[1]1611(=7119)Carte de zălojag între Ursul Mănăilă şi feciorul lui Gheorghi Floce pentru un loc în Pecişte, prin care se stătoreşte că dacă nu va da Ursul banii pînă la anul, locul să fie “peitor”. Adecă eu Ursul Mănăilă scriu şi mărturisăscu cu cest adevărat zapis al meu la măna ficiorului lui Gheorghe Floce pentru ce e-(a)m dat loc în Peceşte după de(a)l în (!) pentru zălojag drept 3 lei bătuţi şi o o(a)e cu mel şi 2 vătui şi 2 întărţii primăvara precum or îmbla vitele primăvara, iar de-l voiu pute scoate măcar păn(ă) la anul, iar ficiorul lui Gheorghie tot să aibă a cos(i) locul întracel an, şi cănd s’au făcut acest adevărat zapis, au fost mulţi o(a)meni buni anume Vasile Hurghiş şi Gheorghie Flocii, Miron Roşu, Ilie zet Hilimon şi Ghiorghie Stroescu şi Stefan Leuştian, sin Nichifor Floce, zet Măn(ă)il(ă), sin Mănăilă, însă locul ce s’au dat pre măna ficiorului Flocii cu căt iaste cînpu şi pădure din locul Chiriţii în opcin(ă), nime să n’aibă tr(e)ab(ă) făr numai ficiorul lui Ghiorghie, iar de să vor da banii păn la anul, ca s(ă) aibă aş lua locul, iar de nu va da banii Ursul pă(nă) la anul, să aibă a mai da ficiorul lui Ghiorghi... (nediscifrabil) şi să fie locul peitor şi cănd s’au făcut acest zapis, au fost aceşti o(a)meni buni carii sănt scrişi mai sus, şi eu Toader Lehaci am scris şi pentru mai mar(e) credinţa ne-(a)m pus şi degetele ca s(ă) cre(a)d(ă) (şi) s(ă) ştie, şi giumătat(e) de leu s’au dat diiacului (sfîrşitul cu vro 5 cuvinte nediscifrabil). Velet 7119. + Simeon Andrei + Ursul Mănăilă zet Mănăilă[2]Simion Mănăilă Cherila + Vasile Hurghiş + Ghiorghi Stroescu + Gheorghe Flocii + Stefan Leuştian + Ilie zet Hilimon + Miron Roşu sin Nechifor + Istrati sin Floci.[3]<2>1630 (=7138) Aprilie 23. Ionaşcu Piţenghe lasă moşia sa feciorului Simeon Piţenghe, arată întreg hotarul moşiei precum şi răzeşii împrejuruiaşi cari au şi fost de faţă la facerea zapisului. Iată eu Ionaşcu Piţenghe dat-am acest adevărat zapis al mieu pentru aceste moşie (!) drepte ale mele la măna feciorului Simion Piţenghe carele i-am arătat cu suflet drept pe unde să hotărăsc cu alte moşii ale altor megieşi înpregiuraş(i) adecă hotarul moşii să începe în gios de casă din cheotare(a) ocolului vacilor drept în gura mocirluţii şi curmă pe coastă în gios drept în luncuţă diasupra casii Făşcului şi de acole iasă în piciorul Nuţului de-asupra piciorului la piatra mare şi apucă piciorul la dial pănă în buza piciorului de asupra în dial şi curmă drept în vale şi esă în piatra Măgurelilor şi apucă culmea de deasupra pietri Măgurelilor şi păn(ă) în piatra Răchitişului şi curmă drept preste piatra Răchitişului şi apucă dosul pietrii şi a smizii şi ţăne tot dosul pietrii şi smizii păn(ă) în dosul pietrii Runculeţului şi apucă dosul Runculeţului şi dă în părăul Chimănului şi apucă părăul în gios păn(ă) în gura părăului Runculeţului şi din gura părăului apucă muchia puţin la dial păn(ă) supt coastă la braz(i) prin lozuţe şi apucă costiţa în gios pre deasupra casii lui Gavrilei şi vin tot drept pe coastă în cheotoaria ocolului vacilor din gios de casă în gura mocirluţii şi aş înpreună această moşie. Şi acest zapis s’au făcut de măna lui Ionaşcu Piţenghe şi s’au dat la măna ficiorului său Simion Piţenghe şi iarăş Simion Piţenghe sin lui Ionaşcu Piţenghe l’au dat la măna ficiorilor săi şi mărturisesc (!) cu sufletele noastre cumcă iaste dreaptă moşia noastră dela moşii noştri şi iarăş să rămăe la feciorii noştri şi la nepoţii noştri din niam în niam. Şi cănd s’au făcut acest zapis au fost faţă aceşti oameni care mai gios ne-am ăscălit şi pentru credinţa şi întărirea zapisului ne-am pus degetele anume: + Ionaşcu Piţenghe + Gheorghie Piţenghe[3] + Precop Piţenghe + Simion Piţenghe + Lupul Piţengheiară din răzeşii care sănt înpregiuraş(i) acestii moşii încă au fost de faţă la acest zapis + Nicolai Gavrilei + Ursul Făşcu şi alţi oameni mulţi s’au tămplat la facirea acestui zapis. 7138 Apr. 23. <3>1652 (=7161) Noemvrie 17. Zapisul lui Ionaşcu şi Marica Jauca, prin care mărturisesc că au vîndut lui Mihailă Dodul un laz cu runcuri pe preţul de 90 lei bătuţi şi întăresc vînzarea cu martori, afurisenie şi aldămaş. Adecă eu Ionaşco Şauca şi cu fămeaia mea cu Mărica scriem şi mărturisim noi cu sufletele noastre şi cu cestu zapis al nostru cum am văndut un laz ce-am avut noi pe Valeasacă lui Mihăilă dodul dreptul 90 lei bătuţ(i), laz de fănaţ căt iaste tot şi cu runcu, runcuri de păscut şi cu to(a)t(ă) pădure, căt au fostu al nostru dinceputul locului şi cu sălaşe ce sintu pe laz cu toate, noi de bunp voea noastră i-am văndut lui Mihăilă acel laz şi acea ocină ce iaste făcută de noi cu mănule noastre din pădure întreagă[5]ca să fie de acmu alui Mihăilă dreaptă ocină şi moşie în veaci şi feciorilor lui şi nepoţilor lui în veaci de veaci amin. Iar eu de acmu şi cu fămeaia mea noi de acmu să nu mai avem nice o treabă cu acea ocină în veaci, nice noi nice nepoţii noştri nici veri de-a noştri nici nime de rodul notru în veaci de veaci, că n’are nime nici o t(r)eabă cu aceal laz fără de noi, iar de acmu cine să va mai rădica dintru nepoţii noştri sau din verii noştri sau fie cine din ruda noast(r)ă să mai îmble a mai răscu(m)păra acel laz şi acea ocină ce am văndut’o noi lui Mihă(ilă) dodul după cuvăntul nostru, să fie trecleat şi procleat de 318 oteţ(i) din vă Nichii şi anaftima şi negru ca Ariea, şi am dat aldămaş de 2 lei şi 1 leu de zapis şi în aldămaşul nostru au fost popa Macsin şi popa Simion şi Arsenie vo(r)nicelul, şi Mazere vătămanul şi Precop şi chirilăa Popeanţe şi Ionuţ Popeanţea şi Nistor Popeanţea şi Ionaşco Candrea şi Stefan Hurghiş şi Gavril a Petri şi Ionaşco Petrica şi Ioniţ(ă) Cocălţea, Andronic a irimie, Gheorghie Călinaş, Vasile a Popei, Vasilie ţărcovnicul, Ilie zeat popa, Toader Andreian, Vasilie Sturzea şi Stefan Ţicşea şi Mihăilă diiacul şi Vasilie Jauca şi alţi oameni buni mulţi bătrăni şi tineri şi pe mai mare credinţe ne-am pus şi pec(e)ţile ca să s(ă) ştie în veaci de veaci amin. Toader diiac pisalVăleat 7161misţ Noevrie 17 dni.[6]<4>1669 (=7178) Decemvrie 6. Ionaşcu, Simeon şi Nistor feciorii lui Gheorghie Cojboiu mărturisesc că talăl lor a lăsat cu limbă de moarte cumnatului lor Petre o casă ca să-l comînde pe el şi pe soţia sa, ceeace a şi făcut acesta, şi acuma lasă şi feciorii lui Gheorghie Cojboiu cumnatului lor casa de veci şi nici ei nici alţii din rodul lor să n’aibă treabă la casă. Adec(ă) eu Ionaşco şi Simion şi Nistor, feciorii loi Gheorghie Cojboiu, scriem şi mărturisim noi cu sufletele noastre şi cu acestu zapis al nostru precum ne-au remas o cas(ă) dela părinţii noştri, deci aciastă cas(ă) o au lăsat părinţii noştrii cu limbă de moarte cumnatu(lui) nostru Petrii, ca să-i comănde la moartea lor, că ei din munca lor n’au avut nice un prilej de comănd la moartea lor, fără numai această casă, nice noi feciorii n’au (!) avut nice un prilej de nemică, ce i-au comandat pe părinţii noştri cumnatu(l) nostru Petrea şi cu soru (!) noastră Anuţa, deci au chiltuit la moartea tătă-ne nostru 7 lei şi la moartea mamei noastre 10 lei bătuţi, deci şi noi acmu după cuvăntul părinţilor noştri încă am lăsat să fie casa a Petrei cu tot)ă) voriştea casei să fie a lui odihneală şi moşie în veaci de veaci şi a feciorilor săi în veaci. Iar noi de acmu să n’avem nice o treabă la cas(ă) nice la voriştea casăi în veace de veaci, nice noi, nice feciorii noştri, nice nime de rodul nostru în veaci de veaci. Iar cinhe va mai pără peste cuvăntul părinţilor noştri şi al nostru sau s’a mai ispiti să întoarcă amintrilea, să fie trecleat şi procleat şi neertat şi de noi şi de dumnăzău şi acela om ce să va ispiti şi a întoarce, la care giudeţ îş va întreba, ca să nu i se ţie leage aceluia om. Şi la aldămaşu(l) nostru şi aceştii cas(e) au fost popa Maxim şi popa Toader şi popa Ionaşco din Vama şi Stefan alui Greasim (!) şi Ionaşco Petrica şi Stefan Hurghiş şi Andronic Coca şi Andronic a Irimiei şi Ion zeat popa Maxim, şi Constantin Cărbune şi Dumitraşco Bompa şi Gheorghe Petrica şi Gavril[7]Durduşanul şi Niacul lui Hurghiş şi Vasile Nedeajde şi alţi oameni buni, mulţi bătrăni şi tineri. Vlet 7178 Dek. 6. <5>1673 (=7181) fără arătarea lunii şi locului. Gheorghe Mazăre vinde casa, locul casei şi livada ginerelui său Ionuţ pentru suma de 12 unghi proşti, întăreşte zapisul cu martori şi s’a băut şi aldămaş. + Adecă eu Ghiorghie Mazire mărturisescu cu (a)cestu zapis al miu (!) precum am văndutu casa cu tot locul casii cu livada casii ginirilui miu lui Ionuţ (cu) 12 unghi proşt(i) cum au înblat atunce galbenii şi au fostu şi oameni căndu o am văndut din cas(a) vătamanului Gligori Cocăi şi au fostu o(a)meni buni anume Mihăil Dodul si Stefan a Grebului şi Petre Dragoman şi Vasile Erimiţul şi Petre Hurghişi şi Necula Coca şi Cranez Andrean şi Gavrilaş ot Ştulbicani şi pentru credinţa ne-am puş şi deget(e)le cas(ă) să cread(ă). – Gheorghi Mazere. Mihail – Dodul. Ştefan – a Grebului. Petre – drăgoman şi Vasuili – Eremiţul şi Petre – Hurghiş şi Necula – Coca şi Cranez – Andrean şi Gavrilaş – ot Ştulbicani şi pentru credinţa ne-am pus şi degetel(e) cas(ă) să cread(ă) şi au băun (!) 13 (?) aldămaş. Vleat 7181 pisal Simionot selo Drăg(o)eşti.[8]<6>1684 (=7192) Maiu 10. Mihăil Dodu şi soţia Sofronia fac parte din moşia lor feciorului lor Miron, şi anume din Pietrile roşi pînă pe Rarău la Scăldătoare, şi scrisoarea (diiata) s’a făcut în casa Evreului Mer Jid, unde s’a băut adălmaş 10 vedre de mied. + Adecă eu Mihăil Dodul şi cu soţul mieu cu Sofronie dat-am scrisore(a) noastră la mîna ficiorului nostru lui Miron precum săs(ă) ştie că i-am dat noi munceii noştri, moşie noastră dr(e)aptă lui Miron osebit de alţi ficiori ce avem, că noi aşe n(e)-am vorovit pănă sintem vii să ne înpărţim locurile ficiorilor noştri să nu ne blăsteme ficiorii noştri dacă om muri noi, deci noi i-am dat această diiată la măna ficiorului nostru lui Miron săi hie lui cu ticn(e)ală lui şi ficiorilor lui şi nepoţilor lui, iară alţ(i) ficiori ai noştri să n’aibă a să ispiti piste cuvăntul nostru a-l sminti nici decum, căci că le-am făcut părţi tuturor, deci această moşie a noastră este pănă în petrile roşii şi este şi-un paltin diasupra la petrile roşii şi sp(r)i Rarău ne slujeşte moşie pînă în Scăldătoare, deci pentru mai mare credinţă ni-am pus şi degitile şi la această scrisoare a noastră s’au tămplat mulţ(i) oameni buni anum(e) şi o sam(ă) de armeni din Suceavă carii s’au şi iscălit mai gios că ş-au pus degitili şi s’au tămplat şi Mer jid că s’au făcut scrisore(a) aceasta în casa lui. + eu Mihăil Dodul + şi eu Sofronie Dodoaie, - şi eu Ion – Simionescul m’am tămplat; - şi eu Ionaşco – Andronicesc m’am tămplat;- şi eu Toader – Sturzei m’am tămplat;- şi eu Ion – Măndrilă m’am tămplat;- şi eu Gheorghie Floce m’am tămplat;- şi eu Gheorghie – Vasilaşcu m’am tămplat;- şi eu B...ata – nemesnic ot Suceavă;- şi eu Drăguci – cel bătrăn ot Suceavă;- şi eu Mer – jid m’am tămplat.[9]Şi s’au dat adălmaş zeci vedr(i) med în cas(ă) la Mer jid oamenilor acistora ci s’au iscălit mai sus. 7192 mis. Mai 10Eu Ion Dodul dau zapisilelui Ion sin lui Istrate Floce.[9]<7>1684 (=7192) Maiu 10. Acelaş Mihăilă Dodul din documentul precedent mai dă o scrisoare la mîna feciorului său Miron....... şi este şi un paltin diasupra la petrile roşi şi di acolo drept în vale în izvorul Geamălăului şi pisti părău la capul piciorului Rădăcinii, şi di acolo tot muche pănă în opcina lui Gheronde undi să chiamă Bătca neagră, şi di acolo on părău în vale ci să scură în apa Colbului şi tot apa Colbului în vale pănă undi să întălneşte cu părăul răce ci cură dila Scăldători di cătră Rarău, şi dila Scăldători un[10]părău ci cură la săhăstria Dodului, deci pentru mai mare credinţa ne-am pus şi degitile, şi la această scrisoare s. m. d. ..........[10]<8>1686 (=7194) Martie 22. Ion şi Gheorghe, fiii lui Petre Hurghiş cad la o năpaste pentru nişte bani ce i-a luat nenea lor dela stolnicul Toderaşco, şi judeţul îi dă platnici pe fii, iar aceştia vînd lui Toader Hurghiş partea lor de moară ce o aveau dela nenea lor ca să poată plăti. + Adecă(ă) eu Ion s(i)n Petrea Hurghiş şi eu Ghiorghi s(i)n Petrea Hurghiş scriem şi mărturisim cu (a)cest adevărat zapis al nostru precum am avut o giumătate de mo(a)ră partia no(a)stră moşie dre(a)ptă făcut(ă) de niania din pajisti, deci noi apoi am căzut noi la o năpaste pentru niania pentru nişti bani ci-au luat dela stolnicul[rupt] cul treizeci de lei bani şi doi băt(uţi?), deci precum apoi ne-(a)u părăt Toderaşco pentru aceşti bani şi ne-(a)u dat giudeţul platnici, noi apoi n’am avut ce da de(a)iuria ci-am văndut mo(a)ra lui Toder Hurghiş drept do(u)ăzeci şi doi de lei să-i fie lui dre(a)ptă moşie, şi lui şi feciorilor lui în viaci de viaci, deci de(a)cmu nime altul dintru noi să n’aibă tre(a)bă nici cu Toader nici cu ficior(i) lui, iar cine va mai faci peste cuvăntul nostru să fie de mare cercetare dela fie cari giudeţ şi dela satu. Şi acesta zapis s’au făcut dinaintia satului anume Vasile Hurghiş şi Ionaşcu Pizdialia şi Ion Hrubă şi Ghiorghie Tărăţî şi Ionaşco Ţi(m)pău şi Ileaş Ţimpău şi Chirilă Erhan şi istratie Lehaci şi Nuţul şi Miron Dod(ul) şi Vasilie Coca şi Istratie Lateş şi Ghiorghie Floce. Di iasta scriem[11]şi pentr(u) credinţa ne-[a]m pus şi degetele săs(ă) cre(a)ză. Şi Ion Faraon. Vlt 7194 mţe Mar. 22 dni. Vasili + Hurghiş. + Pizdialia. Istratie + Lehaci. Ion + Faraon. Istratie + Latiş. Chirilă + Erhan. Ion sin Petria Hurghiş, am iscal zet Hurghiş. + eu Toadar diiac. + Ghiorghie sin Petre Hurghiş. Ştefan + Coca. Şi un leu adălmaş dat săs(ă) ştie. Eu Toader Lehaci.[11]<9>Între anii 1686 şi 1969. Carte de mărturie a lui Istrati Latiş, ce o dă unui Ionaşcu, mărturisind cu sufletul său şi cu limbă de moarte că locul din Pecişte e făcut de Mănăilă din pădure verde şi l-au stăpînit Mănăilă şi feciorul său, şi Istrati Latiş mai ţine în minte că în zilele lui Ghica Vodă l-au hotărît acel loc Todiraş Stolnicul. Adecă eu Istrati Latiş făcut’am ace(a)stă mărturie la măna lui Ionaşcu precum ştiu eu cu sufletul meu pentru un loc di cas(ă) făcut în Pecişte (Mă)năilă şi l’au făcut din păduri verd(e) şi eu l’au stăpănit pănă la sfărşitul vieţii lui şi nime nu s’au aflat să zic(ă) precum că n’are Mănăilă tre(a)bă, şi au stăpănit şi ficiorul lui Mănăilă, care eu ţin minte în zilele Ghicăi Vodă, şi l’au hotărăt Todiraş stolnicul, şi tot acel locu s’au pomenit a lui Mănăilă, iar de s’ar scula cineva să zică că n’are tr(e)abă Mănăilă la acel locu, eu am făcut această mărturie cu limbă di moarti înainte a o(a)mini care mai gios s’au iscălit şi pentru credinţa am pus şi degetul. + Chirila Latiş’ Iacobu Latiş+ Lupul sin Istrati Latiş+ Vasili Măjer+ Istrati Latiş+ Ion Latiş[13]<10>1688 (=7197) Septemvrie 13. Fraţii Gherasim Mateş şi Ionaşcu Porcul, feciorii lui Nuţul, vînd cumnatului lor Mihăilă Dodul, ginerele lui Nuţul, poiana lui Bărnar şi muntele Bîrnariul cu preţul de nouă lei bătuţi, doi boi şi şasă groşi de miţă albă, şi întăresc zapisul cu martori şi afurisenie. + Adică eu Gherasim Mateş şi eu Ionaşcu Porcul brat lui Mateş precum am văndut lui Mihăilă Dodul poiana lui Bărnar şi Bărnariul la Dorna şi eu Dodul am dat lor cumnaţilor amăndorora, lui Gherasim şi lui Ionaşcu Porcul ficiorii Nuţului, a socrului meu, noî lei bătuţ(i) şi doi boi şi şasă groşi de miţă albă şi lui Ionaşcu Porcu zăci lei bătuţ(i), iară după moarte nime să nu să scoale a pără nici ficiori nice nepoţi nice nime din ruda noastră, că noi săntem ficiorii Nuţului, deci noi parte noastră am vănduto, iară mai sănt moşii neîmpărţite şi Dodoae ni-i soră noe(!), are parte şi e(a) că-i fată Nuţului şi la tocmala noastră au fost arhimandrit şi Andronic Bărnar şi Ifrim zet Ciurlei meşter de biserici cănd am făcut, deci di-acum înainte să-i fie dr(e)aptă moşie lui Mihăilă Dodul şi ficiorilor lui în veci de veci, iar cine ar scorni pără, să fie afurisit şi treclit de trei sute şi optusprăzăci oteţ ot Nikiia, iară de ar merge la judecată săş întrebi, să fie de mare ruşine şi înainte(a) satului şi pentru credinţa am pus degitele. let 7197 Sept. 13 de zile+ Eu Gherasim Mateş am dat+ arhimandrit+ Eu Ionaşcu Porcul am dat+ Eu Andronic Bărnar am fost faţă. + Eu Ifrim zet Ciurlei am fost faţă.[14]<11>1696 (=7204) fără arătarea lunii. Mărturia ieromonahului Hagi Serafim şi a lui Toader Flam că s’au apucat cu sufletul lor să jure în sfînta biserică că Ion Flocea n’a luat boul lui Ion Liţul, nici ştie de stirea boului şi dau această mărturie să-i fie lui Flocea de credinţă. + Eu ieromonahu hagii Serafim înpreună cu Toader Flam făcut’am această încredinţată scrisoare a noastră la măna lui Ion Flocii strejeariului, precum ni-am apucat cu sufletele noastre să giurăm în sfănta bes(e)rică pentru dănsul pentru o pricin(ă) a unui bou alui Ion Liţul ce-au perit di pe Isvorul albu fiind Ion Flocea întrecea vreame la metohul nostru pe Isvor şi călătorind înpreună cu noi la ţară întracea vreame s’au tămplat di-au perit şi boul lui Ion Liţul, deci Ion Liţul îş prepune şi-ş bănuiaşte pe Ion Flocea, zăcînd cum ca să fie luat el boul, deci noi mărturisim cu sufletel(e) noastre şi o am şi giura în sfînta bes(e)ric(ă) pentru Ion Flocea cum el n’au luat boul Liţului nice pe alţii n’au învăţat ca să-l ia nice ştie el de ştirea boului Liţului, pentru aceasta i-am dat această mărturie a noastră să-i fie de credinţă. Ghen. 7204. Eu hagi Serafim, ieromonahu, mărturisăsc cu sufletul meu. + (altă scrisoare) Eu Toader Flam m’am apucat să dau sam(ă) cu sufletul meu înainte(a) lui Dumnăzău pintru pricina lui Ion Floce cu Ion Liţul pintru boul Liţului şi m’am iscălit. eu Toader Flam. Ka.[15]<12>1696 (=7204) August 7 “1”. Carte de judecată şi hotarnică de pe vremea ocupaţiunii polone făcută de Dobrowski, rohmistrul Regelui polon şi de bătrînii satului din Cîmpulung cu privire la moşia Tolovanilor, pentrucă un Tolovan a omorît pe moşia sa pe un văr şi satul a plătit judeţilor gloabă pentru acea moasrte şi ca despăgubire a luat moşia şi apoi a dat-o Filimoneştilor cari au întors satului gloaba ce au plătit-o pentru moartea acelui om. Dobrascăe rohmistru Mării sale şi cu bătrănii satului ot Că(m)pulung anume Andronic Coca şi Mihăilă Dodul şi Ghiorghi Holuţă şi Ion Simionescul şi Vasile Hurghiş şi Ionaşcu Andronicescul şi Ion Hrubă şi Vasilaşcu şi Vasile Puşniţă şi Donisie Rusu şi Istrate Latiş şi Ghiorghi Pei şi Nicolăi sin Paşcan şi Ion a Popei şi Lupul Cărloanţă şi Toader Buză şi alţi mulţi care s’au prilejit aice în şapte miţăţa avgustu. Pre noi toţi care săntem scrişi de-asupra n(e)au chemat dintr-o parte Toader Filimon şi Ilie Filimon şi Odochia Mogoia şi Anuţa Buzăroaea şi de altă parte Ghiorghi Floce, Nicolai Floce şi Petre Floce şi Gavril Floce şi cu ficiorii lor să le împărţim şi să le hotărăm, să le punem haturi între moşii după măgură din sus de Pohorita, anume moşia a Tolovanilor dinspre Măgura cari-i deasupra Pojoritei, noi cu toţii am socotit şi cu toţii am hotărăt despre Straja din piciorul din dial dela Buzoea sus la vărvul d(e)alului pela o moviliţă ce iastre între isvor şi dela moviliţă drept la măru unde se chiamă, şi dela măr în vale drept la bobeica ce(a) mare, precum într’o vremi au fost jurat cu brazda în cap Tolovanul cel bătrăn, şi dela bobeica ce(a) mare pi culmi nu pre(a) diparte la o rădăcină la o pieatră pusă cu măna, şi de acole piste o (nedescifrabil) la o stăncă de piiatră şi dela stăncă dreptu în dămbu(l) Covăţălor la pieatră, şi dela pieatră drept peste izvorul Covăţălor pănă în dămbu unde iaste stăncă suptu dămbu, şi de-acolo pe coastă pănă la priluca Schiopescului dispre Muncei, şi le-am ales şi le-am hotărăt să n’aibă treabă, dispre parte(a) Tolovăneştilor să[16]n’aibă a trece în jos hotarul şi Flocenii să n’aibă a trece în sus hotarul. Cene să va afla să treacă fără vreme şi la ce judeţ să va prileji, fără nici un cuvănt să aibă a da gloabă care să chiamă hultalmo judeţului = 30 ughi şi 12 oi negre breză cu 12 mei negri breji, şi aceasta moşie care iaste parte(a) noastră a Tolovenilor precu ni s’au prilejit de au ucis şi a omorăt pe un văr al său pe Simi(o)niţă Boza acolo pe moşie şi pentru ace(a) moarte au plătit satul judeţilor şi apoi satul au vrut să vănză acele moşie (!) la străini şi s’au sculat Toader Filimon şi zet Filimon şi Odochiţa şi au plătit satului ce au dat pentru moarte(a) acelui om, şi au dat satul ce au fostu parte(a) Tolovănească acistor oameni care sănt de-asupra, lui Toader şi lui Ilie şi Odochiţăi să le fie moşie în veci de veci şi iarăş Petre Tolovanul să n’aibă tr(e)abă la aciastă moşie în veci de veci şi pintru mai mare credinţă s’au pus şi pecete(a) judeţului şi iscălitura şi pecete(a) satului şi degetele acistor bătrăni cari s’au scris mai sus. let. 7204. - Iftimi Bobica. – Toader Lehaci, vătăman. – Andronic Coca. – Mihăilă Dodul. – Ionaşcu Andronicescul. – Ion Hrubă. – Istrati Latiş. – Vasălaşcu. – Ion Simionescul. – Vasile Hurghiş. – Donisă Tolovan. – Ghiorghi Pei. – Lupu Cărloanţă. – Vasile Puşniţă. – Ion a Popii. – Sandul. – Toader Paşcan. – Toader zet Floce. – Toader Buzi. – Nicolai Prăşcuţă. – Toader Lehaci. – Chiruţa lui Procop Brănzilă. – Lupul Nicolai. – Floce Petre. – Istrate Floce. – Nichifor Floce. Şi cheltuiala ce au cheltuit Filimon şi Toader tij Filimon pentru ace(a) moşie cu judeţul şi cu sătenii 20 lei, şi diiacului care au scris zapisul cu zisa judeţului un leu să fie de credinţă.[17]<13>1697 (=7205) Iulie 25. Gheorghe Raţoe cu soţia şi cu alte rude vînd lui Ion şi Gheorghe Hurghiş o moşie anume Poiana Oiţa şi cu runcuri de păscut la apa Bistriţei şi un laz; arată hotarele şi întăreşte zapisul cu martori şi afurisenie şi cu gloabă de 40 de lei. Adec(ă) eu Ghiorghi Raţoe şi cu femeia şi cu Mărica soru-mia şi cu feciorul Maricăi cu Ghiorghi, scriem şi mărturisim în cest adevărat zapis al nostru la măna ficiorilor Petri lui Hurghiş, lui Ion şi lui Ghiorghi, precum le-(a)m văndut o moşie car(e) au fost a părinţilor noştri anume la Bistriţ(ă), anume poiana Oiţa şi cu runcuri de păscut din piiatra din capul strănpturii din gios păn(ă) în capul stră(m)pturi(i) Orat(e)i din sus, ales cari le sănt văndute iar cu runcuri de păscut care le slujesc, (rupt) am văndut şi lazul din dănbul lui Cujbă în gios păn(ă) într’un butuc de paltin, iar deasupra butucului este o piatră şi din piatră dreptu în[18]vale, şi le-(a)m văndut noi de bună voe noastră de nim(e)ni siliţ(i), ca să le fie lor dre(a)ptă moşi(e), lor şi ficiorilor, şi ne(a)u dat 40 de lei bani gata. Deci despre alţi o(a)meni ai noştri ca să n’aibă val în veci de veci căci am văndut cu bună voe, iar cene să va scula ori din care rudă de a noastră să fie neertat de Dumn(ezău) şi lepădat de cele 7 sobor(e) care au fost la Nichia şi să fie de mar(e) ruşin(e) or(i) la ce giudeţ, şi de gloabă alţi 40 de lei, şi acest zapis s’au făcut dinainte(a) a mulţi o(a)meni buni anume vătămanul Toader Erhan şi Hrub(ă) şi Ion a Popi şi Toader Brănzil(ă) şi Ion sin Lehaci şi Vasile Coca, Ştefan Coca şi Chirilă Erhan şi Vasile Puşni(ţă) şi Ghiorghi Erhan şi Dumitraş Coca şi Dumitru sin Ion Popa şi Naşcul sin Necora Raţoe. De aciasta scriem şi pentru mai mar(e) credinţa ne-(a)m pus degetul noi Răţoieştii şi toţi care s’au prelejit să să ştie. Vlt. 7205 Iul. 25. + Ghiorghie Raţoe + Ghiorghie sin Hrubă. + Brănzilă. + Puşniţ(ă). + Marica. + Ioniţă Lehaci. + Ghiorghie Coca. + Erhan. + Naşcu sin Raţoe. 2 lei s’au dat adălmaş vin la făcutul zapisului şi un leu s’au dat diiacului să să ştie. + Toader zet Erhan, vătăman. + Gavril sin Petre Hurghiş. + Ion sin Cujboiu. + Andrei Corlaţan. + Ion Plăcintă.[19]<14>1699 (=7208) Noemvrie 6 Pavăl din Vama cu feciori şi fete zălojesc o moşie la Sălătruc lui Gheorghe sin Mercăşoe pentru suma de 30 lei bătuţi şi locul zălojit să fie lui Gheorghe dreaptă moşie pînă îl vor răscumpăra urmaşii lui Pavăl. Vodă cu tot sfatul întăreşte zapisul. Adecă eu Pavăl ot Vam(a) şi cu fic(io)rii mei şi cu fetili meali anume cu Vasili şi cu Ion şi cu Costantin şi cu Gavril şi cu Gheorghiţă şi iar cu Constantin scriem şi mărturisim cu cestu adevărat zapis al nostru pricum avăndu o moşie pe Sălătruc, deci au Pavăl căzănd la lipsă m’am sculat şi avăndu acea dreaptă moşie făcută din pădure viarde, m’am sculat şi o am jelojit lui Ghiorghie sin Mircăşoe drept triizăci de lei bătuţi să-i fie lui Ghiorghie dreaptă moşie şi copiilor lui, păn(ă) se va afla cineva din o(a)meni(i) mei, din ficiori, din gineri, din fete, din nepoţi şi va da dum(ne)zău vr’un prilej să fie volnici a-l răscumpăra şi a da banii lui Ghiorghie înapoi şi alte lucruri ce va face Ghiorghie înapoi şi alte lucruri ce va face Ghiorghie pre acea moşie, iar pănă vor răscumpăra moşie(!), nime din oamenii miei nici într’un fel din rudele meale să n’aibă treabă a zăhăi pre Ghiorghie nici de o parte, nici cu cosit nici cu păscut, însă din izvorul Cozănii în sus pănă la izvorul iapei cu arşiţa pănă în Ascuţita cea mare şi cu o rogojină din jos de pomii ce o ţinut popii din izvorul pomilor în sus pănă în obărşiea iar a izvorului de-asupra spearlii să fie volnic a ţinea şi de nime nevoe să n’aibă, iar cine să va scula peste cuvăntul şi peste zapisul care am făcut noi, să fie de mare certare şi de glo(abă fie la care giudeţ va miarge, şi aesta zapis s’au făcut denainte(a) popii Chiră şi Vas(i)le Hurghiş şi Arsenie vătămanul de Vama şi Ionaşco a Iftincăi şi Toader Erhan şi Vasile Puşniţă şi Simion Văman din Vamă şi Ion Hurghiş şi Gligorie  şi Păntelei Medrihan şi Lupaşco Morar, şi Ion sin[20]Lazoe şi adălmaş au dat de un leu şi de zapis au dat un leu, di aceasta scriem şi pentru credinţa ne-(a)m pus şi degetele ca să să criad(ă). vleat 7208 mţa Noev. 6. Den. şi eu Ghiorghi sin Hurghiş am scris zapis(ul) cu zisa lui Pavăl. eu Vasilaşco pis. + Vasile Hurghiş. + Arsenie + (şters). + Toader Erhan. + Puşniţă + Simion Vaman. + Ion Hurghiş. + Gligorie. + Pentelei. + Lupaşco. + Ion Lazoe. Aşe am socotit domnie me cu tot svatul nostru să-ş stăpăniască acest ce-au cumpărat cu acest zapis, numai dejma ce a fi să de, că este loc mănăstiresc.[21]<15>1702 (=7210) Iulie 17. Vasile al Donisoae cu soţia şi cu copiii, ajungînd la sărăcie, întreabă toate rudele lui de nu ar cumpăra casa lui, şi ele, neavînd putinţă, îi dau voie s’o vîndă altora. El o vinde lui Ion Ungureanul împreună cu zvoriştea casei şi întăreşte zapisul cu blăstăm şi martori (oameni buni). + Adec(ă) eu Vasile al Donisoae şi cu fămeaia mea Irina şi cu toţi copiii mei făcut’am adevărat zapisul mieu la măna lui Ion Ungurianului, carele iaste murar lui Păntilii Şandru pentru o casă a mea făcută de mine, care ajungîndu-mă nevoia şi sărăciia, am făcut’o vănzătoare şi mi-am întrebat fraţii miei şi tăt niamul mieu doară le trebuia (!) să o cumpere şi ei neavănd nici o putinţă să o cumpere, mi-au dat şi ei voe să văndu casa cui s’ar afla să o cumpere, deci trebuind lui Ion murariul casa, i-am văndut’o lui drept şiapte lei şi gium(ă)tate, casa cu zvoriştea ei, ca să-i fie lui driaptă moşie, lui şi copiilor lui şi nepoţilor lui în viaci de viaci, iar eu sau fămeai-mea, sau ficiorii miei, sau din fraţii miei, sau ori din care niam al meu, ca să n’aibă nici o triabă cu casa şi cu zvoriştea, iară carii s’ar scula cu pără asupra lui Ion, unii ca aciia ca s(ă) fie de ruşin(e) şi de gloabă ori la ce giudeţ s’ar tămpla şi s(ă) fie blăstămat de putearnicul dumnăzău şi de maica precista sta, şi de 318 ot(e)ţ de’n Necheia, iară lui Ion ca să-i fie driaptă moşie în viaci, şi la acest zapis s’au tămplat mulţi oamini buni, bătrăni şi tineri carii mai gios sănt iscăliţi, şi eu pentru mai mare credinţă mi-am pus şi diagitul să s(ă) criaz(ă). lt. 7210 Iuli 17. Eu Vasilie – a Dionisoae am văndut; Eu Irina – fămeae lui Vasile; Şi Eu preutul Ion m’am tămplat la acest zapis (iscălit cu mîna proprie); eu Vasile – Giosan m’am tămplat; eu Păntilii – Şandru m’am tămplat;[22]eu Ghiorghie Ignatescul m’am tămplat la est zapis (iscălit cu mînă proprie); eu Ştefan Simionescu m’am tămplat (iscălitură proprie); şi eu Păntilii – Drob m’am tămplat; eu Ghiorghie – sin Iacob Tărîţ(ă) m’am tămplat; eu Ghiorghie – Drob; şi eu Irimie – Uliian m’am tămplat; şi eu Gl(i)gori – Drob, m’am tămplat. şi eu Alexandru diiac am scris zapisul cu zisa lui Vasil(e) al Donisoae să s(ă) ştie. şi adălmaş s’au dat un leu 90 par. şi de scris un leu.[22]<15>1707 (=7215), Ianuarie 6. Împărţaştină şi hotarnică între fraţii Ieremie, Vasile şi Dumitraşco, fiii lui Gheorghe Flocea din Pojorîta, iar Ieremie lasă partea sa fiilor săi Lupu şi Ion. + Adecă eu Iremie Floce avănd moşie în Obcină dela părinţii miei anume Ghiorghie Floce şi noi fiind trii fraţi, Vasile şi Dumitraşco, ne-am înpărţit moşie pe trii fraţi, şi parte au venit dispre răsărit, care să hotăreşte cu moşia lui Istrati Floce, şi hotarul părţii mele de moşie să începe despre fraţii miei din cămpu, din piiatra lungă şi drept părăul în vale asupra părăului Geamălău pănă la miază coastă şi dela miază coastă apucă spri răsărit pănă în hatul la piatra roşe unde să hotăreşte cu moşia lui Istrati Floce şi din piatra roşe drept în vale pin pădure pănă iară la miază coastă, şi de acole iasă drept în dial iară la piatra lungă de unde s’au început. Aceasta este partea lui Irimie Floce şi această parte de moşie am dat’o ficiorilor mei,[23]anume Lupului şi lui Ion Floce ca să le fie dreaptă ocină lor şi ficiorilor lor şi nepoţilor în veci de veci nesmintiţi de nimenea, ce să o stăpănească cu pace, că n’au nimenea nici o triabă, iar care s’ar scula ca să le facă vre o supărare, ori la ce giudecată ar merge, să nu le să ţăie în samă, şi să fie de ruşine şi de certare şi gloabă, şi pentru mai bună credinţă m’am iscălit şi am pus degetul. Pojorîta 7215 Ghenar 6 zile. + Eu Iremie Floce şi cu soţul mieu Măriuţa. + Eu Vasile Floce brat am voit. + Eu Dumitraşco Floce brat am voit. Şi la acest zapis au fost şi alţi oameni buni şi s’au iscălit pe anume + Eu Istrati Floce + şi eu Simion Floce. + Eu Gavril Floce + Eu Luca sin Petre Floce. + Eu Nicolai Floce + Eu Nicolai brat Luchi. + Eu Ştefan Floce. şi eu Pavel dascal am scris zapisul cu zisa Irimii Floce şi a fraţilor lui. Şi au dat de scris 50 parale şi de cinste la oamenii trii ocă horilcă să s(ă) ştie.[23]<17>1714 (=7222) Maiu 10. Pentrucă a omorît pe un om pe moşia Tolovenilor, omorîtorul a pribegit în ţara ungurească, şi neavînd cine plăti gloaba judeţului pentru acea moarte de on, a căzut gloaba pe satul Pojorîta, care, plătind gloaba, şi-a însuşit moşia Tolovenilor şi a făcut-o apoi vînzătoare. Atunci Ilie, Chelsia, Grigori şi Toader Filimon şi Odochia Mogoaea întoarnă satului ce a plătit el ca gloabă şi devenind astfel proprietarii moşiei Tolovenilor, o vînd lui Istrati Floce şi-i fac hotarnică cu martori şi adălmaş. + Adică eu Ilie Filimon şi cu fimeia me(a) Chelsie şi cu ficiorul nostru Grigore şe (!) cu Toader Filimon şi[24]Odochie Mogoe şi cu ficiorii noştri, feţ(i) şi fete, făcut’am zapisul nostru la măna lui Istrate Floce precum să să ştie că avînd noi un loc anume după Straje în faţa Măgurii di cătră satul Pojorîta care acel loc au fostu a Petrii Tolovanului celui bătrăn, carele întru o vremi au fostu giurat Toloveanul cel bătrăn cu brazda în cap pentru dănsul, iar avănd Tolovanul cel bătrăn doi nepoşi, veri primari, şi vrănd ei ca să-ş înpărţască acel loc şi neputăndu-să ei învoi, s’au prelejit di au ucis şi au omorăt pe Simioniţă Boza, vărul său, tocma pe acel loc, iar celalaltu au pribigit în ţara ungurească, iar mai pe urmă viind ca să plătească ace(a) moarti de om gloaba judeţului, şi nefiind nimene din niamul Tolovenilor ca să plătească ace(a) moarte de om, au căzut ca să plătească ace(a) moarte de om gloaba judeţului satul Pojorăta, şi au rămas moşiile Tolovanilor drept a satului Pojorătei, iar sculăndu-să satul şi făcănd aceli moşii vănzătoare, ca cine s’ar scula ca să întoarcă acel dat al satu(lui) înapoi pentru ace(a) moarte de om, apoi să rămăie moşiile Tolovenilor drepte a lui în veci de veci, iar sculăndu-se scrişii diasupra Ilie Hilimon şi Toader Hilimon şi Odochie Mogoae şi au înturnat acel dat al satului înapoi şi au rămas moşiile Tolovenilor drepte a lor în veci de veci, iar noi care săntem prelejiţi diasupra, Ilie Hilimon şi Toader Hilimon şi Odo(ch)ie Mogoae, am văndut aceste locuri a Tolovenilor lui Istrat(i) Floce ca să fie a lui în veci de veci amin. Şi ni-au dat Istrat(i) noăzăci şi şepte de lei bătuţi şi o bărbănţă de brănză dreptu doi lei, şi o bărbănţă de urdă dreptu doi lei, şi au mai dat Istrate pentru noi patru lei bani la Marcu Ţimpău, fiind vataman, şi ni-au mai dat Istrati zeci lei bătuţi, care aceste locuri i li-am văndut lui Istrate după cum au fost hotărăte de Tolovanul cel bătrăn cu hotarnicii lui, şi hotarul acestui loc să începi dintru întăi dispre Straje sus la vărvul Măgurii şi din vărvul Măgurii pintr’o ţifleică drept în vale spre Straje într’o bătcuţă ce este cu groapă, şi di acole dreptu la vale spre sfinţitu, muche Obrejii, pănă într’on dămbuşor, şi din dămbuşor tot dreptu în vale pănă într’o piiatră stătătoare, şi din piiatră tot dreptu în vale spre Straje pănă într’on hat de piiatră, pănă unde să tălneşte cu locul lui Budăi în (nedescifrabil) şi de-acole dreptu spre[25]amiazăzi pănă unde sănt doă haturi de piiatră, pusă de doi hotarnici bătrăni ai Tolvoanului, undi să hotăreşte cu Vlăţenii, şi de acole dreptu spre Muncei pănă în Muche Obrejii, unde sănt şi doă pietri stătăto(a)ri, şi di-acole dreptu în vale spre răsărit pănă într’on sforac ce să trage dintr’ănsul părău, şi tot părăul în vale asupra Pojorîtei, pănă unde să tălnesc părăele la un loc, şi de acolo dreptu în jos peste on capăt de drum pănă în părăul Nechiforăsii, şi din părăul Nichiforăsii dreptu în jos pănă în jghiabul Covăţilor, şi din jghiabul Covăţilor dreptu în vărvul Măgurii, şi tot din vărvul Măgurii în sus pănă în hotarul cel dintăi, sus în vărvul Măgurii de cătră Straje, şi li-am văndut aceste locuri lui Istrate, ca să fie alui în veci de veci amin. Iar di s’ar prileji ca să ne sculăm noi, sau feciorii noştri, sau fetele noastre cu pări sau judecăţi asupra lui Istrate, să fim ne ertaţi de maica domnului Hristos şi afurisăţi de 318 oteţi ije ot Nechiei, şi judeţului ce s’ar prileji, să avem a plăti gloabă 30 de ughi, şi la acestu zapis s’au prilejit mulţi o(a)meni buni, care s’au pus pe anume. + Costantin Bobul + Iremie Floce. + Simion Străjeriul + Dumitraşcu Floce. + Adam Arman + şi Vasile Lehaci + şi Andronic Coca + şi Gheorghe Holuţă + şi Ion Simionescul + Ionaş Andronicescul + şi Ion Hrubă + şi Vasile Puşniţă + şi Donisăe Rusul + şi Ion Istrate + şi Niculai sin Paşcan + şi Ion a Popii + Lupul Cîrloanţă + şi Toader Buză + şi Iftimi Bobor a  + şi Toader Lehaci vătăman. + Donisă Tolovan + Sandu Toader + Paşcan Toader zet Floce + Neculai Prăşcuţ + Chiruţă alui Precop Brănzilă + Lupul Neculai. şi noi pentru mai mare credinţă ni-am pus degitele noastre să să criază. + Eu Ilie Hilimon + Chelsie femee me. + Eu Toader tij Filimon + şi eu Odochie Mogoae + şi eu Grigore sin Ilie Hilimon. letu 7222 Mai 10 zile. şi cheltuiala ce au cheltuit Ilie Hilimon şi Toader tij Filimon la facere acestui zapis cu sătene (!) doă vedre de vin. Erei Teofan ermonah ot mănăstirea Putnei mi s’au tămplat trecire pe aice şi am[26]scris acestu zapis cu zisa Hilimoneştilor ca să fie de credinţă, şi de scris au dat Hilimoneştii on leu bătut.[26]<18>1715 (=7223) Iulie 15. Mărturia lui Andrieş Pizdele că Gheorghe Dodul i-a zălojit Valea-Sacă, dar Ion a lui Istrati Floce i-a înturnat zălojagul (nouăzeci de lei) şi de aceea Andrieş îi dă această mărturie să-i fie de credinţă. Eu Andrieş Pizdele făcutăm mărturie me(a) la măna lui Ion ficioru lui Istrati Floci, pricum mi(a)u zălojit Ghiorghie Dodul sin Dodul, Vale sacă dre(p)tu noozăci de lei bani vechi şi on ficiorul(!) lui Istratie, Ion mi-au întornatu zălogajul înnapoi şi i-am datu această mărturie să-i fie di cridinţă, şi pi(n)tru cridinţa m’am iscălit eu Andrieş Pizdele ot Că(m)pul lungu şi la această mărturie s’au tămplatu Păntili Şi(!)ndru, Ghiorghie Măndrelă(!), Petre Lihaci, Costa(n)tin Gavrilei, Vasile Lihaci, şi banii mi(a)u datu în casa lui Miron Albotă, şi eu Vasilachie am scris mărturie cu zisa lui Andr(i)eş Pizdeli şi m’am iscălit si(!) s(ă) cri(a)ză. eu Vasilachie iscal vlt. 7223 Iulie 15.[27]<19>1719 (=7227) Iunie 21. Carte de judecată a lui Toader Başotă, vornic din Cîmpulung, prin care hotăreşte o pricină între Ionascu Prescurnicel şi Ion Ţinteş pentru un loc uitat de ei de demult şi pentru care caută acuma pricină. Facim ştire cu această scrisoare a noastră precumcă au venit înainte noastră Ionaşcu Prescurnicel di ş-au întrebat cu Ion Ţinteşi pentru un loc al lor di moşiia cari au fost avănd ei pricină pe acel loc, apoi noi am chemat oameni bătrăni anume pe Lupul Latiş şi Istrati Floce Latiş şi Pentelei Şandru şi au îndreptat acestu lucru, precum să nu mai fiia pricină cu acel loc a lor, l’au fostu înpărţitu dumnialui Nacul stolnic, şi di atăta vremi tot i ace(a) înpărţari l’au ţinut ei, deci acmu sculăndu-să ei la pricină, şi fiindu uitat de demultu, şi mărturisindu atăţa oameni bătrăni, amu socotit şi aj giudicat ca să aibă a-l ţine tot cum l-au ţinut mai de demultu, iar cari s’a mai scula să mai părască, aceasta pără să fiia de ruşini şi să nu să asculte. Aceasta facim ştire. Ot Cămpulungu let 7227 Iunie 21. Toadir Başotă vornic ot Cîmpulungu. Şi eu Mihălachi la acel aldamaş m’am întămplat.[27]<20>1723 (=7231) Fevruarie 2. Carte de zestre a lui Istrate Floce şi a soţiei sale Ioana la mîna lui Miron Checheriţă şi a fetei lor Todosia, prin care adeveresc că la tocmeala logodnei i-au făcut parte mai multe părţi de moşii cari să fie ale ei de veci. Adecă eu Istrate Floce şi soţul meu Ioana făcut’am scrisoare noastră la măna lui Miron Checheriţă şi a fetei mele Todosii precum să ştie că am dat la tocmala logodnei i-am făcut parte de moşie jumătate de Valea sacă şi jumătate la[28]munte de Muncei şi jumătate să fie alui Ion ficiorul meu, şi în Breaza un loc care l’am cumpărat dela Nichifor  şi 2 grădini în  şi aceste moşii am dat fetei mele Todosie, ca să-i fie moşie ei în veci, fiind că altă moşie nu e-am dat, nici altă zestri, fără numai un costruş şi un blid de cosotoriu, şi alţi fraţi sau surori să nu aibă treabă, că le-am făcut parte tuturor deosăb(i), iară de s’ar scula vre unul din fraţi sau surori, ori la ce judecată să fie de re(a) ruşine. Şi acest zapis s’au făcut în casa me(a) alui Istrati, înainte a mulţi oameni care s’au pus şi pe anume. + eu Irimie Floce + Dumitraşcu Floce + eu Simion Străjer + eu Petre + eu Gavril Corlaţan + eu Adam Arman + eu Vasile Lehaci + eu Ion Negură. Eu Acsănte am scris acest zapis cu zisa lui Istrate. Velet 7231 Feb. 2.[28]<21>1727 (=7235) Fevruarie 11. Ion Lucanul cu soţia, cu copiii şi nepoţii sunt nevoiţi să vîndă un loc ce-l cumpărase dela Măzăreni; îi întreabă deci pe aceştia de nu-l răscumpără şi pe toate rudele de nu-l cumpără, şi abia după ce nu voeşte nimeni să-l cumpere, îl vinde lui Chirilă Piticariul. + Adecă iau(!) Ion Lucanul şi înpreună cu fămeia me(a) Tudura şi cu copii miei Simion şi cu nepotu-meau(!) Ion sin Neculi frătine-meau(!) şi Dumitraşco tij nepot şi eu Gavril Lucanul şi Costantin sin Gavril Lucanul făcut’am zapisul nostru la măna Chirili Piticariului şi a fămei lui, şi a copiilor lui, precum avînd noi un loc de cas(ă), carea(!) l’au fost cumpărat părinţii noştri de la Măzăreni, şi agiungăndu-nea(!) pe noi vreme să-l vindem, noi ni-am sculat şi am[29]întrebat pe Măzăreni ca să-ş răscumpere locul şi eai(!) au zis cumcă nu l’or răscumpăra, care am dat şi zapisul Măzărenilor la mîna Chirili şi pi urmă am întreabat şi pe rudeniilia(!) noastre ca să-l cumpere, şi nime nu s’au aflat nici din rudeniile noastre să-l cumperea(!) deci noi l’am vîndut Chirilii Piticariului drept trii lei vechi, c(a)re acel loc slujestea(!) din rădăcina mărului spri uliţa Piticariului de şes(ă)zăci de prăjini pănă undi-ar veni, deci acest loc să fie chiar moşiea driaptă Chirili şi ficiorilor lui şi nepoţilor lui în veci. Iară noi carii ni-am scula să scoatem pe Chirila din acel loc, ca să fiea(!) de marea(!) cercetarea(!) şi gloabă ori la ce giudecată s’ar tămpla, fără cum ar vrea el să-l văndă, sau copii lui, şi noi i-am văndut numai locul, iară casa au făcut’o Chirila, carea(!) au cheltuit cu casa 12 lei i pol, şi la acest zapis s’au tămplat mulţi oameni buni, şi pentru creadinţa ni-am pus şi degitile. let 7235 Fev. 11. - Ion Lucanul – Tudura fămee lui Ion. – şi Simion şi Ion sin Necule – Dumitraşco tij nepot – Gavril Lucanul – Costantin sin Gavril – şi Ioniţ(ă) Coca – Irimie Uliian – Iosip alui Miron. – Toader Uliian – Neculai Piticar – Costantin Piticar – Dumitraşco Piticar – Toader Piticar – Ion Răescul – Vasile Cobzariul – Şi eu Ghiorghiţ(ă) Măndril(ă) m’am tămplat – Şi eu Ştefan Blănar. şi eu Vasili Diiacul am scris zapisul cu zisa acestor oameni.[30]<22>1727 (=7235) Aprilie. Preotul Toader Lehaci cu soţia şi cu copii vrînd să vîndă o casă cu zvoriştea ei, întreabă toate rudele de nu o cumpără şi necumpărînd-o rudele, o vinde căpitanului Ion Erhan înaintea mai multor preoţi şi oameni buni. Adec(ă) eu preutul Toader Lahaci şi cu soţul meu Varvara şi cu ficiorul meu Vasil(e) şi cu fetele mele Măricuţa şi Ioana şi Tudura şi Irina dat’am zapisul meu la măna lui Ion Erhan căpitanului, precum avînd eu o cas(ă) cumpărat(ă) dela Cărligata şi dela soţul său Ion Muste, dar eu am cumpărt casa cum au fostu grijită de dănsa şi de soţul meu (sic) Ion, iară acmu au rămas numai vdorişte(!) casi, şi şezănd ace(a) vdvorişte(!) pustie, am întrebat pre tăţi cari au fostu din a miai ca să o cumpere ace(a) dvorişte(!) şi nu s’au aflat alţi să o ee din ficiori, fete cari săntu. Iată că am socitit şi am dat’o lui Ion Erhan căpitanului şi soţului dumisale şi ficiorilor săi, ca să-i fie dre(a)ptă moşie dumisale şi ficiorilor săi şi nepoţilor săi şi strănepoţilor dumisale, însă dvorişte casii care este pe giumătate, am dat dumisale drept un cal, iară cine s’ar scula din ficiori sau din fete sau din toat(ă) ruda me(a), i-am dat’o ace(a) giumătate de dvorişte casei acelei ca să-i fie lui moşie şi ficiorilor lui şi nepoţilor şi strănepoţilor în veci de veci. Iară cari s’ari(!) scula să o scoat(ă) ace(a) moşie, să fie afurisit şi treclet şi proclet şi de 318 ... şi 12 apostoli verhovnici şi să nu se ale(a)g(ă) nemică din dănsul şi din casa lui, şi la acestu zapis s’au tămplat preuţi şi o(a)meni buni, şi entru credinţă ne-(a)m iscălit şi ne-(a)m pus degetele, anume preutul Simion şi preutul Gherasim. şi Dodu alui Gheorghiţa + Pănti. + Petre sin a Pănti. + Gheorghiţă Popa Lehaci. + Lupul sin Ioniţă Lehaci + Maftei Rotar. + Ion Cujboie. + Simion Cujboie. + Gheorghi sin (şters) + Eu Petre Boite. + Ilieş Macsim.[31]erei Lehaci iscal. erei Gherasim iscal. + şi eu preuteasa preutului Lehaci. + şi eu feciorul popi Vasile. + Măricuţa. + şi Ioana. Irina. şi la acest zapis s’au dat aldamaş un leu băt(ut). 7235. msţa Ap. dn (şters).[31]<22>1728 (=7236) Maiu 26. Constantin Timul cu soţia sa, cu feciorii şi fetele sale, după ce a întrebat toate rudele, vinde lui Toader Flam o zvorişte de casă şi întăreşte zapisul cu mare afurisenie şi cu gloabă de 300 toiege la c... pentru acela care s’ar scula să strice zapisul. + Adec(ă) eu Costantin Timul şi cu ficiorii mei anume Lupul şi cu Ioniţă şi cu femee me(a) Sofronie şi cu fetile mele anume Marie, Anuţa şi cu toţi nepoţii mei, şi de frate şi de sor(ă) şi cu toţi nepoţii am făcut acestu adevărat zapis al nostru la măna lui Toader Flam precum să s(ă) ştie că i-am văndut o moşie să îş fac(ă) casă, zvorişte di cas(ă) care am cumpărat eu Costantin Timul dela Ion Siminic drept trii lei vechi, şi pe mine pe Costantin (Ti)mul agingăndu-mă nevoile, şi neavăndu nici o putinţă, eu Costantin m’am sculat şi am întrebat pe toţi fraţii mei şi pe surori şi pe nepoţi, pe toţi, ca do(a)r or ave s’o (i)e vrunii dintre dănşii, ii să sculară şi zisără că n’au nici o putinţă, deci (şters) Toader Flam ne(a)vănd el zvorişti cas(!) să-ş fac(ă) cas(ă) şi fiindu şi nepot de sor(ă) el s’au sculat şi l’au(!) luat Toader ace(a) moşie, şi eu Costantin Timul i-am văndut, cas(!) să fie dre(a)ptă moşie şi lui, şi fiilor lui, şi nepoţilor lui, iară Toader fiindu nepot de sor(ă) au luat ace(a) zvorişşti d(r)ipt trii lei vechi, tot în preţul dintăi, iară di s(ă) var scula cineva din fraţi sau din surori sau din nepoţi sau hieşşticine[32]s(ă) hie afurisit de 318 de oteţi şi anaftima şi trecleţi să-i asvlărle(a)scă pămăntul cum asvlărleşti pe Iuda, şi de(a)r işi şi la vro giudecat(ă), nu i s(ă) ţie în sam(ă), şi s(ă-i) de şi trii sute de toege la cur, şi acestu zapis s’au făcut dinainte a mulţi o(a)meni buni, carii sintu anume puşi, şi pentru credinţa am pus şi degetile eu Costantin Timul şi cu Sofronie fămee me şi cu ficiorii mei anume Lupul sin Timului şi eu Ioniţ(ă) tij. let 7236 Mai 26. + şi eu Marie tij. + şi eu (şters) Timul + şi eu Păntilei Şandru + şi eu Ioniţă Şandru + şi eu Ciupăr... (nedescifrabil) + şi eu Ghiorghe Sabie + şi eu Nistor Sabie + şi eu Erhan cap(i)tan + şi eu Ion Bărdan + şi eu Ioniţă Coca + şi eu Ion... Irimii + şi eu Toader Priscornicer + şi eu Păntile Flam şi eu Ion diiacul sin lui Ghiorghe Hurghiş am scris acestu zapis cu zisa lui Costantin Timului şi a ficior(u)lui şi meu dat un leu pintru făcut(ul) zapis(u)lui şi trii vedre vin. scris de altă mînă: Adică eu Toader Flam făcut-am zapisul meu la măna Petrii lui Grămad(ă) precum să s(ă) ştie că pe acestu zapis vechi am văndut’o acestui Petre Grămad(ă) să-i fie lui dre(a)ptă moşie, lui şi ficiorilor lui în veci de veci, precum scri(e) acestu zapis vă(n)zănd-o eu cu a me(a) voe, şi dăndu-i acestu zapis vechi, or la ce giudecată s’ar tămpla, să fiu eu de mar(e) ruşun(!) şi toţi ficiorii mii feţi şi fet(e), şi pintru credinţa me-am pus şi degetil(e). let 7252. Iul. 7. (1744) Toader Flam Ioniţ(ă) sin mie + Petre sin mie şi al(!) toţi ficior(i) al(!) mii, toţi feţi şi fete.[33]şi la acestu zapis s’au tămplat mulţi oamini buni car(ii) s’au pus pe anume. Toader Gavrilean. Andrieş Ţimpău. Ion Timul. Parasca Timoae. şi eu Vasile Cimbru am scris zapis(ul) cu zăsa lui Toader Flam şi a toţi ficiorilor...[33]<24>1729 (=7237) Ianuarie 17. Iacob Bălan năimind doi boi dela Chirilă Piticariul, aduce cu ei “vin din gios”, iar Pavel Porcescul iea cu sila boii pentru a datorie a tatălui lui Iacob. Chirilă trăgînd pe Iacob la judecată pentru boi, vornicii de Cîmpulung Solomon Botez şi Toader Calmăşul îl judecă pe Iacob să plătească boii lui Chirilă, iar Iacob, neavînd cu ce plăti, dă lui Chirilă un loc al tătîne-său pentrucă pentru datoria tătînne-său s’au pierdut boii. Adecă eu Iacob ficiorul lui Bălan mărturisăsc cu cest zapis al mieu precum nămindu eu doi boi dela Chirilă ficiorul Piticariului, ş’am trimis în gios la vin, şi ‘ntorcăndu-să boii din gios cu vinul, au tănpinat carul cu boii un Pavel Porcescul, au luat boii Chirili pentru o dătorie a tătăne-mieu lui Balan, şi s’au prăpădit boii Chirili păn(ă) astăz(i), şi apui apucăndu-mă pe mene (!) Chirila pentru boi, m’au tras la giudecată fiindu atunci vornici la Cămpul lungu dumnialor Solomon Botez şi Toader Calmăşul, şi m’au dat giudecata să plătesc boii Chirili, şi eu fiindu om sărac, n’am avut cu alta cu ce plăti, ce am dat Chirili un loc ce să zice moşie a tătăne-mieu, pentru că şi pentru dătorie tătăne-mieu au luat acel Pavel Părcescul boii Chirilii, şi acel loc este aice aproape de sat şi să chiamă Muncelele, şi i-am dat acel loc, să-i fie moşie în veci, iar cine din ficiorii lui Bălan sau măcar şi din nepoţii lui Bălan s’ar scula să le trebuiască acel loc, să de boii Chirilii precum au fos(t) a lui, sau bani preţul boilor, atunce să ie locul, iar întraltu chip nici cum, pentru căci că locul este dreptu a (tă)tăne-mieu şi boii Chirili încă s’au prăpădit pentru dătorie tătăne-mieu,[34]şi acest zapis l’am făcut denainte dumilor sale vornicilor de Cămpu lungu şi denaintea mulţi oameni buni care s’au tănplat la acest zapis şi ş’au pus şi degetele. + Iacob. + Ghiorghi Simionescu, martur. + Vasile zet Iacob Tărîţă martur. + Precupă Faraon. + Lazor zet Călbăzoae. Gavril Dascal iscal. şi plineala încă au dat un leu, cine a vre să de bani şi să ia locul, să de şi plineala locului. Necular Piticar acei boi au fostu a nesali (!) cu a Chirili amăndurora depreun(ă).[34]<25>1736 (=7244) Aprilie 3. Vasile sin popii Lehaci vinde Orata mică din capul Oiţei, diaconului Petre, pentrucă suferind de foame a întrebat de toate rudele, dar ele nu au voit s’o cumpere. Adic(ă) eu Vasil(e) sin popii Lehaci făcut’am zapisul meu la măna Petrii Diaconului precum să să ştii, ajungăndu-mă nevoe m’am dus la Petre şi m’am acolisit de dănsul de meu (!) dat bani pe un loc, anume Orata ce(a) mică din capul Oiţei din sus, car(e) au fostu dreaptă moşie a părinţilor mii şi rămasă parte a me(a), iar eu iem (!) văndut-o peitoar(e) lui drept 9 lei 6 pt. neputăndu pintru nevoie ca să-mi scotu capul di fo(a)mete, iar de m’aş mai scula eu,[35]sau alţi din rudile mele car(e) i-am întrebat eu pe tăţi, să scoat(ă) pe Petre depe acea moşie, să fie sup blăstămul lui Dumnezău şi pentru credinţă nem (!) pus şi degetul ca să să cre(a)dă. + Eu Vasile a Popii.  let. 7244, Ap. 3.[35]<26>1737 (=7245) Martie 12. Carte domnească dela Grigori Ghica Vodă dată lui Ion şi Petre Grămadă din Cîmpulung ca să se apere cu ea în contra unui Costăn fiiul lui Miron Sărdar din Dărmăneşti care zicea că ei sunt vecini, pe cînd ei susţineau că sunt răzeşi de baştină din Cîmpulung. Noi Grigore Ghica Voevoda bojiu milst. Gospodar zemli Moldavscoi. Dat’am carte Domniei mele lui Ion şi Petrii ficiorii lui Simion Grămadă să fie volnici cu carte Domniei mele a să apăra despre Costăn, ficiorul lui Miron sărdar, pentru că jeluit Domniei mele cumcă s’ar fi alegînd (!) de dănşii Costăn cu mare năpastre de-i trage vecin(i) din sat din Dărmăneşti pentru căci au fost şezut mai înainte vreme tată-său acolo în Dărmăneşti, pentru care ei au dat samă arătănd şi o mărturie încredinţată dela bătrănii de Cănpulungu, luînd cu sufletel(e) lor pecum că nu săntu vecini, ce săntu Cănpulungeni de baştină, dreptu aceea am dat această carte de apărare la măna lor, mai multu să nu-i supere, ce să le dea pace pănă or veni să stei faţ(ă) la divan şi cum va alege Divanul aşa va fi, şi nime să nu stei înpotriva cărţii Domniei mele. let. 7245, Mart. 12.[36]<27>1737 (=7245), Maiu 21. Călugării dela mînăstirea Homorului şi anume egumenul Teofan, proegumenul Nil, ieromonahul Calistru şi monahii Dionisie şi Macarie dau o mărturie lui Vasile Lehaci, Stefan Făşcu şi Ursul Şuiul că mînăstirea nu are nici un drept asupra muntelui Măgura Homorului de pe Breaza. Ermonah Teofan, egumen ot Homor, ermonah Nil, proegumen, ermonah Calistru, monah Dionisi, monah Macarie, făcut’am adevărată scrisoare noastră la măna lui Vasile Lehaci şi a feciorilor lui, şi la măna lui Stefan Făşcu, Ursul Şuiul şi altor oameni care sînt lăcuitori mai din sus de Strajă pe Moldova, precum am avut noi călugării de Homor cu aceşti oameni multă gălceavă şi multă pricină pentru o bucată de loc, căt ţine din părăul Negri în jos pe Moldova pănă spre Dealul negru, zicănd noi că ar hi fost a mănăstirii ace(a) parte de loc, dar nici de cum nu s’au putut dovedi să hie a mănăstirii, c’au dat samă Dionisie şi Lazor fratele lui, fiind ei nepoţi lui Calistru, arhimandritul de Homor, aşea au mărturisit aceşti doi călugări bătrăni ca de 70 de ani, cumcă nu ştiu, nici au auzit să ţie mănăstire acea bucată de loc şi Toader Belica din Homor, fiin om bătrăn iarăş aşea au mărturisit, şi oameni bătrăni din Cămpulung anume Vasile Cojoc şi Toader brat ego şi Istratie Lateş depe Sadova şi Coceştii tij de acolo, aşe-u mărturisit c’au ţinut cu adeat acel munte a mănăstirii anume Măgura căt ţine din eazer pănă în Feredeu şi din Feredeu în prislopu Secului şi opcina cea mare în gios pănă la făntănă şi la alt ezer şi pe piciorul lui Păliean pănă la prag, şi din prag dealul alăture cu Neagra pănă în gura Negrei pănă în Moldova, şi Moldova în sus pănă în gura Breazi şi Breaza pănă la ezer. Aşea au mărturist aceşti oameni că mai mult ei în zilele călugărilor celor bătrăni ei n’au ţinut, deci şi noi pe mărturie călugărilor noştri celor bătrăni şi pe mărturiile a oameni străini şi bătrăni dat’am această scrisoare la măna oamenilor ce mai sus s’au însămnat să-ş ţie moşie cu pace precum au ţinut cei bătrăni şi părinţii lor, nime[37]dintre noi sau din fraţii noştri pe carele v’ar alege Dzău să rămăie în urma noastră să n’aibă a se mai scula sau a să mai pără cu aceşti oameni, că am aflat că iastre lucru şi cu păcat, şi pentru credinţă şi peceatea mănăsirii am pus. Şi noi toţi ne-am iscălit. vlet 7245 mţ Mai 21 dni. ermonah Teofan egumen ot Homor ermonah Nil ot Homor proegumen[37]<28>1737 (=7245) Iulie 2. Ion Lucanul c soţia şi cu feciorii vinde o moşie de pe Moldova lui Nichită Holuţă, zicînd că i-a dat locul piitor în veci de veci. Adecăte eu Ion Lucanul şi cu femee me Tudura şi cu toţi ficiorii mii, făcut’am adevărat zapisul miu (!) la măna Nechitii lui Holuţă pecumu amu văndutu o moşie di pe Moldova... (nedescifrabil) di sus de Doroteeşti că să-i hie lui dr(e)a(p)tă moşie, şi lui şi ficiorilor lui, şi eu am întrebat toţi o(a)minii mii şi neci un(ul) nu s’au apucat să cump(e)re, deci ori cine s’ar scula din niamurile mele a-l mai răscumpăra locul, eu i l’am dat piitor în veci de veci, dară cine s’ar scula să tragă la... (rupt) să hie de ruşine şi de mare[38]globă şi să... (rupt) afurisit de trei sute şi o(p)tsprece oteţ ije ve Nichie, şi pentru mai mare credinţă n(a)am pus şi degitile, ca să fie de mare credinţă. + şi eu Ion Lucanul + şi femee me Tudura. + şi ficiorul miu (!) Simion. Şi la cestu zapis s’au tămplat mulţi o(a)mini buni anume Vasile Timul şi eu Ion Cimbru şi... (nedescifrabil) şi Toader Flam, şi Dumitraşcu Bărdan şi Irimie Sabie şi Nichita Flam şi Vasile Erhan şi Ion nepotul lui şi Ion Ţi(m)pău şi eu Petre diacul am scris zapisul cu zisa lui Ion Lucanulu(i) şi a tăt n(e)amu lui. la velet 7245. Iul. 2.[38]<29>1744 (=7252). Ion Dodul cu feciori şi fete vinde partea lui de moşie la munte lui Ion sin Istrate Floce, căpătînd ca preţ bani gata, oi, miei, vătui, lapte, brînză şi 20 coţi suman alb. Adică eu Ion Dodul şi înpreună cu ficiorii miei şi cu fetile mele dat’am zapisul mieu la măna văru mieu alui Ion sin lui Istrate Flocii, precum s’is (!) ştie că em (!) dat parte me(a) de moşie în munte, care am avut-o dela ta(t)ămieu, şi din nevoile domnelui iarăş fiind un an alui, şi un an a mieu, am socotit să i-l vănd tot lui, şi mi-au dat la on(nedescifrabil) în Bptăşeni 90 lei, şi mi-au mai dat dacă au vinit dela tărgu dela Botăşeni 90 zloţi şi am fostu (nedescifrabil) cu 5 oi cu m(i)ei şi cu patru vătui şi eu iară m’am dus la văru mieu la Ion, şi mi-au mai dat 5 oi cu m(iei şi patru vătui, şi mi-au mai dat 20 coţi sucman albi (!) în casa me(a) şi mi-au mai dat 6 berbinţă bră(n)ză[39]şi 2 berbinţă lapte, şi am tocmit oile d(r)eptu 6 lei 90 potronici, şi vătuii d(r)iptu 5 lei, şi sucmanii d(r)iptu 3 lei şi brănza d(r)eptu 12 lei şi laptile un leu, şi m’am rădicat de greul ce am avut eu, şi i-am dat această moşie mai sus numită ca si (!) fie driaptă moşie lui şi ficiorilor lui şi nepoţilor lui. Iară cine s’ar scula din ficiorii mei sau din fetile mele să hie de re(a) ruşine şi de gloabă înainte giudecăţilor domneşti, şi pintru mai mare credinţa mi-am pus şi degetul. + eu Ion Dodul erei Toader diiacon am scris zapisul cu zisa lui Ion Dodului şi adălmaşu au dat 2 ocă horilcă. let. 7252.[39]<30>1744 (=7252) Maiu 21. Ion Condor şi Vasile Sămăchişă vînd locuri din Cîmpulung lui Ioniţă sin Stefan Blănar şi se obligă să nu le răscumpere în veci de veci, pentrucă s’au vîndut piitor. Adecă eu Ion Condor şi eu Vasile Sămăchişă scriem şi mărturisim cu acest adivărat zapis al nostru la măna lu(i) Ion(i)ţă sin Stefan Blănar precum am văndut nişte locuri drepte a noastre la Cămpulung şi n(e)-au dat 37 de lei la amăndoi, şi aceste locuri să hotărescu cu locul Hurghişescu şi cu locu Gicovanului, şi aceste locuri l(e)-am văndut în veci să fie alui, fiilor lui nerăscumpărate de noi în veci de veci, iară cine s’ar scula ca să facă supă(ra)re lui Ioniţă Blănar, să fie neertat de dumnezău şi de a lui cinstită maică, şi la judecată de va mergi să nu să ţie în samă şi să iasă ruşinat, şi la acestu zapis am fostu faţă Petre Hurghiş, Stefan Hasnăş şi Ion Lehaci şi Ghiorghi Hurghiş şi Chir(i)la Vasălaşcu şi Nicolai Piticar şi alţi o(a)meni de cinste buni, dar şi aceasta săs ştie că locul lui Vasile Sămăchiş au fostu mai înainte zălojit lui Stefan Blănar, dar amu s’au văndut[40]piitor ficiorului s(ă)u Ioniţă şi pentru credinţa ni-am pus degetele noastre să criază. let 7252 Mai 21. – Eu Ion Condor şi – eu Vasăle Sămăchiş am văndut. şi eu Stefan Hasnăş am scris zapisul şi au dat 12 potronici de scris şi aldămaş o vadră de vin la o(a)menii în casa lui Nicolai Piticar.[40]<31>1745 (=7253) Iulie 24. Ursul Sturze, ajuns la nevoie, întreabă toate rudele de nu ar cumpăra un loc al său, şi neavrînd ele să-l cumpere, îl vinde diaconului Vasile cu jurămînt că nu se va scula nime din feciori şi nepoţi sau alte neamuri să-l supere. Trei ani după aceasta vinde Vasile diaconul acest loc lui Petre Grămadă. Adică(ă) eu Ursul Sturze şi cu fămee me(a) cu Măricuţa şi cu ficiorii mei făcut’am adevărat zapisul meu la măna diiaconului Vasile pe un loc ce i-am văndut anum(e) în poiană, cari am (avut dela tată-meu şi am fost neînpărţit cu frati-meu, şi am mărs cu nepoţii mei şi cu o(a)min(i) bun(i) şi am înpărţit locul, şi eu parte me(a) am văndut-o diiaconului Vasili, înse cu o bucăţe(a) de loc anum(e) ce au fost cumpărat tată-miu dela Chirila Erhan, mi s’au vinit mie parte, şi acee am văndut’o tot în parte me(a), pentru că agiungăndu-m(ă) nevoe, mi i-am întrebat toate rudeniile mele) ce nime dintru dănşi(i) nu s’au aflat, ce tănplăndus(ă) diiaconul Vasil(e), i-am văndut acest loc pecum arat(ă) haturile, dript(!) şepti lei vechi, ca să i fie lui dr(e)aptă moşie, lui şi ficiorilor lui, şi nepoţilor lui în veci de veci, şi cu giurămănt i l’am văndut, ca să nu s(ă) sco(a)li nime din ficiorii miei şi din nepoţii miei, iar cin(e) s’ar scula dintre[41]niamuril(e) mel(e) a răspunde pintru loc ceva, să fie neertat de domnul Hs, însă diiaconului Vasăl(e) dr(e)aptă moşie să-i hie în veci de veci, şi or la ce giudecat(ă) s’ar scula din rudenie me(a), să nu li s(ă) ţie în samă. Şi la acest zapis s’au tămplat mulţi oamin(i) bun(i) anum(e) carii ş’au pus şi degitile. + eu Ursul Sturze + Măricuţa fămee me(a). + ficiorii mei Ghiorghiţ(ă) şi Chiruţ. + Gligorie Simionescul. + Ioniţ(ă) Hurghiş + Ion Hurghiş. şi eu popa Ion m’am tămplat la acest negoţ. şi eu Petre lui Stefan a Cocăi m’am tă(m)plat la acest negoţ. şi eu Ghiorghiţă diiac am scris zapisul am scris cu zisa Ursului Sturzii şi cu a fămei lui, şi cu a tot neamul lui. let 7253 Iulie 24. Vasile diiacon fac şt(i)re cu acest zapis al mieu ce l’am luat dela Ursul Sturze, precum arată toată povestea într(ă)ns(ul): agiungîndu-mă şi pe mine vreme de vevoea şi m’am primenit din Cămpulungul di-am işit la ţară, am înrebat pe Ursul Sturze şi pe ficiorii lui, şi pe ginerii lui şi pe toţi o(a)menii, rudile lui ca să-ş răscumpere locul, să-m de ce li-am dat eu, să-ş e locul, dară ei nici unul dintrînş(ii) nu s’au aflat, deci eau(!) am întrebat pe acest om, pe Petre Grămadă, şi trebuindu-i lui, el mi-au dat aceşt(i) bani ce sint în zapis scriş(i) şi i-am dat locul să-l stăpîniască el şi ficiorii lui şi nepoţii lui în veci de veci, iară eu sau ficiorii miei să nu avem a răspunde ceva fără Petre de bună voe lui di ar vra să-l de cuiva, şi pentru credinţa (nedescifrabil) iscălit. V(a)s(i)le diiacon. iscal. let 7256/1748 Mai 18.[42]<32>1746 (=7255) Noemvrie 14. Ioniţă Răescul dă ficiorului său o moşie pe Izvorul alb la Hîgă în pădure, arată hotarele şi se obligă a-i mai da partea ce i s’ar cuveni. + Adică eu Ioniţă Răescul dat’am adivărat zapisul meu la măna ficiorului meu anume Ghiorghi precum să să ştii, că din toate moşiile ce am avut i-am dat acmu înainte, fiind ficiorul cel mai mari, danii o moşii în fundul izvorului albu anume la Hăgă în pădure. Aceasta i-am dat’o alui să fii, şi fiilor lui în veci di veci nesmintit de alţi ficiori ai mei, fiind dr(e)aptă moşie me(a), făcută cu munca me(a) din pădure într(i)agă, iară mai pe urmă ce i s’ar mai veni parte, tot să-i mai da(u) şi dintra(!) alte moşii, şi hotarul aciştii mai sus pomenitei moşii iastre dintr’o piatră mari statornic făcută statornic jir(i)adă coasta drept în părăul mari, şi pe părău la d(e)al pănă în părăul cel mai mic, şi mergi pe părăul cel mic pănă în obă(r)şie părăului şi drept în picior, şi piciorul în vale pînă la vărvul Hăgii şi tot piciorul în vale pănă în dreptul numitei jirezi de piiatră şi întoarnă pe coastă peste doo părăuţă pănă în jiriad(ă) di undi s’au început, şi aceasta numită moşii să o stăpăniască mai sus pomenitul ficiorul meu Ghiorghi din niam în niam în veci nesmintit de nimene, şi la acist zapis au fu(!) fu mulţi o(a)meni buni, cari s’au iscălit pe anume, iară cine s’ar ispiti ca să fac(ă) supărare ficioru(lu)i meu Ghiorghi, să nu fii vol(n)i(c) şi la judecată de s’ar întă(m)pla să nu i să ţăi în sam(ă), ci să fii de certare, deci pentru mai mare credinţa m’am iscălit şi am pus degitul meu ca să criază. let 7255 Noem. 14. + eu Ioniţă Răescul + eu Nastasie soţu + eu Irimie Sabie m’am întă(m)plat + eu Ghiorghi Sabii m’am întă(m)plat + eu Petre sin Nistor Sabii m’am tă(m)plat[43]+ eu Nicolai Piticar m’am tă(m)plat + eu Vasile Uliian m’am tă(m)plat + eu Gavril Liţu tij + eu Mihai Liţu tij + eu Nicolai Uliian m’am tă(m)plat eu I(o)niţă Popăscul am scris zapisul în casa lui Vasile Uliianul.[43]<33>1747 (=7255) August 18. Carte domnească a lui Grigore Alexandru Ghica V.V. cu privilegii pentru locuitorii din ţinutul Cîmpulungului. Noi Grigore Alexandru Ghica V.V. din mila lui Dzeu Domn ţerii Moldovei, iată ne-am milostivit şi am înnoit şi întărit tuturor Cîmpulungenilor toate drepturile ce le-au avut dela Domnia mea şi dela naintaşii noştri cu cărţi domneşti întîi pentru vamă dacă vor merge la ţara ungurească sau în alt tîrg cu vitele lor de vînzare, să nu plătească vama pentru vitele lor, însă dacă cu înşelăciune ar lua vite străine şi le-ar amesteca cu vitele lor, sau ar cumpăra vite străine şi ar spune că-s a lor, nu vor avea parte de această milă a Domniei mele. al doile pentru mortasipie după obiceiu vechiu, dacă vor merge la ori care tîrg ca să vîndă sau să cumpere ceva, nu vor plăti mortasipie nici pentru brînză, nici pentru pînza de sumane, nici pentru ale cele.[44]al treile pentru oamenii domneşti cari vor veni la Cîmpulung să le plătească cibotele, copiilor de casă şi armaşilor 3 galbeni şi aprozilor 2 galbeni, şi de ar cere mai mult, să nu li se dea. al patrule pentru strînsul banilor şi pentru goştină, să nu se atingă zapciii nici slugile vornicilor de bani şi să nu-i strîngă prin sate, ci numai vatamanul din sat să strîngă şi să-i dea vornicului, dar la un galbăn vor mai adaoge 5 bani pentru cheltueala zapciilor, şi mai mult nu. al cincilea pentru iernatul oilor ce le trimit după obiceiul vechiu iarna la ţară, să fie volnici a le paşte pe a ori cui moşie, şi să nu fie supăraţi sau opriţi de nimene, ori de vor paşte pe branişte sau în pădure. al şaselea pentru vinul ce-l vor aduce din gios dela Odobeşti cu vitele lor, să n’aibă a plăti vamă nici părcălăbie, adică la Trotuş să nu plătească Tult sau 22 1/2 bani pentru un vas şi 15 bani starostelui, nici părcălabului. Pentru aceea poroncim tuturor vameşilor precum şi tuturor oamenilor domneşti şi boiereşti şi locuitorilor să nu îndrăznească peste această carte a noastră a-i supăra cu mai mult, deci să se ştie că cel ce i-ar supăra cu mai mult, va fi de mare pedeapsă, şi acest obiceiu precum este întărit prin această a noastră carte domnească să rămîe în veci, şi nimene să nu se amestece în protiva cărţii noastre. In Iaşi 18. August 7255.[45]<34>1748 (=7256) August 6 Carte de judecată şi hotarnică pentru Ion a Iftimiei cu vecinii săi, făcută de bătrînii Cîmpulungului înaintea vornicului de Cîmpulung. + Facem ştire cu această scrisoarea (!) a noastră la măna lui Mih(ă)ilă alui Ion a E(f)timii precum avănd el multă pricină cu alţi moşenaş di acolo înecîndu-i-s(ă) lui nişte moşii şi avînd gîlceavă şi pricină în toată vreme, deci ni-au rugat pre noi ca să mergem acolo ca să luîm sama pe amănuntul şi să dezbatem, şi ni-am sculat şi al luat cîţ(i)va săteni din vatra satului carii mai gios s’au iscălit ş-am mărs acolo şi am chemat pe toţi împregiuraşii lui şi pre acii cu pricinilea şi li-am căutat toate zapisăle şi mărturiile pe amănuntul ş-am înt(r)ebat pe toţi bătrînii şi aşe am aflat şi am giudecat înpreună cu toţi sătenii şi anume o poiană ce să chiamă poiana Paltinului ce să hotăreşte cu locul lui Cocîrţă ce este cumpărat de la Tărîş(ă) din pîrău în sus pănă în ţărmurile Moldovi(i) în sus pănă întro piatră mare albă ce este în mijlocul Moldovii şi di-acole într’un ulmu, şi din ulmu pe muche la dial, din muche la vale este a Şuenilor, iar la dial este alui Mih(ă)ilă, şi tot pe muche la dial pănă într’o piatră ce este drept casa Ursului Şuiului, şi di-acole iarăş păn)ă) într’altă piatră în gura pîrăului drept casa lui Ion a Şuiului, şi pîrăul la dial, din pîrău la dial este tot alui Mih(ă)il, iară din pîrău la vale este tot a Şuenilor. Aşijdirea s’au mai aflat o poană de fînaţ cîtă-i de coas(ă) între locurile Şelvărenilor din strîmtura din gios pănă în strîmtura din sus tot pe ţărmure cîtă-i de coas(ă), iară la dial n’are triabă. Aşijdire s’au mai aflat din capul dialului Colacului... (rupt) dirept la dial pe jghiab pănă în vîrvu dialului Colacului, şi din vîrvu pe margine iurugii pe de cîtră locul Şuenilor pănă întră în pădure, şi pîrăul în gios pănă în preluca Giurgii aşijdire de unde să înpreună Botăşelile în sus pe un Botăşel pănă unde se află arşiţa deşchis(ă) şi celălalt Botăşel păn(ă) întru(n) pîrău ce cură pintre runcurile rele şi pintre arşiţă şi pîrăul în sus pănă[46]unde-i deşchis(ă) arşiţă, însă această arşiţă măcar că-i era lui şi moşie, iară fiind mulţi de să ţine(a) de dînsa şi avînd şi el parte la munte, s’au vorbit ei în de ei, şi aşe ş-au voit şi s’au socotit ş-au dat această arşiţă să fii iar numai lui Mih(a)il ş’a ficiorilor lui şi a nepoţilor lui în veci de veci, noi sau ficiorii noştri, sau neopoţii noştri să n’aibă triabă cu arşiţa, iară nici Mih(ăi)lă să n’aibă triabă la munte cu nemică de nainte noastră s’au aşezat şi piste Botăşeli la dialul rău la pădure întriagă să nu fie volnic... (rupt)... alţi a deşchide fără numai Mih(ă)ilă şi ficiorii lui dispre locul lor, deci noi i-am dat această scrisoare a noastră de giudecată la mîna lui Mih(ă)ilă să-i fie de credinţă, şi la această scrisoare n(e)am tămplat şi noi pre anum(e). velet 7256. Av. 6. eu Vasile Lehaci eu Petre Hurghiş m’am tămplat eu Vasile Crane m’am tămplat eu Toader Budăi eu Simion Crăciunescu. Dumitraşco biv vel medelnicer înainte(a) me(a) s’a făcut.[47]<35>1748 (=7256) August 6. Toader a Rusoae după ce a întrebat toate neamurile de nu cumpără un loc al său, şi acestea nu au voit să-l cumpere, îl vinde pietor lui Ursul Şuiul cu cinci lei şi o oaie cu miel. + Adică eu Toader sin lui Ilieş a Rusoae şi cu fămee me Ioana şi cu copii miei şi cu copilul(e) mele făcutam adevărat zapisul mieu la măna Ursului Şuiului, precum să să ştie că i-am văndut eu un loc de cosit dela mormănturi la d(e)al drept pe iurugă la făntăn(ă), dela făntă(nă) drept în piatră în muche dămbului dela d(e)al de jghebuţ, d(e)acole din piatră (i)e co(a)sta iar într’o piatră dela d(e)al de casa Neculii, d(e)acolo (i)e la vale pe muhce podireiului drept în muche podireiului und(e) au fost groapa ce(a) de lut, d(e)acole dela groapa ce(a) de lut iar pe muche podireiului pănă într’o piatră albă supt podireiu, d(e)acole din piatră pănă în mormănturi, şi i l’am văndut eu văru-mieu Ursului Şuiului ca să-i fie lui dr(e)aptă moşie, lui şi ficiorilor lui în veci de veci, şi l’am văndut drept cinci lei o o oae cu mel, însă ajungîndum(ă) o nevoe mar(e), mi-am întrebat tot n(e)amul miu că să-l cumpere şi nu s’au aflat nime, ce s’au aflat acest văr al meu Ursul şi i l’am văndut lui, şi mi-am întrebat şi surorile mele că să le (!) cumpere, şi tot nu l’au răscumpărat nime dintre toţi ai miei, deci eu i l’am văndut văru-meu Ursului piitor în veci de vechi, iar carii s’ar scula din toţi oaminii miei sau din ficiorii miei, sau din fetil(e) mele sau din suroril(e) mele, să fie supt blăstămul lui domnului (!) Hs., şi să fie afurisiţi de 318 oteţ şi de 12 apostoli, care s’ar scula din tot n(e)amul miu, unii ca acie să ias(ă) ruşinat (!) şi de la ce diudecat(ă) s’ar ispiti peste cuvăntul meiu. Şi la acest zapis s’au tămplat mulţi oamini bun(i) anume: + eu Ion Tuduranul + şi eu Ion Ursachie + şi eu Nechita (nedescifrabil) + şi eu Toader sin lui Ilieş a Rusoae[48]+ şi eu Ioana famee lui Toader a vănzetorului. + şi eu Chiruţ sin Lupului Latiş m’am tămplat + şi eu Ion sin lui Stefan a Rusoae m’am tămplat + şi eu Mihăil (nedescifrabil) + şi eu Toader sin lui Stefan a Rusoae Şi la zapis s’au dat 6 pt adălmaş şi au mai dat 6 pt diiacului s’au dat să s(ă) ştie. let 7256 Av. 7 dnă. + şi eu Vasile sin lui Toader a Rusoae + şi eu Toader Ţinpău + şi eu Nechita Midrihan + şi eu Ion Şuiul m’am tămplat + şi eu Dum(i)traş Ţinpău m’am tămplat şi eu Ghiorghiţ diiac am scris acest zapis cu zisa lui Toader a Rusoae şi a femeii lui Ioanii şi a surorilor lui + şi eu Stefan Midrihan m’am tămplat + şi eu Gligor(i) Şelvar m’am tămplat + şi eu Gligor(i) Andronec.[48]<36>1749 (=7257) Aprilie 19. Carte de judecată dată familiei Vlîgenilor în pricina lor cu Vasili Străjerul pentru un loc din Pojorîta. + Facem ştire cu această carte di giudecat(ă) precum au vinit înainte noastră Chirila Vlăge şi Nicolai Vlăge şi Costantin Vlăge şi Toader Vlăge şi Ghiorghi Drob şi Niculai Vlăge jeluind cumcă li-ar fi înpresurat o moşie Vasile Străjeriu pe Pojorîta, zicînd cumcă li este dreaptă moşie a lor dila moşii lor care arătară doî zapise vechi dila Stolnicul Andronachi scriind din hat în hat anume, şi întrebănd noi pi Vasile străjeriul cu ce să liagă de ace(a) moşie, el nimică n’au putut răspunde, numai zicănd că ş-au făcut casă de doozeci de ani de trăeşti pi acel loc, şi întrebănd noi pe Vlăgeni cu ce prici au lăsat di ş-au făcut casă, ei au dat sam(ă)[49]cumcă unii au fost lipsiţi di la locul acesta, deci tămplăndu-să Ghiorghi Drob aice, au mersu di l’au poprit o săptămănă ca să nu-şi facă casă, deci Simion Străjer, tatăl lui Vasile au întorsu c’a plăti moşie Vlăgenilor numai să-l las(e) să-ş facă casă, şi de atunce pănă acmu nemic nu li-au dat, ş-aducănd Vlăgenii dovad(ă) di toate aceste, oameni bătrăni, osăbit ş-arătăndu şi scrisoare dela un boeri mare, s’au dovedit cumcă esti driaptă moşie a Vlăgenilor care nice Flocenii n’au putut răspundi nimic la aceasta, pentru aceasta am luat moşie din hat în hat după cum arătă scrisorile vechi şi li-am dat’o pi măna Vlăgenilor să li stăpăniască, să fie moşie lor driapt(ă) în veci şi Flocenii mai mult să n’aibă a să amesteca. Aceasta facem ştire. let 7257 Ap 19.[49]<37>1750 (=7258) Maiu 16. Ion Dodul dă nepoatei sale Oanii si bărbatului său o bucăţică de moşie ca să-şi facă casă şi să-l pomenească. Adică eu Ion Dodul făcut’am zapisul mieu la măna nepoată-me a Oanii precum si se ştie că i-am dat eu o bucăţe(a) de moşie a me de ş-au făcut casă şi se fie a ei cu a bărbatului ei în veci, înse fiind eu părinte nepoată-me şi ei încă mi-au luat sama şi la neutinţa me şi mult m-au miluit, decii i-am dat eu zapisul mieu pănă în părău care cură din dial dela jghiaburile vechi în vale şi din jos de case (!) lui Vasile a gineri-mieu pănă unde este o răchită în dosul casii mele, căce acest loc ce l’am semnat mai sus, care au fost dat Mării, surori-me, decii eu încă n’am putut să nu-l pui nepotă-me, cu mine să s(ă) îngroape, ce mai bine să m(ă) pomeniască ei pe mine, că eu sint un pămănt gata, decii alţii din gineri sau din nepoţi au din ce niam al mieu, ca să nu se amestice piste cuvăntul mieu, iară[50]cari s-ar ispiti, se fie neertat de dumnăzeu şi de maica precistă şi legat de 318 oteţ ije v Nechiei, şi pen(t)ru credinţa mi-am pus şi degetul mieu si se criază, şi la acest zapis s’au tămplat şi oamini anume. let. 7258. Mai 16. – eu Ion Dodul – eu Toader Răescul – şi eu Stefan Blănar – şi Chiril Ciupărcă – şi eu Ion Piticar – şi eu Petre Hurghiş – Miron Forminte.[50]<38>1752 (=7260) Maiu 4. Ion Floce şi cu soţia sa Tudura avînd din păcatele lor patru feciori şi două fete, împărţesc, fiind încă în vieaţă, toate moşiile lor între aceşti copii şi-şi opresc numai o bucăţică de loc, care va rămînea aceluia din copii care-i va comînda. Adică eu Ion Floce şi cu femee me Tudura, dat’am scrisoare noastră la măna ficiorilor noştri carii ni-au dat dumnăzeu din păcatile noastre, precum si s(ă) ştie că avănd noi patru ficiori din păcatile no(a)stre şi doî fete şi li-am înpărţit moşiile carile am avut noi dela părinţii noştri, care şi s(ă) ştie cum l(e)-or ţine ei, şi unde li-am dat pănă sintem vii, li-am înpărţit noi înpreună cu fămee-me cu Tudura, înse ca se-ş ştie (e)i car(e) unde li-am dat ca se nu se pricească ei, ce să aibă aş ţine ei unde li-am dat noi de cosit şi de păscut, am dat lui Vasil(e) dela biserică jirebie la dial margine spre Bode pănă în arşiţe, iară lui Solomon i-am dat iară pe lăngă alui Vasile pănă în piciorul cel mare, iară lui Toader i-am dat faţa, locul cel mai bun şi mai neted din asupra arinilor şi pănă în Hăgă în piiatră şi pănă în picior ce să hotăreşte cu a lui Solomon şi pănă în părău ce se hotăreşte cu a lui Manulachie, iară lui Manulachie i-am dat din izvorul acela în gios cu casa ce bătrănă şi cu piciorul la dial pănă într’o piiatră în dial di-asupra, iară imaşul piste vale[51]să-ş pască cine ce a ave, nu-l înpart, şi am dat fetii mele Ilinchii un loc de coas(ă) la zevoară şi Măriuţii i-am dat iarăş un loc de cosit din locul Ilinchii pănă într’un vad la strămtură, iară Munceii muntile îl dau a tuspatrei (!) ficiori, înse un an se-l ţie un ficior şi alt an alt ficior să-l ţie pe rănd cineş cu anul cărue i-a hi răndul, iară care nu s’a ţine de cuvintile noastre a părinţilor cum li-am înpărţit noi, căce nu mi-au fost mai ales unul decăt altul, să hie supt blăstăm făcănd piste cuvăntul nostru şi de mare ruşine înainte judecătorilor domneşti, şi ni-au rămas şi noaî moşnegilor din cas(ă) în gios pănă în locul Măriuţii în strămtură şi o bucăţe de loc unde trece văduţul părăului de urci la mănăstioară fundoae, carii din ficiorii miei s’ar afla se ne comănde la sfărşitul nostru, acela a lua şi acela loc fără de nici o pricină diaceasta am făcut această diiată ficiorilor miei şi fetilor mele şi li-am înpărţit pănă am fost noi vii ca s(ă) nu ne blastăme ficiorii miei şi fetile mele pe urmă. 1752. mes. Mai 4. dn. 3 lei mi-i Toader ficiorul mieu dator. eu Ghiorghiţ(ă) dascal am scris cu zisa lui Ion Flocii şi cu a Tudurii. Şi i-am dat o delniţe chiar a no(a)stră ce am avut din sus de Straje, iară nuroră-me pentru parte de loc ce-au avut aici pe Valesacă ca se fie hotărăt se nu mai avem pricină căce au rămas ace(a) a ficiorului mie(u) se aibă şi e(a) parte de a trăi.[51]<39>1752 (=7262) Noemvrie 5. Carte de judecată dată de trei boieri rînduiţi de Mateiu Ghica V.V. ca să judece pricina lui Ioniţă şi Simion Lehaci din Cîmpulung cu Alexandru Lehaci din Bahmuti ot Odorheiu, pentru nişte oi cu cari acesta împreună cu un Turc i-a păgubit pe cei doi Cîmpulungeni. Facim ştiri cu această carti di judicată că dănd jalobă la pre înalţatu Domnul nostru Matei Ghica V.Vod. Ioniţă Lehaciu şi Sămion, Cămpulungeni ot Suceavă asupra lui Alicsandru[52]ficiorul lui Lehaciu din Bahmuti ot Orhei că au giudecată pentru multi strămbătăţi ci au dispre dănsul, Măriia sa Vodă i-au rănduitu cu giudecata lor ca să li luîm sama. Deci stăndu noi di li-am luatu sama întracestu chip am aflatu pricina precum vom arăta mai gios. Ioniţi şi Sămion, Cămpulungeni, au jfeluitu că fiindu ei ciobani la tatăl acestui Alixandru, să avăndu ei din munca lor 200 di oi în oile stăpănu-său di li păşte, s’au găsătu un Turcu niguţitoriu să cumperi oi dila tatăl acestui Alicsandru, stăpănul lor, şi li-au neguţatu-li. Pe urmă vrănd să-ş văndă şi ei oile acelui Turcu li-au datu-li Turcului totu în preţul ce neguţasă stăpănu lor căti un leu cea mare, şi căti  po. cea mică şi pi alti oi li-au datu-li Turcul banii, iară pe 38 di oi niavăndu Turcul bani să li de, ei încă ş-au propitu oile, iară tatăl acestui Alexandru avăndu prieteşugu cu Turcul, li-au zisu loru ca să de şi aceli 38 di oi Turcului pără la o zi, şi pentru bani s’au pus el chezaş înpreună şi acestu Alicsandru ficiorul lui, cum pără la zi îi va aduci banii, căci Turcul esti ştiutu, şi pe vorba aceea au datu ei oile Turcului, şi la zi n’au adusu Turcul banii, şi apucăndu-să ei di stăpănul lor, di Lehaciu, ca să li scoaţi banii dila Turcul pi aceli 38 oi iară el i-au învăţatu ca să să apuci ciobani la Turcu, şi cu meştirşug înblăndu, să-ş furi oile aceli 38 oi, şi ei pe învăţătura lui arătăndu-li că întralt chipu nu poati să li scoaţi banii, s’au apucatu ciobani la Turcul şi ş-au furat oile lor, iară acel Lehaci tatul lui Alicsandru s’au sculatu dinpreună cu ficiorul lui şi s’au făcutu iarăş el a-i goni cătră Turcu şi li-au luatu-li oile şi li-au datu iarăş în măna Turcului şi banii nu li-au plinitu dila Turcu pi chizeşiea lui şi au rămas păgubaşi di bani pe aceli 38 oi, şi încă după ci au muritu tatăl lui Alixandru şi s’au dus şi Turcul di acolo, iară acestu Alicxandru, ficiorul lui Lehaciu, s’au sculatu şi li-au pus năpasti precum că căndu şi-au furat oile dila Turcu, şi di al doile li-au luat tată-său pi oi şi li-au datu în mănă la Turcu i-ar fi zis Turcul că cu oile lor au mai furatu încă 100 oi a Turcului şi au plinit dila dănsul aceli oi şi cu aceli pricini i-au tras la giudecată la domniea Mării sale Costantin Voda Racoviţă, aducăndu-i cu aprozi în căteva rănduri şi li-au mai luatu 60 lei diosăbit di aceli 38 oi c(e)au[53]rămas păgubaş cari li-au luat Turcul, şi au mai datu şi 15 lei ciboti oamenilor domneşti ci i-au adusu, şi au rămas păgubaşi la cari şi-au cerşut dreptati la jaloba lor. Alixandru ficiorul lui Lehaciu fiindu faţi, n’au tăgăduitu, numai au răspunsu pecum adivăratu pi chizeşiea tătăni-său şi a lui ş-au datu ei oile la Turcu şi nu li-au datu banii, dară căndu s’au apucat aceştiea ciobani la Turcu, au fostu tată-său chizeşu pentru dănşii la Turcu pecum că sănt oamini drepţi şi căndu ş-au luatu ei oile dila Turcu şi-au fugit, l’au apucatu-l Turcul pe dănsul şi pe tată-său şi i-au zisu că au mai furatu încă 100 oi alui, şi i-au apucatu pe dănşii diau (!) ş-au (!) plinit Turcul paguba, şi mai avăndu tată-său (loc liber) berbeci ascunşi în oile Turcului, i-au luat pentru ac(e)a năpasti, şi alti multi pricini asupra dreptăţii au mai arătat, dară niavăndu nici o dovadă, marturi, sau scrisori cu cari să poată dovedi la zisăle lui, n’au arătatu, ce noi după dreptate aşa am giudecatu: de vremi că Ioniţă şi Sămion Cămpulungeni aceli 38 di oi li-au lasatu la Turcu pără acum di-au trecutu atăţa ani la mijloc, a să mai scoati dila Turcu di acum înainte sau aceli 38 di oi ci nu li-au plătit, sau acii berbeci c(e)au luat iarăş cu năpasti dila Lehaciu, nu esti cu putinţă, ce am hotărătu să fie di aceli bucati răbdători şi o parte şi alta, să nu mai aibă a ceru unul la alt(ul), iară cătu pentru cii 60 lei ce-au luat Lehaci dila ciobani rău, să aibă a-i plăti Cămpulungenilor. Aceasta înştiinţăm. Noem 5=7262. Canta, log. Radu Racoviţă, vel log. Costachi Razul, hat(man).[54]<40>1753 (=7261) fără indicaţiunea lunei şi zilei. Carte de judecată şi hotarnică a bătrînilor din Cîmpulung, rînduiţi de comisul Iamandi, vornicul de Cîmpulung, să înpărţească moşia Faţa Deii între Sturzeşti şi Simioneşti. Adecăte eu Vasile Sturza şi eu Grigore sin lui Ioniţă Sturza şi eu Ghiorghiţă sin lui Toader a Sturzi şi înpreună cu toţi fraţii noştri şi înpreună cu toţi ficiorii noştri, feţi şi feti, dat’am adevărată scrisoarea noastră la măna nepoţilor noştri, ficiorilor, care sănt făcuţi din Toader Simionescul, anume lui Dumitraş şi lui Ion şi a ficiorilor lor, feţi şi fete, precum să să ştie, că avănd noi o parte de moşie din moşii noştri, mai mult deschisă din pădurea verde, anume faţa Deii, despre sat, şi fiind neînpărţită pănă la această vreme şi am început a ne prici şi am eşit la giudecată înainte d-sale Imandii Komis, vornicul nostru, iar d-lui au chemat oameni bătrăni care mai gios s’au pus şi pre anume şi au mărturisit precum au ştiut cu suflete drepte cine au stăpănit această moşie, şi i-au trimis înpreună cu noi, şi am hotărăt’o carte a cui parte au rămas să o stăpănească, şi au rămas acestor numiţi mai sus partea din obărşiele Izvorului Morii păn în vărvul Deii, şi din vărvul Deii în gios păn în obărşiele Izvorului Genunelor şi cum cură izvorul în gios pănă unde să tălnesc părăile, şi iar apucănd părăul păn din gios de părăul Genunelor, care se chiamă izvorul Chric, şi merge păn în vărvul Deii, ce să chiamă Picioru Văntului şi această parte au rămas parte lui Mateş şi pe acestu picior au fost plaiul bătrăn, şi iar apucănd vărvul muntelui în gios păn în gura plaiului a Tomnatecului care să chiamă Fundoae, şi această parte au rămas Sturzească, şi din dialul Deii în gios păn în făntăna oi(i) şi apucănd în dial pănă la zăvoară, aceasta parte au rămas a ficiorilor lui Ionaşco a Petri, deci s’au hotărăt această moşie în patru părţi cum sănt însămnate pre anume, iar de s’ar mai ispiti vre vro parte asupra altuia să-ş mai cerce cu giudecată, să nu-i să mai ţie în sam(ă) pentru că ei frăteşte s’au primit pe căt[55]au mărturisit şi bătrănii care au fost la hotărăre, deci pentru mai mare credinţa ni-am pus şi pe anume. la veliat 7261. + au Vasile Sturza răzăş + eu Grigore Sturza, răzăş + eu Ghiorghiţă Sturza răzăş + eu Dumitraş Ionaşco tij fraţii miei + eu Grigori Crăciunescul + şi eu Dumitru Crăciunescul + eu Irimie Boaică + eu Mihail Tur... (nedescifrabil) + eu... (nedescifrabil) + eu Ion Răescul şi alţi oameni bătrăni şi tineri care s’au mai tămplat şi au dat şi ostiniala oamenilor şi ce am cheltuit 2 lei cu ce am dat de băut.