasă dă mare ajutor la o bunătate ca asta. Părul, încă negru şi des, era menţinut pe dreapta şi pe stînga unei cărări impecabile, cu pomezi vîrtoase. Acel aluat vîrtos cu care este plămădită firea poporului romînesc am avut noi ocaziunea a-l constata. Oul fiert vîrtos tăindu-se în două, scoţindu-se gălbănuşul din albuş şi turnîndu-se puţin prăfuşor de piatră vînătă, ... se crede că ar fi ajutînd foarte mult, dacă se pune la ochii cei cu albaţă. Aluatul tare, dospit vîrtos din frămîntare. Strugure vîrtos poamă vîrtoasă Ceru poame, un vin mai vîrtos, alt rînd de cafele. Schimbară băuturile, întîi cu un vin niţel mai acriu..., şi pe urmă altele mai vîrtoase, vinuri răspicate, cu fund de coniac şi adînc de cotnăraş. Paharul de vîrtos Făptura mănrulor lui vestescu vîrtos. Ceriul spune slava lu Dumnezeu, Făptura mînilor lui spuse vîrtute vîrtos Blagosloveaşte sufletul mieu Domnul; Doamne Dzeul mieu, măritu-te-ai foarte (vîrtos ). Ispovedescu-me Domnului foarte  vîrtos  cu rostul mieu, şi pre mijloc de mulţi laudu elu. Şi-l băgă el în temniţă, pînă cînd deade datoriul lui. Văzură megiiaşii lui ce fu şi se jelui vîrtos. Sămînţa ta aşa vîrtos voi înmulţi, cum de mulţie nu se vor putea număra. Iosif... vîrtos grăind dzise lor: de unde aţi venit ? Moldoveanul au apucat vîrtos pre Stănil : în ce chip i-au întrat în moşie ? Cîndu veade sufletele greşiţiloru trecîndu în muncă, atunci vîrtosu plînge. Căce n-au vrut să prăznuiască la rodinile cuconului domnului ei la capiştea idolilor, fu muncită vîrtos. Văzînd arătură, au cumpărat, şi den roadele mînilor ei răsădi aveare. Încingînd vîrtos mijlocul ei, răzimă braţul ei la lucru. Şi cum s-au dus, au şi luat limbă că fuge obuzul. Şi aşè au încetat turcii de a fugi şi vîrtos a trece Prutul toată noaptea. De mare căldura văzduhului denafară... setea vîrtos li să pricineşte. Latinii vîrtos îi goniia, macar că ceva stricăciune nu le putea face. Încingînd vîrtos mijlocul său, întări braţele sale pre lucru . Îndată au poruncit în toate laturile ţărîi de au strînsu oştile ce avea şi i-au ieşît înainte la sat la Viişoară. Acolo, vîrtos dînd război, au biruit Vlad Vodă pre Moise Vodă. Curgerile înşălăciunii le-ai înecat vîrtos... cu curgerile sîngiurilor tale Îndată, legîndu-l vîrtos, îl rădicară de deagetele mînilor şi ale picioarelor. De mulţi ani se ştie că piatra sau cleiul... de se va freca tare şi vîrtos pre dinafară, trage la sine lucrurile cele uşoare. Vîrtos poruncim credincioşirei-voastre, ca priimind acestea, alte cărţi de poruncă ale noastre... cu credinţă să scrieţi maestatei noastre. Vîrtos să ne oştim asupra grecilor şi asupra bulgarilor. Brînduşa l-încredinţă tare Şi vîrtos că Romica trăieşte. Pre locurile cele de prin munţi va fi multă grindină şi rîurile vîrtos vor creşte.  Turcii... da şi ei vîrtos din cetate cu tunurile. O punere morală... e o lege (regulă), carea vîrtos să se păzască. Trag plutaşii tot vrîtos, Ca s-agiungă pănă-n gios. Cei care se suie vîrtos pe o roată se scoboară aşijdirea. Prindeţi irozii şi mi-i legaţi vîrtos.   Noua pomadă se deosibeşte de toate cele vechi, la aplicare: ca să obţii rezultatul dorit..., freci vîrtos!  Vru să-i smucească cartea din mînă; dară băiatul o ţinea vîrtos. Ajungînd la poalele muntelui, le ieşiră înainte tîlharii, şi nici una, nici alta, începură a da vîrtos. Stă şi-ospătează vîrtos şi Aeneas, şi tinerii Troiei.  Din pumnul strîns vîrtos,... Cuţitul a căzut! A nins astă-noapte vîrtos   Nu pierdu corajul, se smînci vîrtos şi scăpă de-acolo zdravăn şi nevătămat. În jurul meu să am nepoţi Şi pe genunchi să-i joc pe toţi. Cînd ei mă trag de păr vîrtos Să-i cert şi să mă bucur. La intrarea în culise, potcovarul se întoarce către cîrciumar, care-l împinge vîrtos. Juca vîrtos, ca el mai rar altu.  Ploua vîrtos. Privea de jur-împrejur cu sfiala unui copil care pentru întăia oară se dă-n scrînciob şi, strîngînd din dinţi, se ţinea vîrtos cu amîndouă mînile de muchea băncii. Moş Petrache s-a mulţumit să caşte vîrtos. Cioporul vitelor magice îl atacară vîrtos. Ţin’te vîrtos, îi zise pădurarul, în limba lui moldovenească. Ca să ieşiţi la mal din vîltoare,... daţi vîrtos din mîni şi înotaţi.  Caşul... îl prelucrau căşarii, frămîntîndu-l vîrtos în cele două crinte. Fostul diacon, excitat de aerul rece şi de mireasma de brazi, mîncă vîrtos. Se înverşuna... călcînd de-a dreptul cu talpa, vîrtos, în gîrlele de unde ţîşneau proaşte de apă lutoasă. Nu erau leneşi, munceau vîrtos la grădinării. Corabia părăsită pe ţărm nu mai seamănă cu o epavă; oamenii au muncit vîrtos între timp. Într-o mînă ţinea o bucată mare de pîine din care muşca vîrtos. Am început să beau vîrtos. Înfulecă vîrtos, plescăind şi morfolind cu toţii.  De frica de a nu apărea în ochii unora drept retrograzi, prin toleranţa manifestată faţă de eşecurile poeţilor autentici, încurajăm indirect, dar încurajăm vîrtos, manufactura poetică. Mă lega vîrtos de coate Cerînd seamă pentru toate. Om pune să secere pe jos, Să lege snopii vîrtos. Boierii carii avusese greutate la Neculai Vodă sta tot vîrtos cătră Dumitraşco Vodă, ca să pîrască pre Neculai Vodă la Poartă pentru răutatea ce le făcusă. Sta împăratul în cumpene. Numai nu au putut, că sta împărăteasa vîrtos să facă pace. Să ştii Domniia ta că are frică mare şi Băsărab de acel lotru de Mahamet-beg, mai vîrtos de Domniele voastre Cade-se... a pomeni cuvîntul Domnu  Iisusu, că însuş dzise: mai ferice easte mai vîrtos  a da decîtu a lua. Întru amiadzădzi în cale vădzuiu, împarate, din ceriu, mai vîrrtos de lucoarea soarelui, iuo-mi străluci luminră şi ceia ce merrgea cu menre toţi cădzură spre pămîntu.  Stropişi-me cu săpunu şi curăţescu-me; la-me-veri şi mai vîrtos de neaoa înrălbi-me-voiu. Iubit-ai reul mai vîrtos decît dulceaţa, nedereptate decîtu se gice dereptate. Izbăvişi-me de dracii miei silnici  şi de pizmuitorii miei; că se învîrtoşară mai vîrtos de mere. Iubeaşte Domnul uşa Sionului, mai vîrtos  de toate fsatele lu Iacovu. Cine iubeaşte tatăl sau muma mai vîrtos de mine, nu e mie destoinic.  Acesta iaste judeţul: că lumină vine în lume şi iubiră oamenii mai vîrtos întunearecul decît lumina. Mai vîrtos de sufletul, n-are alta mai depururea omul. Tu însuţi eşti aicea venit şi veri să biruieşti, derept aceasta mai vîrtos vom face cu tine decît cu ei. Iosif văzu un vis şi cînd l-ară fi spuind fraţilor săi, de-aciia mai vîrtos începură a-l urî.  atunci acelui împărat vădzu. Şi a  oameni mulţi nevolnici ven că ei. Şi... acelui împărat lumină şi vedeare mai bine şi mai vîrtos decît mai te. Derept-acea rugăm pre Domnia vostră se puteţi face ca se ne tocmim binişor, că iaste sminteală amînduror ţărilor; chibzuiţi Domnia voastră că seţ înţelepţi mai vîrtos Împărăteasa iubiia mai vîrtos pre Melhii decît pre Sedec  Ce avea o bătaie rea cu duh necurat, deci păţiia rău de multe ori; cînd se trezviia, el mai vîrtos nevoiia de sta pre rugă. Această mănie aprinsă a lu D zău noi cu mare durer(e) întru această vreme de acum mai vîrtos simţim, că să aprinde spre noi S-au înmulţit fărădelegile meale mai vîrtos decît năsipul măriei şi răutăţile meale au covîrşit preste părul capului mieu. Şi mai vîrtos atunci să împlură de jelanie şi de obidă, deaca-ş adusără amente că de multe ori s-au îndoit şi n-au credzut lui cu toată inima. O lacrămă şi inemă înfrîmtă şi suflet smerit mare jărtvă iaste lui D nezeu, mai vîrtos de toate prinoasele-i iaste lui priimită Deaca veniră la dîns samareanii, rugară-l pri-îns să petreacă la dînşi. Şi petrecu acolo doaă zile. Şi mult mai vîrtos crezură pentru cuvîntul lui . Din ţară au mersu jalbă pentru dînsul pre taină la împărăţie, de care lucru împăratul mai vîrtos socoti să-l scoaţă, ca să nu lipască lăcuitorii la alte părţi şi să închine ţara. Mai vîrtos să cade să muncească pre om la uciderea cea cu otravă, decît la alte morţi şi ucideri ce se fac. Dragostea să asamănă cu beţiia, aşijdere şi cu nebuniia, şi mai vîrtos iaste şi mai rea chinuire decît acealea, decît toate. Adevăr, şi noi oameni sîntem şi am putut şi greşi, săva că am silit, den cît am putut, să nu greşim. Mai vîrtos de toate pre aceasta ne-am silit să ţinem înţelesul  hului Sf nt, că scriptura fără înţeles iaste ca şi trupul fără suflet. Adevăr zic ţie că astăzi în noaptea aceasta, mainte pînă nu va cînta cocoşul de doao ori, de trei ori te vei lepăda de Mine. Iară el mai vîrtos zicea: Să mi-ară fi şi a muri cu Tine, nececum nu mă voiu lepăda de Tine. Că decît toate alalte, aceasta mai vîrtos gîndiia să ascunză de dînsul, temîndu-se de prorocirea cetitoriului de steale . Focul acela ce işa din suflarea acelui şarpe... care aşteaptă să înghiţă şi să amistuiască pre cei ce iubesc mai vîrtos frumuseţea şi cinstea lumii aceşteia, decît bunătatea veacului ce va să fie. Ai căutat preste tămîia mea şi la jîrtva mea cu neruşinat ochiu şi ai slăvit pre fiii tăi mai vîrtos decît pre mine. Ai iubit direptatea şi ai urît fărădeleagea; pentru aceaea unse-te pre tine D umnezeu,  mnezeul tău, cu untdelemnul bucuriei, mai vîrtos de părtaşii tăi. Şi deaca o va afla pre dînsa, adevăr grăiesc voaă, că să bucură de dînsa mai vîrtos decît de ceale noaăzeci şi noaă ce n-au rătăcit Stropişi-mă cu isop şi curăţiiu-mă, spăla-mă-veri şi mai vîrtos de zăpada înălbi-mă-voiu. În locul lui rămîind Ascanie, fiiul său, pentru ca mai vîrtos urmele să-ş întemeiaze, au zidit cetatea ce-i zice Alba. Pentru pizma află-se că au fost un boiariu mare, carele avea în casa lui doi robi, şi unul era scumpu mai vîrtos decît toţ oamenii lumii, iar altul era foarte pizmătareţ  . D mnul vădind răutatea lor, cum că nu ca să se înveţe venise, ci cum că nu avea dragoste şi pizmuia mai vîrtos şi zavitnici era, au arătat că iubirea iaste mai presus decît poruncile  Străluceşte mai vîrtos între celelalte lumini ale ceriului. Fieştecare om să iubeşte pre sine mai vîrtos decît toate lucrurile. Mai vîrtos de toate să ţinem înţelesul D hului Sv nt, că scriptura fără înţeles iaste ca şi trupul fără suflet  Fiind casa părinţască mai vîrtos de pe tată-său, la care încă mumă-sa putere a o vinde nu ave..., s-au socotit de cătră noi să i să plătească acele lucruri cu 45 lei Din prunciia ta ai iubit pre H s, Paraschevo, cu darul mai vîrtos decît cu laptele fiind hrănită. Cela ce iubeaşte pre tatăl sau pre muma mai vîrtos decît pre mine, nu iaste vreadnic de mine. Bărbătuşii încă numai pînă atunci cîntă mai vîrtos, pînă cînd încep a-şi schimba penele. Mai vîrtos priimeaşte pre dreapta sărăcie, decît pre neadevărata bogăţie. Mai vîrtos decît alţîi, şi ei izbăviră pre athinei mai tare decît Armodie şi Aristoghiton. Latinii... zicea „epistula”..., mai vîrtos decît „epistola”. Iar mai vîrtos daca pe lîngă această personificaţie se mai adaoge şi grandiosul, miraculosul, imposibilul, naraţia îi devine şi mai atrăgătoare. Această înşălăciune priveşte cătră lucrul prinţipal sau cătră o însuşime înfiinţată a lui, la care mai vîrtos era ţîntit şi cunoscut scoposul părţii înşălate. Voinţa trebuie mai vîrtos să domnească şi pe dînsa zace cea mai teribilă responsabilitate. Am voi mai vîrtos a aţinta luarea-aminte a fetelor asupra alegerii bărbatului lor. Amicii săi mai vîrtos îi împuta pentru că nu cuteza să se înalţe la monarhie. Mai vîrtos ne va agiunge urgia lui Dumnezeu, dacă primim binele de la cei ce l-au restignit. Căuta prilej să se scape de mine. M-am făcut că nu-l înţeleg şi mai vîrtos m-am pus în cale-i. Cred că mai vîrtos decît cunoştinţele şi curtenia îi apropiase tristeţea. Femeile ţipau mai vîrtos ca bărbaţii. Dacă te-a cunoscut o lighiaonă, mai vîrtos te cunoaşte un om. El mai vîrtos hotărîse să se ducă în şi mai mare singurătate. Atmosfera ortodoxă, cu accentul pe tot ce e organic, a fost favorabilă mai vîrtos creaţiei de naturală spontaneitate, anonimă, populară, folclorică. Omul lăcrămează la ceapă mai vîrtos decît la orice necaz! Cum mănîncă toată lumea, aşa mănîncă şi ea. Ba încă mai vîrtos!... Toată ziua mănîncă. Şi mult mai vîrtos crezură derept cuvîntul lui. Auzi că I s nazareaninul iaste începu a striga şi grăia: Fiiul lu David, Iisuse, miluiaşte-mă, şi opriră lui mulţi să tacă; el mai mult vîrtos striga: Fiiul lu David, miluiaşte-mă! Mai vîrtos, să ştiţi că puteare are Fiiul omenesc pre pămînt a lăsa păcatele! Mai vîrtos, singur împăratul i îndemna cătră dăruire . Pravila..., precum îndreptează pă cei ce vieţuiesc în toată viaţa lor cinstit..., aşa îi şi lipseşte dă acele folosiri şi, mai vîrtos, îi supune la învinovăţiri cînd nu-şi vor păzi îndatorata lor cinste şi credinţă unul către altul Mare fericire... este cînd un stăpînitor este încredinţat că acel puţin norod pe care el îl otcîrmuieşte, că îl iubeşte, şi de aceea nu are nici pricină a să teme de al său norod, ci în veci este pîntre ei, făr’ de nici o pază. Mai vîrtos, cum îl simpte, din toate părţile îi strigă: „Vivat!” Oare... nu l-ai putea şi pe dînsul aduce de la Cernăuţi... tot în 15 minute? – Şi mai degrabă, dacă vrei. – Cum nu ? mai vîrtos, te poftesc.  Multă fu plîngere tuturoru şi cădzură spre cerrbicea lu Pavelu jeluindu mai vîrtos de cuventele cealea ce dzise că nu voru vedea faţa lui mai multu. Deaci de elu alesu ce se scriu n-amu, domnu miu, şi aduşu elu înraintea voastră, mai vîrtosu   între tire, Agripo împărate Înţelegătorilor aceştiia, tuturor, să le fie de treabă. Însă mai vîrtos într-acest greu ce e în lume acum.  Cătră Împăratul ceriului, cum am cuteza să ne apropiem, sau de trupul lui şi de sîngele lui să ne atingem cine den păcate nu se-au curăţit, cu postul şi cu rugăciunea şi cu lacrăme, încă mai vîrtos cu milosteniia. Printru acea în tot locul şi pururea iaste dator a avea grije de acea şi a nevoi noi toţi după învăţăturile a svenţilor părinţi, mai vîrtos a lui Dumnedzău. Bitiia, în care Bitie şi carte dentîniu scris-au sf nt Moisi începătura a toate făpturilor, mai vîrtos iară omul, întru ce aşedzătură l-au rodit. Derep ce şi după botegiure greşim şi după făgă ită ne rugăm se lase noao, mai vîrtosu arată noao, ca vremu răbdători să fimu. Şi-ş vărsă veninul amar pre toţ  creştinii cîţi se închina sfintelor obraze, de-i munciia şi-i răniia, cu multă învăţătură a dracului, încă mai vîrtos pre părinţii călugăr . Deaca se văzu Roman sosit întru atîta mărie de împărăţie, multă bărbăţie arătă, că cu multe ţări se luptă şi multe limbi au biruit. Mai vîrtos cu turcii au avut de multe ori sfadă şi totu i-au bătut. Întru alte hrane va fi rod şi în laturea despre apus va fi dureare întru oameni, însă mai vîrtos zgaibe şi pecingine. În toată vreamea iaste bun şi de treabă postul..., iară mai vîrtos într-aceaste dzile a postului celui mare. Fiece om, mai vîrtos creştinul, acela iaste deaproapele şi fratele nostru.  Are întru sine multe fealiuri de vindecări sufletelor creştineşti, celor ce sănt rănite cu păcate, însă mai vîrtos şi cale la împărăţiia ceriului Izvorul vieţii cel nescădzut, ce să dzice svînta scriptură, ... cu multă dragoste şi bucurie lumii l-au arătat, ... dup-aceea, pre urma lor, cu bună învăţătură ca o moşie tuturor împreună l-au lăsat, şi mai vîrtos celor lipsiţ şi însătaţ de învăţătură . Aceaste prepusuri nu sămt nice de o treabă giudeţului, mai vîrtos cînd vor fi împrotiva vreunui om bun şi vestit de lucrure bune. Noi n-am socotit numai pre un izvod, ce toate cîte am putut afla, greceşti şi sîrbeşti şi lătineşti..., le-am cetit şi le-am socotit; ce mai vîrtos ne-am ţinut de izvodul grecescu. Iară mai vîrtos, ştiindu-te că ştii toate obiceaiurele şi întrebările jidoveşti, derept aceaia mă rog, cu răbdare, să asculţi pre mine. Toată scriptura de Dumnedzeu-i răsuflată şi-i de folos spre învăţătură... Mai vîrtos ca pentru răbdarea scripturilor, nădeajde să avem Să scornise boale între oşteni şi mai vîrtos muriia caii de o boală ce era în cai. Mult au stătut boierii..., mai vîrtos Catargiul, să nu se facă cu graba acel lucru. Şi cîtăva plînsoare fu cătră toţi şi, căzînd pre grumazii lui Pavel, îl săruta pre el, dorindu mai vîrtos de cuvîntul carele au fost zis, că nu vor mai vedea obrazul lui. Prognostice ale altor astronomi, adunate pe scurt, cele numai ce vorbesc de ale oştilor, mai vîrtos de păgîni şi de priiatenul lor Aşijdere şi la Divan făcea dreptate tuturor, şi mai vîrtos celor ce se pîrea pentru vecinătate. Ei avînd grijă de Antohi Vodă, îndată fură bucuroşi să fie şi ei la un cuvîntu, şi mai vîrtos Panaite postelnicul Morona, că-i era rău greşit lui Antohi Vodă. Bucatele şi băuturile... spre deprinderea răutăţilor te trag, mai vîrtos cele mai bune şi mai plăcute. Era oameni foarte viteji, mai vîrtos bărbaţi de sabie. Cu greu şi cu strimt iaste neştine a da cap şi începătură fieştecăruia lucru, mai vîrtos celuia cînd nici cum, nici de nici o parte ajutor iaste. După acel Radu beizadea dîndu-şi pre fii-sa, cu cinste şi cu mare pompă nuntă au făcut, strîngîndu-se toată boierimea ţării şi venind soli de la Moldova şi dintr-alte părţi mai vîrtos. Preasf ntul Dumnezău prilej i-au dat, cît pren putinţa-i va fi, să ajute pre cei ce trebuinţa lor îi sileşte şi nevoia o cere,  mai vîrtos partea besericească, carii sînt preoţii . Dar boierii arăta puţină grijă pentru gătirea lui Nicolai Vodă, şi mai vîrtos Lupul Vornicul fiind din fire nemulţemitor. Nu numai mirenii să cade să se ispoveduiască, ci mai vîrtos şi noi cei besericeşti. Le-am cumpărat cînd am fost la Viena pentru treaba acestor 2 copilaşi ca să înveţe greceşte, iar mai vîrtos latineşte şi italieneşte Are dreptate dumnealui groful ca să stăpînească aceste sate şi moşii, ca un neam şi sînge ce iaste despre mumă al Buiceştilor, şi mai vîrtos nefiind nimeni altul den neamul Buiceştilor, aici în ţeară  Iafet iaste strămoş şi tată tuturor creştinilor, mai vîrtos celora ce lăcuiesc în Evropa Merse la marele Antonie şi foarte minunat făcîndu-se de dînsul, fu spre folosul multora şi mai vîrtos pentru cele nepovestite minuni ce să făcea de dînsul. Pedeapsa aceasta să aibă a să atinge mai vîrtos de cel ce chiar cu ştiinţă au făcut al său pe ţiganul strein. Mulţi din cei ce au vrut să scrie istorii după vremi sau mai vîrtos din cei ce au rîvnit a înnoi cele scrise de alţii mai dinainte... şi-au împodobit condeiul cu înfrumuseţate alcătuiri. Mai obicinuite sînt pildele cum că oameni de-aici, căletorind în ţări străine, s-au oprit cu sîla şi mai vîrtos s-au luat la slujbă oştenească. Aurul... se culege şi din arina rîurilor, prin spălare, mai vîrtos în Ardeal. Socotit-am domnia mea..., avînd deosebită greutate casa dumnealui..., iar mai vîrtos acum, într-această trecută vreme a răzmiriţei, pătimind multe pagube şi datorii..., a-i da un ajutor Supt tescuit, cînd se tescuiesc strugurii cei mai copţi, mai vîrtos la aceea trebuie luat seama, ca boambele... să se curăţe de tină. Rîvna, voinţa şi cugetul domniii mele privesc mai vîrtos spre odihna şi buna stare a lăcuitorilor ţării Toate numile bozilor de la varvari le-au luat, şi mai vîrtos de la Eghipet. Limba romînă... se loveşte cu limba spaniolă, cu a frîncilor şi mai vîrtos cu limba italiană. Am dat în cunoştinţă cu mulţi de ai noştri, iar mai vîrtos cu Mîrza. Istorii şi învăţături din scriptorii cei profani, mai vîrtos a romanilor celor vechi Cetitele fapte rele ale altora... ne fac a ne îngrozi, precum de pedeapsa şi certarea unor fapte ca aceste,... mai vîrtos de necuviinţa şi răotatea ce o cuprinde în sînul său Cazacii... răpea pradă orice găsea şi lua tot, mai vîrtos vite ca să mînînce la ordie. Mai vîrtos vara nu să cade să facă cineva milostenie, căci într-această vreme cresc ierburi şi rădăcini destule, de care să să sature săracii. Pedagoghia şi methodica e pentru toţi, şi pentru tată, şi pentru mamă, iară mai vîrtos pentru învăţătoriu scrisă. Mă socoteam ca un adevărat părinte al tău, mai vîrtos amăgit fiind de zisele norodului ce te numea fiiul mieu. Am luat înştiinţare cu adevărată ştiinţă, şi mai vîrtos de la oamenii noştri ce i-am avut într-acest judeţ, că mulţi panduri şi arnăuţi umblă prin satele judeţului . Mai vîrtos fericita dumneavoastră petrecere să-mi vesteşti totdeauna Ştiut iaste la toţi că această marfă vine din hotarile şi părţile streine şi mai vîrtos în zioa de astăzi cumpărătura mărfii iaste scumpă O nălucă de om tînăr şi frumos... să apropie noaptea de fecioare, mai vîrtos de neveste tinere. Nu jura niciodată, mai vîrtos pentru pricină de bani. Lucrarea pămîntului... toţi prinţipii şi legiuitorii cei mari au cinstit-o, şi mai vîrtos medii şi persii, după cum scrie Milot. Citirea cărţilor celor bune, mai vîrtos celor sfătuitoare,... îţi va pricinui prea mare folosinţă. Somnul este asemenea o hrană supţire a trupului şi mai vîrtos a stării copilăriii. Focul lui Omer, mai vîrtos în Eneida, este iute şi arzător ca o flacără ce încinge toate. Mai toate cîmpurile sînt semănate şi mai vîrtos ale Moldovii şi ale Ţării Rumîneşti de sus. Maeştrii de muzică şi mai vîrtos cei de instrumente muzicale au cătat întotdauna să cunoască organismul fiecăruia instrument. Pilda are mare pornire asupra oamenilor, iar mai vîrtos pilda părintelui asupra fiului. Se iscă revalitatea între dînsa şi între casa Austriei, mai vîrtos după ce o învinsă şi în războiul succesiei pentru corona Spaniei. Dintr-această pricină cearcă însemnată pagubă cumpărătorii, mai vîrtos cînd să înţeleg cu vicleni vînzători  Se măreşte setea... mai vîrtos prin sărături. Este îndestulată de pometuri, mere, pere,... vinuri bune, mai vîrtos cele de Drăgăşani. Acesta au călătorit lumea jumătate, au strins reţete şi mijloace făcătoare de minuni din toate locurile şi unghiurile şi mai vîrtos, ce era pe atunci foarte rar, au învăţat în ocne cunoştinţa şi tractarea metalelor. Prin plăcere, şi mai vîrtos prin durere, îşi face sufletul intrarea sa în viaţă. Cei molipsiţi, mai vîrtos cu sculament, simt în părţile genitale o deosebită întărîtare. Făcea din el   pîne ce să mînca mai vîrtos cu unt cînd era caldă. Dînd scolarilor tăi modele bine trase, dă-le mai vîrtos pe acelea care coprind lucruri bune. Mai vîrtos acum unii din ei au început a să scri în guardia naţională Amnestia, care prin mine s-a vestit locuitorilor Tansilvaniei, prin unii nu în tot locul se cinsteşte, şi mai vîrtos unii dintre mădulările scaunelor judecătoreşti straordinare, nici ca cît nu o bagă în seamă Pătimaşii sufer dureri cumplite în tot trupul, şi mai vîrtos cînd se află în pat. De am făcut bine sau rău că am încărcat la un loc atîtea evenimente, mai vîrtos din anii epocali 1848 şi 1849, las ca să judece lectorii competenţi. Slujba militărească are  mai multe neplăceri decît mulţămiri. – Şi mai vîrtos în vreme de război. De la începutul veacului şi mai vîrtos în a doua a sa jumătate instituţiunile de credit s-au înmulţit. Cînd aşi fi o păsărică, Filomelă mai vîrtos, Din colivioara-mi mică, Ţ-aş cînta melodios. Şi pentru-al obştiei bine, o pagubă oricare Nu mi se pare mare; Mai vîrtos cînd aceasta nu s-atinge de mine. Nu s-au ştiut numele tuturora, şi mai vîrtos numele de botez Mai vîrtos în Ţeara Muntenească mari şi minunate monăstiri a făcut. Sînt chiar împrejurări în care faptele de care vorbim... sînt mai vîrtos considerate şi judecate sub puntul de vedere al influinţei lor asupra civilizaţiunii. Coralul roşu se află mai vîrtos pe malurile mărei Mediterane Protegea... mai vîrtos talentele şi artele. Trebuie să ne gîndim mai întîi cum simţeau şi cugetau, cum vorbeau şi scriau oamenii din timpul lui, căci silinţele-i au fost negreşit mai vîrtos pentru contimporanii săi. La toată lumea plăcea, fiindcă era om deştept şi blînd, cu multă ştiinţă despre ale lumii, cu purtări alese şi, mai vîrtos, cu dare de mînă. Dimpotrivă..., am năzuit întotdeauna să-mi dovedesc mie, şi mai vîrtos lumei, că nu-s un om de rînd.  Sîmbătă seara mai vîrtos se ţin credinţele.  Copiii... dau ajutori părinţilor ... mai vîrtos la păzirea oilor, porcilor. Aceste prototipuri plac nu numai ca prototipuri, ci, mai vîrtos, pentru că sînt o manifestare spiretuală a învăţăcelului. Vara, şi mai vîrtos la adunatul fînului, drăghiciul supără foarte tare pre oameni. Dintre frunzele de fag ies muştele columbace, mai vîrtos seara. Căci de la noi, şi mai vîrtos de la Domnia ta, s-a ştiut de umbletele Măriei sale. Feuerbach are o nemărginită simpatie faţă de tot ce e materialitate şi mai vîrtos faţă de om. Domnul a voit Şi i-a dăruit Toiag de argint, Ca să stăpînească Cerul şi pămîntul, Marea cu adîncul, Mai vîrtos norodul Şi pre noi cu totul. Şi-i da oamenii, şi mai vîrtos boierii, mulţime de bani ca să nu dea tare să-l omoare. Cine-l păzea? Mumă-sa şi soru-sa, Mai vîrtos ibovnica.   D-asară, D-alaltăsară, Mai vîrtos de-asară-ncoace, – Gazda noastră-n cuptor coace. Ne mai cinsteşte casa şi masa, Dar mai vîrtos pe jupîneasa mireasă Cu o solie tare frumoasă. Dă-mi roşaţa ta de pe faţa mea, Să se uite ţara şi lumea la ea: Să se uite şi tanăr şi bătrîn, Şi rudă şi strin, Mai vîrtos (cutare).  Întru besearecă mai vîrtos cinci cuvinte cu înţe sul mieu să grăiesc ca şi alţii să învăţ, decît untunearec de cuvinte neînţelease într-alte limbi. E să fînul seliştilor astăzi fiind e demăneaţă în cuptori aruncaţi, Dumnezeu aşa-l înveşte, cu cît mai vîrtos voao puţină credinţă. Că de vine pre noi scîrbă şi frică pentru vicleşiugul şi nepriinţa vrăjmaşilor noştri..., dară cu cît mai vîrtos să nu ne vie bucurie şi veselie, cînd vedem vrăjmaşii noştri biruiţi şi călcaţi. De-au ţinut Măriia sa leagea, fiind domn legei, dară cu cît mai vîrtos să cade noaă a ţinea leagea lui Dumnedzău. Iară noi, fraţilor, sărăciţi fără de voi, pînă în vreame de un ceas a nu vă vedea, însă nu în inimă, cu atîta mai vîrtos am jeluit a vedea faţa voastră, cu mare dor. Să nu lăcomim lumii, ce să cercăm ceale veacinice, şi să ne păzîm, că cu cît să înmulţeaşte iscuşeniia, cu atîta mai vîrtos să ne nevoim cu ruga şi cu bunătăţîle. De vreame ce Ulfila, episcopul gothilor, iaste lăudat că pre vreamea lui Valendian au tălmăcit unile părţi ale Sf ntei Scripturi spre limba lor..., cu cît mai vîrtos eşti Măria Ta vreadnic de cinste, tălmăcind şi dînd... toată Scriptura. Tot omul trebuie să fie milos cătră săraci şi cătră carii n-au nice o treabă; cu cît mai vîrtos dară tatăl vitreg şi muma maştehă cătră fiiastrii lor . Şi aşe cu vreo multă de bani sumă cheltuială, de acestea să te scuturi cu această socoteală, ca cu atîta mai vîrtos precum să fii greşit aminte să-ţi aduci şi încă ... şi mai cu grije a mai greşi să te fereşti. De vor străluci sfinţi ca soarele, cu cît mai vîrtos va străluci soarile acesta al dreptăţii. „Unde Dumnezeu au împreunat, omul să nu desparţă”, dară cu cît mai vîrtos să îndemne cineva pre un arhiereu să-ş lase eparhiia, fără vină şi făr’ de judecată, că iaste împreunare duhovnicească. Deaca întru umbra atît să răvărsă Duhul cel Sfînt, cu cît mai vîrtos întru aşezămîntul cest nou Lucruri ce sînt îndestul a turbura cu totul şi pre altcineva, cu cît mai vîrtos pre varvari. Cu atîta mai vîrtos, din îngroşarea carea s-ar face după logodne, pre nime nu-l va îndatori a să căsători cu faţa pre care o au îngroşat. Pentru că nu-i lucru cu dreptate, nici va aduci laudă la nici un grecu, cu cît şi mai vîrtos la voi. Şi cu cît romînii mai adînc tac, nemica răspunzînd nedrepţilor defăimători, cu atîta ei mai vîrtos se împulpă pre romîni a-i micşora şi cu volnicie a-i batjocori. Nu poate să nu fie primită o izvoditură ca aceasta, cu atîta mai vîrtos, cu cît eu m-am silit, în cît era cu putinţă, a metaharisi multe cuvinte... după gustul ţigănesc. Creşterea domestică nu stă în puterea nimăruia, şi pentru aceea trebuie să-i punem împrotivă creşterea sholarnică şi aceasta cu atît mai vîrtos să o îndreptăm, cît să poată sta împrotivă la toată stricăciunea. Nu să poate socoti de mîndru, nici de zadarnic, cu atît mai vîrtos că norodul este obicinuit a judeca pe oameni mai mult după cea din afară a lor strălucire. Atîta de  mult peşte să vide în mare, încît cu mînile numai pute să prindă mulţime, cu cît mai vîrtos cu mreja. Dacă istoria... este pentru omenire atît de interesantă în rezultatele sale, cu cît mai vîrtos trebuie să fie istoria patriei, un obiect vrednic de cunoscut pentru tot individul. De sîntem cu ochi legaţi şi robiţi de nurul tău, Dar, cu-atîta mai vîrtos, sîntem şi cunoscători La prietini credincioşi. Omul trebuie să aibă milă şi de un cîine, cu cît mai vîrtos cu care cîştigă el pîine. Nime nu îndrăznea a grăi împrotiva lui, cu cît mai vîrtos a lucra ceva. Şi cu atît mai vîrtos, lăsînd la o parte mai multe altele, unde-i Negru Vodă cel de pe la 1215 ? Aşadară nu ne trebuie faimoasa trilogie revoluţionară: libertatea, egalitatea, fraternitatea, cu atît mai vîrtos că, atunci cînd s-a proclamat fraternitatea, s-au făcut despoierile cele mai neruşinate. Prin bălţile de noroi ce împroşcau pe cutezătorul ce se încredea perfidelor unde treceau nişte ciubote mari cărora nu le-ar fi pasat nici de potop, cu atît mai vîrtos că aveau turetci care îngropau în ele pantalonii individului. Datoria îl apăsa cu atît mai vîrtos, cu cît n-ar fi voit să afle cineva c-o are şi trebuia neapărat s-o plătească vinerea viitoare. Nici una din aceste nu credem să fie probabile, cu atît mai vîrtos, că în munţi n-avem oameni pe care să-i cheme Topa sau Cîmpean. Cu atît mai vîrtos trebuie să fac aceasta, cu cît toate discuţiunile înverşunate... se învîrtesc în jurul acestor principii fundamentale. Circulaţia pe drumuri era destul de mare şi acum, cu atît mai vîrtos că potecile de munte... erau troienite. Puterea pacinaţilor slăbi în urma acestei înfrîngeri, cu atît mai vîrtos că de la răsărit se ivi un nou popor turcesc. Nu mi-i pot închipui cu puşca, cu atît mai vîrtos cu undiţa. Pe lîngă asta, dacă-i mustrat acuma pentru faptă, cu atît mai vîrtos ar fi fost mustrat şi osîndit atunci. Să nu povesteşti... ceea ce am să-ţi spun şi cu atît mai vîrtos surorei dumitale. Au început a scoate aşeaş cineş pre limba sa pentru ca să înţeleagă hiecine să să înveaţe şi să mărturisască minunate lucrurile lui Dumnedzău, cu mult mai vîrtos limba noastră romînească, ce n-are carte pre limba sa. Cu mult mai vîrtos lumina şi soarele cel dirept, Domnul nostru I s H , au luminat beseareca sa, înaintea ochilor a tot rodul omenesc Au arătat Dumnezeu lucrurile ceale ce au fost şi ceale ce vor să fie; dar acuma cu mult mai vîrtos sfinţilor carii lăcuesc în ceriu. Şi, de iarba cîmpului, astăz fiind şi mîine în cuptoriu aruncîndu-se, şi D mnezău aşa îmbracă, au nu cu mult mai vîrtos pre voi, puţin credincioşi?  Pre ficiorii ionilor a-i videa robi, mare lucru iaste şi ocară, noă: tuturor, din volnicie, robie! Şi cu mult mai vîrtos voă care sînteţi apărători grecilor. Să urîsă turcilor aceste dodeiale despre leşi asupra ţărîi Moldovei şi mai vîrtos că tot atunce luasă căzacii Trapezondul, cetate turcească. Care ascunzătoare foarte cu nevoie era să se afle, mai vîrtos că nimeni nici o ştiia. Izbînda-şi uită, jele-l cuprinsă, Mai vîrtos că auzea după spate Ca cînd oşti ar mai fi multe ascunse. Odăile acelea din Sfeti Lefterie fiind stricate rău, după socoteala ce s-au făcut merge cheltuială multă. Şi mai vîrtos că într-această vreme nici cherestea nu să găseşte, cu care să să poată drege . Pentru o manta să-ţi faci inimă rea, ar fi şi nebunie, mai vîrtos că acum este şi vară şi n-ai trebuinţă de manta. Acestuia îi plăcu de Apafi, mai vîrtos că era om mare şi spătos   Îndată puse să gătească demîncatul şi, vrînd să cinstească pre oaspeţii săi cu ceva mai mult decît cu vînat, văzîndu-i mai vîrtos că-s cam mulţi, zise vătavului să taie un ied ce-i mai rămăsese. Îmi vine s-o sărut..., mai vîrtos că-i frumoasă coz. Că Darie lămuri aur cît mai vîrtos de bini şi făcea pre chipul său bani, iar Ariand, domnind Eghipetul, tăia iarăşi bani de argint lămurit. Nemică nu împută lu Dumnezeu, ce mai vîrtos mulţemiia. Nice de unul folos află, ce mai vîrtos întru amar mearse. Acela să nu strice acest aşezămînt al nostru..., ci mai vîrtos să-l adaugă şi întărească Nu te teme, Ierusalime, de acesta Împărat, ce mai vîrtos te bucură şi te veseleaşte, că nu vine mîndru şi măreţ, ce blînd şi smerin, şi iaste călare pre asin. Bărbatul ei nu va putea să se desparţă să o lase; mai vîrtos muiarea pentru aceste vini... poate să ceară voe să să desparţă. Nu vă teamereţi de ceia ce omor trupul, iară sufletul nu-l pot omorî, ce vă teameţi mai vîrtos de cela ce poate piiarde sufletul şi trupul în gheenă. În cetatea samarineanilor nu întraţi. Ce vă duceţ mai vîrtos cătră oile ceale perite ale casei lui Israil. Tot lucrul ce-l face omul într-ascuns de soţiile lui nu să chiiamă lucrul de folos obştii, ci mai vîrtos să chiiamă vicleşug. Poftim domnia mea şi pe alţi luminaţi domni ca să nu îngăduiască a se strămuta hotărîrea noastră, ce mai vîrtos să întărească şi Domniile sale Deci poftim şi pe alţi luminaţi domni... să nu strice această milă a noastră,... ci mai vîrtos să o întărească pentru slava şi vecinica lor pomenire Să nu să întristeze pentru căci au măritat-o dupre împăratul, că pentru aceasta nu să va căi, ci mai vîrtos să fie încredinţat că să va bucura. Care s-ar scula piste zapisul nostru şi vînzare ce am făcut de bunăvoie, ori la ce giudecată s-ar tîmpla, să nu i să ţie în samă, ce mai vîrtos să fie de certare şi de ştraf Poftim... şi pre alţi fraţi luminaţi domni... să nu strămute această miluire, ce mai  vîrtos să adaogă . Filippic avgustul lezne au putut sîmţi că împărăţiile prin eresuri nu numai nu se întăresc, ci mai vîrtos se slăbesc. (Puterea d-zeiască) de nimic cuprinzîndu-să, ci ea mai vîrtos pre toate cuprinzîndu-le  Lalul avînd ştiinţă cum că banii... n-au întrat ca să fie pagubă, ce mai vîrtos ave ştiinţă că ar ave cîştig de la feorinii ungureşti  . Împărăteasa... au cădzut la picioarele împăratului, rugîndu-să să nu întine biruinţa cu moarte a acestor şase ticăloşi oameni, care nu numai că nu au greşit nimic, ci mai vîrtos sînt şi vrednici de a avea către dînşii smerenie fieşcare om. Toţi cîţi s-au ostenit d-au scris nimic n-au folosit, ci mai vîrtos au cercat şi pagube. Vătămare nu să pricinuieşte la obşteasca sănătate, ci mai vîrtos folos . Aceasta au fost chiar iconomie a sîntei pronii, nu spre pedeapsă, ci mai vîrtos pentru binele lui. Aidin, mişcat fiind de dragoste..., dar mai vîrtos de purtările sale cele înţelepte. Aceasta istorie mitică...  n-a fost însă zmintitoare au vătămătoare la sufletele tinerilor,... ci mai vîrtos folositoare şi morală. În zadar s-au silit cei mai iscusiţi doctori..., nu l-au putut folosi, ci mai vîrtos, pe lîngă desnădejduirea de a se vedea vindecat, de care pătimi moralul său, fizicul lui suferi într-atît, încît pare un bătrîn trecut. Aveam nădejde în cuminţia lui, dar mai vîrtos în frica lui. Nu se miră de învrăjbirea lor, cît mai vîrtos de întîrzierea cu care se împlineau uneltirile celui viclean. Văzură că răsturnată era piatra; era amu vîrtos   mare. În vreamea aceea întru una din sîmbete vîrtos de demăneaţă vineră la mormînt. Cel tinăr... vîrtos tare îndrăgiia fata lui Iacov. Nu era... pre acel pămînt lat necăiurilea pîine, că vîrtos mare era scumpeate. Mearsără cu el depreună cară şi calari şi vîrtos cu mare gloată fu. Iaca voiu ploia mîne în acesta ceas grindinea vîrtos multă, cum n-au mai fost în Eghipet. Proroc mare şi vîrtos mai mare de alalţi proroci. vîrtoşi -oase.
    După ce s-a ales bine se strecură prin o strecurătoare, apoi brînza rămasă se pune la un loc rece, ca să se vîrtoşeze, apoi se mîncă.  vîrtoşi A doua răpcuire... se face cînd lemnul viei porneşte a se coace; la acest lucru se taie toate vlăstările cele sterpe, care au crescut peste haragi... Prin aceasta se mai vîrtoşesc viţele.  vîrtoşez. Omul departe stă de Dumnădzău, nu numai cu locul lăcuinţii, ce şi vîrtoşala firii.  vîrtoşeli.
    -eală.
   
