================== pagina 7 ==================
PROVERBELE ROMÂNILOR
CAPITOLU XIX
POVĂŢUIRI 1 CUVINTE ADEVERATE 1)
:l-fii ce prin scris POVt�tltesce, ;\'Î pc
cel di! acum ;'Î Pe cel din uruui
fo!osesce.
Cine IZ' asu[!tă de jova/li l/:i1nic
uu ÎI/va/il.
Când adevl!rul se ivesceJ atuuc]
IJtiJl(iuna se risipesce ca întu­
nerecul c/ind sârcle răsare,
Pentru aer
Aerul curat, resuflarea cea mal bună; acela să-I alegi, dacă
Ve1 îndelungare de vietă.
Aerul spurcat vieţa te-o molesesce ; departe de el.
Aerul cel bun intregă sănătate; iar cel puturos te vatamă
pân' la os. De unul să te ţii şî de altul să te depărtezi.
De multe ori şî aerul multe bale vindecă.
Pentru aiduci
5 Ţinerea de minte de alducl, ne-aduce mal buni aiducl.
1) Acest capitol nu coprinde de cit maximelc adunate de Iordache Co­
les cu, păstrându-se ordinea dupa care snnt a�czatc în manuscris.
21
cea
tOţI.
ăcut
i le
ca
tos
el.
(dă
, .te
te
a
n
, r
================== pagina 8 ==================
8
W�'��7�--------------------------- _
PROVERBELE ROMÂNILOR
-----------
Pentru audire
Vee)l Vedere.
o mie să audI şî una numai să dici.
OrI-ce s'aude,' pururea cu îndoelă' până nu se dă de faţă.
Cu cât mal multe audf, ce-atât mal multe învetî.
Multe, multe să audf 'şî puţine să grăiescI, că 'urechI de
audit dooă al dobândit, Iar gură de grăit numaI una.
10 Nu de la cine audf, ci ce audf de la acela, aceea să cer­
cetezî.
Să audî, să vedf şi să taci, dacă vrei să petrecf cu pace.
Cele din audire, cam minclunî pe jumătate, de nu şî tate
daceea şî curînd ne'nsală ; credemint nicî cum să daf
aşa 'ndată la câte audl, ca să nu te 'nşelî.
Cel ce urechile s'astupă, ca pe săraci să nu-I audă, nicI
pe el el vor audi la păsul lUI vre-odată.
Din câte tu audî, nooă dă-le la o parte, şî de una să n'aî
parte.
15 Depărteză-tf audirea de vorbe urîte, c'adesea audirea la
cercare te supune şî cercarea la greşelI.
Pentru aur
Aurul te orbesce cu mult mal mult de cât al fi tu orb.
Departe d'un asemenea vrăjmas.
Aurul, de multe paternî ce suferă de la vrăjmaşi, în găl­
benare a cădut. Păzesce-te, să nu cadI si tu Întru ase-
menea bolă. ' , ,
Aurul şî argintul cum se iviră, omenif lor se robiră. FugI
d' o asemenea robie.
Aurul şî argintul, cât de mult să fie grămădit pe tine,
nici frumusete nici minte te-aduce, de cât te. arată ca
un măgar împodobit, '
Pentru avere
Vee)! 1/1112le, lJ1ulIcii.
20 Averea cu înţelepcIune, cea mal mare bogăţie. Asemenea
avere să gonescI.
Averea curînd se pîerde şÎ nicI cum se mal vede, rar În­
. vetătura în veci rernâne nernuritore. Alege care 'ti place.
Aver'ea când se cheltuesce nu se bagă el; semă, iar când
se dobândesce cu patru ochI se privesce,
================== pagina 9 ==================
POVĂ'rUIRI 'lI CUVINTE ADEVERATE
9
Averea la 0111, mare putere de om, când scie să o câr­
mufască ,
Averea la om, mândrie i-aduce.
25 Averea mal lesne se dobândesce, decât se păzesce.
Averea mare, grabnică cale la moleciune de desfrînare.
Averea mare de la noroc eţ'î vine, ca cu mintea puţin
dobândesci.
Averea mişcăt6re se 'nţelege muritore, că astă-df te 'n­
destuleză sî mâine morI de forne ; iar cea nemişcătore
pururea eţI dă o îrnbucătură în gură. D'aceea să schimbi
pe cea miscătore în ne-rnişcătore.
Averea nelegIuită mal mult te ne-cinstesce sî sufletul ţe-l
topesce. Departe de ea.
30 Averea să te-o 'ntrebuinţezI nu numar pentru tine, ci şî
pentru acela ce alergă la tine.
Averea să te-o păstrezi pentru folos de obşte, că'n obşte
şî tu înşu-tt te socotesc!.
Averea să te-o păstrezi pentru dooă întîmplărî, ca să nu
cadf tu în lipsă şî să ajuţI pe cel ce are lipsă, iar la
cele-I-alte să aibf mare minte.
Averea ce-tl dă Domnul după a ta dreptă muncă, aceea
se 'nţelege avere sfîntă şi dreptă,
Avere mare, primejdie mare.
35 Avere din munca ta, iar nu de l'altul da gata.
Avere din strimbătătt, să nu bagi în casa ta.
Avere din cele bune cu dreptate să-ti aduni, ca să nu laşI
prigonire la judecători nebuni,
Averile se cinstesc, nu pentru că au vre-o cinste, ci pen·
tru trebuinţele ce noi avem de prisos.
Ah! d'as mal avea! de multe ori de vei dice, vleta te-o
redică. Departe d'un asemenea glas.
40 Omul în lume, ca un epitrop p'a sa avere se socotesce,
că când se duce, gol se duce, nimic cu el daicf duce.
Om de nem şî făr' d'avere, n'are nici o putere.
ar-câtă avere vef aduna, cu tine nimic vei lua, ci t6te
altora le vel lăsa.
Uniî pe mare, alţiI pe uscat, toţI alergă dup'avere, fără
saţ indestulat, pentru o puţină vreme.
Unde averea ornuluf acolo şi inima lUI zace.
45 Unde mar mult'avere, acolo dracu el sugrumă de gât.
Urîciunea de avere la om se 'ntelege un mijloc d'a dobândi
cinstea cea mal mare.
Ca un muritor înveselesce-te cu averea ta; când însă nă­
dejduescî în lume să mal trăiescl, păstreză din averea ta,
c' acela mal înţelept ele toti se socotesce, cel ce la amîn­
dooă mesura o păzesce.
21
cea
tOţI.
ăcut
i le
ca
tos
el.
ldă
.te
te
a
11
================== pagina 10 ==================
10
PROVERBELE ROMÂNILOR
Cu avere te aretf cel mal bun, cel mal învetat, cel mal
cinstit şi cel mal sfânt? păzesce-o se nu pterdî atâtea nurnirt.
Cu grei:i i se pare la cel ce mare, când vede averea lUI
c' o lasă în urma lUI şî nu pote lua nimic din ea.
50 Cu cât averea ţi-se înmulţesce, ce-atât şî grijI mal mari
te topesce.
Cu cât mai mult ai, ce-atât mai multe si mai dese vizi te
i să vedi.
Cu cât m�1 mult vef ave, atât mai mult ceri a ave, că
omul e lacom, nu se mulţumesce, ci pururea mai mult
de ce are poftesce.
Cu mult mal anevoîe avere a păstra, decât a o câştiga.
Silesce-te să te dedai cu cea d'intâî,
Cu mult mal de cinste cel ce pierde ceea ce are decât
cel ce nu dobândesce ceea-ce să silesce. Păzeşce-te d' o
asemene necinste.
55 Când al cu ce, tate cu'nlesnire. Ingrijasce de acesta.
CInd averea nu-ţi ajunge, ajunge tu averii tale.
Când al meu şi al teCi ar lipsi din lume, atuncî lăcomie
de avere nu s'ar mal pomeni pe lume, O asemiue legI­
uire silesce-te să dobândescî,
Când unul are mai mult şi altul mal puţin vrajbă, pizmă
şi zavistie pururea găsescI la el. Ca să lipsescă acesta,
averea de opotrivă.
Când începe a povesti de cele ce-a avut cu mult mal de
nainte, arată că acum nimic nu mal are.
60 Când ne-am multumi cu cele de trebuinţă, atuncf la mare
avere nicl cum am mal gândi.
Când te trudescI mai mult să grămădesc! avere, adu-ti
aminte că martea nu zăbovesce şi vieta ta pe cea-lanră
lume nimic nu-ti folosesce.
Când toţI de-opotrivă, deobste la avere, nicI sărac vei mai
găsi să-ţI fie milă de el, nicI bogat să-ţi fie frică de el;
iată cea mal bună legiuire.
Cât de multă avere te veI sili să aduni, vietă cu ea nu
poţI dobândi mal multă.
L'avere cu dreptate să doresc! şi să rîvnescI, Iar de cea
cu nedreptate forte mult să te ferescI.
65 La vreme când n'avem, să 'ntelege că nict odată nu avem.
La streiri'avere nici cum să gânclescI, ci cu munca ta
avere să-ti dobândesci.
Lăcomia d� avere fără saţ se Înţelege, că cu cât mai
mult al, cu-atât mal mult ceri să ai.
Mai întâiu să 'nvetf cum averea să ti-o Întrebuintezi, apof
să rîvnescI aver� să dobândescî, �ă cel ce iube�ce avere
să aibă şi nu scie cum s'o întrebuinţeze, sernenă cu
================== pagina 11 ==================
PoVkrurRI ŞI CUVlNTE ADEVERA'l'E
11
acela, ce cal bun a dobindit, dar nu scie cum să'l In­
călece.
Mal bine În casă să albl, decât p'afară să ceri.
70 Mal bine puţine şi bune, decât multe şi ne-plăcute.
Mai bine puţin şi 'n odihna ta, de cât mal multe, cu ne­
voinţa ta.
Mal bine părinte tutulor de obşte în urmă să te numesci,
decât averea să ţi-o Îng-ropI cu numele dimpreună.
Marea grijă de avere, bola cea mai grea, că şî trupul ţe-l
topesc] şî mintea ţl-o smintesci.
75 Nici o avere mal cu temelii, decât înţelepciunea la om.
Nicî o avere mal bună, decât prietenul cel bun.
Nicf la mare avere să rivnescî, nicf Iarăşf la lipsă să te
găsescL
Nu lăsa ce al în mână, alergând după minciună, până nu
vei găSI alta mar bună.
Nu prea te făli în averea ta, că piste puţin nu va mai
fi a ta.
Nu te rezirna în avere, că aurul şi argintul cel mai mari
înşelători, astădi te ll1clngcWe şi mâine te părăsesc.
80 Nutî îngropa averea ta, că ca o mortă se va socoti, fără
nici un folos.
Nu-ţf împrăştia averea, că nu cum-va în urmă la alţii să
cerr şî niment să te asculte.
Nu-tf risipi averea ta, că nu seif de o veI dobândi.
Pururea să păstrezt ore-ce, cât de puţin, pentru cel din
urma ta, că pe nimeni nici cum plânge de nu va lăsa
în urma lui ce-va.
Păstreză-tl elin avere şî pentru betrânete, când nu mar
poţI munci.
85 Pe cel ce rivnesc la mal mare avere, ne-satul i-a aruncat
în cele mal marf necazuri.
Pe cel ce n'are nimic, nimeni el pizmuesce.
Până ce ai ore-ce toţi te iubesc şî te cinstesc; după ce
tot risipescf, nici însuşi al tel cei mal de aprope.
Prea puţin] sunt aceia, ce şî avere indestulă şî frumuseţe
ati dobândit, dar cu mult mal puţini şî prea rart sunt
aceia, ce aL1 sciut să le păstreze după ce le-au dobândit.
Să Iubescl avere bună, Însă nu piste mesură,
90 SMpâllUI llU/?! audf până al ce-va în pungă; iar în urmă:
«.fugI la dracul h> Aleg-e cea mal bună.
ToţI alergă deobste într'o parte şî Într'alta, c'avere să do­
bândescă, una după alta; iar la cinste şî 'ntelepciune
nu mai gândesc nici odată, nici la una, nici la alta.
Ceea ce omului i-ajunge, aceea se 'nţelege averea cea mal
mare; Iar prisosul, lăcomie.
cea
toţr.
. icut
i le
ca
tos
ei.
[dă
te
te
a
1
================== pagina 12 ==================
12
PROVERBELE ROMÂNILOR
Cel mal multl pe apă vieta şi-o primejduîesc spre a do­
bândi avere; rar pentru învetătură, nicl pe uscat vor să
calce.
Cel ce ei dobindesc, acela mal mult averea lor Iubesc,
decit cel ce-o moştenesc el'a gata.
95 Cel ce-averea luf eşI o risipesce, chlar vieta lUI eŞI o to­
pesce.
Cel ce averea sa ascunsă s'o păstreză, muncesce pentru
altul; rar cel ce din ea şi pe altil îrnpărt ăşeză, s'asernă
(sic) cu albina, ce şî pentru ea şî pentru altii muncesce.
Ia-te-te după albină, şî nicl cum vei greşî.
Cel ce cu munca luî s'a câştigat avere, acela numai scie
cum să ş' o păstreze.
Cel ce mal mult are, acela cere ca mal mult să albă,
pentru că lăcomia l'a încălecat .
. Cel ce mult rivnesce la avere, pururea ticălos şî nicf odată
sănătos, că grijile el topesc.
100 Cel ce n'are, la cel ce n'are adăpost are; că cel ce are
mal multă stare nurnaf pentru el s' o are în păstrare.
Cel ce nimic are, nicf o grijă are de nimic, dar şî el se
socotesce cam om de nimic.
Cel ce se 'rnpărtăşeză din averea ta pururea se rogă pentru
vieta ta, Iar cel ce aşteptă după morte să se folosescă,
pururea se rogă cind mal curînd să te duel.
Cel ce se imbogătesce cu averea altula, acela năpăstuiesce,
şî năpăstuirea pecat nelertat.
Cel ce strînge la avere, odihnă nici cum are de grija cea
mare.
105 Cine 'ŞI Împarte averea pana a nu muri, să se gătescă
mult a suferi că nimenî de el va îngri jl,
Boleşniţa se 'nţelege cel ce 'ŞI păstreză averea ascunsa ll1
pămînt şî ultată ca într'un mormînt, că nicf lUI nicf altula
folosesce. Vedl să nu cadl într' o asemene boleşnită.
Din năpăstuirf avere să nu poftescl nici odată, ca să nu
te căfescl îndată.
Dintr'o mie ce-ţi grăresce cel lacom la avere, nooe sute
nooe-dect şi 1l00e privesc nurnaf la el, cum să dobân­
descă mal multă avere, şî una numal pentru tine, cum
să-ţi pierdl şî pe aceea.
De avere şi de cinste nici cum saţ se pomenesce, nicl în
cer nici pe pămînt.
110 Decit totl mal înţelept de vef fi şî invetat, forte prost te
socotesci, făr d'avere cind trăiescf.
Departe de avere mare, că cu cât e mal mare, cu-atât şÎ
grijă are mal mare, şî grija el te topesce.
================== pagina 13 ==================
POVĂ'fUIRl f;iI CUVIN1'E ADEVERATE
13
Sî când tu nu al nimic, în lume să te areti că decăt totf
, mal mult al, c'atunct vrăjmaşii tel crapă' de necaz.
Pentru Avocaţi
Avocatul drept să grălescă, judecătorul drept să judece
şî stăpânitorul drept să poruncescă.
Condelul avocatului se luptă pe descuîete,
115 Piste putinţă un avocat şiret să nu încurce pricina, când
de ea grăiesce.
HaYna avocatului plrurea mulată în lăcrămile săracilor,
Pentru Ajutor
V c<fl Pedipsă.
21
cea
toţI.
kut
i le
ca
tos
el,
[dă
120
125
Ajutorul între omenî aşa se închipuesce: Un orb duce pe
un schiop în cârcă ca o povară şî unul ajută pe altul,
unul cu ochii şi cel-Ialt cu picerele, că ce lipsesce de
la unul se împlinesce de la cel-Ialt, Cine are urechi de
audit, să audă şî să înţeh�gă, pildă luând de la el.
Ajutorul cel mal mare, punga ta se socotesce; păzesce-l
mal de apr6pe.
Ajutorul bun catre cel sărac mare cinste eţi aduce şî
numele cel mai mare; nu te depărta de el.
«Ajută-lld Dotnne 1» dis-au ore-cine. «Dă si tu din 112âz7ZZ»
i-au dis lUI Domnul. '
Ajută p'e vrăjmaşi şî pe duşmanii tel din tată puterea ta,
însă nu spre văternarea ta.
Ajută pe prieten] după datorie; ajută şî pe vrăjmaşf ca
să-I dobândescî prieteni.
Ajută celul slab, ca să nu ief, în urmă, povara lUI asupra ta.
Adu-tf aminte de pâinea şi sarea ce al mâncat de la cel
ce te-a ajutat sî nu o uIta în vecî,
Unul de altul suntem legaţI după trebuinţele nostre, d'aceea
Împreună unul pe altul să ajutărn la a lUI trebuinţă,
după a nostră putinţă.
VeI să ajutorezr? la vreme să te aretf, că, în urma vremii,
în zadar ajutorezr.
Grăbeşte-te a săvîrşi ajutorul ce POţI face, că 'ndoit bine
face, cel ce la vreme el face.
Ca o mână pe alta, aşa să ve ajutaţi unul pe altul, că
pentru acesta Domnul cu soţie v'a lăsat.
Către cel ce cere ajutorul teu, mâna întinsă de grab să
ţi-a arett. .
te
te
a
================== pagina 14 ==================
-------------------------------------�----
14
PROVERBELE ROMÂNILOR
130 Când ajuţi pe cât tu poţI şî pe orl-cine tu poti, eşti afară
de pecat.
Când unul cu altul bine se ajută, atunci la toti de-a po­
trivă o dreptate se socotesce.
Când ajuţI pe serrnan, cu a lUI avere el ajuti, că de la el
ţI-aI făcut tu averea ta; nu lipsi d'a-l ajuta.
Când poţI ajuta şi nicî cum ajutt, atunci în adever pecă­
tuiescl.
Când însuţi tu ţie-ţi eţI vef ajuta, atuncl şî de sus ţi se
va ajuta.
135 Cind veI osteni în ori-ce lucrare, cere ajutor de la cel ce
l' ar ajutat.
Când vei să ajuti, fie pe ori-cine, ajută-l cu chip ca paguba
lUI să nu se 'utorcă la tine.
Cind mijlocul eţi lipsesce d'a ajuta pe ore-cine, respunde.î
cu vorbă dulce, că multumit se duce.
Când mana ta pote ajută, nu te depărta de a o Între­
buintă.
Când poţi ajuta, ajută tu cât poţi, dar ajutor de la altu�
nicf cum tu să aştepţI.
140 Când poţI ajuta, ajută făr' da mal cerceta cum i s'a În­
tîmplat nenorocirea sa.
Cât vei putea, să ajuţi, măcar şî cu paguba ta, că 'ndoit
ve! căpeta,
Cât de mare să fif şî cât de învetat, fără nicI un ajutor
nimic nu potl face. D'aceea pururea spre ajutor să Iei
pe cer mal cinstiti şî pe cei mal drepti, la orl-ce slujbă
vei să te slujesci.
La orî-ce ajutor să-ţI întrebuinţezI şî mâinf şî picere, şî
mai ales gura ta şî limba ta. .
La vreme tu să ajuţî, când veI să ajuţI, că ajutorul cât
de mare, când la vreme nu s'arată, se 'nţelege văternare;
sî Iarăşf, cât de 111 ic fie, la vreme când se urrneză s' a­
rată cu mult mal mare de orf-ce fericire mare.
145 Mai toţI vor să se ajute, iar să ajute, forte putini.
Mal bine spune drept că nu poţI ajuta, decât să ţii pe
om legat cu zadarnică nădejde, c'atunci pIerde s'ajutorul
ce pote găsi la altul.
Mult, mult să te mâhnescI, când nu pott ajuta, după cum
se cuvine, pe cel mal lipsit decât tine.
Mâna pe mână ajută, fiind născute ca nisce fraţI; aşa şi
noi unul pe altul să ne-ajutăm, ca dintr'un tată fiind
născuţI.
NicI unul singur, ci toţi împreună, unul cu altul să se a­
jute, ca când ar fi toţi unul.
150 Nu sgornî din casa ta p'acel ce alergă la ajutorinţa ta.
================== pagina 15 ==================
povĂTUIRI fJI CUVINTE ADEVih\ATE
15
Pe altul a ajuta de grab să te silesc1, Iar pe tine a te­
ajuta la nimenf nicî să gandesc!.
Pe veduvă şî pe sîrman şî pe cel ne-putincios, nicl unu
să-I lasr fără ajutor.
Pe nimeni să nu depărtezt de ajutorul ce poţI face, fie
cat de mic.
Pe cel ce se 'nnecă de marea sărăcie, ajută-le la vreme;
că vremea de o potrivă pe to tî curînd el înnecă,
155 Redică pe cel cădut, cu ajutorul ce POţI face, ca şî altul
mâîne, asemene pe tine, când vei fi ca el cădut.
Să nu ajuti pe altul cu nădejde de dobândă, ci fără nic1
un al tel) folos să dai lui cele de folos.
Cel cu putere dator] sunt să ajute pe cel slabî şi fără putere.
Cel ce la nevof ţi-ajută, acela frate şî părinte eţr este;
cinstesce-I ca pe nisce părinţi.
Cel ce nu pote ajută pe are-cine, semn de slăbăcfune ; Iar
cel ce pote şî nu va, semn de reutate. Păzesce-te să
nu dobândescî numele de al doilea.
160 Cel ce pe cel rel) ajută la reutătile Iul, acela mal rei'! se
socotesce. Feresce-te d'un asemene ponos.
Cel ce ajută pe sărac, partea săracului a luat-o cu el.
Cel ce se ajută nu simte nici o muncă, Iar cel ce ajută
cu munca se luptă.
Cel ce se ajută, ce curînd eŞI Uită facerea de bine, orl de
unde-I vine!
Cel ce târdiu ajută, la vreme nu ajută şî, după vreme, nu
se mal înţelege că ajută
165 Cel ce din fire ţi-e împotrivitor, nici unu să cer] de la
el aj utor.
DoI numai de se vor ajuta, duc povară de do oe-decr.
Şî cel mici dau ajutor când le vine vremea lor.
Pentru acoperiş
Pe cel fără acoperiş pune-I subt acoperişul ten, ca şî pe
tine Domnul să te acopere.
Pentru ale n6stre
Orr-ce eal teu, ca un strein lucru să-I socotescl, ca când
el vet perde să nu te întristez.î.
170 Când ţi-a luat ore-ce ce socotea! ale tale, nu te supera de
cel ce ţi le-a luat că ţi le-a luat cel ce ţi le-a dat, dar
prin cine ţi le-a luat nu e treba ta de a cerceta.
21
cea
tOţI.
1cut
j le
ca
tos
el.
[dă
.te
te
a
n
================== pagina 16 ==================
16
PROn�RBE.LE ROMÂNILOR
Pentru alergătură
Mai bine să te întorci, decât să alergI sî în urmă să te
căîescl,
Pururea, când alergi, înainte să' te uiţi.
Pentru alegere
Când alegi, s'aleg! pe cel vrednid de slujbă, şî nicf odată
te vei ruşina.
Mare ne-cinste se înţelege, când unul alege şi altuîa nu-I
place; d'aceea lasăl În alegerea luî,
175 Multi sunt chemati şî din cei fără simtire, dar puţini alesf
şî' cu simţire din fire. '
Pe cei ce alegi, întâiu să-I cercetezi.
Cine mult alege, anevoie nemeresce, şî pe lângă cel vred­
nic pierde şî vremea.
Pentru aluniţe
Aluniţele negre, dar pod6ba muierilor.
Pentru albi re
Ce cu gren se pare, când de jos în sus începi a albi, Iar
nu de sus în jos! Iar la muieri, din potrivă, că mai mult
le pasă, când de sus în jos albesc.
Pentru amor
180 Amorul acest dar are, că nu te lasă să iubescf pe ceea
ce te iubesce, ci când la una când la alta te face să
gândesd; lipsă dun asemene dar.
Amorul, aşa de mic, pe om de tot el topesce; dar cind
ar mai cresce! Nu-I da pricină să crescă,
Amorul, o aplecare înfocată de dragoste câtre ori-ce.
Amorul numai o limbă grăiesce la amîndoi.
Amorul eţi grăresce prea curat şî luminat, clar tu nevoia­
şule, unele audi ş' altele înţelegi. Deştepta-te la graiul
lui.
185 Amorul Între doi şÎ numai bine se păzesce. Cum trece la
al treilea, d' amor nu se mai socotesce. Vedf să nu o pati,
================== pagina 17 ==================
17
POVĂTUfRI ŞI CUVINTE ADEVERA'l'E
----------------
Amorul În tlrimonrf stă, că dragostea departe de el. Si­
les ce-te tu împotrivă să-I areti.
Amorul, ca focul, atunci se stinge, când nu-l mal scor­
monesct : d'aceea să te feresci, să nu cum-va să-I scor­
monescî, dacă ve! de el să te izbăvescî.
Amorul, cu legătura la ochi, arată că orbesce cade pe ori­
cine cade; cu degetul la gură, poruncesce ca ceea ce
vedf să tact ; cu aripile arată uşurinţa minţiI, ca un sbur­
datie; eu arcul arată puterea sa, ce pătrunde ori-ce
i nimă , ŞI cu torta aprinsă arată că arde ŞI plrjolesce
de orl-ce inimă se atinge. De care mal întâia să te
feresel ?
Amorul, când Începe, multă vorbă eţf deşchide ; după ce
se aprinde, tace ca un mut, că îndată amorţesce.
190 Amorul cu dooe s�lgeţr, c'una te aprinde ŞI cu alta îndată
te stinge.
Amorul cu s�lgeţr otrăvite rel! te săgeteză, dar ŞI cu carne
frurnose înfricoşat te încorneză,
Amorul cu dragoste începe, dar cu mare urăciune se sfir­
sasce.
Amorul, când te Iubesce , rel! te chinulesce , iar când te ar
urî, în iad te-ar vîrî. Departe cl'un asemene tiran, ce, şî
cu dragostea şî cu uricîunea, d'o potrivă te căznesce.
Amorul, când se jocă, inima ţi-o tocă, Cam depărclor
cl'ale lUI jocuri.
195 Amorul, când se lipesce, inima ţi-a topesce.
Amorul, nebun, că nu simte nici ce face, nici ce grăYesce.
Amorul lesne se 'ncrede în ceea-ce doresce, cl'aceea mal
lesne şi greşasce.
Amorul putere dobândesce, când mele te găsesce şi mal
uşor la minte.
Amorul nicI la cinste nici la datorie nu se supune vre-o­
dată, că tote subt picere le pune pentru al seă interes.
200 Amorul nu simte dulceta dragostif, cl'aceea ne-statornic.
Amorul pe picior se vede forte uşor.
Amorul părinţî n'are, decât fir ne-legluiţL
Amorul, pe cel betrân] îl chinuîesce, Iar pe cel tineri ei
inveselesce.
Amorul pe cine rănesce, nu se mal tărnăduesce. Feresce-te
d' o asemenea rană,
205 Amorul, până e mic, sare ca un purece dintr'un loc într'al­
tul, Iar dupe ce se măresce şî aripl dobândesce, sboră
şi se duce şi nici cum nu se mal vede.
Amorul reLl te chinulesce şi rell te căznesce, rHl te 1l1un­
cesce, fără a-ţI areta vina ta care este. FugI d'un ase­
mene tiran.
21
cea
tOţI.
leut
i le
ca
tos
el.
[dă
.te
te
a
================== pagina 18 ==================
]8
PROY.ERBELE ROl'vIÂNILOR
210
215
220
225
Amorul singur el te 'nvată, de dascăl nu mal al nici o
trebuinţă.
Amorul se înfăşur㠺Πse îmbrobodesce ca gândacul de
mătase, până ce te bagă în ghi6cea luî, Păzesce-te să
nu remâi şÎ tu înfăşurat şÎ îmbrobo dit ca el.
Amorul se inveselesce în fermece cu jucăret. Vedf să nu
te fermece cu-ale luf jucărei.
Amorul se inveselesce, când dintr'un sîn într'altul sare şi
se lipesce. Ţine-ţi sînul cam strîns, să nu cum-va să-I
pierdr.
Amorul tote le făgi:iduesce, la t6te se sîrguesce şÎ, după
ce dobândesce ceea ce el doresce, îndată se risipesce.
Nu te încrede în el.
Amorul te turbeză atuncI mal tare, când eţI dă cea mal
dulce sărutare. FugI dasemene sărutare. '
Amorul fiind orb, orbl volesce să arate şî pe ai lui supusr,
ca vulpea când şi a pIerdut ceda în cursă. Vedl să nu
orbesci şî tu.
Amorul fără judecată, daceea lesne greşasce.
Amorul, ce cunosce ori-ce mal hine decât nof, el înfătiseză
orb pe cel ce are mii şî sute de ocht forte pătrundetorf.
Amorul cel adeverat, prea rar s'a ar etat, Fericire de cine
l'a căpetat,
Amorul dulce plăcere eţi aduce, dar şÎ derăpenare mare.
Amorul, după ce de tot te suge, atunci bate din aripi ,�î
fuge; fug-i tu mai înainte de la el, până a nu fugi el
de la tine.
Amorul depărteză orî-ce altă dragoste, şî chfar a însust
celui mal de aprope.
Amorul, şÎ când eŞJ Jepeclă săgeţile sale, el atunci mai
Înarmat s'arată, că focul el desteptă, Feresce-te de
arma lut.
Un amor şi numai este, dar măsci după chipul lUI mii şÎ'
sute se găsesce. VeqI să nu cum-va să nernerescf o
mască de amor În loc de amal'.
GraIul amorului, dulce ca mIerea, dar şÎ Înşelător tocmai
ca vulpea, Vedi să nu te insale cu dulceta lut,
Gropa amorului, cununiile în cap, c'amorul mal bine va să
moră decât să se însore,
Cu cât mal mult te împotrivesci la patima amoruluI, cu
atât maT mult ea te supune, puindu-�r în pizmă. D'aceea,
umblă cu ea mal potrivit.
Cât de mare se socotesce dragostea de amor, dar cu mult
mal mică ele cel adeverat prieteşlug. D'aceea, mal hine
prieteşlug decât dragoste de amor.
La amor şî la domnie nu se cere tovărăşie. Departe d'un
================== pagina 19 ==================
POV Ă TUlRI ŞI CUVINTI< ADEVJ�RATE
19
asemene tovarăş, ca să nu rernâf nici cu una nici cu
alta.
Cind vei să scapf de amor, cât vei putea să fugI şî în
urmă nici să DU te mal um.
Multe numiri arnorulul i-a dat ca să-I arate curat, dar nu­
mele cel adevărat încă nu s'a aflat.
Patima amorului tocma atuncI o simt] când nu mal e
vreme, dar nici o tărnăd uire, Vedî să nu remâî fără nici
un leac.
230 Plăcerea amorului într'un minut se trece, Iar Întristarea
Iuf tată vieţa ţi-a petrece. VecjI În ce necaz cadî,
Cine amor n'a simţit, acela fericit, dar cu mult mal fericit
cine l'a simţit si'ndată l'a domolit.
Cine cade la amor, prost de minte se'ntelege, că nu scie
ce alege. Păzesce-te dacestă numire.
D'arnor tu poţI scăpa numai cu ruga ta.
Departe el'acel cocon ce se dice amor. Când eţr dice
«mor rit ti7te» , nu-l crede ca p'un câîne.
235 Dragostea amoruluI, de JOI până mal apar. Bagă ele semă
ce gonesci.
Pentru Amăgire şi Amăgitori
Cer de pr'unprejurul tell, cu amăgirile lor când te vor lega,
nu mat poţI scăpa. Feresee-te dasernene împrejurătort,
Cele dulcl cu plăcerea lor lesne te amăgesc, când uşor te
găsesc. Ţine-te grell.
Şî cel mal' înţelept şî cel mal isteţ cu anevoie scapă din
cursa arnăgitoruluî.
Pentru Anevoie
Vetp:- etil' cu Aut:?'liofe.
Pentru Antipatie şî Simpatie
Cât vef pute sa te ferescl, antipatie să nu dobândescî, că
te topesce pe ne-simţite.
240 Simpatie să dobândescî, că mil㠺Πîndurare ţi-aduce câtre totr.
Simpatia şî antipatia, bale fără leac.
Pentru Apa uitării
N umar apa uităril când vei be din ea, te curăţă de OrJ­
ce pecat.
21
;ea
'ţr.
ut
le
.a
s
r.
1
================== pagina 20 ==================
20
PROVERBEL.E ROMÂNfLOR
Ce sfânt lucru ar fi, când în loc de aiazrnă să guştI din
apa uitării l
Pentru. Ape
245
250
Apa recoresce, vinul înveselesce sî pâînea te întăresce.
Cam cu tote să te slujesci,
Ierna să te fereseI, pe apă să nu te căletoresci, dacă veI să
ma! trăîescî.
Cu cât apa se apropie de buzele luntrel, cu atât mal mult
Ş1 tu te apropu de mormînt. Departe el'o asemene
trăsură.
Nu te bucura ele averea, când pe apă ve! umbla, că vîn­
tul o stăpânesce, precum el voiesce, şî pe ea, şî pe
tine.
Nu totă averea să ţi-o încredinţez! în apă, că apa 111 ade­
ver d' avere te umple, clar şÎ gol te lasă.
Pe apă, ma! câştigat, elar prea lesne dennecat ; rar pe us­
cat, la pungă cu mult mal uşurel, clar la vietă mar si­
gurel. Alege care-ti place.
Pe uscat cu si§;ureJă, pe apă cu îndoială. Ve df din amîn­
dcoe care-ti folosesce.
Pe lină apă să te căletorescî, de furtun! să te feresci, dacă
vef să mal trăiescî.
Pentru Aperare
Cu mâna cea dreptă să aperi pe norod şî cu cea din
stânga să-I sprijinesci.
Cel ce aperă pe mai multi, acela dobândesce şî prieten!
mal mulţi.
Pentru Aprope şî Apropiere şî Cel de aprope
Apropiere slobod㠺Πblândeţe la orI-cine să aretf în lume.
255 Intâiu pe cel mai de aprcpe, apof cel mal ele departe să-I
fad pe toţi ai tel, că de to ti să alb! parte.
Nu te prea vîrî daprope, ca să nu te scot'afară ; dar nieI
prea departe, ca să nu te uite.
Pe cel ma! de aprope ţie, să-I Iubesci ca pe însuşi tine
şî să-i scapI ele ori-ce nevoinţă.
Pe cel ele aprope ţie mult să-I dojenescî întru a lUI îndrep­
tare, dar piste mesură să nu-l necăjesc).
================== pagina 21 ==================
A vre să se arate ore-cine că este ceea ce nu este, cea
mai mare zădărnicie, ce curge din mândrie.
260 Arată-te câtre toti, precum voresci câtre tine să se arate toţI.
Aşa trebue să şi fim, precum vrem să ne aretăm.
Orî-ce-i face, cât de mare, să nu te aretl că tu al făcut
acel lucru mare, că însuşi lucru te arată,
Obrazul si mâinile adese-orî să le speli, unghiile să ţi le
tai, capul să ţe-l pleptenr, ş'asa'n lume să te aretf, ca
la toţi să placî,
Intre al tel să te aretf ca unul dintre el, precum şi Hristos
s'a aretat Între uceniciî sef, ca să te înveselescî de ei.
265 Ca o oglindă să te aretf la cel mal miel al tel, spre pildă
de cele mal bune urmări.
Când veI să te areti că escl ce-va fără a fi, arată-te 1)
11 umaf la tine, dacă nu veI să rîdă de tine.
La toţI dulce să te-aretl cu vorba' şî cu fapta, ca cinste
şî dragoste de la toţi să dobândesci.
La dame să te aret] plăcut, la bărbaţi învetat.
Mic cu cel miel şî mare cu cei mar! pururea să te
arett.
270 Nu ca cel ce pe Lazăr a gonit, ci ca cel ce pe Lazăr a
chemat l' al tef frati să te aretî.
Să nu te aretf nici cum nicî posomorît, nicl cufundat în
gândurI, că una te arată de mândru şÎ alta fără minte.
Să nu te arett tocma ca un lup la cei din casa ta, ci mal
bine ca o ale, ce la toţi se lasă bine să o mulgă.
Cele ce nu se cade a se vede de fată, nicî cum să le a­
reţI la nimeni de faţă, că te face �le ocară la toţI de
faţă.
Dulce câtre tot! tu să te areţi, nu numai cu graIul, dar şî
cu fapta, '
275 De opotrivă să te-areti la mare sî la mic, când de tine
trebuinţă el vor ave.
,----
I
I "
i
1
\ i
",1
' ..
f
f
povĂŢumi ŞI CUVINTE ADEVERATE
Pentru Aretare
21
Pentru Arături
Arătură cu sudore, şÎ de te dare, dar în urmă veselie are,
Nu te lăsa de ea.
Arătură bună pururea eţI dă în gură. N'o lăsa din mână.
Nici o palmă de loc să rernâie ne-arată, dacă vei noro­
dul tell în bilslugare să petrecă,
1) In manuscris se citesce::= aratâ-me.
================== pagina 22 ==================
22
PROVERBELE ROMÂNILOR
Pentru Arme
VeeF 11finte.
Aurul şî argintul pe arme să strălucescă, Iar nu grămădit
pe cap, că arma cere voTnicie şî capul minte întregă,
280 Acul, arma muîeriî, cum şî al albinef. D'amîndooe să te
ferescl.
Arma înţelepciunii, cuvîntul cel dulce. D'acesta să te ţiI.
Arma la resbofu mese marf ne 'ntinde pentru câînf şi
pentru lupt. Departe dasernene armă
Arma muîeriî, mai tare decât orl-ce altă armă. De ea
mult să te ferescl.
Arma cere iscusinţă pe lângă voInicie.
285 Arma Domnului, dreptatea şÎ legea. Acestea să le păzesd.
Unde arma se cinstesce, acolo omul călare se găsesce.
Cu arma să 'nfricoşezt, Iar nu spre rană s'o 'ntrebuintezt.
Cu arma la resboru ; cu cuvîntul după resbolu.
Când arma ţi-e gata, frică de vrăjmaşi nu al. De ea să
te îngrijescl.
290 Nici cum armă să nu ÎntrebuinţezI, când cu cuvîntul is­
butescî.
Nurnaî de nevoie armă în mână să IeI, ş'atuncj cu mare
mâhnire a sufletuluî.
Cea mal mare armă, cuvîntul cel dulce. Cu-acesta să te
înarmezt.
Departe ele orf- ce armă când frica te biruIesce.
Dragostea cum s'o ivi, arma jos să cadă.
Pentru Archierei
v ce)! Preoţ).
Pentru Argea
VeeF Furcă.
Pentru Argint
V cc,\l iubirea de arg"ill!.
Pentru Asemenare
295 Asemenarea la vorbă, desluşirea cea mal bună. Cu-acesta
la vreme să te slujesci.
================== pagina 23 ==================
POVĂTUIRI ŞI I)UVINTE ADJCVEHATE
23
Acelora să te asemeni, ce slavă au dobândit după ale lor
isprăvi, urrnărr sî fapte bune.
Om cu om prea anevoie să s'aserriene înto cma la faţă şÎ
la năravuri.
Cu trupul te aserncnf cu tate dobitocele, Iar cu cuvîntul
n umal cu Cel Prea Inalt Nu necinsti acestă asernenare
de cuvînt.
Cu furnica la muncă, cu Iepurele la somn, cu câinele la
credinţă, mult mult să te asemeni.
300 Lupul, necredincîos si cel mal cumplit vrăjmas ; leul, grol
zav şi furios; vulpea, viclenă ;;;î 'nselătore. Cu nici unu­
dintr'aceştia tu să nu te asemeni, ca să nu te numesd
ca el.
Cine cu cine la năravurf se asernenă, acela se şî Iubesc.
Pentru Asuprire şî Asupritori
Asu pri torul pururea la pîrf se socotesce. Feresce-te de
asemene so co tintă.
Asupritorul din sin eţi fură. Veci! să nu te numescf fur.
305 Când te multurnescl pe ceea ce ai, pe nirneuî asu pres el.
Nici o asuprire mal rea ca asuprirea celul mal de aprope.
F eresce-te d' o asemene urmare.
Să nu asuprescl pe cel sărac, că şî tu, ca el, mâlne vef
fi sărac.
Pentru Ascultare şî Ne-ascultare
310
O guri"i nurnaf are omul şî urechI dooe, dar d'impotrivă
mal mult grăIesce decât ascultă. Tu împotrivă să ur­
mezi.
Ascultatl pe cel mal marf şî lor ve plecatl, că el priveghlază
pentru vOI, ca cel ce ali să dea sarnă pentru voI.
Ascultă şî nu te mâniă ; ca să te potf îndreptă.:
Urechea să nu tl-o astupi, fata să nu ti-o întorci, ne-bă­
gător de semă nici cum tu' să te arin la cel ce-alervă
ia tine, ci pe toţI să-I asculţi, ca şî Domnul pe tine.'
Urechile să ti le deschidl la toti de o potrivă, ca să nu
găsesel pe' nimenI împotrivă. '
Val de acela ce nu-l ascultă sluga!
Cu vreme şî fără vreme multe să asculti, Iar de grăit nu­
mal la vreme şi mal puţine să grălesel.
Când ascultl ce-va, să nu dicf că seif sali c'aî înteles, până
nu va isprăvi vorba ce va să-tf spule, '
================== pagina 24 ==================
24
PROVERBELE R01\1:ÂN1LOR
315 Când nirnenf te ascultă, ca când al striga într' o pustietate;
mal bine tăcere.
Când nu seif ce să grăIescI, ascultă pe altul, ca cu ascul­
tarea mal multe să înveti.
Când se vor asculta toti pîrîtiI, nu se va mal afla nicI un
vinovat; şî când se vor as�ulta toţI pîrîşiI, nu se va mal
afla nicI 1,In drept. Bagă de semă la acesta.
Când tate vei audl, atuncI vei cun osce câte greşelI facI;
daceea ascultă pe to tf.
Când din muncă contenescI şî vrer să te odihnescI, atuncI
acea vreme l' ascultare s'o cheltuescI de cuvinte cinstite,
că cu ascultarea dobândesci ceea ce la invetătură nu
te îndeletnicescl, '
320 Mal multe să asculţi decât să grăIescI, că ur echf al do oe,
Iar limbă numai una.
Mal multe s'ascultl şî mal puţine să grăIescI de cât dimpo­
trivă, că una te-arată de înţelept, Iar cea dimpotrivă, de
mare flecar.
Mal bine pe cel mal multi să ascultf de cât numar pe
tine.
NicI să ascultf nicI să grăIescI cele ce nu se cuvine nicf
ţie, nicI la cel ce te-ascultă.
Nu te pripi să înţelegI până nu vei asculta.
325 Nu cel ce învaţă, ci cel ce ascultă, acela va isi dascăl ca
dascălul seu.
Pururea să asculti la cele de credut, că mal multe să afli.
Pururea să asculţi şî cele dimpotrivă, ca să poţI cunosce
ele ce să te ferescî.
Pe toti să-I asculti, dar pe putinI să credr.
Pe cu�n veI asculta pe supuşii' tel, aşa :;;î' pe tine Domnul
te va asculta.
330 Pre cel pentru folos obştesc pururea să-I asculti, cu amin­
dooe urechile ţuguite ca ele Iepure.
Să te obişnuIescI mult a asculta când alţii grăIesc, ca să
te inveti la vreme cum să grăIescI.
Tate să 'le asculti şî numai �ele ele cinste să nu le uitf.
Cel ce ascultă de sfatul altuia, rareorî greşasce.
Cel ce n'ascultă de cuvînt, reLI om se înţelege.
335 Cel ce n'ascultă de invetătura părintelui seu, strein se În­
ţelege.
Cel ce n'ascultă la nici o vorbă, se 'nţelege CCl n'are nicI
o urechîe ,
Cel ce n'ascultă nici o sfătuire, curînd se că.lesce. Vedi
să nu te căîescî.
Cine nu ascultă, nu pricepe.
Cine DU va să asculte, nici sÎ. mal Întrebe.
================== pagina 25 ==================
_______ P_O_VĂŢUIRI ŞI CUVINTE ADEVERATE
25
340 De grab să asculti, târdlu să grălescI sî la mânie cu totul
să zăbovescL' , � ,
ŞÎ trecut fiind În vîrstă nu vei greşÎ ascultând.
Pentru Ascundere şî Cele ascunse
Ori-ce ascuns socotescI că al În inima ta, din ochii altora
nici cum va scăpa.
Nimic ascuns şî să nu se afle.
Să nu te ascundi, nici să tăgăduescI sau să dicl ca Cain:
«ore streiâ siuu eit frateluz uzeîi !» că Dom'nul te vede
si În fundul mărlî.
Pentru Asprime
345 Asprimea omului multă urîciune i-aduce. FugI d'o ase­
mene patimă.
Asprimea legiI la om se Înţelege cea mal mare Iubire de
omenire; lar a ornuluî asprime, cea mal mare crudime.
De una să te tiI sî de alta să te ferescI.
Asprimea de obste �l1ar mult stăpânesce de cât blândetele
pe om.
Pentru Afumătur I
Afumăturile şî beuturile cu totul de tine să le depărtez],
cele piste rnesură.
Pentru Aflare
Urît şî fără minte cel ce va să afle ce gândesce ori-cme,
unde se duce, ce aduce şî ce face, şî ce grălesce şÎ ce
mănâncă. Departe d' o asemene urmare, ca să nu fii urît
la toti.
350 Când nu-tf place ţie ori-ce altul a aflat, aretătî a ta mal
bună iscusintă.
Nimeni nu pote afla ori-ce dcsăvirşit.
Cine află are-ce, nu se 'nţelege că se'nsală.
Pentru Afrodita
Afrodita, rnuma dragosteI. Fără minte însernneză.
================== pagina 26 ==================
26
PHOVEHBELE ROMÂNILOR
-------
Pentru Ah! şî Vah! şî Vai! şî Văitat.
Astădî Ah! mâine vah! polmâne nici ah !nicl vah! că
ah! şî vah! adese-orî vieta ţi-o rîdică. Departe d'asernene
văităturî,
355 Ah! de-aş mal avea! vieta ţi-o topesce. ApoI, ceea ce
poftescî, cetî mal folosesce.
Ah! şî vah! lasă la o parte şî-ţI caută de sănătate.
Cind te vaîtf înaintea altuia, ca când l-ai da putere
asupra ta. Feresce-te cl'un asemene văitat, ca pururea
să birufescl.
Nici odată să nu dici : Vaz di' mine! sÎ Săracul dt" miile!
şî Alt ce o să m'az fac! Ci mai bin� să dici : Ferice de'
mine, că Il' am trebuinţă dl tine,
Pentru Abusurî.
360 Abusurile, cu cât mal vechi, cu atât mal sfinte se socotesc
şî drept legi se înţeleg, de llU mal potf scăpă de ele.
Pentru Adunări.
Iubit şî plăcut te fă la adunări, cu purtarea ta cea bună,
şî cu vorbă cinstită şî dulce.
In adunare când petreci, să nu fluerr, să nu şueri ca cio­
banul la oi.
In ori-ce adunare şî la ori-ce întîmplare, sâ nu te atingi
de nici un nume, vorbindu-I de reL! în glume. .
Când te afli l'adunare, de vedl că se întîmplă vre-o gâl­
ceavă mal e sau vre-o desfrînare, încet încet fugi, te
trage, ca să nu te molesesci sali să te galcevescL
365 La adunări cind te-aşedi, alege-ţI loc mal în jos, ca să
nu audl : "Poftim maz în jos [»
La adunări cinstite pururea să alergI, iar la cele desfrî­
nate nici cum să îndrăsnescl, c'acelea cinste ţi-aduce,
Iar acestea defăimare.
La ori-ce adunare, să seif cum să furi vorbe şî tu puţine
să grăiescl. Iar pe cei-l-altl cât de multe să-I Iaşi să
grăiesc{t, ca mal multe să afli.
L'acele adunări să mergI spre desfătare, de unde nădej­
duescf mal bun să Ieşt de cât cum al intrat.
L'adunare când rpetrecl, să nu te schimonosesci, nici sus­
pinurI să scotl din tine, nici rîs mare şi cu gura căs­
cată, ca tăiată de blendereu,
================== pagina 27 ==================
POV}'TUIB.I ŞI CUVINTE ADIEVERATE
27
370 L'adunare când te afli, să nu fir posomorît, că la totî vef
fi urît.
Mal bine singur în casă, decât în rea adunare.
Pe la adunări cu cinste, pe la desfrînări cu depărtare.
FugI de acele adunări, unde grăresc pe totf de rei:L
Fugt de adunarea celor obraznici şÎ ret.
375 Fugi de adunărl cu chiote şi beuturl, până a nu te îrn­
beta, că în urmă urît vei juca.
Pentru Aducere aminte
Adese-orf să-fi aducr aminte de cel vestiţi bărbaţi, ca lor
să te asemenI.
Să-ţi aduc! aminte c㠺Πtu eşti om, ca pe orî-cine să-I
cinstesci ca pe tine.
Pentru Adever
V C</l llIillciullr, Dreptate.
AnevoIe a descoperi adeverul, când toţI strigă şî nicf
unul ascultă ..
Atund vei cunosce adeverul mal bine, când vei depărta
ori-ce patimă de la tine.
380 Acea lege mar bună, ce te face să cunosct adeverul,
Ad everul a grăi nici cum să te sfiesci, măcar că la prea
puţinf vei fi plăcut s'ascultat.
Adever ul anevoie să-I ghicescI, c'anevote să-I pricepr ; d'aceea
la el cu mal mare băgare ele sernă.
Adeverul are-o fire, că cine el aude mult se superă : Tu
Împotrivă să urmezi.
Adeverul a spune, vrăjrnasl dobândescî,
385 Adeverul adevărat ri'arată în lume atâtea bunătăti, câte
reutătî arată adeverul prefăcut.
Adeverul , ochiul cuvintuluî ; fără el orb te socotescT la
minte şî la socotintă. .
Adeverul unul este, dar anevoIe a-l nemeri, c'un drum sî
numaf are spre a-l dobândi, Iar spre a se depărta de el,
mir şi sute de cărări.
Adeverul unul este, dar omul el schimonisesce fies-care
după a lUI părere.
Adeverul în adever atât de mult să-I cinstescT, în cât ceea
ce grălescT cu mult mar adeverat a fi să socotescI de
cât cel mal mare jurămînt.
390 Adeverul în adever ochIul vietiI se înţelege.
Adeverul în adever un chip n�mal are, Iar mincIuna se
================== pagina 28 ==================
395
400
405
410
2 _8 P_R_O_V_E_RB_B_'L_·E __ R_O_M_Â_N_IL_O_R ___
arată în mu şî sute de chipuri; daceea şî anevore ade­
verul a se cunosce când minciuna el acoperă cu miî,
si sute de măscl.
Adeverul în adever urît şi superător ni se pare, dar sî
folos ne-aduce mare.
Adeverul în veci rernâne tot ceea ce a fost, este şî va fi.
Adeverul în adever sfânt lucru se 'nţelege, dar la puţini
plăcut.
Adeverul într'un cuvînt, Iar minciuna în mii şî sute.
Adeverul greCI, d'aceea la fund zace; Iar minciuna usoră,
daceea pe dasupra plutesce.
Adeverul cu minciuna, vrăjmaşi neînduplecatî.
Adeverul cum se grăiesce vatămă pe cel ce el rostesce.
Cine n'a păţit-o nu o crede.
Adeverul curînd se pierde, când se 'nnecă în potopul
basnelor şi al povestelor.
Adeverul cu dreptatea împreună Iăcuiesc ; la unul de te
vei duce, dai şî piste cel-lant.
Adeverul când gonesd, nict cum să ostenescî, că mult te
folosesci.
Adeverul când gralesce, supărare ne aduce, că nu ne vor­
besce după placul nostru.
.Adeverul când nu-l cunoscl, în cea mai mare greşală te­
'nriecă.
Adeverul când trece la urechea celui mal mare, firesce
cum este, Iar nu prefăcut, atunci cel mare se deştepta.
Adeverul când cercetezi, părtinirea s'o depărtez).
Adeverul când I'aretl, curat să'l aretf, ca ori-cine să-I în­
telegă,
Adeverul când nu-l poţI grăi, cu mare Întristare rernâne
la uitare.
Adeverul cât vei putea, în faptă să-I cunoscî, Iar nu după
părerea ore-căruia.
Adeverul la vremea lui s'arată de faţă, când cu gclndul
nu gândescL
Adeverul la putini place să-I audă.
Adeverul la toţI plăcut, dar putini el priimesc,
Adeverul la Domn nu putea intra, că pispăitorif de departe
el proptea, până când a Început pe toţi a-l scuipa.
Adeverul, lumina mintii. Cine ascuns el ţine subt masca
all1ăgiriI, ca când ţi-ar îrnpăiegina ochii, ca când ti-ar
turbura mintea, ca vedend să nu vedf, ca audind să
nu audl, ca pipăind să nu simti, ca socotind să nu
înţelegI.
Adeverul, lumina cea mai strălucitare; d'aceea, când tre­
cem pe lângă el, ne închidem ochii, ca să nu ne orbe-
================== pagina 29 ==================
POV Ă ŢUIRI ŞI CUVINTE ADEVERA TE
29
scă cu lumina lul, şi aşa nici cum el vedem. Dar tu, ca
să-I vedf mar bine, sgâlesce-ţl ochi! la el.
415 Ad ever ul 'mal iubit şi cu mult' mal dorit, dar nimenI el
nerneresce, că minciuna de departe mereu el pândesce
�i reu el sgomesce.
Adeverul mal mare, când faţă de minciună n'are.
Adeverul nicăiri lăcuintă s'a găsit, de cât acolo şi numaî
unde minciuna a lipsit.
Adeverul numai, avere neclintită, că 11IC1 se vestejesce,
nicî se istovesce, ci pururea înfloresce, dar sî te sără­
cesce, când împotrivitor! găsesce.
Adeverul pururea înainte să mergă la ori-ce vei să gră­
esei, ca o călăuză bună.
420 Adeverul pe la sfirsit pururea se cunosce.
.Adeverul pe scurt, minciuna În vorhe îndelungate. Din-
tracestă deosebire le potl cunosce în parte.
AdeveruI, sorele celor îutelegetorî.
Adeverul se vede, dar cam pîn sită se zăresce,
Adeverul să-I iubescî, adeverul să grăiescI şÎ nici cum să-I
părăsesc) şi când tu socotescI cu-adeverul că greşescI,
daca vef să te cinstescf.
425 Adeverul să-I gonescI, minciuna s' o sgornescI, şî la cele
cu indotală, pază şî mal mare.
Ad everul tare, mincfuna mal Încet, când vef să grăiesci.
Adeverul faţa lu] nici odată o mal schimbă, Iar mincluna
pe tot 111i11 utul În felurimI de măscl se schimbă.
Adeverul fără gre:;;ală nicl o dată te Înşală, când împo
trivă minciuna nu se pune.
Adeverul cine l'a aflat şî nu l'a urmat, cumplit om se
înţelege.
430 Adeverul birulesce, cind minciuna se sgornesce.
Adeverul, darul cel mal sfint şi cel mal cinstit şi de Dum­
nedeu Iubit. Un asemene dar să te silesci să dobân­
de�cL
Adeverul, elin gură '11 gură trecen d, se schimbă şî se în­
tunecă, În cit niel că se mal cunosce c'a fost un ade­
ver în adever.
Adeverul din mincIună nu se pote cunosce, cînd mintea
nu judecă.
Aclev�rul d� vei spune, puţinI te vor asculta şÎ mal bine
puţinI te vor Iub\, fiind la toţI superătOL
435 Adeverul de veI spune, duşmanI mulţI veI dobindi; rar
linguşÎrI de veI urma, mulţI prietenI vei avea.
Aclev-erul de tot Întunecat, pană ce mincIuna se dă de
gol.
Adeverul şÎ virtutea, doe călăuze ca nÎsce surorI premarI,
================== pagina 30 ==================
30
PROVERBE LE ROMÂNfLOR
una-ti arată calea cea dreptă şî alta te duce pe acea
cale. De ele se te tir, dacă vel să nu te rătăcescL
Adeverul şÎ de zabovesce a se iv) când minciuna el nă­
pădesce, dar nicl odată ascuns nu rernâne în veci, că
cu vreme se ivesce.
Adeverul şî dreptatea zăbo vesce să sarate, dar ele tot nu
se îngropă.
440 Iubesce adeverul, dar cu cinste să-I grălescI.
Iubesce adevărul, deprinde-te cu el, ca să scap! de min­
dună.
Unul şi numai a spus adeverul, dicend «vld cele bUlle si
prea biue le C111l0,'C, dar cele r�/e urmez>:. 1) ,
Intârct adevărul, apoI mincfuna s'a născut, ca şî omul În­
tâlCJ, apof satana s'a vedut ; însă cele elin urmă pe cele
dintâju cu mult, cu mult le-a Întrecut.
Impotriva adeverulur nici cum şi nici odată să veI să te pul.
445 Intâlu adeverul în ajever să-I înveţI, apof să ÎnveţI cum
la toţI să-I RrăIescl.
IndoIala te înşală şi nu te lasă să prrcepl adeverul În fiinţă.
Descurcă indorala şi veI cunosce a dever ul.
Ca adeverul, nimic alt mal plăcut la Domnul elin cer. Cu
el ca cu un plocon în mână să mergI Înaintea Iui.
Zădarnicia do parte, mândria de alta. ne face să nascul­
tăm nicI un adever, Departe ele ele, dacă vei să afli
adeverui,
Ca adeverul tu să afli, În inima o mulul trebuia tu să te
afli. Acesta piste putinţă, daceea şi adeverul stă 'n ne­
cunoscintă.
450 Ca să afli adevărul, trebue pe unul să 'nvinovăţescI, c'a­
cela eţI va spune pe cel vinovat.
Ca să afli un adever trebue să Întrebuintezi felurimf de
mijloce. '
Ca să poti sprijini adeverul bine, trebue pe totf sîretlî cu
rnult cu mult să-] Întreel la Iuti mea graIuluI.
Ca să putem cunasce adeverul din l11i;1clUnă, trebUIa S;"t
avem dooe mi nţI ele odată, ca una pe alta se arate când
greşasce.
Cu adeverul, cu blândeţele şi cu dreptatea, te asemenI cu
Dumneelell.
455 Cu dt ad'everul se pare mal amar şi greu la auqire, cu
atât mal sănătos şi mai folositor.
Cu cât mal mult veI pătimI pentru un aclever, . cu atât
mal mult fu să-l cuvÎntezl.
1) Video meliora proboque, deteriora sequor.- Ovidiu, iJ/dalllO/line,
Cart. vre.
================== pagina 31 ==================
POVĂ'\'UTRI ŞI eUVINTE ADEVERATE
31
Cu cât de lesne mincruna, cu-atât de anevoie adeverul a
se priîmi.
Curătenia sufletuluf ti-arată adeverul,
Cu b�nul în gură p� toţI prietenI el dobândescY, Iar cu
cuvinte adeverate pe ce! mal multi vrăjmasf.
460 Cu bună cercetare �î cu bună socotinţă poţI afla adeve­
rul în fiintă,
Când ar fi cu putinţă să aflăm adeverul fără a cerceta,
nu ne-am ruşina că n'am cercetat.
e ând adeverul în adever cunoscut se face, în altă fată
tate indată se preface. - ,
Când adevărul lipsesce, «Ilşa uiis? pare» s'apropie ele a­
dever.
Când credinţa mică, Iar linguşÎrea mare şi mincYuna stă­
pânesce, atunci adeverul jn temniţă lăcuesce şi drepta­
tea se îngrapă.
465 Când spui un adever şi altii nu-l cunosc sali nu vor să-I
cunoscă, rnultumesce-te că-I cunosce cel ce cunosce ini­
mele tutuIOl-.'
La adever îudolala nu Încape, dar până a-l pricepe la
multe te ÎndoescT.
Lucrul cel mal cinstit, adeverul a spune. D'acestă cinste
să te tir.
Mar toţI 'se necăjesc cind adeverul aud, dar tu împotrivă
să urrnez i.
Lingusîtoriţ, pispăitoril şi făţarniciI, otrava adeverulur.
Departe ele el, ca să poţI afla adeverul,
470 Mal bine cu frica DomnuluI şi cu Iubirea de adever, ele
cât cu sciinte multe şi cu urmări urîte.
Mal bine să c�rcetezI să aflî adeverul, de cât cu pizma să
te îusălf.
Mal bine tu să te supui la adever de bună voie. de cat
adeverul pe tine să te supue fără vole, catuncf remâr
ruşinat cu voIe şi făr de voie.
Mintea ornenescă forte mică şi slabă, spre a pute cuno sce
adeverul ; daceea mult mult să te fereseI şi să te soco­
tesei, ca să 11 u te potcinescI.
Ne place vorba dulce, dar mar mult să ne placă ceea ce
adeverul ne-aduce.
475 N esciinţa adeverului de o parte, orbirea minţe! de alta,
ne ţine în întunerec, când nu ne e Iertat să grăim
adeverul spre deşteptarea mintel omenescî,
NieI cum să ostenescl adevărul a grăI.
Nu călcâ adeverul în picere, ca să nu caqă elin picere.
Numar cuvîntul cel drept pote deosebî adeverul din min-
ciună.
================== pagina 32 ==================
32
PROVERBELE ROMÂNILOR
Numaî după ce paţt ceea ce pîn gand nu-ţi trece, atunci
poţI cunosce adeverul din mincîună.
480 Nu după Întîmplare, ci după istedunea ta adeverul să-I
găsesd.
Pentru adever când tu. te omori, atund de isnovă Înviez]
În veci.
Pentru adever pân la morte să te lupti.
Până când rob murerilor tu vei fi, adeverul nici odată el
vef putea afla.
Sorele, de este sore, la nopte se supune şi tote la Întu­
nerec În taină le pune, Iar lumina adeveruluf şÎ la cel
mal mare Întunerec descoperă dreptatea.
485 Să nu te ruşinezI, când adevărul grăfesd, dar mal cu sfială,
ca să nu cadf În greşală.
Sfiala te popresce a spune adeverul, că la nimenI e plă­
cut şi numaf de cât eţI găsesd beleoa.
Făgăduinta către Domnul, ce o dar de diminetă, acesta
�-ă-ţI fi�: «adlvlrul volti iubi, adlvlrlll volti grăi, până
când ZlOti! trăi».
Să Iubesci înţelepciunea, să Iubescî sciintele, dar cu mult
mal mult să Iubescf adeverul. '
Slobod! pe toţI să-I Iaşi să-ţi spue adeverul curat, făr ele
a te supera, ca să te poţI îndrepta.
490 Spre aflarea adeverului, avem trebuinţă de cugetul cel
mal curat, că cugetul nu se pete odihni de câi numai
În adever. Un asemenea cuget să dobândescî ca să te
poţI înlesni la aflarea adeverului.
Hoţul la întunerec şî adevărul la lumină,
E anevoIe, şî la cel mal învetat, adeverul a cunosce Îndată
şî minciuna.
Cel ce ascunde adevărul nici odată se va îndrepta.
Cel ce se supune la linguşÎtorl şi ascultă la pişpis, n1C1
nu vede nid cunosce unde zace adeverul. Nu te supune
lor, ca să-I afli culcuşul.
495 Cel ce frică n'are, nicl vre-o temere mare, aceluia i se
cuvine adeverul a spune.
Cel ce de adever se depărteză şi mincIuna îrnbrătişeză,
el' amîndooe se călesce după ce pătimesce. Mal departe
ceva şî de una şî de alta, ca uid să pătimesd, nici să
te căIescI.
Cel ce ţi se împotrivesce, de la acela numaI poţi aHa a­
deveruL
Cercarea la ori-ce cere vreme îndelungată spre a aHa
adeverul, Iar vieţa omului ce scurtă se vede!
Cine ascunde acleverul vinde pe om de faţă. Departe d'o
asemenea vÎnqare.
================== pagina 33 ==================
PQVĂTUIRI �I CUVINTJ� ADEVEltATE
����-
33
500 Cine ocrotesce adeverul, pururea biruiesce când se ascultă.
Cine nu Iubesce adeverul, îndată se înşală.
Cine de adever fuge, la Satana ajunge.
Basnele şi minciunile, amăgirile, înşelăcîunile din vreme
în vreme a stăpânit ce mal tare minte ornenescă, îndată
ce adeverul Ci perit elin ochiI 10L
Din ne-sciinţa şi ne-cunoscinţa adeverului, s'a născut pe
lume cele mal multe ielee greşîte :;;i mincinose, ce chi­
nuesc pe omenf până în e)ilele şi cele după urmă.
505 Domnul este adeverul ; cânel păzesci adeverul, te' asemeni
cu Durnnedeul.
Domnul l11ărt�rie Între ornenf este la câte se grăfesce.
D'aceea adeverul nicI cum să-I ascuridl.
De ori ce să te sfiesci, dar ele adever cu mult mal mult
să îngrijescl.
De la cei' mal proşti Domnul aA{l adeverul.
De la cel nebun si de la cel bet poţi' afla adeverul, şî
fără valea lor.
510 De ne-ar fi Iertat să grăim adeverul, gol precum el este,
nu ne-ar trebui atâtea cuvi nte întunecate, ce ne face
să nu-l pricepem.
De dohtor, de duhovnic şi de avocat, adeverul nicI cum
să-I ascund), că-ţI aduce căinţă.
Pentru "Aşa voiu eu!"
515
«Aşa VOiit ei;"» Întrece şi stăpânesce orI ce lege şÎ ori
ce pravilă.
«Aşă uoii; eil!» la greşălI te duce, că nu te îertă să cer­
cetezI.
«zlşâ uaiu etil>' la nimic se supune, dar la marI greşăli te
supune.
«Llsâ voiti ea !» mintea îndată ti-o smintesce, că nu te
l�s{l să asculti. '
« Aşă voiu eîi !» te depărteză ele ori-ce dreptă j uc1ecată.
Departe de el, ca să POţI judeca mal Iesrie.
Cel în putere şi bogat pururea dice : «Aşa uoii; eă !»
Pentru Aşezare
Intâiu cele de terneiu să te silesc! să le aşezr, apoi cele
ce se ating de ele.
3
================== pagina 34 ==================
31
PROVERBELE ROMÂNILOR
Pentru Aşteptare
A se înşela ore-cine când aşteptă ore-ce, cea mai mare
superare.
520 Cu aşteptarea nemerescI vremea la vremea el. Nu te de­
părta de ea.
Mal bine să aştepţi de cât să te aştepte.
Cine aşteptă nădejduesce, dar nădejdea înşală, şi cam ni­
mic se folosesce.
Pentru Aşternut şi Invelis
Aşternut cel mai bun, Ierba verde vdupă pămînt, şi 'nve­
lisul cel mal cald, lumina stelelor"
'Şederea în aşternut în îndelungată vreme trupul ţe-l mo­
Iesesce, sufletul ţe-l slăbesce, duhul ţe-l topesce, inima
te-o în bo lnă v esce.
Pentru Egoism
525 Egoismul a născut cele mai rele patimi pe lume. De el
să te ferescI, ca de cea mal rea cangrenă.
Egoismul la nici o lege nici unu se supune, căi-e frică
să nu-l lege. Dar voi de lege să nu ve depărtaţi, ca să
nu ve lege ca pe boil la jug.
Egoismul pe sineşf se cinstesce mal presus de orî- ce
fiintă.
Mând�-ia din egoism a născut pe "A?-,î '[>01/2 eii!» şi plecă­
cIunea din smer enie pe « Cum poruJlcescz duutneta /» şî
una ŞI alta fiI ne-legfuiţî ; dar mintea din socotinţă pe
« Cum se cuuine» fiul cel mal legluit.
Egoismul din mândrie şi mândria din Satana; daceea de­
părteză pe frate de .frate, pe părinţi' de copil, pe prie­
ten de prieten şi de obşte pe om de 0111, şî la ucidere
el îndemnă câtre cel mal de aprope. FugI cât vei pu­
tea d'o asemene patimă diavolescă.
530 Din mandrra egoismuluI se nasce urîciunea câtre însusl
fratele nostru, care derapenă fericirea obştii. Departe d'o
asemene patimă,
Pentru Eglengele
Cea rnaf bună eglengea, când eţl cauti casa ta. Nu te
lăsa de ea,
================== pagina 35 ==================
-
POVĂ'IUlRI ŞI CUVINTE ADEVERATE
----------------�
Pentru Epitropie
35
Departe de epitropie, că şi bine de vei face, tot blesteme
vei audl.
Pentru Eresuri şi Eretici
Eresurile, din prostă sciinţă şi ne-înţelegere a legei s'au
înmulţit.
Eresurile din drumul cel drept te abate şî te depărteză,
rătăcindu-te cu totul.
535 Eresurile, cele mai mari vrăjbl între ornenf au băgat fără
nici un cuvînt.
Eresurile lumea aii prăpădit cu resborele şi crudimea lor.
Eresurile, interesu călugăresc, e
Eresurile mar mult s'au intemerat prin mijlocirea muleri-
lor fiind proste la minte.
Ereticil, ca pescarii cu plasa, Înşală pe omeni cu felurirnî
de numirI ne-intelese.
540 Val de val, ereti�ilor, când ve veţi înfăţişa înaintea Dom­
nuluî, ce resp u ns vetf da pentru mulţimea de ornenf ce
atf prăpădit pentru al vostru În parte interes?
Pentru Iernă
Ierna să nu te coprindă fără pânză, fără brânză.
Pentru Iatac
Tatacul de dormit cu chipurf frurnose să-I aibl împodobit,
ca să dobândescî şî tu frumoşl copii.
In Iatac zac ascunse cele mal marf reutătf', dar fără Iatac
lumea s'ar sfirşl,
Pentru Iad şi Raiu
Iad in lume se 'nţelege, după orI ce lege, vieta cea ne­
ticnită şi raîu vieta cea liniştită.
545 Iael se înţelege chinuirea sufletuluI, că a trupului se soco­
tesce eglengeoa vremif.
Unde omul â mulţumesce, acolo raiul [uf şi-l găsesce.
================== pagina 36 ==================
26
PROVERBELE ROMÂNILOR
Nict Iadul, mCI muierea, nict pămîntul secetos nu dice :
«Afunge 1»
Grozavă gura Iadului, când o cască să te 'nghiţă.
Pentru Iertare, Iertăciune
Acela se 'ntelege că orf ce gresală Iartă, cel ce pete pe­
depsi şÎ l�icI <-cum pedepse�ce:
550 Iartă pe cel ce te ne-cinstesce.
Iertarea în sîn slobodă s'o păstrezl, ca mal lesne s'o În­
trebuintezi.
Iertarea cât de mică cu mult mai bună de cât căinta cea
mal mare. Iartă, ca să nu te călescf. '
Iertare de pecate c' o cerere gală nu se dobândesce, până
ce nu vei indestulă pe cel ce-al năpăstuit. Acesta mal
ÎndICI să săvîrsesci, s'apot Iertarea vine singură fără
a o mai cere.
Omul, supus la greşeli, că greşala '1 pentru om; daceea
şÎ tu să lertl celor ce tie NI gresesc, că şi tu maîne
lor i să le greşăscI. ' , <. •
555 Ori-ce: greşală să o Iert] că nicl unul firă greşală, de cât
numar unul Domnul.
InUtICI să te călesci, apot să te pocăIescI şÎ În urmă să
nădăjdulescf iertare să dobânelescT.
Val de cel ce cere iertare de greşale numai pana se va
cumenica, socotind că cu acesta pe Domnul va înselă l
Cu anevole a cere îertăciune de la cel ce-l facI tu reu, dar
tu în pizmă să-ţi pUI ca să cerI Iertăcîune.
Cu iertarea ce tu facI, dobândesc! pe toţI ele fraţl. D'a­
cesta să te tii.
560 Cu iertarea doixll1descI şî pe vrăjrnas prieten.
Cum al isbândit, peşin să şi Iertr pe cel biruit, c'al teCi
supus se inţelege.
Când dicî la 'nchinăciune : «Iartă-ne noe, DolJtllt', g-resa/ele
uostre, precum si n02 iertăm g-resalde g-resitzlol; 7IOS­
trit» se 'nţeleg� că facI o legătură cu Don�l;ul, că cÎe
vei Ierta tu mal ÎntâiCi pe ai tel greşiţI, aşa şi Domnul
în urmă să te ferte pe tine; Iar de nu, nu. Vedf dar
acum ce legătură facI .�i cu cine o facl, c㠺Πd'ar voi
Domnul să te ierte pe tine, n'ar putea să te ierte mai
nainte până ce nu vei ierta tu celor ce ţi-ali greşÎt ţie.
D'a ceea, ca să se păzescă acestă legiHură ce ÎnsuşI tu
al făcut cu Domnul, ele bună voIa ta, Iartă tu mal în­
tâlC! şi apoI rogă pe Domnul ca să te Ierte şî el pe
tine.
================== pagina 37 ==================
POVĂŢUlRI ŞI CUVINTE ADEVERATE
37
565
570
575
580
La orf-ce greşală să ceri Iertăciune, fie sî de la cel mal
mic, că cinste mare eţl face ţie.
Lesne a Ierta, anevoIe a uita, până nu se va îndestula de
ceea ce I'aî păgubit,
Lesne iertăm greşalele ce nu privesc la nof, dar tu mal
mult să Iertf cele ce privesc la tine.
Lesne Iertăm pe cel de care n' e frică, dar tu să Iertf şî
fără nicl o frică.
Lesne putem Ierta pe cel ce ne superă, dar anevoie ier­
tăm pe cel ce noi eI superărn.
Mal lesne a ierta celor ne greşesc noo e, de cât celor ce
nOI le greşîm.
Mal lesne a pedepsi de cât a Ierta, însă pedepsa, fire tâl­
hărescă, Iar iertarea, fire dumnedeescă, Alege din a-
mindoe, care e mal bună. '
Mai bine să ierţi pe cel vinovat, de cât să pedepsescî pe
cel ne-vinovat,
Mai bine să ierţi, decât în urmă să te căfescf.
Nici o iertare de pecate până nu te veI îndrepta şi pără­
sire lor nu vef da.
Pe vrăjmas curînd să-I Ierti, ca prieten curînd să-I vedi.
Pe cei tari el iertăm, pe cei slabf el îrnpilăm. Ghici tu
acum pentru ce?
Până nu vei Ierta nu cere îertăciune, că Domnul nu te
va asculta.
Cel în putere, când Iartă, atuncf vitez s'arată, Pururea vi­
tez să te-areti.
Cel mal reLI se' înţelege cel ce nu îartă nicl cum. FugI
cl'o asemene numire.
Cel ce nu Iartăipe altul, nu se înţelege de om, că omul
firesce fiind supus patimilor, unul altuia trebufe să credă,
Cine are Ier tăcîune până a nu se osândl, eŞI dovedesce
greşala sa şi scapă de pecat Asemenea şî tu să urmezt.
Blând si lesne Iertător către cel ce-tf greşesc tie de te
vef �reta, cu Dumnedeu te vei aserriena. '
«Dumnedeul să Ierte (pururea să dicf) pe cel cădut şî gre­
şala şî pe cel ce s'a sfîrşit».
Pentru Iubire
Vedf Dragoste.
A Iubi pe una mal mult de cat pe alta, pricina întrebă, pe
însusî ochiî tel; dar a se iubi fără a se vede, Întrebă
min tea ta.
A Iubi pe cel ce te Iubesce, nu e lucru de mirare; Iar pe
================== pagina 38 ==================
38
PROVERBELE ROMÂNILOR
cel ce te urasce, urmare de suflet mare. Silesce-te să
dobândesd un suflet aşa de mare.
A iubi s'a se 'nfrîna ; amîndooe de odată la nimeni nu e
dată. Silesce-te tu să te-arett destoinic d'amindooe.
585 Anevoie a iubi precum rai iubit pre cel ce odată tu rai
oropsit. Silesce-te să te-areţl împotrivă.
Anevoîe să Iubim pre cel ce nu-l cinstim, dar cu mult
mal anevofe să Iubim în adever pre cel ce-l cinstim cu
mult mal mult decât pe noI. Dar tu la amîndooe dim­
potrivă să urmezi'.
Iubim ca să ne iubescă, că unde dragostea ne aşteptă
acolo ea Se desteptă.
Iubiţi-ve unul pe altul, ajutaţi-ve unul pe altul; acestă legea,
acestă datoria omenireî.
Omul nu se mal stăpânesce, când ne-vrend Iubesce. De­
parte d' o asemene urmare.
590 OrI ce iubesce omul după datorie, nu Iubesce cu sporire.
Silesce-te ca să Iubesci fără nici o datorie, ca să-ţi
sporescă dragostea.
Ca să te. Iubescă ori-cine, trebue să fir cinstit, trebue să
te socotescI pe tine d' opo trivă cu totl cei-l-alti cel mal
mid.
O ce grea pedepsă la cel ce Iubesce, când pe el nu-l
Iubesce aceea pe care el iubesce. Feresce-te do asemene
pedepsă.
OrI-ce Iubescf şi orf ce urăsct şî de orf ce te temi, pin
ascuns să le păzesci.
« Unse! pe altul să ve lubl/Z» aşa Domnul a dis, «ca nisce
fraţt ce st"mtetf, toţi dintr' o mumâ esiti»,
595 Val de ceea ce' Iubesce pe cel ce el n' � 'lubesce ! Silesce-te
să scapi d'un asemene val.
Val de tine când te iubesce ,numar pentru interes; că dra­
goste adeverată de totf se socotesce cea fără de inte­
res. Dar unde o poţi găsi?
Ca să fii iubit trebue să teareţl vrednic de Iubit. Mijlo­
cele stau în vrednicia ta.
Cu vorba şÎ cu fapta să fad să te Iubescă că într'alt chip
eŞI întorce faţa de la tine.
Cu greu la cel ce Iubesce să osindescă pe cel ce el Iubesce.
600 Cu cât veî să te Iubescă, cu atâta şi tu mai mult trebue
să Iubesci, că dragostea temeiul omeniriî.
Cu cât mal mult Iubescl, cu atât mal lesne cadf la urîciune
când temerea te coprinde. Feresce-te d'o asemene pa­
timă, ca să-tf fie dragostea dragoste.
Cu mult mal fericit cel ce se Iubesce de cat cel ce fubesce,
Acesta fericire să te silescl să dobândesci.
================== pagina 39 ==================
POVĂTUIRI ŞI CUVINTE ADEVERATE
39
Cum te Iub esce, ma! mult sl iube.scî, şî cum te cinstesce,
mai mult să cinstescî, ca de totf să fiI Iubit şi cinstit.
Pentru Iubire de avere.
Iubirea de avere, murnă bună celor rele, că pentru a do­
bândi piste a ta putere, la mir de netrebnici! la tot pa­
sul te Încurcă.
605 Marea Iubire de avere, ce lăcomia ne-a 'ndopat, ne face
să rătăcim pe mare şÎ pe uscat.
Pentru Iubire de argint şi Iubitori de argint.
Apa setea p o tole s ce şi p,lrnea forn ea ; dar Iubirea de ar­
gint nicf cu marea se potolesce.
Iubirea ele argint, isvorul reutătilor. Departe dun aseme­
nea isvor, ca să nu te înnecî în el.
Iubirea de argint chinules ce pe om şî trup esce şi sufietesce.
Păzescete să nu cadf în ispită.
Iubirea ele argint nicI îrnbetrâne sce, nici vre-odată slăbesce
nici se satură în vect ; că cu cat omul la ea rîvnesce,
cu atit ea mal mult întineresce şi se înmulţesce.
610 Iubirea de argint, pecat ne-legluit şî cea mal mare pedepsă
la cel mal bogat. .
Iubitorif de argint cu cuvînt ele iconomI, urît vor să-şi
îridrepteze numele ele lăcomie.
Iubitorul de argint atât te miluiesce, cât mortul eţr grăIesce.
Iubitorul ele argint plin de darurf se vede; în vis şî aîeve
pururea argint veele. In părnint eŞI îngropă tot argintul,
ca după marte să-I găsescă. La argint se 'nchină şî se
plecă ca la însuşI Domnul. Lege are pe însuşi a sa do­
bândă; pUl1ga în veci şi-o scorm ouesce, ele i-a lipsit
elin argint, şî argint piste argint în vecf e;;1 grămădesce ;
Iar cel mal mare elar, că odihnă nicăerI e;;1 găsesce,
când vede în ochi că-I j ocă argi ntil.
Iubitorul de argint negre;;it s'ar spînzura, dacă ştreang,
- fără plată, altul el va da
615 Iubitorul de argint nu se superă de marte, cât de al s eu
argint, ce nul pete lua cu el.
Iubitorul de argint sufletul Setl şeI dă pentru o bucăţică
ele argint.
Iubitorul de argint, de marea sa lăcomie şi de marea
sgGlrcie, de mai multe orf eŞI pierde cele mal marl ale
lUI in teresurL
================== pagina 40 ==================
40
PROVERBELE HOMÂNfLOR
Iubitorul de argint, şî argint de va mânca, tot nu se va
sătura.
Iubitorul de argint şî pe Domnul d'ar putea îndată rar
înşela, ca să dobândescă cât de puţin argint.
620 Nu Iubi argintul, ca să nu te supuf SataniL
Ferescete să nu rivnescî la aur şî la argint, că face pe
om unul pe altul să se ornore ; unul pe altul să se ucigă
şi tâlhăresce să se des pare; fiul pe părinte rell să-I ne­
căjască şî frate pe frate reu să 1 pismuiescă.
Feresce-te să nu te sugrume Iubirea de argint, ca să nu
te bage de viu în pămînt.
FugI cât vei putea de iubirea de argint, ca de cel maf
mare reci, că patima acesta, pe cine '11 ghIare apucă,
nicl la ceasul morţii pote scăpa de ea.
Pentru Iubire de omenire.
Iubirea de omenire insuşl Dum ncdcire, că chipul Domnulul
omenirea portă. De ea să te ţiL
625 Iubirea ele omenire mal presus de orf-ce dragoste ca un
temeni al soţietăţiL
Iubirea de omenire cel mal mare dar al ÎnţelepcIunii. Un
asemene dar să te silescl să dobandesci.
Când Iubesci omenirea, nici o greşală fad. De ea să te
ţiI, ca să nu cadl În pecate,
Pentru Iubire de sine sat] Siniubire
A Iubi ore-cine pe insusf sine cât nu i se cuvine, cea
mai mare ruşine.
Iubirea de sine când privesce spre bine, intimpină orr-ce
greşali"l i se întîmplă şi îndată o indrepteză ; Iar când
spre reu privesce, împotrivă se ivesce şî reu nooe ne
vestesce. Bag{l de scrnă când trebuie s'o păzescr,
630 Iubirea ele sine ne face să greşim pururea la cea mal mare
cinste.
Iubirea de sine cea piste fire vatămă pe sine, ca cel mal
mare linguşîtor.
Iubirea ele sine Intrece orrce dragoste, că nimeni pe altul
Iubesce mai mult de cât pe sine.
Nimeni nu te va Iubi, când pe tine numai te vei Iubi.
Tote patimile cu vîrsta se sting, Iar slnjubirea marte n'are
nici odată, că rob în vecl el te face.
635 Din Iubirea de sine se nasce pofta fericiriI nostre,
================== pagina 41 ==================
povĂ'�'umI 'il CUVINTE ADEVERATE
Pentru Iubire de slavă
Pentru Iubire de cinste
Pentru Iubire de bogăţie
Pentru Iuţime şi Iuţeală
Vcd i SI",,<I.
V cdi' Cinste.
Vedi Hooitlii'.
, ",
41
640
Iuţeala piste fire te sco te din fire.
Iuţimea şî ne-răbdarea puţină dobândă ne-aduce, Iar pagubă
cit de multă, că pe multi ia văternat fără tămăduire.
Departe d' o asemene patimă.
Cu Iutela greşescl, cu răbdarea te' ndreptezr sî cu blânde­
ţele te cinstescl, Alege care-ti place.
Pentru Iuda
Iuda 'ntr'un minut cu-o sărutare te-a vîndut.
Iuda cu fătamicul, fratf gemenI, fratI bunl, Iratl ne-despăr­
ţiţI. Desparte te de �I, ca să scap! d'amÎndo�e urîte nu­
mir].
Iuda când va dulce să te sărute, di-I lur să te sărute când
11 u eş ti tu de fa ţă. '
Iuda se vîră şi subt insusr jertfelnicul DomnuluI.
Sărutare de Iudă nicI cum tu să dai, ca să nu te nunescl
Iudă,
Cel ce de faţă te slăvesce şÎ p'în ascuns te pîresce, acela
în adever Iudă întregă este. Departe d'un asemene 0111.
Pentru Isv6de şt .Isvodirî
645 Ori-ce vei să isvoclesd, pune-o mal întaîu de faţă, şî ele
mif ele orI .s' o vedl, de miI de orI s'o socotesd, de
miI ele 01'1 s'o prefaci. până ce vef ajunge la faţa cea
mal bună.
Cel vechI ali isvo dit, cel noi ari împodobit, Însă podoba
întrece pe isvod, dar cinstea la isvod merge.
Cel ce în urmă lucreză, după ale altora isvode, nu se ' n­
ţeleg de isvoditorI.
================== pagina 42 ==================
PIWVERBELE ROMÂNILOR
42
------------------------------------------------------
Cel ce 'ntâîu el a isvodit ore-ce, a aretat'o în lume ca o
luminare stinsă, Iar cel din urmă i-a dat lumină, dân­
du-I foc la feştilă.
Din micf isvode scotern cele mal frumose ic6ne.
Pentru Ismene
650 Ismenele muieru cămara bărbatului Şl nădragit bărbatului
cămara muierii. Cine deschide la cămară fără scirea stă­
pânulur, fur se înţelege. FugI d' o asemene numire.
Pentru Isbutire
Isbutirea la ori-ce s'o aştepţI de la silinţa ta, cu munca
ta, Iar nu de la altul, c'atunci te-arătf om de nimic.
Cu o bună îngrijare, cu ne-adormita p�-iveghere, cu înde­
lungă răbdare şî cu o stăruire cu silintă, isbutescl la
. orf-ce.
Când nu poţI isbuti, nu mâhni pe Domnul, că Domnul
te-a împuternicit ca să isbutescl nu maf la cele prin pu­
tinţă.
Cine nu se bălăbăriesce, nu isbutesce. D'aceea mal bine
se suferI ort-ce luptă, ca să poţlisbutî.
Pentru Isbândă
655 Isbândă cu voinicie ţ;Î cu isteclune mare cinste dobândesce
când se resbo esce. D'acesta să te îngrijescJ, dacă vel
să te cinstescî.
Isbânda nu stă în multime de ostasI, ci în iscusinta celor
mal mar] comandirf, Cu-asemene comandirr să te �lu jesci,
ca să isbândesc1.
Isbânda de acum nu e semn de voinicie, că focul rnistuesce
orî-ce voinicie, ci mal mult de deprindere cu isteciune.
Isbânda ne-cinstită la cel cinstit ne-cinste i-aduce. Departe
d' o asemene isbâridă.
Mică isbândă, mică cinste; mare isbândă, mare cinste. Si­
lesce-te la care-ti place.
660 Nicl o isbândă mal mare ca isbânda muîerii. Feresce-te cat
poţI d' o asemene isbândă.
Până ri'ajungî la sfîrşit, isbândă desăvârşit nu te socoti
c'aî dobândit.
================== pagina 43 ==================
povA'fUIRI ŞI CUV[NTE ADEVERATE
Pentru Ic6ne
Acele icone se pare mal bune, ce ne arată ceea ce e de
rîs ale celor urîte fapte, că ne face să le urîm şi nof.
Icona muferiî, oglinda se 'nţelege.
Pentru Iconomi şî Iconomie
şî
Risipitor! i Risipă
Iconomia curge de frică să nu pierdem ceea ce avem, dar
piste fire la prostie te duce. Departe d'o asemene ico­
nornie.
665 Iconornia s'o IubescI şi pururea s'o păzeşcl, ca În lipsă nici
odat㠺Πnicf cum să te găsesd.
Ico nornia se Înţelege filca bunef orînduelî ; daceea să te
silescî, asemene fiice să dobândesct.
Iconornia te satură, risipa te flămânzesce. Alege care-ţi place.
Iconornia bună, dar piste mesură te duce la ură, că se soco­
tesce întregă sgârcitură. Departe el' o asemene iconomie.
Iconom se Înţelege cel ce, cu puţin, din vreme se ingri­
jasce. Aşa şÎ tu se urrnez.I.
670 Icon0111 se Înţelege cel ce nici scump piste fire, nicI sloboel
piste mesură, Acestuia să te asernenf.
Iconom de la iconom se 'nvaţă. De la el sî tu să te 'n­
vetl.
Tntâlcl casa ta să 'nveţî s'o iconomisesci, apoi şi nora de lesne
vef iconomisl.
Ca să nu te căciulesci la cel mari şÎ 'n putere, nicI trebu­
intă să aibf de el, trebue să te iconornisescî cu ceea ce
D�l11nul ti a elat.
Marea sgâr�itură cu cheltuiala cea nebună când se vor unt,
atunci se va nasce icoriomia cea mal bună. L'acesta să
rîvnesci.
675 Mai mult să te iconornisescl, ca să nu te căciulesci când
la unul când la altul, ce'rnt sunt urîţi cel;. pecatul.
Pe la stirsitul saculuI În zadar te iconomisescl, când naf
ce mal iconornisl, Feresce-te do asemene întîmplare.
Săracul cel mai ico nom, că n'are ce iconomisi.
Cele vecht spre iconornie, cele nOI spre derăpenare. Alege
care-ti place.
Cel ce pe sinesi nu se stăpânesce, recI se iconornisesce l"
680 Cine nu se iconomisesce, cu picătura se sfirşesce. Feresce­
te d'uri asemene sfîrşit.
================== pagina 44 ==================
44
Ci nes cie să le cheltuîescă la cele lUI ele folos, acela se înţe­
lege cel mal bun iconom.
Cel ce rNI se iconomisesce, să bage de sernă, ca nu şî
mintea să şi-o cheltuiescă.
Bilşlugul să ţe-l socotesci întru a ta iconornie, Iar nu intru
a ta mare avere.
Buna iconomie a casei, temelia casef. O asemene temelie
să faci şî tu case] tale.
685 Omul risipitor nici odată stare are.
Pe risipitor, toţt el socotesc de bun, dar nu pentru el.
Risipitorulul tată marea de-I vei' da-o, tată o scurge.
Risipitorul în urmă cunosce şî se cătesce.
Risipitorul, grapa a însuşi avere] sale.
690 Risipitorul la vietă călăuză are pe însuşi a sa poftă.
Risipitorul la pofte numar s� închină.
Risipitorul la cele din urmă nici cum mai gândesce, până
ce tot nu istovesce.
Risipitorul nici prieenl, nicl duşmani deosebesce; că cu
totl, de o potrivă, În desfătărf petrece,
Risipitorul pururea în lipsă. '"
695 Risipitorul până cc tot nu istovesce, nu se o dihnesce.
Risipitorul se sfătuesce numai cu o a sa poftă.
Risipitorul stăpân curiosce pe însuşi pofta sa, şî el se
jertfesce.
Pentru Inimă şt Inirnoşî.
Inima În adever după marte se cunosce, că se vede precum
este.
Inima irideretniculuf, inimă de drac. Departe d' o asemene
inimă.
700 Inima îndurată nici odată pismuesce. Asemene inimă să
te silescî să dobândesc].
Inima cu bani nu se cumperă, ci se dă fără a se vinde.
Inima când svicnesce. dragostea o liniştesce. L'acesta
să alergI spre tămăduire.
Inima când simte, sufletul păti mesce.
Inima când se -dă, din tot sufletul se dă, dar nu cunosce
la cine se da.
705 Inima când se dă, singură se dă; nimeni o silesce.
Inima liniscită arată neprihană. L'asemenea inimă să
rivnesci.
Inima mare găsesce �-esuflare. Asemene inimă să te si­
Ieser să do bândesci.
Inima mică, dar multe suferă.
================== pagina 45 ==================
40
POV ĂTUIRl ŞI CUVINTE ADEVERATE
------'--
Inima nu îm betrânesce, dar val de ea! că lăcuesce În zi­
cluri sfărâmate.
710 Inima, până nu se dă, plăcere nu dobândesce, că ca o
mortă se socotesce. .
Inima singură nu se 'nveselesce, d'aceea pururea caută to-
vărăşie.
Inima se rănesce, când dragostea se ivesce.
Inima se topesce de ceea ce ea Iubesce.
Inima tare la p s mînt aruncă ori-ce mare Întîmplare. O a­
semene inimă să te silesci să dobândescl.
715 Inima când te-o dat, socotesce-te să te-o elaI pentru tată
vieta ta
Inima' necăjită, nu o mar supera, ci grăbesce-te a-I ela ore­
ce mâng-âIere.
Inima rea pe om el amară, daceea prea mult să te ferescî
ele ea.
Inima simte ori-ce bine şi orf-ce reu, că tate întrînsa se
topesc.
Inima să te-a .Ieşchidi numai la cel ce cunosci că te fu-
besce. ' ,
720 Inima ta deschisă să te-o ţiI, ca să se vadă ce hrănesci
într 'însa.
Inima fără curaj, zadarnică se 'nţelege.
Inima fără elragoste, întregă pustietate.
lnima fricosă, pururea ticălosă,
Inima cea curată, jertfelnicul DomnuluI. Cu asemene jert­
felnic să te-aretl la Domnul.
725 Inima ceea ce vede aceea şi creele; Iar socotinţa bună cele
din urmă.
Inima ce'n nimenî se 'ncrede, cumplită se veele.
Inima cere ceea ce el el place, Iar nu ceea ce el cinste
el face.
Inima dacă ţe-aI dat'o, n'o mal lua Înapoi aşa indată, c'a­
nevoIe vei găsi la r.ine s'o mal claI.
Inimile una cu alta, cu dragostea se 'nţeleg.
730 Inimă curată cam rar se grlsesce, clar şî cine o are de
nimeni se cunosce.
In imă mare, ca să poţI răbda până te vel indrepta.
Inimă mare, dacă vei să isbutesci la ori-ce Întîmplare,
fie cât de mare.
Unele camara omului, acolo şi inima lui,
In inimă tate patimile, Însă când inima curată, nicl o pa­
ti mă mai simti.
735 In cele mai marf prirnejdil s'arată inima cea mal mare
Cu inima la dragoste sî cu sufletul la 'ndurare.
Cu inimă mare să te-aretf la ori-ce întîmplare, ca să nu
================== pagina 46 ==================
46
PROVERBEI,E ROMÂNILOR
simţi mCI O superare ; că de te. veI mâhni, pe vrăjmaşi îl
veI înveseli, şi tu mar reli vef pătimi.
Cu inimă tare birueşcI ori-ce pizmă Şl zavistie şi orf-ce
nevoie. D'asernenea inimă să te ţii.
Cu cât de anevoIe a dobândi inima are căruia, cu atit
mal anevoie a o stăpâni, după ce a dobân dit'o.
740 Când inima se schimbă, ochii nu te mal ved cum te ve­
dea mal inain te.
Când inima departe, de dragoste nu mal al p�rte.
Când odată teal înşelat şi a ta inimă te-al dat, anevoie
tu când vei, înapoi să ţi-o mar 1("1. Ingrijaşce de acesta.
La inimă să fii curat, că inima cumplită de sine se to­
pesce.
La ori-ce inima-tl poftesce, nu te pleca aşa indată; că in
cap te pocriesce, fără veste şi el' odată.
745 La tot omul şi ori-când nu-tf areta inima ta.
Mult rabdă inima, ce cu curată dragoste iubesce.
Nici g,andul să ti-l schimbi, nicî să te schimbI în fete; ci
inima să ti-o 'arett curată si făr' de fete, că inim'a vi-
clenă eţl �leşchid'e mare rană, ' .
Numaî inima simte cât cu greCI se pal-e, când de dra­
goste n'are parte,
Numar Domnul scie ceea ce în inimă hrănescf. Păz.esce-te,
să nu gandescl căl vei înşela.
750 Silesce-te să dobândesci o inimă drăg ăstosă, clar cum vei
dobândi-o, depăr tcză cu totul temerea de la ea; că dim­
potrivă o deraperiă din rădecină.
Schimbă inima ta cu altă asemene inimă, ca amindcoe de
opotrivă să fie, că dimpotrivă te poticnescr,
Ceea ce ar în inimă să aibi şi in gură, dacă vrei să audl
de la toţf urare bună.
Cer la inimă curati, de toti sunt lăudat!
Cele mal ma.rI gâ�durI di� inimăisvor�sc; daceea urmă­
rile lor etI arată inima ta.
755 Cel inimos 'cu răbdare biruesce orî-ce întîmplare.
Cel mal greLl lucru 'n lume a cunosce inima omului.
Delicateţa inimel semn de suflet curat. Un asemene semn
la toti să arett.
Din inil�lă resare şi binele şi reul, şi limba le vestesce
pamîndooă d' o potrivă.
După inima ta Domnul eţI dă ţie. Bagă de sernă la acesta.
760 De la toţI să te silescf inima s'o dobândesci.
================== pagina 47 ==================
POVĂTUIRI ŞI CUVINTE ADEVERATE
Pentru Incuiziţie.
47
Incuiziţia, cea mal scârnavă, cea mai cumplită, cea mai
ne-legiuită urmare Împotriva omenirei, isvorîtă din ma­
rea disidemonie şi ne-săţiosa lăcomie a călugărilor
eretici. Departe de ea cât vei putea.
Pentru Interes.
Interesul a legluit ca ne-dreptatea să stăpanescă împreună
cu cumplirea; daceea unde ne-dreptate, acolo sî interes
şî curnplire mal mare. Fugi dintr'un asemene loc.
Interesul amăg esce şÎ pe cel mai iscusit. Feresce-te de el
cât vei pu tea.
Interesul orbesce şî pe cel cu patru ochi, Păzesce-tl ochii
să nu cum-va să-i pierdî, că numai dOI al.
765 Interesul în parte, cel mal mare vrăjmas binelui obştesc.
Interesul vrajbă bagă şî' ntre cei mai de aprope.
Interesul gura te-o închide şî iarăşi el ţe-o deschide, pre­
cum el voesce.
Interesul grălesce ort ce limbă vrotesce şî pe toţi ne pre­
face În orrce faţă eI place, În cat ne arată, ca când
n' am pofti nimic nicl odată.
Interesul când eţi grăesce, uiţI şÎ facerea de bine ce ţi
s'a făcut şÎ ocările ce eţI dă.
770 Interesul când te Întunecă, mintea ta nu mal judecă.
Interesul ne desteptă la cele nooe de folos, fie şi cu pa­
guba altuîa.
Interesul nu al teu, ci cel de obşte să-I gonesci, şÎ pen­
tru el să te j ertfesci, că şî tu de el te folosescf.
Interesul nu se 'nţelege dragoste, că dragostea adeverată
fără nicI un interes.
Interesul, putere dumnedelescă, cam pe toţi ef stăpânesce.
775 Interesul puţină dobândă te-aduce, rar orbire cat se poate
şÎ ne cinste cu mult mai mult.
Interesul pe om schimbă în feluri mi de chipuri, tocrna
ca o mască.
In teresul pe călugări cu mult mai reu el frămîntă, de la
mic până la mare, fără nicI o deosebire.
Interesul se' nţelege în mal multe chipurt, de dragoste, sau
de pizmă, de frică salt de hatîr, de dobândă sau de
cinste, şî cel mal reii, mai scârnav sî mai cumplit, fără
nici o îndolală, cel de mitulală. Feresce-te, de nu de
tate, măcar de cel mai cumplit.
Interesul senţelege pravila judecătoruluî şî cu mult mal
mult a ocârrnultoruluî.
================== pagina 48 ==================
48
PROVERBELE ROMÂNILOR
780 Interesul te mişc.'! la orî-ce urmare.
Interesul te face pururea să te plecî şl la cine nu-ţI place.
Interesul te depărteză de ori-ce datorie. Departe de el, ca
să-ti potI păzi datoriile tale.
Inter�sul t'e depărteză de orî-ce plăcere, daceea îndata te
şî înşelă.
Interesul, cel mal mare ternetu la ori-ce urmare.
785 Interesul şi rnândria, dooe patimI curi6se şî ciudate; una
poftesce să afle ce e mal de folos şi alta, mal nainte,
să afle ce e de prisos.
Interesul şî damor îndată eŞI bate joc.
Interesurile pline de greşelr; dar fără interes, mal nici un
bine faci cui-va.
Omul pentru interes eşt parasesce nu numaI pe prieteni,
ci şî pe însuşi părinţii lui. Departe d' o asemene patimă.
Omul pentru interes şî capul ş'el repune, că singur se a­
runcă în primejdiI şî prăpăstiî, ce vede chfar înaintea
ochilor lui. Mal bine ar fi să-tf păstrezI capul la locu luI.
790 OrI pe cine ÎndatorezI, la interes să nu gândescI, ca mal
bine să te cinstescI.
Unde interes, acolo şî năpăstuire, că năpăstuirea din 111-
teres s'a născut. Departe de una, ca să scapI ŞI ele
cea-l-altă.
Unde interesul s'auiestecă, dreptatea d'acolo departe se
isgonesce.
Zădărnicia la cel bogati, mâridria la cel falnici, ticălosia
la cel săraci, blestemăţiile la cel desfrînaţi şî interesul
cam la tott.
Cu rarI prieteni să te sfătuescI la cele ele interes, ca să
nu-tf pierd] al teLl interes.
795 Călugărul şi' curva fără nici un interes, nici "Bună dimi­
neţa» eţI dă vre-odată. La o parte să te daI cind ase­
mene întîlnescI.
Când interesul va lipsi dreptatea va Înflori şî c' o dragoste
frătescă la totl se va păzi.
Cctnd' cinstea te' va birui, interesul va lipsi.
Când interesul obştesc se socotesce, toţf pentru el trebue
să ne sîrguim.
La interesul teci nici cum să gtll1descI, când pentru folos
obştesc tu te chipzuescI.
800 La cea mal mică greşală de interes, să depărtez] pe cel
ce o urmeză, ca să nu-ţI aducă mal marr greşeli.
Pentru un mic interes, cel cumplit şi nelegiuit şî sângele
frateluI seu el suge. Departe d' o asemene urmare.
Fără interes mal nimic în lume se mişcă.
Cel mal mare interes al prietenului nostru Întru nimic el
================== pagina 49 ==================
POVk['UIRT ŞI C('VTNTE ADEVERATE
4-9
805
810
socotim pe lângă cel mal mic al nostru interes. Tu dim­
potrivă la acesta să urmezi.
Cel ce nurnaî la al seu interes se socotesce, Iar la folos
obştesc nicî cum mal gandesce, cumplit om se soco­
tesce.
Cel ce dulce la toţI s' arată numai pentru interes, acela
mal acru la minte se 'nţelege FugI d' o asemene acrime,
ca să nu'tf stripezesci mintea.
Cel ce dragoste ţe-arată numai pentru interes, acela se
înţelege cel mal scârbos om pe lume. Spală-te hine d' o
asemene scârbă,
Din interes se nasce vrajba cea mal mare, năpăstuirea
cea mal cumplită şî urîciunea cea mal grozavă Între
părinţi şî copil, între frati şî prietenI ş' între cel ce mal
mult se Iubesc." Păzesce-te să nu se facă lăuzia lor în
casa ta.
De când lumea s'a zidit, interesul n'a lipsit.
De când s'a ivit în lume interesul la ori-ce, cinstea, dra­
gostea şi omenirea cu totul a perit.
Sî cel mal destept la minte de un mic interes cu totul
, se întunecă. Cam mal departe de el.
Pentru Intrare în casă
Pană nu vef bate la uşă, nu 'ndrăsni să intri în casă.
Pentru Intriganţi şî Intrigi
Intrigantul într'un minut restornă casa cu curul în sus.
Intrigantul nu se lasă pană ce piste cap nu te vede dat.
FugI d'un asemene vrăjmas.
Intrigantul, boldul Satanei.
815 Intrigantul de pismă, când nu isbutesce, crapă de necaz.
Vedî şi tu să nu crapf.
Intrigile derăpenă cea mal bună orîndurală, că zugrf'ivesce
pricina, nu precum este, ci precum nici odată a fost.
Departe de ele, ca să nu-ti pierdl orinduîala ta.
Omul intrigant, ca să isbutescă, aruncă În prăpăstii cea
mal mare împerătie şî însuşi sufletul seu. Departe ele el,
să nu piert şî tu.
Omul intrigant, sfredelul corăbiei. Vedl să nu te sfrede­
Iuiescă sî pe tine.
Val de cel ce cacIe pe mană de intrigant! că se vecIe le­
gat de mâînf sî de piciore cu lanturf, ce nu le vecIe.
4
================== pagina 50 ==================
Pentru Iscusinţă şî Iscusiţi
820 Iscodă de departe de resboiu ne face parte şi gZtlcevă ne
împarte. .
Iscoditorul de departe cu ochiul te rănesce, ca un deoche­
tor. Păzesce-te să nu te deochie şi pe tine.
Iscoditorul scie orî-ce se mişcă în casa ta. Departe ele el
şî de a lUI meserie
Nici un gânel să-ti trecă ca să iscoelescI casă streină, Iar
a ta casă pe tot ceasul.
Feresce-te ele acela, ce pururea iscodesce, ale altora trebi,
ca să nu cerceteze mal cu sernă s'ale tale.
825 Departe ele iscoditor, că inima te-o vineză.
Acela mal iscusit, cel ce scie la vreme să-sl ascundă iscu­
sinţa sa. Acesta S2t învetl.
Iscusinţa ornencscă, orl-ce putere dobitocescă scie lesne
s' o dornolescă.
Iscusinta stă întru a curiosce adeverul din minciună întru
adev�r, Iar nu cu greşală. La acesta să-ţI aretf si tu
iscusinţa ta.
Iscusinta bună, cea mal mare bogătie.
830 Iscusinţa sî puterea la om privesce '; Iar la mulere supu­
nerea şî buna ascultare.
Iscusinta fără socotintă, zadarnică sciintă.
Multim�a anilor nu ne face iscusiti, dm'd elin fire nu sun-
tern făcu ţI. '
Şî cele mai mari isprăvî ale iscusinţei tale pot avea gre­
self.
PROVERBELE ROMÂNILOR
Pentru Isc6dă, IscodirI şi Iscoditori
50
Pentru Ispită
Ispită sufletuluî tel'! adese-ori să faci, ca nici odată în
greşală să cadl,
835 Mai nici unul fără ispită, elar ispita cu răbdare îndată se
biruesce. Tine-te de răbdare, ca s'o potl birul.
Cel ce ispitesc şi pândesc prin ascuns, cel nd se vedesc,
se fac că au glumit, elar reci nume aii dobândit. FugI
el'o asemene glum;:i.
Cel ce nici o ispită a suferit, puţine a învetat.
================== pagina 51 ==================
POV ĂTUIRI ŞI CUVINTE ADI!:VERATE
Pentru IsprăvI.
51
Agerlmea-rninţiî s'a duhuluî isteciune aii născut pe lume
cele mal marI isprăvî ; dar ne-statornicia vremii le-a
adus pe tote la cele mal mari schimbărl.
Isprava, fie cât de mare, Întru nimic se socotesce, când
n'are şÎ sfîrşit mare; pentru că orf-ce omul urrneză, pentru
un sfirsit urmeză,
840 Isprava, cl'intâîu te silesce la mal rnarî isbândr, Nu te lăsa
de cea d'Intâîu.
Isprăvile cele marf, IlU cu puterea atât, cât cu stăruirea se
săvîrşesc mal curînd. Nu te depărta de stăruire,
Ori-ce ispravă din indrăsnelă isvoresce ; că, fără îndrăsnelă,
nicl o ispravă bună.
Ca să săverşesci cele' mal marI isprăvl trebue să socotescT,
ca când ri' �l! fi supus morţiI.
Cât de mare isprava fie, de nu o va pomeni-o nimenI, în
zadar se duce, pin pustii se pierde.
845 Cea mal m.ue ispravă de la noroc spînzură, că cu mintea,
fără noror , prea puţin isbutim.
Cele mar mari isprăvi prin taInă se savirşesc.
Cele mal mar! isprăvi din patimi al! isvorît.
După o ispravă te poţI numi «Om mare dl ispravă». Nu
te lăsa măcar de una.
Pentru Isteciune ŞI Isteti,
A duhuluI is teoîune, a gr�'tI, către ori-cine, cuvinte linguşÎ­
tore cu cele mal dulcf mijlo ce. D'acesta să te ţiI.
850 IstecIunea omului, fără judecată ş1 bună socotinţă, În cea
mal mare prăpastie Îndată l' aruncă. Departe d' o asemene
isteclune.
Isteciunea la bctrânete cea piste fire, Întregă nebunie.
Isteciunea, cît de mare, nu p ote ascunde a inimii sale
poftă.
IstecTunea mal bogată de orî-ce altă dobândă.
IstecTunea minţiI atunci e sănătosă, când are şi delicateţe!
Acesta să gonesci.
855 Istecrunea născo cesce, duhul g-hicesce ş1 isprava săvîrsesce.
IstecTunea pe ori-cine la tote deştept el ţine.
Isteclunea cert mal mare a ornulul stă întru a cunosce bine
orf-ce lucru pe lume, ş1 a nemeri intradever preţul şi vre­
mea luI, după cinstea luT. Acesta să gonescI.
IstecIunea duhuluI pătrunde orJ-ce mişcare şÎ îndată ne-o
supune la judecata minţiI. AtuncI să te veq.
================== pagina 52 ==================
52
PROVIlRBELE ROM.3.NlLOR
Isteciune se 'ntelege şî când omul scie cum să-şf ascundă
cusurile sale. L'-acesta mult să te silescî.
860 Isteţ om cu învetătură acela se 'nţelege, cel ce cunosce
mal 'nainte ce pete să i se întîmple, şî din vreme le
întîrnpină. L' acesta să te silescf să ghicescL
Omul cu isteciunea minţii a descoperit şî cele mal ascunse
taine ale firu,
Vrend să ne arătăm mal istetl de cât suntem, pîerdem si
ceea ce am dobândit. Feresce-te d-o asemene întîmplare.
Cu istecîunea ta POţI birui cele trecute şî cele din urmă;
iar cele de faţă, sî pe tine şî isteciunea ta, îndată le biru­
esc. L'acesta să te ved.
Nici o isteciune fără putere eţI pete sluji ce-va.
865 Pofta cea mare de a ne areta, maf istetl de cât suntem ne
arată, fără greşelă, f6rte mult greţoşl, Feresce-te d'o
asemene poftă greţ6s�L
Să-tî potrivescI isteciunea după cum cere inţelepdunea.
Cea mai mare greşelă a istecîunel şe 'ntelege când nu
p6te ajunge la ceea ce se socotesce.
Cel mai isteţ, când va să se prefacă, el atunci se vedesce.
Păzesce-te să n'o paţi.
Cel fără câtusl de mică isteciune nimic nu învaţă.
870 Cel ce se socotesce pe sinesi mai isteţ, acela mal lesne
se înşală însuşi el pe el. Vedf să nu te înşeli.
Cine nu se înşală nici cum, acela mal isteţ la minte. Aşa
să te aretf.
Pentru Istorii şî IstoricI.
Istoria eţl arată şî cele bune şî cele rele mal nainte ur­
mate, ca o ic6nă adeverată de norocirî şî de ne-norocirI.
De la ea te poţi înveta cu o citanie numar.
Istoria fără adever şî dovezf, zadarnică muncă.
La istorie basne şî poveştI nu încape, ci adeverul curat
fie şî superător. Cine ri'arată adeverul, băsnitor se nu­
mesce.
875 ToţI istoriciI Iubesc schimbările vremiî, ca să pată Împodobi,
istoriile lor.
Departe de orl-ce patimă şî de ori-ce interes, când istoriI
vef să scriî, dacă vef adeverul să aretf fără nici o sfială,
fie pentru mare fie pentru mic.
Pentru Idee.
Idea ornuluf el stăp ânesce orI-ce plăcere, şî din plăceri
================== pagina 53 ==================
CUVINTE ADEVERATE
G3
se nasc năravurile. Indrepteză-tt ideele, si placerile de
sine se vor îndrepta; Iar năravuri le după ele vor urma.
Idea omului nu ia dă cuvînt, fie cât de drept.
Idea omuluî, ce din copilărie el intră În cap, CU anevoie
a i-o mal schimba.
880 Idea vine la om când ea va, şi precum ea va; dar tu s'o
îndreptezi după cuviinţă.
Idea greşîtă te face si cadl în cele mal mari greşelI. Bagă
de sernă bine la acesta şî ferescete de ea.
Idea la om se întelege ca o a seselea simtire, isvorîtă. din
cele-I alte cind .simfirf. . ,
Idea pe om grozav ei stăpânesce şî mai tare de cât frîul
pe cal.
Ideele Întunecate, din duhul de prisos, fără nicl un folos.
885 Ieleele la om una după alta vine, când una mal bună,
când alta mal rea, şî nu-ti dă nicf un prilej ca să deo­
sebesc!.
releele cele mal semple eU arată adevărul. De ele să te tiî,
Ideele elin audire, cele m�1 multe greşîte. Nu le cam crede.
Ieleele şî părerile ale fiesce-cărufa, până nu le ve! cunosce
şî nu le vef judeca bine, nu le hotărî.
O idee pe alta nasce si cea elin urmă pete cea mai bună.
890 O ielee te frămîntă s'alta te mângâe, s'in nict una nu te
poţI astimperă,
O idee ele ori-ce ţine până ce alta se ivesce În lume, fie
bună, fie rea; el' aceea şÎ veacurile aci le vedt Iuminose,
aci întunecase.
Omul urrneză după ielea sa; însă nici odată nu va să şi-o
înelrepteze, nicî să şi-o cerceteze; d'aceea cade în cele
mal marf greşăIL
Când ieleele se Înmulţesc la ori-ce socotinţă, atuncl greşalele
mal mult se măresc.
Câte capete, îndoite ielee.
895 Mij locul cel mal înlesni tor de a îndrepta ideele privesce
la crescerea şî învetătura cea mal bună. D'acesta să te
îngrijesd.
Nici o armă mal tare ca ieleea omului, ce se Întipăresce
în mintea lul.
Deosebirea ideelor se nasce între ornenl din deosebirea
duhuluI şî al inimii curaj.
Pentru Oste, Ostaşi şî Oştiri.
Ostea cât ele bună, fără bun stăpân ca o heară fără
cap.
================== pagina 54 ==================
54
PROVERBJ<:LE ROMANILOR
Ostea nu la vedere, ci la ispravă se cerceteză, Dintracesta
să o cunosci.
900 OrI-ce ostaş să s'arate Întocma ca un îrnperat ; ca când
imper atul la rezbolu va cădea, alt împerat să fie în loc.
Ostaş) pururea să aibf gata, nu ca să te resboesci, ci ca
la vreme să te aperI de vrăjmasl.
Ostaşul Îndrăsneţ, mare armă la resboiu. Asemenea să te­
aretl.
Ostaşul voinic, Iar cornandirul. iscusit, c'acum volnicia fără
iscusinţă zadarnică se 'nţelege, de când praful de puşcă
s'a găsit.
Ostaşul la resboiu vrăjmas s'arată fără voIa lul.
905 Ostaşul, la resboiu când merge de vofa luî, unul drept
multi se socotesce. Asemenea să te-ar eU.
Ostaş�l biruesce orI-ce moleşiune găsesce.'
Ostaşul subt cel mal straşnic frîll trebue să se ţie, şî frică
să afbă mal multă de comandirul luI.
Ostaşul spre isbândă trebuinţă are de îndrăsnelă cu minte,
fără nici o sfială.
Ostaşul fricos mal mare spaunaduce. Departe de el.
910 Ostaşul cel mal mare În fruntea taberii să s' arate.
Ostaşul din resbolu când fuge de frică, cinstea lUI de jos
nu se mal ridică.
Necinstea cea mal mare la ostaşul ce-şi arată lovitura din
resboiu, În spate Însemnată.
Ostirj fără trebuinţă nici cum să aduni, ca cu totul te
derapăni,
Şî cel mal mic ostaş, ca Domnul cel mal mare, să-şi arate
la resboîu a sa voinică stare.
Pentru Oglinda
915 Oglindă să te-aretl la supuşii tel, ca uitându-se la tine să
iea pildă de la tine.
Gătela În oglindă la muierI este dată, Iar la bărbaţi în
voinicie.
Să nu-tf petreci tată dioa ca muierile În oglindă, că firea
nu t�-a făcut pe tin� de oglindă.
Tată dioa la oglind�i şî sera la găte1ă, te Iasă în cea mar
prostă stare.
Cel ce tată dioa în oglindă se gătesce, orI nu ŞI cunosce
frumuseţea, şÎ la îndoială stă, orI nicI o frumuseţe are.
================== pagina 55 ==================
POVĂTUIRT ŞI CUVIK'm ADEYJ�[(A,],E
Pentru Oglăsuire
55
I
, I
920 Oglăsuirea vrajba departe o trimite.
Oglăsuirea ne păstreză cinstea, starea şÎ puterea.
Unde oglăsuire, acolo şî vietă ticnită.
Intr' o glăsuire toţi trebue să fim, dacă vrem frăţesce toţi
să trăim.
Pentru Ochi.
Inima poţI să ţe-o credr, dar ochii să nu ţe-I credi, că
înşelători sunt.
O uitătură de ochi frumoşi te pătrunde pană la ficati.
Departe de el, să nu te vatemi.
925 Ochii nu cunosc că frumuseţea el stăpânesce.
OchiI pătrundetorţ ŞÎ pe ffer el patrunde.
OchiI să nu te-I sciipescî, nici genele să le joci, când cu
orneni stal de vorbă, că una te-arată de gură cască şî
alta de viclen,.
Ochif săgeteză cu mult mal rell de cât însuşi săgeta.
Ochii tel spre ce! năpăstuiţi, ca să-I scapI de năpăstt.
930 Ochii frumosi te robesc cu tată a ta putere. Vedr să nu
cadl rob, c'anevoe ve! scăpa din robia lor.
Ochlul oglinda inirniî.
Ochiul viclen, cel mal cumplit. Departe de el.
Ochlul judecă frumuseţea.
Ochrul cunosce frumuseţea cea pe din afară, Iar sufletul
cea pe din lăuntru.
935 Ochtul când eţi grăesce, însuşi dragostea eţl vorbesce ;
cl'aceea te şî robesce.
Ochful numai cunosce ori-ce frumuseţe, dar mal de multe
01'1 te înşală.
OchIul nu se supune la nicî o lege pe lume.
Ochiul stăpanuluf Îngraşă pe cine vede. Ferice de tine
când stăpânul te va vedea.
Ochiul trupului bine vede, dar al dragostiI cu mult mal
bine.
940 Ochiul ce vede, precum vede aşa şî inima simte.
Ochiul DomnuluI, mântuirea norodului.
Ochiul Domnului pătrunde şÎ pîn cele ne-vedute.
Ochiul dreptăţii tate le vede şî le privesce, dar rell se
mâhnesce când nu isbutesce.
U ude e gindul omului, acolo şî ochiul vede.
945 Gura te-a POţI sătura, dar ochiul niel odată.
Ca ochi! la om nimic alt mal scump.
================== pagina 56 ==================
56
PROVI!:Km�LE ROMÂNILOR
Căutătura ochilor la multe patimi pricină ne-aduce.
Clipela din ochi, iscoditor te-arată. Feresce-te d'un ase­
mene ponos.
La ori-ce ochiul se uită mâna să nu teo întindî, că te-a
rată de obraznic.
950 Lesne se 'nsală ochIul, când sufletul se robesce.
Mângâîerea ochIuluI, boldul dragostit, ce la derăpenare te
duce, ca boldul Satanei.
Norul după ochiI tel să te silesci să-I risipescI, ca mal
bine să cunoscI ceea ce vedî.
Nu cu ochii în jos, ca cel smerit făţarnic, ci cu ochiI
drept În ochI, ca să cunoscI cu cine grăescI.
Ridică-tî negura după ochi s'atuncl mal bine veI cunosce
şî pe om şî pe Durnnedeu.
955 Să nu te smintescă ochIul cu vederea lul, ca să nu te
poticnescI.
Frumuseţea ochilor tot trupul frumos l' arată.
Ce-I place ochIuluI aceea sî mal frumos.
Cel ce face cu ochiul, cu ochIul grăesce şî viclenif meş­
teşugesce.
Cine odată ochiI s'a închis la cel mal dulce cântec de
glas muîeresc, nicI cum i-a mal deschis. Departe dase­
menea cântece, ca să mal vedf lumină.
960 Cine de la ochi se depărteză, mal întâiu de la inimă s'a
depărtat.
Din căutătura ochilor cunoscI pe cel smerit, cum şî pe
cel Îndrăcit.
Departe de ori-ce când ochiul teu se superă,
Pentru Ocărî şî Injuraturi
A s'ocări mojicesce, la muîerf privesce,
Ocară din gura ta nicl cum să Ieasă, că ocara scârnă se
'nţelege.
965 Ocările când Încep, dragostea se depărteză.
Ocările marI şi late la mulerf numai sunt date.
Ori-cine te ocărasce, peşin să-I mulţumescI cu căciula În
mână, c'atunci ocara la el se mână.
Când ore-cine te ocărasce, orI urechile să ţi le astupi,
sali să grăbescI a te depărta, ca să nu-l audf.
Când te 'njură ore-cine, multumesce-I că nu te bate.
970 Când te 'njură pe din dos, fă-te că nu audî, sau di tu
mal bine: « Când nu siau d/ faţă, iasâ-i să mi! şî bată".
La cele de ocară nicI să Îndrăsnescl să le numesd, necum
================== pagina 57 ==================
r
povAl'UfRI ŞI CUVINTE ADEVEHATJ<:
57
să te jocf cu ele, că cea mal mică deprindere te su­
pune cât tu nu gândescI.
Numar prostit ocăresc şî necinstesc pe o rî-cine orl-cum la
gură le vine; daceea cel ce ocărasce prost om se 'n­
ţelege. Feresce-te cl'un asemene nume.
Precum tu vei ocărî, aşa te vor ocărî, şî mal mult te vor
tîrî. Feresce-te d'o asemene întîmplare.
Feresce-te de ocărl şî de defăimări, ca cinste de la toţi
mar mare să dobândescî,
975 Cel ce ocăresc cl'a lor mânie se chinuesc.
Cel ce ocărasce când nu-l bagă 'n sernă, însuşi s' ocărasce
fără nici o semă,
Cel ce ocărasce crapă de necaz, când el te ocărasce si
tu cu o chif sclipiti te ulti drept în o chif lul, Aşa să
urmezi ca să-i vii de hac.
Ce reu şi urît la totl l cel ce de ocări se tine cu totl,
Departe de cel ce te o cărasce, că singur �l pe el atunci
se ocărasce.
Pentru Ocârmuire
Vcqî CânJlă.
Pentru Ocrotelă
980 P'aT tel sa-i ocrotescl şî să-I înmulţesd, rar nu după altiî,
ca după Iepuri să alergI.
Pentru Om şî Omenire
V e(�l la I"bire di! omenire.
Aurul pe pietră eşi arată cură ţenia sa, Iar omul pe aur
eŞI arată mintea sa.
Aurul şî argintul prin foc se lămureză, Iar omul prin bă­
taia cugetuluI seu. Nu te depărta de ea, ca pururea să
fii curat.
Anevoe să cunoscl firea şî gândul omului, dar cu băgare
de seamă tate le coprindt.
Atunci cunosce omul, şî cel mal tare, că nimic este 'n
lume, când eŞI dă sufletul, ne-putendu-l mal ţinea.
985 A curiosce omenirea, cea mai mare ispravă. O asemene
ispravă să aretl.
Atunci te cunoscl că fubescf omenirea, când datoriile el
================== pagina 58 ==================
990
995
1000
1005
PROVEIlBELE R()M.b;I1,nR
le urmezi, Jar nu când pe alţif povăţuescl şî tu nu le
urrnezf, ca fătarniciî smeritL
Acela om mare' se 'nţelege, 'ce pote suferi ori-ce rell i se
întîmplă.
Acleverul şî dreptatea, cele mal mari datorif ale omeniriI.
Iubirea de slavă cl'o parte sî făţărnicia de alta, derăp e­
narea omenirii. D'amindo oe să te ferescl.
O cămaşă şî nurnaf omul are în pântecele maicif sale, şî
pe aceea o lepedă cum ese În lume, aretând că de ni­
mic mal are trebuinţă, Iar în urmă dimpotrivă urrneză.
Omenirea s'o cinstesc! mal mult de cât ori-ce alt pe lume,
că fiesce-care în parte om şi el este ca tine.
Omenirea când o Iubescl, greşalele le rertf, că nici un
om fără greşală; în care catigorieşî însuşI tu te so­
cotescl.
Omul atunci se vede şî se cunosce mal bine, când este
desbrăcat de ceea ce poprea pe cei-lalti a-l vedea.
Omul anevoe se supune la cuvînt, Iar opinia mal tare de
orI-ce cuvînt; daceea cu o opinie mal lesne el supuf,
Omul, ore-ce mal puţin ele cat îngeriI, după cum zice
proorocul, că tate cele după pămînt lUI i se supun ').
Omul orI-ce voesce, anevoe dobândesce.
Omul ori-ce adună şî strînge cu munca şî truda sa, la
muIerea sa aduce,
Omul orbesce merge la orI-ce poftesce, si tocma când se
poticnesce atuncI se căesce. Feresce-te d'o asemene
poticnelă.
Omul orb la cele din urmă, daceea pururea în mintea
lui se mânzâe cu ceea ce lui el place.
Omul odată ŞÎ numar vede mortea cu ochiI, când nimenI
nu-l mal cinstesce.
Omului, când gura i-o acoperă pămîntul, atuncl i-se aude
cuvîntul.
Omul în vis privesce la ceea ce el gandesce.
Omul încă n'a dobândit nicI putere nici mijloc ca să să­
vîrsască de deplin orl-ce gandesce în mintea sa, şi el
se socotesce mal presus cu mintea sa de cât cel ce i-a
dat acesta minte a sa. Departe d ' o asemene zadarnică
socotintă.
Omul în lume s'a născut, ca cu lumea să trălescă, Iar nu
ca hiarele prin pustietătî. Departe de ori-ce pustietate.
Omul în lume s'a născut ca lumea s'o inmultescă, rar nu
s'o pustiască, după cum i-a poruncit cel ce'ri lume l'a
') L'hommc n'est ni ange ni bete; mais le malheur e.st que qui vcut faire
l'allge fait la betc.-B. Pascal.
================== pagina 59 ==================
POVĂTUIRI ŞI UUVINTE ADEVERATE
zidit. «l/fU/ţlţi-Ve ca uisipu! uuirii !» După poruncă să
urmez].
Omul în necazurI curînd imbetrânesce, când tot ia ele
gândesce. Departe d' asemene gindurI.
Omul în necazurf se curiosce om mal e, când tate le trece
cu o răbdare mare. Ţine-te cl'acestă răbdare.
Omul în necazuri se nasce, în necazuri cresce, în necazurI
se sfîrsasce ; iar, după ce more, se odihnesce fără nici
un necaz în vecI. Asa dar mal fericit cel ce a murit,
dar cu mult mal fericit cel ce încă pe lume nici cum
s'a născut.
Omul în ne sciintă se nasce, în ne-sciintă şî more, şî de
se socotesce c'a 'nveţat ore-ce pe lume, când nu le scie
desăvîrşit.
1010 Omul în slujbă se curiosce, cind puterea eI arată nă­
ravurile din fire 1).
Omul în durerf se nasce, în dureri cresce, în durerI vie­
ţuesce, în dureri se şî sfîrsasce. Val de el că s'a născut.
Omul îndată cade, cind pe prieten pierde. Păzescete cl'o
asemene cădere.
Omul îndrăsneţ fără socotinţă, cel obraznic fără ruşine,
şî cel semeţ fără nici o sfială, Iar cel dîrz nicî o soco­
tintă, nici ruşine nicI sfială are de ori-cine. Cu nici unul
să te asern enT.
Omul înşelător din fire s'a născut. Tu împotrivă să te­
aretf.
1015 Omul' înţelept, mal îrnpe-at de cit toţI împeratir, că nici o
pată pe trup are. Asemene să te-areti.
Omul vrednic ;;î 'nvetat nu se cinstesce pană ce grălesce
de pisma duşmanilor
Omul, ca un vlerme. pe pămînt cu trupul se tirasce, clar
cu mintea lUI mal presus şî piste cer se întinde.
Omul ca vremea pe tot ceasul se schimbă.
Omul ca să sufere s'a născut în lume. D'aceea şî tu trebue
să suferi.
1020 Omul chipzuesce, dar Domnul hotăresce,
Omul cu omenie de nimic alt se sfiesce de cit nurnaf
de ruşine. Aşa şî tu să urmezI.
Omul cu cuvîntul întrece pe dobitoc; când însă cuvintele
tate eI sunt proste, atunci dobitocul mal presus de cit
omul în lume, se socotesce după a lui putere. Nu te
arăta mal jos dun dobitoc.
Omul cu cuvînt din cer este cădut ; Iar cel fără cuvînt,
ca cel în mocirlă crescut. Arată-te ca cel din cer.
') Vcqi No. 10607.
================== pagina 60 ==================
60
PlwVlmJ:ll(LlC HuMAl\JL0R
Omul, cu cât are mal puţină minte, cu atât are mal multă
mândrie.
1025 Omul, cu cât mat mult trăesce, cu atât mal mult şî pă­
timesce.
Omul cu minte s'asernenă cu Durnnedeu, Iar cu cumplirea
cu cea mat crudă hiară.
Omul cu mintea se sue a judeca pe însusî Domnul.
Omul cu mintea şÎ pe cele mat grozave hiare le supune
subt picerele lui ; Iar pe sine Hiel cum se pote stâpâni,
Vai de el!
Omul cu minte, ca să scape de nevof, eşI d㠺Πcămaşa
după el. Aşa şÎ tu să urmezI.
1030 Omul cu mincinI se 'nsal㠺Πse 'nvată la mica sa copilărie.
Omul cu mult mal mult Iubesce pe muierea sa de cât pe
insuşf părinţii ser.
Omul cumplit, hfară intregă, Iar cel viclen, vulpe întregă.
D'amindooe numiri mult să te ferescI.
Omul curat şÎ drept crede pe ort-cine, socotind pe to tf
curati ca însuşf pe sine.
Omul când e să cadă, întâiu mândria el coprinde. Feresce-te
d' o asemenea patimă.
1035 Omul, când laudă faptele cele rele arată că are şî el o
parte din ele. Păzesce-te să nu cadl Într' acestă osîndă.
Omul, când nu pote dobândi ceea ce el poftesce, se face
că n'o vo esce. 1)
Omul, când se satură de binele ce are, caută alt ceva
mal mare, dar dă piste mal reu, s'atuncl suferă reul, de
frică să nu dea piste alt mal mare reu ; adică, tocma
atunci se 'nvaţă minte, când nu-I mal slujasce mintea.
Păzesce-te să nu cadî Într' acestă greşală.
Omul, când se socotesce că n'are nici o grijă, tocma atunci
se vede coprins d'a luf peire.
Omul când se dă cu totul la plăceri, tocma atunci eŞI
pierde orice curaj are. Păzesce-te să nu pierdi şî tu
curajul teu.
1040 Omul, ca să placă de obste la toţl, trebue să se arate ple­
cat, tainic şÎ drăgăstos; pe nimenl să nu atingă, pe
toţi să-i cinstescă, şi cu damele să jcce, fără a se depărta
de loc.
Omul, ca un suflet c'un mort În spinare, ce-l portă ca
p'un arbeţ.
Omul ca să scape şî să se apere de năpăstuirl s'a ales
un stăpân ocrotitor; ocrotitorul dimpotrivă pe cel ce
l'a ales, l'a făcut lui rob. O! ce nelegIuire!
1) Veql No. 266 I.
================== pagina 61 ==================
POVĂTUTRI ŞI CUV.lNTE ADEVERATI<;
Cil
Omul câte doresce, anevoe dobândesce.J)
Omul cât trăesce, n u-I cunoscern darul; după ce-l pIerdem
în zadar el tclnguim sî'n zadar el lăudăm, când numai
simte nimic.
1045 Omul cat de mic, acl el vedf îrnperat, acl de mâinf legat
ca cel mal mare vinovat.
Omul la a lui putere se cunosce ce om este 2). Atund şi
tu să-ti aretf omenirea ta.
Omul, la' slujbă, cea mal mare credinţă sî cinste cu sîrgu­
irită către totf să arate.
Om�l la ce are' de faţă nicl cum se mulţumesce, ci la cele
ce-I lipsesce pururea rivnesce.
Omnl la betrânete aşa judecă şî gândesce, precum din
copilărie a audit s'a invetat de la cel mal mari al lui.
1050 Omul la berrânete 'eşI plecă capul la pămînt, aretând că
va să rnergă de unde a sî venit.
Omul lesne 'se Încrede la �el ce-I povestesce de ceea ce
el doresce.
Omul Llngă mulerea sa nicî de părinti, nici de ţară, nici
de vre-un necaz eŞI mal aduce aminte.
Omul mare se cunosce, când greşala s'o cunosce, şÎ cu
mult cu mult mal mare când sî-o indrepteză. Aşa şî
tu să urmezi.
Omul mintea şt-o schimbă după ale vremii întîrnplărr.
1055 Omul, muîerea când el rîde, atunci se 'nveselesce.
Omul mult se nevoesce şî mal mult se şi mâhnesce, când
nu pete să arate cu condeIul sau cu graIul lucrurile
precum le vede, sau precum le simte.
Omul mult se strudesce ca să dobândescă numire de ne­
murire ca un Durnnedeu. O! ce zădărnicie I
Omul ne-rnultămitor să ;1U s'arate nici odată-pentru orf ce­
a dobândit de la orî-cine vre-odată.
Omul, nimic alt pe pămînt de cât ţărînă sî pămînt.
1060 Omul nu-şi cunosce nici fericirea sa, nici norocirea sa,
până ce nu pate ore-ce.
Omul, pentru a se areta după rnândria sa mal presus
de cât este, a isvodit în lume mii sî sute de'nşelăctunl,
numindu-le minunI.
Omul pururea rîvnesce la ceea ce-I lipsesce.
Omul pe lume s'a născut ca să sufere necontenit.
Omul, până e copil, se socotesce de fericit, că nimic nu
simte, ne-avend nici o grija; după ce se măresce, el
') Ve4'i la cuvintul: Lăcomra.
�) vedf Nu. 106"7.
================== pagina 62 ==================
încep necazurile, ce pe tot ceasul el frămîntă în felurimî
de chipurr.
1065 Omul, până ce nu-l bagI în jugul legilor, nu se 'nvată
minte.
Omul, până nu dă piste-un reu, nu curiosce binele ce-l
are în mână,
Omul, până ce portă masca, tot se mal cinstesce; după ce
şI-o pierde rernâne de ruşine.
Omul, rece la adever şi fierbinte la minciunI. Tu împo­
trivă să te-areti.
Omul, robul plăcerilor. Ca să scapl de robie, lasă plăce­
rile la o parte.
1070 Omul s'a făcut unul pentru altul; el 'aceea unul cu altul
să ve aj u ta.ti.
Omul se înduplecă mal lesne la cuvintele murerif de cât
la ale sale sau ale altora.
Omul singur dormind nu se pote încăldi,
Omul se lipesce de ceea ce-I place din slăbiciunea sufle
tuluf seu.
Omul se mişcă ca ceasornicul, pană ce zimberictul lUI
este sănătos.
1075 Omul să nu se fălescă că tate le cunosce, când pe însuşf
sine nu-l pete curiosce.
Omul sănătos în haine de muncitor, Iar în haine de palat
pururea bolnăviclos. Alege care-ţi place.
Omul să placă la cei ce-el urasce, ca să dobândescă o
mică şi zadarnică cinste.
Omul se prinde din cuvintele guriI sale. Păzesce-tl gura
cât vei putea.
Omul se silesce ca mal bine să dobândescă, clar nici cum
g�l.ndesce ce o să nemerescă ; că cele de astădt bune,
mâine le luăm de rele, şÎ cele rele, îndată de l;une ni
se arată.
1080 Omul să se sîrgulClsdl spre a dobândi o desevirsită sci­
intă, cum să cunoscă adică adeverul din minciună.
Omu'l se schimbă pe tot ceasul, după vîrstă, după vreme
şÎ dup i întîmplări. Ferice de cine se schimbă din reu
spre mai bine, ca 2"ânclacul de mătasă.
Omul, slab din fire; ';'l'aceea lesne se 'nsală.
Omul. sluga norocului.
Omul spre ostenelă În lume se nasce.
1085 Omul stăpân se socotesce, clar pe însuşi sine DU se stă­
pânesce.
Omul cel tare de suflet, în cea mal mare mişcare el stă
nemişcat.
Omul firesce supus înselăclunil.
1
, I
G:l
PROVl!:RBELE ROMÂNILOR
================== pagina 63 ==================
Omul firesce d'ale lUI trebuinte mult mult se stăpânesce,
că sluga lor se stăp;lnesce.'
Omul, firesce leneş; daceea fără muncă nici cum să-I las.I.
Omul fără smintelă În vieta lUI nici cum se pote păşi.
Omul fără muIere ree! Ia fire se'ntelege, că 'mpotriva firiI
se arată, Departe d'o asemene fire.
Omul fără mustrare, nici cum se 'nvată la ort-ce.
Omul fără nici o cinste, nici s' ascultă,' nici se crede.
Omul fără nici un prieten, singur se 'nţelege în mijlocul lurnil,
Omul fără dusmani, nu-I plătesce pielea nici dOI bani, că
ticălos se vede 1).
Omul fără rod, tocma ca un mort.
Omul ce adeverul gonesce, a.deverul de el se ţine.
Omul cel cinstit, cea mal cinstită zidire a Domnului.
Omul ce cerceteză firea ornenescă mal presus da lui pu-
tere, mintea îndată el piere.
Omul din vedere pe jumătate se cunosce, Iar din vorbă
ore-ce mal mult sî din fapte cam pe deplin.
Omul din fire s'a născut cu altul împreuna să petrecă pe
lume; cine dacesta se depărteză, hîară selbatecă se'ri­
ţelege. Departe d' o asemene numire.
Omul, dobitocul cel mal ne-Înarmat din fire; dar cu is­
teciunea minţiI, ce-a dobândit din fire, întrece şÎ stă­
pânesce ş1 pe cea mal grozavă hlar A.
Omul, după ce more, atunci darul i se cunoasce 2).
Omul, de mândrie, pururea s'arată cu mult mal mare de
cat ceea ce este.
Omul după idea sa pururea se iea, fie bună fie rea; d'a­
ceea să se deprindă I'a.ceea ce căintă nici cum va avea.
Omul după vremI adese-ori eŞI schimbă mintea, firea şî
năravul ; dar val ele cel ce se schimbă elin bine în ren.
Omul de care nimeni nimic grăesce se vede că n'are nici
o destoînicie.
Omul ele sinesf spre ticăloşie mal lesne alunecă.
Omul de tote gol pe lume s'a născut, şi cu necazurI s'a
îmbrăcat în totă viaţa lui; Iar, la sfîrşit, s'a vedut că
Iarăşi gol se duce, precum a şi venit il).
Omul, ele ceea ce-I place. daceea se îngraşă .1).
Omul, ŞI când dobândesce ceea ce el voesce, tot nu se
rnulturriesce, ci la mal mult rîvnesce ; rar când le lasă şî se
duce, cu rnâhnire le privesce, că nimic de el se lipesce.
l�
I
1090
1095
1100
1105
1110
POVĂ'\'UIRl ŞI CUVr1''!'E ADEVERATE
6"
d
') Vcdf cuvîntul: dusman.
2) Ve(!i No. 5564. '
3) \'cc!y 1\0. 7115 .
. ') V cdi No. 4320.
================== pagina 64 ==================
64
Om
(
pat
alti
să
Om
(
Om
1
gra
1115
Om
F
nin
Om
f
tin:
păz
Om
f
tes-
Om
f
tuis
Ori-ce
pe
1120
OrI
c
ca
Ori-ce
dor
nire
şî
1
tot!
Ori-ci
că
Unif
(
dar
cât
des
într
peti
ca
Unii
s
s'ar
s'ar
1125
Un
ar
nun
Urît
11
plit,
urît
') Ve
2) Ve
================== pagina 65 ==================
1115
1120
1125
1) __ 4�������_P1WVI,f;tBIJ:LE ROMANILOR
Om cu om firesce unul cu altul se legă, pentru al lor în
parte şî deobste interes; că trebuinta eI face unul cu
altul să se împreune, şî În tr' o adu;1are toţI împreună
să petrecă.
Om că eşti să socotescl şi .l'ale firii să gandescL
Om mare se socotesce cel c e'n valuri a cădut ş'afară de
grab din ele s'a vedut, Aşa sî tu să te-aretf.
Om pe om să vîndă ca p'un dobitoc nu se 'nţelege ome­
nire, ci Întocma măcelărie.
Om fiind să nu gandescl mai presus de om, ci pe însuşi
tine să socotesel mal bine; şî rriesura la tate să ţe-o şî
păzescr, ca să nu te poticnesc!.
Om fiind şî tu, pe ori-ce 0111 ca pe Însuşi tine să-I soco­
tesct de om.
Om fără nici-un cusur nicf CU11l vel putea găsî, c'ale al­
tuia tate nicî oelată ne place 1).
Ori-ce om, fiind frate cu tine d'inceputul Iurniî, ca un frate
pe toţi să-I socotescl.
Ori ce bine POţI face la omenire, nn te lenevi a-l sevîrsi
ca şî tu în omenire te socotescL
Ori-ce în parte, parte d'un tot se înţelege; că când te
dare un deget. tot trupul simte durerea. Aşa şî la ome­
nire, când unul pătimesce, tată omenirea trebue să simtă
şî la leac să alerge, ca să nu se întindă durerea ia
tată omenirea 2). '- ,
Ori-cine estî, şi ori-unde eşti si orI-cum estî, adu-ţi aminte
că om eşti.
Uniî omeni pururea caută, şÎ cer, şî pururea se strudesc,
dar nimic folosesc, că niel pot găsi, nici pot afla pe
cât ei voesc; alţii gesesc d'a-gata, saCi că lesne dobân­
desc, dar nu scit'! niel cum să păstreze, niel cum să
Întrebuinţeze; rar alţii cu mai puţin se mulţumesc, şÎ
petrec cu mult mai bine. GhicI carii sunt mai fericiti sî
ca aceia şî tu să urmezI. ' ,
Unii s'arată amenr mari dar nu curati, Iar altiI dimpotrivă
s'arată prea curaţI dar nu şi mal-'L Feric� de cel ce
s'arată şi mare şî curat! C'acesta şî tu să te-areţL
Un om şÎ numar pate-o lume isbăvî, şî farăşi un om şî
numai poate-o lume prăpădî.
Urît lUI DumnedeCI, omul viclen cu crudime, omul cum­
plit, omul Înş�Iător şî cel năpăstuitor, dar cu mult mal
urît cel ce vinde pe om tocma ca Iuda, fără temere de
1130
1135
1140
POVĂ'run,r ŞT CUVINTE ADEVER.ATE
Dumnedeu, Feresce-te cat vei putea d'o asemene ur­
mare, ca să scapi d'o asemene numire.
Inaintarea omenirii după scăparea din robie, că temeiul
omenirei slobozenia din fire. Acesta să gonesel, ca mult
mult să te slăvesci.
Inmultiti-ve ca nisipul mării; acestă cinstea cea mal mare
către Domnul ce te a zidit, dacă om te socotescI.
Un 0111, şî numai, din ştreang de vei scăpa, cea mal mare
slujbă la omenire vef areta. D'asemene slujbe să te tif.
In necazuri când tu cadr, atunci cunosc! pe ori-ce om.
Silesce-te să-I cunoscI cu mult mal înainte, ca să te
pott feri de ei.
In norocire omul nici odată socotesce, că din ea va că­
dea; iar în ne-noroci re pururea nădejduesce că se va
scăpa; Însă I'amindooe cu greşală. D'aceea şî tu schim­
bă-tf socotinta.
In slavă omul 'cand ajunge, îndată se schimbă.
In furia omuluI să nu-l superi mal mult.
In ce mare greşală omul în adever se află, când pe de
o parte ne mirăm de prostia celor mal ele nainte, şî
pe alta lăsăm pe cel din urmă tot în prostia celor mal
de nainte. Feresce-te d' o asemene greşală, ca să scapi
pe cei din urmă de cea de mal nainte prostie.
Imbrătisarea, semn de dragoste; dragostea, semn de în­
durare, s'indurarea, semn de omenire, rar Iubirea de
omenire, temeiul credintel. De terneîu ele te vei tinea,
tate cele-lalte le dobând�scI. '
Val de acel om, ce nid pe el, nicI pe altul folosesce!
Val de omul af:ela: canel mintea nu-l mal stăpânesce!
Val de nemul omenesc, ec'md cei mal puternici vor stă-
pani pe cel mal înţelepţr!
Vai de cel ce fuge de mulere pe lume, că 'mpotriva po·
runciI DomnuluI urmeză!
Vei să cunoscl pe om? redică-I masca după obraz (adică
slava şî puterea ce a dobindit).
Vieţa scurtă, înveţătură lungă 1) ne-sciinţa farte mare,
norocul ne statornic, patimile te 'l1necă, plăcerile scâr­
base, că gretă te-aduc, necazurile te cufundă; ce să
facă omul? decat să se ticăloşască unul mal mult ş'al­
tul mal puţin, saCI mal cu răbdarea pe tate să le sufere.
Gol al venit pe pămînt, gol te veI duce înapoI; ele ce dar
atâtea nevoI pentru cele ce le laşI înapoI?
Grozav omul cel dîrz, urît cel f1ecar, spurcat cel ne-Iegluit,
crud cel cumplit; rar făţarnicul smeri t pe toţI eI întrece
') Vc,ll 1\0. 4334 b_
2) Vc<ji No. 3144- 1) Ars lr1nga; vita brcvis. _ Prov. Lat.
================== pagina 66 ==================
6f3
PROVERBELE ROMÂNILOR
cu reutatea sufletuluI luI. Feresce-te de t6te aceste nu
miri.
jertfesce-te pentru orI-ce bine obştesc ŞÎ mal ales pentru
omenire, că şî obştea În omenire intră.
1145 Dilele omului, tote În necazurI, şî la cel mal fericit.
Ca un muritor ce estt, pururea să gândescI la cele din
urma ta, în t6tă vieta ta.
Calul cu frîul, Iar omul cu cuvîntul; Iar când nicî unul de
cuvînt nici altul de frÎel nicf cum vor lua, atunci de
biciu amîndoi vor lua. Feresce-te d' o asemene Întîmplare 1).
Ca să cunoscI a omuluI destolnicie, trebue să te slujescf
cu el, ca să vedi isprava lui,
Ca să cunoscI pe om mal bine, trebue să cercetezi urmele
luI, ca câinele urmele Iepurelui.
1150 Cu anevoe omul să s' arate drept la cele streine; cine dim­
potrivă s'a Învrednicit, pe însuşi sine a biruit, biruinţa
cea mal mare. O asemene biruinţă să gonescI.
Cu anevoe omul a fi tot-dauna tot acelaş,
Cuvîntul şî judecata anevoe vin la om; Iar greşalele el
năbusesc; daceea să-I deştepţi cum să se ferescă, ca
să dobândescă judecată bună sî să pricepă ce e cuvîntul.
Cu cât omul mal mult se cunosce pe sine, cu atât mal
mult se pleca la îndurare. Acesta să te silescl să do­
bândesci.
Cu câtă mal mare putere te vei Îmbrăca, haina omeniriI
nict cum o veI depărta.
1155 Cu cât mal mare eşti, cu atât mal Îndatorat estt la ome­
nire să slujesci.
Cu pletra se cun6sce aurul şÎ argintul, Iar cu aurul şî
argintul cunosc! inimile 6menilor.
Cu mult mar anevoe omul însuşt el pe sine să se mântu­
iescă de ori-ce reCt pe lume, decât el pe altul.
Cu ce fel de 6menl se amestecă ori-cine tocma ca acela
se află În sine. Bagă de sernă la acesta. 2)
Când omul ar judeca pe sine precum pe streinI, mal nicf
odată ar _ greşÎ. Acesta să urmezI.
1160 Când omul vrednic nu mal e a se cinsti, atuncI Începe a
urî.
Cind omul nicI cum pătimesce, îndurare de altul nicl cum
dobândesce. Nu te supera când pătimescl, c'atuncl În­
durare dobândesci, cel mal mare dar.
Când omul nu nemeresce ceea ce el gindesce, cu-al seu
noroc să se certe, c'altul nimeni nu-I greşasce.
1) Ve(Î' No. 5095 & 5°98.
") Vc<ji No. 9495.
================== pagina 67 ==================
povĂ'('umI şr CUVlNT" ADI!:VERATE
67
Când omul pote păzi prieteşug adeverat, dragoste curată,
dreptate legIuită, omenire firescă, îndurare către toţI şî
un cuvînt drept la tate, ce alt el mal lipsesce de cât o
vointă bună? D'acesta să te tiI.
Când casa ta tu ţe-o cauti atun�I poti cunosce cat te costi­
sesce ş'un grăunte de grâu; şÎ când pe copii! tef tu el crescI,
atunci poţi cunosce cât eşti dator la părintlî tel pentru cre­
<:0erea ta. Acestă cunoştinţă să gonescL
!lI,1 nof ne sÎrguim pentru al obştiI folos, atunci se În­
�elege că slujim omeniriI.
Când mănânc㠺Πbea omul, nu-l mâhni sufletul lui, că
masa cere veselie.
Ceh poţI să te silescI omenirea s'o luminezI cu sciinţa ta,
şî să nu pizmuescl pe cel ce scie sau inainteză cu în
vetătura sa mal bine decât tine.
La omenire cu îndurare, la stăpânire cu supunere mare.
La vrăjmaşi cu îndrăsuelă, la ostaşI cu dragoste, la stă­
pân cu credinţă, la supuşi cu blândeţe, la muierf cu
mângâere, şÎ la ori-ce mişcare cu minte şî sfat mare, şî
la nicI una piste mesură , ca 'să nu cadf În ură.
1170 La copilărie cu j ucărele, la tinereţe cu gusturi şî plăcere,
spre betrâiete cu bună socotinţă şî spre sfirsît cu cea
mal bună pocăinţă.
La căderea 1�II, omul se curiosce când j?uterea el lipsesce.
Tu s'atunct să te-arett precum şî mal nainte.
La câte şi cind se cade a te bucura, şÎ la câte şÎ când
a te Întrista, l'acele ş'atuncl tu să te depriridt, ca să
te poţI CLi ele pururea lupta.
La cele pis :e fire şî piste putinţă DlCI cum să rivnescî,
nicI să gJ.ndescI, nici să te nevoescI, că în zadar mun­
cesc!.
LeC! cu Ieu nu se mănâncă, cât de mare se arată; tigr
(sic) pe tigr nu muşcă, cea mal grozava heară ; şÎ om
pe om sfâsie, fiinţa cea mal sfântă! O! ce cruejime ! De­
parte el' o asemene urmare.
Mal urît 0111 şÎ ne-legluit, şî DomnuluI ne-plăcut decât
cel ce în vieţă de muIere se depărteză nu este altul pe
lume. Departe d' o asemene urmare.
Mal lesne 0111ul a lăuda faptele cele bune decât a le urma.
Tu împotrivă să urmez). 1)
Mal lesne omul defaImă dedt cinstesce. când cuvîntul eI
lipsesce.
Mal mult 0111ul va să se arate vrednic de darurile ce nu
le are, de cat de cele ce În fiinţă are.
') Video meI iora proboquc, deteriora scquor. - Ovidiu, .�1etallt. VII.
================== pagina 68 ==================
68
PIWVERBELE ROMÂNILOR
----
Mal mult din fapte de cât din graiu pe om să-I înţelegL
1180 Mal bine în mila Domnului decât în mana omului, că
Domnul mult milostiv, Iar omul nicî cum se 'ndură,
Mal bine s'alerge la tine de cât să fugă de tine.
Mal ticălos decât omul nimic alt pe lume, că cu tate pa­
timile se luptă pe lume pentru o palmă de loc, cel tre­
bue mal pe urmă.
Mare e omul când cu mintea în cer se urcă, şî nimic de
el când cu capul la pămînt se pleca,
Mare om se înţelege cel ce la omenire înţelege. Acestă
înţelegere să te silesci să dobândescl.
1185 Muritor fiind pe lume, cele de marte să nu le uit).
Nicî un lucru mal urît ca omul cu dooe fete, ce se dice
făţarnic ne-Iegiuit. Feresce-te d'o asemene numire.
Nici schimbarea numelui, nicî schimbarea hainelor te face
mal om, ci schimbarea mintii spre urmări cinstite. A­
cestă schimbare să gonescL
Nu e îndestul să aibă omul daruri mart, ci trebue să mal
scie cum şî când să le arate.
Nu uita omenirea în cea mal mare slavă ce vel fi, că
pîerdf numele de om.
1190 Nu cu palavre, nici cu meşteştugirt sau făţărnicii să te a­
retf om mare, că tate se vedesc sî rernâî de ne-cinste.
Nid 'un om cu tate darurile.
Nu tot omul ce nu face nedreptăti pe lume se înţelege
de drept, ci cel ce pote face şî nu face, acela în ade­
ver omul cel mal drept; precum şî cel ce pote face bine
şî nu face, acela se 'nţelege cel mal reLl şî mal cumplit,
la suflet, pe lume. De una să te ţiI şî de alta să te
ferescî,
Nimenl pe sinesi nu se cunosce mai jos sau mai prost şî
decât acela, ce însuşi el el are în cea mai mare cinste.
NicI un om la tate bun şi la tate reu, ci unul mal mult
�î altul mal puţin şî la una sî la alta.
1195 Nici un om pe lume fără nicI un cusur, decât că unul
are mal multe şî altul mal puţine, şî unul mal mari şî
altul mal micI, �î că cele mal mici pe lângă cele mal
marf nici cum se bagă în semă.
Nict un dobitoc ca omul mal lesne se urcă ş'alunecă,
Numai norocul cu vrednicia îmbogăţesce pe om, şî Iarăşf
norocul cu lenevirea sărăcesce pe om.
Nu ceea ce al fost tu sau al tel părintr, ci ceea ce esei
acum, aceea se cerceteză, Bagă de sernă la acesta J).
================== pagina 69 ==================
Nu ce va omul, ci ce va Domnul. 1)
Nu cele pe dinafară, ci cele pe dil�lăuntru la om să cer­
cetezf, 2)
Pentru urrnărf pe om pravila el pote osândi, Iar pentru
cuget şi gânelul sei\ numai Durnnedeu. Nu te socoti că-I
vei înşela cu ceea ce tu gânelescl şî cugetezL
Piste omenire nici cum să gânelesd, că te poticnescl.
Poruncile omeniriî « Ceea ce ţie nu-ţz Place altuia nu face»,
«Precum veZ s ă-ţt facă ţie altul, fă şî tu aceiuta», «Fu­
besce pe vecinul teii ca pe' însuşi tine», «Meotcesce pentru
cel ce nu pote 11ZZt1lCz", «Scolă Pe cel că1ut», «Indurâ-te
d{Y orz-cine».
Pe om în lene şî în moleşiune nici cum să-I lai să stea,
ci pururea cu munca să-I dedai să se deprindă.
Pe om ca pe pom, pană ce e fraget, curăţă-l sî-l indrep­
teză, că ele se va mări anevoe vef nernert. 3)
Pe om cu cuvîntul, Iar nu cu bolelul să-I faci să te înţe­
legă.
Pe om săl îndreptezf pe calea cea dreptă, ca să ajungă
la vietă curată.
Pe om elin vreme ele cele rele d' apr ope să-I poprescl, că
lesne cu ele se o bicinuesce, când nicî o poprelă la ele
găsesce.
Pe toti să-I socotesd ele o potrivă cu tine, că toti sun-
tem' născut! dintr' o murnă ca tine. '
Pe cel de o potrivă ca nisce fraţi să-I Iubescl, pe cel mal
marf ca nisce părinţi să-I cinstesci, şî pe cel mal mici
ca nisce copil al tef de ei să îngrijesc!.
Pe cel flămând să-I îndestulezî, pe cel secetos să-I adăpf,
pe cel bolnav să-I cauti şÎ pe cel mâhnit să-I mângâi,
fapte de omenire şÎ datorii se înţeleg. De ele să te ţiI.
Pană nu vef cerceta firea, mintea şî năravul, nu-l băga în
casa ta, fie măcar şÎ 'mperatul.
Pană nu trăescl Împreună cu ore-cine, nu-l POţI cunosce ele
ce fire tine.")
Precum al venit, aşa te sî duci şî nicăiri te poţI poprt,
Precum calul cu frîul, aşa şî omul cu cuvîntul să se stăpâ­
nescă.")
Pretul omului stă în iscusinta duliuluf seci sî în cinstea pur­
tăriI sale. Una privesce ia fire şÎ alta la tine.
f
I
,
I
"'"
I
I
v
1200
1205
1210
1215
POVĂTUIRI ŞI CUVINTE ADEVERATE
69
\
r
I .
1) Veqî Cap. XII, c. Domn.
2) VeqÎ � o. 7159.
3) Veql No. 1°41.
4) Veql Nu. 6144.
5) Veci! No. 5095.
================== pagina 70 ==================
70
PROVERBELE ROM�ILOR
ReC!, cumplit sî spurcat, păgân ne-Iegluit şî Satană întreg ă
cel împotriva omenirif se înţelege după lege. Feresce-te
d' asemene numirI.
Ruşine la om cu luxul să s'arate om, ci mal bine cu cin­
ste să s' arate de cinste.
Rîdică mintea şi cuvîntul de la om pe lume şÎ-I vet găsi
Întocma ca p'un dobitoc. Nu te depărta de nici una, ca
să nu te numescI Întreg dobitoc.
1220 Să nu dea Domnul omului cât pote răbda. Acesta la
Domnul să te rogt. 1)
Sănătatea la om, dar al firii ; bogăţia, dar al noroculuî; far
înţelepcfunea, dar al Durnitale. Ghici acum care dar e
mal bun.
Să preţuescI pe om dupe cinstea ŞI vrednicia lul, Iar nu
după averea luI.
Să scopescI un om sau să te depărtezf de firea ornenescă,
ca când al jertfi tată omenirea; cea mal mare nelegiu­
ire, că ŞI una şî alta inmulţindu-se, la peire aduce tot
nernul omenesc. Feresce-te cât vei putea damindooe
aceste ne-legIuirI.
Să te ICI după acela, ce cinste te-aduce orI unde te-I duce.
1225 Slavă ŞI cinste unul de la altul rîvnirn să dobândim şî cel
adeverat de la Domnul nooe dat, numele de omenire,
în pustie el lăsăm. O ce ne omenire!
Slavă şî cinste celui ce din nimic a ajuns mare şÎ din sărac
bogat, ŞI dimpotrivă ne cinste ŞI ocară celuî ce din
mare a ajuns mic şî din bogat a scăpetat. La una să
te silescI şÎ de alta să te ferescI.
Slobod să Iasf pe 0111, Iar nu rob şÎ ca p'un bou în jug.
Spune- mi cu cine vieţuescI ca să-ţi ghicesc ce fel de- om esti. 2)
Tot omul după fapte se cunosce.
1230 Tate le lasă omul, ca de muierea sa să se lipescă.
Tată lumea, o omenire; pentru ea să te strudescI, pentru
ea să te jertfescî.
Tot omul eŞI Iubesce binele sHi firesce,
Tot omul în greşală, şî supus la orf-ce hulă, fără nici o îndoială,
Tot omul, la orf ce, z ândesce a isbuti.
1235 Tot omul muritor, după lume trecetor.
Tot omul nici cum pote să s'asernene la tate, unul cu al­
tul la fire, nicf la minte, nicf la vorbă, nici la faţă d'o­
potrivă; că cel mal urît la faţă portă minte mal frumosă,
ŞI cel mal cumplit Ia fire, la vorbă pote fi mai dulce decât
orîcine.
1) Vecl( Cap. XLI. c. Dorn n.
2) Vcc)i Nu. 9495 s. "G02.
•
================== pagina 71 ==================
') V c41 No. Cap. X, c. Sărac.
Tot omul frate-ţI este d'inceput până 'n srîrsit, Vai ţie
când vei vărsa singele fratelul teu,
Tot omul. elacă more, se socotesce ele bun.
Tot omul trebuinţă unul ele altul are; d'aceea nici odată
să nu <:ţi CI : « Ce-Jlli pasă mie 'ţ".
ToţI poftesc de obşte ale altora să afle, şÎ nici unul pof­
tesce c'ale sale altul să le afle.
Trei ornenl la vedere scârbos! şî urîtl ele tot: săracul
mândru, bogatul sgârcit şî betrânul desfrînat. F eresce-te
cl'asemene numiri. 1)
Trei tabieturl de om enr: uuif eşi tin închisă inima, altii
gura, alţii uşa; iar cei ele a patrulea, ce-şi ţinea închisă
mâna, ca nimic să prirnescă, cu totul au perit sî nici unul
să mal găsesce.
Trebuinţele omenesci împreună om cu om; acestă împre­
unare dragoste ne-aduce către omenire. De ea să te ţii.
Feresce-te de cel fără de omenire, că cu mult mal rei
decât cele mai crude hiare.
Fie-ce om cu năravul seu, ce din crescere a dobândit.
Fie-ce om cu slăbiciunea sa, ce din fire a dobândit,
Firea pe om a făcut să s'ajute unul cu altul; cel mal mare
pe cel mai mic, cel mat tare pe cel mal slab, ca o în­
sotire ornenescă. De ea să te tii.
Fires'ce omul de o potrivă este şi se socotesce unul cu
altul. Nu pofti deosebire.
Firesce omul sî ori-ce dobitoc la cel asemenea lUI, la cel
de o fire cu el alerg㠺Πzoresce.
FugI de omul cu dooe feţe, ce unele-ţi grăesce şî altele
gândesc;e.
Fără frică şi nădejde, omul mat reu decât ori-ce fîară se
arată.
Hearelor le este elat una cu alta să se manance, că nu
cunosc, nicî înţeleg, ce este dobitocia ; iar omul, ce cu­
nosce ce este omenirea, val ele el când cugeteză să frigă
şÎ să mănânce pe insuşi fratele sell, cu felurimî ele ehi­
puri. Feresce-te d' o asemene cugetare.
Cea mal mare rusine a omului şî ticăloşie, când ele muiere
el se stăpânesce.
Ce-ar pofti omul mal mult? decât a dobândi aripi sbu­
rătore şî vietă ne-muritore.
Ceea ce omul în inimă hrănesce, pururea în minte ei vine.
Ce e mai ticălos decât omul pe lume? că de orI ce se
mânie, ele ori-ce se intristeză, bogăţia nu-f ajunge, să­
răcia vai de el! cinstea el ro besce, interesul el orbesce,
f
I
I
I
?
1240
1245
1250
1255
.� POVĂTUIRI ŞI CUVINTE ADEVERATE
71
================== pagina 72 ==================
72
PROVERBELE ROMÂNJLOR
temerea el topesce, frica el stăpânesce, nădejdea el
chinuesce, cugetul el mustreză, veselia lUI la beţie o
găsesce, când nimic mai simte. .
Cei cu contoaşe şî cu blane grase se socotesc de ornenl
numai pe însusf el, ca curcanii când se umflă.
Cel mal marI vrăjmaşi al omenirii se 'nţeleg lenea, lăco­
mia, desfătarea, desfrînarea, beţia şî Iubirea de slavă. F e­
resce-te d'aceste nurnirl.
Cel cu coraj în adever de mare 0111 se'ntelege, dar cu
mult mal mult om mare se'ntelege cel ce mânia ŞI-O
stăpânesce sî 111aI lesne Iertă, Cu acesta să te ase­
meni.
1260 Cel pentru care lumea s'a zidit, nicI ţerîna lUI cum-va s'a
mai găsit. Vedf ce este omul.
Cel mal mare curaj să ţe-l aretl spre ocrotirea omeniriI,
c㠺Πtu în omenire te socotesct.
Cel fără milă şi îndurare de omenire, nu se cuvine de om
să aibă nicI măcar numire.
Cel fără de omenire, orI pe cine întîlnesce, necinstesce,
ocărasce, clevesce şÎ pe toti de obşte el baglo coresce,
că cinstea nicf cum o cunosce.
Cel ce urasce fapta rea şi de ea se depărteză de frica
pedepsit, acela cind va scăpa dacestă frică, atunci eŞI
ara tă în faptă voinţa sa spre fapte rele; si cel ce să­
virsasce fapte bune cu nădejde de resplătire, acela arată
că, când nădejdea ei va lipsi, nicI cum la fapte bune
ar mal gâneli; Iar cel ce nicI de frică, nicl ele vre-o
nădejde, urrneză fapte bune, acela se'ntelege că elin cu­
getul seCI cel bun urrneză ce urrneză ; el' aceea se soco­
tesce omul cel mar bun. AcestuIa să te asemenl.
1265 Cel ce la muierf se închină, ele muiere parte n'are.
Cel ce nu-sf înfrîneză nici ochii, nici gura, nicI pofta, ti­
călos om se 'nţelege, Feresce-te d' o asemenea numire.
Cel ce frige şî pîrlesce şÎ pe însuşi fratele SeCI, fără 'ndu­
rare ele omenire, nicl mal gânclesce la Durnnedeu, că
nici un Dumnedeu are. D'aceea, după tot cuvîntul, Satană
ne-Iegîuită se numesce. FugI el' o asemene numire.
Cercetăm firile ornenilor, ca când am încerca inele pe
degete, unul mai strîmpt, altul mai larg, şî nici unul
ne vine bine, şî nu cunoscem că ceea ce nooe nu ne
vine bine, la altul prea bine el vine, până ce tate se
vînd. Aşa şÎ omul trece fies-care după firea lui.
Ce-şi face omul singur nu-I pete face tată lumea, 1) nici
că-I pete scăpa. Feresce-te do asemenea greşală.
') Vc<,li No. 4374·
================== pagina 73 ==================
r
I
1,
1270
1275
1280
1285
POV Ă'rumr ŞI CUVINTE ADEVERATE
Cine urasce nernul omenesc, hulesce pe Dumnedeu. Fe­
resce-te d'o asemene hulă.
Cine vremiî se supune şÎ suferă ori-ce împotrivire, acela
orn mare se înţelege. Silesce-te să dobândeseI un ase­
mene nume. 1)
Cine pentru sine numai trăesce, de sine numai îngrijesce
şî pe sine nurnaf Iub esce, fară din omenire de obşte se
socotesce.
Cine pe om iubesce, iubesce pe Durnnedeu, că omul chi­
pul lUI Dumuedeu este. Acestuia să te asemeni.
Cine pe om superă, vrăjmas omeniri! se'nteleg e. Feresce-te
d' o asemene numire.
Cine biruesce ori-ce necaz şî ori-ce plăcere, acela om mare
se 'ntelesre. Silesce-te să dobândescl un asemene nume.
Boul fă�-ă cuvînt fiind se mână cu boldul, Iar omul, cu
cuvîntul fiind, cu cuvînt. Cuvîntului şÎ tu să te sUpUI,
ca să scapî de bold. 2)
Blagoslovit omul cel ceşf vede fii! ser Împrejurul mesei
sale, ca nisce odrasle pe lângă un pom roditor. Silesce­
te să dobândescî 1.111 asemene nume.
Dacă o.nul ar dobândi orî-ce poftesce, nu s'ar mulţumi
cu tată lumea.
Dacă omul n'ar mângâIa pe insuşî sine, nicf o plăcere ar
avea la orl-ce pe lume.
Dacă nu ·ţI poţi schimba betrânetele, în tinereţe în zadar
te fălescl că esei om mare şî cu putere.
Dacă tot omul n'ar avea lene, rar răbdare cât de multă,
şî dacă vicleşIugul, lăcomia şî mândria ar lipsi din lume,
toţi de o potrivă s'ar socoti pe lume.
Dacă firea omuluf nu e într' o glăsuire cu duhul şî inima
lui, piste putinţă a se stăpâni.
Din di în di omul are deosebire de însuşi sine.
Din cugetul seu omul bun se cunosce.
Din câtî omenf vedt pe lume, multî eţi plac fără a sci de
ce etl plac, şî multl din el etl sunt urit! fără ati da
pricină de vre-o uriclune, pentru că dragostea, 'încă
până acum, nu şi-a descoperit taina sa.
Din tate câte sunt pe lume, omul cea mal de cinste şî
cea mal minunată fiintă pe lume.
Domnul pe om slobod l"a Îăsat, �î om pe om el face rob.
O! ce ne-omenire! O! ce ne-legluire! Val ţie omule!
Domnul făcetor de bine, tu icona lui, Asemenă-te 11.11.
D' o potrivă fiind omul cel mare cu cel mic după fire, d ' o
') Nu sunt vremile sub cârma omului, ci bietul om sub vrerui. - Miron Costin ,
2) Veqi No. 5095. .
================== pagina 74 ==================
I-± PIWVERBELE ROMÂNILOR
-----------------
potrivă să-I socotescI şî pe cel mal mic cu tine la o­
menire.
1290 După patirni omul la multe se indrepteză, când cuget bun
după patimă a dobândit, după ce s'a căit. Asemene să
urmezlşî tu după ori-ce patimă.
Deosebirea între oameni după destofnicie să o cercetez!
ŞI să o cinstescI.
Deosebire la omenire nicI cum, că toţi de o potrivă suntem
născutr,
Decât s'ă cad] În mâtnue omenilor, mal bine în mâinile
DomnuluI. '
De multe orf omul, ca să scape de necaz, se arată fără
haz.
1295 Departe de acel om, ce milă nicI cum are nicI de cel mal
de aprope.
Departe de acel om, ce nicI ruşine are, nicI la căinţă gân­
desce la câte el greşesce.
Departe de omul cel ne-rnultămitor, şî de cel ocărîtor, şi
de cel viclean, ŞI de cel zavistnic, şî de cel făţarnic, şî
de cel pizrnuitor, şi de cel pişpăitor, şi de cel şiret, şi
in sfîrşit de cel smerit şî singuratic, de cel fără soţie,
ce se depărteză de orf-ce soţietate ŞI trăesce ca un
pustnic, ca să nu te srriereduescl şi tu.
De cincI lucrurI mat cu se mă omul se fălesce, de nernul
seti, de cinul SeCI, daverea sa, de frumuseţea sa şi de
duhul seu, Iar la cinste nici cum mal gândesce, ce co­
vîrsasce tate acestea. Tu de cea din urmă să te fălesc).
Dragostea omeniriI, cea mal mare firescă datorie. De
ea mereu să te ţir.
Pentru Omor, Ucidereşî Ucigaşi
1300 Nici să gândescI, nicI să cugetezl la omor vre-odată, că
Satană te socotesc!.
Pe ucigaş ne-pedepsit Domnul în veci nu-l lasă. Feresce-te
d'a Domnului pedepsă.
Cel mal mare 'n lume reti, a omorî om pe om. Feresce-te
d' o asemene urmare.
Cel ce ucide ŞI căznesce spre a dobândi tâlhăresce, acela
0111 nicI cum se mal socotesce.
Cel ce cu ucigaşiI la faptă s'a înclinat, ca un ucigaş şî el
se socotesce în faptă.
1305 De omor să te ferescI ca de cel mal mare pecat, că vfeta
omului, cel mal scump lucru 'n lume, şî tu vietă nu
poţI da.
================== pagina 75 ==================
_______ -=-p�OV�A�'\2::'UIRf ŞI CUVINTE ADEVERA'fE
---
Pentru Opinie
Greşîta opinie, pravila şî legea celor proştI de minte.
Cea mai mare armă spre înfrînare, opinîa la om; daceea
de mic copil dă-I opinii bune, ca să se pată Înfrîna.
Pentru Oprire
Pentru Oraşe
In oraşele cele mai mar], mal mar] blesternătif găsescl,
far pe la sate tot ma! g ăsescî remăsîtur! de Înfrînări;
daceea mai bine p'în sate ele cat p'în' oraşe.
Pentru Orînduială şî Rînduială şî Ne-Orînduială
Orînduîala casei, dobândă \ii podobă casei, ce arată vred­
nicia stăpânulul, De ea să te ţir.
1310 Orînduiala la ori-ce lucru, temeiul lui cel ne strămutat.
Acest temeiu să-I păzescî.
Orindutala bună, interesul tutulor.
Atunci rîndulala la t6te folosesce, când Domnul Însuşi în
casa lui o păzesce.
Ori-ce piste orînduială, greşală aduce fără îndofală,
Unde vecii orînduială acolo să credf că cuvîntul prinde loc.
1315 Unde vedî că mulţi poruncesc, acolo orînduelile cu totul
lipsesc.
Unde nici o orînduială, t6te acolo le vedi pe dos; pe slugă
din stăpân n'o deosebesci, pe cel mare din cel mic nu 1
poţi alege; de vei să ceri ce-va, nu scie de unde să
te-o dea, nici are cine să te-o dea; cu cine vei să gri·
esei, nu seif unele să-I găsescl; nimeni te ascultă, nimenî
te înţelege, nimeni se supune, că toţi d' odată porun­
cesc, unul altuia s'acela celutl-alt ; v edi o amestecătură
ca trenţe d'adunătură, Feresce-te d'o asemene Întîm­
plare În casa ta.
Unde nu scie când şi cum şÎ cui să poruncescă, acolo
cea mai mare neorînduIală.
Intîmplările vremii schimbă ori-ce orînduială.
Ca buna orînduială, în casa ornuluf nimic alt mai de folos.
De ea să te ţiî.
================== pagina 76 ==================
76
PROVEIWIlLE ROMANILOR
1320 Când puterea dreptăţil cu totul lipsesce, atuncI orindu­
fala în turburare se găsesce.
N e-orîuduîala cu turburare de multe-ori ne-aduce orîndu­
Iala cea mal dulce, când cade la desnădejduire,
Până ce cel mal mare nu sepoticnesce la ore-ce, orîndu­
ială la acela în vect nu se pune_
Cele mal multe orinduîelf se ved bine Întocmite, dar ne­
îngrijîte şî ne-păzite. Bagă de sernă la acesta.
Buna orînduială ca aţa ce pe ore-cine lesne l' a scăpat
din drumul cel Împleticit al labirintulut. De ea să te ţii,
ca la tate să isbutesci.
Buna orînduială la orl-ce te înlesnesce. De ea să te tii.
1325 Buna orînduială, cea mai dulce şî mal ticnită vietă. Ac'est<1
să gonescl.
Pentru Orbi şt Orbire
OrbuluI când eI dai, dă-I cu ochii închişl.
Inaintea orbuluî, piedică să nu pul.
Nicî o orbire mal rea ca orbirea mintii, că îndată te a­
runcă în mocirla ne-trebnicler, Vedl' să nu o pati.
1330 Pe cel orb la casa lUI să-I tragi şî să-I aduci şî cu Îndes­
tuJare să 1 ajuţI.
Celul orb călăuză pururea să te aretl.
Pentru Osîndă
A se osîndî ne-vinovat fiind, mâhnire de marte. Feresce-te
să nu pricinuescI o asemene rnâhnire, ca nu cum-va să
vie şî la capul teci.
Val de acel ce aşteptă a lUI osîndă Salt scăpare de la ju­
decători cumpliţI!
Val de cel ce pe sărac fără vină-l osindesce, Iar pe cel
bogat s'îu reutăti cufundat, fără nicl o ruşine şî temere
de Durnnedeu el desvinovătesce l
1335 Cu mult mal 'ntşine când OSîl�dă o plătescî decât când o
săvîrsascl, Feresce-te de una, ca să scapi de cea-l-altă.
Cu haiue de îndurare să te îrnbracl, când vef pe ore-cine
să osindescî.
Când vei să osîndescî, cu mulţi să te sfătuescî; Iar când
vei să Ierti Salt să miluesct, de sfat să te ferescl.
La osîndă cât de mult tu să zăbovesci, Iar la Iertare,
milă sî îndurare, cât poţI să te pripescî.
La osîndă să aştepţi a minţii hotărîre.
================== pagina 77 ==================
____ POVĂ'l,'UIRI ŞI CtJVINTE ADEVERATE
77
1340 Nu osîndi pe niment până nu ve] audi de la amîn doi cu­
vinte.
Nu osîndi fără vină, ca să nu dar pildă asemene pe tine
să te osîndescă,
Până a nu cerceta pricina urrnăriî, să nu osîndescî că reu
a urmat, că cel de nevoe nu· se'ntelege că reu a urmat.
Pripa la osîndă, cea mal ne-legfuită urmare. Feresce-te de
ea cât vef putea.
Cine osîndesce fără a asculta, şî drept da osîndit, se În­
ţelege c'a pecătuit.
1345 După lege să osîndesci, dar după fire să- ţf fie milă de cel
ce-l osîndescî,
Pentru Ospeţe
La ospeţe vesel pururea să te aretî, dar nu cu sbierete
şÎ răcnete, ci ore-ce mal încet, ca să nu asurdescî pe
m usafirf.
La ospeţe nici odată Iutelă, certă şî reu tate, că 'ndată te
poticnesci,
Pe la ospeţe când te chîemă, să nu închini cam des, ca
«Domne iniluesce, Dânene miluesce».
Pentru Ostaşi
VeqY Oste.
Pentru Ostenelă
Veq! Odiltnă.
Pentru Oftat, Ohtat
Mar mult de cele pe din lăuntru să te silesc! să nu oftezt,
decât de cele pe din afară.
1350 Să oftezr, dar să nu te în tristezî, că oftatul usureză, far
întristarea vatămă.
Pentru obiceiu
Ori-ce obiceiu şî modă de la cel maf mari începe. Dă
pildă tu de bun obiceîu.
Ori-ce se obisnuesce dimpotrivă nu se mal socotesce. Ur-
================== pagina 78 ==================
1355
1360
1365
PROVERBELE ROMANILOR
rneză unui asemene o bicefu, ca să nu te cunosc! împo­
trivitor.
Obiceiul Între cel prostj, ca o lene se 'nţelege.
Obiceiul vechiu cu anevoe se schimbă.
ObiceTul pe tăcute pravilă ajunge.
Obiceiul pe fire cu anevoe o schimbă.
Obiceîul t6te le stăpâriesce.
Obiceîul din tinerete cu anevoe să schimbă la betrâne te.
Obicerul, după leg�, a dooa fire se 'nţelege.1)
Obiceiul ţerii drept pravilă se 'nţelege.
Obiectul, şÎ cele mal grele, f6rte uş6re le arată.
ObiceTul şî deprinderea, cele mai grozave şî cele de spaimă
ţi le dă în palmă. Cu ele să te deprindr, ca să nu te
sperii de ori-ce.
Un obicelu, cu cât mai vechru, fie cât de reu, lege se
socotesce.
Nimic alt mai cu putere decât a obiceIului poruncă.
Să te obişnueseT, dar să nu te nărăvescL
După al loculur obicelu, să te porţi şi tu în ori-ce bordeîu,
Pentru Oblăduire
Oblăduirea cea mai bună, o unire Între toţi şî toţI Împo­
triva aceluia ce va să supere o asemenea oblăduire.
Oblăduirea cea blândă supunere te-aduce bună. De ea să
te tir.
Ca si poţi oblădui bine, trebue mal ÎntâW să aşeqI o
bună orindutală, de care să te ţii nestrămutat.
1370 Ca bine S1 oblădueseT, cuget bun să areţi şî rîvnă spre
îndreptare fără nicî un interes.
Când supuşii eşi cunosc datoriile 101- către cei mai marI
ai lor, şî cel rnaf marT, ale lor căre supuşii lor, atuncI
oblăduirea se 'nţelege cea mat sfântă.
Nu cu biciul, ci cu blândete norodul să-I oblăduescL
Pe toţi învetaţj nicl odată 'el poţi face, jar pe toţi fericiţi
cu mare înlesnire, când voinţă vei avea la oblăduirea ta.
Din buna orludulală a caseî sale, se cunosce 0111 ul cel
vrednic de oblăduire.
Pentru Obraz
1375 Obrazul eţi arată veselia sufietuluî teri ; obrazul eţl arată
1) L'habit udc est une secunde uaturc _ Prou, fi'ralll"
================== pagina 79 ==================
(
I
POVĂŢUIHI ŞI CUVTNTE ADEVERATE
s'întristarea lut ; nu te preface, că obrazul te ve­
desce.
Obrazul subţire cu mare cheltuială se ţine, şî cel fără per
cu mare usturime. De nu-ţi pasă de cheltulală, fi-tt
milă de usturime.v)
Cu obraz văpsit şî cu murse Împodobit, mască desăvîrşit.
Pentru Obraznici şî Obrăznicie
Vetll RUfine, Sjială.
Obrazniculul cu dirzia el dai în cap.
Obraznicul în ochi te ocăresce, că nu cun6sce ruşinea.
Departe dasernene OlTI.
1380 Obrazniculuî nici cum tu să-i daf obraz, că pururea caută
cum să te încalece pe grumazi.
Obrazriiculuî să nu-l eliel să sa.dă În pat, că nurnaf decât
, " t 2)' "
sa caca In pa .
Obraznicul la toţi urit, că scârbă, greţă şî plecate la toţi
ne aduce. FugI d'o asemene numire.
Obraznicul lesne se p6te cun6sce, că până a nu audi bine
până a nu ascultă sau a-l întreba, el respunde mal na­
inte.
Obraznicul nu prere, dar nici nume bun are. 3)
1385 Obraznicul, şÎ de şi-a luat numirea ele la obraz, dar fără
obraz, şî de are obraz.
Obraznic nicl cum, să te aretf nici la mic, nici la mare,
ca să dobândescf cinstea cea mal mare.
Obrăznicia vatămă întocrna ca o armă, că semn de zor­
bagiu, Feresce-te el'un asemene nume.
Obrăznicia. bolă fără leac.
Obrăznicia, dobitocescă. De ea să te depărtezi. Blândeţele
dumnedeescl. De ele să te lipesci.
1390 Obrăznicia şi bagrocora, cele mal urîte călăuze, că te duce
la ne-cinste.
Gura cea obraznică capul el şe-l perde. Păzesce-ti capul.
Nu dă obraz celui fără obraz, c'al teu obraz ţe-l necins­
tesce.
Pe obraznicul fără minte numai nebunul el Învaţă minte.
Pe obraznic şi pe dîrz nici de aprope, nici ele departe
să-I vedf ca să nu te căesci,
1395 Pe cel mal mare vrăjmas cu o vorbă numai elulce el faci
') VetF No. 413I.
2) VeciI No. 7520.
3) V ce)! Cap. X Vl . c. Obraznic.
•
================== pagina 80 ==================
bO
să te sărute, Iar pe cel obraznic nici cu rnif şî sute nu-l
POţI întorce dulce la tine să se uite.
FugI de obrăznicie, că'n multe necazurt curînd si rerl te bagă.
Cel obraznic ruşine n'are dar forte lesne pe altul rusineză
Departe de el, ca să nu te ruşineze.
Cel obraznic ele elinainte-ţr rea fără a cere ce-va. Feresce-te
să nu-tf iea tot.
Cel ce cu obrăznicie către Domnul Sell grăesce, luiş! eŞI
greşesce.
Pentru Obşte
1400 Obştea judecă pe stăpân ele este bun sau rell. Ingrijesce-te
d'o asemene judecată.
Ca ore-ce să fie bine pentru obşte, trebue să prrvescă la
folosul o bştii.
Pe unul din obşte de vei supera, tată obştea al superat'o
că mădular obştir se înţelege. Feresce-te d'o asemene
urmare.
Cela ce la obşte folosesce şî ncce în parte ne folosesce,
că fies-care în parte din obşte se socotesce. Pentru obşte
să te silescî.
Cel cu avere mare, acela pentru obşte grijă se cuvine să
albă mal mare, ca sî obştea să se folosescă şî ave­
verea lor să n' o pI erd ă.
1405 Cele de obşte nu cam superă pe nimeni, Iar cele în parte
pe toţI ele obşte.
Cel ce pentru obste mult se sîrguesce, pentru sineşt mun­
cesce, că şî el parte din obşte este.
Cel ce ele la obşte mal puţin se folosesce, acela cinste
mal mare dobânelesce. Aşa şî tu să urmezi, dacă vei
cinste să dobândescî,
Din cele de obşte nicl cel mal mic lucru să ne-I însuşesci
pentru al teu în parte interes.
De obşte trebuinţa cea mal mare demâncarea se socotesce
şî la obşte privesce, D'aceea pentru îndestularea obstii mal
mult să ne silim, că în obşte şî noi înşine ne găsim.
Pentru Odihnă şî Osteneală şî Ne-Odihnă
1410 A sufletuluf oelihnă cu mult mal bună decât a trupului.
De aceea mal mult să te îngrijesci.
O di pe septemână să fie de odihnă la omenf şi dobitoce,
după cum s'a orînduir de cel ce lumea a zidit.
================== pagina 81 ==================
POV ĂTUlRI ŞI CUVINTE ADEVERATE
81
Omul firesce, cum şî dobitocul, după muncă cere odihnă.
Să-I slobodI vremea de odihnă.
Odihna cea mal mare, când omul nicI o poftă mal are.
Odihnă fără nicI o ostenelă, vietă imputită. Vedl să nu te
împuţI.
1415 In cea mal mare casă nu găsescl odihnă, ca 'n cea mal
prostă colibă.
Ca 'Il casa ta nicI în palat imperătesc nu te poţI odihni.
Cu odihna de cu n6pte se ultă munca trecută şî se gă­
tesce de munca viit6re.
Când unul zidesce sî altul strică, ostenela în zadar.
Mal bine în odihnă decât în bilşfugare, că Îmbilşlugarea
fără odihnă, Întristare şî mal mare.
1420 Noptea să ne odihnim, dioa să ne ostenim.
Pofta de odihnă te-aduce trândăvie şi moleşiune şî tru­
pesce şî sufletesce. Departe d' o asemene poftă,
Cel ce la tinerete mult se odihnesce, la betrânete mal
mult se ostenesce. Fer esce-te d' o asemene osten�lă mal
din vreme.
După munca cea mal grea, nici o mâhnire mal rea ca ne­
odihna la om.
După muncă odihna plăcere dulce ne aduce.
1425 După muncă şî odihna.
Pentru Odăi
Odaîa mică te strînge de gât, Iar cea mare te resfată.
Alege care-ti place.
OdaIa de culcat spre aer mal curat.
Pentru Oştirî
Ve(F 6ste.
Pentru Uitare
Uitare la toţi de obşte, la unul mal mult, la altul mal
puţin, în cât pe lume t6te se pun la uitare.
Uitarea nu e tagă ; d'aceea când eţI aduci aminte, dă nă­
dejde celuî ce l' al uîtat
1430 UItarea de cele rele la cel ce pătimesce, cea mal bună
tămăduire. Acestă tămăduire să gonescI la ori-ce rea
întîmplare.
Cu uitarea tămăduescî ort-ce necaz dobândesci. De ea să
te ţir, ca să nu simţI nici un necaz.
6
================== pagina 82 ==================
82
PROVERBELE ROMÂNILOR
Să nu dici c al uitat, că te uită şî pe tine.
Tate la uitare cu vreme se pun, dar rana la uitare puru­
rea eţi aduce aminte. Feresce-te să nu faci cum-va cui­
va vre-o rană.
Ce grabnică uitare nooe ne aduce cel ce după lume în
veci în veci se duce 1
1435 Ce curînd se uită cel ce în urmă mCI cum se mai uită!
Ce lesne se uită cele de mai nainte, când de necazuri
scapi.
Pentru Uitătură
Uitătura inapof te-arată de temetor. Cam feresce-te d'acesta,
Uîtătura în jos te-arată de ruşinos. Cam d'acesta să te ţii.
Uîtătura în sus te-arată de mândru. Depărtez'o de la tine.
1440 Uîtătura într'o parte şî într'alta de fudul. Cam departe
de acesta.
Uîtătura pe subt ochî te-arată de furios. FugI cât ve! pu­
tea de ea.
Uîtătura ta cu dulcetă să fie la a ta sotie.
Uîtătura c'o jucătură de ochI În cap te-arată de viclean.
Departe de ea.
Uîtătura cu clipelă din o ehi te-arată de somnoros. Mai
bine du-te de te culcă.
1445 Uîtătura cu îndurare te-arată de milos. Cu ea să te slujesci.
Uîtătura dulce fata te-o înveselesce. De ea să te tif.
Uîtătura dreptă, � dragostil s�tgetă. Bagă de seamă bine
la acesta.
Ultându-te la cele frum6se, pentru o mică plăcere vieta
te-o primejduescî. Feresce-te de ea.
Cu faţa turbată şî posomorîtă nici cum să te areti, ci uî­
tătura ta dulce, veselă şî blândă către toţI să fie.
1450 Cu cel ce vorbescl, cu cinste la el să te uiţi, când Iuî eI
grăesci.
Câ'ild scrie ore-cine sali citesce vre-o hârtie, nu te uita
la acelea, fără voe ţie dată, că te căescl numai îndată.
Pururea cu un cchiu să te uIţi l'ale tale şî cu cel-l-alt pe
afară, ca unele şî altele să le vedf îususl tu.
Dulcea uitătură a unei muieri frum�sete et i-aduce, Jar tie
orbire şî mar multă robire. Cam mai 'departe, ca nu cum­
va să remâi al ei rob-orb.
Pentru Umilinţa
Umilinţa de toţi se cinstesce, dar nicî unul el se supune,
================== pagina 83 ==================
POV Ă'p;ud ŞI CUVINTE ADgVERATE
83
'?
i
I
·1
j
j
_il
că toti vor să poruncescă; aşa dar umilinţa rernâne la
toţI plăcută, dar la toţI supusă.
1455 Cu umilinţă şî blândeţe dobândescl cinste sî dragoste de
la toţI, Iar cu smerenie făţarnică scârbă şi urîciune. Alege
care-ti place.
La marte numai se umilesce şî cel mal tare şî mal puternic
pe lume.
Cel ce de nevoe nu pecătuesce, în vecI nu se umilesce.
Pentru Umblet
Umbletul Încet te pune pe gândurI, cel mal Iute te depăr­
teză de orl-ce gând, şî cel potrivit eţI desteptă ori-ce
g·ând. Alege care-tf place.
Umbletul În trăsură te-arată de şchiop, şî de multe orf
te dă şî În cap; umbletul călare indătă te ostenesce.
s'adese orf te poticnesce; umbletul pe jos cel mal frumos,
cel mal sănătos, cel mai folositor, că tate le vedl, tate
le cercetezt, tate le privescl mal de aprope, care-ti aduce
cea mal dulce plăcere şî cea mal bună sănătate. Alege
care-fi place.
1460 U mbletul teu în cale fără prihană să ţe-l păzescI pururea,
fără nici o greşală
Când umbll, cu picerele să nu calci împleticit, că te-arată
de om bet, fără a fi pote bet.
Cânel umbli, rnâînele să nu ţi le legenI în c6ce sî În colo
ca cel spînzurat, nicl să te uIţI pe sus ca astronomii
la cer, ci mal bine să vedt pe pămînt unele calci, ca
să nu te poticnescI ca cerb il p'in gropI.
Când umbli pe drum, să nu umbli cocoşat, că te-arăţi de
cocoşat, fără d'a fi pote cocoşat.
Pentru Unire şt Ne-unire
Unirea acolo lăcuesce, unele lăcomia lipsesce. Ferescete
d'acestă patimă, ca să te poţi uni.
1465 Unirea aduce fericire de obşte. Dă ea să te tif,
Unirea Între omeui, cât ele puţini fie, mal multă putere
are decât ne-unire În cel mal mulţi orneni. De ea să te
tif ca să potI isbuti.
Ul�irea Între al'nenr prieteşug şî dragoste de obşte se'ute­
lege. Nu fugî de ea.
Unirea Între omenî, cea mal mare armă. €' o asemenea
armă să te înarmezr.
,1
I
I I
================== pagina 84 ==================
84
PROVERBELE ROMANIOR
Unirea Între omenl, cea mal dulce vietă. O asemenea vietă
să gonescL
1470 Unirea între ornenf cel mal mare dar. La asemenea dar să
rivnescî.
Unirea, ca funia cea întreită,. mai mult ţine. De ea să te
ţii.
Unirea, cât de mică, puterea cea mai mare, fie şî fărde
armă, De ea să te ţii cu mâini şî cu picere.
Unirea porcilor să ve rugaţi să dobândiţi; că totî pentru
unul sar sî se împotrivesc.
Unirea să ve fie vointa cea mai mare, ca să se pată tinea.
1475 Unirea fără dragoste' de omenire nici cum se întocl�esce.
Iubiti dar omenirea, ş'îndată ve vett uni.
Unirea' biruesce pe cel mal tare vrăjrnaş. Ţinete de ea, ca
să-I poţi birul.
Unirea şî dragostea între ornenf de obşte, temeiul vieţii lor.
De ea să ve tineti.
Unul, ca nict un�l, că de la doi încep cel mai mulţi. Unesce­
te cu altul, ca să te numesci multi, şî de nurnal unul
esd.!)
Unde lipsesce unirea sî ne-unirea stăpânesce, acolo turbu­
rarea împerătesce, cea mal grozavă stăpânire, ce innotă
în rîuri de sânge, c'acolo crudimea lăcuesce. Mult să
te îngrijesci d' o asemene întîmplare.
1480 Vai de cel ce se trage din obstesca unire! că ca p'un bol!
el trage şî dă cu boldul la jug. F eresce-te d'un asemene
bold.
Unde pizmă şî prigonire, acolo şî ne-unire.
Ca să poţI face o unire mai mare şî mal tare, trebue mal
întâîu cu al tel să te unesci, că într'alt chip nu isbu­
tescL
Când ne-unire între ornenî, unufa una-I lipsesce şî altula
alta, daceea pururea se gâkevesc pentru cele ce le lip­
sesc. Ingrijasce-te d'o asemene gâlcevă, că grozavă este.
Când toti se vor uni între el, frică n' or mai avea de ni­
menf', 'c'atunci e pace între el.
1485 Ne-unirea, urgia cea mal mare, că necazuri aduce la toţi
de obşte. Departe d'o asemene urgie.
N e-unirea între fratl nurnaf îndată el desparte şî pe uliţe
ei împarte. Feriti-ve, nu ve risipltî ca puil de potîrniche.
N e-unirea pe norcde curînd le risipesce Iar unirea Între
el în ved le împreună în cea mal bună Împreună vieţuire.
Cu cât mal sfântă unirea, cu atât sî gre�ala el mal mare.
Pururea la unire să gândescî, că cu unirea te îrnputernicezî.
================== pagina 85 ==================
\
r
I
__ �po�vkrumî Ş[ CUVINTE ADEVERATE
85
I
?
1490 Păzesce-te de acela, ce nicf cu ai ser petrec într' o unire.
Ne-unirea, rezbofu în veci Între cel mar de aprope.
Până ce ne-uniti sÎ deosebi vîetuitl, taIne nu dobânditî.
Pană ce rîvnim' �ll1ul de altul' n�aI mult să avem,' unire
Între ornenf nu vei găsI nici odată.
Scârbă să ţi fie de ne-unire, că pe toţI el cufundă în ne­
oelihnire.
1495 Fugi de ne-unire ca de cel mal mare foc, că îndată te
topesce.
Pentru Unghii.
UnghiI ca de cal nici cum să aibf la mâinf că degetele tale
nu se potcovesc ca caii,
Unghiile să nu ţi le rodî ca calnil la ase.
Pentru Unsul lui Dumnedeu,
Unsul lui Dumnedeu sfânt lucru se 'nţelege; cine pune
mâna pe unsul lui Durnnedeu, vinovat ele marte este.
Feresce-te el' o asemene vină.
Pentru Urare.
Urarea cea mal buns acesta se întelege: la tinerete drăgăs­
tos, la bătrâneţe vesel, la ori-ce intîrnplare cu 'îndelungă
răbdare, în slavă cu smerenie, la bogăţie cu curnpetate,
către toti cu îndurare şî de pofte pururea biruitor.
Acestă urare de la toţi să ceri.
Pentru Urechi.
1500 Urechea să te-o pled la ori-ce păs de sărac şî respunsul
dulce cât vef putea să i-el dar.
Urechile să ti-le deschid! la toti de o potrivă, ca să nu
găsesd pe' niment îml�otrivă.'
Urechile celor mari, marf ca de măgarI ar trebui să fie,
ca să pată audi jalele, t�lnguirile, văetăturile, gemetele
celor ce se chinuesc subt jugul cumplitilor.
La vorbe de ne-cinste urechile să ţi le astupi, iar la cele
de cinste ca nisce porţI să le deşchidl.
Nu-ţi astupa urechea, când cel slab strigă scăpare.
1505 Plecă-ţt urechea la păsul celel veduve, că cu amar strigă.
================== pagina 86 ==================
86
PROVERBELE ROM.�NIJ.OR
Pentru Urîciune i cele Urîte
Ori-ce resbotu eŞI are sfîrsîtul lUI, Iar resbotul urîcîuniî
până '11 sfîrsît ţine.
Orb, surd şi mut să te-aretf la cele urîte şî de ne- cinste,
că de multe-orI greŞeŞel, când dic! c'aî vedut !;iî al au­
di t.
Urîciunea În adever mal tare decât dragostea, dar mult
cu mult mai jos decât ori-ce cinste.
Urîciunea În veci vrajbă Între omenî aduce, şî vrajba se
'nţelege cea mal rea ticăloşie. Departe d' o asemene pa­
timă.
1510 Urîciunea către altul nu te lasă în odihnă, că-ti aduce în
minte pururea pe cel ce-l urăscî. Departe d'� asemene
patimă, ca să te poţI odihni.
Urîciunea, patimă vrăjrnăşască, că pe cel ce-l urăsci ca
p'un vrăjmas el gonescI. Departe do asemene patimă,
ca să nu te nurnescf vrăjmaş,
Urîciunea lesne supune orr-ce dragoste, Iar dragostea nu
se supune la nici o urîciune. De una să te depărtezf
şî de cea-I-altă să te tiI.
Urîciunea n'are leac, că' rană fără leac. Feresce-te d'o a­
semene rană.
Urîciunea de departe te sgomesce la o parte. Tu Împo­
trivă să-I stal,
1515 In urmă cunosce cel ce urasce că greşasce. Păz.esce-te d' o
asemene greşală.
Când uresci pe ore-cine, urasce-l atât ca când Îndată mâîne
i să-I facî prieten.
Când dragostea orbă, dar urîciunea cu cât mal mult tre­
bue să fie?
Lesne urescl pe cel ce de nevoe Iubescî.
Mal bine urît şî înţelept, decât frumos sî nebun.
1520 Mal bine să te înneci, decât urîtă să-ţi alegI.
Ne-potrivirea ideelor, ne-domirirea înţelegeriI şî ne-săti asa
lăcomie ne face să ne urim unul pe altul.
Nicf pe cel mal nebun să urescr, ci mal multă milă să-ţf
fie de el, că mintea i s'a smintit.
Nici să asculti la cele urîte, necum să le vedf salt să le
urmezI.
Pe însusî vrăjmaşul teL! aşa să-I urescî, ca când mâine j
să-I îubescî.
1525 Frietesfugul mal încet, Iar urîciunea forte tare alergă şi
te ajunge.
Să mesei mojicia, Iar nu şî pe cel mojîc, ci pe el să te
silescî cilibfu să-I faci. Aşa şî la greşelI, să ur esci gre-
================== pagina 87 ==================
I
y
POVĂŢUIRI ŞI CUVINTE ADEVERATE
87
şalele, Iar nu şî pe cel ce a greşît, ci pe el să-I În­
dreptezr.
Cel ce urasce nu cunosce dragostea ce este.
De cele urîte şi de cele de 'rrtristare, mult mult să te fe­
rescî, ca să nu te srnreduescî,
Pentru Urcare, Suire şi Scoborîre
Cu cât mal sus te veî urca cu-atât mal lesne jos tu veî
aluneca. D'aceea oare-ce mal jos ').
1530 Când te sui, sărind în trepta cea mal naltă, ţine-te bine,
ca să nu daî piste cap.
Nu te urca prea sus, ca să nu te vatemi, când jos vei
cădea.
Suirea în scaun, cu cât mai anevoe, cu atât mal dulce, Iar
scoborîrea din scaun, cu cât mal lesne, cu atât mal amară.
Cel ce piste a sa putere va să se urce Ia cele prea înalte,
numai decât se vede cădut şî din cele mal plecate. Fe­
resce-te d' o asemene întîmplare.
De vei fără primejdie să te sui în sus, păsasce din treptă
'n treptă, ca să nu te poticnesc!.
+
1
I
1
1535
1540
Pentru Urmă i cele din Urmă, i cele Trecute, i
cele Viitore şî cele de Faţă
Ingrijasce ca dioa cea din urmă, aceea să fie cea mal cin­
stită, că după aceea te vei judeca.
Vedf mal înainte cele din urmă, ca să nu te lase în urmă.
l,)il�le cele trecute nicl cum să le mai socotescî, ci cele
ce al în urmă d'acelea să te ingrijescl.
Ca să te poţI apera de cele viitoare, trebue să te sfiescî
de cele de fată.
Cind tu te Ief după o urmă bună, n'o lăsa în urmă, nici
din ochi s'o pierdî.
Nu numai cele din nainte, ci mal vîrtos cele din urmă să
le vedi mar bine, ca să te ferescî de ele.
Relele ce al! trecut, cât de rele vor fi fost, nici să-ţi mai
aducî aminte de ele, cum şÎ în ce vreme au fost.
Tate cele trecute, ca un basnu se povestesc.
Tate cele trecute ni se pare mal plăcute, şi cele viitore
cu mult mai doritore ; far cele de faţă aci ne învese­
lesc, aci ne intristeză.
================== pagina 88 ==================
88
PROVERBKLE ROMf\NILOR
Trei urme anevoe a le cunosce ore-cine, a vulturuluI în
vînt, a şerp elul pe piatră s' a corăbiel pe apă; Iar cea
da patra, a muleriî, cu mult mai anevoe decât cele­
l-alte. Departe de ea, ca să nu te rătăcescl.
1545 FilosofuluI nu-I pasă nici de cele trecute, nici de cele vii­
tare, Iar cele de faţă ş1 pe el el apasă.
Cele mal de'nainte c' o tinere de minte, cele mai din urmă
c' o nădejde nebună, şî cele de faţă c' o vedere în faţă
pe uni} el mângâe, Iar la altii inima le o sfâsie.
Cele trecute, o negură; cele viitore, o nesciinţă; şî unele
sî altele mintea ţe-o întunecă, când tot la ele gândescI;
Iar cele de faţă slobod te lasă de ortce gândire, că le
vedf de fată.
Cele 'trecute 'se ultă, cele de faţă se prospeteză.
Ce cu greC! ni se pare, când cele din urmă nu le putem afla.
1550 Cele trecute la orI-ce înţelept, minte şî inveţătură.
Cele trecute să le uIţi, de cele de faţă să te sfiesc! şî
cele din urmă să le ghicescI, ca să nu te căescI.
Cele trecute să le vedi, ca cele din urmă să le prevedt
sÎ cele de fată să le îndreptezI.
Cele din urmă 'a cuuosce no oe nu ne sunt date, decât a
prevedea unele din ore-ce semne.
Cele elin urmă, cu cât mal mult ne-sciute si fără nici o
siguranţă, cu atât cu nădejdea mal mult ne hrăriesce.
1555 Cele din urmă ne sunt ascunse, ca se nu ne pierdem nă­
dejdea.
Cele de faţă să le iconornisescî, Iar de cele din urmă mult
să te ingrijesc].
Cel ce-sf aduce aminte de cele mal de 'nainte, şî cele din
urmă le vede mal înainte, acela scie cele de fată să le
urmeze cu minte. Asemenea şi tu să urrnezf. '
Cine în urmă remâne, slugă se înţelege, că cel ce în urmă
vine, acela închide uşa.
Ţinerea de minte de cele trecute la multe ne 'ndrepteză,
Tine-te de ea.")
Pentru U rrnări
1560 Aşa am pomenit, aşa şî eu VOIU urma, JllCI cum să dicî
vre-odată, ci orl-ce, cercetând de este bun sau reu, să
indreptezî numai îndată.
Aşa tu să urmezI la câte tu urmezl ca căinţă să nu
veq'î.
1) Românul e ţine-minte. - Prou, lI/aglt.
================== pagina 89 ==================
______ POVĂTUlRI ŞI CUVINTE ADEVERATE
89
y
I
II
l'
I
�
Ori-ce urmezr, aşa să urrnezf ca când al urma cu D011l­
nul de faţă.
Urrueză în ne-vîrsnicia ta ceea ce aud! de la cel iuvetaţf
şi de la cel înţelepţI, ca şi alţir, îl; urmă, să urmeze
după povata ta.
Urrneză cu cuvînt la ori-ce gândesd, �î cuvinteză cu ur­
marea orI-ce a grăI poftesci,
1565 Urrneză cele înţelepte ŞI cele după dreptate, s'atuncf Dom­
nul te miluesce, far' d'a-l mai super-a cu mir şî sute de
« Do.nnne miluesce 1»
Urrneză celui înţelept şî te lea după cel drept.
Urrneză ce se cuvine s'apoî nădejduesce bine.
Urrneză bine, ca să audi bine.
Intâlu chipzuire ce trebue să urmezf, apof socotinţă cum
trebue să urmezl, s'in urmă cu mare silinţă să urmez],
s'asa nemerire bună să astepti.
1570 Intâiu să înveţI cum bine să gândesd, apol să urrnezf
ceea ce în gând tu te soco tesei.
Ca o dietă bună pururea să păzesc! urmările tale şÎ nicl
odată vei greşî.
Caută la cele din urmă când urmezl ore-ce, ca să nu te
căescf în urmă.
Ca dragoste de la norod şî slavă să dobândesd, să ur­
mezi acelora, ce de norod s'au cinstit.
Cu urrnărf bune şî cinstite de Domnul estf păzit. De ele
să te tir.
1575 Cu mult 'mal bine vei urma, când şi pe altul vel ascultă,
că din do oe părert una veî alege cea mal bună.
Cu bună chipzuire la cele de urmare, şi cu tărie la să­
vîrşire.
Când al de gând să facf ce-va, sosotesce mal întâiu de
ai cuvînt să faci, şî apar de al putere să săvirşescl ceea
ce te socotescI, şÎ în sfîrşît ce sfirşît va avea ceea ce
vei urma.
Când alti! vor lăuda ale tale urmări, atunci se vor socot!
de bune, cinstite şî plăcute. Acesta să vînezf.
Când urmezi fapte bune să nu dic] c'al ostenit, Iar la
cele rele se'ncredintezf c'ai obosit.
1580 Când urrnezf cele de cinste, tot] să ve! să te vacjă, Iar
la cele de ne-cinste nicI însuşI tu pe tine.
Când tatc se urmeză după voinţa a unuIa ŞI numar, Iar
nu după orîndulala cea de obşte Întocmită, anevoe a
lllal afla atuncI dreptate şi îndurare, măcar orI-unde.
Câte ne-trebnice, câte nu se cuvine, nicI să le aucjr, nid
să le veqI, nicI să le urmezI, dacă veI cinste de la toţI
să dobândesd.
================== pagina 90 ==================
90
PROVERBELE ROMÂNILOR
------
La orI-ce urmare, mal bine nemerescî, când cu altul te
sfătuesci. D'acesta să te tii.
La ori-ce urmare, rnesura d� mijloc cinste te-aduce şî folos
mare. De ea să te ţir.
1585 La ori-ce urmare, primejdIa e mare când sfirsîtul nu e
sciut după cum s'a Început. D'aceea la ori-ce urmare,
sfîrşitul să-I socotesc!.
La ortce urmare rea, nici de fată să fiI, nici ajutor să,
dai că ca un următor şi tu te vei socotî.
La ori-ce vei să urmezI, să te uiţi la cer, ca magnitul la
pol, şi nici-odată vei greşi.
La ori ce faci şî urmezi, adu-ţi aminte de sfîrşitul tell, şî
nici cum vei greşî.
La lumină se cunosce a fies-căruia urmare. In zadar te
ascuridf.
1590 La tate după lege să te silescf a urma, şî nici măcar la
una gre�ală vei avea.
Lucru murdar când urmezi, nici însuşi tu să-I vedî.
Lucru de mirare, când omul laudă cele bune, şî urmeză
cele rele. 1)
Mai ruşine să tăgăduescl ceea-ce al urmat, de ca: a le
urma.
Multe urrnărf de orncnf se ved a fi de rîs, dar cu SCU1l1-
pătate cercetându-Ie le găsescl cu drept cuvînt. Să nu
rid! de ele pană nu le veI cerceta.
1595 Nimic să nu urrnezf după a ta trebuinţă, fără d' o bună
socotinţă.
Nimic tu să urmez! nici ce pe altul superă c'urrnarea ta.
Nimic fără dreptate să urrnezf în orI ce parte.
Nici o urmare să socotesct că va sta ascunsă, măcar şi
în grapă de te vei ascunde.
Nici un lucru piste mesur ă să urmez] pana 111 urmă.
1600 Nici cum să urmezi cele pentru care pe altul dojenesci.
Nicf cea mai mică mişcare nici cum să se urmeze fără a
ta scire, când de la tine spînzură.
Nici de averea ta, nici de cinstea ta, nici de darul teu,
Domnul are trebuinţă, că tate ale lui SL1Dt, Iar nu ale
tale, ci Domnul cere de la tine numal urmări şî fapte
bune, că cu acesta Domnul se cinstesce.
Nici să rîqI, nici să grăesd de urmări urîte, ci mai bine
să te ruşinezf de ele.
Nu te lua după acela, ce-i defaim! urmarea lul,
1605 Nu te lua după mine, ci fă ce audl de la mine.
Nu face altuia ceea-ce nu voescI să-ţi facă ţie altul, c'a­
semene ţie ţi se va face.
') Video mcliora pruboquc, deteriora scqlwr.
================== pagina 91 ==================
1610
1615
1620
1625
POVĂTUIRI ŞI CUVfNTE ADEVERATE
Până nu veî cunosce bine ce sfîrşit va avea, de nici o
urmare te vei apuca.
Precum urrnezf, aşa să şî aştepţI.
Singur tate a urma piste fire la orr-cine ; cl'aceea alege-ţI
tovarăş, la ori-ce, pre cel mal cinstit şî pre cel mal
drept.
Să te deosebescî, nu prin haine cusute cu aur şî cu argint
şî cu pietre scumpe, ci cu urmări cinstite, spre pilde
împodobite.
Să cercetezI urmările casnicilor, ca să-I îndreptezî, Iar nu
ca să -1 ruşinezî.
Tate de-odată a urma, nevoinţe ne-aduce; d'aceea câte
una pe rînd să săvîrşescl,
Ceea ce e de ruşine, nici cum să urrnezî, nicl pe ascuns
nici pe fată.
Ceea-ce gctndescl, nirnenf pote judeca, că nu se vede; Iar
ceea ce urmez] de toţf se judecă, că de totî se vede. In­
grijasce-te de acesta.
Ceea-ce pentru sineşt vo esci a urma, până a nu o săvîrst
şî bine a o cerceta, la nirnenf n'o areta.
Ceea ce pe altul el osîndesce la morte fugI d'acea urmare.
Ceea ce pe altul înveţi să nu urmeze, nu urma nici tu.
Ceea ce de silă urmăm, ne-plăcere ne aduce. Nu sili nicI
tu pe altul.
Ceea ce pe altul smintesce, ferescete tu de a urma. ca
să nu daf fratelui teu pricină de srnintelă.
Ceea ce te vatamă şî ne-cinste te-aduce, nici s'o grăescl
la cine-va, nici s'o urmezi cum-va.
Cel cu urrnărf bune, nicî o grijă va avea, ori-unde s'o
duce. De ele să te ţii, ca fără grijI să fiî,
Cel ce laudă dobândesce după ale lui urmări, acelea se
Înţeleg urrnărî bune şî cinstite. L'asernene laudă să rîv­
nescI.
Cel d'intâiu pas de-l vei păzi bine la ori-ce urmare, bine
vef merge până în sfîrşit.
Cine se ascunde să nu-l vadă nirnenf ceea ce urrn eză,
urîte fapte urmeză,
Cine din drumul cel drept afară ese la orl-ce urmare, pu­
rurea înapoi rernâne, că pururea greşasce. Nu te abate
din drumul cel drept.
Din câte al păţit 'ndrepteză-tl ale tale urrnărf şi fapte
urîte.
După chipul Domnului te-al zidit, urrneză după chipul lui.
De urmări urîte cu totul să te feresci, Iar de cele cinstite
tare să te Iipescl, ca cinste, slavă şî nume mare S3 do­
bândescî,
================== pagina 92 ==================
92
PRovr,RBELE ROMÂNILOR
Pentru Ursit6re
Ceea ce e ursit de la ursit6rea ta, anevoe a scăpa. Nu
te supera.
Pentru U rsuzi
1630 De ursuzI să te ferescî, că t6tă dioa ursuză eţr merge.
Pentru Urgie
Să te ferescă Dumnedeu, de urgie dornnescă şî de pîră
mojicescă.")
Pentru Ucenici
Ucenicii p'al lor dascăli ca pe insuşî părintif lor sa-l CIl1S­
tescă, şî de ei să se sfiască, Însă nici pentru cinste
sfială, nicî pentru sfială cinstea de la el s'o depărteze.
Indestul la ucenic atât măcar să înveţe cât dascălul lUI
scie; că cele-lalte, în urmă, singur le va înveta.
Mulţi din ucenicî întrec la învetătură pe însuşi ar lor
dascăli.
1635 Nu te lenevi, cat de departe va fi dascălul de casa ta, că
mar mult mintea se deştepta când de departe aşteptă.
Scara dascăluluî te li să se tesască de picerele tale, şî
când estf ucenic şî după ce din ucenicie esl.
Pentru Ucidere şî Ucigaşi
Ve'F Omor.
Pentru Uşă
Uşa deschisă să ţeo ţiI la cel ce la tine alergă,
Uşa să nu ţe-o închldî, când vedl norodul că te coprinde.
Pentru Învierşunare
Cel ce nicf de frică, nicf de sfială, nicl de ruşine nu se
1) Veqf la Dumnedeii,
================== pagina 93 ==================
Pentru Invinovăţire.
înfrinez ă, acela ca un leLI mal reti se învrer şuneză, De­
parte d'un asemenea om.
Din învîerşunarea resplătiriî, i resbunăriî sî Iăcornief se
nasce urîciunea, cumplirea, crudirriea, robirea, prădarea,
resbojele şî cele mar urîte urmări şî blestemăţiI. Departe
de ea cat ve! putea.
1
1
�
1
I
I
1
1640
POV Ă'rumi ŞI C'UV1NTE ADEVERATE
93
�.
\
Pentru Invoell, ÎnvoirI şi Legături.
Tate învoirile cele mar temeinice la cel mal tari privesc.
Invoirea ce ve! face, de ea tare să te ţiI, ca să nu te
numesd ne-cinstit.
De voe cam de nevoe ne învoim la o nevoe.
Legătura ce ve! face nicf cum să o cald, ca să nu daI
pricină de sfadă la resboiu.
Pentru Înveliş.
Veq\ Aftermet.
Pentru Invetare, Învetătură, Invesatl şi N e-învesaţL
1645 Apropie-te de cer învesatî ca de la ef să te molevsesci,
ca altarul de versat.
Ascultă pe cel învetat, şî vei işî mal învetat,
Iubirea de invetătură, cinstea la tineri cea mal bună. A­
cestă cinste să vînezî.
Ori să daI învetătură cum se cuvine, ori să stat din în­
vetătură,
Ori-ce pe copil el inveti, să-I pul să ghicescă ce folos
pote dobândi din ceea ce învaţă, c'atuncî mal bine să
desteptă.
1650 Orl-ce plăcere nu se înţelege nicî pentru tată vremea, nici
pentru tată vîrsta, nicî pentru tot locul; numai plăcerea
de invetătura la tate prinde loc. De ea să te tiI.
Una de l� dascăl şî dece de la tine să te silescî să inveti,
daca vef să 'nainte�I. .
Unde învetătura mult ea se lăţesce şî legea imperătesce,
acolo dreptatea singură stăpânesce.
Unde învetătura nicî cum se cinstesce, acolo orbirea mintii
piste toţI se lăţesce. '
I
l'
================== pagina 94 ==================
94
PROVERBELE ROMÂNILOU
1655
1660
1665
1670
1675
Unde invetătura se ivesce, dacolo ne-sciinţa de sineşf se
isgonesce.
Invetat se înţelege cel ce 'nvată după lege.
Invată la tinerete cele de betrânete, c'atuncî anevoe învetI.1)
Invetul are şî desveţ. 2)' ,
Invetătura oglindă la cel Înţelepţ!. Intracesta să te gătesc!.
Inveţătura, com6ră ne-sleită. Acesta să vînezl.
Invetătura cu necaz şî cu sudore se dobândesce, dar în
urmă plăcerea cea mal dulce eţI aduce.
Invetătura cu sciinţe bune, mult folos te-aduce, Iar ne-soi­
inţa spre pagubă te duce.
Invetătura cand se silesce, atuncf ea Înfioresce.
Invetătura la om cornoră, şî munca cheia el. Păzesce bine
cheia, ca să nu perdl com ora,
Invetătura la om cinste şi slavă de el câstigată, fără a se
căclull la unul şi la altul ca s'o dobândescă. De ea să
te tir.
Invetătura la început amară ni se pare, Iar pe la sfîrşit
rod ne-aduce mare. il)
Invetătura la tîner, ca un odor de sîn. Păzesce-l să nu-l
pI�rqi din sînul teu.
Invetătura la cel bogaţi pod6bă le aduce, Jar la cel scă­
petatl mângârere dulce. Ţine-te de ea, la arnîndooe În­
tîmplările.
Invetătura la cel înţelept tovarăş ne-deslipit, că dioa nop­
tea cu ea eŞI petrece vieţa, Vedî să nu prerdt un a.
semene tovarăş.
Invetătura, meşter a tutulor sciinţelor. Asemenea meşter
să te-aretî.
Invetătura n'are SIÎfŞît, că cu cât mal mult înveţi, cu atât
mal mult rivnescl la ea.
Invetătura pe om cu patru ochI l' arată.
Invetătura pe om blând I'arată ş'înţelept. De ea să te ţir,
c'asemene nume să dobândescî,
Invetătura pătrunde şî cun6sce ori-ce mişcare.
Invetătura se deprinde mal lesne cu pilda decât cu povata,
Aşa să în veţi şî tu pe ori-cine.
Invetăturn te 'nvată cum să grăIescI, de fată fie cât de
multf şî marf. ' ,
Invctătura te'mpodobesce cu mult mal mult decât aurul
şî argintul şî pretrele cele mal scumpe. Cu ea să te
împodobesci, ca să strălucescl,
') Ve4'î Cap. X.
') Vedl Cap. XVII.
') Vee)! Cap. X.
================== pagina 95 ==================
POV Ă'IUIRI ŞI CUVINT!!: ADEVERATE
95
Invetătura bună, a sufletuluf sănătate, că duhul ţe-l desteptă.
Invetătura bună covîrsasce ori-ce preţ, că cu bani nu se
curnperă ca o marfă pe tarabă, ci nurnaf cu buna rîvnă
şi sitintă.
Invetătura bună cinste şî nume mare ţe-aduce la orî-ce în­
tîmplare.
1680 Invetătura de nimic se socotesce, când mintea ne lipsesce.
Invetătura fără dojană nu se pote căpeta.
Intrecerea la invetătură, cea mal bună luptă. Cu ea să te
luptî.
Intru zadar învetătură, fără minte bună.
Val de cel ce nu se învaţă din câte a păţit!
1685 Vei să învetI mai mult, să scrif si mai mult.
Grijile cele ;nulte nu te Iertă să înveţI, daceea la inveţă­
tură, cu griji cât mal puţine, dacă veI să isbutescl.
Ca ore-ce să înveţi, trebue de lene cu totul să te depăr­
tezI, că ceea ce fără silinţă ş'împledecându-ne gonim,
anevoe dobândim.
Ca mal curînd să înveţi, pururea să grătescf cu cel mal
iuvesatî.
Ca mal bine să înveţi, pururea să asculţi la cei mal în­
vesati.
1690 Ca să 'ţiI minte ceea ce al invetat, adese-ort să-ţI aducf
aminte de ele.
Cu invetătura ta, averea te- o poti păstra şi vremea te-o
petreci făr' de a o pricepe. ' ,
Cu vieţă îndelungată multe inveţăm, şî fără vofea nostră.
Cuvintele celor învesatf către cel ne-invesatî, ca boldul la bol.
Cu cât mal betrân v�I fi, ca atât mal mult să veI să înveţi,
ca să nu te rusinezf.
1695 Cu cât de anevoe a învetă ore-cine pe sine, cu atât
de lesne a înveţă pe ore-cine.
Cu mergerea pe la scole, nimic nu înveţI, daca ŞI tu nu
te silescî,
Cu cel învesatl mal mult vei inveta, Iar cu cei proşti vei
pterde şî ceea ce al învetat.
Cu cel ce te invată nu te lenevi des a-I întîlni, cât de
departe vor fi ..
Cu buna învetătură şî cel fără minte s'arată c'are minte.
1700 Când înveţi pe altul, tu atunci mal mult Înveţi.
Cind înveţI pe ore-cine, mal întâî cele sfinte să-I puf de
temelu s'apor d'asupra să zidesci.
Când înveţI pe ore-cine, trebue să-I daf şÎ pildă de inve­
ţătură cu însuşI purtarea ta.
Când înveţI pe copil, să-I înveţi după puterea lui şî cu
cuvinte mal desluşite, ca S�l pricepă ceea ce cJicI.
================== pagina 96 ==================
96
PROVERBELE ROM.�NILOR
------------------
1710
1715
1705
1720
Când înveţi ce-va, ri'areta ceaf invetat, ci ce rod scott
din învetătura ta, ca ora când mănâncă nu arată ierba
ce m ănân că, ci lâna şî laptele ce din păşune scote.
Când invetătura slobodă nu va fi, cine din Întunerec va
mal putea işl? Silesce-te spre slobozenia ei.
Când începi a înveta, nu te uita înapoi, ci pururea înainte,
ca să ajungI mai nainte.
Când veI să învetl, el' o sciintă mar mult să te tiî, că mal
multe învetânel: nici una b\ne sciî. '
Cânc� :1U A escl, în�eţat, iubesce pe cel învesatl, ca să te
arett Şl tu învetat.
Când' te întreci cu ore-cine la ceea ce înveti, atunci mal
bine înveţi. Nu te depărta ele acestă intrecere.
Când te silesci la invetatură, cuvinte eleşarte să nu-tl iesă
din gură.' ,
Când cei mal mari s'arată proşti la învetătură, cel mal
mici în vecî vor rernânea fără nicl o învetătură,
Câte puţin învetând IeşI cel mal învetat, ca cel mai frumos
ac de her , când câte puţin el pilescl.
Credinta şî ruşinea, dreptatea şî adeverul să-tf fie ţie tată
învetătura.
La lul;ire de învetătură de mic copil omul să dedă, când
părintii el Îndemnă cu mal bună seamă.
La învetăturl de ori-ce sciintă să te slujesc] cu cel mal
desteptr, Iar la meşteşîug de mână cu cei mar tari în
mână, şî la cele ele resboiu cu cel mar îndrăsnetl.
La învetături de mic copil să te nevoesci, ca să te declar
cu ele şi să aibî cu ce să te hrănescî.
La copilărie mal mult să te silescf la învetătură, c'acea
vreme e pierdută.
La tate cu iconornie, la învetătură fără nici o iconomie.
Limba celui învetat, ca o cheie ele comor ă.
Mal lesne firea decât cuvîntul ne învaţă, Însă cuvîntul mal
bine ne invată, D'aceea de cuvînt să te tiI.
Mal mult învaţă şî cu mal mult folos, cel cu minte de la
cel fără de minte, decât cel fără de minte ele la cel cu
minte.
Mal mult să te ingrijescf da ta învetătură decât d'a ta
adunătură, că Îl;veţătura mijloc ele 'adunătură.
Mar mult să te silesd pe tine să te înveţI decât pe altu.
Mal mult de la vrăjmaşi decât ele la prietenI se'nvaţă
ore-cine.
1725 Mal bine mal puţine şî bine, decât mal multe şî prost
să'nveţr.
Mal bine ne·învetat, decât învetat şî rătăcit.
Multă vreme să �sculţI, ca puţi'ne şî bine să înveţi.
================== pagina 97 ==================
PO
Mult mult se înşală cel ce se socotesce mal învetat decât
toţI, ŞI nici un cuvînt ascultă.
Mult folosesce învetătura bună la cel ce are sî năravuri
bune. De ele să te til , '
1730 Mult citescI, mult înveti', şî ele veI seri ŞI ceea ce citesci,
cu mult mal bi ne lnvetl. Nu te lăsa ele nicf una.
Nici o învetătură la copii mal bună decât înţelepciune cu
bună plecăciune.
NicY la betrân, nici la tîner, nici pagubi), nici ne-cinste a­
el uce a inveta ceea ce scie.
Nicî dascăl, nici meşter din cer învetat a cădut, ci după
silinta sa învetat s'a ar etat.
Nu unde? când?' ŞI de la cine al învetat? ci ce al învetat?
aceea se cerce teză. ' ,
1735 Nu cum să îndrepteze greşalele altora, ci cum să'şT indrep­
teze mal ÎntâlCl ale lor greşelr, pal tel ucenici să-I înveţi,
Nu cu cel mal multi, ci cel mal învetatl, daca vei să În­
veţi ore-ce mal 111 ult.
Nu numai cum să. grălască bine, ci mal mult cum să facă
bine p'aî tel ucenici să-I inveti.
Nu numaî pe altul să înveţi, ci şÎ tu aşa să urrnezt, ca ŞI
acela pildă să lea de la ti ne.
Nu cel ce cu cel învesatf grălesce se întelege de invetat,
ci cel ce ascultă la c�I învesaţr.' ,
1740 Puţine de la dascăl, rar cele mal multe de sine-ti să le
înveţI.
Pe uniI să-I învetl, carii Ieaii de invetătură ; pe alti] Să-1
îndemni, carii 'reali ele cuvînt şî p'aceîa să-i silesc'r, cariî
de una nici de alta ascultă.
Pe cel ce rell sr-iu, întâîu să-I d esvetl ele ceea ce sciu,
apof să-I invetr.
Pe cel dîntunerec Să-1 scoţi la lumină cu'nvetăturf ele
sciinte.
Precun; la mâncare tate el' odată nu le potî b�tgâ în gură,
asa sÎ la invetătură câte una una să le prilmesci în minte,
că l�ulte de t'e vel sili d' odată să le înghiţI, orI te ve!
Înneca, orI le veI da afară, ca vasul cu ţeva strîmptă,
ce afară aruncă când el ÎmbulzescY cu câtă apă nu pate
priimi pe gură.
1745 Precum pe scară când vrem să ne suim de la cea mal
din jos treptă începem a ne sui, aşa şî la Înveţătură
să începi a te suÎ ele la cele mal mici în sus.
Rodul ce scoti din Învetătura ta eU arată curat tată în-
, , ,
veţătura ta.
Să nu te ruşînezl a înveţa ce-va şî de la cel mai mic.
================== pagina 98 ==================
PROVERBELE ROMANILOR
Să te silescl a înveta ÎnLliU câte scie dascălul ce te 'nvată
apoI a-l schimba.' , ,
StreiniI se rătăcesc în drumuri ne-cuno scu te, far cel ne-În­
vesatl în ori-ce urmare.
1750 Tote pot să ţi le lea făcetorlî de rele, numai învetătura
nicl cum pot a deslipi, nicf Într'un chip, de la tine: Cu
ea să te îrnbracî.
Fără cuget bun şÎ fără năravuri bune, învetătura ţie nimic
eţI folosesce. Acestea să te silescr să dobândescI pe
lângă invetătură.
Cea mal mare învetătură, să scie ore-cine când să tacă
din gură.
Cea mal bună la fete înveţătură acesta se înţelege, cinstea
să ŞI o păzescă, pe bărbat să-I cinstescă, casa, să şi-o
iconornisescă şî pe copil bine să-I crescă ; Iar la copii,
pentru teră să se jertfescă, pe părinţi să-I cinstescă, casa
să ŞI-O stăpânescă şî mai bine să muncescă,
Ceea ce al invetat, nu le uită cu lenea, ci le întemeiază mai'
mult cu del)ri'nderea; Iar ceea ce încă bine n'ar invetat si-
, ,
les ce-te să le dobândesd cu silintă ne-curmată.
1755 Ceea ce omul firesce învaţă cu mult mai bine ţine minte,
pentru că firea dascălul cel mal bun.
Ceea ce invetf în minte să o întemeezt, Iar nu în carte s'o
păstrezI.
Ceea ce omul, de mic copil, învaţă ţine minte până la
betrânete.
Ceea ce la tinereţe n'af putut invetă, nu te ruşina la be­
trânete a le inveta ; că mal bine pururea a înveta decât
în ne�ciintă a te' afla. '
Cel lnvesatl; când scriu, măresc lucrurile piste me sură,
în cât se pare că spun minciună.
1760 Cer invesaţi, mal ticăloşi când îuvetătura nu se cinstesce.
Cel învesatf din veac în veac schimbă părerile celor vechi.
Cel mal multi învesati, mal toti din săraci, Iar, din cel
bogati mai nicf un' învetat, �ă sărăcia la silintă ne 'în-
demn'ă, Iar bogăţia la l�nevire. '
Cel mal scăpătaţi, acela mal învesatl, că În invetătură nă­
dejdea lor şi-o au .
Cel învetat pe cel ue-învetat slugă el dobândesce.
1765 Cel înveţat rivnesce la b�na învetătură mal mult decât
orbul la lumină.
Cel invetat de cel ne învetat la anevointe se cuno sce ,
Cel învetat şi tăcend pe Domnul cjnste�ce, sciind cum şi
când şî pentru ce el cinstesce.
Cel înveţat ŞÎ iscusit, cu iscusinţa lUI şÎ din pIetră scote
lapte, la cea maT mare nenorocire.
================== pagina 99 ==================
1770
1775
1780
1785
�790
CUVLNTE ADEVERATE
Cel inveţat cele mal multe nu le scie; dar cel neîuvetat ?
Cel cu bună învetătură anevoe dobândesce cinste în ţera
lul. '
Cel ne-învetat Între mulerf numar se'ntelege de bărbat;
Iar Între bărbaţi, mulere adeverat.
Cel ne-invetat, ŞÎ' de vede nu vede; Iar cel învetat Îndoit
d'acela vede, c'are ochf ş'inainte şÎ napoi.
Cel prost denvetătură orb se vede, măcar că vede.
Cel ce la vreme nu Învaţă, În zadar mal în urmă se silesce
să Înveţe, c'anevoe va înveta. Nu pierde vremea înve­
tăturll.
Cei ce mult a invetat, dar nebun s'a aretat, cu mult mat
nebun de cât acel nebun ce nimic a invetat,
Cel ce multe a pătimit şî mal multe a sufe;it, acela mai
multe în adever a invetat, că cu multe s'a dedat. Nu te
supera cand pătunesci; că mal multe înveţi.
Cel ce multe, şî piste a sa putere, va să Înveţe, nimic nu
invată, FugT d'o asemene rîvnă.
Cel ce:n putine cuvinte esf arată sciinta lul, cu mult mal
invetat s'c� aretat decat' cel ce se sfădesce.
Cel ce' scie mal mult, aceluia el place să Înveţe şi mal
mult.
Cel de tot ne-invetat, de orl-ce dobitoc deosebire are
nurnaf după chip.'
Cine mult lubesce invetăturî ş sciinte se 'ntelege de inve-
tat şî de nu e Învet�t. "
Ci�e pe la sfîrşit va ;ă Înveţe, târqii:i se deştepta când
nu rnaf e vreme. Deştepta-re tu mal din vreme, ca să
nu o pierdl.
Cine numar de la dascăl aşteptă să înveţe, nimic nu învaţă.
Bine e să invetărn şi din ale altora greşelI.
Buna înveţătură, cea mar frumosă podobă la om. Cu ea
să te împodobesd.
Buna învetătură cere muncă nu prea puţină, vreme mal
Îndelungată, cheltuială mal lată, linişte sufletescă, vir­
tute trupescă, rîvnă firescă şî o norocire cam piste fire.
Ferice de cine a dobindit una măcar din tate!
Dac'ar fi to tf învesătl, nu s'ar cunosce cel mal învetat,
Din Învetăt�ra bună' dobând escf cea mal bună înţelepciune.
De ea' să te til. '
Dobclnda înveţăturiI, cinstea se'nţelege.
De veI să înveţi mal lesne şî mai bine, pururea să citescf
şî să scriI ceea ce citescl.
De la altul să te 'nveţI c<lnd la are-ce greşasce, că ca
acela să nu facI.
De la strein! multe şî bune şi rele Înveţăm.
================== pagina 100 ==================
100
PROVERBELE ROMÂNILOH
--------
Tera celul înveţat tot pămîntul se 'nţelege, că ca un fo­
lositor pretutindenea se priimesce.
Tine-te de 'nvetătură, daca veI s'audî de la toţi: ura!
1795 Şî c'un picior 'în grapă la 'nvetătură să nu te Ienevesci,
ca să seif la Haron ce se povestesct.
Şî de nu eşti înveţat, socotesce-te că poţi inveta ; şî te
plecă la acesta.
Pentru Îngrijîre şî Îngrijîtori.
VecI' Griji.
Pentru Îngrăşare, Graşi şî Grăsime.
Ca să te În graşI, trebue pururea să fir vesel.
Cu sudorea altora nici cum să te îngraşI, ci cu mult mal
bine cu a ta sudore pe altul să îngraşI.
Tot grasul e frumos şî tot slabul ticălos. 1)
1800 De ce se îngraşă omul? De ceea ce luf el place. 2)
Pentru Înjurături.
Pentru Inchinăcfune.
Omul cu g�înuul mal bine se Închină decât cu cuvintul;
că la închinăciune cuget bun se cere, iar nu cuvinte
multe în zadar grăite.
Inchinăciunea cea mal sfântă, fapta cea mal bună, cu gân­
dul la Durnnedeu, ce te vede de aprope la orrce urmare
îndrăsnescî,
Inchtnăcîunea cea mal bună, când Domnului el multumesc!
de orf-ce ţi se întîmplă, fie bine, fie reu, că tu n'id cum
POţI cunosce ce e bine sî ce e reci.
Când urmezI bunătăţi, atunci tu te închi nf ; Iar, dimpotrivă;
geba te închini.
1805 Când vei să te închini, până a nu Ierta să nu începi a
te închina, că Domnului i-aduci aminte de cele mal de
'nainte ale tale nelegiuirI.
1) Veq] No. 5321.
2) Vecii No. 4320.
================== pagina 101 ==================
C:UVII'\TE ADJ<;VERATE
101
Cind te închini la Dumnedeu, să te rogI mal cu semă
întâiu pentru minte, apof pentru sănătate şî în urmă
pentru pâlnea cea din t6te dilele,
La închinăciune cu mesură, la fapte bune piste mesură,
că fapta bună insusf ea închinăclune.
La biserică când te 'nchini, cu gcî.ndul la Dumnedeu să
fiî, Iar nu cu lăcrărnl, pe ochî şî în inimă cu frere.
Mal mare închinăelune decât a sluji pentru obşte alta nu
mar este.
1810 Mal bine un cuvînt de 'nchinăclune din inimă curatăvdecât
mii şî sute de cuvinte din gură spurcată.
Să nu ve inchinatî dis'au Domnul, ca cărturari! şî fariseii,
ci închinăcfunea vostră să fie « Tată! nostru», Însă să
urmatf lUI « Tatăl nostru», adică întâiu să Iertaţi, apof să
ve rugaţI, după legătura vostră, ce În « Tată! nostru» se
cuprinde.
Să te plecî pană la pămînt, să te 'nchinf ca la Dumnedeu
Înaintea unul om născut din fire întocma ca tine, cea
mal mare ticăloşie, cea mai mare nerodie ; că, cine la om
se 'nchină, hulesce pe Dumnedeu. Feresce-te d'o ase­
mene hulă.
Să te ferescî d'acel om, ce dioa-noptea se 'nchlnă , că
spurcată inimă are.
Fapta bună, închinăclunea cea mal mare; că Domnul n'as­
cultă la bîrfiturl, ci vede ceea ce urmezi.
1815 Cine la dracul se 'nchină, de dracul are parte.
Cine pe drumurl se închină, orf nebun este, 01'1 prost de
minte.
Cine se plecă la om spre închinăcîune, întocma ca calul,
ce se plccă la traistă.
Daca, pe orf-câţf se închină, de sfintl i-am socoti, mal multî
sfinţI de cat gre;;îţI pe pămînt ar fi.
Dragostea, cinstea, mila şî Îndurarea să fie închinăclunea
ta.