[55]<41>1754 (=7262) fără indicaţiunea lunii şi zilei. Feciorii lui Ion Piţenghe împreună cu Stefan al lui Precop Piţenghe şi cu Ion al Lupului Piţenghe vînd Anisiei Holuţă o moşie cu 10 lei 7 potornici şi primesc ca plată o vacă drept opt lei şi 2 lei 7 potornici bani gata. + Adică eu Ghiorghie ficiorul lui Ionaşc(u) Peţenghii şi eu Ion brat lui şi eu Simion brat lor, şi eu Stefan ficiorul lui Precop Peţenghii şi eu Ion ficior Lupului Peţenghii, făcut’am zapisul nostru la măna Anisii, femei lui Nichitii lui Holuţ(ă) şi a ficiorilor îi anume Gavril şi Toader şi al tut(u)ro(r) fraţilor precum le-(a)m văndut o moşie (nedescifrabil) dript (!) 10 lei 7 pt. d(r)ipt (!) aeşti bani au dăt (!) o vacă d(r)ipt (!) opt lei, şi 2 lei 7 pt bani, şi acel loc loveşte în cios (!) păn(ă) în locul lui Dorofei şi merge în sus alături cu locul lui Răcil(ă) şi în sus pănă în locul lui Simion Dorofei ce-(a)u cumpărat dela Ion a Preutesii şi spre dial pănă în drum şi pe drum îngios pănă în locul lui Dorofei, şi acest loc l’am văndut[56]peitor de bun(ă) voe no(a)stră să-i fie dir(e)aptă moşie lor şi ficiorilor lor în veci de veci, iară cin(e) s’ar scula dintre noi sau din ficiorii noştri sau din nepoţii noşt(r)i să o (i)e făr(ă) de voe, să fie afurisit de 318 oteţ, şi la acest zapis s’au dat on leu de băut o(a)menilor carii s’au tămplat la acest zapis cari si(n)t şi pe anume. + Ursul Şuiul + Stefan Făşe + Glogor(i) Şelvar + Gligor(i) Andronicescu + Penteli Gliga + Iacob Liţul + Toader Cocărţă + Ilie Gliga + Petre Ţimpău + Ni(chi)ta Liţul. vleat 7262. şi eu preutul Ghiorgăţă (!) am scris. şi această moşie n’au fostu a fraţilor ce au fostu a unii surori a Piţenghenilor, ce au chemat’o Mărica, dată zestre dela părinţii ei, iară fraţii n’au tr(e)abă la ace(a) moşie, căci ei ş-au luat parte lor pe aiure, numai ace(a) moşie au rămas a Mărichii şi au dat’o Mărica Nechitii lui Holuţă pe o vacă care îau (!) plăcut ei, iară din fraţi care s’ar scula ca să-l sco(a)tă pe Nechita sau pe ficiorii lui di pe moşie or(i) la ce judecată ar eşi, să nu li să ţie în samă or(i) la ce judecată.[56]<42>1755 (=7264) Noemvrie 20. Paharnicul Constantin Cantacuzino, ispravnic al ţinutului Sucevei rîndueşte în urma unei cărţi gospod pe mai mulţi bătrîni din Candreni ca să măsure şi să hotărască moşiile fraţilor Candrea. Bătrînii hotărăsc, iar Cantacuzino întăreşte hotărîrea şi împărţăştima. Facem ştire cu această scrisoare a noastră la măna lui Vasile şi a Lupului şi a Ursului sin lui Neculai Candre precum să să ştie că viind un cinstit răvaş dela dumnealui paharnicu Dinu, scriindu dumnealui ca să mergem să hotărăm moşiile Căndrenilor, am mers înpreună cu dănşii cu toţi[57]fraţi şi am măsurat toate moşiile cu prăjina şi le-am hotărăt fieşte căruia unde i s’au venit parte care au primit şi eu cu toţi şi au venit parte şi acestor 3 Iude izvoru alb la mijloc după cum s’au hotărăt cu haturi, şi tij li s’au mai venit podireiul din gura Coşni şi tij le-au mai venit parte din gios de gura izvorului alb alăturea cu părăul pe din gios cum merge jirebia în pădure de să hotăreşte cu a ficiorilor lui Ioniţă Candrea şi tij li s’au mai venit poiana frasănului în capătul din sus unde să hotăreşte cu a ficiorilor lui Ioniţă Candrea şi tij li s’au mai venit partea marginea dinspre pădure din gios de casa lui Simion Candrea unde să hotăreşte cu a Păntileştilor, şi tij li s’au mai venit partea la mijloc în colibiţă după cum s’au pus haturi, şi tij li s’au mai venit poiana din gios în capătul din sus, după cum s’au pus haturi, şi tij li s’au mai venit parte zvorişte de casăle vechi la mijloc unde să hotăreşte cu haturi din ficiori lui Ioniţă şi alui Iliiaş drept în dealu asupra ţarinii pănă în zarea dealului, şi tij li s’au mai venit ţarina la mijloc drept în dealu cu margine cu tot asupra Hajului după cum s’au pus haturi, şi tij li s’au mai venit poiana di piste vale de unde le sint casăle, şi tij li s’au mai venit poiana din sus pănă la Genune şi cu prelucile care să hotăreşte cu a ficiorilor lui Ilieşi Candre, şi tij li s’au mai venit din părău în sus din smizi vale în sus pănă unde să hotăreşte cu a Negreştilor, şi tij li s’au mai venit din piciorul dintre părae pănă în capătul poenilor din sus unde să hotăreşte cu o prelucuţă ce s’au mai venit ficiorilor lui Ilieş Candrea, şi le-au mai rămas neînpărţit să ţie frăţeşte, care s’au învoit şi ei, iară muntele Ouşoru şi cu toate poalile lui cu cu-n runc care să cheamă Imaşul şi poiana din măgure cu măgure cu tot, iară de le-or vinde să-l stăpănească alţii, iară să înpărţască frăţeşte, iară de s’ar mai scula din ficiori celora fraţi alui Neculai Candre, să rămăe de certare şi de mare ruşine ori la ce giudecată s’ar întămpla pentru că cu voia a toţi fraţi s’au făcut înpărţirea acestor moşii şi pentru credinţa ne-am pus şi degitile cari am fost la această hotărăre. velet 7264 Noem. 20. + Gligore Iuga + Ion a Irini + Gavril Cărnu.[58]Aducănd Ion Tapardău luminată carte Gospod pentru pricina acestor moşii ş-a(m) orănduit eu pe mai sus numiţii oameni ca să margă să le hotărască... (nedescifrabil) părţile şi aducănd aşezarea aceasta ce s’au făcut între dănşi am întărit cu iscălitura mea. Contastantin Cantacozino isp. Pahar. Şi zvorişte casăi cei vechi alui Ionaşcu Candre să rămăe lui Simion Candre, fiind el cel mai micu frate cum şi tată-său iară mai micu ficior au fost lui Ionaşcu Candre, iară lui Vasile Candre, ce-i văru bun cu Simion Candre i s’au dat partea ca s-ăş facă casa alăturea cu zvorişte veche pe din gios. let 7265 Dechemvrie 20. Costantin Cantacozino. Paha.[58]<43>1756 (=7265) Noemvrie 2. Carte domnească dela Scarlat Grigore Ghica V.V. către Dinul Cantacuzino biv. vel. ban, cu porunca să cerceteze pricinile pentru moşiile Căndrenilor şi Todăşcanilor, ce au fost odată hotărîte de Nicolai Cogălniceanul, vornic de Cîmpulung. Noi Scarlat Grigori Ghica Voevod, bojiu milost. gosp. zem. Mold. Scriem Domnia me la credincios boeriul nostru Dum(ea)lui Dinul Contacozino biv vel ban, Ispravnic de ţănutul Sucevii, îţi facem ştire că ni-au dat jalobă Ion Candre din Cîmpulung zicănd că avănd el înpreună cu alţi răzeşi alui nişte părţi de moşie anume Căndrenii la ţănutul Sucevii, care moşie să hotăreşte cu ţara unguriască, şi pi dincoace să hotărescu cu o moşie anume Todăşcanii, pentru care moşie în anii trecuţi avănd gălceavă Căndrenii cu[59]Todaşcanii, ai mers Dmta acolo şi le-(a)i îndreptat hotarăle şi au romas în pace Căndrenii şi de cătră Unguri Todoşcani, dară mai pe urmă sculăndu-să răzeşii de’n Todoşcani şi scoţind pe un Costantin Pizdele de au mărturisit că nu iaste hotarul Căndrenilor pe acolo pe unde ai hotărăt Dmta, şi pe gura acelui Costantin Pizdele s’au fost mutat hotarăle cele pusă de Dmta, şi s’au fost înecat o bucată de loc de a Căndrenilor, dar pe urmă luănd Căndrenii carte Gospod dela Neculai Kogolniceanu care fiind vornic la Cîmpulung au mersu şi au cercat mărturia acelui Costandin Pizdele şi s’au dovedit că au mărturisit rău, ş-au mutat hotarăle iarăş pe unde era pusă întăi de Dumneata, şi acmu tot pe hotărătura Dmtale să stăpăneşti locul şi a Căndrenilor şi a Todoşcanilor, numai fiind că cănd s’au fost mutat hotarăle pe mărturie Pizdelii, au luat răzeşii din Todoşcani o mărturie cu care mărturie îmblă ca să să scoale iarăş Todăşcanii asupra Căndrenilor fiind că atunce nu s’au luat dela măna lor. Pentru care iată că-ţi scriem Dmtale să chemi pe răzeşii din Todoşcani şi să le (i)ei sama, şi fiind precum s’au jeluit că ace(a) mărturie este făcută rău şi hotărătura este bună care ai făcut Dmta, ce s’au cercat şi de Kogolniceanul, să iai ace(a) mărturie dela măna lor ca să nu să mai scoale, de vreme ce s’ar fi dovedit că-i făcută fără de cale, şi să dai mărturie Dmta după cum vei afla cu dreptate, iară fiind pricina întralt chip, iarăş să-i giudeci şi să-i aşăzi ca să nu mai fie pricină între dănşii. Aceasta scriem după hotărăre a toate moşiele lor. velet. Noem.[60]<44>1759 (=7267) Fevruarie 23. Gheorghe şi Andrieş Mazga cu soţiile şi cu copii lor vînd lui Nichifor Horga o bucată de loc pe apa Moldovei cu preţul de un leu şase potornici, după ce neamurile vînzătorilor n’au voit să-l cumpere. + Adic(ă) eu Ghiorghie sin Vasil(e) Mazghii şi eu Andrieş sin Istrat(i) Mazghii şinpreună cu soţuril(e)(!) noastre Irina Iliana şinpreună cu toţi ficiorii noştri feţi şi fete, dat-am zapisul nostru la măna lui Nechifor Horghii şi a soţului lui Ilinchii şi a ficiorilor lor feţi şi fete precum să s(ă) ştie că avăndu noi o bucăţe de loc din gios de cas(a) lui Ion Erhan care este o muche de dămbu dispre drumul cel mar(e) şi merge jurebie pintre cas(a) lui Erhan şi pintre a lui Budăi păn(ă) în Muldua(!) pecum sintu ţencuri pus(e) pintre cas(e) şi păn(ă) în val(e) sacă în gios însă drum să las, deci agiungăndu-ne nevoe şi-ntrebăndu-ne toate neamuril(e) ca să ne de bani pe această bucăne(!) de loc şi nu s’au aflat nime din toate neamurile să ne de bani numai s’au aflat acestu Nechifor şi ne-au dat un leu şes(e) pt. deci i-am dat’o lui şi soţului lui şi ficiorilor lor ca să l(i) fie driaptă moşie în veci de veci iar de ne-am mai scula noi sau din ficior(ii) noştri sau din toate rudil(e) noastre să ne mai ispitim să-l sco(a)tem di pe această bucăţe de loc făr de voe lor să fim suptu blăstăm(ul) lui dumnăzău şi afurisiţi de 318 oteţ ej vă Nechie şi pintru credinţa ne-am pus şi degitile. let 7267 Fe. 23. + eu Ghiorghie Mazga + eu Andrieş Mazga. + eu Irina soţ lui Ghiorghie + eu Ileana soţ lui Andrieş şi la acestu zapis s’au tămplat mulţi oamini buni cari s’au pus şi pre anum(e). + Gligor(i) Tărăţ + Chiril(ă) Vasilaşcu. + Toader Cimbru + Neculae Şandru + Crăciun Ionaşcu + Ion Corlăţan[61]+ Toader Croitor + Ion Prundean + Stefan Bălan + Petre sin Budăi m’am tămplat + eu Loghin  + Ghiorghie Erhan Şi eu Vasile Cimbru am scris zapis(ul) cu zăsa acestor Măzga şi nainte acestor săteni şi au dat sătenilor adălmaş o ocă holircă şi mie de scris 7 pt. şi am iscălit Vasile Cimbru. Şi eu Ion Horga am dat bucă(ţica) de loc lui Ghiorghie Piticar, am schimbat’o cu alt loc alui ce-au luat de la Ion Rus ce i-au dat sat(ul) în capul satului, şi el încă me-au dat scrisoare dela sat. + eu Ion Horga am dat acest zapis. + eu Ghiorghi Piticar, eu Ghiorghi Grămadă amăndoi sintem stăpănitori pe acest loc.[61]<44>1761 (=7269) Ianuarie 12. Ivan Capri, negoţător din Suceavă cuprinde o moşie (Oiţa) pentru nişte datorii ale lui Petre a Palaghiei. Vasile Hurghiş, fiind mai aproape neam cu întîiul vînzător, răscumpără moşia dela Capri. Dar acum se scoală un Damaschin care-i şi mai aproape neam şi scoate moşie dela Hurghiş plătindu-i banii ce i-au cheltuit. Adicăte eu Vasile Hurghiş dat’am adevărat zapisul mieu la măna lui Damaschin şi a soţului lui Mariei şi a ficiorilor lor feţi şi fete, precum să să ştie că fiind noi cu toţăi dintrun neam şi fiind o parte de moşie în Bistriţă cumpărată de alţi răzeşi anume Oiţa, şi tămplăndu-să şi încăpănd la măna Petri Diiacului, tot neam de a nostru, dară tămplăndu-să şi rămăind acest Petre diiacu la slabăciune, au văndut-o unui Petre a Palaghiei sin Stefan ot Dorna. Dară iarăş şi acel Petre iară fiind datoriu dumisale Ivan Căprii din Suceavă, şi neavănd cu ce plăti, au cuprins moşie pentru datorii, însă[62]socotindu-mă eu şi putănd şi viindu-mi aceşti numiţi mai sus neam mai aproape decăt alţii, am dat bani niguţitoriului şi am scos moşie şi am stăpănit-o vro doi ani; dară sau sculat acest Damaschin cu un frate alui, cu Petre, fiind ei mai aproape de neam de unde era cumpărată moşie însă a părinţilor lor şi miau dat patruzăci şi cinci de lei şi ş-au scos moşie, fiind aşe dară că miau dat aceşti bani, au eşit la răfuială cu fraţii cu toţi să deie şi ei agiutori să fie cu toţii tovarăşi la moşie, dară ei s’au lepădat, dară Damaschin miau plătit toţi banii. Deci eu am dat acest zapis al mieu la măna lui Damaschin după urmare zapisului ce au fost la mîna me prin care măni au îmblat, şi moşie să hotăreşte din piiatra Oiţii în sus pe lăngă Bistriţă şi pără în Orata, şi din piiatra Orăţii şi muche drept la dial pără subt bătcă, şi didesupt au fost lazu lui Cujbă zălojit iară la Hurghiş la moşu nostru drept 9 lei, deci eu am dat acest zapis să stăpănească moşie în veci fiind alor şi pentru mai mare credinţă mi-am pus şi degetul. + eu Vasile Hurghiş let 7269 Ghenar 12. şi la acest zapis s’au tămplat şi alţi săteni care s’au pus pe anume + Petre diiac sin Stefan Coca. + Ioniţă sin lui + Măriuţa sin Petri şi acest zapis cănd s’au făcut s’au dat cheltuială 2 vedre vin şi de scris 35 parale şi + eu Nicolai Şandru m’am tămplat + eu Acsinte sin Crăciun nepot Petri, şi eu am scris cu zisa numiţilo. Vasile Cimbru.[63]<46>1761 (=7269) Iunie 29. Hrisovul lui Grigorie Ioan Calimah V. V., cu care dărueşte Mariei jitniceroaei mai mulţi munţi din ţinutul Cîmpulungului moldovenesc. Noi Grigorie Ioan V. V. din mila lui D-zeu Domn ţerii Moldovei. Cel ce face fapte bune şi plăcute lui D-zeu, este lăudat şi slăvit pe această lume, dar şi după moarte numele său nemuritor rămîne, iar sufletul său la un loc cu sfinţii se sălăşlueşte. Multe sunt faptele bune cari întrec alte binefaceri, dar milostenia şi daniile, dacă se fac potrivit, întrec pe toate, pentrucă deşchid cerul şi faima lor ajunge în întreaga lume. Deci şi noi ne-am milostivit a urma faptelor bune ce le-au săvîrşit alţi luminaţi Domni, naintaşi ai noştri, cari au făcut danii celor ce erau iubiţi de dînşii, şi le-au întărit daniile ce s’au milostivit Domnii a le face din veniturile domneşti, iară altora le-au hărăzit moşii din averile domneşti, deci şi Domnia mea, văzînd că Dumneaei Maria jitniceroaea se află strîmtorată, ne-am milostivit şi-i facem danie moşiile ce sunt domneşti şi să află în partea Cîmpulungului moldovenesc, adecă muntele Cucoşul, muntele Găina, valea Porşescul, muntele Petrişul, muntele Mestecăniş, moşia Botăş din Fundul Moldovei, muntele Muncelul Străjii şi munţii ce se chiamă Faţa Cîmpulungului. Deci fiindcă aceste moşii au fost loc domnesc, ne-am milostivit şi le-am făcut danie Dumisale Mariei jitniceroaei ca să-i fie de acum înainte dreaptă ocină şi moşie, ei şi copiilor şi nepoţilor şi strănepoţilor săi şi să le stăpînească nesupărată de nimene, deci poftim şi pe alţi luminaţi Domni pe cari-i va rîndui D-zeu din copiii sau din prietenii noştri sau din alt neam a domni peste această ţară în urma noastră, să nu strice această milă a noastră, precum nici Domnia mea nu am stricat daniile şi milele altor luminaţi Domni, ci mai vîrtos, să o întărească pentru slava şi vecinica lor pomenire.[64]Şi s’au scris acest hrisov în scaunul nostru la Iaşi de Ioan Is-Başa la 29 Iunie 7269. Grigorie Ioan V. V. Ioan Cantacuzino al 3-le logofăt, procit. Şi s’au trecut în condica Divanului.[64]<47>1761 (=7269) Iulie 16. Vornicul de Cîmpulung Nicolai Kogălniceanu porunceşte Măriuţii, fetei lui raia, să nu se amestece în moşia Tudurii Floce pînă nu se va vinde, şi atunci i se va face şi ei parte. Măriuţo, fata Raii, aice au jăluit Tudara Flocioae precum că în moşăe ce are Flocioae, ai şi tu parte şi la îngrădit nu vei să dai agiutoriu, şi e(a) să năcăjeşte săngură, numai cu fetile ei de îngrădeşte, şi tu mergi numai pe gata de cosăşti făn, de care iată că scriu să nu te amesteci păr ş-a vindi moşăe şi după ce a vende-o, apoi ţ-a face şi ţăe parte. Acesta pis. Iul. 16.[65]<48>1761 (=7269) Iulie 20. Carte de judecată a vornicului de Cîmpulung Nicolai Kogălniceanu în urma unei jalobe a Tudorii Floce că un cioban i-a descîntat pe fecior şi pe fată, şi au umblat cu farmece, din care cauză fata a rămas mută, iar feciorul a murit. + Tudora Flocioe au jăluit la noi zăcănd că fiind un ficior anumei Neculaiu cioban la Costandin Leuştean, ginerili lui Gligori Flocii şă Părascăi Flocioe, şă umblănd acel cioban cu oile pe acole pe lăngă casa Tudorii Flocioi, au mers ciobanul în casa Flocioii ş’au zăs că Marie fata Flocioii are fapt, dar el ştie să-i desfacă, şă aducănd fata apă într’o luni i-au discăntat, şă au luat fata şă au băut, şă avănd fata şă un frate, au luat şă frat(e)său de au băut, şă viind ciobanul şă al doile luni, le-au descăntat în mere, şă fetii din merea aceia i s’au legat limba şă au rămas mută 5 săpt(ă)măni, iar frat(i)le fetii s’au bolnăvit după aceia la săpt(ă)măna au murit, şă viind Tudora Flocioii ne-au arătat toată pricina aceasta, şă trimiţănd noi am adus pe cioban faţ(ă) şi l’am întrebat pentru toate aceste, el altă n’au răspuns, ce au zăs că el nici esti discăntătoru nici doftor, ce au arătat că cu invăţătura lui Gligori Flocii şă a Părascăi fimei lui au făcut cioban(ul) farmici cu păru de (nedescifrabil) şă cu ciuhur de pădure i-au descăntat pe toţi care şă cer(tîn)du-să ciobanul, tot aşa au mărturisăt, dar la dovada aceasta ce au arătat ciobanul, Gligori Floci n’au fostu faţă, iar fimee lui Părasca au fost de faţă şă s’au dovidit cu ciobanul înainte no(a)stră şă zăcăndu ciobanul de toate în faţ(ă), Parasca n’au putut tăgădui nici de cum că n’au învăţat pe cioban aceste lucr(ur)i ca să facă, ce au zăs că a face fetii de s’a îndrepta, care mai pe urmă s’au şă îndreptat fata orişce, iar nu de tot, care s’au cunoscut că toată bola lor esti dispre Gligori Floce şi dispre Părasca Flocioe fimee lui, care giudecata lor era de mare pedeapsă, dar s’au mai lăsat păr va vini Gligori Floci, nefiind el acasă, şă atunce să li se hotărască şă după[66]cum am găsăt cu cale şă cu dreptate) am dat această mărturie a no(a)stră la mîna Tudorii Flocioi aceasta. let. 7269 Iul. 20. z.[66]<49>1762 (=7270) August 16. Petre diiacul şi cu frate-său Vasile vînd o parte de moşie pe izvorul Roatelor lui Petre şi lui Damaschin cu zece lei, după ce au întrebat pe celelalte rude de nu-l cumpără. Adică eu Petre diiacul şi că Vasili frati-meu dat’am adevărat zapisul nostru la măna Petri şi a lui Damaschin, nepoţilor noştri, precum să să ştie c’avănd noi o parte de moşie pe izvorul Roatilor, am văndut ace(a) parte a noastră Petrii şi lui Damaschin ca se le fie lor dr(e)aptă moşie, lor şi ficiorilor lor, însă întrebănd noi pe nepoţii noştri anume a lui Crăciun şi alui Simion, dară ei s’au lepădat, zicănd că cu acesta preţi nu l’or lua, deci noi l’am văndut nepoţilor noştri acestora din semne în semne pănă în izvorul Ezerului drept zece lei, deci noi li-am dat acest zapis al nostru ca să le fie lor driaptă moşie în veci, însă din părău la dialu culmei pe muche şi pănă în fag, din fag la dialu pănă în muche arşiţii, iară de s’ar scula cineva a răspunde, cu noi să-ş întrebe căce ei parte ş-au luat, dară şi din ficiorii noştri să n’aibă a răspunde piste cuvăntul nostru şi pentru credinţa ni-am pus şi degetele să să criaze şi s’au mai tămplat la acest zapis oamini buni anume cari ş-au pus degetele. lt. 7270 Av. 16. + eu Vasile a Porhirii. şi eu Petre diiacul am iscălit + şi eu Ioniţă Mercăş m’am tămplat[67]4 pt s’au dat la băut cănd au făcut zapisul; 3 pt unui diiac ci-au scris zapisul. + eu Petre  + eu Gligore Cimbru m’am tămplat + eu Petre Hurghiş m’am tămplat însă de s’ar mai găsi vr’un zapis la Acsentie sin lui Crăciun să nu-i să ţie în samă or la ce giudecat(ă) s’ară tămpla. Şi eu Ghiorghiţă dascăl am scris zapisul cu zisa Petrii şi alui Vasile.[67]<50>1763 (=7271) Martie 9. Ion Erhan cerînd dela bătrînii Cîmpulungului o bucată de loc să-şi facă casă, aceştia aleg locul şi-i dau la mînă zapisul de proprietate, întărit cu pecetea Cîmpulungului. Adic(ă) noi sătenii cămpulungeni din Vatră făcut’am adevărat zapis(ul) nostru la măna lui Ion sin Vasil(e) Erhan precum să s(ă) ştie că căzi(n)d Ion înaint(e) norodului ca si-i de o bucat(ă) de loc ca să-ş fac(ă) cas(ă), am eşit o sam(ă) de oameni bătrăni şi tineri şi unde am socotit i-am dat îns(ă) cu prăjini de falce din delniţa Petrii lui Ionaşcu în sus cincisprăzece prăjin(i) şi din drum în vale cincisprăzece prăjini păr în părău ce curge în gios ce hătuieşt(e) cu Iftimie Horga ca săi fie lui driaptă moşie, lui şi ficiorilor lui în veci, altul nim(e) să nu s(ă) ispitiască cu vro pricin(ă) asupra lui Ion, iar care s’ar ispiti piste zapis(ul) nostru, să fie de mare ruşin(e) or la ce giudecat(ă) să v’ar tănpla şi blăstămat de domnul Hs. şi de alui cinstit(ă) maică şi de 318 sfinţi ij vă Nichei şi pentru mai mare credinţa ni-am pus pe anume şi pecete Cămpulungului. lt. 7271. Mar. 9. + eu Chirila Vasilaşcu + eu Toader Sabie + Ilieş Măndril(ă) + eu Gligori Măndril(ă)[68]+ Simion Budăi + Gligori Tărăţ(ă) + Petre Erhan + Ion Piticar + Ion  + Nechita Merăuţoi + Crăciun Ionaşcu + Iftimie Horga + Andrieş Nisioiul + Simion Prundian + Ion Prundian + Simion Sabie + Necula Uliian. + Vasile sin diacon + Gheorghe Zmucil(ă) + Gheorghe Erhan + Nistor Erhan + Mihai  + Vasil(e)  + Simion Crăciunescu + Nechifor Horga + Stefan sin Grozii + Neculai Ciotărcă. + Păntălei Gănscă. eu Ursul dascal m’am tămplat. Şi eu Gligori Hasnăş am scris cu zisa acestor numiţi mai sus şi de scris mi au dat şes(e) pt. şi noo sătenilor un leu de băut.[68]<51>1763 (=7271) Aprilie 2. Gheorghe Bance avînd o moşie în dealul Botcenilor, făcută din pădure verde, şi ajungînd la slăbiciune, o vinde peitoare nepotului său Toader Sabie care are să-l şi comînde. + Adică eu Gheorghe Bance făcut’am adevărat zapis(ul) meu la măna nepotului meu Toader Sabie precum să s(ă) ştie că avănd eu o driaptă moşie a me făcută din p(ă)dure verde şi de părinţii miei în dial(ul) Botcenilor în bătca ce mare drept în margin(e) de cătră Ciurleşti, merge margin(e) la dial supre răs(ă)rit păn suptu Măgură care se numeşte a Anuţii lui Boatcă, şi de suptu Măgură dreptu în Opcioar(ă) şi din obcioar(ă) căt va pute deşchid(e) şi păn în picior(ul) cel mare şi picior(ul) la val(e) şi păduric(e) păn în gura părăului celui mare ce s(ă) ho(tă)reşte cu alui Sabie şi di(n) gura părăului drept în bătca ce mare, deci fiind mai înain(te) că luoasem (!) co (!) 70 eli tot de la măna acestui nepot[68]numit mai sus, acmu, fiind eu la săbăgiun(e) (!) pentru vărsta bătrăneşilor, i-am văndut-o peitoar(e) şi mi-au mai dat  lei care s(ă) fac cincispreci, adic(ă) 15 lei, dar moşie de la cas(ă) şi din Prisloap(e), şi această moşie iar acestui nepot numit mai sus i-am dat ca se-i fie lui driaptă moşie, lui şi ficiorilor lui şi nepoţilor lui în veci, dar acestu nepot să aibă a mă comănda la moarte me şi mai la urmă, iar de nu, el va da sam(ă) înainte lui Dumnezău, deci care s’ar is(pi)ti piste zapis(ul) acesta să fie a-l supăra, să fie blăstămat şi afurisit de 318 sfinţi de la Nichie şi de min(e) neertaţi să fie, şi pentru mai mare credinţa mi-am pus degetul. let 7271 april 2. – eu Gheorghe Bance – eu Gheorghe Robul răzeş – eu Ilieş – eu Simion Crăcenescu – eu Neculai Piticar – eu Ioniţ Răescul – eu Neculai Ulian – eu Chirila Vasilaşcu – eu Gheorghiţ – eu Toader Mercăş – eu Lupul Forminte – eu Păntilii Bărdan – eu Petre Mercăş – eu Gavril Liţul şi eu Gligore Hasnăş am scris cu zisa Bancii şi doi lei au dat de băut oamenilor şi de scris on leu.[69]<52>1763 (=7271) Iunie 4. Carte domnească a lui grigorie Ioan Calimah V. V. cu care scuteşte pe Cîmpungeni de dările cerute de Maria jitniceroaia. Noi Grigorie Ioan V. V. din mila lui Dumnezeu Domn ţerii Moldovei facem ştire cu această care a Domniei mele că s’au jeluit locuitorii din Cîmpulung ot Suceava spunînd că Dumneaei Maria jitniceroaia le cere pe an dela fiecare casă cîte un leu din venitul moşiilor şi zeciueala pentru grădinile de legumi şi pentru fînaţe, deci cercetîndu-să această pricină de Divanul Domniei mele, s’au aflat cu cale să nu fie supăraţi cu leul de pe casă şi cu zeciuiala dela grădinile de[70]legumi şi dela fînaţele ce s’ar afla pe acele văi, precum şi pînă acuma au fost scutiţi de aceste dăjdii, fiindcă locuesc în loc strîmt, iar pentru munţii dăruiţi Mariei Jitniceroaiei pe cari Cîmpulungenii pasc vitele lor, s’a aflat cu cale ca dejma după obiceiu vechiu asemene să urmeze ca şi pentru munţii mănăstireşti şi numai atîta să aibă a lua şi Dumneaei jitniceroaea şi nici un ban mai mult. Deci pentru întocmai urmare a acestei sus arătate hotorîri am dat Cîmpulungenilor această carte a Domniei mele. aceasta poruncim. 4 Ianuarie 7271. Vel Logofăt, procit.[70]<53>1763 (=7271) August 3. Constantin Sabie se jeluieşte înaintea vornicului de Cîmpulung pentru împresurarea moşiei sale de către un Simion Lehaci. Vornicul Ilie Cîrste îi chiamă de faţă, îi înpacă şi dă lui Constantin Sabie scrisoare ca să-i fie de credinţă. Viindu înainte no(a)stră Costantin Sabie şi arătăndu pricină pintru ce-i şed(e) o bucăţe de moşie înpresurată de cătră un Simion Lehaci, şi trimeţindu şi chemăndu-i de faţ(ă) pe Nastasie, făme(ea) lui Simion şi pe ficior(ul) lor, pe Petre, n’au tăgăduit cumcă nu-i moşie alui Costantin, şi luîndu-l cam de amăruntul, au fostu rămas Costantin dator lui Lehaci cu patru oi, şi stăpăne moşie pintru acel(i) patru oi, dar învoindu-să ei înainte noastră, au dat Costantin trii lei lui[71]Lehaci şi s’au înpăcat, dar iarba întracestu an tot să o cosască Lehaci, iar dil(a) acestu an înainte Lehaci să nu să mai atingă de moşie lui Costantin, deci i-am dat şi noi această însă(m)nar(e) a noastră la măna lui Costantin să-i fie de credinţă să-ş stăpăn(e)asc(ă) moşia cu paci. Aceasta. let 7271. Av. 3. Ilie Cîrste biv vel şatr. vornic.[71]<54>1763 (=7271) August 10. Mărturie de judecată şi hotarnică făcută de vornicul de Cîmpulung în urma unei cărţi gospod care rîndueşte a aşeza pe Manolachi şi Solomon Floce în stăpînirea unor moşii. După priimire cărţii gospod pentru aşezare în stăpănire pe Manolachi şi pe Solomon Floce de cătră nişti unchi ai lor, fraţi cu părinţii lor, chemăndu-să de faţă înainte me, s’au cunoscut cu dreptul că Mănolaki şi Solomon şi cu muma lor au toată dreptate a stăpăni moşiile lor ca şi mai înainte la care s’au dat această mărturie de judecată cu priimire unachiului lor Grigore Floce, şi s’au rănduit oameni bătrăni şi tineri de au aşezat hotarăle moşiilor lor ca să nu mai aibă între dănşii mai multă pricină, şi s’au pus hotarăle la moşiile lor pe Vale sacă dela fundul părăului Schiopescului şi dreptu la dial la gura plaiului Pojorătei, şi de acolo tot opcina la dial pe’n pietrile Căpă(ţi)nii şi di acolo tot drept la deal pănă în munte la pietrele roşii, undi esti şi on paltin, şi di acolo dreptu în isvorul Gemălăului şi piste părău la capul Piciorului rădăcinii, şi di acolo tot muche piciorului pănă în opcina lui Gherondi unde să chiamă Bătca neagră, şi di acolo on părău în vale, ce se scură în apa Colbului şi tot apa Colbului în vale pănă undi să tăşneşte cu on părău ce să chiamă Părăul rece, ce cură dela Scăldători de cătră Rarău, şi dela Scăldători on părău ce cură la săhăstrie Dodului, şi dela săhăstrie dreptul la vărvul Opcinii Bodii şi di acolo dreptu pe on părău în vale ce să numeşte părăul mutului[72]pănă în apa Văii săci undi să tălneşte cu părăul Schiopăscului şi tot părăul Schiopăscului la dial la fundul părăului de unde s’au început hotarul, aşe să aibă a stăpăni nebăntuiţi de nimene atăt cămpul, cosire i păşunatul cum şi pădure după cuprindere hotarălor lor. Acesta scriim. let 7271 avgust 10. d. După priimire cărţii gospod a Mării sale Grigore Ioan Voevoda bojiu mil. gospodar zemli Moldavsc.[72]<55>1763 (=7271) Decemvrie 5. Ionică, monah din Slatina dă fiiului său, preotului Andronic o casă cu loc şi cu pămînt în Cîmpulung, ca astfel să-l înzestreze ca şi pe ceilalţi feciori şi fete. + Adic(ă) eu Ionic(ă) monah ot Slatina dat’am adivărat zapisul meu la măna fiiului meu preotului Andronic precum să s(ă) ştie că de nimene silit nici asuprit da me bună voi i-am dat casa me cu loc i cu pămănt în Cămpulungu care acel loc cu cas(ă) m(i)au fost cumpărătur(ă) drept 20 lei, şi eu căţi ficiori (lipseşte ceva) fet(e) am mai avut, i-em înzestrat cu (rupt) pe fiiul meu acest mai mic Andronic preoţăndu-s(ă, n(e)avănd cu ce-l înzestra, i-am dat aceast(ă) cas(ă) mai sus scris(ă) să-i fii lui ocin(ă) (nedescifrabil) în veci cu loc(ul) ii, nime din ficior(i) au din fet(e) au din nepoţi au din to(a)t(ă) săminţenie me să nu-s(ă) amestici la acest[73]făr de numai preotul Andronic fiiul meu să s(ă) amestici şi stăpăniască şi el şi copii lui (nedescifrabil) în veci, iar din ficior(i) au din fet(e) au din gineri au din nepoţi au din ce săminţănie a me s’ar scula pist(e) acest zapis as(ă) ispiti la cas(ă), să fie blăstămat şi afurisit păn în veci, car(e) aceast(ă) cas(ă) i-am dat’o fiiului meu Andronic fiind ficior mai mic... (nedescifrabil) înzestrat fiind c-au luat parte lor (nedescifrabil) ş-am dat acest zapis la măna fiiului meu Andronic să fii dra(p)t(ă) şi ocină păn în veci şi pentru credinţa am şi iscălit înainte a mulţi omini buni şi marturi cari ş-au pus şi degetili mai gios. + eu Ionic(ă monah ot Slatină şi noi marturi + eu ermonah Pahomi + şi eu ermonah Calinic + şi eu ermonah Calistru şi eu am scris acest zapis cu zisa (nedescifrabil) lui Ionic(ă) iroddiacon Efrem. let 7272 Dec. 5.[73]<56>1764 (=7273) Septemvrie 16. Cartea de judecată a vornicului de Cîmpulung în o pricină a lui Manolachi sin Ion Floce cu cumanta sa, fata lui Petre Raia, pentru o moşie. Facem ştir(e) cu această scrisoar(e) a noastră că viindu Manolachie sin lui Ion a Flocii şi’npreună cu o cumnată alui însă fata Petrii Raii, şi arătăndu pricină pintru nişte moşii ce-au fostu alui Ion a Flocii, însă o delniţă din sus de Strajă şi o moşie pe val(e) sac(ă), dar însurăndu Ion Floce pe un ficior a lui şi luăndu fata Raii, îi didesă tatăsău o bucăţe de loc pe val(e) sac(ă) ficiorului, dar tămplăndu-să şi morindu Toader ficior(ul) lui Ion şi ducăndu-să norusa la tatăsău la Rae, au mersu la cumnaţi şi la soacră sa şi au schimbat moşie ce(a) de pe val(e) sac(ă) cu ce(a) din sus de straje[74]car(e) i-au dat şi zapis pe moşie nurorisa, dar acmu e(a) vra să stăpănească şi o parte şi altă, dar noi am socotit că nu este cu dreptul pe cum am întrebat şi pe săteni bătrăni car(i) s’au tămplat însă Toader Budăi, Chiril Vasilaşcu, Toader Răescul, Gligor(i) Tudurean, Ioniţ(ă) Răescul şi alţi săteni mulţi car(i) să mai tămplas(e) di i-am dat şi noi această scrisoar(e) a noastră la măna lui Manolachi şi a fraţilor lui să-ş stăpănească ei moşie di pe val(e) sac(ă) fiindu-l(e) lăngă cas(ă), şi-n ce(a) de după Straje iar fiindu-i lăngă cas(ă), aceasta facem ştir(e). let 7273 Sept. 16. Negoi Dănealescu, adiverez.[73]<57>1765 (=7273) Maiu 20. Axenti Coca, fiind mai de aproape rudă cu Petre Diac, cînd a vîndut acesta moşia sa lui Damaschin, nu a voit s’o cumpere atuncea, iar mai tîrziu voind s’o răscumpere dela Damaschin, vornicul de Cîmpulung Cantacuzino, îl dă rămas pe Axenti Coca, fiind că n’a cumpărat moşia cînd a fost întrebat. Fiindu că Petre Diiac au întrebat pe Acsănti Coca nepotu său cănd au văndut moşie lui Damaschin, iar nepot Petri numai că-i nepot de văr primar, iar Acsăn(te) Coca este nepot de frate şi lui să cade să cumpire moşie, dar s’au dovedit înainte me, că au întrebat pe Acsănte Coca cumpăra-o, el au zăs că n’are putinţă să cumpere moşi(a), şi au cumpărat’o Damaschin şi cu Petre nepoţii lui de văr primari, acmu Coca dacă au mai înbogătit s’au sculat să întoarcă bani, deci eu l’am dat rămas pe Acsănte Coca dece n’au dat bani cănd era nevoe şi l’au întrebat, şi Damaschin să-ş ţie moşie cu pace. 7273 Mai 20. Cantacuzin ban.[75]<58>1765 (=7273) Maiu 23. Carte de judecată a lui Constantin Cantacuzino, vornic de Cîmpulung, în pricina lui Toader Tolovan care se leagă de un loc din Iacobeni numai din cauza că locul să chiamă a Tolovanului, dar neaducînd nici o dovadă, vornicul îl dă romas pe Toader Tolovan. Viind de faţă înainte me la giudecat(ă) Toader Tolovan şi cu Ecobenii de pe Bistriţă, zicănd Toader Tolovan cum că are şi el parte de moşie acolo unde şăd Ecobenii, deci am întrebat pe Toader Tolovan cu ce dovadă să ţine că are şi el moşie acolo la Iacobeni, alt(ă) dovadă n’au arătat numai ce au zis că este acolo un loc ce-i zic Tolovan şi pentru că au chemat pe tatăsău Tolovan, zice că pentru aceea s’au chemat şi acel loc Tolovan şi pentru aceasta zice că i-i moşiea lui, dară eu l’am mai întrebat pe Toader Tolovan, de cănd este el, fiind om de 50 de ani, mai stăpănit-au acel loc, sau mai avut-au giudecată la v’un boer pentru acel loc cu Ecobenii, el au zis că nu l’au stăpănit nici giudecată n’au avut nici au scos vro scrisoare de nicăiri... (nedescifrabil) carte, şi în sfărşit pravila zice necăutăndu-ş cineva moşiea întratăţa ani să fie lipsit de moşie şi carele sau cunoscut că Toader Tolovan treage(!) ca să ei moşiea numai că să chema acel loc pe numile tatălui său şi care au mărturisit căţiva oameni bătrăni înaintea me pentru Tlovan, tatăl lui Toader Tolovan, vine din Cămpulung toamna la vremea cănd să prinde peşte şi-ş făce(a) colibi pe aclo şi prinde(a) peşte şi pentru atăta au început a zice oamenii acelui loc Tolovan pe numele Tolovanului, deci neavănd Toader Tolovan nici o dovadă asupra acelui loc loc l’am dat rămas pe Toader Tolovan, iară Iacobenii să-ş stăpănească locul în pace. 7273 Mai 23. Costantin Cantacuzino biv vel ban.[76]<59>1765 Maiu 25 /anul numai dela Hs.). Jupînul Constantin Pantazi, cupeţ ot Suceava cumpără dela Grigore Hasnăş un vad de moară împreună cu o poeniţă la Vadul cailor cu preţul de douăzeci şi doi de lei. aDecă eu Grigore Hasnăş ot Cămpulungu şi împreună cu tot neamul mieu, dat’am zapisul nostru la măna dumisale giupănului Costantin Pantazi, cupeţ ot Soceavă, precum să să ştie că am văndutu o dreaptă moşie, însă ce feali de moşie un vad de moară la vadul cailor înpregiur cu poeniţă care slujeşte pe supt surduc şi merge pe suptu surduc în gios pănă în vadul poenii, şi întorcănd iar înapoi alăture pe lăngă Moldova cu lungă cu tot iară pănă în vadul cailor, de unde s’au începutu; şi tocmala me(a)u fost şi me(a)u dat doozăci şi doi lei, deci i-am văndut’o eu Dumisale cu bună voe noastră ca să-i fie dreaptă moşie în veci de veci, iară de ne-am mai scula noi din toţi care mai gios ne-am iscălit să ne mai ispitim a-l scoate fără de voea numitului Costantin şi a giupănesii dsale şi a cuconilor Dumilorsale, să fim suptu blăstămul lui Dumnezeu şi legaţi de 318 oteţi ije v Nechiea. Deci mai mare credinţă ne-am şi iscălit. let 1765 Mai 25. Grigore Hasnăl. erei Ghiorghiţă. erei Giosan. Petre brat. şi eu Toader Lucanul din Vamă m’am iscălit şi tot neamul mieu. şi la acest zapis s’au mai tămplat şi alţi oameni ot Cămpulungu bătrăni şi tineri care s’au pus pre anume. Toader Flam. Petre Grămadă. Simion Crăciunescul. Andrei Ţimpău Ion Ţinpău. şi eu Ioniţă Măndrilă dascal m’am tămplat şi eu Simion sin Ţinpău. şi eu am scris cu zisa numiţilor mai sus şi s’au dat adălmaş doi lei şi de scris 60 de bani. Vasile Cimbru.[77]<60>1765 Iunie 1. (numai anii dela Hs) Vornicii de Cîmpulung Nicolai Cogălniceanu, vib vel păharnic, şi cu Anghelaki, cercetînd în urma unei porunci gosposd pricina între Floceni şi Căndreni pentru muntele Ouşorul, hotăresc că Ouşorul este al Căndrenilor, stătoresc hotarele şi spun că cine se va scula în potriva acestei hotărîri să plătească gloabă 10 galbeni şi să capete 100 de toiege. Hotarnică a muntelui (O)uşorului. Viind înaintea me Căndreni(i), bătrăni(i) satului, Costantin Candrea şi Vasile Candrea şi Axente Candrea şi Donisă Candrea şi ficiorii Candrii zicănd că au pricină cu Floceni pentru hotarul muntelui a (O)uşorului, şi mergănd noi de faţă cu cuconul Anghelachi din porunca Gospod. Neculai Gogălniceanul ca să luom sama la pricina lor, şi cercetănd noi pricina între dănşii, am găsăt că rău şi fără de cale să acolisesc Flocenii spre Căndreni care şi scoţind oameni streini jurători, şi au mărturisit dreptu şi un Vasile Iuga şi Chiruţa Todaşcu şi Ursuţu Candre şi Costantin Todereanu şi un Toader Rogină, aceştiea jurănd toţi cu suflitele lor că drept a Căndrenilor este muntele (O)uşoru, şi văzind noi că părăndu-să de faţă înaintea noastră, am hotărăt pe Căndreni cu hotarul den Săhla Suhărzălului în făntăna Rocsandi şi din făntăna Rocsandi în apa Bistriţii drept, şi apa în gios pănă în dreptu handanului în făntăna mucidă, şi din făntăna mucidă drept în apa Dorni, şi iară den făntăna Rocsandi apucă spre apa Coşni drept la vale pe părărul Făgiţelului în apa Coşni şi Coşna în gios pănă la gura api Teşni ci să tălnescu apele, şi aşă am hotărăt în frica lui Dumnezeu ca să stăpănească cu paci şi nesmintiţi de nimene, şi părătorii fiind de faţă toţi la hotărîrea aceasta, pren cheltueala Căndrenilor 7 galbini, şi cine să v’ar scula peste hotărirea aceasta, globă să de 10 galbini şi căte una sută toegi fără nice o milă, şi noi am dat adevărată hotărărea în faţa tuturor răzeşilor să fie stăpănitor(i) Vasile Candre şi Stefan Candre şi Grigori Candre şi Toader Ursu Candre, la aceştiea s’au dat şi această[78]hotărăre, s’au făcut de samă la Cămpulung la veletul 1765 Iunie 1. Necolai Kogălnicean biv vel pahar. Anghelaki vornic.[78]<61>1765 (=7274) Noemvrie 11. Gheorghe sin Vasile Coca cu fraţii săi vinde o casă din Cîmpulung cu pivniţă, cu căsoaie şi cu şopron lui Gheorghiţă al popii lui Constantin cu 27 de lei, iar acesta o vinde apoi lui Constantin Pantazi Grecul, cupeţ ot Suceavă cu 29 de lei. Adic(ă) eu Gheorghe sin Vasil(e) Coca şi înpreun(ă) cu toţi fraţii mei, anume Stefan şi Acsinta şi cu Ion şi cu toat(ă) voe maicăi nostre, făcut’am adevărat zapis(ul) nostru la măna lui Gheorghiţ(ă) a popii lui Costantin din Cănpulu(n)g precum să s(ă) ştie că avă(n)d noi o cas(ă) în Cănpulu(n)g pe dreaptă moşie a părinţilor noştri după cum arat(ă) hotarnic(a) prin mărturie a oamen(i) bun(i) şi bătrăn(i) şi tămplăndu-s(ă) de sintem strămutaţi de aic(i) din Cănpulu(n)g, am făcut această cas(ă) vănzătoar(e), s’au aflat aces(t) Gheorghiţ(ă) care scrie mai sus, şi ni-am tocmit casa şi cu pivniţ(a) şi cu căsoe de pivneţ(ă) şi cu şoprun denaint(ea) cas(ei) dreptu 27 de lei adic(ă) doozeci şi şepte de lei ca s(ă) fie suptu stăpănire lui şi si fie driaptă moşie lui şi ficiorilor lui şi nepoţilor lui în veci de veni, nime altul, sau din niamul meu, sau din fraţii mei, fiind că n(e)-am văndut’o cu toată voe noastră acestor numiţi fraţi, iar care s’ar scula piste zapisul nostru în vron chip să fie de mare ruşin(e) înainte giudeţului şi blăstămat de domnul Hs. şi de 318 sfinţi ot Nichei, şi pentru mai mare credinţa mi-am pus şi degitil(e). let 7274 Noem 11. + eu Gheorghe Coca + eu Stefan brat. + eu Acsinte brat. + eu Ion brat + eu Ghenuţa Coculias(a) maica acestora.[79]şi la această scrisoar(e) sau făcut înaint(e) a mulţi oamen(i) bun(i) tiner(i) şi bătră(ni) cari s’au pus şi pe anume. + eu Chirila Vasilaşca (!) + eu Ioniţ (nedescifrabil) + eu Ion a Chiruţ + eu Toader a Palaghii + eu Ion Condor + eu Ioniţ Corlăţan + eu Petre sin Olar + eu Gheorghe Şandru + eu Gavril Liţ(u) + eu Toader Croitor + eu Gavril sin Vas(i)le Cimbru + eu Gheroghiţ Zmucil(ă) + şi eu Petre Sofron... Vasile Cimbru + eu Ilieş Gănscă. + eu Vasil(e) a Chiruţ + Ioniţ sin Petrii + eu Gligori Şandru + eu Lupul Cherchiriţ. Şi la această scrisoar(e) au dat Gheorghiţ a popii un leu pe o vadră de vin driaptă aldămaş şi mie de scris 7 pt. Ion dascal m’am tămplat Şi eu Gligor Hasnăş am scris cu zisa acestor numiţi mai sus. Şi eu Ghiorghiţ sin popii lui Costantin am văndut Dumlui Costandin Grecul, cupeţ, această cas(ă) cu voe me cu zvorişte ei cum scrie în zapis şi preţul mi-au dat doozeci şi noo de lei bani, şi pentru credinţa a(m) pus şi degetul. + eu Ghiroghe sin a pop(ii) a pl. 23. ierei Ioniţ Mircăş m’am tămplat şi eu preutul Petre Şandru m’am tămplat la această tocmală. + şi eu Petre grămadă m’am tămplat la această (tocmală) + şi eu Petre pop m’am tămplat + şi eu Sămion Budăi m’am tămplat la această tocmal(ă) + şi eu Ioniţ Măndril(ă) m’am tămplat la această vănzare a casii. Zapisul casăi ce-am cumpărat eu la Cămpul lungu. Costandin Pantazi Grec supeţ ot Suceav.[80]<62>1765 (=7274) Decemvrie 11. Ioniţă sin Vasile al popii Micului mărturiseşte că s’a judecat înaintea vornicului de Cîmpulung biv vel ban Cantacuzino pentru zestrea ce a cerut-o dela unchiul său preotul Vasile, şi că vornicul le-a ales toate pricinile. Adecăt(e) eu Ioniţ(ă) sin Vasile popii Micului dat’am zapisul meu la măna preutului Vasile, a unchiu-meu, precum să s(ă) ştie că avănd eu giudecată cu unchiu-meu înainte dum(isale) biv vel ban Cantacozăn, vornicu nostru ot Cănpulung, pintru zestre ce mai cer eeu (!) la unchiu meu, ne au ales Dum(nealui) toate pricinile noastre şi au rămas casa me bez 50 lei ce-m(i) mai didesă mai înainte, iar de m’aş mai scula (rupt) mai răspunde ceva asupra unchiu meu pentru ca să mai cer zestre după cum ne-au hotărăt Dum. stăpănul, să fiu de mare ruşine înaintea giudecăţăii şi pentru mai mare credinţă am iscal. let 7274 Deche 11. eu Ioniţă sin Vasile a popii Micul. Cantacozin ban dinainte me s’au făcut această scrisoare.[81]<63>1765 (=7274) Decemvrie 25. Toader Răescul, Constantin Piticar, Dumitru Piticar, Nicolai Piticar şi Ion Răescul mărturisesc cu sufletele lor, precum au mărturisit şi înaintea vornicului de Cîmpulung biv vel ban Cantacuzino, că Chirilă Piticar a mai dat o vacă de frunte lui Ion Lucan pentru o moşie a părinţilor lui Ion turturean şi apoi şi-a făcut casă pe ea. + Adicăte eu Toader Răescul, eu Costantin Piticar, eu Dumitraş Piticar, Neculae Piticar, Ion Răescul, (s)criem şi mărturisim cu sufletil(e) noastre, precum ştim cu bună dreptate, car(e) viindu aci în Cănpulungu Ion Turturean şi căutăndu o bucăţe de moşie a părinţilor lui, car(e) ace(a) moşie este dreptu în mijlocul Cănpulungului, car(e) este şi zapisul faţ(ă) de cine-i văndută, dar noi ştim cu sufletil(e) noastre că au mai dat Chiril Piticar o vac(ă) de frunte osăbit de bani gata lui Ion Lucan, şi apoi şi-au făcut Chiril Pitical casa în cheltuial(a) lui pe ace(a) moşie, deci pe cum am mărturisit înainte Dum. biv vel ban Ca(nta)cuzon (!) vornicului nostru, aşe mărturisim şi ‘nainte altor boeri giudecători, însă neputăndu vini după porunca Dumsal(e) biv vel ban, fiindu oamin(i) slab(i) de bătrăneţ(e) şi neputincioşi, am dat această mărturie a noastră şi pintru mai mar(e) credinţa ne-am pus şi pre anume. let 7274 Dec. 25. + eu Toader Răescul + eu Dumitru Piticar + eu Costantin piticar + eu Necula Piticar + eu Ion Rusan[82]<64>1766 Ianuarie 16. Carte domnească a lui Grigore Alexandru Ghica V. V. cu scutiri şi privilegii pentru Cîmpulungeni. Noi Grigore Alexandru Ghica V. V. din mila lui Dumnezeu Domn ţerii Moldovei, facem ştire cu această carte a Domniei mele pentru locuitorii din Cîmpulung ot Suceava, că fiind ei peste putinţa lor asupriţi şi cu nedreptate scurtaţi la rîndueala birului, atît pentru ciferturi, cît şi la ajutorinţă şi la mucaret, de n’au ştiut nici ei cît au să plătească pe an, deci am hotarît Domnia mea să se facă bună orîndueală cu dăjdiile lor, pentru a-i linişti şi a aduce la cunoştinţa lor cît au de plătit pe an pentru a nu fi scurtaţi din partea Visteriei, dar şi spre uşurarea lor a face o dreaptă împărţire a vadelelor de plată, deci ne-am milostivit a statorì birurile lor, ca în toată ţara, aşa ca să plătească pe an 920 de lei, cari vor umbla pe opt luni, şi pe o lună vor da un cifert pentru poclonul baeramului, şi la vremea mucareriului vor da două ciferturi, care vor umbla pe o lună, iar la vremea ajutorinţei vor da patru ciferturi în două luni, iară pentru morile şi crîşmele lor, ce se vor scrie la vremea ajutorinţei şi a mucareriului, vor plătì cum vor socotì slujbaşii, cum şi preoţii şi ţiganii cari se vor afla la Cîmpulung, să vor scrie, şi vor plătì după cum va hotărî Visteria. Şi aceasta va fi tot birul lor pe un an, iar peste această sumă arătată să nu fie cu nimic mai mult supăraţi. Totodată facem ştire că pentru păzirea acestor hotarîri am dat această carte a Domniei mele la mîna Cîmpulungenilor. 1866 Ianuarie 16. Grigore Alexandru Ghica V. V. s’a scris la Condica Visteriei. Ioan Scarlatachi, vistiernic. S’a autentificat din partea tribunalului Suceava la 15 Iunie 1784. Kichler Hauptmann Auditor.[83]<65>1766 (=7274) Ianuarie 25. Preotul Andronachi împreună cu preoteasa Ioana vînd nepotului lor Ion sin Dumitru Burduhosul o căşcioară în Cîmpulung împreună cu locul dimpregiur şi cu pomişori, fiindcă ei, vînzătorii, nu mai pot trăì în Cîmpulung. + Adicăte eu preutul Andronachie şi’n preună cu preuteas(a) noastră Ioana şi cu fiii noştri anume Vasil(e) şi Gav(ril)iţă dat-am adevărat zapisul nostru la măna nepotului nostru anume Ion sin Dumitru Burduhosul, însă lui şi fiilor lui, precum să s(ă) ştie că avîndu eu o căscior(ă) în Cămpulungu cu locul ei înpregiur, şi cu pomşor(i), danie dată zestre mie dil(a) tatămeu, fiindu eu ficior mai mic, neputăndu eu să trăescu în Cămpulungu, m’am socotit eu cu preuteasa me şi cu fi mii, ca să o vănzu şi am văndut-o nepotumeu lui Ion, dreptu zece lei, ca să-i fie dreaptă moşie de acmu înaitne, lui şi copiilor lui în veci, socotindu din toţi nepoţii mii că acesta este mai volnic, fiindu şi el zăzeş cu mine, socotindu noi şi cu mulţi oamini de cin(s)te şi de frunte din Cîmpulungu, anume preutul Şandru Ilieş Măndril(ă), Gligor(i) Şandru, Dumitru Bărdan, Ion Mircăş, Petre Lehaci, Stefan Lateş, Ion Piticar, Lupul Chechiriţ(ă), Toader Croitor, Vasili Nemţan, Petre Măndrilă, Vasili Pei, Stefan Cojocar, Istrati Nastă..., Chirila Stanţa, David jid, şi eu mama lui Ion şi alui Vasili m’am tămplat, şi eu preutul Andronachie pintru mai mar(e) credinţa am iscălit, iar nepotumeu Vasili de ar(e) ceva a răspunde, cu mine să-ş caaute(!) iar lui Ion să aibă a-i da bun(ă) pac(e). eu erei Andronachi let 7274. Ghen. 25.[84]şi pintru zapisul cel vechi a casii cu moşie ei de cumpărătur(ă) este la măna cumnatu-meu lui  fiindu că el pe urmă au trăit în cas(ă), să i s(ă) e dila măna lui şi acela, şi să s(ă) de la măna nepotu-meu Ion, şi căndu s’au făcut acestu zapis pe această aşezar(e), s’au cheltuit un leu adălmaş cu aceşti oamin(i) numiţi mai sus, şi 3 pt de scris zapisul şi eu am scris cu zăsa numiţi(lor) mai sus şi am iscălit. Vasile Cimbru. + precum si să ştie că moşiile care mi-au dat noi părinţii noştri pănă au trăit şi ni li-au înpărţit precum au socotit ei, adecă moşie casăi, livada, au dat’o a doi fraţi, lui Vasile şi lui Precob în doi drept, iară lui Ioniţ(ă) i-au dat părinţii, adecă măsa, o bucăţe de moşie de la vale, unde ş-au făcut Ioniţ(ă) casa, care ace(a) moşie au fost de moşu-său dată măni-sa, şi măsa i-au dat’o lui Ioniţ(ă), şi fiind ace(a) moşie puţunte, i-au mai dat lui Ioniţ(ă) şi altă bucăţe de moşie piste vale, unde să disparte cu moşiile Burdu(ho)jenilor în Săcătură, care ace(a) moşie au fost din parte tătăne-său, şi ni-am învoit şi noi fraţii la împărţitul moşiilor, eu Vasile am făcut scrisoare lui Ioniţ(ă) frăţine-meu cu frate-meu cu Precob ca s(ă) fie el odihnit cu moşie, el şi ficiorii lui, care s’au tămplat şi oamin(i) strein(i), Lupu Chechiriţ(ă), Ion Medrihan, şi Ioniţ(ă) sin Ion Tudurian. şi eu Stefan sin Ghiorghiţ(ă) dascal, am scris această scrisoare cu zisa numiţilor mai sus. (vlt. 7281. April 2. (1773).[85]<66>1766 (=7274) Maiu 12. Toader Vasilaşcu împreună cu feciorul său Ioniţă, mutîndu-se din Cîmpulung la ţară, lasă moşia lor să o stăpînească diaconul Stefan Mircăş pînă va venì ori Toader Vasilaşcu, ori ficiorul său să o ceară. + Adecă eu Toader Vas(i)laşcu înpreună cu ficiorul meu Ioniţe, făcut’am scrisoar(ea) noastră la măna diiaconului Stefan Mircăş, pentru să s(ă) ştie că răsărindu-ne noi de acolo di la Că(m)p(u)lungu, şi işindu în ţar(ă), dar răm(ă)indu-ne o moşie driaptă a noastră, şi lăsind-o noi la măna diiaconului Stefan Mircăş să aibă a o stăpăni parte noastră căt a cuprinde în lungu şi în lat din cas(a) noastră la val(e) pănă în capul Pod(i)reului, cum merge dănbul, şi păn (nedescifrabil) dincoace de părău Nechitii la dial, şi tai la dial alăture păn în vărvul dialului ce să hot(ă)răşti cu cofiţe păn în spărlitura) dialului, cum merge cărare, şi tai pe deasupra Comăndăriascăi păn în livada lui Mircăş păn(!) arinaş, şi dasupra priscăcii în părău, şi părău la vale, şi işindu din gura părărului casii la vale păn dreptu apa Sărătrucului, şi această moşii a noastră dr(e)aptă di pe p(ă)rinţii noştri să aibă diiaconul stefan Mircăş a o stăpăni pănă oi vini eu or ficiorii mei, şi pentru credinţa ne-am pus degitile. + eu Ioniţ(ă) Vas(i)laşcu + eu Toader sin Vasilaşcu. let 7274 Maiu 12. şi la această scrisoar(e) a noastre(!) şi alţi oamin(i) buni din Cămpulungu. + eu Toader Budăiu ot Cămpulungu m’am tămplat + eu Petre Lehaci. + eu Gavriliţe. + eu Toader Sturza + eu Ioniţ(ă) Sturza tij m’am tămplat + eu Ioniţ(ă) Popăscul tij m’am tămplat + eu Simion sin Mazăre tij m’am tămplat la această scrisoar(e).[86]<67>1766 (=7274) Iulie 3. Stefan Chechiriţă cu fratele său Lupul arată care este partea de moşie a lui Manolachi (?). Adic(ă) eu Stefan Chechiriţ(ă) dinpreună cu fratimeu Lupul, făcut’am scriso(a)r(e) noastră la măna lui Manolachi precum să s(ă) ştie, că alor esti (nedescifrabil) din piciorul cel mare spre Bod(ea) şi cum treci vadul la Săhăstrie, parte(a) dinspre Pojorăta cum curge iar în gios păn în zăvoar(e), şi pentru credinţa ni-am făcut scriso(a)r(e) unul la măna altue şi n(e)am pus şi degitil(e). let 7274 Iul. 3 + eu Stefan Chechiriţ(ă) + şi ... chiriţ.[86]<68>1766 (=7274) (fără indicaţia zilei şi lunii). Carte de judecată a vornicului de Cîmpulung Constantin Gane dată lui Nistor Vlăgea şi lui Manolachi sin Ion Flocea pentru o moşie din Izvorul colacului. Facem ştire cu această carti de giudecat(ă) la măna lui Nistor Vlăgii i la măna lui Manolachi sin Ion Flocii precum să s(ă) ştie că viindu ei înainte me şi a tot norodul dinpreună cu Petre Ţinpău i Ursul Şuiul pentru pricina unii moşii anume pe izvorul colacului zicăndu că ar ave şi ei parte de moşie care au arătat şi zapis şi o parte şi alt(a), deci cercetăndu-să zapisil(e) cu amăruntul prin oameni care au fost mai înainte şi la hătărătul moşiilor, şi s’au aflat zapisul Şuiului rău prin mărturisir(i) şi a oameni bătrăni, şi[87]au rămas moşie pe zapisul dodului, ca să o stăpăniască aceşti numiţi mai sus, deci l(i)am dat şi cart(e) de giudecat(ă), ca de s’ar scula ceelalţi să nu li s(ă) ţie în sam(ă) or la ce giudecat(ă) s’ar întămpla, că înainte me s’au făcut această hotărăre. let 7274. ceteşte: Constantin Gane.[87]<69>1766 (=7274) (fără indicaţia zilei şi lunii). Carte de judecată a vornicului de Cîmpulung, Constantin Gane, dată la 7 fraţi Checheriţă. Facem ştir(e) cu această carte de giudecat(ă) că viindu înainte me Gavril Chechiriţ, Stefan brat, Lupul brat lor zicăndu ei că au parte de moşie în val(e) sac(ă) şi aducăndu ei pe un văr a lor anume manolachi sin Ion Floc(e) şi scoţindu zapis şi o parte şi alta, şi cercetăndu-s(ă) zapisăl(e), am socotit că a fi cu dreptat(e) ca să nu fie unu mai osindit decăt altul, să nu s(ă) ţie zapisăle în sam(ă, am orănduit oamen(i) bătrăn(i) ca să înparţă moşie de al doile pe şepte fraţi, şi am orănduit oameni, anume Ilieş Măndrilă, Gligor(i) Măndrilă, Gavril Măguran, Vasili străjer, Petre Rai, Vasili sin Lupul Floc(e), Vasili Hurghiş, Toader Lehaci, deci înpărţindus(e) moşiile, au rămas să-ş ţie cineş parte sa, iar de s’ar scula cineva dintraceşti 7 fraţi la vro giudecat(ă),[88]să nu li să ţii în sam(ă) şi înainte me s’au făcut această hotărăre. let 7274 şi pe unde mai au ei moşie toată să (să) cerceteză şi să s(ă) înpartă.[88]<70>1766. (numai anii dela Hs. fără indicaţia lunii şi zilei). Iftimia lui Chirilă Piticar rîndueşte cu limbă de moarte ce are să se facă cu averea rămasă după ea, şi arată cheltueala ce a avut-o cu comîndul bărbatului. Dat’am scrisoar(ea) me la măna Petrii ficiorului meu, şi a nurori-me Măriuţii, şi a ficiorilor lor feţi, precum să s(ă) ştie că las cu limbă de mo(a)rte la vreme ceasului morţii că nici un ficior de a mii la memic (!) căt au rămas al meu, şi au fostu hotărăte dă cătră cii ficior(i) să nu să atingă de memi(c) (!) iar car(e) s’ar mai abat(e) vr’unul, să fie neertat de milostiv(ul) Dumnăzău şi de noi, deci pintru credinţa me-am pus şi degetul let 1766. – eu Iftimie soţ Chirili Piticar – eu Vasil(e) sin Toader Piticar m’am tămplat, şi ‘npreună cu soţ(ul) meu Odochiţ(a). şi eu am scris cu zăsa Iftimii. Vasile Cimbru. – ce s’au dat la comăndul bărbatului meu cu Petre cu acestu ficior al meu.[89]4 lei au dat bani gata 1 leu 18 bani, 2 pătrări grău 75 bani pol ocă cear(ă) 81 bani ce-am dat camătă pe 4 lei la diiacul Mircăş 90 bani ce am mai cheltuit cu Ion Turturean căndu m’au dus la Suceav(ă) pintru moşie ce este cas(a).[89]<71>1767 (=7275) Ianuarie 27. Ion sin Gheorghe a Grunbului înpreună cu soţia şi cu copiii, neavînd cu ce plătì birul gospod, vinde lui Ioniţă Burduhos o bucăţică de loc, deschis din pădure verde, cu preţul de 1 leu 15 bani. + Adicăte eu Ion sin Ghiorghie Grunbului şi ‘npreună cu soţ(ul) meu Măriuţa şi ‘npreună cu toţi ficiorii noştri feţi şi fete, dat’am zapisul nostru la măna lui Ioniţ(ă) sin Dumitru Burduhos şi a soţului lui şi a ficiorilor lor, feţi şi fete, precum să s(ă) ştie, că avăndu eu o bucăţe de loc în prejma casii mel(e) între păree, car(e) o am deşchis’o eu cu muncă me din pădure verde şi agiungăndu-mă nevoe pe mine de bir = god, şi de alte nevoi a mel(e), fiindu om sărac neputăndu-mi chivirnisi pintru a mel(e) nevoi, i-am văndut’o numiţ(ilor) mai sus, şi me-au dat un leu 15 bani pe căt au fostu deschis de min(e), iar ce mai este în pădure ver(de) fiindu loc domnescu, eu (nedescifrabil), deci i-am văndut’o lor cu toat(ă) voe me nesilit de dănsul, iar de m-aş mai scula eu sau din ficior(ii) mii, sau soţ(ul) meu, numiţi mai sus, sau din tot neamul meu să ne mai ispitim să-l scoatem di pe această bucăţe de loc făr de voe lor, să fim suptu blastăm(ul) lui Dumnăzău şi legaţi de 318 oteţi eje vă Nechee, deci pintru mai mar(e) credinţa ne am pus şi degitel(e). + eu Ion sin Ghiorghie Grunbul şi cu soţ(ul) meu Măriuţ(a) şi cu toţi ficior(ii) noştri feţi şi fet(e). şi la acestu zapis s’au mai tămplat şi alţi săteni bătrăni şi tineri car(i) s’au pus pre anum(e). let 7275 ghe. 27. + eu Toader Donisan + Simion zet Miron Donisani + eu Stefan Medrehan[90]+ eu Andrii a Nisioiul(ui) + ghiorghie Erhan + Vasil(e) a Urătise + Gavril Burduhos. Şi eu am scris cu zăsa lui Ion, numiţi (!) mai sus şi au dat adălmaş 3 pt şi de scris 2 pt. Vasile Cimbru.[90]<72>1767 Iunie 25. Carte domnească a lui Grigore Ioan Calimah v. V. cu scutiri pentru Cîmpulungeni. Noi Grigore Ioan Calimah V. V. din mila lui Dumnezeu Domn ţerii Moldovei, facem ştire cu această carte a Domniei mele pentru Cîmpulungenii ce au primit Hrisovul nostru pentru oile ce le trimit ei la ţară la păşunat, dela sf. Dumitru pînă la sf. Gheorghe, volnici să fie a umbla pe a oricui moşie, neopriţi de nimene, dar la fîn să nu facă stricăciune, şi dacă ar cerca stăpînii moşiilor a le lua zăloage pentru păşunatul pe moşia lor, poruncim ispravnicilor ţinutului unde s’ar afla Cîmpulungenii dela sf. Dumitru păna la sf. Gheorghe cu păşunatul, ca să asculte jaloba lor şi să cheme pe stăpînii moşiilor şi după ce le vor face ştire de porunca Hrisovului Domniei mele, să-i silească ca să întoarcă Cîmpulungenilor paguba şi să le poruncească ca pe viitor să nu-i supere ci să ramîe după porunca noastră, iar pentru dărmatul crengilor pentru capre, să se tocmească cu stăpînii moşiei. Aceasta poruncim. 1767 Iunie 25.[91]<73>1767 Iunie 26. Carte domnească dela Grigore Ioan Calimah V. V. cu scutiri şi privilegii pentru Cîmpulungeni. Noi Grigore Ioan Calimah V. V. din mila lui Dumnezeu Domn ţerii Moldovei, facem ştire cu această carte a Domniei mele pentru locuitorii din Cîmpulungul moldovenesc în ţinutul Sucevii, care locuesc în locuri strîmte şi păzesc hotarele ţerii, văzînd noi Hrisoavele luminaţilor Domni cari au fost înainte de noi şi cari sau milostivit şi au hotărît ca pentru lucrurile ce duc Cîmpulungenii la tîrguri, precum pentru sumane, cergi, brîie, brînză, lînă, oi, miei, vite şi cai să nu plătească martosipie nici pîrcălăbie nici folărit adecă 2 lei 30 bani pentru postelnic, asemene pentru vinul ce-l aduc din jos cu carele şi boii lor, să nu dea starostelui 15 bani, şi nici pîrcălăbie, deci şi Domnia mea am făcut milă, pentru-că se cuvine a ne milostivi de aceşti păzitori ai hotar lor acestor părţi de ţară, şi am hotărît cu această a noastră carte domnească să fie scutiţi de folărit, precum şi pentru cergi, suman, catrinţe, brînză şi lîna ce o vor duce de vînzare prin tîrguri, să nu plătească martosipie nici părcălăbie, iară pentru vitele ce vor vinde în tîrguri sau oriunde, vor plăti numai jumătate martosipie, iar jumătate va plăti cumpărătorul, dar pentru vamă, fiind un lucru de obşte, nu vor fi scutiţi nici ei, ci să plătească după obiceiul ţerii. Şi aşa să urmeze întru toate şi să fie păzită mila ce am făcut-o Domnia mea cu Cămpulungenii. Aceasta facem ştire. 1767 Iunie 26. Grigore Ioan Calimah V. V.[92]<74>1767 Decemvrie 5. Hrisovul lui Grigore Ioan Calimah V. V. cu privilegii pentru Cîmpulungeni. Cu mila lui D-zeu Noi Grigore Ioan Kalemah V. V. Domnul ţării Moldovii: Facem ştire cu acest Hrisov al Domniei mele, pentru Cîmpulungenii dela Cîmpulung ot Sociava, carii aflîndu-să la ace parte de loc ca o strajă ţării, şi ne putînd a ave cu îndestulare cele de trebuinţă hranii lor, au avut hrisoave dela toţi luminaţii Domni, atăt de orînduiala birului lor, cpt şi de altele ce sănt pentru trebuinţa chiverniselii lor: Deci şi Domnia me, asemene m’am milostivit, şi printra cest Hrisov al Domniei mele hotarăm întăiu pentru orînduiala birului lor, peste anu întra cesta chip după cum mai gios să arată; adecă: vor da opt ciferturi pe an, cîte 920 lei noi la cifertu, care vor umbla pe opt luni, şi pe o lună vor da un cifert pentru poclonul bairamului la vreme sa. Si la vreme mucareriului vor da doaă ciferturi pentru mucareri, care vor umbla într’o lună, cum şi la vreme agiutorinţii vor da patru ciferturi care vor umbla pe doaă luni. Iară pentru morile şi crăşmile ce să vor scrie la vreme agiutorinţii şi a mucareriului, vor plăti precum să vor socoti de slujbaşi, cum şi preoţii şi ţăganii ce să vor afla în Cîmpulungu, iar asemene să să scrie, şi vor plăti după cum să va hotărî dela visterie şi aceasta va fi dare atot birului lor întron an. Iară mai mult peste suma arătată întru nimică nu vor fi supăraţi. Dar pentru goştină după mila ce am făcut Domnia me cu toată ţara de s’au lăsat pe zece bani noi de o oae, asemene să urmeze şi pentru oile lor, şi vor plăti pe toate oile ce vor ave căte zăce bani noi de oae, osăbit pentru pricinele munţilor ce ave în toată vreme cîmpulungenii cu stăpînii munţilor şi la domnia sa Grigori Alexandru Ghica Voevod, cu hotărîre Divanului sau pus la rînduială în ce chip să să urmeze după cum să arată prin Hrisovul Domniei Sale:[93]Adecă toţi munţii mănăstireşti sau boereşti să aibă lăcuitorii cei ce lăcuesc acolo aş văra şi aş păşuna vitele în munţi, cum şi iarba ce va fi de fănaţ iar ei să o cosască, însă cu tocmală şi cu voie stăpînilor moşiei, după cum să vor pute aşăza, iar de streini afară de lăcuitorii ce sînt acolo în munţi, numene să nu fie volnic a întra, măcar de ar vre să adaogă oare cît de mult la preţu, sau de ar vra să să întovărăşască măcar cu stăpînii moşii, sau cu vre unii din lăcuitori de acolo din munţi, nici cu un chip nici cu un felu să nu fie volnici a întra cu bucatele lor, sau a ocoli, făra numai lăcuitorii de acolo din munţi să fie volnici a întra la munţi după tocmala ce vor face cu stăpînii moşiei. Iar pentru poene cu fănaţă ce vor fi de trebuinţa mănăstirii sau pentru păşunatul vitelor mănăstirii, să aibă voe mănăstirea aş opri, iar pe cine să va afla că cu numele mănăstirii popreşte iarbă de cosit sau munţi de păşunat şi pe urmă va băga pe alţi negustori sau pe alţi lăcuitori de pre afară care nu lăcuesc acolo în munţi, unul ca acela să-şi piardă venitul a toată moşie. Pentru vînatul peştelui şi pentru alte gujulii să fie neopriţi lăcuitorii şi cu dejmă să nu se supere, de vreme ce vînatul nu iaste stătători la un loc, ce astăzi iaste pe o moşie şi măne pe alta: deosebit că şi boerii care au moşie la munte şi la cîmpu nu supără cu dejmă pe acei ce prind gujulii pe moşiile Dumilo sale: drept aceea şi despre egumeni asemene să să urmeze şi să nu se supere cu dejma, fără numai păscăritul peştelui apa dela mănăstire în sus giumătate de ceas: şi apa dela mănăstire în gios iar giumătate de ceas, să nu umble lăcuitorii păscărind ce să fie pentru triaba părinţilor: Osăbit au mai jeluit Domniei mele cei ce să află cu lăcuinţa pe moşii mănăstireşti şi boereşti cum că stăpănii moşielor pără acum îi jăcue pentru ale locului, fieşte care după cum pte cu podvozi, cu jderi şi cu multe alte ca de aceste: Deci Domnia me vrînd ca săi scoatem şi dintra cesti supărări peste dreptate ce trăgea, iată hotărîm pentra cestu Hrisov a Domniei mele, fieşte care om gospodari să deie peste anu stăpînului moşiei un leu şi dejma din cele ce va ave de a zece, după obiceiu, afară de grădinile cu legumi, iar mai mult întru nemica să nu îndrăzniască cineva ai supăra. Cum şi pentru opt munţice[94]sînt Danie de preînaălţatul părintele Domniei mele, Ioan Voevod, d-sale jigniţeroai Maria, asemene să se urmeze ca şi pentru munţii mănăstireşti. Aşijdere arătănd cărţi şi dela alţi luminaţi Domni cum şi dela Domnia me din ceailaltă Domnie pe alor vechiu, liam întărit şi cu hrisovul acesta pentru cele ce au iai de vînzare şi duc de vînd pre la tîrguri, sucmane, cergi, brîe, catrinţă, brînză, lînă, să nu de martosipie nici părcălăbie, iar pentru vitele lor ce vor vinde la tîrguri sau ori unde, să scutiască mortosăpie pe giumătate: adecă numai partea lor, iar pe giumătate să deie cumpărătorul; iar cît pentru vamă, fiind un lucru de opştie, nu vor fi scutiţi nici ei, ce să plătiască pe obiceiul ţării: Deosăbit am făcut Domnia me milă şi pentru folărit pe drepte stănele lor şi a preoţilor să nu dee nici un ban folărit, şi pentru oile ce le scot în ţară iarna la ernatic pentru păşunat pe unde vor trece şi vor umbla dela sfeti Dimitrie şi păr la sfeti Gheorghie, ferind fănăţăle şi ne făcănd nici o stricăciune celor cu moşie, să fie volnici a umbla ori pe acui moşie, ori boerească, ori mănăstirească, ori răzăşască, sau ori acui, neopriţi şi nesupăraţi cu vre o dajde. Iar pentru dărmatul caprelor pe acui moşie ar vra să le aşeze la ernatic, pentru pădure să să tocmască cu stăpînii moşiei şi după tocmală ce vor face, să fie volnici a dărma în pădure. aşijdere şi pentru vinul ceş aducu de gios dela Odobeşti pe drept vin ce vor ave ei, cu părcălabie sau cu ortul starostelui să nu să supere cum şi pentru vornecul lor pe vinul ce vor aduce în Cîmpulung, iarăşi nici o supărare să naibă nici să le ia nemic, şi pentru pricini ce vor ave printre dînşii nime dentralţi Ispravnici să nu să amestece, fără numai vornecul lor săi giudece, şi să le caute pricinele şi trebile ce vor ave, iar cînd vor ave pricină cu vre un om de a ţînutului, la ce ţînut se va întîmpla, va căuta Ispravnicul acelui ţănut pricina, şi va giudeca după dreptate. Pentru oamenii domneşti, ce ar merge în Cîmpulung cu vre o poruncă, ori pentru rămaşiţă de banii visteriei, sau pentru vre o pricină de giudecată, ciubotele lor să aibă acest nartu ce s’a arăta, copii de casă şi armăşei mai mult decît cinci lei şi giumătate noi, să nu ia ciubotele şi aprodu trii lei patruzăci de bani, şi măcar de sar şi ispiti ei să ceiă mai[95]multu decît sau arătat, nici decum să nu deie. Pentru patru preoţi şi patru diaconi ce sînt în Cîmpulung, şi doi preoţi ce sînt în Dorna, şi un preot dela biserica ce sau făcut mai pre urmă în Pojorîta, şi un preot în Bistriţă, de dajde Domniască, de poclonul vlădicesc, şi de banii şcoalei să nu fie supăraţi. Cum şi cinci ţîrcovnici ce sînt la cinci biserici în Cîmpulung să nu fie supăraţi, şi pentru desetina de stupi şi de mascuri, să plătiască şi ei ca şi alţi preuţi de pre la alte biserici păr la triizăci stupi de zăce bucate un leu vechiu. Drept aceia dar mila ce sau arătat asupra lor şi sau întărit cu Domnescul nostru Hrisov, va fi bine păzită şi ne strămutată, şi poftim Domnia me şi pe alţi luminaţi Domni carii din Pronia lui Dumnezeu vor fi rînduiţi în urma noastră cu Domnia aceştii ţări, să nu strice această milă ce am făcut Domnia me cu Cîmpulungenii, ce mai vărtos să întăriască pentru bună staria şi întemeiarea şi pentru alor vecinică pomenire, Velet 1767. Dek. 5. Grigori Ioan Kalimah v. V. Cumcă acest suret carte adevărat a Hrisovului său se cunoaşte şi se întăreşte prin K. K. giudecătorie la Suceava 15 Iuni 1784. Kihler m. p. Căpitan auditor. Mit dem Original gleich Spausta, m. p.[96]<75>1768 Maiu 19 (fără indicaţia anilor dela Adam). Evreul lazor cumpără dela Ion Bedrule un loc care fusese dăruit bisericii de un gliga. Preoţii îl trag pe Evreu la judecată înaintea vornicului Nicolai Pătraşcu biv. vel. pitar, care hotăreşte ca Evreul să dea în tot anul o ocă de ceară bisericii. Adicăte eu Lazor jid dat’am zapisul meu la măn(a) preutului Şandru i preutul Ion Mircăş i preutul Ion Budăi, precum să s(ă) ştie că cumpărăndu eu o bucăţe de loc de la Ion Bedrul(e) cu zapis, şi ace bucăţe de loc au fost Gligească şi vănzănd-o rău Ion, au apucat aceşti preuţi şi m’au tras la giudecat(ă) la Dum. vornicul Neculae Pătraşcu biv. vel. pit. şi socotindu-ne deamăruntul Dum. şi dovedindus(e) că au fostu ace(a) bucăţe de loc Gligeasca, şi dată danie la biserică, şi făcăndu cas(ă) pe această moşie numită mai sus, ne’nvoindu-mă aceşti preuţi acmu mai la urmă fiind danie a sfintii biserici, după hotărăre(a) giudecăţ(ii) m’am apucat ca să dau de tot anul căte o ocă de cear(ă) la biseric(ă), iar de n-aş da după cum mi s’au ales înainte giudecăţ(ii), să fiu de mar(e) ruşine înainte giudecăţ(ii) car(e) s’ar întămpla, deci pentru mai mar(e) credinţa m’am iscălit. let 1768 Mai 19. Eliezer bemerer Iechiel Mehel zêlor. şi cine (nedescifrabil) negoţ înainte cas(ei) să aibă a lua preuţii venitul bisăricei. şi eu am scris cu zăsa lui Lazor. Vasile Cimbru.[97]<76>1768 Iunie 16. Logofătul Nicolai, stolnic, rînduit de vornicul Cîmpulungului Nicolai Pătraşcu a judeca împreună cu fruntaşii satului Dorna orice pricină, hotăreşte cum să fie stăpînit muntele Runcul Dornii, şi dă mărturie în scris. fiindu eu rănduit înpreună cu fruntaşii satului Dornii de Dumnealui Postelnic Necolai Pătraşcu ca să luoam sama ori ce pricină ar fi, şi întămplăndu-să de au venitu denainte noastra Vasile Todaşcu şi cu Candreni Ion Carpe cu Ion sin Donisie Candre petnru ricina unii moşii ce să chiamă Runcul Dornii, şi acel runc easte sătescu, sa să cosască cu toţi, sau să-l pască cu toţi, eară ei avăndu obicei unii cosă şi păşte, iară unii ne avăndu unde să hrăni, şi viindu înainte noastră am socotit ca să-ş facă levezi pe tot omul căte de un stog de făn şi căt a rămăne neîngrădit, să-l pască cu toţi, iară de s’ar băga vruunul pănă n’or fi toţi, să nu fie volnec să să bage unul sau doi, numai cu toţi, iară nici dintra cei cu livezi făcute, să nu zică cumcă este moşie lor din moşii lor, numai totu săteşti să numescu, şi de să va tămpla de va veni vrun om strein, să-i facă parte dintra cestu loc sătescu, şi pentru acee am dat această mărturie ca să să crează. 1768 Iunie 16. + eu Ion a Irinii m’am tămplat + eu Costantin Todirean m’am tămplat + eu Vasile Iuga m’am tămplat + eu Ioniţa Negre m’am tămplat + eu Toader Buzilă m’am tămplat + eu Gavril Rogină m’am tămplat Neculai, stolnec logofăt. Vooa Căndrenilor şi altor megieşi care or fi cu livezi. Aice au venitu toţi oamenii din Dorna cei fruntaşi de au jeluit pentru muntele Runcul Dornii cumcă este sătescu[98] şi voi l’aţi îngrădit pentru fănaţ, de vreme că este sătescu, trebuie să-l cosască cu toţi sau să-l pască cu toţi, iară nevrăndu, li-am dat voe să strice gardul, să rămăe imaş. Aceasta. Nicolai, stolnic logofăt. iară pentru Grigori Unguranul au socotit satul pentru o prelucuţă ce o are între, să i-o lăsaţi de o va pute popri.[98]<77>1768 Iunie 17. Dascalul Vasile şi cu fiiul său Ioniţă Popăscu dau înaintea vel şetrarului ot Cîmpulung şi a tot norodului, scrisoarea lor la mîna lui Damaschin şi Petre, că toate ce au rămas după preotul Vasile au fost împărţite cu dreptate şi ei nu vor mai cerca judecata. Facem ştir(e) cu această scrisoar(e) a me la măna lui Damaschin şi a Petrii brat lui Damaschin, precum să s(ă) ştie că din toate ce-au fostu rămas, or din cel(e) ce-au fostu a casii, or din toate bucatil(e) ce-au mai fostu afar(ă), toate s’au îndreptat care pe unde s’au dat, cu ce orănduial)ă) a(u) mersu dil(a) preutul Vasil(e) şi a surorii mel(e) a Irinii, şi văzindu aceste toate că au mersu cu dreptate, car(e) pe unde au fostu orănduite să s(ă) de, şi s’au dat şi s’au găsit faţ(ă) date, şi ‘ndreptăndu-s(ă) cu bună dreptate, am dat şi noi această scrisoar(e) a noastră la măna numiţ(ilor) mai sus, ca de ne-am mai scula noi asupra lor a mai cerca vro giudecată or căt de puţină adecăte ca să mai derem dintri ale cel(e) ce-au fostu acelor numiţi mai sus, să nu ni să mai[99] ţie în sam(ă) nooa numiţi mai gios şi atot neam(ul) nostru, deci pintru mai mar(e) credinţa am şi iscălit. let 1768 Iun. 17. Vasil(e) Dascal + şi eu Ion Popăscul sin lui Şi această scrisoar(e) s’a făcut înainte Dum. şet. vel. ot Cămpulungu şi a tot nărodul deci pintru mai mar(e) credinţa s’au pus şi pecete Cănpulungului.[99]<78>1768 Iunie 28. Carte domnească a lui Grigore Ioan Calimah V. V. către Nicolai Pătraşcu, biv. vel. pitar şi vornic de Cîmpulung, ca acesta să judece pricina lui Damaschin cu Vasile Timu din Cîmpulung, iar dacă aceştia ar cere divan, vornicul să le dea zi de soroc ca să vie la divan. Iõ Grigorie Ion Calimah Vv. boj. mil. g. z. mold. Credincios boieriul domniei mele, dumnealui Nicolai Pătraşco biv. vel pit. i vornic de Cămpullungu sănătate, îţi facem ştire că domniei mele au dat jalobă acest Damaschin Cămpulungean asupra unui Vasile Timul tot de acolo cumcă avănd jăl un laz de fănaţ de la moşii şi părinţii lui care tot cu pace l’au stăpănit pe care are şi scrisori. Acum se scoală acest Vasile Timu şi vra să-i ia o bucăţea dintra cel laz de fănaţ făr de nici o scrisoare sau dovadă, de care cerşindu-şi la domnia me dreptate, iată scriem domnia me să-i aduci de faţ(ă) şi după dreptate ce s’a căde să-i judeci şi să-i aşezi acolo ca să nu-m mai vie jalobă. Iar niodihnindu-să vro parte şi s’ar cere la divan, să li dai zi de soroc[100] înpreună cu mărturia Dum(itale) să vie la divan. Aceasta scriem. 1768. Iun. 28.[100]<79>1768. Carte domnească a lui Grigore Ioan Calimah V. V. către Nicolai Pătraşcu, biv. vel. pit. şi vornic de Cîmpulung, ca acesta să judece pricina lui Damaschin din Cîmpulung cu Gligore sin popei lui Lupaşco. Iõ Grigori Ioan Calimah Vv. boj. mil. g. z. mold. Credincios boieriul nostru dumnealui Niculai Pătraşcu biv, vel. pit. i vornic de Cîmpullungu sănătate. Îţi facem ştire că domniei mele au dat jalobă acest Damaschin din Vatra Cîmpulungului, cumcă avănd un unchiu călugăr carele la moarte lui au lăsat toate ale lui să le facă trei părţi, adecă o parte la mănăstire Moldoviţa pentru sufletul lui, iară doă părţi nepoţilor lui, jăluitoriului şi unui frate, din care să-l grijască şi să-i plătească şi nişte dătorii de pe unde era dtor. Acum părăsc că s’au sculat un Gligore sin popei lui Lupaşco ce iaste ginere de pe o nepoată a femei unchiului acestora şi cu un izvod miniconos după jaloba lui i s’au fost dat aprod să apuce pe jăluitor ca să înplinească cele ce ar găsi din ale mortului şi zi cu zapis la 24 zile acestei luni să aibă a fi aici şi o parte şi alta, şi jăluitoriului au venit, iar acel Gligori, feciorul popii n’au venit, şi trecînd peste vade tri(i) zile ne mai putănd lăluitoriul aştepta în cheltuială, iată scriem d(umita)le şi-şi proroncim că văzănd cartea domniei mele, să chemi faţă pe acel fecior a popei, şi fiind pricina întracest chip precum s’au mai arătat mai sus, avănd jăluitoriul şi cartea părintelui mitropolit la mănă, după cartea părintelui şi după dreptate să cade dovedindu-să că fără[101] cale i-au trimes omu gospod, să înplineşti dum(neata) jăluitoriului şi bani(i) ce au dat aprodului cum şi cheltuiala dela acel ficior a popii, odihnindu-i acolo să nu-m mai vie jalobă, iar neodihnindu-să vro parte şi s’ar cere la divan, să le dai zi cu soroc ca să vie la divan împreună cu mărturia dum(itale). Aceasta scriem.[101]<80>1769 Aprilie 7. Lupul Forminte dă un grajd unui Iosip din Botoşeni ca acesta să facă din el casă şi să locuească în ea pînă se va face pace, iar cînd se va duce Iosip, casa să rămîe cum s’au tocmit amîndoi. Adicăte eu Lupul Frorminte dat’am zapisul meu la măna Dum. Iosip ot Botăşeni precum să s(ă) ştie că avăndu eu un grajdu al meu car(e) au fostu m’am tocmit cu Dum. Iosip, şi mi-au dat patru lei şesăzăci bani, şi Dum. să o (!) rădic(e) pe (s)tălpi şi să o acopere cu draniţ şi să o podească să o facă cas(ă) cu căte e trebui în cas(ă9 Dum. şi să s(ă) hodinească în cas(ă) păr i-ar fi voe Dum. dac(ă) s’a fac(e) pac(e), şi căndu s’a duc(e) Dum. din cas(ă) însă cu voe Dum., să rămăe cas(a) cu toate după cum ne-am[102] tocmit, iar de aş întoarce eu după cum ne-am aşezat să mai răspundu întraltu chip, să nu mi-s(ă) (ţie) în sam(ă) or la ce giudecat(ă) s’ar întămpla, deci pintru mai mar(e) credinţa mi-am pus şi degetul. let 1769. Ap. 7. + eu Lupul Forminte cu soţ(ul) meu Măriuţa + eu Neculae Botezat m’am tămplat + eu Gligor(i) sin Nastur m’am tămplat şi eu am scris cu zăs(a) numiţi mai sus. Vasile Cimbru. şi socotindu-mă eu că m’au cam celuit după cum scrie zapisul mai sus, mi(a)u mai dat Iosip doi lei 60 pa. după tocmal(ă) dintăi car(e) s’au făcut, piste tot 7 lei, iar de aş mai întoarce şi de acmu înainte, să fiu de mar(e) ruşine înainte giudecăţii, deci pintru mai mar(e) credinţa mi-am mai pus de iznov degetul. let 1769. Ap. 8. + eu Lupul Forminte cu soţul meu Mariuţa. şi iarăş am scris şi al doil(e). Vasile Cimbru.[102]<81>1769 Octomvrie 2. Toader Şuiul îşi mărită pe fata sa Catrinca după Ioniţă a Zugravului, om străin, şi neavînd cu ce o înzestra, dă acestor soţi casa cu svoriştea şi cu pomii, în hotar cu David jid. şi cu Isac jid. iar soţii au să comînde pe părinţi. Adecăte eu Toader Şuiul şi ‘npreună cu fate me Măriuţa şi cu toţi ficior(ii) ei, feţi şif ete, dat’am zapisul nostru la măna lui Ioniţă Zugravului şi a soţului lui Catrinchi, fetii mele, şi a ficiorilor lor, feţi şi fete, precum să să ştie că[103] viindu acest Ioniţă numit mai sus, om strein, şi luînd aiastă copila noastră, şi neavăndu noi cu ce să o înzestrăm, ni-am socotit cu şoţul meu cu Varvara şi i-am dat casa cu zvorişte, cătă este a casii cu pomii cu tot, însă şi ei numiţi mai sus aceşti copii al noştri, din ce le-a da milostivul dumnăzău, să ne de la comăndul nostru cu voe lor, şi ‘ncepăndu-să această zvorişte din gios din gropile ce au fost deluţ şi merge în sus pe dinainte casei lui David jid. păr în uliţa veche ce vine din tărgu, şi (i)e la dial alăture cu casa lui Isac jid. pi din gios ca de 2 paşi, şi merge păr în hatul ce au fostu a Lucanilor pi din gios de făntăna Glighii, şi (i)e în gios păr în hatul dinspre preutu Petre Budăi, şi (i)e la vale tot dreptu păr unde este un bolovan albu pus dinspre gropile Deluţ de unde s’au început zapisul, deci i-am dat’o numiţilor mai sus ca să fie driaptă moşie în veci de veci, iar de s’ar mai scula or din care neamuri de a mele să mai ispitească ca să-i e casa sau moşie făr de voe lor, să fie neertaţi de domnul Hristor şi de noi şi legaţi de 318 oţeţ eje vă Nichee, deci pintru mai mare credinţa ne-am pus şi degetul. let 1769 Oct. 2. + eu Toader Şuiul şi cu şoţul meu Varvara. şi la acest zapis s’au mai tămplat mulţi oameni buni cari s’au pus pe anume. + Ioniţă Merchiş. + eu Néculai Şandru. + Ştefan Cojocar. + Lupul Forminte. + Toader Sabie. + Ion Tududurian + Toader Croitor.[104]<82>1770 (=7278) August 2. Ileana Totoaea vinde peitor nepotului Petre un loc în Lefe pe preţul de patru lei şi o oaie cu miel, arată hotarele şi dă adalmaş o ocă de horilcă, iar pentru scrisul zapisului 7 potornici. Adică eu Ileana Rotoe făcum zapisul meu la măna nepotul(ui) meu Petrii, ficior(ul) frăţine-meu lui Ion, precum i-am văndut on loc în Lefe în şes, car(e) mi s’au vinit parte dela părinţii mei, şi i-am văndut’o dript patru lei şi oe cu mel, şi i-am văndut să-i fie lui diraptă moşie lui şi ficiorilor lui, şi i-am văndut’o peitor, iară cin(e) s’ar scula din ficiorii mei sau din fetel(e) mel(e) sau din nepoţii mei, să fie de ruşin(e) or la ce giudecat(ă) s’ar tămpla şi s(ă) fie blăstămat de domnul Hs. şi la acest zapis s’au tămplat mulţi oamen(i) şi pentru credinţă ne(a)m pus degitil(e) şi aiastă moşie să hotărăşte din mocirlă în sus pă(nă) în lu(n)că şi alătur(e) cu lunca păn în glod, din glod în sus păn în lu(n)că şi alăture cu lunca pă(nă) în Moldova şi Moldova în gios păn în mocirlă. – Ileana Rotoe. – Ioniţă Lehaci. – Toader a Lupei – Iacob Ghiorghiescu. – şi eu Ilie Glig(a) m’am tămplat. şi eu preutul Ghiorghiţă am scris cu zisa Ilenii. let 7278 Avgust. 2. şi de scris 7 pt. şi o ocă de horilcă oamenilor car(i) s’au tămplat la acest zapis.[105]<83>1771 Aprilie 10. Ursul Latiş întorcîndu-se din ţară, află moşia sa Botăşul pe Bistriţă împresurată de Ioniţă Lehaci şi o zălojeşte lui Nistor Andrian. Rudele mai de aproape nu recunosc aceasta pentrucă nu le-a întrebat şi ieşind la judecată înaintea vornicului de Cîmpulung, vel stolnic, acesta judecă că Ioniţă Lehaci n’are treabă la moşie, iar Damaschin Hurghiş, rudă de aproape, să plătească banii zălojagului şi să stăpînească moşia. Adicăte eu Ursul sin Lupul Lateş şi ‘npreună cu Ioniţă sin mie, şi cu fat(a) me Acsinie, şi ‘npreună şi cu cumnaţi mii Vasile i Toader ficior(i) lui Gligor(i) Gherghinar, dat’am zapisul nostru lui Damaschin sin Ion a popei lui Ghiorghiţă, ficiorul lui Petri lui Hurghiş şi a soţului lui Mariei, i a ficiorilor lor, feţi şi fete, precum să s(ă) ştie că avăndu eu o parte de moşie anume Botăşul pe Bistriţa, zestre dela socru-meu dela Gherghinar, însă zălojită dila numiţi mai sus, dila Petre Hurghiş dar tămplăndu-să şi răsărindu-ne noi de acii (!) din Cănpulungu, şi trăindu cîtă va vre(me) pin ţară unde am putut, şi neputăndu să mai venim, la urmă începusă a pune alţii din neamu(l) socru-meu măna pe ace(a) moşie, dar acmu mai pe urmă după m’am întorsu iar la urmă la Cănpulung şi găsind moşie înpresurată de cătră un Ioniţă Lehaci, dar eu o am zălojit lui Nistro Andriian, dar neprimindu-mă aceşti cu moşie ne’ntrebăndu-i pi dănşi, am eşit la Dumnealui vel stolnic, vornicul de Cănpulungu, înpreună cu Ioniţă Lehaci i cu Damaschin şi ne-au dat giudecată cumcă Ioniţă Lehaci nar(e) nici o treab(ă), iar Damaschin să-mi de bani, să-ş scoată moşie dil(a) Andriian, şi să o stăpănească fiindu alor din moşi lor, şi me au (dat), Damaschin acei bani zece lei ce zălojise moşie, dar ace(a) moşie să hotăreşte din părău în sus din moşie Cuşboiască cu runcuri cu tot, de i-am dat acestu zapis al nostru la măna numiţi mai sus ca să-ş stăpănească moşie în veci de cătră parte noastră, iar de ne-(am) mai scula noi, sau din tot neamul[106]nostru să ne mai ispitim cumcă mai avem vro treabă, şi vrem să-i scoatem de pi această moşie fără voe lor, să nu ni să mai ţie în samă or la ce giudecată s’ar întămpla şi neertaţi de domnul Hristos. Deci pentru mai mare credinţă ne-am pus şi degetele. let 1771 Ap. 10.[106]<84>1772 Maiu 1. Simeon Burduhosul face danie fiiului său Vasile o parte din moşia sa părintească şi răzăşească pe apa Moldovei la Răchitiş şi arată cu de-amănuntul hotarele. Adecă eu cel mai jos iscălit Simeon Burduhosul dat’am adevărat zapesul mieu de danie la măna feciorului mieu Vasăle, precum să să ştie, că avănd eu o parte demoşie dreaptă a me părinţască şi răzăşască preste apa Moldovei, anume la Răchitiş, deci trăind eu atăta vreme şi ajungănd la slăbiciunebătrăneţilor, şi avănd eu doi feciori anume Vasăle şi Ion le-am înpărţit această părticică de moşie după cum li s’au venit şi la unul şi la altul, deci lui Ion i-am dat parte lui în plaiul Răchitişului la deal precum curge părăul Donisanului pănă în vărv cu toate hotarăle ei di prin prejur după cum îi arată şi zapesul şi hotarnica ce i-am dat pră (!) dănsa, iară parte lui Vasăle i-am dat din plai(u)l Răchitişului la vale după cum merge părăuţul ce curge de supt moşie Donisanului în vale pănă în părăul Glodului, şi din părăul Glodului tot la vale pre părăul cel adănc pănă în capul piciorului dela vale unde să strămtează piciorul numai căt merge cărare, şi de colo trece drept preste picior spre capul Runcului preste părăul ce curge dela Ascunsul, şi de acole apucă[107]alăture cu părăul Ascunsului la deal după cum umblă losăre(a) pre supt faţa Runcului tot la deal spre Răchitiş păn întro bahnă la obărşie unui părăuţi şi din bahnă tot la deal pre subt poala Runcului prin pădure pănă ce dă întron părăuţi c(u) arini deasupra lăngă cărare, unde să tălneşte cu moşie lui Ioniţă Burduhosul, iară de acole apucă spre amiazăzi pănă ce dă iarăşi în părăul Ascunsului şi trece părăul şi apucă alăture cu plaiul pre lăăngă (!) lui (?) Ion tot spre amiazăzi preste dămb pănă ce dă iarăşi în părăuţul ce curge de supt moşie Doneseanului de unde s’au început hotarul dintăi, pre care bucăţică de moşie cum iaste e(a) rămasă mie dela părinţii miei, răzăşască şi părinţască, am înpărţit’o şi eu, şi am dat’o ficiorilor miei ca să le fie şi lor ocină şi moşie în veci de veci, cu cămp şi cu pădure şi cu margeni cu tot, după cum le arată zapesăle şi hotarnicele ce le-am dat prin prejur să o stăpănească în pace nesmintiţi sau asupriţi despre cineva, fiind că iaste a lor dreaptă părinţască strămoşască şi răzăşască, precum nice ei ne mai sculăndu-să unul asupra altue, fiind că le-am înpărţit eu cu măna me. Deci pentru mai bună şi dreaptă credinţă m’am iscălit cu punere degetului mieu pre sămnul sfintei cruci să să crează, mai tămplăndu-să oameni de faţă streini şi răzeşi, tineri şi bătrăni, care s’au şi iscălit cu numele şi porecla lor. Cămpulung Moldovenesc la 1 Mai 1772. + Simeon Burduhosul am dat acest zapes de danie feciorului mieu Vasile. + Ion fecior lui Simeon şi brat lui Vasăle am voit. + Ioniţă Burduhosul răzeş am fost faţă. + Vasăle Donisanul am fost făţă. + Miron Donisanul am fost faţă. + Ion Holuţă m’am tămplat faţă. + Constantin Măgureanul am fost faţă. + Petre Mercăş, am fost faţă. + Nicolai Uliianul am fost faţă. + Toader Bărdan am fost faţă. şi eu am scris cu zisa numiţilor mai sus ierei Vasăle Sieonesc(ul).