    Rădică-i spre vîrtutea pămîntului şi sătură ei de vipturile fsatelor; supseră miiare de piatră şi untu de vîrtoasă piatră   vîrtoşearea Bismutul este galbin şi, dacă se amestecă cu alte metaluri, dă aramei şi cusutorului mai mare sunet, iarăş cusutorului şi plumbului mai multă vîrtoşare.  Vîrtoşearea fierului nu îngăduie la bătutul ciocanului.  Tu cauţi dovezi de vîrtoşire iar nu de vitejie?  Păcătosul, dacă au petrecut viaţa întru fărădelegi cufundată, cu vîrtoşeare aşa de îndărăpnică se învîrtoşează, cît măcar, cît îl va bate Dumnezeu, nimica nu simte loviturile.  vîrtoşări Pe Bîcul mi-l lega D-un copaci cu foaie lată, Cu tulpina Vîrtoşată Şi cu umbra Resfirată vîrtoşaţi -te.
    În unele părţi din Moldova, precum bunăoară în judeţul Suceava, se pune în prima scăldătură lemnie, ca copilul să umble degrabă în picioare, apoi zdreveţ, pochişor şi cătuşnică, ca să fie vîrtoşel.  vîrtoşei.
    -el. E o vîrtoşenie în zdrahonu-ăsta,  că-ţi ia o claie la spinare.  Cine... crede în vîrtoşenia unui neam de eroi, eu cu toată dragostea şi cuviinţa îl poftesc să mă ajute  în scrisul meu, să fie colaboratorul meu.  Îndată ideile începeau să se concretizeze, vîntul persiflajului le da cheag şi vîrtoşenie.  vîrtoşenii.
    -enie Mii de idei energice şi salubre... ar scălda mintea obosită şi sufletul amorţit în roua întăritoare a timpilor de antică vîrtoşie trupească.  Întinse nişte braţe albe şi cu nişte muşchi care vădeau, ce-i drept, multă vîrtoşie.  Printre cei de frunte... Am stat... cîtă vreme Mă bizuiam în vlaga tinereţii Şi-n vîrtoşia celor două braţe.  Oamenii sînt... ciclopici, iar dacă nu mai sînt căpcăuni, se datoreşte numai evoluţiei în timp, fiindcă apetitul lor uriaş se satisface cu vîrtoşie în ospeţe.  Spiritul obosit şi blazat..., învrăjbit de un sînge veninos şi ţinut pe loc de o vîrtoşie trupească înnăscută, mai luptă cîtăva vreme împotriva destinelor.  Omul dacă are o vîrtoşie mare, se zice: „e ţeapăn ca ursul”.  Calul... înota cu vîrtoşie şi spinteca cu putere valurile.  El n-are nici un instinct... de a ocoli relele apucări, nici vîrtoşie destulă pentru... a le purta.  O singură vanitate l-a susţinut cu vîrtoşie în toate ceasurile potrivnice.  Vîrtoşia străbună dispărînd, Moldova ajunsese a fi prada turcilor.  Acest pămînt bine lucrat este roditor şi priincios pentru grîu, trifoi... Din pricina vîrtoşiei lui şi a tăriei, pe el se lucrează cu greu.  vîrtoşii  -ie. Întrece chiar toate popoarele în repeziciunea, agerimea şi vîrtoşimea cailor.  Vîrtoşimea lemnului este feliurită după deosebitele soiuri de arburi.  În mineraloghie, vîrtoşimea... să numeşte împrotivirea care o face un mineral împrotiva lovirei sau zgîrierii.  Lintea iubeşte un pămînt de o vîrtoşime de mijloc.  Cosaşi carii ştia... nu numai... a lega coasa, dar a o şi bate după felurite vîrtoşimi a aţii ei.  Vîrtoşime e acea proprietate a mineralelor prin care ele se opun apăsărilor din afară.  Cu picioarele goale... călca bulgării, nesimţind vîrtoşimea şi asprimea lor.  vîrtoşimi ime vîrtoşii.
    iu. avea un boinic, de-l chema Lie, om mare şi vîrtucios.  Acesta sv nt era... viteaz şi cu mare suflet, tînăr şi vîrtucios la trup.  Pasă de-ţ ia triidzăci de oameni vîrtucioş şi îmblă de-l scoate din groapă.  Şi ziseră lui oamenii cetăţii întru ziua a şaptea, mai nainte de a apune soarele: Ce iaste mai dulce decît miiarea şi ce e mai vîrtucios decît leul?  Aceştea-s mai-marii caselor moşiilor lor..., oameni vîrtucioşi în puteare, oameni numiţ boiari, după casele moşiilor lor. Nu căzu cel tare de tineri, nici fii vîrtucioşi l-au lovit pre el, nici nalţi uriaşi să rîdicară asupra lui, ce Iudith,... cu frumuseaţele feaţii ei, slăbi pre el.  Cumu-i cuvîntul în mente şi înţelepciunea la înţelept şi vîrtutea la vîrtucios, aşea şi fiiul la părintele.  Vîrtucioşii de nu vor sprejeni pre cei slabi,... puternicii de nu vor scoate obiduiţii din mîna celor mai tari..., slugile de nu vor hi cu credinţă domnilor săi, aceştea toţi cu sluga cea rrea vor hi giudecaţi la dzua giudeţului. D mnitoriul, D mnul Savaoth, va lepeda de la Iiudea şi de la Ierusalim vîrtucios şi vîrtucioasă vîrtute de pîine şi vîrtute de apă.  Doamne, cire e ca tire? Se izbăveşti mişelul din mărule tarilor  vîrtucioşilor  , mişelul şi measerul de răpitorii lui.  Sculă-se ca adurmit Domnul, ca tare ca un vîrtucios  şi îmbătat de viru.  Iată dară stăpînul, D mnul Savaoth, lua-va de la Israil şi de la Iudea... putearea pîinii şi putearea apei, uriaşi şi vîrtucios, om războinic şi judecătoriu şi proroc şi chipzuitoriu.  Fiiul tău cel preafrumos, pre carele iubeşti, cu sabie va cădea şi cei vîrtucioşi ai voştri cu sabie vor cădea şi să vor smeri.  Aşe vru sv nt l mai  bine să-i ardză palma decît să să laude păgînii. Şi aşe, cu inemă vitează şi vîrtucioasă, ş-au datu-ş s fl t l în mîna lui D mn dzău.  Cîţ nu putea răbda groaza muncilor fugiia de hălăstuia, lăsînd moşiia şi casele-ş. Iară cîţ era vîrtucioş şi tari să da sînguri la acea moarte de munci groaznice.  Cînd gătiia ceriul depreună eram cu dînsul... Cînd vîrtucioase făcea ceale de sus neguri  şi cum vîrtoase punea izvoară celor sup ceriu.  vîrtucioşi -oase -ios. Nu me lepăda în vreame de bătrăreaţe; cîndu nu poate vîrtutea  mea, nu me lăsa. Dzilele aniilor noştri într-înşi şaptedzeci de ani; e se e în vîrtute    , optudzeci de ani, e mai multu de ei munci şi dureare. Că scăzu în dureare viaţa mea şi anii miei în suspine; nu putu de meserătate vîrtutea mea şi oasele meale turbură-se. Doamne, între tine toată jelaniia mea şi suspinile meale de tine nu se ascunseră. Inema mea turbură-se şi vîrtutea mea lăsă-mă; şi lumea ochilor miei şi ea nu e cu mine. Şi vîrtute nu avea nemică, că fu luată tăriia lui de Dumnezeu. Şi de-aciia pururea tremura trupul lui şi nu avea tărie den vîrtutea lui, ce suspinare avea pururea, şi i se cutremura trupul.  Domnedzeu elu au faptu ceriulu şi pămîntulu, vădzutele toate şi nevădzutele. Elu ţi-au datu trupu dintr-o fărănemică; elu ţi-au datu vîrtute; elu ţi-au datu ochii şi mîru şi picioare. Păntru darul tăriei scrie în leage veache că era oarecine de-l chema Sampson, ce era mai cu vîrtute... de toţi cîţi era pre lume Dec  cînd veri vedea vrăjmaşii tăi spre tine, atunce tu nu te nădăjdui spre vîrtutea ta, nic  spre armele tale, nic  spre calul tău, nic  pre priiatnicii tăi.  O, mare putere a dzisei izbăvitoriului nostru, lui Iisus Hristos, că nu numai însănătoşe bolnavul, ce şi vîrtute-i deade! Şi m-ai încinsu pre mine cu vîrtute spre războiu, şi ai plecat pizmaşii miei supt mine Unde vor vedea în ce aripă de oaste va fi apropiat Corvin, acolo să năvălească orbi, cu toată vîrtutea. Aflăm acolo un feliu de buruiană ca laptele şi ca stridia de dulce... şi mîncăm de ne săturăm de dînsă, şi ni s-au schimbat faţa şi vîrtutea ni s-au adaos. Şi mînca puţîntel şi numai de cealea ce dau puţînea vîrtute. Nu mă urni-n bătrîneţe Dintr-a tale ieftineţe. Cînd vîrtutea mi s-a stînge, Mă rog, Doamne, de mi-i strînge. Puterea carălor şi vîrtutea călăraşilor sînt numai trupeşti şi ies numai din trupurile lor, iară rugăciunile direpţilor ies din sufletele lor. Foarte mă măresc şi, cu zi, cu noapte, petrec în dezmierdăciunea trupască, gîndind întru sine cum că, de le-ară urî Dumnezău strîmbătăţile lor şi de n-ară iubi viaţa lor cea spurcată, nu i-ară aldui cu atîta pace, cu vîrtute, cu bogăţie şi cu cinste. Au ras pre ceale 7 viţe ale capului lui; şi au început a se smeri şi s-au depărtat vîrtutea lui de la el  . Saul... să înfricoşă foarte de cuvintele lui Samuil, şi întru el nu mai era vîrtute căce n-au mîncat pîine toată zioa şi toată noaptea aceaia. Şi birui gloata nu cu vîrtutea trupului, nu cu a armelor lucrare, ce cu cuvîntul. Măcar că ari videa ochii bolnavului înfundaţi, carnea uscată,... limba îmflată, vîrtutea slăbită, iară măcar că ar fi casa aşea de răsipită, iară tot învoieşadză pre bolnavul întru nădejde.  Cîtuva vreme norocul biruinţii în cumpăna îndoinţii sta, pînă cînd Lupul nedejdea îndelungată a fi simţi, şi aşe Lupul, de vîrtutea firească părăsindu-să, la puterea meşterşugească alergă. Eu, acum de atîtea dzile flămînd şi    de-atîtea nopţi de privighere obosit fiind, oarecum vîrtutea mi-au scădzut. Multe luni patul m-au ţinut, puterile fireşti împuţinînd şi vîrtutea-m amistuind Vîrsta s-au învechit, vîrtute au slăbit, a mai chevernisi scaonul putinţă n-au rămas Pre cel ce poartă cu vîrtute suliţa şi pre Aris a războaielor Fulgerul Eladei l-au născut din pîntece Bărbat... prea ales la vîrtutea trupului poartă coif..., carele are săpat pre dînsul chiar faţă de om. Acest fericit om fu pre vremea împărăţiei lui Theofil,... cuviinţat şi la frumseţe şi la stat şi la vîrtutea trupului. Lie... întrecea... pre toţi cei de vîrsta lui la mărimea trupului şi la vîrtute. Mînule mici şi slabe... îl arată slab, fără vîrtute Să ne întărim cu toată vîrtutea ca să nu cădem. În vremea ce el făcea toate aceste socotele şi pătrundea aerul de a sale strigări, el mai îndoia a sa silinţă şi a sa vîrtute ca să despice apele să ajungă la uscat La împărăţie încă aleg di pun împărat pre carile iaste mai înalt şi, după înălţimi, să aibă şi vîrtuti, pre acela pun împărat. Vîrtutea scade, boala creşte, se apropie clipa cea mai de pre urmă. Împrotiva celui mai tare, Nu vîrtute, ci minte măiastră Trebuie a folosi. Partea trupului de jos iaste cu mult mai cu vîrtute decît cea de sus, şi braţul mai cu putere decît mînile. Leul... nu putea, nici cu iuţimea, nici cu vîrtutea sa... pre alte vieţuitoare să le supună. Frigul dă trupului vîrtute. Băutura beţivă stinge vîrtutea şi norocul tînărului. Dumnezeilor nemuritori,... priimiţi darurile ce vă aducem şi bunătatea voastră cea înaltă să dea cîmpilor noştri toată îmbilşugarea, trupurilor noastre vîrtute, şi sufletelor îmbunătăţire. Athrong... era păstoriu şi om foarte nalt la trup şi cu mare vîrtute. Idropica... se întîmpină cu slobozirea sîngelui din mînă sau din picior, după vîrsta şi vîrtutea bolnavului. Deplinirea puterilor trupeşti se cuprinde într-un grad mai mare al sănătăţii, al vîrtutei şi al întrebuinţerei.  Au sărit... îndată din locul său, hotărînd ca să umble pe lîngă ţărmuri cît îl va mai sluji vîrtutea, căutînd ca doar va găsi ceva să mănînce. Să se puie într-un astar curat, storcîndu-să cu vîrtute toată zama din aluat. În fruntea asăltătorilor se afla Bogdan, care au vederat curajul său şi vîrtutea erculică, căci în mezul săgetărei, a grindinărei petroase de pe murii cetăţei, cu braţ puternic însuşi au spart poarta şi au deschis-o oastei. Un bour care, deşi nemerit de săgeţile şi dardele noastre, avu încă destulă vîrtute de a ne atrage prin rîpi şi prin păraie. Cu vîrtute Pornindu-să şi mai iute I-au închis cu şanţuri grele Cu copaci şi cu nuiele. Se plînge că n-are... vîrtutea unui taur sau a cerbului iuţală. Ia să cerc eu, că-s vîrtos. (Cearcă, dar nu poate să deschidă)... – Ia să-ţi ajut şi eu, că ţi-ai uitat vîrtutea acasă. Cîţi alţii pe lume îşi văzu, ca dînsul, vîrtutea şi norocul spulberate prin nesocotinţa lor! Dă-i cu securea, dă-i cu toată vîrtutea, ca să-l crape şi să-l doboare. N-am îmbătrînit destul! Mai e ceva vîrtute în oasele astea! Toţi care-şi cercară vîrtutea cu el la trîntă, mîncară cîte-o papară bună de tot. Acum pîrdalnicele de bătrîneţe mi-au secat toată vîrtutea; braţul meu e slăbănogit, nu mai poate să învîrtească paloşul.  Multe mirese... nu vor în ruptul capului a fi date în sama soţului. Şi numai isteţimea şi virtutea vorniceilor le opresc de-a nu fugi din casă şi a se ascunde. Sare cu mult mai aprins, şi mînia-i încoardă puterea, Ciuda-l frămîntă şi-l doare vîrtutea pe care şi-o simte.  De-ar fi rămas la trup şi-n hărnicie Precum era cînd l-a lăsat Ulise, Pe loc te-ai fi uimit de repejunea Şi de vîrtutea lui. Crescuse cu o palmă mai înalt decît Dobrin, iar din partea vîrtuţii, mila Domnului! A şi ţintuit un solitar în parul ţinut cu vîrtute în dreapta şi cu cotorul sprijinit zdravăn în oblînc. Ori obiceiul vieţuirii, ori slăbiciunea firească a vîrtuţii făceau pe locuitorii ţării aceştia să nu ajungă la bătrîneţe adînci. Bătrînii îşi împuţinează vîrtutea, dar îşi sporesc cuminţenia. Tată-meu a fost om tare Cu vîrtute foarte mare. D-alei, Miule,... Cam zglobiu de minte, Dar plin de vîrtute, În noi să nu dai, Nici să nu ne tai. Drumu lung şi calea grea Îmi mănîncă vîrtutea mea. Prin acel leac să aduci lui N. N. puterea lui, snaga lui, vîrtutea lui şi îndemnul lui. Vîrtutea venitu-i-a,... Trupul uşuraut-i-a. În astă apă curată şi luminată a vă aduna, căci voi aţi luat sănătatea (lui N.) şi puterea şi vlaga şi sporiul şi vîrtutea. Taci, nu te mai mişeli, Şi nu te mai văicăra, Că eu după dînsa m-oi lua, Şi vîrtutea la loc ţi-oi da. În leagăn de mătasă te-oiu aşeza, Vîrtutea în ciolanele tale s-o înturna. Fugi muroń, Fugi strîgoń Dă pră capu lu Pătru, Dîn faţa lui, Dîn virtutea lui. Prin acest leac să aduci lui cutare puterea lui, vîrtutea lui.  Faţa i-o strîcară Vîrtutea i-o loară. Vîrtutea vieţii întăreşte puterile perduti, mintea şi vîrtutea vieţei.  Izbi în ceafă vita cu toporul Şi, coardele răzbindu-i, el îi frînse Vîrtutea vieţii. Începător de vîrtute Şi auzind... glasul norodului strigînd, zise cătră Moisi: „Glas de războiu − în tabără!” Şi zise Moisi: „Nu iaste glas începătorilor de vîrtute , nici glas de începători de fugă, ce glas de începători de vin eu auzu” Acestuia era naşterea din Capadochiia şi de rudă mare şi bogat; şi era voinic şi tare de vîrtute, şi cutezătoriu şi măestru la războiu. Simţindu-se crăiia leşască în vîrtute,... au făcut sfat cu senatorii craiul Vladislav, numai să înceapă sfadă cu turcii. Şi Noeminii − om conoscut bărbatului ei. Şi omul, tare în vîrtute, den rudeniia lui Elimeleh, şi numele lui, Vooz. Otrava... fiind văpsită cu cea făcătoare de stricăciune şi îndestul a omorî şi pre un tînăr în vîrtute. Astfel... viţeii cresc... mai tari la vîrtute. Nu e de a se mirare că, în vremile cele turburate şi a slăbiciunei împărăţiei romanilor, au putut ei să răzbată întru împărăţia romanilor, deoarăce şi cînd era întru vîrtutea sa strălucită aceea împărăţie, nu puţină grijă da aceştii împăraţilor romani. Simţindu-mă în mai multă vîrtute, am alergat înainte şi, neştiind drumul, am nemerit pe uliţa aceea unde era agia şi hătmănia . Întreaga formare a unei trupe de căluşari se făcea şi se face după un rit determinat şi trebuia să fie tare de vîrtute spre a avea curajul să între în asemenea trupe, deoarece au de luptat cu spiritele. Era odată o babă, care avea trei feciori nalţi ca nişte brazi şi tari de vîrtute, dar slabi de minte. Pînă şi vodă cic-ar fi tras odată în gazdă la Ciubuc şi, întrebîndu-l cu cine mai ţine atîta amar de bucate, el ar fi răspuns: cu cei slabi de minte şi tari de vîrtute, Măria ta. Era ca ieri cînd l-a dat pe Trică ucenic pe patru ani şi se pomeni cu el calfă, un băietan de cincisprezece ani, cam deşirat, dar înalt ca un grenadir, cam motolog, dar cu vîrtute. Acuma, că se făcuse sfinţirea casei, se simţi mai în vîrtute, şi gîndurile negre i se împrăştiară. Femeile-s mai viclene, cugeta el apucînd hăţurile; ele-s mai iscusite la vorbă; iar bărbaţii îs mai  proşti; însă mai tari de vîrtute. Vrednici slujitori..., slabi de minte, însă tari de vîrtute. Cu cine ţii... atîta avere..., atîta amar de oi? – Cu cine?... Ia cu cei slabi de minte, dar tari de virtute! Cum se face că toţi ai tăi sînt aşa de zdraveni şi voinici şi tari la vîrtute? Cînd se luptă doi ce sînt într-o vîrtute, de şi se întîmplă de biruieşte unul pre altul, dar încă şi cel ce au biruit suflă tare de osteneală şi slăbeşte foarte. Haroboe, capul tătarilor, nu era numai păgîn, ce la stat şi fizionomie monstru înfricoşat din viţa calmucilor, mai nalt decît oricare dintre ai săi, el era în vîrsta vîrtutei. Încă un pas şi iacă agiungem la culme. Sosind acolo, omul, în toată coacerea sa, se pare a se răposa un minut în deplină vîrtute a vieţei. Pitească-se oricine de fapte marţiale, Iar mie cărunteţea nu voi să-mi dea dreptate. De ce nu sînt acum-ntr-a anilor vîrtute! Văzîndu-să Bator Jigmont domnul Ardealului sosit la bătrîneţe şi fără cuconi..., şi el amu îmbătrînit şi obosit de vîrtute, alegîndu-şi viaţa bătrîneţelor cu odihnă, au socotit că şi fraţii lui, nice unul nu va putea să ţie de răul turcilor Ardealul. Pe furnica sa vecină Au rugat să-l împrumute C-un grăunte, c-o neghină, Să mai prindă la vîrtute. De la Dumnedzeu se facem vîrtutea  şi acela va urri cei ce dodeitori-s noao. În Dzeu feacemu vîrtute  , şi elu ocări vrăjmaşii noştri. În Zeu feacem vîrtute şi el ocări dracii noştri. Şi eu, în anul cel dentîi al lui Chiros, stătuiu la vîrtute şi tărie . Cel copaci, ce mai nainte se credea nemuritor, carele pentru vîrtutea-i nu să temea de turburări..., acuma fără de frunze iaste să cază . Unde aruncaţ detunăturile sabiilor voastre? Unde îngreoieţ vîrtute loviturilor voastre? Văzu orizonul patriei întunecîndu-să, luceafărul ei apuind...; Vasile Lupu se arătă nevoindu-să de a învie lumina şi vîrtutea patriei.  Sub domnia de acuma a lui Ioan Asan... regatul se întări învederat şi jucă în încurcăturile latino-bizantine un rol cu atît mai însemnat cu cît împărăţia frîncească din Constantinopol scădea mai mult în vîrtute şi putere de rezistenţă.  Rivalităţile pentru domnie, acea cangrenă care roase şi mîncă în curînd toată vîrtutea Ţărilor Romîne, îşi face vînt îndată după moartea însemnatului domn, aruncînd în dezbinări şi lupte ucigătoare partidele din Muntenia. Că laudă vîrtuţiei lor tu eşti, şi în dulce vrearea ta rădică-se cornul nostru. Blagosloviţi Domnul toţi îngerii lui, tari cu vîrtute ce faceţi cuvîntul lui, audziţi glasul cuventeloru lui. Înmulţişi-mă în sufletul mieu cu vîrtutea ta. Doamne, Doamne, vîrtute spăsenia mea. Umbră fapt-ai spre capul mieu în zi de războiu. Să grăiaşte cineva, grăiască cu cuvinte lui Dumnezău. Să slujaşte cineva, slujască ca din vîrtutea ce i-au dat Dumnezău, ca să să slăvească întru toate Dumnezău, prin I s H s, a căruia-i slava şi ţinearea în veacii de veac, amin. Spunea s nt l Ioan de-acest călugăraş Chir că mare i-au fost credinţa şi răbdarea şi neobosîtă vîrtutea cu carea, mulţămind, răbda... certare şi ocară. Domnul tărie  oamerilor săi dă, Domnul blagosloveaşte oamerii săi cu pace. Fraţii miei, întăriţi-vă întru Domnul şi în vîrtutea puteriei lui. Îmbrăcaţî-vă întru toate armele lui Dumnezău ca să puteţi sta împrotiva înşălăciunilor diiavolului. Binecuvîntaţi pre D mnul, toţi îngerii lui cei tari la vîrtute, făcînd cuvîntul lui, ca să auziţi glasul cuvintelor lui! Au poruncit lui de toate cîte au vrut şi, pentru ceia ce lăcuia în Iudea şi în Ierusalim, să trimiţă asupra lor puteare ca să zdrobească şi să rădice vîrtutea (   ) lui Israil şi rămăşiţa Ierusalimului. Norodul, aflîndu-să încungiurat de vrăjmaşi, pre oamenii cei cu veste întru tărie (şi cu virtutea inimii...), nesocotind răutăţile lor, alegea povăţuitori şie. Dragostea în inimă dospită, precum adese slăbiciune, aşe de multe ori vîrtute peste putinţă naşte. Să iubeşti pre Domnul Dumnezeul tău din tot sufletul tău şi din tot cugetul tău şi din toată vîrtutea ta şi pre aproapele tău ca însuţ pre tine.  Învăţătura credinţei catholiceşti despre vîrtutea, lucrarea şi trebuinţa botezului, ca să se poată dobîndi mîntuirea, totdeauna şi asemenea au fost. Groaza mi s-ar schimba întru deznădăjduire, dacă sîngele lui  s cel vărsat pentru mine nu mi-ar da ajutoriu şi vîrtute întru deznădăjduită inima mea. Această a inimii vigoare şi vîrtute, cu ajutoriul pocăinţii agonisită, se cade să se înmulţască în toate zilele cu fapte bune. Numai Moisi... şi prorocii grăia aşa cu un popor, a căruia vîrtutea inimei cerea aşa plasă de icoane şi semne înfricoşate. Omul cînd se naşte pe lume aduce cu sine vîrtute... sufletească..., prin carea poate păşi cătră deplinire. Vîrtutea sufletului te-arată dă îndrăzneţ. Dumnezău ne-au dat sufletească... vîrtute. La treptele altarului acestei sfinte, care le-am  înrîurat de lacrimile mele în curs de trei zile şi trei nopţi, am aflat vîrtutea sufletească neapărată, pentru ca să pot purta povara nenorocirilor mele.  Vecinicul înţelept meşter ce din nimic făcu toate, Şi care din rău pe bine a naşte ştie şi poate, A acestei plecări tainici întrebuinţînd puterea, Dă inimei o vîrtute ce îi întăreşte vrerea. I-a spus că se mută la Socodor şi nu s-a mutat, pentru că n-avea în el destulă vîrtute să se mute. Să ne aflăm lîngă Măriia sa, stînd cu toat  vîrtutea nostră împotriva vrăjmaşilor . Întîlnindu-te cu dum r ispravnicii, vei pune poronca în lucrare, sîlindu-te cu toată vîrtute a afla şi a strînge din oaminii streini, cu bună învoire Drept aceea şi s-au dat această prea înaltă împărăteasca mea poruncă ca să te sîrguieşti din toată vîrtutea de a urma toate cele de mai sus arătate Nu mă nevoiesc dară cu toată vîrtutea spre-aceaia ca cu temelie să învăţ măiestriia de a muri bine? Într-aceste cugetări aflîndu-ne, pururi cu îngrijire ne-am sîrguit din toată vîrtutea să aducem întru mai bună stare cîte am cunoscut depărtate de buna întocmire Sîntem bine nădăjduiţi că din toată vîrtutea te vei arăta sîrguitor întru bună şi plăcută slujbă Din parte-şi consulatul general nu va lipsi de a sprijini din toată vîrtutea reclamaţiile ce s-ar forma împotriva companii Aşa-i de ager încît chiar la o bătălie noi nu l-am putea birui, cu toată vîrtutea noastră. Cire spure-va vîrtutea  Domnului, audzite face-va toate laudele lui? Glas bucurie şi spăsenie în fsatele derepţilor. Dereapta Domnului feace vîrtute .  Ispovediţi-vă Domnului că dulce e, că în veacu e milostea lui. Cine spune-va vîrtutea Domnului, auzite face-va toate laudele lui? Glas bucurie şi spăsenie în satele drepţilor. Dereapta Domnului feace vîrtute, dereapta Domnului rădică-mă, dereapta Domnului feace sila. Că tu eşti, Dzeu, ţirutul mieu ; derep-ce împenseşi-me? şi derep-ce tristu îmblu cîndu dodeiaşte-mi dracul? Al mieu iaste Galaad şi al mieu iaste Manasia, şi Efrem vîrtute capului mieu. Domnul Dumnedzeul mieu vîrtutea mea şi face-va picioarele meale spre sfîrşire. Iubescu-te, Doamne, cu tăriia mea; Domnul vîrtute mie şi scăpare mie şi izbăvire mie. Împens plecaiu-mă a cădea şi Domnul priimi-mă. Vîrtutea mea şi cîntarea mea Domnul şi fu mie în spăsenie. E eu în Domnul veseli-mă-voiu şi bucura-mă-voiu în Zeul, spăsitoriul mieu. Domnul, Zeul mieu, vîrtutea mea şi face-va picioarele meale spre sfîrşire. Iubi-te-voi, Doamne, că tu-m eşti putere. Mi-i Domnul vîrtute-n vreme de cădere, Şi mi-i de scăpare şi de mîntuinţă Dumnedzău, ce-m este nedejde-n credinţă. Ruvim, întîi născut al mieu, tu, vîrtutea mea şi începătura fiilor miei, silniceaşte a te purta şi silniceaşte obraznic te semeţiş. Îndrăgi-te-voiu, Doamne, vîrtutea mea. D mnul, întărirea mea şi scăparea mea şi izbăvitoriul mieu. Împinsu fiind, mă întorşu a cădea, şi D mnul m-au sprijenit. Vîrtutea mea şi lauda mea − D mnul; şi fu mie întru mîntuire. D mnul Savaoth va lepeda dela Iiudea şi de la Ierusalim vîrtucios şi vîrtucioasă, vîrtute de pîine şi vîrtute de apă    Tinerii la carii nu iaste întru ei prihană, frumoşi la chip şi pricepători la toată înţelepciunea, şi conoscînd minte, şi cugetînd înţelepciune, şi la carele iaste vîrtute  întru ei, a sta în casă înaintea împăratului şi a învăţa pre ei carte şi limba haldeilor. Că lucrul războiului iaste vîrtutea, iară izbînda are povăţuire pre noroc. A trie zi singur Hagan, cu toate oştile sosind, groznic război s-au făcut, ce cu vîrtutea hatmanului Priscus, boţind pre varvari în balta, ce era acolo, ca la 14 mii împreună cu trii ficiori a lui Hagan, înecaţi au perit. Slujaşte cuvintele legii cu vîrtute mare de grai şi cu îndrăzneală strigînd cătră protivnic.  Iraclie avgustul, în anul acesta, au trecut în Chilichia şi tăbărînd lîngă rîul Sarului, cu vîrtutea sa, foarte au înfricat pre Sarvar.  Vladislav Dracula,... carele în orice bătaie au fost cel mai tare şi cel mai viteaz povăţuitoriu, pentru că cu puţine oşti, dară cu mai mare inimă şi înţelepciune şi cu prea mare vîrtutea ostaşilor săi, preste nădejdea tuturor, fără de vreun ajutoriu strein, îndelung au ţinut războiu cu turcii.  Acest Vlad Vodă, cu puţini ai săi armaşi romîni,... cu mărimea inimei sale şi cu vîrtutea romînilor săi, multă vreme au ţinut cu turcii un război. La arme dar!... S-arătăm vîrtute, Să stăm nefrînşi, cu inima vitează. Multe celea sînt grele, apoi iarăşi multe sînt uşoare. Voi trebuie... să vă îndreptaţi după vîrtutea sholarilor vostri. Batjocoreşte pe aceia care îş pun toată vîrtutea să dobîndească multă bogăţie în vreme ce nu ştiu cum să întrebuinţeze nici averea care o au.  Vitejia, voinicia nu într-un noroc, ci întru a ta vîrtute şî isteciune stă.  Sînt... militari buni, a căror vîrtute o adeverează luptele cele viteze în bataliile vechi şi noă. El stătu cel mai puternic prinţip al vecului de mijloc, în el era unită cultura italianului cu vîrtutea ungurului, agerimea, înţelepciunea, eroismul trăgea admiraţia contimporanilor. Chir al Persiei cu a sa vîrtute... scăpă patria sa de jugul mizilor.  El întruneşte înţălepciunea şi  vîrtutea şi prin ist mijloc este de două ori domn al lumei. În vreme ce Mihai se străduia cu atîta vîrtute împotriva duşmanului din afară, zavistia boierilor semăna sămînţa împericherilor dinlăuntru. În dreapta văd Oltul cu unde mănoase, Ce-mi cheamă în minte pe bravul Mihai, D-a cărui vîrtute şi braţe nervoase Se teme osmanul şi azi în serai. Vîrtutea lui Ion Vodă îşi va fi avut izvorul în oasele din cari fusese ţesut şi în sîngele ce-i circulase prin vine. Bătălia, prin care vom izbi pe neaşteptate pe duşmanii noştri, cere să vă dezvăliţi toată vîrtutea. Faptele lăudate ce ostaşii noştri au săvîrşit din îmboldirea şi sub poruncile gloriosului nostru suveran, carele a ştiut să recunoască şi să reînvie în inimile romîneşti vîrtutea străbună. Aceşti muncitori aveau ... însuşiri războinice minunate pentru acele timpuri, în care vîrtutea şi vitejia personală hotărau soarta unei întîlniri. Preoţii... veniseră cu diecii lor, mari cîntăreţi amîndoi..., şi cîntăreţii se întreceau acum, arătîndu-şi vîrtutea înaintea oamenilor. Pădurile şi imaşurile, şi fînaţurile, cu vîrtute cîştigate în războaie vechi, se vor întoarce după dreptate neamurilor. Nu ştiu din ce pricină avea asemenea plăceri dăscăliţa. Unii spun că din pricina dascălului, care era om cu vîrtute numai la mîncare şi băutură. Tîlcuirea voiaşte să aibă vorbă frumoasă împodobită, înfrumseţată cu învăţătură şi cu măiestrie: aceasta dă vîrtute cuvîntului ca să curgă cu priinţă. Ceea ce ne încîntă în scrierile lui Conachi, Văcărescu, C. Negruzzi şi Alecsandri nu sînt numai ideile vărsate în ele, ci şi limba romînească în toată vlaga şi vîrtutea ei. Spre a pricepe vîrtutea cuvîntărei acesteia, se cade întîie a şti că Petru Maior... învăţase filozofia şi teologia în cinci ani la Roma. Şi ce altă a socoti mai multu, fără cît cu o mînă otrava care nu are viaţă şi cu alta tiriacul care stă împotriva morţii; cu limba bunătăţile să trîmbiteadză şi cu răutăţile toate vîrtuţile să le smintească? Dintre stoici nime nu era, că se zicea că încă se suie pre dealul cel greu al vîrtuţei. Cu cinste au trăit el în Ardeal, precum se cuvenea vîrtuţilor lui şi aşa au purtat dregătoriile, lui încredinţate, cît se zice că în viaţa lui, toţi s-au minunat de el, după moarte toţi l-au dorit. Cîţi şi mai cîţi bărbaţi, cu tot feliul de vîrtuţi strălucitori am cunoaşte... deacă să ar fi aflat între romîni, din vreme în vreme, bărbaţi care să fie scris viaţa lor. Au metahirisit (trebuinţat) obiceaiul elinilor ş-a latinilor, care personisesc patimile şi vîrtuţile (îmbunătăţirile).  Talenturile noao încredinţate sînt puterea trupului, a sufletului şi a vîrtutei, care Dumnezeu ni le-au dat noao. Vîrtutea este voire curată şi întărită de a îndrepta faptele după arătătoriul (legea) d mnezeeştii voiri. Tit... gîndea că au perdut zioa în carea nu-şi aducea aminte să fi făcut vreun bine cuiva... Cu adevărat această vîrtute prea bună este. Frumos e omul, Doamne, cînd mintea e regină Şi simţul, ce ca şierpe, spre rele îl înclină, Supus, loial şi drept; Vîrtutea-atunci măreaţă răsare ca ş-o floare... În fragedul lui piept! Să umplem dar ale noastre suflete de o viaţă nouă, plină de vîrtute! Să gonim dintr-însele acea moliciune ce întreţine dezbinarea. Este bine, este în interesul celor ce se luptă cu mizeria, ca vîrtutea să fie încurajată şi să vadă exploatatorii mizerabili cum ştie societatea să aprecieze binefacerile. Pămîntul întreg e încins cu coarde şi cu reţele de fer, care prin vîrtuţile de curînd aflate ale aburului şi ale trăsnetului, poartă pretutindeni ştiri şi încumetriri înfrăţitoare. Puterea proiecţiei, adică drumul ce în vîrtutea acestei puteri pămîntul ar petrece într-o secundă. Veriţi şi vedeţi lucrul Dzeului;... Ce ţire cu vîrtutea  sa veacurele. Fuşte vîrtute tremeate-va ţie Domnul de Sion şi vence-veri pre mijloc de dracii tăi. Fuşte vîrtute tremeate-va ţie Domnul de Sion şi vinge-veri pre mijloc de dracii tăi. Unde sînt împăraţii cei puternici şi viteji cei vestiţi a împărăţiei aceştiia? Toţi s-au stins, şi vîrtutea lor au trecut, nimică altă dintru ale lor n-au rămas, fără numai deşertăciune. Pre sachi, şi pre indiiani, pre arapi, pre asiriiani, şi alte limbi mari le-am noi supusu-le,... numai pentru ca să agonisim vîrtute noă, i-am supus noi şi acum ne sînt robi. Filip, însă mai bărbat decît Enric 4-le, sprijini cu vîrtute tronul seu cel zgîlţîit şi prin bărbăţie făcu statul ecliziastic atîrnat de puternicul schiptru al Franţiei, de la carele-şi luasă odineaoră fiinţa. În numele tău scoate-mă şi în vîrtutea ta giudecă-mi. Şi spăsi ei dereptu numele său, se spunie loru vîrtutea sa  Neam şi neam laudă lucrurele tale, şi vîrtutea ta spuru. Se spuniu fiilor oamerilor vîrtutea  ta. Porînceaşte Dumnezeu cu vîrtutea sa; întăreaşte, Doamne, aceasta ce fapt-ai întru noi. Slava împărăţiei tale zic şi vîrtutea grăiesc Şi acum înalţe-se vîrtutea ta , D mne, în ce chip ai zis. Şi acum, scoală-te, D mne D mn zăule, la odihna ta, tu şi chivotul vîrtutei tale.   Lăuda-voiu D mnului, laudă şi fală: D mne, mare eşti, şi mărit, minunat în vîrtute, necovîrşit! Şi făcură fiii lui Israil cei ce s-au aflat în Ierusalim praznicul azimelor 7 zile, cu veselie mare şi lăudînd pre D mnul den zi în zi, şi preoţii şi leviţii cu unealtele vîrtutii D mnului. Chemînd pre cei doisprăzeace ucenici ai lui, deade lor puteare şi vîrtute spre toţi dracii, şi boalele să vindece. Această jigăniuţă într-acesta chip scurte, dară cu vîrtute cuvintele sale începu. Crisos, cunoscînd vîrtute cuvîntului, foarte s-au bucurat şi s-au părăsit de marea şi făce prieteşug cu ceia ce lăcui în ostroave. Pilda pre atîta are mai mare vîrtute de a îndemna decît cuvintele, pre cît mai lesne iaste a crede ochilor săi, decît auzului. Olariul... cu braţul lui va închipui lutul şi înaintea picioarelor va îndupleca vîrtutea lui. Urdzi pămîntul în vîrtutea  sa, nu pleca-se-va în veacu de veacu. vîrtutea cerului Ceriul spure slava Dzeului; făptura mărilor lui spuse vîrtute . Blagoslovit eşti în vîrtutea ceriului , preacîntat şi preaînrălţat în veacu. Ceriul spune slava lu Dumnezeu, Făptura mînilor lui spuse vîrtute .  Blagoslovit eşti în vîrtutea ceriului, preacîntat şi prearădicat în veac. Rădică-i spre vîrtutea pămîntului, şi sătură ei de vipturile fsatelor.  Rădică-i spre vîrtutea pămîntului şi sătură ei de grîul satelor. D mnul sîngur i-au adus pre ei... I-au suit pre ei pre vîrtutea pămîntului, i-au hrănit pre ei cu roadele ţarenilor. virtute. vîrtuţi.  vîrtutei, vîrtutii, vîrtuţiei, vîrtuţei Începe de la părţile cele mai înalte şi ipsoseşte-o chiar neschimbat,... frecînd-o cu o vurţă  vîrţe vîrvani -an Năinte dă Sfîntu Nicolaie cu doauă dzîle ie vîrvara. Cu o dzî naite, iară ie barbura.  La vîrvara şi barbura nu e bine să mănînce copiii „păsui” (fasole), căci capătă „bube” Aproape de rai, Acolo va fi un măr A lui Sfîntu Petru; E de vîr vîrvărat, De poale împolat.  vîrvăraţi -te Femeilor sătene li-i cunoscut cînd are să plouă din creşterea sau vîrvomarea apei în oale şi din arderea gurei cuptorului.  La Italia-am plecat, Tocma-n ziua Paştilor, În ţara vîrvorilor.  vîrzăle.
    vîrzăiesc vîrzobesc. vîrzoale vîsc alb vîsc de păr vîsc de brad vîsc al bradului Viscum album vîsc de stejar vîsc de stejari vîscul stejarului vîsc galben Loranthus europaeus Vîscă den copaci S-a prins... ca muşchiu pe ghizduri de puţ, ca vîscu pe stejaru bătrîn.  De vezi în vîrful vrunui stejar verdele vîsc cu ce drag îl priveşti.  Vîscul verde la frunză.  Seminţele le mănîncă sturzii, cari, depunîndu-le cu excrementele lor pe crengile copacilor, se prind şi fac să crească alţi vîsci.  În ziua de Crăciun,... feciorii se adună la gazdă, de unde pleacă la colindat cu vîsc şi cu iederă în căciulă.  Se ia de către cei interesaţi vîscul, se rupe în bucăţi şi se plămădeşte cu frunze cu tot, în rachiu... Rachiul dobîndeşte astfel o coloare galbenă.  Putem aminti şi produsele mai mărunte ale pădurilor, bunăoară: nuiele,... vîsc, apoi fragi, zmeură, mure.  Nu mă plîng de iederă căreia îi servesc doar de sprijin; nu mă plîng nici de vîsc, căruia îi dau numai apă şi săruri, iar hrana şi-o fabrică singur, dînd frunze, flori şi fructe.  În faţă erau ţigănci care se instalaseră ocazional cu coşuri mari de vîsc şi mimoze. Frunzele şi fructele de vîsc, sub formă de decoct, au fost întrebuinţate în medicină contra diferitelor afecţiuni nervoase. Erau nelinişti crescute ca vîscul, iscate peste noapte, şi care vor fi stîrpite de gîndul lui tăios şi singur. De la priveliştea vreunei păsări ce-şi şterge îndelung pliscul de o creangă spre a scăpa de boaba de vîsc lipită, i-o fi venit primului om şi ideea acestei utilizări a lui. De ce atîtea crengi uscate-n vîrf, Atîta vîsc Şi-atîtea frunze veştede? Iezişorii mamei...!Voi drăgălaşi băieţi! Mamei uşa descuiaţi! Că mama v-aduce frunze-n buze, vîsc în corniţe, lapte în ţîţe, pe spinare drob de sare.  Da eu încă i-am tremăs Pă o crănguţă de vîsc Că nemic nu-m(i) bănuiesc. Frunză verde de vîsc Eu de doru-ţi mă topesc. Vîscu e bun dă răceală; să face ceai pentru tuse. Pe stufosul copac al „Cocoşului negru” a crescut vîscul actului II şi III. Myriophyllum spicatum şi verticillatum . Poporul romîn mai întrebuinţează încă şi alte mijloace contra acestei boale şi anume...: este un feliu de buruiană, numită vîsc-de-baltă, care creşte mai cu samă pe topliţe.  Rhododendron kotschyi   În vîrvul limbii din fire... este dăruit, ca cum cleiu sau vîsc ar avea... Limba scoţîndu-şi, o lungeşte şi pre care muscă a lovi s-ar tîmpla, îndată pre limbă-i încleită rămîne. Socoteala lui Eneas... în crierii a multora, ca vîscul de aripile şi picioarile păsăruicelor, să lipise şi să încleise.  Parcă dînsa ştia că el se află pe aci, prin apropiere, şi se zbate în culcuşul ei ca pasărea prinsă în vîsc.  Nu poate fi cuvîntul poeziei Îndeajuns de înalt, Dacă vrea să-nalţe inimile Din vîscul josniciei. vîsci  vîşti  vîscuri  vîsce vîşti Turdus viscivorus vîscari -ar Ia de la foc cînd materia s-a făcut vîscoasă şi cleioasă.  Licoare vîscoasă.  Materia vîscoasă din care se nutreşte căţelul Saliva se scurge în şuviţe lungi, vîscoase.  Provine din  distilarea gudronului de cărbune, însă este mai puţin vîscos şi cleios decît catranul.  În celulele acestui ţesut masa protoplasmatică este mai vîscoasă.  Lichidele aşa numite vîscoase: uleiuri grele, siropuri, glicerină. Apa... face protoplasma celulelor mai puţin vîscoasă.  Toate fluidele reale sînt mai mult sau mai puţin vîscoase.  Prin disolvarea xantogenatului în soluţii diluate... se obţine o soluţie vîscoasă care e viscoza.  În interior se observă o substanţă străvezie, puţin vîscoasă, care este citoplasma. Era o ceaţă rezistentă, văscoasă peste tot.  Siropurile sînt băuturi formate din apă cu mult zahăr şi din această cauză au un aspect vîscos.  Merseră aşa cîtva timp într-o umbră umedă şi vîscoasă care mirosea a ciuperci şi a melci.  Ningea vîscos în casă.  Solul începe să curgă vîscos.  Culoarea omogenă, structura slab exprimată, destul de tasat şi vîscos.  Caul înalt... în partea inferioară dens şi moale pufescent, în cea superioară glabru şi vîscos.  Din floricelele mărunte... ies fructele, boabe vîscoase.  Surprindem... un ascuns mozaic, închegat din negru vîscos. Dacă aşez lupa asupră-le, ce oroare: corneea apare groasă, vîscoasă.  Nici un val nu agită apa stătută pe care cresc ierburi vîscoase.  Un ofiţer bătrîn abia-şi arătă din glugă o bucată de obraz păros şi-un ochi vîscos.  Spre deosebire de celula animală, cea vegetală are... conţinutul celular incolor şi vîscos. Stamine concrescute, polenul unit în glomerule vîscoase.  Lujerii glandulos vîscoşi, păroşi sau setoşi.  Picioarele mi se încleiau în pîclă şi pămînt vîscos.  Întrebări scurte pe care surîsul ironic de azi al Adrianei le opunea surîsului azi dubios şi vîscos al amicului ei.  Scena aceasta atroce de pe vasul american, unde cruzimea, răutatea şi oarba imbecilitate... se amestecă în vîscoase părţi egale, nu se poate să nu-L fi răsculat şi pe Hristos vîscoşi -oase vîscoşi -oase -os Cerasus avium vîscuşori -uşor Şi boiarii tăi ceia ce lăcuiescu Sidonul şi aradiii s-au făcut vîslari ( ) ţie Dimineaţă, pornea vasăle şi punea pre vîslari şi trăgea la opacină. vîslari -ar Vîslaşii cîte 8 de caic şi cîte lei 40 fieşcare dintre ei. Corăbiile cele mari era nefolositoare căci, mişcîndu-se cu anevoie de vîslaşi, nu putea să facă cu ele întorcăturile trebuincioase. Îndatoririle satelor ce sînt însărcinate cu paza unui punct sînt:... a avea totdauna patru oameni înarmaţi, spre paza acelui punct şi cîte doi vîslaşi, cu îmbrăcămintea şi hrana de la sine. Altă galeră ce se afla între insulă şi port..., zdrobită fiind de lovirile artileriei, se afundă mergînd în cursul rîului; numai vîslaşii... putură scăpa. Singurul avantagiu al romanilor sta în iuţeala vîslaşilor. Dezbarcă... Dă drumul vîslaşului. Ocupaţi cu destupatul butilcelor, vîslaşii făceau alene datoria lor. Vîslaşul Talazurile dure azi nu le mai despică. Tăceam cu toţii şi nu se auzea decît lovirile regulate a vîslelor... Vîslaşul se uita dinaintea lui. Eu, Abdulah, cel mai voinic Vîslaş de pe Bosfor, Ce n-am decît un biet caic Ş-un suflet plin de dor! Lîngă un măreţ sălaş, Aştepta, jucînd pe valuri, Un caic şi un vîslaş. Acel vîslaş cutezător era Radu. Douăsprezece luntrişoare cu vîslaşi muiaţi numai în fir de cel bun le aşteptau la margine. Vîslaşii îşi dau bineţuri cu oamenii de pe mal. Fără ordin, vîslaşii trăgeau mai încet din lopeţi. Cel mai bun vîslaş, acum din zece înieptături abătea pluta prin locuri primejdioase. Corabiia... Repezită, pe uscat ajunse Cu talpa jumătate, aşa de vrednici Erau vîslaşii care-o repeziră. Au înţeles, prin urmare, praznicele şi petrecerile pe cari le fac în această zi cei ce-şi petrec viaţa pe ape, – pescari şi vîslaşi –, precum şi faptul că Sf. Neculai este ales ca patron al marinei. Ghica îmbarcîndu-se într-un caic cu cinci vîslaşi a pornit din Tenedos îndreptîndu-se spre Constantinopol. Prin noapte străbătură chiotele vîslaşilor nerăbdători. E jocul de dimineaţă al crapilor”, îmi spuse vîslaşul. Rămase îndelung rătăcind, fără vîslaşi şi fără cîrmaci, c-o făclie albastră la proră. La Lespezi, ieşi în întîmpinarea şalupei o barcă. Vîslaşul, un copil. O serie de firmane adresate de sultan lui Petru cel Tînăr pomenesc greutăţile pe care le întîmpinau turcii la transportul pe Dunăre al zaherelei, din cauza refuzului unor locuitori ai Ţării Romîneşti de a-şi îndeplini obligaţiile de vîslaşi şi hamali, ce li se cereau. Cumpărai o corabie, la care îmi pusei robi vîrslaşi. Voioşi dar şi noi a scăpa din vifor la limanul fericirii, trebuie să fim vîslaşi buni bunului cîrmaci. Cum îl vedem mînînd luntrea, vîslaşul acesta departe are să ajungă, şi cînd, într-un tîrziu, se va opri, el va fi fost o adevărată glorie pentru vremea şi ţara lui. Barca vieţii sale, lipsită de vîslaş, Plutea... pe-Oceanul uriaş! Vîslaş     ce-aleargă împins în zare De oarba sete a fericirii, Pe cîmp de ape fără cărare, Omul e pururi prad-amăgirii. Noi, socialiştii, vîslaşi destoinici pe valurile societăţii moderne, vedem semnele acestea şi dăm semnalul. Eu te-am văzut al colţul unei uliţi, Vîslaş trudit prin goana nentreruptă. Gîndul s-afundă, pierdut vîslaş, Pe-al vremurilor mers. Jocul e periculos, chiar pentru un abil vîslaş (şi d. Davidescu e unul), fiindcă poate duce la naufragiu. Cîrmaci îndemînatec, neostenit vîslaş, Să mă feresc de stîncă şi goluri nu sunt laş. vîslaşi -aş Punem şi noi odihnă condeiului, ca un trăgătoriu cu vînsla, că oarecum jeluiaşte cine e pre mare să vază pristanişte, aşişi scriitoriul păzeşte să vază svîrşitul. Le băgară într-o şeică fără cîrmă, fără vînsle, ca să să-nece, şi lăsară vasul să le ducă încotro l-a bate vîntul. Chiparoşi de la Livan s-au luat ca să facă catarturi de brad; de la Vasanitida au făcut vîslele tale. Acolo, la trecătoare, cine s-au tîmplat cu vase, s-au împlut de galbeni, şi turci şi căzaci; că întăi acel cu luntrea tindea vîsla de-i punea cîte 16 galbini de om, şi apoi întra în luntre. Daca din holbura apii trec, iară cu vînslele a vînsla purceg. Vîslele, catartul şi funiile se împleticise în gură, între dinţii chitului. Unul tragi cu vîsla spre val, altul împinge în laturi. Corăbiierul încă nu lipseşte A da vînt la vînslă, ca din calea lungă Scurtînd, la ostrovul Corinth să ajungă. Au scăpat vîslile din mînă. Văzurăm de departe... un chit foarte mare care înghiţea o corabie,... însă vîrslile (lopeţile), cormanul (catartul), vetrelile (pînzăle) şi pripoanele (frînghiile) ei se încurcaseră pîn dinţii chitului. În toat-acea depărtare nimic s-auzea în fire, Decît a vîslelor sunet. Nave cu trei rînduri de vîsle sau lopeţi. Mi se pare că aud un sunet de vîsle şi de chitară pe apă. Dunărea spuma sub vîslele speculantului plutaş. Tăceam cu toţii şi nu se auzea decît lovirile regulate a vîslelor şi cîntecul de sară al păserilor din copaci. Cei patru mateloţi nu-l perdea din ochi, pregătindu-şi vîslele şi stînd învederat gata a trage din lopeţi. Radu rădică vîslele pe d-asupra apelor şi ochii săi se lăsară cu dragoste asupra Ancuţei. Pe rîul dorului, mînat de vînture Veni odat’ Pe-un vas cu vîslele, muiate-n cînture, Lin-împărat. Luă vîsla în mînă şi, după ce mînă lunrea înlăuntrul iazului, o opri apoi în stuh, la marginea unui ochi. Merse o bucată de-a lungul rîului, ajunse într-un loc unde erau două luntri cu vîslele lor, oprite de nişte ţeruşi. Copila s-a oprit... Puterea apei îi duce luntrea la vale... Vîsla cade din mîinile ce tremură. Din cînd în cînd lopătarii lăsau vîslele, suflau în palme, se loveau cu braţele cruciş peste coaste, apoi iarăşi încordau muşchii, s-aplecau trăgînd. Aceste... „şeici” sunt... nişte trunchiuri mari de copaci scobite înăuntru şi cioplite pe dinafară, mînate de o „vîslă”. Bărci informe şi primitive sculptate într-un trunchi de copac, din cari oameni negri... îşi ridicau vîslele licăritoare de picuri. A întins braţele..., le-a lăsat în jos ca două vîsle rezemate. Această dorinţă a lui Mihail Sturdza s-a îndeplinit, hotărîndu-se... să se facă un vas, înarmat cu 5 tunuri de bronz, ... cu două catarguri, cu 16 vîsle şi cu pînze. Cînd am coborît scara curţii, m-a întîmpinat jos Pricop, cu vîsla şi cu ghionderul în stînga. Pescare, ce îndrumi din vîslă luntrea, Pe-un iaz cu stele sau pe-un cer cu nuferi..., Ridică-te-n picioare. Se războia cu valul un preaciudat caic: Nici vîsle şi nici pînze. A insistat să mă plimbe în gondolă, luînd vîsla din mîna barcagiului şi împingînd el gondola. Aţi simţit vreodată ce plăcut e, în largul mării, să laşi vîslele la o parte,... să te laşi dus de elemente oarbe...? Taci, că te izbesc cu vîsla în cap! Pe ţărm, un şir de pescari... îşi trăgeau bărcile la edec neputînd învinge cu vîslele vîrtejul stîrnit. Condrat... propteşte vîsla de trunchiurile groase ale stejarilor. Vîslele vaselor turceşti se încurcau unele într-altele. Bădiţă, la chip frumos, Fă-n pădurea cea din dos Că-i găsi un păltinel Să durezi luntre din el, Şi-i găsi două nuiele Să durezi vîsle din ele. Zăreşte Neagră corăbioară Cărcată de greci, Greci neguţători Din vîslă vîslind, Din lopeţi plesnind, La margini trăgînd. De ţermurii apei să fie legate luntrişoare de lemn aurite, cu vîsle de argint. El că-mi pleca: Din vîslă vîslind, Din cîrmă ţinînd. Picioarele dindărăt lungi, cu degetele unite printr-o pieliţă, sunt vîslele care le port elegant, în toată adîncimea iazului. n năzuinţa-i oarbă, deşartă, Dă să-şi întoarcă barca-napoi... (Copil ce umblă s-adune stele De pe oglinda blîndelor ape) Dar cad trudite braţele-i grele, Cîrmă şi vîsle lăsînd să-i scape! Vîslaşul se mira cum de este mai grea decît altădată şi trăgea din răsputeri la vîsle ca să ajungă pe celelalte. Iaste în Ţara Arăpască, şi nu diparte de la Misiru, un unghi de mare, carile iasă din Marea Roşie, – în lung, de vei îmbla cu vîsla, cale de 40 de zile, iar în lat, de giumătate de zi. Au socotit boiarii a fi mai bine ca să-şi aleagă un domn mai harnic şi oştean bun, decît să puie în vîsla răpublicului pre un copil. vîzlă La o căldare de 70 vedre trebuiesc  15 căzi cîte de 50 vedre cada, un ciubăr, un ciorpac, căuş cu coadă lungă, două vîsle şi la toată velniţa un vas de pus poslazu. vîjlă Băţul cu care se bate mingea se cheamă ciurcă, iar dacă este lat la un capăt, poartă numele de vîjlă. vînslă vînslă Cobitis aurata balcanica vîsle. Strugurii în unele părţi prea muntoase sau prea cîmpene lipsesc. Sătenii îi conservă pentru iarnă, unii în vin, alţii în apă, foarte rar conservă cîteva ciorchine în vîsle. vîsle Vînslind, corăbiierii şi cei cu vînslele trăgea, de osteninţă biruiţi..., huietul carile apa acolo face n-au audzit. Cu o îngreoiere foarte mare să sîlesc, să ostenesc vîslind cînd le bate vîntul în ponciş Vîslea cu toată puterea ca să agiungă la ţărmuri. Ne muncirăm foarte mult ca să josim vetrelile şi, vîrslind, să ne laţermim, adică să ne apropiem de ţermuri. Văd doi marinari cari vîslesc. Făt-Frumos se sui-n luntre şi, vîslind, ajunse pînă la scările de marmură ale palatului. Luntraşul prinse să vîslească, şi luntrea cu călătorii plecă pe apa mlăştinoasă spre malul celălalt. Eu să mă tem!? răspunse Trică. N-am vîslit vara şi eu? Apucă lopeţile în grabă şi vîsli cu putere în partea aceea. O simţi cum curge liniştită, nepăsătoare. Aşa-i gîrla. Florica vîsleşte pe-ntinsul ei. Razemă iute catargul de furcă dînd drumul la funii Şi-naintează vîslind spre mal. Luntraşi cu comănace şi haine de şaiac cafeniu vîslesc în vechi bărci. El însuşi puse vasele de aramă Sub laviţe, ca nu cumva pe oameni Să-mpiedice la mersul lor pe mare Cînd da-vor zor vîslind. Cei ce sufăr de palpitaţii (bătăi de inimă) şi cari au răsuflarea scurtă nu trebuie să vîsleze. Am plecat din sat. Am vrut să intru la galere... Să vîslesc zi şi noapte. Doi săriră într-o luntre, vîsliră pînă la cel dintîi stîlp. Zaharia cufundă lopata în apă, vîsli şi se îndreptă spre moară.  În timp ce ele vîsleau repede, pruncii dormeau în linişte, cu capetele lăsate pe umeri. Vîsleam de vreun ceas, cînd aud deodată un scîncet.  Atunci bătrîna îşi adună boarfele într-o boccea, se urcă în barcă şi vîsli ţeapănă.  Vîsleam cu schimbul, orbecăind în căutarea unui loc unde puteam aştepta ivirea zorilor. Condrat nu răspunde, vîsleşte mai departe. Răsfoind acum albumul... mă frapează o planşă care expune privirii două lipovence..., vîslind, ambele, energic. Copiliţa sprintenică Sărea într-o luntricică Şi cu mînele vîsla, Pe Vulcan că mi-l scăpa. La mal d-ajungea, Caicul găsea,... Şi-n el s-arunca. Vreme nu pierdea, Cu vîsla vîslea, Ca vîntul zbura: Pe Dunăre-n jos Mergea cu folos. Turcul vînsla prin valurile Dunării pînă dincolo. El că-mi pleca: Din vîslă vîslind, De cîrmă ţinînd. Numai va scăpa Care-o şti-nota... Apa tot răzbind. Cu lopeţi vîslind. Ea-mpinsă şi oraniţa, Sări şi ta-său în ea. Stanca luă opacina, Să punea şi mi-şi vîslea. Chira se-nşela, Singură pleca, În caic intra Marfă d-alegea,... Şi cînd o tocmea, Vîsla că vîslea, Caicul pleca, Dunărea tăia Şi se depărta. sunt pasări de apă, cu picioarele date îndărăt ca să poată mai bine înota; degetele de la picioare sunt sau lăţite sau unite prin o pieliţă formînd lopeţi de vîslit. vîsleşte bine, se mişcă vioi, în zvîcnituri, înotînd pe spate. Şalupele, cu două pînze,  alunecă, se întrec, ca lebedele cînd îşi încondură aripele şi vîslesc adînc cu picioarele lor cenuşii. Încet vîslesc din aripi pe deasupra noastră guşaţii pelicani. Păsări negre vîslesc din aripi spre depărtări. Văzduhu-i greu cît n-ar fi-n stare vîslind să-l taie o aripă. Vîslind, un corb încet vine din fund, Tăind orizontul, diametral. Prin văzduhul sur vîslea spre asfinţit un cîrd de gîşte sălbatice cu ţipete aspre. Treceau pe sus din cînd în cînd dumbrăvenci şi turturele, – şi grupuri mici de raţe sălbatice totdeauna grăbite, vîslind ca-ntr-o furtună a înălţimilor. Cocori... Vîslesc prin înalturi, traşi parcă-n ţeapă Pe-o rază lunară. Pasărea vîslea mai departe, mărită clipă de clipă, cu aripile albe uşor încovoiate. Cu o suavă melancolie, Lucu se şi văzu în chip de pasăre mare, vîslind cu imense aripi albe prin paradisul întunecat. Era o daurită zi cu soare şi în aerul leneş zburau paseri, vîslind spre locurile lor. Peste fluviu salcia noastră a-nflorit La întîia bătaie de aripă A cocoşilor osteniţi de vîslit. Cînd ştie bine că-naintează Înspre-a pieirii de veci vîltoare, De ce vîsleşte şi se răpede Cu-atîta pripă şi nerăbdare Dup-o nălucă de foc, ce-o vede, Fugind în noapte-i, din zare-n zare ? Potopul nimicitor al romînilor şi al cumanilor, în contra căruia nu mai cuteza să vîslească nimenea,... tîrî cu sine în robie populaţia de orice vrîstă. Şeade Tănislav culcat, Trei zile de cînd e beat, În tavanul caicului, Unde vîntul adia, Barba lui că o vîslea. Şi fiind sara, era corabiia în mijlocul mării şi el însuşi pre uscat. Şi văzu pre ei chinuindu-să cînd vîsliia corabiia (că era vîntul împotriva lor). Şi mai ştie de călare Să se lupte-n fuga mare, Şi mai ştie să înoate Vîslind Dunărea din coate. Şi întrămu întru curabia adramitească. Vreamu se nutămu întru locurele  sieşti, vînslămu; şi era cu noi Aristarrhu machidoneanul din Solunu. Nu bunră pristanişte cătră ierrnare, corabnicii sfătuiră-se cum se vînsleadze de acie, doară voru putea cumva agiunge în Finichiiia. Deaci rrădicară veatrila şi sufla ventişoru şi vîslămu la marrgiri. Iară noi vînslăm pre mare ( ), după zilele azimelor, den Filipus, şi venim cătră ei, în Troada, în cinci zile, unde petrecum şapte zile. Şi arătîndu-ni-să Chiprul, şi lăsîndu-l în a stînga, vînslăm în Siriia ( ), şi venim în Tir, că acolo era corabiia a descărca povara. Că-mi stătu înainte, într-această noapte, îngerul lui Dumnezău al căruia sînt eu, căruia-l şi slujescu, zicînd: Nu te teame, Pavle, înaintea împăratului trebuie să stai, şi iată, dăruit-au ţie Dumnezău pre toţi carii vînslă cu tine. Precum dorescu cei ce vînslează pre mare a ajunge la liman, aşijdirea şi eu nevreadnicul a vedea sfîrşitul acestor vlaho-musichii Aceşti doi pomeniţi domni troadeni, vîslind spre Italie,... s-au abătut în părţile unde acmu iaste ţara veneţiianilor. Carii vînslesc pre mare povestesc primejdiile ei. Străjuiaşte-te dară cu întreagă înţelepciune şi foarte păzit să fii, căci pre lunecoase şi mîzgoase cale călătoreşti şi prin marea plină de sirine vînsleşti; adecă lumea aceasta multe şi în multe feliuri supţiri spre într-însa a lăcuitoriului amăgiri are, şi precum ea amăgitoare, aşe şi dezmierdările ei înşelătoare. Deaci după trei lunri întrămu întru corabie şi ierrnămu întru ostrovul alexăndrescu şi parasima Dioscoru. Şi vînslămu-nă întru Siracusia, deaci prebîndi în trei dzile. Vînslămu-ne întru Asson. vîslesc vîslez) vînslez vînslu Cu răpegiunea apii şi cu vînslirea tălpilor cîtăva vreame am călătorit. Cînd şoimu-ntrece veşnicele-omete,... Se-nalţă; ploaia de scîntei o cată: Semeţ, cu paşnice vîsliri încete.  vînslare Iară multă vreame trecînd, şi fiind vînslarea  cu perire, pentru că şi postul trecuse. vîsliri. Făcui o plutitoare foarte ţeapănă şi tare cu două vîrslişoare (lopeţele). vîslişoare. -işoară Apa se simţea grea la vîslit, sloii mici veneau ascunşi de multe ori şi izbeau în coastele luntrii. Pleoscăi în vultoare Pe lîngă cele două grinzi, la mijloc, M-aşez pe ele şi încep vîslitul Cu mînile-mi. Nici un exerciţiu nu poate fi mai bun decît acela care îl face vîslaşul sau lopătarul care conduce o corabie sau o luntre, căci vîslatul pune în mişcare sau în joc cel mai mare număr de muşchi într-un timp foarte scurt. Mi-a descris înfăţişarea lui: nalt şi bărbos, cu ochi albaştri, bun tovarăş cu pescarii şi lucrînd cu ei fie la vîslit, fie la aşezat setcile şi vîrşele. Dacă bate vîntul şi se teme ca, aţipind, să n-o mîne valurile către ţărm, îşi lasă picioarele în jos, cu trei lopeţele în loc de degete, să fie pregătită la vîslit. vîslituri Cîrmacii şi vînslătorii. Toţi cîrmacii şi toată mulţimea din corabie şi vînslătorii şi toţi neguţătorii de pre mare sta departe. Şerb vîslitor, osîndit la galere. Nenorocit vîslitoriul Ce-l pedepseşte amoriul. vîslitori. -tor vîsluiesc -ui O nevăstuică îşi iese din gaura pusă-n margine de drum, se pune-n două labe... şi iar – vîşc! – întră la adăpost. Cînd alungă pe cineva, l-alungă cu o falcă în cer şi cu una pe pămînt..., încît să nu aibă încotro vîsca şi scăpa. De aici înainte nu mai vîşcă nici la dreapta, nici la stînga. Iarna tot mi-i mai binişor, mai vîşc încoace, încolea. Ilie de abia mai vîşca şi el de colo, colo. Băietanul n-are-ncotro vîşca. În tăcere, din vreme în vreme, găteje pîrîiau prin ţîhlişuri şi cîte o nălucă neagră vîşca prin frunzare. Dacă vîşcaţi, gemu răguşit hangiul, nu mai călcaţi iarbă verde. L-am strîns de nici nu vîşcî. Magariul cum o dat în mocirlă, n-o mai putut vîşca nici încolo, nici încolo. O legat şiomii, că nu mai putea vîşca nici ca cum.  îngheţă bocnă..., aşa că nu mai aveau încotro vîşca. Cînd l-am luat de subsiori, n-a mai vîşcat. A lătra neîncetat şi a sta pe capul lui, cît să nu poată vîşca nici la dreapta, nici la stînga, încît mai îl prinde cu gura.  A stat acolo şi nici n-a vîşcat toată seara. Nimeni n-a mai vîşcîit de frică. Ca în lumină limpede sta înaintea fiecărui ochi jocul puterilor spiretuale cari vîşcară aici. De unde ştii tu vorbele astea, muere ? – Vai de mine, Ioane, doar e plin satul de ele; vîşcă satul ca un sac umplut cu viermi. Am angajaţi de-ajuns, chiar şi pe anul viitoriu; şi i-am prins mai ieften decît ciocoiul; şi cu mine nu vîşcă, trebuie să muncească, eu stau băteală cu ei. Şi boierii n-au încotro, măi, cît îs ei de boiei! Se supun lui conu Iordache, fără să vîşcăie, măi, fiindcă ei l-au ales, măi, şi i-o dat regele pecete, mai mare să fie el peste toţi judecătorii din ţară, măi. Ce-ar fi să le mai spui o dată la muierile acelea bolînde că de-acum altmintrelea nu mai mere? N-au ce mai vîşca. Cît era el sănătos, o mai vîşca, cum o vîşca, dar acum îi e greu. vîşc Spre a ocupa şi eu în viaţa publică, în variile ei vîşcări, un loc potrivit cu vederile şi aspiraţiunile mele, am căutat să studiez şi să-mi dau sama de direcţiunile în cari s-a dezvoltat ea pînă atunci. Sta lămurit înăintea privirilor secolul de vîşcare politică neobosîtă, a căruia încheiare se sărbătorea. Binecuvîntă legea omenească care dă acţiunilor lor, precum deplină libertate, aşa şi toată răspunderea şi se folosesc de virtutea legii, fără mărginire, întru toate vîşcările lor. vîşcări Pe frîngerea razelor... se razimă o aplicaţie foarte folositoare la construirea steclelor optice. Acestea sînt mai ales de două feliuri; unile ce măresc, iară altele ce micşurează; acelea se numesc vîşcate, bulbucate, iară acestea, găvănate, covăiete, adîncate.  vîşcaţi -te Avui fericirea să fac, încă de timpuriu, cunoştinţă cu renumiţii fraţi Hurmuzachi, mai de-aproape... cu talentosul, vivaciul şi vîşcătoriul Alesandru. vîşcători -oare -ător Cînd  nu prea ştiam lecţia,... numai ce-l auzeam: „Ei, d-lor, să nu-mi umblaţi cu şopîrcîieli, cu dihonii sau cu vîşcîituri”! -itură Nu te mai vîşcoli atîta!  vîşcolesc vîşgotei vîşmani vîşmesc.
    Înalt, ars de soare, lat în umeri. Devenise un vîşpan de om!  vîşpani Şi vîşti, arătarea din argea! Se aude în fundul văii o răbufneală şi vîrşti... dintr-un mărăciniş des, din fund, începe să suie coasta un porc. vîştesc Cînd era aproape să-l ajungă, Salcotea deodată se vîştică pe buricul pămîntului în jos, în lumea zmeilor.  vîştic Cobitis taenia taenia vîţe Făcu vîzdîc! în casă. Tagetes patula Tagetes erecta Zinnia elegans Calendula officinalis văzdoacă Chrysanthemum vulgare vîzdoance umplute vîzdoage de Rusale, Dianthus caryophyllus vîzdoance de cîmp Dianthus carthusianorum vîzdoance goale Dianthus chinensis vîzdoance ungureşti Dianthus barbatus Cheiranthus cheiri Aste tîrgoveţe... Se dau hojma cu humă, Încît seamănă-a lor feţe Vîzdogi bătute de brumă.  El îmi spunea numele tutulor florilor, ierbelor  şi burienelor... Ici iată brînduşe şi colea dedeţei; apoi lobodă şi drob, vîzdroagă şi siminoc, iarba-ciutei şi piperig, pojarniţă şi sefterea.  Galofira... îşi puse busuioc la piept şi vîzdoage în păr.  În unele localităţi din Moldova, judeţul Sucevii, unde este datină a se scălda nepoata...; pun în scăldătoarea acesteia... : stroh de fîn, văzdoage sau bonce.  Pentru gălbinare unele babe mai obişnuiesc să recomande sau să dea bolnavilor lumînărică plămădită în rachiu de  drojdie..., ori siminoc fiert la un loc cu vîzdoace.  Nici un scriitor de atunci, afară de Eliad,... n-a avut o sintaxă aşa de adevărată – mlădioasă, limpede, mirosind a flori de cîmp şi a vîzdoage de psalt.  De Ziua Crucii... se duc la biserică tot soiul de frunze şi flori de văzdoage, boz, micşunele, busuioc.  Ducîndu-se un copil la botez, este obicei a înfrumuseţa crijmele, care se învălătucesc împrejurul luminelor cu busuioc, văzdoage şi alte flori.  La urechi şi în cosiţe au... bucheţele de văzdoage pestriţe.  În faţa casei... erau straturi cu zarzavat, cu vîzdoage şi cu magheran.  Cotii pe o hudiţă printre grădini pline de vîzdoage, gheorghine şi ochiul-boului.  Prin grădini şi parcuri se întîlnesc numeroase compozite decorative, cum sînt:... gherghinele sau daliile,... cîrciumăresele,... vîsdoagele cu flori galbene-brune, mult cultivate în grădinile ţărăneşti.  Ia-mi tu calul de dîrlog Şi-l poartă prin busuioc, Şi-l întoarce Prin vîzdoage.  Pe drumul care vii, Flori mîndre ţi-oi răsădi: Vîzdoage şi viorele,... Să te-mpodobeşti cu ele.  Frunză verde trei vîzdoage Foiliţă trei văzdoage, La crîşmuţa din pîrloage Este vin de trei soroace.  Frunză verde trei văzdoage, Am o crîşmă între priloage.  .  Frunză verde trei văzdoage, La cîrciuma din pîrloage, Este-un vin de trei soroace.  Ş-am zîs verdi trii vizdoavi, Ti duci, puişor, săraci, Io cu doru tău ci-oi faci?!  Vîzdoancă de cîmp  Dianthus compactus vîsdoagă vîzdoage  vîzdogi   vizdogi Ţi-oi trimite, maică, carte, Cărticică-n cornurele, pe de lături vîzdogele, Să ştii c-am plecat cu jele.  Săceri îmi făcea. Săceri mici, mai mărunţele, Pentru copile frumuşele, Cu mănunchi de văzdogele.  Obrăjorii ei, Doi trandafirei, Două flori în floare, Albe roşioare. Şi drăguţa mea Toată-i vîzdogea, Şi cînd rîde ea, Tot te-aprinzi ca para, Ca soarele vara vîzdogele -ea Draga mea, floare mîndruţă, Face-m-aş o văzdoguţă Tocmai l-a ta inimuţă!  Vîzduguţă narangie, Înfloreşte-mi tu şi mie!  Spuńe-m, bade, cum te cheamă? Măgeran de bună samă. – Da’ pe tine, mîndră dragă? Măgeran şi vîzdoncuţă, Că mńi-ai fost dulce drăguţă.  Eu m-oi face-o vîzdoguţă, La măicuţa-n grădinuţă, Soarele să nu m-ajungă Şi vîntul să nu mă bată.  vîzdoguţe. -uţă. O pată cu un desemn stîlcit ca vîzgăniile din basme.  vîzgănii S-au pîrît... pentru un hladnic ce este în protiva satului Vlădenilor, preste Jijia, la matca Jijiei cea bătrînă De acole pe ţărmurele Bîrladului, despre apus pîn în morile Băisanului, de acole, peste luncă în gios pîn în vlamnic De acole, peste luncă în gios, pînă în vladnic, în capul poienii lui Rîntunici Di acole, pin vlabnic spre apus şi peste drumul cel mare s-au aflat un stîlp vechiu  S-au pîrît de faţă sătenii de la Necşeni cu ficiorii lui Albotă vornicul, pentru un vladnic ce este în protiva satului Vlădenilor,... la ţinutul Dorohoiului..., la matca cea bătrînă a Jijiei Am dat... acea poiană ce este din gios de sat şi cu prisacă şi cu pomeţi şi cu giumătate de vlanic parte din sus Am miluit pe giupăneasa a lui Albotă... cu un vladnic de cătră Vlădeni, pe Jijia cea veche  Acest vladnic l-am dat domnia me pentru ca să le fie de la noi ocină, cu tot venitul, nestrămutat nici odinioară în veci Au venit înaintea noastră... lăcuitorii satului Necşănii, cu jalobă... pentru un hlavnic ce este drept satul Vlădenii de lîngă Jijia, pîn la matca veche a Jijiei O poiană... este din giosul satului şi cu prisacă şi cu toate livezile şi giumătate de vlamnic Am semănat grîu pe vlanic.  hlamnic Aceia este cu adevărată fîntînă vlabnică, mărturisind şi mulţi oameni că niciodată acel găvan cu izvoară nu l-au apucat să fie săcat sau să fie îngheţat iarna şi dintr-acest găvan cu izvoară să face vîlceaua cu curgere în Cahul  Se făcu codrul şi valea... vladnic de sînge închegat şi de otravă. vladnice Umblau încet şi cu sfială pe costişul lunecos;... ajunseră tocmai dasupra priporului de unde se văd, în poală, urmele unei cetăţi de urieşi şi brazda vladnică a Troianului.  vladnici -ce Rătăciţi în pustii fără vlagă, Cercînd cale de oraş să margă Să-şi găsască loc de lăcuinţă. Au obosit şi ei pen gunoaiele lor, ca cocoşii, părîndu-le că au mai rămas  cevaşi vlagă şi de ei.  Feliurite feţe străine... asupresc cu feluri de viclenii pe locuitorii romîni, spre a le stoarce toată vlaga lor..., pînă-şi umplu sacii de avere Cuconu Matachi... îi bun de fiert în oală şi de făcut oblojele cu dînsu; n-are vlagă-n el nici de-o liţcaie.  Pesimismul este lipsa de voinţă, lipsa de vlagă, lipsa de avînt, lipsa de curaj, lipsa de bărbăţie, lipsa de energie, lipsa de speranţă, lipsa de viitor!  De două ceasuri i se-nvîrtesc în cap aceleaşi gînduri..., gînduri lungi, întunecate, de om fără vlagă şi fără noroc.  N-avea putere-n el să-şi tragă... Zăcea pe ţol cu faţa-n sus,... Fără vlagă.  Atît să se fi sleit puterile Moldovei sau să fie săcătuit vlaga din voi?  Storşi de vlagă şi de tot ce avem, sîntem aruncaţi în stradă.  Şi azi mai sînt dator şi la oameni şi la popa pentru înmormîntare... şi-s stors de vlagă şi muncesc pînă-mi sar ochii.  Smeul ia pe Făt în braţe şi cu cel din urmă avînt, Încordîndu-şi toată vlaga, îi făcu-n văzduhuri vînt.  Cutremurat uşor şi fără vlagă, ca pleava în vînt, urmai poruncei.  Să mai pofteşti la castravete..., îl invită doctorul, lovindu-l pentru ultima oară ostenit, fără vlagă.  Un cal sur, uriaş, cu coastele proeminente şi ochii întotdeauna umezi, căra această căruţă, opintindu-se fără vlagă, în hamul cu zeci de petice.  Acum,... în ograda asta pustie se simţea fără apărare şi fără vlagă.  Nu se îndură să-l ţie pe mîncare mai bună ca să mai prinză şi el niţică vlagă.  A găsit pe dascălul Iov: i s-a părut întunecat, trudit, fără vlagă.  Femeile sărace... ţineau în braţe şi de mîini copii storşi de vlagă, cu... ochii urduroşi, ce se scurgeau după mîncare Te turbura năluca trecînd, ţi-era urît Ca unui fără vlagă oştean posomorît. Lupul, crezînd că vlaga i-a-mbătrînit şi-i slabă, Întinse şi el, ca să ia, o labă.  Înainte de a muri, i s-a îmbolnăvit şi nevasta-sa, Lisaveta... Zăcea lîngă el fără putere, stoarsă de vlagă.  Ion Firu... e supt de vlagă după cincizeci de ani de viaţă de clăcaş. Mi-am dat seama ca prin vis că şi Adam vîsleşte tot mai încet, mai fără vlagă şi tot mai rar. S-ar fi repezit în neştire pe urmele ei, ca un lunatec, şi ar fi găsit-o oriunde, dar nu mai avea vlagă.  Copii au destui, dar n-aveau vlagă, se stingeau curînd.  În ea cu mare pohtă se deşertaseră, rămîind muţi şi fără vlagă.  Natalia se ridică fără vlagă şi... se trase după tăblia patului ca să-şi dezbrace cămaşa de noapte.  Ajung la hotel sleit de vlagă.  N-are vlagă.  Grijea neîncetată vlaga inimii topeşte.  Era topită toată vlaga trupului şi  pialea lui să înnegrise de arsura soarelui.  Am muncit şi-oi munci cît în oase mi s-a ţinea măcar ţiră de vlagă.  Veninul copturii biruise toată vlaga voinicească a trupului acesta uriaş.  Cînd ploaia despletită ne zăvoraşte-n noi, Sorbim singurătate cu ochii fără vlagă.  Capul rotund şi mic, ca de miel slăbănog, se răsucea pe un gît fără vlagă.  Vlaga mîinilor şi puterea ochiului i se risipiseră odată cu sîngele curs. Mîna îi tremura.  Stătea o clipă cu braţele aninate fără vlagă de gîtul lui, apoi braţele îi alunecau jos.  Ieşi semănătoriul a semăna sămînţa lui... Una căzu pre cale... Iară alta căzu spre piatră şi răsări şi secă, derep’ ce nu avu vlagă.  Să nu poată să să tragă Preste spini fără de vlagă.  Cînd pămîntul... şi-a pierdut toată vlaga îl lăsăm să se odihnească.  Ce-l stăpînea mai mult din tot ce ştia şi înţelegea era pămîntul, cu vlaga lui, din care creşte pînea.  Oamenii arătau la  soare firavi, ca mugurii fără vlagă. Trupul... ciupercii, iţe albe, subţiri sînt vîrîte pînă în inima trunchiului, sugîndu-i vlaga.  Trunchiul de torţel... le suge  vlaga prin ventuze, aflate din loc în loc.  Era tot uscat şi acum treizeci de ani... Oamenii nu-l tăiau. Îl ocoleau, ziceau că nu-i uscat, că e viu,... or fi crezut că a strîns atîta vlagă în el, încît poate trăi şi fără frunze.  Vechile mele încercări  poetice le găseau admirabile... colegii mei...; dar laudele lor nu mă îmbătau, căci eu aveam convincţiunea că nu erau decît copilării rizibile... Astă dată doream să fac ceva mai bun, mai cu vlagă, mai solid.  Pier cuvintele şi frumoasele expresiuni ale graiului nostru popular şi locul lor îl iau neologismele neînţelese şi fără vlagă şi viaţă în ele. O violenţă prelungită stoarce însă toată vlaga unei societăţi. Nenumărate cazuri de degenerare a diferitelor triburi sînt înfăţişate de etnografi ca fiind datorite războaielor.  Pe micul ecran se storcea ultima picătură de vlagă veselă.  Oricît e ea lipsită de vlagă, lenea nu se lasă pînă nu ajunge, adeseori, stăpînă.  O idee..., dacă ar fi fost tratată cu mai multă vlagă artistică, putea căpăta chiar măreţie.  vlăicani I-a tras două vlaioage. vlaioage 
    vlajoage.
   –   Tatăl şi Fiiul şi Sf tul Duh...  eamearea slavă şi vlasti. Supuseră lui îngerii şi vlastile şi silele Ţie dzîc... curăţeşte-te şi alalte stăpînitoare cuvinte cu multă vlastie.  Dumnedzău o dzîs că-i dă vlastea, ca să śii iel stăpîn pe-acei păcătoşi.  „Frumoasele” i-au luat vlasta... Ca s-o redobîndească îi trebuie lingura celor frumoase.  Zîse că umblă neşte fete aşă în vînt, sus, şî dacă trece păstă om îi ia vlasta din trup şî rămîne olog. Boineştenilor li se spune „coşărci”, dipce sînt oameni fără vlaste.  vlaste vlasteli În a doua jumătate a secolului al XV-lea, aceşti mari boieri vor fi numiţi vlastelini Domnul Ţării Romîneşti face sfat cu sfetnicii şi vlastelinii ţării pentru închinarea mănăstirii Snagov.  vlastelini vlăşti.
    vlaşti Allium ascalonicum Ceapa care n-a fost scoasă din pămînt în anul trecut creşte din nou primăvara; această ceapă care creşte fără a fi sămănată se numeşte prin unele părţi ale Olteniei vlaşiţă. Ea are înfăţişarea de tufă. vlaşiţe Vlaştie s-a împrăştiat vestea Cutare îşi face vlaştină mai mult la noi Nu cred, astea-s nişte vlave ce-mi spui tu. vlave Vinul... îmi dete ceva coraj şi vlavie.  Ce vlavie a fost la Crăciun?  vlavii vlavii Acie Veniamin giurel în temoare, giudecii iudeilor vlădicii lor Atunce stejiră-se vlădicii de Edom şi giudecii de Moavu... şi topiră-se toţi ce viu în Hanaanu.  Era mai mulţi de patruzeci ce feaceră acel jurămînt; aceia se apropiară cătră vlădici şi bătrînilor ziseră.  E mie foarte cinstiţi fură soţii tăi, Doamne, Foarte învrătoşară-se vlădicii lor.  Să nu zică nime că eu sînt... vl dică sau boierin că... dupre al lui lucru primi-va judecată  Învăţătură am de la vlădica H s  să iubesc pre vrăjmaşii miei Articulul „Dintre Tîrnave”... ne provoacă a ţinea strîns pe lîngă legile din 1863 şi 1864, de la vlădică pînă la opincă Cine nu observă că, în acelaşi timp în care politicianii se îmbogăţesc, toate clasele acestui popor, de la vlădică pîn’la opincă, dau îndărăt. Astăzi toţi, de la vlădică pînă la opincă, trebuie să luăm parte la nevoile şi fericirea ţării.  Dacă calcă legea vlădica, ce se aşteaptă de la opincă? La vledica şi la dascal... se da lor chelciuc Noi am mărs la vlădica al nostru, la mitropolitul, la Suceavă,... şi am întrebat Săvai preuţii cînd vor să cînte leturghie sau să botedze, săvai vlădicii cînd vor să puie popi şi diaconi, cu svînta cruce le împlu acestea toate.  Adună toţi vlădicii şi cărtularii... şi întreba dinşii unde este să să nască împăratul lor.  Fiind ţara bejenită spre munţi, strînsu-s-au vlădicii şi boiarii ţărîi la stat la Badeuţi, de s-au sfătuit cu toţii, ce vor face de acea nevoie ce le vine asupră.  Oricare vladic sau egumen sau namestnic sau călugăr... va lua vreun lucru de a besericii de la cela ce-l va fi ţiind... nu să va certa.  Certarea celuia ce suduieşte pre domnul ţărăi sau pre vlădic sau pre duhovnic... este după voia giudeţului.  Laslău craiu..., sosind la scaunul său în ziua de lăsatul secului, cerşutu-şi-au blagoslovenie la vlădicii săi, să-l lase trei zile să se veselească.  Cela ce-i... mai marel(e) vl d că, ce-au fost patriarhul în cetate lui Costantin împărat... i-au fost cuvintel(e) mai scumpe decît aurul Luîndu-şi egumenul şi de la vlădica Varlaam, care era mitropolit pe atunci, dezlegare, au spus călugărul anume cine i-au dat răvaşul.  Scaunul... ce-i după sv nt l prestol, unde şade arhiereul cu vlădicii în sv nt l oltariu cînd slujesc.  Era şi vlădica Theodosie, mitropolitul ţării, şi au sfătuit pe cine vor pune domn în urma lui Şărban Vodă.  Trimise pe vlădica de Roman, anume Avrentie, la Bogdan şi la Iordachi, în ţara leşească.  Nevrînd să se iscălească vlădica de la Efes, toate lucrurile au rămas dăşarte  Rămîind vlădica Varlaam de judecată ş-au pus cîrja pre masă înaitea domnului şi a tot săborul.  Adunîndu-se vlădicii, episcopii, egumenii, preoţii,... au făcut slujbe în biserică. Au făcut şi boiarii cei mari de la ei cum au putut de au dat iar o sumă cu vlădica şi cu episcopii.  Ce treabă are vlădica cu noi, nu-ş caută vlădicia lui, ci să amestică întru ale noastre?  La moartea ei fostu-le-au lăsat cu diată aceste părţi de moşie... danie..., care diată este întărită şi cu iscălitura... vlădicăi Teodosie N-au ieşit prin mijlocul meu împăraţii, patrierşii şi vlădicii, şi le dau (lor) atîta puteri, cît fac şi disfac mai ca nişte d mnezei Îl punem vlădică, adică preste toate bisericele ce ţin legea grecească.  După acest catastih s-au făcut toate teslim în mîna... părintelui Dionisiie... de la Petrache, nepotul răposatului vlădicăi Dîrstii Vlădica lor cel de acum, carele de mulţi ani stăpîneşte, cu totul e dat la economie. Patriarci şi vlădici odată Sau şi metropoliţi dă moşie Şi bieţii noştri ţigani să fie.   Moldova... avea aşezămînt de pace cu leşii dupre cum mărturiseşte însuşi vlădica Piazeţius. Popolii tot politică cred că sunt aceste jocuri...; pentru că aşa le spune şi popa şi dascălul şi vlădica.  Li să luoa banii fumăritului de vladica ot Vidin  Ce are să-mi pasă mie de va fi Petru sau Pavel vlădică în Ardeal?  S-au aflat odată vlădica Timişoarei generos că au îngăduit... să fie slujba mestecată  Cînd se apropie domnul de biserica cea mare care era sub palat, îl întîmpină vlădica în capul clerului său.  Vladica, adeca mitropolitul, nu se mai bucura nici macar de jurisdicţiunea unui superintendent calvinesc, ci el era numai vicariul calvinului.  Norodul se grămădi în biserică... ca să vadă cum a s-o scoată la capăt bietul vlădică.  Mitropolitul este ca un al doilea vodă în ţară. El face popi şi călugări, preoţi, arhimandriţi şi vlădici, stariţi şi egumeni.  Un vlădică fu convins de crima celei mai negre nemoralităţi.  Şi dascăli şi popi şi vlădici şi de tot soiul de oameni din toate părţile se adunau la hramul bisericii din Humuleşti.  Toate maslurile şi molitvele, cetite de vlădica şi arhiereii cu patruzeci de preoţi – degeaba.  Vlădica ţine şi el să fie într-un gînd cu poporul.  Am să mă plîng La toţi vlădicii, să dau jalbă!  Popii noştri au căpătat şi acum hirotonisirea... de la vlădici de schit cari se sfinţiseră la Vidin.  Parcă-s nişte vlădici, aşa giubele de mătase blănite cu samur au pe dînşii!  Neculai Burghez şi-a dus feciorul la vlădica Romanului pentru preoţie.  Împreună cu episcopul plecară fireşte şi feţele simandicoase... Ceilalţi oaspeţi însă răsuflară scăpînd de prezenţa stînjenitoare a vlădicei.  Acelaş popor... n-ar fi primit în mijlocul său pe un preot sau vlădică rătăcit de la credinţa străbună.  S-a dus la Rîmnic, la vlădica, să-i dea de ştire că în cutare zi vine la Episcopie să se cunune.  Pe aici, a fost pămîntul binecuvîntat De trei vlădici Şi de-un mitropolit primat.  Acest vin are asemenea putere într-însul încît, cînd vrea vlădica nostru cel bătrîn de la Cotnari să slujească, apoi bea numai un pahar şi se poate scula şi poate umbla şi sluji.  Soborul ieşi pe poarta cetăţuii, avînd pe prea sfinţitul vlădică Iosif în frunte.  De trei vlădici, cu sila, Moţoc e spovedit.  Hai, bădie, la vlădica de la Blaj să ne deie alt popă. Un blestem, o afurisenie şoptite în altar de către un vlădică erau catastrofale.  Vlădica cel mare le-a luat, preasfinte,... zise un alt monah.  Dimineaţa vin vlădici, popi,... să îngroape pe Făt-Frumos, crezîndu-l mort.  Am să mă duc la vlădica să mă plîng.  Nu e familie la noi care să nu aspire... la boierie... Cei mai modeşti pogoară dintr-un răzeş, dintr-un moşnean sau dintr-un vlădică.  . Ţinutul Făgăraşului este scos de sub jurisdicţia vlădicilor romîni şi supus parohului reformat din Făgăraş. Domnul... a aruncat dare şi pe vlădici, pe boieri, pe mazili, pe curteni, pe popi, pe călăraşi.  Vlădica, de-i vlădică, Şi tot are ibovnică. Măritatu-i lucru mare, Nime nu-l poate stricare; Nice popa satului, Nici vlădica Blajului.  P-atunci vlădica dă la Silistra pochia. Dă prioţi p-aici el avea grije.  De-ai fi, mîndră, de vlădic, Nu-mi mai trebe-al tău iubit. Nu trece multă zăbavă însă şi fapta preotului a venit tocmai acolo sus şi vlădica singur a trebuit să facă judecată dreaptă. S-au ferit ei cît s-au ferit, pînă ce i-au denunţat unii la vlădica. Amîndoi se pomenesc într-o zi cu un ordin să se prezinte la episcopie. Şi toţi bea, înveselea, Dar cînd fu cătră beţie, Vlădica, de bucurie, Da jos haine vlădiceşti Şi se-mbrăca în domneşti. Tînărul nostru-mpărat... A strîns patrierci Şi vlădici.  Într-un cîmp înrotat Şede vlădica umflat Am o fată de fier Cu buricu de oţel; Cînd vine vlădicul Îi sucesc buricul Moştenii satului, dacă au văzut cartea părintelui vlădică, au adunat toţi bătrînii satului la sfînta biserică Doamnă-sa... au născut şi-o cocoană, botezînd-o părintele vlădica Crimca Părintele vlădica Ignatie, cu boiarii denpreună, aleseră pă Costandin sărdar... de l-au făcut domn. Un istoric vlădică, anume Mathei de la Mira..., în vremile acelea au fost aicea în ţară. vlădici vlădicăi vlădicii vlădicei vlădichii Dă-mi bucuria, spăsenia ta şi cu duhul vlădicescu  învărtoaşe-me.  Inemă curată zideaşt întru mine, Doamne... Şi duhul vlădicesc întăreaşte-me. Să vădzu la scaun de giudeţ, şedzînd straşnic şi slăvit... cu podoabe vlădiceşti.  Nime să n-aibă a să mesteca în lucrurile vlădiceşti S-au suit în casele vlădiceşti şi... au început a vorovi pentru alegere de vlădică. Unui preot vlădicesc şi doi diaconi să li se dea... popei 1 leu şi unui diacon 1 zlot şi altui diacon 1 tult. Preoţii... doi ughi să deie pe an poclonul vlădicesc Trei obrază vlădiceşti socotindu-să, s-au ales vrednic şi iscusit de Dumnezău prea-iubitoriul episcopul Radauţului de poclonul vlădicesc şi de banii şcoalei să nu fie supăraţi Scrisoarea aceasta, carea trebuia să rămînă în original în archivul vlădicesc din Blaj,... o a furat iezuviţii Popii şi călugării... să nu se supere nici de cătră oaminii isprăvniceşti, nici de către potropopi şi alţi oameni vlădiceşti Una din cele mai frumoase cărţi... e Evangheliarul de la Feleac..., dăruit la 1498... bisericii vlădiceşti a Feleacului.  Suirea pe scaunul vlădicesc a acestui providenţial bărbat înseamnă... începutul unei perioade de înflorire... Ca episcop, aprobă statutele ce şi le dete şcoala.  E cunoscut textul înfricoşat al unui blestem ce s-a rostit... din partea mitropolitului Ştefan şi a întregului sobor vlădicesc asupra vistierilor Stroe, Radu Fărcaş şi Tudor Cămăraşul. Vlădica, de bucurie, Da jos haine vlădiceşti Şi se-mbrăca în domneşti. vlădiceşti -esc -eşte Preuteasa să să facă călugăriţă şi să o ducă să o aşedze la o mănăstire de-aci, să să facă hirotonia preotului, să-l vlădicească fără nice de o smenteală.  S-au ales mitropolit Bălgradului părintele Iosif Budai, carele cît au vlădicit nu ştim, numai atîta zicem că mai mult de cinci sau şase ani n-au ţinut scaunul. vlădicesc.
    Blagosloviţi Domnul, toate făpturile lui, în tot locul vlădicia  sa. Împărăţia ta împărăţie în toate veacurele şi vlădicia ta în toate ginturele.  În tot locul vlădicia lui blagosloveaşte sufletul mieu Domnul.  Împărăţia ta împărăţie în toate veacurele, Vlădicia ta în toate neamure şi neamure.  Au făcut lui împăratul precum au făcut lui şi cei mai nainte de el; şi-l înălţă pre el înaintea tuturor priatenilor lor. Şi întări lui vlădicia.  Dumneata-l bîntuieşti să-i iai acele moşii de la mîna lui; derept aceia-ţ grăiesc, vlădicia mea, ca unui boiarin bun şi înţilept şi bătrîn, să socoteşti dumneata că nu-ţ ieste cu cale a-l bîntui Mulţi episcopi, călugări, popi... se  tem de voivodă că-i va ruşina şi-i va scoate de în cinste... şi vor lua de la ei... vlădicia  Ascultă-mă, iubite Teodore,... voiu scrie la împăraţi să te puie arhiereu... Iară svîntul... rîsă pentru vlădicia ce-i dzise giudeţul. Mă las de vlădicie, de voia mea. Cînd să va prosti vreun mitropolit al ţărîi de vlădicie sau vreun episcop de episcopie şi va vrea să lăcuiască la acea beserică, să aibă voie să şază şi să-ş aibă căzuta cinste întru toate.  Sfătuindu-se ei despre alt... vlădică pe carele să-l pună în locul lui şi venindu-le în minte să aleagă... pe cinstitul bărbat  Stefan Simonie..., s-au rugat de noi ca şi noi să ne milostivim a da lui acea deregătorie bisericească, a-l întări în vlădicie. Rog pe Dum(nez)eu să-l ferească de vlădicia în Ardeal. Actul nostru s-a redactat... în primul an din a doua vlădicie.  Cei mai buni clerici de pe la 1850... îşi cheltuiră de la un timp toate silinţele în luptă pentru vlădicia canonică împotriva nesocotinţelor laice ale guvernului.  După moartea lui Ghenadie, rîvnise vlădicia din Bălgrad.  Nu se găseşte între preoţii romîni şi între candidaţii la vlădicie nici unul care să poată fi înduplecat a-şi schimba credinţa strămoşească în lucrurile fundamentale.  De la vlădicie Pînă la popie, Pîrîndează-i toţi, Fă tu tot ce poţi.  Popă mare te făcui, Că ţi-am dat protopopie, Te-am-nălţat la vlădicie.   I s-au făcut metathesis de la episcopia Rîmnecului la vlădicia ţării.  Dară ce treabă are vlădica cu noi, nu-ş caută de vlădicia lui, ci să amestecă întru ale noastre? Urmă şi în cercul umil al vlădiciei romîneşti o vreme de schimbări răpezi şi de lupte. Nu-i fără rost ce face vlădicia, interveni părintele din Cozla, numai cît să mai fi amînat urcarea taxelor.  Care popă nu putea avea la vlădicie o treabă grabnică?  Asta era întîmplarea şi oamenii popii Tiron..., cei cari fuseseră cu pîra la vlădicie. Nu-mi strîca popia mea, C-a mere la vlădicie Şi m-a ţipa din popie. vlădicii -ie Dar vlădila ce-mi zicea?... La ale bune nu mă-ntreabă, La ale rele mă chiamă!  Vlădila, ce mi-şi făcea? Patruzeci de popi strîngea, Începea popii a citia, Marea de să potolia.  vlădili 
   
