PSEUDO-ENACHE KOGĂLNICEANU


(LETOPISEŢUL ŢĂRII MOLDOVII
DE LA DOMNIA ÎNTÎI ŞI PÎNĂ
LA A PATRA DOMNIE A LUI
CONSTANTIN MAVROCORDAT VOEVOD
1733-1774)



<400>                                     DOMNIIA LUI
COSTANDIN-VODĂ MAROCORDAT ÎNTÎI.


      Viind Costandin-vodă Marocordat, feciorul lui Neculai-vodă cel mai mari, cu domnie întîi a Ţării Moldovii, domnu din Ţara Romîniască,   i-au eşit toată boerime înainte, după obicei, alţîi la Focşăni, alţîi la Bacău, alţîi la Roman, iar caimacamii de lature tîrgului, despre Păcurari. Înpreunîndu-să toţi cu domnul, i-au primit cu dragoste, întrînd cu mare alai şi cinste în Eşi, mergînd, după obicei, întîi la Sfete Neculai de s-au închinat, apoi în curte, de au cetit fermanu de domnii noaî, ce l-au miluit Înpărăţie, înbrăcînd cu căftani pre boerii căimăcami, dînd cu tunurile şi zicînd metarhanioaoa, ca la domnii noaî.
       Iar a doa-za, după obicei, au început a da boirii, făcînd pre fieştecari după rînduială ce le să căde. 
      În zilile acestui domn ce s-a fi lucrat nu ştim, că n-am găsit nicăiuri scris. Atîta ştim că s-au făcut un foc mari în Eşi, începînd din Armenime, de lîngă [2] bisărica ce mari a lor, mergînd focurile spre mormînturile turcilor, arzind mai giumătate de oraş, casă multe neguţitoreşti şi tot Tîrgul de Sus şi Sărărie şi cîteva bisărici. Şi au arsu şi mănăstire Golîe şi toate casăle cîte au fost în ograda mănăstirii. 
      Pe acest domnu nu-l iubie <400v> ţara, căci era domnu făr-de noroc. Tot scumpe era toate, căci era săcită mari, de nu s-au făcut pînile în 2 pol ani ce-au domnit. Şi, neputîndu-să deprindi cu Ţara Moldovii, fiind deprinsu în Ţara Romîniască de copil, au stătut capichihaelile ce ave la Poartă, căci cuprinsăsă toate boerime Fenariului încă din zilele tătîni-său, lui Neculai-vodă, şi au luat iar domnie Ţării Rumîneşti, făcînd iarăş schimbari cu Grigori-vodă. Deci, gătindu-să de toate cele trebuitoari unui domnu, aşteptînd şi pe schimni-agasi, ce era orînduit de la Înpărăţii ca să e pe Costantin-vodă să-l ducă să-l aşăză în scaunu Ţărîi Romîneşti, deci, sosind şi schimni-agasi în Iaşii, s-au rădicat domnul cu toată curte măriii -sale de au purces, petrecîndu-l toţi boerii cei mari păr-la Şanta cu tot alaiul şi stiagurile Moldovii. 

AL DOILE DOMNII A LUI
GRIGORI-VOEVODĂ GHICA ÎN MOLDOVA.

 	Deci, luînd Grigori-vodă al doile domnie Moldovii din Ţara Romîniască la Moldova, au purces din Bucureşti [3] şi i-au eşit înainte la Focşăni mulţi boeri cu alai, şăzind acolo trii zile. 
 	Venit-au ţara ca la un domnu bun şi tată a lor, pentru multe strîmbătăţi a lor căutîndu-le dreptate cu mari divanuri, de i-au mulţămit pre toţi. Şi nu numai acolo, ce şi prin alte tîrguri pe unde au trecut. La cari apropiindu-s de Iaşi, ia-u eşit toate gloatele, înpreună cu boiarii caimacami, de s-au înpreunat cu domnul, primindu-i pre toţi cu dragoste şi cu blîndeţă. Mai pre urmă au întrat în scaun, înbrăcînd căftan de domnii noaî în Moldova. Cari şi Grigori-vodă au înbrăcat pre boerii căimacami şi pe alţîi, după obicei.
       A doa zi au dat boerii, după obicei, boerilor celor mari şi isprăvniciele şi alte boerii mai mici oamenilor casăi. Acest domnu au mai lucrat şi într-această domnie multe bunătăţi cari vom arăta mai gios, că au făcut casă domneşti în <401r> ograda Gălăţii şi zidi de petră înpregiur mănăstirii, de eşă cîteodată la primblari şi făce şi mesă mari cu toţi  boerii, cu zicături şi cu multe eglingeli, cari nu pot a să scrie. Mai făcut-au un foişor în dialul Copoolui foarte frumos, făptură de Ţarigrad, cu tot feliul de boele şi merge ades la dînsul de să eglindisă, făcînd în toţianii halca acolo, eşind toţi boerii acolo. Şi oricari din boeri o lua, îi dărue cu grele cumaşuri. Şi pe boerii cei mari, ce şi pe cei [4] mici, fieşticărue după om făce şi darul şi la masă cu tot feliul de zicături. 
      În zilele lui s-au făcut şi un cutremur mari, cari au ţinut un minut de ceas. Şi mari spaimă au căzut asupra norodului şi multe zidiri au cădzut. Cari şi mănăstire Golie, fiindcă o tocme într-ace vară şi o copere cu fer albu, că arsăsi în zilile lui Costandin-vodă Mavrocordat. Şi fiind meşterii unguri din Ţara Ungurească au căzut toate cubelile mănăstirii peste dînşii  şi au omorît 7 oameni dintr-înşii, cari pre unii peste trii zile i-au găsit turtiţi  supt petri.
       Pe ace vreme s-au arătat în cîteva rînduri şi sămni pe ceri, ste cu coadă, cari o număscu cometa. 
      Pe ace vreme domnul să afla eşit din Eşi, la casăle de la Frumoasa cu şidere. Şi de acolo s-au mutat în dial la mănăstire Gălăţii, şădzind toată vara acolo, fiindcă începusă a să auzi pe uni locuri de ciumă, cari nu dă puţină spaimă la tot norodul, nefiind diprinşi. Cari boală au întrat şi în iarnă pi-ncet, iar de primăvară s-au aţiţat foarte tari, cît şi domnie au eşit cu urdie iar la Frumoasa, mai pre urmă şi la Socola. Împrăştiindu-să norodul, că atîta mure cît nu-i pute dovedi cu îngropatu, ce rămîne pe cîmpi de-i mînca ferăle, fiindcă poroncisă vodă cîţi îi love boala îi scote la cîmpu, <401v> orînduind şi o breslă pentru căutare bolnavilor, cari le zic ciocli. 
[5]    Şi aşa, într-acest an s-au deşchis oştire Împărăţiii Turcului cu Moscul. Cari, viind şi la domnu multe poronci împărăteşti, pentru zaherele la sărhaturi, cară, boi şi alte angării, pod în Dunări, la Obluciţa, cherestele şi alte multe nesfîrşite angării şi măriii-sale poroncă să facă gătiri de oaste. Şi aşa făce mari gătiri, gătind şi conac pin satele de pre Prut pentru oaste ce orînduisă ca să margă la Hotin. Şi nu numai ortalile de iniceri, ce şi cîţiva paşi şi sarascheriul au trecut pen ţară, dînd pe la toate conacile toate cele trebuitoari, cari nu puţină zdrobiri trăge toţi lăcuitorii. Şi mărie-sa încă au dus pe un Sara Mehmet-paşa cu 2 tuiuri, arnăut cu cîteva mii de oaste turcească şi cu a măriii-sale cîte ave oaste de ţară şi streini. Şi au purces cu urdie sa la Prut şi de la Prut la Soroca, încungiurînd Ţara de Sus pe la Deleni, pe la Hîrlău, trăgînd spre Eşi. Într-ace vreme au fost lăsat caimacami în Eşi pe Sturza şi pe Rusăt i alţii din boeri. 
      Pe ace vreme s-au fost pogorît şi vizirul cu toată urdie sa la Dunări, la Sacce. Şi fiind şi Alecsandru, tărzimanu Porţii, Ghica, fratele domnului, şi-au cerut voi ca să vii să să înpreuni cu el şi să vadă şi hora. Şi aşă,  dîndu-i voi de la vizirul, au venit la Eşi, găsind pre domnu la Socola,   pîn-a nu mergi în parte din sus. Şi, primindu-l cu multă dragoste, s-au vesălit şi au vorovit cît le-au trebuit în trii zile, mergînd şi în Eşi cu tacîm domnesc, umblînd pre la toate [6] mănăstirile de s-au închinat, făcînd paraclesă. Pre cari l-am vădzut şi noi, om de fire şi arătos!
       Iar pre ace vreme oaste Moscului au fost mersu asupra Crîmului. Cărora, neputînd sta înpotrivă oaste Turcului şi a tătrălor ce să afla acolo, <402r> i-au biruit, făcîndu-le multe prăzi, au rămas supt stăpînire Moscului. Şi de acolo au mersu la cetate Vozii de s-au bătut. Şi atît i-au bătut de rău cît s-au omorît mulţimi de turci, căzind în robie, răsipind şi cetate cu focurile lor cele multe, rămîind acel sărhat părăsit de amîndoă părţile. 
      Iar tărzimanu Alecsandru, fratele domnului, după 3 zile luîndu-şi zioa bună de la frate-său, Grigori-vodă, au plecat de s-au dus la urdie, la Sacce. Şi după ce au sosit, piste puţini zile s-au stricat vreme şi, începînd a tuna şi a fulgera cu mari trăsnet, într-o clipală de ochi au căzut asupra cortului de l-au ditunat. Şi fiind tărzimanu supt cortu, atît s-au ameţit cît au fost ca un mortu, arzind săgeata o giumătate de barbă şi hîrtiele din sin, topindu-să şi un lanţu de aur a iconiţii ce purta în sin. Şi îndată capichehaeoa au scos mezil de au dat ştire lui Grigori-vodă cum că au murit, iar peste trii ceasuri au scos alt mezil cum că s-au trezit şi au rămas nevătămat. La cari viind veste dintîi de mort la Grigori-vodă, încă fiind la Socola, nu întreba cîtă ameţală şi oftări şi lacrămi, cît s-au mîhnit toată curte şi urdie domnului. Numai doamna şi bedzădelile nu ştie, că era duşi la Ţarigrad. Iar peste cîteva ceasuri [7] tot într-ace zi, sosi alt tremes cu veste la grigori-vodă, scriind cum că s-au trezit şi nu este nemică tărzimanului. Atunce au mulţămit lui Dumnedzău şi s-au bucurat foarte. Cari nu putem arăta cîtă părere de bini şi cu mulţi galbeni şi cumaşuri au dăruit pe acel trimes, pornindu-l iar înapoi cu cărţi, purcegînd şi domnul pre Prut, la Ciuhur, încungiurînd pe la Dorohoi, trăgînd de ureche ce să lucra la Hotin, că şide 7 paşi cu sarascheriul de aştepta venire Moscului. <402v>
      Ce, cînd au plecat Gregori-vodă spre Iaşi, şi Moscul au lovit Hotinu. Cari puţină bătai s-au făcut şi au luat pre Colceag-bei paşa în robie şi mult norod den turcii ce era acolo, măcar că luasă şi pre Iaian paşa în robie, cari pre amîndoi i-au trimes inlauntru la înpărătiasa. 
      Iar Grigori-vodă, luînd veste că au luat Hotinu, îndată au dat ştire la urdie şi cum că au gînd să vii şi la Iaşi. Şi viind domnul cim mai în grabă la Iaşi au trecut pe din sus de Eşi şi au mers la Gălata de au mas într-ace noapte, socotind oamenii că va şide cîteva zile de să va odihni. Ce fiindcă-i vinisă veste că au trimes cîtăva oaste să-l prinză, îndată au orînduit trii caimacami: pe Sandul Sturza, vel logoftă şi pe Iordache Cantacuzino vornicu şi pe Costandin Rusăt vornicu şi pe Alistarhu banu, ca să fie purtători de grijă la toate trebile ţărîi. Iar Grigori-vodă, a doa-dza au plecat de la Gălata, luînd drumul Ţarigradului în gios. Şi într-ace sară au agiunsu la un sat a lui Nigel, anume Roşieştii, în ţinutul Făciiului, avînd şi cîţiva boeri de ţară cu dînsul, Costache Radzu visteriu, [8] Păladi spatar, Venin spatar, şi fiiul vornicului Iordache Cantacuzino şi fiiul lui Nigel şi alţi feciori de boeri mai mari şi mai mici. Şi acolo, şi acolo, fiind a doa-za, duminică, au mersu la bisărică şi cînd cete Ivanghelia, iată au sosit şi de la Eşi, de la caimacami [pe], un trimes, anume Andiohi, făcînd ştire domnului cum că au repezit muscalii mai bine de 300 de călărime, cîte în trii cai, să-l prindă. Şi aşa mergînd Costandin hatman, s-au lipet de strană şi i-au spus toată pricina, zicînd să-i tragă calul. Şi cum au isprăvit Evanghelie, au eşit domnul afară şi încălecînd, au pus pre spatariul Venin înainte, apucînd drumul în gios la Torceşti, la Tecuciu, la satul <403r> lui spatar Venin.
       Iar moscalii de la Hotin, după ce l-au luat, au tras la Eşi, eşindu-le tot norodul înainte cu toată boerime la Copou şi mitropolitul. Şi au întrat în Eşi  cu mari alai şi cu multă oaste, cu şpegile scoase din teacă, fiind singur ghinărariul cel mari Mineh cu cîteva bădzădeli, însă doaî era a lui Dumitraşcu-vodă Cantemir, Costandin şi Dumitraşcu, cari au fost domnu şi au fugit cînd au venit Petriu împărat. Şi era şi o beidzăde a ghiurghelor, fiiiul lui Eraclii, şi alţii carii nu s-au scris. Şi au conăcit în casăle lui Costandin Ipsilante hatman, căci curţile să can stricasă şi toată oaste înprăştieţi, după cum era şi omul. 
      Iar gonaşii cari mersesă după Grigori-vodă să-l prindză, înţelegînd că domnul au adaos multă oaste tătătască şi turceasă, s-au temut a mai merge înainte, şi de la Bîrlad, s-au întorsu înapoi, făr-de nici o ispravă. [9] Iar Grigori-vodă, cu toţi oştenii lui şi cu paşa Sara Mehmet, cu oaste turcească şi cu cîţva mîrzaci, cu oaste tătărască, umblînd din loc în loc, pe la Umbrăreşti, pe la Turceşti, pe la Şărbăneşti, mai pre urmă şi de acolo la Galaţi, aşăzindu-se acolo cu toată urdie, puind şi străji în toate părţile, chivirnisind toate după cum să căde, luînd ştire şi de la căimăcami de cîte să lucra la Eşi de moscali. 
       Cantemir beidzăde, avînd pizmă pre Grigori-vodă şi pe Aga Enache încă pînă a nu fugi la moscale, au făcut pe ghinărari de au răsipit curţile domneşti de la Frumoasa şi casăle agi lu Enache, ce ea în Eşi, făptură de Ţarigrad, lîngă Bărnovschie, le-au făcut asămine cu pămîntul. Şi nu s-au lăsat cu atîta, ce au dat ştire şi la păminteni că vine va ave strai, lucruri pin mănăstiri să le scoată, căci or să calce mănăstirile, să caute avuţie grecilor şi a lui Grigori-vodă, că <403v> ar fi lăsat-o prin mănăstiri. Şi aşă trimete pămîntenii de-ş scote pe-a lor, iară nu toţi. Şi ce mai de pe urmă au călcat şi mănăstirile şi casăle, dizbrăcînd lume.
       Iar ghinărariul, şăzind toată vara în Eşi, trimete cărţi per la ţinuturi pentru zahere şi ialoviţi şi fîn şi altele cîte trebuie oştii, înpreună cu omul caimacanilor. 
      Iar giudecăţile căuta caimacamii, cărora cărora să le facă Dumnezeu giudecată, că era tot jacuri în toate părţile. Au scos şi cîteva slujbe, zicînd pentru trebuinţa [10] oştii de mîncari. Au mai scos un bir pentru săpatul hindiciului, căci au găsit cu cale ca să încungiuri cu şanţu împregiur, ca să nu vie fără de veste turcii şi tătarîi să-i calce. Şi aşa au poroncit să iasă toate breslile să sape. Şi, văzînd că nu pot faci treabă cu ei, s-au hotărît să de de tot omul cîte 60 de bani pentru săpat. Şi aşă au pus pe ruşi de au săpat, încungiurînd Eşul în 30 de zile.  Şi pe undi le vine semnul, oborîe orce să întîmpla, sau casă sau grajdiu. Încă au răsipit şi casăle lui Stavru, sulgerului celui mari, de lîngă Sfete Neculaiu. Şi aşă petrecînd pînă în toamnă, iar despre toamnă viind veste că s-au făcut paci, îndată s-au gătit feldmaşal şi au plecat în sus, mai rămîind în Eşi, Cantemir cu puţină oaste de jăcue. 
      Iar şi domnul Grigori-vodă, îndată ce au auzit, au purces pe Prut în sus cu cîtă oaste ave, luînd şi toţi tătarîi înpreună. Şi Sara Mehmet-paşa, cu toată oaste turcească, au plecat în sus pe Bîrlad, făcînd paşa sfat cu domnul, dacă vor agiungi la Eşi, să lovască Eşii din doaî părţi ca să scoată pe ruşi fără de voe lor din Eşi. Şi aşa au făcut. Cînd au fost la octomvrie 13 zile, au lovit tătarîi despre Tătăraşi şi turcii despre iaz. Şi degrabă au <404r> eşit Cantemir cu cîte polcuri au putut strînge, la vie domniască la Groapă, pe culme dealului, închizindu-să cu părcanile lor, rămîind doai stiaguri de cătani afară, eşind la harţu cu tătarîi, de s-au bătut de diminiaţă pînă la prîndzu. Şi aşa, apărîndu-să moscalii, s-au tot tras în sus, trecînd podul piste Jijie pînă în sară. 
[11]     Iar Grigori-vodă au întrat în Eşi, într-ace sară şi paşa. Şi cîţi moscali găsiie turcii ascunşi în Eşi pin pivniţi, daţi după băuturi şi jacuri, îi prinde turcii de-i trimite la ghenerariul ca pre nişte robi, di scote turci din robii. 
      În Ţara Romîniască, Costandin-vodă Mavrocordat trăge mari supărari despre turci, că orînduisă cîţiva paşi acolo fiindcă să rădicasă  Neamţul asupra Turcului fără de veste. La cari această rădicari a Neamţului, au făcut pe Moscal de au făcut paci cu Turcul, dîndu-i şi toate locurile ce-i luasă Turcului înapoi, adică Crîmul, cetate Vozie, Hotinu şi Moldova, numai să bată pe nemţi. Şi aşa i-au bătut tucrii cît le-au luat şi cetate Beligradul şi 5 ţinuturi de peste Olt, înpreună cu Craiova. 
      Iar Grigori-vodă în Eşi nevînd undi şede pînă a tocmi curţile domneşti, au şădzut în casăle Sturzii vel-logofăt, iar pe Sara Mehmet-paşa l-au pus în casăle lui Vasile Kogălniceanu căpitanul, de lîngă Barnovschii. Şi aşa, petrecînd domnul cu paci ace iarnă în Eşi, schimbînd toate boeriile, stînd cu totul ca să îndrepteză ţara, puind la cale bună şi cu odihnă, făcînd şi mitropolit ţărîi pe Nechifor, ce era Sădis, cari l-am pomenit mai înapoi, că mitropolitul Antonii, ce fusăsă întîi, să dusăsă cu moscalii înăuntru. 
      Iar cînd au fost de primăvară s-au apucat iar de casăle cele domneşti dela Frumoasa şi le-au isprăvit pără în toamnă, după cum să văd <404v>  şi astăz. 
      Într-acest al doile an, fevruar 20, au venit veste lui Grigori-vodă de la Ţarigras, cum înpărăţie au tăet [12] pe frate-său, Alecsandru, tărzimanul. Pentru cari multă scîrbă şi păreri de rău au avut toată casa mariii-sale şi doamna Zoiţa şi toate bedzădelile, căci să întoarsăsă de la Ţarigrad după facire păcii, făcînd mari pomeniri, înpărţind multe pe la săraci şi la mănăstiri.
       Tot într-ace primăvară au dat înpărăţie lui Colceag-beiu sărhatul Hotunului, după ce s-au întorsu din robie de la Moscu, după cum s-au scris mai înapoi. Măcar că întîi l-au rînduit la Vidin şi nelăsindu-l multă vreme, l-au rînduit la Hotin. Cari, luîndu Ţara Romîniască di-a lungul, au venit păr-la Focşăni şi acolo trimeţind Grigori-vodă pe Andoni pîrcălabul, omul măriii-sale, ca să-i fie purtător de griji la cele trebuitoari paşii. Şi înpreunîndu-să cu paşa, i-au arătat cîte îi sint trebuitoare paşii; cari între altele cere 300 de cară cu boi. Ce, zicînd Andoni că nu să poate, ce să faci mult dzulum ţărîi, îndată s-au mîniet şi l-au pus gios şi l-au bătut la talpe foarte rău, avînd pizmă pe stăpînu-său, Grigori-vodă, fiindcă orînduisă pe Lupul aga acolo la Hotin, lăsindu-l moscalii şi au luat mult bir de la lipcanii ce să afla şădzători prin sate. De cari, audzind  Grigori-vodă de ce s-au tîmplat lui Andoni, nu putem arăta cîte grijă ave domnul, trimeţindu-i multe peşchişuri şi bani, dîndu-i toate deplin cîte aucerut. Şi aşă, viind încet, cîte 3 ceasuri pe zi, i-au eşit domnul înainte cu toţi boerii la Şanta. Ce, după înpreunari, multă vreme nu i-au căutat să vadă pe Grigori-vodă. Ce, mai pe urmă l-au întrebat şi i-au dat [13] voi ca să încalice. Şi aşa trecînd la Eşi, au sosit la <405r> Copou şi au conăcit acolo, şăzind pînă a trie zi, mergînd domnul în toate zilele de să înpreuna, trimeţindu-i de toate tefaricurilece să afla în Eşi, dînd şi bacşiluri îndestul la oameni paşii, trăgîndu-i şi un at foarte frumos înpodobit la petrecanie domnului.
       Şi aşa mîntuindu-să de el, s-au întors cu paci în curţi. Iar acest paşi, cum au agiunsu la Hotin, n-au trăit trii zile şi au murit. De cari înţelegînd Grigori-vodă, foarte s-au bucurat, căci nu da credinţă în el. Şi, răpetind ca olac în Ţarigrad, silind să isprăvască acel paşalîc a Hotinului lui Sara Mehmet-paşă, ce să afla în Eşi, cu şidere, cari fusăsă cu domnul în oaste în vreme oştirii, şi să-i scoată şi un tui, trimeţindu-l paşă deplin la Hotin, dăruindu-l şi mărie-sa ca pe un cirac al măriii-sale. 
      Zic unii că după ducire moscalului, ar fi arătat Grigori vodă la vizirul cum că cetate Hotinului ar fi stricat-o pără în pămînt moscalii, socotind că doar va pute rădica acest sărhat din spatele Moldovii. Dar turcii fiind în pripus, i-au dat ascultari, iar la ce de pe urmă au trimes pe ascuns om de au văzut cetate cu ochii, neştind Grigori-vodă nemică, nici capichihaelile lui de una ca aceasta. Ce fiindcă să întîmplasă mai în trecutele vremi şi pricina tărzimanului, la cari fiindu-i frate, îl atinge şi pe domnul, aşijdire şi pricina cetăţii, cari nu era puţin lucru. Aceste multe vorbe [14] căzind în urechile prostimii,cari de cari le întărie. De cari audzind şi domnii cari era mazili, mai ales Mihai-vodă, că şide de atîţa nani în Ţarigrad mazil, le adeverie şi le încredinţa, îmbla de zi şi noapte după domnii. Cari, găsind vreme şi prietinii lui Mihai vodă, una <405v> ca să mănînce, al doile ca să-l facă domnul Ţării Romîneşti şi pe Costandin-vodă Mavrocordat să-l mute în Moldova şi aşa au madzîlit pe Grigori-vodă din Moldova, mutînd pe Costandin-vodă din Ţara Munteniască în Moldova, iar în Ţara Munteniască au făcut domnu pe Mihai Racoviţi-vodă.
      
      
      
      DOMNIIA AL  DOILE A LUI 
      COSTANDIN-VODĂ MAVROCORDAT.
      