[108]<85>1772 Mai 1. Simeon Burduhosul face danie fiiului său Ion o parte din moşia părintească şi răzăşească pe apa Moldovei la Răchitiş şi statoreşte cu de-amăruntul hotarele. + Adicăte eu Simion Burduhosu dat’am adevărat şi încredinţat zapesul şi hotarnica me la măna feciorului meu anume Ion, precum să să ştie că avănd eu o parte de moşie dreaptă a me părinţască şi răzăşască peste apa Moldovi, anume la Răchitiş, deci trăind eu atăta vreme şi ajungănd la slăbiciune bătrăneţilor şi avănd eu doi ficiori, anume Ion şi Vasăle, deci lui Vasăle i-am dat parte lui din plaiul Răchitişului în vale după cum cură părăul Donisanului în vale cu toate hotarăle ei din pregiur, iar parte lui Ion i-am dat din plaiul Răchitişului la deal după cum cură părăuţul ce cură de subt moşie Donisanului în deal pănă la obărşie părăuţului unde să tălneşte cu moşie Donisanului şi de cle apucă tot la deal alăture cu moşie Donisanului prin pădure pănă în vărful bătcii în cărare şi de cole apucă spre meazănoapte tot pre vărful bătci cum merge cărare pănă unde să tălneşte cu moşie Donisanului şi de cole tot alăture cu moşie Donisanului pre vărful bătci pănă în curmătură şi acole rămăne moşie Donisenilor la care noi n’avem treabă cu moşie lor, precum nice ei n’au treabă cu moşie noastră, iar de cole apucă spre sfinţit drept în vale pănă unde să tălneşte cu moşie lui Ion Holuţ tot prin pădure, şi de cole apucă alăture cu moşie lui Ion Holuţ tot în vale pănă în bahnă şi din bahnă într’un izvor supt un molid unde să tălneşte cu moşie lui Ioniţă sin Dumitru Burduhosul şi de cole apucă pre acel izvor tot în vale alăture cu moşie lui Ioniţă sin Dumitru Burduhosul pănă ce dă în plaiul Răchitişului, unde să tălneşte cu data parte de moşie a feciorului meu Vasăle şi de cole apucă plaiul spre ameazăzi alăture cu moşie lui Vasăle drept preste dămb pănă ce dă iarăş de părăuţul ce curge de supt moşie Donisanului de unde s’au început hotarul dintăi pre care bucăţică de moşie ce iaste rămasă[109]mie dela părinţi mei, am înpărţit’o şi am dat’o şi eu ficiorilor miei cum la unul cum la altul, ca să o stăpăneascăşi ei în veci de veci, cu cămp cu pădure şi cu margeni cu tot, după cum arată zapisăle şi hotarnicele prin prejur iară nesmintiţi sau asupriţi de nimene fiind că iaste dreaptă a lor. Iară tămplăndu-să a să scula cineva dintre ii sau din răzeşi a să să ispiti ca să-i supere sau să-i smintească din vre o parte ori din care din toate hotarăle lor, unul ca acela să fie neertat de toţi trei sute optsprăzece sfinţi părinţi ce s’au adunat la al şaptele sfănt sobor în Nicheia, precum şi dintre dănşii de s’or scula unul asupra altue, unul ca acela să nu aibă blagoslovenie dela mine, al doile unul oricare ar fi înprotivitori asupra aceştei hotarnice, ori la ce cinstită giudecată ar merge să nu i să ţie în samă ci să fie de cercetare şi ruşinat, deci pentru mai bună şi adevărata credinţă m’am iscălit cu punere degetului meu pre semnul sfintei cruci să să crează, mai tămplăndu-să mulţi oameni faţă streini şi răzeşi, tineri şi bătrăni care s’au şi iscălit cu numele şi porecla lor. Cămpulung Moldovenesc la 1 Mai let 1772. + Simion Burduhosul am dat această hotarnică şi danie la măna ficiorului meu Ion. + eu Vasile fecior lui Simeon, brat lui Ion am voit. + eu Vasile Donisan răseş am voit şi am fost faţă. + Ioniţă Burduhosu răzeş am fost faţă. + Miron Donisan răzeş am fost faţă. + Ion Holuţă răzeş am fost faţă. + Neculai Uliianul. + Costantin Măgurean. + Petre Mircăş. + Toader Mircăş. eu Ilieş Simionescul m’am iscălit cu condeiul meu. Ionaşco Priscornicer m’am iscălit cu măna me. Pentelei Şandru. Ierei Vasăle Simionesc(ul) am scris cu zisa numiţilor sus.[110]<86>1772 (= 7280) Iulie 24. Toader Sabie şi cu vărul său Dumitru Sabie avînd dela părinţi o moşie neîmpărţită la preluca Ologului, roagă pe bătrînii Cîmpulungului ca aceştia cu suflet drept şi în frica lui Dumnezeu, să împărţească moşie între cei doi veri, ceeace se şi face. Adecă eu Toader sin Constantin Sabie dat’am adevărată scrisoare me la măna văru-meu lui dumitru sin lui Neculai Sabie, precum şi s(ă) ştie, că avănd noi o moşie a părinţilor noştri de baştină, anume în preluca Ologului şi cerăndu-şi văru-meu Dumitru să înpărţim moşie în doi, ca să ne ştim cineş parte(a), şi chemănd noi oameni bătrăni, carii ştiu şi urănduiala moşii şi ni-au înpărţit în doî precum au ştiut ei cu suflet drept şi în frica lui dumnăzău, care s’au iscălit ei pe anume Ghiorghi Sabie unch(i)u nostru, şi Nechita Budăi care este răzeş cu ace(a) moşie şi Toader Sabie sin Nistor, şi Dumitru Sabie sin Ghiorghie şi Neculai Uliianul înpreună şi Toader Bărdan care este răzăş cu noi, şi Păntilei Bărdan şi Ioniţ(ă) Bărdan, şi înpărţindu-să moşie, au rămas parte lui Dumitru de cătră ce(a) flămască, care s’au măsurat în curmezişu în parte lui Dumitru şi doîzăci şi doî de prăjini, şi prăjina de trii stănjin(i) drepţi, şi puindu-să hotară de cătră moşie flămască, este hotarul la haşcă drept haşca de baştină, şi de la haşcă urcă în dial drept întrun stălp vechiu, care este pus de alţi bătrăni mai înainte, şi din stălp porneşti piste culme dialului pănă în obărşie părăului şi părăul în vale, însă şi părăul în vale pănă unde să tălneşti şi cu alte sfăracuri, şi apucă un sfărac la dial pănă într’o răchită roşie, şi din răchită merge în stălpul care eşti pus în mijloc(ul) moşiilor noastre, şi urcă iară înapoi pintre moşii hatul piste culme dialului[111]şi pănă într’o piatră stătătoare la înfundatul moşii care să hotărăşti cu alui Andonie moşie, şi s’au închiet şi ni-am învoit noi cu voe noastră, care alţi n’au nime triabă, că au fost a părinţilor noştri de baştină şi i-am dat eu Toader Sabie sin Costantin Sabie această scrisoare văru-meu lui Dumitru Sabie sin lui Neculai Sabie care au fost fraţi cu nene, ca să fie el hodinit cu moşiile, adecă cu parte lui di pe tată-său în veci de veci, lui şi ficiorilor lui şi nepoţilor lui în veci de veci, care mai gios m’am şi iscălit şi mi-am pus degetul. + eu Toader Sabie sin Constantin Sabie. vlet 7280 Iulie 24. şi eu Stefan sin Ghiorghiţă dascal am scris această hotarnică cu zisa lui Toader sin lui Costantin Sabie.[111]<87>1773 Fevruarie 24. Carte de judecată a vornicului de Cămpulung în pricina Irinii şi a Dochiţii Doroftei cu fratele lor minor Vasile Doroftei, reprezentat la judecată de epitropul său Grigori Cîrstei, pentru partea lor de moşie rămasă dela părinţi. Avut’au giudecată faţă înaintea mea Irina, fata lui Stefan Doroftei şi a Măricuţii, soţu lui Doroftei, şi Dochiţa sor(ă) Irinii cu Vasile fratele lor şi cu Grigor(i) Cărstei, moşul lui Vasile copilului, fiind moşu-său despre partea copilului la giudecată, pricina întracestu chip: jăluind Irina i Dochiţa că din moşiile ci li-au rămas dela tatăl său lor paartea (!) nu le fac, ce le stăpăneşte toate moşiile Grigori Cărstei, moşul lui Vasile copil, fratele lor, deci întrebănd pe acestu Cărstei pintru ce pricină nu le face parte şi surorilor copilului, fiind că sint fraţi de un tată, şi moşiile le are copilul de pe tatăl său, şi Cărstei au răspuns cumcă aceştii Irinii nu s’au făcut parte cu această pricină, că Irina iaste făcută de tatăl său cu măsa pănă a nu să cununa cu dănsa, şi după ce au făcut’o măsa pe Irina, apoi pe urmă au luat’o tatăl său pe[112]măsa, şi apoi au făcut pe Dochiţa soru-sa, şi au mai răspuns pe urmă Cărstei cumcă această Irina căt au trăit Doroftei tatăl lor, tot cu Irina s’au ţinut, şi la moartea lui au lăsat cu limbă de moarte din moşiile ce are să-i facă parte (!) şi Irinii căt i s’a veni, fiind că iaste făcută cu dănsul, măcar de au făcut’o mai nainte pănă a nu să cununa cu măsa, căci el tot pe măsa au luat’o, şi asăminea au mărturisit şi Nastasia sora lui Stefan Doroftei cum ştiu Grigori Ţăran şi cu Ion Doroftei i Andronic brat iarăş asăminea au mărturisit, deci văzind mărturia acestor numiţi oameni, că deosebit că îi iaste fată, precum au mărturisit oamenii, dar la moartea tătăne-său fiind că i-au dat tatăl său să chiamă danie, deci am hotărăt din moşiile tatălui lor să aibă parte şi Irina căt i sa veni ca di un frate ca şi ceilalţi, însă casa cu zvoriştea căt i s’a veni să fie alui Vasile copilul, fratelui lor, iar surorile să ia parte dintracele moşii dintraltu loc afară de zvoriştea casăi, şi fiind cu toţii de faţă, surorile şi epitropul frăţine-său, Grigori Cărstei, s’au învoit ca să-ş înparţă moşioara cu dreptat(e), ei în de ei, şi pi cătă parte i s’a veni Irinii, să o stăpăn(e)ască cu paci, şi după cum s’au adiverit această pricină cu oamini marturi, am dat această scrisoarea (!) la măna Irinii pintru înştiinţare. 1773 Feb. 24. După aceasta viind iarăş di faţă epitropul Grigor(i) Cărstei şi cu amăndoao surorile Irina şi Dochiţa, au arătat că şi-au înpărţit moşioarăle cu dreptate şi s’au găsitu peste tot 300 prăjini, şi au rămas să stăpănească un frate una sută prăjini, care Irinii i s’au venit partea în delniţă 100 prăjini bez 20 prăjini ce au mai trecut din delniţă şi au rămas a Dochiţii surorisa în partea ei, să o stăpănească cu pace după înpărţală, dar casa cu zvoriştea ei, fiind 100 prăjini, au rămas alui Vasile copil(ul) să o stăpănească. ceteşte: Iordachi, pah(arnic). Febr. 27.[113]<88>1773 (= 7281) August 13. Preoţii Ion şi Petre Budăiu împreună cu mama şi cu surorile lor vînd piitor finului Petre Ungurianul o parte de moşie pe Valea sacă cu preţul de 7 lei. + Adicăte eu preu(tu)l Ion Budăiu şi eu preutul Petre Budăiul şi înpreun(ă) cu mama noastră Cărstăna şi cu surorile noastre Irina şi Măriuţa, dat’am zapisul nostru la măna finului nostru Petre Ungurianul şi a fină-me Mariuţa, precum să se ştiea (!) că i-am văndut o bucăţe di moşie din moşie ce-am cumpărat di la unchi(u)l nostru Gligor(e) Timului, ci este pe Vale sac(ă), ci se hotărăşte cu moşia Zberăi, i-am văndut din obreje în gios patrusprăzeci prăjini în lungu şi doîsprăzeci în curmeziş, şi i-am văndut’o piitor, să fie alui şi a ficiorilor lui feţi şi fete în veci de veci, iar de ni-am mai scula di(n) noi cineva, să fim de mari ruşine şi certare or la ce giudecat(ă) s’ar tă(m)pla, să nu ni se ţîea (!) în samă, şi ni-au dat bani şepti lei, şi pentru mai mar(e) credinţa, ni-am iscălit velet 7281 Avgust 13. ierei Ion Budăi. ierei Petre Budăi. + şi eu Cărstăna Budăiasa. şi s’au tămplat la acest zapis mulţi oamini buni anume + Niculaiu Piticariu. + Ioniţă săn Gligor(i) Măndril(ă) + Ioniţă săn Neculaiu Piticariu. + Vasile brat. + Ioniţă săn Vasile Uliianul + Ioniţă Piticariul. + Nichita Budăiu + Gavril Sabiea.[114]<89>1774 Septemvrie 1. Ion Holuţ cu tot neamul lui întreabă pe Vasile şi Gheorghi Fuior de nu cumpără un loc, şi lepădîndu-se aceştia, el îl vinde lui Ion Burduhosul cu 5 lei 20 parale, cu dreptul ca acesta să aibă voie a mai deschide loc din pădurea verde împrejurul prelucii Ascunsul. Adicăte eu Ion Holuţ şi cu soţ(ul) meu Măriuţa şi’npreună şi cu toţi ficior(ii) noştri, şi eu Toader nepot de (so)ră lui Ion Holuţ, şi cu soţ(ul) meu Irina şi cu toţi ficior(ii) noştri, şi eu Iacob zet lui Ion Holuţ şi cu soţ(ul) meu Ioana şi cu toţi ficior(ii) noştri, şi eu Gligor(i) nepot de frate lui Ion Holuţ şi cu tot neam(ul) nostru, dat’am adevărat zapisul nostru la măna lui Ion sin Dumitru Burduhos şi a soţului lui Acsinii şi a ficiorilor, feţi şi fete, însă întrebăndu şi pe Vasil(e) sin Păntilei Fuior, şi pe fratesău Ghiorghie, şi ei s’au lepădat cumcă nu le trebue, şi ne-au dat voe să o vindem cui s’a găsi să o cumpere ca să s(ă) de la comăndul Petrii, fiindu ace(a) bucăţe de loc a Petrii lui Holuţ, şi noi ne-am socotit şi am văndut’o acestui numit mai sus, car(e) această moşie este în deal lui cucoş dil(a) val(e) de livada lui Holuţ, însă preluca car(e) să chiamă Ascunsul şi cu toate marginile ei, cu ciungitur(i) cu tot, căt sintu înpregiur(ul) prelucii, şi’n pădur(ea) verde să fie volnic a deşchide tot pnpregiur(ul) prelucii, şi bani ne-au dat cinci lei 10 păral(e), deci i-am dat-o noi numiţii mai sus cu toată voe noastră ca să-i fie dreaptă moşie lui şi ficiorilor lor în veci de veci, iar de ne-am mai scula vr’unii din tot neam(ul) nostru să ne mai ispitim ca să-l scoatem di pe această bucăţe de loc făr de voe numiţilor mai sus, să fim neertaţi de domnul Hs. şi de ruşine înainte giudecăţii car(e) s’ar întămpla, deci pintru mai mar(e) credinţa ne-am pus şi degitil(e). + eu Ion Holuţ cu soţ(ul) meu Măriuţa şi cu toţi ficior(ii) noştri feţi şi fete. + şi eu Toader nepot lui şi’npreună cu soţ(ul) meu şi cu toţi ficior(ii) noştrii, feţi şi fete.[115]+ eu Iacob zet Holuţ cu soţ(ul) meu i ficior(ii) noştri. + eu Gligor(i) nepot lui Holuţ. + eu Vasile sin Păntilei Fuior i Ghiorghie nepoţi de sor(ă) lui Holuţ şi cu tot neam(ul) nostru. let 1774 Sep. 1. şi la acestu zapis s’au mai tămplat mulţi oamini buni, car(i) s’au pus pre anume eu Petre Mercăş – Toader Mircăş – Neculae Uliian + Toader Bărdan – Vasile Gînscă – Gavril Burduhos – Toader Doroftei – Costantin Măgurean şi eu am scris cu zis(a) numiţi(lor) şi au dat adălmas (!) la săteni car(i) s’au tămplat de un leu şi mie de scris 20 parale şi am iscă(l)it Vasile Cinbru.[115]<90>1775 Martie 1. Gavril Vasilaşcu cu tatăl său, cu fraţii şi cu surorile întreabă toate neamurile de nu cumpără o casă cu zvoriştea ei, şi lepădîndu-se aceştia, Vasilaşcu o vinde lui Lupul Vranău cu 42 de lei, afurisind pe cei ce s’ar scula împotriva vînzării. + Adicăte eu Gavril sin Chirila Vasilaşcu şi înpreun(ă) cu nene-meu şi cu toţi fraţăi mei şi surorile mele dat’am adevărat zapisul meu la măna Lupului Vranău şi a soţului său Acsiniea, precum să se ştie că avăndu eu o cas(ă) cu moşie ei cari pe din sus să hotăreşte cu Vasil(e) birăul, pe disp(r)e miazinioapte păn în… (nelegibil) pe din gios să hotăresşte cu Nistor Sabiea, car(e) zvorişte i casă cuprinde înpregiur în lungu doozeci şi doî şi giumătate prăjini, în curmeziş cinsprăzece prăjini, şi prăjinile cu stănjin domnesc, şi întrebăndu tăti niamurile no(a)stri, nimene nu s’au aflat ca se o cumpere, am văndut’o acestui Lupul Vranău şi soţului[116]Acsinii şi copiilor lor din niam în niam, în veci de veci, iar de n(e)am scula noi, au din niamurile no(a)stre cineva, or la ce giudecat(ă) ar mergi, să fie de glo(a)b(ă) şi certar(e), şi se fiea blăstămaţi şi afurisiţi de domnul dumnăzeu şi de alui precurat(ă) maică şi de triisuti oteţ ije vă Nechiea, şi pentru mai mare credinţa ni-am pus şi degitile, şi am avut tocmală preţul casii cu zvorişte ei patruzeci şi doi doi lei. let 1775 Mart. 1. + eu Gavril sin Chirila Vasilaşcu + eu Chirila Vasilaşcu + eu Vasile sin Chirila Vasilaşcu şi cu tot niamul nostru şi s’au tămplat la acest zapis s’au tămplat mulţi oamini oamini buni anume + Simion Crăciunescul + şi eu Simion Budăi m’am tămplat + Gligor(i) Piticar. + Toader Bălan + Crăciun Gănscă. + Vasile sin Ion Sabiea + Niculai Ciotărcă. + Ion Mircăş ierei Petre Hasnăş ierei Stefan Măndril diiacon Nicolai m’am înplat Sămion Budăiu. şi eu ierei Ion Budăiu am scris acest zapis cu zisa acestor mai sus numiţi. Şi pipintru mai mar(e) credinţa am pus şi pecete Cămpulungului. Şi s’au cheltuit la acest zapis s’au cheltuit un leu scriitoriului şi doi lei di băut. şi căndu s’au pus pecete s’au mai cheltuit doi lei. let 1775 Marte 15. şi am mai dat doi lei pol mai mult piste tocmala ce-am avut.[117]<91>1775 Iulie 31. Carte de judecată a lui Anghelaki, vornic de Cîmpulung, în pricina lui Damaschin Hurghiş din vatra Cîmpulungului cu Ion Ciocan din Ciocăneşti pe Bistriţa pentru muntele Botăşul mic pe apa Bistriţei. Precum au avut giudecată de faţă înaintea mea Damaschin Hurghiş din vatră cu Ion Ciocan ot Bistriţa dela Ciocăneşti pricina întracesta chip hăluind Damaschin că avănd o moşioară cu fraţii săi acolo la Bistriţa, care moşie să chiamă Botăşul mic pe cari moşie ni-au arătat şi zapis vech(iu) din let 7138 şi scrie zapisul sămnele moşioari înprejur, şi acel Ion Ciocan întră în mijlocul moşi(ei) despre apa Bistriţii, şi li-ar fi luînd o bucată de moşie, care bucată acea de moşioară iaste înlăuntru zapisu(lui) lui Damaschin, deci aducănd de faţă pe Ion Ciocan, l’am întrebat cu ce pricină stăpăneşte el acea parte de loc care iastea înlăuntrul zapisului lui Damaschin, şi Ciocan au răspuns că iastrea a lui, deci i-am zis lui Ciocan ca să-ş scoată vre o scrisoare pe aceala locu, de vreme că iaste alui, şi el au zis că scrisoare nu are pea acea parte de loc, dar marturi a aduce, şi i-am pus zi de soroc ca să-ş aducă doi marturi pănă în douî săptămăni, mărturisind acei oameni înaintea noastră şi fiind oameni de credinţă să-ş stăpănească moşiia adică acea parte de loc căt au stăpănit pănă au întrat la giudecată.trecănd sorocu arătat, Ciocan n’au mai adus marturi ca să dovediască că ar fi acel loc alui, şi de vreme că au trecut sorocu, Damaschin încă au mai aşteptat un an dela soroc încoace, şi Ciocan tot n’au mai adus marturi şi s’au cunoscut că Ion Ciocan umblă rău şi că n’are triabă a întra în mijlocul moşii lui Damaschin, şi aşa am găsit cu cale, Damaschin cu fraţi săi să-ş stăpăniască moşiia înprejur precum îi scrie zapisu, iar Ciocan să nu să mai acolisască a le mai face supărări, de vreme că puindu-se zi de soroc ca să-ş aducă marturi şi trecănd un an dela soroc, marturi n’au[118]adus şi am dat aciastă mărturie la măna lui Damaschin şi a fraţilor lui pentru înştiinţaria şi să-ş stăpăniască moşiia cu pace. A. vornic 1775 Iul. 31.[118]<92>1776 Iulie 20. Muntele Oiţa trecînd din neam în neam la Petre a Palaghii şi acesta fiind dator negustorului Ivan Capri din Suceava, moşia este cuprinsă de negustor pentru datorie. Vasile Hurghiş, fiind neam cu Petre a Palaghii, plăteşte lui Capri datoria şi scoate moşia pentru sine, dar după doi ani, Damaschin (Hurghiş) fiind neam şi mai aproape, scoate moşia dela Vasile Hurghiş, plătindu-i 78 de lei. Adecă eu Vasile Hurghiş dat’am adivărat zapisul meu la măna lui Damaschin şi a soţului lui Marie şi a ficiorilor lor, precum să să ştie că fiindu noi cu toţii dintru un niam şi fiindu o parte de moşie în Bistriţă cumpărată de alţi răzeşi, anume Oiţa, şi tămplăndu-să şi încăpăndu la măna Petrii diiacului, tot niam de al nostru, dară tămplăndu-să şi rămăind acest Petre diiacul la slăbiciune, au văndut’o unui Petre Palaghii sin Stefănel din Dorna, dară şi acestu Petre Palaghii fiind dator Dumsale Ivan Căpri din Suceavă, şi neavănd cu ce plăti, au cuprins moşie,[119]pentru datorie, şi socotindu-mă eu şi putănd, şi fiindu-mi aceşti numiţi mai sus niam mai aproape, am dat banii neguţitoriului, şi am scos moşie şi am stăpănit’o vro doi ani, dar s’au sculat acest Damaschin fiindu-se mai aproape niam de unde era cumpărată moşie, însă a părinţilor lor, şi s’au suit moşie din mănă n mănă cu cheltuiala şeptezăci şi opt de lei, şi mi-au dat Damaschin toţi banii în măna me şi ş-au scos moşie, şi au eşit la răfuială cu fraţii, ca să dei şi ei agiutori, să fie cu toţii tovarăş(i) la moşie, dar ei s’au lepadat, dară Damaschin mi-au plinit toţi banii, deci i-am dat acest zapis la măna lui Damaschin după urmare zapisului ce au fost la măna me pin căte măni au umblat moşie, şi moşie să hotărăşte din piiatra Oiţii din gios în sus pi lăngă Bistriţă şi pănă în Orata, şi trece piste părău şi apucă muche la dial alăture cu tăpşanul şi sus în piiatra ce(a) mare în vărvu, şi muche spre obărşiile părăului, şi s’au închiet hotarul, şi de di supt au fost lazul lui Cujbă iarăş văndut la Hurghiş la moşu nostru drep(t) noaî lei pi(i)tori, la care i-am dat acest zapis să stăpănească moşie în veci de veci fiind driaptă alor, a părinţilor lor şi pentru credinţa am pus degetile. let 1776 Iule 20. + eu Vasile Hurghiş şi noi am fost faţă la acest zapis + Acsinte Crăciunaş + şi eu am scris acest zapis Alecsa Diiac. şi la acest zapis au dat 2 vedri vin şi un leu de scris.[120]<93>1777 Martie 1. Toader Lucan din Vamă face danie molitfii sale preotului Grigore Grămadă o moşie de pe Sadova, şi dîndu-i zapis la mînă, adaoge că nu face danie bisericii, ci numai preotului. Adic(ă) eu Toader Lucan şi înpreun(ă) cu soţ(ul) meu Măriuţa, fată Petrii lui Erhan, şi înpreun(ă) cu Vasil(e) ficiorul nostru, şi cu toat(e) odraslil(e) noastre, de nim(e) siliţi nici asupriţi, făcut’am adevărat zapis(ul) nostru la măna lofitfi sal(e) preutului Gligor(e) Grămad(ă) precum se s(e) ştie că avă(n)d eu o moşie pe Sadova, care moşie se cheam(ă) Lucănească din moş(ii) din strămoş(ii) noştrii, care nu poate nime) nu poate dintralte niamuri să răspund(ă) cu vro răpir… că doară este asta alui, deci această moşie i-am văndut’o acestui preut numit mai sus drept dozeci de lei bani noi, şi plata au făcut deplin, însă această moşiedupă cum arat(ă) se-i fie molitfei sal(e) şi copiilor şi nepoţilor lui în veci de veci, iar car(e) s’ar scula din niamul nostru sau dintru alte niamuri, se fie blăstămat de domnul Hristos şi de a lui cinstit(ă) maic(ă), şi se fie de ruşin(e) or la ce giudecat(ă) lumască se var întămpla şi pentru mai mar(e) credinţa ni-am pus degitile. let. 1777 Mart. 1. + eu Toader Lucan sin Gavril Lucan ot Vam(a) + eu Mariuţa soţul meu + eu Vasil(e) sin şi cu tot niam(ul) meu – adecă acest zapisu ce-au dat toader Lucan popii lui Gligore, i l-au dat danie popii, săi fie molitfii sale şi ficiorilor molitfii sale, feţi şi fete, să aibă a stăpăni ace(a) bucată de moşie preotul în veci de veci, dară nu besăricii, şi i-am dat cu toată voe me şi cu voe soţului meu Măriuţii şi cu voe ficiorilor mei, feţi şi fete, să aibă a o stăpăni[121]cu pace, în veci de veci, iară alţii n’au nime triabă, şi la acest zapis s’au tămplat şi Lupu Chechiriţă. şi acestu zapis am scris eu Gligore Hasnăş cu zisa Lucanului şi a copiilor lui, şi la acestu zapis au dat preut(ul) 15 parale de scris şi aldămaş de băut unu zlot.[121]<94>1777 Iulie 11. Carte de judecată dela Anghelaki, vornicul de Cîmpulung, în pricina neamului Carceştilor cu Ştefan Hău pentru moşia Opcina Arsenesei. Dela Anghelachi vornic de Cămpulung ot Suceavă. Să face ştire cu această mărturie de judecată precum au venit înaintea noastră Simion Buză şi Toader Sabie şi Simion Şuhanea şi Preotul Vasile sin preot Şandru, ce sănt din Măriuţa, fata lui Vasile Carcea, şi Toader Lazor şi Lupu Lazor şi Ion Lazor şi Petre Lazor ce sănt din Dumitru Carce şi Ilieş Mandrilă şi Toader Acsănti şi Ion Cărloanţă şi Toader Sabie depe vechi neamuri ce să trag din Nicolai Carce. Şi acestea neamuri din Carceşti au jeluit că din moşii lor au o moşioară anume opcina Arsînesei, şi un Stefan Hăul depe Sadova s’au sculat de vre-o căţiva ani şi le păşunează o parte dintru această moşioară. Deci după jalobă numitelor neamuri am adus de faţă şi pe Stefan Hău şi am întrebat ce răspunde de jaloba numiţilor oameni, şi el au răspuns că acea parte de loc despre apa Putnii, faţa[122]opcinii Arsănesăi au stăpănit’o tot el, şi acel loc nu să ţîne de obcina Arsănesăi, ce ar fi loc osăbit, şi măcar ca ar fi şi loc din obcina Arsănesăi, dară şi el iaste din niamul Cărcesul şi să cade să stăpănească şi el dintraceastă moşioară, dela pontul dintăi i s’au zis lui Stefan Hău să dovedească că faţa obcinii Arsănesăi pănă în apa Putnei n’ar fi loc din obcină, şi iareş al doile pontu ce au respuns că el încă iaste neamu Carceştilor şi la amăndoai ponturile arătate nici o dovadă n’au scos, numai el cu gura sa au grăit aceasta, dară dovadă încredinţată după cererea noastră n’au scos, şi pe urmă el singur au adeverit că hotarul aceai obcini să începe din apa Putnii care ar fi hotărit de Dumnezeu. Hotărirea judecăţii. Niamurile arătate mai sus am socotit să-ş stăpăniască obcina Arsănesăi din apa Putnii cu faţa ei, cu runcurile, strămpturi şi apa Putniţii la deal pănă în Piatra Stărpariului şi obcina înprejur, căci Stefan Hău la toate răspunsurile nice o dovadă n’au scos, şi s’au cunoscut că n’are nici o treabă, nici este niam după cum au zis, şi de acum de a vre să-ş păşuneze vitele acolo, să să învoiască cu stăpănii moşii, iar întru alt chip să nu să atingă de numitul loc, că n’are nici o treabă şi s’au dat această însămnare de judecată la măna numitelor neamuri. Din Cămpulung 1777 Iulie 11. Anghelachi vornic. s’au trecut la condică.[123]<95>1777 Iulie 23. Costan Leuştean avînd judecată cu Manolachi şi Solomon Floce pentru o parte de moşie pe izvorul Colacului pentrucă a ţinut-o 7 ani împreună cu Nistor Vlîge, a rămas să dea această parte de moşie lui Manolachi şi Solomon Floce, ca să o ţie şi ei 7 ani. Adecă eu Costan Leuştan şi înpreună cu soţul meu Irina şi înpreună şi cu toţi ficiorii mei feţi şi feti, şi înpreună şi cu Ioniţ(ă) sin lui Nistor Flăgii, şi înpreună şi cu fraţii lui, dat’am adevărat(ă) scrisoar(a) noastră la măna lui Manolachi Floce i lui Solomon Floce precum si s(e) ştie, că avănd Manolachi parte de moşie pe izvorul Colacului, şi o am ţinut’o eu Costan Leuştan şepte ani cu Nistor Vlăge de preună, şi eşindu Manolachi cu Solomon înainte giudecăţii cu Costan Leuştan, li-au hotărăt giudecata ca să de Costan Leuştan parte lui de moşie şi înpreună cu Ion sin lui Nistor Vlăgii, ca să o ţie Manolachi în şepte ani, însă neavănd eu Costan Leuştan să-i plătiască cu ban(i) pentru ce-am ţinut’o şepte ani şi cu Nistor Vlăge, au rămas să dăm eu Costan Leuştan şi cu Ion sin lui Nistor Vlăge parte noastră de moşie pe căt cuprinde a lui Manolachi moşie, ca să o stăpăniască şepte ani, iară cănd s’or plini şapte ani să aib eu Costan Leuştan aş stăpăni parte me de moşie, şi Manolachi cu Solomon să-ş stăpăniască partea lor de moşie, iară mai sculăndu-m(ă) eu Costan Leuştan asupra lui Manolachi şi alui Solomon pentru această moşie şi de să v’ar tămpla la vro giudecat(ă) să nu mi-s(ă) ţie în sam(ă) şi să fiu de ruşine or eu or ficiorii mei, au Ion sin lui Nistor Vlăgii, şi pentru mai mare credinţa m’am iscălit şi mi-am pus degetul. + eu Irina soţ lui Costan mi-am pus degetu + eu Simion Budăi m’am tămplat la această giudecat(ă) şi la făcutul zapisului + eu Chirilă Vas(i)laşcă m’am tămplat[124] + eu Grigore Erhan vornicel m’am tămplat + eu Iacob Budăi m’am tămplat + eu Petre Sabie m’am tămplat + eu Costantin Cojocar m’am tămplat + eu Vasile sin Simion Budăi m’am tămplat. Eu Stefan dascal am scris zapisul cu zisa lui Costan Leuştan şi a fimei lui Irinii. 1777 Iulie 23.[124]<96>1777 August 26. Nastasia sora lui Toader Lucan din Vamă recunoaşte înaintea vornicului de Cîmpulung, că atuncea cînd a vîndut Toader Lucan moşia sa de pe Sadova preotului Grigori Grămadă, a fost şi ea întrebată de o cumpără, şi neputînd-o cumpăra, a dat voie să se vîndă la străini. Adecă eu Nastasia fata lui Gavril Lucan din Vamă şi înpreună cu soţul meu Ion Lehaci dat’am scrisoarea mea la măna fratelui meu Toader Lucanu precum să s(ă) ştie că avănd el o paartea de moşie de pe tatăl nostru pe Sadova în sus, care moşie să chiamă(ă) Lucăniască, şi această paartea de moşie car(e) s’au venit giumătat(e) fratilui nostru Toadir Lucanu, au scos’o vănzătoarea şi ni-au întrebat pe noi cari mai gios ni-am iscălit ca di ne trebueşti noaî acea paartea să o cumpărăm noi, şi neavănd putinţă ca să o cumpărăm, i-am dat voe ca să o vănd(ă) altora din streini or cui ar găsi, deci au văndut’o înainte ochilor noştri preutul(ui) Grigor(e) grămadă şi nici odată supărat să nu fii cumpărători(u)l dispre noi sau dispre niamul nostru, căci cu ştiinţa noastră au fost cănd s’au văndutu acea parte de moşii 30 lei, şi noi n’am avut putinţa ca să cumpărăm şi ni-am iscălit înainte giudicăţii. 1777. Av. 26. + eu Nastasiia sor(a) lui Ion Lehaci, fata lui Gavril Lucan. + eu Ion Lehaci soţ Nastasii. am scris zapisul cu zisa numiţilor mai sus[125]Această scrisoare s’au dat la măna Lucanului înainte mea şi am întărit cu iscălitura. let 1777. Av. 27.[125]<97>1778 August 6. Nastasia nepoata lui Ion Ţicşa împreună cu feciorii săi vinde lui Axinte Grigoreanu o moşie sub poalele Muncelului cu 67 de lei, cu cari a comîndat şi a pomenit pe moşul Ion Ţicşa şi pe moaşa Anuţa. Adică eu Nastasie nepo(a)tă lui Ion Ţicşa înpreună cu ficiori(i) mei Simion, Ioniţă, Gavrilă, dat’am adevărat zapisul nostru la măna lui Acsinte Grigoreanu şi a soţului lui, precum să să ştie că i-am văndut noi o moşie care este după Pecişte supt po(a)lile Muncelului, care să hotărăşte din gios cu Neculae Zlăvocă din făntînă la deal pe supt obrejă la soc şi în fag pe supt munte în sus pănă la haşcă, şi pe picior la vale în rădăcina fagului de la vale de cărare la pe(a)tră şi muche dănb(u)lui pănă în meste(a)c(ă)n şi pe de la vale haturile Prescurenilor, care s’au văndut drept 67 lei, cu care bani am comîndat pe moşul meu Ion Ţişca şi moşa me Anuţa, şi le-(am) văndut’o ca să le fie dre(a)ptă moşie lor, şi fiilor lor, în veci de veci, iară cine s’ar scula să-i sco(a)ţă, să nu li să ţi(e) în samă ni(ci) la o judecată şi să fie de mare ruşine înainte judecăţi(i) că cu bani(i) acie am pomenit morţi(i) şi a lua blăstă(mul) moşilor noştri, şi pentru mai mare credinţa ne-(am) pus şi degetul n(o)stru. + eu Nastasie nepotă Ţicşi. + eu Simion săn + eu Ioniţă săn la let 1778 Avgust 6.[126]şi la acest zapis s’au tămplat şi alţi oameni buni care s’au pus pe anume. + eu Andreeş Rae + eu Stefan Bedrule + eu Precup Prundeanu + eu Ghiorghie Spătariu + eu Ioniţă Străjeriu + eu Gavril săn Bedrule + eu Toader săn Vasile Floce + Pavăl Ujăcă. …Ion ot Pojorăta am scris cu zisa lor şi au dat doi zloţi şi o vadră de vin.[126]<98>1778 August 9. Carte de judecată dela Anghelaki, vornicul de Cîmpulung, în pricina Hurghişenilor şi Coceştilor pentru o moşie de pe izvorul Roatelor, din care se vede că vornicul a trimis pe Vasile Nemţanu, om bătrîn, la faţa locului, care a măsurat şi a împărţit moşia. Dela Anghelachi vornic ot Cămpulungu Sucevii. Damaschin Hurghiş i Petria brat lui din vatra Cîmpulungului au jăluitu că au o moşioară pe Sadova cumpărătură, care moşie să chiamă izvorul Roatelor din Arşiţă, şi acia moşioară a lor s’ar fi înpresurăndu o parte de cătră Acsinte Coca i Toader brat ot Sadova, fiind razăşi, deci după jaloba numiţilor Hurghişăşti am adunat faţă pe Coceşti şi s’au întrebat ce au să răspundă la jaloba Hurghişeştilor, şi ei au răspunsu că voesc ca să fie înpărţală la aceale moşii care după cererea amănduror părţilor am rănduit pe Vasile Nemţanu om bătrăn, şi mergănd la aceale moşii, li-au înpărţit cu prăjina, care prăjină au fost de 22 palmi şi în capul moşiei în partea lui Damaschin şi a frăţine-său s’au venit dela dial 30 prăjini şi dela vale tij aşa fiind de o potrivă, iar în partea Coceştilor dela dial s’au venit 33 prăjini, şi dela vale tij aşa li s’au venit, fiindu că au răspunsu că aşa s’au primit bătrăni răzăşi, şi pentre moşii s’au pus şi hotară şi s’au[127]primit părţile ca să stăpănească după aciastă înpărţală ne mai rămăindu pricină între dănşi, şi precum s’au înpărţit moşioarele s’au dat aciastă scrisoare la măna Hurghişeştilor printru înştiinţaria. 1778 Av. 9. A. vornic.[127]<99>1780 Martie 22. Andrii Mircăş vinde casa sa piitoare nepotului său de frate Ioniţă Mircăş cu 15 lei, iar neavînd cumpărătorul banii, se apucă chizăş fratele vînzătorului că-i va da banii la Ispas. Adică eu Andrii Mircăşi, sin diiaconului Stefan Mircăşi, dat’am adevărat zapisul meu la mănă lui Ioniţă nepotu-meu, ficior(ul) frăţini-meu Petrii lui Mircăş precum şi să ştie, că i-am văndut casa me piitoare în veci de veci, şi cu moşie casii căt cuprinde înpregiur şi cu pomii şi cu grajdul ce este înainte casăi, şi preţul casii 15 lei adecă cincispreci lei i-o am văndut’o cu toată voe me fiind casa driaptă a me, dată mie dela părinţii mei, fiind eu frate mai mic şi cu voe fraţilor mei i-o am văndut eu casa me lui Ioniţă nepotu-meu, ca să fie driaptă a lui şi a ficiorilor lui şi a nepoţilor lui, să o stăpăniască cu pace, iară acmu la tocmala casăi am luat un leu dela Ioniţă dela nepotu-meu, iară 14 lei nu i-au avut să mi-i dei, şi i-am pus eu să mi-i de la ispas, care s’au pus frate-meu Ioniţă chizăş că nedăndu-mi nepotu-meu Ioniţă banii la ispas, bade Ioniţă, frate-meu mi i-a da, şi pentru credinţa m’am iscălit şi mi-am pus şi degetul. + eu Andrii Mircăş sin diiaconul(ui) Mircăş am văndut casa me lui Ioniţă nepotu-meu, fiind driaptă a me dată mie dela părinţii mei fiind eu frate mai mic. 1780 Marte 22.[128]şi la făcutul zapisului s’au tămplat şi oameni străin(i) bătrăn(i) şi tineri care ş-au pus degitile. şi eu Ioniţă Mircăş cu voe me s’au făcut zapesul + eu Sandul Chiriţă am fost şi la tocmală şi la făcutul zapisului + eu Stefan Cojocarul m’am tămplat + eu Ilieş Gănscă m’am tămplat + eu Lupul Forminte am fost faţă + eu Vasile sin lui Ion Bălan m’am tămplat + eu Vasile Nica m’am tămplat + eu Tofan sin Chiruţii + eu Petre Sandului Chiruţii m’am tămplat + eu Irimie Ursachi m’am tămplat şi răzăş cu Andrii Mircăş. şi adălmaş s’au dat o ocă horelcă au dat Ioniţă nepotu-meu, şi ocă horelcă am dat eu Andrii Mircăş, şi diiacului de scris zapisul 30 de bani. eu Stefan dascal sin Ghiorghiţă dascal am scris zapisul cu zisa lui Andrii Mircăş şi alui Ioniţă Mircăş, frate lui Andrii Mircăş.[128]<100>1780 Maiu 21. Mărturie în scris pe care o dau Stefan Nistor şi Iacob Merîlă surorii lor Mariei Piticar, cumcă ei au fost faţă cînd a dat sora lor feciorului ei cea mai bună moşie şi a mai comîndat pe un fecior mort de ciumă, iar acuma, fiindcă feciorul cu moşie a dat zapisul unui străin şi acesta o trage la judecată zicînd că locul este împărătesc, fraţii Merlă dau surorii lor această mărturie. Noi fraţii Marii surorii noastre, dat’am mărturie noastră la măna ei şi a bărbatului ei Petrii Piticar, precum si s(ă) ştie, că noi am fost faţă, cănd au înpărţit sora noastră moşie cu ficiorul ei, şi i-au dat ficiorului ei moşie ce-au fost mai bună, şi au mai fost în ficior, ce-au murit de ciumă, şi l’au comăndat soru-me cu Petre Piticar, dară nu frate-său, şi acmu s’au sculat nepotu nostru şi au dat zapisul moşii la om strein, şi omul acela au tras pe soru-me la giudecată[129] şi arată că moşie să fie înpărătiască, care noi aşe ştim şi mărturisim în credinţa lui dumnezău că am fost faţă cănd i-au dat soru noastră ficiorului parte de moşie ce i-au plăcut ficiorului, iară soru noastră au luat moşie ce i-au lăsat ficiorul ei mai proastă, care au mai fost un frate făcut cu Ţicşe, şi au murit de ciumă şi au avut şi acela parte de moşie, şi l’au comăndat măsa dar nu frate-său, şi acmu măsa, soro noastră, rămăne nemică, dară noi aşe ştim şi mărturisim în frica lui Dumnezău că am fost faţă cănd au comăndat sur-me ficiorul ei ce-au murit de ciumă cu a (e)i cheltuială şi a bărbatului ei Petri Piticar, şi pentru credinţa ni-am pus degitile. + eu Ştefan Mirăl(ă) + eu Nirstor Mirălă + eu Iacob Mirălă. noi aşe mărturisim cu sufletile noastre care om fi şi faţ(ă) necrezindu-să mărturie noastră. 1780 Mai 21. care au cheltuit la comăndul ficiorului 25 de lei, care au fost preoţii faţă.[128]<101>1781 Fevruarie 3. Nicolai Ulianu din Cîmpulung vinde nepotului său, preotului Nicolai, o moşie sub stupină pe preţul de 40 lei bani gata şi două sărindare drept 24 de lei, spunînd că a vîndut-o piitoare. Adecă eu Necolae Ulianu din Cîmpulung dat’am adivărat zapisul meu la mîna preotului Neculae, nepotului meu, precum să-s(ă) ştie că avăndu eu o moşie cumpărată dila moşul meu dila Bornar, cari moşie esti pisti vale supt stupină, am văndut’o piitoari preotului Neculae, nepotului meu, cu tocmală drept patruzăci di lei bani gata, car(i) i-am luoat în mîna me, şi dooa sărindari car(i) s’au slujit drept di doozăci şi patru di lei pentru sufletul lui Andronic[129] Bornar şi a soţului lui şi ficiorilor lui Toadir şi Nastasie şi alui Irie i Ion, şi i-am văndut’o ca să fie dr(e)aptă ocină, şi moşie lui şi ficiorilor lui, nepoţălor şi strănepoţălor, să o stăpăn(e)ască cu paci, iară di s’ar scula ci(ne)va din ne(a)murile no(a)stri asupra ace(s)tei moşei, să nu le-s(ă) ţăe în samă ori la ci giudecat(ă) s’ar tămpla şi printru mai adivărat(ă) credinţa am iscălit. Cămpulung Fevroar 3. lt. 1781. + eu Neculae Uleianu vănzător + eu Ion Răesc(ul) m’am tămplat + eu Gavril sin Vasile a Neculei m’am tămplat + eu Chirila Crăciunesc(ul) m’am tămplat.[130]<102>1781 Iunie 15. Carte de judecată dela Anghelaki vornicul de Cîmpulung în pricina Ilinchii alui popa Ştefan cu cumnatul său Ion Sabie pentru bucatele şi straiele ce au rămas după răposatul ei tată. Precum au avut giudecată de faţă înainte noastră Ilinca fata popii lui Stefan cu Ion sin Toader Sabie, cumantul său. Pricina lor întra cesta chip arătăndu Ilinca că din avere tatăne-său răposatului Popa Stefan au rămas bucate şi strai, care au arătat şi izvodu de toat(e) cele ce au rămas. Deci cercetăndu-să acel izvodu, o samă de vite s’au aflat că au murit şi o samă s’au aflat date partea Irinii soţu lui Ion Sabie, şi Ilinca fiind fată mai mică, s’au socotit ca să-i rămăi paarte ei casa cea părinţască cu locul ei, şi din straile ce au rămas dela tată-său i s’au mai dat din paartea Irinii, fiind că Irina a murit, şi tij i s’au mai dat şi o vacă cu viţăl tot din partea Irinii, şi s’au făcut învoială între dănşii şi s’au priimit, şi n’au mai rămas pricină între dănşii,[131] şi de acum aşa să stăpăniască Ilinca partea ei, căci s’au făcut învoială cu priimirea amănduror părţilor înaintea noastră şi Ilinca n’ar(e) să mai ceară la Ion Sabie nimică din rămăşiţile părinteşti. Şi înştiinţăm. 1781. Iun. 15. A(nghelaki) vornic[131]<103>1782 Maiu 15. Ioniţă Blănarul arată cum a agonisit averea sa şi că nu-i este nimăruia dator nici o para, spunîd ce a cheltuit el cu comîndul părinţilor, cu poznele surorilor Irina şi tudura şi cu creşterea copiilor lor, deci dacă ar murì el înaintea soţiei Mariuţa, nimeni altul să n’aibă treabă cu averea sa decît numai soţia şi şi cei doi feciori ai săi, ce din păcatele sale îi are cu soţia sa. Adecă eu Ioniţă Blănarul sin lui Stefan Blănar, dat’am scrisoare me la măna soţului meu Marii şi la măna copiilor mei, care sint din pacatele mele făcuţi de mine cu soţul meu Marie, fata lui Ion Floce, anume Gavril şi Stefan făcuţi din păcatele mele precum si s(ă) ştie că eu nu sint dator nici cu o păra la tot niamul meu, nici cu o păra nici n’are triabă ni cu casăle mele nici cu moşile a casăi, şi moşie dela Condor am cumpărat eu cu munca[132] me şi cu căte sint în prejma casăi mele cei vechi, casa ce(a) noî am făcut’o eu depreună cu soţul meu Marie şi căsoae iară ia me dată dela tată-meu mie, alţii n’au nime triabă nici cu casa ce(a) veche, tot a mele sint, că eu am comăndat şi pe tată-meu şi pe maică-me, dară căte datorii a tatăne-meu am plătit osăbit de comănd, dară căt am cheltuit cu surorile pentru căte pozne cu făcut eli Tudura şi Irina, şi li-am crescut şi li-am înbrăcat, care ştiu toţi megieşii mei şi tot Cămpulungul, ştiu toţi, ca 2 sute de lei am cheltuit eu cu părinţii mei şi cu surorile mele Irina şi Tudura, şi copii surorilor încă i-am crescut, i-am hrănit şi i-am înbrăcat ca pe ficiorii mei în casa me şi cu fimee me i-am crescut, care din redeniele mele or din surorile mele or din streini n’au nime triabă cu casăle mele, nici cu moşiile mele ce sint dela tată-meu şi cu moşie ce-am cum(pă)rat dela Condor, nime n’au triabă, nici nepoţii mei nici alţii nime cu aceste însămnate mai sus, că a meli sint şi de să va tămpla să mor eu înainte soţului meu Marii, casăle mele ai ei să fie, şi moşiile ce arată mai sus şi a ficiorilor mei Gavril şi Stefan, iară cine ave a răspunde pentru cas(ă) şi pentru moşie ce-am cumpărat dela Condor, şi cine a răspunde din (n)iamul meu că sint dator, cu mine să-ş întrebe pănă sint viu, iară dia răspunde cineva piste cuvăntul meu după ce oi muri eu, să fie neertaţi de mine or cine ar fi, şi de or merge or la ce giudecat(ă), să nu li să ţie în sam(ă) şi să ias(ă) ruşinaţi, şi pentru mai mare credinţa mi-am pus degetul. eu Ioniţă Blănar sin Stefan Blănar. 1782 mesţ. Mai 15. Şi această scrisoare am făcut eu Ioniţă Blănarul înaintea megieşilor mei care s’au iscălit pe anum(e) şi am chemat şi pe preotul Petre Hasnăş. şi eu m’am iscălit Petre Hasnăş şi eu + eu Gligore Tudurian megieş am fost faţă + eu Sandul Chiruţa m’am tămplat megieş + eu Simion Ciupărcă m’am tămplat megieş[133] + eu Ioniţă sin Vasile Corlăţan am fost faţă la această scrisoare, nepot d-sal(e) doile văr lui Ioniţ Blănar. 1782 mesţ. Mai 15. şi eu Ioniţă ficiorul lui Gheorghi Rusul, nepot de sor(ă) lui Ioniţă Blănar am fost faţ(ă) la această scrisoare şi n’am a răspunde nimică asupra Blănarului ca să-i cer moşii sau bani sau bucate sau or ce ar fi, sau casa lui n’am a cere nimică dela dănsul, că nu-m este cu nemică dator, şi pentru credinţă m’am iscălit şi mi-am pus degetul + de s’a-ntămpla să moară Blănarul, să aibă a stăpăni ficiorii blănarului casăle şi moşiile ce arată mai sus să aibă a stăpăni cu pace că n’am cu nemică triabă cu ale Blănarului, eu Ioniţă ficior Irinii lui Stefan Blănar sor(ă) lui Ion Blănar m’au crescut şi m’au înbrăcat şi m’au ţinut ca pe un ficior alui de cănd au murit tată-meu, de ciumă Blănarul m’au străns, eram copil mic. + eu Vasile Uliianul m’am tămplat la această scrisoare + eu Măriuţa soţul lui Vasile Uliian am fost la această scrisoare, vară primare lui Ioniţă Blănar. eu Coca sin Ioniţ aşe mărturisesc, văr primare lui Ioniţă Blănar, eu aşe mărturisăsc în frica lui Dumnăzau cumcă Blănarul este om drept cu alui muncă, s’au ţinut şi au făcut bucate şi ce i-au trebuit, iară cine zice că au luat banii lui Ghiorghie Rus, rău şi fără cale au zis, iară Blănarul cu alui muncă au ţinut şi pe Rus şi copii lui după ce-au murit Rusul i-au scos din ciumă şi i-au ţinut cu munca Blănarului, şi pentru credinţa m’am iscălit, iară de s’ar tămpla să moară Blănarul, or cine or soru-sa or ficiorul Rus să aibă a da pace fimei Blănarului şi copiilor Blănarului, şi de or mergi la vro giudecată să nu li să ţie în sam(ă) şi să ias(ă) ruşinaţi. Eu Ioniţă Blănarul am giurat în biserică cu sufletul şi înainte preotului Petrii Budăi protopop, de am scăpat de soru-mea Tudura că-m cere 30 de lei pe sfănta dreptate înainte giudecăţii cuconului Anghelachi m’au apucat de acei bani arătaţi mai sus, şi nu i-am fost nici cu un ban nici-i sint dator, nici Rusului nu-i sint cu nemică, iară soru-me rău şi fără cale au pe nepotu-meu pe ficiorul Rusului încă eu i-am hrănit şi i-am ţinut pe dănşii pe toţi, iară de s’ar mai scula după ce oi muri eu, şi de or merge la vro giudecat(ă) să nu li să ţie în sam(ă) şi să ias(ă) ruşinaţi.[134]<104>1782 Maiu 23. Ioniţă şi Mihăilă Burduhosul avînd ceartă pentru o moşioară, vornicia Cîmpulungului rîndueşte pe bătrînii Cîmpulungului să le facă înpricinaţilor aşezare, ceeace se şi face, iar scrisoarea de hotărîre se dă înaintea vorniciei şi se iscăleşte de vornicul Anghelachi. Noi ce mai gios iscăliţi săteni din vatra Cămpulungului, făcut’am adivărată şi încredinţată scrisoare noastră la măna lui Ioniţă sin Dumitru Burduhosul, precum să să ştie că fiind o moşioară de cosit, anume groapa după răchiţi şi de ace(a) moşioară ţiindu-să acestu Io(ni)ţă Burduhosul şi înpreună cu Mihăilă Burduhosul arătănd că ar fi adivărată moşie lor, şi fiind între dănşii pricină, şi nescoţănd nice unul zapis adivărat pe ace(a) moşioară, rănduindu-ne pe noi cinstită vornicie Cămpulungului ca să luăm sama între dănşii şi să le facem aşezare, deci noi din poroncă mergănd la ace(a) moşioară înpreună cu numiţii stăpănitori, am socotit că este cu cale şi cu dreptate ca să înpărţim ace(a) moşioară drpt în doaî, să-ş stăpănească fieştecare parte sa, de vreme că n’au avut nice unul scrisoare ca să le fie moşie dreapt(ă), şi după socoteala ce am făcut noi, s’au priimit Ioniţă Burduhosul înpreună cu Mihăilă burduhosul aşe să-ş stăpănească parte sa după cum am hotărăt noi ace(a) moşioară drept în doaî, şi noi văzănd între dănşii priimire şi învoială după cum i-am hătărăt, li-am dat şi noi această mărturie la măna lui Ion burduhosul pentru înştiinţare, şi aşe s’au socotit să fie volnic să-ş deschiză la dial. 1782 Mai 23. + eu Vasile Nemţan am fost la hotărăt + eu Ioniţă Medrehan am fostu + eu Lupul Corlăţan am fostu + eu Gavril Burduhosul am fostu + eu Gligore Piticar m’am tămplat la facire zapisului + eu Ion Crăciunescu m’am tămplat la zapis + eu Toader sin Iacob m’am tămplat + eu Ion Ursache m’am tămplat + eu Vasile Prundeanu m’am tămplat.[135] şi cănd s’au făcut hotărăre şi aşezare aceasta după priimire şi învoiala lor s’au cheltuit cu hotarnicii şasăzăci de parale dele amăndoaî părţile şi de scris au dat căte doaîzăci de parale. Această scrisoare de hotărăre ce-au făcut sătenii cu priimire stăpănitorilor, sau dat înainte vornicii Cămpulungului. 1783. ap. 18. A. Vornic şi eu am scris cu zisa hotarnicilor fiind lucru învoid viderat.[135]<105>1783 Iunie 24. Hotarnica muntelui Faţa Cîmpulungului făcută de comisiunea imperială, după ce Şerban Cananău, fiiul Mariei jitniceroaei, a fost supus jurămîntului, şi întrebat cum a ajuns maică-la la posesiunea muntelui. Făcut în Suceava la 24 Iunie 1783. S’a înfăţişat astăzi Şerban Cananău, fiiul surorii Mitropolitului, spre a dovedi drepturile maicei sale asupra proprietăţii muntelui Faţa Cîmpulungului, situat în districtul Bucovinei. După ce Şerban Cananău a fost supus jurămîntului, a fost întrebat:[136] 1 mo. Cum a dobîndit maică-sa Maria hitniceroaea muntele Faţa Cîmpulungului? Răspuns: Maică-sa Maria jitniceroaea a primit acest munte în dar dela Domnitorul Grigori Calimah. II-do. Ori de are maică-sa carte de danie pentru acest munte? R. Cartea de danie se află la mănăstirea Voroneţului, cu care maică-sa a făcut schimb cu 3 munţi. III-tio. De cîtă vreme se află Maria jitniceroaea în liniştita stăpînire a muntelui Faţa cîmpulungului? R. Sunt douăzeci de ani de cînd stăpîneşte maică-sa acest munte. Certe au fost multe, pentru că locuitorii de acolo au părît la Iaşi pentru cei doi lei ce se cereau dajdie dela dînşii, şi au căpătat răspuns că ei nu vor fi ţinuţi altfel de Maria jitniceroaea, decît cei de pe locurile mănăstireşti, cari[137]plătesc doi lei încă de pe vremea Ruşilor. (La cetire au schimbat astfel:) ei cereau dela locuitori 2 lei, dar nu-i căpătau, ci stăpînii dădeau locurile în arîndă locuitorilor pe an, ceea ce înainte nu era obcinuit. IV-to. Ori de sunt semne după cari s’ar putea vedea cît de mare este muntele Faţa Cîmpulungului? R. Semne nu sunt, dar ştiu oamenii cît de mare este muntele; partea spre amiazăzi este a maicei sale, iar partea despre miazănoapte a mănăstirii Moldoviţa. Această depoziţie s’a cetit lui Şerban Cananău, i s’a tălmăcit şi a iscălit’o. Şerban Cananău. Pitzelii Rittmeister. Metzger. Ilski asessor. Peter Aaron Dollmetsch. Harsani Lieut. Auditor. I. Erggelet Gerichsschreiber. Actum Kempulung 19. Novbr. 1785. De oarece s’a cerut de două ori în scris şi anume la 26 Iulie şi 22 Oct. a. curr. dela proprietarul muntelui Faţa Kempulungului, boierul de dincolo Şerban Cananău, ca să se înfăţişeze în persoană sau să trimită un plenipotent pentru a statori hotarul muntelui său, respective a maicei sale şi n’a venit pînă acuma, cu toate că asigurase că va veni, s’a[138] purces astăzi, pentru a nu trăgăna afacerea (Geshäft), la statorirea hotarelor muntelui Faţa Kempulungului după ce s’a raportat aceasta Administraţiunii districtului în ziua de 16 a curentei. S’au chemat la această hotarnică vornicul şi cei mai bătrîni din Cîmpulung, anume vornicul Gheorghe Piticar, Ioniţă Miercheş, Nicolai Ulean, Toader Sabie şi mulţi alţii, precum şi Angelachi, care prin mulţi ani a fost aici mare vornic (Obervornik), şi ne-am dus cu aceşti oamni în faţa locului, am văzut starea locului, şi am pus să ne arete cum a fost stăpînit pînă acuma spre a putea statori hotarul după Possessorio Momentano (posesiunea în momentul acesta) conform cu ordinaţiunile înaltelor locuri. După arătarea tuturor celor de faţă, începe hotarul acestui munte Faţa Cîmpulungului acolo unde se revarsă părăul Izvorul Morii în rîul Moldova şi unde să întîlneşte cu locurile ce se ţin de Domeniul Cîmpulungului şi unde începe satul Sadova. Aclo la o mică depărtare dela revărsarea Izvorului Morii în apa Moldovei, s’a făcut o movilă pe un deluţ aproape de casa Pizdele, locuitor din Sadova, spre a însemna hotarul între muntele Faţa Cîmpulungului şi între celelalte locuri ale Cîmpulungenilor. De aici merge hotarul acestui munte pe Izvorul Morii în sus pînă la obîrşie pe partea dreaptă, iar pe partea stîngă sunt locurile Cîmpulungului moldovenesc. Apoi merge acest hotar în linie dreaptă pînă la Faţa Dei, şi alăture cu Faţa Dei spre răsărit pînă se întîlneşte cu locurile Domeniului Cămpulung şi ale satului Vama, unde se află o movilă rădicată de comisiunea Metzger spre a însemna aceste trei hotare. De aici se trage hotarul peste obîrşie pînă în părăul Isăcuţilor şi apoi alătrea cu părăul la vale pe lîngă muntele Gicovanului pînă la revărsarea părăului în apa Moldovei. Aici deasupra apei Moldovei a fost rădicată pe un deluţ o movilă hotarnică, care despărţeşte Faţa Cîmpulungului de celelalte locuri ale Cîmpulungului moldovenesc. De aici merge hotarul tot alături cu apa Moldovei în sus pînă la movila arătată unde s’a început hotarul. Este însă a se însemna că locuitorii din cele cîteva case ce se află de această parte a apei Moldovei nu sunt a se[139] privi ca podani ai lui Şerban Cananău, pentrucă prin hrisovul Domnului Moldovei Grigore Ioan Calimah, alăturat sub N-rul 737 care este dat la anul 1763 şi prin care Domnul dărueşte 8 munţi, se hotăreşte că văile nu au fost dăruite ci numai munţii şi că locuitorii acestor văi nu au a da Mariei jitniceroaei, mamei numitului proprietar Şerban Cananău, mai multă dajdie decît dau ei şi celorlalte mănăstiri şi care este o mică dare pentru păscătoare şi pentru dărmatul unor copaci învăliţi în muşchiu, ce este de nevoie iarna pentru hrana oilor şi caprelor. De aceea aceste case au fost privite ca ţinîndu-se de Cîmpulung şi locurile caselor au fost deosebit hotărnicite. Deoarece, precum s’a spus mai sus, la această hotarnică nu a fost de faţă nici proprietarul nici împuternicitul său, au iscălit numai părţile cari au fost de faţă şi apoi Comisiunea. Actum ut supra.[139]<106>1783 Iulie 14. Hotarnica Domeniului Cîmpulung şi a satelor şi munţilor din ocolul Cîmpulungului moldovenesc, făcută de comisiunea imperială, instituită pentru acest scop. S’a făcut această hotarnică pe Domeniul Cîmpulungului moldovenesc în zielele dela 14-26 Iulie şi 1 August 1783. Domeniul Cîmpulungului moldovenesc care cuprinde în sine toate satele şi casele răsleţite ce sunt arătate la pag. 1730 se hotăreşte cu următoarele moşii şi anume: muntele Rarău,[140] Stulpicani, Vama, Braniştea Moldoviţei, Măgura Humorului, Braniştea Putnei, marele principat Ardealul şi cu Moldova. Începutul stătoririi hotarelor s’a făcut la Pietrele Doamnei (pentrucă o doamnă a Moldovei să se fi ascuns de frica Turcilor între aceste fioroase stînci) cari alcătuesc hotarul între districtul Bucovinei şi principatul Moldovei, unde Domeniul Cîmpulungului moldovenesc se întîlneşte cu munţii Toderescul şi Rarău, cari aparţin mînăstirii Moldoviţa. De aici hotarul merge în jos pînă la o poieniţă la obîrşia Izvorului alb unde iese cărarea dela Creţe. Pe această poeniţă sub Pietrele Doamnei se află întîia movilă hotarnică care despărţeşte Domeniul Cîmpulungului moldovenesc de munţii Toderescul şi Rarău, de unde se trage apoi hotarnicul între aceste două proprietăţi prin înălţimi stîncoase, şi prin tufişuri pînă la altă poieniţă Poiana la Bour (aşa numită pentrucă după spusa oamenilor să fi fost aci într’un copac săpat chipul unui Bour, adecă marca Moldovei). Pe această poieniţă se află iarăş o movilă care desparte Domeniul Cîmpulungului moldovenesc demunţii Moldoviţei Rarău şi Toderescul. De aici se trage hotarul pe lîngă aceşti munţi prin Pădurea neagră în linie dreaptă pînă la un deluţ la capătul pădurii negre unde se află o movilă lîngă care se întîlnesc hotarele Domeniului Cîmpulung, munţii Toderescul şi Rarău precum şi moşia Stulpicani care aparţine mănăstirii Voroneşului. Aici hotarul domeniului Cîmpulungului părăseşte munţii mănăstirii Moldoviţa şi merge alăturea cu moşia Stulpicani a mănăstirii Voroneţului prin pădurea neagră pe Opcina Coşiţa pînă la Poiana Slătioara numită la Bour, pe care poiană s’a rădicat o movilă care desparte Domeniul Cîmpulung de Stulpicani. De aici merge hotarul cu această Opcină în jos şi apoi iarăş la deal pînă în vîrful numit Diacel unde s’a ridicat iarăş o movilă care desparte Domeniul Cîmpulung de Stulpicani. De aici mai merge încă hotarul Domeniului Cîmpulung pe lîngă cel al Stulpicanilor pe aceeaş Opcină, astfel că toate păraele ce curg în stînga Opcinei se ţin de Domeniul Cîmpulung, iar cele ce curg din dreapta Opcinei, se ţin de Stulpicani, şi ajunge pe dealul Măgura Moşului unde se împreună trei hotare, adecă al Cămpulungului, al Stulpicanilor şi al Vamei şi unde[141] s’a rădicat o movilă care desparte aceste hotare. Pe Măgura Moşului hotarul Stulpicanilor rămîne înapoi şi de acolo hotarul Domeniului Cîmpulung merge alături cu cel al Vamei peste Măgura Moşului la vale pînă la obîrşia părărului Cireş care formează apoi hotarul între Domeniul Cîmpulung şi Vamă pînă se revarsă în apa Moldovei. De aici hotarul trece alături cu cel al Vamei prin apa Moldovei pînă unde se revarsă părăul Hurghiş în apa Moldovei. Aici s’a iscat o ceartă între locuitorii Cîmpulungului şi Arhimandritul Benedict, egumenul mănăstirii Moldoviţa, care în ziua de 17 Iulie s’a înfăţişat în persoană spunînd că el a stăpînit pînă la Bolohanul din mijlocul fînaţelor şi nu numai pînă în părăul Hurghiş şi că Cîmpulungenii au voit să cumpere dela dînsul această bucată de fînaţ. Dar fiindcă cartea de danie a Domnitorului Alexandru, alăturată sub N-rul 75 arată apriat hotarele, nu s’au putut statori hotarele altfel decît cum arată numita carte de danie a lui Alexandru V. V., de aceea părăul Hurghiş a fost statorit ca hotar între Cîmpulung şi Vama şi s’a rădicat o movilă în dreapta pe un deluţ în hotarul Vamei, iară alta la stînga lîngă părăul Hurghiş pe hotarul Cîmpulungului, care a fost numită Movila pulcovnicului Metzger. Dar fiindcă Moldoviţa se află în stăpînirea fînaţului pînă la Bolohan, s’a lăsat în stăpînirea ei pînă ce fiscul va pune mîna pe acest loc, iară Cîmpulungenilor li s’a spus să nu stingherească mănăstirea Moldoviţei în stăpînirea locului. Dela revărsarea părăului Hurghiş în apa Moldovei, formează acest părău hotarul între Domeniul Cîmpulungului moldovenesc şi Vama pînă la obîrşia sa, dar fiindcă părăul se ramifică îndată în două braţe, s’au rădicat iarăş o movilă pe un deluţ între aceste două braţe ca un hotar între Cîmpulung şi Vama. De aici hotarul între Cîmpulung şi Vama merge pe Opcină în sus pînă pe vîrful muntelui Dea, unde pe o stîncă a fost făcută o movilă de pietre. Lîngă această movilă se sfîrşeşte hotarul Vamei şi începe Braniştea mănăstirii Moldoviţa, care merge pe această Opcină alăturea cu hotarul Cîmpulungului pînă la Pristopul cu fagi în vale unde s’a făcut o movilă între Cîmpulung şi Braniştea Moldoviţei. Dela această movilă merge hotarul iarăş la deal tot pe [142] obcină pînă la o movilă făcută pe Opcină din pietre de unde se vede la dreapta muntele Păuşa de pe hotarul Moldoviţei. Dela această movilă hotarul emrge tot mai departe pe aşa numita Opcina cea mare, la dreapta căreia în vale curge părăul Boul pînă unde începe pădurea, de unde se trage hotarul la vale şi apoi iar la deal pînă pe Opcina uscată şi tot mai departe pînă la o movilă ridicată între Domeniul Cîmpulungului şi Braniştea Moldoviţei şi de acolo tot mai departe pe această Opcină pînă la altă movilă rădicată pe această Opcină sub care izvorăşte părăul Neagra ce se revarsă la stînga în apa Moldovei. Această movilă despărţeşte trei hotare, adecă Cămpulungul moldovenesc, Moldoviţa şi muntele Măgura Humorului. Aici părăseşte Domeniul Cîmpulungului, Braniştea Moldoviţei şi mergînd alăturea cu muntele Măgura Humorului ce se află în mijlocul ocolului Cîmpulungului moldovenesc, trece spre stînga la vale pînă pe Opcina Runcu unde s’a rădicat o movilă hotarnică între Domeniul Cîmpulungului şi Măgura Humorului şi de aici tot înainte pe această Opcină pînă la altă movilă şi de aici tot mai departe pe această Opcină pînă unde această Opcină se coboară în părăul Neagra, de unde apoi acest părău formează hotarul între Domeniul Cîmpulung şi Măgura Humorului pînă se revarsă în apa Moldovei. De aici merge muntele Măgura Humorului alăturea cu apa Moldovei care formează acuma hotarul între Cîmpulung şi Măgura Humorului pînă acolo unde se revarsă părăul Breaza în apa Moldovei. Aici se află o movilă făcută din pietre şi de aici merge hotarul Domeniului Cîmpulung alăturea cu Măgura Humorului pe lîngă părăul Breaza pînă la obîrşia acestui părău şi de aici în linie dreaptă pînă la fîntîna numită Feredeu, unde se întîlnesc trei hotare adec al Cîmpulungului moldovenesc, Măgura Humorului şi Braniştea Moldoviţei, unde s’a rădicat o movilă 25 paşi deasupra numitei fîntîni. Aici se sfîrşeşte Măgura Humorului şi Domeniul Cîmpulungului merge iar alăture cu Braniştea Moldoviţei pe Opcină ladeal pînă pe vîrful muntelui Feredeu, apoi tot pe Opcină pînă pe alt vîrf Veja unde iarăş s’a rădicat o movilă. De aici cîrneşte hotarul Domeniului Cîmpulung alăturea de cel al Moldoviţei la vale spre pădure dar tot pe opcină, aşa că părăele ce se[143] scurg la dreapta în apa Moldoviţei se ţin de hotarul Moldoviţei, iar cele ce se scurg la stînga în apa Moldovei, adecă părăul Benea se ţin de hotarul Cîmpulungului, pînă la o movilă făcută lîngă un brad însemnat cu o cruce. De aici merge hotarul Cîmpulungului alături cu cel al Moldoviţei mai departe tot pe Opcină pînă pe un vîrf numit Veja unde se întîlnesc trei hotare, al Cîmpulungului, al Moldoviţei şi Braniştea Putnei şi unde a fost rădicată o movilă. Sub Opcina pe care a fost rădicată movila izvorăsc două părăe, unul Benea pe hotarul Cîmpulungului şi altul Brodina pe Braniştea Putnei. Cel dintîiu se revarsă în apa Moldovei, al doilea în apa Sucevei. La această movilă hotarul Domeniului Cîmpulung părăseşte Braniştea Moldoviţei şi merge alăture de Braniştea Putnei între obîrşiile părăelor Benea şi Brodina la vale şi pe partea cealaltă, iar la deal pînă la o înălţime numită şi ea Veja pe care a fost rădicată o movilă de pietre între hotarul Domeniului Cîmpulung şi Braniştea Putnei. Movila aceasta a fost numită Movila căpitanului Pitzelli. De aici merge hotarul între Cîmpulung şi Braniştea Putnei pe o opcină la vale pînă la o movilă care se află pe aşa numita Hrobina, de unde hotarul Cîmpulungului merge alături cu Braniştea Putnei la dreapta părăului Suliţa care rămîne pe partea Braniştei Putna şi care are mulţime de cascade şi ajunge la o movilă care-i rădicată pe coasta muntelui. De aici merge hotarul în linie dreaptă pînă în apa Moldovei şi de acolo peste apa Moldovei pe opcina care desparte Cîmpulungul de Braniştea Putnei, la deal pînă pe vîrful muntelui Găina unde se înalţă două stînci. Dela stînca din dreapta hotarul Cîmpulungului merge la vale alături de Braniştea Putnei pînă la o movilă. Lîngă această movilă hotarul formează un colţ şi merge spre stînga şi peste un deluţ pe opcină la o movilă rădicată în jurul unui molid, şi de aici tot pe opcină înainte pe lîngă nişte stînci pînă pe vîrful ascuţit al muntelui Tatarca unde s’a înălţat iarăş o movilă hotarnică. De pe Tatarca hotarul Cîmpulungului merge alături cu Braniştea Putnei pe opcină pînă la o vale ce se trage între două opcini pînă în părăul Cîrlibaba. Între aceste două opcini se află în vale o movilă hotarnică şi dela această movilă formează părăul cîrlibaba hotarul între Domeniul[144]Cîmpulungului şi Braniştea Putnei pînă acolo unde se revarsă în apa Bistriţei. La revărsarea părăului Cîrlibaba (Gura Kirlibahului) în Bistriţa, hotarul Cîmpulungului părăseşte Braniştea Putnei şi merge alături cu Ardealul pe apa Bistriţei la vale pînă acolo unde izvorul din fîntîna rece curge în apa Bistriţei. Aici se întîlneşte hotarul Cîmpulungului cu muntele Suhardul al mănăstirii Moldiviţa, pe lîngă care trece la deal alături cu părăul din fîntîna rece pînă ajunge chiar la fîntîna rece, unde s’a rădicat o movilă şi de unde hotarul trece înainte la deal alăture cu Suhardul pînă pe vîrful numit Jirebi unde iarăş a fost făcută o movilă. De aici merge hotarul în linie dreaptă alături cu coasta muntelui pînă la obîrşia părăului Coşna mică şi alături cu dînsul pînă unde se revarsă în părăul Coşna mare, de unde merge apoi hotarul pe graniţa între Bucovina şi al Ardealului cu Moldova. De aici înainte hotarul Domeniului Cîmpulung merge alături cu hotarul Moldovei pînă la Pietrele Doamnei unde se întîlneşte hotarul Moldovei, al Cîmpulungului moldovenesc şi al mănăstirii Moldoviţa şi de unde s’a început statorirea hotarului. Este a se observa că în mijlocul acestor hotare se află cei opt munţi dăruiţi de Grigore Ioan V. V. la anul 7269 mătuşii sale Maria Jitniceroaia cu hrisovul alăturat sub No. 734. Deoarece însă această proprietară voia să stoarcă dela Cîmpulungeni deosebite dăjdii în contra obiceiurilor lor, ei s’au jeluit înaintea aceluiaş Grigore Ioan V. V. care dăruise aceşti munţi şi Domnul a hotărît prin hrisovul din anul 7271/1763 alăturat sub No. 737, că văile n’au fost dăruite ci numai munţii şi că locuitorii nu vor da Mariei Jitniceroaiei mai mult decît dau şi mănăstirilor, adecă o mică dare pentru dărmatul copacilor învăliţi cu un fel de muşchiu care este iarna de nevoie pentru hrana oilor şi caprelor. Dar această Marie Jitniceroaie a ştiut să întoarcă trebile pe lîngă nepotul ei Grigore Ioan Calimah în aşa fel că acest principe în hrisovul alăturat sub No. 739 a pus să se introducă şi un leu dela fiecare cap de familie şi zeciueala. Dar fiindcă Cîmpulungenii nu voiau să plătească nici acest leu, Maria Jitniceroaia s’a socotit să folosească altfel dania ei şi s’a pus pe lîngă fratele ei, Mitropolitul[145] Moldovei, ca acesta să înrăurească asupra unor mănăstiri ca să schimbe cu ea, şi aşa mănăstirea Voroneţului a schimbat satul său Vlodeni din Moldova cu munţii Mestecănişul, Petrişul şi Muncelul străjii, iar mănăstirea Solca a schimbat satul Costeşti din Moldova cu munţii Cucoşul, Găina, Porşescu şi Botăşul din Fundul Moldovei, iar muntele Faţa Cîmpulungului şi l-a păstrat Maria Jitniceroaia pentru vremi mai bune spre a mai face un schimb avantajos. Precum fiecare Domnitor al Moldovei era îndreptăţit a scuti pe Cîmpulungeni de dări pentru munţi sau a le impune astfel de dări, cum arată documentele alăturate sub No. 737 şi 739, tot aşa stă şi în voia suveranului actual a-i scuti pe Cîmpulungeni de dări către proprietarii de acuma ai acestor munţi, fiindcă Cîmpulungenii trăesc din creşterea vitelor şi precum îi numeşte Domnitorul Calimah în hrisovul de sub No. 739, sunt o strajă a ţerii, şi în modul acesta s’ar nimici indirect efectul numitelor danii menite să îngreuieze traiul şi hrana acestor munteni, din care cauză Comisia aceasta a socotit să recomande acest procedeu, şi aceasta cu atît mai mult, fiindcă aceşti locuitori îşi cîştigă hrana lor cu multe primejdii şi greutăţi între aceşti codri neumblaţi şi în aceste văi nepătrunse de razele soarelui. Şi aceasta este şi adevărata cauză că aceşti munţi nu au fost îndeosebi măsuraţi şi hotărniciţi. De altfel această hotarnică stătorită spre mulţumirea tuturor părţilor interesate şi a vecinilor răzeşi, spre mai bună credinţă s’au iscălit de toţi şi de Comisie. Actum ut supra. Inochetie, egumen Voroneţului. Paisie, vechil Putnei. Venedict Teodorovici, Archimandrit Moldoviţei. Paisie, vechil Humorului. + Ioniţă Todoreanu, vornicel, + Toader Sabie, ot Cîmpulung, + Toader Zbranca, ot Sadova, + Stefan Bedrulea, ot Pojorîta, + Ioniţă Cîrnu, ot Dorna, + Niculai Negre, ot Dorna, + Dumitru Ungurean, ot Fundul Moldovei, + Ioniţă Ţigane, ot Ciocăneşti,[146] + Niculai Uşică, ot Ciocăneşti, Ioan Calmuţ, ot Cîmpulung, asăsor, Alexandru Ilschi, asăsor, Metzger, Obrister, Pitzelii, Rittmeister, Harsani, Lieut. Auditor, Erggelet, Gerichtsschreiber, Aaron, Dolmetsch.[146]<107>1784 Martie 18. Un buget al Cîmpulungului pe anul 1784. Sama lui Gheorghi Piticari de banii controbuţii ce-au strînsu şi alte cheltuele săteşti. 1784 Mart 18. lei – par/700 – 30 Suma banilor controbuţiei după cum s’au găsit aruncat izvodu. 54 – tij să mai încrcă cu banii cheltuelii săteşti./754 – 30 undi s’au dat aceşti bani. 688 – 2 au la rînduitul cu ţidulă după cum arată. 2-13 au dat pentru un Luca maestru. 1 - - au dat de au dus banii la Cernăuţi. – 33 s’au dat la cătana ce-au fostzapciu cu vătămani. 22 – s’au dat la doi alergători săteşti ce slujescu pentru sat. 15 – s’au dat vornicelului sătesc pe pol an. 15 – hacul vătămanului.[147] 2 20 s’au dat la numărător ce-au numărat vitele săteşti. 1 20 s’au dat la doi cislaşi. 1 10 tij s’au dat la un numărătoriu. 3 30 s’au dat hac Grosariului pe pol an. – 30 s’au dat lui Toader diiac pentru prifăcutul tablii de gospodari. 1 10 o vadră de brănză ce s’au dat la goştinari. 1 10 s’au ţinut în samă ce au fost la comisie Nicolai Uliean cu tr(e)aba sătească. 1 30 s’au dat pentru o trebuinţă sătească. 2 26 s’au rădicat nişte oameni ce-au fostu încărcaţi o samă de oameni la cislă. – 19 s’au mai dat la 2 pătrări ovăs şi o găină. – 8 s’au poprit Grigori Zmucilă ce au fostu încărcat la cislă./761 11 fac daţi scăzuţi şi mai are să ei vătăman(ul) dela sat 7 lei 21 parale şi i-au luat din sama lui Ion Medrehan vătăman şi au istovit. eu Nicolai Uliean, giurat. eu Dumitraş Medrehan, giurat. eu Lupul Corlăţan, giurat. eu Simion Budăi. eu Toader Sabie. eu Ion a Mircăşoai. eu Ion Mircăş.[147]<108>1784 Aprilie 2. Vasile şi Precop Burduhosul împreună cu copiii lor, feţi şi fete, avînd o moşie de vînzare, întreabă toate neamurile de nu o cumpără, şi o vînd apoi lui Axinte Măgurianu pietoare cu 7 lei făcînd zapisul înaintea juraţilor. Adecă eu Vas(i)le Burduhosul depreună cu frate-meu Precop, depreună şi cu toţi ficiorii noştri, feţi şi fete, dat’am adevărat zapisul nostru la măna lui Acsinte Măgurian, [148] precum si-s(ă) ştie, că i-am văndut noi o moşie driaptă a noastră ce ni-au dat’o noî tatăl nostru zestre, mie şi lui Precop frăţine-meu, iară ceelalţi fraţi ai noştri n’au triabă cu moşie, că lor li-au făcut tatăl nostru parte de moşie aiure, dece fiindu-ne nevoe, am făcut moşie aceasta vănzătoare şi am întrebat pe toate niamurile noastre să o cumpere şi nu s’au aflat nime din niamul nostru ca să o cumpere, dară fiind această moşie la Măguren(i) lăngă casele lor, am întrebat pe acest om anume Acsinte Măgurian, ficior Lupului Măgurianului, şi au zis că a cumpăra moşie şi i-am văndut lui moşie drept 7 lei adecă şepte lei piiătoare în veci de veci, lui şi soţului lui şi fiilor lor în veci de veci, care această moşie să hotărăşti dela dial cu moşie lui Iacob Măndrilă pănă în pkiatra rătundă, şi din pkiatra rătundă drept în vale cum merge gardul pănă ce dă în părău, şi apucă părăul în vale pănă unde se tălnesc părăele, şi de acolo apucă părăul în dial pe de cătră moşie lui Ion a Flocii pănă unde să hotărăşti iară cu moşie lui Iacob Măndrilă la hatul vechiu, şi s’au închiet haturile moşii, iară de ni-am mai scula noi sau ficiorii noştri sau din fraţii noştri sau din streini şi om vre ca să-l scoatem de pe moşie, or la ce giudecată am merge, să nu ni să ţie în samă, să fim de mare certare şi de re(a) ruşine, iară de s’ar scula cineva din streini şi or cineş ar fi a răspunde asupra lui Acsinte pentru moşie şi asupra copiilor lui Acsinte, cu noi să-ş întrebe, iară lui Acsinte să-i de bună pace să stăpăniască moşie în veci de veci + şi pentru adevărată credinţa ni-am pus degitile. + eu Vas(i)le Burduhosul sin Dumitru şi cu toţi ficiorii mei feţi şi fete. + eu soţul lui Vasile, Paraschiva. + eu Precop Burduhosul, frate lui Vasile. şi aceşti bani 7 lei ce arată mai sus în zapis i-am fost luat noi de 5 ani şi nu i-am fost făcut zapis la mănă. şi un leu s’au cheltuit la această vănzare la acest zapis şi eu Stefan sin Ghiorghiţă dascal am scris acest zapis cu zisa lui Vasile burduhosul şi cu zisa frăţine-său lui Precop Burduhosul.[149] şi acest zapis s’au fcut înainte noastră giuraţilor, şi ni-am iscălit pe anume. 1784 April 2. Lupul Corlăţan giurat. Dumitraşcă Medrihan giurat.[149]<109>1784 Maiu 30. Juraţii din Vatra Cîmpulungului dau cu voia lor lui Gheorghe Piticariul un loc domnesc ca să-i fie de moşie. Noi cei mai gios iscăliţi Cămpulungeni şi giuraţi din vatra Cămpulungului, dat’am scrisoare noastră la măna lui Gheorghi sin Ion Piticari precum să-s(ă) ştie că începăndu el a dişchide o bucăţă de loc din loc domnescu la gura izvorului Runcului din gios de apa izvorului Runcului, care loc să hotărăşti pe de la dial cu a Uliianului Vasile, şi pi din gios mergi pe lăngă plaiul unde unde mergi la piatra roşi, şi pe di la vale iastea drumul. Dreptu acesta acestu am neavăndu moşioară şi fiindu puţin loc deschis, au mai deschis şi pădurea ca să-ş facă puţină moşie pentru fănaţ, şi noi cu voea noastră i-am dat acestu loc căt ar pute deschide pădurea să-i fie moşie şi să nu fie strămutat de pe acest loc or dispre care dintre noi, fiindu pădure în care au început a deschide, măcar că şi cu răzeşii s’au învoitu fiind niam cu Ionaşcu, şi pentru credinţa ni-am iscălit. 1784. Maiu 30. eu Nicolai Uliianul giurat – eu Petre Mircăş, fruntaş – eu Ion Piticar[150]<110>1784 Iulie 10. Sătenii din Vatra Cîmpulungului moldovenesc dau lui Vasile Olariul din Cîmpulung o bucăţică de loc din locul împărătesc precum s’au dat şi altor locuitori. Noi sătenii din vatra Cîmpulungului moldovinesc dat’am această adivărată scrisoarea noastră la măna lui Vasile Olariul de aice, precum să să ştie, că fiind el bun gospodar şi purtătoriu poroncilor inpărăteşti şi moşie neavănd pentru trebuinţa sa, au făcut cerire şi i-am dat o bucăţică de loc din locul înpărătescu anume groapa Prislopului în vărvul Măgurii căt cuprinde groapa înprejur, (un)de este loc de cosit, să aibă a o îngrădi şi să-i fie dreaptă ocină şi moşie în veci de veci, feciorilor şi nepoţilor lui nesmintiti de cătră nime, fiind dată cu ştiinţa tuturor sătenilor precum s’au dat şi altor lăcuitori, să-i fie driaptă moşioară, şi pentru credinţa am iscălit anume. Cămpulungul moldovinesc 1784 Iule 10 + Ioniţă Tudurian, vornic + Ghiorghie Piticariul, vornic + eu Niculai Uliian, giurat + Petre Mercăş + Ioniţă Mercăş + Ioniţă a Mărcăşoe + Ioniţă Burduhos şi eu am scris cu zisa lor diiac.[151]<111>1784 Iulie 23. Ionaşcu Făţul avînd o bucăţică de loc şi fiind slab de bătrîneţe, neputîndu-se hrănì, vinde locul lui Ioniţă burduhosul cu 5 lei şi jumătate. Adică eu Ionaşcu Făţul făcut’am adivărat zapisul meu la măna lui Ioniţă sin Dumitru Burduhosul, precum să să ştie, că de nimene silit nice asuprit, ci de a me bună voe avănd eu o bucăţică de loc din sus de casa me dintre păreie şi fiind eu slab de bătrăneţă, neavănd cu ce să mă chivernisăscu să mă hrănescu, am făcut ace(a) bucăţică de loc vănzătoare, şi s’au aflat acestu Ioniţă Burduhosul, şi am făcut tocmală cu ace(a) bucăţică de loc, şi mi-au dat pe dănsa cinci lei şi giumătate şi i-am văndut’o peitoare nerăscumpărată în veci de cătră mine, nice de cătră niamuri sau feti ce s’ar arla căci eu cu voe me am văndut, care ace(a) bucăţică de loc să hotărăşte însă din capul piciorului de la vale unde să scurg păreile, apucă părăul în dial pi de la vale de casa Rusci pănă într-un picior ce să face alăture cu gropile, şi apucă piciorul la dial pănă într-o movilă, şi din movilă drept curmezăş ce să hotăreşti cu Dorofteiasă, şi apucă părăul în vale pănă iarăş unde să întrunesc păreile de unde s’au început, şi i s’au văndut să-i fie dreaptă moşie, lui şi veciorilor lui în veci, şi pentru credinţa am pus degitul. 1784. Iul 23. + eu Ion Făţul am văndut şi s’au tămplat la zapis + Lupul Colaţan giurat + Toader Sabie + Gligore Nuţăscul + Mihai Liţul + Ion a Palaghii, vornicel şi cănd s’au făcut zapisu au cheltuit 2 lei bani şi de scris 20 par. şi eu am scris cu zisa[152]<112>1784 Noemvrie 8. Seeber, preşedintele judecătoriei din suceava, porunceşte vornicului din Cîmpulung să cheme pe femeia lui Gavril Bălan şi să-i poruncească ca să plătească 7 berbeci negusorului Manoli Grecul, iar de este pricină de judecată între dînşii, să-i pună soroc şi să o trimită la judecătoria din Suceava. Cătră vornicul din tărgul Cîmpulung. Poroncă. Vornice din Cămpulung, aici la judecătorie au arătat Dumlui Manoli Grecul cumcă au avut tovărăşie la nişte berbeci cu un Gavril Bălan şi fiindcă Gavril Bălan n’au dat berbecii diplin şi au mai rămas la dănsu 7 berbeci, şi fiind că Gavril Bălan au murit, fimeia lui nu vra să plătească negustorului berbecii, carii iată că ţă să poronceşte să chemi pi ace(a) fimei alui Gavril Bălan şi să-i dai poroncă să plătească berbecii negustorului, au di esti pricină între dănşii de giudecată, să le pui soroc pără în doo săptămăni şi să o trimeţi aici la cinstita judecătorie să răspundă. Prin K. K. judecătoriea ţănutului Sucevii 1784. Noe. 8. nou călindar. Seeber K. K. Hauptmann und Distr. Gerichtsvorsteher.[153]<113>1784 Decemvrie 20. Seeber, preşedintele judecătoriei din Suceava, porunceşte vornicului din Cîmpulung să cheme de faţă pe Toader Buzan şi să cerceteze de ce nu plăteşte 30 de lei lui Petre Julei şi de ar fi între dănşii pricină de judecată, să meargă la sorocul de 28 Decemvrie calendar vechiu la judecătoria din Suceava. Cătră vornicul dela Cămpulung. Poroncă. Vornice din Cîmpulung, Aice la cinstita judecătorie au jeluit Petre Julei cumcă al ari datorie la un Toader Buzan de acolo triizăci lei cu zapis şi nu vra să-i plătească, de cari iată că ţă să poronceşte să chemi di faţă pe acel Toader Buzan şi să cercetezi pricina, esti el datoriu cu aceşti 30 lei acestui Petre Julei, şi di esti datoriu, di ci nu plăteşti, de care dacă a răspundi el că-i este datoriu, să-i dai porncă să plătească, ca să nu mai vie omul să jeluiască, au di este pricin(ă) între dănşii de judecată, să-i dai poroncă la 28 zăle Dechemvri, vechiu călindar, sau Ghenar 8, nou călindar, di dimineaţî la 9 ceasuri să-s(ă) afli aci la cinstita judecătorie ca-s(ă) răspundă di ci nu plăteşti, şi cănd poronca, să dai mărturie la măna jeluitoriului cumcă ai luoat şi ai dat porncă că să va afla la judecată după poroncă. Prin K. K. judecătoria ţănutului Sucevii 1784 Dechem. 20. nou călindar Seeber K. K. Hauptmann und Distr. Gerichtsvorsteher.[154]<114>1784 Decemvrie. Negustorii din Cîmpulung chefuind în ziua de sf. Neculai, preotul Şandru a avut pricină cu negustorii şi cu logofătul Anton, iară Botezoaea a ieşit în mijlocul tîrgului şi a strigat că negustorul Paruş este Ţigan, iar femeia lui curva logofătului, ceeace se constatează în scris înaintea jruaţilor şi vorniceilor din Cîmpulung. În zioa la sfeti Niculae, tîlnindu-să neguţitor(i) din vatra Cămpulungului iscăliţi mai gios şi avănd chef la casăle lor şi făcănd preotul Şandru puţinte pricină cu neguţitorii şi cu dumn(i)alui logofătul Anton, căzindu-i preotului bele la casa dim(i)sale, dară s’au sculat Botezoae şi au eşit la mijlocul tărgului şi au început a face pe Petre Păruş căldăraru şi pe femee lui curvă şi acest Paruş cere acmu dovadă care mărturisăşti Ioniţă Şalău că au auzit’o cum au zis făcănd pe Paruş ţigan căldăraru şi pe fimee lui curvă logofătului, eu Ioniţ(ă) vornicel viind de acasă am auzit pe Botezoae suduind şi făcănd curvă pe Paruşoae, eu Ion Ursachi giurat m’am dus la Botezoae şi am luat’o şi am dus’o la casa ei ca să nu ocărască neguţitorii, e(a) iară au eşit dela casa ei în mijlocul tărgului şi apoi încă mai tară ocără e(a) şi făce pe Paruşoae curvă, şi pentru credinţa ni-am iscălit neguţitorii pe anume + Manole Grecul neguţitor. + Petre Paruş neguţitor. + Neculai neguţitor. şi această mărturie s’au făcut înainte noastră giuraţilor şi vorniceilor ot vatra Cîmpulungului şi am iscălit. + Ion Ursachi giurat. + Ghiorghi Piticariul giurat. + Simion Popăscul vornicel.[155]<115>1785 Fevruarie 8. Ion Palaghioiu cu toate neamurile sale vinde pietor lui Ion sin Dumitru Burduhosul o moşie cu opt lei ca să-ş facă Burduhosul o moară pe dînsa. Eu Ion Palaghioiu şi’npreună cu toţi fraţii mei şi cu niamurile mele însă şi cu Gavril sin Vasile Piticarul zet Simionescul, şi depreună şi cu Lu(pu)l Peiu, văru primar, dat’am adevărat zapisul nostru la mănja lui Ion sin Dumitru Burduhosul precum şi să ştie, că i-am văndut noi o bucată de moşie dr(e)aptă a noastră simioniască de ş-au făcut Burduhosul moară pe dănsa, care această moşie să hotărăşte din sus din copaciul ce-au fost în copaciu ce să hotărăşte acel copaciu cu moşie lui Vasile Donisan din sus de copaciu, şi aceasta moşie purcede în gios simionească drept pe muche obrejii pănă în zăvoarăle lui Ghiorgi dorofteiu şi din zăvoarăle lui Ghiorghi Dorofteiu drept muche dămbului apucă la vale drept în gărla morii lui Ion Burduhosul, şi s’au înciet hotarile moşiei în gărla morii[156] Burduhosului din gios de moara Burduhosului lui Ioniţă sin Dumitru care este gărla morii pe această moşie a noastră, însă din gios de această moşie a noastră este moşie lui Buzilă, care noi n’avem triabă cu moşia lui Buzil(ă) nice el cu moşie noastră, iară de ar ave a răspunde cineva asupra lui Ioniţă sin Dumitru Burduhos pentru această moşie a noastră simioniască, cu noi să-ş întrebe, iar lui Ioniţă Burduhosului să aibă a-i da pace, şi ni-au dat 8 lei pe această moşie, adecă opt lei ni-au dat Ioniţă Burduhosul pe această moşie şi i-am văndut’o lui cu toată voe noastră, şi pentru că ne(a)m mai scula noi să întoarcem, să fim de mare gloabă or la ce giudecată am merge şi de mare cercetare or cine din ficiorii noştri au din niamurile noastre, i-am văndut noi moşie piitoare în veci de veci, lui şi soţului lui, şi ficiorilor lor, feţi şi fete şi pentru adevărată credinţa ni-am iscălit şi am pus degitile. 1785 Faur 8 + eu Dumitru Simionescul ot vatra Cămpulungului, + eu Ion Palaghioiul, nepot lui Dumitraşcă, vornicel, + eu Gavril Piticar zet Simionescul, + eu Lupul Peiu, văr cu Simionescul. Şi la acest zapisu cănd s’au făcut au fost oamin(i) bun(i) care au fost de au şi hotărăt această moşie simioniască ce s’au văndut lui Ioniţă Burduhos sin Dumitru Burduhosul şi pentru adevărată credinţa s’au iscălit pe anume. + Ioniţă sin Ioanii Mircăşoae au fost la hotărăt, + Simion Gurău au fost la hotărăt, + Ichim Rus au fost la hotărăt, + Vasile sin Iacob a Tofanii au fost la hotărăt, + Andrii Măndrilă sin Ilieş au fost la hotărăt, + eu Gligore bogoş m’am tămplat la acest zapis, + eu Vasile Burduhosul m’am tămplat la această hotărăre. Şi la făcutul acestui zapis la această hotărăre s’au cheltuit un leu de bani. eu Ştefan sin Ghiorghiţă dascal am scris acest zapis cu zisa numiţilor mai sus. eu Dumitru Simionescul m’am iscălit cu condeiul meu, + eu Ioniţă Piticarul sin Chirila m’am tămplat.[157]<116>1785 Aprilie 11. Constantin Tapşe a făcut tocmală cu Petre Cojocar ca să-l înveţe pe acesta ziua meşteşugul cojocăriei, iar noaptea meşteşugul scripcii, dar Petre Cojocar nu s’a ţinut de tocmală, a lucrat numai două cojoace şi s’a dus. Apoi l’a tras pe Constantin la judecată înaintea vornicului şi a juraţilor, cari însă răsping pîra lui Petre Cojocar. După cum au avut judicată Costantin sin Tapşe cu Petre Cojocar pentru că (au) avut tocmală Costantin cu Petre Cojocar ca să-l înveţi meşteşugul cojocării si meşteşu(gu)l scripci, precum zio să înveţi cojocării şi no(a)pte meşteşu(gu)l scripcii, ca să-l înveţi dila lăsatul săcului din postul crăciunului pănă la paşti, dară Petre Cojocar nu s’au ţinut di tocmala ci au avut în casa lui Costantin şi în păne şi în sare lui Costantin, şi a(u) lucrat doo cojoci şi în to(a)tă cheltue(a)lă, dară Petre nu s’au ţinut de vorbă, au aşezat trii săptămăni şi s’au dusu, şi au pucat Petre Cojocar pi Costantin şi l’au chemat la judecată înainte vornicului şi a giuraţilor şi alţior săteni după cum scrie mai susu, dară judecătorii au socotit fiindu dacă nu s’au ţinut Petre Cojocar di tocmală ci au avut Costantin, să n’aibă Costantin a-i da nimică Petri, fiindu că nu s’au ţinu(t) di tocmală Petre Cojocar, şi am iscălit şi am întărit şi cu pecete satului. 11 Aprilie 1785 + eu Toader Sturza, vornic ot fundul Moldovii, + eu Ioniţă Gliga giurat, + eu Simion Pohaci giurat, şi alţi săteni.[158]<117>1785 Aprilie 21. Ioniţă sin Petre Chirili tocmit fiind de Gheorghi Piticar ca plugar să meargă la ţară şi nemergînd a şezut plugul 3 zile, pentru care pagubă este tras la judecată înaintea juraţilor. Neavînd însă cu ce plătì paguba se apucă să meagă la plaiu şi ce va agonisì dela plaiu, să dea tatălui său şi lui Gheorghe Piticar. Eu Ioniţ(ă) sin Petri Chirili dat’am zapisul meu la mîna lui Ghiorghi Piticar, giurat, precum şi să ştie să m’am tocmit cu dumnialui ca să fiu plugar, şi nemergînd eu la ţară la plug, făcănd smintială oamenilor di i-au şezut plugul, şi pe urmă apucăndu-mă pe mine pentru că n'’m mărs la plug, şi căt au şezut plugul, eu să le plătesc paguba; neavănd eu cu ce plăti m'’u apucat îaninte giuraţilor să mărg la plaiu un rănd pentru tată-meu şi un rănd pentru Ghiorghi Piticar, şi ce oi agonisì de la plaiu să aib a duce la măna neni şi la măna lui Ghiorghi Piticar giurat, şi pentru adevărată credinţa mi-am pus degetul + eu Ion sin Petrii Chirilii platnic. 1785 Apr. 21 şi aceasta s’au făcut înainte noastră Ion Ursachi, giurat, Ion Palaghioiul, vornicel, Simion, vornicel. şi 3 zile au şezut plugul. eu Stefan dascăl am scris cu zisa lui Ion sin Petrii Chirilii.