1820 Dă-ne noaă, Domne ! pâfttea nostră cea din tate rji!ele!
călugării sî dohtorif nu se cuvine a dice : că unil b6le
şî alţii morte pururea ne ureza, ci nurnaf lăutari! ce
cu acesta rugăciune veselie nooe ele la Domnul ne cere.
Pentru Inchisore
Inchis6rea, fie şî palat imperătesc, totf urîtă o găsesc.
Nici închisore frum6să, nici dragoste urîtă.
================== pagina 102 ==================
102 PROVERBELE RO"L�NlLOH
Pentru Încoronaţie
Cel ce slujesce la obşte mai bine şi fără nici un interes,
acela trebue de obste să se Încoroneze.
Pentru Încăpere
Apa, focul şî muierea încape prin or i-ce crepătură,
Pentru Încredinţare şî Încredere.
Pentru Înlesnire
1825 Când tate de o potrivă una cu alta se preţuesc, atunci o
înlesnire la tate curînd găsesc.
Tate sunt cu înlesnire, cinci voinţă vom avea; dar anevoe
a le îmbina, când voinţă n'om avea.
Pentru Înaintare
Inaintarea ta să te-o, areti I1U cu graIul ci cu fapta, ca
cel ce alergă, după drumul ce face i se cunosce aler­
gătura.
Nici o înaintare fără impiedicare, şi' nicî un bine fără îm­
potrivire.
Pentru Înălţare
Cu cât mai mult te îualtl, atât mal mult eţi pierdr dragos­
tea �î cinstea de la stăpânul teu,
Pentru Împîedecări
1830 Ori-ce îrnpiedecare de multe-orf spre bine
Nici cum să gindescI la impledecărf : c' o împiedecare de vei
depărta, cele-Lalte întru nimic ţi se vor părea.
Pentru Împotrivire
Var de cel ce se împotrivesce la ceea ce Domnul voesce.
================== pagina 103 ==================
GUVINTE ADEVERATE
108
Când te împotrivescr, să ved! cUI te împotrivesd şÎ ele
potl să isbutescl.
La orf ce Împotrivire omul firesce se mândresce şÎ mal
mult se înviersunesce.
1835 La nici unul să nu te îrnpotrivescr, când vremea nu te iertă.
Lesne a se împotrivi, dar anevoe a gr;lI mal hine ele cât
cel-l-alt,
Cele împotrivit6re una pe alta tărnăduesc.
Cel ce cu cuvînt se îrnpotrivesce, acela te Iubesce, că-tf
arată adevărul.
Cine la sine se impotrivesce, cu nimeni se mal învoesce.
1840 Cine se plecă, lesne scapă, dar nici în veci saude ; cine
împotrivă stă, curînd cade, dar- În vecf se pomenesce.
Alege care-ţi place.
Pentru Imperati şî Imperătie.
Imperatul cu dreptate e�I înterneleză ţera. De ea să te ţir.
Imperatul stăpân mal mare piste toti, dar şi slugă la toţI
în parte se socotesce, că tutulor le slujasce ş'împer;:iţia
lut, Întregă robie. De vrei să te fad slugă, vineză îrnpe­
raţie.
Imperat nu se socotesce cel ce norodul şe-I risipesce, că
n'are ce imperătl.
Irnperat se te areţ1 al dreptăţii şî al păcir,
1845 Imperătia în adever se vede împodobită, însă cu cătuşf
de aur şi cu butuci de argint.
Ca împerătia nimic alt pe lume plin ele necazurf şî de
nevoi pr imejdiose. Cine a imperătit mal bine cun6sce.
Mal bine c'un sfat bun elin inimă curată, decât cu mif :;;1
sute de ostir! imperătia in cunjurată.
Multl sau vedut pe pămînt lungiţI din cel mal mari îrnperatî
şî mulţf din cel mal miel cu hlarnidă irnhrăcatt. Bagă
de sernă la acesta,
Mărimea împerătiei, norodul cel mal mare. Silesce-te să
clobc1.ndescl un asemene 110roc!.
1850 Ca în odihnă să Împerăţescl, trebue să dob;1.ndescl dragoste
ele la toţi supu:;;ij teL
Nu cu arma, ci cu dragostea supuşilor tel, scauJlul tell
s�l-l păstrezI.
Pentru că numai împeratlll peSte pedepsI şi TerUl cele mal
marI greşelI. d'aceea lmperatul trebue să fie cel mai
blând :;;î mal îndurat.
Scaunul tecI să ţe-! Îl11podobescl cu mila, cu Îndurarea, cu
================== pagina 104 ==================
104
PROVERBJ<:LE ROll1ANILOR
--_. - -._----- --
blândetele ŞÎ cu dreptatea d'a drepta, far cl'a stâng-a cu
străsnicia,
Stăpânirea împerăţlel se vede a fi cea mai ticălosă, că
trebue să se plece la mare şî la mic.
1855 Ferice dacel îrnperat, ce credernînt nu prea dă la curte­
zaniI ser!
Ferice dacel îrnperat, ce de sfetnici huni e încunjurat!
Cel mar reCt îrnperat, acela se Înţelege, de care cel cins­
tit! să sfiesc, rar cel cumpliti în el se bizuesc.
Cel 'ce e soldat bun, acela şî 'împerat mal bun.
Cel ce urasce argintul, acela împerătesce.
1860 Cel ce intemeleză imperăţia, acela scie să o şî păzescă.
Cel ce va să imperătescă cu cea mal mare siguranţă,
vIeţa să ş' o încredinţeze, nu în arme de ostaşi, ci in
dragoste de supuşi.
Cel ce nu scie norodul cum să-I păzescă, nu se cuvine
să împerătescă.
Cinstea, averea şÎ vreta, de obşte să le ocrotescI, daca
vei să îrnperătescî.
Daca vei să imperătescr, fără sfat să nu pasesc].
1865 Decât să laudf pe un îrnperat, mar bine să-I areţl greşalele
lUI, ca să le îndrepteze.
Pentru Îrnpăcîuire,
Vc',!l Pact:.
Pentru Împreunare.
Irnpreunarea piste mesură, sfîrşitul la ureche ţe-l urlă. Vedf
să nu o pati.
Când toţI s'ar depărta ele Împreunare, lumea Îndată s'ar
sfîrşî.
Trebuinta împreunărll, pricina drag-ostil Între omenr.
Departe cl' o Împreunare când al slăbiciune, că-ţI aduce
slăbiciune.
Pentru Împrietenire.
Vcc)î Prietelll.
Pentru Împrumutare şî Împrumutători.
1870 01'1 prea rar să te 'mprumutl, orI nici odata, şî mal ales
================== pagina 105 ==================
UUVIN'l'U; ADEVERATE
de la prieten, că vrăjmas el dobânrlescl, când nu-I plă­
tesei.
Imprumutare ele orI-ce lesne se pote face, Iar de muîere
"î de bărbat nici odată şî nici decum.
VeI să dormi fără odihnă, dă ban! cu împrumutare.
Cu împrumutare mică, prieteni dobândesci, iar cu mai mare,
vrăjrnaşl ne-înduplecatî. Vedf să nu o paţI.
Câinele, dacă el dat cea mal mică îrnbucătură, te Unge
şî-ţI multurnesce, cu cea mal dulce uttătură ; Iar cel ce
se împrumută, cu ceh mal mult el vel da, cu atât mal
mult el te va lătra. O! ce ne-omenire!
1875 Când IeI cu îrnprumutare, dă 'napoj pe deplin, ca să potr
găSI cu înlesnire s'altă dată.
Când împrumuţI pe cel mal mare, hotărasce c'af pierdut.
Când te împrumuţi, socotesce mal întâlu cum i se respundf.
Când dai cu împrumut, dobândă să nu ceri, c'acea do-
bândă facerea de bine.
Mal bine la pămînt de cat la omenf să dai averea cu
împrumut, că pămîntul mai multă dobândă eţI dă, şÎ
fără nicI o prigonire.
1880 Nu imprumuta pe cel ce voescI prieten să-I d obândescl.
Nu nurnaf când te 'mprurnutf să-ţi aducl aminte, ci şî că
o ti se ceră să-tf pul în minte.
Pe cine vei să-I f�cr vrăjmaş, dă-I luî banf cu împrumutare.
Cel ce împrumută, pentru binele ce face În loc de mul­
ţumire sudalme aude.
Cel ce pe nesimţite te împrumută, tată averea de la tine
la el o mută.
1885 Cel ce se Împrumută, până se Împrumută, mult să rogă,
mult te sărută; după ce se Împrumută, îndată te ultă,
şî când eI cerI împrurnutarea, arba eţI dă.
De vei să te ÎnvrăjbescI cu cel ce rai împrumutat, cere-I
baniI la soroc.
De vel să dobândescI prieten] dt de mulţi, dă-le bant
indestull cu numire de imprumutare şî nici o nădejde de
plătit.
Pentru Însemnări.
V er!î Si!II1!le.
Pentru însoţire.
Ye(1' Jmlll"llre.
================== pagina 106 ==================
Pentru Însurare,Însuraţi şt Însoţire.
Cui vei să-I resplătesci, însoră-l de mic copil, că mal rer!
nuI poţI face.
Cind vei se te insorf, caută elin nernul teCI, ca să nu spurci
altoiul ce vei pune.
1890 Când te însori, să fei fată Iar nu învetată, ca s'o înveţI,
Iar nu să te înveţe.
Nici un Însurat fără cel maf mic necaz; to tl ele obşte o
cunosc, clar de insurare n icî un ul se lasă.
Nici prea mic să te insorr, nicl piste a ta putere, ci să-tf
alegI vremea ce-ţl dă ele opotrivă putere, ca să nu te potic­
neseI.
Cea mal mare la om pedepsa, a se 'usura de mic copil.
Feresce-te daceasta.
Departe de Însurare când nu e ele o potrivă, că e văte­
mătore.
1895 Tot trupul se împreună cu cel ele felul lui; aşa si omul
trebue să se însotescă cu cel de felul luî.
Pentru Însărcinare şî Sarcină.
Piste mesură de te vei însărcina, ca pe gheţă vef aluneca.
Sarcina unul altuia pururea să o purtăm, ca În ispită nici
cum să cădem.
Sarcina cu cumpenă să o potrivescî, după a fies-căruta
putere.
Sarcina la mar mulţi când de opotrivă se împarte este
mal usoră şî lesne a se purta. Acesta să o păzescl.
1900 Sarcina, potrivită după firesca putere la orn ŞI la vită,
multă vreme o duce.
Să nu te însărcinezi piste a ta putere, ca să nu cacjr în
cap cu sarcina împreună
Fies-care cu sarcina sa.
Ce anevoe a purta sarcină piste sarcină!
Pentru Înscrisurf.
Pentru Înstreinare.
================== pagina 107 ==================
POVĂTUll'l R' CUVlNTE .ADJiVERAT)';
-�_ .. _----,-_ .. _�-- --�-------------- --
Pentru Întunerec şî cele Întunecate.
lU7
Intunerecul la crobaru multă pagubă le-aduce, Iar la hotf
si la tâlhar: folosul cel mal dulce.
1905 Intunerecul, semnul ne-sciintiî.
Cu cat mal dulce lumina, ca atât întunerecul mar urît.
La întunerec nict o faţă mar frumosă, că tote de o potrivă.
Noptea să te ferescl, la întunerec să nu te căletorescî, ca
să nu te poticnescL
P;'lI1ă ce ochii sclipitf ei poţi ţinea şi deşchisf, nu trăi la
întunerec, că 'ntunerecul ca mâine el vei dobândi în
veci, iar lumina numar Îndată o prerdt sÎ nu o mar vedI.
1910 Cele Întunecate să le deslusescr, dar cu' c'ele mar de înţe­
les, că într'alt chip nimic folosesc!.
Pentru Întîlnire.
La întîlnire să fir slo hod la OrJ-ClDe ce va SZt-ţ1 vie, Jar
nu la uşă să păzescă, ceasuri ŞI dile întregi, cel ce va
să-ţi grăIescă.
Cea mal rară întîlnire are cinste �î Iubire, Iar cea prea
desă cinstea şi dragostea curînd le înceteză, Alege care-ţi
place. 1)
Pentru Intîmplări.
Ale vreruif întîmplări ne face să ne cuuoscă, nu numai
ceî-l-alţî, dar şî însuşi nof pe nor
A ta întîmplare, mie dascal cel mal mare. U'un asemene
dascăl să te ţiI daprope.
1915 Om fiind pe lume, aşteptă să-tl vie ori-ce întîmplare, fie
bună, fie rea; că 'ntîmplările pe lume pentru ('el ce sunt
pe lume.
Ort-ce întîmplare eşI are al seCI sfîrşit, cum �î al seCI cu­
vînt.
OrI-ce întîmplare s'o aibl ue trecetore, făr' da te tui bur a.
că multă vreme nu ţine, ci orI piere, ori se uită.
Ori ce întîmplare, fie cât ele mare, cu-a sufletuluî mărime
s'o suferT cu răbdare.
OrI-ce întîmplare, fie bună, fie rea, după vreme se judecă.
D'aceea unul o lea ele bunii şî altul de rea.
================== pagina 108 ==================
1(18
PROVERBELE ROMANILOR
1920 Orî-ce ţi se întîmplă, la mulţi altf s'a întîmplat, cu mult
maf nainte decât la tine. Acesta socotindu-o, cu vederea
să le treci.
Ori-ce ti se întîmplă, de la Domnul tie-tf vine. La Domnul
să le' last. ' ,
In cea mal mare întîmplare, nu te supera de ne-norocirea
ta, ci caută în lături şî vedî prea bine câţf mai reu de­
cât tine, se chinuesc pe lume, şî te mângâîe cu a lor stare
la asemene a ta stare.
Cu inimă mare să te areţr şî tare, la orI-ce întîmplare.
Cu obraz vesel şî voios să te aretl pururea, şî la cea mal
rea Întîmplare, ca nu cum-va vrăjmaşul teti să se bucure
de tine, veeJendu-te În Întristare.
1925 Cu mintea ta să te silescl ori-ce întîmplare s'o biruesci.
Că i să ptert nicf odată gandeser; dar, fără a gândI, peirea
eţf va veni. D'aceea să te îngrijeseI de ori-ce întîmplare
până a nu veni.
La ori ce întîmplare, «Ajută-mi Domne 1» să strigI tu eu
glas mare.
La ori-ce Întîmplare, împotrivire mare şÎ coraj şî mar mare
Iar nu Întristare.
La ori-ce întîmplare, caută să te folosescI elin ceea ce e
de faţă, Iar nu din ceea ce 'În urmă socotesc! că o să
iasă.
1930 La orl-ce întîmplare, cu veselie mare, daca veI celor dim­
potrivă să le resplătescl.
La ori-ce întîmplare, nu te super-a, ci păzesce-tl calea ta,
fie pe jos sau călare.
La orI-ce Întîmplare. plăcere sau întristare, c' arnindooe
împreună nicl într'un chip pot sta,
La orI-ce Întîmplare, superarea s'o sgorneseI, daca vei să
te Învoesc'f.
La ort-ce întîmplare, să dicf cu glas mare «lî acesta trece»
sî veI avea mare uşurare.
1935 La orl-ce Întîmplare, să DU te supui la nicl o întristare,
ei să te aretl pururea călare,
La ori-ce Întîmplare, să-ţi aretf virtutea ta, Iar nu reutatea ta.
La ori-ce întîmplare, fic cat de mare, cu statornicia, stă­
ruirea, răbdarea şÎ curajul, te poţi îndreptă, rar eu În­
tristarea, molesiunea şî desnădejduirea de tot te topescl.
Alege care-ti place.
La ori-ce întîmplare, Domnului să-I multumescî.
La orl-ce rea întîmplare, aşteptă cea mal mare, dar tu În
lume să te-aretl ca În cea mar bună stare.
1940 La În tim plărf gr�le să te pled, dar nu de tot să te sme­
resei.
================== pagina 109 ==================
POV Ă 'IUlRI ŞI CUVINTE ADEVERATE
lOH
�
I
�
I
I
La cea d'intâlu Întîmplare de te vef împotrivi, a dooa
întîmplare nu se va mal ivi.
Mal bine să nu afli ceea ce o să ţi se întîmple, dar cu
mult mal bine să întîrnpinî să nu ţi se Întîmple.
1Vl ulturnesce Dornnuluf de ori-ce ţi se Întîmplă, că numai
el scie pricina întîmplărilor.
Nici un temei LI să pUI l'ale vremii întimplărî, că tate curînd
se trec ca dioa de Ieri.
1945 Pururea să te' silescî ca mal nainte să vedi ceea ce o ţi
se întîmple. '
Pururea să te sUPUI I'ale vremii întîrnplărî, cii 'rnpotrivă
cugetând te vei căi forte curînd.
Precum pentru a ta rea întîmplare te intristezt, aşa şi pentru
a altuia tu să te mâhnescî, că 'ntîmplările de o potrivă
:;;1 la un ul ŞI la altul.
Pricinile ne-cunoscând a ori-ce întîmplărl, tate le aruncăm
asupra altora şi pe Domnul el hulim.
Suferă cu răbdare, ŞI răbdare forte mare, orl-ce întîmplare,
c'a suferi cu răbdare privesce la om mare.
1950 Să te uitf la cel elin josul teu, far nu la cel din susul ten,
ca să te mângâI l'ale tale ne-noroci te întîmplărî.
Să te deprinzf cât vef putea cu-ale vremii întîmplări, ca
să le poţI suferi când ele eţl vor veni.
Cea mal mică întîmplare te-aduce un necaz, ce te gonesce
d'ap:-ape până la marte. Ca să scapi de el arată-te cu
coraj.
Ceea ce cu mesteşlugul nu putem isbuti, elin întîmplare
mult se inlesnesce.
Cele mal marî in tîmplărl, mar] prefac erI ne aduc sau spre
bine, sau spre reri.
1955 Cel ce nu rabdă la cele mal grele şî mal rnarl întimplărr,
reLl vatămă pe însuşi sine. Vedî să nu o patî.
Din cea mal mică întîmplare mult mult să te Înveţi, ca să
nu greşescl şî tu.
De la mână până la gură, rniî şî sute de 'ntîmplărî. Bagă
de seamă la acesta J).
Şî pămîntul se cutremură la trei rele intîmplărr, Iar cea
de a patra nici cum o pote suferi. Cinei adică sluga va
porunci, când cel drept se va năpăstui, când domnului
el dăm, celui ce n'are trebuinţă, şi cea de a patra, când
muierea rea se va asculta. De tote se te ferescl, dar
mal cu seamă de cea de a patra.
================== pagina 110 ==================
110
PROVERBELI:: ROMÂNILOR
Pentru Intărdiere.
Intâr dierea la tote nicI cum este bună; dar mal bine în
târdierea cu minte decât pripă nebunescă,
1960 Cu întârdiere la cele ce cer pripă mal reu greşescL Nu
pierde vremea.
Cine mult întârdiaza, nici cum nemeresce la ori-ce gândesce.
Cine târqiLl ajunge, prost conac găsesce. Silesce-te să apuci
mal nainte 1).
Pentru Întreprindere.
o Întreprindere, cât de mică şi În mână, cu mult mal
bună decât multe trecute. Nu te lăsa de ea.
Pentru Întregime.
Intregimea trupulul, sănătatea; a sufletului, ÎnţelepcIunea
şi a duhului, sciinta, Silesce-te ca câte trele să le do­
bândescl.
1965 La ori-ce urmare, când el veI adăoga ceea ce-I lipsesce,
curînd Întregimea eşi o dobândesce.
Pentru Întrecere.
Intrecerea pe om el îndemnă la ori-ce, a se areta vrednic
de ori-ce. De ea să te tii.
Intrecerea te desteptă la orî-ce învetătură mal bine decât
ori-ce dascal. Nu te lăsa de ea.
Cu cei dreptl şî ci nstitr pururea să te Întreci, ca mal drept
şi mal cinstit decât el să te aretr.
La 'ndatorire să te întrecl, ca pe toţI cer-l-altî În urrnă-ţf
să-I laşI.
1970 Pe totl s;1-I în treci, nu cu crudimea, ci cu blândetele, ca
toti 'să te sIăvescă.' ,
Pe tot: să te silesc! cu nevointă să-I Întreci, Însă nu la
dob:l.ndlre ele mal mare cinste, ci la urmare de fapte
mal bune; că cinstea, după fapte, singură s'îndată ea
ele sine vine.
1) Tartle venieutibus ossa.
================== pagina 111 ==================
POVĂl'UIRI ŞI CUVfNTJi: ADEVii;]�ATE
111
-----
Cel puţinI pe cel mal mulţT la 01'1 ce lucru el întrec, când
cu rîvnă se silesc. J)
Cel ce Întrece pe orl-cine la ori-ce, acela de toţI se caută
şî se cinstesce.
Cel din urmă de multe orf ajunge ş'întrece pe cel din
nainte.
Pentru Întrebare
1975 Pentru cele ce odată îndestul tu al aflat, nu te mal ţinea
de deşarte intr ebărf, că nu mică superare aducf la adu­
nărf.
Să întrebi dar să aştepţl şi respuns, dar nu tu să întreb!
ŞI tu Iarăsf să întrebi.
Să întrebi şi după respuns să te socctescl, Iar nu să osîn­
descf pană a nu asculta respunsul,
Cine la întrebare mult să pripesce, la respuns zăbovesce.
Pentru Întrebuinţare
Relele întrebuintărf cu totul să le depărtezt, ca de cele de
prisos trebuinţă să nu aibl.
1980 Relele întrebuintărî te-aduce lăcomie şÎ lăcomia la greşelI
te supune. Fug! d� una ca să scapI de cea-I-altă�
Pentru Întristare
Inima la Întristare şî capul pe gândurI nici cum să ţi le
pUI, că 'ridată la srnintelă te supui.
O întristare cu alta se mângâIe una cu alta.
Omul muncitor anevoe se întristcză ; că CU munca eşi
usureză întristarea, cât de mare, când gândul pururea
la muncă şe-l are. LUI să urrnezî.
Intristarea are cele ma! urîte sfirsîturl, Departe de ea.
1985 Intristarea inimii slăbesce virtutea trupului, cât de tare fie.
Departe de ea.
Intristarea 6sele Îndată ţe le usucă. Departe de ea.
Intristarea e�I găsesce odihnă liniştită la cel mal slab su­
flet. NU-I dă odihnă în sufletul teu.
Intristarea cu somnul se usureză, ce după plâns o găsesce.
I
================== pagina 112 ==================
112
PROVERBELE ROMÂNILOH
Intristarea la prept mal înt alu te lovesce. I'ăzescc-I să nu
se rănescă,
1990 Intristarea lene mal multă ne aduce, ca o slăbiciune a
sufletului.
Intristarea pe om danpic er ele el topesce s'indată vieta io
rîdică.
Intristarea se rnăresce, dind n'o supuî la minte.
Intristarea sănătatea îndată teo derapen㠺Πîn pămînt o
în grapă.
Intristarea te slăbesce , veselia te Îngraşă, şÎ una �î alta
îndată te Iasă. Nu băga în sernă nicr una Hiel alta, ca
să naibf nicî o superare.
1995 Intristarea, bolă fără leac, când pierdf din ochi ceea ce-ti
este mal drag.
Intristarea după bucurie nu prea zăbovesce, far bucuria
după Întristare cam anevoe se ivesce.
Intristarea la grapă curînd ne duce c'o tăcere dulce, când
aminte des ne-aduce de ceea ce ne întristărn. Uită una,
ca se scapl de cea-l-altă.
Intristare piste 'ntristare nicl cum să grămădesd, nicf la
duşmanul tei:î.
Intristare piste fire, întregă nebunie, că mintea îndată ţe-o
smintesce.
2000 Intristarea fără vreme îndată te îmbetrânesce.
Ca să petreci În vieţă fără nicî o Întristare? tate cele de
întristare ia-le de trecetore.
Cât de mare şî cât de tare, nici cum se pete fără nici o
întristare, că vremea sî când e dulce ore-ce împotrivă
ne aduce.
I .a ori-ce întristare, cel ce de o potrivă pătimesc, acela
şÎ numai unul cu altul, se pot mângâlă.
La Întristare se cunosce omul cel cu suflet mare. Aşa şî
tu să te areti.
2005 La Întristare, tu cel dintâfu să fir spre uşurarea el.
La veselie s'au găsit cântărl şÎ jocuri multe, rar la Întris­
tare nicl o tămăduire are, decât să pUI la uitare orî-ce
întîmplare, fie cat de mare.
Mal mult să ne înrristăm când altuia facem reCt decât
când înşine păti mim vre un 1'el!.
Mal mult te superă Întristarea cea cu bănuială, decât
cea adevărată. De ea mal mult să te fer-esei.
:VIaI bine la Întristare să mergt spre m:'tngctere, decât la
beuturI şî jocurr, când fratele tel! pătimesce.
2010 Mar bine să alergi la cer mibniţY :;;'întristaţi ca sa-l uşu­
rezI. decât la cel în desfătărI cufundaţI, ca să te cufunqT
şÎ tu.
================== pagina 113 ==================
POVĂ:rUIR1 ŞI CUVINTE ADEVERATE
113
Munca depărteză orf-ce Întristare că sufletul ţe-l uşureza.
MângâIe inima ta la ori-ce Întristare cu ({!;ii acesta trece».
Nici o întristare aşa de mare s'în aşa scurtă vreme, ca cea
când plerde muIerea pe al seu bărbat, că ţine de JOI
până mal apoi, fie şî cu şuroîe de lăcrăm).
Nici o Întristare în lume să nu fi suferit vre-unul pe lume.
2015 Nicî o tămăduire mal lesne la Întristare ca uitarea. Tine-
te de ea. '
Nicr o bolă e mal rea ca Întristarea cea mar grea.
Nicf o bolă ca 'ntristarea curînd te topesce, trupesce şî
sufletesce. FugI de ea cat vei putea.
Nici Întristare mare, nicI bucurie mare la ori-ce Întîmplare,
c'arnîndooe d ' opotrivă vieţa te-o rîdică îndată şî fără veste.
NicI cum să te intristezf pentru cele trecute, când şî cele
de astădi mâine le vedf trecute; că binele după reu şî
reul după bine, unul merge ş'altul vine.
2020 Numar cel ce n'are milă şî Îndurare, acela numar nu se
întristeză de cel ce pătimesce.
Nu superă mar mult pe cel în întristărf cufundat.
Nu te Întrista piste fire pentru cel ce se duc după fire,
că toţf p'un drum căletorirn, unul după altul sosim, şî
aicf forte puţin far acolo în veci trăim.
Nu te supune întristării la cea mal rea Întîmplare, ca să
nu cadî dintra ta stare.
Nu da spre Întristare sufletul tell, că veselia inimii vietă
îndelungată.
2025 Pe nimeni să nu întristezl, pe nimenf să nu mâhnesci, pe
nimeni să nu necăjesci, pe nirnenf să nu superî, ci dim­
potrivă mângâIere la toţI cel ce pătimesc.
Să nu te întristezî de marea sărăcie, nicî să te mândrescî
de marea bogăţie, că nici una nici alta are vre-o sta­
tornicie.
Să nu te suput intristăriî, că te dă de mal.
Se te fereseI cii-a ta 'ntristare să nu cum-va să 'nveselescî
pe cel mal mic al teu vrăjmas ; că el când te vede ve­
sel, atunci crapă de necaz.
Să te feresc) cât vei putea de Întristarea sufletului, că te
suge pânIa os.
2030 Să-ţl stăpânescl Întristarea, ca pururea să fif sănătos.
FugI de Întristare, că 'ntristarea cat de mică, sănătatea
ne-o ridică.
FugI ele Întristare, socotind numai I'ale altora ne-norociri,
ce cu mult ma! mar! decât ale tale sunt.
Cea mai mare întristare, când interesul nuI poţi nerneri.
2035 Cea maT mare şî mar amară Întristare, când pierc)T ceea
ce iubescf.
================== pagina 114 ==================
114
PROVERBELE ROMÂ.NILOR
Cea mal mare :;;î mal amară Întristare, nădejdea mortil se
'nţelege.
Dooe lucruri pe lume mal mult te întristeză, vrăjmaşul
cind se Înalţă şî prietenul când te lasă.
DoI întristaţi, unul cu altul mal lesne se mângâIe.
Dulce întristare, când omul nici cum minte în cap are.
De orl-ce Întristare să fugI ca de ciumă, ca să nu te smre-
duesci ŞI în urmă să te smintesct
2040 De veselie să te lipescl, de întristare să te deslipescî, că
curînd te duce -la cea mal pr ostă stare, �î trupesce şî
sufletesce,
Ţara eţr uşureză ŞI eţT depărteză ort-ce Întristare. P'acolo
să petreci.
Pentru Înfricoşare
VeeF l+iul.
Pentru Înfrînare şî ÎnfrînaţI
Pentru Începere.
Ori-ce Începere cu anevoe se pare, clar cu cât te întindî,
cu-atât mal lesne se vede. Nu te lăsa de ea.
Inceputul la ori-ce se vede cu anevointă, Jar pe la sfirşît
plăcere mare te-aduce. Silesce-te să săvirşescl.
Cu Domnul să încept, cu Domnul să săvîrsescl, daca vei
să nu greşescI.
2045 Lucru ce al început, pe jurnetate l'aî şî săvîrşit. Nu te
lăsa de el.
Cine la multe Începe, nici una săvirşasce. Tine-te de ceea
ce al Început.
Pentru Încercare şi Cercare.
Intâîu încercare, apoi urmare, ca să nu-tî aducă mare vătă­
mare.
Incercarea te desteptă la ori-ce, Însă la cele bune te învaţă
cele bune, Iar la cele rele te face cu mult mar reu.
Alege care-ţi place.
VeI să încerci pe ore-cine, dă-I o slujbă s'o săvirsască, ŞI
numaf decât el vef cunosce.
================== pagina 115 ==================
OCVI.NTB; ADEVERATE
115
I
r
2050 Cu cea mal mare sciintă, cercarea nici odată s'o ieI în
zadar.
Cind se încerca unul cu altul, îndată unul cade la pizmă
asupra celur ce l'a biruit. Mal bine să nu te încercl, ca
să scapi dacestă patimă.
La cele ţie ne-cuvlinciose, nu te sill a le încerca,
Nu te încerca la cele mal tarf decât puterea ta, ca să nu
te poticnesd.
Cercarea la ort-ce, cel mal firesc dascăl. D'acest dascăl să
te ţi!.
2055 Cercarea se înţelege cea mal adevărată lumină, însă ele
multe-ori ŞI ea te Înşală, pentru că nuţl cuvînteză, ci te
lasă să ghicesc!.
Pentru Încet, Grabă şî Pripă şî Zăbavă.
Cu Încetul încetul departe ajungem şi mal mult sporim,
că când ne: pripun îndată ne poticnim. Vedl să nu te
poticnesct.
Nu te pripi, nu te grăbi la orl-ce '.iî ori-unde te vei duce, că
graba îndată înderet te lasă.
Cu cat pripa te înşală, cu atât şî zăbava mal mult te
vatămă, cânl piste cuviinţă şî una şî alta se urmeză.
Mar mult zăbo vescf când te pripescr, că îndată te potic­
nescI.
2060 Pripa fără so cotintă, mult vătămătore, că'n multe greşelI
ne bagă.
Cel ce la 01'1 ce piste mesură zăbovesce, nimic isprăvesce
sî mal mult se căesce. Vedt să nu o paU.
Cel ce forte se grăbesce şî �icI un sfat prilrnesce, nebun
se socotesce.
Cine să grăbesce, mal mult zăbovesce, că îndată obosesce
şî nimic folosesce.
Cine se pripesce indată se căesce, că nu nemeresce,
Pentru Îmbuibare, Îndestulare, Flămăndi şî
Flămăndire, Sătuli şi Săturare.
2065
Imbuibarea eU îngreuneză stomachul, flărnândia de tot te-l
slăbesce, Amîndooe dooe rele. Feresce-te şl ele una şî 'ele
alta.
Indestulatf pe cei flărnândf că flărnândul înainte ca a căle-
uză eţl merge, cu felenarul în mână.
================== pagina 116 ==================
116
PROVERBELE ROM.4.NlLOR
C'o rînduială bună şî c'o lucrare de pămînt mal bună,
tată lumea o îndestulezr. D'acesta să îngrijescî.
La flămând şî mămăliga prinde locul cel mar bun.
Pe ce! flămândi şî secetoşI când el îndestulezî, pe însuşî
Domnul îndestuledl, după a luf poruncă.
2070 Flărnândul orî-ce bucată bună şî dulce o găsesce, Iar să­
tulul de nici una nici cum se multumesce.
Cel sătul eŞI bate joc şî de faguri de mîere, rar celui
flămând şî otrava i se pare dulce ca mierea,
Cel flămând numat cunosce dulceta pânei celeî calde.
Cel ce pururea sătul, dulceta bucatelor nicf cum o cunosce,
fie cât de bune.
Din pâînea ce ţiI în mână, dă şî celuî ce flămândesce şî
cu haîna ce-tf prisosesce încăldesce pe cel gol, ca să nu.
mergI la Domnul de fapte bune gol.
2075 De ort-ce pe lume se pote îndestula, Iar de avere omul'
nici cum se pete sătura.
De orf-ce pe lume te potf sătura. iar de dragostea cea
dulce nici cum te potf îndestula.
Pentru Îmbucătură.
Irnbucătură mare să nu îndeşî în gură, în cât bucile să'
ţi se umfle, ca burduful când el umple.
Nu lua îmbucătura din gura altuia, ca nu cum-va să pierdf
îndată �î pe a ta.
Pentru Îrnbăîetură şî Băi.
Pururea în băi nici cum să petreci, că îmbăîetură piste,
mesură te-aduce slăbicîune şî moleştune.
2080 După îmbăîetură şî o gustare bună.
Pentru Îrnbălătur ă.
Când te îmbală ore-cine, arată-ţi dosul ca să-I fad să crape.
Ce e mai dulce la vedere şÎ mal superător la cel ce ne
îmbală? decât nOI să rîdem, când el ne îrnbală. Aşa se,
mulţumescl celuI ce te îrnbală.
Pentru Îmbrăcăminte.
La îmbrăcăminte cu mare curăţenie, la lux cu totul depărtare;
================== pagina 117 ==================
GUVINTIG ADEVERATE
117
Pentru Îmbrăţişare şi Braţe.
o îmbrăţişare dulce, cu mult mal scumpă decât ori-ce sculă
ne-stimată.
2085 O îmbrăţişare dulce minţile din locul lor departe ţi-le
duce.
Imbrăţişarea te incăldesce, ca cloşca când clocesce.
Imbrăţişare fără sărutare nici un dar are.
Mal bine Îmbrăţişare decât desghinare ; că una te înfrătesce
şî cea-laltă te otrăvesce.
Pururea să îmbrăţisezf pe cel ce n'are nici o scăpare.
2090 Departe de braţele ce nu sunt ale tale, că braţul strein te
strînge până ce eţI Ies ochii din cap.
Pentru Îndatorire.
Orl-ce Îndatorire vei dobândi de la ori-cine să n'o treci cu
vederea, ci la vreme să-! îndatorezI cu mal marf îndatorirI.
Indatorirea unula către altul, o datorie firescă la tot! de
obşte se'nţelege, De ea să te ţir. '
Ca să scapf de'ndatorlre, nici odată să nu ceri.
Cu o mică 'ndatorire biruescI fără îndoială şî pe cel mal
inderătnic. De ea să te tii.
2095 Mal bine să nu te îndator�zf decât să te îndatorezf şî să
nu îm plinescl.
Nu pentru al teii folos să îndatorezt pe altul, ci pentru
dragoste în dar să socotescY ori-ce e lUI de folos.
Pururea să îndatorezl, dar nici odată să te în datorezi, ca
să scapi de respundere.
Pe cel ce te indatoreză, îndatoreză-I şî tu pe el Îndoit şî
întreit.
Până a nu te Îndatora, tu mal nainte să în datorezf.
2100 Să nu te îndatorezi nici la cele mar miel, ca să nu cadî
în mal marI Îndatoriri.
Sfiala, ruşînea ş1 nădejdea, cele mal tari frîne ale îndato­
ririlor nostre. Cu ele să te infrînezt,
Celuî ce cu o slujbă te îndatoreză să-I mulţumesc! cu cre­
dinţă, după a luî sîrguinţă.
Cel ce pe nimenî nu va să Îndatoreze de om nu se înţe­
lege. că îndatorirea firescă a ornuluf datorie.
Cin� se pripesce îndată să respundă la 'ndatorirea ce-a do
bândit, arată cu aceasta că nu e mulţumit cu aceea ce­
a dobândit.
================== pagina 118 ==================
]]8
PROVERBELE ROMANILOR
�--------------
Pentru Îndoială, Bănuială ŞI Bănuitorî.
2105 Indoiala la orI-ce şî bănulală de ori-ce te face să cerce­
tezf cu mult mal bine.
La cele cu'ridotală, bănuiala mare şî greşala şî mal mare,
că nu seif la ce să dai crcdcmin t. D'aceea să nu te pripesci.
La cele cu îndoială primesce fără îndoială pe cel ce-ţi
grăesce ţie fără nicI o sfială.
Mai bine cu ce e În adever, decât cu îndoială, că ceea
ce e ele faţă întrece orî-ce nădejde.
Mari peca te ne aduce bănuială, cât ele micii.
2110 Bănulala, otrava prieteş1ugulul.
Bănufala în ad ever greşală fără voe.
Bănuiala mai mult cade pe cel ne-vinovatf.
Bănuiala ŞI nădejdea, ŞI cea cu cuvînt, mult te înşală
fără nicI un cuvînt.
Bănuitorul crede, că orî-ce se vorbesce pentru el se­
grăesce.
2115 Bănuitorul nu se Încrede nicI la însuşi al secJ sîn.
Bănuitorul pe unul bănuesce şî pe altul cu vina găsesce.
Bănuitor ul tremură de orl-ce soptă vede
Dară şî Nu. la cele de îndoială nici un temeiu aii, D'a­
ceea mal mult să cercetezi.
Din bănuelt înţelegem un adever cam ascuns.
Pentru Înduplecare.
2120 Nu nurnaf cu cuvîntul, ci mai mult cu mijloc blând să
ÎnduplecI pe ori-cine.
Pentru Îndurare şî Ne-Îndurare.
v cert jlli/ă_
A ne-socoti ca cel prea înalt, n'avem 111 CI o impedecare ;
Iar a ne îndura de cel sărac, avem mare superare. O!
ce ne-potrivire! Tu împotrivă să urmez].
Inima, răclecina îndurării. In ea s'o păstrezr, ca să nu o
pierdl, că cel mal bun rod eU aduce.
Indurarea isvorasce din înduplecarea inimii Nu te de­
părta de ea, ca să dobânrlescf îndurare.
lndurarea la un Domn, cel mai mare dar. Acest dar să
dorescî,
2125 Indurarea, năravul cel mar blând. De el să te ţiI.
================== pagina 119 ==================
I
T
I
POV Ă'{UlJ:(j ŞI CUVINTE ADIlVERATE
119
Indurarea sparge şî cele mai tarf legături de fer.
Indurarea, fapta cea mal sfântă; dar când pentru altul ea
se înfăţişază, mult mult ne întristeză, că pentru nOI
numai o vrem. Tu. împotrivă să urrriez.i.
Indurarea. darul Tnimiî, că din inimă curge ca un riu.
Iridurarea, mila şÎ dreptatea pururea călăuze să le afbi,
ca cea mal mare datorie.
2130 lndurare la cei rnar I cam anevoe se găsesce.
Val de cel fără îndurare, că nicI el va avea scăpare!
Când cel mal puternic se va areta �î mar îndurat, atunci
omenirea a dobândit stăpân Dumnedeu adeverat, Ase­
mene stăpân să te-aretf.
Mal bine îndurare cu blândeţe decât dragoste secă.
Mal bine cinste de 'ndurare, decât bozătie mare.
2135 Ne-îndurarea, semn de cumplire, Fe;es�e-te do asemene
numire.
Nici un lucru ca 'ndurarea să aibă cinste mare. Asemene
cinste să vinczf.
Nicf îndurarea fără dreptate, nici dreptatea fără 'ndurare,
una fără alta nimic folosesc. D'amÎndooe să te ţiI.
Nu când Ier tf a ta greşală se 'nţelege îndurare, ci când
ale altora, atunci te soco tescf de 'ridurat, A�a tu să
urrnezr.
Numar la necazuri, când şi nOI pătimirn, ne-aducem a­
minte de îndurare. Tu împotrivă să urmezI.
2140 Numar cel ce a pătimit şî a suferit, cunosce la îndurare.
Sufletul să te-l deprindf, de Îndurări să ţe-l aprindî, că
fără nicî o Îndurare frară crudă te socotescl.
Cel ne-îndurat spurcat la suflet se 'ntelege şî fără nici o lege.
Cel ce se îndură, cu milă sî fără milă miluesce. Aşa şî
tu să urmez].
Cine pe nimenI ajută, de nimeni se îndură.
2145 Cine sărăcia nicf cum a Încercat '0, nu cunosce îndurarea.
Din Îndurare se nasce mila, milostivirea, blândetele, dra­
gostea şî ori-ce facere de bine Tine-te de ea, ca să do­
bândescl tate cele-I-alte.
Pentru Înder etnicie şî Inderetnicî.
Inderetnic la minte rncr cum să te-aretî, ci pururea să te
sfătuescî şî bine să chipzuescî orî-ce în minte eţl vine.
Omul inderetnic la nimic se plecă, că nimic el place decât
părerea sa.
Omul înderetnic l1lCI o slujbă săvirşasce, că nici la deal
nici la vale scie să se plece.
================== pagina 120 ==================
120
PROVERBI<:LE ROMÂNILOR
----------------
2150 Inderetnicia nu te Jertă nicî însuşi folosul teu să-l dobân­
descî. Feresce-te de ea.
Omul înderetnic nici cu însuşi sine nu se Învoesce.
Cu cel cuvîos de veI lăcui, cuvios veI isl ; cu cel drept,
drept şÎ cu cel înţelept, înţelept; Iar cu cel înderetnic,
cu mult mai înderetnic, Departe d'o asemene Iăcuintă.
Mal lesne poţI tămădui p'un nebun decât a Îndupleca p'un
înderetnic, şÎ cu mult mal anevoe a-l îndrepta.
Scuipă-ti în sîn când inderetnic Întîlnesc! şÎ-ţI fă crucea
când cu el grăescI, ca să nu te smreduescl, al! să te
smintescî,
2155 Fugi de omul inderătnic, că te dă de prăpastie.
Cel înderetnic cu anevoe eŞl mal întorce mintea.
Cel înderetnic nicî înainte nici înapoi se uită, că se cu­
tremură de cea mal mică furnică.
Cel înderetnic pururea pagubă aduce orl-unde se duce.
Dobitocul lea de biclu şî omul de cuvînt, iar cel înderet­
nic nici de una, nici de alta.
Pentru Indestulare
VC()i ImuN/bare.
Pentru Îndreptare
2160 Orl-ceor dice pentru tine, dintracelea să te îndreptezL
Indreptarea e plăcută, când greşala adeverată,
Când rîd de tine, să te îndreptezl de ceea ce rîd; că dim­
potrivă cu mult mal mult de rîs te veI face.
La început când ne indrepteză, ni se pare cu greu, rar
mal În urmă mult le mulţumim.
Nu cu Iadul, ci cu Raiul pe ornenf să-I îndreptezl.
2165 Nu după cum le-ai găsit, ci cum mar bine să le îndreptezr.
Tu pe tine si:!. te ÎndreptezI, Iar nu altul pe tine.
Cele trecute să le îndreptezr pentru cele din urmă.
Cel ce pe sine nu se pote îndreptă, cum vre-odată pe
altul va Îndrepta.
Cine va să se 'ndrepteze, trebue mal ÎntaiLI sufletul seu
.să se-l boteze.
Pentru Îndrăsnelă şi ÎndrăsneţI, Dîrz! şt Dîrzie,
Semeţi şî Semeţie
2170 O mica îndrăsnelă la vreme şî după cuviinţă, mare isbândă
aduce, De ea să te ţiI, când vei să isbânclescI.
================== pagina 121 ==================
POV ĂTUlRI '"il CUVlNTE ADEVERATE
121
2175
2180
2185
2190
2195
2200
Omul şi de voesce să s'arate Îndrăsneţ, dar sfiala nu el
Iertă, când ruşinea el cuprinde.
Indrăsnela la primejdii nici voesce să se uite.
Indrăsnela la cele bune virtute se 'nţelege, Iar la cele rele
întregă nebunie.
Indrăsnela pe om sue la cea mal Înaltă treptă, dar când
nu scie cum să se ţie, alunecă Îndată. Păzesce-te să n'o
pati.
Indrăsnela forte rnândră, dar pe mulţi el rusîneză.
Indrăsnela cea mal bună, ceea ce nici fără sernă, nici
piste semă, D'acesta să te ţiI.
Indrăsnela cea mare vrajbă aduce mare.
Indrăsnela nebunescă te-aduce cele mal marl greşelI.
Indrăsnet să fiI, dar nu piste fire, că 'ndrăsnela piste fire,
obrăznicie din fire :;;Î Întregă nebunie.
Cu semetia ta, să nu socotescI că vel isbuti ceva.
Când nu ţI-e frică ele nici o primejdie, atunci îndrăsnela
e�r plerde vieţa.
La multe a indrăsni ne face mult a gre�î. Feresce-te d'a­
cesta.
Mal bine indrăsnescă ori-cine la tine, decât să se teme ele
tine.
Norocul ajută la cel îndrăsneţ, dar '11 în primejdu ele multe­
orf l'aruncă. Bagă de semă la acesta.
Semeţia şî trufia departe depărteză pe ori-cine de la tine.
Fereşte-te d'arnindooe.
Semeţ şÎ înderătnic nicl cum să te-aretf, că pierdl şî ce
pot! dobândi cu blândetele mal bine.
Cel J�drăsneţ impfedecare. la nici o nevointă n'are.
Cel îndrăsneţ cu năvală îndată se more.
Cel Îndrăsneţ la resboiu în piept glonţul priimesce.
Cel Îndrăsneţ piste fire, dîrz se 'nţelege după fire.
Cel îndrăsneţ fără so co tintă îndată cade la căinţă, că 'ridată
se poticnesce.
Cel fără îndrăsnelă pururea rernâne În urmă.
Cel semet orb esec calcă în cel mal mare foc.
Cel semeţ nebun s'arată la orî-ce mişcare.
Cel semeţ nici se Uită, n icf nu vede unde calcă Ş 'unde pl ecă .
Cel semet nici de marte frică are vre-o dată.
Cel semeţ pe însuşl sine vatămă mar hine.
Cel semet se sfirşasce în cea mal mare căintă.
Cel dîrz 'cu prostie ş'obraznlcul cu mâl1drj�, amindof se
socotesc ruşinea orneniriî.
Cel dirz şî semeţ, fără nici o sfială, fără nicî o ruşine;
d'aceea şÎ lur mal mult greşasce.
================== pagina 122 ==================
122
PROVERBELE ROM,\NILOR
2205
Cine n'are îndr ăsnelă acela numar nicî se împiedecă, nicf
se poticnesce, dar nicl dobândesce.
Cine pote suferi mult, la multe ŞI îndrăsnesce,
Bine e cu binele semeţia ta să teo tămăduesci, decât în
urmă să te caescl.
Dinia nu va să scie de nicl o ruşine, ele ni cf o sfială şÎ
de nicf o primejdie. D'aceea, cea mal eli': baglocoră.
Dîrzul ca un voinic s'arată, dar fără socotinţă.
Pentru Întelepcîune şî Înţelepţi şî Ne-înţelepciune
Arată cu fapta ta intelepctunea ta, Jar nu numar cu graIul.
Aretându-te pururea Înţelept, te fad înţelept fără a simti.
Atunci omul se înteleptesce, când nic] o plăcere el mal
stăpânesce. Tu mal Întâm să te îriteleptescl, ca să te
cinstescl.
Acela mal Înţelept, cel ce nu se fălesce ele întelepciunea
sa, dar cu mult mal înţelept cel ce Ee cunosce pe sinesî.
2210 Acela mal Înţelept cel ce şi la bine şÎ la reCI d'opotrivă se
arată. A�a şi tu să teareti,
Acela de Înţelept de toţI se socotesce, cel ce se învaţă
de la totă lumea.
Ia-te-te după cel înţelept, sî mai înţelept vef fi.
Omul înţelept iconomisesce firea celuI nebun.
Omul înţelept mal înainte veele şÎ se socotesce cele ce
pote ll�ar în ,urmă "Să i se "întîmple. D' aceea rare-ort gre­
sasce, Aşa Şi tu sa urmezi.
2215 Omul înţelept îmblândesce cu cuvîntul pe cel mai furios
la mania lul.
Omul înţelept C0l1161 ă ele bunătăţi, far cel nebun de reu­
tătt.
Omul Înţelept cu greşala altuia a sa greşală îndreptez ă.
Aşa şi tu sătf indreptezf greşala ta.
Omul înţelept, cu cât mat mult pate, cu atât mal mult se
învaţă, că patimile la el învetăturt se fac.
Omul înţelept, şÎ de greşasce vre-odată, nu se mâhriesce,
că 'ridată se pocăesce :;î se îndrepteză,
2220 Omul Înţelept, în cea mal mare slavă, atuncî el se srne-
resce.
Omul înţelept mult rabdă şi fără nicl o nădejde.
Omul înţelept În cele mal mari necazurt Ş 'arată intelepcn.nea.
Orr-cine ar fi Înţelept, daca năravuri le sale le-ar putea
preface.
Intre multt nebun! şî cel mai Înţelept se pierde. Departe
ele el.
================== pagina 123 ==================
� �_ POVĂ'l,'UIRT 'il CUVINTE ADEVERATE
123
2225 Intre cel ÎnţelepţI, pururea să fif, rar Între cel ne-Înţelege­
tort vreme să păzescî.
Inceperea ÎnţelepcYuniI, temerea de Dumncdeu cu poftă
de învetăturî, rar invetătura cu silintă se câştigă.
Intelept acela se înţelege, nu cel ce pe alţiI povăţuesce
la fapte bune, ci cel ce însusr el dă pildă altora cu ale
lui fapte bune.
Inteleptul în cuvînt şi cumplitul în putere se bizuesce.
Inteleptul are pentru orî-ce 'nporicinare insusf a sa răbdare.
2230 Inteleptul, înţelept nu pentru el atât cât pentru r-ef-I-alt! să
s'arate.
Inteleptul cu tăcerea biruesce p' orl-ce nebun.
Inţeleptul cu sfat vine unele şi cum şi la ce vreme se cu­
vine. Aşa şÎ tu să urmezI.
Inţeleptul cu puţin se pare iconomisi, Jar Iacornul cu mult
la mal mult gclnclesce.
Inteleptul când greşasce, mare ruşine se nasce. De aceea
o acoperă, până ce se indrepteză. Aşa şî tu să urrnezr.
2235 Inteleptul, când se înalţă, mal multă minte Învaţă, Iar
nebunul pierde şî ceea ce a avut.
Inteleptul, când se îmbată, curiosce numai îndată şi, de
nuşî pote stăpâni mintea lui indată, ual' de nebun nu
s 'arată.
Inţeleptul la norod multă linisce aduce, Iar cel lipsit ele
minte turburare şi necazurf,
Inteleptul la srirsît pururea privesce ; el' aceea nu prea
greşasce. Aşa şî tu să urrnezf. .
Inteleptul mal întâi II pe sinesf cercetez ă. Aşa ŞI tu să
urmezi.
2240 Inteleptul mar elin vreme pururea întimpină cele ma! din
urmă rele.
Inteleptul niânia curind s'o potolesce, că scie suferi şi binele
şî reul, ori-ce-I dă Durnnedeu. Aşa şî tu să urrnezl.
Inţeleptul pururea vremea eŞI aşteptă.
Inteleptul, putere când eşI dohândesce, pe multi foJoscsce.
Iar nebunul şî cumplitul, putere când dobândesce, pe
totf ei prăp ădesce.
Inţeleptul puţin gr;Iesce, dar mult întelegt ; Iar fiecarui
mult grăesce, dar puţin înţelegI.
2245 Inteleptul se cunosce din vorbă şî uin fapte.
Inţeleptul se mulţul11esce pe cele ce-I trehuesce, că cele ele
prisos nu le cinstesce.
Inţeleptul cere pace, Iar vitezul resholu, unele v!cţa e:,;I
repune. Alege care ţl place.
Inţelept ca �arpcle ;;;î curat ca porumbiţa pururea să te
areţL
================== pagina 124 ==================
PROVllHBELg ROMÂNlLOR
-��-�--�--�-�- �--��----------------
1240
2250
2255
2260
2265
2270
Inţelept se socotesce cel ce mintea-şI drămuesce sÎ cu altii
se sfătu esoo la ori-ce gândesce. Aşa şî tu să 'urmezi. '
Intelept de veI ajunge, în tată vleta ta cinste mare veI
avea.
InţelepcIunea oglindă bunătătilor pe lume, In ea să te gă­
tesei.
InţelepcIunea în aclever ea singură numar însufleţesce pe
om, eI întăresce inima şî-l povăţuesce ca cel mal bun
părinte. De ea să te ţiI.
InţelepcIunea înalţă capul celuî smerit.
InţelepcIunea împreună cu tine pururea să şadă în scaunul
îrnperătesc ca mirele cu rniresa, şî dreptatea da drepta
ta, Iar străşnicia d'a stânga.
InţelepcIunea vrăjmaşul patimilor ne'nduplecat.
Intelepclunea judecă cele din urmă din cele mal de 'nainte.
InţelepcIunea cu destornicie şî bună învetătură, ori-unde
teI duce, pe mare şî pe uscat, indestulare te-aduce.
InţelepcIunea la om, cornoră ne-preţuită de daruri, de cinste,
de fericire. Acesta să te silesc! să dobândescî.
Inţelepciunea la ort-ce primejdie, fie cât ele mare, găsesce
mijloce ele scăpare.
Inţelepclunea la vreme noroc ne aduce, Iar norocul înte­
Iepciune nicf cum şÎ nici odată.
Intelepclunea la necazur î se cunosce mal bine,
InţelepcIunea la tinerf şî la betrâni, podoba cea mal mare.
Cu ea să te îmbraci.
Inţelepdunea la betrânl şi puterea la tineri. Când înţelep­
cIunea cu puterea se va uni, atuncî şî unii şÎ alţiI de
primejdiI vor scăpa.
InţelepcIunea ne învaţă cum să stăpânirn patimile nostre.
De ea să te ţiI, ca să scapf de ori-ce patimă.
InţelepcIunea 11 urnaf te sfătuesce la cele bune şi cinstite.
Pe ea s'o aibf de sfătuitor.
InţelepcIunea nurnaf te cinstesce între cel betrânr, şî tiner
fiind.
Intelepcrunca nu se Întină de nici o spurcăcIune.
InţelepcIunea nu stă În vîrsta trecută 'n qile, nicI în barbă
lung㠺Πîn fire albe, ci În urmărf şî fapte dt să pate
mal bune, fie cît de scurtă a omului vîrstă.
Inţelepcfunea părinţilor, mare pildă Înveţătură la copil în
urmă. Asemene pildă să le IaşI.
InţelepcIunea pe cel sărac el urcă sus în pat.
InţelepcIunea privesce l'a omuluI fericire.
InţelepcIunea se 'nţelege sănătatea minţir rar nebunia cea
mar rea bală. De una să te ţir, ŞI de alta să te ferescI.
Inţelepcfunea singură minte şî sciinţă.
================== pagina 125 ==================
\,
�
I
1
•
I
2275
2280
2285
2290
2295
POV Ă'fUTRI ŞI CUVINTE ADEVERATE
Inţelepclunea, sorele de cu dioă şi luna de cu nopte.
Inţelepclunea se caută la orl-ce stare şi treptă.
Intelepclunea se cunosce, când minţea s'o păstreză.
Intelepclunea se 'nţelege al sufletului dohtor.
Inţelepclunea se cerce teză, nu pe la copil, ci pe la cer
mai în vîrstă,
Inţelepciunea stă Întru a prirml ceea ce ne vine de la sorta
nostră.
IntelepcIunea se dobândesce cu cea mal bună învetătură
ŞÎ deprindere la cele bune. '
Inţelepclunea slavă eţl aduce, istecîunea nemerire, şi nerozia
poticnire. Alege care-ti place.
Inţelepciunea te mângâIe la orl-ce întîmplare.
Intelepclunea toţI o cunosc de bună, dar prea rar o întrebuin­
tez ă.
Intelepclunea fără clocofniciî anevoe isbutesce, dar şî cinste
mare te-aduce.
Intelepclunea cea mal statornică avere la om.
Intelepclunea cea mal bună, când se socotesce pentru
cele elin urmă.
Inţelepclunea celuî inte lep t În faţă o vedf zugrăvită.
Intelepclunea din fire a dobândit să urască uciderea, strîmbă­
tatea, năpăstuirea, făţărnicia, mândri a, ne-credinţa, vide­
şlugul, pispăitul, pizma, zavistia, desfrînarea, linguşirea,
clocolnicia, lăcomia, furtişagul, tâlhăria, tirania, jurămîn­
tul, gâlceva, ocările, înjurăturile, şî crudimea. O asemene
urîciune să te silescf cătră acestea să dobândescI şî tu.
Inţelepclunea de are vre-un vrăjmas, are pe obrăznicia.
Intelepcrunea de departe îndată se cunosce că-I vedt că­
rările, de urmezi şî fapte bune.
InţelepcIunea, de ce merge, înfloresce şî nici odată îm­
betrânesce,
Intelepclunea te-aduce aminte ele cele trecute, ca pildă
bună să-ţl fi� pentru cele din urmă,
Jocurile mal de obşte la copil privesc, patimile la cel
tinerf, puterea la bărbatl, frumuseţea la mulerl, şÎ în­
ţelepciunea la betrânî.
Caută înţelepcIune precum cautf la comori, că cornora în­
telepcfunlî cu mult mal preţuită decât orl-ce bogătie.
Ca' să judecI pe altul de e�te înţelept, trebue t'U �ă fiI
cu mult mar Înţelept.
Cu înţelepclunea să te sfătuesci, cu vitejia să isbândesci
şÎ cu dreptatea să te odihnescl.
Cu puţine cuvinte pe cel înţelept lesne el îndupleci, rar
pe cel nebun nici cu miI şî sute.
Cu cel ÎnţelepţI vorbind, Înţelept ve! işl, că minte vei
================== pagina 126 ==================
120
PR'1VERBELE ROMÂNILOR
2300
2305
2310
2315
2320
dobândi şî de n al avut, Iar cu cei nebuni vef pIerde
ŞI ceea ce al avut.
Cu cel înţelept să te înveselescl, Iar de cel nebun mult
st te fer esei.
Când cel nebuni se Îmbogăţesc, atunci cel înţelepţI ne­
cinste dobândesc.
Cât de puţin, la cel înţelept Îndestul i se pare.
Lauda celuf înţelept prin respântiî urlă şi slava luf pânări
cer se urcă.
La vorbă cinstit, la năravurf prea curat, la judecată mai
drept şi la slujbă cu credinţă de te veI areta, cel mal
înţelept în lume te vel afla.
La tulpina înţelepciunii de te vcf aşeza, mult veI învetă.
La tiner înţelepciunea, ca o cunună de aur.
Mal mare dar decit inţelepclune să nu ceri de la Domnul
l'a ta închinădune.
Mal mult să asculti, ca mal întelept să te areti.
Mal bine un dram' de înţelepcIune, decât dntare de bo­
găţie mare; că bogăţia fără înţelepciune te lasă în go­
lăciuue.
Mal bine dojana celuf înţelept, decât lauda celuf nebun.
Mare bogăţie înţ.elepdunea la copil.
Merinde de betrâuete, înţelepdune să dobândesci.
Mustrez 1 pe cel înţelep t de gre:;;ala ce va face ŞI mal în-
ţe
ept va isi.
Neîntelepciunea supusă la cele mal marf greşelI.
Nicî cum să ne-cinstesd pe cel înţelepţi; că 'nţelepclunea
când se cinstesce, atunci nebunul se căesce, şî minte
dodândesce .
.Pe cel înţelept aIese-orf săl întilnescl, far pe cel nebun
nici măcar odată.
Pe cel Înţelept cu cât el Înveţi, el cu-atât mal mult se in-
ţelepţesce.
Plecarea spre fapte bune, semn de înţelepcIune.
Să cinstesci :;;î să îrnbrăţişezI pe cel înţelepţi, ca, pildă
luând unul de la altul, pe toţI de obşte să I dobândescî
înteleptl.
Temeiul ÎnţelepcIuniI, a se cunosce pe sine. Acest temem
să vin ezI. 1)
Cei înţelepţi acoperă ale ('c'sei greşelI.
Cei înţelepţi cand se socotesc, l'a. cinste numar gândesc.
Cel înţelepţl la multe Întîmplări vor să-I socotescă cam
de 6menI proştî, Iar cel nebuni nici la U:1Zt măcar.
================== pagina 127 ==================
��_� __ POVĂTUIRI �[ CUVINTE ADEVij;rtATE
1')�
wl
.,
1
T
2325
2330
2335
2340
2345
2350
Cel înţelepţI pururea o bună m esură la tate păzesc, d'a-
ceea nu se prea poticnesc.
Cei înteleptI pe părintI ele Dumnedei eI socotesc.
Cei înţelepţi pe cel n�bunI cu tăcerea el biruesc.
Cer inţelepţI slava ele moştenire o au.
Cei înţelepţi şi cuminte, până a nu fiăm iridi, eşi gătesc
lor merinde. 1)
Cele ele înţelepcTune cu minte când le asculţi, mal înţelept
decât esei la toti te aretî.
Celor nebuni cel înţelepţi î�dată le resplătesc, c 'un: «Mul­
ţumim Dioni-ta!« /» A�a şi tu să urmezI.
Cele puţine la cel Înţelept mal mult loc prinde, decât
cele multe la cel nebun.
Cel Înţelept ori-ce supărare ascunsă o păzesce. Aşa �Î tu
să urmezI.
Cel Înţelept cu-al SC:l cuvînt Întrece pe cel cu cuţit.
Cel înţelept mat întâlu poftele şÎ le infreneză. Aşa şi tu
să urmezI.
Cel Înţelept pân ta nu bea, copil s 'arată după ce bea.
Cel înţelept se ruşineză ele vorba nebunului, iar nebunul
nicf viseză.
Cel Înţelept fuge de ori-ce gâlcevă.
Cel înţelept ele la cel nebun multe află şî învaţă.
Cel înţelept ele sine lesne se supune la lege şi la stăpân.
Cel Înţelept si iscusit la ori-ce înainteză.
Cel Înţelept şi cu minte, când cade la dragoste, dragostea
s' o tălnuesce.
Cel înţelept ŞI cu minte lesne suferă ale vremii întimplărt.
Cel înţelept şi cu minte, nicî în noro cire se mâridresce
după fire, nicl În nenorocire se mâhnesce piste fire.
Cel înţelept şi dulce, cinste aduce orî-unde se duce.
Cel ce cu înţelepcIunea odată s'a cununat, În vecî nu se
cuvine de ea să se depărteze.
Cine pe sineşI cunosce, acela mal înţelept.
Cine rivnesce la jeţul cel mal Înalt, să se ţie de înţelep­
ciune, că cu acesta acela se dobândesce.
Cine gonesce intelepcfunea, mar înţelept se Întorce.
Cine s'arată de înţelept, şi de nu ar fi, de înţelept se în­
teleze, că arătarea se vede mar înainte de ori-ce.
Ci�e �'e socotesce de cel mai înţelept, nebun se înţelege.
Bag-ă de sernă la cei înţelepţi, de cele ce el fug- şi cele
ce el gonesc, şi lea-te-te după el, daca veI să fiI ca el.
Darul înţelepcIuniI nicI cu martea se pote pîerde.
================== pagina 128 ==================
128
PROVERBE LE R01\L';'NILOR
2355
2360
După crescere şÎ încelepclunea ; că năravurile, nu după
fire, ci din a lor deprindere.
De veI îşi Înţelept, pentru mulţî veI fi bun; de vei lŞJ trn­
potrivă pentru tine numai, te vei numi nebun.
De vef să fir înţelept, fugI de cef nebuni,
De la tinereţe pâri' la betrânete, întelepciune să gonesd,
ca pururea să te cinstescî.
De la cel înţelept cu mult mal mult audî din cele de cinste
ŞI când el dă tot tace, decât ele la cel flecar şî când
gura lUI nu-I tace.
De puţine vorbe Înţeleptul Înţelege, far cel nebun nicf
când urechile i le spargI.
Dă pricină celuf înţelept şi mal înţelept va fi.
De dobitoce să te deosebesci, nu cu rnâncarea, ci cu 111-
telepcîunea, că ele la Domnul cu cuvînt te-al înzestrat.
Sî cea mai mare întelepcIune ele rnulte-orf se însală,
Şî cea mal înteleptă ajunge desfrînată în casele �elor marî,
Pentru Înţelegere, Ne-înţelegere şî N e-înţelegetort
Anevoe a Înţelege cel ce nicl o sciintă are.
Anevoe a te 'nţelege cu cel ce nu î�ţelege nici cuvîntul
lege.
Urîtă bolă ne-întelezerea la om.
2365 Urît când nu te' poeţI Înţelege cu cel ce grăescl.
Cu toIagul într'o mană şi cu 'ndurarea într'alta la cel ce
nu înţelege cele după lege.
Când cu ore-cine nu te înţelegI, maf bine să taci.
La cel ce Înţelege, un cuvînt Îndestul, rar la ne-îuţelegetor
miI şî sute În zadar.
Nici un lucru la totl d o potrivă se înţelege, că ceea ce
la tine de mare pare, aceea la altul de mare rîs se pare.
Nicr cel trez cu cel betI, nict cei ÎnteleptI cu cei nebuni
se pot înţelege.' "
Ceea ce nu înţelegf, când vei să nu te pricepă, cu tăcerea
s' o păzescî, ca să nu te rusinezf.
Cel ne-întelegetorî, de cuvînt ne-ascultătorî,
Cu cel ce nici cum Înţelege, nu-ti plerde vremea cu el, că
pterd! şÎ ceea ce poţI dobindi când cu altul vei grăi.
Cel ce nicl cum înţelege pre sine se socotesce mai presus
de ori-ce lege.
2375 Cel ce nu înţelege, pururea se chipzuesce, dar nici odată
nerueresce.
Cel ce de sine ŞI tote le înţelege, acela Între ornenf cel mal
sănătos la minte se înţelege; cu minte şi acela, ce de
================== pagina 129 ==================
POY krulR1 ŞI CUYJNTE ADEYERATE 129
--------'--��"'--�-'--=---���=-=-- -------
altul ascultă şî de nu înţelege; iar cel ce nici el nimic
înţelege, nici de altul ascultă, acela ca un orb de minte
se înţelege. Asernenă-te cu care-ţi place.
Pentru Înşelători şî Înşelăciune
A Înşela pe un siret, cea mai mare isteclune şî cea mai
mare plăcere. Să te ved
Altul când te înşală, superare mare; dar tu când te însell,
socotescl ispravă mare.
A se Înşela 6re-cine, cea mal mare greşală.
2380 O înşelăciune pe alta aduce, şÎ cea din urmă tot mai rea
se duce; Iar când pe cea d'intât o vef tămădui, cele din
urmă nici cum eU vor mal veni.
Omul mal lesne s� înşală la cele sufletescI, când mintea
i-o invîrtescî.
Ori-cine se p6te înşela, dar pe altul nu se cuvine a înşela.
Unul pe altul înşelăm, şî toţi dicern că adever cuvîntăm,
Ghici cine nu minte.
Inselătorul în dioa ce nu înşală n'are poftă de mâncare.")
2385 Inselătorul cu glume mintea, ochi! te-I Întunecă.
Inşelătorul celuî cu minte mal multă minte ei trimite cu
a lui inşelătură.
Inşelăcîunea călăuză pe minciuna o are; de minciună de
te veI feri la înşelăciune nu vef mal veni, că. nici unul
ce nu s'a înşelat luând minciuna de adever,
Inşelăclunea pururea spre cea mal mare vătămare. Fugi
de ea cât vei putea.
Inşelăcîunea din minciună şi minciuna din viclenie, una pe
alta nasce s'amîndcoe la interes privesc.
2390 Graful muierii cel mar înşelător, când de dragoste eţl gră­
esce. Cam departe de el.
Cu cât escf mal mare cu atât mar lesne te înşelî ; d'aceea
cum te inşelî să te indreptezl, ca la mal mare să nu
greşescI.
La r esboiu inşelăcfunea c' o mare isteclune mult ne fo 10-
sesce, dar şi ne ne-cinstesce.
Lesne înşelI pe om, şî pe cel mal iscusit, cum începi lUI
a-I grăi pentm al luf interes cu cel mal mare folos.
Lesne putem înşela pe înşine nol, fără nici cum a pricepe;
Iar pe altul, anevoe sau el sali altul a nu o pricepe.
2395 Când altul ne înşală, superarea cea mal mare a n6stră
este, de ce altul să se arate mai isteţ decât nol,
1) VeqY Cap. xi. c . Ovreîu.
9
================== pagina 130 ==================
130
PROVERBELE ROM.ÂNILOR
MaT anevoe a învetă cum să nu ne înşelăm, decât cum
pe altul să nu Înşelăm.
Mal bine cu sila şi de faţă decât cu înşelăciune şî prin
ascuns; că cel cu sila după puterea ce norocul lui i-a
dat dice că are drept, iar cel cu înselăctunea, după cu­
getul viclean ce de la Satana a dobândit, te orbesce
când te năpăstuesce cu cea mal mică înselăciune.
Muierea, cu totă a ei slăbicîune, mal lesne înşală, De ea
mal mult să te ferescI.
Mar mult să te rusinezî de cel ce în tine se încrede pen­
tru înşelăciunea, ce lUI el facî,
2400 Ne-cinstit lucru la resboiu pe vrăjmas să-I înself', ci plept
cu piept să te lovescî, ca voinic să te numesci.
Nu vei Înşela pe Domnu 1, nicf urmând fapta rea, nicl gân­
dind la ea. Bag:'i de seamă la acesta.
Nu ve Înşelaţi unul pe altul; că ochiul neadormit, ce pe
toţI ne vede, nicl cum se Înşală.
Nu cu înşelăciune, că înşelăciunea când se dă pe faţă, în
ruşine te resfată,
Pe ori-cine vei Îl�şela cu fapta ta, îndată fapta te vedesce,
că nu zăbovesce.
2405 Pe vrăjmas anevoe el potf Înşela, pentru că credernînt
nicl cum eţl va da; Iar pe al teti prietin curînd şi forte
lesne, pentru că se Încrede În tine forte lesne. Feresce­
te d'o asemene urmare.
Păzesce-te cât vei putea de cei înşelători, c' o înşelăcîune
de veI păţi, În multe greşelI te vei poticni.
Să nu rernât întru inşelăcîune, că te aret] cu totul fără
minte.
Să te ferescă Durnnedeu să nu dai piste înşelător, când
veI să târguescI ce-�a.
Să te feresc] de Înşelător, ca de cel mal Înveninat şarpe.
2410 Frică să-tf fie să nu te însale ; dar de te vef înşela, fără
nicl o frică să-fi aretl greşala ta.
Cer Iacornf la av�re m�nc'esc să înşale si pe însuşi Domnul.
Cel mal mulţi se Înşală după a lor plăcere, ce ali la
ore ce.
Cel mal tinerf pururea mal lesne se înşală.
Ce cu grell se pare, când omul se Înşală însuşi el de sine.
2415 Cel fără delicatete, cam anevoe se Înşală.
Cel ce insală se 'Întelege cam istet, dar fără nicî o cinste.
Cel ce le�l1e se înşală, copil la minte, fără greşală.
Cel ce pe alţii nu scie se insale, acela mal lesne de alti]
se înşală.
Cel ce socotesce că nlcî cum se înşală, acela decât toţI
mal inse.at se vecie.
================== pagina 131 ==================
POVĂTUTRl ŞI CUV]l>TE ADEVERATE
131
2420 Cine pe altul caută se însale, el mai întâia se înşală.
D'ar cunosce omul ce lesne se înşală, anevoe ar crede.
Cel dîntâf înşelător muierea s'a aretat, când pe Adam l'a
Înşelat.
Desertăclunile mai mult pe oment ei înşală. Cam mar de­
parte ele ele.
Şî cel mai Înţelept, şÎ cel mai învetat, şî cel mai iscusit,
lesne se Înşală de linguşitori, de pişpăitorl şî de veri­
gaşi. Departe ele ei cât vei putea.
Pentru Vai şî Văitat
Ve,)! All!
Pentru Vatră
2425 Mai bine la vatra ta cu pipa în gură, decât la palat îrn­
perătesc cu talerul în mână.
Pentru Veacuri
Tate veacurile se Înţeleg ca dioa de Ierî.
Pentru Verese
Să nu te bucurr, când marfa te-o dă în verese, că astă-df
cu verese, mâine cu verese,' te pomenescI în lipsă el�
ori-ce.
Pentru Verigaşe
Verigaşă cu verigaşă de marte se pizmuesc, când vede
la cea-l-altă tinere mal multe.
Muierea dacă 'mbetrânesce şî nirnenf o mar privesce, la
verigă gi'll1desce.
Pentru Veselie
2430 Omul firesce cere veselie, că veselia hrana vîeţil. Să-J slo­
bo df vremea veseliei.
Veselie fără muiere lângă tine, rnortă se 'nţelege.
1) Veq.r No. 3931.
================== pagina 132 ==================
132
2435
2440
2445
PROVEHBELE ROMÂNILOR
----------------
Vesel să grăescI cu orI-cine întîlnescI, ca să dobâudes cI
dragoste de la toţI.
Vesel să te-aretf la cel ce te zavistesce şî te pizmuesce,
c'a ta bucurie s'a ta veselie Întristare de marte la cel
zavistnic aduce.
Vesel să te-aretf ş1 când pătimescl, ca nimeni să-ţi cu­
noscă rana ce pătimescf.
Ca jocurî sî cu cântărf să te înveselescI la vreme, că pe
pămînt vef fi lungit piste puţină vreme.
Cu toti de o potrivă să te ÎnveseleşcI, ca mal mare vese­
lie să dobândescî.
Câ�d grăescl cu cel ce-tl place, atunci sufletul tell se În­
veselesce.
Mal bine într'un bordefu cu jocuri şî veselii, decât în cel
maf mare palat cu Iăcrămi pe obraz şÎ din suflet cu
suspinurf.
NicI prea vesel, nicI prea trist, ci pururea potrivit.
Tiner cu tiner şî betrân cu betrân, mal bine se înveselesc.
Cel ce nu şcie cum să se 'nveselescă, nu scie nicI cum să
trăîescă,
De veI veselia ta să ţie mal multă vreme, să nu te prea
superi de ori-ce întîmplare.
Pentru Veste şi Vestitori
(
Vestea forte plăcută �î dulce, când scire dulce ne aduce.
Vestea cea urîtă urîcfune ne aduce şî când de la noI se
duce.
Vestea bună de departe ne înveselesce îndată.
Vestitorul plăcut şî dulce, când veste dulce ne aduce.
Câte făr' de veste ne vin si ne coprind, acelea mal grele ni
se pare că sunt.
Când veste bun'aduce, cu mare îndrăsnelă întră pe uşă;
Iar cel dimpotrivă s'ascunde după uşă.
Pentru Vestiţi
j
t
1
"
I
,1 r
Acela mal vestiti, ale cărora dreptătf nu se u Ită în vecI
Asemenea să te-areti.
2450 6menir cel vestitl, în tot pămîntul de faţă şî după rnortea
lor.
6menil vestiţi se găsesc nu numai în bunătăţi ci şÎ în
reutătî, că numele sboră într'o parte şÎ Într'alta, fie bun,
fie reu.
1('
1
1
I
i
I
t
!
================== pagina 133 ==================
povĂŢumI ŞI CUVINTE ADEVERATE
133
MulţI din cel vestiţi, pentru că nimeni de el au scris, de
nirnenf nu se mai pomenE'sc.
Pentru Vecini şî Vecinătate
+Iubesce pe vecinul teu întocma ca sufletul teti,
Vecinul reu s'aude nu pociu spune până unde. Feresce-te
dun asemene nume.
2455 Vecinul cel bun la cinste preţ n'are, cum şÎ cel reu cinste
nicf cum are. Alege-ţi care-ţi place.
Vecinul dimpotrivă şi dinţii din gură te-I numeră d'a rîndu.
Vecini!.taJea bună ridică preţul casei.
Vecin bun al nemerit, mare bine-ai dobândit. Nu fugi
de el.
Vecin la vecin rivnesce, când el vede că sporesce, că pu­
rurea se socotesce, cum să dobândescă ore-ce de la ve­
cin sau cum cu totul să-I înghiţă.
2460 Cu vecinul teu, pururea În pace, fie cât de mic.
Când vei să cumperi pămînt sau casă, cerceteză mai întâiu
de are vecint buni.
Când vecinii te iubesc, vrăjmaşii nu isbutesc. Silesce-te să
dobândesci dragoste de la vecinf, ca nici o grijă de
vrăjmaşî să albi.
Nu lăsa pe vecin când el vedf în necazurr, că necazul ca
pecinginea pe la totl se Întinde.
Pe vecini când ocrotescî, frică de vrăjrnasî nicf cum do­
bândescl. Tine-te d ' acesta.
2465 Pe vecinul te'l! ajută-l la păsul seă, ca să-l aibf de ajutor
şî tu Ia păsul teii.
Pe vecinul tel! nici cum să-I grăesd de reu, că mult te
vef ruşina când în ochi-ţi el vei vedea.
Pe vecinul tN\ pururea să-I ocrotesci, ca mal mare putere
să dobândescî.
Pe vecin să-I socotescî ca o rudă de aprope, c'acela la
nevoinţe desculţ alergă şî descins.
Pămîntul celuî vecin feresce-te să nu-l cald, ca pururea
în pace cu el să petrecf.
2470 Cea mal mare plăcere a vecinătăţii, a petrece împreună
şî Într' o unire.
Cel ce nu-şf vede pe vecinul Sel! se uîtă cu ochî streini.
Cine vecin are pe Însuşi vrăjmaşul lUI nu-I mai trebue luî
alt mal mare reu. Fugi d'un asemene vecin.
Cine calcă pe vecin, pururea în gitlcevă.
================== pagina 134 ==================
134
PROVERBELE ROMANILOR
Pentru Vedere
2475
2480
2485
2490
2495
Orî-ce rar se vede, mal dulce ni se pare. 1).
Unul piste tot nicf cum pote vedea.
Vederea pururea e săracă, cu vederea te uşurezi. Alege
care-tf place.
Vederea d'întâiu reti te spăirnânteză, cea de a dooa eţI
dă îndrăsnelă, Iar la cea din urmă te dedai cu orî-ce hlară.
Cu greu să spună are-cine câte vede la orf-cine, Feresce-te
d'acesta.
Cu cât mal rar eşti vedut, cu atât mal mult eşti plăcut,
c'adese vedere cam plecate ne aduce.
Câte cu ochi! vedî se înţeleg a fi cu mult mal adeverate,
decât câte cu urechile audî, Alege care-tf place.
Mal bună vederea decât audirea, Însă şi una şî alta de
multe-orî te înşală.
Mal bine vede un ochiti al stăpân uluf, decât patru ale slugiL
Nicî Argos, cel cu o sută de ochî, pote tate să le vadă,
câte o muiere urrneză,
Nici o vedere mai dulce decât când vedl pe muiere cu
copilul în braţe.
Nu cele de departe, ci cele de aprope mal întâiu să le
vedf bine.
Puru;ea să te silescî să vedî, nu nurnaf cele trecute ci şi
cele din urmă, ca să nu te căescl în urmă.
Tate să le vedl, tate să le aud], dar nici cum să le dorescî,
c'indată te smintescr, '
Fies-care numar ale altora le vede înainte, dar ale sale
pururea înapoi. Tu împotrivă să urrnezf.
FugI de vedere dulce, că 'n prăpastie te duce.
Cea mal urîtă la ochii tel, cu mult mal plăcută la ochii
mel ; că ochii ved nurnaf ceea ce lor le place, ca şî
urechile aud numai unde dau ascultare.
Cea mar frurnosă vedere, obrazul cel frumos.
Cele ce de vedere se pot depărta, cu audirea mintea tate
le pot păstra.
Cel pe brânci numal la pămînt se uită, şî cel pe spate
numai în cer vede, Iar cel în picere pătrunde tată vederea.
Cel ce vede cu ochii altuia, după ochii aceluîa se iea ;
d'aceea şi mal lesne greşasce.
Din tate câte vedf sî cu urechile aud)', ca albina să alegf
ceea ce e mal hu�, ca şî tu miere ca şî ea în minte-ţi
să roesd.
================== pagina 135 ==================
·*,
POVĂ1;'UIRI ŞI CUV1NTE ADJlVERAl'Jl
Pentru Vietă şt Vieţuire.
135
I
•
!
t
1
i
Om bun şî de cinste nu te poţI areta cu păşirea treptelor,
ci cu cinstita vîetuire. De ea să te tii.
Or vieta ca un vis 'sali că omul pururea viseză.
Umbră vieta omuluf pe pămînt se înţelege, că ca o umbră
se vede şî plere.
Un tac şi numaî, al ceasorniculul, vîeta te-o scurteză, fără
a pricepe.
2500 Urîtă vietă cu tovarăş reu în casă. Departe cl'un asemene
tovarăş.
Ingrijirea sănătătiî, Înfrînarea poftelor şi stăpânirea patimilor,
dieta vieţiI. D'acestă diete sa te ţiI.
In jug când veI cădea, atunci vel curiosce salta vIeţiI tale.
Impreună vîetuirea se sprijinesce de toţi, cu cea de o po­
trivă dragoste către toti. D' acesta să te tii.
Intre vietă ş'între marte, 'scurt drum ni s'�rată forte.
2505 Vieta ornuluî o corcofelă de dulcetă, plină de amărăciuni.
Vieţa e dulce ş·î când necazurf ne-aduce, că nădejdea biru­
esce ori-ce necaz.
Vieta omului, comedie întregă : unul jocă saltul cântă,
unul ride ş'altul plânge cu amar.
Vieta ornuluf luptă ne-contenită .
Vieta omului, ne-preţuită şî de pietre scumpe cu mult
mal cinstită, că cu tată lumea nu se pote schimba.
2510 Vieţa ornuluf pururea incunjurată de cele mal marf pri­
rnejdiî, fie şî cea mal norocită.
Vieta ornuluf sus se ridică, dar şÎ îndată reu de sus pică,
că pană a nu o pricepe o vedf că stă de a începe.
Vieta omului se Înţelege o preurnblare scurtă.
Vieta omului din fire zace în ticăloşie şî plină de grijI.
Vieta omului legile o infătişeză.
2515 Vieta omului, trecetore, dar pomenirea ce va lăsa, În vecI
ne-rnuritore. D'acesta să te îngrijesc].
Vieta îndelungată multe nenorocirI incercă, dar şî dulce
ni se pare.
Vieta, zestrea cea mal scumpă, cea mal sfântă, cea mal
cinstită, cea mal plăcută, ce te-a Înzestrat Domnul.
Vieta, ca apa ce curge; pe tot minutul, în apă nooă te
scal4I. Păzesce-te să nu daI piste vre-o bolbacă, că în­
dată te cufunclI.
Vieţa cât de lun'gă nicI un minut se socotesce pe Iclngă
lumea cea lungă.
2520 Vieţa liniştită, fericirea cea mal mare; d'aceea cu mult
mai dorită decat avu tie Îndoită.
Vieţa lungă, grea ca pl�mbul, dar şî dorită piste fire.
================== pagina 136 ==================
136
PROYERBEI.E ROMÂNILOR
Vieta lungă la cel sărac, scurtă se pare la cel bogat.
Vieta lungă multe ne învaţă, dar şî necazurf multe ne
pune de faţă.
Vieţa lungă, ne-cazurî şî chinurî, dar tate trecetore, D'a­
ceea nu prea te supera, că 'ridată te dal cu ele.
2525 Vieta molatecă, resfătată, d esmerd ată şî desfrinată, intregă
bolesnită sî ticăloşie. Departe d'o asemene vieţă,
Vieta nu e 'n mâna omulul, ci în mâna DomnuluI.
Vieta păstorescă, cu mult mal presus decât cea imperă­
tescă şî cu mult mal fericită, că de multe necazuri e ferită.
Vieta plină de greotăţI se 'nţelege, că din ceasul ce te
nascf până ce te proslăvescî, din necazuri nu contenescr,
Vieta risipitoruluî pe tot ceasul scade. Feresce-te să n'o
paţI.
2530 Vieţa să nu te-o vatemî cu grijI multe şî streine, ca d'ale
tale să potf îngrijî tu mal bine.
Vieta fără dragoste, rnortă se socotesce.
Vieta cea mal urîtă şî la Domnul neplăcută a celuî fără
soţie, ce singur va să fie. Departe d'o asemenea vietă.
Vieţa cea mal fericită a trăi liniştit şî a muri cinstit. Acesta
să vînezr.
Vieta cea mal bună la casnicl se'nţelege, când unul de
altul nicî cum se mal superă,
2535 Vieţa cea mal bună, cea fără nid o grijă, cea fără nici un
necaz, cea fără nicî o mâhnire, până când te 'nveselescî
în pântecele mafciî tale.
Vieta ce de vietă trebuintă are, nu se'ntelege vlet ă.
Vieţa bună nid' cum s'o superi, TaI' cea' rea să t� silescî
a o depărta.
Vieta daca e scumpă, trebue să-ţI fie milă de orl-ce fiinţă,
că o vietă la tate este.
Vieta ti se' lungesce când sufletul se 'nveselesce.
2540 Vieta ti se scurteză, când sufletul se'ntristeză.
Vieta ljnistită, cea cu sotie cinstită.
Vietă ne-�ăsătorită, la be'trânete cea mal urîtă.
Vietă ne-ticnită, scurtare de vietă.
Vietă sotială fără bună legruire' nici (um se Întocmesce.
2545 Vie1:ă se' socotesce, când vesel omul trăesce.
Vietă se socotesce, ce cu munca se dobândesce.
Vieţă ticnltă, a celuI slobod de stăpân.
Vieţă fericită, a celuI ce nu se superă de nicY o întîmplare,
ce se socotesce eel mal mare dar.
Vietă fără necazurl la molecIune te duce.
2550 Vietă fără 2'riJ'1, vietă de dobitoc. Vedf să nu dob�111descI
1 ... ,) )
nume de dobitoc.
Vietă fără muncă la reutăti te-aruncă. Vedr 108 nu o paH.
1 ' ) )
================== pagina 137 ==================
POVĂTUIRI Ş.! CUVINTE ADEVERATE
137
Vietă fără 'ntrist are de vef tu să petreci, cele ce-ţi vin
să le ieî ca cele ce au trecut şi la uitare să le pul.
Vietă frătescă, cea mal sfântă vietă. De ea să te tir.
Vieţă fără soţietate, o singură pustietate. '
2555 Vietă bună, când ar pâine în gură.
Ca un bun corăbier ale vietif valurf de "înt s ă le ferescî.
Cu cât mal betrân omul, cQatât vi eta mal dulce i se pare,
când s'apropie să-I plară.
Cu cât te-apropii de marte, eli-atât şî vieţa mal dulce forte,
Cu cât de dulce vieţa cu muiere bună, cu atât de amară
cu mufere nebună.
2560 Ca să-ti ocro tescă altul vleţa ta, cinstea ta, averea ta,
trebue şi tu asemene să urrnezf pentru acela.
Cu cel proşti împreună de vei vîetui, asemene şî tu aea
el vel isl, Iar cu cel de cinste cu mult mal de cinste.
Cu cel de o potrivă ţie pururea să vfetuescî, că cu cel
mal marf necazuri mal mari pururea dobândescf.
Când dici « Când o să vie uara t» te rogI să ti se scur-
teze 'vieţa. '
Când muierea mută şî bărbatul surd, vleţa cea mal bună
între amindoi 1).
2565 Când te depărtezf de orî-ce grijă dulce lumii, atunci petrecî
vieta mal fericită.
Cât va Domnul, atât trăesce omul.
Cat de fericită şi bună vieţă socotescf că ar, dar plină se
vede de Ah! şi de Val!
Cât departe buzele corăbieî de apă, atât şi vîeţa celor din
corăbie de al lor sfîrşit.
Cât de dulce vleta în vîrsta ce n'o cunosce omul!
La nimeni nu vef putea vieta a afla plăcută dup'a lUI stare
şi fără întristare.
2570 La resboiu vieta nicf o cinste are, că martea înainte ca
o călăuză merge.
La cel în norocirI, vieta cât de mare scurtă li se pare;
Iar la cel în ticăloşil, o nopte şi numai lungă li se pare.
Lungă vtetă Împreună aduce îndurare si milă bună.
Lungimea vîetif, cea mal mare a ornuluf pedepsă, dar pe­
depsă dulce.
Mal grea vletă, de cât din casă '11 casă şî cu talerul în
mână, alta nu pete fi.
2575 Mal bine vietă bună în sărăcie, de cât gÎr-mîr în bogăţie.
Mal bine mâncare prostă şî slobod la vietă, decât mân­
care irnperătescă şî cu lanţul de gât.
') Veq'î No. 3957.
================== pagina 138 ==================
138
PROVERBELE ROMÂNILOR
Mal bine marte cinstită, decât vletă ne-cinstită.
Mică şi scurtă vîeta la om, dar la toţi plăcută ş'in cele
ma! mari necazurl.
MulţI eŞI plerd vieta pentru a lor bogăţie şî a lor voI­
nicie.
2580 NimenI nu pote ridică vieta om�tlul decât cel ce i-a dat' o.
Nicî o vietuire în lume fără rnâhnire.
Nicî o vieţuire fără ocârrnuire sî fâră legIuire nicI cum
pote sta.
Nu căuta numai la mâncare şî la bere ca să daI vletif
tale mal mare putere, ci cum mal bine să-I daI ş'o pur­
tare cinstită.
NumaI Ia sfîrşitul vIeţiI cunoscem dulceta el, când în zadar
o 'nţelegem.
2585 Nu precum din vechime betrânif noştri au vîetuit, ci pre­
cum mal bine să trăim se cuvine.
Nu după cum vrem, ci după cum putem vleta să ne-o
petrecem, ca să nu ne poticnim.
Pe la sfîrsitul vîetif omul mal mult să se inveselescă de­
cât să se Întristeze, că scapă de chinuri şi de necazuri.
Pană sorele apune, vieta ta jos se pune.
Până ce te vei sfirsi cu cel bunI şi înţelepţI pururea să te
resfeţî, daca vei fără prihană vleţă 'n lume să petrecI.
2590 Silesce-te să dobândescI vletă dulce şi plăcută, din cuget
bun născută, că vieta dulce cinste ne aduce.
Să nu îndrăsnescî a �'îelica vfeta altuia, că nu poţI a i-o
mal ela.
Să nu-ţi petrecI vieta tot în gătelI şî po dobe, că te-aretî
ca o brezaîe ; nicI tot în rnâncărî, că te-aretî ca un lup;
nici tot În beuturf, că scott elin gură borîturl ; nicI tot
În desfrînări, că te-areţi ca un porc, ce se tăvălesce 'n
tină; nici tot în plăcere, că te scurge pân' la ase; ci să-ti
petrecI vieţa ca un muritor, aşteptând ceasul pe tot
ceasul, Iar la muncă să te silescI ca un ne-muritor, ca
să elobândescI vietă mal îndelungată.
Să-ţI petrecI vieta astădi, ca când al muri mâine ş'atuncî
nicI un reti veI face în lume.
Scurtarea vîeţif nostre nicI ele plăcerI ne îndestuleză, nicI
de necazurI ne uşureză.
2595 Spune-mI cau cine 'mpreună vieţuescI, să-ţI ghicesc ce fel
ele om eşti 1).
Ticălasă vieţă cea fără soţie, că la orI-ce necaz n'are cine
să te mângâIe.
') Ve(1I No. 6300.
================== pagina 139 ==================
Tot'a ornuluî vîetă (dis'au ore-cine) în necazuri cufundată,
că la orf-ce adunare, sfadă mare de mirare; În casa
ta, pururea grija cea mal mare; la câmp de te vef
duce, muncă mare eţI aduce; pe cea mal mică mare,
cea mal mare turburare; În streinătate, Întristare cât se
p6te; de estl Însurat grijile te-au cufundat; de eşti fără
soţie, trăesd ca În pustie; copiI de-al dobândit, mal
rnarf grijI te-au coprins; vîeţă fără copil, ca un om fără
ochi : nebune sînt tineretele, urîte sînt betrânetele, nicl
o plăcere la nici una găseşcI. Una din dooe tu trebue
să alegI:
Ori lumea nicf cum s' o vedf ori să te ducf cum o vedî.
Impotrivă la respuns, fără greşală la respuns,
Tot'a ornuluf vietă, plină de dulcetă, că ori-ce adunare
cinste şi vesel'ie ne-aduce mare;' în casa ta, pururea
odihna cea mal mare; la câmp de te vef duce, rod mare
munca ta ett aduce c' o vedere dulce; cea mal mică
mare, dobâ�da eţI aduce mare; În streinătate, desfătare
cât se p6te; de estî Însurat, dulceta te-a îndestulat , de
eşti fără sotie, VI etă trăescf mal vie; copil d' al dobândi t,
dragostea ior te-a 'nveselit; vîeţă fără copil, fără nicl o
grijă; tinereţele plăcute, betrâuetele cinstite; tate la
vremea lor eŞI au plăcerea lor. Nimic alt să mal alegI.
că cu greşală alegI.
T6te la nOI în vieţă alunecă ca pe gheţă.
T6tă vieţa omului, cât de mult vei trăi, un minut se so­
cotesce, şî acest minut în resboiu necontenit de patiml
şÎ de necazuri, sufletescî şî trupescI.
T6tă vleta ornuluf de plâns şî de rîs se 'nţelege. D'aceea
la sfîrşit nimic de ea se 'nţelege.
T6tă vleta ornuluf de 'ndreptare trebuinţă are.
T6tă vieţa omului, o luptă de necazurt ; astădf un necaz,
mâme altul şi cel-lalt mal pe urmă, unul după altul
vine, când unul mal nainte, când altul mal în urmă.
Tot omul are drept de a-şf aperă vieţa împotriva celuf ce
va să l-o rîdice.
Trupul sănătos să ţe-l păzescl, mintea ne-smintită în În­
tregimea el, şÎ inima fără nicI o patimă, vIeţa cea mal
fericită.
Feresce-te d'a cugeta Împotriva vIeţi], c'amară vedere la
mort să te Uiţi.
Fericită vIetă are cel fără nicI o Întristare.
Furtunile vi�ţil şî după cea mal mică luptă lasă semne
ne-vindecate.
FugI de cele ce osîndă ţie eţI aduce, daca vei să petreci
vieţă ticni tă.
2600
2605
2610
povkţ'UIr-I ŞI (:UVINTE ADEVERATE
139
..
================== pagina 140 ==================
140
PROVERBE LE ROMÂNILOR
Fără mişcare din loc, vleţa ornuluî ca o uimire se 'nţelege.
Cea mal bună vietă, dragostea la om i-aduce.
Cea mal bună vieţuire se 'nţelege după fire, când tot
omul are de o potrivă cinste, el' o potrivă stare.
2615 Cea mal dulce vietă, când al pe soţie în braţe.
Cea de o potrivă Între omenf vfetuire aduce şî o dragoste
întru tate îrnpreunată.
Ceasornicul eţr arată trecerea vfetil tale; un tac al lUI eţi
scurteză vfe ta pe ne-simtite.
CeI mal rnarf şî vestiti trebuintă ali de vîetă strălucită şî
în tată lumea vestită, Iar nu' de îndelungată,
Ce grea se pare cu adeverat vIeţa la om, când zace
în pat!
2620 Cel ce odată a purces din limanul vletil, «Remâz, rlmâl
sănătos [» în vecl, în veci ne dice.
Cel ce d'a lUI vîetă nicf cum el' pasă, cum o să-I pese d'a
ta vietă P
Ce scurtare de vietă la părintf aduce, când veci că copilul
din bratul lor se duce!
Ce-tî folodesce averea frate, când vîeta slabă forte P
Cine va să petrecă vietă mal Îndelungată, să dermă mal
puţin, că câtă vreme dormim, de morţI ne socotim.
2625 Cine vieta lUI pentru obşte şi-o chinuesce, cea mal mare
cinste de la obşte dobândesce.
Cine nu pete suferi vieta cea amărîtă, la răbdare să se
plece s'îndată găsesce mângâîere.
Cine vieta mal liniştită va să petrecă, să se depărteze de
ori-ce plăcere şî de orî-ce întristare.
Cine nu se turbură de ori-ce, si în norocire ş1 în ne-rioro­
rocire, tot aceea plăcere în vietă găsesce.
Cine de a sa vietă nicI cum îngrijasce, de a se numi om
forte mult tînjasce.
2630 Cine-şI păzesce vieta mult piste mesură, pururea bolesce,
că dieta mare, scurtare de vietă.
Buna vieţuire se 'nţelege după fire cea mal bună fericire.
Ferice de cine a dobândit'o l
Din calea cea dreptă a vie ţel tale nici cum să te abaţi,
ca nu cum-va să te rătăcesc! şî 'n prăpăstii să te po­
ticnescî.
Dintr' o di într'alta pururea trecând, ce am fost Ierf astădf
nu maf suntem; aşa dar din di în di începem a trăi,
dimineta tinerI, sera betrâni ; o di şi numai se 'nţelege
vieţa la om.
Dooe căf ale vietiî se 'nţeleg în lume: una forte nodorasă,
ce cu marI nevoinţe te duce la fericire, ş'alta farte-alu­
necasă, ce cu mare înlesnire te dud l' a ta peire; din
================== pagina 141 ==================
t
!
I
____ P��VĂTUIH.î 'il CUVINTE ADEVERATE
141
+
I
,
dooe acum alege, cea mal bună dupe lege, ce nu pete
te duce la nicf o căintă.
2635 Dureri şî necazuri vleţa pe lume.
De este vieţă zădarnică pe lume, vîeta celuî bolnav se 'nţe­
lege a fi.
Deosebesce nopţile, ce se asernenă întocmai cu m6rtea;
deosebesce copilăria, ce nu simte nicf o plăcere; deo­
sebesce betrânetile, ce-şi pîerd ori-ce putere; deosebesce
necazurile, ce pe tot ceasul şî minutul, unul după altul,
eţI scurteză vîeta ; apof socotesce ce vreme eţr mal re­
rnâne s'o nurnescf vietă.
Decât vieţă amărîtă, mar bine m6rte ticnită.
Departe de cel cu urîtă vIetuire; că vieta ti-o mânjesc sî
curînd ţi-o şî topesc.' , ,
2640 Despărţirea cu greu, dar şî vieta rea cu mult mar grea;
alege care-ţi place.
De cea mal subtire ată, ca firul de păIanglne, vieta stă
spînzurată, ce' o muscă cât de mică îndată o piscă.
De-ţi iubescf vieţa ta, fapte de vină nu urma.
De-ţI vei petrece vieta cu cel ne-omenitl, ruşinat vei fi Între
cei omenitL
Dragostea, �redinţa şÎ slobozenia, cele mal trebuinciose la
om spre bună vieţuire.
Pentru Vile.
2645 Vila cere sapă adîncă şî desă ca să ne dea nooe leac
de vietă,
La cules�l viilor, ca la resboiu, să te pripescl,
Pentru
Vieţuire.
VeqI
viefă.
Pentru
Viit6re.
Veqî
Urmă.
Pentru
Visite.
Visita cu mâna g6lă te dă de ocară; mal bine cu mâna
plină, ca să dobândescî cinste în loc de ocară.
Visita la cel ce pătimesce cere ajutorintă spre tămăduire:
de eştf destolnic, nu te depărta de ea.
De cel cetf face visite cam des, nici nasul poţI să ţe-l
ştergI.
================== pagina 142 ==================
142
'i PROVERBELE ROMÂNIWR
--------
2650 Visite când fac), fă-le pentru dragoste, Iar nu pentru
iscodă,
Pentru Vicleni, Vicleniî, Vicleşiug şî Făţarnici,
Fătărniciî şi PrefăcuţL
AtuncI fătarnicul crapă de necaz, când te facî că te-al
prins În cursa ce tî-a intins fără a te vătema,
OmuluI viclen ochif el j6că în cap; după acesta să-I cunoscI.
Omul vicleri nicI cum cunosce prieteşlug curat; departe
de el.
Omul viclen pe prietinî Îndată el desparte.
2655 Omul viclen şi când dorrne la 'nselăciunf gândesce.
In sufletul te LI viclenie să te păzescI să nu-ţt vie, nicî să
vînezf pe cineva ca Iuda nici cum-va!
Intregă făţărnicie când laudl pe unul defăimând pe altul.
Intre heare, ursul, tigruI, leul si iena, cele mal rele şi mal
grozave la crudime; rar Între ornenî fătarnicul viclen
Întrece şî pe cele Între heare. '
Venin de aspidă subt buzele celuf făţarnic.
2660 Viclenul arievoe dobândesce vînatul ce vîneză fără văternare.
Viclenul ori-ce face Îndată le preface, de naf Încotro face,
Viclenul un dar are, să schimbe adeverul În minciună şi
minciuna în adever ; feresce-te d' un asemenea dar.
Viclenul într'un minut restornă carul cu curul În sus,
Viclenul vrend ca mal mult să dobândescă, cu viclena lUI
minte pierde şî ceea ce are.
2665 Viclenul cu vorbe dulci îndată înşală pe cel de minte scurtî.
Viclenul cu graiul se pare că te aperă, Iar cu semne de
departe în gropă te aruncă.
Viclenul, când cel reLI vede că se pedepsesce, multă minte
dobândesce.
Viclenul la orl-ce multe mijloce găsesce spre înşelăciune.
Viclenul la judecată legea o desface, o preface sî cum va
o întorce; feresce-te să nu cad] În rnânile luI.
2670 Viclenul piste putinţă un cuvînt drept să-tl grălescă.
Viclenul pururea curse întinde, Însă Întâlll el dă în cursa
ce Întinde.
Viclenul mult se socotesce, dar pururea reu gândesce.
Viclenul firesce cu minte ascunsă trăiesce şî cu 'nşelăcTunl
se hrănesce.
Viclenul ce recI gândesce, de grija lUI se topesce.
2675 Vich�nul şî făţarnicul altele pÎn'ascuns gândesce, ş'altele
de fată eU gră1esce; veciI să nu te înşale.
Viclenul şî făţarnicul Între�e pe Iuda ca sărutarea când
================== pagina 143 ==================
POV Ă ŢUlRI ŞI CUVINTE ADEVERATE _
143
I
1
I
t
te vinde şî de aprope te mângâIe; că p'in ascuns te
sapă; departe d'o asemenea sărutare.
Vicleniî şi făţărniciî, nicf să le Iubesci, nicl să le urmezI,
nicl să te asemeni lor; că urît nume dobândescl.
Ca viclenia şi ca fătărnicia, nimic alt mal reu ett schimbă
firea.' ,
Cu cât mal mult te depărtezf de făţărnicie, cu atât mal
mult te apropil de Dumnedeire.
2680 Cu cât mal dulcf sî mal plăcute cuvintele celuî viclen, cu
atât mal mult de ele să te feresci.
Cu mult mal anevoIe a scăpa ore-cine de cumplita făţăr­
nicie decât de marte; d'aceea la marte cu îndrăsnelă,
Iar la fătărnicie cu mare sfială.
Cu mâInile' la piept, cu ochiî plecaţi în jos �î cu gandul
a lua ceva din punga ta, fătarnicul cel smerit.
Cursa omuluI viclen, mal rea şi de cât cea de heare.
Când vedI pe fătarnic că ti-arată milă, el atunci te-a otrăvit.
2685 Când cu�oscI vi'clenia a �muiui făţarnic, atunci şî uscat
de căintă de 1 veI vedea, nicl cum credernint să-I dai,
că s'ase'menă ca vulpea, când mortă se' făcea.
La cea mal desteptă, viclenia înculbată ; feresce-te de ea.
Meseria celuI viclen cornora r eutătilor, Iar a celui făţarnic,
gropa ne-vinovaţilor; fugI damindcue ca de cîumă.
MiI şî sute de muscăturf ele tintarî sî de tăunf cu mult
mal bine te-aduce decât de' fătarnic o sărutare dulce.
Mult mult si te feresci de om făţarnic şî viclen, c'aci te
mângâîe, aci te szârie ; aci te Înaltă, aci te trântesce ;
aci te îmbrătişeză pană eţI ies ochiI din cap şî tot nu
se lasă, ci gropa pe el'în dos ţe o sapă, pană ce În ea
te'ngropă,
2690 Nicî cum sî nicl odată s'a pomenit cel făţarnic să grăIescă
la ori-cine spre al acelula folos.
Nu ve luaţI după cel ce cu vorbe dulcî vi se pare că ve
mângâîe ; că cu vorba dulce făţărnicia la prăpastie te
duce.
Nu te încrede celuf viclen, că ca şarpele ţine otrava as­
cunsă În vîrful limbiI sale.
Pişpăitorul cu piş-piş şî linguşitorul cu lingr-lingI, gropa
ţie ţe-o sapă; Iar fâţarnicul cel mal cumplit, că c'o să­
rutare dulce la grapă te duce.
Păzesce-te de făţarnic ca de şarpele cel ascuns subt cea
mal frumosă verdetă.
2695 Păzesce-te de cel viclen, c'odată Vel cădea În cursa lUI
cea rea şî nu veI mal scăpa.
Pe făţarnic el cunoscI tocma după ce te muşcă, că când
te sărută ţi se pare că te linge.
================== pagina 144 ==================
144
PROVERBELE ROMÂNILOR
Să nu te aretl de făţarnic, că nume de Iuda clobândescI.
Feriţi-ve de �eT făţarnici, ca de nisce lupi şi lel Îmbrăcaţi
în pieI de miel.
Fiere găsesc! pururea în cel rnaf dulce pahar ce făţarnicul
eţl dă; vedf să nu o paţI. .
2700 FugI de cel făţarnic şi când eţI grălesce mal dulce; c'a
fătarniculuî vorbă dulce la vîndare te duce.
Fugi de darul celuî viclen, că în�ecit ţe-l lea.
Fătarnicul aci laudă, aci defalmă şi pe cel ce-l ţine în
palmă.
Fătarnicul une-orf face şî el câte un bine, pentru ochii
omenilor, ca să arate că nu este el pricina reutăţilor.
Făţarnicul în adever dulce te sărută, dar unde te sărută
multă vreme te ustură.
2705 Făţarnicul vede şî să face că nu vede, aude �î dice că
n'a audit, grăiesce şi dice c'a UItat, ca mal multe se
afle.
Fătarnicul, vierme puturos, ce te vaternă pân la os.
Fătarnicul vinde pe insuşî tatăl seu cu schimbarea fetel luf.
Fătarnicul smerit s'arată, dar smerenia lUI plină de venin.
Fătamicul ca câinele cel turbat, ce dulce te linge, dar
reu te smreduiesce.
2710 Fătarnicul ca ţînţarul, ce te pupă cu cântare, dar eţr lasă
rană mare.
Fătarnicul cu orl-cine se schimbă în feţe, după plăcerea
acelufa cu care el grăiesce.
Fătarnicul c'o linguşire de vorbe dulcî eţI fură gândul teu.
Fătarnicul cu multe feţe, d'aceea nul poţI cunosce.
Fătarnicul cu sărutarea cea mai dulce, tocma ca Juda la
osîndă te duce.
2715 Fătarnicul cu diavolul tot o meserie au amîndof împreună
d'aceea la născocirf amîndoi se împreună.
Fătarnicul cu dooe Iimbi ; cu una te rănesce şî cu alta te
linge.
Făţarnicul cu dooe feţe; cu una te vede şî cu alta ochiI
te-I astupă.
Fătarnicul când eţI zîmbesce, gropa începe a ţe-o săpa,
şi când eţl rîde, grapa ţe-a săvîrşit' o; Iar când eţ'î dă
mâna şi te 'mbrătişeză, în grapă te asedă.
Fătarnlcul, când în palme eţI plesnesce, atuncî în cap te
plesnesce.
2720 Fătarnicul, când e să te cufunde, atunci eţr arată cea mai
mare dragoste.
Făţarnicul, când te sfătuIesce, rai teu stîrşit gândesce.
Fătarnicul la fată se schimbă ca luna pe tată diua; să te
ferescă 1,)uml;eqeu când faţa luI e plină. '
================== pagina 145 ==================
I
'f
POVĂTUIRI ŞI CUVINTl� ADE.<_V_E_R_A_T_E 1_45
Fătamicul într'un minut înşal㠺Πpe cel mal sfânt.
Fătarnicul mal reu vaternă cu graiul decât cu cutitul.
2725 Fătamicul pururea În lume s'a aretat la mâini curat, la
minte viclen şÎ la suflet spurcat.
Făţarnicul multă milă arată către tine, până ce pune ghl'a­
rele pe tine.
Făţarnicul pururea te-arată dragostea cea mal mare, pană
ce se pune pe tine călare.
Fătarnicul până te înşală, p'arnîndooe obrazele dulce-dulce
te sărută.
Făţarnicul plânge cu suroe ele lăcrămt, iar de sânge nicl
cum se satură.
2730 Făţarnicul se miră de ceea ce bine scie, ca să arate că
nimic nu scie.
Fătarnicul se face că nimic pentru el voresce, în vreme
ce tate pentru el, le privesce.
Fătarnicul un taler cu dooe feţe, când p'o parte, când pe
alta s'arată pecurn voiesce, şi nimeni fata-I nemeresce,
Făţarnicul te mângâie cu cea mal mare dulcetă până te
înşal㠺Πîn urmă se sparge de rîs de Înşelăciunea ta.
Fătarnicul fără armă te lovesce, te rănesce cu mult mal
;e(1 decât vrăjmaşul cel cu armă.
2735 Fătarnicul, d'ar putea, şî pe tatăl se(1 rar prăda.
Fătarnicul la ori-ce marte cu faţa în jos se pune şi cu
mâinile la urechî, ca să arate că de milă nici aude, nici
nu vede.
Făţarnicul bine se 'nchipuiesce cu gură de miel şi cu
inimă de lup.
Făţarnicul şi viclenul gură plină ele dulcetă şî inimă de
otravă.
Fă-ţî crucea şi fugI curînd, când făţarnic întilnescf şÎ la
viclen nemeresci, că ne-curaţi sunt.
2740 Făţărnicia aluatul ne-Iegtuirilor şî capul reutătilor.
Fătărnicia când eU zîmbesce, în mormînt te trântesce.
Făţărnicia nasce �ele mal marf vrăjbî între cei mal de
aprope,
Făţărnicia, prefăcută plecăciune cu smerenie spre supe­
rare, că ascuns păstreză mânia şÎ pizma către ori-cine:
feresce-te d'asernene patimă.
Făţărnicia s'arată cu facerî de bine, care îndată te dera­
pănă.
2745 Ce anevoie a cunosce gândul ornuluf viclen.
Cele ce nu se pot cu puterea săvîrşi, viclesîugul cu-a luî
meserie, lesne le săvîrşasce,
Cel viclen cu 'nşelăciunl, cel făţarnic cu prefacerl şÎ cel
cumplit cu crudimea se hrănesce şî se 'ngraşă.
10
================== pagina 146 ==================
146
PROVERBELE ROMÂNILOR
-----------------
Cel viclen te isbesce furiş pe din 'apor, când tu el aştepţi
pe dinainte.
Cel viclen şî prefăcut, unde va şî cum va, te trage de nas;
vedI să nu-tI pierdf nasul.
2750 Cel �e la v;rbă vi�lenă caută numaI şî gândesce, urme
de vulpe pândesce.
Cel ce pururea în vicleni) petrece, acela şî când voiesce
unele să le-acopere, la altele se vedesce.
Cel ce scie şî se face că nu scie, viclen se înţelege, că
cu acesta voiesce se înşale.
Cine ca viclenul cu chichiţe umblă, drac impelitat ; fere­
sce-te d'un asemene nume.
Cine de fătărniciî se tine, dracului i se închină 1
2755 De omul �iclen şî de' cel făţarnic, să te fereseI mal mult
decât de şarpele cel mal înveninat; că pe şarpe el vedl
când vine să te musce, rar pe cel viclen şî făţarnic nu-l
poţI cun6sce nici când, nici cum te muşcă.
Dulce se pare sărutarea de făţarnic, dar te otrăvesce, ca
o muşcătură de şarpe.
Departe de ce] viclen ;;Î de cel făţarnic, când va să te
sărute, că reu te muşcă pe furiş.
De cea mai rea heră te potl păzi, vedenduI crudimea el,
iar de cel viclen Şl făţarnic nici CUl�1, nevederidu-I gân­
dul luI.
Şî pe cel mal voInic l'a aretat de nimic, vicleşugul când
s'a ivit.
2760 AnevoIe a tămădui o femeIe prefăcută, că una se preface,
când alta se resfată, şî cea ele a treilea, mai rea cl'amîn­
dooe.
Nu când cele ce ar, ci când cele ce n'ai te facI că le ar,
atunci te aretf de prefăcut.
Cel prefăcut cu vorba dulci te pişcă sî nu pricepi.
Cel prefăcut când se 'nchină şur6e de Iăcrămr el curg pe
obraz, numai şî numai ca să insale pe orf-ce obraz.
Cel prefăcut când te 'ntilnesce dragoste te-arată mal mult
decât el voIesce.
2765 Cel prefăcut rîde 'n sine, când înşală pe ori-cine.
Cel prefăcut s'arată cu mare zmerenie la orl.ce iconă,
Cel prefăcut se 'nţelege taler cu dooe feţe.
Cel prefăcut şî viclen împarte cu dramul şî strînge cu cân­
tarul.
Pentru Vin
Apa mintea te-o păstreză, iar vinul te-o depărteză ; ved!
să nu o plerdi.
================== pagina 147 ==================
POVĂŢUIRI ŞI CUVINTE ADEVERATE
] 47
2770 Vinul armă n'are în mână, dar mal reu de orî-ce armă;
c' o beutură dulce subt pămînt te duce; vedl să nu o paţI.
Vinul arma desfrînănî.
Vinul adormire sî ulmire te-aduce la ori-ce întîmplare.
Vinul, oglinda minţit, în ea să te uIţi, când pe beuturî te pul.
Vinul orI ce grijă de la om o depărteză, că-ţi ridică orî-
ce simţire.
2775 Vinul în urmă sărăcie ne-aduce; vedf să nu o paţI.
Vinul înveselesce, apa recoresce, pâinea te întăresce; alege
care-ti place.
Vinul în pahar când fîerbe, inima ţe-o desteptă, veselia ne
aşteptă; Iar după veselie, uimire cât se p6te.
Vinul eţi de drumul la ori-ce blestemăţie, că 'ndată-ţl sc6te
frîul din capul minţiI tale; ţine-ţI frîul mal tare.
Vinul ca să curgă la vale şur6e, trebue să sapi via mal
adînc.
2780 Vinul cu 6la când se bea, mintea nu va să mal stea; vedî
să nu-ţi fugă mintea.
Vinul cu cât mal mult la limbă întepă, cu atât mal iute
mintea ne-o pune 'n tepă ; vedf să nu o paţI.
Vinul cu cât mal dulce, cu atât a nostră minte mal de­
parte ne-o duce; vedf să nu o paţI.
Vinul cu spumă când se varsă, mintea jos ne-o lasă; ţine­
o mai în sus.
Vinul când se bea c o mesură forte grea sî pe cel cu mare
minte el lasă uşor de minte; feresce-te d' o asemene me­
sură.
2785 Vinul când se bea cu gura căscată, mintea pe gură Iese
tot atuncf îndată; tine-ti gura mal Închisă.
Vinul cârja betrânetelor.
Vinul la cel ostenit, pururea-I dă de odihnit.
Vinul mintea te-o ridică, socotinţa eţI o strică, simţirea ţe-o
depărteză ŞÎ la totf ca un idol te înfătiseză 1).
Vinul mult înveselesce, dar şÎ te ameţesce şÎ la cele rele te
silesce.
2790 Vinul mult folositor la cel ce-l bel! cu minte, şÎ mult vă­
tămător la cel ce-l beu fără minte; alege care-ti place.
Vinul ne 'ndemnă la jocuri mal cu sernă, iar la chiote piste
sernă.
Vinul ne face să rîdem şî de cel mal de aprope ş'în cus­
cIug când el vedem; departe dun asemene rîs.
Vinul noe ne ajută numai când nOI năvălim asupra unui
vrăjmas, că orbesce pe noi ne bagă în văpala cea de foc.
Vinul numai pe cel scump el arată de giomert.
1) In manuscris se citcsce : învăţişeză.
================== pagina 148 ==================
148
PROVERBELE ROM�.i.NILOR
2795 Vinul piste rnesură ne-aduce urîciune, moleşlune, trândăvie,
gâlcevă şî bale cumplite; iar cu mesură, sănătate bună.
Alege care-ţi place.
Vinul piste mesură desfătările adese şî desfrînarea cea
mare prea curînd ne aduce veste nu prea dulce de veci­
nica căletorie; m,11 departe d'asemene căletori e.
Vinul, puterea cât de mare, îndată o dornolă, când se pune
pe ea călare.
Vinul, putere la om aduce, dar departe de voinţa lUI el
duce.
Vinul pe îrnperatul, cum şî pe robul lUI, pe cel bogat,
cum şî pe cel sărac, pe cel cuminte, cum şi pe cel fără
de minte, d'opotrivă el coprinde, că frică de nirnenf are.
2800 Vinul pe cel bun lesne l'arată nebun, Iar pe cel nebun
anevoie bun.
Vinul te amorţesce, dragostea te însufleţesce; alege careţI
place.
Vinul te 'nveselesce, dar în tină te tăvălesce tocma ca
p'un porc_
Vinul fie cât de slab, mintea te-o biruesce, când lUI te vei
supune.
Vinul fie cât de dulce, când se bea piste rnesură, amără­
cîune sufletuluI teu te-aduce.
2805 Vinul tămăduire Ia ce� maf mare mâhnire.
Vinul, fără a 'nveta, scie bine a cânta.
Vinul cele acoperite tate le-arată descoperite.
Vinul ce 'n cap urlă, eţI aduce borîtură.
Vinul bun şî pâînea dulce, Ia ostaş putere aduce.
2810 Vinul după masă somn bun ne aduce.
Vinul şî somnul piste mesură d' opotrivă mintea te-o smin­
tesce în urmă.
Cu vinul uttăm ort-ce Întîmplare, dar îndată ajungem la
cea mal prostă stare.
Când vinul te coprinde, sărăcia se desprinde şî din scă­
pătat te vedl împerat.
La vin vitejia nid cum să te o arătl, că mai vitez de cât
vinul nicf cum tu vef fi.
2815 Mare şÎ 'nfricosată a vinuluI putere că pe cel mal tare
el arată de tot rn ole, pe cel mal deştept de tot ador­
mit, pe cel mai înveţat ca p'un porc în tină, şî pe cel
mal Înţelept de tot fără minte.
Mintea ce de la Domnul a dobândit omul, ca cel mal mare
dar, cu vinul o Întunecă şî 'n mormînt o aruncă.
Nu pociu iubi, nicî pociu urî vinul cel mal dulce, că şî
bine şi retI nooe ne aduce după, cinstea ce mintea
nostră luf ei aduce.
================== pagina 149 ==================
povĂŢUlRI ŞI CUVINTE ADEVERATE
149
i
I
I
t
Nu te bizui în a vinului putere, că numai îndată ca un
mort te arată.
Pururea la beuturf să te păzescr cât mal bine, ca tu să
bei pe vin iar nu vinu pe tine.
2820 Păzesce-te cât vei putea cu mare străşnicie să nu te supue
a vinuluI dulcetă, că te dă ca pe gheaţă.
Rob vinului să te păzesci nicl cum să ajungI, că reu te
chinuesce.
Sabia îndată pe ne-simţite te sfîrsasce, far vinul pe ehi­
nuite; alege care-ti place.
Setea cu vinul să nu te-o stingI, că mai mult o aprindl, ca
varul cu apa.
Să te păzesci cât vei putea ca vinul să nu te bea; ear
de te va bea, să te daf afund cât mal curînd.
2825 Tref darurf are vinul: să placă înveselindu-te, să ame­
ţes că imbetându-te şÎ să căiescă necinstindu-te, Iar cel
de a patrulea când după trezite nu 'ţI mal poţI veni
în fire; pe cel dîntâiu de '1 vef prii mi cele l'alte Îndată
te năbusesc, că unul după altul sosesce alergând.
Fără vin la masă n'are nici o dulcetă , dar când să bea
piste mesură, reu şî greu la capul 'lor le urlă.
Din lin vinul se scurge şî în inimă curge, Iar mintea afară
ţe-o scote ca un abur uşor când ferbe tare forte.
Pentru Vini, Vinovaţi, Învinovătire, Ne-vinovaţi,
Ne-vinovăţie, N e-învinovătire.
Anevoe ne-vinovatul să găsescă atâta ocrotire cât cel
vinovat.
Mal bine să morf decât să osîndesci pe cel ne-vinovat.
2830 Pe vinovat mal bine să '1 pUI la muncă de cât să T osîn­
descf la marte; că cu munca şî folosesce oare-ce şî
minte să Învaţă, Iar cu osînda la marte umpli de sânge
mâinile gâdilor.
A nu avea nici o patimă asupra ore căruea cea mai mare
virtute a omului,
Acela mal vinovat ce de dooe 01'1 cade tot intr'aceea
vină; vedi să nu o pati.
Însuşl acel� de vină cel' ce pe norod Întru întunerec el
tine; ferescete dacesta.
Întâiu bine să cunoscI vina celuI vinovat; apol să '1
osîndescî.
• 2835 Când osîndescf pe ore-cine după vre-o vină, micşorez a '1
osînda după a ta îndurare.
================== pagina 150 ==================
150
PIWVERBELE ROMANILOR
La câte omul greşasce din ne-sciintă vinovat este cel ce
a putut să '] scotă din ne-sciinţă şî n'a vrut să '1 sectă.
Lesne a urma cele de vină, dar anevoe a scăpa de vină. )
Bagă de sernă la acesta.
Mal vinovat cel ce îndemnă. pe alţii la reutăţt, că omul
lesne se înşală.
Ne-vinovatul când pătimesce pe bună dreptate, de la
Domnul s'aştepte dreptate.
2840 Nevinovăţia multă vreme nu stă ascunsă.
Ne-vinovăţia nici odată nu se ruşineză, că n'are de ce.
Ne-vinovăţia sănătatea sufletului.
Ne-vinovătia să te-o arăt! la cel ce te ascultă, Iar la cer
dimpotrivă m;I bine �ă taci.
Ne-vinovăţia, şî în feare fiind pusă, se odihnesce în linişte.
2845 Ne-vinovăţia, şi când mal mult o apasă, ea atunci s'arată
cu mult mal luminosă.
Numai Domnul cunosce nevinovătia omului, cl'aceea nu
prea ' şI găsesce dreptatea. '
Pe vinovat să '1 osindescî ca să nu mal greşescă, Iar nu
să '1 el vieţa, aşa îndată, fără nici o judecată.
Pe cel ne-vinovat Domnul l'a scăpat şî omul l'a cufundat.
cer vinovati aperare mal multă găsesc, pentru că fără vină
puţinI se găsesc.
2850 Cel vinovat de ori-ce pururea se sfiesce, că cugetul el
bate; ear cel fără vină nicl o sfielă are. '
Cel cu vină fuge sî când nimerii el gonesce.
ToţI pentru un ne-vinovat să moră, Iar nu d'irnpotrivă un
ne-vinovat pentru totî ceî-l-altl,
Cel ne-vinovat şÎ la m6rte cu î�drăznelă s'arată,
Cel ne-vinovat, şî În chinurf osîndit, pildă să iea de la
Socrat, de la Belisarie şî de la însust Christos, şî cu el
să se mângâe.
2855 Cel ne-vinovat, şî la suflet curat, nicî de Domnul are frică;
că Domnul de drept se socotesce.
Cel ne-vinovat, şî de se osindesce, nici cum să ne-cinstesce
şî în veci nu se uîtă.
Cel ce pote popri faptele cele rele şî nu le popresce,
acela mal vinovat; bagă de semă la acesta.
Cel ce până a nu '1 Întreba va să se îndrepteze, dă bă­
nuelă de vinovat.
Cine 'n temniţă bagă fără a judeca, acela mal vinovat.
Pentru Virtute
2860 Virtutea încoroneză pe cel ce o cinstesce.
================== pagina 151 ==================
T
� __ �� __ �� povĂ,\,um'i ŞI CUVJNTE ADEVEHATE
151
I
I
'"
Virtutea, Înţelepciunea Înţelepciunilor; de ea să te tiî.
Virtutea cu deprinderea lesne se dobândesce ; nu te lenevi
a te deprinde cu ea.
Virtutea la căştig nici odată privesce; c'acest, căştig s'el
socotesce, că s'a Învrednicit era făcut un bine.
Virtutea nurnaf tămăduesce mustrarea cugetuluI teu.
2865 Virtutea nu se cumperă, să dar t6tă imperătiea ta, de cât
numaî cu vointa ta.
Virtutea năravul 'CelUI Înţelept; acest nărav să vinezl.
Virtutea potolesce orî-ce patimă te stăpânesce ; de. ea să
te ţir ca să scapl de orî-ce patimă.
Virtutea pururea visterie de bunătăţi,
Virtutea se odihnesce în cugetul cel drept.
2870 Virtutea se cun6sce după inima omului, când se aplecă la
cele drepte şi nu se ruşineză de nici o faptă.
Virtutea se dobândesce cu munca, cu strădania, cu chi­
nurile cele mal grele, ş'apoi te înveselescî de ea.
Virtutea să 'ţI fie ţie temeiul cugetuluI teu la ori-ce ur­
mare gândescl, şî nici odată vei greşî.
Virtutea cinstesce şî în vietă sî după m6rte, că nemuritore
este; de ea se te ti].
Virtutea dragoste frătescă către totl de obşte cere.
2875 Virtutea se înţelege Înfrînarea poftelor, depărtarea pati­
rnilor sî cugetarea spre fapte bune; dacestea să te ţiI.
Nurnaf virtutea afară din hulă, că nici cum se smreduesce.
Resplătirea virtutef cu totul ne-preţuită; daceea şi legile
nu o pot legui.
T6te se schimbă şî se prefac, numai virtutea în t6tă
vremea tot aceea ne-schimbată.
Slava, bogăţia, puterea şî plăcerile pe lângă virtute Întru
nimic se socotesc, că t6te trecetore, Iar virtutea stă­
tătore,
2880 Cea mai mare virtute cinstea se înţelege; de ea să te ţir.
Cel mai mare dusman al virtute! zavistia se înţelege; de­
parte d'un ase�ene duşman.'
Cinstesce virtutea, că pe tine te cinstescî.
Pentru Vise
Visul pe mulţI intristeză sî pe multi înveselesce, Însă şî
la unil şi la alţii basne le povestesce.
Visul pe cel prost de minte el face sti sb6re.
2885 Visul de aur fie, folos de el nici cum al.
La vise credem înt nici cum să dai, cu nici un cuvînt, că
cine în vi�e crede mintea s'o smintesce.
================== pagina 152 ==================
] 52
PROVERBELE ROMANILOR
2905
Mal mincinos decât visul nimic alt pe lume, şÎ la cine '1
vede şÎ la cine '1 crede; nu 'I da credernînt şî de '1 vedf
cu ochil tel.
Şi visul o mângâeare la cel desnădejduitî,
Pentru Vistierie
Vistieria bala săracilor, că de la el se umple; silesce-te
să 'I tămăduescî el' o asemene bolă,
Pentru Vite i Dobit6ce şi Dobitocie
2890 Val de dobitoc, când stăpânul nu el vede.
Vita cu căutare eţI aduce demâncare ; n'o depărta de
căutarea ta.
Vitele ce ne Înlesnesc munca pămîntulul, acelea mal
trebuincîose.
Vitele ce ne dă lapte de hrană şî lână de Îmbrăcăminte,
acelea mal de cinste.
Mulţimea vitelor bilşiugarea teri}: l'acesta să te silescr,
2895 Dobitocia în adever, cea mai mare greotate ce suferă
pămîntul.
Dobitocia, fără îndoială starea cea mai prostă.
Pentru Viteji i Vitejie, Volnlci i Voinicie, Nevoiaşi
şi Ticăloşi i Ticăloşîe
Acela mal voinic, ce nu se superă de nimic.
Acela mal voInic ce mânia 'ş biruIasce şî cele-I-alte patimf
jos le trântesce; acestuîa să te asemeni.
Omul cel vornic la norod mare scăpare, la orl-ce întim­
, plare ; un asemenea voInic să te aretf,
2900 In urma resbotulul multI voînicî s'arată,
Intre muIerI şî ciungul 'se vede mal voInic.
VoInicul în mâinl se bizuesce, Iar Il u În picere.
Vofnicul nu Iertă, nici se supune de frică la silă.
Votnicul, de inimă rea, intră 'n cârclumă şî bea.
Voînicul de muncă nici cum se spăimânteză.
VoInicia a cădut de când puşca s'a vedut, că pe cel mal
voinic un glonţ el arată de nimic.
Volnicia omului s'arată mal mare, când frică de morte,
omul nicI cum are.
================== pagina 153 ==================
povĂ:rUIRi ŞI CUVINTE ADEVERATIl
153
VoInici a cu 'ndrăznelă te bagă �î te scote din focul cel
mal mare.
Voinici a la ostaş, pâine cu primejdie.
2910 Voînicia pe om el ridică până sus în cer, Iar mândria el
trântesce jos, pe pămînt, din cer; alege care 'ţI place.
Volnicia să te-o aretl la vremea ei, cu cea mal mare În-
ţelepcîune.
V oluicia fără minte te-aruncă în dinte; vedt să nu o paţi.
Volnicia fără minte cinstea el nu 'ş-o 'ntinde.
Volnicia cea adeverată, nu în arme, ci în mâint s'arată ;
aşa să 'ţI aretf şî tu vornicia ta.
2915 Cu apa când te veI lupta, n'are cine 'ţI ajuta, de cat voi­
nicia; aci se te ved.
Cu cele de cinste să:ţl impodobescf semnele de votnicie.
La voInicie pe copil, de mic copil să '1 invett, ca pe calne
la vînat.
Mal volnic se înţelege, cel ce la muîerf biruesce, decât
la cel mal mare resboiu ; că mulţI la resboe au biruit
şi de muîerf s'au biruit; bagă de semă la acesta, ca
să nu o paţL
Mal bine se greşesd cu voinicia ta decât să te-o între­
buinţezI spre plerderea altuIa.
2920 Multî vofnicî se pot găsi şi p'în cele mal mici bordee,
cum şÎ suflete luminose în cele mai urîte trupuri.
Nu se cuvine cel mai VOInic peşin să se supue la cel mal
de nimic.
Peptul de volnic cel mal bun meterez la ori-ce resboiu,
Puterea celuf voInic în tăria mâinilor sale stă.
Pe cel volnicf la lupte pe cel invesatî la sfat, şi pe cel
iscusiţi la iscodirf pururea să '1 întrebuinţezi, dacă vei
să isbutescI.
2925 Cel mal vestiti volnicî, şi cel mal mari îrnperati, cenuse
si terină să ved astădf pe pămînt.
Cel voinic, la luptă, prin ascuns nu se luptă.
Cel vo'înic la resboiu frică de morte nici cum are.
Cel VOInic la resboiu, după a luf voinicie, unul se soco­
tesce În loc de o mie. Aşa şi tu să te areţi.
Cel vofnic nu primesce p'al seu vrăjmas, la resboiu, prin
ascuns să'I lovescă, ci, pept cu pept, să se isbescă ;
aşa şÎ tu să urmezI.
2930 Cel volnic ruşine I-este cu cel mal slab să se lupte.
Cel voInic sfiala, cel nevoIaş îndrăsnela, şî cel leneş
munca nieT cum le cunosce.
Cel voInic şî fără minte, ca un orb se poticnesce. Veqf
să nu o paţI.
Cel voInic şî după marte spaImă lasă În resboiLl.
================== pagina 154 ==================
154
PROVERBELE ROMÂNILOR
Cel mal verme la resboiu, acela cu rănl mal multe, acela
sî mai cinstit se vede după resboiu,
2935 Cel mai voinic la resboiu, la muîerl ca un baboîu ; tu Îm­
potrivă să te-aretf.
Cel mal voinic la resboiu piste multf se pune, Iar la o
muiere numaf Îndată se supune. Vedl să nu o patî,
Cel mal voinic, la desfătări muIere să arată. Vedr să nu
o pati.
Cel ce la vrăjmas pieptul ş-el arată, acela la resboiu cel'
mal voînic s'arată.
Cel ce pe sine-şi birulesce de cat toţI mai voînic firesce se
socotesce. Asemene voInicie şî tu să areti,
2940 Cel ce se razimă numai în putere acela mar vofnic în a­
dever se 'nţelege.
Cinesr stăpânesce poftele cele trupescî, acela se 'nţelege
cel mal vofnic. Asemene voinicie să areţl.
Şî cel ce p-în ascuns pe vrăjmas biruîesce volnic se so­
cotesce, Însă voinic ne-cinstit, cel mal urît nume.
Vitezul atunci mal mult se cinstesce cânel pentru folos
obştesc se resboresce.
Vitezul până nu dă piste altul mai dîrz decât el nu stă
din drumul lul.
2945 Vitezul se socotesce fără cap şî Înţeleptul cu cap, Însă
cel fără cap aperă capul celui cu cap.
Vitejia, voinicia nu Într'un noroc, ci întru a ta vîrtute şî
istecîune stă. Aşa să te-o aretî.
De când puşca s'a ivit, �oinicia � perit şi norocul a 'nflorit.
Cel nevoiaş, norocul luf când nu întilnesce nici un hoţ
pe drum, Iar cel voinic şî aieluc, al hoţilor noroc când
pe el nu'I întîlnesc.
Cel nevoiaş să rnoră mal bine el voiesce decât să aibă
cea mal mică muncă.
2950 Cel nevoiaş de nevoie se 'nţelege înţelept.
Omul elin copilărie se vede supus să fie la orîce ticălosie.
Unde ticăloşie acolo şÎ mişelie, şÎ mai mare sărăcie.
Nicî un ticălos eşI cunosce ticăloşia sa, ci cu mult mai
presus se socotesce ele ea.
Când veţI cunosce drepturile vostre, şî când veţi urma
datoriile vostre, atuncf veţi scăpa ele ort-ce ticăloşie.
2955 Cel mai tare, lege pune, asupra celui mal slab, voinţa sa.
Ticălosul şade şî nurneră câte musce se pun pe scârnă.
Ticălosîa mai mare decât ori-ce alt cusur.
Cea mai mare ticăloşîe a omului cânel nu se cunosce el
pe sine 1).
'). r'l(j.rj� crsrJ.l)tOv. - Prov. Elin.
================== pagina 155 ==================
y
I
POV Ă'rUIR1 !?[ CCVTNTJl ADEVERATE
155
�
!
1
1
..
I
Cel ticăloşî şi nevoIaşi, sî când scapă d'o mică primejdie,
dă piste cea mar mare.
2960 Cel ticălos, si când nu e sărac, s'arată de sărac.
Cel ce singur el eşI face ne-norocirea sa, acela mar ti­
călos.
Cel ce. defaimă întelepclunea acela mal ticălos, că ticălos
de minte se înţelege.
Cine nu scie să sufere orf-ce necaz el vine, acela mal ticălos.
Pentru Voie, Voinţă şi Vrere
Ori ce e cu vola ornuluf acela mal sigur şî mal placut. A­
cesta să dorescî,
2965 Voinţa ta să n-o facî lege altuia.
Voinţa bună să 'ţI fie, că neputinţa nimeni o cerceteză,
Voinţa şî de nu pote, ca o faptă urmată de totl se soco­
tesce.
Voinţele nostre pe tot ceasul se schimbă; cl'aceta piste
putinţă ale cunosce însuşl nof,
Voinţa cu cuget bun când vom avea, tate cele bune şÎ
nooe folositore lesne le putem câştiga.
2970 Când la voinţa ore-căruîa te împotrivesci, el facI ca mal
mult el să voiescă.
Mal multe rnijloce decât voinţe avem, dacela ori-ce ni se
parc cu greCi.
Mal bine piste voinţa ta să te supul, de cat el să te
supul.
Cele ne-cuvîntăt6re nicI o voinţă au, dacefa şî robif nici
cum dic că voresc înnaintea stăpân ului lor. O ce ticăloşie
omenescă I
Cel ce nu voiesce multe pricinî găsesce.
2975 Buna voinţă semn de dragoste.
Pentru Voitori de bine.
Vedi, Facere de /line.
Pentru Vorbă, Graiu şi Grăire, Grăitorî de bine şi
de reu şi Tăcere şi Tăcuţi.
Acela vorbesce mal bine, cel ce grăIesce spre aperarea
celuf nevinovat. Aşa sî tu să grăescI.
A sci omul să asculte şi bine să respundă, cel mal mare
dar al vorbei. Asemene dar să vinezf,
================== pagina 156 ==================
156
PROVERBELE ROMÂNTLOR
----
2980
2985
2990
2995
3000
Iubesce a vorbi mal des cu cel mal betrânl ca pururea să
învetI.
O vorbă, şî numar, te face să pierdf tot. D'aoela să te
păzesd ca, la vreme numai şî precum se cade, pururea
să grăiesd
OrI cu cine vorbescî cu dulcetă să'I grăIesd, ca dragoste
şî cinste de la toţi să dobândescl.
OrI-ce p' în ascuns să grăresce pe uliţe se vorbesce, cum
de la tine va trece la mine.
UniI grăIesc de tine bine ca să'tl facă reu, sî alţiI te gră­
Iese de reu ca să'tî facă bine. Acesta stă la istecluuea
ta, ca să cunosci pe unii şî pe alţii, să seif de cine să
te ferescI.
Un ban cu mult mal bun decât mii de vorbe.
Unde audf vorbă multă acolo spor puţin, că şiretlicul o
înnecă.
Unde vorbă multă, acolo ne-sciinţă cu mult mal multă.
Urita vorbă eţI deschide drumul reutătilor, că jos pune
năravurile cele bune. Departe de ea cat vei putea.
Urît mult a vorbi dar cu mult mal urît de tot a tăce,
Păzesce mijlocul. _
In adunare când vorbescî limba obstescă s'o grăiescI, Iar
nu limba streină, ca să nu daî bănulelă de vre-o defăimare.
In oglindă vedl cela ce'I pUI în nainte, rar în vorbă vedi
si cugetul cel mal ascuns.
In tâlu să procitescI în gură, cela ce vei să vorbescl, apoi
să grăresci.
Intru zadar cu vorba cind urmarea nu e după vorbă.
Imbucătură mare poţI băga în gură, Iar vorbă mare să
nu scoţi din gură.
Vorba în zadar, mal multă pagubă te-aduce.
Vorba în zadar, pierdere de vreme, că n'are nicl un dar.
V orba îndelungată mal mult te întunecă.
Vorba, cu cit mal mare, ce-atât necaz 111aI mare ne-aduce
şî întristare. Fer esce-te de ea.
Vorba, cu cat de Întunecată, inima omului ţe-o arată.
Vorba, cu dulcetă, din gură-ţI să fesă.
Vorba la vremea fel, că 'rnpotrivă căinţă te-aduce.
Vorba muterilor în biserică mal mult se întinde.
Vorba pentru tera ta, cea mal sfîntă vorbă după datoria
ta. De ea să te ţiI.
Vorba fiind ascunsă nici cum te va văterna.
Vorba fără ban, în gură eţI aduce ură �î nici un rod pe
urmă. Bagă de sernă la acesta.
Vorba cea urîtă ce curînd schimbă sî firea cea mal bună,
departe de ea.
================== pagina 157 ==================
_� rOVĂ'rUIR1 ŞI CUVINTE ADEVERATE
157
3005
3010
3015
3020
3025
3030
Vorba cea mal bună, când grăIescl cele ce se cuvine şi
când taci cele ce nu se cuvine a grăI.
Vorba cea mal dulce dragoste ne-aduce.
Vorba cea dulce lean la 'ntristare ne-aduce.
Vorba cea dulce milă şi Îndurare ne-aduce, rar cea aspră
p'amîndooe departe le duce. De una se te ţir şî de alta
să te depărtezi.
Vorba cea elulce plăcere ne aduce.
Vorba ce Iese elin gură nu se mal întorce În urmă, d'aceia
să te păzesci ca nu cum-va să te călescl de cela ce
grătesci..
Vorba ce'tî scapă din gură, fără vota ta, adeverul, fără
greşală Îndată el arată.
Vorba bună la vremea el mult te-ajută cu graIul el.
Vorba dulce ase frânge,
V orb a dulce te mângâIe, TaI' cea aspră te sgârie. Alege
care' ţI place.
Vorba dulce cea mal mare armă; cu ea să te înarmezr.
Vorba dulce cere, �Î un glas mal dulce şi o uitătură cu
mult mal dulce. -
Vorba dulce domolă mania cea mal mare.
Vorba dulce de muiere ca somnul te adorrne.
V orb a dulce şi viclenă, sî pe cel mal cu minte lesne el
înşală. Feresce-te de ea.
Vorba dulce şî cinstită te-arată cu daruri mart, rar cea
prostă şî urîtă te-arată cusururf marf. Alege care-tf place.
Vorba de multe orf multe greşelI te-aduce, Iar tăcerea prea
puţine sau nici una măcar. D'aceta bagă de sernă să
seif când să grăIescl şî când să taci.
Vorba deslusită mal adever ne-arată, Iar cea Încurcată mal
rell ne întunecă,
In vorbă de muiere nici cum să te încredî, şî când va fi
scăparea vietiî tale. .
Cu vorbe dulcI dobândesc! cela ce nu gândescL
Cu îndrăsnelă la vorbă, dar nu cu obrăznicie.
C'o vorbă dulce îndupleci şi pe cel mal mare vraJmaş.
Vorba dragostiî cea dulce foc şî pârjol la capul teu
te-aduce. Cam feresce-te de ea.
Vorbe marf plecate, scârbă şî greţă aduce la cel ce te
ascultă, Departe de ele.
Vorbe mari să nu grăJescI, când nu isbutescî, că rernâi
de ruşine.
Vorbe de ne-cinste nici cum se cuvine nici să audf necum
a grăî; şÎ când audt pe altul fă-te că nu audl.
Vorbă lungă la masă cam flărnând te lasă. Vedî să nu o
paţI.
l'
il
================== pagina 158 ==================
158
PROVERBELE ROMÂNILOR
3035
3040
3045
3050
3055
Vorbă lungă sî-n zadar de siret şî de flecar se 'nţelege a
fi dar. Departe d'un asemene dar.
Vorbă multă în zadar când lucru e de fată.
V orbă multă cu muIere eţr aduce plăcere: dar năravurile
cele bune cu totul ti-le strică.
Vorbă multă la judecată de şiret te-arată.
Vorbă multă la resbolu nimic te folosesce, ci mal mult te
smintesce.
V orbă piste mesură te îrmecă în gură, că gn§ţă şi plecate
te-aduce.
V�rba bună şî 'nteleptă, când grăIescI cela ce se cuvine
şî tact cela ce nu se cuvine ţie a grăî.
Vorba blândă semn de întelepcIune.
Vorba dulce, de muiere dulce, la 'nselăclune te duce.
Vedi să nu o patI.
Vorbi de om sărac' nimenf n' o ascultă, fie cât de scumpă.
Grăind numaI d'ale dreptăţii multi se vor năpstui, far ur­
rnând ale dreptăţii nimeni nu se va osândl. DaceIa mal
bine cu fapta de cat cu vorba.
Zadarnică vorba celor proştI, că nimenI o ascultă, fie cât
de bună.
Cu vorba mult greşăscI când nu te socotescI.
Ca nicf odată şî nici cum temere să aibl, vorbe mal puţine
şÎ fapte mal multe şî bune.
Ca să POţI fi primit la ori-ce adunare potrivesce'ţI vorba
după a el plăcere.
Cu o vorbă dulce şÎ pe cel mal cumplit el imblândesce
curînd.
Cu orî-cine când vorbesci, cu cinste să'I grăIescI, că cinstea
cinste aduce.
Cu vorbe dulcl mal multă pâtne mănâncî.
Cu vorbe dulci şî blânde poţI stinge, fără îndolelă, orlce
manie mare.
Cu vorbă dulce şî use de fier deschidt.
Cu vorbă dulce şî cu dare mare, poţi îndupleca şî pe cel
mai îndăretnic.
Cu cat mai mare vorbesce omul ce-atât mai mare eşI
aduce superare.
Cu tăcerea la vreme nici cum te vef căi. Iar cu vorba
piste vreme mult te vef osândl, '
Cu cel mari puţină vorbă, că mal multă te innecă.
Când altul grăIesce nu'I lua vorba din gură, ci aşteptă
mal pe urmă.
Când vorbesci cu ore-cine nu'I vorbi Întunecat, că nimic
înţelege cele ce te-ascultat.
================== pagina 159 ==================
POVĂŢUIRI ŞI CUVINTE ADEVERATE
15�)
t
,
i
Când vorbesc] c'o rnulere, întâia să'tî facî crucea de trel
ori, şî să'tf sculpl în sîn, apoi să'I grăiescI.
Când vorbescî cu ore-cine, să daf rînd şî aceluîa ca şî el
să grăiescă.
3060 Când vorbim pentru nOI, mult mult să ne ferim să nu
aducem plecate la cel ce ne ascultă.
Când nimeni nimic nu vor mal vorbi de tine, mal bine
să te înnecl,
Când povestesc lucruri însemnate, puţine vorbe sunt ade­
verate.
Câte Ia masă se vorbesc nu prind loc după masă, d'acela
nici să ne maf aducem aminte de ele.
La o vorbă un respuns se dă, mal mult de te vei întinde
mare rană se deschide.
3065 La vorbe obştesci mult mult să te ferescî că, işind spre
bine cinstea la cef-l-altî se întinde, Iar dimpotrivă asupra
ta vor arunca greşala altora.
La vorbă nu te-asemena cu cicala rîndurea.
La vorbă să nu te sfiescî, dar nicf să te pripesct, nici
să te obrăznicescl.
La vorbă fără viclenie, la urmare cu străşnicie.
La cel înţelept şî de înţelegere. puţine vorbe Îndestul.
3070 Mai înţelept se Înţelege cel ce vorbind ostenesce decât cel
ce nicl cum contenesce.
Mal mult se căîesce cel ce vorbesce decât cel ce nu
grăfesce.
Mal bine audire multă şî vorbă mal scurtă.
Mar bine o vorbă bun㠺Πvrednică de audit decât mii
şî sute şî urîte Ia audit.
Mal bine multe în vorbe scurte decât puţine în vorbe
îndelungate.
3075 Mar bine să tacT şî să asculţi la toţI de cât să vorbescl
şÎ să ne-cinstescî.
Mare dar la om vorba dulce cu-n glas şî mar dulce. Ase­
mene dar să vînezl,
Mişcările trupulul si schimonisiturile guriI, în vorbă când
te afli, te-arată de măscărictu. Feresce-te du-ri asemene
nume.
Multă vorbă cu cel proşti, năravuri şi idee mai proste
dobândescl. Cam departe de vorba lor.
Nici somn lung fără visurt, nicI vorbă lungă fără min­
clunf.
3080 Nicî să tacl tu ca un mut când trebuie să vorbescî, mult
nici Iarăşi să tot grăIescl când trebuie să nu vorbesci.
Numar de dragoste când vorbesc), cât de mult vei grăI
maf bine vef nerneri,
================== pagina 160 ==================
160
Nu te lungi Ia vorbă cu cel mal mare ca să nu'ţf dea
piste nas.
Nu te prlpl la vorbă că cu încetul mar bine te ascultă.
Nu te speria când audf vorbe marî c-'acolo inimă mică.
Nu trece cu vederea vorbele celor întelepţr, că de la el
Ief cea mal bună 'nvetătură.
3085 Nu trece cu vederea vo;bele celor betrânf', că de la el
Ief înţelegere mar bună.
Partea fernelescă rar se cade să vorbescă, că pururea o
să greşască.
Pentru orî-ce te sfiesd sloboel a vorbi, grălesce ca d'o
pricină de tot streină de la tine.
Pentru cele ce se vorbesce grăIesce şî tu ca ele nisce
talne din audir e ; că ele nu vei nemeri, pe nimeni nu vel
supera, iar de vei nemeri, mult te vei folosi.
3090 Pofta de a vorbi mal mult poftă cam ele flecar.
Puţină şî scurtă vorbă semn de înţelepciune.
Păzesce-te cât vel putea ele vorbă viclenă şi rea.
Păzesce-tî vorba a nu sbura din gură, că nu o vei mal
prinde cu nicl o alergătură.
Pân a nu grăi tu vorba, socotesce-te mal întâiu ce res­
puns vei primi.
3095 Până altul vorba sa nu o va isprăvi, nu'] tăîa cu vorba
ta a lui vorbă maî'nainte.
Schimbarea vorbelor întregă minciună.
Fără vreme nicf cum nicî o vorbă să grăIesd, că mult în
urmă te călescl,
Cela ce te-a scăpat elin gură nu se mar întorce în urmă;
dacela să te păzesct să nu cum-va săti scape vorbă ce
te vaternă.
Cel mar rnultî mult vorbesc, că puţini tăcuţI,
3100 Cele mar multe vorbe cu greşală se grăYesc.
Cel greţos la vorbă sufletul ţe-l scote.
Cel ce eţI vorbesce d'aie altora fapte, asemenea va vorbi
şî d'ale tale fapte.
Cel ce înainte-ţi de alţiI vorbesce reu, şi pe tine către
alţi] te va grăi ele reu, c'acesta este meseria lur.
Cel ce vorbesce cu cel mal mari al lul, să nu se soco­
tescă nicî să se fălescă că este şî el Între cel mai
marî, că şî cel sărac cu mulţI bogaţI grăiesce, dar Iel
săracul tot sărac este.
3105 Cel ce vorbesce fără socotlnţă, şî de va grăi nurnaf un
cuvînt, mult se 'nţelege c'a grăit, şî piste trebuinţă; Iar
cel ce grăiesce cu socotinţă bună, acela puţin vorbesce
şî când gura nu'I mal tace.
================== pagina 161 ==================
POVĂTUfRI ŞT CUVINTE ADEVihtATI';
161
\
r
1
�I
1
!
Cel ce cu îndrăsnelă vorbesce se pare că drept grăiesce,
iar cel ce cu sfială dă bănuielă.
Cel ce la a lui vorbă nlcf un dar plăcut are, acela se În­
ţelege că minte pr6stă are.
Cel ce lesne eŞI întorce vorba sa, nici un terneiu să pUI
la ea.
Cel ce plăcere în vorbe de cinste nici cum găsesce în cele
de ne-cinste lesne se poticnesce.
3110 Cine cu glonţul vorbesce, acela mai bine grălesce că 'ridată
isbutesce.
Cine la vorbă mult se silesce ma! mult păgubesce c'adese­
orf greşesce.
Cine mult vorbesce puţin folosesce.
Cine 'ţI spune vorbe audite de la altul, si nu'fî spune de
la cine, să seif că din sînul seu le sc6te.
Dar de vorbă dulce la blândete te duce. Tine-te de el.
3115 Din vorbă multă sfadă şî gâlce�ă mare se aprinde,
Dulce şî plăcută se pare la toţf vorba cea viclenă, cea fă­
ţarnică, cea inşelătore, si cea vîndetore, dar pe nesim­
ţite gr6pa eţl te-o sapă, şi în ea te-aruncă cu mângârerr
şî sărutăturf ai ei slujitorf, Departe de el.
De vel să aflf ce de tine vorbesce lumea pe din dos, bagrt
de seamă la cele ce pentru alţii vorbesc către tine.
De vorbă mare să nu te speriî, că ca un vînt trece curînd
si nici urma I' o mai vedl.
De la cef bunI ŞÎ 'nteleptI cele bune veI afla, Iar cu cel
nebun! vorbind vei pler'de curînd şî însuşi mintea ta.
3120 Despre partea celor mulţi l'adunare când vorbescî, de cât
tott mal bine să te silesc! să grălescI.
De tine nici odată să nu vorbesci înaintea celor-l'altî ; că
de vei vorbi de bine nu te vor crede, Iar de vei vorbi
de rell mal multe vor crede de c;lt Cehe tu le vel spune.
De şapte ori să 'ţI învîrtesc! limba ta, în gura ta, până
a scote vorba din gura ta. Tine-te de vorbă ca să nu
remât de ruşine.' ,
Şî vorba şî tăcerea, şî una sî alta, la vremea lor, mult
folosesc. Păzesce vremea lor.
Şî la masă când petreci cu vorbe dulci să te 'ntrecî.
3125 Şî binele sî reul din vorbă isvoresc.
A grăi multe şî bune te arată de învetat, a grăî puţine si
bune te-arată de înţelept, a grăi multe ş'urite te-arată
de flecar. Alege care numire eţI place.
A grăi bine şî drept ce cu greu se pare când graIul
ael uce 6re-ce superare.
A grăi de bine, semn de Înţelepciune, cum şî a grăî de
reci, semn de 0111 reC'I, Alege care 'ţI place.
61084
Jl
================== pagina 162 ==================
162
PROVERBELE ROMÂNILOR
3130
3135
3140
3145
Ascultă ce grălesce unul către altul, :;;î din graiul lor poţI
cunosce gândul lor.
Ascultă de mit de orI şî dabea să grăTescI uneorl.
OrI adeverul pururea către cel mal mare tu să grăTesci,
sau nimic luf să'I grăTescL
Orî să gră1escI mal frumos cela ce e de grăit, ori să
taci mal bine.
Ori ce nu vei să audf nici cum să grălescI, şî orî-ce nu
vef să grălescl nicf cum să audî, că urechile şÎ gura
marf prirnejdiî ne aduc când, la vreme şî cum se cade,
nu ' ŞI urrneză al lor rost.
01'1 cine nu se socotesce la cuvîntul ce grăIesce Îndată se
căîesce. Vedi să nu o patf.
O ce mare ticăloşie când ;mul nu scie când, şî cum, sî
ce să grăiescă, si când, şi cum, şî ce să tacă; feresce-te
d'o asemene ticăloşie.
Obicfnuîesce-te, de mic copil, cu cel mal rnarf şî învesatf
să te dedai să grălescI, ca şî tu, la vremea ta, să a­
h jungl ca el.
In zadar grăIesce cel ce multe vorbesce, şî verdf şî uscate,
că scârbă sî greţă ca un flecar ne-aduce, Vedr să nu o
paU.
În ta'te câte grălescI adeverul să'I tălrnăcescî.
Întâu; să te socotesd apar să grărescL
Intâiu să te deprindl bine a grăi apol să urrnedf cu fapta,
că pururea cuvintului înainte merge şî urmarea după el.
Val de cel ce nu sci e nicî când să grăIescă, nicf când să
tacă; dar cu mult cu mult mal val de cel ce nu scie
nict ce să grăiescă, nici ce să tacă. Feresce-te d'un ase­
mene val.
Graful arată învetătura ta şî buna orîndulelă, înţelepciu­
nea ta.
Graful cu sfială cinste eţi aduce, iar cu rnesură şî bună
socotintă când la totI rostesce, cel mal mare dar tie
eţr hărăzesce. Un asel'nene dar să vînezl. '
Graiul fără socotinţă aduce mare căinţă. VeqI să nu o
paţl.
Graful, ce să gralesce fără băgare de seamă, multe case
prăpădesce.
Graful, din gură 'ţI când Iese, să isvorască din inimă
curată.
Grabnic la auqire şî zăbavnic la gralre.
Grălesce cu ton curat, ca să te pricepă cel ce te a
ascultat.
Grăitorul de ren în gură ţine otravă. Ţine-te d'o asemene
gură.
================== pagina 163 ==================
povATumI fiI CUVINTE ADEVERATE
lG3
3150 Grăitorul de reCt întâiii de ta rude începe a le grăi de reu.
Crăitorul de reCt lauda n o cunosce.
Grăitorul de reu pe însuşf Satana are de părinte; vec)I�
nu dobândesct un asemene părinte.
Omul din fire dooe urecht a dobândit şî limbă numai
una, ca mai multe să aud㠺Πmal puţine să grăiescă;
rar muierile, din potrivă, mal mult grălesc de cât aud,
ca când ar avea dooe limbI ş' o ureche numar.
Grăitorul de rell pe însuşi Durnnedeu el grălesce de rell
ca un hulitor.
3155 Grăitorul de rNI pe nicî unul lasă fără defăimare. FugI
d'o asemene urmare.
Grăi torul de reu plata ş-o găsesce de la Dumnedeu. Vedf
să nu o patr,
Grăitorul de reu de viu te Îngropă. Cam departe de. el.
Grăitorul de rell �î pe morţI eI judecă.
Grăiţ] de bine pe cel ce ve grălesc de reLi, ca şÎ de la
el graICt bun să auditî.
3160 Ca un cinstit şî de �dm bun cu cel ţie d'o potrivă pu­
rurea să grăIescI, daca ve] cinste să dobândescL
Cam de obste totf grăIesc ca cei mal invesatr, 1211' urmă-
rile lor l� este' ca de nebuni înarmatI. '
Ca să pott grăi bine, trebuîe să te .învetf a audi mal
în tai li bine.
Cu graiurI urîte toti să scârbesc de tine sî de flecar te
numesc. Feresce.t� d'un asemene nume. '
Cu anevoie se găsesce în adever credinţă la câte să grnesce
când inima plină de diavolescî chichiţe. Departe dase­
mene chichiţe.
3165 Cu un dulce gralC! supui Şl pe cel mai selbatic,
Cu graIul ucidf cu mult mal rell de cat cu fapta. Departe
d' o asemene urmare.
Cu cel învesaţf mult mult să grăTescI, Iar de cel proşti
să te ferescl, ca când n'ai sci să grălescf, daa;:> veI ce-va
să înveţI.
Cu cel mal micI al te! aşa să grălescI precum cei mal
marI cu tine voiescf.
Cînd al îmbucătura 'n gură să nu începI ş-a grăi, că 'n­
dată eţI sare îmbucătura din gură.
3170 Când al' sc'linţă bună să grălescI fără sfIală şî când trebu­
inţa cere, Iar la cele·l-alte vremI, şî la ne-sci.inţă, tăcerea
mal bună.
Când altul grălesce aşteptă să isprăvescă ş'apol începI şÎ
tu; că, când tOţI d' odată grăTesc, nimeni pricepe ce-va
că nimeni n'ascultă.
================== pagina 164 ==================
164
PIWVERBELE R01VL\"TLOR
Când vei să grăIescI să te sfătuîesci cu cel ce tace, ca să
te invetf şî tu a tăce.
Când grăiesce cel mai mare ascultă cu tăcere mare.
Cânel grăIesci Întunecat ca când n'ai grăi nimic, că nimenf
te înţelege, Iar cânel grăîesci cu desluşîre mal mult te
înţelege cel ce te ascultă ele cât câte ele la tine aude.
3175 Când grăIesci grăiesce graIurI adeverate, din inimă curată,
cu bună deslusîre, iar nu plăsmuiri, cu vircollciturf în­
tunecate' că bagI pe ornenf În lavirintul ne-sciinteî în
loc să '1 luminezi.
Când grăiesci cu ore-cine nu strîmba din gură ca cei elam­
blalii ; nici dinţii să ţe-f scârsnescî ca câiniî când se
mănâncă; nici limba să te-o SCOţI ca şarpele şî s'o joci ;,
nici degetele în gură să le bagI ŞI să le lingI ca pisi­
cele când se ling; nici din mâtnî să daî, ca când te-ai
ela în legăn; nici din picere să dai ca un armăsar; nici
ochii să te-I arunci încoce şÎ încolo ca bălaurul când se
rîdică ; nici trupul să ţe-l frângi ca pehlivaniî când
jocă ; nici să te vîri intr'însul ; nici să îndrăsnesci la
glume cu mâna ca mojîcif când să 'rnbată, c'asernene
urmări te-arată de tot prost.
Când grălesd cu ore-cine nu'tl plânge ale tale necazurf,
că ŞI scârbă el aduc! şî slăbiciunea ta te-o află.
Când grăIescI ŞI nu te-ascultă, socotesce-te că estf la
rnoră. D'aceia nu te aud 1).
Când nu e slobod a rosti cela ce omul gandesce, pu­
rurea, de nevoie, împotrivă grălesce.
3180 Când nu seif ce să grălesci mal bine să taci, că cu tă­
cerea nimeni te curiosce ele scit ce va sali nu.
Când pentru nof grăim patimile ne deştepta.
Când rel! grăIescI de altif socotesce-te că acela cu mult
mai mult, mai reu vor grăl ŞI ei de tine.
Când bine grălesd, adese-orl să vorbescî.
Când ele sine-ne grăim de alţiI să ne ferim să nu ne-audă
ce gra1111.
3185 Câte se cade, şî cand, ŞI cum, şî pentru ce, acelea Duma}
să grăIesci ca nici cum cu graiul tu să gre�esd.
La adunări de chipzuiri în urmă să grăIescI că, auqincl
de la alţil, mal bine chipzulescL
La orIce adunare de omenl mal mari nicI cum să grălescl
împotriva lor c{l pe tine te vatemI.
La vreme 'ndată să grăiesci că, piste vreme, În zadar
vorbescL
================== pagina 165 ==================
PUVĂ,\,UIl{Î ?! CUVrNl'E ADEVERATI!;
165
t
i
La vreme să grăIescl, la vreme să şî taci că, dimpotrivă,
una te-arată de flecar, şî alta de mut şî de nerod.
3190 La vreme de mântuire nu 'ţI ascunde graîul teu.
La dooe, şî numai întimplărî de vreme să te silesc! să
grălescj adică: la cela ce bine sciI şî la cela ce de ne­
vofe trebuinta cere, că l' -acestea, şî numar, cuvîntarea
mal bună de cât a ta tăcere, Iar la cele-l-alte mai bine
să taci decât să grălesd, ca să nu'tf arătî a ta ne­
sciinţă.
La sciinţe adeverul cu mult mal trebuinclos, iar la graiu
Înţelepdunea Întrece ori-ce folos.
Mal lesne te călescl de cela ce al grăit decât de cela ce
al făcut.
Maf multe să audim şi mal puţine să grăim, c'o limbă
nurnaf am dobândit, Iar urechI dooe.
3195 Mal mult să 'nveţI a tăce decât a grăi.
Mal bine o pietră s'aruncî într'un noroc decât un graIU
în zadar.
Mal bine puţine şî curat să grăIesd decât multe s-în­
tunecat.
Mare cu mare mare grălesce, şî mic cu mic mal de nimic.
Melcul până nu se umple bine nimic din el scote afară.
Aşa şî tu să urmezl cu graful teci.
3200 Multe multe să asculţi şî puţine, şî la vreme numaî, să
grălescl, şî la nimeni să nu te ' mpotrivescî dacă vef să
nu greşesc!.
Multe si bine a grăi prea rar se găsi.
MulţI s' au căit de vorba ce al! grăit. Vedi să nu o paţI sî tu.
Nici ca câlnlf tot să latri, nici ca melcul să tot taci, ci
ca privighetorea la vreme bună şî frumos ca ea să
grălescI.
Nici cum să gnliescl pană nu te socotesci.
3205 Nu să grăIesd ci cum grălescl să te silescf a învetă.
Nu tot de rîs să grăIesci că măscăricîă te socotesci.
Când după planul omenilor tu le grăIesci mar la tate gre­
şescI.
Mal reLl şî mal ne-cinstit nici că s'a pomenit decât a
grăi de rel! pe insuşf părinţlf luî. Feresce-te d'o ase­
mene urmare.
Ce-al grăit odată nu poţI a-o mal ascunde; d'acefa întflÎU
să te socotescl apoI să grăresci, ca să 11 li te căfesd.
3210 Pentru orI-ce ţ-e ruşine să areţI asupra ta grăIesce de
ele ca de lucrurI streine; c'atuncl şî sfat mal bun Vel
afla, şî pe tine Întru nimic veI vătema.
Pentru cel morţI şî cel marI ori bine să grăIesd, orI mal
bine să tacI.
================== pagina 166 ==================
l6G
Pururea să poftescî să audf pe toţI că g-rălesc de tine,
Insii nu de reCi ci ele bine.
Puţine ŞI bune pururea să grăiescI dacă vel să te cin­
stesc!.
Puţin omul grăTe3ce când mindria la vorbă nu '1 silesce.
3215 Pe cel ce 'ţI face bine nicI cum să'l grăiescI de reLl, fie
măcar cel mal reu.
Până a nu grăî si până a nu urma mal 'nainte să te so­
cotescI, că în urmă nicI una nicI alta nu se mal pot
întorce.
Până ce altul grăYesce nu '1 tăia vorba lui.
Precum tu vef gL-d ele alţiI aşa ve! -;;î aw.qi de tine de la
altii.
Rost'ul graIuluI teci arată năravul teu.
3220 H.ecl vef grăî, rel1 vef audi ; păzescete de una ca să nu
audf cela-l-altă.
Să nu începî a grăî până altul nu va isprăvi,
Să nu gr;UescI nicIodată cu faţă veselă ŞI cu inimă cum­
plită, ci ceia ce al In inimă acela ŞI în faţă să se arate
la toţi ele faţă.
Să nu grăfescI de reLl nicI pe vr ăjmasul teu.
Să nu grăiescI de recI pe cel ce din vietă odată s'a de­
părtat.
3225 Să nu te pripescf ore cum să grăIescI înaintea minti] tale.
Să stăm strîmb şi să grăim drept 1).
Ferescete să nu grăIescY de cele ce nu seif, ca să te so­
cotescl că ore-ce seir.
Cela ce urît altul a grăî, nu grăi tu mal 'nainte, ca să nu
IeI ocara În dinte.
Cel tinerI grăfesc cela ce fac, cel betrânf povestesc cela
ce-au făcut, Iar cel nebunf cela ce vor să facă până a
nu face.
3230 Cele bune şî ele cinste de multe 01'1 să le rostescI radu­
nare când grăIescI.
Cel cu minte copilărescă, orl să tacă ori prea puţin să
grăIescă.
Cel ce cu cel de cinste nu scie să grăiesci acela cu cel
proşti mal bine cuvinteză.
Cel ce mult gr{tfesce puţin se socotesce ŞI mal puţin JU­
decă. Tu În potrivă să urmez].
Cel ce mult grălesce scârbă aduce la cel ce'J ascultă. Vedî
.să nu o paţI.
3235 Cel ce Întunecat grăIesce, gclnd recI şî vic!en hranesce.
================== pagina 167 ==================
107
I
T
Cel ce pentru obşte grăIesce, acela şî pentru sine gră­
Iesce c㠺Πel în obşte se socotesce.
Cel ce retI grălesce scăpare de reu nicl cum va avea.
Cel ce 'ţi grăiesce fără nicî un interes, acela eţI vorbesce
din inimă curată.
Ce să grălesd, cum să gr�'t1escl, când să grăfesd >;;Î cu
cine să grăresd, mult mult să te socotesc] ca să nu
greşesc!.
3240 Cine va să audă să grălescă ele el bine, să grălcscă şî
el de altiI cu mult mal bine.
Cine mult 'gralesce puţin sporesce.
Cine nu grălesce, arată că primesce.
Cine ce grălesce pentru al seu folos, mai mult graJesce.
Din graful fără vreme şî nepotrivit, multe greşelr s'au ivit;
feresce-te de el.
3245 De vel grăi până a nu te g;'llldl, vel audi cele ce la audire
urîte eţr vor fi.
De vef să nu te grăfescă ele reii, nu grăi nici tu ele ni­
menI nicf un reu.
De la grăitor ele reti cuvînt bun nici cum auelI.
Şî c:'ll1j altul pe tine te va grăi ele rell tu ele ' el tot bine
în lume să grăIescI, daca vei să 'I resplătescî.
Şî când dojânescî cu blândeţe să grăIescI.
3250 Ascultă, vedî şî tacî, când trebue să tacî, că cu tăcerea
nimenî de cela ce nu s'a grăit nicî cum s'a căit, far
cu graiul cel mar multi, Că cela ce nu s'a dis, lesne a
dice înelată, Iar cela ce s'a dis, anevoie înapor a se lua
vre-o-dată. Alege una elin dooe ca să 'ţI placă :;;î ţie
si riooe.
Inţelept, cel ce tace Însă la cele ce nu se cuvine a grăi.
Acesta să păzescL
Cu tăcerea acoperi orl-ce ne-sciintă al.
Cu tăcerea areţr că primescf cea ce audi. Dar şî că i să
te socotescI la ceea ce audl.
Cu tăcerea mult adunr, duel ş[ asculti cu băgare ele semă,
iar cu graiul risipescI şî pe tine te smintesd. Alege
care'ţt place.
3255 Cu tăcerea multe Întîmpini ce cu graIul nu poţI popri.
Cu tăcerea resplătescl pe cat tu nici cum ganelescL
Cu tăcerea să te obicInufescI la Gl.te nu se cuvine să
g-răIescr.
La cele mar mari întîmplări Uicerea înţelepdllne când
grafu 1 vătemător.
Mc�r mult tăcerea foJosesce c?tnd vorbe pnSste se gr;Uesce.
3260 Tăcerea la muIere cea mai frllmosă podobă, că cea mal
mare cinste eI aduce.
================== pagina 168 ==================
1(;8
PROVERBELE HOMAN] LOR
Tăcerea la prepus cel mar mare respuns când nimeni te
ascultă.
Tăcerea la fată podoba cinste] sale.
Tăcerea r espuns la cel ce te ne-cinstesce; Iar de veî mal
mult s'un : Mulţumim dum ita le.
Tăcerea respunsul celor înţelepţI către cel nebuni,
3265 Cele urîte şî fără plăcere mai bine la tăcere, că nici o vă­
ternare te-aduce.
Cel ne-învetat Între cei învetatî mai bine să tacă precum
şi cel treaz între cel beţi c'atuncî unul învaţă de la cei­
l-alţi, şi cel-I-alt scapă de ocară.
Cel ce limba ne-cioplită s-o are, sî ne 'npodobită cu nicf
o sciinţă, cu tăcerea eşi acoperă a Iirnbit sale greşală.
Cel ce nu sere la vreme să tacă, acela nu scie nicl la
vreme ce să grărcscă.
Cel ce scle să grărescă să se 'nvete să şi tacă, când
vremea o va cere.
3270 Cel ce e tăcut darul luf ne-cunoscut.
Cel ce tace la vreme �î la vreme grăresce, acela mai În­
ţelept.
Cel ce tace pentru că nu scie ce să respundă se 'nţelege
de neghrob.
Cine tace în mijlocul strigărilor acela mal 'ntelept,
Din tăcere nici cum m'am căit, rar de vorbă reu m'am
osîndit, dis-au ore cine. Alege şi tu acum ceea ce cu­
noscf din amîndooe mal bună.
De cât nimic să grălesci mal bine tăcere să păzescî,
Şi tăcerea un respuns la vreme cuvlincîosă 1).
Tăcerea graIul cel mal dulce între cel ce se Iubesc când
remân amuţiţi.
Pentru Vulpe
Vulpea cu făţarnicul pereche din fire. Vedl să nu te În­
frătescf cu el.
3275 Vulp�a cu cel viclen să Întrec la a lor fire unul cu altul
cine pe cine să biruiescă, VecjI să nu '1 întreci tu.
Pentru Văitat
================== pagina 169 ==================
1(;9
3280
3285
Pentru Văternare şi Văternătore
Trei prea mult şî trel prea puţin vatemă pe om: prea
mult să vorbescă şi puţin să scie; prea mult să chel­
tu les c㠺Πpuţin să albă; prea mult preţ să ceră şî puţin
să facă.
De departe să te ferescî de cele vătemătore ca să nu 'ţI
aducă necazurf şî chinuri.
Pentru Veduve
Vai de veduva aceea ce fără bărbat să chinuesce în pat! 1)
Visurile pe veduve reu le cam frămîntă.
Veduva cam fără somn, că n'are cine s'o adorrne.
Veduva se jălea, şî cu amar dîcea : «o ce lege făr' dă lege!
cine-o pete numi lege? Veduva să fie fără nicî un băr­
bat, nici prin ascuns, nicî de faţă; Iar cea măritată cu
dOI şî trei d' odată şade ŞÎ se resfată, cu bărbatul ei
de faţă». Iar cea din potrivă el el respundea : «jălesce-te
cât vef vrea că legea nu se va schimba, ci mal bine
mărită-te ca să fir şÎ tu ca noi, precum eraf mal 'nainte.
Veduva fără bărbat relI se tăvălesce 'n pat 2).
Mal bine veduva să se căsătorescă decât în foc să se
chinulescă.
Muierea veduvă tot castraveti viseză 3).
Pe veduve şÎ pe sîrmanl cu deosibire să 'I îmbrăţişezI la
păsurile lor.
Pe veduve şî pe sirrnanf de ne-dreptăţl să 'I ocrotescI.
Să nu tr ecl cu vederea pe veduva când varsă lăcrămi.
De veduvă să 'ţf fie milă, că şî a ta nevestă mâine va fi
veduvă ea ea.
Pentru Veşminte
Pentru Vină
Bătaia vineI semn de vieţii.
') Veci' 1\0. 10934.
2) \'ecp: No 10934.
3) Yee,li 1\0. 10935.
================== pagina 170 ==================
1,0
PROVEFtBELE ROM.S,NlLOR
Pentru Vinat, Vînăt6re şî Vînători
3290 Vînător-ea te învaţă cum să te păzesct ele vrăjmas.
Vînătorul, calne cind vecie, la vînătore ganelesce �î la vî­
nat rîvnesce.
Vînătorul fără armă singur el se face vînat.
Din vînatul ce- a vînat înt atu vînătorul se cuvine se iea parte.
Pentru Vîn dare şî Vindetorf de 6meni ca Iuda
Vindarea la toţI plăcută, dar pe vindetor el urasce cat se
p6te :;;Î cel ce dintr'acea vîndare mar mult se folosesce.
FugI do asemene urmare.
3295 Vîndetorul ele 6menI, următorul Iuder, c'o sărutare elulce
la temniţă te eluce. Departe do asemene urmare.
Vîudetorul ele ornenl ucigaş întreg, că pe cine vinde ele
m6rte el vinele. Feresce-te cl'un asemene nume.
Vînderorul ele 6menI Îndată se călesce, dar în zadar căinta
lur, că nu se pocăiesce. '
Vindetorul de omeni rnântuirea lUI ca Iuda ş-o găsesce
numai Ia spînzurătore. Feresce-te el'o asemenea mântuire.
Cu grell Şl forte greu când cel ce te păzesce acela te şî
vinele.
3300 Pe vîndetor el poţI cun6sce tocma ca pe Iuda după dulcea
sărutare ce'tf dă elumitale.
Să te feresel' ele vîridetorf ca ele cea mal grozava heră.
CeluI ca Iuda vindetor de orneni «oroa t » cinste 1 se dă l
Feresce-te do asemene cinste.
Cel mal urît şi mal spurcat, sî Domnului nesuferit ca un
nelegIuit, vîndetorul de ornenî de toţi se socotesce. Fe­
resce-te cl'un asemene nume.
Pentru Vin dare şi Vîndetori de robi
3305
A vinde pe rob ca p'un dobitoc cea mal urîtă, scârnavă
şÎ ne-legIuită vîncjare. FugI el'o asemene urmare.
Ca vîndarea de robi nicl o vîndare mal ne-legiuită; că sî
cel c� vinde cit şî celce cumperă, d'o potrivă nelegIuiţi
se 'nţeleg. Feresce-te d'o asemene numire.
NicT cum şi nici într'un chip pe altul de rob să vincjI, C[l
şi acela ca tine, elintr'o mumă, din ceput fraţI amîndoI
sloboqr pe lume v'aţi născut, ş-atunel se 'nţelege că
vincJî pe Însuşi fratele teCi.
================== pagina 171 ==================
PJv.:;:ruml SI CGV!:-l1'I]; ADEVERATE
171
Să te feresc! să nu vindf nici' măcar un om de rob, c'atuncf
te socotescI că vindt insusî chipul lui Durnnedeu.
Pentru Vîndare şî Vîndetori de marfă şi cele-l-alte
Omul curnperă de vole şi vinele ele nevoIe.
Ori ce pe banl se vinele, lesne se dobândesce, când dai
cu mana de banI.
3310 Lesne vindf anevofe cumperr, bagă de semă la acesta.
Cine vinde pe reboj curind în adever �Î multă marfă vinele,
dar şÎ pe muşteriI eI pferde ::;î banif lui nu'! mal vede.
Pentru Vîrstă
OrI ce vîrstă cu JiIăcerile el.
VIrsta la orf cine la suiş mal bine se cunosce de orf-cine.
Vîrsta nu ne-arată socotintă bună, ci ale el urrnărl ne-arată
socotinta de este rea sa'CI bună
3315 Virsta ce� dopotrivă şî creşterea împreună multă dragoste
ne adună.
Sbirciturile pe obraz eţr arată vîrsta ta.
Păstreză'tl cât mal bine fierea vîrstei tale ca să te 'nvesc-'
lescî ele ea şi la betrânete.
Până la vîrstă do septernană de ani omul se 'nţelege cu
minte prunccscă până la dooe ; de la o septernână eşI
schimbă mintea şi dinţif Împreună şi copilăria de fată
i se arată În faţă, la trel septămâni de ani barba i se
îrnplinesce, faţa i se deosebesce : la patru şî la cinci
putere elobânelesce ca copil să lase În urmă; la a şa­
selea şî a şaptelea septernână bun de vorbă şî ele sfat
cu mult mai bun la a optulea; !ar la a nooelea virtutea
'ncepe a se slăbi, Însă mintea întreg㠺Πfără nici o
smintelă ; l-a decelea septemână cine-sî are vlată '11 mână
sfîrşitul să'sl privescă cum vine să'l 'cinstescă'.
cer cle-opotrivă la vîrstă Între el se 'nveselesc.
Pentru Virtute
3320 VÎrtutea cea mal tarc a trupuluI cinste mare.
Virtutea sufletuluI te·arată ele înclrăsnet
De dnc1 s'a ivit felurI ele mijl6ce la 'orI-ce Îndeletnicire
virtutea omuluI cu totul a perit.
================== pagina 172 ==================
172
Pentru Vrajbă şî Vrăjm aş şî Duşmani
i Duşmănie
Al orneruru vrajrnas cel mai cumplit om.
Ascunde de vrăjmaşi ceia ce ai de gând să faci că, ne­
putendule săvirşi, asupră'ţl se vor săvîrşi,
3325 Atunci poţI dice că nicl un vrăjmaş mal ar, când nimic
nu mai al.
Adu-ţi aminte de sfîrşitul teLI şî nu te mai învrăjbi cu ve­
cinul teu.
Adu-tî aminte de dragostea de mai nainte şî numar îndată
vel uita vrajba cea din urmă.
Urît şî piste fire să te aretf vrăjmăsesce la cele ce te Iubesce.
Inaintea vrăjmasuluî cu sabia în mână pururea să te areţl,
numaI ca să'l înfricoşezr.
3330 In resboiu vrăjmas cumplit, iar afară de resboui prieten
ne-deslipit.
Intre vrăjmaşî mai primejdios cel cu care te împrietenesc1.
Vrajba ŞI sfada departe de tine să-le depărtez] ori-cum Iar
dragostea şi prieteşiugul nici cum, ca cu toţi frăţesce să
petrecl,
Vrăjmaşil Între ei numai atunci să unesc când alţii mal
marf pe ei eI gonesc.
Vrăjmaşul când eţI ureză, reu! tell eţi vîneză.
3335 Vrăjmaşul când te vede În cea mal mare cinste crapă de
necaz, tocma ca un zăcas,
Vrăjrnasuluî teu Întru necazul lui să'I ajuţi lui, ca să te
cunoscă în urmă.
Vrăjmaşul când te mângâIe cursă ţie eţI Întinde. Departe
cl'o asemenea mângâiere.
Vrăjmaşul mult să întristeză când vre-un bine ţie eţI vine.
Vrăjmaşul tel! în pieptul teCI se uită ca la semn; cam mai
la o parte de el să nu te lovescă drept în piept.
3340 Vrăjmaşul teLI când va cădea să nu r14T de el, ci peşin
tu să' I rîdicl ca şî pe tine altul când tu vei cădea.
Vrăjmaşul din prieten, cel mal cumplit duşman; mult să
te fereseI de el.
Vrăjmaşul de tine anevoie se înşală, iar al teLI prieten cu­
rînd ŞI forte lesne; unul pentru credinţa ce are în tine,
ŞI cel-l-alt pentru că nu se încrede în tine.
Vrăjbile cele mal mari Între rude se ivesc.
Vrăjbile cele mal multe din mulerf isvoresc.
Ca să resplătesci vrăjmaşului teu trebuie nici cum tu să
te în tri stezl.
3345 Cu greu, şî ruşine mare, să lăsăm pe vrăjmas să fugă din
resboiu fără nici o bătaie.
================== pagina 173 ==================
1
t
...
I
t
!
1
t
I
POVĂTUlPI Ş' CUVINTE ADIWERATB
Cu cel ce nu poţI să te apuci de per păzesce-te nicI cum
să te învră jbesci.
Cind vrăjmaşiî tel se gâlcevesc Între el, atuncf grăfesce
fără grije, Iar cum s' or inpăcîul atuncf să te îngrijesci
de el.
Când vrăjmaşul eţI cade în mană nu mar gândi la osînda
lUI ci la odihna luî,
Când grălesd pentru vrăjmas, aşa gră1esce de el ca când
mâine i să '1 dobândesci cel mal tare prieten.
3350 Când SUpUI pe un vrăjmas ier tă'I îndată greşala, c'atuncî
nu mal e vrăjmas ci al tNi supus.
Cât vel putea, să te păzescT a nu te învrăjbi cu cel mar
marI al tel, ca să'I aibf al tel.
La vrăjmas şî pizmătareţ nicf cum cr edemint să daî, si
când el eU vor areta cea mal mare dragoste.
La cuvîntul' vrăjmaşului nicf cum să pur temeiu, că 'n
viclenie te pândesce.
Mal cumplit duşmanul ele cât vrăjmaşul; că vrăjmaşul de
faţă te superă, Iar duşmanul prin ascuns te sapă şî te
calcă. Bagă de seamă de cine mal mult trebuie să te
feresci.
3355 Mal mult să 'ţI fie frică de vrăjmaşul din lăuntru de cat
de cel din afară; că cel elin lăuntru şî dinţiI din gură
te-I scie.
:;vr�I sus cind te vedf de vrăjmaşul teri dă mulţumită lUI
Dumnezeu fără de' a face 1 uf cel mal mic reti.
Mal bine mort de cat viu la vrăjrnas să te supuf.
Mult mult să te păzesct ca vrăjmaşi nicf cum să dobân­
descî, că la vreme ele nevoie nici un prieten vef afla.
Ne împăcăm cu vrăjmaşul cam de frică să nu păţim ore-ce
mai reu.
3360 Nicî în casă, nici la masă, nici la vre-o călătorie pe vrăjmaş
să'l leI sotie.
Nici pe vrăjmaşul tell să nu'I necăjescf ca p'un C<I.111c, piste
fire, că pote prieten mâine să vei să '1 dobândescî.
Nu Iubi vrajba ca să nu dobândescţ urîciune sî ocărî.
Pacea firesce cere să fie vecinică, dar dimpotrivă vrajba
se vede mai vecinică.
Pururea să te silescî ca pe vrăjmaşii tel prieteni să': do­
bandescl
3365 Pe vrăjmaşii terif tale, al' tăf vrăjmaşI să'I socotescl.
Pe vrăjmaşul tell atund numaI el poţY Întristil când vesd
te veI areUl.
Pe vrăjmaşul el cunoscI cand cele rele eţr vin, că reci piste:
reCi eţl adaogă di.t pate.
================== pagina 174 ==================
1,4
PROVERBJ::LE ROMÂNILOR
Pe vrăjmas când el biruîescf averea norodului nu o hrăpl,
că norodul nimic nu te-a greşit.
Pe vrăjmaş când tu '1 aştepţi, să '1 astepti cu vornicîe ca
împotrivă să nu 'ţI vie.
3370 Pe vrăjmas să 'I Iubescl, Însă lul să nu te pleci.
Pe vrăjmas, să te silescI prieten să '1 dobândescl, ca de
nimenT să te sfiescT.
Pană ce ore-ce al, multl vrăjmasf şî prieteni al; după ce
nimic mal ar, nici vrăjmaşi nici prietenI mal al. 1)
Pe vrăjmas să '1 facI să se căiescă, c'atunci eŞI cunosce
greşala.
Până ce pricinile vrăjbif star! de faţă anevole pace Între
ornenr a se face, că lesne a Ierta dar anevoîe a ulta.
3375 Să nu dicf vrăjrnaşuluî tel! «pociii mur) să nu ţe-o fac»
ci mal bine «poci?L muri să nic te fac al mei:t prieten
prea iubit» c-atuncf el facT să se căiescă.
Să nu te invrăjbescl cu cel bunf că te socotescI de nebun.
Să nu blestemi pe duşman, ci să te rogI [ul Durnnedeu
pentru iertarea lut, şÎ Domnul scie ce'I va dă luî,
Feresce-te de vrăj măsia celor mal de-aprope, c' a rudelor
vrăjmăşie nicl mortea o potolesce.
Fără duşrnanf nu socoti că vei fi, cât de mic vei fi; insă
cu ne-băgarea în sernă eI fad să crape ele necaz.
3380 Cel mai mari vrăjrnasf al stăpanirii se 'nteleg linguşitoril
şî făţarniciî. Departe ele ief.
Cel mal mare vrăjmas, ruda se înţelege, când cade la
interes.
Cel mal mic vrăjmaş cumplit tiran se 'ntelege, Feresce-te
d'un asemene nume.
De vel duşman să dobâridescf pe cel cu care grăIescl,
laudă Înaintea lUI pe altul mal de cinste.
De la vrăj rnasii tel poţi afla năravurile tale, că prieteni! le
ascund; d'aceia, ca să le afli, vorbesce şî cu vrăjmaşiI
tel.
3385 Şî vrăjmaşuluI teO, când ]·e fome, să 'r claI să mănfmce,
şî, C<Î.nd l-e sete, să '1 daT să bea, pildă luând de la
Domnul ce d'o potrivă plooe şî la peciHoşr.
Pentru Vreme şi PIerderea de Vreme
Ale vremii întîmplărr cele mal marI isbânqY şî isprăVI ne­
preţuite, clar şi cele maT marI nenorocirI.
') Donec eris felix multos numerabis amico3,
Tempora si fuerint nubila, salu3 erio.
================== pagina 175 ==================
POVĂ'\UlRl :'jl eUV1NTIC ADU:VERA'l'l!:
175
o vreme la toţI d-opotrivă, nici place nici folos face.
OrI-ce vreme a scos şî scote ale sale isvodirî, hune sat!
rele fie.
Orî-ce vreme ce-ale el întîmplări.
3390J Ori-ce vreme, la fies-care, vremea lUI se Înţelege.
Ori-ce, la vremea sa, prinde locul cel mal bun.
Ori-ce lucru la vremea lui.
Ori-ce piste vreme nici un dar are că nici un folos ne
aduce, fie cat de bun.
O! ce rece nădusală când vedf vremea că te 'nsalăl
3395 Un minut de vreme să nu cum-va să prerdf că nu scii ce '
scump este.
Urmarea omului schimbarea vremii,
Intâiu bine să te so cotescf vremea când eţr vine, apar să
te silescî la ceia ce vremea te-arată.
Vieta scurtă; nu lăsa vremea prerdută ca să nu 'ţI rernâie
lucru ne-isprăvit.
Vremea anevoie vine şî fuge numaî indată; îngrijesce-te
de ea.
3400 Vremea arată mintea cea curată.
Vremea arată pe om de este bun sau reu.
Vremea arată pe cel bun prieten precum şî pe vrăjmaş.
Vremea arată pe cel drept precum sî pe cel ne-drept.
Vremea are ăript, dar ăripi ascunse, daceia nu o vedem
când fuge. Tine-te după ea, n'o lăsa din ochii tel.
3405 Vremea aduce ce prin gind 11 u 'ţI trece; d' aceia de ea
mult mult să te ingrijesci.
Vremea e oglindă prin care sarată bine sau reu de este
al omului nărav,
Vremea e cu mult mal mare de orl-ce legruire mare.
Vremea eU arată a ta sorta.
Vremea învaţă pe ori-cine la orî-ce.
3410 Vremea judecătorul cel mal bun că, cind pin gind nu'tf
trece, atuncf eţr descopere năpastea ta.
Vremea cu vreme tote le schimbă, tote le preface, faţă,
fire şî noroc.
Vremea când eţr vine, nu mal aşteptă altă vreme să 'ţi
vie că pe amindooe le pierdr.
Vremea când eţr rîde, nu te prea mândri, că numai ele cât
rinjasce, ca un câine, şî 'ţr arată dinţii ser.
Vremea când eţr stă împotrivă trebuîe să te supui el, ca
să nu te supule ea.
3415 Vremea, când prea mult o cauţi, de tot o plerdl ; îngri-
jasce-te de ea. "
Vremea când te silesce, sbiară şî tu ca măgari].
Vremea, cât ele rea, curînd eţI rîde când va ea.
================== pagina 176 ==================
176
PROVERBELE ROllL';'NILOR
-----�
Vremea la orrce Întîmplare dascăl nooe cel mal mare;
Învaţă-te de la ea.
Vremea la pămînt trântesce pe cel ce rel'! gândesce ; fe­
resce-te d'o asemene întîmplare.
3420 Vremea meşter ne-plăcut, că strîmbi din dreptî ne-a făcut.
Vremea multe ne aduce ce, prin putere. nu s'aduce,
Vremea ne arată adeverul îndată când minciuna la o parte.
Vremea ne 'nvată mal bine la t6te decât ort-cine,
Vremea numai arată adevărul, În adever, dar cam zăbo­
vesce.
3425, Vremea nu 'ţI mal dă ceia ce odată din vîrstă al pierdut.
Vremea poruncesce, vremea rabdă, vremea săvîrsasce ceea
ce nOI nicI cum gândim.
Vremea pe vreme a născut.
Vremea pe prieten vrăjrnaş l-arată, cum şî pe vrăjmaş
prieten curînd şî 'ndată,
Vremea pe slugă călar e-l pune şî pe stăpîn pe jos el lasă.
Vedt să nu o patf când stăpân te afli.
3430 Vremea pe cel nevoJaşI eI arată de bărbati.
Vremea singură 'ţI grăIesce când bagI seama J-ale el.
Vremea s'o gonesci fa orr-ce s'o nemeresd, dacă vei
să isbutesci.
Vremea să n'o laşr cu «asta-d!» cu «mâZ7le» că curînd se
duce şî nicf cum mal vine.
I Vremea să n'o pîerdf tată la gătelă, ca să nu 'ţI aducă
îndată căîelă.
3435 Vremea se schimbă 'ridată, când mumă bună când vitregă
s'arată, după omul ce nemeresce.
Vremea să ţe-o întrebuintezf la cele de folos, sau ţie ii au
la obşte.
Vremea scapă p'in cr epătură când n'o string) bine În mână.
N'o lăsa să fugă.
Vremea stăpânesce t6te, vremea le supune tate.
Vremea te face, cât de mare vei fi, să suferf necinste şî
ele la cel mar mic. Îngrijasce-te d'o asemene întîmplare.
3440, Vremea t6te îndată le schimbă.
Vremea tate le găsesce şÎ tate le topesce.
Vremea tate le preface, p'altă parte le întorce.
Vremea t6te ne aeluce şîndată le şî duce.
Vreme a tăce şî vreme a grăi, că tate câte pe lume, eŞI
au vremea lor. Bagă ele sernă la acesta.
3445 Vremea ce a trecut, pe lângă cea dacum şî ceea ce va
să fie, Întru nimic se socotesce.
Vremea fără trebă n'o lăsa să trecă, că numai îndată te
înnecă,
Vremea hotar n'are.
•
================== pagina 177 ==================
Vremea ce-a trecut nu o mal găsesd; nu pierde şî pe
cea din urmă.
<Vremea biruîesce cele mal marl intîrnplărt.
3450 Vremea bună curînd trece, Iar cea rea mal mult ţine; în­
grijasce-te de ea.
Vremea dascăl cel mal bun.
Vremea din urmă se socotesce mal bună, că cea trecută
se uită.
Vremea de astă-df n'o lăsa pen tru mâine că nu seif până
mâîne ce o să se întîmple.
Vremea de astădI nu ca cea de ieri, nid ca cea de
mâine, dar toţI .nădăjdufesc mal bine.
3455 Vremea de-opotrivă în terînă schimbă, şî bordeiul săra­
culuf sî palatul împeratuluî.
Vremea de 'ntristare nu când ,al tu necaz, ci când tu altuIa
el pricinuîescf necaz. Fer esce-te cl'o asemene urmare.
Vremea descopere ori-ce ascuns se vede.
Vremea şî norocul tate 'n lume le 'nvîrtesc,
Vremea, şî pe cei mal tari, cu mult mai jos el arată de
cât pe cel mar slabl.
3460 Vreme la orî-ce ; jar când tu o pierd] n'o mai vedi. In­
grijasce-te de ea.
Vreme la tate când Domnul volesce. LUI să te rogI.
Vreme pe vreme scurteză ; d' aceea şî vieţa nostră curînd
trece.
Vremii să seif să'I slujesc! cât de mare tu vei fi.
Cu «astâ-dt» cu « mâtne» trecând piste vreme, vremea o
pîerdf şÎ nimic săvîrşescî, N'o lăsa să fugă.
3465 Cu vremea multe se descopere ce nu era sciute.
Cu vreme şî cu răbdare dobândesci cât nu gândescI. Ti­
ne-te d'arninclooe.
Cu tr ebă petreci vremea sî n'o pricepi cum trece. Nu te
departa de ori-ce trebă.
Cu trecerea de vreme cea îndelungată s'ati descoperit cele
mal multe sciinte după ale nostre trebuinte.
Când vremea nu'ţr slujasce dă'! vremii drun'l.
3470 Cât de mare şî puternic tu veî fi nicî măcar un minut de
vreme poţI stăpâni, că 'ntr'o clipă fuge şî nu te ascultă;
cl'aceia nu lăsă vremea plerdută.
Cât de bune ale vrernil să nu te încred! în ele.
La ori-ce furtună a vrernil mesură, să te' silescf s' o cunoscl,
ca să te păzesc! În urmă.
La vremea cea caldă din mijlocul Ier niî să nu te înoredr.
La vreme orl-ce ne pică, mare s'arată cât de mică,
3475 La cele de prisos vremea să nu te-o pierd)', Iar la cele de
trebuinţă îndoită să pul silintă.
f,
1
POVĂ'rUIR1 ŞI CUVINTB ADEVERATE
177
12
================== pagina 178 ==================
178
PROVERBELE ROMÂNILOR
3480
3485
3490
3495
3500
Mergend mal nainte nemerescf la vreme, iar mal târdiu
rernâf în urmă. Nu te lenevi a o întîmpina,
Multe acoperite vremea le descoperă,
MulţI, multe si bune cugetând, să urmeze vremea nu') eI
Iertă să le indeplineze.
Nicî o vreme mal prer dută ca ceea ce cheltuim la jocurf
de cărţi. Departe acestă meserie,
Nici un lucru şî nici o fiinţă fără vremea el.
Nicf un ceas măcar vremea să te-o pjerdr, că nicf cum În
urmă o mal veelI.
Nu pIerde vremea' ca să nu te pierdă şi ea pe tine.
Nu te încrede vremii că ne-statornică este,
Nimic alt mal ne-statornic ca vremea, pe lume.
Nu te bucura cind vremea ţie'-ţi rîde, nicl te întrista când
stă împotriva ta, c'ale el intîmplărt dup'a el ne-stator­
nicie, în felurirnf de chipuri pe ceas se schimbă.
"Pierde ureme» S8 nu te nurnescl ci mal bine «prinde
uremr»,
Să nu aştepţI vreme a te îndrepta că, până în dioa de
mâIne, nu scii ce ţi se va întîmpla.
Să'tt fie milă şi de vremea ce pierdf la somn.
Tate vremii se supun şî la uitare se pun.
Tate la vremea lor şî vremea la vremea el 1).
Tate la vreme se fac, la vreme să ŞI prefac.
Tate bune se socotesc, Însă la vremea lor şî după rne­
sura lor.
Tate să le asteptt de Ia vremea lor, fie bine, fie reti sî
ele tate să te temI că nu poţi cunosce binele elin reu.
Tot să alergT, la vreme când nu pleci, ele vreme când nu
te ţiI nimic nu isbutescI. Bagă ele sernă la acesta.
Fie ce vreme cu întîmplarea el şi obiceiul el.
Fie-ti milă ele vreme când trece în zadar.
Ce anevoie a nerneri vremea la vremea el!
Ceea ce şi cel mal mici lesne pot împlini nu'tî plerde la
ea vremea ta, ci la cele mal anevoie tată silinta să te-o
pul, ca să'tf POţI areta destolnicia ta. "
Cel ce nu iea în băgare de seamă vremea cea mai bună
de orI-ce lucru, acela eşi plerde binele ce'I vine dina­
intea uşiI sale. Ingrijasce-te de acesta.
Ce ne statornică vremea la orî-ce s'arată !
Ce rar şî anevoie vremea nooe ne scote omenl marf ş1
învesatt. Dar când lor norocul le stă Împotrivă, ce cu­
rând eI pIerdem şi pe el ş1 folosul de la el!
') T6te la vremea lor �î la Pasce oue ro;;il.
================== pagina 179 ==================
POVĂŢUIRI ŞI OUVINTE ADEVERATE
179
Cine vremea a nemerit ŞI de ea nu s'a lenevit mult a do
bândit.
Cine tot caută vreme pterde vremea.
Cine târdiu se culcă sî de vreme se scală, acela căştigă
vreme. D'acesta să te ţiI.
3505 Bine e să nemerescl vremea la vremea eI, dar când nu e
prin putinţă, mal bine mal 'nainte decât mal în urmă,
ca tu pe alţiI să aştepţI rar nu alţii pe tine.
De nimic alt să-ţi pae reu decât de vremea ce pierdî fără
a lucra ce-va.
Var de vremea ce se pierde la cel ce pe cel nebun va
să'l facă bun!
Fi erde vreme se 'nţelege leneşul cu trândăvie.
PIerdere de vreme fără nicI o trebă în blestemăţiI te bagă.
3510 Serbătorea se'ntelege pIerdere de vreme.
Cea mai pîerdută vreme ceea ce se cheltuîesce când as­
culti la remurr, la vise şî la babe, şî când se dă cu căr
ţile, ŞI mal ales cu bobil.
Pentru Vre re
Ve41 Voie.
Pentru Vrednici i Vrednicie şi Destoinici i
Destoinicie
Arată'tf vrednicia ta ŞI când alţiI n'o cunosc, că va veni
vremea s'o cunoscă, ŞI se vor căi că n'au cunoscut-o
la vreme.
Omul vrednic und-s' o duce cinste lUI 'ŞI aduce, Iar cel
mişel si nevolaş se pustiesce de tot, şî chiar în casa sa.
Omul vrednic în sus se uită, Iar cel ticălos pe jos numai
. vede.
3515 Omul vrţednic se cunosce din a casef sale bună orîndufală.
Omul vrednic ŞI vornic şi cu vînturile se luptă.
Omul vrednic ŞI vornic ŞI din pietră scote lapte. Asemene
vrednicie să aret] şî tu.
Omul vrednic şî de cinste lesne se cunosce, că şî vrăj­
maşit lul el cinstesc, el măresc fără voîea lui.
Omul cu vrednicia lul din mic ajunge mare, Iar cel cu
mişelie ajunge mic din mare.
3520 Ori-ce destoinicie fără a o ave cu bani lesne o dobândescI.
Inceperea arată destomicia ta. Să te ved.
Vrednic lucru de mirare, din cea mal mică stare să se
suIe ore-cine În cea mal Înaltă; dar cu mult, cu mult
mal vrednic cel ce se statornicesce în trepta cea mal Înaltă.
================== pagina 180 ==================
PROVERBELE ROMÂNILOR
Vrednic de ort-ce pote omul să s'arate, dar anevoIe a
Îndeplini datoria sa.
Vrednicia omului fără volea nostră bine o cunoscem, dar
la cinstea el pururea ne irnpotrivim pentru că cinstea
nurnat pentru nOI o vrem.
3525 Vrednicia nostră când nimenI o cunosce nimic ne folosesee.
Fă-o cunoscută la toţI.
Vrednicia cam de toţI pururea se pizrnulesce, dar nicî-cum
se ne-cinstesce.
Vrednicia singură eţI dă jetul cel mar Înalt. De ea să
te ţiî.
Vrednicia se cinstesce, dar tot mal în urmă se dovedesce.
Vrednicia fără întelepclune, ca o frumuseţe fără ochi.
3530 Vrednicia fără putere nicf o ispravă ţearată.
Vrednicia ŞI duhul cel mai mare rar se vede în lume când
nerodia stăpanesce pe Lrne.
Ce-atâta bună vrednicie să te silescî să întrecî pe ce! ase­
menea tie.
Când om�l de pizmă va să supere pe cel mal vrednic
de cât el, se face că '1 găsesce mii şî sute de greşelI,
şî de ruşine se arată că mult 'r-e milă de el.
Lauda şÎ slava celor destoinici te deşteptă la destoînicie.
3535 La destoinicie cel mal cl'intâiu să te areti ; la intelepcîu ne
pe toţI să 'I întreci.
Nimenî pe altul judecă mal destoinic de cat pe sine.
Nici vrednicia, nicî ro cirea la toţi de-o-potrivă.
Nu neam ŞI moştenitor ci mal bine destornicle să te silesc!
să dobândescî.
Nădejdea pe multf Înşală, Iar vrednicia pe nici unul.
3540 Piste putinţă a fi vrednic şi să nu te pizmuiască ; nu te
superă tu de pizmătareţî, ca nici vîlvore fără fum nici
vrednicie fără pizmă.
Pe cel vrednic să nu '1 laşf departe de tine dacă ve! să
înaintezr.
Pe cel vrednic toţI el pizmutesc, că el ne-vrednicl se găsesc.
Pe cel mal destoinic pană ce trăiesce totl el pizrnulesc,
far după al luf sfîrşit toţi cu laude el cinstesc.
Pe cel destoinic de '1 vef cinsti toti destoinicf vor fi.
3545 Plată la cel destoinic ŞI milă la cel nevoIaş.
Singur tu potf cunosce destoinicia ta, ŞI piste ea să nu
te Încarci ca în necinste să nu cadî.
Să laudf şÎ să cinstescI pe cel mai vrednic la ori-ce, ca
şÎ altul să se lea cu pilda după el.
Tot omul se socotesce de cea mal mare slujbă vrednic,
clar la cercare se vede cam de tot pe jos.
Firea mult ajută la vrednicia omuluî şî norocul o cinstesce.
================== pagina 181 ==================
povĂluIHr ŞI CUVlNTE ADEVERATE
181
----
3550 Cel mal vrednici mal săraci, că toţI eI pizmuîesc, dar
cinstea nu o pîerd.
Cel mal destolnicî pururea se vrăjmăşesc de cel mal
neghiobt.
Ce urît a gând \ la cele mal marf când nicl de cele mal
mici nu suntem destofnicl.
Cel vrednic nu se prea cinstesce până nu vine vremea să
aibă trebuintă de vrednicia lui.
Cel vrednic nu se înspălmânteză de nicI o întîmplare.
3555 Cel vrednic de slujbă singur se cinstesce, că munca cu
nevoinţă cinste ei aduce.
Cel vrednic ŞÎ înţelept cu încetul, încetul ajunge îndată
la trepta cea mal Înaltă.
Cel mal vrednic pururea sî parte mal bună are.
Cel fără nicî o destoinicie acela în adever mal mult gre­
sasce la orI-ce; dar când destofnicia nicî cum să cin­
stesce atuncI acela mal mult se cinstesce şî se socotesce
că nicf cum greşasce.
Cel ce altă vrednicie asupra lUI nu are de cât a purta
un samar de caftan, tocmai ca un măgar, acela la gră­
dinar s'alege mal bine.
3560 Cel ce vrednicia în faptă est-o arată, cinstea dobândă lUI
i se arată. Asemene dobândă să vînezt.
Cine intră până 'n gât, şî înnotă cât se pote, şî afară va
işi, acela se 'nţelege cel mal vrednic şî mal volnic a fi.
Cine nu cu n osce darul vredniceî nu e vrednic de nicî O
cinste.
După marte vrednicia mal mult se cunosce, când în zadar
o cunoscern.
Destotnicia omuluî vremea ne o arată.
3565 Destoinicia când va să se odihnescă în sînul leneşului să
culcă; nu '1 da tu sînul teu.
Destoinicia, la toţI plăcută, pentru că mult folosesce, dar
nu se prea cinstesce că fiescare, în parte, pentru sine
o socotesce fără a-o avea.
Destolnlcia se caută unde trebuinta cere.
Destolnicia ta pururea se va chema la orI-ce slujbă şi la
orî-ce sfat.
Destomlcia ta să te-o areţI la facert de bine, Iar nu la
cele dimpotrivă. '
3570 Destolnicia ta dreptul teci cel mai legluit.
Destofniciile cele mal multe după întîmplărI, că cele ade­
verate forte puţine.
================== pagina 182 ==================
182
PROVERBELl<� ROMANILOR
--------
Pentru Vrăjîtori i Descăntătorl şî Vrăjîturf
i DescântăturI
Vrăjiturile şÎ descântăturile ca visurile tate o faţă au, şÎ
aceea mincinosă. Nu da credernînt nicl măcar la una.
La vrăjit6re şî la descântătore �ând te dud, ca să 'ţi baţi
joc de ea să te dud la ea.
Pentru Vrăjmaşi
Vecjl Vrajbă.
Pentru Gasdă de hoţi.
Mal vinovată gasda de hoţi de cat Însuşi hoţii; că hoţii
fără gasdă nimic nu pot urma. Departe cl'o asemene
meserie.
Pentru Ghicire ŞI Ghicitori i Prooroci
3575 Ghicitorul Înainte iar nu În urmă ghicesce; acela ghicitor.
Cele ce-au trecut lesne le poţi ghici, Iar cele din urmă
numai în urmă.
Cel ce crede în ghicitorI ca cel ce crede în visuri. D'aceea
pururea Înşelat.
Cele din urmă ne-vedute, cine mal 'nainte le vede, prooroc
se Înţelege.
Pentru Golăciune
Gol al venit, gol) te duci. Cu tine d'aicl, nimic duel, Bagă
de sernă la acesta. 1)
3580 Golădunea când s'arată dobitocia omului ne arată.
Pentru Gură
Invată-tî gura bine să grăIescă ca cinste mare să do­
bindescă.
In tot locul şi tot-ele-una să 'ţI păzescl cu totul gura.
') Ve,!! No. 7115.
================== pagina 183 ==================
___ POVĂ'rUIR1 ŞI CUVINTE ADEVERATE
183
Infrînarea gurei cea mai de li psă şi cea mar trebuincîosă.
3585 Gura adeverul şî nevrînd l-arată la vorbă când greşasce.
Gura omului nurnaî p ămintul o astupă. 1)
Gura În adever lesne a jurat dar mintea ş-a văternat.
Gura înaintea rnintif nicl cum să alerge.
Gura mal mult să ţe-o pastrezi de cât orl-ce alt pe lume.
Gura mincinosă cea mal ticălosă. Feresce-te d'o asemene
ticăiosiîe.
3590 Gura ne-Înfrînată, nicf frică nici ruşine are, ca gura de
măgar.
Gura piste putinţă a ţinea pururea ascuns ce In inimă
omul hrănesce.
Gura pe afară scie bine să sfatuiescă, Iar ea pe ea nu
scie cum să se stăpânescă.
Gura pe multi 'l-a stricat şî 'n prirnejdit 'l-a aruncat.
Gura pe multi vaternă şî la pămînt derapenă.
3595 Gura rea mal rea şî de cat cel mai ascuţit cuţit; de­
parte de ea. 2)
Gura să n'o cascî pe la adunărr, că urît te-arată şî scîrbă
aduce la orI-cine te vede.
Gura să te-o astupi la urîte gralurI şî fără de vreme.
Gura să te-o stăpânesci şî mal ales pe la beuturi.
Gura să ţe-o deprindl cu gralurl de cinste, ca să 'ţi
aducă tie cinste.
3600 Gura să ;ţI mal rabde pană a mal gr:ii şî altul.
Gura fără minte sufletul ef s-el junghe.
Gura ce nici cum se pote stăpâni mare primejclie el va
veni. Vedl să nu o pati.
Gura ce ele rl:'ll grălesce, pururea ele to ti gură de flecar
cu drept cuvint se socotesce. Feresce-te cl'un asemene
nume.
Gura ele tot să nu ţe o înfrînezI, nicl Iarăsf de tot slobodă
să. te-o lasf la orf-ce, şî ori-când, şi ori-cum, ci mal bine,
la vreme să grăfesc1 cât ŞÎ cum ţi se cuvine.
3605 Gura dreptului întelepctune grălesce. De ea să te lipescî,
Gura cască semn de minte pr6stă. J)
CU gura căscată nicl cum să te plimbi ca să naud) de
la totf gurâ cască.
Cu minte g-ura ta tare să te-o păzescl ca să nu te călescl
ele cela ce g-răIesci.
Cu cel bun de gură nici cum să te apucî, că te face de
ocară.
1) Vcql No. 3455.
2) VccF No. 3503.
a) Vcc11 1\10. 3523.
================== pagina 184 ==================
]84
PROVERBELE ROMÂNILOR
3610 La gură maf zăbavnic şÎ la slujbă mal prlpelnic.
Mal mult cu urechea de cât cu gura să te slujescl,
Mai bine pe pămînt să cadl de cât în gura omenilor.
Mare pagubă la om gura eI aduce, Gînd n'o pete stăpâni.
Nu căuta ceea ce iese din gură ci mal bine ceea ce chio-
răiesce În inimă, când durerea te superă.
3615 Nu ceea ce bagI În gură ci ceea ce'ţI Iese din gură, Dom­
nul cerceteză, c'aceea numai superă pe om. Bagă de
seamă bine la acesta.
Pecetea guri] tăcerea si a tăcerii vremea. Asemene pecete
să dobândescl.
Să nu Iaşî să 'u trecă gura înaintea socotinteL
Streajă să pUI ia gura ta, pe însusf mintea ta, ca să nu
grăIescă după voia sa.
Cel ce nu-şi păzesce gura pururea greşasce.
3620 Cel bun de gură lasă legea in urmă.
Cine p6te astupa gura la t6tă lumea?
Cine-şi păzesce gura nici o văternare la ori-ce interes are.
Cinstită e gura ce taină 's-o păzesce bine şi tot-de-una.
De vei sufla Într'un scânteie foc mare se aprinde, Jaf de
vei scuipa În el Îndată se va stinge. Arnîndooe dintr' o
gură; alege tu cea mal bună 1).
Pentru Gust
3625 Orl-ce gust să nu ţe-] Iert! că te topesced-a'npicerele.
Orî-ce lucru cu gustul seu.
Gustul omuluî se măresce cu cât de puţin se dobândesce,
Gustul ornulul se schimbă după a lUI plăcere, fie bună,
fie rea; d' aceea şÎ ori-ce Îndată le prefacem după a nos­
tră plăcere.
Gustul, plăcerile şi luxul derăpenarea omeniri], fericirlf,
sănătătif şi sfîrşîre de vieţă. Departe d'asernene patlmr.
3630 Gustul pe toţi stăpânesce ; tu pe el să' 1 stăpânesci.
Gustul te face la cele mal multe Îndată să gresesd. Cam
mal departe de el
Gustul şî ochii nicl un Iasac ali 2).
Gustul şÎ plăcerea, şi mai vîrtos' interesul, te Îndemnă la
orl-ce.
Gustul dispută n'are.
3635 Gusturile lesne de schimbat, dar dragostea cain anevoIe.
J) VC()l Nu. 3473.
") VC(}i NO.4169_
================== pagina 185 ==================
185
_______ POVĂ'j,'UIRl' ŞI CUVINTE ADEVERATE
-------
Ca să poţi ajuta pe scăpetatl trebuîe să'tt înputinezî gus­
turile tale, c'atuncî eţl prisosesce ore-ce cu care poţI
ajuta.
Mal bine cu gust şî plin de cusururi, de cât fără gust şÎ
plin de merite.
Când omul are gust mare de ore-ce atunci cu mult mal
bine săvîrşasce aceea.
Lesne a dobândi la gusturI, dar anevoie a te bucura de
ele.
3640 Pentru gustul omuluI nimeni pote hotărî, că câte firi de
omeni atâtea şî gusturI.
Rob gusturilor şî al plăcerilor nicl-curn să te faci că nu
te mal în al tI.
Schimbarea g�sturilor la peire te duce; departe de ele
ca să nu pîerf cu ele.
Fieş-care cu gustul Sett
Pentru Gustare
Gustarea poftă deschide.
Pentru Gătelă
3645 Omul la betrânete trebuîe să se gătescă, că la tinereţe,
din fire gătit s'arată,
Gătela c' o mulţime de fiori pe cap, te- arată de păpărudă
şî de brezaIe. Feresce-te dasemene numirI.
Gătela cu feluri rnl de dresurf pe- obraz pute ca un stîrv;
cam departe, să nu îrnbeţf pe ornenl cu puterea.
Găteb mal mică ca să te poţI ţine în stare mal bună.
Gătela muIeriI pentru înşelăciune.
3650 Gătela s'a scornit de muierf ca să nu se deoche,
Gătela semplă :;;Î potrivită forte mult măresce a mulerii
frum useţe.
Cătela sufletescă cu mult Întrece pe cea trupescă ; pe ea
mal mult s'o cinstesc].
Gătela cea mal mică lege, dar de toţI se păzesce ca cea
mal mare lege.
Zuluft, si percele, şÎ per lăsat pe spate, sau chică la cefă
sÎ În urechi cercei la muîerf numal sunt date. D'aceea
de ele tu să fugI departe.
3655 Când te laudă de gătela ta S3 nu te mândrescî, că nu te
laudă pe tine ci gătela ta, ce-o găsesce pe la chipurt
zugrăvite cu mult mal frumosă, iar de faţa ta eŞI întorce
ochii.
================== pagina 186 ==================
186
PROVERBELE ROMANILOR
Ceea ce mult iubesce în oglindă a se găti nici o patimă
cunosce, nici vre-un necaz o chinulesce, că tot gândul
el la gătelă privesce.
Cine în oglindă, spre gătelă, tată dioa s-o petrece, să'sf
schimbe firea voîesce din bărbat muiere în lume să s'arate,
Cine din fire gătită, n'are trebuinţă de nici o gătelă.
ŞÎ gătela capului nu puţin rnăresce frumuseţea fetei.
Pentru GâlcevurL
3660 Atunci gilcevurile s'ar potoli când cel ce greşascc sar
cunosce greşala; I' acesta pe totl să te silescî să'I înveţi.
Adutl-ammte de cele mal din urmă să nu lasî gâlcevă la
cel din urmă.
Unde gâlcevă acolo ŞÎ ne-cinste.
Gâlceva nicî-cum şÎ nici odată s'o sgânderr că cu cat mal
mult o intărîţi cu atât mai mult se aprinde, ca focul
ce, cu cât mal mult el sconnonescl cu atât mal mult se
aprinde.
Câlceva din gîr-mÎr se aprinde, ca scânteele cu cioc-cfoc
elin pietră sî din arnnar, ele vei pune Între scăperătorl
o pâslă rnole scântee nu veI mal vedea; aşa şÎ, Între
gir-mîr de vei pune mângâierea, gâlcevă nu vef mal
vedea.
3665 Galceva din interes cât de mic fie; depărteză interesul si
galcevă nu vef mal vedea.
Gttlcevurile Între ornenf multă vreme n'ar ţinea când numar
o parte n'ar avea dreptate.
Gcllcevurile cele mai marf Între rude se ivesc.
Cu cel îndrăsnet să nu mergI la gâJcevă ca să nu cadă
pricina asupra ta, ci mal bine cu cel înţelept ca gâlceva
s'o potolesd.
Când dOI se gâlcevesc şi unul din el se mânie, cel ce
nu se îrnpotrivesce mal înţelept se socotesce.
3670 Nici o gâlcevă mal urîtă de cât cea Între rude. Feresce-te
de ea.
Nu da pricină celui nebun că se aprinde galcevă.
Pricina gcUcevif mai mare gâlcevă. Depărteză-o de la tine.
FugI de galcevă ca să cadă beleaoa asupra ta.
Cel ce galcevă cu luminarea caută, de capul lUI în veci
gâlcevă se tine.
3675 Di gMcevă ca să scapi cu tăcerea o biruiescl.
De cât să intri în galcevă mai bine să te dai la o parte
ca să fii scăpat de tate.
De gâlcevă să fugI, la pace să alergI.
================== pagina 187 ==================
187
CUVINTE ADEVERATE
P0VĂ'rUIRI
----------------------------------------------------
Departe se fugI �î mult să te ferescî de cele ce fără pri­
cină intră în gâlcevă.
Departe de gâlcevă când vedf că o să incepă,
Pentru Gănd
3680 Inima te duce la cele mal urite gândurI, dar cu virtutea
să le popr escl.
Ori-ce pur în gândul teu, socotesce mar întâiu puterea ta
şi cele din urmă, ca să nu te căiescî in urmă.
Unele gândesce omul salta face Domnul.
Un gând nasce pe altul, şaducerea aminte multeti pune
Înainte.
Unde ne este ge'tndul acolo şÎ urechea.
3685 Unde'tî este avuţia acolo şi gândul U'LI.
In pustietate tote se pierd ale omuluI gândurI.
Gândul omului nu se supune la nicI o lege.
G,lndul omulul se plimbă, şî din ceas în ceas se schimbă.
Gândul Împărţit când te-l ai nicf o ispravă desăvîrşit să-
virşescî. D'aceea mărzinesce'tl gândul la o îndeletnicire
numaI ca să o poţI desăvîrşi.
3690 Gândul resbate şi'ncunjură În cer şi pe pămînt, şÎ se În­
torce, Iarăsf la om, jos pe pământ.
Gândul să ţe-l stăpânescî daca vei să isbutescI.
Gândul teLI să nu'I descoperi că, de nu vef nerneri, Întru
nimic te vei ruşina; Însă sfat pentru el să ceri, ca d' o
pricină streină.
Gindul teLI să nu'l descoperi, nicî măcar la un prieten, în­
dată sî fără vreme, că prea puţini sunt, ş'anevoie se
cunosc, cei credinciosî, în adever, în carif să te îucredl.
G'lndurile, în tăcere, sufletul ţe-l secă, şi munca mare, cu
post mare, trupul te-'] topesce. D'amîndooe să te feresct,
3695 Gândurile c' o fandasie reLI te frămîntă când le Iaşi slobode,
în voia lor, ::;î În cele mal mari prăpăstii de patirnl te­
aruncă. Departe de ele ca să nu pătimescî,
Gândurile cele mari, forte lesne ne înşală, că ne desrnlerdă,
fără gresală.
Gândurile 'ŞÎ n6ptea ochiI desch isf neI ţin.
Gând bun cu mijloce rele nu te-arată de'ntelept. Departe
el'un asemene gând.
Ca să POţI afla gandul altuIa trebuIe să'1 prinqI asupra
uneI urmări.
3700 Când gândul ten este greşît, slÎrşîtul lUI mal v.inovat. Fe­
resce·te de una ca să nu caqi În cefa-I-altă.
La ori·ce te gânelesd, bine să te socotescI daca de tre­
buinţă este ceea ce te gandescI.
================== pagina 188 ==================
188
PROVERBELE ROMÂNILOR
3705
3710
3715
La cele din urmă pururea să gândim, ca ni el-cum, în urmă
de tate să ne căim.
Mal bine în casă de cât afară să gândim.
Nimeni vede ce gândesel de cât ceea ce sporesc], Arată
'ţI sporul din gândul teu.
Nimic tu vel păţi când bine te vei gândi; d'acesta să te ţiI.
Nicr cum tu să gândesd reu celui ce, în adever, volesce
binele teu,
N aptea, şî când dormi, gândul să ţe-l arunci la uşe ca
câînele.
Nu te bizui după al teu gând, c'altele gândesce omul
s'altele urrneză Domnul. Să nu rernâf în gândul teu ca
Într' o închis are, ci după cel mai bun să ieşi din închisore.
ToţI la un gând de ar fi, sfadă nici cum s'ar ivi.
Ceea ce gândescl anevole a simţi; că gânelul se preurnblă
şî pe unde nu poţI pipăi.
Cel ce afară, far nu în casă, pururea gândesce se cufundă
în greşelI. Departe el'un asemenea gând.
Cel ce pe gândurI cade sufletul lUI de gândurI scade. Vedî
să nu o pati.
Cel ce tot se gandesce l'ale lumii intimplărr de grija lumii
se topesce. Vedî să nu te topesci.
Cine pe gândurI stă somn în ochii lUI nici cum vede. Vedî
să nu 'tf pierd! somnul.
Dupe gra'iu şi dupe semne se pote înţelege gândul cel
mai de taînă.
De multe orI se întîmplă ca gândul să te ducă la o parte
ŞI inima să te tragă într' altă parte. Vedl să nu te rătăcescI.
Pentru Gîr-rnir
Gîr-mîr unul, gîr-mÎr altul, de per se ieau unul cu altul.
VedI să nu o pati.
Gîr-mî'r la muiere privesce ce ca gâsca gîrîiesce, şÎ mir-mir
la bărbat ce ca câInele mîrîîesce. Arnîndooe dooe pricinl
gata de gâlcevă. D'arnindooe să te ferescr,
3720 Mai bine în pustie te lasă, de cât cu gîr-mîr în casă.
Pe gîr-gir şî pe mir-rnîr eI despartf cu pîrţ-pîrţ, că p'amîndor
eI Iael de rîs. Cam aşa să urrnezf la asemene întîmplare.
Cea mal mare ne-odihnă s'a sufletuluI superare când de
gîr-mir depărtare nu poţi afla în casa ta.
De gîr-mîr să te feresd ca de cel maT reO vrăjmaş.
================== pagina 189 ==================
POV Ă ŢUlRI ŞI CUVINTE ADEVihtATE
Pentru Glume
189
3725
3730
3735
Gluma piste mesură bătaie de joc ne urlă. Departe de ea.
Gluma piste fire, fie cit de dulce, plecate ne aduce. Vecii
să nu ţi se plece.
Glumele aduce plăcere dar piste rnesură reu te înjură. De-
parte de ele.
Glumesce numai cu cel d'opotrivă ţie.
Glumă cu sila nicf un dar are.
Glumă din mână glumă nebună. Departe de ea.
C�ll1cl veI să glumesc! gluma potrivită cu vorba ce se
grăiesce s'o începI la vremea el.
Când glumesc! cu prieten să te Ierescî cl'al supera, rar
când glumesel cu mulere să te feresc! d'a-te superă,
La vorbe delicate şî forte Însemnate glume nu se cade.
Păzesce-te să nu atingI ver pe cine-va, când vef să glu­
mesei, cu vorbe proste şî ele ne-cinste.
Cel ce mult glumesce obraznic se socotesce, Fugl' dun
asemene nume.
Cel ce mult glumesce curînd se căiesce. Vedl să nu o pati,
Pentru Graiu, Grăi re şi Grăitor! de bine şî de reu
Veqi Vorbă.
Pentru Grabă
Veql incet.
Pentru Graşî şî Grăsime
Ca să te în graşI trebule pururea să fir vesel.
Tot grasul e frumos şi tot slabul ticălos 1).
Pentru Greţă şî Gretoşl
Gn�ţa curge din molesiunea sufletuluî ; depărtez-o de la tine
ca pururea să albl gust.
Greta o bolă ce nu se vindecă de cât numai cu munca;
tine-te de muncă, ca nicf odată să'tî mal vie gretă.
3740 Greţos omul flecar. ' ,
1) Veq'i No. 5321.
================== pagina 190 ==================
190
PROVERBELE ROMÂN[LOR
Pentru Greotăţi
Cea mal mare greotate pe pămînt o m ut cel zadarnic se
'nţelege, că nici pămîntul el pote suferi.
Cel mal marî pe cef miel când el irnpovăreză piste a lor
putere, Îndată greotatea cade chlar pe insuşi el; rar când
de o-potrivă unul cu altul se ajută, atuncI nici o greotate,
la nicî o parte. Bagă de serriă la acesta
Pentru Gretoşl
Pentru Greşeli
A areta ale altora greşelI, nurnalla prietenl este dat ace­
sta; d'aceea nu te supera când prietenul tHl eţl arată gre·
şala ta.
Ar vrut ŞI al păţit, că singur ţie ţe-al greşit; daceea nu
mai Învinovăţi pe altul.
3745 AI cunoscut greşala? Îndată părăsire şi nu vei mal avea
nici o rea numire.
Ale tale greşelI mal mult să cercetedr tot-de· una.
Ale celor marf gresel! nicl se ved nicf se aud, Iar ale celor
mal miel de departe ne put.
A mea greşală vei să dregl, dar a ta nu ţe-olndreptezI?
Anevoie a cunosce greşala ce face, dar cu mult mal anevore
a o îndrepta când o cuuosce Tu împotrivă să urmezi.
3750 AnevoIe se stinge urmele greşeliI, că pata el vădesce.
A nu greşi nicî-de-cum piste putinţă se 'nţelege, că numai
Domnului acesta este dată. Dar a se îndrepta ele greşala
sa, la cel înţelept privesce. Acestuia să te asernenl.
Acela de laudă cel ce'st cunosce greşala, şî 'udată s-o
îndrepteză. Acestuia să te asernenf.
Acelui în parte greşală putin! o cunosc, Iar a Domnului
greşală de toţf se vede, că la toţi privesce.
AceluI mai mic greşală subt caznă se pune mare, până ce
ei deşală ; Jar acelui mal mare, şade pe cal călare fără
nicl o cercetare. O ce ne-Iegîulre !
3755 Adese orf a greşi te-aruncă în prăpăstie. Feresce-te de ea.
A dooa şî a trefa greşală de mare mirare; dar cu mult
mal mult de mirare este când noI, sî atunci nu ne îndrep­
tăm greşalele nostre. Tu 11 u aştepta a dooa greşal{l.
================== pagina 191 ==================
r
I
(
3760
3765
3770
3775
povĂ'.rUIR1 )1 CUVIN'fl<; ADEVERATE 191
------------ ------ --------
AduţI-aminte dale tale greşelI şî nu mal cerceta ale altora
mal mici greşelI.
O greşală, sî numai, surpă tate darurile ce al avut mal
'nainte. Bagă de sernă la acesta.
O greşală, sî numar, tu de vei Ierta fără înfrînare, mii şî
sute te 'ncunjură.
Omul greşalele sale nici-cum le vede, că le portă în spinare;
rar ale altora tate, că le vede Înainte.
Omul ca să nu se ruşineze trebule să'sî ascundă şî cea mal
mică a sa greşală.
Omul, cu cat mal mare cu atât mal mare greşasce.
Omul la gre�alele lui, orb se înţelege, Iar la cele streine
cu mit şî sute de ochl. Tu împotrivă să te areti.
Omul la cesul morţii atunci se socotesce la eate a greşit,
dar vafu de cesul acela când vremea nu'l mal Iertă să
le Îndrepteze. Feresce-te d'un asemenea ceas.
Omul nu cunosce în eate greşelI se află, d'aceea pe tate
le numesce bărbătii şî isprăvi marî.
Omul nu cunosce ale sale greşelI. D'aceea judecă numar
cele streine. Tu împotrivă să urmezI.
Omul din ne sciintă la cele mai multe alunecă greşelr;
daceea şî DO�l1Ul pururea el Jertă asemenea greşeli.
Aşa ;;î tu să urmezI.
Omul, şî cel mal înţelept, d'ar avea greşalele sale scrise
În frunte, nu s'ar lua căciula nicl odată după frunte.
Ori-ce greşală va face supusul teu, a ta greşală se soco­
tesce când nu'I înfrînezî. Ingrijasce-te de acesta.
Ori-ce greşală cu resplătirea se Iertă, să nu '10 mal aducî
aminte.
Ori-ce greşală, cât de mică ruşine să-tf aducă, şî nu vef
mal greşi.
Orr-ce greşală numai cu căinţă mal mult te vaternă fără
pocăinţă. Ţine-te d'arnindooe.
OrI-ce greşală din ne-sciinţă şî din ne-cunoscintă supusă
la Iertare.
OrI ce greşală facI către ori-cine ne-dreptate şî nepăstuire
se'nteleze.
Ori-cine greşasce, dar cine după greşală se căiesce se
vede om înţelept, şî cine după căinţă se pocălesce acela
de sfânt se socotesce.
O bunătate şî numai omul de vedc'n sine socotesce că
are mii şî sute de bunătătî ; Iar greşelI o mie ele cu­
nosce că are, nicI una nu ş-o vede către tine, însă, cu
totul împotrivă, c' o greşală şî numaI d' o vedea în tine,
miI şî sute de greşelr socotesce că ai în tine.
================== pagina 192 ==================
192
PROVERBELE IWM1\NILOR
Odată ele dooeorj poţi gre5Î fără voia ta, şî nu e de mi­
rare; far de mal' multe orI de mare mirare, că firescă
reu tate sali întregă prostie te-arată că aî.
Unul pe altul Înşelăm, unul pe altul defăirnăm, unul pe altul
judecăm, unul de altul rîdem, ':il nicî unul cunoscern ale
nostre mal mart greşeIr, că nicl unul fără greşală.
Unul de altul se plinge că unul de altul se năpăs:ulesce,
pentru că nu'st cuno sce fies-care greşala sa.
3780 Un pas de vei gresî cl'a berbeleacul te ve] rostogoli.
Unde ne-sciintă acolo şÎ greşelr mal multe.
In unele: greşÎm si'n altele ne osÎnelim; cl'aceea şÎ ne rnâh.
nirn ne-scund pentru ce ne osÎndim.
In multe greselr cade cel ce fără lucru şade. Bagă de
seamă la acesta.
Inaintea greşelii să te socotescl, apof cum să nu gresesci ;
far după greşală cum să te îndreptezr,
3785 InsuşI greşala ta, tu când vef cundsce, te face să Iertî
greşala altuia.
Intâiu ale tale greşeIr S8 îndreptezr, apoi ale altora, ca şî
aceia pildă să Iea, de la tine.
Intâiu să învett pe om cum să nu gresască, apa! să te
socotescI cum să îndreptezr greşala ce-a făcut, şÎ aşa
vei scăpa de multe pedepsI.
Val de acela ce, ale altora greşelt, lesne şi degrab le vecie,
hr l'ale sale nic! măcar gânelesce.
Val de tine când vei spune greşalele altuîa Înaintea luI.
3790 Vedf Înaintea ochilor tel pururea cele din urmă $1 nici o­
dată veI greşî.
Greşala altuîa l'acela să o laşf', far nu şî tu după ea să
te ref.
Greşala Iertată nu se mal pomenesce; daceea nicf să 'ndrăs­
nescI ele ea să mal grăfescl
Greşala în parte, pentru el în parte, far a unui Domn
pentru toti de obşte. Bagă ele sema Ia acesta.
Greşala guriI cea mar mare greşală. Feresce-te de ea.
3795 Greşala cu cât mal În grab o ÎntîmpinI CCI atât mar mică
se arată. Nu te lenevi a o întîmpina
Greşala către altul cu mult mar mare ele câz cea către tine;
d'aceea şî nu se Jertă până nu se va Înelestula, cel ce
s'a năpăstuit, la cele ce-a păgubit. Bagă ele sernă la
acesta.
Greşala, cât de veche, când eţi aduci aminte ele ea, ru­
şine eţI aduce, şî mar mare sfială, că cugetul te bate.
Greşala, cât ele mică, pe cel mare mal mult el ne-cinstesce,
că mal mare se socotesce. Feresce-te el' o asemene ne­
cinste.
================== pagina 193 ==================
POVĂTUIRI ŞI CUVfNl'E ADIlVl�RATE
193
3800
3805
3810
3815
3820
Greşala lesne se urmeză fiind alunecosă, dar forte primej­
diosă că cu greCi se îndrepteză.
Greşala părinţilor la crescerea de copil, supt Jug bagă pe
copii. Ingrijascete de acesta.
Greşala până a nu se face să te socotesc! cum s'o po­
prescî ; după ce s'a făcut să te socotesc! cum s'o În­
dreptezr.
Gresala ta să teo mărturisesc! ca să te îndreptezI.
Greşala ta ţeo' potl cunosce când o vei judeca ca când
altul ar fi făcut-o.
Greşala fără vofe cursa ne-vinovaţilor: anevoie a te feri
de ea.
Greşala cea mal mare când vei să trec! piste puterea ta.
Fer esce-te de ea.
Greşala cea din urmă cu mult mal rea şÎ mal grea de cât
cea d'întÎi(L .D'aceia să te păzesct a dooa oră să nu
mar greş escî.
Greşala celui bet la însuşi el privesce ; Iar nu la beutura
ce în cap el lovesce.
Greşala ce nu vatemă bună de iertat.
Greşala ce nu se pete ascunde, acela se socotesce cu mult
mal mare, că de toti se vede.
Greşala din mintea ta,' Iar nu dintra altuia ; d'acela nu
maf blestema pe sortă şî pe noroc, aruncându-o asu­
pra lor.
Greşala d'Intâiu din muiere s'a ivit; d'aceea pentru muiere
ne jertfim.
Greşala firesce ca muierea, se ruclesce cu orl-cine ; d'aceea
de ea se lipesce orr-cine.
Greşalele altuia, ce nu privesc la n01, lesne le Iertăm; iar
cele către nOI nici cu mortea le uităm. In potrivă să urmezi.
Greşalele cu cuvinte şî lăcrămf multe, 1;\ rugăcIunea de
închinăclune nicl cum se pot spăla, de cât numai cu
căinţa şî cu pocăinţa de părăsire fără a te ruga, aşa şi
tu să urrnezt.
Greşalele către prieteşlug, anevole se tămăduiesc, Feresce-
te de ele.
Gresalele când se mărturisesc de sine se Iertă,
Gre;alele ne învaţă când însuşi nof le cunoscern ; de la
ele să te înveti.
Greşalele nostre' le aruncăm asupra altora, ca să ne are­
tăm pururea curatt şi ne-vinovaţi.
Greşalele nostre lesne le Iertăm, far ale celor-l-alţi cu mare
nevointă. Tu împotrivă să urrnczf.
Greşalele nostre lesne se uită când numar de nOI sunt
ele cunoscute.
13
================== pagina 194 ==================
194
PROVERBELE ROMÂNILOR
---------
Greşalele sufietescr, ca rănile trupescî, cât de bine le veI
vindeca semnul lor rernâne în suflet tipărit. D'aceea să
te feresc! să nu cum-va să se mal deschidă acele răul
învechite. '
Greşalele se Iertă când omul se pocăresce.
Greşalele să ti-le ştergI, ca cum te ştergI când mănâncl,
că, dimpotrivă, manjitura te vedesce.
Greşalele tale cu a ta dojană să ţi-le îndreptezi.
3825 Greşalele tale, când tu le audf', să intre în capul teu p'a­
rnindooe urechile; far ale altora greşeli p'o ureche să
intre şÎ pe alta să Iesă,
Greşalele tale la suflet uşurinţă, când de faţă le mărturi­
sescl.
Greşalele tale mult mult să ti-le ascundî, ca nu cum-va
să'ţî vateml cinstea ta şî nernul teu,
Greşalele tale să le mărturisescf la ÎnsuşI tine, sî însuşi tu
să ţile judeci şi să le pedepsescl.
Greşalele cele mar rnarf numai pentru cel mal mari.
3830 Greşalele mal marf mal lesne se cunosc, pentru că cel
mai mulţI el judecă. Feresce-te cl'o asemene judecată.
Greşalele celor ce ţie eţr greşesc, ca o apă curgetore tu
să le socotesct.
Greşalele celor ţie greşîţl, de şapte-deci de ori câte şapte
tu să le Ierţi, sî aşa să dicl că ar iertat.
Greşalele ce ne acluc pagubă şi necinste acelea să Înţeleg
greşeli rnari şî necinstite. Departe dasernene greşelL
Greşalele de ce le lasf ne-îndreptate d'aceea mal mult se
măresc; nu te lenevi a le îndrepta.
3835 Greşală piste greşală în adever să înţelege când cel ce
gresasce va să'sî apere greşala sa.
Ca să poţI îndreptă ale altora greşelr, trebuie tu să fir
curat de ortce grt'şaIă.
Ca să scapî tII de greşelI, socotesce-te bine câte la altul
se întîmplă din asemene greşelI.
CuI e frică de Domnul nU'I e frică de greşelr, că nicl o
dată greşasce. Acesta frică s'o păzesci.
Cu gânclul la marte anevoIe greşescL Nu te depărta d'acest
gând.