    Luci-va în dzilele lui dereptate... şi vlud i-va de la mare pîrî la mare.  D ne D n dzeu, silnic cene e ca tine?... Tu vlădeşti... ţinutul maireei. Tu vlădeşti  ... ţirutul mariei, turburatul undelor ei tu îmblîndzişi. Domnul în ceriu gătă scaunul său şi împărăţia lui cu toţi vlăduiaşte Domnul în ceriu gotovi scaunul său şi împărîţia lui cu toţi vlăduiaşte. vlădi Nu-l vlădesc eu. El să mă vlădească pe mine. vlăduiesc   E tu, omu, aseamerea în sufletu vlăduitoriul mieu şi ştiutul mieu.  Unul vlăduitoriul,  dzeul şi Domnul nostru I s H s vlăduitori -tor Era la toate vlăduţă. Voia să-i arate că nu e vrun vlăduţă. -uţ(ă) Acesta nou vios, vlăgos, ghizdav şi frumos... este.  vlăgoşi -os Tragem un ropot şi două şi trei, de era cît pe ce să scoatem sufletul din popă. Şi aşa l-am vlăguit, de-i era acum lehamete de noi.  Văzu cu ochii cum i se distramă toate frumoasele-i planuri, cum zi cu zi şi oastea i-o vlăguieşte, şi pe el îl micşorează în ochii supuşilor lui. Caii s-au vlăguit curînd. Păliţi de soare, abia purtau căruţa în pas. Un picior îi era aproape zgîrcit, şi drumul lung, pe vremea rea, îl vlăguise peste samă.  În afară de mediu, în afară de societate, scriitorul se vlăguieşte şi piere ca creator.  O văntălăcit boii pîn’ci i-o vlăguit di tăt. Mi s-au vlăguit cizmele... pe dinăuntru, parc-ar fi unse. Puşca pînă nu să vlăguieşte, slujbă bună nu se săvîrşeşte. Vlăguiesc pieile pe mesele cu faţa de tinichea sau marmoră. Pieile se vlăguiesc într-o căldare uriaşă în care două maiuri enorme bat ca într-o piuă. vlăguiesc.
    -ui Concurenţa ce ele îşi fac între ele nu poate avea alt rezultat, atît în privinţa mişcării solidare a muncitorilor cît şi a vlăguirii lor corporale şi sufleteşti. Multe alte lucruri sînt prinse remarcabil în carte:... neînduplecarea părinţilor ce nu ţin seama de lacrimile odraslei lor fragede,... vlăguirea boierimii de viţă veche,... tristeţea mascată de glume a doctorului neamţ.  Nu pot suporta bătrîneţea şi vlăguirea timpurie a unui corp.  vlăguiri Kir Mihali, posesorul, ori Şmil, orîndarul, stăpînii fără nici o milă peste toată ceata asta de robi vlăguiţi şi păcătoşi!  Scriitori enervaţi şi vlăguiţi ai societăţii de azi.  Atins pînă în adîncul sufletului de mila ce-i arăta acest copil sărman şi vlăguit,... Mogoş porni mai departe.  Unul, mai slab, vlăguit, se retrage.  Radu Comşa se întorcea pe acelaşi drum, în trăsurile cu caii vlăguiţi.  Mă simţeam deodată vlăguit, golit de viaţă... Mă clătinam cu o senzaţie de sfîrşeală. Cînd lăsau lucrul, oamenii trudiţi cădeau ca dobitoacele vlăguite.  Cei care arătau vlăguiţi ori nu-şi puteau ascunde un beteşug erau daţi la o parte. Are un cap de broască-ţestoasă... şi nişte priviri chele... Ah! Privirile ei de vrăjitoare vlăguită, privirile ei alburii.  Înlocuia la vreme o Aretie slăbănoagă şi vlăguită Am lucrat din nou toată ziua. Vlăguiţi amîndoi. Vlăguiţi..., copiii abia se tîrau.  Luînd poza tehnicianului vlăguit, domnul... joacă dubioasa comedie a imparţialităţii.  Poetul era suferind. Muntele ozonizat îi întremează trupul vlăguit.  Nu răbda la frig, că-l durea carnea bătută şi vlăguită prin puşcării.  Îşi simţea capul umflat de ger, amorţit, pleoapele reci, grele ca plumbul, urechile înfundate, mîinile şi picioarele vlăguite.  El intră în primele rînduri ale cortegiului... şi agită în sus..., cu braţele lui vlăguite..., cel din urmă sfînt.  Alergam ca un smintit prin tufişurile dezfrunzite. Rămurelele vlăguite mă plesneau peste ochi. Iată un volum de versuri... care vine să ne arate că poezia noastră tradiţională nu e nici vlăguită şi nici pesimistă.  Se trezi primul, pe la patru şi jumătate, cînd zorile încă se mai duşmăneau surd cu vlăguita noapte.  Am crezut în războiul neatîrnării noastre ca în altoiul pe care îl aştepta trupul vlăguit al ţării.  Din vlăguitele obiele jilave picurau noi mirodenii în tainul ocnaşilor. Are ţava vlăguită puşca. vlăguiţi -te Nu e uşor pentru un popor... să se elibereze de miasma vlăguitoare a fricii.  Ştia... că numai sărbătorile îl pot scuti întrucîtva de adeseori neomenoasa şi vlăguitoarea muncă a boierescului.  Uruiala roţilor dinţate şi răsuflările grele ale vlăguitorilor udaţi de năduşala muncii ce le istoveau puterile.  -gu-i vlăguitori -oare -itor vlăioage vlăiugi vlăjdăi N-apucă să facă trei paşi şi dau piept în piept cu doi vlăjari. Intrară în odaie cîţiva tineri derbedei: Erau patru – între care un vlăjgan scăpat de şcoală.  Era mîndru şi frumos ca un smeu, cînd îşi încrucişa aşa braţele şi se uita cu linişte la cîte patru, cinci vlăjgani.  Şi-n clipa aceasta dînsa de ar întra... Vlăjganul mare cum mi ţi-ar zăcea L-a ei picioare-n toat-a lui micime.  Florea Rîţă, un vlăjgan, cît un plop gros, cu faţa pătrată.  Era şi o fotografie a lui Rim ca logodnic. Un vlăjgan blond şi nesărat, care nu ştia ce să facă cu mîinile mai lungi ca pulpanele redingotei. Era cogeamite vlăjganul şi la luptă dreaptă ar fi biruit pe oricare altul.  Vlăjganul acesta elegant e în fond o fire de poet.  Am văzut leu, leu în carne şi oase,... străjuit de doi vlăjgani arabi.  Toată puterea lui n-avea sorţi de izbîndă întru atîtea puşti şi atîţia vlăjgani. Era gura unui vlăjgan mare din grămadă.  Cu mîinile-i vînjoase vagmistrul ţintui locului doi vlăjgani.  Era tot un vlăjgan înalt, subţirel şi cam şlampăt la mers şi la vorbă.  Un vlăjgan din fiii lui... mi-a cerut socoteală.  Aurica privea cu mare afecţiune pe acest vlăjgan molatec.  Sunt iar vlăjgan de optsprezece ani Şi-mi vin în grai uitatele cuvinte.  La mijloc se ridica ceva ca un nor, ca o ceaţă, care învăluia un vlăjgan cu bicepşi de boxer.  Era un vlăjgan zvelt, îmbrăcat în haine scumpe, ţărăneşti.  E cineva vlăjganul ăsta.  Cine e el? Profesor? Asistent?... Aş! Un vlăjgan de la Metalurgie.  M-a bătut vlăjganul pe umeri.  Stai pe loc, vlăjgane! Întoarce-ţi paşii spre noi.  Vlăjarul de stăpîn îl prinse cu mîna lui grea de ceafă şi începu să-i arză la spate cu o codirişte de corn.  S-au năpustit doi vlăjgani de ţigani asupra lui.  Uite ce zic eu, maică stareţă, glăsui gros o vlăjgană de călugăriţă.  Un vlăjgan de flăcău înalt ca un brad, subţiratec, parcă era tras printr-un inel.  Ceilalţi erau îndeajuns de vlăjgani pentru a nu se coborî la joacă cu un copilandru.  Un „general” vlăjgan cu chipiul pe nas ridică sabia lui de papură.  vlăjgani -e vlăjgănoşi -oase -os Veni o hală de vînt şi vlăji tot grîul.  vlăjea vlăjesc 
    Ajunse la potecuţa ce se abătea la dreapta şi intră sub coviltirele codrului... Vlăsia îl înghiţi. Pînă la marginea oraşului au venit lupii din vlăsia de lîngă Vede.  Făr-un specialist nu mă descurc cum trebuie, nici în şapte luni, cu vlăsia asta! – îşi dădu seama.   Nu e,... pentru întîia oară, că ne izbim, în exerciţiul profesiunii noastre critice, de piedici de natură, aşa zicînd, balcanică, înţelegînd prin aceasta condiţiile sălbatece în care este ţinut să lucreze un salahor intelectual prin vlăsiile noastre.  vlăsii În vie era trei viţe, şi ea odrăslind era scoţînd vlăstare şi broboanele strugurilor coapte.  Hrană era vlăstarile copacilor şi miiare sălbatecă.  Au visat ca şi cînd ar fi văzut vie înaintea lui şi trei viţe şi, odrăslind, scotea vlăstări şi strugurii era copţi.  Un  vlăstar tînăr ce d-abia începe a înflori se dăsrădăcinează.  Din vlăstarea tinerică, o tulpină înformată, Să făcea stejar puternic.  Pentru sedirea unei vii întrebuinţăm două soiuri de cîrlige: vlăstarea sau viţa oarbă şi viţa de rădăcină.  Picături de lapte se formează în vlăstarea mea, picături de miere se ascund în floarea mea, tu n-ai putea să le descoperi, dar o patrupedă şi o muscă ţi le vor da.  Pentru sădirea unei vii se întrebuinţază două soiuri de cîrlige, adecă vlăstare sau viţă oarbă şi viţă de rădăcină.  Primavera, fiind în punctul puterei, se deschid şi se dezvolt vlăstarii plantelor.  Vede ca prin farmec pe trunchiul fără viaţă Crescînd vlăstări frumoase cu veselă verdeaţă.  În fundul pădurei... se afla o bizunie de urşi, peste care dăduse Prepeleac, umblînd... după vlăstari selbatece şi după zmeură. Toate cele sfinte sînt înconjurate cu mănunchi de busuioc şi siminoc, din Vinerea patimilor, strîns legate în vlăstar de salcie de la Florii.  În umbra ei pasc încă mieii  ş-ajung vlăstarii brazi puternici.  Se îneacă cu totul şi crede că se poate apuca de orice vlăstare pentru a ieşi la ţărm.  La unii ţărani... se văd pe masă vlăstari cruzi de viţă.  Pe-atunci erau vlăstari în lunci Copacii de-azi, şi tineri prunci Erau bărbaţii.  Stau acolo amîndoi,... ca doi vlăstari rămaşi dintr-o pădure veche.  Mugurul sau ochiul corzilor dezvoltîndu-se se transformă în vlăstari sau lăstari, cari se scurtează mai tîrziu, cînd li s-a copt lemnul.  Crapii ciofoesc în stuf la ruperea vlăstarelor..., întocmai ca purceii. Mai uricioase sunt vlăstările aţoase.  Vlăstarii se obţin din mugurii adventivi rădăcinilor.  Trîntit în iarbă, rup cu dinţii, Gîndind aiurea –, mugurii Unui vlăstar primăvăratic.  Ocolesc acum pe potecă un pîlc de arini drepţi pe care i-au năpădit vlăstari de toate neamurile, îndesaţi unii într-alţii de nu se poate trece.  Din mijlocul frunzelor tulpinale răsar vlăstarii frunzoşi, mai adeseori sterili.  Acoperişul era construit din două rînduri de ramuri, peste care se aşezau paie şi fîn, iar deasupra se punea, păianjen, două perechi de vlăstari legate la vîrf.  La buciumul viţii trei vlăstări cresc, unul al sănătăţii, altul al veseliei şi altul al turburării Romanii sînt buciumii viii Dachiii noastre şi noi vlăstarile lor.  Dintru acest fecior al său, Iuda, să menisă ca să răsară vlăstariul dreptăţii  Căzură pe cîmpiele poeziei ca să roază şi să usuce cele mai frumoase vlăstare şi florile cele mai bine crescute.  Ai lăsat un vlăstar care se frîngea dincotro bătea vîntul şi găseşti un trunchiu care nu se mai mlădiază, ci stă neclintit pe rădăcina sa. Papa Ioan al XXII-lea porunci... să stîrpească din rădăcină toţi vlăstarii ereziei din via Domnului.  Ţăranii... dunăreni... îşi întăresc temeliile caselor cu cărămizi scoase din vechile zidiri romane, – o admirabilă simbolizare a închegării regatului romîn de azi pe urmele şi din vlăstarele celei mai frumoase... provincii romane. Pe substratul trac se altoise puternica vlăstare romană, peste care apoi se adăogiră înrîuririle neamurilor barbare.  Şi-a văzut născîndu-se alt neam, vlăstar din tulpina cea fără de  moarte a Romei.  Societatea... creează conflicte dramatice, mutilînd inconştient vlăstare de viaţă... curate,... plăpînde.  Această pepinieră de tinere vlăstare ale literelor a desfăşurat... o activitate literară de creaţie şi îndrumare.  După aceasta, prefăcîndu-să vlăstările acelei familie în altele nouă, se îmformă pe încetul seminţii sau treburi, în carele se cuprind toate familiile.  Tu, scumpă Bucovină, odraslă romînească... Eşti vlăstarea, fiica cohortelor romane.  Aicea patriarhul Germanus cunună solemn vlăstarii logodiţi ai acelor două dinastii.  Ea este vlăstar adevărat şi nepoată directă a fostului rege romîn.  De nu l-ai mai iubi, această vlăstare degenerată n-ar mai fi fiul tău. Ar fi curioz... ca romînii cei atît de stabili şi vlăstare din cei mai aşăzaţi şi mai civilizaţi oameni ai vechimii să fi învăţat de la nomazii unguri ce însămnează a sta într-un loc.  Erau copii voinici, vlăstari din vechi ţărani soldaţi.  Al tatei eşti! Vlăstare din suflete regeşti!  Patru copii, patru vlăstari ce creşteau din plin. Învăţatul vlăstar al Văcăreştilor... nu era ceea ce se cheamă un funcţionar model.  Tinerele vlăstare încredinţate pedagogului erau toate dăruite cu numele unui dobitoc.  Din neamul lor, nici într-un timp nu se pomeniră vlăstare să nu fie şi proprietari de băi.  Nu puteam fi vlăstarul cel din urmă al muzelor pe pămînt.  Această familie... a dat atîtea vlăstare distinse pe diferite terene.  Acea stearpă deşteptăciune... atinsese o... înaltă  stepenă de agerime la vlăstarul cel din urmă.  Era fiica preşedintelui Curţii de apel din Craiova,... vlăstarul unei vechi familii boiereşti.  Ungaria se frămîntă în turburări interne, cu stingerea dinastiei arpadiene al cărei ultim vlăstar Andrei III moare în 1301.  În mîna lui intră tinerele vlăstare şi el singur e dator a face din ele pe viitorii cetăţeni.  S-a purtat ca un fiu al lui adevărat, vlăstar de stăpînitor.  Grigorie Brîncoveanu, ultimul vlăstar al vestitului neam, moştenise moşie la... Scărişoara.  Sunt, desigur, mici cusururi în cărticica vlăstarului brătienesc.  Mă uitam curios la acest vlăstar de personagii istorice care afişa indiferenţă pentru moşia strămoşească pierdută.  Boierul Manole este ultimul vlăstar al unei vechi familii.  Tînărul e un vlăstar de francez însurat cu o distinsă romîncă.  Scarlat a găsit aci pe ultimul vlăstar feminin al unei familii de acestea simple.  Socotea că din pricina ei pierdea ultima şansă ca vreun vlăstar din neamul Băl-Ciaureştilor să se urce pe tronul Ţării Romîneşti.  Lucu se minuna că un vlăstar ca dînsul s-a putut obîrşi dintr-un asemenea părinte.  Lui îi va reveni cuvîntul hotărîtor în alegerea carierii tînărului vlăstar.  Conachi este singurul vlăstar în linie bărbătească al petrecăreţului şi risipitorului vornic Manolachi Conachi şi al Elenei, de viţă cantacuzinească.  Din bogata bibliotecă a ultimului vlăstar în linie dreaptă a familiei face parte o mai veche cărţulie groasă.  Pentru vlăstarele aristocraţiei britanice anii de învăţătură au corespuns unor jaloane destul de precise.  „Bunătatea” lui Fontane..., bunătate dedusă dintr-o gentileţe a acestui vlăstar tîrziu al unor hughenoţi din sudul francez, nu este... decît o marcă.  Tatăl ei nu voia să o supere cu nimic, căci era singurul lui vlăstar.  vlăstare vlăstari. vlăstări vlăstăreturi -et. Era zorii albi ai unei zile de deşteptare, după o amorţeală seculară; cînd ideile vlăstăreau în inimele tinere şi speranţele... adumbreau sufletele însetate după fericirea neamului.  Ar veni rîndul cugetărilor dulci şi duioase ce vlăstăresc adesea în traiul singuratic al vînătorului.  vlăstăresc 
    Rîul se liniştea şi se pierdea, în mai multe braţe, printre ostroavele acoperite cu sălcii şi vlăstăriş. vlăstărişuri iş Cine poate fi mai bun învăţător pentru limba noastră, aşa spornic şi aşa felurit vlăstărită, decît scrierile clasice ale antichităţii Aceste neînsemnate rînduri... le-am aruncat pe hîrtie ca o dovadă de vie plăcere ce am resimţit văzînd vechile noastre aspiraţiuni aşa de bine, aşa de spornic vlăstărite sub peana altuia.  vlăstăriţi -te.
    Tu cînd vei voi să vlăstească cu grabă ceea ce vei sădi...? Oare cînd vei pune oareşce alt pămînt mai lucrat?  vlăsta Oamenii la început vieţuia fără să lucreze, viptuindu-se (hrănindu-să) cu plîntele ce vlăsta pămîntul.  Afară de o îndestulată producere de grîu, de orez şi de in vlăstează pămîntul Eghipetului un feliu de papură, din care cii vechi fabrica file numite papir.  vlăsteşte Atunci (la Sîngiorgi pun calei în apă, să fie oile „mănoasă” (vlăstoasă) vlăstoşi -oase.
    -os Una stea vlăstoşa, Două stele vlăstoşăle,... Sus pă stele rîdicaţ, În sărunia asta o-aruncaţ, De-aiasta a bea Ş-a mînca Şî s-a încărca De unt şî de groscior.  vlăstoşele.
     -ea Ce e astă împărţire Şi a numelui simţire! Că vlăscenii, moldovenii, transilvenii, bănăţenii  Nu-s în tablele de-aramă.  Peste cămaşa lungă, încreţită, căci la Zăvoiu Dihorului se ţineau de portul vlăşcenilor, nu de al celor de la deal, Ichim avea un pieptar negru.  Au sosit nişte vlăşceni cu carele cu porumbi şi vor să cumpere fîn. vlăşceni -ean.
    Bate-mi-se bate... Maria, Mocanca, Cu Stanca, Vlăşceanca.    vlăşcence.
    -că. Cucumis melo vlegi.
    vleji vlengălesc 
    vleojuri Ia arde-i cîteva vleştii şi să vezi cum te ascultă.  vleştii.
    vleştioare.
    -oară. Den lăţimea cea nemărginită a Nilului la strîmtoare de gură cădea apa şi să strîmtorea cu ţărmurile cele făcute de mînă, săvîrşia oarecare vlizvu la gură Se închiseră izvoarăle fărăfundului şi vlogurile  ceriului şi se conteni ploaia den cer. vlog mocănesc  Băltăreţul aduce... vlog.  Ploile lungi, vlogul..., ţin mult şi se întîmplă cînd cineva şi-a făcut samă.  S-a făcut vlog de toamnă. Trecuse cam la vreo cinci, şase luni şi dragostea popei cu profesoriţa mergea vlog. Vorba ceia: capul să trăiască, că belele curg vlog.  Nu era tău, nu era baltă ori vreun bulhac în cale unde să nu se tăvălească; ieşea şi iar se muia şi iar ieşea...: iaca aşa a ţinut-o vlog pînă acasă.  Lucrează vlog. La nuntă a plouat vlog vreo trei zile, de ne făcuse ploaia, în căruţe, mai rău ca pe nişte paparude.  O ţine vlog. Plouă vlog. Au remas vlog de coloni romani, după ce au sculat Aurelian din Dachia... oastea.  Ia-ţi inima cea de demult, Nu te teme de vlog mult: Arată-te că eşti roman; Acum... în est an El nu fu deşteptat din toropeala lui decît cînd din vlogul de capete auzi un glas văicărîndu-se.  Au venit oile cu lîna vlog de ciulini. E vlog de lume în obor.  vloguri. vlohişe.
    -işă Vlostu Romanul Vlostu Iaşii Am vîndut a mea dereaptă ocină... denaintea lui Toader Lupaşco de Suleani... şi Lupul zeat Cehăneas  şi Lepădat vnuc Cehăneasă Au rămas la vnucul său Romulus.  Stan, vnuc Gheorghe.  Radu, vnuc popa Gheorghe.  vnuci voagnări. Bluzele, rochiile şi le închidea cu clipse voaiante de metal sau nasturi de lemn ori cristal, astfel încît ochiul aluneca asupra suprafeţei minerale a îmbrăcăminţii.  voa-iant.   voaianţi, -te 
    Favorita Măriei sale... avea pe cap numai un voal... foarte supţire.  La gîtu ei are un voal... cusut cu flori şi cu dobitoace. Cînd mergem la plimbare, voale verzi ne trebuiesc.  Femeile niciodată nu ieşea din lăcaşurile lor decît numai cînd merea la biserică, şi şi atunci le acoperea un voal des, încît nu să vedea... obrazul. Scoborîndu-şi vualul de pe capelă liliechie şi învălindu-se într-un şal roşu.  Rîdicînd voalul ce acoperea pe astă misterioasă străină, au cunoscut în ea pe principesa Rucsanda.  Trimise Brandei... diademul de emiră cu voalul de mireasă.  Nici măcar cu vîrful degetului n-a atins voalul ei.  Aduc un voal, mănuşi şi flori care sînt pentru mireasă.  Un voal alb flutura în jurul unei figuri tinere, frumoase.  Pe cîmp se văd două fiinţe uşoare Săltînde pe-un cal, Pe care le-ncinge de flutură-n boare Subţire voal.  Mai toate poartă rochii subţiri, de tarlatan sau de voal, pe fuste de mătase.  Tînăra fată... are obrazul acoperit cu un voal şi poartă pe cap o coroană.  Mărica avea să fie înfofolită în voaluri, încît să-i cauţi nasul cu microscopul.  Nu-ţi ridici voalul de pe ochi?  Eu, învelită de trei ori în voalul meu cel mare..., plecam repede pe la extremitatea... parcului.  O umbră se desprinse dintr-un gang...: o femeie înaltă şi subţire, îmbrăcată în negru, cu un voal pe faţă.  Prin voalul des abia se zărea faţa fragedă şi ochii vioi ai tinerei necunoscute.  Ea-şi pune voalul cu mişcări discrete.  Doamna... dispărea ca un  meteor, dreaptă, în rochie lungă de catifea verde..., cu voal gri ce flutura în urma ei.  Priviseră, muţi, un corp de o zvelteţă sculpturală şi abia putuseră deosebi prin ţesătura voalului... dinţii albi, strălucitori.  Nici voalul, nici mănuşile... nu păreau a mulţumi gustul probabil din alt veac al acestui bătrîn.  O doamnă..., din... discreţie, purta totdeauna voal.  Cornelia îşi aruncă capricioasă pe spate voalurile de doliu, ce-i cădeau mereu pe frunte.  Pe un soi de podea ridicată şi împodobită cu ghirlande, grecoaice aproape goale, cu voaluri..., dau o idee despre viaţa în harem.  Aretie, căreia naşa îi scosese voalul de mireasă, se lăsa sărutată... de noile ei rubedenii.  Îşi puse pălăria cu voalul de doliu să nu i se vadă faţa.  Lelea cu cîrpa de voală Şi cu burticica goală.    cu voală pe cap.  Maică,... Mai bine... Voalul cel de cununie Mi-l puneai pe năsălie.  Mireasa n-ari vol ş-o sî-i facă mirili, Cînd o tundi cînili.  Îi pune peteală, vol pi cap. Subţire ca un voal, întunericul şi răcoarea treceau acum peste noi.  Nori fără formă, ca nişte voaluri subţiri şi trecătoare,... se interpun între soare şi ochii noştri.  Luna era tot sus şi peste faţa ei plină treceau nori subţiri, ca un voal argintiu.  Plecam, strîngîndu-i mîna hieroglifă, petrecut de zîmbetul lui ca de un voal.  Viitorimea noastră este acoperită de un voal..., noi însă aşteptem... încredere.  Cînd o tînără este amorezată, socoteşte că nimine n-o înţălege. Ea pune şi pe ochi voalul... ce are pe inimă.  Cînd voalul să ridică de vreo mînă prietenească, atunci durerile cele ascunse ale amoriului sar ca peste un pîrlaz.  Acolo pari ferice, pe faţa ta senină Durerea nu-şi întinde al său negru voal. Oricîtă îngrijire s-ar pune, spre a se acoperi patimile prin o aparenţă de pietate şi onor, ele totdeauna străbat lesne asăminea voal ce le ascunde.  În  ultimele pagini ale cărţii, voalul ficţiunii se rupe şi autorul apare în prim-plan, cu angoasele sale.  Euphorbia marginata Verbena hybrida Anthericum ramosum La cimitir o să fie parfum de chiparoase şi... Fetele-mbrăcate-n voaluri uşoare.  Salonul alb visa cu roze albe – Un vals de voaluri albe.  Prin voalul diafan al serei se polieau cupolele din Scutari.  O ceaţă uşoară, un voal imperceptibil se aşternuse peste ape. E începutul, abia simţit, al orbirii.  Se desfac din apele Oltului... cornuri subţiri şi pătrunzătoare, împrăştiind confuziile care mai stăruiau, cum împrăştie razele soarelui voalurile de ceaţă.  Înnegrirea care constituie voalul se suprapune înnegririi datorite expunerii, deplasînd curba de înnegrire paralel cu ea însăşi, în lungul axei ordonatelor. voaluri  voale.   Luminată de doi ochi albaştri, voalaţi de melancolie.  Un obicei, voalat în suavă poezie mistică, e acela al „colindelor”.  Lirismul lui este autentic, universul lui moral este rezultatul unei experienţe umane, numai materialurile sub care le voalează sînt cît mai inanimate.  Sînt de preferat „Priapeele” care cel puţin nu voalează obscenitatea.  Autoarea a ştiut să voaleze, cu o uşoară tentă de mister semipoliţist, unele momente ale acţiunii.  Fericirea este voalată de un tainic tremolo, cu ecouri galactice.  Se voalează înainte de a pleca.  Cine a vopsit verdeaţa? După unde vin ăşti nori? Micşuneaua adorată Pentru ce s-a voalat?  A pătruns lumina în aparat şi s-a voalat filmul.  vo-a-. voalez Asemenea „voalări” ale planului principal al naraţiunii... au caracterizat... literatura franceză a sfîrşitului de secol XIX. vo-a-. voalări Frumoasele stampe cu tonuri calde... şi alburi voalate... avizează spectatorul asupra timpului şi spaţiului istoric. Un pitoresc specific caracterizează capitala lui Petru... Mai puţină trepidaţie decît în Moscova încordată, zgomotul în surdină, populaţie mai negrăbită,... probleme mai voalate în priviri.  Teismului franc al lui Berkeley i se substituie unul voalat.  Specificitatea proceselor sociale... face ca această legătură... să devină mult mai complexă, mai mediată şi uneori voalată. Romanul... „Adîncuri”, de  un patetism voalat, aminteşte... timbrul particular pe care îl au vieţile ratate în romanele lui Thomas Hardy.  Fără comentarii, dar cu un sarcasm abia voalat,... reproduce replicile.  Deşi utilizează un stil voit voalat, raportul este obligat să recunoască existenţa unui puternic curent de opinie.  Poetul e un neliniştit timid, un singuratic ce-şi repudiază singurătatea... într-un mod... voalat. Se pot cita... contradicţii mai voalate, înregistrate în forme de exprimare pretenţioasă.  Cărţile lui  anterioare puneau, sub o formă voalată, metaforică, un mare semn de întrebare în privinţa sistemului de viaţă al ţării sale. Vedeam clar..., fierbînd, oricît de voalat, eterna invidie femeiască.  Damă voalată Aşteaptă pînă la opt. Dacă pînă atunci nu ţi-am telefonat, scrii „cursivul”... – Dama voalată! exclamă Vareli, făcînd ştrengăreşte cu ochiul.  Nu i s-a schimbat... glasul încet şi voalat, cu care parcă destăinuieşte secrete. Felul ei autoritar e sporit..., chiar dacă glasul ei e voalat uşor.  Înaintea comisarului fercheş, cu gesturi manierate şi cu vocea voalată din pricina unei crize de ficat, ei stau acum unul lîngă altul.  O opri vocea voalată a ţigăncii, gîtuită de  şoapte.  Sunetul voalat al consoanelor nazale contribuie la exprimarea melancoliei.  I-a arătat colivia şi a rostit ceva în limba aceea aspră, cîteva cuvinte scurte, spuse cu o voce voalată şi poruncitoare.  vo-a-. voalaţi, -te.
   –     Un surîs dispreţuitor strivea gura fără a-i strica arcul, subt voaleta scurtă. Un fior îi trecea pe sub faţă, sub voaleta cenuşie.  Din salcîmii bătrîni zburau tot mai des frunze ofilite. Se prindeau de pălăriile cucoanelor, de voaletele lor din firicele albe şi subţiri ca funigeii.  Dosare grave stau grămădite pe masă şi excelenţa sa mototoleşte nervos o voaletă imprudent uitată lîngă călimări.   Ca să fie în toate chipurile interesantă, doamna afecta prin voaletă o miopie studiată.  A simţit sub voaleta ei fin ţesută cum o podidesc lacrimile.  vo-a- voalete vo-a-.   voalure. voscă boască După ce vinul s-a scurs din lin, se ia tescovina sau bosca şi se calcă în jgheab cu sacul sau se pune sub teasc.  La putină punim postava şî scurgem vinu. Rămîńe voasca Ce rămîne de la vinu care s-a tras, noi îi spunem boască de vin, tescovină.  boască Porcii erau la cazan, mîncau boască, şi noi îi căutam în porumbi voaşte voşte boaşte Într-o zi femeia pune un ceaun de apă pe foc şi, cum şedea bietul Turuzan pe prispă, numai ce face voaşti cu uncropul şi-l opăreşte.  Pune bine voavele astea că ţ-or prinde bine la iarnă să le dai la oi.  voave Era o voază di moşneag nu ştiu di pi unde.  O voază de om. voaze.
    váz .
   