[159]<118>1785 Decemvrie 24. Ovreul Eliezer Iehiel Mehel trecînd fiiului său Mehel la creştinism cu numele Gheorghe, se obligă a-i da acestuia din averea maicii sale 80 lei, o casă, o păreche paftale, un inel de aur, o giubea blănită şi un antereu de şom. Noi mai gios iscăliţi încredinţăm cu această scrisoare a noastră de învoială precum să să ştie că feciorul meu anume ce l’au chemat pe lege gedovască Mehel, iar acmu după ce s’au botezat Gheorghie, trăgăndu-să la lege(a) creştin(e)ască şi avănd a cerca după dreptate zestre dela mumă-sa, după cercetare ce s’au făcut, s’au aflat că au rămas dela mumă-sa lucruri de 216 lei şi 50 greiţar(i) şi stănd noi la învoială cu bună priimir(e) ni-am învoit şi ne-(a)m priimit cu bună voia noastră amăndoaă părţile şi i-am dat eu... tatăl lui Gheorghie 80 lei bani şi o... iaste în faţa tărgului Chimpulungului... şi toate cele ce sănt făcute... însă casa ce-au fostu făcută cu mumă-sa, şi i-am mai datu o păreche paftale de argint de 45 dramuri, şi un inel de auru cu lume, şi o giube blănită de postav şi un antereu de şom, şi aceştie 80 lei să-i dau în cinci luni cu priimire me, şi de acmu după această învoială nu mai am eu a cerca eu la feciorul mieu nimica nici feciorul mieu la mine, nici la maştehă-sa. Aşa încredinţăm. 24 Deche. 1785. Chimpulung. Eliezer bemerer Iehiel Mehel Ester bas Iosef m’am tămplat şi eu la această învoială Anton Diac Popovici. Această copie iaste adevărat scrisă gios din cuvănt în cuvănt de pe învoiala care au făcut’o amandoaă părţile şi ace(a) invoială dintăi să gaseşte aice în cănţălărie chesaro[160]crăiescului auditariatu cae este in ţivil protocol supt numărul 906 însămnată şi să întăreşte. Dela chesaro crăiescul Auditoriat Suceava 14 Martie 1785 Kihler căpitan şi auditor.[160]<119>1786 (=7294) Iulie 4. Grigore Andronicescul dă feciorilor lui Toader şi Nichita o moară ca să-i fie pomană şi să-l comînde după moarte. Adec(ă) eu Grigore Andronicesc(ul) făcut’am scriso(a)re me la mîna ficiorilor mei Toader i Nichita, precum să-s(ă) ştie că le(a)m dat o mo(a)r(ă) care au fost făcută de mine şi l(e)-am dat’o lor ca să-m fee poman(ă) şi s(ă) se învoe(a)scă amăndoi şi să mă comănde dacă oi muri, iar care din ficiorii mei au din fetile mele s’ar scula ca s(ă)-i sco(a)ţă, să nu li s(ă) ţie în sam(ă) or la ce giudecată, şi pentru credinţa m’am iscălit. vleat 7294 Iulie 4. eu Grigor(i) andronicesc(ul), şi la astă scriso(a)re s’au tămplat şi alti omeni streini, + Ioniţă Lehaci, + Toder Leuşt(e)an, + Istratie Leuşt(e)an, + Ioniţă Andronicesc(ul), + Pentelei Poinar, + Petre Gliga.[161]<120>1786 August 22. Directorul dela judecătoria din Suceava porunceşte vornicului de Cîmpulung să aibă grijă de fînul fostului vornic Anghelaki. Vornice din Vatra Cîmpulungului. Dumn(ea)lui vornicul Anghelache au arătat că ţ-au lăsat asupră nişte făn ce săntu datori oamenii de acolo să-l cosască, şi s’au înştiinţat că nu au purtare de grijă să facă fănul, deci tu după cum ti-ai apucat, să pui tot chipul de silinţă ca să să facă fănul, c’apoi datornicii or ave a-l plătì după zapis la iarnă. Suceava 1786 Av. 22. Ştor director.[161]<121>1786 Septemvrie 7. Izvodul tuturor birnicilor din Vatra Cîmpulungului moldovenesc pe anul 1786 împreună cu casele locuite de dînşii. Conşcripţie pe anul 1786 Septemvrie 7 dela Vatra Cămpulungului Moldovenesc. Numile 1. Simion Chchiriţă. 2. Vasile Morariul la moara înpărătească. 3. Toader Urătariul. 4. Toader Papucu. 5. Vasile Jucanul. 6. Petre Erhanu. 7. Ion Bărdan. 8. Ghiorghi Frunză. 9. Grigori Sturza. 10. Pintilei Grămadă. 11. Pintelei Bărdan.[162] 12. Vasile Grămadă. 13. Ion Ungureanul. 14. Mihai Prundeanu. 15. Grigori brat lui. 16. Dumitru Hopincu. 17. Chirilă Gînscă. 18. Gavril Nesioiul. 19. Ioniţă Erhanu. 20. Ioniţă Horga. 21. Iftimi Horga. 22. Vasile Prundeanu. 23. Nastasie Prundeanca cu f. 24. Vasile sin Ioniţă Măndrilă. 25. Toader Mircăş. tij Ghiorghi alui Măndrilă holt(eiu) cu bu... 26. Dumitraş Bezărău, calic. 27. Ion Rucsăndariul. 28. Simion Budăiu. 29. Iordachi Budăiu. 30. Vasile sin Gavril Măndrilă. 31. Gavril Măndrilă. 32. Ion sin Vasile Lehaci. 33. Parasca Sturzoae, văd(uvă). 34. Petre tucsandii. 35. Antohe Sturza. 36. Petre Ionel. 37. Ghiorghi brat lui. 38. Nistor Parpale, panţir. 39. Ion Postolachi. 40. Petre Parpale. 41. Ghiorghi Robul. 42. Ion sin Lupu Rusu. 43. Lupu Sturza. 44. Todosie Sturzoae, babă săracă. 45. Ion sin Gavril Pierţul. 46. Măriuţa chiruţoae, văd(uvă) săracă. 47. Gavril Giosanul. 48. Ion Tărăţă. 49. Petre Morariul, cu totul sărac. 50. Todosie Pierţoe, văd(uvă) săracă. 51. Nastasie Croitoriţa cu f. dascal. 52. Lupu Rusu, văduvoi. 53. Mihai sin lui. 54. Ioana Dumintioae cu f. 55. Gavril Moroşanul. 56. Nechită Cozma. 57. Lupul sin Cozma. 58. Crăciun Ionaşcu. 59. Vasile Nica pa... 60. preutul Petre Hasnăş, paroh. 61. Tudora văd(uvă) cu f. dascal. 62. Iacob Erhan. 63. Crăciun Sturza. 64. Ioniţă Sturza. 65. Ion sin Toader Şalău. 66. Ion Ursachi. 67. Ştefan Morariul, îmblători. 68. Gavril Ursachi. 69. Irimie brat lui. 70. Ioniţă sin Petre Miercăşi, dascal. 71. Petre Miercăşi. 72. Vasile sin Miercăşi. 73. Nechita sin Miercăşi. 74. Ioniţă Miercăşi.[163] 75. Ioniţă Ciocalău. 76. Ioana Todosie, cu totul săracă. 77. Ghiorghi Şandru i Parasca sor(ă) lui. 78. Petre Şandru. 79. Ion Zugravul. 80. Toader sin Popa Şandru. 81. popa Vasile Şandru. 82. Irina lui Grigore a Popii. tij Ioniţă sin Irinii. 83. Vasile Şalău. 84. Odochiţa Fetiţoae cu f. tij Vasile sin ei. 85. Ştefan a Diaconiţii. 86. Ghiorghiţă Sturza. tij Vasile sin lui. 87. Toader Ivan, văt(ăman). 88. Nechita zet Ivan. 89. Ioniţă Cimbru. 90. Grigori brat lui. 91. Simion Burduhosul. 92. Toader a Unguroncii. 93. Grigori Cucoranu. 94. Lupu Holuţă. 95. Vasile Iacobu. 96. Petre lui Ioniţă. 97. Damaschin brat lui. 98. Toader Pierţul. 99. Chirilă Ursachi. 100. Stefan Giosanu sin Precop. 101. Stefan Giosanu sin Neculai. 102. Dumitru Moroşanu. 103. Gavril Burduhosul. 104. Neculai Lacatăşul. 105. Ioniţă Lacatăşul. 106. Vasile Lacatăşul. 107. Marie văd. săracă. 108. Ghiorghi Moroşanul. 109. Ghiorghi Doroftei. 110. Ioniţă Medrihanu. 111. Ion Salahorul. 112. Ioniţă Burduhosul. 113. Dumitraş Midrihan. 114. Andrii zet Donisanul. 115. Lupu Piiu. 116. Ioniţă a Mircasoai. 117. Toader Tudureanu. 118. Ioniţă Tudureanu. 119. Nastasie Tudureniţa cu f palimar. 120. Miron Caş. 121. Nechita Nastasioiul. 122. Simion Gurău. 123. Ion Horga zet Gurău. 124. Vasile Nemţanu. 125. Ion sin lui. 126. Marie Nemţăniţa văd. cu f. 127. Ichim Rusul. 128. Ion Bompa. 129. Toader nepot lui. 130. Ion burduhosul. 131. Dumitru Ceapă. 132. Ion Ceapă. tij. Iacob sin Ceapă. 133. Vasile Ceapă. 134. Nastasie văd. cu totul săracă. 135. Petre sin Samsonu. 136. Toader Samsonu. 137. Chirila Donisanul. 138. Irina Donisanca cu f. 139. Iacob sin ei. 140. Maftei Moroşanul. 141. Alecsa Moroşanul.[164] 142. Toader Ionel. 143. Ştefan Unguranul. 144. Petre Rusul. 145. Iacob zeti Latiş. 146. Ion Latiş. 147. Toader Schiopul. 148. Ion Cătana. 149. Acsinte Sasul, văt(ăman). 150. Ion Sasul, trecut sărac. 151. Nechită Pircu. 152. Grigori Bogoş. 153. Ion zet Parpale. 154. Grigori Ungureanul. 155. Ion Giosanul. 156. Toader Midrihan. 157. Vasile Piiu. 158. Ion Timu. 159. Pintilei Cocărţă. 160. Vasile Măgureanul. 161. Costandin Măgureanul. 162. Mihalachi Ghervan. 163. Ion zet Ceapă. 164. Petre Măgureanul, panţir. 165. Vasile Măgureanu holt. cu bucat. 166. Vasile sin Grigori Ursachi. 167. Acsinti Măgureanul. 168. Petre Lehaci. 169. Toader Ţimpău. 170. Toader Cojocariul. 171. Măriuţa Ursăchioae văd. cu bucata. tij. Vasile Catrinariul. 172. Pintilei Liţul. 173. Grigori Ursachi. 174. Ioniţă Rîle. 175. Gavril Paiul. 176. Toader Paiul. 177. Vasile Midrihan. 178. Ion Ursachi sin Gavril. 179. Ioniţă Lehaci, om bătrăn, trecut. 180. Grigori Lehaci. 181. Grigori Gănscă. 182. Ion zet Gănscă. 183. Simion Bulat. 184. Nechita Mirăuţoi. 185. Simion Burduhosul sin Stefan. 186. Nistor Pierţul. 187. Toader Mirăuţoiul. 188. Gavril Mirăuţoiul. 189. Ion Bogoş, vătăman. 190. Vasile Gănscă. 191. Nistor Corlăţanu. 192. Vasile Măndrilă. 193. Andrei Măndrilă. 194. Simion Şandru. 195. Tofana văd(uvă) săracă. 196. preutul Alecsandru, paroh. 197. Alecsandra Droboae cu fecior. 198. Vasile Creangă. 199. Toader Groza. 200. Constandin Lehaci. 201. Mihai Liţul. tij. Neculai sin lui. 202. Lupu Corlăţanu. 203. Ioniţă Corlăţanu. 204. Irina Olăriţa cu holt(eiu). 205. Gavril Şălvari. 206. Toader Palaghioiul. 207. Ion Tiţă. 208. Stefan Cojocariul.[165] 209. Petre Chiruţa. 210. Costandin Cojocariul. 211. Paraschiva văd(uvă) cu totul săracă. 212. Simion Ciupărcă. 213. Ioniţă Palaghioiul. 214. Diiaconul Miron. 215. Toader Doroftei. 216. Sandu Chiruţa. 217. Grigori a Sandului. 218. Dumitru Chişca, cu totul sărac. 219. Ioniţă sin lui. 220. Ghiorghi brat lui. 221. Simion Tudureanu. 222. Toader Buzan. 223. Petre Grămadă. 224. Diiaconu costantin. 225. Petre zeti Ciupărcă. 226. Ioniţă a Sandului. 227. Toader Măndrilă, palimari. 228. Vasile Giosanul. 229. Nistor Erhan. 230. Simion Teleşca. 231. Ion Alboi, panţir. 232. Vasile Alboi. 233. Vasile Rusanul. 234. Toader Lehaci. 235. Simion Alboi. 236. Tofan Chiruţa. 237. Grigori Cimbru. 238. Ghiorghi Raţă, argat protopopului. 239. Petre Rusul. 240. Andrei Măndrilă. 241. Odochiţa Piticăriţa, săracă. 242. Ioniţă sin Toader Piticariul. 243. Diiaconul Ioniţă. 244. Stefan Sturza, panţir. 245. Todosie Urătăriţa cu f. 246. Protopopul Necolai, paroh. 247. Neculai Şuhane. 248. Petre Piticariul, bătrăn, trecut. 249. Neculai Piticariul. 250. Neculai sin Bălan cu mama. 251. Grigore Ursachi. 252. Cărstăna Gănsculeasa cu holt(eiu). 253. Ioniţă a Cărstănii. 254. Ioniţă Măndrilă. 255. Vasile Pătrăroiul. 256. Grigori Bălan. 257. Solomon Floce holt(eiu). 258. Simion Ţimpău. 259. Ion Samoilă. 260. Vasile a Nechitii. 261. Gavril. 262. Petre Ungureanul. 263. Ion a Neculii. 264. Ghiorghi sin Toader Piticariul. 265. Vasile Piticariul. 266. Ghiorgi Piticariu, vornicul. 267. Ioniţă Peticariul. 268. Toader Piticariul. 269. Grigori sin Ioniţă Piticariul. 270. Simion Mazire. 271. Vasile Ghirondi. 272. Simion Papucu. 273. Lupu Forminti, panţir. 274. Nechita Piticariul.[166] 275. Vasile Crăciunescul. 276. Ioniţă Crăciunescul. 277. Dumitru Sabie. 278. Grigori Moscul. 279. Stefan Grămadă. 280. Gherasim Grămadă. 281. Ghiorghi Balan. 282. Io(a)na tudureanca cu f. 283. Gavril Liţul. 284. Grigori Zmucilă. 285. Toader Porcuţanu. 286. Ion Liţu. 287. Toader Sabie. 288. Costandin Sabie. 289. Ghiorghi Sabie, dascal la biserică. 290. Vasile Vasilaşcu, trecut sărac. 291. Vasile Sabie. 292. Toader Vasilaşcu, panţir. 293. Vasile sin lui. 294. Grigori Lacatăşul. 295. Toader sin Nistor Sabie, panţir. 296. Măriuţa Săbioae cu f holt. 297. Petre Crăciunescul. 298. Măriuţa Crăciuneasa cu f. 299. Ioniţă Sabie. 300. Ion Prundeanu. 301. Io(a)na Hurghişoae cu f holt. 302. Preutul Stefan Măndrilă. 303. Nechita Grămadă. 304. Stefan Nesioiul. 305. Ioniţă Nesioiul. 306. Grigori Piticariul. 307. Toader Bălan tij. Iacob sin Bălan. 308. Crăciun Gănscă. 309. Vasile Lucanul. 310. Ion Ciotărcă. 311. Măriuţa alui Simion Sabie. 312. Stefan zet Ciotărcă. 313. Toader Crăciunescul. Tij. Simion Crăciunescul văd. cu totul sărac. 314. Ioniţă alui Toader Bălan. 315. Mihai Ungureanul. 316. Ion Birăul. 317. Grigori Birăul. 318. Măriuţa Birăoae văd. cu f. 319. Ghiroghi Grămadă. 320. Lupu Vranău. 321. Iacob Budăiu. 322. Vasile Budăiu. 323. Petre Iţcu. 324. Ilinca Horgoae. 325. Gavril Grămadă. 326. Nistor Sabie, panţir. 327. Gavril Şandru. 328. Toader Erhanu. 329. Ioniţă Cimbru. 330. Vasile Hănganu. 331. Toader Birăul. 332. Ghiorghi Răescul. 333. Irina Dăscăliţa cu f. 334. Marie Blănăriţa cu f. dascal. 335. Nastasie Răiasca văd. şi cu Apostol Hurghiş. 336. Andrei Răescul.[167] 337. Vasile Uliianul cu feciorul lui. 338. Ion Şalău, trecut în zile. 339. Irina Hurghişoae, văd. săracă. 340. Ioniţă a Petri diiacului păz(i)tori la podu înpărătesc. 341. Ion vărşog. 342. Preutul Ion Budăiu, oprit de leturghie. 343. Dumitru Simionescul, băt(răn) trecut. Tij. Grigori Moisa, trecut, sărac. 344. Vasile Samson. 345. Gavril Cimbru. 346. Nechita Moscul. 347. Vasile Fuiorul. 348. Ioniţă Fuiorul. 349. Vasile Bogoş, 350. Toader Platon. 351. Ioniţă Mierălă. 352. Stefan Mierălă. 353. Iacob Mierălă. 354. Nistor Mierălă. 355. Iacob sin lui. 356. Toader Cărbune. 357. Toader Cozma. 358. Grigori Holuţă. 359. Duminte Doroftei. 360. Grigori Rusul. 361. Măriuţa Dorofteiasă, văd. săracă. 362. Marie Ghidionasă văd(uvă) i Zaharie Ungurian. 363. Ioana văd(uvă) cu totul săracă. 364. Nastasie lehăcioae văd(uvă) săracă. 365. Nastasie Bombii, văd(uvă) torcătoare. 366. Mariuţa Flecioae văd(uvă) cu bucata. 367. Costandin a Durcăi (Adurcăi). 368. Maftei Zamcu. 369. Ioniţă Arinul. 370. gavril Ursachi. 371. Ghiorghi Erhan. 372. Gavril sin Echim Morari la meşteri. 373. Toader Moroşanu, îmblători. – alt Toader Moroşanul. 374. Precop Burduhosul. – Lupul sin Ioniţă Cimbru. Asemen(e) şi întocmai este izvodul acesta după tabla conşcripţiei din anul acesta. 1786 Sept. 7.[168]<122>1786 Decemvrie 1. Căpitanul-auditor din Suceava porunceşte vornicului de Cîmpulung ca acesta să poruncească lui Lupu Corlăţeanu să plătească în opt zile lui Ivan Capri 34 de lei, iar de nu va asculta vornicul, va venì în here la Suceava. Se porunceşte ţei vornice şi giuraţiloru satului Chimpălungu cu mare tărie ca îndat(ă) după luare poronci aceştie, să spuneţi şi să poronciţi lui Lupu Corlăţanu ca de astăzi pănă întro săptămănă să plpt(e)ască negreşit trii zăci şi patru lei Dumisale Domnului Ivan Căpri, iară de nu-i spune vornice cumu ţi să poronceşte, să ştii că în here vei vini aice, negreşit să spui lui Lupu Corlăţanu cu poronca giudecăţii înpărăteşti ca de astezi pănă optu zile să plat(e)ască banii care de nu va asculta poronca să va trimite eusecuţie gre asupra lui iară... are a răspunde să vie... optu zile aice la giudec... Asemine să poronceşti şi... Vasilaş ca de astezi..., în optu zile să plăt(e)ască Dumisale Ivan Căpri zăce lei cu care iaste dator, iară neascultănd poronca să va trimite zapciu şi eusecuţie asupra lui, iară de are a răspunde să vie pănă în optu zile aice la giudecat(a) înpărătească. Dela K. K. al Sucevii diştrict Auditoriat 1 Dechemvrie 1786. Şrec Capi. şi Auditor.[169]<123>1786 Decemvrie 1. Jurămîntul juraţilor din Cîmpulung rînduiţi de scaun şi de sat să facă cisla banilor porţiei împărăteşti. Noi giuraţii care mai gios am pus degitile giurăm la viul Dumnezău atotţiitoriul tatăl, fiiul, sfăntul d(u)h un Dumnezău adivărat că fiind noi rănduiţi de cătră scaun şi de cătră sat ca să facem cisla banilor porţii înpărăteşti, iar noi adiverim că nu vom face nice un feliu de vicleşug spre vre un feliu de hatăr sau vro năpăstuire prin pizmă sau încprcare cuiva prin ştiinţa noastră, ce cu dreptate lui Dumnezău pe fieşte care după putinţă îl vom pune, iar găsindu-să vre un chip de vicleşug prin ştiinţa noastră, să cădem la gre răspundire, aşe să ne agiute Dumnezău şi sfănta evanghelie amin. 1786 Dech. 1 + eu Toader Mercăş + eu Dumiiru Medrihan + eu Petre Samson + eu Toader Crăciunesc(ul).[170]<124>1787 Martie 14. Ioniţă Holuţă cu feciorul său Lupu vinde lui Vasile Leuştean moşia sa Pinetul din Breaza cu 80 de lei, şi în aceşti 80 de lei iea doi boi în preţ de 35 de lei. adică eu Ioniţă Holuţ înpreună cu ficior(ul) mieu Lup(ul) i înpreună cu fetele mele, dat’am adivărat zapisul miieu la măna lui Vasile Leuştan i la măna lui Ioniţă sin Leuştan precum să să ştie, că li-am văndut o driaptă moşie a mea în Breaza anumi Pchinăt care moşie să hotăreşte adică din gura părăului Făgeţă(lu)lui în sus pănă din sus de răpă, dela răpă tot în susu pe supt co(a)să în sus alăture cu şăsu pănă în părăul Păltinişului, părău Păltinişului la dial printre petre la dial pănă în făntănă, şi din făntănă curmeziş prin păduri pi supt piatră, di suptu piatră în obărşiia părăului Făgeţă(lu)lui, adică di la făntănă părăului Făgeţă(lu)lui în vale pănă în apa Moldovii, şi aice să încheie hotarul, şi pe această moşie mi-au dat 80 lei, adică optzăci de lei şi întraceşti optuzăci de lei amu luat şi doi boi în triizăci şi cinci lei, la cari amu întrebat pi tot niamul mieu, ca să cumperi ace(a) moşie şi nimine din niamul mieu nu s’au aflat ca s’o cumpere ace(a) moşie, şi eu avăndu mari nivoi, am văndut’o acestor mai sus arătaţi ca să le fii driaptă moşii în veci, lor şi copiilor lor şi nepoţilor, iară cari din niamul mieu să va scula ca să scoată pi aceşti mai sus numiţi di pi această moşie, să fiii blăstămat de domnul şi de precurata sa maică. let  1787 Mart. 14. şi la acest zapis s’au tă(m)plat mulţi oamini buni, cari s’au pus pi anumi. + Ioniţ(ă) Lehaci, vornic de la Fundul-Moldovii. + Grigori Andronicescul + Ioniţă sin Miftodi Lehaci + Toader brat[171] + Toader Ursachi + Stefan Liţul + Chirila Grămadă. erei Ghiorghi Hasnăş Şi de scris au dat un leu şi de buutu de un zlotu, şi amu scris eu Grigori Popovici cu zisa numiţilor mai sus.[171]<125>1787 August 7. Vornicul Ioniţă Lehaci din Fundul-Moldovei împreună cu mai mulţi săteni dau lui Gheorghe Şălvar mărturie în scris, că rău şi fără cale se leagă Liţul din Cîmpulung de o costruşă a lui Şălvar, pentrucă acesta a cumpărat-o cu bani. Adică noi cari mai gios săntem iscăliţi dat’am adevărată mărturia noastră la măna lui Gheorghi Şălvar precum că legăndu-să Liţul ot Cămpulungu di o costruşă ce-au cumpărat’o Gheorghi Şălvar di la Costachi Corzmar, iar Corzmar au cumpărat’o dela un ţigan, care noi ştim că au cumpărat’o cu bani, iar Liţul au venit şi mai înainte vremea de au cercat costruşa, iară noi l’am întrebat ce sămnu ari costruşa, iară el au zis cumcă este costruşa lui briază cu ste(a) în frunte căndu au venit mai înaintea vreme, aşa au mărturisit el, iară acmu văzăndu că întracel chipu, n’au găsit, s’au legat de aceasta întraltu chipu, iară noi socotim[172] că rău şi făr de cale s’au legat de aceasta, care s’au legat şi... Gliga de o costruşă briază alui şi rău s’au legat şi acmu sămnu ci-l întreba el mai înainte vreme nu s’au aflat după întrebarea lui. let 1787. Av. 7. z. + eu Ioniţă Lehaci, vornec + eu Istrati Leuşt(e)an + eu Vasile Popovici + eu Iacob Leuşt(e)an + eu Miftodi Lehaci + eu Vasile Ţimpău + eu Simion Ţimpău + eu Stefan Liţul văt(man) + eu Ioniţă Căzac + eu Grigorie Ţimpău şi am scris eu Grigori Popovici cu zisa numiţilor mai susu.[172]<126>1787 August 14. Comisiunea imperială, însărcinată cu stabilirea şi delimitarea proprietăţilor dominicale şi răzăşeşti în ocolul Cîmpulungului moldovenesc, înştiinţează pe locuitori să se ferească de călcarea hotarelor şi movilelor, ca să nu cadă la pedeapsă şi închisoare. De cătră K. K. Comisie. Cătră toţi lăcuitorii din ocolul Cîmpulungului moldovenesc. Să face printra ceasta înştiinţare tuturor celor ce vor ave trebuinţă pentru parte munţilor din ocolul Cîmpulungului, fieşte care să ştie şi să se feriască, nice unul să nu facă îndrăznire a trece de acmu înainte sau a întra macară căt de puţin piste hotărările şi movilele ce s’au făcut la fieşte care munte, făr de căt drept ori cine pănă unde este hotărăt, şi movile să aibă a ţăne, iar cănd vre unii ar face greşală şi ar trece şi nu vor urma precum să poronceşte, unii ca acee, ori cine să fie, de să va face arătare cu încredinţare şi să va dovedi, ca un neascultători poroncilor bine să ştie că negreşit vor căde la pediapsă şi la închisoare, pentru aceasta despre partea Comisii mai nainte să[173] dă înţălegere tuturor, ca să să păzască să nu să poată măntui că nu li s’au poroncit aceasta. 1787 Avgust la 14. Phi: Cranistre von Cronnenwald Pitzelli Rittmeister. Această poroncă am scris’o din poronca cinstitei comisii eu Toader Diiac.[173]<127>1787 Decemvrie 4. Ion Holuţă cu feciorul său Lupu vinde pietor lui Iacob al lui Vasile Leuştean o moşie din Fundul-Moldovei pe părăul Păltinişului cu 68 de lei i pol, după ce a întrebat toate neamurile de nu o cumpără. Adicăte eu Ion Holuţă din preună cu feciorul meu Lupu dat’am adevărat zapisul meu la măna lui Iacobu sin lui Vasile Leuştanu precum că i-am văndut această moşie din Fu(n)dul Moldovii de părău Păltinişului drept la de(a)l, drept[174] între petri, dintre petri taie drept în de(a)l în vărvu plopilor, din stănca flocoasă drept în de(a)l în stănca floco(a)să, din vărvul plopilor drept în vale de părău în gios unde dă părăul în Tătărcuţa şi Tătărcuţa în gios pănă în curu Păltinişului, din curu Păltinişului unde să hotărăşte cu a Lehăcenilor după cum hotăreşte zapisul vechiu din capul obcioarăi tai pi su(b) obreje în gios, în fă(n)tăna vehe în podireu, şi din podireu piciorul în vale pănă (în) izvorul Păltinişului pe unde s’au început, iară eu Ion Holuţă dinpreună cu feciorul meu Lupu, am întrebat pre to(a)te ne(a)murile mele şi n’au vrut nime s’o cumpire, şi i-am vă(n)dut acestui om anume Iacobu Leuştanu această moşie drept 60 şi opt lei pol, şi i-am vă(n)dut piitore în vechi de veci, să n’aibă nime a-l sco(a)te, dar mai sculăndu-să ciniva din ne(a)murile mele să fie blăstămat de ma(i)ca precistă şi de alţi sfinţi blagosloviţi, şi s’au întă(m)plat la acestu zapis mulţi omeni de omenie şi am scris cu zisa lor. velet 1787 Dechemvrie 4 zile. + eu Todi(r) A(n)dronicescu + eu Vasi(le) Leuştanu + eu Ioniţă sin lui Todir Lehaci + eu Gligore Căzacu + eu Todir sin lui Gligore Lehaci + eu Todir Căzacu + eu Ioniţă Făşcu, giurat. şi eu Ifteme Diiacu am scris cu zisa lor şi am dat de scris 25 parale şi băutură on leu. dară cătă moşie am vă(n)dut pădure to(a)tă pe moşie, dară ei să na(i)bă a-l opri dela pădure. + eu Iacob Liuştean, cumpărători i eu Petru Ilaşcu dascal înpărătesc am iscălit cu pofta cumpărătoriului. Ghenar 2. 1794.[175]<128>1788 Fevruarie 17. Pavel om străin, trăind opt ani pe lîngă Simion Ciupărcă şi voind a se căsătorì cu o nepoată de frate a lui Solomon Floce, promite acestuia în scris înaintea vorniceilor din Cîmpulung, că şi de acum înainte se va purta bine, cu plecăciune, smerenie şi ascultare şi se va ferì de toate faptele rele. Adică eu Pavăl care am fost pe lăngă Simion Ciupărcă aice la vatra Cămpulungului acmu de opt ani, dat’am acesta adivărată scrisoare me la măna lui Solomon Floce şi a nepoţilor lui de frate, precum să să ştie, precum mai sus am arătat, viind aice la Cămpulung de căţiva ani, fiind om străin, şi am trăit pe lăngă acest om Simion Ciupărcă cu dreptate şi cu muncă şi nimărui pănă acmu nice o răutate n’am făcut, adică or ce feliu de pricină, bătăi sau furtuşaguri sau alte fapte rele, acmu din poronca lui Dumnăzău viindu-mi ceasul ca să mă căsătorescu, după cum au poroncit Dumnăzău că nu poate omul singur să trăiască pre pămănt, şi poate parte me au fost la acest loc, şi m’am încuibat în niamul numitului Solomon, adică să eu soţ o nepoată a frăţine-său, deci eu aşe încredinţăz cu această adivărată scrisoare la măna Dlor-sale că eu şi de acmu înainte între acesti niamuri ce am încăput să trăescu cu plecăciune şi înţălegire să fiu smerit înainte lor după cum voeşte dumnă(ză)u, fiind că eu sint om strein între dănşii, totdiauna să le dau cinste cee ce să cade şi să mă ferescu de pricinile cele răle, de bătăi şi di altile, nimărui nice o răutate să nu fac, făr de căt mult puţin ce mi-a da Dumăzău să-m stăpănescu, osăbit şi din moşioară care li-au dat Dumnăzău şi căt mi-ar da şi mie, atăta să aibu a stăpănì, mai mult să n’aibu a mă mai întinde şi mai pe supt ascultare să fiu, iar cănd să fac vro pricinuire din cele ce nu să cade prin ştiinţa lor, atunce să fiu de mare certare înainte giudecăţii şi pentru încredinţare am dat ace(a)stă scrisoare şi am pus degitul... 1788 Fev. 17. + eu Pavăl om strein[176] această scrisoare s’au făcut înainte noastră + Ghiorghie Piticar, vornicel + Ioniţă Tudurian, vornicel + eu Sandul Chiruţă om bătrăn + eu Simion Ciupărcă.[176]<129>1788 Fevruarie 29. Preşedintele judecătoriei din Suceavă, Seeber, porunceşte vornicului de Cîmpulung să-l înştiinţeze pe Simion Teleşca care are o pricină cu Nistor Părăpale, ca de Marţi ce vine, într’o săptămînă să se înfăţişeze la judecătoria din Suceava la soroc, că de altfel va pierde toată dreptatea. Cătră vornicul din tărgul Cămpulung. Poroncă. Vornice din Cămpulung, aice la cinstita judecătorie au jeluit Nistor Părăpale, cum că el are pricină de judecată cu Sămion Teleşca şi să-i dai poronca, de marţi ce bine într’o săptămănă să să afle aice la 9 ceasuri di dimine(a)ţă ca să răspundă la cinstita judecătorie, că di nu s’a afla la sorocul arătat mai sus, ş’o va perdi toată dreptatea, şi să dai mărturie la măna lui Nistor Părpale cumcă ai dat poroncă lui Sămion. Prin K. K. judecătoriia ţănutului Sucevii 1788 Fev. 29, Seeber K. K. Kreishauptmann und Distr. Ger. Vorsteher.[177]<130>1788 Maiu 16. Iacab, sindicul judecătoriei din Suceava, porunceşte vornicului din Cîmpulung să înştiinţeze pe Ştefan Botezatul că s’a amînat sorocul cu Manoli Grecul pe altă zi. Cătră vornicul de la oraş la Cămpulung. Poroncă. Vornici din Cămpulung, fiind că au fost sorocit Stefan Botezatul marţi ci vine adică Mai 28 după călindariul nou să vii aici la cinstita judecătorie ca s(ă) răspundă la pricina ci ari cu Manoli Grecul. Acuma au venit Manoli Grecul şi au poftit di s’au mutat sorocul să vii de mercuri ce vini în doo săptămăni adică la Iuni 3 după călindar nou sau la Mai 27 după călindariul vechiu, cari iată că ţă să poronceşte să chemi di faţă pe Stefan Botezatul şi să-i spui să nu vie marţi după cum le s’au pus vade dintăi, ce să vie de mercuri ce vine în doo săptămăni după călindariul mai sus la 9 ceasuri di dimine(aţă să s(ă) afle aice, că de n’a veni ş’o va perdi toată dreptatea. Prin K. K. judecătoriia ţănutului Sucevii 1788 Mai 16 nou călindar Iakab K. K. Distr. Ger. Syndicus Mai 8 zile, luni di cătră sară au adus carte acdeasta au trimis’o Botezoae di acas(ă) şi cănd au trecut pi aice n’au dat’o la vornic.[178]<131>1788 Iunie 25. Seeber, preşedintele judecătoriei din Suceava, poronceşte vornicului de Cîmpulung să strîngă juraţii şi cîţiva negustori de cinste şi toţi să cerceteze în frica lui D-zeu şi fără hatîr socotelile de tovărăşie a pîrîtorului Ştefan Botezatul şi a pîrîtului Manoli Grec, şi apoi să trimită înştiinţare la Suceava ca să vază cum au săvîrşit această pricină a lor. Către vornicul dela tărgul Cămpulung. Poroncă. Vornici din Cămpulung, aici la cinstita judecătorie au jelui Stefan Botezatul cumcă el au avut tovărăşii cu Manoli Grec la nişte vaci, ce-au străns, şi la nişte rămători, şi Manoli Grec ce-au avut la Botezatul, ş-au loat pără la un ban cu judecată şi la socote(a)lă nu stă cu Botezatul, de cari iată că ţă s(ă) poronceşte îndată cum-ăi luo poronca să străngi giuraţii şi să pofteşti şi din negustori cari or fi omeni de cinste şi să staţi şi drept de frica lui Dumnăzău să socotiţi de toate tovărăşiile lor ce-au avut, şi făcăndu-le socotială în scris fără nici un hatăr la vro parti apoi să trimetiţi socoteala aici ca să s(ă) vază şi de cinstita judecătorie cum aţi săvărşit cu socoteala această pricină a lor. Din K. K. judecătorie ţărnutului Sucevii 1788 Iun. 25 nou călindar. Seeber căpitan şi Preşedent.[179]<132>1788 Noemvrie 30. Hotarnica moşiei Erhăneştilor din Valea caselor în Cîmpulung. Hotarnică. Facem ştire şi arătare cu această carte de hotar din hat în hat cu bună dreptate după cum au stăpănit păn acum la această vreme, adecă întru acestu chip din dreptate cunoscut drept, adecă din vad dreptu într’on dămbu, şi de acole obreje în gios tocmai unde să hotăreşte cu alui Cimbru, şi părăul în deal în păduri întro piiatră, care ac(e)a piatră este între moşie me şi între moşia Cimbraşcă, din piatra aceia păr în obărşia părăului întro piiatră ce să hotăreşte cu Tărăbuţenii, din piiatră treci părăul în ceia parte şi apucă tot în sus păr într’on picior, şi din picior treci păr în părău ce vine dela casa lui Tărăbuţă, şi apucă părăul în vale păr unde dă părăul în Valea caselor, şi apucă Valea caselor în gios păr în părăul ci cură din Pietrile arse şi părăul în deal şi din părău în gios pin păduri păr în părăul ce vine din Prihodişte şi de acolo apucă obreja în gios păr unde dă în Valea caselor şi apucă valea în sus păn’unde dă în vad. Deci aceasta moşie este dreaptă a Petri sin Ion Erhan dela moşii lor Faraoneşti, adecă dela un Macsim Faraon, deci de această moşie a moşilor şi a strămoşilor lor nimene alţii să nu să atingă fără decăt Erhăneştii, Petre sau ficior, nepoţii şi strănepoţii lui în veci de vietori să stăpănească cu această carte hotarnică, deci acei ce se vor scula pi această bucată de moşie să nu le agiute Dumnezău, şi or la ce judecată s’ar tămpla să nu li să ţăie în samă, ce ruşinaţi să iasă or dela ce giudecată, fiind această moşie strămoşască acestor Erhăneşti. Aceasta. Anul 1788 Noemvrie 30. cu zisa Petri lui Erhan am scris această adevărată hotarnică. Alecsandru Popovici, diiac.[180]<133>1789 Martie 11. Lupus Sturza împreună cu soţia sa irina şi cu feciorii săi vinde lui Gherasim Grămadă o parte de moşie pe izvorul lui Hurghiş cu 6 lei. Adicăt(e) eu Lupul Sturza şi înpreună cu soţul mieu Irina şi cu toţi ficiorii noştri dat’am adivărat şi încridinţat zapisul mieu la măna lui Ghirasim Grămadă ot Cămpulungu, precum să s(ă) ştie că i-am văndut o bucăţe di moşie ci iaste pi izvor(ul) lui Hurghiş cu tomală drept 6 lei, adică şesi lei tocmi(ţi), drept aceasta am văndut’o numitului mai sus ca şi-i fii driaptă moşii şi ocină, lui şi fiilor lui să o stăpăniască în vecinică vreme, fiind (că am) văndut’o peitoari, deci di s’ar ispiti ciniva din ficiorii mii sau din alte niamuri ale mele care pentru încredinţare adivărat am dat acist zapis di stăpănire la măna lui, di cari la hotar am mersu şi am hotărăt cu a mii şi cu vănzător, giuraţii şi alţi oamini di cinste, car(e) si hotăreşti cu moşia hurghişască pănă în părău din sus spri apus, şi din gios si hotăreşti cu moşii alăzască i pin mijlocu iorugii, şi acole drept în dial într’on dămbuşor şi pi di la dial mergi pi nişti duburele mici... pănă în moşia lui Andrii Nisioiu, car(e) esti şa... şi din sus di loc esti o co(a)să... şi dispri moşia lătişască a(m) pus pietri în patru dămburi în răndu... şi am hotărăt înainte giuraţilor ci au mersu[181] di au hotărăt, şi ni-am învoit înainte lor, care pentru credinţa s’au iscălit. 1879 Mart 11. + eu Lupul Sturzii vănzitor. + eu Irina soţu. Ion sin Lupu adiveresc. şi hotarnică au iscălit giuraţii, + Ion Ursachi, giurat. + Toadir Hăul. + eu Lupu Sturzii. + eu Simion Budăi. + eu Stefan Nisioiu. + eu Gavril. Această moşie dintru acest zapis este a lui Ioniţă nepotului mieu, văndută de mine de veci să stăpănească pe hotarele acestui zapis. + eu Gherasim Grămadă. + eu Mariuţa soţ.[181]<134>1789 Iunie 11. Carte de împărtaştină dată de vorniceii şi juraţii din Dorna Candreni lui Petre Prale a Lupului, cît i s’a venit după tatăl său. S’au dat zapis la măna Petri Prale, ficiorului Lupului Pralei pe parte de moşie ci i s’au venit de pe tatăl său, Lupul, să să ştie cu anume unde i s’au dat Petri, la casă i zvorişte 4 otgoane şi 4 stănjini şi să hotăreşte pe din sus cu ficiorul lui Ioniţă Prale şi pe din gios părăul la deal pănă la obărşie părăul cel mare, şi s’au mai venit Petri dela vale în fruntea moşiei 6 otgoane şi 4 stănjin, şi să hotăreşte pe din gios părăul Negri şi pe din sus părăul Roginesc şi s’au mai dat Petri Pralei în capul moşiei la pădure verde 5 otgoane, pe din sus să hotăreşte tot cu ficiorul lui Ioniţă Pralei, şi pe din gios tot părăul cel mare pănă în obărşie şi[182] i s’au mai venit Petri Pralei în smidă din Putredul 12 odgoane şi 3 stănjin şi jumătate de cătră Dealul lat, să hotăreşte la mijloc(ul) codrului, drept căt este din smidă pănă la mijloc a codrului, atăt este şi pănă în Dealul lat şi de cătră apa Negri să hotăreşte cu Căndreni tot la mijlocul codrului, atăt este, şi din mijlocul codrului pănă în apa Negri, şi de cătră Dealul lat să hotăreşte tot cu Candreni, şi Dealul lat spre apa Dornei în obărşie părăul Roginesc şi merge părăul în vale, şi din gios să hotăreşte cu ficiori lui Irimie Prali, şi s’au mai venit Petri Prali 6 odgoane parte în podireiul din Putredul, şi pe din gios să hotăreşte cu Grigoraş Sandul pe o iuruguţă la deal, şi pe din sus să hotăreşte cu ficiori lui Ioniţă Prale şi pe dela vale apa Dornei să hotăreşte. Şi de s’ar mai scula Petre Prale asupra celorlanţi cu vre o pricină, să fie de re(a) ruşine, şi la ce judecată s’ar întămpla, să nu i să ţie în samă, şi pentru credinţa ne-am iscălit. let 1789 Iun. 11. + eu Toader sin Flore Candre. + eu Maftei Candre. + eu Ion sin Costantin Candre. + eu vornicel Timofti Todoşcan. + eu Costantin Toderel, giurat. + eu Grigori Pardău, giurat. + eu Grigori sin Vasile Iuga. + eu Ioniţă sin Rusul Ivan. + eu Stefan dascălul am scris cu zisa tuturor numiţilor mai sus vornicei şi giuraţilor. Şi să hotăreşte la bătcă pe din gios cu Irimeştii. Coram Caesar: Reg. Distr. Suczavensis Iuditio. Sig. Suczava die 11,10 bris 800. Moroschany. Mit dem Originale gleichlautend. Spausta G(erichts) Kom(missaer).[183]<135>1789 Iulie 4. Gheorghe Condor cu soţia Crăstîna şi cu feciorii săi vînd lui Gavril a Diaconiţii o moşie de pe Sadova cu 10 lei, care fusese mai înainte zălojită acestuia, dar aflîndu-se la judecată că diaconul Constantin Grămadă este neam mai aproape, acesta a întors banii la mîna lui Condor, iar Condor i-a dat lui Gavril a Diaconiţii şi moşia a rămas a lui Constantin Grămadă. Adică eu Ghiorghie Condor şi înpreună cu soţu-meu Crăstăna şi cu toţi ficiorii noştri care mai gios ni-am iscălit, dat’am adivărat zapisul nostru la măna Dumsale lui Gavril a Diaconiţii din Sadova, precum să să ştie că avănd noi o bucăţică de moşie pe Sadova anume să hotăreşte cu moşie lui Gavril Lucanul şi merge într’o piiatră şi din piiatră în izvorul din sus de cătră Jbrancani, şi din izvorul din sus apucă izvorul în vale pănă în apa Sadovii, şi apa în gios pănă în gura izvorului Gănghii ca această moşioară fiind zălojită la Domlui mai de înainte de niamurile noastre drept zeci lei, acmu ni-am socotit şi am văndut’o numitului mai sus drept triizăci de lei pietoare în veci de veci, nerăscumpărată de cătră noi, nice de cătră ficiorii noştri sau dispre niamurile noastre, numai numitul cumpărătoriu să o stăpănească ca pe o driaptă a sa ocină şi moşie în vecinică vreme, ficiorii şi nepoţii Dumsale, şi pentru credinţa ni-am iscălit. 1789 Iule 4. + eu Ghiorghie Condor. + eu Toma, sin lui + eu Ifrim, sin + eu Ioniţă + eu Că(r)stăna soţ lui Ghiorghie + eu Ioniţă sin ei + eu Andrieşbrat[184] + eu diiacon Nistor ot Vamă + eu Lupaşcu Untu tij, noi ni-am luat parte noastră în şes. Şi la acest zapis s’au tămplat aceşti mai gios iscăliţi din vatra Cămpulungului. + eu Ioniţă tudurian, vornic + Petre Mercăş, giurat + Toader Sabie + Ioniţă Mercăş, star. + Vasile Sturza + Vasile sin Stefan a diaconiţii m’am tămplat + eu Dumitru Sabie + Petre sin dului. ierei Stefan Măndrilă m’am tămplat. şi la facire zapisului au cheltuit cumpărătoriul şi de scris 30 parale, şi eu am scris cu zisa vănzătorilor. La vănzare(a) aceştii moşii căutăndu-să giudecata, s’au aflat că este mai aproape niam diaconul Constandin Grămadă şi au dat banii mai sus arătaţi la măna vănzătorului şi el i-au întorsu lui Gavril a Diiaconiţii şi au rămas de acmu să stăpăn(e)ască diia(co)nul moşie aceasta. 1789 Iule 6. după cum la anul 1791 Mai 19 au dat zapis de stăpănire la măna diaconului ce s’au aflat ni-am mai aproape.[184]<136>1789 Noemvrie 8. Simion Tudurean cu soţia şi cu feciorii săi vînd o delniţă de loc lîngă drumul împărătesc lui Ilie Forminte cu 13 lei, în veci nerăscumpărată, peitoare. Adicăte eu Simion tudurian şi înpreună cu soţul meu Aniţa şi cu toţi ficiorii noştri car(e) mai gios am pus degitile noastri, dat’am adivărat zapisul nostru la măna cumnatului[185] meu Ilie Forminte precum să s(ă) ştie că di nimine nesiliţi nici asupriţi ci di bună voi(e) i-am văndut cumna(tu)lui mieu mai sus numit o deliniţi cari ac(e) delniţi au fost alui Gheorghi Livănţul socru-meu, şi aceată delniţi iasti în capul satului aici la Cămpulung, şi să hotăreşti dispri drumul înpărătesc cu hotarul ei pănă în drum, şi din sus să hotăreşti cu Grigori Sturza din hat în hat, şi din gios să hotăreşti cu moşioara lui Ghiorghie Grunză, drept aceasta această delniţi am văndut’o cu voia noastră drept 13 lei, adică triisprizăci lei, să-i fii ocină şi moşie numitului cumnat, copiilor lui, nepoţilor, strănepoţilor în veci nirăscumpărată peitoare de vreme că toţi banii diplin am luat în mănele noastri, şi pentru credinţa ni-am iscălit şi ni-am pus degitile. 1789 Noem. 8. + eu Simion Tudurian zet Ghiorghie Livănţul vănzător şi cu Aniţa soţul mieu şi cu toţi ficiorii noştri adivirim. + eu Ilie Fo(r)minte, cumpărător m’am iscălit + eu Aniţa soţ lui Simion şi s’au mai întămplat şi alţi oamini săteni din Cămpulung cari s’au iscălit + eu Ghiroghi Grămadă m’am întămplat + eu Gavril Şandru, m’am întămplat la acest zapis + eu Ioniţă sin poapa Şandru m’am întămplat. şi eu Alexandru Popovici am scris cu zisa vănzătorului acest zapis.[185]<137>1790 Ianuarie 11. Vasile Vasilaşcă are o delniţă de loc zălojită lui Petre Mercăş pentru 3 lei 30 parale şi cerşind Petre Mercăş să i se facă şi lui parte din moşiile părinteşti, dă lui Vasile Vasilaşcă 2 lei ce-i plătise acesta la prohodul părinţilor, şi capătă dela el acea delniţă peitoare. Adică eu Vasile sin Chirila Vasilaşcă care mai gios am pus degitul, dat’am adivărat zapisul meu la măna lui Ioniţă sin Petre Mercăş nepotul meu de sor(ă), precum să să ştie[186] că avănd eu delniţă părinţască în gura Văii caselor din gios să hotăreşti cu delniţa Şendrenilor şi din sus cu delniţa Dodului, şi această delniţă fiind zălojită de tată-meu şi de mine tot la măna lui Ioniţ(ă) drept trii lei 30 parale, deci Ioniţă nepotul meu cerşind să-i fac şi lui parte din moşiile părinţăşti, şi nefiind alte moşii, am socotit să întoarcă Ioniţă banii ce am dat la prohodul cănd s’au îngropat părinţii mei, adică doi lei, şi au dat nepotul meu aceşti bani la prohod şi avînd şi el parte la ace(a) delniţă, i-am dat’o lui peitare drept aceşti bani, să-i fie lui dreaptă ocină şi moşie în veci de veci, nerăscumpărată de cătră mine nice de cătră alte niamuri ale mele, făr de căt nepotul meu să aibă a o stăpăni, fiindcă alţi fraţi ai mei n’au nimică a răspunde, că ş-au luat parte lor la alt loc şi aceasta au fost parte me, şi pentru adivărată credinţa i-am dat zapis de stăpănire şi am pus degitul. 1790 Ghen. 11. + eu Vasile Vasilaşcu am văndut cu bună voe me. şi la zapisul acesta am fost şi noi faţ(ă) şi am iscălit + Ioniţă Tudurian vornic + Toader Sabie giurat + Ghiorghie Piticar giurat + Ioniţă Crăciunescu + Constantin Sabie + Damaschin Hurghiş + Nistor Erhan + Stefan Giosan + Toader Mercăş + Gavril Şandru răzeş + eu Simion Budăiu. + eu Ioniţ(ă) Mercăş şi eu am scris cu zisa lui Vasile Vasilaş(cu). [187]<138>1790 Maiu 19. Ieremie Ursachi avînd două fălci de loc pe muntele Cucoară şi nevoind neamurile lui să o cumpere, o vinde peitoare lui Ioniţă Mercăş cu 18 lei. Adică eu Irimie Ursachi şi înpreună cu soţul meu şi cu toţi copii noştri cari mai gios am iscălit şi am pus degitile, dat’am acest adivărat şi încredinţat zapisul nostru la măna lui Ioniţă sin Petre Mercăş precum să să ştie că avănd o bucăţică de moşie în zghiabul Cucorii doaî fălci de loc am făcut vănzătoare, şi alţii din niamurile mele nu s’au aflat ca să o cumpire şi s’au aflat acest numit mai sus, şi am făcut tocmală drept otsprăzeci lei, cari bani i-am luat toţi deplin după tocmală, şi acesti doaî fălci să hotăreşti pi di la dial cu alui Iacob Erhan, unde este o piiatră statornică hotar, şi pi din gios să hotăreşti cu moşie lui Simion Gurău, şi din moşie lui Iacob Erhan la vale se hotăreşte cu a lui Gligore Ursachi pi din sus, şi pi di la vale să hotăreşti tot cu moşie me ce mai am nevăndută. Drept aceasta acesti doaî fălci de loc i li-am văndut cu bună voe noastră nesiliţi de cătră nimine peitoare în veci de veci, să-i fie ocină şi moşie lui şi ficiorilor lui, nerăscumpărată de cătră noi nice de cătră niamurile mele, fiind cu ştiinţa şi întrebare tuturor, făr de căt numitul cumpărătoriu să aibă a o stăpăni ca pe o dreaptă a sa moşie în vecinica vreme precum am arătat mai sus, şi pentru adivărată credinţa am iscălit şi am pus degitile. 1790 Mai 19. + eu Irimie Ursachi vănzătoriu. + eu Nastasie soţu lui. şi cu toţi copii noştri. eu Ioniţă sin Petre Mercăş stăpănitor.[188]<139>1790 Maiu 19. Simeon Checheriţă se îndatoreşte să dea Poraschii lui Şandru la ziua crucii 18 lei, iar ea să-i dea la acest soroc zapis de stăpînire pentru o moşioară. Adicăte eu Simion Chechiriţ(ă) dat’am acistu adivărat scrisoare me la măna Păraschii lui Şandru precum să s(ă) ştii că am făcut tocmală cu dănsa pentru o moşioară, ci iasti la livada Simionescului am făcut tocmală dreptu 18 lei şi acişti bani să-i dau la zioa crucii toţi diplin şi să-m(i) dei zapis di stăpănire la acest soroc să-i dau cu mulţămită, şi pentru credinţa am iscălit. 1790 Mai 19. + eu Simion chechiriţă plat. eu Gligor(i) Mirilă m’am tămplat. eu am scris.[188]<140>1790 Maiu 30. Urmaşii din neamul Dodului, sculîndu-se să caute moşia strămoşească, Valea sacă, şi negăsind nici un zapis doveditor, dau lui Solomon Floce, văr al doile cu dînşii de pe Gheorghi Dodul, o scrisoare, prin care declară că au luat 50 de lei dela Solomon Floce, şi Valea sacă să fie în veci a lui. Noi mai gios iscăliţii scriem şi mărturisim cu acest adevărat al nostru zapis la măna dumisale Solomon Floce, carele niam ni este, al doile văr dipi Ghiorghi Dodul, moşul nostru, şi la măna nepoţilor din feti şi din feciori din neamul Dodesc, măcară că tatăl lor au fost din Floceni şi nu s’au tras din neamul Flocesc, s’au tras din neamul Dodesc, adecă[189] din fata lui Mihailă Dodul, şi aceasta moşie adecă Vale saca, osăbită de Muncei, precum s’au răspuns că ar fi a lui Gheroghi Dodul şi cu o scrisoare răscumpărati di de Ion ficiorul lui Istrati Flocedin velet 1710 Iunie 15, această moşie Valesaca dintratăţa ani nu s’au căutat di neamul nostru, şi acum noi ne-am sculat mai jos iscăliţii, şi am vrut să cercăm moşie strămoşască adecă Valesacă, şi n’am putut găsi nici o dovadă ca să întrăm noi moştenitor la această moşie, că moşii şi strămoşii noştri nu ştim ce au făcut cu niamul său, şi noi nu putem a mai răspunde la cele vechi trebi strămoşeşti cu dreptate, dar am socotit că nu ne-am putut încărca cu lucruri strămoşeşti, că noi nu ştim, deci de bună voe noastră prin sfatul neguţitoresc şi a mulţi omeni cămpulungeni precum s’au iscălit, şi au rămas moşie Valesacă dreptă ocină şi moşie d-sale Solomon Floce, vărul nostru şi nepoţilor săi din fraţi şi din surori în veci să fie dispre parte noastră necăutată şi nerăscumpărată atît de noi căt şi de neamul nostru şi acmu am luat dela Solomon Floce vărul nostru 50 lei, şi pentru aceasta vecinic să fie stăpănitor cu neamul său pi această moşie şi să o stăpănească cu pace şi am iscălit cu bună voe noastră velet 1790 Mai 30 căt cuprinde tot hotarul ei Valesaca să o stăpănească. + eu Gavril din Gheorghi Dodul nepot. + eu Ion nepotul lui Ghiorghii Dodul. + eu Grigori nepotul lui Gheorghi Dodul. + eu Petre nepot lui Gheorghi Dodul. Toţi fraţi din neamul acesta. + eu Toader zet Gheorghi Dodul. + eu Toader Sabie, giurat, martor. + eu Nicolai Ulian martor. + eu Petre Sandul, m’am tămplat. + eu Ureche martor.[190]<141>1790 Iunie 9. Vornicul şi juraţii din Vatra Cîmpulungului dau lui Crăciun Ionaşcu şi fraţilor lui o carte de hotărîre privitoare la moşia de pe Dea, care este aprobată de oficiul administrativ al Cîmpulungului. Dela vornecul şi giuraţii din vatra Cămpulungului. Facem ştire cu această carte de hotărăre la măna lui Crăciun Ionaşco şi cu a fraţilor lui, precum să să ştie, că fiind ei neamuri cu Simioneştii, şi fiind loc muntele Dea a D-sale Maria jigniceroaia dar poalele muntelui sănt a lăcuitorilor, şi aceştia sănt rezeşi cu Simioneşti şi cu Sturzenii, partea a numiţilor mai sus să hotăreşte din gios din părăul cu apă şi merge ăn sus alăturea cu păscătoarea muntelui piste picior în piiatră şi merge la vale la izvoară în piatră şi apucă de acole pe la miazăcoastă peste plaiul Prisloapelor drept în bătcă, şi din bătcă pogoară drept în vale într’o obărşie de părăru, şi de unde s’au început s’au hotărăt inpregiur. Deci fiind noi rănduiţi din poronca K. K. scaun ca să mergem să le hotărăm, aceasta au rămas dreaptă parte şi moşie a lui Crăciun Ionaşcu şi cu a fraţilor lui, făcută de dănşii şi de părinţii lor din pădurea verde după semnele arătate să aibă a o stăpăni în veci de veci ca pe o dreaptă ocină şi moşie nesmintiţi de cătră nimene, fiind dreaptă a lor moşie, şi pentru credinţă li s’au dat cartea noastră de hotărăre. 1790 Iunie 9. + Ioniţă Tudurean vornic + Toader Sabie giurat + Ghiorghi Piticar giurat + Simion Budăi sătean + Toader Crăciunescul. şi noi Sturzenii am fost faţă la hotărăre şi ne-am învoit precum s’au arătat. + Crăciun Sturza + Ghiorghi Sturza + Petre Samson zet Stefan + Toader sin Crăciun.[191] şi eu am fost faţă şi am scris Gavril Blănar şi la această hotărăre au cheltuit Crăciun Ioanşcu doi lei şi un leu de scris. Această ceartă pentru loc, cercetată şi hotărîtă de obştea sătească în urma poroncii oficiului, se declară sfărşită şi învoeala (hotărîrea) făcută se întăreşte prin oficiu. Oficiul de administrare Cămpulung 6. Aprilie 1791 Şaiblen admidistrator.[192]<142>1790 Iunie 12. Ioniţă Tudurean, vornicul Cîmpulungului scoate la vînzare un bordeiu al lui Grigore Rusul, fiindcă acesta a rămas dator cu trei lei, banii porţiei împărăteşti, şi nevroind să-i plătească, a fugit la satul Boul. Fiindcă un Gligore Rusul ce-au fost trăitor aice la vatra Cămpulungului de căţ-va ani, cum şi în anul curgătoriu, şi pus la banii porţii înpărăteşti trii lei, şi neplătind banii porţii, s’au sculat şi au fugit de aice la satul Boul de unde au fost luat fimee această di pe urmă, am făcut înştiinţare la vornicul de acolo ca să-l trimetă să plătească porţie, şi n’au vrut a veni, deci altă nerămăind nimică în urma sa făr decăt numai un bordeiu ce l’au făcut el singur pe locul sătescu, i s’au dat bordeiul la vănzare şi după preţul ce s’au socotit şi s’au preţăluit drept trii lei pol. l’au cumpărat Ioniţă sin Dumitru Burduhosul drept aceşti bani a porţii înpărăteşti, şi s’au dat la stăpănire lui şi înştiinţăm să fie stăpănitoriu. let. 1790 Iun. 12 Ioniţă Tudurian, vornic şi la vănzare s’au tămplat aceşti mai gios. şi acele 20 parale ce-au mai trecut piste banii porţii, li-au dat de scris, şi carte dela cinstita comisie să să ei din măna lui Grigore rus, să să de cui va fi dat şi locul bordeiului. şi eu am scris[193]<143>1790 Iunie 20. Alexandru Popăescul vinde lui Ioniţă Sabie dealul Radu din Cîmpulung cu 46 de lei. Adică eu mai gios iscălitul, dat’am adivărat şi încredinţat zapisul mieu la măna lui Ioniţă Sabii di aici, din vatra Cămpulungului, precum să să ştii că avăndu eu moşioară dreaptă a me dela moşii mei, cari să cheamă dealul Radu cari hotarul esti mai gios din gura părărului Ioneilor şi acole purcedi pi cărar(e) în sus pănă în vadul cailor în Moldova, şi apucă Moldova în sus pănă în gura părăului Crăciuneştilor, şi părău la deal pănă în vărful d(e)alului, şi tot vărvul dealului pănă ci coboară iarăş în părăul Ioneilor, şi s’au dat închietu haturile. Drept aceasta d(e)alul Radului precum scrii haturile mai sus, l’am văndut dumisale, cu tocmală şi cu bună învoeală dreptu 46 de lei, adică patruzăci şi şeşă de lei bani, să-i fii ocină şi moşii dumisale, copiilor, nepoţălor, şi strănăpoţălor, în veci nerăscumpărată iarăş dispri neamurile meli să n’aibă nice o supăr(are) de vremi că toţi banii diplin am luat în măneli meli după tocmală şi pentru credinţa am iscălit. 1790 Iun. 20. + eu Tudura maică lui Alecsandru ficiorul meu cu voia mea am iscălit şi degit(ul) am pus. + eu Ioniţă Mircăş m’am întănplat. + eu Petre Sandului m’am întămplat. + eu Ion Tudurian, giurat am fostu faţă cănd s-a iscălit Tudura aici cu voia ei. + Eu Alecsandru Popăscul vănzător Ion Sabie cumpărător Petre Ilaşcu dascal înpărătesc tij m’am tămplat[194]<144>1790 August 5. Vornicelul, juratul şi sătenii din Vatra Cîmpulungului dau lui Gheorghe Piticar şi lui Gheorghe Grămadă carte de proprietate asupra unui loc sătesc, ca să-şi facă o moară. Dela vornicelul, giuratul şi sătenii din vatra Cămpulungului. Fiind noi rănduiţi din poronca cinstitului K. K. scaunul nostru la cerire ce-au făcut Ghiorgie Piticariu, giurat, şi Ghiorgie Grămadă, ca să li să de un loc lăngă apa Moldovii ca să-ş facă o moară, deci noi după poronca cinstitului scaun am mersu la locul unde au făcut numiţii mai sus cerire, aici lăngă sat adică din sus de gura Văii săci, şi adivărat am găsit că este loc sătescu făr de nice o pricină de răspundire despre vreunii din lăcuitori, măcar că în vremile trecute pe unde este apa Moldovii au fost casa lui Ion Erhan, şi viind Moldova mari, au luat casa cum şi locul l’au stricat, şi acelui Ion Erhan i s’au dat loc sătesc după cerire lui în capul satului, unde este casa făcută de şed ficiorii lui, şi de ar arăta ficiorii lui Ion Erhan vro scrisoare, rămăne răsuflată şi nice altor locuitori ce sint înpregiur, nu-i de făcut străcăciune, fiind loc slobod. Dre(pt) aceasta după poronca ce-am fost rănduiţi, cu dreptate l(i)-am dat numiţilor mai sus ca să-ş facă moară şi să le fie dreaptă ocină în vecinica vreme, lor şi ficiorilor lor precum mai sus am arătat neavănd nimine cuvănt de răspuns, şi pentru credinţa ni-am iscălit. let 1790 Av. 5. + eu Ioniţă Tudurian vornic. + Toader Sabie giurat.[195]+ Simion Budăi am fost faţă. + eu Petre. + Lupul Corlăţan sătian. + Toader Crăciunesc sătian. + eu Toader Mircăş. + eu Ioniţă Crăciunescu. şi la ace(a)stă scrisoare au dat Ghiorghi, giurat, un leu de scris, şi eu am scris cu zisa satului.[195]<145>1790 August 9. Lupul Holuţă cu soţia şi cu fiiul său vînd lui Ion şi Iacob Leuştean o moşie pe apa Moldovei la gura părăului Răchitişului, cu 195 de lei. Adecă noi cei mai gios iscăliţi din Cămpulungu moldovenescu dat’am adevărat zapisul nostru la măna dumsale Ion Leuştean şi la măna fratelui său Iacob Leuştean precum să s(ă) ştii, că de nimeni siliţi nici asupriţi, ci di a noastră bună voe li-am văndut dumilorsale o moşie driaptă a noastră părinţască care moşii iaste pe apa Moldovii în sus, şi hotarul aceştii moşii să începi din apa Moldovii din gura părăului Răchitişului şi apucă părău la deal pănă în capul piciorului, şi de acolo apucă piciorul la deal după cum pravale locul prin mijlocul piciorului în deal pintre părăi, şi di acolo apucă[196] piciorul la deal pănă în opcioară ce să hotărăşte cu Hurghişenii, şi apucă obcioara la deal pănă suptu dămbu, unde să hotărăşte cu moşia lui Iacob Leuştean, şi di acolo apucă pe la obărşiuţile părăilor, unde să sfărşescu păraile, şi de acolo apucă părăul drept în vale pănă în cărare, şi drumul în gios în vale pănă unde să hotărăşte cu moşiile surorilor mele Irina şi Parasca şi acolo sintu 3 moşinoai în capul tărsăcilor, şi di acolo apucă iuruga în vale pănă în gura iurugii şi obreja în sus pe dela deal pănă în mijlocul lozălor, şi apucă în vale pănă în sărătură şi de acolo pănă în capul dămbului în bolovan, şi di acolo apucă ţărmorile iurugii pănă în capul şi apucă prundul în sus pănă în a Irinii ce să hotăreşte cu moşia lui Vasile Măndrilă, şi de acolo pi din gios di bordei, şi dila bordei drept în apa Moldovii, şi apucă apa Moldovii în sus pănă în gura părăului ce să hotărăşti cu moşia lui Grigori Holuţă. Drept aceasta această moşie după cum încungiură şi arată hotarul, cu tocmală şi cu invoeală am văndut’o numiţilor mai sus cumpărători drept una sută noaozăci şi cinci adică 195 lei, să le fie ocină şi moşie dumilorsale, copiilor, nepoţilor şi strănepoţilor dumilorsale în veci nerăscumpărată atăt de cătră noi căt şi de cătră neamul nostru, ce să o stăpănească cu pace în veci de vreme, că toţi banii arătaţi mai sus am luat deplin în mănile noastre. Cămpulungu moldovenesc la Avgust 9, 1790. + eu Lupul Holuţă din Cămpulungu am văndut dreaptă moşia mea precum scrii mai sus. + eu Nastasiea soţ lui Holuţ(ă). + eu Ion sin Holuţ(ă). Marturi cari s’au aflat (la) facirea acestui zapis. Eu Ion Crăci(u)nesc(ul) martor ot Cămpulung. Eu Ion Sabie martor ot Cămpulung. Eu Simion Papuc, vornic. + Simion Şandru, giurat. + Ioniţă tudurianul sătian. + eu Lupul Forminte.[197] + Toader Crăciunescul. + Ioniţă sin Petre Olariul, martor. + Andrieş Măgurianul, martor.[197]<146>1790 Septemvrie 14. Dumitru Sabie împreună cu soţia şi cu feciorii săi vinde lui Lupu Forminte o bucată de moşie la Hîga în plaiul Rarăului cu 20 de lei, după ce a întrebat toate neamurile de nu o cumpără. Adecă eu Dumitru Sabie şi înpreună cu soţul mieu Rocsanda şi cu ficiorii noştri care mai gios ne-am pus degitele, dat’am adevărat zapisul nostru la măna Lupului Forminte, precum să să şte că i-am văndut o bucăţică de moşie ce am la Hîgă în plaiul Rarăului, care să hotăreşte cu părăul ce iaste alăture cu arşita Lupului Forminte de gios şi merge la vale spre Limpedele pănă la mijlocul pădurii la un holbu ce să hotăreşte cu moşie lui Ghiorghie Ţăranşi pe supt holb în sus apucă un sforac la deal pănă la obărşie şi iară în Hîgă în plaiu, de unde s’au început şi s’au pus hotar înpregiur. Această bucăţică de moşie i-am văndut’o Dumisale drept doaăzeci de lei, care bani i-am luat toţi deplin în măna me, drept aceasta i-am vănduto pietoare în veci nerăscumpărată de cătră noi, nici de cătră alte neamuri ce i-am întrebat şi n’au vrut a o cumpăra şi i-am văndut’o numitului mai sus fiindu-m(i) văr primare, care aceasta moşie eu am făcut’ din pădurea verde cu măinele mele, nu este dela părinţii mei, şi numitul cumpărători să aibă a o stăpăni[198] în veci de veci ca o dreaptă a sa ocină şi moşie, şi pentru credinţă ne-am pus degitile. 1790, Sept. 14. + eu Dumitru Sabie. + eu Rocsanda soţ. + eu Ion sin lui. Şi la acest zapis s’au tămplat aceşti mai gios iscăliţi. + Ioniţă Tudurian, vornic. + Costan Cojocar. + Ion Ursachi. + Gavril Şandru. + Gabril Piticar alui Ioniţă. + Nechita Gramadă. + Andrii Răescu. + Ghiorghi brat. + Iordachi a dăscăliţii. + Lupul Forminte cumpărător.[199]<147>1790 Decemvrie 23. Numele proprietarilor de vite şi numărul vitelor din Vatra Cîmpulungului moldovenesc în anul 1790. Tabla vitilor ce să află aice la vatră pe anul 1790 Dechemvrie 23. Numele Vite Poli Constantin Prundea 7 1 Ioan Ursache 1 Nastaseie Ursăchioae 1 Petre Mercăş 5 Ioan Ciucălău 2 Toader Ungurul 2 Ghiorghi Sturza 4 Vasile Sturza 6 Odochiţa Fitiţoae 7 Vasile Fetiţar 3 Ioan Zugravul – Avram sin Miba jid 3 1 Ştefan a Diiaconiţii 11 Vasile sin lui 9 – Ion sin Popa Şandru 3 3 Ion sin Gligore a Popii 7 Petre sin lui brat 5 Ioniţă Cimbru 5 1 Gligore Cimbru 4 Lupul Holuţă 4 Petre lui Ioniţă 8 Cucorăniţa 2 Gavril Mirăuţoi 3 Ghiorghi Luca 2 Damaschin 4 2 Andrii Zugravu 3 3 Iacob perţu 5 Chirila Ursache 5 Stefan Giosan 4 1 Toader Mirăuţoi 5 Simion Burduhos 4 1 Petre Burduhosul 2 ghiorghi Burduhos 3 Gavril Burduhos 4 2 Vasile Samson 4 Ion Fuior 4 Toader Platon 3 Stefan Merălă 2 Ion sin lui 2 Iacob sin Nistor 5 1 Nistor Merălă 7 Nichita Moscu 2 Ghiorghi Doroftei 2 1 Gavril Cimbru 4 1 Vasile Fuior 4 Vasile Bogoş 2 Toader Cărbune 3 Toader Cozma 6 Gligore Holuţă 2[200] Iacob Merălă 3 Duminte Doroftei 2 Niculai Lacatăş 5 1 Ion brat 1 2 Lupul Cozma 4 Ion Burduhos 9 2 Ion Medrehan 6 Petre Tudurian 2 Toader Tudurian 4 1 Ion a Mercăşoae 9 1 Andrii Donisan 2 Miron Caş 6 Nichita Năstăsoae 4 2 Simion Gurău 3 Ion Horga 3 Vasile Nemţan 14 1 Marie Nemţăniţa 1 1 Ichim Rus 4 3 Luchian Rus 1 Ion Bompa 3 Toader Bompa 2 Ion sin Stefan 2 Dumitru Ceapă 7 Vasile Ceapă 1 3 Manole Năstăşoae 3 Petre Samson 2 Toader brat 7 2 Toader Ionel 3 2 larin zet Stefan 2 Petre Rus 5 Gligore Rus 2 Iacob Donisan 2 1 Irina Donisăniţa 1 2 Chirila Donisan 4 Gligore Latiş 1 Ion Moisa 1 5 Toader Vartolomei 4 1 Acsinte Sabie 2 2 Ion Cătana 4 2 Gligore Bogoş 2 Ion zet Parpale 2 Toader Medreha 5 1 Vasile Peiu 2 3 Petre Bedriule 4 Ion Arinu 1 1 Acsinte Măgurean 3 2 Niculai Măgurean 3 1 Vasile sin Lupu 3 1 Irina Măgurean 3 Manole Măgurean 2 Vasile Olar 11 Toader Ţimpău 2 Mihălache Ghervan 4 4 Păintilei cocărţă 3 Gligore Lehaci 3 Păntilei Liţu 5 2 Palaghie Giosan 2 1 Ion sin lui Liţu 3 Mariuţa ursăchioae 2 Gligore Ursache 10 4 Vasile sin lui 4 1 Gavril Şchiop 2 Gavril Peiu 1 Toader Peiu 52 2 Toader Liţu 8 Gavril Ursache 3 Ion Ursache 2 Vasile Medrihan 3 Nastasie Hehacioae 4 2 Ioniţă Mercăş 3[201] Gligore Gănscă 3 Stefan Merăţoiu 4 1 Vasile Gănscă 4 Nistor Perţu 3 Simion Bălan 5 1 Nistor Corlăţan 3 1 Vasile Măndrilă 2 2 Adrii brat 4 Apostol Drob 3 Mihaiu Liţu 4 2 Niculai sin lui 6 1 Costantin Lehaci 5 Lupul Corlăţan 8 Toader Groza 2 Petre Palaghii 4 Ioniţă brat 6 Ion Coca 3 Ion a Olăriţii 4 Petre Sandului 3 Gligore brat 2 Simion Ciupărcă 4 Toader Doroftei 5 Petre zet Ciupărcă 1 2 Ion Timu 2 Petre Grămadă 7 2 Simion Tudurian 1 Cojocăriţa 4 Ion sin ei 5 Ion tiţă 3 Costantin Cojocar 3 Irina Dăscăliţa 4 Iacob jid. 2 Ion a Sandului 3 Toader Buzan 12 Toader Lehaci 6 Vasile Giosan 3 Nistor Erhan 1 Simion Teleşca 1 Vasile Alboiu 4 Simion Alboiu 6 Vasile Rusan 3 Tofan Chiruţa 1 Gligori Cimbru 3 1 Ghiorghi Raţă 2 Andrii Măndrilă 6 Ghiorghi Urătar 3 Ghiorghi Măndrilă 6 Todosie Urătăriţa 3 Ileana Rusoae Cuhart 1 Simion Peiu 2 Ion sin Toader Piticar 9 3 Ghiorghi sin lui 3 2 Ion a Crăstănii 3 Lupul brat 1 1 Crăstăna Cuhart - - Niculai balan 3 Gligore Ursache 2 Ioniţă Măndrilă 3 2 Vasile Patraroiu 5 1 Vasile a Nichitii 3 1 Ion Samoilă 3 2 Simion Ţimpău 2 Gavril Ţimpău 2 2 Solomon Floce - - Pavel zet 4 Gligore Bălan 3 1 Ion Piţule 1 Vasile Piticar 8 Gavril Piticar 9 Gligore Piticar 3[202] Toader Piticar 5 1 Vasile Ghironte 3 1 Simion Papuc 5 2 Lupul Forminte 9 Ioniţă Crăciunescu 13 Nichita Piticar 5 Gligore Moscu 4 Vasile Crăciunescu 8 Stefan Grămadă 4 1 Gherasim Grămadă 3 4 Gavril Liţu 2 Ion Liţu 3 Lupul Tudurian 3 1 Gligore Zmucilă 5 Dumitru Sabie 5 Toader sin Nistor 6 Vasile Mercăş 6 4 Toader Vasilaş 7 1 Ursache sin 3 Vasile brat 4 3 Vasile Porcuţan - - Marie Ghdioneasa 2 Grigore Lacatăş 2 Toader alui Nistor 8 3 Măriuţa Petreasa 4 3 Petre Crăciunescu 4 1 Ion Sacrieriu 1 Simion Mazire 5 1 Petre Piticar 3 Ioniţă Sabie 12 Toader Sabie 11 Costantin Sabie 12 Ghiorghi Sabie 5 Ion Prundean 3 Gligore Piticar 4 Ghiorghi sin lui 3 Nichita Grămadă 6 Ioana Nisioae 3 1 Iacob Sabie 5 2 Toader Bălan 1 2 Iacob Bălan 1 Ion Bălan 3 Ion Ciotărca 3 Matei Morăşan 6 Ion sin Vasile Birău 7 Gligore brat  Toader Crăciunescu 3 Ion Birău star. 2 Mihai Ungurian 4 1 Ghiorghi Grămada 9 2 Lupul Vrănău 6 3 Iacob Budăiu 6 2 Gavril Grămadă 6 Nistor Sabie 5 2 Gavril Sabie 4 Vasile Budăiu 4 3 Ilinca Horghii 4 1 Ghiorghi Sabie 5 1 Petre Eţcu 5 Gavril Şandru 7 Toader Erhan 7 Ion Cimbru 3 1 Ion Vărşog 4 Ion Uliian 3 1 Gheorghi Răescu 3 1 Andrii brat 3 1 Lupul brat 2 1 VAsile Jucan 2 1 Petre Erhan 3[203] Vasile Hăngan 8 1 Vasile Lucan - - Ghiorghi sin Stefan 2 1 Toader Urătar 3 2 Ghiroghi Frunză 3 Ghiorghi Erhan 4 Ilie Forminte 3 Gligore Sturza 2 2 Ghiorghi sin lui 3 1 Ion Nisioiu 6 Păntilei Bardan 8 Ion Ungurian 4 Ion Bărdan 1 2 Vasile Grămadă 4 1 Mihai Prundean – 2 Toader Mercăş 16 2 Toader Morăşan 4 1 Dumitru Hopincu 2 Ion sin Andrii 1 1 Gavril Nisioiu 4 Ioana Erhănesii 4 Iftimii Horga 8 Ion Horga 3 Vasile Prundean 2 1 Gheorghi brat 2 Vasile Măndrilă 5 Ion Rocsăndariu 2 Hilote Drob 3 Iordache Budăiu 4 Simeon Budăiu 10 Ion Lehaci 5 4 Antohe Sturza 4 Nistor Parpale 4 Petre Parpale 2 1 Ghiorghi Ionel 2 Petre Ionel 3 1 Ion Postolache 2 Parasca Sturzii 2 Petre Rocsandii 8 1 Lupul Sturza 3 Gavril Giosan 6 Ghiorghi Rob 3 2 Ion Rusul 9 3 Ion Tătăbuţă 9 Ion Perţu 3 Ghiorghi Balan 4 1 Miahi Rus 6 Dumintoae 4 Crăciun Bezărău 5 2 Iacob Erhan 12 Gavril ursache 3 2 Vasile Nica 3 Crăciun Sturza 2 Niculaiu Topor 1 2 Gavril Măndrilă 4 1 Gligore Erhan 2[204]<148>1790 Decemvrie 27. Grigore Bogoş cu soţia şi feciorii săi, după ce a întrebat toate neamurile, vinde 2 fălci 20 prăjini de loc în Zapodia cu 17 lei 10 parale lui Ioniţă Sabie, să-i fie peitoare şi nerăscumpărată. Adică eu Gligor(e) Bogoş dinpreună cu soţul şi cu toţi ficiorii noştri, dat’am adivărat zapisul nostru la măna lui Ioniţă Sabie precum să s(ă) ştii că avînd noi o bucăţea de moşii anume în Zăpodie în Radul, cari esti hotărătă înpregiur, locul di cosit, cari iasti şi măsurat 2 fălci 20 di prăjini, această bucăţică di loc fiindu-mi di vănzare, am întrebat pi toate neamurile meli ca să o cumpiri, şi nu s’au aflat, fără dicăt numitul mai sus Ioniţă Sabii fiindu răzeş am făcut tocmală dreptu 17 lei 10 părale, adică şaptisprizeci lei şi on ort cari bani diplin am luat în măinele noastre care după tocmală, dreptu aceasta i-am văndut’o peitoare nerăscumpărată di cătră noi, nici di că(tră) ficiorii noştri, ni(ci) di cătră alti neamuri ale noastre, fiindu cu ştiinţa lor văndută, fără di căt numit(ul) cumpărător să o stăpănească ca pri o dreaptă moşii a sa şi ocină în veci de veci şi pentru credinţă adivărată am pus degitile noastre. 1790 Deche. 27. + eu Gligore Bogoş vănzător. + eu Nastasie soţu. + eu Ioniţă sin. + eu Vasile sin. + eu Ion sin. + eu Iacob sin. + eu Ioniţă Sabii cumpărător şi stăpănitor. Şi la acestu zapis s’au mai întămplat şi alţi săteni cari s’au iscălit anume. Eu Ioniţă Tudurian vornic. Eu Ghiorgi Piticar giurat.[205] eu Simion Şandru giurat. Eu Ioniţă Crăciunescu m’am întămplat. Eu Stefan Mderălă. Eu Toader Ivan, panţăr. Şi au cheltuit la acest zapis 2 lei tocma şi di scris 4 criiţari. Şi eu am scris Alecsandru Popovici.[205]<149>1790 Decemvrie 29. Tabela birnicilor din Cîmpulung şi însemnarea cît are să plătească fiecare la banii porţiei împărăteşti (bir) pe anul 1790. Banii porţiei înpărăteşti pe anul acesta 1790 dechemvrie 29. Lei par. Numele 6 Constantin Ţurcan 3 Ion Ursache – 20 Nastasie Ursăchioae 6 20 Petre Mdercăş 5 Nichită Mercăş 3 20 Ion ciucălău 2 20 Ghiorghi Şandru 3 20 Toader Ungur 4 20 Ghiorghi Sturza 5 20 Vasile Sturza 6 Odochiţa Fetiţoae 4 Vasile Fetiţari 2 20 Ion Zugravu 11 Avram sin Miba jid. 8 Stefan a Diiaconiţii 7 Vasile sin lui[206] 4 Ion sin Popa Şandru 6 Ion sin Gligore Popa 5 Petre brat 4 20 Ioniţă Cimbru 4 20 Gligore Cimbru 2 20 Irimie Ciorcu 4 20 Lupul Holuţă 6 20 Petre lui Ioniţă 3 Maria Cucorăniţa 4 Gavril Merăuţăoi 3 20 Ghiorghi Lucan 2 20 Ion Bărsan 4 20 Damaschin 4 Andrii Zugravul 5 Iacob Perţu 5 20 Chirila Ursachi 4 20 Stefan Giosan 5 Toader Merăuţoi 4 20 Simion Burduhos 3 20 Petre Burduhos 4 Ghiorghi Burduhos 4 20 Vasile Samson 2 10 Simion Bompa 4 20 Ion Fuiur 4 Toader Platon 3 20 Stefan Merălă 3 20 Ion sin lui 5 Iacob sin Nistor 6 Nistor Merălă 2 10 Ghiorghi Morăşan 3 20 Nichita Moscu 3 20 Ghiorgi Doroftei 4 20 Gavril Cimbru 4 20 Vasile Fuior 3 20 Vasile Bogoş 4 Toader Cărbune 5 20 Toader Cozma 3 20 Gligore Holuţă 4 Iacob Merălă 3 20 Duminte Doroftei 5 Niculaiu Lacatăş 3 Ion brat 7 Ioniţă Burduhos 2 10 Dumitru Medrehan 5 20 Ioniţă brat 3 20 Petre Tudurian 2 10 Gligore Morăşan 4 20 Toader Tudurian 7 Ion a Mercăşoae 2 20 Lupul Peiu 3 20 Andrii Donisan 5 20 Miron Caşu 4 20 Nichita Năstăsoae 4 Simion Gurău 4 Ion Horga 9 20 Vasile Nemţan 2 20 Ion sin lui 2 20 Marie Nemţăniţa 2 20 Ion Candre 4 20 Ichim Rus 3 Luca sin Rus 4 Ion Bompa 4 Toader Bompa 3 20 Ion sin Stefan Burduhos 6 Dumitru Ceapă 2 20 Iacob Ceapă 3 Vasile Ceapă 4 Manole Năstăsoae[207] 3 20 Petre Samson 6 Toader Samson 2 10 Ghiorghi Ungurian 4 Toader Ionel 3 20 Larion zet Stefan 5 Petre Rus 3 20 Gligore Rus 3 20 Iacob Donisan 3 Irina Donisăniţa 4 20 Chirilă Donisan 3 Grigori Latiş 3 20 Ion Moisa 4 Toader Şuiul 4 20 Ion Cătana 3 20 Acsinte Sabie 2 10 Măriuţa Pirculeasa 2 10 Ion Bogoş 3 20 Gligore Bogoş 3 20 Ion zet Parpale 5 Toader Medrehan 3 20 Vasile Peiu 4 20 Petre Nebun 3 Ion Arinu 4 Acsinte Măg(urian) 4 Niculaiu Măg(urian) 2 20 Costantin Măgurian 4 Vasile sin Lupul 4 Irina Cuhart 4 20 Mihălache Ghervan 8 Vasile Olar 3 20 Toader Ţimpău 3 20 Manole Măg(urian) 2 20 Petre Lehaci 3 Palaghie Giosan 4 Păntile Cocărţă 2 20 Toader Cojocar 4 Gligore Lehaci 5 Păntilei Liţu 4 Ion sin lui 3 20 Mariuţa Ursăchioae 7 20 Gligore Ursachi 4 20 Vasile sin lui 3 20 Gavril Şchiop 3 Gavril Paiu 6 Toader Paiu 6 20 Toader Liţu 4 Gavril Ursachi 3 20 Ion Ursachi 4 Vasile Medrehan 4 Nastasie Lehăcioae 4 Ioniţă Mercăş 4 Gligore Gînscă 2 10 Ion zet 4 20 Stefan Merăţoiu 4 20 Vasile Gînscă 4 Nistor Perţu 5 Simion Bălan 5 Nistor Corlăţan 3 20 Vasile Măndrilă 4 20 Andrii brat 4 Apostol Drob 4 Mihaiu Liţu 5 20 Niculaiu Liţu 5 Costantin Lehaci 3 20 Toader Groza 4 20 Petre Palaghii 5 20 Ion Palaghioiul 4 20 Ion Olar 2 20 Irina Cuhart 4 Ion Coca[208] 4 Petre Sandrului 3 20 Gligore brat 4 20 Simion Ciupărcă 5 Toader Doroftei 3 Petre 3 20 Ion Timu 2 20 Simion Tudurian 4 Cojocăriţa Cuhart 5 Ion sin ei 4 Ion Tiţă 4 Costantin Cojoc 4 20 Irina Dăscăliţa 12 Iacob jid. 4 Ion Sandului 4 Toader Buzan 5 20 Toader Lehaci 4 20 Vasile Giosan 3 Nistor Erhan 3 Simion Teleşca 4 20 Vasile Alboiu 3 Simion Chechiriţă 5 Simion Alboiu 3 Simion Chechiriţă 5 Simion Alboiu 4 Vasile Rusan 3 Tofan Chiruţă 4 Gligore Cimbru 3 20 Ghiorghi Raţă 5 20 Andrii Măndrilă 4 Ghiorghi brat Urătar 5 20 Ghiorghi Măndrilă 4 Todosie Urătar 3 Ileana Rusoae 3 20 Simion Peiu 7 Ion sin Toader Piticar 4 Ghiorghi sin lui 4 Ion a Crăstănii 2 20 Crăstăna Cuhart 4 Niculaiu Bălan 3 20 Gligore Ursachi 4 Ion Măndrilă 5 Vasile Pătrăroi 4 Vasile a Nichitii 4 Ion Samoilă 3 20 Gavril Ţimpău 2 10 Mihai Rus 4 20 Pavel zet Floce 4 Gligore Bălan 2 20 Vasile Piticar 2 10 Ioana Petri Cuhart 7 Gavril Piticar 4 Gligore brat 5 Toader Piticar 4 Vasile Ghironte 5 Simion Papuc 7 Lupul Forminte 9 Ioniţă Crăciunescu 5 Nichita Piticar 4 20 Gligore Moscu 6 20 Vasile Crăciunescu 4 20 Stefan Grămadă 3 Gavril Liţu 4 Ion Liţu 4 Lupul Tudurian 5 Gligore Zmucilă 4 20 Dumitru Sabie 5 20 Toader sin Nistor 5 20 Vasile Mercăş 6 Toader Vasilaş 4 Ursache sin lui 4 20 Vasile brat[209] 3 Vasile Porcuţan 3 20 Marie Ghidioneasa 3 20 Gligore Lacatăş 6 20 Toader sin Nistor 4 20 Mariuţa Petreasa 4 20 Petre Crăciunescu 3 Ion Săcrieriu 5 Simion Mazire 4 Petre lui Crăciun 8 20 Toader Sabie 8 20 Ioniţă Sabie 8 20 Costantin Sabie 5 Ghiorghi Sabie 4 Ioniţă Prundean 4 10 Gligore Piticar 4 Ghiorghi sin lui 5 20 Nichita Grămadă 6 20 Ştefan Nisioiu 4 Ioana Nisioae 5 Măriuţa Săbioae 3 Toader Bălan 3 Iacob Bălan 4 Ion Bălan 4 Ion Ciotărcă 5 Maftei Morăşan 6 Ion sin Vasile Birău 6 Gligore Birău 4 Toader Crăciunescu 3 20 Ioniţă Birău 2 10 Ion Catrinar 4 20 Mihai Ungurian 7 Ghiorghi Grămadă 5 20 Lupul Vrănău 5 20 Iacob Budăi 5 20 Gavril Grămadă 5 Nistor Sabie 4 20 Gavril Sabie 4 20 Vasile Budăi 4 20 Ilina Horghii 4 20 Ghiorghi Sabie 2 20 Chirilă Ţimpău 5 Petre Eţcu 6 Gavril Şandru 6 Toader Erhan 4 Ion Cimbru 4 20 Ion Vărşog 4 Ion Uliian 4 Ghiorghi Răescu 4 Andrii Răescu 3 20 Lupul brat 3 20 Vasile Jucan 4 Petre Erhan 2 20 Vasile Hăngran 6 20 Vasile Lucan 3 20 Ghiorghi sin Stefan Grămadă 4 Toader Urătar 4 Ghiorghi Frunză 4 Ilie Forminte 3 20 Gligore Sturza 4 Ghiorghi sin lui 5 20 Ion Nisioiu 6 20 Păntilei Bărdan 4 20 Ion Ungurian 3 Ion Bărdan 4 20 Vasile Grămadă 5 20 Mihai Prundean 2 20 Gligore brat 10 20 Toader Mercăş 4 20 Toader Morăşan[210] 3 20 Dumitru Hopincă 3 Ion sin Andrii Crăciun 4 20 Gavril Nisioiu 4 Ioana Erhaneasa 6 20 Iftimie Horga 4 Ion Horga 3 20 Vasile Prundean 3 20 Ghiorghi brat 5 Vasile Măndrilă 3 20 Ion Rocsăndariu 4 Hiloti Drob 4 20 Iordache Budăiu 5 Ion Lehaci 4 20 Antohe Sturza 4 20 Nistor Parpale 3 20 Petre sin 3 20 Ghiorghi Ionel 4 Petre Ionel 3 20 Ion Postolache 3 20 Parasca Sturzii 6 20 Petre a Rocsandi 4 Lupul Sturza 5 20 Gavril Giosan 4 Ghiorghi 6 20 Ion Rus 7 Ion Tărăţă 4 Ion Perţu 4 20 Ghiorghi Balan 5 20 Mihai Rus 4 20 Ioana Dumintoae 2 20 Andrii Croitor 5 Crăciun Bezărău 8 Iacob Erhan 4 Gavril Ursachi 4 Vasile Nica 3 20 Crăciun Groza 3 Miculai Niţcan 1462 fac soma piste tot. După repartiţia de faţă este a se plăti ca contribuţie împreună cu taxa pădurii pe anul 1790 suma de 1462 lei. După conscripţie se află în loc afară de negustori 335 de birnici cari cu să plătească fiecare 4 lei 5 cr. adecă 1367.55 cr. Taxa pădurii pe anul 1790 face 89.15 cr. la un loc 1457.10 cr. Repartiţia de sus arată suma de 1462. + dacă se subtrage dela aceasta suma de 1457.10 cr. rămîn 4.50 cr.[211] cari s’au ridicat mai mult şi cari rămîn pentru comuncă. Cîmpulung 11 Ianuarie 1791 Schaiblein administrator Weikert controlor. Oamenii ce au fost faţă la aşezare banilor porţiei şi a pădurii: Ioniţă Crăciunescu – Iacob Erhan – Mihai Liţu – Ion a Mercăşoae – Ion sin Toader Piticar – Gavril Şandru – Toader Erhan – Toader Tudurian – Ion Ursachi – Ion sin Stefan Cojocar – Niculai Liţu – Ghiorghi Frunză aceşti oameni au fost faţă: Ioniţă Tudurian, vornic, Ghiorghi Piticar giurat, Simion Şandru, giurat.[212]<150>1791 Maiu 6. Sătenii cămpulungeni văzînd că preluca la Ascunsuri a lui Ioniţă Burduhosul e îngrădită şi din pricina aceasta vitele satului nu pot trece la imaş, fac schimb cu Burduhosul şi în locul acestei preluci îi dau un loc sătesc, ca să rămîe de acuma preluca a satului. Noi sătenii din vatra Cămpulungului care mai gios ni-am iscălit, dat’am adivărată scrisoare noastră la măna lui Ioniţă Burduhosul şi la măna ficiorilor lui, precum să să şite, că cumpărănd Ioniţă o bucăţică de moşie dela Ion Holuţă, preluca care să chiamă la Ascunsuri cu marginile ei, precum arată zapisul lui holuţă, şi această moşioară stăpănindu-o pănă acmu fiind îngrădită cu gard pin pădure şi neavănd pe unde umbla vitile, fiind pădure închisă şi imaşul la dial, mergînd noi la stare locului, stricăndu-să gardul Burduhosului pentru umblarea vitelor la imaş, fiind mulţi săteni adunaţi, ni’am socotit cu primire Burduhosului şi i-am dat altă bucăţică de loc tot acolo din locul sătescu alăture pe lăngă moşie lui Nistor Merălă, care de la vale am pus piiatră hotar în muche obrejii diasupra poenii Frăsinaşului, şi din piatră am măsurat pe muche obrejii în sus 25 de stănjini înpărăteşti în curmătură diasupra Frăsinaşilor, şi apucă în sus la vale pe lăngă obărşie unui păruţ şi pi lăngă păru pănă într’o muche de dămbu lăngă cărări, şi din muche dămbului apucă spre miazănoapte la dial pe muche, alăture cu pădure cum să prăvăleşti spre pădure obreje pănă în dial unde să tălneşte cu moşie lui Toader Cozma şi alăture cu moşie lui Toader Cozma în gios într’un dămbu, unde s’au pus piiatră hotar de să tălneşte iarăş cu moşie lui Nistor Merălă, şi di la pi(a)tra această din dial pgoară drept în vale spre ami(a)zăzi pi lăngă moşie lui Merălă pănă la piiatra ce di la vale diasupra poenii Frăşinaşilor în obrejă de unde s’au început. Această moşioară, arătată mai sus i-am dat’o din locul satului pentru preluca Ascunsului ce-au cumpărat’o cu bani, şi ace(a) prelucă de acmu să n’aibă a o îngrădi[213] nici odată ce să o lasă slobodă imaş sătescu în locul aceştie ce i-am dat, şi zapisul acel de cumpărătură l’au dat la măna noastră, căci au fost pădure în casă şi imaşul sătescu, neavăndu pe unde umbla vitile. Deci aceasta să aibă a o stăpăni ca pe o dreaptă ocină şi moşie în veci ficiorii şi nepoţii, iară de preluca Ascunsului să n’aibă a se atinge că au rămas imaş sătescu, şi pentru credinţa am pus degitile. 1791 Mai 6. + Ioniţă Tudurian vornic + Ghiorghi Piticariu giurat + Simion Şandru, giurat + Petre Hurghiş + Ion a Mercăşoae + Petre Samson + Toader Samson  + Ioniţă Medrehan + Ion sin Toader Piticar + Andrii Măndrilă + Miron + Ghiorghi Grămadă + Nistor Merălă + Nichita Năstăsoae. Ioniţă Burduhosul au rămas stăpănitoriu acestui loc şi la schimbare aceasta au mai cheltuit Burduhosul cinci lei cu oamenii hotarnici, şi un leu au dat de scris, şi eu am scris.[213]<151>1791 Maiu 20. Simion Tapşe cu soţia sa şi cu feciorii avînd de vîndut o bucăţică de moşie şi nevoind să o cumpere neamurile, o vînd lui Istrate Leuştean pe preţul de un cal, un berbece, o capră cu ied şi doi cîrlani. Sadică eu Simion Tapşe înpreună (cu) soţul mieu Porhira şi cu toţi ficiorii mei, feţi şi fete, dat’am adivărat zapisul nostru la măna lui Istrati Leuşt(e)an precum să s(ă) ştii, că i-am văndut o bucăţăcă de moşii în Runcu lui Perţeş, driaptă partia mea, să hotăreşti cu alui Vasile Floce pi dila vale şi în gios pănă în pădure şi de acolo în dial în curmătură i în drum, şi apucă drumul la dial pănă în cornul gardului di la dial în făntănă, i drept în făntănă. Şi întrebănd[214] tot niamul ca s’o cumperi, şi nu s’au aflat nime şi am văndut’ numitului mai sus drept un cal de un mănzu, şi un berbeci şi doi cărlani, una capră cu (i)ed, i-am dat zapis la mănă ca să fii driaptă moşii lui şi copiilor lui în veci, iar cari să va scula din niamuri asupra aceştii mişii, să nu li să ţii în samă ori la ce giudecată, şi pentru credinţa mi-am pus degit(ul). 1791 Mai 20. Simion Tapşe. Şi la acest zapis s’au întămplat mulţi oamini cari s’au pus anume. Grigore Cocărţă, vornec – Ioniţă Lehaci giurat + Grigori Ţăran + Petre Medrihan. + Andronachi Dorofteiu + Vasile Ţimpău. Grigori Popăscu am scris cu zisa numiţilor mai sus, de scris au dat un leu, de băut un leu.[214]<152>1791 Maiu 20. Gheorghe, Andrei şi Lupul Răescul precum şi Simeon Tudureanul dau scrisoare lui Solomon Floce că n’au avut drptate să-l tragă pe Floce la judecată pentru mutnele Muncelul şi mărturisesc că Floce le-a dăruit de pomană o poiană în gura plaiului Săhăstriei. Adică noi Gheorghi i Andrei şi Lupul Răeştii, carii depe moaşa noastră Mărie răiasca, fata lui Miron dodul, ne tragim niam, avănd pricină cu Solomon Floce, ficiorul lui Ion Floce pentru o parte de muntele Muncelul ce au cursu la stăpănirea) lui dela acel strămoş a nostru Miron Dodul Vănzare, şi dovedindu-ne cu giudecată precum noi mai fără nici un temei facem cerire asupra muntelui Muncelul fiindu dela strămoşul nostru Miron Dodul ac(a)a parte văndută la un Istrati Floce, care au dat’o zăstre feii sale Todosii, mamii lui Stefan[215] şi Lupul Checheriţ(ă) di la care au cumpărat Solomon, am căzutu cu rugăminte la Solomon să ne facă cătu de puţină parte dintra cel munte, iară el au hotărăt că din muntele Muncelul nu poate să ne înpărtăşască, dar ni-au dăruit de pomană o poiană ce să numeşte poiana Săhăstrii în gura plaiului Săhăstrii, ce au avut’o iarăş data dela tatăl lui, dreptu aceia şi noi despre parte a tot niamul nostru îi dăm această scrisoare la mănă întru care adeverim precum cu muntele Muncelul nici o dreptate şi nici o trebuinţă nu avem, ce numitul Solomon Floce de astăzi înainte să poată stăpăni el şi ficiorii lui din niam în niam în veci nemai fiindu supărat dispre noi şi copii noştri şi tot niamul nostru în veci, şi oricare din niamul nostru vr-o dată piste această scrisoare s’ar ispiti a să mai acolisi a face cerire pentru muntele Muncelul, nice o dreptate să n’aibă, fiindu că dela giudecată şi noi însuş am cunoscut că fără dreptate am cerut şi iam acolisit, şi pentru aceasta îi dăm această scrisoare la mănă să fie odihnit, întru care ne punem numele şi degetele. 1791 Mai 20/9. + Gheorghi Răescul + Andrei Răescul + Lupul Răescul ot Cămpulungu şi eu Simion Tudurianul fiind niam cu Răeştii am fost faţă şi am pus degetul căci cu voe me s’au făcutu scrisoare aceasta. am scris pe pofta şi cu voinţa cestor iscăliţi mai sus. Iordachi log.[216]<153>1791 Maiu 20. Solomon Floce dă de pomană lui Gheorghe Răescul şi lui Simeon Tudurean o poiană în gura plaiului Săhăstriei, fiindcă aceştia pretind a fi neam cu Solomon Floce. Adecă eu Solomon Floce dinpreună cu toate niamurile mele cari mai gios s’au pus anume, adeverescu cu această scrisoare la măna lui Ghiorghi Răeseul şi Simeon Tudurian, precum de bună voe me li-am dat’o pomană o poiană ce să numeşte poiana în gura plaiului Săhăstrii, răspunzăndu-să şi ei a fi oareşcare niam, care poiană să aibă ei a o înpărţi şi a o stăpăni din niam în niam în veci nesmintiţi, şi oricine din niamurile noastre să va scula şi să va acolesi de dănşii sau de copii lor, oricănd cu scrisoare aceasta să aibă a să apăra, fiind că această moşie dela tatăl mieu Ion Floce, am avut’o dată, şi eu cu bună voe me am dat’o lui Ghiorghi Răeseul şi lui Simion Tudurianul, şi pentru mai mare credinţă ne-am pus numele şi degitile. 1791 Mai 20/9 + eu Solomon Floce am datu. + Ioniţă săn Manolachi Floce + Stefan Checheriţă + Gavril Blănar + Lupul Checheriţă + Stefan brat lui ot Cămpulungu. am scris pe pofta şi cu voinţa acestor numiţi mai sus. Iordachi logofăt. [217]<154>1791 Iulie 3. Carte de hotărîre a bătrînilor şi fruntaşilor din Cîmpulung, rînduiţi de scaunul Cîmpulungului să meargă la starea locului ca să împărţească moşia rămasă după Maria, fata lui Ion Floce şi soră cu Solomon Floce. Carte de hotărăre. Fiind că Gavril sin Ion Blănariul şi cu Ştefan brat au jeluit cătră cinst(it) K. K. scaunul Cămpulungului ca să li să de parte de rnoşie pe Valesacă dipe maica lor Marie, fata lui Ion Floce, ce este sor(a) lui Solomon, la care după jaloba numiţilor mai sus cinstitul scaun ni-au rănduit pe noi ca să mergirn la stare locului ca să le înpărţim moşie pe fraţi pe patru fraţi, adică o parte copilului lui Manolache şi parte lui Solomon, parte Marii şi a Ilinchi, deci noi după poroncă mergănd s’au înpărţit cu bună voe lor şi parte Marii şi cu a Ilinchii a numiţilor mai sus li s’au venit, hotarul să începi de la zăvoară din părăul Schiopăscului şi vale în sus pi di amändoaî părţile pănă la o piiatră statornică lăngă vale, unde au săpat băeşii, şi de acole apucă părăul Săhăstrii în sus pănă în gura părăului ce pogoară pe faţa dialului despre răsărit şi apucă a cel părău la dial pănă la obărşie părăului şi din obărşie părăului merge pe coastă la o piiatră statornică diasupra obărşii părăului, şi merge drept într’un stog de piiatră ce este numit în margine pădurii, şi de acole apucă margine pădurii, pogoară pănă în Valesacă în părău Schiopăscului la zăvoară. de unde s’au început, osăbit de această parte de moşi(e) la aceasta li s’au dat şi giumătate de munte la aceste doaî. surori, Marii şi Ilinchii din muntile Muncei Dodului. Deci aceste sint părţile numiţilor mai sus, şi precum s’au înpărţit şi s’au hotărăt cu bună voe lor frăţeşte, li s’au dat şi de la noi rănduiţii această carte pe parte 1or ca să-ş stăpăniască rnoşie lor cu pace. Cîmpulung în 3 Iule 1791. + Ioniţă Tudurian vornic + Stefan Chechiriţă din Frumosul, niam cu dănşii[218] +  Lupul brat am fost faţă. +  Ghiorghi Răescu răzeş. 	+  Lupul Răescul răzeş. +  Simion Tudurian. +  Ion sin nepot Blănar. +  eu Solomon Floce cu bună priimire noastră ni-am învoit. +  eu Măriuţa soţul lui Manolachi, ni-am învoit. +  eu sin Manolache Floce am priimit. +  eu Pavel zet Măriuţii. +  eu Ghiorghie Piticar giurat am fost faţă. +  eu Niculaiu Piticar. +  eu Costandin Sabie. şi acest zapis l’am scris cu zisa celor mai sus iscăliţi după învoire lor şi am iscălit. Alecsandru diiac. osăbit la acest zapis au cheltuit Gavril şi Stefan cu hotarnicii şi cu scris cu tot cinci lei 29 par.[218]<155>1791 Septemvrie 26. Mărturie de judecată a fruntaşilor din Cîmpulung, rînduiţi de scaunul Cîmpulungului să meargă la starea locului şi să hotărască pricina între diaconul Constantin Grămadă şi Axinte Coca pentru o moşie din Sadova. Facim înştiinţare cu această mărturie de giudecată la măna diiaconului Costandin Grămadă, precum să să ştie că fiind noi rănduiţi din poronca cinstitului K. K. scaunul[219] Căm pulungului ca să fa(ce)m cercetare la giudecata ce are numitul diiacon cu Acsinte Coculescu din Sadova pentru moşie ce are diiaconul cumpărătă cu zapis, după poroncă mergănd noi la stare locului, au dus diiaconul Grămadă doi oameni bătrăni, anume Petre Todosii şi Dumitru Medrehan, care au mărturisit că ei au apucat şi au şi cosit moşiile acele şi tot pănă în părăul Gănghii le stăpăne şi o parte şi alta, şi ace prilucuţă di peste părăul Gănghii unde au trecut Acsinte, au fost tot a lui Condor căt au fost deschisă de multă vreme, şi Acsinte, trecănd părăul Gănghii, au început a corăţi din prelucă la dial în moşie Lucănească, osăbit cănd au cumpărat diiaconul moşie, Acsinte Coca (1) au fost faţă şi s’au pus hotară in prelucă, şi el n’au tras pe vănzători la giudecată, şi după aceasta au scos hotarul de acolo şi au cosit iarba piste hotărăre. După aceasta trăgăndu-l diiaconul la giudecată în multe rănduri, au arătat că are zapis vechiu, şi ace(a) prelucă au fost cocească, care zapisul lui hotăreşti, deci dnpă arătare lui tot s’au îngăduit ca să-ş scoată zapisul să să hotărască pricina, şi diiaconul să-ş caute cu cumpărătorii. Acmu viind faţă, zapis n’au vrut ca să scoată ci iarăş au zis că zapis nu are, la care neavănd zapis, i s’au cerut doi oameni bătrăni, marturi din satul lor, să poată dovedi, şi nice marturi nice zapis n’au adus. Şi am hotărăt să-ş stăpăniască diiaconul după cum au cumpărat pe lăngă părăul Gănghii, şi preluca ce-au fost condoriască pănă în pădure verdi şi precum am hotărăt, am dat această scrisoare pentru ştiinţa. 1791 Săpt. 26. + Ioniţă Tudurian, vornic + Simion Şandru giurat + Ghiorghi Piticariu giurat + Ilie Bălan, vornic + Filip Butnariu, giurat + Toader Sabie sătian. Şi eu Acsinte Coca înpreună cu ficiorii mei care ni-am pus degitile după cum scrie hotărăre mai sus, rău şi fără cale am trecut piste părău de am curăţit în moşie lucăniască, neavănd nice un zapis, şi au rămas tot părăul Ghenghii hotar[220] între moşiile noastre, aşe să avem a stăpăni noi şi ficiorii noştri iară de am mai trece de acmu noi san ficiorii noştri căt de puţin piste părău Ghănghii, să fim de mare certare şi de ruşine ori la ce giudecată s’ar tămpla, şi pentru credinţa am pus degitile. 1791 Săpt. 26. + Acsinte Coca cu voe me adiverescu + eu Pavil sin Acsinte adiverescu + eu Toader Jibranca am fost faţă.[220]<156>1791 Noemvrie 15. Petre Măndrilă vinde lui Precop Rocsăndariul o bucăţicăi de moşie, numită De1uţul, cu 14 lei i pol, să-i fie pietoare, nerăscumpărată în veci. Adecă eu Petre Măndrilă din Cămpulungul moldovinesc care mai gios am pus degetul mieu, dat’am adevărat şi încredinţat zapisul mieu la măna lui Precobu Rocsăndar din vatra Cămpulungului moldovenesc, precum să să ştie că avăndu eu o bucăţăcă de moşie anume Deluţul, cătu-i îngrădit, adecă hotarăle drepte, adecă să începi hotarul din părău dela vale şi drept în deal şi tot rnuchea pe vărfu spre răsărit, şi coboară piciorul la vale pe zarea dialului pănă diasupra Pietrişului, unde sănt şi nişte fagi, şi tae coasta în sus drept în părău de unde s’au început. Drept aceasta tocmala noastră 14 lei pol, adecă patrusprăzeci lei şi giumătate, drept aceasta această bucăţică de moşie de mai sus numită, i-am văndut’o pietoare nerăscumpărată în vecinică vreme, să o stăpănească nesmintit ca pe o dreaptă moşie şi ocină în veci de veci, fără nici un cuvănt de înprotivire[221] despre mine şi despre toţi ficiorii sau niamurile, că cu toată voea me, nesălit de nimene nici asuprit, i-am văndut’o făra de căt numitul cumpărtor să o stăpănească cu pace, şi pentru rnai adevarată credinţă am pus degetul. 1791 Noemvr. 15. + eu Petre Măndrilă vănzător + eu Precob Rocsăndariul cumpărătoriu şi stăpănitori moşiei. şi la acest zapis ni-am îmtămplat şi vornicul şi giuraţii şi alţi săteni ce sănt iscăliţi anumi. + eu Toader Mercăş, vornicel. + Ioniţă Tudurian, giurat + Ghiorghie Piticariu giurat + eu Stefan a Diaconiţii sătian + eu Nichita Grămadă + eu Costantin Sabie + eu Ioniţă Mercăş + eu Ioniţă Palaghioiu şi am scris cu zisa vănzătorului numit Alexandru Popovici, dascal.[221]<157>1792 Ianuarie 2. Nicolai fon Capri vinde lui Andronic sin Gheorghe o casă în Cîmpulung cu 50 de lei, piitoare şi nerăscumpărată, iar Andronic o vinde lui Ioniţă Rusul cu 53 de lei, şi-i dă toate zapisele vechi la mănă. Precum să să ştie că avănd o casă cu zvorişte casii în vatra Cămpulungului, care casă este cumpărată dela clironomii lui Vasile Chiruţă cu zapis, deci această casă cu locul[222] ei, am văndut’o dumisale giupănului Andronic sin Ghiorghie drept cincizăci de lei, care bani i-am luat toţi deplin după tocmală, şi i-am văndut’o piitoare în veci de veci, nerăscumpărată de cătră noi nice de cătră ficiorii noştri, fără decăt numitul cumpărătoriu să aibă a o stăpăni în vecinica vreme şi ficiorii lui precum mai sus am arătat şi pentru credinţa am iscălit. 1792 Ghen. 2. Necolai fon Capri. Adică eu acest mai gios iscălit dat’am adivărat zapisul meu la măna lui Ioniţ(ă) sin Ghiorghie Rusul, precum să să ştie pentru casa aceasta ce am cumpărat’o dela Dumlui iscălitul mai sus, eu am văndut’o acestui om drept 53 de lei, care bani i-am luat toţi deplin în măna me după tocmală, şi i-am dat toate zapisăle vechi care li-am luat dela Dumlui cuconul Niculae fon Capri, să aibă a o stăpăni în veci de veci, el şi ficiorii lui, şi pentru credinţa am iscălit. 1792 Ghen. 2. Şi la acest zapis am fost şi noi faţă Toader Mercăş, vornic + Ghiorghi Piticar, giurat şi eu am scris Alecsandru, diiac.[223]<158> 1792 Maiu 10. Solomon Floce vinde nepoţilor săi de soră, Gavril şi Stefan Blănar o bucăţică de loc de cosit cu 12 lei, iar nepoţii să nu ceară dela dînsul, nici el dela ei, cheltueala pentru înpărţeala din anul trecut. Adică eu Solomon Floce care mai gios am pus degitul, dat’am acest adivărat zapisul meu la măna nepoţilor mei, ficiorii surori-me a Blănariţii, precum că i-am văndut o bucăţică de loc de cosit, anume din gios de casă, de la vadul Lozilor în gios pănă întro piiatră statornică ce este în strămtură la vad, şi apucă piciorul la dial pintr’o prilucuţ(ă) pănă în pădure cu prelucă cu tot, şi margine pădurii în sus pănă în vadul Lozilor de unde s’au început, şi tocmală am avut, drept doisprăzeci lei, care bani i-am luat toţi deplin după tocmală, drept aceasta am văndut’o acestor numiţi mai sus anume Gavril şi Stefan peitoare în veci de veci, nerăscumpărată de cătră mine nice de cătră niamurile mele, sau de alţi nepoţi, find toate înpărţite, şi eu dreaptă parte me am văndut’o, iară care s’ar mai scula din niamuri sau de alţi nepoţi, ori la ce giudecată ar eşi, să nu li să ţie în samă, ce să fie de certare, făr de căt aceşti nepoţi să aibă a o stăpăni în veci de veci ca pe o dreaptă ocină şi moşie, iară căt pentru înpărţala moşiilor ce am făcut în anul trecut cănd li-am înpărţit cu nepoţii, eu nice odată n’am a ceri cheltuială dela nepoţi, nice nepoţii dela mine nimică, fiindcă eu am stăpănit moşie pănă la înpărţală, şi pentru credinţa am pus degitile. 1792 Mai 10. + eu Solomon Floce vănzătoriu. + eu Ioniţă sin Manolachi. + eu Pavăl zet Manolachi. + Toader Mercăş vornic + Ioniţă Tudurean giurat + Simion Şandru giurat + Dumitru Medrehan + Gligore Bălan + Gavril Blănariu şi Hilote Drob Stefan brat stăpănitoriu + Niculaiu Topor eu Ghiorghie Prişca s’au scris în casa me.[224]<159> 1792 Iulie 14. Carte de hotărîre a hotarnicilor din Cîmpulung şi Funduls Moldovei dată la starea 