3840 Cu cuvînt la tate păşind nu veI greşî urmând.
Cu cât mal mare eşti co atât şî greşala ta mal mare se
arată, fie cât de mică, că, ceea ce la cel mal mici se pete
Ierta, la cel mal mare este ne-Iertat. Bagă de sernă la
acesta.
Cu cât mal mare greşala co atât şÎ resplătirea el mal grea,
cand mar mult zăbovesce.
Cu dtt de lesne a nu cunasce greşalele tale către tine, cu
================== pagina 195 ==================
POVĂ'rUIRI ŞI CUVINTE ADEVERA'fE
195
atât de -anevo te a nu cunosce ale tale greşeli către cel­
I'altî, Feresce-te de ele.
Cum ved] că te tărnăduiescl, feresce-te să nu mal greşescl
ca bine să vietulesci.
3845 Cum gresesc] ce�-e Iertăclune, că cu acesta pe tine te
cinstescî,
Căinţa îndată după greşală se arată, dar pocăinţa cam
anevote : cl'aceea adese-orl greşîm. Nu depărta pe pocăinţă
de căintă ca să te inbrătiseze părăsirea.
Când ale nostre gre:;;ell nu vrem să le îndreptăm, ne nevoirn
să le aretăm de urrnărt de cinste.
Când ore-cine eţI arată greşalele tale nu te mâhni asupra
lul, ci mal bine asupra ta, căci le ar şÎ nu veI să le îndreptezL
Când vei greşala ta să te-o aperi ri'af cu ce să te-o indrep­
tezf de cât cu minciuni, s-aşa, dintr'o greşală În ti 'alta
mal mare cadt ; mal bine să te-o mărturisescl,
3850 Când veI să nu mal greşescI, singur tu mustreză-te pe tine,
Când ve df pe altul greşÎnd nu te �asemena IUl, iar când
bine urmând pune-te În locul Jur.
Când greşescI să te ruşinez! de însuşi tine, dar să nu te
sfiescl a te Îndrepta.
Când rernâf singur socotesce-te la greşalele tale, cân d eştI
În lume uită greşalele altora.
Când te rogI la Durnnedeu să'tt Ierte t6te greşalele tale,
trebule ŞI tu, mal întâiu, să ierti măcar o greşală a
altuia către tine, după cum te făgăduIescI când citescl
«tată! nostru».
3855 Când tu greşesc] pe tine să te învinovătescl ; rar nu s'arun cl
greşala ta asupra altuta.
Cind cel după 'rnprejurul teu greşesc necinstea cade asupra
ta; Îngrijasce-te de acesta.
Când de greşală ţe frică, de nimic alt t'e mar frică. Acestă
frică s'o păzescI.
La orî-ce greşală Iertarea tămăduire. De ea să te ţir.
La orl-ce greşaLă, când cugetul te bate, Îndată o îndreptezl.
3860 La ori-ce greşală pricina s'o descoperi, şi pe pricinuitor
la respundere să'l osîndesd, ş'a tuncf toţi de greşelr ne­
vrend se vor depărta.
La ort-ce te socotescf pune Înainte l; ătaia de cuget ş'anevoie
vei greşÎ_
La greşelr când se Întîmplă, să nu mal gân desct la ele
6re cum s'ali IntÎmplat, ci cum să le îndreptezi a nu se
mal Întîmpla.
La greşeli să nu te laşI să te supule pe tine, ci tu pe
ele să le supur.
La m6rte numai omul eşi cun6sce greşalele sale, d'aceea
================== pagina 196 ==================
196
PROVERBELE ROMÂNILOR
atuncf nurnaf cere Iertare de greşale, cânelîn zaelar
cere, că ele nevoie le cere. N' aştepta tu acest ceas za­
darnic.
3865 La cele mal marf greşelr blestemăm pe eliavolul, că el
ne-a înelemnat, în vreme ce mintea nostră cea prostă
ne-a invetat că Domnul în lume nicI un diavol zidit a
lăsat. D'aceea mal bine mintea ta să te-o blestemi.
Lesne se ultă greşalele nostre când nUIY{al nOI le scirn ;
d'aceea să ne ferim ca altul să nu le afle.
Mal grea greşala din urmă de cât cea d'întâiu ; d'aceea
ele ea cu mult mal mult să te ferescî.
Mal mult ale tale ele cât ale mele greşelI tu sa cercetezi.
Mal mult greşasce cel ce un bine ce'I pete face şî nu '1
face, de cat cel ce nicf odată n'a făcut nicl un bine.
Bagă de semă la aces ta.
3870 Mal mult să te rusinezf când facI vre-o greşală de cat
când o îndreptezl şÎ de ea te depărtezf.
Mal mult să 'ţi ne ruşine de însuşi tine de cât ele altul
când la ore-ce greşescI, s'atuncî numaf nu mal greşesc!.
Mar nimenf voTesce să '1 vadă când greşasce, daceea şÎ
mat lesne greşasce. Tu de faţă să urmezf ca să nu
greşesc!.
Mal bine asupra ta să te necăjescî, când tu altura greşescf,
de cât asupra acelula ; că vina ta este Iar nu a aceluia.
Mal bine marte de cât pete ele greşetl.
3875 Mal bine să ÎngrijescI ca greşelr să nu se facă, de cat în
urmă să osÎndescI pe un ul şi pe altul.
Mal bine să mărturisescI greşala ce greşesc!, şî s'o În­
dreptezî, de cat să cjicI că n'af greşit şî în greşell
să rernâi.
Mal bine dalc tale de cât d'ale mele să Îngrijesc! greşale.
Multe le numim greşelI ca nicf una să ne placă.
Multe din greşelI le numim fapte bune şî după lege ur­
mate când au putere mare, că puterea pururea birulesce
pe dreptate.
3880 Multî ali bănuial㠺Πla cele fără greş.lIă, daceea şÎ gre­
sim la cele ce nu voim.
N'�runca greşala ta asupra altuia, ci mal bine îndreptez'o
ca să nu te ne-cinstescl.
Nevoia şî desnădejcluirea te face să cadl în cele mal marI
greşelr; nu lăsa pe om să cadă în asemene necazurI,
şi '1 vei scăpa de cele mal marI greşelL
Nimeni eşI cunosce ale sale greşeli, şi când şî-Ie cunosce
se face că nule pricepe.
Nimenl nu se plinge de greşalele sale, că pururea asupra
altora le aruncă.
================== pagina 197 ==================
POVĂTumI ŞI CUVINTE ADEVERATE
197
3885 Nimic mal lesne de cât a dă greşala asupra altuîa. De­
parte d' o asemene urmare.
Nici eu, nici tu, nici altul a greşît de cât ne-sciinţa, Val
de cel ce de ea nici cum a scăpat, că pururea în gre­
şeli se află.
Nicî o greşală mal mare de cât când inima se înşală.
NicI o greşală, fie cât de mică, nu e fără vătemare, şî
din potrivă nici o facere de bine, fie cât de mică, nu e
fără folos mare. Alege care 'ţI place.
Nicî un om fără greşală, după ori-ce lege, c'asemene om
Durnnedeu se Înţelege.
3890 Nicf către vrăjmas, nicf către prieten greşala ta să nu te-o
descoperi, ci, până a nu se afla, stinge-o să nu se mal
vadă.
Nu În urma greşeliI să te socotescI ce osîndă se cuvine,
ci Înaintea el pe om să '1 învetî cum să nu greşască.
Nu greşalele să le însîrf, ci faptele cele bune să le nurnerl,
Numar când cadf din mărimea ta atunci cunosci gresala ta.
Tu mai 'nainte s'o cunosc! ca să nu o patî, '
Nu numat ale altora greşelI să le ţinem minte, ci mal
mult ale nostre ca să nu mal greşîm.
3895 Nu pentru greşală să te întristezt, ci pentru că nu vef să
te îndrepte zi.
Nu pe cel ce-a greşît să te pUI să-I chinuiescl, ci greşala
s' o 'ndreptezt, ca nimeni să mal greşască.
Nu te mânia când greşaJa te-o arată, ci când de ea nu
te vei îndrepta.
Pentru că piste putinţă a pătrunde adeverul la ori-ce, da­
ceea omul adese-ori cade, fără voia lui, în cele mal
mari grt'şelI.
Pentru facerile de bine cele mal de 'nainte să uiţi greşa­
lele ce în urmă ţi să întîmplă.
3900 Pururea mal retI greşesc cei ce stăpânesc de cât cer ce
. se stăpânesce, şî, din potrivă, mai greu se pedepsesc cei
ce se stăpânesc de cât ceT ce stăpânesc. O nelegIuire!
Pe altif lesne eI dojenim pentru Q1'I-ce greşală, şî nOI în şi-ne
cădem tot într 'aceeaşf greşală.
Pe mine me dojenescl pentru a mea greşală, dar de tine
nu îngrijescî când mintea ta te înşală.
Până a cunosce ore-cine ore ce mal bine la multe greşasce,
dar cu cât mal mult cerceteză cu atât mal mult de
greşală se depărteză. Aşa şî tu să urmezî.
Până a nu păţi ruşine depărteză de la tine orî-ce greşală
eţI aduce ruşine.
3905 Până când vei trăl ŞÎ pe pămînt te vei uita, greşala ta
nu o vei uita.
================== pagina 198 ==================
Pravila ce ar pus în potriva celor ce greşesc, tot cu acea
pravilă să te judeci şî pe tine când asemene greşescr,
Să nu dic; că naf sciut, când la ore-ce gresescr, ci mal
bine Iertăciu n e cere cu plecăciune ca cu totr În pace
să petrecI.
Să nu te sfiescî a'ţI mărturisI greşalele tale, că acesta te
arată de Înţelept.
Sărăcia rnurna greş ale lor şi nesciinţa tata-l lor.
Să te rusinezf de Domnul pentru greşala ta cum şÎ mar
mult de omul căruia 'I-al greşît.
Să cinstescI şi să Iubescî pe cer ce'tr arată greşalele tale,
c'acestîa sunt cer adeveraţr prietenI al tel, far nu pe cel
ce le laudă ca nisce isprăvi marî, c'aceta sunt vrăjrnaşij
sî duşmanii tef,
Să'tî fie milă de greşala altuîa şî cât poţr să 'r-o acoperI.
SlăbicIunea sufletului ne face să greşîm, d'aceea mulerile
mal lesne greşesc.
Spre a cuno sce bine greşalele tale fă-te-te tu, întâru, pîrî Ş
greş alei tale s'apol judecător.
Spală'rr mal bine greşalele tale de cât obrazul teu când
te scolf după somn.
Strasnic către tine când greşesct să te aretî, cu pedepsa
ce pe altul osîndesci, ca să nu mal gresescr,
Tocma la betrânete cunoscem c' am greşît; cine la tinereţe
acesta cunoscut nume de om mare luişt ş-a dobândit
Silesce-te asemene nume să dobândesc!.
Toţi dic că s'au uitat dar nicf unul c'a greşît, tu Împo­
trivă să urmezI.
Feresce-te să nu grcşescl l' al tel'! stăpân nicI-de-cum, c' o
greşală de ve! face tate slujbele se uită.
F eresce-te de cel ce ale altora greşelr stă şî eţI povestesce
c'atuncI el ale tale mal mult le iscodesce.
Ferice de cel ce n'a greşît, dar piste putinţă a nu greşî.
Ferice de cine 'ŞI curiosce greşala sa şî ş-o îndrepteza.
Cam aşa să urmezI.
Fieş-care după mintea sa gresasce, d'aceea ore-ce mal mult
să te socotescI când ore-ce urmezl.
FugI de orI-ce greşală că 'ridată temerea te coprinde şî
ÎnsuşI cugetul teu te bate.
Fără a greşî une-orI greşescI şî facI reu socotind că facI
bine, pentru că orI-ce face omul unul de bine o iea şî
altul de reu.
Cea mal mare greşală a nu se calare-cine cle greşala sa,
şî a nu se ruşina de ea, ci în ea a se făli.
Ce e din greşală nu superă aşa tare, far din cugetare să
te ferescI forte tare.
l' I
I
'1
I
I
I
3910
3915
3920
3925
198
PROVERBELE ROMÂNILOR
I
I
,1
I
================== pagina 199 ==================
povĂTumI ŞI CUVINTI, ADEVERATE
199
3930
3935
3940
3945
CeT mal multi din nesciinţă greşesc la cele de cuviinţă.
Cel fără greşală grăIesc cu indrăsne lă, fară nici o sfială,
dar cine el ascultă.
Cei ce nu mustreză pe cei ce gre::;esc vinovati şi el c' acela
se socotesc.
CeT ce nu pot suferl nici o gre::;aIă, mar mult greşesc că
nesuferirea intrez ă greşalCl
Cer elin 'nainte mar lesne gre"esc de cât cef mal elin urmă,
că cel elin urmă, de la cel d'întâiCl, la o.f-ce se învată.
D'aceea mal bine mal în urmă. '
Ce cunosc] că al greşit nu'tf fie ruşine să le indr eptezt,
ca să nu te căîescf.
Cele mal mari gre0elr la cer mal mari privesc pentru că
mândria şi egoismul pe cer mal marî stăpânesc. Feres­
ce-te dasemene patimi ca să nu greşescI.
Cele mal mar I greşeli ŞI reutătf din mândrie isvoresc.
Depărteză'ţj mândria ca să scapt de ele.
Cele trecute nu-le cam socotim, la cele viit6re nict cum
mal gindim, cele ele faţă nu ne învaţă D'aceea la cele
mal multe greşÎm.
Cele de nevoie nici cum să'nteleg greşelI ele bună v oie,
daceea s㠺Πiertă.
Cel mal mare când greşasce toţi el ved de departe.
Cel mare mare gre<asce ŞI cel mic mar mic, că greşalele
din treptă 'n treptă să urcă până unde 'şi găsesce pe
stăpânul seu.
Cel mic fără Li gre,î cere Iertăclune, Iar cel mare când
greşasce grejala nu i se soco tesce, că dice c'aşa i se
cuvine II.
Cel fără nici o gre<ală acela mal Înt,15u să de În cel ce a
greşit.
Cel ce arată a altuia greşală acela, mal întâICl, p' a s'a gre·
sală a uitat-o fără greşală
Cel ce ascultă la orf-ce aude, fără nici o cercetare, puru­
rea gre sasce forte tare. Ferescete do asemene întîm­
plare.
Cel ce eŞI arată greşalele sale şÎ părăsire face semn de
înţelepciune. Asemene intelepciune să vinezr.
Cel ce greşasce acela s㠺Πmanie pe cel ce el 'i-a greşÎt.
Lucru cu totul de mirare.
Cel ce cu graIul Seci greşascc e�f arată năravul seu.
Cel ce mal mult greşasce acela rnaf mult învaţă, când
eşI lea greşalele în băgare de seamă.
') Vc<!l Cap. X, c. Bogat.
================== pagina 200 ==================
200
PROVERBELJ, RJMÂNILOR
3950
3955
3960
3965
Cel ce nu ŞI curiosce greşala nicf odată se îndreptez ă ; de
vei dar să te indreptezr pururea, mal întâiu , greşala ta
s ' o cercetezI.
Cel ce'ţi adevereză tote câte tu dicl acela reul teci votesce,
Iar cel ce'tî arată la câte tu greşescI acela în adever
cinstea ta Iubesce, Primesce pe caretl place.
Cel ce din ne-sciintă greşasce la ore-ce lesne se Iertă, că
ca un orb se socotesce ce nu vede unde calcă; iar cel
prin sciinţă, cam anevoie, că cu ochiI deschişi s'abate
din drum afară.
Cel ce greşasce, când el Iertî îndată prieten el dobândescl,
că cugetul el bate.
Cine ale altora greşeli ţie'ţI spune, acela s'ale tale la alţiI
le va spune. Ferescete d'un asemene om.
Cine-o face ca mine ca mine să pată, de vei dice tu la
orice greşală puţin vei greşî, că singur tu te osîndesct.
Cil:e gresasce, pentru sine greşasce, dar la altul mult tîn­
jasce.
Cine la poruncI ne-legluite se supune, mal mult el greşasce
de cât cel ce'I poruncesce.
Cine nu greşasce nicI de Domnul frică are, că Domnul
pe nimenI fără greşală pedepsesce.
Cine 'şr cunosce greşalele sale �î să pocătesce, cel mal
cinstit de toti se socotesce.
Cine pote poprr pe cel ce greşasce şî nu'I popresce, curat
se 'nţelege că şî el întraceea greşală părtaş se socotesce.
Cinstea s'o pUI înainte la ori-ce te gândesd şî nici odată
vei greşî.
Blagoslovit cel ce acoperă greşalele vecinului seu; asemene
blagoslovenie se vînezt.
Dacă n'am avea greşell' n'am cunosce ale altora greşelI.
Din întîmplare tot omul pete greşî cu mintea, Însă tre­
bule să se îndrepteze.
Din câte greşescI să cauţi să te înveţI că, din potrivă,
pururea greşescL
Din teSte greşalele nostre cea mal cumplit㠺Πmal urîtă
lenea se Înţelege, c'acesta ne popresce de ori-ce muncă
pe lume. F eresce-te de ea din teStă virtutea ta
Din cele ce dic ornenii pentru tine să te încredintezt de
greşalele tale. '
Din dOI ins! ce vor aluneca tot într'o greşală, cel rnaf
bleot, mal mic, reu va urma.
Dooe greşeli se ved cam mari: a rîvni la cele piste pu­
tinţă şî a nu se Îndura de cel necăjit. Feresce-te d'a­
mîndooe.
DohtoriJ când se îmbolnăvesc alţi dohtorl ch6nă de'! tă-
================== pagina 201 ==================
POVĂ'rUIR1 fi! CUVlNTE ADEVERATE
20l
măduîesc, ca să nu greşască ef la patima ce pătimesc;
aşa şi nor, când greşîm, pe alţii să chemăm, greşalele
riostre să ni-le indrepteze ca nu maf mult noi să greşim.
După greşală ietă temerea aci ce reîi te frămîntă.
3970 După ce te îndreptezt de greşale să te depărtez] ca să
nu mal ai nici o grijă.
De altif ne mirăm când greşesc la ore-ce, iar de nOI nicl
de-cum şî când indoit greşim_
De cât se căsnescl un norod pentru greşalele lUI mai bine
să'] înveţi să nu greşască nici de cum, c'atuncî nu vel
avea trebuinţă de nicf o pedepsă,
Departe de gresell, nu de frică ci de ruşine.
De rîs lucru este greşala ta să nu o cunoscl ci a altula
să o cercetezt,
3975 De dooe ori a paşi tot într'acea greşală nu te-arată de
'nţelept, cu cât la mal marf'?
Şi cel mal fericit cu greşala lUI.
Şi din greşală une-orf omul nemeresce cu mult mai bine.
Şi de gresescî cu gura dar cu mintea să te fer escî nici
cum să gresescl.
Pentru Griji, Îngrijire, Îngrijîtori şi Neîngrijîre
Omul însuşi d'ale sale singur el se îngrijască dacă va pu­
rurea în casă să le găsescă.
3980 Orl-ce e de trebuinţă, din vreme se îngrljescl ca să nu
te zăticnescî.
Ingnjîrea din 'nainte În lipsă nu te lasă. De ea să te ţir.
Ingrijirea pentru toti, dar nu mal puţină şi pentru tine.
Inaintea primejdif, Iar nu In urma el, pururea să te'ngrijescr.
Intâiu pentru obşte, apof pentru tine, să îngrljesc! mal
bine de ori-ce, se cuvine, că şi tu În obşte bine te socotesci.
3985 Val de cel ce îngrijasce maf mult de dobitoce de cât ele
copiif lul. Feresce-te d'un asemene val.
Var ele cel ce pururea trăîesce şi se hrănesce cu griji streirie,
fără nici un folos, că nicf o odihnă are 1).
Grija stăpâuuluî mult desteptă pe slugă. Tine-te de ea.
Grija cea mal mare a gâlcevitoruiul când n'are cu cine să
se gâlcevescă.
Grija cea mare la cele zadarnice nimic eţi folosesce şi i­
nima te-o topesce. Departe de ea.
3990 Grija de cele streine, rană fără lec, şÎ scurtare de vîetă,
Departe de ea.
') Ved i Cap. XlII, c. Nebun.
================== pagina 202 ==================
202
PR0VERBELE ROMÂNlLOR
Grijile Iurnif curînd irnbetrânesc pe 0111 fără vreme. De­
parte de ele.
Grija şi paza piste fire a comorilor tale, şÎ mintea �î tru­
pul de tot ţe-l usucă.
Ca grija pări n ţilor de copil nici o grije mar mare şÎ mal
folositore, că din ea spînzură totă fericirea copiilor, şi
în urmare a totef [urnei.
Ca rnuma de copil nimenf Îngrijasce mal bine, precum şi
de bărbat ca nevasta cea bună.
Cu cât mal puţine grijI veî ave, cu atât mal odihnită vîeţă
vei ave.
3995 Când unul de altul, ca de însuşI sine, va îngrijI atunci
nici unul În lipsă va fI.
La vreme când nu te ingrijescI, indecit in urmă plătescî,
Vedi să nu o patI.
La ce'le mai micI g�ija cea mal mare să nu cum-va să ne
înşelăm, Iar la cele mar marf nicl o grijă mai avem. Tu
împotrivă să urmezi.
Mal Înainte de vreme să îngrijescr d'ale vrernil.
4000 Mar bine cu puţin şi fără nicî o grije, de cât cu mult şî
în griji mari cufundat.
Marea grijă de ore-ce cea mar mare bolă,
Ne-îngrijirea de ori-ce lungire de vîetă, dar fără nici o dul­
cetă, că cine reul nu l'a încercat binele nu'I cunosce.
Nimi� fără grije că te bagă în lipsă.
Nu numai pentru tine ci şÎ pentru cel aprope de tine să
ingrijescI mal bine.
4005 Pentru ori-ce trebuinţă din vreme să îngrijescI până vre­
mea a nu sosi, c'atuncf mar bine la ori-ce te înlesnescî.
PărinţiI de copil şi copiiî de părinţi firea a orînduit să în­
grijască unit de alţiI, unit la tinereţe ŞI cei-l-a ltf la b e­
trânete.
Precum' vel îngrijî de cel ce 'n lipsă se află, aşa vor În­
griji şi alţiî de tine când În lips㠺Πtu te vet afla.
Sa îngrijescl de altul precum îngrijescI de tine, că şi cel­
l-alt este altul ca tine.
Forte mult S;;L te 'ugrijescî când te afli 'n norocire, c'atuncî
al tel duşmani cursele lor ţi-le 'ntind, Iar când ţie ţi
să 'ntirnplă vre-o ne-norocire nicl o grije să mar aibî, că
nimeni atuncf nici în sernă te mar bagă.
4010 Fiesl-care cu grija sa.
Cel cu multe grijI În visuri se chinuiesce.
Cel ce pentru obşte îngrijasce mal mult pentru sine îngri­
jasce, că şi el în parte, parte are din obşte.
Cel ce d'ale luI nicI cum îngrijasce, ci de cele streine pu­
rerea se ţine, curînd nu va ave nicI ale lUI nicI cele streine.
================== pagina 203 ==================
PovĂTumi ŞI CUVJNTE _�DEVERATE
203
Cine era luf casă nu p6te îngriji cum de streină casă va
pute îngrijî?
4015 Buna ingrijire facere de bine; de ea să te ţir.
De cele ele trebuinţă pururea să Îngrijesel, Jar de cele de
prisos nici să gândesd la ele, c'acelea te înnecă În plă­
ceri, in desmterdări, În desfătări şi În desfrînărl, şi nicl
un minut măcar eU lasă să te odihnesci În vietă.
De vecin, şi de prieten, şî ele al teu frate, niel-CU1�1 şî nici
odată să fir fără grijă.
De lucru strein mai mult de cât ele al teu să ingrijescî
ele el.
Pentru Grapă
Veq.i ,1formÎnt.
Pentru Groz ăvie
Cine grozav se uită într'o parte şî într'alta de dragoste
n'are parte. Feresce-te d'o asemene uitătură.
Pentru Grăire şi Grăitor! de reu, de bine
v c<) i VOIM.
Pentru Grăsime
Vel!l Craii".
Pentru Gr ădinî
4020 Grădina va muncitoriî ca albinele la uleiu.
Pentru Jale
Jalele la cel ce m6re cinstea luf cea mar mare. Nu'] lipst
d'asernene cinste.
La ori-ce întîmplare ele jale marşandele ele moelă să În­
tristeză mal mult, că le lipsesce alişverisul,
Şapte dile de jale la cel elrept când m6re, rar la cel ne­
legiuit totă vreta de jale.
Pentru Jafuri i J efuitori
Unele vedf mar multi acolo jafurile ne-contenit se urmeză,
Bagă ele se mă la' acesta
================== pagina 204 ==================
204
PROVERBELE ROMÂ.NILOR
4025 Val de cel ce jefuresce şî din jafurI zidesce biseric! şî ma­
năstirr, căcl pe tot ceasul, când el pomenesce, DomnuluI
aduce aminte de jafurile ce-a făcut. Feresce-te d' o ase­
mene pomenire.
Cu dulcetă jefulescl, cu amar le resplătescr când cu gan­
dul nu gândescL Feresce-te do asemene intimplare.
jefuitorul lup Întrc;g, că ca lupul �ân' la os te jupoaie,
te rupe ŞI te sfâsîe. Feresce-te d un asemene nume.
Fies-care, în parte, cam aşa rostesce, după puterea ce
dobândesce : «Acesta este partea mea; acesta mi-se cu­
vine sî de cela-l-altă am mare trebui nţă» _ J etă jafuri le
cum încep. Departe d ' o asemene rostire.
De la cel slab la cel În putere când trece ore-ce, jaf se
înţelege; rar de la cel în putere către cel slab dimpo­
trivă dar se înţelege.
Pentru Jocuri DanţurI
4030 Jocul din mana, ca o glumă, joc de 1110jîc_ Departe d'un
asemene nume.
Pururea în jocurî şi veselil rernâl fără 'mbucătură în gură.
VecJI să nu o patl.
Plăcerile jocurilor schimonosirea trupulul.
Ceea ce la unul de jucărie se pare, la altul se 'nţelege de
primejdie mare.
Cel ce jocă se fălesce că nimeni ca el mal măreţ este, şî
nicl cum pricepe că de păpuşă se socotesce, rar cel ce
cântă rnascaraoa păpuşiî.
4035 Danţurile de păpuse te arată, rar minaveturile de plimbă­
tarită.
Pentru Jocuri de cărţi şi la noroc
Jocul la noroc te-aruncă in foc. Păzescete să nu te arrlr,
Jocul de cărtf, derăpenar e c'o zadarnică nădejde.
Plăcerea jocurilor de cărtf curge din lenevire, când de
tote cele-I-alte ţi se plecă,
Cine jocă pe despulete În urmă cântă cu drîngul. Vedî să
nu o pati,
Pentru Jug
4040 Orr-ce jug, cat de uşor, nu se portă cu voinţă, dar fără
jug cu totul te-al stins.
================== pagina 205 ==================
____ . p_O_V_Ă�T,UTRI ŞI CUVINTE ADEVERATE
:205
Jugul la Început se pare cu greu; odată dacă te dedai cu
el lesne în urmă el suferi.
Jugul dupe gât se pune, dar vai ele acela la care se pune.
Feresce-te, cât vei pute, do asemene întîmplare.
Numai cine p6rtă jugul cun6sce ce e jugul; nu pune pe
nimeni în jug pana nu '1 veI încerca tu.
Cel ce portă jug, după grumazI se cun6sce, că 'I sunt to­
ciţi ca opinca.
Pentru Jurămînt i Călcare şi Călcători de jurămînt
4045 GraIul să te ,'] adeverezr cu cel mal bun cuvînt Iar nu cu
j urăm în t.
Jurămîntul la resboiu cea mai mare credinţă.
Jurămîntul potolesce ori-ce prigonire si cea mal dulce pace
ne aduce, Iar călcarea lui cea mal mare vrajbă.
Jurămîntul când el cald asupra ta cacle. Ve dî să nu o pati.
Jurămîntul cu mult mal jos de cat cinstea omului.
4050 Jurămîntul, pe cine '1 calcă în picere el calcă. Feresce-te
să n'o paţI.
Jurămîntul pe Domnul de martor I'aduce ; cine clar strîmb
jură pe Domnul înjură. Departe do asemene urmare.
Jurămîntul teu cel mal mare cinstea ta să fie, care nici 0-
dată să o cald, că ne cinstit remâi.
Jurămîntul clragostil nicf cum se crede.
jurămînt piste jurămînt mincinos se Înţelege.
4055 Jurămînt când tu fad, în numele DomnuluI el fact, daceea
adeverul pururea să aretî, că Domnul adeverul se '11-
ţelege.
jurărn.nt nicf cum să fad; de vei face, să nu'l calcT, că
pe însuşt Domnul vindr.
Jurămînt spre a Iubi sau a urî în vecî, uicf se p6te nlcf
se crede.
Jurămînt strîmb nict cum să faci, că cel pe care tu juri
curiosce al tNÎ gand, şî nicf vei pute vre-odată a'I în­
şela c'o a ta faptă.
Jurămînt de curvă nici cum se ascultă.
4060 Cuvîntul adevărat acela să'tî fie cel mal mare jurămînt.
Cu jurămîntul pe om el poţI Înşela, Iar de Domnul nicf
cum vei scăpa, că el cun6sce ce în inimă tu hrănescr.
Cu jurămîntul să greşesd nurnal când cu mulerile grărescI.
Curvarul, beţivul şî cărturarul nu se ţin de jurămînt.
Cugetul ornulul cel mal mare jurămînt. De el să te ţir.
4065 Călcarea de jurămînt cea mai mare ne-cinste. cea mar
mare ne-Iegiuire, cea mal spurcată faptă sî cea mal
================== pagina 206 ==================
206
PROVERBELE ROMÂN1LOR
prirnejdiosă îndrăsnelă, că foc bagi în casa ta. FugI de
ea cât vef pute.
Când te duce la mormînt, să fiI curat de jurămînt.
Mal mult credernint să dai la cugetul cel bun, de cât la
cel mal mare jurămînt.
Mal bine cuget bun şi suflet curat, de cât ori-ce jurămînt.
Mal bun un «da» şî un «nu» al omului cinstit, de cât
cel mai mare jurămînt al omului ne-cinstit. D'aceea
nici pe bună sciintă, nicf pe nesciintă, jurămînt S8 nu
urmezi, ci respunsul tel! să fie «da, da» la cele ce
seif şî « nu, nu» la cele ce nu şcil.
4070 Nimic alt mai urît de cât a se jura, pentru ort-ce, pe tot
ceasul.
Nici darurile, nici rugăcIunea, pot ajuta ce-va celuI ce
calcă jurămîntul ce-a făcut.
Nu te deda cu jurămînt ca să potî avea credemînt.
Pentru ori-ce interes, fie cât de mare, de jurămînt să te
ferescl. .
Să nu iaî Întru zadar numele DomnuluI când jurl, că Dom­
nul, fără jurămînt curiosce cugetul teu.
4075 Să fugI de jurămînt ca cl'un cuptor aprins.
Cea mal mare ruşine când cu jurămînt veI să dovedescî
orl-ce grălescI, c'atuncl arett că fără jurămînt n'aI nici
un credemînt, ca un ne-cinstit.
CelUI cjn�tit cuvîntul el este drept jurămînt, Iar CelUI ne­
cinstit nu'j ajunge spre dovadă mii şî sute de jurămîn­
turI.
Cel mai mare vrăjmas al adeverului se 'nţelege cel ce
jurămînt în loc ele cuvînt alege.
Cel mal mare jurămînt nici cum se p6te păzi, nicf în cer
nici pe pămînt, între lei sî Între miei (adică Între cum­
pliţI şi cel blândr).
4080 Cel mal mare jurămînt cinstea la om a dice «ela, ela» la
cele ce scie, şî «nu, nu» la cele ce nu scie. Asemenea
jurămîn t să urrnezf.
Cel ce adese-orl jură, legea ş' o tăgăeluiesce şi nicî cum se
mal creele.
Cel ce jură şî se prinde, mal bine ele vin în gr6pă să intre.
Cel ce lesne jură vorba lUI minciună, că minciunI el les
din gură.
Cel ce- nu se ţine ele cuvîntul seu, şÎ la jurămînt alergă,
ne-cinstit şi ne-Iegluit se 'nţelege.
4085 Cel ce se jură pe tot cesul şÎ minutul credemint lUI nici
cum să'I dar, sî ele se jură pe însusî copiii lui.
Cine ele jurămînt frică nici cum are, nici ele Domnul frică
are. Departe el'un asemene om.
================== pagina 207 ==================
POVĂŢUIRI ŞI CUVINTE ADEVERATE
-----
207
De ve! să năpăstulescr, nu te jura în potrivă că în mâna
ta stă şî una şî alta, fără nicf un jurămînt.
De jurămînt să te fer escr, sî când este drept, că te arde
pân' la os.
Departe de jurămînt, că Domnul urasce şî pe cel ce drept
el face.
4090 Şî drept de vet jura, de defăimare tot nu vei scăpa; da
ceea fugI de jurămînt pană la mormînt.
Pentru Judecători şt Judecăţi
Averea, cinstea şî vieta stă in mâna judecătoruluî. Cât de
sfântă trebuie să fie!
Atunci judec! şî te socotesc! mai bine, când greşalele tale
ca nisce greşeli streine le pui inainte'tt,
Atuncl poţi judeca drept când dreptatea o pur de faţă
sî strîmbătatea după spate.
Omul după sine judecă pe cei-l-alţi.
4095 Ori-ce nu scit bine nu '1 pott judeca bine. D'aceea lasă'l
la cel ce seu; să'l judece mai bine.
Unde ne-dreptatea stăpânesce şî strîmbătatea poruncesce,
fugi de judecată şi de ar dreptate.e
In judecata lumii cadf după faptele ce ţi se ved în lume.
Ingrijasce-te d' acesta.
In mânie nicl odată pe nimenI să nu judecf.
Insuşl tu, pe tine să judeci ca pe mine, şî aşa te indrep­
tezf.
4100 Val de cel ce cade în ispită de judecată. Mult să te fe­
resc! d'acesta.
Judecata călăuză pe dreptate are.
Judecata, la dreptate Jar nu la milă caută, că milă nu
cunosce.
Judecata se 'ntelege al Domnului graid din cer. Bag-ă de
sernă cât de sfânt este.
Judecata strîmbă în foc te-aruncă. Vedi să nu te ardf.
4105 Judecata hotărasce dar nu jertă, că c�l ce Iertă e sl�bocl,
rar cel ce judecă e mărginit. __
Judecata cea mal dreptă după legea, cea mai bună d'o
potrivă, când orf-care, fie mic, fie mare, osînda lui s'a
luat, după cum el a urmat.
Cea mal dreptă judecată după marte se hotărasce,
Judecata dreptă însusf Dumnedeire ; când dar de ea te
depărtez! de Însuşi Dumnedeu te depărtezi.
Judecată bună ceea-ce nemeresce adeverul în adever. A­
cesta să vînezI.
4110 Judecă pe om după al lUI cuget.
================== pagina 208 ==================
1.•··· '.'
•. . 1
"
. I
I ;
I I
PHOVIi:BBELE ROMÂNJLOR
Judecă pe strein ca pe insuşl tine.
Judecă-te întâia pe tine apor pe mine .
Judecătorul avocatul dreptătlr. D'aceea dreptatea s'o spri­
jinescl.
Judecătorul ascultă unJe banul mai mult sună. Departe
tu el'o asemene ascultare.
4115 Judecătorul, ca să facă dreptă judeca.ă, nicI pe insuşr al
seu tată, la ori-ce judecată, să'l cun oscă de tată.
Judecătorul cu mită desă, dreptatea o strîmbeză. Departe
d'o asemene urmare.
Judecătorul legea păzesce, Iegluitorul lege aleg-e, ostaşul
tera păzesce, plugarul tera hrănesce, neguţătorul tera
Îmbogăţesce, meşterul tera Împodobesce şî dascălul la
tott mintea ne-o deşreptă şî ne-o îndrepteză,
Judecătorul mitatic, pentru o bucăţică de pâine, osÎndesce
şî pe însusr al seu părinte. Departe d'o asemene urmare.
Judecătorul trebuîe să aibă urechi mal marr, ca să audă
mal bine. '
4120 Judecătorul tată nu se mal nurnesce vre-o dată.
Judecătorul cel bun lesne aude, dar cam anevoIe crede.
Judecătorul cel drept, însuşi el dreptate, dar pururea sărac.
Judec�'ttorul ne-drept, suflet murdar şÎ spurcat are. Păzes-
ce-ti sufletul teL! curat.
judecător prietenului teu nicI cum să te facî, că'I dobân­
descf de vrăjmas.
4125 Judecător să nu te Iael până ce judecată nu vei încerca
şî tu măcar o dată, ca să potl cunosce cel ce se nă­
păsturesce ce necaz pătimesce.
Judecător fără mită şî preot fără plată anevoie găsescI Îndată.
Ca la judecătl gzUcevă nicăirf mal mare.
Ca să judece ore-cine de este înţelept ori-cine, trebuie el
să fie cu mult mai înţelept de cât cel pe care judecă.
Ca să judeci p'un norod trebuie s:l aibf mal bună sciinţă
de cât tot norodul.
4130 Ca să judeci bine trebuIe să scit ore-ce mal bine de cât
cel pe care judeci.
Ca să judecI bine, după dreptate, pe orr-cine pune-te pe
tine subt asemene judecată către însusî tine.
Ca să judecI drept trebule adeverul să'] aibf de călăuză,
Ca să potr judeca bine orl- ce pricină eţi vine, să audf
cam des şî cam rar S{l creq!.
Cu anevoIe omul se pată să cunoscă a lUI greşÎtă jude­
cată, şî de ea să se căTescă ca s'o îndrepteze.
4135 Cu greCl a judeca ore-cine pe al seC! prieten.
Cu greCl suferă betrânul dmd vede pe cel tîner că judecă
mal bine.
================== pagina 209 ==================
I
r
I
4140
4145
4150
4155
POVĂTUIRl şr CUVINTE ADEVER.-,-A�T�E _
Curnpenă dreptă la judecată s'o păzescI, ca cinste mare
de la tott să dobândescr.
Cind un judecător dice : «ăiţj,,! ŞI cel-l-alt "cea" atuncI
grafrerul respunde deciul cu pîrţ!
Cind judecătorul eţr este şi pîrî tor dă ŞI cămaşa după
tine, şî scapă de judecată că mal folosit escf,
Când judecI la faţă nicI cum să te uîtl ci dreptatea ca
oglinda înainte-ţi să ţe o pul.
Când judeci pe ore-cine gol de patimi să te aretl, că pa­
tima peste putintă a nu 'tf întuneca mintea la socotintă.
Când judecI pe 6�e-cine, d'o potrivă judecă pe rudă 'ŞI
pe strein, fie şî prieten.
Când judeci pe cine-va nu te mânia, şî când osîndescî la
m6rte nu zimbl din gură.
Când judeci să ascultf c' o ureche pe unul şî cu alta pe
cel-l-alt, ca să înţelegI mal bine pe fies-care în parte.
Când judecI să nu judecI obrazul ce- a greşIt ci fapta ce-a
urmat de este vină de vinovat.
Când judecI să nu judecf după feţele ce vedi, ci pricina
s'o judecI după firea el.
Când lupif judecă pe miel si vulpele pe găinI ce dreptate
mal asteptl de la el?
Când rnartorif spun minciunf atuncl judecătorul mijl6ce
caută de 'nselăciunt.
Când tată-teu a judecat strîmb indrepteză judecata ca să
scapî sufletul lUI de osîndă.
Când te 'nşelî la judecată ŞI strîmb hotărescî vina cu ban f
s' o plătesct ca Iertare să dobâridescf.
La judecăţi să te păzescl dreptatea ce hotăresci să n'o
schimb! mal în urmă, Iar nedreptatea ce cunoscI s'o
depărtezl cu totul în urmă.
La judecată când osindescî, de şî din greşală hotărescl osîn ­
da mal mică, să nu te căiescf.
La judecată când eţi cere hama după tine Jă'I lUI şî că­
maşa după tine ca să scapî de judecată.
La judecată când se prigonesc, cel ce pîerde Iese în pîe­
lea g6lă Iar cel ce dobândesce numal în cămase.
Lesne judecăm pe altul dar anevoie a'I preţul cinstea lu 1,
că cinstea altuia pentru nOI o păstrăm.
Lesne pe altul a judeca Iar pe sine cu totul anevoie.
Mal bine o învorelă strîmbă de cât o judecată dreptă, 1)
Mal bine să te ocărască cel ce-a pIerdut judecata când
hotărescI drept de cât să te ocărască dreptatea când
n'o păzescI.
1) Veql Cap. X. c. Involelă.
14
================== pagina 210 ==================
210
PROVERBELE ROMÂNlJ.oR
Mal bine să nu judecI de cât judecător să te facI la cel
ce nuinţeleg, că de defăimare nicIodată veI scăpa.
4160 Mal bine dreptatea să te-o pierdl de cât în judecătt să te
p Ierdl.
Multe pricinI de judecăţI pot că de când legile le va prevede.
Nu judeca pe altul când într'o osîndă amîndol ve aflatl.
Nu judeca pe om după graIul lui ci după faptele lui.
Nu judecă pe cel tener după mintea celuI betrân, ci pune­
te în locul lUI s'atuncf să'I judecI.
4165 Nu judeca cele trecute după vremea de acum ci după
vremea de atunci, ca să cunoscI a lor orînduielă de era
bună sali nu.
NuIa faţă ci la vietă să te uIţi când vel pe om să judeci.
Nu se cuvine cel pîrîtor să fie şî judecător.
Nu după faţă ci după faptă să judeci cu dreptate, fie faţa
cea mal mare fie şî cea mai mică.
Nu te sfia să judeci pe cel mare ca şî pe cel mic, că le­
gea era potrivă se 'nţelege pentru mare şÎ pentru mic.
4170 Nu după frumuseţea sî pod6ba de afară să judecI pe om,
ci după ale sufletuluI daruri.
Pururea după dreptate să judeci şî să 'ndreptezr, de hatîr
să te fer esei, de milă nici cum să te lipescI, de interes
să nu te împărtăsescf.
Pe 6menI el judecăm nu după a nostră către ei urmare,
ci numai după a lor către nof purtare; d'aceea şî la mal
multe pururea greşlm. Tu împotrivă să urmezi.
Pe ori-cine să judeci ca când al fi tu pus în locul luI.
Păzesce-te să nu judeci pe cel în putere după a lui putere.
4175 Pe mic şî pe mare d'o potrivă să'I judeci, că judecata nici
o deosebire are.
Pe cel ce te Iubesce nici cum tu să'I judeci, far pe cel ce
te judecă mult tu să'l Iubesci.
Pe dOI vrăjrna sf poţi judeci! că pe unul din arnindor j să'I
dobândesc! prieten; iar de dOI prietenI mult să te ferescî
că pe unul din arnîndof i să'I dobândesc] vrăjrnas.
Ruşine să'tt fie ţie cind, judecător fiind, d'alţiî să te judecI
Iar nu tu ele tine.
Să judeci pe om dupe necazul Sel! la vremea ce i se în­
tîmplă.
4180 Să nu judeci căutând numaI la faţa omuluI, ci mal mult
să cercetezi ce în inimă hrănesce când dulce eţl grălesce.
Să nu judeci pe om după darurile lUI ci după întrebuin
tarea daruri lor l ui.
Să' nu'tl fie frică dacel judecător ce'şî întinde mâna când
nu al dreptate, nicI de acela ce pâu'a nu te judeca intră
În to cmelă pentru judecata ta.
================== pagina 211 ==================
POV k�UIRf ŞI CUVJKTIE ADEYERATE
211
4185
4190
4195
4200
Străiniî, când ne judecă, mal bine nemeresc de cât când
nOI pe noî.
Toţl vrem pe cei-l-altf pururea să'I judecăm, iar pe nOI
nici unul nici cum să ne judece.
Fugf de acela ce pe totl cer-l-altî judecă, Iar pe insuşf el nici
cum el judecă nici el, nici altul va să'I judece.
Fără frică de Dumne deu nimeni bine judecă când cugetul
el lipsesce.
Ce e cu mult mal ne-cinstit de cât cel ce s'a 'nvrednicit
judecător a se numi şî pe toţI a'! năpăstul, din. darurl
a se hrăni, fără nici cum a munci.
cer proşti judecă după firesca judecată, rar cer învesatî
după pravilnică judecată, fie şî întregă strîmbătate.
Ce căştigt din judecată nu'tî ajunge să plătescî ceea ce
făgăduresct până căştigf judecata.
Cele mal mar! lucruri, când le vedf mal de departe, mal
bine le judecî, '
Cel cu bună judecată orî-ce dobândesce păstreză şi spo­
resce.
Cel ce'! place pururea să judece pe alţi], prost de minte
se 'nţelege
Cel ce cu dreptatea volesce să judece, să se facă Însuşi
pîrîş şî pîrît.
Cel ce pe totf judecă, şÎ nicl unul ÎI place, facă el o ju­
decată, ce la totf să placă.
Cine adese-ori merge pe la judecăti, acela mal adeseorr,
să şi căesce. Feresce-te de asemene căinţă.
Cine va să dobândescă, şi pe Însuşi al lui prietenî, vrăj­
măsf neînduplecatl, judecător să se facă.
Cine judecată, nicf cum a încercat, judecător bun nicf cum
s'a aretat,
Cine nimic n'are, frică de judecată n'are. Ca să scapi de
judecăţî, asernenă-te cu acela.
Cine nu cunosce bine pricina ce judecă, pururea gresesce;
d'aceea Întă!ll să pricepi bine, apoi să dai hotărîre.
Cine nu scie să judece lesne greşesce. Ca să nu greşescI
învaţă mar nainte cum mal bine să judeci, ori-ce vedî
şÎ orl-ce audl,
Cine puţin judecă, ori-ce aude crede.
Cine pe sinesl judecă, acela mal bine judecă.
Cine drept va judeca, în dr epta va şedea când Domnul
pe el, îl va judeca.
D'opotrivă pe prieten şî pe vrăjmas să judecî, că d'cpo­
trivă ne-cinste, ţie ţl se socotesce, când dai dreptate
celuf ce n'are, fie şÎ prieten, şî când osindescl, şî pe cel
nevinovat, fie şi vrăjmas,
================== pagina 212 ==================
212
PROVERBELE ROMÂNILOR
4205 După a sa putere şî după a sa slăbiciune, judecătorul c'o
minciună, ori te poleiesce, orI te mânjasce.
De defăîmarea judecăţiI nicl odată ve] SCăP�l, că unul din
amîndol negreşit că va pierde, şî acela te va defăima.
De nimeni să nu te sfiescl, când judecător esct, şi drep­
tatea s'o păzescI, ca cinste să dobândescî,
Desbaterea la judecată, deştepta pe judecător.
Dă şi plelea după tine ca să scapi de judecată, fie strîmbă,
fie dreptă ; că judecata ca o rîfe, tot trupul te-l sfăşie.
4210 Şî cel tineri de multe o rI, întrec pe cel betrânI,· cu a lor
bună judecată.
Pentru Jălbi
Insusl tu să audf jălbile celor săraci, că jalba eţI arată,
păsul lor ce nicî 'l-af audit de la altul, nici altii,
Jalba ca o oglindă; în ea vedf ce norodul pătimesce.
Pentru Jertfe
Aceea jertfă primită, când din munca ta jertfescI.
Inimă curată. jertfa lUI Dumnedeu, dar nu darurf încărcate.
4215 Orî-ce jertfă pentru tera ta.
Ort-ce jertfă fără 'ndurare, eţI aduce vătemare.
Implinirea dr eptătiî, mal bună la Domnul, de cât orî-ce
jertfă. De ea să te ţir.
Jertfa ne-legîuitilor , urîciunea Domnului.
Jertfa cea mal bună, când te desparţi de strimbătăţî şî
de ne-dreptăţi.
4220 Jertfa ce facf pentru tera ta, pururea să fie mal presus
de ori-ce preţ.
Jertfa de la jerfuitor, Domnul o 'nţelege, nu de la cel ce
a făptuit, ci de la cel ce s'a făurit.
Jertfe veI să fad? nu cu bucata să le facî, ci cu fapte
bune, din inimă curată, la dreptă judecată.
Ca U11 rob să te jertfesc; pentru binele obştesc.
Mal bine dreptate şî adever a spune, de cât jertfe a aduce
din nelegiuirI cumplit.
4225 Mal bună jertfa săracului, fie cât de mică, de cât darul
cumplituluî fie cât de mare.
Milă şî 'ndurare cere Domnul de la 110r, rar nu jertfă mare.
Cu acesta să te 'nfătişezf,
Nu ca Cain, ci ca Abel, jertfa ta să ţe-o 'mplinesct.
Nu numai pentru ai tel şî pentru tera ta să te jertfesci,
================== pagina 213 ==================
213
povĂ'ruml' ŞI CUVINTE ADEVERA'l'E
--------------�--��----------------------------
ci şî pentru cei ce 'ţi ajută şî ţie şî ţeril tale, că şî acela
al tel se înţeleg.
Cine jertfă aduce din sudorea săracilor, mai mult pe Domnul
asupră-t întărîtă, cu aducerea aminte.
Pentru J ăfuitorl
Pentru Jîngăşie
4230 Jîngăşia la muiere, rar nu la bărbat privesce.
Pentru Zavistie şi Zavistnici şi Pizmă, Pizmuire
Piz maşi i Pizmătareţi
Omul zavistnic, firesce se topesce. Vedf să nu o paţI.
Unul pe altul zavistnic, ca cinstea luf s'o dobândim.
Unde averea lipsesce, zavistie nu se găsesce.
Unde zavistie, acolo reu tate a stă încuibată.
4235 Ochiul zavistnicul, ca ochiul de şarpe.
Intre rude şî prieteni, nici cum zavistie să bagi.
VeI să fad pe zavistnic să crape de necaz? cinstesce
înaintea lui pe altul mal mult de cât pe el.
Zavistia are o fire, ca şî când tu o vei tălă, din rădăcină
pe ea, ea tot pote odrăsli. Departe de-o asemene patimă.
Zavistia o lume îndată prăpădesce, dar şî gropa el singură
ea şi o sapă. Vedi să nu 'ţI sapi şî tu grapa ta.
4240 Zavistia Îndată, dupe pizmă se arată.
Zavistia cu cât va să se ascundă, de departe se cunosce
din turburarea ochilor, şî din a lor mişcare.
Zavistia cu martea numai pe om el tămăduiesce, c'atuncî
numai de la el să depărteză.
Zavistia, muma reutătilor ; n'o primi în casa ta.
Zavistia nici cum pete să cinstescă vrednicia.
4245 Zavistia nu ostenesce, că de ce merge se măresce.
Zavistia nu cunosce nicî o facere de bine.
Zavistia nu scade, nici după ce scade acela pe care noi
el zavistim.
Zavistia pizmufesce numele cel mare, când el vede călare.
Zavistia până la os rade pe cel ce o portă în sînul seu.
Păzesce-te să nu te raclă şî pe tine.
4250 Zavistia pricinf găsesce şî la cel ne-vinovat.
Zavistia singură pîrasce, singură judecă, singură osindesce,
că Într' alt fel nu isbutesce.
================== pagina 214 ==================
Zavistia se închipulesce, o grozavă fiară, cu ochii întorsr,
cu faţă turbată, cu limbă înveninată, cu unghiI de-un
cot, şî cu labe de urs. Feresce-te se nu dobândescl un
asemene chip.
Zavistia tace, când va să resplătescă.
Zavistia cel mal ascuţit al sufletului cuţit. Feresce-te să
nu te atingă.
Zavistia cel mal cumplit vrăjmas al prieteşuguiul şÎ făţăr­
nicia al dragostil.
Zavistia din fire, vrăjmaş ornuluf s'a născut. Departe el'un
asemene vrăj maş.
Zavistia ele pizmă, crapă când nu isbute sce. N' o lăsa să
isbutescă, ca să crape ele necaz.
Zavistia şî pizma Începură, cum cinstea se mări.
Zavistia şî pizma, şerpi înveninaţl în sufletul Jor păstreză,
Vedf să nu te mus ce.
Zavistnicul cu mult mal reu, de cât ori-ce fiară rea; că
fiarele, cu de mâncare, lesne se îrnblândesc, dar zavist­
nicu! cu cea mal dulce îmbucătură mai recI se 'nver­
şuneză.
Zavistnicu! cumplit şi spurcat suflet a dobândit, elin ne­
curatul zămislit. Feresce-te d'un asemene suflet.
Zavistnicul cânel grăfesce, fiere varsă cu găleta, elin graiul
cel mal dulce.
Zavistnicul crapă când vecinul se înalţă. VecJI să nu o patî,
Zavistnicul la el nici odată gândesce, că grija lUI t6tă
pentru alţii o păzesce.
Zavistnicul nici odată p6te suferi binele celut-l-alt ; tu Îm-
potrivă să urmezt.
Zavistnicul nici în gr6pă, odihnă bună are.
Zavistnicul mult se superă şî d'a ornuluî bunătate.
Zavistnicul nu se mâhnesce dale sale necazuri, fie cât de
rnarî, cât se superă el' ale altora fericirI, fie cât ele rnicî.
Zavistnicul pizmulesce pe cel ce 'n start- privesce, fie şî
al seu părinte.
Zavistnicul reu se mânie, când vecinului st'Li vre un bine
eI vine. Tu Împotrivă să urrnezt.
Zavistnicul se îngr6pă, când vecinul st'Li se Înveselesce.
Zavistnicul se 1mbolnăvesce, când vecinul seu se îmbogă­
tesce. Vedî să nu o pati.
Za�istnicul t6te le p6te suferi, afară ele numele tel! cel bun.
Zavistnicul cea mar mică greşală, o arată în vina cea mal
mare.
Zavistnicul şi pizrnătăretul, atuncl crapă de necaz când te
veele fără nicl un necaz. Arată-te fără necaz, şî când al
ne<;az, ca să '1 vedi crăpând.
L
I
4255
4260
4265
4270
4275
214
PROVERBllT.E ROMÂNILOR
================== pagina 215 ==================
�� POVĂ,\,UIRT. ŞI CUVINTE ADEVERATE
215
4280
4285
4290
4295
4300
Zavistnicul şÎ cel mal mare al Se(1 interes, lesne el jertfesce,
numai şi numaf să isbutescă,
Zavistnicul după nas mai lesne se cun6sce, că veninul elin
nas, pic, pic, aud: că curge.
Când Domnul ne ajută, zavistnicul se Îngr6pă ele viu.
Patimă cam de obşte, unul pe altul să zavistim, dar tu
să fugi do asemene patimă.
Pe zavistnic şî pe pizmătareţ, cu nimic alt ei birufescl de
cât când le resplătescî cu obraz vesel şî mândru.
Să nu zavistesci nici pe cel mai de departe, ca da lor
dragoste pururea să al parte.
Să nu zavistesci numele cel bun, ci să te Ief după el, ca
să ajungi ca el.
Să nu zavistescf pe cel mal vrednic de CeH tine, ci pururea
să te silesci, cu destofnicla ta, pe el să '1 Întreci.
Ferescete de câte la zavistie privesc, ca să nu dobândescî
pe totî, cei mal cumpliti vrăjmaşî.
FugI ele zavistie, că frate cu Satana zavistnicul se soco­
tesce.
Cel ce se uresc se pot Împăca, dar cel ce se zavistesc,
mai nici odată.
Cele de Întristare la toti aduc Întristare, afară ele cei za­
vistnicl, că zavistnicul' atuncf se înveselesce când altul se
întristeză,
Cel mal mare vrăjrnaş se p6te imblândi, dar zavistnicul
nici cum la pace po te gill1d1.
Cine ele zavistie nu s'a smreduit cel mar mare dar a do­
bândit. Un asemene dar să vinezl,
Din pizm:i se nasce zavistia, Însă firea mal rea ele cât
murna.
Departe de om zavistnic, ca să nu te smr eduesci.
Departe de zavistie, că zavistia pe om ca focul el topesce.
Omul firesce, unul pe altul pizmuîesce, când zavistia el
stăpânesce ; feresce-te de una, ca să scapi de ceea-l-altă,
Omul firesce pizrnulesce pe cel ce el stăpânesce.
Unul pe altul pizrnuirn, din uşurinţa mlntiî, că nu ne iertă
A să cun6scem preţul celui-l-alt,
In pizmă 'ţr.ar pus, ochlul ţi 'l-ai împuns.
Val de cel ce lichiesce, când pizma el pîrasce.
Ca pizma nicl o patimă topesce pe om mai reu. Departe
de ea.
Cumplită mânia, groznică urgia, urîtă crudirnea, iar pizma
pe câte tref le Întrece.
Când te pizrnulesce ore-cine, semn ele vrednicia ta.
Mal bine să te 'mpăctuescî, de cât cu pizma să trăiesci.
Mai bine să te pizrnufescă de cât să le fie milă ele tine:
================== pagina 216 ==================
216
PROYERBELE R::>MANILOR
4305
4310
4315
4320
4325
că pizma privesce împotriva celur vrednic, rar mila la
cel ticălos.
Meşter pe meşter, cântăret pe cântăreţ, sî calic pe calic
d'opotrivă pizrnulesce, că pizma la zavistie pururea gân­
desce, Împotriva celul mal vrednic.
Nu pizmui pe cel bogat, că domnul din cer lUI 'i-a dat.
Pizma o înderetnicie la cele ce nu pricepem, când nu vrem
să ascultăm.
Pizma Îndată s'o dobori, far prieteşugul îndelungat să '1
păstrezt, ca pe toţ] să-T dobândesci.
Pizma veninul ş'el varsă chlar asupra el.
Pizma vină găsesce şî celul ce face bine.
Pizma o grozăvie, că ne strînge de gât.
Pizma, zavistia şi lăcomia, 'in lume s'au născut din cum­
plitul Satana, îndată ce pe om, Durnnedeul 'l-a făcut.
Pizma când va ajunge ciumă, nici un om va remâne pe
1 ume.
Pizma lUI Cain, intâlasf dată, pe pămînt a vărsat, numar
Îndată, sângele lUI Abel, celul mal ne-vinovat. Departe
de asemene patimă ca să nu te numescI Cain.
Pizma murna defăimări lor. VedI să nu te faci fin al el.
Pizma nici cum se îrnputineză, ci de ce merge, se învier-
suneză, c'aşa e firea el. Ferice de cine a biruito ,
Pizma nu cunosce nicl o îndurare.
Pizma, patimă în veci ne-Iecuită. Departe de ea.
Pizma pizrnufesce, nu pe om, ci pe vrednicia lur, că pe cel
ne-vrednic nirnern el pizrnuresce. Val dar de acela la
care se găsesce ore-ce vrednicie, că pe lângă ea şî el
pătimesce.
Pizma pe pizmătareţ, în cea mal mare prăpastie '1 aruncă,
V edi să nu o patî.
Pizma' sus în jet el' pune, pe cel ce el nu se supune; Iar
pe cel ce ea supune, în cele mal tari obedt el pune.
Alege care 'ţI place.
Pizma se măresce când omul se rnâhnesce, de norocirea
altuia.
Pizma cea mal ur'iti, şÎ mal grozavă patimă că din om te
face fiară. VedI să nu o patl.
Pizma din mgll1dl�ie, cea mal cumplită patimă.
Pizma departe de tine, ca să nu se încuîbeze în tine.
Pisma şî zavistia, pururea născocesc năpăstii şî asuprirt.
Pizma şî zavistia te sgîrie la inimă cu ghTare de leu.
Pizma 'ti aduce întristare, când altii au bucurie mare.
Pjzmăta�etul în veci nicI cum odihnă are.
Pizrnătaretul în veci volesce să te vadă înnecat în neca­
zurr,
================== pagina 217 ==================
POV kruTRI ŞI CUVINTE ADEVERATE
217
Pizmătareţul, ca reu să facă altuia, primesce a pătimi în­
suşI el, nurnaf să vadă pe cel-l-alt innecat,
4330 Pizmătareţul mal mult se 'ntristeză de binele vecinului de
cat de reul ce lUI i se întîmplă.
Pizmătareţul multă vreme, nu 'ŞI pote ţine reutatea sa
ascunsă.
Pizmătareţul nicI cum se odihnesce, până nu vede cădut
pe cel ce e! plzmulesce.
Pizmătareţul peşin crapă, când te vede În slavă.
Pizrnătaretul pe însuşi părinţii lUI n'are ochî să-I vadă,
4335 Pizmătaretul, prieten nicl unul a dobândit, pe lume cât
a trăit.
Pizmătareţul primesce întâiu el să pîerdă, ca pe cel ce
pizrnulesce să'! facă să se stingă.
Pizmătareţul sufletul seu si'l chinufesce până când si'I
topesce.
Pizmătareţul se 'ntristeză când te vede 'n norocire, Iar la
ne-norocire se bucură şî cresce.
Pe nimenI să nu pizrnuîescî, ci pe toţl să te silescî CU
slujba să-I îndatorezi.
4340 Pe cel ce n'are nimic, nicf este vrednic de nimic, nimenI
îl pizmuîesce, că n'are de ce.
Pizmătareţul de pizmă se topesce, când nu pote isbutl,
Pe cel ce sporesce în fericirile luî, după destolnicia luî,
să nu'I plzmulescl, ci mal bine după el şî tu să te pil­
dulesci.
Pe cel ce te pizmulesce, resplătesce-I cu bine ca, fără d' a
lUI voinţă, să '! aducf la pocăinţă.
Pe cine piz.muiesce omul? pe cel mal vrednic de cât el.
4345 Fiesl-care pizmulesce pe ori-cine i să pare că rnaf multă
cinste, şÎ mal mare stare de cât el are.
Cel ce '1 pare reu de binele altuîa, ca cel ce se bucură de
reul altuia, amindoi dopotrtvă, într'o cumpenă stau, şi
pizmătareU se socotesc. VedI să nu te asemeni lor.
De cât să pizmuiescl pe cel �al bunI de cât tine, mai
bine să te silescI, să-T întreci pe el, cu destoinicia ta.
Departe de cel ce pizmulesc, că pururea reu ţie îţi gân­
dese.
Drac pe drac nu pizmuiesce, Iar frate pe frate reti piz­
muîesce. Val de ticăloşia omului.
Pentru Zarafi
4350 Zaraful cu banul te despore, pe ne-simţite. Departe de el.
================== pagina 218 ==================
218
PROVERBE LE ROMÂNILOR
-----
Pentru ZadarnicI i Zădărnicie sau Deşărtăclune
Ori-ce nu e în zadar, folos ne aduce, ca un mare dar.
Pentru cele în zadar, nicl un minut să plerdt, că nici un
folos vecii.
Zădărnicia 'vatemă. şi pe cel cu mare duh. Departe de ea.
Zădărnicla pururea în ne-astimperare se află, gândind când
la cinste, când la slavă, când la dobânda mal mare,
poftind omul tate pentru el, şî nimic lăsând pentru altul;
daceea pururea te frămîntă.
4355 Zădărnicia din ne-sciinţă, daceea nu te Iertă să te cunosci.
Lucru în zadar, n'are nicl un dar.
Mândrul se plimbă cu ochii pe sus, umflându se ca un
curcan; desfrinatul se topesce în plăcerr, ca eera în foc;
Iubitorul de argint nu se satură de '1 vei îndopa şi pe
gură şi pe cur; Iubitorul de slavă, în cer de '1 vei înălţa,
cere să se sute mal presus ele cât Domnul; o ce zădar­
nicie, când tate într'un minut, le lasă pe pămînt.
Tate o deşertăciune, că Cehe vin în lume, cum vin aşa
se duc.
Tate în lume, zadarnice la om, aşa a dis Solomon, afară
ele 'nţelepdune De ea să te ţir.
4360 Cine nu se turbură de ort-ce pe lume. acela numai cu­
no sce, că tate în lume zadarnice se 'nţeleg.
Dacă e marte pe lume, tate în zadar În lume; că când vef
să te 'nveselesct, atuncî vedf pe marte la casa el că
te poftesce.
Dacă martea de nOI se tine, tate în zadar ne vine.
Deşărtăciunea din om în' om, până la cel din urmă.
$î ceea ce a trecut, şî ceea ce va să vie. tate o zădărnicie.
Pentru Zestre
4365 Mal bine nevastă ticnită, de cat zestre cumplită.
Nu la zestre mare să te uît], ci mal bine la mintea feteî
cu care i să trăîescî.
Năravurile cele bune, cea mal mare zestre ce trebue să
doresct.
Tinerir mal nainte puţină zestre lua, ultându-se la cinste,
far nu la mare zestre; d'aceea, şî mal bine, cu neves­
tele lor trăia. Iar acum, cu zestre mare, şî grijă au mal
mare, şî necazuri nu puţine înghit, pe nesimţite, până
ce se şÎ înnecă. Alege care 'ţI place.
Filosofiî cu cuvîntul lor, cel volnicl cu 'slava lor, şÎ cel
================== pagina 219 ==================
învetatl cu întelepcîunea, s'au înzestrat din fire, Iar fetele
cu zestre peste fire.
Ce cu greu se p::tre la acest bărbat, ce cu zestre mare,
este Încărcat, cind aude necurmat «Nu te mal VOlU de'
bărbat'» Feresce-te cat vef pute, do asemenea În­
tîmplare.
Cine la zestre privesce, cu zestre se căsător esce, d'aceîa
şi îndată se smintesce.
Cinstea feteI cea mal mare zestre, A cesta să vinezî.
f
1
i
1
4370
PllVĂTUIRI ŞI CUVINTE ADEVERATE
219
I
t :
Pentru Diuă şî N6pte
Diua de astădi, cea ele Ierf trecută, şi cea ele mâine, ceea
ce astă-dî trece; aşa dar în lume, o cji numai este, şi
nici o el i noue este.
Cele elin urmă dile, mal grele se arată, că cele trecute se
uită.
4375 Noptea cea mal bună, spre socotinţă bună.
Noptea odihnă cere, ele muncă ele cu diuă,
Noptea mal mult te 'ntristeză, când pe gclnclurI cadr.
Noptea pentru odihnă, şi diua pentru muncă.
Noptea, somnul cel mar clulce, c'o dihnă bună ne aduce.
4380 Noptea se nu te călătorescl, ca să nu te poticnesd.
Cele de cu riopte, a doua di le vedf schimbate, că noptea
clocesce ceea-ce diua isbovesce
N optea mal drăgostosă, că dragostea noptea se cam În­
desesce.
Pentru Zirnbire
Zimbirea cât de mica, semn de dragoste că Începe.
Zimbirea 'ţi arată dragoste mal mare de cat rîsul cel mal
mare.
Pentru Dicere şi Cele ce se dic
4385 A dice de a face, cât cerul de pămînt.
In zadar (Jid şi strigI, cind nimenl nu te ascultă.
Dicerea rernâne jos, cind fapta nu se urrneză.
Dicerea se 'nterneîeză când fapta trece 'nainte.
Cheluluf să nu-': dic] chel, orbulul să nu-T dicf orb, şî
celuf beţiv nicî cum să-'! pomenesd de beţie, că nurnaf
îndată te pornenescî, cl'o c în cap cu domagu 1.
,
II
================== pagina 220 ==================
220
PHOVERBELE ROMÂNJLOH
----------------
4390 Când gici şî nu fad, mal bine să taci.
MiI şî sute de dicerf', cu mult mar us6re, de cât o faptă
şî numar, fie cât de mică. .
Din dece ce se dic noue şî jumătate să le dar la o parte,
şî pentru jumătate să fii la lndoielă, cu bună bănuielă,
fără nicf o încredinţare.
Să fad pe om să pricepă ceea-ce 'r gieI, iar nu să credă
numar precum tu îl dic).
Pentru Zidari, ZidirI şi Lemnari, i Clădiri
Zidarul şî lemnarul atunci se ' nveselesc, când casele se
prăpădesc de foc si de cutremur.
4395 Mănâncă ca un muritor şî clădesce ca un ne-muritor.
Pietra după sf6ră să asedf la zid, Iar nu sf6ra după pietră,
că te înşală îndată. .
Cel ce clădesce, clădesce pentru cer din urmă, căci el se
pripesce să se ducă.
Pentru Zugravi
Zugravul chipul ti-'] nuneresce far nu şî gindul.
Zugravul chip de muiere, anevoie nirneresce, că nu'] vede
tot Într'un fel, de câte 01'1 îl vede.
4400 Zugravul pe cel mort vi LI ti'I arată, când e zug-rav bun.
Zugravul faţa ţe-o zugrăvesce, Iar la minte se 'ndotesce,
Pentru Zule
Zulea se nasce d' odată cu cununiile.
Pentru Zulufi
Z ulufr, plete şi percele la muieri se cere,
Pentru Zălog
Zălog-ul dacă zăbovesce, nu se mal ivesce. Vedr să nu o
pati,
4405 Dobinda zălogului, primejdia Iul. Ferescete de ea.
Ori-ce zăticnire spre bine se 'nţelege.
================== pagina 221 ==================
POVĂŢUIRI ŞI CUVINTE ADEVERATE
Pentru Zăbavă
VeqY incet.
Pentru Zădărnicie
Veql Zadarnici.
Pentru Sgârcitură I Sgârciţi şi Scumpi i Scumpete,
şi Giumerţi şi Slobodi la mână
Sgarcitul când copil dobândesce, mal mult se mâhne s ce,
gandinel la cheltuielă. Tu împotrivă să urmez].
Sgârcitul legă, strînge sî îngr6pă, nu pentru el ci pentru
cer elin urmă. Nu te asernenă lui.'
Sgârcitul pururea trist. Vedi să nu cadt şî tu la întristare.
4410 Sgarcitul se înţelege cel mal sărac ele totl, că nu se În­
trebuinteză elin averea lul.
Sgârcitura elin ce merge întineresce şÎ nici odată îrnbetrâ-
nesce.
Cheia, sufletul sgârcituluL Ferescete el'un asemenea suflet.
Mal lesne grumertul se iconomisesce, decât cel sgârcit.
Mal bine gfumert şÎ fără banl, ele cât sgârcit şÎ cu banî;
că gfumertul pentru toţI este bun, Iar sgârcitul nici
pentru însusî el.
4415 Mare nebunie, să trălescî sărac şî să morf bogat, cu sgâr­
citura ta.
Numar curva sgârcituiul ît elă ele cap. Vedl să nu o patl.
Nu te sgârcl piste fire că, bogat, sărac, orî-cine nimic
d'aici cu el duce, când în veci se duce.
Nici sgârcit, nici glumert peste fire, că şî una şî alta în­
tregă nebunie.
Păzesce-te de sgârcitură, c'averea la cel sgarcit ele suflet
vătemătore.
4420 Păzesce-te de cel sgârcit, când incercă cea mal mică pa­
gubă, la al seu interes, c'asupra ta aruncă pricina de
înteres.
Părinte sgârcitor, dobândesce copil risipitor spre a sa
pedepsa.
Firea celui sgârcit, patimă fără lec, Feresce-te de o ase­
mene patimă.
Cel sgârcit cu cel glumert, nici o înclinare are.
Cel sgârcit haina singur 'ŞI-o şterge, şî basmaoa 'ŞI-o fre­
că, ca să nu plătescă.
4425 Cel bolnav la sănătate mal mult rîvnesce, far la bogăţie
1 ii
i 1
'1
I
================== pagina 222 ==================
4430
4435
4440
4445
4450
PROVERBELE HOMÂNILOR
mCI că mal gândesce ; Iar sgârcitul şî la bolă mal bine
va să moră, decât c'o para să scape.
Cine legă are, Iar sgârcl tul, şî când legă, şî când nu legă,
. nici odată are, că ceea ce are, nu se 'nţelege ale lUI, ci
a celor din urma lul.
De sgârcitura cea mare, de multe orf plerdem norocul ce
ne vine. VedI să nu o patI.
Averea scumpului, m ortă se 'socotesce, câtă vreme el tră­
Iesce, că când el se îngropa atuncl ea se desgropă.
Aurul şî argintul Domn şî Durnnedeu se 'nţelege celuI
scump şî sg ârcit, că la el se închină ca la un Dumne­
qe(1.
VeI să dobândescî dragoste de la cel scump? să nu'l laş!
să cheltulescă nimic de la el.
Mal lesne mortul va gr�D de cât scumpul va dărui.
Mal lesne cel legat de picere va pute alerga, de cât cel
scump a Înainta.
Nicî un lucru mat scump de cât acela ce '1 cumperi cu
mari rugăciuni.
Scumpetea la om cea JUli mare b6lă, şî bolă fără lec.
Departe do asemene b6lă.
Scumpetea la om cel mal mare cusur.
Scumpul averea în pămînt ŞI-o ascunde ca nicI cel din
urmă să se 'nveselescă de ea.
Scumpul alergă la sărăcie, ca de vietă să lea povaţă.
Scumpul a-'ş! îngropa averea, mult, mult se inv eselesce,
iar a da de pomană pecat mare socotesce.
Scumpul odihnă nicl odată are, de cat poftă de banf mare.
Scumpul în vis când chelturesce, t6tă diua Se tânguresce.
Scumpul În casă cu toţf se gâlcevesce.
Scumpul cu Înşelătorul, lesne se Învoesc.
Scumpul cu dracul, d'o fire se 'nţelege.
Scumpul la d.ştig cu gindul se topesce.
Scumpul la 'ridurare, împoncişat se uită.
Scumpul la cel din urmă bogat, jar la cel din cap sărac.
Scumpul la banI se închină mal mult ca la Durnnedeu.
Scumpul lintea o cumperă câte un bob, un bob.
Scumpul mal mult păgubesce, şî leneşul mal mult alergă.
Scumpul mar lesne se Înşală.
Scumpul mai bine va să m6ră, de cât un ban să de spre
tămăd uirea sa.
Scumpul mai mult se superă, când vede pe gIumert cit
nicl o superare are de cea mal mare chelturelă.
Scumpul pentru un ban perde indecit, şî nicî cum simte.
Scumpul poftă nicf cum are, că nu'I Iasă scumpetea la
6re-ce să poftescă.
================== pagina 223 ==================
POVĂ,\,UIRI ŞI CUVINTE ADEVERATE
223
4455 Scumpul pururea trăfesce, în grijI, fricf şî bănufeli,
Scumpul pe Domnul învinovăţesce, de ce a făcut săraci,
iar nu pe sine, de ce nu se 'ndură de săraci.
Scumpul până la mormînt diuă bună n'a vedut.
Scumpul saţ n'are, dar nicI' rod din averea lUI vede.
Scumpul se rade, Însuşi pe el, că n'are ce mânca.
4460 Scumpul scote dintr'un pozănar ŞI bagă În cel-l-alt, qicend
că a mâncat.
Scumpul batjocura lumii.
Scumpul bogat nicf cum va să se nurnescă.
Scumpul duşman săracilor.
Scumpul, ele 'i-ar da ştreang fără plată, lesne s'ar spînzura.
4465 Scumpul de bani se stăpânesce, rar nu el pe bani.
Scumpul de şorecl pace are, că n'au ce rade.
Scumpul şî sgârcitul, sătui de la masa lor nici odată se
scală că n'au ce mânca.
Scumpul şî când socotesce că dobândesce, mai mult pierde
că, în urmă, mal scump curnper ă.
Scumpul, şî de mult are, dar nicf odată are, că şî ce are
nu se 'nţelege că are, când de averea lui nu se inve­
selesce.
4470 Cel slobod la mână, gc1.ndul luf el mână, la cele mal marf,
Cel slobod la mână mal mult Iubesce cinstea ce ise da,
de cât ceea-ce el din mână dă.
Cel slobod la mână pe alţii indestuleză, şÎ pe sine flămând
se lasă.
Cel slobod la mână pe sine mănâncă, dând altora de mân­
care.
Tate cele-l-alte se învechesc cu vreme, Jar scumpetea pu­
rurea spre înnoire merge.
4475 Cel scump şî cel sgârcit, nici pentru însuşi a lui gură chel­
tuiesce.
Cel peste fire scump, învaţă pe slugă hotă 1).
D'ar fi cu putinţă să de omul ore-ce, ŞI nimic să scadă
din averea lUI, şi atunci scumpul ne milostiv ar fi.
Omul glumert la toţI este plăcut, iar cel sgârcit chiar lUI
este urît.
Omul gfumert pentru toţi este bun, iar petru sine nebun.
4480 Cel giumert pururea în lipsă se află.
Cel glumert pe multf ajută, ŞI la mulţi folosesce, Iar cel
scump ŞI sgârcit, nicî pe însusl sine.
Cel grumert dale sale nicl cum îngrijasce.
================== pagina 224 ==================
224
PHOVEHBELE HOM;i,NILOH
4485
4490
4495
4500
4505
Gîumertif petrec ca când ar a ve puţin să tr ăiască, Iar scurn­
pir petrec ca când ar fi ne-rnuritorl.
Pentru Smerenie şî Srr ... eritl, i Plecaţi
şi Plecăciune
AtuncI mal mult să te smeresci când mar mult te laudă.
Smerenia arată o mare plecăciune ca mal mult să se cin­
stescă, d'aceea smerenia Întregă înşelăciune.
Smerenia adeverată, cugetul cel bun arată. O asemene
smerenie să vîn ezî.
Smerenia viclenă, cu plecăciune te Înşală. Departe de ea.
Smerenia cunosce întălu pe sinesî. D'aceea se şî cinstesce.
Smerenia cu plecăciunea, rnândria cu slava şî mărirea cu ză-
dărnicia se Înveselesc.
Smerenia cu făţărnicie, intregă viclenie, şî ferice de cine
a cunoscut-o ::;î 'ndată a desfăcut-o!
Smerenia cât se cuvine, datorie la orî-cine. D'acesta să
te tir.
Smer�nia mincinosă, cu ochiî la pămîn t, cu mâlnele În
piept, şî cu gândul la dobândă. Departe de ea.
Smerenia mincinosă, cea mal grozavă tâlhărie, că de faţă
te despole cu cele mal sfinte cuvinte. Feresce-te de ea,
cât vei pute.
Smerenia peste fire, Întrece diivolie. Departe de ea.
Smerenia peste rnesură 'ţI-arată neghIobia, sau reutatea
cea ascunsă. Departe de ea.
Smerenia prefăcută Întrece făţărnicia. Departe de ea.
Smerenia se ascunde sub cea mal mare fătărnicie. ca mar
mult să dobândescă. "
Smerenia să te-o areti, nu pe din afară, ci pe din lăuntru.
Smerenia cea mal mare şî de tot ascunsă, curge din mân­
drie, şÎ din lăcomie, ca să dobândescă pe tăinuite ceea-ce
de faţă nu i-se cu vine. Cam departe de ea.
Smerenia cea mal plăcută, cea după vr ernf prefăcută.
Smerenia cea mal mare, o poftă cl'a dobândi cinstea cea
mal mare.
Smerenia îşI are, la orl-ce adunare, locul el la o parte,
dar tot cel după spate.
Smerenia cu suflet curat, rar nu cu viclen , că te arată de
făţarnic.
Smeritul viclen, cel mar cumplit făţarnic, că surd şî orb
se face, până ce prinde pe om în plasă. Feresce-te de el.
Smerit dar nu prefăcut, şî cucernic dar nu viclen, că scârbă
aduci la totl.
================== pagina 225 ==================
4510
4515
4520
4525
POVĂTUlRI ŞI CUVINTE AD.IEVE1BTE
Cu smerenie mal mult te înalţ), când cu făţărnicie nu o
faci.
Cu smerenia dobândesc) cea mai mare cinste, când după
cuviintă o aretî,
Cu cât maî mult te mărescî cu atât mal mult să te sme­
rescî, ca cinste şi slavă de la toţI să dobândescj.
Cu cât mal mult cel smerit se plecă şi se Închină, cu atât
mal mult de el să te sfiesci, c'atuncf dracul 'l-a 'ncă­
Iecat,
Mult, mult să te feresc! de cei ce, cu smerenia lor, se
fac că le pare rNI d'ale tale nenorociri, c'atuncî el se 'n­
veselesc ca nisce fătarnict.
Multî cu smerenia aU dobândit ceea-ce n'au gândit, că
smerenia pe multl înşală.
Nu cu ochiI la pămînt şî cu gândul la satana, nici cu
mâInile la piept şi cu ochii p'imprejur, tocma ca un
fur, a ta smerenie să teo aretî.
Pururea eă te aret] cu mult mal mic de cât escî, ca În adever
smerit.
Pe cel smerit, din guno!i:î să'I ridicf şÎ din noroi.
Să te înveţI a te smeri şÎ a te mări, la vreme şi după
vreme.
Feresce-te de cel ce, în numele Dornnuiuf, eţI arată ţie
smerenie mare, că ca un şarpe 'nveninat, cu dintele te
pişcă şi din limbă îşI varsă otrava unde te muşcă.
FiI smerit la toţI, iar nu şi făţarnic; că smerenia la om,
cea din suflet curat, o bună mijlocire spre a dobândi
dragoste de la toti, Iar fătărnicia urîciune de la totl.
Cei smeritî şi prefăcutî, mal �ult rivnesc la înşelăcfunl,
de cât cel flămândî la pâine.
Cel smerit când se preface lesne il poţI cun6sce, că ochi!
în jos şi-'I tintulesce, capul până la pămînt şî '1 plecă,
rasa prin prejur 'sî-o şterge, sî mâinile în pIept sî le cru­
cesce, dar inrrînsul Domnul scie ce hrănesce. Departe
d' o asemene smerenie.
Cel smerit când se preface, arată că'I pare reu, când de
6menI se cinstesce, ca mai mult să'l cinstescă.
Cel smerit mult se scârbesce de cel mândru când el În­
tîlnesce,
Cel smerit cu cel mândru nu pot să se vadă unul pe altul,
că unul se uită la pămînt, şî cel-l-alt în cer.
Cel smerit cu cel mândru, d'adreptul se 'mpotrivesc.
Cel smerit se multurnesce în starea ce se găsesce, când
IIU isbutesce la ceea-ce gândesce.
Cel smerit se sfiesce a necinsti pe orf-cine, că-T dă peste
nas, orI-cine.
15
I
I
================== pagina 226 ==================
226
PHOVERBJlLJo: ROMÂNILOR
Cel smerit de totf Iubit, când fără chichiţe s'a ivit. Aşa
sÎ tu să te aretl.
Cel smerit şi plecat, la orf-cine va să slujască, ca cu ori-ce
mijloc să dobândescă.
Cel ce se înalţă se va smeri, şî cel ce se srneresce se va
înălta. Asa cel mal intelept, în legile IUl a grăit.
Dragoste şi credinţă, din inimă curată sî fără făţărnicie,
cea mal sfântă şi mal plăcută Domnului smerenie. De
ea să te tir.
4530 Şî smerenia' şi plecăciunea, la vremea lor, şî cui şi cum
se cuvine.
A se pleca la stăpânire, semn de intelepcrune,
In cea mal mare slavă când tu te vef afla, atuncî mai
plecat să te aretl la toU, ca să dobândescr pe totl,
Capul celui mal plecat nu se tale de glalat. '
Ca să poţi trăi în lume cu dragoste de la tott, trebue să te
areti plecat la toţI.
4535 Cu smerenie plecată dobândescl dragoste îndată.
Cu mare şi cu mic orî când tu te întilnescî, să'I cinstescl
c'o 'nchinăciune , plecând capul către el, şî căciula elin
capu-tt cu dragoste să ţe-o scotr.
Cu plecăciunea inimii, către ori-ce necaz, mare mângăîere
dobândesd.
Cu plecăciunea inblândescl inima cea mal crudă.
Cu plecăciunea, cu mult mai bine de cât cu m ândria, do­
bândesci dragoste şi cinste.
4540 Cu plecăcîunea biruescî pe cel mar mare tiran.
Cu plecăciunea elobândescI ceea-ce tu gânelesd, rar cu mân-
dria şi artagul etl aprindf sÎ insutl capul.
Pleca-te vreJ�lir de 'vei să i�b�tescr. '
Plecă-te la cel-ce întind rnâlnile către tine.
Plecat de te ve] areta puţinI te vor supera.
4545 Plecăcfunea, muma faptelor celor bune. De ea să te ţir.
Plecăcîunea ne depărtez ă ele cele mal multe greşelI ce 111;111-
dria ni le înrnultesc e.
Plecăclunea, cea dintâILî către înţelepciune treptă.
Plecăciunea ce aretărn, către cel mal marI, se 'nţelege pe
tăcute, o tainică poftă de-a dobândi ore-ce mal mult de
la el.
Cel plecat, pururea nevă ternat.
4550 Cel ce va la totl să placă, cu plecăclune către toţI să se
parte.
Cel-ce 'ţI elice: « Cu p!ecăc'îu 11 e» , te Înşală c' o mincIună;
nu-'I ela credemînt la vorbă de nimic.
Cel-ce scie să se plece, se plecă şi când ajunge în jeţ
ÎmperătesC' .
================== pagina 227 ==================
____ � __ povkj,'umr ŞI CUVINTE ADEVERATE
227
Cine scie cum şî când să se plece vremii, acela mal bine
nimeresce.
De mic copil să te dedaI a te pleca la altul, că plecă­
cîunea cinste şi dragoste 'ţf.aduce, Iar rnândria urîciune.
Pentru Sbierete
4555 SbIeretele te arată de bou sali de măgar. Feresce-te de
asemene nume.
Pentru Cal
Cal ne Învăţat nici cum tu să Încaleci, că te aruncă '11
cap.
Pentru Cale, Căletori şî Căletorie
Inaintea dornnuluî, calea ta să te-o 'ndr eptezt.
Căile cele strimbe, curse 6menilor se 'nţeleg.
Pe calea cea dreptă a umbla să te silescî, ca să nu te
poticnescI.
4560 Pe cale neurnblată să EU te căletoresci, ca nu mal mult
să zăbovesct,
Apă şî pâine la căletorl să dal, ca de la toţi "bogda­
proste» s' audf.
Diua cu lumină să te căletorescî ca să nu te rătăcescî.
Mal bine pe jos, c'un tovarăş vesel, la ori-ce căletorie, de
cât în cea mai bună trăsură c'un tovarăş posomorît.
Pe orfce căletor cu dragoste să'l priimesci, dacă vei şî
tu asemenea să te 'nvrednicescl.
4565 Pe mare când vei să te căletoresci, sau călare pe uscat,
caută vremea cea mal bună ca să nu te prunejduiescl.
Pe mare şî pe uscat dind tu te căletor escî, cu vrăjmaşul
U�CI nici cum să te însoţesc!.
Departe la căletor ie, de omul cel nebun.
Pentru Cantaragii şî Cântar
Cantaragiul c'un dram de te va asupri sufletul lui si '1 În­
carcă, şî val de el când va intra în luntrea căletorieî,
================== pagina 228 ==================
228
PROVERBELE ROMANILOR
că nu va avea cu ce plăti a lul mare greutate! Vedf
să nu o paţi.
Cantaragiul cu cântarul de gat, se va înfăţişa la cel prea
înalt. Feresce-te de o asemene înfăţişare.
4570 Cântarul mincinos, şî mesurile îndoite, urîte sunt Înaintea
Domnului. Feresce-te de ele.
Cine strîmb cântăresce cu cântarul de gât se trântesce,
Vedf să nu o patf.
Pentru Cap
Capul în sus să nu ţe-l ţiI că te arată de mândru, nici
de tot în jos, că te-arată de smerit mincinos.
Capul când te dore tot trupul bolesce.
Capul să ţe-l feresci de mare căldură, cum şi de recelă ,
4575 Mar bine în tivgă, adică În cap, să te silesci să dobân­
descî.
Unii cu capul gol, alti! cu căciula în cap, tott d'opotrivă
rogă pe Dumnedeu, sî Domnul pe toţI d'opotrivă el pri­
mesce şî '1 ascultă; Iar noi, Înaintea nostră, pe toţI ÎI
vrem cu capul gol, şÎ cu căciula în mână, să ni se plece.
O ce deosebire Între om şî Durnnedeu !
Pentru Caprrtii
Omul fără capritie fie cât de mică, mal nu potr găsI.
Capritia neschimbată, pururea întinată.
Feresce-te ele capriţu, că te-arată de 'nderetnic şî ele om
sanchiu.
Pentru Car
4580 Carul să nu '1 încarci peste a lUI încărcare, că te:' pune
să ridicf cu însuşi a ta spinare.
Pentru Caraghloşi
Vee)l Mucaliţt.
Pentru Carte
Ve<j.i Cărţ);
================== pagina 229 ==================
POVĂ'ruml Şi CUVINTE ADEVEllATE
Pentru Casă
229
A casei greutate, d'o potrivă apasă pe toţi în parte.
Adapă tu mal întâlu a ta casă îndestul, apof dintr'al teu pri­
sos dă şî la altiî cât potl,
In casă pururea, cele de trebuinţă, să ingrljescî a ave,
iar cele de prisos, afară din casă, departe să le sgor­
nescî, ca să te iconomisesci.
Intâiu casă, apoi nevastă, şî în urmă bof bunf de arătură.
4585 Val de casa aceea unde pantofi nu calcă.
Val de căsa aceea ce 'I lipsesce muierea.
Val de casa aceea, când m ulerea se sfădesce cu al seu
bărbat, mal mult pentru pat!
Ca casa fără tropăiturt de mulerescl condurî nimic alt
mal urît, în cer şî pe pămînt.
Casa unde nicl cum mir6se a muîere, cea mal spurcată
casă, după lege se 'nţelege.
4590 Casa cu muiere, nici odată prere.
Casa căldur6să, cu mult mal drăgăst6să, când vîntul ne
bate în faţă şî 'n spate. .
Casa, mulerea o incăldesce ; n'o lăsa să r ecescă.
Casa nemăturată nici cum să laşi vre-o dată, nici rufele
aruncate, înc6ce şî încolo, că una te-arată de murdar,
sî alta de blendărău.
Casa ta ca să sporescă, pururea să îngrijesc1 a se afla
necurmat în cea mal bună orînduială, în cea mal plă­
cută supunere, în necurmată sîrguinţă, în curatenia
năravurilor, sî în cea mal plăcută cucernicie.
4595 Casa ta să te-o 'mpodobescI cu cele mal curate, Iar nu
cu cele mal bogate.
Casa fără grijă nicl cum să teo laşi, nicf diua, nici n6ptea,
nici la vremea mesei.
Casa fără conduri, adică fără mulere, intregă pustietate.
Casa scumpuluî pururea pustie.
Casa fără muiere, ca un trup fără suflet.
4600 Casa ce se îngrijasce, pururea plină se găsesce.
Casa ce se împarte, de stare n'are parte.
Casa Domnulul, lumea ce însuşf el a zidit, şî slujitorif lui,
6meniI ce în lume, însuşi el 'I-a sălăşluit.
Casa grea şî fără orînduială, spre scădere te scob6ră.
Vedi să nu o pati,
Casă �ând zidesci, scara mal întâiu, cu cea mal bună odihnă
s'o clădescî, şî umblăt6rea să nu puţă, Iar odata de
dormit s'o pUI spre resărit,
4605 Cu ic6ne să împodobesci casa ta pe din lăuntru, ale celor
================== pagina 230 ==================
230
PROVERBEf,E ROMÂNILOR
mal învetatf , Iar pe din afară cu chipurile celor mal
vestitl, l� �oInicie şi la vitejie.
Chelarulut mal ÎntaIU casă de locuinţă, pe unde intră şi
Iese ori-ce de trebuintă.
Cu mult, cu mult mal marî valurile casei de cât ale celei
mal mare mărî ; că în ale mărif odată te' nneeI şÎ scap î,
iar în ale casei, cât trăiescf te nevoîescl, că pururea În­
noţI în ele.
Mal bine În mic aconerernint sî în casa ta, ele cât în pa­
laturi marl, şi streine ele til�e.
Mal bine cu puţin Şl 'n casa ta, ele cat cu mai mult şi
'n casă streină,
4610 Precum lupul cu câinele, aşa şî linguşitorul şî plşpăitorul
şÎ făţarnicul cu prietenul seu; ferescete ca nu cum-va,
în loc ele cârnî, să'tr umpli casa ta cu Iupî nesătioşî.
FugI ele casă 'ntunecosă, şî ele cea frigur6să, sî ele cea
pitulată, şÎ ele cea fără aer, ce vine de la resărit, elar
cu mal mult mal mult să fugI de casă fără muiere, că
rnuîerea casa ţe o îndestuleză, muîerea te-o însufleţesce,
cu cel mal elulce aer.
Cea mal bună casă, ceea-ce n'are trebuinţă de cele de
prisos.
Cine are casă trebuie să îngrijască el'ale casef, ca ele
pleptene cel-ce are barbă.
Cine casă îşI clădesce, cu-ale altora sudorl, mormîntul set'!
si'I gătesce. Vedf să nu o patî.
4615 Cine de mic copil casa 'şî-o risipesce, la betrânete slugă
altora se găsesce. Vedl să n'o pati.
Dacă casa tî-e urîtă, bagă m ărăcinf in ea, şi n' o ela cu chirie.
Pentru Casnici
v ce)! Ci'i,rătorie.
Pentru Cheie
Cheile ele lângă tine nu le depărta, ca pururea în cămară
să mal aîbl ce-va.
Pentru Chezaşl şt Chezăşie
Ar bani? fă-te chezaş; n'ar trebă P fă-te martur.
In cesul ce te faeI chezas, socotesce-te la plată.
4620 Chezaş nicf cum să te puf, dacă vel să dormi fără nici
o grijă,
================== pagina 231 ==================
231
4625
Chezaş te-al pus, al pf'erdut, ceea-ce al avut.
Chezăşia pentru fapte, anevoie a se păzi forte.
Chezăşia celor mari, pentru cel mici cu opincI, nici o tărie
are.
Cinci te facI cheza), ban iI în casă gata să ţi-'I afbf, când
te faci martor, de cizme cam multe să te îngrijescI.
Cine chezaş se pune, din punga sa pune.
Cine chezas se face, punga Să'ŞI deslege.
Binele ce 'ţi-a făcut chezasul teu să nu'I pui la uitare, că
sufletul seu şi-a pus pentru tine.
Pentru Cheltuieli
4630
4635
4640
CheltuIala cu mesură pururea îţI dă în gură, Iar cea peste
rnesură şî bucătura te-o scote din gură. Vedî să n'o pati.
Cheltuiala cea mare, âr3cie în casă ţI-aduce mare, Feresc�­
te de ea.
Cheltuielile cind le micsorezf, atuncf vistieria terit se 'rn­
bogăţesce, si săracii birnicii mai resuflă ore-ce. D'acesta
să te Îngrij escî,
Cheitulesce cu rnesură, de ve! să mal aibf ceva în urmă.
Cheltuindu'ţr averea la. cele ce nu se cade, lipsă vei ave
la cele ce se cade. Vedf să nu cadf în lipsă.
Cu mesur ă bună când veI' cheltui nid' cum eţf va lipsi.
Când învetl pe copil la mif şÎ sute de cheltuielf zadarnice,
îl învetf cum mal curînd să sărăcescă.
Când vei însoţi cheltuiala cu sgÎrcirea atuncf vef merge
mai bine.
La cheltuielf cu mare sernă, la dăjdif cu rnaf mare, ca
să nu întrecă dajdia nheltufala, c'atunci unul se despoie,
si-altul se umflă în blane.
M�i lesne omul cheltuiesce de cat dobândesce.
Mar puţin să cheltuiescf de ceea-ce dobândescl, ca la ni­
meni să nu te căctulescî.
Nu cheltui peste mesură dacă vei să nu afbi lipsă în urmă.
Nu 'ţI cheltui averea ta pe trepte mai Înalte, că 'n cea
mar mare treptă, de te veI sul, nirnenf îţi va da ceva,
când nu vei ave acolo ce mânca.
Pururea ore-ce, din cheltulell să păstrezi, pentru vreme
de nevole.
Nicf să cheltuiescf', n icl să te sgîrcesd la tâte peste me­
sură, ci o cumpenă bună şî dreptă să păzesd, ca să
nu te căiescl În urmă.
Cel-ce peste mesură la cheltuleli se silesce, spre scăderea
lui maT bine se 'nlesnesce.
================== pagina 232 ==================
232
4645
4650
Cel-ce fără mesură, cheltulesce, fără măsură şî saracesce.
Cine cheltulesce mal mult de cât ei vine, curînd sărăcia
în casa lUI el vine. Vedî să nu o patî.
Cine cheltulesce peste orînduială, curînd începe cu talerul
să ceră, Vedl să nu o paţi.
Cine cheltulesc'e tot venitul �eu, se 'nţelege pe jumătate
nebun; cine cheltulesce peste venitul seu, Întrece pe cel
întreg nebun; cine chelturesce tot capitalul seu, ajunge
În d6ga după urmă, şÎ rernâne să cânte pururea cu
drÎngul. Vecji să nu o pa ti',
Cine se Întrece unul cu altul la chelturelî, ca cel ce se
bat la duel. Ghici cine o să ni 111 erescă ?
De vef cheltui la cele de prisos lipsă vel ave la cele
de trebuinţă. Vedr să nu te g;:'tsesci În lipsă.
Şi când baniI te vor sc6te din casă afară, nici atunci tu
nu cheltui peste rnesură, că curînd vei rernâne fără nici
o rnesură.
Pentru Chemare
Chemarea cu: «tată [ mamă! fătul rneu !» şÎ « bădiţă �» ne
arată cea mal mare dragoste; cu aceste nurnirf să te
întrebuinţezI la orf-ce vorbă.
Pentru Chef
Cheful omului se schimbă în felurirnl de chipurl, după a
sufletului moleclune.
Cheful o patimă din cele mal zădarnice.
Cheful îngraşă pe om.
4655 Cheful cu noroc, te ridică pe loc.
Cheful la om când i-'1 strici, t6tă pofta 'I-O ridici.
Cheful la om cea mal mare fericire.
Cheful ni se strică, când supărare ne pică, fie cât de mică.
Cheful din plăcere, plăcerea din zădămicie, şÎ zădărnicia
din imputinarea mintii.
4660 Nici odată in lume să' nu tearetl fără chef, c'atuncî duş­
manul se bucură, când te vede fără chef, c'atuncl crapă
de necaz, când te vede fără nici un necaz.
Fără chef, mal nimic, bine se săvirsasce.
Pentru Chiorî
Chiorul Între orbi, îrnper at se socotesce.
================== pagina 233 ==================
POVĂ'IUIRI ŞI CUVINTE ADEVERATE
Pentru Chinuri
233
4665
La cel intristatt mângăIetor, la cel năpăstuitf aperător, şi
la cel în chinuri isbăvitor de chinuri.
Când chinurile peste mesură, desnădejduirea vine în urmă,
şî după ea vărsare de sânge.
Pe cel În chinurI să-'! mângâl, Iar nu în mal mari chinuri
să'I cufundî,
De chinuri arunct nurnaf veţI scăpa când slobodi veţI re­
mâne. D'acesta să ve îngrijiţi.
Pentru Chipzuire
La orl-ce chipzuire, dof de cât unul, cu mult mal bine, ca
ceea-ce unul niclcum a gandit, cel-l-alt mal bine a ni­
merit.
Nu celce, cele trecute, cu ochi! a vedut, ci cel-ce, cele
din urmă, cu mintea a prevedut, acela mal bună chip­
zuire a născut.
Cel-ce pentru ale sale reu se chipzuesce, pentru cele stre­
ine mal rel! se socotesce.
4670 Buna chipzuire, de cele din urmă îngrijasce mal bine. De
ea să te ţiI.
Pentru Cojoc
Cojocul căutare, numaf la Iernă are.
Cojocul din spinare nicf cum să'I Iepedi Ierna, că de căl­
dură mort nicf cum al vedut.
De cu vară pentru Iarnă, de cojoc să te 'ngrijescl.
Pentru Cochetărie
V Cql MUleu cochetă.
Pentru Cocoşati
Cel cocoşat: cu duh, cer orbî cu simţire, şî cel şchîopî cu
putere.
Pentru ColivI
4675 Inimă curată, Iar nu colivă lată, cere Domnul de la tine,
că el n'are trebuinţă de mâncărf şi beuturî.
================== pagina 234 ==================
234
---
PROVERB ELE HOMrÎ.NILOR
Val de cel-ce socotesce, că cu coliva, pe Domnul îmblân­
desce, cind Domnul faptul şi gândul ţel drămuesce,
iar nu darul de la tine, ce socotesd că dobândesce, de
care nici o trebuintă are.
Coliva cât de dulce, Ia gura celui mort nici o .vietă 'I
aduce.
Cu coliva POţI da, o bună de mâncare, dar de pecate
nici cum ar scăpare până nu vei desnăpăstui pe cel ce-I
năpăstuit. Păzesce acestă urmare ca porunca cea mal
mare.
Mal bine la săraci cu milă de cât la Domnul cu colivă,
că Domnul trebuinţă n'are d'a ta colivă.
Pentru ComandirI
4680 Pod aba ŞÎ cinstea unul comandir, îndrăsnelă la resbor şi
îndurarea după resboi ; dacesta să te ţii.
Pentru Comedii
Comedia, c'o plăcere de vedere, pung-a-ţl ţe o scutură.
Comedia te 'nvată şî bune şî rele, cam îng-rijasce-te de ea.
Cea mar urîtă comedie, şi scârnavă la vedere, când câIniI
mîrâiesc, şi cu clintit rînjiţI, se muşcă şi se mănâncă,
pentru o căţea şÎ numai. Departe de-o asemenea comedie,
băg-ând de se mă la pilda şî înţelegerea lor.
Cea mar frumosă comedie şî mal dulce la vedere, când
găinele se gâlcevesc pentru cocoşelul lor, şi COCOŞii se
bat pentru puIculiţa lor, la asemenea comedie să mergI,
băg ând de sernă, la pilda şî 'nţelegerea lor.
Pentru ComorIu
4685 La comori când numal g ândescî atunci te aretr de milos­
tiv. Aşa să urmezj,
Pentru Condeiu
Nu te ulta la condeiul ce ţine tată diua în mână, ci la
ceea-ce Iese elin acel conelelu.
================== pagina 235 ==================
povĂTuml' ŞI CUVINTE ADEVERATE
235
r
Pentru Copii, Copilărie şî Fii, Fete, Feciorie,
Fetie şî PărinţI
Ori nici cum să facI copil, sat! de.'i facI ele el să În­
grijesd.
Unde mulţI copii, acolo blagoslovenia Dornnulut.
Unde nu ajunge copilul ajută-T, unde ajunge lasă '1 pe
el să se silescă, ca să se deprindă sinzur să şî le în-
lesnescă. ' .""'
4690 Invată pe copilul teti, ÎntăILI la năravuri bune apol la
cele-l-alte sciinţe, că năravurile pentru toţI rar sciinţa
numaI pentru el.
Invată pe copil, să fubescă pe tot omul ca pe fratele seu,
c'acesta este datoria om enescâ.
Invaţă pe copil să cunoscă ori ce lucru, apoi pu ne-'] să
le judece şî să le Îndrepteze, c'atund i se desteptă
mintea.
Invetătura ce daf co pilulul ten, pe genuchii tel şî pe bra-
ţele tale, nu o uîta pană 'n vecl, el'aceea bagă ele semă
la cele ce'l desrnîer dl.
Val de copilul acela 'ce n'ascultă ele părinti, că bleste-
mat Iese.
4695 Vai de cel ce necinstesc pe al lor părinţI, când îrnbetrâ-
nesc Şl nu-T mal stăpânesc, că ne-omeniţi se socotesc!
Ca să facI un copil să Înveţe ore-ce, trebue mal intăni,
să-'] fad să-T placă aceea, cu ore-ce jucărele.
Copiii ÎntemeIesc căsătoria.
CopiiI cu crescere bună, şî năravuri şÎ mal bune, vor stinge
necinstea nemului lor, de vor fi ele nern prost, iar ele vor
fi de nern bun, cu mult mal mult, îl vor cinsti.
CopiiI la casă, stîlp de vleţă.
4700 Copiii la căsătorie, cea mai mare şÎ mai tare a elragostiI
tărie.
Copiii lume nouă, ni se arată uoue.
Copiii nici cum cunosc ce este lor de folos.
Copiii nu cunosc cât părintif ei iubesc pană-ce, şî el, copii
nu 'Ş1 dobindesc.
CopiiI pe la scole toţi dopotrivă să se socotescă, ca
nisce fraţI Între el, ca să pată dobândi şî frăţie Între el.
4705 Copiii pe părinţI, ca nisce Dumncdel, pururea să-'! cin­
stescă.
Copiif pe părinţi, pururea să '1 asculte, ca să dobindescă
minte.
CopiiI părinţilor, datori sunt să le mulţumIescă, că '11 lume
'I-a scos, să-" lase întru al lor loc.
================== pagina 236 ==================
PROVEHBELlE HOMÂNILOR
Copiii cel intelepţt, mare bucurie la părintl, Iar cei nebuni
şi desfrînaţI, rnâhnire şî durere.
Copiiî cel rnultî, cinste şÎ veselie la părinţi aduc, şi bogăţie
şî mal mare.
4710 Copiiî de miel copil se 'nvată, după dascălul ce au de faţă.
Copiii de multe orI sernenă părinţilor lor. D'acera copil
când vei dobândescî, să nu îndrăsnescî când eşti bet,
sau când eştI spurcat, ca să nu te pomenescI cu ase­
mene copil.
Copil volnicî de vei să dobând escl, rnulere voinică tu
să-'ţI alegi.
Copii bunf să te silesc! În urma ta să laşi, dacă veI să
te pomenesc],
Copil dacă dobândescI, pentru el să îngrijesc", şî mai mult
să te strudescl,
4715 Copii de copil, cinstea părinţilor, Iar părintiî lauda copiilor.
Copilul, orî-ce-'! place acela cere, fără a cun6sce de')
folosesce sau nu.
Copilul of teză când din rele el înfrineză.
Copilul ca un vas ce lea miros de la ceea ce mai întâru
bagI într'insul, dacela să te păzesci, ca la copil să nu-T
bagi mal Întâru năravuri rele.
Copilul ca un bou, după-ce el pui în jug, pe ce drum el
duel, p'acolo şî el merge; arată copilului teu, drumul
cel mar bun, ca nicf odată sa se poticnescă,
4720 Copilul cum se măr esce, nu pre se supune, gonind firesce
slobo denia lui; cl'aceia de mic copil să-'] deprindf cu
bune invetăturt.
Copilul cum' se nasce, plăcere dobândesce, de 'I-o vef
Ierta la ori-ce peste fire, Îndată el prăpădesc). D'aceea
de vreme, depărteză-'! cu rnesură, ca să nu te căesci
În urmă
Copilul cum trece din vîrsta copilăriel, atunci are trebuinţă,
�e mal mare îngrijire, c'atunct t6te patimile el cuprind,
Ingrijasce-te de acesta.
Copilul când se rnăresce, pune-'! singur să judece, ce e
bun şÎ ce e reu, ca să se deprindă, cu ori-ce judecată,
rar nu să aştepte judecata de la altul.
Copilul cu pilda, mal, lesne se Învaţă de cât cu povaţa,
şî pilda împotrivă. Ingrijasce-te de acesta.
4725 Copilulul să-T Iasi vreme de jocurî, ca să se deprindă la
alergăturf şî lupte, ce mult ei întăresce trupul şi virtutea.
Copilului să-T dai să citescă ceea-ce el aduce plăcere, ca
să se dedea cu citania, apoI singur va citi cele-I-alte.
CopiluluI, de mic copil, să-'I bagi În mintea lUI ceea-ce '1
trebuIe să urmez(;' când se va mări.
================== pagina 237 ==================
POV Ă'1.'UIRI Ş! CUVINTE ADEVERATE
237
4730
4735
4740
4745
Copilul nu În oglindă să se gătescă, ci În sfatul cel
mal bun.
Copilul pe murnă mar mult s'o iubescă, că pe murnă numar,
firesce o cun6sce, far pe tată-seu cinstesce, după a
III urnef în cred in tare.
Copilul pe tine ori-ce fad de va vede, ca o mannuţă se
fa după tine. Feresce-te de urmări rele ca să nu '1
ÎnvetI cu ele.
Copilul prea lesne şî îndată se cun6sce din ce părinţi se
trage, după a luf cresc ere şi după ale lui năravuri.
Copilul rîde, ne-sciind de ce rîde.
Copilul cu mare cu mic, do potr.ivă grăIesce, socotind pe
toţI d' o potrivă cu el.
Copilul mai mult Iubesce, pe cel ce '1 hrănesce, că-T dă
. de mâncare şî fără a cere.
Copilul se 'fa după vîrsta sa, când după cel-l-altf al lui
fratf sî tovarăsf si de la toţi se adapă, după ale lor
năravurl, vedeţI dar câtă grijă la ori-ce vîrstă trebue
să aveţi d' ai voştri copil.
Copilul să poruncescă nicl cum se cuvine, de cât să
asculte.
Copilul ce-a 'nvăţat de mică copilărie, d'acera se ţine cât
trăfesce şî când îmbetrânesce. Ingrijasce-te de cresce­
rea lul.
Copilul cel Înţelept, de mic copil de semne de om mare.
Copilul ce se rătăcesce necinste aduce la părinţi şî lUI
peirea cea mal mare. Vee)i să nu o patl,
Copilul după ce iese din casa părintescă, atunci mai mult
să se îngrijască, ca să nu greşască.
Copilul desmîerdat varvar Iese şî blestemat, că de mic
copil se dedă cu strigărl', cu sbierete, cu răcriete, cu
certe, cu înjurături, cu ocărî şî mal ales cu bătăi şî
cele mai marI blestămăţil, ce 'I-se iartă, la desrnîerdarea
ce 'I-se face. Departe ele asemenea desmlerdare la co­
pilul teu.
Copilul ele mic copil când se desrnîardă, m6le la t6te
sarată.
Copilăria cea mal fericită, că nici un necaz simte pe
lume.
Copil cu copil se înveselesce sî betrân cu betrân,
Copil se înţelege, nu nurnaf cel de puţini an! ci şî cel
mal ele mulţi, când minte puţină are.
Copil de la copil nimic nu învaţă.
Cununiile, Iar nu adeverul, bărbatului îi cântă că copiii
lUI SLl11t ai lui.
Cu ceea-ce din copilărie se dedă copilul, anevole a se
================== pagina 238 ==================
238
PROVERBELE ROMANJLOR
-----------------
desbăra, ŞI la vîrsta cea mal grea. Ingrijascete ele acesta
ca să nu o paţf.
Când te vei învrednicl, să creseI şi tu copil, atunci vei
cunoscc, cat escl tu dator, la părinţii tel.
4750 Cu o deprindere mică, la cel mar mare sunet, copilul nu
se sperie, nicl de tunete, nicl de fulgere. Aşa să-'!
deprind].
Cu bătăl şi certe, şi răcnete marf să nu speru pe copil,
ci cu mult mal bine cu blândeţe ŞI mângâlerf să le
îndreptezI greşelile lor.
Când înveţI pe copil, urmeză ŞI tu după învetătura ce '1
dai, că vorba se uîtă, far cu fapta se eledă.
La un copil nebun şi risipitor, În zădar el laşf cea mal
mare stare.
La milă şi milostenie, milostivire şî îndurare, să înveţi pe
copil de mic copil, cu însuşî pilda ta, ca să te intrecă
cât va putea.
4755 La copil ele micî copif să le întipăresci, Iubirea de patrie,
Iubirea de cinste, Iubirea de credinţă.
La dragoste părintescă, frătescă ŞI prieteneşcă, pe copil
ele mic copil sit '1 deprlndr, c'atuncî i-se întipăresce în
suAetul seu,
La tinerete, Iar llU la betrâuete pe copil să '1 inveti, la
ce al d'e invetat, că cal betr&n nu mal învaţă să umble
în .buestru. '
Mal bine înveţaţf, de cât bogaţI, pe copiî să-T Iaşî, că
învetătura bună, bogăţia cea mal bună.
Mal bine copil să nu fad, de cât să fad, şi ele el să nu
îngrijescT.
4760 Mar bine copiii să rrioră ele cât să trătescă, şi părintit de
ei să nu îngrijască.
MaT bine fără copii, de cât cu reI copil.
Mar bine cinste bună, de cat avere mare, la copiif tei să
laş), că cinstea în veci nu pîere, Iar averea într'o clipă,
nicl cum se mal vede.
Murna resfată pe copil, far tata el învaţă.
Mustreză pe copilul teCt, dacă el Iubesc] ŞI '1 veI binele
luI.
4765 Nimenf curiosce copilul luî, de cât numai muma lul.
Nicl un lucru mar cinstit, după fire şî dorit, nicI mal
sfânt pete fi, de cât copii a dobândi.
NicI să resfetr, nicI să desrnferdî, pe copilul teu, că curind
îl pierdf'.
Norocul copiluluI spînzură de la purtarea părinţilor, că ce
vecie la părlntî, aceea şî el urmeză. Irigrijasce-te de a­
cesta.
================== pagina 239 ==================
POVĂTUfRI Ş[ UUVlNTE ADEVERATg
239
Nu Încredinţa cuţitul În mâna copilului, nicî în mana pe­
bunului,
4770 Nu ca boul ce trage la plug, pentru hrana altuia, nici ca
greerele ce tată sera cântă necurmat, ci ca furnica, ce
singură 'ŞI adună hrană pentru Iernă, de cu primăvară,
şÎ ca albina, ce mâncarea cea mal dulce, în căsuţe eŞI
aduce, pe copil să-'] învetî, ca de el să te bucuri.
Nu nurnaf pentru hrana trupului să ingrijescf de copil, ci
cu mult mal mult pentru hrana minţil lui, ce el dea se­
besce de boul teii.
Nu resfăta pe copil, ca să nu '1 plângI cu amar.
Nu frică ci ruşine să însufleţI la copil, că ruşinea cea
mal mare, de orI-ce pedepsă.
Nu ceea-ce va, ci ceea-ce i-se cuvine, copilului să-'] Ierţf.
4775 Nu desrnierda pe copil, că bolnav şÎ fără minte în vecf
el vei avea.
P'al teu copil să'I Iubescî, ca insuşî pe tine, şî cu mult
mal mult de cât el pe tine.
Pune pe copil adeseori să judece, la cele mal lesne, ca
să se dedea mintea lUI şî la cele mai anevole.
Păzesce 'ţI pe copii de orI-ce rea urmare, ca de focul cel
mai mare.
Pe copil învată-T ca I1U de-a gata să rnănânce, ci din su­
dorea lor.
4780 Pe copil când cântă, să-T înveţi să cânte faptele celor
cinstiti.
Pe copii la bărbăţie, la muncă şî Înfrînare Iar nu la mo­
Ieciune, desfătărf si lenevire, să-T deprind) de miel copil.
Pe copil nici cum, să'! sperii vre-odată, nici să-T înfricoşezî,
cu stafiI si pricolid, cu goga şî cu strigoI, şî alte ba­
zagoniI, că până la betrâneţe, pIelea lor de frică, de
ori-ce li-se 'nfurnică.
Pe copii să-T invetl cu insusî pilda ta, că când copilul
gândesce, la părinţii lor necinste, ca un rob se socotesce,
cu tată a lui mărime.
Pe copil să't înveţi s8-'şI cunoscă dreptul lor, din mică
copilărie, ca să nu cadă În urmă, în sfadă cu orl-cine.
4785 Pe copil să-T înveţI ceea cu care o să se hrănescă, când
vor ajunge bărbatî.
Pe copii să-'] deprind; pururea veself să fie, c'aşa pot scăpa
de ori-ce manie.
Pe copil să nu-T înveţi a se sfil de ori-cine nicl Iarăşi 0-
braznicî, a s'arăta la ori-cine, că şi una şî alta le aduce
văternare.
Pe copil de mici copil, să-T înveţi să urască mindunile,
nedreptăţile, moledunea, lenevirea.
================== pagina 240 ==================
240
PROVERB8LE ROMANILOR
------
Pe copii de miel copil, să'I dedai şi să'I deprind; cu ne­
cazurî, cu curaj, fără frică de primejdii.
4790 Pe copil când el d esrnierdl, atuncî el prerdf.
Pe copil când se rnăresce, mintea să '1-0 intărescl, că cu
ea o să se slujască.
Pe copil la tinereţele lui, Iasă'I să se bucure de tinereţele
luI, Însă fără a pricinul văternare, şi necinste altula.
Pe copil pururea să-'] cercetez], la ale sufletuluî şî la ale
trupului, ca să '1 potr îndrepta greşala ce'I pete văternă,
şî trupesce şî sufletesce.
Pe copil pană e copil, să'I plimbf pe unele '1 place, după
ce se măresce, pe unde cunoscî că lUI i-se cuvine.
4795 Pe copil să'I înveti întâlu l'ale credintiî, ca să cunoscă pe
Domnul, apoi l'ale înţelepciuniI, ca să şcie cum să se parte
şi l'ale dreptăţi], ca să scie cum să judece, ŞI la ale În­
frînăril, ca să nu se plece la nici o poftă, ci pururea
ca un Domn, slobod să fie ele orI-ce patimă, şî în
urmă l'ale vorniciet, ca să nu se temă nici să se sperie
de nici o întîmplare, fie cat de mare, şÎ În sfîrşit, la
muncă necurmată, ca să n'aîbă lipsă nici odată.
Pe copil săl judeci ca p'un copil, Iar nu ca p'un betrân.
Pe copil să'I Iuminezl, far nu să'l întunecl, cu învetăturt
peste puterea lUI
Pe copil să'I fereseI de ori-ce minciună, fie şî În glumă, ca
să nu se dedea cu ea, În tată vreţa sa.
Pe copil să nu' 1 împovărezr, cu muncă peste puterea Iuî,
că şî mintea şî sănătatea 't-o vaternl.
4800 Pe copil de mic copil să'] înveţi, cum să cunoscă greşa­
lele sale singur el, şi cum să se depărteze de ele.
Pe copil să'l deprlndt cu ghicitori, ca să i se deştepte mintea.
Pe copil de mic copil să'I înveţi la muncă mal multă, şÎ
odihnă mar puţină, ca la. orl-ce Întîmplare, singur să se
înlesnescă, fără nicl un ajutor.
Pe copil de mic copil să'I înveţI mult să rabde şÎ mal
mult să sufere, ca să nu i-se pară cu greCI, când ei va
veni vreun necaz reu.
Pe copil ele mic copil, să'I inveti să deosebescă binele
din reu, şÎ dă unul să se Iipescă, Iar de cel-l-alt să se
deslipescă.
4805 Pe copil de mic copil, să'1 desberi ele năravuri le rele, că
În urmă În zadar te necăjescl cu el.
Pe copil cle mic copil langă tine să'1 ţi], ca să se înveţe
cle la tine cu pilde cuviincIase.
Pe copil de mic copil să'1 dedar şî să'1 înveţr, cu dra.gostea
cle omenire, cu supunere la legI, şî cinstea ce i-se cuvine.
Pe lângă cel-I-alre învăţeturl, să ÎnveţI pe copil şi cu
================== pagina 241 ==================
povĂ'.rumi ŞI CUVINTE ADEVERATE
241
meşteşugurI, că nu seif mâine cu ce va putea căpeta
pâînea cea din tote zilele.
Pe părinţii tel pururea să-T Iubesci şî să îngrijascî de ei
spre resplătire de cele ce ei au urmat cu tine.
4810 Până esti copil toţI te ascultă cu dulcetă, totf ţi se plecă
ţie, cum te mărescî, tu trebue să asculţi pe cel-l-altî şî
lor să te plecî.
Pană esti copil nicl o patimă simţi, cum te măresci, tote
patimile de tine se ţine, atunci trebue să te păzescl.
Precum volescî să se porte copiii tel către tine, aşa şî tu
arată-te către părinţii tel.
Precum părinţiI voştri când eraţI copil, v'a hrănit În sînul'
lor, aşa şî vOI pe părinţii voştri la betrânete să '1 hrăniţi,
când ca nisce copii al voştri se socotesc.
Să IeI copilul din braţele mamei sale ca când 'I-aI fi ri­
dicat vîeta. Departe de o asemenea nelegIuire, neomenire
şÎ cumplite.
4815 Schimonositurl pe la copil nicf cum să le aretf, că se de­
prind şî ei de miel copil cu cele mal urîte.
Fără părinte copil nicI cum se p ote nasce.
Fericirea copiilor în crescerea cea bună a părinţilor stă.
Ingrijasce-te de acesta.
Firea o POţI Îndrepta, dar nu şî a o schimba, de aceea
pe copil, după a lui fire, de mic copil să-'] îndrepteze.
Ceea-ce bagI în capul copilului, de mic copil, acelea le
tine minte În totă vîeta lui. Feresce-te să nu'l smintescî,
la învetătura lut. '
4820 Cel-ce nu' îndrepteză pe copil, ei Învaţă netrebnici. Vedf să
nu o paţI.
Cel-ce pe părinţii lUI de reu îl grălesce, blestemat se so­
cotesce. Feresce-te de un asemene nume.
Cine are mulţI copil, mult la muncă se 'nlesnesce.
Cine pe al ser părinţi necinstesce, ocară luî ÎŞI dobândesce,
că batjocura lumii se socotesce Feresce-te d' o asemene
numire.
Cine ridică mâna asupra părinţilor lul, ucigaş se înţelege.
Feresce-te dun asemene nume.
4825 Cine dojana părinţilor cu smerenie o primesce, acela bla­
goslovenie de la Domnul dobândesce. Acesta să vinezî.
Cinstea şî grija, ce vei să'tt dea copiiI teI ţie, aceea şî
tu să dai părinţilor tel.
Bucuria părinţilor a petrece copiiî în linisce şi pace, cu
toţiI Între el; într 'acestă mângăiere stlesce-te şî tu ca
tatăl teu să se sfîrşescă.
BătaIa de joc către cel mai micI, nesupunerea către cel
mal mari, reaoa purtarea către celuI de o potrivă, cele
16
================== pagina 242 ==================
242
PROVERBELE IWMÂNILOR
mar văternătore rele la omenire. Departe de ele p'al
tel copil să-T păzescl,
Blestemat de Domnul este cel-ce mânie pe părintif luI.
Feresce-te d'o asemene urmare.
4830 După tine ca după tipar ese şi copilul teci, că ce '1 versa
în mintea lut acela va Ieşi, ca cela-ce tornf în tipar;
daceea bagă de sernă bine la gralurile tale, când în­
veţI pe copil.
De părinţiI tel să îngrijescl la betrânetele lor, precum el
au îngrijit de tine la tinereţele tale, ca să le el blagos­
lovenia lor.
De la părintt copilul nascerea sa a dobândit, Iar de la un
dascăl bun vîeta cea mai bună.
Iubesce pe fiul t�u cu mult mal mult de cât el pe tine.
4835 Greşala fiului teu să n'o trecl cu vederea, că se face obicetu.
Moliile sî vierrnif moştenesc pe fiul perlciuniî.
Pe fiiî tel să te silesc] a'I areta în lume cu mult mai În­
vetaţl la ori-ce de cât tine.
Până-ce omul fir nu dobândesce nu cunosce dragostea de
copil, nicf datoria sa către părintif lui.
Ruşine la părintf fiul fără minte.
4840 Fiul înţelept veselia părinţilor, Iar cel nebun întristare şî
mâhnire la părintî.
Fiul nebun se cunosce când ÎŞI bate joc de părinţif lui.
Fiul pericîuniî, a părinţilor necinste.
Fiul pericîuniî după ce starea 'ŞI-o istovesce, cu drângul
se înveselesce, Vedî să nu o patl.
A feteî frumuseţe multă îngrijire cere, că fără pază bună
cinstea ei el piere.
4845 Val de fată fără părinţi!
Ca cinstea fetei, nimic alt mai sfânt.
Cu voie cam de nevoie fata se înşală.
Cu tăcere fata mal multă cinste dobândesce.
Când ajunge fata să-'şl alegă bărbat intârdiază la măritiş,
că unul îl pute (dice) şî altul nu '1 place.
4850 La fată nu te uita cu gând să 'I smintescI cinstea ei cum-va.
La fată să nu 'ndrăsnescl nici de ea să te Iipesci.
Mar bine cu cinste şi naravurf bune pe fată s'o înzestrezr,
de cât cu avere mare.
Mal bine murnă cu copil de cât pururea fat㠺Πfără copil.
Mal bine fata mortă, de cât necinste să parte.
4855 Mar bine fată cinstită, de cât zestre grămădită.
Mărită-ţi fata până nu 'ţI trântesce uşa.
Nimic alt la fete, spre învetătură, de cât dopia scriptură
şî pentru crescere, de copil, o bună învetătură.
================== pagina 243 ==================
T
I
1
PovĂTumi ŞI CUVINTE ADIlVERA'l'E
243
I
f
4860
4865
4870
4875
4880
4885
NicI o vorbă ele ruşine înaintea feteI mart nicI cum să
grăiescL
Nu depărta pe fată de lângă sînul teu ca mal mult să te
Iubescă, că deprinderea de mic copil dragoste ad uce.
Roşaţa fetei multă cinste însernneză,
Ruşinea fetei, florea frumusetei.
Fata arată ale murnel năravuri.
Fata înţeleptă cinstea părinţilor el.
Fata când vorbesce să se ruşineze, să nu cum-va să gră
Iască ce nu i-se cuvine.
Fata când se ruşineză ochiI în jos 11 asază.
Fata la casa părinţilor musafir se înţelege.
Fata mai' drăgălaşă la părintf se arată dar d'avere eI deşartă.
Fata neîmpodobită din cămară afară nicI cum să rasă.
Fata, până e fată, slobodă pe la plimbări, după ce se
mărită numai l'ale casei să se mărgineze.
Fata până la vremea el, să nu se depărteze din sînul
maicif ei ca cinstea să şi-a păstreze.
Fata până ce fetesce în sînul mumef sale să se incăldescă
şÎ 'n braţele ei cinstea să 'şi-a păzescă,
Fata, până ce fetesce, la unul numai gândesce să 'ŞI aleg ii
după lege Iar, cum după bărbat merge, din grămaclă
ÎşI alege.
Fata se rusineză Însă nurnaf odată când ea începe a se
numi nevastă.
Fata fără ruşine pe părinţi ruşineză.
Fata fără rusine de tot! necinstită.
Fata ce nu' găsesce in ţara ei să se mărite se vede
cam necinstită.
Fata din sînul maicii sale, până nu se mărită, nici cum să
se depărteze.
Fata de fată s'arată cu minte curată, după-ce se mărită
mintea i-se întărîtă.
Fata drac Înzovonit.
Fată mare, grijă mare.
Fericită fata ce muma el îl dă pilda cea mal bună.
Fetele nu se cuvine celor măritate să le găsescă vină că
nu sciu, când se vor mărita, în ce vină vor cădea.
Firesce fata mal mult pe mumă de cât pe tată Iubesce,
că mal mult lângă rnumă este şî cu ea se dedă.
Cine are fete multe se închină la ori-cine.
Ci nstea fetei preţ mare.
Cinstea feteI să se plece, la acela numai ce va să îl rea
de soţie.
De cinstea fetei să te ferescI, nicI cum să te atingI de ea,
că cinstea fetei mai mare ca ori-ce cinste mare.
================== pagina 244 ==================
244
PROVERBELE ROMÂNILOR . _
Cât de cinstită fecioria 1 şi după-ce o pîerdî, nICI cum o
mal vedî, dar de totf de s'ar păzi, lumea s'ar prăpădi,
daceea după lege lasă şî tu în urma ta precum altul
pe tine în urma lUI te-a lăsat, după a Domnului poruncă.
4890 Fecioria în lume, cel mal sfinţit lucru.
Fecioria când se plerde, ruşine în obraz se vede.
Fecioria mal presus de ori-ce preţ în lume.
Fecioria mal cinstită şî de cat însuşi cinstea.
Fecioria pod6ba cea mal frum6să.
Fecioria cinstea feteI, cine-o pierde n'o mal vede.
4895 Cinstea feclorier tare să ţe-o păzescl, ca cea mal mare
cinste, cor6nă 'n cap s'o dobândescî.
Brîul fecioriei cinstea el se 'nţelege, cu acesta s' o încingI.
Ajutorul ce vef da părinţilor tel, acela aşteptă şî tu de la
copiiî tel.
A părinţilor înţelepciune cea mar bună invetătură, la copil
se înţelege.
Aşa urrneză cu părinţif tel, precum vofescî să urmeze şî
copiii tel cu tine.
4900 Aşteptă de la fiif te! la betrânetele tale, ceea-ce al făcut
şî tu părinţilor ter, l' ale lor betrânete.
Iubesce p'aî tel părintf mal mult de cât pe tine.
Un părinte pe toţI co piif e! hrăriesce, rar copiii toţi p'un
părinte nu'l pot hrăni.
Invată p'ai te! copil la cele bune numai să se lea după tine.
VulturiI pe părinti de aripi el golesc, când irnbetrânesc,
şi.'f hrănesc până când aripi dobândesc. Aşa şî tu să
hrănesc! p'at te! părinţi, la betrânetele lor.
4905 CUI îl le milă de copil la vremea invetăturif, plerde pe
acel copil.
Cusururile părinţilor în taină să le păzescî, ca să nu te ne­
-cinstescl şi tu.
Când fratif se gâlcevesc pe părintî să-T dojenescI, de ce
nu '1 a înveţat să fie mal înţelepţi.
La al tel părinţI şi de 'ţI sunt urîţi, întocrna ca la Dom­
nul să te închinl la el.
Mal mult părinţilor de copil, decât copiilor de părinţi,
le este milă la nevof.
4910 Nimic părintif ar vOI, de cât copil buni a dobândi.
Nicf o lipsă vei avea, când pe părinţif ter îl veI căuta.
Nici într'un chip să superf pe părinţii tel, ci mal vîrtos
să le ajuţI la neputinţele lor, ca să dobândescî bla­
goslovenia lor.
l"\ u ve rnânlatl pe copiil voştri, ci mal bine îndr eptati-T
cu blândeţe părintesd.
\-u necinsti pe părlntif tel, că cadî sub blestemul lor.
================== pagina 245 ==================
4915
4920
4925
4930
4935
____ �P�O_VĂl'umt ŞI CUVINTE ADEVERA_TE�" �
Nu striga asupra părinţilor tel, că hulitor te socotescl.
Por tă-te către părintiî tel, precum vel să se parte copiii
tel către tine.
Povata părinţilor ţie să'ţI grăIască şî când tu te culci şî
când tu te scolî.
Pe părinţi să- 'i cinstesd, că cinstea părinţilor a ta se în­
telege; pe fraţi să-T Iubescî, că dragostea frătescă în
lume îrnperăţesce ; pe nevastă s'o mângăI, că cu mân­
gâierea de tine se lipesce; pe copil să-'] înveţi, că cu
învetătura pâtne o să găsescă.; pe sluji să-T cauţi, ca să
te pată sluji; pe prieteni să-T ajuţf, că cu ajutorul prie­
tenul se cunosce
Pe părintf să nu'I mâhnescl, nicf vre-un reu lor să le gân­
descî, ci bine să-T odihnesd, ca blagoslovenie de la el
să dobândesci.
Parinte d' o familie se cinstesce ca un sfânt.
Părinţii către copii cu blândeţe să s'arate şî de grabă să'I
depărteze de cele urîte fapte.
Părinţii pentru copil datorI sunt să lngrijască; dacela când
nici cum de el îngrijesc, murna vitregă se înţelege şÎ
tatăl cumplit.
PărinţiI pe copii nu se cuvine să-T năpăstuîască.
Părinţii după fire la copil poruncesc, Iar nu copiii la pă­
rintî.
Precum vel căuta de al tel părintf, aşa aşteptă şî tu de
la al tel copii.
Să nu gândesd reu părinţilor tel, că însuşi vieţa ta lor
le-o esti dator.
Ferice de cine a dobândit copiI bunf şî înţelepţi.
Fericit părintele ce n'a vedut marte de nicf un copil.
Firesce, mal mult părinţii pe copiI Iubesc de cât copiif
pe părintf.
Cea mai mare nevoinţă, a dovedi în adever, pe cel ade­
verat părinte al copilului.
Cel mai ticălos si de jale părinte cel-ce trătesce în urma
copiilor.
Cel-ce copil dobândesce, şî de se proslăvesce, în vecî se
pomenesce.
Cel-ce mustreză pe copil acela îl iubesce, far cel-ce '1 des­
mierdă, urasce pe el.
Cine se sfiesce a certa pe copil la nelegIuiri, părinte nu
se mal numesce.
Blagoslovenia părinţilor da'I Îngropa pe el copiii lor, Iar nu
ef pe copil.
Dacă copii al dobândit, de el mal mult să îngrijesd, ca
în locu-'ţl să-T laşi.
================== pagina 246 ==================
246
PROVERBELE ROMÂN1LOR
4940
Dojana părinţilor cea mal dulce muşcătură.
După Durnnedeu părintit către copil, alt] Durnnedeî să so­
cotesc.
Dă pildă copiilor ca mal bine să urmeze.
De părinţt să te ruşinezf ca de însusl Durnnedeu.
Pentru Copilărie
Ve4f Copir.
Pentru Coraj, Curaj
Omul cu curaj mare la orl-ce întîmplare, fie bună, fie rea,
nu 'ŞI schimbă firea sa.
Omul cu coraj sufere ori-ce necaz, fără a se plînge vre-o
dată de el.
Cu curaj şî cu silinţă isbutescî la orr-ce te îndeletnicescL
Curajul nădejedea sărăciei, nu te depărta de el.
4945 La nenorocirî curajul te mângăIe. De el să te ţiI.
La cele grele Iar nu la cele mal uşore, să te aretf cu
curaj ca să le poţI birui.
Fără curaj nu POţI scăpa de nici un necaz.
Fără curaj pururea în primejdii te găsesc!.
Cel fără curaj de cea mal mică frică se pierde şî se to­
pesce.
Pentru Coronă
4950 Corona, cinstea cea mal mare, dar şî tu să o cinstescf
cu purtarea ce el i-se cuvine.
Cine ar cunosce cât de grea re corona, anevole ar purta-o
şÎ mal lesne de ea s'ar depărta.
Pentru Corăbii
Urma corăbiei nici cum se vede, că în apă văgaş nici cum
se vede.
In corabie când estl atât departe de morte esti, cat apa
se depărteză de bucile corăbiei.
Corabia ce nu poţI bine a o cârrnui curînd o perdf din
ochiI tel.
================== pagina 247 ==================
POVĂTUIRI ŞI CUVINTE ADEvijmATE
Pentru Cuviinţă
247
4955 Nu numai să cunoscî, ceea-ce se cuvine, ci şî să urrnezf
după cum se cuvine.
Până unde se cuvine mal mult să nu te intindî,
Precum după trup umbra nedespărtită umblă, asa ŞI după
cuviinţă mintea să 'ţ1 umble.
Pentru Cuvinte, Cuvintare şî Cuvîntători
4960
4965
4970
Atât de tare la cuvîntul teu să fii în cât să clici, ca cel-ce
a elis: «Cerul şi pămîntul curînd se vor trece Iar cu­
vîntul meu nicî cum nu va trece».
Acela se înţelege cel mai curat cuvînt, ce şi la cele cu
îndoială tot aceeaşi Înţelegere are.
Iar cu cuvînt să SUpUI pe cel-ce cu cuvînt te-a supus.
Orî-ce 'I face, şî ori-ce 'r elice, şi ori-ce 'r gândi din cuvîntul
cel drept nici cum vei Ieşi.
Ori-ce cuvînt in zădar când nu-lsf are temeInic dar.
Un cuvînt. şî nurnaf, peste orînduială, tî-aduce mare su­
perare. Ve eli să nu o paţi.
Gura 'ţl-o indulcescl cu mîerea, darul albinelor, şî cuvîn­
tul, darul Domnului, 'ţI '1 amărescl cu otrava limbii sar­
pelui. O ce dobitocie!
Ca să cunosci cuvîntul, de este drept sau nu, să nu te
întemeîezf în ceea-ce tu socotescr, ci să cercetez] ce
În urmă va Iesi din ceea-ce tu gândescL
Cu orf-cine grăIescl, de este mal bun sa te supui la cu­
vintele lui, de este mar prost sa te silesci să'l SUpUI
I'ale tale cuvinte, de este de-o potrivă să te unescî cu el.
Cuvinte urîte să nu scoţi din gură, că scârbă aduci la
cel-ce te aude.
Cuvinte urîte cea mai mare rana Îndată eţt deschide. Fe­
resce-te de ele.
Cuvintele celor înteleptî cel marf nu le ascultă, cel miel
nu le 'nţeleg, de aceea nici unii nicf alţii nu se pot
îndrepta.
Cuvinte mal puţine sî lucrări mai multe, că cuvîntul fără
îndeplinire mort se înţelege, rar lucrarea de sineşi singură
grăiesce.
Cuvîntarea cea mal buna, ceea-ce arată patimile firesce.
Cuvîntarea bună sa n'o contenezi, dar şÎ cuvmtăril întocmai
să urmezi.
Cuvîntarea arată ceea-ce în suflet tu ascuns hrănescî,
================== pagina 248 ==================
248
_____ PIWVERBELE ROMÂNILOR
4975
4980
4985
4990
4995
Cuvîntul arma celuI ne-Înarmat, jar arma întrece orI-ce
cuvînt dar sî la căinţă Îndată te duce.
Cuvîntul aspru scârbă aduce, Iar cel dulce dragoste 'ţf-aduce.
Alege care 'ţI place.
Cuvîntului de te vef supune, gresel) mal puţine şÎ Întris­
tare nici cum vef afla.
Cuvîntul va să afle adeverul, far patima s'acopere ade.
verul. FugI de una şî ţine te de ceea-l-altă, dacă vei să
afir adevărul.
Cuvîntul video, limbă de şarpe înveninat ă. Departe de el.
Cuvîntul cum Iese din gură nicî cum se mal Întorce, de­
aceea să bagI de se mă când, cu cine şÎ ce grălescI, ca
nicl cum să greşescI.
Cuvîntul cu mintea se sfătuiesc împreună, şÎ unul altuîa
se plecă ; cine ascultă numai una din dooe, îndată se
poticnesce. Tine-te tu d'amindooe.
Cuvintul când ÎŞI va plerde credinţa sa din tată lumea, În
inima Domnului trebuIe să 'ŞI afle scăparea sa.
Cuvîntul când stăpânesce, atuncl dreptatea se găsesce.
Cuvîntul cat de drept, nu pete Îndrepta tate relele pe
lume, dacă vremea ia vremea lui nu-T va ajuta.
Cuvîntul la om icona ginduluI seu şî faptele luf icona
sufietuluj seu.
Cuvîntul la om dascăl la tate s'arată.
Cuvîntul la vreme leac, la orl- ce patimă.
Cuvîntul la cel înţelept cea mai mare armă.
Cuvîntul la cel ce înţelege prinde Jocul cei mal bun.
Cuvîntul nimic alt mai bine a izbavit, de cat legile pe
lume, ca Însuşi a lUI putere, slobodă din fire, ele aprope
să o lege.
Cuvîntul numai, cunosce ce esti şÎ cât drărnulesci, şi pe
el numai să-'! Întrebi pentru tine.
Cuvîntul numai, supune pe cel înţelept, cum şî pe cel
drept. De el să te ţiI.
Cuvîntul pe om dăramă, ca cea mai mare armă.
Cuvîntul s'a repus când biciul te-a supus. Departe d'unde
biciul stăpânesce.
Cuvîntul singur să-tf poruncescă, ca nicl odată să greşescL
Cuvîntul să nu ţe-l pripescî aşa de grab, şî forte, şî Iute
ca vîntul, că pe toţi îr stropescî cu bale din gură'ţr;
ci vorba ta să 'ţi fie pururea potrivită, nicl prea pri­
pită, nici de tot zăbovită.
Cuvîntul mult se ruşineză, când nu pote da cuvînt de
greşalele sale.
Cuvîntul teu să ţi'l păzesci, ca totf în tine să credă.
================== pagina 249 ==================
POV Ă'rUIR1 ŞI GUVtNTE ADEVERATE
249
5000
5005
5010
5015
5020
CuvÎt{tul fără vreme te vaternă de vreme şî nici un folos
'ţI-aduce. Păzesce vremea luî.
Cuvîntul fără cuvînt nu se 'nţelege de cuvînt.
Cuvîntul ce-at dat odată nici să'l ui ţf, nici să'l Întorci,
că tată credinţa ta singur tu o storcî.
Cuvîntul ce audr, cu tine să se 'ngrope,
Cuvîntul cea mai bună, la vîetă, cârmă. De ea să te tii.
Cuvîntul ce vel să grălesd să'I păstrezt În starea sa, ca
ca să nu cadl din cinstea ta.
Cuvîntul cel aspru aprinde mânia, Iar cel dulce o stînge.
Alege care 'ţI place.
Cuvîntul celui înţelept, cu plăcere se ascultă.
Cuvîntul celul mal mare de al celuf mal mic, mare deo-
sebire are.
Cuvîntul celor slabi, nicf o putere are.
Cuvîntul cel curat, te-arată ne'ncurcat.
Cuvîntul cel mal dulce la 'ntristare leac aduce.
Cuvîntul cel bun nici o necinste te-aduce
Cuvîntul cel dulce, mângăIere ne aduce la orî- ce necaz.
Cuvîntul de multe ori urît ne cam vaternă, dar cinstea
ne-o păzesce,
Cuvîntul cu cuvînt se bate, până-t-e unul pe altul resbatc.
Cuvînt de cuvînt se deosebesce cu depărtarea slornnililor;
cine se departeză de cuvînt remâne cu vînt. Vedf să
nu o patl,
Cu cuvîntul pe totf îl tragI, cu mult mal lesne de cât cu
ciomaguL De una să te ţiI şÎ de ceea-l-altă să te de­
părtezi'.
Cu cuvintul se Înduplecă, Iar nu se poruncesce.
Cu cuvîntul să biruescf pe cel- ce cu cuvintul te supune.
Către un norod nerod, nu poţI da nici un cuvînt, Iar
către putinf întelepţi, cel mal mic cuvînt prinde locul
cel mal mare.
Cind ai cuvînt de îndreptare şî te vor asculta, grăIesce
spre a ta scăpare, Iar când nu vor să te asculte mal
bine astupă'tî gura, până când dreptatea singură ea va
grăî.
Când cuvîntul îşI va dobândi dreptăţi le sale, atunci �î
cinstea nu ':;;1 va pierde p'ale sale.
Când cuvînt în loc de ăripl tu ai dobândit, nu sbura
făr'de aripî ca să nu cadf în cap.
Când cuvîntul Domnuluf lesne înapoI se Întorce, la ce
alt norodul să se mal incredă?
Cehă putere are flerul la resbol, atâta şi cuvîntul la sfat
după resbor
Cât cuţitul la resbor, atât cuvintul la rievol.
================== pagina 250 ==================
250
PROVERI:lELE ROMÂNILOR
5025
5030
5035
5040
5045
5050
La ori-ce vorbă, cuvintul cu bună mesură să'tf iesă din gur�l.
La ori-ce, cuvînt să daI, până a nu te apucă de lUC1:U.
La orf-ce povestescI, cuvinte de la tine să nu adaugI mal
multe, că când te vel vădi, nimenI te maf crede.
La cuvînt cu cuvînt, să te SUpUI cât mal curînd.
La cuvînt nici cum aspru să te aretî, că toţI de tine vor fugI.
La cel-ce lea de cuvînt, arma luf Iarăs cuvînt.
MaT intălu cuvînt în tine să pr imesci, apof spor din cuvînt
a scote să te silescr, ca şÎ pămîntul ce mal întălu se­
rnîntă prirnesce apof din ea rodesce.
Mal reu rănesce cuvîntul de cât cutitul, că cutitul inima
ţI-a Împunge, Iar cuvîntul suf1et�l ţi '1 pătrunde, şî
rana de cuţit se pote vindeca, Iar cea de cuvînt peste
putinţă, d'acesta mar mult să te feresc].
Mal bine un cuvînt şî bun, de cât mif sî su te pr oste şÎ nebune.
Mal bine tăcere de cât în zaelar cuvinte.
Mal bine fără cuvînt, de cât cu 'cuvînt cumplit.
Mal bine d'ale tale, de cât cl'ale altora să îngrijescî cuvinte.
Mar bună buna cuvîntare, de cât sciinţa cea mare fără
cuvîntare.
Mal bun sfîrşitul cuvintuluf să fie, ele cât începutul lUI
NicI un cuvînt fără împotrivire, până nu se unesc do] la
o părere.
Nici ceea-ce ali vedut ochii tel să nu cuvintezf necum
ceea-ce n'au vedut:
Nu nurnaî ascultător cuvîntului, el şî următor Iui, c'ascul­
tarea fără urmare marte se înţelege
Putina cunoscinţă ce de cuvint avem, ne face să ne ple­
căm la cea mal greşîtă sciinţă.
Puţine cuvinte şî ispravă bună.
Scârbose cuvinte să nu Iesă din gura ta, că cuvîntul cum
sboră, tată scârba lUI rernâne în gura ta.
S .ăruirea îndată se schimbă în pizmă, blândeţele în mole­
dune, temerea şi sfială în deşartă credinţă şî vitejia În
crudime, când cuvîntul va lipsi.
Tcte cele trecute, fie cât de vestite, la uîtare se pun, Iar
cuvîntul cel bun, în veci se pomenesce. Ţine-te de el.
Tot acelas cuvînt n'are tot aceeaşi putere, de la cel mal
mic, cum de la cel mal mare.
Tot acele cuvinte, de multe orf să lJU le poftărescî, că greţă
şi plecate aduci la cel-ce te ascultă.
Tot dintr'o gură ese şî cuvîntul bun, şÎ cel mal urît;
Însă unul te cinstesce şî cel'Ialt te necinstesce. Alege
care'tl place.
Faptele eţr arată cuvintele cele marî ; d'aceea să nu te
fălescf până nu VeI areta şî fapte ceea-ce grăIescI.
================== pagina 251 ==================
J
POVĂ'rUIR1 şr CUVINTE ADEVERA'l'E
251
5055
5060
Frumosa cuvîntare mult împodobesce şÎ cel mal urît cu-
vînt, Iar prostia el te face de rîs.
Cele mai mari cuvinte, acele isbutesc.
Cel cu glas mal mare, acela biruesce când cuvîntul lipsesce.
Cel cu cuvinte dulci, I11<:tI lesne se ascultă.
Cel-ce mult e superat, de cuvinte e ertat.
Cel-ce bine pricepe, puţine cuvinte cere.
Cel-ce 'n puţine cuvinte, mult şî rnarf isprăvi arată, acela în
adever cel mal bun cuvintător.
Cine nu Iea de cuvînt, nici de ciomag rea.
Cine nu se supune la cuvînt pururea se poticnesce. Vedî
să nu o paţI.
Darul bune! cuvîntări stă Între a mări cele mici şi a în­
podobi cele urîte. Asemene dar să vînezf.
De ai cuvînt respunde, Iar de nu, mâna la gură pune.
De multe orI cuvîntul mal mare putere are de cât orî-ce
armă, în mâna celui mal tare.
Şî către vrăjmaşul tel! cuvîntul ce dar, bine să ti'l păzescr.
Şi de la cel proşti audf cuvinte bune şî mal adeverate.
Pentru Culcare
t
5065 Până a nu cerceta, de treI 01'1 cu mintea ta, ce-al făcut,
ce-al greşit, si ce datorie nu al împlinit, nici cum în
pat să te culci.
Mal pe urmă. de cât totf tu să te culcI şÎ mat 'nainte de
cât toţI tu să te scoli, dacă ve! să Înaintezi la ori-ce
te îndeletnicezt.
Pentru Cumpănă
Unde cumpena lipsesce, rea întocmire se păzesce.
Curnpena să n'o isbescl, ca să nu năpăstuescl, că năpăs­
tuit-ea eţI lea şî ceea-ce mal nainte al avut.
Curnpena strîmbă, strîmb te duce după lume.
5070 Cumpena ce ţii în mână, la nici o parte să atîrne, nICI
în drepta nici În stinga, c㠺Πpe tine te atîrnă cu ea
împreună.
Curnpena dreptă priimită de la Domnul, că dreptatea pă­
zesce precum Domnul voiesce.
Curnpenă strîmbă şî drumurf mincinose, urîte şî scârbose
Înaintea Domnuluî.
Când la unii se ridică şi la alţiI se coboră, cumpenă la
totf de ocară.
================== pagina 252 ==================
252
PROVERBELE ROMÂNILOR
La tate urmările curnpena dreptă s' o păzescl, ca nici odată
se greşesc).
5075 Nu curnpena strîmb, ca nu, şi pe tine, Domnul să te cum­
peneze strîmb.
Cel-ce se păzesce la tate cu cumpena, peste cuviinţă,
tate le aduce la mare nevointă.
Pentru Cumpetare
Curnpetarea îţI aduce cea mal mare bogăţie, că cu cât
mal cumpătat cu atât mal îrnbelsugat.
Curnpetarea cel mat mare dar celui înţelept.
Pentru Cumplire CumpliţI şi Crudime
Omul cumplit pururea la versate de sânge [ŞI are gândul
seu. Departe de o asemenea patimă.
5080 Impotriva curnpliru, nici cea mal mică lenevire.
Cumplirea cum se ivi, chinurile şî muncile in feluri mi de
chipurî se înmulţiră peste mesură,
Cumplirea reu vaternă, chiar pe cel cumplit fără a o simţi.
Curnplirea d'inceput, lumea a prăpădit p'unde îndurarea
a lipsit şî crudimea.
Cumplirea şî crudimea la desnădejduirea pe norod '1 aduce.
Feresce-t e de ele ca de cel mal reu vrăjmaş.
5085 Curnplirea şî crudirnea din nesaţ isvoresc, nesaţul di 1
mândrie. De una de te'! feri, scapI şî de cele-I-alte.
Cumplitul când n'are ce mal face, carnea după el 'şi-o
rupe. Vedi să nu o paţI.
Curnplitulul când se călesce, singur el se înjunghIe dar
la pocăinţă nici cum gandesce.
Cumplitul nici cum cunosce mila şî îndurarea, năpăstui­
torul dreptatea, nebunul înţelepciunea, lacomul cumpe­
tarea şi sgârcitul milostenia.
Cumplitul până nu dă peste împotrivitor, nu'şl stăpânesce
crudirnea lut,
5090 Cumplitul si când alergă după pace, pacea de el fuge.
Cumplitul şi când dorrne la crudirnl gândesce.
Cumplit şî tiran la nimeni să te are ţI, că toţI de o po­
trivă dintr'o l11Ul11ă eU sunt frati.
Când grăl'esci cu cel cumplit fer�sce-te de frigurI, că În­
dată te prind.
Când cel cumpliţi se îmbrătlsază feresce-te şi de cele bune.
================== pagina 253 ==================
POVĂ1'UIRI ŞI CUVINTE ADEVj\;[�ATE
253
5095 Cind cel cumplitf şî nelegiuiţI se vor înfrîna, toţI ceI-I-aIU
se vor înveseli, c'atuncî numai vor scăpa de chinuri.
Mila şî îndurarea 'ncepe când te dore ŞI pe tine, când
suferf şî tu, când îţI pasă şî ţie, că din potrivă totul
ar Iipsl ; cine dar pătimesce, sufere Şî'1 dore şÎ nu crede
nici se' ndură, acela cel mai cumplit om pe lume se
socotesce.
P'unde prostî de minte şÎ fără nici o sciintă într'un în­
tunerec petrec, acolo cumplirea, crudirnea şî murna lor
tirănia, pe toti de obsce reu îi chinuiesc. Desteptă-ttî
norodul ca să nu cadă întru asemenea chinuri.
Pe cei cumpliţi şî inderetnicî, vrăjmaşi de obşte să-T so­
cotesc!.
Pre rar se găsesc cel piste fire cumpliţi, pentru că multă
vreme nu o duc pe lume.
5100 Să nu dar putere omului cumplit, pentru-că urrneză ca
un nelegiuit.
Să te feresd de cumplit şî la cesul morţii luî,
Cea mai rea frară se pete îmblândi, rar omul cumplit nicf
prin gând Îr trece.
Cel cumpliţi când cad în premejdiî de vieţă să nu se rage
Domnului pentru a lor scăpare, că mar mult îl întărîtă,
aducendu-'! aminte d'ale lor nelegiuiri.
Cei cumplitî nu pot dormi, cei făţarnici nu se pot astîm­
peră, cei mari cu grijI mari, cel săraci fără nici o grijă.
Alege carett place.
5105 Cei mal cumpliţI în lume, se cinstesc ca nisce Dumnedei,
în cât şî numele-au dat mal presus de Dumnedei.
Cei cumpliţi pedepsesc întăiu pe cei-ce cu credinţă lor le
slujesc.
Cel cumpliţi se 'nchipuţesc o Iazrnă, cu dac în Joc de nas
şî cu ghIare în loc de mâini. Ferescete sănu cadf în ghIa­
rele el.
Cel cumplitf fără ruşine
Cel cumplit ca leul nu cunosce la blândeţe.
5110 Cel cumplit cu crudime, când cugetul îl bate se trântesce
necurmat În cur şî în cap de mare necaz.
Cel cumplit c'un biciu bate şî pe prieteni sî pe vrăjmasi.
Cel cumplit când scapetă, Începe de la al sef prieteni ŞI
rude mal de-aprope a jăfui ŞI a hrăpi,
Cel cumplit la inimă, în ved se chinulesce.
Cel cumplit nici cum dorrne şi când dorrne, nelegIuiri
viseză.
5115 Cel cumplit piste fire, face pe orî- cine să 'şi îesă din fire.
Cel cumplit piste fire la marte numai se căiesce, că martea
er dă de cap.
================== pagina 254 ==================
254
PROVERBELE ROMÂNILOR
Cel cumplit pe norod, de batjocură el socotesce.
Cel cumplit de mic copil a 'nceput a fi reu
Cel cumplit şî făr' de lege, când putere dobândesce lumea
o prăpădesce,
5120 Cel cumplit şî far' de lege sânge n'are în obraz, că faţa
de frică pe ces, pe ces i-se schimbă.
Cel-ce făr' d'a se mânia bate sî ocărasce, căznesce sî ehi­
nuiesce, acela în adever cel mal cumplit se socotesce.
Departe d'un asemene om.
Cine se ultă posomorît, cine grăiesce răstit, cine fruntea
'ŞI-o ridic㠺Πsprîncenile şî le mişcă, semn de om cumplit.
Cinstea celor curnplitî cu cât mal mare, cu atât mal cu­
rind se stinge.
De cel cumplit să te feresci, ca de cea mal crudă fiară,
Iar de cel fătarnic ca de cea mal viclenă.
5125 Vrăjmaşi pe toţI Îi dobândesci, când cu crudirne el pedep
sescî. Departe de cruzime, ca în pace să te odihnesd.
Crudimea la om şî cea de mare nevoie, cea mal mare vină
după lege se'ntelege. Departe do asemenea vină.
Crudimea te asernenă cu fIarele ce mănâncă nurnaf carne
vie. Departe de ea.
Nu pre cumplit în crudirne, ca să nu te sfîrsescl fără
vreme.
Pentru Cunoscintă i Cunoscetori, şi N ecunoscetori
şî Nernultămire i Nemulţămitori, şt Nerecunoscinţă
i N erecunoscetorl, şi Recunoscinţă i
R ecunoscetort.
5130 A cunosce are-cine ori-ce mal bine, trebuie cu ochif lUI
să vad ă mal de apr ope
A cunosce ore-cine pe insuşl sine cu greu ne vine. La
tine cu înlesnire să fie.
AnevoIe a cunosce ceea-ce altul gândesce.
Atunci vei cunosce pe tine mat bine, când ve! judeca pe
tine tocma ca pe un strein,
Omul cunosce darul frumuseţii, urechea al cântări! şî
gâtlejul al gustăriL
Omul lesne se curiosce la ce mal multă aplecare are,
după cele ce păstreză într'a lUI cămară.
5135 Calul după dintl, pescele după urechi, ora după cadă,
boul după carne, bărbatul după vînă şî muierea după
gură se cunosce mal cu sernă. ,
Ca să cunosc! în parte pe fie şi-care, trebuie să te slujescî
cu el la cele ce s'a deprins.
================== pagina 255 ==================
1
POV Ă'rU[Ht şt CUVJNTI� ADEyERAT.IC
25G
ţ
I
Ca să cunosct pe ore-cine cu mult mal bine, încercă'I la
ort-ce slujbă.
Ca să cunosci ceea- ce estt, trebuie mal întâtu să cunosc!
ceea-ce trebuîe să fir.
Ca să cunosci destolnicia altula, trebuie să fiî tu, cu mult
mal destofnic de cât acela, la eera ce el se încleletnicesce.
5140 Cu greu a se cunosce ore-cine pe sine, dar cine acesta
s'a învrednicit acela se socotesce cel mal fericit. Acestă
fericire să vînezt.
Către mare şî către mic, d'o potrivă cunoscetor, pentru
cel mal mic ajutor, ce de la el al vedut.
Când pe tine vei cuuosce, atunci vei sci cum către toţI
să te portf.
Când cele trecute ve] cerceta, şî cele de acum veI privi,
atunci vei pute cunosce şî cele din urmă.
Mal întăîu pe tine să te cunoscî bine, apot pe cel-l-alt,
tocma ca pe tine.
5145 Mal lesne pott cunosce un norod întreg, de cât un om în
parte.
Multe pote cuno sce omul, dar forte puţine cunosce bine;
d' acela şî lesne se înşală.
Nimeni pete cunosce diua cea de mâine ce o să ne aducă,
daceea pururea să te îngrijesc!.
Nimeni pe sinesî cunosce, de cât de la altul află; d'aceea
ascultă ce grăfesc pentru tine.
Nimeni cele din urmă, cunosce fără greşală.
5150 Nu nurnaf ca să te cunoscă, ci mal mult ca să cunosc!
tu pe altif, silesce-te la 'nvătetură.
Prea puţine şî cam nimic cunoscern desăvîrşit.
Ce anevoie si peste fire, a curiosce pe orî-cine t dar cu
mult mal anevoie, a se supune ore-cine, la a altuia cu­
noscintă.
Ce e mai' anevoie de cât a cunosce ore-cine pe însu-şi sine?
La acesta să te ved.
Cer dup'îrnprejurul teci pururea cu mască; de-aceea cu ane­
vole a-T cunosce.
5155 Cel de departe cunosc mal bine pe cel după lîngă sine.
Ce cu anevoie a cunosce ore-cine pe cel mal cinstit şi
pe cel mal credincios.
Cele ce nu sunt În mâna nostră să le depărtărn, mal bine
să nu le cunoscem, că cunoscendu-le ne-aduce la desnă­
dăjduire, cea mal cumplită patimă.
Cele de astă-df mal totI le cunoscem, Jar cele de mâine
mal nicf un�l. '
Cel-ce cunosce mal bine, acela preţutesce şî mal bine.
5160 Şî cel orb cunosce mal bine, când cu mâna pipăIe.
================== pagina 256 ==================
256
PBOVERJ3ELE ROMANILI)R
5165
5170
5175
5180
Nerecunoscetorulut nicI să-T aducî aminte, de cele ce I-ai
făcut că destul ei este bătaia cugetului şeCI.
Nerecunoscătorulul şi nemulţămitorulul, plata lUI de la
Domnul.
Nerecunoscător şî nemulţămitor nici cum să te-are ţi, nici
la cea mal mică îndatorire.
Orî-ce bine tu vef face la nemultămitor, el tot te va piz-
mui, că tirea lUI aşa este. '
Cu cât mal mult ajuţi pe nemultămitor, cu atât mai lesne
el facî să se călescă.
Câinele necunoscetor, Întrece la cinste pe omul nerecu
noscetor.
Mai lesne mortul va grăi, de cât nerecunoscetorul eţi va
multămi.
Nernultămirea la cel proşti şî barbarî se 'ncuibeză mal
cu sernă.
N ernulţărnirea ocară eţI va aduce, far multămirea cinste
peste cinste.
N ernultărnitorul atuncî crapă de necaz, când făcetorul luf
de bine cu alt mar mare bine eI resplătesce nernultă­
mirea Iul, că cugetul reu îl m ustreză.
Nemultămitorul urîtă javră 'n lume. v
Nemultămitorul mal reu suflet are şÎ de cât Iuda.
Nemultămitorul nicl părinţilor lUI mulţămesce, că 'l-ati făcut
pe lume.
N emulţămitorul cel mal necinstit om.
N erecunoscinţa la om, cea mai mare greşală.
Să indatorezf pe cel nemulţămitor, nu se pare aşa cu greu,
dar tu să te îndatorezI la cel nemultămitor cel mal mare reu.
Cine nu se multărnesce pe ceea-ce' Domnul pe pămînt îi
dăruesce, urît om se socotesce, când nicf însuşî Dom­
nuluf nu-I multămesce.
Pentru cel mal mic ajutor, pentru cea mal mică cinste,
pentru cea mar mică îndatorire, pentru cea mal mică
bună-voinţă, către tine să tii recunoscetor, ca şi-altă
dată, la păsul teu, asemene să te 'nvrednicescî, .
Recunoscinţa se 'nţelege temeiul dragostei ornenirif, De
ea să te ţii.
Recunoscinta îndatorire se 'ntelege către cel-ce te-a făcut
un bine, 'către cel-ce te-a slujit. De ea să nu te depărtezi.
Recunoscinţa, datoria cea mai mare.
Pentru Cununii
Cununiile la om acest dar numai ali, că cum se pun în
================== pagina 257 ==================
povĂţumî' ŞI CUVINTE AD�vitlM'l'E 257
-�-----------'-----'---------------
capul ten dragostea te-o depărteză, temerea ţe o irite­
melază.
Prelungirea cununii lor, cel mar mare pecat,
Dulci sunt cununiile, dar În greu jug te bagă; toţI o cu­
noscern şi o urmăm, lucru de mirare.
Pentru Curaj
VeqI Coraj.
Pentru Curăţenie
5185 Curat, curat la haine, dar mal curat la suflet.
Curăţenia la mufere cea mal frurnosă gătelă, iar nu aur
şî argint şî pietrele cele mai scumpe, ca p'o haşa de
cal grămădite, nicI pene ca de păun cu feluri mf de pete.
Curăţenia sufletului, cel mal mare dar.
Curăţenia temeiul sănătătei, d'aceea adese-orf trupul să
'ţI spelt.
Până ce nu 'ţI vei spăla petele după tine, şÎ trupesce şî
sufletesce, curat nici cum te vel socoti.
Pentru Curve, Curvie, şî Curvari şî Prea-curvie
5190 Curva ca musca te Iubesce, d'aceea dragostea el cu su­
perare. Departe d'o asemene dragoste.
Curva ca băîaşul pe toţi d'o potrivă îndată el despote şî
'ntr'o bale eI priimesce,
Curva cu ochiul te frige şÎ te pîrlesce. Vedî să nu o pati.
Curva cu linguşitorul, verI primarî.
Curva când eţl zîmbesce, atunci eţr dă nădejde, dar nă­
dejde de peire.
5195 Curva până ce eţI lea ceva eţI sărută mâna ta, după-ce lea,
scuîpă în ea. Vedt să nu te scuIpe şÎ În obraz.
Curva după ce scote şî inima din tine atunci te dngulesce.
Curvia la tinereţe greşală se 'nţelege pete şî de nevol e ,
Iar la betrinete întregă nebunie.
Curvia şî beţia mintea te-o mişcă, ochiI ţi-I Întunecă. Vedf
să nu rernâî şî orb şî smintit.
Nici să curvescr, nieI să preacurveseI, nici peste fire să
te silescl, că tote la peire te duce.
5200 Pe curve pururea trebue să le Înşelăm.
Până-ce al în pungă curva piciorul îl Întind e la tine, după-ce
tot istoveseI dă cu picIorul În tine. Vedî să nu o paţi.
17
11
================== pagina 258 ==================
258
5205
5210
PROVERBELE ROJ\'!ÂNILOH
-----------------
Cine e mal bun să dea cu platra 'n curvă.
Cine curve hrănesce vfaţa şi-a topesce. Vedî să nu o pati.
Cinstea curvit cât o Iăscaie.
Buzele curvii cursă adeverată, că te 'nsală numaf Îndată.
Departe de ele.
Din gura curvii rnlere pică dar în urmă de cât fierea mal
amară.
De câte ori cu curvele grăIesel, de-atâtea ar! averea ţe-o
cheltuîescî. Vedr să nu o paţî,
Şi pe cel mal sgârcit curva lesne l-a despuiat, cu cât mal'
vîrtos pe cel mal galant. Vedî să nu o patî,
Preacurvia în veci nu se Jertă. că batjocura lumii se arată.
Să nu preacurvesct, că să nu'ţf spargI casa.
Să te rusinezî de soţul teu pentru preacurvia ta.
Dacă odată mâna ta te-aî dat, departe să fugI de orf-ce
preacurvie.
Departe de curvie ŞI de preacurvie, ci muîere ţie să 'ţI
fie cea blagostovită prin legIuire.
Pentru Cursarf
Vcqr Fur,.
Pentru Curse
Ca să scapi de ori-ce cursă, trebuîe să te aretl cu mult
mal istet- de cel ce te-o Întinde.
5215 Cursă să nu pUI nici vrăjmaşului teu, că p'în ascuns se
'nţelege că'I vinezf împotriva vitejiel.
Să sări piste ori-ce cursă, tocmaI ca căpriora.
Să te ferescî a nu căde în cursă vre-o dată, că nu vei
scăpa de ea lesne ŞI curat îndată.
Frică să-ţi fie de cursa ce tu altuia pul, că cei mal multi
ca tine intâîu el au cădut în cursa ce-au pus.
Pentru Curte şî Curtezan!
5220
Curtea se asernenă ca un jertfelnic. Domnul, idolul după
jertfelnic, Miniştriî, jertfitorif şî ticălosiî, prinosurile, Pă­
zesce-te să nu cadf în sorta prinosurilor.
Curtezanul vedendu'l numai, te face să'l urăsci.
Curtezanii se cunosc după năravurile Domnului, că după
acelea toţI eşI schimbă ale lor năravuri.
La curte să slujescî ŞI slugă să nu te nurnescî, piste pu-
================== pagina 259 ==================
I
1
l'OVĂ'fUmf ŞI CUVJNTI� ADEVERATE
259
Q
I
tintă că când la nuntă pe măgar el poftesce ort apa
sali lemnele lipsesce. Vedî să nu o paţt,
Mila Şl îndurarea cam departe de la curte se ved isgonite.
Nerodia, curvăsăria şi cumplirea, cam pe la curte se 'ncuî­
beză.
5225 Pe la curte când te dud, trebuie să 'ţr deschidf ochii şi
urechile mal bine ca nu cum-va să gresescl.
Pe la curte şî curtezanl, unele se grăiesc si l' altele gân­
desc sî altele se săvîrşesc.
Darurile curţii multe si nemărginite, dis-a un filosof, că
nu pott grăi p'acolo, ceea-ce de bine tu te gândescî; că
nu potf săvîrşi îndată orice făr' de interes; că nicî prin
gând 'ţi trece netrebniciile ce p'acolo se urrneză ; că nu
pott dobândi ceea· ce eţI făg ăduesce ; că DU 'ţI respunde
ceea-ce eU este datare; că destoînicia nu se cinstesce
că cinstea nu se păzesce; că slujba nu se cun osce ; şÎ
În sfîrşit că te miri şî te înspălmântezî de ceea-ce p'acolo
vedl. Departe de asemenea daruri, că de tate POţI scăpa
cum de curte te vel depărta.
Pentru Cusururi
Ori-ce cusur la om se pete îndrepta, când bine ne vom
purta.
Unele cu marf cusururi dar pline de nurt ş1 altele fără
nict un cusur, dar şî fără nici un nur. Alege care 'ţI
place.
5230 Cu vorbă dulce ŞI cu purtare cinstită, acoperi orf-ce cu­
sururi din fire al dobândit.
Cu cusururf dobândim sî cu daruri păgubim, când daru­
rile nu le cinstim.
Cusurul cât de mic la nimenI să te'I aretl, de cât nurnaf
la cel ce te încredt ca să'l indepărtezi. '
Cusururile omului până nu se dati de faţă, îl arătă curat
la fată. Cam ascunse să ti-le păzesct,
Cusuru�ile obrazului, cu gătelă se 'ndrcpteză,
5235 Cusururile pentru omeni, d'aceea fără cusur om pe lume
nu găsesc!.
Cusururile tale mare inai ntare, când stăpânul teu nicf un
dar are.
Cusururile ce nOI le Iubim, de daruri le socotim.
Mal multe cusururl, de cât daruri la ornenl, d' aceea cel
fără cusururî forte rarf şî scumpi.
Multe cusururi norocul ni le şterge ce cuvîntul nu le pote
şterge.
================== pagina 260 ==================
260
PROVERBELE ROMÂNILOR
5240 Mindria ne împiedică să ne cunoscern cusururile nostre ;
zavistia ne îndemnă să le aruncăm asupra altora. Fe­
resce-te de amîndooe.
Cel-ce va să 'ŞI ascundă cusururile duhuluî, greu la vorbă
să s'arate.
De nu am avea cusururî, în destul nu ne-ar plăcea să cer­
cetăm ale altora cusururf,
Pentru Cutremur
Cutremurul' pe pămînt, ceea-ce clădescî în sumă de ani
într'un minut ti le face de nici că le mal cunoscf.
Cine pe mare n'� umblat, în resbol n'a intrat, pe mâinf
de ornenf cumpliti n'a cădut, mulere rea n'a nimerit,
acela nici cum cunosce cutremurul luî Cain.
Pentru Cuget şi Cugetare
5245 Om fără' cuget cea mal grozavă fîară, d'aceea numire de
om nu i se cuvine.
De cat cugetul nimic alt pe lume se schimbă mal lesne.
Ca cugetul pe om nimic alt mai bine îl p6te mustra, când
el nu se va căl de ceea ce a urmat. Ţine-te de el.
Ca bătaia cugetului nici o pedepsă mal grea, că d'a 'npi­
cerele te topesce, când eţl aduci aminte de ceea-ce al
urmat. Feresce-te de ea.
Cuvîntul te-arată de om, Iar cugetul de bun om. Ţine-te de el.
5250 Ca cugetul cel bun, nimic alt mai bun.
Cu cuget curat de ori-ce pecat, sfint te-areti adeverat,
Ţine-te de el.
Cugetul omului, cea mai mare înţelepciune. Nu'1 depărta
de lângă tine.
Cugetul gura sufletului, rar patimile gura trupului.
Cugetul cum lipsi, crudimea se ivi, Nu te depărta de el
ca să cadi În crudime.
5255 Cugetul când te bate,'ruşinea cind nu te'nfrineză al cădut din
omenire, că cumplirea te-a cuprins. Ingr ijasce-te de-acesta.
Cugetul, cârrna sufletului încotro o ve! cârrnl acolo te duce.
Cugetul ne stăpânesce, cugetul ne poruncesce, cugetul ne
topesce.
Cugetul nici odată te bate de ceea-ce dobândescl după
dreptate.
Cugetul până e sănătos nu te depărta de el, că numar
ndată aluneci.
================== pagina 261 ==================
POVĂ1'UIRI ŞI CUVINTE ADEVEHA'l'E
261
5260 Cugetul să'ţI fie judecătorul teu.
Cugetul slobod şî curat, de ori-ce patimă să'l ţiI.
Cugetul temeiul omenirii, de ei să nu te depărtezl.
Cugetul teu să'ţî fie mângărerea ta la ori-ce întîmplare,
fie cât de rea.
Cugetul se cunosce după a lUI urmă.
5265 (�'ugetul teii să'tî fie frîul cel mai bun.
Cugetul cel mal bun dascăl şî povătuitor, dar nimenf el
întrebă la ori-ce tr ebă.
Cugetul cel mal bun doctor al sufletului sî al inimii. Nu
te depărta de el, ca pururea să fie sănătos sî sufletesce
şî trupesce.
Cugetul cel mai bun duhovnic, la el să te spovedescI ca
să te îndreptezr.
Cugetul cel reu întocrna necuratul. FugI de el cat vei
pute.
5270 Cugetul cel reu, pururea în ispită.
Cugetul cel reii 'ţI-aduce frică, spaimă si cutremur. Vedt
să nu o paţI.
Cugetul cel bun când dobândescl, nicI cum te lasă vre-o
dată să greşesc!.
Cugetul cel bun, mal mare, după lege, ca orf-ce lege.
Cugetul cel bun, frică de nimeni are.
5275 Cugetul cel bun, 'ţI arată adeverul.
Cugetul cel bun, ca o călăuză 'tf-arată cel mai drept sî
neted drum; de el de te vei ţine nici odată vei rătăci.
Cugetul cel bun sf.ituitorul cel mai bun; de-aceea cu el
pururea să te sfătuesci ca nicî odată să greşesd.
Cugetul cel bun, temeiul tuturor darurilor.
Cugetul cel bun şî cuvîntul drept, din orl-ce întîmplare
te scote afară. D'amindooe să te ţii.
5280 Cugetul şî cuvîntul întrece ori-ce lege.
Cugetul, şî cuvîntul, sî buna judecată, temeiul întelepciunif.
De ele să te tir.
Cugetul bun si curat, ţine pe om nevăternat Ţine-te de el.
Când cugetul te bate, nicî o lege te mal bate.
La orI-ce te socotescI, pune mal intâlu pe cuget să te mus­
treze şÎ nici odată vef greşI.
5285 Mai înţelept gâdea de cât cel cu cuget reu ; că gâdea de
nevoIe, iar cel-l-alt de bună voie, cugeteză la reu.
Mal bine cu dureri, de cât cuget cu mustrărl.
Mustreză 'ţI cugetul teu, când la rele te gândescI.
Nici postul, nic! serbătorea, la Domnul te 'nfătiseză, de cât
cugetul cel curat spre dreptă judecată.
Nicl depărtarea de lume, nici cele multe mătănif, sfinţenie
îţI aduce până ce cugetul la dracul te duce.
================== pagina 262 ==================
262
PROVERBE LE ROMÂNILOR
5290 Nu la cele de jos, ci la cele de sus, tu să te gândesd
când la ore-ce cugetezL
Numar cu cugetul cel bun poţi afla scăpare, la orf-ce în­
tîmplare.
Numai cugetul, când te va cuprinde, te face să te căîescî
de orf-ce reu altuîa gândesc1_
Numai Domnul cunosce cugetul omului.
Păzescete de cuget să nu plece spre rele, că în veci nu
v ei scăpa de ele.
5295 Pe cel-ce cugetul îl bate, pururea se sfiesce.
Straşnic să fif Întru cugetul cel bun, ca nici un interes,
fie cât de mare, să nu pată să ţe-l strămute.
Fugi cât vef putea de cugetarea rea că te duce în pră­
păstif.
Fără cel mai mic cuget, omul orb se înţelege.
Frică şî ruşine să' ţI fie ţie de însuşi mărturia cugetului
tel"!.
5300 Cel cu cuget curat, nici de Domnul frică are.
Cine bătaie de cuget nicî cum are, cel mal cumplit şî
spurcat om se înţelege, după ori-ce lege.
Bătaia cugetuluI mal mare rană 'ţI face de cât ori-ce sabre
mare; că sabta îndată te sfîrsesce rar cugetul în vecî
te chinuesce.
Bataia cugetuluI te supune la căinţă.
Dintr'un cuget bun, bune fapte ni se arată, Iar din cel
rell, cele rele ne aşteptă.
5305 Departe de rea cugetare şÎ 'ridată te-al isbăvit.
De bătaia cugetului mal mult să te 'nfricosezr, de cât
de cel mal grozav tartor din iad.
Şî Înaintea faptei şi după faptă, să'tî întrebf cugetul teă,
ca să'ţî poţI Îndrepta fapta cea nedreptă,
Pentru Cucernici
Cucernic să te areti, Iar nu smerit piste fire, că Ieşi din
cu cernicie.
Pentru Cuţit
Cel-ce cuţit va înfige în ore-cine cuţitul în el se va frânge.
Fereşte-te cât poţI ca nici pe dreptate, nici pe nedrep­
tate, la nimeni să nu'I scoţi,
================== pagina 263 ==================
povĂ'rUIR1 ŞI OUVINTE ADEVERATE
Pentru Coşciug
263
5310 Un mic coşciug cuprinde pe cel ce lumea nu 'l-a putut
cuprinde.
Pentru CăI
Verjr Cale
Pentru Căinţă, Căire şi Pocăinţă
5315
5320
5325
In zadar te mar căescl când nimic nu mai folosescî.
Val de cel ce se căesce când sfîrşitul '1 găsesce, că nimic
nu.') folosesce ne-având vreme de pocăinţă.
Ca pocăinţa la pecătos nimic alt mal în grab eI aduce
Iertare .. De ea să te tir.
Ca să scapI de amărăciunea căiriî, se te căescî până a nu
greşî.
Cui 'f-e ruşine să se căîescă, să se păzescă să nu gre­
şască.
Căinta fără pocăintă mortă se înţelege. Urrneză-le pa-
mî'ndooă, '
Căinţa şî pocăinţa, la cesul morţii în zadar se socotesc,
că de nevoîe se înţeleg Iar nu de vole bună; d'aceea
tu din vreme se le urrnezf ca sufletul să nu te'l pîerd L
Căinţa şî pocăinţa din bătala cugetuluI te scapă de �ri
ce ispită. De ele să te ţir.
Când ne căim, nu ne căim pentru reul ce am făcut, ci
pentru-că ni-I frică să nu ne aj ungă alt reu. şî mal reu. ;
Iar când ne pocăim cunoscern reul ce am făcut, d'aceea
de el ne părăsim.
La orI-ce întîmplare să te feresc! să nu dai pricină de
căintă.
La pocăinţă să nu daf vreme piste vreme, că nu ştii când
şÎ cum va da piste tine cesul cel din urmă.
Mult mult să te călescî de vremea ce o plerdl,
Nimic alt spre pocăinţă, ele cât părăsire, că bună resplă­
tire la cel-ce al năpăstuit.
Nicj o căinţă fără mângâIere, după pocăinţă.
Nu înfrupta pe cel ce se pocăesce, că totf vinovaţi pecatu­
lui suntem.
Pocăinţa te duce în cer după pămînt, când la vreme o
să vîrşesci.
Pe la sfîrşitul vieţii în zadar te căîescî, că n'aî vreme să
================== pagina 264 ==================
264
te mal pocăescI. Ingrijasce-te mai din vreme, ca după
căintă să ar vreme sî de pocăintă.
Prin pecate ne bolnăvi;11 şî prin pocăinţă, ne lecuim. Aler­
gă la lec, ca să scapt de bolă.
Cea mal mică căinţă, c' o bună pocăinţă ti-aduce la suflet
bună fericire. D� ea să te tit: "
5330 Cel-ce nu se pocăiesce, de cite orf se Închină, de-atâtea
ort aminte aduce Iul Durnnedeu d'ale luf nelegiuri, d'aceea
tu întâni să te pocăîesct, apol la Domnu să îndrăsnescî.
Cel-ce se căiesce îşI curiosce greşela, iar cel ce se pocă­
esce mal înţelept se socotesce, că de ea se părăsesce
Tu acestuia să te asemeni.
Cel ce se călesce târdiu se deştepta, când vremea nu'l
mal aşteptă. Desteptă-te mal din vreme ca să nu te că­
Ieser.
Pentru Căutare.
Cel-ce caută, va afla.
Pentru Căută tură
Căutătura dulce lat de dragoste ne aduce. De ea să te
ţiI.
5335 Căutătură grozavă şî frunte posomorîtă, urît la totl te-a­
rată.
Pentru CălugărI şt Călugăriţe
Val de călugărI, când din chelar, igumen vor dobândi.
Ca să scape omul de orî-ce muncă pe lume, la călug ărie
de olac a alergat.
Călugăr de al Întîlnit, faci crucea c' al prerit.
Călugăr deal Întîlnit, cele rele ţi-au venit. Departe de el.
5340 Călugăr al vedut cât de departe, dă-te la o parte, că 'ridată
te poticnescI.
Călugăr te deştepta, cele rele te aşteptă. Vedi să nu o
pati.
Călugării cu cât de mult de muieri s'au depărtat, cu atât
mal mult de aur şÎ de argint, c' o lăcomie mare, s'au
apropiat.
================== pagina 265 ==================
POVĂTUlfli Ş! CUVINTE ADEVERATE
265
Călugăriî se ragă pentru a doctorilor sănătate, Jar doctorii
se ragă pentru a sănătătil imputinătate. GhicI pentru ce?
Călug ăril do ctorilor mult să le rnultămescă pentru morţii
ce le trimit şî doctorif bolelor pentru pânea ce le dan.
5345 Călugărij şî o vreii, cel mal murdarf şî mar puturoşI în lume.
Călugării şî babele, când nu pot isbuti, alergă unii la
blesteme şî celelalte la ocărî, ca câtnlî când latră sera
la lună.
CălugăriI cu milă trălesc, dar mila ce dobândesc Întrece
comorile imperătescf.
Călugării si doctoriI cu paraua, pe tot ceasul, comori mari
adună si cu mare mul tămire acelora ce le dă. 0, ce
meserie bună! '
Călugărul când putere dobândesce, mal reu de cât dracul
se porriesce de pizmă că n'are mulere.
5350 Călugăriţele cu rnătăniile lor cad la ternbelic, că deşi se
cinstesc, nimic nu folosesc.
Călugărul În veci pe lume cerşetor.
Călugăr să miluiescă nici cum pe lume s'a audit, dar să
se mlluiescă nici cum a lipsit.
Când călugării vor lipsi dracif n'au la ce mal gândi.
Masa călugărilor în sînul bogaţilor, far masa doctorilor
în sînul celor bolnavI.
5355 Martea, nascerea şî cun un ia, hrana călugărilor.
Nimic alt ca călugărul maf urît lUI Durnnedeu, că fuge
cl'a sa soţie, darul cel mal sfânt ce 'I-a dăruit însusî
Dumnedeu,
Haznaoa călugărilor, gropniţa se 'ntelege.
Dacă doctorii pe toti 'f-ar vindeca de bale, călugării ar
muri de forne.
Pentru Călăuză
Călăuza când te duce pe drumul cel drept, de el să te tir.
5360 Călăuza la ori-ce, cea maî bună deşteptare. Să n'o pfel:qf
din ochî
Călăuză spre cele rele nici cum să te-aretî, Jar spre cele
bune să nu contenezl.
Fă-te călăuză celor ce nu ved, deschide uşa ta CelUI ne­
mernic.
Pentru Căletori, că letor'ie
================== pagina 266 ==================
2i)o
PROVERBELE ROMANILOR
Pentru Călcare şi Călcători de jurămînt
Veqi Jurămînt.
Pentru Cămaşă
5365
Cămaşa cârpită cinste rnuferif face, că o arată de icon6mă,
dar şî ne-cinste mal mare că nu'şî pune pânză. Alege
care 'ţI place.
Schimbarea cămăşiî, curăţenia trupului. Ţine-te de ea.
Cel fără cămaşă de leneş se arată.
Pentru Căpuire.
Mal bine din vreme să te căpuiescî, de cât în urmă să
te călesci că maf mult cheltuîescf.
Cine din vreme se căpuIesce mai nici odată lipsă are.
Pentru Cărunteţe.
Inaintea celuI cărunt să te scolI cu cinstea ta.
Căruntetele să ti le cinstesci cu fapte de căruntete, Iar nu
de ti�erete. ' ,
5370 Căruntetele 'sunt cinstite nu cele de multî anl, ci cele de
fapte 'bune urmând după cinstea căruutetelor.
Cărunteţele de rîs, când copilăresce de obşte urrneză.
Să necinstescI căruntetele, cea mal mare ocară. Feresce-
te de acesta. '
După cărunteţe şî purtarea ta.
Cărunteţele, ochiI tel să'î vedesc.
5375 Cărunteţele ne-arată o trecere de vreme, Iar nu şî În­
telepclune.
Pentru Cărţi, adică Scrisori şi Cărţi de Citit, de
înveţăturî, de sciinţe.
v cc,ll SCI iere.
Pentru Casatorie, Casnicie şi Casnicl
A se lua din cea mal mare dragoste nebunie intregă,
c'arnorul multă vreme nu ţine.
================== pagina 267 ==================
267
POV Ă'rUIR1 ŞI CUVINTE ADEVERA TE
--------.----------�
.,j
J
I
I
�
A doua căsătorie se 'nţelege că mal bună o să fie, când
cea dîntâiu a fost rea. Nu te depărta de ea.
OrI să nu te mal căsătoresd sali de te căsătorescl, a­
mindof la un jug împreună vOI să trageţI.
Odată, de dooe 06, sali de mal multe ori, de face trebu­
inţă negreşit să te căsătorescî, ca să scapi de hula 0-
menescă şî mal ales de nazurile muierilor.
5380 Ori-ce căsătorie de bună se privesce, dar nici una ne
, mulţumesce că omul firesce să schimbe pofte rîvnesce.
Intâm să 'ţI depărtezi de la tine rnânia, furia, temerea,
neastîmperarea, necredinţa şî să îrnbrătisezl dragostea,
liniştea şî unirea, apoI să te căsătoresci ca să bine
vieţuescl, că din potrivă şî pe tine şî pe soţia ta ve
faceţI nenorociţl şî val de copii! voştri!
Ca să petreceţi bine în căsătorie, trebuie şî unul şî altul
să umblaţi după placul unul altula.
Cu mal marI de cât tine când tu te veI căsători în loc
de rude, stăpân! veI dobândi. Vedi să nu o paţI.
Căsătoria cât de dulce multe necazuri ne aduce, când
unirea lipsesce. N'o pIerde din casa ta.
5385 Căsătoria la om mare greutate, dar şî o datorie după
fire, cu mal mare dreptate. Nu te depărta de acestă
datorie.
Căsătoria la om, şî când rea se socotesce, cu plăcere se
privesce.
Căsătoria plină de ghimpI, dar de ghimpI cu trandafiri.
Suferă ghimpil pentru mirosul trandafirilor.
Căsătoria rînduiela cea mal bună de Domnul Întocmită.
De ea să te tiî.
Căsătoria la cel blestematî o vfetă ticălosă, că de gâlcevî
şî ele ocărf nicî un minut scapi, de nu şî de bătăi mal
de multe ori, iar la cei bunî un ram desăvîrşit.
5390 Căsătoria se 'ntelege o 'mpreunare după lege, după voinţa
ŞI porunca Domnului, că dirr'ceput doi şî numai a făcut
01 treilea n'a mijlocit; cine s'atinge de căsătoria altuIa
ele însuşI porunca Domnului s'atinge.
Căsătoria se pare a fi cel mai superător lucru, că unul
altuia trebue să sufere ori-ce cusur se va întîmpla să aibă.
Căsătoria, să te rogI la Dunmedcu cu ferbintelă, ca să'tt
fie ţie spre a ta' fericire.' , ,
Căsătoria te arată că esei om, Iar nu dobitoc. Nu te de­
părta de ea.
Căsătoria cea mal firescă datorie omenescă, de Domnul
întocmită. Cine de ea se depărteză nu se mal numesce
om, ci proclet şî satană, că satana pururea voiesce să
te vadă cufundat în pecate.
================== pagina 268 ==================
268
Pl:WVn:RBf';LE ROMÂNILOR
5395 Când vre! să te căsătoresci mal bine din grămadă să 'ţI
alegI, că cu cât mal mult alegi, cu atât mal mult culeg!.
Când sacra din sacră în murnă s'ar schimba, şî nora, gura
mal mult şî-ar păzi-o Iar bărbatul răbdarea mal mult
ar suferi-o, atuncI căsătoria, în pace şî în linisce mai
mult ar petrece.
Câtî din dragoste s'au luat spre căsătorie, n'au dus-o
până la sfîrşit.
Credinţa la căsătorie cum se smintesce, tată dragostea
lipsesce. D'acesta mal mult să te îngrijescl
Crescetî şî ve ÎnmultitI dis'a Domnul către omul, când pe
el l-� zidit, sernentia �astră fie ca nisipul mării, celui-ce
acesta nu-T place, ca pomul ce rod nu face se tale şî
'n foc s'aruncă dup'a Domnului poruncă. D'acesta să
te ingrijescî.
5400 La căsătorie, unire sufletescă, dragoste frăţescă şî pungă
obstescă,
La căsătorie, ca la lotărie, o mie perd şî unul dabîa
nemeresce.
La căsătorie, ca mal bine să placă, ar trebui să se ur­
meze ca la închiriere, pe câtă vreme se vor putea tocmi.
La căsătorie curat şî voinic să te-aretî, ca sănătosf copil
să scotr.
La căsătorie credinta cum vef călca-o, tate cele-l-alte da­
rurf Întru nimic s� socotesc. Vedf să nu o patI.
5405 La căsătorie mal mult mintea să c�rcetezr de cât frumu­
seţea, că mintea de ce merge se sporesce şî înfloresce,
iar frumuseţea de ce merge se veştejesce.
La căsătorie părinţiI să alegă noroclrea tinerilor ca nisce
pătlrnasl, că tinerii nu o pot cunosce în furia tinereţelor,
socotind că orf-ce sboră se mănâncă, d'aceea pururea
se înşală.
La credinţa căsătoriei, cu turturica să te asemenf ce pe
crengă uscată şade când de soţie se desparte.
Mal nainte din vechime cu «nene» şî cu «ldiţă» cu «m a­
mă" şî cu «tată» ne căsătorlam Îndată, Iar acum cu
«domllllle» si «dom nisoru! meu» cu «aamna mea» sÎ
«aomstişara 'mea» ne �ltăm unul la altul şî mâna nicf­
cum nimenuia o mal dăm.
5410 Mare jug la om, jugul căsătoriel, dar cu dulcetă îl purtăm.
Nici cum să nu remâi necăsătorit, ca să nu per nepomenit.
Parola de căsătorie se dă prin sărutare.
Pentru gustul teii să'tl alegI pe cea mai frurnosă, fie şî
nebună, Iar pentru căsătorie pe cea mal înteleptă.
Pe cea săracă o depărtăm, cât de cinstită fie, Iar pe cea
bogată o rugăm cât de impotrivită fie, că bărbatif sa
================== pagina 269 ==================
POV Ă'rUlR1 ŞI CUVINTE ADEVERATE
269
5415
5420
5425
5430
cunună nu cu ale lor neveste, ci cu ale lor mari zestre,
căindu-se mal În urmă când le dă cu piciorul. Vedî să
nu o patt.
Tinerif se cuvine până a nu'şi vătema năravurile cele bune
să. se căsătorescă, ca bine să trăiescă,
Tate dilele căsătoriei tale să te rogi să'tî fie ca diua nunti!
tale.' , , ,
Fericirea căsătoriel, unirea casnicilor. Acesta să vînezr,
Fericită căsătoria la totl se socotesce, când dragostea la
amîn doi d' opotrivă se păzesce.
Cei căsătoritf când dintr' o unire bine vor petrece amîn­
do! până la sfîrşit, cum unul mare îndată cel-l-alt se
duce după el.
Cer-ce aLI ne merit la casătorie, la aceia vieta dulce o să
fie, Iar la cel din potrivă dureri şî necazurI lor o să le vie.
Cei-ce se căsătoresc nepotrivitf la vîrstă, nu pe sema
lor se căsătoresc pe serna celor d' o potrivă la vîrstă.
Vedî să nu o pati.
Cine s'a ars la cea 'd'Întâru căsătorie şî merge spre a doua
căsătorie, acelaş numai cunosce în adever dulceta că-
sătorieî, Acestuta să te asemeni. '
Cine de trei ori s'a Însurat acela a aretat că căsătoria
cea mal dulce vieţuire. lea pildă de la acesta.
Cinstită căsătoria, când patul ne spurcat. Acesta să pă­
zescf.
Cine va să se căsătorescă, soţie d'o potrivă să poftescă,
ca să nu se călescă.
Bărbatul neinsurat ca cel mal spurcat, şî muierea nemă­
ritată ca o robă a tuturor.
Bărbatul surd sî nevasta orbă, cea maf ticnită căsătorie.
Darurf şÎ năravurf bune, Iar nu frumuseţe să gonescI, când
vei să te căsătorescI, c' acelea sunt statornice, Iar acesta
trecătore.
Din rea căsătorie, ref copil se aşteptă.
Dooă tagme de ornenl nu se căsătoresc : filosofiî sî că­
lugăriî. Filosofii ca să petrecă în odihnă, Iar călugării ca
să adune avere dracilor.
Dulceta căsătorie! să'tî vedf pe copil împrejurul meset tale.
Şî muierea !?Î bărbatul urîţi ne sunt ca peca tul, când
peste lege calc㠺Π'n pat strein s'aruncă.
Pentru Căscat, Căscătură şî Tuşit
Căscatul do oe lucruri insemneză, ori că ţI-e somn sau că
nu'tf place vorba.
================== pagina 270 ==================
270
PROVERBELE ROMANILOR
Când tusescl şi când cascf mâna la gură să ţe-o pur şî
la o parte să te dar.
5435 Tusea la cântăreţ îr arată nesciinta.
Pentru Căciulă
Căciula mare nu'tî arată mintea mare, de cât o spaimă
face mare.
Căciula, paza capuluî, n'o cam lepeda din cap.
Căciula dreptă să ţe-o ţii în cap, iar nu la o parte sau pe
urechf lăsată; că una de mândru te arată şî alta de urît
şî posomorît.
Cine nu va să se căclulescă la unul şî altul, acela din
vreme trebuIe să se căpuiescă.
Pentru Cădere şî Scădere
5440 In cădere numal cel mare şÎ tarc: cunosce că e om, că
mal nainte se socotea mal presus de cât om.
Val de cel-ce va cădea, când n'are cine '1 va scula.
Cu grell la cel-ce scade dintr' o mare stare, când nu mal
are nici de mâncare.
Cind de mai jos cadf lesne te potf scula, Iar de mal sus
mal anevole. D'aceea feresce-te să nu te urcl prea sus,
nici cu mintea nicî cu trupul.
Mal bine în mâna Dornnuluî, de cât În mâlnile omenilor
să cadI.
5445 Sprijinesce pe cel-ce cade până a nu cădea, rar după că­
dere, ajută-I să se scole.
Feresce-te cât ve! putea de scăderea ta, că la scădere, ca la
vale, lesne alunecl Iar, la dobândă ca la suis, lesne te
urcl.
Ceea-ce nu se cade, nici să fad să gândescI.
Ceea-ce Domnul eţI dă, aceea ţi-se cade şî atuncf ţi-se
cade, când Domnul tie eU dă.
Cel-ce cele mal sus, d� ceea-ce ise cade gonesce, îndată
în scădere se găsesce şi din ceea-ce este. Vedî să nu
o paţî.
Pentru Câini
5450 Câlne spre pază să păzescî în casă, că ca câinele slugă
nici una credinciosă, că se jerftesce pentru stăpânul seu.
================== pagina 271 ==================
POV ĂTUmr ŞI CUVINTE ADEVERATE
Câinele strajă neadormită, n'o depărta din casa ta.
Pentru Cântar
v ce)! Ca7ttaragiz.
Pentru Căntece, Cântări şî Căntăretl
271
Astupă-'ţI urechile cu ceră ŞÎ cu bumbac, când muierea
se pune pe cântece de dor.
OrI-ce cântec nou, aduce deosebită plăcere.
Orî-ce cântare din gura mulerii mal dulce s'aude,
5455 Ca cântecul nimic alt te inveselesce mal bine. Cu el să
te înveselescf.
Ca cântecul de dor nici un cântec mal dulce, iar cânte-
eul de zori şi pe cântecul de dor Întrece.
Cântarea cea dulce, multă poftă ne aduce.
Cântarea cea dulce, nici cum Întristare aduce.
Cântecul de zorf deşteptarea plăcerilor, cânte-cul de dor
amorţirea lor. Alege care eţr place.
5460 Cântecul de dor eti-aduce somn usor cu uîmire dulce.
Cântecele cu masa: prietenI nedespărtitl.
Cântecele cu desfătări sufletul ti-l adorrne. Vedf să nu o paţî.
Cântecele la dragoste bolă fără lec, Cam departe de ele.
Cântecele mal mult aprind durerile din dragoste, când
făr' de veste te cuprind. Vedi să nu o pati,
5465 Cântecelc de haiduci sufletul ţe-l înveselesce, trupul te'I În­
tăresce, mintea teo invîcrşuneză.
Cântece de dor la masă să nu cântî, că masa cere ve­
selie, iar cântecul de dor ne-aduc� uimire.
CântăreţiI cântecele lor pline de minciuni le-arată.
Cântăretil şi şiretil ceT mal betivî se socotesc că când
se îmbată omul, atunci cântă' mai frumos sî-atuncî gră­
esce şi mal mult.
Cântăreţul cu nădejdea, de multe orf eşI pierde vremea.
VedI să nu o pati.
5470 Cântăretul când nu' cântă, punga i se scutură.
Cântăreţ cu cântăreţ se Întrece, nu numai la cântare, ci
sî la pizmă mare.
Cântăreţul când se 'nnecă, nesciinta lUI 'sI arată.
Cântăretul pururea ele totf se Iubesce, că' cântarea pe toti
de obşte inveselesce.
Când cânţî vre-o cântare îngrijasce-te forte tare, Îngrijas­
ce-te, ca nu cum-va să aducî greţă şi plecate la cel-ce
te ascultă.
================== pagina 272 ==================
272
5475 Când te pur pe cântece, DU striga cu glas mare, ca un
sbreret de măgar, nici Iarăşr ca pisicile să mTorlăesd, în
cât nimenî să te-audă.
La ori-ce întristare, cintarea mângărere mare. De ea să
te ţir la asemene întîmplare.
La veselit cu cântărj, fără rnuferf şi beuturî, cam geba
alergI.
Nici o cântare mal dulce, ca cântecul de zorI. Ce dulce
ne Înveselesce: «Până zerf cu fetele, astă-�lt cu nevestele»,
şî nicî un cântec mal amar, ca cântecul de marte, ce
urît ne povestesce: "Până astă-cjl cu cel viz, mâfne cu
cei morţi». Alege care 'ţI place.
Nicf o cântare dulce, fără vin bun şi dulce.
5480 Pururea să cânt! cântări de veselie.
Ce veselie dulc� cântecele ne-aduce c'o beutură dulce!
Cel mal urît cântec, tot îţr aduce, oare-ce plăcere dulce.
Cel-ce cântă, desmîardă şî pe el, şÎ pe ceî-l-altî ; d'aceea
şî plata Iul, îndoită se 'nţelege.
Şî când pe Domnul el slăbescî, cu cântări tu să '1 cinstesd.
Pentru Câştig, Dobândă şî Dobândi.
5485 Atund câştigă unul, când altul plerde.
Ca mal mult să câştigT S8 nu te uIţI la cheltufelî, că cine
cu sfială cheltuesce, nimic nu dobândesce.
Câştigul cel mar drept, cel-ce din muncă fese drept. La
acesta să rîvnescî,
Câştigul din cele rele, necazuri ne-aduce rele. Departe de
ele.
Câştig re(i să nu Iubescr, c'acela nu adaos ci foc la avere
'ţI pune.
5490 Câştig bun să socotesd, ce cu dreptate dobândescî,
Când dor se bat pe ore-ce, cel d'al treilea câştigă.
Mal lesne a câştiga, de cât a păstra, d'aceea să te silescî
mal mult spre păstrarea celor câştigate, de cât spre
câştigul lor.
Nu numar la câştig să te so cotescl, ci şi la cele de folo s
să întrebuinţezI ceea-ce câştigI.
Nădejdea de-a câştiga te bagă În resbolul necazurilor, că
lăcomia cea mare dă ori-ce necaz mai mare. Vedi să nu
o paţî.
5495 Cel-ce nu se satură de orî-ce câştig, nicî un câştig are
drept.
Cel-ce piste măsură voîesce să câstige, plerde şî ceea-ce are.
Cel-ce scie averea sa cum să sî-o Întrebuinţeze, acela mai
lesne câştigă. La acesta să te silesci.
================== pagina 273 ==================
ClJVlN'l'E ADgVEF:ATE
----------- -- ---'----"-----"--------"-�"----'----------
273
5500
5505
5510
5515
5520
Cine de grab' vi să dştige, mal de grab' se pruuejduesc e.
Dobândă şi c;l;;cig, aceea să socotesci, cu care şî pe alţif
folosescl, Iar nu care tu pe tine numar, înbogătescî.
Departe de c3.ştigurY cu primejdii şî cu chlnurl, că nu te
'nveselescl de ele,
Atit să te 'nveselesct, de celece dobândesc1, ca nicî o
trebuinţă să ar de ele, când te ve] plerd e.
Iubirea de-a dobindi, cu Încetul se Începe, şî pe la sfîrşit,
rivna de-a dobândi mal mult se rnăresce.
Orl-ce ar dobândit cu sudorea altuta, JlU se 'nţelege al teCi.
Ori-ce prin putere dobândesci, cu blândeţe să le stăpânesci,
ca să nu le plerdj.
Orî-ce rar se dobândesce, aceea şÎ mal dorit.
Orr-ce cu anevole se dobândesce, I'aceea omul mal mult
rîvncsce şî se silesce.
Unii se bat şî ostenesc, şî-alţif de a gata dobândesc.
Ca să găsesd, trebuie să cauti, ca să dovedesd, trebuîe
să muncesc!.
Ca să poţt dobindi pe totl, să te portf cu totî, cum vo­
iescl, cu tine, să se porte toţ!.
Când potf să dobândescr, arată În faptă, că nu voiescl,
ca să te cunoscî, că nu din neputinţă, ci dintra ta bună
voinţă, acesta urmezr.
La cele drepte să rivnescl, la cele strîmbe nicl să gtm­
descl, că dobânda strîmbă, cinste 'ţr-aduce strîmbă.
Mal mare frica pierdarif de ceea-ce am dobândit, de cât
pofta ce aveam, când am dobândit.
Mal mult dobândesc] cu blândctele, de cât cu crudirnea,
că blândetele te 'rnbrăţiseză, Iar crudimea te depărteză.
N'aştepta a dobândi, până a nu munci.
Nict de prisos, nicl de lipsă, ci numai de trebuinţă, să
poftesc) să dobândescl.
Nu se pare aşa cu greC! a nu dobândi, ore-cine ore ce,
cât e cu mult mal greC! a i-se hrăpi, ceea-ce el a do­
bindit.
Nădejdea ele-a dobândi, la muncă ne Îndemnă, când do­
bânda rernâne a nostră.
Pentru o urîtă dobândă, slugf spurcate ne facem, lăcomiei
cel mal' marf,
Pofta de a dobindi ore-ce, mal mult vatemă şî pe cel
mal curat suflet. Departe deo asemenea poftă, ca să
te căletorescJ cu suflet curat.
Pururea să te silesc! a dobândi, de la tOţI, cinste, dragoste
şî slavă.
Pururea să te silesel ore-ce să dobândescI, Însă fără a
păgubi pe altul.
18
================== pagina 274 ==================
274
PIWYIEHBE.LE lWMÂKI.LOH
Pe negândite, multe omul dobândesce, când necurmat
muncesce.
Până nu muncescî, nimic nu dobândescl.
Să te silesci la dobândă, ca când îndată vel muri, sî să'tl
păstrez! averea, ca când în vecl vel trăi
5525 Tot uscatul lumi! ele '1 vel dobândi, trebuintă vel ave, la
martea ta, numar de-o palmă de pămînt. '
Totf orneniî doresc a do bâneli ore-ce, şî trebuinţă de nu
au, măcar de ori-ce.
ToţI voiesc să dobândescă, dar nu pot să nimerescă.
Ceea-ce astă-di dobândescl, mâine cu aceea te hrănescî,
Dobânda �uncitorulur. acesta se înţelege.
Ceea-ce omul doresce, anevoIe dobândesce,
5530 Ceea-ce cu munca nostră, dUP3 dreptate dobândim, aceea
la nOI rernâne, Iar ceea ce din jafurf sî prădî, una peste
alta grămădim, cu-acelea şî cele drepte, până 'n sfîrşit
le prăpădim.
Ceea-ce cu munca ta dobândescî, aceea numal al teu să
socotesc!.
Ceea-ce dobândesci cu suda rea muncil tale, aceea mal
plăcut.
Ceea-ce de bună voie de la altul dobândescl, aceea şî
mal drept.
Cel-ce la marf do bândirî, forte m..lt rivnesce, curînd se
prlmejduiesce.
5535 Cel-ce mult se silesce spre a dobândi ceea-ce nu i-se cu­
vine, plerde şî ceea· ce i-se cuvine.
Cel-ce nu pete dobândi ceea-ce el volesce, În potrivă stă
şî celuf ceo pote dobândi, şi-aşa, cel dal treilea se vede
mar folosit.
Cel-ce, fără socotinţă, se pripesce-a dobândi, În grele ne­
voinţe îndată cădut se vede.
Ce te silescî să dobândescl aşa cle mult pe pămînt, când
gol daicl de tate, te duel sub pămînt?
Cine pe puţin se mulţumesce, curînd mal mult dobânelesce.
5540 Cine se teme să nu prcrd ă nimic, nu va dobândi nimic,
Cine datoria 'sr-o plătesce, curind capital dobânclesce.
Cine din vreme se căpuesce, acela mar mult dobândesce.
Dacă omul ar dobândi de câte ori cere, şÎ cerşetorul pasă
s'ar socoti.
Din jeţ imperătesc, când jos pe pămînt cadf tu lungit, cu
mâinile pe pîept, care te mal socotesc! la câte ai do­
bândit, când trăiai pe pămînt?
5545 Dobânda la 'mprumutător, nici odată s'o poprescl, când
capetele le plătesci, ca şî altă-dată să-'ţr mal dea, când
trebuinţi'l veI ave.
================== pagina 275 ==================
____ . __ POYĂţUIRI ŞI CUVINTE ADEVERATE
Dobinda mare sparge punga. Vedf să nu o patf.
Dobinda ce ne vine din chrar munca nostră, aceea se În­
ţelege cea mal dreptă bogăţie.
Dobânda din munca ta, intregă cinstea ta, că nu te mal
căcfulesci la ort-cine cât trăresci,
Dobinda din cele rele, mică plăcere şÎ căinţă mare.
5550 Dobinda nelegluită, cea mal urîtă şî mal spurcată dobândă.
Dobândă peste dobândă nicf cum să cel, nici de la vrăj­
maşul teu.
Dobândă să gonesd, dar nu cu strîmbătate.
Dobândă să socotescl, când pe altul folosescî, cu binele
ce'I dăruiesct.
De multe ori se Întîmplă că, ceea-ce dobândim, după a
nostră rîvnă, să ne aducă mare scârbă,
5555 De multe orI şÎ adese, pentru o mică dobândă, cădem în
cea mal mare primejdie de vfetă.
Pentru Cârmă, Căr muire, Ocărrnuire
A inveţa ore-cine cum să ocâimulescă, cea mal grea În­
vetătur ă.
Cirma din mână când scapă, mormîntul ţi'l sapă. VecjI să
nu o patt.
Cârma din mână la ori-ce slujbă, nicf cum să o laşî, ca să
nu te lase sî ea.
Cirma din mână nici cum să-ti scape, ca să nu te cufundf
în ape.
5560 Nici o cirmuire fără dreptate, pote sta vre-o dată Înte­
meiată.
Nici un lucru mal cu greu, de cât a ocârmui; cine-o scote
la căpetâiu, i-se cuvine celenghiu, acelui mal destoinic.
Resboiul ocârmuirif cu mult mal mare, de cât al bătăliei,
şi numaI ocârrnuitorul, acesta o cunosce.
Tore de cel mal mare să se ocârrnuiescă, ca să nu se dea
pricină de greşală la urmare.
Cine scie cum să 'şI ocârrnuiescă casa sa, cu linişte şî
îndestulare, acela pote asemenea ocârrnui şî un norod
întreg.
Pentru Cărpituri
5565 Mal bine elin nou ele cât tot să cârpesc], că cârpitura În­
dată se rupe.
================== pagina 276 ==================
276
PliOVEliBELE ROMÂNILOE
����������������� --�-�_._---
Pentru Cartelă şi Cârtitori
Cartela, patima cea mal spurcată, ce nici odată te lasă În
odihnă. Departe de ea.
Cârtitorul sufletul ţi '1 mânjasce.: Departe de el, ca să nu
te spurci.
Cârtitorul cu nernultumitorul, verf primari şi fraţI de cruce.
Departe de rudenia lor.
Cârtitorul si către Domnul reu cârtesce, când ore-ce el
lipsesce, că nu se mulţumesce, de ori-ce Domnul eI dăru­
iesce. Să nu te asernenf Iui,
5570 De cât pâtne cu cartelă, mal bine corcofelă, în linişte sî pace.
Pentru Clevetire, Clevetitori i Batjocora, Batjoco­
ritori şî Bataie de joc
Cel-ce clevetesce, 'şî-a plerdut ruşinea. Vedf să nu 'tt-o
pîerd] sî tu.
Cel-ce se sparge de rîs, când pe altul clevetesce, spurcat
şi păgân se înţelege, ca satana când ele om 'şf-a bătut joc.
De clevetire să te ferescl, nicf cum s'o 'ntrebuintezr, că cea
mai spurcată faptă, după lege, se 'ntelege. '
Batjocora s'o depărtezl cu totul din casa ta, că insuşî pe
tine te face de batjocoră.
5575 Departe de batjocor itorr, ca să nu te smreduiescf de el.
Omul mal urît în lume de cat orî-ce dobitoc, când de om
ÎŞI bate joc.
Urîciunea, duşrnănia şi pizma, se pot îertă ca nisce patimI
vrernelnicescî, Iar bătaia de joc nici odată, ca cea mal
mare necinste ce se face însuşi Domnului, că omul
iconă după chipul Domnului.
In cea mal mare putere, nicl cum să-'ţI bati joc, nicf de
cel mal mic, că mâuie poţi fi şi tu, de cat el mal mic.
Nu se cuvine să 'ţI batl joc, de cel ticălos, când el vedf
pe jos.
5580 Nu'tt bate joc de niment, ca nu mar mult să te necinstescă.
Nu'ţI bate joc de cel sărac, că norocul cam de obşte,
pe la toţI vizite face.
Nu'tt bate joc de cel sermanl, că pete până mâjne, ori tu,
01'1 copiii tel, să fiţi ca ei sermani.
Nu'tf bate joc de cel d'un chip cu tine, că însuşt chipul
tel! te'l batjocorescî.
Poţi să Ierţi, poţI să pedepsescî, după cum legea eţI po­
runcesce, iar să 'ti batf joc de ore cine, sau să'l ne­
cinstescI, nu 'ţI e�te Ie;-tat
================== pagina 277 ==================
povĂTuml' ŞI CUYINTE ADEVERATE
5585 Cel-ce 'ŞI bate joc de cel lipsit de minte, întâîu el 'şi-a
perdut însuşî a lUI minte.
Cel-ce 'ŞI bate joc de omenî, nu mirosă a om, ci a besină
de om.
Cine ajunge bătaie de joc, prost de tot se înţelege.
Cine 'ŞI bate joc de cele mal Înalte, îndată se plecă la
cele mal de jos.
Batjocoritorul, nicl cuvînt de cinste, nici omenirea nici
cum cunosce,
5590 Bun şî reu eŞI bate joc, când te vede ardend în foc.
Bătaîa de joc, nebunie intregă.
Pentru Clădiri
VecI! ZidirI.
Pentru Credernînt, Credinclcşl, Credinţă
şî încredinţare, Incredere şî Necredinţa,
N ecredincîoşi.
A crede ort ce audi, sau a nu crede nicl una, d'o potrivă
te arată că nu î�ţelegI nici una.
A nu crede pe nici unul, sali pe toţr a '1 crede, cea mal
mare greşală.
Acela numar lesne crede, cel ce nu pete pricepe c'adeverul
stă ascuns.
5595 arba credinţă, în numele Domnului, înjunghie sî belesce
, pe însusf chipul Dornnuluî, Var de omenire!
Orba credinţă, întocma necredinţă, şi ore- ce mar mult.
Orba credinţă la om, cea mal rea lege se'ntelege. Fe-
resce-te de ea.
arba credintă ne tine în nesciintă de ori-ce credintă.
arba credinţă, sufletul ţe-l vestejesce, inima te-o �filesce,
,îndrăsnela ţe-o topesce.
5600 Orba credinţă te orbesce piste fire. Departe de ea.
Orba credinţă, frică şî sfială de ori-ce te-aduce. Departe
de ea.
()rba credinţă, bolă fără lec, Ferescete de ea, că în
vect bolescî,
()rba credintă din slăbiciunea sufletuIuf.
arba credinţă şî 'ntrega nesciintă, cea mal mare negură
la cchiî omului se arată. Feresce-te de arnîndooe.
5605 O credinţă ce ori-cine arată către tine, cinstesce-o ca şî
pe tine.
Omul mal lesne crede cele ce se grăfesc, de cât cele cu
cuvînt; d'aceea pururea Înotăm în negura nesciinţei.
Omul fără reutate se încrede în ori-cine, că pe tot! ei so­
cotesce ca pe însuşî sine.
================== pagina 278 ==================
278
PROVERBELE RO.MÂNILOI'
Ori-ce 'ţI pişpăiesc la ureche, ca o soptă de taină, îndată
, să nu credi, că pîră şî defăîmare, de obşte se socotesce.
In cine mal mult te încredt, d'acolo te primejduIescI. Cine
a păţit-o, o curiosce mal bine. Vedf să nu o patt şi tu.
5610 Calul, puşca, şî muierea, nicl cum să te încred! la mană
streină, că nicl cum le mal vedf În starea ce le-al dat.
Cu vederea te înşelî, cu audirea şî mal mult; ce mal re­
rnâne de credut de cât adeverul, când el vei pute afla?
Cu smerenie umilit㠺Πcu iuirnă împîetrită, cel cu deşartă
şî orbă credinţă. Feresce-te de-asemene pati mă.
Cu credinţa, dobândescI cheIa tafn elor celor mai marf. De
ea să te tiI.
Cu tată cercarea ta, să nu daf credernînt aşa de curînd,
la câte vedi ;;î audl, c'audirea şî vederea de multe ori
te Înşală, tocma ca mulerea.
5615 Cu bună credinţă, de la toţI dobândescl cinste, laudă, şÎ
slavă şî dragoste mal multă, De ea să te ţiI.
Când la nimenI n'af credinţă, nimic nu mal po tf urni.
Când Domnul credinţa 'ŞI-o pierde, în cine altul să te mal
încredI?
Credemint dând la orf-cine, mult reu 'troa venit şî 'tf vine,
Ia� necredend pe orfciue, mal mult bine vedf că 'ţI vine.
CredincIos în adever p'acela să'I socotescf, nu pe cel ce
'ţi laudă orî-ce a ta faptă, ci pe cel-ce te certă l'ale
tale rele fapte.
5620 CredincIos să fif pană 'n ceasul după urmă, ca să nu re­
mâi În urmă.
Credinţa, inima te-o arată, cea de cuget bun. De ea să
te ţir.
Credinta în inimă să ţi-se încuibeze, şî adeverul în buze.
Credinţa cu slujba se măresce. Nu te depărta de ea.
Credinţa cu fapta, Iar nu din gralL'i, se curiosce. Aşa şî tu
să te-o areţî.
5625 Credinţa către Durnnedeu, nu'tl aduce nicl un reu, nu te
'nvată nicI un reu, ci mal ales ti-aduce îndurare, blân­
deţe: milă şî dragostea cea mal 'dulce. De ea să te tif .
Credinţa câIneluI către stăpânul seu este neasemenată ,
_ O asemene credinţă să areţL
Credinta la om, cel mal mare clar, d'aceea la tate să te-o
păze�cI forte. ca de la toţi s' auqI: �frate». '
Credinta muIerii către bărbat sî a bărbatulUI către mUIere.
cinst'ea căsătorie!. Asemene' cinste să vînaţr.
Credinta numaf, nu te smilltesce.
5630 Credinţa pe om el scapă de orI-ce mare nevoIe.
Credinţa se măresce, cand dragostea o 'nsufleţesce.
Credinţa să nu ţe-o calcI, ruşinea să nu ţe-o plerql, cinstea
================== pagina 279 ==================
POv},'\'lJn:,1 şr CUVLN'l'I� ADEVimXfE
să nu ţe-o mânjăscî, dacă vei să dobândescî numele cel
mal mare.
Credinta să nu ţe-o întinf cu o minciună, ca să nu rernâf
tu de minciună.
Credinta să nu te-o dal fără a cerceta mal întâiu, la cine
ţe-o 'dar. '
5635 Credinţa să ţe-o păzescî ca cea mal mare lege, ca de toţi
să te lege cu dragoste nestinsă.
Credinţa să 'ţI fie temelul cinste! tale.
Credinţa stă întru a gandi la Domnul, dar nu Întru a bom­
băi fără nici o înţelegere.
Credinţa ta să nu te-o plerdî, ca pururea să o găsescl,
când în lipsă te afli.
Credinţa făr' de fapte, rnortă se înţelege, că sufletul el
fapta se inţelege.
5640 Credinţa cea mal bună sar eti către stăpânire, dacă veI să
petreci în bună odihnire.
Credinţa de la nOI cu totul se desprinde, când interesul
tare de nOI se prinde. Cam departe de el.
Credinţa de prieten nici martea o stinge.
Credinţă să areţf cu slujba către stăpân, ca să dobân­
descI cinstea cea mal mare.
Credinţă bună, socotinţă sî maf bună, şî cumpătare la tate
să păzescî, cât se pete.
5645 La ornenf fără de lege, nicl o credinţă să dat
La cal, puşcă şi mulere, credernint 11 ici cum să dai.
Mai bine cu cinstea ta, de cat cu jurămînt, să încredin­
ţez] pe orI-cine.
M,II bine să te abati elin credinţ㠺Πsă nu te pricepă, de
cât să nu te abatI sî bănuîelă să dar, că bănuîela patimă
nelecuită. '
MaT bine să te căfescl, de cat să nu dal credernînt la nici
un om pe lume.
5650 Multe. multe să audf, şi pre puţine să credî, din eate audl.
Ne dând la duşman credernint, nicf cum tu te vei căi.
Nici cum să dar credernint la un om necunoscut. nici la vrăj­
maşul teu, ce în urmă cu tine s'a Împrietenit.
Nici cum să daf credemînt la ceea-ce fătarnicul eţr dice
cu j urărnin t.
Nici pe prieten să '1 credf când tot laudă, nici pe vrăj­
mas când defaimă.
5655 Nu Încredinţa muleril punga ta şÎ mintea ta, şî cu mult
mal mult taina ta.
Nu pre mult credernînt la gura rnuleri î, că cel dintâlu pe­
cat, când bărbatul pe muîere a ascultat.
Nu te pre încrede la ori-cine, că Îndată te căiescf.
""',
� "". �Î
I
v'
"
================== pagina 280 ==================
PIWYEllBELE HOM1\NILUR
------------------------ -----�
280
Nu da credemint aşa de curînd, la ori-ce cuvînt fără o
întregă şi bună dovadă.
Nu din gură, el din inimă credinţa să te-o areţl,
5660 Puţină credinţă să dar la cel-ce cerceteză ale tale inte­
resur î, iar ale luf ti-le ascunde.
Pe nevedute cam rar' să credi. .
Pe niment se nu dojenescf pentru credinţa Iuî, că Domnul
pe toti d'opotrivă priimesce, ca un părinte al tutulor.
Pe totî să-'! asculţi, dar pe putinf să credr,
Pe toti să-T incercî, dar în putini se te încredî,
5665 Rar să te încredl în orl-cine şî' ori-cum. '
Să,!1U t� încred] pre lesne la cel ce îndată prieteşug
tt-arată.
Să nu dar credernînt la vorba de om mare, nicî la o mare
linişte de m�re.
Să nu daf credernînt la orr-ce jurămînt.
Să nu dar credernînt la al celul viclen cuvînt, că în inimă
hrănesce nu' cl'opotrivă gând.
5670 Să nu dar credernint la cel-ce lesne făgăduresce, şi rnaf
lesne fură. '
TemeIul credinţei să'tr fie, mila, îndurarea şî dragostea
că tre supuşi! tef.
Trei Iucrurt n'au credinţă nicI în cer, nici pe pămînt, calul,
puşca şÎ muîerea. De câte trerle să te feresci.
Ceea-ce se vede, aceea se şî crede, când adeverul de faţă
nu se vede.
Ceea ce ţi-se încredinteză, cu credinţă s'o păstrezî, şi de ea
să îngrijescl.
5675 Cer cu credinţă pre putinl, în cât dabfa găsesc! de poftă.
Cer-ce credinţa au schimonisito, acela mar mult până în
cer s'au cinstit, că din slăbicîuriea nostră şî din ne­
sciinţa nostră, deşertăciune se nasce, când adeverul nu
se curiosce.
Cele piste putinţă ri'aretă că le-ai vedut, că şî la cele cu
putintă vei fi credut.
Cele de' ctedut, precum le-al vedut, nu precum le-al audit,
Cel cu credintă orbă, ascultă la coţofană, cum lUI o să'I cânte.
5680 Cel cu credinţă orbă, el este fr'ică şî de furnică.
Cel cu credinţă orbă, vremea 'ŞI-o pierde, la tîlcuirea vi­
selor ce el a vedut.
Cel cu credinţă 6;bă, pentru că a lucrat în qi de serbă­
tare, plânge şî se tângulesce şî mult se căfesce, Iar
pentru că a năpăstuit În qi de lucrătore, nic1 cum la pe­
cat gtllldesce. Val de omenire!
C el cu credinţă orbă retI semn eşi socotesce, când călu­
găr Întîlnesce_
================== pagina 281 ==================
281
Cel cu credinţă orbă, de ori-ce eŞI face crucea, şî 'ridată
ele tret ori eşi scuipă în sîn. O ce neghiobie!
5685 Cel cu credinţă orbă şi la şerpi se 'nchină,
Cel cu credinţă Întru puţin, tot aceea credinţă şi în mal
mult va ave.
Cel cu credinţă, de nicf o bănuielă, frică are.
Cel ce în nimenî nu se încrede, nicf în însuşî sine nu se
mar încrede.
Cel ce calcă credinţa, cu necinste se sfîrşesce, Iar cel ce
o păzesce, în slavă se proslăvesce. Alege, care 'ţI place.
5690 Cel ce curînd crede, uşor de inimă se vede.
Cel ce credinţa şi-a pierdut şia pierdut tot ce a avut şî
'n necinste a cădut.
Cel ce l'ale sale 'credinţă nicf cum are, cum la cele
streine credinţa va ave?
Cel ce nimic a păţit, mal lesne va să credă de cât să se
ostenescă cu ochii luf să vadă.
Cel ce piste puţine va fi credinelos, piste mal multe se
va pune, că credinţa sus te pune.
5695 Cine lesne crede, cade în orbă credinţă.
Cine credinţa nu 'şîo păzesce către cel ce 'l-a zidit, sa­
tană se înţelege. Feresce-te d'un asemene nume.
Cine nu se încrede în drăguţa lut, mare dreptate are, Iar
în nevasta lul, mare porc de câine este. Feresce-te d'un
asemene nume.
De arba credinţă, departe cât vel pute, că reu te ehi­
nuîesce, şî trupesce şî sufletesce.
De frică omul cam credinclos s'arată.
5700 Dând credernint, începi a pricepe.
Cu sunet şî sgomot mare, se duce după lume necredin­
crosul subt lume.
Când nu ne încredem la nicf un prieten. nu ne încredem
la însuşf noI, că prietenul altul ca noi.
Când nu ne încredem la ore-cine. ar etam că ne înşală.
Val de acela! '
Mal bine să te înşell, de cât să nu te încredî la nicl unul
pe lume,
5705 Necredinţa curge din prostia mlntiî, că nu ne Ierta să cu-
noscern adeverul din minciună.
N ecredinclosul cu frica în sîn trălesce.
N ecredinelosul pururea în bănulală, cât de adever el vei spune.
Necredinţa si arba credinţă, dintr'o prăpastie într'alta te
aruncă, fără nici o nădejde.
Necredinţa cu orua credinţă, cam d'opotrivă se socotesc,
la cinstea JOI' amîndo oe, că d' opotrivă te duc la cele
mal urîte greşelI.
u:
================== pagina 282 ==================
282
P.lWVEHBELE BO)\lrl�ILOH
----
5710 Necredinta la temere te duce.
Pomenire� celuf necredincios în veci se pierde.
Să te ruşinezf de prietenul teu, când nu te încred) În el.
Pentru Crescere de copii
5715
5720
5725
5730
A cresce pe fete În cele marI desfăţărt, se 'nţelege că pre­
gătim derăpenărt de case, în care ele vor să intre.
Atuncf crescerea se dice bună, când şî trupul şî mintea
le ţif sănătose,
Când cei învetatî, si cel Întelepti, si cel dreptl, si cel cin­
stltl, zac uitaţî �î necăutatt de nimenr, far cei mar prcştt,
şÎ curnplitf şî cel mal necinstiti, strălucesc în lume, ce
pilde de crescere veI mal da la copil?
Crescerea Împreună, dragoste ne aduce.
Crescerea la copil, temeiul năravurilor. D'acesta să te În­
grijesc!.
Crescerea pe om 'I-arată bun sau reLI, precum se 'nvată.
Crescerea cea bună, bune năravuri ne-aduce, că cea mal
bună 'nvetătură.
Crescerca cea mal bună, se dedai pe copil cu cele drepte
şÎ sfinte.
Crescerea bună la copil, cea mal mare bogăţie.
Crescerea după lege, a doua fire se 'nţelege.
Crescerea de copil, datoria părinţilor.
Crescere bună se 'nţelege, când dobândesc! năravuri după
lege.
La crescerea de copil, întâtu tu, pildă bună să le dai.
La crescerea de copil, ţîţa cea mal bună să daî să o
sugă, adică a mumei sale.
Mal bine crescerea bună, de cât bogăţie mare, la copii!
tel să lasi, cavutia supusă se 'ntelege plerdării, Iar nă-
ravurile �ele bun'e, darurf nernuritore, '
Fără crescere bună, nici o fericire în vleţă la tine.
Cea mal rea crescere, la copil se 'nţelege, adunarea cea
ma]' rea; d'aceea de ea, cu totul să depărtez] pe ai te!
copil.
Buna crescere, Întrece şî pe fire.
Pentru Creştini
Nu nurnaf cu credinţa, ci şî cu fapta credinţeI să te aretl
de creştin.
================== pagina 283 ==================
l'OVĂ'fUIRI ŞI OUVINTE ADEV1�RATE
Pentru Critică
283
5735
5740
5745
Lesne a critica. Jar anevoie a alcătui. Pană nu veI alcătui
şî tu, nu critica pe altul.
Pentru Crudime
Vecii Cumplire.
Pentru Laudă i Lăudătorl
Altul se te laude, iar nu tu pe tine.
Acela vrednic de laudă, anevole a se afla, cel ce pete să
năpăstulescă şî nu năpăstulesce.
Omul când se face că lauda nu-T place, cere laudă mal
mare ce lUI el place.
Omul şî când curiosce lauda mincinosă, piste fire o Iu­
besce.
Ori-ce se laudă, nu simte, dar spre fapte bune, a lor
laudă ne îndemnă.
Urîtă laudă ce Iese din gura ta, pentru fapta ta, fie bună,
fie rea. Ferescete de ea.
Cu cea mal mare laudă, nicî cum poţi lăuda, pe nicî o
muiere, atât cât ea singură se laudă. ,
Când alţiI te laudă, fă-te însuşi tu judecătorul \ţNi, de
ţi-se cuvine, ŞI urrneză după lauda ce acela eţI fdc.
Când veI să laudf pe ore cine, trebue se înşiri calităţile şî
darurile luf cele adeverate, Iar nu cele cu totul streine
de el, că elin potrivă urmând, semenl ca zugravul, ce
'ţI va areta, cel mar frumos chip, dicend că 'ţi semenă
ţie, fără a ave cea mal mică asernenare cu tine.
Când laudf pe om de faţă, ca când 'l-aî ocărî, ŞI de eţr
multuuiesce.
Când iaudf pe cel spurcaţi, necinste tie etf aduci.
Când lăudăm pe ore-cine,' se 'nţelege' că defarrnărn, altuia
cusur.
Când lăudăm ŞI cinstim pe orf-ci ne, cât lUI i-se cuvine, o
lea drept ruşine, ca omul pururea cere cinste ŞI laudă,
cu mult mal mult de cât lUI i-se cuvine.
Când pe altul laud] d' o faptă bună, urrneză ŞI tu după
acea faptă, ca asemene laudă să dobândescî şî tu.
Când te laudă or e-cine, înveselesceItf fruntea, ca nu cum-va
lauda să'ţt srnintescă mintea.
Când te laudă ort-cine, nu te bucura în tine, că astă-dî
================== pagina 284 ==================
284
PBOVEH.BELE B,OMÂNILOH
te laud㠺Πmâîne te defaimă, ci te bucură mal bine,
când vor lăuda, ale tale fapte bune, care nu se pot
defăima.
Când te laudă să te rusinezî, ca când n'ar făcut nimic
de laudă.
5750 Când tu pe tine singur te laudi, di la cel-ce te ascultă, să
nu te credă.
Laudi ca să' te laude, dar daf ca să n'ai.
Lauda altula atunci o putem suferi, când mai mică de cât
a nostră ni-se pare a fi.
Lauda omului, faptele sale. De ele să te ÎngrijescI.
Lauda către prieten, cu ajutorul se face. Aşa să urmezi.
5755 Lauda la cel Înţelept el Îndemnă la mal mare Înţelepciune,
Iar la cel nebun el nebunesce de tot.
Lauda linguşitorului şî a clocoiulul, cea mal mare defăi­
mare. Departe de ea.
Lauda norodului, cea mal mare cinste. Acesta să vinezr.
Lauda pentru fapte bune, cinstea cea mal mare. Acesta să
vÎnezI.
Lauda piste cuviinţă, întregă necinste.
5760 Lauda semn de dragoste, dar zavistnicul cu lauda eţI sapă
gropa.
Lauda s'o cunoscă însusî cel-ce se laudă, dacă i-se cuvine,
că din potrivă necinste i-se 'nţelege.
Lauda se 'nţelege o mângăIere ascunsă, ce d'o potrivă
mulţumesce şî pe cel-ce laudă, şî pe cel-ce se laudă.
Lauda se cuvine celor drepţi şî cinstitî, şî ore-ce mal mult
celor virtuosf.
Lauda se pare dulce, dar în prăpastie se duce, că zavis­
tie eU aduce de la cel-ce o aud.
5765 Lauda cea adeverată după marte se ivesce, că până când
omul trăiesce, de frică sau de interes, multe mincluni
areţl pentru el.
Lauda cea mal bun㠺Πadeverată, c e'tf aduce cinstea
mare, când cel slobod) te laudă, Iar nu cel rcbî şî în­
teresatt. Asemene lau�lă să vinezf.
Lauda ce dobândescî de la un norod întreg anevoie se
mal uită, cii în veci te pomenescI. Asemene laudă să
vînezt.
Lauda de faţa, intregă ocară. Nu rîvni la ea.
Lauda de frică mare, cea mai mare defăimare. Departe
de ea.
5770 Lauda adeverată, cela cetf dă, când nu eştI de faţă,
Laudă poţI căpetă, pentru avuţia ta sî puterea ta, clar
cinstea adeverată fără vrednicie, nicI cum şî nicI odată.
Lăudătoru cel mal mar! mincinos! se Înţeleg.
================== pagina 285 ==================
________ PO\' .:l.Tumi :;:1 CUVIN'I'D: ADl!:VEHATE
285
Lucru ce de fată se vede de toti, n'are trebuinta cl'a se
mal lăuda, că' însuşi mirarea Î�destulă laudă. '
Lăudăm pe alţi], nu pentru cinstea lor, ci ca si dobân­
dim nof cinste de la el.
5775 Mal bine după marte, de cât în vletă, să te laude orI-cine,
c'atuncî numar lauda este acleverată.
Multe laude spre defăimare, cu viclenie mare. Ingrijasce-te
ele-acesta _
MulţI la multe se laudă şî se fălesc, dar urmările Jar el
arată de nevoiaşî.
Nimeni pe altul laudă fără interes, ori de faţă, sau în taînă.
Nicl înaintea lUI tu pe om să'I laudi, nicI pe din dos să'I
hulescî.
5780 Nici pe bărbat, nici pe slugă, forte mult să nu-T laudi, În­
aintea altora că nurnaf îndată el pierdf.
Nici să laudt, nicI să defăirnl, până ce bine nu vei cu­
n osce.
Nu e ele laudă cel de mare nem , ci cel-ce e vrednic de
mare nern,
Nu cu gura să te laudf, ci fapta ta să te laude mal mult
de cat gura ta.
N u lăuda la Începu t, ci pururea la sfîrşi t.
5785 Nu lăuda pe cel reu, că pricină el daf la alt mal mare
reu.
Numar când eşti singur, te poţî lăuda, însusl tu pe tine,
fără nicî o sfială, Iar Înaintea altora, urît::;î greţos te­
aretl.
N uma'! ·lauda fără interes, celui ce nu e de faţă, se face
fără nicf o fătărnicie.
Nu numai pe �ltul să laudf de isprăvile luî, el mar mult
însusf tu, să te-areti destornic ele ori-ce ispravă, spre a
ta laudă.
Nu te pripi a lăudă, pană ce sciinţă bună ve! lua.
5790 Pofta de laudă ne Îndemnă spre facere de bine, şî face­
rea ele bine ne inăresce lauda.
PuţinI se găsesc să laude pe cel vrednici de laudă, că
lauda fiescare pentru sine o păstreză.
Puţină socotim lauda de la altul, ne Colt de mare, pentru
că nor ne socotim mar presus de ori-ce laudă.
Păzesce-te cât veI pute de lauda viclenă, că spre văterna­
rea ta pururea se fac ele.
Până a 11U te areta vrednic de laudă, la vre-o slujbă, nu
cere mal 'nainte, nicl o laudă de slujbă.
5795 Să nu lau d î pe orl-cine, după cum el sau tu volescl, ci
după cum cel mai multl el găsesc destoruic.
Cel-ce laudă pe cel rer, el popresc din pocăinţă.
================== pagina 286 ==================
�81:l
PR.OYKRBELE RO.MÂKILOll
---
Cele t-upescr totf orrienlf le laudă, Iar cele sufletescî mal
nici unul, Tu împotrivă să urmezî.
Cel ce cu clo cofnicll laudă, necinstesce şî pe sine însusf
şî pe celce laudă.
Cel-ce laudă pe ore-cine pentru ceea-ce altul a lucrat, ca
când '1 ar necinsti în vileg ad everat.
5800 Cel-ce nu prlimesce laudă, acela mal vrednic de laudă.
Cine ascultă l'ale vulpel laude, se călesce când căinţa ni­
mic ei mal folosesce.
Cine se face că nu-'! place lauda, va să o mal audă Încă
odată.
Cine te laudă piste mesură, sau te-a 'nselat, sau va să te
'nşele; cine adeverul eţI spune, acela te Încunună.
După laudele ce eţr fac, să te silescî să le îrnplinescr, ca
să le areţt de adeverate.
5805 De ve! laudă să audl, grăesce frumos şî urmeză după graru.
De multe orf lăudăm greşalele altora, neputend ele faţă,
să le defafrnăm.
De rîs şî ele ocară cel-ce pe sine laudă. Vedî să nu re­
mâl de rîs.
Şî lauda cu rnesură, că cea piste mesură, se 'nţelege
urîtă gură.
Pentru Lacomi
v Cql Lacomie.
Pentru Legăn
Legănul şî mormîntul ne arată pămîntul; Însă unul că ne
depărtăm de el şî cel-l-alt că ne apropiem de el.
Pentru Legătură
Pentru Lemnari
Pentru Lene, Lenevire, Leneşi Trândăvie
şi Moleciune
5810 Atât marea lenevire şî trândăvie, cât şî marea muncă şî
================== pagina 287 ==================
PO\' Ă'fuwi �I GUrJWl'E ADlly:(mATE
28�
5815
5820
5825
5830
trudă piste fire, cl'o potrivă te vaternă. Tu cu mes ură
să te porţI şî la una şî la alta.
Omul leneş sî zadarnic curînd casa �1-0 deşartă. Vedl
să nu o pati.
Omul leneş şî nevoiaş, cea mal grea sarcină pe pămînt
se întelege.
Omul �aI 'lesne se lenevesce la cele sufietescr, de cât la
cele trupesci. Tu împotrivă să urmezi.
Orr-ce nu e bun, din lene s'a născut.
Unde mai multă lene, acolo şî sărăcie şî blestemăţii şî
mal multe. Departe de ea.
Gi1.ndirea la cele rele, isvorasce din lene. Departe de ea,
ca să scapi de cele-I-alte.
Ca lenea nici o bală topesce mai reu pe om, şî ca munca
nici o dernâncare îngraşă mal mult pe om. De una să
te ferescr, şî de ceea-l-altă să te llpescl.
Căile celor lenesf aşter nute ca cu spinf ; d'aceea pe ele
nici cum vor să calce.
Când cu tată silinţa nu ne putem norod, dar cu lenevi­
rea ce vom putea dobândi?
Lenea a isvodit fel urimi de mijloce, ca să be şÎ să mă­
nince, fără nicf cum a munci,
Lenea încet păsesce, daceea sărăcia curînd o ajunge.
Lenea cu si.inta, pururea împotrivă; una te trage în pat,
şi-alta te scală din pat; una picerele ţi-le frânge, şi-alta
ţi le întepenesce ; una te lasă să mor! de f6me, si-alta
te îmbui hez ă peste mesură, Alege din arnindooe pe cea
mar bună.