       Costandin-vodă viindu-i veste de domnie Ţării Moldovii, nu s-au bucurat, căci erea deprinsu în Ţara Romîniască. Ce, după obicei au răpezit caimacami aleşi şi gătindu-să, pînă a veni şi schimni-agasi, mărie-sa au purces din Bucureşti. Cari, viind la Focşăni, după obicei, i-au eşit cîtva boirime şi slujitori înainte, ca la un domnu nou.
       Şi viind în scaun, după obicei, s-au cetit fermanu împărătesc, înbrăcînd pre boiarii caimacami în căftani. Iar a doa zi au început a da boeriile şi isprăvniciele, cari isprăvnicii întîiaş dată acest domnu le-au scornit, aducînd această muştră din Ţara Romîniască; scornind şi alte multe, făcînd pe ţară ca să să cisluiască, făcînd zăci bucate un cap, fieştice bucate şi capul [15] puindu-l al fieştecare şfert cîte un ortu şi meşţterşugul, iar asămine. Cari lucruri ca aceste n-ave număr. 
      Uşile divanului era dişchisă şi multă vorbă cu prostime ave, cît atîta de didesă obraz cît nu pute nimeni din boeri ca să zică cît de puţin lucru vreunui ţăran, că îndqtă striga la vodă şi pentru un lucru de nimică a unui ţăran cît de prost, făce pe un boeri mare mascara, şi îl şi închide. 
      Şi mai dedesă o poroncă în ţară ca să nu fii volnic nime a lua cuiva măcar un ou făr-de bani, nici <406> slujbaşu, nici altul nime. 
       Grigori-vodă, gătindu-să cu toată curtea sa, au plecat din Iaşi la Ţarigrad, petrecîndu-l toată boerime. Şi la mulţi au fost şi mari mîhniciuni, căci îl iubie cu toţii. Iar după mergire la Ţarigrad, s-au aşăzat cu şidere la Kuru-Ceşme,petrecînd cu toţi prietenii măriii-sale, ca un domnu deşteptat mazil, la cari,nedînd mîna capichihaelilor să vadă pe un domn ca acesta la Ţarigrad, au cheltuit şi au silit de l-au făcut surgun la Bocceda, la cari surgunlîc au şăzut 7 ani. 
      Iar Costandin-vodă, în Moldova, domne cu pace, apucîndu-să de capul preuţilor să-i înveţă carte, frămîntîndu-i în tot chipul. Înîiaş dată au poroncit de au scos pe eromonaşi, călugări greci, di pin mănăstirile cele mari, orînduind preuţi de mir, zicînd că grecii cînd tămîiazi în bisărică, pe mueri, stau cîte un minut înainte fieştecărie mueri de o tămîiazi şi prăveşte den talpe pîn-în cap, puind gînd rău în capul lor asupra acelor mueri. 
[16]     Poroncit-au de au adus şi cărţi pi-nţăles din Ţara Romîniască, căci în Moldova nu să afla Evanghelii, Apostole şi Leturghii, dînd poroncă mitropolitul aceste cărţi să le cetiască pe-nţăles pe la bisărici, mai poroncind domnul mitropolitului şi episcopului să facă tipogrăfie fieşticari la eparhie lui, ca să să tipărească cărţi pe înţăles. Şi aşa s-au apucat de au făcut stambă şi de atunce şi păr-acmu lucreadză ace pomeniri în pămîntul Moldovii. Cari, la aceasta au lăsat mari pomenire în ţărîle aceste.
       Au mai dat vodă poroncă prin toate ţinuturile ca să cercetăză ispravnicii ţinuturilor pe preuţi, diiaconi, cari vor fi făr-de bisărică, neştiind şi carte, adică orînduiala bisăricii, pe unii ca aceşti să aibă voi a-i puni în bir cu ţăranii, <406v> ca să plătiască şi ei bir ca şi altă ţară. Şi aşa de mari frică ce ave gheţîi preuţi şi diiaconi, căci începusă Costandin-vodă a orîndui preuţ învăţaţi, de umbla prin toate ţinuturile şi pin toate satile, ca să vadă ce fel de cetanii fac pe la bisărici. La cari, nu putem scrii ce frică trăge beţii preuţi şi diiaconi, că să apucasi la bătrîneţă să-i înveţă carte. 
      În zilile acestui domnu s-au tîmplat şi un foc mari pe Podul Vechi, la cari au arsu ca la vro cindzăci de casă mai bini, începînd focul de lîngă Sfete Sava, mergînd păr-la Triisfetitele, arzind şi cîteva crîşme cu vin şi alte lucruri, făcînd la mulţi multe pagube. 
      Iar în zilile acestui domnu au venit şi patriiarhul chiriu chir Parteni a Sfîntului Mormînt a Domnului [17] nostru Isus Hristos a Ierusalimului, pre cari l-au primit cu mari cinste, avîndu-l în mari evlavie, ca pe un patriiarhu ce era. Şi, şăzind cîtăva vreme în Moldova, căutînd şi sămile mănăstirilot Ierusalimului, poftindu-l domnul de au slujit Sfînta Leturghi la bisărica, undi era şi toată boerime ţărîi. Cari mai pe urmă au arătat domnului că Sfîntul Mormînt ari multă datorie şi dăe nu va faci marie-sa o milă cu ţara aceasta a Moldovii ca să uşurezi ace datorie, nu mai este cu putinţă a mai mergi la acele sfinte locuri şi stau şi eriticii gata să plătiască această datorie ca să e în mîna lor acele sfinte locuri. Aceste şi altele ca aceste auzind domnul şi toată boerime, au făcut sfat, găsind cu cale ca să ajutorezi şi acest pămînt al Moldovii. Şi aşa, cu sfatul tuturor, au scos pe toată ţara cîte un ort de fieşticari nume şi strîngînd o somă bună de bani, i s-au <407r> dat, agiutorindu-l şi fieşticari boeri cu celi ce le-au dat mîna, de pe la casăle lor. Şi luîndu-şi zioa bună de la domnul şi de la toţi a ţărîi, orînduind rădvani şi conaci, trimeţind şi un boeri ca să-l ducă pîn-la Focşăni, fiindcă merge în Ţara Romîniască, la Mihai-vodă. Şi plecînd din Eşi, l-au petrecut toţi egumenii, agiutorindu-l şi ei cu toate cele ce le-au dat mîna. 
      În zilile lui Mihai-vodă, au oblicit Poarta Turcească că să află în Bucureşti doftorul Tastabudza, cari fusăsă în Moldova în zilile lui Grigori-vodă Ghica can ascunsu, fiindcă-l pîrîsi şi pe el cînd au pîrît pe tărzimanu Porţii. Şi după mazilie lui Grigori-vodă din Moldova, Tastabudza au trecut în Ţara Rumîniască. [18] Încă fiind Mihai-vodă în Ţarigrad nepurces, l-au chemat Poarta şi i-au zis că Tastabudza este în Bucureşti, dîndu-i firman împărătesc or capul Tastabudzăi să-l trimată în Ţarigrad, ori capul lui să va duci. Şi aşa, neştiind ce să facă Mihai-vodă, au răpedzit pe beidzedeaoa măriii-sale, Mihăluţă, cu cîţva boernaşi, cu medzil, învăţindu-i ca să facă tot chipul de silinţă şi să-l prindă şi să-i tai capul, să-l răpadă la înpăraţii cu mari grabă. La cari, pîn-a agiungi beidzăde în Bucureşti, iar Tastabudza au fost plecat ca să treacă în Ţara Unguriască, ajungînd pîn-la hotar. Şi, zăbovind acolo păr-a treci, iată şi beidzăde au răpezit după dînsul cu mezil pe Bezad bulucbaşe cu cîţva zapcii. Şi fiind zilele lui cele sfîrşite, l-au găsit acolo netrecut. Şi îndată l-au prinsu, puindu-l în feră cu bună pazi, l-au adus la Bucureşti. Şi cum l-au adus, l-au pus de şi-au grijit şi aşa l-au scos în grădina domniască şi i-au tăet capul şi, dispoindu-l, l-au trimes cu olac în Ţarigrad. 
      În domnia acestui domnu s-au rădicat o samă de hotinceni turci şi au mersu la Ţarigrad, făcînd mari pîră asupra Lupului agăi, arătînd cîte şi mai multe că le-ar fi <407v> făcut cînd au venit moscalii şi au fost el orînduit. Şi, scoţind firman, au tremes să-i ia capul şi toată avuţia lui. Carii, viind aice la Eşi, au mijlocit domnul de s-au perdut Lupul din mijloc. Cari nu-l ştie nime ce s-au făcut, puind mari strajă la casa lui, aducînd şi toate bucatele lui de l-au scos la mezat, ca cînd ar fi perit omul. Iar el era la mari închisoari [19] de domnul, la loc întuneric, cari nu-l ştie nime undi să află. Şi era cu mari mirari şi pămintenilor, căci nu-l ştie, trimesu-l-au la Ţarigrad, au l-au omorît şi i-au tremes capul, căci au trecut 16 zile la mijloc şi nimeni nu ştie undi să află.  La cari, păr-la ce de pe urmă, au scăpat cu viaţă. Dar au eşit din 60 de pungi de bani şi i-au rămas şi toate acareturile. Cari nu să pot arăta cu scrisul cîtă răsipă şi pagubă auavut, că şi giupîniasa o păzie cu mari strajă înprejurul casăi, arzind şi zăplajii ogrăzii, pîn-în pămînt. Ar fi şi perit de n-ar fi stătut acesta. 
      Ce, văzind şi domnul că nu-i mergi în pămîntul Moldovii, fiind învăţat în Ţara Romîniască, cu venituri mai mari, au scris la Ţarigrad, la capichihaeli, ca să nu e mucarel, să să madzîliască. Cari şi ei o cere una ca aceasta, fiind învăţaţi cu locmali mai mari. Iar de altă parte, au socotit că decît să încapă alţii streini la domnie Moldovii, mai bini să arate drum fratelui măriii-sale, lui Ion Mavrocordat, bedzăde. Cărue, dîndu-i ştire, au început a umbla pe la prieteni, agiutorindu-l şi prietinii vechi a tătîni-său şi capichihaelile, pîn-ca au isprăvit şi au luat domnie Moldovii, mazilind pre frate-său, Costandin-vodă. După ce au domnit în Moldova într-aceată domnie 2 pol ani, i-au venit mazilie. 


[20] <408r>
      DOMNIE LUI IOAN-VODĂ MAVROCORDAT,
      FECIOR LUI NECULAI-VODĂ.
      
       După ce au luat Ion-vodă domnie Moldovii şişi-au aşăzt trebile domniii în Ţarigrad, făcînd şi capichihăi pe Rămădăneşti şi pe Giuliiano şi aşa, gătindu-să, au purces din ţarigrad cu frumos alai, după cum să cade unui domnu. 
      Iar Costandin-vodă, după ce au venit schimni-agasi, s-au gătit şi au purces din Eşi, petrecîndu-l şi toată boerime ţărîi după obicei, Iar Ion-vodă viind pîn-la Gălaţi, i-au eşit cîţva boeri înainte, ca la un domn tînăr şi nou. Iar după ce s-au apropiet de Eşi, i-au eşit înainte şi caimacamii cu mari alai, ducîndu-l întîi în Sfete Neculaide i-au cetit molitfă de domnie mitropolitul Nechifor, cari era socru agăi Lupului, cari s-au pomenit mai înapoi. Şi pe urmă mergînd în curte, cetind fermanu de domnie, înbrăcînd pe boeri, după obicei, cu căftani, a doa zi, iarăş chemînd pe boeri după obicei, au dat boeriile, dînd o samă la oamenii măriii-sale, că adusese can mulţi. 
      În zilele acestui domnu, au fost multe dări grele, ales văcărituri, cîte 2, cîte 3 vine uniori pe an, că scote unul la ghenar  şi altu la mai şi la dechemvri, cît să sue pe an cîte 6 lei, 45 bani de vită, cari era un mare greu ţărîi. Iar boerilor le păre bini, căci mînca fieştecari şi ave tot rădicături de la acest domnu. La cari, cei mai mulţi boeri de la acest domnu s-au rădicat, ales [21] cei ce şede la ţară. Şi de atunce au făcut toţi bani. Domnului încă nu-i păsa, căuta să apuci, grecilor aşijdire, că şi ei cîştigasă cît pute şi mînca ruşfeturi distule cîţi era la boerie, căci era paelili eftini. Din  cari boerii au pricinuit la o samă şi aufugit din ţară, că fiind o samă niamuri, aştepta să-i roage la boerii. La cari, văzînd că nu-i <408v> roagă nime, au socotit să fugă. Şi aşă s-au sculat Mihălache Sturza de la Roman şi Ilii Sturza de la Heleştieni şi doi feciori ai lui Balşăde la Ionăşăni, anume Vasile şi Grigori, şi au fugit în Ţara Leşască. De care auzind domnu, foarte s-au mihnit, nefiind deprinsu la unile ca aceste. Şi chemînd la curte pe Sandu Sturza vel logofăt, căci era frate cu Mihălache care fugisă, l-au întrebat domnul; el s-au apărat că n-au fost prin ştiinţa lui pricina fugirii lor,numai de va vi poronca măriii-sale, să le scrie ca să le arate ce le va fi păsul şi nevoe lor, paligorisind şi pe domnu, arătîndu-i că au făcut ca neşte oameni de nemică şi făr-de minte şi nemică nu este. Atunce Ion-vodă i-au dat voi să le scrie cum mai în grabă.  Şi aşa, scriindu-le, au răpezit la ei. Şi ei, luînd carte, au făcut răspuns logofătului cum că ei încă sînt feciori de boeri şi cu casă grele şi nu pot şi ei a să îndulci din milele domnului,, din cinste boerilor cîţi s-au învrednicit cîţi şi mai mulţi, poate şi mai răi decît dînşii, cari au rămas de rîsul slugilor lor. Şi ca de aceste arătînd, ca să nu-i superi pentru întorsu, căci nu să vor întoarce aşa curund ca să nu de piste vro primejdii, arătînd cîtă sărăcii şi datorii să află pe [22] la casăle lor. Şi după ce au venit ace carte la logofăt, au mersu la curte de au cetit-o domnului în taină, cîte una pre amăruntul. Atunce au găsit vreme şi logofătu de i-au dres, după cum să căde. Şi aşa domnul s-au adiverit cu giurămînt ca să le scrii să vii şi nu le va faci nimică, încă-i va bori şi-i va milui. La cari, încrezîndu-să Sandul Sturza vel logofăt, au luat treaba asupra lui şi au scris la ei după cum au ştiut. Şi aşa i-au întorsu. 
      Cari, viind la Eşi, i-au ertat şi i-au boerit pe toţi, făcînd pe Mihălachi Sturza vel-mendelnicer şi pe Ilie Sturza vel-sulgeri şi pe Vasile Balşă căpitan mari de Iaşi şi frăţini-său i-au dat o căpitănii afară. Şi  le-au făcut <409r> lefi şi scutelnici. 
      Şi într-această fugă a lor văzind ceilalţi domni cum să poartă trebile şi domnul, cădzut cu totul la mesă mari şi zăefeturi şi primblări şi la alte desfătări a lumii, luasă cu toţii un mare obraz, cît nu-l băga în samă şi făce ce le era voe lor.  
      În zilile acestui domnu au trecut prin  Iaşi un paşi mari, cu 3 tuiuri, anume Mosunolu. La cari au tremes vodă înainte pe Toader Paladi, vel-visteriu, la Gălaţi, de au fost purtători de grijă la toate conacile. Şi viind la Iaşi, i-au eşit domnul înainte cu mari alai în tîmpinari la Şanta, ducîndu-l de l-au conăcit în casele domneşti de la Frumoasa, şăzind trii zile oturac, mergînd domnul cîte de do-ori pe zi la dînsul, trimeţindu-i de cîte să găsie la locurile acestea, şi daruri şi altele şi bani. Cîte au tras beţii săraci cu conacile lor! Iar domnului foarte i-au mulţămit paşa pentru [23] slujba lui Păladi, de cari au înbrăcat paşa pe Păladi cu blană de samut, dîndu-i şi un rînd deplin de strai, trăgîndu-i şi un misir a paşii, cu frumos tacîm la scară şi aşa l-au tremes la domnu. Văzind domnu una ca aceasta, l-au îmbrăcat şi el cu altă blană de samur, orînduindu-l de al doile să ducă pe paşa păr-l-a treci în hotarul Hotinului, ca să nu să facă vreun cusur la nimică. Şi aşa a trie zi, rădicîndu-să paşa de la Frumoasa, petrecîndu-l vodă cu boerii şi cu alaiul său pîn-la Copou şi acolo luîndu-şi zioa bună, domnul s-au întorsu înapoi la Eşi, iar paşa s-au dus la Hotin. Cari, agiungînd la Hotin, iar l-au înbrăcat şi l-au dăruit pe Păladi, căci el multe dărue paşii. Şi viiind la Eşi, iarăş l-au dăruit domnul cu cumaşuri şi bani, dîndu-i şi un misir înpodobit, cîr păre rău celoralanţi boeri căindu-să că n-au vrut să margă unul dintre dînşii conacciu. Şi nevrînd ei, visteriul au cerut voi să margă el, <409v> cu toate că ave trebi a visteriii, dar au lăsat oameni.   
      După acesta au [au] scos vodă goştină întriită, cîte 11 parale de oai. Cari greutate şi nevoi nu poci arăta cîte au făcut pe beţii săraci, căci de cînd au fost acest pămînt, cîte 11 parale n-au dat. Şi mulţi din prostime îşi ucide vitele cele mai proaste ca să nu le plătiască. La cari şi domnii mult siclet au tras pîn s-au strînsu banii slujbii aceştia, că era ţara foarte supărată de multe dări ce era pe săraci, cu toate că era bişug în toate. 
      Boerilor le era bini şi voioşi. Urma şi ei domnului, căci iubie primblări şi halcale şi zicături. 
[24]    Iar după aceste au socotit să facă şi pomeniri. Au adus meşteri streini, zugravi, de au pus de au zugrăvit bisărica ce mari a curţii piste tot, pe dinlăuntru cu multă cheltuială, zugrăvindu-să şi pre sine cu doamna şi cu toate beidzădelile mării-sale, zugrăvind şi pe tot niamul lui şi pre alţi domni ce era ctitori la ace bisărică mai de-nainte, făcînd şi 10 părechi de veşmînturi noaî, cu maşuri frumoasă cu fie şi 3 rînduri poale de icoani, unile cusute cu sămnul ţărîi şi aducînd şi 2 sfeşnici di argint de la mănăstire Săcul de le-au stricat şi au făcut 6 mai mici în bisărică şi 8 candile mari de argint,  cari să văd pînă astăzi, în bisărică la curte. Mai făcut-au şi un foişor foarte frumos de ceia parte de heleşteu Frumoasei, supt Cetăţui, făcînd şi cişme lîngă cerdac, cu apă curgătoari, de merge în primblari. 
      Iară la al treile an a domniii aceştie, au făcut sfat domnul cu toţi boerii ţărîi ca să aleagă 4 boeri mari de ţară, să margă la Ţarigrad, una, ca să arate pe domnu că este bun şi plăcut, al doile, să vadă şi toată cheltuiala capichihaelilor, căci arătasă pe tot anul cîte o somă mari de <410r> bani cheltuiala, cari să mira şi singuri boerii, şi pentru altele cele vor mai veni pen mînă pentru uşurarea ţărîi. La cari, găsind că-i cu cale şi boerii, au primit ca să margă 4 boeri. Ce, socotindu-să ei înde ei, au găsit cu cale să margă Costache Razu hatman, Toader Păladi visternic, Radul Racoviţi vel-vornic. Şi aşa, dîndu-le de cheltuială domnie, s-au gătit numaidecît şi au purces la [25] Ţarigrad, luînd şi din teneri rudenii pentru videre Ţarigradului. 
      Costandin-vodă în Ţarigrad încă nu s-au aşădzat, făcînd tot chipul de meşterşuguri pînă au mazîlit pe Mihai-vodă din Ţara Romîniască. Dar, fiindcă ave Mihai-vodă capichihaele oameni de treabă, pe Stăvărache cel bătrîn şi pe Manoli Gelepul şi pe alţii şi fiindcă nu să împlinisă trii ani deplin după cum scrii fermanu cel înpărătesc, încă mai trebue trii luni şi fiind tocma asupra veniturilor foarte le-au părut rău capichihaelilor lui Mihai-vodă. Atunce s-au pornit amîndoi pe la toate porţile turceşti. Întra Stăvărache pe la sultani, pe la cazischeri, căci era foarte îndrăzneţi, însă mai mult cu meşterşug, că doftore pe mulţi, neluîndu-le nemică. Şi agiungînd pe la toate Porţile, au isprăvit să mai şadă Costandin-vodă trii luni în Ţarigrad, scoţind ferman lui Mihai-vodă să mai şadă încă trii luni domnu şi să strîngă toate veniturile ţărîi, după obicei. Şi după ce s-au înplinit cele trii luni, atunce s-au dus Costandin-vodă în Ţara Romîniască isprăvind lui Mihai-vodă şi capihihaelilor lui de i-au făcut surgun den Ţarigrad. Şi aşa au domnit Costandin-vodă cu pace, amîndoi fraţii domni în doaî ţări.
       Iar boerii din Moldova, aflîndu-să în Ţarigrad, şăzind cîteva luni acolo, căutînd multe trebi ale ţărîi, la cari zăbovind, iată au venit şi vreme mucarelului, a înnoirei domniii Moldovii <410v>. Atunce capichihaelile lui Ion-vodă au arătat boerilor, zicînd: ,,Ce să facim, că vreme mucarelului au sosit? Aice bani nu putem găsi, domnul de acolo încă nu ni-i trimite, nici ne scrie [26] nemică şi aşa noi nu amestecăm!” Vizir-chihaie încă chemînd pe capichihaelile, le-au zis pentru mucarele. Ei s-au apărat, arătînd pe boerii de ţară ce i-au tremes domnul şi ţara ca să răspundă pentru toate. Atunce au chemat chihaiao pe boeri şi i-au întrebat: ,,Sînteţi mulţămiţi de acest domnu?” Ei au răspuns că sînt şi ei şi toată ţara. Le-au zis:,,Dacă-i aşa, să-i luaţi mucarelu.” Au răspuns: ,,Pre bini!” ,,Dar bani aveţi să daţi?” Au răspuns că ,,aice bani n-aavem, dar să ni să pui o vade şi, mergînd în ţară, păr-la vade îi vom tremete.” Şi aşa au primit vizir-chihaesi, poroncind să de de un zapis la mirie pentru bani cu vade. Şi au dat. Şi îndată au înbrăcat căftani la vizirul şi ei şi capichihaelile. Şi îndată au răpezit olac la Iaşi de au dat ştire domnului de luare mucarelului. Şi luînd ştire, s-au bucurat cu toţii, făcînd şi domnul mari şinlic. 
      Mai pre urmă au pus silinţă de au răpezit o somă mari de bani, iară ceialaltă somă au rămas să-i plătiască la vade. Şi aşa, zăbovind boerii cîteva luni în Ţarigrad, s-au sculat cu toţii şi au venit la Moldova. La cari, spuind domnului cum s-au tîmplat luare mucarelului, aştepta boerii să lă mulţămască, dar el în locu să lă mulţămască le-au zis de ce s-au amestecat “şi cu a cui poroncă aţi adeverit să daţi atîţa bani?” Şi pe urmă le-au zis: “După cum v-aţi adivirit să şi plătiţi, căci mărie-sa nu va să ştie.” Şi trecînd multă vreme la mijloc şi piste soroc, apucînd pi capichihaeli, ei s-au apucat că vor scrii şi niciodată nu contene ca să scrii. 
[27]   Cari, ce de pe urmă, au tremes bunbaşir un ortaceauş <411r> şi cu zapisălele lor şi cu ferman ca să înpliniască acei bani de la acei boeri. Şi viind la Eşi, ce-au vorovit domnu cu bumbaşiriul, nu să ştie. Ce numai au strînsu pre toţi boerii cei mari şi bătrîni, cari au fost venit de la Ţarigrad şi îndată au început a ceri bani, iar boerii arăta pe domnu. Domnul au răspunsu că ei sînt datori, ei să plătiască. Şi aşa, mîniindu-să bunbaşirul,  i-u luat pre toţi pre gios de la curte domniască, ducîndu-i prin tîrgu păr-la casăle cele de beilic, undi era ceauşu în gazdă. Şi după ce au mersu acolo,  i-au pus pe toţi în feră, cari lucru aice altădată n-au stătut, ţiindu-i pîn-în sară. Iar mai în desară au primit cu toţii ca să pui înprumutari şi să rădici ace greutate de pe domnu. La cari, primind şi domnul,  au poftit pe bunbaşir ca să-i sloboazi, căci să apucă că vor plăti pen încet, făcînd începătură ca să de. Şi aşa i-au slobozit. Ce, trecînd cîteva zile la mijloc, iar au socotit c-a să de uitării. La cari, văzind Ion-vodă că cu bini nu va faci nemică, aşa s-au turburat într-o zi şi cerînd izvodul de la zapciu, au vădzut că mai nemică nu didesă. Şi strigînd zapciii, au început a-i rădică pre boeri, cîte pe unul la închisoari, pînă i-au închis pe toţi pe cei mari şi bătrîni, pe alţii la părcani, pe alţii la vartă, pe alţii pin beciuri, cari umplusă toate beciurile. Boerii anume aceştie era: Sandul Sturza vel-logofăt, Andrieş Rusăt vel-logofăt, Manolache Costache vornic, Radul Racoviţi vornicul, Toader Pălade vel-spatar, Alestarhu spatar, Lupul stolnic şi alţii. Şi văzind că [28] nu-i glumă, s-au apucat de plată şi pără în sară puţini bani au rămas neistoviţi, cari s-au apucat că a doa-za îi vor istovi. Şi aşa i-au lăsat într-ace sară şi a dao-zi i-au istovit toţi.
       În domnie acestui domnu s-au mai tîmplat o pricină, cari na-m lăsat să nu scriem. Un ovrei orîndari dintr-un sat a dumnealui Iordache Cantacuzino spatar, de la Suceavă, de lîngă Rădăuţi, fiindcă au <411v> scăpătat de n-aave cu ci plăti stăpînilor bucatele ce luase şi le vîndusă, ca să nu încapă la închisoari ş-au lăsat muere şi copii şi-au fugit. Deci, pe urmă au mersu la Ţarigrad. La cari făcînd cu mulţi ovrei de acolo multe feliuri de vorbe, arătînd stare boerilor păminteni de aice, spuind şi halul lui ce i s-au tîmplat, arătînd şi ce venituri ari domnul aice, l-au pus la cale ca să facă şiretlic, zicîndu-i că ei îl vor agiutora la toate, făcînd un arzaval cătră înpăratu, sultan Mahmet, arătînd jalobă pentru domnu şi pentru Iordache Cantacuzino, zicînd că i-au luat domnul muere de au umblat cu ea şi el, fiindcă-i sta înpotrivă, l-au închis în cîteva rînduri şi i-au luat o somă mari de bani, arătînd că i-ar fi mai luat şi pe o fată şi pe o cumnată şi alte lucruri şi odoară, şi alte multe, cari nu să pot scrie, arătînd că şi Iordache Cantacuzino i-au închis magaziele ce ave cu băutură, cari     i-au cursu atîtea mii de lei pagubă. Ce, avînd meşteri buni lîngă dînsul şi agiutorindul şi bedzarghean-başa ce era, au eşit la înpăratul de au strigat, dînd şi jaloba. Atunce, înpăratul a porîncit de i s-au făcut ferman înpărătesc, [29] orînduit şi pe un zain bunbaşir ca să ia pe ovrei şi să-l ducă în Moldova şi acolo, cu cadiul, să să caute ace judecată, şi avînd dreptate, să i să de ilami şi după ilami să împliniască de la domnu şi de la Cantacuzino, dînd poroncă ca să aducă pe ovrei iar înapoi la Ţarigrad. 
      Şi, plecînd la Moldova, au mersu drept la curte domniască, înpreunîndu-să bunbaşirul cu domnul, arătînd şi fermanu,  răspunzînd domnul: ,,Pre bini!” zicînd bunbaşirului: ,,Dumneata mergi la gazdă de te odihneşti, că eşti ostinit de drum şi aceste să vor căuta, că avem şi cadiu aice. Pe ovrei <412r> lasă-l să ste aice.” Şi au învăţat domnul să de o gazdă departe şi să nu margă ciniva să să înpreunii. 
      Şi lăsind pre ovrei pe mîna domnului, iar bunbaşirul s-au dus la gazdă de lature tîrgului, lîngă mormînturile turceşti, iar pre ovrei l-au pus la oprială. Şi îndată au răpezit poroncă la toţi neguţitorii turci din Eşi şi la toţi musafirii turci ce să afla în Eşă, ca să se afle la 7 ceasuri din zi toţi la curte, făcînd ştire şi cadiului să vie şi el şi toţi boerii cei mari, cu boerii şi făr-de boerii. Şi adunîndu-să cu toţii, au eşit şi domnu, poroncind să pui butuci ovreiului şi în mîni şi în picioari şi aşa să-l aducă la divan. Şi, aducîndu-l, au început domnul a să judeca cu el la cadiu în auzul tuturor, făcînd pe ovrei ca să grăiască turceşti, căci zice că nu ştie. Arătînd domnul: ,,Cînd ţ-am luat muere?” spuind şi şidere lui undi au fost, sau pe cumnată-sa sau pe soră-sa? Mai întrebîndu-l cînd l-au închis şi au plătit atîte geremele? Întrebîndu-l şi Iordache Cantacuzino cînd i-au oprit bucatele ca să nu le vîndză? Aceste toate întrebîndu-l [30] cadiul, n-au avut ce răspundi, făr-decît au spus drept că alţii l-au pus la aceasta, iar el nu-i vinovat. Cari aceste toate le scrie cadiul, zicînd că domnul nici de unile ca aceste n-ari nici o ştiinţă, făr-decît alţii l-au îndemnat la aceasta şi sărăcie lui ce multă. Atunce domnul întreba pe cadiu şi pe ceialanţi turci ce să află acolo: ,,Unue ca acestue ce i să cadi?” Au răspunsu: ,,Este bun de spîndzurat.” Iar cadiul toate zisăle lui le scrie ca să de ilam. Atunce domnul au strigat pe armaşu să-l e să-l să-l spîndzuri, zicînd de al doile ca să nu-l întrebe. Şi îndată l-au rădicat, ducîndu-l în capul tîrgului din gios, lîngă haham-baş <412v> şi l-au spîndzurat la o dugheană, ţiindu-l trii zile spîndzurat. De cari auzind bumbaşirul, au făcut multă gîlceavă, dar l-au odihnit domnul, dăruindu-l bini, arătîndu-i şi ilamu. 
      Atunce domnul au făcut un ardzu de la toată ţara şi de la toţi turcii de loc şi vlădicii, egumenii şi toţi boerii, arătînd pre ovrei [arătînd] că au fost om rău şi tîlhari. Şi pentru să să părăsască şi alţii de unile ca aceste, au găsit tot divanu aceştii ţări şi un cadiu de s-au omorît, trimeţind sineturi pentru toate la capichihaele, scriindu-le ca să cheltuiască şi să ste cu capul ca să potoală această price, trimeţind şi pe zapciu la capichihaele. Atunce rudeniele jidovului celui mortu, ce ave în Ţara Leşască, au mersu la Ţarigrad, agiungînd la ogiac badzărghean şi la alţi ovrei mari, cari ave fieşticari Porţi mari turceşti. Cari s-au turburat toţi asupra domnului, de ce să facă un lucru ca acesta piste poronca înpăratului, călcînd fermanu, stînd şi [31] înpotriva zapciului, cari lucru nu l-au făcut nici un domnu. Şi pîrîe pe domnu în toate părţile, grăind mulţime de cuvinte pentru domnu. La cari mulţi bani au cheltuit capichehaelile, că foarte să mărisă traba, căzind domnul în gurile norodului, zicîndu-i fel de fel de vorbe proaste, cari şi la cei mari turci nu găsie obraz capichihaelile, hulindu-l cu toţii.
       Atunce, aflîndu-le aceste oamenii lui Grigori-vodă Ghica ce era aici în Ţarigrad, au început a umbla după domnii ca să isprăvască stăpînului lor. Măcar că Grigori-vodă era la surgunlîc, dar ave mulţi prietini şi, umblînd din zi din noapte, au luat domnie, aducînd Poarta pe fiiul măriii-sale, Scarlat beidzăde, de l-au înbrăcat cu căftan în locul tătîni-său. Şi pe Ion-vodă l-au mazilit, trimeţind capigi-baş de l-au rădicat din Moldova. 