măna numiţilor mai sus Checheriţeni pentru ştiinţă. Cămpulung în 14 Iule 1792 + Ioniţă Tudurian, giurat hotarnic + Gligore Cocărţă vornic ot Fundul-Moldovii, hotarnic + eu Petre sin Ion Ţinpău răzeş + eu Simion brat răzeş. şi eu em scris hotărăre cu priimire lor. Alecsandru diiac.[226]<160> 1792 Noemvrie 1. Numele proprietarilor de oi şi capre precum şi numărul oilor şi caprelor din Vatra Gîmpulungului moldovenesc la anul 1792 şi specificarea dării (goştinei) ce avea să plătească fiecare proprietar. Tabla goştinii, Vatra Cămpulungului 1792 Noem. 1. Numele oi capre lei creiţari. Diiacon Miron 300 2 25 10 Ghiorghie Budăiu 21 – 1 45 Lupul Forminte 100 21 10 5 Dumitru Sabie 61 20 6 45 Gligore Prundean 13 7 1 40 Gavril Grămadă 70 10 6 40 Vasile Cioban 20 – 1 40 Ion Tărăţă 62 46 9 - Vasile Cioban 8 8 1 20 Gligore Sabie 240 – 20 - Toader Sabie 50 – 4 10 Ion Cioban 46 14 5 - Ion Cioban 40 – 3 20 Iacob Sabie 47 15 5 10 Gavril brat 16 4 1 40 Acsinte Sabie 9 - - 45 Vasile Peiu 15 – 1 15 Toader Medrehan 20 – 1 40 Ion Burduhos 51 20 5 55 Simion Burduhos 60 4 5 20 Toader Ţimpău 7 - - 35 Ion Nemţan 98 – 8 10 Chirila Ursache 55 5 5 - Ioniţă Tudurian 48 32 6 40 Niculaiu Bătog 14 3 1 25 Vasile Ciocalău 39 – 3 15  Ghiorghi Răescu 25 – 2 5 Titiana Morăşan 10 - - 50 Ion Horga 15 – 1 15 Nichita Năstăsoae 2 - - 10 Gavril Giosan 84 74 13 10 Toader Sturza 40 11 4 15 Măteiu Perţu 14 3 1 25 Toader Erhan 20 – 1 40 Vasile Olar 100 13 9 25 Petre Cioban 32 – 2 40 Ion Piticar 40 18 4 50 Ghiorghie sin lui 22 – 1 50 Iordache Budăiu 10 - - 50 Luchian Rus 27 – 2 15 Ion Medrehan 20 – 1 40 Ion Morăşan 30 – 2 30 Gavril Ursache 27 – 2 15 Ion Sabie 215 - - - Manole Măgurian 7 - - 35 Toader Mercăş 70 27 8 5 Ghiorghi Grămadă 90 9 8 15 Acsănte Cioban 28 – 2 20 Ghiorghie Frunză 10 4 1 10 Iacob Budăiu 47 – 3 35 Toader Ivan 24 – 2 - Mihaiu Ghervan 5 - - 25 Nichita Vasilaş 15 – 1 15 Vasile Vasilaş 20 – 1 40 Costantin Crăciunescu 28 – 2 20 Nistor Sabie 14 – 1 10 Toader Sabie 7 - - 35 Iacob Vrănău 60 10 5 50 Ion Bucătar – 39 3 15 Ion sin Toader alui Nistor Sabie 65 10 6 25 Ilie Giosan 50 4 4 30[227] Păntilei Cocărţă 18 – 1 30 Sirnion Sabie 9 11 1 40 Costantin Sabie 220 - . . Toader Cioban 3 - . . Grigore Bălan 40 12 4 20 Ion Tiţă 23 – 1 55 Mihailă Liţu 52 – 4 20 Ion Cioban 8 - - 40 Niculain Liţu 25 – 2 5 Toader Piticar 25 10 2 55 Vasile Budăiu 40 – 3 2 Ion Perţu 10 - - 50 Vasile Crăciunescu 45 – 3 45 Nistor Perţu 102 – 8 30 David Cioban 23 7 2 30 Chirila Vrănău 44 – 3 40 Diiacon Costantin 200 – 16 40 Ion Cioban 30 – 2 30 Petre Gramadă 48 – 4 - Gligore Cimbru 9 - - 45 Ghiorghi Urătar 18 6 2 - Ion Rus 70 7 6 25 Ion Cirnbru 37 10 3 35 Simion Hupulele 29 – 2 25 Petre Rus 40 – 3 20 Ilie Rus 18 15 2 45 Gliogore brat 13 – 1 5 Lupul Vrănău 40 8 4 - Lupul Sturza 62 11 6 5 Ghiorghi Doroftei 19 – 1 35 Hilahote (?) 3 - - 15 Gligore a popii Ion 74 7 6 45 Ghiorghi Bălan 27 7 2 50 Simion Bălan 25 3 2 20 Gligore Cimbru 23 – 1 50 Vasile Budăiu – 37 3 5 Sofronie Hopinceasa 6 - - 30 Vasile Giucan 50 20 5 50 Petre Erhan 18 – 1 30 Gherasim Grămadă 60 10 5 50 Toader Morăşan 16 – 1 20 Vasile Horga 60 2 5 10 Ion Groza 12 – 1 - Vasile Gramadă 20 – 1 40 Gligore Sturza 22 25 3 35 Nichita Grărnadă 24 4 2 20 Stefan Gramadă 17 – 1 25 Costantin Lehaci 118 50 14 - Palaghie Giosan 11 8 1 35 Marie Ursăchioae 9 - - 45 Ilie Rus cojocar 26 – 2 10 Marie Pirculeasa 8 - - 40 Gavril Şandru 46 – 3 50 Ion Nisioiul 40 12 6 4 Larion Ungurian 34 – 2 50 Ion Nicula 23 – 1 55 Petre lui Crăciun 14 – 1 10 Ion Ungurian 59 13 6 - Vasile Macsim 21 – 1 45 Andrii Măndrilă 56 30 7 10 Ghiorghi Piticar 82 40 10 10 Gavril Piticar 80 30 9 10 Vasile Piticar 50 8 4 50 Gligore Piticar 50 3 4 25 Vasile Sabie 30 14 3 40 Toader Ghidion 30 5 2 55 Tănasie Cojocar 45 – 3 45 Gavril Duminte 11 - - 55 Petre Mercăş 25 5 2 30 Ion Ungurian 10 4 1 10 Stefan Mercăş 14 – 1 10 Pantilei Liţu 100 14 9 10 Ion Sin lui 24 – 2 - Gligore Ursache 98 14 9 20 Dumitru Ceapă 12 8 1 40 Toader Diiacon 35 – 2 55 Ghiorghi sin Stefan Grămadă 13 1 1 10 Măriuţa Flocioae 18 – 1 30 Simion Budăiu 10 3 1 5 Pavel zet Budăiu 70 15 7 5 Toader Budăiu 24 9 2 45[228] Ion sin Andrii Crăciunescu 13 6 1 35 Toader Urătar 13 – 1 5 Mihaiu Prundean 39 – 2 10 Niculaiu Bălan 12 – 1 - Chirila Nisioiu 30 22 4 20 Ion Lacatăş 10 - - 50 Miron Caş 29 – 2 25 Ghiorghi Lucan 30 5 2 55 Toader Piticar 34 6 3 20 Niculaiu Măgurian 19 – 1 35 Vasile Bălan 12 – 1 - Petre Hurghiş 87 8 7 55 Gligore Lacatăş 21 – 1 45 Petre Uliian 23 5 2 20 Toader sin lui Erhan 22 4 2 10 Gligore Gligoranu 1 - - 5 Nistor Sabie a Petrii 10 - - 50 Vasile Mercăş 14 – 1 10 Gligore Doroftei – 32 2 40 Vasile Rusan 24 – 2 - Ion Prundean 20 – 1 40 Precop Rocsandar 40 – 3 20 Ion Bărsan 41 6 3 55 Vasile Ghirondi 22 – 1 51 Costandin Prundean 47 16 5 19 Ion Crăciunescu 100 2 8 30 Toader Crăciunescu 27 4 2 35 Simion Ţimpău 7 - - 35 Stefan Nisioiu 79 20 8 15 Ion Nisioiu 8 - - 40 Chifor Morăşan 6 - - 30 Petre Eţcu 4 - - 20 Gavril Nisioiu 20 10 2 30 Sofronie Erhăneasa 25 11 3 - Gavril Ţimpău 5 - - 25 Andrii Hurghiş 41 20 5 5 Toader Liţu 73 – 6 5 Toader Samoilă 70 60 10 50 Petre Sandului 20 – 1 40 Vasile Lucan 47 – 3 55 Vasile Nica 12 – 1 - Vasile Găn(s)că 18 – 1 30 Ion Merălă 37 7 3 40 Vasile Bogoş 2 4 . . Vaslie Ceapă 20 14 2 35 Toader Tudurian 30 . . . Costantin Măgurean 50 – 4 10 Crăstăna Ulieniţa 17 – 1 25 lacob Erhan 55 15 5 50 Ion sin lui 30 4 2 50 Toader Gabur 40 – 3 20 Nistor Erhan 65 16 6 45 Gavril Ursache 43 14 4 45 Simion Teleşca 21 5 2 10 Vasile Măndrilă 34 - - - Ghiorghi brat 50 20 Vasile Sturza 25 2 Pavel zet Floce 6 - Simion Ciupărcă 17 - Andrii Măndrilă 6 2 Simion Şandru 11 - Gavril Cimbru 39 12 Ion Măndrilă 40 - Vasile Moscu 14 - Petre Lehaci 39 - Ion Arinu 21 5 Vasile Medrehan 33 - Simion Mazire 25 - Damaschin Hurghiş 59 - Vasile Faior 16 - Nichita Moseu 7 - Păntilei Fetiţar 52 - Toader Morăşan 40 5 Nistor Merălă 50 8 Precob sin 23 2 Maftei cioban la Măndrilă 17 - Andrii Ungurian 12 3 Ion Uliian 9 - Marie preutiasa 8 - Vasile sin Ilieş Măgurean 20 - Miron cioban la Medrehan[229] Vasile Gabor 30 6 Ion Olariu 20 6 Duminte a Săsoae 25 15 Ion Puiu 13 4 Petre Rusului 11 5 Ghiorghi Bărdan 14 - Mihai Rus 46 20 Sava Guşu 12 3 Toader Doroftei 58 - Simion Dodul 5 - Tofan Nemţan 1 - Gligore Birău 13 - Petre Rus ot Gligore Ursache 30 - Ghiorghi Şandru 60 - Ion Mercăş 34 - Gavril Ungurian 6 - Ichim Rusu 22 - Toader Merăţoiu 91 - Stefan Merăţoiu 46 - Gavril brat 24 - Păntilei Bărdan 40 10 Toader Ionel 52 36 Simion Gavrilan 21 – Simion Papuc 44 - Ion Rusu 103 - Vasile Prundean 27 - Iacob Bălan 24 - Ghiorghi sin Gligori Piticar 18 - Vasile sin Ion Erhan 37 -  Preuteasa popii Stefan 71 - Ghiorghi Sabie 64 - Toader Măndrilă 93 - Toader Mercăş 6 - Anton Popovici comisar 200 - Iacob Vrănău 10 - Mihăilă Liţu 110 17 Toader Cozma 34 - Lupul Cozma 10 - Măriuţa Cozma 20 –[230]<161> 1792 Decemvrie 15. Judecătoria din Cîmpulung rîndueşte pe vornieul din Cîmpulung şi pe cel din Sadova să meargă la starea locului şi să cerceteze stricăciunea ce au făcut-o Gligenii lui Ghiorghi Piticar cu vitele lor, şi aceşti vornici hotăresc şi dau scrisoare de încredinţare. După poronca cinstitii giudecătorii, scaunul nostru, ni-au rănduit pe noi aceşti mai gios iscaliţi ca să luîm sama lui Ghiorghie Piticariul cu Vlăgenii din Pojorăta la stricăciune ce i-au făcut Gligenii la moşie ce au acolo, după poroncă mergănd noi la starea locului am cercetat cu frica lui Dumnăzău fiind mulţi lăcuitori, şi hotărăndu-li-să pricina moşii, tot au rămas Gligenii de au plătit lui Ghiorghie 4 stănjini de făn, şi o falce şi giumătate de iarbă ce au păscut, osăbit mai sint datori alţii de acolo cu un galbăn dipe nişte iarbă ce li-au văndut, şi ei au călcato, şi precum s’au găsit cu dreptate, ci au fost vinovaţi cu toate aceste mai sus arătate, şi spre încredinţare adiverim. 1792 Dech. 15 + Toader Mercăş vornic din Vatră + Ilie Bălan, vornic din Sadova.[230]<162> 1793 Maiu 12. Fugind Vasile Ţăranul fără să plătească birul împăratului şi lăsînd în urma sa o casă, vornicul şi cu sătenii din Pojorîta, cu voia scaunului din Cîmpulung, dau casa unui fecior al lui Toader Floce, ca de acum să poarte el birul împăratului. Adică eu vornicu şi toţi sătenii din satu Pojorăta, dat’am adevarat sapisul nostru la măna lui Grigore, precum că fugind Vasile Ţăranul, şi find el birnic şi toate lăsănd în pămănt, şi au fost făcut casă pe moşie lui Toader[231] Va(si)le Floce, şi înştiinţind vornicu cu alţi oamini scaunul înpărătesc, au cerut voe ca să o dei unui ficior alui Toadir Flocea, şi luănd voe, noi satul om (!) dat unui ficior alui Toader Floce anume Grigore, ca să o stăpăne(a)scă în veci de veci, ca să po(a)rte birul înpăratului şi mai ales rămăind porţia neplătită pe acest an, au plătit îndată cănd au întrat (în) casă, şi de amu toate poruncile cele căzute să le facă, şi să stăpăne(a)scă cu pace această. let 1793 Mai 12. şi la această scriso(a)r(e) s’au ta(m)plat mulţi oamini care s’au pus pe anume. + eu Andrieş Măgureanu vornicu vechi la care şi porţie în măna me au plăt(it). + eu Nistor Raţu, vornic + eu Stefan Bedrule, giurat şi pentru credinţa ne-(a)m pus degitile şi înpreuna tot satu. şi la săteni cheltuială un leu şi am scris eu Ion dascal cu zisa atot satu.[231]<163> 1793 Maiu 21. Sătenii din Cîmpulung vînd păscutul pe rnuntele Creţele lui Gheorghe Piticariul cu 15 lei pe anul 1793. Noi sătenii din vatra Cămpulungului dat’am adivărată scrisoare noastră la măna lui Ghiorgie Piticariut precurn să să ştie că i-am văndut Creţile, păscutul pe acest an, însă cu Runculeţă cu tot după cum s’au văndut şi în anul trecut cu preţ 15 lei, care bani s’au luat deplin să să de la slujitorii săteşti. 1793 Mai 21. Simion Păpuc Vornic.[232] + Ioniţă Crăciunescu + Petre Hurghiş + Gligore Piticar + Vasile Piticar 24 de părale au dat la sat cinste.[232]<164> 1793 Iunie 12. Hotarnica şi înpărţaştina muntelui Ciochina, făcută în urmc orănduirii scaunului din Cîmpulung, pentru urmaşii din trei bătrîni adecă pentru Popeşti, Pizdeleşti şi Iacobeni. Noi aceşti mai gios iscăliţi ce săntem moşinaşi şi răzăşi la muntele Ciochina fiind acest munte înpărţitori pe trei bătrăni, adecă o parte Popeştilor, al doile partea Pizde1eştilor, al treile partea Icobenilor cu Stefeneilor, la care am făcut cerire şi rugăminte la cinstit K. K. scaunul Cămpulungului, am poftit pe domnul controlor dela scaun, pe Ioniţă Tudureanul, pe Stefan Bedrule din Pojorăta şi pe Grigorie Pardău din Dorna, şi au mers înpreună cu noi la starea muntelui, fiind noi toati neamurile adunate, şi întra cest chip l’am înpărţit în trei părţi pe trei bătrăni. Hotarul s’au început din gios despre muntele Ouşoru1, sue drept ioruga cea mare pe mijlocul livezei drept la vărvul livezei unde s’au făcut movilă şi s’au pus piatră hotar, iară dela movilă merge drept spre rniază coastă spre piciorul lui Iacob, unde s’au pus altă piatră hotarnică, şi dela piatră, din zarea dialolui pogoară drept la obărşie, sue drept piciorul lui Iacob pănă la piatra cei mai aproape de curmătură ce este statornică în bătcă, şi apucă zarea dialolui spre văcărie tot culmea dialolui în sus spre Ciochina pănă la trei pietri mari statornice, ce sănt mai la dial, şi dela pietri tae în gura jghiabului celui mare a Romaghei spre Bistriţa, şi din piatră spre apa[233] Coşnei în sus drept în jghiabul Tărnicioarei, şi jghiabul Tărnicioarei în vale din părău în sus s’au hotărăt parte Icobenilor cu a Stefăneilor spre muntele Suhărzălul, iară partea Pizdeleştilor au luat cei din mijloc spre Coşna, şi partea Popeştilor au luat căltră piciorul lui Iacob despre Căndreni cu piciorul lui Iacob şi faţa livezei de unde s’au început hotarul pănă în hotaru1 Căndrenilor, drept aceasta aşa precum s’au înpărţit, aşa să avem a-l slăpăni în veci de veci, ficiorii cu strănepoţii noştri cu neamul nostru, iară care ne-am mai scula piste hotărăre şi înpărţala aceasta, să fim supt mare pedeapsă şi certare ori la ce giudecată s’ar întămpla şi să avem a da ştraf di doazăci de galbeni fără nici o ertare, şi pentru credinţa am iscălit şi am pus degetul. Cămpulung la 12 Iunie 1793. + eu Grigore Iacoban răzeşi + eu Gherasim Pizdele vornic + eu Nicolai Iacoban răzeş + eu Mihai Pizdele + eu eu Ion Iacoban răzeş + eu Andrei Chiruţă + eu Toader Iacoban răzeş + eu Ilieş Chiruţă + eu Dumitru Pizdele răzeş + eu Ion Popăscul + eu Toader Popăscul + eu Stefan Popăscul + eu Chiriuţă Popăscul. + eu Ioniţă Tudurean hotarnic + eu Stefan Bedrule hotarnic + eu Grigori Pardău ot Dorna, hotarnic şi cu toate alte niamurile noastre.[234]<165> 1793 Septemvrie 1. Stefan Jibranca din Sadova dă lui Ioniţă Burduhosul din Cîmpulung scrisoare de adeverinţă că nu are nici un drept a mai căuta la Burduhosul moşia pentru soţia sa care e sora lui Ioniţă Burduhos. Adică eu Stefan Jibranca din Sadova dat’am adivărat(ă) scrisoare me la măna lui Ioniţ(ă) Burduhosul din Cămpulung, cumnatul meu, precum să să ştie că protivindu-mă unora şi altora, am apucat pe cumnatul meu ca să facă parte de moşie surorisa, şotului meu, şi mergănd la vornicul din Cămpulung înpreună cu cumnatul meu, am căutat toate zapisăle ce are cumnatul meu, şi nu s’au aflat moşii parinţăşti rămas(e), şi căte s’au aflat din niamuri, li-au cumpărat Ioniţ(ă) cu bani, şi alte toate moşioarele ce are cumpărate pe munca sa şi a copiilor lui, şi am cunoscut eu că n’am nice o trebuinţă a mai căuta în veci de veci, nice la dăns(ul) nice la ficiorii lui, nice eu nice feciorii mel, că n’avem de unde lua, iară de am mai căuta ori la ce giudecată, să nu ni să ţie în samă, şi pentru credinţa am pus degitul. 1793 Săpt. 1. + eu Stefan Jibranca şi noi am fost faţă la ace(a)st(ă) scrisoare Simion Papuc, vornic + eu Gavril Sabie am fost faţă + eu Măndrilă Măndrilă am fost şi faţă + eu Dumitru Prescure. şi eu am scris Alecsandru diiac.[235]<166> 1793 Noemvrie 22. Carte de hotărîre şi hotainica imaşului sătesc din Ciocăneşti, prin care se declară un zapis al lui Toader Ujică de falsiflcat, şi se arată legăturile de rnai înainte intre Vatra Cămpulungului şi deosebitele sate din ţinutul Cărnpulungului moldovenesc. Carte de hotărăre. Să face înştiinţare cu această mărturie de hotărăre la măna sătenilor lăcuitori din satul Ciocăneşti, precum să să ştie pricina întra acest chip precum mai gios am arafat, fiind că sătenii ce sănt trăitori la Ciocăneşti, dintru început au fost cu noi cu Vatra Cămpulungului birnici şi purtători poruncilor împărăteşti şi întru nemica n’au fost osăbiţi fără decăt noi am avut moşii acolo din sătenii noştri, cum şi ei aice, şi tot una am fost şi imaşurile a tuturora. Deci dela o vreme încoace în vremia K. K. înpărăţii noastre puţin(ii) lăcuitori ce sint, s’au osăbit cu biru lor, şi cu poruncile, iară moşiile şii imaşurile au rămas tot una, pe care imaş li s’au făcut hotărăre, dară în anul trecut 1793 s’au sculat Vasile Purcilescu din Pojorîta şi cu fraţii săi, şi au apucat pe Ujiceni să le facă şi lor parte de moşie dipe moşia lor fiind un neam, şi scoţănd Toader Ujică zapis răsuflat, făcut pe ascuns şi tăinuit de 40 mai bine de ani, cu care zapis nice odată n’au stăpănit, au mers la starea locului şi după zapisul acela au hotărăt moşia şi au luat şi imaşul mai în giumătate şi moşia pe lăngă casăle celor vechi moşinaşi, la care nedreptate şi înpresurare s’au sculat Simion Ţigane şi cu alţi răzeşi vechi şi au dat jalubă la cinstit K. K. judecatoria Sucevii, de unde au adus cinstită poruncă la cinstit scaunul nostru a Cămpulungului, şi au poftit pe domnul co(n)trolor ca să margă la starea locului înpreună cu bătrănii ce au fost arătaţi în zapisul tăinuit, şi fiind şi noi rănduiţi de cinstitul scaon înpreună cu domnu co(n)trolor, am întrebat pe bătrăni ce i-am găsit scrişi în zapis, pe Simion Budăiu din Vatră şi pe Costantin Floce[236] din Pojorîta care au fost vii dară slabi de bătrăneţă, şi neputănd merge la starea locului au mărturisit în frica lui Dumnezeu cu suflete drepte că ei n’au fost la facerea acestui zapisu ce l’au scos Toader Ujică din Ciocăneşti, nice nu ştiu şi zapisul nu iaste ade(vă)rat, fiind că nice odată n’au stăpănit, şi mergănd la starea locului cu domnul controlor, aşe s’au îndreptat hotarul imaşului sătesc, de supt bătca Oiţii drept la vale în picior unde s’au pus piatră hotar, şi pogoară drept în părăul cel din mijloc a Furciturilor, şi apucă părăul în vale pănă ce dă în părăul Colacului, şi trece piste părăul Colacului şi apucă săhla în gios pănă în capul dealului, şi drept în părăul Brezi, şi părăul Brezi la dealu pănă la mijloc(ul) muntelui Mestecănişului în vărvu, şi din vărvu drept în gura plaiului Colacului iară movilă, şi iară sue la bătca Oiţii de unde s’au început, acesta au rămas drept hotărăt imaşi a satului, precum au fost drept dinceput, la care fiind faţă Vasile Porcul cum şi cu Ujicenii dela care au cerut parte, aşe s’au primit să n’aibă a să mai amesteca nice odată la imaşul sătesc, numai parte ce li s’a veni Ia cosit dipe moaşa lor; şi zapisul au rămas să să strice şi hotarnice să-ş facă pe căt iaste drept, iară care s’ar mai scula, să fie de mare streaf şi de pedeapsă ori la ce giudecată s’ar tămpla şi precum s’au hotărăt, sau dat aceasta hotarnică pentru ştinţă. Dat în Cămpulung la 22 Noemvri 1793. + Ionţă Tudurian, hotarnic. + Ghiorghi Piticar hotarnic. + Gavril Giosan m’am tămplat. + eu Ghiorghe Rus vornic dela Ciocăneşti. + eu Vasile Purcelescu. + eu Vasile Oane, eu Ghiorghie Ujică. + eu Nistor Lupăscu. + eu Precop Lupăscu.[237]<167> 1793 Decemvrie 13. Contract de vînzare încheiat între preotul Ion Budăi din Cîmnpulung şi Ioan Has fon Grinvald din Zaleşcec în Galiţia, prin care Ion Budăi vinde lui Ioan Has opt fălci de loc pe preţul de 87 de lei 53 greiţari. Contract.	Care între Domnul Ioan Has fon Grinvald poştmaister din Zaleşcec (2) o parte, şi între preotul Ion Budăi din Cămpulung în zioa de astăz s’au închiet precum arată, altă parte, adecă preotul Ion Budăi care, fiindcă de doi ani au rămas dator Domnului Ioan Has fon Grinvald dipe păne şi bani gata, peste tot şeptezeci şi şepte lei şi 23 greiţari, bani înpărăteşti, şi trăgăndu-l la giudecată n’au avut de unde înplini banii, ce au văndut doaă grădini de iarbă care una anume pe Măgură, ce cuprinde cinci fălci, şi alta în Pecişte, groapa trei fălci, măsură moldoveniască, amandoaă pe hotarul Pajoritii, opt fălci peitoare în veci de veci în preţu de optzăci şi şepte lei şi 53 greiţari[238] ţari cu bani cei ce au luat în zioa de astăz zece lei, din care zi să aibă a stăpăni numit(ul) Domn fon Grinvald văndutele grădini ca a sa dreaptă moşie în veci de veci nesupărat de nimene, şi vănzătorul încă să fie rădicat de toată datorie, şi Domnul Ioan Has fon Grinvald să lasă de toate pricinile ce au avut pănă acuma cu vănzătorul Ion Budăi, or prin ce giudecată, încă şi zapisă sau ver ce scrisoar(e) de datorii de s’ar găsi cu vreme în mănile Domnului fon Grinvald pe numele preotului Ion Budăi, să nu să ţie în samă asămine şi zapisăle sau altă scrisoar(e) ce s’ar ivi cu vreme pe numele mai sus văndutelor grădini, încă să nu să ţie în samă, mai pă urmă întămplăndu-se că s’ar scula cineva din neamurile vănzătorului sau ver din ce părţi străine, ca să scoată mai sus numitele grădini cu vre o giudecată din mănile Domnului fon Grinvald, atunce ver înainte cărue judecătorie tot Ion Budăi să aibă a răspunde atăta păntru moşie cum şi păntru toate cheltuelele. Spre a cărue încredinţare priimindu-să o parte şi alta cu închiere contractului acestue, s’au iscălit arnăndoao însuş cu mănile sale şi s’au pus şi peceţile sale. Suceava în 13 Dechemvrie 1793. calendar nou. erei Ion Budăi vănzătorul ot Cămpulung Eu Haas de Grinevald, postemaister din Zaleşcic.[239]<168> 1794 Martie 4. Controlorul oficiului administrativ din Cîmpulung, urmînd poruncilor venite dela “înaltile locuri”, statoreşte şi hotărniceşte sesia parohială a bisericii Adormirea maicii Domnului din Cîmpulung în întinderea de 24 fălci. Să face ştire cu această scrisoare fiind că după poronca ce au venit dela înaltile locuri pentru dare sesiilor pi la bisericile de aice din satile Cămpulungului rnoldovinesc din[240] locurile ce sunt înpărăteşti, mergănd domnul controlor de aice dela scaun s’au dat la biserica din Vatră, Adormirea Precistii 19 fălci 23 prăjini 1 stănjin, şi locul bisenicii 60 de prăjini 3 fălci 26 de prăjini 2 stănjini imaş cu satul, care hotarul să începe dintr’un părăuţ din Fundul Negnii şi apucă Niagra în gios pănă în părănl ce este din gios la făntăna slatinii, şi apucă părăul la dial spre amiazăzi pănă în margine pădunii şi margine în gios spre răsănit pănă la fundul Negrişoarii, unde s’au pus haturi într’o iorugă, şi tae în curmezăşu1 co(a)sti şi pănă în cărare ce trece piste Runc unde s’au pus piiatră hotar, şi merge tot pe coastă în sus pănă în părăul ce este lăngă pădure, de unde s’au început hotarul din părăuţul de lăngă pădure din fundul Negnii, care s’au făcut piste tot 24 de fălci. Drept aceasta aşe să aibă a stăpăni preotul numitii bisenicii Adormire Precistii precum este arătat mai sus şi hotărăt înpregiur, care s’au dat scrisoare aceasta de stăpănire ce s’au întărit dela scaun. Cămpulung în 4. Mart. 1794[241]<169> 1794 Martie 23. Cerînd Ioniţă Burduhosul un loc ca să-şi facă o piuă, scaunul Cîmpulungului rîndueşte pe Gheorghe Piticar şi Ioniţă Tudurean să meargă la starea locului şi să cerceteze de nu ar aduce piua stricăciune megieşilor şi făcăndu-se constatarea cuvenită, i se dă Burduhosului învoirea şi această carte de stăpînire. Noi mai gios iscăliţi din Vatra Cămpulungului moldovinesc dat’am această adivărată scrisoare noastră la măna lui Ioniţ(ă) lui Burdihosul precum mai gios am arătat, că făcănd acest numit o pioî de învă sucmane din gios de moara lui, rugăminte au făcut la cinstitile scaune pentru slobozănie a face la locul unde.. (nedescifrabil) din gios de moara lui, însă cu acest chip, ca nimine din Sătenii megieşi să nu-i pue pricină pentru pioa lui că au focut’o de stricăciune, aşe va căpăta contract dela scaun, la care[242] cinst(it) K. K. scaunul Cămpulungului au rănduit pe Ghiorgie Piticariu, giurat, Ioniţă Tudurian sătian, înpreună cu megieşii, şi mergănd la stare locului, aşe am găsit cu dreptate, că nice o stricăciune n’au megieşii pentru facire pioi ce face, şi pot foarte lesne aş aduce lemne piste gărlă, şi măcar străcăciune de s’ar tămpla Burduhosului la gărlă cu adusul lemnilor, singur să-ş tocmască cu alui cheltuială şi nicăiuri să n’aibă a jelui, aşe dar cu acest scopos i s’au dat voe dela cinst(itul) scaun a-ş face, cum şi de la noi dela sat întărire şi învoire dela megieşi fără nice o răspundere nice odată, nice o parte nice alta, şi spre încredinţare s’au dat scrisoare asta la măna Burduhosului de stăpănire după contract ce au luat dela scau(n). Cămpulungu în 23 Mart 1794. s’au întărit cu pecete satului. + Ghiorghi Piticariu giurat + Ioniţă Tudurian sătean + Niculai Lacatăş megieş + Dumitru Medrehan + Vasile Ciucălău + Ghiorghi Burduhos + Petre sin Ioniţă Lacatăş + Toader Tudurian + Petre Burduhos + Toader Cozma. + Gligore Holuţ + Petre + Ioniţă Blănariu + Toader Cărbune + Ioniţă Medrehan + şi eu Vasile Purcelescu din Pojorăta am fost faţă + şi eu Chiriac Prescure m’am tămplat şi eu am scris cu zisa sătenilor şi megieşilor iscăliţi mai sus. Alecsandru Diiac.[243] şi la această cerire şi umblare pi la seaune şi cheltuiala cu megieşii au cheltuit Burduhosul 99 lei cu toată cheltuiala şi întărire scrisorilor.[243]<170> 1794 Maiu 20. Poronca oficiului admninistrativ din Cîmpulung adresată locuitorilor din salul Chiril din Moldova, să nu mai calce imaşul Cîmpulungenilor la Creţă şi pietrile Doamnei şi să nu facă stricăciune. După arătare şi jaloba noastră ce au dat lăcuitorii din Vatra Cămpulungului precum că lăcuitorii din Chiril din parte Moldovii, ce sint pe moşiile clirosului, fac îndrăznire şi calcă o bucăţică de imaş a Cămpulungului adică la Creţă şi Runcul drept petrite Doamnii, ce este hotărăt de cinstita Comisie ca parte Cămpulungenilor după hrisoavile clirosului ce sint la direcţie scaunului Sintilie, deci fiind că s’au hotărăt şi înainte noastră, iată că vi să aduce aminte să continiţ a face mai multă călcare hraniţii că toată cheltuiala şi stricăciunea ce să va face, fi-viţi traşi a plăti. Cămpulungul în 20 Maiu 1794.[244]<171> 1794 Maiu 28. Paşport(pas) dat de vornicia Cîmpulungului lui Gheorghe Piticar spre a merge la ţară cu 2 care, 6 boi şi 2 slugi călări pe un cal. Pas. Ghiorghie Piticariu mearge la ţară cu 2 cară, 6 boi, şi 2 slugi călări pe un cal, de aice din Cîmpulung să aibă a merge şi a să întoarce în pace, fiind că este om bun şi drept, şi spre mai mare credinţă s’au întărit cu pecetea sătească. Dat (în) Cîmpulung Mai 28. c.v. 1794. (se ceteşte: Simion Papuc) vornic.[244]<172> 1794 Iulie 4. Carte de judecată pentru o ciungitură a Sofroniei lui Vasile Pananguţă, pe care voia să şi-o îsuşească un Vasile Tăfîrlea. Această fimee anume Sofronia soţie răposatului Vasile a Panaguţii, pănă au trăit barbatul ei, au făcut o ciungitură în pădurea verde din sus de Horea, şi mai pe urmă s’au sculat un Vasile Tăfărlea şi au întrat înaintea ciungiturii lui fără nice o întrebare dela sat sau dela răzeşi, la[245] care jeluind arătata fimee la domnul controlor pentru acei curăţitură, ne-au rănduit de am făcut cercetare, şi aşe s’au socotit cu cale şi cu dreptate ca rău şi fără cale au întrat acest Vasile Tăfărle înaintea ciungiturii bărbatului ei, şi au rămas a fimei şi a copiilor ei, ce are cu acel ce au făcut săcătura, şi rămăne vecinică a copiilor ei nesmintiţi de cătră nime, şi precum s’au aflat cu dreptate, s’au dat scrisoarea aceasta la măna ei pentru ştiirea. 1794 Iulie 4. + Ghirasim Pizdelea vornic din Dorna. + Simion Şandru ot Cămpulung. + Ioniţă Tudurian ot Cămpulung.[245]<173> 1794 Octomvrie 27. Diata lui Petre Grămadă prin care lasă fiiului săn, diaconului Costantin Grămadă o moară în Cîmpulung, cu locul, cu vadul şi cu toate ce se ţin de dănsa. Diată. Dat’am această adevărată diată a mea la măna fiiulumieu Costantin Diacon Grămadă, precurn să să ştie că ajungăndu eu la vreamea bătrăneţelor şi la slăbăciune, şi[246] cunoscăndu-m(i) sfărşitul mieu adecă vieţii meale, am socotit din întreagă mintea mea şi din bună voinţa mea şi am datu acestui iubit fiu al mieu mai sus pomenit moara înpreună cu locul, cu vadul şi cu toate ceale ci să ţăn de dănsa, socotindu a facea dreaptă datorie părinţască asupra iubit fiiului mieu, ca să-m fie spre vecinica pomenire despre iubit fiiul mieu, care moară pănă la sfărşitul vieţii meale să fiu volnic a o stăpăni şi a-i lua tot venit(ul) ei. Dar după moartea mea să-i fie dreaptă danie ocină şi moşie această pomenită mai sus moară cu toate cele ce am arătat mai sus, însă nu numai iubitului mieu fiiu Costantin Grămadă, ci şi fiilor lui, nepoţilor şi strănepoţilor în veci de veci nesmintiţi de cătră fraţi şi despre toate neamurile, care moară iaste în vatra Cămpulungului moldovenesc, însă vadul morii aceştie iaste cumpărat o parte dela preutul Clipici cu zapis, a dooa parte dela Dumitru Crăciunescu iarăş cu zapis, iară partea cea de pe urmă iarăş iaste cumpărată dela Ion Faraonaş cu zapis. Drept aceasta la această cinstită şi voită diată a mea s’au întămplat mulţi oameni cinstiţi pe care i-am poftit să să iscălească suptu iscălitura mea şi pentru credinţa am pus degetul. + eu Petre Grămadă tată dreptu fiiului mieu Costantin Grămadă cărue am dat această dreaptă danie. Datu-s’au aceasta în Cămpulungu moldovenesc la anii dela Hristos O mie şapte sute noaozăci şi patru adecă 1794 Octomvrie 27 Calindariu vechi. Şi spre mai mare încredinţare şi adevărul ne-am iscălit fieşti care cu numele său. eu ierei preutul Grigori Grămadă au fostu cu voe me + eu Gheorghie sin Ioniţă Grămadă. + eu Marie, soră lui. + eu Preutul Ion Budăiu. + eu Ioniţă Lehaci. + Teofan monah ot mănăstire Neamţului am fost faţă. + Gherasim Gramadă, vornic.[247] şi eu la această dieata m’am tîmplat Niculai Popovici. Am scris cu zisa numiţilor mai sus Petre Ilaşcu.[247]<174> 1794 Noemvrie 24. Gavril sin Stefan Cojocariul înprumută dela Gheorghe Piticar, jurat, 12 lei bani turceşti sau 8 lei bani nemţeşti pe un an, şi pentru aceşti bani îi zălojeşte o falce şi jumătate de loc, iar de nu ar plăti banii la soroc, moşia să rămîe vîndută Piticariului pentru aceşti bani. Adică eu cel mai gios iscălt Gavril sin Stefan Cojocariul de aice din Vatra Cămpulungului, care mai gios am pus degitul, dat’am acest adivărat şi încredinţat zapisul meu la măna Dmsale Ghiorghie Piticariul giurat, precum să să ştie că fiindu-m(i) o mare nevoe a plăti nişte bani ce sint drept datoriu, şi acmu neavănd banii ca să pot plăti, avănd o parte de moşie pe Izvorul Malului (1), osăbit de parte fratelui meu, din dreaptă parte me am zălojit o falce, dintra ce(a) moşioară, o falce şi giumătate loc bun şi în plăcere, la bordeiul ce avem, Dmsale mai sus numitului Ghiorghi Piticar giurat, drept doisprăzeci lei bani turceşti, sau opt lei bani nemţăşti, care bani i-am luat deplin în măna me de m’am plătit de datorie, şi această moşioară pentru banii arătaţi numai întru un an de zile am pus’o zălojag, să aibă a cosi părul erbii şi la înplinire anului pe vreme aceasta Noem(vrie) 24 să fie moşioara aceasta peitoare văndută drept aceşti bani nescoţindu-o la soroc eu sau fraţii şi niamurile mele. Aşe dar după zapisul meu să să urmeză şi să-i fac zapis peitoriu de stăpănire pe ace(a) bucăţică de loc, şi pentru credinţa am pus degitul. 1794 Noem. 24. + eu Gavril Cojocar sin Stefan. am zălojit cu întrebare niamunilor mele şi nedănd banii la soroc să fie peitoare.[248] şi la acest zapis am fost şi noi faţă am iscălit mai gios. + Gherasim Grămadă vornic + Simion Şandru, giurat + Ghiorghie Piticar un stăpănitoriu şi eu am scris cu zisa celui ce au zălojit Alecsandru, diiac. şi la acest zapis s’au cheltuit 24 despre cel ce rămăne stăpănitoriu, şi cel ce au zălojit una ocă de vin.[248]<175> 1795 Martie 25. Preotul Grigore Grămadă arată cheltuelile ce s’au făcut şi cît vin s’a băut la moartea şi comîndul moşului său Grămadă. Izvod de cheltueală se s’au dat la comăndu moşului Grămadă pe anume să să ştie 1795 Martie 25. Lei părale 3 12 am dat preuţilor la masle 1 – am dat pe o ocă de miere, nemţăscu. 1 - am dat jumătate ocă unt de lemn. – 14 am dat pe tămăe. – 14 am dat pe o steclă şi o cană. – 12 am dat pe trii cofe, nemţăşti. 6 7 am dat preuţălor la prohod şi la stălpi. – 5 am dat oamenilor de au făcut sălaşu. – 35 am dat pe poame Petrii Palaghioiului. 1 25 am dat pe jumătate ocă ceară, turceşti. – 20 am dat pe jumătate ocă orez. – 12 chiperi. – 20 tij am mai dat pe ceapă. 1 - tij am mai dat preuţilor la maslele de pe urmă. – 18 tij am mai dat preutului Grigore. – 24 am dat pe 2 ocă vin dela cărşmă.[249] Lei părale – 24 pe 2 ocă oţăt Marişchii întăi. – 12 tij pe ocă oţăt în sărbătorile paştilor. – 4 am pus la sălaş. – 6 am dat la poartă şi la părău. vinu ce s’au dat întăi la moarte moşului. Vedre ocă 7 7 am dat la comăndu moşului. 2 8 tij am mai dat Aprile 3: 1795. 1 4 tij am mai adus la femei care au ajutat cănd era mort. – 3 şi jumătate am mai adus la femei care au agiutat. Izvod de cheltuele ce s’au dat la masa ce de a doora  pe anume să să ştie: lei  păr. 1 - nemţăscu pe 2 ocă unt sleit. 1 7 pe 2 ocă unt nesleit şi jumătate. 2 2 pe găini. – 28 pe oao. – 5 pe tarahon. 14 25 pe 4 ocă şi jumătate ceară, bani turceşti. 1 - nemţăsc pe chiperi. 3 - turceşti pe orez. – 24 pe 2 ocă oţăt. – 30 pe 3 leturghii. 1 20 pe cofiţă, bani turceşti. – 2 pe strafide. – 20 pe jumătate ocă horilcă. vinu ce s’au dat pe urmă: vedre ocă 4 - am adus acasă de am dat pe la oameni care au ajutat. – 5 în doao rănduri ce am dat în pivniţă. 15 4 am dat la masă.[250] tij datoriea ce s’au mai găsit datori moşu: lei păr. 1 - lui David jid am dat nemţăsc. 1 - am dat Erhănesii, nemţăsc. 5 - am dat dieaconului Miron. 1 20 am dat cărşmăriţii din casa lui Paruş. Soma peste tot  87 lei 27 parale 8 20 96 – 7 Grigori Grămadă, preot. eu am fost faţă Vasile dascal.[250]<176> 1795 Aprilie 4. Simion Tudureanul împreună cu soţia şi cu fiii săi, făcînd vînzătoare o delniţă de moşie şi nevroind neamurile să o cumpere, o vinde lui Ioniţă Mercăş peitoare pe preţul de 38 de lei. Adică noi aceşti mai gios iscăliţ Simion Tudurianul şi înpreună eu soţul meu şi eu toţi fii noştri, care am pus degitile noastre, dat’am acestu adivărat şi încredinţat zapisul nostru la măna lui Ioniţă sin Petre Mercăş precum să să ştie, că de nime siliţi nice asupriţi făr de căt de a noastră bună voe avănd o delniţă în gura Văii Casilor (1) dreaptă a noastră părinţască şi am făcut’o vănzătoare, şi am întrebat pe toate niamurile mele şi n’au vrut să o cumpire, şi am făcut tocmală cu numitul rnai sus Ioniţă Mercăş drept triiză(ci) şi opt de lei, care bani i-am luat toţi deplin în mănile noastre după tocmală, drept aceasta şi noi i-am văndut’o peitoare vecinică, în veci de veci nerăscumpărată de cătră noi, nice de cătră ficiorii sau nepoţii noştri, nice de cătră alte niamuri ale noastre, fiind cu ştiinţa lor văndută, care ace(a) delniţă să hotărăşti pi din sus cu apa Văii Casilor[251] şi pi din gios cu delniţa Chirilii Vasilaşcă la care este stăpănitoriu tot arătatul cumpărătoriu, nepot Chirilii Vasilaşcu. Aşe să aibă a o stăpăni ca pe dreaptă ocină şi moşie, Dumlui, feciorii, nepoţii şi strănepoţii în vecinica vreme şi spre încredinţare am pus degitile noastre. Cămpulungul în 4 Apr. 1795. + eu Simion Tudurian, vănzătoriu de doi ani pănă la zapis. + eu Aniţa soţ. + eu Nistor sin lor. + Ioniţă sin Petre Mercăş stăpănitoriu. La acest adivărat zapis de vănzare moşiorii sau delniţii arătate mai sus am fost şi noi faţă şi am iscălit. + Gherasim Grămadă  vornic + Simion Şandru, giurat + Toader Mercăş m’am tămplat. şi eu am scris cu zisa vănzătorilor. Alecsandru diiac.[251]<177> 1795 Iunie 2. Ioniţă Tudurean avănd judecată cu Ursăchenii pentru muntele Dărmoxa, se înţeleg între dănşii ca amăndouă părţile să poftească 6 oameni şi înaintea acestora să se învoească astfel ca neamul Ursăchenilor să capete 4 părţi iar Tudurean a cincea parte de moşie şi cine nu se va ţinea de învoeală înaintea celor 6 oameni, să plătească 10 galbeni ştraf şi cheltuelile. Incredinţare. Noi cei mai gios iscăliţi lăcuitori din satul Cămpulungului mold: încredinţăm precum că D-(sa) Ioniţă Tudurean ne-au adus un soroc dela cinst(ita) judecătorie Sucevii pentru parte[252] de moşie a muntelui Dermocsa, iată că ne-am învoit înainte a 6 oameni pe care vor pofti amăndooa părţile, adecă tot neamul a Ursechienilor 4 părţi, iară D-(sa) Ioniţă Tudurean a 5 parte de moşie au rămas ca să stăpănească, iară cine nu s’ar ţine de această învoeală, să fie de pede(a)psă cu 10 zece galbini, însă fiind că am avut vorba pentru multă cheltuiala care s’au făcut la scoterea moşiei, şi aşa am hotărît că care ar eşi dintru această învoeală înainte a celor 6 oameni, să fie pedepsit cu acel mai sus numit ştraf, şi pentru credinţă, neştiind carte, am pus degetele pe sf. cruce. La Cîmpulung în 2 Iunie 1795. + Gavril Ursachii. + Grigori Ursachii + Ioan Ursachii. + tij Chirila Ursachii + Ioniţă Tudurean jăluitor m’am primit de această învoeală.[252]<178> 1795 Iunie 17. Hotarnică făcută de oameni de cinste, rănduiţi de scaunul Cîmpulungului să împărţească Munceii Dodului între Solomon Floce şi nepoţii săi de soră, Gavril şi Stefan Blanar. Hotarnică. Adecă eu Solomon Floce care mai gios am iscălit şi am pus degitul, dat’am această adevărată şi încredinţată scrisoare me la măna nepoţilor mei, anume Gavril nepotul meu de sor(ă), şi la măna lui Ştefan brat, feciorii surori-me Marie Blănăriţa, precum să să ştie că avănd noi un muntişor anume Munceii Dodului drept al nostru părintescu din moşii şi păriţii noştri, care pănă la această vreme n’au fost înpărţit, şi ni-am socotit că au şi ei parte surori-me Marie, şi cerire am făcut[253] la cinst(it) scaunul nostru, şi ni-au rănduit oameni de cinste şi mergănd la stare muntelui, l’am înpărţit drept în doaî cu nepoţii mei, şi parte nepoţilor mei îi s’au venit din sus despre Floceni, şi parte me am luat din jos de cătră Rarău, şi hotarul printre părţile noastre începe întăi din curmătură unde s’au făcut movilă, şi tae drept spre Gemălău unde s’au făcut altă movilă, în capul piciorului stănii, şi de acolo drept la vale în movila comisii înpărăteşti şi s’au închiet hotărăt spre parte nepoţilor mei. Drept aceasta precum l’a(m) hotărăt în doaî părţi cu oameni de cinste, aşe să aibă a stăpăni nepoţii parte lor de munte în veci de veci ca o dreaptă ocină şi moşie, feciorii şi nepoţii lar după îinvoiala noastră ce(a) de bună voe făcută. Iară care s’ar mai scula piste înpărţala şi învoiala noastră, noi, feciorii sau nepoţii noştri, ori la ce giudecată s’ar tămpla, să nu să ţie în samă ce mai vărtos să fie de mare ştraf, şi pentru credinţa am pus degetele. Cămpulung în 17. Iun. 1795. + eu Solomon Floce + eu Mariuţa soţ lui Manolache Floce + eu Ioniţă sin Manolache La această hotărăre am fost şi noi faţă rănduiţi de cinst(itul) scaun şi s’au priimit şi s’au învoit înaintea noastră. + Toader Sabie, bătrăn sătean + Simion Şandru giurat + Ioniţă Tudurean sătean + Lupu Răescu, sătean + Gherasim Grămadă vornic am fost faţă la facere hătarnicelor cei ce s ‘au tămplat la facire hotarnicii + Eu Grigore Popovici, am fost faţă la această învoire. + Eu Grigore Sabie + Costan Leuştean ot Pojorita. şi s’au scris după învoiala lor Toader diiac.[254]<179> 1795 Iunie 18. Nistor Jibranca din Sadova, vroind să capete o scrisoare de stăpînire asupra unei curăţituri, făcută de dînsul în mijlocul pădurii, cere învoirea scaunului din Cîmpulung şi a sătenilor, şi aceştia din urmă îi dau scrisoare că se învoesc. Noi sătenii din satul Sadova, dat’am adivărat(ă) scrisoare noastră la măna lui Nistor Jbranca, săteanul nostru, precum să ştii că di doozăci di ani şi mai bine au făcut o curăţitură în plaiul Măgurerilor în hotarul Sadovei, şi ş-au făcut o poiniţă cu dr(e)aptă munca sa, care noi încredinţăm că di căt iaste făcută cu mănile sale şi nice nu are nice o pricină cu nime, nice să hotărăşte cu alţi răzăşi să fie aproape, fiind în mijlocul pădurii, care vrănd a-ş lua scrisoare de stăpănire cu poronca cinstitului K. K. scaunului Cămpulungului, noi încredinţăm, că-i dre(a)ptă făcută de dănsul, şi noi învoim, nefăcănd nimănui nice o stricăciune, şi pentru credinţa am iscălit şi cu pecetea am întărit. In satul Sadova 1795 Iunie 18. + Apostol Chechiriţă vornic + Ioniţă Coca giurat + Matei Ropceanu, sătean. + Filip Butnar. + Todor Moroşan. + Toader Ionel. + Grigore Jbranca şi tot satul am dat această scrisoare. + Cheorghi Chechiriţă. + Ilie Balan. + Ion Jbranca. + Chirila Jbranca. + Gavril Chechiriţa.[255]<180> 1795 Iulie 8. Monahul Visarion dela sfîntul schit Rarău avănd o moşioară la Săhăstrie, făcută cu munca sa din pădure verde, şi fiind acuma bătrîn şi slab, o vinde împreună cu grajdiul şi casa sa lui Grigore Sabie cu 50 de lei. Zapis. Adică eu Visarion monahul dela sfăntul schit Rarău din Cămpulungul moldovinesc, care mai gios (am) pus degitul, dat’am acest adivărat şi încredinţat zapisul meu la măna lui Gligore Sabie, precum să să ştie că avănd eu o moşioară dreaptă a me făcută de mănile mele din pădure verde la Săhăstrie, anume din apa izvorului albu spre răsărit, care hotarul moşioarii să începe din cracul părăului izvorului albu, însă din părăul carile curge drept pe supt Munceii Dodului, şi părăul arătat în vale ce să hotăreşti cu moşioara sfăntului schit, iară piste izvorul albu din gios despre toate părţile să hotărăşti cu pădure verde întriagă înpregiur, care mşioară precum am arătat, este dreaptă a me, făcută din întregire pădurii verzi cu mănile mele, deci acmu la anul acesta 1795 am făcut moşioara aceasta vănzătoare, de nime silit nice asuprit, la vreme bătrăneţilor mele la slăbăciune me neavănd cele trăbuincioas(e) pentru hrana vieţii, căt şi pentru înbrăcăminte, neputănd să muncescu a mă hrăni, fiind slab de bătrăneţă, am făcut moşioara aceasta vănzătoare şi cu ştiinţa şi întrebare tuturor lăcuitorilor, fiind întrebaţi, ca să o cumpire alţii din lăcuitori, nu s’au aflat, numai numitul mai sus Gligore Sabie şi am făcut tocmală drept cincizăci de lei. Care bani i-am luat toţi deplin în măna me după tocmală. Drept aceasta şi eu moşioara arătată ce este dreaptă a me, căt nişte grajduri şi căsuţa ce sint toate făcute de mănile mele, am văndut moşioara şi arătatile lucruri Dum(i)sale peitoare în veci de veci nerăscumparată nice odată şi nesrnintit de cătră nimine, fiind dreaptă munca me, şi la bătrăneţile mele şi slăbăciune me am văndut. Aşe dar numitul mai sus cumpărătoriu să-i fie dreaptă ocină şi moşie în vecinică vreme,[256] feciorilor şi nepoţilor, care pentru buna şi adevărata credinţă, am pus degitul. Cămpulungul în 8 Iule 1795. + eu Visarion monah dela sfăntul schit Rarău vănzătoriu. + Gligore Sabie stăpănitoriu. Acest adivărat zapis s’au făcut înainte noastră 	Gherasim Gramadă, vornic + Simion Şandru, giurat + Ghiorghie Piticar, giurat + Solomon Floce. eu Ilie Bălan din Sadova parte duhovnicească: erei Alex(an)dru eu am scris cu zisa lor Toader diiac.[256]<181> 1795 Iulie 10. Inaintea vorniciei din Cîmpulung dau Gheorghi, Vasile, Grigori şi Toader Pilicar mărturie privitoare la proprietatea muntelui Radul, adăogănd că Grigore Hasnăş a fost atît de şiret şi de înşelător că ar fi văndut tot Cîmpulungul dacă ar fi putut, dar a fugit peste cordun. Mărturie. Noi mai gios iscăliţii dat’am această adivărată şi încredinţală mărturie noastră la măna lui Ioniţă Sabie precum ştim şi mărturisim în frica lui Dumnăzău cu suflete drepte[257] pentru dialul Radul, fiindcă tatăl nostru Ioniţă Piticariul pănă au trăit, acest dial Radul l’au ţinut în orăndă de la un Glicore a popii lui Hasnăş, şi l’au stăpănit mai mult decăt 12 ani măcar că acel Gligore Hasnăş rău şi fără cale l’au fost apucat la stăpănire după răpăosare lui Ioniţ(ă) Popăscul, şi după ce s’au rădicat feciorul lui Ioniţă Popăscul, Alecsandru, l’au scos la stăpănirea sa cu giudecată, fiind drept a tatălui său, care noi încredinţăm căt au ţinut tatăl nostru acel muntişor Radul pănă în carare ce să chiamă vadul cailor, iară la vale stăpăne acel Gligori vadul morii, parte(a) dipe niamul lui, hăsnăşască, care acel Gligore a Popii au şi văndut vadul morii Dum(i)sale Costandin Grec, şi mai mult nice unul nu s’au abătut a intra unul în parte altue nice căt de puţin, fiind hotărăte şi înparţite dă bătrăni. Dar acel Gligore a Popii la vreme cănd trăe el aice, de ar fi putut, tot Cămpulugul l’ar fi văndut, atăta de şiret şi înşelătoriu au fost care este ştiut şi cunoscut, pănă ce au fugit din ţara aceasta piste cordun, iară după ce lau scos Alexandru Popovici, şi el l’au văndut peitoriu lui Ioniţă Sabie tot pănă în cărare, precum s’au arătat rnai sus, după cam arată zapisul de vănzare precum l’au stăpănit şi părinţii noştri, la care noi precum ştim, mărturisim în frica lui Dumnăzău, şi pentru credinţa am pus degitile. Cămpulungul în 10 Iule căl. vechi 1795. + eu Ghiorghie sin Ioniţă Piticar, giurat. + eu Vasile brat + eu Gligore brat + eu Toader brat, feciorii lui Ioniţ(ă) Piticar ce am stăpănit. Această adivărată mărturie au dat’o înainte noastră + Gherasim Gramadă vornic + Simion Şandru giurat şi eu am scris după mărturie Toader diiac.[258]<182> 1795 Iulie 27. Carte de judecată în pricina lui Constantin Pantazi din Suceava şi Ioniţă Sabie din Cîmpulung pentru un vad de moară, hotărîre făcută de cei orînduiţi de către judecătoria din Suceava ca să cerceteze şi să socotească această pricină. Precinst(ită) KK. Giudecătorie Sucevii. Din poronca cinstitei giudecătorii fiind orănduiţi să cercetăm şi să socotim pricina între Costantin Pantazi ot Soceava cu Ioniţă Sabie dela Cămpulung pentru un vad de moară cu poiniţă, ce au jeluit Costantin Pantazi că i s’ar fi înpresurat de cătră Ioniţă Sabie, adunăndu-ne la un loc cu numiţii cei cu pricina de faţă, drept în frica lui Dumnezeu le-am luat sama întrebănd pă amăndooaă părţile, şi ne-au scos hagi Manoli, vechilul lui Costantin Pantazi un zapis de 29 ani, cumpărătură dela un Grigorie Hasneş pă un vad de moară cu poiniţă la vadul cailor, carele zice că merge hotarul pe supt surduc, şi în gios alăture cu apa Moldovii pănă în vadul poenii, – s’au întrebat pe Ioniţă Sabie ce are înprotiva zapisului acelue, san la pricina aceasta, şi el ne-au scos un zapis de 4 ani cumpărătură dela un Alexandru Popescul unde zice că i-au văndut o moşioară anume dealu1 Radul, ce umblă hotarul din gura părăului Ioneilor, merge pe carare în sus pănă în vadul cailor la apa Moldovii şi apucă apa Moldovii în sus pănă în gura părăului Crăciuneştilor, şi să sue la deal pă vărvul dealului pănă ce să scoboară iară în părăul Ioneilor, şi ne-au mai scos Sabie o mărturie cu pecete Cămpulungului îneredinţată, în care arată că un Gheorghie Piticarul cu trei fraţi ai lui au stăpănit 12 ani parte ce o are cumpărătură acmu Ioniţă Sabie, fiind zalojită la dănşii dela un Popescul, şi întru aceşti ani nici odată n‘au avut pricină cu Costantin Pantazi, căci hotarul între aceste doaă cumpărătur(i) este o cărare ce să numeşte cărare pă supt surduc ce merge la vadul cailor, şi fără de aceste înştiinţindu-ne că în vreme ce era D. Anghelachi vornic la Cămpulung, ar[259] fi stăpănit cumpărătura lui Costantin Pantazi căţiva ani, l’am poftit şi l’am întrebat să ne arete în frica lui Dumnezeu pe unde ştie hotarul drept acestor cumpărături, şi pănă unde au stăpănit căt au ţinut parte(a) lui Costantin Pantazi, şi ne-au îneredinţat cu sufletul său, cum că tot pănă întra ace(a) cărare pe supt surduc au stăpănit şi pă acolo şie hotarul; deci noi urmănd dreptăţii după scrisori şi dovezi ce ni s’au arătat dela amăndoaă părţile, hotărim ca, atăta Constantin Pantazi cu zapisul său, cum şi Ioniţă Sabie cu zapisul ce are, să şie hotarul între cumpărăturile lor – cărare pe supt surduc, ce merge la vadul cailor, precum s’au ţinut din vechi, şi nici unul, nici altul peste cărare să nu să întindă mai mult, ce să stăpănească în pace şi precum au dat ce mai dr(e)aptă cunoştinţa noastră, iscălindu-să mai întăe numiţii cu pricina, nu lipsim a înştiinţa pă cinstita giudecătorie. Soceava 14 Iuli 1795. c. vechi. + Hagi Manoli Iordachi Pădure, vechilul + D. Costantin Pantazi. + Ioniţă Sabie ot Cămpulung. + Nicolachi. + Iordachi Logofăt. + Petre Găină.[260]<183> 1795 August 9. Dumitru al lui Nicolai Sabie împreună eu soţia şi cu feciorii săi vinde Măriei sale Şaiblain din Cîmpulung o moşioară în prelunca Ologului pe preţul de 57 de lei. Adică eu Dumitru sin Niculaiu Sabie înpreună cu soţu1 meu cu toţi feciorii noştri, care mai gios am pus degitile noastre, dat’am acest adivărat şi încredinţat zapisul meu la cinstită măna Mării sale domnului Şaiblain, filvartăr din Cămpulungul moldovinesc, precum să să ştie că de nime siliţi nice asupriţi făr de căt de a noastră bună voe avănd noi o moşioară driaptă parte noastră părinţască, înpărţită pe fraţi, care moşioară este în priluca Ologului şi hotaruş să începe de cătră moşie Flămască este hotarul la haşcă, drept haşca de baştină, şi dela haşcă urcă la dial drept în stălpul vechiu care este pus de alţi bătrăni mai nainte şi din stălpu povărneşte piste culme dialului pănă în obărşie părăului şi părăul în vale pănă unde să tăşneşti cu alte sfărlacuri şi apucă sfărlacul la dial pănă într’o răchită roşie, şi din răchită merge în slălpul care este în mijlocul moşiilor noastre, şi urcă iară înapoi pintre moşii hatul piste culme dialului pănă întro piiatră stătătoare la înfundatul moşii, care să hotărăşti cu alui Andonie moşie, şi s’au închiet, care această, moşioară am făcut’o vănzătoare şi am făcut tocmală cu Mărie sa numitul domn drept cincizăci şi şepte de lei, care [261]bani i-am luat toţi deplin în mănile noastre după tocmală, şi la vănzarea aceasta am chemat faţ(ă) arătaţii mai gios, şi am mersu la stare locului şi s’au măsurat şi cu prăjina precum arată în hotarnica vechi, doaîzăci şi doaî de prăjini din hat, în hat, şi aşijdire şi cee parte s’au măsurat a vărului meu alui Toader Costantinaş, tot asemine precum au fost înpărţită drept în doaî, care oameni hotarnici pe hotarnica vechi a noastră, aşe am văndut, şi s’au mai pus şi alte petri hotară lăngă acele vechi în multe locuri, drept aceasta am văndut’o Mării sale dreaptă parte me precum este hotărătă să-i fie Mării sale dreaptă ocină şi moşie în vecinica vreme, nerăscumpărată de cătră noi, nice de cătră feciorii noştri, şi pentru credinţă am pus degitile. Cămpulungul în 9 Avgust 1795 + eu Dumitru sin Niculaiu Sabie vănzătoriu  Şaiblain fervalter, cumperator. (Iscălitură autogarafă cu litere cirilice). + eu Nastasie soţ. + eu Gligore sin lor. + eu Costantin sin lor. + eu Toader sin lor. + eu Gavril sin lor. şi noi am fost faţă la starea locului şi la vănzare aceasta şi am hotărăt precum este arătat mai sus. Gherasim Grămadă vornic Păntilei Bărdan, răzeş, hotarnic Ioniţă Bărdan, răzeş, hotarnic Iacob Sabie, răzeş, hotarnic Gavril sin Nistor Sabie, răzeş, hotarnic Ştefan sin Ioniţă a popii Şandru Ioniţă Vărsog am fost faţă. Vorstehender im dem beim Amt vorfindigen Vertrags Protocoll  sub pag. 181. 182 et 183 von Wort zu Wort eingetragenen Er- und [261] bani i-am luat toţi deplin în mănile noastre după tocmală, şi la vănzarea aceasta am chemat faţ(ă) arătaţii mai gios, şi am mersu la stare locului şi s’au măsurat şi cu prăjina precum arată în hotarnica vechi, doaîzăci şi doaî de prăjini din hat, în hat, şi aşijdire şi cee parte s’au măsurat a vărului meu alui Toader Costantinaş, tot asemine precum au fost înpărţită drept în doaî, care oameni hotarnici pe hotarnica vechi a noastră, aşe am văndut, şi s’au mai pus şi alte petri hotară lăngă acele vechi în multe locuri, drept aceasta am văndut’o Mării sale dreaptă parte me precum este hotărătă să-i fie Mării sale dreaptă ocină şi moşie în vecinica vreme, nerăscumpărată de cătră noi, nice de cătră feciorii noştri, şi pentru credinţă am pus degitile. Cămpulungul în 9 Avgust 1795 + eu Dumitru sin Niculaiu Sabie vănzătoriu Şaiblain fervalter, cumperator. + eu Nastasie soţ. + eu Gligore sin lor. + eu Costantin sin lor. + eu Toader sin lor. + eu Gavril sin lor. şi noi am fost faţă la starea locului şi la vănzare aceasta şi am hotărăt precum este arătat mai sus. Gherasim Grămadă vornic Păntilei Bărdan, răzeş, hotarnic Ioniţă Bărdan, răzeş, hotarnic Iacob Sabie, răzeş, hotarnic Gavril sin Nistor Sabie, răzeş, hotarnic Ştefan sin Ioniţă a popii Şandru Ioniţă Vărsog am fost faţă. Vorstehender im dem beim Amt vorfindigen Vertrags Protocoll sub pag. 181. 182 et 183 von Wort zu Wort eingetragenen Er- und [262]Verkaufs Contract wird auf Anlangen zur genauen Darobhaltung bestattiget. K. K. Verwaltung Kimpulung 24. August 1795. Weikert Contro. [262]<184>1795 Noemvrie 21.Scrisoare-mărturie a Piţenghenilor dată Holuţenilor, prin care recunosc că zvoriştea casei este piitoare a Holuţenilor, deci să fie aceştia de acuma hodiniţi. Adicăte noi cii rnai gios iscăliţi dat’amu adivărat(ă) şi încredinţat(ă) scriso(a)re no(a)stră la măna lui Gavril Holuţ(ă) şi la măna lui Roman Holuţ(ă) şi la măna Petri lui Holuţ(ă) precum că vi(i)nd eu Simion Andronic din Vale sacă cu ficiorul lui şi aducăndu carti di soroc dila giudecătoria Sucevii asupra Holuţenilor, căutănd şi zicăndu că zvorişte casilor este Peţenghiască şi s’au aflat că ace(a) moşie i Cumpărată cu zapis piitor, să află văndută di Ghiorghi ficior lui Ionaşcu Peţenghe şi cu ciilanţi fii ai lor, şi acmu di iznovă s’au aflat moşie piitoar(e), şi dispre noi şi dispre (fi)ciorii noştri să fie Holoţenii hodiniţi după zapisul ci au, în veci de veci, şi sorocul ci amu adus eu Simion să dau samă, şi Holoţenii să fie hodi(ni)ţi. şi pentru credinţa arnu iscălit. 1795 Noemvrie 21 + eu Lionte Peţenghe m’am iscălit + eu Iftimi Peţenghe m’am iscălit + eu Simion Andronic din Vale sacă + eu Chiriecu sin lui Simion eu Grigori Cocîrţă vornic din Fundul Moldovii înainte me s’o făcut. [263] şi eu Iftimi diiacu am scris şi amu pus şi pecete satului pentru credinţa. [263]<185>1796 Maiu 28. Dare de samă a vornicului (Gherasim Grămadă pe ce a cheltuit el banii porţiei şi adăoşagul lor, cari au intrat în măna lui. Sama lui Gherasim Grămadă, vornic, pentru banii porţii şi adăoşagul lor, care bani au ‘intrat în măna lui. Mai 28 1796. Lei par - 1723 10 au cuprinsu dreaptă cisla porţii – 7 20 la Ungurean Ion, giurat - 516 36 au cuprinsu adăoşagul lor – 281 10 au cuprinsu banii porţii streinilor – 84 15 au cuprinsu adăoşagul lor – 2605 31 fac banii porţii şi cu adăoşagul lor – 7 20 – tij - 2613 11 fac soma pes(te) tot. Unde au dat vornicul banii sus arătaţi. 1726 30 daţi banii porţăi lăcuitorilor şi cu a străinilor – 516 36 s’au dat adăoşagul lor – 162 34 s’au dat banii pădurei pe anul 1795 – 113 38 s’au dat banii forşpontului (1) - 7 13 s’au dat la căoaci pentru tocmitul căruţelor – 371/2 s’au dat pentru Ilie Forminte - 1 35 s’au dat la olari pentru făcutul sobelor la curte veche – 30 s’au dat pentru fringhii la armăsarii înpărăteşti. [264] lei par - 4 - s’au dat la olari pentru făcutul sobelor la şcoala înpărătească. 1 - s’au dat pe 4 conţuri hărtie pentru trebile săteşti. 1 20 s’au dat pe 6 ocă fer ce s’au pus la curte veche. - 16 s’au dat pe 16 coale hărtie ce s’au făcut fereşti la curte veche. - 32 s’au dat controbuţie pentru Lupul Holuţă, ce au fugit peste cordon. 1 20 s’au dat la prefăcutul preveleghiilor pentru aşăzare tărgului. 1 14 s’au poprit Petre Mercăş fiind încărcat. - 20 s’au dat la Petre Sandului pentru tocmitul căruţii de poştă. 5 8 s’au rădieat Meftodi Urtari, fiiud încărcat. - 20 s’au dat pe 2 guri de ham la Şmil. 33 7 funii de şlehuri. 16 10 s’au dat pentru preveleghii la Cernăuţi. 6 - tij s’au dat pentru privelegii. - 21 tij s’au dat căndu au mers Ioniţă Tudurean la Cernăuţi. 4 - s’au dat la Ioniţă Tudurean la Cernăuţi. - 20 s’au dat pentru contract(ul) păscării. 2 331/2 s’au dat doftorului căndu s’au adus la Rusu Blănarului. - 28 tij s’au dat doftorului tot pentru pricina tăeturii lui Ion Rusului. 9 - s’au dat la domnul controlor căndu au mersu la Suceavă spre rădicare eczecuţăi. 3 - s’au dat la Grigori Sabie tot spre această pricină mergănd spre rădicare eczecuţăi. 3 - s’au dat lui Ioniţă Tudurean mergănd tot spre rădicare eczecuţäi. 3 - s’au dat lui Gheorghie Piticari mergănd spre rădieare eczecuţăi. 3 - tij s’au dat la domnul controlor. 1 28 s’au dat pe prav şi plumbu ce s’au dat la potere. [265] lei par 7 25 s’au cheltuit cu scriitorii casălor pe anul 1795. 8 8 s’au dat cheltuială la scriitorii casălor pe anul 1796 April 20. 2 - s’au dat lui Gavril Şalvar pentru un ţol ce s’au perdut. 1 - s’au dat lui Simion Teleşca pentru una păreche desagi ce s’au perdut. 2630 71/2 fac daţi de vornic. însă din banii nemţăşti din toată s’ocoteala rămăne vornic(ul) să dei samă satului 5 lei 36 parale, şi din toate izvoadele ce s’au strănsu bani turceşti, rămăn asupra vornicului Gherasăm să întoarcă satului înapoi 54 lei 30 par. scoţănd el dela Şalău. 55 – ce s’au luat depe 4 munţi săteşti ce au intrat în mîna vornicului. 234 38 cisla cheltuelilor slujitorilor săteşti ce au străns’o Ion Şalău, dintru care bani au să să scadă simbriile adecă a vornicului şi la 4 panţiri şi la jitri şi alui Todirică. Mai 28: 1796. Sameşii: Toader Mercăş + Ionţă a Popii. + Gheorghi Piticari + Ioniţă Crăciunescu + Costantin Sabie + Petre Popii + Ioniţă Rusu + Ştefan Giosan. Am scris cu zisa numitiior mai sus Petre Ilaşco. + eu Gherasim Grămadă, vornic, m’am primit după această socoteală şi am pus degitul. [266]<186>1796 Iunie 30. Gavril Lacaţăşul cu neamurile sale vinde zvoriştea casei părinteşti cu casă cu tot lui Costantin Sabie cu 25 de lei bani turceşti. Adecă eu cel mai gios iscălit şi cu alte neamuri ale mele dat’am adevărat zapis(ul) nostru la măna dum(i)sale Costandin Sabie, unchiul nostru, precum să (să) ştie că de nimeni săliţi nici asupriţi, ce di a noastră bună voe, i-am văndut Dum(i)sale partea noastră de moşie adecă zvorişte casăi părinţăşti, cu casa cu tot, carele (!) casa cu moşia ei iaste pe coastă şi să hotarăşti din sus eu Vasile Porcuţan, şi di la dial să hotarăşti cu Toader Ghedeon, şi di acole la vale, şi să hotărăşti cu moşia lui Nistor Sabie, şi di acole să hotărăşti eu Vasile Vasilaşco cu a sa moşie, şi cade în părău di cătră Porcuţan, deci această parte de moşie cu casa cu tocmală şi cu învoeală am văndut’o drept 25 lei bani turceşti, să-i fii Dum(i)sale ocină şi moşie, Dum(i)sale, copiilor, nepoţilor şi strănepoţilor în veci nerăscumpărată de vreme că toţi banii am luat deplin în mănile noastre, şi pentru credinţă am iscălit şi am pus şi degitele ca să s(ă) creadă. Cămpulungu moldovenesc la 30 Iun 1796 eu Gavril Lacătăşu am văndut eu Marie, soru-me tij. marturii ce s’au tămplat: eu Toader Sabie m’am (tăm)plat eu Grigori Sabie tij eu Grigori Nacul m’am tămplat Am scris cu zisa numitului iscălit Nobil Anton Popovici comisar. [267]<187>1796 Julie 27. Ioniţă Tudurean, vornicul Cămpulungului, rîndueşte pe bătrînii satului să meargă la starea locului şi să statorească hotarele moşioarelor lui Nistor Merîlă cu Ioniţă Burduhosul, ceeace se şi face. Adică eu Nistor Merălă din Vatra Cămpulungului şi înpreună cu toţi feciorii noştri care mai gios am iscălit şi am pus degilile, dat’am adivărată şi încredinţată scrisoare noastră la măna lui Ioniţă sin Dumitru Burduhosul, precum să să ştie, că avănd noi pricină între noi pentru moşioarile noastre ce avem piste Moldova la livezi îngrădite cu gard, fiind rănduiţi la învoiala noastră sătenii, bătrănii satului, mergănd noi la stare locului, au rănduit bătrănii satului pe Petre Samson şi ni-am învoit noi cu bună voe noastră, şi am pus hotară înainte trimesului de sat, şi dela hotar în sus au rămas parte lui Ioniţă Burduhosul şi dela hotar în gios parte noastră. Deci noi ni-am apucat după această hotărăre aşe să avem a stăpăni noi şi ficiorii noştri. Dar care dintre noi am mai trece piste hotar ce am făcut cu bună voe noastră, să fim supt pediapsa giudecăţii fără de nice o ertare, şi pentru credinţa am pus degitile. 1796 Iule 27. + eu Nistor Merăla + eu Iacob sin lui + eu Grigore sin lui + eu Precop sin lui + eu Toadir brat Şi noi am fost faţă la învoiala acestora Simion Budăiu. Ioniţă Tudurian vornic Ioniţ(ă) Mercăş. am rănduit sătenii Ştefan a Diaconiţii. la hotărăt. Petre Samson. Vasile Nemţan. [268] şi eu am scris cu bună învoire lor Toader diiac Alexandru scriitor ot Cămpulungul moldovinesc. Şi la această hotărăre au cheltuit Ioniţă Burduhosul cu hotarnicii şi cu sătenii cinci lei şi de scris 20 parale în doaî rănduri, şi spre încredinţare să adivereşte. [268]<188>1796 Iulie 27. Carte domnească (dela Alexandru Calimah) prin care, în urma unei note a K. K Aghenţii austriace către departamentul cinurilor străine, se poronceşte căpitanilor ca să privigheze ca ciobanii, neguţătorii şi alţi sudiţi, ce trec în Moldova cu marfă sau fără marfă, să nu mai fie supăraţi cu dări contrare convenţiunilor împărăteşti. K. K. Aghenţăe prin nota cătră departamentul cinurilor streine (au) arătat, că neguţătorii ciobanii şi alţi sudiţi K. K. ce vin din Tralsăvanie(!) în Moldova cu marfă şi fără marfă, să supără fără orănduială. de cătră căpitanii... şi altile precum nu să cuvine la venire lor în Moldova căt şi la întoarcire lor adică: 1) de toată vit(a) căte o para, al doile di tot carul ciobănesc căte un căşcăval, al treile di toată turma di oi 2 mei, şi altile multe supărăr(i), întru care arat(ă) pentru săul ce le rămăne dila [269] oile ci mor, ca vrăndu să-l treacă peste hotar, li să (i)e acel său cot(r)obont (1), şi au făcut poftiri cerir(e) ca acii neguţători şi alţi sudiţi, să nu fie supăraţi peste hotărăre contractul(ui) a plăti mai mult decăt 3 lei la sut(ă), deci fiindu niguţători şi sudiţi au streini după înalte contracturile legate între aceste 2 înpărăţăi, au a plăti numai 3 lei la sută iară altă nemică nice au a să supăra nice cu un fel de dările mai sus arătate poroncii domnii sale ca să dei poronci în scris, ca toţi căpitanii ci vei ave rănduiţi la arătate căpitănii, ca să nu mai îndrăznească a mai supăra pe sudiţi au streini a plă(ti) acele dări di mai sus arătat(e), nici cu bani nici cu alte luc(ru)ri, iar pentru săul ce arată dila oile ce mor, poruncim ca să dai poroncă căpitanilor să fii cu privighere şi ochii deschişi, de a nu să să treacă peste una ocă său, ce să fie volnici de a vinde aice în Moldova, căci acel ce va îndrăzni peste poronca Domnii mele şi va lua dila sudit ceva nu numai că va fi sălit di a întoarce înapoi, ce încă să va şi pedepsi. Iulie 27 = 1796. [270]<189>1796 Septemvrie 15. Gavril sin Stefan Cojocar, ajungînd la nevoie din pricina scumpetei şi a lipsei de pîne, este silit să vînză o moşioară pe izvorul Malului, deci întreabă toate neamurile, şi acestea neputînd-o cumpăra, el o vinde lui Stefan Miroţoiu cu 35 de lei 20 parale, bani nemţeşti. Adecă eu Gavril sin Slefan Cojocari din Vatra Cămpulungului moldovinesc, şi înpreună cu toţi fraţii şi surorile meale, care mai gios am iscălit şi am pus degitile, dat’am adevărat şi încredinţat zapisul meu la măna lui Stefan Merăuţoi, precum să să ştie că nesilţi de nimine nice asupriţi, ce de amea bună voe i-am văndut o moşioară dreaptă partea mea anume pe izvorul Malului, şi hotarul ei începe dela vale din cărare, de unde au fost bordeiul, dintro piatră stătoarea ce iaste lăngă un părău ce pogoară de la deal pe din sus de moşioara mea şi apucă coasta în gios pănă întro iuruguţă şi trece iuruguţa pănă întro piatră ce s’au pus hotar în muche podereului unde să întălneşte cu moşie Cucoranului, şi de acole apucă la deal alăture cu moşie Cucoranului din piatră în piatră pănă întru un frăsinaş, unde iaste iarăş pusă piatră hotar, şi din frăsinaş apucă tot drept la deal pănă întru un dămbu în margine răpii din sus şi de acole merge tot la deal pe o iruguţă pănă într’o gropiţă mare, şi de acole tot drept spre amiazăzi pănă în fundul iunuguţii, unde se întălneşe cu moşia lui Gavril Merăuţoi şi apucă iuruga adecă scursura (1) drept la vale spre izvorul Malului şi tot merge alăture cu moşie lui Toader Merăuţoi pănă în piatra stătătoare de unde s’au început, aşa s’au închiet hotarăle, care agiungăndu-mă nevoe, am făcut moşioara aceasta vănzătoare la vreme scumpetii pentru lipsa păinii, şi căzănd la datorie, şi am întrebat pe toate neamurile meale ca să o cumpere, şi nice unii n’au avut pntinţă să o cumpere la nevoe, şi am făcut tocmală cu numitul mai (sus) drept triizeci şi cinci lei 20 parale bani nemţăşi, care bani toţi [271] i-am luat în mănile meale după tocmală; dreptu aceasta i-am văndut’o peitoare în veaci de veaci nerăscumpărată de cătră noi sau feciorii sau nepoţii noştrii, nice (de) cătră alte neamuri ale noastre, fiind cu voe şi ştiinţa a tuturor am văndut’o, aşa dară numitul cumpărători să aibă a stăpăni ca pre o dreaptă a sa ocină şi moşie, feciorii şi nepoţii lui, în vecinică vreame, nesmintiţi de cătră nime, iară care s’ar ispiti preste acest adevărat zapis de vănzare, ori la ce giudecată să nu să ţie în samă, ce încă să fie mare cercetare şi ştraf, şi pentru credinţa am pus degilul mieu. Cămpulungu mold. 15 Septemv. 1796 + eu Gavril sin Stefan Cojocari vănzătoriu. Stefan Merăuţoi, stăpănitori. + eu Ioniţă brat lui am fost faţă la vănzare. + eu Marie soţ lui Vasile Măndrilă am fost faţă + eu Smaranda soţ lui Petre Sandul am fost faţă. Acest zapis s’au făcu(t) înaintea noastră şi am iscălit Ioniţă Tudurean, vornic Gheorghie Petre Paruş. Am scris Petre Ilaşco. [272]<199>1797 Maiu 8. Locuitorii din (Cîmpulung hotăresc preţul pentru păscătoarea munţilor săteşti Botăşul, Opcioara, Creţele şi Orăţile şi împuternicesc pe vornicul Ioniţă Tudureau a lua banii şi a ptăti cu ei simbriile slujitorilor săteşti. Din an(ul) acest curgători adecă 1797. Noi mai gios iscăliţi lăcuitori din Cămpulungu mold. am (dat) această adevărată scrisoare pentru 3 munţi, care sint păscători a Cămpulungului, anume Botăşul şi Opcioara înpreună cu piciorul Alecsăi, şi Creţele de cătră apa Bistriţii cu runcuri cu tot, tij şi Orăţile, care acestea numite mai (sus) locuri de păscut s’au dat cu preţ adecă Botăşul 40 lei bani nemţăşti, tij Opcioara cu piciorul Alecsăi 25 lei bani nemţăşti, tij şi Creţile cu runcuri cu tot 20 lei bani nemţăşti şi Orăţele 5 lei nemţăşti, care noi mai gios iscăliţi îneredinţăm la măna Dum(isale) vornicului Ioniţă Tudurean să-i aibă a-i lua de pe locurile arătate şi să-i dei la simbriile slujitorilor şi spre credinţă ne-am iscăit. Cămpulungu mold. Maiu 8 1797. Simion Şandru giurat. Petre Mircăş, sătean. Grigori Balan. Lupul Vranău. Dumitru Ceapă. Gavril Ursachi. Vasile Măndrilă. Ioniţă Tiţă. Nichita Gramadă. Grigori Piticari. Ion a Crăstinii. Gheorghie sin Grigori Piticar Gavril Măndrilă. Stefan Merăuţoi. Petre Samson. Iacob Donisan. Iacob Bălan. Petre Crăciun. Grigori Chechiriţă. Ion Nicoluţa Piticari. Procop Bărdan. Vasile Cocorean. Vasile Vasilaşco. cu sfatul a toată grămada Cămpulungului. [273]<191>1797 Maiu 13. Diaconul Ion Şandru cu rudele din Valea sacă, avînd de vînzare moşia Faraonească şi nevroind neamurile să o cumpere, o vinde diaconului Constantin Grămadă din Vatra Cîmpulungului cu 55 de lei 20 parale, bani nemţeşti. Zapis. Noi mai gios iscăliţii dela Vale sacă (1), care mai gios am pus degitile, dat’am acest adivărat şi încredinţat zapisul nostru la măna părintelui diiaconul Costandin Grămadă din Vatra Cămpulungului moldovinesc, precum să să ştie, că de nime siliţi nice asupriţi, ce de a noastră bună voe, avănd noi o moşioară dreaptă a noastră părinţască anume pe Vale casilor (2) pre căt a cuprinde zapisul nostru acel vechiu, moşie Faraonească, care moşie am făcut’o vănzătoare, şi alte niamuri ale noastre nu s’au aflat să o cumpire fără decăt numitul diiacon, şi am făcut tocmală drept cinciză(ci) şi cinci de lei 20 par(ale), bani nemţăşti, care bani i-am luat toţi deplin în mănile noastre după tocmală, drep aceasta şi noi cu bună voe noastră i-am văndut’o peitoare, în veci de veci, nerăscumpărată de cătră noi, nice de cătră feciorii sau nopoţii noştri, nice de cătră alte niamuri ale noastre, fiind prin ştiinţa tuturor văndută, fără de căt numitului diiacon cumpărători să-i fie dreaptă ocină şi moşie în veci de veci, feciorilor şi nepoţilor lor, nesmintiţi nice odată, iară care s’ar scula piste zapisul nostru şi vănzare ce am făcut de bună voe, ori la ce giudecată s’ar tămpla, să nu i să ţie în samă, ce mai vărtos să fie de certare şi de ştraf, şi pentru credinţa am pus degitile noastre. In Cîmpulung în 13 Maiu 1797. Scris de altă mînă: eu Ion diiacon Şandru, Vale sacă m’am iscălit şi am pus şi degitile. eu Ghiorghie Timu ot Valesacă m’am iscălit şi am pus degitul. [274] diiaconiţa Iftimee şi cu soţul mieu. Safta şi cu toţi ficiorii mii, şi cu toţi ficiorii miei (!) feţi şi fete. Scris de mîna întîia: diiaconul Costantin Gramadă, stăpînitori moşii. şi eu am scris cu zisa vănzătorilor Toader, diiac ot Cămpulung. [274]<192>1797 August 28. Cîmpulungenii, citaţi la Suceava în chestiunea jeluirii lor contra administratorului Şaiblein, numesc pe înputerniciţii lor şi înştiinţează Comisariatul din Suceava, că alte dovezi nu au decît cele ce le-au arătat la anul 1792 comisarului Duţilovici, cînd a început cercetarea. Cătră precins(tit) K. K. Kraiscomisăriat ţinutului Sucevii. Inştiinţare. Cu mica şi pre plecata scrisoare noastră a toată grămada din vatra Cămpulungului moldovinesc facem căzută înştiinţare, fiind că luni Avgust 24 călindariul vechiu am primit precinstita poroncă ca să ne aflăm sămbătă Avgust 29 călindariu vechiu acestui an 1797 la cinst(it) scaunul craiscomisariat 10 oameni fruntaşi şi vornicul şi un giurat asupra cercetării a comisii ce au avut Cămpulungenii cu Domnul Şaiblain, filvartăr la anul 1792: 1793 la răpăosatul Duţilovici, ce au fost craiscomisariat (!) la ace(a) vreme, şi aceşti oameni fiind aşezaţi vechili, oameni de cinste, dăndu-le atistat dela Cîmpulung prec um sint aşezaţi şi rănduiţi cu dovezi ce vor fi de trebuinţă, îndată cum s’au priimit poronca, s’au făcut rănduială de oamenii aceşti trimeşi vornicul şi un giurat [275]find aşezaţi la întrebare, dară noi alte dovezi de răspundire nu avem, fiind că toate jalobile lăcuitorilor noştri, cine ce-au avut, atunce li-au dat la comisie toate în scris răpăosatul Duţilovici, şi mai pe urmă toate jalobile fieşte cărue, încredinţare şi jurămănt, cine ce-au avut, au făcut la cinstita giudecătorie, şi noi mai mult acum alte răspunsuri şi dovezi nu avem, numai cum a socoti cinstita giudecătorie după giurămănturile ce siut toate în scris şi căţi oameni au giurat anume, şi spre credinţă ne-am iscălit. Cămpulungul Moldovenesc Av. 28. 1797. Simion Papuc Toader Mercăşi Gheorghie Piticari Costantin Sabie Ioniţă Popăscu Ioniţă a Mercăşoi Andrii Măndrilă Toader Crăci(u)nescu Ioniţă Lehaci zet Măndrilă. Noi mai gios iscăliţii am făcut vechili pe numiţii mai sus şi spre credinţa ne-am iscălit. Cămpulungu mold. 1797 Avgust 28. Ioniţă Sabie Toader Sabie, bătrăn Vasile Piticari Simion Ciupărcă Stefan Merăuţoi Manoli Măgurean Grigori Sabie Lupul Popăscu Ioniţă Şandru Grigori Piticari Gerasim Grămadă. şi cu toată grămada şi spre credinţa s’au întărit cu pecete Cîmpulungului. [276]<193> 1797 Septemvrie 1. Comisariatul din Suceava porunceşte Cîmpulungenilor să aleagă 10 oameni fără pricină ca vechili, şi aceştia împreună cu vornicul şi un jurat, să vie numai decît la 9 Septemvrie 1797 la Suceava la cercetarea contra lui Schaiblein, şi să-şi aducă cu ei merinde pe 2-3 săptămîni. N. 1499. Catră gărmada ot Cămpulung moldovenesc. Fiindcă jalobile grămăzi ce s’au dat la anu 1792 şi 1793 asupra D. fervalter Saiblain ot tam, atăt la acest K. K. craizcomisariat, căt şi la cins(titul) K. K. craizamt, trebue di iznoavă să să cerceteze, şi să să săvărşască, fiindcă cercetările a răpăusatului D. craizcomisar Ducilovici tocma după cum să cuvine nu s’au făcut, nice nu s’au împlinitu, şi pentru aceasta pricină pănă acmu nesăvărşită au ramas, drept aceasta să poronceşti grămăzi(i) cu toată tărie, ca spre cercetare acestor jalobe, să aliagă 10 oameni, care sănt cu rănduială bună şi ştiuţ(i) de oameni fără de pricină, şi făcăndu-i întocma vechili înpreună cu vornicu şi un giurat, pe Sămbătă viitoare la 9. a luni Săpt. după căl(endarul) non negreşit la acest K. K. Craizcomisariat să să trimată, şi ei cu marturi, dovezi, ce vor fi avănd de trebuinţă spre dovada jalobilor [277]grămăzii, la numita zi fără smintială să să afle aice, cum şi merinde pe 2-3 sau 4 săpt. să aducă cu dănşi încoace, fiindcă nu putem şti cătă vreme să va măna cu comisie aceasta, şi de să va pute săvărşi în trii sau 4 săptămăni. Suceava la 1 Săpt. I797. Cal. n. Sabo vechil craizcomis. [277]<194>1799 Martie 30. Vornicul din Cîmpulung împreună cu juraţii şi cu alţi oameni bătrîni, dau lui Lupu Forminte mărturie în scris prin care încredinţează cu suflete curate, că moşia, de care se leagă Ion şi Stefan a Mercăşoaei, este părintească a lui Lupu Forminte. Mărturie. Noi mai gios iscăliţii din Vatra Cămpulungului moldovinesc, dat’am adivărată mărturie noastră la măna Lupului Forminte, precum să să ştie că în anii trecuţi, legăndu-să Ion a Mercăşoae şi Sfefan brat, de o bucăţică de moşie pi izvorul Malului, şi eşind înainte cinsţitii giudecătorii Sucevii, spre care cerăndu-să marturi oameni bătrăni, noi cu aceasta adiverim, că am apucat şi pe nenile Lupului stăpănind ace(a) moşie, şi Ioniţ(ă) a Mercăşoae şi cu frati-său n’are nice o trebuinţă, rău şi fără de cale să liagă să-l scoată din moşia [278]părinţască şi strămoşască, şi aşe încredinţăm cu suflete drepte iscăliţii mai gios, şi pentru credinţa am pus degitile. Cămpulung în 30 Mart. 1799. erei Ion Budăiu, martor. eu Stefan Merălă, rnartur. şi eu am scris această mărturie cu zisa marturilor mai sus. Toader diiac. Adivărata mărtur(i)e aceasta s’au făcut înainte noastră şi am iscălit şi am întărit cu pecete Cămpulungului. Ion Tudurian vornic Simion Şandru, giurat Andrii Măndrilă, giurat. [278]<195>1799 Decemvrie 1. Gligore Zmucilă, ajungînd la nevoie, vinde cu învoirea scaunului din Cămpulung lui Ion Popăscul, o bucăţică de moşie în dealul Vergilor pe preţul de 60 de lei bani buni, şi i-o vinde peitoare, după ce neamurile nu au voit s’o cumpere. Zapis. Adică eu mai gios iscălitul din Vatra Cămpulungului moldovinesc, care mai gios am pus degitul, dat’am acest adivărat şi încredinţat zapisul meu la măna lui Ion Popăscul, precum să să ştie, că de nime silit nice asuprit, fără de căt cu a me bună voe, agiungăndu-ne nevoe, am făcut o bucăţică de moşie vănzătoare anume în dialul Vergilor în gura plaiului unde sue plaiul din izvorul Malului, şi hotarul să începe din margine pădurii dintru un copaciu unde s’au făcut bour, (?) şi merge pe coastă pănă întro bătcă cu răchiţi, şi de acole merge tot pe coastă pănă întrun muşinoi pănă în zare dialului unde pavărneşte spre vale Casilor şi spre [279]izvorul Malului în curmătură, şi de acole apucă cărare spre amiazizi pănă în dreptul unii petri ce este statornică, din cărare drept în piiatra acee statornică, iară din piiatră din cornu drept în obărşie părăului, şi apucă părăul la vale pănă în dreptul unde sint doaî petri, merge piste cărare la piiatra ce mai de la dial, dară înspre aceste hotară pe margine spre miazănoapte întrun picior, şi apucă piciorul în dial tot margine supt bătca de unde s’au început hotarul, şi s’au închiet hotarul înpregiur, care la aceasta am întrebat pe toate niamurile mele şi nice unii nu s’au aflat să cumpire la nevoe me numai mai sus numitul cumpărătoriu cu ştiinţa cinstitului K. K. scaunul nostru al Cămpulungului, dăndu-ni-să voe am făcut tocmală drept 60 de lei, adică şesăzăci de lei bani buni, care bani i-am luat toţi deplin în mănile mele după tocmală. Drept aceasta încredinţăm ca i-am văndut’o arătata moşioară peitoare în veci de veci nerăscumpărată de cătră noi, nice de cătră feciorii sau nepoţii noştri, nice de cătră niamurile noastre, fiind cu ştiinţa şi întrebare tuturor, fără de căt numitului cumpărătoriu să-i fie dreapta ocină şi moşie în vecinica vreme feciorilor şi nepoţilor, iară care s’ar mai scula piste vănzare aceasta, ori la ce giudecată s’ar tămpla să fie de mare certare şi de ştraf, fiind dreaptă a me, şi pentru credinţă am pus degitile noastre. Cămpulung în 1. Dechemvr. 1799. + eu Gligore Zmucilă vănzător. + eu Andreiu sin lui. Ion Popăscul stăpănitoriu moşii. Acest zapis s’au făcut înainte noastră mai gios iscăliţilor. Ion Tudurian vornic Simion Şandru, giurat Diche Ion Grămad(ă) Toader Mercăş Vasile Ciucălău eu Vasile Sabie m’am tămplat eu Ioniţ(ă) Mercăşoe eu Simion sin lui. [280]Si eu am scris cu zisa vănzătorilor şi încredinţăm Toder diiac scriitor. Gegenwartiger Verkaufs Vertrag ist in dem ämtlichen Er- und Verkaufsprotocoll unter pag. 123 und 124 von Wort zu Wort eingetragen worden, und wird auch von Amtswegen bestättiget. K. K. Cameral Verwaltung Kimpulung den 13 December 1799 Herr Verwalter absent. Schandor Controllor. La acest adivărat zapis au cheltuit Ion Popăscul cumpărătoriu patru lei şi un husuş cu toată cheltuiala şi scris trecut la protocol. [280]<196> 1800 Aprilie 10. Ioniţă sin Andrieş Năsăoiul cu surorile sale, vrînd să comînde pe părinţi, şi neavînd altă putere să împlinească această datorie, vînd cu învoirea tuturor neamurilor, parohului Vasile Măndrilă din Cîmpulung, o bucăţică de loc din livadă cu 10 lei bani nemţeşti. Zapis. Adică să să ştie că eu mai gios iscălitul, anume Ioniţă sin Andrieş Năsăoul, înpreună cu soru-mea Mariea, Nastasie şi Mariuţa, dat’am adivărat şi încredinţat zapisul nostru la mîna sfinţiei sale, părintelui Vasile Măndrilă, paroh din Cîmpulung moldovinesc, precum că noi de bună voe noastră, de nimene siliţi sau asupriţi, şi cu învoirea tuturor neamurilor noastre, ne-am socotit de vreme că răpăusînd părinţii noştri, şi fiind încă necomîndaţi după obiceiul criştinesc, şi [281]neavînd altă putere să putem a înplini această datorie a noastră, e-am văndut pomenitului paroh Vasile Măndrilă o bucăţică de loc din livadă, care ne-au rămas dela răpăusaţi, ca să le fie spre comîndul lor, însă acea bucăţică este de la deal în curmezăş de şasă prăjini şi un stînjin, în capătul dela deal şi la mijlocul jerebiei de cinci prăjini de lată, şi în capătul dela vale de cinci prăjini şi jumătate, şi să hotăreşte dela deal în lungu cu Toader Sabie, şi apucă pe dela vale drept în jos spre drumu înpărătesc, hotarîndu-să cu Iacob Sabie şi fundu în sus pe lîngă drumu înpărătesc pănă unde să hotăreşte cu moşie fetilor lui Andrieş Năsăoiul unde s’au pus şi o pieatră, şi de aice apucă drept la deal pi lîngă oliţa (!) care s’au lăsat pintre amîndoao moşii păn la pieatra din rnijloc, şi de aice tot la deal spre amiazăzi pănă unde s’au început hotarul. Insă aceasta moşie am văndut’o sfinţiei sale drept zece lei bani nimţăşti, să-i fie a sfinţiei sale dreaptă otcină şi moşie în veci de veci, nerăscumpărată de nimine, că e-am văndut’o din bună voe noastră, cu învoirea tuturor neamurilor noastre, pentru care moşioară am priimit şi toţi bani deplin la mîinile noastre, şi pentru mai bună credinţă, neştiind a scrie, am pus degitile pe semnul sfintei cruci. Cîmpolung mold. în 10 April. c. v. 1800. + Ioniţă Năsăoiul vănzatori. + Mariea soră. + Nastasie soră. + Mariuţa tij soră lui Ioniţă Năsăoiul. + Stefan Năsăoiul fratele răpăusatului Andrieş am fost faţă şi am pus degitul. + Grigori Piticariul am fost faţă şi am pus degitul. + Ghiorghi Piticaru sin Grigori am fost faţă. + dieacon Toader Corlăţan + Ilie Forminte am fost faţă. Acest zapis s’au făcut înaintea noastră şi am iscălit. + Petre Mercăş giurat + Simion Şandru giurat. [282]<197>1800 August 23. Bătrînii Cîmpulungului răspunzînd la o scrisoare a lui Gavriil Banulescu, Mitropolitul Kievului, mărturisesc că cele trei neamuri despre cari întreabă Mitropolitul, adecă Călmăşenii, Bănuleştii şi Erhăneştii se trag din Cîmpulung şi că tot din Cîmpulung se trage şi Ioan Vodă Calmăşul (Callimachi) şi răposatul Gavriil (Callimachi) Mitropolitul Moldovei. Mărturie. Cătră Pre Osfinţiea sa Kiriu Kir Gavriil Mitropolit Kievului! Cu mica şi pre plecata smerenie noastră cu metanii căzănd sărutăm blagoslovitoarele mănile pre Osfinţii tale spre această curată şi dreaptă poftă a pre osfinţii tale spre cercare neamurilor din patreot (!) di unde să află cel de timilie neam după cum s’au şi dovidit prin arătare mai gios iscăliţilor bătrăni şi a noastră după ştiinţa celor mai gios iscăliţi, iată şi noi cu tot chipul de sălinţă am pus spre aceasta, adunănd pre bătrănii tărgului Cămpulung moldovinesc, care sănt de vărstă mai bătrăni şi persoane mai cinstite, pentru acele trii neamuri ce sănt întrebate prin cinstită scrisoare Pre osfinţii tale, au fost şi sănt, din care să află şi alţii de faţă, adică din Calmăşeni şi din Erhaneşti cum şi din Bănuleşti, cu adevărat după arătare noastră după cum ştim din moşii şi părinţii noştri cumcă acele trii neamuri dintru on bătrăn sănt neamuri vechi din patria aceasta, în care Măriea sa Ioan Vodă Calmăşu şi pre osfinţiea sa Kiriu Kir răpăusatul Gavriil Mitropolit a Moldovii, frate Mării sale Ioan, tot de aice au fost din neamul acela mai sus numit, măcar că la vremile trecute multe întămplări şi treceri au fost dela o ţară la alta, după cum au eşit şi de la noi o samă din Bănuleşti şi din Erhăneşti la ţara Ardealului şi din Calmăşeşti la ţara leşască (1) de întămplare vremilor, deci o samă s’au mai înturnat înapoi, iară o samă au rămas pănă astăzi duşi în părţăle acele, noi aşa ştim şi mărturisim după cum [283]arată mai sus, şi pentru mai adevărată credinţă ne-am pus numile şi iscăliturile pe anume. Cămpulung în 23 Avgust. c. v. 1800. + Eu Niculai Piticariul om de 100 şi mai bine de ani, drept moşenaş şi lăcuitor din Cămpulung mărturisăsc. + Eu Toader Sabie, tij asemine de 85 ani, moşenaşu şi lăcuitor din Căpg. mărturisăsc. + Eu Petre Hurghişu om de 80 ani, drept moşenaşu şi lăcuitor din Cămpulung mărturisăsc. + Eu Ioniţă Lehaciu om de 80 şi mai bine de ani drept moşenaş şi läcuitoriu din Fundul-Moldovii tij Cămpulung, mărturisăsc. eu Vasile Hasnăşi lăcuitor. Şi noi mai gios iscăliţăi pe al doile rublică am făcut cercetare poftind pe bătrănii cei ce sau iscălit să arete cu dreptate cele ce ştiu după cum au şi arătat. Gavril Ciupercovici. protopop Cămpulungului. ierei Grigore Grămadă. diiacon Miron Ciupercovici. diiacon Constantin Grămadevici şi noi mai sus iscăliţii drepţi din neamul acela şi moşenaş din doo neamuri din Bănuleşti şi Erhaneşti. + Eu Grigorii Sabie moşenaşu + Eu Mihalachi Popovici ot Suceava m’am întămplat la această mărturie. Această mărturie s’au făcut înainte noastră şi am iscălit şi întărit cu pecete tărgului Cămg. Ion Tudurian. vor. Simion Şandru, giurat. Dass vorstehendes Zeugniss mit Wissen der hiesig K. K. Staats-Gutter Verwaltung ausgestellt worden, bestättige anmit. Kimpulung den 5. 