    .  vobulatoare. Multi cuvinti greceşti şi lătineşti le-am pus... ca să nu stricăm sîmţirelor, dîndu-le numai din putere vocabularului, adică... carte care tîlcuieşte cu aceeaşi limbă cuvîntul oarşicare... întru acelaşi loc unde s-au scris.  Am vrut să-mi fac vocabularul terminilor technici şi, ca să pot să dau peste dînşii, m-am apucat a traduce din ştiinţe.  ,  Spre lămurirea acestora am adăugit la sfîrşitul părţii a doua un mic vocabular, unde, după rînduiala alfavitară, lesne se pot afla acele cuvinte şi a lor tîlcuire.   Vocabular de oarecare cuvinte întrebuinţate în astă carte. Aceste tălmăciri,.. în loc de a le da la sfîrşitul cărţii printr-un vocabular, le dau supt fiecare pagină unde să şi află acele nuoutăţi.  Greşelile... nu s-au pus aici la sfîrşit..., fiindcă vocabularul care este să se tipărească va sluji şi pentru îndreptarea lor.  Noi, pînă să-i deschidem tablele istoriei noastre, luăm amînă mai înlesnire o gramatică, un vocabular şi-i răspundem: Vezi, aceasta e limba, aceasta e naţiunea noastră.  Vezi şi vocabularul francezo-romînesc de Poenaru, Aron şi Hill.  „Hojma”, iată încă un cuvînt pitulat astăzi numai în Moldova, exclus din stil elegant şi netrecut în vocabulare.  Am consultat... „Vocabulariul francezo-romînesc” al dlor P. Poenaru, F. Aron şi G. Hill.  O parte dintre dînsele am aflat-o prin vocabularele romîne, cîte le-am avut în mînă.  Excelentul vocabular istroromîn al lui Gartner... este... rezultatul unei petreceri numai de şase zile cu un romîn din Berdo.  De la „Vocabulariu” lui Şincai la nomenclatura ornitologică de astăzi este o cale... lungă.  Vocabularul, cu o întindere de circa patru coloane, este tradus din „Basilicalele” greceşti.  În vocabularul la volumul său de poezii din 1836, Asachi informează pe cititori că Ariosto este „acela mai cu glorie poeta italian”. Punctul de plecare... a fost alcătuirea, pe baza acestui ansamblu lexical, a unui vocabular poliglot.  Umanitarul îşi are un vocabular... al său în parte, o sintaxe ca acelea cu totul particulară,... ce nu se supune la nici o regulă.  Lectura istoriei... ar fi puţin fructuoasă... deacă lectoriul nu s-ar fi familiarizat mai înainte cu partea tecnică, cu procesele speţiale şi cu vocabulariul particulariu al filosofiei.  Trebuie să se anevoască a reforma vocabulariul chiar a convorbirei lor după regulele adevărate a limbei.  Vocabularul idrografic ar trebui să fie foarte scurt.  Nişte salahori dintr-o parohie engleză nu aveau mai mult de 300 de vorbe în vocabularul lor.  Vocabularul uzual şi casnic, cu care plugarii din Dacia Traiană se serveau de cînd în biserică şi în cancelarii domnea limba slavonă, nu fu de ajuns pentru interpretarea ideilor morale, speculative, doctrinare, diplomatice şi admnistrative.  Romînii au îmbogăţit vocabulariul lor agricol.  Majoritatea cititorilor e străină de un astfel de vocabular Cercetarea vocabularului vieţii culturale romîneşti arată existenţa... unei civilizaţii romane la baza vieţii romîneşti.  Cu toată silinţa lui de a fi personal, prin vocabular şi sintaxă, e poate cel mai plural dintre publiciştii romîni.  Vocabularul critic îi e destul de redus, dar sinceritatea e totală.  În mijlocul acestei familii sportive... ea singură şi  adolescentul cu obraz de elevă de pension nu aveau apucături şi vocabular de camping.  Era singura odaie... în care mirosul de tutun era atenuat şi vocabularul cartoforicesc era absent.  Fraza... se desfăşoară armonioasă, elegantă, susţinută de un vocabular de o bogăţie excepţională, plină de cele mai subtile epitete.  Ceea ce însă constituie o derogare vicioasă din normele esteticului e vocabularul său împestriţat cu... expresii ce nu capătă o încorporare artistică în limbă.  În vocabular  precupeţ, cuvintele alese se traduceau cu termenii „nu te mai întîlneşti cu aşa chilipir”.  Vocabularul ei ales s-a epuizat în comparaţii, judecăţi şi aprecieri.  Mă deosebesc în cîteva chestiuni mărunte de vocabular estetic, care pot crea confuzii în minţile celor fără pregătire filozofic-estetică.  Vorbea absolut ca un intelectual de la oraş care se fereşte de un vocabular pretenţios.  Mihnea este numit în mai multe rînduri „tiran”. Epitetul este împrumutat vocabularului paşoptist.  Jumătate din vocabularul curent a fost înlocuită cu iniţiale şi prescurtări.  A fost nevoie de mult tact şi de un vocabular care nu e la îndemîna oricui.  Vocabularul profesional sau limbajul tehnic este alcătuit din totalitatea termenilor care aparţin unei profesiuni sau meserii.  A treia... e o pompoasă descriere în proză ritmată şi vocabular poporanist a  Carpaţilor. Vocabularul scriitorului diferă în multe privinţe de acela al cronicarilor contemporani din acea vreme.  În veacul agrotehnic de astăzi, gospodarul Şi-a-mbogăţit şi traiul, ca şi vocabularul.  A sporit vocabularul literar cu o serie de neologisme pe care... le-a fixat în forme definitive.  Vocabularul cinematografului se diferenţiază din punct de vedere etnic şi istoric.  Vocabularul întrebuinţat aminteşte de factura cărturărească a piesei.  La constituirea vocabularului neologic al limbii romîne moderne au contribuit foarte multe limbi. Un număr restrîns de elemente de vocabular sportiv apar atestate încă în dicţionare publicate la noi în ţară către sfîrşitul secolului al XIX-lea.  Tînărul... subliniază, pe drept, „automatismul lui Pristanda”, care ilustrează... sărăcia şi a vocabularului şi a gîndirii lui.  Vocabularul medical intră în limbajul curent.  Autorul conchide că în etapa actuală de dezvoltare a limbii franceze sînt tot atîtea vocabulare cîte domenii ale ştiinţei şi tehnicii.  Aprecierea echilibrului... m-a dus la folosirea unui vocabular temperat.  Lucrările... au descris interesante procese şi tendinţe în vocabularul dialectal.  Avem în vedere... unele contribuţii ale cărturarilor ardeleni la configurarea vocabularului neologic al romînei literare.  Literatura secolului nostru a preluat... un vocabular adaptat cerinţelor epocii.  Stilurile diferă între ele, în primul rînd, prin vocabularul folosit.  Ce înseamnă... a fi pătimaş (emoţional) în vocabularul american cotidian? Slavii de peste Dunăre şi-au încărcat limba... cu... fraze întregi din vocabularul stăpînilor.  În vocabularul francez, italian, romîn sînt un şir de cuvinte a căror sensualitate oarecum pipăită nu-şi află ecuivalent în nici un cuvînt german.  Exemplele... ne arăt feluritele influenţe sub care s-au dezvoltat şi s-au transformat vocabulariul şi gramatica limbei romîne.  În vocabularul aromînilor găsim un număr măricel de elemente latine pierdute la noi.  Consideraţiile teoretice... în legătură cu îmbogăţirea vocabularului se referă aproape exclusiv la partea lui schimbătoare.  Neaşteptata terminologie avea de scop să creeze iluzia unui mit confuz, că sărăcia crîncenă trece cu speranţa în vocabular.  Între evoluţia societăţii şi schimbările din cuprinsul vocabularului există... o strînsă condiţionare.  Ion Budai Deleanu... admite... în vocabularul limbii romîne şi... cuvinte de origine slavă, greacă.  La origine, vocabularul era mult mai concret.  Cel mai penetrabil, deci mai susceptibil de îmbogăţire, este vocabularul limbii.  Marea bogăţie a limbii... rezultă nu numai din cantitatea mare a vocabularului, ci şi, mai ales, din bogăţia de semnificaţii a lexicului.  Dintre diferitele aspecte ale limbii, vocabularul este sectorul în care legătura dintre istoria societăţii şi istoria limbii se manifestă mai vădit.  Metoda studiului vocabularului unei limbi pe bază de terminologii poate aduce concluzii interesante asupra vieţii sociale a unui popor.  Vocabularul se schimbă în legătură cu evoluţia societăţii.  Unităţile lingvistice de la nivelul vocabularului sînt foarte numeroase.  Îmbogăţirea vocabularului se face... prin împrumuturi şi prin mijloace proprii.  În articol se încearcă o evaluare a rolului statisticii în determinarea vocabularului esenţial al unui idiom.  În cazul vocabularului avem a face cu un sistem diferit de sistemul fonologic sau morfologic.  A iniţiat... o vastă acţiune de sistematizare a unor date noi din istoria vocabularului francez.  În limba romînă actuală se manifestă tendinţa de uniformizare şi de internaţionalizare a vocabularului.  Diferenţierile vocabularului latin... se explică prin configuraţia geografică şi prin relaţiile economice, politice şi religioase.  Nucleul vocabularului romînesc are o fizionomie romanică.  Sîntem în faţa unui  fenomen de fericită conlucrare între vocabular şi gramatică.  Stabilirea vechimii cuvintelor dintr-o limbă are consecinţe importante pentru istoria cuvintelor respective, pentru istoria vocabularului în ansamblul său. Vocabularul de origine latină în limba albaneză în comparaţie cu romîna. Derivarea – mijloc de îmbogăţire a vocabularului latino-romanic în scrierile lui Petru Maior. Vocabular de bază fundamental Statistica şi determinarea vocabularului de bază.  Vocabularul fundamental al romînei comune trebuie raportat la un lexic comun de tip rural. Vocabular activ Vocabular pasiv = Au fost excluse din dicţionar o serie de cuvinte învechite, care nu intră nici în vocabularul pasiv al vorbitorului Vocabular secundar Dintre greşelile de vocabular... cea mai cunoscută... este pleonasmul.  Este... uşor de  recunoscut,.... cu noţiunile de vocabular şi de morfologie pe care le posedă elevii în primele ore de curs ale clasei a V-a, care este rădăcina unor cuvinte. vocabulare.  –  În acest mod vor învăţa vocabulele foarte bine şi ales: cunoştinţa... mutărei şi a legăturei lor cere întrebuinţarea gramaticei.  Gramatiştii limbei sanscrite au redus întregul tezaur de  vocabule sanscrite la 1706 rădăcini, adecă au admis atîtea cuvinte (silabe) radicale, cîte le-au trebuit după sistemul lor.  Dintre numele proprie şi vocabulele scitice... a constatat... cam o pătrime drept eranice.  Ţăranul acesta ştie şi ce e aceea resentiment, cunoaşte chiar vocabula.  Vorbesc cu glasuri tari, întrebuinţează vocabule ciudate Acest vocabul cu dulce sunet – „Verbila” – l-am auzit în altă parte a ţării.  Acest vocabul nu se găseşte în dialectul aromîn.  Nevoia de-a utiliza dubleuri mai căutate ale cuvintelor şi vocabule cu  tocul înalt făcea parte din ţinuta mea ocazională.   Îşi transcrisese un text de roman franţuzesc pe care îşi sublinia cuvintele necunoscute, transportînd vocabulele rare într-un mic vocabular franco-german.  Vasile Alecsandri regăseşte... accentele armonioase ale lirei sale, pentru a închina... un imn sunînd melodios din multele-i vocabule romanice.  Două vocabule... permit... stabilirea unei filiaţii relativ convingătoare între ambii autori. Primul este neologismul „régia”. Simpla repetiţie a unor vocabule sau a unor formule artistice.  Între vocabulele cu înţelesul cel mai mobil şi variabil, după epoci şi ţări, era în trecut cuvîntul „alegeri”. Nu mai credem în existenţa... unei sere a cuvintelor, în care s-ar cultiva şi răsădi vocabule selecţionate pentru confecţionarea poeziei.  Am putea avea mîndria să propunem vocabule care să intre în însăşi substanţa culturii majore.  Civilizaţia latină... n-avea probabil o vocabulă pentru a  traduce conceptul.  Vocabula veche „icoană” i se părea mai sugestivă decît neologismul „portret”.  Să fie din cauza viziunilor diferite? Ori din pricina semantismului vocabulei „criză”? Etimonul vocabulei în discuţie... este „natus”. vocabule.  –  Vocabuliştii explică vorba „lealitate” prin acelea de „fidelitate” şi de „probitate”.  vocabulişti. ist. S-a orînduit profesori: de declamaţie Domnul Aristia, de muzica vocală pînă la o vreme D. Bongianini şi astăzi în lucrare D. Conti.  Afară de aceste se poate învăţa în ghimnazie privat limba ghermană şi muzica vocală.  Ca obiecturi extraordinare s-au învăţat legile, limba elinească, rosiană, franţeză şi muzica vocală (cîntică).  Cînd s-a întocmit Soţietatea Filarmonică spre întinderea literaturei rumîneşti şi a muzicii vocale în prinţipat... a fost din cei dintîi ce s-a înscris între mădularele ajutoare.  Societate Filarmonică... de 70 soţi pentru întinderea literaturei şi muzicii vocale şi instrumentale.  O soţietate de boieri... au înformat... un Conservatoriu Filarmonic Dramatic, unde gratis (fără plată) se învaţă muzica vocală.  Această dede ansă la mulţi să mă provoace ca să nu las rarul acest talent neînmulţit cu toate perfecţiunile la care a ajuns arta muzicei vocale.  După lucru le plac petrecerile voioase, mai ales danţul şi cîntecul vocal cu ghitara.  El e învăţat în muzica vocală.  Voi daţi fiicelor voastre toalete lumeşti, dascăli de muzică vocală, dascăli de danţ.  După ce studie mai întîi muzica vocală,... să consacră cu cel mai mare amor la studiul contrapuntului.  Acest cor... a fost în Moldova cel întîi cor de muzică vocală bisericească.  Poezia pare că s-a dezbărat de vechea putere oratorică... Nu mai cîntă, ci vrăjeşte. Din vocală a devenit muzicală.  Presupunem că... a fost o şcoală.... la care va fi fost profesor de muzică vocală şi pian.  Odată cu muzica vocală a înviat de sine şi muzica instrumentală sau muzica modernă.  Dansatorii sînt obligaţi... să-şi cînte, născocind un ritm vocal, potrivit cu ritmul mişcării.  Cine te împiedică... să dai concerte de muzică vocală.  Pe Tîrnave sînt încă frecvente dansurile de femei, cu acompaniament vocal.  Se combinau într-un mod nediferenţiat pantomima grosolană a măscăricilor,... muzica instrumentală şi vocală, numere de dresaj de animale.  Arată ceva important şi regăsibil pe parcursul întregii scriituri vocale a lui Wagner.  Unul din genurile deosebit de proprii pentru exprimarea unor asemenea idei este cel vocal-simfonic.  Sînt îmbucurătoare progresele făcute în ultimii ani în creaţia noastră vocal-simfonică.  Concepţia dramaturgică... a stat la baza acestei noi creaţii vocal-simfonice.  Lucrări vocal-simfonice.  O formaţie vocal-instrumentală... ne-a încîntat prin talentul şi virtuozitatea cu care a reuşit să reliefeze mesajul uman.  Felix mai dădu cîteva ocoluri odăii, ascultînd exerciţiile Otiliei care le intona şi vocal acum, cu glas subţirel şi tremurat.  Aci se-ncoardă iarăşi vocala arpă vie. Se cîntă „Aleluia!” p-alt ton mulţumitor.  Pentru atingerea scopului, reuniunea îşi propune... să înfiinţeze un cor vocal şi instrumental.  Soliştii vocali şi echipa de dansuri prezintă... programe artistice.  „Nopţile” pentru cei doisprezece solişti vocali s-au repetat.  Duminică, tinerimea romînă din Şiria...a aranjat un bal romîn... spre folosul fondului şcolar şi corului vocal romîn.  De aici urmează ca, sonurile vocale fiind limitate, alfabetul şi dicţionariul să se  afle închise între margini naturale.  Felul organelor vocale, al buzelor... etc. este... important ca şi felul sufletului.  În exerciţiile vocale trebuie să mergem de la simplu la compus, avînd grija şi ca exerciţiul să nu dureze prea mult.  Erau şi străini... aduşi acolo de capacitatea lor vocală sau instrumentală ca să compuie ansamblul de muzică simfonică.  „U” a devenit „î”... şi apoi „ă” (printr-o relaxare a organelor vocale).  Instalaţii de repetitori pentru frecvenţă vocală. Altitudinea vocală în „Apus de soare” este firească şi realistică, pentru că avem de-a face cu un gigant.  Se zicea că nici o cucoană din aristocraţia apuseană nu rezistă la modulaţiile vocale ale acestui frumos diplomat turc. Actorul gîndeşte fiecare replică..., demonstrînd o mare supleţe în folosirea mijloacelor de expresie corporală şi vocală.  Pianistul nostru... a însoţit evoluţia vocală cu o... muzicalitate a participării  excepţionale.  Coardă vocală =  Stingerea glasului nu este efectul mercurului sau al unei vătămări oarecare al cordelor vocale, şi ea vine dintr-o boală catarală.  Ce coarde vocale anume sînt puse în mişcare de anume simţiri?  Cu cît coardele vocale sînt mai depărtate una de alta, cu atît debitul de aer e mai mare.  S-a pronunţat... fără participarea coardelor vocale.  O să-i răcească... coardele vocale şi o să răguşească.  În timpul glasului şoptit coardele vocale sînt îndepărtate şi nu vibrează.  În laringe sînt situate coardele vocale.  Acest zgomot este produs de coardele vocale care se găsesc la deschiderea traheii spre faringe.  N-ai fi găsit pe cineva... cu nişte coarde vocale mai incapabile.  vocali, -e.
      La latinii cei de demult, înaite de a se însoţire ei cu grecii, toate cuvintele ieşea în vocală.  Norodul s-au obicinuit a mînca vocalea cea de pe urmă.  Între cele 22 de litere...  vocalele (sunătoarele) toate Se-întîmplă asemenea şi trei vocale să se citească deodată, care atunci se numeşte triftong.  Rimă se zice asemănarea ultimelor vocale cu care se termină două sau mai multe versuri.  De le urmează vocal sau „h” muet..., „l” totdeaună să aude.  Literele se împart în vocale sau de sine sunătoare şi în consonante.  Numile... la sing  în (u) pur după o vocală masculină (o, u) la plural se termină ca latinele în (a) îngînat.  De la acestea se strecurară în limba romană... ziceri slavone, vocale şi sunete streine limbei lor. Săvîrşitul  se face de la trecutul participiului, schimbînd pă „tu” cu vocală înainte în „iu” cum: „cînta-tu”, „cînta-iŭ”.  Să pune în locul unei vocale carea lipseşte cu totul.  Toate aceste 25 de litere se-mpart în 2 clase, adecă voyelles (vocale sau glăsuitoare) şi consonnes (consonante sau neglăsuitoare).  Vocalele, diftongii şi triftongii... formează cîte o încheietură de cuvînt sau cîte o silabă în graiul viu.  Lipsa unei vocale, greşul unei perioade sînt lucruri serioase.  Tipul primitiv... este conform cu legea fonetică a priorităţii relative a vocalei „a”.  În limba sanscrită... sonul „a” predomneşte asupra tuturor celorlalte vocale.  Ce caracteristice pentru spiritul unui popor sînt uneori vocalele cuvintelor lui!  Litera „L”, la deosebite popoare şi însoţită de felurite vocale, are în sine darul de a exprime simţiri de jale şi de durere.  Greşala... constă în lărgirea unui vocal la puterea unui diftong.  Daca vocala e purtătoarea simţirei şi elementul propriu muzical al limbei, apoi consonantul e reprezentantul reflexiunei, a sigurităţei (acurateţei) conceptului.  Dispariţia acestei vocale finale din ortografie se face de la sine.  Consideră pe geţi ca goţi, deoarece numele lor se deosebeau prin o singură vocală.  Vocalele sînt sunete cari să formează în laringe şi să întăresc prin gît, limbă, buze şi nas.  Ne întemeiem pe pronunţarea populară din inscripţia de la Roma, fără nici o consoană între cele două vocale.  Numai bulgarii au o vocală... apropiată de „ă”.  Vorbea foarte repede,... lungind, adînc tulburător, vocalele.  Sufixul acesta era obişnuit şi cu alte vocale decît „e”.  În acele regiuni el nu formează o silabă cu vocala a doua.  Vocalele din silaba accentuată a unui cuvînt se păstrează neschimbate.  Fonetismul specific graiului muntenesc, în care predomină vocalele mai „clare”, mai pline, aparţine... unui temperament apropiat de tipul extrovertit – cicloid.  O gură la fel, cu buze la fel, cu cinci vocale şi cu douăzeci şi cîteva de consune identice vorbesc în trei sute şi cîteva limbi.  Vocala sufixului fiind scurtă nu putea primi accentul.  Vocalele se grupează după gradul de deschidere şi după locul de articulaţie.  Caragiale nu şi-a asimilat în prealabil secretul instrumentalismului, care este de natură fonică: aliteraţii, alternări de vocale sau de grupuri de sunete.  Cînd labialele sînt urmate de vocala „i”, aria nepalatalizantă este mult mai mare.  Este adevărat că, fiind vorba de o vocală ca singură diferenţă, am putea admite o greşeală a unor dieci.  Egiptenii, în scrierea curentă, nu foloseau vocale.  Asurzirea vocalelor finale se întîlneşte, într-o măsură diferită, în aproape toate graiurile şi în limba literară.  De aceeaşi utilitate şi interes evident sînt capitolele privind vocalele izolate.  Vocalele sînt împărţite... în bemolate şi nebemolate.  Vom recunoaşte în continuare doar şapte vocale fundamentale.  Velarizarea vocalelor anterioare precedate de vibranta forte şi morfonologia limbii romîne. Vocală anterioară palatală prepalatală Limba face o mişcare înspre înainte..., alunecînd din regiunea centrală în cea a vocalelor anterioare.  Vocalele anterioare se rostesc în limba literară de obicei nici prea deschise, nici prea închise.  Seria semiocluzivelor conţine posibilitatea combinării lor cu o vocală prepalatală.  Nu face parte... din seria vocalelor anterioare.  Vocală medială centrală Pisica, cînd miaună, trece de la vocala extremă „i”, peste „e”, la vocala centrală „a”, pentru ca să ajungă, peste „o”, la cealaltă vocală extremă „u”: mieaou.  Vocala centrală cea mai inchisă e notată în transcrierea noastră „î”.  Labializarea unei vocale mediale. Vocală posterioară postpalatală velară) Vocalele „o” şi „u” se numesc vocale posterioare labiale.  Pronunţarea unei vocale velare... după o consoană palatală a fost cercetată insuficient.  Nu face parte... din seria... vocalelor posterioare.  Croaţii n-au vocale velare.  Vocală neutră Aceste slove să pot împărţi în dooă. În slove vocale, adică glasnice sau sunătoare şi în slove consonante, adică neglasnice sau nesunătoare.  vocale.  –  Comite o erezie,... fără a cita în limba romînă o singură analogie de tranziţiunea vocalică.  Lungimea vocalică există numai la serbi şi la unguri.  Numele asiriene... le-au deformat după sensul actual al lor prin introducerea punctelor vocalice subscrise în vechile cărţi biblice.  Deosebirile din silaba penultimă privesc numai partea vocalică.  Pentru notarea acestor două combinaţiuni vocalice avem două sisteme.  Încheiem aceste observaţiuni fonetice cu cîteva  cuvinte asupra asimilaţiunii vocalice.  Asimilarea vocalică.  Explicaţia... prin metateză vocalică... ar avea avantajul să simplifice problema.  Vorbirea afectivă cunoaşte transformări vocalice şi în poziţie acccentuată.  „-Uri” are avantajul de a nu produce... alternanţe vocalice.  Alternanţa vocalică nu este nicăieri în romîneşte singurul mod de a diferenţia formele gramaticale.  Limba romînă este printre limbile cu mare frecvenţă vocalică.  Delimitarea şi izolarea consoanelor de elementul vocalic următor este o operaţie care trebuie efectuată în timp.  Sistemul vocalic al latinei tîrzii este... mult mai sărac.  A treia categorie de nuanţe vocalice... au o poziţie intermediară atît în ce priveşte locul de articulare, cît şi în privinţa gradului de deschidere.  A propus o descriere a vocalelor limbii literare bazată pe două criterii: neutralizarea opoziţiilor vocalice şi alternanţele.   Nu se realizează nici o alternanţă, indiferent dacă finala radicalului este vocalică sau consonantică.  Unele dintre aceste cuvinte au pătruns şi în alte limbi, dar fără să aibă acolo o  terminaţie vocalică.  Slava veche, în special slava primitivă, prezenta şi cantitatea vocalică.  Alternanţe vocalice şi compatibilităţi fonologice în derivatele romîneşti cu sufixe. Armonie vocalică În limbile cu armonie vocalică, ca cea ungurească sau turcească, hotarele unui cuvînt se recunosc după faptul că toate morfemele se orientează în vocalism după timbrul vocalei radicale.  Limba romînă cunoaşte, într-o anumită măsură, armonia vocalică.  Fenomenul are asemănări cu aşa-numita armonie vocalică din limbile turceşti.  vocalici, -ce.
    
    Ele ni vor destăinui... două preţioase litere..., „ă” şi „î”, sonurile cele mai caracteristice ale vocalismului nostru naţional.  Vocalismul limbei latine vulgare.  Promite a ne da ca teză de şcoală un studiu asupra vocalismului romîn.  Vocalismul întreg al tuturor limbilor arice se reduce la trei vocale primitive: „a”, „i” şi „u”. Aduc acum aici un  singur argument,... şi anume vocalismul şi consonantismul dacic, bine diferenţiat de cel thracic.  Acest conservatism îl atribui uşurinţei vocalismului acestui dialect.  Toţi diftongii şi triftongii la un loc nu fac decît ceva peste 11% din vocalism.  Predominante ca frecvenţă în vocalismul romînesc sînt... fonemele mai închise, mai ascuţite.  Diftongii şi triftongii adaugă, prin numărul lor mare, o notă însemnată la varietatea vocalismului romînesc.  Există însă şi condiţii de îmbogăţire a consonantismului şi ele se afirmă viguros, cînd vocalismul sărăceşte.  Vocalismul graiurilor dacoromîne.  Vocalismul acestor graiuri este în situaţie de dependenţă faţă de consonantism.  În ceea ce priveşte vocalismul, se stabileşte un inventar de cinci foneme – „a”, „e”, „i”, „o”, „u” –, unanim recunoscute pentru neogreacă.  Vocalismul a trebuit să le moaie cuvintele încărcate de consoane.  Hotarele unui cuvînt se recunosc după faptul că toate morfemele se orientează în vocalism după timbrul vocalei radicale.  Rezolvarea contradicţiei ivite se face în două direcţii care... sînt corelative: a) prin deplasarea accentului; b) prin modificarea vocalismului. Desinenţei de nominativ singular „-e” îi corespunde cu necesitate vocalismul radical „oa” în „floare”, „licoare”, „soare”.  O a doua formă... seamănă şi mai bine cu cele slave în ce priveşte vocalismul silabei.  Cu acestea nu am lămurit încă problema vocalismului, nici, implicit, pe a accentului.  Vocalismul împrumuturilor din limba romînă se păstrează, aproape fără nici o transformare, în cele mai multe cazuri.  Vocea sa este de un timbru plăcut, vocalizează cele mai dificile perioade muzicale cu mare înlesnire.  Dacă s-ar ispiti cineva să cerce a instrumenta şi a vocaliza prin codri muzică clasică,... urşi, lupi, mistreţi, vulpi... ar apuca-o îndată la picior.  Toate exerciţiile cari tind să mlădieze laringele şi gîtul şi să deie muşchilor lor agilitatea necesară pentru cant trebuie făcute cîntînd asupra vocalelor, adecă vocalizînd.  Nerăbdătoare glasuri reîncepură, vocalizînd crîmpeie din noua operă.  Vocalizînd..., se ridică în picioare bătînd cu pumnul în masă.  Cînd Ioanide o neglija din cauza ocupaţiilor lui..., vocaliza discret spre a controla ecoul odăilor.  Indolenta... deschise pianul şi vocaliză „Elegia” lui Massenet. Curgeau lumini din ceruri roze, Vocalizau privighetori.  Doar glasul giamandurei vocaliza arar Şi-o stea făcea semnale din vîrful unui far.  Medialul „v” între vocale..., în cuvintele romîne cele vechi..., totdauna se vocalizează.  E probabil ca şi „-bostes” din „tarabostes” va fi putut fi vocalizat, ca şi numele regelui în alte izvoare.  vocalizez. Partea din duetul cu tenorele şi cabaleta din actul III... lasă să se vază cîteodată... şi o lipsă de egalitate în vocalizarea unora din perioadele de agilitate.  Jos se împleteau vocalizări sălbatice cu tăceri gînditoare.  Alterna fluierul cu vocalizările şi se extazia înaintea propriei opere.  „Oa” din „cocioabă” s-a născut prin vocalizarea nazalei „um” din „kuţumba”.  Variabila vocalizare latină tocmai în cuvinte unde şi noi întrebuinţăm sau am fi întrebuinţat „ъ” sau „î” e foarte surprinzătoare.   Observăm că partea a doua, „-bostes”, intră şi în compoziţia numelui gloriosului rege Burebista... cu aceeaşi vocalizare, „Bruo-bostes”.  Vocalizarea lui „ъ-” s-a putut face fie în „-î-”, fie în „u”.  Cînd acomodarea priveşte apertura, mărită sau micşorată din cauza mărimii deschizăturii cu care se rostesc sunetele învecinate, avem cazuri de vocalizare sau consonantizare.  Poziţia intervocalică n-a produs decît la „v” (şi la „b” devenit „v”)... o vocalizare.  Lucrul se poate perfect dovedi cu ajutorul alternanţelor vocalice, căci găsim chiar în interiorul limbilor atestate cazuri de vocalizare identice cu cel descris mai sus.  Reprezintă o evoluţie aparte, alta decît consonantizarea iotului, anume... spre deschiderea iotului, deci spre vocalizarea lui.  Numai graiul din Ţara Oaşului arată... în zilele noastre vocalizarea lui „ł” în anumite cazuri. vocalizări.
    Acest semn, exprimînd pe „li” vocalizat, este ierogliful soarelui.  vocalizaţi, -te vocalizaţiune Accentele greco-ciriliane sînt numai semne tonice şi nu au înfluenţă în schimbarea vocalizaţiunei.  vocalizaţii Ne vin în urechi izbucniri, vocalizele vrăjitoreşti ale copilelor mării.  Adesea aceeaşi formulă melodică se repetă,... căpătînd uneori o mai mare amploare, prin utilizarea vocalizelor, ornamentelor, sunetelor lungite.  vocalize.
    
    caz vocativ, cădere vocativă Căderi sînt şase: nominativă..., ghenitivă..., dativă..., acuzativă..., vocativă..., ablativă. Articulu „lu” seau „l”... în vocativ se schimbă seau se împleacă în „le”..., bunăoară: „calule!” Numele sfîrşitoare cu „u”... la vocativ în loc de „u” primesc „e”.  Cel d-al cincelea   fiindcă chemăm cu dînsul, se zice vocativ (de chemare). Cu vocativul ne întrebuinţăm cînd ne îndreptăm către cineva şi este răspuns, ca şi numinativul, la întrebarea cine sau ce?  Vocativul (chemătoriul). Substantivul este în vocativ cînd arată o chemare.  Cel d-al cincilea  , fiindcă chiemăm cu dînsul, să zice vocativ (de chiemare). Cazurile după metodul vechi sînt şese, ad  nominativul, genitivul, dativul, acuzativul, vocativul şi ablativul.  Ce se atinge de vocativ este de însemnat că el nici după metodul cel vechi încă n-ar avea loc între cazuri.  Cazuri în limba rom sînt cinci, acestea: cazul numinativ... şi vocativ sau chemătoriu, al cincilea.  Vocativul... nu exprimă nici un raport sintactic.  Din acest vocativ a putut să se reconstruiască în romîneşte în mod normal nominativul.  În locul interjecţiilor „mă”, „fă” etc. – sau alături de ele – numele persoanei căreia ne adresăm poate fi întovărăşit de un morfem dezinenţial... Asemenea forme  se numesc vocative.  Vocativul are valoarea unei propoziţii sau fraze întregi, imperativă sau deziderativă.  Manigomian întrebuinţa foarte rar vocativul „domnule”.  Vocativul feminin în „-o”... îşi are originea în limba slavă.  Vocativul n-a fost considerat întotdeauna un caz de către cei care s-au ocupat de el în mod special sau numai tangenţial.  Vocativul... e cazul persoanei căreia ne adresăm.  Vocativul în „-o”... datează de la sfîrşitul perioadei romîne comune.  Declinarea sanscrită... cunoaşte opt cazuri: nominativ, acuzativ, instrumental, dativ, ablativ, genitiv, locativ, vocativ. Vocativele în „-o” din Maramureş nu se datorează influenţei bulgăreşti, ci celei ucrainene.  Spre deosebire de alte limbi romanice, romîna are o formă cazuală specifică pentru vocativ: în „-e” pentru masculine („copile”) şi în „-o” pentru feminine („fato”, „Mario”).  Vocativul, cazul chemării, are o situaţie specială în sistemul cazurilor.  Vocativul singular în „-e”... s-a păstrat în latina populară de la baza romînei.  Vocativul „domnule” marchează inserţia personajului în conversaţie.  Imaginaţia debordantă..., relatarea vocativă,... trecerea de la o persoană narativă la alta fac din acest roman o bucată de  bravură a noii tehnici narative.  Apar... cronici vocative. vocative.
    
    Ocupaţi-vă, cîţi simţiţi în voi darul de sus, vocaţia preoţiei,... de vera teologie, de vera morală, de ştiinţa educaţiunii.  Omul liber poate să-şi aleagă orice meserie... dacă are vocaţie spre aceasta.  Aceste espresii atît de tinere, atît de vii, atît de pasionate din „Cîntarea cîntărilor”... sunt adresate unei june fete pentru încuragearea evlavioasei ei vocaţii,... pe care ea trebuie să le mediteze în singurătate.  Fusei cu totul strein la nuoa vocaţie care deodată veni a mă smulge din sat.  Îi drept să spunem că acest din urmă considera elocvenţia ca adevărata sa vocaţie.  Să nu ne ruşinăm a recunoaşte că ne-am rătăcit, însărcinîndu-ne cu o profesie pentru care nu avem nici o vocaţie.  Avea el oare vocaţiune pentru artea militară?  Critica nu este permisă decît asupra ceea ce este formă, ideile sunt libere, inspiraţiunea infinită, vocaţiunea divină.  Un foarte mic număr de cazuri excepţionale pentru tinerii de o dispoziţiune naturală, o vocaţiune tare, care se manifestă singură.  Balonul îl poţi ţinea la pămînt, pînă cînd gazul mai eteric nu l-a ocupat; dar odată plin de acest element, el rupe funiile şi se înalţă în regiunile ce i se cuvin. Tot aşe vocaţiunea în individ, libertatea în stat.  Tînărul Bălcescu consacra orele de recreaţiune... istoriei naţionale, pentru care simţea vocaţiunea.  Instrucţiunea nu poate remînea ca în timpii cînd averile erau monopolizate, carierele obligatorii, vocaţiunile silnicite. Rupse ... toate relaţiile de politică şi familie cu curtea grecească din Niceea, simţindu-se mult mai apt pentru vocaţiunea de-a deveni... un inamic făţiş al acelei Curţi.  Cîte inteligenţe frumoase... n-au fost înjugate la carul politicei, pentru care n-aveau vocaţie deloc? Nu mă îndoiesc că, alături de tinerii cu vocaţie înnăscută pentru cariera de profesor, vom avea şi de aceia cu aptitudini ştiinţifice.  Vroi să ştie dacă marina e numaidecît o vocaţiune sau o profesie.  La popoarele culte se studiază cu mijloace ştiinţifice vocaţia profesională.  Contrastul între viaţă şi vocaţie n-a săpat o prăpastie morală.  Nu mi-e frică de muncă şi simt că am vocaţie.  Nu simt vocaţie pentru altă îndeletnicire decît cea literară.  Regulamentul prevede printre principalele scopuri ale instituţiei:... de a ajuta pe cercetătorii calificaţi şi care au dovedit o reală vocaţie ştiinţifică, de a subvenţiona pe cercetători în general.  Tincuţa nu vrea să trăiască la fel cu călugăriţele fără de vocaţie.  Îşi descoperise devreme vocaţia de pictor şi găsise util să se formeze, călătorind, în această direcţie.  D. Cioculescu are o certă vocaţie de istoric literar Dezinteresul, pasiunea, ura şi vocaţia fac şi poliţişti şi anarhişti, rînd pe rînd şi concomitent.  S-a născut cu darul de a subjuga... Aceasta e o vocaţie stranie.  Este în opera lui Stendhal, cărvunar prin vocaţie, o serioasă contribuţie literară.  Iubirea îi apare poetului ca o emanaţie a unei aspiraţii spre fericire, formate în trecutul de suferinţe al unui neam întreg de oameni, ca o vocaţie transmisă prin şirul nesfîrşit al generaţiilor.  Sînt puţini oameni care şi-au ales mai bine vocaţia ca G. Ibrăileanu, adică şi-au putut ajusta mai bine temperamentul la profesia, la atitudinea lor în viaţă.  Ceilalţi podari îşi împlinesc la marginea apelor mai degrabă o vocaţie, un destin deosebit de al oamenilor din sate, fiind figurile pitoreşti... ale ţinutului.  Scrie drame, scrie comedii – convins  fiind că adevărata lui vocaţie este teatrul.  A făcut o operaţie fără a avea vocaţie medicală şi e bolnav acum de umilinţă.  Vocaţia mea rămîne... teatrul.  A fost oare adevărata mea vocaţie?  Există hoţi din vocaţie, greu de clasat printre haiduci.  N-are vocaţie de critic şi se pricepe doar să transmită omagii. Înfăşurat în togă, cu un sul de versuri în mîna stîngă şi o mască tragică la picioare – însemnele vocaţiei sale –, poetul are o atitudine meditativă.  Nimeni nu pledează pentru... vocaţia apostolatului.  Este Moldova oamenilor cu o neobişnuită vocaţie a hazului.  Nu cultura scriitorului o discutăm noi acum, ci pasiunea acestuia – viciu sau vocaţie, o putem defini în amîndouă felurile – de a citi romane.  Piero da Vinci, bun cunoscător al lumii, putea aprecia aspectul practic al unei vocaţii artistice.  Nici unul din aceşti eroi nu cedează o iotă din vocaţia sa spre unilateralitate.  Romanist de o exemplară erudiţie, facilitată de o ieşită din comun vocaţie de poliglot, Eugenio Coseriu este înainte de toate un subtil gînditor.  Nu ai vocaţie de martir.  Putem recunoaşte totuşi atîtea vocaţii care au izbutit să se afirme chiar în ciuda împrejurărilor neprielnice. Statul preoţesc sau clerul... în unele ţări feudale avuseră şi ca stat politic vocaţiune şi activitate de cea mai mare importanţă.  Vocaţia cinematografului către muzică şi poezie este rară.  Secolul nostru îşi impune vocaţia pentru colectivitate, lăsînd în urmă imaginea locuinţei individuale.  Era un artist, un poet, un spirit original, un înnoitor de vocaţie.  La Vladimir, sub nucul din curtea casei lui Tudor,... profesorul Băncilă vorbeşte casei despre „Tudor ca un om de vocaţie”.  Aici stă tocmai nota distinctivă... a omului de „vocaţie”.  Reporter de vocaţie, Al. Raion procedează uneori obiectivistic.  Experienţa confruntărilor anterioare ne-a confirmat originalitatea structurală a literaturii romîneşti, vocaţia ei universală.  Arta lui Brîncuşi a redat sculpturii vocaţia sa de avangardă, punînd-o în legătură cu adevăruri străvechi, din vremuri imemoriale.  Teatrele şi persoanele juridice şi-au descoperit vocaţia nu în eliminarea din comedii a replicilor şi situaţiilor comice, ci în invers.  Meleagurile dîmboviţene au avut din vremuri străvechi o vocaţie meşteşugărească şi industrială.  Sîntul înţelese, prin viziunea sa şi visul acestei femei, că vocaţiunea lui Dumnezeu îl chema la preoţie.  Aceste trei capete d-operă... le-aş afla în statua antică, numită „Diana cu ciuta”,... în grupa „Dianei de Poitiers”... şi în gravura pictorului german Albert Dürer, reprezentînd vocaţiunea miraculoasă a sfîntului Hubert.  vocaţie succesorală Se deschide succesiunea, la care vor fi chemate persoanele care au la acea dată vocaţiunea de a moşteni.  Înfiatul nu are vocaţie decît la succesiunea înfietorului, iar nu şi la aceea a rudelor acestuia.  vocaţii vocaţionali, -e
    -al 
    Ea reprezentează numai sonul vocii, care însuşi exprime cugetarea.  Din mulţimea acelor cari înălţa vocea puţin cîte puţin, s-a văzut o negură de pulbere de la pămînt înălţîndu-se.  Ţipete, răcniri grozave... Fură singurele voce ce-n ăst timp am ascultat.  Fu atras de sunetul cel nazal şi ascuţit al unei voci.  Ei cerşeau cu vocile lor... de pe la trecători.  În darn răsună vocea-mi de eco repeţită. „Silabă numim un sunet deplin, simplu sau compus..., care însă să se pronunţe cu o scoatere de voace”   Auzim dintr-o odaie de alături o voce... de femeie bătrînă.  Îmi îngroş voacea, îmi încordez atitudinea.  Îşi schimba vocea şi fizionomia în atîtea feluri cîte persoane erau.  Era vocea unei femei suptă pînă în rărunchi de-o suferinţă veche.  Ce curioasă putere de expresie are vocea!  Îmi îngroş numai vocea pentru a înăbuşi lamentul blajin al violoncelului meu sentimental.  Vocea bătrînului Iuga se schimbase şi se înmuiase.  Dacă ai şti cît mă înfurie cîteodată numai inflexiunile vocii tale.  Bătrînul avea vocea lui puţin răguşită pe care misitul o cunoştea.  Aceste vibraţiuni ale coardelor vocale produc vocea sau fonia.  Accentul normal... se  deosebeşte de cel nou şi printr-o uşoară ridicare a vocii.  Inflexiunile vocii, acceleraţia debitului... sunt tot atîtea mijloace prin care limbajul devine receptiv pentru viaţa afectivă.  În vocea şi cuvintele lui sună un fel de învierşunare.  Multe persoane se transpun în mentalitatea altor indivizi, le imită vocea, gesturile, ticurile.  Vocea lui Crîngurel,... tăiată la fiece cuvînt de răsufletul iute, abia se aude.  Vocea ia naştere printr-o modificare adusă (la nivelul laringelui) actului expirator.  Vocea lui răzbătu în nouă hotare.  Omul acesta mărunţel, mînuind vocea ca pe un falnic paloş, ne-a oprit deci în loc.  Vocea, tusea, mersul ori vreun alt tic pot fi semne de recunoaştere.  Vocea transmisă prin microfon a  comandantului navei ne anunţa că zburăm deasupra Germaniei.  Recunoscu în aceste cuvinte ceva din vocea lui Condrat.  Durerea e atît de ascuţită încît toţi clachează, o clipă, le tremură vocea şi bărbia.  A lumei legi ne chiamă cu-o voace-ngrozitoare, Dar ce eu simt în mine e mai îngrozitor.  Pe sub mesele banchetului întîrziat detunase vocea revoluţiei în erupţie subită.  O voce autentică a revoluţiei: „Poporul suveran” În „Nu” se aude deja vocea exilului exilîndu-se.  S-ar lăsa o noapte lungă şi adevărată dacă şi aici, ca şi la Bacovia, vocea culturii şi semnele formalităţii nu ar mai fi puternice.  . Aceste voci ale picturii noastre contemporane, atît de bine individualizate ca timbru,... pot... să articuleze imaginea unei tendinţe importante din arta romînească de astăzi.  =  Domnişoara mea trebuie oprită la Luncavăţ, hotărî el pripit, cu jumătate de voce.  Slugile se interpelau cu jumătate de voce.  O,... nu,... liniştiţi-vă,... asta e altceva... răspunse el, uitîndu-se împrejur şi cu jumătate voce.  Aristia fu destul de încurcat... Îi răspunse cu jumătate voce omului cu barba pătrată şi umeri largi din faţa sa.    Ştiinţele toate se comunica iniţiaţilor sau elevilor prin voce vie, prin practică, astfel cum se învaţă pînă astăzi multe arte şi măiestrii.  Ştiinţele se comunica prin via voce sau cel mult prin alte semne,... ce servea mai mult spre aducerea aminte şi nicidecum spre a putea face vreun tractat de ştiinţe.  Alexandru cel Bun, Vlad Dracul,... Stefan şi Mircea cei Mari... descriu într-o voce hotarul oriental al ţerei Basarabilor.  Alexandru clăti din cap..., redicîndu-şi vocea.  Biserica greco-orientală romînă se vede silită, în interesul autonomiei sale,... să-şi ridice vocea... în contra acestora.  În zgomotul trenului, voi să ridice vocea, dar se sfii.  Doamna Damian avea impulsii, ridica vocea, se congestiona.  Conu Fănică Bonachi ridică vocea pentru a atrage atenţia boierimii asupră-i.  Paşi amestecaţi cu voci depărtate foşniră undeva ca o undă de vînt.  Se aud zgomote de tacîmuri şi voci... din sufragerie.  Se aud apoi voci pe scară.  Într-un tîrziu îşi dădu samă că afară au sunat voci şi duruiri de roate.  Aude voci în cimitir.  Se aud tropote, voci repezite, agitaţie.  O voce mă strigă dodată la spate.  O altă voce, mai puternică, strigă.  O voace misterioasă... dădu sfatul următor.  Vocea de dincolo adaogă: – Coniţă! uite! Ionel vrea să-mi răstoarne maşina!  După credinţa romînilor de pretutindene cerul se deschide şi o voce necunoscută întreabă... ce doreşte şi voieşte.  Zise o voce prin întuneric.  Pofteşte ş-o aprinde..., zise o voce... lîngă el.  Bismark e tot supărat, rosti vocea.  La întrebarea popii „Alu cui eşti, pămîntule?” – răspunse o voce din pămînt: „Alu popii!” O voce de pe trepte izbucneşte într-un rînjet amar: – O fi fost poate cu bani de furat.  Caporalul de schimb... auzise... o voce... vorbind ruseşte.  Voce artificială Vocea artificială poate fi obţinută prin dispozitive electronice... sau prin dispozitive acustice. Voce sintetică Voce robot I-a dat moarte pentru că a cutezat cu voce elenică a da comande barbare.  Fu chiemat anume de cineva cu detunîndă voce şi el înturnîndu-se n-a văzut pe nimeni.  Lectura acestui frumos document făcînd-o cu voce tare, provocă mai întîi suspine şi apoi  lacrime în ochii Mariei.  Răspunse cu o voce lîngedă ce inspira compătimire.  Luiza (după o pauză cu voacea tremurîndă...): – Ei bine, de ce mă spariu?  Mi-a răspuns cu o voce trăgănată.  Zace palida vergină, cu lungi gene, voce blîndă.  Îl strînse de sînu-i cu atîta putere, că bietul Iorgu icni şi îi zise cu o voce gîtuită de durere.  Cînd copiii strigă foarte tare..., li-i vocea foarte ţiuitoare.  Începu bătrînul pe o voce tînguitoare.  Mergem! zise el c-o voce şuierătoare.  Se auzea adesea gîlceavă,... cu spărturi de voce înciudată.  Radu îl priveşte în ochi, cu o voce alarmată.  Avea o voce blajină şi plină de lacrimi.  Avea o voce tristă şi din cînd în cînd îşi aducea aminte de feciorul mort.  Sfîntul, mîhnit, cu voce blîndă, Închise bine uşa.  Răspunsese cu voce fermă.  Cu vocea tare, ca să fie auzită de toţi, îi făgădui moşului un pachet de tutun. Dacă... are vocea enervată,... succesul interviului nu e decît parţial.  Voce caldă Voce metalică  Voce profesională  Versul în limba romînă a însemnat şi înseamnă mai mult cîntare, şi nu fiecum, ci cîntare frumoasă, voce dulce şi armonioasă.  Nu se mai auzea voacea cîntăreţilor Maria avea darul muzical foarte pronunţat: avea nu numai voce admirabilă, dar chiar pasiune.  Mi-a plăcut vocea lui cea dulce şi plină de expresiune... Mi-a plăcut cîntarea lui.  Pădurea noastră tace părăsită, Eu singur cînt cu vocea obosită.  Luă ghitara neagră şi începu cu o voce stinsă.  Au descoperit însă că are voce şi l-au învăţat cîteva arii, pe care trupa le cînta în cor.  Nu se poate spune că ai o voce de mare cîntăreaţă.  Uvar începu să cînte c-o voce neaşteptat de plăcută la un asiatic.  Neavînd instrument, nici voce ca să ţi-l cînte, Alexei fluieră... terţa unei simfonii.  O fată... cîntă din mandolină şi din gură cu o voce de oală spartă.  Tot văzduhul cînta de vocile groase ale sfinţilor părinţi.  Ascultătorii... intervin cînd interpretul scurtează textul..., cînd schimbă melodia sau cînd acompaniamentul prea forte acoperă vocea.   Mi se spune că am şi voce frumoasă.  Avea oarecare voce, şi, după părerea familiei, ureche muzicală.  Am admirat vocile celebre şi siluetele nu mai puţin ilustre ale cîntăreţilor şi balerinilor Operei.   O voce fără articifii... a dominat toate situaţiile.  În cor să nu existe voci îndoielnice din punct de vedere calitativ.  Încheie intonînd cu voce melodioasă psalmul care începe cu „În Tine, Doamne, îmi caut scăparea”.  O voce... cînta cu multă expresiune o melodie întristătoare şi eroică.  O plăcută voce... trebuia să cînte cu un puternic organ de operă.  Aud o romanţă din voce, cu suspine din depărtări.  Tenorul era în voce.  Lăutarii... încetară, ca să dea loc unei voci de tenor ce întonă cu o doză mare de simţimînt... aria.  Avea o voce de tenor, care i se supunea uimitor.  Cîntec... pus în voci şi corzi tot mai multe, în grave ori graţioase coruri.  Salonul cel mare... vibra de un zgomot asurzitor de voci soprane.  Partitură în trei voci.  Ideea însă a corului pe mai multe voci a persistat.  Am întonat cum nu se putea mai prost imnul... în cor, pe şapte voci.  Începu să cînte cu vocea vibrantă de bariton cîntecul de leagăn.   Vocea-i era de contralto.  Pe trei voci, cu o vigoare răguşită, se intona un „Gaudeamus”.  Adăugaţi o voce de tenor proaspătă şi... veţi avea imaginea aproximativă a  realizării rolului principal.  Legionul vulturilor... formează în ceriu un nor, din care se deştinde voacea lor amorţită.  Cintiza şi pietroşelul făceau să răsune colnicele prin vocea lor ascuţită, dar plină de dulceaţă.  Dragă ciocîrlie,... Voacea ta s-alină Şi zborul tău se-nchină.  Păunu... are o voce ascuţită.  Voci de gaiţe... fac să scoboare ploaia.  Vocea acesteia fiind bu-hu-u-u-u-u.  Vocea fluierătoare a acestui cocor se poate deosebi chiar de la distanţă mare.  Un asin făr-ambiţie..., Cu voacea sa bizară... Nu pretinde ca să facă cu canarii un  concert.  Calul Genarului necheză cu voacea lui de bronz.  Se auzi de sus Vocea leului răpus.  Ca să poată pătrunde în chilie, a imitat noaptea vocea şi zgîrîitul pisicii în pragul uşii.  Ecou-i răspunde cu vocea-i vuindă La plînsu-i de dor.  Zise văilor să cînte... Cu voci de frunze şi de ape.  El a naturii voce  n-a auzit-o încă.  Trecu pe sub vocea mecanică şi neobosită a megafonului.  A mai venit de-atuncea să       v-asculte, Voi plopi adînci, cu voci şi şoapte multe?  Se auzea mai departe vocea sirenei.  Asistăm la acel aliaj între catifelarea şi calitatea sonoră a vocii oboiului..., fantezia şi vioiciunea clarinetului.  Se simte obligat şi împins... de o voce interioară a întinde, a face să domine pentru cele din afară schimbarea.  Se află într-însul o voce,... care i zice că e făcut pentru altceva.  Şi totuşi o altă voce se făcu auzită în mine.  Iartă-le! strigă parcă deodată o voce în mine.  Tu nu vei fi nici bogat, nici sus aşezat, pare să dăscălească o voce interioară.  Dragostea e „vocea speţei”.  O voce care există în voi... răspunde la chemarea glasului meu.  Vocea sîngelui Vocea sîngelui... strigă din pămînt către mine. Vocea sîngelui nu mai are trecere (dacă o mai are) decît în romanele de senzaţie. Simţul de proprietate, ca şi vocea sîngelui, a rămas în trecut şi-n poeziile lirice.  Ca şi în cazul vocii sîngelui, aici se impune o voce ancestrală.  Elevii lui Lazăr... învăţaseră de la el a cunoaşte vocea patriei.  Istoria cea pozitivă cercetează, cumpăneşte şi confirmă vocea poetului.  Aţi auzit caracterizîndu-se astă epocă... prin vocea unui orator filosof.  S-au ivit unele voci nefavorabile.  Cele trei state... au putut să-şi facă auzită vocea în problemele interesînd în cel mai înalt grad Europa.  Vocea mea... de atîtea ori s-a făcut auzită pentru apărarea cauzei poporului.  Interesul  să facă să tacă vocea scriitorilor progresişti francezi.  Nu lipseau voci care să-i asigure pre ceilalţi că străinul îi va ruina.  Înfruntînd vocile ce veneau să conteste drepturile naţiunii romîne, pe un Sulzer, Eden, Engel.  Vocea şi conştiinţa omului din stat – iată galeria rolurilor mele preferate. Voci încălzite la flacăra unui entuziasm factice se grăbeau să-i găsească filiaţia dramatică, fie anunţînd apariţia unui scriitor satiric de talia lui Caragiale, fie pe aceea a unui adept autohton al teatrului lui Eugen Ionescu.  A devenit conştiinţa, raţiunea şi vocea poporului şi a timpului său.  Voci critice au învinuit-o... la data premierei, de tezism, de netransfigurare artistică.  Se ridicaseră şi unele voci, care... începuseră să izbească în Asociaţiune.  S-au ridicat destule voci care au blamat ideea.  Vocea poporului e vocea lui Dumnezeu.  Este o voce poetică originală.  Este una dintre cele mai reuşite voci ale poeziei de azi.  Mistral, una dintre vocile mari ale liricii europene.  Reuşeşte să scrie..., menţinînd forţa unei voci şi a unei perspective poetice... personale.  Primele sonuri fură, ca şi la prunci, vocalele... Cu aceste... semne însă sau voci, nu şi-ar fi exprimat oamenii decît nişte mişcări vagi ale sufletului.  voce Vocea activă.  voci  voce.  –  Staţi la îndoială? Poate n-aveţi curaj.... Să vocem împreună.  Cuconiţa Ileana cîntă, mi se pare, prea frumos. Dacă ne-ar face plăcerea... Ileana: – Nu ştiu dacă în salon se vocează.  vocez.
    
    Bocitoarele jeleau mîhnirea neamurilor... – Am vedenia unui rit pe care îl credeam scufundat... Credeam că asemenea voceratrice n-au mai rămas decît în munţii sălbatici ai Sardiniei.  Prea eşti înzestrată de natură cu mijloace vocifere, drăguţă, sparii vrăbiile.  vociferi, -e. Ea nu plîngea, nu blasfema, nu vocifera, ci se exalta în contra apăsătorilor şi chema răzbunarea cerească.  Vorbiţi mai încet, ce vociferaţi ca nişte îndrăciţi?  Aşa? vociferează decanul. Am înţeles!   Ce blîndă eşti, domestică pădure, Sub brazii tăi decenţi nu mi se pare Că s-ar putea vocifera prea tare.  Descleştaţi nenumărate guri care... să rîdă aprinzînd fulgere, să vocifereze aruncînd invective şi apostrofe.  Cei de pe-aproape, care-l auziră, izbucniră în rîsete, ceilalţi însă vociferau mai aprig.  E un scandal absolut de neînţeles... Emilia vociferează, ameninţă,... bate cu pumnul în masă.  Se auzea în răstimpuri glasul lui Alexandru Vardaru, vociferînd Au început să vocifereze revoltate sutele de ţărani.  Gesticulau descumpăniţi, vorbind prea tare (vociferînd), cu schime, cu bătăi de pumn în masă.  Aplica acelaş postulat al autorităţii..., alergînd cu harapnicul călare, vociferînd, bătînd straşnic la nevoie.  Rudele şi foştii lui prieteni din copilărie vociferau mai tare, făcînd spume de mînie la gură.  Beţivii începură a vocifera unu la altu.  Prefectul... îi roagă ca în alegeri să voteze toţi cu guvernul. Cîţiva încep să vocifereze.  Maica stareţă, care auzise gălăgia,... recunoscînd pe cel ce vocifera, l-a strigat pe nume Oamenii au sărit în ajutorul lui şi l-au scos din mîinile jandarmilor, vociferînd.  Huo – huo – huideo – ho! vocifera ritmic, ca scos din minţi, Gună.  E o larmă şi un tumult  îngrozitor. Unii urlă şi vociferează ca demenţii.  Face calcule complicate pentru zilele următoare, vociferînd, plimbîndu-se agitat prin locuinţa sa.  Potoliţi-i pe cei care fac scandal; daţi-i afară pe cei care vociferează.  La o catedră... vocifera acum un tip congestionat.  Bătrînul au ieşit vociferînd injuriile cele mai aspre.  vociferez.
    
    Guvernanţii noştri şi-au făcut obiceiul de a ţine în simbrie cete de demagogi, scribi şi vociferanţi.  vociferanţi, - te.
    
    Era regile gloatelor, Danton al Romei, însă un Danton subaltern, fără altă politică decît zgomotul, fără altă elocuinţă decît vociferarea.  D. Stavrache Stavrescu, de  profesiune proprietar,... s-a pronunţat cu vociferări la adresa guvernului.  Se auziră vociferări, ţipete.  Vociferările sălbatice se curmară o clipă, parcă le-ar fi retezat un paloş, dar numai spre a reizbucni mai tumultoase.  Cu tot haosul aparent al acestor dezbateri şi vociferări, o forţă invizibilă şi ocultă canaliza grija dominantă către aceeaşi matcă.  Afară se aud vociferări, înjurături, mişcare crescîndă.  Se auzeau vociferări, gesticulau lumini.  Se întorcea, făcea bezele, mulţumea şi o croia din nou de-a fuga, cu o mie de vociferări în alaiul lui.  Auzind aceste vociferări din cabinetul lui, care era alături, intră cu o mutră severă, autoritară.  Erhan şedea... cu bărbia sprijinită în palme..., neauzind parcă nimic din vociferările şi zbieretele comisiei.  Vociferările lui se făceau din ce în ce mai înalte.  La tribună, preşedintele agită disperat clopoţelul, pentru a potoli vociferările opoziţiei.  Să discutăm fără vociferări.  Opoziţia a căutat să împiedice buna desfăşurare a şedinţelor Parlamentului prin fluierături şi vociferări.  Mai lipsesc din spectacol vociferările, apelurile şi vînzătorii ambulanţi.  vociferări.
    .
   
      vociferatori, -oare. Mai bine este a se lăsa să se resufle în vociferaţii şi apoi lăturalnic a-i tăie nervele furiii prin arestuirea capilor.  N-au auzit vociferaţii mai scandaloase ca din gura acestui om.  Se întîmplă cîteodată să scoaţă nişte vociferaţiuni...; apoi, dupe o iuţeală aşa de semeaţă, urmează o tăcere furioasă.  Locatarii imobilului aud în apartamentul respectiv nişte vociferaţii jubilante. vociferaţii. vocodere. vocodere.
    Vocote sînt 7 într-o iarnă, care dacă nu se ivesc iarna, vin vara, căci numărul de 7 trebuie să se împlinească.  vocote. vocşesc. Să să ştie ce-am cheltuit pre iazul de la moară... în zilele lu Alexandro vodă Cinstitul Petru vodă scris-au foarte bine Am fost şi noi cu Măria sa, cu vodă, la împăratul Mişeii voştri încă vin de să hrănesc în ţara lui vodă  Pre urma lui Dragoş vodă au stătut la domnie fiiu-său.  De unde mari domni spre laudă ş-au făcut cale, de acolo şi Vasilie Vod-au început lucrurile sale.  Fiind... rudă lui Matei vodă, boieritu-l-au De la Aron vodă încoace începe acesta letopiseţ.  Predoslovie cătră Măria sa vodă  Ce pricină este la mijloc între dumneavoastră şi între măriea sa vodă? Audzind vodă, au dzis că vine cu mazilia.  Radul vodă Negru aici în ţară au pogorît.  Să mai arătăm ce s-au mai întîmplat dupre mazilia lui vodă.  Ni se porunceşte prin luminată cartea Măriei sale, lui vodă  Constantin Vodă cu multă cheltuială şi cu mijlocirea paşilor au întors pe toţi boierii la locurile lor Cînd Vodă s-au plecat,... Făcu sămn lui haznatarul Să-l lovască cu hangerul  Ţiganii vrură să-şi aleagă Un vodă în ţară ş-o stăpînie.  Rînduiala-i bună păntru...Vozi, vornici, spătari, Logofeţi, visternici şi păharnici.  Prins-au  ... încă şi pe un vodă ce au fost odată domn la Moldova.  Spătarul Mihaiu ajunse pînă la murii Vienei cu 6000 de curteni, ce Mateiu Vodă Basarab trimise... aliatului său.  Au trimis şi la Constandin Vodă pe Mustafi Agasi.  Vodă pierde tot mai tare din popularitate şi  nu e mai mult nici la ofiţeri plăcut.  Părule cu vîrfu-n nouri,... Ai dat umbră, ai rodit Dabijei vodă şi mie.  Auzise vorbă că este zurba asupra lui Vodă.  Mai mare decît toţi la noi este vodă.  Voiţi să oborîţi pe Măria sa vodă din tron şi credeţi că nu va fi cine să-l apere?  Du-te de sărută mîna Măriei sale, lui vodă, şi te aşează... pe scaunul isprăvniciei de Teleorman.  Şerban Cantacuzin, denteiu  logofăt şi apoi vodă, a fost socrul lui Cantemir.  Cică vodă ar fi prins pe ciocoi.  Trăieşte în vremile domniei lui Alexandru vodă.  Vodă şi Doamna... trebuie să se oprească douăzeci şi cinci de minute în gara din marginea orăşelului.  Atare suferinţi duse la extrem împinsese chiar pe domnitori la răscoale pe timpul lui Ioan Vodă cel Cumplit.  Ce spunea el în ţînutul acela spus era, şi nici vodă nu zicea altmintrea.   Venea din munţi şi văi la tabăra lui vodă ca să apere ţara.  Vodă al nostru se găteşte de oaste.  Vodă şi Ypsilanti s-au întîlnit în casa postelnicului Rizos.  E schit domnesc înzestrat de vodă.  Boierii se închinară adînc şi vodă-i pofti pe scaune.  Paraschiva l-a zdruncinat adînc pe unchiaş, povestindu-i că l-a văzut şi pe vodă.  Vodă trimise sacalele sale să stropească uliţele cu apă parfumată.  Miron Barnovschi vodă scuteşte satul Borleşti... să nu facă angariile.  Porunca... stîrneşte îngrijorare... lui vodă Lăpuşneanu.  Stroe Pribeagul, mare ban al Craiovei, răsculat împotriva lui Radu Paisie Vodă.  Mihai vodă s-a luptat în contra turcilor.  Poetul coboară în adîncimile abia pătrunse,... amintind de Gelu, ca să treacă apoi la cel de-al doilea descălecat cu... Negru Vodă.  Costumele... lui vodă însuşi au fost descrise cu minuţiozitate.  Ştefan Vodă La oaste a plecat.  Cînd fuse Vinerea mare, Pleacă vodă-n vînătoare.  Unde nu e ... vodă... Acolo e vai de coadă.  Din gură în gură are să ajungă pînă la urechile lui vodă.  Nici de vodă nu-i pasă,  Nu trage vodă un tun pentru un suflet de om Parcă eşti vodă, Departe a rămas vodă Am o fată buboasă, Şade cu vodă la masă  Am o fată trenţăroasă, Şade cu vodă la masă  Ce e mic, mititel, Îşi ie vodă căciula pentru el?  Astăzi e ziua de logodnă şi Anghelina face nişte nazuri parcă-i fată de nazir. Apoi, dă, văd că asta samănă cu...: vodă vra, Hîncul ba! Dumnezeu lăsase lumea slobodă, ca vodă prin lobodă.  vozi.
    Gîndea că, fiind frumoasă, Va fi cocoană sau tocmai vodeasă.  Căscase ochii, trei zile în şir, pe Podul Mogoşoaiei,... văzuse parada, steagurile, pe vodă, pe vodeasă cu tot guvernul lor.  Cu toţii s-or mira: Ce împărăteasă, ce vodeasă, Ce crăiasă? Nu-i vodeasă-mpărăteasă... Ci-i femeea cea aleasă.  A trimis vodă la vodeasă Să-i înceapă o cusutură Fără leac de tivitură  Crîşmăreasă, fa, vodeasă, Adă-m(ni) o vadră di vin, Să-m(i) şterg gura di pelin.  vodese.
    easă.
   
    vodere. Cîteva vodevile şi comedii, dacă sînt astăzi în limba rumînească, acestui început sînt datoare.  Marţi, în 26, să vor închie reprezentaţiile teatrale acestui timp,... dîndu-să în sara aceia vodevilul „Soţia tulburătoare”.  După sosirea trupei franţozeşti... s-au reprezentat pînă acum doă drame, patru vodevile şi o tragedie.  Nu ţ-a plăcut limba aceasta croită pe... vodevil de noua şcoală teatrală.  Cu ce vom fabrica oda, drama, vodvilul sau elegia trecutului?  Vodevil naţional într-un act de V. Alecsandri.  Cunoştinţa superficială a uneia sau două limbi străine... ne dau înlesnire de a înţelege romanele doamnei Sand şi vodevilurile domnului Scribe.  Fraţii Foureaux făcură într-o casă vechie o sală de teatru... ca să gioace pantomima şi danţul pe frînghie... Se încercară a da şi mici vodevile ce ocupară teatrul mai mulţi ani.  După acel imn s-au reprezintat... doă vodevile naţionale de D.V. Alecsandri.  Repertoriul nostru se compune din drame teribile, vodevile fantasmagorice, comedii şi farse pline de imoralitate.  M-am dus la opera nemţască, la vodevilul francez.  Graţioasa prinţesă Olga... cîntă un cuplet din vodevilul francez.  În celelalte piese, în vodvilurile, în comediile sale, acţiunea este, desigur, mai vie, mai mănoasă în incidente.  Acolo se jucau pantomime şi vodeviluri franceze.  La reprezentaţia vodevilului „le Zébre”... nelămurite zgomote vin să-şi amorţească puterea de ziduri.   Nu ştim exact care a fost începutul şi prima operă dată pe scena Teatrului din Craiova, nici denumirea tuturor operelor, operelor comice,... vodeviluri etc.  M-am desfătat cu vodevilurile lui Alecsandri.  Încheind cu „D-ale carnavalului”,... farsă de rară ingeniozitate, dar preferînd-o obişnuitelor vodeviluri franţuzeşti, Gherea scrie poate cel mai critic dintre studiile lui.  Unde a putut găsi el o birje atît de veche şi de strîmbă? m-am putut întreba, privindu-l parcă sosind, în dimineaţa zilei, dintr-un vodevil cu bal-mascat, bătut cu confetti.  La Paris vremea şi moda era a melodramelor, a vodevilurilor, a operetelor.  Un vodevil de hilariantă calitate, specie prea consacrată de teatrul comic al ultimelor decenii.  Spectacolele sînt uşurele: operete... şi vodeviluri.  Frusinica Băl-Ceaurescu juca..., aplaudată furtunos după fiecare cuplet, un vodevil cu cîntece.  Unele piese sau vodeviluri traduse şi prelucrate... s-au pierdut.  Foarte multe din piesele ce se reprezintă sînt vodeviluri sau comedii muzicale.  Farsa ne apare în haina vodevilului sprinţar.  Sarah Bernhardt a dat o reprezentaţie la „Orpheum”, un teatru de vodevil.  Fie că interpretează un rol de  operetă sau de vodevil,... Elena Zamora... îmbrăca toate interpretările... într-un văl  de poezie cuceritoare.  Doresc să-l pomenesc... pe... compozitorul primelor vodeviluri.  Pedagogul. Comedia-vodevil  Îngîmfata plăpămăreasă” sau „Cucoană sînt”. Comedie vodevil în 2 acte.  Cînta foarte frumos vodevil.  vodeviluri vodevile. Accentele vodevileşti se aliază cu violenţa unui anume dogmatism.  Simplu fabricant de piese, unele spectaculoase,... altele vodevileşti, cu directă înrîurire a teatrului francez, Kotzebue este un premergător al lui Scribe.  Tonul vodevilesc, parodic al filmului... n-a scăpat subtilului critic.  Redus la laturile vodevileşti..., acest personaj devine o simplă licheluţă.  vodevileşti.
    
    vodevilişti. Acelaşi critic... descoperea... viziunea mea vodevilistică.  vodevilistici, -ce.
    -ic.
   