<413r> 
DOMNIE LUI GRIGORI-VODĂ GHICA,
A TRIE.

 	După ce au şădzut 7 ani mazil şi în surgunie la Bocceda, cari îi zic Tenodo, iar l-au miluit înpărăţie cu domnii Moldovii. Cari nefiind aice, după cum am zis, au adus pe beidzăde Scărlat de l-au înbrăcat cu căftan în locul tătîni-său, fiind încă la surgunii [la] tată-său, făcîndu-i şi itlacul, răpedzind cu mari grabă de au adus pe Grigori-vodă. După ce l-au adus, au mersu la Poartă de au făcut mulţămiri pentru mila ce l-au miluit cu domnii Moldovii, făcînd un engomion [32] turcesc cătră vizirul, arătînd mari mulţămită, cît s-au mitar singur vizirul de procopsala şi turceasca lui. Aşijdere au făcut şi la înpărau, cînd au mersu de au luat cuca şi mult s-au mirat şi înpăratul de acest domnu. 
      Cari, aşăzindu-şi toate trebile în Ţarigrad, s-au gătit de cîte i-au trebuit. Şi şi făcînd mari alai la eşitu din Ţarigradu, au venit la Moldova, urînduind şi un salahori înpărătesc ca să-l ducă la scaun, avînd cu el mai bine de 40 de bostangii. Cari, apropiindu-să la Gălaţi, i-au eşit mulţi boeri înainte şi giupînesă înainte doamnii, că-ş luasă tot agărlîcul cu el. Numai pe beidzăde Scărlat îl lăsasă în Ţarigrad nazir  şi purtători de grijă asipra capichihaelilor. 
      Şi şăzind 3 zile oturac, căutînd jalobele săracilor, făcînd mari dreptate la toţi, făcînd şi pîrcălabu la Gălaţi, pe Lion cel bărîn, de acolo viind la Eşi, pin toate tîrgurile ce trece, căuta strîmbătăţile lăcuitorilor, nepoftind asupriala săracilor.
       Iar cînd s-au apropiet de Eşi, i-au eşit toţi boerii şi caimacamii, cu toate alaiurile înainte, întrînd în Sfete Neculai de s-au închinat şi pe urmă în curte domniască. Şi cetind fermanu, au înbrăcat pe toţicu blani şi cu căftani, după obicei, stînd şi schimni-agasi păr-s-au <413v> sfîrşit ţărmoniele făcîndu-i mari şinicu, după obicei, trimeţind şi pe salahori la gazdă cu alai.  
      Iar a dao zi au înpărţit toate boeriile, făcînd logofăt mari pe Sandul Sturza, şi pe Costache Radzu, vornic de Ţara de Gios, şi pe Radul  Racoviţi [33] vornic de Ţara din Sus, şi pe Başe Mihalopu hatman, şi pe Vasile Rusăt vel-visteriu, şi pe Enache Hrisosculeu vel-postelnic, şi pe Alistarhu vel-spatar şi pe Calmăş vel-banu, şi Popazolu vel-comis, şi pe Vasilache Nigel vel-paharnic, şi pe Lupul vel-stolnic şi pe ceialanţi după rînduială, dînd şi isprăvniciele, făcînd şi din greci, că adusăsă mulţi.
       În domnie lui Ion-vodă, cari s-au pomenit mai înapoi, era un boeri a cestui domnu, încă al tătîni-său om, cari să nume Costache Purici, ce fusăsă şi agă aice în Iaşi, cari mai înainte cu cîteva luni, pîn-a nu-i veni mazilie, îl miluisă domnu-său cu stărostie Focşănilor, după ce-l scosăsă din agii. Şi fiind acolo cînd au venit mazilie, au răpezit boeri din loc şi l-au prinsu şi puindu-l în feră, l-au tremes la Mera, la mănăstiri, ca să ste  acolo pînă va pleca Ion-vodă din Iaşi. Şi auzind Ion-vodă i-au părut rău foarte şi chemînd pre boeri, le-au zis multe cuvinte, dar ei nu vre să ştie, zicînd că aşa le poronceşti domnul lor, Grigori-vodă, din Ţarigrad. Iar cînd au fost ca să să răcici acest domnu din Eşi, au vorbit cu capigi-baş ca să trimată de pe drum oameni de ai lui să ia pe acest boeri de la Mera. De cari, oblicind boerii, îndată au răpezit pe ascunsu de l-au luat de acolo şi l-au dus la Niamţu, la mănăstire Săcului, ţiindu-l acolo pîn-au trecut Ion-vodă Dunăre.  
      Acest domnu au domnit 4 ani şi s-au mazilit, dar şi multe blăstămuri au luat de la săraci pentru văcărit, ales de la babele cele văduvi, pînă una au zvîrlit cu o piatră în el, în zioa cari au purces din Eşi, dar [34] nu l-au lovit ce calul au lovit. Şi <414r> mergînd la Ţarigrad, mulţi ani au şădzut mazil şi apoi au murit, iar domnie n-au văzut-o. 
      Pe Costachi Purici, încă păr-a nu sosi Grigori-vodă la Eşi, cu bună padză închizîndu-l la Cetăţui, şăzind pînă au venit domnie în Eşi, şi atunce l-au scoborît la curte la baş-bulucbaş de simeni, de au şădzut cîtăva vreme acolo, pîn-au întrat cîţva boeri mijlocitori la domnu, cerşind şi o somă bună de bani şi aşa au scăpat făr-de nici o pricină.
       Grigori-vodă, după ce au venit, au şi scos coniţă pe vite, cîte 50 parale pe vită; cu cu adăoşagu şi cu banii vechi şi cu răsura slujbaşilor, să sue la 60 de parale vita. Mai scos-au desătina şi goştina şi vădrăritul. Şi după ce s-au răcit vreme, au scos şi peceţi pe ţară, de au plătit toţi scoţind şi văcărit, cîte 2 lei, 6 potronici vechi de vită şi răsura deosăbit.
       Într-această domnii au făcut şi logodnă fiicii măriii-sale cu Dumitraşcu Sturza vel-cămăraş, fiiul Sandului Sturzii, pre cari îl luasă domnul încă din ceia domnie la Ţarigrad şi făcînd masă mari cu toate zicături; aşijdri şi doamna cu toate giupînesăle şi cămăraşu deosăbit, la cămară, cu toţi neguţitorii, trăgînd şi danţuri prin ograda curţii.
       Mari stăpîn au stătut acest domnu în ţărîle aceste şi cu mari orînduele, căci giudecăţile foarte le căuta şi nu lipsie în toată săptămîna să nu facă divan săracilor. Şi fiindcă făcusă multă cheltuială cu domnie Moldovii de pe urmă şi cu itlacul surgunlîcului, fiind [35] şi mîncători mulţi pe ace vreme la Porţile turceşti, văzind că nu poate eşi de supt cheltuială, au pus toată silinţa prin prietini, apropiindu-să şi vreme mucarelului, n-au încetat a umbla după domnie Ţărîi Rumîneşti pîn-au şi dobîndit-o. 
          Şi aşa făcînd toată domnie Moldovii numai 8 luni, <414v> i-au venit veste de Ţara Rumîniască. Şi într-acel ceas au răpezit pe Mihalopu hatmanu Iordache. Aşijdere şi Costantin-vodă au răpezit pe vasilache căminariul, capichihae şi pe Păvălache aga, la Moldova, căimăcami, fiind schimbari între domnii, făcînd fieşticari zapt la locul ce mărsăsă, făr-de chic de siială, după poronca ce avusăsi fieşticari.
       Deci, au început Grigori-vodă a să găti pînă au venit şi schimni-aga, ce era orînduit să ia pe Grigori-vodă, să-l ducă în Ţara Rumîniască. Cari viind, i-au eşit domnu înainte la şăs, cu mari alai. Şi dîndu-i fermanu cel înpărătesc de călari, l-au sărutat, puindu-l în sin. Şi şi vrînd să să sărute cu aga de pe cai, s-au tulburat aţii lor sculîndu-să aţii în doaî picioari, au lunecat calul domnului de picioarile de-napoi, au cădzut în cur şi vrînd să sai de pe el, au cădzut pe un picior şi-l dure, zicînd prostime că nu-i sămnu bun. 
      Ce, după ce s-au gătit cum să cade unui domnu şi mai tăind strai cîte 2 părechi la toţi ai curţii, şi de drum şi de alaiuri, adăogînd şi oamenii, înpodobindu pe toţi cu mari orînduială, cît mai frumos nu să mai pute. Şi aşa eşind din Eşi, i-au făcut toţi boerii mari alai, petrecîndu-l cale de un ceas, luîndu-şi toţi zioa bună de la domnu. O samă s-au întorsu [36] înapoi, iar mulţi au mers cu mărie-sa, alţii pîn-în Roman, alţii păr-în Focşăni, alţii conaccii, alţii cu carăle şi cu altele ca să să întoarcă cu celalant domnu. 
      Cădzuse şi o iarnă atunce, cari de multă vreme nu ţine minte oamenii iarnă ca aceasta, căci agiunsăsi carul de fîn 30 lei şi nu să găse şi discopere casă de da la cai. 
      Agiungînd Grigori-vodă la Focşăni, au întrat cu mari alaiu, mai înainte păr-a nu veni Costandin-vodă. Iar a trie zi au gătit pe beidzăde Mătei cu <415r> tot alaiul mării-sale şi l-au tremes înainte lui Costandin-vodă. Cari, văzind alaiul Ghicăi, îngheţeţi au rămas toţi, că ave un alai foarte gol. 
      Acole în Focşăni s-au înpreunat şi domnii amîndoi şi şăzind trii zile oturac, de acole ş-au luat zioa bună unul de altul, au mersu fieşticari la ţara luiş. 
      
      
      
      DOMNIIA A TRIIA A LUI
      COSTANDIN-VOEVODĂ MAROCORDAT.
      
      Viind Costantin-vodă la Iaşi, i-au eşit toată boerime înainte, aducîndu-l, după obicei, cu alai, pînă în curtea domniască, cetind fermanu, după obicei şi înbrăcînd pe boeri cu căftani. A doa zi iar au chenat de au dat borii, făcînd logofăt mari pe Andrieş Rusăt, vornic mari de Ţara de Gios, pe Costache Radzul vornic de Ţara de Sus, pe Radul Raoviţi, hatman, pe Ion Bogdan, postelnic mari, pe [37] Toader Păladi, şi visternic, pe Ştefăniţă Rusăt şi pe Alistarhu vel-spatar şi ban mari pe Dumitraşcu Călmaşul şi pe ceialanţi, fieştecare după rînduiala lui. 
      Iar domnul s-au apucat iar de evlavie lui ce vechi, că pune preuţii de întra la bisărica curţii la 3 ceasuri de noapte şi eşă la 6 ceasuri din zi. Şi să apuca de divan de-i ţine păn-la 9 ceasuri di zi. Mai didesă poroncă de strînge toţi preuţii, diiaconii oraşului la bisărica curţii şi după ce-i băga diminiaţa în bisărică, pune chiuhodari la uşă şi nu lăsa nici pe unul să iasă afară, puindu-le un preot ce ave măriia-sa învăţat la carte grecească şi rumoniască, de să sue în anvona de cetie după cum să cadi a şti fieştecari preot orînduiala bisăricii şi a botezului şi a ispovedanii. De care foarte să spăriesă preuţii şi care nu pre ştie cartesă apuca de învăţa al doile carte, <415v>, măcar că didesă mari poroncă mitropolitului şi episcopilor că cercetezi pre cei ce vor să să preuţască sau să să diiaconească şi aşa să de darul preuţiii şi al diiaconiii. 
      Au mai scornit că nu trebui boerii să aibă vecini prin satele lor, dînd ştire pe la toate ţinuturile undi va fi vecin să vii la Eşi, ca să să dizbată de vecinătate, poroncind şi boerilor celor ce au vecini şi sineturi pentru vecini, să vie, căci este ca să să caute această pricină cu divanuri. Şi aşa, strîngîndu-să vecinătate de petutindine la divan, cu o mari  obrăznicii, căci îi făcusă Costntin-vodă de nu băga pe nime în samă, viind şi boerime de pe afară, cei ce ave vecini. Cari, [38] după ce s-au strînsu cu toţii, s-au rînduit ca să facă maro săbor în mănăstire Triisfetitele. Şi aşa, mergînd domnul cu toţi boerii acolo, au început a faci mari cercetări de cînd sînt vecini şi de la cini i-au cumpărat şi în cît i-au cumpărat. Atunce au răspuns toţi boerii, zicînd: ,,Noi nu i-am cumpărat, ce i-am găsit vecini de la moşi-strămoşii noştri şi stăpînim şi noi. Iar a-i vindi, nu putem să-i vindem, ce-i punem cîte la o slujbă a casăi de ne dau agiutori.” 
      Atunce au poruncit vodă cu mari hotărîri să nu mai fie vecini de aice înainte, numai, pentru că şăd prin satele boereşti şi să hrănesc pe moşiele lor, să lucrezi cîte 24 de zile într-un an boerilor, vara şi iarna, ia să de cîte 2 lei de fieştecari casă şi să lucrez cîte 12 zile pe an, vara şi iarna. Şi hotărînd într-acest chip, s-au mulţămit şi boerii, învăţind domnul ca să de vecinilor şi cîte o ţidulă domniască cu pecete gospod, arătînd că de aice încoaci să nu să mai numască vecini şi să aibă a sluji acele zile de mai sus pomenite, dînd pe acele ţidule 1 leu lui trete logofăt şi <416r> cîteva parale scriitoriului. 
      Într-aciastă domnii a lui Costntin-vodă mari săcită au fost de vară, cît să spăriesă lăcuitorii. La cari, văzînd şi domnul, au poroncit ca să să facă litanii pe la toate bisăricile. Şi de multe ori strînge icoanile de pe la toate bisăricile, scoţind şi sfintele moaşti a Prapadoamnii Paraschivii, mergînd mitropolitul şi cu toţi vlădicii şi preuţii şi domnul cu toată boerime şi [39] slijitorii, strîngîndu-să cu toţii la un loc, în grădina ce mari de supt curţile domneşti, făcînd agheazmă, cetind moliftele cele de ploai, trimeţind toţi zapciii de strînge norodul, bărbaţi, femei, copii, fete, de le aducie ca să asculte rugile. De noroc era acest domnu, că cu toate rugile ce făce, milostivul Dumnedzău au tremes ploai pre multă, cît să făcusă toate bucatele, cît socote oamenii că n-or găsi loc să le pui. 
      Iar cînd au fost la mijlocul verii, sau din păcatele norodului, sau din nenorocire domnului, au tremes Dumnedzău urgie sa asupra aceştii ţări, lăcuste, de au umplut ţara pin toate ţinuturile, istovind tot. Pe unde să pune, [să] rămîne locul negru, ca cînd n-ar fi fost sămănat nimică niciodată, sau grîe de era, sau vii sau mălai, sau păpuşoi, sau păduri, de era înfrunzită, niagră rămînie, păre că-i uscată. Şi au ţinut cîţva ani, măcar că începusă încă din domnie frăţini-său, lui Ion-vodă, dar nu era atîta, nici să lăţisă piste tot locul ca la mărie-sa, căci într-o zi s-au pornit pin Eşi şi de mulţime lor, soarile nu să vide. De cari, poroncind domnul la toate mănăstirile ca să facă rugă şi să tragă toate clopotile cele mari, ca doar s-or spărie să fugă, iar în zadar s-au ostinit, căci era urgie lui Dumnedzău. 
      Şi în puţină vreme s-au făcut o mari scumpete, cît agiunsăsi demirlie de ordzu un leu. Şi de multe locuri neavînd oamenii ce mînca, usca oameni coji de copaci <416v> şi le chisa, făcîndu-le făină, le mesteca cîte cu puţină făină [40] şi le făce mălai şi mînca. Pe alte locuri strînge ghindă şi iarăş asămine făce. Cari nu putem arăta ce nevoi era de foamete. La cari, mi s-au tîmplat şi mii de am văzut cu ochii în cîteva sate la ţinutul Botoşănilor, fiind eu orînduit cu slujbă boerească iarna, feţile lor semăna a fi ferte şi nu pute grăi de slabi, cari, agiungînd în primăvară, toţiau murit. Am mai văzut şi la Cernăuţi, într-un sat la casa preutului, în postul mari descălecînd acolo pentru prînzitul, bucate de săc ni-au găsit, iar în loc de pîni ni-au scos mălai de ghindă şi am mîncat cîte o bucăţică cu toţii. Şi au ţinut această foamete toată domnie acestui domnu, fiindcă nu lipsă lăcustele din Moldova, căci vara mînca orce să afla şi despe iarnă să îngropa, iar de primăvară ieşie însutiti.
       Tot atunce s-au făcut şi perire soarelui, într-o zi la vreme de bucate şi au ţinut ca doaî ceasuri, cît să făcusă pămîntul şi lume mintrele. Şi într-ace zi iar au trecut lăcuste multe pin Iaşi şi trăge toate clopotile pe la toate mănăstirile. 
      Acest domnu într-această domnie au pus de au făcut peceţi tipărite pe stupi şi pe mascuri şi pe pogoanile de tiutiun, cari lucru n-au fost în pămîntul Moldovii.
       Lîngă alte pomeni, au socotit domnie şi aceasta, ca să rădici femeile cele răle din pămîntul acesta, cari sint făr-de bărbaţi. Şi aşa, dînd poroncă, au strînsu mai bini de 80 de mueri şi le-au închis în Sfete Ghiorghii, la Mitropolie, ţiindu-le multă vreme închisă acolo, de [41] mure de foame, strigînd la dzăplazii bisăricii, oamenii de pe drum să le de milostenii, căci rămăsăs ca vai de dînsele, goale. Pre cari doamna le căuta cîteodată, trimeţindu-le pîni şi lumini, <417r>  ca să nu şadă pi-ntuneric. Şi lîngă această milă le trimete cîte un cantari doaî de in, ca să nu şadă făr-de treabă, găsind eglinge furca, pînă cînd să vor găsi niscaiva oameni ca să le cei; căci aşa hotărîse şi domnul, că de să va găsi ciniva ca să le mărite şi cîte să vor mărita, le vor slobozi. Şi aşa făce, că pe cari le cere şi prime şi ia, pune de le cununa şi apoi o slobodză. 
      În domnie aceasta iar au fost dat împărăţie păşălîcul Hotinului lui Musunzade. Şi aşa au venit pin Iaşi, i-au eşit domnul înainte cu mari alai la Şanta, ducîndu-l de l-au conăcit în casăle de la Frumoasa. Apoi mergînd toţi de să împreuna cu paşa, după obicei, au mersu şi turcii neguţitorii la laji din Eşi. Întrebîndu-i paşa pe fieştecari cîtă vreme ari de cînd şăd în Moldova, au răspunsu fieştecari cîtă vreme au. Atunce au mersu şi boerii de ţară de s-au înpreunat cu paşa, priimindu-i cu mari cinste, puindu-i de au şădzut şi le-au dat cafe, întrebîndu-i cum le este ţara şi de sînt mulţămiţi de domnu au ba. Atunce au răspuns că sînt mulţămiţi, mulţămind preputernicii înpărăţii. Aşijdire i-au întrebat şi de neguţitorii laji de sînt mulţămiţi ce şăd de neguţitoresc aice în ţară, fiind şi domnul de faţă. Atunce au vrut să zică că sint mulţămiţi, iar Costntin-vodă i-au scos mincinoşi [42] înainte paşii, începînd el a spune ce trag beţii săraci den mîna lor şi neguţitorii creştini, arătînd una cîte una, că şi miriii pricinueşti mari păgubiri fiindcă nu poate lua bani de pe la raeli din pricina lor. Şi mistuesc şi bucatele raelelor pin bucatele lor şi ucid pe neguţitorii de loc. Şi mîntuesc săraci cu dobînda, că ieu cîte 4 parale de leu pe lună, lepădîndu-le bani cu sila pin sate. Şi eu muerile şi fetele săracilor cu sila, de <417v> umblă cu eli şi pe bărbaţii lor îi gonesc cu sabiele şi altele multe. Cari, auzindu-le paşa, foarte s-au turburat, zicînd domnului şi boerilor să facă jalobă la Poartă şi va agiuta şi el. Şi după aceasta, dăruid vodă pe paşă şi pe toţi a lui, au purces la Hotin, petrecîndu-l domnul cu mari alai şi cu boerii. La cari, întorcîndu-să domnul la curte, au făcut marii sfat cu toţi boerii pentru cîte i-au îndemnat paşa. 
      Şi au găsit cu cale ca să facă ardzu de la toată ţara cătră înpăratu, arătînd toate faptele ladzălor pre amăruntul. La cari sta şi domnul singur să le vie de hac, căci mai cuprinsăsă toată Moldova, întemieţi cu casă şi cu bucate peste samă de multe şi stupi şi arături şi fîneţă, cari nu le putem arăta cu scrisul. Şi făcînd ardzul cu iscăliturile tuturor episcopilor şi a boerilor şi a mazililor, puindu-şi toţi şi peceţile sale, scriind jaloba şi moldovineşti şi turceşti, scriind pricina pre largu şi capichehaelilor, arătîndu-le să ste [cu] capul la această pricină. Şi cîtă cheltuială a fi, să margă, silind ca să scoată hatihumaiun de la înpăratu, făcîndu-să tainu Ali-paşe Hechimmolu, cari [43] să afla la Babada, fiind vechi prietin lui Costandin-vodă încă din zilele lui Neculai-vodă, tatul măriii-sale. Şi aşe stînd  capichehaelile cu capul şi cu mari cheltuială la Poartă, arătînd jaloba la însuşi înpăratu, înţălegînd şi din scrisorile paşii de Hotin, îndată au poroncit de li s-au făcut un hatihumaiun, scriind ca nicidecum turcu laz, cu şidere, cu bucate, să nu afle într-acest pămînt al Moldovii, scriind ferman la Ali-paşe Hechimzade, ca să pui tot chipul de silinţă să scoată pe laji şi nici bucate şi nici casă să nu lase lajilor în Moldova. Şi aşa, isprăvindu-să aceste toate de la Poartă, le-au trimis capichehaelile la Costandin-vodă în Moldova. <418r> Şi îndată cum le-au vădzut aceste, au gătit mari peşcheşuri şi pe un boeri a măriii-sale, Antiohi Carage, învăţîndu-l şi din gură ca să meargă la Babada, să arăte poroncile înpărăteşti paşii, lui Hechemzade, spuindu-i că să roagă domnu şi toată raiaoa înpăratului pentru aceste poronci înpărăteşti, ca să pui tot chipul de silinţă, să-i mîntuiască din mînule lajilor. Şi mergînd, au închinat peşchişurile pe obicei, dînd şi poroncile înpărăteşti, aşijdere şi cele de la domnu scrise, la cari nu puţină rugăminte era. Atunce făr-de nemică dzăbavă au pus şi au scos sureturi de pe poroncile înpărăteşti, scriind şi din parte paşii la fieşticari casaba, arătînd cătră toţi lajii cum este poronca înpărătiască, să iasă din Moldova cu toate ale lor, spuindu-le că l-au orînduit pe însuşi mărie-sa la această treabă, trimeţind şi suret înpărătesc de l-au citit prin toate casabalele, scriindu-le şi el [44] cu vade, păr-la vade niciunul să nu rămîi. Scriind pe de altă parte lui Costandin-vodă, mulţămindă-i pentru daruri, învăţind şi din gura pe boeriul mării-sale, Antiohi Caragea, în ce chip să urmezi domnul la toate, trimeţindu-i şi 40 de dilibaşi, tot aleşi boşnegi, cri mare dragoste era ai privi ciniva cu tot tacîmul lor, făcîndu-i teslim lui Carage, zicîndu-le paşa din gură: ,,La toate ce va poronci domnul să urmaţi!”  Şi leafa lor şi tainu de la domnu să-l ştie şi făcînd slujba, şi cu daruri îi va dărui. Numai hatîr la această slujbă nu încape, că-i mari poroncă înpărătiască şi pe cari îl va simţi că au făcut cît de puţin hatîr, cu capul va da samă. Şi mergînd delibaşii la Iaşi, i-au primit domnul cu cinste, făcîndu-le şi leafă şi tain, cu toate că era o scumpeti mare, ales pemtru hrana cailor, căci şi caii domneşti în loc de ordzu mînca <418v> tărîţă, iar acestora le găsisă ordzu de agiunsu, dîndu-le şi cîte un bacşiş de cheltuială pentru bună venire. 
      Şi înplinindu-să vadiaua cari pusăsă lajilor, trimeţind de au luat toate casăle lajilor înscris, au orînduit cu al doile poroncă ce vinisă de la Alil-paşa, trimeţind şi un bumbaşir al său ca să umble înpreună cu Carage cu toţi dilibaşii, învăţind întîiaşi dată să margă la tîrgul Vasluiului şi să nu mai întrebi a cui sint casăle şi de au ceva într-însile, ce numai foc să le de, să ardă păr-în pămînt, cu orice va fi în ele. Şi pe cîţi laji ori prindi, să-i trimată la Eşi, [45] fiindcă le să dădesă peşlii şi arnăuţii di-agiunsu şi bucatele lor să le facă areciu să le vîndză după preţul ce vor găsi acolo. Şi de acolo, la Bîrlad, şi la Puţăni, şi la Focşăni, şi la Agiud, şi la Tecuci, şi la Gălaţi. Iar lajii, auzind că vin delibaşii şi cu bunbaşir, fuge cini încotro pute, dar şi ei după poroncă urma, că numai întreba ce-i pricina, numai îndată da foc casălor, de arde păr-în pămînt. Şi ce găsă pen casă, jăcue, şi bucatele cu cît găsă, le vinde şi din laji, pre cari îi prinde, îl trimite domnului. Iar ei au umblat toate casabalile ce au zis, de au făcut casăle lajilor pămînt. 
      Costandin-vodă pe de altă parte au răpedzit boeri de-a măriii-sale cu beşlii, cu arnăuţi, pe alţii în sus, pe alţii la munte, pe alţii la Trutuş, la Bacău, la Roman, la Piatră, la Neamţu, la Suceavă, la Cîmpul Lungu, la Tîrgul Siretului, scriind şi la beşlege să margă înpreună pin toate tîrgurile şi să nu lasă o casă întreagă. Şi aşa au urmat şi aceste, urmînd şi cei de la Hîrlău, de la Cernăuţi, de la Dorohoi, măcar că auzind ei de cele ce fac oamenii paşii, nu mai aştepta ca să-i găsască, ce au trecut <419r> cu totu în raiaoa Hotinului. Ce le rămăsasă numai casăle, cari după poroncă le-au răsipit de n-au rămas niciuna, poroncind domnu de au făcut hanuri pin toate tîrgurile, ca să fie pentru conăcitu neguţitorilor şi a turcilor musafiri trecători, iar nu ca să mai conăcească pin casăle cu [46] mueri ca mai înainte. Şi foarte frumos au curăţit aceste ţinuturi.  
      Iar mărie-sa scrisăsi lăcuitorilor, oricini vor fi avut pagubă de laji, să să scoale ca să să judeci aice, căci de aceia îi ţini mărie-sa în pazi, avînd şi un ortaceauş de-i ţine în Eşi. Şi năvălind ţara la Eşi de să judeca cu ei, îi da domnul platnici, strigînd asupra lor cu mari pornitură, puind de-i duce la casăle de beilic, la ceauş, puindu-i în feră păr-a dao-za şi dao-za iar îi aduce. Ei alt nu răspunde făr-decît zice: ,,De au făcut cuiva rău Suliman, iar Ali ce-i vinovat?” La aceasta, le zice Costandin-vodă: ,,Voi aţi fost capite la aceste tîrguri şi voi i-aţi adus aice de la locurile lor şi de la voi voi să înplinesc toată paguba săracilor!” Şi iar striga să-i ducă să-i pui în feră. Aceasta au ţinut cîteva zile, pîn-s-au supărat şi lor şi au început a plăti şi pe urmă să margă ei, ei să-şi e de la dînşii. Şi atît îi adusăsă pe laji, cît îi prinde friguri cînd striga Costandin-vodă la dînşii. Şi nu numai de mărie-sa să teme, ce şi de oamenii măriii-sale, ales de Antiohi Carage, căci nu le da obraz nicidecum, nici să şadă gios înainte lui nu-i pune şi să răste asupra lor, ca cînd n-ar fi fost turci, ce să ruga cu: ,,aman boeri!” Cari nu cred că a fi mai fost al-dată. 
      Aceşti  laji ce am pomenit mai sus s-au tras toţi spre Tomarova, la Ismail şi la Chilie, iar o samă s-au [47] dus la Lăpuşna, la Fălcii şi al Orhei, la Soroca, fiindcă pe cei ce şide într-acele părţi <419v> încă nu-i supărasă, findcă nu ţine casă mari, ce numai cîşlile şi vine şi să duce la Benderi, la Hotin. Iar parte din sus, s-au tras toţi în raioa Hotinului, iar cei mau mulţi s-au srînsu la Huşi. Zic să fi fost ca la 2800 de turci cu gînd ca acela ca de va mergi cineva să-i superi, să să bată cu ei. 
      Iar delibaşii şi cu bumbaşirul, întorcîndus-ă la Eşi, şi-au luat leafa lor şi tainu le s-au dat deplin, dăruindu-i domnu cu postaji şi cu alte daruri şi mulţămindu-le şi de slujbă ce-au făcut, dîndu-le voi ca să margă la paşa. Iar cînd vor fi trebuincioşi, va scriii mărie-sa de-i va aduci, trimeţind de al doile şi paşii peşchiş, făcîndu-i şi căzuta mulţămită.
       Iarăşi cu Carage, cari nu întreba cu cîtă frică merge, că-l păzie lajii din toate părţile ca să-l omoară. Ele! Dumnedzău l-au ferit, spuind paşii că s-au scos din toate tîrgurile cele mari şi toate casăle s-au răsipit, arătînd că au rămas la o margini, arătînd ţinturile care am pomenit mai sus, găsind cu cale şi paşa ca să-i lase pi-ncet, că să vor duci ei singuri şi de-acolo, pi-ncet îşi vor vindi bucatele. Şi aşa au mai slăbit treaba domnul, măcar că pin boerii ispravnici tot nu-i lăsa în paci.  
      Pe această vreme au socotit şi mărie-sa ca să facă cuscrii cu Mihai Racoviţi, să de pe fiica măriii-sale, domniţa Smăranda, după beizade Ioniţi, al doile fecior a lui Mihai-vodă, şi să lipsască zavistie dintre ei. La cari, scrind la Ţarigrad, făcîndu-să şi itlacu lui Mihai-vodă, căci era la surgunluc la Mitelin, au [48] primit amîndoaî părţile, rămîind ca să vie beidzăde la Eşi să facă nunta. Cari, gătindu-să de toate cele trebuincioasă beidzăde de nuntă agiutorindu-l şi capichehaelile, au <420r>  purces la Moldova, luînd şi cîţva boernaşi de a bătrînului cu mărie-sa. Iar Costandin-vodă s-au apucat de mari gătiri a nunţii.  Ce apropiindu-să de Iaşi beizade, i-au times alai domnec cu multe podoabe şi boeri, de i-au adus în Iaşi la curte domniască, conăcindu-l la cămară. Şi a doa-za au început nunta. 
      Iar în Ţarigrad în acea vreme mazilisă pre vizirul şi l-au făcut vizir pe Abdula-paşa. La cari agiungînd oamenii lui Mihai-vodă cu daruri şi cu rugăminte ca să-l miluiască cu domnie Moldovii pe fiiul lui Mihai-vodă cel mai mari, Costandin-beizăde, şi aşa i-au slujit norocul, că i-au dat domnie Moldovii, făcînd capichehaelile iar pe a tătîni-său cei vchi: pe Manole spatar, pe Stăvărache cel bătrîn, pe Arăpache Vlasto, pe Andiohi Genetul. Şi îndată au scris la Moldova, trimeţind un boernaş şi pe Fotache, mai pe urmă orînduind şi caimacami boeri de ţară. Şi sosind trimesul, au nimerit tocma în zioa în cari s-au cununat beidzade şi era toţila masă. Puţîn ş-au can stricat cheful şi nunta, auzind de mazilie, iar pe urmă, înţălegînd cini au luat domnie, s-au bucurat. 