Lenea când se va pedepsi, belsugar ea va În110rL
Lenea când te stăpanesce, ori-ce g;md şÎ interes şî ort-ce
plăcere cade jos la picere.
Lenea lesne eţI aduce moleclunea cea mal dulce, ce la
peire te duce. Departe de ea.
Lenea, linişte vătemătore.
Lenea, lucsul şi prada, tref cangrene ale lumii. Departe
de câte trele.
Lenea, muma reutătilor şî a celor mal mari blestemătiî.
Departe de ea, ca să scapi de cele-l-alte.
Lenea nc popresce din ori-ce mişcare, fără a cunosce
pricina mişcării.
Lenea, pecatul cel mal mare, �î trupesce şî sufletesce. De­
parte d'un asemene pecat
Lenea pe nesimţite. te lasă uşor de minte că somnul
duhului se 'ntelege. Vedi să nu o pati.
Lenea nici cum' lângă tine' s'o primesc! 'să vie ca nu cum­
va să vie CU-il el linguşire, de fome tu să piei.
================== pagina 288 ==================
288
PIWVEliBE1,E HOMj�NILOl1.
----------- -----------------------
Lenea, senin cel mal primejdios.
Lenea sornn dulce ne aduce, şi somnul la sărăcie ne duce.
Departe damîndooe.
5835 Lenea sufletul la adormire el duce.
Lenea, sărăcia omului. Departe de ea cât vei pute.
Lenea, stînjlnire la orI-ce indeletnicire.
Lenea te ornoră, când cu totul te cuprinde.
Lenea te duce la cele mal mari greşelf, că vref să dobân­
descl far ii a muncî.
5840 Lenea trupul te'l îngreuneză şi mintea te-o usureză, amîn­
doce dooe rele. Departe de ele.
Lenea, cea mal cumplită patimă pe lume şî nimeni o cu-
nosce ,
Lenea, cea mal mare greşală, ce la tate te înşală.
Lenea, cel mal mare vrăjmaş al muncii.
Lenea cl'abla, el'abIa se mişcă, daceea sărăcia de grab' de
grab' o cuprinde. Vedl să nu o patl.
5845 Lenea te depărteză de lume, şi depărtarea de lume cel
mal mare pecat, şi ele Domnul nerertat. Departe d'un
asemene pecat.
Lenea şi trândăvia ne aduce sărăcie, Iar silinţa mare, bo­
găţie mare. Alege care 'ţI place.
Lenea şi desfătările, d'o potrivă pe om, curînd el despoie,
Vedr să nu o patî,
Lenevirea tate la nevointă le-aduce.
Leneşul ochiul pană şi'[ 'deşchide, poştaşul o POşUt intregă
săvirsasce.
5850 Lenevirea pe ori-cine, când se pune călare, el ţine aşa de
tare, până când mare ele forne. VecJI să nu o paţI.
Lenevirea să se pedepsescă si să se osîndescă, ca cea
mal mare greşelii_
Lenevirea dulce, dar lipsă în casă 'tf-aduce.
Leneşul unde calcă rnărăcinl cresc din pămînt, rar mun­
citorul unde calcă rod piste rod scote. Alege care 'ţr
place.
Leneşul în lipsă pururea se află.
5855 Leneşul în pat se topesce, zăcend fără nicf o bolă. Ved i
să nu o paţî.
Leneşul în trândăvie, cu somnul şi numai, eşi petrece vîeta.
Leneşul dice : «N'am putere», scumpul dice : «N'am ce
lltâ71ca» ;;î Iacornul dice : «Nu mi! s atnr»; far cumplitul
dice : «Nu SâZL ce rNi să mat fac». Tu ca nici unul să
nu dici.
4#"
=
================== pagina 289 ==================
POVĂTUI.RI ŞI CUVINTE ADEVERATE
289
Leneşul ca maunuţele ce nu vor să grălescă, ca să nu-le
pue să muncescă.
Leneşul cu lenea din pântece s'a născut.
5860 Leneşul lungit vremea 'şîo petrece.
Leneşul mai bine va în închis6re să zacă, fără nicf o mun­
că, de cât a-casă cu muncă.
Leneşul more de forne şî doniţa la gură, nu pete să o ridice.
Leneşul m6re de fome şî nici gura eŞI deschide, să ceră
de mâncare.
Leneşul nici o grijă are, că nimic are de care să îngrijască.
5865 Leneşul nicî mâna o p6te aduce la gură.
Leneşul nicf numirea de «muncă» o curiosce, �î nicl că o
Înţelege. .
Leneşul nu dice «arde», muncitorul nu dice «stat» laco­
mul nu dice «ajzmge», sgârcitul nu dice «na», călugărul
nu elice «ba» şî înderetnicul nu dice «da», Iar cumplitul
nu dice «seri»: Tu cu nicî unul să te asemeni.
Leneşul nu se 'ntristeză, că nimic simte.
Leneşul nu dorme, ci zace în adever,
5870 Leneşul «Pierde vreme» de obşte se numesce. Feresce-te
d'un asemene nume.
Leneşul pururea la serbătorî gândesce.
Leneşul pururea lipit de sărăcie.
Leneşul pe nimenf cu slujbă îndatoreză, că nicl de loc
se pote mişca.
Lenesul simtire n'are.
5875 Leneşul sufe�ă cele mal rele, fără a simţî nici una din ele.
Leneşul se 'nţelege greutatea luI-'şL
Leneşul dcoe darurI din trândăvie dobândesce, lipsă mare
sî pântece umflat. Departe de asemene darurl,
Leneşul de ViLI putredesce pe pămînt, că t6tă diua zace,
nemişcat în pat zăcend, şî cu mare neodihnă aşteptă
când să ' nsereze, să potă dormi mal mult.
Leneşul destolnicle şî de are, n'o cunosce,
5880 Leneşul de somn în veci nu se satură.
Len esul şî în vis tremură de muncă.
Leneşul şî de însuşî al seu grai CI, ca de morte se superă.
Mal lesne morţit vor Învia, ele cât leneşul va graI ceva.
Mâtnl leneşe şî genuchI slăbănâge te Iasă să morf ele forne.
Ingrijasce-te damîndcoe.
5885 Nimic alt mal reu, ele cât lenea la om. Departe de ea.
Nimic fără mişcare pote sta pe lume, de aceea şî leneşul
ce nici cum se mişcă, de mort se socotesce.
NicI o bâlă mal grea, de cât bâla ta. Feresce-te de ea.
Nu te lenevî, că vremea ce pIere)! odată n'o mal găsescI
altă dată.
19
================== pagina 290 ==================
290
PROVERBl!:LE HO.MANlLOh
5890
5895
5900
5905
5910
5915
Nu te da Ieneviru că te dă de mal.
Nu te da leneviriI ce e murna trâridăvu ii, nastepta d'a
gata să mănânci plăcintă, ci în chinurI şî necazuri şî
sud ore vel mânca tu pâtnea ta, în tată vieta ta, Aşa
Domnul a poruncit când din pămînt te-a zămislit.
Să nu te aretf cu lenevire la lucrurî străine, ca l'ale tale
să se înţelegă, mal multă îngrijire.
Pe cel leneş numai biciul el mişcă din loc. Vedi să nu o
patî,
Tămăduirea leneî munca se 'nţelege. D'acesta să te ţiI ca
să scapf de cea-I-altă.
FugI de lenevire ca de cea mal rea, năpraznică bolă,
FugI de lenevire că te duce la peire.
Cel leneş! se 'nveselesc în trândăvia lor.
Cel leneş şî mol eşit pururea ticălos, cel numos pururea
vesel şi cel muncitor, pururea sănătos şî indestulat. Alege
care'ţl place.
Cel leneş şi nevoiaş pururea bolesce, fără a fi bolnav.
Cel-ce de lene de nimic s'apucă, în lipsă mare se 'ncurcă.
Vedi să nu o patî,
Cinst�a leneşului să�ăcia.
De nu vef nimeri odată, nu te lenevi aşa îndată, ci mal
încercă şi-altă dată.
Departe de lenevire, departe de trândăvie, Şl de ori-ce
molecîune, ca să nu pfei fără vreme, avend de la Dom­
nul îndelungă vreţă.
Cu trândăvia nimic dobândesci, ci mal mult te topescl.
VedI să nu o pati.
Trândăvia adorme �ufletul celui mal deştept.
Tr ândăvia zace în sînul celuî leneş.
Trândăvia cu mişcarea îndată plere.
Trândăvia, moleclunea, muma reutătilor.
Trâridăvia ptelea ţe-o buhăvesce.
Trândăvia şî buhăvia, dooe surorl bune, amindooe născute
din lene şÎ elin somn. Val de cel-ce pamîndooe le are
de sotii.
Molecfunea ornulul la robie el supune, iar voinici a lUI piste
vrăjmas el pune. Alege care 'ţI place.
Molecîunea la om, sfîrşirea vleţiI.
Moledunea dulce se pare, dar urmările el urîte.
Moleclunea şî trândăvia piciorele ţe-Ie amorţesc, trupul te-l
topesc şî mintea ţe-o smintesc.
Să nu te laşI mole că te bagă în fole.
Ci.ne se lasă mole, cel mal tare el despofe.
================== pagina 291 ==================
�
I
I
povĂTUfBl. ŞI CUVrNTJ;; ADU:YEHATE
Pentru Lepedare de lume
291
Lepedarea de lume, îndemnare diavolescă, în potriva po­
runcif Domnuluî.
Lepedarea de lume, pecat nelegiuit, pecat nelertat, când
vel fi judecat pe ceea-l-al tă lume. Vedî să nu mergI cu
pecatul în spinare.
Domnul în lume te-a lăsat pentru a înmulţi lumea, ŞI tu
de lume te-af lepedat În potriva vointif Domnului. Vai
de tine ticălosule, ce respuns vef -da, când te va judeca?
Pentru Lege, adică Credinţă către Domnul
şt Cei fără-de-lege
Acea lege se socotesce mal bună şî mai sfîntă ce te face
să cunosci adeverul de minciună.
5920 Omul fără de lege, curat la graiu se vede, dar spurcat la
suflet, blând la gură, dar cumplit la inimă.
Val de cel fără-ele-lege, cine pote să'I deslege de drepta
judecată ce va să vie după lege.
Legea cu versare de sânge nu se cuvine să se ţie.
Legea se 'nţelege pravila în potriva greşalelor; acea lege
mal bună, ce ne depărteză de orî-ce greşală.
Legea frîul reutătilor. Nu te depărta de ea, ca nici un
reu să pati.
5925 Nu legea lui s'o cercetezî, ci cu mult mal bine năravul
lui, cugetul lui şî purtarea lui către tott,
Legea ce te face blând şî îndurat la omenire. d ' aceea să te rll.
Pe cel fără de-lege, însuşi fără-ele-legile lor ei vor judeca
şi-'I vor mustra.
Pe Domnul să'I Iubescî şî pe vecinul teti ca pe însust tine,
temeiul legiI.
FugI de cel fără-de-lege. de călcătorf de lege, de batjo­
coritorf de lege, că nu închid ochii până nu fac vre­
un reti.
5930 CeI fără-de-lege, nici cunosc, nici pricep bătaie de cuget.
Cei fără-de-lege din blestem în peire trec.
Cel-ce schimbă multe legi, ca cel-ce schimbă multe mureri
şî pururea piste mai rea dă.
Pentru Legi i Legiuiri, adică Prăvill, şî Legiuitori
şt Nelegiuiri i Nelegiuiţi şi Cei fără-de-lege
Acea lege să 'nţelege mai dreptă şî mal sfîntă, ce nu face
deosebire unuia de altul.
================== pagina 292 ==================
292
PROVERBELE ROMÂN1LOR
Acea şî nurnaf lege, mal bună se 'nţelege, la care însusf
Domnul, se supune după lege. Aşa să urmez].
5935 Omului de mic copil să-T îndreptezi năravurile, dacă vei
mal puţine legI să al.
Omul din fire slobod s'a născut, dar însuşî el pe el cu
legI s'a legat; d'aceea acele legf trebue să se păzescă,
că în potrivă nu se mar numesc leg!.
Ori-ce om în tera lui, dator e să păzescă, legea acelei
ţeri şî el a se supune.
Ori-ce lege vef pune, omul o s'o urmeze, când omul cum­
plit, efi că n'ai nicf o lege; d'aceea legea s'o întemeezt
in inima ornuluf cu deprinderea de năravuri bune şî de­
părtarea de cele rele.
Orl-ce lege vei pune, pe un cuvînt o vei pune.
5940 Ori-ce lege vei pune, de nu o vei păzl, nu se 'nţelege
lege, ori tu nelegIuit te vei numi, sau călcător de lege.
Alege numirea ce ţie 'ţi place.
Orr-ce legluire, fără îngrjire şî de bună crescere, nimic
folosesce.
Orl-ce spre dreptate nu privesce, pravilă nu se socotesce,
şî ceea-ce de pravilă nu se socotesce, pe nimeni nu pote
supune.
Unde legea pe cei mari tare el stăpânesce, acolo norodul
forte mult sporesce, Iar din potrivă -unde de cef marf
ea se stăpânesce, acolo norodul curînd se risipesce.
Ghid, care mal bună din amîndooe?
Unde legea se necinstesce, acolo vrajbă mare se ivesce.
Feresce-te de-o asemene întîmplare.
5945 Unele legea se păzesce, acolo dobândesce fieşi-care drep­
tul seu, ce în parte are.
Unde legea se cinstesce, acolo pururea linişte se găsesce.
Acesta să urmezi.
Unde legile eŞI al! drepta lor putere, tate nedreptăţile de­
acolo pfere.
Unde legile nu se păzesc, acolo jafurile, chinurile, năpăs­
tuirile şî nedreptăţile, ca nisipul mării se înmulţesc.
Unde legr multe se pun şî nici una se păzesce, acolo se
'nţelege că nicI o lege este.
5950 Unele lipsesce cugetul şî ruşinea, acolo pravila întru ni­
mic se 'nţelege.
Unde pravilă nu este şi nici un doctor se găsesce, tugi
de-acolo cât mal de grab' ca să nu te primejduesct.
In zadar pUI legI, dacă mar 'nainte, pe om nu 'l înveţI
cum să se parte după lege.
Val de acela ce nu pote cere nicf un ajutor de la legI!
================== pagina 293 ==================
1-
I
_____ POV Ă'flJIRI ŞI CGYINTE ADEV�jt:::H::A:::'l'E=_' �=_)0�3
Ca legea să se păzescă, de la ori-cine să lipsescă acel
nelegIuit cuvînt: «aşa VOt eii»,
5955 Ca să n'al frică să te lege, urrneză după lege.
Ca să se păzescă pravila întocma, urrneză şî tu ca cel-ce
sî-a scos un ochiu al seu sî altul al fiului seu, ca să nu
piardă fiul seu pe-arnîndof pentru greşala ce-a făcut,
Ca să scape fie-cine de cea mal mare silă, trebue să se
supuie şî să se lege subt o lege, pentru-că sila ne arată
cât e de trebuinţă legea ce ne legă.
Ca fără grijă să petreci, la pravilf să te SUpUI, tocma ca
un rob.
C' o lege d' o potrivă pe to tf supuşiI teI să-') legI.
5960 Cu «aşa vot el!», pravil㠺Πlege nici cum se alege.
Cu legea ce-al pus, cu aceea teal supus la orî-ce lege al
pus. De ea să te ţii.
Cu pravila înainte poruncescî, şî nu greşescI. Aşa să
urmezi.
Când veI ajunge la o desăvîrşită cunoscinţă, la o dreptă
judecată şî la o bună cugetare a minţii tale, nu mal
al trebuinţă de nicî o pravilă şî lege. Acesta să vînezt,
Când legea nu se păzesce, lumea se prăpădesce. D'acesta
să te îngrijescI.
5965 Când lege legruescî, nu te depărta de legea firescă, ce
cu mult mal presus este, de ori-ce lege pe lume.
Când legile îşI pîerd puterea lor, dreptatea se îngr6pă. In­
grijasce-te de acesta.
Când legile se păzesc, năravuri bune se dobândesc, Iar la
'rnpotrivă întîmplare, cele bune se prăpădesc sî cele rele
Înfloresc.
Când legfuescî, să nu dic) «afară d/ ... » ci mal bine să
îndreptezf acel «afară d;h.
Când un norod nu p6te urma o lege, întru zadar se le­
gruesce acea lege.
5970 Când toţI drepţI d' opotrivă sau când nimic mar avem,
atunci de nici o lege trebuinţă mal avem. Una frurnosă,
dar ceea-l-altă de tot urîtă.
Când fiesl-care în parte ÎŞI va urma datoria sa, atuncl pra­
vila se va odihni,
La prăvilI d'o potrivă toţI trebue să se supue, fie mic,
fie mare.
La cel supust nevola, lege se 'ntelege, Iar la cel-ce porun­
cesc, vota, lege se .nţelege.
La dooe prăvilî nurnaf lumea lesne se supune, la acelui
mal tare şÎ la acelui mal dibaciu,
5975 Legea asprime, Iar omul îndurare trebue să albă mare.
================== pagina 294 ==================
204
PROVERBELE: ROMĂNILOn.
Legea unesce pe orneni, dar arievofe eI îrnblândesce fără
voia firii,
Legea cam grea ni-se pare, dar de multe> rele ne aperă
forte tare.
Legea ca să se întelegă, trebue să fie pe scurt ;;î luminosă,
că vorba lungă se încurcă şî unde vei şî cum vel, tu o
tâlcuescl, şî unde nici cum ea se potrivesce, tu acolo
o lipescI. Ingrijasce-te d'acesta.
Legea când se legiuesce, eŞI cere cuvîntul seu, că fără
cuvînt nu se 'nţelege lege. Acel cuvînt să vînezi, când
vei să legIuescL
Legea cât de tare fie, piste putinţă a se popri din orî-ce
greşală, când cugetul te Înşală.
Legea la năravuri bune pururea privesce, adeverul mult
te lumineză, dragostea la omenire Îndată te duce şÎ
ruşinea la depărtare de ori-ce reu. D'acesta să te ţiI.
Legea la cel scăpătatl, cea mal mare rnângăîere, Iar la cei
bogaţI cea mal mare putere.
Legea lege alege pentru ori-ce trebuinţă şî Iarăşf legea slo­
bode, după a el trebuinţă.
Legea, lege se'nteleg e, când pe toţI do potrivă pote şî
ea ca să-T lege. Asemene lege să vînezî.
Legea plină de nodurî ; cine scie să le deslege, acela scie
lege.
Legea s'a izvodit spre înfrînarea celuî rei.'! nărăvit.
Legea se 'ntelege isvorul tămăduiriî. De ea să te tiI.
Legea se cinstesce, când stăpân bun dobândesce. '
Legea stăpânul cel mal mare.
Legea ta să fie dragostea norodului.
Legea fiind pentru obşte, de obşte trebue să se şi întoc-
mescă,
Legea fără cuvînt, nu se 'nţelege lege.
Legea frîul cel mal bun. Nu'I slobod) din mână.
Legea cea mal mare, să Iubescî pe' frate teu ca însuşî
pe tine.
5995 Legea cea mal bună atunci în lume se va iVI, când inte­
resul va Iipsi.
Legea cea mai bună, cugetul cel bun. De el să te til.
Legea cea mal bună ceea-ce Împarte, la fieş-care În parte,
d' o potrivă dreptate.
Legea cea mal bună, ceea-ce ne Învaţă dragoste, dreptate
şî adeverul de faţă. Asemene lege să legiuescl.
Legea cea mar bună, ceea-ce pe toti d' o potrivă eI legă,
Iar nu cu deosebire Între mari şî întse mici, că Domnul
pe toţI d' opotrivă nea născut. Asemene lege să păzescl.
5980
1:
I
!
r
I
I
,
5985
I
I
5990
================== pagina 295 ==================
CUVINTE ADEVilR.ATE
295
6000 Legea cea maT bună, ceea-ce depărteză pe orl-cine în parte,
ele reu! ce cugeteză, La asemene lege să rîvnesci.
Legea cea mal bună, ceea-ce de nimeni se îndură, ci de-o
potrivă pe toţI el înfrîneză. De ea să te ţir.
Legea cea mal bună, ce ori-ce greşală întîrnpină mal nainte,
până a nu se întîmpla. Asemene lege să te silescf să În­
tocmescl.
Legea ce vef pune, să albă treT temeiurl, unul al dreptătit,
altul cel do potrivă pentru totî, fără nici o deosebire,
:;.î al treilea, cel mal temeinic, al omenirii.
Legea bine se cinstesce, când si asupra celor mari, cu
străşnicie se păzesce, rar la 'n potrivă urmare, de lege
nume nu mar are.
6005 Legea ele vef păzi-o, nici o grijă vel avea, că cel-ce pă­
zesce legea, frică de ornenf n'are.
Lege în potriva legiI cel firesei, ce Domnul a orînduit,
nu se 'ntelege lege, că legea firii Întrece orî-ce lege,
Lege, voinţa obştel şî folosul el. Asemene lege să vînezL
Lege cu «a/ară d,'" .7-, nu se 'nţelege lege, că legea d'o­
potrivă pentru toţi se înţelege.
Lege mal mică şî pază mal mare.
6010 Lege se 'nţelege, ceea-ce privesce spre folos de obşte, că
când folosul lipsesce legea jos se trântesce,
Lege se 'nţelege ce de obşte se alege şî la toţi de-o po­
trivă, Întocmai se păzesce.
Lege bună se 'nţelege ceea-ce începe de la crescerea de copii.
LegiI să te supui, şÎ pe Domnul să'I cinstescI, că una
fără alta nu 'ţl slujasce ele ajuns.
Legf când pur, să puI, nu numaf spre Înfrînarea celor
rele, ci sî spre resplătirea faptelor celor bune, c' acesta
pe om învaţă mult mal bine de cât dascălul cel mal
bun.
6015 Legile, ochiul Domnului, cu cât mai bune, cu atât mal
bine vede, pândesce si se păzesce.
Legile ce orînduescI, Întârll tu să le păzescl, ca ceia-l alţI cu
Înlesnire să Iea pildă ele la tine.
Legile cele multe mar mult se întunecă, cl'aceea mal pu­
ţine şî bune.
Legile se Iegluesc după vremi şî după locuri.
Legile tera să te-o ocârmurescă, far nu vota ta.
6020 Leg:! să pur nu nurnaf pentru cel marî, ci şî pentru cel
miel copil, că cu ele să se eleelea.
Legile când se păzesc, ocrotitorul nor6elelor se 'nţeleg.
Legile se 'nţeleg o tocmire c'o unire, Între toţi de obşte,
după voinţa tutulor, spre ocrotirea tutulor ele obşte �Î
fieş-căruIa în parte. Asemene legI să tocmesc],
================== pagina 296 ==================
296
PROVERBELE ROMÂNILOR
Legiuirea cea mal bună, ce pe toţi adună, Într' o societate,
cu purtarea cea mal bună.
LegIuirile cele bune anevoie se'ntocmesc, până ce cel mal
cumpliţi, crudî şî nesăţioşf tirarii, pe norode stăpânesc.
6025 LegIuitorul să legruiescă mai mult năravurile cum să se
păzescă, că când năravurile vor fi bune, trebuinţă de
legI, n'am ave.
LegIuitorul să legiuiescă, domnul să poruricescă, după
legile ce s'au întocmit şi norodul să se supue legilor
ce s'au pus.
Mal întâiu ceî mari apel cel mici, de lege să se lege.
Mal bine rnorte, de cât Împotriva legiI.
Mal bine pr ostă pravilă şî cu .bună pază, de cât bună
pravilă şî fără nici o pază.
6030 Mal bine temeinică, de cât Împodobită, legea ta să ţe-o arett.
Mare putere la lege, când stăpân bun se alege. D'acesta
să ve îngrijiţI.
Mâna ce pravila o tale, nu simte nicl o durere.
Nesupunerea la legI, cele mal urîte şÎ mal cumplite reutătl.
Departe de ea.
Nici rnulţf să poruncescă, nicf Iarăşl unul singur, ci legea
să cârmulescă pe toţI de obşte ca pe unul.
6035 Nici o lege bună fără voîa obstel, nici temeinică până în
sfîrşit.
Nu e îndestul nurnaf să poruncescl, legile să se păzescă,
ci trebue să le ÎntemeIezi, tu cu pilda ta, că din po­
trivă toţI se Ieau după tine.
Nu spre folosul celui-ce stăpânesce, prăvill să orînduescI,
ci cu mult mal bine spre folosul celor ce se stăpânesc.
Nu legea să te lege, ci cu mult mal bine, bună-voinţa ta.
Nu de frică, ci de ruşine, pravila să o păzescI, că să nu
te necinstescl.
6040 Paza legiI, interes obftesc. De ea să te ţiI.
Patimile la legi anevoie se supun, d'aceea legile anevole
se păzesc.
Pe nimenI nu vei supune, la legea ce veI pune, dacă pe
tine mai intâîă, subt acea lege, nu 'I v ef pune.
Pe cel fără sciinţă de prăvilf Şl de legr, nu-l lăsa să fră­
minte pe cel ce alergă la legL
Pravila când d'o potrivă la toţI se păzesce, nu e cu supe­
rare, fie cât de tare.
6045 Pravila cea mal bună, ceea-ce pete ori-cine a o purta.
Asemene prăvilî să întocrnescl.
Pravila cea mal bună, ceea-ce păzesce cinstea, vleta şî
ceea-ce cu munca sa omul eşi dobândesce. Asemene
prăvilf să întocmescî,
================== pagina 297 ==================
POVĂTUIRI ŞJ CUVINTI<: ADEVERATE
297
Pravila, pentru toţi, mic şî mare, se socotesce. D'aceea
de către toti, să se orînduîescă, ca pe toţI do potrivă,
în veci să-I folosescă.
Pravila cu cât mal scurtă, mar desluşită şî mal folositore,
cu atât mal bună. Asemene prăviIr să ÎntocmescI.
Pravila să fie pusă asupra capului, Iar nu subt picere, ca
să pată izbuti,
6050 Pravila se face pentru cel nebunI, că cel înţelepţi însuşî
el sunt pravilă.
Pravilă al pus? tu mal ÎntâIC! el să te supui.
Pravile când se Întocmesc, după voinţa Domnilor, cam
urîte es. Departe ele asemene prăvilî.
Pravilile, meterezurile stăpâniril, cu ele să te proptezi, cu
ele să te aperr.
Pravilile ţin pe o menl ; d'aceea când prăvilile vor fi rele,
om enf vor fi cu mult mal ref.
6055 Pravililor să urmezI, nu din poruncă, nici de frică, ci din
bun cugetul teu,
Prin lege' tate să se începă, prin lege tate să se şî sfîr­
sescă,
Supunerea la legI, depărtare de orI-ce reu. De ea să te ţiI.
Subt o bună legluire, şî Ierna şî vara Înfloresce omenirea.
De ea să te tiI.
Sufletul obIădui;-iI, legea se 'nţelege. Păzesce-te să nu'
pîer dl.
6060 Fieş-care în parte sî toţI împreună, trebue să ne supunem
la legile ce de obşte se pun pentru toţI.
Ce e poprit şî ce e slobod, legea să ţi-le arate.
Cel întelepţî, trebuinţă de pravilă nu cam au, că insust
el sunt pravilă, Iar cel cumpliţi cu nici o pravilă se În­
drepteza. D'acestia să te îngrijescî.
Cel mici se supun la orl-ce lege le pun, Iar cel mari vor
să fie mal presus de orl-ce lege; d'aceea şî legile nu se
păzesc.
Cel-ce păzesc cu străşnicie prăvilile lor cele vechi, acela
mal folosi ţI.
6065 Cel-ce l' e frică de cel mal mari, alergă la lege ca să-T
lege, dar unde o găsesc?
Cel-ce legea păzesce, pe norod păzesce.
Cel-ce nimic are, trebuinţă de nici o lege are.
Cel-ce păzesce legea, de pedepsa legiI nicl o frică are.
Cel-ce legea calcă, vrednic de spînzurat, ca să scape o
lume de un om spurcat. Departe d'o asemene vrednicie.
6070 Cine legile păzesce, nici de Domnul frică are.
Cine pe norod la lege va să '1 supue, întâtu el, la acea
lege, indată să se supue.
================== pagina 298 ==================
298
PROVERBELE ROMÂNlLOR
Cine din legi se abate, nelegiuit se 'nţelege. Feresce-te
cl'un asemene nume.
Bine e să ne silim, prăvilile să le păzim, ca toţi să se
odihnescă.
Bună legiuire întâru bagă în obezI pe totf cel nedrepţi,
apot la tate pune lege cum trebue să se lege.
6075 Dacă omul s'ar mulţumi pe ceea-ce este, şî n'ar cere să
fie mal presus de ceea-ce este, dacă omul ar judeca,
întâiu el pe el, apoI pe ceî-l-altî, în tocma ca pe el, dacă
felurimî de 'nchipuirt spre a înşela pe cel întunecaţi,
dacă tot omul, în sfîrşit, un cuget ar ave, nici o tre­
buinţă am mal ave de nici o pravilă sî lege.
Domnul lege nu pote pune, ci după lege trebue să urmeze.
După slugi se 'nţelege, a DomnuluI bună lege. D'acesta
să te îngrijesc!.
De cât o rea legiuire, mai bine ne legluire.
De mare mirare este, că cel-ce lege pune, ei nu se su­
pune.
6080 De nevoIe mare ŞI legii eI facem schimbare.
De pravilă să te temi, Iar nu de stăpânire, când stăpâ­
nirea pravila păzesce ; iar la împotriva întîmplare, de­
parte de ori-ce pravilă.
Pentru Limbă şî Limbutl,
Asprimea limbiI în cap te lovesce, şî ruşinea în faţă ţe-o
lipesce. Feresce-te de ea.
Intâfu limba să ţe-o întindi, ca s' o potr vede, şî în minte să
te-o întind! ca să poţI simţi, apoI cuvîntul să-T grăIescl,
cum mai bine socotescl, ca să nu greşescl.
Limba în gură ca într'o temniţă s'o socotesci, când vef
ceva să grătescî.
6085JLimba înaintea mintii tale nici odată să alerge.
J Limba grăIesce după al inimii cuget.
Limba când alerga înaintea socotinteî, pe om el duce la
J mare căinţă. Ing.rijasce-te de acesta.
Limba când greşasce, adevărul grălesce.
-J Limba rnuîeriî, cutit cu dooe ascutiturI.
6090 Limba, marturul �el mal mincinos' al inimii, că nici-odată
eţI spune adeverul,
Limba nebunului în buze se razirnă, rar a înţeleptuluî în
inimă se întemeiază.
Limba slobodă mult te vaternă. Feresce-te de ea.
Limba taler cu dooe feţe, că cu fa Iaudi pe orî-cine, şî
Iarăşl cu ea defaimi ŞI blestemî piste fire.
================== pagina 299 ==================
..,.
I
992
6110
6115
6120
t
I
I
t
Limba cea mar dulce ;;;î mal frumosă, ceea-ce daniele o
grăIesc şî lor le place.
6095 Limba dulce, limba amară, că şî cele bune, şî cele rele
prin ea se săvîrşesc.
Limba ŞI bune şÎ rele grăresce, cl'aceea �î greşasce.
Mult, mult să te feresct ele cel-ce 'ţr grăIesce o limbă cu dooe
În ţelegerY. -
Nicî o limbă mal dulce, ca limba ţeriI nostre. De ea să te ţii.
Nu fi ele tot tăcut, nici de tot limbut, că una ele prost
te-arată, şî alta de flecar.
6100 Feresce-te cât vef pute ele limba ascuţită, c'ascuţitura limbiî
mal rea de cât a cutitului ; cuţitul trupul ţe-l rănesce,
rar limba sufletul ţe-l pătrunde.
Tate limbile să le invett, dar a ta limbă mai mult să o
cinstesci.
Ceea-ce limba ta nu pete gri'il, condeiul tell le zugrăvesce.
Din limbi străine să înveţI şi În limba ta să scrii, ca ne­
mul teu să ţi 1 luminez].
Aducerea aminte nelegruirilor tale, cu povestirea lor, eţl
frămîntă sufletul. D'aceea la uitare mai bine să le pul.
6105 Ortce nelegIuire, curnplire se 'nţelege, după orr-ce lege.
Orf-ce nelegiuită urmare în rnarI nevoi te bagă şi ele lan­
tu rI te legă.
Intru zadar cel nelegiuit la Domnul nădăjduiesce, pană ce
nu se pocătesce.
Vreţa celui nelegIuit cu mult mar grea ele cât mortea cea
mal rea.
Vreta celuî nelegIuit, pururea În griji.
Când vel să nu se afle nelegiuirile tale, nu le pune În urmare.
Când nelegiuiţiI se risipesc, drepţiI se înmulţesc.
La o parte să te dai din calea nelegIuiţilor, ca să nu te
smreduescl.
La ori-ce nelegluire cugetul te rnustreză, Însă lllCI cum su­
fletul ţe-l usureză până nu veI îndepărta nelegIuirea ta.
Nelegruirea, sabie cu dooe ascutiturl ; ele unde ve] apuca-o,
degetele ţe-Ie taie.
NelegIuirea, cel mal mare pecat.
N elegfuitul, om fără Îndurare.
NelegIuitul când nu nirneresce, pe Domnul învinovăţesce.
Nelczîuitul nicf de Domnul frică are.
Nelegfuitul pururea per ătuf'esce.
Nelegîuitul, [Ţară crudă.
NelegYuit În adever şî fără omenire, cel-ce rivnesce la res­
bol cu neoclihnire
Nu nurnai obrazul, canel te scolr, să ţe-] spell, ci mal mult
nelegIuirile ce ar urmat pâl1�l Ieri.
================== pagina 300 ==================
800
PHOVEHBI\LE ROMÂNTWH
Postul şî serbătorile i praznicele sî jertfele celor nelegiuitt,
urîte sî scîrbose Înaintea Dornnuluî; aşa dice Domnul
prin proorocul Isaia.
Să te ruşinezi de cel Pre Inalt pentru 'nelegIuirile tale.
6125 Cel nelegIuiţi, fără milă sunt născuţi şî 'n pecate vor peri.
Cel mort în sapte dile, îndestul se jălesce, Iar cel nele-
giuit, tată vleta lut, jale se înţelege.
Cel nelegIuit pîere nespovedit.
Cel nelegiuit, purure în resboi.
Cel nelegIuit, pe Satana când blesternă, sufletul seri si'l
blestema.
6130 Cel nelegIuit, spurcat suflet are.
Cel nelegIuit, frate cu Satana.
Cel-ce va să resplătescă, cu blesteme şî afuriseniI, nelegIuit
se 'nţelege.
Cel-ce la ori-ce nu urrneză după lege, acela, cu drept cu­
vînt, nelegIuit se 'nţelege.
Cel-ce la nelegiuire pururea gândes<,e la nicl o lege se mal
socotesce.
6135 Domnul pe cel nelegIuit el ţine ca să se pocăîescă, şî lUI
nicl prin gând el trece, nici măcar să se căiescă. Vai
de el ticălosul l
Pentru Linişte şi Turburări
Ori-ce turburare, în urmă aduce mal bună orînduială şî
mal bună liniştire.
Unde 'n puşcă sî 'n cuţit crede sî nădăjduresce, acolo li­
nişte nici cum se mal găsesce.
Liniştea se păzesce, când superarea lipsesce.
Liniştea înfloresce, când legea se păzesce.
6140 Liniştea şî din pietră scote rod folositor, Iar resbolul şî
pe câmp usucă, arde şî pîrlesce rodul cel mai hrăni tor.
De una să te lipsescl şî de ceea-l-altă să te ferescî,
Mintea să nu te-o pîerd! în cea mal mare turburare, că
să poţI să isbutesci.
Cine nu să turbură, şî '11 robie să cadă, n'are nici o grijă.
Pentru Linguşire şi Linguşitori, i Piş-piş şi
Pişpăitort, Pişpăiturl şi Ciocoi i Ciocoi­
nicii şi Şapte
Omul cu linguşirea pre lesne se înşală. Vedr să nu o patî.
Corbiî eţI scot ochii şî te cIugulesc după-ce mori, când
================== pagina 301 ==================
POVĂTumi ŞI CUVINTE ADEVERATE
----
3U1
nu mal al de el nicl o trebuinţă, iar linguşitorii şî pis­
păitoru, sufletul de viu ţe-l sfăşie, tocma când al de el
cea mal mare trebuinta Ghid cari! din ei sunt mai
buni? '
6145 Cuvintele linguşitorulul: «toţz la tine nădăjduiesc, toţt dt' tine
uororsc, toţz jJtY tine te laudă de la mic Plină la mare,
aşa ootertc! e, aşa dumneta, o ce masă bună 1» După aces­
tea să'l cunoscî,
La Iingusitort şi la pispăitort nicf cum să te încredl, că nu­
mafmdată te pterdr.
La drum cu mult mal bine cu vrăjmaşul teil, de cât cu
linguşitorul teu.
Linguşirea, jigania cea mar smreduîosă. Departe de ea.
Linguşirea ca un şarpe, intră în sînul teu, pispăitura ca un
cântec de dor Îndată te adorrne, şî făţărnicia ca o mască
se schimbă, pe tot cesul şî minutul, daceea de nici una,
aşa indată, te poţI feri vre-o odată, fără numai cu de­
părtarea lor de la tine,
6150 Linguşirea miere dulce, dar otravă ne aduce. Cam departe
de ea.
Linguşirea la orî-cine, cu cât mai vătemătore, la cel ce-o
ascultă, cu-atât mal folositore la cel-ce-o urrneză.
Linguşirea, necinstită, dar de mare folos la cel scăpetat.
Lingusirea şî cîocofnicia cea mal urîtă meserie pe lume.
Departe de ele.
Linguşitorlt cel mai marf vrăjmaşi ai averii tale, că asta-di te
'ncunjură până eşti în stare bună, şî mâîne te lasă ca
Într' o pustie, după-ce de tot te scurg. Feresce-te să nu
o paţl.
6155 Linguşitorul, ori-ce te înveselesce, aceea nu mal eţi grăIesce.
Linguşitorul, un dar numai are, că ori-ce grălesce, spre
plăcere grălesce.
Linguşitorul, întâiti de la vin începe a 'ţI lăuda masa, fie
cât de prostă.
Linguşitorul Începe întâtu de la copil, cu cofeturî, a-T mângâia.
Linguşitorul cu ori-cine grălesce, În cer el redică şî 'n slavă
el privesce, până-ce jos el trîntesce. Vedf să nu o pati.
6160 Linguşitorul când vede un fulg În barba ta, ţe'l elugulesce
dicend : «o di nu te-am vedut, şî Iată cum al îmbetrânit».
Linguşitorul când te slăvesce, la a ta avere se gândesce.
Vedf să nu o plerdl.
Linguşitorul la orf-ce tipsie, o ce bună mâncare 1 drce,
până a nu gusta din ea. După acesta să'l cunosci.
Linguşitorul mănâncă şî bea, până când al să-T daI de
mâncare, iar pişpăitorul surpă şî îngr6pă până când ei
dar ascultare. Ghici, care e mal bun din amîndoi?
================== pagina 302 ==================
302
PR,OVERBELE ROMÂNILOR
6165
6170
6175
6180
6185
Linguşitorul nu 'ţI lasă nicl terîna în casă, pispăitorul nu
te lasă să judecI după dreptate, zavistnicul nu te fertă
să petrecI în pace, şî faţarnicul eţI dă brânci în cea mal
mare prăpastie. GhicI, care e mal bun, c'o călugăriţă. a
dis : < toţi ca unul», Iar un turc: «e bir ooc»:
Linguşitorul pentru el numai gândesce, ori-când şî orl-ce
eţI grăiesce.
Linguşitorul, picerele când ţi-le linge. i-se pare mal dulci
sî de cât mferea,
Linguşitorul pe săraci nicf cum el cunosce.
Linguşitorul te slăvesce, până-ce te topesce.
Linguşitorul cea mal viclenă cursă.
Linguşitorul ce mar mult te laudă şî te slăvesce, acela mal
lesne te înşală.
Linguşitorul, cel mal mare prieten de masă şî de hal hul.
Linguşitorul dulce ţe-se pare, până ce a linge are.
Linguşitorul de vlerrnt atâta deosebire are, că vlermil
după-ce mori, rar linguşitorul de viu te rade. Vedl să
nu o pa.ti.
Linguşitorul, dragoste multă în adever te-arată, dar sî o
pierdt d' o dată, cum nu veI mal da Îndată.
Linguşitorul şî pişpăitorul, calea cea mal dreptă, strîmbă
ţeo arată.
Linguşitorul şî docoiul, la al Sel1 folos şî numaî, gândesce,
că de-al teLr cu totul se deslipesce,
Mal mult să te ternl ele linguşitori, de cât de cel mal mari
tâlhari, că tâlharul odată - te despote, Iar linguşitorul pe
tot ceasul şî minutul.
Mar bine în ghIară de corb, de cât de linguşitor, că unul
după marte, Jar cela-l-alt de viu te clugulesce.
MaT bine În ghIare ele gale, ele cât de pişpăitor, că gaia
eţr scote ochii, far pispăitorul şî sufletul ţe-l răpune.
Mult, mult să te ferescî ele cele măglisitore şî inşelătore
cuvinte ale linguşitorilor, şi-ale plşpăitorilor, că orI laudă
cele rele, sau defaimă cele bune; acesta este meseria lor.
FugI de linguşitor, că cu limba dulce te linge, iar cu UJl­
ghiile reu te sfăşie.
Fugî de pispăitor ca şî ele înşelător, că amîndoi eţI gtm­
elesc reLl la capul teu.
Cel mal mare vrăjmas al Iepurclul se 'ntelege, câînele ce-'!
dic ogar, Iar al bogatului, cela ce.'1 cjic linguşltor. Fe­
resce-te d'un asemene nll1ue.
Cel-ce pe lângă el mulţ! linguşitorI adună, remâne cu 11lCI
unul, după-ce el, tot 'I-adună. Veqr să nu o paţl.
Cel-ce se înalţă 'ŞI prerde al ser prieteni, Iar linguşitori
mir şî sute dobânelesce.
================== pagina 303 ==================
303
POV ĂTUlRI ŞI CUVINTE ADEVERA TE
______ � _ __'_ _ ___2 � _
Cine credemint a dat la linguşitori şÎ pişpăitorI, mult mult
s'a căit, dar tărdiu a cunoscut. VedI să nu o patI.
Cine pe lingusitort mângâie, averea sa 'şi-o sfaşie.' Vedl
să nu o paţL
lea aminte bine, ca nu cum-va urechile tale s'alunece Îndată
la gura pispăitorului c'o ureche şi numai de vei întinde,
la gura lUI, în vecf te vei căi,
Veninul pişpăitorulul când intră în ureche-ltl, tată mintea
te-o turbeză, Departe de el.
6190 Gura pişpăitoruluf pe nicî unul lasă afară, că pe doi d'o­
dată rănesce, pe cel-ce '1 ascultă, şî pe cel-ce piresce.
Corbul sî gara, ochiul ţe-l scote, rar pispăitorul mintea.
GhicI, care te vaternă mar reu ?
Cu mult mar bun tâlharul de cât pişpăitorul ; că tâlharul
de faţă, Iar pişpăitorul prin ascuns, unul te despofe, iar
cel-lalt vîeta te-o ridică.
Cu pişpis poţi dobandi, dar numar văternare, la stăpânirea
ta. Departe d' o asemenea dobândă.
Limba pişpăitoruluî cu mult mar reu tare, de cât cuţitul
cel cu dooe ascutiturî. Departe de ea.
6195 Mai mult să 'ţI fie frică de pişpăitorî, de cât de lei şî pa­
ralel; .că de fiare te potl fer), vederidu-Ie de departe,
iar pispăitorul forte de-aprope, te sfâşie pe nesimţite.
Mai mult de pispăitor, de cat de cîupitor, să te ferescl
cat vel pute, că cfupitorul pîelea te-o clupesce, Iar pis­
păitorul sufletul ţe-l topesce.
Pişpăitorif spre înşelăciune şi numai privesc.
Pispăitorif cel mal mari vrăjrnasf al oblăduiriI.
Pispăitorul anevoie prieten.
6200 Pispăitorul înşală pe cel-ce minte n'are, fără nicf o greşală.
Pispăitorul venin, fiere şî otravă în ureche eţI bagă. Vedl
să nu te otrăvescî,
Pişpăitorul c' o poveste, mintea te-o schimbă fără veste.
Pispăitorul cu pişpiş la ur echle se hrănesce.
Pispăitorul cu pispiş surpă cetatea cea mal mare.
6205 Pispăitorul cu pişpis sufletul ţe-l pângăresce, mintea ţe-o
turbeză sÎ cinstea te-o depărteză.
Pişpăitorul ' cu pişpiş , te-asurqeză la ureche cu pîrl mi11-
cina se.
Pişpăitorul cu pişpiş dulce pe ghieţă te duce.
Pişpăitorul cu pişpiş de vrăjmaşi te umple. Departe de
urechea ta, cat se pate la tate.
Pişpăitorul cand eţi şoptesce, 'şi-aruncă ochii p'împrejur,
nu cum-va să-'] vadă altir, că tremură ele frică cand altii
el elat! de faţă. ' , ,
================== pagina 304 ==================
304
PROVERBELE HOMAN.lLOR
----------------
6210 Pispăltorul eţ1 şoptesce, să-'ţI arate că te Iubesce, dar reti
te chinuesd şî 'n tartar te trântesce când isbutesce.
Pispăitorul nicf un adever eţr spune, că minciuna el supune.
Pispăltorul nu merge la ureche surdă, linguşitorul nu se
lipesce de inimă aspră, săracul nu aşteptă la uşa sgâr­
cituluî Sl fătarnicul nu cun6sce inimă curată.
Pişpăitorul pururea la ureche eţI soptesce, ceea-ce el în
capul lul, de sine-lsf plăzmuresce.
Prspăitorul sarnenă neuriire şi vrajbă, şî la vreme culege
crudime şî cumplire.
6215 Pispăitorul fără greşală mintea te-o deşală.
Plspăitorul de pişpis urechea ţe-o indopă.
Pispăitorul de la cel mal de aprope începe a 'ţI sopti, ca
să '1 depărteze cu totul de la tine.
Pişpăitorul şî când adeverul eţl spune, la mânie te supune.
Pişpăitorul şî fătarnicul, amindoî de-o potrivă, de faţă te
vînd, unul cu pişpis şî cel-l-alt cu pup pup, al cel mal
dulcî sărutărî, ca Iuda pe Christos.
6220 Pişpăitorul şî fătarriicul, pentru pace şî 'ndurare, nicî cum
eţI grăIesce, că nicî cum le cunosce.
Pispăitorul şî fătarnicul, dOI Iudl gemenI.
Pişpăitorul şî făţarnicul, cloI gâqI deo potrivă.
Pispăitorul te zugrăvesce, zavistnicul te pândesce şî fătar­
nicul te sdrobesce.
Pispăitorul te îndestuleză şî de cele ce în pat noptea se
urrnez.ă.
6225 Pe nesimţite plspăitorul în prăpăstii te aruncă, cu cele
mal dulci vorbe.
Pe pişpăitor odată de 'I vel asculta, în veci de el nu vef
mal scăpa.
Rana pispăitoruluf fără nici un leac.
Pe Iinguşitorr cam departe de interesurile tale, că de tot
te despore şî în urmă rîd - de tine.
Pe pispiş să 'I asculţi, dar credernint nici cum să-T dar.
6230 Pe cel cu pişpiş, departe să-'I isgonescI ca odihnă să do­
bândescI şî adeverul mar lesne să '1 poţI afEl.
Cel-ce pişpălesce, otravă din gură-I ţîşnesce, şî cel-ce '1
ascultă, în ureche-! o primesce.
Cel-ce de altul ţie eţr pişpăIesce, şî de tine acela altuIa
şoptesce,
Cine pe pişpăitor crede sufletul şî'l pIerde. VeqI să nu
o paţI.
Din gura pişpăitoruluI nici un aclever.
6235 Departe de casa ta omul pişpăitor şî linguşitor, că unul
cu [ind [ind te linge pân' la ase, şî cel-I-alt cu pişpiş
eţI pişcă inima tată.
================== pagina 305 ==================
_____ P_O_VĂ1'UInî ŞI GUVINTE ADEVERATE
305
Departe de pişpăitor că ochiul sufletului ţe-l întunecă, în
cât nu mal poti cun6sce adeverul din mincIună.
Departe de pispăitor şî linguşitor, c'amindoî cl'opotrivă
te muşcă fără îndurare, când le daî unuia ascultare şî
celui-l-alt de mâncare.
Cîocoil cu clocornicia lor mal bine isbutesc, dar tot do­
cor se numesc. Feresce-te d'un asemene nume.
Cîocoiî linguşirea firescă o socotesc, d'aceea de ea nicl cum
se deslipesc,
6240 Departe de clocolnicll şi de umilinţă piste fire, cum şî
de smerenie mincinosă, ca să nu eţr scadă cinstea,
Sopta, otrava pişpăitorulul.
Pentru Lingăî
Kid măcar o picătură lingăiI lasă pe masă.
Firimiturile meseî la lingăf masă mare.
Cel mal bun otrep lingăul se 'nţelege.
Pentru Lipsă
6245 In lipsă ne intristărn pentru-că nimic avem, în avere ne
mâhnirn de ce maf mult nu dobândim, aşa dar ne-aduce
rioue şî una şî alta d'o potrivă neplăcere.
Cind al de prisos, adu-ltî aminte de cel-ce se află în lipsă.
Când copiii vor ave lipsă de părinţi, tinerii de betrânî,
betrânn de minte, nevestele ele bărbati, bărbatif de stă­
pânî buni, stăpânit de prăvilî bune, prăvilile de legiui­
tort, legIuitoriI de cuget bun, de la cine se mai aştep­
tăm şî mici şi marî fericire în vietă l că una de alta
se ţine.
La o mare şî de obşte lipsă, mal bine cu toţi în lipsă de
cât singur fără Iipsă.
La moră şî la mulere pururea le lipsesce ore-ce de la ele.
6250 Lipsa de hrană în vfetă multe netrebniciî ne învaţă. Ingri­
jasce-te de acesta.
Lipsa şî sărăcia îndată smeresce şî mândria cea mat mare.
Lucru ce'tf lipsesce cu mult mal dorit de cât ce '1 ai în
mână,
Pe orf-cine ce-are lipsă nu'l lăsa în întristare, nicl el trece
cu vederea când te Iertă puterea,
Să n'aşteptr să te r6ge cel-ce în lipsă se află, că eţl
aduce mâhnire, Iar când de voie dai, cu veselie dar.
6255 Să te pădesci să nu cadf şî 'n cea mal mică lipsă ca să
nu te căcîulesci la cel mal mic gunoIll.
================== pagina 306 ==================
3CJG
PROVERBELIl lWMĂKILOR
6260
6265
Tată lipsa omulul din lene isvorasce sali din neputinţă;
una ertată şî vrednică de milă, ceea-l-altă neertată şi
vrednică de urîciune.
Cel-ee-a găsit de a gata nu cunosce ce bolă grea elipsa,
d'aceea averea lUI mal lesne 'ŞI-o cheltuîesce. Ingrijasce-te
de acesta.
Cel-ce în casă aduce ore-ce, fie cât de mic, lipsă de tot
nu va ave. Acesta să urmedI.
«Fiescare pentru sine» nici cum tu să dicî, ci mai bine
să' dicl: «fieş-care pentru altul, zar nu p�lltru sine llUrtU7z
sa îngrijască» şî atuncI nici unul va ave lipsă când în
urmare vei pune-o.
Cel-ce mâna 'ŞI o intrebuinteză la ori-ce lipsă, nu va ave
nicf o lipsă, ca la ori-ce lipsă mâna cu munca isvorasce.
D'acesta să te ţii, ca nici-odată în lipsă să fiI.
Pentru Logodnă
Logodna lungă nu cam bună, că vorbe multe adună. In­
grijasce te de acesta.
Logodna scurtă veselia tinerilor. De ea să te ţii.
Logodna te legă ca şî cununiile. Nu te abate din datoria
lor.
Pentru Loc
In adunare să al cea mal mare gnJa, ca unde ţi-se cade
acolo să'tî alegl loc.
Locul cel mai din jos pururea să'tl alegI la ori-ce adunare
ca să n' audf de la altul: «poftim mai în jos».
Fă loc celui mal betrân şî CelUI mal mare, la ori ce adu­
nare, că să dobândescl cinste mal mare.
Pentru Luare
Când vei să el ceea-ce nu e al teii, dai cu capul de rNL
Vedi să nu o pati.
Luare' cu blagoslovenie fie cât de mică casa te-o umple.
Acesta să urrnedl.
Nu lua ce nu POţI' da, că mult te veI căi.
6270 Să el şî să dar cu mijloc cuviincfos.
================== pagina 307 ==================
p()VĂTumr ŞI CUVINTE ADEVi';liATI<
Pentru Lucrarea de pamînt
307
Instrurnenturr ŞI maşine, mal bine pentru lucrarea pamll1-
tulul, de cât pentru podobe să te silesc! să înmulţesc!
ca să poţi uşura pe muncitor ele suel6rea muncilor.
Uşurez ă pe cel-ce lucredă necontenit la pamînt dale luf
nevointe ca să naf mal pe urmă mari nevointe.
Intâîu lu�reză la pămînt şi '1 udă după cuviinţă,' apof cere
ele la Domnul rod bun de la cel pămînt.
Ca lucrarea pămîntuluI nimic alt mai ele folos, la' ori-ce
norod. De ea să te tii.
6275 Cu cât mal mult ve! 'lucra la pămînt, cu atât mal mult
rocI de la el să astepţt.
. Lucrarea pămîntulul, isvorul bogăţiei. De ea să te ţii.
Lucrarea pămîntului, îndestularea săracului. De ea să te ţiI.
Lucrarea pămîntuluI, vîeta, hrana şî îmbrăcămintea ornu­
lui, cea mal cinstită de orî-ce meserie. De ea să te ţii.
Lucrarea pămîutuluî şî prăsila vitelor, dooe ţîţe curgetore
ce îndestuleză tată lumea. D'arnîndooe să te tir.
6280 Lucrătorul de pămînt, cu cât mai mulţi copil are, cu atât
mal folosit.
Lucrătorul de pămînt. cel mal fericit pe lume, că nici o
patimă cunosce din cele ce curînd sufletul ni'I topesc.
Pămîntul să'I lucredi ca să te îmbogăţescI, drumurile să
le dregI şi să le îndreptezI, ca să te înlesnesc! la ori ce
trebuintă.
Cinstesce' lucrarea pămintuluf ca să nu piei de forne.
Pentru Lucrare, Lucrari şî Lucrurî
Orî-ce lucru vei să săvîrşescl la vremea luf să'I lucredr,
dacă vei să isbutescî.
6285 Orî-ce lucru cu gustul seu.
Ort-ce lucru, când se pune la al seu loc cuviincios, mal
bine se păstreză şî mat lesne el găsesc!. Aşa să urmedî.
Orî-ce lucru la ori-cine do potrivă nu s'arată, că ceea-ce
la tine de mirare mare, la altul ele rîs se pare.
Orr-ce lucru la vremea lul.
Ori-ce lucru ele folos forte scump se socotesce, fie şî ele
cel mal mic preţ.
6290 Unul la un lucru şi altul la altul, eI place să se deprindă
şi acela numai nimeresce ce ele-un lucru mereu se ţire.
Aşa şî tu să urrnedf ca să nimerescî mal bine.
Un lucru când al început, cam pe jumătate 'l-ai şî făcut,
d'aceea nu'! lăsa din mână ta până la sfîrşit.
================== pagina 308 ==================
308
PROVERB�LE ROMÂNILOR
Intrebuintarea cea rea a lucrurilor şî fără vreme, aceea
este rea rar nu lucrurile cu care ne întrebuintăm.
Ca să scot! un lucru bun afară la lumină, trebu� întâîri să.
ai deprindere la lucrare, apoi cele trebuincîose la acea
lucrare şî în sfîrşit gustul cel mai bun; una dintr' acestea
de 'ţi va lipsi, la nicf una nu vef nimeri.
Cu Domnul să începi de orî-ce lucru te apuci, şî cu Dom­
nul să sfîrşescf, ori-ce lucru săvîrşescî.
6295 Când la un lucru numai te vef indeletnici cu stăruire,
atunci numai ve] isbuti la desăvîrşirea lui.
La ori-ce lucru începerea cu anevoie, iar pe la sfîrşit cu
mare Înlesnire. Nu te lenevi pe la Început.
La lucru muleresc bărbatul să nu se amestece, că mai
mult încurcă, precum şî la lucru bărbătesc muierea să
nu se amestece, că mai reu strică, umblând ŞI unul ŞI
altul ca racif d'andăratele.
La lucruri mic! nu te sluji cu omenî VOInici ca să-T al
pe el la cele ce cer a lor voînicie.
La lucruri proste, cu cei mal proşti, la cele mai de cinste,
cu cel mai de cinste, la cele mai grele, cu cel mal des­
tolnicl pururea să te slujesc! ca mai bine să isbutesd.
6300 La ce lucru te folosescl l'acela mal mult să te silescf.
Lesne a judeca a altuia lucrare, dar anevofe altul acea
lucrare a o lucra.
Lucruri Însemnate fără siluire şî fără năpăstuite, anevofe
se săvîrşesc.
Lucruri mari să săvîrşesc! fără a-le făgădui.
Lucruri mari lesne a face dar nu şî bune.
6305 Lucru strein mar cu poftă, dar nu te 'ncăldesce.
Lucru strein mal plăcut, dar nu ţine multă vreme.
Lucru ce-ai luat În mână nu'I lăsa din mână, până nu'l
ve! săvîrşi.
Lucru cel mar folositor obştii, acela şî mar cinstit. D'acela
să te tif
Lucruri �e' d'inceput spre bine se îndrepteză, spre bine
se şî sfîrşesce.
6310 Lucru bun nu stă în grabnica sa săvîrşire, ci în cea de-
săvîrşit a luf bună întregime.
Lucru bun cere nevointă mult㠺Πvreme mai lungă.
rvl al grea lucrarea cu mintea de cât cu mâna.
Nicl un lucru pote fi aşa de temeinic, în cât să nu potă
primi nid o schimbare după vremi.
Nici-un lucru pe lume, fie cât de prost, să nu folosescă
nici cum la ore-ce.
6315 Nici-un lucru fără muncă are vre-un gust că, cu cât mai
mult muncesc! cu atât acel lucru mai mult el Iubescl,
================== pagina 309 ==================
6320
6325
6330
p(JvATumT ŞI CUVTNTll ADEVERATE
Nicf un lucru desăvirsit se pete înţelege, ci unul numai
de cât altul, mal bun se socotesce.
Nu sta din lucrare, ca să al de mâncare.
Patru lucrurt mal anevoie, taIna a o pădt, necinstca a o uita,
de nimic a nu se supera şî vremea a n'o pierde. Tu la
tate să te Înlesnesc!.
Patru lucrurr ne aşteptă după ce venim în lume, martea,
judecata, raiul şÎ iadul.
Patru lucrurf de vretă, a mânca, a be, a dormi şi a muncl ;
cele trei pre lesne, Iar cel ele-a patrulea, cu mare ne­
voirită.
Piste starea ta ŞI puterea ta lucrurI mar] să nu poftescI,
că mal mult necaz te-aduce.
Pănă a nu isprăvi luc�-ul ele care te-al apucat, nu pândi
la altul că nicI un lucru săvîrsescî,
Până a nu începe lucru mal întâiu să te 'ngrijesd ele cele
ce acel lucru cere de trebuintă,
Până a nu săvîrşi nu se 'ntelege că facf ceva, fie lucru
cât ele bun aceea ce vei să faci. Silesce-te la săvîrşire.
Precum ele jocuri te ţii necurmat aşa şî ele lucru să te
ţir ne încetat.
Sufletul lucrului munca; de ea să te ţiI ca să nu plerdf lucru.
Trei lucruri înfricoşate, pîra mincinosă, răzvala noroelu lu I
şî asuprela năpăstiosă, iar cea ele-a patra, zavistia pis­
rnătăretă pe eate trele întrece. Ferescete ele ele.
Trei lucrurf mal scârbose, săracul mândru, bogatul nemi­
lostiv şÎ betrânul pre curvar, iar cel de-al patrulea
mincinosul pe toţi el Întrece. Feresce-te de tate.
Treî lucruri mal frumose, judecata cărunteţelor, sfatul Le·
trânilor şî fala celor măreţî, Iar cea ele-a patrulea, în ţe­
Iepcîunea pe tate le Întrece. De ea să te ţir.
Trel lucruri mal ele trebă SI-aneVOIe a-le păei), înfrînarea
guriI, mesura la ori-ce urmare sî depărtarea poftelor.
La tate cu destoinicie să te aretl.
TreI lucruri mal ele cinste, unirea Între frati, prieteşuzut
între vecinI şÎ Înţelegerea buna Între bărbat şî muiere.
Acesta să vînezr.
TreI lucrurî nesuferite, sluga când împerătesce, nebunul
când poruncesce şi muierea când nu se supune. Ingri
jasce-te de acestea.
Treî lucrurI pân' la marte să aştepţi Şl să nu vie, să te
culcî în pat şÎ să nu poţI elormî, să slujescI şî să nu
'ţI plătescă. Păzesce-te să nu le paţI.
TreI lucrurI rele 'n lume ŞI nicI cum se pot poprî, apa, fo­
cul şi pOl"llirea noroduluI, Iar cea de· a patrulea, reutatea
muIeriI pe tate le intrece. De tate să te feresci.
================== pagina 310 ==================
310
PB.QVEBBELE ROMÂNILOH
------------------
6335
6340
6345
6350
Trei lucrurî sunt în lume vrednice da se dori, minte bună
dragoste dulce şî somn uşor lângă soţie. Ferice de
tine când le vei dobândi.
Trei lucrurî sunt în lume bune de dobândit, uitare de
cele trecute, răbdare la cele de faţă şî plecăciune la
cele din urmă. L' acestea să rivnescî.
TreI lucruri te sgornesc afară din casa ta, picătura, fumul
şî muierea rea. Păzesce-te să nu le pati.
Trei lucruri fără frîu nici cum se pot domoli, calul, ne-
bunul şi muierea rea. Ingrijesce-te de câte trele.
Feresce-te de lucruri mari, ca pururea să fiI în odihnă.
Ceea-ce e prin putinţa ta, aceea numai să încerci a lucra.
Cea mai mare nevointă a ori-ce lucru este a cunosce mai
nainte dacă acel l�cru prin putinţă este. L'acesta să
te silescî,
Cele mal mari şÎ de mirare lucruri sunt numar ale fanta-
si el urrnărl.
Cel mar dulce lucru 'n lume, să dobândesc] ceea-ce poftescî.
Cine piste altul vine să lucreze pierde munca sa.
Cine s'apucă de lucru strein, pe lângă lucru pierde şi
vremea. Nu te depărta de-al teLI lucru.
Dimineta când te scoli ele nicî un lucru să te-apuci, până­
ce mal întâru, mulţumita nu vei ela Domnului celuf elin
cer.
Dooe lucrurf de dorit şi mal bune ele dobândit, un cuget
curat şi-o putere tare spre-a pune în lucrare acel cuget
curat. L' acestea să rîvnescf.
De multe lucrurf când d'odată te apuci, nici unul bine
săvîrsescl.
De orf-ce lucru te-apuei să te gândescl mal Întâ11:1 'a cele
elin urmă intimplătore si-asa să vedf de trebue de acel
lucru să te-apuci.
De dimineţă când te scoli ele lucru să te apuci, ca să-tf
îndestulezf casa de avere, precum şÎ albina eşf umple
căsuţa de miere şi furnica de nuiele şi paianjinul ele
pânză.
Drumul cel mar scurt la ori-ce lucru să gonescf, ca de
multe primejelii să te feresci.
Pentru Lume.
o intrare în lume si o eşire din ea la toţI de obşte şi
fără nici o deosebire.
Ori câte pe lume, în cer şi pe pămînt şÎ in adîncul mării,
================== pagina 311 ==================
______ pov.Ă.TOIRI !;ir CUVrNTF; A_D_E_V_J�_R._A·_rE_' 311
cind le veI cerceta, mintea ţi se 'ntunecă şî cuvîntul
eU amortesce.
OrI-'ce e în' lume se preface sî se schimbă şî cu schim­
barea lor lumea se întinde.
6355 Unul plânge şî altul rîde, că lumea să înţelege comedie
şî tragedie.
Val de cel-ce stînjînesc înmulţirea Iurnif cu feluri mf de
chipuri împotriva poruncii Domnuluî l ce cuvînt vor da
la cel Pre Inalt când ef va judeca? Fugi cl'o asemene
urmare ca să nu cad! în osîndă.
Ca să strălucesc! în lume, trebuie să te lupţI cu lumea.
Când vef să eşI în lume, întâlu limba damelor s'o înveţl,
ca să seif cum să grălescI.
Câte pe lume vin tate ca o umbră trec.
6360 Lasă-te de lume pân' a nu te va lăsa ea, dacă vei să fiI
mal înţelept de cât ea.
Lumea întregă băjănărie, că unul într'o parte si-altul în­
tr' alta se Împarte pentru o parte.
Lumea veche de tot, dar cu tată a el vechime trebuîe să
ne jucăm cu ea, tocma ca cu un copil.
Lumea vreme trecetore, c'astă-dl unul, mâine altul, toti se
duc de unde-ali venit. unul după altul. '
Lumea mincîună întregă, că în ea nu te poţI ÎntemeIa.
6365 Lumea nemuritore în vecl rernâne şî va fi, că cele ce noue
ni-se pare că pIer, ele nu pier, ci se prefac într' alt fel.
Lumea nu se schimbă, ci ceea-ce a fost aceea este şî va
fi, dar ale vremii întîmplări arată că se schimbă.
Lumea pentru cei bunf cel mal mare Iad, iar pentru cel
ref un rafu înfricoşat.
Lumea se învîrtesce, ochiul nu se satură de ceea-ce vede,
urechea nu se 'ndestuleză de câte minunf aude şÎ gura
nu pote spune, câte ochîul vede şî câte urechea aude.
Lumea se vede cu totul ciudată, unul rîde, altul plânge,
unul cântă, altul jocă, unul se nasce şÎ altul more;
tote d' odată sî d' o potrivă se urmeză.
6370 Lumea se cârrnulesce, nu după cuviinţă, ci după a ornuluf
voinţă.
Lumea se ţine, ajutând unul pe altul, cu ceea-ce fies-care
pote ajuta, că într'alt chip toţI ar peri.
Lumea se ţine cu glumele de cu nopte, c'acelea cl'ar lipsi
nicf el! nici tu pe lume am fi.
Lumea tată, biserica Domnului.
Lumea fiind trecetore mal bine să nu te fi născut. Treci-o
şî tu ca o trecetore.
6375 Lumea fire do potrivă la cel-ce s'au dus, la cel de acum
şî la cer ce vor să vie.
================== pagina 312 ==================
312
PROVERBELE ROMÂNILOR
Lumea de grab' ne lasă, iar când ea zăbovesce noi pe
ea o lăsăm.
Mântuirea lurnif când mult! înteleptI se vor găsi În lume.
Nimic al nirnenula, nici tu însuşi 'al teCi, tate străine pe
lume că astădf le avem şî mâine le lăsăm şî nimic din
ele cu nOI mal luăm.
Nici când te bucurI, nicl când te întristezî, lumea să nu
te scie, că la bucurie mulţi te vor super-a şî la întristare
mult! se vor bucura.
6380 Noroc�l şî cugetul tată lumea cârmuiesce.
Nu te plânge când ale lumi! pe tine te lasă, ci când tu
pe ele le lasi.
Precum pe ghieţă te ţiI unul de altul, ca să nu aluneci,
aşa şi în lume să ne ţinem unul de altul, ca să nu ne
poticnim.
Tate în lume din terînă şî 'n terînă se prefac, daceea de
ele în vecî nu te potl bucura.
Tate vin, tate se duc, tate trec într'un minut, dis'a unul
pentru lume.
6385 Tate cele din lume, trecetore de le vef lua, de nimic şî
nicI cum tu te vei supera şî sănătate vei ave.
Tată lumea într egă, o familie se înţelege, dintr'un om în­
mulţită, d'aceea străin şî părnînten d' opotrivă se 'nţeleg
şî trebue să se Iubescă ca nisce fraţi d' o familie.
Firea se silesce spre înmulţirea lumii şî tu ridicI vîeţă de
om! o ce neomenire, o ce nelegIuire, o ce spurcată
fire!
Fără plăcere muierescă, lumea ar peri. Nu te depărta
de ea.
Cele din urmă după cele trecute, îndată se istovesc şî
altele după ele se ivesc, d'aceea lumea în veci nu se
mai istovesce.
6390 Cele din lume tate, mCI cum sunt plăcute la tot omul
d' o potrivă, nicI tate urîte, d' aceea ni -se pare un ele
bune şi-altele rele.
Cel-ce se depărteză de lume, cel mai spurcat şi nelegiuit,
după lege se 'nţelege, că Domnul în lume, pentru lume
'l-a făcut.
Din câte pier pe lume, altele se nasc din ele, d'aceea
nimic pe lume plere, de cât o schimbare la tate se pare.
D'inceputul lumiî până 'n qilele tale, de vei socoti tate
cele trecute, cele de faţă ca un nimic le vei vede.
De nu s'ar preface şî nu s'ar schimba una într'alta, lumea
n'ar sta.
================== pagina 313 ==================
POVĂTUIHî ŞI CUVINTE ADE\'ERATE 81::
Pentru Lumină.
6395 Umblaţi până e lumină. ca să nu ve poticnitî în Întune-
recul cel mare.
Lumina e credinţa celuf înţelept.
Lumina credintei, lumina minţei.
Lumina la vietă cea mal bună dulcetă.
Lumina lumii însusf Durnnedeirea.
6400 Lumina lumînării şî pe cel mal urît el arată de frumos.
Lumina strică vederea ochilor.
Lumiua dulce dar ce curînd se duce!
Mare prăpastie între lumin㠺Π'ntre întunerec.
Pentru Lumînare.
Nici pânză, mCI muIere să nu cumperi la lumînare, că şi
una şi alta la faţă te înşală.
Pentru Lupte.
6405 Cu vrăjmaşul teu, când te lupti, faţă la faţă să te Iuptt.
Când te lupţi cu ore-cine, păzescete bine de pIedeca ce
'ţI pune.
La lupte să deprindf pe norodul teu, ca unul pe altul să �
intrecă cu destoînicia lor.
Lupta la toţI în resbofii, g-enuchile le mole şi la pămînt
le 'ncovore.
Luptă mare, cinste mare.
6410 Mulţi alergă la lupte, dar cel-ce Întrece acela numai culege.
Cel-ce se luptă cu norocul din potrivă, acela se înţelege
cel mal volnic la lupte.
Cel-ce se luptă după ce se umple de terină, atunci dobân­
desce.
Pentru Lux.
Istecîunea si iscusinţa meşterilor ne-a născut luxul cel mal
mare şî luxul ne-a despuiat.
OrI-ce lux aduce şi ori-ce spre moleclune te duce departe
de ţara ta.
6415 Unde luxul lipsesce, acolo averea sporesce,
Cu luxul odată dacă te d edai, anevoIe te mal desberI de
el, că modele curg ca fulgiI de ninsore.
================== pagina 314 ==================
Bl4
Când luxul va Iipsl, atunci vistieria se va îmbogăţî.
Când luxul se înmulţesce, plugarul sărăcesce, că n'are cu
ce tinea chelturala celor mari.
Luxul' eţi scurge şî rneduva din ase.
6420 Luxul în ad ever împodobesce pe om, dar şi îndată el lasă
în pielea gală. Vedi să nu o paţl,
Luxul când se 'ntincle, altă tămăduire n'are ele cât să
fugI de el, cum fugi de ciumă.
Luxul lucru de prisos.
Luxul molecIunea omului ce-T topesce sănătatea. Departe de
ea
Luxul când de tot te sleiesce, la desnădeiduire te duce.
Vedî ce reu dobândescî.
6425 Luxul muma lacorniei, muma reutătilor, murna molecîuneî,
muma sărăcieî. Fugi de mumă, ca să scapI de puiî el.
Luxul risipesce orf-ce avere 'ţI sporesce.
Luxul reL1 topesce pe cel ce '1 doresce.
Luxul se măresce alergând de olac, când unul ele cât
altul va să se arate mar împodobit.
Luxul sărăcia omului, Iar simplicitatea bogăţia luî. Alege
care 'ţi place.
6430 Luxul se ţine cu munca altuia, Iar nu cu a celui ce între-
buinteză luxul.
Luxul te înghite c' o plăcere dulce Vedf să nu o paţl.
Luxul te lasă numai În cămaşă. Vedi să nu o pati.
Luxul te lasă fără pâine pe masă. Vedî să nu o patî.
Luxul te face pe supuşi! teI de tot să-T despot.
6435 Luxul, dajdia cea mal grea ce însuşi nor o aruncăm asu­
pra-ne.
Luxul după gusturi merge şî gustul după năravurile cele
mai rele. FugI de una ca să scapi de cele-l-alte.
Luxul şÎ molecIunea depărteză-le de la tine, simplicitatea
şi virtutea Iipesce-le de tine, ca să trăîescf mal bine.
Luxul şî pe bogat şî pe sărac d' o potrivă el despore,
Firesce, tate le avem, dar luxul şî pofta ne face să fim
pururea în lipsă rivnind la mal multe. Stăpânesoe-tt
aceste dooe patimf şî nu vel mai cere nimic.
6440 Cel-ce se într ebuinteză numai cu ceea-ce eI este de trebu­
intă nu cunosce nicI un lux.
Cine' pe lux sus el pune, averea sa jos s'o pune.
Cine s'a învetat cu luxul după mode, mai bine va să moră
de fome ele cât să umble cu haine făr' de fir.
De-am depărta luxul de la noi cu puţin ne-am mulţumi,
că cel mal puţin ne-ar ajunge.
De lux să te ferescT dacă vei să 11 u sărăcesct.
================== pagina 315 ==================
POV ĂTUIRI ŞI CUVINTE ADJiVEHATE
315
6445 De te-T socoti numaI la cele ce 'ti trebuIe, u'aî intrebuinta
nici un lux. ' ,
Pentru Lăută şî Lăutari
... Veel' Doctori.
Lăuta orî-ce grije departe o sgornesce.
Lăuta Întristarea îndată o risipesce.
Lăuta te 'nveselesce dar desă te slelesce.
Lăuta deşteptă orl-ce minte adormită.
6450 Lăuta la masă, întregă vreţă,
Lăutar şî măgar d' o potrivă te deştepta.
Pentru Lăcomie şî Lacomi la avere şi
mâncare şi Saţ, i Nesaţ, Nesătloşf
I
4
A omului lăcomie cine-o pote satura? că cel-ce mal mult
are, acela cere mal mult a ave.
Ochiul lacornuluf nu se satură până nu te vede de tate
cu totul lipsit. .
Unele vedt lăcomie, acolo cel reI şî cel asupritorI chinu­
Iese şi necinstesc pe cel bunI şÎ înţelepţI.
6455 Unele multa lăcomie, acolo far' de rnesură dăjdiile ne 'n­
cunjură.
Cu Înfrînare la mâncare sî beuturr, lacomia se biruesce şÎ
sănătatea se întemeîază.
Cât de mică dobândă veI ave, cu ea să te mulţumescl,
Iar nu să te Iăcomescî, că şî pe aceea o prapădesci.
Cumplita lăcomie, dumnedeescă urgie. Ferescă-te Dumn e­
qeu de ea!
Lacom să nu te aret] nici cum şi nici o dată, ca să nu
te 'ned cu 'rnbucătură în gură.
6460 Lacomia cu mult mal mult de cât fornetea ornoră la orneuf
Lăcomia mare să te-o stăpânescl, ca să nu te 'rnbolnăvescî
şî trupesce şÎ sufletesce.
Lăcomia la mâncare, pântecele ţi-l umflă tare, bolă eţI aduce
mare.
Lăcomia, mândria şÎ molecIunea, norode prăpădesc.
Lacomul pIerde şÎ cel puţin ce are când mai mult să lă­
comesce. Vedf să nu o paţi.
6465 Lacomul piste fire sî la cesul morţii tot la dobândă gân­
desce, oftând şî suspinând,
Lacornul făr' de ruşine, pentru o 'rnbucătură de pâne, te
vinele ca p'un câine.
================== pagina 316 ==================
316
PHOVEHlllLl( HOM\XILUI{
6470
6475
6480
6485
6490
Lacomul de lăcomie, sufletul şî'l topesce fără a simţi. Vedf
să nu o paţj
Lăcomia cu cât mai mare, cu-atât necazuri mal mari te-
aduce. '
Lăcorn ia cu nesaţul te îndopa până crăpî. Vedf să nu o paţf,
Lăcomia când se pornesce, vieta ni o istovesce.
Lăcomia la avere, sat n'are nicl cum vere.
Lăcomia ne înşală şî' mintea ne-o desală.
Lăcomia ne silesce diua noptea s'alergăm şî pe cele mai
mari ape să ne cufundăm.
Lăcomia ne silesce dăjdiî mari să aruncăm şî piste putinţă
cu sila să le adunăm.
Lăcomia pîerde omenia.
Lăcomia pe cei lacomI, în mari necazuri i-a cufundat.
Lăcomia pofta pântecului, greşala cea d'intâîu la care Adam
a 'ndrăsnit şî nOI ne am topit.
Lăcomia te asernănă cu lupul ce nemestecat înghite.
Lăcomia te face să trălesci nurnaî ca să mănânc! ca do-
bit6cele.
Lăcomia cea mai mare, la călugăr! s'a 'ndopat,
Lăcomia celor mari, necazuri ne-aduce mari.
Lăcomia celor marl, nor6de fericite la cea mal prostă stare
îndată le trimite.
Lăcomia de avere, de slavă şî de cinste ne desparte de
părintî, de fratt şî de prieteni. Departe de ea, ca să fiI
În casa ta.
Lăcomie mare, pedepsă mare.
Marea lăcomie, departe de dreptate.
Nu te Iăcorni că reu eU va fi.
Firea lăcorniel, ca nicI' odată să se sature.
Fugi de lăcomie, că lăcomia mintea ţeo în tunecă, sânge­
le-ţe ţi.'l strică, lumina te-o depărteză, vîeta te-o scurteză.
Cele mai mar! greşelI sî reutătî, din lăcomia de avere sî
de slavă. se nasc pe lume. Departe de ea ca să nu te
osîndesc! nicî în ispită să cadî.
Banul, sufletul celuf lacom.
Din lăcomie se născură jafurile, siluirile, asupririle, năpăs­
tuirile şî cea mal scârnavă ŞI nelegiuită poftă de robi re.
Dintr'acestea se iVI deosebirea stărilor cea nepotrlvită,
din nepotrivirea lor se vedură unii bogaţI, şî altiî săracî.
Departe de lăcomie ca să pîeră t6te cele-I-alte.
Din marea lăcomie gâlcevă ŞI bătălie.
De nu te-ar împunge ghimpe1e Iăcorniel de-a dobândi pu­
rurea mal mult, pururea al fi cinstit.
Deprinde-te a stăpâni lăcomia, somnul, desfrînarea şî mâ­
nia ca să scapI de mari necazuri,
================== pagina 317 ==================
______ P_O"'-�JUIRî ŞI CUVINTE ADEVERATE
317
6495 Unele nesaţul cu lăcomia împreună Iegtuîesc şÎ singure
ele poruncesc, acolo vedl pe uliţe strigânel: «Cine d ă
mat mult?" că slujbele cu toba acolo se vînd.
Val de cel ce nu se satură în vleţă şi cere şî după marte,
nesaţul stăpânindu-"l!
Multe sunt în lume, ele care omul nici cum se pote sătura,
cum averea, cinstea, slava, sciinţa şî beutura. Că cel
bogat pururea la mal mult rîvriesce, cel-ce e în cinste
mal mare cinste cere, cel în slavă va să sule în slava
celui pre înalt şi cel înveţat va mal mult să înveţe, Iar
cel-ce be, va mal mult să be ; d'aceea acestea nici-cum
saţ pot ave.
N esaţul lacom ne vaternă orîce interes, d'aceea de multe
orf pierdem cel mal bun folos ce avem în mână.
Nesatul la cel mal multl vleta le ali ridicat, Iar Înfrînarea
vre'ţa le au adăugat. Aleg� care'tî place.
6500 N esaţul te supune la cele mal mari greşelI. Departe de
el ca să nu cadf în ispită.
N esaţul bola lăcomiei.
Nesătiosul nu se mâhnesce când nu se pote sătura, cât
se mâhnesce când nu găsesce ce să mal 'lea.
Nesătiosul firesce la furtişag gânelesce.
Spre pedepsa cea mal mare, celui-ce mal mult cere, Dom­
nul lUI 'l-a dăruit nesatul de avere.
6505 Cea mal grea bolă şi mal primejdiosă nesaţul la om, că
nici un leac are.
Cel nesăţios nicî-cum dice: ajunge.
Din cele mal grele, nesaţul la om.
Omul fără saţ t6tă lumea să dobândescă, tot cere Să"1
mal dăruiescă.
Saţul aeluce greţă.
6510 Saţul sfânt, nesaţul cumplit.
Cel ce saţ nici-cum au, la nedreptăţi, asupriri şi jafuri gân­
dul lor el aCL
Din saţ să nasc ocările, că cel flărnând pururea cere.
Pentru Lăcuintă.
Cu ce om veî lăcui cu acela Ve1 sămui.
Lăcuintă curată şi spre resărit, sănătatea ţe-a 'ntărit.
Pentru Lăcrămi.
6515 Lăcrămile uşureză a sufletulur Întristare.
================== pagina 318 ==================
318
PROVJ;;RBEL�� ROMÂNILOl{
"-------
6520
6525
6530
6535
6540
Lăcrămile uşureza ori-ce necaz se 'nfătiseză.
Lăcrămile la 'ntristare mângăiere mar�.'
Lăcrărnile muferile din sîn le scot cu pumnul.
Lăcrămile mult alină ori-ce durere de inimă.
Lacrămile ne Înşală şî când sunt nevinovate.
Lăcrămile pentru muîerf, Iar nu pentru voInid bărbaţî,
Lăcrărnile potolesc, Iar dorul aprinde focul de amor.
Lăcrămile să le poprescî, Iar nu să le pornescl.
Lacrămile de muiere te pătrunde la ficaţi.
Lăcrămile şî acul, arma muierilor ce Întrece ortce arma.
Piste mesură să nu-te 'ndurî de muierea ce lăcrămlază,
că lacrărna de muiere ameţire şî otravă.
Cine clădesce cu Iăcrărnile altuia clădirea pe el cade.
Pentru Mare.
VeeÎ' Măr/.
Pentru Mari.
Pentru Marturi i Mărturii.
Cu gura ta să mărturisescf ceea-ce cu inima ta credl,
Martur! mincinoşi de n'ar fi pe lume, adeverul de toti s'ar
vede în lume.
Marturul mincinos dreptatea o aruncă jos.
Martur nicl cum să te-aretî, Iar de te vei areta, minci­
nos să nu te-aretî, ci adeverul curat precum tu el sciî,
întocrna să '1 are ţi, că cu a ta mărturie tai puterea ju­
decăţiI.
Martur nicf cum să te fad dacă vei la suflet pururea să
fii curat.
Martur să nu te faci că pe unul din amîndoi vrăjmaş o
să '1 facf,
Mărturia mincinosă în grapă te lasă.
Mărturia strîmbă pe mulţI în temniţă bagă.
Mărturia tată de-ar fi adeverată, adeverul în adever s'ar
cunosce îndată.
Mărturia de multe orf şi la o parte şî la alta se crede,
însă adeverul nici la una nicî la alta se vede.
Mărturia dreptă te scapă din pecate,
Mărturia strîmbă nici-cum să grăesd, că asupră-'ţI cade.
Cine va al sNl suflet să si-'] Îngreuieze, atunci numai să
se facă cam de nevoie martur.
================== pagina 319 ==================
POV ÂTUIr<I Ş' CUV1NTE ADEVERATE 3HJ
----------------=--------------�-
Cine n'are trebă să se facă martur, ca tată diua să alerge
din judecată În judecată.
Pentru Marfă
6545
Marfa să te-o păstrez! pururea curată, ca musterlf să do­
bândescl pururea mal mulţi.
Marfa ce se caută preţul el şî'l măresce,
Marfa s'o vindf la vremea el, că piste vreme şÎ preţul şî
marfa o plerdt,
Cine mult cerceteză marfa o curnperă mal scump.
Pentru Masă
Omeni de cinste sÎ întelepţt pururea să al la masă.
Ose la masă să nu rodf nici să le lingI ca câîniî.
Osele de la masă să nu le arunci prin casă,
Irnbucătura din gură să n'o scoţI la masă, că scârbă şi
greţă aducI îndată celor de la masă.
6550 Val de cel-ce aşteptă la masă streină!
Cu cântece şi beuturf masa se 'nveselesce.
Când la masă te poftesce, caută să te asedl rangă cel-ce
te Iubesce.
Când te pUI la masă să nu strigI cu gura mare: <să mân­
cărn, să ne 'ndopăm- că te arată lup leşinat.
Când toţI cer-l-altt de la masă înceteză da mânca atunci
şi tu la masă nu mal rernânea.
6555 Când şeqI ia masă să rnănânci, nu 'ţI deschide gâtlejul
ca tate să le înghiţ],
La masa celui galant nepoftit să alergi, Iar la a celui sgâr­
cit nici când te chiemă să merg],
La masă În bucate nicI cum să sufli cu gura că tate de
scuipat să umple cu un suflat.
La masă cu veselie, la pat cu indrăsnelă şi la biserică
cu umilinţă.
La masă cu graiul pe nimeni să nu mâhnescr, că masa
cere veselie si ticnire la mâncare.
6560 La masă când închini, să nu daî din rnânî, nicl paharele
să le arunci pân' păreţi ca cel beţI.
La masă când vei să şedf şi de la masă când te scoli,
pururea rnânile să ţi-le speli.
La masă când mănâncI, nu te pleca pe bu eate ca când
să le mănânc! tate, nicI pe cel de lângă tine să'! imbol­
descf pîn coste sau să'l tragi de vestminte, ca un om
fără de minte.
================== pagina 320 ==================
PIWV!{HBELn: ROMANILOH.
La masă când te aşedi, lacom să nu te areţî, ca când nicî
cum ar ave indestulare şi saţ.
La masă când te aşedt să nu eţI întindi mâna în bucate
mal înainte de cel mal mare.
6565 La masă când te 'nveselesci cu dulcetă să grăiesd, că
vorba aspră sgârîe la gât.
La masă când te pUI îrnbucătură mare să nu bagI în gură,
că te areţI de lup.
La masă nici odată să nu laudl bucate străine, că necin­
stesc! masa, nici să încerci beuturile care mai bune sunt,
că te areti de betiv.
La masă nu se sfă�lesc, nurnaî se înveselesc. Aşa şi tu să
urmezi.
La masă să nu te 'ntreci cu beuturi aciese, că numai În-
dată cadf după masă.
6570 La masă să nu te întreci pentru mal sus şedere, ci puru­
rea să'ţr alegI şedere mai jos ca să nu audi : «poftim
ma! JOS».
La masă pe orî-cine, când el asedf cu tine, în veselii să'l
desrnîerdf Întocma ca pe tine.
La masă când închini, să 'ncepf a închina de la cel mai
mare ca cinste lUI să-'! fad mare.
La masă să te înveselescI cu cântece frumose, la pat să
te slujescl cu fete drăgost6se.
La masă străină nici cum să aştepţi, ci mal bine din munca
ta să te 'nveselescf, ca să nu te necinstesci.
6575 La masă streină să nu poruncescî, ci pe ce eţl dă să te
multumescî.
La mese cu b euturf cât veI pute mal puţin să bel şî să
grăIesd, ca să nu te scolî cum va vătemat.
La străină masă când te-asedf la masă, să arunci după
tine năravul ce al in tine.
Mal bine masă pr6stă cu mare veselie de cât masă 'rnpo­
dobită şi cu sudalme şi îrnputărî.
Sfadă la masă nu se cuvine, ci veselie cu mult mal bine.
6580 De la masă să te scoli pururea cam flărnând, ca stoma-
cul sănătos pururea să te-T păzescî.
Cel nepoftit la masă locul lui după masă.
Cel-ce la masă străină aşteptă, pururea flămând.
Dulceta mesei se pierde când sfadă la masă se vede.
Pentru Mască
Vcc/'î ilfifsd.
================== pagina 321 ==================
YOV 1TUIR.I :;:;I CUVDTE A DEVEIU TE
Pentru Maşine
321
Maşinele cele mar trebuinciose unelte, la orr-ce meserie, că
cu una numai lucrezI cât nu POţI lucra c'o mulţime de
omenl. Asemene maşini să intrebuintezf ca să te îmbo­
găţesc!'
Pentru Merinde
6585 La drum când te căletorescr, fără merinde să nu pleci.
Păstreză-ttî merinde cu mult mal din vreme pentru din
potrivă vreme.
Pentru Merit
Ca să dicî că al ŞI tu un merit trebuîe să placi la toţI.
Cât pIătesce meritul anevoie a'I ghici dar c'o mulţumire,
fie cât de mică, îndată el ghicescL
Meritul altula anevoIe el vedem, Iar al nostru, şî de nu'l
avem, mal presus e'l numim că la el nurnaî gandim.
6590 Meritul omului, după a sa destolnicie şî după a sa slujbă,
se cuvine să-') vie.
Meritul nu se cam cinstesce câncl Jnteresul stăpânesce.
Meritul teti destoinicia ta.
Meritul fără noroc te-aruncă În foc.
Meritul de tOţI se vede dar nu se pre cinstesce.
6595 Merit, merit cu glas mare să strigI şi să grăIescI când în
punga ta ceva găsesc!.
Numai nebuniI ri'au nicî un merit nicăiri.
Pentru Mergere
Cind mergI adese ori la ore-cine se 'nţelege căl cinstescf
mal presus de cât tine. Feresce-te ca nu cum-va să te
calce în picîore.
Mal bine să te întorcf de cât reu să mergL
Pentru Meser ii
21
================== pagina 322 ==================
322
P1WYERDELE HOMAKILO[{
Pentru Meşteri, Meşteşugari şî Meserii
Meşteşugiri
Ori-ce meşteşug, în zadar se inţelege, când dobândă nu
'ţI alege.
6600 Ori-ce meşteşug, folositor obşteI, acela mal cinstit, d'acela
să te tir.
Unde fir�a ne biruesce meşteşugul ne înlesnesce,
Ca meşter să te facî de ori-ce, trebue să bagI de sernă la
cel-ce te învaţă; si să-T dal ascu [tare la ceea-ce 'ţi gră­
Iesce,
La orî-ce meserie di să nu trecă fără a lucra ore-ce, ca
să nu'tl ulti meseria ta şî În lipsă să cadi.
La meşteşug să te dedai şî să'I ÎnveţI cât mar bine că
cele-l-alte tate cum vin aşa se duc, Iar meşteşugul nu­
mar rernâne la tine.
6605 Mai bine c'o uneltă de meşteşug în mână de cât cu mâ­
nile la piept să te închini la altul.
Mai bine c'un meşteşug de cât mâna să te-o întindl când
la unul când la altul.
Mar bine c'un meşteşug de cât cu panelahuza să deschidî
uşa.
Meşteşugul ori-unele s'o duce eŞI găsesce pâînea sa, că mâna
sa plugul lui este Şl pâînea nu-'! lipsesce.
Meşter pe meşter cu meşteşug înşală.
6610 Meşter pe meşter reti pizrnuîesce.
Meşteşugul c'o mână bună, multă avere adună.
Meşteşugul la om, liman de noroci re.
Meşteşugul la nicl o poruncă, ci numai la sciintă se supune.
Meşteşugul noroc te-aduce, Iar norocul nicf un meşteşug
te 'nvată.
6615 Meşteşugul şi norocul unul pe-altul indestuleză.
MeşteşugurI cât ele multe, în' ţara ta să dobândescî, dacă
veI s'o 'rnboz ătescf sî să o împodobesc!.
Mesteşugurr viclene ni�r cum S3 întrebuinţezi, c'asupra ta
îndată le vedi.
Pe lângă tate cele-I-alte scimte, învaţă şi-un meşteşug că,
la o întîmplare de nevoIe, meşteşugul te hrănesce.
Trebuinţa ne face să găsim ort-ce meşteşug spre înlesnire.
6620 Cele mal bune meşteşugurI, acelea ce ne dau cele de tre­
buintă.
Din orI-ce meşteşug, eu mână muncit6re multă pâIne do­
bândescI de vfetă hrănitore,
Din tate meseriile: ceea-ce ne scote pâtuea din pămînt,
aceea mai bună, că ne hrănesce când fornea ne topesce.
================== pagina 323 ==================
323
De acel mestesug să te apuci, ce te socotescf că te fo­
losescf mai bine şi pe tine şî pe obşte.
Pentru Mijlocitori şî Mij16ce.
6625
6630
Ori-ce e bun pentru toţi, aceea se înţelege mijlocul cel
mai bun.
Mai bine mijlocitor, de cât vrăjmas să te areţi c'atunct
poţi afla şî puterea şî gândul vrăjmaşului teu. .
Mijlocele cu cari acoperim cusururile n6stre, acelea se în-
ţeleg cele mal de cinste.
Mijlocele cele mai înlesnit6re, acelea şî mal folosit6re.
Mijlocitor să intri spre îrnpăcîulre rar nu spre învrăjbire.
Mijlocitor să te-arett la facerî de bine.
Nicî locul, nici n.unele, nici haina de pe tine, ci mijlocul
năravurilor să te silescî să 'tr '1 schirnbî dacă vef să
te cinstescî. '
De poţI găsi mijloce mal bune de cât cele vecht, slujas­
ce-te cu acelea, iar de nu alege cele mai bune din cele
mal vechi.
Pentru Milostenie, Milostivi, Milostivire şi Milă şt
Nemilostivi, Nemilostivire.
Anevoie păşim către milă şî 'ndurare, iar către năpăstuirî
alergăm călare.
O ce folos obştesc, când cel milostivi avere dobândesc!
Unde milă sî 'ndurare acolo şî dragostea de ele se ţine.
6635 Intâtu să despăgubesci pe cel-ee-ai jăfuit, apof pe altul să
rniluesci, că din potrivă urmând, nu miluescf tu, ci cel
pe care ai jăfuit.
Cui e milă de cei rei, năpăstulesce pe cel bunl.
Cu cat mar mult se ascunde cel milostiv de lume, cu atât
mal lesne se cunosce de cel săraci în lume.
Cu mila către cel sărac, cinste aduc! lui Dumnedeu, rar
cu ocara către el, ocărescl pe cel-ce 'l-a zidit pe el.
Cu mila sî cu 'ndurarea te-asemeni cu Durnnedeu,
6640 Cu milostenia dobândesc! suflet curat, blând şî' cinstit. De
ea să nu te depărtezi.
Cu mult mar mult se folosesce cel-ce miluesce de cât cel-ce
mila primesce; că cel ce se miluesce, numai ceea-ce i-se
dăruesce aceea clobândesce, rar cel-ce miluesce, îndoi t
şi îndecit de la Domnul dobândesce.
================== pagina 324 ==================
324
PIWVERBllLE ROMÂNILOR
Cu mâna plin㠺Πvorosă să miluesd pe cel sărac, c'ase­
menea şî tu să dobândesd, când veI fi ca el sărac
Cu mâna deschisă, rar nu cu ea închisă la milostenie când
gândescî.
Cu ceea-ce pe sărac miluescI, jertfă mie ernf dăruescî, elice
Domnul Durnnedeu. .
6645 Cind eţI cere are' cine şî poţI astădt să-T dar să nU-'1
dicf : «dute şî uino mâine», că nu seif mâine de vei pute
să'I dar.
Când vef să miluesci să nu asculţi pe nirnenî altul, de
cât numai pe insuşî îndurarea ta.
Când miluesci cu ochii închişi să miluescî, ca să nu vedf
pe cine miluescI.
Când miluescI pe ore-cine să nu scie stânga ta ce face
drepta ta, şÎ de la toti vei dobândi slava cea mal dreptă.
Cind miluescI să nu dicI că ostenescl,
6650 Când miluesci să nu l�liluesd cu trîmbiţe şî cu surle, că
cel-ce se milulesc, aceia etf vor cânta cu trimbite si surle
multumită de la Domnul. ' , .
Când 'miluescI să nu cercetezi cUI se cuvine să dar, ci de-a
rindu pe toţi să-T împărtăsescl, că mar bine nimerescf
pe cel vrednic de milă Între cef nevrednicI.
Cind miluescf să nu 'ţI pare reu de ceea-ce dăruîescî, ci
mal mult să te rnulţumesci, că te-ai învrednicit pe are­
cine să miluesci.
Când pe nimenî, nicI cum tu ai miluit, n'asteptă nicf tu
milă de la altul.
Când totî milostivI vor fi nicI un bogat va mal fi dar nici
un sărac. Lucru cel mal sfint.
6655 Câte puţin, câte puţin adăogând la milă, dobândescf de
cinste, întregă o chilă
Mal bine milostenie, argintul teCi să'! dai, de cât să-'ţI '1-
îngropI, ascuns în pămînt, ca altul să '1 găsescă.
Mal bine să adaogl de rât să mal scadt la mila ce vei să fad.
Mare greşală sî nelertată a milui are cine pe cel bogat
şi sgârcit.
Mila căinţa n'are, d'aceea greşală mCI cum se socotesce.
6660 Mila se dă la cel-ce nu pote munci, că cel-ce pote, singur
pâînea 'ŞI-o scote.
Mila firesce pe om îrnblândesce.
Mila şÎ Îndurarea asupra-ttî să le primesd, iar cumplirea
şî mânia altora să le dăruiesd.
Mi la şî îndurarea podabă la un Domn.
Mila şÎ Îndurarea, răbdarea şi blândeţele să nu lipsescă nid
cum de lângă tine; Iar asprimea, crucJimea şî cumplirea.
departe de tine.
================== pagina 325 ==================
.POV.Ăl,'UIHI 1';1 CUYl:NTE ADEYERA1'E
326
,6665
6670
6675
6680
6685
Mila şî îndurarea cel mai mare dar al firit, La asemene
dar să rîvnescî,
Mila ŞI îndurarea, dreptatea ŞI adeverul te sărută In gură,
dud cu cuget bun tu le întîmpini pe ele.
Mila şî dreptatea, slugile slavei tale.
Milostenia să o păstrez î nu în sînul tNi ci Într'al săracilor.
Milostenia şî îndurarea uşa raiului, iar cumplirea şî cru-
dirnea .usa iadului. Alege care'tî place.
Milostenie să fad cu cel-ce tu al năpăstuit, că, până ce
înapof nu-T vef da ceea-ce 'I-ai luat, de Domnul nu ve!
fi iertat.
Milostivirea către săraci, doctor de săracî.
Milostiv se înţelege, nu cel ce averea' şi-o rislpesce, ci cel-ce
pururea miluesce după puterea sa.
Milă să 'ţr fie cu deosebire de acel sărac ce nu pote
insuşl să se hrănescă singur.
Milă să 'ţi fie de cel-ce pătimesce, că patimile de obşte,
pe toţi ei lovesce.
Milă să 'ţI fie de acel sărac, ce pe la uşile celor bogaţI
zăbovesce şî înriopteză, dar ŞI de acel bogat ce nicî
o nopte dorme, socotind şî numerînd bogăţiile lumii.
Milă să 'ţr fie de cel-ce se 'nstreineză dintr'alui teră şî se
depărteză.
Milă ŞI îndurare pururea să aretf ŞI către cel mai de de­
parte.
Măcar cu cele de prisos să miluescî pe cer pe jos, că pe
Domnul Îndatorezi când pe sărac Îndestulezi.
Nicf o milă săracii nădăjduIesc, când cel cumpliţi şî cei
sgârciţl în lume stăpânesc.
Nu lăsă pe cel sărac să se intorcă cu mana gală, că
Domnul nu cere mult cu gura săracului, ci cât este
cu putinţă.
Nu numar când al de prisos, ci ŞI când te afli în cea
mal mare lipsă pe cât poţi să rniluescf, dacă vei sufle­
tul să nu '1 osândescî.
Nu te lenevi pe altul a mi lui, ca nu cum-va să găsesd
asemene Ienevire, ŞI tu, de la altul, când tu te vef afla
în lipsă.
Pururea să te silesc] ca mal mult să miluesci, de cât ţie­
'tf să-'tr oprescl, când eti prisosesce.
Puţin al,' puţin să dar, ci Domnul piste putinţă nu cere
de la tine.
Precum te miluesce altul miluesce şî tu pe altul.
Pre celce miluesce Domnul el rubesce. -
Să 'ti fie milă de cel-ce suferă piste a lui putere.
Scump la milostenie nici cum să te-aretl, că cu cât mal
================== pagina 326 ==================
326
PROVERBELE lWM_a.NILOH
mult veI da, cu-atât mal mult sî tu de la Domnul vei
aştepta.
FiI milostiv fără îndoială şî nicl o-dată vef ave greşală.
6690 Fă milă şî în zadar că veI ave mare dar.
Cel-ce miluesce în veci se pomenesce.
Cel-ce miluesce jertfă Domnului aduce şî pe Domnul
indatoreză.
Cel-ce de săracl nicî o milă are acela nici de Domnul
nicl o trică are. Departe d'un asemene om.
De milă ce veI face, fie cu orf-cinc, nici odată să te că­
Iesci că mila căintă n'are.
6695 Departe curtezaniî tel de tine când vef să miluîescl, că
f6rte mult greşescl avendu-T lângă tine.
Şî pe cel reu când miluesci, nu pe om miluescI, ci ome­
nirea o cinstescî,
Blagosloviţ] cel milostivi că pe mulţI întîmpină.
Nemilostivirea, ne'ndurarea sî cumplirea cu crudirne către
ori cine, la desnădăjduire aduce pe orî-cine.
Nemilostivuluî nici cum el pare retI de al altuia reti.
6700 N ernilostivul iertare nu cunosce,
Nemilostivul, fără milostivire, pedepsesce pe orî-cine.
Pentru Miniştri.
Ministru, gura Domnului, d'aceea să n'o pângărescă cu
fapte de necinste.
Miniştrii măcelarî, nici cum să alb] lângă tine, că t6tă
turma te-o înjunghie.
-Nu te încrede, aşa îndată la cel mal ele apr6pe ministru
fie şî ruela ta. ci cerceteză-'l adese-orf ca şî pe un străin.
Pentru Minuni.
6705 Cite minuni şî năsdrăvăniî fac muîeri le pe lume, când
dau peste 6menI orbî, neghfobi şî nerodi l Întrec si mi­
nunile diavolesci.
Ori-ce minune până 'n trel qile d'abîa ţine, mal mult nu
se grăIesce de ea.
Cele mal multe minunI nu 'ŞI au credărnîntul lor când
sunt plăsrnuite.
Cele mal de minune Întru nimic se socotesc când tre­
buintă de ele nici cum avem.
De minune se dice, ceea-ce se pare a fi piste puterea
firii.
================== pagina 327 ==================
CUVINTE �"DEVEK\TE 327
- -- -- -�---"---"------------------
Pentru Minte.
6710 Aurul şi argintul prin foc se lămureză, far mintea omului
prin fumul vinuluf se uîmeză.
Iscusinta mintit atunci se cunosce, când nof ne luptăm
cu o�I�ce întîmplare.
Istecrunea mintit stă Întru a te feri mai 'nainte, de cele
ce în urmă pot a ţi-se întîmpla.
Omul cu mintea tate le supune şi subt ale luf picere le
pune.
Omul cu minte, şi la bine şî la reCi statornică îşI are
mintea.
6715 Omul cu minte socotesce mal 'nainte la orl-ce începe,
cum o să şi sfîrşescă,
�mul mintea când Şl-O pierde, om nu se mal înţelege,
Unul cu mintea, şi altul cu arma de-o potrivă isbutesc,
unul În resboiu şi altul la sfat, după resboiu,
Unde e un car de minte ragă�te să dobândesc! sî o pică­
tură de noroc.
Invetătură bună pote dobândi omul, dar minte cam anevoie.
6720 In minte se intiparesc şi bune şî rele, precum la tipar
ori-ce tipărescî, daceea de nu vei să dobândesc! cele
rele nu le pune înaintea minţi! tale.
In norocire mesura la tate forte mult etl folosesce, Iar
la nenorocirI numai mintea cea mal tare.
In cea mal mare slavă nici cum să te sui cu mintea maf
presus, ca să nu cadf ca Satana.
Intelepciunea e lumină, ŞI mintea unt-de-lemnul luminii;
dacă unt-de-lemnul se va isprăvi lumina Îndată va perr.
Vederea ne înşală, audul şi mai mult, mirosul superător,
gustul se schimbă, pipăi rea orbă, nurnaf simţirea minţi!
cea mai desăvîrşită.
6725 Ca să POţI cunosce pe cel fără ele minte, trebuie ca tu
si, al mal multă minte.
Ca bastonul la un orb, să 'ţi aîbi tu călăuză mintea ta
cea bună.
Cheia minţii tale, nu o da în mâna verf căruia.
Cu arme' sî cu ostaşi, la resboiu te aretl vofnic, rar la
poruncI fără minte te areţf om ele nimic.
Cu cat cel cu mare minte se 'nvată de la cel fără de
minte, cu atât cel fără de minte nimic va să înveţe de
la cel cu minte.
6730 Cu minte se 'nţelege cel-ce nu ascultă la nici o greşelă,
sî cu mult mai mult insuşf sine, bine să '1 sfătuiescă.
Cu minte să te porţi, cu minte să bei la masă, cu minte
să jocI în casă, dacă vei să te cinstesci.
================== pagina 328 ==================
328
PHovmWELE HOlYL:\KILOH
6735
6740
6745
6750
6755
6760
Cu mult cu mintea la orf-ce, mai lesne de cât cu zarul.
Cu reutatea prunc să te-arett, rar cu mintea bărbat Întreg.
Căderea mintii, atât de rea încât când te trântesce nu te
mal poţi scula.
Când sbirciturrle s'arată pe obraz, atunci mintea d'abia ne
vine la cap cam târcpi:'l de tot.
Când mintea împărţită, ochiul orb se înţelege.
Când mintea nu pete graI, semn de netrebnicie.
Când mintea nu ti-e bună ce 'ti mal este vîeta bună?
Când mintea din' fire rea sî cumplită orl-ce greşală netă-
măduită.
Când mintea ţe-se turbură multe greşeIr te 'ncunjură.
Când poţi suferi pe cel fără de minte mare minte se vede
că al.
Când trupul fără prihană, mintea mal sănătosă,
Când cel tinerî cu cel betrâni şi cel b etrânf cu cef tineri
se vor asemăna la minte, atuncf anevoie vom imbetrânl
la minte.
La ori-ce urmare mintea călăuză s'o pui înainte.
La masă în mijloc, la resboî înapoi, la fugă înainte, cine
e cuminte.
La minte înainte cu mult mal bine de cât în urmă să te
pled.
La trup frumuseţe, la suflet curăţenie, la inimă blândeţe
ş1 la minte mărime.
La cel proştt de minte averea nu le dă minte.
La cele bune ş1 drepte Domnul mintea să ni-o deştepte,
Iar la cele fără de lege Domnul mintea să ni-o lege.
Acesta să cer la închinăcîunea ta.
Lipsa minţii la om cea mal grea pedepsă şî cea mai mare
sărăcie.
Lipsa minţii la om bolă fără leac.
Lumina mintii se 'ntelege cunoscinta adeverulul.
Mal bine inima de �ât mintea să te doră.
Mai bine o para de ştreng de cât fără minte de leac.
Mar bine o picătură de minte de cât nădejde În noroc ŞI
minte de loc.
Mai bine un ces şi numai cu un deştept la minte de cât
mif şi sute cu un uşor de minte.
Mal bine în cap minte de cât în gură dinte.
Mal bine la vreme o picătură de minte de cât în urmă
un sac de minte.
Mai bine minte cu plată de cât strengul fără plată.
MaT bine minte mal mică sÎ cu temere de Dumnedeu, de
cât minte mal mare şî d'e Dumnedeu depărtare '
Mal bine răbdare până în sfîrşit de cât mintea să te-o smintescl.
================== pagina 329 ==================
POVĂTUIRI ŞI ('UVlNTE ADEVERATE
329
T
1)
l
Mai bine sărac davere de cât de minte, vere.
Mintea Iar nu norocul te-aduce întelepclune.
Mintea ornenescă cu mult mai tare de cât ori-ce putere
dobitocescă.
6765 Mintea ornulul în cap sălăjluiesce, d'aceea la cap el lovesce
când ea se smintesce.
Mintea ornuluf închipulesce lucrurf neînfiinţaţe, şî pe cele
Înfiinţate încă nu le cunosce tate.
Mintea ornuluf mult pătrunde, dar puţin coprinde şî ceea-ce
coprinde nu le pote ţine.
Mintea omuluî norocul Iuî.
Mintea o muluf nemărginită, d'aceea se şî schimbă pe ceasuri
sî minuturr în felurimI de patimî, după ale vremii întîrn­
plărr. Ferice de cine se schimbă fără nici o patimă!
6770 Mintea omuluI din fire la 'nşelăcîuni fiind supusă, şî de
patimI mult coprinsă, nici cum pote cunosce adeverul
din minciună până-ce nu va depărta ori-ce patimă de la ea.
Mintea usoră la ori-ce când nici o sciinţă are.
Mintea în amorţire rernâne când n'o destepti cu ori-ce
mişcare; daceea n'o lăsa să zacă în trândăvie.
Mintea îritemefată s'o păstredl pe dreptate.
Mintea Întrece orî-ce putere.
6775 Mintea vede, mintea aude dar la tate cu îndoială.
Mintea viclenă curînd se 'nsală.
Mintea coptă la tinereţe nasce la betrânete cele mal marI
isprăvi.
Mintea copilărescă pururea se socotesce că, la ori-ce se
gândesce la tate nimeresce.
Mintea cu invetătură ne aduce cinste bună.
6780 Mintea călăuză 'la orî-ce Întîmplare, dacă vei să fii pururea
călare.
Mintea când este întregă, departe cele rele de tine se legă.
Mintea când se 'ntunecă omul nu mal judecă.
Mintea când se 'mbolnăvesce tot trupul pătimesce �Î sufle­
tul mal mult.
Mintea ne vine când r .. u mal e vreme de ore-ce Ferice
de cine a nimerit-o la vremea el.
6785 Mintea nostră când slăbesce în greşelI ne trântesce.
Mintea numai la mânie se cunosce mal bine, că cine mai
bine scie să o înfrîneze acela şî numar cu minte se 'n­
ţelege.
Mintea pe om 'l-a deşteptat şi tot lucru 'l-a 'nvetat.
Mintea pe om stăpânesce precum ea voîesce.
Mintea pr osta Îndată se Înşală, că nu cunosce la cinste.
6790 Mintea supusă fiind la înselăcfuni, judecata el plină de
greşelI.
================== pagina 330 ==================
PB.OVEliB.ELJ!i ROM . .iNILOH
Mintea să nu te-o întindf nurnaf pân' la nas ci cu mult
mal departe, ca să afbî de ea parte.
Mintea sănătosă pururea se păzesce când nicf o patimă
nu ne mal stăpânesce.
Mintea se desprinde când interesul ne coprinde.
Mintea slujii pururea slabă, prostă ŞÎ nevoiaşă se chinuîesce
6795 Mintea când se preface greşelI mari face.
Mintea, cârmaciu bun când este sănătosă.
Mintea la om, mare frÎl1.
Mintea la om, cel mal bun de la Domnul dar.
Mintea la fată mare, cinstea cea mal mare.
6800 Mintea la cele bune, cinste etf va aduce bună, Iar la cele
rele, necinste şî ocară. '
Mintea la cei man, cumpetarea la Domn, dreptatea la ju­
decătorI, îndrasnela la cei vitezl, Iar în telepcIunea la toti
de obşte privesce. ' ,
Mintea la cel înţelept, o simţire în loc de tote, că cu ea
vede. cu ea aude, cu ea se depărteză de cele cu miros
greu, cu ea şi grăfesce sî cu ea pipăîe pe tott de o
potrivă.
Mintea la betrânete târePll se ivesce, când puterea ne lipsesce.
Mintea mare când vct ave-o tot-de-una vei fi mare.
6805 Mintea muierescă ce curind ne 'nsală l
Mintea mult coprinde dar fără deprindere de nimic se prinde.
Mintea ne arată cum mal bine să ochim, dar patimile ne
face să nu nimerirn.
Mintea ta, ca un Durnnedeu, să te fer escă de orf-ce reti,
Mintea ta, ca raza sorelur să intre prin cel mal mare în­
tunerec, şi acolo maf mult să lumineze.
6810 Mintea ta ca busola să caute tot la Domnul.
Mintea ta, lumina ta; cl'aceea de ea mal mult să ingrijescl
ca să nu se 'ntunece.
Mintea ta să ţe-o deprindf cu ceea-ce pete coprinde, şi a
înţelege că din potrivă mal mult o întuneci.
Mintea fără noroc cam zadarnică se înţelege, dar mult te
mângâfe.
Mintea celor înţelepţi pre lesne se Întorce când vre-o gre­
şală face şî 'ndreptare el.' ŞI face.
6815 Mintea celor tineri, firesce mal 'fute, dar mal slab se arată,
d'aceea si mal lesne alunecă la ori-ce.
Mintea cel�I mal betrân vede înainte �î 'napor.
Mintea bărbătescă la bărbaţi privesce, şî val de bărbatul
ce n'o dobândesce,
Mintea din urmă cu mult mar bună.
Mintea şi Înfrînarea gurii arnîndooe darurl mari. Ferice
cle cel- ce păstreză pe amîndo oe neclintite.
================== pagina 331 ==================
.� povkrUIRj' ŞI CUV1NTE ADEVERATE
331
6820 Mintea şî întelepcrunea, sănătatea sufletuluî,
Mintea şî intelepciunea nu se supun la noroc.
Mintea ŞI cugetul bun pe om împodobesce.
Mintea si ruşinea, ce curînd se pierde, când omul pe sine
nici cum se vede.
Mintea şi pe cel sărac el face să'tr fie drag
6825 Mintea si sănătatea cea mar mare avutie.
Mintea, 'şî cea mal tare, nici cum pote 'suferi când sufletul
pre mult pătirnesce de ore-ce,
Mintea, si cea mal tepănă, de dragoste se dărapană,
Mintea uşoră ori-ce patimă o dornolă.
Minte viclenă nicî cum să aveti ca nu cum-va, ca vulpea,
în cursă să cădeţi şi cada si v' o pîercleţf.
6830 Minte. minte unele-ai fost mal 'nainte? dis-al! ore cine la
betrânete Iar ea 'i-a respuns : (dacă J1i�i acum nu m'aî
primit dar de veneam mar 'nainte negreşit că m'ai fi
bătut» .
Minte pătrundetore şi de tate născetore ce cu anevoie şi
rar se vede '11 lume.
Minte fără cusur mal la nimenl vef găsI.
Molecfunea sufletuluî şi orbirea minţii ne aduce cele mal
grele gre�elI. Departe de ele.
Multf din cei norociţl, la minte sunt mult smintiţ!.
6835 Nici-o avere împodobesce pe om ca mintea cea înţeleptă.
Nicî să te înaltf cu mintea, nicl de tot pe jos să te-aretl,
ci o mesură să păzesci, mijlocul nicî cum să'I părăsescî,
Nicî bogăţia, nici slava mintea spre bine te-o schimbă, ci
numai buna socotinţă.
Nu la obraz să te uttf ci la a obrazului minte.
Nu după suma anilor: ci după suma sciinţelor, se drărnu­
Iesce mintea.
6840 Pentru obraz să păsrrezf faţa cea mal bună, rar pentru fe­
ricire mintea cea mal bună.
Pentru muiere, cat ele frurn osă, mintea nicl cum să ţeo prerdî.
Pururea să te păzescî ca mintea să nu te-o plerdl, cind
te fălescî cu vorbe marl.
Putere poţi dobândi dar minte cam anevoie.
Păzescete de minte muîerescă, că rec1 pe tine va să te
stăpânescă.
6845 Pe cel fără de minte, ca un bolnav să-'] socotescl şî de el
să îngrij escî.
Pe cel fără de minte mândria el topesce.
Precum cu anghera stai la vînturl Împotrivă, aşa şÎ cu mintea
ta, la turburarea ta să star.
Precum trupul tel deprinzl la ori-ce mişcare, aşa şî mintea
să te-o dedaî cu ori-ce deşteptare.
================== pagina 332 ==================
332
PROVERBELE HOMÂNILOH
Precum cel schiop! pururea se poticnesce, ciontâng-cion­
tâng mergend, aşa sî cel şchiopI ele minte pururea gre­
şesc, smintind-smintind păşind.
'6850 Prost la minte se arată cel-ce târziu se desteptă.
Rogă-te Domnului să nu 'ţI rea mintea ta până nu vei repasa.
Ruşine să'ţI fie ţie când mintea ta nu te va invetă.
Să nu te răpescî cu mintea ta ma! presus de firea ta, că
ca Satana vel aluneca.
Săn ătatea minţii te depărteză de ort-ce greşelă. D' acesta
să îngrijesc!.
,6855 Să dai ce stăpânescî, numai minte să dobândescI.
Slăbiclunea minţiI, cusur nevindecat.
Tate bune şî sfinte, minte numai să te silesd cât de mică
să dobândesci.
Tată bogăţia ta şi tată puterea ta nu te face om cu minte,
fără nurnaî buna socotintă.
Tref lucrurt mal cu sernă curînd depărteză mintea ele la
tine, zadarnica trufie, Iubirea de argint şî desfătarea pof­
telor. De ele să te ferescl dacă vef mintea întregă să
ţe o păzescî.
6860 Făr' de veste a sărăci sali a se 'mbogăţl, srnintelă cu vale
dulce la minte ne aduce.
Cea mar mare minte atuncl să te-a întrebuintezî când cu
un nebun al să cuvÎntezL' ,
Cel usorl de minte pururea cumpliţi, Iar cel cumplitl pu­
terea drept lege te-o socotesc.
Cel uşor] de minte când vor să se asemene cu cel mal
mari al lor, atunci li se vede uşurinţa minţi! lor.
Cel cu minte aşa de multi, în cât cu anevofe dabea gă­
sescî ele poftă.
6865 Cel cu minte, ca pietrele cele scumpe, cu cât mal rare cu
atât mal scumpe.
Cel slabl ele minte, când se socotesc mal mult greşesc.
Cel fără ele minte anevoie înţeleg gralurile celor cu minte.
Celor fără de minte falanga le dă minte.
Celui fără de minte cu jugul să-T pul minte.
6870 Cel cu minte vede mal 'nainte orl-ce reu va să-T vie.
Cel cu minte 'ntunecată în urmă se desteptă, când vremea
nu '1 mal Iertă,
Cel cu minte, cu cuvîntul s'aduce la îndreptare la orf-ce
greşală.
Cel cu minte se învaţă elin câte altul greşesce.
Cel cu minte, de muncă nici cun; se depărteză, că simte
folosul ce din muncă urmeză.
6875 Cel mal deştept la minte adeseori se prinde în pîedeca
ce-T Întinde.
================== pagina 333 ==================
J
PUVĂ1'UIRI ŞI CUVINTE ADEVERATE
333
r
Cel sănătos la trup se Împotrivesce la orl-ce frig şî căl­
dură şî suferi) ori-ce muncă, cel sănătos la minte să
îrnpotrivesce la ori-ce întristare şi la ori-ce veselie şi
suferă orf-ce patimă sufietescă, Aşa şî tu să tearetf.
Cel turbat la minte, pe însuşi sine nu p6te suferi.
Cel turbat la minte, la judecată fără minte.
Cel fără minte, pierde o sută pentru-că n'a sciut să plerdă
la vreme nurnaf una.
6880 Cel fără nici un cusur, dar şî fără nici un dar, uşor sî ne­
sărat se vede la minte.
Cel fără de minte la un nerod norod, destoînice are cu­
vinte.
Cel fără de minte nici cum vede 'n urmă.
Cel fără de minte, ruşine şî necinste lui-şi eŞI curiosce, a
invetă ceva de la cel cu minte.
Cel fă�ă de minte după grarfl 'ŞÎ după rnâini, cum şi după
picere, lesne se p6te cun6sce, că t6te le schimonosesce.
6885 Cel ce cu unul se galcevesce, pe altul ocărasce �Î cu altul
se bate, curînd eşi găsesce cine să-'! inveţe minte.
Cel-ce pană la cărunteţe nu mal Învaţă minte, anevoîe
d'aci Înainte să mal prindă minte.
Cel-ce se miră de ori-ce bagatelă, semn de minte pr6stă.
Cel-ce după o greşală dice că se mal înşală, şi tot face
urmare, acela minte usoră are.
Cel-ce de mic copil dascăl nu găsesce, minte nu mar do­
bândesce,
6890 Cel de minte prost, la cel iscusit pururea slujasce.
Cine a pierdut a lUI minte, ca să poţi găsi tu minte?
Cine a putut pune minte la cel mal nebun şî pe cel reLl
'l-a făcut bun, acela mal presus de ori-ce om se soco­
tesce.
Cine cu mintea sa mai presus ele cât sine se urcă, cade
pe negânelite. Vedi să nu o paţl.
Cine mintea nu 'ŞI-O păzesce curînd se rătăcesce.
6895 CIumă la om se 'nţelege scăderea minţii sale.
Bucuria şî 'ntristarea făr' de veste la ori-cine când se În­
fătişeză orf mintea, orf vleta Îndată '1-0 scurteză.
De-a'r ave atâta minte, măcar' cat un dinte, nu te-ai căi de
nici o urmare.
Dacă firea ar fi dat minte CelUI mal tare, al vede pe leu
călare pe omul ce minte are.
Darul mintii să te'l păzescî ca lumina ochruluî tNL
6900 Dieta bună la ol:r-ce mişcare pădesce, pădesce mintea tare.
De ea să te tir.
Din eate vedel� şi audim, mintea îndată ni-se schimbă,
fiind ticălosă ; d'aceea n'avem nicf o statornicie.
================== pagina 334 ==================
334
PROVERBELE ROM.t..NTLOR
Din rătăcirea minţii, cele mal rele isvoresc. Departe de ea.
Dintr'o sută de barbati, pe cel mal mulţi 1'1 poţt găSI de
minte adăpaţi, Iar dintr' o mie de murert, nicl una mă­
car stropită.
După-ce scurţi în dile toţi pe lume ne-am născut, trebuia
mal elin vreme mintea intregă să fi avut.
6905 De vel depărta din mintea ta ceea-ce o superă, atuncl vel
cunosce fericirea ta, darul mintiI tale.
De cât t6te mai mult de minte 'să îngrijescl, că mintea
cât de mică Întrece t6te pe lume.
De multe orl şî putinţa nu ne lasă să urmăm după a nos­
tră minte.
Dă şî cămaşa după tine, numai minte să bagI în tine.
Şî acela în adever cu mult mal cu minte, ce şî, de nu mal
'nainte, dar după greşală, eşl cun6sce a sa greşală.
6910 Şî de la cel nebun poti înveta minte, când vei pune Îna­
inte ale lut greşelI, spre învetare de minte.
Pentru MinciunI şi Mincinoşi.
\'eql Ade,,?r
Acestă cinste, minciunii este dată, a nu se crede nicI cum
şî nicf odată.
O minciuna întorce casa cu curul în sus.
Omul cu minciuna eŞI pIerde dreptatea.
Vremea arată minciuna de fată.
6915 Odată numar de vei minţi te deprind! cu minciuna, şî 'n vecI
nu vei scăpa de ea. Vedt cât trebue de ea să te ferescî I
Ca să scapf de mincîunl lipesce-te de ad ever, curătindu ţI
mal nainte cugetul teu de orl-ce spurcăciune.
Gura mincinosuluî în prirnejdiî te bagă.
Gura mincinosului pute ca un leş.
Gura mincinosuluf te dă de rîpă.
6920 Gura mincinosuluf de departe te Îmbată.
Cu mincIuna, m'ar de multe orI. mal mult pe tine îusuşl
vaternf de cât pe cel-l-alt Vedî să nu o patl.
Când adeverul de faţă stă, minciuna după spate se dă.
Când începi la vre-o mincîună puţin haz găsescf, far pe la
sfîrşit urît nume dobândescî.
Când minciunile se inmultesc, t6te adeverate se socotesc.
6925 Limba celui mut, cu mult, cu mult mal bună de cât a
celuf mincinos.
MaT lesne a spune o minciună nouă de cât a îndrepta
minciuna ce al spus.
================== pagina 335 ==================
POVĂŢUH,r ŞI "UVINTE ADIWER.ATE
335
Mal lesne minciuna de cât adeverul te înduplecă la orf-ce.
Mar bine c'o minciuni:'! să scapt pe om de nevoie, de cât
cu un adever să'l bagi în nevoie.
MaT bine minciună spre impăcfuire de cât adeverul spre
învrăjbire.
6930 Mar bine mut să te aretf ele cât minclunf să grălescL
Mal bine sărac sî adeverat de cât bogat şi cu mincfunf
îndopat.
Minciuna Iute, adeverul zăbavnic.
Minciuna urîtă la cel ce-o ascultă.
Minciuna eţr strică cinstea, adeverul o întemeîeză.
6935 Minciuna în adever aşa de frumos se schimbă încât piste
putinţă omul a o cunosce.
Minciuna în felurlmt de chipurt se schimbă, ca măscile la
clup, Iar adeverul un chip numai are, ce se cunosce nu­
maf cu buna socotintă a mintii.
Minciuna îndată minte� ni-o înt�necă, Iar adeverul când se
ivesce mintea ne-o desteptă.
Minciuna vreme multă nu stă ca o mută.
Minciuna jos pune pe cel-ce o spune.
6940 Minciuna cu mult mal lesne de cât adevărul de omenî se
crede, că mincîuna mângâie, Iar adevărul sgârie.
Minciuna când o spuî, cu cât eţI pare mal dulce cu atât
necinste mai mare eţr aduce.
Minciuna când se vedesce, atunci sfîrşitul el, urît se ivesce.
Minciuna la înşelăcIune privesce Jar adeverul la dreptate.
Minciuna la cel b etr ân cam puţin loc prinde, că lesne o
cunosce din câte a păţit.
6945 Minciuna multă vreme nu pre ţine, că îndată te dă de
gol.
MincIuna murna înşelăcfunii.
Minciuna merge inaintea înşelăcluniî ; de una de te veI
feri, scapi şî de ceea l-altă
Mincluna nu zăbovesce a se vedl de faţă, când adeverul o
dă de faţă.
Minciuna potrivită prinde loc de adever, cl'aceea şî 'ridată
te înşală.
6950 Minciuna place la cel ce o face până ce adeverul de faţă
o desface.
Mincîuna pre lesne să crede când adeverul de faţă nici
cum nu se mal vede.
MincIuna să o asculti, dar credernint nici cum să-T dar.
Minciuna spre a te f�losi, inşelăclune şî furtişag se înţelege,
Iar sore a vătema pe altul întregă crudime.
MincIu�a te dă de mal, dar adeverul te fe'resce. Alege care
'ţi place.
================== pagina 336 ==================
336
PROVERBELE ROMÂNILOR
6955 Minciuna fără siretlic nici cum pote isbuti,
Minciuna, hrana pispăitorului.
Minciuna ce din sîn o scotern, însuşf nOI o credem, şî ca
pe cef-l-altf să-'I Înşelăm, ne facem şî nOI că ne înşelăm.
Minciuna din faptă se cunosce Îndată, Iar din graIU cam
mult zăbovesce.
Minciuna din fire 'şî-a dobândit urîciune, iar adevărul cinste
şî laudă îndestulă.
6960 Minciuna dulce dar necinste .ne-aduce.
Minciuna de sineşî greşită se socotesce şî forte slabă la
" cel-ce n'o crede.
Mlnclunile când prisosesc adeverul ni'l nebunesc.
Minclunile numai la poesie sunt slobode, şî cu cât mal marf
cu atât mal mare loc prind.
Minciunile sparg cetătl,
6965 Multi se fac că urăsc cea mal mică minciună, ca să adeve­
reze minciuna ce ef grălesc.
Mincinosul, în adever, un dar numai are, ca şî când va spune
întreg adcverul, nimeni să nu'I credă.
Mincinosul în adever cam isteţ s' arată , d'aceea şî Înşală
nurnaf Îndată.
Mincinosul, cu tată a luf isteciune, în cada tutulor remâne,
Mincinosul cu sîretul verI prirnarf şÎ fraţI de cruce.
6970 Mincinosul la jurămînt scăparea Iuî, dar şî jurămîntul min­
cinos.
Mincinosul purure vre să inşale, dar mal de multe ar)
ÎnsuşI el se Înşală.
Mincinosul se 'nţelege afară din firea ornenescă.
Mincinosul, din mmcfună, trel daruri dobândesce : ruşine În­
destulă, necinstea cea mal mare şi necredernint la tate.
Nici în cea mal mică glumă minciunl nici cum să grălescl,
că, şi când adeverul vei spune, nimeni te va crede.
6975 Nicî un folos din minciună de cât, când o spuî, nimeni să
te credă,
Nici la c�l spurcat curăţenie găsesd, nici la cel mincinos
din mincIună vre-un folos.
Nu erta buzef tale nici măcar o vorbă când e minciună,
că te dedai cu ea şi nu mal scapI de ea.
Năravul celui mincinos, a înşela cu a lUI ocară.
Pururea minciuna merge Înainte şi apucă locul adeverului,
şî adeverul in urmă negăsind locul seu, reu se chinuiesce
până-ce găsesce scăpare la ore-cine.
6980 Să te ruşinezI când aucjI mincIuna necum să o şî urmez).
Cea mai urîtă ocară minciuna se 'nţelege. VecjI să nu o paţr.
Ce e minciuna, şi că nu trebuIe să spUI mincIunI, de la cel-ce
din mincIună s'a Înşelat şi a pătimit poţI mal bine să afli.
================== pagina 337 ==================
t
I
POVĂ'l.'UIRI ŞI OUVINTE ADEVERA'l'E
337
I
t
Cei mincinoşî, ruşinea mCI cum o cunosc.
Cel-ce ascultă la o minclună când frumos '1-0 spune, numaî
îndată la căinţă se pune.
6985 Cel mal mare mincinos, cel-ce pe sineşî laudă şî pentru sine
grălesce.
Cel-ce minte, va să inşale, Iar cel-ce ascultă minciuna, lUI
eŞI greşasce.
Cel-ce minte, cu înşelăciune năpăstuîesce.
Din gura mincinosuluf nici adeverul se crede.
Departe de minciuni, că 'ţI aduce urîcîunî, Iar de adever
cât de aprope, că cu Domnul te asemeni.
6990 Şî o minciună numar, de vef incepe a spune, necinstea cea
mal mare pe capu'ţî se pune.
Sî minciuna este vorbă, dar vorbă de necinste.
Şî minciuna une-ort prinde loc de vorbă bună când spre
folos privesce la cel-ce asculti) şî 'ntru nimic vatemă pe
cel-ce o spune.
Pentru Misantropie
Misantropia patimă diavolescă, ce te-arată ca cea mal gro­
zavă ftară împotriva omenirii, că urăscî însuşi chipul Dom­
nuluî. Departe de ea din totă vîrtutea ta.
Filantropia patimă cerescă Iar misantropia patimă drăcescă.
Pentru Mirare
6995 Zădărnicia ne face să ne miram şî de cele-ce nu sunt de
mirare.
Când omul în sine are multă lumină, pre puţin se miră,
asemenea şî când n'are nici de cum lumină. Mirarea dar
noue ne-arată, câtă în duhul nostru avem nOI lumină.
Mal mare mirare aduc cele de faţă de cât cele trecute,
Iar cele din urmă nici o mirare, că nu le vedem.
Mirarea cum vine aşa se sî duce, şî nici o urmă ne mal
lasă ca o umbră trecetore.
Mirarea cea mal mare, isbânda la resboiu, că d'o potrivă
arnindof se măresc şî se fălesc de 'njungherea ceai:'! făcut.
7000 Nu e de mirare să în datorezf tu, pe un nemulţămitor, cât
e de mirare să te îndatorezf tu, la un necinstit om.
Să nu te miri de ori-ce, ci adeverul să'] cercetezi, ca să
vedf în adever de este de mirare.
Tote zadarnice fiind, t6te trecetore, de nimic să te miri.
Cea mal mare mirare din ne-sciinţă,
22
================== pagina 338 ==================
838
PROVI':[{BllLE ROJ\'lAN1LOH
Ceea-ce astă-dî de mirare se pare, mâine se pune cu totul
la uitare. '
7005 Ceea-ce întâîaş-dată eţl face mare mirare, mal În urmă reinâne
de nici o mirare.
Ceea-ce la tine de mare mirare, la altul se pare de rîs
mare.
Cee-ce de mirare la cel prost si gură-cască, la cel mal în­
vetatf pare a fi cam de dacă.
Cel mal mic scânteTe, de mare mirare şÎ nepriceput şî la
cel cu minte mare.
Cel-ce tot se miră de tot ce vede şÎ aude rernâne În urmă
cu gura căscată.
Pentru Miros
7010 Mirosul greU te îmbată si 'tf-aduce ametelă, Iar cel dulce
te desteptă.
Mirosul, firesce cel mal simtitor.
Mirosul de muiere, întrece �rI-ce miros.
Cele-ce miros urît sc6te si nesuferit, nici-cum să le mal
sgândări, nicf 58. le mal amesteci, ca să nu te ÎmbeţI de
al lor miros.
Pentru Misidii
Când rnisidille nu sunt potrivite cea mal mare urîciune la
faţă eţr aduc.
7015 Misidiî fără nur I, nicl o dulcetă la faţă ne arată.
Pentru Mită
Unde e mită, acolo şî nedreptate.
Cât de mult să te ferescî mită să nu prirnescf ci. cele după
dreptate, la toţI să daf în parte.
Mita Întunecă ochlul cel luminos şÎ pe dreptatea o aruncă
JOs.
Mita, cinstea de tot te-o derapenă. Departe de ea.
7020 Mita biruîesce orfce dreptă judecată.
Piste putinţă. cel-ce mitulesce să nu să vădescă,
Păzesce-te să nu te insale mita vîndetore si de suflet vă-
temătore. ' "
Feresce-te de mită, că ochif ţi-'I Întunecă şî 'n tartar te­
aruncă.
================== pagina 339 ==================
r
I
�
I
I
r
POV Ă1'UIRI ŞI CUVINTE ADl1V EHATE
Cel-ce mită priimesce, foc bagă în casa sa.
7025 Cel-ce lesne se mituTesce pururea la bani gândesce.
De mită să'tr speli mana, ca când ar fi făcut scârbă în
mană.
De mită să'tl speli mâna, ca când al fi luat foc în mână.
Pentru Mici
Veel' cer mici.
Pentru Mişelie
Mal bine cu un vrednic la pagubă, de cât cu un mişel la
câştig.
Pentru Marte, Morti, Reposatî şî Muritori
Mortăctuni
A muri şi-a nu se nasce, el'o potrivă se 'ntelege.
7030 Adu-'ţr aminte de multe-ori, că eştI om muritor, de pe
lume trecetor, Iar nu în veci vletuitor.
Adu-ltt aminte ele marte, la orf-ce mişcare, sî nici-cum tu
veI greş!.
Inima să te doră, când vedi pe altul că more.
Omul cu martea anevo1e se 'nvotesce.
Umul cât ele tare fie, la marte lesne se plecă.
7035 Omul se nasce ca să moră,
Omul tiner când mare, mult se mâhnesce, de ce n'a trăit
şi el, în necazurf chinuit, Iar cel betrân se mulţumesce
că de necazuri s'a isbăvit.
Omul dacă mare în jeţ sau pe pămînt tot acelas folos are.
Umul după marte, zăcând se oclihnesce.
Omul după-ce mare, terînă nesimtitore.
7040 Orf astă-tii, ori mâine, tu ele v�I muri, tot o marte vef
muri, dar martea să eţI fie cinstită, ca să nu dică 'n
urmă: "Bine că s'a dus».
Ori-ce marte urîtă, iar cea de forne, cea mal cumplită, şi
cea în streng, cea mal neciustită.
O ce rnâhnire nemângărată, când martea omul 'ŞI-o aşteptă
Odată more omul, şî după marte, îndată judecata.
In potriva morţii, nicf o putere pote sta.
7045 VeI să morI cinstit? portă-te mal cinstit.
================== pagina 340 ==================
340
PRovm�BELE ROMANILOl':
7050
7055
7060
7065
CUl 'l-e frică de marte, acela mai lesne suferă martea, şÎ
când nu e în primejdie de morte,
Cui de morte nu 'f-e frică, vleţa sa jos ŞI-O pune.
Cu gindul la marte tot-ele-una, nu mal pott gândî că eştI
în vietă.
Cu martea omul dobândesce tămăduire la tate, dar ast-fel
de tămăduire departe ele tine.
Cu m6rtea se culcă t6te ale nostre g-indurI.
Cu m6rtea de grab' scapi de orf-ce b61ă şî orî-ce necaz,
dar de defăimare pentru netrebnicii, nici' după m6rte în
vecî nu vel scăpa.
Cu mult mai bine, m6rte cinstită de cit vf'eta necinstită.
Cum te nasci, invoielă facI cu martea ca cân'd va vre ea,.
să te rea fără voia ta.
Când osândesci la marte pe are-cine, pune-te în locul lUI
şî numai de cat te vei căi.
Când plângem pe mort, plângem mar mult pe nor, că plân­
gem interesul ce noi am pierdut cu m6rtea acelui mort.
Când te-al născut, tu plângeaî şî cei-l-altf rîdeau şî se 'nve­
selîau ; acum, când e să mori, tu să rîdî, cât vei pute,
c'o veselie dulce, rar pe cef-l-alţî, să-'] facf să te plângă
necurmat.
Când hotăresci la morte, fie şî după lege, în lăcrămf con­
deîul să te-! în tindî.
Când hotărescl de morre, să-ţi pare reu ca de-a ta vietă,
Când ceasul morţiI vine, cine ca să te scape, pote veni
la tine?
Când de marte te poti scăpa, cu mare îndrăsnelă să mergi
către ea.
Câte lăcrămi al versat, când în lume al venit, atâtea la
martea ta să Iast la cel din urma ta.
La ori-ce îngropare de mort, pururea tu să mergî, cât de
mare tu ve! fi, c'atuncî numai reutatea ţe-o depărtezf
de la tine, când eţi aduci aminte şî de al teîi sfîrşit, ve­
dend martea înainte.
La' marte, fără jale, nicî-cum tu să rivnescî, ca şî după
marte, cinste să dobândescî.
La tate omul gândesce, şî la tate poftesce, iar la marte,
care e cu mult mai sigură de orf ce pe lume, nici odată
gândesce, nicI prin cap ei plesnesce; el'aceea sî făr' de
veste tocmaî în cap el pocnesce.
La toti de obşte martea se 'nţelege, în tot ceasul şî mi­
nutul; d'aceea pururea să te înveselescî, dar şî gata să
te găsescI, că nu seif ceasul, când mirele va veni.
La hotă1"Îre de marte, să te păzesd farte, pravila să n'o
calci, că vleţa omuluI, cel mai scump lucru pe lume.
================== pagina 341 ==================
____ �p�O_V_Ă_'T_'_TJ�IR�t ŞI CUVINTE ADEVERA TE
341
La ceasul morţii, cine 'ŞI aduce aminte de vre-o facere de
bine, acela numai nu se mâhnesce.
La cel mort de-o potrivă covore scumpe şÎ scorte proste,
că nici una, nicI alta, folosesce l'a lUI stare.
Mal urît de cât martea, ce pete fi alt-ceva În lume? dar
şi scăpare mal bună de orl-ce necaz nu se pote găsI
alta mal bună pe lume.
7070 Mai 'nainte de ceasul morţiI să te indreptezr, că la ceasul
morţii nu este tămăduire.
Mal bine odată marte, de cât pe tot ceasul necazuri de
marte.
Mal bine odată marte, de cât pe tot ceasul cu strengul
de gât.
Mal bine mal ades să-'ţI aduci aminte ele marte, de cât să
te călescf la marte.
Mal bine viu pe pat mojicesc, de cât mort pe pat impe­
rătesc.
7075 Mal bine marte, ele cât vleţă amărîtă.
Mai bine marte, de cât cu mintea smintită.
Mal' bine marte, de cât cu talerul În mână ca un cerşetor.
Mai bine marte, de cât ne-cinste.
Mal bine să mori jos pe pămînt, de cât are-ce mal sus
de pămînt.
7080 Mal bine să mori, de cât ne-cinstit de toţI să te nurnescî.
Martea o visită numai eţI face, şi c'un hap te scapă de
ori-ce bolă sufletescă şî trupescă,
Martea omul o simte numai când mare, Iar cui 't-e frică
de ea, mare pe tot ceasul, de câte or I gândesce la ea.
Martea, odihna sufletului.
Martea, un reu ce nu'I mal simti, Iar vieta un necaz, ce
pe tot minutul el simti.
7085 Martea în mâna Domnului. iar nu în voia omului.
Martea întâîu la tine vine,' când tu te rogI, pentru altul să
rnoră. Vedf să nu o patl.
Martea vindecă Îndată ori-ce durere sufietesc㠺Πtrupescă.
Martea ca olacul, alergă după tine. Vedt că te ajunge şi
tu nu o credI.
Martea cada b'alelor.
7090 Martea cu o secere, pe mic şi pe mare seceră.
Martea culege, Iar nu alege.
Martea cu mult mai tare de cât 01'1 ce armă tare.
Martea cu trăsnet să nu-'ţr vie, că te-arată de cumplit.
Martea, când ea va, rar nu când tu vei, c' aşa nicl odată
nu o mal vedl.
7095 Martea când este să vie, cine pote să ţe-oţie?
Martea când o vedi, mintea ţe-o pîerdi.
================== pagina 342 ==================
342
7100
7105
7110
7115
7120
Martea când lipsesce, cu necazuri te chinuesce, far cum
sosesce, de necazuri te izbăvesce.
Martea, când nu g<'lI1desel la ea, nu'tf pasă de ea; cum
eţI aducl aminte, eţr pterdt tot curajul ce-aveai mal
'nainte.
M6rtea cât de amară, când pe COpll omoră
Martea cat de mică de nirnenf are frică,
Martea la om, necunoscută, dar şî cunoscută lUI de 'f-ar
fi, tot n'ar putea scapa de ea,
Martea lesne şî voios o poţi suferi, când la sfîrşitul vietif
eţI aduci aminte, de cele mal frumose ale tale fapte.
Martea cât de grozavă şî înfricoşată, dar către cinste Întru
nimic se socotesce.
Martea mal mult se bucură, când pe copil ei îmbuca.
Martea mumei, m ortea copiilor.
Mortea necazul cel mal din urmă, dar si cel mar amar.
Martea ne scapă de ori-ce necaz, dar fără nici un haz.
Martea nici odată nici cum se mal Întorce.
Mort ea numar, eţl aduce în veci odihnă, dar odihnă cam
neplăcută.
Mortea numar, la om odată se ivesce, iar cele-l-alte totc,
pe ceas pe ceas te lovesce.
Martea numal, cel din urmă drept judecător, că la nici o
mită nici cum se uită.
Martea numai, darurî nicî cum priimesce, că de grab' te
rea, orl cum te găsesce.
Martea numai, d'opotrivă, pe mic şî pe mare strigă, sî
el totr se supun.
Mortea numai, de orî-cine, nicf se irnblândesce, nicî se bi­
ruîesce, de aceea şî orr-cine, o urasce vrăjmăsesce
Martea potolesce orf-ce patimă pe lume, sufletesc;'! ŞI tru-
pescă ..
Morrea, puterea cat ele mare jos la pămînt o doboră.
Martea pecătosuluî, urît el întirnpină,
Martea, pe toţI d'o potrivă el cinstesce.
Martea, r eul cel mal reu,
Martea să o las! să vie, ea pe drumul ei, far nu tu si-'i
înlesnesc! alt drum, din drumul el.
Martea surdă se arată la ori-ce rugăciune, la ori-ce putere,
la orr-ce dare, fie cât de mare, şî cum ea te chiamă, te
duci, de alac făr' de-a te mai irnpledica.
Martea se privesce, o datorie de obşte.
Martea te scapă de ori-ce necaz, martea te odihnesce,
martea lecul patimi lor, clar bine-ar fi să mal zăbovescă.
Martea tate potolesce, durerf rnarf şî necazuri curind le
istovesce.
================== pagina 343 ==================
povĂ'ţumI ŞI CUVfNTE ADEVERATE
343
7125 Martea te scapă de orî-ce necaz, dar val de cel-ce cu
marte scapă de necaz!
Martea fără jale, ce urîtă se pare!
Martea frică nici cum are, nici de mic, nicl de mare.
Martea fără mâhnire când vedi pe lîngă tine, pe toti co-
piii în fericire.
Martea cea mal amară, când fără vină te ornoră.
7130 Martea cea mal ieftină, că numar odată pentru tot-de-una,
te-apucă să-I plătescî, dar plata cam grea, măcar că nu­
mal o para.
Martea cea mal dulce, când la grapă te duce, pentru ţeră
şî pentru copil.
Martea cel ma! bun doctor şî duhovnic, unul la cele tru­
pesc! şî-altul la cele sufletescf.
Martea bogaţilor, bucuria săracilor.
Martea de-a potrivă, şî 'n cel mal 'nalt palat, sî 'n cel ma!
adînc bordeiu, intră, se plimbă, rea cu ea, orI pe cine va.
7135 Martea de muncă te scapă, de forne şî de sete, şî de orî-ce
alt necaz, bine te oelihnesce.
Martea de doctor prost lesne se Iipesce.
Martea şî diua si noptea, tot: «bună dimi71cta», te pome­
nesc! că eţI dă, sî ele este cea mai urîtă diminetă.
Marte fără bănuială. şî nuntă fără vorbe, anevoIe se gă­
sesce.
Mortul ca un sfânt se socotesce; nu '1 mal necinsti şi după
martea lui,
7140 Mortul nu se mal îndrepteză, d'aceea îndrepteză-te ele viii,
ca să poţ! merge drept.
Mortul după marte cu condeiul muşcă.
Mortăciune nici cum, nici măcar să guştf, ne-cum să şî
rnănâncr, că necurată este şî îndată te spurci,
Mulţi la multe socotind, până mâine n'au ajuns, că martea
mal 'nainte 'I-a ajuns.
Muritor fiind şî tu, de cel mort nici cum să rîdr, nici de
martea lUI să te bucuri vre-o dată,
7145 Ne sciind ceasul morţii, pururea gata de marte să fiî.
Nimic alt mal sigur şî fără îndoială, din câte sunt pe lume,
ca martea ce-o să-'ţ! vie.
Nicl odată să rîvnescl la mort împodobit.
Noptea mor! şî diua învlezf ; Iată că cunoscI şî martea şi
vieta. Ce odihnă ar când dormi t
NicI vom merge la ce! mor ti, Iar morţi! la nOI în veci nu
se vor mal vede.
7150 Nu călca terîna celor repcsaţl, că precum nor călcăm ţe­
rîua lor, aşa şî cel din urma nostră, vor călca terină
nostră.
================== pagina 344 ==================
344
PIWVERBELE IWMÂNILOH
------------------- ----------------------------
Nu pe cel-ce a murit, ci pe cel-ce s'a născut, plângeţi şî
tânguiti, că unul de necazurî a scapat, Iar cell-alt în ne­
cazurf a intrat.
Nu te lenevi să scapf pe cel ce-'! duc la m6rte, când tu
ei poţi scăpa.
Nu te bucura de mortea vrăjmaşului teu. că to tî muritori
suntem.
Piste-un ceas i să mori şî la m6rte tu, nici cum mal gândesci?
7155 Puţin gândim la cel morţI, când ele cel vif îngrijim.
Pe om până e bolnav, să'I plângI ŞI să'] jălescr, rar după
ce more, mult să'I fericesd.
Pe cei mortf cu cinste să-T ducem la g-ropă, că cest'a lor
cinste, cea din urma cinste.
Pe cel mort să nu'] laşi de 'ngropare fără parte, ca şî tu
la martea ta, d'asernene să al parte.
Sorta mortiî la ori-cine, după cum e rînduită de la Dom­
nul, aşa vine.
7160 Sorta morţiI, el' o potrivă, pentru totf s'a zernislit.
Să nu'tî fie frică ele cel-ce 'ţi amară trupul teu pe lume, că
nici pomenirea ta. nici ocara lui, în vecî a o stinge nu
o va pute.
Să te păzescf ele morte din t6tă virtutea ta, Iar când nu
vef pute scăpa, mai bine cinstit să morî, ele cat în ne­
cinste; că a muri orî-cine la totf ele obşte este elat, Iar
a muri cinstit, numai la cel ele cinste s'a elat.
Săgeţile mortil, cele mal nesmintite.
Scăpare de m6rte, nicăiri potf afla, el'aceea în zadar te
codescl, când vre! să te feresci.
7165 Toţi ele sorta morţii, cu un lanţ suntem legaţi, daceea unul
după altul mergem.
Frica morţiI la resboră, ş1 pe cel mal voInic el arată ele
nimic, că-T nimiceză cea mal mare îndrăsnelă.
Frica mortit, mal mare ele cât însuşi bala. Departe de ea,
ca să te poţI însănătoşa.
Frica mortii Ş[ mintea te-o srnintesce. Vedf să nu o paţI.
Frica şî 'ndrăsnela morţiI curge elin a sufletuluI tare sau
slabă putere.
7170 Cea mai urîtă marte, ceea-ce se hotărasce ele pravilă,
pentru vină. Vedî să nu o pati,
Cea mal cinstită m6rte se 'ntelege, cânel more ore-cine, în
săvîrşirea datorieî sale.
Ceasul mortii eţr aeluce, înaintea ochilor tCi, şî binele ŞI
reul ce al făcut pe lume, unul te 'uveselesce, şî cel-l-alt
te chinuesce. Gh cI cum i să te sfirşescI?
Cei osîneliţi la m6rte, nu pre li-e frică de m6rte, c'ali ve·
qut-o mal nainte, când pe cer.l-alţI I·all ucis.
================== pagina 345 ==================
POVĂTUInI ş, CUVINTE ADEVERATE
345
Cel mortf cu mult mal multi de cât cel vii pe pămint;
când şî acela ar învia, în lume n'ar mal încăpea.
7175 Cer rnortf mal bine grălesc şî fără frică vorbesc prin ale
lor înscrisurt. -
Cel morţI se cinstesc cu lăcrămile ce varsă cel ce-ali re­
mas în urmă.
Cel mar grozav lucru 'n lume, la vedere şî la fire, martea
se 'nţelege.
Cel muritor, la cele de marte, pururea să gândescă, ca
nici odată să greşască.
Cel-ce-a trăit pururea tot în norocirI, mai bine să rnoră,
de cât să se vadă cădut În nenorocirI.
7180 Cel-ce more, atunci more, când după marte numele lUI el
more.
Cel-ce more, în tot pămîntul eŞI găsesce mormîntul.
Cel-ce nimic lasă 'n urmă, nirnenf de el la marte îngrijasce,
iar cel-ce mal mult lasă, d'a lUI marte mal mulţI se
bucură.
Cel-ce 'n pămînt a intrat, vlerrn ii de el s'au indcstulat.
Cel-ce suferă martea, numaI acela eŞI bate joc de marte.
7185 Cel-ce se lasă să moră, ticălos se înţelege, Jar cel-ce se
împotrivesce, volnic după lege.
Cel-ce de mic se duce, scapă de necazuri şi de eri-ce ehi-
nurl, ce era să sufere, orf el, sau altii de la el.
Cel-ce 'şI bate joc de marte, acela mal cu minte.
Ce frică mal are, cel-ce vede că more?
Cine a murit, în veci a murit.
7190 Cine eŞI aduce aminte adeseori de marte, puţin pecătuesce.
N' o depărta din mintea ta.
Cine, lumea a vedut, şî martea pe el nici cum a cădut r
Cine s'a născut şî marte n'a vedut ?
Cine s'a dus dupe lume, şî s'a 'ntors iarăsf în lume.
Cine dupe lume se duce curînd se uită, dacă nu lasă 'n
urmă ore-ce de pomenire.
7195 Cine? şi-unde? pote scăpa de marte, când ceasul sosesce
sî ori-unde te găsesce.
Cinste celuf mort' să-T daf la îngropare, ca şî tu să do­
bândescl asemene cinste, la a ta îngropare.
D' o potrivă se cinstescî, d' opotrivă se privescî, cel mare
cu cel mal mic, când amîndof după marte, rernân ca
un nimic.
După mortea ore-căruia, orfce dici, prinde loc de minciună
că şi n'are cine dovedi ; Iar după martea unui Domn,
prinde loc de adever, că nu puteaI grăi, când el trăia.
După marte. cine se mal cunosce, de-a fost imperat, sali
cel mar scăpetat ?
================== pagina 346 ==================
340
7200 D? cat vietă amărîtă şî bolă necontenită, mal bine marte
ticnită
De marte nici cum te sperii, că nici o vedl, nici gandescl
la ea, Iar de închipuirea el, tremuri de frică când o vedl.
De morte nu poti scăpa, dar să morI cinstit, că în mâna
ta acesta stă.
De marte să'tî fie frică numar când vleţa ta tu ţi-al pe­
trecut-o tot in reutăti.
De marte să nu te temi, ci cu indrăsnelă să păsescî, că
cea din urmă datorie martea se înţelege.
7205 De marte să te feresci, dar din ochii teI să nu o plerdf,
Pentru Mojici şî Mojicie
Ori unele mojicie, acolo sfadă şî vrajbă.
Unde mojicia stăpânesce, d'acolo Întunerecul nici cum lip­
sesce.
Mojicul ori-ce aude de la cel mal mar i, la cei asemenea lut,
ca nisce basme, le povestesce.
:vJ ojicul întâiu la cârciumă merge, apoi la biserică.
7210 Mojicul, când el dar miresmă, i-se pare scârnă.
Mojicul când se înalţă, pierde numai îndată orl-ce rude şi
ori-ce prieten.
Mojicul când se irnbolnăvesce, la beuturf gândesce.
Mojicul când şade jos, t6te hainele în sus şi-le ridică.
Mojicul mult mănâncă, dar Ş\ mal mult be.
7215 Mojicul mândru, rnaf prost la minte şî de cat măgarul.
Mojicul pururea strig-ă SI când la ureche NI soptesce.
Mojicul taina la cel' mar prost o elă, că crdqe'mînt la rude,
nici la prietent, nici l'at casel lui, nu dă.
Mojic pe mojic Iubesce şi cu el se 'nveselesce.
Nict porc curat, nici mojic învetat.
7220 Departe de mojic, ca să nu te smreduIescI.
Pentru Moleciune
vcq'î Lem.
Pentru Monopol
Monopolul scumpesce ori-ce marfă piste fire. Ridică mo­
nopolul, şi marfa se va Ieftini.
================== pagina 347 ==================
POV ĂTUlRI i?I CUVINTE ADEVI�RATK
Pentru Mormînt şî Gropă.
34-7
In mormînt toţI cl'o potrivă.
In mormînt căintă nu e.
Casa celuf muritor, mormîntul se 'nţelege.
7225 Lesne a intra în grapă, anevoIe a esi.
Mormînturile celor-ce în r esbolu aii cădut, pentru a lor
teră, pentru al lor copil, pentru a lor cinste, pentru a
lor din robie scăpare, să le împodobescl spre pomenire,
cu aur şi cu argint, că totf au murit cinstit.
Pentru Mortăcîunt.
Vedî Jllârte.
Pentru Morţi.
Pentru Mode.
împodobesct, dar şî punga îndată te-cJsto-
7230
7235
7240
Orî-ce lucru, cu moda lul.
Ori-ce după modă, fie cat de prost, prinde locul cel mal
bun, că moda, gustul omuluI.
Una după alta, la mode se 'ritrece, şi una pe alta cu moda
întrece.
Ca să placă muIerea la ori-cine, a scos înainte mijlocul
modelor.
Cu moda te
vesel.
La mode să nu te aretf nici cel d'Înt<llll nici cel din urmă,
că amîndol sunt de �îs.
Moda năravurile îndată ţi-le schimbă.
Moda stăpânesce, moda poruncesce, moda slugă el te face.
Moda cea veche se pare mal frurnosă, far cea nooă, îndată
se trece, ca o ticălosă,
Moda de la cap a ajuns la cur, când şi'l umflă cu perne
pe subt pole.
Moda, bolă lipiciosă, mal rea şi de cât duma. Departe de
ea, ca să nu te smredulescI.
Modele găteliI, cu feluriml de dresurl, faţa-'ţI te-o 'rnpute
ca e putor e de stirv : mal bine faţa să ţe-o aretf curată,
de cât sulemenită ca o tingire spoită.
Modele se învechesc, dar po dobele pururea se înnolesc.
Cine se ţine de mode, cade ca o modă.
================== pagina 348 ==================
348
PROVERBELE lW11ÂNILOR
Cine după mode nooe umblă, nicl una ef place, că astă-dî
una şî mâlne alta, le schimbă de urîte.
După modă la port, far nu sî la năravurr.
După mode cam rar să te fel, dar nicl cum să te SUpUI el.
După mode cine se rea, îndată se împIedecă la odihna sa.
7245 De când modele au Ieşit, mintea ni s'a smintit.
Pentru Moştenire şî Moştenitori.
Unde vedr 'mese 'mpodobite sî adunări cam dese, acolo
moştenire cam puţină se aşteptă.
Invetătură bună cu minte bună, mostenirea cea mal bună,
Moştenirea la desfrinatt, pricină de pericîune,
Moştenirea cea rnaf bună la copil, se înţelege pilda de
fapte bune şî nume cinstit.
7250 Moştenirea cea mal bună, înţelepCiunea dobândită de la
un părinte cu minte.
Moştenirea cea mar bună, năravurile cele bune.
Moştenirea după marte Înviază.
Moştenitorul te Iubesce, dar din ceas În ceas aşteptă, când
să te căletorescr mult mal curînd. Departe de asemene
dragoste, că nu seif care din amîndoi se va căletori mar
'nainte.
Ceea-ce se moştenesce, curînd se chcltuiesce, Iar ceea-ce
omul, cu mart nevoinţe, însuşr do ban des ce, anevoIe se
risipesce. Alege care 'ţI place.
7255 Cine aşteptă la moştenire, târdiu se 'nveselesce.
Pentru Muiere urîtă.
MuIerea urîtă, şî de se 'mpodobesce şî la obraz se spolesce,
nirnenf de ea se lipesce, Iar bărbatul el, marte mal bine
voiesce.
Mal bine mulere urîtă şi cu năravurr bune, de cât frum6să
şî cu fire scârbosă,
MUIerea cu faţă urîtă tot la lumînare să s'arate, ca s'o
vadă mal frumosă.
Pentru Muiere înteleptă.
MUIerea înţeleptă, aceea mal frurnosă.
7260 Muierea înţelept i casa te-o împodobesce cu însusr a el
cinste.
================== pagina 349 ==================
j
______ �l'OV Ă'fUIRJ ŞI CUVINTE ADEVERATE
349
t
Muierea înteleptă casa 'şî-a întemeîat-o, rar cea fără de
minte, în tref păretî . şi-a lăsat-o.
MUIerea înteleptă, corona bărbatului.
Muierea înteleptă, cu mult mar înţelept pe bărbat el arată.
Muierea înţeleptă, când eşi cunosce greşala sa, .îndată 'sî-o
'ndrepteză,
7265 Muierea înteleptă de la bărbat porunc'aşteptă,
Darul muierif înţelepte, cu mult mal scump ca ori-ce pîe­
tră scumpă.
Muierea fără nicf o pată, aceea mal înteleptă.
Pe muierea înteleptă, ruşinea o infrîneză,
Pentru Muiere viclenă
MUIerea viclenă cu dragostea te 'nşală,
7270 MuIerea cu chichite, mal viclenă de cât vulpea.
Muîerea se 'nţelege din fire viclenă.
Fugi de muiere viclenă, că pe cel mal înţelept om, pe
'mperatul Solomon, mulerea ce-a avut, la furcă să torcă
'l-a făcut.
Departe de muîerea viclenă, ca să nu cadf în lanţurile el.
Pentru Muiere vrednică şî bărbată.
Muîerea vrednică casa 'şf-o păstreză 'sî-o sporesce şî 'şi-o
indestuleză.
7275 Muierea vrednică de casă, cu gândul la furcă, din somn
se deştepta, des de dirninetă.
Muierea vrednică 'şî 'n somn, fuse, furci şî mosore viseză.
Muierea bărbată, avutia casei,
Muierea bărbată, cu l�lUlt mal sus ca ori-ce pietră scumpă,
rar de bărbat cu mult mal jos.
Muierea bărbată, mult tort ne arată.
7280 Muîerea bărbată, cu furca în brîu, cu fusul în mână, c'un
copil la ţîţ㠺Πcu altul În braţe.
Muierea bărbată, scote pânză lată.
Muîerea bărbată, ce nu sporesce îndată?
MuIerea bărbată, de şi muîere, dar cu minte bărbătescă ,
Nu păpuşe să te aretf, ci muiere bărbată, cu mult mal bine.
Pentru MuIere grasă
7285 Muierea grasă eţI umple braţul, Iar cea subţire, printre
degete se pIerde.
================== pagina 350 ==================
1
II
l'
1'1iOVEHBllLE HOMÂNILOH
Pentru Muiere casnică
Muierea casnică când se deştepta, gandulla furcă o aşteptă.
Muierea casnică, rar de plimbărr se frecă,
Pentru Muiere cochetă şî cochetărie
Cochetăria, întregă înşelăciune.
Cochetăria muierilor, purtare prefăcută, de a plăcea la
ori cine.
7290 Muîerea cochetă, aci zÎmbesce la unul, aci şoptesce la altul,
aci se razernă de al treilea, aci face cu ochîul la al
patrulea, aci pe·a al cincilea el calcă pe pictor, şî pe
toţi eI poftesce să mergă după ea.
Muîerea cochetă, taler cu dooe fete, are trebuintă de dooe
beţe "
MuIerea cochetă, la toţi al ei drăguţî, pîrăsce pe unul la
altul, ca să nu se vadescă că pe toţI el are drăguţI şî
mai mult să-T scurgă.
MUIerea cochetă, o plăcere întrupată.
Vulpea, cea mal viclenă, dar muierea cochet㠺Πde cât
vulpea mal viclenă.
7295 Muierea cochetă, pentru toţi bună, afară de bărbatul el.
Pentru Muiere credinciosă
Muierea credincI6să, jertfelnicul cel mai sfânt.
Muferea credinci6să, copii adeverati sc6te.
MuIerea credinci6să, cinstea caseI.
Pentru Muierea leneşă
Muierea leneşă, pagubă aduce, că nict o aţă în casă aduce.
Pentru Muiere lirnbută, şî cicală i cea tăcută
7300 Mar bine cu mută, ele cat cu limbută.
Muierea cicală, te sc6te din cas' afară.
Muierea Iirnbută să nu bagI în casa ta, ca să'ţt aibf odihna ta.
MuIerea tăcută, întelepctune arată.
Muierea tăcută, cel mal mare dar.
================== pagina 351 ==================
pnvĂC\'uml Şl CUVINTE ADl<;vihtATIl
7305 Muierea tăcută anevoie a găsi,
Pentru MuIere mândră
351
Muierea rnândră trebule să fie, ca cinstea el intregă să
pată să 'ŞI o ţie.
Muîerea mândră, cinste la muIerI aduce.
Pentru Muiere nesătiosă
Muierea nesătiosă, pe nirnenf lasă, din casă se Ieasă.
Pentru Muiere rea
A dis ore-cine pentru muierea rea, cuvîntul cel mal drept:
«esti nebun până 'IZ cur si bună dl strhlg".
7310 OrI-�e lucru, cât de grozav: la vederea 'd'intâli1 te sperii de
el, şî mal în urmă eţI baţi joc de el, far muîer ea rea,
în veci grozavă, şi la cesul morţiI.
La muîere rea, bărbat şî maf reu, cu mult mal bine I-se
cuvine; c'acela numaf el dă de cap.
Lef şî balaur), cu mult mal mult mal blândl. de cât mu­
Ierea rea.
Mar lesne cerul se va schimba, de cât muierea rea e�l va
schimba firea sa.
Mai bine cu lef şî cu balauri la masă, de cât cu muIere
rea în casă; că fiarele cu mâncarea se îrnblândesc, Iar
muierea rea, nici de mâncare, nici de cuvînt lea.
7315 Muierea rea, isvorul reutătilor
Mulerea rea în casă, turburare şi ocară.
Muierea rea, intreză căţea.
MUIerea rea când gândesce, la reutătf se socotesce.
Muierea rea, carnea dupe ca 'şi-o rupe ele necaz, când
nimeni ei ele obraz.
7320 Muierea rea, la bărbat scurtare de vletă.
Mulerea rea, lăcaşul dracului.
MUIerea rea, mal rea ele cât fIara cea mal rea, că flara
într'un minut te srisie, Jar muierea rea, În totă vleta ta.
Muierea rea piste fire, nici ele bărbat plăcere, inima el
cere, ci mar ales plecate el aduce de păcate.
Muierea rea, rană nevindecată,
7325 Muierea rea, r esbofu În casa ta.
Muierea rea, cfurna casei,
================== pagina 352 ==================
PIWVERB!<;L!<; ROMAN1LOR
Murerea cea rea, un vifor în casa ta.
MuIerea cea rea, ca să trălescă, nici cum se cuvenea.
Murerea cea rea, puterea d'ar ave, de viu te-ar înghiţi.
7330 MUIerea cea mal rea, cea cu totul la inimă împietrită.
Muiere rea, să te păzescl să nu bagI în casa ta, ca să nu
te tânguîesci.
Nimic alt cu mult mal gren, de cât a locui împreună cu
muiere rea.
Nurnaî cel-ce-a pătimit de muiere rea, cunosce pre bine ce
e muierea rea.
Rele sî grozave, valurile rnărif şî potopele de apă, când
te 'ncunjură ; reu şî foc când te cuprinde şî flerul când
te pătrunde; reu şi vîntul când te bate, şî sărăcia când
te topesce şÎ necazul când te chinulesce, dar nicI una
mal rea de cât muierea rea.
7335 Reu, mal reu de ori-ce reu, muierea cea rea pe lume s'a
ivit.
FugI cât veî pute de muierea rea, că ori în foc de vef
căde, ori în mâna el d'o potrivă te topesci,
FugI de mulerea rea ca el'o căţea.
De mulere rea, şi dracul fuge de ea.
Să fug} de muiere rea, ca dracul de tămâie.
7340 Şî cel mal tari ele suflet, rei'! se spălrnînteză de muiere rea.
Pentru Muiere ruşinosă şi cea fără de ruşine
Muîer ea fără ruşine, se legă ele ori-cme.
Nimic alt mal urît în lume, ca muierea fără ruşine.
Dar piste dar, muierea rusinosă, scârbă piste scârbă mu­
Ierea fără ruşine.
Pentru Muiere tăcută
Ved i Murere limbutii.
Pentru MuIere ternetore
MUIerea cum se mărită întâîu de temere se coprinde.
7345 Muîerea teme pe bărbat, dar de bărbat nu va să se temă.
Muierea ternetore, învaţă pe bărbat curvar.
Muierea ternetore. vîeţa el 'şi-o pierde.
================== pagina 353 ==================
____ � __ ]'()vATUlRI �I CUVINTE ADEVEBATE
Pentru Muiere fermecăt6re
Muierea fermecăt6re, cu cât îmbetrânesce, cu atât la dla­
volî maî mult gAndesce.
Pentru Muiere fără ruşine
Pentru Muiere frum6să
In zadar la muiere frumuseţe fără minte.
7350 Intorcetî capul când vedf muiere frurnosă, că îndată te
săg eteză.
Cu cât mulerea mal frurnosă, cu atât mal pecătosă.
Muierea frumosă, ea împodobesce haîna, rar cea urîtă, haina
pe ea o împodobesce.
Muierea frurnosă în bănulelf te bagă.
MUIerea frumosă mal drăgost6să.
7355 MUIerea frum6să n'are trebuinţă de nici o gătelă, că din
fire e gătită.
MUIerea frurnosă nimeni şi nicî cum în pace o lasă.
Muierea frurnosă, rudă cu toţf se socotesce, că unul el dice
suri oră, altul verisoră, altul leliţă şi de obşte puîculiţă.
Muierea frumosă ce mândră se pare.
MUIerea frurnosă ele toti va să se vadă.
7360 Pe muterea frurnosă multe, ele necaz, 'reu o defaimă.
Frurnosă cu frum6să, reti se pismuesc, ele ce să fie alta
mal frumosă,
Frurnosă de vei lua, ele obşte o veî ave, urîtă de vei lua
rnortea în casă·'ţl vei ave. Alege din dooe una, ca să
nu remâî cu nicf una.
Pentru Muiere cicală
Ve1i J.lufere liml'lItă.
Pentru Muiere cinstită
MUIerea cinstită, între cele mai marf cocone, de ocară se
socotesce.
MUIerea cinstită, pletră nepreţuită.
7365 Muierea cinstită, poel6ba casei sale.
23
================== pagina 354 ==================
I
I
,
I
1
354
Nimic alt mar bine prinde la orfce muiere, ca purtarea el
de cinste.
Nicî aurul, nicf argintul, nici pietre scumpe grămădite, pe
muiere 'npoelobesce ca purtarea el de cinste.
Pentru Muiere bună
Ca muIerea bună, nicI un lucru pe lume mal bun, dar şî
ca mulerea rea, nicf o fiară mal rea.
Leac la rană, mulerea cea bună.
7370 MuIerea cea mal bună, ceea-ce vietă bună cu bărbatul el
petrece, până-ce din lume trece.
MuIerea bună, a casei cârmă bună.
MuIerea bună, vleţa sufletului, Iar cea rea, martea sufle­
tuluî,
Muierea bună, partea cea mal bună.
MuIerea bună, fericirea casei, rar cea nebună, derăpenarea el.
7375 MuIerea şî cea mal bună, are fire cam ciudată.
Muiere bună, anevoIe a nimeri, rar ele cele rele, pre lesne
a găSI.
Nimic alt mal bun în lume de cât o muîere bună, şî nimic
alt mal reti de cât o muiere rea.
Pentru Muiere bărbată
Ved i lIiuferea vredJli"I.
Pentru Muiere betrănă
Muierea cât ele betrână, îndată se mânie când el dicf : «Oi'­
trână eşt;»,
Muierea la betrânete, pe ghicitori se pune, la farmece cade,
de verigă se apucă, şi la rnătăniî se plecă,
7380 Muierea la betrânete să se îngr6pe de vie, ca poftă de ti­
nereţe nicî cum să-T mal vie.
Muîerea betrână şî ele vînă bună, somn urît aduce, dar
mâncare bună.
Muiere betrână nici cum să bagI în casa. ta, că nurnaî în­
dată eţr strică şî pe-a ta.
Pentru Muiere blagoslovită
MuIere blagoslovită, ceea-ce mal multi copil în lume ne­
aduce.
================== pagina 355 ==================
t
PUYJq'uIHr 1';'1 CUVINTE ADEVEBAl'E
Pentru Muiere dulce
355
I
I
1
1
l
r
o uitătură dulce, de mulere dulce, 01 pe cel mal învetat
ca pe gheţă 't-a alunecat.
7385 O tabără de ostast cu mult mal lesne o învingI, de cât
o vedere de muIere dulce.
O ce privelă dulce, muierea cea dulce i
Ca să afli mal bine, ce muiere-I mal dulce, intrebă'tr ochiI tel.
Muierea cea dulce, veselie la suflet ne-aduce. '
MUIerea dulce, veselă şi voîosă la bărbat să se arate, ca
pe bărbat să'[ înveselescă, ŞI bărbatul la muiere voinic
să se arate, ca pe muiere s'o mulţurnescă.
7390 Muîerea dulce, vietă 'ţI aduce.
Muierea dulce «uino, uina la mine» dice, iar cea urită
,<fugi dt la miJit,» aude. '
Muierea dulce, c'o vorbă leac la rană ne-aduce.
Mulerea dulce, c'o căutătură dulce când te cerceteză, la
ficatî te săget eză.
Muîerea dulce, la nevoI te duce.
7395 Muierea dulce, pe toţI după ea el duce.
Muterea dulce, robirea vietii tale.
Muierea dulce, de cât mîerea cea mal dulce.
Mulere dulce, ceea-ce mie Îmi place.
Muiere dulce, ceea-ce plăcere aduce, orf unde te duce.
7400 La orl ce întristare, muIerea dulce, mângâiere mare.
Nimic alt mal dulce, ca muIerea dulce.
Nimic alt supune ca muierea dulce, pe 01'1 ce bărbat, fie
şi imperat.
Podoba cea mal mare a uriel muîerf este dulceta el, că
'ntrece ort-ce frumuseţe; d'aceea dulce, pururea să te arett.
Pe cel mal mulţr, c'o vorbă dulce, la 'nşelăclune '1 aduce,
muierea cea dulce.
7405 Plină de darurî, muIerea cea dulce, că şi cusururile el da­
rurf se înteleg.
Tîner cu tln�r �e 'nveselesce şî betrân cu betrân, Iar mu­
Ierea dulce, la toti plăcere aduce.
Fluerul glas dulce, dar cu mult mal dulce glasul de rnu­
rere dulce.
Dulceta muîerif, la pat mal mult se 'nţelege.
Pentru MUIere desfrinată
Muîerea desfrinată, până nu se satură de altul, nu'sî fu
besce bărbatul.
================== pagina 356 ==================
30G
PROVERBELE ROMÂNILOR
7410 Muierea desfrînată, derăpenarea şî necinstea casel sale.
MuIerea desfrînată, dragoste scârbeSsă.
Muîerea desfrînată şi pe cel mal înţelept el înşală îndată.
Vedl să nu o paţî,
Pentru Muierea drăgălaşă
MuIerea drăgălaşă în pace nu te lasă.
De obşte pentru mulerî
Alegerea muîeriî, nu după frumuseţe, ci după năravurile
el cele bune; că frumuseţea curînd se pierde, Iar năra­
vurile în veci rernân,
7415 Alta muiere să nu laşf să intre în cămara ta, dacă veI
p'al tel'! bărbat să'l aibf pe sem a ta.
Al treilea obraz, Între bărbat sî muiere, cum va aluneca,
liniştea lor se va tulbura.
Icona muîeriî, oglinda, sî a bărbatului, muIerea.
OrI-ce mal urîtă, în casă întîmplare, muierea cu minte,
singură ea s' o scie.
Orî-ce muiere, firesce va să placă la bărbaţi, d'aceea ori-ce
gâlcevă Între ele, pentru bărbaţI se ivesce.
7420 O ce anevoie, a dobândi ore-cine, de muiere bună fire.
Odată muîerea, rai doilea bărbat, dacă cracif 'sî-a ridicat,
pentru al treilea, al patrulea si mal nainte nici o înpie­
decare găsesce.
Unde se cerce teză mintea şÎ înţelepcIunea, muîerea de-acolo
cu totul lipsesce.
Unde sunt multe muîerl, acolo cele mal multe şÎ mal urîte
defăunări.
Urîtă e mulerea ce des eŞI schimbă patul, sărind când la
unul când la altul.
7425 In zadar arată muierea că Iubesce, când nirnenf n'o mal
cinstesce.
InţelepcIunea muîerif curge din ruşine şî mal mult din
mândrie. D'arnindooe tare să te ţif.
Val de acea muiere ce'sf pîerde rodul pântecelui seu. Ce
respuns va da la cel Pre Inalt?
Val de muîerea aceea, ce frumuseţea el lipsesce şî uricru­
nea el prisosesce, Iar a trupuluî ursire, pocită piste fire.
Val de muierea fără bărbat când singură se urcă 'n pat t
================== pagina 357 ==================
CUYIRTE ADE\'EHATE
3G7
7430 VeI p'o muiere s'o superi? Laudă pe alta înaintea el.
Veselia mulerrl, bărbatul el să-' i fie.
Vîrsta muierilor după obraz se cun6sce; d'aceea, muierilor,
păstraţi-ve obrazul, ca să putetf Iustra mai multă vreme
ŞÎ mal lesne a înşela.
Grija cea mal mare a mureril stă Întru a nu-'şI pîerde pe
cel-ce iubesce, şî necazul cel mal mare, când de tot el
PIerde.
Ca:-re e mal fericită din mulerl pe lume? de cât cea cu
dOI bărbaţi, unul de n6pte, şÎ altul de diuă,
7435 Cu obraz vesel şî viofu şî pururea Împodobită l'al teu băr­
bat să te aretl, ca să nu-T alunece ochiul în altă parte.
Cu împotrivire nici cum să te-areţl, ci cu mângăiere pe
bărbat să'I îrnblândcscr.
Cu greu şî forte greu, una cu dOI bărbaţi şÎ alta cu nici
unul.
Cu cât o rnuîere, mai multe darurf are, cu atât mal în
primejdie, când vînătorul după ea alergă.
Cu cât mai puţin ne socotim, cu atât mal mult grăim;
d'aceea muieri le, mal mult de cât bărbaţii, pururea grălesc.
7440 Cu mândrie către bărbatî te POţI areta, Iar nu şî către
mulerî, că rernâi de rîs, când te vor ocărî.
Curată la bărbat, pururea să teareţt, ca nu cum-va să']
scârbescl, că 'ridată el pierdi.
Cu bărbatul tel! in braţe să te culci, în braţe să te scoll,
dacă vel să'I albf numai pentru tine.
Cămaşa bărbatului, muierea se 'nţelege.
Către bărbatul teti, pururea să te Întorci şî lUI cu plecă­
cIune să te supuf, că aşa Domnul a poruncit, când pe
tine din c6sta lUI te-a zidit.
7445 Când bărbatul te va urî, socotesce-te c'aî cădut în cea
mal mare ticăloşie.
La ori-ce întîmplare, braţul muierii mângăfere mare.
La câte privesc ele capul muierilor, nu le poţi da cuvînt.
La muiere frumuseţe, la bărbat VOInicie.
La ori-ce turburare, muîerea, c'o linguşire, linişte ne-aduce.
7450 La frumuseţe muIerile când gândesc, nu se îngăduiesc, ci
una pe alta reu se pismufesc.
La bărbat să nu tearetf cu faţă posomorîtă, ci pururea
să-'! vorbesc! cu veselie şi 'rnpodobită.
Linguşirea, mângăierca şi dulceta rnulerii, mai tarî ca ori-ce
putere ornenescă.
Lăcrărnile muierii biruiesce ori-ce fîară.
Mai adese-orî mulerile de cât bărbatiî vor să se despartă,
ca să scape de supunerea ce Sl!l1t datore la bărbatî. '
7455 Mal lesne o f Iară de cât o muîere o POţI îmblândi,
================== pagina 358 ==================
1'1\OV EHBELE }:mL\)iILOI:
�--- ----�---��
Mai lesne poţl inpreuna sute şî mit de bărbaţi, de cât
muierr numaf dooe.
Mal nici o muiere, fără nicl o plăcere de cântece şi jocurl.
Mal bine prefăcută, de cât adormită; că cea prefăcută,
mal mult te desteptă, rar cea adormită, în adormire te
lasă.
Mai bine bărbat sacagHî, de cât muiere îrnperătesă, a dis
irnperătesa.
7460 Mal bună reitatea bărbatului, de cât bunătatea muîerii.
Mai dulce de cât muierea, nimic alt pe lume.
Mare venin, murerea la om.
Mintea muier iî se 'nvîrtesce ca sfîrîitorea de orîce vînt,
ce de departe se aude, şî te sperie cu orr-ce vînt.
Mare dar, să fir muiere.
7465 Marf şi tarf obedi, muierea la om.
Muierea ajutorul bărbatului, Iar nu poruncitor de Domnul
s'a zidit.
Muierea anevoie, patimile să si-le stăpânescă.
Muierea ocările din pozănar le scote.
Muierea, orînduîela casel,
7470 Muierea, ori-ce se face afară din casa sa, tate le află şî
tate le scie, Iară bărbatul ticalosul, nicî ceea-ce <;e În­
tîmplă chlar În casa sa.
MUIerea, odată dacă ' ŞI plerde ruşinea, nu se mal pote
popri,
Mulerea, În adever, mal dulce de cât mierea, dar la vieta
el, mal amară de cat fierea.
Muierea în adever, partea cea mal slabă, dar mal fute tare,
de orl-ce mar ascutit cutit.
Muierea în adever, bucata cea mai dulce, dar în urmă,
amară otravă eţl aduce.
7475 MUIerea în ochil bărbatului nici cum să se uite, clar băr­
batul drept la ea să se uite.
Muterea înghite o mare intregă.
MUIerea în lume, englengeaoa lumiI, cine cu ea nu en­
glendisesce ele om nu se socoresce.
Muierea în lume, lucru cel mal de folos, dar cu totul
superăclos.
Muierea în mânia sa, mal rea de cât leoica.
7480 Mulerea în pat să nu se sule fără bărbat.
Muierea ingerullu! Dumnedeu, când te întrece şi te pătrunde
cu amorul seu. '
Muierea îmbetrânesce, dar pofta nu-T contenesce.
MuIerea veselă, inima te-o înveselesce.
Muierea vre-un bine nici cum pate ghici, rar la cele rele,
la tate pate nimeri.
================== pagina 359 ==================
1
p
I
CUVINTE ADEVEH ATE
359
7485 Muierea, jucăreia lumii.
Muierea ca un foc, foc portă cu ea, dar mal mult mufe.
rea de cât focul te arde.
MUierea ca vinul, în ori-ce mână de chelar el vei Încre­
dinţa, piste putinţă a nu gusta din el. Ingrijasce-te de
acesta.
Muierea ca cămaşa, pe trup trebuîe s'o pur.
Muierea casa te-o lumineză, casa te-o înfrurnuseteză, casa
te-o impodobesce, casa ţe-o incăldesce, dnd' pe casă
se asedă.
7490 Mulere� ca să placă bărbatului, Iar bărbatul ca să mulţu­
mescă pe muIere.
Muierea ca să se odihnescă bine în patul el, trebue să
albă un bărbat în patul el.
MUIerea cu-a ei dulcetă ŞI pe leu el imblândesce.
Muîerea c'o uitătură numaI, clulce, doboră la pămînt ŞI pe
cel mai tare 'n putere.
Muierea c'o vorbă dulce, şî pe cel mal reu, şî pe cel mal
cumplit bărbat, la blândeţe el duce.
7495 Muîerea c' o limbă numai, şî gura '1 tacă ca o tacă, dar
cind ar ave mal multe?
Muierea c' o mângâIere, mintea omului '1-0 schimbă.
Muierea cu ochii săgeteză, clar val de cel-ce se săgeteză.
Muierea cu ochI frurnosî, pe toţI el face voioşl.
Muierea cu vorbă urîtă, mal pe jos să grăI as că ca pe to tî
să-T facă să se spargă de rîs.
7500 MuIerea cu zestre mare, n ecazurf mal întâru, apot peire
'ţI aduce mare.
Muîerea cu cât îrnbetrânesce, cu-atât mal mult pe tinere
pizmuîesce.
MuIerea cu cât mal curată, cu atât mai mult te 'mbată
de miros frumos şî dulce.
MUIerea cu cât mar mult se uită în oglindă, cu-atât ma!
mult se mândresce, ŞI cu cât mal mult se mândresce,
cu atit mal mult cinstea 'si-o păzesce.
Muierea cu linguşirea poruncescc pe nesimţite.
7505 Muierea cu Iăcrărnile pe obraz, lesne înşală ori-ce obraz.
Muierea cu moleciunea el, biruîesce pe bărbat, cu tată
virtutea lui.
Muîerea, cu nimic alt o biruiesce de cât când dragoste ei
dăruresci.
Mulerea cu pole lunjrî, şî cu minte scurtă.
Muierea, curată pururea să se arate, că curăţenia podoba el.
7510 Mulerea curată, de miros te îmbată.
Muierea, cu tată slăbiclunea el, supune ori-ce putere, cu
dulceta el.
================== pagina 360 ==================
360
MuIerea curînd de dragoste se satură, d' aceea şi adese-orr,
încercă la g'usturl nof.
Muierea cu banif el, ciocan eŞl curnperă la capul el,
MuIerea cu bărbatul, un trup se socotesce; când o parte
greşasce, ceea-l-altă pătimesce, şî-acestă patimă numai
cu Iertarea se tămăduîesce.
7515 Muierea cu bărbatul nici o stadă să nu afbă, ci pururea
Într'o unire, dacă vreta le este dragă,
Murerea cu bărbat, îrnperătesa împerăteselor, Iar cea fără
bărbat, sluga slugilor.
MUIerea cu dinţi urîţi, să rîdă cu ochil, ca să nu i-se vadă
dinţii.
Mulerea, cu dooe feţe, cu una te mângâre, şi cu alta te
sfîsire.
Muierea, cu dulceta, Iar bărbatul cu virtutea, unul cu altul
se Întrec.
7520 Muîerea cu dragostea, sângele ti'I suge.
Muîerea cu drăzutul mal mare plăcere are, de cât cu băr
batul. -
Mulerea, cămaşa bărbatului ; cel-ce n'are muiere, gol de
camasă se 'ntelege.
Muierea când are pat, la nimic alt mal gândesce,
Muierea cind eţi zimbesce, mal rell de cit săgeta la inimă
te rănesce si mintea te-a smintesce.
7525 MuTerea când eşi ,,\lege bărbat el după lege, trebue să
proorocescă, ca bine s'o nimerescă.
MuIerea când e,:'l va da ini ma el la altul, nicl cum mal
gândesce la al SeLI bărbat.
Muierea când cade la drazoste înfocată, nicl martea n'o
desparte de ceea-ce ea Iubesce.
Muierea când lipsesce, casa se risipesce.
Murerea, când s'atinge altul de patul el, leoică se arată
la însuşi copiii ser.
7530 Mulerea când se află în furia dragostil nici la cârmă se
supune, nicl anzhera În loc o ţine.
Muierea când se mânie, mar rea se arată ele cât fiara cea
mal rea.
MUIerea când se deştepta, g;î.ndul la furcă să si'l infiga.
Muleren când te certă, atunci al el te-arată,
Muîerea cât de niâudră, în pat se molesesce.
7535 MUIerea cât de puternică, bărbat pe jumătate
Muierea credinţă n'are.
MUIerea la unul numar place, până-ce altul găsesce.
lVIulerea la întristare, mângâierea cea mal mare.
Mulerea la minia sa, Întrece ori-ce frară rea.
================== pagina 361 ==================
PQYĂTLJIHI ŞI CCYIKl'E ADEVH1ATE
36\
7540
7545
7550
7555
7560
7565
7570
Murerea la pat când se năpăstuiesce, la îndurare nici cum
mii r g6.ndesce.
Muierea la bărbat, cuculeţ de n6pte.
Muierea la bărbat să se ulte cu ochiu plecat.
Muierea la duh mal adormită să fie ca să te pott odihni.
Muierea linişte ŞI resboiu, plăcere ŞI Întristare în casă eţI
aduce, Alege care 'ţI place.
MUierea, lecul cel mal bun la ori-ce patimă, dar ŞI otrava
cea mal grozavă.
Muierea, magnetul bărbatului.
Muîerea, mal dulce de cât însuşi mlerea, dar si frerea băr-
batului.
Mulerea, minte uşoră,
MUlelea, minte viclenă.
Muierea, minte ruei cum are întreg ă.
Muierea, rnora caseî,
Muierea, molectune.
Muierea murerit reu eI gândesce, când pe bărbaţi se sfă-
desce.
MUierea multe face, şî bărbatul vede ŞI tace.
Muierea, neaperată trebuintă a vi etil.
Muierea nici cum se bate, 'pentru-�ă se înţelege fără minte.
Muierea nu cunosce ce e prieteşugul.
Muierea nu'sl pierde dulceţa el în tată vleta el, dar băr­
batul virtutea lUI îndată 'şi-o pierde.
Muierea numai la cele femeescl, Iar la cele bărbătescl nicI
cum să. se amestece, nicT de ele să se frece.
MuIerea, nu se cuvine, mult să cerceteze de cele străine.
Muierea parte slabă, din fire s'a zernislit.
Muierea patru lucrurl plerde lesne şî curînd: vremea, cin­
stea, frumuseţea şî averea, Iar de minte nicl cum se mar
cerceteză că nici cum are.
Muierea pentru bărbat se bate necurmat.
Mure-ea, 'pisică cu ghIare de mrere.
M uîerea, piste putinţă a păstra vreo tatnă.
Muierea paiele când eŞI ridică, mal ÎntâILI ruşinea st-a ri­
dicat-o.
Mulerea pururea mal lesne grălesce, d'aceea şî mal lesne
gresesce.
Muierea pururea să se plece la bărbat, ca să nu alunece
la nicl un pecat,
Muie-ea pururea biruiesce, când bărbat mal slab găsesce,
Mulerea, pe copil, fără nici o indorală, al seI eI cunosce,
îar bărbatul cam cu Îndolelă.
MUIerea, pămîntul cel mal roditor, clar fără udătură nimic
rodesce.
================== pagina 362 ==================
362
Muierea. păpuşă de zahăr făcută.
Muierea, pe bărbat, când tc'trejii:! el vecIe, dragostea i-se
pIerde.
Muierea, pe bărbat, cu HnguşirI ŞI măgIăsirf, lesne el înşală,
când cade insusi ea în vre o greşală.
7575 Muierea pană în sfirşit, nu te Iubesce desăvîrşit.
Muîerea până nu dă de mal reu bărbat, nu'sî aduce aminte
ele cel d'rntâfu bărbat.
Muierea plecată la al seu bărbat, cinste muîerilor multă
le-a dat.
Muierea, reU de bărbat când pătimesce, nurnaf ele cat să
cadă 'n pat şî să s'arate că bolesce, c'asa îndată se tă­
măduiesce.
Muierea rănesce, dar şi tămăduiesce, orf-ce patimă grlsesce.
7580 MUierea, sufletul bărbatulul.
MUierea se înduplecă cu mc'tngăIerI, dragoste şi cu plăcere.
Muierea, se cuvine s'acopere cât ele mult, orr-ce greşală
ele muiere, că �l ea murere este.
Muierea se nasce a fi supusă bărbatului set!, fie şi cel mal
ticălos.
MUIerea se 'nveselesce, cand bărbat dobânclesce desmîer­
dat şi fermecat.
7585 Muierea se pare icoriă zugrăvită.
Muîerea să poruncescă, firea nicî cum a voit.
Muîerea să păzescă taina bărbatului SetJ.
Muierea să se arate ca o vie rodit6re.
Muierea slabă din fire, dar ŞI dulce piste fire, şi cu elul­
ceta ef supune pe bărbat, pe cel din fire cu putere În­
zestrat.
7590 MUierea spre ajutor bărbatului i-sa dat, de la cel Pre
Inalt, daceea de el n;cI cum să se depărteze.
MuIerea, tafna sa ele st-ar păzi-o. mal rar ar greşi.
Muierea te tubesce, p�ll1ă ce altul găsesce.
Muierea te oelihnesce l'ale tale betrânete.
MUIerea te 'ncăldesce mar multe de cat cămaşa.
7595 Mulerea tot are 'ore-ce sfială, iar bărbaţii cam obraznicl.
Muierea tot-ele-una veselă trebuîe să fie, ca să placă la
bărbatl,
Murerea, lag de miere.
Mulerea, fie cât de mică. marI rele din ea plca.
MuIerea, fire slab{l, dar Sfilr1mă orf-ce pletră.
7600 MUierea, firesce, în patimI se sfîrşasce.
MuIerea, firesce, la viclenil gandesce.
MuIerea, tir-esce, 11l�lng{l1ere poftesce.
MLilerea, firesce, piste fire cheltuTesce.
MuIerea, firesce. dulce, clar clulceţa el la peire te duce.
================== pagina 363 ==================
363
POV I'rumr ŞI GUVDI'l'E .. \ D 1<: V EK\TE
----------,----------
7605 MuIerea, foc În adever se Înţelege, Însă focul se pete stinge,
Iar muierea când vel să o stingf mai mult s'aprinde.
Muierea, foc se înţelege, dar fără foc, ce pote sta În lume?
MuIerea fără copil, mult pizmuîesce pe cea cu copil.
Muierea fără ruşine, ca o muiere de obşte se Înţelege.
Muierea fără prihană, lecuire de orl-ce rană.
7610 Muîerea fără statornicie, dragostea n'o cunosce,
Muierea fără bărbat reu se tăvălesce în pat.
Muierea fără bărbat, cam sterpă va să fie, ea să nu se
dea de ruşine.
Mulerea fără friu, alunecă ca pe ghIcţă.
MuIerea fără bărbat, cel mal mare pecat.
7615 Muîerea fără bărbat, sare ca mincea piste cap, când într'un
pat, când într'altul.
Muierea ce gândesce la străin bărbat, nici cum mal Iubesce
pe al set'! bărbat.
Muierea cele din lăuntru ale casef să 'n grijască, şî băr
batul, de afară, pururea s'aducă 'n casă.
Muierea ce un drăguţ are, socotesce că nici unu1 are,
după vorba ce se dice, unul ca nicl unul.
MuIerea ce nu se culcă într'un pat cu-al set'! bărbat, pu·
rurea gândesce la străin pat.
7620 Muierea ce nu se mulţumesce cu cel d'intâiu bărbat, cu'
rînd se căiesce şî de cel de-al doilea bărbat.
Muîerea ce nu se spală, spurcată se scală.
Muierea ce 'ntrece pe bărbat, cororia muierilor adeverat.
Muierea ce pe bani se dă, lesne se dedă cu preţul cel
mal mic.
Mu'ferea ce se spolesce, alta adi, alta mâln e s'arată precum
vofesce.
7625 Muierea ce se depărteză de datoriile sale, blestemată se
'nţelege.
Muierea ce se drege, nicf odată faţă alege.
Muierea ce cinstesce pe al seu bărbat, cinste dobândesce
ca un îrnperat.
Muierea ce 'ŞI cinstesce pe al seu bărbat, ele el nu se des,
lipesce.
Muierea ce 'ŞI lasă pe al seti bărbat, In grapă a ŞI intrat,
că ocara el în vecf nu se stinge; cl'aceea mal bine să se
proslăvescă, de cât necinstită în lume s.1 trălescă.
7630 Muierea, cinstea şî mărirea bărbatului.
Muierea, biserica bărbatuluî,
Muîerea bărbată, liniştită şî cinstită, veselia casei şî a băr­
batului vietă.
Muierea daci îrnbetrânesce, la verigă g,1.l1desce.
Muierea dacă se mărită, atunci necazurile o coprinclc.
================== pagina 364 ==================
364
PROYERBELE HOMAKILUU
7635 Muierea dacă se mărită, la trebile caser trebue să se supule.
Muierea dulce, bărbatul aspru, aşa firea 'l-a făcut ca să
se potă curnpeta, firile amîndurora ca vinul cu apa.
MUIerea de cit t6te cele-I-alte, trebue să înveţe mal mult
economia casei.
MUIerea de la bărbat, şi când cu cuvînt fuge, mal Line să
se spînzure.
Muierea de pismă, câte misidif frumose la alta găsesce,
de cusururf le numesce.
7640 MuIerea desfătarea casel.
Muierea de departe mirosă,
Muierea dragostea, În inimă si-o frămîntă, şî cu chinurl
'şî-o dospesce.
Muferea drac împelitat,
Mulerea şi la bine şi la reO să credă bărbatului seti,
7645 Muierea sî bărbatul, un trup fiind amindor, cind unul pe
altul bate. se bate însuşi el pe el.
Mulerea ele ,,1 e rea, dar un recI neaperat şi trebuincros.
Muierea şi de pletră de va fi, tot plăcere eţI aduce.
Muîerea cu muiere la an ti patle cade, iar cu bărbat la sun
patie.
Muiere cu murere pentru nimic alt mal r eti se gttlcevesc şÎ
urît se gâlcevesc, de cât când pentru bărbat! Intre ele se
sfădesc.
7650 Muiere cu muiere anevoie se învoiesc la un loc Si'{ locu­
iescă.
Murere cu mulere reCI se pizrnulesc când dooe pe unul
d'o potrivă el Iubesc.
Muiere pe muiere lesne o desfrineză.
MUIere pe muiere lesne defauneză, Jar bărbat pe muiere
cu mare nevoinţă.
Muiere să nu îndrăsnesci nici măcar să g'<lncJescY, ca cum-va
să smintescl ceea-ce al dobândit si 'n pântece ţi.'sa zemislit,
nici după ce el veI nasce să nu'I lapedl ca p'un câine : că
cineşr lapedă copilul, ucigas se înţelege după orf-ce lege.
7655 Muîere să te aretf Penelopei �î AlcisteI, ce pentru dragostea
către al lor bărbatî în cer s'au Înălţat, :::Î cor6ne la mu­
Ieri d'acolo alt aruncat la câte lor s'alt asemenat.
MuIere tu nu te depărta de al teu bărbat, nicY te furişa ci te în­
t6rce l' al teu bărbat ce Domnul ţie 'ţi-a elat, când elin costa
lui pe tine te-a zidit; şi tu bărbate Iubesce pe-a ta nevastă
frăţesce că Domnul ţi a dat-o ţie, nedespărţită sCJţie.
MuIere tineră, vin vechiu, prieten şî maT vechiu să elo­
bancIesd.
Mlilere de laudă, cea vrednică de cas<l şi Cliratil la pat,
fără nid o prihană.
================== pagina 365 ==================
Muiere de muiere nici o deosebire are, de cat când o plă­
cere una de alta mal dulce are.
7660 Muferif este dată sciinţa de torcătură.
Murerile in adever lesne se înşală, d'aceea şî credernînt
dau numai' la cele ce lor le place.
Muleri le în adever, cinste lor o socotesc, să temă paî lor
bărbaţi, d'aceea una pe alta pururea se pizmulesc.
Muierile în gătelă totă nădejdea lor; Însă gătela cea mal
bună, cinstea la ele se 'nţeJege.
Muierile în gătelă eşi arată a lor greşală, strigand· una
către alta: «Câlld fleorto tu mai v('dut 1 ca mine fî tu
na; f ă aa 1» ' ,
7665 Mulerile în necazuri la Iăcrămî alergă.
Muîerile între ele când stati şi vorbesc, de gătelă sau de
defăîmare pururea grăfesc, far cu bărbaţii de dragoste
şi numai.
Muîerile vor să afle orl-ce se mişcă Între rnuferf şî bărbatî
cu mult mal mult de cat a'e caser lor.
Muîerile vor firesce să s'arate frurnose şi mal mult dră­
gost6se, şî când firea nu le Iertă,
Mulerile cu ghicitorf, la ale lor nenorociri de dragoste vreta
sî-o petrec.
7670 Muierile cu linguşirea la toţi drăzostose s'arată,
Murerile când Iubesc, mai lesne pot Ierta, temerea bărba­
ţilor, de cât ne statornicia şi cea mai mică a lor ne­
credintă,
Muierile 'cum se 'mbată , la ocări încep îndată.
Muierlle când jălesc pe bărbaţii lor, vor s'arate către băr­
batiî lor statornicie ele dragoste, Iar bărbatii când jă­
lesc pe muierile lor, se tânguîesc de ce mal de de mult
acestă nenorocire n'au avut.
Muierile când cad intâias dată la dragoste, mult Iubesc în
adever pe elrăgălaşii lor, Iar la a elooa întîmplare Iu­
besc numai dragostea.
7675 Muîerile la vorbă, mal mult gust au de cat bărbaţii că
caută să placă cam la totî,
Mulerile la glume ŞI la rnângâîerf firesce sunt date.
Mulerile la tinereţe mult ne desrnlardă, la mal in vîrstă
ne uşureză ele muncă ŞI la betrz'tneţe ne hrănesc ca pe
nisce copii; el'aceea muIerea la ori-ce vîrstă ne este ele
mare trebuintă. Vaf ele cel-ce n'a dobandit mUIere!
MuTerile la toţi' lesne se încluplec{t, far la cei înţelepţI cam
cu anevoie.
Muferile la bunătăţf pe jos de tot se arată, far la reutăţi
de cat toţf maf înveţate.
================== pagina 366 ==================
300
PROV1WBELE Jl,OMÂNILOll
7680 Murerile lesne găsesc ori-ce mijloce când vofesc pe băr­
batf să-T insale.
Mujerile lacrămile în pozănar le ati, când vor şî câte vor
cu pumnul le scot.
Muîerrle mal credincirise I'ale legiI se arată, pentru-că ju­
decată mar slabă arată.
Mulerile mal lesne alunecă la dragoste.
Muierile mal lesne de cât toţi află tate, însă cele mar
multe greşite.
7685 Mulerile mal supuse, la patimi nespuse.
Muîerile ne-credincfose ŞI mai ne-statornice la dragoste, fi­
resce s' arată.
Murerile nu vor să scie nicl de minuni, nicf de drăciî, la
focul lor când le coprinde,
Muierile nu pot cunosce cât de înselătore sunt.
Muîerile nu pot crede că se găsesc bărbaţi să nu le bage
în sernă.
7690 Mulerile nu se cam superă de dragoste, pentru-că curînd
se satură de ea.
Muîerile năpăstuiesc pentru patimI nespuse şî pe insusi
copiii Jar.
Mulerile pentru bărbatf una p'alta pizmulesc, una cu-alta
se sfădesc, una p'alta ocărăsc şi nici odată se 'nvotesc,
Iar bărbaţii pentru ele la duel îndată les.
Muîerile pururea Iubesc, mai mult pe cel agcamir, de cât
pe cel invetatî,
Muîerile pe cine Iubesc mal lesne le Iertă a lor neghiobie
de cât a lor ne-statornicie.
7695 Mulerile pe bărbati, Iar nu bărbaţi] pe muîerî stăpânesc
precum voiesc.
Muîerile pe bărbatf pururea er defăimeză, rar bărbatiî cel
mal multi bine le cuvinteză.
Muîer ile plăcerea o socotesc hrana vîetll lor.
Mulerile plăcere ali să vorbescă, să nu tacă de orî-ce se
întîmplă la orl-cine în casă.
Mulerile să se 'mpodobescă cu ruşinea şi cu întelepclunea.
7700 Muîerile tot vorbesc Iar bărbaţii săvîrşesc.
Muîerile dibace a se preface.
Muîerile sî 'n vis la 'nselăclunf gândesc.
Muîerilor li-s'a dat în oglindă să privescă, ca maf frumos
să se gătescă, far bărbaţilor în arme, ca mal bine să
isbutescă.
Multe muîerî mal înţelepte şi cu mult mal bărbate de cât
bărbatif lor s'au aretat.
'.7705 Multă plăcere mulerile au, ca una pe alta, de faţă să
atingă.
================== pagina 367 ==================
povĂTumi I')I OFVIK1'E AflEVERA�'I�'E� �;�M_j7
Mulţi multe pentru muierf bârfesr-, dar fără de ele nici-cum
pot trăi.
Ne gătită ia bărbat '11 ne-curată, nict cum sa te-areţl, ca
nu cum-va să-T aducl scârba cea mal mică.
Ne-fericesc pe muieri, că trăim fără grijă, şî JlU sci« ce
mare grijă, de bărbatl avem, când de noi departe, în
braţel; altora el ved�m.
Nimic alt mai plăcut, de cât când muierea, cu bărbatul
petrec amîndoi într'o unire şi 'ntr'o glăsuire.
7710 Nimic alt mal lesne, de cât a afla o m-uiere pe alta ce
face in casa sa.
Nimic alt mai reu , de cit a gttndi reu bărbatului tell.
Nici o muiere fără fiere.
Nici o supărare la muiere mal mare, de cât când vede
cu ochii el pe alta in patul el.
Nicî o mâhnire la muiere mai mare, de cât cind depăr­
tare de la bărbat are.
7715 NicIo bucurie mal mare, nICIO veselie mal tare, de cât
când muierea, copil vede în ochii el, rod din pântecele el.
Nici-cum să ridici mâna asupra rnuleril când ea este grea,
ca să nu rernâî în respundere grea.
Nici muierea fără bărbat, nici bărbatul fără murere nu plă­
tesc nicIo cepă ; că pururea în ne-odihnă sunt, fiind fă­
CUţI unul pentru altul.
Nici pânză, nici mulere, să nu alegI la lumînare.
Nici toporul fără cadă, nicf mulerea fără bărbat este bună
de vre-o trebă,
7720. Nicl frumuseţea, nici podoba trage pe muiere la tine, de
n'ar ave dulceta ei firescă.
Nici bărbaţi! la un loc pot locui, rar dooe muîerf într'o
casă nu pot trăi.
Nu bărbatul pentru muiere, ci muîerea pentru bărbat de
Domnul s'a zidit, că mulerea din bărbat, Iar nu bărba­
tul din muiere.
Numirea ele dulce la mulere s'a dat, Iar nu şÎ la bărbat.
P'al teLt bărbat săl Iubescî şî nici cum reCt luf să-T g{mdescl.
7725 Nu'ţi lăuda bărbatul către altă muiere, că numai îndată
el plerdl,
Pentru a lor frumuseţe, muiere cu muiere pururea se piz­
muiesc de ce alta mal frurnosă de cit ea
Pentru mulerf să te păzescl, nicI cum reu să grăIesd; mal
bine să te faci că nimic nu sciI, cât de multe vel sci.
Piste putinţă muîerea ce îubesce să nu mărescă dragostea
când ele ea grătesce.
Pe muiere s'o cercetez! după brănişor, ca pe pesce după
ureche.
================== pagina 368 ==================
il _0_'8_' l'HOYERBELE Rmfr�NILOH
7730 Pe muiere s'o cinstesel tocma ca pe-o sfântă, dar frîul din
gură el nici cum să'I slăbescl ; acesta de toţf ele s'ar
urma, orf nicf una s'ar mai mărita, orI casă spartă nu
s'ar mai vede.
Pe muiere s'o cinstescT, dar mult să te feresc! ele lingu­
şirile ei,
Pe muiere să te silesct, cu mangăIere s'o birulescj,
Pe muiere, fără trebă nicî într'un minut s'o laşi, nicî că
să'f dar pas dacă vei, să nu greşască.
Pe muleri nu se cuvine a le grăi ele reu, ca să nu el ar
elin rei:'! piste mal reu,
7735 Ruşine la muiere, să mergă la bărbat, ci bărbatul s'o pof­
tescă l' al seu pat.
Să nu credt p'acea muîere ce lesne se jură, că nicî un
adever tie etf spune.
Să nu te 'închinI la muiere pentru multa el avere.
Să nu cercetez], nicî să întrebi pe bărbat de eate privesc
numai la bărbat.
Să nu dai muferiî sufletul tNt ca să nu să suîe sus pe
capul teu.
7740 Să fii blândă la bărbat şÎ când palme el te-a dat.
SlăbicIunea ornuluf către muiere, arată pe muiere cu mult
mar tare de cat orî-ce putere mare.
Sfânt lucru e muierea dis'a unul elin cel mal sfinti; cine
ele ea se depărteză, de sfinţenie nu se mar împărtă­
seză.
Tată lumea se stăpânesce de bărbaţi dar muîerlle stăpâ­
nesc pe acesti bărbatî.
Pe muiere cat de mult să o cinstesc! dar şî frică de ea
se dobândesc].
7745 Pe muiere s'o olasticesci, dacă vef s'o dobândescî.
Feresce-te ele muîere ca Iasca de foc.
Ferice cl'acea muiere ce-a dobândit tiner bărbat.
Fie-ce muiere cu darul el.
Fie-ce muiere cere mângăîere.
7750 Firea a scos pe muiere spre pedepsa bărbatului ca închi­
nându-se el, să scadă elin mândria Iui.
Firea aşa a ordonat ca muierea până e fată să se arate
Ia toţi ca să pată dobândi bărbat; după-ce se mărită
să se-arate la al scit bărbat şî de casă să îngrijască.
Firea muieriI sat n'are
Firea mUIerii la 'înşelăcIune privesce.
Firesce muIerea cere să te 'nchinl Ia ea şî tu de nevoIe,
fără vOIa ta, te 'nchinY la ea.
7755 FugI ele-acea mufere ce astă-qi în lăcrămi te înecă, şî mârne
nicI că te întreb�i.
================== pagina 369 ==================
]'(1 V ĂŢUIRI ŞI CUVINTE ADEVERATE
FugI de faţă de muiere când cu dragoste la tine se uită,
dacă ve] să scapf cu suflet nevăternat.
Făgăduielile şî jurămînturile muierilor întregă minciună.
Frecă'ti ochiî bine când cu lumînarea la muiere te uiti,
Cea m'aI lăudată 'ntre muiert se 'nţelege ceea-ce a dohân-
dit copii mal multf din pântecele el.
7760 Cea mal mare poftă şi plăcere a muieriî, ca ea pururea
să poruncescă,
Cea mal mare şî neiertată vină, a urî muierea pe bărbatul seu.
Cea mal mare ruşine la orî-ce muiere, al seu bărbat a 'şi
lasă şî la altul a alerga.
Cea mal mare ruşine, muîerea bărbatului când va porunci.
Cea mal sfântă muiere ceea-ce a dobândit mal multf copil.
7765 Ceea-ce va muferea, aceea va şi Domnul cu tine.
Ceea-ce '1 Iipsesce muîerif din putere, i-s'a adăogat la dul­
ceta el.
Cele mal multe muîerf arată că te Iubesc, dar fără interes
la tine nu gânclesc; d'aceea la interes, dragostea lor pri­
vesce, Iar' la tine nici de cum.
Cel mai mare cusur al rnuîerilor, când nu se ţin de dra­
goste.
Cel-ce-o lume stăpânesce, cu gura căscată la muiere se uită.
7770 Cel-ce muierea si-o depărteză, sufletul lui şî'l depărteză.
Ce ticălosă firea muierescă l astă-dl vieta ţe-o pierdf pentru
ea, sî mâlne îndată te scârbescî de ea.
Cine se Încrede la vorbe de mulere, curînd se căiesce
că muierea e viclenă, şÎ pe cel mal învetat lesne 'l-a 'n­
şelat.
Cine de muierf se depărteză, nu inainteză.
Cine 'şf lapedă copilul ucigaşă se 'nţelege.
7775 Cine 'ŞI ridică cracif la al doIlea bărbat, de obşte se în­
ţelege la ori ce bărbat.
Cinstea muIeriI stă în mândria sa.
Bărbatului tell, fie bun fie reti, nici cum tu să-T poruncesci,
iar sfatul cel mal bun lui să-'! dăruiescI.
Bărbatul către mulere dragoste arată, Iar muierea către
bărbat lipsa cea mal mare.
Bărbatul linguşitor, muIerea prefăcută.
7780 Bărbatul teLI când te Iubesce, îndoit tu să'l Iubescl.
Bărbat piste bărbat să nu primescI în pat.
Dacă muierile n'ar fi găsit mijloce târqii1 bărbaţii ar fi '11-
vetat să joce.
Darul cel mal mare, ruşinea la muIere.
Datoria muIeriI, să mangăie la 'ntristare
7785 Din costa luI Adam Eva a eşit, d'aceea muIerea de băr­
bat s'a lipit.
24
================== pagina 370 ==================
3ÎlJ
PHOYEHBllLE lWMÂNILOR
Din buzele mulerlf curge lapte si mîere, dar vai de cel-ce
linge buzele muIeriI!
Dooe muîerf ce se înţeleg cam reu gândesc la ore-cine.
Dooe cesurî şi numal muler ea are bune, unul la aşternut
şi cel-I-alt când intră În mormînt.
Domnul numai pe mulere a împodobit cu ceea-ce e mult
maf dorit.
7790 Dulceta muîeril te însală În tocma ca morneia la undită si
la �ursă.· , .
Dumnedeul mulerit, bărbatul ei se înţelege; la el să se in­
chine, la el să se rage, la el să nădejduiescă.
Duhorea muleril, sănătatea bărbatului.
De este lucru 'n lume, ca să se închine la el ori-cine, mu­
Ierea s'a ivit.
De vrei să te invrăjbescî cu orI-ce muiere, laudă inaintea
el pe altă muiere.
7795 De la mulerf multe învată omul, când bagă de sernă la
vorba lor. '
De casă nooă să te ferescf, de muiere tin eră să te lipescî.
De ri'aî trebuinţă de rnuiere, nu te uita la ea; de n'al tre­
buinţă de ea Închină-te la ea.
Departe să te tragI de mulere când glumesce.
Departe de muiere, Gînd dragostea te birulesce, că 'ndată
te stăpânesce.
7800 Departe de rnufere când între ele se g�dcevesc ca să nu
cadă beleaua pe tine.
Şi pe cel mal cumplit şÎ la inimă ÎmpIetrit muterlle 'l-au
biruit.
Şi cel mal mare filosof, şi cel mal mare împerat, şi cel
mal mare vitez , la muiere se închină.
Pentru Mucaliţi şî Caraghioşl
Mucalit de caraghios atâta deosebire are că unul cu gura
şî altul cu mâna te îrnbală.
Pentru Mulţumire
7805
A se multumi omul pe ceea-ce 'I-a dat Domnul, cel mal
mare dar se înţelege.
In sus să te uîti, când ve) să multumescI Domnului, ca
găina când b� apă, mulţumind lur' Durnnedeu.
Cu anevoie să multumescî, pe cel-ce nu cunosce nici binele
nici reul,
================== pagina 371 ==================
PoYkrUIRf ŞI CUYIKTg APgVERA'l'E
371
l
Cu inimă bună tu să mutumescl celui-ce bine tie ti-a făcut.
Cu o dulce mulţumire, î�dată îndatorezl pe [ăâtorul teci
de bine la mal mare îndatorire.
Când mulţumescI făcetorilor de bine, indernnf pe ceî-l-alţt
la asemene facerI de bine.
7810 Când nu te mulţum escl pe ceea- ce estî, multe greşelI do­
bândesci.
Cât ele bine să facl, cât de mult să te silesc! spre folo­
sul altora, nu poţi mulţumi pe toti.
Mulţumesce-te pe al teu, la lucru străin nici cum să rîvnescr.
Mulţumesce Domnului bine sau reu ţie de 'ţi dă, că tu
nicI binele teCi curioscl, nicl reul în adever.
Multurnirea facerit de bine etî mal aduce şî alt bine.
7815 Mulţumire se dă la cel-ce ne' dă, Iar nu şi la cel- ce făgă­
duinţă numar ne dă.
Multumita pentru slujbă, nu numai prin graiu dar şi cu
mâna plină.
Niment nu se mulţumesce în ceea-ce se găsesce.
Nici de însuşI Domnul toţI de o potrivă se pot mulţumi,
că unul cere plore şi altul uscăciune.
Putin! cel-ce se multumesc de Dornuif lor când nu le dă
tată averea lor. '
7820 Pe însuşf Domnul multf se mânie, pe însuşI Domnul mulţi
hulesc, către însuşf Domnul mulţi cârtesc, şî tu vei de
tine toti să se multurnescă.
Pe cât d� puţin, tu să te .multumescr, ca mal mult să do­
bândescI.
Pe nimerii nu poti mulţumi, de nu vel nimeri la vremea luf,
Să te multumesci pe ceea-ce dobândescî, de unde tu o­
stenescl.
Fără nicI o mulţămită, nicI o pildă dal, de ori-ce faptă
bună.
7825 Cel-ce pe puţin nu se mulţumesce, pierde şî acel puţin,
Cine se mulţumesce pe ale sale, nicl o mâhnire are.
Din tată inima Domnului să multumim, de ceea-ce de la
el nOI ne rniluim, ca mai mult' să dobândim.
Domnului mulţumire, în loc de rugăcIune, mal bine să-T
facî, că el scie ce să îţi dea, fără tu a '1 ruga.
Şi bine şi reu făcând nu poţI mulţumi pe toţI de rînd, că
ori-ce urmare d' o-potrivă la toţi nu place de' rînd.
Pentru Mume.
7830 Va! de acele mume ce 'ŞI lapedă copiii lor, ca când n'ar
fi sânge al lor.
� I
1
I
================== pagina 372 ==================
PRO\'ERBELE ROM_.\.)fILOR.
372
------------------------------------------------
Var de acele mume ce 'Şl dau copil lor pe mâinile altora,
ca când nu le-ar fi dat lor Domnul lapte indestul!
Ca o murnă către tine, să cinstescf şi pe aceea-ce, ca o
mumă bună, îngrijasce de tine.
Cu mult mal bine, copil să nu facf de cât să '1 lepedî după-
ce el faci. .
Muma vitregă rnaf rea, de cât ori-ce nară rea.
7835 Muma mal lesne pe copil el învaţă; d'aceea mumele să
fie mar învetate.
Muma mal mult în adever, Iubesce pe copil, că '1 cunosce
că e al el, şî cu dureri' l'a dobândit.
Muma 'n pântecele el ne-a zemislit, în pântecele el ne-a
incăldit, în pântecele el ne-a crescut, în pântecele el ne-a
hrănit cu însuşf sângele el; cum din pantecele ei am ieşit,
de pieptul el ne-am lipit, tita el ni-a dat-o, de am supt-o
tată pană ne-am Îndopat ca o Iipitore, în lume când ne-a
aretat, mâna cu martea a dat. Pentru ea să ne silim,
pentru ea să îngrijim, pentru ea să ne jertfirn, precum
şî ea s'a jertfit, când în lume ne-a născut.
Muma, petrecerea ei, plimbarea el, jocurile ei, cu fetele el
să le facă, ca să le deprindă la urrn ărf cinstite.
Murna din fire, lapte în ţîţe a dobândit pentru al el copil,
d'aceea însuşi ea, pe al seu copil cu-al SeLl lapte, trebue
să-'! hrănescă, după-cum firea a orînduir .
. 7840 Muma după-ce nas ce, mult, mult se 'nveselesce dar nu scie
că d'aci Încep necazurile el.
Numai murna cunosce pe copilul seci că este în adever
al seu.
Sînul mumeI la copil, liman de mântuire.
Feresce-te să nu rnâhnescî pe muma ta Întru nimic, ca să
nu te blesteme, că numaI blestemul el îndată se lipesce.
FugI cât vel pute de vitrega muma ta, Încât şî de mostele
el departe să ocolescf, când le întîlnescî,
7845 Ce e mal frumos la vedere? de cât a vede pe murnă cu
copilul în braţe şi cu [urca la brîu,
Dacă doue rnume al, UDa bună şî alta vitregă, pe cea vi­
tregă s'o cinstesd, şi pe ceea-l-altă s'o Iubescf şi pentru
ea să te jertfesci.
De la rnurnă spînzură cele d'întâju năravurî ale copiilor.
Pentru Muncă şi MuncitorI.
Vedi Lene, NC!llUllciton':
A fugi ore-cine de celece cer muncă, se 'nţelege lenevire
ŞI întregă ticăloşie.
================== pagina 373 ==================
373
n)\'Ă1TIRÎ ::;1 Cl:\'INTf: ADEVERATE
-------
Iubesce munca, ca să intîmpinr cele trebuincrose ale tru­
puluî teu şî invetătura spre odihna sufletului teLl.
7850 Iubirea de muncă, avere 'ţr bagă '11 pungă.
Iubitorul de muncă, nicf cum în lipsă se află.
Omul ca să dobâridcscă, trebue să muncescă.
Omul cu munca când se obisnuresce, i-se pare în adever
că are ce el lipsesce când nu muncesce.
Omul fără muncă. ca trântorul fără miere, daceea pururea
la muncă să'l silescI.
7855 Omul fără muncă mal lesne se 'rnbolnăvesce.
Omul din munca sa când se folosesce, cu mar mare silinţa
la muncă se sirzuţesce.
Omul după munci, se bucură de muncă.
Ort-ce semintă să o u41 cu sud6rea munciî tale, elacă vei
să.'ţr de rod mal mare.
O, ce mulţumire la cel-ce lTIUllCeSCe, când din munca sa
el se folosesce!
7860 Unul cu munca altuia se îngraşă şî se umflă, şî pre pu­
tint cu munca lor.
Unde toţI de obşte muncesc, cersetort nu se găsesc.
Unde de silă ;;Î ele frică muncesc, rodurile acolo nicî cum
sporesc.
In 4i de vară să te-asemeni cu furnica la muncă, ce până
nu'şl umple musurolul ele bucate, nu stă elin muncă.
In revărsatul zorilor să il] cu sapa 'n mână şî să n'o lasf
din mană până la septemână, dacă vei să al pururea
ceva în mână,
7865 In sudore şi în chinurl vel mânca pâtriea ta, elin munca
ta, că aşa Domnul a poruncit, când din terînă te-a ze­
mislit.
In tate qilele să muncescf, afară de Dumineca, c'o di şi
numaf Domnul pe septernână a lăsat spre odihnă.
Vremea muncii să 11'0 plerdl la beuturî şî jocuri, ca nu
cumva să ajungi să cert pe alocurI.
Gol la sapă, gol la casă, l'arătură cu sudore, secerea cu
năduşală, la stringere fără preget, să alerg) cât ve! pute,
ca tate la vremea lor să le aibf fără srnintelă orl-când
tu vef vre.
Diua, în care nimic n'ar muncit, qi că în zadar al trăit
7870 Dlua tată să muncesci, noptea si't te odihnescl.
Ca să înaintezr la munca ta, trebue să găsescI mijloce în­
lesnitore.
Cu apusul sorelul să apuie şî munca, ca şî vita şî omul să
se oelihnescă pentru a doua cji.
Cu cât 111;],1 mult veI munci, at[,t maT n;ult veI dobândi.
================== pagina 374 ==================
Cu cât mal multmuncescf, cu atât mal mult te 'nveselescî,
când din munca ta şÎ pe tine şî pe altul folosescî. '
7875 Cu cât mai mult dobândesci din munca ce jertfescî, cu
atât mal mult pofta muncii se deschide.
Cu munca omul, pe negândite, a dobândit pe chiuite.
Cu munca să te Întreci la ori-ce deprindere.
Cu munca frate şî din pietră scoţI lapte.
Cu munca trece vremea şî nicî c' o pricepl,
7880 Cu munca necurmată, mănânc! plăcintă lată.
Când nimic muncesc! atunci pecătuescl, că la reutăţi
gândesc!.
La muncă Înainte, la somn mal În urmă.
La muncă cu sîrguinţă, la slujbă cu credinţă.
La muncă când te strudescî, mai mult pentru slăbănogI
să te silesc! tu cât poţI.
7885 La muncă di.pă albină să te leI şÎ să urmezi, ce, câte
puţin adunând, umple uleiul de mâncarea cea mal dulce.
La muncă de la furnică, să el pildă cât de mică, ce cu
cât mică este, ea mal mult muncesce şî fără a-'! porunci,
singură eşi strînge de mâncare pentru Iernă, de cu pri­
rnăvara.
La muncă ŞI strudă tate se supun, şÎ cele piste putinţă
se ved cu Înlesnire.
Mal bine în muncă să primescf să morI, de cât, când Ia
unul când la altul, cu talerul să cerl, că aceea mal de
cinste, Iar acesta etf aduce mare necinste.
7890 Mal bine cu muncă ŞI îndestulat, de cât cu cinste mare
ŞI de tot leşinat, fără ele mâncare.
Mal bine să muncesc! cu mâna ta, de cât la mila altuia
să asteptt.
Mare ruşine să·'ţI fie ţie altul a te hrăni, când tu poţI
munci.
Mal bine să muncesci, de cat la avere străină să gân­
desci, ca să 1·0 hrăpescl.
;Vlal bine să te strădurescî cu tată puterea ta, la ori-ce
muncă, de cat la altul S8 te căciulescî şî mila lui să
aşteptî.
Munca ar peri, când leneşi] ar îrnperăti.
7895 Munca ornuluf noroc eI aduce.
Munca în urmă odihnă cere ca să rea putere.
Munca eU înveselesce sufletul, Iar trândăvia ti '1 frămîntă;
ele una să te Iipescî de ceea-l-alta să te depărtezr.
Munca vfeţă ŞI lenea marte.
Munca cu mesură trupul te-l întăr esce.
7900 Munca cu năeluşală, sărăcia dă afară.
Munca cu silintă, preface ori-ce fiinţă.
================== pagina 375 ==================
!
i
,1
1
i
375
r
Munca cu sudore, pe om el îngraşă.
Munca cat e de dulce, când rod no oe ne aduce.
Munca la început eţf arată nevoinţe, Iar pe la sfîrşit plă­
cere şi bucurie, ca muncile de facere.
7905 Munca la început grozavă se pare şi lenea forte dulce,
far pe la sfîrşit, una 'ţraduce bogăţie �î ceea-l-altă calicie.
Munca, lecul întristărir. De ea să te ţiI şÎ pururea vef fi vesel.
Munca mare te slăbesce, dar pururea şi te slăvesce.
Munca minţi], cu mult mal mult te dăulă ele cat a mâinii.
Munca multumirea ta să 'tr fie tot-de-una.
7910 Munca, rnumă bună, Iar I�nea murnă vitregă.
Munca mal nil nicl odată te lasă fără bucată.
Munca, mana cea dreptă :;;1 lenea, cea stângă a norocului ten.
Munca ne-arată odihna, că este mar dulce.
Munca nicî odată nu se vestejesce, d'aceea pururea inflo­
resce şi rodesce,
7915 Munca pe muncitor nu'I lasă fără ajutor.
Munca pămîntului să'tî ne ţie bogăţia vistieriei tale.
Munca pluguluî, vleta omului. daceea şi mal cinstită.
Munca pămîntuluî cu cat mal grea cu atât mai folositore.
Munca să te adorrnă, munca să te deştepte, ca nici odată
să aîbî lipsă, că singură ea intregă bogăţie.
7920 1VI unea spre folosul teu poftă şi plăcere eţI aduce, spre
mal mare muncă, Iar trândăvia, greţă si plecate. Alege
care 'ţi place. -
Munca fără preget pe om imbogătesce. De ea se te til.
Munca cea mai folositore, că 'ndoită dobândă ne-aduce şî
departe de nof duce ortce greţă şi orl-ce greşală.
Munca, cinste dulce, rar lenea necinste ne aduce,
Munca elin mană'tî nici cum să scape, ca îmbucătura în
gură'ţr cu dulcetă să 'ncapa.
7925 Munca durerl aduce, elar şî dobândă dulce,
Munca depărteză ori-ce retI şî ori-ce lipsă.
Munca mică, dobândă mică.
Muncă, muncă să cheltuescf, iar nu dile să serbătorescî,
că CLI acest㠺Πpe Domnul cinstesc) şi pe tine mal mult
te folosescr,
Muncă peste muncă de vel adăoga, lipsă în casă nicl că
vel ave.
7930 Muncă se inţelege, la ori-ce omul se îndeletnicesce.
Muncesce nu spre cinstea ta, ci spre folosul altula ; că fo­
losul obştesc, cea mai mare cinste eţI aduce.
Muncesce după putinţă, că cu muncă bună şî sănătatea
te-o păstrez] şî avere dobândescf.
Muncitorii dobândesc, cu munca mâinilor lor, jar boieriî,
cu munca altora, �eqend pe saltele.
================== pagina 376 ==================
376
PRO\'EHBELE ROMÂKILOH
-----
Muncitorul, când adună atunci se 'nveselesce, sî muncit
sale multumesce.
7935 Muncitorul: şî de se ,socotesce să facă vre-un reu, n'are
vreme să facă acel reu.
N'ai muncit la tinereţe, pătimescl Ia betrânete,
N'astepta să te'mboldescă ca pe bou la muncă, c'atuncl
şî muncescf Ş1 pătimescr,
Nemuncltorul, pururea în durerî de m;11n1 şi de picere
petrece.
Nicî o ep fără muncă, afară de Duminecă, ce nimic nu
dumică.
7940 Nicî un lucru te 'nveselesce, ca ceea-ce odrăslesce din bună
munca ta.
Nicl un lucru aşa de dulce, ca ceea-ce ţie munca ta 'ţr­
aduce.
Nicî pre multă muncă, n icl de tot în lenevire, că şi una
ş1 alta d' opotrivă te vaternă, ci mesura de mijloc la
teSte să păzesc],
N optea să te deştepţi, ca cocoşii să şî cânţi, sî de muncă
să te-apuci.
Numai o qi pe septernână să te odihnescI din mână, dacă
voesd să nu sărăcescî,
7945 Nu te pleca Ia mila altula, ci mal bine la munca ta.
Nu tote de Ia altul d'a gata aştepta, ci mişcă s1 tu elin
mână la ori-ce cum-va.
Petrecerea fără muncă, muma sărăciei ş1 sora hoţiei.
Piste putinţă la muncă pe nimenl să nu silescî, ca tot
de-una la muncă gata să'I găsesc!.
Pururea să ostenescî cu ore-ce muncă, nu numai pentru
tine, ci pentru altul ca tine.
7950 PuţinI, muncind împreună, mult folos aduc, Iar fieş-care în
parte, nicf pentru a sa trebuinţă; d'aceea Ieatf un tova­
răş la ori-ce muncă.
Rodul munciI mal dulce, de mor-ce plăcere pe lume.
Silesce-te la muncă ca să nu cadl în lipsă.
S6rele să te ardă la lucru de câmp, ca bun rod să do­
bândesct, din munca ce cheltuîesct.
Să te deprindt ia muncă de bună voie a ta ca s'o poţi
suferi :;;1 când va veni fără voia ta.
7955 Slavă se cuvine celor ce muncesc pentru folos obştesc.
T6tă diua să muncesci, dar să te sî odihnesci,
Firescă datorie a ornuluf se 'ntelege a munci necurmat.
Ceasornicul muncitorului, cocoşul �e 'nţelege.
Ceea-ce rnuncescl, să fie spre folosul teC!, şî spre folosul
obştesc, c'atuncf te nurnesci 0111 mare.
7960 Cer crescuti la mindire, la pămînt nu pot munci.
================== pagina 377 ==================
eCYIK'lE ADEYEHAl'E
Cel-ce a muncit, acela are drept cl'a se şi folosi din munca
lui
Cel În slujbă, sî când se odihriesce, lefa luf el merge, rar
muncitorul, munca lut, lefa lul,
Cel-ce diua nu muncesce n'are dreptate noptea să se odih­
nescă,
Cel-ce la vreme de muncă se pune la cântări, la vreme de
forne trebue să joce.
7965 Cel ce mult muncesce, lui i-se cuvine cinste sî plată bună,
ca şî altul de la el pildă să lea bună.
Cel-ce mult muncesce, mult şî dobânclesce.
Cel-ce mult rnuncesce, de multe greşelr se feresce.
Cel-ce mult muncesce, pururea satul este că nimic el lip­
sesce.
Cel-ce nu muncesce, în trândăvie se topesce.
7970 Cel-ce nu muncesce, în visurî se chinuesce.
Cel ce nu muncesce la furtisag g5.ndesce, că d'aci se hră­
nesce.
Cel-ce nu muncesce, slugă altura de nevote se găsesce; Iar
cel-ce muricesce, n'are trebuinţă de nicl un stăpân. Pă­
zesce-te să nu ajungt slugă altuia că vai de tine.
Ce somn usor şi dulce, munca pămîntului ne aduce.
Cine cu munca petrece, depărteză de la sine orl-ce întris­
tare şi ortce zădărnicie.
7975 Cine mal mult muncesce, mal mult ŞI dobândesce.
Cine muncesce, pâinea nu-I lipsesce, far cine se lenevesce,
sărăcia de el se ripesce.
Cine rnuncesce bine, mănâncă mal cu poftă.
Cine n'a îuvetat nici o meserie, pote munci cu mâna mult
mal bine.
Bărbatul tare, ţapăn şi vomic, muterea slabă şi neputin­
clasă. D'aceea 1l1L1l1Ca la bărbat.
7980 Băşicf pe 1113.\11\ cine scote din muncă, acela pâinea cu
dulcetă o mănâncă.
De-al munci mar adeseori, prisos al ave în casa ta de
multe orî,
Domnul avere dă celui ce muncesce.
Domnul, omului parte 'I-a făcut, să muncescă tată diua,
După muncă, pâinea mal dulce ni-se pare.
7985 După muncă şi dobândă.
După dreptate munca când vei s'o împartî, lea pildă de la
albină, că unele aduc mîere, şi altele fac căsuţe de mlere,
tate cu mare supunere către stăpâna lor.
De naf invetat nici un mestesug, alergă la cel obştesc :31
la cel mal de folos, adică la plug, şi la o sapă bună,
cetl dă îrn bucătura cea mal bu net.
================== pagina 378 ==================
378
PROVERBELE ROlYIÂNILOH,
De nu vei munci, în veci sărac vef fi.
Şi când mal mare avere dobândesci, munca să nu te-o
părăsesci.
Pentru Muncitori
Vecji Jlultcă.
Pentru Muritori
Veel' ;).16 rte.
Pentru Mustrare
7990 Când rnustrezf pe ore Cine, cu dragoste să'I îndemni, rar
nu să'l infruntezt.
Când mustrezI pe ore-cine, socotesce-te în tine, nu cum-va
şî tu asemenea al urmat? şi te rnustreză şî pe tine.
Mustreză pe cel înţelept precum i-se cuvine, la neprevedută
greşală, şî mal înţelept va eşi.
Să te ferescl să nu te-areti vrednic de mustrări, dar ne­
vrednic de-a-le suferi când ele tise vor cuveni.
Cel-ce urasce mustrarea, nicl odată se 'ndr epteză.
7995 De orl-ce pe altul, cu cuvînt el mustrezi, tu de aceea, cu
totul să te depărtezl.
Pentru Muci
Când mUCl1 'ţI-'j sufli, nu trîmbiţa din nărI, că pe toţI el
sperlî.
Când muci! 'ţI-'! sufli, dă-te la o parte, ca să nu sufli asu­
pra celor dinainte.
Pentru Mănăstiri
La mănăstire mănânci d'a gata, fără a munci, ca când n'aî
ave mâmî.
La rnânăstire, tembelicul cel mal mare, despre ale munciî,
8000 La mânăstire, bogăţie mare, clar milă nicl-de-curn.
Cel-ce o lume despoie ca să facă mănăstuI, se 'nţelege
că le face pentru a acelora pomenire, far nu pentru
a Iuî.
================== pagina 379 ==================
Pentru Măreţi
Când faptele eţl sunt miel, urît să te aretl măreţ.
Măretul pururea se bagă Între cel mal marf, ca să se arate
�î el mare.
Pentru Mări
Cu cât de frumosă marea, când de departe o vedi, cu
atât de urîtă, când În ea te innecl.
8005 Mar bine pe USCat cu vint, de cat pe mare fără vint.
Marea, cu înnecarea el o lume prăpădesce, şi totl de ea se
ţin. O ce nerodie l
Marea, frumosă, dar primejdiosă,
Marea de departe bine s'o vedî, Iar in ea vre-o dată nicf
cum să te încredt.
Pe cel ma! bogat, marea 'l-a aretat cel mal scăpetat,
8010 Scăparea celuI pe mare, martea se înţelege
Ce turburare de mare, mare, când val piste val vine călare.
Cine pe mare umblă, vieta si-c scurteză fără vremea el.
De mare să te mirt, că este de mirare, iar de umblat să
umbli pe uscat.
Pentru Mărinimie adică Inimă mare, Curaj
Ori-ce împotrivire a norocului teu, să nu pată micşora mă­
rinimia ta.
8015 Cu mărinimia dobândescî, ceea-ce nu g�'tndescL
Mărinimia Iertă cele mal mari grqell.
Mărinimia urasce, orl-ce micşorare in fapte ::;[ in cuvinte.
Marinimia uită îndată orî-ce reLI de la altul 'I-a venit.
Mărinimla, îndrăsnela cea mal mare.
8020 Mărinirnia nici o frică de primejdie are.
Mărinirnia nici odată grăIesce de reu.
Mărinimia nici se uîtă la cele mal miel lucrărf, nici le
bagă în semă,
Marinimia numai, iubesce adeverul.
Mărinimia, pod6ba sufletului.
8025 Marinimia cu bine resplătesce, cât nu face slujba ce i-se face.
Mărinimia se rusineză să facă cel mal mic reu,
Fără mărinimie nimic nu poţI folosi, şÎ în zadar te stru­
descl.
i
II
II
================== pagina 380 ==================
380
PROYEJWELE ROMÂNILOR
----------------------- ---------------
Pentru Mărire
Mărirea n' o p�ţi cunosce, de cât numai când o pîerdl.
Mărirea ce al In mână, numai îndată o pîerdl, când pre
mult rîvnescî către alta mai bună.
8030 Mărirea celor mari, după fapte se cun os ce.
Mărirea ce se dobândesce cu cumplire, 'ţi-aduce ne-cinste,
Iar nu fericire.
Pentru Măritiş
Cu măritişul norodul el înmulţescl, dragostea o intărescr
sî pe Domnul îndatorezI, că porunca lUI urrnezf.
Când veî să te măriţi, caută la om Iar nu la nern şi a­
vere, că din prost se face de nern, şî din sărac bogat,
rar din ne-om, om cu mare ne-voinţă.
Mar bine măritată, fie sî cu prost, de cât ne-măritată sî
defăîmată ; că măritisul cinste eţl aduce, rar ne-rnăritisul,
la marI greşelr te duce.