7 bris 800. Pr. K. K. Verwalter Amt. ut supra Schaiblein m/p Verwalter. [284]Drübenstehendes Zeugniss wird auch von Seite des Sutschawaer K. Stadtgemeindegerichts bestättiget. Sutschawa de 8 September 1800 Constantin Ioanovicz m/p Stadtrichter Grass m/p Stadtsyndiker Coram Caes. Regio. Distr. Suczavensis Iudicium. Signat. Suczaviae Die 9na Septemb. 800. Marossani de Banulesku. [285]<198>1800 August (?) zile. Scrisoarea diaconului Gavriil Grămadă din Cîmpulung cătră Gavriil Bănulescu Mitropolitul Kievului, prin care lămureşte mai de aproape greutăţile ce-a întîmpinat Ioniţă Ungurul, trimisul itropolitului, cînd a venit la Cîmpulung să scoată mărturia precedentă a bătrînilor din Cîmpulung. Gavriil Grămadă trimite un copil al său la Kiev şi roagă pe Mitropolit să-l susţie la învăţătură, deoarece ar fi neam cu Mitropolitul. Pre osfinţite şi milostive stăpăne. Viind trimisul Pre osfinţii voastre, Kir Ioniţă Ungurul aice la noi la Cămpulungu, ne-au adus şi precinstită scrisoare ce ne-ai trimes Pre osfinţie voastră - cu multă plecăciune şi cu mare bucurie am primit’o împreună şi un epitrahil ce aţi trimes pre osfinţie voastră la biserica noastră, pentru care foarte mulţămiţi săntem. Şi înţălăgănd cele ce ni să scrie de cătră Preosfinţie voastră, cu tot chipul de sălinţă adunănd pre toţi bătrăni vechi, ce s’au aflat aice la Cămpulung şi la alte sate de pin pregiur, şi s’au făcut mărturie după cum s’au putut, măcar că au fost oareş care înpiedicări, însă nu dispre noi, ci dintr’un felvaltăr (1) niamţu ce avem în sat luătoriu de samă s’au pricinuit, prepuind pe Kir Ioniţă de spion, l’au făcut de an umblat odată pe la Cernauţu areştuit, şi apoi s’au întors iarăş la noi de s’au isprăvit trebuinţa, dară cu toate aceste s’au făcut, şi încredinţăndu-să cu pecete Cămpulungului şi cu alte întărituri dregătoreşti, să trimete rugăndu-ne să fie primită şi luată în samă de bună slujbă. Şi pe lăngă aceasta înţălegăndu de multă bunătate şi evlavie ce creştinească a evghenii Pre voastre şi din trecută vreme de cănd erai la Moldova, jar mai vărtos din adiverinţăle ce ne-au dat Kir Ioniţă, încredinţăndu-ne cu totul, şi prin îndemnare şi sfatul ce am avut m’am socotit şi am trimes şi on copil anume la pre osfinţie voastră, pentru carele pre mă rogu fie bunătate pre osfiinţiii voastre [286]ca să fie primit ca unul ce după cercetare ce s’au făcut dintr’atăţa oameni bătrăni, a fi oareşcare neam - să dovideşte, care copil păr acum moldovineşte binişor - şi nemţeşte păr la al triile glasu (2) au eşit, şi cu adevăr din şcoală l’am luat, şi l’am trimes nădăjduind că la acele locuri, de va fi cuprinsu cu mila pre osfinţii voastre, poate şi în alte limbi care să vor socoti a fi de trebuinţă să înveţe, şi nemţeşte mai mult poate să-ş înputernicească, pentru carele mă rog pre osfinţii voastre să fie cu milostivire şi mare pomenire vei ave, fiind că sănt om cu casă gre şi cu copii mulţi, şi fiind că cu adevărat noo ne-au părut pre piste putinţă şi cu mare durere şi maică-sa cu multă plăngere s’au dispărţit de cătră dănsul, nu pentru alta, ce pentru depărtare locului, dar ce să facem pentru procopsala învăţăturii şi norocirii lui săntem săliţi a răbda toate, şi nădăjduim cătră Dumnezeu că peste scurtă vreme om vide pe Pre osfinţie voastră iarăş la scaunul Moldovii. Pentru care purure rugători săntem ca să fim norociţi rămăind. Al pre osfinţii voastre pre plecat şi supus poruncii. diiacon Gavriil Grămadă. Şi mă rog să aibă voe copilul a-m scrie căte odată prin poştă la Eşu cum să află ca să ne măngăem cu scrisoare luănd. şi pentru mai buna pliroforie trimet şi această însămnărică de cursul neamului. [287]<199>1800 Septemvrie 4. Ioniţă Mercăş zălojeşte lui Ariton fon Pruncu o falce şi jumătate de loc pentru 22 de lei, stipulînd că dacă nu va da banii la Sf. Gheorghe, moşia să rămîe de istov a lui Pruncu. Zapis. Adică eu mai gios iscăltu dat’am adevărat zapisul meu la măna Domnului Ariton fon Pru(n)cu (1) din oraşu Sucevii, precum să să ştie, că de nimine sălit nice asuprit ci de a me bună voe am zălojit 1 falci şi giumătat(e) de loc peste Izvorul alb drept 22 de lei nemţăşti şi sorocu am pus ca să dau aceşti bani la sfeti Gheorghi, iar nedăndu bani la soroc să rămăe moşie de istov a Dumisale, iară de i-aş da la soroc, dumelui tot să cosască pe acel an, şi pentru credinţa am pus degitul. Cămpulu(n)gu în 4 Săpt. 1800. Ioniţă Mircăş Această scrisoare s’au făcut înainte noastră ci am iscălit Ion Tudurian, vornic Simion Şandru giurat Petre Palaghioi giurat. [288]<200>1800 Noemvrie 5. Diaconul Miron Ciupercovici şi vornicul Gligore Cocîrţă din Fundul-Moldovei aflînd un zapis vechiu pentru un loc din Cîmpulung pe care se află casele tîrgului, trag pe Cîmpulungeni la judecată şi apoi se învoesc ca Cîmpulungenii să le dea, în schimb pentru locul acesta, muntele Opcioara. Adică noi cei mai jos iscăliţii răzăşi şi moşinaş din tărgul Cămpulungului moldovenesc, dat’am adevărat şi încredinţat zapisul nostru la măna dieaconului Miron Ciupercovici şi la măna lui Gligore Cocărţă, vornic din Fundul Moldovii, precum să s(ă) ştie că găsăndu-ş mai sus numiţii on zapis a moşilor săi pe o moşie ce să află în mijlocul tărgului Cămpulungului pe care moşie sănt casăle tărgului Cămpulungului, şi eşind mai sus numitul dieacon Miron Ciupercovici cu zapisul la cinstita K. K. judecătorie Sucevii, fiind că era mai sus numitul loc în măna noastră a Cămpulungenilor de multă vreme, şi dănd jalobă şi făcănd cerere şi rugăminte la cinstita judecătorie, ca să binevoească a să face dreptate să easă la măna sa moşia mai sus arătată, şi făcăndu-se cercetare di amănuntul dila cinstita judecătorie, s’au găsit pren zapisă şi scrisori ce-au avut numitul dieacon la mănă cu bună dovadă cum că iaste dreaptă moşie moşilor săi, deci noi neavănd nimică a răspunde, am făcut învoire cu diiaconul şi i-am dat schimbu pentru locul mai sus arătat on munte care să numeşte Opcioara Mănăilii cu hotarăle lui dinprejur, adică începere hotarului din pieatra Traţcăului spre răsărit în vale în obărşie Tătărcii şi Tătarca în vale pănă ce încungiură picioarele Alecsăi, şi apucă părăul la deal, care părău curge de supt Mănăilă, şi apucă pren dosul Mănăilii, şi esă în capul Opcioarii unde să hotăreşte cu Mănăila pren nişte pietre ci să chieamă Pietrarul, şi apucă on părău la vale ce curge alăture cu Dadul, muntele dieaconului, şi dă în Tătărcuţă care curge alăture cu muntele Tatarca în dial pan ci esă iarăş în pieatra Traţcăului, de unde s’au început, şi acest munte Opcioara, mai sus numita, am [289]dat’o mai sus numiţilor de bună voea noastră, neasupriţi de nimene, ca să le fie dreaptă ocină şi moşie, lor, fiilor lor, nepoţilor şi strănepoţilor în vecinica vreme, neasupriţi şi nesupăraţi de nimene, pentru care munte am luoat şi noi schimbu locul de supt casăle tărgului, care au fost drept a numitului dieacon şi Gligore Cocărţă, iară vecinică ocină şi moşie în veci de veci tărgului şi norodului Cămpulungului, şi pentru aceasta înştiinţăm şi rugăm pre cinstitele judecătorii şi scaune unde s’ar arăta acest zapis să s(ă) ţie bine în samă că cu dreptate s’au dat, şi noi încă am căpătat zapis dela mai sus numiţii dieacon Miron şi Gligore Cocărţă şi pentru aceasta am iscălit şi am întărit cu pecete tărgului Cămpulungului Moldovenesc şi am iscălit. In 5 Noemvre 1800. [290]<201>1801 Fevruarie 5. Mărturia locuitorilor din Cîmpulung pentru proprietatea unei moşii de pe Salatruc din Vamă, pe care a fost cumpărat-o Gheorghe Mercăş dela Pavel Ciotul din Vamă şi pe care a luat-o apoi arhimandritul Venedict din mănăstirea Moldoviţa fără judecată dela Mercăşeni şi a dat-o Vămenilor. Adică noi lăcuitorii din Vatra Cămpulungului cei mai gios iscăliţi, adeverim prin această mărturie ce dăm la măna Mercăşenilor Ioniţă şi Vaslie şi verilor lor, precum ştim şi mărturisim pentru moşie din Sălătruc care au fost cumpărată de Ghiorghe Mercăş după cum arată şi zapisul de la un Pavăl Cioutul din satul Vama, deşchisătură din pădure verde pe hotarul Vămii, însă din izvorul Cozănii în sus păn în Izvorul epii, şi cu Arşiţa pănă în Ascuţita ce mare, şi cu o rogojină din gios de pomi, ce-au ţinut’o popii, din izvorul pomilor în sus pănă în obărşie Izvorului pănă deasupra Sperlii, şi aceste moşii le ave la stăpănire vecinice ca nişte ocine după cum era volnici fiişte care a-ş face moşie den deşchisătură din pădure, şi ştim cum că acel Pavăl de multe ori la nevoea sa, s’au agiutorat cu bani dela Ghiorghe Mercăş den Cîmpulung, şi vănzăndu-i această moşie mai sus numită însă după învoeala şi adetul ce-au avut şi Vămenii cu mănăstire Moldoviţa căte 2 ocă de ceară pe tot anul, aşe au dat şi Mercăşenii pănă cănd au trăit Ghiorghe Mercăş, deci murind Ghiorghe, au rămas moşie la ficiorii săi Stefan şi Ioniţă, şi după şi acelora moarte au rămas iarăş la al 3-le rănd de feciori adecă la Ioniţă, Petre şi Toader, şi cu ace urmare au stăpănit şi ei pănă la venire Kesaro: Krăeştii înpărăţii, şi sculăndu-să on arhimandrit anume Vineiadict, au luoat moşiile dela stăpănire Mercăşenilor fără judecată, şi au dat’o Văme(ni)lor, şi neci banii, adecă cumpărătura, nici deschisătura n’au înturnat Mercăşenilor înapoi, şi noi mai gios iscăliţii, or unde am fi întrebaţi, putem mărturisi în frica lui Dumnezău, deci pentru credinţa căţi am ştiut scrie, ne-am [291]iscălit, iar căţi n’am ştiut iscăli, ne-am pus degitul pe sămnul sfintei cruci. Cămpulung moldovinesc în 5 Fev. 1801 vechi Kălindar. Această mărturie s’au făcut înainte noastră şi am încredinţat cu pecete tîrgului Cămpulungului + Vasile Ciucălău vornic + Petre Palaghioi giurat + Ioniţă Lehaci giurat + Andrii Răescul giurat. Petre Hurghiş din Cămpulung, bătrăn. Miron Caş ot Vamă + Petre Chiruţă tij Vamă + Toader Sabie, Cămpulungean. Ioniţă Şalău Cămpulungean. Ioniţă Palaghioi tij + Ion Cătana tij + Grigore Cimbru + Grigore Zmucilă. Toader Medrihan. Simion Şandru + Petre Popăscul. Costandin Prundean. Ioniţă Crăciunescul. Vasile Echim. Niculai Lacatăş, Ioniţă Cimbru. Costandin Sabie. Stefan Giosan. Grigore Sandul. Stefan Năsăoiul. Ghiorghe Grămadă. Stefan a Diaconiţii. Ioniţă Popăscul. Ioniţă Uliean. Nistor Perţul. Vasile Lucan. Petre Erhan. Iacob Erhan. Pentelei Liţul. Ioniţă Arinu. [292]<202>1801 Maiu 1. Toader Leuştean cu soţia şi feciorii săi zălojeste un runculeţ la părăul Praşcăi lui Ioniţă Leuştean pentru 40 de lei pe 10 ani, şi după aceşti ani să rămîe locul atîta timp în stăpînirea lui Ioniţă, pînă nu i se vor întoarce banii. Adicăte eu Toadiru Leuştean dinu Fundul Moldovii dinu preună cu soţul meu Măriuţa şi cu ficiorii mei Ionu, Vasile, dat’am adivărat şi încredinţat zapisul meu la măna nepotului meu Ioniţă Liuştanu, tot dinu Fundulmoldovii, precum să să ştie că i-am zălojit on runculeţu di cosit şi di păscut la părăul Praşcăi, şi tocmală am avut drept 40 lei bani vechi, şi amu luat bani eu Todir Leuşta(n) patruzăci di lei în măna me, şi i-amu zălojit acestu runculeţu pe zece ani, şi după trecere anilor să aibă voe Todiru Leuşt(an) sau ficiorii săi a da acii patruzăci di lei şi să fie moşie adică slobodă, iară nedăndu banii după ci oru trece acii zeci ani, să fii moşie tot la stăpănire nipotului meu Ioniţă pănă căndu a da banii, şi hotarul moşii să începe dinu apa Moldovii, apucă părău Praşcăi la de(a)ln pănă întro movilă, şi dinu movilă margine pădurii pănă în vărfu Ru(n)cului, şi pogoră în vale tot pi margine pădurii pănă în gura plăiuţului tot pogoră în vale după cum să hotăreşte cu alui Pentelei Leuştanu pănă în apa Moldovii, şi apa în giosu pănă în părău Praşcăi di undi s’au şi pentru credinţa ne-(a)m pus şi degitile pre anume. Mai 1 let 1801. + eu Todir Leuştan am zălojit. + eu Ioniţă Liuştanu amu cumpărat. + eu Ioniţă Gliga m’am tămplat. + eu Iacob Liuştanu amu fost faţă. + eu Vasile sin Leuştanu. + eu Gligori Cocîrţă vornic din Fundul moldovii înainte me s’au făcut şi amu întărit şi cu pecete satului. [293]şi eu Iacob Teodorovici diiac ot Vamă m’am întămplat la acest zapis. eu Iftimi . . m’am tămplat şi am scrisu cu zisa numiţilor mai sus. [293]<203>1801 Main 16. Un Ioniţă mărturiseşte că la dînsul a fost întunecată cîtăva vreme moşia nepoţilor săi Vasile şi Gheorghe Mircăş, deci trăgîndu-l aceştia la judecată şi la cercetarea bătrînilor, a fost judecat să dea moşia în stăpînirea nepoţilor şi să le facă zapis pe ea. Zapis. Adică eu mai gios iscălit din Vatra Cămpulungului moldovinesc am dat acest adivărat şi încredinţat zapisul mieu la măna nepoţilor miei anume Vasile, Ghiorghie, ficiorilor lui Ioniţă Mircăş tot din Cămpulung, precum să s(ă) ştie că avănd ei o bucăţică de moşie, partea mamei lor Marie, cari moşie să numeaşte pi Vale casălor, strîmtura şi lazul, cari ace moşioară au fost întunecată în cătăva vreme, neavănd cine o căuta, şi pi urmă sculăndu-se aceşti numiţi Vasile, Ghiorghie, nepoţii mei, partea mamei lor căutănd şi trăgandu-mă la giudecata şi cercetare bătrănilor, m’au dat dreptatea ceea ca s(ă) rămăe această pomenită moşie la stăpănire lor, precum şi eu iscălitul le-am dat adivărat zapis di stăpănire la mănă, ca s’o moştinească, care şi hotarăle aceştii moşii întru acesta chip să încep şi să închee: întăi să numeşte strămtură şi Iazul din gios di alui Grămad(ă) pănă în părăul lui Brănzilă şi drept în Vale casălor şi aşe s’au închieat [294]hotarăle aceştii moşii, şi eu iscălăul le-am dat zapis ca să o stăpănească ca pe o dreaptă ocină şi moşie în veci di veci nerăscumpărat(ă) di cătră nim(e)nea. Iară care s’ar mai scula piste acest zapis, să nu li s(ă) ţie în sam(ă) ori la ce giudecată s’ar întămpla, ci s(ă) fie di certare, care şi pentru credinţa m’am iscală num(e)le şi degetul am pus. Cămpulung moldovinesc 16 Mai 1801 Insă şi aceasta să s(ă) ştie că noi stăpănăorii să n’avem di atăta a mai supăra pi unchi(ul) nostru, nici copii lor, că drept parte noastră ni s’au venă la mănă. Mai 16 - 1801. Cămpulung mold. Şi aceasta sau făcut înainte noastră iscăliţilor şi am întărit cu pecetea satului Cămpulungului moldovinesc. Vasile Ciucă(lă)u, vornic Petre Palaghioiul, giurat Andrii Răescul, giurat Ion Lehaci giurat Şi eu am scris cu zisa dumisale numit Ioniţă diiac Hristodor Papa Hrist, Cămpulung. [295]<204>1801 lunie 30. Cîmpulungenii se jeluesc la Kraizcomisariatul din Suceava că ei ţin poşta pînă la Dorna şi fac beilicul pînă la Vamă şi nu au nici un ajutor de nicăiuri, deci se roagă să li se mai uşureze acest beilic. Cătră Pre cinstit K. K. Kraizcomesariiatul ţănutului Sucevii. Pre plecată jalobă. Noi cei mai gios iscăliţi jeluim mili şi bunătăţi cinstitului dom(nului) Kraizcomesăriiatul ţănutului Sucevii asupra greutăţii pentru poştă care avem asupra noastră, fiend că noi ţănem poşta de aice pănă la Dorna, şi Sadova, Pojorăta, Fundul Moldovii nice on ajutor nu ne dă, deosăbit că cărăm de aice pănă în Vamă cu carăle şi cu cai cele ci trebue, adică purtăm beilicu şi nice on ajutor de nicăiri n’avem, la care rugăm ca să avem milă pentru că n’avem cu ci să mai purtăm, să ni să mai uşurezi din beilicu aista. Cămpulung în 30 Iunie 1801. Ion a Mercăşoai. Petre Popăscu. Vasile Mercăş. Nichită Grămadă. Niculai Liţu. Grigori Lihaci. Toader Ustănar. Toader Tudurănu. şi tot satu. [296]<205> 1801 August 1. Lupul Cozma vinde piitor o bucăţică de moşie lui Coca Burduhosul cu opt lei bani vechi şi iscăleşte zapisul împreună cu soţia şi cu 4 ficiori. Zapisul e întărit de vornic şi de patru juraţi. Zapis. Adică eu Lupul Cozma din Cămpulung moldovinesc dat’am adivărat zapisul meu la măna Cocăi Burduhosului, precum să s(ă) ştie că i-am văndut o bucăţa di moşie din levada casăi, anumi dispre levada numitului Cocă, cari hotar s’au început din dămbu di la m(o)ară şi mergi în sus alăture cu moşie numitului Cocă pănă înainte casăi Cocăi, cari pentri levezi sau pus uleţa hotar, şi i-am vă(n)dut’o piitor în veci di veci, ca să-i fie lui ocină şi moşie di stăpănere, lui şi ficiorilor lui şi nepoţălor, în vecinica vreme, şi tocmală am făcut drept 8 lei bani adică optu lei bani vechi, cari bani i-am luoat toţi în măna me, iară di s’ar scula ciniva din n(e)amurile mele sau din f(ici)orii mei, ori la ci giudecat(ă) s’ar întămpla, să nu le să ţăe în samă, ci numitul cumpărător să stăpăne(a)scă cu paci pintru mai adivărat(ă) credinţa am pus degitile no(a)stri. Cămpulung A(u)gust 1 - 1801. + eu Lupul Cozma am văndut. + eu Todosăe soţ am văndut + eu Vasile sin am văndut. + eu Ion sin. + eu Toader sin. + eu Costan sin. + eu Toadir Cozma am voit Coca Burduhos stăpănitor şi aceasta s’au făcut şi am iscălit. Ion Popăscu m‘am tămplat Irei Ioan Grămadă. Vasile Dima vornic. Grigore Merălă giurat Ion Lehaci giurat Stefan Merăuţoi giurat Ghiorghie Răesc(ul) giurat. [297]<206>1801 Noemvrie 12. Petre Gheorghescul cu soţia sa vinde peitor lui Ciupercovici, protopop de Cîmpulung şi paroh din Fundul Moldovei, o casă cu livada pe preţul de 40 de lei şi preotul să-i şi pomenească în biserică. Zapis. Adică eu di giosu iscălitul di înpreună cu soţul mieu, de nimini siliţi, nice asupriţi, ci de bună voe noastră, am dat adivărat zapisul nostru de vănzare la măna sfinţii sali părintelui Gavriil Ciupercovici, protopop Cămpulungului moldovinesc şi paroh la satul nostru Fundul Moldovei, precum să să ştii, că i-am văndut casa cea veche cu livada pănă undi am dat Saftei, cari am ţinot’o fată de suflet, şi i-am dat şi ei o casă cu patruzăci de prăjini de loc, după cum îi arată zapis(ul), şi acest locu ci l’am văndut preutului să hotărăşti pi din sus cu locu Gligenilor, hotarul să începe din drum şi apucă la dial spre miazăno(a)pte, alăture cu moşia Gligăi, pe undi s’au pus şi petre hotar, pănă undi să tălneşti cu loc(ul) ce am dat fiicei-mei mai sus numite, şi apucă dreptu curmezăş livezăi, pi undi s’au pus şi petre hotară spre răsărit pănă în loc(ul) Liţenilor, undi s’au pus iară piatră hat, şi apucă spre amiazăzi alăture cu locul Liţenilor şi cu a Lihăcenilor şi pogoară pănă în drum şi apucă drumul în sus spre sfinţit pănă undi s’au început hotarul . . şi am văndut’o peitori în veci de veci, nerascumpărată despre noi şi despre fii noştri şi despre toate niamurile că iaste dreaptă moşie a noastră, ş’(a)u fost cu ştire tuturor, şi să o stăpănească preut(ul) mai sus nunit cumparătoriu cu pace, el şi fii săi, nepoţi, strănepoţi în vecinică vreme, că i-am văndut’o cu voea noastră la slăbăciune şi la neputinţa noastră cu tocmală drept 40 lei, bani nemţeşti, adică patruzăci lei nemţăşti, şi să ne şi mai pomeniască la sfănta besercă, şi banii i-am luat toţi deplin în mănule noastre, fiindu că cu 20 lei i-am fost preotului datoriu mai de înainte vreme înprumutăndu-ne la [298]nevoe noastră, şi 20 lei am luat acmu la facire zapisului ca să cumpărăm ci ne trebui de comănd, că am rămas la slăbăciune şi la neputinţă, şi nu săntem vrednici a stăpăni casa sau moşia, şi cine s’ar ispiti din fii noştri, sau fiişte carile din niamurile noastre ca să smintească din stăpănire casăi şi a locului pe mai sus numitul cumpărătoriu, să fii supt blăstăm neertat, şi ori la ce giudecată ar eşi, să nu li să ţii în samă pentru aceasta rugăm pe cinstiţii giudecători, ca acestu zapis de vănzare să să ţie în samă şi să să întăriască, măcar n’am pute fi noi de faţă, fiind că săntem slabi şi neputincioşi căt nu putem eşi din casă afară, dară au fost vornicu de faţă şi cu alţi săteni cari s’a pusu pe anume. In Fundul Moldovii 12 Noem. 1801. eu Gavril Ciupercovici protopop cumpărătoriu + eu Petre Gheorghesc(u) vănzătoriu + eu Măriuţa soţ tij + eu Ioana sin Petre Gheorghesc(u) + eu Măriuţa sin tij + eu Irina sin lor tij şi acestu zapisu s’au făcut înainte noastră cari ni-am pus numile şi de(gi)tile şi s’au întărit şi cu pecete satului. + eu Grigori Cocîrţă vornic ot Fundul Moldovii am fost faţă. + eu Ioniţă Gliga giurat şi răzeş tij. + eu Ioniţă sin lui To(a)dir Lehaci, sătian şi răzeş. + eu Iacob brat tij + eu Simion Liţu tij + eu Chifor Căzac tij + eu Vasile sin Ioniţă Ţămpău tij + eu Iacob Cămpan tij + eu Ion Salahor tij + eu Măcarii tij + eu Nistor Flam tij + eu Nichita A(n)dron(i)cesc m’am tămplat + eu Ioniţă sin Petre Ursachi. [299]şi am scris cu zisa vănzătorilor mai sus numiţi Grigori Hasnăş. [299]<207>1801 Noemvrie 18. Gherasim Faraon cu soţia şi cu ficiorii săi, feţi şi fete, avînd o casă de vînzare, întreabă toate neamurile de nu o cumpără, şi necumpărînd-o acestea, o vinde lui Chifor Cazacul cu 37 de lei, bani nemţeşti. Zapis. Adică eu mai gios iscălitul anumi eu Ghirasim Faraon din satul Sadova şi înpreună cu soţu-meu Marie şi ficiorii noştri, feţi şi fete, dat’am adivărat şi încredinţat zapisul nostru la măna lui Chifor Căzacul din satul Moldova, precum să să ştie că i-am văndut o casă a me di pi Moldova, ci am făcut’o eu cu soţul meu pi moşie di la Nichita Andronicescul, a socrului meu, cari hotară ai moşii să încep din părău şi să hotăreşti cu moşie lui Toadir Cazacul, şi din părău drept la de(a)l supt co(a)stă întro pe(a)tră statornică, şi din pe(a)tră pi di la de(a)l pe undi-i pus gardul ogrăzii, şi ograda înprejur pănă iară în părău di undi s’au început hotarăli, şi aşe iaste hotărătă înprejur, drept casa şi moşie i-am văndut’o în veci di veci nirăscumpărată di cătră noi nici di cătră ne(a)murile no(a)stri drept (rupt) avut 37 di lei bani nipţăşi (!) cari acei bani i-am luot (!) toţi diplin în măna me, fiind că eu am altă casă a me la Sadova, cari noi mai sus vănzători ne-am întrebat toati ne(a)murile no(a)stri şi nici unul nu s’au aflat ca să o cumpiră (!) fără numa mai sus numitul cunpărător Chifor, iară di s’ar scula ciniva din ne(a)murili no(a)stri ca să o sco(a)tă, [300]să nu-i să ţie în samă ori la ci judicată s’ar tă(m)pla şi pentru mai bună încredinţar(e) ne(a)m iscălit(u)-ni şi ne-(a)m pus degitili noastri ca să să creză, şi s’au întărit cu picete Sadovii. let 1801 Noem. 18 zile. + Gherasim Faraon vănzător. + Marie soţu. + Damaşchin sin. + Ioniţă sin. Iile Bălan vornic ot Sadova Ioniţă Coca giurat Apostol Chechiriţă Stefan a Petri Toadir Străjer ot Pojorăta eu Porcul ot Pojorăta eu Ghiorghi Chechiri(ţă) şi eu am scris cu zisa numiţilor mai sus scrişi şi di scris 20 grăiţari. dascăl m’am tămplat. [301]<208>1802 Februarie 22. Paraschiva, fata Lupului Şandru vinde cea mai veche moară din Cîmpulung diaconului Constantin Grămadă cu 172 de lei bani împărăteşti, fiindcă sfinţia sa de doi ani de zile o ţine cu toate şi o hrăneşte şi făgădueşte cum că şi pănă la moarte o va ajutora cu toate cele trebuincioase trupului şi sufletului. Zapis. Adică eu mai gios iscălita dat’am adivărat şi încredinţat zapisul mieu la mîna sfinţii sale părintelui Constantin Grămadă, diiacon, răzeşi şi lăcuitori de aici, precum să să ştie, că de nimine silită nici asuprită, ce de a me bună şi slobodă voe, am vîndut moara me cari o am de la tatăl mieu jumătate şi jumătate am cumpărat dela Ioniţă Măndrilă şi tocmala mi-au fost 172 de lei bani înpărăteşti, şi fiindcă sfinţie sa mai înainte au muncit cu slugile sale şi au cheltuit şi din pungă 30 de lei de au făcut un iaz, cu care au abătut apa la această moară a me, şi mi-au mai dat şi 5 mierţă de păine, de m’am hrănit la vreme de nevoe, de mi-am mai ţinut vieaţa şi la toată nevoe me nimine din niamuri nu m’au ajutorat, nici mă ajutorează, eară sfinţie sa de doi ani acmu de cînd mă ţine cu toate, şi nu mă lasă, ci mă hrăneşte şi toate ce-m lipseşte îm dă, şi iarăşi făgăduindu-să cumcă şi pănă la moarte me cu toate cel(e) trebuincioasă precum sufletului aşa şi trupului mă va ajutora. Drept aceasta am socotit cumcă cu dreptul este să-i vănd sfinţii sale, că-m este mai bun şi de cît un neam, şi mai vîrtos că din neamurile me(le) nice unul nu este harnic să o tocmască sau să-m de atîta cît îmi dă sfiinţie sa, pentru aceasta am vîndut’o în preţul di mai sus arătat să-i fie sfinţii sale, fiilor, nepoţilor şi strănepoţilor săi, în veci nerăscumpărată de cătră nice un neam al mieu, ce să-i fie ocină şi dreaptă cumpărătură şi moşie. Iară de s’ar întămpla că n’ar ave voe sfinţie sa părintele diiaconul dela stăpăniri sau dela alt cineva a tocmi moara [302]şi a o stăpăni, să aibă pentru banii de sus arătaţi moşie care o am pe Izvorul lui Şandru, în vecinica stăpănire a o lua, şi eu să nu am cuvănt de răspundere a zice, si la facire zapisulu(i) am luat toţi banii în mînă pentru aceasta (rupt) pe cinst. judecătorie Cernăuţului ca să binevoească a pune acest zapis la Tabula ţării, fiind această moară veche şi întăi în Cămpulung. Cămpulung în 22 Fevruarie 1802 + Paraschiva fata Lupului Şandru vănzătoare. Constantin Grămadă stăpănitori. Vasile Mîndrilă paroh am fost martor. + Grigori Sabie am fost martur. şi eu am scris cu zisa amînduror părţilor şi am iscălit Iosif Tăutul K. K. dascal. [302]<209>1802 Maiu 18. Simion Şandru, slab de bătrîneţe şi de beteşug, rîndueşte cari părţi de loc au a se vinde după moartea sa ca să fie comîndat şi dă această scrisoare soţiei sale Paraschiva, ca să-i fie de apărare împotriva neamurilor. Dieată şi hotărîre. Eu iscălitul văzăndu-mă slab de bătrăneţă şi şi beteşug şi socotindu-m săvărşitul vieţii, pănă încă fiind în fire, am făcut această scrisoare la măna soţului mieu Paraschiva să o stăpănească ca pe o adevărată scrisoare asupra celor mai gios arătate adică tămplăndu-mi-s(ă) moarte, să aibă a vinde cas(a) şi să mă comăndi, şi o grădină căt slujeşte hotarul ei, să fie dat(ă) spre vănzare pentru comănd şi grădina să numeaşte pi Izvorul lui Şandru ce s(ă) hotărăşte pi din sus [303]cu Vasile Morariul, iară pe di la deal cu soromea Aniţa şi hotarul aceştii moşii aşe să închei adică din hotarul cari s’o pus pe moşie Aniţăi în vale drept pănă în capul dămbului, şi din capul dămbului drept în apa părăului, iară cele lalţi cari or rămăne, o rămas soţului mieu Paraschivei să s(ă) hrănească pănă va ave zile, iară din neamurile mele să no aibă a răspunde asupra soţului mieu nimică pentru moşii sau altele, că dreaptă partea lor li s’o venit după drept precum s‘a căzut, cari eu mai gios iscălitul am dat aceasta la măna numitei Paraschivei, ca or la ce giudicat(ă) în protiva neamurilor să-i fie di apărare, aceasta încnedinţăz prin iscălitura numelui mieu. Cămpulung mold. 18 Mai 1802 + Eu Sămion Şandru am dat la măna soţului mieu Parasca. şi noi am fost. faţă şi ne-am iscălit. Grigori Sabie am fost faţă. Ghiorghi Liţul tij Toader Măndrilă tij. Ierei Vasile Mîndrilă, am fost faţă. [303]<210>1802 Maiu 22. Simeon Şandru desfăşură mai pe larg dispoziţiile sale testamentare privitoare la comînd, sărindare şi la moştenirea soţiei sale, arătînd înaintea neamurilor prezente şi a martorilor, cum a agonisit averea ce rămîne după el. Dieată. Mai gios iscălitul din Cămpulung moldovinesc răzăş şi moşinaş dau adivărat(ă) scrisoare mea la măna soţului mieu Paraschiva, cu care scrioare sau dieată să fie volnică şi nesmintit(ă) a [304]stăpăni şi a vinde lucruri sau moşii după moarte me, că fiind eu iscălitul bolnav un an şi mai mult, din cari văzăndu-mă că nu este în putinţă să mă rădic, ci să mă apropii cătră sfărşi t, şi pănă fiind încă în fire am chemat pe toate neamurile mele la această scrisoare să fie faţă a să iscăli, osăbit şi alţii care pe anume să află mai gios iscăliţi, adică după moarte me, soţul mieu Paraschiva să văndă casa cu livada ei precum stă gardul după haturile cinstitei comisăi, neavănd ficiori să le stăpănească şi să ne pomenească, să le vănză să mă comănde, osăbit o grădină di loc iară să o văndă, să-m dei sărindari, cari grădină să află pe Izvorul lui Şandru, iară celelalte moşii să le stăpănească şi să s(ă) hrănească păn va fi în pu(te)re, iară la slăbie sau neputinţă bătrăneţelor ei ca o fimei slabă ce s’ar pute pricepe să fie volnică asu(pra) moşiilor ei ce-ar vra cu dănsele, să nu fie oprită di neamurile mele fiind că parte lor le sau venit cu dreptul, iară cătă moşie mai mult au fost în stăpănire me, adivărat parinţăşti şi Şendreşti au fost, dar le-am răscumpărat cu soţul me(u) Paraschiva, fiind robite la streini, pentru cari mult am cheltuit şi ne-am dat osteneala tinereţelor noastre cu bou, cu cal, cu vacă şi cu bani şi alte lucruri din mănule noastre, iară cine s’ar scula piste aceast(ă) scrisoare din neamurile mele asupra soţului mieu Paraschiva a răspunde în protiva lucrurilor ei celor drept(e) şi clironomisirii ei, unul ca acela, la ce scaun sau stăpănire ar vra a bărfi, ace(a) bună şi cinstită stăpănire să fie milostivă a-l certa ca pe un netemători (de) Dumnezău, că şi eu iscălitul aducăndu-m aminte di zioa şi giudicata Domnului, fiind aproape cătră uşă, să nu rămăn supt răspuns cumplit, am dat adivărată scrisoare me la măna soţului meu Paraschiva înainte lui Dumnezău şi a oamenilor celor buni care s’au pus anumea, şi pentru mai mare şi bună credinţă ce am avut întri soţul mien mi-am iscălit numele şi degetul am pus pe sămnul sfintei cruci să s(ă) criază. Cămpulung moldovinesc 22 Mai 1802. + Eu Sămion Şandru am dat adivărat(ă) scrisoare de stăpănire la măna soţului meu Paraschiva. [305]Neamuri iscălite: Maria soră lui Sămion. Aniţa tij Toader Crăciunaş. Grigori sin. Sămion nepot. şi toate neamurile eu Grigori Sabie am fost faţă eu Toader Măndrilă tij. eu Ioniţă Olar tij. eu Gavril Măndrilă. tij. eu Apostol Drob tij. eu Vasile Măndrilă tij. şi eu fiind chemat de numit(ul) Sămion Şandru am scris din cuvănt în cuvănt precum mi-au arătat. Hristodor Popa Hrist. [305]<211>1802 Main 22. Simeon Şandru dărueşte preotului Vasile Mîndrilă o moşioară, pentru ca acesta să-l pomenească pe dăruitor şi pe soţia sa, să slujească un sărindar şi să poarte de grijă de văduvă pînă la moartea ei. Danie. Precum că eu iscălitul, fiind eu la slăbăciune, şi cunoscănd scurtare vieţii, aceasta să s(ă) ştie, că chemănd toate neamurile mele, am dat ştiinţă lor cu aceasta, că toată parte de moşie li s’au venit cu dreptate precum s’au căzut, iară din care vor rămăne după moarte mea, iasti o numită moşioară delniţă anume în gura Izvorului Şandru, ci stă pi din gios răzăş Grigori Birău, iară pi din sus cu alui Gavril Măndrilă tij din Cămpulung, cari moşie am dat’o unui nepot anume preotul Vasile Măndrilă întru acesta chip, să mă pomenească [306]şi pre soţul meu Paraschiva, şi răpausănd eu iscălitul, să aibă purtare di grij(ă) pentru soţul meu păn la moarte ei, şi să slujască un sărindar pentru ertare păcatelor noastre, cari moşie sau delniţă i-am dat’o la măna sfinţiei sale ca pe o dreaptă ocină şi moşie să o stăpănească în veci di veci, neavănd neamurile mele trebuinţă a răspundi asupra moşiei mai sus numite, mai ales că nu esti mie dat(ă) dela părinţi, ci am cumpărat’o cu soţul meu Paraschiva cu drepţi bani dela Iosăp Bălan, iară care din neamurile mele ar supăra pe numitul preot pentru această danie să fie di mare certare, şi or la ce giudecat(ă) să nu le s(ă) ţie în samă care pentru mai mare credinţă ne-am iscălit numele şi de stăpănire să . . fie. Cămpulung moldovinesc în 22 Mai 1802 eu Sămion Şandru am dat eu Paraschiva, soţie am dat eu Aniţa, faţă am voit pentru danie eu Sămion sin Aniţăi sora lui Sămion Şandru am scris Hristodor popa Hrist. [306]<212>1802 Iunie 5. Stefan Blanar aflînd un zapis vechiu al moşului său Istrati Floce, privitor la cumpărătura unei moşii dela Ilie Hilinton şi vroind să caute prin judecată acel loc, intervine la rudele sale să poarte cheltueala împreună cu dănsul şi apoi să împărţească moşia frăţeşte. Rudele refuză şi-i dau scrisoare, că căştigînd el moşia, ele nu vor cere parte din ea. Adecă noi cei mai gios iscăliţii, dat’am adevarată şi încredinţată vichilie noastră la măna vărului nostru Stefan Blanar din Cămpulung precum să să ştie, că găsind el un zapis a moşului nostru anume Istrati Floce, care zapis să află de [307]cumpărătură pe o moşie dela un Ilie Hilimon, care moşie să află în faţa Măgurii, stăpănindu-o un Andrieş Balan din satul Stupca, şi cercetănd acest văr a nostru mai sus numitul acest zapis cu amăruntul, şi socotindu-să el că n’ar lăsa acea moşie întunecată la măni străine, şi chemăndu-ne pe noi, pe toate neamurile lui, ca să stăm înpreună cu dănsul precum în giudecată aşa şi la toată cheltuiala ce s’ar face la scoatere acestei moşii, şi după scoaterea moşiei să avem a înpărţi frăţeşte, dar noi mai gios iscăliţi nevrănd a sta nici în giudecată nici la cheltuială, i-am dat această carte de vichilie la măna sus numitului Stefan, că de ar ave el o bună norocire de pe zapisul ce are în măna lui ca să scoată ace moşie cu toată cheltuiala şi osteneala sa supt stapănire lui, despre noi mai gios iscăliţi în veci să fie odihnit, iară mai sculăndu-ne noi mai tărziu ca să cerem parte de moşie dela numitul Stefan, ori la ce cinstiă giudecată de am merge cu vre un cuvănt de pără asupre lui, să nu ni să ţie în samă şi să fim de ruşine, ci despre parte noastră mai gios iscăliţilor în veci de veci să fie odihnit ca pi o dreaptă moşie lui, şi pentru mai bună credinţă ne-am iscălit numele şi porecla cu punere degetelor noastre pe semnul sfintei cruci. Cămpulung în 5 Iulie 1802. + eu Costan Leuştean am dat aceasta. + eu Andrei sin lui tij + eu Ioan brat tij + eu Gheorghi brat tij + eu Iacob zet lui Costan tij i nepoţi din Grigore Floce. + eu Ion Floce am dat această vichilie + eu zet Floce am voit. Am scris cu zisa părţilor Iosif Tăutul dascăl împărătesc. [308]<213>1802 Iunie 15. Gavril Şandru împreună cu soţia Maria şi cu învoirea tuturor nepoţilor dau de pomană finei lor Catrina Grămadă o moşioară în gura izvorului Malului. Zapis. Adică eu mai gios iscălit şi înpreună cu soţul mien Maria şi voia tuturor nepoţilor miei, am dat adevărat zapisul mieu la măna hinii mele anume Catrina, fata lui Ghiorghie Grămadă din Cămpulung, precum să să ştie că i-am dat o moşioară pomană şi danie ca unui ficior al mieu, neavănd eu copii, care moşioară să numeşte în gura Izvorului Malului, care pe din gios să hotăreşte cu moşia Şuiască, iară pe din sus merge pe obreje pănă în capul dîmbului, ce să hotăreşte cu Mercăşenii, şi de aice drept iuruga pănă în vale, şi aşa s’au închiet hotarul aceştii moşii, cari şi numita hină să aibă după dreptate a o stăpăni ca pe o dreaptă moşie în veci de veci şi ocină şi pomenire me, care pentru credinţă ne-am iscălit. Cămpulung moldovinesc în 15 Iunie 1802. + Eu Gavril Şandru am dat pomană + eu Maria soţ lui Gavril am voit dania şi aceasta s’au făcut înainte noastră giuraţi şi iscăliţi Ion Lehaci, giurat. Toader Urtaru fost faţă Ion Vranău tij faţă. Şi aceasta să să ştie că s’au cheltuit la facire zapisului cu scris(ul) 20 griiţari, osăbit un leu s’au dat pe băutură dela stăpănitorul zapisului. [309]<214>1802 Octomvrie 14. Carte de drum data de vornicia Cîmpulungului lui Gheorghe Piticar şi lui Ion Ungurean cari trec peste cordun în Moldova să caute oile ce li s’au furat din Runcul Creţelor. Mărturie. Aceşti oameni din Cămpulung anume Ghiorghi Piticar şi Ioan Ungurean şi înpreună cu sămbriaşii lor, mergu în parte Moldovii piste cordun ca să-şi caute o păgubire de vite, adică o sămă de oi ci li s’au luat din runcul Creţilor, şi pentru că sănt oameni cu dreptate li s’au dat această mărturie ca să nu fii asupriţi de nimene ori undi ar ave a mergi pentru această păgubire, la cari s’au şi întărit cu pecete tărgului. Că(m)pulung moldovenesc 14. Oc. 1802 Pecetea Cămpulungului. Grigori Sabie, vornic Iacob Sabie giurat Gavril Piticar giurat Stefan Mirăuţoiul giurat. coram me Şaiblein fervalter [310]<215>1802 Decemvrie 9. Pentelei şi Mihailă Liţu fac cerere la stăpănirea din Cămpulung să trimită pe fruntaşii Gheorghe Piticar, Ioniţă Miercăşoai şi pe Ioniţă Tudurean, ca să-i împace pentru o pricină de moşie, obligîndu-se a se ţinea de învoeală, altfel să fie pedepsiţi cu cîte 25 de beţe înaintea cănţălăriei şi să plătească şi 3 galbeni ştraf. Cerire. Cătră cinst. K. K. Stăpănărie scaunul Cîmpulung. Noi mai gios iscăliţii fiind că am jeluit de multe ori la cinst. scaun şi nu ne-am putut nice ca cum a ne învoi pentru o pricină de moşie care avem între noi, iară anume ne-am sfătuit aşa ca precinst. scaun să binevoiască a porunci lui Ghiorghe Piticari, lui Ioniţă Mercăşoai şi pe Ioniţă Tudurian ca să ne ee samă pentru pricina care avem, şi cum ni-or învoi acei fruntaşi şi săteni, aşa să ramîe, iară de ne-am mai scula o parte sau ala, să fim de gre răspundere şi să fim pedepsiţi cîte 25 beţe înainte cinstitei cănţălării, aşe ne-am apucat, asijdere şi 3 galbini ştraf să dăm, şi am pus degitile. Cîm, în 9 Dech. 1802. + Pintelii Liţu am pus degetul şi m’oi ţîne + Mihailă Liţiu tij aşa. vidit. Schandor controlor. [311]<216>1803 Fevruarie 18. Comisariatul din Suceava porunceşte grămăzii din Cîmpulung să-l ţie pe Ioniţă Mercăş ca vornic, şi pe Tudurianul ca jurat pînă ce va veni hotărîrea Kraisamtului în cercetarea contra lor, iar grămada să contenească cu toate adunările necuviincioase, cu întărtări şi turburări sub grea pedeapsă a zurbagiilor şi întărtătorilor. N. 267. Dela K. K. Kraiscomisariat ţănut. Sucevii. cătră grămada ot Cămpulung. Grămăzii prin aceasta înştiinţare să face, cumcă fărvaltăriei de acolo deodată să poronceşte, ca păr ce nu va sosi hotărîre K. K. Kraisamtului asupra cercetării se s’au făcut, pe Ioniţă Mărcheş ca vornic, şi pe Tudurianul ca giurat să-l ţie. Osăbit aceasta grămăzii cu toată tăria să poronceşte, ca de toate adunări necuviincioasă şi de toate întărtări şi tulburări supt gre pediapsă a zurbagiilor şi întărtătorilor să să continască, şi cătră stăpanire cu toată cinste şi supunere să să arete. Suceava la 18 Fevruar. 1803. Petrovici. [312]<217>1803 Noemvrie 2. Gavril Blănar cu soţia sa şi cu învoirea tuturor neamurilor, vînd Măriei Sale domnului fervaltăr Şaiblein o parte de moşie la Prelucă cu 23 de lei împărăteşti, şi-i dau zapisul întărit cu pecetea oraşului înaintea vorniciei. Zapis. Noi mai gios iscăliţăi, dat’am adivărat şi încredi(n)ţat zapisul nostru la măna Mării sale domnului Şaiblain, fervaltă(r) din Cămpulung precum să (să) ştie că de nimene nesiliţi(!) nice asupriţi, ci de a noastră bună voe i-am văndut o părtice di moşii, a me la Prilucă, adic(ă) din vărvul di undi să hotăreşti cu (mo)şie Ţămpeilor spre răsărit, trăgăndu-să în vale, adic(ă) cu tocmală drept 23 de lei, adic(ă) doozăci şi trei de lei bani înpărăteşti, care şi hotarul numitei moşii să începi după cum arată mai sus (urmează descrierea hotarului) şi această numită părtice di moşii am văndut’o numitului mai sus în vecinica vremi să o stăpănească şi ficiorii, nepoţii din neam în neam nerăscumpărată de noi căt şi de neamurile noastre, fiind toţi întrebaţi şi pentru mai adivărata credinţă ne-am iscălit şi am pus degitile. Cămpulung moldove(ne)sc în 2 Noem. 1803 + eu Gavril Blănar, vănzător. + eu Marie, soţ, fata lui Vasile Budă(i) vănzătoare. Şaiblat(!) fervaltăr Schaiblein Verwalter Käufer Şi acist zapis s’au făcut înainte noastră şi am iscălit şi am întărit şi cu pecete tărgului Cămpulungului moldovenesc. [313]Ioniţă Mircăş, vornic. Ion Popăscul, giurat. Andrei Răescu, giurat. Ioniţă Lehaci, giurat. Gavril Piticar, giurat. Ioniţă Palaghioiu, sătean. Grigoraş [313]<218>1804 Martie 6. Parohul Vasile Mîndrilă din Cîmpulung, neavînd copii, arată ce avere are şi face diată pentru soţia sa Todosia, fata Diaconului Constantin Grămadă, şi pentru fratele său Simeon. Dieată. Adică eu cel mai gios iscălit dau adivărată şi încredinţată scrisoarea san dieată la mîna soţului mien Todosie precum să să ştie că înpreonîndu-ne milostivul Dumnezeu pe amăndoi, care sănt opt ani, şi trăind bine unul cu altul, şi neavănd amăndoi nici casă de la părinţi, ne-am trudit amăndoi şi ne-am făcut doo casă, una cu pivniţă supt dănsa, care casă sănt pe o bucăţică de loc cumpărată dela Andrieş Nisăoiul cu drepţi banii noştri care sînt puşi în zapis, şi o şură de cară şi o căsuţă care să numeşte în loc de cuhne, şi acele toate le-am făcut amîndoi, şi fiind căsătoriţi adică de opt ani, şi neavînd copii, eu preotu Vasile Mîndrilă din preonă cu soţul mieu Todosie, fată diiaconului Constantin Grămadă, şi bolnăvindu-mă pănă la gura morţii, am socotit să fac dieată la mîna soţului mien Todosie, care de m’aş petrece din lumea aceasta, să nu rămăe soţul mieu fără scrisoare sau dieată la mănă, adică o casă să fie a Todosii, şi una a me, [314]şi din vite căte avem să fie tot înpărţătore, şi casa care va rămăne a me, să fie volnic fratele meu Simion a cumpăra, adică să mă comînde, şi de v’ar fi preot, şi va rămăne la parofie unde am slujit eu, să aibă a rămăne în casă învoindu-să cu soţul mieu Todosie, şi nemine să nu îndrăznească a supăra pre soţul mieu, fiind că toate le-am făcut amîndoi, ce să fie drept în doo, şi trăind pănă să va face Simion preot, să aibu a-i da o casă să rămîe la parofie în locul mieu, şi s’ar socoti soţul mieu că va trăi cu dănşii sau cu dînsul, bine ar fi, iar de nu, cum va la voe eai, şi rămîn al soţulai mieu de bine voitor. Cîmpulung moldovenesc în 6 Mart. 1804. Vasile Mîndrilă paroh am dat această dieată la mîna soţului mieu Todosie. [314]<219>1804 Martie 29. Carte de judecată dela vornicii şi juraţii Cîmpulungului în pricina Măriuţii şi a Ioanei, fetele lui Crăciun Gînscă, cu maşteha lor Luchiana pentru un loc. Dela vornicii şi giuraţii din Vatra Cămpulungului. Precum au avut giudecată înainte noastră Măriuţa, fata lui Căciun Gănscă, şi Ioana sora sa, cu Luchiana maşteha lor. Pricina lor întracest chip au fost, după moarte lui Crăciun Gănscă, fiind o bucăţică de loc pe Muncele, care a hotăreşte cu locul Bălăneştilor, şi în sus pănă unde să hotăreşte cu locul lui Ghirondi, însă căt iaste îngrădit. Şi pentru acest loc eşind la giudecată cu maşteha sa fiind aceste fete cu doi ficiori sănt făcuti cu femea dintăi, fata lui Dumitraşcu Timul, [315]acmu maşteha lor vra să tragă parte şi ea la copii aceşti mai mici, ce iau fîcut cu Gănscă, la care noi după arătările lor, am cercetat cu amăruntul această pricină, fiind mulţi săteni bătrăni adunaţi şi au mărturisit la giudecată sceşti bătrăni anume Simion Budăi, Ioniţă Piticariul, Niculai Piticariul şi Simion Crăciunescul, cumcă această livadă n’au fost alui Crăciun Gănscă moşie părinţască, ce au fost a fimei lui dată dela tatăl ei Dumitraşcu Timul - la care s’au socotit să să ţie la copii ce sănt făcuţi cu fata Timului, iar aceşti mai de pe urmă n’au trebuinţă, iară fiind că cei doi ficiori au avut parte tot din moşoara măne-sa la Bistriţă, şi unul murind, Grigori au văndut amăndoaă părţile, şi a lui şi a frăţăne-său, iar fetele n’au luat altă parte din moşiele depe măsa, şi aşa am socotit, această livegioară după hotarăle ce are, să fie parte fetelor după a Măriuţii şi a Ilinchei să înpartă în doaă frăţeşe, şi de acu înainte n’are maşteha lor treabă sau a scoate zapise vechi să nu să ţie în samă, căci s’au cerşut amu să scoată, şi nu l’au scos, şi dupre cum am socotit, am dat şi scrisoarea aceasta la măma fetilor pentru ştiinţă. 1804 Mart 29. + Eu Ghiorghe Piticar vornicel + Iom Tudurian, vornicel + Petre Samson, giurat + Simion Budăi, martor + Niculai brat + Simion Crăciunescul însă aceşti gineri alui Crăciun Gănscă au cheltuit patru lei cănd au îngropat pe soacra sa. La hotărăre aceasta s’au cheltuit doi zloţi cu hotarnicii şi cu scrisul. şi eu am scris după hotarăre. Gavril Diiac. dascăl. [316]<220>1804 Maiu 19. Mărturie în scris a lui Ioniţă Lehaci, că Ion Lehaci, căzănd la o pacoste cu Mariuţa Lehaci şi fugind cu dînsa, a mers Vasile Lehaci, tatăl lui Ion, la protopopul Vasile Clipici din Cîmpulung de a vestit aceasta, iar protopopul zicînd că fiind cuscrie mare, pravila nu sloboade căsătoria, a luat dela Vasile Lehaci doi boi mari gloabă pentru greşeala tînărului Ion Lehaci. Mărturie. Adicăte eu mai gios iscălit dat’am adivărat(ă) şi încredinţat(ă) mărturie me la măna lui Todir Ţă(m)pău dinu Fundul Moldovii, precum să să ştie că aşa ştiu şi mărturisăscu căndu o căzut Ionu Lehaci la o pacoste cu o fată anume Măriuţa, nipoată di sor(ă) Petri lui Ţimpău şi lui Dumitrşacu Ţimpău, lui Todir Ţimpău şi lui Ionu Ţimpău, tot nipoată di sor(ă), şi mergăndu Vasile Lehaci dinu Fundul Moldovii la acee vreme la Cămpulung la o(n) protopop anume Vasile Clipici di au făcut vestire că au fugit acel Ionu Lihaci sin lui Vasile Lihaci cu ace fată şi fiindu ne-(a)mu au (nediscifrabil) cuscrie mari, şi nu să cadi, că nu slobo(a)di sfănta pravilă, şi s’au dispărţit, şi au luat gloabă doi boi mari dila Vasile Lehaci, tata ficiorului o datu protopopului gloabă pentru ace greşală di s’au înpăcat, dară eu nu ştiu să fi luat dila alţii boi, ci ştiu şi adiverescu cu această mărturie după cum scrie mai susu că (au) luat dila Vasile Lehaci boi, şi aşa ştiu şi mărturisăscu şi me-(a)m pus şi degitul pre anume. 19 Mai 1804. + Eu Ioniţă Lihaci dinu Fundul Moldovii marturu. [317]<221>1804 Iulie 17. Carte de judecată a vornicului şi a juraţilor din Cîmpulung în pricina lui Grigori Grigoreanu cu feciorii lui Ioniţă Burduhosul pentru o bucată de moşie în Pecişte. Carte de judeca(tă), vini(n)du înainte noastră şi jeluindu Grigori Grigoreanu cum că ari o bu(că)ţă(că) de moşie cumpărată dela Ioniţă Burduhosu anume în Pecişti, cari ace bucăţăcă de moşie zice că nu vrau a-i da la stăpănire ficiorii Burduhosului, deci chemăndu-i faţă pe amăndoo părţăli, am întrebat pe ficioru Burduhosului, anume pi Coca, pentru ci nu vra a-i da moşie omului, el au răspunsu că omul n’ari treabă cu moşie lui, că de ar fi cumpărat moşie dila tatăl său, ar ave zapis de cumpăratură, şi l’am întrebat ai zapis, el au zis că zapis n’ari, şi noi am socotit că rău să leagă de moşie omului, ca di i-ar fi văndut moşie ar ave zapis, că moşie fără zapis nu să poati vinde, şi pentru aceasta am dat această carte să stăpănească Coca moşie cu paci, iară mai pe urmă rămăni la înţălepciune cinstitului scaun. Cămpulung în 17 Iuli 1804. Grigori Sabie vornic Gavril Lacatăş giurat Vasali Dima giurat Stefan Miruţoi giurat [318]<222>1804 Iulie 21. Carte de învoeală între Ioniţă Vîrşog şi Andrei Zugrav, ginerii lui Damaschin din Cîmpulung, făcută înaintea lui Gheorghe Piticar, rînduit la aceasta de scaunul Cîmpulungului, şi cine nu va ţinea de învoeală, să plătească 10 galbeni ştraf. Carte de învoială. Noi care mai gios neam iscălit, făcut’am carte noastră de învoială întra cista chip, avănd noi nişte părticeli de moşii, adică dela socru nostru Damaschin din Cămpulung, care moşii sănt anume una în Sadova, care această parte de moşii m’am priimit eu Ioniţă Vărşog ca să o priimesc parte supt stăpănire me, iară o parte de moşii iaste anumi în apa Bistriţăi în Oiţa, care aceasta parte de moşii m’am priimit eu Andrii Zugravul, adic(ă) fiind noi amăndoi giniri lui Damaschin, iară de ar mai întreci la o parte moşii mai mult decăt la alta, să avem a o înpărţi dreptu în doo, care aceste doî părţi di moşii au rămas după moarte socrului nostru Damaschin neînpărţite, iar acmu ne-am socotit şi aşe ne-am primit şi parte şi alta, şi di această învoire să avem a ne ţăne, iară care nu ne-am ţăne de aceasta făcută învoială, unul ca acela să fie de gloabă şi ori ce s’ar cheltui, să de toată cheltuiala, dar această învoire să nu să strice, iară pentru parte di(n) Sadova, socotim că ar fi mai mică, iară Ioniţă ce i-ar mai vini în Bistriţă o bucăţă de parte ca să să potrivască părţii, dreptu în doo să ei levada din gios, şi runcurile să înpărţim dreptu frăţeşti, şi pentru comăndul socrilor noştri iară frăţeşti să înpărţim dreptu în doo părţi, şi pentru credinţa ne-am iscălit. Cămpulung moldovenesc 21 Iuli 1814 + eu Ioniţă Vărşog m’am priimit + eu Andrii Zugravul tij m’am învoit coram me Schaiblein verwalter [319]şi mergănd la stare locului adecă la Sadova, am găsit drept 4 fălci de fănaţ, osăbit mai este şi puţintel runc păscătoare, care au rămas partea lui Ioniţă Vărşog, întracesta chip mergănd la Bistriţă la părăul Oiţa, au rămas livada dela părău Oiţii în gios tot a numitului Ioniţă Vărşog, în care livadă sănt 3 fălci, şi i s’au mai dat o falce dela vale de livada sa, în corn de gios, după care înpărţire i s’au plinit şi lui 8 fălci, şi hotarul să-i fie dela pod părăul Oiţii la deal, şi runcul pentru păscătură pentru cosire în gios au rămas tot a numitului Ioniţă Vărşog, iară dela părăuţ au rămas a numitului Andrei Zugra(v), cumnatului său, livada de 5 fălci şi pe lăngă Bistriţă şesul loc 8 fălci, şi runcu de păscut pe de la deal de livadă, pănă în părău Orăţii tot parte Zugravului peste părău Orăţii cu păscut cu cosit, au rămas a numitului Andrei Zugrav, şi noi aşe ne-am priimit şi ne-am învoit înaintea numitului Gheorghie Piticari, fiind rănduit dela cinstitul scaun. Şi care nu ne-am ţine de această mai sus numită hotarîre să fie de 10 galbini ştraf şi ori la ce judecată să nu să ţie în samă, aşe am iscălit şi degetele am pus. + Eu Andrei Zugrav m’am priimit de aceasta + Eu Ioniţă Vărşog do do de aceasta. [319]<223>1804 Iulie 24. Carte de judecată şi hotarnică pentru Gavril sin Stefan Dascalu şi Ileana, văduva lui Vasile Ciucalău, făcută de fruntaşii Cîmpulungului şi întărită de vornicie, în urma orînduirii scaunului de Cîmpulung. Carte de judecată şi hotarnică. După jaloba ci au dat Gavril săn Stefan Dascalu la cinstit K. K. scaunul Cămpulungului moldovenesc asupra Ileni rămasăi, cari au ţănut’o Vasăle Ciucălău ca să li să înparţă moşie ci iaste pe Izvorul Cailor şi la Petrişu pe cinci bătrăni, cari rănduindu cinstitul scaun la mai gios iscăliţii să mergem la stare locurilor şi cum om socoti că iaste dreptu, să înpărţim, şi mergănd după poruncă, fiindu toate părţile de [320]faţă’i s’au venit parte Ileni, soţu lui Vasile Ciucălău la Petrişu în Fundul-Sadovei, cari hotar să începi din pădure şi apucă apa Sadova în sus pănă în vadul vechiu, şi apucă de acole la deal pin on părău ci să scură din Runcu unde să hotăreşti cu Porcenii pănă suptu bătcă supt on podişu, şi unde să hotărăşte cu Ilie Rusu cumnatu-so, şi do acole merge spre miazănoapte în Curmezişu pănă întro bătcă în picioru, şi apucă picioru în dealu pănă în vărvu Runcului, şi apu(i) picioru în vali spre praguri pănă unde să hotărăşti cu Ilie, unde s’au pus peatră hotar, şi apucă în curmezăşu spre răsărit pănă întron picior, unde iaste peatră hotar, şi trece în curmezăşu piste jgheabu, unde iaste iară peatră hotaru în picioru cel mari, şi scoboară dreptu în vali pănă în părău ci să scură din praguri, şi părău la deal pănă suptu munte, şi mergi pe suptu munte pănă în Fundul-Sadovii, şi apa Sadovii în gios pănă în vadul vechiu şi apucă cărare asupra Petrişului pănă supt munte şi tai spre amiazăzi pi supt munte pănă de unde s’au început în margine pădurii şi s’au închiet hotaru, cari aceasta i-au rămas dreaptă a Ileni să o stăpănească ca pre o dreaptă a sa ocină şi moşie în veci de veci nezmintit de nimine, deci pentru credinţa ne-am iscălit şi ne-am pus degitile. Cămpulungu moldovenescu în 24. Iulie 1804 + eu Ion zăt Ciucălău m’am învoit Ileana soţu lui Vasile Ciucălău stăpănitoare + eu Ilie Rusu m’am învoit. + eu Ioana săn Stefan Ciucălău. + eu Jonţă Hilip. + ou Marie soţu am voit. Gavril Dascal + eu Vasăle Bogoş Gheorghi Piticar, hotarnic + Ion Tudurian + Ioniţă Coca giurat ot Sadova. Aceasta s’au făcut înainte noastră şi am iscălit şi s’au întărit cu pecete. Grigori Sabie, vornicu Vasăle Dima, giurat. [321]<224>1805 Octomvrie 15. Nistor sin Vasile Lehaci vinde preotului Ioan Grămadă cu ştiinţa tuturor neamurilor o casă din Cîmpulung împreună cu livada dimprejur cu 95 de lei bani împărăteşti. Zapis. Adică noi mai gios iscăliţii din vatra Cămpulungului moldovinesc, dat’am adivărat zapisul nostr’u la măna sfinţiei sale, părinti(lui) Ioan sin diiaconul(ui) Grămadă din Cămpulung, precum să să ştie, că di a noastră bună voe am făcut sfinţiei sale casa noastră vănzătoare care am avut’o di pi tatăl nostru Vasile Lehaci, cari cas(ă) iasti şi să numeşti în Cămpulung răzăş cu sfinţiea sa, şi cu Vasile Medrehan, după cum slujesc şi hotărăsc hotarnicele cinstite(i) K. K. Comisii, le-am dat supt stăpănire sfiinţiei sale cu dreaptă tocmală noozăci şi cinci di lei, bani înpărăteşti, cari după dreptate toţi şi deplin i-am priimit în mănule noastre, cu ştiinţa tuturor neamurilor, pentru cari şi noi i-am dat adivărat zapisul nostrut asupra ei, ca să o stăpănească ca pe o adevărată dreaptă moşie (a) sa după cumpărătura sfinţie(i) sale să o stăpănească în veci, din neam în neam, în vecinica vreme, iar care dintre noi iscăliţii sau alte neamuri ar vra a cerca vre o unul ca acela să fie supt toată cercetare di pedeapsă şi ştraf, fiind că cu a noastră bună voe am dat supt vănzare această mai sus pomenită casa noastră cu levada înpregiur, precum am arătat, cari pentru credinţa ne-am iscălit numele şi degitul am pus pe sămnul sfintei cruci să s(ă) crează. Cămpulung moldov. 15 Octomvri 1805. + eu Nistor sin Vasile Lehaci vănzător. + eu Ioniţă Lehaci, brat am voit. + eu Nastasia, soţ lui Vasile, am dat. erei Ioan Grămadă stăpănitor. [322]aceasta s’au făcut înainte noastră vornicilor şi giuraţi şi am întărit cu pecete tărgului Cămpulung. Gavril Ursachi, vornic Iacob Sabie giurat. [322]<225>1806 Fevruarie 7. Hotarnică şi hotărîre în pricina fetelor lui Chiruţă Lateş cu fraţii lor Vasile, Petre şi Andronic, făcută de hotarnicii Ioniţă Tudurean şi Ioniţă Coca înaintea vornicului din Cîmpulung în urma orînduirii scaunului din Cîmpulung. Hotarnică. După jaloba ci au dat surorile, fetile alui Chiruţă Lateş asupra fraţălor lor, anume Vasăle şi Petre şi Andronicu, pentru moşiele părinţăşti cari au rămas neînpărţăti ca să să înpartă în 7 părţi, deci rănduindu cinstitul scaun la noi mai gios iscăliţii, anume Ioniţă Tudurean din Cămpulungu şi Ioniţă Coca giurat din Sadova, ca să mergem la stare locului să înpărţim moşiile după poruncă ci am luat dela cinstit scaunul Cămpulungului, şi mărgăndu acolo adunăndu-să tuş şepti părţăle de faţă, şi stăndu înainte noastră la învoială, aşe s’au primit şi s’au învoit şi au luat parte de moşie aceşti 3 fraţi anume Vasăle şi Petre şi Andronicu casăle cu moşie din înpregiur şi în cămpu livezăle dila Hăgă, şi Fundoaea în Fundu Sadovii din părăul Iazărului în gios pănă în moşie lui Damaşchin, şi li s’au mai venit lăptărie dela Bolătao, deosebit li s’au mai venit la 4 feti poiana Holohoşchii din [323]părău Iazărului în sus înpregiur pănă în pădure verdi, şi li s’au mai venit parte dela Runcureţu din Izvoru Roatelor pin hotaru Cărnului şi la deal pănă în hotaru lui Costantin Jubranca şi tot la deal pănă în hotaru lui Toader Crăciunaş şi tot la deal pănă în hotaru lui Hilip Butnariu, şi de acole în vale piin hotarul lui Hilip Butnariu şi pănă în părăul Roatelor, şi părău în gios pănă de unde s’au început, şi încă s’au mai venit o grădină dela Bolătoao care hotaru să începi din Bolătău la dial pi părău pănă în hotarul lui Sămion Lateş şi pe hotarul lui Sămion Lateş pănă în irugă, şi iruga în vali pănă în părău, şi părău în vali pănă în Bolătău negru, şi părăul la vali pănă în cela Bolătău de unde s’au început, şi s’au închiet hotaru, ace s’au primit şi s’au învoit ca să stăpănească după cum arată mai sus, ei, ficiorii lor, nepoţi şi strănepoţi, iară de s’ar mai scula cineva asupra lor piste aceste hotarnici, ori la ci judecată s’ar tămpla, să nu să ţie în samă, ci să fie de ştraf şi certari, deci pentru credinţa ne-am iscălit şi am pus degitile, deosăbit au dat fetile 10 lei la on sălindar cari au dat ficiorii. Cămpulung în 7. Fev. 1806 + eu Ioana sor(ă) lor m’am primit + eu Mariuţa m’am primit + eu Săminica m’am primit + eu Aniţa m’am primit. + eu Vasăle Lateş. + eu Petre Lateş. + eu Andronic Lateş. stăpănitori pe părţăli mai sus arătate. Ion Tudurian hotarnic Ioniţă Coca, giurat din Sadova, hotarnic Şi la aceasta am fostu şi noi faţă la hotărăre. Gavril Ursachi, vornic. Ion Coca. Stefan Vlăge. Dumitru Coca. [324]contractelor pe pag. 198 şi 199. Clauzula aceasta este iscălită în ziua de 20 Fevruarie 1806 de administratorul Schaiblein şi de controlor al cărui nume e indescifrabil. [324]<226>1806 Fevruarie 16. Înscris de datorie şi de zălojag dat de Nicolai Zugrav Evreului Iosif zet Isac pentru suma de 15 lei. Mai gios iscălitul am dat adivărat zapisul mieu la măna dumisale giupănului Iosif zet lsac din Cămpulung, precum să s(ă) ştie că mi-au făcut bine cu bani adică 15 lei bani, adică pentru cari i-am zălojit o părtice de locuşor dreaptă a mea făr nici o pnicină, unde să numeşte în ţarina Cămpulungului şi să hotărăşte cu Tiţă di cătră miază-zi, şi din sus cu Nichita Mircăş şi drept în gios di cătră miazănoapte păn în topliţă, i-am dat’o zălog pentru banii mai sus arătaţi pe aceast curs di vară 1806, şi cănd voi da banii, să-m (i)eu locuşorul la stăpănire me, şi banii să-i dau la vreme (nedescifrabil), iar nu la vreme cosirii, care pintru credinţa mi-am iscălit numele şi degetul am pus să s(ă) crează. Cămpulungu la 16 Fevr. 1806 + eu Nicolai Zugrav am zălojit. Ursachi Vasilaşcă, tămplat. Grigori Zmucilă tij. Am scris Hristodor Popa Hrist. [325]<227>1806 Martie 18. Jaloba lui Gheorghe Piticar şi a Mariuţii şi Todosiei Palaghioiului către scaunul Cîmpululungului ca să se împărţească moşiile cu fraţii lor Vasile, Ioniţă şi Pentelei Fetiţar şi învoeala făcută apoi înaintea vornicului şi a juraţilor din Cîmpulung. Cătră Precinstit K.K. scaunul Cămpulungului moldovenesc jalobă. Cu mica şi pre plecata scrisoare a din gios iscălitelor facem arătare cu jalobă asupra fraţilor noştri anumi Vasili Fitiţar şi Ioniţă brat, şi Păntilei tij, pentru nişte părticele de moşii ce au rămas dela părinţăi noştri neînpărţite care moşii sănt în cămpu şi casa cu locul ei care iaste în sat, şi aceste mai sus numite sănt supt stăpănire numiţălor fraţi, şi noi di giosu iscălitele nu avem nice o parte, pentru aceasta rugăm mila şi bunătate cinstitului scaun ca să binevoiască ca să ni să dei drepte părţile noastre şi cu aceasta săntem mice şi plecate. Cămpulung moldov(ines)c în 18 Martie 1806 Ghiorghi Piticar jeluitor eu Mariuţa Palaghioiului tij eu Todosie tij jeluitoare. Noi iscăliţii mai gios pi cari am jeluit la cinst. K. K. scaun al Cămpulungului asupra numiţilor, alui Vasili şi Ioniţă, ne-am învoit înainte sătenilor orănduiţi şi am pus zi la Sinpetru pentru toată curmare şi ne-am mulţămit toati părţile. Cămpulung mold. 24 Mart 1806 Vasile Fitiţar. Ion brat. Păntelei brat. [326]Aniţa soră. Marie soră. Todosie soră. Simion Tărăbuţă vornic Iacob Sabie giurat Ioniţă Lehaci, giurat. [326]<228>1806 Maiu 3. Înscris de datorie al lui Ivan Iuriuniuc pentru suma de 11 lei 20 parale, ce este dator diaconului Constantin Grămadă şi pe cari se îndatoreşte a-i plăti la lăsatul secului de postul Sîn-Petrului. Zapis. Adică eu mai gios iscălit dat’am adivărat şi încredinţat zapisul meu la măna părintelui diiacon Costantin Grămadă, precum să să ştie, că sănt drept dator cu 11 lei, adecă unspreci lei şi 20 par(ale) bani nemţăşti, şi sorocu am pus ca să dau banii cu mulţămită la lăsatul săcului de postu Sănpetrului, iară nedăndu banii la vade, să aibă voi a-ş plini ci ar găsă la casa me mişcătoari, şi toată cheltuiala ci s’ar faci or la ci cinstit scau(n) să aibă voi a înplini şi pentru credinţa am pus degetul. Cămpulungu în 3 Mai 1806 + eu Ivan Iuriuniuc, platnic eu Ioniţă Botezat m’am tămplat. Vasali Dima am scris cu zisa lui. [327]<229>1806 Iunie 28. Scrisoare de învoeală între Stefan Sturza, Ion şi Ioana Rusanul şi Gavril Rusanul pentru Afinitul cel mare şi Arşiţa de pe Tatarcuţa, şi încredinţarea Mariei Rusanul că a vîndut părul Arşiţei fetei sale Ioana. Adică noi cari mai gios ni-am iscălit, dat’am încredinţare la măna lui Ghirasim a Ioanii, ca să s(ă) ştie că am fost faţă cănd s’au învoit Stefan Sturza şi cu aceştia pentru parte muntelui din muntele Făşcăresc şi s’au învoit întracest chip ca de pre Bistriţă Afinitul cel mare să fie alui Stefan Sturza, iară Arşiţa ce di pre Tătărcuţa să fie a Ioanii cu alui Gavril Rusan verilor lui, deci şi noi văzănd aceasta învoire între dănşii de bună voea lor, am dat şi noi această încredinţari la măna numitului ca să-i fie de credinţă. în 28 Iunie 1806 în Fundul Moldovii. + Grigori Cocărţă încredinţăm la aceasta + Iacobu Dornian tij încredinţăm. + Iacob Leuştean tij. Această Arşită ci scrie mai sus, ci iaşte de pe tatăl mieu Grigori Făşcu, acmu într’acest anu 1806 am văndut părul ei fetii mele Ioanii, iară ficiorul mieu Gavril să n’aibă a faci nci un chip de supăr(are) şi deosăbit fiind eu neputincioasă, şi neputăndu-mă ca să mă hrănesc, această fată şi nepoţii mii, trăind şi în casa lor, cu toate celi trebuincioasă mă hrănesc şi mă sprijinesc în toate ale lor, iară feciorul mien Gavril rău vorbeşti de (a)ceasta, şi a nu i să ţie în samă, că această Arşicioară este spre hrana mea pănă ce-oi fi vie, şi pentru credinţa am iscălit. în 1. Noem. 1806 vechi căl. + Eu Marie soţ lui Toader Rusanul adiveresc la aceasta după cum am văndut Ioanii feti mele. + eu Nechita Sanson am fost faţă la acest zapis. am scris eu Nistor dascalu cu zisa Mariei în Fundul Moldovi(i). [328]<230>1806 Iulie 29. Carte de hotărîre a vornicului şi a hotarnicilor din Cîmpulung în urma poruncii scaunului cîmpulungean în pricina Mariei Budăi cu unchiul său Toader Lehaci pentru nişte moşii. Carte de hotărăre. După jaloba ci au dat’o Marie fata lui Vasile Budăi asupra unchiului său Toader Lehaci pentru ca să-i de parte di moşie di pi maică-sa Nastasia, sora numitului Toader, ficior lui Petri Lehaci, şi fiind noi din gios iscăliţii rănduiţi din poronca cinstitului scaun ca să mergim la stare locului şi să înpărţim părţile di moşie alui Petre Lehaci, adică pi 2 fraţi şi 4 surori, care s’au şi înpărţit pi 6 fraţi, adică aflăndu-să 2 părţi di moşie, o parte la gura plaiului Rarău pi Izvorul alb, al 2-le tij la Izvorul alb la Leurdiş, care socotindu-să 3 părţi s’au făcut la gura plaiului Rarău, iară 3 părţi sau făcut la Leurdiş, care s’au închiet 6 părţi pi 6 fraţi, cari nurnita parti a Marii s’au dat la Leurdiş, măsurăndu-să moşie drept în trii părţi cea din Leurdiş, dar căt şi ce(a) din gura plaiului Rarău pi trii părţi, făcăndu-să părţi, adică o parti alui Toader Lehaci şi al 2-le Paraschivii sororisa şi al 3 le parti Ioanii tot soronisa, iar la Leurdiş s’au făcut lui Mihai Lehaci, al doile parti Mariei Crăciuneasca, cum şi al 3 le a numitei jeluitoarii Mariei cari din bună voe lor s’au învoit şi s’au inpărţit. Dară găsindu-s(ă) un izvod la numitul Toadir Lehaci că ar fi plătit pentru tatăl său Petre Lehaci 99 lei pentru cari am socotit cu dreptul că stăpănind Toader Lehaci numitele părţi di moşie păn la înpărţaştină, am socotit să dei lui Toader fiişti cari parti căti 8 lei pentru acel izvod, şi fiind că locul casii l’am lăsat tot supt stăpănire lui Toader şi lui Mihai, tot pentru datorie arătată în izvod, şi aşe s’au învoit toati părţile să-ş stăpănească fiişti cari parte sa cu pace, la cari s’au iscălit şi pi anumi, şi cu aceasta facim ştire la cinstit scaun. In Cămpulung moldovinesc la 29 Iulie 1806 [329]+ eu Toadir Lehaci, m’am învoit. + eu Parasca, soră, m’am priimit. + eu Ioana, sora m’am priimit. Marie, nepoată, stăpănitoare Marie soţie lui Ioniţă Crăciunescu m’am priimit. Aceasta s’au făcut înainte noastră şi am iscălit şi cu pecete s’au întărit. Simion Tărăbuţă vornic Ghiorghi Piticar sătean hotarnic Vasile Ciucălău sătean hotarnic. [329]<231>1806. Mărturie în scris a lui Nistor Străjer şi a lui Ioniţă Vlăge în care arată cît a cheltuit Gheorghiţă Vlăge la moartea lui Simion a lui Istrati Floce, şi că acesta a lăsat cu limbă de moarte ca partea lui de moşie să rămîe piitoare lui Gheorghoţă Vlăge. Mărturie. Adecă noi cei mai gios iscăliţi, dat’am adevărat(ă) şi încredintaţ(ă) mărturie no(a)stră la măna Marii lui Ghiorghiţă Vlăge, precum ştim cu dreptate că la monte lui Simion ficior(ul) lui Istrati Floce, m(i)-au dat Ghionghiţă Vlăge 6. lei de-am cumpărat o merţă de grău, tij tot la morte lui au dat Gheorghiţă Vlăge o vacă de tăet, vin au cumpărat 5 vedri de vin la morte lui. Ceară au dat 2 ocă Gheonghiţă Vlăge, pănză au dat 4 coţi la moarte lui, şi am dat 3 ocă unt la morte lui, 30 parale chiper, 10 parale tămăe şi ceapă, 2 pătră(ri) păpuşoi la morte lui, şi au rămas dela mort un rănd de strae să le de de suflet, şi Costan Leuştan au înbrăcat o slugă [330]a lui, şi au mai rămas a mortului 4 lăni mari şi 4 notini, şi l(e)-au luat Costan, şi acel Simion Istrati înainte morţii au venit în casa tătăni-meu de-au şezut, şi au lăsat cu limbă de moarte precum Gheorghiţă Vlăge să-l comănde, şi alui să rămăe parte de moşie peitori şi au mai rămas acelui mort 4 oi mari şi 4 cărlani şi l(e)au luat tot Costan, dară pe urmă s’au sculat Costan Leuştean şi au luat o grădină de moşie din parte mortului că n’au avut trebuinţă, şi au văndut’o în 30 de lei, şi au mai luat şi din Colacul o grădină de moşie şi iar au văndut’o iar în 30 de lei, şi noi aşa ştim şi mărturisim cu suflet drept şi pentru credinţa n(e)-am iscălit numeli no(a)stri. Aceasta. let 1806. şi aseastă mărturie s’au făcut înainte vornicului şi a mulţi o(a)meni fruntaşi. + eu Nistor Străjer, martur + eu Ioniţa Vlăge, martur. eu Niculai Străjer vornic ot Pojorăta n’am iscălit. şi am iscălit eu Dumitru dascal. + eu Trifa(n) Vlăge, martur. [330]<232>1807 Martie 26. Scaunul Cîmpulungului rîndueşte pe hotarnicul Gheorghe Piticar din Cîmpulung să cerceteze şi să împărţească o moşie din poiana lui Marcu între Vasile Candre şi Vasile Iuga, ceeace şi face Piticar împreună cu hotarnicii din Dorna şi din Candreni, hotărînd că cine nu se va ţinea de hotărîre să plătească 100 galbeni ştraf şi să capete 50 beţe pedeapsă. Hotarnică. Avăndu multă pricină Vasile Candre cu Vasile Iuga pentru o moşie din poiana lui Marcu, la care umblănd în multe [331]rănduri hotarnici la ace moşie şi neţiindu-să de hotărăre, fiindu eu Gheorghe Piticar din Cămpulung orănduit din poronca cinstitului scaon ca să mărgu la stare acei moşii, fiind chemat în cheltuiala lui Vasile Candre, deci am mărsu la stare locului mai sus numit dinpreună cu Ioniţă Buleu, giurat din Vatra Dorna, Grigori Pardău ot Candreni, Gherasim Mazga Vatra Dorna, şi-am cetit zapisul Mazghii şi-alui Vasile Iuga hotarnică, şi-alui Vasile Candre zapis, şi nice un hotar sămnu între dănşii n’am găsit în zapisăle lor, şi după cum am socotit eu dreptate în frica lui Dumnezău am pus hat o piiatră supt obrejie săliştii didesubt într’un dămbu, şi din dămbu drept în vale la mijlocul locului am pus altă piiatră hat, şi de acole drept la vale în mijlocul părăului am pus al triile hat iarăş piiatră, şi dintraceşti hatuni în sus la diial alăture cu părăul au rămăs a Iuganilor, şi în jos alui Vasile Candre şi în părăul în vale hat pănă în gură unde dă în vale, şi aşe s’au primit cu această hotărăre Vasile Iuga cu nepoţii lui şi Vasile Candre cu toţi nepoţii lui, aceasta am iscălit, iară pentru făn ce s’au măncat dipe acestui loc de pricină, au dat Vasile Candre o căpiţă de făn Iuganilor şi s’au înpăcat şi s’au ertat. 1807 Marie 26. + eu Vasile Candre m’am primit. + eu Maftei Candre tij. + Stefan sin Lupii. + eu Iacob sin ei. + eu Grigori sin ei. + eu Lupa Candrii m’am primit. + eu Vasile Iuga m’am primit. + eu Chirila Iughii. + eu Ioniţă sin Gavril Iuga. + eu Toader brat. + eu Vasile brat. eu Gherghe Piticar hotarnic Andrei Candre vornic, hotarnic Gherasim Mazga hotarnic Grigori Pardău hotarnic Ioniţă Buleu giurat, hotarnic [332]ştreaf 100 galbini şi pedeapsă trupească 50 beţă fără nici o milă care nu s’a ţine de această hotărăre aceasta. [332]<233>1807 Maiu 9. Gheorghi sin Toader Cojocar datoreşte vornicului Simeon Tărăbuţă 5 pătrări de păpuşoi, şi se obligă a-i da la Sf. Gheorghe iar nedîndu-i la soroc, vornicul să aibă voie a înplini fără judedecată toate ce ar găsi în casa platnicului mişcătoare sau nemişcătoare. Zapis. Eu mai gios iscălitul dat’am zapisul meu la măna dumisale Sămion Tărăbuţă, vornic din Cămpulung, precum să să ştie că-i sănt drept dator cu 5 pătrări de păpuşoi, şi sorocul am pus ca să-i dau păpuşoii la sfeti Ghiorghi cu mulţămită şi fără nice un cuvănt de răspuns, iară nedăndu păpuşoi la sorocul di mai sus numit, să aibă dumnelui numitui mai sus a înplini dila casa me cu ce s’ar găsă, mişcătoari şi nemşcătoari, fără nice o giudecat(ă) deci pentru credinţa am pus degitul meu. Căimpulungul moldovinesc în 19 Mai 1807 + eu Gheorghi săn Toadir Cojocar platnic + eu Irina soţ lui Gheorghi am fost faţ(ă). Andrii Croitor am scris cu zisa numiţălor mai sus. [333]<234>1807 Maiu 28. Hotarnică şi carte de învoeală între mai mulţi răzeşi şi moşinaşi cu neamul Şuenilor pentru un munte din Fundul Moldovei, prin care se desparte partea Şuenilor de părţile celorlalţi răzeşi şi se roagă scaunul Cămpulungului să pună învoeala la protocol şi s’o întărească cu pecetea împărătească. Mai gios iscăliţii răzăşi şi moşinaşi ce săntem depe doî neamuri bătrăne, dăm adevărat şi încredinţat zapisul nostru la măna Şuenilor şi neamurilor sale, răzăşilor noştri, precum să să ştie că fiind numitul munte dinprejur cu hotarăle lui a să înpărţi pe trii neamuri bătrăne, s’au întămplat de multe ori hotărări şi vorbă destulă între numiţii răzăşi care s’au tras pănă acum la anul 1807, deci dar acmu ne-am adunat cu toţii la, on loc, şi ne-am socotit şi ne-am învoit di bună voea noastră, şi am hotărăt ca să rămăe între noi şi între fii noştri cum şi între nepoţii şi strănepoţii noştri vecinică hotărăre din neam în neam, adică după hotărăre ce s’au arătat mat gios, parte Şuenilor au rămnas şi s’au hotărăt din pregiur despre părţile noastre, care hotar să începe din Valea Stănii din gura Sunătoriului celui mare şi apucă Sunătoriul în deal şi esă pănă întro peatră ce s’au pus hotar cu Rusanul, şi din peatra iasă peste vărvul muntelui întro făntănă în dosul muntelui despre Tătarca, şi apucă la vale pănă într’on părău, şi părăul la vale pănă în părăul Păltinişului, şi părăul Păltinişului la vale pănă în Tătarca, şi apucă Tătarca pănă supt Opcioară şi de acole apucă on părău la deal pi la capul Opcioara şi iasă pin şi trece alăture cu Opcioara în dosul Mănăilei pe’n pădure, şi esă întro bătcuţă undi să hotăreşti cu Ţimpăii, şi din bătcuţă apucă spre răsărit coasta şi trage peste cărare în capul piciorului ce să coboară în Valea-Stănii dreptu pe’ntro stăncă de peatră mare în capul piciorului dela vale, şi coboară în Valea Stănii şi apucă Valea Stănii în gios pănă în gura Sunătoriului celui mare de unde s’au început. Care parte de moşie [334]cu hotarăle ei au rămas a numiţilor răzăşi Vecinică moşie după cum scrie mai sus, din neam în neam, pentru care dintru toţi răzăşii noştri de aice înainte să nu mai aibă voe nice putere a-i supăra şi a-i sminti depe parte ce li-au venitu, şi cine s’ar scula dintre noi sau dintre răzăşii noştri a-i supăra sau cu nebăgare de samă a le sta înprotivă, să fie de streafu şi de certare or înainte ce judecată, pentru care poftim şi pre cinsti scaunul Cămpulungului ca să pue la protocol, şi spre mai mare credinţa să să întărească cu pecete înpărătească, şi să să ştie şi aceasta că mai multu de aice înainte nice unul din răzăşi n’avem vue (!) nice putere a duce vitele noastre pe părţile răzăşilor noştri, fără fiişte carele pe părţile noastre, şi pentru credinţa ne-am iscălit şi am pus degitile noastre. Cămpulungu moldovenescu la 28 Mai 1807 eu Petre Ursului răzăş eu Damaschin Ungurean răzăş Simion Pomohaci răzăş eu Iacob Şelvar răzăş eu Ioaniţ Şelvar răzăş eu Gheorghe Şelvar răzăş eu Petre sin Toader Şelvar răzăş eu Gligore brat răzăş eu Grigore Hasnăş răzăş eu Iftimie Făşcu răzăş eu Ioniţă Hasnăş răzăş eu Damaschin Făşcu răzăş eu Simion Făşcu răzăş eu Ioniţă Leuştean răzăş eu Iacobu Leuştean, răzăş. eu Grigore sin zet Ioniţă Făşcu. Vorstehender ins Amts-Protocoll Pagina 29. et 30. von Wort zu Wort eingetragene Vergleich wird anmit auf Anlangen bestättiget. Kimpolung den 10 ten Iuny 1807. K. K. Verwalter Amt ut supra. Schaiblein, Verwalter Controllor, abest. [335]<235>1807 Iunie 4. Grigore Sabie, vornic din Cîmpulung vinde moşia ce a cumpărat-o dela un monah Visarion dela schitul Rarăului, lui Sisoe ieromonoh şi sihastru dela săhăstria Rarăului cu 110 lei bani buni. Zapis. Mai din gios iscălitul dat’am adivărat şi încredinţat zapisul meu la măna sfinţăi sale părintelui ermonah Sisoi, sihastru dela sfănta săhăstrie dela Măgura Rărăului precum să (să) ştie că cumpărănd eu o bucăţă de moşii lăngă săhăstrie piste părău spre răsărit, cari moşii am cumpărat’o dela un monah ce au fostu dischis’o singur cu mănele sale trăind multă vremi acolo, anumi Visarion, şi stăpănindu-o vro căţiva ani, şi văzănd că mi-i peste mănă de lucrat, şi conoscănd cum că şi săhăstrii şi părinţilor ce să află le vine înpotrivă ca să fii odai sau tărlă de vite lăngă păretile schitului, şi mai ales conoscănd şi aceasta că ar fi de mari trebuinţă pentru şchit ca să-ş poată ţăne vro vită, pentru umblare vre unui părinte la posluşanie, deci dară acum m’am socotit şi i-am văndut’o sfinţăi sale mai sus numitului sihastru, să-i fii dr(e)aptă moşie şi ocină în vecinica vremi, pentru cari să aibă toată voe şi putere asupra numitei moşii, pentru cari să n’aibă nici o supărare dispre nime, nice dispre toate neamurile meli, fiind că banii am luat toţi diplin 110 lei, adică o sută zeci lei bani buni. La cari s’au întămplat la facere zapisului şi alţi oameni de cinste cari s’au iscălit. [336]pe anumi, pentru aceasta am iscălit şi cu pecete tărgului am întărit. Cămpulungu moldovenesc în 4. Iuni 1807 Grigori Sabie, vornic vănzător Ermonah Sisoi, stăpănitor Iacob Sabie, giurat. Simion Tarabuţă, martor Vasile Piticar, martor Ioniţă sin lui tij. Am scris Gavril Blănar dascal. [336]<236>1808 Martie 1. Sisoe iroshimonah dela săhăstria Rarăului care împrumutase dela Ioniţă Piticar 110 lei ca să plătească moşia ce o cumpărase dela Grigore Sabie, lasă această moşie lui Ioniţă Piticar pentru banii împrumutaţi, şi aceasta din cauza că scaunele nu primesc ca să rămîe Sisoe aici. Zapis. Mai gios iscălitul dat’am adivărat şi încredinţat zapisul meu la măna dumisale Ioniţă sin Vasile Piticar, precum să (să) ştie că cumpărănd eu un petic di moşie dela Grigori Sabie, cari moşie au avut’o cumpărată dela un monah Visarion, cari moşie iaste la şchitul Rarăului piste părău dispri răsărit, după [337]cum scrie zapisul ce am luat dela Grigori Sabie cum scriu hotarăle înprejur, şi la cumpărare moşii neavănd bani gata, am înprumutat dela Ioniţă sin Vasile Piticar 110 lei bani, şi i-am dat pe numita moşie, socotind că stăpănindu moşie voiu da banii cu vadele, şi neputănd a-i da pănă acmu, l’am poftit ca să primască numita moşie pentru banii ce-am luat, de vreme că nu priimesc scaunile ca să rămăn aice, moşie nu-m(i) trebueşte, nice banii n’am de unde să-i dau, şi i-am învoit ca să rămăe moşie vecinică a dumisale nesupărat de nimene, ci poftesc şi pre cinsti(te)le scaune sau judecătorii să să întărească la protocol, fiind că di bună voe noastră ne-am primit şi ne-am învoit şi pentru credinţa m’am iscălit cu măna me. Cămpulung moldo. 