[49]                          DOMNIE LUI COSTANDIN-VODĂ, 
                      FECIOR LUI MIHAI-VODĂ RACOVIŢI  CEHAN.
                            
      
      După ce au luat Costandin-vodă domnie Moldovii, la let 1749, avgust 20, aşăzîndu-şi capichihaelile, au început a să găti de mergire în ţară, răpezind mai înainte baş căimăcami pe Iordache spatar, feciorul lui Stăvărache. Şi sosind la Iaşi, au conăcit în curte domniască, la cămară, păzind trebile cu mari tării şi nebăgătură în samă, pînă şi ciuhodari cu bărăţi îşi făcusă. Cari acest lucru altă dată n-au mai fost ca să facă alt boer, făr-de domnie <420v> şi beizădele, mîndrie piste samă, cari nu să poate arăta, socotind că el este în lume şi nu altu!
      Costandin-vodă Mavrocordat au lăsat mari pomeniri cu scosul lagilor din ţară. Ce fiindcă au domnit numai 20 de luni, n-au apucat ca să isprăvască deplin, căci i-au venit mazilie. Şi aşă s-au gătit de s-au dus la Ţarigrad, luînd şi pe gineri-său înpreună. 
      Iar spătariul Iordache Stăvărache au scos văcăritul, măcar că apucasă mulţi bani cu desătină. Mai pe urmă au scos şi goştina întriită, iar acu iar au găsit-o de au scos-o la medean. 
      Iar după ce s-au apropiet domnie la Gălaţi, i-au eşit cîtăva boerime înainte domnului. La cari şi mărie-sa s-au arătat pre straşnic, grăind cu boerii pre turburat. Ce, la dechemvri în 6 zile, au întrat în Eşi. Eşindu-i [50] boerii înainte, după obicei, l-au dus întîi la Sfete Neculai de i-au cetit molitfa domniii mitropolitul Nechifor. Mai pe urmă au mersu la curte,cetind fermanu înpărătesc, înbrăcînd pe boeri cu căftani şi pe divan-efendi şi pe spatarul Iordache Stăvărache cu blană. 
      A dao-za au chemat de au dat boerii, făcînd pe Iordache Cantacuzino vel-logofăt, pe Costache Razu vornicu de Ţara de Gios, pe Bogdan vornic de Ţara de Sus, pe Toader Pălade hatman, pe Radul Racoviţi vister, pe Aristarhu vel-spatar, pe Iordache Genetul vel-postelnic, pe Dumitraşcu Calmăşu vel-ban, pe Ioan Todiraşcu vel-paharnic, pe Ioniţii Cantacuzino cămăraş mari, pe Lupul Crupenschi stolnic mari, pe Iordache Manu vel-agă, pe Lăscărache Genetu vel-comis şi pe Leinţu franţuju, slugeri mari şi celelante boerii, fieşticari după obiceiul şi orînduelile lor.
      Şi isprăvind boeriile <421r> şi isprăvniciile, îndată au făcut mari sfat cu toată boerime, arătînd datoriele Ţarigradului cum că le cer bani. Atunce au găsit toţi cu cale ca să scoată văcăritul cîte 1 pol leu di vită, bani vechi şi răsură 4 parale de vită. Cari mai pe urmă, scoţind şi adăoşag cîte 20 parale, bani vechi, de vită, s-au făcut 92 de parale de vită, scoţind ciferturile de agiunsu, încă şi îndoite, vînzind şi alte slujbe: ocnă, vămi, murtasepii şi de vară iar coniţă cîte 1 leu ban vechi şi pe urmă şi adaoşag, cîte 20 parale, iar bani vechi cari făce 70 parale de vită. Cari săracilor nu le păre bini, că le era greu, căci nu înceta birurile şi tot mari. [51]  
      Tot pe aceste vreme turcii laji cari rămăsăsă nescoşi din ţinuturile di piste Prut, văzind alt domnu nou la Moldova, cari nu mai stătus aldată, au început a să făli cătră săraci, zicînd că ei au stătut de i-au mazilit pe Costandin-vodă Mavrocordat pentru că-i supăra pre ei şi pri-ncet să tinde. La cari, văzind şi cei ce să afla în raiaoa Hotinului, au început a-şi scoate bucatele în Moldova pe Hîrlău şi pe Dorohoi şi la Botoşăni. Cari aceste toate simţindu-le boerii, spuindu-le domnului pre amăruntul, arătînd cu cît necaz şi cheltuială s-au căutat această poroncă şi ,,trebui ca să nu lăsăm în slab, că iar să va umple ţara de ei.” Aceste auzindu-le domnul, au început a scrie la Ţarigrad capichihaelilor, arătînd ca să cei de la înpărăţii pe iniceri-agasi de Hotin bunbaşir, auzind domnul că-i pre cheşchinu arnăut. Şi aşa l-au cerut şi l-au rînduit cu mari poroncă şi străşnicii, dîndu-i-să lui Casîm-aga, iniceri-agasi de Hotin, mari poroncă ca să umble prin toată Moldova şi, după poronca înpărătiască, să nu lasă pui de laz, nici bucate, nici nemică a lor. Atunce domnul au tremes fermanurile cele înpărăteşti la Casim-aga, scriindu-i şi mărie-sa, tremeţindu-i cîteva peşchişuri, <421v> făcînd răspunsul domnului că-i mulţămeşti întîi de daruri şi al doile, să nu poarte grijă, că va urma la toate poroncile înpărăteşti. Ce, fiindcă era mulţime de laji strînşi la Hotin, au mijlocit iniceri-agasi de s-au prinsu inicerii de Hotin cu lajii ce era acolo. Şi aşa au început a să tăe! Cari nu puţină tăeri s-au făcut în laji, cît să apucasă inicerii ca [52] să nu lasă picior de laz. Şi cîţi au rămas de nu s-au omorît, au fugit toţi în Moldova. Şi îndată Casim-aga au încălecat, după poroncă, şi au purces în Moldova după dînşii, intrînd în ţinutul Dorohoiului. Şi pre undi găsie laz, îl prinde şi îl pune în feră pîn-îi mărturisie şi pe ceilanţi. Şi apoi le lua tot ce ave, vinzindu-le bucatele în dar. Mai pre urmă îi şi omorîe. Şi aşa au trecut şi la Botoşăni şi la Hîrlău, dînd mari strînsori şi mazililor şi boerilor de loc ca să arate fieşticari de-au ascunsu vite de a lajilor, puind la bătai pe văcarii lajilor ca să spui undi au lajii bucate ascunsă şi le mărturisie. Şi aşa, isprăvind acele trii ţinuturi, au venit la Eşi Casim-aga de s-au înpreunat cu domnul, cărue mari prieteşug i-au arătat domnul şi el aşijdere, trăgînd şi un at domnului peşchiş. Aşijdere şi domnul multe daruri i-au trimes şăzînd cîteva vreme de au vorbit cu domnul pentru cîşlile de piste Prut a benderlielelor şi pentru lajii ce şide în Huşi cu şidere, căci să stînsăsi pre mulţi, dîndu-le îndămînă şi locul.
       Pe această vreme, trimeţind pre Lupul stolnicu cu aşădzare banilor la trii ţinuturi: Orheiul, Lăpuşna şi Soroca, avînd poroncă de la domnu ca să calce odăile turceşti şi pe văcarii turcilor să-i pui pe toţi la bir, ce, umblînd oamenii Lupului pe la odăile turceşti aduce pe văcari la Lupul, cărora le făce mari silă să primască <422r> să le pui bani. Iar ei, avînd mari rădzămari în stăpînii lor, nu să supune, încă sta şi înpotrivă. Cari, pe unii ca aceia, îi pune Lupul la fălangă, de-i făce de prime bani fără de voe lor. Şi pe multe locuri pune de răsipe odăile şi pe văcari îi pune la bir cu satu. La [53] cari, mergînd şi văcarii şi jăluindu-să la stăpînii lor, benderlii, sudue şi să lăuda că vor omorî pe Lupul undi îl vor găsi. Cari, la ce de pe urmă    s-au învitat vreo 60 de benderlii şi s-au înarmat, purcegînd undi vor găsi pe Lupul să facă bucăţi. Şi aşa, aflîndu-să Lupul la un sat singur, căci îşi trimesăsă oamenii pin sate cu trebi, încă şi el era gata a merge la alt sat şi cînd s-au suit în rădvan, iată au sosit şi turcii acole. Cari, poţi socoti cîtă frică au tras, că-l sudue de la ochi şi-i băga sabiele şi puşcile în ochi, zicîndu-i că-i vor be singele. Luîndu-l aşa cu rădvanul, l-au dus la benderi, cale de 18 ceasuri, zicînd pe drum ei înde ei că vor da 500 de lei celui ce va da întîi în el. Dar l-au ferit Dumnedzău, că n-au îndrăznit nici unul să de într-însul. Iar sărdariul Măzdărache îndată au răpezit la Eşi de au dat ştire domnului şi domnul îndată au scris la El-agasi de benderi şi la paşa şi la cadiu, scriind şi Casim-aga, trimeţindu-le şi daruri, poftindu-i pentru Lupul ca să-l mîntuiască. Pe cari scoţindu-i la giudecată cu Lupul, după fermanu înpărătesc, i-au biruit Lupul şi mîntuindu-să, s-au dus la Iaşi. 
      În domnie aceasta, fiindcă grecii să apucasă de mari înfruntari boerilor păminteni, cercînd lucruri trecute, vechi, de la alţi domni, cari unile ca aceste nu le pute  suferi boerii, ca să nu să facă obicei ca acesta       într-această ţară, au început boerii a le puni la cale, zicînd: ,,Trebui pre greci să-i gonim de aice, căci n-au gînd bun nici asupra noastră, nici asupra săracilor [54] şi vor să ni dizbrace făr-de voe noastră <422v>. Atunce au găsit toţi că aşă va să fie şi vorovindu-să,  au pus la cale ca să facă acest lucru cu o bună socotială, să nu priceapă nime. Şi agiungîndu-să cu ispravnicii de la ţinuturi, i-au învăţat ca să scrie la domnu şi la vistiernicu cel mari să cei scădzămînt ţinuturilor, arătînd că vin satele de cer scăderi şi de nu le va faci cîte oarece, să vor spargi satele şi ,,atunce vom păgubi mai mult.” Şi găsind domnul cu cale, au poroncit ca să le facă. Şi făcînd şi astăz şi mîni la toate ţinuturile, au găsit rămaşi cînd s-au trezit ei, 15.000 de lei la tot cifertul la cari, scoţind şi rădicăturile boerilor dintr-această somă, nu rămăsăsă nemică. Atunce văzind ministrii greci una ca aceasta să miră ce vor faci, ales spatarul Manoli, socru lui Stăvărache. Au mersu de au arătat domnului la ce stari au rămas cifertul Moldovii şi ispravnicii încă tot cer scădzămînt, zicînd cu ce vor urni havalelile acestui loc? Domnul încă au chemat pre boeri şi le-au arătat, zicîndu-le ca să să aduni la un loc cu toţii şi să găsească leac să adaogă cifertu. Au primit boerii cuvîntul domnului, şi strîngîndu-să în doaî-trii rînduri la un loc cu toţii, fiind de faţă şi ministrii, au zis multe feliuri de vorbe fieşticari. Iar ce de pe urmă au găsit cu cale să margă boeri mari pe la toate ţinuturile şi să umble prin toate satele să le pui bani noi, galbeni la fieşticari sat, după stari şi putinţa lor, undi a fi de încărcat, să încarce şi undi a fi de scădzut, să scazi. Şi acei bani să ste temeiu, pîn la anu să umble, neavînd voi ispravnicii nici să-i adaogă, nici să-i scadă. Acest [55] sfat au plăcut ministrilor greci şi au mersu de au spus domnului, cari i-au plăcut <423r> şi domnului şi au zis: “aşa să fie!” 
      Atunce au stătut des-au orînduit toţi boerii cei mari, afară din logofătul cel mari şi din vistiernicul, fiindcă aceşti doi era în trebile curţii nelipsiţi. Iar celoralanţi încă le-au dat şi cheltuiala drumului, purcegînd fieşticari la ţinutul său, începînd a căuta slujba, după cum să hotărîsă, ca să să audă şi la domnie. Ce, acolo fiind, au începu a-şi trimete unul altue răvăşele şi a-şi puni zi şi soroc ca să să rădice toţi deodată, să fugă la tătari. Nefăcînd nemică zăbavă şi înpreunîndu-să cîte 4, cîte 5 boeri la un loc, au început a trece Prutul. 
      Pe ace vreme au cerut şi vel-visteriul voi ca să margă vro 15 zile să-şi vadă bucatele şi i s-au dat voi. Cari şi el, înpreunîndu-să cu o samă de boeri, de la Bacău, au fugit la hotarul Ţărîi Ungureşti. Iar domnu şi ministrii greci de aceasta nice o ştiinţă nu ave. Ce fiind ispravnic la ţinutul Eşilor Enăcache căminariul, fratele lui Stăvărache, aflîndu-să în satile de piste Prut, numai ce au vădzut făr-de veste mari calabalîc, rădvani, cămări, oameni mulţi şi îndată au răpezit să vadă ce este. Ce viind trimesul, i-au adus răspunsu că-i vornicu Costache Radzu şi hatmanul Păladi şi spatarul Alistarhu şi stolnicul Lupul şi alţii. Şi îndată au încălecat ispravnicul şi s-au luat după ei şi agiuncîndu-i i-au întrebat undi mergu. Au răspunsu că li s-au supărat aice şi mergu ca să vadă şi pe vecinii lor. Le-au zis: ,,Dar poate-să aceasta?” Răspuns-au boerii că ,,să poate şi de poţi fă şi amintrele.” Şi [56] aşa s-au întorsu, scriind îndată la domnu, făcînd ştire cum s-au întîmplat pricina. Atunce îndată au chemat la curte pe logofătul Iordache Cantacuzino şi pe logoft Sturza de i-au întrebat ce sint aceste. Atunce logofătu Deleanu au spus drept de ci au fugit <423v>  şi cum că au fugit toţi boerii. ,,Ce numai noi amîndoi am rămas, căci am luat veste astăzi, iar de ar fi zăbovit pînă mîni, în iastă sară eram şi noi gata să fugim”, arătînd că ,,de mărie-sa sintem mulţămiţi, iar de ministrii măriii-sale nu sintem mulţămiţi, căci n-apucasă drum bun.” Atunce nu întreba cîte mîhniciune au avut domnul, cînd nu să ştie ce va faci! Aşijdere şi grecii, căci nu era puţin lucru, că eşisă la 40 de boeri mari şi bătrîni, cari era pe atîţia încă şi mai bini tineri, cari trece piste sută. 
      Atunce au răpezit domnul cu mari olac pe afară, pe la casăle boerilor ca să vadă cu adivărat cini şi cini au fugit. Şi înştiinţindu-să domnul şi grecii că n-au rămas nime din cei bătrîni, îndată au chemat domnul pe Ioniţi Păşcanu şi au vorovit multe vorbe în taină, ca să margă la boeri şi să le zică lui Toader Păladi cu jurămînt despre mărie-sa, arătîndu-i că orice va pofti îi va fi pre voi, grăind el şi cu alţii din boeri, cu cari va socoti, scriind domnul şi o carte cătră toţi boerii ca să arăte măriii-sale ce le este păsul şi mărie-sa le va tocmi, măcat că le-ar fi tocmit şi mai înainte, dar nu i-au făcut ştire măriii-sale. Şi aşa au răpezit pă Păşcanu cu mai olac la boeri, la Căuşani, la sultanu, căci acolo să strînsăsi  toţi. Pe de altă parte, Iordache Stăvărche spatarul şi postelnicul Iordache Genetul au plecat cu mari mezil la Ţarigrad, crăpînd doao părechi de telegari păr-în Gălaţi. [57] Iar pe Manoli spatarul şi pe Fotache i-au răpezit la boeri, că doar îi va pute îndupleca cu juruinţă ca să-i întoarcă. Şi mergînd de la Chişinău dincolo, apropiindu-să de Căuşăni şi înţelegînd boerii cei tineri că vin acei doi ministri <424r> greci, s-au înarmat cîţiva, eşindu-le înainte ca să-i oamoară. Ce, norocire lor de nişte slujitori, că le-au dat de ştire ca să să întoarcă, că vin ca să-i ucigă. Şi atunce îndată s-au întorsu înapoi la Chişinău, cu cari s-au întorsu şi Păşcanu cu răspunsu de la boeri la domnu. Atunce l-au bucurat boerii pe domnu puţinel, ales Păladi, că era văr primari domnului. Şi iarăş, făr-de dzăbavă, au mai scris domnu lui Păladi, începînd a scrie şi lui Costache vornicu. Şi înştiinţîndu-să domnul de Enache Kogălniceanu, ce era comis al doile atunce, cum că un frate a lui Păladi, anume Costandin, este la casa lui, în ţinutul Vasliului, au tremes de l-au chemat la Eşi. Şi după ce au venit, au vorbit domnul multe vorbe de taină cu el, la cari l-au tremes şi pe el. Şi aşa, încredinţîndu-i printr-aceşti doi boeri la toate cererile lor, zicîndu-le şi sultanu ca să să întoarcă, căci scrisăsi vodă şi la dînsul, trimeţindu-i şi multe daruri, arătîndu-i că grecii au fost pricina şi mărie-sa n-au ştiut, iar acmu i-au gonit la Ţarigrad. Atunce s-au întorsu boerii înapoi, de cari nu putem scrie cîtă bucurie au avut domnul de venire lor. Şi viind, cu mari dragoste şi cinste i-au primit domnul. 
      Şi îndată au schimbat toate boeriile, făcînd pe Manolache Costache vornic în Ţara de Gios şi pe Radu Racoviţi vornic în Ţara de Sus, pe Costache Razu hatman, pe Toader Păladi [58] vel-vistier şi pe vasile Cilibiu vel-spatar, iar pe Iordache Manu paharnic şi pe Iordache Cantacuzino paharnic şi pe Bălăsache vel-aga şi pe ceilanţi fieşticari după orînduiala lui, după cum au găsit cu cale acei doi boeri de ţară şi la isprăvnicii şi la toate, fiind boeri agiunşi de cap, petrecînd domnul cu mari linişte şi blîndeţi. 
      Acmu iarăşi să vinim la scosul lajilor din ţară, cari am pomenit mai înapoi <424v>  că şăzînd Casim-aga în Iaşi, au gătit pe un ieniceri-efendi a lui, dîndu-i şi suretul fermanului înpărătesc şi l-au tremes întîi la Huşi de au cetit acel suret a fermanului, grăindu-le lajilor şi din gură, întrebîndu-i de vor să să supui fermanului înpărătesc, cerînd răspunsu de la dînşii, iar de sint supuşi fermanului, să aibă atîte zile orînduite, puindu-le soroc să să rădici cu bucatele lor. Atunce le-au căutat a primi, cerîndu-le şi scrisoari de la mîna lor, cari au primit şi au dat. Şi de acole au trecut Prutul în ceia parte şi au mersu la tîrgul Lăpuşnii, făcînd şi acolo asămine şi de acolo la Chişinău şi la Soroca şi alte tîrguri şi casabale. Cari fiindcă auzisă cum au primit ceialanţi, le-au căutat şi lor a primi, dînd toţi scrisori cu vadele la mîna lui iniceri-efendi, fiindcă ştie şi auzisă cini este Casim-aga, iniceri-agasi de Hotin, şi cum că nu şugueşti, ce-i omoară şi le ia tot ce au. Şi aşa, şăzînd Casim-aga în Iaşi păr-la soroacele lor, ca să vadă de ce să vor apuca, au început a veni veste la domnu de la ispravnici, arătînd că-ş rădică bucatele şi să duc. Cari păr-la soroc s-au rădicat toţi, poroncind domnul de au [59] arsu odăile şi bordeile lor, ca să nu mai rămîi cuibu de a lor pe acole. Atunce, dăruind domnul pe iniceri-agasi după cum să cadi,    s-au rădicat şi s-au dus la sărhatul lui, la Hotinu, curăţindu-să ţara ca de o mari rîe ce ave, mulţămind toţi lui Dumnedzău că i-au mîntuit de laji, domnind domnul cu mari linişti, cu grele dări pe săraci.
       În anul al doile a domniii-sale, au trecut şi un paşă cu 3 tuiuri, anume Numan-paşa, cari vine de la Salonicu, mergînd la Hotin. Şi pentru să nu vii în Eşi, au pus <425r> domnul tot chipul de silinţă de l-au trecut pe Prut, făcînd mari cheltuială cu trecire lui, fiind om mari, ţiind şi sultană, avînd mari tacîm cu el şi mulţime de oameni, trăgînd mari supărări lăcuitorii cu trecire acestui paşă, atît săracii cît şi boerii. Fiindcă la un conac s-au fost tulburat chihaiao paşii că nu să află gheaţă şi fiind banu cel mari Dumitraşcu Călmaşu şi el orînduit cu alţii şi prelejindu-să acole de faţă, au pus de l-au bătut, cari nu puţină necinste i-au făcut. De cari auzind domnul, îndată l-au rădicat de la ace slujbă, orînduind pe hatmanu Costache de au purtat de grijă la toate conacile, pîn-ce l-au trecut piste hotar, înbrăcîndu-l paşa cu blană şi deosăbit chereche noaî, rămîind mulţămit de el. 
      În zilile acestui domnu au fost mari bişug în toate şi eftinătate, dar şi dări multe pe ţară, văcărituri mari, şferturi îndoite şi altele. Lăcustele, cu mila lui Dumnedzău, au perit. Dar, cu toate nevoile ce era, să afla toţi voioşi şi-şi plăte dările lor. 
[60]   În al triele an a aceştii domnii, la luare mucarelului, s-au orînduit pe Andiohi capichihae de au venit cu mucarelul măriii-sale, eşind domnul la Tîrguşor, puind saivan, întrînd cu mari alai în Eşi, îmbrăcînd pe Andiohi Genetul cu blană de sobol. A dao zi l-au boerit, făcîndu-l vel-postelnic, în locul frăţini-său, lui Iordache. 
      Iar cînd au fost al patrăle an, 1753, ghenar 1, s-au săvîrşit mărie-sa doamn Sultana, fiind bolnavă încă de cu vară, zicînd că este gre, ce au fost eofracsi, cari, n-au putut pricepi doftorii. Ce, a dao zi, cu mari jale au rădicat boerii cei mari oasăle, cu mari adunari de vlădici şi egumeni, preuţi, gloate fără de număr, mergînd şi domnul cu <425v> toate gloatele pe gios pînă la mănăstire Golîi, făcînd mari obidnuire domnul pentru doamnă. La cari cetind oasăle cu mari cîntări şi înpărţîri de bani la săraci şi la tot norodul ce să afla acolo, u îngropat-o acole denainte Precistii. De acole au luat boerii cu toţii pe domnu şi l-au dus la curte, mîngîindu-l cu multe cuvinte dulci şi blîndi, puind domnul strai cernite şi toată curte măriii-sale, rămîind mari jale în toată curte.
       Iar după aceasta n-au trecut multă vreme la mijloc şi au arsu şi vama domniască, arzînd multă marfă domniască şi neguţitoriască şi a vameşului celui meri, Lefteri.
       Şi iarăş după aceasta, la martie 9 zile, iarăş s-au tîmplat un foc dispre Rîpa Piviţoaii, la o casă proastă. Şi tîmplîndu-să o furtună mari, au sărit focul la feredeu cel mari, iar pe o casă proastă; şi de acolo [61] au sărit pe uliţa boerilor, la grajdiul dumisale Alistarhu spatar; şi de acole au luat uliţa de-a rîndul spre curte domniască, agiungînd la hazne. De acole au sărit pe Sfete Neculai şi de la Sfete Neculai au sărit în patru locuri pe curte domniască: pe casăle de la harim, pe casăle cele nalte de la cămară, cucinii, pe ceasornicu de pe poartă, pe bisărica ce mari domniască, de au arsu tote aceste într-un ceas, cît nu ştie nici unii a curţii ce să facă, atît oamenii cît şi domnul, arzind multe lucruri a tuturor şi a domnului. Cari nu să poate pomeni ce urgie lui Dumnedzău au venit  într-un ceas,mergînd focul pîn pi iaz, arzind şi iarba în grădina ce mari domniască şi cîteva casă proaste de pe iaz.
       La cari neavînd domnul undi şide, au mersu de au şădzut în casăle surorii măriii-sale, domniţii Rucsndrii, de lîngă hazne, pîn-au făcut curţile. Şi îndată au făcut orînduială de <426r> cît lemnu trebue ca să facă curte la loc, făcînd mai mari asupra aceştii trebi pe Lăscărache Genetul vel-comis, cu toată taifaoa grajdiului gospod. Şi îndată cum au trecut postul cel mari, s-au şi apucat de lucru casălor despre lalamlîc, lăsind harimul mai în urmă, înpărţind zapci la toate trebile. Cari şi eu am fost orînduit asupra acopirămîntului bisăricii cei mari, de am acoperit-o după cum să vedi      pînă astăzi. 
      Aice ne vini rîndul de a pomeni o tîmplari ce s-au tîmplat lui spatar Stăvărache celui vestit. Că îmtîmplîndu-să în Ţarigrad o jalobă din Ţara Romîniască pentru cîţiva greci că sînt spărgători acestor doaî ţări, la cari, pe lîngă alţi greci ce-au fost arătat [62] neprietinii lor, ar fi arătat că ar fi şi el unul dintr-acei spărgători acesor ţări. La cari, înpărăţi, sultan Mahmut, îndată au poroncit să-i facă surgun pe toţi la un ostrov ce să chiamă Tenodo. Şi pre ceialanţi i-au prinsu pe toţi, adică pe hatmanu Mihalopu, pe spatar Neculache Rusăt şi pe alţii. Iar Stăvărache, aflîndu-să în Moldova, nu l-au găsit deodată. Ce îndată au răpedzit Poarta un olac, cu ferman înpărătesc cu ferman cu tătar, la un capigi baş, ce să afla la Iaşi cu alte trebi, ca să-l prindză şi cu bună pazi să-l trimată undi era şi ceialanţi. Şi sosind tătarul la Iaşi, au mărsu drept la casăle capigii-başii de au dat cărţile. La cari, domnul şi boerii greci ce ave, neştiind ce este pricina, umblat-au cu tot chipul de silinţă ca să afle într-ace sară ce este venire acelui tătarşi nu s-au putut ca [să] să afle. 
      Ce, Stăvărache, fiindcă şide la Frumoasa cu şidere atunce şi fiind şi tină şi înnoptînd ca să afle, au rămas în Eşi într-ace noapte, de au dormit la cumnatul său, postelnicul Iordache Genetul, <426v> în casăle lui Stavru sulgeriul, lîngă Sfete Neculai. Dar capigi-baş încă au pus, pe de altă parte, de au căutat să vadă undi rămîni. Şi a dao-za, cînd să vărsa zori de zioî, au sosit un ciuhodari a capigi-başii acolo, întrebînd de Stăvărache: ,,Sculatu-s-au?” I-au răspunsu că doarme. Îndată au zis să-l scoale, că-l cheamă capigi-baş. La cari, întrînd sluga să-l scoale, au întrat şi ciuhodariul. Şi sculîndu-l, i-au zis că-l cheamă aga. Şi şădzînd acole [63] într-un scaun ciuhodariul, i-au dat ciubuc şi cafe. Iar Stăvărache, cum s-au sculat din aşternut, numai cu izmenile şi cu camizol şi cu cuşma ce de noapte, i-au dat un ibric cu apă în mînă şi au întrat la umblătoari, acole înainte ciuhodariului, căutînd ciuhodariul cuochii la uşa umblătorii. Iar Stăvărache au încuet uşa umblătorii pe dinlăuntru. Lăsind ibicul, au eşit pe feriastă, aşa disculţi şi s-au dus tocma la casăle hatmanului Costache şi îl sculă din somnu şi căzind la picioarile lui, zicînd: ,,Zilile mele în mîna dumitale sint şi ce ştii fă cu mini!” Atunce i-au răspunsu hatmanu:,,Nu te temi, dacă te-au adus Dumnedzău la mini, nu te voi lăsa.” Şi îndată l-au ascunsu, răpezind de au chemat un mîrzac ce ave musafiri într-o casă la poartă, zicîndu-i: ,,Am un amanet ca să-ţi dau, dar voi să-ţi pui capul şi amanetul din mîni să nu-ţi dai.” Şi îndată au primit, zicîndu-i să fie gata. Şi îndată l-au înbrăcat cu strai slujitoreşti, gătindu-i şi un cal, dîndu-i şi de cheltuială, viind şi mîrzacul gata, cu şasă tătari, făcîndu-să cu Stăvărache şi cu mîrzacul 7. Şi pîn-a nu răsări soarile, au plecat din Eşi. Iar betul giuhodari a capigi-başii, vădzind atîta dzăbavă la umblătoari, au mersu şi au spart uşa.  <427r> La cari au găsit numai ibricul şi îndată cunoscînd că au fugit, s-au dus la capigi-başa, la mormînturile turcilor, că acolo era conăcit, de i-au spus că au fugit. Şi turburîndu-să capigi-baş, îndată au încălecat cu 30 de ciuhodari, la domnul mergînd şi cerînd pe Stăvărache. [64] Răspunzind domnul că nu-l ştie, i-au strigat capigi-başa: ,,Omul tău este!” Iar domnul i-au răspunsu:,,Dacă-l ştiei că-i omul meu, de ci nu me-ai spus mie şi atunce de ar fi lipsit, îţi dam samă de el.” Şi îndată au dat mari poroncă pe la toţi zapciii, numaidecît să-l găsască, trimeţind şi capigi-başa oamenii lui în toate părţile, întrebînd pe fieşticari de el. Atunci nu ştiu cini s-au găsit din prostime şi au spus turcilor că l-au vădzut întrînd în casa hatmanului Costache. Acestea auzindu-le capigi-başa, s-au întorsu de al doile la domnu, spuindu-le domnului. Îndată au chemat pe Costache la curte, apucîndu-l să mărturisască. Cari au arătat casa ca să cerci, dar nu ştie nemică. Şi văzindu-l că să apără tari, l-au lăsat. Iar mîrzacul, pe ace vreme trecusă  Prutul şi încă tăesă funiele podului, ca cini va veni în urma lor, să să dzăbăvască cu trecătoarea. Ce, răpezind şi pe afară ciuhodari şi boernaşi pe toate drumurile, mergînd şi spre Prut, întrebînd de au trecut ciniva, răspuns-au că altă n-au trecut făr-de 7 tătari. Au cunoscut boeriul Andiohi căpitan căci era un baş-ciuhodar a capigi-başii şi s-au întorsu înapoi.  
      Atunce, în Ţarigrad, pîrie boerii de Ţara Romîniască pe domnul lor, Matei vodă, de multe răutăţi ce le făce, la cari îl adusăsi ca să-l maziliască. Ce, înpreunîndu-să capichihaelile <427v> amînduror ţărîlor la un loc, căzind cu rugăminte la Manole Gelepul, capichihaeaoa Moldovii, ca să primască să facă schimbul domnilor, căci de s-or mazîli, sint stinşi de pe faţa pămîntului, fiind [65] domnie lui Matei-vodă noaî, fiindcă nu murisă de mult tatăl-său, Grigori-vodă. Şi după moarte au silit socru-său, Mihalopul, de l-au făcut domnu[l] în locul tătîni-său, lăsind pre frate-său cel mai mari, Scărlat, în urmă. Şi fiindcă dorie Manole spatar de una ca aceasta, îndată au primit, alergînd la Porţi şi unii şi alţii, avînd amîndoaî părţile trebuinţă, dăruind în toate părţile. Fiind toţi ai Porţii prietinii lor, au silit şi au isprăvit, una, ca să lipsască şi gîlceava din Ţara Romîniască, al dolie, ca să nu să stîngă şi capichihaelile. Şi aşa s-au făcut schimbare amîndurora domnilor. Şi în zioa cari fugisă  Stăvărache, au sosit mai în de sară şi domnului veste cum că s-au înbrăcat capichihaelile căftani de Ţara Romîniască. Atunce, nu putem arăta cîtă bucurie au luat domnul şi toată curte măriii-sale, oblicind şi a lui Stăvărache pricină, că au fost poroncă să-l prindă, să-l trimată la surgunluc. Cari şi capigi-başii îi venisă poroncă să rădici pre domnul şi să-l ducă în Ţara Munteniască, aşijdere şi pe Matei-vodă în Moldova. 
      Domnie acestui domnu au fost 3 ani şi 10 luni. Şi după venire veştii de domnie noaî, s-au mutat în curte domniască, căci să isprăvisă tot salamlîcul şi aşternusă frumos. Iar parte harimului au rămas nefăcută. Şi aşa, gătindu-să   de toate ce-i trebue, piste puţini zile au plecat din Iaşi.
      