8035 Cea mai mare greutate, fata ne-măritată.
Pentru Mărturii
\' ed i flfarturl.
Pentru Mesură
Orî ce mesură, îndestulare bună.
OrI-ce piste rnesură, vaternă în urmă.
Ort-ce piste rnesură, greşală se 'nţelege după ori-ce Ieg e.
Ort-ce piste mesură, căinţă aduce în urmă.
8040 Orîce piste mesură, nu ţine multă vreme.
Ori-ce pre mult, şî ori-ce pre puţin, 'ti-aduc vătemare, Iar
mesură de mijloc, folosul cel mal mare.
Ori-ce fără mesură, scade din cinstea Iul.
Cu anevoie forte, o rnesură de mijloc să se păzescă la
tate.
Cu mesură să mănâncî, cu rnesură să �î bel, cu mesură
să grăîescî, cu mesură să urrnezf la orl-ce vel să să­
vîrsescr, că rnesura la tate, unelta cea mal bună.
8045 Cu ce rnesură vei mesură, cu aceea ţi-se va mesura.
La orî-ce urmare, când vei păzi rnesura, nici o greşală eţr
aduce.
================== pagina 381 ==================
_______ POv-'Vl'UIRI ŞI CUITi'lTE ADEVERATE
381
La orl-ce mal cu rnesură, ca când eţr va lipsi să nu-'ţI
pare mai cu greCI,
La ori-ce da! şi la ori-ce Iei, rnesura din ochî să nu o
pierdf.
La cele piste mesur ă, nici o oriridulelă.
8050 Mănâncă, be şi jocă, dar tate cu mesură şi la vremea lor.
Mesura la tate, cea m:11 bună dreptate.
Mesura cea mal bună, ce nici la o parte, nicf la alta nu
atîrnă.
Mesurile şi schimburile, cât se pote de înlesnitore să fie.
Nimic piste mesură, ca să nu te călescl în urmă.
8055 Precum munca piste mesură la asternut te-aruncă, aşa şî
lenea cea mare te lasă ca un puf mole ; d'aceea la nici
una să trec! piste mesură.
Tate cu mesură bună, că piste mesură eţI aduce căinţă
nebună.
Ce anevoie şî piste putinţă a păzi are-cine o rnesură, când
slava. averea şi puterea, piste tot el încunjur ă,
Cel-ce la tate, rriesura de mijloc bine o păzesce, acela
numai nu se căiesce.
Cel-ce se păzesee de ori-ce piste mesură, mal mult bo­
lesce şÎ de sănătos se socotesee.
8060 Bucuria şi 'ntristarea când vine piste mesură, de coşclug
ett lea îndată mesură,
Şi câştigul cu mesură să doresc! să-T dobândesci, la cele
de trebuintă.
Şi multa strădanie şî marea desfătare, d' o potrivă amin­
dooe trupul ţe-l topesce, mintea ţe-o În tu necă şi în uf­
mire te aruncă; cl'aceea la amindooe cu mare rriesură.
Şi de mult şi de puţin mult să te ferescr, ci mesura de
mijloc la tate să păzesct, dacă ve! să nu te nevofescî :
că ori-ce piste rnesură te lasă în urmă, fără nici o
mesură.
Pentru Măsci
Cu masca pe obraz, întreg măscăriciu.
8065 Masca chip frumos, dar fără creerI Într' însa.
Masca după obraz, când grărescI seriose, pururea să te-o
ridict.
Pentru Mătănii
o pocăinţă cât de mica, cu părăsire de cele rele, biruiesce
mii şi sute de mătăniî.
================== pagina 382 ==================
382 PROYERBELE lWMÂKII�OR
----------------�� ------------------
Mătănii multe în zadar, când pocăinţa eţI lipsesce.
Mătănif multe, itltregă dobitocie, viclenie şî reu tate arată,
că va să însale pe cel ce'! ved făcend la mătănil.
8070 Jocul mătăniilor în mână lenevlre arată.
Nicî măcar o mătănie, ci îndurare mare.
Nu mătănil cere Domnul, ca să'tr frâl1g1 mijlocul, tocma
ca pehlivanii, ci căinţă şi pocăinţă, cu depărtare de
ori-ce rea urmare. '
De cât mătănir cu capul până la părnin t, şi cu suflet spur­
cat, maf bine cu suflet curat, când intri in mormînt.
Pentru Mâini
In adunare când te afli, la părţile de ruşine mâna nici
cum să te-o 'ntindI.
8075 Când mergt la ore-cine, cu mâinile pline, uşile ţi-se des­
chid de sine.
Cu m âlnile la piept, cu ochii în jos te arată de smerit,
ce'! qic ipocrit.
Mâinile îndeştate, la genuche ŞI la spate, nici cum să le
ţiI înaintea altora. că te-arată ca un tâlhar legat.
Mâinile curate de sânge să ţi -le păzesci, ca bună chemare
de la Domnul să dobândesci.
Mâinile cele mal multe, aduc şi roduri mal multe.
8080 Mâinile celui-ce 'nnotă, 10peF de luntre se socotesc.
Mâln! ţepene la brurari, picere ţepene la boricenl se cuvine
să albă
Mână aspră, semn de muncă.
Mâna călugărului şi a cersetorulul, o pantahuză pururea
plină
Mâna să te-o aretl mal lungă la dare şi mal scurtă la
luare.
8085 Mâna să te-o sărute, să n'o dal la nimeni, că semn de
mândrie, cu mare nero die.
Mâna slobodă la cele bune, iară la cele rele, legată şî 'n
cătusi b8gata.
Mâna ce se tale dupe pravilă, nicl o durere simte; dar
vedf să n' o patt, tie şî fără durere.
Mâna deschisă să ţe-o al la cel sărac Sl scăpetat,
Nicf mâinile, nici faţa, nicl dinţiI, nici cum să-T laşî, ca de
cârne, nespălati sÎ necurătatî,
8090 Nu cu o mână' să tragI şî' c� alta să zgornescI, ci cu a­
mîndooe să îrnbrătisezf.
Cu mâna gală de te-T 'duce la ori-ctne, «esi afară», eti vor
dice, ra�- cu mâna plină «priftim, poftim;, de la toţI 'auqI.
================== pagina 383 ==================
POV ĂŢUIRI ŞI CUVINTE ADEVERA'fE
Şî fierul şî pîetra, de mână se tocesce.
Pentru Mânie şî Mănioşî
388
Asupra celor nevinovati nici o mânie să afbf, fie şî vrăj­
maşî.
Acela mal mare se p6te socoti ce mânia ŞI-O p6te stăpâni.
8095 Acela mare de suflet, ce la mânie nici cum se supune.
Omul în manie la g-âlcevă gândesce, Iar cu răbdarea în­
timpină ort-ce gâlcevă.
Omul cu minte nici cum se mânie.
Omul când se mânie, inima i-se aprinde şî cu nimic alt o
p6te sting-e, de cât cu blândeţele.
Omul când se mânie, te sperie cu vederea, că g-rozav se
uită.
8100 Om cu om când se mânie, d'ar pute s'ar sfîşia.
Orl-ce mânie multă vreme să nu ţie, Iar drag-ostea În vecî
să fie.
OrI-ce mânie dobândescî, cu ruşinea s'o înveselescî.
Urît, să te mâniî pe cel mar mare de cât tine.
Invată-te să'tt stăpânesci rnânia ta că om eşti.
8105 In loc de mânie, să te silescf blândeţe să dobânelescI.
In mânie când te afli, nicl însuşi să urmezi, nicî ce-va să
poruncescl, că d'amîndc oe în urmă te călesct,
Ca cârmacîul ele pietre, ele mânie să te ferescî.
Cu o nebăg-are în sernă, orlce mânie ele la tine depărtezî.
Cu mult mal voînic, cel-ce mânia 'ŞI-o stăpânesce, de cât
cel-ce la resboiu biruiesce.
8110 Cu mânia către alţiI aşa să te areţl, cum veI către tine
altiî să se p6rte.
Cu rnânia plerdf ori-ce indrăsnelă.
Cu mânia ta nimic alt folosesci, ele cât inima ta ţe-o to­
pescl,
Cu mânie de nevoie numai să începî cu ea, Iar nu să şî
sfîrsescî cu ea.
Cu răbdarea ori-ce mânie, fie cât de mare, Îndată o poto­
Ieser.
8115 Cu cel mânios nicf cum să te sfădesci, până nu-T va trece
mânia,
Când omul în mânie. nu'I supera mal mult.
Când în mânie te afli, stai elin orl-ce lucrare.
Când se lea în gâlcevă prieten cu prieten, şî rudă cu rudă,
atuncî se aprinde mânia cea mal mare.
Când te mâniî pe 6re cine, ridică pricina pentru care te
mâniî şÎ nu te vei mal mânia pe el.
================== pagina 384 ==================
3tl4
l'ROVEIWELE RWL.\�ILOR
8120 Cind te mâniI să te păzescl, ca nu cum-va cu mania la
ore-ce să greşesc!.
Când te mânil, să te ruşinezI de însusf tine, sî nlcî cum
te veI mai mânia.
CInd te mânif, să ţii pană când te ve! socoti ore-ce mal bine.
Când te rnâniî de ore-ce, mi ntea de tot ţi-se Întunecă şi
nici cum mal judecă, d'aceea atunci, lasă pe alţiI să ho­
tărască.
Când nu te mâniî pe ori-cine, uită-te la altul ce să mânie
pe altul, şî îndată te veI căi.
8125 La iconă, de mânie, să te uIţI tu când te mânif şi nici
cum mal mult în manie veI fi.
La mânie cu zăbavă, la 'ndurare cu grabă, la blândeţe
cu tărie şi la cuvînt cu statornicie.
Mar reu pătirnescî, când de manie te stăpânescr.
Mal tiran de cât omul, in mania lui, nici o fiară pe lume.
Mai bine descopere mania ta, de cat s'o ţiI ascunsă, că
cu aretarea el, de pecat tu veI scăpa.
8130 Mult vaternă pe om mania când el coprinde.
Muritor fiind lume, nu păstra în tine vecinică mânie.
Mania arată pe cel slab de suflet.
Mania aţîţă vrajbă, vrajba te duce la greşelf, greşala la
pecate.
Mania, o furie ce la rnorte te duce, pe cel-ce nu scie cum
s' o Înfrîneze.
8135 Mânia împeratuluî, călăuză morţiI.
Mania în sînul nebunului, acolo se odihnesce, că în vecf
nebunul mânios.
Mania, întregă nebunie, că din furie curge, şî când ea te
coprinde, din ochiI tel scânteie SCOţI, sângele teu îndată
în cap ţi-se urcă, obrazul ţi-se aprinde, gura plină de
spume, ca de epilepsie, buzele tare 'ţi tremură, dinţiI
în gură reu eţl scrîşnesc, trupul ţi-se cutremură, glasul
ţi-se curmă, sufletul dabla ti'I tragf, şî din picere ca caif
baţi. O ce grozăvie la vedere urîtă! când omul s'ar uita
în ceasul acela, în oglinda sa, atunci s'ar spăimînta însuşî
el de el. Acestă boleşnita, cu răbdarea numaI se pete
tămădui, aducend inimii odihnă si sufletuluI rnângăîere.
Mania între cel-ce se Iubesc cam puţină vreme ţine.
Mania îndelungată, aduce căinţă lată. Departe ele ea.
8140 Mânia vrăjmăsesce inima te-o indrăcesce, de nu poţI cu-
nosce binele din reu.
Mânia gura nu ŞI-O stăpânesce.
Mânia jos aruncă orI-ce dar sufletesc.
Mania cu Încetul etf mănâncă pîeptul,
Mania cu cat mai luare, cu-atât căinţa mal mare.
================== pagina 385 ==================
FOVĂ'rU1RI :;;1 CUVJN'l'E ADEVERATE
8145 Mania cu nimic alt se potolesce, de cat cu indelunga răb-
dare.
Mania când e înverşunată, să n'o superi aşa îndată.
Mania când ne coprinde, mintea se desprinde.
Mania când prididesce, numar cuvîntul o potolesce.
Mânia când biruesce, reCi şi reu te chinuesce ŞI trupesce
şi sufletesce.
8150 Mania când te-o stăpânescî, greşalele lesne le ierţi.
Mania cat mal puţin pe tine te stăpânesce, atât mal mult
ţie eţI folosesce.
Mania cat de mică, la inimă te piscă.
Mania la om, scurtare de vletă.
Mania la piept lovesce, pe cine ea biruesce.
8155 Mânia lungă, bolă îndelungată.
Mania mal mare de orî-ce intimplare.
Mania mult d'ar tine. lumea reu s'ar împredeca.
Mania, muma reutătilor.
Mânia, mândria ŞI �avistja, do potrivă te mistuîesc, până
a nu te sfîrşi.
8160 Mânia nicî cum cun6sce la nicî o dreptate.
Mânia norodului, urgia Domnuluî,
Mânia nu scie a judeca, beţia nu seie a grăI, prostia nu scie
a porunci, zavistia nu scie a Iubi.
Mânia pe apă s'o slobodi să mergă, iar dragostea în pietră
s' o sapi cât de adînc. ca statornică să fie.
Mania pe om în gâlcevă el cufundă.
8165 Mânia pe om în cap el lovesce şî mintea mai întâfu în-
dată 't-o smintesce.
Mania pe nesimţite, în primejdie te trimite.
Mania pe cel Înţelept, nicî cum el stăpânesce.
Mânia rece, curînd se trece.
Mania rudelor cu mult mar cumplită de cât a străinilor,
8170 Mania reu vaternă mintea cea mal bună, şî mare căinţă ne-
aduce în urmă.
Mania semn de marea slăbiclune a sufletulul teu.
Mânia singură, întregă greşală, fără a greşi ore-cine În manie.
Mania 5'0 ocăresct ŞI departe de tine să o şi osîndesci.
Mania se zemislesce, când ore-cine pe noi ne năpustuîesce.
8175 Mânia să n'o păstrezt In vreme îndelungată, nici s'o areţr
cumplită la nimeni nicî odată.
Mania se potolesce, când cel-ce a dat pricină de manie
se umilesce.
Mânia să se frangă ca acul albine! ce, cum muşcă, se frânge.
Mania să te-o aretf, nu către cel mal mic, ci către cel mai
mare, dacă poţI să fir călare.
Mania să te-o înfrînezr, mania să ţe-o stăpânesci, ca căinţă
25
================== pagina 386 ==================
386
PROVER,BllLE ROMÂNILOR
8180
8185
8190
8195
8200
8205
să nu vedl, că pană la căinţă te şî pierdî, când ei te
supuI.
Mania să te-o depărtezt, pană a nu te supune că, în urmă,
reu piste reu ţi-se pune.
Mania te asernenă cu cea mal grozavă frară, dar tu până
eşti mânios, nu urma ca nici o fiară.
Mania, firesce, la multe rele ne silesce.
Mânia, cel mal lesne lucru 'n lume, că de ori-ce se mânie
şî mic, şÎ mare orf cine.
Mânia, din om te face ne-om.
Mânia de la cel înţelept, curînd se risipesce, Iar de la cel
nebun, d' abea-d' abea se mişcă.
Mânia de tot urîtă că la nimenî se mai uită.
Mânia ţe-o stăpânescl, când bine te socotescî.
Mânia si Iutela multă vreme să nu te stăpânescă.
Mânia şî 'ntristarea vleţa te-o scurteză.
Mânia şî 'ntristarea la nimeni să ti-le aretî, că cu acesta
eţi aretf slăbicîunea sufletului t�(L '
Mânia şî sgârcitura nicî cum sfat primesce.
Mania şî fornea d'opotrivă te frămîntă.
Mânia, şî cea cu cuvînt, te-arată fără cuvînt.
Mânia şÎ beţia, mintea pe loc te-o muşc㠺Πte-arată dobitoc.
Mania şî beţia dooe rele far ă leac
Mânia şÎ de aude, dar nicî cum înţelege.
Mânia şî de te-a coprins, dar nimeni s'o cunoscă.
Mania dreptă, nici cum se pomenesce.
Mândru către mânie pururea să te arefi, şî nicl cum s'o
pri mescî.
Nicî cum mana să te-a ridici, cu cea mai mică mânie, că
şî nevrend, de m�lte-orr a omorît cel-ce a lovit.
Nid cum să osindescî când în mânie te găsesd, ca nu reu
să te căîescî.
Nicî cu pricină, nicf fără pricină, să te rnânif vre-odată.
Nicî până înserat, mania să ţe-o păstrez].
Nici să te mâniî, nici reu să gandescl, nici pizmă să do­
bândescî, pe orî-cine şi ori-cum, după pîra altora, ce
din sîn eşi scot minciuna.
Numai cel ticăloşi de minte se manie şî se turbură pentru
ori-ce bagatelă.
Nume bun de vef s'audl, să-ti cheltuîescl mania cât mal
curînd sî de grabă.' ,
Nu superă mai mult pe cel În mânie cădut, că mal retI
se 'nvierşuneză, ca focul când el sgandărL
Nu te mania pe cel-ce nu te înţelege, că duhul lui prost
se vede.
Pe cel furios În manie, lesne el supuI, când dulce vei grăi
================== pagina 387 ==================
______ POV Ă1'UIRI ŞI CUVINTE ADlI:V��A_T_E 387
lui, salt când vel tăcea de tot, sali când ve! fugi dina­
intea lui.
8210 Precum pe supuşiI tel te mânif când eţr greşesc, asa şi
tu pe tine, să te mânif când greşescf, ca mal puţin să
greş eseI.
Pripa mâniei, căderea omulul,
Rodul mâniei, văternarea sufletului.
Reu cu reti când se mânie, rnânia se 'ndotesce, Iar când
unul se supune, pe jumătate rernâne.
Să nu 'nvrerşunezî la mânie pe cel cu putere rnare.ică 'n­
tâîu tu o veI cerca-o.
8215 Să nu te supui mâniel, ca să nu te daî urgieI.
Pe cel-ce mintea nici cum ei potolesce a Iuf mânie, îndată
el vedi cădut în cea mal mare drăcie.
Stăpânesce-tr mânia ta, în totă vîeta ta, şî te veI socoti cel
mar mare imperat.
Târdiu să te deştepţI, când vel către mânie să te arett,
FugI de mânia Domnului până îl va trece necazul.
8220 FugI de cel-ce se mânie, până în mânie se află.
Ceea-ce în mânie socotesc! să faci, să nu urmezl, până
când te am coprins de mânie.
Celui mânios, fîere din nas el curge.
Cel mal mare vrăjmaş, mânia la om.
Cel mal mare dar la om se înţelege a 'ŞI stăpâni mama.
8225 Cel mânios in mânie orl-ce poruncesce, în urmă se căiesce.
VedI să nu o pati.
Cel sl�b din fire câ;1d se mânie, mal selbatec se arată.
Cel-ce un norod întreg stăpânescl, o mică mânie cum nu
te-o îmblândescf ?
Cei-ce se mânie, eŞI varsă mânia şi pe cel nevinovat.
Cel-ce se mânie Întru a lUI vină, ÎmI mărturisesce însuşi a
lUI vină.
8230 Cel-ce se mânie pe cel mal de-aprope lul, vinovat va fi
În totă vleta lut.
Cel-ce nu se 'mânie, acela mal înţelept.
Cel-ce fuge de mânie, scapă de greşala ce din mânie luî
va să-T vie.
Cel-ce de mânie se stăpânesce, nici o greşală el mal lip­
sesce.
Cine la rele nicl cum se deprinde, rnânia pe el nici cum
el cuprinde.
8235 Cine 'n mânie bate, mal mult pe sinesl bate.
De multe ori ne mâniern şî fără vola nostră, când pe ore­
cine vedem că pătimesce.
Departe de orî-cine, când mânia el coprinde.
Departe ele cele ce ţie eţi aduc mânie.
================== pagina 388 ==================
388
PIWVElWELE Rm"L"NILOH
Departe cât vei pute de cel-ce se mânie, fără pricină de
mânie.
8240 Deprinde-te să-ţi stăpânesc! rnânia când te coprinde, ca
să te areţf cel mal blând stăpân.
Şî bărbatul şî femeea, d'o potrivă se mânie, când la pat
se superă.
Pentru Mănioşi
Veqi Mânie.
Pentru Măn
Veqi Mânl.
Pentru Măngăiere
o mângăîere dulce omului să-T dar la ori-ce întîmplare,
ca să i-se uşureze sufletul de necazuri.
Un câine de vei mângăiă, te linge, te sărută, saltă, sare,
alergă şî jocă p'imprejurul ten, Iar de '1 vef certa, îndată
te muşcă, ne cum un om. Ia bagă de semă bine la
acesta.
Ca mângăîerea, pe muîere, nimic alt o supune.
8245 Mângărerea usureză orf-ce necaz pătimesci.
Mângălerea în pat dulce, la supunere aduce şÎ pe cea
I mar tare 'n minte şî pe cea cu nicf un dinte.
Mângăîerea la 'ntristare, cea mal mare Îndurare.
Mângăierea patulul pe mulţi el adorme.
Mângălerea poftă aduce, şÎ pofta plăcere, far plăcerea dra­
goste.
8250 Mângăîerea cea mal mare, la cel-ce cade În cea mai mare
nenorocire, este a se odihni departe de orl-cine.
Mângăierea de prieten, ce dulce ni-se pare! dar când este
viclenă, ne vaternă pân' la os.
Mângăierea dragostiî, a buzelor apropiere.
Mângălerile de cu n6pte ţine lumea în fiinţă că, dacă ele
ar lipsi, lumea s'ar sfîrşi.
Pe nicI unul să nu laşî să Iesă din casa ta nemângăiat cu
ori-ce mijloc ve! pute, c' acesta te cinstesce sî te măre­
sce mar mult de cât o împerătie.
8255 Cea mal mare mângălere, când împreună se jelesc.
Cea mar slabă şî mal tristă mângălere, când plânge pe
cel mort, când la mormînt el petrece, şî când luf eI dă
sărutarea cea din urmă.
================== pagina 389 ==================
1
1
I
POVĂTUlRI ŞI CUVINTE ADEVERATE
389
Cel-ce de faţă te mângăie şî pe din dos te sfâşie, te mân­
găie ca pisica.
Dacă omul, unul cu altul nu s'ar mângăta, dragoste pe
lume nicf cum s'ar afla.
Pentru Mâncare
Omul când vede pe altul că mănâncă, poftă i-se deschide.
8260 Atât să mănânc! în cât, de la masă când te scoli, să pof­
tesc! să mai rnănâncî, şî-aşa stomacul va fi mai uşor.
Ori-când rnănâncî, şî bei să multumesd lUI Durnnedeu, ca
găina ce 'n cer se uită, de câte ori din apă gustă.
Cu cât rnâncarea mar simplă, cu atât sănătatea mar tare.
Când rnănâncf la masă, mal lasă ceva pe masă, pentru
sluga ce'tî slujesce şi pentru câinele ce te păzesce,
La teranî, în adever, prostă mâncare găsescf, dar cu mar
mare gust, că ţe-o dă cu mare gust.
8265 Linga Domn orî-ce mâncare, forte dulce ni-se pare.
Mai puţin când mănânci, mănâncî mar cu poftă, că pu­
rurea de mâncare ar mar mare poftă.
M al bine cheltulelă mal mare, la ale mâncărilor, de cât
la ale podobelor, că una pe din afară eţi slujasce, iar
alta pe din lăuntru te hrănesce.
Mai bine mămăligă în casa ta cu odihnă, de cât pandeş­
pane şî piscoturt la masă îrnperătescă, cu chinuri şî ne­
cazurI.
Mai bine prostă mâncare cu dragoste şî îndurare, de cât
masă mar mare şî de inimă sfărâmare,
8270 Mănâncă pe cât muncesc! că, mai mult mâncând, pururea
în lipsă te găsescl,
Mănâncă după gust şî îmbracă-te după mode.
Mâncarea la suflet nu strică de cât numai la stomac.
Mâncarea piste mesură, stomacul te'I dărîmă. D'acesta să
te feresd, dacă nu vel să pătirnescî,
Mâncarea singuratică şî pe tăcute, mâncare de lup, că rnân­
carea cere veselie, veselia cere adunare şî vorbă mar multă.
8275 Mâncarea fără beutură nici cum se pare bună, însă beu­
tură cu mesură.
Mâncare adese-ori şî câte putin efi tine stomacul sănătos.
Mâncarea d'un fel numar de 'bucate,' te ţine mar sănătos,
iar felurimea de bucate, te frămîntă şî te dărîmă până
ce te trântesce jos. Alege care 'ţi place.
Mâncarea terănescă, puţine bale încercă,
Mâncarea simplă, spre Împuternicire, iar nu împodobită,
spre derăpenare,
================== pagina 390 ==================
390
PROVERBELE ROMÂNILOR
82.80 Mâncarea şi beutura cu multă curnpetare, că piste rnesură,
sî una şi alta eţI aduce mare vătemare.
Mâncarea şi beutura ta, elreptatea şî pacea să se intelegă.
Mâncare bună şî beutură bună ele vei căpetă, şi singur le
vef mânca, mult te vor vătema,
Numar bolnavii se întrebă, ele ali poftă ele mâncare.
Nu te întrebă, ce-al mâncat? ci ce fapte al urmat? aşa ne
cântă Sfânta Evanghelie.
8285 Paza mare ele mâncare, mal mare văternare.
Pană a nu munci, nu te pune la mâncare, că 'ţl face greu-
tate mare.
Să rnănâncî atâta, ca când i să mal mănânci şi mâme.
Să mănancî mar puţin, ca să POţI da şÎ pe la săraci.
Să nu te socotesct că ca să mănâncî trăiescl, ci mănâncf
ca să trăiescl.
8290 Cel-ce acasă nu mănâncă, pururea cu grijI mănâncă.
Cel-ce mănâncă, pe cel-ce nu mănâncă să nu'l dojănescă,
nici cel-ce nu mănâncă pe cel-ce mănâncă să nu'I ju­
dece .• -\şa Domnul poruncesce.
Cel-ce d'a gata mănâncă, nici cum ele muncă s'apucă.
Cel-ce d'a gata mănâncă fără a munci, nici cum curiosce
dulceta mâncăriî.
Cine mănâncă ca un porc, şi be ca un bou, trebue să
şi alerge ca un cal de paşte.
8295 După mâncare vin uşor să bel, ca şi putere mal bună să JeT.
După mâncare, cere plimbare, la cel-ce nu muncesce, far
cel-ce muncesce, munca destulă plimbare.
De unde slujescl, cl'acolo să şi rnănâncl,
De dooe şi de tref ori păzesce-te să nu te bată, Iar de
mâncare să'ţî ele şi de mal multe-ori.
Si miere mai mult de vei mânca, te vei căl, că mult te va
, văternă.
Pentru Mântuire
8300 Atunci te potî mântui, când recunoscendu-tl greşala, nu
numai te vei căi, dar �Î te vei pocăi,
La vreme de mântuire, şi cel dintâiu şî cel din urmă cl'o
potrivă se înţeleg.
Bucuria şi fericirea celor mântuiti, a se Iubi în veci.
Pentru Mândri şi Mândrie
Aelu-'ţi aminte că estl muritor şi nu te mândri ca un ne­
muritor.
================== pagina 391 ==================
______ �P....:O....:V_Ă..2Ţc.::U�IR:.:..f�Ş....:l....:Cc.::U....:V�IN....:T:.:..E_'_A....:D_n:_V_E....:R_A�T=_E 391
Ochii mândrului el smeresce Domnul.
8305 Omul mândru minte n'are, că întâru mintea ŞI-O pierde,
apoi mândrie dobândesce.
Omul mândru se fălesce sî pentru cele mal urîte ale lUI fapte.
Omul, născut în cel mal mare Întunerec al mlntil, născut
să sufere orî-ce necazurt pe lume, născut pentru o pu­
ţină vreme, cât clipescî din ochi ; pentru acestea tu te
mândrescî P orf pentru-că ochii nu ţe-'I deschidî, după-ce
odată el închidî.
Omul de mândrie atât se Întunecă, încât se socotesce a
fi el' opotrivă cu Domnul.
Orî-ce patim㠺Πori-ce bolă, fie cât de grea, tot mai ne
dă regaz, dar mândria nid-de-cum.
8310 In cea mal mare norocire sil-'ţi aducl aminte de pr6sta
stare a ta, cea mai dinainte sî, socotind că p6te Iarăşi
să mal vie, nicl cum să te mândrescî.
Inceperea pecatelor, mândria la om, că din mândrie în
necazuri ca Satana a cădut.
Smeritul în sus şÎ mândrul în jos nicî cum se uită vreo­
dată, d'aceea după uitătură, lesne să cunosc amîndof
Îndată.
Cu numele altuia să nu te fălescî, ca clora ce şî-a împru­
mutat pene frum6se de la alte păseri, ci cu ale tale
fapte să te fudulescî,
Cu cât de mult te mărescî, nici cum să te mândrescl, că
mândrului Domnul el stă Împotrivă.
8315 Când mândrul ajunge Domn, pămîntul se cutremură.
Lăsaţi mândria la o parte, dacă vreţi să dobândiţi cinste
şî dragoste, de la totî În parte.
Mal lesne pott albi p'un arap cât de negru, de cât pe cel
mândru să'] fad să'st plece capul În jos.
Când mândria merge Înainte, ruşinea după ea se ţine.
Urît piste fire şÎ nesuferit, si omului şî Dornnuluf, săracul
mândru.
8320 Mult, mult să te păzesct, în mândrie să nu cadl, ca să nu
pati ca Satana, ce din cerescă slavă în pămînt s'a cu­
fundat,
Mândria atât de mult se înalţă, în cât făcu pe 6menI să
se numîască de Dumnedei. Departe d'o asemene patimă,
c'asernene numire la ornenl nu e dată.
Mândria în urma el, ruşine si greşelI lasă,
Mândria gonesce slavă mincin6să, zavistia, necinste, pişpăi­
tura derăpenare sî linguşirea bună mâncare. Ghid acum,
care vineză mal bine?
Mândria curînd eşi lea resplătirea sa.
8325 Mândria curge din marea prostie.
, I
i, I
!
II
li
================== pagina 392 ==================
3D2
PROVERBE!.!': ROM�;[LOR
Mândria la om, ochii mintiî el orbesce,
Mândria la om cel mar cl'IntâIO pecat, din care s'a prici­
nuit cele mal mari rele 'n lume.
Mândria la om, depărtare de Durnnedeire,
Mândria la muîere, cea mal mare frumuseţe.
8330 Mândria la muiere, din fire i s'a dat.
Mândria la muieri nurnal este dată, şi fala la bărbati fer­
mecati.
Mândri� mal ciudată de cât orî-ce altă patimă, că cu min­
tea te urcă mal presus de cât poţI, Iar cu fapta te arată
mal în jos de cât estî,
Mândria la muiere atunci mal bine se potrivesce, când �
are şÎ frumuseţe.
Mândria ne face să ne-aretărn mal presus de cât suntem.
8335 Mândria nici cum se p6te curăţi de soi tura hainii el.
Mândria nici cum scade, ci de ce merge se măresce.
Mândria pururea la cinste şî slavă gândesce şî rîvnesce.
Mindria pe om, la cele mal mari gre;;ell el duce.
Mândria pe om de tot el topesce.
8340 Mândria se rnăresce, când pe Înşine nu ne cunoscem.
Mândria se nasce din lipsa socotintil.
Mândria S.3 te-o areti la intrecere de destoinicie.
Mândria departe să 'ţe-o surghiunesct şi din casa ta s'o
isgonescI, că cea mar mare scârbă te-aduce de la totr.
Mândria stăpânului, pe norod prăpădesce,
8345 Mândria stăpânesce cu totul înaintarea.
Mândria turburare şi rnânia turbare.
Mândria celor-l-altr ni-se pare forte grea, pentru-că ne su­
peră la a nostră mândrie.
Mândria celui prost şi a celul sărac, cea mal mare greu­
tate ce suferă pămîntul.
Mândria celuî ce dă cu aceluia ce Iea, una alteia în po­
trivă se 'nteleg, că unul va să se laude, şi cela-l-alt so­
cotesce că i-se cuvine să-I dea.
8350 Mândria bunătăţile t6te ţi le mişcă de loc.
Mândria din barbarism, şi barbarismul ocara lumiI.
Mândria din cer pe Îngeri l-a scoborît şÎ jos la pămînt în
vecî I-a trântit.
Mândria de o potrivă, şi la mare şi la mic, d'aceea şi nu
o cuuoscern.
Mândria, de mare zavistie şi pizmă, ne face să nu băgăm
pe nimenf în semă,
8355 Mândria derapenă orI-ce dar de la om.
Mândria şi interesul, amindooe dooe pricini ele ori-ce ne­
caz ne vine.
================== pagina 393 ==================
POVĂ'ITJIRI ŞI eUVJNTE ADEVjh�ATE
393
Mândria şî lenevirea ne face să credem, fără nici o cer­
cetare, ori-ce reu ni-se arată.
Mândria şî ruşinea, cea mai mare înfrînare la muferf se
socotesce.
Mândrulut ei place cam mult să te rogI de el.
8360 Mândru! unde merge dă de ştire, ca cu alafu să-T Iesă
Înainte.
Mândrul În minutul când va să ajungă în vîrful mândriel,
atunci cade jos.
Mândrul volesce ca nurnaî el să se cinstescă.
Mândrul dice c'a pterdut câte nici odată a avut.
Mindrul dice că n'are vreme mal nici odata.
8365 Mândrul cu mândria şÎ chîar norocul seu şî'I pîerde,
Mândrul când miluiesce cu toba vestesce.
Mândrul crapă de necaz, când nu'I bagI în sernă.
Mândrul la nimic nu vofesce să se plece.
Mândrul lesne se poticnesce, că nicl cum pe pămînt vede.
8370 Mândrul mult zăbovesce la ori-ce 'ţI făgăduesce, ca mai
mult lUI să te rogI.
Mândrul nu pre va să fie, şî sgârcitul înderetnic nu pre va
să plătescă.
Mândrul nu pre 'I place să rnuncescă, d'aceea capul nu şi'I
pleca nicî cum în jos.
Mândrul povaţă nicf cum primesce.
Mândrul pururea tot mal sus va să şadă.
8375 Mândrul se socotesce a fi deosebit de firea omenescă, şî
el'o potrivă cu firea dumnedeescă,
Mândrul se face că pătimesce, şî mar mult că se căiesce,
când vre-un bine cufva face.
Mândrul firesce cu paf puf se hrăriesce.
Mândrul d'ar pute, în cer s'ar urca.
Mândrul din câte a avut, numai mintea şî-a perdut.
8380 Mândrul şî în cer de s'ar fi suit, tot nu s'ar fi mulţumit.
Mândrul şî când n'are ce mânca, atuncl mal mulţi la masă
poftesce,
Mândrul şî când te ajută, mult te scârbesce cu mijlocele
ajutorinteî.
Mândrul şi la al Se! părinţi, cu scârbă se privesce.
Mândru nicî cum să te-aretî, ca cinste mal multă să do-
bândesct. '
8385 Neghiobia măresce mândria.
Nimic alt mal urît Domnului, ca săracul mândru.
Nici un mândru în vîetă scapă de pedepsă.
Nid un mândru de mândrie cresce mai mult de cât este.
Nid mândru de tot, nici plecat piste fire, ci o mesură să
păzesel ce ţi-se cuvine ţie mai bine.
================== pagina 394 ==================
394
PROVERBELE IWMANILOR
8390 Nici pentru bogăţie, nicI pentru minte mare sa te man­
drescî vre-odata, că mândrul scade nu mal indată,
Nict cea mai mare saracie nu pote da mândrulut de cap.
Nicf de mare putere. nicf de mare slava, nici de mare
avere sa nu te mândrescl, că tate 'ntr'un minut te Iasă,
şÎ rernâî gol precum te-ai născut.
Norocul rnândrulul, când eşi pierde mândria.
Nu cu desto iniciile tatălui teu, nici cu ale moş ului teii, tu
să te mândrescI, ci cu ale tale pururea să te fălesci.
8395 Numar la cesul morţii mândrul cunosce că este şi el om,
când cunoştinţa nimic el mal folosesce.
Nu te mândri piste fire la cea mal mare riorocire, c'ave­
rea, cât de mare, statornicie n'are.
Nu te da mândriei, ce e muma trufiei, ce pe îngeri 'I-a
aruncat, din cer jos i-a cufundat, că pămînt eşti şî ţe­
rînă, şÎ 'n pamint şi în terină Îndată te veI preface, şi
acolo te ve! Întorce.
Să nu ne mândrim către cel-ce norocul le stă împotrivă,
ci către cel ce norocul le este d'o potrivă, dacă şî a­
tunet vom pu te.
Să nu te mâudrescl când lingusitorif te laudă şi te mân­
găIe, că prin ascuns te sfâşie.
8400 Să nu te desmrerdî pre mult în mândrie, că nu seif ce
astădî sau mâine va tie să'tf vie.
Scaunu'] să te'l despot . de m;lndrie, de trufie cum şi de
sgarcitura şî să te'l ÎmpodobescI cu blândeţe, şi cu ga­
lantomie.
Tot omul mândru, dar rnândria şi-o arată, unul într'un
chip si altul într'alt chip.
Tot ca\icul mândru.
Fala celor mândri te strînge de gat.
8405 Firea ne-a dat mândria ca să nu ne rnâhnim d'ale nostr e
cusururI.
Cea mal mare greutate ce ţine pămîntul, este omul cel
mal mândru.
Cel mal urît şi de suflet văternător, mândria la om. De­
parte de ea.
Cel mal mare dar al mândrulur, se 'nţelege când nu va
să fie dator.
Cel mândru se socotesce că din cer, cu cosul, pe pămînt
este cădut, şi nu scie că din cer şi îngeriI lut Dumrie­
deu de mândrie ali cădut.
8410 Cel'ce de mândrie se uI�flă ca curcanul, şî pe nas suflă
ca calul, umple aierul de putare
Cine, cand umblă, 'şI-arată mijlocul, şî capul în sus el ţine,
ele I11clndru se socotesce.
================== pagina 395 ==================
POVĂŢUIaI ŞI CUVINTE ADE_'V_:F:_H_A_T_E 3_9_5
Cine mândria şfo stăpânesce acela ca un îrnperat se so­
cotesce.
Dacă omul ar cunosce din ce terînă e făcut, nici odată
s'ar mândri. '
Din marea mândrie, socotim că nicî o greşală avem, şî
Iarăşi ea ne face să urim darurile ce nu avem.
8415 De mândrie zavistia, ce inima te-o sfâşie fără a simţi. De­
parte de murnă ca să scapl de firea el.
Din mândria ta şî din zădărnicia ta, te socotescl mal sus
şi nu seif că, 'ridată cadi ca Satana, când din cer de
mândrie a căd u t. '
Domnul mândrilor le stă Împotrivă, iar celor smeriţi le
dă dar.
De-al cunosce trufia cea de tot deşartă, nu te-al mândri
piste fire cu mintea ta cea prostă.
De vei să te mândrescî, să te mândresci nu pentru cele-ce
pe elin afară te infrumuseţeză, ci pentru cele-ce pe din
lăuntru te lumineză
8420 De mare mândrie, nu putem suferi a ne socoti nevred­
nici de ori-ce.
De n'am fi insusi n01 mândri, nu ne-ar păsa de mândria
altora.
De cinste să te-areti mândru către tine, rar către cef-l-alţî
plecat la toţI, că din potrivă rernâî de rîs.
Şî când nici o altă patimă avem, de patima mândrie! nici
cum putem scăpa.
Şî bine şî reu urmând, nu veî mulţumi pe cel-ce e mândru.
Pentru Mâhnire
8425
Orice di, s'o socotescl ca diua din urmă şî nici odată te
veI ln'âhni.
Ca martea, mâhnlre nimic alt eţI aduce mal mare şî de
te scapă de ori-ce pătimire.
Mâhnirea omului, otrava vleţiî. FugI de ea cât vef pute.
Nid un om pote fi în veci fără nici o mâhnire,
Pentru N azuri
Nazurile la muîere, temeiul cinstef el.
================== pagina 396 ==================
396
PROVERBELE HOM.4NTLOR
Pentru Nas
8430 Cu nasul în sus nIC} cum să umbli, că te lovesci de mân­
drie, ce pe sus o găsesci.
Când nasul vel să te'l ştergI, .la o parte să te dar, ca să
n'aduci scârbă la cel de p'irnprejur
N asul cu unghiile mult să te ferescl, înainte de alţii, nici
să te'l curătî, nici să te'l scobescî.
Pe c�l·ce va 'pururea să te parte de nas, dă-'! bobîrnac
piste nas.
Să nu te Iasf să te tragă, nici într'un chip de nas, cer
dup'împrejurul ten, ca pe cal cu frîul.
8435 Domnul nasul ţe l-a dat mal lung de cât mintea ta, ca să
miroşf de departe ce e bun şî ce e rHL
Pentru N ascere şî Facere de copii
MUierea, când nasce, dă mâna cu martea, sî după nascere,
veselie nespusă.
Precum pe tine altul te· a născut nasce sî tu pe altul ca
lumea să se tie.
Cel-ce nasce, s� nasce ca să moră,
Cu cât nascerea mar grea cu-atât bucuria după nascere
mal mare.
8440 Cu bucuria c'a dobândit copil din pânrecele el, uită mu­
Ierea cele mal mari şî mal înfricoşate ele nascere durerl.
Când tu te depărtezi prin pustietătî, de facere de copil,
împotriva firi], socotesce-te că te depărtez! de porunca
Domnului ce însuşI el a orînduit facerea de copil prin
urmarea firii, pentru cinstea luf, o taină DumneqeIescă.
Mal bine voiu de trei 01'1 să intru În resboiu, ele cât numaI
odată să dau mâna cu martea, la facere de copil, dis-a
una după o facere grea, dar În urmă Iarăsi a rernas grea,
de buna voie a el.
Nici o durere mal 'nainte sciut㠺Πbine cunoscută, ca ale
facerii durert, dar cu mare bucurie le aşteptă ca să vie
pentru a dobândi cel mal dulce nume de «J/lltmd dl
copil".
Pentru Nern şi Nernur i
Ve,)! Ciust«.
o ce ticălos nemul muritor.
8445 Un nern de la Adam toţI pe pămînt suntem, ca când am
================== pagina 397 ==================
J
povATUIRI ,�! GUVINTE ADEVERA'l'E
397
fi toţI Adamişti ; d'aceea nu te mar făli de nemul teu,
ci mar bine numesce-te Adamist, ca nici odată nernul
să te'l prerdt,
V orba dulce, mişcarea potrivită, purtarea cinstită, arată
pe om de nern.
Mar bine începere nernuluî teCi să-T daî, de cât sfîrşitul
lui, îndată să te aretl ; că nu celce . şr sfîrsesce al seu
nern ce a moştenit, ci cel- ce Începe a' şr mări nernul seu,
acela se 'ntelege a fi mar vrednic de nern.
Mal bine din prost se ajungi de nern, de car din om de
nern să ajungi prost.
Nernul în adever de cinste, dar năravurile bune Întrece
orl-ce nern, că cu mult mar pretiose.
8450 Nernul să nu te speriîe, că nimic însernneză fară nici un dar.
Nernul stă În vrednicie, că nemul nu face pe om, ci omul
pe nern ; d'aceea nu de nernul teu să te fălesct, ci de
destoinicia ta.
Nernul la cel mort nu prinde nicf un loc, că după marte
to ti d'opotrivă, cel cu opinca ca vlădica şî soldatul ca
imperatul.
Nernul cel omenesc, pe-acela mar mult să'I cinstesd, că pe
tine te cinstescî,
Nernul cel împrumutat, fără urrnărf bune, a dobândit numai
nume.
8455 Nemurile tate la Domnul se socotesc, nici cat cel mal
mic grăunte de muştar.
Nu amesteca pe cei morti cu cer vii, când vef să te aretî
elin ce nem te tragr, ci mal bine arată-ti cinstea nemul�r
tel! după ale tale fapte bune şi cinstite.
Nu nernul să te arate, ci tu pe nem să'l areti,
Nu nernul, ci urmările tale cele bune să te deosebîescă de
ceî-tl-altî.
Nu te făli pentru a nernuluf tel! cinste, ci cu mult mal
bine pentru ale tale urrnărf bune şî ele cinste.
8460 Nu elin ce nern te tragi, ci ele eşti vrednic ele nem, acesta
se cerceteză. .
Rupetf şî sfărîmaţi ceea-ce ve deosebeşte pe unul ele altul,
ca toţI un nern să fiti, un nern să ve socotiţI, o familie
şi numai a celuî d'intâlu om din care toti ne tragem,
ca nisce fratt firesci.
Semne de nern bun acestea se înţeleg: slobod afi omul
de orI-ce patimă rea, facerile de bine nici cum ale uita,
către toţi a s'areta cu cuvenită smerenie, milă şî îndu­
rare ele toţI a ave, cinstea şî înţelepdunea cu deosebire
a le rubi, ele orI-ce urîtă fapte mult mult a se ruşina şÎ,
în sfîrşit, cuget bun pururea a păstra.
I
J
================== pagina 398 ==================
PROVERBELE ROMANILOR
898
------�---------------------------
Slujba cinstită şî credincI6să mal mare ca ori-ce nern.
Tot nernul omenesc o familie se înţelege dintr'un părinte
esită.
8465 Fapta bună, eţI arată al ten nern că e de cinste.
Fieş-care nern cu tabîeturile lui.
cer din părintl de nem, atunci el se pot socoti de nem,
când vrednic! se vor areta de nernul părintesc.
Cel cu daruri bune, acela se Înţelege a fi de nern bun.
Cel mal mare nern cinstea se socotesce.
8470 Cel mal d'lntâîu părinte fiind născut din terînă, toţI noi
cei din urmă, rnarf şî mici de-o potrivă, nem avem pe
terînă ; nu te mândri dar de-un nern Ieşit dintr' o terînă
ce în picere o calci, ci mal bine de fapte bune, �e ca
o verdeţă bună, plină de fior! frumose, împodobesce pe
terînă.
Cel-ce năravurile i-se ved de faţă, nu trebuie să se laude,
că este de nern bun, că nem bun să înţelege năravurile
cele bune.
Cel-ce săvîrsasce ori-ce bine pote face, acela se înţelege
om mare sî de nem.
Cel-ce se făle'sce în nernul seu, să 'ŞI aducă aminte că Adam
nicI un nern a avut şÎ toti acum din nernul Iuî ne tragem.
Cel-ce cere după cuviinţa nernulul, far nu după destoinicia
sa, acela se Înţelege că nicl o destornicie are.
8475 Cel-ce din mic se măresce şÎ ajunge la ci nuri mari, acela
mare şî de nern se înţelege.
Cel de mai mare nem, acela şî mal cumplit.
Cel de nern prost cam necinstit la fire.
Cel de nern bun, ia cele de necinste, cu ruşinea în obraz.
Cine 'mpotriva nernuluf seu urrneză netrebnicii, eŞI necin-
stesce nernul seu şî nurnaf e vrednic de el.
8480 Cine după nernul seu se mândresce, arată că el nimic nu
plătesce.
Cinstea, lauda şi slava, a nemurilor după vremi, a stătut
şî stă, în mâna celor-ce sciu să scrie şî ali scris, spre
pomenirea lor; că dacă nimenî n'ar fi scris, nimeni s'ar
pomeni. Acelora dar să mulţumim pentru nemurile nostre.
Cinstea nernuluî tel! nu privesce la tine, ci la cel-ce-a do­
bândit-o cu a lUI vrednicie, de la care tu ai moştenit-o.
Cinstea nernuluî teu să ţe-o aretî cu cuvîntul şÎ cu fapta,
Iar nu cu a ta moştenire.
Cinstea nemurilor şî fericirea lor, pururea a stătut şî stă
În deşteptarea norodelor şî 'n buna oblăduire a căpe­
teniilor lor.
8485 Din câtî filosofi ai:'! stătut, nicî un moştenitor a luat nume
de nern a celuî filosof, că nicf unul a vrut să se nu-
================== pagina 399 ==================
J
I
�
I
."
i
POVĂ1'UIRI ŞI CUVINTE ADEVERATE
mîască filosof, orr-că numele de filosof el Ieau de necinste
sali mal bine a dice, cunoscendu-' şi nedestoinicia sa,
De nem mare se 'nţelege cel-ce slujasce obştei fără nicf
un interes,
De nern mare se 'nţelege cel destoinic de ore-ce, Iar nu
cel bogat în avere.
De nern cinstit te socotescl, când faptele te dovedesc.
Destoinicia ta, nernul teu,
8490 Şî cinstea nemuluf pe om, de multe-ori el bagă în pri­
mejdiî de vietă.
Pentru Ne-ascultare
v Ct)i Ascuitarr.
Pentru Ne-orînduială
Veqi OrÎndu/a!if.
Pentru N e-odihriă
Veql OdiltniJ.
Pentru Ne-unire
Vecii Unire.
Pentru N e-învinovătire
Pentru Ne-învetati
Ve(1l fnveţătura
Pentru Ne-îngrijire
Pentru Ne-îndurare
Veqi Îndurare.
Pentru Ne-înţelepoîune
Vegl fn,telepciuNe
================== pagina 400 ==================
400
PROVERBELB ROMÂNILOR
--------
Pentru Ne-înţelegere şî Ne-înţelegători
Pentru· Neveste
8495
8500
8505
Alege'ţI pauză după prob㠺Πnevestă după mumă.
Iubesce-tt nevesta şî pentru ea să te jertfesc!.
Val de cel-ce a nimerit nevestă leneşă şî puturosă !
Cal si bal când vef s'alegI la soiu bun atunci alergi, Iar
nevestă când eţ'î alegI, la sume de hanf alergI. Val de
alegerea şî alergătura ce facî]
Când al nevestă urîtă, mal bine să'tf scoti ochiI ca S8 n'o
mal vedî, ' ,
Legea muieriI bărbatul, credinţa muierif bărbatul, desfătarea
rnuîerif bărbatul; cine nu păzesce acestea, nu e vrednică
de a se numi nevestă, adică dea dobândi numele cel mal
cinstit.
Mal lesne un bărbat pote păzi credinţa sa către neves ta
sa de cât nevesta către bărbatul sHI; d'aceea cine a
nimerit nevestă cinstită, acela mal fericit.
Nevestă cam d'opotrivă la vîrstă să'ţî dobândescî, ca să
nu te 'nvrednicescî, la verigă să păzescî.
N evestă piste nevestă nici cum să'ţf aducf în casă, că reu
piste reu eţr sporesce.
N evestă în casă se'ţI alegI pe cea mal cinstită, Iar nu pe cea
cu scumpe scule Împodobită.
Nimic alt mal anevole de cât a'şî păzi ore-cine nevesta ;
cUI prin gand acesta 'I-a trecut, reu s'a înşelat.
Nu la faţă ci la minte să te uIţI mal bine, când nevestă
eţI alegI.
Toţî, pentru neveste, la interes aii alergat, d'aceea bun cu
reu s'a amestecat.
Cel cu dooe neveste lesne închide ochii că una do parte,
şî alta de alta el trage strengul de gât.
Cine caută nevestă frumosă, bogată şî de nern mare, stă­
pân eşI lea În capul lUI, rar nu nevestă de vîetă,
De veî să te Iubescă nevesta, trebue şî tu mal mult să o
iubescî şî pururea s'o cinstescf.
De câte orf te închini, să te rogi la Durnnedeu, să dea
minte nevestif tale.
Pentru Nevinovaţi Nevinovătil
VeqI Vi,,'.
================== pagina 401 ==================
POVĂTUIRI ŞI CUVINTE ADEVERATE
Pentru Nevoi i Nevoinţe
401
r
I
Orî-ce rnesteşuglrf şî ori-ce vicleşugirI, la nevoie se supun.
Inainte de nevole, să te gătesct de nevoIe.
8510 Val de acela ce se nevoiesce în valurile lumii!
Jugul nevoilor cine '1 pote suferi, înţelept se înţelege.
Cu greLl a suferi, cea mal mica nevointă, cel-ce s'a invetat
în desfătărî să trăîescă. ' ,
Când nevoIa te silesce, rabdă şi tu pe cât potî, că de te
vel impotrivl, şi nevoia te va sili şi tu mal reu vei pătimi.
La vreme de nevoi marî, cel proştI se 'nveselesc şî cel
marf se necăjesc.
8515 La nevore n'ar cu ce să-T stai Împotrivă, de cât cu de­
părtarea şî cu răbdarea.
La nevoi însemnate, să chemi spre ajutor pe orf-cine, Iar
la lucrurî de nimic, nici cum pe nimeni să strigI că '1
vei pîerde în adever, şi la cea mai mare nevote.
Mar mare de cat nevoia, nimic alt pe lume, că te face
rob elin slobod, in potriva firii ce slobod te-a născut.
Nevola, anevoie să scapi de ea, d'aceea nici cum să te
mâhnesct, când de ea te birulescl.
Nevoia găsesce mij16ce cuviinci6se la ori-ce trebuinţă, că
ea ne învaţă la orî-ce În vietă.
8520 NeVOIa, când va ea, şi pe cel cu mare minte el arată făr'
de minte.
Nevoia când vine, nu POţi scăpa nici cum bine, nicl o potî
depărta, cât de mult te veî Iupta ; d'aceea, mal bine su­
feră pe tăcute, până se va schimba vremea spre bine.
Nevoia când te coprinde, te învaţă cu mult mai bine şi
la câte n'al gândit.
NevoIa când te silesce, mintea eţI pătimesce.
Nevota la muncă pe om el silesce, că nevoile de-ar Iipsi,
nimenî ar mal munci.
8525 Nevoia mal mare, ncvoîa mal tare de orf-ce lege mare,
că la nici o lege nici cum se supune.
Nevoia ne stăpânesce, nevoia ne poruncesce, nevoia ne
silesce, nevoIa ne bagă în cele mal marf necazurt, pre­
cum ea volesce ; că t6te ci se supun, subt porunca el
se pun; d'aceea şî nevrend, nici prin gându-ne trecend,
la multe nOI ŞI greşim, la multe rele şî păşim.
NeVOIa ne face să ne lepedăm şi de ceea-ce nu voim.
NevoIa nu ne îertă a urma la t6te după dreptate.
NevoIa ne silesce la ori-ce interes, fie cât de mic.
8530 NeVOIa supune şi pe cel mal mare, când pe el se pune
călare.
NevoIa te învaţă şî la câte socotesc! că sunt cu anevoîe.
t
\
6108 ...
26
================== pagina 402 ==================
402
PROVERBELE lWMANILOR
Nevoîa te silesce, ort-ce pravilă să calci.
Nevoia te duce unde nu-ti este VOIa.
Nevoia de fată, multe netrebnici! te 'nvată,
8535 Nevota te fa�e să rabdî ceea-ce nicf prin' gând eţr trece,
Nevoia te face să te-areti cum ţie nu ţI place.
Nevoia te face să trecî. piste rescole,
Nevora te face slugă. Suferă şi tu, până-ce ea va stăpâni.
Nevoile ce ţi-se întîmplă arată p'al teu prieten.
8540 Sub jugul nevoieî, cine 'n lume n'a cădut?
Tate nevoile În lume, pentru omeni sunt lăsate.
Feresce-te, cât ve] pute, să nu cadf în nevoi, că te duce
la desnădejduire, şi desnădejduirea la cele mal urîte
urmărY.
Ceea-ce noue uşurinţă ne-aduce, la alţil ne voinţă le-aduce.
Cele mal mari nevoi, din lene vin la nof.
8545 Cele de nevoie în primejdie te bagă.
Cele de nevoie, cu frică şi întristare, Iar cele de bună
vote, c' o plăcere forte mare. Alege care 'ţI place.
Cele de nevoie le numim de bună voie, când sila ne bi­
ruîesce.
Cel-ce pete a se 'mpotrivi la nevoi, când vor veni, cel mal
tare de minte se socotesce.
Cel-ce piste nevoi dă, mintea să şi-o stăpânescă, ca să nu
ŞI-O prăpădescă,
8550 De este nevoia Înainte, te grăbescI de-o ajungi, de este
în urmă, rernâl de-o aştepţi.
De nevoie dlcem-că «aşa ni se cuuine», la ori-ce Întîmplare.
Pentru Nevoiaşi
Pentru Neghiobi, Nerodi i Nerodie
8555
Infricosat lucru a căde În mâlnl de om neghiob.
C'o mulţime de neghlobl, nici o greşală eţr scapă. Departe
de el.
Neghîobul cu năravuri rele cel mal cumplit om pe lume.
Să te ferescă Dumnedeu de om neghiob în mania luî, că
orbesce te lovesce.
Flecarul grăfesce ori-ce '1 vine în gură, şi ce scie, sî ce
nu scie, Iar neghîobul te lovesce cu vorba ca cu parul
în cap.
Cei neghIobI sî nesimţitori, cu înşelăciune primesc şi as­
cultă adevărul, că de cuvînt nu Ieau.
================== pagina 403 ==================
POV ĂTUIRI ŞI CUVINTE ADEVjh�ATE
403
Cu greu suferă omul nerodia altula, Iar a sa nicî cum o
simte.
Cît e omul de nerod, atât va să se arate de istet.
8560 N erodit pe flecari, şî pe cel deşerţi el socotesc de omenî
marî.
N erodul dintr' o greşală într'alta te aruncă. Departe de el.
ToU nerodif norocitI.
Cel�ce 'şi cunosce � sa nerodie şî scie cum să se-o aco­
pere, acela se înţelege cu mult mal deştept.
Pentru Negoţ, Negustorie şt Negustori
8565
8570
8575
Ori-ce negustorie, cu marf chinurî şî primejdii, Iar a mu­
Ieriî negustorie nici un chin, nicf o primejdie cunosce,
ci din potrivă, cu mare plăcere se săvîrsasce, dar şî
necinstea cea mal mare covirsasce.
Negustoria pe apă, dobândă piste dobândă aduce, când
vînturile ţi-se plecă, c' o suflare dulce, Iar la 'mpotrivă
întîmplare, cea mal mare sărăcie ţie eţr aduce şî pri­
mejdie de vîeţă cam mare are.
Negustoria slobodă, ţara ţe-o umple de mare avuţie. Aşa
s' o păzescl,
Negoţul cu mult mal bun, de cât orI-ce altă meserie, dar
trebue să afbi ore-ce capital, c'aminterea cu munca mal
bine te hrănescî,
Negoţul, cât de mic, mare folos ne-aduce, când la mare
lăcomie cu gândul nu ne duce.
Negoţul ne 'mbogăţesce şi luxul ne despoîe.
N eguţătorul se' nveselesce când luxul se înmulţesce şî musa­
firiî se 'mbogăţesc, ca să-'şI pată trece marfa, far musa­
firul se 'nveselesce, când neguţătorul mufiuzesce, ca să
pată lua marfa mal Ieftină.
Neguţătorul se ţine cu cinstea ce păzesce.
Neguţătorul lacom, la ori-ce aude că dă cât de mică do-
bândă.
N eguţătorul fricos, more de forne.
Tot negoţul neguţătorului de înşelăciune spînzură.
Cel-ce cu ale credintei în lume se negutătoresc acela, cu
drept cuvînt, fiil Satanil se socotesc. '
Pentru Necazuri şî Necăjiţi
Omul în lume se nasce ca să se lupte cu felurirnî de ne­
cazurî, în tată vleta luî, şî numai cu martea scapă de ele.
================== pagina 404 ==================
PIWVllRBELE B.OMÂNILOR
--------
404
Om fără nICI un necaz pe lume nu po tf afla.
Ori-ce necaz eţI vine, ispita diavoluluI este, d'aceea să te
silescî a birui orl-ce necaz Întocma ca Iov.
Unul cu un necaz, altul cu alt necaz, nici unul fără necaz.
8580 Un necaz pe unul, şî altul pe altul, apasă pân' la marte.
In cât de mari necazurI tu 'te vef afla, la marte tu nicf
cum să gândesel, că nu scit cum vremea, îndată se va
schimba.
In cele mal marî necazuri inima să te-o 'ntărescî, dacă
vel să birulescl.
In cel mal mare necaz răbdarea te uşureză cu mângăierea ei.
8585 Incet-Încet te dedai cu orî-ce necaz şî în urmă nu '1 mai
sim ţi.
Vremea trece pe nesimţite, necazul vine pe simţite.
Ca să cunoscî necazurile altora, trebue să cadf în asemene
necazurr.
Cu îndeletnicire la ori-ce lucrare, uîtf ori-ce necaz.
Cu cât vîrsta se măresce, cu atât necazul se Înmultesce.
8590 Cu cât mal mare eşti, cu atât şî necazuri mal ma�I do­
bândesct,
Cu lacrămile tale să spelt necazurile celor necăjiţI.
Cum te nascî daf de necazuri cum mori scapf de ele;
dar mal' bine viii şî plin de necazurî, că mult te mângât
când privescl la ale altora mal marf necazurt.
Cu cele mal rnarf necazurf să te dedai, ca să le poţf su­
feri, când ele eU vor verii, la vreme de nevoie.
Când omul În necazuri, nu '1 apăsa mal mult.
8595 Când vei suferi orl-ce necaz, şî orl-ce păs, ca când n al
ave nici un necaz sî nici un păs, că tate trecetore sunt
sî la uitare supuse.
Când mal nainte vedf ceea-ce o să ţi-se Întîmple, atunci
şî necazul mai usor j să '1 vedî.
Când nici un necaz tu al Încercat, nici cum tu poţi cu­
nosce a vieti! fericire.
Când te necăjesci, să nu pul în lucrare ceea-ce gândescl,
până nu 'ţi va trece necazul ce te necăjesce.
Câte şî mal câte necazuri se schimbă unul după altul, când
la unul, când la altul!
8600 Cât de mult bine vef ave, de cel mal mic necaz nicf cum
vei scăpa
Cât de norocit vei fi, fără necaz nu potî fi.
La ori-ce necaz, uită-te la cet-l-altî, ce în mar marf necazuri
se află de cât tine şÎ, cu aceia Împreună, mângăIe-te pe
tine.
La ori-ce necaz mare, Domnul lângă tine şade călare când
te vede cu curaj mare.
================== pagina 405 ==================
POY ĂŢUIRI ŞI CUVINTE ADEYERATE
405
I
t
?
I
8605
8610
8615
8620
8625
La ori-ce necaz, s'alergI ca să '1 uşurezi.
La ori-ce necaz, să te plângI numai la acela ce pote şÎ
va să te ajute, că ceî-l-altr aflând unde 'u pasă, acolo
mai reu te apasă,' ,
La necazuri cu curaj, că 'ntristarea ne dărîmă.
La nicI un necaz să nu te desnădejdulescî, dar ŞÎ la nici
o norocire, fie cât de mare, să nu te bizuescî,
Lapedă'tî masca de pe obraz, ca ori-cine să te ajute, la
ori-ce necaz.
Mar marf necazurile de cât orl-ce bolă, că pe tot ceasul te
amară.
Mar marf sunt necazurile ce nof înşine ni-le pricinuim, de
cât cele ce de la alţii pătimim.
Mar multe necazurî, de cât fericiri pe lume.
Mar bine un ceas în odihnă, de cât mii şî sute în oste­
nelă şî necazurî.
Necazul cât de mare, la o inimă mare CI dă curajul cel
mal mare.
Necazul necontenit, scurtarea vfeţil.
Necazul ce al, să ţe '1 ascund! de totl, ca să nu se bucure
vrăjmaşii ce ai.
Necazul din urmă, cu mult mai amar se vede, de cât cel­
ce a trecut, că cele trecute lesne le uităm, când nu ne
mai lasă nicî un semn.
Necazurile în lume la toţi de obşte ne vine, când la
unul mal multe, când la altul mal puţine.
Necazurile în lume englegiaua Iumeî.
Necazurile în lume, multe şî necontenite; d'aceea sî tu
din unul nu scapi, şî Într' altul peşin cadf,
Necazurile în lume se socotesc de glume.
Necazurile la răbdare ne duce, şî răbdarea nădejde ne
aduce.
Necazurile la prietenr, de obşte se socotesc, daceea când
unul pătirnesce, de obşte trebuîe să ne necăjim.
Necazurile la tinereţe se pare uşore, Iar la betrânete forte
amare.
Necazurile mal rele de cât orl-ce bolă, că de boală îndată
scapi, ori cu tămăduirea ei, ori cu petrecerea din vreţă,
Iar necazurile în vecf te chinuiesc.
Necazurile n'au sfîrşit şî la cel mal bun stăpân.
Necazurile ne mângâie când cu ele ne dedăm.
Necazurile pe om, curînd şî fără vreme, reu el îmbetrâ­
nesc.
Necazurile pân' la sfîrşit nu stau la totf desăvîrşit, ci când
un necaz la un obraz, când altul la alt obraz.
Necazurile te omoră pân' a nu muri de marte.
================== pagina 406 ==================
406
P1WVERBELE ROMÂNILOR
------------------
8630 Necazurile trupescl nimic, nimic pe lângă cele sufletescl.
Necazurile de la tinereţe, pe lângă cele de la betrânete
întru nimic se socotesc.
Necazurile d' o parte, patimile de alta, ne duce la mâhnire
şî mâhnirea la desnădejduire, iar desnădejduirea la cele
mal urîte urmărî.
Necaz piate necaz nici cum să adaogI, la cel-ce a cădut
odată în necazurî.
Nicf unul până în sfirsit fără necazuri s'a vedut.
8635 Nicî un necaz pe lume, să nu'I sufere omul. '
Nici în necazuri să te mâhnescl, nici în fericiri să te mân-
dresci.
Nici măcar un obraz, fără cel mal mic necaz.
Nu apăsa mal mult pe cel-ce odată în necazuri a cădut.
Numai când cadî în necazuri, atuncf cunoscî ce e necazul.
8640 Numai la necazurt la cel din cer alergăm, când nici o scă­
pare pe pămînt mal avem.
Nu rîde de cel-ce se află necăjit, întru amărăclunea sufle­
tuluî seu, că nu scil până mâine în ce amărăciune şî
tu te vei afla.
Povestind necazurile tale, se pare că te usurezf de ele.
Pe negândite necazurile te cuprind.
Pe cel în necazuri, fără ajutor nici cum el lăsa când poţi
a-T ajuta.
8645 Să te necăjescî de ceea-ce tu greşesel, te-arată de om
prost, Iar să te îndrepte zi de ceea-ce tu greşescl, te a­
rată de om mare.
Să te ferescă Dumnedeu de cel-ce vreme gândesce să te
necăjască
Să te dedaI cu necazuri, ca să le POţI suferi, când din
nenorocire etl vor veni.
Scapă de nevointe pe cel înnecat în valurile necazului.
Tot în necazuri trăind, vietă lungă ţi se pare, fie cat de
scurtă.
8650 Fie-ce obraz, cu deosebit necaz.
Cele mal mari necazuri pe la Dornnî se găsesc.
Cele mal mari necazuri ce pătimescl de năpaste, lesne le
poţl suferi cu aducerea aminte de cazriele ce pe cruce
Domnul a pătimit fără nicl o greşală.
Cel mai mare necaz, şî când vedf cuţitul că'tf vine la gât,
să'I suferi cu curaj, că ce aduce ceasul, nu aduce anul.
Cel-ce în casă se necăjesce, afară inima şi-o recoresce şî
de necazuri şi-o isbăvesce.
8655 Cel deprins cu necazuri, aci cade, aci se scală.
Cine mal mult necăjesce pe cel cădut în necazuri, se 'n­
ţelege că nicf mila nicl îndurare are.
================== pagina 407 ==================
POV Ă'rUIR1 ŞI CUVINTE ADEVERATE
407
+
I
I
f
1
'1
i)
'i
l
J
Cine nicf un necaz a suferit, nu'şî cunosce vrednicia sa.
Cine fată n'a măritat, casă n'a clădit, norod n'a stăpânit,
nu cunosce ce e necazul.
Betrânete pline de necazuri, dar fără necazuri ore potî
trăi în lume? de cât când numar, tate le ve! socoti de
trecetore ca şî nOI înşi-ne. Acesta numai te mângăIe
la ori-ce necaz.
8660 Dacă nici un necaz al ave, cum al cunosce odihna de
mai bună?
După cele mal mari necazurl, când eţi aduci aminte, inima
se 'nveselesce, după-ce le biruiesce.
De vef să cunoscî necazul celuI sărac, pune-te în loculluf.
De multe ori un necaz a depărtat alt necaz, dar tot în
necaz al remas,
Pentru N ecuratul
Veql Cel necurat.
Pentru Necunosceto rI
Veql Cunoscinţă.
Pentru Necredincioşi i Necredinţă
Vedf Cre,p",înt.
Pentru Ne-legiuiri şî NelegIuiţi
VccF Legt
Pentru N emerire
Unde? cum? şî când? ce anevote a nemeri l
8665 Ca să nerneresct, trebue să rabdî.
Mar lesne a nu nemeri, de cât bine a nemeri.
De multe orf pe negândite POţI nemeri la mari lucrărî,
Însă cu anevoie este a le păstra În urmă.
Pentru Nemernici
Pe nemernic, pe serman sî pe veduvă să nu treci cu ve­
derea, c'aceştla cel vrednic! de milă şî de 'ndurare.
Pe cel nemernic să nu'l depărtezi de casa ta, pe serm an
şî pe veduvă să-T imbrătisezî.
================== pagina 408 ==================
408
PIW,'EHBELE ROlilÂNILOli
Pentru Ne-milostivi, N emilostivire
Pentru Ne-mulţămire
Ne-rnultămitort
Pentru Ne-muncitori
Vetll !lfulICd,
Pentru Nenorocire Nenorociţi
"c<Ji j\/{)10(.
Pentru Ne-potrivire
V ed i Cer <le-o potrivă,
Pentru Neputinţă i Neputincioşi
Pentru Neplăceri
Vecjt Plăceri'.
Pentru Ne-pricepere
Pentru Ne-recunoscintă i Ne-recunoscetorl
Pentru N erodi ŞI N erodie
Pentru Ne-răbdare
Ve<1i Nd6dare.
Pentru Nesaţ N esăţioşi
================== pagina 409 ==================
r-ov Ă'j,'und fiI OUVINTE ADEVERATE
Pentru Nesimţire i Nesimţitori
Vee)! Simţir);
Pentru Nesocotinţă
VeqY Socotinţd.
Pentru Nesomn
Verii Som»,
Pentru Neschimbăt6re
Vee)! Sd,imbare.
Pentru N e-statorriicî i Ne-statornicie
V c<JY Statornicie.
Pentru Ne-temere
Vee!, Tem ere.
Pentru Netrebnici şî N etrebnicii
409
8670 Anevoie a cunosce omul netrebnicia lui, când pe el el
vaternă, dar cu mult mal anevoIe a urma netrebnicll, fără
nicî cum a'I văternă.
Să fugI de netrebniciI, până a nu te sminti şi-aşa să te
socotescî de înţelept.
Treî netrebniciî curînd te lasă gol În prelea gală, pofta
nesătîcsă, beutură piste mesură, şÎ cărţile de joc, iar
cea d'a patra, jocul la noroc, peşin te lasă În loc.
Ceea ce pe altul poprescl să nu facă, ca lucru netrebnic,
nu te-areta tu că vei să le urrnezf.
Cele netrebnice nici să le audI, nicî să le urmezf.
8675 Cel Întru tate netrebnic, nu �e mal pote Îndrepta.
Cel-ce pentru sine numai la tate îngrijasce cu totul netreb­
nic, la obşte se socotesce.
Pentru Necinste Necinstiţi
V eqY Cinst«.
================== pagina 410 ==================
410
PIWVERBELE ROM_�NILOR
�--------�
Pentru Nebuni i Nebunii
Veq.l Burd.
Pentru Nedreptate Nedreptăţi
Vcq.' Dreptate.
Pentru N e-sciintă
Veqi SciilZţă.
Pentru Nimic i Nimicuri
Cu nimicurî nici cum să te mai încurcî, că mal reu te strict,
Cel-ce la nimicuri pururea se silesce, la cele mai mari nici
cum se mal învrednicesce.
Din nimic nimic se vede, că nimic nimic nu nasce.
Pentru N 6pte
Veq.' piuă.
Pentru N or6de
8680 Adunarea norodului spre folos obştesc, nu se 'nţelege res­
vrătire.
Adună pe langă tine pe norodul teu ca cIobanul pe oi,
când nu vei să se sfâşie de lupi.
Atunci norodul se odihnesce, când împeratul străjuesce.
Ori-ce se cheltuîesce pentru al teu norod, socotesce-le tate
ca pentru a ta casă, Iar ceea-ce se adună, pentru al lui
folos s'adună.
Un om nurnaf de vei pIerde, tot norodul se prerde. Bagă
de sernă la acesta. -
8685 Un norod se înţelege o familie intregă ; precum dar de
familia ta, aşa şî ele-al teu norod pururea să îngrijescî,
Unde norodul orb şî slab, Iar stăpânul mândru şî cumplit,
acolo cea mal mare sărăcie, ticăloşie sî robie.
Invîerşunarea norodului, armă nebiruită.
Indrăsnelă, vofnicie şî muncă necurmată, la norod să 'n­
sufleţesci, dacă veI să te slăvesci.
Val de norodul acela unde cel mal rel şî cel mal cumpliti
stăpânesc şi poruncesc!
8690 Val de norodul acela unde cel prost şî ne'nveţat, eleve-
================== pagina 411 ==================
_______ povkrUIRI ŞI CUVINTE ADEVEK�TE
411
tesce şÎ bîrfesce, iar cel invetat şi cinstit, de frică, tace
ca un mut.
Val de norodul acela unde sila poruncesce.
Vai de norodul acela când ore-cine va să'I ajute, cu ore-ce,
spre luminare, şi nu-I este slobod nicr Iertat, sau n'are
mijloce înlesnitore spre a le da acestă luminare 1
Val de norodul acela, când cel buni şî cinstiţi nicî o deo­
sebire au de cel reI şî necinstiţIl
Var de norodul acela când sluga poruncesce.
8695 Vai de norodul acela ce cade pe mâînf de rnultf stăpâni.
Val de cel-ce risipesce, în loc să adune, norodul Sel! asu-
prit!
Glasul norodului, pururea pentru obşte.
Glasul norodului cea mai mare putere. De el să te tii.
Ca cloşca cu unghiile pe cel cumpliţi să-T sfâşiî, ca pe
norod să'] mântuîescî dintrale lor ghiare.
8700 Ca norodul să se deştepte, cinstesce pe cei cu sciinţe şi
cu cuget bll-n spre luminarea lui.
Ca să albf norod bun, nicî unul fără cuget bun să fie pe
lângă tine.
Ca să cunoscI un norod, trebue să asculţi tate patimile
acelui norod.
Cu cât mai mare norodul, cu atât mal anevoIe a'I ocârmui,
când n'ai dregători vrednici de credinţă.
Cu cât mai mult un norod se civiliseză, cu atât mai mult
se înmulţesce.
8705 Cu mult mai greC! a ocârrnui un norod de cât a'I dobândi.
Când omul nu e slobod s'arate adeverul, norodele vIeţuesc
în cea mar mare negură.
Când norodul nu te va iubi, trebue să'tî fie frică de el.
Când norodul se necinstesce, stăpânul scade din putere.
Când norodul te urasce, cinstea şî puterea ta îndată se
sfîrşesce.
8710 Când norodul tel! se superă, însusî tu te superî,
Când norodul se despole, statul îndată scapetă, că n'are
ce şi de unde să mal lea la trebuinţele sale.
Când norodul fericit, atuncf şî stăpânul cu mult mal fericit.
Când patimile celor marf şî reutătile lor se varsă pe norod,
atuncl norodul cade în cea mal mare desnădejduire
spre a sa mântuire.
Cind puterea Domnilor cu înţelepciunea filosofilor împreună
se vor uni, atunci fericire de norod va fi.
8715 Când pe norod nu'l vei asculta, nu vef găsi nicf un ajutor,
cind în potriva ta se va scula.
Când toţI de-a potrivă pentru norod ar munci, nicf unul
din norod în lipsă s'ar găsi.
================== pagina 412 ==================
412
PIWVERBELE ROMÂNILOR
8720
8725
8730
8735
8740
Când cel ÎnţelepţI şÎ cel învetati, vor ajunge DomnI salt
că DomniI vor ajunge înteleptî ŞI învetatt, atunci noro­
dele vor Înflori ŞI fericire vor dobândi.
Când cel buni de cel ref nicî o deosebire au, atunci no­
r6dele cad în cele ma! mari blestemătiî că pildă unii
de la altii Ieau.
Când cei buni şî Înţelepţi vor stăpâni norcde, atunci 110-
rodele vor dobândi cor6ne.
La un norod nerod pururea găsescT de ce să te ferescî,
iar la cel invetat de ce să te inveselescr.
La nerode să alegi 6menii cel mal drepti, ca să-T În­
drepteze.
La întregimea noroduluI mult să te silesci, că cu acesta
te mărescî,
Mai bine norodul să te Iubescă, de cât cel dup'îrnprejurul
tel! să te cinstescă,
Ma! mult ruşine, de cât sfială, să albă de tine norodul teu,
când ei poruncescî.
Mal mult să'tî fie frică de lacrămile noroduluî, de cât de
cuţitul vrăjmaşului teu.
Mal bine pentru norod unul, de cât norodul pentru unul.
Mai bine p'un norod, de cât pe tine, să te scapI la vreme
de nevoie. .
Mare fericire la acel norod unde stăpânirea, cu supusii ser,
pururea petrec cu dragoste într'o unire.
Mintea noroduluI cam prostă, dar trebue ei să te supui,
când pe el nu'I supui.
Mânia cu cugetare a norodului, mai bine cu cuvîntul de cât
cu biciul să o potolescl, ca să nu te călescf.
Nicî cum pe norod să'l supert de tot, ca să nu'I plerdl de tot.
Nicf cu postul, nicf cu jertfa. nicf cu închinăciunea ta,
Domnul se îrnblândesce, când norodul pătimesce ŞI de
totl să jăfuesce,
Nici pe norod să'I laşi si necinstescă pe ore-cine, dar
nici el să se necinstescă de ore-cine,
N orodele înainteză, unde cel bunl se cinstesc ŞI cer reî
nu poruncesc.
Norodele cele mal rnarf se prăpădesc de cel mai marî.
N arad ele cele bune, lesne se ocârmuîesc.
Norocit ŞI fericit acel norod se 'ntelege, unde cei mal mari
se străduiesc, spre folosul celor mal mi el.
Norodul ori-ce vede la stăpânul seu, aceea ŞI el urmeză,
că cel mic de la cel mare, pildă rea la orî-ce urmare.
Norodului să-T dai putere, ca să te ţiIe în putere,
Norodul eU dă ori-cât de cheltulelă ; de el mal mult să
îngrijesr:f, ce te ţine de cheltuîelă.
================== pagina 413 ==================
___ F_>OVATUIHI ŞI CUVINTE ADEVERATE.
413
Norodul În bună stare, când stăpânul pentru el, se jert-
fesce forte tare.
Norodul la minte cu stăpânul se asemenă, că după el să lea.
Norodul cu linişte, cind cei rel se isgoncsc.
Norodul cind alcrgă şî scăpare nu găsesce, la desnădej­
duire cade.
8745 Norodul când împreună cu legile se resfată, atuncf şi mul­
ţumire ne-arată de faţă.
Norodul când se apasă cu multe cereri, atunci stăpânirea
se plecă spre scădere, că n'are de unde ce a mal cere.
Norodul când se 'nvlersuneză, nu lea de cuvînt.
Norodul când se 'nrnultesce, cinste Domnul dobândesce,
Iar cind se risipesce, atunci şî stăpânul pătimesce.
Norodul cind se 'mputerniceză, puterea sa se întemeîază.
8750 Norod ul când sărăcesce, de mare desnădejduire cade la
beuturl, la resvrătirî, cele mai mari blesternătif.
Norodul când te Iubesce, de nicî o strejă mal a'i trebuinţă.
Norodul când flămândesce, de nimeni nu se mal sfiesce,
Norodul mai lesne se supune la ceea-ce vede, de cât la
ceea-ce aude.
Norodul mult se bucură când rea pildă de la Domnul.
8755 Norodul pentru un bun stăpân, sângele si'I varsă.
Norodul putere mare, dar minte nicî cum are.
Norodul pătirnesce, când stăpânul poticnesce.
Norodul se indrepteză cu pilda stăpânului seu.
Norodul se jertfesce când stăpânul el IU besce.
8760 Norodul se măresce, când învetătura sporesee.
Norodul să ţe'l păzescî, nu cu armă de omor, ci cu dra­
goste de amor.
Noroei ul s tăpânesce, când legile se păzesc, că norodul le
alcătuiesce.
Norodul te einstesce, norodul te Iubesce când el ocrotescl
cu cea mai bună oblăduire,
Norodul tot o familie, Inaintea Domnului, şî Domnul pă­
rintele tuturor.
8765 Norodul ten ca o turmă, ele lupf să'l fereseI, dacă vei În­
multirea lUI să o clobâneleseI.
Norodul teu la tine, ca Într' o oglindă" pururea să se uîte.
Norodul ce n'ascultă de nieI o legluire, mal reu de orî-ce
reu, la a lUI vietuire.
Norod ul bine cclncl petrece, cinstea la stăpân trece, iar
cind pătunesce, stăpânul se 'nvinovăţesce.
Norodul de la fire a dobândit putere să schimbe legile
cele lor vătemătore,
8770 Nu cum să stăpânesc! un străin norod, să te silescl, ci
cum bine să cârmulescl p'al teu norod, să te socotescî.
================== pagina 414 ==================
414
PROYERBELE R01L.i.NILOI:
Numaf când dorrne Domnul, norodului 'I-e frică de ori-ce
se mişcă.
Numai dragostea norodului te ţine în tron, pe tată vîeţa ta.
Nu pămînt să dobândesci, ci dragoste dela norod, pentru
binele ce luî eI facI.
8775 Pentru un nebun, multe noro de pătimesc,
Pentru liniştea norodulut, sângele teu să te'I versî.
Pentrumântuirea şÎ folosul norodului teu şî vleta ta să
ţe-o pul.
Piste putinţa lUI pe norod nici cum să'I încarci, că numai
de cât te vedî orf singur În scaun, ca un cuc, sau jos
din scaun ca Satana.
Pe unde prostt de minte şî fără nicl o sciintă într'un În­
tunerec petrec, acolo cumplirea, crudimea şî muma lor,
tirania, pe toţI de obşte reu eI chinuiesc. Desteptăti
norodul, ca să nu cadă Întru asemene chinurL
8780 Pe un Domn lesne el induplecf şî el îrnblândescl, cu un cu­
vînt, că te ascultă, far pe un norod nerod si furios nicî
cu miî şÎ sute de cuvinte, că nicl unul ascultă.
Pe norod cât vef pute, în repaos să'l păzesci, ca la ori-ce
păs al teu să te poţi cu el ajuta.
Pe norod să'I ocrotescI, că Domnul ţie ţe l'a încredinţat
ca cuvînt să daf pentru el.
Pe norod să te silesc], cât vef pute, să'l deprindî l'ale mo­
ralului, l'ale muncit, l'ale cinstet, şî la urmări bune de
vale bună Iar nu ele vre-o frică, şî atuncl vef ave norod
sfânt, cinstit şî blagoslovit.
Părinte al norodului, Iar nu vrăjmaşul lUI tu să te aretf',
că norodul copilul tt'u,
8785 Risipirea norodului, scăderea Domnului.
Reu suspină norodele, când cel nelegiuiţi lor le poruncesc.
Resuflare la norod, iar nu împilare
Subt umbra numeluf teu, pe norodul tei; să'l adăpostescl,
ca să pată resufla la necazurile lor.
Să te ferescă Dumnedeu să ai grijă, şî mare, de un nerod
norod, că peşin te cuprinde hula lumii cea mal mare.
8790 Să fericescI un norod, pururea să te silesci, far să'l sără­
cesci, de loc nicI să gândescI.
Slujbaşi, cel mai buni câlnî, pe lângă norodul teu, pururea
să al, ca să nu se risipescă, când cei cumpliti, ca nisce
Iupl, el vor cuprinde.
Strigarea norodului, urgia Domnului.
Ferice de acel norod, unde mintea 'mperătesce sau Împe­
ratul, după minte. porul1cesce.
Ferice d'acel norod, când se străduiesce la munca pămîn­
tuluI.
================== pagina 415 ==================
1
415
�
I
8795 Ferice de acel norod, când dragostea el cuprinde Iar urî-
ciunea se desprinde. .
Ferice de acel norod, ce va dobândi stăpân să.'] ridice
după ochif luf negura nesciinţii.
Fericirea norodului în adever stă, în buna iuvetătură, de
mică copilărie.
Fericit norodul, ce din mică copilărie s'a învetat şî s'a
dedat subt o bună legruire l
Fă pe norod să te Iubescă, dacă vef să dormi fără nicî
o grijă.
8800 Cea mal mare nevointă a ocârrnui norode nerode.
Cea mal mare nenorocire şî derăpenare a norodelor, când
stăpânul pizmătaret şî neîndurat.
Cu anevoie a scăpa din rnâinile unul norod nerod.
Cel mal mare r�u la un norod se 'nţelege, când fies-care
dice : «Ce'ml pasă mie de tine?» Iar când unul pentru
altul d'o potrivă se 'ntristeză, d'o potrivă se bucură,
atunci tot norodul un suflet, si numai, se 'nţelege că are.
Cel nebun şî făr'de minte, la un norod nerod mal bine
le grăIesce.
8805 Ce bolă mare la un norod, când poruncesce cel mar nerod,
CIuma, fornetea, resboiul, secerea norodului, dar crudimea
cumplituluf Întrece pe tate.
Cine norodul şî'l înmulţesce, acela de părinte se socotesce.
Cine pote sta în potriva unul norod nerod, când acel no­
rod putere do bândesce,
Cinstea noroduluî nici cum tu să o smintescf, şî de reul
Iuî cu totul să te fereseI, dacă vei să isbutescî.
8810 Cinstesce pe cei-ce norodul tell te'I înmulţesce, slujasce-te
cu cel-ce norodul teu ţe'l uşureză, ajută celor-ce norodul
teu te'l ocrotesce.
Buna orinduîelă ce vedt la un norod, nicî cum tu s'o tur­
buri, când el e nerod.
Din ghrarele tălharilor, jăfuitorilor şî năpăstuitorilor pe
norod să'] rnântuiescî, ca adeverat părinte al lUI să te
numescl.
De la norod să cei supunere şi putere, ca să ocrotescl
dreptătile lor.
De norod să ÎngrijescI, ca un părinte de copiii.
8815 Dragostea norodului, cu mult mal tare de cât ori-ce ce­
tate tare.
Dragostea norodului, cea mai mare chezăşie către stăpânire.
Dragostea norodului, cea mal mare putere a unul stă­
pânitor,
================== pagina 416 ==================
416
P R,OV JmBgLE HOMÂNILOR
Pentru Noroc i Norocire şi Norociţi şt
Nenorocire i Nenorociţi
8820
8825
8830
8835
Omul a isvodit norocul, c'asupra lUI să arunce ori-ce a
lUI greşală.
Omul ce n'are noroc, fuge de noroc şî când norocul la
el vine.
Omul �i când se află în cea mal mare norocire, sî-atuncî
cere mai mare norocire, necunoscend că ajuns în norocire,
sau mal bine a elice, de mare lăcomie.
Ori-ce norocire, fie cât de mare, o fiere ascunsă intrînsa are.
O ce dulce vletă, cu noro cirea în casă!
Unul se srneresce sî altul se înalţă, după cum norocul lUI
el învată.
In vreme' de norocire, adu'ţî aminte şi de nenorocire, că
vremea bună multă vreme nu ţine, ci de dimineta până
de cu sera În mir de chipuri se schimbă.
In potriva norocului nicî o sciintă eU folosesce.
In cea mal mare norocire un vierme te pişcă până ce te
usucă.
In cea mal mare norocire nicI cum să te razimt, Iar după
nenorocire să aştepţi ŞI fericire, că după plete pururea
vreme bună?
In cea mar mare norocire să'ţl fie frică de sărăcie, că no­
rocul nestatornic.
Ca să nadejduiescf la noroc, trebue să te aretî vrednic
de noroc.
Cu greCl, pe unare, norocul ţe'l găsescî, iar peirea cu mare
Înlesnire.
Cu cât mal mare noroc al, cu atât mal mult să te tern î
de el, că cu cât mai mare norocirea nostră, cu atit
mal lesne alunecă spre peire.
Cu mult mal bine de noroc o picătură, de cât burduşe
pline de minte gală.
Când est] În noroci re, atuncI mal mult să te porţf cu cea
mal mare mesură, ca să nu te caiesci 111 urmă.
Când omul, norocului el dă cu piciorul, anevoIe el maf
găsesce când la el rivnesce.
Când omul nu scie cum să se slujască cu norocul seu,
atunci norocul intră pe uşă şÎ Iese pe ferestră,
Când cu gândul nu gândescf, atunci norocul ţe-l găsesc!.
Când norocul ar sta înfipt, lumea s'ar fi prăpădit.
Când norocul Împotrivă, nici un dar eţr folosesce.
Când norocul va cu nOI, atunci, şî cea mal rea intimplare,
spre bine vine la noi.
================== pagina 417 ==================
417
8840 Când norocul nu'tr ajută, nu te sili piste fire, c'atuncî şî
nădejdea Îndată te-o pîerdi.
Când norocul va cu noi atunci, fără 'ndolală, şi cusururile
n6stre mai mult ne cinstesc.
Când norocul pentru tine îngrijasce 'n locul tell, nici o
grijă să mal afbî, că el eţi aduce, ceea-ce p'in gând nu'ţl
trece, rar când el vei vede că se depărteză, păzesce-te
tare, că te aruncă În rîpă.
Când norocul te lasă, atunci numar la Domnul alergi.
Când norocul te ocrotesce, săgeta nu te lovesce.
8845 Când norocu 'ţI merge bine, să te 'nveselescf cu el, când
eţI merge în potrivă, cu răbdarea el biruescf pe el.
Când Domnul va cu tine, curge norocul după tine.
Câtă prefacere norocul la om in vleţă face!
La mulţi mari norocirI le vin. dar unde găsesc ferestră
deschisă, cum intră pe uşă ies pe ferestră.
La noroc credinţă nici cum să dal vre-o dată. că noroc
statornic nici că s'a pomenit vre-odată.
8850 La noroc temeni nici cum tu să pui, c'aci În cer te urcă,
aci jos te aruncă.
La norocirea ta totI de rude se arată, si dă prieten! se
fălesc a fi ai teî, , rar la nenorocire nici' însuşl copiii tel.
La cel fără socotinţă, precum vine norocirea aşa curînd
se şi duce, când nu scie cum s'o tie.
Mal lesne a se noroci, de cât noroci�ea a o păzi.
Mare norocire a dobândi ore-cine slugă bună şi credin­
ci6să, dar cu mult mal mare când sluga va dobândi
stăpân blând şi bun.
8855 Mare deosebire Între norocirI pe lume, că norocul, să Îm­
partă la toti de-o potrivă, nici CJm a învetat.
Mult mult să' te păzescI, când vedi norocul lângâ tine, că
te isbesce piste vine, dar cu mult mal mult să te pă­
zescI ele el, când el vedl Înainte, să nu cum-va, tu să-I
isbescl, c'atunci în cap te poticnescl.
Mult mult să te temi de norocul teu, câud începe a 'ţr
zîrnbi, că tocrna atunci el eţi sap [ gropa.
Mulţi în lume sunt săraci, dar ele minte pre bogaţI, pre­
cum si mulţI sfint bogaţi dar de minte pre săraci, că
norocul vine orbesce, şî pe toţf el miluesce cu bine sau
cu rell precum el nu voiesee.
Munca, norocul ornuiuf cel mal mare şi mai sigur.
8860 NIcf la mare norocire, să te bucuri piste fire, nici la 'rnpo­
trivă întîmplare să al mihnire mare, c'ale vremii nici
cum are vre-o statornicie mare, ci astă-df bine, mâine
reu, polrnâlne bine după reu.
27
================== pagina 418 ==================
418
PROVERBELE ROMÂNILOR
Nici la norocire să te mândresci, nici la nenorocire să te
umilescî, că una te-arată fără minte, si-alta fără curaj.
Nici săracul norocit, nici bogatul fericit, când norocul nu
le-ajută la vreme cuviinciosă,
Norocul alergă după cel-ce la el nici cum gândesce,
Norocul orbesce, dar orbesce te miluîesce.
8865 Norocul orb, dar cu mult mal orb la cel-ce nici-un bine
face.
Norocul orb se ' nchipuîesce, şî pe sfieră şade, ca mal
lesne să alunece, şÎ unde cade să nu vadă.
Norocul multora le dă mult şî altora la lea şî ceea-ce avea
mal de de mult.
Norocul Într'un minut În mi] de feţe se schimbă, cu jocu­
rile luî, că 'n nestatorniciI pururea se plimbă.
Norocul Îndată fuge, cum socotescl că 'l-ai prins.
8870 Norocul vine, unde lUI eI vine, fără a vede bine.
Norocul vine pe negândite, dar şÎ se duce pe pripite.
Norocul, vrăjmas, când nu e după plac.
Norocul eul dăruîesce, grijă mare dobândesce, că la avere
mare, şÎ frică mal mare.
Norocul cum eţI dă, «bună dimineţa», eşI întorce faţa.
8875 Norocul cu nestatornicia, şî numai se fălesce.
Norocul cu sănătate, cel mal bun dintre tate.
Norocul când eţl vine, după el ce mal alergI? Iar când el
nici cum eţI vine, ce în zadar alergI?
Norocul când în sus te urcă, tot în jos să te uIţI, ca când
de sus vef aluneca să vedf pe ce cadr.
Norocul când vine, vine cu' fiare în picere, Iar când fuge.
fuge de olac.
8880 Norocul când voiesce, ce poftesce dărufesce.
Norocul când la unul, când la altul merge, însă nici pe
unul. nicf pe altul alege.
Norocul, când ne deschide uşa, el dăm şi nof "bună di­
mineţa», d icendu-i : «bine-ai venit sănătos», dar îndată
audî de la el « sera bună» sî «rel7lâi sănătos».
N oro�ul când te Iubesce, orf-ce mişcare eţI folosesce.
Norocul când te ajută, nu.'} urma în potrivă, că Îndată
se mânie.
8885 Norocul cât de mic, tate le-arată de nimic.
Norocul la acela să vede numar că e orb, la cel-ce încă
el nici cum s'a aretat.
Norocul stă Ia om cât florea la un pom.
Norocul la om stă de cea mal subtire ată atîrnat.
Norocul la cine vine, tot după el s� tine, când scie cum
să '1 ţie.
8890 Norocul pre lesne în potrivă alunecă.
================== pagina 419 ==================
POVĂŢUIRI ŞI CUVINTE ADEVERATE
419
Norocul merge orbesce, şi pe cine intîlnesce pe acela
cinstesce.
Norocul ne-aduce cel mal bun chef Şl fericire de cine scie
cum să '1 ocârmuîescă.
Norocul nicî o schimbare NI face, ci numai eţr ridică
masca după ochi. '
Norocul noptea clocesce, şî diua se vădesce.
8895 Norocul nurnaîne scapă de multe necazuri, şi pe mare şî
pe uscat.
Norocul nu se 'nvată, nicî se prinde vre-o dată, ci singur
el vine, la cine nicî el singur scie.
Norocul nu 'ţI dă minte, nicî măcar cât pul p'un dinte.
Norocul piste fire când se urcă cu deosebire, atunci mal
lesne te trântesce,
Norocul pe la mulţi cam mult le şÎ dă, dar la nici unul
Însă pe cât acela poftesce, d'aceea indată le rea şî ce
le-a dat si ce nu le-a dat.
8900 Norocul pe cine mal mult Iubesce, pe acela mal mult el
şî căiesce.
Norocul până e cu tine, te slăvesce până '11 cer, cum se
duce de la tine, şade şî 'şi rîde de tine.
Norocul plin de prieteni, dar nurnaf la nenorocire se pot
cunosce.
Norocul să ţe '1 mângâI cu însuşî curajul teu ; când e bun
să ţe '1 păzescî, când e reu să te dedaf cu el ca cu o
doftorie, ce cât de rea fie eţI aduce lecui re.
Norocul ftere păstreză sub cea mal dulce a el miere.
8905 Norocul fără vrednicie întru nimic se socotesce.
Norocul fără greşală, ce curînd te 'nşală I
Norocul ce al dobândit, nu 'ţI bate joc de el.
Norocul şÎ pe cel fără de minte, el arată cu minte.
Norocul şî plăcerea, stăpânesc o lume 'ntregă,
891 O Noroc vei să dobând escî, necontenit să muncescl.
N orccirea zădărnicie, fericirea statornicie.
Fericirea când ţe-o pîerdî, de ţe-aI pIerde şî ţinerea el de
minte atunci al fi fericit.
Norocirea la ori-cine, când vine de grab de grab se �î
duce, pentru-că nu vine după cuviinţă.
Norocire piste norocire la cel norocit ei vine, şî norocit
ar fi în vecl, dacă nu' s'ar po ticnl.
8915 Nu de norocirea cea trecută, ci de cea de faţă mal mult
să te îngrij esei.
Pentru a nostră nevrednicle şÎ a nostră lenevire, norocul
ne stăpânesce precum el volesce.
Pentru-că nu cunoscern pricinele din ce curg, daceea le
================== pagina 420 ==================
420
----
PROVERBELE ROMANILOR
aruncăm tate la noroc, ce nu pricepem nici ce este, nicf
ce face, nici cum face.
Pe lângă un car de minte cere 01-0 picătură de noroc.
Să nu te laşf la noroc, ci după noroc să alergi, cu munca
ta să isbutescI.
8920 Să nu clar norocului cu piciorul, că În veci nu'I mar vedf
Să te rogI pentru noroc, la cel-ce ne dă noroc.
Tate cad la pămînt. tate se plecă ţie, când norocul te a­
Junge.
Tate stau la un noroc şi luf se plecă pe loc, că mai la
tate o nestatornicie.
Cea mal mare norocire cât o umbră numai ţine.
8925 Cea mar mare şi făr' de veste norocire când vine, îndată
schimbă firea şi mintea omului.
Cei în norocire bună de prieteni se 'ncunjură.
Cele mal marî norocirt pururea vin la om după ale luf
urmărI.
Cele mai mici noroclrl se dobândesc cu mare muncă, far
cele mal mari cu mare cheltuielă.
CeluI slobod la mână, de multe orf şi norocul mal mult
eI ajută, Iar celuf de tot sgârcit eI stă în potrivă.
8930 Cel cu noroc und' s'o duce, norocul după el se duce.
Cel-ce umblă cu rnesură, în norocirile lui, acela la neno­
rociri nu cam alunecă.
Cel-ce În norocire necinstesce pe orf-cine, acela în neno­
rocire tremură de ori-cine.
Cel ce pururea în nor ocirf petrece, să se rage Domnului
să-T dea şi o nenorocire, ca să pată cunosce binele din
reul.
Cel-ce de tot se sgârcesce, la noroc nu se înlesnesce.
8935 Ce'tt vine elin întîmplare, aceea norocul teu.
Cine alergă după multe norocirt, nici una nemeresce.
Cine n'a Încercat nicf o nenorocire, nu cunosce binele
din reu.
Cine pururea rivnesce la mal mare norocire, nicf odată
ajunge la cea desăvîrşită norocire, pe cât el voiesce, că
nici odată se mulţumesce.
Cine cere mal mare norocire, pierde ca un ticălos şî ceea­
ce are.
8940 Dacă nu seif să 'rnbrătişezf norocul când eţI vine, Întru
zadar alergI după el, când spatele eţI arată.
Dulce e noroci rea, urîtă sărăcia.
De unde nu nădejduescî, d'acolo eţI vine norocul.
De la noroc poţI aştepta şi cinste, şÎ avere, şi dragoste
de prisos, afară de minte, ce se dobândesce numai cu
înţelepciunea.
================== pagina 421 ==================
�
I
r-ov tÎ'rUIRI SI CUHNTE ADEn<:RATE
-���.��. �-----�--' --'� - o � __ .�. _
421
f
I
Destoinicia ta, norocirea ta.
8945 De cea mal mare norocire omul nici cum se mulţumesce,
ci pururea la mar mare doresce.
Sî norocirea cea mal mare, de multe ori te-a-duce pri-
, mejdie mare. '
Sî'n cea mal mare norocire se află ore-ce mihnire.
Omul nicIodată atât de norocit sali nenorocit este, pe
cât el se socotesce.
La tate omul do potrivă nu pote fi norocit.
8950 La cel norocit, tote cu Înlesnire '1 vine.
La cel norocit toţI de prieten] s'arată, Iar la cel nenorocit
nict bună diminetă el dă.
MulţI sunt nenorociti, dar nu şî la minte împliniţi.
Tot cel fericit pete fi şî norocit, rar tot cel norocit nu
pote fi şî fericit.
Cei în marI norocirf, socotesc că norocul, după datorie,
lor li-se cuvine, ci nu cunosc că vine ca să-': ispitescă.
8955 Cel-ce nu scie cum să se slujască cu norocirea luî, nu se
'nţelege de norocit.
Cine st-a dobândit aicea pe pămînt, mutere, Dumnedeu a­
ceia mal norocit.
Omul lesne suferă a altuia nenorocire, iar a luf nerioro­
rocire lesne el duce la desnădejduire.
Omul nenorocit adese-ori greşasce.
Orî-ce nenorocire, cu un prieten bun usoră ni se pare.
8960 Ori-ce nenorocire ţie ţi-se va întîmpla, ascunsă să o ţiI,
ca nu cum-va aflându-o dusmanii să se bucure.
In cea mai mare fericire un ceas al nenorocirii, te-arată
fără simţire.
In cea mal mare fericire mult să te sfiescî cl'a ta neno­
rocire.
VeI să te luptî cu ori-ce nenorocire? rea pe răbdarea spre
ajutor.
In cea mal mare fericire pururea să gândesct sî la neno­
rocire.
8965 Vîntul nenorociriI unde bate, reu usucă.
Ccrăbierul în vreme bună se îngrijasce de cele din urmă;
aşa şi tu în fericire să te îngrijescl de nenorocire.
Cu cât mal mult Iubim pe înşi-ne noi, cu atât mal mult
simţim ale nostre nenorocirl.
Cu cei ce plâng, să plângem nenorocirile lor, că întîm­
plările În lume cam de obşte se socotesc.
La orl-ce nenorocire răbdarea să nu te-o pîerdf, c'acelea-ce
sera le vedi, a dooa di nu le mal vedî.
8970 La orî-ce nenorocire, să 'te uitf la cel n�l1orociţI ca să te
poţI maug âîa.
================== pagina 422 ==================
422
PROVERBELE ROMÂNILOR
-----
La nenorocm tare să te ţiI, ca să nu te supui urîtel în
tristărî.
La nenoroclrî, tu să te areti cu cel mal mare curaj, ca
să nu cadf În mal mare necaz că, la orî-ce nenorocire,
nu ma! curajul te 'nsufletesce.
La nenorociri ce ni se întîmplă, din nesocotinţa n6stră,
pe înşi-ne nOI să ne dojenirn, şÎ de pocăinţă să ne în­
grijim.
Mal bine să ne învetărn a suferi nenorocirile cele de fată,
de cât a ne păzi de cele viitore. '
8975 Mal bine să ne dedăm cu ale nenorocirilor, de cât în urmă
să ne chinuim cu nerăbdarea lor.
Mal bine să-'ţI Ief tu pildă de la alţii, la orf ce nenorocire.
de cât altif de la tine.
Nenorocirea' omului nebunia lui, şî ÎnţelepcIunea norocirea
Iuî.
Nenorocirea la om, putinî prieteni 'i-aduce, Însă acel puţin,
cel mai dulce.
Nenorocirea nu e atât de mare, cât fericire mare e, a suferi
nenorocirea.
8980 Nenorocirea cea mar mare, la om atuncI ef vine când o­
mul cade în nelegiuire.
Nenorocirea de năpăstuite şî de are deosebire, dar amîn­
dooe d' opotrivă să le suferi ca să te poţi odihni.
Nenorocirile tale pururea să le ascundî subt faţă veselă
şî voi6să, c'atunci vrăjmaşii tel crapă de necaz când te
ved cu vesel obraz.
Nenorocit e acela, cel-ce nenorocirea nu o p6te suferi.
Nici o nenorocire singură vine, fie cât de mică, ci una
după alta alergă şi pică.
8985 Nicf la nenorocire să te desnădejduesci, nicI la norocire
să te bizuesci, că şî una si alta nestatornice întîmplărî,
Norocirea şî nenorocirea nu stau înpironite, d'aceea nicf
să te bucuri d'a altuîa nenorocire, că nu seir până mâine
la cine va să vie.
Nu te Întrista d'a ta nenorocire, ce la alţiI o vedf cu mult
piste fire.
Nu te mâhni, nicl te supera asupra vercuiva, când vre-o
nenorocire ţie eţr vine, cunoscând pre bine că, ori-ce
etf vine, dintr'a ta nenorocire etl vine.
Ce� mal mare mângăIere la nen�rocire este o inimă de
prieten ce 'npreună pătimesce.
8990 Cea mal mare nenorocire, a se nasce omul om mare când
minte nicI cum are.
Cele mai marf nenorocirî, ale ornuluf se'nţeleg, cele din
blesternatil.
================== pagina 423 ==================
____ �p�o__.:V Ă'rUIR1 ŞI CUVINTE ADEVERA'l'E
423
Cel mal nenorocit acela se Înţelege, ce se socotesce de
nenorocit.
Cel nenorocit, şî când ei vine norocirea nu scie cum s'o
păstreze.
Cel-ce a încercat multe nenorociri, şî nicf cum s'a învetat,
în veci nenorocit va fi, Iar cel-ce dintr' o nenorocire nu­
mal mult s'a invetat, acela În veci fericit va fi.
8995 Cel-ce la nenorocire nu va să se împărtăşeze, nici la no­
rocire nu e priimit.
Cel-ce nu pete suferi nenorocirea sa, mic de suflet se 'n­
ţelege
Cel-ce scie să se lupte cu valurile nenorociriî, numar de
cât el vedf dasupra apel, cât de mare fie.
Cine nenorocirea înainte o pune, mal lesne o suferă când
ea va veni.
Dacă te vei deda cu nenorocirt, lesne vei suferi ori-ce În­
tîmplare, si atunci vef fi cel mar fericit, că nici o neno­
rocire nu vei mal simţi.
9000 De-o potrivă nenorociţi şÎ stăpânit şÎ supuşii, când cel
vrednici şî cinstitf nu se bagă 'n sernă şî cel mai nele­
gTuiţr, acela poruncesc.
Pentru Nu şî Da
Nicl pe ruc mei pe da, să nu le Întrebuinţezi fără mei un
cuvînt, ci cuvîntul să te-le arate de sunt bune salt nu.
Pentru Noră
Ori-ce greşală sacra, asupra n01'11 o aruncă. dar nora mal
bună de cât sacra.
Nora fără zestre n'are indrăsnelă.
Pentru Nobili
Nobil este cel de cinste.
Pentru Nume
9005 Intâîu nume să dobândescl, apoî la avere să gindesc!.
Ca numele bun la om nimic alt mal frumos, nicf mal de
folos. La acesta să te silescî,
================== pagina 424 ==================
424
Ca să dobândescl un nume mal mare, eţI trebue o silinţă
la tate mal mare.
Cu schimbarea numelu] năravul nu te'I poti schimba, dar
cu schimbarea naravului mare nume dob'ândescI.
La nimeni, până În vecl, puterea le rernâne, iar numele
cel bun şî după marte remâne.
9010 La numele cel bun al părinţilor te! să nu pur ternelu, că
nimeni te'ntrebă ce au fost părinţii tel ci ce estl tu acum.
Mal bine ochiul să-'ţt Iesă, de cât numele pe masă.
Mar bine nume cinstit, de cat aur şî argint să lasî în urma ta.
Mai bine nume bun, de cat funtă de brîu.
Mare ne-cinste ne aduce numele cel bun când de la nOI
se duce.
9015 Multî nume mincinose dobândesc de faţă, dar vremea le
sc6te ruşinea pe faţă.
Nicî un nume mai plăcut, de cât făcetor de bine, să audi
că te chlemă toti din lume pe tine.
Nict un nume mal dulce de cât numele de 1JZU7lIă. Ferice
de ceea-ce dobândesce acest nume.
Nume mare ai dobândit? Arată ŞI slujba ta după nu­
mirea ta.
Nume mare să dobândesci cu facerea de bine.
9020 Numele cel mare mai mult apasă de cât Înalţă pe cel­
ce nu scie cum să şî-'l păstreze.
Numele cel mare mare putere are, dar ŞI belea mare, că
ne-odihnă 'ţI aduce mare.
Numele cel mare mult ajută la orf-ce stare.
Numele cel mare primejdie are mare.
Numele cel mare, cel mai mare dar la om se 'nţelege, când
cele mal marl daruri alege
9025 Numele cel mincinos nu o duce multă vreme, că îndată
se vedesce.
Numele cel reu vf eta te-o ridică.
Numele cel reu, moştenire va lăsa ne-cinste ŞI ocară.
Numele cel bun, la om cel mal mare dar, că In vect se
pomenesce ŞI uitare nici cum are.
Numele cel bun mal mult te 'nveselesce, de ori-ce veselie
mare.
9030 Numele cel bun s'aude de departe şî orî-unde.
Numele cel bun cinste te-aduce mare si 'n vîetă ŞI după
vîetă.
Numele ce dobândesci, fie bun fie reu, în veci nu el
pterdt, Alege care 'ţI place.
Nume bun se dobândesce cu slujbă dreptă ŞI cinstită.
Nume bun să dobândescl, pururea să te silescf, c'al ornu­
luf nume bun, marte n'are nicf de cum.
================== pagina 425 ==================
425
9035 Nume de om întâtu să dobândesci, frate, apoI de tera ta
ŞI In urmă numele ce-ltf dă vrednicia ta.
Nu te mândri de-al tect nume, că cel-ce se duc dupe lume,
toţI se 'nteleg do potrivă pe cea-l-altă lume, săracul
cu bogatul şî 'mperatul cu soldatul.
Piste putinţă numele să ţe·l depărtezl, când de cele rele
nu te depărtezi.
Să 11\1 te falescf cu numele altuia, ci cu fapta ta cea bună.
Spre dobândire de nume mare, c mul eşI jertfesce şi
vleţa sa.
9040 Frică să.'ţI ne mal mult de nume reu, de cât de ori-ce
alt reu.
Cine va să naudă nume reu, să nu facă reu.
Cel-ce vor să dobândescă nume nemuritor, să plătescă
ca să le scrie faptele lor.
De nume mare nu te speria, că când te vei apropia sî tu
însusf te vef mira de greşala ta.
Pentru Nunţi
Amar celor ce calcă datoriile nunţiI.
9045 Cu cât nunta mal mică, cu-atât folos mal mare 'u aduce.
La nuntă rie-chlemat nicîcurn să te duel, că 'ndată audi :
pofti rn după uŞI.
Pentru Nuri
Mal bine nurf de cat frumuseţe, că frumuseţea ca o fiare
îndată se trece, jar nuri! cu el te IlgropI.
Nuriî învolteză, nuril iuvieză, nuri! Îndulcesc, nuri! încăl­
dese frumuseţea cea mal prostă.
N uri] cât de miel, pururea strigă cjicend: vino, vino la mint"
9050 N urif marte n' au nicl cum.
N uril nu stau În tinereţe, ci într'a Jar frurnosă dulcetă.
Nuri! lipici CI se socotesc, că te lipescf de el fără vara ta.
N urit, florea frumuseţif.
Puţine muieri sunt ce-st păstreză nuril lor. după-ce 'şI-alt
plerdut frumuseţea lor.
9055 Pe cea cu nurî mulere, firea a născut-o pentru tot-ele-una
frumosă.
Frumuseţile îmbetrânesc, dar nuril întineresc Şl pururea
înfloresc.
Frumuseţea cu nurr, 10 veci nu se vestejesce.
Cea mal mare frumuseţe nuri) se înţeleg.
================== pagina 426 ==================
426
PROVERBELE ROMÂNILOR
Ce pote dice ore-cine de nuriî frumusetii? de cât că te
trage ca magnetul, fără voia ta.
9060 Darul nurilor cu mult mal mare de cât al frumusetelor,
că frumuseţea fără nurf rece se socotesce. '
Pentru Nurori
Ve(1i lYoră.
Pentru Năpaste, Năpăstuire, şi Năpăstuiţi
N ăpăstuitort
9065
9070
9075
A năpăstui şi a se năpustui, amîndooe dooe rele, dar cu
mult mal rel! a suferi pe cel-ce năpăstulesce.
A se năpăstui omul, firesce urît lucru, iar a năpăstui, cel
mai scârnav lucru.
Infricoşat lucru năpastea la om.
Orfce cu minclunî arunci asupra altula, năpaste se 'nţelege.
Ori-ce fără voie el, năpăstuire se 'ntelege
Urîm năpăstuirea ca să nu cadă şî asupra nostră; dacă
d' acesta n'am ave frică, năpăstuirea ar îrnperăţi.
Val de cel-ce năpăstuiesce la bani să lea când gândesce,
necunoscend ce foc bagă în casa sa.
Ca să nu te năpăstuîescl, sau mal puţin să te năpăstulescl,
trebue să fi orf mal mare ori departe de cel mal mare.
Cu cât mal slab eşti, cu atât năpaste mal tare cade asu­
pra-tf.
Cu cat de urît a se năpăstui, cu atât mar cumplit a nă­
păstui.
Cu mal mult năpăstuirn pe cel de aprope nooe, de cât pe
vrăjmaşii noştri.
Cugetul omului nimenî el pete cunosce, d'aceea năpastea
cade pe cel nevinovat.
Când cugetul te va bate, nu vei urma nicl o năpaste,
Când năpăstuîescf să te pul în locul celui-ce năpăstuîescl,
şî nu veI mal năpăstui ,
Când te scolI de diminetă, fă'tl cruce de treI orI, şî te
rogă lUI Durnnedeu să' te scape de năpaste.
Cat veI pute, să te ferescT de cea mal mică năpaste, că
'n primejdie te bagă
La câtt al putut face bine, şî nici cum le-al făcut, pe toţI
acela 'faî năpăstuit.
Mal lesne a năpăstui de cât dreptate a dărui, daceea
.adese-orf năpăstuim.
Mal mult superă năpăstuirea de cât siluirea, că la siluire,
================== pagina 427 ==================
CUVINTE ADEVEllATE
427
trupul numai se chinuesce, Jar la năpăstuire şî sufletul
şî cinstea pătimesce.
9080 Mai bine marte de cât năpaste.
Mai bine tu să pătimescî de cât pe altul să năpăstuîescî,
Mare nedreptate a se năpăstui ore-cine, dar mal mare
nedreptate şÎ mal înfricoşată, a nu se învinovăţi şi a nu
se osîndi cel-ce te năpăstuiesce.
Mal mult să te ferescI să nu napăstulesct, c'orl ce năpăs­
tuire altuîa vei face, la tine se va întorce.
Mângăte pe cer năpăstuiţi, ca să nu rernâîe mâhniţL
9085 Nici-un necaz ca năpastea te superă mal reu.
Nu pe cel-ce a descoperit năpastea ce s'a făcut, ci pe
cel-ce a făcut-o să'I osîndesd, ca să numai îndrăsnescă
şî altul ca acela, că din potrivă pe tott el' învetî să
năpăstuîescă,
Nu te depărta de celce se năpăstuiesce, ci cat poţI luptă,
de năpaste să'l rnânturescî.
Năpastea Îndată cade sî pe cel mal drepţl.
Năpastea pe om cade, Iar nu pe pietre.
9090 Năpastea pe cine cade, rabdă pe cât nu se caele.
Pe nirnenî să te feresei, nici cum să năpăstuiescl, că şî
de nevoie tot tu pecătuescî,
Până nu veI despăgubi şî nu vei desvinovăţi pe cel-ce al
năpăstuit, iertare de pecat nu vef dobândi.
Rugăciunea celor năpăstuiţi la Domnul mult s'ascultă.
Să asculţi pe cel năpăstuit, să te 'ndurî de cel năpăstuit,
să ajuţi pe cel năpăstuit, ca milă şî dar de la Domnul
să dobândesci.
9095 Să te ruşinez! de omenire pentru năpăstuire
Să te ferescă Durnnedeu de năpastea celor mar de aprope.
Să te feresci de năpaste ca de cea mar rea cursă.
Firea năpăstiI să cadă pe cel nevinovat.
Cel-ce năpăstuiesc, de s'ar întrista ca cei-ce se năpăstuîesc,
năpaste n'ar fi pe lume.
9100 Cel-ce năpăstuiesce, pururea se sfiesce de cel pe care nă­
păstutesce, când cugetul el bate.
Cel reu nărăvit, pricină caută să năpăstuiescă, şî când nicf
una găsesce, ŞI fără vină năpastuiesce, dice c' aşa i-se
, cuvine.
Cel-ce 'n năpaste a cădut, ca să scape ele osîndă, prirnesce
ori-ce 'I dic! cu cea mal mare ruşine.
Cel-ce se năpăstulesce, in dreptate se bizuesce, clar nicăiri
o găsesce.
Cine se năpăstuesce, pe nedreptate să osîndesce.
9105 Cine de nevore pe altul năpăstuf'esce, pecatul acela tot la
el privesce.
================== pagina 428 ==================
428
PROVERB.PiLE ROMÂNILOR
Dacă În stare fiind, năpăstuirî urmezI, dar când ve! sărăci,
ce nu vei urma?
Datoria judecătorului să descopere năpăstuirea, şî a Dom­
nuluf să o îndrepteze despăgubind pe cel năpăstuit.
De cât să năpăstutesct, mar bine să te îngropi de viu.
Departe de năpăstuirr, departe de nelegluirI, departe de
nedreptătt, ca să nu te cufuridl în tartarul cel mal mare,
Pentru Năravuri şî Reu nărăvitl
9110 Ale ornuluî năravuri, după ale vremiI întîmplărt, se dau de
fată.
Al �mului nărav nici cum el poţi cunosce, până nu vel
intra cu el odată în jug.
AtuncY cele bune năravuri le înfiorescl, când cu pilda ta
le întărescî.
Omul când se obicfnuiesce cu năravurile rele, nu mal pote
scăpa de ele, nicl când în adever ar vrea să scape de ele,
Un nărav la totî de obşte, pe cel bogaţI a't cinsti, pe ce!
săraci a-'! necinsti.
9115 Unde năravurî bune, acolo prăvilî nu mal incape; acestea
să te silesci . pe omenf se-'] ÎnveţI, ca să scapI d' o mul­
ţime de legi.
Irnbrăcămintea omului, rostul graIulUI lUI, rîsul luI ŞÎ miş­
carea piciorelor lUI el arată năravul luî.
Vremea tote le prăpădesce, Iar năravurile cele rele mai
tarI de orr-ce vreme.
Cu invetătura şî deprinderea, orfce nărav se dobândesce,
fie bun, fie rect.
Cu ce năravuri vei trăi, asemenea ve! dobândi, feresce-te
dar de ce! reu nărăviti,
9120 Când veI lua stăpânire îri mână, atuncY se va curiosce nă­
ravul teu,
Când năravurile cele rele le popr escî, totă înţelepciunea
copiiI au învetat-o.
Când cel slab se năpăstuesce, şi cel drept se necinstesce
aşteptă d erăpenarea năravuri lor celor bune,
Câtf ornenf in lume, atâtea şi năravuri.
La cărţi, la drum şî la beţie se cunosce întreg năravul.
9125 La cel din fire reLI nărăvit, în zadar alergI când necazul
ţe-a venit.
La teră năravuri le mal puţine rele, Iar pe la oraşe cele
m�I multe rele,
Mal intâlu năravurf bune, apot sciinţe şÎ mal bune.
Mal lesne omul se lea după năravuri rele, d'aceea cel mai
multî reCi nărăvitî, departe de cel mal multi.
================== pagina 429 ==================
__ �._�.� ���_ POvĂTUmr ŞI OUVINT.E ADJiVEl1ATE
429
Nici a numelui, nici a locului, nici a haInelor schimbare,
minte eţT aduce, când năravurile nici cum le mal schimbi;
d' aceea rna I bine schimbare de năravurt.
9130 Nici o lege eţI folosesce, dacă năravuri bune norodul nu
dobândesce.
Nu numai se învetf pe altif la năravurf bune, ci să le şÎ
urmezi, ca pildă să le dai cu urmarea ta.
Nu se necinstesce omul de năravurile ce din fire are, atât
cât de cele ce însuşf el dobânJesce.
Năravul la om din obiceiu se prinde.
Năravul celui înţelept, blândeţele şî 'ndurarea, rar al celui
cumplit, asupri mea şî crudimea.
9135 Năravul cel reCI când se înrăd ăcineză nici cu fierul plu­
gulul el poţI desrădăcina.
Năravul cel reu când de la nOI se duce, cinste nooe ne
aduce.
Năravul cel reu când de faţă nu se dă, pe nimenI nu superă.
Năravul cel reu şî pe fire o preface.
Năravul cu slujba se dau de faţă la om.
9140 Năravurlle când se potrivesc lesne se invotesc.
Năravurilc prin cafenele se vînd cu mărungeaua.
Năravurile prin cârcîurnî cu ocaua se dobândesc.
Năravuri le se dobândesc din deprinderea nostră cu cele
bune sau cu cele rele.
Năravurile cele mal rele, cele ce se asemenă cu ale fiare­
lor cele mal crude.
9145 Năravurile cele rele îndată să le îndreptezI ca să poţf să
le depărtezr,
Năravurile cele rele nicî cum pot propti scaunul imperătesc.
Năravurile cele rele, la betrânete mal marf de cât la tinereţe.
Năravurile cele rele pe la cel miel se cam pîerd câte-o-
dată, Iar pe la cel marl mal nicf odată.
Năravurile cele rele scârbă aduc urîtă şî la cel ce la ele
numai se uită.
9150 Năravurile cele rele, stăpânire cer mal grea, ca să se potă
îndrepta.
Năravurile cele rele, bola cea mal grea a societăţiI.
Năravurile cele rele dureri mar] 'tf-aduce rar cele bune le
îndulcesce.
Năravurile cele bune lesne se cunosc după ruşinea ce în
obraz se vede.
Năravurile cele bune pe la curtf mal marf nu se cam cer­
ceteză,
9155 Năravurile cele bune toti orneniî le cinstesc, dar pe cel
ce le are tott el pizmulesc, pentru-că la: el nici un nă­
rav bun găsesc.
================== pagina 430 ==================
430 PHOYERBELE l{OMÂNlLOH
-------
Năravurile cele bune elin copilărie să se dobândescă, c'atunci
rernân Întemeiate până la betrânete.
Năravurile bune sau rele din crescere se dobândesc. Var
ele celce a cădut pe mâinî de reli nărăvitî,
Pe cel reLI nărăvit, mal bine vrăjmas de cât prieten să'l
dobândescî, că cel reu pe prieten gonesce, să-'] facă reu.
Pană nu pUI În jug pe rnulere cu bărbatul, nu le poţI cu­
nosce năravurile ce au în parte.
9160 Să fugi de năravurt rele, ca de cele mal grele bale.
Slobod să ţi pazesci şî să ti'l ferescI norodul tell de cele
rele.
Tate năravurile, fie bune, fie rele, după ale vremi] întim
plărf se pot preface şi schimba.
FugI de cel cu năravurî rele, că orI te rnânjasce ca căr­
bunele cel stins ori te arde ca cel aprins.
Cel mal mult învetat şî ascuţit la minte, Însă reu nărăvit,
cu mult mal reu te piscă, de cât scorpia cea mal rea.
9165 Cine de mică copilărie cu cele mal rele năravuri se de­
prinde, anevoie de ele se mal desprinde; d'aceea şî tu
cu cele mal bune pururea să te deprindl, ca nici cum
de ele să te mal desprindi.
De veI să afli, orI-cine, ce năravuri are, cerce teză cum
petrece cu cei din casa luI.
Pentru Nădejde
o nădejde şÎ numai, cu totul în zadar, a nemulţămitorulul.
In grijă străină, nădejde puţină.
Val de cel-ce nădăjduiesce l'ale celor mari făgăduîelî,
9170 Cam anevoie nădejdea se îrnplinesce şi când este sigură.
Cam greşit vede, cine nădăjduîesce la cele nevedute.
Ca nădejdea nicf un lucru mal prost, dar cu tate acestea
ne înveselesce, şî de este în zadar.
Cu nădejdea unul şi În foc s'aruncă.
Cu nădejdea, ori-ce necaz lesne el petreci.
9175 Cu nădejde de mal mari, pe cele miel de faţă nu le de­
părta de la tine ci, pe lângă cele mici, nădejduesce şÎ
mal marI.
Cu tate că nădejdea se socotesce a fi de tot înşelătore­
dar în adever la sfîrşitul vletlf, ne duce p'un drum forte
plăcut la totî.
Cu ce plăcere dulce nădejdea pe om, în zădărnîcie '1 aduce!
Când cei rei şî blestematî nicf cum se pedepsesc, cel bunî
şî înteleptî nicî o nădejde dobândesc.
================== pagina 431 ==================
_____ p_O_V_Ă T_UI_RI ŞI CUVINTE ADEVEHATE 4cll
Cât veI pute (să mă credt) nădejdea să nu te-o pIercj.I, că
vremea se întorce, când încolo când înc6ce.
9180 La orl-ce intimplare, fie cât de mare, nădejdea la om mân-
gărerea cea mal mare, ca o mare resuflare.
La zădarnică nădejde nici cum să te încredî,
La nenorocirI nădejdea, hrana cea mal bună.
La Domnul să-tf aîbf nădejdea, Iar nu la om muritor.
Mal mult să te bucur] de ceea-ce al în mână, de cât de
cea mai mare nădejde.
9185 Mare mângăîere la om nădejdea.
Nimic alt ca nădejdea mal Înşelător pe lume, dar fără nă-
dejde, nici un om gasesci pe lume.
Nimic alt ca nădejdea, hrănesce pe om mal bine.
Nimic să nu nădejduescl de la cel ce între ei se gâlcevesc.
Nici o nădejde fără cel mal mic necaz.
9190 Nu lăsa cele de faţă cu nădejde de cele ce nu se ved de faţă.
Numai şÎ numai nădejdea s'arată la nOI dulce, că numai
ea ne-aduce mângăTerea cea mal dulce.
Nu te lua nici cum după acelora vorbe, ce trăiesc numai
cu o nădejde secă,
Nădejdea, acest dar are, pe mare şî pe mic el 'ţine tare
'n frîu ca pe un om de nimic.
Nădejdea este bună, când semne bune are.
9195 Nădejdea, o vletă amărîtă cu t6tă dulceta el.
Nădejdea un vis, ce vede omul, pe neaşteptate cu ochiî
deschişi.
Nădejdea un vînt, ce de nimeni se vede, dar de toţI se
crede.
Nădejdea uşurinţă ne aduce mare la ori-ce întîmplare.
Nădejdea eţr închipuesce cele mal rnarf norocirî.
9200 Nădejdea. În adever, este cea mai uşoră, dar de la noi
nici cum sboră,
Nădejdea în trândăvie şî 'n sărăcie îndată te aruncă, când
nu te apuci de nict o muncă.
Nădejdea insufleteză şi pe cel cădut în cea mal mare pri­
mejdie.
Nădejdea vleţa desnădejduirit.
Nădejdea zădarnică, dar depărtarea de la ea, cea mal
mare greşală, că te face să greşesci fără voia ta, când
cadf la desnădejduire.
9205 Nădejdea zadarnică de toţI se socotesce, dar de totf se
cinstesce.
Nădejdea cu răbdare se p6te dobândi.
Nădejdea când te-o plerdl, la Iov tu să gândesci.
Nădejdea cât de 'nşelătore, dar cu mare dulcetă ne ţine
în vletă.
================== pagina 432 ==================
432
------
r-uov EEBELL: H<)III."'NILOj�,
Nădejdea cat de deşartă, dar pe multl înşală Îndată.
9210 Nădejdea la bolnav, lucrul cel mai mare, cu o mare mim­
găiere.
Nădejdea mai In urma tutulor celor l-alte plere de la om.
Nădejdea mai mult te topesce când nu', dar nici un cre­
dernînt.
Nădejdea mar betrână de cat orf-ce alt pe lume, d' aceea
şÎ nicî mai pote el mar sluji pe lume.
Nădejdea mult hrănesce pe 0111 şi când omul nu nemeresce.
9215 Nădejdea mângătere mare la orf ce întîrnp are.
Nădejdea ne 'nveselesce, când se vede că 'nfloresce.
Nădejdea ne hrănesce, când averea ne lipsesce.
Nădejdea ne dă putere, nădejdea ne dă curaj, cu ceea-ce
ea ne fagădulesce.
Nădejdea pe om rnângâîe şi la cel din urmă ceas.
9220 Nădejdea rază încălditore
Nădejdea se 'ntelege o umbră de vis, ce cum te deşteptl
nici cum o mal vedl.
Nădejdea să nu te-o aib] la otnenî rnurirort, ca in ceasul
ce-o aştepţi, el peşin se duc ca nisce muritori, ci în
munca mâinilor tale ce nici cum te înşală.
Nădejdea să nu te-o pIere!! şi '11 scăderea cea mar mare,
că starea curînd se schimbă la cel mic şi la cel mare.
Nădejdea se sfirşasce cu vieta împreună, în diua cea după
urmă.
9225 Nădejdea se cinstesce sus în cer şi pe pămînt, fără folos
după cuvînt
Nădejdea ta in munca ta, cea fără nici o greşală, şi fără
nict o smintelă.
Nădejdea ta in munca ta, numai şî numai să te-o afbî,
dacă vei la altul să nu te căcfulescf.
Nădejdea te 'nsufteţesce când nu pre zăbovesce.
Nădejdea te ţine până la marte, şi cu martea numai scapî
ŞI ele ea.
9230 Nădejdea te ţine de nu 'ţi ridic r vreta la desnădejduir e.
Nădejdea hrana celor scăpaţI.
Nădejdea hrănesce pe cel cu minte scurtă.
Nădejdea cea mare, mare Îndemnare are.
Nădejdea ceea-ce nu vede, prin răbdare aşteptă.
9235 Nădejdea cele din urmă le-arată mal plăcute
Nădejdea celor din urmă şî ele se vede minciună, dar mult
ne rnângâte la cesul din urmă.
Nădejdea cel mal bun pat de odihnă, pe care se odihnesc
necazurile nostre, dar ce folos? că neastîrnperarea nu
le lasă să se odihnescă.
Nădejdea din legăn �i până la COŞc1ug, de om nu să des-
================== pagina 433 ==================
POVĂTUlRI ş� CUVINTE ADEV.îm.ATE
433
lipesce, că legănul CU coşelugul cam dopotrivă se În­
ţeleg.
Nădejdea d'o parte, şÎ frica de altă parte te face să intri
'n foc şî În apă. FugI şi de una şi de alta şî pururea
vei fi slobod.
� 9240 Nădejdea doftorie la depărtarea dragostiî.
Nădejdea dulce multă răbdare ne-aduce.
Nădejdea dulce ni se pare, dar de mar multe ori pe totf
ne înşală.
Nădejdea dulce ni se pare ŞÎ când mCI o ispravă are.
Nădejdea dulce, desnădejduirea amară.
9245 Nădejdea de multe ori nimic nu ne aduce, dar de langă
nOI nici cum se duce.
Nădejdea de multe orî te face să p ierdî şî ceea-ce al în
mană.
Nădejdea şî în zadar, de şî o aşteptăm şi cu gura căscată
după ea alergăm, Însă vleta nu nI-O vatemă nici cum si
nici odată.
Nădejdea şî de se socotesce zădarnică, dar temeiul vleţit
se 'nţelege, că de când te nas ci până când te sfîrşescl,
cu nădejdea te înveselesct.
Nădejde de nădejde atâta deosebire are, că cef bunI cele
bune nădejduesc, Iar cer rei cele rele .
. 1 9250 Pe la betrânere nădejdea se cam sfirşasce.
I Felurirnî de nădejdl la felurimr de 'ntimplărr, Însă cele mar
marî, cu greş�lf mal rnart.
Singură nădejdea ta în dragostea norodului, ca nădejdea
prunculuI în ţîţa malcif sale.
Cel rnarf făgăduIesc si cel miel nădejduiesc.
Cer marI de către cel mici, pentru o nădejde numai, se
cinstesc de către el
9255 Cel-ce cu cele ele faţă nici cum se 'nveselesce, în zadar nă­
dejduîesce la cele ce-T lipsesce
Cel-ce mal mult năclejd uicsce, acela mar puţin dobândesce.
Celce nădejduiesce ceea-ce el poftesce, rob se socotesce
poftei ce nădejdulesce.
Cel-ce 'n nădejde se bizulesce şî nici cum muncesce, în
veci cu sărăcia se chinufesce.
Cel-ce 'n resboiu nădejduIesce, nici îndurare nici credinţă
are.
9260 Ce-l-ce 'n dragoste de mufere nădejduresce, curînd nădejdea
şi-o istovesce.
Cine alergă neînfrînat, puind nădejdea Înainte, curînd in­
timpină ceasul cel de pe urma.
Cine la nădejde a cădut, nenorocirea pe el a cădut.
Cine nădăjdujesce, rabdă, şi cu răbdarea se mângâIe.
28
================== pagina 434 ==================
PROVEI.\BELE ROMÂNILOR
434
-----------------------------------------
Cine 'n nădejde se razimă, de tot se înşală, c'orî-ce nădejde
cu greşală.
9265 Cine pete suferi mal mult, mal mult şÎ nădejduîesce.
Cine totă nădejdea În simbrie ŞI-O are, rob simbrie! se
'nţelege.
Cine trăîesce nădejduindu-se, more căcându-se,
D'ai vede deştept ceea-ce în vis vedf, nădejdea ti-ar lipsi.
Dacă nădejdea ar peri, vleta s'ar primejdui.
9270 De cât S8 nădăjdulescf, mal bine să muncescî, că munca
nici cum te 'nşală.
Şeqend şî aşteptând, nicî o nădejde vei afla, far miscându-te,
pe Joc vei dobândi mare noroc.
Pentru N ăduşală
Nădusala scote bola,
Năduşala şî sudorea pâtnea ta cea nelipsită
Pentru Pagubă
Pentu Pază
Ca dragostea unul norod n111llC alt te păzesce mal bine.
Acesta să te silesc! să dobândescî.
9275 Când păzesc! pe noroc! să nu dormitezl, că numai îndată
el pierdl.
Mult mult să te păzescl, nu de cel ce vine de faţă asupra
ta, ci de cel-ce te păzesce cu cursa prin ascuns.
Paza bună trece primejdia rea, Iar cea piste fire întregă
nebunie.
Pază bună la tote a ave să Îngrijesc! ca să nu te poticnescl,
Feresce-te cât vef pute de cel-ce păzesce la tote cu
cumpena, c'orf dobândă de'I vef da, Of 1 pagubă de'Ivei
aduce, totă la mare nevoinţă le aduce
9280 Frica să nu pîerdem însuşi ale nostr e, ne face să păzim şî
ale celor-l-altî,
Cele mic! de �el păzr, mai marf vef dobândi.
Dacă la cele trecute nu le-al putut păzi, păzesce-te acum
de cele din urmă.
================== pagina 435 ==================
POVĂTUIHî :;;1 Cf;\'INTE ADEVEHATE
Pentru Palaturi
435
In cele mai marr palat uri, chinurf şî necazuri şi grija cea
mai mare, fără nici o odihnă,
Cele mai mari palaturî se clădesc din munca celor mal
sărac!.
Pentru Palmă
9285 Palma cu beşici te arată de muncitor.
Celuf-ce'tt dă o palmă intinde-'! şÎ cel-l-alt obraz şî'r mulţu­
mesce, de nu'tr va da o a dooa palmă.
Pentru Parte
Când fies-care în parte e�r are a lul parte, atunci toţI Îm­
preună se bat cu cel ce vor să le lea a lor parte.
Pentru Pat
In pat te urcf ostenit, să te culci, că dormi pe nesimţite
sî cum te deştepţi, îndată din pat să te scolt, că din
potrivă Iarăşl adormI.
In pat străin să nu te urei că nu CUll1VaS3 te spurci, ci te
mulţumesce pe-al teu pat, ce Domnul ţie ţi'] a dat.
9290 La pat şî la masă cu indrăsnelă se lasă,
La tate cele-I alte poţi să te aretl către muiere ca un prunc,
Iar la pat ca un bărbat.
Nici să rîvnescr la pat străin, ne cum să şî indresnesct.
Patul cat mal mele, mal multă moledune ţe-aduce, când
mal multă vreme În el te desmierdf.
Patul căsătoriei dragos te dulce ne-ad�ce. Iar depărtarea luf
cea mal mare recelă ,
9295 Sorele când el ese din pat, să nu te g-ăslescă în pat, nici
la vreme de muncă,
Să nu'tf deosebescl patul, că 'ţi prerdl bărbatul.
Pentru Patimi şi Pătimaşl
A urî, a pismui şî a se mania, cele mal urîte şî rnaf cum-
================== pagina 436 ==================
43C
PROVERBELE R01iLi;NJLOR
plite patimi diavolescl ; d'aceea de ele cu totul să te
ferescI.
Ale tale patiml când le vei potoli, lesne ale altora le poţl
domoli.
Adu'ti aminte că eştl om, şî 0111 fiind, supus eşti la orl-ce
patimă de om.
9300 Inima când nu 'ŞI vindecă patima cea veche, îndată do­
bândesce şî altă patimă mal rea.
Inima pe tot ceasul patimf nasce necontenit, d'aceea pu­
rurea neodihnită.
O patimă alta nasce, şî tot deuna în potrivă.
O patimă alta nasce cu omul împreună: Iubirea de sine
şî un drept: slobcdenia. Dreptul de sine omul 'l-a În­
frînat, Iar patima a lăsat- o slobodă, neputend' o înfrtna.
Ferice de cine o va pute stăpâni!
Ori-ce patimă, cumplită, că mintea te-o întunecă şî '11 neca­
zuri te aruncă.
9305 Ort-ce patimă la cel înţelept, invetătură '1 aduce.
Orl-ce patimă pe lume, cu slăbiciunea el.
Ort-ce patimă se 'nfrîneză, afară de nesaţul.
Orî-ce din patimi urmăm, anevoie le cunoscern.
UItarea de ori-ce, cea mal bună tămăduire la orl-ce patimă.
9310 Urmând pururea patimilor nostre nici cum vom cun osce bi­
nele ele reu,
Infrinarea patimilor, cea mal mare bărbăţie. De ea să te ţiI.
In cea mal mare slavă şî 'n cea mal mare putere, pati­
mile de la tine, departe să le surghiunescl, ca fără sfială
la ori-ce să poruncescI.
Cam pe la sfîrşit cunosc! că, cele mar multe ce al păţit,
de la prieteni le-al păţit.
Ca patima de amor nici o patimă ele marte.
9315 Ca pătimaşul mal bine nirnenf altul pete sci,
Ca să afli patimile supusilor tel, să ri'aştepţî de la mi­
niştriI tel, ci chiar de la supuşii tei,
Ca să poţI trăi mal ticnit trebuîe să te depărtezî ele orî-ce
patimă.
Cu cât omul se silesce să-'';iI ascundă din lume patima ce'I
stăpânesce, cu-atât patima, elin potrivă, în vileag el vă­
desce.
Cu mult mal anevoie la patimile sufietescl, de cât la cele
trupesci, găsescl tamăeluire.
9320 Când o lume pătimesce sî tu atunci pătimescf, că şî tu
parte din lume esti ; d'aceea pentru o lume şî tu să te
jertfescî.
Când uîtl tate patimile ce-ar păţit, atunci petreci vieta cea
mal dulce.
================== pagina 437 ==================
437
POVĂTUIHr ŞI CUVINTE ADEVERATE
------
Câte patim! pătimim, de la nof ne vin. Nu mal blestema
'n zadar norocul cel nevinovat!
Credernînt la patimî nicf cum să dai vre-o dată, că nicf
o patimă pe lume, fără cea mal mică văternare.
Mal mult cu patimile tale să te lupti de cat cu vrăjmaşii
tel.
9325 Mal bine trupul de cât sufletul să'tî pătirnescă.
Mintea să ţe-o pul ca cea mal bună armă, în potrivă la
orl-ce patimă.
Nimenî altul mai luminat, p6te o patimă a o areta, de cât
cel-ce o pătimesce.
NumaI patima sufletescă topesce pe om, fără nicî o bolă,
până ce de tot el usucă. Departe de ea, cât ve! pute.
Nu după patimă, ci înaintea patimit să te socotescî, ca
să nu o dobândescl.
9330 Patima cât de dreptă ţi-se pare, la marI greşelI te duce.
Patima sufietescă, atunci se uşureză, când ajunge la cel
mal mare punt, c'atunci te stîrsasce.
Patima sufletescă, vierme neadormit,
Patima sufletescă pe nesimţite, pe dedesubt te sapă.
Patima te 'nvată să grărescI, cât tu nu socotescl.
9335 Patima ce te stăpânesce, când altul o cun6sce, al teLl stă­
pân se socotesce.
Patima şÎ pe cel mal blând el arată de urît.
Patimile une-orf te face să Iubesci pe cel-ce 'ţr face reu;
şi să urăscl pe cel-ce 'ţI face bine.
Patimile, în lume, una cu alta se luptă
Patimile în lume, un labirint se 'nţeleg, şi ferice de cine
a găsit mijloc de scăpare!
9340 Patimile cu cuvîntul si norocul cu bătaiă de joc le poţt
stăpâni.
Patimile, când nu le înfrînezî, te duce în prăpăstii şî-acolo
te ttântesce.
Patimile când ţi-le stăpânescl, îrnperatul lumiî te socotescI.
Patimile la om, isvor necontenit, că una trece şi alta vine.
Patimile la om, cel mal mare vrăjmas.
9345 Patimile ne depărteză de ori-ce societate, că ele cer sin-
gurătate.
Patimile nu cunosc nici la rude, nicl la prietenI.
Patimile pentru omenî, şi 6meniI supusiî lor.
Patimile pe la sfirsit Încep a se nasce.
Patimile prefac pe om din bun reu, cu mare înlesnire, Jar
din reu bun, cam anevoIe.
9350 Patimile sufletescl, de multe o rI se întorc tocma ca nisce
frig,urI; daceea să te ferescI ele cele-ce le dă pricină ele
întorcere,
================== pagina 438 ==================
<1-38
PR,OVEREELE R(I�Li.NILOH
9355
9360
9365
9370
9375
Patimile ţie să le SUpUI, dar nu tu lor să te supuî,
Patimele se schimbă şî se prefac după masca ce în obraz
portă, cl'aceea te înşală precum tu nu vel.
Patimile tale întâîu să le: judeci, apol în lucrare să le pul.
Patimile tale când le vel supune lesne inblândescl patimile
unul norod.
Patimile te in vată cu mult mal bine de orl- ce, că r emân
în minte cu to'tul întipărite.
Patimile te popresc a cun6sce cuvintul cel drept. Departe
ele ele, ca să te sUPUI cuvîntul ui.
Patimile te superă, Iar cuvîntul te mângâie, d'aceea cu
cuvîntul ori-ce patimă să te silescî s'o domoli.
Patimile cele trupescî, pe lâng-:1 cele sufietesct, Întru nimic
se socotesc; că cele mal grele, ale sufletului se 'nţeleg.
Patimile cele trupescI, după a vineI bătaie, Îndată se 'n­
teleg, iar cele sufietescî, după a inirnif bătaie.
Patimile celor-I alt! la cel întelepti, invetăturî se fac.
Patimile celor dupîrnprejurul teu, mlntea-ttr te-o 'ntunecă,
pentru al {ar interes.
Patimile de mic copil să te silescî a le depărta, ca să nu
se înrădăcineze în tine, că in urmă în zadar te ve] munci,
când vreme nu va mal fi.
Patimile şi când se tărnăduresc. lasă semne netămăduite.
Patimile scit! mar bine să greşască ca ori-cine.
Patimă fără interes nici cum se p6te pe lume; cine dar
se depărteză de orI-ce interes, acela s'arată mai presus
de ori-ce patima,
Piste putinţă să ascundi patima ce pătirnescl, cât de as­
cunsă veI s'o păstrezr,
Pune-te in locul celui ce pătunesce, sî-atuncl vei cunosce
cum acela pătirnesce.
Pătunasul pururea în bănuielt se află.
Pe cel-ce pătirnesce, mângăre'I cu vorbe dulcî.
Până nu pătirnescî şi tu, nu credl celul ce pătimesce.
Până ce patimile în parte ne stăpânesc, dragoste curată
nu ve! găsi nici odată.
Plăcerile patimilor cu mult mal rele de cât însusl martea;
că cu martea scapi de ele, iar ele de mir de mii de ori,
pe ceas, pe ceas te chinuiesc ele marte.
Recela Ia betrânete, patimile la tinereţe.
Setea patimi lor, in cea mal mare belsugare, ea mal mult
se aprinde.
Să te ferescă Durnnedeu de patimi sufletescI, că tămăduire
nici cum ali.
Să te feresci cat veI pute, să nu te 'ntunece patimile, că
orbcsce vel căde în cele mal marI prăpăstiI.
================== pagina 439 ==================
POVĂ'fUlRî ŞI C:UVINTB ADBVitRA'l'I<;
43\3
Slobod de ori-ce patimă de vei fi, fără grijă vel trăi.
T6te patimile Întru nimic se socotesc, pe lângă superarea
de bărbat.
T6te, pe toţI da rîndu, patimile pe omenî ef intîrnpină de
obşte, pe unul una astădl, pe altul alta mâîne şÎ nici
unul din ghiarele lor pote scăpa vre-odată.
9380 Trupul supus la ori-ce patimă, Iar sufletul bate ori-ce pa­
timă, când cugetului te vei pleca.
Feresce-te de orl-ce patimă, că cel supus la patimă, mal
reu ca robul la cel mal cumplit tiran. .
Fără a fi Îndemnat ele patimi la ori-ce, nimic nu POţI săvîrşi.
Cea mal dulce desfătare superă urechea celuî coprins de
patimi.
Ceea-ce e scris să patr, te-aşteptă la vremea el; cl'aceea
nici să'tt paîe rell când pătimesci, nici să te desriădej­
duescî când o aştepţi.
9385 Cei d'o potrivă pătimaşi, unul cu altul se mângâie.
Cele mal mari patimi, plăcerea ŞI Întristarea, mânia şi za­
vistia, mândri a sî cumplirea, nesaţul ŞI interesul.
Cel-ce a pătimit, acela numai se îndură că bine cun6sce
necazul patimilor.
Cel-ce odată a pătimit var de el de va căde îarăşf întracea
patimă!
Cel-ce nu pătimesce, nu crede celui ce pătimesce.
9390 Cel-ce mal puţin pătimesce, acela mai mult trăiesce, că
qilele fără patimi acelea se 'nţeleg vietă.
Cel-ce multe pate, nu pre de credemint la tote:
Cel-ce de orl-ce in casă pătimesce, nu se 'nţelege că să­
nătos trăîesce.
Cel-ce de patimi se birulesce, în veci nu se satură cl'a pa­
timilor pofte.
Cel-ce 'ŞI pătimesce patimile sale, acela mal voinic. Silesce­
te să dobândescî o asemenea voînicie.
9395 Cine la patimi se jertfesce, acela mal recI pecătufesce.
Cine nu să superă, ŞI nici cum se turbură, acela stăpân
patirnilor se 'nţelege.
Biruinţa patimilor, fericirea omului.
Din t6te patimile cele mal cumplite. patima amor -Iui, Însă
la muiere se 'nţelege cea mai usoră, că şi muierea mal
uşoră,
Din cele ce păţim trebue să ne 'ndreptăm, Însă cu mult
mal bine din cele ce alţii pat ca nicf cum să greşim.
De ori-ce patimă, mult să te ferescî, Iar după ce o do­
bând escl, cum s'o îndreptezf să te socotesci.
9400 De unde nu te feresct, dacolo mai reCl pătlmescî.
================== pagina 440 ==================
440
PROVERBELE ROMANILOR
De multe orf patimile ne fac să ne aretărn precum nu
suntem.
Depărtarea patimilor fericire eţI aduce şî sufletesce şî tru­
pesce. D'acesta să te ţiI.
Pentru Patrie şi Patrioţi i Patrihoti
Pentru Pahare
9405
Veselia stă în buzele paharului, gluma cam pe la mijloc,
ŞI la fund zace gâlceva.
Paharul mai mic, ca să nu 'ţI be ŞI nasul.
Paharul masa Iubesce şî pe cel ce pe el mult el cinstesce,
Iar pe cel-ce adese ori el suge cu fiori, multă borîtură
el scote din gură.
Pururea cu ocaua în mana si cu paharul la gură, gol şî
despoiat te vei vede în urmă.
Trei pahare în destul, unul pentru sănătate, altul pentru
desfătare şî cel-l-alt pentru odihnă, c,l cel dal patrulea
ocară şî necinste ne aduce şî cel după el sbierete multe,
'iar cel mal din urmă, întregă nebunie.
Dooe pahare numar la beutură rele, unul al nesatuluî sî
cel-l-alt al betiei. D'amindooe să te feresd, orr-unde le
întîlnesci, ca mintea întreg ă pururea să te-o păstrezi.
Pentru Pace, Îrnpăcăciune şi pentru Resboiu
I Bătălii
OrI-ce daf pentru impăcrulre, nu se 'nţelege de pîerdut.
9410 Unde nu e pace sî dragoste, acolo blestemul luî Dumnedeu.
In pace belşugare, în resbcfu derăpenare.
Irnpăcluir ea cu anevoie, când sfada cu mare vole,
Intâîu la pace apol la resboiu să gândescl.
Cu mult mal bine pace, fie ŞI cu pagubă, de cât un res­
bolu c'o zadarnică nădejde.
9415 Cu pace norodul el înmultescl, cu resbolul el istovescl,
Când vei să te batl în resbotu, nu pentru tine să te baţi,
ci pentru al tel do potrivă fraţi.
La pace să privescî, Ia pace să te silesci, la resbolu nicf
să gândescf.
Mal mult pacea folosesce, fie şî cu pagubă, de cât resboiul
cu dobândă.
================== pagina 441 ==================
· ...
pnVĂTUIRI Şi CUVINTE ADFVERATE
4H
r
i
9420
9425
9430
9435
9440
9445
9450
Pacea, unirea sî dragostea, temeiurile omenirii, ca cea mal
mare datorie a omeniriI.
Pacea Între vrăjmaşi, ostenela resbolulur, şî frica de cele din
urmă nesciute întimplărf.
Pacea viclenă mal mult te vatemă, de cât resboiul cel de
faţă.
Pacea la om, odihna vîetiî.
Pacea, mila şî îndurarea şî dragostea frăţescă, urmărf Dum-
nedeesct ; cine de ele se tine, de Dumnedeu se socotesce.
Pace� mai dulce se pare după o îndelungată desbinare.
Pacea, muma bunătătilor.
Pacea ne-aduce de obşte fericire, Iar vrajba ne Întunecă
de la mic până la mare şî 'n cea mal mică mare.
Pacea pururea s'o vînezi ca cel mal bun vînat.
Pacea, rodul dragostiI.
Pacea, rîvna celor înţelepţI şÎ vrajba a celor nebuni.
Pacea, sufletul omeniriî. De ea să te tiI, ca să nu 'ti pIerdI
sufletul. " ,
Pacea să'tî fie gandul ten, pacea cuvîntul teci, pacea cinstea
cea mal mare,
Pacea stîlp neclintit al casef de obşte.
Pacea, fiica dragostiI.
Pacea folos de obşte.
Pacea cea mai mare fericire a nor6delor.
Pace piste pace dice Domnul prin Isaia.
Pacea si odihna inimil, nepreţuită fericire.
Pacea şî resborul stă în mâna celor mal mari.
Pace În casă pururea să Iubescl, Iar la resbolul casel nicI
cum să gândescî,
Pace între dooe firf Împotrivit6re, anevoie se găsesce.
Pace veşnică, pace obştescă, fericirea norodelor.
Cine cun6sce ce dar are pacea, cu nirnenf se sfădesce.
Cel-ce Împacă pe altul, pacea de el se ţine.
După o pace, d'ar ţinea pacea în veci, dreptate ar ave
resborul, dar din potrivă vedem că după o pace, ale
mal mult resboîe se ivesc.
Arme piste arme, şÎ mortf piste morţi ne arată resboiul cel
cumplit.
Acela mal voinic la resboiu, nu cel-ce varsă sânge, ci cel­
ce împacă fără nicf o picătură de sânge,
Isprava resboîulur, a cerui o lume.
a ce mare necinste la tineri aduce, când cel betrân la
resbotu În naintea lor se duce.
Un singur bărbat mal bine la resboiu să fie de cat muîerI
o mie.
In ori-ce resboîu vei isbândi, mal mult pierdî de cât do-
================== pagina 442 ==================
442
PROVERBJlLE R.OMANILOR
bândesci ; că pentru un puţin loc, plerdl o mulţime de
omenr,
In resbolu când intri, curajul să nu ţe'l pierdl, la cel mal
mare foc, că c' o strigare a ta, isbânda a ta.
In resboru se cunosce volnicia, molecTunea, îndrăsne!a,
sfiala şî istecrunea.
IntâIG să'-ţ1 mesorl puterea, apoi să intri În resboiu.
Vremea resboiulul, la vremea lui s'o intîmpinr.
9455 Gata de resboru, pururea să fir, dar nicIodată la el să
gândescT, ci' numai să infricosezt, ca trebuinţă de el nici
cum să al.
Cu arma la resboru cu graIul după resboiu.
Cu resborul unul pe altul supune sî din supunere se ivesce
robia, cel mal mare rect; cl'aceea cumplit sî nelegiuit a
fi se socotesce, cel-ce la resboru pururea gândesce.
Când În Tesbofll te afli, dă putere mijlocitorilor ca Îndată
pace să scotă.
Când pacea rernâne înapoi, atunci numar, tu, să gândescl
la resboiu.
9460 Când primejdia de faţ㠺Πla cel-ce fuge ŞI la cel-ce stă
În resboîu, atunci mal bine să morf În resboru, că cinste
laşl la cel din urmă.
Cât de mult pămînt ve] dobândi cu r esboîul, nimic folo­
sesci, când la robie gindesc!.
l.a r esboru acela, cu mult mal folositor, cel-ce stă cu pieptul
înainte de cuţit.
La resbolu Înainte să mergi, ca ostaşii după tine să se lea,
sî asa ve! isbuti.
La resboiu întâîu cu cuvintul, apot cu arma.
9465 La resboiu vrăjmaşul cade, când îrnperatul În cap s'arată.
La resboiu, vrăjrnas, după resbofu, prieten nedespărţit.
La resboru cu arma, la oblăduite cu blândeţe.
La resbotu cu indrăsnela lesne isbutesci, la dragoste cu
fuga mal bine nimerescr, că curînJ te mântuîescl.
La resboîu cuvinte multe nu încape, nici zăbavă.
9470 l.a resboiu cu VOInicie, Iar nu cu viclenie.
La resboru când te infigl, ŞI la ceasul din urmă cu suliţa
să împungL
La resbo!u când te duel, cu puşca În mână să te luptr.
La resbotu nu se sfădesc pe picere mal frurnose, ci pe
mânr mar tarf în ose.
La resboIll să nu ÎntrebI dţI vrăjmaşI sunt? ci unde sunt?
9475 La resboW sl te silescl, fara sânge să biruescl.
La resbo1l1 Sfl te slujescT cu cei 'mal indrăsl1eţI, şi după
resDoiti cu ceI mai' înţelepţ).
================== pagina 443 ==================
J
povĂ1'umf ŞI CUVINTE AD_E_;V_l�_H_A_TE_,' 4_4�3
Locul, vremea ŞI 'ndr ăsnela, isteciunea ŞI virtutea cele mar
de temelii, la resbotu spre isbîndă.
Mar bine resboiu cinstit, de cât pace necinstită.
Mal bine să cadl în resbolu, de cât să fugI din resbofu ;
că una te-aduce cinste nemulul teu, jar ceea-l-altă necin­
stea cea mal mare.
9480 Mal bun fiul decât tata la resbolu să se arate.
Mare necinste la tera lUI aduce, cel-ce din resbolu curînd
ŞI 'ridată fuge. '
Mare cinste la celce vede, pe cer-ce cade în resboru şî
nici cum se 'nspăfrnânteză, ci 'nainte el urrneză călcând
pe morţi ca pe trepte.
Minte de betrân, putere de tiner ŞI 'ndrăsnelă de nebun
la resbolu se cere.
Nesfiala la resboîu, în slavă te ridică.
9485 Norocul resboîulul necunoscut până în sfîrşit.
Nu mulţimea săgeţilor, ci drepta lor lovire, la resboiu
isbutesce.
Pentru cinste în resbolu omul se jertfesce, dar puţinI acela
ce pană în sfîrşit rabdă la resbofu.
Pururea cei înţeleptî de resbotu se depărteză, când cei
ref ŞI cumpliţi inviteză.
9490 Puterea ŞI isprava resboîulut maf nainte, în virtute se privla,
iar acum în tun numai stă.
Pe cel căd ut în resbolu, să nu'[ lasî necinstit, ca să mai
găsesd şi altul să mergă ne poftit.
Precum în tron te-aretî, înaintea tuturor, aşa ŞI la resboiu
să te areţî, fie şî în cea mal mare primejdie.
Resbotele în pustietate de oment te lasă. Ce al stăpâni,
când pe toţI el vel isprăvi?
Resborele cu cheltuiela pe ornenl er despoie. De ele să te
fereseI, dacă vei în pungă ceva ce să mal găsesc!.
Resbolele pururea din patimile celor mal marî, Iar norodele
nevinovate merg spre jertfire ŞI fără voia lor.
9495 Resbotele se incep cu socotinţa celor mal marf, ŞI se sfir­
şesc cu ticăloşia celor mai micI.
Resboru atunci numar să propuf, când pentru ţara ta. pentru
a el slobodenie, pentru a el desrobir e, pentru a el cinste,
vorbă pur.
Resbolu pentru slava ta, nu, Iar pentru folosul şI cinstea
ţerif tale, da.
ResboIU să faeI numar ca să clobândeseI pace mal bună.
Resborul într'un minut prăpădesce mii ŞI sute, ŞI sute şî
mif de anf eţI trebue să puf la loc, ceeace resborul
Într'un minut a istovit.
================== pagina 444 ==================
444
PHOVERBELE ROMANILOR
9500
9505
9510
9515
9520
9525
Resboful în cea mal mare biruinţă, c'o mică spalmă te dă
în mâna vrăjmaşului.
Resborul, c6sa, secerea cea mai doborît6re a vîetil ornenescî,
Resborul cumplit, pacea cu fericire. .
Resboîul când se prelungesce, norocul şî'l prăpădesc,".
Resboîul la uniî, pâinea din gură le-o lea, Iar pe alţiI el
îndopa şî pe sus şÎ pe jos.
Resbotul, lup nesăţios.
Resboîul n'are răgaz.
Resbolul numar hotărasce sorta terilor celor mal marl.
Resboiul nume mare eţf aduce. dar şî derăpenare de tot
mal mare, că pîerdî o mulţime de 6meni, pentru o nu­
mire zadarnică. Departe d'un asemene nume cu vărsare
de sânge.
Resboiul, năravuri le cele bune cu totul le schimbă, Iar de
cele rele te umple ca un cârnat.
Resboiul pentru slobo denie, cel mai sfânt resboiu ; resbolul
. pentru cinste, cel mal sângeros, resbolul pentru lăcomie,
cel mal urît şî scârbos.
ResboIul pentru tera ta, acela numai, sfânt se socotesce,
ca să nu cad! rob subt mâna altuia.
Resborul pămîntul ţe'l arde, norodul ţe'I prăpădesce, le·
gile ţe-Ie topesce.
Resboful pe cel mic mare el face, Iar pe cel mare mic.
Resboîul pe cel mal bogat, îndată '1 arată de sărac.
Resborul respândesce pe cel mal alesi din teră, că 'udată
cel mal bogaţi se ved legaţI ca nisce vinovatl. Iar cei
mal birbantf Îndată bogaţI, şi cel mal vestiţi curînd bi­
ruitI, sÎ cel mal cinstiti de totl necinstiti, şi tinerirnea
ce� m�I multă, numaI' de cât �lin vleţă �e mută.
Resboiul rivnesce mai mult la sânge, ele cât la ori-ce bo­
găţie.
Resborul seceră pe bunr şî pe rer d'opotrivă, fără nicî o deo­
sebire.
Resboiul se razimă, IlU în mulţimea 6menilor, ci in lste­
cîunea celor-ce le poruncesc.
Resboful se săvîrsasce cu ale celor mai tari mâlnl, Iar sfatul
după resbolu, cu ale celor mal înte leptl graHi.
Resbolul sânge cere cât de mult, că cu puţin nu se satur�l,
Val de cel-ce la el rîvnesce, că sfir�itul sell doresce!
ResboIul topesce, ori-ce Înaintea JUI i se ives('e.
ResboIuJ, ciuma 6menilor de obşte.
ResboluJ, bucatele praf şî ţerînă pe câmp le arată.
Resbolul d'opot1'ivă prăpădesce, şî pe cel-ce biruIesce.
Resbolul de muIeri, cu mult mal grc:>zav de dt ori·ce alt
resboill.
================== pagina 445 ==================
POVĂTUIRi ŞJ CUVlNTE ADEVERATE
445
Resboiul ele multe orr mal mult isbutesce cu mintea ele cât
cu arma.
Resboiul ţara te-o ocrotesce, pacea ţe-o odihnesce.
Să te feresc; de resbolu, să nu dai pricină de gâ1cevă.
Frica morţii la resboiu, te face să pîerdî cinstea cea mal
mare.
9530 Cea mal mare ruşine când se închină ore-cine, la resboiu ,
nevrend să ste.
Ce urît şi necinstit şi la vedere nesuferit, a căde la resboiu
cei betrânl neputincioşi înaintea celor tineri!
Cel-ce are indrăsnelă acela, şî numai, să intre în resbotu,
Jar cel fricos şi sfios, nici să mal g ândescă să se-arate
la resbofu.
Cel-ce în resboru până 'n sfîrşit luptă, aceluia şî numai
cinste i se cuvine multă.
Cel-ce în resbofu rob vede c'o să cadă, mal bine să moră,
de cât la vrăjmas să dorrnă.
9535 Cel-ce în resboiu se bate, fără frică şi sfială, acela biru­
iesce fără nici o îndorelă.
Cel-ce la resboru se bate, pentru de obşte pace se bate.
Cel-ce mal bine cunosce necazurile, primejdiile, nevoin­
ţele resbotulul, acela vrednic de resboîu.
Cel- ce merge la resboru, frică de marte să nu aibă, ca să
pată isbândi.
Cel-ce din resboiu, pe jafuri se pune, biruinţa jos si-o pune.
9540 Cel-ce fuge din resboîu, cel mai necinstit a fi se 'nţelege
după resbolu.
Cine fără nici o g;ătire, la resbolu se înfige, ele cel mai
mic se frânge.
Cine indrăsnela la resboiu şi-o pierde, cinstea lui şi-o
pierde.
Cine la resboru rÎvnesce, sfîrşitul vieţii sale doresce.
Cine resbofu propune, pe om la morte el supune.
9545 Cine resbofu doresce, să puîe Înainte iubirea de ornenî,
şi buna judecată şî-apoî la resbolu să gandescă.
Cine se bate pe desnădejduite, acela mar lesne biruresce.
Cinstea resboîulur, să ornoră la ornenl, Iar a păcii, să.'!
înrnultescă. Alege cea mar bună.
Cinstea resbolului cu ostaşii s'o împarţi, că ei pentru tine
vleta 'şf-au răpus-o.
Bărbaţi VOInici la resbotu, Iar nu zidiri împotrivă de
vrăjmaş.
9550 Din ort- ce resboiu, să te sîrguescl CU cinstea ta să IeşI,
sali cu cinstea ta să mod, că martea firesce este o ela­
torie, Iar martea cinstită este dată numai la cel cu
darurI.
================== pagina 446 ==================
4406
PIWV.IlRB.IlL.Il HOMÂ.NI_L_OR_. _
DOI insf când se resboresc, amîndoi r6gă pe Durnnedeu
sî-amîndot după resboru dau slavă lUI Durnnedeu, pentru
că au vărsat sânge de om. Ghid acum pe care din amîn­
doI ascultă Durnnedeu?
Dulce la tirierf li se pare resboiul, până a nu prii mi nicî
un glonţ în pîept.
După orf-ce resbofu, şî biruitorul şî cel biruit, în de-o po­
trivă sărăcie se găsesce, din care anevoie p6te scăpa.
După resboîu intră în spital, sau privesce la gropniţe ca
să cunoscî ce ispravă al făcut.
9555 După resboru mulţumim lUI Dumnedeu cu cântece şi ve­
seliI că ne-a ajutat să înjunghiem la ornent ca vite la
măcelărie, în loc să ne tânguim. O ce grozavă neo­
menire!
Şî cel cuminte viclenă, măcar şî fără armă, la resbotu
mult folosesce.
Şî cel-ce la resbcfu a biruit, sî cel-ce s'a biruit, dau slavă
lUI Durnnedeu, pentru ornorul ce-au făcut, când Domnul
pe-amîndoi de-o potrivă eI urasce, că fără milă an ucis,
pe cel-ce Domnul în lume 'i-a lăsat pentru a lUI slavă.
Pentru Pene
9560
Pana mică armă, dar reu rănesce când ca un condelu
grăîesce.
Penele în cap te-arată de cocoş, când nu urrnezf ca un
cocoş te-arată de clapon.
Penele în cap, fără suliţă în mână la gr6pă te mână.
Pentru Petrecere împreună
Petrecerea împreună te-aduce dragoste mal bună
Pentru Petrecerile de vreme
Petrecerea la ţeră cu mal puţine grijI, cea mal dulce a
sufletulul mulţumire, Iar cea p'în oraşe cu rnarf neca­
zuri' şi chinurt. Alege care 'ţI place.
Cine nu scie cum să'şf petrecă vremea, el cu sine împre
u nă, acela numai alergă după străini adunări.
================== pagina 447 ==================
J
p"vĂTuml ŞI CUVrNTJ> ADilntRATJ>
Pentru Pedepsi
447
1
Ca să poţi pedepsi pe cel vinovat, fără frică de pecat, să
albl pururea lângă tine pravila şî îndurarea.
9565 Cu pedepsa celor- ce năpăstuiesc, popresel năpastea de la
toti cel l-altl.
Cu prisos să' pedepsescî, cu mult mal bine, pe cel minci­
noşi pirîşt, de cât pe cel în adever g-reşiţi.
Cu ce pedepsă vei pedepsi, cu aceea în adever te ve!
pedepsi.
Către cel-ce greşesc, pururea să te aretf cu străjnicie
mare, iar către a lor pedepsa, cu mare îndurare.
Când vef să pedepsesci pe ore cine, di mal intâlu «blân­
dcţeie nu me Iasă» şÎ nici odată te veI căl,
9570 Când ve] să pedepsesci, dabia să te misel de loc, rar
când vef să Iertf de olac să alergI.
Când la pedepsa pre mult te pripescr, curînd te căîescf.
La ori-ce greşală, întâlu cu sfatul să incercî, apol cu
dojana şî în urmă cu înfricoşărî, Jar în sfîrşit când
nici de una va lua, atuncI cu pedepsa să'l înfrînezt.
La orî-ce greşală, cea mal mare pedepsă să-ţi fie ţie
bătaia de cuget şî ruşinea de defăîmarea cinstel tale ce
pote să 'ţr vie ţie.
9575 La pedepsă cu zabavă, la 'ndurare cu grabă
La pedepsă mal încet, la Iertare de tot tare.
Mai bine să nu'tf multuinescă de. binele ce ai făcut, de
cât să nu'tf pedepsescă greşela ce al făcut.
Mare se te aretf la cunoscinţa greşalelor şi cu mare blân­
deţe la hotărîrea pedepselor.
Mult mult să te mâhnesci, când şî de nevoIe pedepsesci.
Nicî o pedepsa mal mare de c;Ît bătaia inimiî, de dra­
goste când pătimescî.
9580 Nici cum să osîndescI la ori-ce pedepsa, până nu vei
dovedi bine vina de faţă.
Nu e de mirare a se pedepsi, cât a se face vrednic de a
se pedepsi.
Nu cu marte să pedepsescI, ci cu mult mai bine cu o
muncă necontenită, că vieta e scumpă.
Nu cele trecute să cautf CUll1 să le pedepsescl, ci cele vii­
tare cum să le îndreptezI.
Pentru ortce ve! greşi, să te rogI lUI Dumnedeu, ca pe­
depsa să teo ief de la Însu SI Durnuedeu, Iar nu de
la om. ' .
9585 Pedepsa cu rriesură, ca să nu 'ţI aducă ură.
Pedepsa cea mal bună la eri-ce vinovat, cea cu bună
sfătuire, de intregă părăsire.
================== pagina 448 ==================
448
PROVERBELE ROMANILOR
Pedepsa de la unu', spre pildă, la altul merge.
Pedepsa fără pricină, cea mal scârnavă urmare.
Pedepsă dulce, crescerea copiilor.
9590 Pe nimenI să nu pedepsesc! pentru a altuIa greşală, în
pofida aceluia.
Să pedepsesc! după judecată, după pravilă ţie dată, rar
nu cu manie şî fără nicî o vină,
Cea mal urîtă la om pedepsă, a invetăturif lipsă.
Cea mal superătore Ia om pedepsă, când ar sci mal
înainte ceea-ce o să i-se întîmple,
Cea mal grea pedepsă, când nimenI te ascultă.
9595 Cel mal slab se pedepsesce, sprt' pilda celor mal tari.
O ce nelegiuită pildă?
Desnădejduirea pedepsă grozavă.
De s'ar pedepsi de Domnul, caţI 6menI greşesc pe lume,
puţinI ornenl s'ar află în lume,
Pentru Piept
In adunare când tu eşti, nici preptul nicf burta să ţe-Ie
desvălescî, ci mal bine ci, hafria să ţe-Ie învelesci, până
la Încăltăminte, ca să nu te ruşinez).
La vrăjrnaş cu pieptul, rar nu cu spatele să te aretî.
9600 PIeptul de frig mult să te'I feresd, ca să nu te 'rnbol­
năvesct,
Pentru Pierdere de vreme
Vedf Vreme.
Pentru Pizmă, Pizmuire şi Piz maşl i
Pizrnătăreti
Ve(J! ZavÎstie.
Pentru Picătură
Picătura, fumul şî muierea rea, scote pe om afară din casa sa.
Pentru Pilde
lea pildă de la cel ce greşesc şÎ te învaţă tu ca să nu mal
greşesc!.
================== pagina 449 ==================
POV A'fUIRI ŞI CUVINTE ADEYERATE
449
Cu o pildă rea, pe mal mulţi învitezf la reutătl, de cat
cu o pildă bună În bunătăti. D'aceea feresce-te de una
şi te ţine de ceea-l-altă.
Cu un cuvînt bun potî face bine, iar cu o pildă bună, mii
şî sute de bunătăţi.
9605 Cu pilda mai bine înfrinezt pe cel desfrînaţi.
Cu pilda mai bine poruncesc! şî Înveţi pe altul, de cât
cu ori-ce poruncă, lui er veî da.
Cu pilde bune să te înpodobescî, ŞI pe tată dioa să le
innotescr, Iar nu cu haîne scumpe, ce te despoîe pe ne­
sirntite.
Când 'cel bunî se cinstesc şÎ cei reI se necinstesc, atu ner
de la acela totf pildă dobândesc, Iar din potrivă când
se urrneză, toti cumpliţI se nărăveză.
La ori-ce întîmplare, pildă se dă de la cel mal mare.
9610 La un norod cât de nerod, învetătură mare, pilda celui
mal mare.
LeI şî paralel, ur sf şî tigri, cele mal urîte şî mal crude fiare,
ling cu mângăIere mâna celui făcetor lor de bine. Pildă
de la el să luăm.
1'\ u porunci altuia bine să se parte, şî tu din potrivă să
te-arett la tate, că pilda către altul cea mal mare po­
runcă.
Pilda altuia pe orl-cine el învaţă cu mult mal bine.
Pilda unui stăpân, cea mai mare poruncă către supuşii ser,
fără cea mal mică înfricoşare.
9615 Pilda cu cuvinte scurte, şi la vreme potrivite, multă dul­
cetă la vorbe ne-aduce, Iar piste vreme şi rnesură, ple­
cate ne aduce.
Pilda la vremea el prinde loc de dascăl bun.
Pilda rea, mal rea ele cât însuşi pecatul ; că pecatul la unul
şî numaf privesce, iar pilda la to tl de obşte.
Pilda reutătilor mult mal rea de cat insusf reutatea ; că
cel-ce se' iea după altul, cu mult mal r�lt de cât acela
urmeză.
Pilda stăpânului tate năravurile curînd le preface, fără nicî
o silă.
9620 Pilda, terneful năravurilor tutulor, că cef mai mulţi se reali
după pilda altora.
Pilda celor marI, la cele de laudă, mult desteptă pe cei
miel.
Pilda, dascălul cel mal bun.
Pildă norodului să dai, ca toţi după tine să se lea.
Pildă pururea cel miel de la cel mal mari eşi Ieau, că
totf cu ochlul la aceia privesc, de unde năravuri bune
sa LI rele do bândesc,
29
================== pagina 450 ==================
450
PROVERBE LE ROMÂNILOR
9625 Pildă se IeI pururea de la cel mal învetatf şî cu mult mal
în teleptr.
Pildele cele mal rnarî, pururea pentru cele din urmă în­
timplări.
Pilda de la tine să începă, dacă veI să se păzescă
Pildele din tate cjilele să le puf înainte ca o oglindă Şl cu
ele să te îndreptezL
Pildă să IeI pururea de la cel-ce merge înainte, Iar nu de
la cel-ce în urmă rernâne.
9630 Pildă bună să luăm, după bunele urmări ale celor ce s'au
dus, ca şî nOI la cel din urmă asemene să lăsăm.
Pildă de la albine şÎ de la furnici să IeI, ce nici cum se
odihnesc În vreme de muncă.
Păzescete cât veI pute de pilde urite, că dup' o pildă ce
vef da, toţl după ea se vor lua.
Saul s'a omorît singur el. cu al seu cuţit, si sluga lUI după
el asemenea a urmat. Vedt pilda CelUI mai mare câtă
putere are.
Cel mar mari, ca nisce Domni, pildă să dea la cel mal
miel, de fapte bune şî Înţelepte.
9635 Cele trecute, ca nisce pilde, să le puI înainte la cele viitore.
Cele rele stau ascunse, de frica ruşinii, până ce pilda le
slobode din inchisore, când lumineză ca un sare.
Cel-ce va să Învete pe altii năravuri bune, întâill el să dea
pildă de nărav�ri bune.'
Cel din urmă pururea mal bine înainteză, pildă luând de
la cel d'intâlu.
După pilda celor rer s'arată şî cel buni, rei, când pe cel
ce era mal nainte În cinste er ved acum în necinste,
şî pe cel necinstiti de către totf cinstiti.
9640 Dă pildă bună la ar tel supusi, că norod�l mal lesne crede
ceea-ce la stăpân vede, de cat ceea-ce aude. D'aceea sî
urrneză dupa pilda celor marl.
Pentru Pipăire
Pipăirea te destept㠺Πla cele ce nu gândescl.
Pipăitura de cu nopte, la plăceri te-duce.
Pentru Picere
Picior-ele grase te-arată de dropicos, Iar cele de tot subtiri
te-arată de ofticos.
================== pagina 451 ==================
,
)0-
I
POVĂTUIll,I FiI CUVINTE ADEVERATE
451
r
r
Picerele calde când vel să le albl, ori să şedl pe ele sau
să umbli cu ele.
9645 Picior piste picior să nu arunci la adunare, nicî să te ra­
zimI de altul sau cu cotul să atingI pe altul.
Să nu 'ţI trantescî piciorele, că te aretl de olog, nici să
le ridici pre sus sau să tropăiescl ca cail, că şi una şî alta
te arată de nebun.
Pentru Piş piş şi Pişpăitorf Pişpăiturî
Vcdr Limrusir«.
, " ,
Pentru PoIeţi
Poreţil mal lesne alunecă la polele muierilor.
PoIeţiI pe muîerî, orî că le laudă ca nisce deite, sau că
le calcă În pici ore, Însă la amîndooe cu gl:eş�Iă.
Pentru Povara
Când veI să te Încarci cu vre-o povară mare, sfătuesce-te
cu a ta cârcă d� pete să o por te
9650 Povara cea mare şî necur.nată cu apăsare ne aduce mare
muncă, mare strudă, mare obosire; munca grea şi ne
contenită ne-aduce ma.rI chinuri, marl greutăţi; şi greu­
tăţile ne duce orI la trândăvie sau la desnădejduire
din marea dăulare, ne mal putend suferi. Bagă de sernă
la acestea ca să nu'tf aducă rană ne-lecuită,
Pentru Povătuire, I Povăţuitori şî Sfat,
Sfătuire i Sfătuitori i Sfătoşi
Amar ţie. când vor dice : "POVI} ţnresce-tr 1IIal bi�/e întâzzi
pl tinr, a po! pc' ruine» că lesne a povăţui şi anevoie
a se povăţui.
In zadar povătulescl ;:Je altul la bunătăţi, când tu. povata
ta nicl cum o păzescl,
Ca să ieşf tu din pecat povătuîesce bine, ori te ascultă,
ori nu te-ascultă,
Când al vre o indorelă, alerga la cel maT bun al teu po­
vătuitor, ca bolnavul la cel mal bun doctor.
9655 Când te sfătuîesce de bine nu Întreba ele ce, că sfatul n'are
Întrebare.
================== pagina 452 ==================
452
PROVERBELE ROMANILOR
Povata se dă mal mult cu pilda ta de cat cu graIul teu.
Cel mal bun povăţui tor vremea se arată, şÎ cel ce 'ţI dice :
fă bine şî la al tel! vrăjmaş.
Cel mar bun povăţuitor, cel-ce mal multe a păţit ŞI din
ele s'a Înţelepţit. .
Cel sfătos cu oriciue lesne se galcevesce, că la minte ş1 la
cinste nicî cum mal gandesce.
9660 Cel-ce prin inscris povătuiesce, şî pe cel de acum, şî pe
cel din urmă, cu povaţa folosesce.
Cine n'ascultă de povaţă, nimic învaţă.
Dojana de prieten, cea mal bună povaţă.
A te sfătui din gură, pe mulţI gata veI gasi, Iar din
inimă curată, forte putini şî mal nici odată: d'aceea
după orl-ce sfat, socotesce-te şi tu cu mult mal bine.
Omul pe sine nici cum se vede, d'aceea pentru tine, ca
să nu greşescl cu altul să te sfătuiesci.
9665 Orice vel ca să urmezI, sfătuesce-te mal cu mulţI, Iar
când ve i să săvîrşesci, singur tu să îrnplinescî.
Orfce cu sfat bun, are şi sfîrşit bun.
OrI· ce socotesc: să faci dă-o mai intâiu în sfat, la cel
mai învetat bărbat sî prieten adeverat.
Unul cu altul ne Întrecem cum să sfătuim pe altii, rar pe
noI, când greşim, nu scim cum să ne îndreptăm.
Un sfat bun la resboiu, mai tare şi mal bun de cât o
îrnbulzelă de mii sî sute ele ostasi.
9670 Unde sfatul lipsesce, cugetul de viu în grapă se topesce.
Unde sfat de călugări, acolo interesul mai mare s'arată,
In zadar te silescf ca să sfatuîescf pe cel ce se socotesce
că mal de'nainte scie , ce vel să'l sfăturescf.
Incepere la orI ce lucrare, sfatul cel bun să-tl fie ţie,
Val de sfatul acela, când cei nebunf sî cumplitî intră Între
cel înţelepţI şi blândt l
9675 Val de cel-ce ascultă nurnaf de al seu sfat!
Cu orl-crne vei să te sfătuiesci, cerceteză mai ÎntaIl! la
ale sale întîmplări: cum s'a sfătuit cu însuşI sine, că
precum la ale sale, aşa şî la ale tale se va chipzui.
Cu sfatul mult folosesd, elar cu porunca greşesd, d'aceea
să te silescl pururea să sfătuiescf, ŞI nici cum să po­
runcescî.
Cu sfat bun îndreptezi cele mal multe greşelI.
Cu cel mal înteleptt pururea să te sfătulescl ; că cel-ce
ele departe pe tine te privesc, ca acela te socotesc cu
cart tu te sfătuiescl.
9680 Când vei pe ore-cine să sfătuiescf la ore-ce, să nu 'ndrăs­
nesci a'I sfătui ele faţA cu orfcine, ŞI pan' a nu te ruga
Însusi el pe tine.
================== pagina 453 ==================
L
POVĂŢUIRI ŞI CUVINTE ADEVERATE
453
I
1
I
'S;>
Cind vef să te sfătulescl, la prietinI să gandesd.
Când sfătuIescI pe ore-cine sfăturesce'l cele de folos, Jar
nu ceea-ce luT ei place.
Când te sfătuîescl cu ore-cine, nu-ti da mal întâm părerea
ta, că rernâl fără sfat.
Când te poftesce la masă, zăbovesce cât vei vre, rar la
sfat când te chrernă, alerga de olac.
9685 Când tu te sfătuiescf, pune de pildă înainte cele trecute,
pentru cele din urmă, că cele uevedute, din cele ve­
dute, pre lesne se pot ghici.
Când dai sfat la ore-cine, incercă'I mal nainte mintea
lUI de pote să Înţeleg-ă ce 'i spuî.
La ori-ce urmare, să nu te ruşinez! a cere un sfat sî de
la cer mal mici.
La ori-ce vel să săvîrsescf, întâtu să te sfătuiescl, sî-apof
să nu te mai în torcî,
La orf-ce cu sfătuire, Iar la milă sî 'ndurare nicî cea mal
mică sfătuire.
9690 La ori-ce sfătuire ÎntâILI pe cel l-alţI să asculţi: apoi tu
să grălescI ca să nu greşescI.
La lupte şi la resboru, mâînf de voinic să albl VOIlI, rar
la sfatul cel mal bun, cuvinte de om bun.
La sfat ascultă cele-ce toţI dic şî alege cele-ce nu 'ţI pot
aduce nici o ruşine.
La sfat cu întârziere, la săvîrşire cu grabă.
La sfat când te duci, nu cele mal dulci ci cele mal de
cinste, cu tine să le duel.
9695 La sfat, cu cel mal invetat si cu cuget mal curat; la
resboîu cu cel mai tare şi cu indrăsnelă mare sî la pat
cu cea mai dulce ce plăcere eţl aduce, dacă veI să ni­
merescI şi la tate să isbutescL
Lesne a sfătui, anevoIe a însufleţi pe cel-ce sfătuîesci la
ceea-ce '1 sfătuîesct,
LuaţI sfat şî de la slugI, când sunt înţelepte.
Mal intâîu de te vei sfătui, nici odată vei greşi, sali de
vei greşi, greşescI mal uşor.
Mal lesne sfătuim, de cât urmăm ceea-ce pe altul sfătuim.
9700 MaT bine la început de cât la sfîrşit să îndreptezI pe ori­
cine, cu sfatul ce gândescl.
Mal bine să sfătuescl de cât să dojănescI, că una arată
dragoste şî alta ocară.
Nimic alt mal lesne de cât pe altul a sfătui, Jar pe înşine
nOI cu mare nevointă.
Nicî sare, nici sfat să' nu dai cuiva, până a nu te ruga.
Numai cu sfatul altuia nicî cum potl săvîrşi Iucrărl marl
şi însemnate, fără a ta mişcare şî o cheltuielă mal mare.
================== pagina 454 ==================
T'R,OVERBELE ROMANILOH
9705
9710
9715
9720
9725
Nu te sfătui cu vrăjmaşul ten. despre folosul ten, nici cu
cel fricos despre resboiu , nici cu cel-ce se negustoresce,
despre schimburi şî vînderî, nicf cu cel pizmătăreţ despre
mulţumire, nicî cu cel făţarnic despre adever, nici cu
cel cumplit despre milă şi îndurare, nicl cu drăguta ta
despre muierea ta, ci te sfătuesce cu cel-ce suflet şî
cuget are mal bun de cât al teri.
Pe totf să-T asculti, dar sfat de la cel mal învetatî.
Pe ceice mintea nu le ajută, nicl un sfat nu le 'folosesce.
Pe Domn când vei să-'! sfatuiescî, să-ţi fel bine mesurile
când Iuf el grăfescI. că de va Ieşi spre bine, pentru el
va fi bine, iar de va Ieşi spre ren, pentru tine va fi rHI.
Până a nu urma ceva să te sfătuiesct ca să nu g-re�escI,
Iar în urmă cum să te indreptezt
Precum la bolă pe cel mal bun doctor chremr, şî la pecat
pe cel mal bun duhovnic, aşa şî la sfat pe cel mai bun
sfătuitor să chleml ; că doctorul şî duhovnicul cele-ce
recI al urmat, le cerceteză, Iar sfătuitorul, cele ce i sit
urmezi, ca nu reu să le urrnezl şi în urmare doctorul
şî duhovnicul te tărnăduîesce de cele ce ai păţit, Iar
sfătuitorul te aperă, ca nimic să nu paţI.
Să nutf pierdf vremea să sfătuiescf pe cel-ce nu înţelege,
că în zadar te struclescI.
Să te ferescă Dumnedeu să nu dat piste fătarnic, când
veî să cert sfat. ' ,
Statul ren de la orr-cine, ren te vaternă pe tine.
Sfatul celor mar betrânî se vede fără greşală, că mal
multe au păţit.
Sfatul celui înţelept, izvor de vletă, de-aceea de el să te
tif în vietă.
Sfatul cel mal bun, sprijinirea Domnilor.
Sfatul cel nebun nu numar te păgubesce, ci şî în prăpăstii,
cu totul te trântesce
Sfatul cel reu ce pe altul sfătulescr, tu mal intâră el do-
bândesc], -
Sfatul ce se pripesce, curînd se cătesce.
Sfatul bun cu îndemnare, cea mal bună de mâncare.
Sfatul, bun la început Iar nu după sfirsit
Sfatul şî povata la vremea lor, că piste vreme în zadar.
Sfatul de prieten, fie ŞI cu dojană, bun la ori-ce greşală.
Sfatul să Iei de la acela ce temere de Domnul are.
Sfat s ă pruuescî la orl-ce intimplare de la cel-ce minte are.
Sfat bun să dăruiescr, ca dragoste şî cinste mal mare să
dobândesci. -
Sfătuirea cea mal buna. înaintea nevc iî, prinde locul cel
mal bun, far după nevoie, îndreptare la nevoie.
================== pagina 455 ==================
______ POV Ă'rumJ ŞI CUVINTE ADEVJtHA'm.�' _
Sfătuiioriî cer bunI, aperătort de cele rele.
Sfătuitor să te areti, însă de cele bune, că sfatul în adever
sfânt lucru se socotesce.
9730 Tate În lume eŞI au al lor sfirşit, Iar sfatul nici cum are
vreun sfîrşlt, că la ori-ce Întîmplare, pururea în urmă
mal bine sfăturescî,
Toţî g-ata spre sfat sfmtem, dar când nOI înşine greşim,
nu scim cum să ne sfătuim.
ToţI pe altii sfătuim, şÎ nOI Înşine mal mult greşim.
FugI de sfatul celuI reL! ca ct'o cursă înselătore.
Cer marI cu mult mal mare trebuintă au de sfatul celor
înteleptî, de cat aceştia de al acel�ra folos.
9735 Cel mal anevoIe lucru, a priimi ore-cine sfat de la altul,
fie de la orI-cine.
Cel mal bun sfat şî 'ntelept în zadar ni se dă, când nu
se dă la vremea lul.
Cel mal bun sfat şÎ 'ntelept poţI lua în adever de la cel
ce cunosce ce e în adever ruşinea.
Cel-ce pe altul sfătuIesce, şî pe sine nu sfătuIesce, cel
mal nerod se socotesce.
Cel-ce pe sine nu scie să sfătuîescă, reL! pe altul va sfătui.
9740 Cel-ce singur se sfătuIesce, pururea greşesce, că nici o­
dată nemeresce.
Cel-ce cere sfat, cere cu suflet curat, Iar cel-ce sfătuîesce
l' al SeL! folos gândesce.
Cine povăţuIesce pe altul la ori-ce, acela trebue să se
depărteze de orf-ce greşală, ca pildă să rea de la el cel­
ce se povătulesce.
Cine singur se sfătuîesce, pe sine trântesce
Cine sfat cere de la manie şÎ de la mândrie, În cap se
poticnesce.
9745 Cine de sfat n'ascultă. mCI treba pe el 'l-ascultă.
După - ce ore-cine ore ce săvîrsasce, fie-cine mal bine
sfătulesce
De la slugă înteleptă ŞI credinciosă să Ief sfat fără 'ndolelă,
că binele teii volesce.
De mare nevoie să dar sfat de la tine celui mal mare de
cat tine, că ori-ce reCi eI va veni, de la tine el va socoti,
Iar vre un bine de 'i va veni, pe sem a lUI el va privi.
Şî de la cel mal mici să IeI sfat când te frigI, ca ŞI p'in
g-unole găina când rîcăresce, ore-ce găsesce.
Pentru Poveste
9750 Când povestescl ore ce, să nu dicî : deu asa este, că cele
maT multe poveştr, întregiI m·!'ncIună. ca' din halirna.
================== pagina 456 ==================
456
PROVERBELE ROMANrLOR
Când cele nooă nu ne place, la poveste alergăm, de cele
mal vechi.
Povestea ne-aduce aminte de cele mal de-nainte.
Povestea şî când se pare mal ciudată, mal multă plăcere
ne-aduce Îndată.
Pentru Pocăinţă
Pentru Politică
Politica, minciună întregă, dar mult pe om indatoreză.
9755 Politica cea mal mare stă Întru a cinsti pe ori-cine.
Pentru Pomeni
Ori-ce la pomană de la nOI jertfim, Dornnulut le dăruim.
Unde vedf mal multi sgârciţI şî pre puţini gIumerţf, pomană
p' acolo nicf cum să mal aşteptl,
Cu ce dai pe la săracî pomană din sînul teu, cinste aducl
lUI Dumnedeu.
Pomana curăţă orf-ce pecat de la om; d'aceea din pornenr
nici cum să contenescl,
9760 Până ce trăiescl, dă de pomana ta, că după mortea ta
nu mal poruncesct.
Cine face pomană cu banl de la săraci, cu sila adunati,
a săracilor pomană a fi se înţelege, far nu a celula ce­
o face.
Pentru Pomenire
Pomenirea, cea mal mare cinste la om, şî în vleţă şi după
vleţă.
Pomenirea, cea mal bună (pentru cel ce s'au dus din lume),
faptele bune, cinstite sî plăcute ale acelora ce-ati rernas
în urmă.
Pomenirea, cinstea cea maf mare, a CelUI ce a slujit ţeriI
sale cu orr-ce slujbă.
9765 Pomenirea drepţilor, cu laudă se proslăvesce, Iar a celor
nedrepţi, cu blesteme si ocări.
Să lasf în urma ta, pomenirea de bun patriot şî de om
cinstit.
================== pagina 457 ==================
POVĂŢUIRI ŞI CUVINTE ADEVERA_T_E 4,_)7
Pentru Pomi
Ca po mj buni să dobân descl trebue să-T alturescl,
Pentru Popi şi Preoţi
NumaI martea când vedem, că se apropie de noI, atunci
alergăm la preoţi şî'r chiemăm. O ce zădărnicie l
Nu precum vor popiI nooe, ci precum ne vor Iăutarii, aşa
se ne de Domnul nooă.
9770 Popa pe tăcute şî nimic cerând eţI lea paraua din punga
ta de bună voie a ta.
Preot şî archiereu să fiI după orinduîela lUI Melchisedec,
fără nici o spurcăciune, fără nicl o reutate sî fără nicI
un interes.
Cine pe preot necinstesce, pe Domnul necinstesce, căruia el
sIujasce. - .
Datoria preotului, a cunosce bine credinţa şî ale credinţiL
Pentru Poprire şî Oprire
Ori-ce poprit, mal mult se doresce şî mal mult se cinstesce.
9775 Să nu poprescî gura boului când se odihnesce.
Pentru Poroclelă
Pe nimeni nicî cum să nu poroclescl, cu mucalitlicuri, că
te aretf de flecar.
Pentru Porunci, Poruncitort şi Călcare de Poruncă
AnevoIe a porunci celui ce nu'I plătesci.
Odată de 'ţI va porunci, tu de dooe ori să audl.
Unul în numele Domnului poruncesce să amare, ca un
diavol nelegIuit, altul tot în numele Domnului porun­
cesce să se îndure, ca un om milostiv. GhicI, care din
amîndoI poruncesce mal bine? şÎ după acela să te IeL
9780 Unde vor toti să poruncescă, acolo lupii se îngraşă.
Unde toţf poruncesc acolo turburarea cea mai mare, şî
fără nicf o ispravă,
Intâlu să 'nveti să te supui, apoi să ' nvetl să poruncescl,
Val de cel-ce poruncesce de silă şî de nevote l
================== pagina 458 ==================
4G8
PROVERBELE ROMÂNILOR
Greşală, să te SUpUI la poruncT nelegIuite ne cum să le şî
urrnezf.
9785 Cu porunca către altul, mal mult pe tine te înveţl, când
după cum poruncescT, aşa şi urmez].
Călcarea poruncii în mare vină te bagă cu a diavolului
invit are. Vedf să n'o paţI.
Nu porunca slugii, ci a stăpân uluf tu să asculţi, ca sa nu
te învinovăţescr.
Porunca nu se 'nţelege lege, ci legea poruncă, că legea
poruncesce, şi porunca legiI urrneză
Porunca se 'nţelege când poruncescî ceea-ce se pete urma.
9790 ToţI gata a porunci şî mal nicf unul a săvîrşi.
Cel ce păzesce porunca, acela slugă dreptă şi credincîosă.
Cine porunca Domnului calcă şi-o necinstesce, ele cinste
se lipsesce.
La porunci când te socotescI, să nu dal astă-dt una, şi
mâme alta 'mpctrivă , ca să nu necinstescI însuşi tu }:e sine.
Ceea-ce la supusii tef, poruncescl prin gralO, tu mal intâlt:i
în faptă să daI pildă Îndată, ca să aretf către SUpUŞI,
că cu fapta poruncesc! ŞI cu cuvîntul urrnez i.
9795 Cel-ce poruncesce, să bage de semă la ceea-ce poruncesce,
că porunca luf în locul lUI istovesce.
Cine nu scie să poruncescă , la altul să se plece, ca să
nu se poticnescă.
Pentru Posomorîre
Unde vedf sprincenă posomorită, acolo pizma şi mânie.
Posornorirea, semn de mânie, ca o furie intregă.
Posomorît nicl cum şi nicf odată la nirnenl să te areţr,
ci în potrivă vesel :;-1 la cea mal mare mânie, că posomo­
rîrea uriciune de la to ti te-aduce, far veselia te-arată
sufletul cel mal dulce.
Pentru Post
9800 Varza şi fasolea, bucate de post, dar la suflet fără nici
un rost.
Judecata dreptă, m.la ŞI in.lurarea, postul cel mal mare.
Carne de vită nu mâncărn în post Iar sângele elin 0111 ca
o lipitore el sugem. O ce frumos post!
Cu fasole şi cu linte şî cu varză acra la dile de post nu
insell pe Dumnedeu la dioa de judecată.
================== pagina 459 ==================
l'OV Ă TUIRI ŞI CUVINTE ADEV EHATE " _
459
Nu posti de bucate, ci de fapte rele, că ceea-ce măuâncf
la nimeni nu privesce, rar ceea-ce reu urrnezf pe toţi
er prăpădesce,
9805 Post adeverat postesce, cel din fapte rele rar nu din rnân-
care contenesce.
Postesce în adever cel-ce În sărăcie trăiesce.
Postesce robul lui Du mnedeu când n'are ce mânca.
Postul cu stomacul anevoie se 'nvoîesc.
Postul mare, barba lungă, şî pletele cele late, nu te face
bun creştin, ci fapta crestinescă te arată de creştin.
9810 Postul cel mal mare, a mânca puţin şî ceea-ce stomachul
eţi priirnesce, ca să nu daI pricină de văternare, c'atuncî
însusî tu pe tine te ucidr.
Postul ce cere Domnul, (dice Isaia) să depărtezi de la tine
cu totul nedreptatea, să fr"lngI pâîne celui flărnând, să
bagI În casa ta pe cel sărac, să nu trect cu vederea pe
cel nemernic şî pe cel gol să 'I imbracl, pe cel bolnav
să '1 cauţi, acestea este post, rar nu frângerea gruma­
zilor pană la pămint, nicl cenuşa subt picerele tale, nicf
surofele de lăcrărnl pe obraz la închinăcîune
Pe veduvă să n'o asupr escl, pe serrnan să nu'I năpăstulescl,
pe nemernic şî pe sărac să nu-T depărtezi, pe părinţii
tel să nu-T necăjescl, greşalele frateluf teu, nicî cum să
le ţii minte, vecinului teLI nicf cum să-T gândescf reu,
adeverul să grălescl, de mincîunî să te ferescf, unul pe
altul să ve Iubiţi, pacea Între vOI să îrnperătescă. Cu
acestea se săvîrsasce postul cel mal mare, aşa dice de
la Domnul proorocul Zaharia.
Ce e c'aî postit, şî pe fratele teu rar năpăstuit? mal bine
să nu năpăstulescf de cat să postescl, dice Domnul prin
Isaia.
Cel-ce în pustie singur locuîesce, de mare nevoie, de t6te
postesce şî nlmenura folosesce.
9815 Cel-ce postesce spre spăsenia sufletului, şî de fapte rele
nicf cum se lasă, mal mult pecătuiesce, socotind că cu
postul pe Domnul va Înşela.
De nevoie şî lupul de multe ori postesce, clar postul în
sernă nu i-se socotesce.
Pentru Poticnire
Cea mai mica poticnire ne-aduce nenorocire. Păzescete
cat vei pute.
Cel-ce adese-orî se poticnesce, ele înţelept nici cum se mal
socotesce.
================== pagina 460 ==================
Pentru Pofte
Cine alergă necontenit, lesne se poticnesce.
9820 Anevoie a dobândi, ce mult omul ar pofti.
Acea poftă să urmezi, ce ŞÎ ţie 'ţi folosesce, şî obştii aduce
cea mal mare fericire.
Ori-ce e dulce, poftă ne aduce.
Vai de cel-ce se chinuiesce de ori-ce poftă se gândesce!
Infrinarea poftelor trup esei, Îndelungare şi sănătate de vîetă,
9825 Cu cat mal mult uşurezl poftele tale, cu atât mai lesne scapt
de chinuri şÎ necazurî.
Cu cât mal mult poftesc! la cele de prisos, cu atât mal
mult la reutătî te pornesd.
Cu mult mal anevoîe pofta ţe o biruiesd, de cât pe cel
mal mare al teu vrăjmas.
Către tate cu cea mat mică poftă să te areţî, c'atuncl le
biruiesc! ŞI de om mare te so cotesct.
Când poftele pe nof de tot ne scurg şi ne secă, atuncî
nof socotim că de ele ne-am lăsat, când nu mat avem
cu ce umple inima nostră cea secă,
9830 La pofte ŞI plăcert pururea biruitor,' Iar nu supus să te
areţr.
La cele poprite numaf, pofte. mal mult se deschide, că dacă
n'ar fi ore-ce poprit, n'am pofti la acela, fiind sătul de
acela.
La betrânete pofta se deschide, că e cam pe sfîrşit.
Mar lesne interesul, de cât pofta ţe o poţi depărta.
Mai rea pofta de cât mânia, că rnânia se astîmperă Iar
pofta nicf de cum, că la orf-ce plăcere pofta se pune
subt ale ei picere.
9835 Mal bine tu poftele tale să ţe-Ie pedepsescî, de cât tu În
urmă să te pedepsescr,
Mare lucru in adever a dobândi ore cine ceea-ce poftesce,
dar cu mult mai mare a nu pofti nicf cum la ceea-ce
nu se cade.
Mintea ca un cârmacîu bun poftele să ţe-Ie 'ntorcă unde
vede vînt mai bun.
Muierea când poftesce, numai cu saramură se tămăduiesce.
Nimenî poftesce la ceea-ce nu gândesce.
9840 Nu pofti mai mult piste a ta trebuinţă.
Nu te supune poftelor, ca să nu te cufundt în valurile lor.
Nu te deprinde la pofte că în vecl nu vei scăpa.
Nu ceea ce voim, nicl ceea-ce dorim, ci ceea-ce ni se cu­
vine şÎ ne folosesce mal bine, aceea să poftim.
PROVERBELE ROMÂNILOR
460
================== pagina 461 ==================
POVĂl'UIRI ŞI OUVINTE ADEVERATE
------
461
Pofta ornuluf la orl-ce, lăcomie se 'nţelege.
9845 Pofta cărare n'are, când va atuncI vine.
Pofta nasce interes, ŞI interesul derăpenare ,
cofta ne vine la tate mal mult din slăbicIune.
Pofta nicI de cum nu lea de cuvînt.
Pofta nu lasă nimic pe masă.
9850 Pofta nădejde ne aduce, cea mal bun㠺Πmal dulce.
Pofta ne arată sănătate, Iar greţa bolă întregă la cele tru­
pescI, -Iar la cele sufletescI cu totul Împotrivă; că greţa
patimilor ne-aduce cea mal dulce a sufletului odihnă, Iar
pofta lor ne-aruncă În gropa cea mal adîncă.
Pofta piste rriesură urmare de nebun, Iar cu puţin a te
mulţumi, te arată de om bun.
Pofta pe om căsnesce cu ceea-ce '1 lipsesce.
Pofta se deschide, cum vedf lucru bun Înainte.
9855 Pofta să ţe o Înfrînezi cu c�vÎntul cel mai bun, ca pe cal
cu frîul.
Pofta să ţe-o cârmuîescî după a ta stare şi atunci te odih­
nesci.
Pofta să te-o ţiI pentru trebuinţă, lac nu piste trebuinţă.
Pofta şÎ gustul la multe te deşteptă, dar şi la derăpenare
te duce.
Pofta fort- mult gustosă dar şî inveninosă.
9860 Pofta fără chef, cea mal mare bolă.
Pofta cea mare eţI aduce inourcare mare.
Pofta cea trupescă, bolă din lele.
Pofta cere să 'rnplinim ceea ce ne lipsesce.
Pofta bună se 'nţelege, când cu mintea se legă după lege.
9865 Pofta şi nădejdea nu se mărginesc, d'aceea ŞI mal mult
greşesc.
Poftele Intru zadar inima te-a chinuiesc când puterile cu
totul eţl lipsesc. '
Poftele cu judecata mintii, anevoie se unesc.
Poftele cu desfătări, molecIune ne-aduce.
Poftele când se 'nfrineză, puterile mal mult se 'nterneleză.
9870 Poftele la om. cel mal mare vrăjmaş.
Poftele să le judecI după ce le săvîrsescî, ca să vedf din
ele ce rod dobândescî.
Poftele să ţe-le Înfr1nezi şÎ frîul ele aprope să ţe'l păstrezf,
că de'l vei slobo di, în prăpastie te vei găsi.
Poftele fără pedepsa nici cum să te-le laşi dacă vef mal
puţine necazuri să rabdr.
Plăcerea poftei dulce ni-se pare, dar reu ne otrăvesce.
9875 Pre puţine a111 pofti, când am cunosce bine cea-ce poftim.
Sănătate, bunătate, veselie tutulor să le poftesct, Jar rnâh­
nire nimenula.
================== pagina 462 ==================
4132
PROVERBF.LE ROMÂNILOR
Să te depărtezî de pofte până a nu se departă ele de tine.
Tinerii schimbă la pofte, pentru-că inima lor le cere, rar
betrânii se feresc, pentru-că multe pentru ele au pătimit.
Tate 'ŞI aLI saţul lor, rar poftele saţ nicl cum au,
9880 Tate cu vreme irnbetrânesc Îndată, Iar pofta nicî odată.
Tate cele-I-alte pofte pe la betrânete scad şÎ se îrnputinesc,
Iar pofta lacom uluf de avere, de ce merge, cresce, se
măresce sî se înmultesce.
FugI de ort-ce poftă c'ă pofta poftă nasce.
Ceea-ce omul mal mult poftesce, nu'I vine la vremea ce
el doresce.
Ceea-ce rar ni se aduce, poftă mare ne-aduce.
9885 Cel cu bună socotinţă, infrîneză ori-ce poftă.
Cel supus la pofte, dobitoc se 'ntelege.
Cel-ce tate poftesce, nicf o poftă el mulţumesce.
Cel-ce poftele şî le stăpânesce, acela mal vofnic se soco­
tesce.
Cel-ce poftesce ore-ce, lesne crede pe ori-cine ce'I grălesce
luî, cele spre Înlesnire.
9890 Cel-ce poftesce la străine, pIerde şî pe-ale sale.
Cel-ce se Închină poftelor trupescî, pururea în ocară.
Cine pofta si-o stăpânesce, acela de îrnperat se socotesce.
Departe de ori-ce poftă c'a poftelor greşală, si de mică
ni se pare, dar necinste aduce mare.
Departe de poftă, departe de plăceri, departe de desfătări,
că şî punga ţe-o deşartă sî mintea ţe-o pîerdt îndată.
9895 De pofte să te ferescî, ca corăbierii de pîetre, dacă vef să
nu te spargI.
De ce mănâncî pofta ţi se deschide.
Şi când puterea te lasă, pofta tot nu te Iertă.
Pentru Pod6be
9900
Om fără cusur trupesc sau sufletesc nu se p6te afla, d'a­
ceea ne 'mpodobit în lume să nu Iesi, că pod6ba aco­
peră orf-ce cusur la om.
Ori-ce pod6bă, molecIune şi prăpădenie ne-aduce, dar sî
mângăiere dulce.
Ghîordanele sî brătelele, inelele şÎ cerceii, pod6bă de
muiere, Iar 'puşca' într'o mână şî sabia într'alta, pod6bă
de bărbat.
Gatul şi preptul, pod6ba muîer ilor, far mâna vîrtosă, po­
d oba bărbatilor.
Ca să te împodobescf tu, unrl singur, pe câţI altl săracf
el despot ! Departe d'o asemene pod6bă!
================== pagina 463 ==================
l'OVĂTOIRI ŞI CUVINTE ADEVEl{ATE
463
9905
9910
9915
Câtă deosebire are sufletul de trup, atâta şÎ pod6ba sufle­
tescă, de cea trupescă ; daceea mai bine pe din lăun­
tru să te împo dob escf de cat pe din afară.
Când te împodobescI, în oglindă să te uitî, ca să nu pUI
haina pe dos şi 'ntr' o parte ca cef betî.
La miresă, se cuvine podoba cea mai frurnosă, când
din fire nu e frum6să.
Nu În haine scumpe pod6ba să te-o Întemeiezi, ci în
haine curate, fie şî mal scăpătate.
Nu Împodobită cu diamanturi ŞÎ brilianturî, Întocmai ca
vasilca, ci cu frumuseţea ta ce Întrece ori-ce podobă.
Trupul Împodobit şî sufletul mânjit nu te-arată de om
frumos.
Trupul cu hlarnida, sufletul cu mintea, şi obrazul cu ru­
şinea să ţe-Ie împodobesc!.
Poel6ba la om, lege fără poruncă, ce de toţi de obşte
strasnic se păzesce.
Pod6ba muierilor ruşinea se 'nţelege.
Pod6ba nu stă în aur şÎ argint, nici În pietre scumpe,
nici în stofe sî catifele, ci în marea curăţenie, fie şi de
cel mai mic preţ.
Pod6ba te-arată ele bogată rar nu ele frumosă, daceea,
cele mai urîte, acelea scot moelele, ca cu strălucirea
poel6belor să amăgrescă ochii celor ticălosi şi fără nicl
un gust.
Poel6ba trupului, gătela potrivită, Iar a sufletuluî, cugetul
cel bun.
Pod6ba frumusetelor, năravurile cele bune.
Pod6ba, cea mar mare dulr etă are numai la vedere.
Cine mult se fălesce în pod6be ele preţ mare, să se uite
la cocos ce din fire este mult mai frumos.
Pentru Pungă.
Ca doctoriî, călugăriI şî cerşetorii cu cite puţin nimenI
altul nu umple punga.
Mai bine ro chra să se clocescă ele cât punga să nu clo­
r escă.
9920 Punga nicl deschisă, nici Închisă, pururea să te-o păzescf,
că una te-arată ele rîsipitor, şi alta draculul păstrător.
Punga ta, în mâna ta, iar nu într'a altula, elacă vrei să
mai giîsescI ce-va în ea.
Punga de la gură să te-o păstrezi, rar nu în funel să ţeo
se ormonesc1.
================== pagina 464 ==================
464
PROVERBELE ROMÂNILOR
-----------------
Cine are pungă mare, facă-se chezaş, şi cine n'are trebă,
facă-se martur.
Cine punga şi-a ingropă, de viu se in grapă.
9925 Cine eŞI scutură punga, cersetor remâne.
Pentru Pureci şi Păduchi.
Pure ci şi păduchi, nici să prindf , nici să ucidl în de faţă
cu altif', că scârbă �î plecate tuturor le-aduci.
Păduchele de trup te-arată de murdar, păduchele de cap
te-arată salas în cap, păducheJe de lemn te-arată că al
vechituri în casă, jar purecile te face să ridr, că sare
jucând şi când alergI după el.
Păduchiî ca blânda eţT umple trupul de beşici, Iar pureciî
te-arată ca un păstrăv pestriţ.
Pentru Purtare.
Asă să te porţi ca când marturi al ave, pe totf caţl te
ved şi-aşa să cugetezf, cu inima ta, ca când lumea ar
vede ce e în inima ta.
9930 Cu purtare cinstită şi cu vorbe dulcl dragoste îndată de
la tott eU aducî,
Cu toţI' aş� să te por ti, cum al pute dobândi cinste de
la taU.
Către totî să te porti, cum vef către tine cei-l-alţl să se
parte.
Nicî locul, nici numele nicl veşmîntul teu, ci mijlocele să
ţe le schimbi, cu care tu te: portf împotriva cinsteI tale.
Nu precum vel, ci precum va vremea, aşa să te portt.
9935 Purtarea onalul c ea bună, cin ste aduce la cel din urmă.
Purtarea cea maT bună, a areta bună voinţă către orf-cine.
Purtarea cea bună, multe cusururt acopere.
Purtarea bună cu mult mal bună de cât ort-ce frumuseţe,
se pare la b ărbatf ce nu sunt fermecatl.
Purtarea bună către totr, martur de înţelepciune.
9940 Precum cu tine te porţi, a�a şi cu cet-l-altt să te porţi.
Cine cu al sef reu se portă în vIeţă, cu cel străinl nicl
odată va ave bună vletă.
Dacă la acele de acum t� vei purta bine, ,:,1 cele elin urmă
eţf vor veni mal bine.
După ale vremi] întimplărî, purtarea ta potrivită.
================== pagina 465 ==================
pov��TumI ŞI CUVINTE ADEVEHATE
Pentru Pustietate
465
A se depărta omul în pus.letătt spre a nu fi folositor,
către cel asemene lui, s'arată împotrivitor însuşi zidite­
rului luî ce În lume 'l-a născut slujitor al omenirii.
9945 Cel-ce în pustietate trăîesce, departe ele lume, ele Dum­
nec)ect se urasce, ce s'a născut în lume.
Cel-ce ele muiere în pustietate se depărteză nici ele-un cocoş
minte are, ce după găină pururea se ţine.
Pentru Putere i Putinţă şi Puternici, Putinc îoşi
şî Neputinţă. i Neputincioşi
Ori-ce putere, slabă se înţelege, când nu e Într'o unire.
Unele firea nu te iertă, nu 'ţI încerca puterea ta.
IndIC! pentru mine sî-apof pentru tine, dice cel cu putere.
Feresce-te el' o asemene audire că remâr cel despuiat.
9950 Intim puterile să ţe le mesorl, apof să te apuci de ori-ce
gânelescI, ca să nu te călesci.
Intelept te vel areta când te veî depărta de cele piste
putinţa ta.
Voinţa tutulor, puterea cea mal mare; o asemene putere
tu să vînezî.
Ca să 'ţi albf puterea ta intregă, să te silesc! să dobân­
descî dragoste ele la norod.
Cu mult puterea mal tare de cât dreptatea, Însă când toţi
orneniî ar fi drepţî, nici o trebuinţă ele putere am ave.
9955 Când ai putere mar mare, atunci mar blând să te aretl,
ca nu ele frică, ci de ruşine, totf să te cinstescă.
Când puterea se pierde, veselia nu se mal vede.
Când cel în putere vor ajuta celor în duh mare, mari
minuni se vor ivi.
La cele prin putinţă să te silesci cât de mult, far la cele
din potrivă nici cum să gândesd, că în zadar muncescl,
şi mintea te-a smintescî.
Maf mult puterea ta să ţe-o cinstescî de cât frumuseţea
ta; că frumuseţea, cat de mare, se trece îndată, Iar puterea
mal mult rabdă.
9960 Mal mult puterea ta şi averea ta, şÎ cinstea ta se înterneleză,
când de obşte se ocroteză,
Nicî o putere mai mare ca unirea şi frăţia Între toţf ele
obşte.
Nu'tt da puterea ta În mâna altuia, că numai îndată o
pîerdf',
30
================== pagina 466 ==================
+66
FIWVEBBELE lWMÂNILOIt
Puterea în mâmî se cunosce la resboiu, rar cea în cuvinte,
la sfatul după resbotu.
Puterea îrnperătescă mare şî înfricoşată, cum şî a vinulur
putere nu mal pe jos s'arată, Iar a muîerif putere cu
mult cu mult întrece p'acestea arnîndooe.
9965 Puterea îndată al tell nărav arată.
Putere avem dar voinţă nu avem daceea când nu avem
dicern că e piste putinţă.
Puterea cu voinicia c'arn rude de aprope, daceea una cu
alta împreuna se arată.
Puterea cu cuviinţa împreună să se lege, ca împreună să
de lege.
Puterea - cumplită, o lume chinuîesce şî val de cel-ce cade
în ghiarele eî!
Puterea când se urcă în vîrful eI, atuncI să 'ţI fie frică de
scăderea el.
9970 Puterea cât de mare, fără cea mal mică istecIune şî cel
mal mic sfat, m6rtă se înţelege, că la nimic isbutesce.
Puterea la ori-ce după faptă se cunosce.
Puterea la timp, când de tot slăbesce, mult se umilesce,
Iar la minte când slăbesce, rell te chinuîesce.
Puterea la cei bolnavi se 'nţelege nebunie, iar la cei sănătoşi
întregă vîrtute.
Putere la acela se găsesce, ce din vreme mai bine se în­
grijasce.
9975 Puterea pururea şî pretutindenea dobândesce, stăpânesce şi
poruncesce.
Puterea se surpă când sfat bun n'ascultă.
Puterea ta s'o supul intâfu la cuvînt, apoi în lucrare s'o pur.
Puterea fără minte te-aruncă în dinte.
Puterea când se înalţă, de va aluneca, îndată se va cufunda.
9980 Puterea cea mal tare, pururea mai mare.
Puterea celui mal voinic la lupte şî 'n resbofu mal bine
se cunosce.
Puterea celui mai mare, nu te Jertă să 'ţI aretf dreptăţi le
tale, daceea În robie pururea te afli, si în ticăloşie.
Puterea de sineşI sî-a dobândit un drept da stăpâni orf-ce
va, şî cum va, iar nu după lege, că legea o mărginesce
cum şî ce să stăpânescă.
Putere firesce, putem câştiga, dar înţelepciune fără învetătură
nicî cum vom căpeta.
9985 Putere de la tinerI, povaţă de la cărunt, şî blagoslovenie
ele la cel mal betrân,
Putere de la Domnul mal bine să ceră ornul..
Să nu te bizuesd în ori-ce şî ori-cum, când puterea ta
nu te Iertă, că Îndată te poticnescI.
================== pagina 467 ==================
POVĂ'fumÎ 'il CUVINTE ADEVERATE
467
Tot cel-ce va să sale mal sus de cât puterea sa, îndată
piste cap se va vede.
Trei lucrurI piste putinţă, tarna să se păzrască, vremea
fără muncă să folosescă şî cel năpăstuit să potă suferi.
9990 Cea mal mare putere acum stă În avere.
Cel puternici cu cel învetatl, împreună trebue să lucreze,
ca ceea-ce cel înveţat va găsi cu cale, cel cu putere
s'o pure în lucrare.
Cel în putere se sfădesce, dar adeverul a afla nici cum
voiesce.
Cel-ce simte puterea sa, mal mult sl-o măresce, când cu
întelepciunea se sfătuiesce.
Neputinţa la om, cel mai mare cusur, ce nu pete omul
nici cum s'o tămăduiască.
9995 Neputinţă se 'nţeJege, când cele mal marI lăsăm şî de
cele mal miel ne apucăm.
Nu atât reutatea, cât neputinţa de multe ori ne stăpânesce,
din cele mal bune urmări,
Slăbiciunile celor neputincrost, cel în putere asupră-le să
le peSrte.
Ceea-ce la tine cu neputinţă se crede, la altul cu mare
înlesnire se vede.
Pentru Puturoşi
Mai bine trenţăros, de cât puturos.
10000 Puturos nici cum să fiI, nici salas la haîne că scârbă aduci
mare la cel-ce te vede.
Pentru Puţin
Mal bine cu puţin sî vesel, de cât cu mult şi necăjit.
Mar bine puţine şÎ bune, de cât multe şî nimic de ele.
Puţin piste puţin şîadese ori de veI pune, cită grămadă
va eşi, n'are cine 'ţI spune.
Cel-ce se mulţumesce pe puţin acela mal bogat.
10005 Cine nu se mulţumesce pe puţin, pIerde sî acel puţin.
De mic copil să te dedai, 'cu cele mal puţine, ca când
vel ave lipsă, să nu ţi-se pară cu greu.
Pentru Puşcă
V e d i C;-edin,td.
================== pagina 468 ==================
468
PH<WEHBELE HO�IÂNILOIt
Pentru Păgubaşi şi Păgubi
Mal bine pagubă cu dreptate, de cat dobândă cu strîm­
bătate.
Nici cum să îndrăsnescl, pe altul să păgubescI.
Paguba mal simţit6re la cel bogat, de cat la cel sărac,
că săracul s'a dedat cu sărăcia.
10010 Păgubaşul în adcver mal mult pecătulesce, fără vota sa,
că şi pe cel nevinovat de vinovat el socotesce cu bă­
nuîela ce'] găsesce.
Hoţul cu un pecat şi păgubaşul cu dooe, pentru- că păgu­
başul ŞI pe cel drept bănuiesce.
Pentru Păgâni şi Păgânătate
Păzânatatea după lege, nebunie se 'nţelege.
Departe de calea păgânilor, ca să nu te smredurescl.
Pentru Pecate şi Pecătoşl
Orî-ce superare pe altui, să depărtez! de la tine, c'aceea
se înţelege cel mal mare pecat,
10015 Calea pecatulut neted㠺Πfrum6să, Iar la sfîrşitul el, gura
iaduluî.
Ca de faţa sarpelut se fugI de pecate, că cum te ve! apropia,
reti te va muşca.
Cu pocăinţă după căinţă pecatul '1 al spălat, fără a mar su­
pera pe Domnul cu mir şi sute de rug ăcîuuî, Iar din
potriv.i, mal mult el întărîtl, că.'] aduci aminte de relele
ce-ai urmat.
Pedepsa pecătosuluî cugetul se 'nţelege, ce necon tenit el bate.
Când un bine, ce potf face, nicI cum veI să'l facî atunci
în adever mal mult pecătulescr ; că nu când nu faci, ci
când poţI să faci �i nu fad nicl un bine, atuncf pecat
se socotesce ŞI tu la pecat nicî cum ge'mclescl.
10020 Câte Iăcrăml ele săraci, ve! şterge cu mâna ta, atâtea pe­
eate din sufletul teL! vef spăla.
Multe şi 'n multe chipurl pedepsele celuf pecătos, şÎ când
la ele nu g,indesce.
Nicî bărbatul L:irCI mulere, nicî muierea Iară bărbat, că şî
unul �î altul deoseb, arnindof pecătuiesc.
Nu înfrunta pe pecătosul ce Domnul 'l-a iertat.
Nu rîvni la slava pecătosului, că nu va ave sfirsitul seu
bun.
================== pagina 469 ==================
povĂ'run:I ';'1 CUVIKTE ADEVEHATE
460
10025
10030
10035
10040
Căinţa şî pocăinţa, cea mal mare cinste a pecătosuluî,
Pecatul acoperit, tot-de-una suferit.
Pecatul ascuns nu te necinstesce.
Pecatul îndată se uită, când îndată se îridrepteză
Pecatul cu pomene nici cum se curată, ci numai cu des­
păgubirea celui ce 'l-ai năpăstuit.
Pecatul cu dinti de şarpe, unde muşcă anevoie se mai
vindecă.
Pecatul mărturisit sî îndată părăsit, vrednic de Iertare,
când pocăinţă ar�.
Pecatul netămăduit cu nof în pămînt se ingropă, ca să se
arate la dreptul judecător.
Pecatul pană-ce se urrneză, mare placere ne aduce, Iar
după săvîrşire la 'ntristare şi căinţă indată ne duce.
Pecatul fără-de lege se 'ntelege, daceea marte se înţelege.
Pecătosul când se pocătesce, sufletul el înfloresce.
Feresce-te de pecate, că cel-ce mal puţin gresasce, mar
puţină Întristare la ceasul morţii are.
Ceasul care 'l pîerdt fără nicî o muncă, să'I socotesci de
cel mal mare pecat.
Cel mal mare pecat în lume, a nu săvîrşi binele ce poţI
altuia săvîrşi.
Cel pecătos cunosce pre bine greşala sa, dar de mindrie
s'arată ca când nicl o sciintă ar ave.
Cel mal mare pecat a ţine tu' minte gresaJa ce ţie altul
a greşit.
Cel-ce va îndrepta pe un pecătos, suflet din marte va
mântui,
Cel-ce pecătulescc, rob pecatulut se socotesce.
Pentru Pămînt
Orr-ce din p ămint, terină se înţelege şi în terină se pre
face.
IndIC! să Iucrezi pămîntul, apoi să'I serneui, S1 să'I udi, şi
in urmă să ceri de la Domnul bun seceriş.
10045 Cu cat mai mult lucrez] pămîntul, cu atât mal mult �î el
te mulţumesce.
Mal lesne vei ajunge In fundul păminrulul, de cat a cu­
nosce o parte şî numai a pămîntului.
N ern de nern vine �î trece, far pămîntul rernâne În vccî
neclintit.
Nicr-un pămînt să nu dicf c'al teci este pană '11 vecî, că
nu seir în ce pămînt tu vef zăce pană '11 vecI.
Numar pămîntul nu s'arată de nemulţumitcir, că llluit În­
destuleză pe cel-ce cu sudare el frămîntă şi '1 lucreză.
================== pagina 470 ==================
470
FBOVERBELE IWM_.\.NILOR
10050 Pămîntul vleta ni-o dă, pămîntul vîeta 111-0 ţine, pămîntul
vleţa nl-o înghite,
Pămîntul comoră in veci ne istovită, la cel-ce scie cum
să'I lucreze.
Pămîntul la leneş tare i-se impotrivesce.
Pămîntul munca ţe-o plătesce, cu cit tu nu poti gimdi.
Pămîntul pană nu'l veI căz ni, pană nu'I vei ciupi, pa nă
nu'I veI smulge, până nu'I vei îndopa de apă, nici un
ro d eţf dă.
10055 Pămîntul rodesce, unde mana muncesce.
Pămîntul să '1 lucrez! pentru a ta hrană, far nu să'I des­
fundezl pentru aur şi argint şi pentru pietre scumpe,
ce reu te chinuesc fără a'tr da o 'rnbucătură n gură.
Pamintul sînul şî '1 deschide: când plugul brazde �narl
deschide.
Pămîntul te nasce, pămîntul te cresce, pămîntul te mis­
tuiesce.
Părnintul cel mai credincîos, că te păstrez ă în veci,
10060 Pămîntul ce se lucreză, acela ne 'ndestuleză.
Pămîntul geme subt mana rnuncitore.
Pămîntul şi reu când este, dacă sapă nemeresce, rod bun
ne dăruiesce.
Până nu vei sătura mat întâîu tu pămîntul să nu ceri de
la el să te îndestuleze.
Tcte câte intră în pămînt, Îndată se topesc şi se mistutesc,
că din potrivă pămîntul nu le-ar mai cuprinde.
10065 Tote pe pămînt, pămîntul ni le dă şi Iarăşi pămîntul înapoi
ni-le lea.
Trebue să în graşI pămîntul ce lucrezf , c'atuncî şi el mal
mult te îngraşă.
De vom bine cerceta, în adever vom afla, că totă faţa pă­
rnîntuluf este a trupurilor cenuşă.
De pămînt mal mult totf să îngrijim şÎ pe el mai frumos
să'l împodobim, că el pe nOI ne-a născut, el pe nOI ne-a
crescut şi în el în sfîrşit o să ne odihnim,
Pentru Pămînteni
Vai de pămîntenI când străinul se 'ncuibeză.
Pentru Per
10070 Perul capului cel alb, când nimic nu sciî şî tacI, eţi aduce
ceva cinste, Iar când vef grăi reu te va osîndi.
================== pagina 471 ==================
_______ Pov.:t'�uml' ŞI CUVINTE ADEVERA'l'E
471
f
I
Perul capului cel alb te încredinteză de grabnica călătorie,
cea piste puţină vreme.
Perul chelului, de cea mai mare laudă, că nu va să crescă
Întru asemenea cap.
Perul când albesce, inima se topesce.
9 Perul când se ivesce, etl da bună veste că te-apropii de
I vîrstă. '
10075 Perul negru la betrânete arată că nici o grijă ar avut la
tinereţe.
Perul negru, tinereţe însernneză, cel alb betrânete, Iar cel
galbin după cel alb, sfîrşitul vletif.
Perul cel alb să '1 cinstescî, ca cinste sî tu să dobândescî,
când per alb vei dobândi.
Pentru Părere
Anevole a gă<;i dOI de o părere.
Creşita părere când putere dobândesce, o lume prăpădesce.
10080 Aii-se pare cu nu sciil multă asemănare are.
Părerea nostră la ori-ce, cu mare bănuîelă, jar cercetarea
cu 'ncercare, dovadă fără greşală.
Pentru Părinţi
Veqi CoPil.
Pentru Părtinire
Părtinire cu interes nlcî cum să tif cui-va, ci d'o potrivă
pe toti cu ochlul dreptătiI să-'! vedi.
Cine va' să fie în partea tutulor, de l� toţi adună urîciune
şî ocărî,
Pentru Păs
Când ar vre-un păs, să dicî : şî acesta trece, şî nici odată
te vel mâhni.
10085 Nici odată să nu dicî : ce'mz pasă mie d'o.cesta, că una
piste alta grămădindu-se mar multe, atunci în zadar vef
dice: ce vor face acum?
Nu' deschide uşa la cel-ce le pasă, ca şî tu' pururea des­
chisă s'o găsescl când ţie eţI pasă.
================== pagina 472 ==================
4_7_2 PIWVEHBELE HOMÂNILOH _
Pentru Păstrare
Orî-ce e la păstrare vătămare nicI cum are.
Lesne a câştiga, anevote a păstra.
Tate singur să le vedl, tate singur să le aşedl dacă vel
să le păstrezi.
10090 Cele micI când nu le păstrezf, şî pe cele mari le pierdf.
Mai bine cele de faţă să le păstrezi, de cât la cele din
urmă să gândescî,
Cel-ce găsesce da gata nu scie cum să păstreze.
Cine nu scie cum să păstreze ale sale, câte una una de ele
se despore.
Pentru Pătimaş! şî Pătimi
Veqr Patim.'.
Pentru Păhare
VeciI Pahare.
Pentru Păduchi
V e(�i Fural.
Pentru Pâine
Vcqi APa, Vin.
In necazun Ş1 111 sudorI pâinea ta o veI mânca, aşa Domnul
te-a poruncit, când din terînă te-a zemislit,
10095 In' sudor ea obrazuluf teu, pâmea ta să ţe-o câştigi, ca să
nu te căcIulescI, când la unul când la altul.
Mai bine pâine nezră cu dragoste curată, de cât albă ca
zăpada si plină de sudalmă.
Pâinea de la cel cumplit, terînă în gura ta.
Cer tarl cu puterea lor, cel slabî cu înşelăciunea lor vέ
neză pâînea lor. Urîtă meserie.
Doctorii cu balele, călugărif cu martea, resvrătitorir cu res­
colele, precupetiî cu fornetea, şî lăutarit cu cântece eşi
dobândesc pâinea lor. GhicI, care meserie mal bună.
Pentru Pântece
10 1 00 Când pântecele flămâridesce, şi cele mai amarl forte dulcr
le găsesce, Iar cind este îndestulat, nicI mierea el place.
================== pagina 473 ==================
1
4>
Pentru a mulţumi un pântece ŞI numai, la eate n etrebnicif
suntem supu st în lume.
Pântecele gras mintea te-o Îngraşă, dar şi cel slab de tot
mintea ţe-o topesce.
Pântecele frică are numai de fome.
Blagoslovit pântecele ce mal mulţi copil în lume a scos-
Pentru Pîră şî Pîrîtorî, Pîrîşi
10105 Ort-ce pîră, urmare ele Iudă.
Când eţI verşt otrava prin pîră către altul, nicf o deose­
bire al de cumplitul diavol.
Când pirlle se vor priimi de adeverate, fără nicî o dovadă,
nict unul va rernânea nevinovat, ci tot! ne vom Socoti
de vi novatî, '
Când pe altul pirăsct, pe tine te laudl, dacă te vor crede.
Mai mult pe cel pîrît de cât pe cel pÎ!-Îş să asculti, CLÎnd
se jăluesc, iar osîndă să nu clal până pamindof nu-l vei
asculta.
10110 Mal bine pe ucigaş să Iertf de cât pe pîritor si pe năpăs­
tuitor ; că ucigaşul odată �î nu mal te amară, iar pîrî­
torul sî năpăstuitorul de mir �I sute de ori, pe ceas te
sugrumă.
Nicl un om pe pămînt fără cea mal mică piră ; că cât ele
multe vei face în lume bunătăţi, nici cum pe toţi do
potrivă pott tu să-T multurnescl ; daceea ŞI pe tine unul
te slăvesce şî altul te defaîmă.
Nu cu pir! şî defălmărr, c'asupratf vor cădea.
Nu piri, nu năpăstui, ca să llU afbf frică nici ele Dumnederi
ce pe cel drept nicl cum el pedepsesce.
Pe nimeni să nu pîrăsci, nici reLl CUI-v;). să g2tndesd, ci
pe tott frăţesce pururea să Tu besci, ca de toţT sit fiI
Iubit sÎ cinstit.
10115 Până nu' veT cerceta şî bine te ve! incredtnta, nicî o pîră
n'asculta ce pispăitorir, bnş(uşitoriT şi defăimătorii ohis­
nulesc să facă.
Pîra mincinosă te lasă singur în casă, că te depărteză de
orl-ce rudă şi prieten.
Pîra pururea birulesce, dar În vecî nu se uită nici cii se
mal Iertă.
Pîra s'o ascultl, clar pe pîritor cu ocar;'i s['t '1 sgornescJ.
Pîra s'o depărtezf, ca otrava, Je la tine.
10120 Pîră, fie dt ele l11ic�, temere de m6rte ţe-aduce Îndată.
================== pagina 474 ==================
474
PROVERBELB lWMANILOR
Pîra ce 'ţr face zavistnicul, nici marea eţI ajunge ca s' o
poţI spăla.
Pîra bine prii mită, dar pîrîtorul de tot urîcios.
Pîra din zavistie, zavistia din pizmă, pizma din spurcă­
ciunea sufletului; pîra clar strănepdtă sufletului celui
spurcat.
Pîrî mincin6se nicî să asculti, necum să urrnezf.
10125 Feresce-te d'a pîrî, că pira cu mult mal văternătore de
cat bucatele cele otrăvitore,
Cel- ce îndată ascultă şi primesce pîrile ce se fac, fără
nici o cercetare, orf că insuşl el este reu la fire, sau că
are minte cat pUI pe un dinte.
Cel-ce pirasce, pururea năpăstuîesce.
Cel-ce se pîrasce pană ce pîra ele faţă, nu se 'nţelege ne­
vinovat şi cel-ce pîrasce pană ce pîra se tăgăduIesce,
nu se socotesce ele adeverat,
Diavolul e pîră, şi tu când pîrăscî, diavol te socotesci.
10130 Departe ele pîrâturr, departe de defăimărr, departe de piş
piş, ca să nu 'ţr dea cu ufdeo!
Pentru Plată
Plata faptelor bune, cinstea şî slava.
Plata bună după muncă te mal ridică la muncă.
Plata de o potrivă cu a omului slujbă, far cinstea mal
presus de orl-ce plată se 'nţelege.
Când cel-ce mal puţin muncesce, mal mult 'i se plătesce,
şî cel ce mai mult, cu mult mal puţin, ore-ce lege făr'<de­
lege se 'nţelege.
10135 Ftes-care să-'şI lea plata sa după ostenela sa.
Cine lesne se tocmesce, acela anevoie plă tesce, Iar cine
cu sfadă, acela numaf Îndată.
Cine 'nainte plătesce, în urmă se călesce.
Pentru Plecare
Fif gata când vei să pled, că vremea nu te Iertă să te
g,cHesd aşa Îndată.
Pentru Plecaţi şt Plecăciune.
VeqI Smerenie,
================== pagina 475 ==================
POVĂŢUIRI ŞI CUVINTE, ADEVERATE
Pentru Plimbare
475
Plimbare mar puţină şî slujbă mar multă, dacă vei să
dobândescl pâlne mal multă.
10140 După orf ce mâncare să faci ore-ce plimbare, că mişcarea
eţi aduce folos mare după mâncare
Pentru Ploi
Cat uscaciunea strică, atât şî piara, când piste rnesură
plouă.
La ploI să nădejduîescî, dar de udătură nici cum să te
laşi, dacă vei îmbelşugare de la pămînt mal mare.
Nici piara, nici uscăciunea, la toti este el'o potrivă plăcută
Ploile de cu primăvară, bogăţia lumii.
Pentru Plug i Plugari şi Plugărie
Vcdî Judecător, Sapa.
10145 Vremea plugului când vine, să nu te găslască 'n pat, ci
cu mana de cornele pluguluI legat.
Nu la plug, ci la arie plugarul se 'nveselesce, când ore-ce
dobândesce.
Pe plugar să'l cinstesci, că de la el hrana te-o dobândescî,
Pe cel mal mulţi din norod, la plugărie să-T dedai, ca
lipsă de bucate nici odată să al.
Plugarul plugul să nu '1 lase de carne dacă va la bucate
să fie călare.
10150 Plugarul se înţelege cel mal mare folositor.
Plugul adînc când tare, pămîntul sînul şî '1 deschide.
Plugul muma vleţiî, că hrana omului se socotesce.
Plugul bogăţia ta.
Plugul din vreme să ţe'l gătescl. ca la vremea lUI să nu te
poticnescl,
10155 Plugul şî meşteşugul isvorele comori!
Plugul �î păşunea, dooe ţîţe ale ţeri!. De acestea să în­
grijescl, ca lipsă să nu încerci.
Plugăria cel mar folositor meşteşug la vîeţa omulul ; acesta
mal întân; să învetf şî de ea să te ţi!.
Brazde rnarf să tai cu plugul, dacă vei să.'ţI umpli am­
barul.
De multe ori �î plugarul, mal bine chipzuiesce la ceea-ce
la el privesce.
================== pagina 476 ==================
476
PR,OVERBELE R,OMÂNILOR
Pentru Plăceri şî Neplăceri
10160 Aplecarea lct plăcerr, dragoste mincincsă.
Ic6na plăcerilor, la faţă frurnosă, dar în lăuntru plină de
otravă.
O plăcere d'un minut te duce la mormînt.
Ori-ce ne aduce plăcere, cam fără terneiu se înţelege.
Ori-ce plăcere după gust se cere.
10165 Orî-ce plăcere, fără a împărtăşi-o cu altul, nu se 'nţelege
plăcere.
Unde mal multe plăceri, acolo Întristarea mal lesne se ivesce.
In potrivirile plăcerit şÎ plăcerii, fără voia ta, eţr cuprind
inima ta.
În plăcerî să nu te cufundî, dar pe lângă ele să te plimbi,
ca pe termurile măril.
În feluril�r de> chipuri plăcerile te schimb şî mal nicî un
chip e>ţI place, că ele> nici unul te saturi.
10170 Ca să placă omul, trebue să petrecă cu mângăiert între
muierf.
Ca să placl În lume, trebue să priimescI ceea-ce place la
o lume, şî de te superă pe tine.