    Munca noastră pururea... să se vodească preîn Domnul nostru I s H s.  vodesc.
    
 Cine a blagoslovit, Atunci pe Iuda vodit? Iuda vînzător de om Şi iubitor de bani?  vodiţi, -te. Tu eşti voditor lumiei a tote voditori. tor. Ceastă puţinea muncă din voditura D hului Sf nt fă-o cu rod şi cu folos supt sf nt numele tău.  vodituri. -tură. Îmblă cu vodiţa la Crăciun şi la Paşti.  Face vodiţa.  vodiţe. Da ce? Doar n-o veni Vodă! – Nu, dar voduleasa.  Voduleasa cea frumoasă, Hătmăneasa cea aleasă.  Două gheme de mătasă Le-am trimis la voduleasă, Ca să-mi facă cusătură Fără leac de tivitură  Vodileasa trimitea, În grădină se ducea, Pe Nourel mort găsea. vodulese -uleasă Intervine marea vogă a artei japoneze... Trebuie să nu pierdem din vedere noutatea pe care o aducea cu ea.  Multe din aceste poveşti – în special cele care conţin reminiscenţe de credinţe străvechi, superstiţii – dispar după o perioadă de „vogă”, fiind înlocuite cu alte „întîmplări” mai recente.  Aimé  Martin s-a bucurat la noi de o vogă extraordinară în preajma revoluţiei de la 1848, fiind aşezat de un Heliade, un Bariţiu şi chiar de Bălcescu, printre marile spirite ale epocii.  Cu toată voga pe care a stîrnit-o,... opera lui... nu este cea mai reprezentativă.  Tot din cauza accentului, parte integrantă din voga Elvirei,... n-a fost solicitată să joace în nici un film francez.  Mulţi savanţi protestează pe drept împotriva vogii actuale a cuvîntului „structură”. Luminile care vin către noi sînt destul de puternice, înlesnindu-ne a-i înţelege voga şi locul pe care-l ocupă în cadrul general al romanului romînesc.  Pervertirea gustului publicului format la şcoala scriitorilor de duzină, dar de mare vogă.  În urmă cu două decenii era voga poemului epic.  Melodiile... în vogă în popor.  În cercul Hangerliu expresia „Labele jos!” era în vogă, preferată de cele mai distinse membre feminine.  Artistul în plină vogă se vede cenzurat pe piaţă de propria lui operă trecută.  Vohod şi prochimenul zilii şi cetenile.  Tot de această mărime, alte lumînări mai supţiri şi mai lungi care să fie... pentru sfeşnicile cele mai mici, la acathisturi, văhoduri şi litii  Vohodul cel mic Cînd iesă la văhodul cel mic preutul şi diaconul cu Evanghelia, o sărută mitropolitul.  După vohodul cel mic al sfintei liturghii, veni din nou duhovnicul.  La văhodul cel mic, cînd ieşi preotul şi diaconul cu Evanghelia, mitropolitul o sărută primul.  Vohodul cel mare =    De să va tîmpla cumva să se verse sfintele mai nainte de văhodul cel mare, atunce preotul iară să facă a doa proscomidie  De să va tîmpla acestea după vhodul cel mare, să nu stea cu liturghia, ci să o săvîrşască.  Şi la heruvico, la văhodul cel mare, se aduc sfintele moştii în biserică fără raclă.  De se va întîmpla cumva să verse  sfintele taine mai înainte de vohodul cel mare vohoduri vohoade văhoade,  Voi să arătaţi lucrure bune, destoinici să fiţi împărăţie cerului Voi nu o crezut  Voi ştiţi că domnii lumiei domnesc şi marii au puteare. Pentru ce voi cugetaţi hitlenind întru inimile voastre? Voi încă să no ne uitaţi pre noi  Părinţii noştri într-aceasta măgură s-au închinat, iară voi grăiţi că în Ierusalim iaste locul unde să cade să să închine.  Părea-mi-se că voi legaţi znopi în mijlocul cîmpului.  Pentru aceea voi veţi da seama la înfricoşata şi straşnica judecată a lui Hristos.  Au venit toţi oamenii din Dorna cei fruntaşi de au jeluit pentru muntele Runcul Dornei cum că este sătesc şi voi l-aţi îngrădit pentru fînaţ Voi n-aţ făcut nici o strîmbătate.  Dar cum? Voi uitarăţi dă porunci Şi dă hele ce Vlad Vodă scrise? Voi sînteţi naltele mădulare Aceştii împărăţii de aice.  Fiilor, voi aţi auzit şi ştiţi că Franţia şi Italia sînt nişte ţări foarte mari şi depărtate de la noi.  Voi chiar hrana mi-aţi mîncat.  Voi, aristocraţi, care nu suferiţi vătafi şi care scoateţi cel după urmă obol ca să ajutaţi pe fraţii voştri? Acolo voi împărăţiţi. Voi aţi zis că dreptul de naţionalitate cu sabie se ia.  Voi şi în timpul acesta al libertăţii încă ţineţi în sus forma sistemei sclavismului vechi  A! voi ocărîţi pre domnul vostru! Voi aţi merita grămadă s-o porniţi la Mărgineni. Cred că nici voi nu aveţi astfel de palate la Iaşi. Dar voi ce-o să le faceţi? Voi vreţi biruri nouă. Voi sînteţi urmaşii Romei? Nişte răi şi nişte fameni! Voi habar n-aveţi de toate aceste.  Voi trebuie să organizaţi aşa ca să ne putem vedea cît mai iute.  Copiii mei, voi smulgeţi din pleoapele-mi secate Dulci lacrime ce-n tihnă se scurg înduioşate! Voi ne-aţi scos Din case goi, în ger şi-n vînt. Voi sînteţi adevăraţi pescari. Voi sînteţi cei mari şi tari.  Vra să zică voi sînteţi oameni cuprinşi. Voi nu i-aţi apucat... S-o prăpădit un drag de răsad de oameni, numa ca ăla! Reiese din această aprobare că voi lucraţi cu mai multe bugete separate. M-am justificat în ochii tăi şi, aş zice, ai lumii, pentru tot ceea ce voi socotiţi că e o nebunie. Voi sînteţi vînătorii domneşti cei noi?  Voi îl cunoaşteţi bine pe-acest călău. Voi treceţi acum printr-o criză, m-aş simţi culpabil să mă dezinteresez cu totul. O stelelor, nici voi n-aveţi În drumul vostru nici o ţintă. Sculaţi în sus! Paraschiv, Nilă, voi n-auziţi?  Voi vreţi să faceţi reforma? Voi două-ţi  număra.   Voi cu-atîta-ţi rămînea.  Dragii mei colindători, Pe unde voi mi-ţi umbla Pomeniţi c-am născut eu. Rămîneţi cu sănătate, De mine voi n-aveţi parte. Înfloriţi, flori, înfloriţi, Că mie nu-mi trebuiţi. Mie cînd îmi trebuiţi, Voi atunci îmbobociţi. Plîngeţi, ochi, şi lăcrămaţi, Că voi sînteţi vinovaţi.  Voi bine ştiţi, Bine ca şi mine. Voi sînt′eţ blăstămaţ, că pă iel l-aţ zdrobit şî l-aţ băgat în pămînt.  Voi mult aţi îmblat, De-a mieu mîndruluţ n-aţi dat? Voi nu ńi-aţ văzut Fiśioraşu ńeu? Voi dacă m-iţ omorî, Grupaţî-mă-n dosu stînii.   De mi-ţi împuşcare, Voi mi-ţi şi-ngropare. Cum d’i vuoi put’eţ vorbi cu uamińii?  Voi amu, feciorii lu Zevedeiu, a mărturisi aveţi pentru mine.  Voi, o, soţii miei şi ucenicii miei,... şedeţi în cetatea Ierusalimului. Voi, oamenii, simteţi datori mie. Voi iară, o dascali mari ai lumii, văzînd userdiia norodului ce stă împrejur şi toată creştineasca politiia aceasta,... nu ne lipsiţi de călduroasa voastră folosinţă şi de puternicul vostru acoperemînt.  Numa voi, suflete muritoare, Defăimaţi astă patimă blîndă. Voi, învăţătorilor, măcar că aţi putea mai răsfirat vorbi despre cauzele unui cireş, totuş să nu mestecaţi multe de care pruncii nici o idee nu au.  Voi, feţii mei, cît ăţi trăi să ţineţi minte astă zicătoare. Voi, grecii, stimaţi mai mult decît orice libertatea şi egalitatea.   P-a lor încingătoare Voi luciţi, o, scumpe flori. Voi, care sînteţi o coloană de cultură în Orient,... veţi introduce pe cît se poate mai degrabă formele cele nouă ale civilizaţiunii. Ce veţi face voi, alegătorilor, voi, aleşilor, va fi bine venit pentru noi, a zis d. prim-ministru.  Singuri voi, stejari, rămîneţi De visaţi la ochii vineţi, Ce luciră pentru mine Vara-ntreagă. De Harap Alb nu zic, dar voi, mangosiţilor şi farfasiţilor, de cîte ori îţi fi dormit în stroh şi pe tîrnomată, să am eu acuma atîţia bani în pungă, nu mi-ar mai trebui altă! Voi, băieţi, căutaţi a profita.  Voi, „Junimea” politică, mi-aţi făcut mult rău. Voi, rîndunelelor, de azi înainte să fiţi cele mai curate paseri de pe faţa pămîntului. Da voi ce faceţi, măi feciori? Voi, femeilor, aţi nenorocit o mulţime de scriitori. Mă, voi, actorii, ar trebui să fiţi mai dîrji. Şi voi, oraşe pierdute, şi voi, Căzuţilor în bătălie, Staţi martori ai marei minuni. Şi voi, cai, să n-aveţi saţ. Voi, ciobanii miei, Ia s-aveţ grijă dă oi.  Voi, fraţilor, staţi aci, Că pînă la maica m-oi duce. Să cetiţi..., că veţi vedea voi înşivă cum că e mărgăritariul şi comoară ascunsă. Şi voi înşivă sînteţi oameni. Înşivă voi cu mînule voastre dezlegaţi. Spuneţi voi singuri.  De la 13/25 septembrie şi pînă acum voi numai nu lucraţi nimic,... voi numai ieşirăţi din voinţele naţiei, voi numai calomniarăţi revoluţia şi ridicularăţi emigraţia. Voi! voi înşălaţi lumea.  Pentru Roma acest soldat mişel Din piept ştiu să-şi verse prin taberi caldul sînge. Dar voi, voi ce daţi Romei?  Voi aţi vîndut ţara... Voi sînteţi vinovaţi de toată grozăvia.  Voi ne înşelaţi, ş-apoi voi săriţi cu gura înainte.   Alţii se-au ustenit, şi voi în usteneala lor întraţi.  Eu sămt rădăcina, iară voi simteţi odraslele.  Nu numai ei se vor pedepsi cu tîrgul şi cu ocna, ci şi voi veţi avea a răspunde Noi aristocraţi şi voi, cari dăm socoteala unul altuia?  Să treiţi, fetile mele, însă tot să mai gîndiţi Că bătrînii cunosc multe, pe care voi nu le ştiţi.  M-acuzaţi... că noi nu făcurăm şi nu facem nimic pentru patrie, şi voi totul.  Ceilalţi răspund cu aceleaşi vorbe frumoase: – Ba nu voi, ci noi! Socotesc că ştii... Că nu e-al vostru el, ci voi sînteţi ai lui.  Voi, pierduţi în gînduri sînte, convorbeaţi cu idealuri; Noi cîrpim cerul cu stele, noi mînjim marea cu valuri.  Ei tot şi voi nimica.  Feciorii-or trăi-n lume cum voi aţi vieţuit.  Eu mă duc la război, iară voi rămîneţi în pace cu mama voastră.  Ce-aveţi îngropat aici? Voi grîu? Dar noi strămoşi şi taţi.  Eu străjuiesc aici, voi, pe la ferestre.  Voi atingeţi culmea, noi sîntem în mers.  Voi aţi fost şi ştiţi. – Ba n-am fost nici noi.  Voi poate nu ştiaţi prea bine toate astea, dar eu, care am trăit lîngă el, mai ştiu şi altele.  Şi Mogoş era cam beat, Ori că calul l-a trîntit, Ori că voi l-aţi omorît.  Daţi-le voi lor să mănînce.  Au nu grăiţi voi că încă sămt patru luni şi va veni secerea? În ce chip şi cu ce semeţie săriţi voi asupra egumenului? Să-i spuneţ voi deaca va veni să nu uite pre streina Xena.  Au socotiţi voi că el nu ştie.  Au doară credeţi voi că pruncii vor putea cuprinde cele zece mii de regule ale voastre?  Am trebuinţă dă el... ca să ştiu cum să mă port cu boierii şî cum să ne umplem dă bani şî alte multe, care nu le ştiţi voi.  Nu vedeţi că sînteţi de toate culorile, negri, vineţi ca vipera, albiţi nainte de timp în crime şi orgii; aveţi voi sînge  prin vinele voastre, ca să-l vărsaţi undeva? Spuneţi voi ce făcurăţi d-atunci şi pîn-acum în London şi în Paris?  Doresc... ca aşa să simţiţi şi voi.  Aceasta e libertatea şi fraternitatea care aţi proclamat voi?  Iaca,... videţi voi!  De n-aş fi fost atunci în lupta aceea, unde era să fiţi voi acum?  M-aţi popit voi, dar de mă voi îndrepta, pre mulţi am să popesc şi eu.  Da cine sînteţi voi...? Aţi fost voi la Călăreţi Unde sînt romîni semeţi.  Apăsaţi voi! – apa nu cedează apăsării, cu cît mai mult o naţiune. De n-aş fi eu aici, aţi păţi voi şi mai rău decît aşa.  Eu ştiu ce vreţi să spuneţi voi.  Ce mai flăcăi sînteţi şi voi.  Că mă nasc fără de voie nu puteaţi ghici şi voi? De acuma înainte să faceţi şi voi ouă roşi.  Aveţi şi voi un frate.  Da ia mai lăsaţi voi cu de aieste întrebări.  Na, băieţi! Beţi şi voi, că mare ispravă aţi făcut! Da’ cum o să treceţi voi peste Tazlău, că vine din deal, mînia lui Dumnezeu. Ei, fetelor,... ia să ne aduceţi voi ceva să mai dezmorţim oleacă pe George.  Aveţi voi, cu toţii laolaltă, patru creiţari? Eu am o filozofie a realităţii care întrece tot ce ştiţi voi.  Ce ştiţi voi despre tehnica viselor!  Să ştiţi voi că pe acest cucoş mi l-a dăruit comisoaia Ilisafta.  N-ajungeaţi voi fără mine Niciodată-n deal cu bine.  E o crimă ce-mi cereţi voi.  Ai cui sînteţi voi, mă? Las’ că ajungem noi la Pireu şi-o să vedeţi voi!  Cum l-aţi ales voi şef de ceată? Oamenilor, sînteţi nebuni?!! Spuneţi-mi şi voi, dar cinstit, cum vine, mă, asta.  Ştiţi voi că noi pre acolo trebuie să trecem.  Mergeţi cu Dumnezeu, că harnici sînteţi voi, să trăiţi! Ce-a zis tata? îl întrebară fraţii cei mici. – Mergeţi şi voi de vedeţi, răspunde el şi trece cu obrazul aprins pe lîngă ei. Ce-mi bateţi voi fiul mieu.  Aţ mai pominit voi pomană-n postu Paştelui ş-încă lunea? Ş-apoi ştiţi voi cumu-i datina noastră a moţilor.  Măi fraţilor! strigă el, – mă vedeţi voi pe mine aşa de slab.  Răbdaţi-mă voi oleacă Să-m bag mîna-n buzunari, Să scot pană şi hîrtie.  Ci faciţ voi cu mińi.  Daţî-m voi trizăŝ ĝ-ar inţ.  Aţi ştiut voi tare bine, Cînd aţi dat ochii cu mine, Că nu cosiţi prin grădini.   Sculaţi şi voi, alalţi oameni, de vedeţi şi priceapeţi.  Ce ziceţ voi, rîvnitorii, că preoţii sînt răi şi păcătuiesc.  Ajutătorii la acest lucru mare al vostru sînteţi voi, cucernicilor preoţi.  Văzut-aţi voi, pruncilor, eclipsurile, adecă întunecările soarelui şi ale lunei?  Ce îmi ziceţi voi, oiţe, Nu pricepeţi c-a murit? Degeaba veniţi astăzi şi voi, cei cu gîndirile groase, cu forma incultă, cu stilul greoi.  De aţi lipsi din lume voi, cauza-ntunecoasă De răsturnări măreţe, mărirea-i radioasă, Cezarul, chiar Cezarul de mult ar fi căzut.   Iată cum sînteţi toate, voi, fetele.   Apucaţi şi voi, măi flăcăi, pe unde ştiţi.  Ştiţi voi, măi băieţi, – în cîte feluri se zice da în limba elină? Viniţi voi, junii buni.  Iertaţi-mă voi, veri şi vere, Şi voi, fraţi şi surorele, Şi voi, părinţi şi muiere, Dar şi voi, mîndrele mele.  Rămîneţi aicea voi cu asinul, eu şi porobocul mearge-vom încolo.  Într-acel jug ce trageţ voi, trag şi eu.  Fata aceea nu mînca friptura cu acela gust cu carele mîncaţi voi pînea voastră.  Să răbdaţi şî voi, cum rabd şî eu.  Nu trăiţi voi, ci un altul... – el trăieşte.  De vom prinde-n ţară turcii, Să le dăm, şi voi şi eu, Cinstea furcii.  Tot mai bine e să cîntaţi şi voi cu mine.  Aşa-i, că nu eraţi voi, erau alţii.  Fugiţi voi, Nu sînteţi ca noi!  Rujă mare în masă, Bleaţi, fete, p-acasă! Ruji di pi cuptori, Bleaţi şi voi, feciori!  Mie-mi spune-un piţigoi: „Strîngeţi voi, să mîncăm noi!” Tufănele, flori de toamnă,... Aşteptaţi şi voi ca mine Pe cel care nu mai vine.  Rămas bun, prieteni şi fraţi, Eu mă duc, voi rămîneţi.  De veţ face voi milă şi dereptate cătră stăpînul mieu, spuneţi-m.  Fraţilor, Mie nu mi să pare Că aveţi voi minţile aşa deschise.  Aveţi voi lipsă de ajutoriul altora? Sînteţi voi acel sunet, a stîncelor viaţă, Eco, care trăieşte în loc nelocuit?  Las’ că nu-ţi avea voi multă vreme parte unul de... altul.  Rămîneţi şi voi cu bine.  De ce să fiţi voi sclavii milioanelor nefaste...?  Ia ascultaţi, măi! da de cînd aţi pus voi stăpînire pe mine?  Bine, bine! cercaţi voi marea cu degetul, dar ia să vedem cum i-ţi da de fund.  Sînteţi voi îngăduitori cu dînsul şi pentru mine.  Feţi dulci, o clipă-ndrăgostiţi, Pe-atîta farmec şi senin, Fiţi cel puţin Voi fericiţi.  Măi, de ce sînteţi voi ticăloşi şi cîntaţi falş.  Dacă n-o să rămîneţi voi cu buzele umflate, haida-de!  Fire-aţi voi, cai, blestemaţi.  Fire-aţi voi, boi, alduiţi.  Fire-aţi voi, oi, blăstămate.  vouă Se învie şi se agiute voao.  Da-voiu voao ploaie în vreame destoinică  Căutaţi mainte împărăţiia lu Dumnezeu şi  dereptăţile lui, şi acealea toate adauge-se-vor voao.  E gătită voao împărăţiia Merg sus la Domnul, să cumva iertăciune aş putea dobîndi voao pentru capul vostru.  Acolo-l veţi vedea cum au şi mai dzis voaă.  Au grăit voaă, încă fiind în Galilei  Poruncesc vouă să fiţi acestuia crai al vostru plecaţi.  Vom da featele noastre voao.  Adevăr grăiesc voao că va veni ceasul... cînd morţii vor audzi glasul Fiiului lui Dumnedzău.  Toate cîte veţi cere..., să credeţ că veţ lua şi vor fi voao.  Bateţi şi să va deşchide voao  Poruncea voao să aduceţi cinste necuvîntătorilor idoli.   Aşa grăieşte Tandaler voao.  Să împliniţi fără de apărare toate acelea care va porunci voao din porunca noastră.  Romînii acordă vouă ambele principii ce voiţi.  N-am voit noi a îndinde dreapta vouă, numai principiul egalităţii aşa să-l înţelegeţi, precum e înţelesul lui cel adevărat?  Îmi dete pas a face bine şi vouă.  Dac-aş şti că sceptrul se robeşte vouă Şi oricui să fie, eu l-aş  rupe-n două.  Ei, vedeţi, zise iarăşi cel mare, dacă mă potrivesc eu vouă?  Mă rog vouă, dacă nu e imposibil, nu mă refuzaţi.  N-am îndrăzneală să gîndesc că a plăcut cronica mea şi vouă şi cititorilor, cum mi-au plăcut mie icrele şi maslinele voastre.  Zîne de rouă, Mă rog vouă Să mă primiţi În pajiştea unde dormiţi.  Hai, măi fraţ, sî trăim bini, Cî nu ştii moartea cînd vini, Şî oi lăsa lumea vouî.  Pămînt nu să va mai da vouo.  Aceea spuiu voao, fraţii mei preaiubiţi  Rogu-mă voao, fraţilor, să nu rămîneţi de dumnezeiescul săbor.  Cu mare muncă scoasem den limbă jidovească şi grecească şi sîrbească pre limbă romînească 5 cărţi ale lui Moisi pr rocul... şi le dăruim voo, fraţilor rumîni.  vooa, tuturor slugilor domnie meale Iacă, eu oi purcede dirept asupra ghiaurului şi nu cu altă armă, numai cu sabia... Carele să va apuca, ori de arc, ori de altă armă, aceluia capul îi voi tăia şi întîi voao, capeteniilor.  Poruncim voao, preoţilor şi diaconilor.  Aşijderea poruncim domniia mea şi voao, ispravnicilor i căpitanilor dupe tîrguri, i voao, altor slugi domneşti i boiereşti şi episcopeşti, şi voao, părcălabilor du pen sate,... nimene să nu să amestece în slujba lor  Poruncim domniia mea şi voao, celor ce veţi fi orînduiţi  Scriu voao, ierusalimleanilor, şi voao, eghipteanilor.  Să porunceşte dumneavoastră, ispravnicilor mai sus numitelor judeţe, i vouă, zapciilor, să nu faceţi peste porunca aceasta nici o supărare  Poruncim domniia mea... zapciilor de prin plăşi, vameşilor de pe la tîrguri şi vouă, pîrcălabilor de prin sate  Să nu adunaţi voaoş comoară în pămînt.  Voao iaste dată să înţeleageţi taina împărăţiei ceriului.  Voao nu sînt bune de nimica aceale hîrtii. Vouă dedic această slabă şi neînsemnată scriere.  Muieri! iată bărbaţii ce voă se cuvin!  Eu vouă voi da Pe stăpînul meu legat.  Voaă mă milcuiesc şi mă rog, fraţilor În deşertu voao iaste mărecarea.  Să fie voao coperitori Tot... oarece viază aceaia să fie voao de mîncare ca şi veardzele.  Fi-va... sîngele voao semnul caseei în carele veţi fi.  Iată, cu totul iaste voaă ruşine, că aveţi pîră  Să hie voaă rob.  Eu voi fi voao Dumnezeu.  Să se taie voao împrejur toată partea bărbătească.  Ca la domni, cu pîni şi sare, vor ieşi vouă-nainte.  Pace voao de Hristos Iisus.  Grăi lor: „Pace voao!” Complimente de la toţi ai noştri vouă tutulor.  Aţi răzbit în piatră: Pace vouă!  Vooa, Căndrenilor, şi altor megieşi care or fi cu livezi Buni sosiţi! Pace vouă, soli iubiţi!  Pace vouă, oaspeţi cu genele albe!  Slavă vouă, slavă vouă, lucruri, Spaţiu creator a toate.  Cuvintele scumpe şi voaî svinte... în tăbliţe rătunde să cumpără.  Face ce e plăcut voao.  Amar voaă, bogaţilor, cînd aveţi mîngăiare pre lume!  Graţie vouă, amicilor mei din Paris,... eram cunoscut şi bine primit în toate casele.  Vai vouă, romani puternici!  Vai vouă, bogaţilor!  Bună sara, muncitori. – Mulţam vouă, cerşitori.  vă  v De tot ce vă va pune înainte să mîncaţi, nemică să nu judecaţi.  Aduceţi încoace dobitoacele voastre şi derept dobitoace vă vom da grîu.  Vă dăm a şti că au fos a lui Corneş, o mie... de omiri năimiţi Forte să credeţi cu adevărat com v-am scres Eu vă voiu spune.  Nu v-am spus că acesta om de boierie nu este? După putinţă, cu scurte vorbe v-am spus puterea şi lucrarea acelor  4 bunătăţ.   Vă facem ştire că domniii mele au dat jalbă  Vă făcem ştire că domniii mele s-au jăluit credincios boieriul nostru  Cu blîndeţe să-i priimiţi şi să-i ascultaţi, căutîndu-le jălbile ca şi celor ce vă aduc poruncile domniii mele  Întru adevăr vă scriu că aveţi ce epitropi, pentru că sfînta biserică foarte tare s-au întemeiat Iată vă mai scriem încă o dată, ca să nu rămîie la nici unul pricină dă îndreptare că n-au ştiut  Dupe cum mai sus vă zicem, orice vinovaţi de hoţie să va prinde, după trei zile să-i trimiteţi drept la dumnealui vel-spătar Vă poruncim straşnic ca de acum înainte să nu să întîmple a mai vedea anaforale sau cărţi de judecată au pitacuri lipsă făr’dă iscăliturile tuturor Eu vă zic rupt, ales în faţă Că aşa fără nice o rînduială Nu putem nice pănă demineaţă.  Ce folos de-acolea vă este? Straşnic vă poruncim domniia mea să faceţi cu scumpătate cercetare şi oricîţi oameni dă aceia veţi găsi supuşi pă la unii alţii pentru dobînzi dă bani,... să-i daţi satelor  Vă facem în ştire că la multe din madelile ce sînteţi porunciţi a să pune în bune lucrări, după voinţa domniii mele, sînteţi cunoscuţi fără îngrijire  Vă poruncim domnia mea, prin zapciii plăşilor să faceţi cunoscută aceasta lăcuitorilor  Aicea, învăţătorilor, vă aduc înainte o materie carea să o răspicaţi pruncilor.  Vă voi spune că, zăbovind cu banii, vin şî piste noi alţi bumbaşîri.  Nu vă mai spui încuviinţarea cu care fură lăudate principiele noastre de autonomie.  Puteţi fi orice vă place.  Vă făgăduiesc la fiteşcare cîte unu.  V-am zis de multe ori că guvernul ocolit de soldaţi este un guvern de opresie.  Domnul v-a spus că acestea sînt cele dintîi versuri care face.  Ascultaţi, că vă grăieşte amoriul prin a mea gură.  V-au propus astă-vară unire frăţească şi condiţii modeste pentru aceasta prin mai mulţi deputaţi.  Nu va trece mult şi publicul vă va face o surpriză minunată.  Fiţi siguri că în calitatea aceasta vă voi face treaba cea mai bună Vă mulţumim pentru bunul vostru îndemn Ce aţi zice dacă v-aş arăta că nimic nu e adevărat din toate prihănirile ce aţi pus duhovnicescului vostru păstor?  Vă este frică de adevăr?  Aveţi încredere unii într-alţii, nu credeţi pe cei care vă zic că ar esista între noi oameni care caută să oprime.  Vă urez şi fericire, Trai plăcut şi-ndelungat.  Vă este ruşine a trăi şi a grăi ca părinţii voştri. Dacă vreţi, vă pot spune la fiecare ce-o să păţască pînă mîni.  Daţi-mi pace, dragi oiţe, Că eu doru-mi nu vă zic.  Iată o nedomirire, care vă va părea stranie, dar care dovedeşte totuş o greşală de calcul în realitate.  Virtutea pentru dînşii ea nu există. Însă V-o predică.  Ce vă pasă.  De-acum dormiţi,... că v-am aşternut eu bine.  Ei, apoi şagă vă pare? V-am trimis două telegrame, una  d-tale şi alta lui Davila.  Vestalelor, numai o noapte de fericire vă mai cer.  V-a fost frig şi v-a fost foame.  Ascultaţi, fiilor, ce vă spun.  Sînt oase dintr-al nostru os: Dar ce vă pasă!  Domniilor voastre vă pare cam ciudat.  Cinci franci v-am dat rîndul trecut.  Bine v-ar şedea, în toalete de bal, cu pantofi albi şi pe jos!  Ei, vedeţi? Nu v-am spus eu că-i mai frumos pe-acolo? V-am spus eu că n-are să plece?  Cînd s-a mai afla de vreo faptă de-a sfinţilor pe care-i prăznuim azi, să n-aveţi nici o grijă, căci v-o spun eu.  Copii,... vă mulţumesc pentru atenţie.  Oameni buni, ascultaţi acum chemarea cea mare pe care v-o face Adunarea Obştească.  Nu vă vine a crede că mi-am sărit din balamale. Va să zică, nu vă e teamă, hai? De m-iţi spînzura, Tot nu am ce vă mai da. De nu-mi credeţi cuvîntul, Veniţi să v-arăt mormîntul.  Ce el m-a învăţat v-o spun şi d-voastră curat.  V-am spus şi povestit multe. Ia sculaţi, boieri, sculaţi,... Că vă vin colindători.  Noi de cină tot v-om da.  Dă vă place, spuneţi-mi.  Sfat sănătos vă dăm: Să fiţi cu noi buni şi blînzi.  Vă dau haine novăceşti, Şi să-mi daţi călugăreşti.  V-am spus păţania lui.  Multe v-aş mai cuvînta, Dar noaptea ne-ar apuca.  Ce v-oi spune nu-s minciuni.  Ia, daţî-l îm mîna mea, Sî văz ieu śi v-oi lucra.  Mie-m trăbi slu". Nu vă dau lucru greu.  Să viĝem cum aţ slujît, Că v-am dat rai pă pămînt.  Eu, oiţe, că v-aş spune: Că m-au mîncat multe-n lume.  Nu v-aduc o veste bună, Badea-i în spital de-o lună.  Nu vă cer mîncare, nu vă cer băutură, nu vă cer nimic.  vă Să mulţemim lu Dumnezeu de ceia ce s-au dereptat şi se-au spăsit şi vă să părea păcătoşi.  Priimiţi astădzi ce vă se cade plata.  Vă-i voia să faceţi acmu cîte am făcut şi eu.  Svinţii toţ s-aveţ de Domnul frică, precum vă să cade.  Nu vă-i dat să ştiţ de-acestea.  Acestea... vă le-au trimis despuitoriul H s din rai.  De s-au făcut vreo greşală undevaş de mine sau vă să va părea cum că nu s-au tălmăcit bine, mă rog să mă învredniciţi iertăciunii  Cîte dintr-acele ponturi să cuvin la datoriia dum v  a le păzi şi a le urma asupra judecăţilor,... vă le trimitem în scris  Cu mijlocul ce vă să arată, să chivernisiţi a să duce dă acestea... spre a să  întîmpina trebuinţa celor dă la Şiştov  Sînteţi cunoscuţi fără îngrijire, nepăzindu-să căzuta datorie a credinţii care vă să cuvine a avea cătră domneasca visterie  Încă dă mai nainte vă s-au făcut cunoscut ca să cercetaţi cu scumpătate pentru oamenii ce să vor fi aflînd între supunerea unora şi altora  Alte multe ca acestea mai scria, care nu le ţiu minte toate. Iar pă cîte ţinui minte, iată că vă le spusei.  Eu, Petrea, diiac lo, scriu pace şe sănătate d mnelor vostre, să vă trimeaţe D mnedzău  Me-u dat învăţătoră Mărie sa vodă să tremiţ la dumneevoastră să vă dau ştere să no închideţ drumol  Să vă hie milă de noi  Răilor, să nu vă paie, Dumnedzeu mila să-şi taie!  Mă rog, fetele mele, să vă fie milă de sufletele noastre  Să vă aducă porunca noastră  Să vă arăt cu mai multe dovede Că scăparea-i numa în biruinţă.  Aicea voiu să vă spun o întîmplare adevărată.  Voi să mă încerc a vă vorbi despre politica, în care unii dintre romîni trec atît de eminenţi.  Sînteţi atît d-elegante, încît, drept să vă vorbesc, N-aş vrea altă fericire dăcît să mă norocesc Cu prieteşug şi stimă.  Nu pot să vă scriu mai mult.  Mă socot dator, domnilor, a vă mai face cunoscut... că s-a mai dat bd. general Tell, de către d. A. G. Golescu, încă 800 galbeni.  Să vă mai spui şi alte stihuri ce le-am făcut mai de curînd.  Seamănă că aţi uitat programa mişcării, cînd lăsaţi să vă scape asemenea idei şi principii  Dar unde să vă găsesc eu bani în zioa de astăzi, păcătosul de mine!  Mă grăbesc să vă spui O judecată-a lui.  Epoca aceasta aş vrea să v-o fac cunoscută.  M-o poftit boieriu să vă poroncesc ca să veniţi la masă la d-lui.  Am onoare a vă spune că atunci cînd am lucrat ca membru al Societăţii Academice, o singură propunere ce am făcut a fost primită de noi toţi.  Ce să vă spun! Iubesc acest popor bun, blînd, omenos.  Cînd oi veni eu, am să vă dau de ştire.  Să nu uit a vă spune: de la 1 mai s-a desfiinţat biletele de dus şi-ntors.  Cred că o să vă placă.  Să vă povestesc dar puntu cu franţogu la Măilat.  Ei, hai să vă fac plăcerea.  Cum să v-arăt ce e la vatra voastră?  Am uitat să vă spun... că din chiar ceasul despărţirii de Bujor vremea s-a încruntat grozav.  Am să vă dovedesc eu şi altă dată că ţara aceasta este a minunilor şi a poveştilor.  Trebuie să plămădesc, să vă fac nişte pîine!  Vreau să vă spun ceva.  Băieţi, staţi încetinel, Să vă cînt d-un cîntecel.  Rău are să vă pară.  Să vă placă şi dumneavoastră.  Să facem schimb, să vă 