      
      
      
[66] <428r>
      
       DOMNIE LUI MATEI GHICA-VOEVODĂ. 1753
      
       Viind domnu la Moldova Matei Ghica-vodă, al doile fecior lui Grigori Ghica -vodă, i-au eşit toată boerime înainte, întrînd în Eşi cu mari alai, întîi în Sfete Neculai, de i-au cetit molitfă după obicei, mitropolitul Iacov. Mai pe urmă au mersu şi în curte domniască, la let 1753. Cetind fermanu după obicei, au înbrăcat pe capigi-baş cu ferege şi pe ceialanţi boeri cu căftani, pe fieşticari după orînduiala boeriii lui. 
      Iar a dau zi, strîngîndu-să boerii la curte, au început a-i boeri, făcînd logofăt mari pe Radul Racoviţi, şi pe Ion Bogdan vornic de Ţara de Gios, şi pe Dumitraşcu Păladi vornic de Ţara de Sus, şi pe Costache Razu vel-hatman, şi pe Vasile Rusăt vel-visternic şi pe Dumitraşcu Călmaşu vel-ban, şi pe Ion Sturza vel-spatar, şi pe Ioniţi Cantacuzino vel-paharnic, şi pe Ioniţi Păladi vel-stolnic, şi pe Iordache Alistarhu vel-comis, şi pe Petrache Duculeţ vel-cămăraş. 
      Şi aşa petrece cu mari mărire domnie lui, fiindu domnu măreţ şi iute la mînie şi iubitori la bătăi. La giudecăţi nu pre ştie rîndul şi ce-i zice, aşa găsă şi mărie-sa cu cale. Ave şi boeri greci de treabă cu mărie-sa. Ave pe spatarul Iacovache Rizu, şi pe hatmanu Mihalopu, şi Alecsandru Dracu postelnic, şi pe Neculache Dracul postelnic şi alţii. Cari aceşti boeri îl chivirnisă avînt toate trebile în mîna lor, iar domnu făce zăfchiuri, cu zîcături, cu primblări, cu giocuri, iubind şi parte [67] mueriască. De multe ori poronce cămăraşului Petrache de făce masă boerilor păminteni la cămară, în divanu cel mari. Şi după masă, merge vornicu doamnii cu catastif ce ave pecetluit cu pecete gospod în mîna lui, de cîteva giupînesă mari, de le pofte ca să vie la curte, arătînd că este poroncă gospod. Şi aduce şi ovreice <428v> şi juca cu toatele la curte şi domnul cu doamna făce privială. 
      În zilile acestui domnu pre mult median ave boerii cei mari, fiind boeri greci înspăimîntaţi din Ţara Romîniască. Şi aşa, atît domnul cît şi boerii greci arăta o mari dragoste asupra pămintenilor, făcînd tuturor boerilor venituri şi lefi îndestul şi rădicături şi alte daruri ce era pe ascunsu, ca să rămîi boerii mulţămiţi de domnu şi de greci, ca să astupi hula ce luasă în Ţara Rumîniască, căci dobîndisă nume prost. Cari nu le păre bini grecilor, avînd domnu tînăr. 
      Scos-au şi multe biruri într-această domnie, ales văcărituri mari şi grele, sosind şi iarna şi vara, cari era foarte greu lăcuitorilor.
       Într-această domnie s-au săvîrşit 2 boeri mari, cari putem să zicem 2 stîlpi a ţărîi, bătrîni şi vrednici de laudă: Sandu Sturza logofăt mari şi Radzu Costache hatman. 
      Văzind domnul pomenile ce făcusă tatăl măriii-sale, Grigori-vodă, în Moldova, s-au îndemnat şi mărie-sa de au făcut o hazne mică în trii colţuri la poarta curţii domneşti, denainte haznelii cei mari a tătîni-său, cu trii şuruburi, mai făcînd şi un schit de piatră mic, în fundul Socolii, în dial, lîngă Poiana lui Păun. Cari schit mai înainte era de lemnu, vechi, şi să nume schitul lui Tărîţă. La cari de multe ori merge domnul în primblări, fiind loc nalt şi frumos, făcînd şi la Copou [68] un foişor mari, în dial, cari fusăsi şi mai nainte foişor, făcut de părintele măriii-sale şi să stricasă. Şi iarăş nelipsit merge la primblări, cu zicături, cu mesă mari făcînd boerilor.
       Ce, cu toate că era boerilor bini şi în mari cinsti de cătră domnu, iar nu-l ave în dragoste cei mai mulţi pentru cele multe lucruri necuvioasă ce le urma, cu cari îşi necinste <429r> numele, şi nu numai la păminteni, ce şi la vecini, atît la creştini, cît şi la turci. Cari, la ce mai de pe urmă multă pagubă şi sărăcii i-au venit, că, mergînd cuvîntul din om în om, pîn-au mersu şi la urechile celor mari, stricîndu-şi numele de cătră Porţile cele mari. 
      Iar cînd au fost la let 1754, dechemvrie, au venit vesti de la Ţarigrad cum că s-au săvîrşit sultan-Mahmut, înpăratul, şi s-au făcut înpărat sultan-Osman, fratele lui Mahmut mai mic. Şi îndată au poroncit domnul de au făcut mari dulanma în tot Iaşul şi pin toate tîrgurile di pe afară, o săptămînă în toate nopţile, podobind toate porţile şi dughenile cu fel de fel de podoabe şi cu mari lumini de candile pe toate uliţile şi cu meterhaneli şi cu tot feliul de zicături. Aşijdere au înbodobit şi curte şi toate porţile curţii cu oglinzi cu şic galbăn, cu fel de fel de verdeţi, cu candile şi altele. 
      Pe această vreme fiind Costandin-vodă Mavrocordat în Ţarigrad mazil şi văzind că să schimbă tot dovletul, au găsit şi el vreme ca să umble după domnie Ţărîi Rumîneşti, dăruind şi giuruind în toate părţile.
       Pe această vremi şi Costandin-vodă Racoviţi din Ţara Rumîaniască, nefiind mulţămit de boerii munteni, sile în tot chipul ca să să mîntuiască şi să [69] scapi de mînule muntenilor, fiindcă să tîmplasă cîteva pricini cu vicleşuguri şi orînduisă pe Stăvărache la aceasta, ca să ste cu capul la poartă. Fiind şi vizir Mustafa-paşa cu al doile vidzirlîc, bun prietin lui Racoviţi, au luat Costandin-vodă Mavrocordat domnie Ţărîi Rumîneşti, mutînd iar pe Costandin-vodă Racoviţi în Moldova, iar lui Matei-vodă i-au venit mazilie de la Poartă. 
      În domnie acestui domnu s-au săvîrşit şi beidzăde Ioniţi Cantemir, <429v> cari era cu traiul lui aice în Moldova de cîţiva ani.
       Iar Mătei-vodă, mergînd la Ţarigrad, s-au apucat de giudecăţi cu boerii lui şi cu socru-său, trăgîndu-i la giudecată, cerînd samă de la dînşii. La cari l-au mai amestecat şi ei pe la Porţi, scornindu-i multe cuvinte, stricîndu-şi numele de peste tot locul, trăgînd şi pre fratele măriii-sale la judecăţi turceşti, lăsindu-l şi toţi boerii greci ce ave, aşijdire şi socru-său, căci rămăsăsă de-l trăge fiica sa, doamna, la judecăţi turceşti. Şi cu aceste fapte au rămas la ră stari, cari n-au mai vădzut  domnie, trăind cu milostenie creştinilor. 
      
      
      
      AL DOILE DOMNIE ÎN MOLDOVA A LUI
      COSTANDIN-VODĂ RACOVIŢI CEHAN,
      FECIOR LUI MIHAI-VOEVOD.
      