Ca să placi la o adunare, trebue să schimbi feluri ml de
vorbe şî t6te după placul adunăriî, ca comedianul ce se
schimbă în felurimi ele haIne.
Câte sunt cu Înlesnire, nici una ne place, Iar câte mal
anevoie, la acela mal mult rîvnim.
La 6111enI să placi clar lauda lor să nu 'ţi placă, că'tt aduce
cea mal grozav[t zavistie.
10175 La orî-ce adunare să tearetl cu plăcere, ca să dobânelescI
dragoste de la toti.
La nimenf nu mal placi, când de minuni şî de mincrunr
nu te mal laş].
La cele ele plăcere, cu Înfrînare, la cele de muncă, cu
răbdare, şî la cele de poruncă, cu blândeţe.
Neplăcerea greţă eţf aduce, d'aceea 11'0 poţI îndestulă.
Neplăcerea te arată cel mal urît om, şî împetri va omenirii
că te face să urăscl însuşi zemislirea Domnului, adică
şÎ pe însuşI tine.
10180 Neplăcerea de orî-ce, curge din slăbicîunea poftei.
Nimic în lume mal plăcut, de cât unde s'a născut şî
unde bine a petrecut.
Nimic la 6111e]]1 el'o potrivă plăcut, că ceea ce ţie ţi-se
pare dulce. mie amărăciune ŞI urîciune 'mi aduce.
Nici o plăcere în lume, vletă ne aduce, fără o dragoste
dulce.
Nicl-un om pe lume care să placă la toti dopotrivă ,
================== pagina 477 ==================
I
�
r
POV Ă'rUIR1 ŞI CUVINTE ADEVERATE
477
10195
10200
10205
10210
10185 Nimic alt mal rerl ca plăcerile pe lume, de care omul
mCI nu pete scăpa.
Pofta se satură, dar plăcerile nicI odată.
Piste putinţă a plăce ore-cine la totf d' o potrivă.
Până nu veI depărta poftele de la tine, nu ve! pute cu­
nosce nicî-o dulce plăcere.
Plăcerea atât de slabă este, încât cu o suflare numai În­
dată plere, Jar neplăcerea vîeţa te-o ridică.
10190 Plăcerea într'un minut trece Iar virtutea nemuritore.
Plăcerea vine fără a gândi la ea.
Plăcerea ca o flore ce trebue să o miroşI mal rărisor, ca
să ţie mirosul mai multişor.
Plăcerea cu dulcetă cele rele W' Învaţă.
Plăcerea când se depărteză, dragostea nu se mal înfăţi­
seză.
Plăcerea la om undita reutătilor.
Plăcerea la orî-ce şî' neplăcerea de ort-ce, la obiceîu stă,
d'aceea silescetesă te obişnuescI cu cele bune şi drepte,
ca să nu te scârbesci de ele.
Plăcerea la voinţă nu se supune, ci voinţa la plăcere.
Plăcerea plăcere, până o dobândesd, iar În urmă greţă 'ţI
aduce.
Plăcerea se mulţumesce cam cu singurătate.
Plăcerea ta să fie îndurarea, milostivirea, şî facerea de
bine la orî-cine,
Plăcerea te duce la cele mal văternătore.
Plăcerea te despore, dulceta te otrăvesce.
Plăcerea fuge în cesul cel mai dulce când împotrivire '1
aduce.
Plăcerea cel mal bun tovarăs al omuluî 'n vletă.
Plăcerea cinstită, dar se intelege, Iar cea necin'stită scârbă
sî ocară.
Plăcerea bărbatului, muîerea.
Plăcerea de obşte pe toţI stăpânesce.
Plăcerea de derninetă până sera nu cam tine.
Plăcerea şi uridunda, la multe greşelr ne duce, nu scim
nici cum se cuvine să le întrebuintăm.
Plăcerea sî urîciunea se fălesc amîndooe, dar numai cu
una, nicî una s'ar cunosce care e mal bună.
Plăcerea si cea mal mică, cu mult cu mult Întrece sî pe
cel mal drept cuvînt.
Plăcerile atât de secetose şî nesătiose, În cât piste putinţă
a le sătura nici cu totă marea. Păzesce-te să nu te
înnecî, vrend să le saturI.
Plăcerile, ca valurile mării, aci te recor esc, aci te spăl­
min teză. Păzesce te să nu te înneci În recorile lor.
i
+
================== pagina 478 ==================
478
PROVERBELE ROMÂNILOR
Plăcerile când mintea te-o biruesc, sufletul ţe'l recor esc.
10215 Plăcerile la om cel mal mare vrăjrnas ; cine le p6te
birui, corona i se cuvine.
Plăcerile la curtezanI mal cu sernă se găsesc, că pacolo
isbândesc.
Petrecerea cu plăcere, mal mult la teră privesce.
Plăcerile mult ne încăldesc, dar cu căldura lor la peire ne
duc.
Plăcerile ne deştepta, fără vola nostră,
10220 Plăcerile ne înşală, când lor ne supunem.
PLăcerile piste mesură, căintă etl urlă 'n urmă.
PLăcerile să le mângâI, dar' nu cu desfrînarea.
Plăcerile te mişcă, te turbură, te Întunecă până ce te dă
de mal.
Plăcerile bune, cele cu mesură, că firea ni le-a dăruit, şî
la cel mal mic viermuş.
10225 PLăcerile din munca sa, sănătatea ta.
Resboîul şÎ vînăt6rea şî gătela muierilor, pentru o mică
plăcere, pline de necazuri.
Să te silescî să placî la cel mal cinstiţI, că la toţI piste
putinţă.
Trebue să 'ţI placă ore-ce în vIeţă, că vîeta fără nid o
plăcere, m6rte se înţelege.
Cea mal dulce plăcere, cu cel mal mare necaz.
10230 Ceea-ce nooe ne place aceea vorosl ne face.
Ceea-ce numai la unul place, se socotesce fără nici o plăcere
Ceea-ce ţie eţr place, altuîa scârbă tI face.
Ce e mal dulce la vedere? ceea-ce mie 'rnf place? ceea ce
ţie 'ţI place? ceea-ce 'rnî mângâIe ochiI. Ce e ceea-ce 'ţI
mângâIe ochiI? Întrebă pe ochn,
Cele trecute şî cele viit6re, pururea se pare cu mult mal
plăcute de cât cele de faţă.
10235 Cele de plăcere cu mult mal cinstite, de cât cele de sciintă,
la cel mari se privesc.
Cel cu gust, mal mult de cât cel cu duh, aduce plăcere
la orf-ce vorbă în adunare.
Cel-ce alergă după plăceri, munca de la el o depărteză,
cel-ce de muncă se depărteză, rernâne fără pâlne în casă.
Cel-ce voIesce la tOţT să placă, cu cei-ce grăIesce, basme
lor să le povestescă,
Cel-ce nici o plăcere are, de cel-ce e cu patru picere, nici
o deosebire are
10240 Cel-ce se silesce ca numai lui el să placă, anevoie va găsi
de la altul plăcere.
Dragoste fără plăcere, nicî să p6te, nici s'aude, că plăcerea
ne face să Iubim unul pe altul.
================== pagina 479 ==================
____ "_ POVĂ'{UIRI ŞI CUVINTE ADEVERATE�' __ �
479
Şî plăcerea pe lângă interes jos rernâne, că nestatornică se
'nţelege.
Pentru Plângere
Cu plânsul I1lCI cum şî nimic folosim, ci mal reu pe înşi-ne
ne topim.
Cu plânsul pe mort nicI cum el înviezr, nici folos eI pri­
cinuîescl, dar cinste lul îndestulă el dăruiescî,
10245 Mal bine către tine de cât pentru tine, să se plângă orfcine.
Pe tot cesul şî minutul pururea să cercetez], cine plânge
şÎ de ce? şî ce mângăIere la plângerea lui potf face.
Plângerea necazul ţe-l recoresce, dar sufletul reu te'I ehi­
nuîesce.
Pentru Pravilă
VCCf1 Leg».
Pentru Praznice
La praznice să cinstesce pe cel vestitf adormiţi, ca tineriI
să se îndemne .acelora să se asemene.
Peri tru Precurvie
Ve'II Curv)«.
Pentru Preoţi
Pentru Prevedere
Să te deprindf a prevedea ceea-ce te vaternă, şî trupesce
şî sufletesce, până a nu te vătema,
10250 Cele nesciute şî nici cum vedute, elin cele mai din 'nainte,
după a vremil întîmplărr, lesne se fac prevedute, când
IU�l1n în băgare de semă.
Pentru Prejudecare
Prejudecăţile nu ne Iertă să judecăm mal drept; d'aceea
departe ele ele, ca slobod să fiT la orI-ce judecată.
================== pagina 480 ==================
PROVEHBELE ROMÂNlLOR
480
---------------------�-----------------------
Prejudecăţile trec de la., unul la altul, după învetăturile ce
real! un il de la alţii.
Pentru Prepunere
Cum prepunerea se ivi, năpăstuirea Începu asupra nevi­
novatilor.
Departe de pr epunere ca să nu cadf în osîndă.
Pentru Precupeţi
10255 Precupeţi! urcă preţul, dar fără el, cel scăpătatl, n'ar găsi
ce să rnănânce.
Precupeţiî şî ' ndecit de vor vinde, tot dic că Ieftin tea
vîndut si tu de nevoie ef credl,
Pentru Prefacere şî Prefăcuti
\' ed i Vie/mI'.
Pentru Preg
Omul fără preget, mult spor aduce.
Cel fără preget, gandul lor la muncă.
Pentru Preţ
Puţin ele vei tăia taî preţul pe jumătate.
10260 Pană nu vei pr obălui una cu alta, nu potf cun6sce preţul
În adever.
Pentru Prieteni, Imprietenire şî Prieteşug.
Avuţia dobândesce prieteni mal mulţi, Iar sărăcia pîerde
şî pe cel-ce are.
Ale prietenuluI teu necazurl, c'ale tale să le socotesct,
Alege prieteni cu mare scumpătate, Iubesce-i de-o potrivă,
dar după meritul lor să-'! deosebescî.
A prietenului datorie, ajutor la toţI sa fie ŞI mal ales la
cel în mare sărăcie.
================== pagina 481 ==================
____ �� POVĂ'fUIRI ŞI CUVINTE ADEVEHATE
481
10265 A se numi prieten, lesne la ori-cine, dar a fi prieten cu
mare nevointă.
Acela prieten,' În adever se 'nţelege, nu cel-ce tate ale
tale le laudă, ci cel-ce 'ţI arată, la câte al greşală.
Acela bun de prieten, ce cu tine se potrivesce.
Adu'tt aminte de des de cel depărtat! prieteni şî le ajută
lor ca când ar fi ele fată.
Adeverat prieten acela �e 'nţelege, cel-ce la vreme se
impărtăseză el' ale tale nevoinţe.
10270 Iubesce pe prieten cu tate ale lUI cusururI.
Ochiul prietenuluI nu se cam Înşală, dar al teu pre lesne.
Omul când scade de tot, toţI prietenii el lasă.
Om fără dor ele prieten, nicî cum să '1 primesc! al teu
prieten.
Ori prieten cum se caele, sau mal bine vrăjmas, că vrăj­
maşul te popresce la reul ce vef să fad, Iar prietenul
prefăcut te Învaţă cum să '1 fad.
10275 O ce anevoie a dobândi prieten, curat la inim㠺Πade­
verat.
Unul prieten la doi vrăjmaşi nu pote fi, că pe unul va urî,
si pe cel-l-alt va Iubi.
Un prieten la necazuri mai bun de cât mii de rude.
Un prieten bun, mal scump de cât tată lumea.
Un suflet, şî numar, la dOI prieteni buni.
10280 Urit la mese să alergăm, când prietenul plânge.
In câtă vreme bogat e stl, plin de prieten! estî, după cu
scăpătezI, în o chil tel nU-'1 mal vedt.
Inaintea celuf de faţă, al teLl prieten, adu-Itl aminte ele cel
ce lipsesce ca să înţelegă, că şi el când va lipsi, aşa tu
de el etf vei aduce aminte.
In necazu�-j când te afli, nicf cum să te ternf de cel ade­
verat prieten.
Inprietenirea nimic alt de cat unirea inimilor şi a sufletelor.
10285 Insusi al mef prieten] fără sfială 111e vînd, când de sus
jos Jl1e ved cădeud.
Intre prieteniî cel bunI o dreptate se înţelege.
In cea mal mare slavă şî 'n cea mal mare scădere, pe prie­
ten il tel d' opotrivă să-T cinstescl.
T ncercă pe prieten la cele mal rele inrîmplărf ; că precum
aurul o;;î argintul în foc se cerceteză, asă ŞI prietenul în
cele mal marI primejdii.
Jnşală pe prieten, Însă spre însusi al seC! folos.
10290 Val ele cel-ce n'a dobândit nicl un prieten pe lume.
jertfesce'tl averea ta pentru prietenul teu, c'ale prietenilor
tate de obste se socotesc.
Ca un prieten către prieten, să grăleseI fără sfială, si ade-
31
================== pagina 482 ==================
482
PHOVEHBELE ROMÂNILOH
10295
10300
10305
10310
verul luI să-T spuî, că CU tăcerea în mal mari greşelI
el pul.
Ca prieteni să dobândescl, treI lucrurI să păzesc! : să-'! cin­
stescl când sunt de faţă, să-T laudf când lipsesc, şî să-T
ajutî la necazurile lor.
Ca să cunoscf pe prieten, de este adeverat şÎ la inimă
curat, încercă'l la vre-un necaz, că eli '1 am Încercat,
şî unde 'l-am ajutat, când era el scăpătat, după ce s'a
înălţat, pe mine m'a cufundat, însă Dumnedeu nu m'a
lăsat.
Ca să fierbI bucate prietenuluî teti, arde'ţt dichisurile din
casă, când lemne nu vei ave.
Cu anevoIe a cunosce cugetul sufletesc, d'aceea şi adese-
orI, schimbăm la prieteni.
CU! e frică pentru mine, Iar nu de mine, acela 'mI e prieten.
Cu greu să plerdî un prieten, când odată 'laf dobândit.
Cu greşală eŞI alege, cine eŞI alege prieten din cer mari
sali din cel blesternatî.
Cu cât mal mult pe prieten! ajuţr, cu atât mal mult bine
tie eU aduci.
Cu' cât' mal puţinI prietenI dobândescî, cu atât mal mult
de el te inveselescî,
Cu mare nevointă a dobândi prieten după a ta voinţă.
Cu nici un lucru, cât de mare sî cât de scump va fi, prie­
tenul cel bun nu se pote cumpăni.
Cu prietenul să te întrecI la Iacert de bine, ca să nu te
birulescă el mal intâtu pe tine.
Cu prietenul tN'! nici cum să te cerţl,
Curînd să te desfaci de acel prieten ce curind se mânie
şî fără nici o pricină.
Cu cel depărtaţi prieteni pururea poţI grăi având în mână
condeiu, hârtie şî cernelă şî slove de grăIală.
Cu, cine te potrivesct la fire, cuget sî năravuri, pacela să'l
fad prieten, de va ave şî credinţă.
Către prieten când grălescI, cu gând curat să-T vorbesci.
Când al în pungă, pe toţI eI al de prieteni, iar când n'aî
nimic, nici pe cel-ce te-a născut.
Când al doi prietenî, se înţelege că al la cine şî de cine
tu să te plângi, când de unul când de altul, la cel-l-alt
din amindoi.
Când estf în fericire şî 'n mal mare noroci re mulţI prietenI
eţl vine, Iar la nenorocire nici unul măcar remâne.
Când omul e 'n prostă stare, nici un prieten are.
Când urăscl pe un prieten, urasce'I aşa de mult, ca când
mâine Iarăsî să '1 dobândescl de prieten.
================== pagina 483 ==================
PO\' Ă'fUIRI ŞI CUVINTE ADEVEBATE
483
10315 Când eţI verşi averea ta, mulţi prieteni te 'ncunjură, Iar
când te-o păstrezî toţf pe uliţă te 'njură,
Când vedf pe prieten că nu 'ţi vorbesce curat, cunosce
că 'l-at pierdut şî te feresce de el.
Când prietenI ar dobândit, ca când al fi dobândit cea mal
mare bogăţie.
Când prietenii de faţă, tot reul să ni '1 uităm, că binele
n'e de fată.
10320 Când prietenul te roga nu '1 lua în bătaie de joc.
Când prietenul teu eţI more, atunci vteta ta de vie se 'n­
grapă.
Când bogatul va săraci, atunci se vor cunosce prietenii
din linguşitorI.
Când trupul eţi pătimesce alergă la doctor, Iar când su­
fletul pătimesce chremă pe prieten, că dulcele glas al
prietenului teLl cel mal bun lec la or i-ce mâhnire.
Cât vei pute, să te ferescf de prieten nerod.
La ori-ce întristare, multă mângăiere a prietenului vedere.
10325 La vreme de primejdie prieten tu să te areti.
L'ale prietenilor necazuri, tu să te aret] ca cea mal bună
fântână, la vreme de uscăciune.
La nevoinţe, Iar nu la fericiri, s'alergI l'al teLl prieten, c'a­
tuncf se cunosce prietenul din linguşi tor.
La nimic alt să râvnescl, de cât a te areta prieten bun şî
adeverat.
La prieten a cere nu este iertat, că dator estf a '[ ajuta,
fără el a cere.
10330 La prieten aşa Îndată, nu 'ţI încredinţa nict cum taina ta,
până nu 'J vei Încerca.
La prieteni tu când fad, să nu te pripesci, Iar după ce
ei facr, în vecl de la tine să nu-I depărtezf,
La prieteni buni, tate d'o potriv㠺Πde obşte se înţeleg.
La prieten cu sfat bun, la muieri cu dragoste, la Domn
cu plecăciune şÎ la stăpân cu credinţă,
La prieten când te dud, trebuinţă de ce are, aceea săT duel,
10335 La prieten când te dud, dragostea s'o prospetezî cu facerl
de bine.
La prieten mai rar şî numai l'ale lUI necazuri, ca nu cum-va
săturându-se, în urmă să te urască pe tine, când se va
supera.
La toti al tel prietenI să te-aretf cu bun suflet, întocma
după al lor către tine cuget. '
La cele mal marf prirnejdil tu să te aretl ele prieten, ca
la norocirI rnif sî sute pe drurnurr,
Mal mult să te feresd ele prietenul ce te pizrnuiesce, ele
cât ele vrăjmaşul ce te urasce,
================== pagina 484 ==================
484
PROVERBELE ROMÂNILOR
10340 Mai mulţi prieteni de masă de cât cu dragoste în casă.
Mai bine averea ta t6tă se te-o plerdî, de cât un prieten bun.
Mai bine un prieten şî bun, de cât o mie şî nebuni.
Mai bine un prieten bun ce la vreme te ajută, de cât rude
urîte o mie şî o sută, că şî eu cele mal mari necazurî
ce-am pătimit, de la rude mi-a venit.
Mai bine În bordeiu de prieten, de cât în palat de vrăjmaş,
10345 Mai bine vrăjmas c'o faţă, de cât prieten cu dooe feţe.
Mai bine cu pâine prostă pe prieten să '1 cinstesci, de cât
cu cea mai bună, şî vrăjmăşie în urmă.
Mai bine să te dojenescă de cât să te linguşescă priete­
nul teu.
Mal bine fără prieten, de cat cu prieten de faţă şi prin
ascuns duşman.
Mai bine de la prieten dojană, de cât sfat de la vrăjmas.
10350 Mai des să vedt pe prieten I'ale lui nenorociri de cat l'ale
lUI norocir!.
Mare mângăIere, când prietenul teii, împreună se 'ntristeză,
Mulţi la prietenî rîvnesc, Însă nu la cel mai buni ci la
cei mal bogatI.
Multi prietent �ânG mergI bine, iar când te poticnesct nici
unul măcar să te sc61e NI vine.
Mult] prieteni se găsesc la mâncare şî la bere, rar la vre-un
necaz, nicl unul cu haz.
10355 Mulţi se numesc prietenI, clar puţinI în adever,
MulţI elin prieten; se pot întrista la nenorocirea ta, rar
după-ce te ved mai norocit de cât el, îndată te pismuesc.
Mulţi din prieteni ele faţă nu s'arată, şî aceia cel mal
buni, iar elin cel de faţă cei mai mulţI se cunosc, fără
faţă de prieten.
Mustreză pe prieten, ca mal mult să nu greşescă.
Nimic alt mal amar, între prietenii cel buni, de cat când
se pierde unul dintre el.
10360 Nimic alt mal bun pe lume, ele cât un prieten bun.
Nici odată să urăscl pe-al teu prieten pentru ale lUI cu­
sururI.
Nici-odată sa nu laşi semn de superare în sufletul prie­
tenulul teu.
Nici cum să te depărtezr, ele prietenul teu când în neca­
zuri el vedf.
Nici mulţi prieteriî, elar nici raraşi l11Cl unul, că cel mal
mulţi te înnecă, Iar fără nici unul ca un orb te soco­
tescî,
10365 Nici pe curvă s'o cinstesci mal mult de cât pe nevasta,
nicI pe linguşitor şî pe pişpăitor, mal mult de cât pe
prieten.
================== pagina 485 ==================
PO'! Ă'rumr ŞI CUVINTE ADEVERATE
48;i
10370
10375
10380
10385
Nu vei dobândi prieteni bunI ŞI adeverati, până nu vei
depărta pe cei ref sî blestemaţi.
Nu cu viclenil, ci în adever să suferi orl-ce împotrivire
pentru al tel1 prieten.
Numai după căderea ta cunosci pe cel adeverat prieten.
Nu ne pre place acel prieten care numai ale n6stre gre­
şale ne arată.
Nu numaf la masă, ci şÎ la necazurI, prieten să te-aretl
ca să nu IeI nume de linguşitor.
Nu numaI din gură, ci mal mult cu fapta pe prieten să'l
Iubesci, că dragostea, din gură numai, întregă făţărnicie.
Nu părăsi nicl cum şÎ nicf odată pe prietenul cel vechîu
pentru cel nou, că cel nou, ca vinul nou, plecate eţr a­
duce, iar cel vechiu ca vinul vechlu, cu cât mai vechîu,
cu atât mai bun la beutură.
Nu pe cel-ce te Îndemnă la blestemăţii, ci pe cel-ce te
popresce, p'acela să'l cunosci de prieten bun.
Nu primi de prieten, pe cel la care credinţă nici cum al.
Nu se cuvine, ca vulpea, viclen să te aretr la al teL1 prieten.
Nu se cuvine pe prieten, până ce e în stare bună, cinste
şî laudă să'! dăm lui bună, şi după-ce a scăpătat să'l
lăsăm de lepedat.
Nu să'tî facI prieten, ci tu altuia să te facI prieten.
Nu te împrieteni aşa lesne cu ori-cine, că cel-ce lesne
îmbrătişeză şî lesne sărută, mai lesne te 'mbrâncesce şî
mai lesne te scuipă.
Nu te împrieteni cu al prietenului teu vrăjmaşi, că Îndată
vei dobândi pe insuşf al teu prieten ne 'nduplecat vrăjmaş.
Nu te pripi a te Împrieteni, iar după ce te îrnprletinezt,
nu te pripi pe prieten să '1 prerdl.
Nu te bucura când vedf că a cădut prietenul tel1 În vre­
un necaz.
Nu te depărta a nu Îndrepta pe prietenul teu, când nu
te va asculta,
Nu fugi de prietenul teii, când el vedi în reul seu.
Nu cinste ci ajutor prietenuluI teL1 să 'f dai, că cinste
g6lă nicl un folos 'r aduce.
P'acel prieten, ce nu-': dăruîescl, mare vrăjrnaş el dobân­
descI.
Pentru prietenul teu să te jertfesct, iar nu şi la nele
giuirile luî să te unescî,
Pentru prietenul teu să-'ţl jertfescI ortce interes al teu.
Pentru prietenul teu, cele mai marI necazuri, cu dragoste
Set le suferi.
Pentru prietenul cel nou, pe cel vechilt să nu '1 plercjl,
că un prieten vechilt, ca o mie noi.
================== pagina 486 ==================
486
PROVERBF.LE ROM.ĂN1LOR
-----------------
10390 Pe mult] prietenf 'Ia orbit, interesul şi 'I-a invrăjbit.
Pămîntul pe tot anul eţY dă rodul seu, Iar prietenul cel
bun, pe tot ceasul ŞI minutul.
Pe prietenI să-T Iubescf din inimă curată, dacă vei să-':
atbf la păsul tel! curatf.
Pe prieten când scapetă, ele '1 veI ajuta, să nu socotescl
că '1 milulescl. ci că-T daî înapol ceea-ce te-a Îndatorat
şi el la vremea luî.
f'e prieten la nevoie, nicl cum tu să '1 lasf fără sprijinire
şi de are drept .şl de n'are.
10395 Pe prieten mal de-aprope să '1 vedt la păsul lui.
Pe prieten nici de cum să '1 mâhriesci tu orî-cum.
Pe prieten să '1 ajutl la vreme de ajutor, când mal mult
lUI ei pasă.
Pe prieten să '1 Iubesc! mal mult cu fapta de cat cu gura.
Pe prieten să 'J Iubesc], nu numai când el e de faţă, ci ŞI
când el lpsesce.
10400 Pe prieten să '1 încerci, ca argintul pe pîetră, şî atunci
lui să '1 dat cinstea cea mal dreptă,
Pe prieten sI '1 mangaI şi cind na] de el nicl o tre­
buinţă, ca să '1 vedr mai des la a ta trebuinţă.
Pe prieten să '1 socotesc! ca cea mal mare avere, ca cea
mal mare cornoră.
Pe prieten să '1 cinstescI, ca pe însuşi Domnul teCI.
10405 Pe prieten de '1 iubescl, nici cum luf rUt să 'I gandescl.
Pe prieten de '1 Iub escl, să 'j îndreptezI p'in ascuns ŞI
când el nu e în mânie.
Pe cei adeverati prieteni, ca nisce frati să-T socotescI.
Pe cel cu urîte' �Î scârbose năravurf, I;icI cum prieten să'l
faci, ca să nu te smreduîescl şi tu de el.
Pe cel-ce te mustreză ele orl-ce greşală, p'acela de ade­
verat prieten să 'j socotesd.
10410 Pe cel bun prieten să nu 'l urăscl vre-o dată, pentru o
mică greşală, aşa curînd şî 'ndată.
Până a nu te împrieteni, cerceteză mal întali:i ce cuget
către tine are acela ce vel să '1 fad prieten.
Până a nu te ruga prietenul te.i, tu mai 'nainte alergă la
păsul se(1.
Pană bine a cunosce pe p,-ie�enul teu, mult să te ferescl
de el.
Precum pe albină, nu pentru acul el, ci pentru a el mIere,
pe ea o p;-[strezl, aş�l ŞI pe priete:lul teLl, nu pentru al
lUI cusur, ci pentru ale lUI sfaturI bune, să '] IubescI şî
aprape-ţI să 'J păstrezl.
104-15 Prieten alege pe cel cu bună lege.
Prieten adeverat, avere nepreţuită.
================== pagina 487 ==================
487
10420
10425
10430
10435
10440
Prieten adeverat, cel pană 'n sfîrşit cu suflet curat.
Prieten adeverat, cel-ce alergă necurmat, la orI-ce reu ţi
s'a 'ntîmplat.
Prieten adeverat, cel-ce ale tale greutăţi asupra lUI le portă.
Prieten adeverat, cine a nimerit, mare bine a dobândit,
PrieteniI amindoi o inimă numaf au ; d'aceea să se Iubescă
din tată inima lor.
PrieteniI se cunosc la vreme de nevoie, că la vreme bună
nicI o trebuintă mal al de el.
Prietenil să se �fădescă, ca unul pentru altul vleta să
şi-o jertfescă.
I'rietenn să se sfădescă, ca cine pe cine să întrecă c'o
dragoste intregă.
Prietcnil cel adeveratl, cl'o potrivă dragoste amindoi sunt
legaţI.
PrieteniI cel mal buni, muîerea cu bărbatul, când unul
altuia intîrnpină cele rele. '
Prietenil cel buni, un suflet În dooe trupurî.
Prietenii cei buni, şî când unul de altul departe se depăr­
teză, sufletul lor şi inima nici cum li-se desbineză.
Prietenii de lume pănă-ce se 'ndestuleză, p'in prejuruţI
toţI alerga, Iar în urma 'ndestulăriî, spatele ţe '1 arată.
Prietenl o sută nu 'ţI sunt ele-ajuns, iar vrăjmaş numaI unul,
cu mult ele prisos.
PrietenI vel să dobândesct î Cu mâna'n pungă să trăîescî.
PrietenI cu banI, rnil şi sute poţI găsi, elar fără bani nici
măcar un sfert.
Prieteni la beutură mulţI pe uliţă urlă, far la vre-un păs
şÎ necaz, nici unul întilnescî,
Prietenl mal to tî se dic, elar prieteşug mal la nici unul
găsescI.
Prieteni din gură mal toţt se arati, Iar cu fapta prin ascuns,
cu totul te sapă.
Prietenul adeverat pin' la grapă prieten.
Prietenul adeverat, scăpare şÎ mântuire celor-ce În necazurI
ali călcat.
Prietenul adeverat, ŞI prin ascuns te-ajută fără a ta scire.
Prietenul adevărat, nicl în cea mal mare slavă, prieteşugul
seri nici cum 'l-a uitat.
Prietenuluî teu atuncf eI slujescl, când fără a te chema,
tu de voia ta la a lUI scăpare vef alerga.
Prietenului teCI să-'I vei binele luT, ca pentru tine să se
jertfescă, ŞI vrăjma5uluT tet:î. să.'r veI binele luI, ca prie­
ten să'1 dobândesc!.
Prietenul viclen, cursă ascunsă.
Prietenul viclen, cu cea mal dulce vorbă, cursa eţr Întinde.
================== pagina 488 ==================
488
PROVERD�LE ROM.<\NILOH
-------
Prietenul cu credinţă la vreme să s'arate, Iar nu cu vorbe
deşarte.
10445 Prietenul când se necăjesce, să-T dar lUI ascultare, iar
după necaz, o bună mustrare.
Prietenul când se schimbă din prieten în vrăjmas, acela
se face cel mal cumplit vrăjmas.
Prietenul carf te lovesce, scie unde te rănesce.
Prietenul când te superă, te vatemă CI! mult mal reLI de
cât vrăjmaşul teu,
Prietenul cât de bun, pâri'a nu '1 încerca. să nu-T dar luT
taina ta.
10450 Prietenul credincios cel mal presus de cât toţi.
Prietenul credintă de câîne să albă,
Prietenul la vreme când nu se ajută, nu se 'ntelege de
prieten.
Prietenul la suflet când nu e curat, un drac împeliţat.
Prietenul la fericire nicI cum să se ducă şi de '! va chema,
iar la nenorocire, de olac să alerge, şi de nu'I va chema,
10455 Prietenul lesne se 'nsală, Iar vrăjmaşul anevole, unul că
lesne se încrede, altul că anevoie.
Prietenul meu alt el! se Înţelege.
Prietenul şî drăguta nu se schimbă nicl se curnperă cu banl,
ci numai cu 'dl�agoste curată, că dragostea preţ n'are.
Prietenul prieten la necaz să se arate, Iar la veselie fie şi
vrăjmas.
Prietenul teli când pătimesce, sufletul tel! mal mult să pă­
timescă.
10460 Prietenul fără credinţă, cea mar rea javră în lume.
Prietenul cel mal bun, banul cind el al 'in sîn.
Prietenul cel 110 II mal bun ni-se pare până-ce credinţă are.
Prietenul cel bun, l'ale tale întristărf mal mult el de cât
tine se 'ntristeză pentru tine.
Prietenul cel bun, cea mal bună răzernătore la orl-ce alu­
necare.
10465 Prietenul cel bun, cea mal bună ancoră la cea mal mare
furtună.
Prietenul cel bun şî 'n a lUI nenorocire, trebue să ne placă.
Prietenul ce nu ne-arată g-reşalele nostre, mal jos se arată
de cât vrăjmaşul ce ni-le defaimă.
Prietenul ce te iscodesce, vrăjmas nelegIuit cu drept cuvînt
se socotesce.
Prietenul ce ţi aleg ', trebue să fie ca o soţie pentru tată
vleta ta.
10470 Priete'nu! de masă peşin te lasă, cum eţT va vede că masa
ta se va împuţina.
Prietenul departe fuge când uorocirea de la tine fuge.
================== pagina 489 ==================
POVĂTUIRI ŞI CUVINTE ADEVERATE
489
Prietenul de ce se învechesce, mar mult te înveselesce, că
mal mult eţI folosesce.
Prieten vechiu să nu pîerdl, că pe cel nou anevoie la ne­
cazurI el mal vedt.
Prieten cu-a lUI pagubă nicI cum să 'ţi cerI ţie, Iar spre
al lUI folos, să te li! .maî bine.
10475 Prieten cu interes, nu se 'nţelege prieten.
Prieten cu prieten când se vor mânia, unul cu altul la ochi
să se dea, şî cele cu greşală la uitare să le dea.
Prieten cu prieten, d'o potrivă se 'nţeleg; nicI unul mal
mare, nicî altul mal mic.
Prieten cu prieten, să sufere împreună orr-ce necaz reu la
unul se vîră.
Prieten cu prieten, să se 'ntrecă la ajutor.
10480 Prieten când eţI alegI, nicf pre sus, nicI pre jos de cât
tine să-'tI alegi.
Prieten la' dOI vrăjmaşi piste putinţă a te numi, ne-cum
ŞI a fi
Prieten nicI cum să faci pe cel-ce prietenf nicf cum a avut.
Prieten nicI cum să faci până nu vei cerceta, cum cu-al
lUI prieteni mal nainte s'a purtat.
Prieten nou al dobândit, pe cel vechiu să nu '1 uîtf,
10485 Prieten pururea pe cel mal tare să 'ţI alegI, ca la orî-ce
întîmplare să găsescI la el scăpare.
Prieten pe cel nebun să nu'l primescî nici cum.
Prieten pe cel rell de vei dobândi, insuşf el te va urî.
Prieten să te aret] ca Orest ŞI ca Pilad, ce unul pentru
altul vîeta sa şi-a dat.
Prieten să'tî facI, nu pe cel cu care la desfătări te 'udul­
cescî, ci pre cel cu care mal bine te sfătuîescî.
10490 Prieten să 'ţI facI pe cel-ce are credinţă mal mare.
Prieten fără interes mal nici unul dobândescI.
Prieten fără cusur de vef căuta, nicI odată vef afla, şî nicf
unul vei ave.
Prieten bun se socotesce, cel-ce pentru tine sufletul seu
ŞI '1 jertfesce.
Prieten bun să te aretf până la sfîrşit, c'asernenea să do­
bândescf şî tu până la al tell sfîrşit.
10495 Prieten sî linguşitor nu poţi fi d'odată.
Rar să întîlnescI pe prietenul teLl ŞI numar la necazul teu.
Reu a nu ave nici un prieten cine-va, dar cu mult mal
reu pe tot ceasul a '! schimba.
Să nu întârziezf cât vel, prieten a te areta, după-ce te-al
aretat, în veci să fiI adevărat.
Să n'aşteptf să te întrecă prietenul teci cu facerile de
bine.
================== pagina 490 ==================
490
PROVEHBELE ROMÂNILOH
10500 Să naşteptî de la prieten să afli tu ceva, ci tu să ghicescI
ceea-ce el va.
Să. nu glumescl cu prietenul tecI spre superarea lui,
Să nu cunoscT de prieten pe cel-ce 'ţi laudă ori-ce cuvînt
ŞI ori-ce faptă, ci pe cel-ce te popresce de orl-ce netreb­
nlcă faptă.
Să. nu plerdr pe cel mai vechiu, alervând la cel mal nO(1
prieten, că. pe cel-ce u'aî încercat nu '1 cunosc! dade­
verat.
Să te ferescl, cat vei pute, pai tel prietenf a-'! judeca,
10505 Să te feresc! să nu prerdf prieten bun sî adeverat, din pîrî
mincinose, ce cei rei 'l-au Încărcat.
Să te ferescî de acel prieten ce după ce se înalţă, ei e
ruşine să te vadă,
Slujasce la vrrcme,' dacă ve! să slujescl, prietenuluî teii, că
după vreme în zadar te silesci.
Spre a incerca pal teu prieten, fei-te că al trebuinţă fără
a ave nicf o trebuintă.
Toţi prietenI, celor ce' al! în destul în pungă.
10510 Târziu, târziu să te imprietenescl, Iar după-ce te-al Imprie­
tenit, să fiI prieten nedespărţit.
Trei felurI ele prietenI: unul sarată că te Iubesce, altul în
adever te Iubesce, iar cel d'al treilea te sapă pe din
dos; cl'acela mai mult să te păzesci, de cat ele cel mai
cumplit vrăjmas.
Frică să 'ţi fie ţie de prieten făţarnic.
Fie-cine pote dice ce el e prieten bun, dar nebun cine '1
va crede.
Fies-care volesce să aibă un prieten, dar nicî unul volesce
să fie prietenul altura fără interes.
10515 E anevoIe şÎ piste putinţă a cunosce inima prietenuluI
celuî viclen.
Ceea-ce nu se potrivesce, nici cum se Împrietenesce.
Cel mai mulţi prietenI din gură numai prietenI.
Cel-ce nu te pizmulesc in fericirile tale, acela ele prieteni
în adever se socotesc.
Cel adeverat prieten fără preţ se socotesce.
10520 Cele rele când eţr vin, ţie numar în parte, prietenul de
îndată se desparte.
Cel mal cumplit vrăjmas cu mult mai bun de cat prietenul
cel viclen, că vrăjmaşul de faţă se luptă cu tine, la
care tu te poţi împotrivi, iar cel viclen prieten de faţă
te mangare, te sărută şî prin ascuns cu tine se luptă,
de care tu nu te poţi feri.
Cel sărac nicl un prieten, iar cel bogat plin de prieteni
pană e bogat.
================== pagina 491 ==================
_______ l'ovATUmi ŞI CUVINTE ADEVERATI,
491
I
"
I
t
l'
I
Cel-ce are bunl prietenî, acela e Îndes tu lat, că prietenul
cel bun, avere nestrămutată şî de tâte Îndestulată.
Cel-ce îubesce pe al seCI prieten, Iubesce pe însuşi sine,
că amindot prieteniI un suflet se socotesc.
10525 Cel-ce Iubesce pe prieten, numaI În noroci re, nu Iubesce
pe prieten ci numai a lui norocire.
Cel-ce greşala cunâsce a prietenuluI Seci, şî tace şî nu
'1-0 arată, acela nu prieten, ci cel mal mare duşman.
Cel-ce caută prieten fără nicI un cusur, în vecI va fi fără
prieten.
Cel-ce la tote eţr respunde : «darii, aşă, jijrtc bine», nu
'ţI este prieten,f:jrar cel-ce la tâte cu cuvînt ţi se 'mpo­
trivesce, acela de adeverat prieten se socoresce.
Cel-ce pururea În vrăjmăşie cu toţI trăIesce, prieten la ne­
voIe nicI unul va găsi.
10530 Cel-ce prieten s'arată la dOI inşt ce se sfădesc, pururea
În bănuielă va fi la arnîndol.
Cel-ce schimbă la prietenr, nicI un prieten va ave.
Cel-ce stare mare arc, acela numai lesne prieten! dobân­
desce.
Cel-ce stă cu pieptul pentru prietenul SeCI, acela se 'nţelege
prieten adeverat,
Cel-ce bine eţI vrolesce şî mal bine eţI poftesce, acela În
adever prieten nepreţuit.
10535 Cerceteză pe prieten la păsul seu, când el sugrumă, Iar
nu la veselia lUI, când n'are de tine nicI o trebuinţă.
Cine e prieten cu vrăjmaşul meu, al meu prieten nu se
mal socotesce.
Cine n'are prietenî, str ein se socotesce, ori-unde s' o duce.
Cine pe prieteni curînd se manie, nici odată prieten în
casă o să.'! vie.
C"lI1e s'arată prieten celuI în norocire, linguşitor se 'nţelege.
10540 Cinstesce pe prieten că însust te veI cinsti.
Bine-ar fi, de s'ar pute, ca inima mal întâtu omului s'o
deschidi, şî apoi prieten ţie să ţi'l dicl,
Bogatul prieten] îndestulî are, iar săracul pierde şî pe
unul de '1 are.
Bucuria ce dobândim pentru norocirea prietenilor noştri,
curge din nădejdea ce avem că ne vom Împărtăşi şî
noI dintr' aceia.
Datoria prietenului, a Iubi şÎ a se jertfi pentru al Sec1 prieten.
10545 D' opotrlvă necinste nooe ne aduce, nici un prieten să
avem, sau pe totă dioa prieten! să schimbăm.
De veI socoti pururea cusururile prietenilor, nu ve! ave
nicI odată nicf un prieten.
================== pagina 492 ==================
492
___ P_R_O_VERBELE RO_M_Â_N_'T_LO_R� _
10550
10555
10560
10565
10570
De la prieten se cere din inimă credinţă, din suflet povă-
ţuire, din cuget ajutorintă Iar nu din gură vorbe deşarte.
De la prieten bun şî dojana s'o sărutl.
Departe de-acel prieten ce cu-al tell vrăjmas prieten.
Departe de-acel prieten ce de reul tel! rîde şi se bucură.
De prieten cu chichiţe departe să fugI, ca de cel mal reu
duşman.
De prieten cu dooe feţe grijă mare să albf tu, când mai
multă dragoste el i:'ţf arată.
De prieten mângâiere, mult alină la durere.
De prieten să-'ţr aduci pururea aminte, nu numai când e
de faţă, ci şî când el lipsesce.
De prieten bun să socotescl, pe cel-ce sufletesce mai mult
de cât trupesce te sfătuiesce.
De cel aSC1.I11S prieten mult mult să te ferescl, tocma ca
cârmacful de pietrele mării.
De cel reL! să te feresd, nicl cum prieten să'I dobândescl.
Şî când prieteniî ne lasă, de el să ne îndurăm, când În
nevoI ei aflăm.
Şî când te înşală prietenul teu, tu să te areţl că nu 'ţI
pare reu.
Şî când te mânil pe-al telI prieten, sî-atuncl în necazuri
nicf cum să'I Iasr.
Şî la bine ŞI la reu cu prietenul teu.
Şî 'n cea mai mare cinste când te vei afla, pe prietenul
teu nici cum el ve] uita,
Şî cel mal fericiţf trebuinţă aLI mare de prieteni.
Aprecarea la orlce uriciune mare mal În urmă eţf aduce,
Iar de prieteşug nici odată te scârbes ci, că cea maT
sfântă Învoire de toti se socotesce.
Unde suflet curat acolo ŞI prretesug curat, ŞI unde suflet
spurcat acolo prieteşugul Încurcat.
Intre lupt şÎ Între miel prieteşug nu Încape.
Intre cel de-o potrivă, al lor prieteşug multă vreme se
păzesce.
Inceperea prieteşugulul lauda se 'nţelege, jar a vrăjmăşiel
grăirea de reL!.
Indată după dragoste prieteşug se nasce.
Conglăsuirea semn de prieteşug.
Căsătoria din vechime, cel mal mare prieteşug, Jar acum
se înţelege cea mat mare desbinare.
Când dragostea lipsesce, prieteşug nu se mal socotesce.
Indemna 'i)e prietenl la fac erI de bine, c'acesta este da­
toria celuî adevărat şî bun prieteşug.
Cu cel fără de minte şî fără de lege prietesug să nu fad,
ca să nu te ÎnţelegI ŞI tu fără de minte şi fără ele lege.
================== pagina 493 ==================
+
I
I
I
povĂŢumi ŞI CUViNTE ADEVERATE
493
10575 Cât de mare vei fi, pri eteşugul de langă tine nici cum să'I
depărtezî.
La prieteşugul celor făţarnici, celor viclenf şî celor rei
nici cum să pUI terneiu.
Mat bine mustrare de faţă de cat prieteşug prefăcut.
Numar prieteşugul dragoste curată.
Nume de prieten pre lesne a dobindi, dar prieteşug cu
mare nevointă.
10580 Nu numai din 'gură, ci mai mult din mană, prieteşugul să
te'l areţî.
Pe la cer proştt prieteşug anevoie cam găsesci.
Pămîntul pe an odată ro des ce, far prieteşugul pe tot cea­
sul necontenit.
Precum moştenirile merg din nern În nern. dacă şî prie­
teşugul ar merge aşa, ce fericire ar fi! şi mal ales când
se galcevesc pentru moştenirl, de s'ar g;'tlcevi şi pentru
prieteşug.
Prieteşug adeverat, când te împărtăsezt de necazurile prle­
tenuluI teu şi când tu el ajuţT la păsul seu.
10585 Prietesug adeverat cine a aflat, se 'nţe1ege îrnperat.
Prieteşugul ornenilor din slobodenie a isvorît, şî vrajba
lor din robie.
I'rietesu gul în adever la ori-ce societate de folos dă sa­
nătate.
I'rieteşus ul în interes nici odată să nu '1 prefacf.
I'rietesugul îrnpreuneză inirnf şl suflete bune.
10590 Prieteşugul îrnpr euneză nernurile cele mal rnarl.
Prieteşugul între ornenî, se nasce şî se măresce din face­
rea de bine a unuia către altul, şÎ din nădejdea ce aş­
teptă unul de la altul
l'rieteşugul Între puţini mai multă vreme ţine.
l'rieteşugul sgornesce ori-ce sfadă dintre omeni.
l'rieteşugul când se vinde vrăjmăşia te coprinde.
10595 I'rieteşugul la om stă întru a face pe prieten a pricepe
şÎ-a-'sf cunosce ale sale gresell, far nu ale altora.
Prieteş�gul mal bun, de cit �rI ce altă avere.
I'rietesugul se ivesce când dragostea se zămislesce.
l'rieteşugul se zemislesce din asernenarea năravurilor, din
firesca bunătate şi din dragostea frătescă.
Prieteşugul se Înţelege o aplecare spre binele altuia.
10600 Prieteşugul să te, silesc! a'l păzi îndelungat, far vrăjmăşia
cât c1� scurtă.
Prieteşugul stă Întru a face bine pl-ietenulur teL'!.
Prieteşugul te face S�l te îndurI de necazuri,le pr-Ietelluiui ten,
dragostea să le simţI, şÎ Îndurarea să i-Ie uşurezI; câte
trei le neapărate datoriI prietenescI. Ferice .cînele unneză!
================== pagina 494 ==================
49-i
PROVERBELE R')l\JÂNILOR
Prietesugul frăţie se înţelege, d' aceea dragoste frătescă
se socotesce.
Prieteşugul cel adevărat, lucru cel mal scump în lume.
10605 Prieteşugul cel adeverat precum a fost aşa şi este, a�a
şî va fi pururea neschimbat.
Prieteşugul cel adeverat nici de marte se sfiesce.
Prieteşugul celor mari', nici cum la el să rîvnescî, ci cu
cel de-o potrivă tu să te înveselesc).
Prieteşugul de-al doilea, o mânjitură de dragoste.
Prieteşugul de lume, nu ca se ajuti, ci ca să te ajute. Vai
de prietenul teii!
10610 Prieteşug În veci, Iar vrajbă nicf într'o dl.
Preteşug de vulpe, cursă ascunsă.
Prieteşug desăvîrşit celce ţine până 'nsfîrsit, fără alt de­
osebit sfîrşit de cât numai spre binele prietenului.
Fugi de acel prieteşug ce umblă cu meşteşug.
Ceea-ce la bolă doctorul cel mai bun, aceea şÎ la ori-ce
necaz şÎ 'ntristare prietenul cel bun.
10615 Cei-ce Împreună cresc, prieteşug dobândesc.
Cel fericit, cu fericirea lui, şî cel ticălos cu ticăloşia lui,
el'o potrivă petrec, când cu prieteşugul amîndoi se unesc.
Cine n'a gustat dulceta prieteşuguluI, nu. pote cunosce
rodul 1uL
Datoria prietenului stă Întru a face să cunoscă prietenul
seu, cusururile sale.
Dovadă ele prieteşug, când nu putem pricepe nicî o re­
ceiă ele la prietenul nostru.
10620 De vei să aibi prieteşug statornic şÎ mal lung, iubesce mal
potrivit, că dragostea cea mare alunecă.
Departe de prietesugul celor mal mari de cât tine, că pre
lesne te sule el în sus, aşa şi mal lesne te-aruncă în jos
de sus.
Depărtarea din robie tf-aduce ţie, cel mal mare prieteşug
de la cei-ce se desrobesc.
Dragoste adevărată cu anevofe se găsesce dar cu mult
mal anevoie prieteşugul curat.
Pentru Prieteşug
VC(f! l'rieten1.
Pentru Primire
Cu prhnlreLună sî ascultare la vreme, tate le poţI afla
fără a le cerceta.
================== pagina 495 ==================
POVĂ'rUIRi ş; CUVINTE ADEVERATE
405
10625 La prurure uşa deschisă săţi fie, ca să afli păsul şî dorul
ce are fieş-care.
Mai mult pe cel-ce aşteptă ore-ce de la tine, de cât pe
cel ce'tl aduc ore-ce ţie, că darea la om mai dulce
de cât luarea de la el.
Pe nimenI să nu sgornesc! ci pe toţi să-'! prunescl, cu
vreme şî fără vreme, dacă vref să îrnperătesct.
Pe cel-ce te-a primit, şi tu să'I prrmesci în casă şî să'I
cinstesc!.
Primesce ori-ce, fie cât de prost, că cele mal mari după
cele mai mici vin.
10630 Primesce pe ori-cine ca să afli ele la ori-cine, ce păti-
mesce ori-cine.
Primirea cu blândeţe, cinste la tinereţe cât şî la betrâneţe.
Primirea dulce, dragoste te-aduce.
Primirea de străin n'o depărta de la tine că sfânt lucru
se întelege.
Să nu �Fct că ri'aî vreme când alergă la tine, ci pe toţi
să-I primesc! la ori-ce vreme eţi vine, că vremea lUI nu aş­
teptă, pănă eţi va veni vremea ta la tine.
10635 Să primesc! şî pe bun şî pe reu ca să poţI afla, şî de la
unul şî de la altul, adeverul şî rnincîuna.
Cel-ce greCI s'arată a primi pe altul, cu anevoie a vede,
folos de la altul.
Pentru Privighere
Ochii 11IC1 cum să ţi-'i inchidt când privighezi pentru altul,
ca să'I poţl scăpa de cursă si de lanţul ce alţii ei pun.
Cu o privighere bună somnul se depărteză.
Cu greu a şede totă noptea şî privighea, dar cine nu pote
privighea nu pote nici stăpâni.
10640 Nu depărta privigherea ta nicl dela cel mai credincios,
că îndată te vedi jos.
Privigherea cu credintă ridică orice nevointă.
Privigherea DomnuluI; mântuirea noroduluI.'
Privi ghere bună să albf la norod, ca Argos cel cu rnulţf
ochf şi înţelepciune ca înţeleptul Solomon.
Şî la cel mal mic lucru privigherea ta nici cum S8 lip­
sescă, dacă vef să sporescă,
Pentru Privilegturl
10645 Unde privilegîurile stăpânesc, acolo mal mulţi săraci.
================== pagina 496 ==================
496
PROVERBE LE ROMÂNILOR
Privileglurile împiedecare la orl-ce Înlesnire.
Privileglurile lumea a prăpădit cu pretenţiile lor, ŞI mal
ales cele călugărescî
Privilegrurile pricină de orî-ce deosebire �Î neunire, între
ornenf se face. De ele să ve depărtaţi, ca nicî o pricină
să mal căpetatî.
Pentru Primejdii
Când primejdia de faţă la tine se ivesce, atunci inima
ti-se intăresce.
10650 L� primejdiî cu curaj ca să ri'aibî nici un necaz.
La primejdil pururea mal uşor să fir, că mal lesne potr
SCăP�1 cu fuga orr-unde vel vre.
Nu intra în foc de primejdiI, fără numaî când focul te­
aduce cinste.
Pe cel în primejdii, nici cum să'l treci cu vederea.
Ce primejdie mal mare, de cât când marea cu vînturile se
luptă.
10655 Cine intră în cele mal marl primejdit, fără nici o sfială,
acela isbutesce.
Pentru Primăvară
Primăvara uîtăm necazurile de cu Iernă,
Primăvara ne aduce cântare de păserl dulce.
Primăvara să nu'ţI trecă a nu pune În pămînt, ori-ce
pote aduce rod.
Primăvara mal mult la plug să te silescl, ca pentru tot
anul hrană să dobândesc).
10660 Primăvara se 'nveselesc câte pe pămînt se ivesc.
Pentru Pripă
Pentru Prisos i Cele de prisos şî Trebuinţe i
]Cele de trebuinţă
Acela mal bogat, cel ce are mal puţine tebuinţe, că cât
de puţin va ave el ajunge l'ale lUI trebuinte ; Iar cel
cu multe trebuinte, cel mal sărac se socotesce, că cât
de mult va ave, tot nu-T ajunge I'ale lUI trebuinţe, ŞI
cele mai marf trebuinţe, elin cele de prisos se nasc,
================== pagina 497 ==================
497
cl'accea depărteză-re de cele de prisos, ca să aibf maf
puţine trebuinte
OrI ce de prisos, te mănâncă P;ll1' la os, Iar cele de trebu­
inţ�l te îngraşă cu prisos,
Gol IeşI in lume, gol te dud din lume? ce te strudesct
pentru cele de prisos?
Când nu poţI ishuti la cele de prisos, rnulturuesce-te pe cele
de trebuinţă,
10665 Cât de mic la preţ, scump se socotesce când e de prisos,
::'1 Iultumesce-te pe ceea-ce' ţI ajunge, Iar de prisos să te fereseI,
că prisosul cere şî saţ n'are nicf de cum,
Nici odată la prisos, ci ceea-ce 'ţI este de ajuns, la aceea
să poftescl.
Cel ce n'are trebuinţă ele cele de prisos, acela imperătesce.
De cele ele prisos cu totul mai departe, iar de cele de
trebuinţă pururea să-'ţT faci parte,
10670 Ori-ce ele trebuinţă, cu mare. cuviinţă,
OrI-ce de trebulntă, cu munca ta sil le dobândesci, far nu
cl'a gata să le găsescI.
Var de cel ce are de altul trebuinţă,
Cu anevoIe omul pote sa cuncscă de cine are trebuinţă,
pană nu va căde intracea trebuinţă,
Cu cit mal puţine trebuinte al, cu cât mal puţine grijI
ar, cu atât mal mult te odihnescf �î cu atât mar pe
puţin te multumescI şi scapi de lăcomia cea nesătiosă,
far elin potrivă cadi în cele mal mari necazuri. că nimic
te multumest-e.
10675 Cu cat ttcbuintcle maf puţine cu at.it omul mal bogat
�i cu cat maî unulte, atât ma I sărac.
Când te rnultumescl numal pe ceea-ce 'ţi este de trebuinţă,
far nu şi ele prisos, atuncl te socotesci cel ma] fericit,
La ori-ce lucrare, socotesce-te mai nainte, de ce al tre­
buintă, ca sa nu stat din lucrare
Lur-rurile de prisos să le depărtam şiatuncY vom ave mal
puţine trebuinte.
:'ITaI puţine trebuinte ca să nu munr-csrI mal mult.
10680 .vl ultelc trebuiute nesat de interes la toti ne deschide_
l'iste putinţă, omul să nu albă trebuinţă �î ele cel mal mic
lucru, daceea sa nu ejid: (,--IIII/}(!Sa 1IIlt'_
Pururea să ingrijescY ma! 'nainte de ceeZI-CC 'ţi trebue, şi
nici odată vel ave lipsă
Să te ferescă Duninedeu să nalbi trebuintă ele altul.
Trebuinta ornenescă ne face să ne Iubim �lllui cu altul,
TaI' prisosul, recelă;'Î zavistie ne-aduce de la unul către altul,
cJ'aceea şi ne depărteză pe unul de altul. Alege care-'ţT
place,
I
I
================== pagina 498 ==================
498
PROVJ,RBELE ROMÂ.N1LOR
10685
10690
10695
Trebuinta multe rnijloce te învaţă şî bune şi rele.
Trebuinta muma isvodirilor.
Trebuinta te face să muncesc] sî la ce tu nu vei.
Trebuinta te face să te-aretf cum tu nu vel.
Trebuinta te face să te plecI la orl-cine, d'aceea departe
de ceie netrebuincrose şî de prisos, ca la mal putini să
te plecî sau la nicf unul.
Trebuinta celut sărac a descoperit cele mal bune rneseriî.
Trebuinţele omenescl, plăcerile şî interesul, ne-adună pe
toţI într'o locuinţă ca Într'o familie; d'aceea fies-care
trebue do potrivă, să ajute l'ale lor trebuinţe, că din
potrivă sfada se eleschide Între toţI ele obşte.
Trebuinţele când se 'nmultesc, casele se prăpăelesc.
Trebuintele când se 'nmultesc, la interesurî ne silesc.
Trebuinţele ne legă unul de altul ca un lanţ, d'aceea unul
pentru altul trebue să ne sîrguim.
Trebuinţele cele multe şî lucrul piste fire, rob te face lă­
comieI.
Ferice ele cel ce n'are ele altul trebuinţă.
Ceea-ce astă-dî ele mare trebuinţă, mâine n'avem ele ea
nicî o trebuintă. '
Ceea-ce ele nevote ne cere o trebuinţă, multă superare ne
aeluce cu nevointă.
Cele ele trebuintă l'e numim tote bune, Însă firea acestor
bune nici cun; o cunoscern.
Pentru Prihana
10700 Cel-ce fuge de cele rele şÎ ele cele bune se !,ipesce, acela
pururea fără prihană se găsesce.
Cine până la betrânete petrece fără nicl o prihană, sfîr­
şitul lui îl vine fără nici o superare.
Pentru Pricepere şî Nepricepere
Ori-ce vei să pricepi mai bine, deosebesce părţile lul, apot
te socotesce cum mal bine să le impreunr.
Ca să pricepi mai bine, trebue să daf ascultare mal bună.
Mal bine să dicf că u'aî priceput, ele cat că al priceput
şî să greşesc!.
10705 Multă vreme trebue să trecă până-ce omul bine să pri­
cepă.
Nu se pare mare greşală el nu pricepe ore-cine ore-ce
cât ele mare greşală se socotesce, cânel nu Întrebă să
================== pagina 499 ==================
POVĂTTJ1RI ş: CUVINTE ADEVERATll 499
�--�---��----��------ ------�--
afle ceea ce nu pricepe, :;;1 cu mult cu mult mal mare,
când defaimă ceea-ce llU pricepe.
Nepriceperea cu neroeJia rude de aprope.
Puţine am scote din cele ce s'aLI scris, când le-am pri-
I cepe ca cel-ce le-a scris.
» Până nu te vei indestula de curgerea priciniI, să nu dicl c'at
priceput.
10710 Ceea-ce omul nu crede, anevoie a pricepe.
Pentru PricinI
In pricină cu nimeni nicl cum să te pui, ci mal bine 1111
cu vale bună să te supuf ,
Ca să cunosc) bine pricina ta, trebue să o judec! ca o
pricină străină.
Cu anevore a cun6sce şi a pricepe pncma la orl-ce, cl'a­
ceea şî mal lesne greşim.
La pricinf cu îndorelă, departe de ele.
10715 Nu cel-ce se impotrivesce, ci cel ce vine asupra ta, acela
de pricină.
Pricina de vei tăia, tot reul va cădea.
Pricină se 'nţelege orl-ce mişcă ore-ce la orî-ce.
Tutulor pricină ne silim să găsim, Iar pe nOI mal presus
de orf-ce pricină ne socotim.
Fără pricină pe lume, nimic se pote uasce.
10720 Departe de ori-ce pricină fie cât de mică, că cea mal mare
gâlcevă din cea mal mică pricină se aprinde, ca focul
în pădure din cea mal mică scânteie.
Pentru Prooroci
Pentru Provisie
i
I
�
I
",
I
NicI o-dată să rernâi fără provisie nicf de cum, ca să nu
alergi la altul ore-cum.
Provisie de orI-ce să îngrijesc! a ave, pentru ort-ce Întîm­
plare ca pururea să albl a ta indestulare.
Pentru Proprietate
Proprietatea lesne ţe-o pot lua, d'aceea mal mult să În­
grijescI de ea.
================== pagina 500 ==================
500
PROVERBELE ROMANIUJl,
Ceea-ce câştigI cu munca ta, aceea se 'nţelege proprieta­
tea ta.
10725 Dreptul proprietăţiI cel mat sfânt lucru, când cu munca
lUI l-a dobândit, daceea proprietatea omului nicî cum
să '1-0 superi, că'l adu el la desnădejduire, şi-atuncî nici
el se mal folosesce de ea nici tu.
Pentru Prostie şi Pr oştl.
10730
10735
10740
10745
6menif cei proşti, murdari şî soîoşi ori-ce mirase frumos,
lor li-se pare că pute şÎ ceea-ce pute, din potrivă, lor
, li-se pare că mirase frumos.
Omenii proştI, minte usoră se găsesce pe la teră.
Omul prost orl-ce aude pe dos le înţelege şî 'n potriva
lUI le şî tîlculesce, daceea să te ferescr, în potrivă-I să
nu grăIescl, ca să nu te căIescL
Omul prost se încrede la orl-ce cuvînt, Iar cel inveţat nu­
mai la cuvint cu cuvînt.
Omul prost de ori-ce lesne se spătmânteză.
Intre proşti sî învetatf atâta deosebire, cât Între morţI şî
Între viI.' , ,
Cu cer proşti să nu trăîescf, nicr cu el să te sfătulescl.
Când asculti la cele proste, pe-o ureche să intre şi pe
ceea-l-altă să resă.
Când lucrurI deosebite nu se ved de faţă, atunci cele mal
proste ni-se pare de mirare.
Când mărăcinit vor scote rodii, aturicl şî prostul cuvinte
de ispravă.
MaT mare greutate de cât pe omul prost nu portă pămîntul.
Mar bine mal prost şi cu dreptă judecată, de cât invetat
şî plin de strîrnbătătf.
Mintea celui prost anevoie o intorcî.
Multe, în adever, dar tate pe dos le scie cel prost.
Mult mult să te ferescl să nu cum-va să cadf în mâinele
celor prostr, că nici cum cunosc nici cinste nici omenie.
Mulţi din cei proşti multă avere dobândesc, când cel în-
vetatf în sărăcie se chinuesc.
Nu glumi cu cel PlOSt, că nu cunosce gluma.
Pururea la ţeră omul se prostesce.
Pururea cel mal proşti superă pe cel de cinste.
Pe cel prost să'l judeci ca pe-un prost, Iar nu ca pe-un
învetat,
Prosti� când nu s'arată, minte se 'nţelege.
Prostimea prost urrneză,
Prost om se 'nţelege celce nu se ruşineză de cel mari al lui.
================== pagina 501 ==================
I
l
POVĂTumf ŞI CUVINTE ADEVlhlATE 5_0_1
Prostul în somn când viseză de traistă 'ŞI aduce aminte.
10750 Prostul în bale când cântă, i-se pare că ingeresce cântă.
Prostul cu gură-cască, fratf gemeni s'au născut.
Prostul când se 'mbogăţesce nevesta ŞI-O sgornesce.
Prostul nu simte nicf ce mănâncă nicf când mănâncă.
Prostul pietrele si lemnele le blestemă cind se mânie.
10755 Prostul când se mânie, şî pe Domnul Înjură ..
Prostul pururea cu gura căscată după musce alergă.
Prostul se cunosce după gură cască.
Prostul fără chichite, c'adeverul în buze 'J are.
Prostul cinstea n'o' cun os ce, cl'aceea pururea în ocara.
10760 Prostul banul când el vede, i-se pare de mic preţ şî în­
dată el schimbă cu alt ban mai mic la preţ.
Prostul de nimic alt se miră, cât de mirare lucru să fie,
de cât când aude vre-un măgar ce tare sbîeră.
Prostul şÎ când dorrne, cu gura căscată.
Prostul, şÎ fără de minte, de grijI străine se topesce.
Prost de minte se 'nţelege cel-ce 'ncepe a grăi până a nu
isprăvi cel-ce a 'nceput a vorbi.
10765 Prost şî nebun se Înţelege cel-ce ascultă pe la UŞI, să afle
ce se grăfesce.
Să te ferescă Dumnedeu de om prost şî nerod, că te dă
de mal. '
Cel proşti, în ocarr, cu mult mal mult, mal bogaţI, de
cât cel în banI bogaţI.
Cel proşti imbală, ceI invetatl laudă.
Cei proşti pe cel mari pururea pizmuesc ŞI n necazuri
să-'! vadă, pururea doresc, c' atunci ore-ce şî el nădej­
dulesc.
10770 Cel proşti, dragostea nicl o cunosc nici o 'nţeleg.
Cei proşti sî săraci, cu beutura dedaţi.
Cel proşti si făr' de minte reu resplătesc când putere
dobândesc.
Cel prost când rîde în pustie se aude, rar cel învetat
dabra el aude.
Cel prost când se pornesce anevoie se popresce.
10775 Departe de cel proşti, cum şÎ de cei mojici, că nicl lege
nicI dreptate cunosc la nicf o parte.
Dragostea celor prosti mal rea de cât vrăjmăşia lor.
Pentru Protecţie
Protectia întocrna domnie.
Unde protecţie, acolo şî năpăstuite.
Protecţia cam departe, de dreptate face parte.
================== pagina 502 ==================
G02
PROVEBBELE BOlvIÂ::IILOR
--------------------------
Pentru Probăluire
10780 Ca probăluirea nimic alt mal superător, că unu] din dOI
rernâne mal uşor.
Pentru Pr-ăvili
Pentru Pr ănz
Când omul prânzesce? bogatul când voiesce si săracul
când găsesce.
Pentru Raiu
Pentru Razim
In putere şÎ 'n avere nicl cum să te razimf, că ca pe ghreţă
alurieci, ci mal bine 'il mintea ta ce te sprijinesce la
ori-ce alunecare.
Să nu te razi mi vre-o dată în inimă de muiere şî cind
eţi arată cea mal mare dragoste.
Pentru Rană
Pentru Raritate
Ori-ce mal rar, mal dulce ni se pare.
Pentru Recunoscintă,
Recunoscetort
Pentru Rele
Pentru Risipitori Risipă
================== pagina 503 ==================
"t
I
Pentru Robi, i Robie şt Desrobire
10785 A robi, la omenr ca la dobitoce, cea mal grozavă şî maf
cumplită neomenire.
A se depărta de slobodenia sa, ca când s'ar depărta ele
omenirea sa, dar ce să faci nevoieI, când te face rob
ŞI fără vofa ta? N evo ia s'o depărtezi, şî rob nu vei
mal vede.
Atunci rob, să dict, al teu, când vel fi zidit pe om şî tu
vel fi Durnu �cleLl.
i\ desrobi pe orn te semeni lUI Dumnedeu cea elesrobit
pe ovrel din nernul lUI Faraon.
10790 A ţine pe om în robie, cea mal spurcată crudime.
Om spre robie nici să cumperl, nici să vindr, că omul
sloboel de la Domnul s'a zidit.
In nesciinţa şî orbirea celor din vechime robia nu se po­
menea, acum cu atâtea sciinte si atâta luminare de minte'
robia nelipsită. O ce neome�ir�!
Ca desrobirea nici o elragoste mal dulce, ce numaf slo­
bozenia ni o aduce.
Când vel Iubi pe frate-tel! întocmai ca pe tine, atunci va
lipsi robia din lume, pentrucă nu vei vre să vedi pe fra te­
teL] în robie.
Când la stăpân va privi, orl-ce robul va căpeta, cu munca
sa, pentru-ce va mal munci? că nicf un drept va mal ave.
10795 Cit de amar la om, când se nasce slobod �î se veele rob 1
Mal bine marte în resbolu, ele cât vletă În robie.
Mal bine marte, ele cat robie în vecI,' aşa dice desnădej­
duirea, că martea odată şî 'ridată te sfirşesce, Iar robia
ele mi I ele mii de ori pe ceas pe ceas te chinulesce.
Mare ruşine ţie să fiI pururea sub jugul robieI
Mai bine prin pustletăti ca un selbatec să trăiesci, ele cât
în veci să te chinulesci în jugul robiei.
10800 Numele ele rob nicI să se audă, ne-cum În fiinţă după a
ta voinţă.
Pentru altul să trăîescă, pentru altul să rnuncescă, pentru
sine nemic să dobândescă, robie intregă.
Preţul robieI ruşinea se 'nţelege.
Robia isvorul celei mal tari ticăloşiî,
Robia s'a născut elin puterea celui maf tare spre mai mult
a stăpâni.
10805 Robia fără lec,
Robia se risipesce duel cumplirea se potolesce.
Robia nu te Jertă nimic să înveţi el'aceea remel] în vecI
ca un rob. Muncesce să înveţi ceva, ca să scapi cle ea.
================== pagina 504 ==================
50J
______ -'--. �1'=HO\·EllBELE IWM.'\I:'lLO!<
RobiI din resboîu nu r socoti de robi, că de voia lor n'au
Ieşit la resbolu.
Robirea cel mal grozav şÎ cel mal înfricoşat lucru atât la
vedere cât şî la audire, dar cu cat mal mult, la urmarea el'!
10810 Robul capul pururea plecat ŞI strîmb el ţine.
Robul la slobodenie pururea viseză,
Robul pân' a dobândi o mică mângăiere, de la al seu stă­
pân, vleta sîo sflrşasce în sarcina robieI.
Robul pin' ce e în robie, dragoste curată către stăpânul
seci nici-cum arată.
Robul ca porcul ce aşteptă muchea toporului în cap. Fe
resce-te d' o asemene întîmplare.
10815 Rob cu slobod nici odată prieteşug dobânclesce.
Robul cu slobod nici odată casă-masă pote face.
Rob la orr-ce se 'nţelege cel-ce fără saţ la mai mult riv
nesce.
Rob muierij să nu te faci, ne măcar cât de blândă,
Rob nici-cum să te aretf poftelor trupescl.
10820 Rob cel-ce s'a robit pentru vre-o greşală a sa sali de vre-o
mare nevoIe, far nu ŞI copilul lui, ce nimic a greşit.
Răbdarea robuluî scăparea Iui.
Silesce-te să scap! din robia ta ca din ghiarele celor mal
grozave ftar e.
Slobod din robie tu pe om să-I lasî, precum Domnul pe
el ca pe tine 'l-a lăsat.
Cel-ce se vinele ca un rob pe sine) numai vinde, Iar nu
sî copii! lui ce încă până atuncf nu erau născutî sali ŞI
de era Însă părintele n'avea putere să 'I vîndă.
10825 Firea robie nici-cum cuuosce.
Ce cu greL] a se numi omul robul altuia, ne-cum a ŞI o
suferi I
Cel în robie, pururea cu duh slab.
Ce mare superare numele de rob are!
Cel-ce pore scăpa pe om din robie sî nici cum voiesce,
acela mai mult pecătulesce, de cât acela ce robesce.
10830 Cine pentru desrobire se luptă, de sfânt se socotesce.
Domnul pe om după fire slobod pe el 'l-a născut, ŞI tu
nelegIuitule rob tie te TaI făcut?
DomllL�1 robia n'o cunosce, că rob pe lume n'a lăsat.
Pentru Roduri �î Rodire
Orl-ce fără rădăcină, nu dă roduri cât de puţine.
Ca roci bun să dobandescr, dă CLI sapa mal adînc.
================== pagina 505 ==================
povĂ'rUIR1 ŞT eUVJNTE ADILVEI{ATE
505
����
10835 Când al trebuintă de rod bun sî lăudat, alege 'cel mal
gras pămînt şi mal hrănit ce 'e bun de semănat.
Pămîntul rodesce pâine hrănit6re, pornii r6de recoritore,
dobit6cele slujbă folosit6re, oile lapte dulce şî marea pesce
ne-aduce,
Rodul osteneJilor tale, dreptul teu cel mal firesc,
Rodul la vremea lUI de grab' să-I alegI, la vremea lUI
să-I Şl culegI.
Rodul pămintulur nicI cum să îndrăsnescî a-'! văterna, că
mâlne trebuinţă de el tu vef ave.
10840 Cel-ce fără nici un rod în lume trălesce, ca un mort se
socotesce.
După muncă şi rodul,
Pentru Rugăciune
A sluji pentru norod, cea mai mare către Domnul ru­
găciune.
O mulţumită către Domnul, de orf-ce ţi-se întîmplă, cea
mal mare rugăciune.
Intâîă cu frate-tel! să te îrnpacî, apol la Domnul cu ru­
găciunea ta să cadf,
10845 Cu umilinţă mare pururea să te rogI, ca mila DomnuluI
spre tine s'o întorci.
Cu fapte bune, cu mult mal bine te rogI la Domnul Dum­
nedeu, de cât cu multe şî zadarnice cuvinte.
Cînd unul se rogă şî altul blestemă, pe care din amîn­
dOI va asculta Domnul?
Când te rogi la Durnnedeu, să te ferescă de vre-un reci,
să te rogI să te ferescă nu de cel de faţă, când vin să se
bată cu tine, ci de cei-ce prin ascuns te bate şî tu nici
nu seif.
Când te rogI lUI Dumnedeu, să staI - înfipt ca un par, şi
cu ochlî sticlitl, drept la ic6nă.
10850 La Dumnedeu când te rogi, la o parte să te dat, rar nu
în lume să stai.
Când te rogI la Durnnedeu, buzele tale să se misce far
glasul teLl să nu s'audă,
Mal bine cu gândul la Domnul să te rogI, de cât cu glas
mare şÎ gândul într'altă parte.
Mal bine credinţă, de cât plecăciune la a ta rugăciune.
MaT bine de tine să se r6ge altul, de cât tu de altul.
10855 Mijlocitorul cel mal bun către Domnul când te rogI se în­
ţelege a fi mila sî îndurarea.
Nu pentru tine să rogI ci pururea pentru vecinul teu.
================== pagina 506 ==================
50(;
l'lW\'EHBELE lW,\lJ\XlLOH
------------------
Nu ruga pe Domnul de ori-ce vaternă pe altul, c'ascultare
nu 'tf va da,
Pe cel'ce se r6gă ţie, cu mâinile ridicate, n u-Lrid ir-a vleta.
Rugaţi,ve Do mnuluî pentru cel-ce v'asupresc.
10860 RugăcIunea când se face şi aude t1l�lngărerea, sufletul se
usureză,
RugăcIunea nu In multe şi deşarte cuvinte, ci In puţine şi
drepte, precum Domnul ne poruncesce.
RugăcIunea nu din gură, ci din inimă se lasă.
Rugăciunea cea mal bună, o mulţumire către Domnul pentru­
că ne-a scos în lume, pentru-că ne hrănesce ŞI pentru­
că cu m6rtea ne scapă de cele mal grele necazurl, după
care o rugăcIune, ca cu foc să prăpădescă pe cel-ce cu­
n6sce că se abate din datoriile ornenescf.
Cele bune, D6mne, d�i-ni-Ie, nooe şi când nu le cerem, Iar
cele rele nicî când ne rugăm. Acesta pururea să te rog!.
10865 Cel-ce 'şI întorce urechea ca să n'audă legea, însuşl el
eşI defaună rugăciunea sa.
Cel ce se rogă, n'aduce necinste la cel pe care r6gă, cu
rugăciunea ce-T face,
Celce face milostenii, şi păzesce dreptatea, acela pe tă­
cute să r6g{t cea mal sfântă către Domnul rugăcIune.
Pentru Rude şî Rudenie
Cu rude să te 'nveselescî, Iar în alisveriş să nu te 'ntovă­
răşezf.
Nlal mult să te ferescî ele rude şi ele prietenI când el te
pizmufesc, de cât de cel mal mare şi mal cumplit al
teli vrăjmaş.
10870 Nicî pe rudă nicI pe prieten, vătaf pe capul tet:i să nu
cumva să'I faci.
Prieten şi rudă, punga ta cea lungă.
Ruda cea mal ele aprope, cel-ce te ajută la păsul tecI.
Ruda cea mal bună, banul ce'I al în mână.
Rudenia, dragoste nu 'ţi aduce, ci împotrivă, dragostea te
umple de rueleniI.
10875 Rudă de la Dumnedeu, cel-ce 'ţI va binele teu.
Să te ferescă Dumnedeu de vrăjmăşia rudelor, că ruda
când te piscă ca scorpia te muşcă.
Să te fereseI de rude ca ele cărbune, că aprins te arde şî
stins te mânjesce.
ToţI o ruelenie avem, dintr'un om fiind născuţi, d'aceea
toti ca nisce frati unul cu altul să ne Iubim.
BaIll;1 din pungă, cea mal bună rudă.
================== pagina 507 ==================
POl' ĂTumÎ �I CUVINTE ADEV.1�RATE
507
I
I�
10880 Dragostea rudelor cu mult niaf jos ele cat a câinelut, Iar
a prietenuluI mal presus şi cl� cat chiar a părintelui.
Pentru Ruşine şt Ruşinoşi
A lipsit ruşine, tate darurile cad jos.
Omul cu ruşine, elar nu şî cu sfială piste orîndurelă.
Omul ruşinos este Şl fricos, omul obraznic nici frică, nicl
rusine are.
Omul fără ruşine, ruşinea omenilor.
10885 Omul Liră rusine, cel maf scârbos în lume.
Ori-ce neobicinuit, aceea şi ruşine.
Und e lipsesce ruşinea, cinstea dacolo mal 'nainte a lipsit.
U ride ruşine, acolo şi sfială şi credinţă mal bună.
In lume când Ie sl, cu ruşinea în obraz să Ieşi.
10890 Cum cade omul în pecate, ruşinea peşin ŞI-O pierde.
Cu ruşinea ca cu o haină pururea să te îmbraci.
La cele ele ruşine nicf o vreme să dai, nici să-'ţr aduci
aminte ele ele.
La tinerf ruşinea cea mal mare podobă,
Maf mult ruşinea, ele cat porunca să te depărteze ele cele
netrebnice
10895 Mal bine să te ruşinez] de cat frica să dobâudescî.
MaT bine fără vietă ele cat fără ruşine.
MaT bine de tine să se ruşineze, ele cât să le fie frică, că
ruşinea cinste aduce, far frica uriciune.
Numai ruşinea te supune la orî-ce căinţă.
Părtile de rusine nicî cum să ti le aretl că te soco tesei
d'e câlne. ' "
10900 Rusi nea a lipsit, cinstea s'a prăpădit.
Ruşinea ascunde orl-ce e urît la vedere.
Ruşinea Iar nu frica să te stapânescă si de cele rele să
te depărteze.
Ruşinea înainte la orf-ce urmare s'o puf călăuză, ca săti
facă carare.
Ruşi nea cu cât mal mare atât şî cinstea el mal mal e.
10905 Ruşinea când s'arată În obraz, te arată de om cu minte.
Ruşinea călăuză s'o pUI înainte, ca să !-,oţi dobândi minte.
Ruşinea când te stăpânesce, de multe greşelI te feresce.
Ruşinea la om, nu e 'n bună stare, cinei ele dernâncare
trebuinţă are.
Ruşinea la 0111 semn de 'ntelepclune.
10910 Ruşinea la om cea mai mare Înfrînare.
Ruşinea la greşelă, semn ele Îndreptare.
================== pagina 508 ==================
PROVERBl'LE: R0MÂNILOH
Ruşinea la muiere Îndoită se cuvine, că darul şi cinstea
cea mai mare se 'nţelege.
Ruşinea la cel sărac nu-I aduce nicI un rac.
Ruşinea la fapte rele, te depărteză de ele.
10915 Ruşinea mai grea de ori-ce pedepsa la cel Înţelept.
Ruşinea mult, mult să teo păzesci, că de vei pierde-o,
te-al pierdut totă cinstea.
Ruşinea podoba rnuîerif.
Ruşinea semn adevărat ele suflet bun 'sÎ curat.
Ruşinea se născu, cum sfial� se ivi. '
10920 Ruşinea să ţe-o acoperi, ca să nu te aretf ca o căţea.
Ruşinea să te poprescă de ori-ce cuget reu.
Ruşinea pe muiere la ort-ce s'o înfrîneze, ca să nu se so­
cotescă ruşinea lumii,
Ruşinea preţul cinsteî.
Ruşinea să te departeze ele orl-ce blesternătie, că ea este
cel mai tarc> friu,
10925 Ruşinea să-'ţI fie ţie legea ta şi pravila ta.
Ruşinea temeiul cinsteT.
Ruşinea te depărteză ele cele mal rele fapte, d'aceea ele
la tine nicî cum să o depărtezi.
Ruşinea te Îndemnă la căinţă şi căinţa la pocăinţă; de
ea să te ţir.
Ruşinea faţa întelepclunil.
10930 Ruşinea firesce, frică de necinste.
Ruşinea ce ai pătimit să te indrepteze ele-aci înainte, ca
să elobânelescî mai mare cinste,
Ruşinea cele de necinste le dă după spate.
Ruşinea cine o pierde, nici-cum o mar vede.
Ruşinea, cinstea fetei.
10935 Ruşinea de la omenl cu totul se fură, can-I obrăznicia pe
toţI el incunjură,
Ruşine la părintî, copiii necinstiţi.
Ruşine la cel betrân să cadă de betie.
Ruşine mare la vînător să �e întorci:! fără vînat.
Ruşine mare la bărbat să caute, când se 'nsoră, numai la
banI ele zestre, Iar nu şî la darurf ele neveste.
10940 Ruşine mare la bărbat să-SI petrecă diua noptea în oglinelă
la gătelă.
Ruşine să-'ţi fie ţie, când vina o urrnezf, Iar nu cânel pen­
tru ea te pedepsesci.
Ruşine să-'ţl fie ţie ele cele ce nu ţi-se cuvine.
Cea mal mare rusine, a-ş! areta ore-cine ruşinea sa la
orI-cine.
Ceea-ce e ele ruşine tu a grăI, nu se cuvine nicI a gândi.
================== pagina 509 ==================
1
,
_______ p_O_V_Ă--"-'.!."_cJ_IR_I_S�:I0_J '_'l_N_T_E ADEVE.::.:B.::.:A..::.:'1'E..::.:' 50_9
10945 Ce e de ruşine de-a urma, cu mult mal rusine, de a le
şi grăî.
Cel fără ruşine, boia noro delor.
Cele urîte la cel întelepţf, de mare cinste, când ruşinea
va peri ŞI ocara va imperăti.
Cele ele rusine nicI-cum să te stapânescă.
Cele ele ruşine nu ţi-se cuvine, nicI In o chf să le vedi,
nici să le asculti, nicI să le cuvintezf ne-cum să le şi
urrnezf.
10950 Cel trez se ruşlneză de orI-ce urîtă faptă, far cel bet şi
ameţit nicI o ruşine simte
Cel fără ruşine, obraznic. din fire.
Cel fără ruşine vine, mănâncă şi se duce, fără a'tî mulţumi.
Cel fără ruşine, cu cât se măresce, ruşinea el Iipsesce.
Cel fără ruşine n'are omenire.
10955 Cel făr.t ruşine nu cunosce cinstea.
Cel fără rusine pe cel-ce el ruşineză, cinste însemneză.
Cel-ce nu se rusineză, acela nu se mal indrepteză,
Cel ce ruşine Iar nu frică are, acela mal înţelept.
Cel-ce se ruşineză, anevoie greşasce
10960 Celce se ruşineză anevoie dobândesce, dar laudă şi cinste
pururea găsesce.
Cel-ce se rusineză, de ori-ce reCI se depărteză.
Cine ruşinea şI-a pierdut, dornenire şi ele cinste, cu totul
s' a desfăcu t.
Cine de sinesî ruşine n'are, nicI temere de Domnul are.
De cât tote mal bine, ele insuşî tine sătl fie ruşine, c'a­
tuncI nu mal pe nimeni te vei mai ruşina.
Pentru ReI
Pentru Reu, Rele
Rei, Reutăcioşi şi Reutăti
Vt..:(Jl BUI/I,BltlttJ Bit­
II/it/fIr.
f
i
10965 .-\du-'ţI aminte de relele ele mal nainte ca să te indrep­
tezt la cele eli n urmă.
OrIce reCi face omul, pururea ganclesce, după a lui soco­
tintă, că cu cuvînt urrneză ; cl'aceea ca să nu greşescl,
întrebă şi pe altul la ori-ce veI să urmezi.
Orl-ce rell vedf mal nainte, depărteză'l ele la tine, ca fără
frică să fil
================== pagina 510 ==================
ero
PIWVEHBELE lWMÂNILOH
Orî-ce reu cu pricina lui. Depărteză pricina; şî vef scăpa
de ori -ce reu.
Ori-ce reCt de sine pote veni, însă tu să nu daf pricină de
venire.
10970 Orlce reCI ţi-se întîmplă de multe 01'1 spre folos privesce,
că te învată minte.
Orl-ce reu şî' Or1-CC necaz, astădr la mine mâine la tine.
Un reo când vine, singur nu vine, ci unul după altul se
ţine. Ferice de cel-ce va scăpa de reul dintâfri.
Un reci scote şî scornesce pe alt reu cu mult mal mare.
In urma celor rele, cele bune mal bine se cunosc.
10975 In potriva celor rele, pâri'a nu se întîmpla, trebue să se
pue stavila cea mal mare, că într'alt chip scăpare nicf
cum vei ave, ca omul ele rÎre intre cer rÎIoşl.
Intâlu tu să contenescI de cele rele, apof să judeci pe
altul dacele rele.
Intre cele rele şÎ aceste se socotesc de frunte: făgădulela
cea secă, nădejdea cea zadarnică, bogăţia cea ascunsă,
milostenia cea de mare silă, ajutorul piste vreme, sci­
inta cea bună, cu năravurr rele şi vleta cea îndelunvată
fără nicî-c sănătate. ' ,"
Cu greu, mar întâlu cele rele a povesti.
Cu mult mal mari sunt relele ce pătlmim unul de la al­
tul, ele cât cele ce pătimim din intimplare firescă,
10980 Cu reCt de vel începe, cu reCt te vei şi sfirsi.
Când vef să depărtezi orl-ce reCt cle la tine, trebue să te
socotescI cu mult mal hine.
Când Domnul cu tine, nici un recI eU vine.
Câte rele mal 'nainte se pot vecie, se' pot şi Întîmpina când
tu vel vre.
La orf-ce reCI NI va veni, pururea să dici : <'Nu m a) r/ii
Dourne«; şi cu acesta te mângâ). '
10985 La cele rele ocrotire nici cum tu să are ţI, că te înţelegI
şi tu ca un părtaş la ele.
La cele rele când te invetf, de ce mergi, le înmulţesc].
Mal lesne alunecăm la rele de cât la cele bune, că reu
tătile la vale ne dure, iar bunătăţile sus ne urcă.
Mai bine cu un reCt, de cât cu dooe rele, când nu se
pote fără nicf unul.
Mai bine să îngTijesd de cele rele să nu vie de cât să
le aştepţi să vie, şî în urmă să te socotesd cum să le
indreptezr.
10990 Mal bine cele rele întâiu cu înfricosărf să le depărtezI, de
Ceh la caz ne îndată să te aşezI.
Mult, mult să te tem! de reul ce ÎnsuşI tu ţie-ţi eţi aducI.
================== pagina 511 ==================
POV Ăl'UIRI ŞI CUVINTE ADEViîRATE
Mutarea unui reLI, fără părăsire, ne duce la mal mare
peire.
N'aştepta ca neputinta ta să te depărteze de cele rele
ci În cea mal mare putere să depărtezi de la tine orf­
ce reCI şi necinstit, ca să areţi că de vota ta le depăr­
tezI.
Nicl unul cunosce câte rele urmeză, că tote le socotesce
de bine urmate.
10995 Nicî un rel! mai rel! de cât să învinovătescf pe cel fără
prihană.
Nici un reu eţi va veni, când tu reLI nu v ef urma.
Nici norocul teCI nici pe diavolul să'I osindescr, când vre­
un reLl dobânc1escI, ci pe Însuşi mintea ta, că din ea le
dobândesc! dind bine nu te socotesd.
Nici de frică, nici de vr e-c nădejde, ci de însuşI al teu
cuget să te depărtezi de cele rele şi strîmbe.
Nu la cesul mortii, ci în cesul dind faci reul, întracel
ces şî minut sa te depărtezf de el.
11000 Nu te mira atât de cel ce fac rele, cât să te miri de cei
ce nu fac nicî un bine.
Pururea Ee Îngrijesc1, ca mai nainte să întimpinr ori-ce
recI pete veni, că maf În urmă cu mare nevointă el
depărtezr.
PuţinI şi forte putin! cef ce cunosc reul şi de el se p�iră­
sesc.
Până a nu încerca să depărtez] vre-lin reu trebue mal
Întăli:i să socotesc] la al lui temeju, cum să'! sfărîmi
din rădăcină.
Până a nu se întîmpla cele rele in lume, la cel înţelepţi
privesce a le prevede, dupa-ce se întîmplă lasă pe cel
puternic) a le depărta.
11005 Precum cele bune, asa �Î cele rele primesce-le când vin
ele, că cele rele cu cele bune împreună sunt legate.
Relele altora lesne le suferim, far d'ale nostre pururea ne
tânguim.
Relele când ne lasă elin neputinţa nostră, nOI atuncI dicem
ca nOI pe ele le lăsăm.
Relele ce nici ele cum nu pitem scăpa ele ele, să soco­
tesc în tre nOI ca nlsce legI firescI.
Relele elin lume nicl cum" vor lipsi, până-ce dreptatea
nu va irnperăti.
11010 RecI vel urma, reC! vei afla.
ReCI vel sernena, rell vel aduna,
Reu cu reu se întrece, la cel ce elin slava în necaz uri
trece.
Rell la obşte cât de mic, nicI cum tu să gândescI, ne-
================== pagina 512 ==================
012
PIWV J;;HBELE lWMÂNILOH
cum să şî urmezi, că reul cel de obşte pe toţi cade
În parte, de care nici tu însuşi veI scăpa, orl unde te
vei afla.
Reul isbesce, pe cel- ce la el, pentru altul g-andesce.
11015 Reul Îndată vine, rar binele cam zăbovesce.
Reul ca cangrena, până n'o tai nu se vindecă.
Reul ca pecinginea, de ce merge se Întinde.
Reul ca scânteele de foc, ce cât de mic aprinde o pădure
întreg-ă, d' aceea să te ferescI de cel mal mic reu, că
cât de mic va fi, foc mare aprinde la capul teci.
Reul cu cat mal mult se apropie cu atât cel în slavă, nicf
cum el pricepe.
11020 Reul când el fad, nu sirntf nici o superare, de cât nurnaf
când 'ţt-aducî aminte de el, c'atunci cugetul te bate.
Bine ar fi să te bată până a nu-'! face.
Reul lesne se urrneză, dar În prăpastie te aruncă, rar bi­
nele cu mari nevointe, dar În slavă te ridică.
Reul mal bine să-'! popresci, de cât în urmă să-'! depăr­
tezt.
Reul mal bine să.'[ suferI, de cât să'l urmezI.
Reul nu când vine să te socotescI cum să'[ poprescî, ci
cu mult mal din vreme să'l întirnpint să nu vie.
11025 Reul pe tine să nu te birurescă, ci tu pe el cu facerf de
bine.
Reul să'] depărtezi până a nu te suge, ca purecele ce'I
ucid) numar pentru-că te piscă.
Reul se 'nrnultesce, când stăpânul greşesce.
Reul ce auc)f nict cum să.'! dat crec}emÎnt până a nu se
va vădi.
Reul ce altuIa gândim, la nOI se întorce când la el nici
cum ganclim.
11030 Reul ce vei face, nici cum te va odihni, ca cugetul În vecI
te va chinui.
Reul ce vel face, mCI cum se p6te tărnui, că cel-ce păti­
rnesce nu'I p6te tăinu i,
Reul ce volu vre l'al meu frate şÎ prieten, îndoit Domnul
mie să mi'l ele.
Reul cel elin urmă, cu mult mal greCI, de cât cel d'întâîu.
Reul ce ele obşte, pe lîeş·care, în parte cade.
11035 !Zeul ce'l dobânc1escI, cum el elobândesd, aşa să' 1 şî L,lţl.
Reul din r�lclăcină trebue să'l tăIem, ca nici o odraslă din
el să mal aşteptăm, şî aşa de el să scăpăm.
Reul el'inceput să te silesd să'1 sgornescf, ca a dooa oră
nicI cum să'l mal vec1L
Reul de loc, cât ele mi�, să'1 dep�lrtezf de la tine, Îndată
ce vine, ca să nu se Înrădăcineze ca un obiceW În tine.
================== pagina 513 ==================
1
CUVINTE ADEV.H;RATE
G13
1
j
1
t
j
t
11040
11045
11050
11055
11060
11065
ReLl mal reu ele orI-ce reu, muierea a- ŞI cumpera ciocan
la capul seu, bun sau ren cu baniI sel.
E.eCI pentru reu nicf cum să gândesci, nicl să îndrăsnesci,
ci cu bine pentru J eCl tu să resplătescî.
ReCI piste reU ne vine, cind Domnul cu nOI nu ţine.
ReLI piste reCI nici cum să adaogI, nicl la vrăjmaşul teu,
Reu pe reci înrîmpină.
Reutătile Întrec pe bunătăţi, că bunătăţile cam cu anevoie.
ReCt de vei urma, reCI veI aştepta.
Suferă şî te depărteză ele ori-ce reCI, ca să u'aîbî frică nicî
ele Durnnedeu.
Să nu gânele�cI reli nicl vrăjmaşului teCI.
Să nu te supui celor rele, ci cu cele bune să blruiescî
pe ele.
Să nu te bucurI de reul altuia, c'acesta este dată numai
la cel pizmătăreţ.
Tate relele la betrânete mal grele se 'nţeleg.
Tate cele rele, de la cel mat marI încep.
Cel-ce la rele gândesc, pe prieteni el sgornesc.
Cele mal urîte rele În lume pot veni, dar val ele acela
prin care ele vor veni!
Cele mal 111 uIte rele din nesciintă isvoresc,
Cele mal rele să le pur înainte 'şî nici odată te vef super-a
ele ele.
Cele mal elin urmă rele, te fac să urţ! pe cele mal dinainte.
Cele rele când le urmăm, dulcf no oe ni-se pare, clar amare
în urmă le cunoscern din cercare.
Cele rele când ne vine, una după alta vine.
Cele rele ŞÎ urite, nicl să le vedl, nici să le aud l, ne cum
să le şÎ urniezr.
Cele bu ne când eU vin UItI tate cele rele, iar un reci de
'ţi va veni pururea te.aducî aminte de cele bune de
mal 'nainte.
CelUI ce 'ţI face reLI, cu bine să-T resplătesci, ca şî de la
el cinste să dobândescî,
Cel mal mare reii, nu când omul năpăstuiesce, ci când
nu se osindesce cel-ce năpăstuiesce.
Cel mai mare reu ce ni-se pare cu greCi, ele multe ori ne
scapă de cele mal mari necazurf.
Cel-ce reul vede �;î pote popri, şî nicI cum el popresce, se
'ntelege că insusI el el s�lvîrses('e.
Cel-�e �ţf face ţie 'ren, să tel:ogI pentru el şi reul va
căcJe pe el.
Cine la rele gânclesce, ÎntâfCJ el le c1obclllc1esce.
Cine n'a 'ncercat cele rele, cele bune nule cunosce.
Binele cam tclrzilt, rar reul îndată s'aucle.
================== pagina 514 ==================
G14
_____ -.::P:..:ROVERBELE IWMÂNILOR
11070
11075
11080
11085
11090
Dacă şî la betrânete nu te depărtezi de cele rele, nu ma
aştepta nicI o isbăvire.
Dirnineta când te scoli, cu gândul la Durnnedeu şî apor
la lucrul tell, ca să scapI de orl-ce reiL
Din c100e rele, alege cea mal bună.
Din dooe rele cel mal usor cel maf bun.
După un rell când ne vi�le, recI după rell ne vine, Iar bine
după bine cam anevoe ne vine.
De ori-ce reu atuncl numai poţI scăpa, când de el te vei
depărta.
De vei rele să nu pati, dragoste de la toţI pururea să
cauti.
De ni�I un reu in lume să te super! piste fire, că tote
într'un minut se prefac după fire.
Departe de cele rele, să nu 'ţI vie cele grele.
Depărteză cele rele la ori-ce recI eţi vine, şi nicl cum reul
el vei mal vede la tine.
De tate cele rele ca să pată scăpa omul, trebue să as­
culte cugetullul cel bun.
De cele rele să te depărtez}, cele bune să le imbrătişezr,
că cele rele reCI te sună, far cele bune te 'ncunună.
De cele rele să fugI de ele, nu pentru ele, ci ca să nu
te dedai cu ele.
Omul, năravul cel reu, de la cel reI 'I-a dobândit, d'aceea
să te ferescI de-a lor tovărăşie.
Omul re 11 nu primesce nicf un sfat şÎ de vofesce
Omul reu nu se 'mblândesce, ci mal mult se 'nvlersunesce.
Omul reL! şi 'il fericire sărac de minte se socotesce.
Omul reu ŞI făr' de lege, când putere elobândesce, atuncl
reutatea ise doveelesce.
Omul cel reCI şî cumplit, acesta dobândesce când în necazurI
va căde, nici un ajutor de la nimeni va vede.
Unde vedf mal reL! om silesce-te să'I faci d'o potrivă cu
tine, unde vedf mal bun silesce-te să'l ajutl, si-aşa totr
el' o potrivă ornenl bunî vom fi.
Unele cel reI În norocire, acolo cel bunl În cea mai mare
sărăcie.
Urît, ŞI pre urît, după cei reI să te ei, că mai reu de cât
el tu în lume vei ieşi.
In loc ele bine cu reci resplătesc cei rNi nărăviti.
Intrun norod nerod cel mal rell şî mai' nebun isbutesce.
Cu 0111 recI ŞI far' de l(�ge nicI odată să grăIescI, nicI să
te împrietenescI, ca nu reCI să te smreduesci.
Cum se tale cangrena ca trupul mal mult sănu pătimescă,
a�a şî cel rell să se isgonescă, ca !lorodul mal mult să
nu pătimescă.
================== pagina 515 ==================
515
11095 Cum tu vef scăpa cl'n mâînile celuf reu, dă slavă luI Durn­
nedeu.
Cu cei rer nu te 'mpreuna, că osîndă vei căpeta,
Cu cel-ce 'ţI face reu să te lupţi cât vei pute, el cu reti
şî tu cu bine. pană ceI ve! birui.
Către cef reI să tearetf cu cea mal mare străşnicie când
acela de cuvînt nicI cum vor să se tie.
Când cel ref vor urî ale lor reutătt, atuncI ş1 cei bunI se
vor bucura dale lor bunătătl.
11100 Când cei reI nu se pedepsesc, cel bunI se năpăstulesc.
La cel rer şi cumplitt mal bine să te suput lor decât să-T
stă pânescf pe el.
Mal lesne a face un om reu din cel bun, de cât din reu
bun.
Mai' lesne a face gândacul rnler e ş1 ţînţarul lapte. de cât
omul rN'! vre- un bine pe lume.
Mal lesne cei reI pe cel buni el biruresc, că cel buni cu
cel reI nici cum să sfădesc. .
11105 Mal bine bOLI de cât reu,
Nu alerga spre scăpare la cel reCI ş1 cumplit, că mal rNI
te incurcl
Numai bala celor reI le dă de cap.
I'e cel ref când er ÎnfrînezI, scapi pe cel buni din ghia­
rele lor.
Pe cel reI şi cumpliţi departe să-T isgonescI, că strică ş1
pe cel bunI.
11110 Pe cel rN! ŞI cumplit cu cât el ÎnfrÎnezI mal greC], slujbă
arett lUI Dumnedeu.
Pe cel·ce rele urrneză, când cugetul nu'l mustreză, nicl un
cuvînt nu'l mal infrineză, de cat biciul pe spinare.
Reci om se înţelege, cel-ce superă pe altul spre al seCI in­
suşf folos, reCI �1 cel-ce acesta urrneză spre folosul altula :
dar cu mult cu mult mal reu, celce retI te chinuiesce
nicI pentru folosul seii, nicî pentru al altuia, ci numai ŞÎ
numar ca să facă reu,
Reu cu reti se potrivesce, ş1 'mpreuuă se 'nveselesce, că
unul cu altul se Înţelege, însă unul pe altul va să'l lege.
T\ eLI pe reCi Inţelepţesce când unul pe altul birulesce.
:11115 .f(eutăciosul niel cum, niel Înainte nici în urmă, cunosce
fapta cea bună.
ReutăcIosul pe toţI ele rer, ca pe el, el socotesce.
RecI şî cumplit om te socotesel, cand poţI face un bine
şÎ nu numaI că nu'l faci, clar nici pe altul el IaşI să-'l
facă.
Se te păzesel de cel lell, să nu cum-va să-'1 areţi că nu'[
bagI în semă.
================== pagina 516 ==================
I'R.OVERBELE ROM.�NrLOR
Să te ferescă DUI1l11eC!eU de om rNt În puterea Iuî,
11120 Să te feresc; cat vei pute de cel reu şî cumplit, că reli te
g-andesce sÎ reu eU g-andesce ori unele te găsesce.
Frică săt) fi� ţie când cel ret la un norod singurI el po­
runcesc după cum el voiesc.
Cel mal multl, reI pe lume, că reutatea mar lesne la ur­
mare.
Cer mal reî şÎ mal cumpliti, de însusf el se osîndesc
când reu altora gindesc.
Cel pornitf spre reutăti, crapă de necaz cind vreme şî
mijloc nicl cum mal găsesc.
11125 Cel rei Între eI nu se cam pot uni, când unul putere rnaf mare
are.
CeI rei cam pretutinelenl stăpânesc pe cel buni.
Cel ref caud el resfată, mal reI s'arată ele faţă.
Cel reI mal lesne dobândesc, Iar cel bun! păgubesc; dar
tu să nu schimbi paguba cu dobânda, că fapta bună
pururea cinste te-aduce, Jar banul curînd când la unul
când la altul se duce.
Cer reI mar mult se bucură când alţi! pătirnesc, de cât
cind însusr el ceva dobândesc.
11130 Cel reI ela bâridesc, când cel buni se năpăstulesc.
Cel rer ele obşte' vrăjmaşi omeniriI.
Cel rei şî cumpliţi atunci crapă ele necaz, când ved pe
cel bu nf în cea mal mare slavă.
Cel rel si curnplitr atunci vor peri, cind cel buni vor
stăpâni. -
CeI reI şî cumplitr, facerea ta de bine, în manie şî urgie,
chiar asupra ta o schimbă si-o aruncă.
11135 Celur reCI de inimă resplătirea lut nici-cum el zăbovesce.
Cel fel! şî cumplit, când inima ise împTetresce, mal rel!
şi mal grozav de cât orf-ce fiară.
Cel reti si cumplit când se l11elnje, d'întarll ca un mistreţ
eşI ascute, şî din m[lsele ca ccllniI scâqnesce, cu gura
rîD jită.
Cel ;eLI :;;î cumplit, eruc)imea dnel şî-o 'ntrebuinteză, În­
cepe de la vecini, ele la rude şî de la prieteni'.'
Cel rect şî cumplit, putere dnd a dobanclit, lumea a
prăp'lclit.
11140 Cel reL! �î cumplit ele Domnul cind se nSgă, mal mult el
mânie, dl-'I aduce aminte d'ale luT nelegTuÎrT, dintr'a lUI
cruc!ime.
Cel re(1 şi cumplit, şi cle se vede în nOfocire, dar fericire
nid-cum are.
Cel reci �î nebun, ele dimineţa pân[l sera nu stă într'o
stare.
================== pagina 517 ==================
P0vĂŢUIRI 'il CUnNTE ADEYERATE
517
Cel reCi şî fără minte când se 'rnbogătesce, a necinsti se
pOfnesce.
Cel rNI şî făr' de lege şî după vi'etă, de necinste nici
cum scapă.
11145 Cel-ce cu cer rei Împreună vletuiesce, una din doo e dobân­
desce, ori-că învaţă ort-că pate ceva ele la acela.
Cel-ce fără nădejde, de nici un folos al seu, urineză orl­
ce rNI, acela se înţelege omul cel mal reu.
Cel din fire reu, nici un nărav bun are, nici va căpeta,
Din dragostea celor rer cele mal rele vei înveta, şi cele
mai urîte vei aduna.
De om reu să te feresc; ca de-un câine turbat, mal mult
când tace, ele cat când latră.
11150 De om rel! şî îndrăcit ele departe să te păzescî, că orf tu
pe el sau el pe tine de te va Întîlni, În primejdie vei fi.
De la cer rer nici o plată, pentru orr-ce slujbă, să nu cerI
vre-odată, că mal reu te vaternă.
De la cel ref să n'aşteptt nici măcar o 'rnbucătură, şi tu
când mai mult el veI îndopa pe gură.
Departe de cei rel, nici vorbă să facf cu el, nicf să te li­
pescî de el, ca să nu ajungI ca el.
De cel recI ce arde sî tot pîrjolesce, toţI se miră de el,
de isprava luî, iar la cel ce înmulţesce roduri piste ro­
duri, nici că gândesc Ia el.
11155 VeI să depărtezi ori-ce reutate ? întâiu tu să incepf a te
depărta de acea faptă, şi totî după tine, ca oile după
capră, ei se vor lua şi Întocmai vor urma,
Calea spre reutătt, largă şi alunecosă, iar cea spre bună­
tătl, strîmt㠺Πnodurosă ; d'aceea la reutătl, mai lesne
alunecăm, dar şî reu ne Încurcăm.
CUI nu el e frică ele Dumnedeu, urîte T sunt reutătile,
Cu cât mal ascunsă reutatea 'vrăjmaşuluI, cu atât m�j mult
se te feresc) de ea.
Când reutătlle ajung obicciu nicl o nădejde mal este de
îndreptare.
11160 Când reutătlle ne lasă, atunci şi nOI ne fălim, că nOI pe
ele le lăsăm.
MultI cu-ale lor reu tătf s'arată mai destomicl, pentru-că
reutătile întrec pe bunătăţi.
Nesuferită reutatea când se laudă şî se fălesce.
Nu-te mândri piste fire în reutătile tale, că nu vef găsi
scăpare la nelegiuirile tale.
Pentru-că suntem înnecati în reutătl, tate le socotim de
bunătăti.
11165 Plecarea spre reutătf', cel mal mare reu ; dar reul când el
faci ?
================== pagina 518 ==================
518
11170
11175
11180
11185
11190
PROYERBELE l'WMANILOH
----------------�-�--------- ----------
Reutatea ornulur cât de ascunsă fie, cu vreme se vădesce.
Reutatea în om cind se 'nculbcză, nici cu cleştele n'o
poti tras-e afară.
Reut�lea c�rge ca plumbul cel topit, prin plelea celui cumplit.
Reutatea cu fericirea L1icI cum se pot întocmi, că da drep­
tul se Împotrivesc una altera.
Reutatea când ajunge la desăvîrşirea el, nici cum se mal
îrnbuneză, prin orf-ce mijlocire.
Reutatea la 0111 când obiceiu se face, tămăduire el nicî
cu 111 se mal face.
Reutatea la om, cel mal spurcat suflet.
Reutatea la cel reu, deprindere s'a făcut de la început.
Reutatea nu ne Jertă să ne socotim vre-o dată.
Reutatea pretutindenea şi-a găsit intrarea el.
Reutatea se rnăresce, când fapta bună nu se cinstesce.
Reutatea se 'nveselesce, când altuia resplătesce.
Reutatea fără resplătire de la Domnul nicI cum remâne.
Reutatea celor marI, de n'ar da pildă celor miel, nu s'ar
socoti aşa de grea, când la aceea nurnal ar privi.
Reuta tea din Început cu recI gând a Început.
Reutatea de la om se depărtărn, Iar nu pe om să'l le­
pedăm.
Reutătile isvoresc din lene şî trândăvie, pentru-că la muncă
nicI odată mal gandesc.
Să'ţI lasf reutatea 'până a nu te lăsa însusf ea pe tine.
Tate pe lume se vestejesc, numai reutătile pururea Înfloresc.
Ceea- ce ne popresce să nu urmăm tot-de-una tot aceea
reu tate, arată că nu avem numai o reutate.
Cel ameţit de reutătl, anevoie se deştepta.
Cel plin de reu tate, nici cum gandesce la dreptate.
Cel ce În reutăt! pururea se tăvălesce, nici o nădejde de
mântuire pe lume mar hrănesce.
Cine reutătile nu le pedepsesce, se 'nţelege că el le slo­
bodesce.
Din r�utatea mintit pururea alergăm la pin şî neleztuirt.
Din reutatea celor marl, cel mal mici pătirnesce şî ren se
chinuiesc.
De tate reutătile să te despol îndată, şÎ c;lnd te culci şî
când te scolr, ca de haIne la bale.
Drumul la reut8ţf forte Iute se arată, far la bunătăţf forte
Încet.
Pentru Resvrătire
Cugetele resvrătitare risipesc noradele.
================== pagina 519 ==================
Dig
11195 Resvrătirea In adever, mult pe lume o rescolesce, dar şî
mult în urma ei el folosesce.
Pentru Resboiu.
Pentru Răni.
Ma] lesne pc morţI eI poţl învia, de cat când muierea
dulce eţI va grăî ŞI tu ele ea a nu te răni.
Pană când ajunge până la ficaţI, nici un lec mal are.
Rana peşin să tămăduiesce să se mărescă să n'o îngă­
duîescl, ca nu mal mult să pătimescl.
Rana până e mică să 'ngrijesci cl'a el tămăduire, că dacă
se măresce, cangrena te sfîrsesce.
11200 Rana ŞI de se vindecă, dar semnul ei te-aduce aminte de
cel-ce tea rănit.
Rănile trupuluf pe rangă ale sufletului, Întru nimic se so­
cotesc.
Cea mal mare rană îndată se deschide, de prietenI ŞI de
rude, când nu seif de el cum să te păzescl,
Cel-ce rănesce prin graj'tl, cu mult mal recI te rănesce, de
cat cel mal ascuţit cuţit.
Pentru Reposati
V cq 1 J/,;rte.
Pentru Respunsurt
Grabnic la audire şi zăbavnic la respuns.
11205 Mar lesne a Întreba, de cât a respunde.
Până nu vei audi, nu te pripi a respunde,
Respunsul teu să fie cu blândeţe ŞI dulcetă, la orr-cine te
întrebă, că la toti plăcut te face.
Respuns cu Împotrivire, şÎ de ţi-se pare că te usureză,
mai reu te Întărîtă.
Respuns la respuns odată se dă.
11210 Respuns făr' da te socoti, nici cum tu se dal.
Să nu respuridt în locul altuia până a nu te va Intreba
pe tine, ea să nu te ruşinezi ŞI în urmă să te călescl.
Cel grabnic la respunsurl nicIodată judecă.
Cel ce nu respunde, arată 'nvinovăţire. .
================== pagina 520 ==================
520
l'lWV.EHllEL� HOMÂNILOH
-------------------
Cel-ce nu scie să respundă, Încurcă vorba şÎ mal nimic
pricepî.
11215 Cine scie să asculte, acela scie să şî respundă,
De seir bine, aşa respunde, Iar de nu, pune'tl mâna la gură.
Pentru Resplătire
Omul când nu pote resplăti alergă, rnojicul la ocărî, ca­
lugărul la blesteme, şî muterea la lăcrămî.
Vei vrăjmasuluî tCi.i să-T resplătescl mai reu ? fă-T bine
pentru reCI.
Vei să resplătesci eul-va, să nu te asernenl luî, ci din po­
trivă bine pentru reCI să-T facI Iuî.
11220 VeI să resplătescî celuî ce te ocărăsce, dă-T mulţumită
cu căciula în mână.
VeI să resplătescr celul ce te înşală? fă-te că-T 'daf crede­
mint la ceea- ce te Înşală.
Vei să resplătescî ori-cui? de mic copil să-'! insorr.
Ca să resplătesci celuf ce se sfădesce cu tine, să te si­
Ieser a'l Întrece la orf-ce deprindere.
Cu reti pentru reCI niei odată eul-va să resplătescl.
11225 Cu resplătirea să al ergY tocma ca omida şî de are sute
şÎ mir de picere, far cu facerea de bine tocrna ca ogarul,
şî de are numai patru picere,
Cu bine să resplătescî şî celor ce te-au făcut ţie reti piste
rNI, ca să cun6scă şî să se căîescă.
Când eşti în fericire, nici cum se mal cuvine duşmanului
şî vrajmasului teu să-'i faci resplătire, că Îndestulă lor
pedepsa, a te vede pe tine în cea mai mare slavă şî
fericire.
Când veI să r esplătescî orf- cUI şî pentru ori-ce, intâlu să
guşti din apa ultăriî, apot lui să-i resplătesct,
La orr-ce urmare rcsplătirea vine pe negândite.
11230 La resplătire cu îndurare, la mânie cu umilinţă mal mare.
Mal bine nici cum să resplătescl, de cât după dreptate
să respIătescl.
Numar cel mari si 'n putere, cumpliţiI �î nelegIuiţiI nu
cred nici cum resplătirea DomnuluI, socotind că vor
scăpa ele veşnica muncă. Var de el când vor păţi-o t
Nu fi grabnic la resplătire către supuşiI tel, pentru orI-ce
greşelă, c㠺Πtu la cel mal mare cerI ertare de greşelă.
Reul cu bine să'I resplătesel, ca bine şî tu să dobândescI.
11235 Resplătesce cu bine celUI ce'ţi face reCi.
Resplătire cu bine pentru Orl-ce sIujb{t, pentru orI-ce vreel-
================== pagina 521 ==================
POV Ă'IUII<Î ŞI CUV1NTE ADEVERATE
521
nicie, pentru ori-ce ispravă, însufleţeză cu pilda şi pe
cel mal nevoiaş.
Resplătirea cu rell cea mal mare vină.
Resplătirea de la Domnul, cu cat mal mult zăbovesce, cu
atât mal reu te lovesce.
Multi cu rîvnă bună, să resplătescă cu bine, dar neputinţa
el impfedecă.
11240 Nici pentru bunătăţile părinţilor noştri, nicl pentru reutăţile
lor, ne resplătesce 1100e Domnul, ci pentru însuşi ale
n6stre bune sau rele urmări.
Sermanul nu pote resplăti, dar Domnul în locul lUI res­
platesce mult mal bine.
Fies-care după faptele sale asceptă de la Domnul a lul
resplătire.
Celor-ce ve urăsc, cu dragoste să le resplătitî, ca ::;1 el
să ve Iubescă,
Celul ce te ocărasce, cu tăcerea mal bine el ocărăscf IUJ,
şi cu mult mal bine cu un <multumim dumitai>» c'a­
tunel se 'nţelege că'tî bati joc de el.
11245 Celui-ce 'ţI face rEI, resplătesce-I tu cu bine, c'atuncî cu-
getul el bate.
Cel pornit spre resplătirf, odihnă JllCI-CUm are.
Cel-ce cu reu resplătesce, asemenea şi el dobândesce.
Cel-ce resplătesce binele cu reu, reul din casa lUI nu va
lipsi în vecI.
Cel-ce suflet mare are, nicl odată mal gandesce la vre-o
resplătire pentru eate pătimesce.
11250 Cel-ce bine urrneză, cu bine să se resplătescă, ca pildă de
la el tot] să dobândescă.
Cine p6te resplăti pentru orî-ce reu, şi nici-curn resplă­
tesce, acela într'adever omul cel mal bun.
Dacă nu poţI resplăti binele ce-al dobândit, fă măcar o
multumire.
De s'ar resplătl îndată celui-ce face reu, altul la reu n'ar
mal gândi, şî de s'ar resplăti îndată celul-ce face bine,
altul îndată s'ar lua după el cu facerea de bine, că pilda
dascălul cel mal bun.
Şî chiar vrăjmaşului tel! cu bine să-I resplătescî, ca prie­
ten să-'] dobândesci,
11255 Şî cel mal mic p6te resplăti cu bine ;"Î cu reu.
Şî de vef să resplătescl, cu crudirne nicicum si nici odată
să resplătescî, şî mal ales când în manie te găsesc!.
================== pagina 522 ==================
622
rlWVERBELI'; lWMÂNILOR
----�----
Pentru Restrişte
Restriştea când te supune, numaI cu inimă mare o poţI
şi tu pe ea supune.
Pentru Resfătare şi Resfăţatî
Resfătarea cat de dulce, plecate ne-aduce.
Cel resfătat nimic nu-T place ci tate după spate le aruncă.
Pentru Rătăcire
11260 Când omul se rătăcesce, învaţă minte ore-ce mal bună.
Pe cel rătăcit, rîvna, pofta şÎ dorul el chinulesce.
Pe cei rătăcit să nu-'] treei cu vederea, ci lUI să-T aretf
calea cea mal dreptă.
Pentru Recelă
Cine mu't se cocoloşesce, mal lesne recesce.
De recelă să te fer esei ca bolă să nu dobândesci, că de
căldură mal nici unul ri'aî vedut c'a pătimit.
Pentru Răbdare, Suferire şi Nerăbdare
11265
11270
Omul îndelun« răbdător, sernenă cu Durnnedeu.
Omul de nevoie multe şî grele rabdă. '
Invaţă-te a suferi, ca să nu-'ţl pară cu greCI când eţI va
veni vre-un necaz rel!.
Indelunga răbdare, darul cel mal mare, cl'aceea mal mare
ele ori-ce putere mare.
Inc�elunga răbdare de multe orI te duce la desnădejduire.
Val celor ce pIerd răbdarea, că reu se vor căr.
Gonirea din casă şî îrnputarea datorniculuî cele mal zrele
de-a suferi. ,..,
Jugul de gat te'l-aî pus, suferă de voIa ta ca la un stăpân
supus.
Ca patimile lUI Iov, nicf un pătimaş pe lume mal mult a
pătimit şi cu buna răbdare tate le-a biruit.
Cu îndelunga răbdare sî cu dulceta blândetelor pe toţI el
supui sub ale tale picere. ' ,
================== pagina 523 ==================
r
....
['UV;lIOIRI ,,1 CUVI�TE XflJ<:V ERATi:
523
i
•
t
11275 Cu cât mal mult rabdî, cu atit mal bun te aretr şî sănă-
tatea ţeo păstrezt.
Cu nerăbdare nimic isbutescl, ci mal mult te smintescl,
Cunoscendu-Jtl sorta ta să suferI cât vel pute,
Cu putintică răbdare, orl-ce necaz trece. D'acesta să te tii.
Cu răbdare UIţI ori-ce necaz eţ'i vine. '
11280 Cu răbdare întimpinf ori-ce reLl pete să'ti vie,
Cu răbdare norocul vine la loc
Cu răbdarea să respundt la orl-ce întîmplare, ca să biruesci
orl-ce în potrivă întîlriescl.
Cu răbdarea dobândescl ceeace tu nu gandescI, că vremea
nestatornică, când la mine, când la tine sare ca o mince.
Câid nu eştI de faţă, să suferi fără sfială, nu numai ocări
ci şi marl bătăr.
11285 Când nu potr răbda. di în gândul teci: «şz' aresta trece ca
apa ce curgt'» şi lesue te vcl mângâia.
Cât de multe nevoinţe se vor grămădi pe tine, tate cu
răbdarea le poţi birui, şi pe d'asupra lor vel pluti.
La răbdare să'tr aducl aminte ele Iov SI indată vei isbuti.
Nerăbdarea te<�runcă în cea mal mare' prăpastie.
Rabdă şi tu ca Iov, ca să dobândesc! şî tu ca Iov.
11290 lZel! după re LI vine dar răbdarea tate le biruiesce. De ea
să te tir C'1 s'a nu simti nicf un reu.
Răbdare�, orf în ce s'a pus peşin a plesnit, numar la om
în inimă mal mult a tinut.
Răbdarea, calea veselieI'.
Rabdarea ram amară, dar rodul el forte dulce.
Răbdarea cu nădejdea amîndooe surorl bune, una te mim­
gale şi alta te intăresce.
11295 Răbdarea la manie cea mal bună doftorie.
Răbdarea la pace privesce.
Rabdarea nicăirl sia găsit el locuinţă, de cât în inimă
la om şi fără a lui voinţa.
Răbdarea piste fire, aduce desnădejduire.
Răbdarea potolesce, gllceva ce din mânie isvorasce.
11300 Răbdarea semn de nădejde.
Răbdarea se 'nţelege liniştirea inimiî, cea mal bună odihnă
a sufletulul.
Răbdarea tate le birulesce, şi jos le trântesce.
Răbdarea fără nădejde amară se socotesce.
Răbdarea cea mal mare la om mânzărere.
11305 Răbdarea celor săraci nu va fi intru zadar.
Kăbdare cât de multă, dacă vei sufletul să nu 'ţI păti­
mescă,
Suferă cat vei pute, când nu poţi să dobândescî, ceea-ce
tu dorescl, ca să nu te sfîrşesc!.
================== pagina 524 ==================
524
PROVllRBELll R9_M_Â_N_L_O_R _
Suferă şî tu acum şi nu te necăji nici cum pentru câte
ţie 'ţI vine de la sorta către tine, că ea pururea se
plimbă de la unul pâri' la altul.
Să te învetî să rabdl, ca Înainte să mergi, şî în necazur i
să nu pătimescl.
11310 Să te silescî a suferi. c'atuncî inima nu ti se mal bate.
Grea tămăduire, dar sănătosă. '
Cel-ce 'ŞI pierd dreptatea, cu răbdarea se mângâie.
Cel îndelung răbdător, cu vremî dobâridesce.
Cel Îndelung răbdător cu mult mal vajnic de cât cel la
resboiu voinic.
Cel mic rabdă ca un mic, până ce vremea a-'! rîde va
începe.
11315 Cel mult răbdător mal înţelept se 'nţelege.
Cel-ce va răbda până În sfîrşit, acela mal fericit că s'a
mântuit,
Cel-ce mai mult a suferit şî mai mult a răbdat, acela şi
mar mult s'a învetat.
Cel-ce mai puţin rabdă, acela mar puţin se necajesce.
Cel-ce mult rabdă la nenorocirile sale, bărbat la suflet se
arată
11320 Cine a suferit, acela a isbândit,
Cine nu scie nici să rabde nici să sufere, pururea păti-
mesce, că mic de suflet se socotesce.
Cine note răbda, acela înainteză.
Cine �ăbdare n'are, în urină se călesce.
Cine scie să rabde, acela mal sănătos şi la trup şi la
suflet.
11325 Buna răbdare, bună săvîrşire are.
După răbdare, bucurie mare.
De nevole, suferim ori-ce 'n potrivă întîlnim.
Pentru Rîvnă
Val de cel-ce la ori-ce pururea rivnesce că n'are vreme
să se odihnescă !
Când rivnescf la cele străine, mâhnire şî necaz mare eţr
vine, că nu le poţi dobândi, Iar l'ale tale nici o su­
perare.
11330 La lucru străin mal mult rivnesce omul, că-'] vede de de­
parte, când ele el n'are parte.
La puţine am rîvni, când nu ne-am lăcomi.
La cele ele folos sÎ ele trebuintă mult tu să rîvnesci, rar
la cele de prisos nicf să gâl�elesci.
================== pagina 525 ==================
f
POVĂŢUIRI ŞI CUVINTE ADEVihi,ATE
525
Pururea omul rivnesce la cele ce sufletul lui poftesce, dar
mCI odată dobândesce ceea-ce el volesce.
Rîvna şÎ pofta să ţi-le stăpânescr, ca să nu greşesc!.
11335 Rîvna ŞÎ pofta din dragoste isvoresc, daceca cât dragos­
tea zăbovesce.
Rîvn㠺Πpoftă piste mesură nicT să dor escr, nicî să gân­
descr, că nu În urmă să te căîesci.
Să rîvnesci, dar nu cu rîvna să te topescl.
Cel-ce piste fire rîvnesce la mal mult, pierde şÎ cel puţin
ce mal nainte a avut.
Pentru Rtg'ăitură i Strănutat şi Beşină
Cu strănutatul audî «vivat Il, cu b eşina facI să rid ă, 'iar
cu rîgăitura scârbă Ia omenl aduci. Alege care 'ţi place.
11340 Când de nevoIe vel rîgăi, basmaua Ia gură'ţr îndată să
ţe o pul şî la o parte să te dai ca scârbă să nu dat.
Mai bine să te beşl, de cât să rîg{tescl, că besina dice :
« rîdeji DWllniavostre /» far rîgăitura <<fug-; porcule d' an'».
Mult mult să te feresd, să nu rîgăescl În adunare când
estf că rîgăitura în adever se 'nţelege ca o Leşină pe
zură
Rî�ăitl;ra scârbă la toţi aduce, beşina rîsul cel mal dulce,
şî strănutatul deşteptarea cea mal mare. Ghid, care e
mal plăcută
Rîgăitura besină pe gură, beşina uşurare de stomac, lec
de sănătate, şÎ strănutătura resuflare pe nas.
11345 Rîgăitura tată delicateţea jos ţe-o aruncă, Leşina în sus
te mişc㠺Πstrănutătura la nas te pişcă.
Strănutatlll elice «să trdesci», besina «să te 'rureseiesct»,
sî rîgăitul '<<fugi d' an» _ '
Strănutatul cât de mic, îndată te desteptă, besina cât ele
ascunsă te umple de miros �î rîgăitul ele tot te arată
scârbos.
Ceea-ce aduce rîgăiturd nici-cum la masă să pur, ca să
nu audl besinî pe gură.
Cel-ce rîgălesce, ca porcul grohăiesce,
Pentru Rînduială
Ve'f' Orî» da/a M.
Pentru Rîs
11350 Unul ele altul rîdem si dracul de nof toţI.
================== pagina 526 ==================
---------------------- ---- -- �-
Când alţiI plâng şî se jălesc, nu te pune tu pe rîs uri.
Când ridr pot să te vadă, dar rîsul tecI să nu s'audă.
La rîs s� nu te pornesc! cu hohote nebunescI că' prost
la minte te areti.
Nebunul când rÎd� de departe se aude, Iar Înţeleptul nicI
insuşi el aude.
11355 Nici rîs cu hohote, nici vorbă cu obrăznicie să nu 'ţI
placă ţie, că una tearetl gură cască şî alta de dîrz piste
fire.
NicI să rîc)l nicI să plângI, când nu e vreme nici de una
nici de alta, că ş1 una �î alta, piste vremea lor, ticălos
te-arată.
Rîsul piste orînduială, aduce plâns mar în urmă.
Risul piste mesură te arată de 0111 prost
Rîsul fără vreme, trei fraţi gemenr are: pe nebunul, pe
neghiobul, ş1 pe tine cel mal ticălos.
11360 Rîsul de rîs se socotesce, când la vreme nu se neme­
resce.
Să nu rÎciI fără vreme sî piste mesură, ele ori-ce şî ori­
când, c'ase mene rîs te face de rîs.
Să nu r141 ele altul cânel vremea lui nu'] rîele, că nu sciI
pentru tine când ŞI cum vremea va ride,
Să nu rîc)I ele ciungI, nicI ele ologl, nicl de morţi, nicl
ele cel srnintitf la minte cum nici ele cel şchiopi, mei
de cel orbi, nici ele ori-ce slutit ori-cum, că tate SLlJ1t
întimplătore la ori-cine, şî ortcum. :;;1 nu seif :;;î tu la
care i S�I ajuIlgI.
Să nu rîc)I ele cel beteg, ci să te rogI lui Durnnedeu să
n'ajungi şî tu mal rNi.
11365 Să nu rÎc)f cii' cel-ce plânge, că şi tu ca el mâine p ote
că veI plânge.
Cel-ce petrec cu rîsuri, la vreme de slujbă, ele rîs rernân
şî fără slujbă.
Cele de rîs ne necinstesc cu mult mal mult de cât cele
de necinste.
Cel-ce pururea rîele, cu gura rînjită rernâne.
Cine de tate pe lume rîele, nici un necaz ele el nu se
prinde.
11370 Cine astădt rîde, rnârne pUnge, că vremea nestatornică.
Pentru Salată
Salata cere sare cam multă, unt-de-Iem n �î mal mult, iar
oţet cât de puţin.
================== pagina 527 ==================
POVĂl'UIRI ŞI C;UVINTE ADEVJ�RATE
Pentru Sapă şî Săpătură
527
La cântecul co cosuluf cu sapa în mână să te afli, dacă
vei să nu'tf lipsescă îmbucătura din gură.
Mai bine cu sapa în mână, ele cât cu mâna Întinsă la
111 ilă,
Mal bine să sapî, de cât să te căclulescf la unul ::;i la
altul.
11375 Pămîntul să geme subt sapa ta, când daf cu ea, c'atuncl
rod mal mult eţr dă.
Sapa şî plugul, hrana ta. Din mană nu le lăsa.
Cine nici un meşteşug nicI cum a învetat, dice, di-'] şî tu
lUI că sapa pote cu mâna s'o ridice.
De cât să sapI pe subt pămînt pentru aur şî argint, unde
vIeţa ţe-o primejduîesce, mal bine să sapi pe faţa pă­
mintuluî unde găsesce, cu înlesnire, pâînea tel ce ţI dă
vletă.
Pentru Sarcină
\'ceF Insărrinare.
Pentru Satana
La câte rele urmăm ca să nu aretăm, că nOI la greşeli
alunecăm, asupra Satanei pricina o aruncăm, strigând cu
glas mare «bată '1 T)uJIlnc(ia7 să '1 oată, câ el m'a în­
demnat /
11380 Satana locuesce unde cuget nu găsesce.
Satana cel mal mare duşman al omeniri]; cine 'n potriva
omeniri! s'arată satană se înţelege.
De nevoie câte odată şî Satanei ef aprindem faclia spre
înblândire.
Pentru Sabie
Sabla să n'o scoţI cu g;'md de ucidere, ci numai spre
înfricoşare.
Sabia să te-o încingI, nu spre vre o ucidere, ci spre
întîmpinare reuluî ce ţie 'ţI vine.
Pentru Saţ
Veql Lăcom ie,
================== pagina 528 ==================
[,28
}'ROVERBELE ROj\L�NILOR
Pentru SemeţI i Semeţie
Pentru Semne i Cel însemnaţi
11385 Când cel-ce da la semn nici cum nemeresce, la semn de
te vei pune cu mult mar sigur eşti,
Cel Însemnat pe din afară. şî pe din lăuntru se 'nţelege
Însemnat, Departe de el că rell ele inimă se Înţelege.
Pentru Sete i Secetoşi
Pentru Seceriş
Secerişul la vremea lUI să nu'I pterdl din mana ta, că
remâl cu mâna g61ă.
Secerişul munca cea mar dulce, că hrană ne aduce.
Cel-ce la vînt urf nu mat socotesce, câte şi când şî ele
unde bate, şî cAţi norl se ridică, în veci nu va secera,
11390 Cine la seceriş nu se lenevesce, pâinea elin gură nu-T
lipsesce.
Pentru Siguranţă
Atuncî numar sigur eşti, când te SUpUI la 'ntelepcîune
şÎ atuncI mai fericit estl', când estf mal sigur.
Unele omul trăresce după cum el voiesce, fără a se su­
pune la nici o legluire, acolo vleta lUI n'are nici o si­
guranţă.
Mai bine mal puţin si cu siguranţă, de cat ore-ce mal
mult şÎ cu primejdie de vieţă_
Nimic mal sigur de cat ceea-ce al în mană.
11395 Resb6Iele, hrănirile şî jafurile, orl ce siguranţă jos la pă­
mînt o aruncă.
Pentru Silinţă
Cu silinţa t6te le săvirsescî, frate.
Cu silinta, tate subt ale tale picere lesne le supuI.
Cu silinţa dobândesci ceeace cu gândul nu gânc1escI.
================== pagina 529 ==================
P0V Â'fUIRI ('1 CUVINTE ADEVERATE
529
Cu bună silintă de te ve] sili, şî pietra în sus o vei ros­
togoli.
11400 Când omul se silesce, şî Domnul atuncI '1 ajută, Iar când
se lenevesce, Domnul de el se deslipesce,
La multe dodată să nu te silesci ; că la nicl una nerne­
resc!.
Mar mult de cat se cuvine să nu te silescf la orî-ce În­
deletnicire, ca să nu contenescI Îndată.
Nici pre mult, nici pre puţin la orf-ce să te silescî, ci o
mesură de mijloc la tate să păzescî, că prisosul d'o
potrivă cu lipsa te vatemă.
Nu te sili piste puterea ta, ca nu cum-va să cadî din
puterea ta.
11405 Puterea silinteî, cea mai mare înlesnire la orî-ce.
Silinţa se Înţelege murna rodurilor.
Silinţa cea bună, tate le supune subt ale ei piclore.
Silinţa te-aduce rodu cel mai dulce.
Silintă bună de vei pune, de dooe orf pe an secerea vei
pune.
11410 Silinţă cu sudore te pune în plclOre.
Celce se silesce cinste dobândesce.
Buna silintă murnă la ori-ce învetăturt.
Pentru Silă şi Siluire
Ori-ce cu silă, cu greu Dt-se pare.
Orl-ce fără voîe, siluire se 'nţelege după ori-ce lege.
11415 Ori-ce de silă, multă vreme nu ţine.
Unde sila poruncesce, cuvîntul şî legea nu se înţelege.
Unde sila stăpânesce, norodul hrănesce pe cel-ce'] chinuîesce.
Cu sila tu să nu pul pe nimenf subt jug, fie jugul cat de
uşor.
Cu siluirea către norod, cumplit tiran te-aretî, cu blân­
deţe şî îndurare stăpân ce n'are preţ.
11420 Cînd sila poruncesce pravila contenesce.
La silă, de socotinţă nicf o trebuinţă.
Mal bine 'ntr'un bordeiu şî acela ne 'nvelit, dar slobod
de siluirr, de cât în palat imperătesc cu chinurt şî sus­
pinurf.
Nu sili mal mult pe cel-ce a cerut odată Iertăcfune, că-T
aduci aminte greşala de mal nainte.
Nu silui mal mult pe orf-cine, ortcum vei, că omul slo­
bod s'a născut.
11425 Pe nimeni cu sila să nu ţiI în casa ta, dar nici să sgor­
nescî pe cel-ce cere mila ta.
34
================== pagina 530 ==================
530
Pe nimeni să nu silesci cu vre-o reutate, l1ICl asupra-T
să arunct cât de mică greutate, că sila c'o mână te 'n­
coroneză şi cu alta te săgeteză,
Sila, asuprimea şi dârzia, la hafducî privesce şi la cel
cumplit, rar mila, blândetele şî îndurarea la cel înţelept.
Sila când te biruiesce, la ce nu vei te silesce.
Sila nevofe mare.
11430 Sila dulcetă n'are.
Sila dreptate n'are.
Sila si necinstea, pe mulţl din cel buni el arată de nebuni
când pe ef se grămădesce.
Sila din fire s'a născut legea cea mal cumplită.
Pentru Simpatie
Ve4r Antipatic.
Pentru Simbrie
Simbria slugi! nu e dar, nici milă de Ia tine, ci datorie
întregă pentru a lUI slujbă; d'aceea să n'o poprescl,
ci peşin să 'r-o împlinescI.
11435 Simbria slugiI nici până rnâlne să nu zăbovescă Ia tine.
Cel-ce simbria opresce de la celce'I slujasce, foc bagă În
casa sa.
Pentru Simţiri şî Nesimtirî i Nesimţitori
Mult învaţă şî se desteptă cel cu simţiri temeinice.
Nesimţirea cea mal grea patimă la om, că te arată mal
jos de cât orî-ce dobitoc ce simte mal mult de cât tine.
Nesimţirea şi slava cea mare, nu gândesce la marte,
daceea nici că-'! pasă de marte.
11440 Nesimţitorul UItă sî ceea ce mănâncă în ceasul ce mănâncă.
Nesimţitorul de dobitoc nici o deosebire are, ba şi mal
jos se socotesce.
Simţirea nu te înşală, dar judecata cu totul, când nu e
după firea simţirii.
Simţirile ornuluf arată pe om dulce sau greţos după a lor
dulce sau urîtă mişcare.
Simţirile nostre tote Întunecate când adevărul nu'l cunosc.
11445 Simţirile să ţi le obişnuiescf la cele cinstite, dacă vef să
nu gresescr.
Fie-ce simţire după plăcerea ei se mişcă.
================== pagina 531 ==================
POV ĂŢumI ŞI CUVINTE ADEVERATE
531
Cea mal mică simţire pe cel mal mari duh, zadarnic '1
arată.
Pentru Sin iubire
Veq.Y Iubire de sine.
Pentru Sinucidere
Ca sinuciderea nicl un pecat mal grozav. Cu totul de ea
să te depărtezf,
Sinuciderea furie turbată, din cumplirea inimii isvorită,
d'aceea nu simte omul ce face.
11450 Cel-ce pe sineş singur se ucide, aceluîa mal întâîu creerit
din cap cu totul s'a smintit, şî mintea i-s'a clătit.
Departe de sinucidere, nicf prin gând să'tf trecă, ca o
patimă de nebunie.
Pentru Singurătate
Mal bine să mori de cât singur să trăîescl, că ca un mort
te socotescI şî de viu tu eştr.
Nurnaî nebunul petrece singur că nimeni de el nu se apropie.
Singurătatea urîtă, glota superătore, mijlocul lor forte fo­
lositor.
11455 Singurătatea, martea desfătărilor.
Singurătatea cu totul în potriva firil, şi vointet Dumne­
deesci, că Domnul singur nu te-a lăsat.
Singurătatea de tot te prostesce.
Pentru Sihastru şi Sihastrie
Sihastria semn de potolirea poftelor trupesct : când dar
sihastrul nu face părăsire nu se mai dice sihastru ci
blestematu,
Pentru S6rtă
AnevoIe a cunosce sorta unde te trage.
11460 Când sorta 'ţI poruncesce, te supuf orbesce.
Nimeni va pute scăpa de sorta ce'! va căde.
NimenI nici cum pote sta departe de a lUI sortă, cea de
a lUI sortă, cea de la Domnul lUI dată.
================== pagina 532 ==================
532
PIWVEHBELE ROMÂNILOli
�------------------.
Nimenî nu pote scăpa mCI cum va nJCI unde va, de sorta
morţii sale, când şî cum ea va.
11465 Până '11 cesul după urmă, dooe, cele mai urîte, sorte ne'ri­
cungiură, una a betrânetelor şÎ alta a muîerilor.
Sorta adese-orî ne înşală fără greşală.
Sorta omului e rată ce se invîrtesce d'odată, când de
jos în sus, când în jos de sus.
Sorta ornuluf într'un minut se schimbă.
Sorta nici cum ascultă la rugăclunl şÎ lăcrămi.
11470 Sorta nostră să plângem pe cel reposatf şî cel elin urmă
pe noI.
Sorta pe cel slab el supune Ia robie.
Sorta sfinţilor ne-arată că drumul la cer nu e cu flori
împodobit ci cu ghimpi acoperit.
Sorta ce 'ţI e hotărîtă nici cum potf scăpa de ea.
Cea mal grozavă sortă, când dal piste muiere rea.
11475 Cine În potriva sor tef sale se luptă acela mal ticălos.
Pentru Socoteli
Registrul şÎ budgetul, socotelă bună şî dreptă nicIodată
eţr arată, iar dregătorul cel cinstit acela te desteptă.
Socotela bună eţI ţine banf În pungă.
Socotelă piste rnesură te duce la ură.
Cine lea socotelă adese-orl, nu se cam căiesce.
Pentru Socotinţă i Nesocotinţă
11480 Aurul şî argintul unul cu altul se întrece, far socotinţa
bună p' amîndooe le Întrece.
Altele omul socotesce şî altele Domnul săvîrşasce,
A te socoti mal presus de cât totl, începi a'ţr bate joc
de totî şî în urmare dobândescî urîciune de la toţi ca
Satana ce din cer a cădut pentru asemenea urmare.
Interesul pe d'o parte, zădărnicia pe de alta, nu te lasă să
te socotescî,
Omul fără socotintă în zădar se ostenesce, că nimic se fo-
losesce. '
11485 Ori-ce vel urma fără socotinţă, are trebuinţă de mare că­
inţă.
Ori-ce fără socotinţă, în primejdie vie te bagă.
Intâîu bine să te socotescI apof să te hotăresct, şi îndată
hotărîrea în lucrare să o puf.
Cornora întelepcîuniî buna socotinţă.
================== pagina 533 ==================
POV Ă'rumr ŞI CUVINTE ADEV:ihlA'l'E
533
r
Cum se 'nvaţă dinceput, aşa merge până 'n sfîrşit cel
fără socotintă.
11490 Cu buna socotintă pururea vedt mal nainte ceea-ce o să
se 'ntîmple.
Când vef să te socotescî, de calabalîc să te ferescî.
Când te depărtezî de orl-ce interes atuncl mal bine te so­
cotescl.
La ort-ce urmare, socotinţa Înainte pururea s'o pUI călare.
La orî-ce te socotesct, trebue să cercetezl de estespre fo­
losul teii, fără paguba altuIa.
11495 La socotinţă cu zăbavă, la săvîrşire cu mare grabă, că şî
la una sî la alta îndată greşesc! când la una te pri­
pescr, şî la alta mal mult zăbovescl.
Mal bine te socotesc! când cu altul te sfătuesct,
Mintea slobodă şî 'n odihnă trebue să ţe-o albi, când vei
să te socoteseI.
Multe omul se socotesce, dar nici una ese precum el gân­
desce.
Mult mult să te socotescr, şî de grab se săvirsescr.
11500 Muritor fiind din fire, nu socoti piste fire.
Nesocotinţa în lume muma reutătilor.
Nesocotinta pe lume multî ornent prăpădesce.
Nimenî nu greşasce aşa de mult, ca cel-ce se socotesce
forte mult piste mesură,
Nimic alt mal cu ternefu de cât buna socotintă,
11505 Nici-odată în urmă, ci pururea înainte să te socotescî ca
să nu te călescl.
Noptea mal mult să te socotesc!, când cu mintea mal mult
te odihnescl,
Nu câte te socotesc! să dicl, ci la cele ce dicf bine să te
socotescI.
Numar socotinţa şî cugetul cel bun te învaţă să cunosci
binele din reu.
Nu numar la cele de fată. ci mal mult la cele din urmă,
bine se te socotescî, ia' orî-ce urmare gândescî.
11510 Pururea să te socotescI la orl-ce gândescI, dar nu cu ză-
bavă piste mesură, ca vremea să n'o plerdî,
Până bine a nu te socoti, de nimic să nu te apucî.
Socotinţa ornuluî slobodă de orl-ce împledecare.
Socotinţa bună, ochIul înţelepcIuniI.
Socotinţa bună întîmpină primejdiile cele mal' mari.
11515 Socotinţa bună în fapte se cunosce,
Socotinţa bună ridică orl-ce greutate din capul teii.
Socotinţa bună se vede a fi acelor betrânl, că mal multe
au pătimit.
================== pagina 534 ==================
11520
11525
11530
11535
PIWVm':BELE IWMÂNILOR
Socotinta bună cere singurătate, lucrarea glotă, şî săvîrşirea
grabi.
Socotinţa bună depărteză cele rele.
Slava şî averea, fără bună socotintă, nicî cum se stator-
nicez ă, .
Tate se supun la buna socotinţă.
Cea mai mare sărăcie, lipsa de socotinţă.
Ceea-ce în gând eţf vine, nu o pune în lucrare până n'o
vei socoti de dooe şî de trel ori bine.
Ceea-ce te socotescî, să nu o dici pană la vremea el.
Cel fără socotinţă la nicî un lucru sporesc.
Cel-ce mai puţin se socotesc, mal mult greşesc.
Cel cu bună socotinţă dintr'aie vremii semne, cu mult
mal 'nainte, vede cele din urmă.
Cel cu bună socotintă sciinţa şî-o măresce, iar cel fără so­
cotinţă greşalele eşI măresce,
Cel fără socotinţă, în cele mai mari prăpastii îndată alunecă.
Cel-ce nu se socotesce la cele din urmă, mult se căîesce
mai în urmă.
Cel-ce nu se socotesce, nebun se socotesce.
Cel-ce tot se socotesce, numai gândesce, dar nimic săvîr­
sasce.
Cel ce făra socotinţă s'apucă ele cele piste putinţă, curînd
pierde şî cele cu putinţă.
Cel-ce bine socotesce, vfeta de vîeţă nu o socotesce, când
dragostea ei lipsesce.
Buna socotinţă, cea mai mare fericire la om se socotesce.
Buna socotintă depărteză pururea ori-ce greşală de la tine.
De cu nopte să socotescr, ceea-ce la diuă veI tu să urmezi.
Sî nebunul se socotesce, dar pururea În urmă.
Pentru Socrii
Cinstesce pe socru tel, că el sunt părinţii tel.
Pentru SoU:
11540 Capul solului nu se taie.
Solul grăIesce numai cât i-se poruncesce.
Pentru Somn i Nesomn şi Dormire
Omul fără somn nici cum pote trăi.
================== pagina 535 ==================
I
r
POVĂTUIRI ŞI CUVINTE ADEVERATE
535
I
9'
. 1
j
1
r
Vreţă se 'nţelege cât omul este viu, somnul pe om el arată
ca când nu ar fi viu, d'aceea somn mal puţin, ca mai
mult să trăim, că câtă vreme nu dormim, vietă o socotim.
Ca nesomnul cât de mic, nimic alt mai reu trupul ţe'I
sdrurnică,
11545 Cu somnul să te lupţI ca să nu te supuîe, că din vietă
eti tale pe cât lumina nu o vedi.
Cu 'somn îndelungat, pâlne nu dobândesd.
Când aştepţI pe ore-cine, somnul fuge de la tine.
Când ri'af nimic, dormi fără grijă.
Când dorrne omul, înfricoşat de bun.
11550 Când dormî, să dormi Iepuresce, c'atuncî tote eţI sporesce.
Mai nainte de toti să te scoli, sî în urma tutulor să te
culcl, ca să poţr' de tote îngriji:
Nesomnul la om cea mal mare bolă, şî pe cel mal tare
curînd el domolă,
Nesomnul la uîrnire te cufundă şî te duce.
Nesomnul la dor, cel mar grozav omor.
11555 Nesomnul nu te Iertă să uîtl ceea-ce doresci.
Nesomnul te duce unde mi�tea nu ajunge.
Nesomnul ţe-aduce o grozăvie dulce.
N esomnul, bola veduvelor că singure dorm.
Nu Iubi somnul pre mult ca să nu te biruiescă îndată
sărăcia.
11560 Puţin să dormî pe acestă lume, că pe ceea-l-altă în veci
vei dormi.
Puţin să dormi şî mat puţin să te odihnescî, ca nu cum-
va în somn lipsa să te cuprindă.
Somnul alină ort-ce întristare.
Somnul osele ţe le 'ngraşă şî curul te'l despore.
Somnul odihnesce orî-ce întristare, Iar bătaTa cugetului
nicf o odihnă are.
11565 Somnul uşor aduce sănătate la vletă.
Somnul uşor şî dulce, când mână pe subt mână şî braţe
piste braţe te strînge în braţe.
Somnul usureză orI-ce durere al, Iar dragostea mal mul t
aprinde că tot la ea visezi.
Somnul usurintă de patimi ne-aduce.
Somnul îndat' astimperă setea şî fornea la om.
11570 Somnul, vinul şî muierea curînd la Iad te trimete.
Somnul cu vise îndestuleză pe om.
Somnul cu cât îngraşe trupul, cu atât mai mult slăbesce
mintea.
Somnul cu mortea fraţi gemenI s'ati născut .
Somnul cu rriesură, sănătatea vieţiI.
11515 Somnul cu trândăvie eţi aduce sărăcie.
================== pagina 536 ==================
536
PROVJmBELE ROMÂNILOR
--------
Somnul cât de mic, la b6lă mare Iec.
Somnul la uitare t6te le pune,
Somnul la slugă mal dulce i-se pare, că el mal mult os­
tenesce.
Somnul pilda rnortiî.
11580 Somnul păserilor,' într'un' plClOr, ca să se deştepte mal
aclese-orr, al Iepurelui cu ochii deşchişt, ca să se ferescă
de vinătorr, al câînelul cu mintea desteptă, ca să pa­
zescă pe stăpân, Iar al bietului om, cu ochii închisl, ca
să se deprindă cu somnul cel din veci.
Somnul soldăţesc, cel mal dulce somn.
Somnul fumul vinuluI îndată el rislpesce.
Somnul cea mal bună odihnă după muncă, şî cel mal bun
lec la orîce bolă.
Somnul dulce vietă ne aduce.
11585 Somnul şî trândă�ia, desfrînarea ş1 desfătarea, molecîunea
şÎ beţia, ce curînd şî dulce la mormînt ne duce!
Stăpânul mal întâlu de cât sluva din somn să se scole,
şî mal în urmă cu mult de '�ât ea să se culce, ca la
tate să pată priveghIa.
Fără bărbat singură în pat, nicI cum să te culcl, dacă
vei dulce somn să dorrnf.
Cel-ce mal puţin dorrne, trăiesce mal multă vreme, că vede
lumina În mal multă vreme.
Cel-ee tată dioa dorme, în bună odihnă. nicl cum să se
Împrumute,' măcar şÎ de'! va da, fără Î)id o dobândă.
11590 Cine va să dorrnă somn uşor şî dulce, mal mult să muu­
cescă sî mal puţin să mănânce.
Pentru Sornnoroşi
Somnorosul în trândăvie vieta lUI Ş[-O petrece.
Cel somnoros se cunosce după buhăvia lut.
Pentru Soroce
Când mergI înaintea soroculur, tot-de-una nlmerescl, 1J.r
în urmă, nicIodată.
Sorocul după vreme, după depărtare şî după orIce întîm­
plare să se socotescă,
Pentru Sodomiţi
11595 Sodomiţii în veci neîertatî, ca o nelegIuire din fire.
================== pagina 537 ==================
I
r
11605
11610
Pentru Soţie
Alege'ţl soţie din cel asemene ţie, că din cel mal marl,
pe toţI stăpâni el al.
Alege'ţt soţie după starea ta, că de mal mare stare te lasă
fără stare.
Iubesce pe a ta soţie, că nimic alt mai plăcut, şî mal dorit
în lume de cât vleţa ticnită până 'n cesul după urmă.
Cine acesta s'a 'nvrednicit, coronă a dobândit şî fericit
s'a socotit. .
Omul singur nu s'a zidit, ci Împreună cu soţie, d'aceea
fără sotie nu se cuvine să fie.
Omul fără soţie, o casă pustie.
Omul din fire asa s'a urzit, ca fără sotie nici cum să fie;
cine 'mpotriva urmeză de omenire se' depărteză.
Ort-cine cu mult mal mult Iubesce pe a sa sotie, când
dragoste vede de la ea să-I vie.
O ce dulce vietă cu sotia în brate!
Un bărbat şî o' mulere Domnul �umal a făcut, vrend ca să
arete că şî bărbatul şÎ muerlea un soţ trebue să aibă
pururea nelipsit. Urrneză şi tu după porunca Domnului,
că de te vei depărta, în grea osîndă vef căde.
Val de acela ce suferă de soţie; ce cuvînt va da la cel-ce
'I-a zidit împreună cu soţie!
Ziditorul lumii cu soţie te-a făcut şi tu fugI de soţie, o
ce uelegruire!
Când eţf alegr soţie, alege-o ca un prieten ce vel să '1
afbf în vecl,
Când vei muiere pentru vrernelnică plăcere, alege pe cea
mar frurnosă, iar când vef sotie pentru tată vleta ta,
alege pe cea mal înteleptă. ' ,
MUIerea bună şi iconornă, ca o albină roditore, ce rod
nooe din puţin mult şi dulce ne aduce. O asemenea soţie
să te rogI să ţr vie ţie.
Nu numar la frumusete tu să te uiti, când vel să 'ti lei
ţie soţie, ce se trece ca o flore 'ci cu mult mar' mult
la cinste şî 'ntelepctune, că i să petrecl cu ea tată
vleta ta.
Pentru a ta soţie şi sufletul să ţe'l pur.
Pe sotia ta nicI cum să o daî în streine braţe că n'o vel
mal' ave întrale tale brate.
Să Iel pildă cât de mică d� la turturică, ce când eşI pierde
soţia, nicf mal vede, nicî aude, nici mar calcă pe cracă
verde.
Fericit vel fi când vei dobândi dragoste de la aceea ce
vef s'o albi soţie.
================== pagina 538 ==================
638
PIWVERBELE lWM3.NILOR
11615 Cea mar mare isteclune şî cea mal grea sciinţă a cun6sce
6re-cine cum să-'si ocârmuiescă a sa Iubită sotie.
Cel fără sotie se 'ntelege că n'are nici casă nicI' masă.
Celce În vecî fără �oţie nelegIuit se 'nţelege că firea după
lege 'i-a rînduit soţie.
Cel-ce fără sotie vîeta sî-o petrece, ucigaş de ornenf cu
drept cuvînt se 'ntelege, că va să desrădăcineze firea
ornenescă.
Cine pe soţie, Iubesce, pe însuşI sine Iubesce, că soţia sa
din însuşr trupul seu.
11620 Cine făptura lUI Dumnedeu de soţie n'o prirnesce, acela
nelegiuit de Domnul se socotesce, că la porunca luî se
împotrivesce.
Dacă soţie tî-al ales după o ta plăcere, cu ea să te mul­
tărnesci, la alta să nu mal gândescL
Domnul pe om d'inceput cu soţie 'I-a făcut d'aceea fără
soţie în potriva Domnului nici cum să fie.
Domnul pe mulere cu bărbat a însoţit-o, d'aceea fără băr­
bat nicI cum să remâîe.
Pentru Societate
Omul cu soţie s'a făcut ca pururea să fie în societate.
11625 Omul firesce, societate gonesce; cel-ce de acesta se depăr­
teză ele fire nu se înpărteseză.
Ori-ce ce nu privesce la folosul şî ocrotirea societăţii nu
se 'nţelege lege.
Ori-ce societate pentru folos de obşte, se 'nţelege la t6te.
In societate fiind, trebue să te îndeletnicescf cu toţi de-o
potrivă, la trebui ntele societătil,
Vteta, cinstea şÎ averea, cele mal rnarf ternefurt ale societăţii.
11630 Vrăjmas ne înduplecat al societătif cel-ce fuge de societate.
Societatea Între omenî, temeiul omenirii.
Societatea se intocmesce cu o ele bună voie schimbare de
cele trebuinciose a unuia cu altul.
Societatea se ţine cu a fieş-căruia bună îndeletnicire.
Societatea cea mal bună, când de-o potrivă an vleţa cea
mal bună.
11635 Societatea cere de-o potrivă cinste.
Firea pe om 'I-a făcut pentru societate.
Firescile trebuinte tutulor ne arată că omul trebue pururea
În societate să trăîescă.
Dreptatea şî îndurarea, datoriile socletătiî.
Cel-ce cu nimenî n'are societate, vrednic se 'nţelege de
pustietate.
================== pagina 539 ==================
POV Ă'l,'und ŞI CUVINTE ADEVERA'l'E
Pentru Suire
Ve4i Urcare.
Pentru Suvenir
11640 Suvenirul anevoie se pîerde.
Pentru Sughiţ şi Suspinuri
539
Suspinurile, oftăturile şî Iăcrămile, semn de dorul dragostiI,
rar sughiţul pe t6te le potolesce.
Suspinul arată patima sufletescă, rar gemetul trupescă.
Pentru Superstiţie
Superstiţia mal tare de ori-ce lege.
Superstitia te Întunecă în cea mal mare lumină. Departe
de ea.
Pentru Supunere şi Supuşi
Veci! Stăpân.
11645 A se supune altula cu greu la om se pare, Iar prăvilelor
a se supune, cu mare plăcere.
Atunci supuşiî petrec în odihnă când Domnul priveghleză.
Atunci tu să aşteptt de la supuşii tel urmări bune şî 'nte­
lepte, când şî tu lor le ve! da cinstite pilde şî drepte.
Aşa tu să te arett către supuşii tel, precum şî tu voîescf
ca Domnul către tine să se arate mal bine.
Cu-al tel supuşi să urmez] ca sorele ce pe totî d'opo­
trivă încăldesce, fie buni, fie ref, că pe toţf al sef, d' 0-
potrivă er socotesce.
11650 Cu cuvînt când SUpUI, sub al teu pictor pe totf el pUI,
rar cu «aşa vozu eu» pe toţi eI risipescî,
Cu pilda pe norod lesne el supui la orf ce lege pul.
Cu supunere şî credinţă la stăpânul teti, ca cocorii să te
arett ce dioa şî noptea în mijlocul lor pe-al lor mal
mare el păzesc.
Cu dreptatea înmulţescI, cu strîmbătatea risipesc! pe totf
al tel supuşî. Alege care'ti place.
Când piste fire pe supuşii teI el superi, la de snădejduire
================== pagina 540 ==================
540
PROVEHBELE lWMÂNlLOH
'1 aduci şî desriădejduirea te-aduce văternare fără lec.
Departe do asemenea urmare.
11655 La cuvînt când nu te SUpUI, greşala înainte o pul.
Mal bine DomnuluI tel) să te supui, de cât asupra lUI să
te puL .
Melcul până nu'l pune pe foc nu 'ncepe a grai, aşa şî
supuse, până nu ajunge la desnădejduire, nu începe a
cârti,
Nici unul se supune la jug de bună voie.
Nu cu sabia ci cu cuvîntul să supul pe orl-clne.
11660 Nu ceea-ce veî, ci ceea-ce pot şî se cuvine să dea su­
puşii tel, aceea să cerî de la el.
Nu cinste mare, ci dragoste mal mare, de la supusii tel
să te silesci să dobândescî.
P'aî tel sUpUŞI, să '1 lndatorezT la cele lor de folos, Iar
nu pentru alţiI să '1 silescî.
Piste trebuinţă şî ce e de prisos, nicl cum să mai' ceri
de la supuşii tel.
Pururea să cauti la fericirea supusilor tel.
11665 Pururea să te supuî la a locului stăpânire,
Pe supuşii tel cu cererî şi marf greutăţI nicî cum să-'!
îngreunezI, ca nu cumva să-'! pierdi.
Pe supusii tel nicI cum să 'I asuprescl, ci de a ta milă
pe toţI să-'! împărteşescî.
Pe supuşii tel să nu-T socotesc! de ai tel robi, ci pe uniI
de al tel copil, şî pe alţiI el' al tel fL1ţL
Pe supusi să-'! socotesd că sunt zidiţI de Domnul ca şi
însusf tu.
11670 Pe toţT supuşii tel să-'! Iubesc! ca pe [nsusf fiii tel,
Supunerea nu e datorie ci îndatorire; daceea ÎntâHI să
îndatorezî pe ore-cine, cu ore-ce, apol să cerf supunere
de la el.
Supunerea de dragoste cu mult mal bună de cat cea de frică.
Supusul pe stăpân trebue să'l asculte, şî stăpânul să în­
grijescă de el ca de al seU stăpân.j
Să te supul îndată la cel cu cuvînt, şî la acel lucru ce
folos la obşte aduce.
11675 SupuşiI pururea mal lesne se legă eu lanţurile blândeţelor.
Tate îndată se supun la cel mal tare şi la cel maf cu
putere.
Supuşii ter de la tine pildă să lea la ori-ce urmare.
Firesce supusul la stăpân se 'mpotrivesce, când piste rne­
sură el silesce.
Fă pe supusu tel mal mult să se ruşineze de cit să se
înfricoşeze de tine, că ruşinea lor smerenie le-aduce,
Iar frica urîcrune.
================== pagina 541 ==================
11680 Frică la supuşi! tef, nici cum să le pUI, ci cu dragoste şÎ
blândeţe la tine să-T supui.
Cel mal multî în lume la silă se supun de cat la cuvîntul bun.
Cele nooe, când cele vechi se uită, pururea la supusf
mal grele se pare.
Cel mal slab la cel mal tare se supune după fire.
Cel tare pe cel slab pururea el supune la legea ce el
pune.
11685 Cine la cuvînt se supune acela mal sus se pune.
Cine la Domnul se supune, Domnul pe el sus el pune.
Cine nu se supune la nevole, de nevoIe?
De vofe să te supui la cele piste a ta putinţă, că şî tu
lor de nu te vel supune, ele pe tine te vor supune
De voîe bună, cu mult mar bine, se supune ori-cine la o
bună stăpânire, de cât de silă.
1169J De la supuşii tel dragoste să cert, ca de la nisce prieteni
adevărat; ai tel.
De supusf să îngrijescl ca de însuşi casa ta, că o casă
către tine ale lor case se 'nţeleg.
Pentru Supărare
Omul atuncî mai mult se superă, când se află de nevoîe
Între cel-ce nu e slobod a se supera de el.
Omul se superă nu de cele după cuviinţă, ci de cele din
potrivă.
Omul de nern şî de cinste, uită ori-ce superare de la altul
a păţit.
11695 Ori-ce nu se urrneză când şî cum se cade, superare ne
aduce.
Ori-ce te superă dă-o la o parte ca cizma ce te strînge,
fie cât de frurnosă, la o parte se lasă.
Invaţă-te de la furnică să nu superf nici pe cel mai mic,
cât de mare vei fi, care spre resplătirea gandaculuI, ce
o superase, luă în gură un păluş aprins şî suindu-se în
cuibul lut el dete foc şî arse toţI puil, cum şî de la
albină, pentru facere de bine, ce pentru un ulelu ce-'!
dai, spre adăpostire, te umple de mrere.
Vîeţa fiind scurtă, nu trebue să te superi de orî-ce, aşa
îndată, că n'ai vreme de 'ntrisrare, când nu 'ţI mal re­
mâne nici un minut de desfătare.
Când nu bagi în se mă ceea-ce te superă, atunci sufletul
ti-se Înveselesce.
1170(} Ca�d superarea ar lipsi, urîciunea şî resplătirea nici cum
s'ar mai ivi.
•
================== pagina 542 ==================
542
PIWVEHBELE ROMÂNILOR
Câte superărr de la ori-cine al pătimit mal 'nainte de puterea
ce în urmă al dobândit, t6te Îndată să le pur la uitare,
in vremea puterri tale.
Mar mare superare pe lume nu p6te fi de cât când omul
pătimesce chiar de însuşî al ser.
Mal bine pâine uscată, cu puţintică sare şî cu bună resu­
fiare, ele cât bucate scumpe şî cu mare super-are,
Multa super-are, fie cât ele dulce, plecate ne aduce.
11705 Nirnenl pe sineşf superă de cât când nu mal are nici o
nădejde sau când se turbură mintea luf în cap.
Nicî cum să adaugI mal multă superare celuî cădut în rea
stare, că triştea d' o potrivă vine, când la mine când
tine.
Piste putinţă unul cu altul împreună a petrece fără cea
mal mică superar e,
Pricina superăril de mijloc s'o ridici, ca superare nicî cum
tu să mal cerci.
Pe cel mal mic frate de'I vei super-a, pe toţI de obste i-aî
superat, că totl ca nisce părtf ale unuf frate suntem.
11710 Până ce semnul superăriî nu se stinge, anevoIe dragostea
a se mal înnoi.
Superarea piste fire te-aduce desnădejduire.
Superarea prin ascuns cu mult mar rea de cât cea de faţă.
Superarea celor rele, ne depărteză de ele.
Superarea elragostiI o suferi cu plăcere.
11715 Să aştepţi şÎ să nu 'ţI vie, în pat să te pUI şî să nu POţI
dormi, să slujescî şî să nu 'ţi plătescă superare de marte
ţie eţr aduce.
Să nu superi atâta în cât să audf «ajunge!» c'atuncî SU­
perarea pe tine te-ajunge.
Să depărtez! de la tine tot ceea-ce superare p6te săţl
aducă tie.
Cea d'intim superare, fie cât ele mică, el' o veî întîmpina,
cea din urmă nu va mar Încerca a te vătema.
Ceea-ce cunosci că te superă depărteză ele la tine, ca să
nu te Încalece şÎ să te p6rte după cum tu nu veî.
11720 Cel superatl pururea cârtesc până când la super-are gân­
desc. Depărreză supărarea ca să scapi de cârtelă.
Cele trecute si cele din urmă puţin te superă Iar cele de
faţă mult şî piste fire.
Cel ce pe alţiI a superat, să sufere şî el când altiî pe el el
infrunteză,
Cel-ce superă pe făcetorul lUI de bine nu intârzilază a-'şI
lua resplătirea,
Şi cea mal mică supărare ele multe ort ne-aduce cea mal
mare turburare.
================== pagina 543 ==================
_______ p_o_,_' Ă_'�,-'UlRI '7I CUVINTE ADEV1�n AT E
Pentru Surdl
11725 Val de cel- ce strigă la urechea celui surd!
NicI un surd mai surd ca cel-ce nu ascultă.
Pentru Suspinuri
v cel' Sug/I1!.
Pentru Suferire
543
Pentru Suflet
11730
11735
11740
VeqY Trup.
A sufletuluI sfinţenie, a trupului curăţenie.
Acel suflet se vede mal bun ce suferă orl-ce întîmplare
ca o trecetore.
Urît, să te duel cu suflet Încărcat de nelegîuirl, de bles­
temăţii şî de netrebniciî,
In sufletul teu locuinta Domnului, daceea să nu'l superi
cu plăceri ner;instit�.
Smerenia molecIune Jar mândria mărime a sufletului să
'nteleg e.
Cu anevoie dobândesce, sufletul ori-ce doresce.
CUI sufletul nu-i se turbură, inima nu se bate, aceluîa somnul
Il u se ticnesce.
Cuvîntul la suflet ca o halnă la trup, însă întâîii de trup
să îngrijescî apol de haina lul.
Curat la suflet să tI ăîescl, la porunci cu blândeţe, la pur­
tare cu cinste, la muncă cu răbdare, dac,\ vre] să do­
bândescî darul cel mal mare.
Cu frică şî grijă mare, pentru curăţenia sufletuluf teu, ca
să nu adaugI pecate piste pecate,
Cu suflet curat intri pe uşa ratului, cu mânele În şolduri.
Când sufletul Întristat, tot trupul bolesce.
Când sufletul pătimesce, trupul nu se odihnesce.
La cele sufletescl cu curaj să te aretl, ca un nemuritor,
Iar la cele trupesci cu cea mai mare grijă, ca un mu­
ritor, ca nicf o căintă îl urmă să dobândesci.
Liniştea sufletului feri�irea omului.
Liniştea sî turburarea a sufletului curge din reoa sat! bună
a cugetului urmare.
================== pagina 544 ==================
544
PHOVERBELE lWMÂNILOH
----_.
Lumina trupulur, Domnul se Înţelege, far a sufletuluI înţe­
lepciunea.
Mal mult sufletul de celt trupul să ţe-l împodobescl, dacă
vei să te cinstescr,
11745 Mal mult sufletul de cat pântecele să ţe-l împoelobescl, că
pantecele orf ce bagTîntr'însul tate afară le scote, iar
sufletul tate în el le păstreză.
Mal bine Într'un bordeu; şÎ vesel la suflet, de cat în cel
mal frumos palat şi cu lacrămi pe obraz.
Mai mult să te silesc! pen tru a sufletului liniştire de cât
pentru a trupului tămăduire că sufletul, când pătimesce,
trupul se topesce rar trupul când pătimesce, sufletul nici
se simte.
Mar bine trupul să'ţt pătirnescă, de cat sufletul să se ehi­
nulescă.
Mulţumirea sufletuluI ele resplătire un minut numai ţine, rar
cea de îndurare în veci rernâne.
11750 N eturburarea sufletului, sănătatea minţii.
Nimic alt mar scump ca sufletul pe lume, să nu te atingI
de el, că nu'I mal pott pune la loc.
Nimic alt mai tare ca sufletul la om.
Nu numar trupul slobod să ţe-l păzescî, ci cu mult mal mult
sufletul de orf- ce, că sufletul blând qe robesce, trupul
mal mult pătimesce.
Nu numaf trupul ei mal mult sufletul să ţe-l deprind! cu
vîrtute şî virtute.
11755 Nu numai ele trup, ci mal mult de suflet, tu să îngrijesd.
că sufletul când se depărteză, trupul nicî cum eţi mal
slujasce.
Nu trupul când se chinulesce, ei sufletul când pătimesce
atunci mai mult să te întristezi.
Nu te uIta În obraz ci la sufletul cel de subt obraz.
Pizma, zavistta, mânia, urgia, ş' o voi a resplăti, sufletul ţe.'l
topesce: fugi de tate acestea ca sufletul sănătos pururea
sătf fie.
Piste 'putinţă a nu dori, sufletul la are-ce.
11760 Sufletul atuncI se odihnesce, când nu bagI în se mă orî-ce
pete să-I supere.
SufletuluI îl dă putere cuvîntul cel mal drept, rar trupuluj
vinul cel mal vechiu.
Sufletul un abur al sangelul se'ntelege, că cum sângele
se recesce, sufletul te părăsesce.
Sufletul curat cel fără chichiţe.
Sufletul curat, când nici o pată ele patimi elobândesce.
11765 Sufletul când pătimesce, cuvîntul el lecuesce.
Sufletul când pătirnesce, tot trupul el topesce.
================== pagina 545 ==================
_____ �l_'OVĂl'UIRI ŞI CUVINTE ADEVERATE�' _
11770
11785
11780
11775
Sufletul mal presus să te-l tiT, de ori-ce spurcăciune, ca sit
nu cadf în urîcîu ne.' ,
Sufletul ;11ult pătimesce când mintea se smintesce.
Sufletul nevinovat, văternare nicî cum are.
Sufletul neturburat, linişte trupului aduce.
Sufletul nu se mentine când cu cugetare greşasce.
Sufletul se odihnesce când din rele contenesce.
Sufletul se uşurcză când ornil greşala lUI o înfăţişază.
Sufletul se înveselesce când cu dragoste se cinstesce.
Sufletul se înţelege lucru Dumnedeesc ; cine suflet vaternă
pe Durnnedeu superă.
Sufletul sănătos când ţe-l ar, ele nicî o patimă frică al.
Sufletul se înveselesce când cugetul ei mărturisesce nevi­
novăţia luI.
Sufletul să te-l deprindi cu înfrînare şî stăpânire patern i �
lor luT.' ,
Sufletul fără trup anevore se 'nveselesce.
Sufletul cel tare rnorte întru nimic o are. "
Sufletul de multe orI curiosce ce o să pată,
Sufletul de sine, fără nicl o Împrejurare, nici nu cântă nicf
nu plânge, ci ca un mort se 'ntelege.
Suflet bun către ori-cine vrăşmăsesce şî hotesce, nicf cum
se clobândesce.
Suflet de 0111 să nu vatemi, că nu'] mal POţI vindeca.
SHibieTunea sufletuluf ne face să poftim la cele de prisos,
ş1 dintr'aceste pofte se nasce lăcomia.
SIăbieTunea .sufietulur te face să credf la ori-ce gândesci.
Turburarea sufletulut la tinereţe să sgâridără, atuncf cit
ve! pute să o infrinezr.
Trupul privesce la cele de acum, Iar sufletul :;;1 la cele de
acum, şî la cele trecute, şi la cele elin urmă ; cl'aceia mal
mult de suflet să îngrijeser.
Trupul slugă sufletulur ; cl'acera mal mult de suflet sa te
îngrijescI, ca o slug�i ce estl.
Trupul tell nu'] pott cunosr e, ce'] vedf toCt dioa, şî sufle
tul e să-I cunosct ce nu'I vedl nicI' odată. '
Trupul firesce se hrănesce cu 'cele mal bune bucate, Iar
sufletul în adcver cu cele mal' 1>une Înveţăturl.
I-Iafnele, cât ele curate, cu purtarea lor Îndată se tăvălesc,
rar sufletul, odatel de se va curăţi, în vecI remane curat,
Hrana sufletuluI, clepi"trtarea patimilor.
Hrana trupului mancarea, iar a sufletulUI fapta cea mar bună.
Cele ce mal mult sufletul teLi tel îngreuneză, mincIuna se
socotes,�e, fCtţărnicia, 1llclndri� şî 'năpăstuirea; cl'aceea
d'acestea mal uşor si't pled, dnd după lume te căleto­
reseT.
11790
11795
35
� i
================== pagina 546 ==================
PHOVEHJJEI,!': HOM,\N I LOR
Cel urît la suflet, inima iudrăcită i se socotesce.
Cel curat Ia suflet, cu cugetul seu mai mult se sfătuesce.
Cel curat la suflet lesne crede pe orî-cine, că pe totl el so-
cotesce ca pe însuşi sine.
Cel curat la suflet nict odată jură.
11800 Cel curat Ia suflet pe toţi ei Iubesce mal mult de cât pe
sine.
Cel cu suflet mare, n'are superare ele nici o întîmplare,
fie cat de mare.
Cel cu suflet mare nici de cele rele mult se întristeză.
nicî de cele bune mult se 'nveselesce.
Cel cu suflet mare se cunosce din facerea de bine către cei ce
l' au superat.
Cel cu suflet bun, orl-unde s'o duce, primire dulce pe la
toţI găsesce.
11805 Cel cu suflet bun mai bine va să se năpăstuîescă, ele cât
el pe altul să năpăstulescă.
Cel cu rana ' n suflet orf-ce se grăIesce, de el socotesce că
se vorbesce.
Cel mal tare suflet acela se 'nţelege ce nenorocirele nicl
cum el supune.
Cel mic ele suflet, pururea mai în urmă, că 'ndrăsnela nici
cum o cun osce.
Cel mic de suflet de nimic bun.
11810 Cel slab de suflet de orr-ce se spălmânteză şi 'ridată se
'ntristeză.
Cel tare ele suflet pururea sloboel se socotesce de orl-ce
pati mă.
Cel tare ele suflet suferă până la morte,
Cel tare ele suflet ele multe necazuri şi nenorocirI se pote
ispiti dar ele ni cf una se pete birui.
Cel tare de suflet de nimic are frică, far cel slab ele suflet
şÎ ele furnică 'j-e frică.
11815 Cine mare de suflet va să se arate, să'sf stăpânesca dirzia
a sufletilul seu.
Cine nu se superă suflet sănătos are.
Din pămînt am isit, în pămînt vom şî intra, rar sunetul
nostru în cer va sbura c'acela inchipuiesce, a celul pre
înalt, iconă tăinuită.
De suflet se îngrijescl ca d'un Domn şî d'un stăpân, Jar
de trupul ti::CI ca cl'un ostaş bun.
Pentru Săvîrşire
Vrednicia, destoinicia şi voînicla cu isteţime şî socotintă
bună săvirsasce ori-ce lucru, Iar nu mulţimea de 1l1ir�r.
================== pagina 547 ==================
r
547
11820 Ca să POţI săvîrşi bine, orî-ce lucru Ief în mână, treI lucrurf
mal cu semă trebue să dobândesct : plăcere bună, materie
si deprindere.
La cele de săvîrşire, trebue silintă ore ce mal bună.
Nu multe d'odată să te silescf a săvîrşi că nicl una vel
să virşi. OI
Pururea aşteptând ca mal târdiu să hotărescî, nici odată
săvîrşesci.
Până a nu săvîrşi cea-ce trebue să fad nu te lăuda mar
înainte cu ea, ca nu lumea să nu nemeresci, şî apol de
toţi să te necinstesci,
11825 Cel ce de multe s'apucă, nicI una săvirşasce.
Pentru Serrienat, Sernînţă şt Semenăturt
OrI-ce veI sernena aceia ve! şî secera; d'aceia păstredă-le
de semînta cea mar bună.
1] na de ve! sernenă sî mal mult d' o veî lucra, îndecit ve! lua.
Unul sarnenă sî altu( mănâncă. '
In pămînt de ve! pune cea mal bună semintă, atunci se
nădejduesci rod bun după silintă.
11830 La vreme de veI semena, mal mult ve1 căpetă.
Semînţa de arătură nici cum să te atingI de ea, ci s'o laş!
la cel ce ară, ca în vreme să iei sî tu din ea.
Cel ce puţin samena, puţin s'adună.
Cine ea de la plugar seminţă de arătură, ca când f-ar lua
bucătura din gură.
Cine cu sudore va sernena, cu veselie va secera.
11835 Dacă din vreme veI semenii, din vreme vei şî aduna.
Pentru Sănătate i Sănătoşi
IntâIi:i sănătate, apot urmărf bune şî în urmă avere fără
năpăstuire, Iar în sfîrşit invetătură bună. Că ca sănătatea
nimic alt mal de folos, şÎ ca urmările bune nimic alt mal
cinstit, Iar fără avere, te socotesci fără mâml şî fără picere,
si fără învetătură ca fără ochl, remâî în urmă.
Cu' capul rece, cu pieerele calde, şÎ cu pântecele uşor nu
vei ave trebuinţă de Hiel un dohtor, pentru sănătatea ta.
Cu muncă după putere şî cu mâncare bună, cu o beutură
după mesură sănătatea se 'ntăresce şî pre bine se pă­
zesee.
Când aud î : 7ltz-e j(Jllze semn bun de sănătate.
11840 La vorbă, la mâncare, la beutură sî la orl-ce altă plăcere
================== pagina 548 ==================
548
PROVERBF.LE R()�lÂ,\TlUlR
cu mare cumpătare, dacă vef sănătatea ta să'sf albă mai
bună stare.
La un trup sănătos şî suflet sănătos mal cuviincios.
Mal mult ele sănătate ele cât d'avere să 'ngrijescl, că cu
sănătatea avere dobândesct, Iar cu averea sănătate nu
găsesd.
Mal bine obraz gros şî om sănătos.
Mai bine sarac ŞI cu trupul sănătos de cat bogat şî cu
rănf în pat.
11845 Mult mult să îngrijescl da trupului sănătate, elar cu mult
mal mult cl'a sufletulul şî el'a minţiI.
Nimeni cunosce sănătatea, fără numai când e bolnav.
Nimic mal bun În victă ele cat sănătatea bună,
Pană nu ne 'mbo!năvi;n ele sănătate nu 'ngrijlm, c'atuncî
nurnaf sănătatea se curiosce cat ele scumpă.
Sănătatea la om cea mal scumpă, cea mal dorită si cea mai
plăcută dar acesta a o păzi.
11850 Sănătatea minţii, depărtarea patirnilor,
Sănătatea trupului, întregimea sufietului.
Sănătatea trupuluI st{l în puterea stomahului, şî în curăţenia
sângeluî, Iar a sufletuluî în cea mal bună cugetare.
Sănătatea să ţe-o păze sci, cu mult mal mult de cât cornora
din pămînt, ca sănătatea la om cea mal mare bogăt.c.
Sănătatea fiIca ostenelit.
11855 Sănătos făcendu te îngrijesce-te să numaI greşesc1.
Cea mal mare fericire sănătatea se 'nţelege.
Ce e mal greCl) de cat a'sţ păstra ore-cine sănătatea sa.
Cine muncesce mal sănătos este.
D'ale sănătătii pururea sa l'ngrijescl, ŞI leneviriI nici cum
să te dai, ca să nu o pereţi.
11860 De ris vef fi, când tu te vei ruga pentru sănătatea ta, �i
desfătărf nicl cum vei înceta.
Pentru Săpături
V c<,lt Sapii.
Pentru Săraci i Sărăcie şi Bogaţi i Bogăţie
A se 'ntîrnplă omul seu-ac, nu e nicf o ruşine, ci ruşine
este a căde în sărăcie dintr' a lUI blestemăţie.
A săr ăcief tale b61ă cu nimic alt se dornolă de cit cu munca
ta, când tu cu ea te vei lupta.
Adu-tt aminte ele cel sărac, când el ai' piste norocire, că
pete şÎ tu mâine, ca el să fiI sărac.
================== pagina 549 ==================
POVĂTUIRI şr OUVINTE ADEVJ;:RATE
549
Omul cel sărac, la pămînt să muncescă ca să nu se mal
numescă nici odată sărac.
11865 O ce grea povară, sărăcia gală!
Unde norodele nu se asupresc, acolo saraci nu se pre
găsesc.
Imparte şî pe la săracî, elin cea-ce Domnul, de prisos, ţie
e ţI elă.
Indrăsnela săracului să nu 1-0 popresci ci să I-o slobod!
si când tu nu voîescî.
Va! ele acela ce, cu numele Domnuluî, pe norod el sărăcesce,
11870 Val ele tine când sărăcia şade călare pe tine!
Val ele cel săraci, fie şî învetaţt, când cel rel şî ne 'nve­
tatî, poruncesc şî chinuiesc!
Ca sărăcia pe om nimic alt mal reti, îndată ce se pune,
că de mâinf şî ele picere, ca p'un vinovat el legă, gura
i-o astupă, mintea i-o Întunecă, indrăsnela f-o popresce;
d'aceea cât vef pute, elin tată virtutea ta, să te silescî,
să te pripesct, sărăcia când eţI vine, s'o depărtezi de la
tine cu munca din tate dilele.
Ca cel sărac nicf unul nu � mal sigur l'avere.
Cu sărăcia dacă te 'nveti, când pîerdi ceea ce dobândescl
nu 'ţI se pare cu greli.
11875 Cu cat ele lesne a sărăci, cu atât anevoIe a purta sărăcia.
Cu mult mal mult sărăcia, de cât bala, te usucă când ele
tine se lipesce.
Cu mult mal de ruşine, să nu scapl de sărăcie, cu însuşr
munca ta, de cât să-ti mărturisescî sărăcia ta.
Cu ceea ce dai săracului însuşi tu, cu aceea daicî te duci,
Iar ceea ce se dă, după călătoria ta, la urmaşii tel pri­
vesce, Iar nu la tine.
Către cel sărac să nu te-aretî ca un drac.
11880 Când ajuti pe cel sărac, ca' când al da banI cu dobândă
la cel Pre Inalt.
Când omul se multumesce, cu ceea-ce are eŞI mângâle
sărăcia.
Când toţI se vor Iubi Întocma ca nisce fraţl, şÎ unul pe
altul vor ajuta, nicf un sărac se va mal afla.
La cel sărac să dai, şî când el nu'tf multumesce, că 'ţlmul­
ţumesce în capul lUI cel-ce ţie te-a dat.
La starea săracului, nimenf nic I cum rîvnesce; o ce stare
înfricosată l Că de hotI nu se sfiesce.
11885 La cel sărac nici un ochiti deschis, Iar la cel bogat totî
ochii sgâiţr.
La cel sărac şi scăpetat, toţi spatele s'arată, Iar la cel bo­
gat ş'înelestulat, faţă la faţă s'arată.
Leneşul pururea sărac; el' acela de lenevire pururea să te ferescI.
================== pagina 550 ==================
550
PROVERBELE IWMÂNILOR
Mal multe drumuri spre sărăcie, de cât cărări spre norocire.
Mal bine milă multă de cât vorbă multă cu săracul.
11890 Mal bine sărac într'o esitorc, de cât bogat în spinzurăt6re.
Mal bine sărac cu vivat! de cât bogat şi cu ah! şi val �
Mal bine sărac şi în odihnă, de cât bogat şi În chinurr.
Mal bine sărac şî fără nici o grijă, de cât bog-at şi în tur-
burărî înnecat,
Mal bine sărac şi blând, de cât bogat şî cumplit; că cu
una dobândescI drag-oste de la toţi, Iar cu ceea-l-altă
vrăjmaşi pe toţI.
11895 Mult cercetată pe săracî de cele mal miel greşelt, Iar la
sărăcia lor puţină milă aretani
MulţI rernân săracî când mulerile eI stăpânesc,
N'aşteptă săracul să-tl dică mi-e JOllle ci dăî să mănânce
până a nu cere.
Nimic alt mai reu pe lume, ca sărăcia când te coprinde ;
cine a păţit-o mal bine cunosce,
Nimic mai urît la Domnul, ca săracul mândru,
11900 Nici o povară şî nici o bolă, e mal grea, de cât sărăcia mea.
Numai nenorocirea te face să cunosci ce e sărăcia.
Nu supera mai mult pe cel sărac, ci milă să-ţi fie ţie de
a lUI sărăcie, ce pe la totf ea va să vie.
Nu se 'nţelege sărac cel-ce are mal puţin, ci cel-ce nu se
mulţumesce pe puţin sî rivnesce la mal mult.
Nu sărăcia te întristeză, ci pofta ce ar d'a dobândi maT
mult şî nu poţI dobândi.
11905 Nu te superă de sărăcia ta, când vedf pe altul de cit tine
cu mult mal sărac.
Nu-tf plânge sărăcia ta, ci mal bine isgonesce-o cu munca
ta.
Pe săracul cum el vedI, cu demâncare să'l îndestulezî.
Pe cel săraci de opotrivă să'! cinstesci ca şi pe noI, că
sărăcia d'opotrivă vine Îndată şî la noi.
Pe cel sărac când vine, să nu'l mal întrebi ce va, că bine
scie ce el va.
11910 Pe cel sărac să'] milulesci, pe cel întristat să-l mângâî, şi
pe cel în necazurI mult să'I uşurezI, c'asernene şi tu la
vreme să dobândescî,
Pe cel sărac se nu'l Întorci nici odată cu mâna gală.
Pe cel sărac şî fără d'acoperemînt să'I el sub al teLI aco­
peremînt, că sî unu] şî altul Întocma şi d'opotrivă sun­
teţI amîndof fraţI născuţi dintr'un pămînt.
Până e în sărăcie, săracul cu omenie, după ce se 'mbogă
ţesce Îndată se indrăcesce,
Până eştI sărac nimenI În samă te bagă, după ce te 'rn­
bogăţescI, toţI după tine alergă.
================== pagina 551 ==================
povĂţumI şr CUVINTE ADEVERA'l'b:
,-,Gl
11915 Pre cel bogat, când se clatină, mulţi la el alerg ă cu rezim
si'l sprijinesc, iar pe cel sărac, când cadc, nici unul de
loc el ridică.
Ruşine a nu pute răbda sărăcia ta, dar cu mult mai ru­
şine a nu o depărta cu munca ta.
Reu lucru sărăcia, dar rell a urma pentru sărăcie, mai reli
lucru se socotesce.
Să nu se intorcă săracul de la tine mâhnit piste fire.
Săracului să nu-i dicf du-te si VlllO 111 ârli i', că nu seif până
mâme de vei pute să'l m{luiesd.
11920 Săracul este cel mai fericit pe lume, că nicIo schimbare
spre reu nădejduesce 'n lume.
Săracului în adever multe el trebuîesce, iar nesătiosulul
tate el Iipsesce,
Săracul, în tot locul unde s'o duce, la totf slugă se 'nte­
ţelege, slobod nicî cum se maf socotesce.
Săracul cu răbdarea nicf odată pIere.
Săracul cu sărăcia mai mult se 'nveselesce, de cât sgâr­
citul cu bogăţia.
11925 Săracul cu faţă prostă dar cu desagii plin],
Săracul la cel sărac scăpare găsesce.
Săracul mal lesne miluiesce din cela ce dobândesce, că-I
lipsesc cămările ce ar vre să le umple.
Săracul neavend ce face, cu un ochîu în cer şi cu altul
pe pămînt se uită şeqend.
Săracul nici odată să nu se întristeze, că nădejdea la om
cea mai mare mângărere.
11930 Săracul nici frate nici prietenI are.
Săracul numai pe la morţi se 'nveselesce c'atuncî pe la
pomeni a mânca ce va găsescc.
Săracul numai din preţul pâînet cun6sce timpul cel roditor.
Săracul nu se 'rnprurnută că nimerii nU-1 dă.
Săracul pururea vesel, că n'are ce pierde ca să'l Întri­
steze.
11935 Săracul pururea postesce, că n'are ce mânca.
Săracul pururea departe se isgonesce, şî de nimeni se pri­
mesce, iar bogatul de toţi prieteni se nurnesce.
Săracul pe prieteni curînd ei pîer de, iar bogatul el În­
multesce.
Sărac�l, cât de ticălos, de cat bogatul mal cu mult milos.
Săracul prisosul nici cum el cun6sce, că pururea el lip­
sesce.
11940 Săracul nu cere pod6be ci mal mult dernâncare.
Săracul sdrentăros pururea şî sfios, dar mal' sănătos.
Săracul, cel mal slobod de orr-ce grijă şî necaz.
Săracul elin nădejde ore-ce dobândesr e.
================== pagina 552 ==================
PROYERBELE ROnlÂNILOR
Săracul dintrodată când se vede '11 bogăţie se miră şî el
de el.
11945 Săracul de va grăi vorba cea mal bună nimenI o bagă în
sernă, iar bogatul cât ele prostă la mare mirare o urcă.
Săracul de hoţi nici o frică are, că nicI lUI 'I ajunge cela
ce el are, dar grijă de mâncare mal mult are.
Săracul, şî de nu-I prisosesce, dar tot nu-I lipsesce, când
bine muncesce, iar leneşul var de el când pe nimic mâna
pune.
Sărac pe sărac pizmulesce, când cel-l-alt ce-va dobândesce.
Sărac să nu te numescI când al mâlnf de muncă că mâna, cu
munca ei, bogătie'n casă-ti bagă.
11950 Sărac se 'nţelege 'cel ce nu 'pote' munci.
Sărac tu de vei fi, puţi nI te vor pizmui.
Sărac, cel ce nu rnuncesce când pote munci.
Sărac de la sărac mal multă milă vede, şî bogat de la bo­
gat mal multă pizmă veele.
Sărac ele te-al născut să nu mort cerşetor ci de pămînt
muncitor sau de ori-ce lucrător ca un al firir slujitor.
11955 Sărăcia Iubesce pe cel ce-o îubesce.
Sărăcia eţI ridică orl-ce indrăsnelă, până ce te duce la
desnădejduire,
Sărăcia în adever cel mal mare rell la om, dar celui rnân­
dru el dă de cap.
Sărăcia în adever din lenevire fese, dar când omul obo­
sesce muncind pentru altul unde-l mal remâne vreme să
muncescă pentru el, ca să scape din sărăcie.
Sărăcia vrăjrnaş are pe cel ce a lul ele soţie o are.
11960 Sărăcia gală la om mare bolă.
Sărăcia lenevesce pe om; d'aceea de ea să te ferescf cât
vei pute.
Sărăcia sî ticăloşia surori nedeslipite, că unde una merge,
acolo sî ceia-l-altă îndată se lipesce.
Sărăcia cu datoria Împreună se preumblă.
Sărăcia când o Iasl în vola el te Încalecă pe grumaz!.
11965 Sărăcia cât de mică la inimă reu te pişcă,
Sărăcia lăcuesce unele lene găsesce.
Sărăcia mal grea bolă de cât ori ce altă bolă.
Sărăcia nun ţel cea mal mare sărăcie.
Sărăcia nu se isgonesce de cât numai cu munca.
11970 Sărăcia nu te înşală, Iar nerăbdarea e mare greşală.
Sărăcia pe om la muncă el deşteptă cu mâna cea dreptă.
Sărăcia pe om până la pămînt el plecă.
Sărăcia pe om plecat şî supus '1 arată.
Sărăcia pe ori-cine silesce şî fără Vale, să supere pe ore­
cine.
================== pagina 553 ==================
POV Ă TU mI ŞI CUVINTE ADEyjhtATE
55J
11975 Sărăcia pe orî-cine, fie şî cel mal de cinste, el arată fără
cinste.
Sărăcia pe rnultf în vină el bag-ă şî fără minte ei arată.
Sărăcia tot mal jos ŞI-o ales ef şedere ca 'ndrăsnelă nicî
cum are.
Sărăcia fie-cine nu o pote suferi, de cât numai acela ce
înţelept va fi.
Sărăcia firesce necinste se socotesce.
11980 Sărăcia cea lungă vîeta te-o face pungă.
Sărăcia cea mai mare intâtu elin lenevire apoi din rrsiptre.
Sărăcia cea mare şî pe cel mal inveţat '1 arată prost şî
ne 'nvetat.
Sărăcia cel mal uşor din câte daruri la om, că nirnenf nici
cum rivnesce raiul stare.
Sărăcia din lene '11 lume s'a născut şî la ticăloşie pururea
a crescut.
11985 Sărăcia din fire la om nici o ruşine, rar cea din desfrî-
nare ruşine mare are.
Sărăcia din tate mal supusă la năpăstuirl pentru lipsa el.
Sărăcia de nevoie te face 'ndrăsnet, dar fără nici un pret.
Fericit săracul când rnilostivf Întîln'esce. '
Fie-ce sărac, la al SecI bordeîu, îrnperat se socotesce.
11990 T otă greşala nostră, ce ne aduce sărăcie, cheltuielile ce facem
piste venitul nostru.
Cel săraci mai veself că nicl o grijă, cel bogaţI mal Întris­
taţi că îu grijI sunt cufundaţi; d'aceîa mai cu curnpetare
la g6na bogătieI.
Cel săraci pe' c�l bogaţi pururea el pizmuîesc, şî cei bogaţI
pe cel săraci pururea el necinstesc.
Cel mal sărac acela şî mal vesel, c'acela mal mult vinul
Iubesce
Cel mai sărac în adever acela mal fericit, că nici o grijă
are ne avend de ce îngriji: frica de hoţI la cel nici pîn
gâtld eI trece că n'are ce lua; respuns la ceva n'are
cui se de că n'are pentru ce; stomahul luf nicf odată
nici cum se strică că n'are ce mânca; betia nu'I turbură
că n'are ce be; de bir nu se superă ca' n'are ce da;
ele foc, de apă sî de cutremur şî de cel mal mare vifor
n icî cum se spăunînteză că nici casă are, să-I fie fricii
să o plerdă şî cea mal mare a lUI fericire în sfîrşit Sl;
'ntelege, că nicI o temere are, de prăvili şî de legI, când
n'are pentru ce să'] tragă prin judecăţi.
11995 Cel sărac mal milostiv că 'I e milă de cel asemenea lur.
Cel sărac cu nădejdea în vis să 'nveselesce.
Cel sărac, nu se 'nţelege că more, că nicf odată a trăit,
================== pagina 554 ==================
PIWVER,BELE ROMÂNILOR
că, şî când trăla, ca şî mort se socotea, Iar cel bogat,
cu martea eŞI pierde sî averea ce era vieta Iui.
Cel sărac pururea cu minclunf dobândesce.
Cel sărac ŞI scăpetat bolesce fără a fi bolnav.
12000 Cel sărac şi ticălos cu martea mal sănătos.
Cel ce'şî lasă meseria Iuî şî s'apucă de cele împotrivă cu­
rînd sărăcesce.
Bogatul când a grăit, toţI cel-l-altl ali tăcut, că glasul lUI
până la cer s'a suit, Iar săracul când grăIesce tott dic
că birfesce şî de mai bine vorbesce.
Dacă ar alerga la facerl de bine, precum alergă la mar­
şande şi la lipscanl, puţini săraci al vede.
Dacă săracii nu s'ar sili să rnuncescă în locul celor bo­
gaţI, cine ar fi bogat? şî dacă săracif nu s'ar însărcina
cu greşalele celor marf, cine ar fi mare?
t 2005 Domnul scăparea săracilor.
Dumică celuf sărac ca sa'l al îndatorat.
Anevoie a cunosce că marea bogăţie Întru zadar ne mim­
gMe.
Acela mal bogat cel ce pote suferi orl-ce sărăcie, că omul
sărac se 'ntelege. nu pentru că nu are, ci pentru că rivnesce
pururea mai mult să albă.
Acela bogat după lege se 'nţelege cel ce scie cum şî când
averea lul să ŞI-O Întrebuinţeze, Iar cel din potrivă puru­
rea sărac, cât de bogat va fi, că pururea ore-ce el lipsesce.
12010 Iubirea de bogăţie cu mult mal mare de cât setea cea
mal mare.
Val de cel ce se 'nbogăţesce din sudorea altuia.
Vrednică de laudă ar fi bogăţia când ar ave împreună s'a
sufletuluf multumire.
Cu cat mal puţine trebuinţe al, cu atât mai bogat te gă-
sescl.
Cu cât mar bogat eştl cu atât mal mult să îngrijescI de
cel sărac si scăpetat,
12015 Cu cât mal bogat eşti cu atât mal mulţi duşrnanf dobân­
descl, încât şî vieta ţe-o primejduescl.
Că cât mai bogată soţia ta, cu atât mal lesne te lasă;
feresce-te d'o asemenea bogăţie.
Cind eşti bogat să nu te mândrescl, când eşti sărac să
nu te umilesci, dacă vei să te cinstescî.
Când vedt pe cel bogat la porta celui sărac, fericesce pacel
boş;at că l'a lipsit grija şî dorrne în odihnă,
12020 Când cel bogat strigă alt! şî uat d/ mine dar cel sărac
ce a mal rernas să clică?
Când bogatul grăl'esce 'lumea amuţesce
Cât ele bogat să fii, la marte cu tine nimic poţi lua,
================== pagina 555 ==================
_ .. -
povj':rnIR,1 ŞI CUVrN'l'E Am:VERA'rE
12025
12030
12035
12040
12045
Cat de bogat să fiî, făr'o mică ajutorintă de la cel mal
mic, nici cum poţi trăi.
La mare bogăţie nicf cum să rivnesct, ci numai la câte
în trebuinţă te găsesci, că cu cele de prisos mai mult
te topescî.
Lupul vineză la miel şî bogatul la sărac.
Credinta, cinstea, munca, bogătia ta.
Mal mult bogatul la cele luf de prisos poftesce si rîvnesce,
de cat săracul la cele lUI de lipsă.
Mal bine o părticică, fie cât de mică, cu blagoslovenie de
cât bogăţie mare cu blestemurf Ş1 ocărf,
Mal bine în sărăcie de cat În rea bogăţie.
Mal bine nume bun, de cat bogăţie cu nume necinstit.
Mal bine sărac pe uscat, de cât bogat ŞI pe mare înnecat,
Mal bine sărac din sine, de cat bogat din sudorea altula.
Mai bine sărac şî curat, de cât bogat Ş1 încurcat.
Mai bine sărac şî pe picere, de cât bogat şî să zaci în pat.
Mal bine sărac şî cinstit, de cat bogat şî necinstit.
Mai bine sărac ŞI drept, ele cât bogat Ş1 cumplit; că una
eţl aduce cinste Ş1 alta necinste.
Mal bine să te cinstesc! de cât să te 'mbogăţesct ; că cin­
stea la om cea mar mare bogăţie, Iar bogăţia fără cinste,
întregă ticăloşie.
Multe mijloce el'a să 'mbogăţi omul, dar forte puţine cin­
stite, d'aceea cel cinstiţi mai săraci.
Multi din cer bogatI dar sgârcifî piste fire, nicî mâncarca
lo'r eŞI dau Înde�tulă după fi;-e, şî mulţI elin cel săraci,
dar slobod] la mână se desfăt piste fire.
Nici o bog-ăţie cu statornicie, Iar sărăcia cu cât mal mică
cu atât mal statornică.
Nici o bogăţie la copii mal bună de cât ruşinea, înţelep­
ciunea ŞI creşterea cea bună.
Nici unul bogat firesce, nicf sărac se socotesce de cat când
unul cu altui l'avere se cerceteză, unul un nume do­
bândesce ŞI cel-l alt pe cel-ialt.
Nicî pre bogat nici pre sărac ci de mijloc să poftescl, ca
să te învrednicescî,
Nu te pripi la bogăţie ca să nu cadî în sărăcie.
Nu din jafurt să te îrnbogătescî ci din dreptul ten să te
îmbelşugesc1.
Pe cel ele astădt bogat mâme el vedi scăpetat, cum şÎ pe
cel scăpetat, pe mâine el vcdf împerat.
Pană unul nu sărăcesce, altul nu se îmbogăţesce.
Până nu asuprescI nu te îmbogăţesc!. Vedf ce bogăţie bagI
în casa ta.
================== pagina 556 ==================
556 PROYEHBELE HQ.;rÂKILoH
--------------- �------�
Plasa bogăţia pescaruluî, sapa bogăţia plugarulul, barda
bogăţia Iemnaruluf si înţelepdunea bog-ăţia sufletului.
Să te ferescă Dumnedeu de cel bogat când sărăcesce şÎ
de cel sărac când se 'mbogăţesce.
12050 TeSte 'n lume se supun I' a bogăţieI putere
Tot bogatul se pare că minte are.
Cea mal mare bog-ătie cu mult mal nestatornică.
Cer mar multf se "n�bogăţesc din hrăpirt sî hotiî.
Cel bogaţI pe cel săraci pururea el îrnpileză,
12055 Cei bogaţI reutatea subt avere o ascund, Iar bunătatea
celor săracf subt a lor ticăloşie zace acoperită.
Cel bogaţI pe cel săraci îndată el ultă, rar cel sărac pe
cel bogat nicf după rnorte el uită.
Cei bogaţi cer de la săraci, că de la el se 'mbogăţesc, ŞI
cel săraci ele la cer bogaţI, că cu el trăiesc. GhicI ghi­
citorea mea care din amîndoi cere cu mal drept cuvînt.
Cela ce e mar bogat acela şî mai cinstit, Iar cel sărac ŞI
scăpetat pururea necinstit, că averea mare cinste aduce
mare, Jar sărăcia depărtată şî de cea mal mică cinste.
Cel în avere bogat şî în vrăjmaşI bogat, rar cel sărac scă­
petat nici cl'un vrăjmas bogat.
12060 Cel cumpetat acela mal bogat
Cel-ce la bogăţie cu nesaţ rÎvnesce,indată cade în cele
mar rnarf ispite.
Cel-ce mar puţine trebuinţe are, acela se 'nţelege bogatul
cel mal mare.
Cel-ce poftesce şi le ' rnputineză şî strădăniile şi le în­
multesce, curînd se 'mbogăţesce.
Cel-ce pre mult se silesce spre bogăţie scapetă de tot,
12065 Cel-ce se multumesce pe ceea-ce i se găsesce, acela mal
bogat se socotesce.
Cel-ce scie cum să se iconomisască cu cel puţin ce are,
acela mal bogat se înţelege.
Cel bogat în avere şî sg;î.rcit la mână cu mult mal sărac
de cât cel în adever sărac, că nici el se 'ndestuleză, nici
scie cuf păstreză,
Cel bogat nu cuneSsce ce prieten el Iubesce,
Cel bogat piste rnesură la nicl o lege se supune, cel sărac
piste rnesură ocăresce şî înjură; cea mal bună dar Întoc­
mire, după fire, când ar ave toţi de obşte d'opotrivă
stare fie şî cel mar mare.
12070 Cel bogat pururea leneş, că-I vine cl'a gata.
Cel bogat pe cel sărac să '1 caute la păsul seu, şi cel sărac
la cel bog-at s'alerge la păsul sel:'!.
Cel bogat prânzesce când el voiesce, Iar cel sărac când
găsesce.
================== pagina 557 ==================
t'ovkrUrRI ŞI ClJVINTE ADEVJ�HATJ�
5G7
12075
12080
12085
12090
12095
Cel bogat de multe o rî cu mult mal sgârcit de cât cel
scăpetat s' aretat,
Cel bogat de tott cinstit, cel sărac batjocorit.
B)gat acela se 'nţelege ce la nimic pofte sce ci !:le ce are
se mulţumesce.
Bogatul 1 e frică să p'ierep ce are, Iar săracul nicl o frică
are că nimic are,
Bogatul când sărăcesce, anevote prieten mal găsesce, Iar
săracul nicI un prlete 1 plerde că nicf unul are.
Bogatul la tate învetat, rar săracul In cea mal mare ne.,
sciinţă se socotesce că este, şî de va scie ceva.
Bogatul nemilostiv, urît la fire se arată sl la vietuire cu
totul nesuferit. "
Bogatul pe lume cu atât se folosesce, că ele lingusitorf forte
mult se slăbesce.
Bogatul scump, mai sărac de cât cel mal scăpetat, că nicf
odată în destul a mâncat.
Bogatul cel maf mare cl'a lUI bogăţie nici cum se bucură,
când sgarcitura de gât el sugrumă.
Bogatul ele la săracul se 'mbogăţesce, că muncesce cel
sărac pentru cel bogat până ce se topesce.
Bog'atul, şi când cu graIul alunecă, tot cu un glas strigă
că bine a grăit.
Bogatul şî de are, pe ceea ce are nici cum se mulţumesce,
ci pururea mal mult rivnesce, Iar săracul din potriva
forte mult se multurnesce pe puţin ce dobândesce,
Bogat cinstit se 'nţelege, cel-ce din munca sa se irnbogă­
tesce. rar nu din a altufa.
Bogat :;;1 sărac nimeni singur se socotesce, ci pe lângă
altul unul mal bogat şi altul mat sărac se înţelege.
Bog:\ţia cu săr.icia, una cu alta împreună nici cum pot lăcui.
Bog2ţia la om, avere nestatornică, Iar înţelepciunea, co-
1I16ră neistovită.
Bogilţia la cel-ce de vIeţ� se istovesce, întru nimic el fo­
losesce.
Bogăţia mare, g;ij:i are mare, Iar sărăcia pe grij{l stă că­
lare.
Bogăţia nu sta 111 avere mare ci în buna întrebuinţare a
averiI tale.
Bogăţia să 'ţi fie in cele ele hrană, rar nu în cele de po­
d obă.
Bogi:iţia slugă celor mal rele în lume.
Bogătia tote te le inlesnesce afară de dragostea patricî
tale, Iar săr'[lcia te-arată cel mai bun patriot la ori-ce
întîmplare.
Bogăţia ta elin munca ta, rar nu elin a altuia.
================== pagina 558 ==================
12100
12105
12110
PIWVEl�BELE ROMÂNILOR
Bogăţia fără l1lCI un copil nici un dar are.
Bogăţia cea mare cinste eţt aduce mare, când ea să chel
tuesce la cer ce în lipsă se găsesce.
Bogăţia cea mare ne-aduce lenea cea mar mare, că pururea
găsesce d'agata de mâncare.
Bogăţia ce eţl vine de grab fără muncă. de grab se �î duce,
rar cea ce cu încetul ŞI cu sudore dobândesc! rernâne
în veci.
Bogăţia cele grele departe le duce, Jar sărăcia cât de
mică aprope le aduce.
Bogătla ce pe nicf un sărac împărtăsesce ticălosă se so
cotesce.
Bogăţia desfrînare, sărăcia înfrînare de uevore mare.
Bogăţia 'ţr folosesce când seif s'o întrebuinţezI, Jar la '111-
potrivi; întîmplare mult ŞI recI te vatem.i sufietesce :;;1
trupesce
Bog�iţie ori-ce 0111 pore dobândi, Iar năravurf bune numar
cel înţelept.
Bogăţie îndestulă POţI să dobândesc}, Iar fericire anevoie
poţl să nemeresci.
Bogăţie cu nedreptate nici cum să dorescl, ci elin cele
drepte pururea să te hrănescl.
Bogăţie dreptă cea din munca ta, cu sud orca ta.
Bogăţiile ele hrană ce ne dă pămîntul, acelea sunt cornora
cea adeverată; ferice ele cel ce-o elo bândesce.
Dorul bozătieî în nesat se sfîrsasce,
De e�ţI bogat cere vreţă îndelungată, rar de eştl sărac ce
vei să te cinstescl?
De la săraci a te îmbogăţi, foc bagI În casa ta, Iar di 11
munca ta ele te ve! îmbogăţi, casa ta o vef Înmulţi.
Şi cel bogat se sfiesce, la sărăcie când gândesce.
Pentru Săritură.
Cine a sărit \,î nu s'a poticnit voinic mare s'a numit,
12115 Când te pul pe săriturî, vedf să nu 'ţT sară sî bosele în
nădragL
Pentru Să.rutare
Intru zadar sărutare când nu-I daf dernâncare.
Mai bine de la prieteni muşcătură ele cât de la duşman
sărutătură,
Nici un ceas mal dulce ele cat când eţI dă sărutare dulce.
================== pagina 559 ==================
Pe cel-ce sărutî cu glumă acela te sugrumă.
12120 Sărutarea numai la copii şî la drăguţi se dă.
Sărutarea se în.grâpă cu dragostea împreună.
Sărutarea cea mai dulce foc mare ne-aduce.
Sărutarea cea mal dulce ceea-ce din inimă curge.
Sărutarea cea mai dulce ceea-ce buzele eţI suge.
12125 Sărutarea de Iudă ce curînd înşală pe cel fără prihană.
Sărutarea şi mal dulce când d'opotrivă sărutare ne aduce.
Sărutarea şî în zadar tot eşi are al seci dar.
Cea mai urîtă sărutare cea cu fătărnicie.
Prostă sărutare muiere cu muiere', Iar muiere cu bărbat cea
mal dulce sărutare; de nu me credl întrebă.
12130 Sărutare nici odată să nu dal ca Iuda ca să nu audf iată ludd.
Sărutare dulce dar nu cu făţărnicie, că în tartar te duce.
Cea mar dulce sărutare a celui cu Îndurare.
Cine va ca toţI mana să'I sărute, orf călugăr să se facă ori
în muîere să se prefacă.
Dulcea sărutare la dragoste lec n'are.
12135 Dulcea sărutare la dragoste saţ n'are.
Dulcea sărutare la dragoste fericire mare.
Dulcea sărutare drago�te mare eţi aprinde.
Pentru Sărăcie
Ve(!l Săraci.
Pentru Serbătort
o di şi numai Domnul a poruncit pe septămână să serbătorim
şi de muncă să ne odihnim, Iar 1101 din potrivă acea
şî am făcut-o întregă septemână ca mal mult să nu muncim.
Omul cu plată bună !:iî voie bună n'are serbător e.
12140 Dioa ele serbătore cu scădere te gătesce Iar cea de lucră-
tore, cu multe bucate masa te-o împodobesce.
Cu serbătore piste serbătore more omul de fome.
Cu serbătore pe tată dioa te 'ncunjură sărăcia.
Nu pre multe serbătorr ca de forne să nu mori.
Lenevirea a născut cele mai multe serbătorf şî beţia cele
mai multe comert.
12145 :YIireni1 ali isvodit o mulţime de serbători spre desfătări,
desfrînărf ŞI tembelic, far călugăriI spre folosul lor ca mal
mult să dobândescă, cu banil ce strîng cu discul la bi­
serică, şÎ unif şî altif', Împotriva poruncii Domnului, ce o
cii numaf a orînduir spre odihnă pe septernână. Vai de
================== pagina 560 ==================
PROVEHBELE lWMANILOH.
------_--:
560
voI ce respuns vetl da înaintea DomnuluI de nelegIuirile
vostre.
Săracul şî plugarul la serbători să nu privescă că nu scie
mâîne ce vreme o să'I lovescă.
Săracă serbătorea postul uscaţiv, urîtă leuevirea asa dice
Isala.
Serbătorea în adever, semn de lenevire.
Serbătorea sfântului, sărăcia omului.
12150 Serbătorea, cel mai bun tovară; al sărăcieî.
Serbătorea bună numai de beutură.
Cel ce se dă la serbătorf hrana şio prerde, de multe orI,
că ele muncă se depărteză, ele cel mal sfânt lucru.
Cine în serbătort trăfesce, în sărăcie să sfîrşesce.
Cine muncesce nu pecătuesce că urrneză porunciI Iuf DU111-
l1P.qCO, ce nurnal o cji pe septăinână l-a elat spre odihnă ;
Jar cine des serbătoresce, acela în adever pecătuesce, că
n'ascult'! porunca lut Durnriedeu.
12155 Cin e de serb ătorf se ţine, sărăcia de el se ţine.
Pentru Sătull şi Sătur are
\' Ctii InD.troare.
Pentru Sânge
Cu totul să te fereseI sânge de om să ni sug!, ca ţînţarul
când te pupă.
Malnele În sange nici cum să ţi le văpsescl.
Să tremuri ca Cain când singe ele om să varsă pentru tine.
Singele cel mal rece, la dragoste când caele, s'aprinde si arele.
12160 SÂnge ele om nicl să'I vcdf ne cum tu săl verşi.
Pentru Sîrrnani
Interesurrle sîrrnanilor ca însusî ale talc să le socotescl.
Val ele sîrma nf când judecătorul cu patimă eÎ judecă.
Val ele sîrmanul ce cade pe miinile năpăstuitorulul, când
la nirnenî scăpare are.
Copilul sîrrnan când mal mult îndrăsnesce,fugl d'ac: aude
de la cel ce'I hrănesce.
12165 Copilul sirman când cere ceva mal mult, tată tN2 cu nof
(el dice) Jllt 1llă7lLr71că mai mult.
================== pagina 561 ==================
_____ � � povj\l'�ptî f31 CUVINTE ADEVEHATE
u(jl
Copilul sîrrnan când cerc demâncare cu bătăl el îndopa.
Copilul sîrrnan, tocma ca un duşman, ele toţI se sgorllesce
şi ele toţI se necinstesce.
Copilul sîrman de unul se rog㠺Πaltuia el sărută pola,
ca o iconă,
Copilul ce rernâne de părinţf sîrrnan şi pe cel mal de aprope
mare duşman are.
12170 Cum vOI veţI urma cu copiil sîrmanî, aşa vor urma şi cu
copiiI vostri când vor rernânea şi el sîrrnani.
Când te uIţI la cel sirrnan ochii tel drept sa caute, şi genele
tale deschise.
La sÎrman părinte, la veduve ocrotitor, la străinf bună
gasdă, la orbf călăuză, la schiop! ca un baston şi la
ciungI mână de ajutor pururea sit te-aretl.
Nu numai cel-ce n'are părinţI se Înţelege sîrrnan, ci cu mult
mal mult cel-ce n'are crescere si 'nvetătură bună.
Nu rîvni l' averea sîrrnanilor că şî ' copiif tel, ca mâine, vor
fi sîrmanl.
12175 Pe sîrrnan să el fereseI, nici cum să'I năpăstuîescî.
Pe sirrnanf elin mâfriele năpăstuitoruluî, ca din ghIarele gail
să munces r î să-i scapi.
Să ingrijescf de sîrmanI ca de însuşi al tel copil.
Sîrmanul când se năpăstulesce, la Domnul scăparea lUI o
găsesce.
Cel sîrman se duce unde vîntul el duce.
12180 Cel sîrman ele minte cu mult mal sînnan de cât cel fără
părinte.
De către sîrman şi de către veduvă nu-ţi întorce ochiul teu,
Pentru Scară
Pe scara care te urei păzesce sa nu te încurcî că tot
p'aceea el' odata, să te scobori indată.
Scara, pe care te urcl în slavă, este dreptă mare şî repede,
d'aceea să te păzescl când te urc! ca nu cumva s'alunect
când te urei,
Pentru Schimbare i Cele neschimbăt6re
Nu numai pentru vremea ele acum să faci schimbărî la
orf-ce ci mal mult pentru cea din urmă, ca să pată folosi
şî la cel din urmă.
12185 Prefacerea şi schimbarea la ori-ce, plăcere ne aduce.
Schimbarea la O1·r-Ce, dulce ni se pare, dar "î superare are
cam mare.
36
================== pagina 562 ==================
fIWVl'RI3ELE ROMÂNILO!l
Schimbarea domnilor bucuria nebunilor.
Schimbare la ori-ce poftesc! să faci spre mar bine, însă
nu cu curnplire şî cu chinuir].
Cele schimbătore supuse la nicI o cercetare.
Pentru Scoborîre
v ('(fi [/rcme.
Pentru Scuipat
12190 Scuipatul să nu'] arunci drept în obrazul altuia, ci nial
bine În basma, dându-te la o parte.
Când te sculpă, să dicf di te-a scuipat ca să nu te deochr,
şî aşa el resplătesci.
Pentru Scumpete şî Scumpi Sgârciţi
Pentru Scurte
Muîerea scurtă, cu haînc scurte arat㠺Πmal scurtă, d'aceea
fugI ele haine scurte c;Încl eştI la trup scurtă.
Pentru Scăpare
Pe toţ'î cu îndurare să-I priunescl la tine, 7î tare să-I or-ro­
tesei când alerg-ii spre scăpare.
Pentru Scăpetatî
v ('(}i ,)tb·acl� Boga/t.
In fericirele talc nicf cum să uiţI pe cer scăpetatt.
12195 Când martir vor învia atunci cel vii vor scăpeta, că fiesce
care al 'SecI pămînt vor lua.
Mâna ta pururea deschisă s'o ţir la cel scăpetat.
Cei scăpetaţl cu nădejdea se 'nveselesc.
Cer scăpetatî la turburărî aşteptă să se imbogătcscă.
Pentru Scărpinat
Inaintea adunăriî nicf cum să te scarpini că te-areti de pă­
duchios.
================== pagina 563 ==================
________ pnVĂTumr ŞI CUVINTE ADllVERATE
Pentru Scădere
Pentru Scârbă
V ce!l' SCrÎ1 bO[1.
[j63
'12200 Nimic alt în adcver mal scârbos pe lume de cât linguş;­
torul, înşelătorul şî flecarul şi nimic alta mal urît de
cât zavistnicul sî fătarnicul,
Cel scârbos te fa�e să verşi când el vedi.
Departe de cele scârbe, că scârba plecate la totî aduce.
Pentru Scriere, Scriitorî, Înscrisurf, Scrisori
i Cărţi
OrIcine a scris, ori-ce a scris, din vechime, a scris în limba
ce se grăIa pe vremea ce a scris; d'aceea şi multl s'au
luminat din cele ce s'au scris, pentru că pricepea cele
ce citea; aşa şî nOI trebue să urmăm ca să ne Iuminărn.
Cartea cum o laşî îndată şi ea te lasă, dar cu mult mal
greCl când ea te va lăsa de cât când tu o vei lăsa.
12205 Cartea, până a nu citi-o, n'o porni elin mâna ta.
Ca să scrii bine, scrie necurmat.
Nicf un scriitor n'a scăpat de critica celor zădarnici, dar
nici unul dintraceştia s'a aretat mal destoinic de cât
acel scriitor.
Nu critica pe cel-ce a scris, ci mal bine fă sî tu ceva mai
bun ele cât acela ce a scris.
Până nu veI înveţa să scrif, nu poţI judeca ceea-ce altul
a scris.
12210 Cel ce scrie, şi după marte cu toţi grăIesce; daceea ne­
muritor se socotesce.
Pentru Slavă
Iubirea mare de slavă aduce la 1101'ade norocirea cea mal
mare, însă cu primejdie mare.
Iubirea de slavă pe om el orbesce, cât nu pete cunosce
ce e lui de folos.
Iubirea de slavă patimă fără lec,
Iubirea de slavă cea mal rea otravă.
================== pagina 564 ==================
564-
PROVERBELE ROMÂNILOR
12215 Iubitor de slavă, acest dar numai are că, slobod la mână, la
to}I �e arată, Şl cu pIeptul ocrotesce pe cel ce la el
alerga.
Iubitorul de slavă În vecT bolesce, de dorul rnărireî,
Iubitorul ele slavă cum se urcă în slavă aşa cade din slavă.
Iubitorul de slavă ca să dobândescă slavă şî la cel mai'
mic se plecă şi picerile-î sărută.
Iubitorul ele slavă pururea secetos el vedI.
12220 Var de cel ce prăpăclesce norode întregI pentru a'şf do­
bândi o slavă zadarnică.
Zavistim pe cel în slavă, de pizmă că nu suntem şÎ nor
ca el în slavă
Nici slava nici bogăţia, cat de mar! vor fi, cu ele daicf nu
te duci, unde tu te ducI.
Nesătiosul de slavă nu se odihnesce până nu va stăpâni
totă lumea, până va sugruma şî pe cei nevinovatî, De­
parte dasemenea slavă.
Nu rîvni la cele de mare slavă că nestatornice sunt.
12225 Nu te jăli pentru slavă, c'ale vremi] întimplărf forte grab­
nice schimbărî : cel slab lesne se întăresce, cel tare lesne
slă besce, cel olog lesne se scolă şi cel ţepăn În picere
cârja să se ţie cere, cel de toţi vedut curînd se face
nevedut şî cel în pustie nesciut curînd în lume s'a vedut.
Razele slavel, cat de departe fie, mal dulci şi mal frurnosc
la toţI ni se pare, şi de cât cele din revărsatul zorilor.
Slava, mornela nerodier, şî nernul, masca nerodieî.
Slava nostră se rnăresce când se irnputineză cele-l-alte
cusururI.
Slava cea adevărată, depărtarea zădărniciei.
12230 Slava după faptă Iar nu fapta după slavă.
Slava şi norocul de un lanţ sunt legate, când d'una n'ar
tu parte cea l-altă stă departe.
Slavă nu poti dobândi fără nimic a munci.
Ceea-ce tu acum mărescf sau slăvescl, piste puţină vreme
la pămînt le vedl culcate pîn gunoiu.
Cel ce mal puţin Iubesce slava Între omeni, acela de la
ornenf mal mare o dobândesce.
12235 Cine Iubesce slava semn de suflet mare.
Cel în slavă mare să se uite la rotă cum spiţa de sus
îndată cade jos.
De vel să dobândesct cea mal mare slavă supune-te, de
voia ta, la prăvilI sî la legi.
De cât în slavă, mare pentru puţină vreme, mal bine în
mică, in mal multă vreme.
Destomicie să gonescl, credinţă să aretf, cinstea să o im­
brătişezf dacă vei să te slăvesci.
================== pagina 565 ==================
�
I
I
POV Ă'!'UIRI 91 CUVINTE ADE�ihtAT_E �5�
Pentru Slabi i Slăbiciune
12240 Pe cel slabi şî nevoîasl să-I îmbrătişezl Împotriva celor tari.
Slăbiciunea mult ne stă Împotriva îndrăsnelel şî al dr ep­
tului cuvînt.
Slăbiclunea sufletului etf aduce frica cea mal mare, Întris­
tarea cea mal grea şi rnânia cea mar mare.
Cel slab], de multe orl rusineză pe cel mal tari.
Cel slabl, la nevoie se arată omeni bunI.
12245 Cel slab, când va să se rea după cel tare, va remânea de
ruşine
Cel slab şî neputincios vrend nevrend se mulţumesce cu
puţin, far cel tare şî puternic pururea la cele mar! reu­
UiţI gândesce şÎ rivnesce.
Şî cel slab la vremea lui eŞI intăresce puterea lui.
Să nu afle vrăjmaşul tel! de a ta slăbicrune că numai În­
dată încalecă pe grumajiI tel.
SlăbicIunea ta n'o areta altuîa, că mar mult eţI folosesce
când ascunsă se păzesce,
Pentru Slove
12250 Prin al slovelor bun gram şî cu mortii vorbă al.
Slova vorbă mortă, dar mal mult grăresce ca cea vie.
Slovele, şÎ de şî nu al! nici un glas, nici un cuvînt, dar
nooe ne dau cuvînt pentru cuvînt.
De nu poţI grăi cu glasul teu, grăIesce cu slova ce mal
bine deslusasce ori ce cuvînt.
Pentru Slobodenie şî Slobodl
A tunel te socotescf slobod când te supui la legI, că n'ar
de ce să-'ţI fie frică.
12255 A fi slobod ore cine atât de scump se 'nţelege cât nu se
pote pretul cu tate ale lumi! avuţii.
Om slobod de ori-ce nu se vede, măcar cum iar sluga la
ore-ce se cunoscc ori-cum.
Cu plată de slugă slobodenia ta însuşî tu te-o robescl,
Mal bine cu un slobod, slobod să trăîescî, de cât cu mai
multl în robie.
Nicl unul slobod când pe sine nu se stăpânesce,
12260 Norodul slobod se 'nţelege când se supune la lege.
================== pagina 566 ==================
566
PlWVEHBELE lW1IL:i,.NILOH
Pe nirnenf legat să nu-l ţiI, ca p'un bolt, ci slobod să'I so­
cotescI ca p'un firesc om.
Pe cel ce slobod Domnul l'a lăsat, cum tu în robie I'af
cufundat?
Precum slobod te-ai născut aşa slobod să trărescr, dar pre­
cum Iarăşi tu mal bine te-al legat cu frîul Jegelor asă
să urmezI.
Să nu impedicî slobodenia c㠺Πtu cadl în cursă.
12265 Slobocjenia numai atul1d ei cunoscî darul şî dulceta el
când o pIercjI.
Slobocjenia cu înfrîngerea împotriva una alteia se privesc.
Slobocjenia la om vîeta cea mal plăcută.
Slobocjenia la om lucrul cel mal scump.
Slobocjenia la tote cele mal mari greseli ne aduce.
12270 Slobocjenia rnuma destcptărif şi a fericireI, far robia murna
Întunerecului şî a ticăloşieî,
Slobocjenia nostră supunerea la legI.
Slobocjenia prin plată cea mal spurcată faptă, Iar cea de
bună voie cea mal sfântă se 'nţelege după orl-ce lege.
Slobocjenia s'o Iubescî dar nu cu ea să jăfulescî.
Slobocjenia s'o socotesef ca cel mal scump şî mal sfânt
lucru 'n lume.
12275 Slobocjenia te urcă la cea mal mare cinste, Iar robia la
cea mal mare necinste.
Slo boden ia terneful om enirei.
Slobodenia din robia, cea mai mare a ornuluf datorie.
Slobodenia şî robia una te cinstesce şî alta te necinstesce.
FugI de necinste şî alergă după cinste.
Slobo denia când gonesce la cele de trebuinţă trebue să te
siJesef ca s'o dobândesci cu munca ta.
12280 Slobocjenia se 'nţelegc, nu să faef orî-ce vreI ci ceia ce
pravila ţie eţî slobode.
Slobod unul s'a născut, dar însuşl el pe el s'a legat cu o
lege, d'acela slobod se 'nţelege cel ce se supune la legI.
Slobod se 'nţelege, cel ce nief cum greşasce Împotrivă
d'orl-ce lege.
Slobod se 'nţelege.jrnpotrivă erori-ce patimă nici cum se
stăpânesce.
Slobod de orl-ce acela se 'nţelege cel ce cu puţin se rnultu­
mesce pe sine.
12285 Cel-ce nimic poftesce acela de cât toţi mal slobod se so­
cotesce.
Cine va să fie slobod să se păzască să n'aîbă de altul
trebuinţă, că din potrivă de nevoie slugă te facI la ori-cine.
Cine la slobocjenie se impotrivesce, de mare vrăjmas al
ornenirif se privesce.
================== pagina 567 ==================
I
t
5li7
De cat cu frîul în gură şî în grajd îrnperătesc, mal bine
slobod pe câmp să trăiesc, strigă şî dice cel mal ti­
călos cal.
De cât să me hrănescă pentru ÎnjunghIere mal bine slobod
prin pustietătl fără nicIo hrană, strigă boul cel mal slab,
r.,ţP 12290 :-';1 când trupul va fi rob, sunetul să 'ţI fie slobod.
Pentru Slugă
Pentru SlujitorI
VC'fl Shy·ue.
Pentru Slujbe i Slujbaşi şi SlujîtorI
Atunct vei nemerl slujbaşi buni ele slujbă. când veI alege
elintre cel-ce nu te ragă.
Om desăvîrşit la tate nici cum veI pute găsi; daceea să
te slujesc! la slujbă cu acela la care el s'a invetat.
Om de slujbă în adever cel-ce după putere muncesce.
01'1 să nu intri În nici o slujbă sali, dacă al intrat, să te
silesc! să înaintezî cu destoinicia ta cea d'intâlu cu huzur,
cea din urmă cu mari strude şî necazurt,
12295 Orl-ce slujbă cu datoriile ei ca să n LI să pată abate Hiel
unu!.
Ort-ce slujbă, fie cât de mică, îndatorire se 'nţelege.
Ori-ce slujbă cere cinstea el.
Unul altuîa slujim şî Domnul tuturor, când e supus legilor.
Unele slujbele pe tobă (cine dă mal mult) se el ali , acolo
jafurile ele faţă se dau.
12300 Unele slujbele se vînd, acolo hoţiile În mare cinste sunt.
In slujbă omul se cunosce ele este bun sali de e reCi.
In slujbă când eşti să te porţI cu chip cuviincios, către
toţi, ca şî după sluj bă totf să te cinstescă, ca când ar fi
În slujbă.
In slujbă când te afli, pe al tef SUpUŞI să nu cum-va să-I
ţii multă vreme după uşl.
In slujbă. când te afli să te socotesc! că pentru folos ob­
ştesc slujesci, far nu pentru al teti în parte folos.
12305 In cea mal mare slujbă aşa tu să urmezI, ca după acea
sluj bă să 11 u te rusinezf.
Val de acela ce 'ŞI lasă munca sa şî alergă după slujbe
================== pagina 568 ==================
G68
PROVIlf.l.BELE ROM,\NII.OR
------------ -------------------
dale curtii, şî de se socotesce fericit, că de slugă nicî
odată el 'pIerde pe lângă alte multe sudalme , '
Val de norodul acela unde slujba nu se cinstesce.
Val de tera aceea unde slujbele se vînd pe banf gata ca
la tîrg.
Cu ornenf ref când te slujesci, tot împredicărt găsescl la
orr-ce bine gândescl
12310 Cu orI-ce slujbă cat de mare când veI să aretî că inda­
torescl necinste dobânrlescr, el'aceea slujba datorie, iar
nu îndatorire s'o socoresct.
Cun «mulţumim dtonitaie» prin graId şÎ numai pentru slujbă
nicî odată se 'nţelege.
Cu schimbarea slujbaşilor multe află un domn ce mal Îna­
inte nu le scia,
Cu slujbă credinciosă cinste dobândescî, şî la cele maT mari
piste altif te numescî.
Cu cel ref si cu cer de minte proştî nici cum să te slu­
jascî, c'ale unora greşelr s'ale altora rele numai asupra
ta le vor arunca.
12315 Cu ceea-ce te al deprins, cu aceea să te slujesci, la străin
lucru să nu gândescI, că pîerd! şî ceea ce al în mână,
Cu cel mal destolnic pururea se te slujesci, ca meşterul
cu lemnul cel mai sănătos.
Când eşf din slujbă să te cinstescă ca când al fi în slujbă.
Cînd în trebă ele slujbă te afli, treba din mâna ta nici
cum să scape.
Când cunosce ore-cine destolnicia sa, nici cum greşasce
la slujba sa.
12320 Când piste putinţa ta te iusăr ciriezf cu slujbe, cere ajutor
ca să nu te ruşinez).
Când pui cu mplitf în slujbă, colţil elin gură trebue mal
intâîu să le scott,
Când pe cel-ce s'� invetat şî s'a deprins cu o slujbă sau
cu un meşteşug el pul să slujască la altă slujbă, nicl o
trcbă destomică vei vede de la el.
La orfce slujbă să alegi pe cel-ce aduce el cinste la slujbă,
Jar nu pe cel-ce slujba el aduce cinste.
Cît vei pute, să silescI să cunosc] năravurile acelora cu
carf vei să te slujascr, ca să nu 'ţI aducă vre-o ruşine.
12325 La slujbe să te slujescl cu cel silitor] la slujbă, ca slujba
s i nu ste.
La slujbe să slujască fiesce-care la rîndul seli fără nici o plată
a�a a (lis cel de sus, Iar cel de jos I-a respuns : «CfU1d
cu plaUi mare lumea se jăfulesce, Iar fără nici o plată
r5re-ce va urma?»
================== pagina 569 ==================
-
11.
La tate nicî unul vrednic pe deplin, daceea cu alţii tu să
te slujascl la câte tu ne îndelctnicesci.
La toţf după a lor slujbă li se cuvine şî plata şi mal bună.
Mai bine singur să te depărtezi de orî-ce slujbă, când nu
te cunosci destoînic, de cât altul să te depărteze pentru
nedestofnicia ta.
12330 :dal bine cu părnintenit tt�i săte slujescf de cât cu străinii.
NI af bine să trăresct mare la o slujbă cât de mică, de cât
să trălescl cât mal mic la o slujbă mal mare. '
:VIir şî sute de slujbe de vei areta, şî nurnaf la cea din
urmă de te vel depărta după greşala ta, tate cele-I-alte
la uitare se pun. .
Nicf o slujbă mai mare de cât a sluji orî-cine la omenire
fără nici o srnintelă.
Nu cu cel de nern mare ci cu cel rnaf cinstitl, cu cei mal
clesto înicf şî cu bune sciinţe să te slujesci la slujbe, ca
pururea să isbutescî şî de toţi să te slăvesci.
12335 :0Ju slujba face pe om mare, ci slujba se rnăresce după
destoinicia celui ce o cârrnuesce.
Nu te depărta de slujba ta, că schimbarea slujbelor eţi
risipesce punga ta.
Putere piste putere şî piste mesură nici cum să dar la sluj­
başii tel.
Pe orl-cine să primescf la cea mal mare slujbă dacă asupra
lui curioscl destolnicie.
Pe slujitorii tel să-I însufleţescI cu cinstea ce i se cuvine,
ca şî altii de la ei pildă să rea bine.
12340 Pe slujitori! tef Să-1 ÎntrebuinţezI după deprinderea lor ca
să isbutescă la isprăvile lor.
Pe slujitorir teI ele aprope să-i privescl, ca să nu se întindă
piste mesura lor.
Pe toţI de op otrivă să-I Iubescl, dar la slujbă cu cel mal
destolnicî :;;1 cel mar clnstitl să te slujescî, ca cinste ţie
să 'ţi aducă.
Pe banl 11icY o slujbă să da! că prăpădesc lumea.
Precum lemnarul lemn ul cel mai sănătos el pune la temelie,
ca să ţie casa mai bine, aşil sî tu cu cel mat vrednic
să te slujascl, ca să nu 'ţI cadă 'mperătia.
12345 Silesce-te să dobândescî cu a ta plăcută slujbă dragostea
cea mai bună de la stăpânul teu.
Slujba cu care te insărcinezî să nu aştepţt să 'ţI poruncescă
ca să o săvîrşesc), ci ca o datorie să o socotesc! şî să
o împlinescî,
Slujba către ţeră mare dar are, ca cea mar mare datorie.
Slujba nu precum eţI place ţie ci precum se cuvine a�;l
să o cerI de b cei·ce 'ţI slujesc ţie.
================== pagina 570 ==================
570
PR,OVEHBELE ROMANILOr:
Slujba ta pe deplin însusf tu să ţeo săvîrsescl, că altul
ţeo înponcişeză,
12350 Slujba ta să nu ţe-o lasf pentru plăceri şi desfătărî ci ŞI
una şi alta la vremea lor.
Slujba ce al în mână n'o lăsa din mână pentru alta mal
bună că p'amîndooe le plerdt din mână, ca câinele im­
bucătura ce ave în gură când în apă se uîtă şi mal mare
o vede.
Slujba ce al în mână s'o SCOţI la căpetălu, ca să dobândesc!
alta mal bună.
Slujba cea mal mare o poţI da tu la cel mal de aprope
ţie, 'iar cea mai grea la cel mal vrednic de ea.
Slujba cere putere în mâinf şi în picere.
12355 Slujba de frică nici bună nicî statornică.
Slujba cer că destoinicia ta.
Slujbaşul să nu scie când elin slujbă vei să 'l depărtez], ca
să poţi să'I cercetezl.
Slujbele să nu le vind: ca la mezat, cu toba, cine dă mal
mult, că cine dă mal mult acela lea şi mal mult.
Slujbele şi cinstea la to tf să cuvine după ale lor destor­
nici! Iar nu după ale lor copolniciI.
12360 Slujbă cânel IeI în mână nu numal cum să n'o plerdi ci
cum s'o invîrtescî mal bine tu să te socotesci.
Slujbă mare să gonescî ca pe altif să folosescI ŞI aşa să
te ci nstesct,
Slujbă ele la cer tineri, sfat de la cer căruntl şi blazoslo
venie de la cel betrânî, .
Slujba dreptă când cunoscl n' o lăsa fără plată.
Tate singur unul să le facă, la om piste putintă ; daceea
cu cel mat de credinţă pururea si te slujesci la câte
tu nu te ÎndeletnicescI.
12365 Temeiul alegerei celor de slujbă să fie cinstea, credinţa şî
buna silinţă.
Tâte spre bine eţI merg când slujba ta te-o cautî bine.
Fresce-care în slujba sa, după destofnrcia sa.
Fără banul în gură, anevoIe nemerescl c;lnd pentru slujbe
rnij locescl.
Fără dare de banf nicî o slujbă al.
12370 Cea mal mare slujbă cere se primesc! pe totf În tot cesul
şi minutul.
Cea ce al învetat, şî cu ceea ce te-al dedat, cu aceea să
te şî slujesc! Iar nu să sarf dintruna În alta, că numai
îndată te poticnescî.
Cel în slujbă slugă la totl deopotrivă.
Cel fără nici o slujbă, sî fără nici o meserie, la cele rele
�Î urite pururea gândesce.
================== pagina 571 ==================
1
I
12375
12380
12385
12390
12395
571
Cel ce nădejdulesce cinste de la slujba sa, acela păzesce
dreptatea la slujba sa.
Cel ce des se împedică şî cu capul se lovesce, când dun
praf!; când de altul, acela să slujască mal bine se învaţă.
Cel ce de interes s'arată cu slujbă de precupeţ se soco­
tesce, Iar cel de frică rob se 'ritelege şî cel de dragoste
mare om se vede.
Cere slujbă de la slugă la ceea ce el se îndeletnicesce ca
:;;1 de la mester meseria ce el lucreză.
Din orf-ce slujbă să Iesl mal mult cu cinste de cât cu bo­
f!;ătie, că cinstea Întrece ori-ce bogătie.
Di;l slujbă când te depărtezl, cu laudă să Ieşi.
Departe de orfce slujbă când slujba ta nu se cunosce.
Pentru Slutire
Slutirele din fire nici o defăimare aduc, Iar cele dobândi te
din netrebnicî urmări acelea necinstite.