dau eu moşia mea.  Aidie să v-arăt mormîntu.  Asta am uitat să v-o spui la-nceput.  Să vă fac năcaz.  Sî priviţ ŝi-am sî vă fac.  Faŝeţî-ńi o ţîr de loc Să v-arăt o ţîr de gioc.  Cum as făcut, aşă sî     v-aĝiut’i Dumnezău!  Oameni buni, vă fie-aminte Ce-a făcut de-acu-nainte Pentru Lia lui.  vă Părintele mieu să vă-l dea.  Voiu aduce pre tatăl cestui copil să vă-l puiu denainte viu.  Nu lipseşte vistieriia a vă-o face ştiută  Să vă o spui mai pe scurt.  vă Aceasta dăm ştire dumilor voastre, că a plătit deplin Cristea, dămu-vă ştire dumilor voastre Ştie Tatăl vostru den ceriu că trebuiaşte-vă de acealea.  Dămo-vă şte  dumnelor  stre să n-aveţ nece o grije pre de cătră noi  Dăruiască-vă Dumnădzău pac  şi sănătate  Acum iar întreb: este-vă cu voia tuturor?  Domnilor turci! deh! fie-vă milă!  Voi trimite o adresă din partea celor d-aci, cerîndu-vă adezia.  La aceasta fie-vă de esemplu neamurile cele glorioase  Voi termina, dlor, arătîndu-vă motivele pentru care noi primim acea moţiune a majorităţii.  Visuri trecute,... Ducu-vă dorul.  Pronia fie-vă întru ajutor!  Fie-vă milă şi iertaţi-mă!  Să-mi spuneţi dacă place-vă paparada cu clisă şi dac-ajunge de zece ouă.  Ajutor, oamenilor... Fie-vă milă, oamenilor.  Carele amu de-acei trei vecini pare-vă-se a fi aceluia ce căzu în tîlhari?  Na-vă! Dumnezeu mi-a dat, eu dau şi Dumnezeu iar mi-a da.  Iacă, na-vă unul de la mine. Na-vă aieste doă săbg’i.  Eu fără de preţ datu-v-am atîta bunătate.  Spusu-v-am eu, domnilor boieri, C-aşa o să fie!  Sluji-v-ar scîndurile patului...!  Dacă-ţi spune voi cu drept, Răsări-v-ar flori la pept.  Dragile neicăi copile, Da-v-ar Dumnezeu un bine Şi mie de-o sănătate.  vi  A şti dară vi să cade.  Plata... vi s-ar da de la Dumnezeu pentru osteneala ce aţi face.  Pentru rîndul judecăţilor îndăstul vi s-au fost poruncit ca să nu aşteptaţi a căuta numai jălbile celor ce vin de aici cu poruncile domniii mele  Să urmaţi să aveţi a trimite şi la logofeţia Divanului domniei mele pe toată luna condice de cîte judecăţi aţi căutat, cu hotărîrile şi cu soroacele lor, după cum vi s-au poruncit  Să căutaţi unul din  v  să aveţi totdauna a ieşi în judeţ ca să încunjuraţi pîn plăşile şi satele judeţului..., pentru a griji de trebuinţele ostăşăşti şi de poruncile ce vi să dau Totdeuna vi să tîmplă năpastă.  Să urmaţi întocmai şi să împliniţi toate cîte vi să arată făr’ dă zăbavă  Întocmai după cum vi să porunceşte să faceţi urmare  Eu nu mă îndoiesc cum că... veţi păşi la predarea acestora după metodul şi regulele care vi s-au arătat mai nainte.  La ceea ce vi să va părea că este cu orînduială şi după şarturile neguţătoreşti, să daţi înscris dă dreptul adevăr  Aceştia cu mine vrînd să scădem măcar ceva, cîtuş dă puţin, spre uşurinţa voastră, dintr-aceşti bani ce vi să cer acum, s-au necinstit, s-au surgunit dă Măria sa.  Vi le voi trimite.  Nu vi se întîmplă cîte o dată să cugetaţi...?  Vi s-au părut cu dreptate.  Pledarăm cauza unde s-a cuvenit, după cum ştiţi şi din cele ce vi s-au scris şi zis  Vi-l dau pe mînă.  Să nu bănuiţi că vi le spun aceste, fiind chiar în interesul domniilor voastre.  Ei bine, boieri Domnia voastră, cum vi se pare această instorioară?  Aveam onoarea a vi le supune.  Auziţi, domnişorilor, vi-l dau în samă.  Vi s-a cerut d-voastră prin un proiect de decret să autorizaţi a se cumpăra case pentru scoala normală din Bucureşti.  Aţi zis că sînteţi naţiunea şi vi se pare că... şi sînteţi.  Îndată vi s-a aduce şi de mîncare şi băutură.  Am dat peste articolul meu... L-am prescris în romîneşte şi vi-l alătur.  Doamne, frate, cum nu vi-i oarecum să grăiţi?  Nu vi-e milă că pierim?  Nu vi s-a pus soarele drept inimă!  Vi se înaintează o dată cu prezenta un car cu doi boi plăvani.  Dac-aţi căscat gura la potcovar, ce vi-s eu de vină?  Vi se părea că lua şi el toiagul.  Nu judecaţi, şi nu veţi fi judecaţi... Iertaţi, şi vi se va ierta.  Apă de unde beţi cînd vi-i sete?  Mă mir că nu vi-i ruşine să minţiţi cu atîta sfruntare.  Aceste broşuri vi le înapoiem.  Nu cumva vi se-ntîmplă pin redacţie o Istorie de Isopescu?  De vi-i de folos, i-oi număra pe lumea cealaltă.  Nu vi se face cîteodată, iarna, celor ce aveţi calorifer, dor de foc?  Ce este? ce vi s-a întîmplat?  Acesta este rostul rapoartelor săptămînale şi lunare pe care vi le cerem.  El numai binele vi-l vrea.  Vi se dă o reducere.  Să beţi Pelin Cînd vi-e dor de vieaţă.  Ce i s-a întîmplat lui şi ce-am avut eu cu el, – astea pe care vi le-am spus – nu sînt minciuni.   Lăsaţi-mă să vorbesc, ori vi-e frică de adevăr?! Ce ve-i robul vinovat, Astfel de l-aţi ferecat? Eu murgul nu vi-l dau.  Mîncările şi beuturile ce vi le va pune înainte să nu le atingeţi.  Tari vi-i frig, bre, bre, cum puteţ umbla, săraŝilor, amu?  Nu vi-i dătoare Nici cu masă, Nici cu casă.  Acum voim să pornim Şi tot binele vi-l poftim.  Daţi-mi treizeci de arginţi Şi vi-l dau să-l răstigniţi.  Împăraţ, cum nu vi-i "ăl’e D’e răgut’e tîńerel’e.  Ieu nu vi-s omu.  Eu noaptea de-am vut lucra Împrumutu vi l-am vut da.  Ce plîngeţi, măi concentraşi, Ori vi-i frică de tismaşi?  Amuj vi-i cald, amuj vi-i frig!  v- Într-adins vi-o scrie Sînt a vi să arăta dum v  una cîte una aceste pricini  Să-i trimiteţi pînă a nu rămînea lucru să vi se ceară cu mustră  Această poruncă a domniii mele să o aveţi apururea înaintea ochilor dumneavoastră, ca să faceţi urmare în toată vremea, neaşteptînd ca să vi să scrie totdeauna  D-voastră ştiţi, dlor, că aceşti bani rămaşi la mine din călătoria mea la Ţarigrad cînd i-am adus înaintea d-voastră ca să vi-i întorc, mi s-a zis... ca să-i păstrez pînă la a doua poruncă.  Să nu vi se întîmple ceva rău.  Însumi eu am avut puţin ca să cuget la cursul ce cătam a vi-l înfăţişa.  Nu este drept să vi se impute că budgetul cheltuielilor de război executat de dv. a fost mai mare decît acel votat de Cameră.  Pentru „Universul” fac cronici, momente, schiţe... La vreme, fireşte, nu voi lipsi la datoria de a vi le comunica.  Acestea-s credinţele romînilor despre cucoare ce avui de gînd să vi le spun.  Cînd îţi trece... pe la mine, haidaţi să vi-l arăt.  Am să vi-l arăt într-o zi.  Expunerea mea e mai mult o serie de convorbiri cu mine însumi, pe care vreau să vi le trec şi dv.  Se poate Să vi se dea tablouri... mai adevărate.  Daţi-mi treizeci de arginţi Să vi-l dau să-l restigniţi.  Daţ un ŝin suti di lei, Sî vî-l dau îm mîni legat.   Număraţi, să vi să paie C-am ţesut cu trei războaie.  v- Ca să înţelegeţi mai bine, că noi rostim mai altfel, am să las să vi-o citească un flăcău de aci.  Aducîndu-vi-le aminte,... să le păziţi şi să le urmaţi întocmai Să cercetaţi cu scumpătate pentru oamenii ce să vor fi aflînd întru supunerea unora şi altora..., poruncindu-vi-să ca pă toţi acei oameni să-i luaţi şi să-i dezrobiţi din mîinile acelora  vouă vă v Voao v-au dat împăratul domnu pă Gligorie Vodă.  Eu cred, iubiţilor, că voao v-ar... plăcea.  Eu mă duc, lebăda zise, Însă vouă vă sînt scrise Multe rele să răbdaţi.  Vouă ce vă rămîne?  Vouă ce vă pasă, cînd aveţi demîncare sub nas!  Vouă, în formaţia actuală, nu vă trebuiesc oameni ca mine.  Vouă vă arde de nebunii şi de blestemăţii.  Măi băieţii moşului! Vouă v-o fi foame.  Vouă... bine v-ar sta Cerşitori făloşi, Cu ochii scoşi.  Vouă vă vine Tot turme de oi.  Eu vouă că v-am spus.  Vouă vă vine Murgu-mpodobit, Cu şea de argint.  Din astă zi Vouă tată nu v-a fi.  Voavă nu vă place  . Nu mi-ţi împuşcare, Că vouă v-oi dare Fluieraşu meu.  Ştiu că vouă, celor tineri, nu vă plac, nu se potrivesc cu ideile voastre.  Învingerea e preţul vitejilor! Şi vouă, romanilor, v-a pus-o în mîinile-amîndouă Superbul Mars deodată cu paloşul de-oţel.  Vouă, gazdo, v-o-nchinăm!  D’e-aşi mînca ńegru ageag, Voauă musai să vă trag.  Că io vouă spune-v-oiu.  vă  v vouă Vă pare voao că sînt hulitoriu?  Miru sf ntu vă dediu voao leage Să vă pare voao, cum să îngrop mortul mieu care dzace înaintea mea, ascultaţi mine.  Iată, v-am spus voaă şi n-aţi audzit.  Fericiţi veţ  fi cînd vă vor împuta voao.  Poruncă noao vă dau voao, ca să iubiţ unul pre altul.  Împărăţie v-au scris voî slobozănie Socotind eu cele din lume Care vă aduc vouă supărare, Îmi par ca neşte deşerte spume.  Dumnezeu vă va da voao binecuvîntarea sa cea cerească.  Aşadară... aceasta vă porunceşte vouă simbolul vostru?  Tot astă ingiustiţie în timpii trecuţi vă făcură şi vouă albanii. V-aş arăta eu vouă!  De mult v-am zis vouă să nu mergeţi după el.  Flăcăii spun, dar nu la fel; Dar drept e cum vă spun eu vouă.  Vă place şi vouă, hai?  Vă dau vouă aceste trei tamazlîcuri.  Ce v-am spus eu vouă alaltăieri?  Da ce vă trebuieşte vouă?  De ce nu a venit fratele tău cel mare ca să mă păzească, căci aşa v-am spus eu vouă.  D-aia vă zice vouă Că sînteţi d-ăi răi, Că muţiţi, Surziţi, Orbiţi.  Iaca, măi, cum m-am potri it ieu şî v-am tăt dat pomîntu vouî!  V-oi lăsa lumea vouă.  Ieu vă dau măgariu asta voauă.  Vă poruncesc şi voao, preoţilor.  Derept căce se născu mai nainte de mine Ioann, şi după ce vă se pare voao mai mare, căce mă mai plec de el, iară acolo mai mare sînt întru sufleteştile şi ale ceriului dulceţi.  Mai mult de ce vă să vine voaă nu luareţi.  Dobitoacele voastre... lăcuiască întru cetăţile voastre care vă le-am dat voao.  Ce vă să pare voaă?  Vă s-au făcut vouo stropire şi vindecare.  Să vă hie voaă slugă.  Să vă spuiu eu voao.  Cel în Troiţă slăvită, Dumnezeu, să vă dea voao cunoştinţă.  I-e ruşine omenirii să vă zică vouă oameni!  Ce să vă mai spui eu vouă Hohotul ce fu!  Putem să vă dăm şi vouă – ceva masline, ceva stafide, ceva halva.  Să vă dăm şi vouă ce cereţi, şi să se sfîrşească odată.  Şi eu găsisem o băncuţă într-un pacheţel din fundul lăzii, dar n-am vrut să vă spun vouă nimic.  Să vă rupă şi vouă picioarele brandurile ruşilor!  Tu spui... că trebuia să vă spun vouă.  Să se oauă două oauă, Să vă facă papă vouă.  Am îmblat la Beciu-n jos, Să v-aduc vouă  dreptate.  Haideţi să vă dăm şi vouă.  Ce să vă spun vouă, oameni de ieri, eu, omul veacului, care port două sute de ierne în spate?  N-am să vă fac raporturi vouă,... volintirilor!  Scriem slugei noastre, ureadnicului de Bîrlad şi starostele de Trotuş, dămu-vă voao de ştire că s-a jeluitu-s-a noao sluga noastră Petre Cihan  Pare-vă-se voao că cătră aceaea alerg eu, cătră hulă?  Scrisu-v-am voaă în carte  Mai vîrtos cădea-vă-se-ară voao.  vouă   vi Ce nume vouă vi se cuvine?  Vouă vi le fac cunoscute.  Vouă şi-un butuc vi-e greu.  Vouă vi se pare Că soare răsare.  De le-aş ţinea toate-n mine, N-aş avea unde le pune Şi vouă de vi le-aş spune, Tot n-aţi avea unde le pune.  Nu mai are cum ţăranul Din pămînt să scoată banul, Vouă să vi-l dea.  vi  vouă Măi... şi nu vi-i vouă milă de mine.  Amanţi ai morţii, cunoscut vi-i vouă Că tata are încă-un braţ întreg, Că tefere mi-s mîinile-amîndouă Şi gîndurile mele înţeleg.  vi Acuş vi-l mătur de-aici.  Voiu da pre voi în mîna vrăjmaşilor voştri  Veniţi cătră mine toţi usteniţii şi îngreoiaţii, şi eu răposa-voi pre voi.  În dzia de astădzi eu am cumpărat pre voi şi pre pămînturile voastre lu Faraon.  De veţi ierta pre oameni şi greşelele lor, ierta-va şi pre voi Părintele cela din ceriu.  Cu socotinţă am socotit pre voi.  Cel ce ascultă pre voi, pre mine ascultă.  O, iudei, după cuvîntu amu fire-aşi ascultîndu voi.  Se nu învăţu voi între oameri şi prin case.  Ferecaţi fi-veţi cînd vor urî voi oamenii Cum m-au tremes părintele, şi eu tremeţ voi.  Nu boscorodiţi, că va bate voi Domnul.  Şi pre voi vor împuţina şi cărările vostre vor pustii  De-au gonit mine, şi pre voi vor goni.  Să ştiţi că eu-s Domnul cine pre voi sfinţeaşte.  vă v Vă voiu slobodzi den robiile voastre.  Vă rugăm ca pre ai noştri dulci priiatini să ne daţ a şti ca şi păn-acmu, se ştim avea-vrem vro pagubă, au ba?  Vă aşteaptă groaznică trîmbiţa şi doba.  Vă ştim noi cine sînteţi.  Aveţ datorie cu toţii, de la mic pînă la mare, să mă ascultaţ la cele ce vă învăţ.  Vă poftim păntru cest negustor, anume Avan Baronce, carele este de aici, de la oraş de la Botoşeni  Vă poftim să faceţi dumneavoastră bine, cîţi au mai rămas, să se dea şi aceia la omul nostru, să ni-i aducă  Nu v-aşi fi spus Domnului mieu.  Mă rog ca să priimiţi şi să posluşiţi Maicăi Precistei după cum vă va lumina Maica Precista Pe toţi v-aşteaptă cumplită moarte.  Vă poftesc ca să ne mai tocmiţi încă 20 000 ocă var  De vă ajunge vreodată lipsa.., să nu vă văietaţi.  Bine v-am găsit pă toţi sănătoşi.  Nu vă voi ierta niciodată de mă veţi mai sili să vorbesc de mine însumi.  Am iubit! auziţi, inimi, cuvîntul vostru cel mare Ce vă pleacă la durere. V-ar fi robit numai cu caii lor.   Vă voi învăţa ce va să zică răzbunarea unei femei ocărîte.  Din cînd în cînd vă voi înştiinţa  Vă sfătuiesc că de acum înainte nimenea mai mult să cuteze... a fi neascultător  Vă îndemnăm, fraţilor, că dacă veţi fi părtaşi voinţei noastre, să ne trimiteţi şi încuviinţarea voastră  Ei  las’ că vă spoiesc eu acuş.  Cînd am avut cinste a te priimi în casa mea, erai întovărăşit de doisprezece călători, şi eu v-am priimit pre toţi.  Sărutare! locuri triste, ce plîngînd am părăsit, Şi pă care cu plăcere acum iarăşi v-am găsit.  Domnilor, vă poftesc să băteţi în palme.  V-aş ruga să mă lămuriţi asupra acestei îndoieli.  Bine v-am găsit.  Nu vă mai pot suferi.  Rămîne bineînţeles că  v-aştept începînd de la 6½ – 6¾ seara.  Cu zgomot şi iuţeală, ce faptă vă aduce?  Grecii deteră lumei filozofia, literile...; credinţa creştinească ei o primiră...; ei v-au botezat în legea ortodoxă.  Las deoparte gluma Şi pe toţi, pe toţi vă spînzur!  V-am adunat aci să staţi mărturie. Da’ ori ne-a primi lelea Catinca să mînem la ’mneaei în ia-sară? – D-apoi v-a primi, că doar sîntem oameni.  Bine v-am găsit!  Oameni buni, să nu mai beţi nici un strop de rachiu, c-ăla-i otravă, care încetu’ cu-ncetu’ vă omoară pe toţi.  Nu vă mai poate duce mama, că nu mai are putere!  Abia ş-a vestit sosirea... zicînd „bine v-am găsit” şi se pune pe lucru.  Vă însoţeşte cînd mergeţi cu sorcova şi cu pluguşorul.  Vă invit... să facem împreună o şezătoare de taină.  Vă aşteaptă o muncă grea, dar nespus de frumoasă.  Vă cunosc... pe amîndoi din copilărie.  Vă usucă, blăstematu dă boier.  Nu vă-ntreabă nimenea de pungă.  Vă gonesc cît e izlazul ăsta de mare.  Ici-colo cîte-o stea vă amăgeşte. Vă ştiu eu cum sînteţi.  Eu vă blestem în numele durerii.  Vă ia unul cîte unul.  Dragele mele nepoate, Nu vă pot juca pe toate.  Haideţi, fete, la căline, Că la joc nu vă ia nime.  Eu în casă v-aş lăsa, Dar nu ştiu ce oameni sînteţi.  Staţi în loc să ne vorbim, Căci, de nu, vă prăpădim.  Nici pe unul nu v-am văzut pe acolo.  La păşune v-a mîna.  Vine Sfete Ilie cu trăznete... şî vă pierde pe toţ.  Ce-mi veţi da dacă pe cale vă voi îndrepta?  Te-am văst asară pă lună, Mîndro, cu altu de mînă, Şî v-am văzut însărat P-amîndoi la sărutat.  Acum vă lăsăm în pace.  Pe toţi v-oi lăsară Să mergeţi l-a voastră ţară.  Ŝini v-a mînat Capu ş-a mîncat.  Slu  vreţ să fiţ?... Atunŝ vă iau ieu.  Pi toţ vă strîgai, A utori să-m daţ.  Di mîna dreaptî v-oi lua.  Cu drag v-am aşĉeptat.  Rămîi casă, rămîi masă, Că măicuţa mea vă lasă!  Măi, eu v-oi primi-vă.  Nu v-oi judeca-vă eu. Vă vom cinsti şî pă dumneavoastră cu cevaş.  Vă întreb pe dumneavoastră ce fel de răsplătire se cuvine virtuţii?  V-am ales pe d-voastră ca să decideţi asupra scrierilor ce au merit mai mult Acum vă întreb pe d-voastră, acest examen prealabil pentru diplomele străine cine voiţi să-l regulamenteze?  Asta nu vă priveşte pe dumnevoastră.  Cînd fac cîte o neconsecuenţă gravă, pe d-voastră vă pun a-i apăra.  Pohtim pre d mniile voastre să vă îndure D mn dzău să faceţi printru voia svintei b seareci şi printru voia priiteşigului celui de demult ce am avut cu domniile voastre, să nu aibă învăluială aceşti oamen  ai noştri a da vamă  Să vă cruţe Dumnedzău cu bună pace  Cu sănătate să vă dăruiască milostivul Dumnădzău  Dumnedzău va să vă certe.  Pană să nu vă înşale să fugă, că el acel gînd au pus adăvărat  Să vă sature dă bătălie!  Să nu vă amăgească niciodată pofta de a fi în locul unuia sau altuia om bogat.  Îmi voi face o plăcere a vă servi.  Dumnezău să vă învrednicească ca toate dorinţele dumilor voastre să se împlinească.  Puindu-mă la dispoziţile comisiei, am onoarea, domnilor, d-a vă saluta frăţeşte.  Ce-o să faceţi, faceţi mai curînd,... că-mi vine cu greu să vă mai privesc.   Fiţi uniţi în principiurile proclamate de ţară, dacă vreţi să lucraţi în numele ţărei şi să vă asculte lumea  Am de gînd să vă vizitez M-aşi fi resignat..., daca nu mi-aşi fi propus, încă de atunci,... a vă face să sosiţi la aceste rezultate.  Domnilor, reforma decentralizătoare sînt convins că nu poate să meargă decît paralel cu o altă cestiune, care trebuie să vă preocupe pe dv.  Religia – o frază de dînşii inventată, Ca cu a ei putere să vă aplece-n jug.  Dacă sînteţi plecaţi de-acasă, lăsaţi vorbă unde să vă găsesc.  Nu mă îndur ca să vă părăsesc.  Lasă, lasă, mizerabililor, că o să vă învăţ eu.  Veţi cunoaşte de astăzi că are cine a vă stăpîni.  Să nu vă puie dracul Să minţiţi.  Eu n-am unde să vă culc.  Tocmai ne abăturăm şi noi să vă vedem.  A mai venit de-atuncea să   v-asculte...?  Trebuie să vă dau în primire.  Cum să vă lăs la vreme de noapte în locuri rele?  Aş vrea să vă cuprind.  Creşteţi, flori, cît gardurile, Să vă bată vînturile.  Să vă trimet la Ocna Mare, Să-mi tăiaţi ceva la sare.  Ieu... o să vă scot.  Mulţi ani fericiţi trăiţi, Să vă găsim înfloriţi.  D zeu... tot aşa are să vă judece.  Oile mele, Pusei gîndu să vă las.  Staţi-mi puţinel, Şi eu să vă-ntreb.  Doamne, ce n-aş da Ca să pot şi eu pleca, Pe-acasă să mă răpăd, Ca să pot să vă mai văd!  vă Să ne pocăim de acmu, rogu-vă.  Rogu-vă, fraţii miei, nu facereţi aşa rău.  Luaţ seama, rogu-vă, cu minte întreagă şi înţelegeţ aceste cuvinte.  Auzindu-vă cineva ar gîndi că sînteţi nişte sfinţişori abia ieşiţi din rai.  Nu uitaţi, rogu-vă, după cîştigarea primei lupte, a bea un pahar, cu toată inima.  Iată ce-am socotit eu ascultîndu-vă: stăpîniţi amîndoi ce cuprindeţi în ziua de azi.  Ţie-vă Sfîntu din ceriu!  Ce înţelegeţi, rogu-vă, prin entitate etnică?  Omoare-vă, marhe ce sînteţi.  Grijască-vă Dumnezeu.  Şti-vă dracu ce gîndiţi.  Bată-vă focu, străini.  Vai, bată-vă Dumnezău, Cum umblaţi în drumu meu.  De goniră pre mine, Domnul,... mai vîrtos goni-vă-vor.  Asupri-vă-va limbă străină.  Bată-v-ar mama lui Dumnezeu.  Vai, aprinde-v-ar focul.  Mînca-v-ar nenea!  Vedea-v-aş mai repede în cazan.  Lovi-v-ar cataroiu ăla rău.  Floriţi, floricelelor, Da-v-ar daica relelor.  Lăsa-v-oi la focu, oi.  Tinereţe, haine scumpe, Purta-v-aş.  Mîndrelor, călca-v-ar boala, Mi-aţi dat farmece cu oala.  vă v Ce duh pă voi vă înşală!  Pe voi contra voastră la luptă ei vă mîn’.  Pe voi vă trimit la cărat piatră.  Mă prind că nu pe voi vă filează indivizii.  Şi pe voi v-a găsit scăldatul?  Plec în cîmpul cu budiene Şi pe voi vă las cu jele. Veniţi, fraţi, Veniţi, surori, De mă cununaţi cu flori.  Pe voi eu că v-am crescut.  Pe voi v-or dărui.  Noi pe voi v-am judecat.  Preoţilor, măcar din ce neam sau religie, pre voi, cari sînteţi mai aproape de popul, vă îndatoresc ca să-mi arătaţi mie ce apasă pe popul mai tare  Pre voişi vă păscut, nu oile.  Ei! dar cine-ar îndrăzni azi pe pămînt Pe voi să vă-nfrunte?  Pe voi să vă sloboază.  vă  v Pînă cîndu vă voiu răbda pre voi?  Vă voiu descumpăra pre voi îm braţe întinse şi cu mari giudecăţi.  Acela... vă va învăţa pre voi de toate  De vă vor dezlega pre voi de păcatele voastre pre pămînt, şi de mene veţ hi dezlegaţi în ceriu.  V-au osăbit pre voi den toate limbile.  Vă vor ucide pre voi şi veţi fi urîţ de toate limbile pentru numele mieu.  Curaţi v-au adus pre voi părintele  Cînd v-a întreba pe voi, să daţi vina pe mine.  V-a primit şi pe voi regele la heritiseală?  Eu vă am numai pe voi.  Vă filează pe voi.  Mai grozavă e arşiţa care vă arde pă voi.  Nu vreau nici carul cu boi, Ci vă vreu pe toţi pe voi.  Ieu v-am făcut pă voi în starea dă sînteţ astăzi.  Cît vă iubesc pe voi, bunii mei părinţi şi fraţi, cu inimile pline de veselia primăverii şi de melancolia cerurilor de toamnă.  Afară vă scoş voi din ţara Eghipetului.  Băieţi fără de minte ce sînteţi,... oare nu vreţi să vă pierd şi pe voi, cum am pierdut pe mama voastră?  Au nu vedeţi că v-au început a vă călca şi pre voi leşii?  Rogu-vă pe voi.  Nimea de între voi nu va cuteza rădica arma pre vrăjimaşul său  Multe lucrure şi seamne lăsaiu spre voi  Cuvîntul lu Hristos Domnului nostru întru voi să-l primiiţi, că mult rod veţi face.  Împărăţiia ceriului iaste între voi.  Ştiţi că iaste scris în leage, ochi derept ochi, ce între voi nu fie aşa.  Noi vom nevoi să fim priateni cătră voi  Acela va hi mai înaintea voastră şi mai mare decît voi.  Eu voiu  tremite spre voi giuruirea părintelui mieu.  În toată vreamea am fost cu voi.  Cînd veţi şedea să judecaţi la Divan, să aveţi dimpreună judecătorii pre lîngă voi  Unul den voi să nu cumva să să apuce de jac.  Sabia mea în voi să va încrunta.  Arcul întins încoardă, lancea străluceşte,... Şi-n voi le-a slobodzî-le, arse şi-nfocate.  Daţi-m mie... moşie de mormînt cu voi şi voiu îngropa mortul mieu.  Numai eu sîngur pentru voi să rămîiu la păgîni.  Într-această săptămînă sileşte fieştecarele dintru voi să se grijască, pentru ca să se învrednicească să se cuminece.  De voi mă mir, bătrînilor moşi.  Adevărat că el are mai mulţi bani decît voi, însă pentru aceea trebuie să şi cheltuiască mai mult. Sosind la voi puternică porunca prealuminatei noastre măriri,... să ştiţi că... mila noastră cea nemărginită au văzut credinţa.  Voiesc eu să fiu cel dintîiu care voiu muri pentru voi.  El mai bine ştie dăcît voi dă ale domniei.  Într-această datorie cei mai mulţi bani sînt plătiţi dă voi.  Nenorociţi! a lui milă De la voi se depărtează.  N-ar fi mai demn pentru voi, capi şi dătători de libertate, ca cu faptele cele bune... să aprindeţi în noi patriotism...?  El cere, vrea şi doreşte de la voi acea iubire.  Între noi şi între voi n-a domnit dreptatea sau simţirile omenirei.  Mers-au vreunu din voi la vreunul din d-lor...?  Era să şez şi eu să mă copilăresc ca voi?  N-am cercat noi cu voi a ne însoţi spre luptarea libertăţii...?  Eu, care împreună cu voi pentru dreptate, adică pentru fericirea de obşte m-am luptat şi mă lupt, nu vreau ca aceea să se tulbure  Va rîdica dintre voi pe cineva, carele va aşeza iarăşi pre urmaşii vostri în volnicia şi puterea de mai nainte.  La noi sînt acele două sute elenice trireme, pe carii acum le prezentăm la voi ajutătoare.  S-au aflat pintre voi oameni ticăloşi şi vicleni, care au cutezat a cleveti purtarea cuviosului vostru păstor.  Cu cîtă părere de rău am părăsit Iaşul şi m-am despărţit de voi, bunii mei amici.  Nimeni din voi nu se plînge că din cuib a fost gonit.  M-am gîndit şi la voi.  Eu, dragă,... deşi trăiesc în lume, duc zile mai negre şi mai amare decît voi.  La voi e cu putinţă tot ce la oameni pare Neputincios şi greu.  M-am dezbrăcat de presiunea străină, voi împreună cu voi să lucrez pentru binele ţării.  Lupta-vom în viaţa alăturea cu voi.  Ura noastră pentru voi nu va mai fi un simţămînt, ci o raţiune.  Care dintre voi se simte destoinic a împărăţi peste o ţară aşa de mare şi de bogată ca aceea, are voie din partea mea să se ducă.  Ştiu că sînt unii dintre voi cari aţi avut bunătatea a nu mă irita chiar d-a dreptul.  În cămara din fund... să nu intraţi, că nu va fi bine de voi.  Eu ca voi am fost.  Trebuie să vorbesc altfel cu voi.  Va plînge cu hohote zarea De cară, de cai, de strigarea Mulţimii pornite spre voi!  Nici unuia dintre voi nu i-a plesnit prin minte că peste noapte poate să vie cineva.  Cu ochii şireţi cătînd la găinile babei, îngîna în sine-şi: – Hm, ce mai friptură aş face eu din voi!  Aţi lăsat ca o moştenire de nenoroc neamului ce a pornit de la voi.  La voi aleargă totdeauna Truditu-mi suflet să se-nchine.  Recăpătaţi încredere în voi.  O! mi-e milă de voi!  M-am gîndit cu dragoste la voi.  Dumneata te-ai înfundat între sticle şi-i depeni Domniei sale la palavre, pînă se lasă noaptea pe voi.  Dragii mei, o să mă joc odată Cu voi de-a ceva ciudat.  Eu muncesc... cu voi împreună.  Nu va pieri nici unul dintre voi!  Nu-mi place să fac afaceri cu oameni ca voi.  Se poartă cu voi... întocmai ca un cioban cu mieii stînei.  Ascultaţi, camarazi,... care din voi coboară la fîntînă?  Mare ruşine pentru voi...!  Mă jur pe ce am mai scump că numai la voi mă gîndesc.  Ce inerţie în voi, ce lipsă de entuziasm!  Merg cu voi, pînă la Stambul sau pînă la Pireu. Muncesc de două zile pentru voi şi nici unul nu vede.  Şi ce băgaţi în voi dacă pleacă cu oile?  Feciori! Puneţi pe voi hainele cele negre şi veniţi în casa cea mare.   Vai de voi! n-aţi priceput Cum că Mogoş a glumit...? Sărac plug cu şease boi, Dragu mi-i mie de voi.  Eu de-acuma mă duc, De voi grijă nu mai duc!  Din voi am să fac opinci. Floarea grîului Din gură grăia: „Ba eu sînt mai mare De voi de-amîndouă...”   Mult necaz cu voi am tras.  La voi să vă luaţi La brîu cu şapte pistoale Şi la spate flintă mare. Mare ruşine e pe capul meu cu voi.  Aha, mişeii de voi, d-apoi aici sînteţi.  Fire-aţi blăstemate, oi, Cază lîna de pe voi.  Mi-aş alege doi din voi.  Care dîn voi aveţ coraj să faceţ porneală să zburaţi.  Nici nu ne temem de voi, Deşi sîntem trei sau doi.  Sînt eu harnic, dar nu pentru voi.   D′i-o strîga ŝineva la voi noapt′ea, să nu răspund′eţ.  Mult mă mir, bade, de voi, Ce viniţi la joc la noi.   Poftiţ afară, n-am timp de voi. Sî mă îngroapi Aiŝi pi aproapi, În strunga di oi, Sî hiu tot cu voi.  Tătî lumea la voi a alerga. Acu vin cuscriţăli, Cuscrăli cu budză moi Numai buńi pintru voi. Scrum dîn voi oi făŝa.  Bătrîneţe, haine rele, Ce n-aş da să scap de ele. Tinereţe, haine bune, Mere-aş cu voi în lume.  Aceasta să o cereţi de la alţii şi de la voi înşivă.  Reintraţi un moment în voi înşivă şi veţi recunoaşte că eul care  sînteţi e un eu mărginit.  Vorba ceea: „Aş veni desară la voi, dar mi-i ruşine de cîni”.  Măi băieţi, întrebai eu pe flăcăuani, da’ oleacă de fîn nu s-a găsi pe la voi?  Nu-mi place, cînd vin la voi, să pun frac şi mănuşi albe.  Trec azi pe la voi.  N-am ce căuta eu la voi... Mă duc la Arad, la fată-mea, Anuţa săraca. O să ne înţelegem noi... O să vin o dată la voi, făcîndu-mă că nu ştiu nimic de supărarea lui... şi ai să vezi c-o să ne înţelegem. Să ştii că sosesc la voi, Să ne iubim amîndoi. Mergînd, mîndră, de la voi, Plîngu-mi ochii amîndoi.  Am fost asară la voi, Casa-i plină de gunoi.  Sîntem negustori de boi, Venim în gazdă la voi. Şi-aseară am fost la voi, Şi tu şedeai între doi.  Măi mîndruţo, pintru t′ińe Multă ińimă ră-i la mińe, Şî pintru noi amîndoi Multă priŝină-i la voi.   Soarele cîn’ răsare, Răsare la voi în curte, Şi tu ieşti fată de frunte. Hei, tu, mîndruluţule, Spusu-ţi-am la voi pe pat, Să ne iubim aşăzat, Să nu ne ştie prin sat.   S-o aduna lumea toată, Gligore, la voi la poartă. Mă duc, maică, de la voi, Plîngu-mi ochii amîndoi.  Îngăduie-mă şi pe mine la voi în casă, pîine cu vin să mănînc şi eu.  Dacă aşa-i vorba, dragii mei,... apoi acasă la voi poate să nu mănînce.   De pe uliţă mă tragi Şi-n casă la voi mă bagi.   Aceaia va fi leagea lăcuitoriului şi venitului de laturi, care lăcuiaşte la voi.  Să ştiţi că am venit la voi să... bat cetatea.  Nu ştiu cum o fi pe la voi; dar aici, dacă ţine tot aşa, apoi, peste vreo săptămînă, fără grijă, puteţi veni cu copiii.  Aici la voi văz că n-aveţi biserică. A noastră cinstită împărăteasă, ştiind bine Că pînă acum nu i-a mai venit nime, Şede în cămară supărată. De nu crezi, Astară te voi lăsa s-o vezi. Mai apoi ţi-oi da-o s-o duci la voi.   Răureni, căciuli tărĉete, Pe la voi nu mai sînt fete?  Ce caţi, Barbule, la noi, Ori nu-s fete şi la voi?     Tu te-ai mai ocupat cu asta cînd erai prin liceu, la voi în sat.  Alele, măi moş bătrîn, Este vin în sat la voi?    Scrie-mi, mîndră, şi-mi trimete Ce-i în sat la voi mai verde.  Dacă e aşa, îi zice vizirul, spune-mi ce este mai mare acolo la voi? Aceea voi să fii.  Frumoşi cresc brazii la voi!  Acuma va fi revoluţie şi la voi.  
 Nu tînjireţi de aceastea, voi, părinţilor. Voi, bătrîni, cu amar tînguiţi, că tăria voastră slăbi.   Voi, stele iscusite, ceriului podoba.  Veniţi aici, voi, lăcuitorii pustiiului, carii aţi stătut pilde minunate.  Voi, rîmlenilor,... să-l lăsaţi să între în cetate cu mare cinste.  Voi, suflete sîmţite şi bune!   Voi, mîndre poieni!  Voi, tăcuţi – voi, guralivi; Voi creduli – voi, exclusivi.   Tăcere!... Întunerec!... Voi, a cărora înfăţoşare întăreşte sufletul.  Voi, inimi cu slabă fire, crede-mă-ţi că nu se poate.  Voi, fiicele Aurorei, dulci tinere pansele.  Pe ai săi întrebă: „Voi, de cîine ce gîndiţi?” Voi, făcut-aţi pregătirile trebuincioase...?  Rămîneţi în umbră sfîntă, Basarabi şi voi, Muşatini, Descălecători de ţară, dătători de legi şi datini.  A mai venit de-atuncea să v-asculte, Voi, plopi adînci, cu voci şi şoapte multe?  Săriţi, voi, zăvozilor, pe el.  Treceţi în faţă, voi!  Daţi-mi un trup, Voi, munţilor. Voi, zîne bune, Zvîrliţi-mi un brîu, Să se facă rîu Şi să sune. Fiţi rugăciuni, voi, imnuri, fiţi chemarea Acestei inimi mai adînci ca toate.  Voi, oameni ai pămîntului, uitarea S-a aşternut pe sînge, scrum şi fier? Voi, ielelor, măiestrelor, Duşmane oamenilor, Stăpînele vîntului.  Unde mergeţi pe răcoare, Voi, nouă fete fecioare?  Voi, ce întrebaţi Şi mă ispitiţi...? Voi, oamenilor! mai aveţi mult grîu?  Voi, boierilor, Şi voi, divănarilor,... Toţi caii să-i ţeselaţi.  Ia, sculaţi, sculaţi, Voi, boieri bogaţi. Staţi, voi, boi, de-a rumega.  Treceţi, voi, juni şi şedeţi. Daţi-mi, voi, juni, talerul, Talerul şi salba dalbă.  Staţ, voi, cai, d′e-a tropoi.  Voi, 41 de bobi.  Alei, voi, stăpînii mei, Pi stăpînu sî ńi-l îngropaţ Tot în faţa stînii, În  iocu ńeilor.  Haideţi, voi, sfinţ, după mine, Pînă la ceea gredină.  Voi, voinici, colindători, Pomeniţ numele meu Pe la curţ de mari boieri.  Voi, ortacii mei, Uite ce-am visat. Trageţi, voi, boi, trageţi, dragi, Că nu trageţi lemn din dos, Că trageţi stăpînul vost.  O, voi, bărbaţi jidovi şi toţi ceia ce lăcuiţi prespre toată lumea, socotiţi cuventele mele.  O, voi, dragi, vesele păsărele! O, voi, inimi cu durere! O, voi, ce-aveţi puterea să osîndiţi o vină! Iată, fără-ndoială, o mare mîngîiere, O, voi, care un titlu ş-un nume pizmuiţi!  O, voi, ce prin floricele Fragi sălbatici căutaţi! Fiţi sănătoşi şi veseli, o! voi, cei departe de aici!  Timpuri, voi, ce stingeţi toate. Critici, voi, cu flori deşerte, Care roade n-aţi adus – E uşor a scrie versuri Cînd nimic nu ai de spus.  Ah, dealuri scumpe, voi!  vă v vi vă v Derep’ce cugetaţi şi vă aduceţi aminte hitlenşug întru inimile voastre?  Duceţi acasă grîul vostru carele v-aţi cumpărat.  Vedea-veţi cum numai cu un cuvînt va învie mortul şi vă veţi adeveri că eu însumi pre mene mă voiu învie.  Cu aceasta nimică nu vă veţi folosi. Păntru ahaia vă luaţi aminte.  Ştiu că vă aduceţi aminte bine. V-aţi uitat dă pedepsile şî caznele ce a pătimit banul Filipescul.  V-aduceţi aminte, sper, domnilor, definiţiunea... civilizaţiunii.  Vă aduceţi aminte ce s-a petrecut pe atunci.  Prea v-aţi bătut joc de limbă, de străbuni şi obicei, Ca să nu     s-arate-odată ce sînteţi – Nişte mişei.  Cu mine v-aţi găsit de jucat?  Vă bateţi joc de mine?  Vă închipuiţi că oamenii de treabă se uită la sindrofiile şi la luxurile voastre. Aşa, hai! Vă bateţi joc de bunătatea şi de casa mea?  Cum v-aţi putut închipui aşa ceva?  Vă închipuiţi cîte abuzuri se făceau în favoarea intereselor familiale.  Săriţi în cea grădină Şi vă luaţi flori în mînă.  voi  Voi vă ziceţi romîni, ş-apoi vorbiţi o limbă pre care eu n-o înţeleg.  Voi vă daţi seama ce înseamnă să pleci la drum, aşa.  Să vă luaţi la mijlocul vostru 8 oameni buni..., ca să caute şi să adevereze cu sufletele lor pre direptate pentru acea vie Sîmteţi de acmu slobodzi şi să mergeţi să vă alegeţi domn pre cine veţi pofti.  Să vă veniţ în fire.  Ian să cat un ştergar să vă faceţi o ţuşcă.  voi Nu sînteţi în stare să vă faceţi şi voi un rost!  vouă  Ştiu că mi-aţi închide gura, de-aţi putea fără ca să vă scuipaţi vouă însuşi în faţă.   Alegeţi-vă un domn.  Cătaţi-vă om, eu nu mai poci sluji.  Alegeţi-vă cu toţii în unire bărbaţi cunoscuţi de opiniile d-voastre de aceleaşi principii Închipuiţi-vă... că nu mai esistăm şi alegeţi pe cine veţi afla de cuviinţă  Aduceţi-vă aminte starea în care căzuse Francia.  Închipuiţi-vă o buză pe care joacă coruri de nimfe!  Aplicaţi-vă tratamentul modern, care... este suveran.  Închipuiţi-vă ce bucurie ar fi pe familia mea... să primească vizita lui Frau Doktor.  voi Puneţi-vă voi în gînd cu ce ne loveşte domnu Mase.  vouă Araţi-vă voah ogor nou şi nu sămănareţi în spin  Oare puteţi-vă singuri ajuta voao?  vi  Vi le puteţi singuri închipui.   Să puteţi să vi-l închipuiţi.  vi Cîteva particularităţi morfologice  :... „ví-săţ”sau „ví-săt” (sînteţi).  Floriţa şi cu pruncu îs sănătoşi. Îs la Lădoi... I-o luat la el, că doar vi-s neam de-al patrulea.  Văd că vi-s oameni săraci.  voi Plîn"eţ, oki, şi lăcrămaţ, Că voi vi-săţ vinovaţ.  Ŝińi vi-săţ voi la firiastă şî ŝińi baći? – Noi ńi-săm nesĉi lăutaş.  vă v Nu vă teamereţi de ce treace şi se răsipeaşte.  Nu vă întristareţi şi nu cugetareţi aceaia, cum eu pren aceaia m-aş fi mîniiat.   Pentr-aceea vă veseliţi cei mai mari şi cei mici, bărbaţii şi fămeile, să proslăvim această mare şi minunată minune, să lăudăm taina această nepricepută.  Vă veţ duce cum să duce pravul.  Nice într-un chip, fraţilor, nu vă duceţi. Vă veţi afla în toată vremea lîngă noi, cu slujbă dreaptă şi credincioasă.  Să ştiţi că de nu veţi urma nici dup-aceasta al doilea poruncă, nu vă veţi putea îndrepta cu nici un fel de pricină În viaţă cu păcate v-aţi spurcat. Scrie-m, rogu-te, cum vă aflaţi. Nu vă răpeziţi aşa tare. Dă vă veţi dovedi că nu aţi îngrijit la această madea,... în vinovăţire veţi fi V-aţi amăgit pentru vreun enteres Aicea vă veţi mira, iubiţilor prunci, de aşa măreţe. D-voastră, fraţilor,... v-aţi sculat a reforma o societate. Am dat laudă preamarelui Dumnezău că vă aflaţi cu toţii sănătoşi şi în bună stare. Pe ce legi, pe ce morală vă rezemaţi cînd ziceţi că numai cu condiţia d-a fi plătiţi primiţi tot? Rămîneţi acum amîndouă de vă odihniţi. Ia vă uitaţi aicea! Nici atîta nu v-aţi putut încă desmeţi, că de simpatia romînilor aveţi lipsă? Da’ ce v-aţi apucat să mîncaţi zacusca cucoanei? Cătaţi de nu vă chefăluiţi. V-aţi făcut părinţi şi socri... cu inemicii vostri. Vă plîngeţi neîncetat că nu sînteţi destul consideraţi de stat. De vă găsiţi în ele  , îmi pare foarte bine. V-aţi trecut... ca cîntecele cele bătrîneşti ale lui  Barbu Lăutarul. Vă faceţi momiţele altora, împrumutînd de la străini numai cele rele. Vă veţi convinge... că era mai bine, atît pentru stat cît şi pentru societate, ca tinerimea să se crească în familie. O, eroi! care-n trecutul de măriri vă adumbriseţi, Aţi ajuns acum de modă. Dumnevoastră, cinstiţi oaspeţi, se vede că paşteţi bobocii, de nu vă pricepeţi al cui fapt este acesta. Să-i spuneţi, cînd v-ăţi duce la urma voastră, multă închinăciune. Nu vă supăraţi că pun condiţia avansului şi plăţii înainte. Doar n-aţi fi luat cîmpii de ziceţi că nu ştiţi Nici încotro vă duceţi. Luaţi aminte şi vă feriţi de nedreptate. Nu vă duceţi. Vă păziţi acum, neveste! Fraţilor, nu vă lăsaţi. V-aţi pus amu amîndoi să mă jefuiţi şi să mă lăsaţi cerşetor? Mult v-iţi hi bătut, Doamne! – ... Noi? Ne-am bătut pănă-i lumea! Nu vă luaţi după ea. De ce nu v-aţi dus cu toţii după larma care  s-a stîrnit devale? Nu vă lăsaţi ispitiţi de Saint-Saëns, ori de cine ştie ce muzică impresionistă tip romanţă melodică superioară. Unde vă mai duceţi, mă? Să nu faceţi ceva p-acolo pe unde vă duceţi. Nu vă temeţi, surorilor. Mereţi acasă, ce vă uitaţi la mine? Nu ştiu dacă nu v-iţi supăra. De ce vă bucuraţi? Lăsaţi somul, vă treziţi. Pe nume cum vă numiţi? Veţi da la sarindare, Doară vă veţi măritare. Vă rugaţi la Dumnezeu Pentru sufleţelul meu. Beţi, boieri, şi vă gătiţi După mine să veniţi. Nu vă luaţi rău cu fămeile. Cîntaţi, lăudaţi şi vă bucuraţi. Undi vă duciţi? – Ni ducim la păru lu Salim. Nu vă miraţ. Staţ..., boi, d-a rumega Şî vă dareţ a sufla, Ca să nască Fiul Sfînt, Fiul Sfînt p-acest pămînt. Staţi în loc şi vă uitaţi. V-eţi împlea de boală rea. Cari v-iţ gasî Di ńi-ţ rîdica Tot armili meli Cît îńi sîn di greli... Aşiia ăţ mer"i Cu mini-n mîndrii, La bunî frăţîi.  N-ăţ mulge oi la stînă, Nici v-eţ culca pe perină. Nu vă uitaţ că-s mărunt, Că zmulg gardu din pămînt. Nu vă temereţ, că acu nu ploaie, nu vińe nuvăru.  Aţ tăt scris la hămńişag, Pînă-n pămînt v-aţ băgat. Dacă v-iţi mărita, Aţi hori, nu-ţi cuteza, De socru şi de soacra.   voi Voi vă închinaţi căruia nu ştiţi. Voi nu vă ţineţi numai de curăturile voastre... şi livezi ce aveţi Ceva bani de cheltuială, cît vă veţi îndura voi. Voi vă veţi închina de nevoie, după pagubă. Aicea, iubiţilor prunci, e întrebarea, oare zăcut-au şi Petru sau Ioan, tocma întru aceeaş boală în carea vă aflaţi voi? Iată cum vă recomandaţi şi voi cu ajutorul vostru. Da’ voi un’ vă duceţi amu? Ce vă uitaţi voi aşa, măi flăcăi, şi nu ziceţi nimic? Repede vă mai speriaţi şi voi de toate zdrenţele. Voi vă duceţi înapoi la treburi. Cu ce v-aţi ales voi din douăzeci de mii care s-a împrumutat tat-tău? Asta e boală grea, dar voi nu vă vindecaţi pentru că nu vreţi să cheltuiţi. Brazii că se legănau... – Dar voi ce vă legănaţi? Voi nu v-aţi priceput. De ar şti acei nenorociţi de cari v-aţi legat voi, ca să vină şi să se scalde după ce ieşim noi din scaldă ori să să spele cu apa noastră, îndată le-ar trece. Ia, voi vă gătiţ: Gătiţ lănŝili, Gătiţ armili. Undi vă duŝiţ voi, dragă? voi Feriţi-vă pre voi. Cînd vă vedeţi într-înşii pe voi miniatură, Şi gest, organ, accente, oricare-a lor trăsură E-a voastră, îi iubiţi! Aţi scornit Feluri de secături Şi pe voi v-aţi numit Alese creaturi! Cu botejunea, cu ce voiu fi eu botezat să vă botezaţi. Forte să vă păziţ de neşte cîni ca eşte, să nu-i credeţ pănă nu veţ vede adevăr încătruo mărgu şi cum le iaste tocmala Rugăm... să vă milostiviţ să faceţ bine printru voia sfinteei mănăstiri Să vă feriţi, fraţilor, să nu faceţi păcate, ce să petreceţi cu liubov ca neşte aleşi a lui Dumnedzău. Veţi şti a vă feri de primejdii. Să vă căiţi de lucrurile cele necuvioase. Să nu vă cutezaţi a vinde Să vă lăsaţi de acest nărav Să nu vă puneţi aşa numaidăcît făr de cercetare a-l da la condică să să treacă Să nu vă închinaţi acelui tîlhar Aveţi să vă supuneţi Aţi socotit cu noi a vă bate. Faceţi aceasta, pentru ca de cu vreme să vă puteţi deda cu lucrul. Dumneavoastră să nu daţi nimic, numai să vă faceţi că daţi. Să nu vă arătaţi cătră dînsul nici unul cu necuviinţă. Că dumnevoastră, cuconiţelor, să vă apucaţi să faceţi complot, spre a mă lecui de zulă, înţăleg şi iert. Îmi vine a crede că aţi hotărît a nu vă odihni. Nu aţi vroit a vă sfătui cu nimeni. Nu trebuie să vă stricaţi cu nişte muşterii ca noi. Să     v-ascundeţi mai bine. Vreţi ca toate să se prifacă după capul vostru,... făr-a vă gîndi că o ţară nu-şi schimbă datinile decît cu-ncetul. Să vă serviţi cu aceste maşine oarbe ca   nu ajungeţi nicăiri, – asta n-o pot înţelege. Începeţi a vă cărăbăni de la casa mea. De boale infecţioase n-aveţi a vă teme, căci astfel de rele nu prea există în ţara nemţească. N-o să vă opriţi nicăiri? Cum intraţi în chilie la Măria sa, să nu uitaţi: să vă puneţi în genunchi şi să-i pupaţi cinstita dreaptă. Ce, aşteptaţi oare să-i prindeţi cu armele în mînă ca să vă determinaţi a-i aresta? O să vă împăcaţi cu alde tac-tău. Mîni în zori să vă aflaţi Toţi călări şi înarmaţi. Să vă sculaţi fără zgomot şi să faceţi orice voi zice eu. Să vă duŝeţ să cununaţ Şî să bieţ şî să mîncaţ. voi Ştii că are haz şi asta! Voi să vă lăfăiţi şi să huzuriţi de căldură, iară eu să crăp de frig. De mine, de Dumnezeu Şi de cel Fiuţ al meu Voi să nu vă săturaţi. Să cercetaţi urmările şi faptele zapciilor dum v  să vă pliroforisiţi înşivă de adevăru lucrurilor în ce chip să poartă E ce grăiţi în înremile voastre la straturele voastre, milostiviţi-vă. Delungaţi-vă de mine toţi lucrătorii nederepţi şi fără de leage. Domnezeu blagoslovi pre Noe şi ficiorii lui şi zise lor:... înmulţiţi-vă şi împleţi pămîntul. Duceţi-vă de la mene, blăstămaţilor. Sculaţi-vă şi ieşiţ den locul acesta. Despărţindu-vă de lume şi iubind sărăciia, lesne aţi găsit sufletul vostru la smerenie. Să păziţi hotărîrile pravilei şi a condicei,... arătîndu-vă spre cei ce se judecă cu blîndeţe Sculaţi-vă, c-a trecut şî n-a intrat în curte. Feriţi-vă de a pune subsemnătura pe orice act în contra autonomiei. Treziţi-vă, mai este încă vreme Duceţi-vă de muriţi mai bine slobozi decît să trăiţi în robie şi ocară. Întoarceţi-vă şi spuneţi... să se ferească să nu dau peste el. Hai, duceţi-vă de daţi de ştire stăpînilor voştri şi tuturor boierilor vecini ca să alerge degrabă aici. Puneţi-vă în fruntea acestei mişcări, primiţi propunerea majorităţii. Ascundeţi-vă mai bine. Cărăbăniţi-vă de la mine şi mă lăsaţi în pace! Uitaţi-vă, asta e procopsita de soră-mea! Părăsiţi-vă de nedreptăţi.  Coborîţi-vă mai iute. Hai, gătiţi-vă de plecare, zise ea, adresîndu-se la toţi. Ia faceţi loc, măi oameni!... Daţi-vă la o parte! Urniţi-vă din loc, că ne-apucă noaptea pe drum. Folosiţi-vă de cîntec, de lumină şi de taină. Cînd treceţi pe la Humuleşti, opriţi-vă o clipă la casa în care a trăit odinioară Smaranda Creangă cu copilul ei. Uitaţi-vă împrejur la moravurile noastre. Uitaţi-vă la mine, care are coraj! Treziţi-vă, merilor, şi tu, măruntă floare, păpădie. Topiţi-vă, Cum se topeşte ceara de foc Şi sarea în apă. Săraci, mîndruţele mele, Adunaţi-vă tustrele Şi daţi cîte-o leturghie. Mai bine gătaţi-vă de drum. Duceţ-vă la fetele-mpăratului, Că-s cu mese-ntinse, Cu făclii aprinse. Uitaţi-vă, feciori, bine, Că şi-a mea drăguţă vine. Fîrtaţii mńei, Strînĝeţî-vă pîngă mńine.  Cocişi, cocişeii mei, Lăsaţi-vă de prînzit, Că grea carte mi-o venit. Puneţî-vă su căşîţa poduli. voi) Mai bine voi culcaţi-vă. Culcaţi-vă şi voi. Voi duceţi-vă la slujbe ce aţi mai avut. Duceţi-vă voi, dragilor mei. vă Duce-vă-ţi de la mine, blestemaţilor. Duce-vă-ţi, sindiilor, după bani, şî ce veţi putea face pînă diseară daţi-i la zapcii. Întoarce-ve-ţi care puteţi, De mă scoteţi din judeţ! Ascunde-vă-ţ înt-o şîră cu paie. Întoarŝi-vă-ţ, nouă feti, Cu nouă sapi, Cu nouă lopeţ. Cuscrilor, voińiŝilor, Duĉe-vă-ţ cu Dumnezău. Prinde-vă-ţi, feciori, în fire: Puneţi în puşcă patroane. Ale"i-vă-ţ doi şî trii, Pi diparti ocoliţ Şî-năinti sî-i işîţ. Fu  strîgă Şî strîgoańe Şî muroń Şî muroańe Şî rămńituri Şî prăvituri,... Duŝe-vă-ţ în mări negre. Duŝi-vă-ţ la mărili vînăĉe. vi Duŝe-vi-ţ dracului! Duŝe-vi-ţ mai d´ipart´e! Pune-vi-ţ. Lumină fiind, întuneca-vă-veţi. În grijă... băga-vă-veţi. Demîneaţa cu pîine sătura-vă-veţi. Cu botedzul ce mă voiu botedza eu botedza-vă-veţi? Întrebatu-v-aţi vreodată, fraţilor, ce este politica? Încredinţatu-v-aţi, presfinţilor? Urcatu-v-aţi prin lumea de umbre şi de vise.   Sculatu-v-aţi? vă v Ce sînt cuvintele acestea de carele vă voroviţi unul cătră altu Unii altora vă aruncaţi cuvîntul de mistificare. Dacă nu vă veţi prinde dă mînă, Părtăşiri iubind şi împărăchiare,... Veţi hi periţi fără scăpare. Din dizgraţie nu vă învoiţi între d-voastră. V-aţi sfătuit... să vie să-i deie un răvaş. Cînd v-aţi uni încalte la porunci, nu mi-ar fi greu. Cred că vă veţi fi luat din dragoste. Asară în bufetul teatrului, N... mi-a zis mişel şi mi-a dat o palmă... – Şi cînd vă bateţi? Prea ades vă-ntîlniţi şi staţi la vorbă-mpreună. Vă veţi învoi amîndoi asupra preţului. Vă canoniţi unul pe altul degeaba: nici tu nu eşti de ea, nici ea de tine. Sper că  v-aţi înţeles împreună, spre completa mea bucurie. Ţi-ai adus aminte de cele două dăţi cînd v-aţi întîlnit la mănăstirea Neamţului. V-aţi întîlnit la Paris. Vă uitaţi unii la alţii şi ziceţi că-s nebun. Nu vă certaţi ca proştii. Poate v-aţi şi vorbit? Vorbeşte dumneata cu Cordiş,... poate vă înţelegeţi. Va fi rîsu-mprumut Şi nu v-iţi iubi mai mult! Amîndoi v-aţi potrivit Şi la ochi şi la sprîncene, Ca doi porumbei la pene. Nu vă tot mustraţi. Ghiţă, Ghiţă Columiţă, Care pă care v-iţ răzbi Bun bărbat miie mi-a fi. V-iţi săruta. Staţi, feciori, nu vă băteţi. Haidi, daţ şî vă luptaţ, Cari cum s-o dovidi, Tot um bărbăţăl ńi-o fi. D'i ŝe vă bat'eţ? voi V-iţi înţelege voi mai pe urmă. De ce nu vă împăcaţi voi, Vasile? Cum vă numiţi voi unii pe alţii. Voi vă iubiţi amîndoi. Adă-ţi una cu brişca, Să-i placă şi mîne-ta. Şi-n ocol s-adune vaci, Numai voi nu v-ăţi fi dragi. Să vă iubiţi unul cu alalt. Să vă iubiţi unul pre alalt, să nu gîndiţi rău unul altui. Să arătaţi că ştiţi... a vă înţelege în onoarea şi mîntuirea cauzei ce înfăţişaţi. Hei, domnişorilor,... nu-i iertat să vă bateţi în bal. Să vă învoiţi cum o fi mai bine, că eu n-am ce să mă amestec. Eu aş zice să vă împăcaţi ca oamenii de treabă. Aici nu se poate să vă vedeţi. Aţi pus la cale cînd şi unde să vă întîlniţi. O să vă împăcaţi. Cu ochii să vă zăriţi, Dar să fiţi tot despărţiţi. Să vă luptaţi Unde-or fi trei scaune prăvălite, Tei cumnate despletite. Să nu vă-ntîlniţi,... Nici să mai vorbiţi, La un loc să nu fiţi. O, iubiţi! Iubiţi-vă împreună! Uniţi-vă încai în ura asupra mea. Înţelegeţi-vă mai repede. Înţelegeţi-vă amîndoi,... pentru mńine nu-i hibă. vă v vi vă v V-aţi luat crucea care o purtaţi, a esilului şi a proscripţiei. Acolo v-aţi pus averea tinereţele la stos. Apoi nu mă faceţi din cal măgar, că vă veţi găsi mantaua cu mine. E dă vină boieru că... nu v-aţi lucrat pămîntu...? Acu vă sparg oalele şi străchinile astea în cap! Sub luna plină Vă strălucesc armurile ca noi. Nu v-a pica comănacul dacă-ţi munci. Veţi cădea într-un somn greu şi acolo vă va fi mormîntul. Ţineţi, băieţi, gloanţili, De vă umpleţi flintili. Oile... Vă pasc fîneţele. Cîntaţi, fete, horile Şi vă purtaţi florile. Să nu vă piară bucatele domnilor voastre După ce să va face cislă, să căutaţi să vă daţi banii, fietecare sat, precum s-a aşăzat cisla Să vă închideţ prăvăliile. Să ştiţi că am venit... să vă bat cetatea. N-am să vă profanez altarul. Vreau să vă văz merticele! Pînzele să vă albească Ca o coală de hîrtie. N-am vińit să vă mănînc răţăli. Încingeţi-vă spada la danţul cel de moarte. Luaţi-vă catrafusele şi începeţi a vă cărăbăni de la casa mea. Luaţi-vă lumea! a strigat Domnul. Pregătiţi-vă baltagurile şi staţi de strajă aicea lîngă căluţi. Luaţi-vă încălţămintele în braţă şi veniţi după mine. Luaţi-vă cuţitele. Să... păziţi, bărbaţilor şi muierilor, patulu-vă nespurcat. Domnedzeu înainte-vă icea m-au tremes. Leamneloru-vă dedu plod de rodescu Şezi la buro alăturea cu d. Luţati şi-ţi boldeşti ochii la sorocoveţi şi la galbeni, carii să rostogolesc dinăinte-vă. vi Oricîţi vinovaţi vi să va afla în gros în zioa ce veţi primi cartea aceasta cu orice pricină de hoţie, numaidecît cu eczamenile lor să-i porniţi să-i aducă drept la dum  vel-spătar Vi se rumpe carul sau se răstoarnă. În dreptul ăsta vi s-a rupt pluta? Lăsaţi somnul,... Armele vi le gătiţi. vă v Iată că împăratul vă iartă capetele şi sîmteţi de acmu slobodzi. Cît e zioa gura nu vă tace. Afară, că vă scarmăn părul cel pămăduit! Nu vă puneţi capul în primejdie. Vă zguduie arama urechea amorţită. Degeaba vă mai bateţi picioarele. Vă crăp capul ca la nişte cîini! Vă strîng mîna cu dragoste. Gura vă va fi acum arsă şi făcută pungă. V-arătaţi colţii ca dulăii? V-oi frîn"a mîńili. Să vă ţineţi trupul nespurcat. Să vă dăşchideţi ochii Mîinile să vă fie curate Să vă dăşchideţi ochii, ca pă lîngă aceasta să nu treacă şi altfel dă marfă Să nu vă vază capetele pă fereastră. Să vă ungeţi botu! Ca să vă ard fierea... Blestemul îl invoc. Dacă n-a fost ea vrednică să vă răpuie capul, fii măcar tu vrednic s-o stăpîneşti. Să munciţi acum să vă iasă ochii din cap. Ochii să vă ştergeţi De lăcrămi de plîns. Rîdicaţi-vă ochii voştri şi vedeţi holdele. Deşchideţi-vă ochii, nu numai ai trupului, ce şi ai sufletului, pentru ca să pricepeţ ce vom să zicem. „N-auziţi, tacă-vă gura!” Strigă omul supărat. Gătiţi-vă urechile şi ochii, că o s-auziţi şi o să videţi lucruri care n-au văzut neam de neamul vostru. Ei, tacă-vă gura de-acum. Ieie-vă măcar şi pielea de pe cap, ce am eu de acolo? Strîngeţi-vă, măi, picioarele! Lăsaţi-vă heripili şi codili şi Luaţi junghiurili. vă Tăindu-vă-se capetele. vă Mume cernite, şterge-vă-ţi plînsu. Fetelor, mînca-v-aş gura, Nu la toate, Ci la una. vă Sînteţi prea plăcute, şi dulcea-vă privire Inima mea o trage. Ce am de-alege oare în seaca-vă fiinţă? Nu vă slăbiţi de ce e de cătră mine credinţa. Să vă e voia a viia,... aceasta faceţi. Spre aceasta sînteţi rînduiţi şi aceasta vă iaste şi datoriia mai mult  Îmi pare bine... că vă cunoaşteţi interesele, domnilor. De nu izbuteaţi a face o unire mare şi adevărată..., vă făceaţi cel puţin datoria semănînd semînţa libertăţii ş-a naţionalităţii. Sumeţi că aţi fost aplodaţi,... vă lăsaţi talentele în tîmpire. Nu vă pătaţi caracterul naţional, căci sînteţi făloşi, şi de multe ori fala cea proastă mult strică unei naţii A cui e vina, dacă rolul vă uitaţi...? Pentru ce vă schimbaţi locul? Eu vă slăvesc puterea. Unde tindeţi d-voastră? Care vă este ţinta cea adevărată? Pe o vreme vă puteţi schimba firile. De nu-ţi fi mîncători şi băutori buni, v-aţi găsit beleaua cu mine. Sper că necazul v-a fost trecător şi că în curînd veţi scăpa de călduri. Bine, bunico; dacă aşa vă este obiceiul p-aci, aşa să facem. Iar 