       Luînd al doile domnie în Moldova, Costandin-vodă Cehan - 1756 - după mazilie lui Matei-vodă, cari domnisă 2 pol ani în Moldova, au purces de au venit cu domnie în Moldova. Şi agiungînd la Focşani, au [70] şădzut trii zile oturac căutînd giudecăţile săracilor, mergînd şi la o bisărică de lemnu a măriii-sale, profetul Samoil, de au auzit Leturghie. La cari ace mergiri au fost pricina de s-au făcut de piatră, cu mîna episcopului de Roman. 
      Acole au făcut şi cîteva boerìi, făcînd pe Hrisoverghi staroste de Putna, fiind vornic mari, pe Enache Costandachi ban mari şi pîrcălab Gălaţilor, şi pe Theofil Gramaticul căminari mari şi capichihae la Ţarigrad, şi pe Ştefan Buhăescul staroste la Cernăuţi, şi pe Enache Kogălniceanul vătav di aprozi şi pe alţii.
       Şi de acole mergînd la Roman, mergînd, după obicei, cu cîntări <430r> în Episcopie, mergînd de au conăcit la episcopu şi a dao zi fiind sărbătoari Precistii - Blagoviştineile - au mersu domnul la o bisărică de piatră a Precistii, cari o făcusă episcopu, de au ascultat Leturghie. Cari dintr-ace mergire, au dăruit şi domnul multe lucruri: veşminte, candile şi moşii, vii, ţigani şi altele, făcîndu-să şi mărie-sa ctitor dinpreună, înbrăcînd şi pe episcupu, la purces, cu ferege blănită cu samur. 
      Şi de acole au mersu la Eşi, eşindu-i boeri - la toate conacile în tîmpinări şi cu mari alai, dinpreună cu salahoriul cel înpărătesc cari era orînduit, au întrat în curte domniască, cetind fermanu după obicei, înbrăcînd pe divan-efendi cu blană desamur şi pe boeri cu feregeli şi cu căftani. 
      Iar a dao zi au chemat pe boeri şi i-au boerit, făcînd pe Lăscărache Gene postelnic, şi pe Ion Bogdan vel-logofăt, şi pe Manolache Costache [71] vornic de Ţara de Gios, şi pe Iordache Balşă vornic de Ţara de Sus, şi pe Vasile Razu hatman, şi pe Dumitrache Păladi vel-visteriu, şi pe Vasile Rusăt vel-spatar, şi pe Costandin Sturza vel-paharnic, şi pe Iordache Venin vel-stolnic, şi pe Ioniţi Canta vel-aga, şi pe Iordache Hrisosculeu Alistarhu vel-comis, şi pe Manilache gene sărdari la Chişinău. Şi aşa au trecut sărbătorile Păştilor cu vesălie.
       Iar după aceasta, văzind domnul casăle dispre doamna stînd nefăcute, după cum le lăsasă mărie-sa încă din ceia domnie, învălite cu răgoz, ca să nu să strici boltile, îndată au chemat pe visteriul cel mari şi au poroncit ca să scrii pre la ţinuturi să tai chereste şi să chemi şi calfa, să facă izvod, după cum eşti ca să să facă, orînduind domnul pe Costandin Kogălniceanu vel-medelnicer cheltuitori şi pe frate-său, vătav de aprozi, bumbaşir asupra aceştii trebi. Şi aşa s-au apucat de lucru, cari cu mari peire, păr-în iarnă şi abe s-au gătit, după cum să văd, făcînd şi feredeu, casă minunată, <430v> formă şi grecească şi moldoviniască. Cari în zioa de Sfete Neculai s-au mutat domnul în ele. 
      Într-această domnie s-au săvîrşit Lăscărache Geni, postelnicu cel mari, cari făr-de chic de boală, aşa sănătos fiind, în 2 zîle s-au dus. Zic să fi fost otrăvit şi pricina să fi fost un franţuz, anume Linţă, cari era pe lîngă domnu, căci la multe lucruri nu-l pute suferi Lăscărche, că luasă mult obraz şi nu băga pe nime în samă. Zic că acest franţuz au fost pricină de au murit şi doamna domnului, în domnie dintîi, cu un [72] doftor ce adusăsă el şi-l curtenisă, dîndu-i mari laudă de învăţat. Măcar că păr-la ce de pe urmă şi-au luat şi el plata în Ţarigrad, că i-au tăet capul sultan-Mustafa, neîntrebîndu-l că e franţuz, scoţindu-l înainte lui, la Ialî-chioşc şi acolo au pus de l-au tăet. Şi adusăsă şi pe domnu la cumpăna morţii, la cari s-au plătit cu surgunlîcul ce l-au făcut atunce la Limnu. 
      Într-această domnie, iarna, au trecut pin ţară un paşă cu trii tuiuri, de au mersu la Hotin. La cari au tremes domnul înainte lui la Gălăţi, pe Ioniţi Cantacuzino vel-agă de au fost purtători de griji pără l-au trecut piste hotar cu mari nevoi şi cheltuială, strămutîndu-să toată ţara, perind şi mulţi oameni de-a paşii de frig ce era, cari nu stătusă de mulţi ani, scoţind pe domnu din mulţi bani. 
      Într-această domnie iar au scos coniţă şi văcărit iarna, căci nu pute să lupti cu alte dări ce era. Şi după aceasta au socotit şi au făcut sfat cu toată boerime ca să legi văcăritul să nu mai fie într-acest pămînt. Şi aşa, găsind cu toţii că-i cu cale, au scris la Ţarigrad, la Bisărică ce mari de au scos un testament cu iscăliturile a tot săborul, scriind în el cu mari afurisanie ca să nu mai poată de acmu înainte nime din domni ca să <431r> mai scoată această slujbă a văcăritului. Şi aşa au pus domnul de au scris la toate ţinuturile de au venit cîte 6 lăcuitori la Eşi, mazili şi ruptaşi. Şi după ce s-au strînsu mulţime de norodu, au pus pe mitropolitul de au slujit sfînta Leturghii la Mitropolie, orînduind domnul pe Kogălniceanu vătavu de aprozi de au strînsu toată boirime şi mazilii şi neguţitorii şi [73] toată ţara ce să adunasă, de au mersu la Mitropolie la sfînta Leturghie. Iar cînd au fost eşitul cu sfintele daruri şi cu sfîntul potir, au stătut toţi cîţi  slujie la Leturghie cu sfintele daruri în mînă, scoţind acest teste[e]ment părintele mitropolitul, Iacovu, începîndu a-l ceti di-nceput şi pîn-în sfîrşit, afurisind de 4 ori a patru patrierşi, a Ţarigradului, Alecsandriii, Andiohiei şi Ierusalimului, cu toţi arhieriii a sfînului săbor a sfintei Bisărici acei mari a Răsăritului, strigînd norodul a fiişticari cuvînt: ,,amin!” Cari nu putem arăta ce huetu era în bisărică de strigare norodului, arătînd înlăuntru: ,,Oricini ar numi, oricine ar îndemna, ori bani a lua, ori la slujbă a merge, afurisîţi să fii în veci; fieriul şi petrele să putrezească, iară trupul lui să rămîi în veci!” Aşijdere, scoţînd şi mitropolitul o carti a lui, făcută cu toţi episcopii şi eumenii, afurisind şi pe domnie şi pe boeri şi pe parte bisăricească, iarăşi strigînd norodul: “amin!” Şi aşa sfîrşind de cetit, au întrat cu sfintele daruri în altariu. Cari acele cărţî de blăstăm, au pus domnul de le-au pus în stambă, numind întîi hotărîre ce au făcut mărie-sa cu tot sfatul boerilor ţărîi, cu iscăliturile tuturor şi a mării-sale. De cari nu putem arăta cîtă bucurii au luat toată ţara după ce s-au auzit, scriind şi cărţi pe la toţi lăcuitorii de milă ce-au făcut mărie-sa cu ţara. 
      Pe aceste vremi, la Ţarigrad, Stăvărache să mînca cu socru-său, Manole spatariu, <431v> nelăsînd pe socru-său să să amesteci la capichihailîc. Şi domnul iubind mai mult pe Manole decît pe Iordache, îi trimete bani [74] şi daruri lui Manole pe ascunsu de gineri-său, Stăvărache, dar el oblicind toate, şi le scrie domnuluişi văzind că nu să părăsăşti domnul de el, au pus gînd rău ca să strice domnului. Şi scoţind înpărăţie din vizirlîc pe Mustafa-paşa, făcînd vizir pe Ragub-paşa, n-au vrut ca să ste să înnoiască domnie, încă arăta drum altora. Cari, pre ace vremi fiind beidzăde Scărlat cu mari ceată de boeri greci gata, au mersu şi ş-au isprăvit domnie Moldovii. 
      Acest domnu, Costandin-vodă, era om întreg la minte şi învăţat, şi blînd, şi nemăreţ; iubitori de bani nu era, pe oameni iubie şi dore să-i vază chivirnisiţi; la cari pe toţi i-au chivernisit, cari nu cred că ar fi mai fost alt domnu să-şi chivirnisască oamenii aşa bini. 
      Şi domnind într-această domnie numai un an, i-au venit mazilie la mart 9. Cari, gătindu-să cu mari gătiri, au purces la Ţarigrad cu toţi oamenii măriii-sale. 
      
      
      
      DOMNIIA LUI
      SCĂRLAT GRIGORI GHICA-VOEVOD.
      
      
        După ce au înbrăcat Scărlat-vodă căftan de domnie Moldovii şi au întemeiet trebile la Poartă, la anul 1757, mart 2, strîngînd şi boeri greci de treabă pe lîngă mărie-sa, tot aleşi: pe banul Moruz, pe Iacovache Rizu, pe Grigori Ghica postelnic, pe Alicsandru fiiul postelnicului Constandin, pe cari l-au făcut şi postelnic, pe spatarul Dumitraşcu Sturza, pe [75] spatarul Manolache Giane, pe Costache Moruz, cari l-au făcut comis mari, şi Panaiotache banu, răpezind îndată pe spatarul Dumitraşcu Sturza caimacam mari, la Moldova.
       Şi aşa, gătindu-să domnul de toate cîte trebue unui domnu, luînd tuiurile şi cuca, rînduind şi capichihaele în Ţarigrad: pe spatarul Iacovache <432r> şi pe spatarul Manoli Geni, au purces domnie cu mari alaiu şi calabalîc. Cari, sosind la Gălaţi, au făcut oturac trii zile, eşindu-i cîtăva boirime înainte, făcînd divanuri lăcuitorilor, făcînd şi pîrcălab Gălaţilor pe Leon, omul măriii-sale. De acole au purces la Eşi şi i-au eşit toţi boerii înainte la Şanta, cu mari alaiu, aşijdere şi giupînesele înainte doamnii, întînd în Eşi cu mari pompă mergînd după obicei, întîi la Sfete Neculai de i-au citit molitfă mitropolitul Iacov. Şi de acole au întrat în curte, cetind fermanu de domnie, înbrăcînd pe salahori cel înpărătesc şi pe divan-efendi cu blană de singeap, iar pe ceialanţi boeri cu feregele şi căftani. Iar pe logofătu Iordache Cantacuzino, fiindcă să călugărisă încă din domnie lui Cehan-vodă, l-au înbrăcat cu rasa şi în cap cămilaftu, fiindcă era ca căit că să călugărisă. Atunce au mersu toate gloatile de s-au înpreunat cu domnul ce vinisă. 
      Iar a dao zi au început a-i boiri, făcînd pe Ion Bogdan logofăt mari, pe Manolache Costache vornic de Ţara de Gios, şi pe Iordache Balşă de Ţara de Sua, şi pe Dumitraşcu Sturza vel-hatman, [76] şi pe Vasile Rusăt vel-visteriu, şi pe Alistarhu vel-spatar şi pe Alecsandru vel-postelnic, şi pe Ioniţi Canta vel-banu, şi pe cealant Ioniţi Canta vel-paharnic, şi pe Iorgache Venin vel-stolnic, şi pe Costache Muruz vel-comis şo pe alţii fieşticari după rînduiala lui. 
      Mîndrie piste samă era la această domnie, atît domnul cît şi oamenii măriii-sale, apucînd trebile, cu mari străşnicie şi jăcuire, căci nu puţini bani au luat de la Dumitraşcu Păladi, ce fusăsi vel-visteriu la Cehan, şi de la Bosie, ce fusăsi <432v> la visterie. Zic să fi luat piste 30 de pungi de bani, cari s-au stinsu de pe faţa pămîntului. Ruşfeturi şi apucături nu să socote cîte lua toţi în toate părţile, şferturi şi dăjdi mai pe toate lunile şi mai de multe ori  îndoit, avînd pe la ţinuturi oameni greci. Cari cei de loc nu căuta pre bini, că n-ave nici o chivirnisală. Şi aşa, cu marii străşnicii petrice acestă domnie, iar zicături, jocuri şi primblări de agiunsu.
       Acestu domnu şi cu ministrii măriii-sale apucasă pe părintele mitropolitul cu fel de fel de cuvinte dulci şi cu multă giuruinţă că doar îl vor pute întoarce să dizlegi văcăritul. Dar în dzădar s-au ostinit, că nimică n-au folosit, că le-au răspunsu că sfinţie-sa nu poate face una ca aceast, ca să facă un lucru ce singur l-au legat cu atîte blăstemuri, nu poate ca să-l dizlegi, rugîndu-să să nu-l siliască mai mult, arătîndu-le Mitropolie şi cîrja, zicîndu-le: ,,Luaţi-le şi faceţi ce ştiţi!” Şi aşa văzind că n-or isprăvi nemică, s-au lăsat de această socoteală. 
      [77] Iar de primăvră luîndu-să mucarelul domniii de la Poartă, au venit spatarul Iacovache cu căftanu de înoire domniii, făcîndu-să mari alai, după obicei. Atunce domnul au poroncit lui Grigori Ghicăi biv-vel-postelnic ca să margă la Ţarigrad, căci rămăsăsă Manoli Geni singur. Şi aşa, piste puţini zile, au plecat la Ţarigrad. Cari, viind la Poartă s-au înpreunat cu toţi ai Porţii ca un capichehae ce-l trimesăsă. Şi mergînd şi la vizirul Ragup-paşa, l-au primit cu blîndeţă, văzindu-l om de treabă şi întreg la minte, întrebîndu-l cini este, numindu-să că-i ficior lui Alicsandru, tărzimanu ce au perit, pe cari îl ştie paşa şi de-atunce îl luasă la ochi buni.
       În Ţara Rumnîniască, încă luasă Costandin-vodă mucarelul.  
<433r>   Pe ace vremi, la Crîm, încă să scornisă o mari gîlceavă între toată tătărîme, căci să sculasă toţi în picioari şi nu pofte pe hanul lor, tremeţind fel de fel de arzuri la Poartă. Poarta încă nu vre să le de ascultari şi lucrul aşa.
       Pe această vreme, înpărăţie să mutasă cu şidere la un sarai afară, ce să cheamă Kara-Agaciu. Şi fiindcă şide acolo, mai în toate zilile să primbla la cîmpu schimbat la strai şi cu puţini oameni, care nu-l cunoşte fieşticini. Şi aşa, într-o zi viind înpăratul sultan-Mustafa de la un sarai, ce să cheamă Daut-paşa, cari ce putem  a zice, nenorocire lui Costandin-vodă Mavrocordat, iată şi capichihaelile lui pornisă călăraşi la Bucureşti cu cărţi. Cari călăraşi, după obiceiul ce au, întîi să înbată şi apoi pliacă, eşind şi ei beţi la cîmpu, s-au întîlnit cu înpăratul. Cari, stînd înpăratul, i-au întrebat ce oameni sint. Răspunzind că sint călăraşi [78] de Ţara Romîniască şi mergu cu cărţi de la capichihaele la domnu, atunce au scos înpăratul cîteva parale noaî şi le-au dat, zicîndu-le să be vin,  fiind aproape înainte lor un sat cu crîşmă. Iar ei s-au dus la vin, după obicei. Iar înpăratul, viind spre Ţarigrad, la margini undi să cheamă Topcilar, la un sarai vechi înpărătesc, au chemat pe usta cari pădză acolo şi l-au învăţat să margă să prindă pre călăraşi şi să-i aducă acole la sarai şi să-i ţii ascunşi păr-îi va trimete şi-i va lua. Şi mergînd după poroncă, i-au găsit la Litrosul, bînd vin, şi i-au rădicat, luîndu-le geanta şi i-au dus de i-au ascunsu păn-au însărat. Iar dacă au înnoptat, au tremes înpăratul altă usta, de la alt sarai, de la Ipu, de i-au luat şi i-au ascunsu acolo, cu cai cu tot; luînd geanta cu cărţile, au dus-o la înpăratu la Kara-agciu, la cari nimeni n-au prinsu de veste. Iar înpăratul au dişchiş <433v> geanta, aducînd oameni, puind pe taină de au cetit toate cărţile, şi greceşti şi turceşti, înţălegînd toate cîte scrie în ele. Atunce, chemînd pe vizirul, i-au arătat toate cele ce scrie; apoi au învălit toate cărţile într-un sandal verdi şi au pecetluit sandalul cu turaoa, puindu-le în geantă. Au chemat pe usta, dîndu-i geanta, l-au învăţat ca să e călăraşii şi să-i scoată să-i ducă cale de trii ceasuri şi să le de mari poroncă să nu să întoarcă înapoi, că-i va spînzura.
       Atunce vizirul îndată au rădicat pe capichihaele la închisoare lui Muzru-aga, adică pe Arăpache şi pe banu Enache, rădicînd şi din turcii cei mari pe cîţiva, ales pe Veli-efendi uleama, cari stătusă căzascher şi pe urmă au stătut şi muftiu; l-au surgunit şi pe saingi-baş, căci le găsisă cărţi de scrie lui Costandin-vodă. [79] Atunce boerii îşi apofasîsă viiaţa. Iar tărzimanu Porţii, Enache Calimah, văzind una ca aceasta, au cădzut la picioarile vizirului, rugîndu-să ca să-l facă şi pe el un cireac.
       La cari, simţind şi capichihaelile Moldovii de una ca aceasta, au început a umbla şi ei pentru Ţara Romîniască, giuruind şi dăruind în toate părţile, ales la unul ce-i zice Agim Ali-aga. Şi aşa, făcîndu-le toate talhîz la înpăratul, i s-au dat voe să facă ce ştie. Atunce vizirul au făcut pe tărzimanu domnul la Moldova, dînd şi domnie Ţărîi Rumîneşti lui Scarlat-vodă, făcînd şi tărziman Porţii pe Grigori Ghica, fiiul lui Alecsandru Ghicăi tărzimanului. Şi îndatră au răpezit capichihaelile, după ce au înbrăcat căftan de domnie Ţărîi Rumîneşti, de au dat veste lui Scarlat-vodă, atîta pentru domnie, cît şi pentru tărzimănii Părţii. De cari nu putem spuni cîtă <434r> bucurie au luat cu toţi ai curţii, răpezind şi pe spatarul Iacovache de olac la Bucureşti, caimacam, ca să facă zapt toate, începînd a să găti domnul cu toată curte măriii-sale.
       Iar pe Ion-vodă Calimah, după ce l-au înbrăcat cu căftan de domnie, îndată au răpezit caimacam la Moldova, pe Vidale, scriind la boeri că l-au miluit împărăţie cu domnie Moldovii.
      
      
      
      DOMNIE LUI
      ION-VODĂ CALIMAH THEODOR. 1758.
      