Pentru Slugi
Ori slugă orf stăpân dator e să fie bun.
Unul la do! stăpân! nicî Cum pete sluji.
U nul pentru altul datorî suntem să slujim, iar nu să luăm
unul de la altul îmbucătura din gură.
Unul singur nicî cum pote a'şi căpeta JUl-şI tote câte lUI
de trebuintă : d'aceea se cuvine unul altuia la vreme sa
slujim dup�putere.
Unele vedt slugI mal multe, acolo slujbă puţină.
Impreună cu sluga ta să te slujescî şî tu, ca să te mal uşu­
rezl l'ale caseî trebuintf.
Val de cel ce ajunge slugă altuia că, de nevoie, urrncză ş1
cel ce el nu va.
Cu greu, şî forte greu, slugă să fii la cel mai reu.
Cu cât mal mult slujescl la cel fără milostivire, cu atât mal
mare şi primejdia -eţl vine.
Cu credintă să slujescî la ceea ce-Itf s'a Încredintat de la
al teu stăpân, ca la ma! mare să' te învrednice�cr.
Cu multurnita să plătesci, şî cât mai curînd, CelUI ce te-a
slujit.
Cu slugele, ca CLi câlnl, cuvinte scurte, ca să le înţelegă.
Cu slugI înţelepte tu să te slujescî dacă vef să te clnstescl.
Mai bine să bolescl de cât să slujescî la ornneînţelegetor.
Nu după fudulie ci după destoInicie să-tf alegI slugă ţie.
================== pagina 572 ==================
12400
12405
12410
12415
12420
PROVERBELE ROMÂNILOR
Pe slugă s'o milueseI Iar nu s'o chinulescî.
Pe slugă s'o socoteseI ca pe tine însuşi om.
Pe slugă să n'o baţi ci cu vorbă dulce din greşeli să o
abaţi.
Pe slugă pe cât pete s'o însărcinezl la slujbă, ca nu tu în
locul el să te împovărezi cu slujba.
Pe slugI la muncă să le destepţl, în lenea sornnuluf să nu
le îngăduesci.
Plata celui ce'ţf slujasce, să nu z ăbovescă la tine nicf până
mâIne.
Precum pe copiiI tel aşa şî pe slugI bine să le înveţi, că
sluga înteleptă pe stăpân desteptă.
Să naşteptl de do oe orf stăpânul teu să'ţl poruncescă, când
slugă te al făcut.
Sluga ale stăpânulut tote le curiosce sî bune si rele.
Sluga smerită şî plăcută mânia stăpânuluî curînd o poto-
les el, Iar cea inderetnică cu mult mal mult măresce.
Sluga cu stăpânul să nu să sfădescă,
Sluga când va stăpâni, ocara norodului.
Sluga credinciosă către al sei.l stăpân, de cât ori-ce preţ
mal pre sus se soco tesce.
Sluga la stăpân cu credinţă să slujască ca mulţumită să
dobâudcscă.
Sluga mal mult se silesce, când vorbă dulce aude de la
stăpânul seci.
Sluga multe trebu e de la stăpân să sufere, ca slugă dreptă
să se nurnescă.
Sluga să nu r espundă împotriva stăpânulul seu, că cu tă­
cerea dragoste mal multă dobândesce.
Sluga Împotriva stapânulur când gânelesce de ucigaş se
socotesce.
Sluga firesce urît nume dobândesce,
Sluga fără lucru nici cum să şadă, că lenevirea la reutăti
ei bagă.
Sluga fără plată nicf cum s'o silesc] la slujbă.
Sluga cea credinciosă elin mică mare ajunge şî din sărac
bozat
Slug;; cea bună, cu stăpânul împreună, la ori-ce întîmplare
pătimesce cu 'ndurare.
Sluga ce te Iubesce şî binele tec1 voesce, nicl cum din casa
ta s'o depărtezi cum-va.
Sluga bună se mâhnesce când stăpânul pătimesce.
Sluga şî boul la vreme să se odihnescă ca Iarăs] la vreme
si p otă să-ţi mal slujască.
Sluga veche şî betrână n'o depărta din casa ta, că lllal
l,ine cu cea veche să slujesce casa ta.
================== pagina 573 ==================
POV Ă'rUIHI ŞI CUVINTE ADEVEHATE
Slugă se inţelege mal mult cel ce stăpânesce, că de toţi
ingrijesce.
12425 SlugiI tale cat de mult să-I dai Jur să mănânce, că '11 locul
tel"! se luptă şi s'aruncă ca o mince.
Slugile mcilt pătimesc când tineriî stăpânit lor le poruncesc.
Slugile de nevote rar stăpânit de bună vore urrneză ce
urrneză.
SlugY mal puţine la stăpâni mal mulţl, ca aceştia să se ico­
nornisască Şl acela mal mult să se folosescă.
Tuturor slugă să te facI ca pe toţi să-I dobândescî, .
12430 Să nu vindi pe stăpânul teu că reu eţI vine la capul teu.
S" nu pîrescî pe stăpânul tei:i că Iudă te nurnescl.
Ferescete de a te mal impotrivi stăpânului teu, şÎ de-ţI vor
face jurămînt pe însuşi viul Dumnedeu.
Ferice dacele slugI ce st ăpânul, când va veni, în slujbă
el va găsi.
Fericită sluga pe care Domnul venind o va găsi veghind.
12435 Ce cu grell se pare slugă să fie cu duh mal mare de cat
stăpânul seu.
Cel ce cu credinţă ţie eţIslujesce, când stăpânul el multumesce
după a lui slujbă, el îndoită sîrguinţă la slujbă dobânelesce.
Cine nu slujasce când bine să resplătesce î
Dacă slugă te-al făcut rabdă şî tu până 'n pfele.
După st-pân şÎ slugă.
12440 De cât slugă Împodobită şi pe tot cesul să audl cîocofule t
si porc de carne, mal bine pe vatră la cenuşă cu ciubucul
in gură fără nicf o dojană.
De multe orf sluga cu mult mal vrednică de cât stăpânul seu.
Şi pe slugă s'o socotesc! ca însuşi pe tine, c'amîndof dintr'o
mumă născuţi sunteţf după fire.
Pentru Slăbiciune
Pentru Spaimă şî Speriat
Cu cele de speriat se te dedai de mic copil ca de nimic
să te sperif în tată vleta ta.
12445 Numar copil cu stafia se sperie.
Spalrna fără de veste rernâr cu gura căscată.
Pentru Spate
Când stat cu alţiI ele vorbă spatele la ei să nu ţe-l întorci
ci cu faţa să-I prlvescî, şî de nu le grăTescI ceva.
================== pagina 574 ==================
PROVERBELll lWMÂN!LOR
Pentru Speriat
Pentru Spovedanie
Cu spove.Iania şî cu buna mărturisire la multe gre�elI te
îndreptezI; dacesta să te tiî,
Spovedania blclul gre;;alelor şi mijlocul cel I11ClI Înlesnitor
S?fe spăsanie şi impăcruire.
Pentru Spurcaţi
Omul spurcat ocara ornenilor.
12450 Cel spurcat în spurcăcfunl se 'nveselcsce.
Cine de ocărI nicT cum se ruşineză semn de om spurcat.
Pentru Spăsanie
Cu depărtarea de cele rele te spăsescl numar Îndată.
CInd depărtezi ele la tine orI-ce poftit ţie-ţi vine la spăsanie
privesce.
Pentru Sprincene
12455
Păzesce-te să nu te vîneze sprincena îmbinată.
Sprincenele înainte frurnusetea te o măresce.
Sprincenele în jos pogorîte 'şi p'osomorîte nirI cum să le
ţii, că te aret] ele mânios şÎ de cel mal urît.
Sprincenele îmbinate cele mal frurriose, buzele rumene cele
mal dulcî, g,î.tul alb cel mal ruângâlos, rar ochii cel negriI
ce! mar pătrundetorr ; ferice ele cine le-a dobândit.
Pentru Stare
Orf în ce stare te ve! află ale el greu tătl, cu răbdare să
le portl, că norocirea şi nenorocirea la or I ce stare vine
d.nd cu gtll1elul nu gânclesd.
Unul cade s'altul se scală că starea nestatornică,
12460 In orl-ce stare te afli multumesce-te p'a ta sortă ce din fire
al dobândit, ca sufletul tel! să'sf pată afla a sa ll1ZllJgctlere.
In cea mal mare stare când tu vei ajunge, nici să ascund!
================== pagina 575 ==================
P,lV Ă'{UIHT ŞI CUVINTI! ADllVERATJ<:
ni el să urţl starea ta de mar înainte, c'acesta cinste a­
duce destomicieî tale.
]icniţile tale cu cele drepte să ţi le umpli, că cele strîmbe
şî pe cele drepte le scote afară.
Cu multă sudore dobândim multă stare.
Cat ve! pute, să te silescî starea ta să ţe-o sporesct, însă
cu dreptă dobândă, că cea piste mesură eţr aduce urîtă
pîră.
12465 La orice stare te vef afla uită-te la cel din jos şî lesne
te ve! mângăra .
.\Ii111en1 te Întrebă în ce stare el fost? ci în ce stare eşti
acum.
Nume mare, nem mare, cin mare şî o norocire bună pururea
te ţine În stare bună: ferice de cine d'acestea s'a 'n­
vrednicit.
Starea în mana DomnuluI şî în mintea ornuluî,
Starea cea 111al Înaltă milos pe om să'! arate.
12470 Starea cea mică firesce la cea mare se 'rnpotrivesce, rar
cea el' opotrivă ele toţI se prlimesce ; ferice unde acesta
se păzesce.
Starea stărilor el' opotrivă Întocmită se pare mal fericită.
Fresce-care stare a sa sarcină are.
Fresce-care stare cu greşalele sale.
Cer cu stare la cinste gândesc, Iar cel scăpetati l'avere
rivnesc
12475 Ce curînd si lesne scade cea mai mare stare, când nici
o Înfrînare nicî orinduîelă are!
Cel cu mare stare n'are minte mi se pare.
Cel cu mare stare pe toţi de rude sî de prietin are.
)Î în cea v ll;aT prost� sta�e tu să, te ţ�r f?rte tare că no­
rocul se ntorce când incolo când mcoce,
Pentru Stat
Atunci staturile se prăpădesc când desto îniciile nu se cin­
stesc şÎ cumplirele se Înmulţesc.
12480 Ca să te ocrotcscă statul trebuescc să ajuţI la cheltuclile
statului.
Statul al obste! se nurriesce, dacela obştea trebuesce să
îngrijcscă de el.
Pentru Statornic! i Statornicie şî Nestatornici
Nestatornicie
Vara poftim Ierna Şl cum vin e J ema la vară gândim ; aces ta
ne arată nestatornicia nostră.
================== pagina 576 ==================
PHOYGIWELE liOMÂcULOR
Mare clar la om buna statornicie.
Nestatornicul tate la noroc le lasă.
12485 Nestatornicia la om se ivesce orI din uşurinţa minţii sau
din neplăcere.
Nestatornicia nu cunosc- nici un prieteşug.
Nestatornicia semn ele nebunie ce schimbă mintea omului
pe cesurr şi pe minuturt.
Nestatornicia te face să nu mat alb! nicl un fel ele caracter,
nici să te mar credă ore-cine, nici să mar nădejduiescă
in tine.
Nimeni statornic până 'n veci in acesta lume fără veci.
12490 Numai martea ele obşte la toţi statornică este, iar averea
şî neaverea când la unul când la altul privesce.
Nimic din ale lumilsocotinel de statornic, nici la norocire
te vei bucura, nici la nenorocire te vei Întrista.
Statornicul la nici o întîmplare superare nici schimbare are.
Statornic la cuvint pururea de vel fi, cinste ele la toţI
veI dobândi.
Statornic să fir, că statornicia cinste te-aduce mare, Iar
nestatornicia necinstea cea mal mare.
12495 Statornicia arată pe cel adeverat prietin.
Statornicia cu răbdare ort-ce necaz biruesce, şi cu cât
chinurile mal mar i, cu atât şi biruinţa mal strălucit6re.
Statornicia la cele bune cel mal bun terneiu.
Statornicia muma mUl11.1i el rnarî.
Statornicia sprijină scaunul împerătesc.
12500 Statornicia temeiul virtuţeî.
Statornicia hotărîre temeinică şi neclintită.
Cele din fire dobândite cu mult mal statornice de cat cele
din noroc, fie bune fie rele.
Cel nestatornic nici un terneiu la vorba lUI are.
Cel ce pururea cu gândul se îndolesce, nestatornic este.
12505 De cu seri până 'n qi cele de jos sus se ved şi cele de
sus jos se calc; acesta arată a vrernil nestatornicie.
ŞI plăcerile şi dragostea şi cinstea tate după modă da­
cestă nestatornicie.
Pentru Stomah
Stomahul uşor pururea cere mâncare fără nicî o văternare.
Stomahul vre-o dată nici cum să'I încarcf, nici cu mân­
care multă nici cu beuturî piste mesură, că t6te le sco tî
pe gură.
Stomahul chiorăesce când la dernâncare gândesce.
12510 Stomahul când pătimesce, tot trupul se topesce.
================== pagina 577 ==================
Stomahul mal usor, ca să poţi dormişî mal uşor.
Stomahul mal cald, că rece colică 'tl-aduce.
Bucătarif cu dres urile lor, plăcintariî cu unsori le lor, co­
fetariî cu zaharicalelc lor şÎ spiţeril cu doftoriile lor
stomahul cu otrava te-o frămîntă şî cu totul ţe-l dera­
penă cu cea mal mare a ta plăcere; departe d ' o ase­
mene plăcere ca să'ţî albf stomahul pururea sănătos.
Dernâncarea cea mal sernplă, sănătatea stomahului,
Pentru Stăpâni i Stăpănitori şî Stăpânire
12515 A intrat stăpânul În trebă, slugele nicl cum se rernâc
fară trebă,
A vre ore-cine să stăpânescă, cea ruaf mare greşală ornc­
ncscă.
A stăpâni ore-cine pe însusî sine, cea mal mare nevoinţă.
Acea stăpânire mal bună se - numcsce ce pe totf de obşte.
şi pe fiesce care 'n parte, cl'opotrivă folosesce.
Acelor mai prostt stăpânire pc to t] ele riecazurf impărtă­
şeză, far cele de folos pentru ei' le păstreză.
12520 Acela bun stăpân şî ele norod ocrotit cel ce se ţine de
cele lUI prin legI orindulte.
O unire Între totl, stăpânirea cea mal bună.
Ori nicI cum să cjicI că n'am acum vreme sau nicî cum
să mal stăpânesc],
Orr-ce nu veele stăpânul Înainte nu sporesce.
Ort-ce stăpânire, cât de mare fie, va să se mar rnărescă
d'acera resbore între stăpânitorî s'aprind.
12525 Una es te sluga casei, însusi stăpânul casiî, că de tate tre­
bue ca o slugă să 'ngrijască.
Unul după altul stăpânesce după istecIunea luf.
Un stăpân drept judecător iconă se 'ntelege Dumnedeiril,
după lege.
Unele vedl pe unul să slujască rob altuîa, cumplită stăpânire
acela se 'nteleve.
Unde stăpâni ;nulţr, acolo stăpânirea lipsesce, că toţi porull­
cesc şî nicl unul ascultă.
12530 Unde stăpân nu este, dacolo Durnnedeu se veele că lip­
sesce.
Unde cel bunf şi cinstiţi să cinstesc, acolo şi stăpânirea
cinstită se socotesce.
[mpărţela uneI stăpânirI derăpenarea el.
In tot locul şi pămîntul să afli cu ochiI tel, ca să vec!I
ca lin stapân pe dreptătoriI tel cum urmeză cu supuşiI tel.
================== pagina 578 ==================
PRovmWELE lWM.ÂNILOR
I ntiICI patimile apor poftele să ţi le stăpânesc! şî în urmă
norode să cert să ocarrnuiescf.
12535 InL111t pe tine să 'nvetî a stăpâni, apoi la altul a g�'lncli.
Val de cel ce cere a stăpâni, că nu scie ce cere.
Dioa bărbatul stăpânesce iar noptea mulerea,
Vrednic de stăpân acela se 'nţe1ege, cel ce pote stăpâni
fără bicu; în mână.
Ca o rnurnă să 'rnbrătisezî şî ca un tată să dobândescl pe su·
puşiI tel, dacă veî se te nurnesci părinte şî stăpân bun.
12540 Ca calul să cunoscî pe celce te încalică că este bun sali
retl stăpân.
Ca să ajungr stăpân bun trebue şî tu mal ÎntâiLl să slujesc!
la U l1 stăpân �1 mal bun.
Ca să pott stăpâni după părerea ta, începi a stăpâni însăsr
părerea ta.
Ca să stăpânescî mal bi ne să 'nvetî să stăpânescî pe cel
ce 'n locul teCt stăpânesc norodul teu.
Ca să stăpânescî mal bine, trebue să asedr legile ce pot
urma supusiî tel mal bine.
12545 Ca bine să stăpânescl, trebue să te slujescî cu cel ma!
clestofnicf SI cu cel mal cinstitl.
Cu anevoie a stăpâni un norod stricat, dar cu mult mal
anevoie a îndrepta un norod pe un stăpân stricat şi a ']
suferi.
Cu obraz vesel, CLI vorbă dulce Şl cu purtare plăcută la
toti să te areU, când stăpânescî.
Cu greCl a se �lepărtâ ore-cine ele stăpânirea ce are, dar
cu mult mal greLl a stăpâni cum se cuvine.
Cu greil să te stăpânesc! de cel mar prost ca tine.
12550 Cu greu �i nesuferit, cel Înţelept şi cu darurf să se stăpâ­
nescă ele cel rell sÎ blestemat.
Cu cât mai mult 11;rod stăoânescl, cu atât rnaf mult te
cliinutescl si vfeta te-o scurtezl.
Cu Il1ctnia în 'sîn n'u t� poţI numi stăpân.
Cu sila de vei stăplni puţină vremc te veI înveseli; că sil­
nica stăpînire 'ti aduce turburare, când vreme va găsi.
Cu hunătatea şi c� hl,încleţele poţI stăpâni o lume. .
12555 Cu dragoste mal I �)l1� de c1t cu înfricoşărT pe norod el
stăpânesc!.
Cătră slugi să nu te-areţY cu totul reu Şl cumplit stăp,ll1,
că mal bine te slujesc! când de eT tu eştt iubit.
C'tTnii ne aperă de cel ce ne vin asupră-lle, pisica ne 1s­
băvesce de cei ce casa ne-o istovesce, stăpan bun ca
să te-arNi trebue se desmereluescl el'amÎndoror năravurI.
Clilu t11ufe;-ea ar stăp;'lI1i lumea s'ar prăpădi.
================== pagina 579 ==================
�
!
rOI' Ă'rumr ::i[ OUVINTE ADEVi�RATE
57'1
I
I
I
t
I
I
I
I
.'1
t
1
;'1
1
1
I
1
J
:1
Când pe stăpânire omeniî se bat acea stăpânire multă vreme
nu tine.
12560 Când stăpânescî, să îngrijesci să nu cumva să dică supuşii
tef «D6mne scapă-ne de ei t»:
Când stăpânirea la legI nu se supune ŞI supuşii la stăpânire,
atunci stăpânirea se plecă spre scădere.
Când stăpânul poruncesce cu cumplite, norodul geme în
crudime.
Cind stăpânul scump, sluga hotă se Învaţă.
La supuşii tel nici cum să 'ţi aretf nici mândri a ta, nici
mania ta, că şî una şî alta cinstea te-o derapenă.
12565 Cu cât cu stăpânirea mal mare te-arett, cu atât cu fapte
bune pe toţI să-I ÎntrecI.
Cu curnpena în mana dreptă si cu sabla În mana stângă tu
să stăpânesci, dacă ve] să te slăvescr.
Cu cât mal mult silescf să te stăpânescî, cu atât mar mare
putere dobândescl.
Cu pravila ce vei pe norod să stăpânesci, întâîu pe tine,
cu ea, să te stăpânesct.
Cu stăpânirea imperat la toţi să te-areţi, şî cu munca ne­
curmat la to tf să slujesci, dacă vei să te slăvescl,
12570 Cind stăpânescl, trebue să socotescf c' or ce greşală a su­
puşilor tel asupră-ti se descarcă,
Cind stăpânescî un norod, socotesce pe toţI ca o familie,
şî numal a ta, nedespărtltă.
Când stăpânirea slobodă să vadă fără nicl o mărginire,
nicf un slobod vcl mal vede, că toţi în fiare vor zăcea.
Când tote stăpânirele Într'o frăţie se vor uni, atuncI tote
stăpânirele o stăpânire se va înţelege, ca d'un păstor nu­
mar, şî tote nor odele o turmă numar, cea mal sfântă stă­
pânire.
La stăpânirea celut cumplit mal mulţi lupI de cât omenl,
că totl fug de lupii ce gonesc.
12575 La Domnul cu temere, la părintl cu cinste, la cel betrânî
cu ruşine. la cel de aprope cu dragoste, Iar la stăpânire
cu supunere, cu credintă si mare sfială.
Mal lesne stăpcî.nesce 61:e-cine un norod întreg de cât
numaI pe sine.
Mai mult stăpilnul să se temă de supuşir ser, de cât su­
puşiI de stăpflll, când n",cI unul nieT altul nu'şI urmeză
datoriile lor.
Mal bine pe tine cel nebun] să te Stăpclnescă, de cât tu
pe ei.
Mal bine tu să stăpânescl norod plin de aur şî de argint,
de cât tu să te 'mpodobescl cu aur şî argint şÎ poporul
se getl1�!, înnecat în sărăcie.
================== pagina 580 ==================
580
PHOVERBELE ROMÂNIL'm
12580 Mal bine să fir stăpân pe munca ta, de cât altul să'ţf po­
runcescă.
Multe şî de multe ori trebue să suferî ca stăpân bun să
tearetl.
Mult pămînt stăpânesce omul cat trăiesce, dar la morte
se 'nvoîesce c' o prostă palmă de loc.
Mărimea stăpâniret să n'o socotesct numaI pentru tine, ci
cu mult mal mult pentru supuşii tel.
Necinste la bărbat, muierea să'I stăpânescă.
12585 Norodul când te Iubesce, s'a lUI fericire de la tine o soco­
tesce atunci şî tu să te socotescl părinte stăpânitor.
Nici o văternare la norod mal mare de cât stăpânire de
tiran mare.
Nici o stăpânire, până în veci statornică.
Nici o bolă e mal grea, şi la cel mai mic norod, de cât
un stăpân nerod.
Nici cum să îngăduescl ca cel rer pe cel buni să-I stăpâ
nescă, sî cer prosti de minte celor cu minte bună să le
poruncescă. Că cu cat nesciinta şi reutatea le vei ne­
cinsti, cu atât sciinta sî bunătatea mal mult va înflori,
te va împodobi şi te �a cinsti.
12590 Nu ca un stăpân să te-aretf către supuşii teI, ci, cu mult
mal bine, ca un părinte către copiiI sef.
Nu te lua după cel ce norode marf au stăpânit, ci după
cel ce din rnicî mari le-al! făcut, că nu te socotesc:
mare, când de frică ţie ţi se vor supune, ci când se vor
supune de bună vota lor la legea ce veI pune.
Pentru stăpânlre nicî cum nici bine nicI reCI să grăIescf,
dacă veI bine să te ocJihnescI.
Pofta de a stăpân) mal mult te cufundă in cele mal mari
greşelI, că nicI temere de Dumnedeu, nici de oment în­
durare, Iar nelegIuirI mit şi sute în urmare; că frate ele
frate departe se depărteză, fiul pe tată indată el pizmu­
Iesce şi toţi ele obşte unul cu altul reCt să gcllcevesce.
Puterea stăpânire] neîmpărţită să fie, dacă va S8 se ţie.
12595 Pe la stăpânirl cumplite, leul, lupul şi ursul se Jertă pentru
ori-ce crudirne, iar mIelul cel nevinovat să. osindesce
pentru putina ierbă ce pasce. Departe' ele tine o aseme­
ne urmare.
Pe moştenitorul unei stăpânirî obştea să'l crescă, cu sciintă
ele ocârmuire.
Pe sine-şi a stăpâni arată cea mal mare putere.
Pe sine-şi să te stăpânesc] dacă veî să 'mperăţescl ŞI nie!
cum să greşescf.
Pe stăpan ul tel! ca pe ÎnsuşI Dumnec)eLl trebue să' 1 cins­
teseI.
================== pagina 581 ==================
581
PovĂTumI ŞI CUVINTE ADEVilRATE
------------------
12600 P�lI1ă nu te veI face slugă altuîa să nu te silescl a te face
stăpân, că cine n'a fost slugă nu scie să fie stăpân bun.
Precum pe altif vei să stăpânescî, aşa şÎ pe tine mar întâfu
să stăpânescî.
Robul un stăpân numai are, far stăpânul mii sî sute de
stăpân], că fie-care el poruncesce de el să Îngrijască.
Semn de bună stăpânire când dai pildă altufa cu a ta
urmare.
Să vedf şi să audl, În tot cesul şi minutul, ori-ce se ur­
meză subt stăpânirea ta.
12605 Să fad norodul să te Iubescă Iar nu cumplit să te urască,
de vei ca să stăpânescă puterea ta cea 'rnperătescă şî'n
vecf să se pomenescă,
Stăpâniî să îngrijască de odihna supuşilor lor, şî supuşi]
cu credinţă să slujască stăpânilor lor.
Stăpânirea îmbinată cu monarchie, aristocraţie şî demo­
craţie supusă la legI, cea mal sfântă stăpânire când de­
mocraţia o ocrotesce.
Stăpânirea, ca o clădire ce din bucăţele micI mare se face,
dar, când o desparţî de bucăţelele el, nurnaf de cât o
vedl cădută la pămînt; d'aceea păzesce-o În Intregimea
el, ca să nu o pierd].
Stăpânirea cu legea nu se cam învoiesc, c'una va să pa­
runcescă, după a el voinţă; şi alta va să povătulescă după
a el datorie.
12610 Stăpânirea când se 'mparte, spre scădere privesce.
Stăpânirea ta la nimic alt mal mult, de cât la lipsă, o
supui,
Stăpânirea ta să nu ţe-o incredi ntezf la ori-cine şÎ orf-cum ,
nici în vreme îndelungată, fără de a cerceta urmările Iuî
adese-orî.
Stăpânuea ta să ţe-o dobândesc! cu vrednicia ta, şî cu blân­
detele să te-o mărescl, rar de înterneerea ei să te în­
grijescI de bune străjuirr,
Stăpânirea, cea mal mare legiI urmare.
12615 Stăpânirea cea mal bună, unde pravilele poruncesc şî o­
menirea se cinstesce, ca o familie obştescă.
Stăpânirea cea mal bună unde sunt năravuri bune.
Stăpânirea cea mal bună, ceea-ce păzesce pe toţi slobod]
de robie ŞÎ pe toţi ele o potrivă .
. Stăpânirea cea mal bună, propteoa cea mal mare Împotriva
celor re].
Stăpânirea de mijloc ma; bine se ocârmuresce, că cea mare
te Întunecă şî mal mult te încurcă. Jar cea mică de tot
n'are cu ce să se tie.
12620 Stăpânirea de tiran s'e nasce din lăcomie.
================== pagina 582 ==================
Stăpânirea cumplită şi lux piste fire, prăpastia norodelor,
Stăpânirea silnică nu pre ţine multă vreme.
Stăpânire silnică, stăpânire de Satană.
Stăpânirea bună, când curnpena dreptă la totf o mesură,
12625 Stăpânul atunci se socotesce bun când bunătatea, la toţi
cl'opotrivă, s'o arată.
Stăpânul, Iar nu sluga, mar înţelept să fie.
Stăpânul pururea ochiI deschişi să-I albă dacă va să nu se
rătăcescă.
Stăpânul ochiul caseI.
Stăpânul capul ocârmuireI.
12630 Stăpânul cu mult norod, el mal mare părinte cu drept cuvînt
se socotesce.
Stăpânul, câinele casei, că câinele păzesce casa.
Stăpânul când va să necăjască pe slugă nu mal cunosce
care greşală e mare şî care e mică.
Stăpânul leneş, leneşI pe slugl le 'nvată.
Stăpânul cârrna, ca vizitiul frîul, din mână să nu lase.
12635 Stăpânul mult să ingrijască de crescerea copiilor, că de la
el aşteptă înaintare la ori-ce.
Stăpânul nu Se cuvine di' slugi să se stăpânescă.
Stăpânul nebun lesne srapânesce pe supusil ser.
Stăpânul slugă şî sluga stăpân la vreme de resvrătire făr'
îndoîelă ajunge. .
Stăpânul te Iubesce, nu pentru al teu şî pentru al lui folos.
12640 Stăpânul când se lasi pe mâinele celor rei norodul SeLl se
chinulesce.
Stăpânul scump curind eŞI pîerde sluga cea mal credinciosă.
Stăpânul cu norodul seu un trup de om se 'nţelege; nici
un om n'ar voi să vateme o parte a trupului seti.
Stăpânul cel înţelept, fericirea noroduluî.
Stăpânul ce pururea căznesce, biciul norodului se socotesce.
12645 Stăpânul ce suferă jafurile, chinurile, năpăstuirele şî cele-I-alte
reutătf ce fac dregătoriI luI, el se 'nţelege că le face.
Stăpânul bun când cade în ore-care întîmplare, sluge1e lUI
se jertfesc pentru a lUI scăpare.
Stăpânul bun se cun6sce când sluga lUI de bună voe eI
slujasce.
Stăpânul domnul slugilor, domnul cu blîndeţe, cu îndurare
şî cu milă, asa şi tu să te-aretî la supusif tel.
Stăpânul casei numai el să poruncescă ca casa bine să
se ocârmuiescă.
12650 Stăpân fără slugă şi slugă fără stăpân nici cllm se pote
numi.
Stăpcln când ver să-ţi alegi, alege-ţi pe cel mal vrednic.
ca la Orlce necaz să p6tă să-ţf ajute.
================== pagina 583 ==================
Stăpân bun se 'nţelege cel ce ingrijasce de cel flămândf
şÎ goli copil al muncitorulul de pămînt, când sîrmanf
r ernân.
Stăpân bun te socotescl când mania te-o stăpânesci.
Stăpan bun de ve! să fir, nu numai folosul teCI ci, cu mult
mal mult, al norodului teu să te silescf să'l doband escr.
12655 Toţi aşteptă de la tine, ca de la un părinte, să le dai drepta
lor parte; 11u-I depărta de acesta, când Domnul stăpân,
ca Ull părinte, tutulor te-a făcut,
Treî stăpânî în lume se socotesc: după fire, după lege ';il
după siluire.
Fericirea bunei stăpâniri atuncI se 'nţelege, când legile ce se
pun, priesc spre folos obştesc, şi stăpânul le păzesce,
după cum se lcg'luIesc, Iar supuşii ascultă pe stăpân după
acele legI.
Fie cel mal bun stăpân, numaI stăpân la capul teLI să nu fie.
Folosul obstei, fericirea norodului şi cinstea nemului. cele
mal mari datorif a unul stăpân.
12660 FugI de acea stăpânire unde vedf că poruncesce după «aşil
7Joii! eti»:
Frîul din mână când stăpâncscl, nicI cum să'[ slăbescî, nicI
de la pIeptul teu să'l depărtezi.
Cea mal cumplită stăpânire anarchia se 'nţelege după ori-ce
lege.
Cea mar mare necinste la un norod cât de prost, de muîeic
să se stăpauescă.
Cea mai mare greşală a unul stăpân, când nu resplătesce
celuI ce slujasce, după slujba luI.
12665 Cea mai bună stăpânire acesta se 'nţelege, norodul să':;:]
alegă pe stăpânul seC!, stăpânul să'sf alegă pe slujbaşii
sef sî toţî, de o potrivă, să se supuie la legele ce se pun.
Cea mal bună stăpânire, unde legea poruncesce.
Cea mal bună stăpânire, unde toţI pot dobândi vleta cu
liniştire.
Ce e mal auevofe de cât a stăpâni pe insusi sine)
Cel-ce nor6cle stăpânesc, de muieri se stăpânesc; var ele
ticălosala lor.
12670 Cele m;r de aprope şî mat temeinice datorii ale stăpânirn
sunt: ca supuşii nid să se năpăstuiescă, nid să s0 necill­
stescă, nid în lipsă să se afle; acestea le clobtlJ1desce
când cu cel mar cinstiti sÎ cu cel mar vrednicI la ori-ce
se slujasce. ' '
Cele mal de trebuinţă ale IlllneI stăpânir!, ?cole să ÎntemeIezI,
spitale şi orfanotrofir că pintr'acestea, şî. numai, mila �î
Jndul'area eŞI găsesce locul lor, şî înveţătura de:;;tepL[
ochiI celor întunecaţI.
================== pagina 584 ==================
.�,8+ PIWVIlHBELE RO;'IIÂNILOR
-------
Celui reu, cumplit, nelegiuit şî neînvetat, stăpânire să nu-I
dar, cătust de mică, că pe tine te-arată mal prost şi mai
rect de cât el.
Cei mal tari la monarchic rivnesc, cel mar de opotrivă la
aristocratie sÎ cel mal de omenire la democratie: rar să-
) , I J
racli robf tuturor rernaseră.
Cel mar anevoie lucru În lume a stăpâni un norod.
12615 Cel mar bun stăpân, legea se 'nteleze.
Cel mal bun stăpân, cel ce de toţI se Iubesce.
Cel ce voresce pe alţii să stăpânescă întâlu pe sine-şi să
se înveţe să se stăpâriescă, ca să scie cum pe alţii să
stăpânescă.
Cel ce o lume stăpânesce de mulere se birulesce.
Cel-ce n'a slujit la nici un stăpân nu e bun stăpân.
12680 Cel-ce pe sine nu se pote stăpâni, acela se 'nţelege cel
mal reu stăpân.
Cel-ce se alege ele obşte, acela stăpân legJuit se socotesce.
Cel-ce se silesce piste mal mulţi a stăpâni, piste a lut
putinţă, din stăpân slugă ajung-e.
Cel-ce stăpânesce obrazul Domnului aduce, el'aceea Dom­
nuluf la tate să se asemene.
Cel-ce de mulere se stăpânesce rob el se socotesce, sî la
obşte cel mal de necinste.
12685 Cine cu pravila poruncesce, acela stăpân mal bine se so-
cotesce.
Cine scie să poruncescă acela scie să şi stăpânescă.
Cine scie să se stăpânescă acela scie să îrnperătescă.
Bun stăpân se înţelege, nu cel ce pe alţi! stăpânesce, ci cel
ce pe sine-şi mal ÎnU\'ill stăpânesce.
Dacă la ori-ce greşală te vei areta fără milă, puţină vreme
vei stăpâni. .
12690 Dacă stăpânirea ar păşi legea numai pentru dreptate, de
el mal reu stăpân n'am ave nict o frică.
Datoria stăpânirit de a îngriji de folosurile obştesci.
Datorie şi mare a stăpâniref este, a Îngriji de sÎrmanI �î
a ajuta pe veduvele necăjite.
DOI stăpâni pe un pămînt pururea se gâlcevesc.
De mare ruşine, cel-ce pe alţi] va să stăpânescă, el de des­
frinărî să se stăpânescă,
12695 De stăpânire să nu fugi când poţI stăpâni, că mai bine
tu să stăpânescî, de cât de altul reti să te stăpânescl.
Drag-ostea de la norod, cea mal mare tărie a unel stăpânirr,
Dragostea şî bunătatea la o bună stăpânire, cele mal tari
cetăţi, Iar curnplirea şî strîmbătatea, d esrădăcinarea el.
Dreptul de a stăpâni nu se 'nţelege şi a robi.
:-,:>î plugarul stăpân Î/1 casa sa.
================== pagina 585 ==================
______ � __ rov Ă'rUIR1 ŞI CUVINTE ADEVERATl':
58,)
12700 Şî cea mat mică fiinţă fără stăpânire nu pote sta pe lume.
Pentru Straşnicl
Pentru Strejă
La cele de străjuire cu mare privi ghere, ca să nu te calce
cel din potrivă.
Streja ta dragostea noroduluî să-'ţI fie.
Pentru Străini i Străinătate şt Înstrăinare
12705
12710
12715
Ca un părinte să te-aretf la străini când ei vin.
Cu primirea unul străin nici o scădere casei facem, cum
ŞI cu a lui sgornire nici un folos mare facem.
Cind ar tei te vor lăsa alergă la străin că-I găsesci pe ei
cu mult mal vorosf de cat pe al tel.
Când dintr'un părinte toti suntem născutl, toti de fratt ne
socotim, cum putem n{lmi pe altul străin? ni�r unul străin
în omenire pc lume.
}[al bun e străinul cel ce te Iubesce, de cât ruda ce te
pizrnuiesce.
Nici odată pe străin din casa ta să nu'l sgornescl la orf-ce
vreme NI va veni.
Nict mulţi' străini să primescî, ruei iaraşi pe nicf unul, că
una necinste te-aduce şi alta risipă.
Nu 'ti întorce ochii tel de la străinul ce 'ntîlnescl.
Pe străin când el primescî la masă să'I cinstescI, întru ni­
mic să nu'I intristezr,
Pe străin din casa ta, pană nu'I vei indestulă, să nu'I de­
părtezf cum-va.
Pe cel ce s'a Înstrăinat elin tera sa, când el vedf lângă tine,
trebue să'I primescI ca pe însuşi tine.
Plimbarea pin tărt străine mult te desteptă, sî patimile pin
locuri străine mult te învaţă.
Strălniî în tera nostră cu mult mal bine isbutesc ele cât
însusr pămîntenli.
Străin, la nof, în orrce adunare, cinstea cea mal mare de
la tott dobândesc, clar pămîntenll tot cam în cadă.
Străinif la nOI în ori-ce inainteză, rar părnîntenif pururea
în urma lor.
Străinii la nOI în adever împerătesc, rar pămînteni! tică­
losesc.
================== pagina 586 ==================
ess
Străini! dopotrivă să se cinstescă cu noî, c'asernene şî
nof să ne cinstim, când vom fi străini şî nof.
12720 Străinului i se cuvine ca mal mult să tacă de cât să gră-
iescă.
StrăinuluI i se cuvine cinstit si plecat să fie.
Străinul când se mânie, lur'şr face peire.
Străinul când se supune la ale ţeril pravile, atunci după
lege păminten se 'nţelege.
Străinul la tine, ca 'n casa sa, sa ŞI gasescă scăparea.
12725 Străinul nicf parte nici îndrăsnelă are.
Străinătatea pe 0111 la multe el desteptă.
Străin când vecii, 11 u'I trece cu vederea.
Străin se 'ntelege, cel-ce va reul omenirei.
Străin se 'nţelege, cel ce nu ajută pe fratele seti.
12730 Străin fiind, nu te-amesteca unde nu te vor chema.
Ce străin vine la nOI şî nu isbutesce ceea-ce gândesce?
Ce străin a venit la nof, ele tot lipsit, şÎ nu s'a vedut mi­
Ii unist?
De nu pete multî străinf să priirnescă casa ta, măcar nurnaf
unul să nu lipsescă din casa ta.
Pentru Strigare
Cu strigărI sî crăncanan nu dobândesc! nume bun.
12735 Nu te spăirnânta forte ele celce strigă tare, că şî toba, când
o bate, sgomot face mare, dar nimic alt găsescI întrînsa
de cât un vînt mare.
Cel-ce strigă cu strigarea, să ŞI acopere greşala.
Cel-ce strigă mal tare, acela mar mare.
Pentru Strănutat
Ve(!i R��lÎitllră.
Pentru Străşnicie i Straşnici
12740
Unde străşnicie acolo, îndurarea lipsesce.
Straşnic la poruncă şî drept la urmare, ca să te areţl om
mare.
Straşnic să fir clar nu sÎ cumplit.
Străşnicia la bărbat şî' blândetele la muiere, cinstea cea
mal mare.
Străşnicla bună, dar piste fire, se 'nţelege înderetnicie.
================== pagina 587 ==================
Pentru Strîmbătate şî Strîmbi
Când cel strîmb! şÎ cumpliţi se vor da spre pedepsă, atuncI
dreptatea ne va îmbrăţişa pe toţI.
Să te ruşinez! de adever când gândescI la strîmbătate.
12745 Strîmbătatea în tot chipul va s'apese pe dreptate.
Strîmbătatea la o parte să te-o Iaşî, frate, ca de Domnul
să afbl parte.
Strim bătatea s'o urăsci, dacă vel să te slăvesd.
Strimbătatea, soţia Satanei, născu nooe fete: întâiu mândria,
ce o dete după cer mal marl ; a dooa scurnpetea ce o
dete după cel mal proşti; a trefa înselăciunea ce o dete
după cel mar săracî ; a patra pizma ce o dete după cer mai
meşterr ; a cincea făţărnicia ce o dete după cel mal sme­
ritî ; a sesa zavistia ce o dete după cel mal îndrăcitî ; a
septea crudimea ce o dete după cel mal cumplitf ; a op­
tulea slava ce o dăm rnulerilor robă şî a noo elea curvia
ce o ţine lângă ea, ca cel ce o va dobândi să fie el mos­
tenitor.
Cer strîmbi şî nedrepţi, când se socotesc, la nelegIuirI pu­
rurea gândesc_
12750 Cine strîmbătatea Iul.esce de ea se topesce.
Pentru Sfat, Sfătuire i Sfătuitori
Veqi Povară.
Pentru Sfadă
Anevoie a depărta sfada celor mal marl.
Unde sfadă de călugărr, acolo blesteme şî afurisăniî.
In sfadă urîtă acel ce blrulesce, acela mal ticălos, c'acela
se găsesce în greşala cea mal mare.
Cu gren şî forte greLl când intră sfadă Între prietin şî rude.
12755 Când unul cu altul se sfădesce pentru ore-ce, cel de al
treilea, ce numai privesce, acela dcbândesce.
Când te sfădesc! aşa să urrn eZI ca cu sfada ta ore-ce să folosesc).
Când doi se sfădesc tu să nu hotăresct, că pe unul din
amîndoi vrăşmas dobândesci ; bine să te silescl să-I îrn-
.b păcîuîescl c'amîndof prietinl să-I dobândescl,
\)', 1
1 Când dOI se sfădesc, cel mal cu puţine vorbe, ace a mal
înţelept.
Nu te pripi la sfadă ca să nu te cătesc i În urmă.
12760 Nu te sfădi cu ar tel părinti, şî când tu al drepta te.
Nu te sfădi cu cel mal mare ca să nu te năduşescL
================== pagina 588 ==================
588
PIWVERBELE HOIYIÂNILOH
12765
12770
12775
Pentru ortce la tine nicl cum privesce cu nimenr nu te
sfădi.
Pentru cele ce nu înţelegI nici cum să te sfădescî,
Pentru cel-ce te rubesce la sfadă să nu'I silesci.
Să nu te sfădescI, ci adevărul numai să'I aretr, lăsând sfada
la cel-Ialţf. '
Sfada unde intră, şî pe cel mal de aprope departe el de­
părteză.
Sfada nasce UI îciune şl urrcrunea vrăjmăşie, Iar acesta se-
vîrşesce tate cele rele.
Sfada sfadă ne aduce, rar vorba dulce folos mare aduce.
Sfada şi mânia şi pe cel mal bun el aruncă în dinte.
Sfaclă la Domn nu se cuvine.
Sfada, şî în zădar, mult eţi srnintesce mintea; departe de
ea că să-'ţI albf mintea întregă.
Sfadă mare, superare mare.
Sfada să te păzesc] a nu băg�l în casa ta.
ToţI se sfădesc de ore-ce, dar nicî unul cu cuvîntul că,
ceea-ce ţie ţe se pare cu cuvînt, mie mi se pare fără
cuvînt.
Frica ca să nu ne învinovăţescă la ori-ce greşală, ne face să
intrăm în cea mai mare sfadă,
Cel-ce să sfădesce pe insusl sine, superă fără a o pricepe.
De sfadă unde vedf curînd să te depărt ezr.
Pentru SfetnicI
SfetniciI tei să fie un ul dintr' o mie.
Pentru Sfială i Sfioşi şî Frică i Fricoşi
şî Înfricoşărl
Arată că te sfiescr şî mal mult te vor chema.
12780 Atunci să'ţr fie frică de norod când te vor urî şÎ se vor
desnădejdui.
AtuncI să'tt fie frică ele norod când el asuprescî.
Omul sfios sî fricos pururea schimbă la prietinf.
Orl-ce grel\ asteptl, frică să 1111'ţr fie, ca să nu te biruiescă.
Vremea când te cere 11 u trebue să te sfiesci.
12785 Ca frică tu să n' albf ele nimenî, nicî un reu să facl,
CuI e frică de marte Îndată se Îmbolnăvesce.
Cu sfială păşind nu veI Înainta curînd.
Cu frică ŞI sfială nicf odată isbutescL
CIătinând elin cap să înfricoşezr, dar nu cu crudime.
================== pagina 589 ==================
I
�,
I
___ �� rOVĂTUIRI ŞI CUVINTE ADEVERATE
GS�)
t
T
12790 Cu mult mal mare frica de cit insuşi primejdia.
Mulerile numai, ŞI cel proşti de minte, înfricosază cu ocărî
cind nu pot într'alt chip culva să resplătescă.
NicI de tot fricos, nicI ele tot dîrz să fii, că şî una şi alta
în primejdie te bagă.
Scăparea celuf fricos cu fuga se dobândesce.
Sfiala cam bună Însă nu tot-de-una.
12795 Sfiala cu mesură, cel mal mare, dar Iar piste mesură, urît
de urlă.
Sfiala la săraci, indrăsnela la bogaţi Iar obrăsnicia la cei
mal nebunr.
Sfiala la cel cu sciinţe, cea mal mare greşală, far indrăsnelă,
fără obrăsnicie, cea mal mare virtute.
Sfiala fără mesură cea mal mare greqlă că tot curaj ul
el topesce. ' Y
Sfiala te face să te ruşinez! de cele netrebnice.
12800 Sfiala celui fricos, mult măresce indrăsnela celuî inimos.
Frica eţr aduce cele mal grozave gandurL
Frica la nOI ne vine din reul ce vedem, Iar indrăsnela din
binele ce aşteptăm.
Frica la desnădejduir e mult intăresce pe om.
Frica se nasce din slăbicIunea sufletului,
12805 Frica ele cele ma.I rele, lesne unesce pe cel mai neîndu­
plecaţi vrajmaşl.
Frica, şi mintea ţe-o smintesce.
Frica si nădejdea, cam ele vale cam de nevoie, pe toţi el
supune.
Frica sî temerea te face să vedi sî ce nu e în fiintă.
Fricos�l, când umblă pe mare, 'p�ţillă nădejde are.'
12810 Frică să'ti fie ele ruşine, Iar nu ele pedepsa, că ruşinea mult
mal mare de cat orfcc pedepsă.
Frică ŞI cutremur mare cel în vină cădut are.
Cel întinatî la ore-ce, pururea se sfiesc, că cugetul el mus­
treză,
CeI fricoşI piste fire nicl o răbdare au.
Cel fricoşi ŞI sfiosi un dar numai au, că nici cum greşesc
cu sfiala ce o au,
12815 Cel fricoşf şi sfioşi nicl cum pot înainta la nicf o ispravă.
Cel fricoşî puţin pler în r esbolu, dar cinste nici cum do-
bândesc după resbolu.
Cel sfios pururea mal în jos.
Cel sfios şî fricos numai Îndată crede orl-ce aude.
Cel sfios şî fricos ele ort-ce ce se mişcă tremură ca Cain.
12820 Cel fricos asupra lUI arme nicî cum să parte, că le va ave
împotriva luî,
Cel fricos ŞI sfios lesne se cunosce, că faţa pe tot minutul
================== pagina 590 ==================
VROVERBEL!<: lWIYIANJLOH
ŞI-O schimbă; de orl-ce ochi, se Întunecă, inima i se bate.
dintlf 'n g-ură clăntăesc, picerele nicî cum el mar pot
ţine trupul tot să clatină, că tremură ca Cain.
Frica şî nădejdea, firesce le dobândesce omul �î pe nesimtite.
Cel fricos cam blind sarată, şî de n'ar fi în adever.
Cel fricos fug-e fără d'al g-oni cine-va.
-12825 Cel fricos şi nevoîas, şi când vede că-I ucide, capul ş'el
plecă la cel ce'l ucide.
Cel fricos ŞI sfios pururea mal în jos de orl-ce cinste �)i
slavă, dar şi mal sus de orfce primejdie.
Cel fricos şi sfios cu minte prostă se 'ritelege.
Cel fricos :;1 sfios cu inimă de Iepure.
Cel fricos şî sfios nici la bine nici la reu indrăsnelă arc,
cl'aceea ŞI în urmă pururea rernâne.
12830 Cel fricos şî sfios pururea fricos.
Cel fricos şi sfios pururea 'n bănueli.
Cel-ce �;e sfiesce înapoi rernâne.
Cel-ce frică are forte nicl cu bine nicf cu reti scie să se
porte.
Cine cu frică şi cu temere trăiesce, în veci numele lUI nu
se pomenesce.
12835 ŞI cel mal tare are frică când înpotrivă altul strigă.
Ş1 cel mândru Ia frică se supune făr' de nevole.
De nimic alt să te sfiesc! mal mult, ca de muierea ce'şl dă
polele piste cap.
Departe de cel sfios: ca să nu te smreduescl.
Pentru Sfinţenie i Sfinţi şî Cele sfinte
Sfânt să te-areţI Însă cu fapte albe, Iar nu cu paîne lleg-r�t
:,;1 smerenie viclenă.
12840 Sfânt să te-areti până ce trăîescî, că după marte nimic nu
mal folosescî,
Din vedere pe rnulţl de sfinţI el socotescî, rar după ce el
cercetezî, de cât Însuşi Satana mal recI el găsescI.
De cele sfinte să te păzesc! ca de cărbunele aprins.
Pentru Sfătoşi
v cc)f ,'ji,t.
Pentru Sfîrşitul vieţii
A se srîrsi ore-cine nicI urît nicf piste fire, ci urît a se
sfîrşi, este urît şî piste fire.
================== pagina 591 ==================
Cu nădejdea ca să mal trărescî, pururea te 'nveselescî ;;î
la ore-ce muncescf. Jaf când al cunosce sfirsitul vleţeI
tale, în cea mal mare întristare ş1 lenevire şî mal mare
al petrece "n lume.
12845 Când limba pe la sfirsit se arată cine te mal desteptă.
Mal bine sărac şi cu bun srirsit, de cât domn bogat ŞI
cu hulă la sfîrşit.
Pururea să mergI la pogribanie de mort, ca să'ţi aduci aminte
şi de al teCI sfirsi t.
Sfirsitul vîctef tale să ţe·l pur înainte, la ort-ce urmare.
Ce c mal dorit În lume de cât sfîrşit bun a ela omul pe
lume?
12850 Cel-ce să sevirscsc adevcrul mărturisesc, că de nimeni se
mal sfiesc.
Cel drepţi cu slavă se proslăvesc, Iar cel nelegiuIţI In ue­
ci I1S te se sfîrşesc.
Cel-ce se sfîrşesce nicf o durere mal simte.
Ce superare ŞI Întristare în adever are când CUJlaSCC ore
cine srirsitul vIetiI sale.
Cine pete 'cunasce' sfirsitul vIeţiI sale I
l' Pentru Sfîrşitul lucrurilor
12855 Cînd la început cu bine, la sfîrşit cu mult mal bine,
La ori-ce încept sfîrşîtul să'I privesci.
Cine pete sci ce sfîrşit va fi la ori-ce începi, când taina
nu o pricep].
De orl-ce veI să te apucî, socotesce mal întâfu ce sfîrşit
va lua.
Pentru Taine
f
I
I
,
1
1
r
Ale prietinuluî teLI talne să nu le descoperi nicl când te
mânif pe el, ci' piste puţină vreme i să albf trebuinta
de el,
12860 .'\.le stăpânuluî teu taine cu credinţă să le păstrezi, ca cinste
să dobâuclescl.
Ale Domnuluf tatne cine le pete cunosce ?
Unul de va afla taina ta nu te mal poti ascunde.
Unde mulţi ascultă, taîna nu se păzesce.
Inaintea celul străin nu grăi cele de taină.
12865 Intre bărbat şî muiere taîna nu se socotesce.
Ca un miez de cepă, în cea mal dinăuntru fale, taina ta
sa ţe-a păstrezi.
================== pagina 592 ==================
PHovrmBELE lWMÂNILOH
Cu vorbă dulce, după plăcerea IUl, poţI afla talna luI.
Cu greC! a păstra cele ce nu se cade la altul a spune.
Când talna nOI nu o păzim, nu trebue să ne mâhnirn când
de la altul o LI ud i m.
12870 Credinţă mare dobindim cu paza celor de taină.
La cele de taină gura s ă te-o pecetluescr, că mal bine
graIul, de cât averea, să ţe l păzcscI.
La cele de taină chera la tine să te o păstrezi.
Lucrurl de taină nu pre multe, ci mal puţine şî bune.
Mal bine capul să ţel pîcrdr de cat taina ta, la altul, să
te-o incredj.
12875 Ni�I o taint 'pin 'n veci ascunsă se păzesce, când cu banf
o cercetezI.
.:'-Ju spune talna ta la orI-cine se va întîmpla pană nu vel
cerceta credinta lUI către tine.
Sufletul cel slab' anevoie tine taina, cât de mică; ci'aceea
muîerile taina 11' o cunosc,
Să nu 'ţI daf talna ta la muIerea ta, dacă nu vef să aibf
grijă ele ea.
Să te ruşinez! de însusf obrazul tel! pentru descoperirea
tainelor.
12880 S;1 'ţT ascund] taina ta de ceea-ce o Iubesci că nurnai Îndată
o plerdt.
Taina Intre dOI o pot sci nurnaf amîndol, Iar Între tref tată
lumea.
Taina cum trece de la o gură la alta nu se mal dice taină.
Talna ta n'o încredinţa Ia nici o muiere, că nici un minut
o pott ţine.
Talna ta nicI În perete să n'o arunci fără frică.
12885 Taina ce al audit cu tine Împreună să se ingrape în pămînt.
Cela-ce În casă gr.Hescl pe uliţe să nu le destărnurcscţ.
Cela-ce noi ascuns de altii tinem, pe ulite, îndată, tate le
găsim, când gura nu ne-o păzim. '
Cele de tafnă la nimeni nici cum să le spul, ele cat când
el' opotrivă ele folos vor fi, la tine ce le spui şî Ia cel-ce
le vor audi, fără văternare stăpânului tai ner.
Cel sfios, taina piste putinţă a o păzi.
12890 Cel-ce nu păzesce taina sî-a pierdut credinta.
Cel-ce taina n'o păzesce. acela flecar sau rudă se soco­
tesce, că unul pentru interes s'altul pentru reu nărav,
amîndoI d'opotrivă ş'arată meseria.
Bine e să audi şî să veelf cele ele taină, dar nimenula
să le spuI. ' ,
De veI să nu scie nimenI taina ta, singur tu s'o seir.
De mare trebuintă să tiI 'lscuns bine, ca o taInă nespusă,
ceia-ce veI să faci, l;ană a o săvîrşi.
================== pagina 593 ==================
povĂŢumî ŞI CUVINT/<; ADEVERATE
Pentru Tagă şi Tăgăduire
12895 Cu taga, că nu seif ale CUI ore sunt ceea-ce tu al luat,
nicf cum te poţI îndrepta, că pre bine seir c'ale tale nici
cum sunt.
�. Cel-ce tăgăduiesce, cu taga numar nu se tămăduIesce, pre-
cum şî cel-ce pîrasce, cu pîra numai nu dobândesce,
Pentru T'alanturf
Nu 'ţI ascunde talantul teL'l ca orf ţie cinste să 'ţI aduci
sau pe altiî să-I ajuti.
Talantul sciintet nici cum să'l ascundl, că mal bine să nu
seif şî să t�-areţI că scii, de cât din potrivă.
Cel cu sciinta de orI-ce al seu talant să nu'l ascundă, ca
de la Domnul să audă : «piste pu/me te-am fost pus,
piste multe te voia pune».
12900 Cel mal bun ocrotitor, al teu talant se socotesce.
Pentru Tari
Vedr Cer tart,
Pentru Tată
Adeverirea de tată bun într'o ideîe numar stă.
Nimeni cunosce pe tată-seu firesce de cât, după a mumet
numai încred: nţare, el cinstesce.
Pentru Teatre
V c91 Balurt.
Pentru Temere adică Frică, Sfială şi N etemere
I
1
I
Omul cu minte prostă nu se cam teme de nimic.
Grozavă temere, temerea de om neghIob.
12905 Când temere al de Dumnedeu nu îndrăsnescî la nici un
reu.
Mar mult să te temi de cel-ce pricină de temere nu 'ţi
dau.
Mal mult să te temi de cel-ce'I socotescî al tel.
Mal mult de năpastă şî de defăîmărf să te temî, pe lume,
38
================== pagina 594 ==================
PIWVEHBELE lWl\1ÂNlLOE�
de cât de cele mal marf primejdif de vleţa necinstită,
mal rea de cât martea.
N etemerea de Dumnedeu cel mal mare pecat,
12910 Să te temi de însuşf tine să nu 'ţi greşescI.
Sfîrşitul temerei de Dumnedeu înţelepcIunea se 'nţelege.
Temerea cu bănuîela Împreună se nasc, ş'îrnpreună cresc.
Temerea când ar Iipsi, cea mal bună vle tă Între omeni
s'ar ivi.
Temerea la om, cea maf mare greşală.
12915 Temerea pururea la resplătirl gândesce.
Temerea, frica ŞI necredinta, vle ta te-a scurteză.
Temerea se 'nţelege slăbi�Iunea 'sufletuluI.
Temerea din bănuîell şÎ bunătatea din greşelI.
Temerea depărteză ori-ce plăcere de la om, ca numar ea
singură să stăpânescă pe om.
12920 Temerea de Dumnedeu începerea înţelepcIunii.
Temerea de Dumnedeu te păzesce de ori-ce reu.
Temerea de Durnnedeu şi buna credinţă, nici oelată să
lipsască de la tine.
Teme-te cl'aî tel părintl ca ele însusî Durnnedeu.
Teme-te de Durnnedeu, dar mai mult să te t�mI ele cel ce
n'are temere de bumnedNL
12925 Teme-te de Domnul teu şi lUI să te suput, ca să nu mal
albi nici li grijă.
Fugi de cel ce n'are temere de Durnnedeu, că blestemat
este.
Cel ce nu se teme de nici o ruşine adese-orf se potic­
nesce.
Cel ce se socotesce că nu i se cuvine să albă temere de
niment pe lume, mult este înşălat; dar cu mult mal mult
Înşelat se întelege cel ce se socotesce că lumea are mare
temere de �l. L
Cel ce se teme de ruşine semn de Înţelepciune.
12930 Cel ce se teme de Domnul îndată la pocăinţă cade.
Pentru Temere între casnic! adică Zule şî
Netemere i Tem etort şî Ternetor e
Omul cădut la dragoste, se teme de bănuielă, şÎ de cel
mai credincios, al lul.
Unde dragostea mar mare acolo despărţirea mai lesne, că
temerea ei coprinde, îndată el desprinde.
Cum te alegI la una mat mult de cât la alta temerea te
coprinde numai Îndată.
Mal grea bolă de cât temerea nici că mal e pe lume.
================== pagina 595 ==================
POVĂTUlRl ŞI CUVINTE ADEVEHATE
595
12935 Mal bine m6rte de cât temere în veci.
Muîerea se ruşineză să dică că teme, de cinste Însă o 50-
cotesce să teme pe bărbat.
Netemerea, semn de depărtarea dragostei,
Să te ferescă Durnned eu de muiere ternetore.
Patima cea mal grea,' temerea se 'nţelege.
12940 Pană nu Iubescl nu începi a teme.
Temerea arată o dragoste cătră tine.
Temerea astimperare nici cum are.
Temerea atunci se nasce când cununiile în cap se pun.
Temerea o grozăvie ce la inimă te sgârie.
12945 Temerea ochil de tot te-I întunecă în cât, şî cele drepte,
strîmbe le vedl.
Temerea în ade�er semn mare de dragoste, dar Domnul
să te ferescă do asemenea dragoste.
Temerea vleta îndată te-o scurteză ; dacă vleta te-o Iu­
besct, tem�rea dă-o SataniI.
Temerea, vierme neadormit.
Temerea cu martea numai se sfirsasce.
12950 Temerea cu dragostea Împreună s'a născut, ca nisce su­
rorI gemene, dar până la sfirsit împreună nu s'a vedut ;
că cum una se depărteză cea-l-altă singură te lasă.
Temerea când ar Iipsi dintre bărbat şî rnufere, atunci se
vor socoti în cea mal mare fericire.
Temerea la ua obraz cel mal mare necaz, Iar cel-l-alt cel
mal mare haz; dacefa se înţelege soldul Satanif.
Temerea la căsătorie cea mal mare desghinare.
Temerea la tott de faţă se arată, ca să se cun6scă că
forte mult Iubesce.
12955 Temerea petrece în bănuielf şî numaî până ce adeverul se
dă de faţă.
Temerea privesce mar mult la cel însuratl.
Temerea, scurtar ea vletei tale.
Temerea, semn de dragoste.
Temerea, stîngerea dragostei.
12960 Temerea, cel mal mare vrăjmas al drag-ostil.
Temerea, rană fără lec, de cât când de ea te vei depărta,
atunci numai se va vindeca.
Temerea din dragoste se nasce ; unde dragostea lipsesce
temere nu se ivesce.
Temerea depărteză pe insusî muma de fiica sa.
Temerea, dragoste văternătore dar şî adeverată,
12965 Ternetorul crede ceea ce În gândul lui vede.
Tcmetorul pururea una vede şî alta crede.
Tot traiul reti Între bărbat şî nevastă din temere se nasce;
================== pagina 596 ==================
506
PROVERBELE lW1L�NILOR
lăsatf temerea la o parte ca să aveţi parte de vieta cea
mal bună.
FugI de muIere când de temere mânia o cuprinde.
Cine n'are credinţă l'a dragostiI plăcere, acela şî nurnal.
de temere a scăpat.
12970 Departe de temere ca de frara cea mal rea, că inima te.o
sfîrşesoe.
Pentru Ttcăloşi Ticăloşii
Pentru Timpuri
Primăvara ne 'nveselesce cu verdeta el, vara ne pirjo­
les ce cu ars ura el, ierna ne înghiţă cu frigul cel mal
grozav, sî t6mna ne îndestuleză cu stringerea bunătăţilor.
Timpul cel mal roditor aruncă jos preţul bucatelor, că ne
îndestuleza de orl-ce roduri.
Pentru Tinereţe I Tineri
12975
12980
Ascultă pe cel betrânl când te afli mar tîner,
Aduţi aminte la tinereţe că'I s'ajungi la betrânete.
Ostenesce-te in vara tineretelor ca să te poti odihni în
Ierna betrâneţelor, când puterile te Iasă. '
Inaintea nevinovăţiJ tinereţilor, celor fără prihană, nu po­
meni de blăsternatir, ca să nu se smerduiescă.
In tinereţe să te căpuiescl de cele pentru betrânete.
Când vedf tinereţele că te lasă pe jos, şî betrânetele Cit
te încalecă pe gât, amar să te tangufescl, c'alte tinereţe
nici cum mal dobândescL
La tinereţe cu 'nfrînare, ca la betrânete să dobândesc!
cinste mare.
La tinerete lesne se 'nvată cele rele.
La tinereţe să te deprindr cu munca şi cu struda, ca :;;î
la betrânete să le poţI răbda
La tinereţe să te deprind! cu cele bune şî drepte, ca şi
la betrânete să le poţi urma.
La tineri se cuvine cu mult mar bine să tacă de cât să
grălesc,'"t cele ce nu se cuvine.
Mintea celor tineri pururea în mişcare, că nici Înainte nici
în urmă ved ; far a celor betrânl în mare statornicie, că
ved cele din urmă din cele de mai denainte.
================== pagina 597 ==================
POVĂŢUIRI ŞI CUVINTE ADEVERA'l'E
597
t
t
I
12985 Nu te uita I'ale mele tinereţe, ci de grăYesc vorbe de be­
trânete.
Piste putinţă să potolesc! furia tinereţelor, la vremea lor.
Puterea la tinereţe lucru primejdios; d'acefa tinerimea subt
mal de aprope privi ghere trebue să fie.
Perul şi obrazul el pott vopsi, clar tinereţe nu poţI dobândi.
Pănă eşti tîner ascultă pe cel betrânl, ca şî pe tine să te
asculte, când vef fi betrân.
12990 Să te silescl, cât vef pute, să'tf păzescî nesmintite ale tale
tinereţe, ca să dobândescî şi bune betrânete.
Tinereţele Iubesc cu mult mai mult gustul lor, de cât
cinstea lor.
Tinereţele eşI plerd a lor bună virtute, cu ale lor urmărt
urîte, mai mult de cât cu trecerea vremii.
Tinereţele, vremea nebuniilor.
Tinereţele cunosc cu mult mar bine la dragoste de cât
la frumuseţe, că dragostea covîrsasce ori ce frumuseţe.
12995 Tinereţele la om, putere şi frumuseţe Iar betrânetele, florea
înţelepcIuniI.
Tinereţele la om, ce curînd se trec, rar cu betrâneţele ce
urît petrec.
Tinereţele, În florea, lor sî cea mal mare furtună o socotesc
de dioa cea mal bună.
Tinereţele nu cunosc nicl cele trecute, nici cele viitore,
nici cele de fată sciu cum să le iconomisesoă.
Tinereţele, în florea, lor atunci eşi au puterea lor.
13000 Tineretele Supuse la ori-ce înşelăciune, că nea păzit la
betrânete,
Tineretele se încred, fără nicî o sfială, la orî-ce greşelă.
Tineretele biruiesc, mintea cea mai mare, de acela şî greşesc
cu mintea cea mai mare.
Tinereţele ferbinte d'acela lesne te aprinde.
Tineretele fără betrânete, nimic bine nu urrneză, ci amin­
doo� Împreună ne-arata urma cea mai bună.
13005 Tinereţele bolă urîtă, şÎ tămăduirea el înţelepcIunea.
Tinerii în resbotu pentru cinste se omor.
Tinerir, în fi6rea lor, pururea socotesc c'orf-ce sboră se
mănâncă,
Tinerir cu tinerI să se întrecă, şî betrâniî cu betrânf să se
sfătuîescă,
Tinerii nu fac nicî o deosebire între cinstea lor şi între
gustul lor.
13010 Tineriî se superă, cu mult mal puţin, de greşalele lor, de
cat de înţelepciunea celor betrânt.
Tinerii 'să se îns6re la vremea tinereţelor, Iar nu la betrâ­
neţe, c'atuncî mult se vor căi.
================== pagina 598 ==================
598
13015
13020
13025
PROVERBELE ROMÂNILOn
-----------------
Tinerii să se 'mpodobescă cu darul 'nvetăr il, Iar a capuluî
pod6bă s'o lase pentru muierl.
Tineriî să' şI alegă neveste fete de cinste, fete iconorne,
fete cu năravurI bune dacă vor să tie casă bună.
Tinerimea infloresce când roduri odră�lesce, de orî-ce folos
bărbătesce ,
Tinerimea se socotesce că cea mal delicată este, ŞI nu
cun6sce ce grosime în mintea el se găsesce.
Tînerul alt nărav nici cum dobândesce de cât cel cu care
trăiesce.
Tinerul să se silescă trei lucruri mar cu sernă să păzască :
minte la cap, înfrînare la gur㠺Πruşine în obraz.
Tinerul de muncă nici cum să fugă.
Tînerul de câte orf se uită În oglindă, de se va vede
frumos să se arate vrednic de frumusetele sale cu cele
mai de cinste, far de se va vede urit �ă'şi acopere urî­
ciunea cu 'nvetăturî şî purtare şi mal bună.
Tîneră cu betrân nici cum se potrivesce, că tînera va s'alerge
Iar betrânul se lungesce.
Tîner cu minte betrânescă nu se 'ntelege tiner, Iar betrânul
cu mi nte copilărescă pururea copil.
Tîner să grarescI dar cu cuvinte de betrân.
Frumuseţa la muierf fără tinereţe tot merge şi vine, Iar
tineretele fără frumusete intru nimic se socotesc.
Furia ti�eretelor mintea te-o Întunecă.
Cel tiner celuI betrân să-'f slujască cu puterea, '.il cel betrân
celuf tîner să 'r slujască cu povaţa.
Cine mult se silesce la tinereţe, la betrânete lesne se po­
ticnesce.
Dulci sint tineretele clar fără socotintă.
De am fi putut fi de dooe ori tinerI' şÎ de dooe orf be­
trânî, multe netrebniciî am fi indreptat pe lume.
Pentru TiranI şî Tiranie
Curnplirea de tiran pe la 'nceput mult te 'naltă, Iar pe la
sfîrşit reu te trântesce la pămînt.
13030 Când tiranul ca un leu răcnesce, cine nu se cutremură de
frică.
Cât de hună şi de dulce stăpânirea unei ţerI, nici o lege
p'un tiran p6te de reutătf să '1 lege.
Tirania, bicIul omenirii, stingerea Iurniî,
Tiraniî cel cumpliţi de sânge nurnal se satură.
Tiranul l'al Setl folos nurnai şî numar gânelesce.
13035 Tiranul lege are vofa sa, el'acela lesne se cun6sce.
================== pagina 599 ==================
5SlSJ
Tiranul firesce curînd se prăpădesce.
Tiranul cel cumplit tate le are pentru al lui sfîrşit.
Cel ce pedepsesce impotriva legiI, de tiran se socotescc,
Cine urrneză În silă, după a sa voinţă, tiran cumplit se în-
ţelege, după orî-ce lege,
13040 Cine la tiran slujasce, pe nici unul indatoreză.
Cine s'arată mai mare de ort-ce lege acela se 'nţelege cel
mal mare tiran.
Pentru Tipar
Tiparul vîetă veşnică a ori-ce întîmplări.
Tiparul slobod deştepta mintea omului, tiparul slobod tc
lurnineză, tiparul slobod te Învaţă ca dascălul cel mal bun;
nu-I mărgini slobodenia lut,
Pentru Titluri
Titlurile cele mari sufletul ţe-! spurcă, că te-arată mai
presus de omenire.
13045 Titlurf marI de cinste să nu priimescr, că te-arată nesim­
ţitor, când nu simtî cât drărnuîescî.
Pentru Toiag
lntaYL! cu cuvîntul, fiind-că estf cu cuvînt, apol cu infrico­
sărf când nu rea de cuvînt, şî în urmă cu toiagul când nu
rea nici de una nici de alta.
Pentru Toletă
Tolera muieru grija casei să'I fie, că pentru acesta, a dat'o
tovarăş bărbatului seii,
Pentru Tovarăşi i Tovărăşîîe
Ori-ce nenorocire, şi orî-ce rea întîmplare, c'o tovărăşîîe
bună, tate Întru 11 imic le al.
Maf bine singur într'un coşar, de cât în cel mal mare pa­
lat cu rea tovărăsîre.
================== pagina 600 ==================
ROO
PIWVEHBEJ,E HOMĂNILOR
13050 Tovarăş cu cel mal mare nicI cum să te fac! ca să nu
dar de pagubă, şî la câştigul cel mar mare.
Tovărăşîie la soţie, precum şî la Domnie, nicf cum încape.
Pentru Tocmelă
Pentru Turburări
V cdt Liniste
, "
Pentru Tuşît
Ve'F Căscat.
Pentru Tăgăduire
Veci! Tagă.
Pentru Tăcuţi
Pentru Tăcere
v cr)l Vorbit.
Pentru Tălmăcire
La tălmăcire dooe lucruri se cere care trebue să le pă­
zescî: întâru să seir bine limba din care şî cea în care
tălmăcescî, apol în limba ce tălrnăcescl să alcătuescî după
în ţelegerea el.
Pentru Tălhart şî Furi i Furtişag şt Hoţi Hoţii
şî Cursari
Grozavă vederea tâlharului, când el înrâlnescl şî nu potî
să te feresc].
Tâlharif numai prin pustii locuesc fără frică, c'acolo îşi
găsesc a lor scăpare.
================== pagina 601 ==================
13055
13060
13065
13070
____ POVĂTUIRI ŞI CUVINTr� ADEVERATE 6_·0_1
Cu furul împreună de te vef închina, spre osîndă însuşl tu
te vei da.
Pururea cu priveghere tu să te păzescî, că nu scit ceasul
când furul va veni.
Cursarul pe mare la jafuri şî hotir gândul lUI eşi are.
Furul, când fură, ca un mut tace.
Furul până la spânzurătore nu crede c'o să moră,
Furul Într'un minut te lasă 'n pielea gală.
Cel ce o dată fură, fură şî Iarăsl fură.
Cel ce pe subt haîne mâri'ascuns'o are, acela, fără greşală,
cu furtişag te înşală.
Cine nu intră pe uşă, ci pe alurea sare, fur şî tâlhar se 'nţelege.
Cine pe altul Jertă sau ajută să fure, fur şî el se 'nţelege.
Când reI pe hot să'I prindI, vedf bine că nu cumva tu de
el să te prindf. "
Cind jefuitoril ţerii prind ei vre un hoţ atuncf se 'nţelege
că cel mal marl hoţî prind pe cel mal mici.
:.vm sî sute de hot! fie, săracul de nici unul frică n'are
ni�r cum, că n' �re ce-I lua.
Să te ferescă Dumnedeu de hotul din casa ta.
Hoţiile, nu pentru cei săraci, ci' pentru cel bogaţr, că de la
sărac n'are ce-I lua; d'aceîa săracul păzesce averea celui
. bogat, ce de la sărac a luat.
Hoţul jur㠺Πiarăşi fură.
Hoţul c'un pecat şî păgubaşul cu dooe, că pe mulţi bă-
nuiesce.
Hoţul când nu se prinde cel mal vrednic om.
Hoţul spre scăpare la jurămînt alergă.
Cel ce pe hoţ prlirnesce, şî multe luf eI înlesnesce, de hoţ
şî el se socotesce.
Pentru Tirg adică Tocmelă
13075 La tîrg cu gâlcevă, la plată cu grabă.
La tîrg să nu te mânil, că tirgul mânie n'are.
Mal bine la tîrg să ne sfădim, de cât la plată să ne ÎIl1-
potrivirn.
Pentru Tîrg de Vind are
In spartul tîrgului nici odată să nu mergi, că te întorci cu
mâinele gale.
Tîrgul plin d'ale virideril, pe cel îndestulat curînd l'a să­
turat, Iar pe cel scăpătat cu răbdare la 'ndopat.
================== pagina 602 ==================
G02
PHOVEHBELE RmfjcNILOH
13080 Tîrgul punga cât de grea, îndată ţe-o uşureză.
Tîrgul precupeţuluf el dă de cap.
Tirgul se deschide ca unul pe altul să insale,
Pentru Tr alu
A trăi fără 'ntristare nu privesce la orl-ce stare.
Omul trăîesce, nu după cum el poftesce ci după cum vre­
mea lUI el grăIesce.
13085 Nu numai ca dobitocele să trărescl tu să îngrijescI, ci cum
să trăîescl ca de dobitoce să te deosebesci.
Cu greCI o suferi pe pămînt a se lungi, cel ce s'a obici­
nuit pe rnole a trăi.
Cu cât mal mult trăîescl cu atât mal mult veI să trăîescl.
Puţin sau mult de veI trăi, odată. veI peri, Însă necazul
acesta este că, cela ce odată vef pierde în vecI nu o
vef mal găsl.
Să trăîescî ca un muritor şi să muncesci ca un nemuritor
ca să al ce mânca şî cu ce te îngropa.
13090 Traiul urît, scurtare ele vletă.
Tralul fără dulcetă, grozav 'piste fire fie cât de bun.
Cel ce din fire nici cum se potrivesc, cu mare nevoinţă îm
preună trăiesc.
Cel ce în pace trălesce vletă îndelungată dobâridesce.
Cel ce mal mult trălesce, acela mal mult pătimesce şÎ mal
mult se intristeză.
13095 Cel ce mal puţin se căîesce, acela mal bine trăiesce.
Cine în linişte pururea va să trăiescă, mut, surd şî orb la
tote să se brodescă
Cine se gânelesce numaî cum el să trălescă, piste pu tinţă
pe altul a folosi.
D'ollI trăi ceo să mar trag! eI'OlU. muri ceo S8 mal zac!
De vef mult ca să trăIescI lasă'n urma ta nume nemuritor,
şÎ cu toţI vef grăI, şî pus fiineI în mormîn t.
13100 De vet să trălesci, mal bine trăîesce cu cel mal micf de
cât tine.
De vei să trăîescf cinstit, depărteză-te mal mult de cele de
defăimare.
Şi cel mal betrân, si cânJ ticălos este, tot mal mult si
trăiască pururea volesce.
Pentru Treaz
Ve,,!! TrezI.
================== pagina 603 ==================
1
1
POl' ĂTOIl,tI ŞI CUV1Nl'E ADEYEl<Al'E
Pentru TrezI i Trezite
V cert Bellturl fÎ b'eţt.
Pentru Trecut
VeeF Cele trecute.
Pentru Trepte de cinste
VecIi Cinste.
Pentru Trecere
Cel de al doilea rîvnesce în locul celui dîntâfii, Iar cel din
urmă înaintea tuturor.
pentru T'rebî
Omul deştepta pe trebă si treba pe om.
13105 Mar mult greşescl când laşi treba din mână, de cât când
te socotesci că n'o poţi săvîrşi.
t Nu te amesteca unde nu e treba ta.
I Până ce cel mal mare nu va păţi ceva din ueorînduială ,
treburile nu se pun la orînduială.
Treba ce o pott tu săvîrsi n'o lăsa elin mâna ta.
Treba ele adt n'o lăsa pe mâine, că nu seif ce împîede­
care etf va veni ele astădi pân.i mâlne.
13110 Cel cufu�dat în trebă, nici' aude, nicl vede, nici simte cele
după dinafară.
Pentru Trebuinţe
VerII Prisos,
Pentru Trişta omului
Nimeni nu cunosce trista luţ cea ursită,
Ceea-ce e scris în frunte ele la trista, aceea te ajunge orf
unde veI ajunge.
Pentru Tron
Pe tron când te urcl, cu cumpena în mâna dreptă şi cu
sabla În mâna stângă să voiescf să te urcî.
================== pagina 604 ==================
604
PROVERl3ELE HOMÂ.Nl'LOR
Volnicia, istecia şî urmarea cu purtări cinstite În tron te
urcă.
13115 Departe de tronul teu, linguşirea, făţărnicia ŞI curnplirea.
Pentru Trup
Gata din tot sufletul la ori-ce te gasescI, dar trupul ne­
voIaş.
Nu 'ţI îngrăşa trupul ca când l'al duce la măcelărie, ci cât
se cuvine l'a lut mângăIere.
Să nu te ternf de cel ce 'ţI vaternă trupul, că sufletul teci
atuncI împerătesoe.
Trupul cu darul lul, duhul cu talantul lUI şi inima cu plă­
cerea el.
13120 Trupul sluga sufletuluî.
Trupul cel mare nimic folosesce Ia cel-ce se sfiesce.
Trupul cere îngrijire de cele lUI trebulnclose, Jar nu de
cele lUI de prisos.
Trupul drept pururea să te'l ţiJ, fie pe jos sau călare.
Pentru Trudă
VeqI JLtllzcă.
Truda poftă de mâncare multă ne-aduce.
13125 Truda trupul el îngraşă şi sănătos el ture.
Truda cel mal' dulce somn eţr aduce
Pentru Trăsnet
Trăsnetul cea mal mare înfricoşare, În cer şÎ pe pămînt.
Pentru Favor
Mal bine favor de cat meritul cel mal mare.
Pentru Fală, Falnici' i F'ăleti
In zadar ne fălim când în lume nimic scim.
================== pagina 605 ==================
r
POV Ă'-\UIRţ ŞI CUVINTE ADEVERATE
eoe
I
l
j
13130 Cu fala şi semeţia dragoste nu dobândesct ; cl'aceea de
acestea mult să te ferescî,
Cât de mare duh vei ave: sî cât ele mare putere, pe ceea­
l-altă lume nimic eU folosesc, d'aceea nu te pre făli
cu ele. '
Nu ceea-ce au fost ar tel părintt, ci ceea-ce eşti tu însuţi
acum, d'aceea să te fălescî,
Să nu te fălesct Întru a ta frumusete, nici Întru a ta multă
avere, că într'un minut se trec şi se duc.
Să nu te fălescî Întru a ta putere, nicf Întru a ta sciintă,
nicî întru a ta iscusinţă, că nimic eţr folosesc când drep­
tatea n'o păzescî, ci nurnaî În fapte bune cu care te
asernenf cu însuşi Durnnedeu.
13135 Să nu te fălescî că estf cetăţen, pentru că în cetate lăcufescî,
că acolo se găsesc şî musce cam multe, ci pentru că
vrednic eşti a te numi cetăten,
Făletul inelul şÎ-I arată la toţl socotind că cu el se sperie
pe toţI.
Făleţul când j6că, bate din mâfnf si din picere ca să arate
că ore-ce scie, şî nu înţelege că numar sgomot mare face.
Făletul giobenul la to tf sî-l arată socotindu-l de podobă.
Făleţul povestesce c'a făcut isprăvi câte pîn gând nicf că
I-a trecut.
13140 Făletul în urmă pururea merge, ca alţii să-I facă lUI alaîu.
Făletul va sabîa să ş'o tîrască după el, ca de departe să
s'audă.
Celce �e fălesce între cer mal miel, Între cel mari pe jos
se găsesce.
Cine mult se fălesce şÎ nimic săvîrşesce, în bătaie de joc
se sfirşasce.
Pentru Fantasie
Ori-ce fantasie eţI aduce în ochif tel pune-le înaintea mintiî
tale să le judece cuvîntul.
13145 Cuvîntul unde nu p6te, acolo fantasia slujasce.
Fantasia o Iasmă de curse, de ele să te ferescl ca de cea
mar grozavă frară.
Fantasia multe idef nasce, dar mal t6te pr6ste.
Pentru Fapte
VC(F Urmăr).
Ale celor-l-altf fapte rele învaţă pe cel cuminte.
================== pagina 606 ==================
liOI)
PROVEHBELE HOMÂNILOH
Ale celor repcsatl fapte rele şi urîte, pe cel elin urma lor
nicI cum invinovătcză.
13150 Anevote fapta bună: că cu greu se urrneză.
Acele fapte rele ni se par urîte, de care înşine nOI ne
ferim să nu le păzim.
OrI-ce faptă rea resplătire cere,
OrI-ce faptă de ruşine vei tu să urrnezf, d'ar fi cu putinţă
nicI tu să o ve dl.
Orrce face omul aceea şil aşteptă.
13155 OrI-ce facI, cu drag să faci, ca să fesă spre bine.
Ori-ce faci ; fă de faţă cu toţr, şÎ de va fi de ruşine însuşl
tu te veI ruşina de tine.
Unde fapta bună se cinstesce, acolo ornenl de cinste maT
mulţI se găsesc.
Urrneză fapte bune, c'a omuluI înţelepcIune, după însuşî a
IUJ faptă, se cunosce îndată.
Urmând tu la tate bine nici cum să te socotesd cine va
povesti, cine va socotî fapta ta cea bună, că fapta bună
singură bună.
13160 In unele greşim şî 'n altele ne osândirn ; dacela să nu so·
cotesci că o faptă vre odată va remânea fără plată, că
resplătirea vine când cu gândul nu gândescl.
Insusî a ta faptă de sineşl te cinstesce sau te necinstesce
a el urmare.
Caută faptele tale tocma ca într'o oglindă, şi p'acele bune
să le arett În lume, Iar pe cele rele să le speli ca insuşl
obrazul teu.
Cu al cărula nume, neam şî cinste te fălescr, ale acelora
fapte să urrnezr, c'asemeriea să te cinstescî.
Cu anevoIe a cunosce ce sfirşit va lua ort-ce faptă veI urma.
13165 Curvia, pre curvia şî necurăţia fapte de ruşine; fermecăto­
ria, vrăjitoria fapte de înselăclune ; făţărnicia, viclenia fapte
de Iudă ; smerenia faptă de prefăcut; linguşirea faptă
ele legumăreţ; pişpăitura faptă de pîritor ; rnânia, pizma,
zavistia, uciderea, pîra fapte de neomenire ; sfada, gâl.
ceva fapte ele nebuni, cumplirea, tirania fapte de crudime ;
trufia, mâridria, fudulia fapte de Satană; inderetnicia,
dirzia fapte de neghîob : obrăznicia faptă de câlne ; căl­
carea de credinţă faptă de necinste, rar dragostea şi pacea
fapte Dumnedeîescl.
Cind urmezI vre-o urîtă faptă, uită-te în oglindă ;:;Î te ruşi­
neză de insusf obrazul teci.
Când urmez! fapte bune atuncl cinstesc) pe Domnul.
Când faptele cele rele nu se infrîneză cine de lţge mal are
vre-o grijă.
================== pagina 607 ==================
607
L'ale celor cinstite fapte, ca într'o oglindă pururea să te
uîti, şi după ele să te şÎ gătesci.
13170 La ori-ce faptă rea cum �î de ruşine să nu te vadă altul,
şî când tu de nevoie urrnezf acea faptă.
La fapte bune să te-aretî măreţ când tu te nevofescf ca
pe toţi să-I întreci, rar la cele rele nici măcar să gân­
desc!.
Mal mult să cinstesct fapta cea bună, de cât averea cea
mare.
Mal bine marte de cat o faptă, şî numai cu totul ne­
cinstită.
Miscarea spre faptă rea, intregă nebunie.
13175 Nimenf nu se superă când fapte rele defăunezî, de cat nu­
maf când Întru acea faptă el este cădut.
Nic] o faptă pe lume se pote ascunde, că şî altul de n'o
scie dar cugetul teu te bate, că o scie Iorte bine.
Nicl o faptă să urmezI ce pote aduce lacrămi, măcar şî
la al teu vrăjmas.
Nic! o faptă fără plată; Îndată sau mal pe urmă.
Nici pătimaş de fapte rele, nici slujitor lor să fil.
13180 Nu ne vom pute ascunde depărtându-ne de dreptate, că
fapta ne vădesce cu cat vom fi maf departe.
Nu norocul să te deosebescă de ceî-l-alţî pe lume, ci fap­
tele cele bune.
Nu fapta după slavă, ci slava după faptă.
Nu 'ţI lăuda însusf tu faptele tale, fie cât de mari, ci lasă-le
la altil c'aceîa să le laude, după ce le vor judeca.
Pururea să cercetezI însuşî tu ale tale fapte s'ale tale gra­
IUr! ca mal puţin să greşesc!.
13185 Până a nu te culca cerceteză ce al făcut, şî pentru cele
bune şi drepte bucură-te, rar pentru cele strîmbe şî rele
mustreză-te pe tine.
Pană a nu cerceta, ce al facut? ce al greşit? şÎ ce înda­
torire nicf cum al săvîrşit, odihnă pentru Durnnedeu să
nu daI trupului teu.
Plata faptef bune, lauda se înţelege.
Precum în oglindă eţI vedî faţa ta, aşa şî '11 suflet să'tî
vedf fapta ta.
Precum vreţI vOI să ve facă alţii voce, asemene şî vOI să
faceti acelora.
13190 Rodulfaptelor celor bune, cinstea cea mal mare.
Să 11U socotesc'f nici să gândesc'f vre-odată că '11 lume nu
se vede a omului orI-ce faptă, fie dascuns urmată acea
faptă.
Tate ale nostre fapte în judecată ne desteptă.
Tate ale nostre fapte scrise sunt tocma în spate: d'accîa
================== pagina 608 ==================
B08
l'HOVERBELE ROMÂNILOH
13200
13205
13195
13210
13215
13220
şî unul ale altuîa le vedem, Iar ale nostre nici cum ale
vede putem.
Fapta arată drag-ostea.
Fapta adevereza vorba.
Fapta cu tăcerea te duce la osîndă.
Fapta pe om dovedesce că este precum de el să gră­
Iesce.
Fapta rea, cât de mică, urmată de cel mal mic mult, mult
se cerceteza şi se învinovăteză, Iar de cel mal mare, fie
fapta cât de mare, nimene o bagă În sarnă.
Fapta te zugrăvesce, fapta te vădesce.
Fapta cea mal bună, a urma dr eptătiî.
Fapta bună cu tăcere cinstea te-o pune În picere,
Fapta bună când se cinstesce atunci ea rodesce.
Fapta bună de astădt n'o lasă pentru mâlne, că nu seif de
vei pute s'o mal urmez] rnâîne.
Faptele arată cugetul şî mintea ta.
Faptele tale, nu după judecata ta, ci după a celor-l-alţt să
le socotesct.
Faptele tale urîte al teu nume el negrese.
Faptele bune În veci se pomenesc, că nemurit6re sunt.
Faptele celor mal rnarf pildă s'ar ată la cel mal micI.
Faptele după om urmeză.
Fapte bune să g-onescl ca cinste să dobândesc].
Fapta rea şî urîtă nici cum tu să urmezî, nici singur, nici
cu altul împreună.
Feresce-te de rele fapte, ca şi de nedreptate, că cea-ce
vel urma acela vef căpeta.
Ficsce-car e eŞI aşteptă după a lUI faptă plata.
Fresce-care fapta sa de sfântă o socotesce; daceea când
vrem să judecăm a nostre fapte, nu c'ale nostre, ci ca
nisce străine fapte să le cercetăm, ca fără smintelă să
le judecăm.
Fă sÎ nu di ceea ce vet să facî, dacă poţr să facî,
Fric'a şî nădejdea, cel mal mare reu la o�r-ce faptă.
Cea mal spurcată ŞÎ necinstită faptă să gonescI muIere
măritată. Departe cl'asemene faptă.
Ceea ce nu vel de la altul să patt nu face tu altufa. I
Cel mal putini cel-ce urrneză cele de fapte bune.
Cel marI şî vestiţi cu faptele lor, şî după ce mor, în marî
aduriărt cu cel vif povestesc, far cer ticăloşi, şi când el
trăfesc, ele morti se socotesc.
Ce! din vechime, 'pentru ale lor fapte bune, s'au numit eror,
sfinti şi DumneqeI ca să luăm şi noi pildă ele la el.
Cele urîte fapte de te vei umbla ore-cum ale urma, ruşine
să'ţi aducă ţie şî 'n taină ascunsă de toţI să le păzescî.
================== pagina 609 ==================
POV}.·fUIH1 ŞI CUVINTE ADEVERATE
609
\
�
i
�
11
I
Cele mal rele sî urîte fapte a celor mal mari, nurnaf Îndată
rad pe cel drepţi 8Î nevinovatî.
Celui bun cele bu,�e,' celul reu �ele rele le 8Î dă Dumne­
Cjell c'ale celuf bun fapte tu să le rîvnesel 'şî nu te bate;
urrneză celuI înţelept şî te rea după cel drept.
13225 Cel cu fapta var var cu mult mal urît de cât cel cu cu­
vintul.
C el-ce fapte bune urrnez ă , acela de cinste se îndestuleză,
Bănuîelă să nu dai nicî odată de faptă rea, ŞI de al făcut' o,
că greşala ascunsă nid cum se cun os ce.
Din mica ta copilărie să te deprindf la fapte bune ca să
clobândesd cel mal bun nume.
După faptele nostre şl mila Domnului cu nol.
13230 După fapte bune să urmezI ca maimuţa, ce ori-ce vede aceea
şÎ face, iar de cele rele să fugl ca iepur ile de ogar.
De orl-ce faptă pe altul popresd tu mal întâîu, daceea să
te păzescl,
De tine era mult mai bine de ori-ce faptă rea să te ru­
sinezr, ca În urmă să nu te Întristezi.
Pentru Facere de copii
Veql Nascere.
Pentru Facere de bine i F'ăcetori de bine şî
Voitori de bine şt Făcetort de rele
A voi binele altuia nu se 'nteleve facere de bine, Iar a
face binele altuia se 'ntelege şt voinţa şî fapta.
Aducerea aminte de facere de bine, sufletul ţel inveselesce.
13235 Aşteptă să'tf vie bine, de-al facut şî tu vre-un bine,
Omul curînd ultă facerea de bine, Însă şî urasce pe făce­
torul lUI de bine, că cu greu lUI i se pare a mulţumi
celuI ce i-a făcut bine.
Orl-ce bine vef să fad, de nu potî tu să'l fad, nu împedeca
pe altul să nu'I facă, c'atunct te înţelegI ca când al fi făcut
însuţi tu acel bine, cum ŞI din potrivă ca când al fi făcut
reul cel mal reti.
OrI-ce bine vei face vecinuluI teu, îndoit să'[ aştepţi de la
Durnnedeu.
O facere de bine, fie cât de mică, la vremea el când se face,
plătesce mal mult de cât mit şî sute piste a lor vreme.
13240 In pămînt când pUI serninţă alegI pe cea mal bună, aiă
s'un bine când veI să fad, alege binele cel mal bun ca
mal bun rod să culegI.
39
================== pagina 610 ==================
mo
PROVERBELE lWMANILOR
Insusf vîeta ta să ţe-o repuî spre a săvîrşi un bine măcar
şi numai.
Intâtu bine să facî, apot să aştepţi bine, de la altul, că până
nu muncescI nu dobândesc!.
Voinţa şi plăcerea spre facere de bine, şi de nu poţi să­
vîrşi, acel bine facere de bine se 'nţelege.
Di piste di să nu daî când vei un bine să fad.
13245 Ca să facI un bine, lasă la o parte şî însuşî închinăcîunea,
că facerea de bine închinăcîune din fire.
Ca facerea de bine, la vreme când ne vine, nici o îndatorire
mal mare se 'nţelege.
Ca facerea de bine, nimic alt mal lesne îrnbetrânesce, că
îndată se uită.
Cu facerea de bine, nici odată te inselî, că te asemeni cu
Durnnedeu ce pururea face bine.
Cu dragoste, sî l!1are, să Iubescf pe cel ce-ti face bine.
13250 Când al făcut un bine nu mal cere resplătire, că facerea
de bine destulă resplătire cu cinstea ce ţe-aduce.
Când vel să facI vre-un bine nicI o vreme să aşteptî, nici
darul să-I dr ămutesci, nicI la obraz să cauti mal ales şî
când nimeni tie 'ti multumesce.
Când POţI să fa'cI �re-un' bine, să nu dicf «dtit« -fÎ vi710
11lâZllC» , că nu seif ce ne aduce dioa de mâine.
Când poţf face vre-un bine şî nu săvi�şescl acel bine, atunci
săvîrsesci cel mal mare pecat.
Când facI un bine ore-eul-va uită'I din cesul acela, Iar
când dobândescI un bne de la altul nu'I uita în vecI,
că nemulţumitorul şî nerecunoscetorul cel mar scârnav
om în lume şi fără omenire.
13255 Când facI cui-va vre-un bine nu'l vesti la ort-cine, destul
acela să'I scle, nici lUI nu-I mal pomeni ori undel vei
întîlni, c'o asemenea urmare, ca când 'raI da de fată
palme piste obraz. .
La orI-ce facere de bine, fie şî de la vrăjrnaş, cu mare
mulţumită tu să te-areti
Mal mult Iubesc făcetoril de bine pe cel care le fac el
bine, de cât cel ce dobândesc facerea de bine pe fă­
cetoril de bine.
Nici o facere de bine fără resplătire.
Nimic alt la suflet mal folositor de cât facerea de bine,
şî când în zădar o fad.
13260 Nicf un nume mal dulce ca făcetorul de bine.
Nu lăsa nicI o di să trecă de la tine fără facere de bine.
Pentru un nernultămitor să nu te Împedid a face altuia bine.
Pentru facere de bine, fie cât de mică, mult, mult să rnultu-
mesei, ca şi altă-dată să mal dobândesci.
================== pagina 611 ==================
'F
________ POV,\TUIRI ŞI CUVINTE ADEVJ!:RA'rIC
611
f;
I
f,
I
I
J
Pe voitorul tecI de bine nicl o cheltuîelă el ţine, Iar pe fă­
cetorul teu de bine multă si la totf plăcută, d'acera voi­
tort de bine mulţI POţI găsi, rar făcetorf de bine pre
rar şî puţini.
13265 Să n'aştepţI să te rage, nici să-ţi plătescă ţie, pentru ori-ce
bine vef să fad la orl-cine.
Să nu ostenescI Ia facerea de bine, ci pururea să te sir­
guresd.
Să nu daf di piste dl când vei să fad un bine, ci peşin
să-I săvîrsescî în gând cum eţI vine.
Facerea de bine acestă multumită are, o cinste mare c'a
făcut un bine. '
Facerea de bine isvorasce din Iubirea de omenire.
13270 Facerea de bine te urcă în cea mal Înaltă a cinste! treptă,
Facerea de bine inderet nu se mal uîtă,
Facerea de hine, când la vreme nu se face, mortă se În­
ţelege.
Facerea de bine, când I'al seu folos privesce, eşI pierde
darul el.
Facerea de hine nici cum să o uIţI, şî din vîetă când te
duci.
13275 Facerea de hine, singura avere ce nimene te-o pote lua.
Facerea de hine, slujba ta să-ti fie cea de tate qilele.
Facerea de bine, ce de Ia altul dobândescî, niciodată să
o uîtf, Iar ceea ce t-i facI altuia, Într' acel minut să o uIţi.
Facerea de hine, datorie a omenirei.
Facerea de bine, când de totî s'ar urma, numa ea ar pute
face pe totI fericiti.
13280 Facerea de bine de 'toţI se vestesce, ŞI prin pustietătî.
Făcetorulul teu de bine cu cinste să-I mulţumesd, că cin­
stea, darul cel mal mare, ce nicI o pagubă te-aduce.
Făcetor de bine pururea să te-areti, ca toţI să te cin­
stescă tocmaI ca pe cel din cer, făcetor de hine.
Fără cum a te ruga, facerea de bine să o săvîrşesct, ca
sorele ce n'asteptă nicf o rugăciune să se arate în lume,
la toţI de o potrivă.
Fă bine dacă volescl ca, sî tu, de la altul să dobân­
desct,
13285 Fă bine şî '1 aruncă în apă.
Cel mal mulţI de faţă eţr arată, prin gralU, cele mal mari
facerf de bine, Iar prin ascuns, cu fapta, te sapă cu mult
mal hine.
In curînd se uită facerea de bine.
Cele trec-ute facerî de bine, mir şî sute fie, întru zădar se
socotesc când pe cea din urmă nu o săvîrsescl,
Celui ce bine te.a făcut cu bine să-I resplătescî.
================== pagina 612 ==================
612
PROVERBELE lWMÂNILOR
---------------��
13290 Cine în tine aruncă cu pietră, tu în el să aruncl cu pâlne,
spre facere de bine.
Binele ce vef să facl fă-l'ăT la vremea lUI, că în urmă ca
o nulă.
Binele ce vei să fad fă-l'ăr prin ascuns, că el în urmă, când
se vedesce, mal mult te cinstesce.
Binele ce-ţT face altul niCIodată tu să-I ufţr, far cel ce tu
fad al tura îndată să'I ultl,
Bine să faci, şî chiar vrăjrnaşuluj teu, ca şî el să te IU­
bescă,
13295 Dacă fiesce-care ar face bine altuia, pe cât puterea el Iertă,
nu s'ar mar găsî nici un nenorocit pe lume.
Dă pildă altora spre facere de bine, ca toţl să se rea după
tine.
De cel ce te a făcut bine în nenorocirea ta, adu-tl aminte
la noroci�'ea ta de binele ce ţe-a făcut. '
Şî pe vrăjmaşul teii, când flămilnqesce, îndestuleză'I cu pâine,
şî, când înseteză, dă-I apă să be, că CU facerea de bine
el fad să se căicscă.
Făcetorif de rele nu cunosc dulceta cinstel.
13300 Pe făcetoru de rele să'I depărtezl de cinste, ca făcetorlr de
bine să dobâridescă cinste.
Făcetorij de rele pier până a nu se pocăi.
Făcetorir de rele nicî o Încredintare au de a nu fi desco­
periţi, că riie] o faptă vr'odata, fie bună fie rea, nu stă
acoperită.
Cea mal mare pledică a făcetoruluf de rele, mustrarea cu­
g etulur SeL!.
De cel ce ţe-a făcut un reu să te păzesc! de mar reu, rar
de la cel ce ai cunoscut 1Jine să mar aştepţi şî alt
bine.
Pentru Fabrică
V c1t Fabrid.
Pentru Faţă
v cdi Fete.
Pentru F'erelă
13305 Ferela cam bună la ori-ce, că de multe rele te scapă.
Când te feresd, să nu te pricep ă că te feresct, că mal bine
nemerescl.
================== pagina 613 ==================
-�-
rov ĂTUIRI ŞI CUVINTE ADEVj�RATE
613
f-
I
r
1
I
Feresce-te, cât vei pute, de om rel! şî de cel mândru, de
cel scump şî de cel nebun, de viclen sî de fătarnic,
de clevetitor şî de lingusitor, de pişpăitor şî de asupri­
tor, ca de cele mal rele fiare si de cele mai urîte bole.
Bine e să ne ferim până a nu păţi ori-ce, rar după ce am
păţit, să ne socotim mar bine cum să scăpăm, mal cu­
rînd, de ceea-ce am păţit.
Din cea mal mică scântee, mare foc se aprinde, d'acela
să te feresei să nu fiI aci când focul s'aprinde.
13310 De patru lucrurI trebue mal mult să te feresct : de faţa
uneI frumose, de dorul unul catîr, de orfce trăsură
despre o parte şi de călugăr despre tate părţile.
Pentru Fericire şi Fericite i Fericiţi
Veci! N,;cazurl.
A cunosce omul şî a se multumi numai cu cele de tre­
buinţa lui, acela se 'nţelege' cel mal fericit.
Ascundett fericirea ta ca nu cumva zavistniciî să te-o afle,
că nu�aI indată o plerdf. '
Atunci vei cunosce fericirea ta, când te vel deda cu cele
de cinste.
Atuncî norodul fericit, când stăpânire; se supune, şî stăpâ­
nirea urrneză la tate după lege.
13315 Acea fericire tu să aştepţi ce însuşî fericirea ta eţI va
găti tie.
A2ela maf fericit, cel ce mCI un necaz pe lume a nemerit.
Acela mal fericit, cel ce pete suferi ori-ce nenorocire.
Acela mal fericit, cel ce se mulţumesce cu ceea-ce în casă
i se găsesce.
Acela mal fericit, cel ce dorrne fără nicf o bătaîe de cuget.
13320 Acela mal fericit, cel ce de nimenI trebuinţă are.
Acela numar fericit, cel ce scie se potrivescă sfîrşitul vleţii
sale cu începerea el.
Iubirea de ostenelă, dragostea de omenire, cuget curat,
inteleptă purtare, tate de talnă se înţeleg ale I urneî fe­
ricirt.
Ori-ce fericire are a ei nemulţumire.
Odată şi numaf de vef dobândi ceea-ce poftescl, fericit te
socotescI.
13325 Unde cel mal buni se cinstesc şî cel ref se necinstesc,
acolo fericire norodele dobândesc.
In cea mal mare fericire adese-ori se ivesce o Întristare,
pe negândite.
MP
================== pagina 614 ==================
PROVERBELE ROMÂNILOR
614
--------------------------�-----------------
Ca să te socotesct Între cel fericiţi, să păzescf la t6te o
mesură dreptă, şî de muncă nici odată să te laşi.
Cu cât mal mult fericit eşti, cu atât mal multe fericiri go­
nescl.
Curat la gânduri, cuvinte şî .la fapte sa te-aretl, frate, dacă
vrei să fiI pururea fericit.
13330 Când alţii ar porunci l'ale n6stre indeletnicirî şî I'ale lor
plăceri, putinf s'ar socoti în adever fericiţI.
Când inima ţi-e slobodă de ori-ce deşartă poftă, atunci în
adevăr te afli în cea mai mare fericire.
Când omul rîvnesce numai la ceea-ce trebuesce, atuncl poţi
dice: ferice de el.
Câ�d vei ajunge a cun6sce pe tine, atunci să seif c'aî
ajuns la cea mal mare fericire.
Când muîerea cu bărbatul nici cum se gâlcevesc, cea mal
mare fericire la el se găsesce.
13335 Când te rnultumescl pe ceea-ce esti, atunci te socotescl
cel mal fericit, că de nimeni trebuintă al.
Când cel bogaţI pe cel săraci ajută, cât se p6te şî cei
săraci pe cel bogaţI cinstesc cât se cuvine, atunci la
norod fericire ei vine.
Mal 'nainte de sfîrşit pe nimene să nu fericescl, că mal
nici unul, până 'n sfîrşit, se vede în lume fericit.
Mal fericit cel ce dă, de cât cel ce priimesce, că cel ce
dă îndatoreză pe cel ce priimesce, Iar cel ce priimesce
se îndatoreză cătră cel ce-I dă.
Mal fericit cel din bordeîu că dorrne fără grijI, de cât
cel din palat ce nu p6te închide ochii, de mari grijI ce-l
cuprind.
13340 Mal bine fericit de cât norocit, că noroci rea o imprumu­
tare vrernelnică, când te-o cere înapoi, de tot te despot,
Iar fericirea, mulţumirea sufletuluI ce ni rnenea te-o p6te
lua.
Nicăirf p6te omul fi mai fericit ca în sînul familieI sale.
Nimeni p6te fi nicî cum la t6te cu fericire că, ore-ce srnin­
telă, t6te au din fire.
Nici o fericire aşa de curată fără o amărăciune în ea a­
mestecată.
Nici o fericire desăvîrşită fără nici o rnâhnire până În
sfîrşi t.
13345 Nici o fericire fără vîrtute,
Nicî odată nu te vei socoti fericit dacă nu te vei purta
cinstit.
Nici unul, până 'n sfîrşit, se vede fericit, că norocul ne­
statornic când la unul când la altul sare necontenit.
Nici cum fără sănătate, fericire se 'nţelege.
================== pagina 615 ==================
13350
13355
13360
13365
13370
POV Ă'rUIR1 ŞI r,UVINTE ADEVER,ATE
Nu ferici pe orl-cine, de ort-ce bine ef vine, până a nu
vede ce sfîrşit va da.
Nu hrănirea de la altul, ci dobânda din munca ta te face
fericit.
Nu cel bogat, ci cel sărac mal fericit se vede că n'are
nici o grijă.
Putinî, şî forte puţini, cel ce se 'nveselesc în fericiri şî no­
rocirl.
Precum Iubescf când te vor Iubi atunci fericit veî fi.
Subt cea mal mare fericire zace ascuns un ghimpe, ce 'i
dice temere după fire, şî 'ţi smintesce tcStă fericirea.
Trei obraze în lume cu mult mai fericite: dohtorul, călu­
gărul şî lăutarul ; că unul pe mulţi ornoră şî nimeni el
osîndesce, încă ei şî plătesce; cel-lalt cu trei degete
lncrucite te despole pâri' la pîele, de bună vofa ta, când
te blagoslovesce; şî cel de al treilea din veselie în vese­
lie merge şî se 'nveselesce, fără a plăti ceva încă se
întorce si cu ceva acasă.
Ferice de' acela ce de departe, în linisce, privesce valuriQ.
lumiî !
Ferice de tine când tin era etf zîmbesce,
Ferice de ceea ce a dobândit frumusete cu minte.
Ferice de cel ce pote, fără zăbavă, a trece puntea sărăciei.
Ferice de cel ce a scăpat din ghiarele terneref.
Ferice de cel ce n'a vedut marte de copil'.
Ferice de cel ce biruîesce poftele şi dorul seu.
Ferice de cel ce şade la masă, încunjurat de copil, când
se înveselesce cu el'.
Ferice de cine a nemerit vremea la vremea el.
Ferice de cine n'are trebuintă de altul!
Fericirea omului în minte şî' în cinste.
Fericirea ornuluf în dragoste se curiosce cu mult mal lesne,
dar pre puţin ţine.
Fericirea omului stă în a face bine la ori-ce,
Fericirea în adever cea mal bună avere, dar nimene o cu­
nosce când lângă el se află, ci tocma după ce o pierde
Fericirea ornuluî stă Întru a fi sănătos, slobod şi a nu
ave trebuinţă de cele de prisos, Sănătatea o potl do­
bândl CU Înfrînarea mâncăril, şi a blesternătiilor s'o pază
bună de recelă ; slobodenia cu munca şi cele trebuinciose
cu cumpetatea la t6te, dacestea mal' mult să te îngrijesci.
Fericirea unei fete să dobândescă un bun bărbat, că d'a­
colo spînzură vleta şi cinstea ei; şî a bărbatului să do­
bândescă cu mult mal bună nevestă, că d'acolo spîn­
zură traîul cel mai bun şi sporirea casei, dacestea se
va îngriji.
================== pagina 616 ==================
616
PROVERBELE ROMÂNILOH
Fericirea în adever cea mal bună avere, dar nimeni o cu­
nosce câ-id l:'tngă el se află.
Fericirea cu cât e mal mare cu atât mal slabă la vieta el.
Fericirea mal lesne o putem găSI într'altă parte de cât
între noi.
13375 Fericirea multă vreme nici că stă nici că ţine la orl-cine.
Fericirea stă În cela ce nooe ne place; de acela fericiţi
ne socotim când dobândim ceea ce poftim.
Fericirea stă, firesce, în ori-ce omul se mulţumesce.
Fericirea toţl o caută dar mal nimeni o găsesce, că rn
rnenf o cunosce.
Fericirea ta, unde te trage inima ta.
13380 Fericirea trupulur sănătatea, Iar a sufietulur sciinţa.
Fericirea bună, când pururea ea după tine umblă.
Fericirea la om se socotesce când nu cunosce cele din
urmă.
Fericire se 'nţelege a sufletului mulţumire.
Fericire se 'nţelege când omul, într'o unire, petrece cu a
lUI soţie.
13385 Fericirea se 'nţelege când cel ce se Iubesc Împreună trăiesc.
Fericit acel bărbat ce în urmă şi-a lăsat nume bun :;;î ne
uitat.
Fericit omul ce nu cunosce mânia.
Fericită aceea ce a nemerit bărbat ca s'o Iubescă.
Fericită aceea ce n'a cunoscut pat spurcat cu pecat.
13390 Fericită vreta copilărescă, ce nu smte în suflet necazul ce
pătimesce.
Fericită vîeta celula ce nu cerceteză nici o oricină străină.
Fericit se 'n'ţelege nu cel ce dobândesce or'I-ce poftesce, ci
cel ce nu poftesce la ceea ce lipsesce.
Fericit se 'nţelege cel ce pe sine mal mult cunosce
Fericit se 'nţelege cel ce n'are desăvîrşit fericirea până 'n
sfîrşit.
13395 Fericit se socotesce cel ce bine trălesce şi pe alţiI folosesce.
Fericit fără virtute nicî cum pete fi.
Fericit stăpânul ce a dobândit norod mulţumi tor, dar cu
mult mal fericit norodul ce a dobândit părinte stăpânitor.
Fericit cel ce are stare când are şî minte mare.
Fericit cel ce a dobândit copil buni si înteleptr.
13400 Fericit cel ce a dobândit prieten bun şî cinstit.
Fericit cel ce Iub esce când d'opotrivă se iubesce.
Fericit cel ce viclenie în gândul lUI nicI cum a intrat.
Fericit cel ce g[mdesce pururea I'al sec! srÎrşit, dar cu
mult mal fericit cel ce se află în tot minutul gata spre
al seli sfirsi t.
Fericit cel ce grătesce la cel ce 'I ascultă,
================== pagina 617 ==================
617
13405
13410
13415
13420
13425
13430
Fericit cel ce ri'alunecă nicî cu graIul nici cu fapta.
Fericit cel ce mănâncă şî be din sudorea sa.
Fericit cel ce n'are nicl o bătaie de inimă.
Fericit cel ce nădejdea în munca sa slo are.
Fericit cel ce pote trăi cu toţI in pace.
Fericit cel ce pe lume nici un necaz a dobândit.
Fericit cel ce s'a învrednicit cugetul seu să-I mustreze.
Fericit cel ce s'a căit după ce a pecătuit, şî mal fericit
cel ce după a sa căinţă s'a sî pocăit; dar cu mult mar
fericit cel ce nici cum a greşit, rar cel ce nicf căinţă
nicî pocăinţă a săvîrşit, val de acela până în sfîrşit.
Fericit cel ce se mulţumesce pe ceea ce are, şî nici cum
se în tristeză de ceea ce 11' are.
Fericit cel ce se sfîrsasce când dragostea el urasce.
Fericit cel ce dobândesce ceea ce el doresce, Iar cu mult
mal fericit cel ce nimic doresce.
Fericit cel ce dobândesce dragoste de la Domnul.
Fericit cel ce 'ŞI are odihna sufletului seu.
Fericit cine a scăpat cu totul nevăternat din valurile Iumii.
Fericitî făcetoriî de bine că de toţI sunt Iubiti.
FericitI cel curati la inimă că nici un cuget rel1 eI bate'.
FericiţI cel mjlo�tivr că de la toţI «Bog-d'aproste» aud.
Fericiţi cel blândl că de toţI se Iubesc.
Cel în mare fericire mult să se păzescă bine, să nu cumva
să le vie reul În fericire.
Cel mal întâru ce s'a tămăduit de patima dragostiI, acela
mal fericit.
Cel slobod de patimi, cel mal fericit pe lume.
Cel ce e în fericire necazul nu'l cunosce până ce în el
nu cade.
Cel ce bună muiere a dobândit cu însusf fericirea s'a că­
sătorit.
Cel ce nu se turbură de ori-ce întîmplare, acela mal fe­
ricit.
Cine n'a încercat pe lume vre-un necaz, acela nu cunosce
al fericirlî haz.
Buna fericire nu stă În bogăţie ci într'o mulţumire a inimii
de starea el.
Buna fericire sat n'are nici de cum.
Bună mulere de' vei dobândi, fericit vef fi cât vel trăi.
De treI ori mai fericit cel ce s'a învrednicit să se nască
pe pat mole, să trăîescă fără valur! sî să de şî bun
sfîrşit.
De trei ori mal fericit cel ce s'a învrednicit stăpân a'şr
dobândi, bun şî ne 'nsurat.
================== pagina 618 ==================
618
13435
13440
PIWVER.BELE HOMANILOIi
-----------------
Pentru Fermecaţi i Fermece
La fermece credernînt nicI cum tu să daî, că nici au fost
nicI vor fi în 'fiinţă pe pămînt.
Fermecele se înţeleg cele mal marf înşelăclunf', ca nisee
întregI mincfunî,
Cel fermecaţI ca nisce turbatf alergă după vrăjîtore.
Cer ferrnecaţî cu totul lipsitî ele ort-ce simţire.
Cel ferrriecatf nu vea, nu auei, nu simt orî-ce în casă se
mişcă.
Cel fermecaţI, de ochr, de mârnl şî de picere sunt legaţI.
Cei fermecatî de tot stricaţi.
Pentru Fete Fetiţe
VecI! CojJir.
Pentru Feciorie
v cc)Y CoPil.
Pentru Feţe
Alegerea feţelor după gustul omului.
Inima omului schimbă faţa lui; cl'acela după faţă poţi cu­
nosce ce în inima lUI hrănesce.
Inima când se Înveselesce, fata înfloresce.
13445 Multf la faţă VO!OŞr dar la ini'mă scârbosî, şi mulţI la faţă
urîtf dar la inimă blândî.
Nu căuta la faţă, ci la năravul ce-are 'n faţa.
NuIa fată să te uîtf', ci la ceea ce audî de la acea faţă.
Faţa împodobită puţină slujbă arată. '
Faţa rosîîe la vedere cu mult mai frurnosă, cea negră te
'ntristeză, cea albă te 'nveselesce şi cea galbenă de aur
mult eţI folosesce.
13450 Faţa rosîîe şi albă la obraz se Întrebă.
Faţa să 'ţr fie tot-de-una veselă, că cea posomorîtă elin
frumos urît te-arată.
Faţa cea mal frumosă, ceea-ce se ruşineză.
După faţă se cunosce cel-ce se ruşineză.
Pentru Fiare
Vee)! .f-feare.
================== pagina 619 ==================
_______ POVĂŢUlRI ŞI CUVINTE ADEVERATE
Pentru Fii
Vecii CoPil.
Pentru Fiinţă
Orî-ce În fiinţă după fire nici cum pîere, de cât se schimbă
când într'un chip când într'altul, precum din ţerînă omul,
şî omul în terină,
13455 Ce-al fost? şî ce-ar să fir? nirnenf te întrebă, ci ce eşti
acum? aceea te Întrebă.
Pentru Filantropie
Ve(!l lIfisantropie.
Pentru Filosofi Filosofie
Pe schiop! şi pe orbf toţi el milulesc ori-unde el întîlnesc,
far pe vre un filosof nicî că se uită la el, că schiop şî
orb, ori-cine nădejduîesce s'ajungă, Iar filosof nicf odată.
Filosofia mult cinstesce pe cel-ce În spinare o duce.
Filosofia se silesce să afle adeverul, pentru că mult el Iu­
besce ; filosofia se silesce să ne depărteze de ort-ce pa­
timă sufletescă şî trupescă ca să nu ne vătemăm ; filo­
sofia se silesce să ne lumineze ca s6rele pe lume, ca sa
nu ne poticnim în întunericul nesciinteî ; filosofia ne
învaţă legile cele mal bune; filosofia nurnaf ne-arată da­
toriile firesc! şi neaperate ale ornenireî ; filosofia în sfîrşit
ne desteptă buna socotinţă, ce ne deosebesce de ori-ce
dobitoc.
Filosofia te învaţă să urrnezf fără nici o lege ceea-ce legea
poruncesce.
13460 Filosofii pururea cuvînt cer la orf-ce.
Filosoful ori-unde s'o duce, de părnînten se socotesce, că
pe totî folosesce.
Filosoful când se înalţ㠺Π'n cinul cel mal mare merge
ca racul înapoi, că cinstea de filosof mal presus de ori-ce
cin.
Filosoful se sfirşasce pentru binele obştesc.
Filosoful cind se 'nsoră, piste cea mal nebună dă.
13465 Cele mal mari greşelî filosofii le fac.
================== pagina 620 ==================
620
------
PROVERBELI� ROMr\NILOH
Pentru Filotirnie
Nici unul fără filotimie, cât de mică fie.
Filotimia lucrul cel mai cinstit, că te face, vrend nevrend ,
să te porţI cinstit.
Cine cade la filotimie '11 veci n'are odihnă.
Pentru Filoxenie
Filoxenia cea mal mare virtute.
13470 Filoxenia te-arată părinte tutulor.
Filoxenia te-aduce cinstea cea mar mare.
Filoxenia dar Durnnedeesc.
Pentru Fire Cei grei la fire
Ale fireI nimeni p6te a le popri.
O fire, elin fire rea, Iese firea cea mai rea.
13475 Ale firif jucărele încă până acuma nu s'a putut descoperi
tate, ci după ore-care semne ghicesc câte voresce.
Ori-ce se nasce, din cela-ce se nasce a acelui fire dobândesce
O ce grozav㠺Πcumplită fire a se juca cu vleta omuluI
ca cu o păpuşă.
Cu cel gren la fire cu mare nevoinţă te slu jesct cu el.
Nimic alt mal bine de cât a dobândi firea cea mal rea.
13480 Nici a bărbatului nici a mulerif fire o poţf cunosce, mal
'nainte până a nu băga Într'un jug p'arnindot.
Piste putinţă a popri ceea-ce firea cere.
Piste putinţă a se ascunde firea omuluf ori-unde.
Piste putinţă a se schimba ceea ce, din fire, într'un chip s'a
zămislit.
Firea orindutesce şî vremea şi sorocul la orfce ce se urrneză.
13485 Firea ca să ţie pururea În fiinţă nernul, solul şi felul a
orf-ce fiinţă, a Înzestrat orl-ce fiinţă co dragoste nemăr
ginită spre înmulţirea el.
Firea mal mare de orî-ce putere.
Firea la bărbat putere 'I-a dat, la serpe minte, la vulpe vi­
clenie, la Iepure frică la hiare crudune, la elefant mărime,
la cal alergătură, la boli muncă, la păun frumuseţe, la
mIel blândeţe şî la mulere dulcetă,
Firea ne arată multe luminate, dar şÎ mal multe cu totul
Întunecate.
================== pagina 621 ==================
1
POVĂTUIRI S[ CUVINT.E ADEVERATE 621..
----�-----_-...--....:!...�--'--_._-----------_ .. _--
Firea nu îngădulesce muierea să poruncescă.
13490 Firea rob şî domn nu cuuosce pe lume, că pe toţI de opo­
trivă ei socote în lume, şî Iarăsl de opotrivă pe toţI eI
depărteză din lume.
Firea pe tote le schimbă, pe tot cesul şÎ minutul, dar mal
lesne pe om.
Firea tăcută nu e plăcută.
Firea fără munca ta nu'tr dă hrana ta.
Firea cea rea, când putere 'n mână rea, o lume prăpădesce.
13495 Firea din ose terînă ne face.
Firea de obşte părinte se socotesce.
Firea rea, anevo îe o poţI schimba.
Firea blândă, semn de înţelepciune.
Ceea-ce din fire, anevoIe a se schimba sau de ea a scăpa.
13500 Firea rea piste putinţă a se mal Îndrepta.
Ceea ce firea de trebuinţă ne-a dat, cu greCI ni' se pa�-e.
Cer de opotrivă si de asemene fire, firesce să şî Iubesc
după a lor fire
Ce înşelătore firea murerescă l
Cine firea o silesce piste a el putere, lUI ŞI aduce Iar nu
firii durere.
13505 Cel gren la fire orl-ce bagă În el scote Îndată pe gură.
Cel greCI la fire rîgâiesce d� orl-ce.
Pentru F6me i F6mete şî Sete i Setoşi
Omul când r-e forne nu rea de cuvînt, c�i cuvîntul atunci gol
mal reti de cât fornea.
Cu munca numar, la vremea el, poţI scăpa de fâmete.
Când câmpul plin de plugar! el vedf si de orneni munci­
tort cu sapa în mână, de fâmete grijă nicl cum să mal
aibl.
13510 Când ţi-e forne, mărnăliga cea mal bună demâncare,
Când şÎ vrăjmaşul teu pătimesce de fâme, află-te lângă el
CI cele trebuinclose.
Nici un cuvînt de 'udreptare se cere de la orl-care, la fo­
metea cea mare.
Nurnaf cu cuvîntul nu astîmperf fomea.
Până a nu flămândi, şî când eşti îridestulat, să'tî aduci
aminte de forne şi de lipsă.
13515 Fornea mare gust ţe-aduce.
Fomea mare ruşine.
Fomea bola cea mal mare, fornea sila cea mal mare, f6mea
nevoia cea mal mare.
F6mea bucatele le arată mal dulcl.
================== pagina 622 ==================
622
PIWVERBELE ROMÂNILOR
Fornetea vrăjrnas mare celui ce fără preget pururea rnun­
cesce.
13520 F6metea Iăcuîesce lângă cel ce nu muncesce,
F6metea murnă pe lene 'şi-a dobândit.
F6metea se lipesce de cel ce se lenevesce.
F6metea şî setea mare, inima tare o slăbesce , Iar o rmca
beutură, cu hrană după mesură, mult, mult o întăresce.
Ce superare mal mare de cât fornetea cea mare.
13525 Cine muncesce la pămînt n'are frică de nicf o f6me.
Dulce pâInea la cel flărnând dar şî apa mal dulce la cel
secetos.
Pentru Foc
Focul, apa şi norodul d ' opotrivă năvălesc şî de nimenî se
popresc.
Pentru Folos
Ori-ce mişcare spre folos obştesc, cu cugetare bună, te-a
duce ţie cinstea cea mal bun㠺Πla obşte rodul cel
mal bun.
Unde folosul acolo şl slavă.
13530 In foc să nu intri pentru un mic folos.
Unde fiesce-care 'n parte curiosce şî al Setl folos şî folo­
sul cel obştesc atuncI, cu bucurie, sî el se jertfesce pen­
tru acel obştesc folos.
Nu ceea-ce ţie ţI place ci ceea-ce la obşte folos face.
Pururea să gândescI cu ce pe altul să folosescL
PuţinI cel-ce se socotesc pentru folos obştesc, dar cu
mult mal puţini cei-ce se slrguesc spre acel folos.
13535 Folosul obştesc mai mult se gonesce, de cât cel în parte,
că În cel obştesc intri şî tu.
Folosul obştesc să fie temeiul ori-ce orînduIelL
Ceea-ce la cel înţelepţI aduce folos mare, la cel nebuni din
potrivă le este spre vătămare.
Ceea-ce spre folos ne este, anevoie a cunosce.
Ceea ce pe unul folosesce pe altul reu el necăjesce.
13540 Şî clopote de vei trage la urechea celut surd, ŞI cât de
mult pe cel mort el vei tărniîa, şî celui bet de '1 vef da
vin mai mult să be. tore pierdute se 'nţeleg şl în zadar
se socotesc, fără nici un folos.
Pentru Fum
V cqI Picătură.
================== pagina 623 ==================
POV Ă'J:umI ŞI CUVINTE ADEVERATE
Pentru Furi şi Furtişag
Vecii Tâlhart.
Pentru Furcă
623
Intâiu furca, apoi argeoa şî cele-I-alte în urmă, nici una
Însă să nu'tî scape din mână.
Furca la muiere cea mal mare avere.
Furca, furca să te 'rnbrace, Iar nu lenea să te calce. -
Furca şî argeoa, resbolul muierilor.
Pentru Fuse
13545 Fusul la muiere cel mal de folos.
Fusul slujba muîeriî.
Fusul hrana muferit,
Pentru Fuduli şi Fudulie
Mal lesne fudulul se lepedă d'a dragostil dulcetă, de cât
de-a fuduli ef zădărnicie.
Cel fudul, când n'are şi ce să rnănânce, se scobesce p'lntre
dinti ca s'arate c'a mâncat.
13550 Cel f�dul când se trage la vre-o închisore dice că'I chle­
mă la cel mal mare sfat.
Cel fudul povestesce eate în vis a vedut, ca când chiar
le ar fi avut.
Cel fudul s'arată că tate le scie, câte se grăIesce la cea
mal Înaltă curte, cu mult mal Înainte.
Cel fudul se mulţumesce c'o plecăciune de cap, mal mult
de cât cu ori-ce clar scump.
Cel fudul se 'mpodobesce cu scule minclnose, si val de cel
ce va dice că sunt mincinose,
Pentru Făgăduieli
13555 Ori nu mal făgădui, sau, de făgăduIesd, îndată să şî îrn­
plinesd ca să nu remâî de rîs.
In pat când estf cu muiere nici odată să făgăduIesd, Iar
de tăgădufesci, să nu'tf ţir făgăduinţa, ca să nu te că­
les el.
Când audf făgăduIelr marI atunci te lasă să - te Iaudî, nu­
mal cu nădejdea.
================== pagina 624 ==================
624
PRO\' ERBELE lW1iIÂNILOR
Când audi făgădulelY marf ş1 multe şÎ plăcute nicI una să
mal astepti.
Când nu va să te ajute, atuncl eţt dă cea mal mare făgă-
duintă. .
13560 Când cele rele făgăduîescI nu'fl păzi cuvîntul teu.
La cela ce nu potI nicI tie'tî să'tt ajutl, nu mal făgăduI
al tuI a să '1 a j u ţr.' " , ,
Lenea şî interesul ne ţine cu nădejdea celor mal zadar­
nice făg-ăduielI.
Lesne făgăduim anevoîe împlinim.
Lesne din gură dar anevore din mană a împlini ceea ce
făgăduim.
13565 :vral bine mar puţine şî să le urnescI, de cât multe să fă­
gădurescI ş1 nicI una să urnescr,
Mal bine să nu făgădulescI şi îndată să împlinesd, de cat
după făgăduială o îndelungă şî zădarnică adăstare.
Mal bine dare cat de mică, fără nici o făgăduinţă, de cat
făgăduieli marf şî nicI cea mar mică dare.
Marf slujbe să aretf fără nici una a făgădul.
Multe făgădulelr Ia orI-cine cânel audî, �Î pricini necontenite
spre a le împlini, t6te de mincin6se tu să le ÎnţelegI.
13570 Mult omul făgăduIesce ca să potă scapa şÎ de cel puţin
ce p6te da.
Nădejdea şi ruşinea pe toţI ne îndemnă multe să făgăduim,
dar sfiela şî interesul nu ne Iertă t6te să le Împlinim.
Piste putinţa ta nici cum să făgăelulescI, că mincinos te
numesc! când nu împlinescr.
Statornic să fiI la ceea ce făgăduIescI, că de bună vale al
făgăduit, nirnenf nu te a silit.
Făg ădufela să'tt fie faptă urmată, Iar nu vorbă deşartă.
13575 Făgăduiela fără împlinire, m6rtă se înţelege.
FăgăduI ela de la om mare nici o nădejde are.
Făgăduinţa celor mar! întemeîată pe apă.
Făgăduinţa ce daI datorie se 'nţelege, şî fără prelungire
să 'ţi lea a el săvîrşire.
Ceea ce făgăduIesc! nicI cum să întorcî, şî de te vei căi.
13580 Cel mal mulţI respund cu «dacă» Ia cela ce n'au de gând
să facă.
Cel rnarf lesne făgăduIesc, ca mal lesne să dobândescă
ceea ce el voiesc.
Cel-ce lesne făgădutesce, ş1 mal lesne se jură, nici una nici
alta în adever eţl spune.
Cel-ce făgădulesce şî nu Împlinesce, vrăjmaş doballdesce
pe cel cel făgădulesce.
De al făgăduit odată, pi:izesce'ţI făgăduinţa, ca să nu IeşI
mincinos.
================== pagina 625 ==================
POVĂ1'UIRJ Şl CUVINTE ADEVEnAn�
625
13585 De cât să făgădulescI minuni mal bine arată fapte, fie şî mal
micI.
De la cel ce multe făgădutesce nimic să aştepţI.
Pentru Făcetorl de rele
v ce)! Facere de bine.
Pentru Făcetorî de bine
Veep: Facere de bine.
Pentru Făclii
Cu făclia fără faptă foc eţI aprindf în cap îndată.
Fapta ta r6gă pe Domnul Iar nu făclia ce aprindi la Dom­
nul, că Domnul trebuinţă nicI cum are de ea.
Făclia când o aprindr, pentru blestemăţiile tale te rogI, să'tî
de foc cu ea la casa ta.
Pentru Făleţi
Pentru Femei
13590 Partea femerescă pururea s'o Iaudl, pururea s'o cinstescI,
pururea să'I ajuţI, dar el să nu te incredî, nicI adese-ori
să o veqI.
Pentru Fără de omenire
Pentru Fără-de-lege
Vedf Lege.
Pentru Fabrici
Fabricele să le ÎnmulţescI ca Ieftlnătate să dobândesci.
40
================== pagina 628 ==================
628
PROVERBELE ROMÂNILOR
Mal mult să muncesc; ŞI mal mult să suferi, pentru a frate
teu odihnă.
Mal bine cărnurf să mănâncl, de cât cu fasolea în gură şi
reu s 1 chinuîescî pe fratele teu.
Nici la masă să sedr, nicI in pat să te culci până nu vei
afla fraţiI tel ce mănâncă şi pe ce pat se culcă?
Numirea de frate nil te-arată de frate dacă nu urmezI cele
de frate.
13650 Pentru fratele teu şÎ vîeta să te-o pul.
Paserea pe pas ere nici cum se pizrnuîesce, pentru pasiunea
ce găsesce nicI cuibul una altera el lea, şî frate cu frate
să se mănâncă ca un câine pentru o 'rnbucătură de pâine,
o! ce lăcomie!
Singur nimeni nu te ascultă, rar împreună cu fraţii tel tott
tremură de tine.
Totî dintr'o mumă fiind născutl, toţi de fratf se înţeleg.
Frate cu frate într'o unire, cetatea cea mal tare.
13655 Fratele frate la necazurf să s'arate.
Fratelui teu să nu-I dicf "Pas de ceri la altul» ci «vino să'p
dai; eu,»
Frate pe frate când va ajuta cine împotrivă le vor sta.
Cine pe frate-seu nu mângăîe vrăjmas lUI se socotesce, şî
cine el lasă să rnoră de forne ucigaş lUI se socotesce.
De frate teu să te îndurî, pe frate teu să'I milutesci, Iar
nu DomnuluI să'I dăruîescî ; că Domnul trebuinţă d'a ta
ajutorinţă nici că are nici că cere, pre cum însuşI a
grăit: «Când de frate tezE nici cum tu al îngrijit, la mine
tu nici cum at mat gândit, iZ ceia-ce la al md fralt
1JOt lor 1 e-aţi făcut, mie mi-aţ; făcut.»
Pentru Fricoşi şî Frică
Vcqî Sfială.
Pentru Frum6se, i Frumoşi şt Frumuseţe
13660 A mintiî frumuseţe, aceea se'ntelege cea mal frurnosă fru­
museţe.
Aceea e frumusete ce, pe lângă frumuseţe, are şî minte
frumosii. '
Omul cel împodobit cu învetăturf şî alte daruri, acela mar
frumos.
Cu cât mal mult te uIţi Ia cea frumosă, cu atât mal mult
te întunecă şi te ad orrne.
Cu cât mar frurnosă, cu atât mal primejdiosă.
================== pagina 629 ==================
POVĂŢUIRI ŞI CUVINTE ADEVEHATE
629
6>
I
I
\
,J,.
»
13665 Cu mult mai frumosă frumuseţea sufletului de cât a obra­
zulul.
Curse şÎ plasă se 'nţeleg frumuseţele pe lume, că, pe cel
mai cu deştepta minte, lesne el îmbată şi de el se
prinde.
La întuneric tată muierea e frumosă.
La lumina lumînări! şi cea mai urîtă s'arată frurnosă,
Lucru frumos orf ce 'I pune pe e! el prinde.
13670 Lucru frumos mângăie omul.
Mal scurtă 'n dile de cât frumusetea nimic e alt pe lume,
că, până o vedt, ea îndată pîere.
Nu la faţă ci la fapte să te-aretf frumos.
Numai orbul Întrebă de ce omeniî Iubesc tot ceea-ce e
frumos.
Nu numai frurnosă tu să te-aretl, dar ŞI cu plăcere, că
plăcerea Întrece ori-ce frumuseţe.
13675 Nu pentru frumuseţe, ci mal mult pentru virtute tu să te
fălesci, că frumuseţea numai la muîere fală.
Pociturile, schimonositurile şÎ grimasurile din frumos urît
te-arată; departe de ele.
Păzesce-te să nu te supuîe genele frumuseţelor, că te calcă
subt picere,
Să nu dicî că e frumosă, ci să dicî că tie 'tf place, dacă
vei să'I placî. " ,
Să'tî faci ochii 'n patru când te uIţi la frumuseţe.
13680 Frurnosă verdeta, frurnose zorile, dar cu mult mal frumoşi
nuril muierilor.
Frurnosă cu frumosă nu pot trăi Într'o casă.
Frumuseţea, avere nestatornică.
Frumuseţea amăgesce şi pe cel mai tare 'n minte.
Frumusetea NI grăIesce tăcând.
13685 Frumuseţea î� adever cel mar dulce dar în lume, dar şî
greşelî mai multe a pricinuit pe lume.
Frumuseţea În obraz, la mâini şî la picere se vede a lăcui.
Frumuseţea, cu cât mal mare, cu atât credinţă nici cum are.
Frumuseţea, cu cât mar rar s'arată, cu atât şÎ slavă mal
mare dobândesce.
Frumuseţea cu mândrie ochii ne r mângăie,
13690 Frumuseţea când te fermecă numai indată remâl cu gura
căscată.
Frumuseţea cat de caldă, numai rece să nu fie.
Frumuseţea la ori-cine, trage orf ce ochlu la sine.
Frumuseţea la muiere are mare putere, că pe cel mar
voinic el arată de nimic.
Frumuseţea la mulere, mari năcazuri ef aduce.
13695 Frumuseţea la muiere rnândră, mai frurnosă o arată.
================== pagina 630 ==================
PHOVEHI3ELI< HOMÂNILOI{
Frumuseţea la muiere pe cel mal mulţi, 'i-a rănit.
Frumuseţea muîerif inveselesce faţa el.
Frumusetea musafir, că cum vine aşa se duce.
Frumuseţea pentru tinereţe iar nu tinereţea pentru fru-
museţe.
13700 Frumuseţea pe tăcute eţr grăIesce.
Frumuseţea s'o cinstescf iar nu el să te închini, ca nu
cum-va să te robesd.
Frumuseţea să se 'rnpodobescă cu cinstea când să gă­
tesce.
Frumuseţea se cinstesce când este firesce, Iar nu când
se plăsmuiesce.
Frumuseţea săgeteză mal reu de cât ori-ce săgetă.
13705 Frumuseţea stă in cela-ce mângâie pe om la vedere.
Frumuseţea trupului de JOI până mal apol, Iar a sufletuluî
în veci pomenită.
Frumusetea farmecul muierilor, val de cele ce nu '1 are.
Frumuseţea fără greşală şî betrânl curînd înşală.
Frumuseţea cea mal dulce, cea ce singură eţI dice «vino,
vino la mine.»
13710 Frumuseţea ţine de adf până mâîne ş'apoî se calcă de
însuşi tine.
Frumusete cu dulcetă etl aduce vietă.
Frumusete la muler� se' cere şÎ vor�icie la bărbat.
Frumusete se 'ntelege a mintii podobă.
Ceea-ce �nie'mI place aceea l�ai frumos.
13715 Cel ce se Închină la frumuseţe ca la o iconă, uscat ca
icona rernâne.
Cine are frumosă, la nuntl nu merge, că pururea are nuntă
în casă; ŞÎ cine are urîtă, pe morti nu '1 petrece, că pu­
rurea are marte în casă.
Cine curiosce mal bine pe cea mal frumosă şî pe cea mal
drăgăstosă? de cât cel ce o privesce in ochii ser, cu
ochî curati rar nu fermecatî.
Cine frurnosă se nasce, se nasce măritată.
Bună dimineţa a frumusetiî nasul se 'nţelege.
13720 Dooe frumose, piste putinţă a petrece într'o locuinţă.
Dulceta frumuseţii într'adevăr stă la a ochluluf mângăIere,
după a lUI plăcere.
De multe 01'1 frumuseţea eşI primejdulesce vîeta.
Şi celuI mal prost CI place la frumosă să privescă,
Pentru Frăţie
Vec)! FraF:
================== pagina 631 ==================
povĂTuml' ŞI CUVINTE ADEVERATE
631
Pentru Frîu şî Înfrînare i Înfrînaţi şi Desfrînare
i Desfrînaţi
Infrînarea la ori-ce, cinste mare etf aduce.
13725 Infrinarea la tate o frică de a pătimi, cui nu 'r pasă de
patimi nici o Înfrînare are.
Infrînarea la betrânete cam de nevoie se 'nţelege.
InfrÎnarea plăcerilor îudelungarea vieţii.
Infrinarea se măresce când depărtare dobândescî, de cele
ce poftescî,
Infrînarea cinste la muieri şÎ volnicia cinste la bărbaţi.
13730 InfrÎnarea de la nOI de tot se depărteză, când desfătarea
pe nOI tare ne îmbrăţişeză.
La betrânete în zădar te înfrînezf, că ele pe tine, mar nainte
de cât tu pe ele, te-au Înfrînat.
Nu legea, nu pravila, nici frica nici nădejdea să te Înfrî­
neze ci Însuşi a ta bună-voinţă.
Friul când se slăbesce în prăpastie te trântesce.
Cel înfrînatî pururea s'arată blândi, Iar cel desmerdaţi pu­
rurea rnincinosî, şî cel desfrînatf pururea ticălosî, Alege
care 'ţI place.
13735 Cine de ruşine nu se înfrîneză de nimic alt se mal pa te
înfrîna.
Orî-ce desfrînare aduce plăcere ce 'n urmă te sfâşie.
Un vierme inviteză pe om la desfrînări, p'acela să '1 domolî
cu frîul rusinii,
Cu cât mal �ult te SUpUI la plăcerile desfrînăriî, cu atât
mal mult vîeta te-o scurtezI.
La o mare de'sfrlnare, întristarea îndată după poftă ne
aşteptă.
13740 La cele de desfrînare urechile să ţi le astupi, ca nu cumva
să te însale poftele vătemătore.
Lucrul cel mal necinstit, a ajunge omul rob al urîteî des­
frînărt,
Mar bine mort de cât innecat şÎ cufundat în desfrînări, si
desmlerdărt i desfătări, c'atuncf pe mal mulţi omorî.
Piste mesură desfătare, sau vorbă mar multă la cele de
desfrînare, te duce la peire, d'aceea de ele să te ferescî
tocma ca de cfurnă.
Cele vechi spre Înfrînare, cele nor spre desfrînare.
13745 Cele de desfrînare, şî cele ele desfătare, cum şî cele de
desrnîerdare cu vorbe dulci se grăresc; d'aceîa cu În­
lesnire la derăpenare te duce.
Cel desfrînat În plăceri se prăpădesce.
Cel desfrînat în desfătări târziu se căiesce, când 11 U '1 mal
folosesce.
================== pagina 632 ==================
63�
PIWVERBELE lWll'Jc\N!LOR
Cel desfrînat se 'ntelege fiul pericfunii,
Cel desfrînat, din pru�cie târdn; se deştepta, când vremea
nu '1 mai iertă.
13750 Departe de desfrînare ca sănătatea să 'ţI fie tare.
După desfrînare, plecate şÎ căinţa.
Desfrînarea o dulcetă cu turbare de pofte, ce vleta te-o
scurteză.
Desfrînarea jos te aruncă, Înfrînarea sus te urcă. Alege
care 'ţI place.
Desfrînarea cu cuvîntul să te-o Înfrîneze şÎ cu mintea să
te-o depărtezl.
13755 Desfrînarea când te coprinde şî med uva te-o usucă.
Desfrînarea la om întâiu ruşinea Io ridică
Desfrînarea la ort-ce te face se greşesc].
Desfrînarea, la rnuierf cea mal mică greşală de ele se so­
cotesce,
Desfrînarea la tinereţe te-aduce la betrânete moleciunea
cea mal mare.
Desfrînarea mal mult cresce când desmierdări dobândesce.
13760 Desfrînarea raîul murerilor şÎ înfrînarea Iadul lor.
Desfrînarea te amăresce sî trupesce sÎ sufletesce.
Desfrînarea, desfătarea şî desmlerdarea, virtutea tată te-o
suge şî te-o usucă,
Desfrînatul Jertfă desfrînări! luf se duce.
Pentru Haine Veşminte
In casă mai prosticel să te portl la haine, p'afară mal
Împodobit niţel, dar nu piste mesură ; Însă şi la una şÎ
la alta curat cât se p6te.
13765 Veşminte curate pururea să porţi, Iar nu cu aur şÎ argint
Încărcate; că, cea dintâiu te arată că tu cinstescl haina
ca un om de nern mare, Iar ceea-l-altă că tu de haină
te cinstescî, ca un om de nimic.
Nu în halne scumpe ci În curate f6rte să te areti frate,
că curăţenia pod6ba omuluî cea mal cinstită, de cât o
haină mult preţuită.
Nu haina pe tine să te cinstescă ci tu pe haină să o
cinstescI.
Halna împodobesce trupul şi darurile sufletul.
Haina largă, barbă lungă şî chîulaful în cap, smerenle ţe
arată, dar şî semn de făţărnicie.
13770 Haină negră dooe lucrurî însemneză , orf Întristare sali
prefăcută smerenie, far cea-l-altă pururea veselie.
================== pagina 633 ==================
povk�UIRI ŞI CUVINTE ADEV},HATE
633
Halna pentru îmbrăcăminte Iar nu pentru pod6bă, că te
arată de păpuşă.
Haina cea veche păstreză pe cea nooă.
Halna, cinstea ruşinei.
Haina negră în zădar, când fapta te vădesce ce cuget în
tine sufletul teu hrănesce.
13775 Haînă soiosă sau prăfuită să nu puf pe tine, că te arată
ca pe un porc tăvălit în tină.
Halnă negră piste tot nicî cum tu să porţl, că te arată
ca un drac împeliţat; nici mohorîtă că te arată ca un
cioclu; nicl albă de tot că te-arată ca un mort, în
pânză albă 'nfăşurat ; nici roşie piste tot, că te arată cu
un ciomag la spinare şî ca un rnăcelar, cu cuţitul la brîu,
ca un lup În sânge înnotând ; nicl pestriţă sau în dooe
feţe că te arată de făţarnic, ca un taler cu dooe feţe;
ci cu mult mal bine haină cu flori împodobită, ce te­
arată ca o grădină Înflorită.
Haîna descusută te arată de om prost.
Cel ce are dooe haine, să de una din ele celui ce nu
are, c'amîndoi de opotrivă să albă câte una, aşa Domnul
poruncesce.
Pentru Hatîr
A se întrece la fapte bune, vleta împerătieî, iar a se Întrece
la hatîrurî, sfîrşitul împerăţiel.
13780 Un hatîr, şî numai, ele vei face, unul după altul se face.
Ca să scapf de hatîrurf fă-te surd şî mut.
Când hatîrul poruncesce, dreptatea se isgonesce.
Hatîrurile derăpenă cele mal mari îrnperăţiî.
Hatîrul nu cun6sce nici lege, nici o pravilă.
13785 Hatîrul Domnului, dreptatea se 'nţelege.
Hatîr la unul, hatîr la altul, dreptatea s'a pierdut.
Hatîr ele catîr puţină deosebire la slovă are, dar şî la în­
ţelegere nu mal multă deosebire.
Pentru Heare sau Fiare
Hearele de om se deosebesc după ghiare şî după colţ],
ce cu unele sfâsie şî cu altele rupe; cine ca ele urrneză,
heară se socotesce.
Pentru Holeră
In vremea de holeră, ca să poti scăpa de ea, să Ieşi la
================== pagina 634 ==================
634
PROVEHBELE ROMANILOR
aer curat, unul de altul cam departe, stornachul maî uşor,
curăţenie cât se pote, Iar de te vel smerdui, de ea fre­
că-te cât veI pute şî stornachul să ţe '1 curătî.
Pentru Hotare
13790 Hotarele să nu le strămutî, că mult pămînt nu'tî trebue
când d'aci te duel.
Pentru HotărîrI
Incredintare să daî la cela-ce ţi se pare, rar hotărîre IlICI
cum după cum ţi se pare, ci cu mult mal bine după
cum se cuvine.
Ca să hotăresct drept, trebue să cercetezi tote cu deamă­
nuntul şÎ mal mult să te chipzuîesct.
Chipzuirea cu îndofelă, Iar hotărîrea cu statornicie să fie.
Cu cât se vede ore-ce mal mult încurcat cu atât mal mult
să nu te pripescI să dal hotărîre.
13795 Când hotărasce, la «deci» să nu grălescl cu limba cea­
sornicului ce unuia 'r arată un ceas, ş'altuta alt ceas, ci
cu limba magnituiul ce pururea arată un punct hotărît.
Până p'amîndoi nu vei asculta, hotărîre nu vei da.
Să nu te pripesct la hotărîrea ta, până ce bine nu vef
cerceta, Însă la hotărîre după cercetare nu vei întârzia.
Hotărîrea de cu dioa noptea se clocesce.
Ceea-ce o îndelungată vreme nu pete hotărî, într'un minut
se hotărasce, când vremea el vine.
13800 Cine lesne hotărasce lesne să şî grăIasce.
Cine se grăbesce la hotărîre, pururea cam greşasce.
Pentru HoţI i Hoţil
v cqi Tâlhar.
Pentru Hrană
Omul firesce cere hrană cum şî dobitocul, d'aceia să le
slobod) hrana cea cuviincîosă.
Val de cel-ce aşteptă muIerea lUI să'l hrănescă.
Cu ostenela ta tu să te hrănescf Iar nu cu munca altuia,
c'asă Domnul a poruncit, când pe tine tea zidit, dicend:
«în sudârea ta veZ mânca pâznea ta»
================== pagina 635 ==================
J
PO" krUIR1 ŞI CUYIN'l'E ADEY.ERA'I'E
085
I
I
�
J:,.
!
13805 Cu cela-ce al inveţat cu acela să te şî hrănescl ; la altele
să nu mal gândescl că pIerdI sî cela-ce al invetat.
Hrana cât mar semple atât m�i folositore. '
Hrana ţerănescă cu mult mal bună de cât cea îrnperătescă.
Cine are îmbelşugare de cele de hrană, puţin ei păsă când
monedă n'are.
De al cu ce, hrănesce pe mal mulţI, ş'in veci vel fi pomenit.
,Pentru Hrăpire
13810 Feresce-te de hrăpire că te duce la peire.
Hrăpirea te asernenă cu cel-ce lea în ghiare.
Hrăpirea din fire la ull şî vulturf s'a dat, că ati ghIare de
hrăpit, când şî tu hrăpescI ca ei urmezI.
Hrăpitorul fur de faţă.
Pentru Cei însemnaţi
Veq.l Semn.
Pentru Cei vestiţi
Vee)! Vestl/r.
Pentru Cei grei la fire
Ve4' Fire.
Pentru Cei cu minte
Ve4i Minte.
Pentru Cel mari i Cele marl şi Cei miel
i Cele miel
AI celuî mare «asă VOZlt eu» după a luî putere cu siluirea
are rudenie ma're.
13815 Acela mal mare ce la nici o patimă nu se supune.
Acela mal mare se socotesce ce'I rernâne pomenirea în veci
neclintită pentru folosul de obşte ce a adus la cel întune­
caţI cu deşteptătorea mintiî.
Aşa des la cel mal marI să nu pre te duel, că, mal rar
vederidu-te, mal multă cinste te-arată. .
. 6met;i cel mari, cât de departe fie, unul pe altul se scie.
================== pagina 636 ==================
636
PIWVERllELE HOiYI.ÂNILOR,
----
Omul cu C<Î.t mai mare est e cu atât mal mulţI el pizrnu­
Iese si'I zavistesc,
13820 Om mare te numescI când pentru altii te jertfesci.
Om mare te socotesci când cele din urmă Îndată le ghicescI.
OrI să nu te apropiI de cel mare, orf să grălesel lui după
cum lUI el place. .
U nde cei marT se arată necinstiţI, acolo cel mal mici, cu mult
mal necinstiţI; că cel micI de la cel marl.pildă Ieau ca
nisce miel şi după el să Ieau ca oile după capre.
Urgia celuI mare alb esce perul CelUI mic; ca să nu albesci
fără vreme cam departe de cel marr.
13825 In adever cel mari nusf petrec vremea lor la lucrurl de
ornent miel, dar şî cel mici în adever nu greşesc la cel
marl.
In putere slabă şî avere mare fiind, poţI ajunge om mare,
Iar în moleciune, robie şî ticăloşie pururea prost remâr.
VeI să te Iubescă cel mal mare? pururea să'I vorbescr
după placul luI.
Vremea pe cel mare îndată el trântesce, când din orindulelă
se poticnesce.
Cam mal departe de la cel mal mare al teci, ca să scapi
de orl-ce rel!.
13830 Care e mal tare, acela şî mal mare.
Ca să ajungI mare trebue să îucepi de la cele maf mICI.
Cu cât mal mare estl, cu atât vrăjmaşt mar rnultf dobân­
descî,
Cu cât mal mare e stl cu atât mar blând să teareţl, la cei
ce vin la tine, de ruşine far nu ele frică să se închine
la tine.
Cu cat mal mare eşti, cu atât mar mic la toţi să te-aretf ;
că cel ce mic se arată, de mare se socotesce.
13835 Cu cât mal mar e eşti cu atât ele mai multi al să îngrijesc).
Cu cât mar mare estf de supuşii tel, cu puterea ta, cu atât
să fiI şi cu Înţelepciunea ta.
Cu cat mal mare te vel areta, cu atât mar mult urmările
tale le vor cerceta.
Cu cât mal mare do rescl să te faci, cu atât slugă la mal
mulţi te faci.
Cu cel mal mari al tel nici în căruţă, nici în teleguţă.
13840 Cu cel mal marf al tel cea mal mare greşală, a ta se so­
cotesce,
Cu ce ochi veI căuta la cel mal miel al tel, cu asemene
ochl sî la tine se vor uita.
Cu cel mal mari, mal rar şî mal departe ele ei, ca să albi
parte ele ei.
Cu cel mai mari să te ferescl ca să nu te întovărăşescl.
================== pagina 637 ==================
J
POVĂTUIBI ŞI CUVINT!!: ADEYERATll
(;37
\
.&
13845
13850
13855
13860
13865
Cu cel mal mare al teu, nicf să te sfădesci, mei mâna să
te-o 'ntorcl, nici în cărţî să joci, nicf prieteşug să facî,
ci să te fereseI de el ca de cel mal mare reu.
Cu cel mat mare la vorbă mult să nu te întindf', dacă vei
să'l mal vedi.
Cu cel mal mare de cat tine vorbă scurtă, şî pe spuncl,
că vorba lung:i pagubă la pungă.
Cu cel maî tare de cât tine să nu te Tel de per, că vei
rernânea fără per.
Cu cel mat slab şî mal mic de cât tine, nici cum mintea
să te-o pul.
Cătră ceI mat mari nici cum să îndrăsnescî a le areta gre­
şalele lor, şî mal ales dind sunt cu alţiI de faţă, ci ca
nisce greşeli străine să le are ţI lor.
Cătră ce! ma! mari pururea cu plecăcrune, ca să nu do­
bândescî urîciune.
Cind întilnescl pe ore-cine din cel mal marf al tel, plecă-te
şî fugI, că de vel zăbovi, nu sciu unde-I s'ajungt.
Când te întîlnescl cu cel mal mare al teu, să n'asteptl tu
de la el plecăciune, ci tu mal ÎntâIi:i să'I cinstescf pe el,
cu căciula în mână.
Când te chîernă cel mal mare, fă-te bolnav, ca să scapl.
Când te duci la cel mal mare nici cum să cerf ceva, că
mal bine tu lUI să-I daf ceva, dacă vef să te cinstescî.
Când cel mare cu tine glumesce, Împotrivă să nu-I grălescJ,
că vinovat te găsesc!.
Cât de mare vei' ajunge socotesce că eşti om, şi la tate
supus, ca cel mal mic om.
La cel mal rnarf cu plecăciune, la cel mal mici cu îndurare,
şî la cei d' opotrivă cu dragoste mare.
La cel mal marf', mal marf nevoi.
La cel mal mare, când te înfătişezr, cu cinste lUI să-I gră­
îescî.
Mal bine într'un bordeiu om mare să te aretl, de cât într'un
palat şî ca un bătut. '
Mal bine mare să te aretl Ia cea mal mică cinste, de cât
de tot mic la cea mal' mare cinste.
Mare acolo se înţelege, ce nicf cum gândesce a face vre-un
reu.
Mare acolo se 'nţelege, ce desteptă mintea omenescă.
Mare să trăîescf cu Iubirea de omenire, cu drepta judecată
şî cu facerea de bine.
Mare de mare nici cum frică are, până ce unul pe altul
nu se vede călare.
Moleciunea �î trândăvia celor marî, pe ceI mal miel el înnecă
în munci şî 'n chinurile cele mal marI.
================== pagina 638 ==================
638
PROVERB�LE ROMÂNILOR
Mare şî sfânt te vei socoti şî după martea ta, când vei
lăsa spre pomenirea ta fericirea norodului tel!.
Nici un om mare s'a cinstit până când a trăit, atât cât
s'a cinstit după ce a murit.
Nici un om mare sfîrşit bun n'a vedut nicf de cum, că za­
vistia pe tott (SI defaîmă.
13870 Nici cum să te potrivesci cu cel mal marI de cât tine,
ca să nu scapeţI din starea ce te afli.
Nici să pizmuîescl, nici să zavistescl pe cel mal mari de
cât tine, nicî să te asemenI lor, ca bine tie să 'u fie.
Nu rîvni la mărimea celui mare, că nu seif �e sfîrşit va da.
Nu cel-ce din mare ajunge mic, se socotesce om mare, ci cel­
ce din mic ajunge mare, acela om mare.
Nici pe cel mal mic să superl socotindu'l de nimic, că şî
ţînţarul este mic, dar reu te pişcă când asupră 'ţI pică.
13875 Pururea cel mici pătirnesc după greşalele celor marf.
Puţine splahne la cel marI găsescY, că îndurarea nici cum
o cunosc.
Păzesce-te de cel mare să nu cumva să se pure pe tine
călare.
Păzesce-te, şî 'ţI dă sarna, când cu cel mal mare în vorbă
te afli, să nu cumva să 'ţI scape o vorbă ce Jui nu-I
place.
Pe cel mal micf să te ferescl să nu-I cald cu piciorul. nicî
piste nas să le daî, că cea mal mare cinste de Ia ei
să al.
13880 Pe cel marf să-I cinstescl, d'acet curnplitf să te sfiescî.
Pe cel mai mare şÎ mal betrân la ori-ce adunară să'l cin­
stescî cu locul teu, când alt loc nu mal are.
Pe cel mare o lume el cerceteză şî'l judecă, că tott la el
privesc.
Fă-te mic la cel mal mare, ca să dobândescY cinste mal
mare.
Să nu socotesci că nu vef scăpeta odată din averea ta,
din cinstea ta, din puterea ta, cât de mare şî puternic
vei fi că vremea nestatornică tocma, ca o rată, a, i o
spiţă de jos o vedf cu capul în tină, aci pe cea de jos,
sus, cu mare mândrie; d'o asemene întîmplare mult să te
păzcscl, ca să nu dicl: vai de mine
14885 Cea mal mare pîedecă acelui mare, când cade a vede pe
cel mai mic c'a intrat în slava lui,
Cei mal rnarf în adever suferă cele mal mari necazurî, că
rnândria nu el Iertă să se depărteze d'asernene necazuri.
Cei mal marf gândesc nurnal la interesul lor.
Cei mal mari, cu crudirnea lor, ţin pe cel' mal mici subt
jugul lor.
================== pagina 639 ==================
POV ĂTumi ŞT CUVINTE ADEVERATE
639
I
I
1
1
1
1
1
I
cer mal mici se deprind cu pildele celor mal mari.
13890 Cel rnarf aud cu mare părere de reu a celor mal mici cu­
vinte, când cu mult sunt mal bune, de cât ale lor cuvinte.
Cel marî, când eŞI varsă patimile lor, tot poporul să srnerdu­
Iesce.
Cel marI, la basne şî poveste mal mult poftesc, far ade­
verul departe elisgonesc.
Cei mari mal mult folosesc când se slujesc cu omenî în­
vetati, de cât când sunt el inveţatî.
Cel mart pe cel miel pururea el apasă; val de el când vor
cădea în asemenea povărL
13895 Cel marf pe cel micI pururea înpil eză, că de la el pururea
ore-ce să dobândescă,
Cel marf se înţeleg lumina Iumel ; când dar lumina va fi
întunecată Întunericul cu cât mal mare?
cer marI se fac că sciu şî ceea-ce nu sciu, ŞI val de cel
ce le va dice că nu sciu nimic.
Cel marf scăparea lor în putere ş-o bizuîesc, far cel mici
în şiretlicurL
Cel marI după marte li se cunosce meritul lor, c'atuncî eI
judecă fără nici o sfială.
13900 Cel rnarî, de cel mici ŞI de cel serrnanf nici cum le pasă,
nicf gândesc la el, socotind că nici odată o s'ajungă la
el; o, ce greşită socotinţă!
Cel marI de cel proştI să se deosebescă cu urmărf de cinste.
cer mici se odihnesc când cel marI îngrijesc.
Cel cu putere mare nu cam respunde pentru faptele sale.
Cel mal mare când vorbesce, dintr'o sută ce'tf gră1esce
una pentru tine Iar cele-I-alte tate pentru el privesce.
13905 Celor mal marI să le daf supunere şî ascultare, celor mai
betrânf cinste cât să pote, celor mal mici de cât tine
dragoste părintescă, celor de opotrivă cu tine îmbrăţi­
şare frătescă, celor ce te slujesc mâncare bună sî beutură
ŞI mal bună, ŞI celor ce te 'nvată mulţumire ş'o resplă­
tire bună.
Celor rnarf se cuvine lumină celor micI să fie, că cel miel
pururea după cei mari se Ieaii.
CeluI mare i se cuvine s1 audă defăîmărl ŞI să facă bune
urmări.
Cel mare pururea în necazurI să sfîrşesce.
Cel mal mare poruncesce, cel mal mic chinuîesce.
13910 Cel mal mare dintre vOI slugă să fie tuturor, c'asa Domnul
poruncesce.
Cel mal mic cu cel mal mare nu pre are dragoste mare.
Cel mar mic la orl-ce vrăjmaş, pururea celuî mal mare.
ti
================== pagina 640 ==================
640
PROVElllJELE ROMÂNILOR
Cel mare, uită ori-ce facere de bine vede de la tine, că o
socotesce ca o datorie.
Cel mare cu cel mic, şi cel mic cu cel mare, să se ajute
împreună, ca toţi să petrecă vleta cea mal bună.
13915 Cel mare pâri'ej folosescl să slujăsce de tine după ce fo­
losul er Iipsesce te Iipsesce, şî pe tine.
Cel mare celui mic pururea vină, '1 găsesce.
Cel mare ce pe m6le pururea se odihnesce, certă pe cel
ce dioa noptea privejrheză pentru cel-ce nu viseză.
Cel mic la cel mare îndrăsnelă n'are adevărul să-I arate,
că 'ridată el bate la spate.
Cel mic te cinstesce, cel mic te hrănesce, cel mic te îmbracă,
cel mic te 'ncăldesce ; mangale'l şî tu pe el.
13920 Cel-ce mai mare va să fie, slugă tutulor să fie, ca toţi
ai lui să'I fie.
Cel- ce nu baRă samă la cele mici Îndată cade din cele marî.
Cel-ce cele mici nu primesce, anevoie cele mari dobândesco
că din cele mai mici către cele mai mari păşim.
Cine tot la cele mici să silesce la cele mari nicî cum
isbutesce.
Din gura celor mai rnicî poţi afla faptele celor mai mari.
[13925 Din mic mare când ajungi, adu 'ţi aminte de cel miel ca să
nu ajungi IarăşI ca cel miel.
Din cele micî la cele marI să te urei, precum pe scara te
urei, că de vef paşi piste cap vei veni.
Departe de cel mari, sau de '1 vedî mar des, vorbesce lor după
placul lor, fie şî mincrunj, că cu adeverul necinste vef
păţi, de nu şî bătăî.
Şî cel mat iscusit, şî cel mal prost la minte, şî cel mal
bogat, şî cel mal sărac, de la mic până la mare are rnij­
loce de urmare la cele mai urîte fapte care când, nu le
urmcză, atunci arată că e om mare.
Pentru Cei mici
Pentru Cei slobodî la mână
Pentru Cei tarI
Cel mal tare, acela poruncesce, cel mal slab, numaî sgomot
face mare.
:;6-"
================== pagina 641 ==================
POV Ă'j,'UIRI ŞI CUVINTE ADEVERATE
641
13930 Cel mal tare pe cel mal slab pururea el chinuîesce şî reu
el pilesce.
Pentru Ce! fără de lege
Veqf Lege.
PentruCe! fără de minte
Veqi Minte.
Pentru Ce! buni
Vee)l Bunt.
Pentru Ce! de apr6pe
Ve41 Ajm5pe.
Pentru Ce! de opotrivă şt nepotrivire
La resboîu, la joc şî la dreptate toţi d' opotrivă se 'nţeleg.
Nepotrivirea cea firescă, după a Dornnuluf voinţă, Iar cea
ornenescă, după a omuluî putere.
Cel de o potrivă, aceia 'n prieteşug mai bunl,
Cei de o potrivă, unul de a:ltul se ţine.
13935 Cei de o potrivă, cu cinste şî dragoste Între el petrec, Iar
cei din potrivă, duşmani se socotesc.
Pentru Cele ascunse
Veql Ascunde1'C.
Pentru Cele urîte
Ve4r Urîciune.
Pentru Cele întunecate
Ve4t intuneric.
Pentru Cele vechi
Ve4i Cele nor.
41
================== pagina 642 ==================
642
PROVERBELE lWMÂNILOR
Pentru Cele viit6re
Ve<;l'î Urmă.
Pentru Cele cu anevoie şi piste putinţă
Să. te dedaî cu cele mal de anevole, ca Ia t6te să nu aibî
cea mal mică nevoîe, pildă luând de Ia mâna stângă ce
nimic fad cu ea, Iar frîul caluluf mal bine el ţii, cu ea te-al
deprins.
Cel-ce cele piste putinţă gonesce, nebun întreg să socotesce.
Şi cele mal anevoîe lesne le Întîmpinăm când am vrea cu
toţiî rnijloce să aflăm.
Pentru Cele luminate
Cele luminate să nu te încerci să le tâlculescl, că mal mult
te încurcî.
Pentru Cele mari
Ve(F Cel mart;
Pentru Cele miel
Ve<j.î Cer mici;
Pentru Cele neschimbătore
Ve(F Schimbare.
Pentru Cele nOI
13940 Pururea cele nOI ni se pare lucrurI rnarl, şî În urmă ne
mirăm mal mult de cele vechi.
Cele nof după cele vechî mal bine se îndrepteză,
Pentru Cele piste putinţă
Ve<j.'î Cele cu aneuate
Pentru Cele proste
Veqr Prostie.
================== pagina 643 ==================
Cele semple mult folos ne-aduce, Iar cele îmbinate ne În­
tunecă de tot.
t
I
l
1
povA-TUIRl 'le CUVINTE ADEVERATE
Pentru Cele rele
Veq.i Rele.
Pentru Cele semple
Pentru Cele scurte
Veq.i Scurte.
Pentru Cele stricate
643
Când mCI cum mar dreg! ceea ce se strică, pururea mal
mult pierdf : d'acera cele stricate să le dreg!, ca nu mal
mult în urmă să cheltuîescî, că cine se 'ndură de cuii,
pierde şî potc6va.
Pentru Cele sfinte
Veq.i Sfinţenie.
Pentru Cele trecute
Veq.i Urmă.
Pentru Cele ce se dic
Veqi {Jicere.
Pentru Cele bune
Veqi Bune.
Pentru Cele din urmă
Veql Urmă.
Pentru Cele dulci
Vedi Dulcit/t.
, ,
================== pagina 644 ==================
644
PROVERBELE ROMÂNILOR
Pentru Cele de prisos
Veql Prisos.
Pentru Cele. de trebuinţă
Pentru cele de faţă
Vcql Urmă.
Pentru Cel necurat
FugI de cel necurat, nici cum să te atingI de el, că jos
te trântesce precum pe el 'l-a trântit din cer.
Pentru Cerere şî Cerşetori
13945 A cere, lucru cel mal de ruşine, dar fără a cere numai
călugăriI rnânâncă, că pe la toţI d'a-gata găsesc.
Când ceri şî nu'tî dă, multumesce-I că te'nvată să te hră­
nescî cu munca ta, Iar nu d'a-gata cu mil� altuia.
Mal superător şî mal scârbos lucru, de cât a cere de la
altul, nimic alt pe lume, atât la cel-ce cere cât şî la
acel de la care cere.
Mar bine din munca ta cât potf să te hrănescî, de cât se
cer! milă, cu talerul în mână.
Nicî odată să nu ceri ci mal lesne să daI, ca de toţI să
te cinstescl ; Iar mult să te păzesci ca nu cum-va, În ur­
mă, la toţ! să te căcIulesd.
13950 Nu lăsa să ceră pe cel-ce nu pote munci, ci'I dă până a
nu cere, ca să nu mal ceră, s'atuncî nicî un cerşetor
pe lume nu vef mal vedea.
Pentru tine să cerî, să'fî fie mare ruşine, dar pentru altul
s'o fad cu mare îndrăsnelă.
Cine cere nu plere, dar nicf nume bun are.
Cel-ce cere nu necinstesce iar cel-ce miluîesce mare mân­
găIere dăruiesce.
De cât să ceri de la Domnul să'ţî de era-gata în gură,
cu «dom ne ntiltcesce-me», mal bine muncesce dicend
«dâmne ajută-me. în loc de rniluesce-me, c'atuncî numai
eţr va da Domnul fără a cere, precum însuşf Domnul
ţe-a poruncit, când te-a zidit.
13955 Deprinde-te, când cert, cu nedarea acelora de la carf cerI,
că, când nu'ti va da, să nu'tl pară reu.
================== pagina 645 ==================
PQVĂŢUIHI ŞI CUVINTE ADEVEHATE
64,5
De dooe şi de trei ori pete cerend vei căpeta, Iar de aci
Înainte <<fugi d'aci» vef audi.
Pentru Cerca re
v e'F incercare.
Pentru Cernit
Nimenf să nu se cernescă dintr'altă pricină dumnedeîască,
Pentru Certare
Celui mal mic, mal mică şî certarea, Iar celuf mar mare, cu
mult mal mare.
Certarea cu cuvînt, cea mal bună povaţă.
13960 Cine certă pe cel necăjit, cumplit om se 'nţelege.
Pentru Cercetare
A cerceta cu deamăruntul, la cel mal scump privesce.
Omul ce mult cerceteză nu dorrne în odihnă.
Ore· ce ce veI să cercetezt, grăIesce pentru el la mal mulţI,
ş' atuncf veI afla adeverul,
In tate dilele să cercetezI, ce folos în casă te-al adus, cu
munca ce al pus, şi ce bine al făcut altuîa ca tine, şi
aflând că nimic, să certi pe însuşf tine.
13965 Când cercetezi, să cercetezi ca cuvîntul la etimologie, des­
ghinându'l din tote părţile lor.
Când cercetezI, să scit ce cercetezi, şi cu mult mal bine
de cât acela pe care cercetezi, ca să nu rernâl de ruşine.
La cercetare când fad, cu cel mal credincloşl al ter, tu
. să te slujascî, ca adeverul să dobândescî.
Mal bine ale tale de cât cele străine să ţi le cercetezi, că
d'ale tale tu te folosescl, Iar de cele străine acei străini.
Nu pofti a cerceta ce nu e În mâna ta.
13970 Nu pre multă cercetare, că cea piste mesură te supune
la greşală.
Nu ce dicl tu pentru tine, ci cel-l-altî ce dic, acela să
cercetezI.
Nu cerceta cele mal presus de cât tine, că te-aduce po­
ticnire.
Să nu cercetezi lumea cum s'a făcut, când s'a făcut şi
================== pagina 646 ==================
646
1-' ROVERBELE ROMÂNILOR
cine a făcut' O; ci mal bine cerceteză cum să te portf
în lume ca lumei să-I placr,
Să nu cercetezf nici să vef să afli ce face ori-cine în că­
mara sa.
13975 Să nu cercetezi slugă străină, ce n'o stăpânescî,
Cel ce cu necontenire cerceteză cele străine, în veci bo­
lesce fără a fi bolnav.
Cel ce mult cerceteză, şî va se le afle tate, cu unul gră­
Iesce şi l'altî dece ascultă, într'un loc se uită şî într'alt
loc vede, urechile ca îepurlle adese-ori şi le mişcă, noptea
ochiî nu'I închide, de grijă mare ce are; nu care cumva
s'a întîmplat ceva ce el nu le-a aflat, Iar plata lui este,
după ostenelă, urîciunea de la ornenî, şî după marte, aude
«pecat că nu s'a dus cu mult mat de mult».
Ce mal cercetezf cele din gunore când grămada o înghiţI?
Cine nu cerceteză după cum se cuvine, pururea în greşală
se află.
13980 De cât ale altora pururea să cercetezi, mal bine ale tale
să le îndreptezî.
!Pentru Cerşetor!
Veci! Cerere.
Pentru Cetătl şi Cetăţeni
Cel întelepti cetătenI, cetătile le 'mpodobesc, iar cel fără
de �int� curînd le prăpădesc.
Cetatea se umple de unul şî numai bun, Iar de cel ref',
cât de mulţi, curînd se pustiesce.
Cetatea ta să'ţI fie dragostea noroduluf',
Pentru Ciumă
La ciumă să fir cel dintâîu la fugi), şî la întorcere înapoi,
de cât toti cel mal din urmă.
13985 Cine înainte' fuge şî se întorce mal în urmă, la vreme de
ciumă, acela are minte mal bună.
Pentru Ciudă i Ciudate
Nu te superi de cele ciudate, că firea le scote vrend
să se joce cu lumea.
================== pagina 647 ==================
..
_______ P_O�VA_" '�rU_I_R'i ŞI CUVINTE ADEVEBATE
Pentru Cicală
647
Mal bine singur şî fără masă, de cât cu cicala în casă,
Mal bine bătut de cât cicălit.
Nu cicăli pe bărbat în tot minutul ş'în tot cesul, că nu
seif ce 'ţI va aduce cesul,
Pentru Cinurî
13990 Cu cat mal lesne a ajunge în cele mal marf cinurt, cu atât
mal anevote a le intrebuinta mal bine.
Cu cât mal rar o cinste d'u� cin se dă, cu atât mal mare
cinste acel cin eU aduce.
Cele mal mari cinu'rl adese-orf stau în mâinele celor ce
nu au minte.
Cine cere cinurî marî, întâîu să se facă vrednic de cinurî
mari, ca să nu le necinstescă,
Cinul cel mai mare să'I socotesd l'acela ce se arată cu
cinste mal mare.
13995 Cinurile, cu cât mal rnarf cu atât adeverul el urăsc, că
nu'I cunosc.
Pentru Cinste i CinstiţI şi Necinste i Necinstiţi
şi Trepte de cinste
Anevote găsesd om să nu se mânîe, când el pretuîescî
cinstea luf mal jos; dar cu mult mal anevole să POţI
cinsti pe om, cât să se mulţurnescă.
Anevoîe să găsesd cinste după destoinicia ta, că fiesce
care o păstreză pentru neghlobia sa.
Atunct mai mult te cinstesce, când cele de necinste tu le
urăscî,
Acea cinste adevărată tie să te-o socotescî : nu ceea ce
de frică, de fată 'tf �duce tie, ci cela ce fiesce care În
parte îţi dă ţi�, m'irându-se' d'a ta minte.
14000 Acea cinste se gonescf ce, şi după urma ta, în veci se
pomenesce.
Acela nurnaî ocărăsce, înjură şî necinstesce, cel ce nu cu­
nosce cinstea.
Iubirea de cinste ne orbesce şî ne-aruncă În cea mal
mare prăpastie de orl-ce primejdie.
Omul nici odată se satură de cinste că cinstea saţ n'are.
Omul nu după haine, ci după fapte, cinste dobândesce.
14005 OrI pe cine întîlnescî, cinste lui să-i dărulescî, ca mal
multă de la el tu să dobândesd.
================== pagina 648 ==================
648
PHOVEHBELE HOMÂNILOH
14010
r- 14015
14020
14025
14030
Ori-ce nenorocire nu'tr pote lua cinstea ta, când scii cum
s'o păstrezi.
Ori-ce rar se găsesce, acela mal mult se cinstesce.
Unde folos mal mare, acolo şî cinste mal mare.
Unde bogatul numai se cinstesce, Iar săracul se necin-
stesce, acolo cinstea de batjocură este.
In capul cărţi! cinstea ta să se scrie.
Intâiu la cinste să gândesd, apol la plăcerî să te socotescl,
Intâtu slugesce, apoi cere cinste.
Inceperea la fapte bune, cinstea ta să'tf fie.
VeI să te cinstescă ? cinstesce şî tu pe altul, că cinstea
cinste cere.
Gonesce cinstea cea tie potrivă, că cea mal mare te dă
la vale. '
In cea mal mare treptă când te vef urca, fie'ţî frică de
cădere, că lesne de sus aluned jos.
Ca vreţa omuluî nici un lucru mal scump pe lume, dar
cinstea cu mult mal scumpă.
Ca să'tl fie muierea ta cinstită, trebuîe şÎ tu mal mult să
o cinstescî.
Ca să dobândesct cinste sî nume mare, trebuie să facî curte
la dam ele de curte.
Cu cât mal mult te cinstescI, cu atât mai multă cinste do­
resei, ca pe to tî să'I întreci.
Cu cât mal mult de cef-l-altî, la cinste, te deosebescl, cu
atât, şî cu fapte bune, d� el să te deosebescl.
Cu cât mal mult te cinstescî, când o greşală Iertî, de cât
când veî s'o resplătescî.
Cu toti de opotrivă cinstit să te porti, ca de la toti d' 0-
potrivă laudă să dobţll1desd.' ,
Cu tu şÎ durnueta mal mare cinste dobândescî, de cât cu
vor şî dumnevostră, că unul singur eşti, Iar nu dor, ŞI
mar ales că însusî lUI Dumnezeu eI dicem tu Iar nu voi.
Cu cer fără de leg� te-ar întovărăşit, �instea îndată te-af
sfîrşit.
Cu cinstea banî să dobândescî, Iar nu cinstea cu bani,
c'atuncf nu se mal dice cinste, ci marfă pe bani cum­
perată,
Cu cinste şÎ vrednicie i cu muncă necurmată, dobândescî
pâine caldă.
Cu dragoste cătră toţI, cu Îndurare cătră cel slabi, şî cu
dreptate cătră toti, te cinstesc! de cătră toţI.
Când intri la ospet totr te cinstesc după cinstea nernuluî
teu, Iar când Ieşi de la ospet, după cinstea graIuluI teCi.
Când cu facerI de bine p'un norod norocesct, cinstea cea
mal mare de la toţI dobândescî.
================== pagina 649 ==================
POV'\TUmr ŞI ('UYISTP. ADEVERATE
------
fj·i9
1
I
14035
�4040
14045
14050
14055
Când fapta bună eţr lipsesce, nimenf te mar cinstesce după
a tatăluf tell cinste.
Cind cinstesct pe ore-cine, piste mesur㠺Πcuviinţă, bătaîe
de joc şî ocară se'nţelege.
La nimic alt să gândesci de cât la cinste să dobândescî,
Însă după vrednicia ta.
Când din depărtarea domnului te vef sui de odată în cea
mar înaltă treptă, fără a pâsl din treptă în treptă, piste
putinţă a te ţine Întru acea Înaltă treptă.
La tinerete să cinstescf betrânetele, şî la betrânete tine­
reţele, �ă la amîndooă întîrnplărf să te cinstescă, pen­
tru că cinste la cinste merge.
Mar mult ne cinstesc cer din urmă, de cât cel din vremea
nostră, pentru că ce! din urmă să Ieau după nor.
Mal mult cinstea de cât dobânda ne înveselesce.
Mal nici unul ce nusf iubesce cinstea luf şi n'o slăvesce.
Mal bine cu cinste să rnort, de cat cu necinste să trălesci,
necum să şî îrnperătescr.
Mar bine la cinste, de cat la avere să rîvnescI, c'averea
şî la ce! proşti poţI găsi îndestulă, Iar cinste la el nicl
cat o nulă.
Mal bine mic şî cinstit, de cât mare şî necinstit.
Mult, mult să cinstescî, cinstea, voînicia şi întelepcrunea,
ca să dcbândescl asemenea slugI.
Mărimea cinste! să socotesce după slujba cu care s'a do-
bandit acea cinste.
NimenI să plânge când d'opotrivă se cinstesce.
Necinstea cea mal mare, să'I dicf că nu scie cela ce dice.
Nimic alt mal scump ca cinst�a la om.
Nici cinstea, nici averea fără bună socotinţă, zăbovesce
multă vreme.
Nu e Îndestul a lăuda pe cel cinstiti, trebuie să te şî Ief
pururea după er, şî să te slujăscî cu el.
Nu e vrednic de cinste cel ce nu cunosce cinstea.
Nu locul pe cari sedl să te cinstescă pe tine, ci tu să
cinstescî locul pe care tu şedl,
Numai cu şederea, fără nici o mişcare, cinste nici cum do­
bândescî,
Nu se cuvine să dar cinste celul ce urrneză fapte de ne·
cinste.
Pentru cinstea ta, vleta ta să te-o jertfesci, că vieţa ne­
cinstită pedepsa În vecI.
Pizma privesce a'ţl strica cinstea, dar tu de cinste nu te
lăsa că va veni vremea să te cinstescă şî fără voia lor.
Piste putinţă a cinsti pe om, cu câtă cinste cere el.
Pofta mare de cinste, te duce la mândrie.
================== pagina 650 ==================
650
PROVERBELE lWMÂNILOR
Pururea să te păzescî, cinstea ta să nu te-o mânjescr.
Pe acela mal mult să cinstescî, ce pentru a lUI cinste, pen­
tru a lUI tera, pentru al obşte! folos cade În primejdii.
Pe orl-ce betrân să'I cinstescI tu, ca pe Ull părinte ŞI pe
ori-ce tîner ca pe un copil al teu.
14060 Pe câtă vreme poţî ajuta, numai pe acea vreme cinste potî
căpeta.
Pe trepta cea mal de jos umbli ca pe jos, iar pe cea mai
de sus lesne alunect în jos.
Pe toţI să'I cinstescî, fie mic fie mare, Iar pe cel mal he­
trânî cu deosebire.
Pe cel mari să'I cinstesct şÎ lor să te pled, însă de tot
să nu te umilescI.
Pe cel mici ŞI pe cel mari cu dragoste să'I cinstescI, ŞI
la toţI de obşte cu dulcetă să le grălesd, ca pe totî
să'I dobândescî.
14065 Pe ceI ce urmeză bine, cinstesce cu bine, ca pildă de la
el să ieă ŞI ceî-I-altt, far pe cel ref să'I mustrezf ca săşî
vie În cunoscintă.
Pe cel mai cinstit ca un model să'I păstrezi, şî după el să
urmezi.
Pe cine nu cinstescî, după cuvenita lUI cinste, să 'nţelege
că'I necinstescI.
Plecarea spre cele bune la cinste ne duce, iar spre cele
rele necinste ne aduce.
Ruşine mare la om de tot să se umilescă, când cinstea lUI
s'atinge.
14070 Silesce-te să dobândescf cinste cu munca ta, c'acea cinste
eţI rernâne în veci nernuritore.
Să nu priunescî .a pleca sau a îngenucheă înaintea ta, spre
cinstea ta, ca la Durnnedeu, ci cinstea să ţi să dea, cu
dare de mână, ca o adeveri re de dragoste curată.
Tată cinstea ta să 'tf fie virtutea ta.
Spre a ajunge la trepta cea mal înaltă, pe Iâng'a nernuluf
cinste, trebuie să mal dobândescl minte mare, vrednicie
bună, ŞI cinstită omenire, ca să nu necinstescî trepta ce
dobândescl,
Trepta cea mal Înaltă să te arate mar plecat ca stăpânul
sluga slugii.
14075 Trepta cinsteI cei mal marl', cere cheltuielă mare.
Cea mal mare fericire când lasă omul la marte, cinste la
cel din urmă.
Cel mai multi se cinstesc de vrednici la ori-ce, nu după
destolnicia lor, ci după puterea lor.
Cel-ce se cinstesc, pentru dare de bani, cinstea lor un
vînt.
================== pagina 651 ==================
rov Ă'fUmr ŞI CUVINTE ADEVERATE
----------------�
651
Cel-ce d' opotrivă cinste dobândesc, unul pe altul nicf cum
se pizmuîesc.
14080 Cel cinstitl sî destoînict adese-ori se necinstesc şÎ se osîn­
desc de cel mal prostî şî neghIobI, că nu cunosc ne­
ghlobiI sî nerodiî, nici cinste, nici destoînicie ce de la
el lipsesc.
Cel de bunI părinţi şÎ 'n blestemăţii tăvăli ţi, nu se mai'
cinstesc după nernul lor.
Cele de cinste la cer nebuni, la cel înţelepţi aduc necinste.
Cel născut în trepte marI se mulţumesce cu cela-ce stă­
p�nesce, Iar cel-ce din mic mare ajunge, lumea t6tă nu-I
ajunge,
Cel-ce cu nici un folos la obşte vine, nici o cinste luI i
se mal cuvine.
14085 Cel-ce n'are trebuinţă de tine, nici cum te mal cinstesce.
Cel-ce nu-sf păzesce cinstea, pedepsa luî cea mal mare să
se numescă necinstit.
Cel-ce gonesce trepte marI de cinste, piste cuviinţă, curînd
se poticnesce.
Cel-ce te necinstesce după ce te-al înălţat, nu pe tine necin­
stesce ci pe cinstea ce ai luat.
Cel-ce cinste de la obşte cere, trebuie mal întâîu pentru
obşte să se ostenescă,
14090 Cel-ce 'sf Iubesce cinstea fuge de laudă, că cinstea lUI cea
mal mare laudă,
Cine eşI Iubesce însuşi a lut cinste, nici odată urrneză fapte
de necinste.
Cine va să dobândescă cinste adevărată, numaî prin des­
toinicia sa pote să o dobândescă.
Cine nu cun6sce ce preţ are cinstea, nu se socotesce vrednic
de cinste.
Cine nu simte necinstea, nici o cinste cun6sce.
14095 Cine necinstesce pe stăpân, pe muieri şî pe cel ticăloşi,
cel mal spurcat 0111 se 'ţelege, că nu se îndură de cele
slabe.
Cine cinstea nu s' o Iubesce, adese-orf greşasce, Iar cine
s'o Iubesce, cam rar de tot greşasce,
Cine cinstea ş'a pîerdut'o, a murit ticălosul cu mult mai
înainte, până a nu-I veni cesul,
Cine cinste vîneză, la necazuri să se incredă.
Cine de muîerf nu se cinstesce, de toţi se batjocoresce.
14100 Cine de cinste aşa Îndată, s'a săturat vre-odată?
Cine 'şI păzesce cinstea, nu se căîesce când pIerde ore-ce,
cât de mult va pIerde, că cinstea mai presus de cât
ori-ce avere. '
Cinstea o greutate la cel-ce nu scie s'o p6rte.
================== pagina 652 ==================
652 PROVERBELE ROMÂNILOR
-------------------
Cinstea ornuluf cinstit, cu martea nici cum pîere.
Cinstea ostaş ului vitejia, a judecătorului dreptatea, a ne­
guţătorulul cumpena dreptă, a uceniculuf silinţa, a das­
călului buna învetătură, a slugif, credinţa; a dohtor uluî,
tămăduirea; a stăpânului, buna ocârrnuire ; a călugăruluI,
smerenia; a rnuleriî, Înfrînarea; şi a tuturor de obşte cu­
getul cel bun.
14105 Cinstea ostaş uluf, să moră în resboiu sau biruitor să se
întorcă din resboîu.
Cinstea odată de vei pîerde-o, anevoIe a o mal dobândi.
Cinstea în adever lucru mincinos, dar la toţI voîos.
Cinstea însufleteză pe orf-cine la orf-ce.
Cinstea, corona mulerilor.
14110 Cinstea Întrece ort-ce lege.
Cinstea, cu banî când se curnperă, sărăcie eI aduce.
Cinstea cu banI nu se cumperă, ci numai cu vrednicie.
Cinstea când te-al pterdut' o, vfeta te-af pîerdut-o.
Cinstea când te-al călca o, mal bine să te scoborI din
scaun.
14115 Cinstea cât la bărbat, îndoită la muîere.
Cinstea la omenie cea mal mare bogăţie.
Cinstea la om mal mare de orf-ce avere mare; c'averea
cât de mare o pierde după a lui sfîrşit, Iar cinstea în
veci rernâne, şî după a luî sfîrşit.
Cinstea la om cea mal mare, a se bate pâu' la rnorte pentru
teră în resboiu.
Cinstea la om, cea mal mare podobă.
14120 Cinstea la priirnire, după haine ţi se dă, Iar la esire, după
purtarea cu care te-al aretat.
Cinstea la tate, d'o vef păzi, nicf cum tu veI greşi, nicl
că te vel căi.
Cinstea la tate plăcută şî forte dorită.
Cinstea la cel cinstit În adever privesce.
Cinstea, legea cea mal mare.
14125 Cinstea mal mult se cuvine la cel de la care folos la
obşte vine.
Cinstea merge la cel ce-o cinstesce.
Cinstea muier if mal presus de orl-ce cinste.
Cinstea muîeriî mândria.
Cinstea nemuluî nu 'ţi dă nicî pâine să rnănâncl, dacă nu
vei munci ca cel cu opincî.
14130 Cinstea nernuluf se intemeleză cu Înfrînarea muîerif.
Cinstea nernuluf stă în năravurf bune, Iar nu în mosf sî
strămosî.
Cinstea nernulul stă Întru a urma cele după cinstea ne­
muluf teu,
================== pagina 653 ==================
POVĂŢUIRI ŞI CUVINTE ADEVERATE
653
Î
�
I
Cinstea nemuluî teci nicl cum eţr ajută, când mintea cu
tine nicf cum se luptă.
Cinstea nernuluî teCi stă în vrednicia ta.
14135 Cinstea nernului fără năravuri bune, întru nimic se so-
cotesce.
Cinstea nimeni pote să o ridice, de unde se cuvine.
Cinstea nostră spînzură din a celor-l-alte judecătî,
Cinstea nu se vestejesce nicî la cesul morţii.
Cinstea pe toţi el desmîerdă.
14140 Cinstea preţ nici cum are, şî ferice de cine o are.
Cinstea prin slujbe, Iar nu prin banf se câştigă.
Cinstea, resplătire la f'ăcetorul de bine.
Cinstea nu se cuvine, la cel ce săvîrsesce ori-ce pote să
facă, ci la cel ce săvîrsesce ceea ce pote să facă.
Cinstea s'o Iubescf dar nu cu lăcomie, că precum la mân­
care lăcomia eţI aduce, de stomah stricare, aşa şî la
cinste lăcomia mare, eţI aduce mare derăpenare.
14145 Cinstea soldatuluI nicf odată se pIerde.
Cinstea să o dai celuf ce s'a aretat şî la tinereţe, fără nicî
o lechea.
Cinstea să nu ţe-o plerdf nici la cea mal mare nevofe şî
necaz, că cint" 'şI pierde cinstea, vîeţa 'sî-a pîerdut'o.
Cinstea să nu te-o spurci cu pedepsa unut prost de minte,
că nu scie ce face.
Cinstea să te' îndemne la ori-ce mişcare, ca pururea să fir
călare.
14150 Cinstea să dornnescă în tate urmările tale şî să însotescă
tate vorbele tale.
Cinstea să dobândesce cu Întrecerea destolnicief tale.
Cinstea să te-o de destoinicia ta.
Cinstea se dobândesce cu împlinirea îndatorirelor tale.
Cinstea să n'o atingI, că te vedf cu totul stins.
14155 Cinstea să te-o ţiI d' aprope, cinstea să te-o strîngI în braţe,
de ea să te lipescî, de ea să nu te depărtezt, ca să te
uIţI după ea, să umbli după ea cu ochiI deschişi orî unde
s'o duce, ca nu cumva să se rătăcescă s'in prăpăstii să
te trântescă,
Cinstea ta să stea, Întru a nu căde norodul în desnă­
dejduire.
Cinstea faptelor bune pururea să gonesd, c'a faptei bune
cinste în veci nernuritore.
Cinstea feteI, zestrea el.
Cinstea feclorief mal presus de ori-ce cinste.
14160 Cinstea firesce la fapte bune privesce.
Cinstea ce al dobândit urmând cinstel, ţi se chezăsuîesce
mal mare cinste în urmă.
================== pagina 654 ==================
654
PROVERBELE ROMÂNILOR
14165
14170
14175
14180
14185
14190
Cinstea cea mal adeverată orl-ce i se cuvine, după marte
se dă, că, până ce trăiesce, orl că să pizmulesce, orf că
de frică ei cinstesce.
Cinstea cea adeverată, cea după fapte bune dată.
Cinstea cea mal mare, aceluîa i se cuvine ce se jertfesce
pentru tera sa.
Cinstea cea mal mare cu marf necazuri se dobândesce.
Cinstea cea din urmă la cel ce m6re este, să'I ducă la
grapă cu mare pod6bă.
Cinstea cea după marte, cea mal mare cât se p6te, când
în veci se pomenesce.
Cinstea cea de opotrivă pe totf eI arată prietenii de opotrivă,
Cinstea ce odată te-al depărtat de ea anevoIe a o mal
căpeta.
Cinstea celor betrânî a îndrepta pe cel tinerI.
Cinstea celul bogat nu privesce la el, ci la a lUI bogăţie, Iar
a celuf invetat la a Iuf invetătură, cât de sărac fie.
Cinstea, cel d"ÎntâIu temem a 'vIetiI omenescr,
Cinstea ce ni se dă de la tot! cu multumită, în veci e
, ,
pomenită.
Cinstea biruiesce şî pe cel mar vitez.
Cinstea cinste ne poftesce, şÎ cinstea cinste te-aduce.
Cinstea bună trece şî la cel din urmă.
Cinstea bărbatuluI pe lângă a muleril, Întru nimic se so-
cotesce.
Cinstea din fapte bune nici odată se repune.
Cinstea de la obşte, cea mal mare cinste.
Cinstea de sine vine la cine se cuvine.
Cinstea şî credinţa, cea mar sigură bogăţie, că mCI marea
le innecă, nicl focul le topesce, nici nenorocirea le ri­
sipesce.
Cinstea şî dragostea ce de frică ţi se dă, este o înşela­
dune ce'n numire numaî stă.
Cinste voîescî să dobândesct? cinstit să te portî.
Cinste ca să porţî, vîeta ta te-o jertfescî, pentru folos
obştesc.
Cinste la om aceea se înţelege, cea pentru a Iuf daruri.
Cinste mare, primejdie mare.
Cinste piste cuviinţă, necinste se 'nţelege.
Cinste poftescI să dobândescî, cinstesce sî tu pe altul.
Cinste să dai celuî ce după lume s'a dus, ca şî ţie ase-
mene să'tt de, când după el te vef duce.
Cinste după slujbă, spre plată să cert, Iar nu dobâridl
rnarî, că cinstea se inţelege plata cea mai mare.
Cinste de om să cerî, Iar nu mal presus de om, că Durn­
nedeu om te-a făcut, Iar nu Durnnedeu ca el.
================== pagina 655 ==================
POV Ă l'UIRI ŞI CUVINTE ADEVERA TE
655
r
f
t
t
fI
14195
14200
14205
14210
14215
Cinste de voresct, cu munca o dobândescî,
Cinste se cuvine celuî ce scie cum săşl Înfrîneze patimile.
când el cuprind.
Cinste şÎ laudă mare la un stăpân, când după lege s'arată
bun stăpân.
Cinstesce mal mult pe cel vrednic de cinste, fie de ori-
ce treptă,
Cinstesce pe ori-cine s'atuncl cinstea vine la tine.
Cinstesce pe cel cinstit şî mal mult te vei cinsti.
Bogăţia ta ca un musafir vine, Iar cinstea ta şÎ În urma
ta remâne.
După cinstea ce vel da, asmenea cinste vei căpeta,
Deosebirea cinste! şî a maret bogăţiI, cea mal mare vrajbă
Între ornenl bagă.
Departe de cele ce'ţr strică cinstea ta şî credinţa ta, că'n
veci rernâl necinstit.
De vef cinste să dobândesci, pe dame să le cinstescî,
De cinstea omului nici cum să te atingI, că cinstea mal
scumpă şî de cât vleta, la cel ce o cunosce.
De Domnul să te temi, pe părintf să'I cinstescî, de prie­
tinl să te ruşinezî, şî legilor să te supuf dacă vei cinste
si laudă de la toţI să dobândescl.
Omul cinstit, şî după m6rte, cinstea nu 'ş-o pierde.
Unde cinstea nu se cinstesce, acolo cel cinstit se pare
un lucru forte ciudat.
Urît şî de ruşine pe cel cinstit să nu-l bagi în semă,
când vre-o nenorocirea vine.
Cu cât mal cinstit eşti, cu atât mal mult cinstea de tine
se ţine.
Cu mult, cu mult mal cinstit, cel din mic mare, de cât
cel mic din mare.
Când de faţă te cinstesc, acea cinste mincin6să.
Nimeni nu pote fi cinstit, cu năravuri cumplite.
Cel-ce e drept acela şî cinstit.
Cel cinstit cu sciinte pa te face mult bine, Iar fără sciintă,
şî de voîesce să facă vre-un bine, nu scie nici cum să
începă, nici cum să sfîrsescă.
Cel cinstit la cinste pururea gtll1desce.
Cel cinstit, slugă cinste are.
Om pe om să nu necinstescă, că şi elam este şî necinstea
merge atunci şî la el.
In cea mal mare cinste, s'în cea mal mare stare, nicf cum
celui sărac să'I dai necinste, că nu seif până rnâîne de
vei putea ave întregă a ta cinste.
Ca necinstea nicî o pedepsă mal grea.
Ca să nu te necinstesct, pe nimeni să nu necinstescî.
================== pagina 656 ==================
655
PROVBRBF:LE ROMÂNILOR
14220 Mare şi urîtă necinste după resbolu, lUI 'ŞI aduce cel-ce
darrnă lovitură, în spate esi aduce.
N ecinstea ce se va face la unul din cetăţeni, a ta necinste
s'o socotescr, că şi tu cetăten eşti.
Să nu necinstesc! pe cel betrân, pentru betrânetele lui,
că ş1 la tine îndată vor veni.
Cea mal mare necinste, a fugi din resboiu fără nici o
cinste.
Cel mar necinstit în lume, cel ce fuge de a se jertfi pen­
tru patria sa, pentru muma ce l'a născut, pentru muma
ce'I hrănesce până la marte.
14225 Cel ce începe, de la cel mar de aprope, a ') necinsti ş1 a T
defăima, pe cef-l-altf curînd, În rînd ei va lua,
De om necinstit mult mult să te ferescî, şî nicî cum lUI
să te indatorezr.
De te vor necinsti din prostia minţit, nu băga în sernă,
rar din reutate, de Iertare s'aibă parte, c'atuncî să so­
cotesce ca măgarul, ce s'a Iertat de stăpân când cu pi­
dorul l-a lovit.
Pentru Citire
Insuflă copiluluî plăcerea de a citi, şî tate cele-l-alte le va
înveta numaI cu citania sa.
Când citescî şi când privescî alege ce e mal bun, şÎ cele­
l'alte lasă-le pentru altiî.
14230 Nu e ruşine a citi, ci mal ruşine, a nu sci a citi.
Cel ce citesce trebuîe să înţeleg-ă cela ce citesce, şÎ apoî
să citescă,
Pentru Gene
Veql o.sr.
Pentru Genuche
Genuchele te-arată puterea vrîstei tale, de ele să te în­
grijesd.
Pentru Gîumertî
Vedf SgârciP·
================== pagina 657 ==================
povATUIRI ŞI CUVINTE ADEVERATE
Pentru Gineri
657
Care bun ginere luf şi-a nernerit, încă un fiu a mal do­
bândit, far cel din potrivă, ş'a pierdut şi p'a sa fată.
Pentru Baie
Ve(j'i Imbă/t'fturrt.
Pentru BatjocoritorI şt Batjocuri
Vecj.i Cieuerire,
Pentru Baluri şî Teatre
Pe la balurf mal rar, pe la teatre mal des, c'acela te des
frineză, ş'acesta te înfrineză.
14235 Când te chiemă pe la balurl să alergI înaintea tuturor,
când te chîernă la vre-o muncă să rernâî în urma tu­
tulor.
Pentru Bani
o ce minune înfricoşată a puterii banilor! Când cel în
necazurt ŞI chinuri va să ţi se jeluiescă, slugele dic pe
elin afară «nu e boîerul acasă» sau, «n'are vreme să te
vadă». Inţelepdunea când va să vie la tine, porţile În­
chise tate le găsesce; buna creelinţă când va să vadă,
nimeni o lasă să intre în casă ; ad everul când va să'tî
grăîescă nimenl nicî cum el ascultă; dreptatea când va
să ţi se înfăţişeze, zovore pe la uşe, ţepene găsesce;
mila şi îndurare când vor să te mângâîe, toti ele de­
parte le isgonesc; nurnat banul când va să te visitari­
sescă şî porti şi uşf de sine se deschid.
Ca sa poţi găsi banf ori-când al trebuinţă, trebuie să plă­
tescl cinstit sÎ la sărac,
Cu banul numi;r multe nimeni a dobândit, că vamă să
numesce la cel ce plătesce pentru marfa sa, dajdie îrn­
părătescă la cel ce'şî respunde dreptă cisla sa; preţ de
marfă la cel, ce'sl vinde, în tîrg marfa sa; plata dreptă
la cel ce'tt slujasce pentru slujba sa; şî milă plăcută la
cel ce dă pentru sufletul seu; şi alte miî şi sute pe la
toţi plăcute,
Cu banf gata numai Îndată fad prieten pe orf-cine.
42
================== pagina 658 ==================
653
PROVJ<:RBELE ROMiNILOR
----�
14240 Cu banul în gură dreptatea o ai în mână.
Cu banul, mal lesne de cât cu cuvîntul, îndupleci pe orf-
cine.
Când banul grăresce, lumea contenesce.
Când banul se arată, dreptatea se ascunde.
Cârma trebuinţelor, banul se înţelege.
14245 Cât de mulţi bani tu vei avea, cât de multî bani tu veI
da, de bale şî de bătrâneţe nici cum te vef depărta,
nici de marte vef scăpa.
Mal bine c'un ban în gură, de cât cu mir şî sute deşarte
cuvinte din gură.
Nici un ban mai reu pierdut, de cât cel la joc de cărţI
vîndut.
Nicf calul fără frîu, nici banul fără minte el poţf ţine să
nu fugă.
Rob banuluf nici cum să te faci, dar nici Iarăşl slobod în
voiea lUI să '1 lasî, că ŞI de una şî de alta nict un folos al.
14250 Suirea banilor dintr'un preţ într'altul, cea mal mare deră-
penare şî sărăcie a unel terf.
Toţi ascultă pe banul la orf-ce poruncă.
Fără ban în mână, la nimeni nici cum placi.
Frate şî ruda ta cea mai de aprope, hanul se'ntelege.
Cel ce de lume s'au depărtat, de lăcomia banilor mal mult
s'au adăpat.
14255 Cel ce în haine negre pururea vleţufesce, de lăcomia ba­
nilor nicl cum se mal părăsesce.
Cine are banî, irnperat se înţelege, că ce e voîea face.
Cine'ţt face cu mâna, când vede banî în mână, acela nu
te mai vede, până ce nu-I pUI banul În mână.
Cinstea ŞI dragostea celui mal mare, stă în banul ce-I
vei da.
Bani ascunsf ŞI îngropaţI tu nicf cum să ţiI, că nici un
folos al de la el, nici tu, nicf altul orf-cine.
14260 BaniI în cărţl să cheltuiesc cu mare plăcere, dar ŞI ne
duc la mare scădere.
Baniî la om umblă din mână 'n mână, cl'aceea unul astă-dt
are mult, s'altul mâine mal nimic.
Banii la nimic alt folosesc, de cât la schimbarea celor tre­
buinci6se; când dar cele trebuincîose mal puţine vor fi,
de banI trebuinţa mal puţină vom ave.
Banii stringetorulul, pe mâna risipitoruluf,
Banf în pungă dacă al, pe totf rude şÎ prieteni el al.
14265 BanI îndestul şî cei proşti pot ave, Iar mintea întregă pu­
tinf o pot păstra.
Banî cu îrnprumutare te supune forte tare.
Banul, isvorul minunilor.
================== pagina 659 ==================
r-ov r\Ţund ŞI CUVINTE ADEv:iîRA'l'E
6fi!)
r
Banul unde se ivesce dreptatea contenesce.
Banul În adever minciună întregă, dar şî curnpenă dreptă
că cu el drămuîesct, şî cu el pretuescf ori-ce slujbă, şî
ori-ce marfă.
14270 Banul întunecă şî cea mal mare minte.
Banul, în cer şî pe pămînt, tate le stăpânesce şî tate lui
i se supun, ca la un stăpân.
Banul, vieţa omului.
Banul, vinul şi muierea forte de aprope se îngrijescl de
ele, de vef să le aibî pe deplin întregI.
Banul vrajbă între frati, Între părinţi şi Iubitl, între bogaţI
şi săraci; că pe toţl, de dragoste, eI arată depărtaţi,
14275 Banul, grijă şî durere multă ne aduce, că când el al, mult
te îngrijescl de el, când nu'l ai mult te chinuîescl,
Banul grăIesce mal bine de cât toţI.
Banul grăîesce, şî fără gură, tate limbele de obşte.
Banul, călăuză când merge înainte, intri pe uşa raiului, cu
mâinele în soldurî,
Banul când grăIesce, ori-ce gură amorţesce.
14280 Banul când grăfesce, tot cuvîntul se topesce.
Banul când prididesce, dreptatea se risipesce.
Banul la tinereţe când lipsesce, şî la betrânete se ivesce,
l'amîndooă întâmplărî în greşală se g-ăsesce.
Banul numai se ivesce, şî ori-ce simţire amorţesce.
Banul nu după fire ci după lege s'a preţuit, ca ori-ce de
opotrivă cu el să se tocmescă,
14285 Banul, puterea cea mar mare.
Banul putere dumnedelescă, că îndată te Iertă de orî-ce
pecat,
Banul pe om el orbesce, şî sufletul reu el spurcă.
Banul pe mulţl în pierdere de vleţă 'I-a pus.
Banul pe toţI de obşte, de la mic până la mare, subt a
lui picere eI are.
14290 Banul preţul lUI nu ş'el are adeverat, că când vei, şî cum
vel, aşa preţul lui, tu el hotărăscî.
Banul prietinl şî pe vrăjmaşî ef face.
Banul rostesce ori-ce limbă, fără una a 'nveta.
Banul ridică ori-ce ruşine.
Banul se cinstesce pentru trebuinţă; cine n'are trebuinţă,
cinste Iuf nicî cum el mal dă.
14295 Banul te cinstesce, banul te slăvesce, banul te urcă în cer,
banul te învaţă şî ort-ce sciinţă.
Banul te strînge de gât, când veî să spuî adeverul,
Banul te depărteză de ori-ce credinţă.
Banul cele mal multe netrebnici! acopere, după ce le ur­
rneză.
================== pagina 660 ==================
660
PROVERBELE ROMÂNILOR
Banul, cel mal înlesni tor mijloc al schimburilor celor trebu­
inclose, d'aceea el şî cinstim.
14300 Banul, cel mal cinstit şî cel mal cu putere.
Banul, biruitor pururea te arată.
Banul, bucuria celor sga:rdţL
Banul, dragoste şî cinste, cu grămada eţf aduce.
Banul, şî pe cel mal prost, el arată de 'nvetat,
14305 Banul, şi cele rele, bune ni le arată.
De la mic până la mare, toţi banuluf se Închină.
Şî raiul se deschide, la cel-ce banif Întinde.
Pentru Barbă
Cu barba lungă până 'n pămînt, nu poţi câştiga 111C1 UII
cuvînt, când te vor judeca de cele ce al urmat, aicî
pe pămînt.
Mal bine creerl din cap, de cât barbă lungă subt cap.
14310 Nu te făli în barbă lungă, când mintea 'ţ·e scurtă.
Nu barba să te-o văpsesci, ci genuchele mal bine.
Cine barba şe-o văpsesce, va pe tine să înşele, dar însuşi
se înşală, că puterea el vădesce.
Barba, când albesce, s'o laş! cât de lungă, că vedend-o mal
des, să te rusinezf de ea.
Barba te împodobesce, Iar învetat nici cum te arată, nici
înţelept, nici de cinste.
14315 Barbă lungă şî capra are, dar minte nici cum are.
Barbă lungă, minte scurtă.
Pentru Basne şt Băsnitorl
Basnele să le asculti, dar credernînt nici cum să le dat,
Basne dulci, la dragoste te du�e.
Basna, vorbă mincinosă, dar arată adeverul,
14320 Basnul mincinos, dar la năravuri trebuincios.
Basnul fără pildă, nici un dor are.
Basnele la tate dobitocele, glas de vorbă le a dăruit.
Pe băsnitor să'I asculţi, dar nu multă vreme, că pierdf
vremea în zădar.
Pentru Babe
Când urlă vre-un câîne, sau vre-o cioră crâncănesce, babele
se spăimânteză, socotind că semn de marte însernneză.
14325 Babele de cele trecute pururea bîrfesc.
================== pagina 661 ==================
_____ p_o_'_'Ă'rUIR1 ŞI CUVINTE ADEVER.ATE
Pentru Bet
Veqi EtIl.
Pe ntru Beţi, Beţii, Beţivi i Beuturi şî Trezi
i Trezie
(361
r
Ori să nu bei piste mesură, ori să fugI de beutură,
Un pahar mal mult, de vel bea, vteţa te-al beut-o ,
Invaţă-te de la cel het, să nu trăîescl şî tu bet,
Intre beţi, altul trez, el numaI s'arată bet.
14330 Val de cei ce alergă, după beuturi şî jocurI, că se topesc
fără foc.
Vederea nurnaf celui beţiv, te face să te 'nfricoşezf de beţie.
Cu cât mai mult la masă bem, atât mai mult ne îrnbetăm.
Cu cât nepotrivit, a vede un bet stând între cei trezi, cu
atât mal urît a şede cel trez Între cel beţI.
Cu cel mai proşti, când bei Ia masă, feresce-te nici gri să
dicî, că de per te 'ncaibără,
14335 Cu cel bet, când eşti trez, nu pre multe vorbe, că te are ţi
tu bet şî acela trez.
Când, la masă, păharul adese-orf te 'ncunjură, păzesce-te
atunci mal bine, că vinul peşin te fură.
Când te pur la beutură, socotesce sî la cele din urmă, că
multe greşeli te 'ncunjură.
Când hei cu ala, s'eţr păzesci mintea mal bine, ca nu cum­
va în olă să rernâte.
La beuturr, cu nimeni să te apuci în sfadă, că pururea re­
mâl În cadă.
14340 Lecul cel mal bun, la ori-ce beţie, să 'ţI deschidi ochiî bine
şî să privesct pe cel bet,
Mai ales la beutură, cu socotinţă mal bună, ca să nu te
căiescf mal În urmă.
Mult mult să te păzescl, la beutură când te asedl, ca nu
cumva pe tine vinul să te be, În loc tu pe el.
Nici secetos să fir de vin, nici să bel piste rnesură că
cel-ce vinul el biruiesce, nici gura, nici mintea, nu se
mai stăpânesce.
Nu Iubi vinul pre mult, că dragostea beuturel te-aduce ti­
căloşie.
14345 Pururea la beutură să găsescl o rnesură, ca nici vinul să
te supuîe, nici tu fără chîef să fir.
Pururea să bel, cât al trebuinţă, şî nicl măcar odată, piste
trebuinţă.
Pe 0111 la beţie, să aştepţi, ca să'I cunosct, că beţia când
el coprinde, atunci năravul s' el deschide.
================== pagina 662 ==================
662
PROVIlRBELIl ROMÂNILOR
Pe beţiv, când el cinstescî, cu paharul să'l cinstesci, c'atuncl
cinstea cea mal mare lUI el dăruiescî.
Până a nu te 'mbetă, inceteză tu d'a bea.
14350 Să te ruşinezf, de cel împreună cu tine la masă, pentru
multă beutură, .
Tu să bel vin, dar nu vinul pe tine.
FugI de beutură multă, că o beutură fără mesură, şî pe
cel mal cu minte, el arată fără minte.
Cea mal mică beţie, lesne te duce la sărăcie, când nu pe­
treci nici cum în trezie.
Ce e în inima trezuluî, stă în gura betulul.
14355 Cer-ce nici cum vor să be, nebunî sunt şî făr' de minte,
că vinul inveselesce, pe cel-ce beau cu minte.
Cel coprins de beutură, nu scie ceea-ce Iese din gură.
Cel-ce plânge 'n beutură, vinul În cap el urlă.
Cel bet, în oglindă să se uite bine, ca un gând să be,
nici cum să-I mal vie.
Cel bet, împerat se socotesce, şî de nu este.
14360 Cel bet, t6tă dioa de gâlcevă se ţine, ori cu cine vine.
Cel bet, de cel turbat, nici o deosebire are.
Cel beţiv, se cun6sce după haina ruptă şî pr6stă.
Cine umblă şovăit, cel de beţie lovit.
Cine va să cun6scă betia mal bine, să se uite la cel bet,
când asupra lUI el vine.
14365 Beţia aprinde tate cele rele, şî depărteză de la om ruşinea
de tot.
Betia afară dă ori-ce al ascuns în sufletul şî 'n inima ta.
Beţia inmultesce rnânia, îrnputineză virtutea, micsoreză min­
tea şî în urmă gol te lasă.
Beţia la om, cea mal grea bolă, că Iec nici cum are, până
în cesul din urmă.
Betia, până a nu muri, simtirile te le ridică.
14370 Beţia, curvia şi lăcomia, scurtare de vietă.
Beţivul, când vinul din olă să sfirsesce, spală ala şi be,
Beţivul când be, mintea pe nas o scote, ca o flăcăraîe
de foc.
Beţivul, şi când nu se Îmbată, tot bet se arată.
Beţivul, şi când d6rme, tot vin vede şî vlseză.
14375 Beţiv se 'nţelege, cel-ce fără vreme be, si piste mesură trece.
Beutura cu mesură, sănătatea te-o întemeleză, Iar piste
rnesură, reti în cap eţI urlă.
Beutura piste mesură, ş1 băile cele dese, cum şÎ desfrînarea
numaî îndată te trimete pe cela-l-altă lume; de veî să
mal zăbovesct, feresce-te de ele.
Din multă beutură, cele mal rele cură, care le ş1 dobân­
des ci, după ce bine le plătesci.
================== pagina 663 ==================
După beutură, gâlceva îndată urlă.
14380 De ne am ameţi pană a nu ne îrnbetă, puţin vin am be,
Iar acum ne îrnbetărn, pe negândite bend cu chiuite.
Departe de beuturî, până a nu te îmbeta, că mintea celui
bet alergă neînfrînat, ca un cal învlerşunat, când îl
scapă frîul din cap.
,
I
I
I
POV Ă "['UIRI ŞI CUVIlHE ADEV.F:llATE
fi63
I
1·
I
Pentru Bine, Bune, Bun), Bunătăţi şî Nebuni,
Nebunii
Veqr Rele.
Omul nebun, când vorbesce, din mâini şi din picere nicf
cum contenesce, că cu tate grăIesce.
Un nebun numai turbură un norod şî miî de înţelepţi
d'abea el potolesc.
Un nebun, şi numar, pe multi înţelepţi frămîntă, Iar înţe­
Ieptt rnif şî sute, nici la un nebun măcar, pote pune
minte.
14385 Urît să te îel după cel nebuni, dar cu mult mal urît să
nu te IeI după cel mai buni.
Invaţă şî pe cei nebuni, cât e prin putinţă, că pe negândite.
vor dobândi şî ei minte.
Intre nebuni, înţelept nici cum să vei să te- are ţi, că tu
atunci mai nebun de cat ei te vei socoti.
Intelept nici cum, dar prieten în adever, omul cel nebun
de multe-orî s'arată,
Vai de cel ce a nernerit la uşă de nebun.
14390 Gura nebunului, primej die la mulţi aduce.
Cu cât mal mult se fălesce nebunul, cu atât mal mult,
eşi arată prostia sa.
Cum plângî pe cel mort că 'I-a lipsit lumina, aşa şî pe cel
nebun să plângi, că ia lipsit mintea.
Cu nebunul când vorbesci, după placul lul să-I grăYesd,
dacă vef să nu pătimesci.
Cu nebunul când grăIesel de departe să te ferescî.
14395 Cu nebunul nicl în elin, nicl în mânecă, că de viti te
mănâncă.
Cu cel nebun şî neîntelegetor nu îndelungi la vorbă, că
mare foc eţr aprindl la capul teu.
Cu cel nebun şÎ făr' de minte, nici în căruţă nicf în teleguţă.
Când un nebun întrebă, mii şî sute de 'nteleptl nu sciu
ce să-I respundă,
Când întîlnesc! vre-un nebun, departe de el să ocolesc!
din drum.
14400 Cind grăIesci cu cel nebun, albi ciomagul lângă tine.
================== pagina 664 ==================
664
PHOVERJ3li:LI� ROMcÎ.N1LOR
Când nu bagI de sernă ocările celuî nebun, atunci el faci
pe el să crape de necaz.
Când toti nebuni, cine întelept va să se arate, acela mal
nebun' se socotesce. '
Cât de mică nebunie vei areta în lume, de numele «nebun»
nicf cum vel scăpa, că fapta te boteză,
Leneşul dice «n'am putere», sgârcitul «n'am bani» şî ne­
bunul «rtttmaz cu cuminte».
14405 Mal lesne hlară a supune de cât minte la uebuni a pune.
Mai nebun de cât cel ce pe sine se laudă, p'altul nu ve]
putea găsî.
Mai toţi nebuni ne socotesc unul mal mult, ş'altul mal
puţin, când greşim la cele bune.
Mal bine în foc de cât c'un nebun în joc.
Mai bine înţeleptul să te dobândescă, de cât nebunul să
te cinstescă,
14410 Mar bine să te întilnescf cu urşi şî cu lei, când puil lor
el Iei, de cât cu nebunul în furia lui.
Mal bine ciomag la c�p, de cat c'un nebun la sac.
Măcar la bolă să te-aretî, că al suflet de om bun, când
fără bolă, pururea eşti nebun.
Nebunii cheltuiesc şî înţelepţii dobândesc.
Nebunii cu duh, cei mal marf nebuni.
14415 Nebuni nurnaf singur] el vorbesc.
Nebunii pe t6te uliţele, Iar înţelepţii nici la un colţ măcar.
Nebunul atunci şî el se miră, când, din întîmplare, face �î
el vre-un lucru mare.
Nebunul, ori pe cine vede, ca el nebun el crede.
Nebunul învetat, mal rel! de cât orl-ce reu.
14420 Nebunul j ocă, fără a-l cânta cineva.
Nebunul, căinta niel pocainta cunosce.
Nebunul, când el sfăturescl,, socotesce c'el necinstescî,
Nebunul, mal lesne ascultă de biclu şi de ciomag, de cât
de vorbă dulce sî plăcută.
Nebunul, nicl cum imbetrânesce, nicl cum per alb dobândesce.
14425 Nebunul, nici grijă nicl nădejde are.
Nebunul, numai, şî prostul urasce pe cel ce'l desteptă.
Nebunul, pururea singur, că 01'1 toti fug de el, 01'1 el de
totI.
Neb�nul p'in cr ăpeturf se uită în casă, Iar înţeleptul bate
la uşă.
Nebunul se cun6sce din graILi şi din mişcare.
14430 Nebunul tare strigă, clar puţini el ascultă.
Nebunul, de sfat nict cum pote lua.
Nebunul, şî când el bati, nici cum simte ce el fad.
Nebunul, şî când dorrne, la ncbunif gândesce.
================== pagina 665 ==================
___ l_'OVĂ'fUIRI ŞI CUVINTE ADEVERATE
665
Nebun cu nehun lesne se 'nteleg, cum şî Înţelept cu alt
înţelept.
14435 Nebun cu nebun se învoiesc la drum.
Nebun pe nebun cunosce, şÎ 'ntelept pe înţelept.
N ebun se socotesce şî fără socotintă, cel ce tocma la
sfîrşit, cade la pocăinţă, când nu mal e cu putinţă.
Nebun cel ce alergă la cel cenu '1 chiemă, nebun şÎ cel ce
respunde făr' d'al Întreba ore-cine, dar cu mult mal nebun
cel ce se laudă de invetat, fără a ave sciintă de cea
mal .nică sciintă.' ,
Nebun de nebun' se miră, nebun de nebun se sfiesce.
14440 Nebunul, pretutindenea nasul s'el vîră, ca să afle ce se
fierbe În fie-ce olă,
Nici săpunul la arap, nici sfatul la cel nebun prinde loc
de ceva bun.
N umar nebunul tate le găsesce cu Înlesnire. \
Nu te pune cu nebunul sî cu cel prost de minte.
Nu te da la nebunie, c'a urma netr ebnicif privesce la cel
mal proştl.
14445 Pe drum când te întîlnescî cu vre-un nebun, abate-te tu
din drum, şi lasă drumul slobod numar pe sema luI.
Feresce-te, de veri-care când el vedt că minte n'are.
Fugi din calea nebunului, că nici el pe tine, nici tu pe
el, s'el întilnescî.
Cetă de nebunî când vedî, ca de lupi de ef departe să
te depărtezi.
Celui chel, să nu '1 clici chel, nici celuf nebun, nebun ca
să nu IeI în cap un ciomag bun.
14450 Cel mal mare nebun, cel ce se socotesce numai pe sine
înţelept.
Cel nebun nu vede nicl Înainte, nicî În urmă.
Cel nebun tate de lemn le socotesce şî fară nici o im-
pledicare, ..
Cel nebun şî f'ăr ' de minte nicl după ce greşasce, nici cu­
nosce, nicl se căiesce, Iar la pocăinţă nicf cum mai
g ândesce.
Cel ce inverştuneză pe cel nebun, întâîu el gustă din ne­
bunia lul.
14455 Cine se pune cu nebunul, mal nebun este.
Din mâna celui nebun nu s'asteptă nici un bun.
Departe de om nebun, că te hagă În belea.
Departe de cel nebun, ca să nu te socotescf şî tu ca el nebun.
Sî de trăîescî cu un nebun, dar nebun să nu mort,
14460 t�a ori-ce vreme, şî la ori-cine, nebunia eŞI găsesce a sa
adăpostire, că ea vine şî se duce după a omului înde­
letnicire.
================== pagina 666 ==================
666
PROVERBELE HOMÂNILOR
Nebunia, împerătesa lumii, că pe totl eI stăpânesce.
Nebunia cu întelepciunea d'a dreptul se Împotrivesc.
Nebunia la betrânete Întrece cu mult pe cea din tinerete.
Nebunia la betrânete de ce merge se măresce. '
14465 Nimeni nu 'ŞI măr turisesce nebunia ce '1 stăpânesce.
Filosofiî eŞI bat joc de nebunia 6menilor, neguţători! do­
bândesc din nebunia 6menilor, far cornedianif şî joc eŞI
bat de nebunia 6menilor şÎ dobândesc din nebunia lor.
Cea mal mare nebunie a omulur se 'nţelege, când va să
se numescă nurnaf el înţelept.
Cine 'ŞI cun6sce nebunia, şî la toţI ş' o mărturisesce, de
înţelept se socotesce.
Dacă nebunia ne-ar aduce vre-o durere, mal în t6te casele
al audi «vaz de mine».
14470 Nebunia' de om se lipesce, ca o b61ă lipicîosă, d'aceea
fugf de ea, ca de ciuma cea maf rea.
Al ornuluf bine acela se socotesce, ce pe el el folosesce,
şî de toţf de obşte, de bun se prrimesce.
Atund numai cun6scem binele din reu, când pe unul
pierdem şî altul dobândim.
Ori-cine cum se trece la uitare se pune, rar reul maf multă
vreme se ţine minte.
Ort-ce de toţf se doresce, şi spre bine la toti privesce,
aceea se socotesce de bine firesce.
14475 Un bun pentru obşte pe cât de mic, cu mult mal mare
se socotesce de cât cel mal mare bine, ce privesce numai
la unul În parte, Iar nu la obşte.
Int6rcerea spre bine nu 'ţi aduce ruşine.
Cu binele pe reO pururea să birulescî, ca cel maf bun să
te numesc).
Cu binele din copilărie pururea să te dedat, că parte de
cinste pururea să al.
Când vei să faci bine, tot-de-una isbutescî, Iar când Ia rel!
gândesci, reul asupra'tl el pornescl.
14480 Când facI cufva bine, d' opotrivă bine potl aşteptă ţie, iar
când veI face reu, aşteptă mal mare reu,
Când poţi face un bine, fălal fără a cerceta mai mult,
către cine el faci, că ore-cine '1 cunosce şi binele şi
pe tine.
Cânel binele altuia voîescr, milă ele la Domnul dobândesci.
Cât ele anevoie a face un bine, atât ele lesne a face mif
şî sute ele rele.
Nicî să te bucurf de cel mal mare bine, nici să te întristezi
de cel mal mare reu, că nicî la una nicî la alta sfirsitul
nu '1 cunosci, de este bun sau ele e reo:
14485 Până nu dai de reu, binele ce al nicl cum el cunoscI.
================== pagina 667 ==================
l'ovAŢUIRI ŞI CUVINTE ADEVERATE
667
t
Silesce-te să laşi măcar un bine În urma ta, ca să grăit�scă
de bine în urma ta, pentru tine.
Să te bucuri de binele altuia, ca când l-ai fi dobândit
însuşi tu.
Spre a se săvîrşi ore-ce bine obştesc, trebuie să se unescă
într'o glăsuire, voinţa şî puterea stăpânireî, cu mintea
Împreună.
Ce anevoie a se găsi om să Iubescă binele obştesc.
14490 Cel ce nicf de frică, nici de nădejde urrneză cele drepte,
acela simte ŞI cunosce binele în adever.
Binele într'un chip numaI se arată, rar reul, ca o .mască, În
multe chipuri se schimbă.
Binele când el ar, nu '1 cunosc! până nu '1 prerdî,
Binele la vremea lui se cunosce de bine.
Binele nu numai s'el pomenesc), dar s'el ŞI săvîrsescf.
14495 Binele nu se 'nţelege, nicî cum în cel mult, ci în puţin
şÎ bun.
Binele nu se 'nţelege de bine, de nu se va urma şî bine.
Binele ce-ai dobândit nicIodată să'l uiţi, fie cât de mic, ŞI
de la cel mal mic.
Binele ce ori-cine aşteptă de la tine, un ajutor ş'un sfat
bun, se 'nţelege după fire.
Binele ce poţi să faci, să nu'I mai cercetezi de se cuvine
să'I fad, ci cum mal bine să'l faci.
14500 Binele ce prin mână 'ţi trece, nu'I lăsa nesăvîrşit.
Binele ce fad, nu numai pentru vremea de acum, ci şî pentru
cea din urmă să te silescî să'l fad.
Binele ce fad toţi el priimesc, dar bine pentru bine să facă,
anevoIe găsesd.
Binele ele toţi este cunoscut, dar ele puţini urmat.
Binele ŞI reul nu ele la noroc atât, cât de la minte, mal
mult eU vine.
14505 Bine pentru bine şî reu pentru reu, ţie 'ţi să 'ţi aşteptî.
Bine piste bine la cel norocit ei vine, şî reu piste reu la
cel nenorocit cu greu.
Din di în di, să te silescî să fad o schimbare spre mai
bine, că la binele desăvîrşit, anevoie a ajunge aşa de
curînd.
Sî când te va vinde ore-cine, tu bine lui să-I voîescî,
, precum sî Domnul Iudiî bine i-a voit.
Acela mal bun ce la mulţi folosesce, iar nu numai la
tine.
14510 Mai bine una şÎ bună, de cât mii· ŞI sute, şî tate ne­
plăcute.
Nu te întrista atât, când cele bune nu le dobândesci, cât
când le pierdf după ce le dobândescl.
================== pagina 668 ==================
668
Puţin câte puţin, spre cele bune păşind, cel mal înţelept
la toti te vef areta,
Sufletul' ce poftesce, acela omul de bune le socotesce.
Tate pete fi bune, cu necazuri la om vine.
14515 Cel-ce de toţI d ' opotrivă se doresce, acela de totl, de bun
se socotesce. '
Ce e mar sigur aceea şi mai bun.
Ce cu anevoie, cele bune pe lume!
Cele bune cu anevoIe, cele rele cu înlesnire; d'aceea l'a­
cestea mar lesne alunecăm.
<:::ele bune cu cele rele amestecate se ved Înaintea ochilor
noştri, în felurirnf ele chipurf ; ferice ele cine le p6te deosebi.
14520 Cele bune cu cele rele Împreună s'au ivit; d'aceea când unele,
când altele, ne vin necontenit.
Cele bune le cun6scem pentru că le lăudăm, dar nu le
urmăm, pentru interesul ce avem.
Cele bune să le Iubescl, cu cele rele să te deprindi cu ele,
ca să nu le mal simtI.
Cele bune fără muncă �icl cum se pot dobândi.
Cele după cuviinţă, acelea sî mar bune.
14525 Cele de trebuinţă, acelea numai se 'nţeleg de bune, rar cele
de prisos lea li nume de nu bune.
Din Început cele bune pentru cel bun! sunt lăsate, dar
din potrivă la cer reI le vedem mal lesne date.
Din nesciinţa, nicf odată putem cun6sce îndată ceea-ce e
mal bun, până nu Încercăm, dar şî după încercare cele
mal multe ne înşală.
Din tate, ca albine, cele rnaf multe să aduni, ca şî tu ca
ea să'ţf umpli de miere t6tă căsuţa ta.
Din tate cele bune, fruntea de veI alege, de frunte te vel
alege.
14530 De cele bune tare să te ţiI, că drumul spre cele rele alu-
necos se vede.
A fi bun pe deplin cu cea mal mare nevointă.
Atunci bun te nurnescr, când omenirea o Iubescl,
Acela mal bun, cel ce ne dă sfat mal bun.
Ornenif cel bunr, dacă nenorocirI au, ori-că mor de miel,
, sau că nu se cunosc de cât după m6rtea lor.
14535 Omeniî cel buni, şi de se duc şî mor, dar nume nemuritor
lasă în urma lor.
Omul cel bun, după lege, slujitor dreptătil se 'nţelege.
Omul bun, se cunosce după lauda şî cinstea ce de la alţiI
dobândesce.
Omul bun sfânt se numesce, Iar cel nebun, necurat.
Om bun, se 'nţelege cel ce nu face nicl un reu ; dar cu
mult mal bun, cel ce p6te face reci şi nici cum el face;
================== pagina 669 ==================
POV Ă');'UIRI ŞI CUVINTE ADEVERATE
669
şi desăvîrşit bun, cel ce pete resplăti cu ren, şî din po­
trivă, resplătesce cu bine,
14540 Un om bun, pe mulţI nebun] isbăvesce, rar mii de nebunl,
nici p'un bun măcar.
Cu cuvinte bune, si urmări rele, nu te 'nţelegl de bun,
Cu cel bunl, tu de vef petrece, bun şî Înţelept ca el te
vei înţelege, iar cu cel rei şî nebuni, mal reu şi mal
nebun, cu mult de cât el.
Mai tot-de-una cei bunl se jertfesc pentru cel rer.
Pe omul cel bun, lesne el Iacf reti, Iar împotrivă -bun, ane­
voîe pe cel reu.
14545 Pe cel bunî, cu cei rel. să nu'I albf la o cinste, dacă vef
şî tu să'tî dobândescl cinste.
Pe cel buni, cu dragoste, şî pe cel rei, cu blândeţe mult
să te silescî, ca prietinf să'I dobândescî,
Cel buni la fire, pururea blândf şî sfioşî.
Pe cer buni, să 'i priimesct de prietinl, ca să te îndemne
la facerf de bine, iar pe cel rei de vrăjmaşt, ca să te
poprescă de cele rele,
Cer bunf şî blândl lesne se înşală, că pe toţi ei socotesc
ca pe însuşi el,
14550 Cel bun şi drept de toţi lăudat, dar pururea în lipsă s'o
aflat.
Bun acela se 'nţelege, ce altuia bine face.
Bunul cat de bun fie, până nu '1 pîerdf din mână nici cum
el POţI cunosce.
Bun pe bun şî de greşasce, nici odată el urasce, aşa şi
tu urmeză , ca toţi în bine să credă,
Bun şî drept se înţelege, nu atât cel ce nu năpăstuiesce,
cât cel ce pote năpăstui, dar nu voiesce.
14555 Din bunf iese reu, ŞI din reu bun, după fu-ea fiesce căruia.
După marte, tot omul de bun se cinstesce.
In vreme de pace, cele mal multe bunătăţi, si În vreme
de resbofu, cele mai puţine reutătî, să te silescî să ur­
mezi.
Cu mult mai bine la bunătăţi, fie şî de silă, de cât la
reutătl, de a ta bună voîe.
Cu bunătatea mai putine ocărî audî.
14560 Mulţl iubesc bunătăţile, dar puţini 'le unneza.
Bunătatea una este şî numai cu o faţă, Iar reutatea pe
ces pe ces se schimbă la faţă, ca se nu se cunoscă.
Bunătatea la om darul cel mal mare.
Bunătatea să ţe-o închipuicscf, în mintea ta aşa de fru­
masă, în cat să nu te poţI deslipi de ea.
Bunătatea trebuie să se dovedescă, Iar frumuseţea, din po­
trivă, nicî o dovadă cere.
================== pagina 670 ==================
670
14565 Bunătatea dooe domnii are: să nu facă recI nimeuula, şi
să facă bine tutulor.
D'am ave voinţa, după cum avem putinţa, multe bunătătî
am face.
Duhul mare de mirare; frumuseţea se slăvesce ; vîrtutea
se cinstesce, far bunătatea de totl se Iubesce.
Pentru Biciu
Nu tot cu bicîul ca să nu se intorcă asupraţL
Bicful să'l albf de speriat, far nu de bătut.
Pentru Bilşugare
14570 Când văile resună de glasul oilor, şî delurile le vedl pline
de ciredl de vite, câmpurile acoperite de semenături,
şî marea plină de corăbii, atunci să aştept] bilşugarea
teri] tale.
Pentru Biruinţă
Anevoie se blrulesce cel ce va mal bine să moră de cât
să se blruiescă.
Atunci pe altul vef birui când mal întâlii, interesul ten el
vei birui.
Inaintea resbofulul să te gătescI, ca să poţI să birulesci
la ori-ce gândescL
Dioa biruinteî, di de întristare.
14575 Ca să biruf�scr pe cer din potrivă, trebuie să stăpânescl
mânia ta.
Cât de mica biruinţă, la mulţf vleţa le-o rîdică.
Nu Întru mulţimea oştirilor biruinţa ta, ci Întru buna orÎ11-
duielă a mal marilor lor.
Nucu viclenii ca vulpea, ci cu arma în mână să biruîescî
pe vrăjmaşul teu.
Pururea să te silescî, cu fapte bune să birufescl.
14580 Pe toti să'! biruiescf, nu cu arme, nici cu crudime, mCI cu
muncă şi cu chinuri, ci cu blândeţe şî 'ndurare, c'atunci
te nurnescl om mare.
Se bucur㠺Πse Înveselesce cel ce 'n resboiu a biruit,
când vede lungiţ1 pe pămînt mii şî sute de ostasf într'un
minut toti peri ti, ce multă vreme a trebuit să '1 vadă
străluciţi În flo�-ea tinereţelor; o t ce cumplită biruinţă t
================== pagina 671 ==================
POVĂTUIRI ŞI CUVINTE ADEVERATE
671
Cea mal mare biruinţă, a birui omul pe însusf sine.
Ce nestatornică biruintă la resbofu l că astădf la unul, şi
mâine la altul sare �a precum nu va. '
Cel ce să biruîesce, acela bir plătesce,
14585 Cine strigă mal tare, acela birulesce.
Cine mal mult ţine, acela birulesce,
Cine nora de biruîesce, acela de muîerf mal lesne se bi­
ruîesce.
Cine pe sine biruîesce îndată cinste dobândesce.
Cine biruîesce cu versare de sânge, s'asernenă cu lupul
ce înnotă în sânge.
14590 Biruinţa la resboiu, ş'în arme, s'în îndrăsnelă, Iar pe sine
a birui, stă În mintea cea mal mare.
Biruinţa la resboiu, când la unul când la altul, după În­
timplărf se mută.
Biruinţa s'o aştepţI, din însuşî curajul teu, şî din iscusinţa
ta, iar nu d'a gata de la Domnul.
Pentru Birnicî
Nu în bani! de la birnici să nădejdulescl, CI 111 mulţimea
vitelor lor, c'atuncî al de unde, să întimpinf O1-I-ce
cheltuielă.
Pe birnicî să'I scutescl, de orî-ce năpăstuire că el, cu
munca lor, eţI ţin tată împerătia ta.
Pentru Biserici
14595 In biserică când te dud, la cel ce citesc s'asculţi, Iar nu
să şoptescr, sau să pişpălesci când cu unul când cu
altul.
Biserica lUI Dumnedeu, lumea tată se 'nţelege, şi preoţi
spre slujba el, toţi omenii cel bunf,
Biserică, când clădescî, s'o înzestrezf cu cele el trebuin­
clase, şi de ea să îngrijascI ca de însuşî casa ta, rar
nu s'o năpustescî, să intre vite în ea în loc de preott,
spre slujbă.
Pentru Bale şî Bolnavi
Omul când se îrnbclnăvesce cel mai mic el poruncesce.
O bolă vindecă pe alta când vine una după alta.
14600 Ca să nu te 'rnbolnăvescf nici trupesce nici sufletesce,
================== pagina 672 ==================
612
PROVERBELE ROMÂNILOR
14605
14610
14615
14620
14625
dooe lucruri se păzescr ; pentru a trupului bună pază
de răcelă şî la mâncare orîndurelă, iar Iăcuinta În cel
mai curat aer; far pentru a sufietuluî depărtare de ori­
ce întristare, şî urmare la t6te după cugetul cel bun.
Ca să scapi de orI-ce bolă, sângele şÎ stomahul să ţi le
curăţi fără greşală. .
Cu 'nfrinarea poftelor, cu liniştirea mintii, cu dietă bună,
cu o muncă potrivită, şi cu o plimbare pe jos, sau că­
lare, scapi de multe bale.