vă pierdeţi vremea cu cîinele ăsta de pripas? Vă pierdeţi vremea de pomană. Dulce maică, dragi surori,... Nu v-amărîţi zilele! Acu vă-i vremea. Cum vă-i obiceiu. Fiţi... gata a nu vrăjmăşi, nici a vă slăbi sufletele. Nunta cu cinste păzită să vă fie şi de tot curat şi fără prepus. Acum... să cade şi dumneavoastră să vă arătaţi credinţa cea adevărată. Nu iaste altă cale şi altă mijlocire pentru ca să vă mîntuiţ sufletele voastre. Nu mi-am zis pînă astăzi că sînt d-ai voştri, decît ca orice voi face... să cadă în răspunderea toată a voastră şi să vă compromit cauza. N-aş fi îndrăznit niciodată să vă iau timpul d-voastră cu micile şi neînsemnatele mele observări. Să vă admir curajul în vinure vărsate...? Făcînd astfel, întăriţi puterea Domnului pe pămînt ca şi Domnul să vă primească sufletele în vecii vecilor. Domnul baron e răbdător şi nu vrea... să aducă armata şi să vă bage minţile-n cap. Învîrtoşaţi-vă inema voastră toţi upovăitorii în Domnul. Fiţi scumpi la laude, ţineţi-vă afecţiile pentru relaţii particulare. Adunaţi-vă minţile-n cap. Ţineţi-vă simţirea, în perfectul protocol al ordinei instrumentale. Faŝeţî-vî datoriia cătrî ţarî, băieţi. Umbră, pulbere şi spuză Din mărirea-vă s-alege. de... frumuseţe-vă. 
    vi; Inima nu vi se frînge? Destul cetiţi Domniile voastre în gazete atîtea, de vi se încrîncenă carnea. Piŝioarili vi li-oi tăia. Să-m linĝeţ cu limba pi ĝios! D'i nu, une vi-i capu, vi-is pk'iĉioarili...! Deacă nu vreţi şi poftiţi doară A fi cum aţi fost şi cum vi-i data, Să ştiţi că doară încă în hastă sară Eu cu toţi cetaşii mei sînt gata. Vi s-a-nchide carieră. Cît de naltă vi-i mărirea, tot aşa de-adînc căderea. Ştim noi cum vi-s formele? Care vi-i voia? Vi s-au stins ziua de mîni! Faceţi cum veţi vrea, Că pe mînă vi-i lumea. Am aşteptat să vi s-aline mînia ca să vedeţi adevărul. Părăsiţi-vă pe ale d-voastră şi veniţi la noi. vă v Dacă aţi văzut şi în mine altă ambiţie decît a mă sacrifica servind, fugiţi de mine, că nu vă sînt omul. Vă înşălaţi familiile. Unde vă sînt oamenii cari să ştie a le administra. Ştiţi... că eu vă sînt bunica voastră? Mai bine... nu v-aţi da fetele după evghenişti, tufă de parale. Mai bine v-aţi ocîrmui casele cum se cade. Ce vă fac copiii? V-aţi lăsat mamele acasă. Acum vă împlineşte plodu aproape doi ani. Vă sculaţi şi slugile. Eu vă sînt mai mare. V-aţ vîndut sfîntu! M-au trimis la dumneavoastră să vă fiiu păstor, părinte sufletesc. Aceasta-i a voastră vitejie?... Ca, în loc de a vă apăra draga ţară,... Asupra mea să vorbiţi ocară? Altă dată nu trebui să vă temeţi femeile. Să vă trăiască fina. Sinteţi... datori... pentru Domnulu-vă a chinui. Cel frăţioru-vă mai mic aduceţi-l la mine. Lăsaţi la mine un frate-vă şi duceţi ce e pre niştota caseei voastre. Duceţi... cară porobocilor voştri şi muieriloru-vă. Dupî acea dereptu morţi-vă şi dereptu părinţi-vă curăţi la besearecă. vi Vaileo că vi s-au răpit Romica! Ce templu e acesta În care chiar copiii vi-i duceţi jertfă? vă v Măă! zice popa; mulţi copii am botezat de cînd sînt preot... să vă trăiască! dar aşa copil sucit n-am mai văzut! vi Adecă noi am scoate din sînul familiilor un număr de copii şi  le-am zice: Vi-i ţin în internate pentru ca să înveţe latineşte şi greceşte. Ştim bine că aveţi feciori de omenie Pe care vi-i pofteşte înălţatu-mpărat. vă v Eu v-am audzit ruga voastră. Vă daţ răspunsul fără de zăbavă! Vă faceţi treaba. Toţi v-aţi călcat jurămîntul. Dlor cu principiile liberale şi democratice, care vă este formula de progres care o daţi Romîniei? În noaptea asta v-aţi scris moartea... vorbi el cu voce joasă. Dacă aşa vă e vorba, d-aci înainte n-avem să mai venim singure în curte. Cît în lume veţ trăi Nu vă mai dareţ sfatu Cătă tăt blăstămatu. Cîntaţi, fete, florile Şi vă jucaţi horele. Să vă părăsîţ minciuna. Să vă margă-n sus cuvîntul. Să vă faceţi alişverişul slobod făr’dă nici o împiedecare Este... o eroare constituţională, o erezie parlamentară, cînd dv. cereţi să vă votez nu numai concluzia, ci chiar şi motivele. Nu voiam... să vă stric petrecerea. Nu cumva credeţi c-am să mă întorc înapoi la stînă...? Asta să vă iasă din gînd. Vreau să vă ştiu părerea. Acolo să vă fie Ŝina. Să vă se iarte păcatele. Fraţilor, curăţiţi-vă păcatele cu ispovedaniia, cu milosteniia, cu ruga, cu lacrămile, cu paza beserecei. De sîrg veţ cunoaşte-vă isprava. Luaţi-vă măsurile şi conteniţi cu mascaralicurile voastre. D-voastră ne spuneţi, în aparenţă cu sinceritate: daţi-vă părerea. Ia, păziţi-vă mai bine treaba şi nu-mi tot spuneţi cai verzi pe pereţi. Spuneţi-vă părerea sinceră. Ştiţi ce?... mai bine spuneţi-vă fiecare basmul său. În ce întrebuinţarăţi aceste 6 luni de la ieşire-vă din ţară pînă la sosire-vă în Paris? Aş pune mica mea parte, Silinţa-vă lăudînd. Cu zîmbetu-vă rece, de milă părăsit. vi Aşa vi-i treaba. Cei doi care sînteţi azi tot comitetul executiv sînteţi închişi în Bucureşti ori sînteţi fugari de nu vi se ştie urma. Mie, să nu vi să treacă cuvîntul vostru, nu mi să cade. Să nu vi se împlinească această cerere a voastră. Gîndiţi că veţi scăpa de mine? Dar să vă iasă din minte! Această faptă a dum v  ne aduse la multă turburare, dă a face o pornire cu mare urgie asupră-vă Răspundere grea şi învinovăţire mare rămîne asupră-vă Foarte ne-am turburat asupră-vă Privegheţi asupră-vă ca la candela ce arde, ca nu copiii vostri şi copiii copiilor vostri să zică...: blăstăm asupra părinţilor nostri. E, dar iată vechiul nostru prieten, milord Clinton! Noi îţi sîntem pururea bună prietenă, milord. Voi aţi sfărîmat pe Tomas Viat în cîmpia de Sent Jam. Lordule Paget, voi sînteţi comisar osebitei peceţi, veţi ţine socoteală de aceasta ce zicem. Dacă mesagerul vostru nu-l găseşte acolo, căutaţi-l voi înşivă în direcţia opusă. Nu le-aţi ştiut voi însuţi? vouă Cinstea unei asămine depline şi strălucite izbînde... să cuvine vouă, ca celui întîiu şi de frunte făptuitoriu. vă v Vă sînt, respectabilul meu domn, robit de recunoştinţă pentru marile dumitale către mine bunătăţi. Dacă binevoiţi, cuconiţă, să şedeţi niţel pînă ce v-a aduce de ospătat. V-aş fi foarte îndatorit, iubite domnule Maiorescu, dacă aţi binevoi să-l numiţi profesor scoalei din Mirceşti. Vă cer o mie de scuze, doamna mea. Dle preşedinte, vă sînt recunoscător de bunavoinţă cu care mă conduceţi în această dezbatere, foarte grea pentru mine. Vă mărturisesc că în mine simpatii şi antipatii sînt atît de pregnante, încît antitezele lor... m-a  făcut incapabil de orce activitate literară. Să avem iertare, Luminarea voastră, că acesta mi-i flăcăul, despre care v-am spus mai dăunăzi că m-a trimes la Măria voastră. O împrejurare neaşteptată vine să mă împiedice de la îndeplinirea cuvîntului ce v-am dat zilele trecute. Poftiţi; iaca, se grăbi să zică călugărul, scoţînd traista din gît şi punîndu-mi-o dinainte; – iaca, luaţi cît vă trebuie. Nu v-am spus eu că ştie carte, nu glumă – dom’ profesor?! Ce vă lipseşte, prinţesă? Dacă nu vă e cu supărare, iaca, am să cînt. Actul v-a fost încredinţat cu martori. Merem la el şi-i spunem:... Vindeţi-ni-l nouă, vă dăm bani buni, acuma. Dacă Domniei voastre vă face plăcere, pot perciza că ipoteza ultimă mi se pare cu desăvîrşire absurdă. Eu v-am spus dumneavoastră de atîtea ori. Aice eu o jertvui toată vreme me, ca să mă sîlesc la învăţătură, pentru că cu acest chip să vă arăt a me recunoştinţă. Să vă spui, taică! Pînă la un loc, pînă la un grad, poci mărturisi că ai şi dumneata dreptate. Însărcinat de adunarea emigranţilor romîni la Paris,... viu a vă comunica a ei decizie Dacă binevoiţi cinstita faţa d-tale, cuconiţă,... să aşteptaţi niţel; alerg eu tot într-un suflet la curte să vă aduc ceea ce aţi poruncit. Ei bine, doamna mea, ce să vă spun? am rămas... cu gura căscată, cum e vorba romînului. Îmi rezervez plăcerea de-a vă dezvolta gîndurile mele cînd ne vom întîlni. Asta... a fost impulsul de căpetenie, care-l va face ca să vă dea nişte articole într-adevăr bine scrise şi corect cugetate. Mă cred dator a vă alătura în copie scrisoarea ce tot astăzi am trimis-o acelui funcţionar. Să trăiţi, domnule inginer, să vă dea Dumnezeu sănătate! N-o să avem ce să vă dăm de aşternut. Mă rog Domniei voastre, domnule avocat, aş dori să nu vă fiu cu nimic supărător. E drept, nu m-aşteptam să vă găsesc aici. Ce să vă spui, domnule preşedinte al propagandei. Îmi permiteţi să vă pun o problemă de conştiinţă? Acel cavaler doreşte să vă vorbească numai d-voastră. Aducîndu-vă aminte că tot omul este din natura sa împins spre a-şi căuta binele său cu orice mijloc,... mă duc după acela ce inima mea l-a ales. Bună zua,... stăvarule! – Doamńe dă-vă noroc! vi Vi se alătură aci în copie jurnalul încheiat în adunarea de azi Am zis dlui Costescu: „Cred că nu dv. aţi inventat lucrurile, ci vi s-au spus de alţii...” Tabloul... vi s-au trimis de către onor  prefectură. Dacă vi se pare demn de a vedea lumina,... înaintaţi-l respectivei redacţiuni. Dacă nu vi-i cu supărare, încotro mergeţi d-voastră la vremea asta şi pe locurile aistea, domnişorule? Cea dintîi femeie mai iscusită pe care aţi întîlnit-o vi s-a părut că e şi femeia cu care aţi plecat în gînd de acasă cînd eraţi copil. Dacă eu greşesc, Puteţi greşi şi Alteţa voastră, Nu vi se pare firesc? Spuneţi atît: domnul notar public Claudiu Roman a lăsat pentru mine, aici, un ordin. Vi se va  răspunde: Da. Luaţi toate măsurile pe care vi le-am recomandat. Vi-l adusei, doamnăăă directoaree! v-, Iată în puţine cuvinte, iubite domnule Maiorescu, opinia mea asupra teatrului nostru. Vi-o esprim în grabă, fiind în ajunul plecărei mele la Paris. Plec, doamnă. Evident, cuvintele ar fi prea slabe, ca să exprime recunoştinţa pe care vi-o păstrez, pentru tot ce-aţi făcut pentru mine. Nu aş îndrăzni să vi le scriu. Mi-a dat mie 100 de coroane, să vi le trimit telegrafic. Domnule preşedinte, trebuie să vi-l cetesc neapărat. v- Favoarea de a obţine de la dv. cîteva minute de audienţă particulară o doresc aşa de mult, încît nu mai pot să nu îndrăznesc a vi-o cere. Mi-e greu să vi-o spun, Eu pentru Domnia voastră nu pot să mai am... Nici simpatie. vă v Vă rog, prinţipul mieu, să credeţi că veţi găsi totdeauna în mine omul cel mai credincios. Vă rog, domnul meu, arătaţi dlui conte Andrassy că-l rog să binevoiască a-mi da un sfat de ceea ce trebuie să fac. De hazardul ce v-aduce, domnule, sînt încîntat. Vă văd acum pentru întîia oară. V-am rugat să-mi daţi cuvîntul, dle preşedinte. V-am înştiinţat despre revizia întreprinsă în interesul reorganizării şcoalelor din judeţul Vaslui. Dle preşedinte, vă rog, cerusem şi eu cuvîntul. Domnişorule, zise el apropiindu-se, parcă v-aş cunoaşte. Domnule judecător... Vă rog foarte mult! Domnule protopop! Vă rog a nu-mi lua în nume de rău dacă urgez din nou chestia răspunsului relativ la împrumutul meu. Mă iertaţi, dle Sineşti, că v-am făcut să aşteptaţi. Copia de faţă a fost întocmită în biroul meu... V-aş ruga... cu respect, stimate domnule avocat, să binevoiţi a o aşeza într-un loc mai potrivit. Vă rog să mă primiţi. Cum vă aşteaptă toată lumea! Că om ca dumneavoastră noi n-am mai văzut! Rog pre milostivul Ziditoriu ca să mă învrednicească în puţînă vreme de a vă vide sănătos şi mulţămit. Dumneata, doamna mea, binevoieşte a priimi sincerele mele filicitaţii... Învrednicească-mă Domnul... a vă vedea în cea mai scurtă vreme întocmai percum doreşti şi meriţi. Iertaţi-mă, cuconiţă, să vă întreb. Nainte de toate vin să vă complimentez pentru nimerita măsură ce aţi luat în privirea cărţilor didactice. Îmi veţi da voie, domnişoară, să vă petrec pîn-acasă? Preaînălţate împărate!... De-acum înainte cred că mi-ţi da fata, ca să vă lăsăm în pace şi să ne ducem în treaba noastră. Cutez a vă ruga..., stimate şi iubite amice, domnule Goldiş, să binevoiţi, jertfind un moment liber, a mă lămuri în privinţa identităţii domnului P. Locusteanu, redactorul dv. Domnul să vă aibă în paza sa. Am plăcerea să vă salut, signor proveditore. O să vă prezint ca pe un vechi prieten. Rogu-vă, dacă o admiteţi, păstraţi-i cu scumpătate ortografia originală. vă v Mă hotărăsc în fine de-a vorbi. Pe voi    V-aleg  judecător. Cît pentru voi, domnule, speram să nu calc niciodată jurămîntul ce făcusem de a nu te mai vedea. Prepusul vostru cel nedrept, gata a se preface în pornire, a trebuit să mă facă să-l uit. N-am a-ţi mai zice nimic. Că-i arestat Carlos şi chiar de voi, se zice. Cătră voi mă adresez. Despre voi era vorba, magnifice. vă v vi vă v Vă veţi fi aducînd aminte, iubite dle Mureşianu, că, la 1896,... predicam neamestecul nostru în direcţia politicei dv. Oo, cum vă închipuiţi una ca asta? vi Ce... dom’ sublent... Teodorescu, ce-i? Vi-s rănit? Dom’ director... Vi-s galbăn ca moartea, iertaţi-mă de vorba slabă. vă v Instrucţia publică fiind specialitatea d-voastre, veţi şti a o îndrepta pe calea ei adevărată... Totodată vă veţi interesa şi de bietul teatru romînesc. V-aţi dus de mic în străinătate. Nu vă miraţi, dacă peripeţiile acestei tragedii mari... au fost în stare să încordeze atît de tare antitezele de simpatii şi antipatii în sufletul meu. În aşteptarea preţiosului dv. răspuns, sînt şi rămîn, cu sentimentele de înaltă stimă de care sper că nu vă îndoiţi, al dv. devotat servitor. I-am spus Că astăzi nicăierea  de-acasă nu v-aţi dus. Nu vă urcaţi, părinte? Cu cît m-am gîndit mai mult la felul în care v-aţi purtat cu mine, cu atît mai din adînc a venit răscolirea. Nu m-am supărat. Aştept să-mi arătaţi scopul vizitei dumneavoastră. – Ba da, v-aţi supărat. Dom' director... faceţi bine şi vă hodiniţi. A început războiul şi dumneavoatră v-aţi dus. Sînteţi poftit... să binevoiţi a vă afla faţă la adunarea ce este a se ţine în locul bibliotecei romîne Aveţi un spirit prea mare pentru ca să vă mînieţi. Se poate lesne ca dv. să aveţi acea tărie a inimii, ca să vă retrageţi unei ocupaţiuni spirituale. Dle Dandanache, nu voiţi să vă odihniţi, să vă liniştiţi puţin... ? În loc de a vă mai expune unor confruntări penibile, e mai bine să consimţiţi. Plecaţi-vă, doamna mea, pînă este încă vreme. Să ne faceţi dreptate, cucoane! Gîndiţi-vă că venim de cine ştie unde, să muncim prin ploaie ca vai de noi. Uitaţi-vă cum tace, cînd se ştie vinovat. Gîndiţi-vă, domnule baron... de la revoluţia franceză încoace, în conştiinţa oamenilor, în conştiinţa civilizaţiei moderne, marele latifundiu e sinonim cu sclavajul. vi Domnule, noi n-avem vreme de pierdut. Duceţi-vi-ţi cu bunul şi înduratul Dumnezeu. vă- v- vi vă v Dumneavoastră aveţi pămînt, el n-are. Ca să nu crape de foame, e nevoit să vă lucreze pămîntul. Scoateţi-vă hainele, se se usuce. Am nădejde că cu blagoslovenia dumitale să izbutesc cu norocire a merita şi gratifiţie din parte-vă pentru multele mele osteneli şi sudori. vi Pesemne că d-ta ai luat biletul ăsta de mult şi ai plecat din Bucureşti. Trebuie să vi-l schimbăm; pe astea le-am tras din circulaţie. vă v Din pricina asta vă e faţa frămîntată Şi suferiţi atît? Vă sărutăm dreapta şi eu şi prîslea. Vă sărut mîna ca la un sfînt. Ce-o vrea legea, vă sărut mînile. Ne întoarcem sigur, băieţi, ne întoarcem! – Să vă fie gura de aur! vorbiră soldaţii. Să mă iertaţi dacă, fără s-o ştiu,... v-am turburat liniştea. Cît timp vă petreceţi la masa de scris? Mi-aş permite să vă atrag atenţia. vi Dorim cu toţii ca... firul vieţii să vi-l lungească Creatorul. vă v Să vă ascultaţi... consoarta. Conte, nu pot să vă fiu complice. vă v Mă scuzaţi că v-am deranjat somnul. Sînt mîhnit că v-am stingherit cîntecul. vă Milord Fabiani!... Norodul din Londra s-a turburat asupră-vă. vouă vooă, voă, voî, voo, vooa voah voao, voaă, voaî, vouo, vouî, voauă, voavă vă v, ve vi; voi, vă v, ve Pereţii coteţului sînt făcuţi din beţe de stuf,... împletite cu papură sau cîteodată cu tei, „la 2 pînă la 5 voiuri”, după adîncimea apei.  Distanţa între un voi şi altul este de 45-60 cm.  Înălţimea gardurilor o socoteşte după numărul împletiturilor cu papură...: de „2 voiuri”, de „3 voiuri” ş.a.m.d. Iată şi drumeacurile de printre voiurile de  loc.  Porumburile de peste  trei voiuri de loc păreau că fumegă.  voiuri.
    Humboldt au spus... un cuvînt... despre urmările a însuşi voiajului său, despre vrednicia observaţiilor magnetice şi meteorologhice. Iubitorii de Grecia şi de omenire vor citi cu mare plăcere această prescurtare scoasă dintr-un voiaj (călătorie) în Grecia. Voiajul englezilor prin aer, de la Londra la Vailburg, în Ghermania. Am vrut să fac voiaj (călătorie) prin lume. De la 1497 pîn la 1504 florentinul Americ Vespucie în ale sale patru voiajuri au descoperit Sud-America. Autorul nostru, carele îşi numeşte impresiile de voiaj „Mergerea drumului nostru din Moldova la Petruburhu”, este foarte scump de notiţii geografice şi istorice. Cel mai bun voiagiu, din toate cîte sînt descoperite pînă astăzi, este vasul cu vapor. Să facă voiaje (călătorii), căci acestea ajută foarte mult cura. Prinţul... făcu voiaj în Rusia. Dobîndind curagiu Din viagiu în alt viagiu, Serioasă sau cu glume, Ăi să biruieşti pe lume.  Era urmat de un companion de voiaj. Cabalini intră în costum de voiaj. Se dezgustă totdeodată de drumuri şi de voiaje. Întreprind un voiagiu gratis, mulţămită îngrijirii guvernului. Într-un voiagiu îi coprinse o furtună... mare. Coconul Andronache se duse în voiaj ca să-şi uite tribulaţiile conjugale. Ei, prietene, ia spune-mi din voiaj ce ne-ai adus? îl pachetează ca pe un lucru cu care ar vrea să facă un voiaj îndelungat.  Mihai Vodă Sturdza, pe la anul 1842, ducîndu-se în voiaj în streinătate, încredinţase trebile domniei vărului şi ministrului său favorit, logofătului Costache Sturdza. Bagajele... camaradului meu... se mărginea într-un mic sac de voiagiu. Călător ca toţi călătorii, cu sac de voiaj, cu bluză, cu pălărie de paie pe cap... ce vrei mai mult? Îndată ce mă văzui în diligenţă, cea întăi treabă fu de a mă grăbi să-i comunic ştirea ce o primisăm..., precum şi motivurile voiagiului meu. Primul voyagiu împregiurul lumei fu esecutat de la 1519–1521 de Magellan. Pretutindenea, în numeroasele voyage pe care navigatorii le-au efectuat pentru a vizita diversele părţi ale suprafeţei pămîntului, s-a văzut... că pămîntul nu este de nimic suportat. Iată, domnilor, istoria voiajului meu la Balta-Albă. Cîte voiagiuri plăcute am făcut astfel! cîte ţărmuri frumoase am vizitat, fără a mă mişca de pe jîlţ! În Viena scopul voiajului dlui Brătianu se crede a fi regularea ordinei de succesiune la tronul Romîniei. Ceasuri întregi priveşte visător pe la vitrenele cu cravate şi cu „articole de voiaj”. Testamentele făcute pe mare, în timp de voiagiu, sînt valabile. În urma unui voiaj întreprins în 1841 şi 1842, în Asia Mică, în scop de a controla şi completa lucrările misiunii militare prusiene,... el publică o mare cartă asupra Asiei Mici. Trebuie să fi avut multe aventuri în voiajurile d-tale cele lungi? Voiajele la Viena, cheltuielile, fără nici o putinţă de prevedere..., împrumuturile zdruncinaseră bilanţul. Îşi aşezase trusa de voiaj pe mescioara de la fereastra compartimentului. Drumul parcurs fu evaluat de participanţii voiajului la 1 400 leghe. Trebuie să recunosc că voiajurile au farmecul lor. Urmează multe pagini cu impresiuni din voiaj. Voiajul a durat prea puţin. De cu seară îşi pregătea costumul de voiaj. Am vrut să ies zorit, să pretextez un voiaj urgent cu un tren care pleacă la 4 dimineaţa. Articole de voiaj. de călătorie din volumul „În pămîntul făgăduinţii” al părintelui Gala Galaction... pot fi reluate şi completate, cu prilejul lecturii vioiului jurnal de voiaj al dlui Camil Petrescu, făcut în cel mai apropiat Orient. Hagienuş plănui să mai întreprindă, înainte de pensionare, un voiaj în străinătate. Voiajul lor... e făcut după un automatism prestabilit, fără surprize şi fără neprevăzut. În 1852 publică un alt jurnal de drumeţie, rod şi el al unui lung voiaj în Europa apuseană. Cuferele de voiaj ferecate... au în mijloc, pe capac, nişte cocoaşe, pentru pălăria cilindru. Cu adevărat „uimit” se arată Golescu nu de ceea ce vede în voiajul său prin Europa, ci de ceea ce-şi aminteşte despre ţara lui. Nu trebuie ca să-i petrecem cu imaginaţiunea noastră în acest voiagiu fantastic în goliciunea universului, unde a perdut tot fundul solid al esperienţei şi al observaţiunii. Cele 80 de table ce urmează schiţelor biografico-istorice consacrate fiecărui artist în parte sunt cel mai încîntător voiagiu pe drumuri cunoscute. n-are în voiajul vieţii decît un singur instrument la el. Agenţie (sau birou) de voiaj  Ieri, la biroul de voiaj,... şi-a luat şi dînsul bilet!  Acest vapor porneşte de la portul Odesa pentru Galaţi... făcînd pe lună doă voiajuri, cu transportare de mărfuri şi pasajeri vo-iaj voa-iaj  voiajuri voiaje voyagiu voiagiuri voiage) Am voiajat şi am văzut teatrurile cele mari. Dacă voiagiază ca un poet, ca un artist..., ferice de el! Noi vom voiaja la Petresburg Cînd un nicariot a voiajat şi se întoarce în patrie, îi ies toţi înainte în port. Riga voiajase. Nu cumva ţi s-o urît de a voiagia? Voiajase tot timpul... păstrînd cel mai strict incognito. Va să zică d-voastră aţi voiajat mult?... Sunteţi un om fericit, domnule. Nişte călători care voiajau nu de plăcere sau curiozitate, ci de nevoie. A voiajat imens pentru acele timpuri şi a vizitat aproape toate capitalele Europei de atunci. La noi se voiajează mult în ţară. De cum se face zioă şi pînă înnoptează, Amicul tău cu barca pe apă voiajează. 
    vo-ia- voiajez Iaca, de pildă, eu, care am voiajarisit şi care am fost la Cernăuţi... nu pot să mă deprind nicidecum cu Moldova. vo-ia- voiajarisesc Cît despre voiajat... O! da!... În această privinţă aş putea da înainte lui Cristofor Columb, Marco Polo,... Diaz... vo-ia-. Frumoasă, 25, cultă..., voiajată, veselă,... doreşte căsătorie. vo-ia- voiajaţi -te Mulţi din voiajorii ce să întîmplă să vie o dată în Milan, rămîn pentru mulţi ani. În noaptea spre cinci avgust... călătorea voiajerii spre Batii. Vasul de vapor numit „Împăratul Nicolai” au sosit în 8 mart la Odesa..., aducînd pe crăiescul a Prusiii ambasador... şi alţi voiajeri. Istoria minunatelor întîmplări ale lui Abulvar, vestitul voiajor. Mănăstirea Argeşul... este unul din cele mai frumoasă monumente a mărirei strămoşeşti vizitat de mulţi voiajori (călători). Dupre spusele voiajorilor ce vin de la Maroco se adeverează că Abd-el-Kader s-au retras cu rămăşiţa cavaleriei. Cum voiajerii fac, Neputînd nici eu să tac,... Am scris mică Cărticică. De la Viena se scrie din 19 dechemvrie că voiagiorii, veniţi acolo, în acea zi, de la Calafat,... au avut ocazie să vadă tabăra turcească din astă politioară. Înfăţişarea acestui voiajor (călător) i-a dat cea mai mare bănuială. Înainte d-a se îmbărca, Cezar chemă la dînsul pe voiagiori şi speculanţi, de la care putea să ia ceva ştiinţe despre mărimea insulii Bretanii. Voiagiorul Vernie povesteşte că, preumblîndu-se pe munţii cei mai înalţi..., a văzut jos, într-o adîncime prea mare, nişte păduri d-o nemărginită mărime. Între munţii din Abisinia... se găsesc oameni bătrîni, pînă la 100–150 de ani şi mai bine, precum vestesc voiajorii. Eu călătoresc, îi zice voiajorul, pentru cercetarea de antichităţi romane. Deacă pămîntul ar fi sprijinit pe vreun corp vecin,... s-ar fi zărit din mai multe locuri care au fost străbătute de voyagiori. Ai dus peşchire în odaia voiajorilor? A purtat o viaţă foarte zbuciumată, după studii   farmacist, devenit voiajor şi explorator botanic..., apoi asistent de botanică în Cluj. Nişte voiajori... stau să-şi ia adio de la cei rămaşi pe ţărm. Treceau trenuri de lux încărcate pînă la incomoditate cu voiajori eleganţi. Voiajorul care nu poate să rămînă măcar un an într-o localitate de pe hartă vede puţin şi nu ştie nimic. Porumbel voiajor voiajor comercial voiajor de comerţ Cînd venea vremea „scadenţelor” şi „voiajorul” îşi făcea „raita” prin Lehniţa, cine îi făcea „alai” de „bună sosire”? Domnul Ispas. Ştia el să se poarte şi cu ăştia: un nou „acont”; o „preschimbare” şi, gata. Comercianţilor să le fi admis, în cazul cînd fiii lor, angajaţii, voiajorii sau companiştii lor sînt obligaţi la serviciul militar..., să pună un locţiitor. Am văzut... cum unu Iscovici, voiajor de meserie..., a fost plesnit în plină stradă. Am aflat... că unul din voiajorii negustorilor de la noi a văzut în toamna asta, în două locuri, pe fratele meu. Agenţi de piaţă şi voiajori, bine introduşi la clientelă, pentru stofe, mătăsuri, tricotaje şi textile, se caută.  Timp de doi ani a făcut pe voiajorul de comerţ, prin toată Franţa. Voiajorul doarme. La geamantan adresa firmei. Am întîlnit un agent voiajor englez care colinda satele romîneşti cumpărînd ori fotografiind obiecte de artă romînească. vo-ia- voiajori -oare voyagior) -uleancă uleasă. ulească.
 Ferice de bărbatul ce nu mearge spre sfatul necuraţilor şi spre calea păcătoşilor..., întru leagea lui Dumnezău îi voia lui S-au sculat ficioru Mărinei... de au strîns răzeşii toţi să plătească toate, iar acei răzeşi s-au lepădat de acea voie  .  Vrăjitori să chiamă carii cheamă şi scoate pre diavoli de vrăjesc, ... ca să-şi izbîndească inimii, după voia şi pohta cea rea  Ş-au abătutu-ş tot gîndul şi voia spre sporiul bunătăţîlor Iară tu ai agiunsu învăţătura şi rîndul vieţii mele, voia, credinţa, blîndeţele, dragostele, răbdarea, scîrbele, gonirile care mi s-au tîmplat întru Antiohia. Fericit omul... Ce în legea Domnului voia lui, şi în legea lui va cugeta ziua şi noaptea.    Ai înecat tabăra diavolească... cu voia ta cea de-a pururea spre Dumnezeu Acum nu zăbovi, împărate, ci fă ce vei voi cu noi, că vezi voia noastră Aceasta este voia domniii mele şi fiecine pentru binele său să se ferească de împotrivire  Împăratul Carol VI, înţălegînd voia lui Iosif Racoţi, au făgăduit cine îl va aduce viu 10 000 de florinţi Vremile dup-a mea voie Pregăteau a alerga. A goni pe unul din cei asemenea nouă este a împiedica toate dorinţele şi voile lui, şi a să strădui să-i nimicească lucrările  Aşadară în tot omul putem zice a fi trei temperamenturi: trupesc, sufletesc şi a voii Mijlociră prin influenţe voia, numirea şi întărirea lor ca să se aleagă de prinţ Radul Spre-a supune voiei sale calea vînturilor dată, Nestatornic uşa aer îl închide-n văl subţire. Le priveşte ca o materie căria-i dă o formă după voie-i..., deasupra căria răspîndeşte frumuseţi şi efecte ce nu se afla într-însul Iar tu sărac ai voie şi nu poţi a voi O să degere, ori o să se coacă toată ziua, nemîncat, gonit de lipsa lui de voie, şi seara o să adoarmă de foame pe pămîntul gol Doarme şi cugetul lui şi puterea lui şi voia lui; vieaţa lui arde încet şi domol, cum arde lumînarea fără să vrea să arză. Aceste mînăstiri fuseseră legiuit închinate din voia înfiinţătorilor lor Dările scoase trebuiră să se adaogă, spre a întîmpina noua voie, fără a îngusta veniturile domniei Prin excepţie, din voia domnului ţării, se poate ca fiicele să moştenească pămîntul, dar numai cînd nu vor fi fost fii Nu mă tăgăduiiu eu să nu spuiu voao toată voia lu Dumnedzeu Mare lucrulu Domnului, cerşutu în toate voile lui.  Să ne închinăm voiei lui ceaia sfîntă Deaca vom cunoaşte voia lui Dumnedzeu noi să-l cinstim numai cu aceaia cu care el au lăsat, nece adaugem, neci să luom Să nu-i paie cuiva c-au perit bogatul acesta pentru căce au fost bogat, că bogăţiia iaste darul lui Dumnedzău, carea o dă Dumnedzău după svatul voiei sale.  Ajutorindu putérea cea dumnedzeiască, cum să vrea tocmi voia lui Dumnedzeu cu a oamenilor, aşa i-au coprinsu pre turci negura, de nu să vedea unul cu altul Făgăduiesc şi  eu dumnevoastră a arăta cu multe feliuri de mărturii în ce chip acuma să află sfinţii în ceriu, dupa aceea voiu arăta voia lor Dumnezăul părinţilor noştri te-au ales pre tine să cunoşti voia lui şi să vezi pre cel derept şi să auzi glas den gura lui Ce vremile şi voia lui Dumnedzău nu sînt în voia domnilor Mărturisi-mă-voi ţie, Doamne svinte..., De-a tale, Doamne, lucruri, că sînt mare Şi cercate întru voia ta din toate. Şi de Duhul Sfînt suflate cu scrisoare pentru întrebările acelea au scos. Îndoită facere şi două voi lui Hristos Dumnezeul nostru mărturisind Împle-să voia Domnului I-au alduit milostivul Dumnezău cu preuţi buni, că aceia au din cine să să înveţe voia lui Dumnezău Sfinţilor celor den pămîntul lui s-au minunat Domnul, toate voile lui    întru dînşii Voia lui Dumnezeu nu se potriveşte cu a oamenilor Unde este voia lui Dumnedzeu se biruescu toate firile omeneşti Dumnăzău putinţele, cu un deosăbit chip a dumnăzăeştii sale voi, îi va adaoge, a să pute birui Unde nu este voia lui Dumnezeu nu poate oamenii Luînd seama vorbei şi poftei lui Petru o aflăm să fie supusă voii dumnezeieşti Cela ce cu înţelepciune ţine toată lumea cu dumnezeiasca voie şi o chiverniseşte, şi o cuprinde Cel ce ţii toată făptura numai cu voia, pre lemn te-au răstignit   Să mă supuiu mai mult la voile lui Dumnezeu Dumnezeu prin puterile naturii aşa vre şi voia lui este pentru noi lege sfîntă Din toţi sfinţii, Cel Prea Sfînt, Te coboară pe pămînt! Luminează-ne pre noi! Spune-ne a tale voi. Vai dar de acea naţie care calcă voia lui Dumnezeu! Munca ce ne face, nu e voia Ta? Tot nu se poate pune cu voia lui Dumnezeu Pîinea zilei de mîine o coace voia Domnului Printr-o hotărîre a voilor din Slavă Veni pe lume finţa psalmistului firavă Voinicia e semnul dreptăţii şi voia cea sfîntă Voia Domnului lovea rar pînă la el, dar cei din jur aveau grijă să-i amintească puterea ei C-a fost voia Tatălui Şi mai mare a Sfîntului Da păst-a noastră-mpreunare Iest-o voie şî mai mare Nu e după gîndul omului, ci după voia Domnului Voia cugetelor sale biruitu-le-au în sine şi au părăsit toate realele Păcatul tău va fi, ce nu te lăsa voiei lui, ce tu domneşte lui Primejdiile carile am tras voii norocului meu le dau Prin suflet, şi trupul să mişcă după voia minţii La a...  sfîntă voie nimică nu-i spre oprire Pe lac se vedeau multe barce mişcîndu-se în toate părţile cînd grabnic conduse de patru lopeţi, cînd legănîndu-se încet după voia undelor  Ai putea să lepezi cîrma şi 