       După ce au luat domnie Ion-vodă au început a-ş tocmi trebile la Poartă. Dar, fiindcă era ca să de cîtăva [80] somă de pungi la Poartă şi fiind în vîrsta bătrîneţilor, să sie fieşticari ca să-l îndatorească. Şi aşa, să trăge boerii cei numiţi şi nu vre nime ca să să amesteci la această domnie şi trăge mari nevoi domnul fiindcă vinisă şi vadiao banilor şi nimeni nu vre să-l îndatoriască. La cari, văzind şi domnul una ca aceasta, s-au rugat vizirului ca să poroncească lui Stăvărache spatar să între în treaba domniii. Atunce au chemat Poarta pe Stăvărache şi l-au înbrăcat cu căftan, făcîndu-l baş-capichihae Moldovii. Atunce au găsit şi banii de au dat şi au gătit şi pe domnu de toate cîte îi trebue, cum să cadi, încă arăta şi să fălie cum că este vrednic.
       Iar gîlceava tătarîlor nu mai contene. La cari, auzind un sultan din Dobroge, anume Crîm-Gherei, s-au sculat şi el cu cîţva tătari a lui şi s-au dus şi el acolo, făcîndu-să şi el una cu ei, arătîndu-să pe de altă parte că el sileşti ca să-i potoliască, iar pe de altă parte trimete la Scarlat -vodă, încă fiind în Eşi, şi cere o somă de bani şi blani şi altele. Atunce el au răspunsu că-i mazil din Moldova şi s-au făcut alt domnu <434v> grăbindu-să de au purces şi Scărlat-vodă la Bucureşti.
       Acest domnu au domnit numai 1 pol anu. Şi era un om pre fricos de frig, că şi vara umbla cu doaî blani şi aprinde şi mangal în odai şi era şi scumpu. 
      Iar Crîm-Gherei, după ce au mersu acest răspunsu de la Eşi, de al doile iarăşi au tremes la boerii caimacami, de le cere, încă cu laudă, că de nu le va trimete, să ştie că stau atîte mii de tătari gata ca să între în Moldova să robască, fiind toată tătărîme [81] strînsă la Bugiac şi la Cauşani. Iar după ce au vădzut boerii păminteni una ca aceasta scriind, s-au îngrijit cu toţii, căci întrasă şi în prostime o mari frică şi fugisă satele prin păduri. Boerii încă s-au  strînsu cu toţii la un loc, mergînd la caimacamul domnului ce vinisă, la Vidale, zicîndu-i ca ,,să căutăm să-i dăm ace somă de bani şi cîteva peşchişuri să trimetim, ca să nu aducă vro peire ţărîi.” Iar Vidale n-au primit, stînd înpotrivă, zicîndu-le că nu poate ca să facă nemică, căci ţara nu-i haină şi domnul stă în Ţarigrad. ,,Iar de vreţi să daţi de la dumneavoastră, daţi, iar domnul nu va ţine în samă.” Încă au pus de au pornit cărţi pe la lăcuitori, pornind bumbaşir, scriind să nu să teamă şi să nu umble fugari, ce să iasă fieşticari la casăle lor, poroncind ca să-i scoată cu sila de pin păduri. Atunce au chemat şi pre trimesul lui Crîm-Gherei şi i-au dat răspunsu că domnul lor este în Ţarigrad şi boerii, fără ştire domnului, nu pot ca să de nimică, făr-decît ,,om înştiinţa pe mărie-sa şi ce răspunsu va veni, vom urma poronci măriii-sale.” 
      Atunce, întorcîndu-să trimesul făr-de nici o ispravă, spuindu-i zisăle boerilor, foarte s-au turburat şi îndată au dat voi tătarălor ca să între în Moldova. Şi aşa s-au pornit atîta tătărîme spre Moldova! Iar cînd au fost la 1758, <435r> săptemvrie 14, în zioa Sfintii Cruci, au lovit satele din cîteva ţinuturi, adică: Lăpuşna, Fălciiul, Cuvurluiul,Vasluiul, Tutova şi Putna, arzind, prădînd şi robind ce le-au eşit înainte, de au prăpădit beata ţară, robind mulţime de suflete, făcînd ţărîi mari stricăciuni, [82] din neagiugire minţii lui Vidale, căci pute cu dzăci pungi de bani să poatoală ace turburare, cari ştiu că şi domnul, pentru atîta n-ar fi mai zis nemică. 
      Ce pe urmă, au dat ştire domnului, după ce au mîntuit tătarîi ţara, arătîndu-l domnul la Poartă. Pără şi oile înpărăteşti ce le strînsăsă în părţile acele, cîteva sute de mii, le luasă toate. 
      Atunce au început a scrie Crîm-Gherei la Poartă, arătînd că au silit cît au putut să-i oprească şi nu s-au putut. Numai de-l va milui înpărăţie cu hanlîcul Crîmului, s-a apuca că toată paguba cîtă au făcut, atît în raele cît şi în bucatele lor, le va înplini toate de la ei şi nu va lăsa pe nime păgubaş. Atunce, ce să facă şi Poarta? Şi aşa el tot ca un han era, i-au tremes călăci-căftan, făcîndu-l deplin han, scriindu-i, după adiverinţă, ca să scoată toată paguba de la tătari a săracilor, trimeţind şi un capigiu-baş, bumbaşir să ste pentru oile înpărăteşti.
       Atunce, fiind şi domnul gata de toate, făcînd pe Cifut Mihălache postelnic mari şi luînd şi oameni de-agiuns, făcînd alai frumos, au eşit din Ţarigrad, rămîind Stăvărache şi cu Ştefănache capichihaeli.
       Şi agiungînd domnul la Gălaţi, mari scrîrbă ave pentru stricăciune ţărîi, căci cîte jalobi vinie la domnu, toate era pentru prada lăcuitorilor. Şi purcegînd domnul, trăge şi supărari de rîndul celor trebuitoari la drum, căci ţara era mîntuită, cît nici conacile nu le făce cum să căde, la cari crede şi <435v> domnul. 
      Iar după ce s-au apropiet de Iaşi, i-au eşit boerii înainte, făcîndu-i alai frumos, mergînd domnul în Sfeti Neculai de i-au cetit molitfele mitropolitul Iacov. [83] Şi de acole întrînd în curte, au cetit fermanul, înbrăcînd pre divan-efendi cu blană şi pe boeri cu căftani şi pre urmă, megînd toţi de s-au înpreunat cu domnul şi bedzădelile măriii-sale. 
      A dao-za, au început a da boeriile, făcîndul pre Ion Bogdan vel-logofăt, pe Manolache Costache vel-vornic de Ţara de Gios, şi pe Dumitraş cu Păladi vornic de Ţara de Sus şi pe Vasile Rusăt hatman. Iar vistiernicie ce mari au rămas, căci nu prime nime, fiind ţara stricată, făcînd pre Ioniţi Cantacuzino vel-spatar, şi pe Andrunache de la Botoşani ban mari, ţiind pre o soră a domnului, şi pe Iordache Hrisosculeu paharnic, şi pe feciorul lui Baston stolnic, şi pe Enăcachi, zăt lui Guliiano, vel-comis, şi pe Ianco vel-agă, şi pe ceelanţi fieşticari după rînduială, silind în tot chipul ca doar va pute chivirnisi această domnie, dar era cu greu, căci bani din ţară nu eşie şi să mira ce vor faci, scriind tot halul la Ţarigrad lui Stavarache. 
      Stăvărache, văzind una ca aceasta, s-au grăbit şi piste doaî luni au purces şi el la Eşi, pre cari cu mari cinste l-au primit domnul. Şi mergînd au conăcit în curte, la cămară, luînd toate trebile în mîna lui. Pot să ic că era al doile domn. 
      Atunce au orînduit boernaşi de afară, cu mazili şi cu ţară, ca să margă la Cauşani, trimeţind şi cîţiva boeri greci pentru limbă, ca să scoaţă  robi, bucate, ce-ar găsi. Şi au scos mulţi robi şi bucate.
       [84] Dar Stăvărache, fiind lacom la toate <436r> şi grabnic, au începu a puni bani şi pe boeri şi pe mănăstiri şi pe giupînesă, cai de mezil, podinii şi pogonărit, şi altele. Cari nu le păre bini la o samă şi începusă a murmurisi, cari le auzisă şi Stăvărache, trecînd toată iarna aşa, schimbînd şi o samă de boerii.
      Iar cînd au fost de primăvară, la let 1759, au purces şi doamna, cu doî domniţă ce ave doamna Raliţa, din Ţarigrad, ca să vie la Iaşi. 
      Stăvărache, neputînd suferi pe boerii cei ce murmurisie, trimeti o samă de nume acelor boeri în scris la Ţarigrad, scriind ca să scoată un ferman pe acele nume, ca să-i surguniască la Anadol, la Samspon-Calisi şi să-i trimată şi doi ceauşi pe ascunsu. Ce viindu-i fermanu, au tăcut pîn au venit şi ceauşii. La cari, nesimţind nemică, într-o zi, zîci boerilor, cum sta cu toţii la un loc: ,,Mărie-sa hanul scrie la domnu că nu va da jacurile ţărîi în mîna acestor ce am tremes, ci ceri 5 boeri mari, de loc, ca să le facă toată teslim în mîna pămintenilor şi să e sinet de la dînşii de toate cîte a da în mîna lor, zicîndu-le că aceasta le este o primblare ,,şi vi s-or da şi oameni cu limbă turcească şi arnăuţi şi cheltuiala drumului”, zicînd să margă cutari şi cutari, arătînd pe Ion Bogdan logofăt mari, Manolache Costache biv-logofăt mari, Costandin Balşă vornic, Dumitraşcu Păladi vornic, Lupul Balşă vornic, Filip Catargiul spatar, Costandache banu, Ioniţi  Sturdza vornic, Costandin Răşcanu stolnic 7267 [85] (1759) şi aşa    dîndu-le şi de cheltuială zicînd că păr-la Cauşani au să margă. Iar pe acei boeri cu limbă i-au învăţat, cînd vor agiungi ceauşii şi or vre să-i prindză, să zică arnăuţilor să nu să amestici, încă să de agiutori.
       Şi aşa, plecînd boerii şi trecînd Prutul, iată şi ceauşii au purces după ei. <436v> Iar piste Prut i-au agiunsu pe boeri, puindu-i în feră, i-au dus pe la hanul, rugîndu-să hanului ca să nu-i lasă, încă giurue în taină. Atunce le-au zis hanu: ,,Ca să nu mergiţi, nu să poate, dar voi poronci ca să vă ducă aiure.”  Atunce au chemat pe ceauş şi le-au poroncit să nu-i ducă la Samson-Calisi, ce să-i ducă la Eni-Calisi şi el curund îi va mîntui. Şi aşa i-au pornit. Dar şi în urmă, la Eşi, au dat ştire de cîte le s-au tîmplat şi cum i-au amăgit de i-au scos din Eşi.
       Atunce, auzind ceialanţi boeri, foarte s-au turburat de aceasta. Şi îndată au pus gînd rău în inimele lor ca să strice acest obicei scîrnav, începînd unul cu altul a grăi, dînd ştire pe la toate rudile acelor boeri, zicînd ei înde ei că: ,,Acest lucru poate să ne-l facă şi noaî tuturor şi vor să  ni stîngă de pe faţa pămîntului pe toţi.” Atunce au făcut hotărîri ca să-l goniască pe Stăvărache din Moldova, făcînd mari hotărîri cu mitropolitul şi cu toţi boerii, neştiind nime nemică, începînd a scrie unii la alţii, la vreme iarmarocului să să strîngă ţara la iarmaroc ori să-l oamoară, ori să-l goniască. Şi făcîndu-să iarmaroc la [86] mezi-păres, s-au strînsu mulţimi de norod, cari cred că nu i-au mai strînsu altădată la alt iarmaroc. Şi trecînd cîteva ceasuri din zi, după ce s-au cinstit toţi cu băuturi, au întrat o vrajbă în ei, îndemnîndu-să cu toţii, zicînd: ,,Blemaţi la curte să vedem cini ne este domnu!” Şi pornindu-să cîteva mii de ţărănime, au mersu la poarta curţii de au stătut, iar o samă au mersu de s-au suit în clopotniţa Triisfetitelor şi au început a tragi clopotul cel mari. Atunce, auzind cei din iarmaroc, s-au pornit toţi cîţi mai rămăsăsă din cari o samă au mersu la Mitropolie <437r> de au luat pe mitropolitul, zicînd să margă la domnu despre partea ţărîi, să-i spui că cer pe Stăvărache să le-l de. Iar de nu-l va da, nu va rămîne niciunul cu viiaţă. 
      Atunce Stăvărache au pus de au încuet porţile, puind şi cîteva cară de lemni pe dinlăuntru, orîndind şi toţi simenii şi arnăuţii, aducînd şi toţi beşliii, puindu-i pe toţi la poartă. Şi pe altă parte au tremes de au  adus pe un turnagiu ce era şi pe un cadiu, aducîndu-i pe poarta despre doamna, spuindu-le că s-au hainit ţara şi vor să ni ucidă pe toţi aice. Atunce cadiu au învăţat de au adus trii tunuri mari şi le-au pus la scara ce mari, puind de au scoborît şi tuiurile şi sîngeapul, stînd trii turci de-a rîndul: cadiu, turnagiu şi divan-efendi, înbrăcaţi cu feregele, ţiind şi o carte în mînă, stînd cu mari evlavie. Iar spatarul să găte de drum. Atunce prostime striga cu toţii: ,,Să ni daţi pe Stăvărache!” Şi puind toţi spatele în poartă, cu toate că ţine pe dinlăuntru, au oborît-o gios. Şi, [87] întrînd norodul înlăuntru, au început a năvăli. Iar turcii striga în limba lor: ,,gheri-gheri!” Iar norodul năvălie. Atunce au eşit arnăuţii di pin odăile lor şi au început a da norodul afară, îngrozindu-l cu sabiele scoasă. Şi aşa, dîndu-i afară, au rădicat poarta la loc. 
      Iar Stăvărache, înbrăcîndu-să turceşti şi cauc în cap luînd, cu cîţiva turci, au încălecat şi au eşit pe poarta grajdului şi au purces la Ţarigrad. Iar dacă le-au spus c-au fugit, s-au alinat puţintel, iar apoi s-au ales cîiţva şi s-au luat după el şi l-au gonit 12 ceasuri şi neputîndu-l agiungi, s-au întorsu înapoi. 
      Atunc norodul au început a ceri boerii. Atunce au cădzut domnul la mitropolitul <437v> cu rugăminte ca să între chizăş că-i va aduci într-atîte zile. Şi aşa, mitropolitul au început a întra chidzăş că păr-într-atîte zile îi va aduci pe boeri. Şi aşa, s-au potolit. Zic că au fost umblînd cîţiva din boeri cei mari ca să-i potoale. La cari zic că i-ar fi lovit prostime, atît pe Vasile Cilibiu şi pe Vasile Razu.
       Dar boerii nu s-au lăsat cu atîta, ce au făcut un arzu la Poartă şi au ales pe Arghiri Bostangiolu, făcîndu-l paharnic, şi l-au tremes la Ţarigrad să de ace jalobă despre parte ţărîi, jăluindu-să de Stăvărache, ca să-i mănînci capul. 
      Atunce simţind Stăvărache, au mersu la Costandin-vodă Cehan, căzind la picioarile lui. Deci, el îndată au tremes la Andiohi Genetul, că pi el şi banu Enache îi făcusă capichihaele atunce, de l-au chemat şi l-au mustrat foarte rău, arătîndu-i că de să va primejdui [88] spatarul, el ce puni în punga lui, zicîndu-i că nicidecum să nu le arăte la Poartă. Pe de altă parte au tremes răspunsu şi lui Arghiri, cu frate-său, armaşu Toma, arătîndu-i cum de nu s-au găsit alt măgari acolo în ţară să vie cu ace jalobă afară di el, zicîndu-i să să astînperi şi să să întoarcă înapoi, căci apoi el ştie! Măcar că şi ei era bucuroşi să-i de paci lui Stăvărache asupra lor. Şi aşa, au oprit ardzul de nu s-au dat şi s-au întorsu Arghiri la Moldova. 
      Cari, trecînd cîteva luni la mijloc, n-au putut suferi Stăvărache, căci îi poprisă toţi oamenii şi toate calabalîcurile ce ave, încă şi banii ce strînsăsă, avînd mari somă de bani ca să ia, cari bani îi didesă cînd au luat domnie. Atunce, arătînd la Poartă, prin prietini, că ari atîta somă de bani ca să e de acolo, au făcut <438r> un ferman, scoţind şi un bumbaşir pe un chisidar-efendi, gineri lui vizir-chihaesi, ca să margă acolo să-i scoată toţi oamenii şi să-i rădici şi tot calabalîcul şi să-i înpliniască şi banii ce-i rămăsăsi. Şi aşa, viind aice, i-au înplinit toţi banii. Scoţindu-i şi oamenii din închisoari, i-au tremes la Ţarigrad cu calabalîcul. 
      Şi aşa, rămîind domnul în paci de toate cele ce să tîmplasă, sosind şi doamna măriii-sale, Raliţa, din Ţarigrad, căci, cînd s-au tîmplat aceste, era pe drum mărie-sa, la cari au eşit multă boerime cu beizădelile şi cu giupînesăle înainte, şi cu mari alai au întrat în curţile domneşti, domnind cu paci şi cu [89] bucurii, schimbînd şi multe boerii, făcînd pe mulţi din păminteni, rudi măiii-sale.
       Atunce au găsit muşterei şi pentru visternicie ce mari, cerîndu-o Ioniţi Cantacuzino Deleanu.
       Acest domnu au dăruit cît loc au fost domnesc dispre Copou, boerilor şi rudelor măriii-sale, dîndu-le poroncă tuturora ca să-şi facă vii şi grădini, făcînd beidzădelile o grădină mari, puind fel de fel di pomi într-însa, făcînd şi un foişor foarte frumos, de era pentru eşire beidzădelilor la primblari, făcîndu-şi şi boerii, fieşticari, foişor pe acel loc. 
      Şi aşa, nu piste multă vreme, au sosit şi boeri cari îi surgunisă Stăvărache, bucurîndu-s cu toţii de venire lor, priimindu-i domnul cu mari cinste şi blîndeţi, arătîndu-le că aceste le-au venit din păcatele lor. Ce, să mulţămască lui Dumnedzău că au fost sănătoşi şi au venit. 
      Atunce, avînd domnul un frate la Ţarigrad, anume Gavril, ce era arhiereu la Salonic, i-au scris domnul ca să facă paretis eparhiii şi să vii la Moldova, ca să-l facă mitropolit Moldovii. Şi îndată au găsit pe altul şi au făcut <438v> paritis, luînd şi 30 de pungi bani gata şi s-au gătit şi au purces la Moldova. Cari viind, au tremes domnul cu mari cinste, tremeţind [90] pre mulţi înainte, aducîndu-l cu cinste în curte, înpreunîndu-l ca pre un mitropolit şi frate de domnu, mergînd toate rudeniele şi toate surorile şi cumnaţii de să înpreuna cu sfinţie-sa; aşijdere şi boerii de loc, făcîndu-i tain şi leafă, mîncînd nelipsit cu domnul şi cu toate rudile.
       Iar cînd au fost la let 1759, au luat mucarelu, înbrăcînd căftan capichihaelile. Atunce s-au orînduit banu Enache de au venit cu căftanu la Moldova. Cari, agiungînd la Moldova, i-au eşit domnul cu mari alai la Gălata, întrînd la Iaşi în curte domniască, au cetit fermanu, înbrăcînd pe domnu cu căftan şi pe divan-efendi şi pe banu Enache cu blană de samur; aşijdere şi pe boeri, înbrăcîndu-i cu feregele, mergînd toţi de au sărutat mîna şi poala domnului; asămine şi giupînesăle, la doamna, petrecînd cu mari bucurie şi vesălie, ales beidzădelele, că orice nuntă sau dzăefet să făce, trebue să margă. 
      Iar cînd au fost al doile an a domniii sale, avînd mari trebuinţă de bani ca să de la Poartă pentru domnie, fiindcă din ţară eşie banii cu greu şi nu pute cuprindi cu banii ce eşie nevoile ţărîi şi datorie să înglotie, să mira de ce să va apuca. Atunce iar au găsit cu cale ca să superi pe părintele mitropolitul ca doar va dizlega văcăritul, arătîndu-i multe nevoi a ţărîi că  n-au cu ce le rădica, fiind nevoi multe şi banii eşie cu greu. Ce, vădzind că cu faţa posomorîtă, pîn-au cunoscut, începînd a veni rar la curte, pîn-şi înlăuntru la <439r> domnu nu-l chema, dîndu-i a cunoaşti că sint mînioşi pe el.
       [91] La al triele an a domniii sale, s-au sfătuit tot neamul Drăceştilor ca să între în slujba acestui domnu. Şi scriind la domnu ca să-i primască, i-au primit, căci n-aave nici oameni de treabă la Poartă. Şi îndată s-au arătat la Poartă capichihaeli, rămîind doi fraţi capichihaele, iar ceialanţi au venit toţi în Moldova. 
      Atunce, fiindcă să apropiesă înnoire domniii, au început capichihaelile a umbla piste tot locul , supărînd pentru mucarel. Cari era cu mari frică, căci Ragup-paşa, viziru, nu prime să umble prin alţii ca să-i vie răgele. Ce, tîmplîndu-să o răge de la o sultană, au cunoscut că capichihaelele au agiunsu şi au dat mucarelul, cari l-au tremes la Moldova cu fratele lor cel mai mari, Enacache. Iar Ragup-paşa căuta vreme ca să le vie de hac, săs să înveţă a mai puni al’dată havale în spinare vizirului. 
      Acmu, ce să zicem? Pesămni păcatele trag pre om! Iată, atunce dintr-atîte sate, au ales sultan-chihaesi, [au ales] aceşti sultani ca să-i lucreză doaî corăbii la satul Tarapie, undi ave Drăceştii doaî casă, alături minunate saraiuri: una a lui Alecsandru şi alta a fraţilor celor mici şi a mîni-sa. Şi lucrîndu-să corăbiele alăture cu casa lui Alicsandru Dracu, pe o virani ce era acole alăture, orînduisă şi un ciuhodari turcu tînăr, bumbaşir asupra lucrătorilor. Cari, şădzind acolo multă vreme au început a faci cunoştinţă cu oamenii Dracului, la ce mai de pe urmă şi cu roabele, făcînd pe fereste fel de fel de sămni unul altue şi stăpînii lor nu ştie nemică <439v> de aceste. Iar într-o zi viind giupîniasa [92] lui Alecsandru pe taină într-ace odai, nevăzind-o roabele cele de glume cu ciuhodariul, au stătut de le-au prîvit toate. Atunce, neputînd răbda o faptă ca aceasta, au pus de le-au bătut rău. Zice unii trii zile le-au fost ţinut închisă într-o cămară şi legate le tot băte. Cari, nemaiputînd răbda, într-o noapte cînd dormie cu toţii, la medzul nopţii, au dat foc casăi şi, apucîndu-şi roabele straile să fugă, au găsit porţile încuete. Atunce s-au ivit focul de au simţit tot satul şi strigînd, tot norodul s-au dişteptat, vădzind focul în spatele lor şi alergînd la uşi, au găsit roabele cu straile ce ave, la mînă, silind să descui uşa, să fugă. Atunce le-au prinsu, descuind şi uşa că doar vor scoate ceva din casă, dar nimică n-au putut scoate. Şi au arsu acele doaî casă păr-în pămînt, arzind şi acele doaî corăbii, arzindu-le multe averi şi multe strai şi cărţi şi ce-au avut tot, scăpînd numai cu sufletul. 
      Cari văzind una ca aceasta, au adus un ovreiu isirgiu, de cari vînd roabe şi i le-au dat să le vîndză. Şi luîndu-le ovreiul, le-au dus la casa lui şi le ţine acolo, căutînd loc să le vîndză. Atunce au găsit pe unul la Gălata, în mahalao turcească ca să le cumperi. Ce, zicînd ovreiului ca să le ducă să le vadă şi ducîndu-le acolo, le-au lăsat doa zile. Şi lipsind cel cu casa, denainte casăi lui era o casă turcească a unui voevod. La cari, făcînd cunoştinţă cu turcoaicele, au început a le întreba de undi sint şi ce caută aice şi cini le-au adus. iar ele fiind scrbite, căci le scoasăsă să le vîndă după [93] atîţia ani ce slujisă <440r>, au început a să jălui, zicînd că sint fete de turcu şi le-au cumpărat Dracul şi ,,după ce am slujit atîţia ani, acmu ne scoate să ne vîndă” arătînd că le-au adus un ovrei de la Bălata. Şi muerile au spus aceste lui voevoda şi îndată au tremes şi le-au luat de acolo, ducîndu-le în casa lui, apucînd pe cel cu casa ca să de pe ovrei, iar ovreiul s-au ascunsu. Voevoda striga, făcînd atîta gîlceavă, pentru ca să apuci ceva. Iar ovreiul au mersu pe ascunsu la Alecsandru şi i-au spus toată pricina cum au cursu, cerîndu-i cinci-şasă sute de lei ca să-i de, să margă să astupe ace gură, zicînd: ,,Să nu ni aducă vro bele, căci zic că sint turcoaice şi iar să vor turci.” Atunce Alecsandru au răspunsu că nu va da nici un ban şi de zic că să vor turci, să să turcească, iar banii lui nu să vor turci. Atunce ovreiul s-au ascunsu, iar voevoda acela, vădzind că nu să arată nime, au scris un ardzu despre parte roabelor cătră dovlet, jăluindu-să de toate cîte s-au zis mai sus, scriind şi el această pricină la un icerliu mari ce era arcalui, dîndu-i ştire pentru roabe, cum că le ţini la el şi ce să facă cu ele, arătînd şi cîte zic roabele şi aştepta răspunsu. Atunce acela au mersu la înpăratul, sultan-Mustafa, şi i-au dat ardzul de l-au cetit. Zic să fi fost silihtariul înpărătesc acel ce l-au dat. Şi cum l-au cetit, au poroncit ca să aducă roabele, iar pe de altă parte au tremes ardzul la vizirul Ragup-paşa, numaidecît să prindză pre Alecsandru. Şi îndată l-au prinsu şi l-au pus la închisoari, la mudzur-aga. Pe roabi, dacă le-au dus şi le-au întrebat, una au [94] zis că au fost turcoaică şi iar va să fii, iar ceialantă au spus drept că nici au fost turcoaică, nici să va turci. Atunce le-au dat în sama unui imam. 
      Iar Alicsandru au pus în toate părţile de să ruga, ales la vizirul, cădzind tărzimanu Grigori Ghica, iar Ragup-paşa le zice pre bini <440v> că va sta di-l va mîntui, iar pe de altă parte îl pîra la înpăratul, avînd pizmă pe el pentru mucarelul ce-l făcusă pin sultan-chihaesi, cărue îi arsăsi corăbiele la Tarapie. Atunce, făr-de veste au poroncit în desară şi l-au scos şi l-au dus la Fănari, pe Alicsandru Dracul, la casa lui, de l-au spînzurat supt sacnasîu casăi lui. Atunce striga, rugîndu-să să-i arăte copii. Şi aşa, deşchizind toţi ai casăi deodată canaturile ferestilor, au început a răcni cu toţii, cerîndu-şi ertăciuni de la toţi. Şi îndată l-au spîndzurat, pe cari Dumnedzău să-l erte! Era om de treabă şi învăţat şi agiunsu de minte. Cari, stînd trii zile în vidiala norodului, au trecut şi sultan-Mustafa, înpăratul, tiptil, băte cu degitul, zicîndu-i di-i duşman, dînd şi bacşiş la inicerii cari îl pădză. Iar de casa lui sau de avere lui, nu s-au atinsu nime. Iar piste trii zile, luîndu-şi gelatul avaetul lui, după obicei, au dat trupul de l-au îngropat la Hasichiui, pre cari Dumnedzău să-l pomeniască întru înpărăţie sa!
       Iar roabile, una s-au turcit şi au dat-o după un turcu, iar ceialantă   n-au vrut să să turcească şi au slobozit-o de s-au dus. Măcar că roabele n-ar fi isprăvit [95]  nemică, pricina au fost vizirul, căci căuta de multu să-i găsiască pricină. 
      Cari nu puţină frică întrasă în boeri atunce, la avgust, cînd s-au tîmplat aceasta. 
      Iar Neculache Dracul, fratele mortului, trecînd cîtăva vreme la mijloc, şi-au cerut voi del-au lăsat să vie la Moldova, lăsînd pe Manolache sărdariul şi pe Andiohi Genetul capichihaele, isprăvind de la Poartă ca să de domnul cel bătrîn domnie fiiu-său, lui Grigorache beidzăde, fiiul mării-sale cel mai mari. 
      Iar cînd au fost despre <441r> toamnă, au sosit şi căftanu domnului cu Enacache Suţul, după cum s-au pomenit mi înainte, eşind domnul [înainte] cu mari alai înainte căftanului. Cari, viind în curte domniască, au înbrăcat căftanu, înbrăcînd şi pe divan-efendi şi pe Suţul cu blani de samuri şi pe toţi boerii cu feregele şi cu căftani, după obicei, mergînd toţi de au urat pe domnu, zicîndu-i să-i fie într-un ceas bun. 
      Iar a dao-za au început a faci boerìi, făcînd pe Alecu, fiiul agăi lui Enache, vel-postelnic, şi pe Enăcachi Suţul vel-hatman şi pe Mihălache Suciul vel-căminari, şi pe Manolache, vornicu, logofăt, şi pe Enache Costanda[n]che vel-vornic şi pe alţii, fieşticari după orînduiala lui.
       Atunce socotiră ce să facă ca doar vor pute scoate bani din ţară, socotind doar să să apuce iar de mitropolitul, căci tot să afla în urgisală, după cum s-au zis mai înapoi, apucînu-l boerii greci cu fel de fel de cuvinte. Dar în dzădar să ostine, că nimică nu isprăve. 
      [96] Atunce au socotit ca să facă paretesă Mitropolie şi să facă pre fratele domnului şi el atunce va dizlega văcăritul. Socotind pe cini să pui la mijloc să isprăvască această slujbă, au găsit cu cale ca să pui pe Vasile Gane. Şi aşa, învăţindu-l, s-au apucat de această treabă, adiverindu-i că de va isprăvi, multe căutari şi cinste să va învrednici de la domnu. Şi apucîndu-l gane pre mitropolitul Iacov de zi, de noapte, nelăsindu-l în pace, îndemnîndu-l ca să facă paritis, cari nu-i da răsuflari, arătîndu-i cîte nici pin cuget nu-i trece, îndemnîndu-l ca să e cîteva pungi pentru paritis, peşin şi după aceia şi domnul şi boerii îl vor căuta cu rădicături, cu scutelnici şi cu alte mile, petrecîndu-şi viiaţa cu lineşti, păzindu-şi bisărica, neavînd cu nime a înpărţi nimică. Şi-l vor ave toţi în cinste şi evlavie, ca pe un mitropolit vechi şi bătrîn ce au fost acestui pămînt al Moldovii. 
      Aceste şi altile ca aceste auzind acest mitropolit, au primit şi dîndu-i banii paretisii, după cum zic, 30 de pungi de bani, <441v> făcîndu-i şi toate, cum s-au adiverit. Şi aşa, făcînd paritisă, şi-au luat zioa bună de la domnu şi dela toţi boerii mării-sale şi de la toţi boerii păminteni, cerîndu-şi ertăciune de la toţi, rugîndu-să ca să nu-l uite, zicîndu-le: ,,Iată că m-am lepădat şi de Mitropolie şi de cinste şi de toate ale aceştii lumi, numai focul giurămîntului să nu-mi eu în cap şi în suflet; şi socotiţi că sinteţi  toţi musafiri aceştii lumi şi în ceia lume avem a trăi şi a răspundi la toate faptile noastre şi fiţi sănătoşi.” [97] Zic că mulţi din boeri şi din giupînesă au fost plîngînd. Şi îndată au purces la mănăstire Putna de s-au aşăzat acolo. 
      Iar domnul au adus la curte pre fratile măriii-sale, Gavril Thesalonichiu, înainte măriii-sale, înbrăcat cu mantie, stînd şi toţi boerii de faţi. ,,Iată că mila lui Dumnedzău au vrut să ni înpreunăm în pămîntul patridii noastre, învrednicindu-ni Dumnedzău amîndoi fraţii să fim capi aceştii ţări, unul asupra tagmii preuţiii şi altul asupra raelii înpărăţiii. Ce de vreme că au vrut Dumnedzău, iată şi noi te-am ales şi te-am făcut mitropolit aceştii ţări, a Moldovii, şi-ţi dăm şi acest sămnu a păstoriii a sfintelor bisărici şi a tot clirosul preuţiii.” Şi îndată, luînd domnul cîrja,   i-au dat-o în mînă, plecîndu-să de i-au sărutat mîna. Atunce s-au tras puţin înapoi mitropolitul şi au început întîi a mulţămi lui Dumnedzău, stînd în picioari cu cîrja în mînă. Al doile, au făcut o oraţii foarte frumoasă domnului, rugînd pre milostivul Dumnedzău ca să-l trăiască întru mulţi ani buni şi fericiţi în luminat scaunul măriii-sale. Şi şăzind gios, au mersu întîi episopii de i-au sărutat mîna, apoi şi boerii cei mari, cari s-au fost tîmplat acole. Apoi i-au adus cafe, dulceţi, şărbet şi fumătoari. Şi iarăş sculîndu-să, au mulţămit <442r> domnului şi au purces, mergînd în bisărica ce mari domniască, scoţindui Evanghelie înainte, după obicei, cîntînd acsion, pomenindu-l. S-au suit şi în strană, mergînd preuţii curţii de s-au închinat. Şi de acole l-au pus în carîtă domniască, cu 6 cai şi cu ciuhodari şi boernaşi şi mari alai [98] de aşăzări şi de slujitori şi de preuţi şi au mersu la Mitropolie. 
      Atunce au chemat domnul pe Vasile Gane ca să-l cinstiască cu boerìi pentru slujba ce i-au făcut, întrebîndu-l ce pofteşti. El au răspunsu că el este om bătrîn şi nu i să cadi, iar mila ce este să o facă cu el, să o facă cu fiiul său, Ştefan, că-i tînăr. Atunce au adus pe fiiul său şi l-au înbrăcat cu căftan, dîndu-i pae de comişie ce mari, rămîind cu ace milă. 
      Într-această vreme au căsătorit domnul şi pre fiica măriii-sale ce văduvă, mai mari, ce o ţinusă fiiul dumnealui spatarul Arăpache şi au murit, dînd-o după Suţul Mihălache, fratele mel mai mic a Dracilor, cununîndu-i mărie-sa, făcînd şi masă boerilor de s-au vesălit.
       Aice iarăş vom să zicem pentru văcărit. Văzind boerii greci că mitropolitul este a lor, iar s-au apucat, zicîndu: ,,Să ni strîngim cu toţii la Mitropolie, chemînd şi pe pămînteni, şi să vorovim, arătîndu-le şi cărţile cari am scos de la Patrierşie, zicîndu-le: ,,De vreme ce dă voi Bisărica ce Mari cu tot soborul, să poate ca să dizlegăm.” Atunce au zis: ,,Foarte bini!” Şi aşa, spuind domnului, au poroncit ca să să strîngă toţi vlădicii, egumenii, boerii, de la mari pîr-la mic, la Mitropolie, mergînd şi ministrii domnului cu toţii acolo. Au început întîi a arăta greutăţile şi cheltuelile Porţii şi a sărhaturilor, că n-au cu ce le rădica şi să află în mari datorie. La cari trebui ca să să găsască un chip să să pui la o cale, arătînd că alţi domni au fost luînd cîte doaî văcărituri pe an şi iar nu pute ca să iasă de supt datorie, [99] fiindcă cuprinde atît pungi de bani, ,,dar noi cu ce vom să urnim nevoile aceştii ţări?” <442v> Iată, mărie-sa vodă, văzind atîte datorii, au scris la Ţarigrad, la patriiarhul, şi au cerut voi şi blagoslovenii de la tot soborul ca să dizlegi văcăritul. Şi au dat voi, pin cărţi, mitropolitului, ca   să-l dizlegi, scoţind şi cărţile iscălite de toţi patrierşii şi arhiereii, de le-au arătat tuturor boerilor în vidială. Atunce multă vreme au tăcut boerii de     n-au răspunsu nemică. Apoi au răspunsu: ,,Noi la aceasta nu ne amestecăm, nici putem să o facim, nici este cu putinţă a întra într-un blăstăm ca acesta. Iar cît pentru trebuinţile ţărîi, avem datorii să găsim ca să iasă acei bani ce eşie din văcărit.”
       Şi aşa, rămîind boerii acole multe ceasuri, vorovind ei înde ei, au găsit cu cale ca să scoată o slujbă pe casă de trii mîni, adică 11 lei şi 5 pol lei şi 3 lei, însă pe ogeacuri şi să-l numască agiutorinţă şi să iasă într-un an o dată şi să agiute cu toţii, să nu fie nime scutit la această slujbă, făcînd şi tahmin că poate ca să cuprindă mari somă de bani. Atunce, făcîndu-să această hotărîre cu tot diadinsul, au mersu la curte gospod şi s-au înpreunat cu toţi ministrii, arătîndu-le ce chip au găsit şi cîţi  bani poate să cuprindă. Atunce au mersu şi au arătat domnului toate acele ce au socotit, zicîndu-i că văcăritul poate să de mari turburari în ţară, iar această slujbă nu va cade cu greu ţărîi şi vor agiuta şi mănăstirile (şi) fieşticari. 
      [100] La cari, priimind şi domnul, au pus de au scris cărţi pe la toate ţinuturile, arătînd şi pentru văcărit că l-au ertat şi mărie-sa. Iar, fiindcă sint multe dări a Porţii şi nu pot cu alte feliuri a le cuprindi, au socotit cu tot sfatul măriii-sale şi au scos această slujbă a agiutorinţii, ca să agiutorezi cu toţii. Şi iată că trimete mărie-sa şi boeri cu slujba pe la toate ţinuturile. Cari slujbă mai pe urmă le-au eşit <443r> mai bini decît văcăritu, că cuprinde doaî somi a văcăritului şi încă n-aagiunge, că o scote o dată iarna şi apoi vara, celelante slujbe deosăbit. 
      Iar, mergînd Neculache, au socotit ca să căsătoriască pe beidzăde cel mari, după cum s-au zis mai înapoi. Au găsit pe fiica lui beidzăde Alecsandru Mavrocordat şi au aşăzat vorba cu părinţii ei, luîndu-o cu toate zăstrile ei şi cu blagoslovenie părinţilor ei şi a fraţilor ei. Şi aşa au adus-o la Moldova. Şi agiungînd postelnicul Neculachi la Iaşi, cu mari cinste l-au primit ca pe un baş-capichihae ce era, luînd toate trebile pe mîna lui, păzind cum mai degrabă de au însurat pe beidzăde Grigori, dîndu-i pe cucoana Ileana. Şi aşa, făcînd nuntă cu toată boerime, cununîndu-i părintele mitropolitul, făcînd mari vesălie între tot norodul. Mai pe urmă vorovind cu domnul cel bătrîn, spuindu-i că au luat voi de la Poartă ca să de domnie fii-său, de vreme că este mărie-sa agiunsu de vîrsta bătrîneţilor, la cari i-au părut bini şi au mulţămit că l-au învrednicit Dumnedzău de şi-au vădzut copiii în cinste.