Cureţenia stornahulur, uşurinţa boleî.
La început să te silescî pe bolnav să'l tămăduîescî, Jar
nu pe la sfirsît, când t1U mal are nicI o nădejde de
scăpare.
La bolă sufletescă, doctorie duhovnicescă,
Mai bine morte, de cat bolă necurmată.
Mar bine tu să bolescT, de cat la bolnav să slujasci.
Mulţimea de bale, la dohtor pâine mole.
Nici o bolă e mai grea de cat întristarea.
Nicî o bolă maf mare ca bala nesatuluL
Nici odată la bolă să gândesd, că mai reu te 'rnbolnăvescî.
Nu numai pe cel de trup bolnav, să vei să'l tămădulescî,
ci cu mult mal mult 1-'e cel ce cu sufletul bolesce.
Nu te lenevi a cerceta pe cel bolnav.
Piste putinţă a se scula toţT omenil din bale.
Pe bolnav când el cauti, fie cât de sărac, d'opotrivă să'I
cauţi ca şî pe cel bogat.
Pe bolnav să nu'] asculti că mai reCI eT fad, ci şi cuţitul
şî dohtoria, fie cât de grea, fără milă să le urmez], pre
cum şÎ când trebuinţa cere.
Pe teranul din norodul teu, când se imbolnăvesce să'I
cautl, nu numai cu dohtorr ci, cu mult mar mult, cu cele
trebuincîose de hrană, cu uşurinţa muncelor, şi cu o
bună ocrotire despre năpăstuirl ; că el mal de multe
orI se imbolnăvesce de flămândie şi de chinurile muncilor,
de cât de cele-I-alte b6le.
Cel mal mare vrăjrnas al bolelor dohtorul se 'nţelege.
Cel bolnav, cu nădejdea de sănătate se mângâie.
Cine nu se imbolnăvesce la Dornnul mcî-curn maf gândesce.
Bala ascunsă, mal rea ca orl-ce bolă,
Bela intră cu carul şÎ Iese pe urechia acului.
B61a, unde găsesce odihnă mai bună, acolo zăbovesce.
Bola in mâna Dornnulur stă să o alineze.
B6la îndelungată eţI ridică, de tot, ori ce curaj cea mai
rernas.
Bola vine cu poşta şî se înt6rce pe jos.
Bala cu căldură nu e cam bună.
L & .
================== pagina 673 ==================
POVĂTumt�r CUVINTE ADEVERA'I'l�
073
Bala lungă trece primejdia rea.
Bala lungă betrânete ne-aduce.
14630 Bola pat mole unele găsesce, acolo se odihnesce.
Bala sufletescă cu nimic alt să tărnădulesce, de cât cu
dobândirea prlciniî, ce o pricinurescî.
Bala trupuluî lesne se vindecă, rar a sufletuluî cu mare
nevointă.
Bola cea' iute cu mult mal lesne se tărnădulesce că pe do­
litor el deştepta.
Bola cea mal grea la cel sfadnic, se 'nţelege când nu mal
găsesce cu cine. să se mar sfădescă,
14635 Bala birulesce sî pe cel ce în resboîe pe totf 'f-a biruit.
Bala de grab s'o cercetezi, să n'o ţiI ascunsă că se'nră-
dăcineză, nu mal scap] de ea. .
Bala sî betrânetele cu bani nici cum se depărteză.
Boleşnita cea mal mare când mintea Re smintesce.
Bolnavul. superător la cel ce 'ngrijasce de el.
14640 Bolnavul, tot de marte grăresce, dar nici odată crede că
o să moră.
Bolnavul cu dohtorif trăîesce.
Dacă numai cu suflarea s'ar ridica bala, nici un bolnav
s'ar mal află.
Din cea mai mică a sufletului durere, bolă mare se aprinde,
ce nici o tămăduire, de ea se pote prinde.
De bale lumescî, mult să te feresct, ca S8 nu te primej­
. duîescl.
14645 De bolnav să te ferescr, de trupul lUI să nu te lipescî ca
să nu te smerduiescî.
Pentru Bogaţi Bogăţie
Veqi Săraci.
Pentru Bolnavi
Vegr Bole.
Pentru Bondoci
Cel bondoc, mic de trup sî'ndesat se vede, rar inimă mare
are şî putere şÎ mal mare.
Pentru Bordeie
Bordelul mieu, mal bun, ca ori-ce palat strein.
43
================== pagina 674 ==================
674
----
PROVERBELE ROMÂNILOR
Pentru Buze
Buzele să nu le strîmbezi, nici destrămate să le aretl, Salt
dinţiI să ţir rînjescî, când cu ori-cine vorbescl, că te-aretî
de malmută, în haine bolerescf,
Buzele tale viclenie nicicum se grălescă.
14650 Buzele cele viclene, otravă varsă unde sărută.
Buză de buză când se prinde, foc în inimă ţi-aprinde.
Pentru Bucate, adică Semenături şî Cele de masă
VeI să afli bucatele tate de sunt bune? du-le la cel flă­
rnând, să ţi le Încerce.
La strînsul bucatelor, nimeni fără trebă să remâle p'a
casă.
Până nu vef pune bucatele În ambare, nu te lasă de munca
lor, fie cât de mare.
14655 Felurimea bucatelor, stricarea stomahului, ş'a stomahului
stricare, a sănătăţii derăpenare, de veI mal mult să tră­
Iescî, feresce-te de ele.
Cel ce măresce preţul bucatelor, îndată dobândesce blăs­
temui norodelor.
Bucata Ia masă, când o miraşi la nas, nici cum s'o mai
pUI la masă.
Bucate de felurf multe, cere şi beuturi mal multe, şî beu­
turile cele mar multe, mintea din Joc te-o smintesce.
Pentru Bucuresci
Bucuresciî, rnehenghrul strelnilor, c'a tuturor rugină o dă
pe faţă.
Pentru Bucurie
14660 Ori-ce bucurie, făr' de mică Întristare, nu'şî are a sa stare.
Piste mesură, nici să te bucuri, nicl să te ' ntristezl, că şî
una şi alta Ia văternare privesc.
Să te bucuri, orî-când vedf pe orIcine 'n veselie.
Ce bucurie Ia muiere mal dulce, de cât când pântecele rod
el el aduce.
Bucuria, Întristarea şÎ spaima cea mare, ori mintea ţe-o smin­
tesce, sau martea te-aduce făr' de veste.
================== pagina 675 ==================
1
POVĂ1'UIRI şr CUVINTE ADEVER_A_TE_' 6�7.5
14665 Bucuria cu 'ntristarea, surorl nedespărţite, căci una după
alta, ca dioa şÎ n6ptea, vine şi se e1uce, d'aceea tu, nici
mult să te bucuri nici pre mult să te întristezr.
Bucuria, cât ele mică, inima te-o oelihnesce, rar Întristarea
ţe-o topesce.
Bucuria ne 'nveselesce, sÎ vîetă ne dăruîesce,
Şî bucuria cu mesură şî' înrrlstarea după mesură, merge
pe urmă bună.
Pentru Bune, BunI, Bunătăţi
Ve()l Bine.
Pentru Bună dimineţa
V ccJ'î DilJtinJjif.
Pentru Burtă
Burta priimesce multe şî puţine.
Pentru Buhăbie
Veqi TnÎIltIăvie.
Pentru Beu turt
v eql lJe/r.
Pentru BăI
Veql Băuturit.
Pentru Bănuială i Bănuitori
Vedr Imlo/e!ii.
Pentru BărbaţI i Bărbăţie
Veq! Muterl:
14670 Acum bărbatul se cunună, nu cu muierea sa, ci cu zestrea
================== pagina 676 ==================
676
PROVERBELE lWMÂNILOH
el, ce de tot străină la el se privesce, şî piste puţină
vreme, cu totul ei lipsesce, împreună cu muierea.
O muiere, sî numai, piste putinţă să multumescl, ne cum
la do oe sî la mal multe să pândescl,
Omul bărbat, nici o dătă În lipsă se află.
Ori se aibi muiere bună, ori nici de cum.
Orl-ce patimă, fie cât de grea, cu mult mal mică se 'nte­
lege, de cât lipsa de bărbat.
14675 In mijlocul muierilor nu şede multă vreme, ca să nu
pîerd! numele de bărbat.
Vai de tine, când muierea eţi va da cu piciorul.
Val de bărbatul acela, ce muierea el îrnbună t
Vătaf de muieri să te păzescl să nu te faci, nici cum şÎ
nici odată.
Caută'tî ţie rnulere, ajutor muncilor tale.
14680 Ca să placi la muieri, trebuie să le laudf de câte 01'1 le
grăiescL
Ca să schimbi la gusturI, alege pe cea mai frurnosă ; ca să
dobândescî nevestă de casă, alege pe cea mal de is­
pravă; ca bine să te hrăriescă, alege pe cea mai bogată.
Cu mulere când glumescJ, sufletul să nu ţe-l pleci.
Cu muiere măritată, nici să glumescl, nici în pilde sa grăc
Ies ci, ca să nu te încurci în mal mari necazurI.
Cu rnulerel e mai lesne te dedai să vorbesci. de cât cu
bărbatir, dar feresce să nu te atingI de cinstea lor, că
val de tine.
14685 Cu bărbătiile nostre, mai de multe 01'1, pizmă şî urîciune
de la cei l-alţf dobândim.
Când eţl alegi muiere, păzesce-te să nu Iesă În potriva
gândului teu , lucru cel mai anevoie a nemeri.
Când vei să vorbescT cu muiere, trebuie mai Întâru să în­
veţi limba ei, s'apof să'I grăIescL
Când vei gândî numaf la o muiere, mal odihnit vel dormî.
Când muierea te Iubesce şî cinstea te-o păzesce, trebuie
şî tu să'I suferî, cele-I-alte ale el cusururi.
14690 Cind muierea numai te mângăie, atunci numai se dic]'
«ferice de mine».
Câte scie satul, nu scie bărbatul.
Credinţa la muiere, nici cum să te-o daI, că nu o mal al.
La orl-ce eU cunoscT bărbătia ta să nu te dai Înlături, ci
în faptă �ă te-o aretî, ca' cinste să dobândesci.
La viers de muiere să' nu asculti multă vreme, că'tî arnă-
gesce Îndată totă mintea ta. ' ,
14695 La muiere cu rdulceţă, că într'alt chip te dă pe ghIeţă.
La muiere când te uitf', cu patru ochi să te uiti, ca să
nu te întunecl.
================== pagina 677 ==================
'r
l
I
I
_____ I_'O_V_ĂTUIRl: ŞI CUVI_N_T_E_A_D_E_'V_E_'R_A_I_'E 6_7_7
La muiere când te uiti, lumînare să nu-I aduci, că În-
dată te înselt. '
La muIere când te uiţI, să te ştergI bine la ochr, ca nu
cumva să te 'ncurcî.
Mar mult pe tine să învinovăţescî, de cât pe soţia ta, ce
de Ia tine pildă lea.
14700 Mare ruşine la bărbat, mulerea să'l hrănescă,
Muierea altuia să nu îndrăsnescî a lua, c'asernene şi p'a
ta, alţiî o vor lua, după chiar pilda ta.
Muierea eŞI Iasă părinţii sel pentru dragostea ta, muierea
eŞI dă cinstea şî vleta el în mâinele tale, muierea eţr
dă copil pentru vesnicia nemuluî teu, muierea eţI gătesce
jertfelnicul cel mal curat, pentru ea şi tu trebuie să te
jertfescr,
Muierea vornică, copil vofnicl eţI face, Iar cea molecită,
de tot molecitt ; d' aceea alegeţI mulere vornică, şi la
trup şî Ia minte, c'asernene copii să dobândesci.
MUIerea cât de bună, să n'o slăbescl din frîu,
14705 Mana celuI bărbat se umple de avuţie.
Nu încredinţa la murerea ta t6tă averea ta.
:\f li cu vorbe aspre ci cu vorbe dulci, pe muîere s'o În­
duplecî.
Nurnaf cu un ochlu, nicf cum şî nicî odată să îngrijesc!
ele muierea ta.
Nu te urta în oglindă, ci la semne ca să lovesci, că oglin­
da pentru mulerî, rar semnul pentru bărbaţi.
14710 Nu te linguşI pe lingă muiere, când cântă ea de dor.
Nu'ţf pune mintea cu muierea când greşasce să o baţi,
că muîerea se'nteleg e ca un dichis ele casă, ce cu cât
el trântesc! el mal' reu se strică, iar cu cât el păstrezr
şî mal mult el cinstescî, cu atât mal mult 't-e drag, cu
el să te slujescl.
Putere asupra ta muîerif să nu-I dat.
Păzescete cât veI putea să nu te încalece vre-o mulere
cumva.
Păzesce 'ţi muierea, ele piş-piş muleresc,
14715 Pe muierea ta nicf cum s'o mâhnescl cumva, ca costa ta
pătimesce.
Pană ce eţI al puterea şî starea întregă, t6te muierile te
cinstesc, cum le plerdf nicl ÎnsuşI nevesta ta; păzesce-Ie
să nu scapeţl, nicI din una, nicI din alta, ca să le al
pururea pe t6te voI6se.
Firea a făcut şi Domnul a porunc'Jt, ca bărbatul să stăpa­
nes că pe muIerea sa, dar urmarea se vede acum cam
împotrivă,
Cel cu bărbăţie mare rabdare are, la orI-ce Întîmplart'_
================== pagina 678 ==================
·6��_/8 .� PIWVERBELE nOMANILOI(
Cel mar mojic bărbat, când nevesta i se pleca, mal mult
o cinstesce.
Cel bărbat cu bărbăţie de orl-ce primejdie, nici o grijă are.
14720 Ce reu mal mare la bărbat, ele cât când eŞI pIerde mu­
iere bărbată l
Bărbatul în adever, cap casei după lege, dar şÎ mulerea
ajutor bărbatuluf se 'nţelege.
Bărbatul îngerul muîerii, bărbatul sufletul mulerif', bărbatul
scăparea el.
Bărbatul ca un foc, 'iar muIerea făr' de foc se arde.
14725 Bărbatul capul muIeriI, bărbatul legea muleriî, bărbatul
crucea mulerif.
Bărbatul cu muierea într'o glăsuire să petrecă şî dragostea
Între el neclintită să se găsescă.
Bărbatul cu muiere bună vîetă îndoită trăiesce.
Bărbatul când pătimesce, muierea c'o mângâiere patima
'1'0 potolesce.
Bărbatul la zestre mal mult privesce, când muiere eşI
alege, d'aceea sî muIerea mal lesne el stăpânesce,
14730 Bărbatul la frumuseţe far muierea la putere, dopotrlvă
rîvnă alt.
Bărbatul pentru nevestă vîeta să 'ŞI-o jertfescă.
Bărbatul pe muîere cu dragoste să o cheme, şi muierea
pe bărbat cu mare ruşine să'I priimescă În pat.
Bărbatul pe nevestă maf mult ele cat pe sine, pururea s'o
cinstescă.
Bărbatul se cuvine vrednic de casă să fie, şi s'o umple
de bucate, Iar nevesta se cuvine să păstreze ale casei
şÎ pe bărbat se'! asculte, c'acestea sunt datoriile lor.
14735 Bărbatul să poruncescă în casă şi să stăpânescă.
Bărbatul să păzescă cinstea nevestei sale
Bărbatul tem Nor ÎŞI Învaţă pe muiere curvă.
Bărbatul te pirlesce, Iar muIerea te jertfesce.
Bărbatul ce În oglindă ca mulerea se gfltesce, firea l'a făcut
bărbat, şÎ el s'arată muiere.
14740 Bărbatul după vîn㠺Πmuierea după dintî.
Bărbatul ele mufere mal lesne se înşală, ele cât muierea
de bărbat, lucru cam eli n potrivă ;:.1 de mare mirare.
Bărbatul, bărbat trebue să s'arate şî muierea pite late, tre­
bule să ne-arate.
Bărbat cu c100e mulerl, cu mare nevoinţă, Iar murerea
cu eloI bărbaţi, cu mare înlesnire.
Bărbaţii în adever fac isprăvile cele mal mari, Însă pe el
fără îndoielă m uIerile ef nasc bărbatl.
14745 Bărbătia sufletului, cel mal mare dar.
================== pagina 679 ==================
r
pov.Ă'i'UlRI ŞI CUVINTE ADEV:i!:RA1'E
Pentru Bărb ătie
Pentru Băsnitorî
Pentru Bătaie
Veej' Bărbaf'�
Vecjî Basm.
V ccj' Resb�1it.
679
I
f
In loc de toIege, ţîţele să ţi le daî, ca în loc ele sânge
lapte să vedf că curge.
Intâîu cu sfatul, apoi cu dojana ŞI m urmă cu bătaia, la
cel ce nu rea nici de una nici de alta.
Când baţi pe ori-cine, bagă de sernă la lovitură că, de
multe orî, o palmă numar, şÎ marte aduce c'o lovitură.
Mai mult cu spaima ele cât cu bătaia să înfricoşezf pe
ori-cine.
H750 FugI de unde cel bătut plătesce glaba, celui ce l'a bătut.
Bine e, fără bătaîe, dar când nu se pote, locul de bătaie
spinarea se 'nţelege.
Pe om orf, În ce parte a trupului el vef bate, tot o bă­
taie se 'ntelege, ca oul ce în cap el vel ciocni, tot acea
spargere eI fad; d'aceea mai bine cu cuvîntul să'Llovescl,
catuncî nici o văternare el faci.
Pentru Bătaie de J ac
VC()f Clevetire.
Pentru Bătălii
Pentru Betrăni, Betrăne i Betrănete
Vcdf T'iner] Tinere/«
fi Ga1�ltllteţe.' )
14155
Omul când îmbetranesce, atunci la cele sufletescl ganc1esce.
Omul, la betr ânete si de mal are poftă, la cele din tine­
reţe, dar ruşinea nu el îertă să' şi mal arate acea poftă.
Omul dacă imbetrânesce greţos se pare la coconasl.
Orî-ce să înveţe şî îrnbetrânesce, aprope de peire este.
================== pagina 680 ==================
680
PROVERBELE ROMÂNILOR
OrI· ce greutate ne aduc cu venin, betrânetele când ne vin.
Urît betrânul ce în desfrinărl vleta s'o petrece.
Inainte alerglwc1 în betrânete te vedf cădend, nic! cum
la ele gândind.
14760 Intre betrânî să te amesteci, şi de cel mal înţelept să te
Iipescî.
Val de acela când ajunge, de '1 întrebă betrâuetele : unde'ţI
sunt tineretele ?
Val de cesul' acela când tinereţele, de la nOI se depărteză,
şî betrânetele ne imbrătişeză.
Val de cel �e nu ingrijes�e de betrânete la tinereţe.
Grele sunt betrâneţele, usore sunt tineretcle.
14765 La betrânete, tîner să te areti, şî la tinereţe betrân.
Copil cu arşîcele şi betrânil cu povetele,
Cununa betrânetelor înţelepcIunea. .
Când tineri! cumva greşesc, betrânil el dojenesc, dar când
betrâniî vor greşl, cine de el vor îngrijl.
Când cel betr ânl nebuni, copii] ce vor fi 1
14770 La betrânete dacă vef damele mal des să te vadă, trebuie
să aibf un tîner pururea lângă tine. '
Mal înainte betrânetele mult se cinstea sî destoinicia mal
presus se slăvea,' far acum şÎ una şî' alta ele vrăjmas
rernăseră,
Mal bine tîner şÎ de tot cinstit, de cât betrân şî'n bleste­
mătil tăvălit.
Măcal: acum la betrânete Învaţă-te cu blândeţe, dacă până
acum al fost de tot cumplit.
Nimic alt mal cumplit în lume de cât betrâneţele, că cum
ele se ivesc, În cap te lovesc, vederea şi mintea curind
se Întunecă, capul în jos se plecă, picerele şi mâinile
nicl cum eţf mal slujesc, urechile asurdesc, frumuseţea
se ridică, virtutea se slăbesce, de muîerf te deslipesce,
orI- ce chinuire fără nicl o milă.
14775 Povara ochilor în adever obositore, d'aceea betrânetelc
în adever amare.
Numai martea pe betrân] el pote tămădui de bola betrâ­
netelor ; o! ce tăm ăduire '
Pururea să Îngrijesd ca betrclneţe cinstite la betrâneţe să
dobândesc!. .
Pe ce! mal betrânl ca pe nisce părinţI să 'f cinstescI.
R6gă-te lui Dumneqi."C1 ca betrâneţele să 'ţI fie cu bine.
14780 Să te ruşineZI de cărunteţele celuI betran, ca şÎ de tine
mâIne alţii să se ruşineze.
Pe betrânI l11urerile nu 'f pre Iubesc că nu le mal slujesc.
Să cinstesc1 pe cel betrânI şi ele sfat să le 1l1ulţum::scI,
c'asemenea la vreme şi tu să dobândesc!.
================== pagina 681 ==================
681
POVĂ'fUIRI ŞI CUVINTE ADEV1�RATE
�--����=---------�.
r
I
14800
:1
li
II
·1
II
J
14805
<ţ
14810
Puţini cel ce sciu, să s'arate betrânl,
Tate betrânetele se vestejesc şî 'ndată te parasesc, numai
înţelepcIunea cu cat îrnbetrânesce, cu atât mal mult în­
floresce.
14785 Fugi departe de betrâne, că lesne ele sparg casele cele
mal bune.
Frică să 'tf fie mare de betrânete că te ajung, că nu vin
singure 'ele, bată-le DumnecjH;!
Ce e mal urît în lume de cat betrânete grele!
Ce urît la vedere, betrânete necinstite.
Cel ce nicl la betrâneţe nu se deştepta, nebun Întreg se
socotesce.
14790 Cel ce cere betrâuete lungI, rîvnesce la necazurI şî Ia ehi­
nuirf,
Cine betrânetele nu le cinstesce, cel mal necinstit se so­
cotesce.
Cine 'ŞI aduce aminte dale sale tinereţe, mare mâhnire
dobândesce l' ale sale betrânete.
Betrânete odihnite, să te rogI lUI Dumnedeu, să 'ţI de la
vremea lor.
Betrâneţe urîte anevoIe a le schimba.
14795 Betranetele alt loc numaI au, de cât sfîrşitul vfetil,
Betrânete adince, bclă necurmată.
Betrânetele cum se ivesc, la tinereţe poftesc.
Betrânetele cu cele trecute te învaţă ca cel mal bun dascăl,
dar cam pe la sfîrşit.
Betrâneţele când vin, vin cu tot e cele rele.
Betrânetele la om, ierna vieţii sale.
Betrânetele la om bune, când şÎ tate cele-I alte bune.
Betrânetele la om lesne se cunosc, când genuchelc eţi
slăbesc, şÎ jos la pămînt se plecă, faţa eţI se sbîrcesce,
spatele ţi se gârbovesce şi gogaşă dobândesce; plăce­
rile de olac de la tine fug.
Betrânetele minte nicI cum eţi aduc, cl'aceea şî la betrâ­
neţele, de minte să te îngrijescl.
Betrânetele pe om grei:'! şi retI el chinuresc, şî fără milă
pururea el necăjesc.
Betrâne tele rupe şi pătrunde tate ale trupului puteri.
Betrânetele singure ele cea mal grea bolă,
Betrânetele să le cinstescI, c㠺Π'tu le aştepţI.
Betrânetele cer vietă liniştită; ferice de cine a dobândit-o.
Betrânetele cinstite - însă cele nespurcate.
Betrânetele si când nof le-am dori, bine ar fi a nu le
mai dobândi.
Betrânetele si martea dooe rele neaperate, ce pururea ne
aşteptăm făr�i a gândi la ele.
================== pagina 682 ==================
682
PIWVERBELE ROMÂNILOR
Betrâneţele ŞI somnul ne arată drumul călătorie! după
acestă lume.
Betrâuetele şi balele, curierif mortif.
Betrânit obicrnuiesc a da sfatul cel mal bun, ca să se arate
în lume că dau şÎ pilde bune.
14815 Betrânit în adever de tinere ail trebuinţă, dar şî betrânele
de tinerf mal mare trebuintă.
Betrânil la betrânete încep a 'sfătuI, când nurnai pot urma
cele din tinerete.
Betrânul în treI picere, cu capul Între picere.
cer betrâni În dooe gandurl copil mici se socotesc, odată
'n copilărie, s'altă dată în cele mal adânc! betrâuete.
Celor betr âne muierl, nunial muierea betrână le dă piste
nas.
14820 Cel ce îrnbetrânesce, se vede că nu s'a slujit nici odată de
dohtorî.
Cel betrân şi fără minte tot copil estc.
Betrâna când se gătesce, Ia ore- ce mal poftesce.
Betrâna, când se socotesce că numai e de Iubit, inima s'a
topit.
Cel betr ânf n'au trebuintă d'a mal înveţa, de cât să 'şI
aducă aminte cele ce au Înveţat, că indestul le este, a
le urma când vremea nu-I mal este, a mal învetă.
14825 Betranetele cam multe suferă, că vremea Îndelungată, multe
întîmplărî ne aduce. .
Betrânul Între fete, mat bine se Înveselesce, far fetele Între
betrânj posomorîte s' arată.
Betrânul cu muIere tineră întineresce lângă ea, Iar tinera
cu bărbat betrân Îmbetrânesce după el; val de amîndoI!
Betrânul când jocă '11 horă, cu perul imbetrânesce, cu min­
tea Întineresce.
Betrânul când cade pe ghreţă şi nu pote a se scula, atuncl
numai simte betrânetele.
14830 Betrânul când pătirnesce să rnoră mal bine voiesce, cum
martea se ivesce dice că trupul nu maf pătirnesce.
Betrânul cânu se manie, anevoie se desm;'lIlie.
Betrânul cât de dulce, superare la tinerI aduce.
Betrânul la betrâneţe mal mult la pămînt se uHă, şî la el
mal mult se plecă, unde a merge se pripesce.
Betrânul anevoie crede, pentru că mar multe în lume a
păţit.
14835 Betr�m cu betrân se pot înţelege, şî tîner cu dnh, far
mulerea cu amîndoI vorbă dulce are.
Betran la trup se te-areţf, far nu la minte.
Betrân se 'nţelege, cel ce vede ş'înainte ş'înapoI, şî cel
ce nu se călesce nici Înainte nicI înapol.
================== pagina 683 ==================
r
povĂŢund' ŞI CUVINTE ADEVERATE
683
14845
I
1
După tinereţe aşteptă betrânete.
De vei să te încăldescr la Ierna betrânetelor, căpuîesce-te
mal bine din vara lor.
14840 Departe de casa ta muIere betrână, când nevestă tîneră
al lângă tine.
Şi cea mal betrână pană in sfîrşit, duce dorul cânteculuî
de zorf.
Pentru Beşînă
Pentru Blagoslovenie şî Blesteme i Blestemaţi şi
Blestemătii
Cu mana blagoslovescr, clar pecatul în cap nicî cum el
Iovesci, fără 'ndreprare de rea urmare.
Cel mal mic de la cel mal mare blagoslovenie rea, far nu şî
din potrivă.
Blagoslovenia părinţilor, tăria caselor.
Omul dedat cu blestemătii, In dioa ce n'a făcut nicf o
blestemătie, n'o socotesce de' eli.
Omul blestema, Iar în mana D�mnulul stă să'! asculte
salt nu.
Când nu putem resplăti ore-căruia la blesteme alergăm.
Mal Line cel năpăstuit să te blesteme, de cat să te bla­
goslovescă, că blagoslovenia de silă mal rea de cât
blestemul,
Pe cine veI se blestemi, destul e Să'1 dicl : «să Il' (IIM parte
,IL' ueuestâ»,
'i4850 Cel din fire blestemat, cu mif şi sute facerî de bine, nu
cunosce, că s'a îndatorat.
Bine să cuvintezI ŞI să blagoslovescl pe cel ce te blestemă,
c'atuncî blestemul pe el cacle.
Blestemat de Domnul, cel ce nu Iubesce pe fratele seti,
clar cu mult mal blestemat cel ce se arată, vrăjmas sî
duşman frateluI seu.
Blestemul părmtilor, pedepsa DomnuluI.
Blestemul slugiI, pentru neplată de slujbă, cea mal mare
blestem.
il4855 Blestemăţiile, năsr-ocirile celor mal de necinste.
Blestemăţiile să le urăsct, far pe cel blestemat sa'! îndrep­
tezI, ca dohtoru! ce urasce orl-ce bolă, far pe bolnav
se silesce să'] tămăduiescă.
Blestemăţiile cele mal rnarf pe la curţile cele mal marI.
================== pagina 684 ==================
684
PROVERm�LE ROMÂNILOR
Pentru Blesteme, Blestemaţi i Blestemăţii
Pentru Blăndi şî Blândeţe
Omul blând cel mar bun dohtor al inimii se 'nteleg-e.
Imperătesa albinelor, pentru ale el blândeţe, sade n��atinsă
în mijlocul acelor; aşa, şî tu, vef şedea în mijlocul no­
ro delor, cu sulite Înarmate dacă blândete vei ave.
14860 In cea mal mare treptă de te vei sui, blândetele să nu
le plerdt, Iar asprimea firi! cu totul s'o depărtezt.
Cu nevoint㠺Πmunci se ispitesce cel blând şî mult răb-
dător.
Cu fire blândă, pe toţI prietenI el al.
Cu blândete bune mal multă dragoste dobândesci.
Mal întâlu cu blândeţele de cât cu crudlmea, că şî la rană
dohtorul mal întâîu cu blasturt, apof cu cuţitul.
14865 Nimeni pentru blândeţe vreodată s'a căit, Iar pentru cru-
dime şî asprime, de miI şi sute de oti,
Fericitf cel blândî, că nu cunosc mâuia.
Fericiti cel blândî, că cea mal tare manie lesne o înduplecă.
Cer slabi din fire sî blând: se ved din fire.
Cel cu inimă blan�Iă uită' reul ce a păţit, cât de mare va
fi fost.
14870 Cel mal mare dar blândetele la om.
Cel blajin firesce, dragoste dobândesce.
Cel blând cătră ar ser, de obşte blând se numesce.
Cel blând la tate curînd, se înduplecă nevrend.
Cel blând mal lesne Iertă.
14875 Blândeţe, cu îndurare, prea rare.
Blândeţele unuf domn supus, ţine pe norod.
Blândeţele la omenire privesc, far crudimea Ia hlare.
Blândeţele mal tăiase, de cât ori-ce armă de resbotu.
Blândeţele, streja domnilor.
14880 Blândetele, dohtorul lnimii.
Blândetele, dragoste de la norod ţe-aduce.
Blândeţele, şî pe cel mal cumplit, lesne el îrnblândesce.
Blând la inimă să fiI, că cu blândeţe bune pe toţI er poţI
dobândI.
Blând să te aretf ca mielul, Iar nu cumplit ca leul.
14885 Blând să te-areti ca mielul, nu de frică, sau de vre-o nă­
dejde, ci de a ta bună voie,
Departe cel blând! de cel cumplitr, ca mîelf de lup.
================== pagina 685 ==================
POVĂ'J.'T..iIRI ŞI ()UYINTE ADEVERATE
Pentru Braţe
Pentru Brănişor
La brănişor să nu 'ndrăsnesci, unde nu stăpânescî.
Brănişorul în adever mult te strînge, dar faţa te-o destrînge
şî ruşinea te-o păstreză.
Brănişorul cum el slobo dî, ruşinea de la tine îndată se
depărteză.
14890 Brănişorul lucru sfând, de el să nu te atingI fără vore dată.
Brănisorul nici odată nicl să'I legI, nicf să'l deslegi, de
fată cu altul.
Brănişorul strîns, cat veI putea să'I ţii, că cinstea ţe-o
păstreză,
Pentru Da
Pentru Dajdie
Dajdia cât mal mare si mal grea, cu atât mal rea.
Dajdia, preţ mal jos de o piele, Iar nu de dooe pleî,
că îndată pIeI.
14895 Dajdia mal usoră ca să n'o plerdt de tot.
Dajdia după putere, sfântă şî la toţI plăcută, Iar cea îrn­
potrivă, cartelă şi mâhnire.
Dajdia după puterea aceluîa de care cert, Iar nu după
voia ta, ca se potî să o cert,
Dăjdiile nu pe cele de trebuinţă, ci mal bine pe cele de
prisos, să le încarci; că fără cele de prisos potl trăi
ori-cum, far fără cele de trebuinţă nici cum.
Pentru Dame
Cu damele când vorbescî mal mult minciunl se le grăiesd,
dacă vel să le dobândescî. '
14900 Cine dame nu cinstesce, cel mal necinstit se numesce.
Daniele să socotesc ic6nele bărbaţilor.
Darnele de curte pururea tinere se înţeleg, d'aceea se dice
că nici odată îrnbetrânesc. .
De diminetă când te scoli întâîri de dame să dai cu ochii,
Ca să-ţi rnergă teSte cu ugur.
================== pagina 686 ==================
686
PROVERBELE ROMÂNILOR
----------------
Pentru Danturt
Vcdt Jomrt.
Pentru Dar, Dare şi Darnici i Dărnicie
Apa, focul şî muierea cu cât mai mult le dar, cu atât mal
mult cere.
14905 Aşa cum Ief dă şî tu îndată, ca să mar Ief s'altă dată.
Ori-ce dare, firesce milostenie se socotesce.
Orî-ce dare la vremea ei, prinde loc de mare dar, fie
darul cât de mic, dar piste vremea lui, întru zădar se
'nţelege, fie darul cât de mare.
Orl-ce dar de la vrăjmaş, pagubă ţe-aduce.
Orî-ce Domnul ne dă, de bine să'I luăm, că nu scim tai­
nele Dornnulut.
14910 O ce vie bucurie, când vedl darul c'o să vie.
Un «ţine» fie cât de mic, cu mult mal mult să preţulesce,
de cât mii şî sute de «aJlt-ptă c'<'fl zloiii da»; că unul
e sigur, dar cel-l-alt cu nădejde.
CUI 'I-e milă de darurî, strigare şî cartelă asupra lUI adună.
Cu mult mal de ruşine să nu dal când eţr cere, de cât să
nu dobândescă cel ce de la tine cere.
Cu darea, să trage bine orfce inimă la tine.
14915 Cu darul să nu întârdiezl, că în zadar vef da, când piste
vreme vel da.
Când vei să dai, curînd să dal, că de vel zăbovi, la vreme
nu vei nimeri.
Când dai, să dai cu îndurare că mult dar are.
Când vei ceva să dai, vedf mal întâiu eul dai, apoI pe
tine, cel ce vei să daî, şî în urmă, ceea ce vei să dai,
ca tate potrivite după a lUI cinste şî după a lUI putere
să fie dăruite.
Când vei să daf ceva n'areta mal înainte, celor dup'impre­
jurul teu , ceea ce vei să dai, până nu vel da darul din
mâna ta.
14920 Când cai cuiva ceva, pururea să socotesc! că mai mult
dobândescî, de cât ceea ce dărutescî ; căci mal mult te
folosescî, cu îndatorirea, ce de la acela dobândescî.
Când dat, să nu cercetezf la cine dai, că pururea la un
om ca tine daî,
Când daî, să daf cu faţă veselă şî voiosă, ca s'altă dată
să mai găsescă la tine voIe vorosă,
Când dăruîescî, darul îndată să'I pul la uitare, iar când eţI
dăruiesce să nu'I uiţi în veci,
Cât de puţin tu vei da, mult se 'ntelege la cel ce n'are.
================== pagina 687 ==================
14925
14930
14935
14940
14945
POV Ă'fUlld ŞI CUV JNTE ADEVERATE [;87
______ -=--� __ �_=_c_'___'_____'_ _ ___'='___=_ _
La mâna nostră este să dăm, dar după ce dăm nu mal
putem înapoi să luăm, că necinste căpetăm.
La dare mal mult pierde cel ce priimesce, de cât cel ce
dă, că cel ce dă, pierde ceea ce dă, Iar cel ce priimesce,
pierde slobodeni,a sa, lucru cel mal scump în lume, când
supus rernâne şî Îndatorat, celui ce 'I a dat.
Mar bine să nu dăruiesci, ele Ceh să dărufesci, ce nu poţI
să îrnplinescr.
Mal bine de la morti să Ief si să da'( la cel vil, de cât de
la vil să hrăpescl ca pe cel morţI să't hrăuescl, lucru
piste fire.
NimenI nu dice «Ie-u e dottrne»; ci toti «dă-n e d01JZJlt'».
Nu lăuda ori-cât! vor da, că în unni vei căuta :;;î nu vei
căpetă. '
Nu se cuvine să lepedl darul în ochf când el vecjI, că
dacă să duce n'are cine'] mal aduce.
Nu toţI cel ce alergă dobândesc la daruri, ci cel ce pe
alţii Întrece, acela dobândesce nume vrednic de daruri.
Pururea să dăruîescî, pururea să miluiescl, Însă cât e prin
putinţă, ca să nu te găsescl :;;î tu în lipsă.
Pe calea dreptăţii lesne rătăcesci, când vre-un dar înainte
merge călăuză.
Pe cei ce darurî în casă eţl aduc, ca să te mistuîescă, de­
parte ele casa ta tu să'I osîndescl ; Iar pe cel ce la
tine, vine să ceră de la tine, în casă să'I priimescl, că
la cel dintăni, tu te indatorezr, Iar la cei din urmă tu
pe Ief ei ÎndatorezI.
Până când poţI dă nimenI te urasce, cum stai din dare
ni meni te maf vede.
Să dar când al ca să poţi gâsi şî tu, când nu vef avea.
Toti a cere alunecă, rar a da se încurcă.
Ce�a ce nu dă Domnul nu pote lua omul.
Ceea ce Domnul ne dăruiesce, cu dragoste se primesce, fie
bine, fie reu, că omul nu cunosce al SeLi bine, s'al seîi
reu.
Ce urît se pare, când cel ce n'are dă celui ce are.
CelUI ce dă, i se dă, că darea dulce, dare ne aduce.
Cel ce nu dă nici Domnul luf el dă.
Cel ce grăbesce la dare, de multe orI dă, iar cel ce ză­
bovesce, mal nicl odată dă.
Cel ce dar priirnesce de la cel ce'l mitulesce foc eŞI bagă
în casa sa.
Cel darnic de toţI se laudă.
Cine daruri priimesce, rob darurilor se priivesce, că lor reli
se supune.
Darea cu dragoste când se dă, pe om îndatoreză.
================== pagina 688 ==================
688
le' lWVEHBELE HOMÂNILOH
Darea, cât de mică fie. cinste eţf aduce ţie.
14950 Darea, cât de pr6stă fie, la vreme când se dă, prinde loc
de bogăţie.
Dare cu peşin, mal bună de cât ori-ce făg8duIelă.
Darul orbesce şî pe cel .cu patru ocht.
Darul care faci prin ascuns de altul, acela pentru tine gră­
Iesce către altul.
Darul cu interes, spre năpăstuire, foc în casă eţl aprinde.
14955 Darul în curînd se 'nvechesce, şî Îndată se şî uită.
Darul către cunoscetori, nicI cum m6rte are.
Darul când întârdieză, şî la vreme nu se 'nfăţiseză, pierde
numele de dar.
Darul la vremea Iul, că piste vreme nu se mal dice dar.
Darul, la sărac, cât de mare să'I faci, Iar la cel bogat, ori
nu'l mal face sau f6rte mic să'l fad.
14960 Darul lesne te înşală cât de măreţ te vei ţine.
Darul nu după mărime, ci după dragoste se preţulesce.
Darul pentru mituire mintea ţeo întunecă, şî sufletul jos
ţe-l culcă.
Darul fie cât de mic, cinste aduce la cel mal mic.
Darul cinste aduce celul ce dăruiesce, şî celuî ce'I priimesce.
14965 Darul dulce, de la mână dulce.
Darul după dare vîetă numai are, ci în gr6pă se îngropa
darul cu darea Împreună.
Darul cu cuvinte multe n'are trebuintă.
Dar fără folos, nici un dar are. '
Dar, dar aduce.
14970 Dar de un dram la cel de apr6pe, se 'nţelege ca d'o sută,
la cel departe.
De cât nimic, fie darul cât de mic.
Darnic cătră scăpetatl să te-aretf şî cătră săraci.
Din ceea ce al tu, dă şî celuî ce n'are, ca pentru acela
. Domnul la tine are.
Deprinde-te cu daruri micî, la cele mal mari să nu te ne­
volescl.
14975 Domnul Îndestul ne dă, dar lăcomia ne face tot mal mult
să cerem.
Dărnicia are mâna slobodă şî uşa deschisă.
Dă celui ce are lipsă ca şî ţie altul, asemenea să'tî de,
când şî tu vei avea lipsă.
Pentru Darurî, adică Destoinici! sufletesc!
şî Talanturt
Omul darurile firesce nu le cam dobândesce, ci cele mal
multe prin adesea deprindere.
================== pagina 689 ==================
---=---
689
Un dar, şî numai, cu anevoIe desăvîrşit să'I al, necum mai
multe să te aretf că al.
14980 Cu. mult mal cinstit cel ce n'are IlICI un dar, de cât cel
ce are multe darurr, dar nici unul scie cum să se'l cin­
stesca,
Cu daruri cât de mici, dacă seif să le-aretl, multă cinste
dobândescl.
La ori-ce adunare darul cel mat mare, vorbă potrivită şî
purtare cinstită.
MiI şî sute de darurf nimic nu ne folosesc, când norocul
în potrivă ne stă la ort-ce.
Multe daruri se schimbă în cele mal marf greşelI, dind
mintea nici cum ne mal stăpânesce.
14985 Mândri a ne face să ne aretăm cu daruri, şî când nici un
dar avem.
Nici un om, pe lume, cu tote darurile pe deplin.
Nu pentru daruri strămosescî, tu să te făleseT, ci pentru
ale tale, cinste să dobândescr.
Nu din ce teră, nicl din ce nern tu te tragI, ci ce darurf
te al dobândit, acesta să cercetezi.
Pe�tru că nurnaf l'ale nostre darurî pururea privim, da­
ceea nu cunoscern darurile celor-l-altt,
14990 Pe toţI Domnul de obste cu darurî Ia Înzestrat, iar pe
cel Înţelept, cu minte mare de bărbat, ce la mulţi e
dorită, dar la puţini dăruită.
Multe darurr pe din afară se ved plăsmui te, care se şi cin­
stesc mal mult de cât cele ad everate.
Să îudestulezf pe cel flămândî, să cautf pe cel bolnavi, să
adapî pe cel secetost, să priimescT pe cel streini, să im­
bracl pe cel golf, să îngropI pe cel morţi, acestea sunt
darurile cele mal mari la om.
Tote darurile la om, nieT cum se pot afla.
Tot darul ce Domnul ţea dăruit, întrebuinteză'l spre folos
obştesc, ca să îndatorezr pe cel ce ţi l'a dăruit.
14995 Fiesce-care, în parte, de deosebit dar are parte.
Cel cu darurf încărcat, când nu'sî arată nicf un dar, se'ri­
televe fără dar.
Cei mai mare dar la om, să nu fie nicl cum, nicl făţarnic,
nieT zavistnic.
Cel mal mare dar, a sci ore cine când să tacă şî când să
gr�tJescă
Cel fără nicl un dar nu pete cunosce ce dar are darul.
15000 Cel ce darul ţe'l făgăduIesce, nu mal e vrednic denieT
un dar.
Dar, acela se'ntelege, ce la om cinste 'f-aduce.
Darul căsătorieî, vîeta se'ntelege cea mal liniştită.
44
================== pagina 690 ==================
090
Darul' nu stă In perul capului, nicl 111 barba cea mare de
sub cap, nici În mintea capului.
Darul iuţelepcruner, mai mare de orl-ce frumuseţe.
15005 Darul slugiI cel mal mare, să fie credinclosă,
Darul teu atuncl mal mult să pote cunosce, când cei ce
te pizuturesc, siliţi sunt să te laude.
Darul de la popa când te blagoslovesce, nici un dar are
fără dare.
Darurile nostre ne aduc cinste de la cel de cinste, far
norocul de la noroc.
Darurile firii, mal pre sus de orr-ce dar, ce de la' noroc
ne vine.
15010 Darurile Întru zadar le păstrez! asupră'ţr, când nu seif cum
să le întrebuintezr.
Darurile de la D�mnul când se împărţesc, în multe ehi­
purI se ivesc.
Darurile de toţI se pismuresc, dar la vremea lor pe toţi
el biruiesc.
Darurile ţi le poţi areta, clar inima nicî odată,
Din darul ce Domnul ţie te-a dat, îrnpărtăsesce şî tu pe
altul, că cu acest mijloc se măresce darul.
15015 De multe-ori la cel mat miel se găsesc mai multe daruri,
ce pe la cer mat mar] anevote se găsesc.
Şi cel mal mare clar interesul el sugru mă,
Pentru Dascăli
Cu ce dascăl Iăculescr, a lUI nărav dobândescl.
La multe, dascălul, de Ia copii se'nvată.
Nu ce dascălul te invată, ci ce inveţI ele la acel dascăl,
aceea să cercetezî,
15020 Firea ŞI vremea, dascălul cel mal bun.
Pe dascăl să'I cinstescl şî, ele cât pe părlntl mal mult să'I
Iubescl, că părinţi] eţi dă vieţii, iar dascălul te invetă
cum s;'l'ţr petrecI vleta,
Fugi de acel dascal ce nu urmez;;' cu fapta, după a lu!
către tine povaţă.
Dascăli bun], lUI Dumuedcu să te rogI să dobâudescl.
Dascăli bunl să'tl alegI, când pe copil vef să'I invetf că,
dup.i ale lor năravurt, se învaţă şî copil.
15025 Dascălul norocire nicI cum pote'tt da, dar te pregătesce
pentru norocire.
Dascălul, doică el inimii şî a duhului.
================== pagina 691 ==================
15030
15035
15040
15045
Dascăl cunăravurf rele, ce-asemene năravurf învaţă pe
copil.
Dascal de ucidere, cel ce învaţă la duel; departe de el.
Pentru Datorie
Ori-ce după datorie, fie cât de dulce, superare ne aduce.
Când datoria sa nimeni ş'o păzesce, tot se prăpădesce.
Urmeză-tf datoria ta, c'acesta numai te cintesce. .
Nici o datorie. mai mare cătră fire, de cât a dobândi rod
din pântecele secI.
Noi. c1atoriasă ne-o Împlinim, cele-I-alte la Domnul să le
lăsăm.
Făţărnicia s'o depărtezr, frăţia s'o imbrătisezr, la virtute
să te pleci, robia s'o pizmulescr, slobodenia s'o ocro­
tesei, de milă şi îndurare să te ţii forte tare, ca să te
cunoscî că păzescf datoriile omenesci.
Cea mal mare datorte .a cinsti legile, şÎ lor să te SUpUI;
dacestea să te tir.
Cel cesf Împlinesc' datoriile lor, s0 Înţeleg c'a săvîrşit cea
mai mare ispravă.
Datoria soldatului a se areta de om voTnic, Iar a stăpâ­
nulul de om drept.
Datoria să ţe-o împlinescl, nici cum să te lerievesci, că cu
acesta dobândesc! cinste mare şÎ avere.
Datoria filosofului, să descopere adeverul, Iar a stăpânulur,
să urmeze după adever.
Datoria stăpân ulul, a îngriji de slugi ca de insusl el.
Datoria oblăduitorului, a păzi, de obste, pacea şi dreptatea.
Datoria celor mal marr, a ocroti pe cel miel.
Datoria omului după porunca Domnului: celor flămândf să
le dal dernâncare, celor secet osf să le dal să be, pe cel
strein să'I priimescI, pe cel gol să'l îmbraci, pe cel bol­
nav să'l cauti, pe cel la inchisore să'I cercetezf, pe cel
rob să'l desrobescî fie de ori-ce nern, că totf frati ne
înţelegem, dintr'un om fiind născuţi, aceste sunt �Iato­
riile omenirei, care când le vel păzi, atunci te poţI numi
Dumnedeu şÎ om.
Datoriile muierii cinstea, credinţa .�Î supunerea către bărbat,
Îngrijirea ele copil, şÎ iconomicăril; rar ale bărbatuluI
s�i 'Şl Iubesc[l muIerea sa, şÎ ÎnsuşI vleţa lUI să şi-o jert­
fescă pentru ea.
De Domnul să te temi, legelor să te sUpUI, pe părinţI săi
cinstesd, de copil să Îngrijesd, pe norod să'] ocrotesc1,
ca nisce datorii ale omenireI S;'l le socotesc!.
================== pagina 692 ==================
692
Dragostea, pacea, unirea şî slobodenia, cele mal ele ternetu
datorii după fire.
Dreptatea, cinstea şÎ cugetul cel bun, cele mal marf ale
omuluI datorlr.
Pentru Datorii de bani şi Datornici
Când eţI plătesc! datoria lesne mal poţl găsi ş'altă . dată,
marfă. banf în datorie.
Cel ce "n datorie a cădut, vîeta s'a scurtat-o.
15050 Cine slobod de datorif, acela mal bogat.
Datoria cât de 'ndată să te silescI s'o plătescî, că de ză­
bovescl, şî pe altul păgubescl, şi ţie nimic folosescl.
Datornicul somn uşor nu dorrne, când datoria s'o soco­
tesce şî la creditorf gândesce.
Pentru Delicatetă
De când s'a ivit delicateţea În lume, năravurile cele bune
cu totul a lipsit.
Pentru. Despotism
Despotismul lege are voinţa lul, d' aceea cea mal cump lită
stăpânire cu crudim e.
15055 Despotismul după cegrămădesce t6te ticălosllle pe norod,
apof el silesce ca, la o rl-ce greşală, să m ărturisescă că
tot el g-reşctsce,
;I!
Pentru Deciu
Vec!, J",lea'flod,
Orl-ce declu de judecată, lasă la o parte rana nevindecată.
Ce nedomerire de dectu r l când s'ar cere dovedf de cel
adeverat părinte al copilului.
,., I
Pentru Degete
Cu degetele să nu mănânc), nicI vre-odată să te ling], că
scârbă aduci Ia cel ce te vede.
================== pagina 693 ==================
--
povkt:umî ŞI CUVINTE ADEVEHATE
Pentru Dietă
693
Cel ce petrece cu dietă piste mesură, acela nu se bucură
de vîeţa sa, că dieta cea mal mare, b6la cea mal mare,
d'aceea şî pururea bolesce.
Pentru Dichisurî
15060 Dichisurile casn mal semple şî ternefnice, Iar nu împodo­
bite şî vremelnice, că punga ţe-o scutură.
Pentru Dimineţă
Bunii dirnineta când audl, de la mulere Înt�I.IU s'o audî, ca
să 'tf meq;ă t6tă dioa cu bine.
Pentru Dinti
Trerdecî şî cJoi de dinţI are omul în gură, dar nici dOI
n u-I remâne pană în urmă.
Dinţii curaţI să. ţe-I păstrezt, gura mal des să te-o speli,
c� a _lor cur�ţenie, depărteză de ele ori-ce putredecîune,
ŞI ori-ce putere.
Dinţii la masă şî cu altii de faţă nici cum să te-I scobescî.
Pentru Dojană i Dojenire
Vedt Sfat.
15065 � LI dojâni pe cel ren, că 'ridată te va urî, şÎ vrăjrnaş el
vei dobândi, ci mal bine pe cel bun, că mulţumită vet
do htll1 d 1.
Până a nu cerceta, nu te prlpl la certă c'întâîu să te Îndes­
tu IeZI, apol să dojânescl,
Sit te ferescf a dojâni pe cel sfios şÎ fricos, că'l aduci la
nebunie.
Cel ce nu rea ele dojană, nicî odată minte învaţă.
Dojana la o parte de cuvînt are parte.
15070 Dojana la cel înţelept, cea mal bună înveţătură.
Dojana părintescă cea mal bună la copil, şi dulce tămă­
duire, sufletesc㠺Πtrupescă,
================== pagina 694 ==================
6IJ4
PIWVEnHELE lWMÂNILOR
--��-- ---------
Dojana cei ÎnţelepţI cu dulceţ' ti priimesc, rar cel fără de
minte departe o isgonesc.
Dojana Domnilor', greaşî rea se pare la ai lUI slujitori,
când �r deGele ce pe norod c1ojânesc, nici cum să
părăsesc.
Dojenim pe altif pentru greşalele lor, mal de multe orI
vrend să aretăm că, nof nu greşÎm.
15075 De vre! să fii slobod (le orl-ce dojană, feresce-te de cele
de ocară.
Pentru Domni
StăpânitorI şt Domnie
VccF SIIIg<I.
15080
15085
15090
Ort-ce Domn va fi, bun pentru totl nu p6te fi, pentru că.
toti nu sunt buni.
O ce fericiri, calle! norodul cade la picerile unui Domn,
sî de el se r6gă, să se stăpânescă.
Unsul lUI Dumnedeu, nicicel ce voîesce, nici cel ce alergă,
ci numai cel ce din 1101 Domnul vre, el el alege.
Unde vedf multf DomnI, acolo şî mulţi nebunI.
Urît Domnul acela ce al seu folos, numai sî numar vinez ă,
urît' şî acela ce fără cuvînt orl-ce va u�'nieză, dar cu
mult mal urît cel ce de lege se depărteză.
Infrînarea unui Domn, cea, mal mare fericire, la norodul seu.
Ca mag-nituI tu să trag-I tot norodul către tine, cu cea
mai dulce dragoste părintescă, dacă vei În veci casa
ta să dornnescă.
Casa DomnuluI să fie imbrătlsarea celor veduve, masa ce­
lor săraci, adunarea celor' întelepţf, scăparea celor ne­
vinovati şî sprijinirea celor năpăstuiţi.
Cu ochil tel să îngrijesct de noroelul teu, ca dobanul de of.
Cuvîntul Domnului, sfânt se Înţelege.
Cu gren a se 'mpotrivi, ori-cine la Domnul seu.
Cu mâna indreptătore, ca c'o aperătore, tu pe toţi ele
nedreptate să'I aperi după dreptate.
Cu mână blândă sa aretl slujba supuşilor ter.
Curtea DomnuluI, de omenl când este mai plină, atunci
de pispăitort este mal pustie.
Cu cei fără de lege nici cum tu să te slujasci, c'ale Jor
rele urmări ale tale se'riţeleg.
Către supuşi să te are ţI strasnic cu înfricoşarea, sî blând
cu Îndurarea.
Cinei ocârmurescr, pentru norod să Îngrijescl, ca cârrnaciul
de corabie, Iar pentru tine nimic să mai ganelescl.
================== pagina 695 ==================
T
l'OVĂTUIRl ŞI CUVI�T·I'; ADEVERA'l'E
(i\)5
Când norodul elin muncă înceteză, Domnul atuncl la muncă
mal mult să se silescă.
Cind nu POţI să cârrnurescr, Domn sit IlU te maf numesc".
15095 Când Domnul el ută, norodul la el nu se mal uIU.
Când Domnul va iubi pe supuşi] lUI, ca părintele pe copil,
atuncl va Îngriji dt� el tocma ca un părinte.
Caud Domnul va cinsti faptele cele bune, tot norodul seCI
după el să va IU�I.
Cind Domnul greşasce, norodul se poticuesce.
Când Domnul pe norod uşurez ă, atuucf norodul pe Domn
îmbrătişeză.
15100 Clnd Domnul se îmbracă cu buna dreptate, norodul se
desbracă ele rea nedreptate,
Când Domnul ele Domnul temere are, atuncl norodul frică
de nunenf are.
Când boierii ajung cu opincl Î11 picere, şi cu briu ue teiu
incinsf, atunci Domnit se Înveselesc.
La cer pe langă tine, putere mare :;1 îndelungată nicr cum
să le dat, că sfirsind după la alţiI pe tine o să cadă.
La Domnul vreme DU. se caută, că cu vreme :;;Î fără vreme
trebuie să priimescă.
15105 La Domnul puţin somn şî muncă mar îndelungată.
Ma] ticălosl ele cat Domnii şÎ vrednici de jale, nimeni alţii
pe lume.
Minte, minte la cel ce va norocle stt stăpânescă, Iar nu
frumuseţe şi podobă mulerescă
Mult, mult să te bucurl, şÎ să te inveselescl, când pe no­
rod vedf vesel SI voios.
Multimea 'norodulL;I cea mal mare cinste a Domn uluf
15110 Mulh nicf cum să poruncescă, ci unul numai să grăiesc;i,
cel ce Domnul ne a dăruit, sal seu uns l'a ŞI numit.
Muncele ŞI necazurile la Domni mal mult sunt date, cl'a­
ceea ŞI îrnbetrânesc numaî indata.
Nicf amorul cu tovarăş nici dOI Domn] într'un scaun, ca
nisce tovarăşî.
Nic] să aibi pe lcl.ngi'i tine oinenî rer �î blestemaţi, llicI
credemînt cumva să dai, la orj-ce el eţl vor spune, di
tate' ale lor greşelI asupra'ţI le vor pune, ÎIlC;:'1 şi pe
tine călare se vor pune.
Nu cu clinţiI tu S[l ll1usd, ci cu lilllba pe norod, l';t\ St,ti
păs tu să'1 lingI, e'a c:llllele l'a sa ran{l.
15115 Porunca Domnului llid cu lJl se Il1aI in tarce; d' aceea DO!ll­
nul mal nainte de poruncă bine să se socotesciL
Puterea DomnulUI, dragostea noroduluI.
Pe fiesee·eare să'1 Întrebuintezl la ceea ce el se lndelet­
nieesce, ca cu slujba sa s'e pată să te 111ltlţul11esc�l.
================== pagina 696 ==================
691l
PHOVleItBELE ROMÂNILOR
-------
Pomenirea, resplătirea Domnilor.
Pe Domnul să nu'I fericescî, ci pururea să dici : Domnul
să'I ajute! că cel mat ticălos om se află în fericirele lui.
15120 Până ce căciulă naltă, porţ'i în cap ca o berată, toti te
strigă: Domnul nostru; cum te ved făr' ele ea, se '11-
torc cu spatele la tine.
Precum vofescl ca Domnul la tine să se arate. aşa şî tu
te arată la supuşii tel.
Precum cămila cea sbur ătore ele la ooe ochif sel nlcl cum
eŞI depărteză, că cu ochii le clocesce, aşa şî Domnul
ochîul seu, ele la supusil ser, nici cum să se] depărteze
ci cu el să'I incăldescă.
Suflet curat să Însufli la al tel supuşi.
Să te fereseI cât ve] putea să nu te daf cu totul În maria
altuia, fie şÎ cel mal de aprope.
15125 Stăpânirea ta să ţe-o cârmulescl, ca cârrnacful corabia,
dacă vei se mergă multă vreme neclintită.
Slavă Domnului, norodul cel mare.
Fericirea noroduluî, cea maf mare slavă a Domnului.
Firea DomnuluT cea blândă er intăresce stăpânirea.
Cea mal mare neodihnă Jn sîn la Domnul lăcuîesce.
15130 Cele trecute se îndrepteză, cele de faţă se cerceteză ;;i
cele din urmă se întîmpină ; acestea Domnul să le pă­
zescă,
Cel în parte când greşasce, pentru el nurnaf greş'asce, Iar
Domnul cind g-reşasce, pentru un norod Întreg gre:;;asce.
Cel ce are ce mânca În casa sa. acela Domn se Înţelege.
Cel ce spre bine povăţuTesce pe Domn. de Domnul atunci
nu s'ascultă, 'iar În urmă mai mult se cinstesce, când
Domnul se călesce.
Cel ce bine ne ocârrnuresce, acela în adever Dornnulnos­
tru ăl mar bine se socotesce.
15135 Cel ce ţine schiptru 'n mână, nicl cum se necinstesce.
Ce mal dulce la un Domn de cât a cunosce dragoste de
norod, care cu nimic alt se dobândesce, ele cât CLI
lilâucletele. '
Cinstea Domnului la totl ele obşte privesce, far greşala
luI pe toţi el Jl1ole�esce.
Cinstea DomnuluI stă fntru a urma cele după pravilă,
rar IlU cele după voia luI.
Bog-ăţia DOl1lllulul. cinstea de la norodul setl.
15140 Blaneleţele \,'inclurarea arat;Î pe Domn milos, îlls�'t nu şî
straşnic.
Datoria UIlUI Domn este ele a găsi mijloce cum sălnte­
mereze drepturile omenireI.
Domn este acela cel ce scie s{t dOJ11l1escă Întaru în casa sa.
================== pagina 697 ==================
.....
Domnul acul Sel! nici cum să'I Întrebuinteze precum ur­
meză cu acul setI şi imperătesa albine1;r.
Domnul are ochI dar nu vede, urechi are dar nu aude,
minte bună dar nu cunosce, când linguşitorH, zavistnicii
şi vindetorlr i făţarnicii din tote părţile el încuujură.
15145 Domnul Iepuresce să dorrnă, ca şi .dormind să vadă.
Domnul ocrotitorul prăvilelor.
Domnul o rudă numai are, pe singură dreptatea.
Domnul numaI i s'a dat la toţi să poruncescă, că unu!
numai trebule pe toţI sit stăpânescă,
Domnul un stăpân e:;:i are, pe insusî legea.
15 t 50 Domnul uşa şÎ urechea deschise să le aibă, că orf-cine
către el Cll umilinţă alergă.
Domnul îndreptător celor strîmbe să s'arate.
Domnul înţelept, sănătatea noroduluî.
Domnul vorba ce o elă nici cum s'o mal Întârcă.
Domnul ca albina pentru alţii să roiescă.
15155 Domnul ca pavăză la noroel să s'arate,
Domnul ca uu Jsvor de darurf să curgă.
Domnul ca un părinte, la toţI c'af sef copii, pururea siI
s'urate.
Domnul dioa, nâptea sit nu dorrnă, ci mal mult să preve­
gheze, ca o strejă ne-curmat că norodul lUI ele gatul
luf se spînzură.
Domnul, ca Domnul din cer, trebuie să fie mult milostiv,
îndelung răbdător şi lesne Iertător.
15160 Domnul ca să placă la al seu norod, trebuie să se Înde­
părteze ele ori-ce patimă.
Domnul, ca leul privesce şi ca gala pe puil el, pe norod
s;I'1 ocro teze
Domnul, ca steoa să lumineze, ca sit nu se poticneze.
Domnul, ca UIl Dumnedeu de supuşi să se cinstescă.
Domnul c o suflare te umple cl'orr-ce sciintă mare ca la
o rI ce slujbă V;I vre să te întrebuinţeze, or sciî 01' nu
se! i. c' o suflare numai asupra-ti, te face ele scif ; ferice
de cine a dobândit asemene suflare.
15165 Domnul, cu anevoie pote află adeverul, de la cei ele pe
h'tng;1 el.
DOIl1I�ul cu o dreptate pe toţI să'I potrivescă, ca cumpena
ce drămulesce şÎ aur, �î argint, şÎ ferul cel mai prost.
Domnul cu un cuvînt din croitor te face judecător.
Domnul cu cât mal bogat, cu atât mal sărac, că trebuin­
ţele nu '] Jertă nici ele cum să se 'mbogătescă.
Domnul cu blândeţe la toţI să se uite, şî pe nici unul la
vreme să nu uite.
15170 Domnul către mită, ciung se socotesce.
================== pagina 698 ==================
PIWVJ>RUELE lWMÂNILOH
Domnul către. fraţi, nuca un frate, ci ca un Domn să se
arate, şi fraţiI către Domn, nu ca către frate, ci ca către
Domn să se parte.
Domnul când ascultă p'un nelegiuIt cumplit, tot norodul
pătimesce. '
Domnul, când greşasce, pentru un norod intreg greşasce.
Domnul câud miluesce mal mult dobândesce, că mila Dom­
nulul elgăsesce.
15175 Domnul, când n'areicine S;:t-1 spule ad everul, pururea gre­
sasce prin nesciintă.
Domnul când se mânie, urgie asteptr s'eţI vie,
Domnul, când s'ar ridica respunderea d'asupra sa, atunci
numai În odihnă si-ar petrece vleta sa.
Domnul când domuesce, după a Jur cinste să domuesr-ă.
Iar nu după a celula ce priimesce darul.
Domnul cârma în mâna lui să 's-o ţie, ca unele merg el
să scie.
15180 Domnul la norod, ca ochiul la trup, daceea să merg,)
călăuză înainte, ca IlU cumva norodul să se po ticnescă.
Domnul la norod cea mal mare slug[t, cit norodul slujasce
la unul şi numar, rar Domnul la toti.
Domnul la dOI stăpăni trebue sit se supue, ca În pace Set
dornnescă, la .Dumncdeu şî la pravilă.
Domnul mal mult sit păzască pe norodul Seci de slujbaşii
ser, dedt de vrăjmaşii seT.
Domnul mal mult să se înarmeze împotriva linguşitorilor,
pişpăitorilor şi făţarnicilcr, ele cât In potriva vrăjmaşilor.
15185 Domnul multe porut1cesce, dar sluga puţine face.
Domnul nu se cade nicI sit plclIlg;'l nicl să fălescă, ci PII;
rurea vesel către toţI să s'arate.
Domnul nu se cuvine să se mânie pe orI cine.
Domnul patimă să albă nic) cum se cuvine, ca soi potă
judeca ale altor patime mal bine.
Domnul pentru al ser SIlPUŞ'f dator e să îng-rijasc{l, ca nimic
să le Iipsescă,
15190 Domnul pentru norod, Iar nu norodul pentru Domn.
Domnul pildă cinsteI la toţI să s'arate.
Domnul pe noroci îl1vaţ�l cu ale sale pilde, spre bi ne sali
rNi.
DOlJll1ul, pe norod preculll la cinste Întrece, aş�t sirl întrec:'l
,;,i la fapte de cinste.
DOlllnul, pretutindenea, trebue sit fie ca În casa �a.
�5195 Domnul să asemenă cu Domnul din cer; acela nid se
Illclnie, nicI se lllânclresce, aşit ;;;Î tu unneză, ca sit nu
necinstescI iconCl celUI cu care te asemenI.
Domnul nicI cum rude are, ci pe toţi de fiI al sef er are.
================== pagina 699 ==================
15200
15205
15210
15215
15220
Domnul ridică sărăcia unul norod Întreg.
Domnul se odihnesce când norodul se înveselesce.
Domnul seinfrînezepe ceirelt nărăviţr, ca În linişte să
se petrecă cel buni şi liniştltl.
Domnul se 'ntelege cumpăna dreptăţi].
Domnul se' 'nţelege cu ochiL!c1e serpe neadormit, ca nu
cum va adormind lupil să vie, şÎ pe norod să'l Înghiţă.
Domnul să se păzescă nicI cum să dobândescă de la om
anrârit blestem mal amâri t.
Domnul să se socotescă, că cind mâine n 'ar domni.
Domnul să se ferescă să nu de pilctt rea, că precum
Domnul a;;it şÎ norodul va urma,
Domnul singur pentru norod trebufe să se jertfescă,
Domnul, scăparea nevinovaţilor.
Domnul, sluga celor ce le poruncesce.
Domnul sluga dreptăţiI şi aperătorul legiI.
Domnul slujasce cu mintea, cl'aceea pretutinclinea se află
nelipsit, ca când ar fi ele fată.
Domnul tată tutulor, după lege se 'ntelege.
Domnul ticălos şi fără nici o vrednicie, cangrena 1101'0,
dului
Domnul fie Ceh de bun. Îns{l singur �Î de sinesl rricf CII111
sa poruucescă, ci pururea Împreună cu graiul legii ce
se pune.
Domnul, folosul norocluluî sin vîneze,
Domnul fără socotintă, p'al seI sUpUŞI el reslpesce.
Domnul frate să sarate fiesce cărura În parte, şî Domn
stăpânitor de obste tutulor.
Domnul hotărasce de morte după lege, dar hotărîrea o
dă cu surole de lacrăml.
Domnul cea mal mare grijă avend asupra lUI, trebuîe cu
ochii o sută, ca Argns să privegheze.
Domnul cel de jos mult eţl ajută, c"lnd :;;Î cel de sus la
tine se uită.
Domnul cel după pămînt, in locul celui din cer, de obşte
se socotesce,
Domnul ce de alţiI se stăpânesce, nevrednic de a stăpâni
se socotesce.
Domnul bine să cuuoscă, că omenif ce vstăpânesce sunt
asemene o meul, intocma ca el.
Domnul, d'al seu norod, ca un cioban de 01, din vreme
să lngrijasc;:'l.
Domnul. dator e s�i zlpere vieţa, cinstea $Î averea supu,
şilor seT.
Domnul ele obşte slugă tutulor împreună, ŞI Domn fiesce,
cAruIa 111 parte.
================== pagina 700 ==================
PROVBRBBI,E lWMÂNILOl�
15225 Domnul de Domnul mal mare temere să albă, cu cât mal
multî SUpUŞI În stăpânire are.
Domnul dreptatea de soţie să o albă, cu. cât mai mulţi
SUpUŞI În stăpânire are.
Domnul şî când dorme ochiul lUI să privigheze.
Domn fiind, părinte obştesc te socotescl, cl'aceea pe toti,
ca nisce copil al tel să 'I socotescl, şî d'opotrrva să 'I
ocrotesci.
Domn, Domnul te-a făcut, ca lUI la tote să '1 semeni.
15230 De vei ajunge dregător şÎ ele norode îndreptător, nu lăsa
din mâna ta cumpăna şî cârma ta.
Cumplirea, crudimea şÎ nedreptatea, domnia te-o sapă sî
nici că pricepi când cade.
La domnie, ca la amor, tovărăşie nu încape.
Mare sarcină doresce cel ce la domnie rivnesce.
Cel ce scie să cârrnulescă, într'o parte şî Într'alta, după
cum vîntul el bate, acela scie să domnescă.
15235 Cine domnie curnperă, cumperă căinţă.
Domnia, grija cea mal mare.
Domnia la Domn, intregă robie.
Domnia plină de ghlmpr; ori unde te 'ntorcî, tot de ghimpI
te atingI.
Dulce e domnia, dar amare şî grele ale el necazurl.
15240 �î cel maf mic şî cel mal mare, după a lUI stare domnie
În casă 'ŞI are.
Pentru Domnie
VC(F DOlllJJlr.rtiij:iilli­
tort
Pentru Domnul din cer adică Dumnedeu şî
Dumnedeire
15245
Alegere de feţe salt deosebire Înaintea DomnuluI nu se
priimesce, ci toţt de o potrivă.
Ascunde-te puţin, puţin, până va trece mania Doumului.
Atunci pe Domnul cinstescl, când fapte bune urmezi.
Adese-orf Domnul ispitesce, pe cel ce el Iubesce.
Omul te vede în fată, Jar Domnul în inima ta se UItă.
Ori-ce p'ascuns vei 'urma, pe Domnul nu '1 veI înşela.
Orl-ce de la Domnul ne vine să '1 mulţumim de bine, că
nu scim pentru ce ne vine.
Unul Domnul numar, bun.
Unul Domnul numai scle ce în urmă o să 'ţI vie.
================== pagina 701 ==================
POVĂTUIR[ ŞI CUVfNTlc ADEVERATE
15250 Unde vel scăpa de urgia Dornnulul P
Un Dumnedeu în cer, s'altul pe pămînt, când vei ave, mal
bun noroc vef ave.
Urechea Domnului teSte le aude câte pispăltorul pişpălesce,
la ureche şî 'ţI· soptesce.
Infricosat se cadf În mâna Domnului, când tu vei greşI şi
nu te vet pocăi.
In cer mal mare stare, ele Domnul se n'albl uitare.
15255 Vederid cerul si pămîntul, şî tate cele elin lume, pe insu'sr
Domnul vedi.
Gândul Domn�lui nicl cum cunoscut omului ori-cum.
Ca să cunoscI pe Domnul, ÎntâW pe tine să te cunosc!
mal bine.
Cuvîntul Dornnulur, hrana sufletului.
Cu cântărI să praslăvescr, pe Domnul, sî să '1 multumescr,
şî când el eţi va ela ţie, ceea-ce nu 'ţI place ţie.
15260 Cu cât mal mult cercetezi ale DomnuluI zidirr, cu atât
mal mult me mir dale lUI marI Iucrărr.
Cu Domnul să începi, cu Domnul să sfîrşesc], la ori-ce
gândescI.
Când urmezI poruncele Domnului, atunci lUI să slujascl,
la ori-ce gândesct.
Când va Domnul cel ele sus, va şî cel ele jos.
Când poruncele Domnului le lăsăm la o parte, de Domnul
n ' avem parte.
15265 Când te apuci ele orI-ce lucru, la Domnul să gânelescI, ŞI
când începI la lucru :;:1 când sfîrsescî de lucru.
Când te culci si când te scoli, Domnului să 'I mulţumescI,
de ceea-ce dobândesci.
Când te rogI la Dumnedeu , să te Ierte d'orece, intâfu iertă
tu celor ţie greşiţI, apoI ragă-te de Dumnedeu r să se
împlinescă ceeace în tate cjilele dicf : "F' u « f{',-tă l/O01�
g-rt'şalde no vt re p rectu); lertâm şi nof greşi/dor uoştri,»
Cânel te rogi luî Dunmcdeu să nu te desnădejdulcscl.
Când tate cu putinţă se socotesc la Domnul, tate şî tu cu
credinţă aşteiJt�i d� la Domnul.
15270 Când Domnul eţI dă, nimenI eţf pate lua,
C'lud Domnul va cu noI, cine 'n potrivă ne va sta?
CcÎ.nd Domnul ne ajută, reul de la nof se mută.
C,lnd Domnul ne va 'nlesnl, şî pe nisip vom pluti
Când Domnul te sprijineză în zădar vrăjmaşul te Înfri­
coşeză.
15275 Cand Domnul de nOI cu totul se depărteză, tate cele rele
_ ne încunjureză.
La orI-ce lucru câld începI, de Domnul să te rogI, sfîrşit
bUl1 si''t 'ţi dăruIescă.
================== pagina 702 ==================
15280
15285
15290
15295
15300
La câte În lume te UIţI şî .vedî, pe Domnul vedl.
La Domnul cuvinte mal, puţine, şî (apte bune mal multe,
că cu fapta bună mal bine te închinl.
Lăsaţi pe Domnul în pace, şî urmaţi porunci) lul, c'atuncl
Domnul se cinstesce, când urmaţi poruncif lui.
!VIaI lesne c'o faptă bună, de ccLtcuvinte .multe, pe Dom­
nul eI induplecl.
Mal mult d in unânl de : cât din gură, pe Domnul să'i cin­
stescl.
Mai bine o cii În casa Dornnulul, ele cât mii SI sute În casa
ne-Iegruitulul. . .
Mal bine în mila Domuuluî, ele cât În mâna omului, că
Domnul mult indurător, Iar omul nici eUIJl se 'ndură.
Mal bine cu frica Dornnulur În sîn, ele c;'t;t eu ori-ee în ve­
tătură,
Mal bine să cred! pe Domnul, şi lUI să te SUpUI, sale lUI
porunci să urmezi, de cât ale slugilor luT, că şi tu sluga
Domnuluî estl. .
Mal bine cu Domnul să te tocmescI, ele cit cu slugile
lUI, şi mai bine pe el să'I ascultf ele cât pe slugile lui,
ce aLI călcat legea lui.
Nimeni pote stă 'mpotriva l'a Dornnulul voinţă.
Nimenl pe Domnul vede, Iar el pe totf t'I vede.
Nimic alt tu să poftescî, ele cât dragoste ele la Domnul,
pururea să dobândescl.
Nimic să nu cerT Impotriva voinţil a Domnuluf elin cer.
Nicl odată pe Domnul, pentru copil să'l mâhnescl, că cât
de mulţi eţl dăruîesce el de el ingrijesce.
Nicf cu fapta, nicl cu g;lnclul, poţI înşela vi'odată, pe Dom­
nul la vro urmare.
Nicl Domnul dărulesce Ia toţi de opotrivă; cit unuia dă
cu drarnul, şi altuia cu ciutarul, după a luf dreptă so­
cotinţă.
Nu gândI că Domnul ore nu te vede, şî câud a ta faptă
În lume se vede.
Nu cu Iacrămî pe obraz, şÎ cu gcll1e1ul la satana, ci cu
inimă curată, să te rogi la Durnnedeu ; că Domnul inima
ţe-o cerceteză, şÎ după ea te judec{l.
Nu cum va omul, ci precum va Domnul.
Numai Domnul cunosce gânclul şî mintea, la toţi de obşte.
Nu numai elin buze să cinstesd pe Domnul, ci cu mult
mal bine elin cuget curat.
Nu silI pe Domnul piste a luI voinFl, că nu seiI ce cerI.
Nu se cuvine llooă să ne mâhnim pe Domnul, ori bine
de ne elă, ori şi vre-un reLI, că noT nici binele, n.Îd
reul al nostru nu'l cunoscem.
================== pagina 703 ==================
Nu te vei pute ascunde de Domnul cu fapta ta, (:[l D0111-
nul si gânduI teii, nu numar fapta ta cun6sce.
Xu cel ce strigă D6mne! Domne ! ascultat de Domnul
este, ci cel ce împlinesce porunca Domnului.
I'e Domnul să'l cinstescl, sî mult să'Lmărescl, în inima ta
cu fapta ta, Iar nu cu deşarte cuvinte.
Pe Domnul, ŞI de nu'l vedl, de el s;1 te Înfricoşez), şî mult
să te sfiescl,
15305 Să 111 gandescl cumva că pe Domnul v ef înşeb cu ori-ce
faptă a ta, că el te vede cl'aprope, în totă vreţata orI
U ride te vei ascunde.
Tote fără indorelă la Domnul stau În polă, şi el precum
voresce asa le impărtesce.
F;1r' a Dom'nului vo irită, ŞI fă!" a lUI sciintă, nici se duce,
nici nu vine, nici trălesce ore-cine.
Frica Dornnulul gonesce pecatul,
Ceea- ce e de la Domnul hotărît pentru tine, n'o vei pute
depărta nicf cum.
15310 Cea mai mică mişcare a Domnuluî, frămîntă tot pămîn­
tul ŞI totă marea.
Cel ce cu numele Domnului despole şÎ jăfuresce, satana
se socotesce.
Cel ce cinste dumnedeiescă cere, smintit la minte se 'n­
ţelege.
Domnul a dat, Domnul a luat, la ori-ce Întîmplare fie cat
ele mare, pururea tu să dicl, c'atuncf mâhnirea fuge de
la tine.'
Domnul inima ţe-o cerceteză, la ce ea cugeteză.
15315 Domnul însuşl dragoste; cine dragoste păzesce, de Dom­
nul se lipesce.
Domnul votesce ca tot omul să ne fericit, şÎ pentru acesta
pe lume l'a şi zidit.
Domnul cu un «Icrtâ-tn? DOlllul'!>' peşin se Înduplecă, şi
tu către frate-ten te aretf fără milă,
Domnul cu noT şî la bine 'şî la reti, pururea să eliel.
Domnul cu bine resplătesce celui ce Iubesce, pe toţi de
obşte fratesce.
15320 Domnul manie n'are firesce, ci după faptefiesce-căruia
resplătesce.
Domnul mintuirea celor drepti.
Domnul mândrilor le stă cu totul Împotrivă, Iar pe cei
smerit! ei milulesce.
Doml�ul' ne resplătesce, când prin Rand nu ne plesnesce
Domnul nicI cum se înşelă, fie darul cât .de mare.
15325 Domnul nu cu laude, ci cu fapte se cinstesce.
Domnul pe om ispitesce, dar nu'l pedepsesce.
================== pagina 704 ==================
704
PROVERBE LE ROMÂNILOR
--- �-------�-�---���---�
Domnul pe om, cu nădejdea mult el mângâîe şî'I hră­
nesce.
Domnul pe om când se mâhnesce, Întâru mintea i-o smin­
tesce.
Domnul pe cel mindru, din scaun jos l'a aruncat, iar pe
cel smerit, În locul lul l'a aşedat.
15330 Domnul pe cine Iubesce, cu necazuri ca pe Iob, el cerce­
teză, de are răbdare să vadă.
Domnul se cinstesce cu mult' mal bine, cu fapte bune de
cât cu cuvinte multe şî deşarte.
Domnul spre resplătir e, cumpliţi stăpâni ne dă.
Domnul sprijinirea celor ce se tem de el.
Domnul t6te le vede şî le aude, daceea nu te mai as­
cunde.
15335 Domnul trebuinţă n'are d'a ta avere mare, ca lUI să i-o
hărăzescî, că el te-a dăruit' o, ci de cugetul cel bun
către însuşI al teu frate.
Domnul celuI ce reu gândesce, când cu gândul nu gân­
desce, atunci eI resplătesce.
Domnul cere fapte bune, jar nu de farisei cuvinte.
Domnul de la nOI nimic alt mal mult cere, de cat o în­
durare şî fapte bune, cea mal lesne şî mal uş6ră ur­
mare; dacesta să te ţir.
Domnul din cer nu se cinstesce, cu lenea şÎ trândăvia
din dioa 'de serbătore, ci cu mult mal bine cu munca
şî strădania, din d.oa de lucrătore.
15340 De Domnul mal întâiu mult mult să te ternl, apol pe pă­
rinţI mult mult să'I cinstesc! şî în urmă pe cel betr âni,
de părinţI să'I socotescr,
Drept este Domnul. �Î drepte sunt judecăţile lUI
Unde pîra, ocara ŞI viclenia lipsesce, acolo Dumnedeu
Iăcuiesce.
Intru zadar chemI pe Dumnedeul teu, când vei să facI
vre-un rell, c'ascultare I1U'ţr va ela la guriţa la.
Cu îndelungă răbdare, �î cu mare Îndurare, i grabnică ier­
tare, şÎ cu blândeţe dulci, de Dumriedcu te socotesc!
orl unde te duel.
15345 Fără voIa lUI Dumriedeu, nimic în lume se mişcă.
Cine de Dumnedeo temere are, acela de om haractir are.
DUl11neqeLJ unde vorescc, chiar legea firil se blruiesce.
Dumnedeul de la tine nici aur nicl argint, nicl veşminte
scumpe cere, nicl laude îndelungate cu cuvinte deşarte,
ci numar o faptă bună, cu bună cugetare, că cu acesta
şî numai se cinstest-e durnnedeirea.
De ar bună credinţa către Durnnedeu, nădejdea să te-o aibî
către însuşi Dumnedeu,
== !-
================== pagina 705 ==================
15355
15350
\�
.L
___ -=-POVĂTUJB.I Şl CUVINTE ADIWJ!:RAT� __ � �_r_I(_J5
Pentru Dor şî Dorinţă
v cep: La(riimr.
Ort-ce e poprit, aceea sî mal dorit.
Când omul doresce, la ghicitorI gândesce.
Când nu nemeresci ceea ce doresct, nicf cum să te mâh­
nescI, că vremea le aduce, când cu gândul nu gimdescl'.
Când nu dobândesct ceea ce dorescI, nicî cum să te
mâhnescl', că vremea le aduce când cu gândul nu gtmdescL
Când nu dobândesci, ceea ce dorescî, ticălos te socotesd.
Multe sunt dorite, dar nu tate de folos.
Cel ce doresce fericirea Iubesce, dar şî bolă dobândesce.
Cine cântă de clor, inima ş-o topesce.
Dorul cât de departe, te vede în ochii Iui.
Dorul muferiî inima '1-0 sfâşîe, şî ca pe cărbuni o sfîrîe.
15360 Dorul după lege, dohtorul cel mal bun al dragostei se
'nţelege.
Dorul după marte, la multî aduce marte.
Şi in vis omul când vede ceea ce el doresce, durerea i se
potolesce, salt ea mal mult i s'aprinde.
Pentru Dormire
Vcql Somn.
Pentru Dohtorl şî Dohtorii
v ce)! Ciilugăd.
Ajutorul dohtoruluI la un bolnav, până ce martea el scapă
ele b olă.
Unul către altul dohtor bun se arată, dar pe însuşî sine
nu se pote tămădui, .
15365 Unde dohtorr mal mulţî, acolo şÎ bolnavi mal mulţî.
Cu capul rece, cu picerile calele şî cu p.mtecele cam uşor,
eţI batt joc ele dohtorr.
Când dohtoriî se plâng, lumea se înveselesce.
La bolnav ca un dohtor nicl cum se te aretî, fără a fi
dohtor, că mal mare vătămare el aduci ca un dohtor.
La clohtor, la dascăl şî la duhovnic, poruncă nu încape,
nicî infricosărf cu ocărl şî dojeni ci mal mult rugăcYune,
si plată mal bună.
15370 Mal bine nici o elohtorie, de cât dohtorie cu greşală.
Mar bine fără dohtor, de cat cu prost dohtor,
Mulţimea clohtorilor scurtare de vieţă.
45
================== pagina 706 ==================
706
PROY ERBELE R0j11ÂNILOB
����---
Nimic alt mal cu'ulesnire, de cât dohtor a te areta către
orf-cine.
�ăllătatea omului, sărăcia dohtorulut.
15375 Firea, vremea şî răbdarea, cer mal buni dohtorI de multe
bale tămăduitori.
Hrana dohtorului, bala omenilor.
Cel ce pote vindeca pe cel reu de bala lUI, acela se În­
ţelege dohtorul cel mal bun.
Cine eşi Iubesce vreta, pe dohtorl bine să'I multurnescă.
Dieta, mişcarea si veselia cu bună mesură, cele mai bune
dohtoriî spre paza sănătăţiI.
15380 Dohtoriî obicfnuîesc balele să le mărescă, ca cinste In
urmă mal mare să dobândescă: călugăriI obiclnuîesc gre­
şalele să le mărescă, şÎ pecate ne-Iertate tote să le nu­
mescă, ca dare mal mare de la toţI să dobândescă ; Iar
Iăutarif ureză nunţI marl ŞI veselif ca să aibă cu ce să
trăiescă : ghid cariî elin ei eţI vor mal bine.
Dohtorlî din bolnavl, câtî sî câţî ornoră ! şî elin vină sfint
afară.
Dohtori sî prtetint, când vei să 'ţI alegI pe cel ce mal
lesne Iertă.
Dohtorul când rîde, semn de sănătate.
Dohtorul c'o pipăire ghicesce bala, ce'tf aduce peire.
15385 Dohtorul la bolnav merge, cu toporul în mână, şî ele 10-
vesce bala în cap, ferice ele bolnav! Iar ele va lovi pe
bolnav, val ele capul luî !
Dohtorul flecar la bolnav mal mare bolă,
Dohtorul se 'rnbolnăvesce când bolnav nicl cum găsesce,
şî călugărul bolesce când puţin! se duc din lume, Iar
lăutarul reCI zace când nunti ŞI veselii nimenI în lume
face.
Dohtorul, hirurgul şî spiţerul, treI pozne curiose, la bolnav,
când bolesce : că unul elice: «scotetl limba», altul dice :
«intindetî mâna»: şî ce(l-alt dice : ;dntorceţI curu!>:.
Dohtorul din bale hrana luI eŞI are, sî călugărul ele la
mortf mal mult dobândesce, far lăutarul se hrănesce elin
nunţI şÎ elin veselir; ferice de cel ce are parte de lă\.I­
tar'i.
15390 Dohtoru\ ele pâine la Domnul când se ragă, balele b
6menl cere să se înmulţescă: şî călugărul când qice.
Damne milulesce-me � foc şi pîrjol cere pe pămînt; br
lăutarul c<lnd se 'nchină, nunţI mari şi veseliI cere cle
la Domnul; ghici acum, din câte treI, care mal bine
se r6gă.
Dohtor bun te veI numi, când veI tămădui.
Dohtor şi cântăreţ orI-cine se socotesce, fără a fi în fiinţă,
================== pagina 707 ==================
';'07
__ � . POV_&..'fUIl<r ŞI CUVINTE ADEVERATE
--------------
Pentru Dobitoci şî Dobitocie
Vetjl Vite.
Pentru Dobândă
Pentru Duel
Duelul morte nebunescă, că cu reu va să resplătescă.
Duelul, morte fără judecată.
15395 Duelul, ucidere din smintela mintil,
Duelul, rnorte era filotimie prostă.
Duelul, morte de bună voiă, şî cu cea mal mare plăcere.
Duelul do dată c100e suflete ridică, pentru o pricină mică.
De ce la duei> când pravilă ele greşelI avem.
Pentru Dulcetă i Cele Dulci
15400 La cele mal dulci când piste mesură te dud, de dulceţă
te usuci.
:V[ulţr plint ele dulceţă, dar greţă ne-aduce, când ne năpă-
desc cu multa lor dulcetă.
Nici o dulcetă bună dacă �1U e spre folos.
FugI dacea dulceta ce'tt aduce amărîcîune în urmă.
Cine n'a gustat niel o arnărîciune, ce e dulce nu 'nţelege.
15405 Dulceţile vîetii, mari patirnf ne-aduc.
Departe de orf-ce dulce, când supărare te-aduce.
Pentru Dumnedeu şî Dumnedeire
v ctj'i Domnul din cer.
Pentru Dumbrăvi
In dumbravă când tu dormi, cucul te deşteptă şî privi
ghit6rea te desrnlerdă.
Dumbrava se ' nveselesce, când frunza el inverdesce.
Pentru Dureri
Aoleo! Aoleo! usureză durerea.
15410 Vei' se afli ce dureri suferă, cel ce se chinuiesce, cel ce se
II
Il
================== pagina 708 ==================
'/08
-----
PROVllRBM,E ROMÂNILOR
rănesce, şi cel ce se înjunghe? mergI la măcelărie şi te
vef îngrozi de strigăr1, de vărtăturî şi de gemeturI.
Ce durere mal amară, de cât când murna de copil se
desparte.
Cine n'a Încercat nici o durere, nicf o Îndurare de altul are.
Din durere, durere se nasce, cind bala nu se curiosce.
Durerea Îndelungată, mal rea de cât rnortea.
15415 Durerea pe lingă frumuseţe, Întru nimic se socotesce.
Durerea de picere, mal mult lubesce pe cel ce nu rnun­
cesce.
Pentru Duh
Isteclunea duhulur şi mărimea sufletuluî, ne scapă de mari
prim ej elii.
Omul cu duh mal mi" dar cu inima mal bună cu mult
Întrece pe cel cu duh mare ..
Ca să' ţi al duhul întreg, trebule mal cu sernă pururea
săţf păzesc! întregimea sănătăţif, puterea mintiî sî să­
nătatea sufletuluj,
15420 Cu anevole a cun6sce, preţul duhului la orfcine.
Cind mâna'te cumplită, în zădar te fălesci în mărimea du­
hului.
Mal bine cu. duh mal mic şi cu dulcetă la vorbă, de cât
cu duh mal mare şî asprime şi mal mare.
Maf bine duh cu mesură, de cât socotinţă piste mesură.
�Iar bine duh mal mic şi cu linişte, de cât duh mal mare
şî plin de necazurî.
15425 Micsorarea duhuluT ne face înderătnicr, pentru că nu cu­
noscern mal mult de cât ceea-ce vedem.
"Mărimea duhuluI stă, Întru a face pe ori-cine să Înţelegă
Iucrurt marî, cu vorbe puţine, far prostia duhului, când
multe vorbescI şÎ nimic grăfescL
Nicl nesciinţa greşală a duhuluî, dar nlcî duhul semn de
sciintă.
Numai 'cu duh mare fără bună socotinţă, nu poţI cun6sce
ce e de folosinţa.
:;\Ţ umar cu duhul, fie cât de mare, făr' o dulce purtare, Il u
poţI place mal la nime.
15431) Numar cu duh mare, fără înfrînare, nu eştf mal pre sus
de orI-ce greşală.
Nu pre mult cu duhul să te adîncezl, ca să nuţf Ieşî din
minti.
P6te �ă nebunia se p6te vindeca, Iar duhul cel pocit nici
Într'un chip se p6te vindeca.
================== pagina 709 ==================
T
________ p�OV�· A�o'."__rU�IHI ŞI CUVINTE ADEVEHA'l'JC
Potf sfătui pe ori-cine, dar duh de înţelepcIune nicl CUl1l
ei potl da.
Simtirea duhului cea mare, eU aduce vătemare.
15435 Tat� isprăvile duhului celuf mare, din patimi isvoresc.
Cel cu duh nu s'ar cunosce, dacă si din cel prost! nu s'ar
vedea pintre el.
Cel cu duh mal mult, mal grell gre:;;esc de cât cel fără de
minte.
Cel proşti de duh, îndată se sperie şÎ de însuşi umbra lor,
iar cei cu duh mare, nici ele cele mai minunate.
Cele mai mari duhuri se ved fără rod, când nicf o ideîe au
cu temelu de are-ce.
15440 Cel cu mal mare duh, mal lesne cade în mal marf greşeli,
că tate le socotesce ele lesne.
Cel cu mare duh la tote n'are cuvînt, că duhul cel mare
nasce şî bune şî rele.
Cel cu duh mare mal lesne alunecă, sî se poticnesce când
numaI în el se bizuie sce.
Cel mal mare duh, la mal marf greşeli supus.
Cel ce pote mal nainte a vede cele din urmă urîte În­
tîmplări, sî se pote depărta de ele, acela senţelege cu
mal mare duh.
'? 15445 Cel ce pre mult se silesce să'sr arate duhul seii, îndată
şe'l pierde.
Cel ce' ŞI ascunde duhul lUI cel mare, eŞI 111 icşoreză nu-
mele seu,
Cine duhul gonesce, eşi pIerde şî duhul sNL
Duh uşor, se jocă omul cu el ca cu o mince.
Duhul Încet Încet se măresce, când la cele de mărire se
silesce.
15450 Duhul cât de mare, cât de deştept şî cât de pătruridetor
fie, dacă trece piste rnesură, de nebun se socotesce.
Duhul mult se întinde, când face mintii o bună aretură.
Duhul nici cum pete sta fără nici o mişcare, că şî când
el se gândesce, mal mult în sine Iucreză,
Duhul nu pete săvîrşi nicI o ispravă, până ce vre-o patimă
nu'l va îrnboldi la vre-o mişcare.
Duhul nu după nern merge, ci după isteciunea minţel.
15455 Duhul podobă firescă la om; nu'! împodobi mal mult, c5
mal re(1 el ÎntunecI.
Duhul pătrundetor inceperî ne-arată, Iar săvîrşirea lor la
cel din urmă o lasă,
Duhul se cun6sce după rostul graiulUI şî după isprava lui,
Duhul să ţe-l deprindf la cele mal Înalte sciinţe.
Duhul stă întru a isvoeli cele bune şî folositore omeniriI,
iar nu elin potrivă, c'atuncl se numesce furie şî năbădaie.
t
,il
1IIIIIIIII.;.â ... ·.n.�.·i.i ....................
================== pagina 710 ==================
710
15460 Duhul fie cât de mare când n'are nici un dor, de batjo­
cură se socotesce_
Duhul cel mare al muîerii, la isvodirl ele măglisiri prl­
vesce.
Duhul cel mare îndată te cufundă, Iar cel mar potrivit te
portă pe faţa măril, bătendu-te de zefirul cel mai dulce.
Duhul cel pre întins, cu cât la mar marf lucrări se'nfige,
ce-atât mai ren se'ncurcă,
Duhul descoperă simtirea mintii.
15465 Duhul şî prostia, frumuseţea şi urîciunea, puterea şî slăbi­
cîunea, cele mal mari Între omenf deosebiri.
Duhurile cele mari când greşesc, greşesc desăvîrşit.
Duhurile cele necurate pururea la turburări pândesc şî
născocesc.
Duh poţi găsi la ori-cine, dar nu cu cuget curat.
Duh se pete găsi şî la un nebun, dar judecată nici de
cum.
15470 Duh desăvîrşit, cel ce nemeresce ori-ce la vremea ei.
Deosebirea duhurilor, spargere de casă.
Deprinderea duhului eI măresce iscusinţa lui.
Şî cel mai mare duh, fără un dulce Şl vin graHi, nicl o
plăcere are.
Sciinţa din duh se nasce, că cel fără duh nimic nu cu­
nosce.
Pentru Duhovnici
Veql Dohtorr.
15475 Vai de duhovnicl, când vor Iipsi pecătosil !
Duhovnicul pe pecătoşl bine ei povătuîesce, far el nici
una păzesce din câte lor le g-răfesce.
Duhovniciî de cât toţi mai înveţatf să fie, că de la el toţi
aşteptăm povătuirf să luăm; val de acel popor ce du­
hovnicî nevoie şI au,
Pentru Duşmani i Duşmănie
Veq'î Vrajbtl.
Pentru Deopotrivă
Vc1' Cer deopotrivă.
================== pagina 711 ==================
-T
il
POV1ŢFIRI ŞI CUVINTE ADEYBRATE
Pentru Deosebire
Când deosebirea va lipsi, şi totî d' opotrivă vor fi, nici o
gâlcevă se va mal ivi.
Toţi împreună vor să fie deopotrivă, unul cu altul, iar
fiesce-care în parte va să albă deosebire, unul de altul,
cl'accea şî ne pizmuim unul cu altul.
15480 Deosebirea Între ornenf destoinicia se'ntelege,
Pentru Dajdii
Ve4l Da/clic.
Pentru Desghinare
Unde desghinare acolo şÎ tulburare, val de cel ce se des­
ghineză de fratele seu.
Cînd cei mal' micf înnotă în muncă necontenit, şî'I vedf că
se tăvălesc în cea mai mare ticăloşie, rar cel mai mari
plutesc piste ori-ce desfătare, atunci să aştepţi cea mal
mare desghinare.
Sărăcia din robie, robia din slăbiciune, slăbiciunea din ne­
unire, neunir ea din desghinare ; val de cel ce să desghi­
neză.
Desghinarea Între ornenl, prăpăelenia omenirei,
15485 Desghinarea intre prieteni, îndemnare de satană.
Desghinarea între fraţi, peirea lor.
Pentru Desrnierdare
jill
,1
I
�
I
•
154\90
Desmierdarea la copil, desfrînare le aduce.
Desmîerdarea la copii, cu cele mai rele năravuri el îm­
bracă.
Desmlerdarea se 'nţelege muma durerilor la copil, d'aceea
de copil departe s'o isgonescL
Desmlerdarea cea mare, sfiios şî ticălos pe om el face.
Pentru Desnădejduire i Desnădejduiti
o 1. ce amar ţi se pare când vedl pe altul că'tf rea îmbu­
cătura din gură! la ce desnădejduire te aduce!
Vfeţa când n'ar ave nicî un sfirsit pe lume, desnădejduire
nu s'ar pomeni pe lume .
================== pagina 712 ==================
l'HOVEHBELlE HOMANILOR
712
�----------------------------
Ca desnădejduirea nicI o patimă rnaî grea.
Când omul se desnădejduresce, vleta s'o primejduresce.
15495 Când norodul la desnădejduire cade, tocma atunci se so­
cotesce cum pe stăpân să '1 înfrîneze, feresce-te d' o ase­
menea întîmplare.
Când se topesce unul de chinuri, nicr o nădejde ei mal
rernâne, s'îndată cade la desnădejduire.
La desnădejduire pururea cu 'rnpotrivire, sî nici cum el
să te supui.
La desnădejduire puterea se rnăresce, că ca un nebun omul
se pornesce.
Nici cum desnăclejduire, că vremea la ori-ce, în tot cesul
şî în tot momentul, În tot chipul se schimbă.
15500 Numai cel desnădejduiţî cad În relele cele mal cumplite.
Nu te desn ădejdul, că nădejdea cu răbdare, Într'un minut
te pune călare.
Pe nimeni să nu aducl la desnădejduir e, ca să nu cadă
asupra ta.
Primejdiile cele mal mari pricinuite din desnădejduirr, ne-au
scos la meidan pe cei mal mari ornenî, ce ne-au trecut
din întuneric la lumină, şî ne-au îmbuibat de cele mal
multe folos uri ornenescr.
Să nu te desnădejduiescl nici la cel mai mare necaz, că
nădejdea, uşurinţă la ori-ce necaz.
1550::; Să nu te desnădejdurescî, nici cum şî nici odată, ci vremii
să te plecl şi pe ea să o aştepţi.
Tot-de-una să muncesci, şi nici cum să stăpânesc! ceea-ce
cu munca ta dobindesc], cea mal mare desnădejduire.
Feresce-te să nu cadi în desnădejduire şi 'n ticăloşie, c'a­
mindooe el' opotrivă eţr stirsasce vieta, fără vremea el.
Cea mal mare g-reşaIă, ce ele nevoie să urmeză, desnădej­
duire se 'nţeleg-e.
Cel ce cu tot�Il desnădejduit este, la turburări gclndesce.
15510 Cine numar are nici o nădejde, la desnădejduire ele mare
nevoie cade.
Desnădejduirea la turburare duce pe cel mal dulce.
Desnădejduirea singură, ea pe ea se sfâsie cu unghiile sale.
Desnădejduirea sufletul de tot te'l turbură.
Desnădejduirea, slăbiciunea sufletuluf.
15515 Desnădejduirea te duce la cele mal urîte fapte, d' aceea
ele ea fugI cât vei pute departe.
Desuădejduirea te bagă în rescole, fără vota ta.
Desnădejduirea n'are frÎLI de poposit, că la nimeni se
supune.
Desnădejduirea şî pe cel sărac, şî pe cel bogat, şî pe cel
slab şî pe cel tare, d' opotrivă stăpânesce.
================== pagina 713 ==================
POV ĂŢuIHf �I r;UVINTE ADEVEHATE
De multe ori desnădejduirea biruiesce orrce răbdare.
15520 Depărtarea din casa părintescă , cea mai mare desnădej­
duire.
Pentru Desrobire
Pentru Depărtare
Cind toţi se depărteză de tine, socotesce-te ca într'un
mormînt.
Mai bine marte de cât depărtare, că martea te scapă de
ori-ce necaz, rar depărtarea te chinuiesce cu orî-ce necaz.
Cel ce se depărteză din lume, socotindu-se pe sine numar,
sfânt, cel mal spurcat ŞI nelegIuit în lume se 'utelege ;
iar cel ce împărtăseză, pe cel asemenea lui, de dragoste,
de Închinare, de dobânda muncii sale, acela în adever
cel mai sfânt şi mai cinstit.
Cel ce de muiere se depărteză, trupul lUI şî '1 urasce, că
muierea, parte din trupul lUI după lege se 'nţelege.
15525 Cel ce de mutere se depărteză, de legIuirea Domnului se
depărteză ; daceea cu drept cuvînt nelegtuit se 'ntelege,
când legea Domnului calcă.
Pentru Deprindere
Ca să te deprindf la ori-ce trebule se muncescî continuu,
Cu adesa urmare, omul se deprinde, la ori-ce si se dedă,
La îndurare, la recunoscintă ŞI la dragoste, mult să te
deprind), depărtând sfiala de la ele.
La deprinderf să te aretf volnic ŞI forte tare, ca să do­
bandcsci aceea ce gonescl.
15530 Să te deprindl a gândl ŞI a cugetă, la ceea ce'ţî aduce
cinste şî slavă.
Tate cu deprinderea se pot dobândi; daceea putem şî cu
cele bune să ne deprindem când ne vom sili, �î de
cele rele ne vom depărta.
Tată deprinderea cu acela se dedă, cu care se oblclnulesce
mal adese- orî.
Cei mal multi. anevoie să 'SI sectă din cap o ideie ce, gre
sît, din deprindere a dol;ândit; d'aceea pururea cu cele
de temeiu tu să te deprindt.
Deprinderea aduce plăcere la cele rele, până când eŞI bate
joc de ele.
================== pagina 716 ==================
Vecii Z,'clar"ic.
Pentru Deşăr'tăc îurie
PROVIWBELll ROMÂNILOR
716
15570 Mal bine defăimare spre folos, de cât lauclă spre derăpe
nare.
Nicr ale altora t6te să le clefăimezI, nici ale tale t6te piste
mesură să le mărescI, că la amîndo oe dopotrivă gre­
şesc!.
Nicj o muiere să defalmî, ci pe t6te să le Iaudr, ca mai
mare cinste tu să dobândescl.
Nic! un om pe lume fără defăimare, la unul mal mică, la
altul mal mare.
Pe cel-ce la tine defaimă pe orî-cine, să'I depărtezj de la
tine to cma ca p'un câine, că te muşcă pe furiş.
Până a nu cerceta defăimare.; ce vor face, nicI osândă nici
piedică nu se cuvine a face.
Silesce-te a te Îndrepta când alţiI te vor defăima de te vor
asculta, Iar dacă nu, di şî tu cum dic el, numar să scapi
de er, că cel pe din afară .111aI bine vor judeca.
Să nu defi'iimI pe nirnenf până ce nu vei cădea şî tu în
defăimare, ca să cunosci defăimarea ce g-resală mare are.
Si te feresei de defăimare, şî cu mult m�r mulr de o nă­
paste mare.
Feresce-te da defaima vre odată vre-o mufere, că foc a­
prinqf în capul teu,
Feresce-te să nu cadr în defăimare de muIere.
Fără defăimare de JeI să petreci, de urrnărf urîte cu totul
să te ferescl.
Cel-ce defăima pe fratele SeCI, hulesce pe Domnul sei:i;
cl'aceea nu defăimare, ci mal bine îndreptare.
Cel-ce ele faţă te Iauda şÎ pe din dos te defaimă, urîtă
javră se socotesce.
Dacă îndrăsnesci să faci cele ce nu se cuvine, priimesc1
defăunarea ce tie ti se cuvine.
Dacă nut] place 'elef�il11area celor rele, fugI cât vei putea
ele ele.
Defăimarea într'un cuvînt, rar îndreptarea el cere mi] şÎ
sute ele cuvinte.
DHăimarea cât de mică la minte te piscă.
Defăi marea urîciosă, că de vleţă primejeli6să.
Defăimarea, năpastea şî bătaia ele joc, fapte de satană.
Defăimarea, pururea pe cel mai drept cade.
Defc'iimătorui ele însuşI fierea şî veninul lUI se o trăvesce ŞI
se topesce ca ceră de foc.
15575
15580
15585
15590
================== pagina 717 ==================
pa
15595
15600
15605
15610
717
Pentru Dîrz! i Dirz ie
V e(p: IllrlrifsI/J/ă.
Pentru Dragoste i Draguţi, Drăguţe, şi Drăgostoşi
i Drăgăst6se şî Drăgălaş!
A unuia către altul dragoste curată, prTeteşug ne arată.
AnevoIe a sluji până în sfîrşit, la dragoste fără smintelă ..
Anevoie se găsesce drumul dragosteI, cel adeverate,
Aducerea aminte d' o dragoste depărtată, gn5pa ţie ţeo
sapă.
A dragostei putere cu mult mal mare de orf-ce putere
mare.
A dragosteI plată, sărutare îndată, ş'a dragostei sărutare,
otravă întrînsa are.
A dragosteI săgetă, cu mult mal iute şî de cât insuşf ful­
gerul.
A dragostei săgetă, cu sărutare ne desteptă.
A dragosteI făgăduinţă, nădejde fără credinţă, şî cu mare
căintă,
Iubire� de cinste în foc te bagă, lăcomia te îndopă, cu
jafurI şî prădt, interesul te orbesce, pizma sî zavistia,
derăpenarea lumiI, Iar dragostea curată unirea tutulor,
Inima de dragoste nici cum să'tî fie secă, ci cum una se
va depărta, alta'n loc va intra.
Ale dragoste] întimplărt numai pătimasul le pete cunosce.
Omul nu pote cunosce zădărnicia dragosteI, până când de
ea nu se topesce.
Ori-cum te vei depărta, cl'o dragoste veche, nurnaf de cît
te întorci Iarăsf la ea.
Ori-ce patimă la greşelI ne duce, Iar dragostea de tot ne
face de rîs, că'sf bate joc de noi.
Unul cu altul când s'ajută, atunci dragoste mal multă.
Unde e dragoste, acolo şî vieţă mal bună.
Unde tore de obşte, acolo şi dragoste mal multă se gă­
sesce, că d' acolo zavistia cu totul lipsesce.
Unde cinstea Iipsesce cea de opotrivă, acolo din potrivă
nici o dragoste se mal găsesce.
Unele dragostea îrnperătesce, acolo greşelile întru nimic
se socotesce.
Unele dragoste curată, acolo vieţă nevăternată.
Invoîela dragostei, pe buze nurnaf să face, daceea puţin
şî ţine.
Impotriva dragostei nici o armă se găsesce, Iar temerea o­
topesce.
�
: 1
1 I
. I
,1 i
II
l' I
I
,
f r
================== pagina 718 ==================
7 _1_8 I-"l'-W'-'_'ERBELE RO:;rJ\NIL0lt
15615 In cea mal mare dragoste, temerea cum se va iVI, dra­
gostea îndată va plerl.
Indoită dragostea a unei rnurerf către un bărbat, de cit
a unul bărbat către o muiere.
Val de cel ce la betrânete de dragoste se cuprinde.
Vleţa dragosteI până ce 'se ved, unul cu altul.
Vorbă scurtă sî dragoste lungă.
15620 Ghimpe de albină dragostea 'şi-a dobândit, În cine el infigl,
peşin l'a şi rănit.
Ca se dobândesc; dragoste ele la muterr, trebule pentru
ele să te jertfescl,
Ca să dobândescj, dragoste de la cel mari. trebuie să'tt
vindl t6tă moştenirea părintescă.
Ca dragostea să dobândescî să'tt deschidi urechiile l'ale
ei cuvinte.
Chinurile dragostei, şî de se ved grozave, dar cu dulceta
se priimesc.
15625 Chipul dragostei unul este, dar ale el îuchipuirl multe "d
deosebite.
Cu cât mat mult zăbovesci cu dragostea când grălescl, cu
atât mai mult te căescl, de dragoste când te birufesci.
Cu cat ma.i mult te feresc], cu atât mal lesne de dragoste
te Iipescî.
Cu cât mal dulce limba dragosteI la început, cu atât rua i
amară pe la sfîrşit.
Cu sila dragoste nu se dobândesce,
15630 Cu mojicie şi cu curnplire dragoste nu dobandescl.
Cu sărutare dulce dragostea ne Împunge.
Cu totă împotrivire a omului înderătnic, dragostea el bi­
ruiesce, şî când inima i se 'mpîetresce.
Cu dragostea să nu te jocl, că la cel mal mare foc, ea
isbândesce, Iar cu fuga se topesce.
Cu dragostea şî cu credinţa pe toţi u Il trup eI fad, şi
tu te aretl sufletul acelui trup.
15635 Cu bani POţI căpeta dragoste de la toţi pană al cu ce a
o curnpera.
Când greşescI la dragoste, se tremurI de frieă de ceea ce
Iubescl.
Când nevoIa stăpânesce, dragostea lipsesce.
Când ne săturăm de dragoste, începem la necredinţă.
Când dragostea contenesce anevoie se mal dobânclesce.
15640 Când dragostea eţI g-răIesce, ce'tf mal pasă de ori-ce?
Când dragostea se ivesce, prIeteşugul se înnoIesce.
Când dragostea se'mpotrivesce, atunci mal rel! te rănesce.
Când dragostea se j6că cu tine, atunci tu mal mult să te
sfiescî de ea.
================== pagina 719 ==================
l'OV Ă'J;UIlt'î ŞI CUVINTE ADEV JmATE
7J9
Când dragostea 'ţI dă sărutare, atunci te 'nvîrtesce în fri­
gare
15645 Câ�ld. dragoste Între omenr, Ilie! o g:reşal�l Între ei.
Cât de recI omul să fie, dacă la dragoste cade, îndată se
îrn blândesce.
L'al dragosteI jurămînt nici cum să dal credernint.
La dragoste când g'clndescl, mal fericit re socotescl, când
nimic nu seir, de cat când teSte le seir.
La dragoste, la laudă, la slavă şî la pofte, mare mesură
se păzescl, ca să nu te călesci.
15650 La dragoste, tăcerea semn de priimire.
La dragoste ele 0111 mare, temelri nicf cum să pUI tare.
La dragoste şi la cinste să te întreci cu fraţiI tei.
L'a dragosteI făgăchtieli=i să aibI mare îndoielă.
Limba de tot ţi se more, când dragostea gr�tiesce.
15655 Mal bine înşelat de dragoste, de cât neinselat şÎ fără
dragoste.
MaT bine meSrte, de cât se cad! cu totul la dragoste; cine
a încercat-o, acela nurnaf o ' cunosce.
Mal bine pâine prostă ŞI plină de dragoste, decât bucate
iuiperătescî, cu urîciune ŞI vrajbă.
Mal bine sărac cu dragoste, decât bogat cu urîciune.
Mal bine dragoste mal puţin㠺Πajutor mal mult.
15660 Magnetul dragosteI nimenI el cunosce, de cât cel pe care
el, la el el trage.
Mare rană ne deschide, dragostea când se închide.
Mijlocele dragostei multe şî nepricepute ; daceea pe nesim­
ţite, ne'nsală ŞI ne coprinde.
Multe lecuri se pot găsî de patima drag ostei, dar nici unul
fără greşală ca depărtarea de la ea.
Multă mângăîere nocă ne-aduce, ŞI în vis cind vedem, dra­
gostea cea dulce.
15665 Multt ar putea scăpa de resborul drag osteî, de nu s'ar
lUpUL CLI cea mal mare dulcetă.
Ne plângem ele dragoste şî când avem Îndestul, ca pururea
Set căpetăm dragoste mal multii
NimenI nu pote ghici cind la dragoste o să cadă.
Nimenf nu se p6te ascunde când dragostea el ajunge.
Nimic piste putinţă, la dragoste se 'ntelege.
15670 Nici o dragoste mal mare ca dragostea ele mumă, către
cel din pântecele el.
Nici la tinerete, nici la betrâuete, de dragoste nici cum
să nu grăle�ci vre-un retI, că,' şî la o vîrstă şî la alta,
supus el te socotesc!.
Niel masa fără veselie, nicI dragostea fără mângălere are
vre·o plăcere.
================== pagina 720 ==================
720
l'HOVEHIlELE HOMÂNILOH
----------------
Nicl dragoste, nici uriciune, în veci nu ţine.
No ptea, dragostea mal dulce se pare.
15675 Numai necuratul eşI bate joc de dragoste.
NumaI cel ce Iubesce cunosce dragostea ce este.
Numar dragostea Jertă greşalele di� dragoste.
Pentru dragoste să grăfescT, când în flacăra el te găsescI.
Puterea dragoster, moleciunea omului,
15680 Puşca lovesce la semn, şi dragostea în inimă, că inima
se 'nţelege, semnul Însemnat al el.
Rana dragoste! din săgeta el dobândită, nu se vindecă de
cât cu altă săgetă mal otrăvită.
Rodul drăg ostej, copilul se 'nţelege, ŞI unde copil mai multi;
acolo dragostea a zăbovit mal mult.
Sila ce 'ŞI face ore-cine, spre a se depărta d'a dragostei
săgetă, mat cumplită se arată, că mal reLI el răriesce de
cât a dragosteI săgetă.
Silesce-te să dobânclescl dragoste de la totî, ca să potf
trăi împreună cu toţI.
15685 Să te fer escf cât vei pute cl'a dragostei săgetă, că la ficatt
te lovesce, fără veste.
Săgeta dragosteI unde rănesce, lec nu se mai găsesce.
Săgeta dragosteI din ochi când sboră, În inimă se sco­
bor ă, şi cu cât mal bine intră, cu atât mal an evoîe Iese.
Săgeţa dragosteI dulce, dar plină de otravă.
Slăbiciunea dragosteI la mulerî se Jertă, că cu ea şî numai,
pe bărbatt el biruiesc.
15690 Stafia dragostei, statornicia se 'nţelege.
Taina dragosteI, subt pole stă.
To tă dragostea stă în dulceta obrazului, ce ochiul numai
o cunosce, şÎ-I aduce plăcere.
Tolba dragostei de aur strălucesce ca un sore, dar săge­
tile se ved unse cu otrăvită unsore,
Fetele ŞI betrânii de dragoste să nu gră1ască ca să nu
se smerduiescă.
15695 Firea când ajunge, l'a dragostei vreme, nici cum din calea
ei se mal p6te popri.
Focul, numai de aprope, te arde şi te pălesce, iar dra­
gostea cu cât mal departe. cu atât mal reu te frige şÎ
te pirlesce.
Fulgerul ochii te-I Întunecă, iar săgeta dragostei mintea
te-a turbură.
FugI de dragostea viclenă şî de dulcea sărutare a ornuluî
viclen şî acelui făţarnic, c㠺Πunul şî altul ca Iuda te
vinde; cine acesta n'a păţit' o, nu o pate cun6sce.
[<'{lră dragoste, în lume nimic nu pote sta.
================== pagina 721 ==================
POVĂl'UIRI ŞI CUVINTE ADEVERATE
721
I
15700 Cea mal mare minune, a dragostei se 'nţelege, când te
face să Iubescî fără vota ta pe cel ce nu te Iubesce.
Cel de la carî cumperărn dragoste cu banr, ochii noştri ei
iubesc dar nu pe înşine nOI, că cum staI din nurnerat,
dragostea s'a mutat.
Cel coprins de dragoste, blând nu se vede a fi.
Cel nesmintit, dragostea în veci nu-o uită.
Cel ce se inşală de dragoste, când Iubesce, cu mult mal
fericit de cât cel ce la a el înşelăciune nici cum se su­
pune.
15705 Ce despărţire în lume mal amară, de cât când dragostea
fuge din cămară!
Cine la dragoste cade, întâlu mintea i se scade.
Cine n'a gustat din plăcerea dragostei, nu pote cunosce
fericirea el.
Cine 'n laţul dragostei n'a dat vre-o dată, acela numaI nu
cunosce plăcerea dragosteI.
Cine în lume n'a început a dragostei dulcetă, acela nu
curiosce nici a blândetelor dulcetă.
15710 Cine de dragoste se ţine, ş'a luat 4ioa bună de la înţelep­
ciune.
Cine 'ţI arată multă dragoste nu te cam îubesce, că ca
un făţarnic te Iubesce.
Cine dragoste nici cum simte, În nesimţire se chinuiesce.
Cine 'şf crimpoteză dragostea către muiere, vreţu s'o crirn­
poteză.
Cinstea cea mal mare să fir statornic la dragoste.
15115 Din trebuinta ce am el! de tine şî tu de mine, se nasce
firesce o dragoste între mine şî 'ntre tine.
Din dragoste se nasce orl-ce facere de bine.
Din dragoste tate '11 lume saii născut.
Dcoe lucruri după fire, a s'ascunde după fire: dragostea
şî beţia; c'amindooe, după vorb㠺Πdupă uitătură, şi când
chiar se tăînulesc, ele mal mult se vădesc.
Dulceta dragosteI, ghimpele el.
15720 Dulceta dragosteI, fără statornicie Îndată dă în acrit.
De vei să dobândescl dragoste de la cei mar mari, lau­
dă-le cusururile lor, ca nisce mari isprăvi,
Departe de tine dragostea cea desfrinată, că cinstea ţe-o
ridică, minte te-o Întunecă şi pe tine jos te-aruncă.
Departe de cea dulce a dragoste! sărutare, că ca albina'tî
dă în gură mIerea cea mal dulce, dar rel! te împunge.
Depărtărr de vieţă, cu mult mal bine la ori-cine, de cat
pururea o petrece fără dragoste în vletă. .
15725 Dragostea alifia cea mal dulce, la rănile ce ea ne aduce.
Dragostea amorţesce orl-ce simţire firesce.
46
================== pagina 722 ==================
'722
1:'ROVERBl!:LE lWMÂNILOll.
Dragostea amorţire dulce de glas, nooe ne-aduce.
Dragostea, arma muleriî.
Dragostea adeverată, cea mal curată înclinare.
15730 Dragostea adeverată, cea mar mare Înfrînare,
Dragostea e cu haz, dar despărţirea ef cu mare necaz.
Dragostea isvorasce dintr' o taină a sufletulul, ce nu se
pote grăi, de cât numaI prin bătaia inimei.
Dragostea inimă n'are, s'in inimă lăcuîesce.
Dragostea, inima sufletului.
15735 Dragostea intră în orf-ce inimă, fie cât de cumplită.
Dragostea intră cu viclenie, locul ce se arată cu mân­
drie.
Dragostea intră pin tate câte sfint pe pămînt, şî pe subt
pămînt.
Dragostea o plecare cu plăcere, a unei inimi către alta.
Dragostea ochi n'are, d'aceea orbesce cade pe ori, cine
cade.
15740 Dragostea odrăslesce, când d'opotrivă se păzesce.
Dragostea În inimă se ingropă, �î credinţa În suflet.
Dragostea în adever sfânt lucru se 'nţelege, dar Domnul
să te ferescă ele dragoste nebună.
Dragostea în lume credemint n'are, că de orl-ce pricină
îndată se stinge.
Dragostea impreuneză şî cele mar depărtate inimi.
15745 Dragostea Întunecă şî mintea cea mai luminată.
Dragostea Între ornenl, potrivirea duhurilor.
Dragostea Într'un minut se prinde cum n'ar credut, şî ia­
răşî Într'un minut se stÎnge cum n'al vedut,
Dragostea Înfocată se stînge mar îndată, iar cea mal prostă
mar îndelungată.
Dragostea Înfocată fericirea cea mai mare, când ţine vreme
mal mare.
'15750 Dragostea îufloresce, când nicî o temere dobândesce.
Dragostea În bănuleli, pururea petrece.
Dragostea înşală şî pe cel ce n'are la ea nicl o plecare.
Dragostea jos te-aruncă sabta din mâna ta.
Dragostea cam de toţf unul din cele mai marf, daruri se
socotesce.
15755 Dragostea ca-a el s{tgetă, căsătorie ne arată.
Dragostea cu ale el blândeţe pe orî-clne supune, Iar urî­
cîunea cu crudime, departe unul de altul pe cel mai
Iubitf eI pune.
Dragostea c'o vorbă dulce, la priimire ne aduce.
Dragostea, cornora inimer,
Dragostea cu interes nu se'ntelege dragoste, că îndată te
năpustesce, cum interesul lipsesce.
================== pagina 723 ==================
�
I
I
15760 Dragostea cu o săgetă dooe inimf şÎ îndată, le pătrunde
de o dată,
Dragostea cu urrciuuea, în veci se pizrnulesc.
Dragostea, cuvîntul el dă la o parte.
Dragostea cu mângâierea, se dobândesce de obşte.
Dragostea cu cât mar mult Iubesce, cu atât mal mult te
învaţă să Iubesci.
15765 Dragostea cu mult mal nestatornică, de cat uricfunea În-
tre oment se arată.
Dragostea cum se mişcă, peşi 11 la ficaţî te ghimpă.
Dragostea cu nădejdea, mai mult se hrănesce.
Dragostea cu plăcere, cea mal mare fericire.
Dragostea cu îndatorire, nu se'nţelege într'o unire.
15770 Dragostea curînd s'aprinde, dar sî curînd se stinge.
Dragostea cu cât mar mare, moruela el te înşală.
Dragostea cu datorii anevorc se unesce, că una cere slo­
bodenie şÎ cea-I-altă robie.
Dragostea călăuză plecă la cei ce el i se plecă,
Dragostea când isbândesce, la căsătorie privesce.
15775 Dragostea când vine, cu săgeţi dulci te'mpunge, Iar c;'lnd
fuge, amar te frige.
Dragostea când grălesce, orrce gură amorţesce.
Dragostea când contenesce, orf-ce trup se veştejesce.
Dragostea când Iăcrimeză, atunci mal mult te pîrjoleză,
Dragostea când s'a ivit, ea mal înainte te-a rănit.
15780 Dragostea când se aprinde, si de ea llU pote să se mal
stăpânescă,
Dragostea când se umple �î de se revarsă, vasul tot plin
el lasă.
Dragostea când se jocă cu tine, cu mult mal primejdlosă
de cât când se iuversuneză.
Dragostea când se mânie, mintea schimbă în nebunie.
Dragostea când pîere, plăcerea se cufundă.
15785 Dragostea când se'ntrece, ŞÎ munţii se despart ca drum
slobod să'I lase.
Dragostea când se'nnotesce, mal tare se ivesce, ş'atât de
mult se rn ăresce în cât nu se mal socotesce.
Dragostea cind se depărteză, sufletul din bătaîe nu mal
inceteză.
Dragostea când te cuprinde, mintea nu te mal prinde.
Dragostea când te mângâie, la inimă te sfâsie.
15790 Dragostea când te pirjolesce, atuncf vieta vfetă să soco­
tesce,
Dragostea când te rănesce, mintea nu'tf mal folosesce.
Dragostea când doresce, cu ah! şî val'! se hrănesce pană
ce te topesce.
================== pagina 724 ==================
15795
15800
15805
15810
15815
15820
15825
724 l'.ROVEHBELE HOMÂNILOH
Dragostea, cât de amară, păzesce cele de taină.
Dragostea când te-a lipsit, di că al murit.
Dragostea cât de usoră, la inimă se scoboră.
Dragostea cât de mare, supusă la întristare.
Dragostea cât de mică, la inimă te piscă.
Dragostea cât de departe, te mal chlernă s'altă dată.
Dragostea la omenire, multe greşeli acoperă.
Dragostea la 0111 când cade, pe inimă se asedă,
Dragostea la Început, ore-ce la început, rar' în' urmă, mal'
pe sponci,
Dragostea, la început, cam adeverată, iar mal la urmă de
tot rnincinosă.
Dragostea la vremea el este cu mare haz, rar piste vreme
cu mare necaz.
Dragostea la nici o pravilă p6te să se supuîe.
Dragostea, la toţI ne aduce vieta cea mal duIce.
Dragostea, la frumuseţe nicî să uită nici gândesce.
Dragostea la betrânete, mal mult se măresce, că pe la
sfirsit pri vesce.
Dragostea la betrânete, privesce mal cu blândeţe.
Dragostea lumea a umplut' o de oarnenî şî, d'ar lipsi din
lume, lumea s'ar istovi.
Dragostea mal uş6ră de cât pana cea mal usoră ; d'aceea
pururea În vînt sb6ră.
Dragostea mal lesne te înşală, când nu bagI ele semă,
Dragostea, mintea omului Îndată I-o schimbă.
Dragostea, mintea mal întâiu ţe-o fură.
Dragostea muîerif, nu cun6sce saţiul.
Dragostea muierif către bărbat ţine, până dă piste alt
bărbat.
Dragostea muîerllor, o linguşire mincinosă, ca să nu dic,
o croconieicie, si cu mult mal mult e făţărnicie.
Dragostea multă vreme nu se p6te ascunde, unde ea se
lip esce.
Dragostea multă vreme prleteşugul nu se'I ţine.
Dragostea mult s'o cinstescî, dacă ve! s'o dobândesci.
Dragostea, murna îndurăriî,
Dragostea nectarul vieţii, ce îndată te Îmbată şî beţia el
te inveselesce.
Dragostea nebunii clocesce, că te face să Iubesc! când pe
una, când pe alta, după cum tu nu votescî.
Dragostea nicî minte, nici rude, nici prietinf are.
Dragostea nici pizmuîesce, nici zavistesce, nici Împotrivit
g�tndesce.
Dragostea norodului, fericirea Dornnuluî.
Dragostea noroduluI cea mal mare putere a stăpâniril.
================== pagina 725 ==================
povk�'LJIRI �I CUVINTE ADEVEHATE
725
Dragostea nu ostenesce, cât de mult Iubesce, şî de nu se
odihnesce.
Dragostea nu caută nicî la cinste nicl la avere, nicî frică
�;, de ore-cine are să o poprescă.
Dragostea numai trebuinţă de dascăl n'are.
15830 Dragostea nu ne Întrebă, nici când începe, nici când În­
ceteză ; cl'aceea să nu ne mâhnim, da el statornicie, că
nu e În mana nostră, nicî să Iubim nici să Încetăm de
a Iubi.
Dragostea nu numar prin cuvinte ci 111al mult prin fapte,·
să te-o areti, frate.
Dragostea nu' se supune nici la legI 11lCI la poruncI.
Dragostea nu se sperie ele nici o primejdie, că 'n foc Ş
'11 apă intră pentru o mică plăcere.
Dragostea peşin se pierde, când nădejdea nu se mal vede.
15835 Dragostea piste mesură, pe nesirnţite cade la temerea cea
mal nebună.
Dragostea piste fire n'are lecuire.
Dragostea, poruncă nicf cum ascultă.
Dragostea potolesce cea mal mare m;111 ie.
Drag-ostea, poftă sufletescă.
15840 Dragostea pe nesimţite te strînge la cuţite.
Dragostea pe nesimţite şî la vîrstă fără dinte, te coprincJe
şi te 'ntinde.
Dragostea pe tinerime, mal mult vîneză cu Iuţime.
Dragostea pe toţI Întunecă sintro cursă el aruncă.
Dragostea pe tăcute cu semn din o chiî grălesce.
15845 Drag-ostea pe cine rade, pană la os el rade.
Dragostea pe cine pişcă, din loc nu se mal mişcă.
Dragostea reCi rănesce, Şl Iarăşi ea tămăduîesce rănile ce
a făcut.
Dragostea s'a născut în cea mal mare nestatornicie.
Dragostea saţ n'are.
15850 Dragostea singurătate, pururea gonesce.
Dragostea sufletescă cea mal adeverată dragoste, Iar nu
şi cea trupescă, că cea sufletescă pană în sfîrşit ţine.
far cea trupescă îndată pîere cum faţa se sbîrcesce, cu .
tate ale ei făgăduleli, cu tate ale ei dulcî cuvinte, cu
tote ale el jurăminte.
Dragostea, sufletul inimit.
Dragostea suflet mal blând unde găsesce acolo se lipesce.
Dragostea se îngropă cum cununiile În cap se pun, pesi»
atuncf intră temerea în locul dragostiL
15855 Dragostea se cuuosce când începe a se nasce, că cum ea
eţf zimbesce, îndată se şî lipesce.
Dragostea se măresce, când interesul ne-a dospesce.
================== pagina 726 ==================
726
PROVEHBELE ROMÂNILOI\
Dragostea să n'o vindecI că mal reu te vatămă.
Dragostea se 'nveseIesce, când de faţă se ivesce, Iar nu
şî când ascunsă se păzesce, c'atuncl ea bolesce.
Dragostea se schimbă dup'a inimi! plăcere; cl'aceea nicl
cum statornicie are.
15860 Dragostea se risipesce, cum superarea se ivesce.
Dragostea se dobândesce Între cel deopotrivă, cu cel ce
petrec împreună.
Dragostea săgetă dulce, că ori-unde ea se duce, cehii după
ea ne duce, Ş'î11 potriva el ne punem ca da dreptul s'o
priimirn.
Dragostea sa te-a aretf mal mult către cel apr6pe de tine,
cl� cât către' însusi 1:ine.
Dragostea, talna dumnedelască,
15865 Dragostea stăpân mal mare de cât ori-ce stăpân pe lume,
că de nirueni frică are.
Dragostea ta către patria ta, cea mal sfântă, cea mal cin­
stită, cea mal curată, ş1 cea mal folositore ; de ea să
te ţir.
Dragostea te Învaţă cum, şi când, ş1 cât, ş1 ce să grărescI
cu ea.
Dragostea, tClIJelUI societatii.
Dragostea t6te le suferă, I�t t6te se îrnpotrivesce, ŞI nimeni
pete să-I stea împotrivă.
15870 Dragostea tate lesne le găsesce, ŞI nimic cu anevofe.
Dragostea firesce, iar nu ele frică se elobândesce.
Dragostea firesce patimă obştescă ; daceea la tate din câte
SL!11t pe lume nicf cum ea lipsesce.
Dragostea firesce, pace întru omeni voresce, ş1 pacea între
omerii cea mal mare fericire se socotesce.
Dragostea sirntitore, c' orl-ce se mişcă o superă, cu temerea
o rănescî, cu necredinţa o pr ăpădescr ; feresce-te ele amin­
dooe,
15875 Dragostea focul cel mal ne-stins.
Dragostea fură mintea şÎ a celui înţelept.
Dragostea fără interes, cea mal curată dragoste.
Dragostea fără Îndurare, nici un dar are.
Dragostea fără greşală,. astădi pe unul, şÎ mâlne pe altul,
şî pe toţi el'a rindul el mângâie.
15880 Dragostea fără cinste nu ţine multă vreme, cl'aceea mult
să o cinstesc! ca să nu o prerdî,
Dragostea frică n'are nici de vinturi, nicl ele ape, nicl ele
focul cel mal mare.
Dragostea, fruntea tutulor celor-l-alte daruri.
Dragostea frătescă lanţ nesfîrşit.
Dragostea cea înfocată, când te cuprinde, d' o dată eţi
================== pagina 727 ==================
aduce îndată, suspinurt şî oftaturi, dureri marf şÎ urîte
valuri.
15885 Dragostea cea Înfocată nu se satură nici odată de ah!
şÎ val 1 ce îndată dobândesce, cum se arată.
Dragostea cea Înfocată prere nurnaî îndată.
Dragostea cea mal dulce inima te-o suge, când nu do­
bândescl, ceea ce doresei.
Dragostea cea curată să te ved şî se me vedî, fără nici
un interes.
Dragostea cea nooe, nu pre au mCI o putere, Iar cea
mai veche, mal statornică se vede, că de şî să înve­
chesce, din minte nu 'ţI lipsesce.
15890 Dragostea, cinstea şî slava, se pot cumpera şî cu bani,
rar înfrînarea se păzesce de frică şî de ruşine, şî cugetul
cel bun din buna vointă,
Dragostea, bine de nu te' vef păzi, numai Îndată fermecat
te-arată.
Dragostea biruiesce orî-ce împiedecare găsesce.
Dragostea bicIul inimii, rel! resplătesce când Iubesce ,
Dragostea din ochî, peşin otrava eŞI o varsă.
15895 Dragostea din jocuri, din glume, sî din cântece, Îndată
se aprinde.
Dragostea din minţI te scote, şî fără voinţă.
Dragostea din slăbiciune, iar uricîune din saţ.
Dragostea dintâfu cam usoră se arată, Iar cea după ea
cu mult, cu mult mal grea.
Dragostea din fire nebună se 'ntelege.
15900 Dragostea dulce, dar patimi ne-aduce.
Dragostea după datorie, nu ca dragostea după amor.
Dragostea de amor, ţine cât un nor.
Dragostea adevărată, cea elin suflet curat.
Dragostea adeverată, Între bărbat şî muiere, puţină vreme
ţine, Iar mila sî Îndurarea, a unuia ele altul, la cel mal
mult! pană în sfirsit tine.
15905 Dragoste adeverată cine a dobândit, acela mal fericit.
Dragostea de ochi când te lea, alergI cu gura căscată
după ea.
Dragostea de la om ren, te-aduce mal mare reu,
Dragostea de muiere, mare dar are la cine o are.
Dragostea de nopte, un dar mare la tate.
15910 Dragostea de prieten, la nici un interes privesce.
Dragostea de departe, săgeteză pe toţI în parte.
Dragostea, de ruşine numai sfială are.
Dragostea ţine de JOI pană mal apof, far datoria mal În­
delungată, alege care eţI place.
Dragostea şî când tace mal multă vorbă face.
POVĂTUIRI ş: CUVINTE ADEVERATE
727
I
� '" �
l'
d
f,"11
It:
H
================== pagina 728 ==================
728
PROVllRBELll ROMÂNILOR
15915 Dragostea şî când d6rme nimeni să n'o credă, că d6rme
Iepuresce.
Dragostea şi norocul orbe din fire fiind, orbesce cade piste
fire, şi pe cine nu se cuvine.
Dragostea şî pacea, dreptatea şÎ adevărul, uri cuget ali
câte patru.
Dragostea şî plăcerea cinstea firii.
DragosteI mult el place, În chinuri să bage inima ce ef
el place.
15920 Dragoste curată şî adeverată, acolo POţl găsî unde cu
anev.ole o poţi incredinta.
Dragoste cu sil� în zădar' gonesci, că omul de bună voie
dragostei se supune.
Dragoste când nu putem dobândi ne întorcem la ocărî,
pentru că nu putem resplăti cu dragoste urîciunea.
Dragoste mal puţină, ca să'ţl POţI ave sănătatea mal
bună.
Dragoste ne-făţarnică pururea să aretî către cel ce'I Iubescl,
15925 Dragoste, pacoste.
Dragoste suflctescă far nu trupescă, dacă vei să te spăsescr,
Dragoste statornică, aceea se 'nţelege, ce nici cum se sa­
tură, să se uite În ochii tel.
Dragoste statornic㠺Πcu totul neclintită, cel mal mare
dar la om.
Dragoste cine dobând esce, sluga el se socotcsce.
15930 Dragoste de dragoste mare deosebire are, s'anevore a le
curiosce.
Drumul dragoste! nirnenl ţe-l arată, ci singur el ţi se
arată.
Şi insusl dragostea cam din deprindere se prinde.
Si pe cea mal amortită sî cu totul adormită, dragostea
, o deştepta. '
Omul drăgăstos, În societate mal dulce se arată de cât
ori-ce frate.
15935 Un drăguţ pe altul de vrăjmas el socotesce, fie şî prieten.
Ca dorul de drăguţă când te depărtezr, nici o bolă mal
grea.
Lăcrimele drăguţer, eţr pătrunde inima, te-o sfîşie, te-o to­
pesce, cine pete sta Împotriva Jor.
Ceea ce firea a făcut drăgăstos, piste putinţă a nu plăce
la toti,
Dooe drăguţe, anevoie a ave de odată, că una din
dooe te va lăsa fără voia ta: dar ferice de cine a putut
să le aibă p'amîridooe.
15940 Drăguţul lesne se depărteză, Iar bărbatul, cam anevole ;
d'aceea mal bine cu bărbat, de cât cu drăguţ.
================== pagina 729 ==================
729
povATUIHî :::;1 CUVINTE ADEVEHATll
---'---�"-----�-----�� ------
Drăgutul de bărbat deosebire are, numai după nume.
Drăgălăşia Întrece, orî-ce poclobă de muiere.
Pentru Draci
Unde muierea nu calcă, acolo dracul crapă.
Mintea ta; dracul teu.
Pentru Dregători i Dregătorii
15945 Cind pe dregători ei ţii În mal tare [rÎ(I, atunci norodul
nu cam pătimesce ; etă tămăduirea norodului,
Când te 'mpodobescî să mergi la dregătorii, în cap să 'ţi
pui îndurarea si'n mâini dreptatea.
Cinstea, ruşinea şî sfiala, sî cugetul cel bun, cele mai rnarî
datorii ale unul dregător.
Pentru Dreptate i Drepţi şî Nedreptate i Nedrepţi
şi Drepturile omenirii
A cunosce dreptatea privesce la cuget bun.
Voim dreptatea ca să nu ne năpăstuiescă alţii, dacă da­
cesta n'am ave frică, dreptatea ar peri.
15950 Interesul d' oparte, şî lăcomia de alta ne face să nu păzim
nici o dreptate.
OrI unde te întord, dreptatea călăuză inainte să o porţI.
Ori-ce lucru în lume de unii se cinstesce, şî de alti! se
defaimă; numai dreptatea ŞÎ adeverul, ele toţi ele obşte
se măresce şÎ se slăvesce, elar din nenorocire nu se cam
urrneză.
Umblă pe calea dreptăţii dacă vrei să te numesci drept.
Unele dreptatea lipsesce, acolo tâlhăria împerăţesce.
15955 Unde şireţii nu se ascultă, acolo dreptatea isbutesce.
Intâîu la dreptate să cauţi, apol la cele-Lalte, fie ele ori-ce
trebuinţă.
Urmare pe calea cea dreptă, plăcută Domnuluî, iar nu cea
strîmbă, urîciune 'I aduce.
Ca petra pe care 'ncercă aurul şÎ argintul, aşa şî tu drep­
tatea s'o încercl cu cugetul cel mai bun,
Ca să pată dobândi norodul tell dreptate, spînzură o sabie
asupra dregetorilor şî judecătorilor.
15960 Cu cât mal mult te depărtezt de dragostea dreptăţii, cu
atât mal mult te apropil de scăderea ta.
================== pagina 730 ==================
P
1,
li
730
Curnpena dreptăţii atunci este dreptă, când dragostea ba­
nilor Il' o atîrnă la o parte.
Cu frică şi cu suspinuri veI petrece pe pămînt totă vîeţa
ta, când de dreptate te vei depărta.
Cu dreptatea te încing], ca cu cel mal frumos brîu.
Cu dreptatea ta să UligI, jertfelnicul lUI Durnnedeu,
15965 Când tote de o potrivă dreptate se 'nţelege.
Când cel ce năpăstuîesc eŞI Ieau osînda lor, toti cel-l-alţf
eŞI dobândesc dreptatea lor.
Când cel bogatI cu cel săraci într'un glas se vor uni,
atunci la toţI d' opotrivă, dreptate va sosi,
Cind dreptatea vei păzi, frică nu vei ave nicî de Durn­
nedell, că însuşi Durnuedeu dreptate este.
Cat de mare dreptate tu v�l ave, În veci nu veI căpeta
de la cel nelegIuiţi, până ce mită nu le vei da.
15970 Legea, dreptatea ta.
Mal ÎntaJll dreptatea s'o Iubesci, apol s'o urmezI, c'atunci
scii cum s' o urmezi.
Mal bine o părticică, fie C<.ÎJ de mică, şi cu bună drep­
tate, ele cât bogăţie mare şi cu strîmbătate; că una eţI
este de ajuns, Iar cea-laltă de prisos, cu văternarea
altura.
Mal bine cu Iubire se dă dreptate şi fără nici o sciintă,
ele cât cu sciinţă ele dreptate şi urmări de strîmbătate.
Mal bine cu harna dreptătiI, Îmbrăcat să te areti, ele cat
cu cea mal scumpă hla:nidă îrnperătescă. '
15975 Mal bine nici cum să scii calea dreptă a dreptăţii. de cat
să o seif SI de ea să te abatl.
Mal bine pagubJ cu dreptate, �Ie cât dobândă cu strîmbă­
tate; că una te slăvesce şÎ alta te neci nstesce.
Neputinţa nu ne Iertă, nevoIa nu ne slobode să dobândim
dreptate când în robie ne aflăm.
Nu e destul numar a curiosce, ce e cu dreptate, ci să şî
urmezi după acea dreptate.
Nu pentru ca să te hrănescI, ci ca cinste să dobândescî,
dreptatea să o păzescl.
15980 Până a n LI urma orIce bi ne să te socotescI, ca dreptatea
la totl bine să o păzescr, ŞI nai ntea dreptăţii mal nainte
să pUI, tocma ca o oglindă, mila şî Îndurarea.
Precum nu veI s:î 'ţi lea ale tale altul, aşa şî tu să nu Ief
ale altuia, acesta se 'nţeleg-e dreptate; iar să faci şî tu
altuia un bine, precum vel să 'ti facă sî tie altul, acesta
se 'nţelege îndurare. ' "
Sângele nevinovat strigă «dreptate».
Slobod la dreptate şî la judecată cu cuget curat, Iar la
prieteşug cu inimă curată.
================== pagina 731 ==================
____ POVĂTUlRI ŞI C:UV []\'T 1': ADEVEaATE
731
. 1
1
.
15985
15990
15995
)
16000
16005
Spre a se păzt dreptatea într'un norod, neclintită, trebuîe
toţI de o potrivă să se mânie forte când unul se va
năpusti cu cea m al mică nedreptate.
Toţi Iubesc dreptatea, dar nirnenf o urrneză, că o lasă la alţii
ca acela să o urmeze.
ToţI strigă dreptate, dar nicî unul' de dreptate se satură,
că pururea flămândf de ea se ved,
FiţI drepţi ca părintele nostru cel din cer, aşa poruncesce
Domnul.
Cel mal multî dreptatea o strimbeză când la el nu privesce.
Ce cu anevoie dreptatea se urrneză !
Cele după lege, nu ŞI după dreptate tate; Iar cele după
dreptate, tate după lege se 'nţelege.
Cel ce umblă pe calea dr eptătif, nici cum se poticnesce.
Cel ce vinde dreptatea Iudă se 'nţelege, c'acela pe cel
mal drept pe banl gata l'a vîndut.
Cel ce din dreptate se 'ntorce la strîmbătate, nu 'ŞI va
mal găSl luisf nicăirI dreptate.
D'opotrivă către toţI cu dreptatea să te porţi, că domn
părinte la to tf te socotescl de toţi.
D' opotrivă când toţi avem, acesta, după lege, dreptate se
Înţelege.
Dragostea dreptăţii la mulţi se găsesce, dar dreptatea se
'mplinesce de cei mal putinî.
Dreptatea aude numai c' o ureche, cu ceea ce ascultă
numai pe cel drepti, că cea-l-alta surdă pentru cei
nedrepţi.
Dreptatea are lege, ca nici cum hatîr, nici altuia să facem
nici de la altul să aşteptăm.
Dreptatea are nună pe cinstea cea bună.
Dreptatea, orf unele te'f duce, cinste eţr aduce.
Dreptatea unde stăpânesce, acolo norodul el înmulţesce.
Dreptatea, in adever, se păzesce cam de frică, ca să nu
ne lea alti! ale nostre.
Dreptatea irnperătesa tutulor faptelor bune, el' aceea de la
imperat nicl cum să se depărteze, ci ca o îrnperătesă
împreună cu el, pururea să îrnperătescă.
Dreptatea îndurare sali milă nici cum are .
Dreptatea c' o mână pedepsesce, şî cu cea-l-altă mal mult
cinstesce.
Dreptatea, cununa celor ce o păzesce.
Dreptatea cu pacea când se imbrăţişeză, fericirea ne în­
cunjureză.
Dreptatea cum pena celor de cuviinţă.
Dreptatea călăuză pururea se 'ţi fie ţie la orI-ce gândescT
să facI.
================== pagina 732 ==================
732
PIWVERBET�E ROMÂNILOR
..
16010 Dreptatea călăuză pe cuvînt el are.
Dreptatea, cătră altul când o vef păzl, se 'nţelege dreptate,
iar nu numai cătră tine.
Dreptatea când se urmeză, dioa noptea Iumineză,
Dreptatea la judecător cea mai mare cinste, ce puţini o
dobândesc.
Dreptatea lumineză, şÎ ochiul trupesc şî pe cel sufletesc,
ce sorele Hiel cum el vede.
16015 Dreptatea meterez înainte d'o ve! pune, frică de necinste
nici cum vei ave.
Dreptatea n'ascultă nici la lacrărnl, Hiel la darurl.
Dreptatea nu cu banî, nici cu jurămînt, ci după lege la
toţI deopotrivă s' o ÎmparţI.
Dreptatea numaI nernurltore, Iar strîmbătatea sluga morţii.
Dreptatea pururea în sărăcie petrece, daceea la cel mar
mulţi se arată rece.
16020 Dreptatea păzesce pacea şî liniştea de obşte.
Dreptatea s'o urrnezf nu numai cu cuvîntul, ci mai mult
cu fapta.
Dreptatea să lumineze, dreptatea să 'mbrăţişeze scaunul
împărătesc, ca un scaun ceresc.
Dreptatea se înţelege a Dornnulut soţie.
Dreptatea se'nteleg e cea mal dlntâtu a omului datorie.
16025 Dreptatea sc'nchiputesce fără ochi şî fără mâini, că nici în
obraz se uită, nici mită priimesce.
Dreptatea se prăpădesce, când strîmbătatea împerătesce.
Dreptatea se dă celuI m af cu putere, când strîmbătatea
poruncesce.
Dreptatea sfântă, iar nu de toţI prii mită.
Dreptatea, temei ul stăpâniril.
16030 Dreptatea aceea se socotesce la fiesce care în parte, şi la
to tf de obşte el'o potrivă folosesce.
Dreptatea de nimeni frică are, dar totf el stă În potrivă.
Dreptatea te-o 'ntunecă mita de bani, când judecă.
Dreptatea teo dobândescf cl'unde cu gândul nu gandesc!.
Dreptatea, fruntea darurilor.
16035 Dreptatea şî îndurarea la ori-ce g-re$ală, ca alifia la ori-ce
rană să le potrivesc! ca să tărnăduîescl.
Dreptate se înţelege, ceea ce de o potrivă la toţI împarte
dreptul lor ci upă lege.
Dreptate fără dar, asteptl în zădar când darul se priimesce.
Dreptate să dai şî celuT mal cumplit, când cunoscî că
are.
Omul drept, orI unde va fi, fără grijă pete fi.
16040 Omul drept, Îndată piere, unde dreptatea dorrne.
Omul drept, sluga dreptăţii.
================== pagina 733 ==================
Inaintea celuI drept, strîmbătatea n'are drept.
Gura celui drept mare putere are, când i se dă ascultare.
Dile peste (Jile, dilele celuI drept, că în veci numele luf nu
piere.
16045 Când irnperatul drept, slugile lUI cu mult mal drepte.
Când cei drepţi se cinstesc, norod ele se'nveselesc,
Piste putinţă cel drept ele toţi S3 se laude, când zavistîa
pe toţI, tare eI stapânesce,
Pe cel drept Domnul din gunare el ridică şî piste norode
el pune,
Rodul celuî drept nici cum se risipesce, că dobânda Se'11-
telege celor năpăstuiţi.
16050 Nu'mele celui drept, în 'veci se pomenesce.
Sufletul celor drepţi, în sînul Domnului se încăldesce ŞI
se odihnesce.
Slava celuI drept, şî când îrnbetrânesce, ea mal mult în­
floresce.
Cel ce n'are omenire, om drept nu pote fi.
Cel ce de banI se biruiesce, nu pote fi drept firesce.
16055 Cel drept, la sfirsitul seu cu linişte se duce.
Cel drept, moştenirea sa la copil de copil o lasă.
Cel drept nici de Domnul frică are, că insuşî Domnul
dreptate este,
Cel drept năpaste nief cum împarte.
Cel drept, şî de va cădea, îndată se va scula, că Domnul
e cu el.
16060 Buzele celuf drept, adeverul grălesce.
Din buzele celui' drept, mîere şî lapte curge.
De nevoIe, şî cel drept la nedreptate cade.
Drept acela mal mult se'ntelege, nu cel ce nu năpăstuîescl,
ci cel ce pote să năpăstulască şî nu voiesce.
Drept sentelege, nu cel ce drept Iegturesce, ci cel ce legea
păzesce.
16065 Drept să fiI mal bine de cât bun la fire,
Drept fără îndurare nici cum pote fi.
Iubirea de nedreptate nici cum să te stăpânescă, că foc şî
pîrjol, ţe-apnndl în capul teu.
Orl-ce 'mpotriva legiI, nedreptate se'ntclcge.
Unde cugetul nedreptatea n'o depărteză de la 0111, acolo
frica îndată o risipesce, c'acestea numaI c100ă înfrineză
pe om,
16070 Unde nelegluitul stăpânesce, acolo nedreptatea în tron se
întorce.
Nedreptatea cuvint 11' are.
Nedreptatea la toţI ne este urîtă, nurnaf când însuşi nOI
de la altif o păţim, Iar pentru cellaltt, nici gândim la ea.
___ �P�OV�Ă--,l,-'U_IRt ŞI CUVINTE ADEVERATE
733
I :
1
I I
, 1
I
I
1 I
================== pagina 734 ==================
'134
l'HOVERBELE ROMÂNILOH
Nedreptatea pe dreptate, reu şî grozav o supune, când
nelegIuitul interes înaintea el se pune
Nedreptatea, necinstea, cumplirea şî crudimea ne-aduce la
desnădejduire, şî desnădejduirea la nesupunere, şî nesu­
punerea la cea mal grozavă turburare. Dacă de te vel
depărta de cele dintâui, nu te veT mal îngriji de cele din
urmă.
16075 Nedreptatea restornă şî scaunele celor mal puternicI.
Nedreptatea, după lege, aceea se'nţeleg e, ce împotriva legiI
tate curînd le culege.
Nicl o reu tate mal mare de cât nedreptatea.
Nicf să gândescl la nedreptate, necum să şî urmezI.
Nu va SCăP�l cel nedrept d'a DomnuluI judecată.
16080 Nu sernena nedreptăţi, că chlar pentru tine, indecit le vei
aduna.
Cel ce s'au obicinuit la nedreptătt pe lume, osîndă li se
cuvine, ca să scape omenirea cl'asemenea tâlharr.
Cele ce cu nedreptate s'adună, curînd diavolul le adună
Cel. nedrept, dreptatea nici cum o cunosce
Cel ce Iubesce nedreptatea, sufletul seC! mar întâW ş'îl a
urît.
16085 Din tate nedreptăţile, aceea mal grea, ce niei la căinţă, nicl
la pocăinţă, nici cum mal gândesce, nici părăsire face.
De nedreptate să te ferescl, de dreptate s'îndurare mult
să te Iipescl, dacă vei să te slăvesci.
Vleţa, cinstea, propietatea, slobodenia, pacea şî unirea, cele
mal temeinice drepturi ale omuluI, rar nedreptatea, asu­
prirea, necinstea, necredinţa, robia, chinurile, jafurile, si­
luirea, neunirea, pizma, zavistia, făţărnicia, drepturile
neornenirel pricinuite de diavolI, alege care-ti folosesce,
şî trupesce şî folosesce.
Slobod omul s'a născut de la cel ce l'a făcut, rar nu rob
unul altuia, slobod se' nţelege să fii până în sfîrşit;
acestă este dreptul teu,
Cine dreptul seu nici cum ş'el cunosce, acela cu toţI în
stradă se găsesce.
16090 Drept al teu se socotesce, să'ţI stăpânesc! pe serna ta,
ceea-ce cu munca ta, tu eţi dobândescî.
Dreptul tel! să 'ţe-l păzesd, sî îndatorirea să te-o îrnplinescf.
Cel mal sfânt drept al omenirii, slobodenie se 'nţelege după
orr-ce lege.
Pentru Drepturile omenirii
Ve(F Dreptate.
================== pagina 735 ==================
T
l'OV Ă'rUIRI ŞI UUVINTE A DEVi�HA'l'E
---------
Pentru Drepţi
Vegl Dreptatt.
Pentru Dregere
735
Ceea-ce cu mal puţin la început potf drege, mal în urmă
cu mult mal mult nu vef putea drege.
Pentru Drumuri
Când de unul din cel marI se va poticni pun drum, atunci
drumul se indrepteză.
16095 La drum pururea cu pâînea în sîn să fir.
Cine lângă drum zidesce, mulţI stăpâni dobândesce.
Drumurile să le dregl, drumurile să le îndreptezI, şî cu
U111 bră să le împodobescî, ca mal bine să te înlesnescî
la orî-ce trebuinţă.
Pentru Ţ'eră şî Patrie şî Patrioţi i Patrihoţi
şî Compatrioţi, i Concetăţeni
Ajută tera ta precum şÎ ea te ajută.
Acea tera, a ta teră, pururea s'o socotescI, unde mal bine
trăîescf.
16100 Iubirea de patrie, patima cea mal cinstită, ca o datorie
firescă ce'tî aduce cinstea cea mal mare.
Omul fără patrie, ca un copil fără mumă, d'a.ceea nu te
depărta de tera ta.
Orî-ce locuitor, dator să de ajutor l'ale ţerii cheltuîelă.
Orr-ce cinste la o teră, când începe a se lumina de la în­
SUŞI bolerif ser.
Acolo tera se desteptă, unele mal mulţi dascali cu felurimf
de sciinţe se găsesc.
16105 Unele omul în fericire, acolo sî tera luî.
Unele multă vorbă pentru ţera nostră, acolo nimic spre
folosul ei.
Urît şî nelegiuit, cel-ce zăbovesce tera lui să o ajute, Jaf
s' o vaterne cum-va iute se silesce.
In resbolu de vef peri pentru a ta ţeră, ca un sfânt te
vel duce din tera ta.
Intâtu ţer a ta să ţe-o cunoscI bine, apoi alte ţeri să mai
cercetezf.
================== pagina 736 ==================
730
---�
PROVRRBELE nOMÂNILOH
.
16110 In ce loc te vel nasce, acel loc tera ta, dar săracul, tera
lUI unde găsesce să rnănânce.
Val de tera aceea, unde cu biciul începe şî cu ciomagul
isprăvesce.
Val de ţera aceea, unde hărbatif se mărită şi muferile se
în soră.
Glasul ţeri) tale precum se păzesce, în limba ce tu grărescI,
aşa să se păzescă în inima ta, ce pentru ea hrăriescî.
Ca în tera ta, nicăirl nu poţI g;'isî, nici tată nicî mamă,
nici frate, nici soră, nicl măcar un prieten.
16115 Ca cinste după resboni mare să dobândescI, cu sabia În mână,
pentru a ta teră, sufletul să 'ţe-l jertfescî.
Cu credinţă să slujăsci pururea ţerir tale, şÎ pentru ea să
te jertfesci, la orî-ce Întîmplare.
Cu negoţul de oparte, şÎ cu lucrarea pămîntuluî cl'altă parte,
umplI ţera de bogăţie; far cu invetătura din t6te părţile,
urnplr ţer a de sciinţe.
Cu paguba ta, tera ta s'o împodobescI, c'atuncl şî tu bogat
te socotesc!.
Când o ţeră se supune la un strein, cunoscut este că n'are
bun stăpân.
16120 CInd să rănesce o mână, luptă-te cu ceea-l-altă ca să nu
r emâîe tera ta în jaf, c'atuncî nicl ceea nerănită nimic
I1U'tr mal folosesce.
Când' se bate pentru teră, nicî se mal gândescă, nicf să. se
rnâhnescă, c'în resbolu o să pîară.
Cînd şî Domnul ţerH la interes privesce, atunci În adever
tera se prăpădesce.
La resbolu pentru teră, când şi cel mal de aprope cade
în bătălie, mal mult să te bucuri.
La resboiu pentru teră m6rtea s'o calci În picere.
16125 La cele pentru ţeră, vrăjmăşia între 1101 să rernâle afară.
Limba ta o pot! uită, dar tera ta nici odată să o uitl',
Lucru pămintulul şÎ lnmu[ti�'ea turmelor, bogătia terir.'
Mal bine odată în reSbOILI' pentru teră, de �ât' În 'robie se
pier! de o mie şî de sute de orr,
Mal bine în teră streină, de dt strein în tera ta.
16130 Mal bine cu 'năravurI bune şÎ vitejiI şî mar bune, ţara ta
s' o împodobescl, ele cât cu zidiri şî palaturl ÎmperătescL
Mal bine să te 01110rr pentru ţera ta, de cât ţera s'o pră·
păc1escI pentru slava ta.
Nimic alt în lume mal dulce şî mal dorit, de cât a ta ţeră,
unde copil ţe-aI dobândit.
N'lJllic alt mar de dorit de cât a nostră ţeră, când cu de·
părtare de ea, suntem afară.
Nimic mal dulce 'n lume de cât a ţerir mele nume.
================== pagina 737 ==================
fB"·������--�----��-
ti
_______ p_O_V_Ă�'!'_U_IR_'1_'_ŞI�CUVIN'l'E ADEVERA'l'E
737
I
"'
1
16135 Numai când te rătăcescî, atunci la tera ta rîvnescf şî de
ea dorescI. '
Nu cel din afară, ci cel din lăuntru, tera o prăpădesc,
când legea n'o păzesc. '
Nicî frică, nicî sfială, la resboîu să albl, când pentru tera
ta cu vrăjmaşul tei:i te lupţi, c'împotrivă să 'ţI aretf tată
vÎrtutea ta.
Numele ţeri! tale ruşine să 'ţi aducă, când pentru ea tu
nu te jertfescî.
Patria săracului, unde găsesce pâine, când nu pote munci.
lTh 14-0 Pentru a ta teră în foc să ardi fără sfială, ca cel ce pentru
a lui teră se jertfesce, pentru al sef se jertfesce.
Pentru a ta teră, vrajba ce al cu altul, să ţe-o laşi la o
parte.
Pentru cinstea ţerii tale, nu pace ci resboiu, nu vleţă ci
marte, cu mult mai bine să poftesc], ca şî ea În urmă
pe urmaşii tel, mai mult să-i cinstescă.
Pentru tera ta să te jertfesci şÎ să te resbotescî, dar nu
şÎ pentru a supune teră streină,
Pentru tera ta sângele să te-l verşî, ca în vecî ca un sfânt
să te pornenescl.
16 l 45 Pentru teră şî copii, sî pentru a ta soţie, i scăpare din
robie, sabia să te-o Încingi, şî 'n resboiu să te Împingi,
de vietă nicl o grijă, nicf nădejde să dai ţie, ca urrnaşif
tel să petrecă în odihnă.
Pe cei fugiţi din tera ta, să-I aduci la locul lor, ca să nu
'ţi remâie tera pustie.
Slujba către ţeră, cea mal mare cinste ţie să te-o soco­
tescî,
Slujbele ţerii cu bani când se vînd, vai de teră şî de tine.
Toţi cl'opotrivă să pătimim pentru ţeră, că toţi nOI Îm­
preună suntem o teră.
16150 Sângele teu pentru tera ta să ţe-l verşi, Iar nu sângele
terit, pentru folosul tell să'l sugI.
Să morI pentru ţer a ta, cinstea cea mal mare.
Slujbă către tera ta, cu destornicla ta, pururea să areţî,
Iar nu nernul şî cinstea strămoşilor tel, din car! tu te
tragI.
Fericiti cel isgoniţl pentru tera lor, că În vecî se vor po­
meni.
Firea ne silesce a Iubi a nostră teră ; cine n'o Iubesce,
strein se socotesce.
16155 Fresce-care cu ce pate, să 'ŞI ajute ţera lui.
Fiii de părinţI, firesce, la betrâneţe Îngrijesc; când fiii la
resboIU, pentru ţeră vor pIeri, atuncI ţera p' acer părinţI
în locul fiilor să·! hrănescă.
47
================== pagina 738 ==================
738
----"",----
PROVERBELE ROMÂNILOR
----------------
Cea mal mare slujbă către tera ta, tu veI areta, când pentru
ea înainte cu pieptul teu, tu vei sta.
Cea mal mare fericire, a pierl ore-cine pentru a lUI teră,
Cel streinl, pe teră, în jaf o dă şî pradă.
16160 Cel cu credintă către teră, din resbolu nici cum afară,
cind tera d� el trebuinţă are.
Cel lacom şi cumplit, ţeri! lui, ca un strein, foc şî pîrjol
ei dă.
Cel ce pentru binele ţerU sale vorbesce, cit de mult va
grăi, puţin se socotesce.
Cel ce slujasce ţhil sale n'are trebuinţă de strămoşi, că
tera luî, strămoşii lui.
Cel ce se jertfesce pentru a lUI teră, aceluIa i se cuvine
cinstea cea mal mare.
16165 Cel ce d'a lUI teră, la vreme de nevoIe, aiurea se depăr­
teză, la nicî o altă vreme, n'are cuvînt de 'ndreptare,
« Ce 'mi pasă pentru ţerâ», nici odată tu să cjicI, c'atuncr
tera se prăpădesce şî tu împreună cu ea.
Cine are stare, orf unde s'o duce, tera lUI cu el ş'o duce.
Cine pentru teră în resbofu va pled, numele lUI în vect
se va pomeni,
Cine pentru tera sa mult se sîrguîesce, cel mal bun pă­
rinte de toţI se socotesce.
16170 Cine pentru teră se jertfesce, slava lUI i se jertfesce,
Cine bilşugarea ţeri! sale va, pe norod să'I deprindă la
lucru de pămînt.
Cine ţeril sale slujasce, acela mal cinstit, fără a ave vre-un
chin de nem,
Cine 'n potriva patrieI sale se scală, vrăjmas patriei se so·
cotesce.
Cine bogăţia teri! sale poftesce, negoţ slobod ef să lase,
şî cu fabricf s'o împodobescă.
16175 Cinste să 'ţI fie ţie, când tu te vef jertfi, pentru tera ta.
Cine fără plată, nu va să rnergă la resbofu pentru ţera lui,
acela cel mal necinstit de către teră se socotesce.
Dragostea patriei tale şî folosul obştesc, datoria cea mal
sfântă a orf-cărul se 'nţelege.
Dragoste către tera ta, ca a părinţilor către copil, că şl
copiii tei, în tera ta se 'nţeleg.
Tera când pătirnesce, nimeni în parte se odihnesce.
16180 Tera nostră, muma nostră.
Tera se 'nţelege ca o murnă a tutulor, ce În pântecele el
pe toţi el cresce, pe toţI el hrănesce.
Ţera ta părinţiI tel, ţera ta copiiI tei, ţera ta soţia ta,
ţera ta vleţa ta; de ea mal mult să îngrijesd, şî pentru
ea să te jertfesc!.
================== pagina 739 ==================
16185
16190
16195
16200
Tera ta să te-o îubescr, şi 'n cel mal mare foc pentru ea
se năvălesci.
Tera ta să te-o ocrotescl, rar nu la streină să gândeE'cJ.
Ţera cea săracă de lăcuitort, la leneşi a'I cunosce.
Ţeril tale să't slujesc! cu cel mai mare folos, că din ea
şî tu dobândescl folos.
Ţerile se pustiesc, din lăcomia celor marl.
Şi chiar marte să priimescI, fără nicî o sfială, pentru a ta
teră.
Ul{ semn şÎ numai bun, de patriot bun, când se bate pentru
teră, la resboiu fără sfială, rar ele patri-hoti, mir şî sute
nenumerate,
Când patri-hotii vor peri, atuncl patrioţii cu patria împre­
ună se vor inveselr.
Când tată omenirea Iubesci, atuncf te numesd patriotul
lumii, Iar din potrivă, patrihot, că fugI de la lume pentru
în parte folos.
Patria ta tată lumea, că în lume te-al născut, daceea pe
toţi, ca nisce patrioţi să-I socotesct.
Nu pe cel ce numar strigă «jJe7ttru ţini, pentru ţerâ,» ci pe
cel ce se sîrguîesce, şî se jertfesce pentru tera sa, p'a­
cela să'I socotescI de patriot.
Patriot bun se întelege cel ce cu creelintă slujasce ţeri]
sale, rar patrihot �eJ elin potrivă. ' .
Patrihotiî un clar şî numar au, că acluc pe noroci la des­
nădejduire, şi elin desnădejduire se nasce isg:onirea lor.
Pentru tera ta, fără plată să slujesci, fără plată să alergi
la resbolu spre jertfire, s'atunci te numescl patriot a­
deverat,
Pentru binele ţeri! tale, fie pentru tine cât de reu, orlce
necaz să suferi, ca nume de patriot să dobândescî.
Pe patriotul teu mult să'I iubescl, dar şi pe strein să nu'l
urăsc!.
Fiu adeverat al patrief sale cel ce vleta sa ş' o pune pen­
tru patria sa, Iar cel ce din potrivă patria sa o pune
pentru a lUI vfetă, acela bastard fiu, după lege, se 'nţelege.
Cel ce eŞI vinele ţera sa, patrihoţ se 'ntelege, după orI­
ce lege.
Cel ce ţera sa în jaf şî pradă o dă, başpatrihoţ, cu drept
cuvînt se numesce.
Dragostea patrihoţilor tel, cea mai mare şî mal tare pu­
tere a stăpâni rei tale, rar a patrihoţilor, derăpenarea ei ;
alege care eţr place.
! I
! I
! .
II
� I
================== pagina 740 ==================
740
. PROVl':RBELE ROMÂNILOR
Pentru Ţelină
Ţelină să spargi, de cu primăvară, ca se poţi căpeta de
dooe ori pe vară.
Pentru Ţeremonii
Tate ţeremoniile cât de strălucite şi pompose fie, numai
la o vedere privesc, că cum se săvîrşesc la uitare se
pun.
Pentru Ţinere de minte
16205 Cu ţinerea de minte de cele mal dînainte, pururea să
te 'ndreptezî la cele din urmă.
Cel ce are să lea pururea, ţine minte, Iar cel ce are să
de, nu-şl mal aduce aminte.
Ţinerea de minte, una din darurile cele mal rnarî,
Ţinerea de minte, cam anevoie să stinge.
Ţinerea de minte de multe ori ne vatemă, dar şî la multe
ne desteptă. '
16210 Ţinerea de minte, de cele mal dinainte, mult ne turbură,
şî ne mâhnesce, când cele rele ne găsesce.
Pentru Ţ'eranî
Val de ticăloşia a teranuluî pe lume! că teranul ne hră­
nesce, teranul ne îmbracă, teranul ne plătesce, teranul
ne cinstesce, teranul pentru nOI dioa şÎ noptea rnuncesce,
până ce să sleresce, şî noî, spre mulţumire, aretărn lene­
vire I'ale lor trebî în parte, şÎ o mare nedreptate, lă­
sându-î, ca pe nisce ticălosi, în negura nesciinteî, în ră­
tăcirea minteî, în cele mal mari necazurf şÎ chiar în lipsa
hranei vîeteî lor.
Bucuria teranulut, când se vede la masă încunjurat de
copil.
Ţeranul cu cât mal rnultf copil are, cu atât mai bogat se
socotesce, când în lenevi re nu se tăvălesce,
Pentru Ţ'erînă
Tate din terînă, ş'în terînă Iarăşi, la vremea lor se întorc,
una după alta, în veci necontenit.
================== pagina 741 ==================
POVĂTumr ŞI CUVINTE ADEVi<:RATE
741
16215 Ţerîna eşti că din terînă te-ai făcut, ş'în terînă te vei duce.
Pentru Ţîţe
Cine la ţîţe a ajuns, în genuche jos s'a pus.
I�ţele când se 'ntăresc, vîrsta fetei ne vestesc .
. � Iţele hrana cea mai bună la copil.
Pentru Ş6pte
Pentre Şîreţi şî Şîretlicuri
Cu cât mal mult te depărtezi de şîretlicuri, cu atât mai
mult te apropii de adever.
16220 Se te ferescă Dumnedeu să nu dai piste şîreţi, când ai
vre- o judecată, că şî judecata şî pe tine te pîerdf.
Fire de şîret, a înşelă pe ort-cine.
Cine încurcă pricinele ca nici el să le mal descurce, acela
se 'nţelege cel mal mare şiret.
Siretul pravila de tot o Întunecă.
ŞîreţiI au isvodit cele mai mari invălmăşelî ; departe de el.
Pentru Şc61e
16225 De şcole de ori-ce sciintă ţer a ta să fie plină, că de la
ele aşteptă lumina ţeriI tale.
Pentru Schiopi
Cu cel schiop ele vei trăi, te vei înveţă şî tu a schiopetă.
Schiopul la resboiu mal bine se bate, că din resbofu nicl
odată nici cum pote fug].
Pentru Schirnnici
Schimniciî, mai cufundaţi în pecate se găsesc, când da­
toria omenescă, rînduită de la Domnul, nici cum o păzesc;
că pe cel ce Domnul ca să le placă a lăsat, el de acela
cu totul s'au depărtat.
SchimniciI, şî de se socotesc că nu păcătuiesc, dar mai
================== pagina 742 ==================
mult greşesc că cu mintea se duc l'asemenare de Durn­
nedeu, când ca cel ce a vrut să s'asemene cu Dumnedeu,
din' certu pe pămînt, de manrlrie, a cădut, şi' din înger
ceresc, necurat s'a vedut,
Î.I ....•... ,
I'!:
742
PHOVEHBBLE nOMÂNILOH
16230
16235
16240
Pentru Sciinţe şi N esciinţe
Atund sciinţele se vor Îndrepta, Şl se vor înmulţi, când
cel ce scirn pentru ele, între el se vor uni.
Acesta este cea mal adeverată, C{L nu putem cunosce ceea
ce nu scim, şi d'aceea dicern că tote le scirn, fără a sci
ce-va în adever.
OrI-ce sciinţă când se odihnesce,llllbetrclllesce şî se veste­
jesce, rar cân., ostenesce, atunci Întineresce şi Înfloresce.
Ori-ce sciintă pentru un sfîrşit, se 'nvată, acel sfîrşit s'ei
dobândesc!.
Ori-ce sciinţă te deşteptă, far munca cu sciinţă mal mult
te hrănesce.
Ori-ce sciintă fără silintă, nici cum se pete dobândi.
OrI-cine va orI-ce, ca el mal intâru s'o scie ; d'aceea când
aude 'le la altul, sarată cu mândrie, că el de mult o
scie, pentru că nu pote sufert, el in urma altora, S[L
s'arate c'a aflat.
O sciintă când inveti, invat-o desăvirşit, ca si tu de ea să
te fOlosescI, ;;1 s,� poţr face mal h;minat:i: şi' mar folo­
sitore şÎ la cer din urmă.
Greşită sciintă mal de tate avem; acesta ne face, la cele
mal multe să ne înşelăm, şi' să ne rătăcim.
Val de cel-ce se socotesce, că tate le scie, c' acela mal lesne
greşasce.
Gramatica o sciintă ce la vointa omulul stă, pentru că
ort-ce cuvînt, C�1l1 vrel aşa el' ÎnduplecI precum şi no­
menclatur a. Că orî-ce nume vel, acela pUI la ori-ce. Fi­
sica ŞI hirnia, cele mal înselătore sciinţe, că la cele maf
multe cu ele gresesc!; rar matematica cea mal ternefnică
sciintă, şÎ fără nicI o greşală, nicI vre-o schimbare.
Ca să putem clobzî.ndi sciinţa bună ele ori-ce, trebule mal
Întâm pricinele lor să le cunascem, clar fiind-că asemene
pricinf sunt multe ş'ÎntulJecate, cI'aceea şi sciinţa lor mică
:;;i ne 'ncleplinită.
Cu cât mal mult ÎnveţI cu atat lllai mult cunosc! că nimic
sciI; iar cel-ce nimic scie, socotesce că tate le scie.
Cu cât mai mult scil, cu atât mal mult ÎnveţI a sci.
Cu bună sciinţă pururea să grălesc!, c:'! mal mult să strzi­
lucescI.
================== pagina 743 ==================
�l'()VĂŢUIRl ŞI CUVINTE ADEVERATE
743
'Hli2'.45 Cu sciintă semuesce ŞI mal bine ghicesce, cel înţelept cele
viitore.
Când al cunosce câte nu sciî, atuncf al pricepe că nimic seif.
Când ne povestesce ore-cine ceea-ce nu scim, nof ne facem
că o scim cu mult mai de 'nainte; de aceea nu le 5ci111
bine, şî indată ne Înşelăm.
Când cel mal mare Iubesce ori-ce sciintă, atuncf acea
sciintă, de obşte isbutesce şÎ se îumultesce.
Când sciinţa se mărginesce, atunct întunericul împerătesce,
şî norodul se chinuîesce din nesciinta lui.
Hi250 Câi de mult să sciî, să nu dici că scit, ci rodul din sciinţa
ta să arate că scit.
La invetătură multe sciinte să Înveţi, spre a le cunosce ;
Însă, în urmă, numaI de una să te tif , ca desăvîrşit ca
acela să te aretî, că cine dOI Iepurf gonesce, nici unul
prinde.
La cel fără nici o sciintă, să te-aretf şî tu cu nici o sciintă,
că mar bine isbutesci, iar din potrivă te prunejduîescî.
Când vei pentru sciinţă vorbe mai puţine, că te-arată fără
nici o sciintă în potrivă urmând.
Mal bine nesciinţă cu trezie, de cât sciinţa cu beţie.
16255 Mar bine puţine sciind să te-areti ca seif mult, ele cât multe
sciinel s' etf ascundf talentul teii, aretând că nu seif.
Mar bine să' nu scif,' de cât greşit să scit cea-ce scii.
Mar bine fără sciintă, de cât cu rea sciinţă.
Mare sciintă, a sci ore-cine cum să se ferescă de cele rele.
Negoţul bogăţie te-aduce, lucrarea pămintulul indestulare
ele hrană, meşteşugul înlesnirea celor trebuinclose, Iar
învetătura te umple de sciinte.
16�60 Mar bi;1e o sciintă desăvîrşită, de cât multe şi tote greşite.
Nici odată ni111er�uia să mal dicî că nu scie, că la cinste
el isbesci.
Nicf o sciintă mal bună de cat a cunosce adeverul din
mincrună, şî nici o scară mal scârbosă, de cât a lua
minciuna drept adever.
Nici un om la tote cu deplină sciintă, ci unul mal mult şî
altul mal putin de ore-ce are sciintă ; iar cel-ce s'arată
că tote le sde �n adincimea lor, d'eşertăciunea luf 'şi-o
arată.
Norodul cu cât mal puţin scie, cu atât mal mult socotesce
c;'{ seif ; Iar cel înveţat cu cât mal mult scie, cu atât cu­
nosce că nimic scie.
162.65 Nu e Îndestul numai să dobândesci sciinţe, ci mal mult să
te învetI cum să le Întrebuintezl.
Nu te mindri în sciinţe, făr' d� destolnicie.
================== pagina 744 ==================
744
PROVERBETJE ROMÂNILOR
u _
Nu te speria când audf că cutare scie multe sciinte, Salt
multe limbî, că niel' una scie după cum se cuvin'e.
Rădăcina sciinţelor f6rte amară, Iar rodul lor forte dulce.
Silesce-te să dobândescî sciintă de orî-ce, ca să nu urnblj
ca un orb.
16270 Să nu te rusinezl a întreba să învetî ceea-ce nu seir, c'a­
minterea pururea, nimic nu vei sci.
Să nu te-aretf sciinţa, unde nu cere trebuinta, c'acolo te­
aretl că nimic scii.
T6te le scie dar nimic pricepe, cel ce se fălesce de toţi
mai învetat.
Treî feluri de sciinte: a nu SCl rnnuc, a sci reu ceea Ce
scie, şÎ a sci ceea nu trebuîe să scie; cea dîntân; mal
bună de cele dooe din urmă.
Cea mal mare sciintă, şî de mare trebuinţă, a sci unul cum
să se ferescă să nu se srrierdulască de pilda cea rea.
16215 Să te Întred cu altul la o scilntă, cinste eţI aduce şî folos
mal mare ; Iar să pizrnulescl pe cel ce are mal bună de
cât tine sciinţă, cu necinstea ce 'ţi aduce, la ficaţI te
rănesce; alege care 'ţI place.
Cea mal bună sciinţă, a sci omul cum să 'ŞI Înfrîneze gura,
şî mal ales pe la mese.
Cea mal bună sciintă ceea ce te învaţă, să te depărtez] ele
ori-ce greşală.
Ceea ce nu seir nu te areta că scll, că remâni de ruşine
la o cercetare.
Cel fără nicI o sciintă, nici o deosebire de dobit6ce au, de
cât numai după chip.
16280 Cel învetat cun6sce că nimic scie, cat de mult ar sci ; iar
cel prost socotesce, că tore le scie, fără a sci ceva.
Cel cu o sciinţă bună, când n'are mijloc să 'ŞI publicuîescă
acea sciinţă spre folos obştesc, nicl pe el, nicl pe altul
folosesce; daceea ajutati, ca şî vOI să ve folosiţI, şî el
să nu dică: «geba am muncit»,
Cel cu minte cun6sce ce scie şÎ ce nu scie; Iar nebunul
tote le scie, şî val de tine d'eI veI dice că nimic scie.
Cel mal prost la sciinţe, acela mal mult flecăresce.
Cel fără nicf o sciintă, lesne cade în netrebniciI, că n'are
cu ce să 'ŞI petrecă vremea.
16285 Cel fără nicf o sciintă, slugă ajunge la cel cu sciinţă; de
vei copilul tell slugă s'ajungă, lasă '1 în nesciinţă ; Iar
de vei din potrivă, Învaţă '1 măcar la o sciintă.
Cel fără nici o sciinţă, cea mal mare greotate a pămîn­
tuluî se '11 ţelege.
Cel ce mal mult scie, acela stă mal mult la îndoîelă, că
la nimic va să nu greşască, lucru piste putinţă.
================== pagina 745 ==================
POV ĂTumr ŞI CUVINTE A_.D_E_'V_E_H_A_T_E.� 7_4_5
Cel ce mal puţin scie, la beuturf mal mult grăresce,
Cel ce mal bine seie, tate ca pÎD vis scie.
16290 Cel ce bine scie, la vreme să nu tacă, ca cinste şî laudă
mal multă să dobândescă.
Cel ce scie multe, Însă nici una cu temem, acela se 'nte-
lege că nici nu scie, .
Cine se socotesce că scie mal mult, acela scie mai puţin,
că nu cunosce ceea ce scie,
Cine 'ŞI bate joc de sciinte, arată că nici una scle,
Cine scie multe Iirnbi, nici una bine scie.
16295 Cine scie să 'ŞI acopere nesciinta, mal învetat se vede
de cât cel ce se fălesce de sciinta sa.
Bună sciintă se 'nţelege, când putem cunosce adeverul
din minciună, Şl ceea ce ne folosesce din ceea ce ne
este spre vătemar e.
Din tate sciinţele omul cea mal mică parte dobândesce,
şî aceea nu precum el volesce, nici când el volesce.
De cât sciinţă greşită, mai bine nesciinţă.
De tate sciintele să fer ideI, de se pete, Iar de ceea ce
'ţI place, sî 'ţI folosesce mal mult, cl'aceea să te ţir mereu,
ca să poţI Înainta.
16300 De cel ce încă nici cum s'au întîmplat, nicI o seiinţă
putem ave.
Şî ceea ce seir pe lume să te facl că nu scil, ca mal bine
să afli.
Sî cel mal invetat, nicI cum seie cu desăvîrşire, că încă
, Domnul tarnele lUI nu ni le-a aretat. '
Sciinta, ochiul sufletului.
Sciinta, cât de mare, la cel ce nu scie cum s'o intrebuin­
teze spre văternare ei este.
l6305 Sciinţa fără deprindere, în zădar se fălesce, că mal nimic
folosesce.
Sciinţa ce al dobândit, armă dreptătii s'o areti.
Seiinţa cea mar grea, a inveta ore-cine cum să se parte cu
damele.
Sciinţa de ori-ce ca o bogăţie; unul mal mult are, altul
mar puţin, ŞI, ca să te ÎmbogăţescI, trebuîe să te lipescî
de cel ce are mal mult.
Sciinţa de năravurI bune, cea mal bună invetătură.
16310 Sciinţe al dobândit? nu le ţine ascunse, că precum din
cornora cea ascunsă nicl un folos vedî, aşa ŞI din sciinţă
când ascunsă o păz esci.
Sciintele împodobesc mintea cea mal adîncă.
Sciintele când se cinstesc, atunci se Înmulţesc.
Sciintele firesci, dar de 0111 s' aii descoperit.
================== pagina 746 ==================
16315
16320
16325
-
- �- �----- -�----- ��-----
l'HOVEIWELE lWMÂNILOH
----
746
Sciinţele cele bune să poftesci să le dobândescj, far cele
rele nicj să le aud].
Vreta scurtă, când nu scim cum să o petrecem, cum te
destepţr, etă şî martea aci; d'aceea şi petrecem, în cea
mai mare ticăloşie a nesciinţeL
Sciinţa şî mintea ne vin cam în urmă, pe cand nu ne mai
pot folosi, daceea ş1 nu ne mal putem îndrepta.
Greşalele mal de obşte, elin nesciinţă se Înţeleg; de nu veI
omul să 'ţi greşască, nu'! lăsa în nesciinţă, c'a ta gre­
şală se 'nţelege, cel Il el el poţi; scăpa elin negura ne­
sciinţer, şi nu '1 scapj.
Ca nestiinta, nici un lucru mal greCi şI mar nesuferit.
Cu Colt mal mult cunosc ore-ce mai bine, cu atât mal
mult me mir ele cea mai el'înainte a mea nesciintă.
Mar hine nesciinţă cu înţelepciune, ele cât sciintă mare şi
cu elesfrînare.
Mal bine cel ce nu scie să tacă şi să credă, că ceea-ce
piste putinţă la om se 'JJţelege, cere trebuinţă numai de
credinţă.
Mult, mult să te ruşinezi de neseii nţa ta.
Nesuferit omul, cel ee nimic scie, şî se soeotesce că tate
le scie,
Nesciind cele din urmă, la multe greşim pe lume.
Nesciinţa, al duhulUI Întuneric.
Nesciinţa, isvorul celor mal rele pe lume.
Nesciinţa în lume, mulţi ornent prepune.
Nesciinta cu gură�cască, fratt de cruce se 'nţeleg.
Nesciinţa cam la toţI de obşte, la unul mal mult la altul
mal puţin.
Nesciinta, micsor.uea duhului
Nesciinţa, mintea te-o Întunecă.
Nesciinţa, munia greşalelor.
Nesciinţa, nicIodată SEt n'o pedepsescl, ci mar bine s'o
cercetezT, şi s'o îndreptezr, că vinovata nu este, ci vinovat
să socotesce cel ce n'a deşteptat-o.
Nesciinţa, rioptea minţit, însă nopte niră lună şi făr' de
stele.
Nesciinţa, nu numai cu cuvintul, dar şi cu fapta mal mult
g.reşasce, că şî pe cel nevinovat, În osîndă l'a aruncat.
Nesciinţa, nu se 'nţelege pecat,
Nesciinţa, pe om în multe greşelT el bag-ii.
N esciinţa, rătăcire Întregă.
Nesciinţa, se 'nţelege îl�lperătesa gr�,;,alelor.
Nesciinţa tate le crede, la tate se supune, neeul10scend
nici adeverul, nici millcIuna dintre ele.
Nesciinţa celor bune, pricină de cele rele.
16330
16335
16340
================== pagina 747 ==================
_--- .......... "':'O"-'�-�;;.,....;.�i!,,-M..:...' -:....�.....;.;..� �,_, �_/�
�
P(jVĂŢ{;iIl<'t ŞI CUVINT_E __ A_D_E_V_ER_AT_E 7_47
4
I
I
I
Nesciinta de ort-ce la ticăloşie pe om el duce; nu '1 lasă
fără nici o sciinţă, ca să nu cadă în lipsă.
Nesciinta de orr-ce, lesne te înşală; d'aceea la orl-ce, cre­
demînt aşa ele lesne, nici cum tu să dar.
Nesciinţa şÎ dobitocia, isvorul greşalelor.
il6345 Nu te supera de nesciinta celor-l-alţi, nici să 'ti bati joc
de el, că firea nu 'I-a 'făcut desteptr, sau că' n'au' avut
cine se 'i deştepte, ci mai bine tu să te si lescf spre
desteptăciunea lor.
Să nu te ruşinezi, şî de la cel mal mic a afla şî a audi
ceea ce nu seir.
Ceea-ce nu seif, cum să întrebuintezr, lasă pentru cel ce
scic.
Cel ce nu scie mai bine să tacă, ca să nu eţI arate
nesciinţa întregă,
Cel ce nu scie, nici ceea ce are, nicf ceea ce'} lipsesce,
curind în lipsă de tate se găsesce.
Ui350 Ce? şi când? o să ne vie ele la Domnul, nimenf scie.
Din nesciintă, şî din dobitocie, nici un bine s'a vedut, ci
din potrivă tate greşalele cele mal rele.
FINELE VOLUMULUI AL OPTELEA
li i
================== pagina 748 ==================
Pag
================== pagina 749 ==================
Pag.
128, linia
176,
234,
388,
480,
481,
562, a se
ERRATA
18, a se adaogă numărul de ordine 2370.
24, laţii în loc de parte.
27, Comori' În loc de Comori'u.
9, Mână în loc de Măn.
14, Preget în loc de Preg.
20, Imprietenire în loc de Inprietenire.
pune Între liniile 12 şi 13: Vez� Sgârcitură.
================== pagina 750 ==================
r
I
I
i
I
I
Il
I
I
I
Cap.
================== pagina 751 ==================
,
I
,
,
s
C
A
R.
A
�
�/
Fagi'''l
I
II
Titlu
1-0
I
Cap.
XIX.
Povăţui,·!
i
cuvinte
adevărate
7 -74-7
Pentru
aer
7
Pentru
aid ucî
7
�
Pentru
audire
8
I
Pentru
anr
8
I
Pentru
avere
8-13
Pentru
avocap
1G
Pentru
ajutor
1i:l-10
Pentru
aco p eris
15
Pentru
ale
nosue
10
Pentru
a.lergăturh
1 ti
Pentru
aLegere
16
Pe n tru
a In n i te
16
Pentru
albire
jG
Pentru
amor
1U-l\i
Pentru
an1ăgil'1
:;;i
arnrLgitol'I
liJ
Pentru
anevoie
J\J
Pentru
antipatie
sÎ
simpatie
1\J
Pentru
ap:t
uJU\,ri1
1\)-20
Pentru
ape ..
20
Pentru
apiJraru
.
20
�
Pentru
aprop«
'll
apropiere
�î
cel
de
apropo
2U
li
Pentru
are{,al'e
21
i
Pentru
ari'ttnrl
21
Pentru
arru e
��
Pentru
archierer
2�
Pentru
arsrea
22
Pentru
:lI·iii n t
22
Pentru
:lsetnena1'8
�2-2fl
Pentru
asuprire
şî
as u prito rl
23
Pentru
ascultare
fii
ne-ascultare
23-25
Pentru
ascundere
�î
cele
ascunse
25
I
Pentru
asprime
25
Pentru
arnmăturj
�G
i
1
Pentru
aflare
2G
I
Pentru
Afrodita
25
!
I
Pentru
ah! si vah !
�î
val!
'ii
văitat
20
Pentru
ahus�ll'l
.
26
,1
I
,
I
i'
I
II'."";.,.." ....... €.". e- ...,,�"" • .,,. ': -" -: ..... +..,.,& ..... �-:."....,........--'"j_ ...... _.."..- ""'A"'""' .. " __ ",.--,,....",", �" �.- .�. __ ,,��_o�_
,;-- .. le',; ;. Iiiit
================== pagina 752 ==================
- 76ll-
Pentru adunări • . . •
Pentru aducere aminte
Pentru adevăr . • . •
Pentru "aşa votu- eu !"
Pentru aşec].are . . . •
Pentru aşteptare .•.
Pentru aşternut �i învel iş .
Pentru egoism .
Pentru eg1engele
Pentru epitropie,
Pen tru eresuri Sl ereticl
Pentru le1'n;t . ".
Pentru Iatac
Pentru Iad :;;î raiu
Pentru iertare, îertăcîuue
Pentru Il] bire
Pentru rubiro de avere .
Pentru iubire de argint �1 Iu lu to rţ de argillt.
Pentru iubire de omenire .....
Pentru Iubire de sine sau �illJl1bir8
Pentru iubire ele slavă .
Pentru iubire de cinste.
Pentru Iubire de bogăţie
Pentru Intime sî Iutel ă •
Pentru Iuda .'. .", • .
Pentru isvode şÎ isvodirt
Pentru ismene .
Pentru isbutire .
Pentru isbâridă .
Pentru icono • .
Pentru iconomi Ş1 iconomie, fiÎ rjsjpitor�:';;1
rrsipă
Pentru inimă şî inimoşt
Pentru incuizitie .
Pentru interes' . . . . .
Pen tru intrare în casă
Pentru intriganţi Ş1 i.n trtgi
Pentru iscodă, iscodiri şî iscoditor)
Pen tru iscusinţă Ş1 iscusi ţ.l
Pentru ispită . . . • . •
Pentru isprăvi • . . . .
Pentru isteclune şÎ isteţî
Pentru istorii şî istorici.
Pentru idee
Pentru oste, ostaşt şI oştiri
Pentru ogLindă . . .
Pentru agLăsuire . •
Pentru o cht . . . • .
Pentru ocărî şÎ in] urâturi
Pentru ocârm ni re
Pentru ocrotelă , • • . .
Pentru om fiÎ omenire. •
Pentru omor, ucidere şî ucigaşi
Pentru opinie.
Pentru oprire. . . . • . . . .
Paginn,
:26-27
27
27-33
B3
3::1
:34
34
34
35
35
3[>
35
35
35-::Ili
36-37
37-3��
39
HO-40
40
40
401
41
41
41
4'
41-42
42
42
42
4;�
43-44
44-46
47
47-49
4.9
49
50
50
50
51
51--52
52
5�-5;3
53
54
55
55-55
56-57
57
57
57-74:
74
75
75
================== pagina 753 ==================
- 753-
Pentru ora')e . . . . . . . . . . . . . • .
Pentru orînduială şî rînduială şi ne-orînduială
Pentru orbi şî orbire
Pentru osîndă.
Pentru ospeţo . . .
Pentru osta!,!Î . . .
Pentru o ste n e lă ..
Pentru oftat. o h tat .
l'eutru o biceîu .
Pentru ohlăd nire ,
Pentru obraz ...
Pentru obraznici si obrăznicie .
Pentru obşte • . '
Pentru odihnă si ostonelă �i ne-odihnit
Pentru odăi . , '
Pentru oştir; . .
Pentru uitare. .
Pentru uitătură.
Pentru umi lin tă .
Pentru umblet .
Pentru unire si ne-unire
Pentru ungh ii ..... , .
Pentru unsul l u î Dumneclcu .
Pentru urare .....'..
Pentru urecht . . . . . . . .
Pentru uriciune 1 cele urîte ,
Pentru urcare, S1I1re şi scoborîre ,
Pentru urmă 1 cele din urmă, i cele petrecute,
1 cele viitore şi cele dă faţă
Pe n tru urmărf.
Pen tru ursitore .
Pentru ursuzr .
Pentru urgie .
Pentru ucenici
Pentru ucidere şl uciga�Î
Pentru uşă ..
Pentru înviersunaro ...
Pentru învino'văti re. .. ..
Pentru învoe11, 1nvoir1 şî legături
Pentru înveliş .....
per:,trn _ învăţare, învăţătură, învesaţî III ne-în-
vosau . • . . . . . . . . . . . .
Pentru îngrijire ş1 îngrijitorI . . .
Pen tru îngrăşare, g'eaşl !îî gTăsime .
Pen tru înjurăturt . .
Pentru închină.cîune .
Pentru închisoro .
Pentru înccronati c .
Pentru încăpere ..
Pentru încredintare şî încredere.
Pentru înlesnir�.
Pentru înaintare ..
Pentru înălţare . .
Pentru îrnpledicare
Pentru împ o trivi re
Pagina
75
75-76
7H
76-77
77
77
77
77
77-78·
78
78-79
79-80
80
80-81
81
81
81-82
82
82-83
83
83-85
85
85
85
85
86-87
87
87--88
89-92
92
92
92
92
92
9::l
92-93
93
93
93
93-100
100
100
100
100-101
101
102
102
102
102
102
102
102
102-103
48
================== pagina 754 ==================
- .54-
Pentru împăraţi fii împărăţie .
Pentru îm păclu ire ..
Pentru împreunare . . . . .
Peutru împriet.enire ..
Pentru îrnp rumutare �l îm pruruutătorr
Pentru în scmnărt . . . . .
Peutru însoţ! J'O • • • • • • • • • •
I'en tru însruare, i nsuratj şi însotire
Pcutru însărcinare şi s�rcină '
Pentru î nscrisur! • . . . . . . .
I'entru înstreinare . . . . . . .
Pentru Întunerec si cele întunecate
Pentru întîlnire. :
Pentru înl.împl:lI'l ..
Pentru înt[tnliero ..
Pentru într-opri nclere
Pentru întregime . .
Pentru întrecere
Pentru întrebare ..
Pentru întrebui n tare
Pen 1.1'11 întl'istart�' . .
Pentru i nfricosaro •
Pentru înfdna;'e s î înfrînat]
Pentru începere ' ,
Pentru încercare sî cercare
Pentru în cot, gral1'㠺Πpri p㠺Π:r.hbavf1.
Pentru unbutbare, rndăstularo, tlămânrţt şi tlă-
mân dire, sătul! si săturaro
Pentru imlJllcătură '. . .
Pen ti-u îm băle tură 'îi băi
Pentru îrn hă lâtu ră
Pentru îmbrăcăminte
Pentru îrn brătis.ue si b raţe
Pentru :indata'riw • '.
Pentru îndoială, bănuială ;jl b.umi to rl
Pentru înd np locar« •..
Pen tru înrlu rure sî ne-îndurare .
Pentru înder8Lnicie sî încloretnicI
Pentru i ndestu lure '
Pentru îndreptare. ...
Pentru îndrăsuâlă �i îndrăsnoţi, dîrz] �î clîrzie,
scmeţî 'il semeţie . . . . .
Pcn rru Ynţclep cîune �î înţe lep ţî ';'Î ne-în telep-
crun e ••.•.............•
Pentr u inţelegere. neînţelegere şî ne-inţeleg'e-
tor} . • • . • • • . . . . •
Pentru Înselătol'l sÎ lnselăeIlll1e
Pentru vai !,!î viLit�t. '
Pentru vat61 .
Pentru yoaellrl .
Pentru verese
Pentru veriga�e .
Pentru veselie
Pentru veste sÎ vestitorI
Pemrn vesti (l' . . . . .
Pagina
103-104
104
104
104
104-10G
105
105
lOG
lOG
106
106
107
107
107-100
110
110
110
110-111
111
111
111-114
114
114
114,
114
115
115-116
110
116
llG
11G
117
117
118
118
118-110
119 -120
120
120
120-122
122-128
128-129
129-101
131
131
131
131
131
131-Wel
132
132-1H8
================== pagina 755 ==================
- 755 -
Pentru vecini �î vecinătate
Pentru vedere
Pentru vîeţa i)Î vieţuire
Pen tru viîe . .
Pentru vieţuire
Pentru viit6re
Pentru visite .
Pentru vicleni, vicleni], viclesîug şÎ făţarnici,
Iăţărn icrî 'îl pref'ăcutî . .
Pontru vin . . . . . . . . . . . . . . . . .
Pentru vini, vinovati, Invinovătire, nevinovaţi,
ne vino văţi«, ne-i'n vi n o văti re'
.Pentru vîrt�te .
Pen tru vise. . . . . . .
Pentru visuoi-ie • . . . .
Pentru vite i clobit6ee sî dobitocie
Pentru viteji j vitejie, vomict i voîni cie, n evo-
laşi şi ticăloşi i ticăloşi e .
Pentru voie, voinţ㠺Πvrere ,
Pentru voitor1 d�, bine .• ,
Pentru vorbă, graHI şî grăi re, grăitori de bine
sî do reii si tăcere sÎ tăcutî
Pe'ntru vulp� .... ' ... '.
Pentru vătămare şi vătemătoro .
Pentru văd uv e .
Pentru văsmi n te . . . . . . .
Pen Lrn vÎ�ă . . . . •
Pentru vînat, vinăto re şî vînători
Pentru vîrid are şi vînc1etod de 6menl ca Tu da.
Pentru vîndare Şl Vîl1(leL01'1 de robi ....•
Pentru vîurlare 13Î vînrţătort de marfă şi cele-l-
alte
Pentru vîrstă. . ... _
Pentru virtute •••..
Pentru v rajbă şî vrăjrnaş şi duşmani i duş-
nrăn i e ..
Pentru vreme şi pferd er ea de vreme .
Pentru vrare . . . . • . . . . . . •
Pentru vrednici i vrednicie �î dăstomicj i des-
t oinicio . . . . . . . .
Pentru vrăjîtorl i descântătort �î vrăjiturj i des-
cân tăturt
Pentru vrăjrnaşl •....
Pentru g asdă de hoţi
Pentru ghiciri şi ghicitori prooroci
Pen tru g" .lăcruno
Pentru gură
Pentru gust. . .
Pentru gustare .
Pentru găteUL • •
Pentru ,râlcevllrl
Pentru gând . .
Pen trn gir-mîl' .
Pen tru glume. . •
Pentru graIli, grăire şI grăitorl de bine 'il de reu
Pagina
lR3--134
134
135-141
141
141
141
141-142
142...,....146
146-149
149-150
150-151
151-152
152
152
152-155
155
155
lD5-IG8
Hi8
169
169
169
169
170
170
170-171
171
171
171
172-174
174-179
179
179-181
182
182
182
182
182
182-!84
184-185
1R5
185-186
186-187
187-188
188
189
189
================== pagina 756 ==================
- 756-
Pentru grabă . . . . .
Pentru graiii 'iÎ grăsime
Pentru greţă �î g roţoşt
Pentru greolăţl •.•. '
Pentru greţo�i . . . .
Pentru greşell
Pentru grijI, lngrijîre, îngrijîtorll;'Î ne-îngrijire.
Pentru gropă. • . . . . • . . . • . ..
Pentrn g rozăvie , . . " •......
Pentru gl'ăil'e :;;i grăitori de reu, de bine.
Pentru grăsime. • . .
Pentru grădi nf . . . .
Pentru jale. . . . . ,
Pentru jafuri i jefuitor)
Pentru jocuri i danţurt .
Pentru jocuri de cărti sÎ la noroc
Pentru jug .•.. .' .' .•
Pentru jurămînt i călcare �î călcător: de jură-
mînt ..•....•...
Pentru judecători l;'Î j udecăţt
Pentru jălbI
Pentru jertfe ..
Pentru jăf'uitort .
Pentru jîngă'lie . •
Pentru zavistio fiî zavistnict şi pizmă, pizuiuue,
pizrnaşt i pizuiătăreţl • . • . • . • • • • •
Pentru zarafi . . . . . . _ . . . . . . ..
Pentru zadarnicr i zădărnicie Salt desertăctuno •
Pentru zestre. • . . .
Pentru d iuă şi n6pte • . . . . . . , .
Pentru zîmbire . . . . . . . , . . .
Pentru rţicere şi cele ce se cfie . . . .
Pentru zidari, zid irî l1î lemnari i clădirI
Pentru zugravi
Pentrn zule. .
Pentru zulun .
Pentru zălog .
Pentru zăbavă
Pentru zădărnicie .
Pentru sgârcitură i sgârciţi �î scumpi i scum­
pete, şi giumerţl şi slobodr Ia mână ....
Pentru smerenie şi smeriţi, i plecaţi şi pl ecă-
ciune . . .
Pcnti u sblel'pl.c . . . .
Pentru cal . . . . . . . .
Pen tru cale, căl etorl �î călătorie .
Pentru cantarugiî �î cântar
Pentru cap ..
Pentru cap riţrt .
Pen tru cal' . . _
Pentru cal'aghi0!'i1
Pentru carte _
Pentru casă
Pentru casnicl
Pentru cliefe .
Pagina
189
180
189
HJO
190
190-201
201- 203
203
203
20B
203
203
203
203-204
204
204
204--205
205-207
207-212
212
212-213
218
:J1Ct
213-217
217
2W
218-219
219
219
21!J--220
220
220
220
220
220
221
�21
221 --224
22-i- 227
227
227
227
227--223
228
2il3
228
223
228
22�1
230
230
,\
1
================== pagina 757 ==================
- 767 -
Pentru chezasi sî chezăşie
Pentru cheltuieli
Pentru chemare
Pentru chef
Pcn tru chior]. .
Pentru chin ui i .
Pentru chipzuiro
Pentru cojoc •.
Pentru cochetărie .
Pentru cocosaţi .
Pentru col ivi ..
Pentru cornandirt
Pentru comedii
Pentru comori
Pentru conrleiu • • .. .
Pentru copii, copilărie şîJfii, fete, feciorie, felie
şî păriu ţi. . • •
Pentru copilărie
Pentru coraj, curaj
Pentru cororiă
Pentru corăbii
Pentru cn vii ntă ..
Pentru cuvinte, cuvîntare şÎ cu vîntătort
Pentru culcare ..
Pentru cumpănă
Pentru cumpătare . .
Pentru eu mpl ire i cumpliţi 'iÎ cruclim e .
Pentru cunoscinţă i cuno sceto rî, şî ne-cunosce-
tort 'iÎ nemulţămire i ne-mulţămitorr şÎ ne-re­
cunosciuţă i ne-roouuoscăto rt, Şl recu n osci nţă
i recunoscătorj
Pentru cu nu n ii .
P en tru curaj
L'entru curăteni«
Pentru curve, curvie şÎ ourvart şî preacurvie.
Pentru cursart
Pentru curse . . . • . .
Pentru curte 'iÎ curtczanî
Pentru cusururi
Pentru cutremu r
Pentru cuget şi cngeLnro
Pentru cucerrri ci
Pentru cutit
Pentru CO�Cll1g •
Pentru cat • . . . • . •
Pentru căi nţă, căi re sÎ pocăinţă
Pentru căl1U;re .... ' .... '.
Pentru căutătură • . • . . .
Pentru Călllglll'-l !/Î chlngăriţe
Pen tru c'ilăuză. •.....
Pentru călători, cMe1.orie
Pentru călcare �î călcătorI do ju rămint .
Pentru d'Jlla.�㠕
Pentru căpui re .
Pentru cărunteţe
Pagina
230-231
231-232
�32
232
232
233
�33
233
233
233
233-234
234
234
�34
234
235-246
246
246
246
247
247
247
251
251
252
252-254
254,
256-257
257
257
257
258
258
258-200
259-260
260
:WO-2G2
262
2li2
263
263
263
264
264,
264-2G5
265
265
266
266
266
26G
================== pagina 758 ==================
-- 758 -
Pentru cărţî, adică scrisori �i cărţi de citit, de
înveţăturr, de sciinţe . • . . . .
Pentru căsătorie, căsnicie şî casnici
Pentru căscat, căscătură şi tusit
Pentrn căciulă . . . . . .
Pentru cădere ş i scăderu '
Pentru câinî . . . • .
Pentru cântar.
Pentru cântece, cântări Iî� can tăreţl
Pentru câştig, dobândă 'il dcbâudi
Pentru cârmă, cârrnui re, ocârrnuire
Penltru cârpilurl. . . . . . • . . .
Pentru cârtEllă si cârtitort . . . . .
Pentru clevetire, clevetitori i batjocoră, batjo­
coritori şî bătaie de joc. . . . . . . .
Pentru clădirI . . . . . . .. .
Pentru credărnînt, credincioşt, credinţă şî în­
credinţare, încredere şi ne-credinţă, ne-cre­
dinciosi
Pentru ercscere ele copii
Pentru creştiut . .
Pentru critică. . .
Pentru crurţime ..
Pentru laudă i lăudători .
Pentru lacomi
Pentru Iegăn ; .
Pentru legătură .
Pentru lemnari.
Pentru lene, lenevire, leneşi i trândăvie ijl mo­
Iecrune . • . . . .
Pentru lepedare dt') Iurue •
Pentru lege, adică credinţă către Domnul i)î
cel fără-de-lege . .• .
Pentru legi i legIuiri, adică prăvil Lxi Iegf uitort
IIi nelegiuiri j nelegiuiri şî cei fără-de-lege .
Pentru limbă si Iirnbutf , " .
Pentru linişte 'şi tnrbu�'ru·l . . . . . . . . .
Pentru linguşire şî Iinguşitorr, i piş-piş şÎ pi�-
păitorr, pi şpăiturf şi ciocot i crocotnicit şî
şapte. • . .
Pentru lingăI .
Pentru lipsă .
Pentru logodnă
Pentru loc . .
Pentru lnare .
Pentru lucrare ele pămînt
Pentru lucrare, lucrări fii lucruri
Pentru lume .•
Pentru Iu mi nă .
Pentru lumînare
Pentru luple .
Pentru lux.
Pentru Iăută si lăutari .. .
Pentru lăcomi'e şî lacomi la avere şi mâncare
�î saţ, i nesaţ, ncsăţioşî , . . . . . . . . .
Pagina
2tl6
266-269
269-270
270
270
270-271
271
271-272
272-275
275
275
276
271)-277
277
277-282
282
282
283
283
283-286
286
286
286
286
286-290
291
291
291-298
298-300
300
300-305
305
B05
B06
306
306
307
307-310
310-312
313
313
310
313-315
315
315-3H
================== pagina 759 ==================
- 759-
Pentru lăcuinţă
Pentru lrIcr[1I111
Pentru 111:1re .
Pentru mar]
Pentru marturi i mărturii
Pentru marfă .
Pentru masă •
Pentru mască •
Pentru masiue
Pentru merinde
Pentru merit ..
Pentru m,"rgere .
Pentru m eserii
Pentru niester), Illostesugarl si meserij i m ex­
teşngiri '. . .. '. '. . . : . . . ,
Pentru mijlocitorI �î mijloce
Pentru milostenie, milostivt, milostivi 1'1 ",l milă
�î n erui lostivf , ncmil ostivire .
Pentru ministri .
Pe n tru lui uunt
Pentru minte •..... , .
Pentru minciuni >7l mincinoşt
Pentru iuisantropio
Pentru nri rn re
Pentru miros .
Pentru urisid ii
Pcntrn III ită
Pentru micI
Pontru mişelie
Pentru 11I0rte, mo rţ.I, reposa1-l '7î u.uritorj i mor-
t,telnne . . .
Pentru nioj icî �î mojicie
Pentru mnl ecfu ne . . . .
Pentru monopol
Pentru iuorurint >7i groprl
Pentru mortăcjunj
Pentru morţi . .
Pentru mode . . • • . .
Pentru mostenire �î mcştenito n
Pen iru iu ul ere ul'Îlli
I'cntru m ul ere inţeleptă . . . .
Penu:u muiere viclcnă
Pentru muiere vrednică �i bărbată
Pentru n.ujere g'raHă
Pentru rurue re casnică
Pentru mutere cochetă sî co chetâ ri e
Pentru m ule re credinci6srt
Pentru ruulere lenesă
Pentru mnrere limb'lltă, �î cica Iii i cea tilcllt:"
1"entl'l1 muIere lllândră
Pentru llllliere ne,s[lţi6s[,
l'entrll 111111ere rea
Pentru muIere rusmosa l;'Î cea fără de l'u�ine
Pentru mUIere tăC'lltă .
l'entru ll1ujere temet6re
Pagina
317
317-318
318
B18
318-319
319
319-320
320
321
321
B21
:321
321
322-323
U�3
323-32C
3�G
326
:327-334
334-337
337
337
:338
BB8
:J38--B39
B3\!
3B\!
339- 346
346
U4ti
34G
:)47
:147
347
U47-348
iH8
3±8
M8-:349
ijHJ
.'l4U
,149
.'l50
HăU
350
:::50
iJGO-G51
351
351
3ă1-3G2
352
352
362
================== pagina 760 ==================
-- 760 -
Pentru muîere Iormecătore
Pentru muiere fără ruşine.
Pentru muiere fru mcsă
Pentru muiere cicală .
Pentru muiere cinstită
Pentru mnlere bună
Pentru 111Ulel'8 bărbată
Pentru muiere bătrână
Pentru muiere b lag-oslovi tă
Pentru muiero dulce ..
Pentru muiere destrînată
Pentru muiere drăgălaşă
De obşte pentrn nuuort .
Pentru m ucali tl sî carai.!·lJjosi
Pentru rnultumir« . .
Pentru llllln'le. . . . . , ,
Pentru muncă si muncitori
Pentru muncito't']
Pentru muritori,
Pen tru mustrare
Pen tru uiucî ,
Pentru mănăsti ('j
Pentru măre tt
Pentru mări'
Pentru mărinimie adică inimă mare, c u rnj
Pentru mărire
Pentru măritis
Pentru marturi)
Pentru măsură
Pentru măscl •
Pentrn mătăn il
Pentru mâini ,
Pentru mânie �i mân ioşt
Pentru rnânioşi ,
Pentru mână , ,
Pentru mângăiere
Pentru mâncare
Pentru mântuire
Pentru mândri si mândrie,
Pentru mâhni re "
Pentru naz u rl
Pentru nas , , ,
Pentru nascere si facere de copil
Pentru nern si �emul'l .
Pentru ne-ascultare .
Pentru ne-orînduială
Pentru ne-odihnă , ,
Pentru ne-unire
Pentru ne-învinovăţire
Pentru ne-învăţaţi
Pentru ne-îngrijire , ,
Pen tru ne-Indurnre • .
Pentru ne-înţe lepcrun e
Pentru ne-înţelegere g j lle-ÎnţeJegfll(j}'j
Pentru neveste , , , , , , .. , , .
Pagin"
3G3
353
353
353
353-3(;4
3G4
B54
3G4
,354
355
356
356-,)70
370
37U-i:7t
f\71-B72
B7:l-B78
378
n7R
il78
378
B78
379
379
379
380
380
380
:\80-381
381
:181-::82
:382-38H
383-388
388
B8S
888-88U
389-Bf1U
ilDO
3UO-3HG
tlnă
895
aDG
H�H)
39G-:�HU
B99
li9\)
BUn
399
:39!i
3!J!i
399
399
gU\)
400
400
11
II
II
II
U
i
================== pagina 761 ==================
- 701 -
Pentrn nevinovaţi i novinovăţit .
Pentru nevoi i nevoinţe •
Pentru nevniaşl •..•.....
Pentru neghiobi, n e rorţî i uerodie
Pentru negoţ" negustorie �î ne!l'ustorl
Pen tru Il ecazurt şî necăjiţi
Pentru nec u ratul ••.. ,
Pentru necunoseătort . ' .
Pentru necredinciosi i necred in tă
Pentru ne-legIuirI �Πne-Jeginip' .
Pentru n cme ri re .. , ... , .
Pentru nemernicI . . • . . . . ,
Pentru ne-misloti vt. nomistotivire •.
Pentru n e-rnu ltăru ir-e i n e-multărnitnrj
Pentru ne-muncitort , ... '.
Pentru ne-no rnci r) i nenorocitl
Pentru ne-potrtviro ..... '.
Pentru nopuunţă i llPjlutincjo�j
Pentru ne-p iăcer-î ..,...
Pentru ne-pricepere. • . • .• •. •
Pentru ne-recunosciută i ne-recunoscătort
Pentrl1 nerorlt sî ner�die
Pe n t.ru l1e-r3bd�re .:, . , ,
Po n tru nesaţ; j llesăţio�l ,
Pe ntru nesimtire i nexlmtito n .
Pentru nesocr�tinFI. '
Pentru ne'30mll • . .
Pen tru naschi ui bătu I'e • • • •
Pen un ns-statcrnict i n e-stato rn ici e
P'>lltru ne-temere .
Pentru n atre hn i cl :;;î uetrebn icit
['on tru ne-ci.nste i necinstiti. .
Pe ntru n ab uuî i nebunn '
Pentru ne-dreptate i ned reptă ţj
Pentru n e-sci i ntn ..••
Pontru nun ic i n i m icu rj .
Pentru !lapte.
Pen ti-u norod o
Pen tru noroc i no roc i re �î n o roc iţl �Î nenoro-
circ j nenorocit.l
Pentru nu s i da '
Pentru no['&
Pelltlll nobill .
Pentrll nume
Pentru 111l11ţ'i •
Pentl'll llurl
Pentru n\1rorl
Pentl'll n1ipaste, năpăstuil'e �Î nr,păsluiţl i ne-
păstuitol'i. • . • • . • • . •
Pentru nliravnr1 sl rei" nft61viti
Pentr\1 nădejde .' ,
[-'ent,nl nădllsal.ă
Pentru pagubit
.Pentru p::t/,r,
Pentru palaturi
. Pagina_
'l00
401
401
402-'l03
403
-L03-407
-L07
407
40î
407
407
+07
408
408
4-08
408
'108
408
408
408
408
408
408
408
409
409
409
409
409
,109
'l09
,109
,110
410
±1O
410
410
410-413
4 Hi-423
�l2g
±�U
±23
,123-423
42iJ
423-426
�2()
426-428
4�8-430
'130-4.34
.J.34
�34
434
.J3iJ
================== pagina 762 ==================
-762 -
Pentru palmă .
Pentru parte •
Pentru pat ..
Pentru patimi �i pătiruaşl
Pentru patrie şi patrioţi i patrihoţt
Pentru pahare . , . . . . . . . .
Pentru pace, împăcăcluue şi pentru resboiu
bătă.lit
Pentru pene . . . . .
Pentru petrecere împreună
Pentru petrecerile de vreme
Pentru pedepsi ••
Pentru piept .•....
Pentru pîerdere de vreme
Pentru pizmă, pizmuire şi pizrnasl i p iz mătă-
reti . . . . .
Pentru picătură
Pentru pil�p: .
Pentru plpalI'e .
Pentru picere
Pentru piş-pis �i pişpăitort i p işpăiturt
Pentru poIeţi.. .
Pentru povarrl. .
Pentru po văţuire, i povăţuitori şi sfat, sfătuire
i sfătuitort i sfătosr •
Pentru poveste .
Pentru pocăinţă
Pentru politică .
Pentru pomeni .
Pentru pomenire
Pentru pomi . .
Pentru popi ŞI preoţi
Pentru prop ri re �i oprire
Pentru poroclelă •...
Pentru porunct, poruncitort 'II călcare de po-
runcă . . . . •
Pentru posomorîre
Pentru post
Pentru poticnire
Pe u tru pofte .
Pentru pod6be .
Pentru pungă .
Pentru pureci şi păduchi
Pentru purtare • ' .. ,
Pentru pustietate . . . .
Pentru pntere i;putin!;a şî puternici, pntincioşt
ŞI ne-putinţă i neputin croşf
Pentru puturcşî
Pentru puţin ....
Pentru puscă ; .
Pentru păgubaşt 'il păgubi
Pentru păgânl şi păgânătate
Pentru pecate ŞI pecătoşt
Pentru pămînt . .
Pentru pămînteni .•..
Pagina
.------
4,,'
0.)0
135
435
405-440
t40
440
440-446
446
446
446
447
448
448
4.18
448
448-450
4.50
450-451
451
451
451
451-455
45'5-456
456
456
456
-1.56
457
457
457
457
457-458
458
458-459
459-460
460-462
462-463
463-464·
464
464
4.6S
,�(j5--467
467
4.67
467
468
468
461-469
469-470
470
================== pagina 763 ==================
- �o3-
Pentru pOl'
Pentru părere
Pentru părin �I
Pentru părti ni re
Pentru păs .
Pentru păstrare
Pentru păti llla�l :Şl p[ltillll.
Pentru păluue .
Pen tru păd ucht . , .
Pentru pâtue
Pentru pântece , . ,
Pentrn pîră �î plr.Îtol'I, )Jîrî�l
Pen tru p lată . . . • . . . .
Pentru plecare , . . . . , .
Pentru plecaţi �î plecăciune
Pent1'11 plimbare .. ' , . ,
Pen tru plcr . . . . , , , ..
Pentru plug i plugarI flî plugărie
Pentru plăcerî şi rie-plăcerj
Perit.rn plâ.ngeru
Pentru pravi Iă .
Pentru praznice
Pentru precurvio
Pentru preoţI
Pentru prevedere
Pentru p rejudccare
Pentru prepnl10re .
Pentru precupeţt .
Pentru prefacere �î p refăcut'l
Pentru preget. . . . . .
Pentru preţ . . , . .
Pentru priet.enI, împ rietenire 'Il prieteşug
Pentru prieteşug .
1:'on tru primire . ,
Pentru privighere
Pen tru privi legfurt
Pentru primejdii .
Pentru pr!n:ăv!1!";\.
Pentru pnp:t . . .
Pentru prisos i cele de prisos �î trebuin ţe i
cele de trebui ntă .
Pentru prihnnă '
Pentru pricepere ,?l nepricepere.
Pentru p ri ci nt
Pentru pro orocl
l'entrn provisie
Pentru proprietate .
Pentru prostie �l Pl'O�t1,
Pentru protecţie
I'entru probăl uire
Pentru prăvilt
Pentru prânz
Pentru ra11'1.
Pentru raz irn
Pentru rană
Pagina
'b70-471
471
.,l71
±7i
,171
.,l7::l
472
-172
472
472
472--173
.,l73-474
474
474
-174
475
475
47{,
476--179
479
479
479
479
"79
:!:7�
,179- ,l80
J80
,l8U
J80
,[80
480
J80-J\J.4
404
494-495
dUC>
"05-496
JUG
,lOG
"\.16
"!)(j-d98
498
4D8-J99
4\)9
499
499
,W�)-GOO
500-501
C>01
,)02
C>O�
c>02
502
CJ02
C>02
================== pagina 764 ==================
- 764-
Pontru rruitate .
Pentru recunoscintă i recunoscători
Pentru rele : . . . . . . .
Pentru risipitor! i risipă
Pentru robi, i robie şî desrobire
Pentru roduri şî rodire
Pentru rugăciune. . . .
Pentru rude sî rudenie
Pentru ru�jn� ;;;î ruşinoşi
Pentru rei . . .
Pentru reu, rele i rel, răutăcioşt 'iÎ răutate
Pentru răsvrătire
Pentru răsboiu
Pen trn ram
Pentru reposaţt .
Pentru respunsurt .
Pentru resplătire .
Pentru răstrite . .
Pentru resfăt�re sî resfătaţl
Pentru rătăcire .' ... '. .
Pentru recelft. . . . . . .
Pentru răbdare, suferire �Î nerăbdare
Pentru rîvnă . . .
Pentru rîgăitură i strănutat �î be,;,iuh
Pentru rindmată
Pentru rîs . . . . . . .
Pentru salată. • . . . .
Pentru sapă 'iî săpătură
Pentru sarci nă
Pentru sataua .
Pentru sabie .
Pentru saţ . •
Pentru semen i semetie.
Pentru semne i cel îtlsemnatl
Pentru sete i secetosf . '
Pentru seceris . . :
Pentru sigllranţ;ii, ..
Pentru si l intă . . • .
Pentru silă �î si l ni re
Pentru simpatie .. ,
Pentru simbrie .
Pentru s i rntirt si nesimtirl i n esimu tor"
Pentru sini'ubire , . .'. . .
Pe Il tru singurătate . . . .
Pentru sihastru si sibastrie
Pentru sortă • .' . . . . .
Pentru socoteli . • . . . .
Pentru socotintă i nesocotintă
Pen tru socrii .' .
Pentru soli. • . • . •
Pentru SOl1]n i nesomn �î darmire .
Pentru so umorost
Pentru sor6ce. :
Pentru sodomitl.
Pentru soţie .
Pagina
502
502
502
502
503-504
,')04-505
505-50ti
50ti-507
507-509
509
509-518
518- 519
519
G19
519
319-520
520-521
522
!:i22
522
522
,,22-524
524-525
!:i25
525
525-!:i2G
526
527
527
5:!.7
527
527
528
528
528
528
528
528-529
529
5,,0
530
GSO - !:i31
f)Hl
531
531
5fH-532
532
532-534
534
534
534-;)30
536
536·
536
537-538
================== pagina 765 ==================
slavă , .....
slabi i slăbicIune
slove. , .• , .
sloboden ie şî sl obodl .
slugă .. , .•.
slujitori ..
slujbe i slujbaşi şî siujltorj .
sI u ti re . • .
slLlgl , ....
slăbiciune. . . .
spaimă şî speriat
spate . , .
speriat, . .
spovedanie
spurcaţi,
spăsanîe .
sprincene
stare
stat, , ,
- 765 -
Pentru societate,
Pentru suire , ,
Pentru suvenir .
Pentru sughiţ şî suspinuri,
Pentru superstiţie,
Pentru supunere şî supuşi,
Pentru supărai-o .
Pentru surdt . .
Pentru suspinuri
Pentru suf'et-ire .
Pentru suflet . ,
Pentru săvîrşi re . .
Pentru sămănat, seruînţă şî semănătură ,
Pentru sănătate i săuătoşi •
Pentru săpăturt . . . • .
Pentru săraci i sărăcie :şî bogaţt i bogăţie
Pentru săritură ,
Pen tru săru tare
Pentru sărăcie .
Pentru sărbători .
Pentru sătuh şî sărutare,
Pentru sânge ...
Pentru sîrrnant , .
Pentru scară . . .
Pentru schimbare i cele n esch iui hăto re .
Pentru scoborire
Pentru scuipat
Pentru scumpete �î scumpă i sgârciţl
Pentru scurte. ,
Pentru scăpare
Pentru scăpetaţî .
Peri tru scărpinat
Pentru scădere
Pentru scârbă,
Pentru scriere, scriitori, înscrisurt, scrisori
cărtî
pentr.'u
Pentru
Pentru
Peutru
Pentru
Pentru
Pentru
Pentru
Pentru
Pentru
Pentru
Pentru
Pentru
Pentru
Pentru
Pentru
Pentru
Pentru
Pentru
Pagina
538
539
539
539
539
539-541
541-542
543
543
548
543-546
546-547
547
547-548
548
548-558
558
558-559
559
559- 560
560
560
560-561
561
5ll1-562
5112
562
5(i2
562
562
562
562
563
563
563
563-564
565
565
565-567
567
567
567-571
571
571-573
573
573
574
574
574
574
574
574
574--575
575
================== pagina 766 ==================
- .66 -
pentru statornic} j statornicie şî nestatornicI
nestatornicie
Pentru stomah .
Pentru stăpâni i stăpânitorf şî stăpânire.
Pentru straşuicî . . .. . . .
Pentru strejă .. .....
Pentru străi nt i străinătate Şl înstrăinare .
Pentru strigare. .....
Pentru strănutat . . . .
Pentru străşnicie i străsnict .
Pentru strîmbătate sî strîmbi
Pentru sfat, sfătuire' i sfătuito rî
Pen trn sfacJă . . . . .
Pen tru sfetnici . • . .
Pentru sfinlă i sfiosi sl frică i fricos) ş1 în tti-
cosără •••.• '. ',
Pentru sfintenie i sflutt �î cele sfint.e
Pentru sfAtosi '
Pe n tru sfîrşitlll vieţi: .
Pentru sfîrsitnl Iucruri lo r
Pentru 1.aln'e . . . . . .
Pentru tagă �l tăglidllil'e
Pentru tntu nturi
Pentru tar: .
Pentru tată ...
Pentru teatre . . . . . . .
Pentru temere adică, frică, sfială şî netemere •
Pentru temere între casnicî adică zule şi note-
mere i temător; sî ternctoro
Pentru ticălos! i ti�rtiosii
Pentru timpru j •• '
Pentru tinerete i tineri
Pentru ti ran! 'si tirăn ie
Pentru tipar '
Pentru titlur; .
Pentru torag .
Pentru toletă .
Pentru to varăsî tovă.răsue
Pentru tocDlell�
Pentru turburări
Pentru tusit
Pentru tăgădLlire
Pentru tăcun . •
Pentru tăcore , .
Pen tru tălmăcire . .
Pentru tâlhar; şî furt i fL1rti�ag �î hop i hoţii
şi oursart • . • • •
Pentru tîrg adică tocmclă
Pentru tirg de vînd are
Pentru tta iri
Pentru treaz
Pentru trezi i trezite
Pentru trecut. . , . .
Pen tru trepte de cinste
Pentru trecere . . . .
Pagina
575-576
57l1--ă77
577-585
585
585
585-586
586
()86
586
587
587
587-588
588
588-590
590
590
590-591
591
591-592
593
593
593
593
593
593- 594
594-'3�J6
596
596
596-598
5\J8-5\l\l
599
599
599
ii99
599-600
600
600
600
600
600
600
600
600-601
601
601-602
602
602
603
603
60:3
603
================== pagina 767 ==================
- 767 -
Pentru trebi . . . .
Pentru trebuinţe • .
Pentru tr ixta omului
Pentru tron
Pentrl1 trup
Pentru trudă .......
Pentru trăsnet
Pentru favor. .' ..
Pentru fală, falnici i făleU
Pentru f:mtasie .... .' .
Pentru fapte • . . . . . .
Pentru facere de copii • • .• .•
Pentru facere de bine i făcotoră de bine şi vo-
Hori de bine şî făcăto rî de rele
Pentru fabrică . . . . . • . . . .
Pentru faţă. . .
Pentru fe reiă . • . . . . . , . . ,
Pen tru fericire 'lI fericiLe i fericiţi .
Pentru fermecaţl i fermece
Pentru fete i feLite
Pentru feciorie '
Pentru feţe ,
Pentru fiare
Peutrn fiI
Pe.n tru fii n fă
Pentru filantropie ..
Pe utru filosofi i filosofie
Pentru fl loti mi e . ..
Pentru filoxenie
Pentru fire i cei grei la fire
Pentru f6me i f6mete ŞI sete i setoşi
Pentru foc .
Pentru folos
Pentru fum.
Pentru fnrI ŞI flll'Lişag
Pentru fnrcă
Pentru fuse. . .. ..
Pentru rudnlj 'îl fudulie.
Pentru făgăd utelt . . .
Pentru făcetori de rele
Pentru făce'Ol'i de bine
Pentru făclii
Pen trtt făleţi .
Pentru femei .
Pentru fără de omenire
Pentru fără-dă-leg-e . .
Pentru fabrici
Pentru flecari i f'lecurt
Pen tru flori. . . . . .
Pentru fluere . . . . , . .
Pentru flărnândt i flămândite . . . . .
Pentru fraţi i frăţie nnde �î totornul f;e soco-
tesce d'e frate . . . .
Pen tru fricoşi �î frică. . . . .
Pentru frunuis e i frumoşi şî frumose , ...
P�gill:t
------
G03
G03
G03
003--G04
G04
004
604
6U4
G04--605
606
G06-G09
60D
609-612
612
612
li12-613
0;3-617
618
618
618
018
G18
l\lD
619
619
619
620
6�0
6::0-621
621-022
622
G22
622
623
6_3
623
G23
023-626
6�G
G26
G26
625
G25
625
625
625
626-G27
627
627
627
627-G�8
628
628-G30
================== pagina 768 ==================
- 768 -
l'agilla
li80
631-632
li32-633
688
633
633-634
634
U34
634
634-·635
635
635
635
U35
635
635-040
640
640
040
G41
6-11
.,�
.1)41
li41
G41
G41
(j4J
U4t
fl42
G42
U42
642
fl42
042
642
fl42
64�
U43
643
04H
640
G-1U
fl4U
6-1B
(li:l
U4H
fi4U
044
fl4i.
044
(l44
flM-G45
6Lb5
Pentru frăţie . . . . . . .
Pentru frîu sî înfrînare i ÎnfrînatI SI desfrînare i
desfrînaţi'. . . . . . . ' ,
Pentru haîn s i văsuiînt« .
Pentru h atîr
Pentru hearp.i.iall fiare
Pentru hoLeră ..
Pentru hotare.
Pentru hotărîrr ] ,
Pentru hoţi i hoţij
Pentru hrană . . .
Pentru hrăpir« .
Pentru cei însemnaţi
Pentru cei vestiti. .
Pentru cei grei la fire
Pentru cel cu mi n le
Pentru cel mart i cele man SI cel mici i cele
mici '
Pentru cel micl .
Pentru cel sloborţî Ia mână
Pentru cei tari . . .
Pentru cei fără-ele-lege .
Pentru cei fără de minte
Pentru cel buni.
Pentru cei de apropa . .
Pentru cei de o p o ti-i vă şi nepotrivire
Pentru cele ascunse. .
Pentru cele urîte ...
Pentru cele întunecate
Pentru cele vechi. . .
Pentru cele viitore . .
Pentru ceLe cu anevoie �î piste putinţă
Pentru cele luminate
Pentru cel e marj • .
Pentru cele micî
Pe nt.r-u cele ne-schimbătot'e
Pentru cele noi. . . . .
Pentru cele piste putinţă
Pentru cele prosto
Pentru cele re le .
Pentru cele somp lo
Pentru cele scurte
Pentru cele stricate.
Pentru cele sfinte
Pentru cele trecute .
Pentru cele ce se clic.
Pentrn cele hune . . •
Pentru cele din urmă.
Pentru cele dulci. . .
Pent.ru cele de prisos .•
Pentru cele de trebuintă
Pentru cale de fată . .'.
Pentru cel necllra:t . . •
Pentru cerere si cersătorr
Pentru cercaro • • : . .
================== pagina 769 ==================
I
l'
;i
[il
�.
,1
il
'1
I
I
GG1.-G63
647--6i)6
U5(,
GG6
6[iU
65G
Oi)7
057
(jf)]
UD7
G57-G60
OliO
(jUD
liCO
OUl
Pagina
li45
(j45
(j45-046
64U
f)4G
Li4U
646
IH7
c47
(iG3-u70
070
UiO
li70-G7J
G7l
U71
G7J-li73
U,'B
li7i)
07:\
U7H
O{4
674
tiU
674-07i)
G75
li70
li7i)
G7r.
li7i)
u75
(j7D
670-G78
tJ79
019
079
67D
(j7\)
-- itic;) -
Pen tru cerni t. .
Pentru certare .
Pentru cercetare
Pentru cerşetort
Pentru cetăţt şî cetăţeru .
Pentru ciumă .....
Pentru cîudă i crndato
Pentru cica IiI •
Pentru cinurt ...
Pentru cinste i cinstiu �î n eci ust e i neci ns tiţi
şî trej.te dE cinste . .
Pentru ci1iJ'e ..
Pentru gene ..
Pentru gem1cho .
Pentru gillInerţI
Pentru ginerI. .
Pentru bale. " .. .
Pentru batjocoritori şî batjocuri
Pentru bal u rl !iÎ teatre
Pentru bani .
Pen tru barbă . . . . . .
Pentru hasne şîbăsniLol'i
Pentru babe
Pentru bM .
Pentru bep, bel,il, beţi vI i beulllrI �î (rezI
trez.ie
Pentru bine, bune, b unj, bu n a tăt! şî uohu ul ,
nebunit
Pentru b icîri
Pentru bil�l1gat'e
Peutru biruintă .
Pentru birnici
Pentru biserici .
Pentru IJ(île şî b ol uavj •
Pentru bugaţI i bogăţie
Pentru b o l navl •
Pentru bondocl .
Pentru bordeie .
Pentru buze . . .
Pe ntru bucate, adică ,c;clltEnăturl �î cele ele masă
Pentrn Bucurescj .
Pentru bucurie. . . .
Pen tru bune, hu nl, b unătăţî .
Penrru bună dimi n etă
Pcnt i-u burtă. '
Pentru buhăbie
Pen tru bouturt
Pen tru . băi . . .
Pentru bănuială i băuuito n
Pentru bărbaţi i bărbăţie
Pentru bărbăţie _
Fentru băsnitorl
P e11 tfU bYltale . .
Pentru bătaie dE joc
Pentru bătăliI
================== pagina 770 ==================
- 770 -
Pentru hătrâru, beLrâne i betl'âneţ.e . . . .
Pentru besînă . . . . . . • . . . . . . . .
Pentru bl�goslovenje �î -h lăstem e i b lăstemaţt
şî blăstemăţi'î . . • • . • . . . . . . .
Pen tru blesteme, b lestemaţ.r i b lestemăţi';
Pentru blâmlM1l blândeţe.
Pentru brate •.
Pentru bră;1isor
Pentru da '
Pentru d ajdie ..
Pentru dame . .
Pentru danturt .
Pentru dar,' dare �î darnici i dărnicie
Pentru daruri adică d ăstof nicil snfletescI �î la-
lanturi .•..
Pentru d ascrrl l .
Pentru datorie .
Pentru d atorit <lEi baut �î datorn ict
Pentrn de1icalf>ţft
Pentru d esputism
Pentru deciu .
Pentru el egete
Pentru dietrt .
Pentru dichisuri
Pentru d i m in eţă
Pentru din ţ.I .. •
Pentru dojană j dojenire. ..
Pentru Dornnt i stăpânitorl �î Domnie.
Pentru domnie .
Pentru Domn111 din cel' adică Dumn ecţeu 'il
Du m n edeir e . . . .
Pentru dor sÎ dorintă ..
Pentru t!orn�ire .. ' ...
Pentru d oht.orj şi dohtorn .
Pentru dobit6ce �î dobitocie
Pentru dobândă . . . . . .
Pentru dnel .... , .
Pentru dulceţă i cele dulci ...
Pentru DllrnnecFi(l !il dum nerţeire
Pentru dumbrăvi
Pentru dureri
Pentru duh
Pentru duhovnic! .
Pentru duşman) i duşmănie .
Pentru dăopotri vă
Pentru deosebire ..
Pentru dajdiI ....
Pentru dcsghinnre .
Pentru dosnuerdare . .. . . .
Pentru d ăsuădejduiro dăsnădăjduiţj
Pentru d esro bire .
Pentru depărtare .
Pentru deprindere
Pen tru dărnicie .
Pentrn dăscoperire
l'agÎlla
---�-
679-683
li83
683
li84
li84
li8G
li8ii
li8G
685
li8f)
li8G
t38li-(l88
088-690
ti90-691
1191-69Z
(\92
(j9:2
n02
60�
(l92
(j93
(j9G
li93
(l93
li93-694
694-700
700
700-704
705
705
705-70G
707
707
707
707
707
707
707-708
708-710
710
710
710
711
711
711
711
711-71iJ
713
713
713-714
714
714
================== pagina 771 ==================
- 'i71 -
Pentru dăscântătorj i d ăscântăturl
Pentru d espărţire ..•
Pentru destoinicr i destotnien .
Pentru desfătări " '" o
Pentr u elesfl'lna(I i·- .-: !îsfrî nărI .
Pentru dătărorj .' ,... (
Pentru el et'aimare i defăImător!
Pentru deşărtăcîune .
Pentru dtrz) i d irzio . . . . . . . .
Pentru drag-oste i drăguţi, drăguţe şi drăgostoşt
i drăgăstose �l drăgăl aşl
Pentru d ra,·l . . ., ...•......
Pentru dregătorI i dregătorii . . . . . . . .
Pentru dreptate i drepţi �l nedreptate i ne-
d rep ţl şî drepturile omenirii
Pentru drepturile omeniril
Pentru drepţi .. , .
Pentru dregere • . .
Pen tril d rutnurt •. •.
Pentru ţera şî patrie şI patrioţî patrihoţl şI
cum patrioţI. .
Pentru ţelină ..
Pentru ţeremon ir
Pentru tinere de minte
Pentru ieranl
Peuuu ţel'Înă ..
Pentru tHe .
Pentru �6;lte . •. .
Pen tru şIreţi şî şîret.licurî .
Pentru scule . .
Pentru sehlo/JI .
Pentru schirunicî
Pentru sciinţe şI ue-sciiuţe
Errata •.........
Pagina
714
714
714
714-715
716
715
715-716
716
717
717-72U
729
729
720'-784
734
785
785
735
735-7iJO
740
740
740
740
740-741
741
741
741
741
741
741-742
742-747
47n