1. Mart 1808. Sisoi Iroshimonah i săhastru. Ioan Piticar stăpănitor. şi la acistu zapis s’au întămplat şi alţi oamini şi s’au iscălit. diiacon Miron Ciupercovici. Costantin Sabie martur. Simion Tarăbuţă martur. Alecsandru Piticar martur Şi acest zapis s’au făcut înainte noastră şi ne-am iscălit şi cu pecete tărgului am întărit. Grigori Sabie vornic Iacob Sabie giurat Gavril Piticar giurat Costantin Păpuc. am scris Gavril Blănar dascal. Dass vorstehender Vertrag im hierämtlichen Vomerkbuche Tom. 5. pag. 79 et 80 von Wort zu Wort glechlautend eingetragen worden, wird von Seite des Amtes anmit bestättiget. Kimpolung 23 Merz 1808. In Erkankung des Herrn Verwaltens und Abwesenheit de Herrn Amtscontrollors. Iantsch Verwaltungs Amtschreiber. [338]<237>1808 Iunie 23. Toader Cazac, după ce a întrebat toate neamurile, vinde o bucăţică de loc din Fundul Moldovei lui Iacob Leuştean cu 22 de lei i pol şi face zapisul înaintea vornicului din Fundul Moldovei. Zapisu. Adică eu cari mai din gios m’am iscălit, dat’am îceredinţat zapisul mieu la măna lui Iacob Leuştan şi soţului său Todăsiea şi fiilor săi, precum să să ştie că de nimini silit nice asuprit, ci de a noastră bună voe am văndut numiţilor mai sus o bucăţică de loc de imaş, cari loc iaste dela dial de casăle noastre, cari loc iaste alăture cu celălalt loc ci l’au cumpărat dela fecior(ul) lui Gavril Căzac, pe cari loc mi-au dat numit(ul) mai sus 22 de lei pol. şi întrebănd pe toate niamurile mele şi nu s’au aflat nice unul ca s’o cumperi, şi s’au aflat acest omu numit mai sus, şi dă(ndu)mi banii toţi deplin, i-am dat acest zapisu ca să stăpăniască cu pace, el, copii lui, nepoţi, strănepoţi în vecinica vreme nesupărat de nimini, că iaste driaptă parte me rămasă de la tatăl mieu, cari iaste loc Căzăcesc, cari au fostu pe un bătrăn căte 6 fălci, şi 3 fălci am văndut lui Iacob Leuştan, şi trii li-am lăsat celoralalţi nepoţi, iară acesta să fie hodinit în veci de veci, şi pentru mai mari credinţa m’am iscălit. în 23 Iule 1808 vech c(alindar). [339]+ eu Toader Căzac vănzătoriul + eu Ioana soţul tij. Marturii Ion Cămpan. Toader Medrihan. Chifor Căzac. şi cheltu(ia)la 2 iei. şi acest zapis s’au făcut înainte me şi am pus şi pecete satului. Grigori Cocărţă vornic am scris cu zisa lui Toader Căzac Grigori Hasnăş. [339]<238>1808 August 17. Toader Şandru din Fundul Moldovei cu soţia şi fiii săi vinde muntele Veja mare în fundul Benei, comuna Breaza, lui Timofi şi lui Grigori Sirghie cu 334 de lei bani nemţeşti în banco. Zapis pietori. Adecă noi care mai de gios am pusu degetele, dat’am încredinţat şi adevărat zapisul nostru la măna Dumilorsale lui Timofie Sîrghie şi la măna lui Grigori Sirghie vărului său, precum ca să să ştie, că de nimene siliţi nice asupriţi, ce de a noastră bună voe, am văndut lor o bucăţică de loc de păscut anume la fundul Beniei care iaste rămas de la părinţii miei, să înpărţindu-să cu ceilalţi fraţi aceasta au rămas dreaptă partea me care să numeşte Veja ce mare în fundul Beniei şi să hotăreşte din Benia la dial căt iaste între părei pănă în Prisloape la Hrebeneţu unde să hotăreşte cu moşia Putnei, şi să sue pe Hrebeneţu pănă la movilă şi de acolo căt iaste Veja ce mare toată, pe care moşie mi-au dat numiţii mai sus 334 de lei, adecă trii sute triizăci şi patru de lei, bani nemţăşti în banco, şi luănd banii toţi deplin în mănele noastre, am dat acestu zapis la măna numiţilor mai sus ca să stăpănească cu pace ei, copii lor, nepoţi, strănepoţi [340]nepoţi în vecinica vreme, nerăscumpărată de noi sau de cătră alte neamuri a noastre, iavă făcăndu-le cineva supărare, să nu li să ţie în samă ori la ce giudecată să v’ar întămpla, şi pentru mai mare credinţă mi-am pus numele şi degetul. în 17. Avgust 1808. eu Toader Şandru din Fundul-Moldovii vănzători eu Maria soţ tij iar cu fii noştri tij. Marturi. Chifor Cazac Grigori Chiruţ Ioniţă Gliga giurat Andrii Hurgiş ot Cămpulung şi acest zapis s’au făcut înainte me ci am pus şi pecete satului. Grigori Cocărţă vornic am scris cu zisa numiţilor mai sus alui Toader Şandru. Grigori Hasăş. [340]<239>1808 Septemvrie 1. Coca Burduhosul răscumpără dela Grigore Grigoreanul o moşie pe care a fost zălojit-o tatăl său Ioniţă pentru 15 lei. Mărturie. Mai gios iscălitul dau adivărată mărturie me la măna numitului Coca Burduhos, precum să s(ă) ştie că fiind o moşioară di tatăl său Ioniţă Burduhos anume în Pecişti zălojită [341]la mine pentru 15 lei bani, am stăpănit pănă acmu şi au răscumpărat’o ficiorul său Coca, dăndu-m(i) banii diplin şi moşie rămăni la stăpănire lui ca mai nainte, şi pentru credinţa m’am iscălit. Cămpulung moldovinesc 1. Sept. 1808 + eu Grigore Grigoreanul, am dat mărturie Aceasta s’au făcut di faţa noastră ci am iscălit. Vasăli Dima vornicu. Iacob Sabie giurat. Stefan Mirăţoiu, giurat. [341]<240>1808 Decemvrie 28. Nastasia lui Manolachi Floce dărueşte o bucăţică de loc lîngă casă, fetei sale Nastasia şi ginerelui Pavel, unde aceştia au făcut o casă. Zapis. Adic(ă) eu ce(a) mai gios iscălita, soţul lui Manolachi Floce, dat’am adivărat şi încredinţat zapisul meu la măna fetii mele Nastasie şi a soţului său Paval, precum să (să) şie, că din bună voe me i-am dat o băcăţă de loc lăngă ograda casăi me(le) de ş-au făcut casă înpreună cu soţul său, şi această numită bucăţică de loc ce iaste dat, iasti căt slujeşti ograda, şi aceasta să o stăpănească în pace în vecinica vremi ca o dr(e)aptă parte lor, nesmintit de alţăi fii ai mei, fiind că toţ(i) ş-au luat drepte părţile lor, şi pe aceasta numită parti de loc să fii buni stăpănitor(i) numiţăi mai sus cum şi fii lor în veci. Deci pentru mai bună credinţa m’am iscălit şi am pus degitul meu să să crează. Cămpulung moldovenesc în 28 Dech. 1808. + eu Marie soţul lui Manolachi Floce, am dat zapis. Nastasie(i) şi cu ginirele meu stăpănitor. [342]Şi la acestu zapis am fost şi noi faţă şi ne-am iscălit. Nicolai Piticar, martur. Simion Piticar, martur. Ioniţă Erhan, martur. [342]<241>1809 Ianuarie 15. Ioniţă Botezatul s’a jeluit asupra soacrei sale Maria Botezoaea că nu dă partea nevestei sale Ileana, iară Maria Botezoaea face o mărturie în scris, în care arată toate amănuntele vieţii sale şi ale copiilor avuţi cu bărbatul dintăiu şi al doile, datoriile plătite, cheltuelile făcute, şi cum fata Ileana a fugit dela dănsa şi a fost furată din casa lui Dumitru Grecul fon Popovici. Mărturie. Adică mai gios iscălita Marie Botezoae fac arătare cu mărturie înprotiva jalobii lui Ioniţă Botezat gineri-mieu, răspunsul dreptăţii arăt întăi că murind Nicolai Botezatul soţul mieu, am rămas cu trii ficiori şi o copilă, anumi Lupul, Stefan, Niculai şi o copilă Iliana şi am trăit văduvă în casă şi copilul Niculiţă au murit, şi Lupul şi Stefan i-am crescut şi i-am ţănut cu mini pănă m’am măritat cu al doile soţ Tanasie, şi după aceasta tot i-am ţănut dinpreună cu soţul mieu cel di al doile, pănă în cinci ani, şi di la aceasta avănd bărbatul mieu acesta di al doile, un niam la Galaţi adică uncheş anume Partenie, igumen, care au fost la mănăstire Mavromol igumen în Galaţi au cerut copii miei prin soţul mieu Atanasie ca să-i dăm igumenului ca pre nişte fii sufleteşti spre învăţătură şi folosul lor, că acel igumen n’au avut pi alţii niam, fără numai pi Tănasie, fiind nepot, şi întracista chip s’au dat copii, ca după moarte igumenului să fie clironomi, şi după ce s’au dat la igumenul la Galaţi, i-au ţănut igumenul 3 ani la învăţătură la carti şi după 3 ani s’au tămplat ciumă la Galaţi şi au murit copii di ciumă la Galaţi dinpreună cu igumenul, că au rămas numai Ileana din Nicolai Botezatul cu noi în casa noastră ci am fost cumpărat’o [343]di la un Romaga cu 11 lei cumpărătura, şi am tras’o pi locul unde stă, şi am mai cheltuit ca 6 lei pănă am aşezat’o pi loc, care casă să cunoaşti pănă undi au fost, după cum iasti mărturie locul hornului a căşuţii cari am fost făcut’o cu soţul mieu Nicolai, şi alta nimică n’au rămasb fără di căt datorii de 200 lei cari le-am plătit la Ioneţ Braşovan dipi nişte coaste, şi la lugofătul Anton dipi nişti mieri, şi la alţii la un jidov dipi nişte său şi tăbac, şi căt n’am putut plăti singură, am plătit cu al doile soţ, şi din lucruri ci ar fi rămas în casă ar fi agiun(s) preţul lor ca 15 lei, aşternut, oală, sau cofă, sau alte mănunţuşuri, cari ar fi făcute cu Nicolai, şi ci mi-ar fi rămas o bucăţică di loc la Botoşani, este di la părinţii miei o bucăţică di loc, iar nu dipi Nicolai Botezatul, şi au mai fost un locşor la mahala cumpărat de amăndoi cu 5 lei pol, şi s’o prăpădit din pricina lui Nicolai, dar pentru casa din Cămpulung, fiind adaosă cu alt bărbat Tanasie, sau prifăcut şi am cheltuit 50 di lei la meştiri la Ioneţ lacatăşul şi Lupul (nedescifrabil) şi la Chiruţu Medrihan meştiri, la cari pot mărturisi vecinii sau alţi numiţi: Isac jidovul, şi Mariuţa soţul lui Ioniţă Lacatăşul cari au fost bărbatul ei meşter, şi pentru locul care este casa, am plătit cu bărbatul mieu Tanasie 30 lei, precum arată hotarnica cinstitei K. K. comisii, şi du(pă) aceasta mai pi urmă luănd giniri-meu pi Aniţa, au cheltuit cu pivniţa şi casa pi pivniţă 50 lei cu meşterii şi este dată di mini şi di soţul meu Atanasie Aniţii, fiind că şi di noi iasti şi făcută şi căt pentru zestre Ilenii, că să v’ar fi dat Aniţii ci şi acele dila tatăl său Atanasie, iară că arată că Iliana au fost ca o roabă şi au hrănit san ţănut pi mumăsa, sau pi copii mai mici, rău şi fără cale vorbeşti, fiind că Iliana cănd au rămas di tatăl său, au fost numai di un an şi eu am crescut(o) cu bărbatul mien Atanasie, iară nu din averea lui Nicolai Botezatul, pănă au fost mari, şi pănă am fost sănătoasă eu li-am chivernisit, dar nu Iliana pi mine, nici pi celilalte fete, după cum au fost şi neascultătoare, că pănă am fost sănătoasă au şezut pi lăngă mine fiind că au avut nădejde ca oi pute-o ţine, dar căt m’am bolnăvit, ea îndată sau dus di la mini, aşe întăi au fugit dila mine în Sociavă, şi am adus’o odată şi au şezut giumătate di an, şi iar s’au dus [344]fiindcă n’au putut suferi neputinţa me, dar nu iast(e) că din bătăile mele sau a fetilor mamii ei s’au dus, ci din neascultare sa, care şi mulţi pot mărturisi din vecini şi care au şezut în casă, care di să v’ar ceri, să vor aduce di faţă, şi căt că arată că au luat’o, dila casă streină, adivărat că fără din voea me au luat’o şi fără voe casii acei cinstite, fiind că ace persoană cinstită anume Dimitri Crecul fon Popovici ar fi putut’o mărita după alt bărbat, însă cu cinste dar nu după cum au furat’o, şi după ce au luat’o, totuş că i s’o dat parte ei ca di la o fomei săracă, şi încă au mai rămas o bucăţică de loc, mai sus numită, şi dintra aceeaş aş fi făcut parte, di n’aş fi căzut la zăcare, şi din casa care este a mea, răsplătită di mini şi soţul mieu Atanasie pentru datoria ci au rămas dila Nicolai Botezatul, şi acum de 12 ani sint zăcută şi oloagă atătă căt şi din pat nu mă pot pogoră şi altă putere de cheltuială n’am avut, fără am avut milă dila giniri-meu şi di fata me Smaranda, că m’au spălat şi m’o rădicat; cum şi di acmu căti zili voi mai ave nu ştiu, Dumnezău ştie, care iasti, aceasta în videre tuturor oamenilor, şi aşe m’am socotit ca casa vechi cum şi locul mai sus numit m’am îndatorit a-i da giniri-meu, o parti Smarandi pentru ca au ostenit şi o trudit, şi eu aşe socotesc că nu sănt plătită pintru cheltueala giniri-meu şi ostineala fetii mele Smarandii nici a cince parte pănă acmu, dar di acmu înainte căti zile voi mai ave Dumnezău ştii, di nu-ş vor faci milă cu mini, iară di con zestre Ilenii pintru copii cari au rămas, plătească 200 lei datorie lui Nicoiai, cari le-am plătit eu dinpreună cu soţul meu Atanasie şi diosăbit cheltueala la (nelegibil) copii Lupul, Stefan pi 11 ani după moartea lui Nicolai, i-am ţănut în putere mea fiind că alt agiutor n’am avut dila ei, iară căt pentru Iliana că am crescut’o, nu cer nimică, diosăbit di toate aceste, învoiască-să şi cu ginire-meu Vasile Gheorghiu pentru cheltuiala căt mă ţine oloagă, şi ostineala fetii mele Smaranda, şi atunce să-ş ei parte nu numai dila Nicolai Botezatul, ci din toate, aşe mărturisăsc şi adiveresc ca cu o adevărată mărturie sau diată în frica lui Dumnezău. Cămpulung moldovinesc 15 Ghenar 1809 + eu Maria Botezătoae aşe mărturisăsc. [345]<242>1809 Maiu 6. Diaconul Constantin din Cîmpulung cumpără 100 merţe păpuşoiu din Moldova cu 5 lei merţa, şi statoreşte prin zapis ca să i se predea 60 de merţe în Baiaşeşti şi 40 merţe la graniţă la Cornuluncii şi păpuşoii să fie vînturaţi şi să fie predaţi în două luni de zile. Merţă 100, adecă una sută merţă păpuşoi am văndut sfinţii sale părintelui Costantin diiaconu din Cămpulung cu tocmală căte cinci lei merţa bani nemţăşti, pe care păpuşoi(u) să am a’i da bătut gata, şasezeci merţă să-i dau din Baişăşti şi patruzăci să-i dau adus de mine pănă la graniţa la Cornuluncii, măsurăndu-să cu merţa de o sută doaîzeci, ocă, pe care păine mă îndatoresc a o răspunde sfiinţii sale pănă în vade de doaî luni de zile, păpuşoi să fie buni şi vănturaţi bine, şi la vreme rădicatului păinii, să fie dator părintele a mă înştiinţa cu trii săptămăni înainte vadelii, că să s(ă) poata bate soma merţălor mai sus arătată, ca, cănd ar veni cu carăle, să fie păpuşoiu bătut, pe care păine are să-ş rădice în trii rănduri făcăndu-s(ă) istov pănă la vadeoa mai sus arătată de doaă luni do zile, şi bani are să răspundă în doaă vadele, trii sute lei la facere zapisului doaî sute la rădicat(ul) păinii a toată soma, şi spre încredinţare am dat această scrisoare cu a me iscălitură. 1899 Mai 6. Manolachi, cap(itan). Irei Ioan am fost faţă la această tocmală + eu Grigori Sabie am fost faţă. am luat din soma ce arată în zapis, am priimit păpuşoi triizăci şi patru merţă şi şasă dimerlii. Mart 6. 1810. [346]<243>1809 Maiu 10. Vasile Lateş din Sadova se jelueşte Scaunului din Cîmpulung asupra fratelui său Petre că nu-i lasă uliţă la casă, şi cere cercetare ca să nu se întîmple o ticăloşie din spurcată inima frăţine-său, iar Scaunul din Cîmpulung rezolvă jaloba rînduind cercetare la starea locului. Cătră Precinstit K. K. Scaunul Cămpulungului moldovinesc. Mai gios iscălitul lăcuitor din Sadova fac arătari la cinstitul scaun asupra pricinuitorilui Petre Latiş frati, că după toati pricinile noastre au mai adaos a mă întuneca, piste fire di dreptate, că mutăndu-mă la casa me de trii ani, m’am învăluit cu distul şi nevoi, şi nu am avut p(e) undi să-m apropii o vacă sau viţăl şi altile la casa me din pricina frăţine-meu Petrii, că nu-m sloboade uliţă la poarta casii mele, cari n’am nici o putinţă pentru aceasta fără să-m mut casa întralt loc, iară di esti la putinţă această dreptati să cheltuiască el, că iscălitul am cheltuit 150 lei şi el vra a o sparge din loc pentru pricina uliţii, şi iscălitul pofteşte să-i dei loc di uliţă din zvoriştea casii bătrănilor, iară nu mai mult, şi nu voeaşte nici aşe, nici să supune sfatului sătenilor bătrăni, ci tot înprotivă şi în tăriea sa să razimă vrăjmăşeşte, după cum şi bătut am umblat de Petre di trii ori, şi nu l’am arătat la cinstitul scaun pentru cari rog mila precinstitului scaun să fie cercetare de faţă la chipul cel bun ca să nu s(ă) întămple vre o ticăloşie din spurcată inima sa, ci să fim mijlociţi di înţelepciune cinstitului scaun, rămăn mic pre plecat jeluitor al Mării sale. Sadova 10 Mai 1809 Vasile Lateş je(luitor). [347]Cu aceasta să poronceşti lui Ghiorghie Piticar ca să meargă la Sadova şi să cerceteză înpreună cu un giurat şi cu alt om înţălept din Sadova, să învoiască pi jeluitorul cu părătul fratesău. Şi după acei(a) să daţi raport. Cămpulung la 23. Mai 1809 Bertlef cam. fervalter. [347]<244>1810 Noemvrie 30. Constantin Burduhos din Sadova vinde lui Coca Burduhosul din Cîmpulung o bucăţică de moşie după răchiţi, îngrădită cu gard împrejur, cu 70 de lei bani nemţeşii. Zapis. Adecă eu cel mai gios iscălit dat’am adevărat şi încredinţat zapisul meu la măna Dum(isale) Coca Burduhosul din Cămpulung, precum să să ştie, că am văndut o bucăţe de moşie după răchiţi, şi tocmală am avut ca să-m de şeptezăci lei bani nemţăşti, care i-am şi priimit toţi deplin în măna me, care moşie este îngrădită cu gard dinprejur şi i-am văndut’o Dum(isale) ca să-i fii ocină şi moşie lui şi copiilor lui în veci de veci nerăscumpărată de cătră mine sau di neamurile mele, iară de s’ar scula cineva ca să o scoată înapoi, ori la ce judecată ar merge, să nu i să ţie în samă, fiind că eu de a me bună voe i-am văndut’o şi cu aceasta poftesc pre cinstita stăpănire ca să să pue acest zapis la [348]protocol şi pentru mai adevărată credinţă m’am iscălit şi am (pus) şi degitul pe semnul sfintei cruci neştiind carte. Cămpolungul la 30. Noem. 1810. + eu Costantin Burduhos ot Sadova vănzătoriu. + eu Arsinica, soţ, am voit. Coca Burduhos stăpănitori. + eu Andrii Hurghiş am fost faţă. + eu Apostol Chechiriţă vornic tij am fost faţă. Vasile Dima vornic am fost faţă. Ion Tudurian. Stefan Merăuţoi am fost faţă Ioan Coca giurat tij Gaviil Erhan giurat tij Gheorghi Coca sătean tij Grigori Merălă giurat tij [348]<245>1810 Decemvrie 1. Gheorghe Cojocar zălojeşte diaconului Grămadă trei fălci de loc pe un an de zile pentru 80 de lei, iar nedănd banii la soroc, tot aşa să urmeze pînă va da banii. Zapis. Adică eu mai gios iscălit(ul) dat’am adivărat şi încredinţat zapisul meu la măna Dumisali părintelui diiacon Grămadă precum să s(ă) ştie (că) i-am zălojit livada me di la dial di casă a me, ci să află lăngă casa lui Ioniţă Lehaci, ca 3 fălci de loc, însă să aib a prinde gardu din gios în livada lui Lehaci, şi din sus în livada lui Ghervan, drept accasta să s(ă) ştie că i-am zălojit’o drept 80 lei bani pi un [349]an de zile, şi să aib a o îngrădi dinprejur cum să cadi bino şi la înplinire anuiui să dau banii şi să rămăie moşia slbodă, iar nedăndu eu banii, tot aşe să urmeze după cum mai su(s) arată pănă aş da banii, şi pentru credinţa am pus degitul pe sămnul sfintei cruci să s(ă) crează. Cămpulung în 1 Dechemv. 1810 + eu Gheorghi Cojocar zălojitor şi aceasta s’au făcut înainte noastră vornic şi giuraţi şi am iscălit şi cu pecete s’au întărit. + Ion Lehaci giurat + Ghiorghi Piticar am fost faţă Gavril Măndrilă martur am scris Gavril Lăcătaş. [349]<246>1811 Ianuarie 22. Ion Salahuru din fundul Moldovei împreună cu soţia şi cu feciorii săi, feţi şi fete, vinde jupînului Lupu Căiliceanu, băieş din Fundul Moldovei, o casă cu grajd şi cu moşioara dimprejurul casei pentru suma de 100 de lei, bancuţă ţidulă. Zapisu. Adicăte eu Ion Salahuru dinu preună cu soţul men Nastasie, şi cu feciorii mei, feţi şi fete dinu Fundul Moldovii, dat’am adivărat şi încredinţat zapisul meu la măna giupănului Lupu Căiliceanu, băeşu di aici din fundul Moldovii, precum să să ştie, că i-am văndut o casă a me şi cu un grajdu ci este înainte casii, şi cu moşioară ci este înpregiurul casii aici în Chimănu ce amuvut (!) zestre dila (Chirila Grămadă, socrul meu, şi venindu vreme di scumpete, i-amu văndut dumisale piitori in veci nirăscumpărat(ă) di mini [350]nici, şi i-am văndut’o cu tocmală drept una sută di lei bancuţă ţidulă ca să stăpăne(a)scă dumelui cu paci, şi hotarul moşii adică pănă în gardul lui Liuştanu după cumu s’au pusu gardul pănă în drumu şi înpregiur după cum este înpregiuru cu zvoreşte ei după cumu mergi uliţa să aibă voe (a) stăpăni cu paci şi pentru credinţa amu iscălit şi amu pusu degitile pre anume. 22 Ianuarie 1811. + eu Ionu Salahuru amu văndut piitor cu gardu cu tot. + eu Nastasie soţu. Şi ne-(a)m tămplat şi noi faţă. eu Petre ţipţiru m’am tămplat. eu Vasile Grămadă, sin Chirilii, am fost faţă. şi acest zapisu s’au făcut înainte me s’au făcut şi amu întărit cu pecete satului. eu Todir Sturza vornicu otu Fundul Moldovii. eu Iftimi Făşcu amu scrisu cu zisa numiţilor mai sus. [350]<247>1811 Fevruarie 3. Scaunul din Cîmpulung rîndueşte mai mulţi fruntaşi din Cîmpulung să facă învoeală şi să împărţească avereă lui Gavril Blănarul între copiii lui ce i-a avut cu trei femei, ceeace se şi face, şi împărţaştina şi hotărîrea delegaţilor se aprobă din oficiu în numele minorilor. Inpărţaştina frăţască. Noi mai gios iscăliţii, fiind orănduiţi din poronca cinstitului scaun ca să luăm sama şi să le facem înpărţaştină şi să-i învoim, adică averea între copiii lui Gavril Blănarul dela [351]3 fimei, şi stănd la vorbă şi învoeală, aşa s’au învoit şi le-am înpărţit ca casa cu locul să rămăe ficiorilor Alixandru şi Ioniţă şi întorcănd la surorile lor Catrinii şi Saftii cari sănt din fata Palaghioiului 100 de lei la măritişul lor pentru partea di casă, şi fiind datori la Dumnealui Iosif Tăotul toţi copii cu 65 de lei, tot băeţii aceşti 2 să aibă a plăti. Dar părechea ce di boi să rămăe partea dipe casă celor 4 fete ce sănt născute cu soţul cest de pe urmă Mariea, adică Nastasii, Irinii, Ioanii şi Căsandrii, şi la casă mai mult să nu aibă treabă decăt în casă numai să şadă 2 ani, şi după doi ani slobodă să fie casa la aceşti 2 băeţi. Dar căt celelante moşii dipi Valeasacă să aibă în primăvară pe toţi 8 copii să înpartă frăţeşte, aşijdirea partea de muntele Muncele, după înplinirea anilor di zălojag, răscumpărăndu-l cu toţii, iarăş pe toţi să să înpartă frăţăşte, la cari îndatorim pe ipitroapa Mariea şi pe vitregul cestor 4 copile cari mai sus s’au pomenit, ca nici într’un chip pănă la ajungirea vărstii copiilor, după voea lor făr di ştirea Scaunului şi a înpreună ipitropului Iosif Tăutul dintru aceste averi ce s’au venit parte dela părintele lor Gavril Blănar să nu le prăpădească sau să le vănză, în asăminea şi lui Ioniţă Palaghioi aşa i să orăndueşte cu parte ce i se vine pe copilile lui să urmeză. Dar celelalte lucruri din casă ce au fost a Nastasii, soţului celui dintăi, dintru care sănt, aceşti 2 ficior(i) cari mai sus s’au pomenit numele lor, să şi le e la măna lor, cari lucruri sănt în izvod alăturate, dară acest stog de făn ce să află acmu di 7 stănjini, să să înparte drept în doao, o parte să vie celor 4 fete, şi o parte pe cii 2 ficiori, dară cele doao fete di(n) fata Palaghioiului nau să e parte din acest făn pentru că nau ajutat la facirea fănului, nici a plăti datoriile tătăne-său, ce numai aceşti băeţi au plătit datoriea la jidovul Iosăl, şi să mai îndatoresc a plăti şi la dascalul înpărătesc Tăutul, încă şi aceasta să însămnează ca după sfărşirea anilor de a şide în casă cu toate acareturile nestrăcate precum sănt astăz, aşe să li de băeţălor la mănă, iar nevoind Grigori Piticarul, vitrigu copiilor, a şide această hotărătă vreme în casă, n’ari voe a o năimi nimărui, ce îndată cum ar eşi ei din casă, aceşti 2 fii să aibă şi mai nainte de vreme a întra în casa lor. [352]Şi pentru credinţă ne-am iscălit, şi deosăbit de aceste arătănd Ioniţă Palaghioi izvod de zestre ce au fost dat fetii sale căn(d) s’au măritat după Gavril Blănar, şi aceste lucruri cari le cere, ea Maria, soţul acest de pe urmă, le tăgădueaşte toate, dar de s’ar găsă din lucrurile aceste ori în cătă vreme, să aibă voe a şi le lua la copilele lui cele din Gavril Blănari. Cămpulung în 3 Fevruarie 1811. Ioniţă Mircăş înpărţitor. Vasăle Dima, vornic. Gesehen und wird obiger Vergleich, wornach Grigori Pittikai im Frühjahre 1816 das Haus der Gawril Blanarischen Pupillen unweigerlich zu räumen hat, hiemit bestättiget. Kimpolung am 2 December 1815. Horvath Verwalter. [352]<248>1811 Maiu 6. Ioniţă Bedrule din Pojorîta împrumută dela ierodiaconul Toader Grămadă 100 de lei bani împărăteşti şi se obligă a-i plăti într’o lună de zile, iar ca camătă să-i dea lui Grămadă un berbec bun cu lîna lui. Adică eu cel mai gios iscălit din satul Pojorăta dat’am adivărat şi încredinţat zapisul mieu la măna dum(i)sal(e) erodiiaconului Toadir Grămadă, precum că mi-au făcut bine cu [353]100 sută lei, adică una sută de lei bani înpărăteşti, şi sorocul acestor bani am pus ca să-i (dau) du(mi)sal(e) cu mulţămită într’o lună de zile şi proţăntul acestor bani am să-i dau du(mi)sal(e) on berbeci bun şi cu lăna lui, iar di s’ar tămpla să nu dau aceşti bani la soroc(ul) di sus arătat (rupt) să fie cinstit scaunul nostru a înplini d(umi)sal(e) casa cu ce s’ar găsi mişcătoare şi nemişcătoare şi pentru credinţa m’am iscălit. Cămpulung în 6. Mart 1811. + eu Ioniţă Bedrule platnic + eu Nastasie Vasăle Dima vornic am fost faţă. [353]<249>1811 Maiu 11. Toader Ruscan vinde feşterului Ion Tarasievici din Fundul Moldovei o casă cu zvoriştea ei pe preţul de 160 de lei bani în bancuri, şi acesta, fiind mutat la Sadova, o vinde mai departe cu 320 de lei, iar un nepot al Ruscanului iea 90 de lei şi dă învoirea sa la vănzare. Zapisu. Adică noi cari mai giosu ni-am iscălit, dat’am adivărat, zapisul nostru la măna mării sale Ioan Tarasivici feşter dela Fundul Moldovii, precum casă să ştiea că amu văndut mării sale o casă cu zvorişte ei, adică giumătate de falci şi căţva pomişori, pe cari casă şi loc mi-au dat numit(ul) mai sus 160 de lei, bani în bancuri, şi i-am dat acest zapisu ca să stăpăniască cu paci, în vecinica vremi, nesmintit de cătră alti niamuri, iară sculăndu-să cariva a-l supăra, cu mine să-ş cauti, iară numit(ul) să fiea (!) hodinit în vecinica vremi, şi pentru credinţa m’am iscălit. 11 Maiu 1811. + Toaderu Ruscan, vănzătoriul. + Parasca, soţu, tij. [354]marturi + Iacob Ştevariu. + Damaschin Ungurian. făcăndu-să înainte me am iscălit Toader Sturza vornic. Cum propter mutationem de Fundo Moldava ad Sadovam, comparatum domum a Theodoro Ruscano pro Summa 160 Rf. ego juxta intus in testem vendidi Michaeli Bratner, educilatori Fundo Moldaviensi pro suma 320 Rf. et 4 oka vini, dico pro summa 320 Rf. pro illo, uxore et prolibus ejus, aeternis temporibus, super quod quieto dictum Michaelem Bratner et ubicunque loco cum intabulationem (!) admitto, quod factum in praesenţia judicis et juratis (nedescifrabil) moldaviensibus, illorum propriam subscriptionem. die 8vo Septembris 1811. Tarasievits Caes. Ca(mer)alis Förster. eu din gios iscălit încredinţăz la măna mării sale dom(nu)lui feşter, ci sorii mai sus întracest zapisu alui Toader Ruscan, unchiului meu, la cari am primit şi eu din tocmala ci scrii mai sus 90 de lei, şi am învoit, ca să stăpăniască cu paci măriea sa, sau di ar vindi cuiva, să fie volnic şi hodinit, casa şi moşiea cari iaste înpregiuru casăi. la 27 Avgst 8011 (!) + eu Vasile Huhul, vănzătoriul + eu Chifor Căzac, am învoit + Ioniţă Gliga m’am întămplat făcăndu-să înaintea me am iscălit Toader Sturza, vornec. [355]pentrucă Tarasievici se ţine de călindarul nou, iar Huhul de cel vechiu. Huhul zice că Ruscan este unchiul său, prin urmare era el în răndul întăiu îndreptăţit a cumpăra dela unchiul său casa cu zvoriştea, sau a o răscumpăra dela Tarasievici. Dar primind 90 de lei, el renunţă la acest drept, se declară învoit cu cumpărătura lui Tarasievici şi chiar cu vînzarea casei de către Tarasievici, altei persoane. [355]<250>1812 Martie 11. Preotul Stefan Clitnovici dă mărturie în scris că fiind Simion Cărstui aproape de moarte, a zis că n’are nimic decît un bordeiu, şi cine va plăti preotului prohodul, aceluia să fie bordeiul, deci Vasile Alexoi a dat preotului Clitnovici 10 lei, din care acesta i-a întors 2 lei. Adeveresc cu aceasta la măna lui Vasile Alexoi, lăcuitor de Fundu Sadova, întru aceasta să să ştie, fiindur(e) Sămion Cărstui cu limbă de moarte, aşe au zis fiind (nedescifrabil) n’am, nici n’am pe ce să mă îngrop, ce numai bordeiul rămăne, şi cine a plăti preotului citire Evangheliei şi prohodul, acelui să rămăi şi bordeiu şi au murit, deci Vasile Alexoi sculădu-să şi mi-au plătit, dănd mie 10 lei (nedescifrabil) bani să’ntorc 2 lei, la aceasta şi mărturisăsc. Şi pentru mai bună credinţa m’am şi iscălit. 11 Mart 1812. Ierei Ştefan Clitnovici. [356]<251>1813 August 3. Solomon Floce dă nepoatei sale Nastasia o grădină de moşie în fundul Runcului şi-i dă scrisoare întărită de vornicul şi juraţii din Cîmpulung. Diiată. Adică eu Solomon Floce dat’am adivărată şi încredinţată scrisoare me la măna nepoată-me Nastasiei precum să să ştie că i-am dat o grădină de moşie, adică grădina din fundu Runcului, Cari moşie să hotăreşte pi din sus cu moşie lui Pavăl ce(a) ci i-am văndut’o mai înainte, şi pi dila vale cu moşie lui Ion Floce din piiatra ce mari întraltă piiatră iară mari stătătoare, şi din piatră în fîntănă, şi din fîntănă drept în picior şi apucă picioru în deal pînă unde să hotăreşte cu a Răeştilor, şi mergi tot picioru în deal pănă în margine, şi apucă margine în vale pînă de unde s’au început hotaru aceştii moşii că i-am dat’o ca să fie alui (!) dreaptă ocină şi moşie lui şi nepoţilor lui (!) în veci di veci, însă cari s’ar mai scula pisti această scrisoare a me, ori la ci giudecaţă s’ar întămpla, să nu li să ţie în samă adică nepoţi sau nepoate sau strănepoţi, ci să fie di mari ştraf şi pedeapsă, cari pentru mai bună credinţa am pus degitul mieu pe sămnu cruc(ii). Cîmpulung în 3 Avgust v. c. 1813 + eu Solomon Floce am dat cu me + Nastasie, nepoată-me, stăpănitoare + Ion Floce am fost faţă şi am pus şi degitul mieu. Aşişdere iscălitul şi la această dieată întăreşte, fiind nepoţii toţi de faţă înainte dătătoriului şi înpărţitoriului în slăbenie de avere me, îl pofteşte pe parohul locului să întărească Necolai Ciupercovici paroh Gavril Piticari martor Stefan Buzan martur [357]Am scris cu zisa numitului mai sus Ştefan Buzan. Şi aceasta s’au făcut înainte noastră şi eu pecete tîrgului am întărit. Vasăli Dima, vornic. Ioniţă Lehaci, giurat. Gavril Piticari, giurat. Ghiorghi Răescul, giurat Ghiorghi Papuc, giurat. Ioan Grămadă m’am tămplat la întărire aceştii scrisori. eu Ioniţă Botezat m’am tămplat. eu Nistur Lihaci m’am tămplat. Grigori Piticar tij m’am tămplat. Ioniţă Mircăş m’am tămplat. [357]<252>1813 August 3. Solomon Floce lasă nepotului său Ion Floce moşia sa cît a stăpînit-o în vieaţă, iar Ion Floce să aibă a-l ţinea cu cele trebuincioase pînă la moarte, şi după moarte să-l comînde ca pe un părinte. Diiată. Adică eu Solomon Floce dat’am adivărată şi încredinţată scrisoare me la mîna nepotu-mieu Ion Floce, precum să să ştie, că cît oi ave zile eu, să aibă numitul mai sus am(ă) ţine cu celi trebuincioasă, însă după moarte me să aibă a mă comînda după cum să cade ca pe on părinte a lui cu celi trebuincioasă, şi după moarte me să rămîe opcina adică amîndoao opcinele după cum sînt hotîrîte şi le-am stăpănit şi eu adică înpreună şi parte din munte tot cîtă este a me parte, să rămîe la mîna nepotu-mieu Ion Floce, însă cu afurisănie [358] ca să fie asupra celor ci s’ar scula piste această scrisoare, adică a nepoţi şi a nepoate, fără numai numitul mai sus să aibă a le stăpăni cu pace ca pre o dreaptă ocină şi moşie să fie a lui şi a copiilor lui, în veci di veci, iară cine s’ar mai scula pisti această scrisoare a me, adică din neamul mieu, nepoţi sau nepoate sau strănepoţi din neam în neam, după cum am arătat şi mai sus, ori la ci giudecată s’ar întîmpla ca să facă supărare giudecătorilor, să nu li să ţie în samă, adică acelor ci s’ar scula piste aceasta, ci să fie di mari pedeapsă şi ştreaf, c’ i-am dat’o eu cu voe me ca să fie hodinit el şi copii lui în veşnica vreme, cari pentru mai bună credinţa am pus degitul mieu pi sămnu crucei. Cămpulung în 3 Avgust c(alindar) v(echiu) 1813 + eu Solomon Floce am dat aceasta cu voe me. Ion Floce Floce stăpănitor pi aceasta. + Pavăl Floce am fost faţă + Nastasie sor(ă) cu noi am fost faţă şi am pus şi degitile noastre (!) La această diiată iscălitul întăreşte fiind cu bună voinţa uncheşului său, adeveresc însuş cu iscălitura me. Nicolai Ciupercovici paroh. Si aceasta s’au făcut înainte noastră a numiţilor iscăliţi. + Gavril Piticari martur. + Stefan Buzan martur. Am scris cu zisa numitului mai sus Stefan Buzan. Aşijdere această diiată s’au făcut înainte noastră a de gios iscăliţilor. Vasăle Dima vornic Ion Lehaci giurat Gavril Piticari giurat Ghiorghi Papuc giurat [359]loan Gramadă m’am iscălit la această scrisoare. eu Ioniţă Botezat m’am tămplat. eu Nistur Lihaci martur. Ghiorghi Piticari m’am întîmplat. Ioniţă Mircăş m’am tămplat. [359]<253>1813 August 4. Solomon Floce dă nepotului său Ion Floce scrisoare ca să se ştie că la căsătoria acestuia i-a dat trei grădini de moşie în vecinică stăpănire şi face de se întăreşte scrisoarea aceasta de vornicul şi juraţii Cîmpulungului. Diiată. Adică eu Solomon Floce dat’am adivărată şi încredinţată scrisoare me la măna nepotu-mieu Ion Floce, precum să să ştie, că la căsătorie numitului mai sus i-am dat trii grădini de moşie, adică cari moşie să hotăreşti adică din părău cari cură din opcină şi pintre doao păreii mergi la deal adică pi din sus un părău ci să hotăreşti cu moşie lui Nicolai Rusu pănă la un cap de dîmb ci cură şi din capu dămbului la deal ci să hotăreşti cu Pavăl întro piatră mari stătătoare, şi din piatră în deal picioru pînă în altă piatră mai mică, şi din piatră ce mică depe coastă în gios în piatra ce mari tot în gios în fîntănă ci să hotăreşti cu Pavăl şi din fîntînă tot în gios în picior, şi apucă picioru în deal tot cu Pavăl să hotăreşti pi din sus după cum mergi picioru, adică pînă unde să tîlneşti cu moşie lui Andrii Răescu, ci este pusă şi piatră hotar, şi di acole mergi drept în gios pi coastă spre opcină tot hotar pi di la deal cu moşie lui Andrii Rescu pînă ci dă în părău în margine, şi apucă părău cel mai în vale pănă unde să tîlneşti cu moşie lui Pavăl şi apoi apucă în sus pănă în piatra ce mari, şi din piatră în părău, şi părăul în vale pănă ci dă în părăul ce cură din opcină ci s’au început hotarul aceştii moşii, şi aceasta i-am dat’o numitului nepot ca să o aibă ca pre o [360]dreaptă ocină şi moşie el şi copii lui în veci de veci di nimene să nu fie supărat, adică di nepoţii sau di nepoate sau di alţi di cari s’ar scula piste această scrisoare, să fie cu afurisănie di cătră mine şi ori la ce giudecată s’ar întăm(p)la, să nu li să ţie în samă ci să fie de mari ştraf şi pedeapsă, cari pentru mai bună credinţa am pus degitul mieu. Cîmpulung în 4 Avgust v(echiu) c(alindar) 1813 + eu Solomon Floce am dat aceasta la mîna nepotului mien Ion Floce stăpănitori. + Pavăl Floce am fost faţă şi am pus degitul. + Nastasie sor(ă) am fost faţă şi am pus degitul. Parohul locului şi pe această diiată iscăleşte văzind pre anume Solomon Floce în stare minţii, cumcă toată avere sa cu bună voe încredinţază pentru avere sa nepotului său Ion Floce, care iscălitul adeverează. Nicolai Czupercowitz. Aşijdere şi noi iscăliţii fiind cu bună voinţa uncheşului său, întărim. Gavril Piticari martur Stefan Buzan martor După cum şi întru a 3le diiată ne-am încredinţat cum că au fost cu toată voe uncheşului său anume Solomon Floce, pentru care şi întărim cu pecete. Vasăle Dima vornic Ioniţă Lehaci giurat Gavril Piticari tij Ghiorghi Răescu giurat Ghiorghi Papuc tij Ioniţă Mircăş dascal m’am tămplat Ioan Grămadă paroh m’am tămplat eu Ioniţă Botezat m’am timplat eu Nistur Lihaci m’am tăm(plat) Ghiorghi Piticari m’am tăm(plat). [361]<254>1815 Ianuarie 30. Ilie sin Gheorghe Sabie vinde molitfei sale ierei Vasile Măndriă o livadă cu 360 de lei, deoarece neamurile nu au voit so cumpere, iar zapisul este întărit de vornicul Cîmpulungului. Zapis. Adică eu cel mai gios iscălit Ilie sin Gheorghi Sabie, dat’am adevărat şi încredinţat zapisul mien la măna molitfii sale Ierei Vasile sin preot(ului) Stefan Măn(drilă) precum să să ştie că avănd eu o levadă care levadă mi-au rămas mie danie dela tatăl mien Gheorghi Sabie, şi făcănd eu această levadă vănzătoare, am întrebat pe soru-me Catrina şi pe toţi din niamul Săbiesc, şi pe toţi din neamurile mele, şi nu s’au aflat nici unul ca să o cumpere făr de căt s’au aflat acestu sus arătat Ierei Vasile Măndrilă moştereu fiind şi răzăş, şi am făcut tocmală dreptu 360 adică trei sute şasăzăci lei bani săneturi, care bani toţi deplin i-am luoat în măna me după dreaptă tocmala noastră, care levadă i-am văndut’o după hotarnica cinstitei Comisii, care hotarnică i-am dat’o în măna Sfinţii sale, care levadă i-am văndut’o cu gardul ei înpregiur cu preţul de sus pomenit în veci de veci şi în vecinica vreme, iar de s’ar scula cariva din niamurile mele cu vre o pără asupra numitului cumpărător, or la ce cinstită judecată de ar merge, să nu li să ţie în samă, ce cu mine săş întrebe, iar Sfinţii sale să aibă a-i da bună pace, care această sus arătată moşie, ce mai sus s’au scris, i-am văndut’o cu bună voe me de nimene asuprit sau sălit ca să-i fie lui ocină şi moşie, precum lui, aşe şi copiilor lui, nepoţilor sau strănepoţilor lui în veci de veci şi în vecinica vreme de cătră mine sau de cătră neamurile mele nerăscumpărată, deci pentru mai adevărată credinţa m’am iscălit. Cămpulung în 30 Ghenar 1815. + eu Ilie sin Gheorghi Sabie vănzător. + eu Catrina sor(ă) lui Ilie, am voit. [362]+ eu Nicolai Cocîrţă cumnat tij am voit, + eu Costantin Sabie am voit. Ierei Vasile Măndrilă stăpănitor. Todosie soţ tij stăpănitoare. Nicolay Czupercowits Pfarrer. Simion Mandrila, vicar. + eu Iacob Sabie m’am tămplat + Ion Floce m’am tămplat + Grigori Checheriţ(ă) m’am tămplat + Iacob Lucan m’am tămplat. Vasăli Dima, vornic am întărit cu pecetea tărgului Cămpulungului moldovenesc. Ioan Lehaci, giurat Gheorghe sin Grigore Piticar, martur. [362]<255>1815 Fevruarie 20. Ilie Rusu vinde lui Roman Holuţă, 30 de prăjini de loc lăngă casă cu 60 de lei bani buni, şi locul să rămîe cumpărătorului nerăscumpărat de nimene. Zapis. Adecă eu mai gios iscălitul dat’am adevărat şi încredinţat zapisul mieu la măna lui Roman Holuţă din Fundul Moldovii precum să să ştie că de nimine sălit nice asuprit, ce de a me bună voe i-am văndut numitului mai sus o bucăţăcă de moşie ce să numeşte la Holuţeni şi cuprinde triizăci prăjini a cărie haturile să încep din uliţă dinnainte casăi numitului cumpărători, jirebie drept în vale în apa Moldovii, şi din gios să hotăreşte cu Petre Holuţă, şi din sus cu Iftemi Holuţă şi aşa după aceste hotară i-am văndut’o de veci cu [363]tocmală drept 60 de lei adecă şasăzăci de lei bani buni, şi aşa să aibă a o stăpani în veci de veci ca pre o dreaptă ocină şi moşie alui, nerăscumpărată de mine sau fii miei, deci pentru mai bună crediţă am iscălit. Cămpulung în 20 Fevruari 1815. + eu Ilie Rusu vănzători + Ruxandra soţie tij vănzătoare + Hilip Doroftei martor Roman Holuţă stăpănitor. Aufgesetzt mit Einwilligung beider Partheyen. Iosef Teutul Lehrer. [363]<256>1816 Martie 26. Preotul Vasile Măndrilă din Cămpulung face diata înainte de moarte şi dispune cum să fie împărţită averea sa mişcătoare şi nemişcătoare. Dieată. Iată eu mai gios iscălitul preot Vasile Măndrilă din Cămpulungul mold(ovenesc) născut de 42 de ani, şi fiind gospodărit de 21 de ani, care am trăit cu soţul mieu Todosie, şi voind milostivul Dumnezeu a-m(i) aduna cele trebuincioasă spre traiul gospodării noastre mişcătoare şi nemişcătoare, pentru care mai gios vom arăta, şi fiind că în toată gospodărie noastră nu ne-au dat milostivul Dumnezeu copii, deci acum la o tămplare ce m’am bolnăvit încă find în toată simţire şi întregime minţei mele, m’am rugat milostivului Dumnezeu ca să mă lumineză să pot hotără între soţul mieu Todosie după cum ţi între următorii miei în frica lui Dumnezeu din cele ce ne-au dat milostivul Dumnezeu. [364]1 tăi hotărăsc soţului mieu Todosii casa ce mare cu acăreturile ce (să) află înprejur şi cu locul ei ce l’am cumpărat dela Ioniţă Nisioiul şi patruzeci de prăjini tij din levada ce am cumpărat’o dela Ilie Sabie tot a casii cei mari să fie. 2 le Casa ce(a) depe pivniţă şi cu locul căt mai este rămăşiţă din levadă, afară din cele patruzeci de prăjini, să rămîe a mele pentru comănd, şi cănd să vor vinde, să le preţeluiască oameni străini, şi să fie volnică tot soţul mieu Todosie întămplăndu-să ca să văndă casa cu locul şi acăreturile ei, să aibă voe neamurile mele a le cumpăra avănd putere. 3 le Din moşie îi las soţului mieu o delniţă ce să află în Grebi, ce me-au fost danie dela Simion Şandru, să aibă a o stăpăni pănă la moarte ei, iară după moarte soţului mieu, să rămîe fratelui mieu preotului Simion vecinică a o stăpăni, cum şi trii grădini ce să află la Răchitiş, tot soţului mieu să răme pănă la moarte, şi după moarte ei, să rămăe fraţilor şi surorilor mele să le înparţă cu dreptate în frica lui Dumnezău îndatorindu-să a mă comănda. 4 le Din cele mişcătoare îi las carul cel mare cu patru boi, şi doao epi şi doao vaci şi doaozeci de vite de oi, din care să aibă a plăti soţul mieu din aceste vite mişcătoare o datorie de 150 de lei ce am înprumutat la prifacere casii, bani seneturi, după cum zapisul arată, aşijdere şi alte lucruri din casa ce se află, să aibă a le înpărţi în doao cu mine, îndatorindu-să a mă pomeni, fiind că au rămas toată cleronomia casii în măna soţului mieu Todosie, la care hotăresc la această dieată ca după moarte me să nu să atingă nimene de soţul mieu după cum am hotărăt înainte persoanelor ce s’au întămplat de faţă care s’au şi iscălit pe anume, pentru care poftim ca această dieată să să ţie în samă. Cămpulung Moldovenesc la 26 Mart 1816. Vasile Măindrilă paroh am dat această dieată. + Ioniţă Grigorean am fost faţă + Simion Măndrilă am fost faţă + eu Niculai Măndrilă am fost faţă Niculai Ciupercovici. Grigoraş Dumitriu martor. [365]Collationirt und ist vorstehende Abschrift mit dem ungestempelten Originale gleichlautend befunden worden. K. K. Suczavaer Districts Gerichtliche Inventurs Comission zu Kimpolung. den 8 October 1816. Samuel Fischer Gerichts Secretär. [365]<257>1816 Maiu 12. Mărturie în scris a mai multor locuitori din Cîmpulung, în care arată că fiind de faţă la nunta lui Petre Grămadă, atît tatăl acestuia Costantin, cît şi maică-sa, cînd se dedeau banii cu obiceiul păharului, au rostit că dau feciorului lor casele de sus cu svoriştele lor, şi din vite, din moşii, din cîmp parte dreaptă ca la ceilalţi feciori. Mărturie. Adică noi mai gios iscăliţii dat’am adevărată şi încredinţată mărturie noastră la măna Petrii sinu Costandin Grămadă precum să s(ă) ştie, că cănd l’au căsătorit tatăl său la anul 1814, tămplăndu-ne mai gios iscăliţii în casa diiaconului di sus, la masa ficiorului său, şi cănd au dat banii după cum este obiceaiul nostru la păhar, au rostit diiaconul înpreună cu soţul său Marie, că casăle acele ce au făcut di sus, le dau ficiorului său Petre dinpreună cu zvoriştele cu tot, şi din vite şi din moşii din cămpu parte dreaptă ca la fieşte care ficior, deosăbit de alte mănunţuşuri din casă, care şi cu giurămănt la vreme de trebuinţă putem a întări, şi pentru adevărată credinţa ne-am iscălit. Cămpulung în 12 Mai 1816 [366]+ eu Ioan sin Vasile Piticar mărturisăsc. + eu Stefan Blănar (măr)turisăsc. + eu Petre Palaghioi mărturisăsc Martin als Zeuge. Ioan Grămadă martur + eu Ioan sin Manolachi Floce mărturisăsc Ioniţă Mircăş mărturisăsc + eu Ioan Lehaci mărturisăsc. [366]<258>1816 Septemvrie 24. Ioan Popăscul zălojeşte preotesei văduve Todosia Măndrilă o moşie în dealul Vergilor pe cinci ani pentru suma de 130 lei bani sineturi, şi de nu ar scoate moşia la soroc, să rămîe pînă va da banii. Zapis. Adecă eu cel mai gios iscălit dat’am adevărat şi încredinţat zapisul meu la măna preotesăi Todosii a răpusatului preotului Vasăle Măndrilă, precum să să ştie că i-am zolojit o moşie din cămpu, anume în dealul Vergilor în gura plaiului dupăi, cum iasă plaiul din izvorul Malului, şi această moşie să hotăreaşte de cătră ameazăz cu Toader Tărăbuţă, şi de cătră răsărit cu Sămion Tărăbuţă şi i-am zălojit’o pe cinci ani drept 100.30 de lei, adecă o sută triizăci de lei bani sănetuturi (!), iară de s’ar tămpla să nu scot moşie la vadeaoa hotărătă, să rămăe pănă cănd voi da banii, şi ce bani vor umbla, de acei să dau, şi pentru mai bună credinţa am iscălit şi s’au întărit cu pecete tărgului. Cămpulung Mold. la 24 Săptem. 1816. + eu Ioan Popăscu am zălojit. + eu Acsănie soţ cu voe me şi cu toţi copii noştri. Ioniţă Lehaciu vornic Gavril Piticariu giurat diacon Costantin Grămadă Simion Măndrilă. Costantin Ursachi am scris cu zăsa mai sus numitului paroh. [367Tij am mai luoat mai gios iscălitul dela Todosăea răposatului preutului Vasăli Măndrilă 6 lei 30 greiţari săneturi, ci au rămas Ion Popăscu dator Ia controbuţie pi an(ul) 1815 cari acişti bani să aibă a-i da tot căndu a da ciialalţi la scoatire moşiei, şi pentru credinţa am iscălit. Cămpulung moldov. la 14 Ghenar 1817. Vasăli Dima am primit banii. [367]<259>1817 Fevruarie 26. Meşterul Grigori Rusul se tocmeşte cu diaconul Constantin Grămadă să-i facă acestuia pentru 100 de lei, 2 pătrări păpuşoiu şi o bărbînţă de lapte, o casă mare cu 4 fereşti, tindă şi cămară din lemnul ce va alege Grămadă din 2 case vechi, iar de nu va găti casa la vadea şi ar lua diaconul alţi meşteri, atunci să plăteasă Grigori Rusul acestor meşteri. Zapis. Eu mai gios iscălit dat’am adivărat şi încredinţat zapisul mieu la măna părintelui diiacon Costantin Grămadă precum să să ştie că m’am tocmit cu dumnelui ca să-i prifac o casă, adică din grajdiu(l) cel din livadă şi din casa acee ci şede Petre, adică dintra aceste 2 casă ci am arătat mai sus, să aleagă lemnu cît a fi bun şi să fac o casă după cum să cuvine uni(i) casă, adică casa mari cu 4, fereşti, cu tindă, şi în fundu tinzăi cămară şi o ferestuică mică în păreti di la deal, adică cu tot lemnu după cum scrie mai sus, numai draniţa să fie a me adică alui numitului Grigori Rusu, însă cu toate cu uşi, cu pod deasupra şi eu să aib a lucra bine după cum să cade, însă cu tocmală drept una sută lei bani, 2 pătrări păpuşoi şi o bărbînţă de lapti, însă la altă mîncare nu mă îndatoresc a da mai mult decum scrie mai sus, însă şi eu mai gios iscălitul mă îndatoresc a da acest lucru gata cu vede pînă la sfeti Ghiorghi acestui an 1817 April în 23, iară di s’ar întîmpla ca să nu urmez după cum scrie [368]zapisul mai sus, şi n’aş săvîrşi lucru pănă la vedeaoa mai sus numită şi s’ar întîmpla ca de nesălinţa me şi-ar pune părintele pi alţi meşter(i), atunce eu să aib a răspunde plata acestora cu ci s’ar găsi la casa me mişcătoare sau nemişcătoare şi să aibă cinst(it) K. K. scaunul Cîmpulungului moldovinesc toată voe şi putere a înplini di la casa me, neavînd eu mai gios iscălitul nici on cuvănt de răspuns, şi pentru credinţa am pus şi degitul mieu. Cîmpulu(n)g în 26 Fevr. 1817 + eu Grigori Rusu meşter şi răspunzătoriu. ales Zeige Friedrich Förster. Simion Chirilan am fost faţă Vasile Măndrilă am fost faţă Niculai Sfarghii tij Am scris cu zisa numitului mai sus. Stefan. [368]<269>1818 Iunie 10. Mărturie în scris a bătrînilor din Dorna, în care arată că Runcul Dornei este proprietatea Candrenilor precum şi munţii ce li s’au luat în partea Ardealului, căci bătrănii ştiu pe unde au fost stătorile hotarele de împărăţia Turcului. Mărturie. Noi cei mai gios iscăliţi din satul Dornii, dăm noi această mărturie la măna satului Căndrenilor fără nici o sălinţă ori ţinere din prieteşug, cu toată dreptatea cugetului nostru, precum să (să) ştie că noi din moşi şi din strămoşii noştri am apucat şi ştim din copilăria noastră cu ţinere de minte, care moşia Runcului Dornii o ştim a Candrenilor, moşia lor sătească, care o cosă şi o păşte cu toţi după cum spun şi adeveresc şi ponturile zapisului vech(i). Aşijdere şi pentru [369]munţii care li s’au luat în partea Ardealului, adică fănaţurile şi Netedul, tij Perşan (?) tij Şuvărosu, tij faţa Cucuresii din vărvul (!) încoace, şi munţii înşiraţi şi cămpii Tătăraşului şi prin dealu lui Frau şi pănă în Măgura Catului, adecă scursura apelor în coace precum Coşna şi Cucureasa şi Teşna înpuţită şi cu toate prelucile carele să ţăn de hotaru vech(i) mai sus pomenit, care noi aceşt(i)a mai gios iscăliţi bătrăni am fost şi cioban(i) şi am păscut oile Căndrenilor şi ştim că pe acolo au fost hotărăt de înpărăţia Turcului, şi pentru aceasta putem mărturisi în frica lui Dumnezeu că iaste adevărat după ponturile mărturie(i) aceştie, care eu Vasile Cozan sănt de vărstă ani 100 şi voi fi şi martor ori unde vor chema şi pentru credinţă ne-am iscălit (şi) am pus şi degetele noastre în sămnul crucii. Dorna Vatra din 10 Iunie 1818 + eu Vasile Cozan martor + eu Toader Urdan mart. bătrăn 80 de ani + eu Ioniţă Todorean martori bătrăn 90 de ani + eu Gregori Todorean martor bătrăn 100 de ani. + eu Ghisdele martor. + eu Chirilă Negre martor. + eu Mihail Pizdele. + eu Ioniţă Profer, martor. + eu Nicolai I(a)coban, martor. + eu Nicolai Mitrofan martor. Iar pe mărturia din Ciocăneşti: + eu Petre Ciocan, martor. + eu Simion Ţigane, martor. + eu Stefan Giosanu, martor. [370]<261>1819 Ianuarie 21. Constantin Sabie se pune la cale cu Vasile Dima, ca acesta să mărite copila sa după Toader, feciorul lui Sabie, iar Constantin Sabie se îndatoreşte să dea zestre feciorului său un car cu 4 boi şi 4 iepe bătrîne cu mînzii lor, 30 de oi cu miei, un cal negru de călărie şi din moşiile ce le are acuma a cincea parte. Spre încredinţare dau amîndoi scrisori unul la mîna altuia. Incredinţare. Mai gios iscălitul dau adevărată încredinţare me la măna Dum(isale) Vasile Dima, precum să să ştie că vrănd eu a-m(i) căsători ficiorul meu anume Toader, şi plăcănd ficiorului meu copila Dum(isale), am vorbit cu Dum(ealui) de-i va fi voea ca să de copila după ficiorul meu, deci Dum(ealui) au voit, şi întru acesta chip ne-am aşezat între noi, ca eu să dau ficiorului meu un car cu 4 boi şi 4 epe bătrăne cu mănzii lor, 30 oi cu mei, şi un cal negru ce am de călărie şi casă să-i agiutăm a face cu ciealalţi ficiori ai mei, şi din moşii căte să află pănă în ziua de astăzi, să aib a-i da a cince parte, şi aşe ne-am învoit unul cu altul, şi pentru mai adevărată credinţa ne-am dat scrisori unul la măna altuea şi ne-am iscălit. Cămpul(un)g la 21 Ghenar 1819 + Constantin Sabie am dat. Vasăli Dima m’am primit. Ioan Grămadă, paroh, martor. + Ioan Floce, martor. + Nicolai Cimbru, martor. + Iacob Lucan, martor. [371]<262>1819 Fevruarie 9. Maria Roxăndariu cu feciorii săi, după ce a întrebat toate neamurile, vinde o bucată de moşie în dealul Pietrişului, lui Petre a lui Vasile Măndrilă cu 300 de lei, şi statoreşte ca această moşie să-i fie lui Măndrilă pietoare, în veci de veci nerăscumpărată.  Zapis. Adecă noi mai gios iscăliţii dat’am adevărat şi încredinţat zapisul nostru la măna Petri lui Vasile Măndrilă, precum să să ştie, că avănd noi mai gios iscăliţii o bucăţică de moşie în dialu Pietrişului, deci agiungăndu-mă o mare nevoe, şi neavănd altă nemică, am făcut ace bucăţică de moşie vănzătoare, deci întrebănd noi toate neamurile noastre care s’ar afla ca să o cumpere, şi nu s’au aflat nici unul fără de căt s’au aflat acest numit mai sus cumpărători fiind răzeş răscumpărători moşiei lor strămoşeşti, deci stănd noi la dreaptă tocmală, ne-am aşezat cu acest hotărăt preţ cu trii sute de lei bani săneturi, care bani toţi şi deplin i-am luat în măna noastră după tocmală, care hotarul numitei, moşii să începi din părău Ionenilor drept în vale(a) Tilieasa pănă în gard, şi de acole apucă gardul în gios pănă în capu Pietrişului, şi de acolo apucă muchia dealului ce din gios la dial, anume unde să hotăreşte cu moşia lui Gavril Piticariu pănă unde să tălnesc doaă muchi, şi de acole apucă muchia ce mai pe din sus drept în vale pănă într’on hat de piatră unde să tălneşte cu moşia lui Gheorghe Rocsăndariu şi de acole apucă din hat în hat drept miazăcoastă în sus tot din hat în hat pănă în plaiu, şi de acole apucă plaiu drept în deal în capu Priporului, şi de acole apucă drept la dial pănă întron copaci ci iaste şi hat de piatră, şi de acole apucă coasta cam spre amiazăzi unde este iară un copaci şi cu hat de piatră, şi de acole drept întron cap de picior, şi de acole coasta în gios pănă întro rădăcină de fag şi de acole drept în gios în zarea dealului, şi de acole apucă zarea dealului drept în deal pănă în ulm, şi de acole apucă drept în [372]părău Ioneilor de unde s’au început hotarul numitii sus moşii, şi această moşie i-am văndut’o sus numitului cumpărători cu preţul de sus hotărăt, pietoare în veci de veci şi în vecinica vreme, nerăscumpărată de cătră nimenea, iară care s’ar mai scula mai mult peste acest zapis şi de s’ar întămpla şi la vre o giudecată, să nu li să ţie în samă, ce să fie de mare ştraf, care pentru mai bună credinţă am pus şi degetele noastre. Cămpulung la 9 Fevruar 1819. + eu Maria soţ lui Precob Rocsăndariu, vănzătoare. + eu Ghiorghie sin tij. + eu Ion sin. + eu Toder sin. + eu Grigori Rocsăndariu am voit. + eu Vasile sin lui Grigore am voit. + Ioniţă Mercăş m’am tămplat. + Nistor Sabie m’am tămplat. Vasile Dima, vornic Ton Lehaci giurat am scris cu zisa sus numiţilor Stefan Buzan. Vorstehendes Kaufs und Verkaufs-Instrument ist auf Ansuchen beyder Partheyen in dem diessämtlichen Grund und Realitätenbuch Tom VI pag 31 et 32 von Wort zu Wort eingeschrieben und wird von amtswegen bestättiget. Sig Kimpolung am 1 März 1819. Horvath, Verwalter Hohenauer Contr. [373]<263>1819 Fevruarie 14. Stefan Hurghiş cu soţia şi cu feciorii sin schimbă un loc al său cu alt loc al lui Toader sin Ioniţă Coca şi fac zapisul de schimbare înaintea vornicului. Cuviincios zapis. Adică eu cel mai gios iscălitul Stefan Hurghiş şi cu soţul meu Marica şi cu feciorii mei, datam adivărat şi încredinţat zapisul meu la măna lui Toader săn Ioniţă Coca din Sadova, precum să să ştie că am făcut schimbare cu o moşie, eu Stefan Hurghiş cu Toader săn Ioniţă Coca, adică eu Toader i-am dat în livada me ce să numeşte locu Popăscului care arată zapisul vechi că sănt 100 prăjini, iară noi nu le-am măsurat, şi eu Stefan HIurghiş am să-i dau pi Sadova în livada me, undi i-a plăce, că Toader me-o dat zvoreşti di casă şi eu numitul mai sus am să-i dau cu 20 prăjin(i) mai mult, sau ar agiunge ace 100 di prăjini, sau n’ar agiunge, care mergănd noi la stare locului, am hotărit şi am înpărţit şi ne-am învoit, care hotarul să începi întăi din părău în sus, pi di la vale au rămas alui Stefan şi pi di la deal alui Toaderi, care s’au măsurat di 16 prăjini pănă supt coastă, iară hotarul pi di la vale tot alui Stefan şi la deal tot, alui, iară parte me pin mijloc, iară eu Toader săn Ioniţă Coca i-am lăsat 3 prăjini în curmeziş din talpa casăi în răchită i-am lăsat eu drum lui Stefan să nu umbli pi jerebie me. Şi pentru credinţa ne-am iscălit cu punerea degitilor noastre. + eu Stefan Hurghiş cu voe me. + eu Maria cu voe me. + Ilie ficior. + Toader. + Dahina. şi noi am fost faţă + eu Ghior(ghi) Coca + eu Stefan Coca + eu Nistor Raţu [374]Ioniţă Coca, vornic Sadova în 14 Fevr. 1819 (scris de) Ioniţă Popovici. iară di ne-am mai scula unu asupra altue, să nu ni să ţie în samă or la ce giudecată ar mergi, ci ruşinaţi să ramînem, că di bună voe noastră am schimbat. [374]<264>1820 Ianuarie 20. Inscris de datorie al lui Stefan a Titienii, în care arată că a împrumutat dela Evreul Şmil din Cîmpulung 120 de iei pe cari are a-i înapoia la Ispas, şi nedîndu-i banii, Şmil să aibă voie a lua în locul lor oi cu miei şi anume cîte cinci lei oaia cu miel şi cu lîna ei. Zapis. Adică eu mai gios iscălit dau scriso(a)re me la măna dumisale Şmil din Cămpulung, precum să să ştie că mi-au făcut bine cu 120 adică una sută doozăci lei (nedescifrabil) pănă la Ispas să-i dau cu mulţămită, iar nedănd banii la zăoo însămnată, să aibă a lua oi cu mel pentru aceşti bani la căte cinci lei oe cu mel şi cu lăna ei, oi bune în plăcere, şi pentru credinţa m’am iscălit. Cămpulung în 20 Ghenar 1820. + eu Stefan a Titienii, platnec şi eu Ioniţă Mircăş am scris cu zăsa lui Stefan. [375]<265>1821 Iulie 10. Mărturia vornicului şi a juratului din Sadova dată lui Gheorghi Bordei şi Vasile Geană din Volovăţ în ţinutul Rădăuţului, ca să-şi caute carte dela stăpînirea locului, pentrucă înaltele locuri de aici nu dau voie ca oameni străini fără carte să se afle în aceste locuri. Mărturie. Eu mai gios iscălitul Vasăle Jubranca şi Costantin Jubranca dila Sadova dăm adivărată scrisoare noastră la măna acestora flăcăi anume Ghiorghi Bordei şi Vasăle Geană din Volovăţii de supt stăpănire a Rădăuţului, fiind apucaţi slugi aice la Sadova la numiţii mai sus, au slujit cu bună dreptati, dară fiind poroncă dila înaltile locuri ca să nu să afli oameni străini fără di carti di la stăpînire locului, le am dat aceasta mărturie supt numele nostru ca să-ş potă căpăta carti dila stăpănire a locului pe cîtă vremi or căta carti dila stăpînire locului sau din sat di la vornic, atăta or jluji (!) la Sadova sau ori undi. Sadova în 10 Iuli 1821. Ghiorghe Coca, vornic Vasăle Pizdele, giurat [375]<266>1821 August 16. Carte de învoeală între diaconul Miron Ciupercovici cu Vasile Vrabie pentru hotarele unei moşii. Invoire. Mai gios iscăliţii rezeş(i) de cumpărătură de moşie întro molitva sa diiaconu Miron Ciupercovici şi între iscălitul Vasile Vrabie, fiind că numitul diiacon au fost cumpărat doao părţi [376]de moşie dela doi fraţi, şi a triea parte au rămas stăpănită de fraţi pănă în zioa de astăzi acui au fost moşia, iară eu iscălitul, am o moşioară iar cumpărată cu zapis pe la capul moşielor acestor trei fraţi, şi fiind că s’au întămplat între noi pricina în hotărăre zapisului fiind că numitul diiacon vra să tragă linie din capul moşiei dela deal pănă la vale, s’au întămplat pricina noastră, pentru care pricina ne-am socotit şi ne-am învoit pînă unde sue moşie al triile frate a Urătarilor, pînă acolo are voe să să sue şi numitul diiaconu, şi de acolo are să tragă linie la cornu curăţăturii diiaconului alăture cu margine pînă în dreptul rădăcinii a teiului, cari mai gios iscăliţii rămănem hotărăţi şi mulţămiţi şi o parte şi alta după cum şi următorii noştri să ramîe în pace ce am hotărăt între noi 16 Avgust 1821. diiacon Miron Ciupercovici, m’am primit. şi eu Vasile Vrabie asemene m’am primit + eu Vasile Vrabie + şi eu Flore soţ. Ioan Grămadă, paroh martor. Vasăli Dima, vornic am fost faţă. Toader Sabie am fost faţă. Petre Grămadă am fost faţă. [376]<267>1821 August 19. Hotărîrea delegaţilor Scaunului din Cîmpulung, rînduiţi să cerceteze la starea locului pricina ce o are diaconul Miron Ciupîrcă cu Ţiganul Vasile Vrabie pentru hotarele unei moşii. Hotărire. De vreme că de multă vreme sfinţie sa părintele dieacon Miron Ciupărcă are o mare păgubire despre un ţigan anume Vasăle Vrabie din Cămpulung, fiind acestie amăndoi răzeşi de neşte părticele de moşii, cumpărături, pentru care pricină s’au fost şi învoit de bună voe supărătoriul ţigan cu părintele dieacon la 16 August 1821, dănd ţiganul scrisoare cumcă de-acmu nu va mai adaoge a face sfinţii sale [377]vro supărare sau păgubire la moşie ace, ce după zapis să va ţine, totuş că deabie au trecut vro 4 zile au îndrăznit earăş ţiganul şi au trecut peste învoeală în moşie părintelui dieaeon Miron Ciupercă, deci dară văzind sfinţie sa vicleşugul ţiganului, au fost sălit de iznov a jelui la cinst(it) K. K. scaunul Cămpulungului, cinst(it) scaunul ne-au orănduit pre noi de gios iscăliţii ca să mergem la stare locului şi după zapisul de cumpărătură a ţăganului care îl are dela preotul Vasăle Şandru şi-i scris de răpausatul Anton fon Popovici, carele este tras şi la tabulă la K. K. Cămpulungului, să hotărăm în frica lui Dumnezău ce vom găsă, drept aceasta că mergănd noi la stare locului am citit acel adevărat zapis de vănzare şi după cum scrie ace vănzare din gura Prihodiştii de unde să începe din moşie lui Iacob Erhan despre miezul nopţii din capul moţii Urătariului drept jirebie la deal spre amiazăzi alăturea cu moşie lui Maxin Şandru, care o are cumpărată părintele dieaconul, pănă întro rădăcină de tei, şi de vreme că nice o putere nu ave ţiganul a să sui pe moşie şi cumpărătura părintelui şi totuş îndrăzne cu obrăsnicie a să sui, apoi am hotărăt după zapisul ţiganului şi am pus semne, dar fănul, căpiţă, polog, şi earba să de bună pace să fie a părintelui dieacon, ba şi inul ce au cules şi au stricat ţiganul fiind pe moşie dieaconului, să de părintelui înapoi şi mai mult să nu îndrăznească de-a mai face supărare şi năvălire în moşie sfinţii sale cu aşa rău şi fără de cale cu acest chip în veci de veci. Cămpulung în 19 August 1821. Vasăle Dima vornic am hotărătu Iosif Tăutul tij Daniel Weber von Amtswegen beordnet und zu recht erkandt. Vorstehende auf die Urkunde des unruhigen Wasily Wrabie sich stützende Abgränzung wird von Amtswegen bestättiget. Pr. K. K. Cameral Verwaltung Kimpolung am 1. Sept. 1821 Iohann Stojann Poliz: Richter. [378]<268>1822 Iunie 13. Zapis de datorie al lui Gheorghe Leontieş dat lui Gheorghe Pascu, cătană împărătească, în care arată că-i este dator acestuia 50 de lei bani sănet pe cari are a-i întoarce la Sămedru. Zapis. Adică eu mai gios iscălit dat’amu adivărat şi încredinţat zapesul meu la măna lui Ghiorghi Pazcu cătană înpărăcazcă (!) precum să s(ă) ştie, că-i săntu datoru cu 50 adică cincizăci di leii bani sănet şi vade amu pus la Sămedru să dau banii cu mulţămită şi fără cuvăntu di r(ă)spuns, iară nefiindu banii la vade, să aibu a răspundi cu ci aş ave la casa me mişcătoari sau nemişcătoari şi pentru credinţa amu pus degitul. 13 Iuni 1822. + eu Ghiorghi Liontieş platnicu. als Zeige Michal Ebert Friedrich Böhm Gavril Lăcătăş amu scris. Vasăle Dima, vornic, martur. [378]<269>1822 Iulie 14. Neamurile lui Ion Popăscu vănd preotesei văduve Todosia Manădrilă moşia pe care i-o zălojise Popăscul acestei preotese, dar murind acesta, şi neavănd neamurile cu ce să-i comînde, mai ieau dela dînsa 20 de iei, şi-i lasă ei moşia în proprietate pietoare. Adică noi mai gios iscăliţii dat’am adivărat şi încredinţat, zapisul nostru la măna Dumisale Todosiea, soţ răpăosatului ierei Vasile Măndrilă paroh, precum să să ştie că avănd [379]cumnatul mieu Ion Popăscu o bucăţică de moşie zălojită la numita mai sus arătată preoteasă după cum arată zapisul de zălojag, şi întămplăndu-să de s’au dus cumnatul mieu cu totul la o sălişte, şi îutămplăndu-să de au murit, şi neavănd cu ce-l comănda, am mai luat dela numita mai sus doaozăci de lei sinetori cari fac piste toţi banii 158 de lei sinetori, adică una sută şi cinci ăi zăci opt de lei sinetori, cari această moşie am văndut’o în veci de veci piitoari nerăscumpărată de nimene, la cari şi zapisul cel vechi ci iaste dela Grigori Zmucilă dela anul 1779 Dech(emvrie) în 1 ce iaste pus la protocol, i l’am dat la mănă, iară de ar ave cineva a răspunde asupra aceştii moşii, cu noi să-şi întrebe, iară numitei mai sus să-i dei bună pace, deci pentru credinţă ne-am iscălit cu punere degitelor noastri să să crează. Cămpu(lung) moldov(enesc) în 14 Iuli 1822. + eu Ileana, cumnată lui Ion Popăscu, am văndut. + eu Ioniţă Chiraş, soţ Ilenăi, am văndut ot Frumosul. Şi la acest zapis mai sus arătat ne-am întămplat şi noi cari ne-am iscălit pe anume Vasăle Dima, vornic am întărit cu pecete. Simion Măndrilă, paroh, am fost faţă Gavril (nedescifrabil) m’am tămplat Niculai Budăi, m’am tămplat Costantin Ursachi, paroh am fost faţă eu Petre Mercăş. Şi eu am scris cu zisa numiţălor Petre Grămadă. [380]<270>1822 August 2. Hotarnicii din Cîmpulung Ioniţă Mircăş şi Ioniţă Lehaci, rînduiţi de Scaunul Cîmpulungului, împărţesc locurile rămase după Manolachi Floce între fetele sale Nastasia, Parasca şi Irina şi între fratele lor Ion Floce, şi le dau la mînă carte de îvoeală, întărită de vornicul Cîmpulungului. Carte de învoeală. Adică noi mai gios iscălite, fetile lui Manolachi Floce, dat’am adevărat şi încredinţat zapisul nostru la măna fratelui nostru anume Ioan sin Manolachi Floce, care săntem toţi feciorii lui Manolachi Floce, precum să s(ă) ştie că rămăind puţină moşie din parte tatălui nostru Manolache Floce, locu de cosit anume pe Valesacă, şi on munte anume Muncelul, loc de păşunat, deci acmu fiind răduiţi o(a)meni din poronca scaunului ca să margă ca s(ă) înpartă aceste moşii, parte lui Manolache Floce la ficiori şi la fetele sale, locui de cosit pe Valesacă şi muntele Muncelul, deci noi mergănd am cercetat şi am măsurat cu prăjina locul de cosit şi ş-au luoat feişte care parte dreptu căte doî fălci, şi s’au mulţămit toate părţile cu bună voea lor, iar din parte muntelui aşe ne-am învoit cu bună voe noastră înainte D(umi)lorsale hotarnicilor din gios iscăliţilor, ca din muntele Muncelul să-ş aibă a luoa fratele nostru Ioan Floce doî părţi, şi noi di gios iscălitele trii surori să avem a luoa a treia parte, măcar bani sau brănză de s’ar tămpla a luoa pe plata muntelui, şi de s’ar tămpla a urca vite la păşunat, boi, vaci sau cai, tij să aibă fratele nostru Ioan Floce doî părţi de vite, şi noi trustele surorile o parte a urca la păşunat, şi aşe ne-am învoit cu bună voea noastră, iar de s’ar tămpla a ne mai scula noi de acmu înainte sau ficiorii noştri sau fiişte care următori de ai noştre peste această învoire ce s’au făcut, între noi, or la ce judecată de am merge, să nu ne să ţie în samă, ci de acmu înainte din locul ci să află de cosit din Valesacă, aşe din munte, care s’ar mai scula ca să mai cerce [381]mai multă parte măcar în cătă vreme, să nu mai aibă a luoa, ci de acum înainte în veci să stăpănească parte sa cu pace fiişti care, şi pentru credinţa ne-am iscălit. Cămpulung în 2 Avgust 1822. + eu Nastasiea, fata lui Manolachi Floce m’am învoit + eu Parasca tij m’am învoit + eu Irina tij fata lui Manolachi m’am învoit. + eu Pavăl zit Floce m’am învoit. + Ioan Floce m’am priimit şi m’am învoit. Aşijdere şi la imaşurile părinteşti în veci să nu mai avem a cere dela fratele nostru Ioan Floce nici dela următorii săi. Ioniţă Mircăş, hotarnic Ioniţă Lehaci giurat şi hotarnic Als Zeig(e) Iohann Schäffer. Toader Sălăgean m’am întămplat. Ignat Chirescul din Căşvana m’am tămplat. Alecsandru Piticar, martur Vasăli Dima, vornic am întărit Petre Grămadă am fost faţă. Vasile Grămadă, martur. Stefan Buzan, martur. [381]<271>1822. Irina, fata lui Manolachi Floce, împreună cu soţul său Nicolai Hariucu, vinde partea sa din muntele Muncel fratelui său Ion Floce cu 60 de lei ainlezungşain, iar vornicul Cîmpulungului întăreşte zapisul. Zapis. Adică noi cei mai gios iscăliţi, Irina fata lui Manolache Floce şi înpreună cu soţul mieu Neculai Hariucu, zet Manolake, dat’am adevărat şi încredinţat zapisul nostru la măna fratetui mieu Ioan sin Manolache Floce, precum să să ştie [382]că avănd noi o părticică de moşie dela tatăl nostru Manolache Floce anume în muntele Munceii, şi făcănd noi această părticică de moşie vănzătoare, am făcut de ştire la toţi din neamul mieu ca să o cumpere această părticică de moşie ce rnai sus s’au scris, şi alţii nu s’au aflat că ar cumpăra făr de căt s’au aflat acestu sus numit frate al mieu Ioan Floce că ar cumpăra această părticică de moşie fiind şi răzeş, şi am făcut tocmală pe parte me din muntele Muncei cu sus numit(ul) frate Ion Floce cu acestu preţu drept 60 adică şeizăci de lei bani anilezungşain, pe care bani toţi şi deplinu i-am luoat în măna noastră după tocmală, drept aceasta să să ştie că această părticică de munte Munceii toată cătă mi s’au venit dela moşii şii părinţii miei, i-am văndut’o cu bună voea noastră, nesăliţi sau asupriţi de nimine, cu preţul de sus arătat, ca di acum înainte în veci de veci şi în vecinica vremi alui să fie, şi a copiilor lui şi a nepoţilor şi a tuturor următorilor lui din neam în neam, decătră noi nerăscumpărată, iar de s’ar tămpla a să mai scula vreunii din neamurile mele sau din următorii noştre cu vreo pără sau judecată asupra cumpărătoriului peste vănzare aceasta, ori la ce ciustită judecată de ar merge, să nu să ţie în samă, ci de ar (a)ve vreunii din neamuri sau următori noştre ceva cuvănt de răspuns, cu noi să-ş întrebe pănă săntem vii, iar numitului cumpărător să-i de bună pace să-ş stăpănească ocina sa în vecinica vreme cu pace, care pentru mai bună şi adevărată credinţa ne-am iscălit cu punere degitelor noastre să să crează, fiind şi la întămplare vro căţiva oameni cămpulungeni, iscăliţi mai cu gios punerea degitelor ca drepţi marturi. Cămpulung în + eu Irina soţ lui Neculai Hariuc fata lui Manolache Floce vănzătoare. + eu Neculai zetu Floce vănzător. + Toader Groza martur. + Ioan Cimbru m’am tămplat. + Ioan sin Lupul Uliean m’am tămplat. [383]Iacob Floce sin Mariei ot Pojorăta m’am tămplat Vasile Zugrav am fost faţă + Ioan Floce stăpănitor. Vasăli Dima vornic am întărit pecete. + Ion Piticar martur. + Ion Romaga martur. + Nistor Petri Mircăş [383]<272>1824 Martie 15. Nastasia Hojda făcînd doi copii cu Nistor Ursachi, şi murind acesta, ea se leagă de Ion Ursachi şi de Gheorghi Ursachi ca să-i dea ceva pentru ţinerea copiilor şi învoindu-să apoi înaintea vornicului, capătă o vacă cu viţel, 2 merţe de păpuşoiu, o păreche de poclăzi, un cojoc şi un pieptar. Carte de învoială. Adică eu mai gios iscălita, dat’am adivărată scrisoare me la măna lui Ion sin Gavril Unsachi şi la măna lui Ghiorghi Ursachi precum să să ştie că făcănd eu di gios iscălita 2 copii cu Nistor Ursachi şi întămplăndu-să di au murit Nistor Ursachi, iară eu mai di gios iscălila am tras pi sus numiţii la învoială ca să-m de ceva pentru ţănere copiilor acelor făcuţi cu Nistor Unsachi, iară mai sus numiţăi mi-au dat o vacă cu [384]viţăl, şi 2 merţă di păpuşoiu, şi o părechi di poclăzi, şi on cojoc, şi on cheptar, cari aceste numite toate le-am primit în măna me dila dumnelor sus numţăi, şi eu încă le-am dat aceasta scrisoare dumnilorsale ca să nu mă mai scol eu di amu înainte nici cu on păr asupra dumilorsale în veci, nici eu nici copii mei, cari pentru mai adevărată credinţa am iscălit cu punire degetului meu pi sămnu sfinti cruci înaintea marturilor poftiţi. Cămpulung Mold, în 15 Marti v. c. 1824. + eu Nastasie sin Hojda Vasile am dat această scrisoare. Ioniţă Mircăş, martur. + Nicolai Batog martur. Vasăle Dima vornic am întărit cu pecete. Am scris Stefan Buzan. [384]<273>1825 Fevruarie 17. Toader Praşca cu soţia sa, avînd de vănzare o parte din svoriştea casei, se scoală cele mai de aproape neamuri, adecă Maria Moroşan, sora lui Toader, înpreună cu soţul ei Gavril, şi cumpără acest loc cu 160 de lei, făcînd zapisul înaintea vornicului care îl întăreşte cu pecetea tîrgului. Adică noi cel mai gios iscăliţă Toader sin Simion Praşca cu soţul meu Paraschiva dat’am adevărat şi încredinţatu zapisul nostru la măna cumnatului nostru, anume Grigore Moroşan precum şi la măna surorii mele anume Marie soţ lui Grigore Moroşan precum să s(ă) ştie, că avănd eu o părticică de moşie din zvorişte casăi, rămasă noî la doi în părţi, următorilor lui Simeon Praşca, adică lui Toader şi Mariei deci noi acmu la această vreme am făcutu această părticică cătă au rămas dreapta parte noastră din levada casăi vănzătoare, deci s’au sculat suşii numiţi Grigore Moroşan şi cu soţul său Marie moşterei spre cumpărare aceştii [385]ocini, fiind ei mai volnici că ne iaste cumnat şi răzăş şi soţul său Marie, mie di gios iscălitului dreaptă sor(ă), deci am făcut tocmală pe numita moşie pe parte noastră cu acestu preţu dreptu 160 adică una sută şesăzăci de lei bani ainlizungşain, pe care bani după vecinica vănzare toţi şi deplin i-am luoat în măna noastră după tocmală şi s’ar afla întracestu locu ca doî fălci de pămănt cu margini cu tot, şi mai ales cu hotar dintru întăi să începi de la zăvoarăle vechi undi este şi pieatră, şi dreptu la vale pin dosul casăi cei vechi spre apus pănă în muche dămbului, şi de acolo tot dreptu la vale pănă în apa Văii-săci, şi trece peste apă şi apucă on părău la deal pănă unde dă în gardul vechi cătră imaş, şi de acole apucă tot pe gard înapoi spre amiazăzi pănă unde earăş coboară gardul în apa Văii săci, şi trece peste apa Văii săci tot pe gard înapoi pănă în zăvoarăle vechi de unde s’au început hotarul dintăi, care aceată părticică de moşie ce mai sus s’au scris, după cuprindere hotarălor ei înprejur şi cu gard cu tot, i-am văndut’o noi cu banii de sus pomeniţi şi cu toată bună voe noastră, nesăliţi sau asupriţi de nimine, ca de acum înainte în vecii de veci a lor să fie, şi a tuturor următorilor lor din neam în neam, de cătră noi nerăscumpărată sau de cătră toţii următorii noştre, iar de s’ar tămpla a ne mai scula noi sau următorii noştre sau fiişte care din neamuri cu vre on cuvănt de pără asupra numiţilor cumpărători, or la ce cinstită judecată de a merge, să nu să ţie în samă, ci să fim globiţi şi ruşinaţi, ci di acum înainte în veci să-ş stăpănească dreapta ocină sa cu pace, fiind ca acestu zapis s’au făcut şi la întămplare a vro căţva oameni care mai gios să află iscăliţi cu numele şi porecla lor, care pentru mai bună şi şi adevărată credinţa, ne-am iscălit cu punere degitilor noastre pe sămnul cruci(i). Cămpulung mold. în 17 Fivruar an(ul) 1825. + eu Toader sin Simion Praşca vănzător cu voe me. + eu Paraschiva, soţu lui Toader, tij vănzătoare cu voe me. Ierei Ioan Grămadă Adim. m’am tămplat. Grigoras + eu Niculai Cimbru, martur. [386]+ eu Nistor Sabie sin Petre martur. + eu Neculai Vranău, martur. +eu Vasile alui Maftei Butnar, vornic ot Putna, martur, Gavril Lăcătăş, dascal bisaricesc di 20 ani. Toader Sabie, am fost faţă. Ioniţă Mircăş + eu Gheorghe Cimbru, martur. Am scrisu acestu zapis cu zisa sus numi(ţi)lor Toader Praşca şi a soţului său Paraschiva. Stefan Blănar, dascal. + eu Ioan sin Lupul Olar, rnartur. + eu Ioan Floce, martur. Vasăle Dima, vornic, am întărit. [386]<274>1825 Maiu 21. Zapis de învoire între Ioan sin Gavril Ursachi cu sora sa Paraschiva şi cu cumnatul Gavril Porcuţan, prin care Ioan Ursachi, cu toate că el singur a răscumpărat toate moşiile tatălui său, totuş se învoeşte şi dă surorii Paraschiva zestre din aceste moşii. Zapis de învoire. Adecă eu cel mai gios iscălitul Ioan sin Gavriil Urachi, dat’am adevărat şi încredinţat zapisul mieu la măna surori-me anume Paraschiva şi la măna cumnatului mieu anume Gavriil Porcuţan, precum să s(ă) ştie, că noi di bună voe noastră ne-am învoit pentru moşiile tatălui nostru Gavriil Ursachi care moşii au fostu părinţăşti şi care moşii le-au cumpărat tatăl nostru Gavriil Ursachi, anume în vărvul Runcului Lacatăş dela Nistor Forminte, şi altă moşie dela Nastasăe Birăului, tot în runcul Lacatăşului, şi altă moşie anume la Tătarca ce mare, ce au cumpărat’o dela Ioniţă Tudureanu, [387]pentru care moşii arătate mai sus de cumpărătură cu bani nigustoreşti cu datorie le-au cumpărat, în care îndegrabu s’au tămplat moarte a tatălui nostru Gavril Ursachi, şi au rămas banii pentru cumpărare moşiilor nignstori neplătiţi, în care bani i-au plătit gios iscălitul Ioniţă Ursachi după moarte tatălui său, la care şi numiţii negustor(i) adeveresc, deci dar viind şi avănd Ioniţă Ursachi încă o părticică de moşie dela unchiu său Nistor Ursachi care au cheltuit pentru unchiul său cu comănd şi cu alte osteneli ce au trebuit la moarte şi după moarte lui, deci acmu eu di bună voe me măcar că am plătit eu toate datoriile tatălui nostru Gavril Ursachi, i-am dat şi am făcut parte de moşie surorii mele Paraschiva şi soţului său Gavril Porcuţan, anume în Tătarca ce mare şesă fălci şi giumătate locu de cosit, şi cu hotar dintăi de la deal de moşia lui Vasili Ursachi pe brazda trasă în vale pănă în părău Cucoşolui, şi Cocoşol în gios pănă unde dă în Tătarca, şi Tătarca în sus pănă la on hat pus cu măna, şi dela hat dreptu la deal pănă în altu hat iar pus cu măna, şi dela hat tot dreptu la deal pănă în cărare iar în hat, şi tot cărare la deal păn la hotarul dintăi dela moşie lui Vasile Ursachi. Aceste hotară s’au pus pe această moşie după cuprindere a şesă fălci şi giumătate, şi tij i-am mai dat tot de zestre încă altă părticică de moşie, anume în Runcul Lacatăşului cu hotar dintru început din vale dintro pieatră unde să hotarăşte cu dascalul înpărătese, şi de acolo pe brazdă în deal pănă întro pieatră mare statornică, şi de acolo spre sfinţit pe suptu nişte pietre mari stătătoare pănă întro răpă, şi din răpă cam la vale în părău, şi părăul în vale pănă la hotarul de unde s’au început dintăi, care aceste mai sus arătate părticele de moşii după cuprindere hotarălor înpregiur i ie-am dat cu bună voe me şi cu priimire di bună voe a Paraschivii şi alui Gavril Pocuţan, fiindu că ştim că toată greutate datoriilor lui Gavriil Ursachi le au plătit Ioniţă Ursachi, cumnatul nostru, deci de acmu înainte aceste părticele de moşie ce mai sus s’au scris, despre noi sau despre ficiorii noştre în veci de veci să fie vecinici stăpănitor(i) precum ei, aşe şi toţi ficiorii lor din neam în neam, dar de m-aş scula eu sau ficiorii mei a-l mai sminti, sau aş mai întoarce, or la ce judecată am mer(ge) [388](să) nu ne să ţie în samă, ci să fim ruşinaţi, deci pentru credinţa ne-am iscălit. Cămpulungu în 21 Mai 1825. + eu Ioan Ursachi am dat cu bună voe me şi m’am iscălit puindu-m(i) degitul. + eu maica lor Irina Ursăchioai am dat cu toată voe me şi m’am iscălit + eu Mătei Bălan, m’am tămplat. Paraschiva Porcuţanca şi cu soţul său Gavriil Porcuţan şi cu toţi ficiorii lor stăpănitori. + eu Niculai Cimbru, martur. + eu Grigore Erhan, martur ot Iacobeni. + eu Ioan Lehaci, martur. erei Simion Măndrilă erei Ioan Grămadă. Adim. Anton m’am tămplat. Am scris cu zisa numiţilor mai sus Stefan Blănar, dascal. [388]<275>1825 Iunie 8. Mărturie în scris a mai multor locuitori din Fundul Moldovei în pricina ce o au fraţii Vasile, Istrati, Costan şi Toader Leuştean, pentru moşiile din Opcina Ursului şi dela Fîntîna lui Calbază. Mărturie. Noi mai di gios iscăliţăi dat’am adivărat(ă) şi încredinţată mărturie no(a)stră la măna lui Acsănti Ţănpău, zăt lui Ioniţă Leuştan, din Fundul Moldovii, precum să să ştie că fiind patru fraţ(i), Vasăle, Istrati, Costan şi Toder Leuştan, [389]şi au denpărţăt moşie strămuşască şi părinţască la munte în Opcina Ursului trei fraţ(i), Vasăle, Costan şi Istrati, iar lui Toder i s’au venit tot acolo, anume la Făntăna lui Călbază parte de moşie, şi fieşti care frate ş-au stăpănit parte sa, şi mai pe urmă Costan ş-au văndut parte sa lui Ioniţă, nepotului său, feciorului lui Vasăle Leuştan cum au şi stăpănit cunpărătorul cincisprăzăci ani cunpărătura sa, iar după ci au murit Ioniţă Leuştan şi i-au rămas copii lui Ioniţă Leuştan săraci, şi s’au sculat feciorii lui Costan Leuştan şi au luat moşie di la feciorii lui Ioniţă, şi feciorii lui Ioniţă au rămas pagubaş(i) de moşie şi de bani, destul că feciorii lui Costan Leuştan au fost cănd au murit Ioniţă Leuştan, şi n’au pomenit nemică di ace moşie că ştie ei bine că-i văndută de tatăl lor Costan Leuştan, lui Ioniţă Leuştan, mai pe urmă s’au sculat grămada satului şi au înpărţit muntele şi au alungat pe Vasăle (fe)cior lui Toder Leuştan di la Făntăna lui Călbaz(ă) di pe parte tătănesău, alui Toder Leuştan, care i-au fost dată parte de fraţăi lui, di Costan şi de Vasăl(e) şi de Istrati, şi mai pe urmă au mărs Vasăle, fecior Toder Leuştan la feciorii lui Costan şi au mărs denpreună toţ(i) la vănzare lui Costan şi au luat din locul cel văndut şi au dat lui Vasăle, feciorului lui Toder Leuştan pentru parte ci au luat’o satul di la Făntăna lui Călbază, şi acmu zăc feciorii lui Costan Leuştan că-i făcut zapisul pe doo părţ(i), dar nu-i doo părţ(i), că feciorii lui Costan au avut să de parte lui Vasăle dintr’alte moşii a tatălui lor din care nu-s văndute, iar nu din moşie care au văndut’o tatăl lor Costan Leuştan, şi aşa ştim şi mărturisăm or unde am fi întrebaţi. Fundul Moldovii în 8 Iuni 1825. + eu Lionti Leuştan, martur şi răzăş. + eu Sămion Pomuhaci, martur. + eu Neculai Şelvar, martur şi răzăşu. Iftimie Făşc, am scris cu zisa marturilor această mărturie. + eu Iacobu Liuştan, martur la această mărturie. eu Vasile Hasnăş vornic Fundul Moldovii. [390]<276>1825 Septemvrie 29. Verii lui Alexandru a lui Ioniţă a Mercăşoaei se învoesc cu dănsul pentru partea de moşie ce li se cuvine după Stefan a Mercăşoaei, tatăl lor, şi căpătînd 70 de lei, renunţă la loc şi-i dau lui Ioniţă scrisoare de învoeală întărită de vornicul Cămpulungului. Invoială. Noi di gios iscăliţăi, verii lui Alecsandru lui Ioniţă a Mercăşoi, dăm scriso(a)re no(a)stră precum să să ştie că avănd noi cu Alecsandru pricină pentru moşiele părinţăşti şi strămuşeşti, dară acum ne-am învoit cu bună voe no(a)stră şi ne-au dat Alicsandru pentru parte di moşie lui Stefan, a tatălui nostru, ne-au dat şaptezăci de lei care aceşti bani i-am luat toţi deplin în mănăle no(a)stre, şi di acum înainte de veci să nu ne mai sculăm noi nici feciorii noştri, nici nepoţii noştri asupra lui Alecsandru, vărului nostru, a mai căuta parte din moşiele părinţăşti sau strămoşeşti nici la Alecsandru nici feciorii noştri la feciorii lui Alecsandru, nici la nepoţii lui, că noi, precum mai sus am arătat, am luat în mănule no(a)stre banii de sus numiţ(i) pentru to(a)tă parte de moşie părinţască şi strămuşască, iar di s’ar scula cineva, cari să trag din Stefan a Mircăşoi, or la ci giudecată, ca să mai ceară moşie, să nu li să ţie în samă şi cu noi să-ş întrebe, căci noi cu ştire tuturor am făcut această învoială şi pentru credinţa ne-am iscălit. In Cănpulungul moldovenesc în 29. Septemvrie 1825. + eu Ghiorghi săn Stefan, am dat această scrisoare cu voe me şi cu zăsa nepoţălor mei şi a surorii mel(e). + eu Vasăle zăt lui Stefan, am dat această scrisoare cu zăsa feciorului meu Ion. Niculai Budăi, martur + Nechita săn Ioan Mircăş, martur. Toder Jibranca, martur. + Niculai Cinbru, martur. [391]+ Ghiorghie săn Gligore Piticar, martur. + Nechita Grămadă, martur. + Mihăilă Carpe, martur. + Ghiorghie Papuc, martur. Petre am fost faţă. Lupul Răescul, am fost faţă. + Ioniţă săn Vasăle Piticar, martur. Toadir Sabie, martur. Ioan Grămadă paroh, martur. Vasăli Dima, vornic am întărit cu pecete. [391]<277>1826 Martie 9. Constantin sin Vasile Budăiu făcînd vănzătoare o parte de moşie din preluca Ologului, o vinde, după ce a întrebat toate neamurile, lui Stefan Măndrilă pietoare cu 24 de lei, bani de argint, dăndu-i zapisul întărit de vornic, iar Stefan Budăiu, frate mai mare al vănzătorului, dă ulterior învoirea sa la această vînzare. Zapis. Adică eu cel mai gios iscălit Costandin sin Vasile Budăi dat’am adevărat şi încredinţatu zapisul mieu la măna lui Ştefan Măndrilă din Cămpulung, precum să să ştie că avănd eu o parte de moşie dreaptă a me moşască şi părinţască, care moşie este aice în ţarina Cămpulungului, anume în preluca Ologului în faţă de cătră Izvorul Malului, care această moşie din bună şi slobodă voe me m’am socotit şi am făcut moşie vănzătoare, întrebăndu-m(i) toate neamurile noastre care s’ar afla să o cumpere, ci nice unii din neamuri nu s’au aflat că ar cumpăra, deci s’au aflat acestu sus numit Ştefan Măndrilă moştereu spre cumpărare aceştii ocini, şi am făcut tocmală şi i’am văndut’o în veci pietoare cu hotărăt preţu 24 adică doîzăci şi patru lei bani de argint, pe care bani toţi şi deplinu i-am [392]luat în măna me după tocmală, şi cu hotar dintăi din moşie mi Grigore Mircăş pe on părău la deal alăture cu moşie lui Neculai Budăi plină în moşie lui Şaiblai(n) ce au fostu felvaltăr, unde este hat de pieatră, şi de acolo din hat în hat dreptu la deal pe muche piciorului tot alăture cu moşie felvaltărului pănă în picior în hat unde să tălneşte cu moşie lui Alecsandru sin erei Ioan Budăi, şi de acolo pe hatu pe o muche de picior în vale spre Isvorul ma(lu)lui alăture cu moşie Irinii lui erei Ioan Budăiu, pănă unde să tălneşte cu moşie Mariei Piticăriţăi, fata lui Vasile Budăi, unde easte hat de pieatră, şi de acolo tot muche piciorului în vale pe hatu alăture cu moşie Irinii Rusoai, fata lui Vasile Budăi, pănă în moşie lui Grigore Mercăş în părău, di unde s’au început hotarul dintăi, care această moşie, ce mai sus s’au scris, să află întrănsa loc de cosit şi cu păşunat ca trii fălci, şi i-am văndut’o cu toată buna voe me şi a surorilor mele, şi a neamurilor meli această ocină cu preţ de sus arătat, şi după cuprindere hotarălor ei înpregiur, ca de acum înainte în veci de veci a lui să fie, şi a copiilor lui, şi a tuturor următorilor lui din neam în neam, iar de s’ar tămpla a mă mai scula eu sau neamurile meli sau fiişte care din neamurile mele cu vreo întoarcere sau judecată asupra numitului cumpărător, or la ce cinstită judecată de ar merge, să nu să ţie în samă, ci să fie globiţi şi ruşinaţi fiind că la facere acestui zapis s’au tămplat vro căţva o(a)meni buni şi neamuri, care mai gios să află iscăliţi cu numele şi porecla lor, ci di acum înainte după vănzare aceasta în veci şi în veci să (s)tăpănească ocina sa cu pace, deci pentru mai bună şi adevărată credinţă m’am iscălit cu punere degitului mieu să s(ă) crează. Cămpulungu în 9 Martie 1826. + eu Costandin sin Vasile Budăi, vănzător + eu Marie Piticariţa; sor(ă) lui Costandin am voit. + eu Irina, soţ lui Iacob Rus, sor(ă) lui Costandin, am voit. + eu Iacob Rus, cumnat lui Costandin şi zet lui Vasile Budăi am voit. + eu Gheorghe Corlăţan, martur. Costantin sin Ierei Ioan sin Costantin Grămadă m’am tămplat. [393]+ Stefan Măndrilă şi toţi următorii lor, stăpănitori. Vasăli Dima vornic am întărit cu pecete. Nefiind eu aice în Cămpulungu la facere zapisului acestuea, şi fiind eu mai gios iscălitul frate mai mare decăt vănzătoriul, acmu mai pe urmă şi eu mai gios iscălitul cu toată bună voe me am voitu această vănzare şi înainte a mulţi oameni cinstiţ(i) m’am iscălit cu numele şi porecla me să (să) crează. Cămpulung în 19 Mai an(ul) 1836. + Stefan sin Vasile Budăiu am voit aceast vănzare şi m’am iscălit. Ioniţă Sabie, martor. Andrii Burduhos, am fost faţă. Stefan Buzan, ann fost faţă. Niculai Budăi. + Gheorghe sin Ioan Piticar, martur. + Toader Jbranca, martur. Toader Horga, martur. Am scris acestu zapis cu zisa numiţilor mai sus Stefan Blănar, dascal. [393]<278>1826 August 7. Vornicia din Breaza dă lui Toader Conta mărturie în scris că a slujit opt ani cu dreptate şi bună orîndueală la fervalteria din Cîmpulung şi roagă pe diregătorii satului său, să nu fie supărat. Mărturie. Noi iscăliţi dăm mărturie acestui om anume Toader Conta, fiind (că) au slujit în Bucovina în satu(l) nou Breaza, în K. K. Felvalterii Cămpolungu moldovenesc. Acest om mai sus numit au slujit o(p)t ani de zile cu dreptate şi orăndueală bună şi cuviincioasă cum să cade. Şi mai bună credinţare [394]poftim pe toţi deregătoari(!) satului său pentru ca să nu fie supărat, la acestă (!) să (!) ne iscalim. Breaza la 7 Avgust 1826. Mihalachi Macovei, vornic. + Ion Ungurean giurat + Gavril Bodnaru, vataman + Teodor Macovei fruntaş şi martor. Coram me Alexius Komurnitzki administ. [394]<279>1827 Fevruarie 14. Vasile Dima, vornic din Cîmpulung, dă scrisoarea sa la mîna jupînului Şmil mărturisind că-i este dator cu 30 de lei bani de argint, pe cari se obligă a-i plăti la Ispas. Zapis. Adecă eu mai gios iscălitul dat’am adevăratu zapisul meu la măna dumisali giupănului Şmil, precum să (să) ştie că săntu dreptu dator cu 30 adică triizăci de lei bani di argint cu vade pănă la Ispas să dau banii cu mulţămită, iară nedăndu banii să aibu a răspundi cu ci s’ar găsă la casa me, mişcătoari, deci pentru credinţa am iscălit. Cămpulungu moldov(enesc) în 14. Fevr. 1827. Vasăli Dima, vornic, plat(nic). [395]<280>1827 Septemvrie 17. Vornicul din Sadova dă carte de drum lui Toader Coca, care merge la Stirbăţ la culesul păpuşoilor cu 2 care cîte cu 4 boi, cu unul cu doi boi şi cu lucrătorii săi adecă 15 oameni şi 2 femei. Mărturie. Pentru aceşti oameni anumi Toader Coca mergi la sălişte la Stirbăţi cu 3 cară, 2 cară căte în 4 boi, şi 1 car cu 2 boi, la culesul păpuşoilor şi cu lucrătorii lui 15 oameni şi 2 femei, la care după poronca a K. K. stăpănire locului am făcut şi această scrisoare. Să dă di la 17 Septemvri 1827 pănă la 23 April n. c. 1828, la care poftim pre K. K. stăpănire locului a o iscăli. Sadova la 17 Septemvri 1827. Grigori Lehaci, vornic. Gesehen K. K. Caal-Verwaltung Kimpolung de 29 Sept. 1827. Stojann Kontrolor. [395]<281>1831 Fevruarie 9. Hotarnicii din Sadova, rănduiţi de Scaunul Cîmpulungului să hotărască şi să împărţască moşia răpăosatului Vasile Spatar şi să facă parte fiicei sale Irina, îşi dau părerea lor în scris, întărită de vornic, adăogănd că hotărîrea atîrnă dela socotinţa cinstitei stăpăniri. Hotarnica. Adecă noi mai jos iscăliţi, fiindu orănduiţ(i) din poronca cinstitului K. K. Scaunul Cămpulungului moldovenescu ca să mergem şi (să) hotărăm moşie răpăusatului Vasăle Spătar [396]şi cu sorăsa Irina, fiindu că n’au parte de moşie dela părinţii lor, şi Irina parte fimeească fiindu, şi părinţii ei puţăntică moşie avăndu, şi au înpărţit’o numai la ficiori, adecă lui Toader şi lui Vasăli, adevărat că Toader au avut copii, dară Vasăli n’au avut, şi parte lui Toader nu o cearcă nimene, ci copii lui să o stăpănească cu pace şi să să hrănească, că alor easte, dară parte lui Vasăle o caută sorăsa Irina, că neavănd parte de moşie dela părinţii lor, şi pănă ce au fost viu, nu l’au supărat, măcară că Vasăle n’au avut copii din trupul său, deci dară după ci au murit numitul Vasăle, după trecută vreme şi soţul său Mariuţă, eată după petrecere lor, să şcoală pi acest numit locu, adecă zvorişte casăi lui Vasăle cu(m) picasă cu totul ficiorului Rusul cel mai micu, anume Pavăl, fiindu nepot de soră fimei lui Vasăle, că au rămasu micu de măsa, ca de 4 ani de bătrănu, şi l’au crescut mătuşi-sa Mariuţa cum au putut, că i-au fost milă de dănsu, dară nu ca să rămăe el stăpăn pi moşie sau pi casa bărbatului ci, că s-au adus aminte că neamurile bărbatu(lui) nu l’or pozvoli adecă Spătărenii, şi mai drept sora lui Vasăle, Irina, că a părinţilor moşie sau comăndu an fost, care aceea părtice de moşie măsurată este de numiţi(i) mai josu arătaţi hotarnici drept 2 fălci şi patruză(ci) de prăji(ni) adecă doao fălci şi patruză(ci) de prăji(ni) cu prăjina înpărătească, eară după măsura locului de hotarnici orănduiţi, au socotit aşe să deea Irina o falce de locu luii Pavăl afară de căt mai stăpăneşte tot un ficior de alui 25 de prăji(ni) anume Ilie, care ş-au făcut şi casă pi dănsăle tot pi de acel neamu de locu, că adevărat că lui Ilie nu i-au dat pozvolenie neamurile moşie, ci el ştie săngur cu ce chipu stăpăneşte .... Dară mai de alesu cum a socoti cinstita stăpănire. + eu Vasăle a Chirili Floce, hotarnicu, le-am luat sama. + eu Ghi(o)rghi Leuştean, tij + eu Iacob a Mariea, tij Pojorita în 9 Ienuare 1831. Irimie Raia, vornicu, am luat sama, şi (cu) pece(tea) satului am întărit. [397]Toader Frăncul am scrisu cu zisa mai sus numiţilor iscăliţi şi hotarnici. [397]<282>1832 Ianuarie 24. Ioniţă Gliga cumpără dela Vasile Ţaranu un cal cu 36 de lei, dar neavînd bani gata, vînzătorul să-l aştepte pînă la Sf. Gheorghe, iar cumpărătorul îi dă zălog 100 de prăjini de iarbă să le stăpînească pînă va plăti banii. Zapis. Dat’am adevărat şi încredinţat zapisul meu cu Ioniţă Glega săn lui Nestor, în măna lui Vasale săn Ioniţă Ţăranu, precum să să ştii că am cumpărat un cal în preţ 36 de lei w. w. şi neavănd banii gata, apoi aşa am aşazat ca să mă aştepte Dumnelui, Vasăle Ţăranu păn la sfăntu Gheorghe April 26 acestui an, şi atunce să-i dau banii cu mulţămită, eră (!) de n’aş urma după zapes, atunce să aibă voe Dumnelui a înpleni or ce s’ar găsă den casa me, meşcătoare avere sau nemeşcătoare, însă eu să-i pun o grădină de e(a)rbă zălog 100 de prăjăn(i) să o stăpăne(a)scă pănă atunce cănd oi da banei, şi atunce să fie moşei (!) slobodă, însă anul acesta are să o stăpăne(a)scă măcar de aş da banei. Fundul Moldovei la 24 I(a)nuare 1832. + eu Ioniţă săn lui Nestor Glega, platnec. + eu Vasăle săn lui Ioniţă Ţaran, am văndut. + eu Nestor Gliga, am fost faţă la tocmală şi la zapes. + eu Ivan Dumetru, am fost faţă + eu Ioniţă Ţaran, am fost faţă. [398]<283>1832 Fevruarie 12. Nepoţii diaconului Nistor Hurghis întăresc dania făcută de moşii lor bisericii din Cămpulung cu hramul Adormirea Precistitii, aşa ca preot din preot care va sluji la această biserică, să se hrănească din venitul moşiei dăruite. Zapis. Noi mai gios iscăliţii dăm acest adevărat zapis aşa ca acel dat di Dumnealui moşul nostru dieacon Nistor Hurghiş pentru o bucăţică de moşie ce să află peste Izvor(ul) alb supt Cucoară ce au dat danie moşii noştri bisericii, hramul Adormirii Preceştii, aşa ca preutu care a sluji la această biserică să aibă a să hrăni de pe venitul ei pănă va sluji la această biserică, şi să facă pomenirea pentru moşii noştri, şi pentru tot neamul nostru la D(umne)zeească slujbă, şi aşa să margă din preot în preot, să să hrănească de pe venitul ei, şi pentru credinţă ne-am iscălit. Cămpulung moldov. la 12. Fevr. 1832. + eu Petre Grigorean, nepot. Gavril nepot. Vasăle Dima, vornic. + Ioniţă Piticar. + Coca Burduhos. + Ion Peiu. + Petre Palaghioi Coram me Grigori Corlaţan, protop. [399]<284>1832 Maiu 25. Vornicul şi locuitorii din Fundul Moldovei dau mărturie în scris, că Axinte Ţimpău este un gospodar de mijloc, care are 34 de fălci şi 40 prăjini de loc, 4 boi, 5 vaci cu viţei, 2 vaci sterpe, o iapă, 20 de oi şi o femeie cu 3 copii, care este bolnavă. Mărturie. Noi săteni din satul Fundul Moldovii dăm această mărturie la măna lui Acsinte Măriţii Ţinpău din satul Fundul Moldovii di la număr 316 după cum se află la gospodărie sa, noi ştim că esti gospodar di mijloc, cari ari casa şi loc lăngă casă 40 di prăjini, şi dela casă pesti vale Podireul 15 fălci, şi la părăul Păltinişului 9 fălci di cosit, şi la Opcina ursului 10 fălci di păşunat, cari să faci pesti tot 34 di fălci şi 40 di prăjini di moşie şi vite 4 boi şi 5 vaci cu viţii (!), 2 vaci şterpe, şi o iapă şi 20 di oi, şi femeea şi 3 copii, şi femeea îi bolnavă şi noi din gios iscăliţi săteni aşe îl ştim gospodar bun şi birnec şi to(a)ti ci i să poronceşti, li înplineşti, aceasta încredinţăm. 