lopeţile să lepezi, După propria lor voie să ne ducă unde repezi Legile... îmi impun fatal voia lor Rămas prin voia soartei singurul stăpîn al domeniului Amara, voia să-şi puie în practică planurile de reorganizare a exploatării Absolut totul s-a petrecut din voia întîmplării, şi această întîmplare s-a dovedit a fi întotdeauna binevoitoare cu mine Voie vegheată Carte de voie vegheată Voia voilor voie înaltă Cînd voia voilor şi puterea puterilor cuiva ceva de la sine dăruieşte, nici osteninţa trebuieşte, nici lenea să probozeşte Aşadar înalta voie ce de la Ziditor vine, Chiar din greşelele noastre scoate oamenilor bine Voie plecată =  Priimeşte..., iubite cetitoriule..., aceasta a noastră osteneală, care o închin cu bună priinţă şi voie plecată Ploaie cu voie     , Dzeu, dostoiniciiei tale şi nu putu, e tu sfîrşişi-o Ce să atinge de rîndul aceii muieri a lui, ce s-au însurat la ieşitul dumisale, lui vodă, nu cu de-a sila, nice prespre voia lui, iaste-i logodită şi dată, ce după pofta şi cearerea lui i-au fostu logodită şi dată Amu făcut şi de muiare mărturie, că nu-i iaste dată prespre voia lui, nice l-ai luat cu de-a sila den ţară  Săracii să nu hie prespre voie săraci Peste voia ardelenilor era aceasta tocmală Preste voie era turcilor aceasta înălţare a lui Racoţi Dulăii ceva din capul lor a face nu pot, nici preste voia lui ceva a lucra îndrăznesc Constantin Bălăceanul, căruia vestirea domniei lui Constantin Vodă peste voie fiind..., la mare mîhnire au venit Foarte preste voia lui primi Nu face preste voia... mai marilor Męrje colo păstă voia ţigańii la-mpăratu O iartă au de voie, au de nevoie De voie, de nevoie, spusă povestea sa şi să minunau proslăvind pre D mn dzău Au purces, cu voie, făr’ de voie, de s-au dus S-au turcit tată-său (au de voie, au de nevoie, Dumnezeu ştie) Şi aşa turcii, de voie, de nevoie, l-au căutat a sta de războiu şi... în cea de apoi tot i-au răzbit puterea nemţească Ori dă voie... ori dă nevoie a primi le-au căutat Greşim... cu voie şi făr de voie, prin ştiinţă şi prin neştiinţă, de faţă şi pre ascuns Să vedea aceia unde vrea să cază de voie, de nevoie, siliţi fiind de rău Cu zgărzi de pietri scumpe de voie în parte şi făr de voie s-au împodobit Cam dă voie, cam dă nevoie, adică cu voia jumătate Îl sili dă voie, dă nevoie şî scrise scrisoarea  Eu vă iubesc pre voi şi voi merge ori cu voia ori fără voia voastră Ar trebui cu voie sau fără voie să ne plecăm fruntea cu resemnaţiune Eşti un om învăţat şi nu vroieşti a înţălege că omenirea păşeşte de voie, de nevoie, cătră un ţăl cunoscut de Providenţă numai Întorcîndu-se, de voie, de nevoie, spre casă, ele trecură mai întîi pe la mama Demetra. Căpeteniile franţuzeşti luară oarecum cu asalt hotărîrea consiliului de război şi regele, de voie, de nevoie, se supuse şi el Biata noră, care de-abea aţipise, de voie, de nevoie, trebui să se scoale Cum am venit, de voie sau de nevoie, am suferit De voie, de nevoie, trebuii să mă-ntorc şi eu înapoi că n-avui încotro De voie ori de silă, au trăit laolaltă cele două naţii care pot invoca în Orientul european străbuni înaintea cărora se închină şi se va închina lumea Cu voie, fără voie, dar pentru noaptea asta o să fiu musafirul d-tale Nu era vorba de vreo fugă sau de vreo cununie de voie, de nevoie. Fusese răpită!  Regele... de voie, de nevoie, s-a aşezat la masă E scris să bem şi din acest pahar, pe lîngă celelalte suferinţe impuse cu voie, fără voie, cu drept, pe nedrept De voie, de nevoie, cneaghina Tudosia are să deie băutură slujitorilor domneşti Iaca, eu nu ştiu dacă o fi fost cu voia sau fără voia lui Oamenilor nu le place să le citească altul în suflet. Mai ales că se comentează  – cu voie sau fără voie – ceea ce s-a descoperit De voie ori de nevoie, directorul nu mai era cel de dinainte de război Cu ştirea sau fără ştirea lor, cu voia sau fără voia lor, cresc Mai mult ca oricînd viziunea asupra lumii în care trăieşte, conştiinţa contemporaneităţii sale solicită... o regîndire asupra lui însuşi în raport cu societatea, cu epoca, cu lumea care, cu voia, sau... fără voia lui, se reflectă în spiritul său Fata cea mică însă nu voia să se ducă. Cele mai mari nu o lăsară în pace, ci cu voie, fără voie o aduse şi pe dînsa lîngă masă, şi cam cu îndoială întoarse şi ea foaia şi ceti De voie, de nevoie, trebuie să plec I se trimiteau caiere de tors pe acasă şi ele, de voie, de nevoie, torceau De voie, de nevoie, bea Grigore aghiasmă Să scoaţă pre Matei Vodă să pusese cu toată voia Îndemnaţi-i pre ei ca să se apuce cu toată vîrtutea şi voia de meşteşuguri de tot feliu Te rog cu tătă voia să-m dai împrumut Domnul agiutoriul mieu şi opritoriul mieu; ... şi cu voia me ispovedescu-me lui Şi cu voie cumîndu ţie, ispovedescu-me numelui tău, Doamne, că dulce e Numai cine va vrea cu voie să vie, acela să vie cătră mine Se-au de voie dat el pre muncă şi spre moarte De nimenea nu e nevoit, ce de bună voia lui mers-au spre muncă Dzi feciorilor lu Israil cum să-m dea mie darure, şi luaţi iale de la toţi oamenii cine cu bună voie va da Au venit... de a sa bună voie de nime silit nici împresurat şi a vîndut a sa direaptă ocină şi moşie  Deaca am văzut de a lor bună voie tocmală şi plată... făcutu-i-am de la noi această mărturie O amu vîndutu noi de a noastră voie dereptu 32000 aspri  Noi ne-am sculat de bună voia noastră, de nime nevoiţi De a lor bună voie şi-au vîndut a lor direaptă ocină şi moşie Se cade a şti că eu fiind acuma în mîna păgînilor, de bună voia mea venit aici, pre amăgiturile şi înşălăciunile lor... mai mult avem nădejde de moarte decît de viaţă Şi i-am vîndut de a mea bună voie, fără nicio silă În mijlocul acestora oaspeţi... sămt unii lepădaţi mai rău decît jidovii, carii sînguri de bună voia sa să leapădă şi să osîndesc de cătră cinstea şi ospăţul acela Din toată Ţara Turcească nu  numai turci, ce şi creştini strînşi, de au venit de bună voie să slujască împăratului pentru leafa Au venit înainte noastră... de a lor bună voie şi de nimine sîliţi  Mai cu bună voie voi răspunde de acealea ce-s de mine Carele din voia lui născu pre noi, cu cuvîntul adevăriei, ca să fim pîrga faptelor lui Noi de bună voia noastră i-am vîndut lui Mihăilă acel laz şi acea ocină   Patima cea de bună voaie au suferitu pentru spăseniia noastră Ferice va fi de omul Ce să va teme de Domnul În porunca lui cea svîntă Stînd cu voaie, fără smîntă Eu Ursa... de nimea nevoită, nici asuprită, ci de a mea bună voie am dat a noastră dreaptă ocină şi moşie Nu m-am dusu de bună voie la casa lui David Ce ar fi de treabă să ceară din silă să facă, nu din voie Ş-au început a strînge pe boieri, pe unii de nevoie, alţii vinie de bună voie.  De cunoştinţa noastră... foarte departe să stea cu bună voie mărturisim Nu cu bună voie lor le-au căutat a fugi Am vîndut de a noastră bună voie Acea cetate ocolită să înclină di bună voia sa De voie de vor vrea, iar nu siliţi Au lăsat legea creştinească şi s-au făcut turc, de voia lui   De voie nedîndu-i, va să-i dea cu ruşine Priimeşte, cinstite şi fericite bătrîne, acest prunc, carele au sărăcit de voia lui, a cărui bogăţie nu se poate spune De nu o vor da cetatea de voie şi cu bine, o vor lua-o cu război, şi-i va trece pre toţi prin sabie  De a mea bună voia am vîndut... un pogon de vii păragin   I-am vîndut parte mea de moşie... de nime silit, nici asuprit ci de a me voie Chir Iacov după paretisitu ce au făcut nesilit şi de a sa bună vrerea şi voia lui, după cum se vede aicea Te-ai arătat ucenic lui H D mnezeu, De bună voie poftind dorirea cea desăvîrşită  Suferi de voie pălmuirile obrazului Preţul casii 15 lei... i-am vîndut-o cu toată voie me fiind casa dreaptă a me Vînd cu voia lor şi nesiliţi Dar cei ce mor cu chironomi, ce să numesc aniondes şi cationdes, să lase din bună voia lor, prin diiată o sumă mai bună Soţul meu... şi alte rudenii sînt îngropaţi la această sfîntă beserică, din buna voia noastră, ne-am îndemnat de am dat şi am afierosit acest loc Este cu a lor bună voi şi priimire adevarată De nu vă veţi închina de voie, voi vă veţi închina de nevoie, după pagubă Dat-am acestu adivărat şi încredinţat zapisul nostru... de nime siliţi nice asupriţi făr de cît de a noastră bună voie Nu voi să facă silă finicilor, pentru că de bună voie s-au fost închinat Şi, carile va veni la vremi, mai gata cu oaste bună şi cu voie plină, aceluia voi da daruri Romînii din bună voia lor steteră pe loc Romînii cei din Ardeal... din bună voia lor şi l-au ales domn Care întii, de voie, nu de frică, Trebuie să-şi ia mîna din piică!  Văzînd că... Şi cu voia nu va să plece, La nevoie cu sfatul vei trece Unii îi da şi de voie , nevrînd a se învrăjbi Cu a lui bună voi şi priimire au dat această mărturii Fiindcă era numai de voia sa, nu a fost şi el la lovirea oştilor dimpreună Am vîndut-o de a mea bună voie, nesilit de nimenea Ducîndu-să de bună voie să arunca în mare S-au învoit ei, de a lor bună voie, spre a să curma toate pricinile  Zicînd bun cuget, înţelegem o plecare şi o rîvnă, de bună voia noastră, către un bine Rătăcindu-ne de bună voie, ne abatem la fapte netrebnice Ea de bună voie se primeşte a se face putere de rîndul al doile De a noastră bună voi, nesiliţi de nime şi neasupriţi, ne-am învoit şi le-am dat... o bucată pădure Au sfătuit pe Petru că mai bine să părăsească tronul de bună voie, decît să se încaiere la război cu turcii Hotărîră a dobîndi de la dînşii prin spaimă aceea ce nu credeau că pot dobîndi cu voie De nu vă veţi închina de voie, voi vă veţi închia de nevoie Dete ordin ca să-l aducă de voie sau de frică Era şi pasărea finics în mijlocul unui foc, Care de voia-şi se arde, făr-a se sfii deloc Este consemnat obiceiul pînă acum, ce mireasa să nu sară pragul uşei în casa mirelui de bună voia a sa; ci luînd-o alţii pre sus s-o întroducă la el De bună voie s-au corupt cu bani şi de la început l-au luat în vasul lor Ar fi putut să-i mai dăruiască de bună voie Să fie adoptată de bună voie şi liber Regina banchetelor pariziene abdică de bună voie şi lumea o perdu din vedere fără a înţelege motivul dispariţiei sale Nimeni nu priveşte de bună voie în soare Aprozii lui Mircea, văzîndu-se împresuraţi d-atîta gloată, unii se predară de bună voie, alţii căzură sub numeroasele loviri ale duşmanilor Ce? Să-ngîni pe coardă dulce, că de voie te-ai adaos La cel cor ce-n operetă e condus de Menelaos? Dacă eu aş putea convinge pe soţia şi pe socrul dumitale să vă despărţiţi de bună voie, ce ai avea de zis?  Să isprăveşti cu bine slujba, cu care te-ai însărcinat de bună voie Începeau a mă năcăji, strigînd cu toţii că trebuie să mă mărit şi că, de nu voi voi de bună voie, trebuie să mă silească Dacă... ei ar veni din bună voia lor să se închine împăratului, să nu li se închidă poarta Cine se împrotivea şi nu voia să deie de bună voie locurile... îl puneau jos la pămînt Mergeau, de silă mai mult decît de voie, fete al căror farmec nu era de obrazul lui Pentru ce ţi-ai cauza cu voia o dezamăgire, care va veni cu siguranţă? Ceea ce nu fu dat de bună voie, fu luat cu forţa de cătră oamenii stăpînirii Cultura unei naţiuni se naşte din ciocnirea unor influenţe ideologice streine, forţat ori de bună voie, cu instinctul creator naţional La foarte puţini însă dintr-înşii am văzut laolaltă şi aşa minunat cumpănite atîtea înalte însuşiri ca la acest nedreptăţit ce, de voie, din viaţă se hărăzise singur uitării Astfel de privilegii... a putut să primească numai un neam viteaz... aşezat de bună voie Negustori şi industriaşi se asociază cu toţii de bună voie în vederea apărării intereselor lor profesionale Nici un hoţ nu mărturiseşte de bună voie cînd n-a fost prins asupra faptului Norocul... s-a aşezat de bună voie la picioarele tale Aldată să ducea la biserică hăi bătrîni de voie, da acu măi sîliţ o ţîră, prin tobă Se dau de bună voie După rosturile noastre Să nu crezi că eu ma las pus de orişicare. Eu mă las de voia mea Ce-ar mai fi dacă ar juca ursu de bună voie   Popa întreba pe fiecare:... cu voia lor e? Ginerele spunea „Cu voia mea“ De bună voie şi nesilită de nimeni iei în căsătorie pe cetă- ţeanul... Noi pentru dragoste lui Domnedzeu am ustenit, n-au iară întors mînă de înger, ce mînă grea, păcătoasă, să veţi afla ceva greşit... nu e cu voia noastră acea greşală Ieşirea mea de acolo n-a fost cu voia mea.  Ca un părinte pedepseşti pre cei ce ţe-au greşit ţie cu voia Noi putem răsuflarea cu voia noastră a o mări Înveninare cu voie De uciderea cea de bună voie să facă pocăinţă  cu voia de voie.  cu d-a voia De va lovi vreo vită şi o va omorî fără de voia lui, acesta să dea vită drept vită Să va ruga preotul pentru toată adunarea fiilor lui Israil şi li se va lăsa lor, că  fără voie iaste Greşind fără de voie înaintea Domnului, să se roage pentru el şi să va lăsa lui El şi fără voie Spuse adevărul Fu stăpînit de o mişcare făr’ de voie, văzînd atîtea izvoade minunate, să uită, să miră, şi cade la picioarele lui Literatura şi politica însă... are de datorie a fi totdauna în adevăr, căci erorile, şi cele fără voie, fac a înapoia popolii şi îi ruină Deodată fără de voie m-am spăriet Căzînd la pămînt fără voie începem a răsufla. Suvenirea ei ar sili imaginaţia mea să galopeze fără voie Îşi aruncă fără voie ochii asupra ciocoiului O chestiune... la care cată neapărat să cugete, căci se înfăţişează înainte-i, fără voia lui, în orice moment. Mînile lor se atinseră fără voie şi prin inima lor trecură fiori şi mai fierbinţi şi mai nespuşi Un magnet tainic mă trăgea fără voie spre teatru Se formase astfel o atmosferă de preocupări curat intelectuale, care fără voie şi pe nesimţite ajunsese a stăpîni pe toţi Sîntem împinşi fără voia noastră de la o idee la alta.  Fără voia mea am călcat coprinsul tău. Tot mai e ca o mustrare... Cînd, fără voie, ne gîndim La cel trecut din ţintirim Poate chiar fără de voia lor s-au amestecat în cercetările lor şi preocupări de altă natură Îmi pare rău, domnule căpitan, că fără voia mea aţi luat parte la o scenă penibilă Fără voie am avut atunci viziunea pe care lumea întreagă o are astăzi I-am văzut... fiind fără voie martor. Multe greşeli şi schimbări de tot felul se nasc cînd un copist, în loc să copieze textul întocmai, îl transpune în dialectul său... şi formele dialectului său matern îi revin sub condei fără voia lui Cel mai împietrit la suflet e cu neputinţă să nu simtă, fără voia lui, farmecul surîsului unei crenguţe de cais Fără voia mea, cu aceeaşi gratuitate cu care mă pregăteam de ţîşnire, mă trezesc zîmbind admirativ Chiar dacă... unele dintre explicările date mai sus n-ar fi tocmai fără cusur şi fără voia mea m-aş fi lăsat tîrît în oarecare exagerări, totuşi cele sigure sînt destul de numeroase Toate astea mi-au amintit fără voie de gudurăturile lui Azor Şi, fără voie, ridică în dreptul inimii scrisoarea desfăcută Am ascultat fără voie şi m-a cuprins o spaimă Încrunta fără voie sprîncenele Analizează, fără voia lui şi fără să termine vreodată, inimile, chipurile, gesturile Fără voie, veni vorba de asasinarea lui Dan Bogdan Fără de voie, Printre stihiile nopţii te iscodim Fără voie... constatarea simplă se impune Mi-am spus fără voie gîndul cu glas tare Cronicarul literar este, fără voie, şi un istoric Anton Lupan făcu un pas înainte, aproape fără voia lui I-au dat împăratul slobozie lu Mahamet-beg, cum pre io-i va fi voia pren Ţeara Rumînească, iară el să treacă Aşa iaste voia lu Dumnedzeu: binrefăcătorilor se înfrîne neştiinţa omenilor celor nebunrilor Mai nainte amu iaste să ne fie cu voie după aceaea a asculta Să va fi voao voia a face cu domnu-mieu frăţie cu credinţă a fi, spuneţi-mi Iosif răspunse lui Faraon: de un fealiu amîndoo visurile lu Faraon, şi Domnezeu ce i-i voia să facă aceaia au arătat lu Faraon Rogu-te trimeate-l pre cine ţi-e voia să-l trimeţi De va fi voie lui Mihail voievod să trimeatem oameni la margine, să păzească Iară de rîndul acelui tălhar, cum va hi voia dumitale, aşe vei face cu dînsul Iară muiarea lui, Lupa, născuse un cocon mort, că fu voia lui Dumnezeu Casa nu mi-am tocmit cum se cade în purcesul nostru, cum mi-a fost voia mea De vreame ce ne va fi noo gîndul şi voia, să ne spăsim Să facă ea cu părţile ei şi cu moşăile ei ce va fi voia ei şi de cătră niminea să nu să clătească  Binele nemărui să nu zavistuim şi tocmealele lui Dumnedzău cu mulţămită şi cu credinţă să le priimim, de ni-i voia să scăpăm de mîniia lui Dumnedzău Trimitea cu înşelăciune soli, cumu-i iaste voia să să pléce lui crai şi să facă pace Să să pedepsască, după cum va fi voia giudeţului Că mai bine iaste de va fi voia lui Dumnezău a păţi rău, decît rău făcînd Unde va hi voi a măriei sale veziriului, acolo va merge cu toată oastea Deaca pohtiţi toţi, mi-e voia şi mie să-mi daţi un jurămînt Iară Miron logofătul au răspunsu: „Ori să fie voia Măriii tale, ori să nu fie, noi nu ne vom lăsa casăli să le ie tătarii“. Şi s-au închinat Oricînd îi este voia... afară o scoate Talhariu la dînsul l-au trimis, zicîndu-i să facă cu dînsul cum îi va fi voia Fieştecarele a împărăţi cumu-i va fi voia, nu dupre cum legile şi obiceiurile lor era puse Fiind voia lui Dumnezeu ca să ruşineze trufiia lor cea mare şi să ocărască sfaturile lor cele deşarte De-ţ iaste voia să vii la această înfrîngere şi umilinţă cu mijlocul căriia putem să aflăm milă de la Dumnezău sînt multe carele te povăţuiesc Ei să-şi facă mori în stîlpul lor, unde li-a hi voia l-a pus dumn lui Ion Hatmanul unde i-a fostu voie dumisali Cum îi va fi voia aşa va face Acum jitnicer Iamandi au hotărît cum i-au fost voie... şi au luat moşiia Dar apoi fiind voia şi plăcerea domnului nostru Iisus Hristos, după o puţină vreme, muierea craiului au fost îngrecată Fă ce-ţi iaste voia Să facă orice va vrea, adecă să-l dea la altul ori cu mai mare sumă sau şi cu mai mică sumă, cum îi va fi voia Să te milostiveşti spre noi, Alexandre, şi, de-ţi va fi voia, vom ieşi şi la închinarea ta La această greşi; că nu s-ar fi căzut să spui drept spartiianilor, dacă-i fu voia să treacă pre laconi la Asiia    Cui dară i voia să mai trăiască, După mine vie într-un noroc Să împlantăm... plantele cele mai bune, după cum ne iaste voia Chipul în care s-au sădit înainte şi s-au ţinut în Dachia viţa romînească aşa multe sute de ani... nu ne iaste voia ca să-l descoperim aşa pre larg Cum a fi voia dumitale? Dacă a scăpa ţi-i voia de stîncile fioroase... Fereşte-mă de-a-ţi da ochii în cercetări îngîmfate Ea este o ceară moale pe care o întorc cum mi-e voia Pă păianjăn să-l omori, dacă ţi-e voia să-ţi ierte Mariia Fecioară 7 păcate Are o coastă de drac într-însa, care trebuie scoasă numaidecît, dacă ţi-i voia să ai femeie cum trebuie Trebuie să mă duc în lume ca să cîştig de mîncare, dacă ni-e voia ca să nu perim într-o bună dimineaţă cu toţii de foame Frunză verde arţăraş, Te cunosc, bade, pe paşi Că ţi-i voia să mă laşi Fu însă voia lui Dumnezeu, ca femeia să găsească, sub zăpadă, fragi ca în iunie, pe care le culese şi le aduse soacrei sale Mergea în calea lui după cum îi era voia Cui i-e voia să nu moară Pună plosca subsuoară, Cui i-e voia să trăiască Plosca să n-o părăsească!  Hop nănaşă drăgălaşă, Fă-mi cămaşă de fuior, Că mi-i voia să mă-nsor! Mulţămăsc, că io oi be Dacă ţ-î voia aşe Cui i-i voia să mă ieie, Margă-n Sighet şi mă ceie De-mi era voia  Nu mă mai lega Cu plete din cap De vîrf de catarg Nu şti nime ce mi-i gîndu, Numai negura şi vîntu; Nu şti nime ce mi-i voaia, Numai negura şi ploaia Ce ţ-î voia, stăpîńe? De nu ne va fi cu voie, nici putemu asculta Aşa nu e voia  înaintea Tatălui vostru de în ceriu să piardă nece unul de aceşti mitutei Leşilor nu le era cu voie să vie craiul, ce îmbla cu feluri de feluri de meşterşuguri şi de priceni S-apără ca cînd nu i-ar fi voia Ş-apărîndu-să îl strînge la sine Nu-i era voia nici împăratului Pavel să se leţească franţozii în ţările turceşti Cînd vede omul nevoia, vorbeşte ce nu-i e voia Da dacă nu-mi e voia să-ţi spun? Da dacă n-am nevoie de sfat? Ce-ţi pasă ţie? Nevoia te duce pe unde nu ţi-i voia Le zise să înceapă dimpreună cu dînsa a săpa acolo un izvor, dacă nu li-i voia să piară Nu-mi lega, maică, lumea, Cu cine nu mi-i voia Dacă nu ţi-i voia să mă hodinesc pe loc împărătesc, mută-ţi casa de aici, şi dă-mi bună pace, că eu mă culc! Voia mi-i să vă aduc aminte Voia ni-i ca ce vom ceare să ne dai noaă. Voia mi-i să adeveresc ca mai vederat credinţa omului cestuia Iară voia ţi-e să nu te temi de deregătoriu, fă bine şi vei avea laudă de la el Şi iată bubos, viind să închină lui zicînd: „Doamne, de vei vrea, poţi-mă curăţi“. Şi tinzînd mîna, atinse pre el Iisus zicînd: „Voia mi-e, curăţeşte-te“. Voia fie a celor mai mari Voia lui Dumnezeu este de a să ferici tot omul Voie-ţ ieste, dragă frat′e, plecăm Dup-aceea ai făcutu voia lu Dumnezeu prea pămîntu Duceţi-vă de la minea, blăstemaţilor, în focul veacului, unde e gătit diavolului şi îngerilor lui, că aţi făcut voia lui Se facu voia ta, Dzeul mieu, vruiu, şi leagea ta pre mijlocul maţelor meale Învaţă-me se facu voia ta, că tu eşti Dumnedzeul mieu; duhul tău dulce năstăveaşte-mă în pămăntu dereptu Doamne, cătră tine scap, învaţă-mă să fac voia ta! Să putem face pre voia lui Să părăsască voia diavolului şi să facă iară voia lui Dumnedzău Deaca veţi face voia lui Dumnedzeu, veţi lua făgăduinţa Iară eu voia ta, Doamne svinte, Voi sluji cu gîndul cel herbinte, Că legea ta în pîntece m-zace, Şi ţ-voi plini porunca cu pace Ca să fac voia ta, Dumnezeul mieu, vrut-am şi legea ta în mijlocul pîntecelui mieu Vor întra întru împărăţiia ceriului... cei ce fac voia mea Sluga face voia domnului său, dară noi care voie facem acestui Domn al nostru? Care din poruncile lui păzim? Unii din clevetnici, făcînd în voia luptătoriului de Dumnezeu, îi ziseră Făcînd voia împăratului iară ei grăiră împrotivă Pentru aceastea pururea silindu-ne a face voia lui şi a păzi poruncile lui Nu numai înaintea ochilor slujindu-le..., ci ca slugile lui H s, făcînd voia lui Dumnezeu Dumnezeu ni l-a trimis pe el; şi Dumnezeu ştie ce face... eu trebuie să fac voia lui Căpitanul, văzînd că nime nu voieşte să-i facă pe voie, zise că va merge singur Să ne năpustim în pădure... aşteptînd să se facă pe urmă voia lui Dumnezeu Electra slujeşte voia „celor de sus“, dar o slujeşte cu vehemenţă prea umană   Fie voaia ta, cum în ceriu aşa prea pre pămîntu  Fie voia ta, cum în ceriu, aşa şi pre pămînt Să vie împărăţia ta, fie voia ta, cumu e în ceriu, aşa şi pre pămînt Tatăl mieu, de nu poate treace cest păhar să nu-l beau, fie voia ta  Facă-se voie-ta, cum în cer, aşe şi pre pămîntu Cu smerenie să putem zice, după învăţătura Domnului Iisus Hrisos, fie voia ta, o, Doamne, cumu e în ceriu, aşea şi pre pămînt Vie împărăţia ta, fie voia ta De nu poate trece acest păhar de la mine, de nu voi bea pre el, fie voia ta În voia şi putearia giudeţului stă acest lucru Stă aceasta în voia giudeţului să legiuiască. Toate aceste în voia sultanului stau Ce-s cu voie slabă..., năpastea deaca vine, ei seacă şi credinţa-s pridădesc Iale aduc vorbă şi mişcare voii (cînd le citesc sau le aud), unii unele, alţii altele poftind a să face şi a fi  Duce plocon 2 turturele, ca să arate cele 2 voi a dumnezeirii şi a omenirii Dumnezeu are înţelegere şi voie, îngerul are înţelegere şi voie, şi sufletul omului are înţelegere şi voie Corabnicii sfătuiră-se cum se vînsleadze de acie, doară voru putea cumva agiunge în Finichiia... Suflă austrul, părea-lă că voia sa voru nemeri Cugetele tale ard trupul tău den lăuntru, iară voia ta den’nafară Zise Laban lui: să ţi se afle voia... Spune mie simbriia ta şi da-ţi-voiu Noi creştinii ce creadem în Hristos... oprirea voiei, postul, curăţiia, milostenia, blîndeaţele şi alte lucrure bune, aceastea să nevoim să facem. Să arăt întunearecul şi neînţeleagerea lor ce au întru scriptura svîntă, carea o tîlcuiesc pre voia şi pre volniciia lor cum vor Deci cumu-i voia domnului, ce caută să le placă tuturor, ori cu folos ori cu paguba ţării, care obicei pănă astădzi trăiaşte  Părăsi rudeniia şi priiatinii şi averea şi toate voile trupeşti Al doile lucru minunat fac oamenii pămînteşti... atunci cînd de nice o perire nu gîndesc şi de nemică nu să sparu, nice să slăbăsc atunci cînd caută voia trupului. Iară cînd văd şi precep că-i grea calea spăseniei, aciiaşi să slăbăsc şi nu să mai ustenesc. Se veseliră căce s-au aşezat, şi povăţui pre dînşii la limanul voii lor  Carii nu den sînge, nici den voie trupească, nici den voie bărbătească, ce de la D mnizău să născură Cei înalţi cu firea, mai mult nume lăudat, decît viaţa îndelungată îş poftesc. Iară cu cît este fugătoarea voia omului de moarte, cu atîta îş arată nevoinţa întru paza vieţii Aşa ţin turcii prieteşugul pentru voia banilor Aşe se voroveşte că mai mult sfatul şi-ndemnătura lui Dumitraşco Vodă au fostu decît voia vizirului Aşişdere încă el trăind..., o nespusă a voii bucurie şi a poftii desfătare a apuca să poată La voia poftitoare, puţine cuvinte trebuie îndemnătoare Scriitorii, mişcaţi de osebite poftele şi voile lor, unii într-un chip, alţii într-alt chip, tot acea poveste o vorbesc I-au dat de ştire... că au pus împăratul domnu Ţărîi Rumîneşti pă Duca Vodă... pentru voia banilor ce au luat de la Duca Vodă Împăratul fiind lacom şi nesăţios nicicum voaia şi lăcomia lui n-au putut-o îndăstula Această piatră trebuie să o ridice (de pe inima sa) iubitoriul de argint; să dea înapoi lucru cel strein, să nu facă strămbătate... Această piatră trebuie să o rădice iubitoriul de desfătări; să lase pohtele lui cele rele, voile trupului De vreme ce bărbat şi muiere, Teaghen şi Haricliia, prin voile voastre s-au arătat, pot ei... şi a sluji voao cele preoţeşti Ori la ce poftiiam şi de ce doriia inima mea nu sta cu împrotrivire, ci încă mai vîrtos făcea tot felul de mijlocire pentru ca să-m mulţămească voii mele Poate că au avut gînd şi voie să le deie la lumină şi în limba romînească Acele sînt suflete acelor ce s-au supus vrăjmaşului, urmînd voii şi pohtirilor trupului Împreună cu voile sale şi cu socotelele la cele fiitoare cu osîrdie va lua aminte Asta-i singura dorinţă, voia maicei tale Dar al vostru este, Muse, Citera ce-am cutezat S-o arunc, căci nu putuse A nu mă fi ruşinat. Împlinite căci văzusem Foarte lesne alte voi, Instrumentului cerusem Lucru greu Poate fi că coconului M Mihalache Kogălniceanu să-i pară suma cam mărişoară, dar eu nu voi să mă înavuţesc..., în fine, depinde de la voia lui a da cît va vrea Orice la voile tale Cu răul nu-l scoţi la cale În „Năpasta“ e un contrast între... dorinţa lui Dragomir de a fi fericit... şi între neputinţa de a-şi atinge voia Dulce era voia de a prăda Vai de sufletul şi de inimioara lor, cînd sînt logodite cu „urîtul“. Îşi pierd voia de a mai trăi, bujorul obrăjorilor se face din ce în ce mai palid Unde sînt băile cele calde şi umplerea voii trupului nostru Prin firea ei, îşi poate schimba istoria, la simpla noastră voie, mersul? Ce pentru un lucru sau doaă pre voie ce i să prilejesc, bietul om purcede desfrînat şi începe lucruri peste puterea sa şi apoi acolo găseşte perirea De ni să prilejesc lucruri bune şi pre voie, zicem noroc bun Mi-am alesu-mi om pre voaie Şi-i voi da steag pre războaie Rogu-te, drept însă, ia-ţi armele, săhăidacele şi arcul tău şi, ieşind la cîmp, vîneadză-mi vînat şi-mi fă mie mîncare după voia mea, cade-să a şti cumu-mi place mie  Împăratul, văzînd că nu şi-au aflat om după pohta voii lui, l-au mazîlit Şi vreme au avut mai pe voie, nu cu atîte supărări despre turci Se părea că am să pot să-i dau un chip după voie, aşa cum modelam marmora De voinicel ce-mi era, Cal pe voie nu-şi afla, Toţi în braţe mi-i prindea Peste huci mi-i azvîrlea Şi nici unul nu-i plăcea Răspunde-mi ceva mie: Ori ţi-e doruţ de-nsurat, Ori ai voie de jucat, Ori în Ţeligrad de-ntrat? Cum aveţ voie Are voie acuma să vorbască Îi vińe voia dă vorbit Fiicare ŝe are voie şî ĉe puaĉe aia-i dă E Pavel încă lăcui dzile pînră la voie Pre voie-ş cine-ş cumu se va pleca, sau bine lui, sau rău lui Şi cercetă Hristosu după voia părintelui curaţi să ne facă Această nuntă se se aducă după vrearea şi după voia părinţilor săi, ca să fie însoţirea cu mărturie multă şi cu blagoslovenie Îngăduit-au pre voia împăratului cum să ţie Ardealul cu nume de gobărnator Ceia ce îmblă pre voia celora ce fac Celora ce pre ceastă lume poftesc să lăcuiască de toate pre voie Afară coprinsese turcii tot, pristănise la toate capetele legii, pre voia papii, numai să-i dea agiutoriu împotriva vrăjmaşului său Maica... ce să va fi plecat, după voia featei-şi, atunce să va certa după voia giudeţului Destul ni-e noao că vreamia trecută a vieţiei noastre viiatu-o-am după voia păgînilor, îmblînd în desfătări. Cel ce îmblă pre voia lui Iară neputîndŭ aşè plini pre voie gîndul în Ţarigrad, ş-au ales cale la Anadol, spre mormîntul prorocului său Să nu gîndiţi că doară pre voia cuiva sau în pizma cuiva, ce, precum s-au tîmplat, cu adevăr s-au scris Evreii Sfînta Scriptură după voie tîlcuiesc Cela ce nu poate trăi dupre voia lui, lasă lumea exananghis Craiul cunoscînd în cîtă dragoste îl avea împăratul mai înainte, au socotit că şi atuncea va lăsa pe voia lui De va da Dumnezeu să fie după voia noastră, mare cinste şi bun nume vom cîştiga  Domnul Romii cu fulger în brîncă Lega şi dezlega după voie Acuma nu vru stăpînirea să-i lasă pre voia lor, ci pedepsi aspru pre cei neascultători Să aibă în veci bun cuget, spre a urma fapte bune după voia lui Dumnezeu De va fi oarecare nedesluşire în punere, pre aceasta cel ce să apără să o desluşească după voia celuilalt Am putea prelungi aţa vieţii după voie-ne Schimb-o ş-o prefă pre dînsa  după voia ta anume Au fost trei fete odată care pe rînd s-au născut, Şi d-a lor mumă şi tată pe voia-le s-au crescut Nu era iertat nimănui a-şi creşte nici a-şi educa copilul după voia sa În sfîrşit, dacă voieşte să posede singur inima unei fetiţe cu mîinile albe, el ştie să supue minţile ei după voia lui Fie după voia Domniei tale Fiecare episcop guverna după voie-i diocesiul său Dacă în această sară aş încerca să mă duc într-un spaţiu zidit cu totul după voia mea...? Ceea ce-i părea ciudat era că, de cîte ori îi trecea prin minte ca îngerii să meargă după voia lui, ei... îi împlineau alintînd gîndirile Trimis după voia lor proprie După ce-nchinară şi băură Pe voie, Alcinou luă cuvîntul Eu cred că îşi avea anume cotloane, adevărate crescătorii de păstrăvi, unde-i prindea după voie Însă asta nu-i după voia mea, uncheşule Cînd eşti pe pămînt, poţi după voie să stai pe loc sau să înaintezi, cînd zbori însă, nu poţi decît să înaintezi Dăm lui x o valoare după voie Ai fost drăgălaş copil Cu faţa de trandafir Şi cu pană frumuşea Făcută pe voia mea Zică cine ce va vrea, Eu tot joc pe voia mea... Că era ţara stînsă de dese războaie Şi nu putea stăpînii domni-n bună voaie De vor vrea să-l mărturisească, încă în voia lor va fi Lăsămu-i să meargă în bună voie, Că noi mai avem a spune şi de-alte Despre îmbrăcămintea copiilor este a se păzi regula: a fi mai lărguliţă, slobodă şi în voie de îmbrăcat Pentru ca să se scurgă zahărul, să-l lase în voie pîn să va strecura, şi apoi să-l spînzuri cu strecătoarea Unde zmeura şi fragii... Cresc în voie despre oameni  Cine spune în toţi anii înţeleptelor cucoară A se muta după vreme dintr-o ţară-n altă ţară?... De la înalta voinţă dar au priimit zidirea, Nu în sile, ci în voie, să-şi cîştige fericirea Rămînea acum otomanilor, uzînd în voie bună de aceste noţiuni, să ni făurească pe baza lor vreun nume turcesc A căuta mijlocul de a-şi înfăţişa defectele mai în voie? Azi n-ai chip în toată voia în privirea-i să te pierzi, Cum îţi vine, cum îţi place pe copilă s-o dezmierzi.  Tătarii învecinaţi întreprinseră în mai multe rînduri călcări în Moesia, arzînd, pustiind şi jefuind ţara în dragă voie Dar de pe la Grumăzeşti, moş Nichifor... a început a lăsa iepele mai la voie. Chiar acum aş putea să te omor, în voia cea mai bună, dar mi-i milă de tinereţele tale Călătorii curioşi putuseră cerceta în voie teatrul crimei Marcu zace întins pe burtă cu capul pe pumni şi priveşte în dragă voie Îl lăsară-n dragă voie, să gîndească orice-i place Şi lăsînd în voie carul Îngropase-n palme fruntea Fără ştiinţă de carte poţi, în voia cea bună, să te crezi poet Din pragul lui privirea se întinde în voie asupra frumuseţii bogate din dreapta Pe albele ei perne de marmure alpine Să doarmă mai în voie în sculpturalu-i pat Aşa... aşa... mînele-n voie... ca şi cum te-ai juca Lupta se dă pe un cîmp mai larg, unde se pot risipi în dragă voie Fumul se poate împrăştia în voie Rufus s-a putut îndrepta în voie bună direct spre Dunărea pannonică În ogradă buruienile crescuseră în voie Cum ea stătea în profil faţă de el, putea acum s-o contemple în voie Trifoiul încurca pretutindeni iarba lăsată în voie Cei trei moşnegi cu bărbile albe... par fraţii lui Moş Crăciun, rămaşi pe pămînt drept mărturie a unei lumi blajine, cînd omul era darnic şi trăia în voie, ca şi păsările cerului, care nici visterii nu adună, nici de asprimea vremurilor nu se turbură Scriitorul îşi intensifică în voie elementul prim al experienţei sale Fiind fără duşmani, mistreţii cresc în voie Dimineaţa îmi place să fiu singură în toată casa, să trec în voie dintr-o cameră în alta Ca să-şi poată ţine în voie copiii la şcoală, Zinca Bălcescu a căutat o casă încăpătoare la Bucureşti Aceleaşi labe galbene – care ieşeau prin drevele patului cazon – se proiectează acum, în voie, în ochii noştri Mă aşteptau răsfăţul bunicilor, libertatea să mă caţăr în pomi, să mă scald în voie Se întinseră în voie pe fîn Ştefan Vodă a lăsat să meargă toate în voie şi fără grijă Îşi descheie haina să poată respira în voie Lungimea patului era de peste opt metri, aşa că patru inşi se puteau culca în el în toată voia Pravila îl vrea – lăsat în voie să pornească El trăieşte pentru impresia în sine, pe care o lasă să vibreze în voie sub bolţile eului său pasiv  Muierile se bucurau în voie de soare Sute de mii de ţărani... găsesc cel puţin pînă la oraş un drum neted, pe care nici ei, nici animalele lor trudite, nu îşi mai frîng oasele, şi pot înainta pe faţa pămîntului, în voie Astfel de pasiuni nu se pot exercita în voie decît printr-o mare admiraţie La mijloc se vedea o masă..., îngăduind oamenilor să se mişte în voie prin cabină Au venit apoi păduchii şi barba crescută în voie, hainele rupte, încălţările zdrobite Silvestru, în picioare, cu statura masivă aplecată peste banca din faţă (conducea caii din spaţiul băncii din spate), lăsase hăţurile în voie Sub mica falcă de jos, atît de infantilă, îi creşte o barbă blondă şi stufoasă, ceea ce l-a determinat s-o cultive, a lăsat-o să se desfoaie în voie Discutam în grădină, în voie, toate cîte ne interesau Mergea-n voie fără să-i supere nimenea Nu putea paşte în voie Am făcut de voie 20 km pe jos Uite, vezi casa asta? Pînă-n toamnă o dau gata de voie, cu toate ale ei  Poţ pleca după surorile tali în voie ce mai bună. Pre toţi îi las în voia lor Numa... slobozind hăţurile cailor săi, îi lăsă ca în voia lor să meargă Lasă boul în voia lui, dacă vrei să mergi dăparte Tineri lăsaţi în voile şi chefurile lor Corpul, în virtutea inerţiei sale şi păstrînd direcţia şi repejunea obţinută în punctul D, ar face, lăsat în voia lui, calea DE M-a lăsat în voia mea pentru o bucată de vreme Ridică piciorul şi lăsă pe tăune să se ducă în voia lui Lasă-ţi doru-n voia lui, Tinereţa călătoare-i Crezi în fine că putem să lăsăm lucrurile să se desfăşoare în voia lor? După scurt timp... mama m-a lăsat din nou în voia mea Lăsată în voia ei, gîndirea are tendinţa să se oprească ,  Volnici sîntem, că toate bunătăţile şi realele la voia noastră sînt Nu foarte caută de cuvintele paşei, ce totu în voia lor mai iaste În voie-ţi va fi a priimi şi a nu priimi Războiul, pacea, viiaţa şi moartea, şi avearea tuturor supuşilor lor, era numai la însăşi voia lor Mărimea birului lor iaste la voia domniei Trage a trăi în voia şi poftele sale, decît în legi şi în direptăţi supus Mărgînd cu doao lemnişoare în loc de lopeţi, m-am lăsat în voia vîntului  Curgi în voile-ntîmplării ş-a dăşărtului pustii! În voile-ntîmplării, întru a mea sudoare Îmi cîştigam o hrană abia-ndestulătoare Ei prea puţine puteri scotea în faţa războiului, în vreme ce vrăjmaşul punea toate ale sale în voia întîmplării Mă las cu totul în voia poruncilor tale A plutit în voia valurilor pe mare Dar ceea ce sfîşie inima călătorului romîn este că acest monument să află lăsat cu totul în voia întîmplării Se lasă în voia întîmplărei de a lua lucrurile în curmeziş Puteţi citi pretutindene, că acesta era... un timp lăsat în voia luptei desordinată a forţelor materiale. Zbori pe luciul viu al mărei, Barcă mică, sprinteoară; Mergi în voia întîmplărei, Ca o lebădă uşoară!   Merge-n voia calului Un bujor de căpitan Care poartă buzdugan Romînul, văzîndu-se lăsat fără sprijin în voia întîmplării, îşi ia inima în dinţi şi pasă la muncă Harap Alb mai prinzînd oleacă la inimă, încalecă şi se lasă în voia calului, unde a vrea el să-l ducă Timpul trecea şi căruţa lui Ghiţă tot nu se mai ivea în culmea dealului pe drumul pustiu, iară Ana tot mai mult se lăsa în voia presimţirilor ei. Ea e constantă şi fermă în cuvîntul dat, fără a se îngriji de consecinţi pe care le lasă în voia destinului Stau fără îngrijire, fără hrană, părăsiţi în voia chinurilor, în a deznădejdei, cei mai mulţi cu moartea pe feţele oţelite de durere Tocmai cînd se plănuia răsturnarea domnitorului, acesta fusese părăsit de sprijinul Franţei şi lăsat în voia soartei Dascălii îşi văd de nevoile lor, noi de-ale noastre, şi toate curg în voia întîmplării  Grîul cînd e în copt nu poate sta la buna voia şi întîmplarea vînturilor Prietenii îl sfătuiesc pe Lysimach să fugă singur părăsind armata în voia soartei Am rămas acolo în voia impresiilor şi vag am auzit ce spun Lăsînd pe snobi în voia modelor imitate de la streini, să ne întoarcem... la... aceia care... au preţuit limba şi înfăţişarea originală a vieţii poporului nostru Iar mă laşi la voia întîmplării, în bătaia poftelor străine? După ce şi-au făcut datoria de părinţi, lasă ouăle şi puii în voia soartei şi ies pe uscat Cellino – pierit, părăsit în voia soartei Asta-i la voia şi la hotărîrea lui Dumnezeu... răspunse cu voce domoală moş Avram Ca urmare a unei abandonări complete în voia firii sale... se cunoaşte suficient şi ştie ce poate reclama de la puterile sale Liniştit, Ioanide închise ochii şi se lăsă în voia dormitării Am evocat clipele petrecute cu dumneata la Deauville şi m-am lăsat în voia visurilor Filip II se lăsa în voia sumbrei lui melancolii Dumneata ţi-ai lăsat copilul în voia soartei cu bună ştiinţă Întregul suflet colectiv al contemporanilor..., ca o vastă cutie de rezonanţă, vibrînd la voia întîmplării... nu făcea decît... să aştepte primele norme valabile de cugetare Sînt rari feciorii care se decid să joace turca, deoarece ei cred că de cel care o joacă se depărtează pentru 6 săptămîni îngerul lui bun şi în acel timp ar fi lăsat la voia celui rău Doar departe, unde norii Cenuşii încep să urce, Sînt mahunele în voia Valurilor nemiloase Se lăsa prea mult la voia mea de la o vreme La urma urmei s-ar putea ca Dumnezeu nici să n-aibă nevoie a ne pedepsi. Îşi întoarce faţa de la noi; ceea ce înseamnă că ne retrage harul său ocrotitor şi ne lasă-n voia întîmplărilor şi interconexiunilor lumii materiale Să ne lăsăm rostogoliţi în voia curenţilor produşi de ventilatoarele puterii Nu mi-am urît zilele ca să mă otrăvesc. – Voia la d-ta, vecine Voia la dumneata ca la banul Ghica Voia la d-voastră, domnişorule, răspunse moşneagul, scoţînd din nişte desagi, ce stăteau mai de-o parte, o căpiţă de usturoi şi pregătindu-se a-i ucide căţeii într-o scăfiţă de lemn Voie la mine ca la banul Ghica Aproape e Dumnedzău... şi va face pre voia celora ce să tem de îns, şi ruga le-o va asculta şi-i va mîntui Ce aşa ne vor face voia, cum să lecuiască cu noi şi cu noi să fie unii oamini Ne rugăm dumilor voastre să faceţi bine prentru voia noastră, să grăiţi acelui nemiş mare... ca să slobodzească pre feciorii noştri Ce va hi pohta şi treaba domnilor-voastre la noi, nevoi-vom să facem prentru voia domnilor-voastre Ştim că domnia sa vodă va face printru voia domniilor voastre, va lăsa pre loc răvaş Vrînd să facă pre voie Felix jidovilor, lăsă pre Pavel legat I-au făcut pre voie împărăţiia, pre dînsul l-au chemat la Poartă, iară domniia au datŭ lui Caşpar Vodă Pre maică-ta să nu urăşti, ce în toate zilele vieţii tale cinsteşte-o pre ea şi după voia ei fă şi cu supărare nu o obidi Făcîndu-i pre voaie de toate în toată pohta. I-au căutat numai să-i facă pre voie, să vie în ţară, să nu mai umble amestecînd şi făcînd cheltuială ţărîi Papa făcîndu-i pe voie, să să fie veselit cu a săi... acele trii zile bînd şi mîncînd Boiarii rumîni... nu le-au fost pă voie Ne mirăm căci nu ne face Dumnezeu pe voia noastră Aşa au făcut Eleazar după voia împăratului, trimiţîndu-i şi cărţile şi pe cei 70 de tîlcuitori Face voia celor ce să tem de el întru adevăr Cei patru să margă cu tini şi, făcîndu-ţi pre voie, să te întorci Le-au îmbrăcat cu haine frumoase din cămara lui vodă, făgăduindu-le daruri domneşti să facă toată voia lui Le-ai dat... Şi haine de musulin Să le faci voia deplin Silindu-mă a-i face voia lui, am zis în sfîrşit că are cea mai nenorocită fisiognomie Cine face pe voia femeilor acela e un om cum se cade Atuncea apucînd şi eu fac pe voile sale, Îl scoţ şi-l puiu în mîna lui, cu destul a mea jale Ea a făcut pe generali să cunoască cît era de temut şi periculos pentru dînşii a administra fără a-l linguşi şi a face pe voia poporului Eu am hotărît să fac pe voia Sinzianei... şi nu mă schimb odată cu capu Ţinea la ea... şi-i făcea toate voile Fu nevoit a mai aştepta încă un an, ca să facă şi voia fiului său celui mijlociu Eu pentru dragostea ta aş fi dat prin foc şi prin apă, ca să-ţi fac voile, şi tu pentru mine atîta lucru să nu faci Se întrecea o lume să-mi facă voile şi să mă desfete Boierul i-a făcut Saftei pe voie şi l-a dat pe Mură starostelui lăutarilor Ai putea să faci şi voia femeilor puţin, Să le vorbeşti cu un pic de deferenţă Chiar dacă n-ar fi decît ca aparenţă Tată, voi face întocmai după voia dumitale Îţi fac toate voile, de pe urmă n-ai să fii bucuros de mine Mă exasperează, făcînd totdeauna pe voia tatei Îi face toate voile bărbatul Taci, bade, nu suspina, Că e numai vina ta, La alţi le-ai făcut pe voie, Ţie ţi-ai făcut nevoie Aşa, zău, mîndruţa mea, Oi face pe voia ta Ş-oi vinde două viţele Ş-oi lua bici de curele Ş-oi face din tin’ muiere! Se temea ca să nu-i facă capătul dacă nu i-a face zmeului pe voie Nănaşule, dragu meu, Bagă mîna în curea Şi îmi fă pe voia mea De aş face din cai boi, Tot nu fac pe voia lui S-a hotărît moşul să-i facă pe voie Pă voia ii n-am făcut Andriş cu cętera lui Fă pe voie hiecui Eu îţi spun ţie toate, ţi-s credincioasă şi-ţi fac toată voia Sărăcia nu-ţi face voia Nici Dumnezeu nu poate face pe voia la tot natu Destulu e noao ceia ce au trecutu anii viiaţiei voia păgînrilor a face îmblîndu întru mîniiciile loru, întru pohtiri, întru beţii Voaia ce temu-se de elu face, şi rugăciure lor ascultă şi spăşeaşte-i. Cine iubeaşte pre cinevaş, aceluia caută şi pre voie să-i facă Voia celor ce să tem de el va face, şi rugii lor va asculta şi va mîntui pre dînşii Dumnezeu... voia celor ce să tem dă dînsul va face, şi ruga lor va asculta Voia celora ce să tem de el va face . În ce ceas ver sosi, tot  ţ va fi pre voie, şi vom mearge şi noi cu Paşa  Şi au zis împăratul: ce va pohti Mihaiu Voievod, tot să fie pre voie domnisale Ceia ce au mult şi li-i de toate pre voie, aceia n-are iubi să moară nice o dată Iară de nu va fi pre voia lui, ce de nevoie va mînca, să se pocăiască Vrîndu Cazimir crai ca să dobîndească ţara şi să fie pe voia lui Ştefan Vodă, i-au datu oaste Fie-ţi pre voie cuvintele rostului mieu Pre voie să le hie, precum poftesc Căscînd gura pănă la măsele Asupra mea cu cuvinte rele: „Ferice de noi că ni-i pre voaie De te vedem toţ cum te despoaie“ Ca să fie pre voie diiavolului  Ochiul dreptu de să va clăti, ce vii gîndi pre voi îţ va fi Nici voi să agiutaţi altora, să ne staţi împotrivă, ci să şideţi acasă-vă, şi să tăceţi mîlcom. Pentru că, fiind pre voia mea, pre nici unii mai mari decît pre voi nu voi avea eu De-i va fi pre voi lucrul, al tău să chiamă  Vai, de-ar fi pe voia ţării, ştiţi voi unde v-aţi trezi! Într-o ocnă – da! – acolo oasele v-ar putrezi. La început făcu sforţări uriaşe să fie pe voia tatălui său, dar simţi îndată că-i cu neputinţă Nu-i după voia ta de acasă, ci cum se nimereşte prin tranşee Fie-atunci pe voia ta Mulţămiţi, dar nice prea, Că n-o fost pe voia mea Domnezeu cu el era şi era milostiv cătră el şi-l făcu pre el să între în voia temniceariului Pre cît le vei îmbla în voie, pre atîta să suie în cap Să mira cum a faci să le poată întra în voie tuturor Bietul dascăl nu-i intră în voie nici cu „frumoasă Marcheză“, nici cu „Marcheză frumoasă“. Dar acela care nu le intră în voie e mojic Odată paşa era foarte supărat, tuna şi fulgera; nimeni nu-i mai putea intra în voie   Îşi îndrăgeşte învăţătorul şi-i intră în voie Cum văd eu, d-ta prea întri în voia supuşilor Umblau dracii în toate părţile, iute ca prîsnelul, şi-i întrau lui Ivan în voie cu toate cele Era băiat domol şi intra totdeauna în voile mele Nu-i mai intra nimeni în voie Nu-i va intra în voie nici într-un feliu Mama e azi nu ştiu cum... că nu mai poţi să-i intri-n voie Toţi vreau ceva – nu le mai intrai în voie Trebuie să le fi intrat în voie şi să le fi fost pe plac Femeile se întrec care de care să-i intre în voie Şi nu le poţi intra în voie. Oricît de frumos le vorbeşti; orice umilinţă, orice făţărnicie: deopotrivă de inutile  Anticarul avea obiceiul ăsta, să intre în voia tuturor Lui greu îi poate cineva intra în voie Sluga nu plinise voia stăpînului Nu sînt destoinic să-ţi împlinesc voia Voia ta-mplinită fie, De te face fericit!  El nu ştia cum să facă, cum să dreagă... ca să împlinească voia acelui împărat Ei se fac luntre şi punte de le împlinesc toate voile Acum mă rog de iertare Iubit profesorul mieu! Şi voaia nu ţ-am plinit Precum s-ar fi cuvinit Împlinesc voia lui Dumnezeu O dată cu cărăuşii străini sosiră la Răşinari şi pandurii oraşului, gata să împlinească voia stăpînilor Pe toţi cîţi nu-mi împlinesc voile în casă îi împung cu ghionţi Slugile fulgerau încolo şi încoace, să împlinească voile tuturor  A plecat cu dînsul spre mare ca să împlinească voia moşneagului Eu ţi-am împlinit toate voile Şi aice a slujit Ion Săracul cu credinţă... neieşind niciodată din voia stăpînului său Părinţii, ca să nu-i iasă din voie, în cele din urmă au dat-o şi au înzestrat-o cu patru table de porumb şi două de fîneaţă Ce glasuri mieroase aveau atunci şi cum se mai perpeleau şi nu voiau să-i iasă din voie!  Află voie derept acea Iosif la domnu-său şi lui sluji şi domnu-său puse pre el să fie cap de dinainte pre casa lui Lasă-ne să viem numai şi să aflăm voie înaintea ochilor tăi, înaintea domnului nostru, bucuroşi vom fi a lu Faraon Chiros îl dezlegă şi-l pusă lîngă dînsu de şăzu şi foarte întru bună voie îl ave şi-l lăuda Să te foloseşti de ocazii şi să o aduci, şi nevrînd ea, la voile tale Nu a putut niciodată, La voie-şi să mă abată Nu-i era cu voie să vie împărăţia lui Cameniţă Mi să pare prea semeaţă propoziţia celui prinţip, de care lucru nu gîndesc că-i va fi în voie Derept că i-au fost voia Ştefan Vodă l-au întrebat: „Ce ţi-i voia, măi?“ De vreme ce eşti lîngă un împărat şi grăieşti cuvinte buni şi faci lucruri buni, pofteşti ce-ţi iaste voie Pentru muierile acestea multă volnicie iaste la noi şi slobozănie, şi cu toate, de ve-i voia, să vă culcaţi Trebui să rabde, să tacă şi să se-ntoarcă la oi, dacă ăi era cu voia să nu mai capete o scărmănătură Iar el să îmbogăţea, şi creştea ca chiedrul pănă la ceriu, şi-ş umplu toată voia sa Împlîndu-ş voia, ce-au dorit au dobîndit.  Bea şi mînca, Voia-şi făcea, De nimeni nu grijea Nici o voie nu-m poci fa Dacă nu-i aici mîndra M-am făcut voia Ea acasă să ducea, Nici la horă nu ieşea. Arnăutu mi-o căta, Mi-o căta şi n-o găsa, Să dusă-n casă la ea. Cînili mi-o năcăjea Şi-şi făcu voia cu ea  I-o fos voia dă mińi, m-o dat dă mîncari, încă m-o dat şî bani dă drum M-am făcut voia, m-am răzbunat Mi-am făcut voia pe el bună voie  voie bună Cu fire amu dulce numai unul Dumnezeu e; cu voie bună unul e Că nu văzuiu aimintri obrazul tău, ca a lui Domnezeu, fie cu voie bună cătră mine, ia ceastă bunătate rogu-te ce am adus ţie Hanul... arată cătră noi voie şi cuvînt bun Aşè aduc tinereţile pre om, cînd au prè multă voie şi dezmierdăciune la un stăpîn Să dăruiesc daruri, a dobîndi voia celor ministri den care spînzură bună norocire acelor mai mari O! tu, hîrtie mult răbdătoare, Care pe spate-ţi cu voie bună Toată înţălepţia de supt soare Şi nebunia porţi împreună, Poartă ş-aceste stihuri a mele, Cum ţi le dau, şi bune şi rele Am aşteptat porunca şi voia bună a Măriei tale   Am să-ţi răspund cu bună voie la ce mă întrebi Şi atunci cînd se văd pruncii a avea mai bună voie spre învăţătură, nu pot băga bine de samă la toate celea Cînd ar ajunge la vîrstă... nu ar avea voie nicidecum spre lucru Pravila... popreşte pe părinţii care... rîsipesc lucrurile ficiorilor lor... numai pentru îndărăpnicia lor şi la voile lor Nu este dracu de vină, Ci voia lui spre rău adîncată! Învăţătoriul cel vătămat şi năcăjit îşi pierde voia şi nu poate să-i înveţe Mie încă nu mi-a venit voie să pui pachetele la poştă Aici s-au răcit oamenii, şi nu mai au nici o voie Am voie multă a lucra, însă neodihna... mă împiedecă Vedea că n-are nici o voie de petrecere, că chiar vinul îl bea cu mînie Murăşanu simţi o voie de chef ca niciodată Dialogul era plin de glume mult sărate..., după cum ghiceau ei voia stăpînului Feciorii nu mai aveau voie la nimica, nici la mîncare, nici la băutură Colăceii-s cum a dat Dumnezeu cel bun şi-nalt, Dar voia ni-i bună şi mare Cătră cinstită faţa d-voastră Colăceii îs cam mititei, Însă voia li-e bună şi mare Tînăra noastră crăişoară, Plină de voie şi de pară, S-a sculat de dimineaţă Mń-i voia a-l rîd'e pă om Noi avem o dorire: Să vedem crăişoara în ce voie-i?  Voie bună  bună voie voia cea bună = Deschizi tu mînra ta şi veri sătura tot viul de voie bunră Va schimba plîngerea spre bună voie Astăzi iarăş au venit pre noi veselie şi voie bună Într-o dzi oprindu-l la masă şi-au scornit voie bună, închinînd la Bucioc cu veselie şi au pus de i-au dat otravă În Ostrovul Sicheliei, dupre obicei, petrec bine. Cătră Delfinat, puţintică voie bună Mult s-au bucurat; Şi doamnele dimpreună Cuprinse de voie bună Tatăl de multă voie bună deşerta păharele unul după altul Cînd nu se simte omul bine şi nici are voie bună La această colică foloseşte: ... zerul, umblarea călare, voie bună şi dietă O ceaţă i-a acoperit razele de voie bună ce i se vedeau în faţă şi-a oftat bătînd toate cărţile pontatorilor săi Ades călare pleacă în mîndre nopţi cu lună, Şi cînd se-ntoarce, ochii lucesc de voie bună Dacă însă îl văd într-un pom uscat... vor ave parte mai mult de scîrbă şi supărare, decît de voie bună În voie bună şi veselie ajunseră la uşa raiului De multă voie bună Sună codrii şi răsună Văzînd atîta voie bună şi însufleţîre, m-am vîrît şi eu printre ei şi am beut împreună o cupă de vin Cobzarule, de-ai şti cît farmec Şi voie bună răspîndeşti Cu zvonul cîntecelor tale În inimile romîneşti!  Supărat, nu se cade nimeni să meargă la o aşa iscodire, care cere veselie şi voie bună Între tinereţe şi voie bună să tot trăieşti Era o glumă a lor, unul din scurtele minute de descleştarea voiei bune, în încordarea meseriei aspre Era mereu cu chef şi voie bună, cînd era sănătos Acum zece douăzeci de ani, belşugul, veselia şi voia bună te întîlneau şi te însoţeau la fiecare pas Se obişnuise să fie primit, în cursul inspecţiilor, cu izbucniri de „trăiţi“ şi voie bună De cînd era în pat era de o voie bună nepămîntească Era vesel nevoie mare şi plin de bună voie În curţile nunului, mesele întinse vuiau de rîsete şi voie bună  Scînteierile lui de voie bună s-ar fi adaos la cele pe care poporul le sporeşte de veacuri În plus, asupra întregului stăpîneşte un fel de duh de voie bună Cînd ne vorbea de vechimea şcoalei noastre romîneşti din Satulung, ni se umplea inima de voie bună şi mîndrie Se lăsă furată de buna voie a Anei Izbucnirea unui cîntec zglobiu şi puternic ca al piţigoiului... nu putea să nu impresioneze, să  nu fie semn de apropiere a primăverii, semnal de voie bună. Lucrul bun se face cu cîntece şi voie bună Surîsul acela... era ca un îndemn la voie bună şi încredere în viaţă Tare mă bucur, glăsuieşte Mihai Vodă Surdza, că văd chef şi voie bună în Ţara Moldovei Mîncînd şi bînd împreună Cu cîntări, cu voie bună De cînd, maică, m-ai băiat, Cu amar m-ai blestemat... Cu mîinile către lună, Să n-am nici o voie bună Voia cea bună era dusă din curtea Împăratului Roşu M-ai cîntat seara pe lună Să nu mai am voie bună Tot să te faci cu voia bună, jupîne gazdă Numai Gruia lui Novac Nici nu bea, nici nu mînca, Nici voie bună n-avea Blăstăma şi cuvînta:... Să n-aveţi parte de lumină, Cum n-am eu de voie bună!  Măi, d-apoi ce voie bună ai tu-aşe? – D-apîi d'i ce să fiu supăratu? Eu scriu multă sinătate şi voie bună şi slujbă şi mare preinţă la birăul de Bistriţă Voie şi dzua bună luînd... unde mărgînd, ce au lucrat şi ce au aşedzat mai pre urmă la locul său ales să va povesti Sănătate şi voie bună trimiţi împărăţiei măriei tale Traian plin de ardoare, Stă pe Omul în picioare, Le trimite voie bună Şi porunca-i aşa sună Voie bună de-acu, că eu mă duc să fac bucate Doresc domnului nostru atotputernic sănătate şi voie bună Pantazi porunci încă un rînd de ţuici. Dar voia bună ce ne urarăm, ciocnind, lipsea cu totul Noroc şi voie bună!  Cu răspunsul împreună Vă poftim şi voie bună Ajungă-te voie bună, Domnul nun şi doamnă nună! Voie bună şi-o colindă Şi-un cîrnaţ legat de grindă Meri sănătos (ori) pi voia bună Garofiţă din cunună, spune-i badei voie bună Dacă vine, bine; dacă nu, sănătate şi voie bună Voie rea  Iaste plin de toate voile reale şi de frică şi de cutremur Alexandru Vodă den voie ră au murit Mare mîhniciune şi voie rea în toată curtea Această viaţă trecătoare iaste plină de voi rele şi de greutăţ Atunce era în Leov slobod şi oblicind c-au poprit ungurii banii, l-au lovit cataroiu de voie rè, ş-au murit în loc I s-aprinsă inema de voie rè El de voia rea şi de ruşine... s-au spînzurat Boală de voia rea, pătimirea întristării, fiierea neagră Banii mai mult dau întristăciune şi voie rea Cu multă voie rea şi Măriii sale lui vodă şi tuturor pămînenilor au fost Noi cu dăstulă voie rea sîntem, că puţintele vitişoare ce avemu acolea, în toate zilile ne le închiid sătenii de acolea Şi de voie rea ce au Slugile odihnă n-au  Mergînd vizirul două conace în jos, de voie ră bolnăvindu-se... au murit Să fie chiemat pre persi asupra grecimei..., numai să scapi dintru acea voie ră Toată ziua aceea nu putea să se astîmpere de voia rea Din aceştia muriră numai trii cu moarte naturală şi doi din ii de voie rea Năcazu şi voie rea S-o pus la inima mea Cînd creşteam ca ş-un brăduţ, M-ai lăsat, maică, micuţ; Cînd creşteam ca ş-o nuia, M-ai lăsat cu voie rea Şi toată voia cea rea Caută a o-ndepărta. Că Domnul de va voi Eu 'napoi iar oi veni! Irima mea nu-i bură; Că-i încinsă cu curea Stricată de voie rea Iară doamna-i rămînea Supărată-n voie rea, Ca şi omul ce-a pierdut Tot ce-n lume a avut Supărare, voie ră, Pusă-i la inima me Voia Mărinii Zise bărbatului ei cînd îl văzu cam cu voie bună Cînd era mai cu voie, Popa Trăsnea începu a trăsni la uşă În voia ai bună Deaca să veade că s-au depărtat de Dumnedzău, să pleacă cu rugă şi cu ispovedanie lui Dumnedzău, cearcă mila lui, înfrînge-şi inima cu lacrămi, şi cu voie rea opreaşte de mîncări şi de băuturi trupul său Neunirea părerilor face să stea cu voie rea o curte Murea cu voie rea Să iasă-mpreună Toţi cu voie bună Nu prea cu voie bună sînt priimiţ Se întoarseră acasă în voie bună, cu mare triumf şi bucurie Să căutăm ca să-l ţinem de pururea în voie bună şi vesel Îmi tulbură mulţămirea numai cînd mă văz silit, Să mă duc să beu otrava, ce-acolo ei mi-au gătit O s-o beu cu voie bună Pînă în ziua de astăzi e mai mult supărată, decît cu voie bună Tot aşa, cu voie bună, Prepeliţa-n sîrg adună Pe nuntaşi mereu Patima nebună care face ca pe coardele vioarii să i se prelingă tot sufletul şi care îi poartă trupul slăbit din han în han, din uliţă în uliţă, cîntînd aşa într-o neştire, pe un pahar de vin ce i se întinde cu voie bună din cei ce-au fost învăluiţi în cîntarea pătimaşe Porniră cu voie bună cătră casă Dan, cel cu voie bună..., reprezenta elementul simpatic în mulţimea neroadă a necazurilor Nu călcase măcar o dată pragul hanului, aşezîndu-se acuma în cerdac... în faţa unei mese pline de ouă roşii şi ulcele...; ba încă şi cu voie bună, după cît se părea Cînd ajunseră, se închinară cu voie bună şi cu smerenie în acelaşi timp Ea rîde cu voie bună Te-aş însoţi cu voie bună, Dar stau mai bine lîngă vatră Celălalt îi închină cu voie bună din sticla cu băutură ce o ţine în mînă M-a făcut maica pe lună, Să fiu tot cu voie bună De-atîta-s cu voie bună Pînă-s cu palinca-n gură. Vai, săracu cătana, Mult îi rabdă inima: N-are cină cu hodină Nice prînz cu voie bună Daţi, feciori, cu voie bună, Să nu pierdem din cunună... Staţi, feciori, precum v-am spus, Nu cătaţi că doi-trei nu-s Socri, nuntaşi dimpreună, Toţi să fim cu voie bună Vesăl, în voie bună. Fie şi cu strămătură, Numai să fie cu voie bună Patru sute de ani trecut-au peste ţară întovărăşiţi de voi şi nevoi Îm fac voia bună Cu inemă, cu limbă-mpreună Făcînd multă voie bună Pentru că l-au prins la mănă În raiu ne sălăşluieşti Cu sfinţii tăi dimpreună, Ca să facim voia bună La toate nevoi tu ne ajuţi şi dai Putere la slabi, bolnavilor leac, ... Voie bună faci şi celui sărac Tinere toate-mpreună, Faceţi-vă voie bună  Oamenii fac voie bună Mai ales însă nuna cea mare şi cu nevestele... fac cel mai mare huiet şi voie bună Turca cu îmbletul ei, cu jocul ei cel deşanţat, cu schimele ei, face multe rîsete şi voie bună pe unde se duce De cînd trecui dealu-ncoace, Voie bună nu-mi poci face Inimă supărăciosă, Mor şi nu te văz voioasă, Fă-ţi, inimă, voie bună, Nu sta ca bivolu-n tină!  Face-aş voie bună-n casă, Da inima nu mă lasă Faţa casei nu-i bătută Voia-n casă nu-i făcută Faţa casei s-o bătem, Voia-n casă s-o făcem Ana vin îi aducea, Voie bună îi făcea.  Faceţi-vă voie bună, Şi credeţi că nu-i minciună Cîntaţi, lăudaţi şi vă bucuraţi! Cu gazdele dimpreună Să ne facem voia bună, Că ni s-a născut Hristos Nu sî răzbunî Cîti-o săptămînă Şî-ni fac voia bunî Vădzîndu-l mazîlimea că-i din neam prostu, li să strîcară tuturor voia, că nu le era cu cinste să margă la gazda lui De va şi muri, să nu strice voie tătîni-său, neştiindu-l Cu adivărul să grăiaşti şi nimică nu-mi va fi voia stricată, ci tot cum mi-au fost Se unesc în duh ş-în minte, Voia unui alt mi-şi strică Cu-mprotivire să-şi zică Aş iubi pe cel mai mic, Voia la cel mare-o stric Nu vă stricaţi voia bună Pentru mica mea minciună, Minciună lăutărească De-o-ntîmplare novăcească! Agata sta în voie bună să fie întrebată ce mai face Vai că voia mi-i amară Ce m-am streinat de ţară A inimii ce să veseleşte faţa înfloreşte şi, fiind în voi rele, posomoraşte-să Mardonie văzînd pe Xerxis cum au fost foarte cu voie rea după război... întră în grijă mare Nu mi-i voia rea pentru că moriu eu, ci pentru că nu făcui nimică cu mînule mele Atunce să mîhni şi făcu voie rea foarte Cela ce nu-ş va face voia rea după moartea celui otrăvit, ce-ţ va părea că iaste veasel, face prepus, cum să-l fie el otrăvit Au ieşit poruncă crăiasei să nu-şi facă voie rea, căci îi caută a ieşi dintru această cetate Ascultă-mi ruga, Dumnedzău sfinte, Şi nu mă treace, ce-m ia aminte, Că-m feci rea voaie pentru grea ură Nu mă mir, ce-m fac voia rea pentru sufletele ce pier Antohi hatmanul, mărgînd cu oastea la Iaşi, ş-au spus Ducăi Vodă c-au luat camaicanii pe Turculeţ din mîna lui, ş-au făcut mare voie rè El îşi făcu voia rea de acea videnie Şi Darie şi toată oastea lui îşi făcură voie rea, neputînd să dobîndească Vavilonul Las’ jupîneşică, nu-ţi face voie rea, că are să fie cît se poate de bine Fii odată bărbat şi nu-ţi face voie rea Voie rea să nu vă facă: Mi-a venit şi o să-mi treacă! Turturea de-i turturea Şi tot face-şi voie rea, D-apoi eu cum să nu-mi fac Pentru unul ce mi-i drag! Taci, taci, taci, inima mea... Nu-ţi mai face voie rea Staţi, feciori, nu vă băteţi, Voie rea nu vă făceţi Leleo, draga mea, Opreşte arma, Nu-mi fă voie rea Dumnedzău ce-mi eşti cu bine; La nevoaie sprijeneală Şi la voaie îmi eşti fală La miazăzi predomină voia, la  miazănoapte nevoia Pe-al cerului pieptar Scapără frumoşii teferi Sumedenii de luceferi, Plini de voie şi de har C-un buciumaş mare de vin, ... Să ne fie voia deplin Cinstita nună mare..., C-un colac de grîu curat Cum Dumnezeu i l-a dat, C-o butelie de vin Ca să-i fie voia-n plin, Cinsteşte pe ai săi fini!  Bate-mi-ar aste măsele, C-o butelie de vin, Să-i fie voia deplin Păharul cîte la o voie bună cu priietenii ne iaste de obşte Un mire cînd stă de purcede Dintr-a sa cămară unde şede, Făcînd voaie bună de drum mare La voie bună Romînii s-adună Cît e baba de bătrînă Tot doreşte voie bună De trei ori pe săptămînă Au dat canţelerul din leşi voie lu Jigmon craiu să strîngă oaste Ce vom judeca noi să fie judecat şi să nu mai aibă voie a căutarea leage într-altă ţară Dat-au Ştefan Vodă voie oştii sale să prade în trei zile cît vor putea Ai voie să-ţi întrebi şi cu craiul, unde să adună toţi domnii la scaunul ţării... de vei avea strîmbătate, afla-vei direptate Nice sămînţa ce au aruncat acolea... să nu aibă voie să o ia Nu cu putearia lui, ce să ia voie şi puteare de la giudeţ.  Poate muiarea să ceaie voie de la besearică să să desparţă de bărbat Cu dînsul să aibă voie a vini la împărăţia Rosiei Au întrat Ştefan Gheorghie logofătul cu faţa scornită de mare mîhniciune şi ş-au luat voie să margă spre case-şi Poftind voie să meargă la scaunul ţărei cei de moşie Gargal luă voie de la-mpăratul asupra svînt lui  Şi cerşu voie dară nu altă fără numai să-l iarte de la voinicie şi să-ş margă la dorita sihăstrie Tot în boierie au fostu şi la cinste, cît au fostu domn, şi-ncă i-au dat voie de s-au şi însurat în dzileli lui Dumitraşco Vodă, luîndu-şi acea voie de la Poartă, şi mai fără sîială au început a să ajunge cu moscalii Spre monarhiia dobitoacelor să margă voie să-i dea să rugă  Să fie trimis la papa de Rîm şi să fie cerşut voia, pentru ca să-i dezlege luni şi marţi la carne Ce din cetate pre Iovan ucigînd, şi alaltă oaste înspăimîntindu-să, toată s-au închinat, luînd voie să iasă din ţara grecească Le-au dat voie să-şi aleagă domn care vor vrea Au cerut voie să-l lase să treacă în Ţara Turcească; şi i-au dat voie Luîndu-şi voie să vie, şi pre Şărban comisul Vlădescul cu dînsul au slobozit  Eu vream... să-ţ cer voie să mă laş să-i afurisesc de faţă pe cei ce... scornesc Pre acest Sith zic unii cum că l-au trimis Adam cînd s-au bolnăvit, să meargă în raiu să aducă din lemnul vieţii; dară nu i-au dat voie, ci numai i-au dat îngerul lemn din finic Şi le-au dat voia să meargă după stăpînu-său  Am cerşut voie de la Împărăţie să-mi vînd moşie ce am aice Deci pe unii ca acei să aibă voie să poprească Atuncea nu are voie copilul să le ia înapoi Le-am dat voie să strice gardul, să rămîie imaş Să nu aibă voie a ţinea moşii în arendă, ceafilicuri, sau a păşuna vite pe pămîntul Moldovei  Sabia carea păzîia uşa edenului acum dă voie credincioşilor şi-i priimeşte luminat Ca să zidească şi acolo besearică sf ntului mucenic, nu luase voie de la sf ntul Acum cu întoarcerea fiu-mieu îmi scrie că la iulie va lua voie ca să vie Să aibă voie prin ştirea mitropolitului a vinde şi din ceale mişcătoare lucuri Va lua adeverinţă în scris de la amîndoi stăpînii aceia, dînd voie a să cununa Dedese voie şi prăvăliaşilor turci, şi creştinilor, şi evreilor, şi armenilor ca să aibă îndrăzneală să lovească şi să omoare pă ieniceri A să căsători nu pot minorenii, adecă cei ce sînt încă supt grijă părintească sau supt tutor, de nu vor avea mai înainte voie de la tată-său Nu s-au întîmplat ca să să aştepte voie de la patriiarhul ca să poată domnul şi pămîntul a alege şi aşeza mitropolit Aceasta nu dă voie a face împotriva unui mădulariu nici o hotărire Numai eu să am voie să mă hrănesc din roada pămîntului Dăndu-mi-să voie am făcut tocmală drept 60 de lei Nu-mi trebuieşte decît voia chesariului Împărăteasa mea, îm dai voie ca să mă închin ţie? Cumanilor, cerînd, li s-au dat voie ca, în publică, să vorbească latineşte Să nu aibă voie de a-l vinde pînă nu da ştire la mănăstire Cere mai întîi voie ca să meargă în Transilvania Pîrîtul are voie a îndatori pre pîrîş ca să dovedească toate vinovăţiile cu care l-au pîrît Să i se dea voie dă a o vinde şi să ia ceea ce i să va cuveni Nicolae capătă voie de a se căra puţintel cu luntrea pre apă Are voie... să le vînză, să-şi ia bani Vei da voie sinatorilor a sprijini, a apăra şi a îmbogăţi prostimea Nimeni nu iaste slobod... să-şi culeagă via sa, pînă nu lua voie de la dînsul Să vînză vreun boiariu pre ţăranul său are voie, însă nu afară din satul întru care s-au născut Cînd vine toamna toţi oamenii caută la Dumnezeu, aşteptînd ploaie şi voie de a sămăna Cînd era războaiele chiar între ei au luat voie făr’ de chezăşie, numai cu cuvîntul de la ocîrmuitoriul... oştirilor Să roagă a li să da voie să dăşchiză puţ de păcură Mai nainte vreme nu prea avea voie turcii să strîngă vite I să dă numitului voie şi blagoslovenie de a să muta şi a sluji ale preoţiii la besearica... din numitul sat Vetreştii Dar săracilor acelora putem să le dăm voie să joace cît vor voi Joe dă voie zeilor a se amesteca în războiul grecilor şi al troienilor. Cînd un tiran se lăsa cu totul în dragostea ostaşilor, le da voie ca să căznească pe cetăţeni şi să le ia avutul nu este îndatorit să deie lucrul cel mai bun, nici are voie să deie lucrul cel mai prost Să să urmeze vînzarea numai de către mine, fără a avea altcinevaş voie să lucreze seu Dă-mi voie să te însoţesc El au răspuns că... ar voi, însă părinţii nu-i dau voie Pentru vitele cele mari: vaci şi cai, să aibă poinarii voi a le păşuna pe hotar  Vă dăm pentru asta toată voia şi vă-ncredinţăm că n-o să-i pizmuim de leac Daţi-mi voie să mă explic Ocîrmuirea de atunci a Ţării Romîneşti nu-i dădu voia trebuincioasă În privinţa heleştaielor, sătenii au voie... a-şi adăpa vitele în ele Cere să i se dea voie să deschiză o fabrică de cafea Iftime Muntianu... are toată voia şi slobozenia a neguţitori Aţi căpătat voie? Ceru voie căpitanului din Szathmar ca să-l îngroape după cuviinţă Dă-mi voie să te întreb încă: Preasfinţia ta, mitropolit al ţării, din care număr te socoteşti. Punctul dă voie cetitorului a coborî glasul sau a-l lăsa jos cu totul Îmi iau voie a trămite aci alăturatul tractat despre darwinism Un copil pînă la 25 ani nu are voie, nici îndrăzneală să şadă gios fără poronca tatălui I s-a dat prin decret autentic şi voia de a se mărita Au voie să vie în patria lor Doamne, zise un aprod apropiindu-se, nişte boieri sosind acum cer voie să se înfăţişeze la Măria ta Legea dă voie oricui să omoare pe cetăţeanul care stă neutru în mijlocul vrajbelor civile Au avut voie a-i petrece pînă la hotarul moşiei Îmi iau voie de a vă vorbi şi despre mine După moartea popei lui Gavrilu, să nu aibă neminea voie să pună egumen, ... numai fraţii, pe care-l vor alege dintre dînşii Daţi-mi voie a spera că veţi primi a mă număra şi între amicii d-voastră cei mai devotaţi Ne cerem voie a-i recomanda mai întîi de toate... Archivele Statului din Bucureşti Marc Aureliu le mai permise a face comerţ cu roxolanii..., cu condiţiune însă de a lua totdauna voie pentru aceasta de la domnitorul Daciei Cei doi fraţi... împreună cu soborul mănăstirii vor avea voie să proceadă la alegerea unui egumen nou Cine dintre voi se simte destoinic a împărăţi peste o ţară aşa de mare şi bogată, ca aceea, are voie din partea mea să se ducă Cer voie cititorului să-i distrag un moment atenţia Are să ceară voie de la Clăiţă spre a se putea călugări Jandarmii nu aveau voie să se deie pe faţă. Cînd auzi fata că tată-său îi dă voie să meargă, nu mai putea de bucurie Daţi-mi voie, doamnelor şi domnilor, a începe peregrinaţiunea ce binevoiţi a întreprinde dimpreună cu mine Faţă de numărul cel mare de săteni ce văd în sală, îmi veţi da voie să mă ocup mai mult de ei Cu toată această mare necesitate, ţăranul posteşte şi abia are voie să mănînce peşte Îl scot de sub jurisdicţia pîrcălabilor neavînd voie nici unul din aceştia să-i judece Şi fără a aştepta voia, o răsuci pe loc, cum făcuse cînd o ajutase să se dezbrace şi aspiră din părul ei cu putere Li s-a dat voie să lucreze Toţi fiii..., şase la număr, căpătară voia să-şi ia mortul Un părinte cu ochii vioi şi lungul păr alb, rar, cere voie să cînte şi el. Dacă mi-ai da voie să trec pe supt Măria ta faşa asta. Nu vă supăraţi. Daţi-mi voie să rup şi eu două mixandre Nu-i mai dădu voie nevestei să mai facă nici o observare Primarii nu numai că le înterziseră locuitorilor crîşmăritul, dar nu le mai deteră voie să aducă beuturi nici barem pentru ospeţe şi pomeni Voia de a respira în curte... îmi era interzisă Cum sta lîngă căpitan, deodată se ridică cu mîna spre salut: – Îmi daţi voie, domnule căpitan? Nici baciul, nici ciobanii nu au voie să vîndă ceva din produsul căşăriei Găsind un pretext plauzibil să fiu cu ea, am cerut voie şi scuze doamnelor şi m-am ridicat în picioare Urmărirea acestei politici... este scopul comunicării ce am cerut voie a face astăzi Ceruse... voie să fumeze Nimeni n-are voie să fie încăpăţînat Să se dea voie ca orice manufactură... să poată fi vîndută Rugăminţi ori şi plînsori, pe care dînsul îşi ia voie a le aşterne Vă dau voie... să mă credeţi capabil de toate nelegiuirile, de asta însă nu! Din partea mea, vai de mine, toată voia! Ypsilanti cere ţarului să-i dea voie să revie la Kiev Îmi daţi voie, cu titlu confidenţial, să vă spun de unde a pornit ideea? Cînd îmi dai voie să fumez?  Îmi dai voie să te poftesc oleacă în casă? Regina Elisabeta... le dă voie romînilor din Bereg să-şi aleagă voievod, ca şi romînii din Maramureş şi alte părţi ale ţării Îţi dau voie să i-o spui Nimeni nu are voie să facă nici cel mai mic zgomot Dă-mi voie, domnule abate, să te socotesc prietin Ceru prin aprod voie să se înfăţişeze, şi domnul îl primi numaidecît Faza eroică a întemeierii asociaţiei la Iaşi, faza pozitivă a realizărilor..., şi, în sfîrşit, faza de azi, pe care mi-aş lua voia să o numesc a marilor speranţe Mi-a adus un burduşel de brînză ca să-i dau voie să se căsătorească Nimeni nu ştie cine e cu adevărat... căci nimeni n-are voie să-l întrebe Stăpînul, n-aveai voie, ca pe moaşte, Nici de-a-l zări, necum de-a-l mai cunoaşte  Dă-mi voie la vîrsta mea să vorbesc mai fără înconjur Nimeni n-are voie să ucidă un inamic Să ni se dea voie să atragem atenţia că rîsul ca şi comicul e un sentiment Dă-mi voie să întreb Tu singur mi-ai dat voie să mă duc la Buftea Baba mea nu-mi dă voie să plec Marele vornic nu avea voie să intervină chiar dacă vor fi morţi de om în acele sate Rumînii aveau voie să-şi facă curături pentru vie pe moşia stăpînului Mai mult decît atît nu mi-a vorbit generalul despre rudele sale. M-a reţinut şi nu mi-a dat voie să plec Regele le dă voie să se folosească de „pădurea valahilor“ Spiritele deosebite au voie să se contrazică Nu i s-au scos ochelarii, eu n-am voie să vorbesc, aşa încît nu are de unde şti că sunt prezent De îndată după sosire, cer voie să-i prezint respectele mele doamnei C.; mă primeşte cu bucurie şi-şi aduce bine aminte de tata Accesibilitatea este o scară spre cunoaşterea artistică pe care toată lumea e obligată să urce şi nimeni n-are voie să coboare Voi avea grijă să strecor cu toată discreţia o carte de vizită, dacă-mi dai voie Deţinutul de drept comun n-avea voie să ne vadă Am vrut să zbor, şi nu mi-au dat voie Taică doamne din domnie Voie dă-mi să iau soţie Ursita ce-mi place mie Le-a crescut în sîn la piele, Şi-a dat voie la băieţi Să se suie-n pădureţ, Să le scuture de verzi Toţi le dau voie să colinde la fereastră Nu-ţi dau voie să pleci Ştiind că d-voastră aveţi o fetişoară frumoasă şi de omenie, ne-am luat voie să v-o cerem pentru junele nostru de faţă ca să întemeiem o nouă casă Ştiu eu că n-ai voie să ieşi de aici Un păr dinaintea uşii, în care dacă cineva s-ar sui, să nu se poată scoborî pînă nu i-oi da eu voie! Domnul nostru Iisus Hristos I-a dat voie Să se suie la ceruri Şi el s-a dat jos Acolo n-ave voi sî facî foc La taică-său se ducea, Voie de la el cerea Să slujească curţiei, Curţiei cetăţiei Aolică! mor, m-aprinz Şi n-am voie să mă-ntinz, Să mă-ntinz, să te cuprinz Dumnezeu dacă vedea, Dacă vedea şi vedea, Voia Soarelui dădea, Să o ia pe Ileana Voie slobodă  Jiganiile acestea într-atîta voie slobodă vădzîndu-să, cu toatele socotiia că carea mai tare va putea striga aceiia învăţătură să va asculta Voia slobodă nu celor slobodzi, ci celor opriţi să dă Ceata are voie slobodă pre unul sau pre altul maghistru ţăran din vecinătate a-l priimi în ceată Ea se află în casa sa ca o nemernic şi călătoare, fără a avea voie slobodă a pune mîna la ceva de ale casii Bilet răvaş) de voie  Măi băieţi, zicea sergentul de vînători soldaţilor cari se gătiseră să meargă cu el în patrulă, noi n-avem să umblăm după potcoave de cai morţi să prindem soldaţi fără bilet de voie. Sergentul socoti că nu-i mai trebuie Bucică şi-i dădu răvaş de voie Nu pot pleca pe stradă fără bilet de voie... Pas de voie Cu ajutorul lu Dumnezeu şi cu voia acestor tuturor şi a sfatului mieu..., le tipării   Cu voia putearnicilor cinstiţi fi-vămu Aceaste cărţi creştineşti să... orîndite... cu voia a toţi domnilor mari şi sfeatnici ai Ardealului Acest om... să margă în crăirea noastră fără grije, cu voia împăratului şi a dumitale Cu voia tuturor l-au rădicat domn şi l-au pomăzuit de domnie Teoctist Mitropolitul Acesta poate să facă vamă noo cu voia tuturor, însă să plătească şi cei de loc, ca şi cei streini Şi să va fi răpit cu voia ei..., atunce nu să va certa Cu voia lui Dumnezeu Cu toţii l-au rădicat domn cu voia tuturor. Au luat cnejia cu sfatul şi voia tuturor Însurîndu-să cu voia tătîne-său anume Epifaie. Am agiuns la dumnelui logofătul, cu voia tuturor răzeşilor  Tatul lor, cu voie a sa, ş-au primit preţul pe o parti de moşii din Cîmpuri .  Şi aşa, cu voie tuturor, s-au aşezat înainte noastră şi ş-au învoit I-am dat cu toată voie me şi cu voie soţului meu Măriuţii, şi cu voie ficiorilor mei, feţi şi fete, să aibă a o stăpîni cu pace Atunci poate lăcuitoriul cu voia stăpînului moşiii să vînză, dînd cîte t(a)l(er) unul de bute i cîte o vadră vin Cu toată voia îm iaste, căci datorie cè părinţască ce o am ca să o împlinesc de pe izvodu ce am dat eu..., afară ce au adaos răpaosatu fratele mieu Frîncii, cu voia lui Dumnezeu, merseră la Rîm; şi de acolo au venit rumînii în Ardeal, în Moldova şi în Ţara Rumînească Deci jupîneasa... au venit, şi cu voia domnului l-au rădicat de acolo şi l-au dus la Mărgineni de l-au îngropat Otcîrmuitorii... porniţi fiind numai pe jăcman şi uniţi cu voia şi pohta stăpînirii S-au făcut cu voia mortului Unul din ocîrmuitorii corăbiilor poate face acestea, ca să iuţească sufletele oamenilor, spre a munci cu voia lor Opri, cu voia lui Mihai, cincizeci tunuri Cu voia Măriei-tale... vedem că moşia noastră o să cadă de iznoavă Cu voia domniei mele l-a închinat monastirii ce s-a zis mai sus Cu voia lui Dumnezeu şi a boerilor, a pus stăpînire pe cetăţi şi a luat domnia Nu e cu voia lui Dumnezeu să fiu eu popă la sat Ş-atunci s-a nimerit aşa, cu voia lui Dumnezeu şi prin alte împrejurări, să cadă alegerea pe aceşti doi fraţi Cum nu-şi pot da ei seama că o revoluţie cu voie de la gealaţii Galatei a încetat de a mai fi revoluţie Coloniile genoveze s-au ridicat pe pămînt tătăresc cu voia şefilor tătari Ne conduce cu voia Celui de Sus! Ozman Paşa s-a predat şi... noi cu voia lu Dumnezeu o să ne-napoiem la casele noastre . Nu ne sileşte fără voia noastră  Nu putredesc trupurile creştineşti fără voie şi cu nevoie Şi dzise Faraon lui Iosif: „Eu sînt Faraon, fără voia ta nime nu clătească nici mîna nici piciorul în tot Eghipetul“. Acela cum l-are mîna şi fără de voia sa să duce în păcate De-l vor scoate fără voia lui, acesta poate să ceară voie la giudeţ să-i dea oamenii cu arme să-l socotească, să nu-l scoaţă Întrasă ei fără voia craiului în Moldova L-au însuratu-l maică-sa fără voia lui S-au înduplecat şi fără voaie de au priimit hirotonia episcopiei Să-i rădice şi să-i ducă făr de voia lor cu treapăd ca să fie la hotar boiarii deplin Dumneavoastră m-aţi pohtit şi fără voia mea m-aţi pus domn în vremi ca acestea turburate Nu l-au omorît, ci fără voie l-au călugărit Făr de voie a lăsa într-o parte toate celialalte mari vrednicii şi lucruri minunate... voiu zice cu puţine cuvinte numai pentru un lucru Făr de voia duhovnicului să nu cuteze nimenea să să cuminece Să-l scoatem di pe această bucăţe de loc făr’ de voie numiţilor mai sus S-au călugărit... luînd acest dar şi fără voia lui, de la cel ce purta cîrma Nimenea dintre preoţi... fără de voie de la arhereul locului să nu fie volnic de sieşi a face mărturie şi a merge la judecată politicească O am văzut-o şi o am făcut-o fără de voia noastră Aflîndu-mă într-o horă ca aceasta, trebuia să joc fără voia mea Marturii de la pricini de nevinovăţii să trag făr de voia lor şi să silnicesc a mărturisi, aducîndu-să cu poruncă Făr dă voia stăpînului acelui lucru s-au protimisit la ţinere cei vechi arendari Înşela pre cei puţin pricepuţi a crede că fără voia lor să fac acele străine mişcări în mădulările lor Mă făcu biata nevoie Un mare viteaz şi fără voie Aşeză pă Ptolomeiu în scaun cu armele în mîini fără voia norodului Îi făcură un zid cu pepturile lor şi-l traseră în fugă fără voia lui A trimes căprar cu trei dorobanţi... ridicîndu-l pe el fără voie şi ducîndu-l la taht unde l-au ţinut închis N-a primit să se aleagă el consul fără voia poporului Amorul e un lucru de tot fără voia noastră, o maladie a sufletului la care toate raţionamentele noastre nu pot nimic Eu ţi-am zis că nu ţi-o dau fără voia ei Să duci o viaţă tristă şi plină de nevoie, Iar eu în astă ţară să fiu domn făr de voie Cum ai îndrăznit să făgăduieşti fără voia mea?  Gărgăuni au însă mai ales tinerii şi tinerele, cari sînt amorezaţi cam făr voia celor în drept Cetitorul fără voie va compara meritul nostru al amîndurora În joia mare..., el porni spre Constantinopol, pentru a-şi relua, cu totul fără voie, studiile orientale, pe care le alterna cu intrigi, nu mai puţin orientale Fantezia... ondulează şi tîrăşte fără voie oriunde vrea să te ducă povestitorul Simţămintele acelea cari, vai, nu privesc defel viaţa cerească, ci cea pămîntească, cresc şi fără voia superiorilor Sînt personalităţile solitare, ele iau conducerea, adesea chiar fără voia lor, fiind silite de mase Atunci nu se mai gîndi la ei,  decît fără voie, şi tot fără voie îi privi S-a măritat cu dînsul fără voia părinţilor Şi acest domn însă trebui să plece din ţară fără voia lui A fost cu totul fără voia mea, Martin e de vină Fără voie îşi spuneau în gînd.  Uraganul... îi lua pe sus şi-i purta fără voia lor încotro vrea E fecioară de domn şi-i logodită fără voia ei c-un om schilod pe care nu-l poate suferi Cînd ochii ei se ridicară, oblici şi duri, cavalerul făcu fără voie un pas îndărăt Să ne închipuim că supărăm, fără voie, pe cineva Fără voia mea, poemul francez s-a orientat de la sine într-o direcţie cu totul deosebită Un valetudinar, fără voia lui, e obligat să renunţe la multe Fără voia ta trăieşti, fără voia ta mori Ispravnicul de Craiova veghea la păstrarea ordinei feudale, silind pe cei care nu o respectau să o facă fără voia lor Pîrcălabii erau însărcinaţi... să globească pe cei care vînau fără voie în hotarele stăpînilor feudali Părţile folosite de familie nu sînt alienabile prin vînzare sau donaţie, fără voia întregii ginţi Ei nu trebuie să accepte un act istoric ce îi priveşte atît de adînc, dar care se face fără voia lor Purtat mai mult fără voie de propriii săi paşi, el ajunse în faţa maşinii oprite şi se lăsă tras înăuntru de o mînă energică Pleacă fără voia învăţătorului cu copilu – Unde vrei să te duci? – La Dumnezeu, Ivane... – Nu-i voie, zise Ivan Nu e voie să suni!  Îi pune straja suliţa în piept. – Nu-i voie! – Cum nu-i voie? eu sînt Nechifor Căliman, prietinul măriei sale În alte timpuri, prietenii fratelui meu ar fi scos pistoalele şi le-ar fi descărcat în văzduh. Acum nu e voie Să taci... se răsti un jandarm. Nu-i voie de grăit. Nu e voie de umblat cu urşi şi de dansat cu ramurele Nu-i voie să întri aicea Pămîntu und'e nu-i voie d'e pascut cu vacil'e.  Cînd bătea ceasu la patru – Vezi porunci di la-mpăratu, Că nu-i voi a fugi, Sî luptăm păn’ ce-om muri La Securitate e voie să te închini În noaptea aceasta dogoritoare de vară la Roma probabil e voie să spui orice nebunie Fiecăruia să-i stea în voie de a se adresa către diregătorii şi Gubern în limba sa naţională   Macar de-are face neştine bani cît de buni..., nu va putea să încapă în voia nemărui, pentru să fie certat mai puţin, decît că are fi făcut bani răi Toată direptatea au lăsat pe acel mai mare, ca să o judece şi ce i-au părut lui, ori bine, ori rău, aceaia au fost lége, de unde au luat şi voie aşa mare şi vîrf Iertare, slobozenie, darea voii Cuvîntul „voia“ însămnează la romîni... şi volnicie (latineşte libertas) Caută aice la ce voie au fost domniile pănă nu demult şi la ce sînt acum voi voşniţă Mentha longifolia Mentha aquatica voieşniţă Calamintha officinalis voioşniţă de albini Melissa officinalis Se fierb într-un cazan coaiele-popii, boiejniţă şi buruiană împuşcată.  Voiejniţa, coaiele-popii sau spînzul... şi zburătoarea sau răscoage... se culeg tot la această dată spre a fi uscate şi întrebuinţate... împotriva frigurilor.  Minta..., numită în Muntenia izmă şi pe alocurea voieştniţă şi voieştiniţă, e cunoscută de romîni în mai multe soiuri.  Se fierbe... voiejniţă (voieştniţă, izmă), coaiele-popii (spînz) şi zburătoare (răscoage, iarba lui Sf. Ion).  Se face baie cu o buruiană, care creşte pe marginea bălţilor, „voieşiţa”.  voieştniţe. 
??

??

??

??