1832 Mai 25. eu Ioniţă Şevar, vornic, Fundul Moldovii, înainte me s’au făcut aceasta. + Costan Tapşe, martur. + Lupu Androncescul, tij. + Neculai Şelver, tij. + Toder Şuiu, tij. + Grigori Tonigar, tij. + Iacob Cazac, tij. + Chiforu Lihaciu, tij. + Iacobu Dornean, tij. şi cu tot satul. Friedrich Förster. Cum şi dispri parte iscălitului adiveresc eu aceasta. Grigori Ciupercovici. paroh. [400]<285>1832 Iulie 27. Gavril Cimbru cu soţia sa Maria vînd lui Ion Floce partea de moşie ce a fost căpătat-o Ion, tatăl lui Andrei Răescul de pomană dela Solomon şi Manolachi Floce, pe preţul de 10 lei bani arginţi, dîndu-i zapis pietor întărit de vornic. Zapis. Noi mai gios iscăliţi dăm adivărat şi încredinţat zapisul nostru la măna lui Ion Floce, precum să să ştie, că avănd noi o bucăţe de moşie anume pi Vale sacă în fundu Runcului, dată de pomană lui Ion Răescu di Solomon Floce şi di Manolachi Floce, iară ace(a) bucăţe înpărţindu-să pi 3 ficiori cari au fost din Ion Răescu, anume lui Ghiorghi Răescu una parte, şi lui Andrii una parte, şi Lupului una parte, iară amu dintra celi 3 părţi cari sau înpărţă(t) din bucăţica acee, cari au fost dată di pomană dila Solomon şi dila Manolachi Floce, am văndut una parte cari au fost parte lui Andrii piitoare în veci lui Ion Floce, cu tocmală drept cu zeci lei bani arginţi, cari bani i-am luoat toţi şi deplin în măna noastră după tocmală, cari şi hotaru moşiei să începi dintăi dintro peatră cari au fost pusă di Solomon Floce în picior, şi apucă picioru la deal pănă unde s’au înpărţăt ei 3 fraţi, cari s’au pus şi piatra hat, şi di acole apucă drept pi coastă din piatră în piatră pănă în părău, şi s’au închiet hotaru moşiei acei părticele de moşie cari am fost parte mi Andrii Răescu, cari aceasta moşie am văndut’o piitoare în veci, după cum am arătat mai sus, la carile pentru mai bună credinţă am pus şi degitile noastre. Cămpulung în 27. Iulie v. c. 1832. + eu Gavril Cimbru, ginire lui Andrii Răescu, vănzătoriu. + eu Marie, soţ lui Gavril, şi fată mi Andrii Răescu tij vănzătoare. + eu Lupu Răescu, răzeş şi martur. + eu Toader Crăciunescu, zet tij martur. [401]+ eu Nastasăe, soţ tij. Miron Ciupercovici, martur. + Toader Jbranca, martur. + Costan Liţu, martur. + Ion Măgureanu, martur. Mihai Cocinschi. Carl Himmer, als Zeuge. + Niţucă Piticar, martur. şi acest zapis s’au făcut înainte a mulţi oamen(i) de cinste, cari s’au şi iscălit pe anume, cari s’au întărit cu iscălitura vornicului şi cu pecete Cămpulungului. Vasăle Dima, vornic Petre Palaghioi, giurat Ion Horloban, giurat Toader Sabie, martur. Acest zapis l’am scris eu zisa iscăliţilor vănzători Gavril şi Marie. Stefan Buzan dascal. [401]<286>1833 Ianuarie 16. Ion zet Răescu împreună cu fiii săi, feţi şi fete, vînd lui Ion Floce partea de moşie ce a fost căpătat-o Ion tatăl lui Gheorghe Răescul de pomană dela Solomon şi Manolachi Floce, pe preţul de 12 lei bani arginţi, dîndu-i zapis pietor, întărit de vornic. Zapis. Adică eu Ion, zet Răescu dinpreună cu toţi fii mei, feţi şi fete, carile mai gios ne-am iscălit şi am pus şi degitile noastre, dat’am adivărat şi încredinţat zapisul nostru la măna lui Ion Floce, precum să să ştie, că avănd noi o bucăţe de moşie anume în fundul Runcului pi Vale sacă la Floceni, dată pomană di Solomon Floce şi di Manolachi Floce lui Ion Răescu, cari moşie s’au împărţit pi 3 fraţi rămaşi din [402]Ioan Răescu anume lui Ghiorghi Răescu şi lui Andrii Răescu, şi Lupului Răescu cari parte lui Ghiorghi Răescu mi s’au venit mie zestri dipe fata lui Ghiorghi anume Marie, ce au fost soţul mieu, cari amu agiungăndu-ne o nevoi, am făcut ace(a) bucăţe de moşie vănzătoare la carile s’au aflat acest sus numit Ion Floce, dila carile eşti moşie la carile stănd noi la tocmală ne-am aşezat cu acest preţ drept cu 12 lei, adică cu doisprăzeci lei banii argint, cari bani i-am luoat toţi şi deplin în măna no(a)stră după tocmală şi noi încă i-am văndut ac(e)a bucăţe de moşie piitoare în veci di veci, cari moşie să începi şi această numită moşie am văndut’o piitoare în veci nerăscumpărată, la carile pentru mai buna încredinţare ne-am şi iscălit cu punire degitilor noastre pi sămnu sfintei cruci. Cămpulung mold, în 16 I(a)nuar v. c. 1833. + eu Ion zet Răescu, vănzători. + eu Petre sin tij Vănzători. + eu Lupu Răescu, ca un tată am voit. + eu Toader Crăciunescu, răzeşi, am voit. + eu Gavril Răescu sin Andrii, am voit. + eu Nastasie sin Lupului Răescu tij. + eu Niculai Răescu sin Lupului, tij am voit. + Gavril Piticar martur + Niculai sin Ghiorghi Piticar martur. + Ion Olariu, martur. + Miron Ciupercovici, am fost faţă. + Păntelei Bogoş, martur. + Vasile Timu, martur. + Petre Mercăş, martur. + Vasile sin Toader Piticar, martur. + Toader Jbranca, tij martur. + Simeon Nisăoi, martur. + Toader Fetiţar, martur. + Iuhan Holomic dragon tij martur. Simion Măndriă, paroh, am fost faţă. + Ion Horloban, giurat, am fost faţă. Vasăli Dima, vornic [403]Ion Măricar, martur. Toader Praşca, martur. Am scris acest zapis cu zisa iscăliţilor mai sus vănzători. Stefan Buzan, dascal. [403]<287>1834 Martie 27. Ilie Piticar cu Paraschiva, avănd de vănzare o moşie la Răchitiş sub muntele Porşescul şi nevroind neamurile să o cumpere, o vinde lui Petre Grămadă pietoare cu 140 de lei în argint, şi-i dă zapis întărit de vornicul Cîmpulungului. Zapis. Adică noi mai gios iscăliţi dat’am adivărat şi încredinţai zapisul nostru la măna dumisali Petre Grămadă, precum să să ştie că avănd noi di gios iscăliţi o moşie dila părinţi cu dieată clironomisită din anul 1819 Iulie în 24, şi altă moşie de cumpărătură dila Stefan şi Vasile Tărăbuţă cu zapis din anul 1833 Ienuar în 27, cari această moşie la un loc să uneşti cu a noastră şi cu a sus numitului cumpărători, adică la Răchitiş undi să numeşti la Moisăeni supt poalele muntelui Porşescul, această moşie făcîndu-o vînzătoari, şi întrebăndu-mi niamurile ca să o cumpire, nu s’au găsit nice uni, ci numai s’au găsit sus numitul Petre Grămadă, cu cari am făcut şi tocmală cu 140 lei, adică o sută patruzăci lei în argint, şi i-am vîndut’o piitoari în veci di veci să o stăpănească după plăceri, el şi copii, nepoţi şi strănepoţi Dumisali, ni mai răscumpărată di noi sau di alt niam al nostru, şi pentru că şi bani i-am luat toţi deplin în mîna noastră la facire acestui zapis şi aceasta încă să să ştie că şi bordeiul, gardurile, heiurile ci să află pi numita moşie, încă sînt cuprinsă întru această vănzare, şi pentru [404]mai bună credinţă am iscălit cu măna me înainte cuviincioşilor marturi. Cămpulungul mol. în 27 Mart. 1834. Ilie Piticar, vănzătoru. + eu Paraschiva, soţu, vănzătoar(e). Ghiorghi Ghiorghiu am scris cu zisa numiţilor mai sus. + eu Simion Nisăoi m’am tămplat faţă şi martur. Andrei Burduhos, martor. + Ioniţă Cimbru, martor. + Vasăle Bălan, martur. Simeon Bălan, martur. Petre Palaghioi giurat şi martur. Petre Piticar vornic, am întărit acest zapis cu pecete tîrgului. [404]<288>1834 Septemvrie 2. Circularul Scaunului din Cîmpulung către toate comunele din ţinutul Cîmpulungului, ca catanele dela Cordoane să nu sloboază pe nimenea să treacă în această parte, şi să-i împuşte pe cei ce nu ar asculta. Nrul 873. Ţirculari cătră toate grămăzile din stăpănire Cămpulungului. A sa înpărătească Mărire au hotărît că de acu înainte catanile de pe graniţă, fie cordunul pe treapta întăi, al 2le sau al 3le închis, asupra aceluia ce ar vre să treacă de acestă parte, şi după poronca catani nu s’ar întoarce înapoi, să înpuşci. Insă acei care la al 3le treaptă a închidirii cordunulul măcar pe furiş de astă parte de ar trece, tot de prav şi de plumb să moară. [405]Care vi să face de ştire ca să va firiţi de acest feliu, de primejdie. Prin K. K. Scaun. Cîmpulung la 2 Sept. 1834. Hubrich, ferv. Cu grabă din sat în sat să meargă şi de acea parte să să iscălească, şi la urmă cară la Scaun să vie. [405]<289>1835 Fevruarie 26. Ieremie Prescure dă lui Coca Burduhosul zapis de înveoală şi de vecinică stăpănire asupra unei moşii pe care o cumpărase Burduhosul mai înainte, dar nu plătise toţi banii, dar acuma, plătind şi rămăşiţa, capătă şi zapisele vechi la mînă. Zapis. Mai gios iscălitul am dat acest adivărat şi încredinţat zapisul mieu de învoeală şi di vecinică stăpînire la mîna vărului mieu Coca Burduhos din Cîmpulung, precum ştiut să fie că rămăindu-ne noă la trei fraţi doă petici di moşie părinţască la Pojorîta în Pecişte dila părintele nostru Chiriiac Prescure, şi fiind că răpăosaţii fraţi amei au fost văndut mai înainti [406]vremi această sus numită moşie sus numitului văr, şi au luat ţi o samă di bani, adică şesăzăci şi opt di lei în argint, şi după tocmala lor făcută au fost rămas ca să mai dei sus numitul văr doăzăci şi opt di lei şi 48 greiţari, tot di argint, şi apoi să i să dei zapis di vecinică stăpînire, cari în zioa de astăzi aceşti douzăci şi opt di lei 48 greiţari în argint am primit eu iscălitul toţ(i) deplin în mîna me, şi i-am şi dat acest zapis di vecinică stapînire asupra aceştii moşi(i) după hotarăle moşioarălor şi i-am dat şi zapisăli celi vechi, ci au puteri asupra aceştii moşioari, ca să o stăpănească cu paci în veci di veci nerăscumpărată despre nimine el şi copii din copii lui şi aşe s’au închiet hotarăle acestor moşioară cari le-am vîndut sus numitului văr în veci di veci piitoari şi or cine s’ar scula asupra aceştii moşi(i) cu vre o price, eu să fiu răspunzător, cari pentru mai bună credinţă am iscălit cu măna me înainte cuviincioşilor marturi. Cămpulung mol. în 26 Fevruar 1835. Irimie Prescuri, vînzători. Ioan Sărbu, martur. Petre Grămadă, am fost faţă. Vasăli Dima, am fost faţă. Toader Gorban, martur. Acest zapis s’au făcut înainte noastră a vornicului şi a giuraţilor şi înainte sătenilor cari s’au tămplat faţă şi am iscălit şi cu pecete tărgului am întărit. Petre Piticar, vornic. Am scris cu zisa vănzătoriului Gheorghi Ghiorghiu. Niculai Budăi, martur. + Petre Palaghioi, giurat. + Gavril Piticar, martur. Niculai Tarabuţă. Stefan Buzan. [407]<290>1835 Octomvrie 5. Stefan Blanar se jelueşte la Scaunul Cîmpulungului asupra lui Vasile Dima din Cîmpulung pentru doi boi, cari stau arestuiţi în Dorna, şi cere ca cinstitul Scaun să-l silească pe Dima să-i dea boii înapoi şi săi plătească paguba. Catră Cinstit K. K. Scaunul Cămpulungului moldovinesc. Întru această primăvară au fost de trebuinţă ca să-m dau vitele mele de văratu, deci aşezăn(du)mă cu Vasile Dima în muntele ce-l are dela satu, anume Botăşul cu o plată ce s’au hotărătu acolo în munte cu preţu căte 12 greiţari de mănzare, şi on leu de bou, în valută, înainte a mai multor sămbraşi, care bani toţi şi deplinu i-am dat toţi în măna lui Vasile Dima la aşezare vitelor, şi au rămas acei opt boi în sama lui Vasile Dima şi a păstoriului său Dumitru Pei, drept aceasta ca dumn(e)alui Vasile Dima au avutu o samă de vite de afară dela ţară, care vite pornindu-le din munte cu chipu ca să le aducă acasă, şi fiindu-le a trece prin Ciocăneşti, păstoriul vitelor cu o nebăgare de samă ar fi pcicinuitu lăcuitorilor de acolo niţcare pagubă, la care păgubire boii miei n’au fostu, fiindu ca după făcuta pagubă întorcăndu-să păstoriul după boii miei, care înapoi rămăsăsă, viindu cu boii, au datu boii miei pentru pricinuita păgubire, şi aşa îm stau boii, miei de vro patru săptămăni pentru vitele ţărăneşti areştuiţi la măndătarieatulu de Dorna, şi eu săntu lipsitu de slujba a doi boi, şi cine ştie cumu să ţin boii acolo hămisăţi de foame. Pentru aceea cazu cu rugăminte la cinstit K. K. felvăltărie ca să binevoiască a sili pe dumn(e)alui Vasile Dima ca stăpănu de munte, şi pe păstoriul său ca să-m aducă boii miei acasă la măna me, precum i-am şi datu eu la mănă, şi să-m plătească trecere de vreme şi lipsa ce amu avutu de boi, precum s’ar socoti. Cămpulung moldovenesc în 5. Oct. c. n. an(ul) 1835. Stefan Blănar. [408]Pe această jalobă fervalteria din Cămpulung a pus următoarea rezoluţiune în limba nemţească, care în traducere glăsueşte: I se întoarce jeluitorului cu adaogerea că el înainte de toate are să-şi socotească paguba ce a avut-o din cauza sechestrării boilor. Iscălit: Hubrich, Verwalter. 8 Octomvrie 1835. [408]<291>1836 Iulie 14. Mărturie în scris a mai multor locuitori din Cîmpulung făcută înaintea vornicului, în care arată că Ioana nu este fata lui Ilie Sturza ci alui Pavel Cîmpan, şi că acesta a poftorit cu limbă de moarte că Ioana este copila sa şi că o lasă clironoamă a întregii lui averi. Mărturie. Noi mai gios iscăliţii dam adevărată mărturie noastră la măna Ioanii, precum să să ştie că măcar că să numeşte a fi fiică alui Ilie Sturza, însă după spusul lui Pavăl Cămpan, care noao adesăori ne-au spus fiind noi megieşi şi răzăşi cu părţile noastre de moşie, precumcă această copilă. este dreaptă a lui, şi cumcă numai pentru dănsa şi pre cielalţi copii a Sturzii îi ţăne pre lăngă dănsul, ba şi la ceasul morţii ne-am tămplat, şi vorbind ci foarte bine şi curat, fiind întreg în minte, earăş au poftorit vorba sa, zicănd că această copilă este alui, şi cu ce mai depe urmă voinţă voeşte ca această copilă să rămăe cu măsa în stăpănire casii şi a moşiilor lui şi a vitilor lui, să fie clironomă pe toată această avere, aceasta ştim şi mărturisim înainte ori a cării cinstite judecătorii, deci pentru credinţă ne-am iscălit cu punere degetelor pe sămnul sfintei cruci. Cămpulung în 14 Iulie 1836. [409]+ eu Ghiorghie Rus mărturisăsc. + Ilinca Tarăbuţă, mărturisăsc. + eu Grigori Perţul, mărturisăsc. Această mărturie am scris cu zisul marturilor şi am şi iscălit, marturii neştiind a să iscăli. Iosif Tăutul învăţători. Această mărturie s’au făcut în fiinţa iscălitului şi am întărit cu pecete. Gheorghi Ghiorghiu, vornic. ărturie în scris a lui Simeon sin Grigore Lacatăşu privitoare la un zapis vechiu din anul 1796 şi la o învoeală între următorii lui Grigore Lacatăşu cu Constantin Sabie pentru o casă cu livadă ei şi pentru nişte moşii zălojite. Mărturie. Eu mai gios iscălitul dat’am adevărată şi încredinţată mărturie me la măna următorilor lui Costandin Sabie, anu(me) Marie şi Ioan şi Toader, precum şi la toţi (lipseşte un cuvînt) lui, precum să s(ă) ştie că găsindu-să on zapis din 1796 Iunie în 30, care zapis să găsăşti de vănzare vecinică de on Gavreil sin Ioan Lacatăş de aice din Cămpulung lui Costandin Sabie tij de aice din Cămpulung, care zapis să află şi acmu faţă în măna următorilor lui Costandin Sabie anume Ioniţă, în care zapis să află pe o casă cu zvorişte ei aice în Cămpulungu moldovenesc, anume pe coastă, şi mai ales precum arată în zapisul vechi care intru acel zapis arată că această casă şi cu zvorişte ei ar fi fostu alui Grigore Lacatăşu, şi Gavreil Lacatăşu ar fi cumpărat’o cu zapis vecinicu dela unchiul său Gregore Lacatăşu, deci acmu să află moştenitor la ace casă şi cu zvorişte ei, on următor alui Grigore [410]Lacatăşu cu anume Toader, dreptu aceasta să să ştie că fiind nişte moşii zălojite pe Izvorul albu de Grigore Lacatăşu lui Costandin Sabie, şi acolisăndu-să rămasa lui Grigore Lacatăşu de Costandin Sabie, neavănd unde şide, ca să o pozvolească a şide în casa sa cu copii săi, s’ar fi învoit amăndoî părţile întru acestaş chip, ca rămasa şi cu următorii lui Grigore Lacatăşu să şadă în casa cumpărată, dar învoiala aşa au fostu ca să sloboadă Costandin Sabie casa cu zvorişte următorilor lui Grigore Laca(tă)şu de veci, şi rămaşii următorii lui Grigore Lacatăşu iarăş să aibă a face zapis de veci pe moşiile zălojite de pe Izvorul albu lui Costandin Sabie, şi nice următorii lui Grigore Lacatăşu n’au făcut zapis de veci lui Costandin Sabie pe moşiile zălojite de pe Izvorul albu, socotindu el că ar face mai multu moşiile din cămpu decăt casa şi cu levada. Aşijdere nice Costandin Sabie n’au vrutu a da zapis de veci următorilor lui Grigore Lacatăşu pe casa şi cu levada ei, şi aşa cu acesta chip s’au mănatu de pe an pe an, că următorii lui Grigore au şezutu în casă, iar următorii lui Costandin Sabie au stapănitu moşiile pe Izvorul albu în zălogu păn(ă) la anul 1834, şi aşa următorii lui Grigore Lacatăşul la pomenitul an au înturnat toţi şi deplin banii zălojagului în măna următorilor lui Costandin Sabie, şi ş-au luoat moşiile la stăpănire lor, iar unul din următorii lui Grigore Lacatăşul, anume Toader, nu vra a eşi din casă, zicănd că ar fi slujitu pe Coslandin Sabie on an de zile; adevăratu că on an au slujitu Toader Lacatăşu pe Costandin Sabie on an, dar au luoat sămbrie doi ciunci (!) de doi ani, şi mai apucăndu-să iar şi pe al doile an pe sămbrie, ar fi făcutu numilul Toader o îndrăzneală cu on furtuşag de doi saci de păpuşoi din carul lui Costandin Sabie în venire dela ţară tocma din ograda stăpănului său, şi după hotărăta dovadă numitul Toader au fugitu dela stăpănul său de urăta ruşine în Slătioara, şi rămăind numitul Toader dreptu dator lui Costandin cu cincizăci de lei, şi au rămas acei doi ciunci (!) de sus arătaţi la măna lui Costandin Sabie, însă prin învoiala amăndurora părţilor, şi aşa cu acestu chipu zice Toader că ar fi slujit pe Sabie, dar nu-i dreptu că fratele mieu anume Toaderu pentru slujba sa ş-au luoat sămbrie sa, iar pentru casa cumpărată [411]a tatălui nostru Grigore Lacatăşu de Costandin Sabie dela vărul nostru Gavriil Lacatăşu, n’au datu fratele mieu Toader nice un ban lui Costandin Sabie înapoi asupra casăi. Aşe ştim şi mărturisăsc ca precum ş-au luoatu Costan Sabie venitul de pe moşii zălojite păn la scoatere din zălogu, aşe au luoat şi fratele mieu Toader venitul din levada casăi dela intrare în casă; tij încă mai adeverez ca precum au slujitu fratele mien Toader cu sămbrie la Costantin Sabie, aşijdere şi eu mai gios iscălitul am slujit iarăş cu sămbrie vreo căţva ani iarăş la Costandinu Sabie, dar n’am slujit pentru scoatere casăi. A(şa) ştiu şi mărturisăsc or unde, sau la ce cinstită judecată aş fi chematu, şi pentru mai bună şi adevărată credinţa m’am iscălit. Cămpulungu moldovenesc în 8 Iunie 1837. + eu Simion sin Grigore Lacatăşu, mărturisăsc. + Gheor(ghi) Blănar, martur. + Simion Grămadă, martur. + Gavril Timul, martur. Costantin m’am întămplat. + eu Parasca sin răpăosatului Grigori Lacatăş mărturisăsc eu am slujit la răpăosat(ul) Costantin Sabie pi sămbrie pi Toader apucat dară nu pi casă. + eu Irina sor(ă) am slujit la Costantin Sabie pi sămbrie dară nu pi casă, mărturisăsc în frica lui Dumnezău. + Ion Crăciunaş, am fost faţă. Am iscălit cu zisa iscăliţilor fiind ele de faţă Stefan Buzan, dascal. + Ghiorghi Grămadă, faţă. [412]<293>1837 Noemvrie 23. Scrisoare de încredinţare data de cinci martori lui Ion sin, Gavril Ursachi, în care se arată că murind Gheorghe Ursachi şi lăsănd în urma sa şase copii şi o casă cu 34 prăjini de loc, precum şi datorii de 20 de lei, Ion Ursachi a dat văduvei 20 de lei să plătească datoriile şi să-l comînde pe soţul său, în schimb însă Ion Ursachi să stăpănească casa cu locul prin 5 ani de zile. Incredinţare. Cari di cătră mai gios iscăliţăi s’au dat în zioa de astăzi la măna lui Ion sin Gavril Ursachi, precum ştiut să fie că răpăosănd uncheşul său Ghiorghi Ursachi la 22 Noemvri 1837 şi rămăind şesă nevărsnici copii, adică patru copii cu fimee ce dintăi, Nastasăe, şi 2 copii cu fimee di al doile, şi fiind el om sărac, în urma lui n’au rămas nice un fel di avere, ci numai căsuţa de supt Nrul 285 dinpreună cu 34 de prăjini di loc înprejurul căsuţăi, şi fiind că răpăosatul au fost lăsat cu o scrisoare ca să să dei rămasăi vădanii sale dinpreună cu celor 2 copii di pe urmă un bordei ci esti în în ogradă şi 5 prăjini de loc din livada casăi, dară fiind că răpăosatul au rămas pi la mai mulţi oameni datoriu mai bine de 20 de lei v. v. şi neavănd de unde a plăti datornicilor şi nici cu ce a să prohodi şi a să comănda, s’au primit mai sus numitul Ion Ursachi şi au dat doozăci de lei în argint în măna vădanii Ioana Ursachi, din caii bani să plătească cunoscutele datorii şi să poarte cheltiuala prohodului şi a comăndului lui, însă pentru aceşti numiţi bani să aibă numitul Ion Ursachi a stăpăni casa şi cu locul casăi, cari mai sus s’au pomenit, pe cinci după olaltă curgători ani, adică pi anul 1838, 1839, 1840, 1841 şi 1842 după a sa plăcere, iară după sfărşitul acestor ani, rămăne casa dinpreună cu locul casăi slobod, platiţi numiţăi bani cu chiria casăi şi a locului, şi încapi în stăpănire clironomilor lui [413]Gheorghi Ursachi, cari pentru mai bună credinţa ne-am iscălit fiind neam cu răpăosatul. Cămpulung mo. în 23 Noemvri c. v. 1837. Gostantin Piticar, ma(r)tur. Stefan Sabie, martur. Ghiorghi Tămpăscu, martur. Leopold Zwolinski als Zeige. Petre Mercăş, martur. Am scris Stefan Buzan dascal. [413]<294>1838 Octomvrie 27. Gherasim Leuştean dărueşte preotului Grigore din Fundul Moldovei patru fălci de loc spre vecinica pomenire a dăruitorului şi a părinţilor săi. Eu mai gios iscălitut dat’am adevărat şi încredinţat zapesul meu la mănile Sfinţăei sale Gregore Ciupercovici den Fundul Moldovei feind că e(a)m dăruit 4 fălci de loc, adecă patru fălci de loc, moşei, care se află de la deal de biserică, care moşei iste cumpărat(ă) dela Sămeon Pomuhaci, după cum arăt şi zapesul de cumpărătură, deci dară în zapes arată cumcă sănt cumpărate 6 fălci dela numitul vănzător; pentru aceste şasă fălci s’au înpărţăt în trii părţ, o parte lui Leonte Leuştan 2 fălci, care le şi stăpăneşte, deci 2 părţ o parte părinţască a tatălui meu a lui Ecob Leuştan cum şi parte me frăţască al treile parte înpreunănd parte părinţască care s’au făcut amăndoo părţăle 4 fălci, după cum şi zapesul arată, deci dar acele 4 fălci de sus numite şi hotărăte după cum ne-am învoit cu fraţăi ca să ţăn eu parte me şi a părinţălor mei, deci dar aceste 2 părţ, adecă 4 fălci, după cum mai sus screi, le-(a)m dăruit sus numitului preot, spre pomenire me 4 a părinţilor mei în veci de veci nerăscumpărat [414]de nime, feind că cu voe me şi a fraţălor mei am dăruit ace(a)sta spre vecinica pomenire E(a)ră de neamuri de s’ar scula cu o vre un chip de supărare să nu i (!) să ţăe în samă, ori la ce judecată s’ar tămpla. Fundul Moldovei la 27 Octom. 1838. + eu Gherasăm Leuştan, am dat spre vecinica pomenire. + Leonte, brat am voit. + Ioniţă, brat, tij. + Teodor a Petri Ursului am fost faţă. + Iacob Andronicescu, tij. [414]<295>1839 Fevruarie 14. Petre Coca, vornicul din Sadova dă mărturie în scris lui Toader Coca, prin care adevereşte că un băietan Gavril alui Dumitru a Petrii, fiind slugă la Coca Toader, a furat mai multe straie dela acesta, cari s’au găsit, dar o manta nu s’au găsit, şi băietanul s‘a prins că va plăti mîntaoa în primăvara trecută 1838. Mărturie. Cu aceasta mărturie adiveres eu vornicul din Sadova la măna lui Toader Coca din Sadova, care în anul trecut 1838 v. c. fiind slugă la numitul mai sus Toader Coca, Gavril alui Dumitru a Petrii, cari esti slugă, la preutul Ioan Hurjui în Vamă deci dară furînd nişte strae acel băetan Gavril sus pomenit dila Toader Coca a altor slugi, însă şi aceasta să să ştie că cele strae ci au fost luati, toate s’au găsit, numai o mănta lae nu s’au găsit, la carile numitul Gavril alui Dumitru a Petri aşe s’au apucat, care au fost faţă, ficiorul preutului că va plăti măntaoa lui Toader Coca în primnăvara trecută 1838 v. c. aceasta poci mărturisi şi înainte a domnului mîndatari. Sadova la 14 Fevruari 1839. n. c. Petre Coca, vornic, adiveresc. [415]<296>1840 Maiu 27. Petre Mercăş se învoeşte cu cumnatul său Petre Grămadă din Cîmpulung şi schimbă partea sa din muntele Răchitiş cu două grădini de pămînt de pe Diaca în ţarina Cîmpulungului, pe cari le stăpînia Petre Grămadă. Zapis de învoială. Eu mai gios iscălitul dau adevărat zapisul rneu de învoială la mîna cumnatului Petre Grămadă din Cîmpulung, precum să să ştie că avănd noi în munte la Răchitişi o parte de pe un bătrîn Andrei Hurghiş, şi această parte stăpînind-o noi amîndoi, însă în zioa do astăz ne-am învoit de bună voia noastră ca să ramîe partea aceia toată sus numitului cumnat, şi pentru care parte a me am primit dela D(umnea)lui doaă grădini de pămînt alăture, anume în Diiaca la Bordeiu în ţarina Cîmpulungului, şi aşa după această schimbare şi de slobodă voia noastră învoire, avem a stăpîni precum cumnatul toată partea dela munte, aşa şi eu acele doaă grădini de moşie din Diiaca dela bordeiu, precum noi, aşa şi toţi următorii noştri au a stăpîni după această învoire şi după plăcerea lor de a lucra ca cu a sa dreaptă ocină şi moşie, nefiind nici o parte despre nimene supărat. Şi pentru credinţă am poftit înaintea martorilor a să scrie şi eu cu mîna ma m’am iscălit. Cîmpulung mold. La 27, Maiu 1840. Petre Mercăş sau (!) Hurghiş am dat acest zapes. Vasăli Dima martur. Toadir Sabie. Am scris M. Teutul. Simion Nesioiu, martur. Gheorghi Ghiorghiu, vornic. [416]<297>1840 Octomvrie 20. Mărturie în scris a Mariei lui Grigore Piticar pe care o dă lui Petre Palaghioiu şi în care arată că bărbatul său a vîndut lui Petre Palaghioiu o parte de moşie în livadă lîngă zvoriştea casei lui Toader Lehaci. Mărturie. Eu mai gios iscălita dat’am adivărată şi credinţată marăturie me la măna Petrii Palaghioiu precum să să ştie avănd bărbatul mieu Grigori Piticar o bucăţe de moşie în livadă lăngă zvorişte casăi lui Toader Lehaci, ci o stăpăneşte amu Petre Palaghioiu pi cari ace bucăţe de moşie ce au avut’o bărbatu mieu, anume Grigore Piticari, au văndut’o Petri Palaghioi piitoare, vecinică şi aşe ştiu şi mărturisăsc în frica lui Dumnezău ori unde aş fi chemată, la carile pentru mai bună şi adevărată încredinţare m’am iscălit cu punire degitutui mieu pi sămnu sfinte(i) cruci să să crează. Cămpulung M. în 20 O(c)tomvre 1840. + eu Marie soţ lui Grigore Piticariu, mărturisăsc. + eu Gavril Piticar, frate lui Grigori am fost faţă la această vănzare. Toader Lehaci vornic. Am Scris Stefan Buzan dascal. [417]<298>1840 Octomvrie 29. Toader Hurghiş din Sadova îi datoreşte lui Vasile Jibranca 26 de lei în argint, pe cari are a-i plăti în 30 de zile şi pune cauţie pentru aceşti bani 2 vaci cu viţei şi un junc, iar de n’ar plăti banii la soroc, atunci creditorul să-i mai dea 5 lei, şi vitele să-i rămîe lui vîndute. Zapis. Căci eu mai gios iscălitul am dat acest adivărat şi încredinţat zapisul mieu la mîna Dumisale Vasile Jbranca ot Sadova, precum să să ştie că au făcut bine şi m’au înprumutat cu 26 f(lorini) adică doăzăc(i) şi şesă di lei în argint cu vade pînă de astăzi în treizăci de zile ca să-i dau cu mulţămită înapoi, pentru cari bani am pus cauţie doă vaci cu viţăi lor, şi un giunc di un an şi giumătate, drept a meli vite, eară întămplîndu-să ca să nu dau eu numiţi(i) mai sus ban(i) la numita vade, adică în zioa a treizăcile, apoi atunce să aibă Dumealui creditoriul a-m(i) mai da mie iscălitului încă, cinc(i) lei valută, şi să rămîi pomenitele vaci cu viţăi lor dinpreună şi cu pomenitul giunc vîndute Dumisale Vasile Jbranca fără de nice un cuvănt di răspuns, cari pentru mai bună credinţă am intărit acest zapis cu punire degitului mieu pi semnul sfintei cruc(i) să să crează. Cîmpulungu în 29 Octomvr. 1840. c. v. + eu Toader Hurghiş ot Sadova platnic. l’am iscălit neştiind el carti Ghiorghiu. + Gheorghi Coca. martur. + Petre Coca, martur. Gheorghi Ghiorghiu am scris acest zapis şi sănt martur. [418]<299>1842 Iulie 28. Locuitorii din Fundul Moldovei se jeluesc la stăpănirea Cîmpulungului contra purtării selbatice a silvicutorului Koczinski şi pentru bajocura şi bătăile ce le îndură dela dănsul. Cătră cinstit(ă) K. K. stăpănerea Cămpulungului moldovenesc. Jalobă. Noi gios iscăliţăi jăluim milei şi bunătăţăi cinstitei stăpăneri pentru d. feşter Cocenske, care este aşăzat în satu nostru, pentru că mare bagiocură face cu noi în tot chipul, pre unei întru un fel că ne e munca care am făcut în moşiele noastre şi plătim biru; a 2 le ne bagiocureşte cu bătae cu tărie şi cu însuş mănele sale fără de nece o vină catăndu-ne noi dreptăţile noastre care am avut noi şi părinţăi noştre, şi întru alte şi pentru bunătăţăle no(a)stre pentru aceasta mai gios vom arăta care şi pentru ce s’au bagiocurit, drept aceasta rugăm milei şi bunătăţi cinstitei K. K. stăpăniri cu plecare capetele no(a)stre cu toată grămada satului a ne face dreptate şi a opri bagiocura care o face, ca noi cu feşteri am trăit, şi nefăcănd nece o răutate, am avut pace, iară de am făcut vre o păgubire, am cunoscut că am greşit şi am plătit ştraf, eară cu acesta cu totul săntem în supărare (leider), (2) care noi de nu vom ave o dreptate dela cinstita stăpănire, apoi noi işim afară din sat, sau după dreptate noastră ştiind că întru toate săntem supuşi cinstitei stăpăneri întru toate dajdiile înpărăteşti sau poronci şi neavănd nece o îndreptare, apoi stăm cu totul a ne apăra de necazurele despre parte feşterului, de spre toată grămada satuiui aşteptănd milostiv răspuns. Fundul Moldovei 28 Iulie 1842. + eu Gheorghe Cojocari, poroncindu-m săm tai gardu, en am zis că nu l’oi tăe, că am avut levadă de părinţăi mei, şi mau bătut. [419]+ eu Toader Ţăran, mi-au ţărcăluit e(a)rba care alta n’am, şi mi-au tăet tărlele. + eu Vaslile Tonegar mi-au luoat e(a)rba cu totul. + eu Dumitru Liţu am (i-am) dat calul şi l’au purtat unde eu (i-au) trebuit, şi m’am dus să-l eu (iau) şi m’au bătut de ce nu vănd calu. + eu Ioniţă a Petre mi-au luoat un stog de făn de lăngă casă. + eu Nechita Oşan fiind strajă, m’au bătut şi nu ştiu pentru ce. + eu Petre Chiruţă fiind de straje m’au bătut. + eu Toader Pomuhaci m’au bătut pentru că am casă făcută den feşteria celor alţi feşteri. + eu Lupu Căzac em (ia-m) dus un mel să-i cinstesc, el m’au bătut, şi noi aceasta jeluim cu to(a)t(ă) grămada satului cu supunere pre plecaţi jăluitori. eu Petre Burduhos, după cerere grămăzi am întărit cu pecete. [419]<300>1843 Ianuarie 29. Un Ioan Popovici scrie din Viena Cîmpulungenilor în chestiunea proceselor întentate fiscului, şi le face cele mai frumoase promisiuni pentru cîştigarea tuturor proceselor prin mijlocirea Împăratutui, iar ei să-i trimită bani. Cătră Dumniavoastră fraizasin sau mazil (!) lăcuitori din ţinutul Cămpului lung al Moldovei adecă Dorna-Vatra, Dorna-Candrenii, Şarul Dornei, Şerani, Iacobeni, Poiana-Stampii, Pilugani, Fundu Moldovii, Sadova şi Cămpulung, etc.  Astăzi au răsărit peste voi soarele dreptăţii, adecă mila înpărătiască. Recursurile ce le v’am trimis şi prin reţepis, [420]sănt încredinţat că le-aţi priimil la 4 Ghenarie 1843, cu mare milă şi măngăere eri la 27 Ghenarie au venit dela Inălţime Sa asegnirt la cănţelarie de Curte înpreună cu Handbilet, şi pe mine m’au numit chiar săngur Inălţime Sa Inpăratu voă befolmehtigter; pe hotăririle dela Kraizamt ce mi le-aţi trimis, de nou am făcut Recurs adecă Nahtrag lăngă recursurile ce li-aţi dat cănd au fost Deputaţii la Viena, şi la acele care eu am dat în nefiinţa voastră, care acum dela Impăratu au venit asegnirt. Bucuraţi-vă şi vă veseliţi, rugaţi pe Dumnezeu pentru sănătate Impăratutui că toate dreptăţile voastre le veţi dobăndi, şi Comisie străină neînteresată negreşit că veţi căpăta, la care şi eu voiu fi de faţă, ori cine vă va spune întru alt chip, nu crediţi, ţineţi-vă de ce vă scriu, de vă va întreba cineva, răspunsul Dumnialorvoastre să fie acesta, noi prin befolmehtigter nostru Domnu Ioan Popovici la 16 Dechemvrie 1842 am făcut recurs la Impăratu şi la anu 1843 alte recursuri la Hofcanţelai şi pănă nu vor veni acele prin Hofstele în măna befolmehtigtului nostru, nici un răspuns nimărui nu putem da din pricină căci că toate Documenturile noastre sănt în măna Domnului nostru plenipotent D. Popovici şi fără de dănsu nemic nu putem vorbi. Acesta să fie răspunsul Dumnialor voastre. De nu aţi făcut nemic după scrisorile ce v’am trimis, îndată după priimire aceştii scrisori cu poşta cei dintăi să urmaţi ce v’am scris şi să-mi trimiteţi cheltuielile ce lam (!) făcut pentru Dumniavoastră, şi deosăbit cheltuelile ce vor urma, de aici iarăşi pănă la Lemberg, Cernăuţi şi la Duniniavoastră, că eu de astăzi în 25 de zile plec din Viena după răspunsurile ce vor să miargă în jos, căci de nu voiu fi acuma acolo ca să mă informuesc şi să mă înţăleg cu Dumniavoastră, apoi toată, strădanie me şi cheltu(e)lile sănt înzadar. Pănă avem lumina în mănă şi aceasta milă înpărătiască ce o am dobăndit, nu trebue să ne lenevim ca să ne întărzăem cu paguba noastră. Acuma îi şi vreme de a dobăndi toate, ca nici am găndit că aşa de norocoşi vom fi să dobăndim aceia ce am căştigat dela Imparatu. Eu mai mare bucurie am ca Dumniavoastră şi pănă ce nu voiu svărşi toate proţesurile, nu vă voiu lăsa, numai să mă faceţi sigur [421] pentru cheltuelile ce li-am făcut şi ce să vor mai face. Că eu pentru strădanie me nici un creiţari nu vă poftesc. Prin proţesurile aceste vreu să fac Dumnialorvoastre o hasnă şi înpăratului o dobăndă, aşa dară înţălegeţi bine şi urmaţi ce vă scriu, pănă de astăzi în 25 sau 28 de zile de nu voi căpăta scrisoare dela Dumniavoastră să nu-mi scrieţi nimică, că răvaşu nu mă va mai găsi în Viena. Pentru Şarani şi Şaru-Dorna despre locul de 32 de stoguri şi 41 de fălci ce li s’au luat de cătră mandatarul Ştrommaier după scrisoare lui Ilie Niculiţă alui Istrate şi Grigorie Piticani dto 18 şi 30 Dechemvrie, astăzi am băgat recursu la Hofcanţelai, şi dînşii şi ori carii aveţi aşupriri, fiţi gata cu Documenturi, ca la venire me să mă puteţi înformălui şi vă înţălegeţi cu toţi din satele sus numite fără de larmă adecă cu Deputaţii şi fieşte care veţi dobăndi aşa dreptu ce l’aţi avut şi vi s’au luat fără dreptate. La venire me nu va mai fi taină, ci fi slobozi şi veţi pute cu mine vorbi bubliţiter fără frică, de Ştrommair fiind că Inălţime Sa Inparatu m’au cunoscut de befolmehtigter şi nu am lipsa de a întreba pe altu. Viena la 29 Ghenarie cal. nemţesc 1843. şi rămăneţi sănătoşi. a Dumnialor voastre drept credincios plenipotenţial Ioan Popovici. [422]<301>1843 Februarie 5. Mărturia dată Cîmpulungenilor de locuitorii din Vama, Frumosul şi Slătioara, privitoare la drepturile ab antiquo ale Cîmpulungenilor. Mărturie. Noi mai gios iscăliţii bătrîni lăcuitori din satele Vama, Frumosu şi Slătioara dăm adevărată mărturia noastră la măna răzeşilor din tîrguşorul Cîmpulungului moldovenesc şi a satelor înfrăţite Sadova, Pojorîta şi Fundul Moldovei precum şi Dorna cu a ei iarăş învecinate sate, precum să se ştie că hotărăndu-să tărguşorul Cîmpulung de satele întru care locuim noi şi noi oameni de vărstă bătrîni ştim şi ne aducem aminte bine cumcă lăcuitorii răzeşi din locurile mai sus arătate Cîmpulung, Sadova, Pojorîta, Fundul Moldovei şi Dorna atît înainte, căt şi după Inpreunarea Bucovinii cătră preluminata Casa Austriei, vinderea băuturii adecă propinaţia, vînătoria, păscăria, păşunatul, fînaţurile şi pădurile precum şi mademurile (?) a tuturor locurilor [423]şi munţilor afară de cei manăstireşti munţi în cît cuprinde hotarăle sale, alor privatnice stapîniri au fost şi noi numai pe D-lor i-am apucat sînguri sine stăpînitori, nefiind de nimene supăraţi, şi neavănd noi nici un interes fiind că Vama, Slătioara şi Frumosul sînt locuri mănăstireşti şi noi lăcuim pe aceste locuri. Aşa dăm noi această mărturie spre ştiinţa celor interesaţi la mîna sus numiţilor răzeş şi aceasta putem noi şi cu giurămînt ori unde adeveri. Vama la 5 Fevruarie 1813. + Axănte Tămpăscu. + Vasăle Badale. + Costantin Badale. + Vaslăe Lucanu. + Ioniţă Tămpascu. + Costantin Ciusnar. + Petre Tămpăscu. am iscălit Ioan Hurjui. Toader Toma, vornic. Ion Hurjui, paroh. + Duminte Văman. + Ifrim Negură. + Toader Ţăbrian. + Petre Niga. + Simion Niga. + Irimie Lazor. + Grigore Ţăbrian. + Vasăle a Petre Niga, deputat. + Grigore Buga, deputat. Petre Mandiceschi m/p am iscălit după zisa bătrănilor. Nicolai Coblenschi m/p vornic am întărit după zisa bătrănilor. [424]+ Miftode Ghironte. + Dumitru Balahura. + Ioniţa Buliga m/p dascal. + Toader Negura, deputat. + Ioniţă Cenuşe, desetnic. Ion Cocorian, vornic am întărit cu pecete satului Slătioara. + Vasăle Mazăre + Gavril Plăeşu. + Ion Grămadă + Gavril Mihale giurat. Der moldauische Text mit dem Originale gleichlautend. Spausta m/p Gerichtscomissär. [425]<302>1846 Aprilie 23 pînă 1848 Iunie 30. Bugetul Cîmpulungului pe timpul dela 23 Aprilie 1846 pînă la 23 Aprilie 1848. Izvod asupra veniturilor şi cheltuielelor tărguşorului Cămpulung mold. pe anii dela 23 April 1846 şi pîn la 23 April 1848. Numărul obiectul venitul în argint lei cr. Cheltuieli în argint lei cr. 1 S’ar veni cu doaă Izvoade de sămbrie în care sănt scrişi cei cu trăsură 30 cr. fără trăsură 20 cr. De s’ar strănge toţi banii, s’ar face o somă de 498 50 2 Chiria crăşmi săteşti pe aceşti ani 140 . 3 Dto Şpitalului 72 . 4 Banii cerdacurilor în 3 cerdacuri pentru dormit (Schlafgeld) pe aceşti doi ani 76 . 5 Pentru iarba din ţănterim unde să îngroapă morţii pe un an 6. fl. cm. 12 Somma 798 50 adecă şapte sute noaăzăci şi opt de lei 50 cr. argint. 1 la 30 Mai 1846 s’au uns trustele cerdacur(i) şi cel din poiană şi s’au dat pe var pe uns . . 5 55 2 pentru fîn în paturi la 3 cerdacuri pe 6 luni de vară 1846. . 4 . 3 la 29 Octomvrie 1846 iară s’au uns toate cerdacurile . . 5 15 4 pentru fîn în paturi pe 6 luni de iarnă adecă pînă la 23 Maiu 1847 . 5 36 5 la 29 Maiu 1847 s’au uns toate cerdacurile afară de cel din poiană, cu var cu tot. . 4 5 [426]6 pentru fîn în paturi la 3 cerdacuri pe 6 luni de vară 1847. . 4 5 7 la 4 Noemvrie 1847 s’ au uns iară toate cerdacurile şi cel din poiană, cu totul . . 5 7 8 pentru fîn în paturi la 3 cerdacuri pe 6 luni de Iarnă 1847 păn la 23 April 1848 . . 6 40 9 pentru 7 perii de uns pe toate aceste rănduri am dat la Şebecec . . 1 10 10 pentru cofi, cioberi precum şi fereşti cu reparaţie cerdacurilor, hornuri şi sobi şi pentru 3000 de cue lui Ilie Ţăganu pentru cerdacu din şes fiind rumpt de vînt s’au cheltuit la un loc . . 9 18 11 Şpitalu s’au uns întru aceşti doi ani de 4 ori la un loc 12 s’au fäcut soba de iznoă, cu cărămizi şi cu lucru cu tot . . 2 51 13 s’au dat doaă cofi noaă şi un ciobăr . . . 20 14 pentru măturatu hornului pe aceşti doi ani, s’au plătit hornarului . . 4 . 15 una scară mare pe şpital . . . 40 16 s’au tocmit 2 fereşti 4 ochiu de steclă . . . 40 17 la casa sătească s’au făcut poarta de scănduri cu herăle de tocmit şi cu lucru cu totu . . 2 40 18 s’au făcut una scară mare pe casă . . . . 50 19 s’au dat lui Iohan Zvolenski pentru un sălaş şi o cruce de s’au îngropat un străin . . 1 30 20 am dat lui Klar la 25 Iunie 847 pentru o jalobă la Kraizamt pentru Iz(v)oru Mori cu ştempel, de scris şi poşta . . 2 5 21 pentru un recurs la Gubernie că no tot iau bani la şpitaluri străine pentru bolnavi [427]străini, cu ştempel, de scris şi poşta s’au dat lui Klar . . 2 . 22 cînd s’au dus Miron la Cernăuţi . . 15 . 23 şi după ce au venit Miron dela Cernăuţi . . 5 . 24 lui Ghiorghie Abăger s’au dat pentru brînză . . 3 15 25 lui Grigoraş Borce pentru unt tot atunce . . 2 . 26 s’au dat lui Stefan Jucan pentru o jalobă de au plătit o rămăşiţă la poştă, nefiind eu acasă, dela Abager au luat . . 7 . 27 la 24 Maiu 1846 pentru un şpital . . 8 35 28 la 28 Maiu 1846 pentru un bolnav . . 5 6 29 la 20 Iunie 1846 pentru şpital străin . . 5 55 30 la alt şpital . . . 45 31 tij . . 1 54 32 tij . 4 40 după cum arată civitaţiile şi poroncile kraizamtului 36 pentru 4 exemplaruri de izvoade de bir 1847 şi 1848 . . 5 . 37 la cisla birului pe aceşti ani s’au cheltuit . . . 24 38 pentru un răvaş dela Popovici dat . . . . 24 39 la 12 Iulie 1846 pentru jaloba la Kraizamt pentru movile care s’au făcut pe 3 ştempele cu scris cu totul . . 3 40 40 la 4 panţiri sîmbria pe 1846 . . 98 . 41 tij	dto pe 1847 . . 105 . 42 la 2 giuraţi dto pe 1847 . . 58 . 43 la jitariu	dto pe 1846 şi 1847 . . 31 . 44 birul pădurii săteşti pe 1846 şi 1847 . . 31 40 45 Sîmbria vornecului pe 1846 şi 1847 . . 280 . 46 Sîmbria la 4 vechili pe 1846 şi 1847 . . 80 . Somma 798 50 858 35 adecă opt sute cincizăci şi opt de lei şi 35 cr. argint. [428]Să vede că pe aceşti ani dela 23 April 1846 şi pînă la 23 April 1848 iaste cheltuiala cu 59 fr. 35 cr. CM. mai mare decît venitul acestor ani, aşa dară iaste acest tîrguşor d-sale vornecului Andrei Burduhos cu cincizăci şi noaă de lei 35 cr. argint datori a-i înturna.Cîmpulung la 30 Iunie/12 Iulie 1848. [429]ADAOS. cinci documente din alte părţi ale Bucovinei. [431]<303>1588 (= 7096) Maiu 20. Suret de pe uricul lui Petru Vodă dela anul 1588 Maiu 20, care cuprinde o judecată domnească întro pricină a aprodului Onciul Vrănceanul şi a surorii sale Marghita cu Drăgan, Toader, Ileana şi Anuşca, copiii lui Irimie Barbovschi pentru satul Cadobeşti în ţinutul Cernăuţului, care fusese vîndut jupănului Păcurar Vel. Vor. Suret dipe uric dila Pătru Vodă din velet + Precum au venit înainte noastră şi a toţi boerii noştri slugile noastre Drăgan şi fraţăi lui Toader diiacii şi surorile lor Ileana şi Anuşca, ficiorii Irimii Barbovschi şi au părăt pe sluga noastră Onciul Vrăncian aprod şi au zis precum tatul lor Barbovschii au fost văndut un sat anume Cadobesti în ţănutul Cernăuţului giupănului Păcurar Vel. Vor. drept zlat tatarschii, şi mai înainte au fost datu dintra ceşti bani zlat şi cu opt sute di zlat ci au fost rămas ca săi de lui cănd ia da dresăle acilui sat, iar cănd au fost în zilile lui Ion Vod. sluga noastră Ion Vrăncian aprod ş-au cerşutu şi i-au giudecat cu unchiul lui Barbovschii pentru ci au văndut acil satu şi au văndut şi parte lui giumtate di satu, dici atunce Ion Vod. au dat zi lui Barbovschi păn în trii ori ca s(ă) întoarcă bani giupănului Păcurariu Vel. Vor. şi cănd au fost la zi n’au vrut să întoarcă bani acilui zlat, pentru că au fost văndut el de bun(ă) voia lui, dici Ion Vod. şi cu sfatul domniisale au socotit de vremi ca n’au vrut Barbovschii să întoarcă banii, iar i-au dat slugii noastre Unciului Vrăncian aprod ca să-i întoarcă lui acii bani mai sus zişi zlat tatarschii pentru că i s’au venit lui să-i întoarcă, c-au fost nepot şi au fost văndut unchiu său şi parte lui, şi sculăndu-să sluga noastră Onciul Vrăncian aprod atuncea au răscumpărat şi au întorsu şi au dat ughi jolt şi zlat bani starii şi cai buni în mănule giupăn(u)lui Păcurariu Vel. Vor. şi ispisocul di cumpărătura ci au avut Păcurariu Vel. Vor. [432]din zilele lui Bogdan Vod. Alicsandrovici, încă şi l-au datu în mănule Vrăncian(u)lui aprod şi Ion Vod. încă i-au făcut, lui ispisocu cum au întorsu acii mai sus zişi bani, şi au îndreptat din toată legea atuncea, pentru că ne-au mărlurisăt nooî mulţ boeri şi ostaşi din curte gpd. cum s’ au aflatu şi eal la ace tocinal(ă) atuncea, deci şi domniea me am dat şi am întărit şi i-am făcut lui uric dila domniea me, iar cănd au fost în coaci ficiorii Irimii Barhovschii ci mai sus s’au zis, ei au părătu şi au vrut să întoarcă banii niamului lor, slugii noastri Onciului Vrăncian aprod, deci domniea me am giudecat pre ei şi am aflat cu sfaul nostru şi cu legea cum să-l lasă pre eal în paci pentru că n-au vrut să întoarcă atunce banii tatul lor, Irimiea Barbovschii cănd i s’au fost datu lui zi păn în de trii ori, deci şi noi am văzut mare mărturii înainte domnii noastri cum ei săngur ş-au răscumpăratu şi el acei satu pe ai lui drepţ bani şi dres(e) vechi ci au fost pe acil satu, încă le-au răscumpărat Onciul Vrăncăan aprod din ţara leşască cănd le-au fost pus pre eali Barbovschii zălog drept optsprăzăci taleri di argintu, şi au arătat dinainte noastră şi zapis dila Barbovschii precum le-au fost zălogit, deci sluga noastră Onciul Vrăncian aprod s’au îndreptat înainte noastră şi înainte sfatului nostru şi ş-au pus şi el forăia zloţi în visteriea, iar cii mai sus zişi ficiorii Irimii Barbovschii au rămas dinainte noastră şi dinainte a tot sfatul gpd. şi din toată legea ţării, şi di acmu înainte ca s(ă) nu mai aibă a-l pără pre eal nici (nedescifrabil) nici odănăoră în veci şi întru aceeş: aşijdere vinit-au înainte noastră şi înainte boerilor noştri sluga noastră Onciul Vrăncian şi sora lui Marghita, ficiorii Anii, nepoţăi lui Onofreiu Barbovschii portariul di Suceav(a) şi ni s’au jăluit nooî cu mari jalob(ă) şi cu man mărturii şi cu megieşi di penpregiuru şi cu mulţ oameni buni şi bătrăni şi cu boeri din curte gspd. zicănd eai că dres(ele) ci au avut moşii şi strămoşii lor dila Ilii	şi di la Stefan Vod(ă) şi di la bătrănul Alexandru Vod(ă) pe satul Cadobeşti şi pe Stăuceni şi pe sălişte Culiuţăi pe Nistru în ţănut(ul) Cernăuţului, aceli dres(e) au putredit în pămănt fiind îngropate cănd au fost omorul pe creştini, şi atunce i s’au fost tămplat lui în slujba gpd. la craiul leşescu, iar cănd au venit sluga noastră Onciul Vrăncian din ţara [433] leşască, el le-au aflat putrede şi străcate, numai peceţăle, şi hărtiea putred(ă) precum şi noi am văzut cu ochii noştri, deci noi văzind alor mari jalobă şi mari mărturii dila megieşi şi cu oamini buni bătrăni şi cu ostaşi di curte gpd. şi noi aşijdere am dat şi am întărit aceli mai sus scris(e) sate, anume Cadobeşti şi Stăucenii şi sălişte Culiuţăi pe Nistru în ţănutul  Cernăuţului ca să le fii lor dila noi uricu şi ocin(ă) cu totu venitul şi ficioriior lor şi nepoţăilor şi atot niamul cine s’ar alege mai aproape, nemutat nici odat(ă) în veci, iar hotar acilui mai sus scris satu anume Cadobeşte încipăndus(ă) de cătră movila di la Zestavna care esti lăngă drum şi di acole pe un drumu micu la iazul lui Ra ... (nelegibil) şi de acole piste drum în sus păn la movilă mică ci este aproape de drumul micu, şi pe drumuşor la capătul din gios a travnii sau erboasa, şi di acole pe drum păn la un stălpu de piiatră ce esti pus di vlădica Pahomi aproape de drum, şi de acolo în sus pe vale und(e) să cheamă virbăca sau răchiciură, di(ai)ci la movila Părascăi şi de acole pe drum(ul) mare la dumbrava rară, di acolo pe drum(ul) ce este din sus de movila Onii şi la capul din gios a Timirului şi la un stălpu ci-i supt dănsul şi di acolo la movila ce di laturi din sus, şi di acolo în gios pe drumu la movila din mijlocu şi la făntăn(a) ce este aproapi di drumuşor şi la piştirile san piciurchi deci la peşteri ce infricoşat(ă), iar hotar acii sălişti anume Culeuţăi este pi sudhodul ce esti dispre Răpunjiţă cu Totrii, Cuturi sau Precutchii (?) şi piste Vasăleuţ pe dial la capul dumbrăvii din sus, şi di acolo la o moviliţă ce s(ă) cheam(ă) Ba . . şi de acolo la hotar ci au hotărăt Vrăncianul cu Boroscu de cătră Cirnacău, acela este tot hotar, iar dispre alte părţ pre hotar vechiu pe und(e) din veci au lăcuit. Spre aceasta esti credinţa mării sale Ioan Pătru Vod. şi a fiilor mării sale Vlad Vod. şi Stefan Vod. şi a tuturora boerilor mării sale. m’am tămplat. m’am tămplat. [434]acestu suret s’au scos de pe o hotarnică a dum(i)sale coconului Costandin Păşcan Cantacozino pentru că răspunde şi hotarul Coleuţilor şi avănd dumnialor pricină cu Căleuţii sau scos acist suret asăminea de pe ispisoc şi fiind la min(e) am scos această copie şi am dat la măna dumilorsale şi m’am iscălit şi eu mai gios, neştiind carte mi-am pus şi degitul. eu Vasile Zota vornic ot Verenceanca. şi eu Costandin logft. am scris şi am iscăl(it) pe Vasilii Zota cu zisa lui. [434]<304>1597 (=7106) Septemvrie 19. Suret de pe un uric dela Ieremie Movilă V. V. din anul 1597 Sept. 19, prin care hărăzeşte multe privilegii mînăstirii Iţcani lîngă Suceava precum şi oamenilor mînăstireşti, oameni dintr’alte părţi, Leşi, Ruşi, Sîrbi şi Greci. Suret dela Irimie Movilă Voevod let 7106. Sept. 19. Intru Numele Tatălui şi Fiiului şi Sfăntului Dh, Troiţă sfăntă de o fiinţă şi nedespărţită Amin. Iată eu robul stăpănului mieu Domnului Dumnezăului şi mîntuitoriului nostru Is. Hs. închinător Troiţii, Eremie Movila V. Vod. cu mila lui Dumnezău Domn a ţării Moldovii, fac înştiinţare cu această Carte a noastră precum Domnie me bine am voit şi cu voi(n)ţa noastră şi cu inimă curată şi luminată din tot sufletul şi gîndul nostru şi cu blagoslovenie a trii Arhierei a [435]Moldovii, părinţii ai noştri Kin Gheorghie Movila, Arhiepiscop şi Mitropolit a toată Moldova, şi Kir Agafton episcop a Romanului şi Kir Amfilofie, episcop Radăuţului şi cu tot sfatul Domnii meale am răvnit Domnilor ce au fost înainte noastră, care au dat şi au miluit, aşe şi Domnie mea am dat întru cinste şi mărire Domnului Dumnezăului nostru şi pentru sufletele şi mărtuire răpousaţilor celor mai denainte noastră moşilor şi părinţilor noştri şi pentru sănătate noastră şi a Domnii noastre şi a toată casa noastră am dat şi am miluit şi am întărit mănăstirile noastră Iaţcov ce sănt supt Suceava, unde iaste hramul Adormire presfintei stăpănii noastre născătorii de Dumnezău şi pururea fecioarei Mariei cu tot locul şi cu toţi oamenii ce sănt cu şidere satului supt mănăstire Iaţcov în hotarul mănăstirii pe unde au dat şi au întărit bătrănu Stefan Voevod unde l-au iubit şi i-au pus numele satului aceluia, oameni dintralte părţi şi dintra noastră ţară, Leşi şi Ruşi sau Sărbi sau şi Greci sau ori ce feliu de limbă, aceea oameni toţi căţi vor fi întru acela sat a mănăstirii, ca să fie ei slobozi a ara şi a semăna şi a cosă în ţarina tărgului adecă în ţarina Sucevii ca şi oamenii tărgoveţii; aşijdere acii oamenii (!) ca să aibă dela noi mare slobozire sau orice fel de meşter ori cojocar ori ciobotar ori curelar sau ori ce fel de meşter, ca să n’aibă a da acii oameni mănăstireşti nici dajdie nici iliş nici podvodă nici să i(e)zască la morile noastre nici să îngrădească, însă nici desetină de stupii lor ca să nu aibă a da, nici vin din viele sale, însă nici un fel de beilic sau dajdie să n’aibă a da nici odinioară în veci. Aşijdere acii oameni a mănăstirii ca să fie slobozi şi volnici fără nici o opreală a umbla cu oale, cu sare şi cu peşte, cu marfă vie sau moartă, sau ori cu ce vor pute să să hrănească pin tărguri şi pela sate şi pin toată ţara noastră, niminea nimărue să nu deae nimică. Aşijdire nici un feliu de boeri, ispravnici sau vornici de Suceavă, sau Şoltuz sau beargher, însă nici un suflet să nu aibă nici o treabă cu acii oameni, nici să-i judece nici să-i globască, nici pentru lucru mare nici pentru mic. Iară cui să va pare că are strămbătate dela acii oameni, aceia să să părască cu dănşii înainte Staniţii sau înainte Domnii meale, iară alţii judecători ca să nu aibă a giudeca pe dănşii, [436]însă acel sat cu tot venitul să fie supt ascultare mănăstirii Iaţcov de mai sus scrisă şi toate acele de mai sus scrise să fie a mănăstirii aceaea uric şi cu tot venitul neruşuit nici odinioară în veci. Iar hotarul acelui sat de supt Suceava să fie dup hotarul cel vechiu pe unde au umblat de vechiu, pentru aceea credinţa Domnii meale Erimie Movila V. Vod şi a preiubit fiiul Domnii meale Ioan Costandin V. Vod. şi credinţa boerilor noştri, dumnealui Urechi vel vornic de ţara de gios şi dum. Grigorie vel vornic de ţara de sus şi dum. Gheorghii, părcălabul de Hotin şi dum. Mogălde şi Dumitru, părcălabii de Neamţu şi dum. Toder şi Gheorghii, părcălabii de cetate noao, şi dum. Simion, Hetman şi părcălab Sucevii, şi dumnealui Drăgania vel postelnic, şi dumnealui Simion vel visternic şi dum. Bosioc, vel spătar şi dum. Brăescul vel paharnic, şi dum. Grigorii vel stolnic, şi dum. Bogza logofăt, şi dum. Cărăiman vel cămăraş, şi credinţa tuturor boerilor noştri, mari şi mici, iară după a noastră vieaţă cine va fi Domn ţării aceştie din fii noştri sau din neamul nostru sau pre cine va alege Domnul Dumnezău, acela să nu străce a noastră danie şi miluire sfintei mănăstiri, ce mai vărtos să deae şi să întărească, iară cine s’ar ispiti şi ar vra să strice, acela să fie blăstămat de Domnul Dumnezău şi măntuitorul nostru Is. Hs. şi de toţi sfinţii. Iară pentru mai mare credinţa şi întărire atot ce iaste scris mai sus, am poroncit cinstitului şi credinciosului boeriului nostru dum. Stroici vel logofăt să scrie şi a noastră pecete cătră aceasta adevărată carte a noastră să o lege. Irimie Voevoda sau tălmăcit de Evloghie, dascal let 1772 Ienuare 22. Dass diese Abschrift der Uebersetzung gleiohlautend befunden worden, bestättige hiemit. Suczawa den 29 Marz 1813. coram me Pleterschnig G. Gvorsteher. Ioniţă Botezat dascal înpărătesc. [437]<305>1656 (= 7165) Noemvrie 28. Carte domnească dela Gheorghi Stefan V. V. din anu 1656l Noemvrie 28, prin care Domnul întăreşte vănzarea unor părţi din satele Corlăteşti şi Stăjereani pe cari le cumpără marele voric Stefan Boul dela Vasile Grămadă şi dela surorile lui Crîstîna şi Sofronia. + Io Gheorghi Stefan V. V. bojiu milostiu gpdar zemli moldavscoi, adecă au vinit înainte noastrî şi înainte alor noştri boiari mari şi mici Vasile Grîmadî din sat din Ţoleşti şi cu fîmeaia sa Crăstăna şi sora ei Sofronia, featele lui Toader Buchil do nime nevoit nice asuprit, şi au văndut alor dreaptă ocină şi moşie den a patra parti de sat de Corlîteşti, a treia parte, partia den sus, şi aşijdere den natreia (!) parte din sat din Stîjereani doao părţi, partia din rnijloc ce iaste la ţinutul Suceavei, acealea părţi de ocină le-au văndut alui nostru credincios şi cinstit boiarin, dumisaale  Stefan Boul, mare dvornic de ţara de gios, dirept cincizîci de taleri, care părţi de ocinî le-au fost văndut tatul lor Toader Buchil rîposatului părintelui dumisaale lui Toader Boul vistiiarnicul, şi atuncia nu li-au fost dat banii deplin, ci-au fost mai rîmas o sumî, deci amu aceştia ce mai sus scriu vănzători de iznoavă an vinit la dumnialui Stefan Boul vornicul, de au pohtit acea sumî de bani, deci dumnealui li-au dat banii aceia toţi deplin întru mănule lor, pentraceia văzind şi noi de alor bună voe tocmală şi platî deplin, deci [438]noi încă am dat şi am întărit boiarinului nostru ce mai sus scrie, Stefan Boul, marele vornic, pre aceali părţi de ocină, ca să-i fie direptî ocină şi moşie cu tot locul, cu tot vinitul, neruşinat nice dînăoarî în veaci al lui, nime să nu să ameastece prea sim listom gpvmi. U ias let noemvre. saam gpnă vele. + Io Gheorghe Stefan voevoda, bjiu milostio gosp. zeml. mold. Ionaşco Rusul vel logofăt. + Kerila. [438]<306>1669 (= 7177) Iulie 6. Maria Solomoneasa din  Suceava şi cu fiul său Ursul vînd lui Ionaşcu Bulai din Suceava ce a fost vornic, un loc de casă din tîrgul Suceava cu 20 lei bătuţi. Adică eu Mariea Solomoneasa şi ficiorul meu Ursul scrim şi mărturisim cu acest zapis al nostru cum noi de bună voea noastră, de nimene nevoiţ nici asupriţ am văndut a noastră dreaptă ocină şi moşiea (!), un loc di casă din tărg din Suceavă [439]ci este între casa lui Ioniţă Bulai şi între casa lui Stăvăraea şi între casa Dimei portariul, acel loc de cas(ă) care au fost de bărbatul meu Solomon, acel loc l’am văndut dum(i)s(al)i Ionaşcu Bulai din Suceavă ce au fost vornic drept doaozeci lei bătuţ bani gata, ca săi-i fiea dum(i)s(al)i dreaptă ocină şi cumpărătură în veci, şi ne-au făcut dum(ea)lui plata deplin aceşti bani toţi căt rnai sus scriem în mănule noastră (!) dinainte a mulţi oameni buni, anume Tuduraşcul şoltuzu din Suceavă şi Mihai Hagi, şi Iordachi Catitul dascalo, şi Enachi Barbă lată dascalo şi Gheorghiţ(ă) Iolăş dascalo, şi Dbromir dascalul şi alţi mulţi oameni buni, pentru mai mare credinţa pusu-ne-am noi degitile şi s’au pus şi pecete oraşului, şi aceşti oameni buni toţi ş-au pus pe(ce)ţile ca s(ă) să ştiea. eu Leca am scris cu zisa lor. Un iaz încă are şi cu fănaţ în ţar(i)nă. 7177 Iulii 6. Mariea Solomoneasa. Ursul sin lui Solomon. [439]<307>1813 Maiu 28. Orăşenii din Suceava întreprind să dovedească cu documente că Mitropolia din Iaşi a uzurpat cu samovolnicie locurile orăşeneşti cuprinzind şi cetatea veche a Sucevei. Insămnare asupra dovezilor pricăt este cu putinţă a arăta tîrgul Sucevii asupra prosesului cu Mitropolia după cum în gios urmează în pontul [440]1 tăi Adică pentru locurile tărgului ce le-au avut din vechi di arat şi de cosit şi după vremi fiind multe rezmiriţă asupra pămăntului Moldovii. Din toate părţile ţara aceasta au fos încungiurată de războaie după cum dovedim cu un hrisov dela un domn Ieremiea Mohilă V. Vod. din anul dela zidire lumii 7105 Ghenare în 22, undi l’au dat unui lăcuitori de aice Bogdan Donovacovici pentru locurile şi acăreturile ci le-au avut aice în tărgul Sucevii, după cum mai pe larg să alăturează copiea care să arată că de o parte să rădicasă război Tătarii asupra pămăntului Moldovii, de altă parte Turcii, iară despre altă parte Dumitraşcul Vişcoveschii să rădicasă cu cazacii săi, iară despre a treiea parte era Tomşe cu pămăntul Moldovii, iară despre a patra parte era Ion Despot voievod cu Ungurii şi cu Nemţii în cetate Sucevii cu şidere, după cum mai pe lang să va vide în copiea acestuea hrisov, care din mulţime războialor sau pusteit acest oraş Suceava, înpreşsteindu-să norodul unii în ţara lişască, alţii în Ardeal, şi aşe au rămas tărgul mulţi ani pustii şi pe urmă după ce s’au înpăciuit au început a să aduna căte puţinei oameni din toate părţile dar norodul era rari (!) şi toate ducamenturile acestui oraş în vremile acele ce s’au înpreştiiet, scrisorile s’au prăpădit sau din ardere focului s’au prefăcut în cenuşe iar 2 le  dovadă avem iarăş un hrisov dela Ieremia Mohilă Voevod din anul dela zidire lumii 7106 Sapt. 19, a moşii Eţcanii unde să miloştiveşti acel Domn pentru dragoste lui Dumnezeu şi a maicei precestei înzăstrează ace mănăstire care au fost de călugăriţă, dăndu-i hrisov întărit cu tot sfatul boerilor ai divanului său, în care hrisov, care şi aice să alăturează copiia, unde arată ca podanii ce vor fi lăcuitori pre acest sat Eţcanii să fii scutiţi de toate dăjdiile domneşti şi îi înpărtăşeşti a ave voea a ara şi a cosi în ţarina Sucevii, asemine ca şi tărgoveţii, adică zice în ţarina tărgului Sucevii, care după cum să vedi acmu tărgul Sucevii nu are nici o palmă de pămănt de ţarină ci tot locul tărgului este cuprins cu stăpănire de Mitropoliea Iaşului cu care al 3 le dovadă să vedi şi însuşi cetate ce vechi a Sucevii cuprinsă pe locul Mitropoliei şi cu 2 locuri de biserică cunosucte [411]ce au fost din vechi pe dealul Tătăraş şi semnile pămăntului însuş arată că au avut pivniţă şi casă şi măhălale din trupul a vetrii tărgului Sucevii, iar 4 le dovadă sau mai aflat un zapis a unui tărgoveţi de aice din anul dela zidire lumii 7177 Iuli în 6. anumi Mariea Solomoneasa, undi au văndut cu zapis un loc de casă lui Ionaşcu Bolai din Suceavă în care zapis zice acel loc de casă are şi fănaţ în ţarină şi este pus şi pecete tăr(gu)lui şi cu martori întărit care să aninează ace copie dipe acest zapis care să cunoaşte că casile tărgoviţeşti au avut şi loc în ţarină la (nelegibil) dar al 5 le dovadă o copiia de pe un zapis din anul 7256 veleatul dela zidire lumii a unii Ileana Şeptilicioaia, fata lui Eni Barbălată, ce au văndut unui tărgovăţ de aice lui Vasile Pădure un loc de casă la cămp care să cheamă acel loc Frumoasa ce(a) mare, şi piste Frumoasa ce mare eşte şi un heleşteu, şi lîngă heleşteu este şi un loc de prisacă, după cum mai pe larg arată zapisul ce l’am alăturat în copiia, şi sănt iscălit (!) mulţi martori şi întărit cu pecete tărgului. Şi 6 le dovadă un zapis este din veletul 7250. Săpt. 1. a unui tărguvăţ de aice, anumi Stefan, feciorul lui Ioniţă Iolăş şi cu soţul lui Erina şi cu maica, lui Vărvara şi cu cumnaţii lui anume Neculai Croitoriul, şi Neculai Culărariul şi cu alţii rudenii a lor, care mai pe larg arată copiia zapisului ce l’au văndut lui Vasile Pădure, tărgovăţ de aice, care loc au fost de fănaţ la cămp ce să cheamă la Soci, şi hotariul este închipuit în zapisul de vănzare care s’au aninat aice. Dar 7 le dovadă este un zapis dela un Costăn Şeptelici înpreună cu fratile său Ştefan Şeptelici, ficiorii lui Iliia Şeptelici şi maica Elena, fata lui Enachi Barbălată, pentru că au văndut un heleşteu ci este în Frumoasa ce mare, ci să hotăreşte cu Litenii, şi de altă parte să hotăreşte cu moşia lui Caţiriu tărgovăţ din Suceavă, şi osăbit tot întracel zapis i-au mai dăruit altă bucată de loc tot întracest hotar a Frumoasei cei mari depe ceia parte, care şi aceasta să hotărăşti cu Litenii precum merg movilile în rănd pe zare dealului precum să hotăreşti moşia, care sănt mai gios, ce să hotăreşti cu zăpodiia vlădicăi pănă unde să înpreună păraile [442]la iaz în coada (nedescifrabil), care mai pe larg să va vide în copia zapisului care să alăturează aice la velet 7257 Noem. 16, dela zidire lumii, şi acel de daniia veleat 7257 Mai 12. Al 8 le dovadă este că un tărgovăţ de aice anumi Ştefaii Zota ş-au stăpănit bucăţica lui de moşiia ce au avut dela părinţii săi, însă şi atunce tot în pricini cu Mitropoliia, pentru că Mitropoliia pune dechii aice întradins oameni aspri, dăndu-le şi ţigani spre agiutori spre slujire a cuprinde şi a să lăţi cu stăpănire moşiilor şi cu sama volniciia în putere rădica ţiganii şi lua dejmă cu sila şi să lăţe, carii acei dechii Mitropoliia era ca un dominium, băte tărgoveţii şi tărgul era puţin şi săraci şi să cutremura toţi de frica lor după cum aice dovedim cu pricina tărgovăţului de aice anumi Ştefan Zota, fiind om mai cu îndrăzneală, nu s’au lăsat supus ca să (i)ei bucăţica lui de moşie un Măcari dechiu ci era, ci acest Şefan Zota au rners şi au neazuit şi au plăns la Măria sa Vodă la Iaşi, cum şi Armenii asemine pentru gropile ce au avut ei care acmu le stăpăneşte Sintilie, fiind că acest Măcari ce-i zice Fooaga era egumen în Sintilie şi dechiu la Mitropolia Sucevii, şi el pe cine bate, bătut rămăne, fiind că era omul Mitropoliei, şi Mitropolitul totdeauna alăture la divan cu Vodă era, adică Vodă cu boerii săi cei mari făce divan şi giudecănd politiceşti, iară Mitropolitul fiind a doao faţă după Vodă, face gindecănd duhovniceşti, apoi poate ori cine socoti cine pute, ori ispravnic ori alt giudecători de cei mai mici să s(ă) atingă de omul Mitropoliei, şi aşe întracest chip au cuprins locurile tărgoviţeşti de aice, şi Vodă rănduind boeri spre cercetare acestor pricini atăt cu armenii cum şi cu Ştefan Zota, încă la un . . . auditori ce au fost aice giudecători au avut înainte lui giudecată cum şi Zota cu Măcarii iarăş s’au giudecat, şi Zota l’au dat rămas pe Măcarii din giudecată după cum aice alăturăm 5 scrisori în copie de pricinile acestor giudecăţi, dar 9 le dovadă s’au mai aflat încă un zapis pentru o bucată de loc ce să numeşte Bursuc, ci este  care spre dovadă să alăturează copiile dipi acest zapis din anul  iar 10 le dovadă este că biserica Mitropoliei de aice nu este [443]zidită de vre un Mitropolit ci este zidită de răpăosaţii întru fericire Ioan Bogdan Voivod şi săvărşită de fiiul său Ştefan Voevod la veletul dela zidire lumii 7030, care scrisoare să află scrisa în piatră de asupra uşii bisericii pe limba sirbească, şi s’au tălmăcit pe limba moldovenească, care scrisoare să alăturează spre dovadă aice şi acei domni ce au zidit această biserică Mitropolia, au zidit’o şi au făcut’o răzădenţia scaunului duhovnicesc după cum de pildă la Cernăuţi înălţatul înpărat au zidit rezedenţia episcopască pe locul tărgului pentru şidere episcopului cu cănţălaria sa şi cu oamenii săi, iară pămăntul şi locul tot este a tărgului. Asemine şi aice biserica Mitropoliei din Suceavă pe locul tărgului este făcută de nişte Domni ce s’au arătat mai sus şi scaunului (!) Mitropoliei s’au mutat de aice la Iaşi, deci dar aceasta Mitropolie de aice au rămas ca o văduvă şi rămăne, tot pe locul tărgului, însă Mitropolia nu are dreptate a stăpăni doao Mitropolii, ci numai aceia care să află Mitropolitul pe dănsa şezători la Iaişi să-s o stăpănească şi 11le dovadă este scris pe un clopot vochi ci este făcut de Io Ştefan Voivod din veleatul dela zidire lumii 7071 Sept. undi scrie acel domn pe clopot că l’au dăruit la biserica ce au avut hramul Ispasul adică înălţare domnului Is. Hr. pe care clopotul este faţă în clopotniţa Mitropoliei din Suceavă, şi această biserica au fost de lemn, numai fundamenturile ci au fost de peatră şi este aproapi de biserica ce mare, Mitropolia, care de peatră este zidită, aşe ar fi de diparte ca la 50 de stănjini, care acmu să află acest loc de biserică cuprinsă după hotărire lui Mesgher cu Piţele tot, în stăpănire Mitropoliei, şi la facire căsarnilor înpărăteşti ce s’au început a să zidi, s’au luat peatra din fundamentul acela la căsarnii, şi să poate giudeca că Mitropolia numai o biserică au avut, iar nu doao, care să vede ace biserică ce s’au fost răsăpit cu totul iarăş pe locul tărgului au fost, şi să alăturează copia depe acel clopot ci este scris sirbeşte, şi s’au tălmăcit moldovineşte şi di pe moldovineşte s’au prefăcut nemţeşte. Al 12 le dovadă precum că după ce pre înalta înpărăţia Austria a luat la stăpănire Bucovina aceasta şi văzindu-se multe jalobe între tărgoveţii pămănteni, boeri, mazili, şi mănăstire [444]care au avut moşii veşnice şi întrănd unul la altul cu stăpănire care născăndu-să mulţime de jalobe şi pricini între lăcuitori, au socotit ănnalţata înpărăţie şi au orînduit comisia înpărătească pe oberstiul Mescher şi pe căpitanul Piţele şi cu alţi trebuincioşi ce au fost lucrători la comisia aceia şi au hotărăt toate moşiile care s’au aflat în Bucovina aceasta şi locurile de acasă pe la oraşe, cine precum l’au aflat stăpăni şi cu ce dovezi au arătat, şi puinduli-se vadele cine nu este mulţămit cu ace hotărăre a acei comisii, să intre în giudecată să s(ă) giudece, aşe dar sosind ace comisie şi aice în tărgul Sucevii, au hotărăt locurile casilor tîrgoviţeşti, şi au hotărăt tărgul cu mosilie Mitropoliei fiind megieşi, au despărtit hreaniţa între tărg şi între Mitropolie, însă aice comisia au cuprins toate locurile întrun hotar pe unde au arătat Mitropolia că le stăpăneşte, dar n’au hotărăt fiiştecare moşie sau bucată de moşie anumi către odgoane este dealungul şi de larg sau stănjini, ce au pus numai numile locurile zicănd că stăpăneşti Mitropolia Arenii, Cutul, Tătăraşii cu Lisaura, care se hotărăsc şi să megieşesc cu tărgul Sucevii, care spre dovadă este protocolul a acei comisii scris şi iscălit de comisie la grundbuh ce se află la cănşălăria K. K. cinstitei giudecătorii Sucevii pe larg să arată cercetare ce au făcut ace comisie între tărg şi între Mitropolie, care să aninează depe protocolul comisiei, dar n’au făcut obărstul Mescher şi cu căpitanul Piţele, foşterii aceştii comisii după (cum) se cuvine după pravilă să fi ales grămada tărgului ausuşi care să răspundă şi ca să arăte la comisie tămplările acestui tăeg ci au luat numai nişte oameni care cum i-au aflat, şi ci au arătat aciia, aşe au scris la protocol pe unde stăpăneşte Mitropolia, precum mai sus s’au zis şi s’au pomenit că cetate Sucevii şi cu 2 biserici ce au în deal în Tătăraş şi locuri de casă şi pivniţă ce au fost măhălalele din Vatra tărgului Sucevii s’au rupt, şi au cuprins Mitropolia cu stăpănire, după cum mai sus s’au pomenit cu samavolnicie prin puterile Mitropoliei, şi noi tărgul Suceava nu săntem mulţămiţi cu hotărăre comisiei de vreme că: 1. Nu s’au urmat după pravilă să fi fost de grămada tărgului ausuşi aleşi, răspunzători la comisia aceia. [445]2. Comisia n’au hotărăt toate bucăţele de locuri după pravilă, ci numai au hotărăt pe căt au aflat stăpănind Mitropolia după gustul său, care vechilii Mitropoliei cu toată vărtute au stătut la comisie şi au înpărtăşit Mitropolia după cum să vedi înpresurare tărgului cuprinsă despre Mitropolie, ci numai atăta în protocolul comisiei să vede, după mărturisire oamenilor bătrăni ce au mărturisit cu sufletul lor că imaşul tărgului căt au păscut cirezile tărgului din vechi, Mitropolia nici un ban nu au luat pentru păscut. 13le. Dovadă că la vreme hotărătul moşiilor, cănd au fost comisia cu Mescher, vechelăcul ce au dat răposatul Mitropolit Gavril lui Dumitru Po... arăndatorul moşiilor Mitropoliei, scrie întracel vechelăc, undi săngură Mitropolit este iscălit şi zice: chir Dumitrache iată că te facem vechil ca să stai la hotărătul moşiilor noastre din cordon, şi scrisori nu avem mai mult decăt pe ci să (i)ei oameni bătrăni să mărturisească la comisie pe unde au stăpănit Mitropolia, acum să cunoaşte că Mitropolia aceste locuri, ce noi zicem că sănt tărgoviţeşti, nu le are Mitropolia cumpărate dela nimene, ci le-au stăpănit în putere, sau fiind tărgul de tot postei, şi să alăturează copia de pe vechelăcul acelui Mitropolit Gavriil care s’au scos din grundubuh a comisii dela Mescher. Dar tărgul Suceava la vreme hotărătului moşiilor au fost înspăimăntat văzind o comisie aşa mare înpărătească şi atăta putere a Mitropoliei după cum au fost stăpănit în tărie şi în bătaie, s’au înfricoşat ca nu cumva să-ş pearză dreptate măcar a imaşului unde păşte o vacă sau doao ce ave pentru hrana casii lui, şi aşe au rămas cu tăcere nearătănd dreptăţile sale şi mai vărtos un Costachi Borcilă la vreme aceia era ştatrihter oraşului acestuia şi ţine şi moşiile Mitropoliei în arăndă, apoi să poate giudeca că interes au lucrat la mijloc fiind el arăndatoriul moşiilor Mitropoliei. Pe urmă după Borcilă au întrat arăndatoriu Dumitru Popovici şi au căpătat moşiile în arăndă făcăndu-l vechil, fiind că ace hotărăre a comisiei nu s’au putut face îndată, ce au trecut vre o cătăva vremi la mijloc păn ce s’au hotărăt fiind moşiile largi şi păn ce s’au [446]măsurat fălceşte pentru aşezarea fasii căt s’a căde a plăti la K. K. visterie şi cu acest chip cu schimbare arăndatorilor, interesurilor lor, unul pe altul s’au înpins şi a înbunat cătră Mitropolie, şi locurile tărgului s’au luat la stăpănire moşiilor Mitropoliei. Deosăbit iarăş aducere aminte pentru pricina Arenilor că Mitropolitul Gheorghi, aşe mi se pare că i-ar fi fost cu numile, carele au răscumpărat Arenii dela un Turc, care acel Turc ar fi înprumutat 400 de zloţi pe o giupănească tărgovaţă de aici, dar numile nu putem să ştim păr nu să va da copia de pe zapisul cumpărăturii dela Mitropolie să videm cum urmează şi după pravilile înpărăteşti, nu ave putere, om de alt neam fiind, a vinde moşie, jelojită fiind dela o tărgovaţă di aice din Suceavă, ci tărgul pute să răscumpere ace datorie să nu să sfărcuiască din moşia tărgului, ş-acel Mitropolit rău şi făr’di cale au răscumpărat moşia dela Turc, fiindcă Turcii niciodată moşinaşi n’au fost aice în tărgul Sucevii sau în pămăntul Moldovii, ci numai cu negustoria au înblat, şi ace cumpărătură acelui Mitropolit după înaltile pravile socotim că rămăni răsuflată. Şi după cum din auzire moşilor şi a strămoşilor noştri am spus că pentru ace să cheamă Areni fiind că Domnia au avut arii domneşti, fiind că acel pămănt au fost domnesc, şi după acel numi aria i-au rămas păn în zioa de astăzi de să numeşti Areni cu numile. Aşe dar fiind că cu iconomiile Mitropoliei la vremile cele de de mult după cum bătrăni au spus, că după ce au cuprins Mitropilia locurile tărguviţăşti, n’au însărcinat nescaiva dăjdii mari pe tărgoveţi, ci era frai cine unde vre, neîntrebat de nimine, merge şi ara şi cose unde-i plăce, şi pentru un stog de făn dacă făce un tărgovăţ stogul măcar să fi fost căt o casă, adică căt îl pute face omul de mare, toamna lua numai căte 10 parale de stog vechilii Mitropoliei, apoi poate oricine socoti că pentru o bagate ca aceasta să stea cineva (la) giudecată sau la proţes şi mai ales nici nu ave cine să stei, fiind tărgul pre puţin şi slabi, apoi pe urmă în zilele lui Ghica Vodă s’au aşezat ponturi şi s’au pus să plătească căte 2 păr. de stănjin stogul de făn, şi aşe încet încet s’au amăgit tărgul şi au pus stăpănire Mitropolia pe locurile tărgului şi cu samavolnicie au luat şi dejmuri tăgoviţăşti. [447]După cum cu al 5-le scrisoare dovedim de la un Domn Grigore Alexandru Ghica Voevod din anul 1766 Noem. 15. ci poronceşti la 2 boeri anumi Costantin Cananău şi lui vib. vel păharnic de jaloba ce au dat Stefan Zota din Suceavă asupra unui călugăr anumi Măcarii, ci este dechiu la Suceavă, că avănd el trii locuri de casă în tărgul Sucevii şi au dat voie ţiganilor di ş-au făcut casă pe locurile lui Ştefan Zota în tăria lui Măcarii dechiu, osăbit mai avănd el o delniţă de pămănt alui strmoşască afară de tărg, pe care îşi face păine pentru hrana casii sale, şi acel dechiu i-au luat dejmă şi el nevrănd ca să dei fiind că esti moşia lui, au învăţat dechiu pe ţigani de l’au bătut pe numitul mai sus şi pe un copil al lui, aşijdere mai avănd el o groapă de fănaţ iarăş alui de baştină, acest dechiu i-au luat groapa cu făn cu tot, din care pricină trei capite de vite i-au murit, şi alte supărări după cum să va vide în alăturata copie ce au poroncit Vodă mai pe larg. Măcarcă Mitropolia jelueşte sau părăşti pe tărgul Suceava cum că noi tărgoveţii cu samavolnicie au întrat şi au arat în tărie, dar la aceasta dovedim noi că nu fără pozvolenia înaltelor locuri ci prin provisorium a Kraizamtului din 13 Mai 1793 No. 2196 în stăpănire şi folosul păn în ceasul acesta prin multe dela înalt guberium întărite hotărări de întămplările înpiedicărilor în stăpănire au fost ocrotit, care cinstitul Kraizamt prin decretul înalt slăvitului guvernium din 25 Sept. 1806 Nro 41706 bine au voit a înşteinţa şi a pozvoli de a să ara după cum ace poroncă în copie o aninăm aice, şi tărgul n’au arat pi alt loc, ci numai din însuş imaşul tărgului au rupt hrana din gura vitelor, ş-au făcut sămănătură pentru scumpete ce mare ci era a păinei, de care imaş tărgul nici odată pentru păşunatul vitelor Mitropoliei nici un ban n’au plătit. Dar iarăş aducere aminte cumcă s’au învechit stăpînire Mitropoliei pe locurile tărgului, dar totuş socotim că dreptăţile cele vechi care sănt cu dovezi, pravila înpărătească trebue să ne apere. După cum de pildă moşiile din raiaoa Hotinului turcii cu samavolnicie le-au luat şi le-au stăpănit mulţi ani, şi socotindu-să dipe locurile acele care din răsboi ce au avut Rusia cu poarta otomănicească şi au căpătat la [448]mănă moşiile sale fiiaşte care voeri şi mazili cini au dovedit cu scrisori vechi, încă şi moşiile clirosului înpărăteşti iarăş le-au cppătat după scrisorile vechi ce s’au dovedit. Asemine şi acest tărg a Sucevii, după scrisorile vechi ce s’au aflat socotim că tot ace dreptate trebui să aibă macarcă s’au învechit stăpănirea Mitropoliei ce au cuprins locurile tărgului Suceava cu samavolnicie. Şi după spusul oamenilor bătrăni, dar încă şi cu ochii am văzut o copie ce are Mitropolia scoasă dipe o hotărăre a unui Domn care face o încungiurare a toate moşiile şi bucăţile de pămănturi pe unde le-au apucat Mitropolia a le stăpăni cu dreptate şi fără de dreptate după cum şi comisia dela Mescher şi cu Piţele aşijdere într’un hotar au cuprins toate locurile căte au găsit stăpănind Mitropolia, şi acel Domn ce au dat Mitropoliei ace hotarnică nici n’au trimis boeri hotarnici la stare locului ca să cercetezi de amăruntul locurile tărgoviţeşti, aşe dar fiind că acel Domn îi venisă înşteinţare dela Ţarigrad cumcă să-l mazilească din domnie sau să-l schimbe, după cum este ştiut, Domnii ce să trimet dela Ţarigrad aice la Moldova nu sănt statornici veşnici, ci de grabă să schimbă ca nişte arăndatori, şi la ace vreme au găsit prilej Mitropolia să cunoaşti că au fost interes la mijloc, de au căpătat Mitropolia ce hotarnică dela acel Domn şi după dreptate nu s’au cuvenit să să ţie în samă ci să rămăie răsuflată. Însă cu toate că aceste de vreme că tărgul Sucevii au fost un oraş de căpătenie unde scaun a ţării domnesc au fost şi rezădenţia aşijdere episcopască, nu să poate să nu fi avut pămănturi npregiurul lui de vremi dacă alte tărguri mai mici după cum este Siretul sau Cerăuţul, care aceste tărguşoare au fost supuse supt tărgul Sucevii, aşa dar aceste tărguri să află avănd moşii iară tărgul Sucevii fiind tărg de căpetenie şi scaun domnesc, acmu dară după cum să vedi, nu are nimică, căt păn la atăta au rămas de şi cetate ce veche a Sucevii cu măjălalile ei şi cu 2 biserici sănt cuprinsă în hotariul Mitropolii după cum s’au mai pomenit mai sus. Acmu noi tărgul cerem asupra dovezilor acestora ce arătăm noi, să-ş arate şi Mitropolia dovei cu ce chip stăpăneşte aceste pămănturi pe fiiştecare bucată de loc să-ş [449] arăte urice sau scrisori de cumpărătură ori di danie de unde le are locurile aceste luate de le stăpăneşte Mitropolia şi de sănt drepte a Mitropoliei, apoi dar să arăte Mitropolia unde s’au înecat locurile tărgului ce au avut tărgoveţii de arat şi de cosit care dovedim noi cu scrisori vechi domneşti ce s’au alăturat mai sus unde zice că tărgul au avut ţarnă de arat şi de cosit. In Suceavă la 28 Mai 1813 c. v. Ioanovici Iordachi.
??

??

??

??

142