 [101] 
      DOMNIE LUI
      GRIGORI IOAN CALIMAH-VOEVODĂ.
      
      
       După ce au venit firman de la Poartă ca să fie domnu Moldovii Grigori Calimah în locul tătîni-său, lui Ion-vodă, fiindcă tată-său era trecut cu vîrsta bătrîneţilor, au fost socotit Poarta ca să-l lasă ca pi un bătrîn să să odihniască. Atunce Ioan-vodă, chemînd pe toţi boerii la curte şi pe divan-efendi şi pe toţi vlădicii şi pe mitropolitul, strîngîndu-i pe toţi în spătărie, atunce au adus domnul pe beidzădiao măriii-sale, Grigorache, şi după cum sta bătrînul în scaun, au pus pe divan-efendi de l-au înbrăcat cu căftan şi apoi s-au sculat bătrînu în picioari, zicîndu-i: ,,Iată, fătul meu, Dumnedzău au vrut ca să fiu eu stăpîn acestui loc pără astăzi. <443v> Iar acmu au miluit pre tini cu stăpînire acestui loc. Şi eu de astăzi înainte nu mai sint domnu, ce pre tine te-au ales înpărăţie ca să fii domnu şi purtători de grijă acestui pămînt. Şi iată eu, cu ce părinţască blagoslovenii te blagoslovesc şi te întemeez, puindu-te în cel nalt scaun aceştii ţări.” Şi luîndu-l de mînă, l-au pus în scaun, 1761. Deci, părintele măriii-sale  şi-au luat zioa bună de la toţi boerii şi s-au dus înlăuntru. 
      Şi cum au şădzut în scaun, au început a da din tunuri şi a zice mehterhaneaoa. Şi îndată părintele mitropolitul i-au făcut o engomion, după cum să cadi unui domnu nou, înbrăcînd pre divan-efendi cu blană de samur, mergînd şi toţi boerii de s-au închinat, ca la un stăpîn a lor. Şi de acole au mersu în bisărica ce mari de i-au cetit mitropolitul molitfa de domnie, cîntînd şi polihronion, mergînd domnul de s-au [102] închinat pe la icoani, mulţămind lui Dumnedzău că l-au învrednicit de au agiunsu la această stare a domniii. Mai pe urmă au sărutat mîna mitropolitului şi deacole au mersu în spătărie ce mari cu toţi boerii, şăzind cu părintele mitropolitul şi cu toţi arhierei, scoţind cofeturi, vutcă şi cafe.                                                                                 
      De acole au adus căftani şi au înbrăcat toţi boerii cu căftani, înnoidu-le tuturor boeriile, zicînd: ,,După cum aţi slujit părintelui meu, aşa să-mi slujiţi şi mie.” 
      Înlăuntru la doamna, iarăş au făcut doamna Raliţa asămine. Luînd pe noru-sa, doamna Ileana, au pus-o în scaun şi au urat-o, după cum s-au cădzut unei doamni mai mari, zicînd în audzul tuturor giupînesălor: ,,De astăzi înainte aceasta vă este doamnă”, făcîndu-le şi alte ţărmonii, mergînd toate giupînesile de i-au sărutat mîna, zicîndu-i să-i fie într-un ceas bun, să trăiască păn-la adînci bătrîneţi <444r> în luminat scaunu măriii-sale. 
      Atunce domnie domnul cu pace şi lua mulţimi de bani din ţară, avînd şi ministrii măriii-sale mult median, făcînd ce le era voia, căci mărie-sa nu pre ştie rîndul ca să cîrmuiască şi de aceia stărue norodul tot la boerii greci, ales la postelnicul Alecu. 
      Iar domnul cel bătrîn s-au gătit cu toată casa măriii-sale de toate cele trebuitoari iar de nuntă şi au tremes în Ţara Rumîniască la Costandin-vodă Mavrocordat, căci ele era domnu, de au adus pe beidzădeaoa măriii-sale cel mai mic, pe Alec, de l-au făcut gineri cu [103] fiica măriii-sale, domniţa Mărioara, făcînd nuntă domniască, puind pre Grigori-vodă cu doamna Ileana de i-au cununat. 
      Şi isprăvind mărie-sa Ion-vodă toate aceste, au purces la Ţarigrad cu doamna măriii-sale, scoţindu-l cu mari alai din Eşi, petrecîndu-l tot boerii şi ginerile şi bedzădeaoa măriii-sale cel mai mic. 
      În domnie bătrînului fiind un fecior de boeri mari, anume Ilie Canta, can nebun şi sămăţ, fecior lui Toderaşcu (de) Romîni, văr primari cu Ioniţi şi Iordache Deleanu, şădzători la ţinutul Neamţului, o slugă a lui vrînd ca să să însoari, după obicei, şi-au cerut voe de la stăpînă-său acesta, Ilie, să să însoari şi i-au dat voi. Iar cînd au fost în sara cari s-au cununat şi era gata ca să şadă la masă, iată au tremes un fecior stăpînă-său Ilie de cheamă pre miri ca să margă la el. Mirele au zis să-l erte că nu poate să margă, fiind gata să şadă la masă, rugîndu-să să nu-l superi. La cari, mergînd trimesul, i-au spus pricina că nu poate vini. Iar au tremes şi de al doile şi iar n-au venit. Trimeţind şi de al triele, i-au căutat a mergi. Cum au mersu, au început a-l sudui şi a-i zici de ce nu vra să vii cînd îl cheamă el, începînd a-l bate. Atunce i-ar fi răspunsu ceva. El, îndată <444v> scoţind cuţitu, l-au lovit supt ţiţi şi, răcnind o dată, au cădzut mort. Cari, văzind Ilie că l-au omorît şi fiind noapte, l-au ascunsu. Dar nuntaşii şi părinţii mirelui, văzind că nu mai vini, [104] au mersu să vadă ce faci şi, mergînd, l-au întrebat pre Ilie. El au zis că nu-i multă vreme de cînd s-au dus. Ce întorcîndu-să ei acasă să-l vadă, iată au fugit şi Ilie. Ce negăsindu-l părinţii, iar s-au întorsu la Ilie. atunce n-au găsit nice pe el. Şi, văicărindu-să, căutînd în toate părţile, au dat piste mort. Cari strigînd, au sărit tot satul şi au mersu de l-au vădzut. Şi îndată s-au stricat nunta, rămîind beata miriasă cu lacrămile pre obraz. Atunce au dat ştire ispravnicului de ţinut şi încălecînd, au venit să vadă pre mort. Cari văzindu-l, toţi au cunoscut că l-au lovit cu cuţit, găsindu-să şi de ai casăi de au mărturisit. Îndată ispravnicul au scris la domnu toată pricina cum s-au întîmplat, trimeţind şi pe părinţii ucisului la Eşi. De cari auzind domnul, îndată au scris la ispravnic să-l prindză şi în feră să-l trimată la divan, scriind şi pe la alte ţinuturi să facă cercătură. Şi găsindu-l ispravnicu ascunsu la o rudă a lui, l-au pus în feră şi l-au tremes la Eşi. Cari, agiungundu la rudi, n-au vrut nime să să amestece. Şi scoţindu-l la divn, au mărturisit drept că el l-au ucis. Atunce l-au mustrat domnul şi toţi boerii şi toate rudile lui. Şi după aceasta, l-au tremes la închisori, la părcani. Cari piste cîteva zile făcînd jalobă părinţii mortului, iar l-au scos la divan, la boeri. Pre  cari l-au rînduit boerii cu pravila ca să e moarte pentru maorte, puindu-l iar la închisoari. [105] Agiungînd şi rudile lui la domnu, ca să-l pedepsască cu închisoare, iar viiaţa să-i dăruiască şi aşa au tremes şi pe rudile mortului de s-au dus iar la casa lor. zic că le-au dat cîte oarice. Şi aşa, pe Ilie cînd şi cînd tot îl scote la divan. Cari şăzind cîteva luni la <445r> închisoari, s-au tîmplat de s-au făcut beidzăde domnu, şi ştiindu-l că-i l închisoari, au poroncit de l-au scos la divan. Iar hotărîndu-l boerii de moarte, ca pe un ucigaş de oameni, l-au pus iar la închisoari. Iar cînd au fost într-o diminiaţă, făr-de veste au poroncit domnul de l-au scos de la închisoari şi l-au scos la poarta ce mari şi l-au tăet, stîndu-i trupul pîn-în noapte acolo. Foarte rău au părut rudilor, dar ce să facă? Şi puind rudile de l-au rădicat, l-au îngropat ca pre o rudă a lor. Şi în puţini zile le-au trecut mîhniciune, mîntuindu-să şi ei de un nebun, căci totdiauna să necinste şi ei cu faptile lui cele scîrnavi, cari nu lipsie niciodată de la el. 
      Aice ne vini rîndul să arătăm ce s-au mai întîmplat într-această domnie. În domnie lui Costandin Racoviţi să afla pre lîngă el un frîncu, anume Linţul, cari întrasă în rîndul boerielor, căci îl făcusă sulgeri mari şi vameş mari şi vichil cămărăşiii cei mari, la Bucureşti. Dar pe lîngă aceste, umbla şi cu neguţitorii cu ceară şi cu altele, fiindcă ave şi trii fraţi mai mici, de-i amesteca în neguţitorii. Şi cînd au venit mazilie lui Costandin-vodă, avînd multă ceară nevîndută, au vîndut-o unui neguţitori din Eşi, puind o meri vade la mijloc, piste un anu. Şi el s-au dus cu Costandin-vodă la Ţarigrad, lăsind doi fraţi [106] a lui în Eşi ca să şadă şi pi-ncet să e banii şi ori poliţă să-i tragă la Ţarigrad, ori altă neguţitorii să facă. Şi mergînd Scărlat-vodă la Moldova, au găsit pe aceşti fraţi a Linţului în Eşi. Şi înţălegînd cini sint şi undi este fratele lor, s-au temut de vro înşălăciuni şi au poroncit de i-au gonit în Ţara Leşască. Şi şăzind acolo pînă cînd au venit vadeao banilor, atunce au trimes pre un cirac a lor ca să le e banii cu scrisori. Şi ar fi scos o somă de bani şi i-au mîncat acel trimes şi pe urmă l-ar fi tras la judecată în Ţara Leşască. Şi acolo au tăgăduit banii, rămîind buni mîncaţi, că să agiunsăsi cu giudecătorii cei de loc. Cari, văzind şi ei una ca aceasta, nu ştie de ce să vor apuca. Atunce au început <445v> a scrie fratele lor, la Ţarigrad, de toate cîte le s-au tîmplat, trimeţind scrisoare cu poşta la Viena şi de acolo la Ţarigrad. Şi aşa, luînd Linţul ştiinţă de toate cîte i s-au scris, le-au făcut răspunsu, învăţindu-i cum vor urma. Şi aşa scrie unul la altul tot cu poşta, făcînd luni la mijloc,      pîn-lua unul de la altul scrisoarea. Cari, într-atîta delungări, s-au fost mazilit şi Scărlat-vodă. Şi sosind şi vadeaoa banilor, s-au sculat şi ei din Ţara Leşască şi au venit la Eşi. Şi şădzind cîtăva vreme în Eşi pe cînd era Neculache Suciu postelnic, iată s-au tîmplat de le-au venit şi acestora cărţi cu poşta în Ţara Leşască. Cari, ştiindu-i de acolo că sint duşi la Eşi, s-au tremes şi cărţile lor cu poşta domniască la starostele de Cernăuţi, [107] la Enăchache Milu, frînc şi acesta însurat în Eşi, şi el să le trimată la Eşi. Cari văzind plicul deosăbit la aceştie, cini ştie ce-au socotit şi îndată au pus de au scris la Neculache, arătînd ,,c-au venit cu mari grabă aceste cărţi şi sint a cutărue şi ce ştiu ce scrie şi iată că le trimesăi dumitale.” Neculache, văzind ace scrisoari, îndată au deşchis plicul de au cetit acele cărţi. Puind îndată gînd rău ca să facă lui Costandin Racoviţi din Ţarigrad, au şi pus de au surgunit pe acei doi fraţi a Linţului din Eşi la Ţara Leşască. Şi fiindcă să găte şi Neculache ca să margă la Ţarigrad, videţi ce au făcut el aice! Uitasă că cu 6 luni mai înainte spîndzurasă pre frati-său, Alecsandru! Zic că ar fi chemat pe Iordache Venin, fiind epitidios la condei şi l-ar fi întrebat: ,,Ce fel de slovă ave Costandin-vodă Racoviţi? Poţi ca să faci slovă lui?” Au răspunsu ca o ştie şi poate să o facă. Atunce l-au pus de au scris un pitac făr-de nume, întunecat, scriind într-aceasta chip: “Multă sănătate vă poftim de la Dumnedzău! Iată vreme au sosit şi căutaţi cum mai în grabă să răpeziţi 2 ciapcîni, 2 cai umblători buni şi mai pe urmă 4 telegari suri, căci acmu este vreme şi sint foarte trebuitoari, cum mai în grabă! Şi fiţi sănătoşi!”
       Atunce acest pitac l-au pus în sin Neculache, învăţind şi pe un pisari de au scris o carte despre parte domnului, <446r> franţujască, la solul Franţuzului, arătîndu-i într-acest chip: ,,Noi, domnii pămîntului acestue, [108] dintru început am avut cu toţi elciii Franţăi dragoste şi prieteşug, păzind unul altue hatîrul ori la ce s-ar fi întîmplat. Acmu videm că pesămni au lipsit ace dragoste dintre noi, la cari eu tot o pădzesc. Şi fiindcă o pădzesc, îţi fac ştire pentru un Linţu, om al curţii domnilor voastri ce să află pre lîngă fratele nostru, Costandin-vodă Racoviţi. Cari, avînd doi fraţi a lui aice în Moldova, nu conteneşti a lipsi cu scrisorile la ei ca să îndemni pe păminteni să facă tot chipul de amestecături în ţară, ca să-mi pui capul de cătră înpărăţie noastră. Cari scrisoari am prins-o şi era ca să fac pornire asupra lor, dar, păzind hatîrul, am socotit ca să-ţi dau ştire, ştiind că nu vei lăsa hatîrul nostru gios, ca să nu-l pedepsăşti ca să să părăsască din a mai puni amestecături între domni.” 
      Şi pecetluind-o de la domnu, au strîns-o Neculache şi piste puţini zile au plecat la Ţarigrad. 
      Cari, sosind la Ţarigrad şi înpreunîndu-să cu Poarta turburată, într-ace vreme au găsit poarta turburată, zicînd Ragup-paşa că este un frîncu ori frîncoaică de mergi la o sultană şi face răge pentru un patriiarhu şi sultana supără pre vizirul şi vizirul umbla ca să oblicească: frîncu este, ori frîncoaică? 
      Aceste auzindu-le Neculache, foarte i-au crescut inima c-au găsit vreme. Şi îndată puni de faci pitacu turcesc, făcîndu-l după cum i-au fost voia şi trimete şi carte domnului la elciu. Cari, cetîndu-o, îndată au tremes de au adus pe Linţul la el şi i-au dat carte de au cetit-o, pornindu-să elciul asupra lui, [109] zicîndu-i multe cuvinte proaste. Atunce Linţul au zis cătră sol: ,,Trimete de ceri scrisoare me şi de voi scrie unile ca aceste, să mă pedepsăşti cu ce pediapsă a fi mai mari, ca pre un vinovat, făr-decît scrie numai pentru neguţitorii me.” Atunce au tremes solul la Neculache ca să-i trimată carte, să-l pedepsască. Atunce l-au urnit, zicînd că nu-i îndămînă, dar va căuta-o şi a trimeti-o. Iar pe de altă parte <446v> au mersu la viziru, zicînd că cele ce să amestică în trebile Porţii este frîncu, ir nu frîncoaică, cari nu numai aice să mestică, ce şi pin ţări faci amestecături pintre boeri şi scrie la ei, arătînd şi suretul pitacului, spuind că să află pe lîngă Costandin-vodă şi aceste vor fi cu învăţătura lui, căci nu să astîmpără. 
      Aceste văzind şi auzind Ragup-paşa, îndată au socotit că acesta este cari mergi la sultană şi face răge pentru patriiarhu Calinicu. Şi îndată chemă pe Agim Ali-aga, căci îl făcusă voivod la Gălata şi-i poronceşti, cum a trece Linţul la Gălata, să-l prindă şi să-l trimată. Şi aşa, trecînd a dao zi, l-au prinsu şi l-au tremes, puindu-l îndată la mudzur-aga la butuc. Pe de altă parte vizirul îl părăşti la înpăratul, sultan-Mustafa, arătînd cîte au vrut. Şi au făcut hotărîre pe Linţul să-l omoari şi pe Costandin-vodă să-l facă surgun, căci aceasta pofte şi dracul, ca să-i strice numele, că ave nume mari la turci şi la Poartă şi să teme pentru domnii. Atunce elciu Franţii, auzind că l-au pus la închisoari, trimete cîte de trii ori pe zi de-l cere de la vizirul, ca, de au făcut el ceva, să-l pedepsască. Îl tot urne din zi în zi, zicînd că va găsi vreme la înpăratul şi-l [110] va mîntui. Iar cînd au fost vineri, mart 3, s-au pogorît [la] înpărtul la Ialî-chioşchiu, trimeţind de au rădicat pe Costandin-vodă şi l-au dus la ghiumrucu şi pe Linţu l-au dus înainte înpăratului. Şi fiindcă ave băratu, el văzind pre înpăratul, au scos băratul, cari îndată au făcut cu mîna şi l-au rădicat şi i-au tăet capu, şăzind păr-în sară trupul acolo. Iar înpăratul, după ce l-au tăet, s-au dus de acole.
       Iar Costandin-vodă, şăzind cîteva ceasuri păr-i-au gătit caicul ca să-l ducă la surgunlîc, la Limnu, au avut vreme de au vorbit cu ghiumbrucciu <447r>, Isac-aga, fiindu-i vechi prieten, zicîndu-i că nici unile de aceste ce au mestecat la dovlet nu sint, şi făr-de chic de vină s-au omorît omul. Atunce i-au zis să nu poarte grijă că el va spuni toate vizirului, şi-l va face să le cunoască toate. Şi adivărat că l-au făcut, că în 40 de zile i-au făcut itlacul. Atunce au pus Dracul de i-au zis că va da el cheltuiala itlacului, dar n-au primit Costandin-vodă Racoviţi, ce s-au îndatorit de pe la striini şi de la oamenii lui şi au dat acei bani, 70 de pungi, făr-de cheltuiala ce-au făcut mergînd şi viind de la surgunlîcu şi cît au şădzut acolo.
       La cari nu putem arăta cîtă hulă au luat Suciul de la toţi cei mari, atît de la turci cît şi de la creştini!
       Iar cînd au fost al doile anu a domniii aceştie - 1763 - fiindcă să apropiesă înnoire domnielor şi ca să nu mai agiungă undiva să mai superi şi pe Ragup-paşa, căci îl supăra făr-de vreme, aşa s-au turburat într-o zi şi au rădicat capichihaelile [111] amînduror ţărîlor la închisoari la Banio, însă pe Neculache Suciul şi pe Arăpache Vlastă, cari i-au ţinut 30 de zile la închisoari şi atunce au cheltuit mulţi bani pîn-au eşit de acolo. 
      Costandin-vodă Mavrocordat au gătit pe fiică-sa, domniţa Maria, şi au tremes-o la Moldova de au măritat-o după Iordache, fecior Lupului Balşu cel mai mari, [că] abe răsuflîndu-să şi el de multe amestecături ce făcusă o samă de boeri, că fugisă pin  Ţarigrad şi didesă şi jalobă la Poartă pentru el. Din cari jalobă i-au cursu şi mazilie, după cum vom arăta mai gios. 
      Iar după ce au scos pe capichihaelile de la cătargu, i-au chemat vizirul la Poartă şi le-au dat mucarelu, înbrăcîndu-i cu căftani. Şi îndată au orînduit şi doi capigi-başi ca să ducă căftanile domnilor, însă unul la <447v> Moldova şi altul la Bucureşti. La cari au stătut capichihaelile ca să le de a lor cel orînduit şi să nu margă turcii în ţară, dar nu s-au putut, căci era poronca Porţii ca să margă.
       Şi cel de să orînduisă în Ţara Rumîniască, îi didesă vizirul şi alt ferman făr-de ştire nimărui, ca să-l maziliască şi să facă şi scrisoari pentru toată avere lui, căci îl pîrîsă muntenii la înpărăţie cum că au luat din ţară în 18 luni 10.000 de pungi de bani şi cere acei bani înpăratul. Iar vizirul Ragup-paşa, pe cînd au făcut socotială că ar fi agiunsu capigi-başa la Bucureşti şi l-a fi mazilit după poroncă, atunce au adus Poarta pe Costandin-vodă Racoviţi şi l-au făcut domnu la Bucureşti - 1763 - mart 9. 
      La cari, boerii, atît greci cît şi pămintenii, au tras multe închisoari mai piste un an, fiindcă lui Mavrocordat [112] nu i s-au găsit nemică, cari l-au tremes la surgunie la Limnu, iar pe boerii lui, pre greci, puindu-i în feră, i-au adus la Ţarigrad. Anume aceşti era: spatarul Alecsandru, fiiul postelnicului Costandin, spatarul Arăpache Vlasto, spatarul Ştefan Mişolu şi Alecsa-aga, frate-său, doi fraţi, ficiorii lui Mihălache Manu, Manolache şi Iordache, şi Fotache, doftorul. 
      Iar în Moldova, după ce au venit căftanu domnului cu capigi-başa, foarte s-au spăriet Grigori-vodă de mazilie, căci auzisă cu puţini zile mai înainte ce-au păţit Costandin-vodă în Ţara Rumîniască. Şi eşind cu mari alai domnul cu toată boerime, au întrat în curte domniască, înbrăcînd pe domnu cu căftan, cetind şi fermanu. Atunce au înbrăcat domnul pe capigi-başă cu ferege blănită cu samuri şi pe divan-efendi şi pe boeri cu căftane, dăruind pe acel capigi-başă cu multe daruri şi bani, după ce au vădzut că nu-i nimică de rău. Şi piste puţini zile, după ce au întrebat şi pre boeri de sint mulţămiţi de domnul lor, iarăşi s-au întorsu înapoi, petrecîndu-l domnul cu mari cinste <448r> şi alte daruri multe. 
      În  Ţarigrad, pe această vreme, s-au bolnăvit Ragup-paşa, vizirul, şi au murit. Pentru cari tuturor le păre rău, căci era om  cu mari minte şi învăţat, avînd şi mari dragoste asupra legii creştineşti, căci stătusă cu capul de s-au făcut multi bisărici. Altele din nou s-au făcut, altele s-au tocmit, cît n-au rămas bisărică să nu să tocmască, atît în Ţarigrad, cît şi pe afară, la sate, mai făcînd şi alt bini creştinilor, că să sculasă frîncii în zilele [113] lui, cu mari cheltuială şi rugăminte, din toate părţile, ca să scoată neamul creştinilor de la Ierusalim, zicînd că Sfîntul Mormînt a Domnului nostru Isus Hristos este a lor, dăruind mulţi bani în toate părţile. Iar Ragup au stătut şi au îndreptat pre creştini, făcîndu-le şi mari sineturi la mînă, nepriimind nici un ban de la dînşii pentru madelile bisăricilor, rămîind şi frîncii ruşinaţi. 
      Atunce au făcut vizir în locul lui pe un nesange-paşe, cari era om de nimică. Şi piste un an de zile, după ce l-au cunoscut înpăratul, au scris ca să vie iar Abdula-paşa să-l facă vizir. 
      În Moldova, domnie domnul cu pace, neavînd nici o supărări. Numai ce au trecut Damat Hamza-paşa la Hotin. Viind pin Eşi, cu multă cheltuială şi daruri l-au trecut. 
      Iar în  Ţarigrad viind Mustafa-paşa cu al triele vizirlîc, ave mari cunoştinţă Stăvărache cu el încă din celalant vizirlîc. 
      În Ţara Romîniască, pe atunce, s-au bolnăvit Costandin-vodă Racoviţi Cehan şi la let 1764, ghenar 27, s-au săvîrşit, îngropîndu-l cu mari cinste la Mitropolie. Dumnedzău să-l pominiască întru înpărăţie sa! Cari, la ace vreme ave capichihae în  Ţarigrad pe Stăvărache şi simţind moarte domnul-său, au stătut prin toţi prietinii la Poartă, atît pin Mustafa-paşa, că-i era prieten, cît şi prin alţii şi pin nacciu, oameni înpărăteşti iubiţi, cît şi prin Grigori Ghica, tărzimanu Porţii, silind prin toţi ca să facă pre un frate a mortului, după cum au isprăvit. Făcîndu-să cu tărzimanu una, avînd pizmă pe Neculache Suciul, [114] au vorovit amîndoi ca să mazilească pre <448v> Grigorache Calimah din Moldova şi să să facă tărzimanu. Şi ştiind că ave înpărăţie la ipolipsă pe Iordache Carage pentru că era învăţat, căci îl pusăsă de tîlmăcisă nişti cărţi, cari ştiind aceste Stăvărache, au cădzut la Mustafa-paşa şi la acei icirlii înpărăteşti, zicîndu-le ca să facă pe Ştefan Racoviţi în Ţara Rumîniască şi pe tărzimanu la Moldova şi pe Carage tărziman Porţii. Şi aşa s-au isprăvit, arătînd c-au rămas multă datorie şi o va plăti frate-său şi va chivirnisi şi pe oamenii mortului, căci au rămas nechivirnisiţi. 
      Cari şi înpărăţie şi singur vizirul şi la mulţi din cei mari le-au părut rău, atît pentru domnu cît şi pentru oamenii lui, puind şi tot chipul de silinţă ca să lipsască Neculache din capichihailîcul Moldovii, căci era duşman unul altue de moarte, cari s-au cunoscut toţi păr-în sfîrşit. 
      Domnie acestui domnu au fost 6 ani cu a tătîni-său. Şi aşa i-au venit mazilie de la înpărăţie. 
      
      
      
      DOMNIE LUI
      GRIGORI ALECSANDRU GHICA-VOEVOD.
      
      După ce au luat Grigorie-vodă Ghica domnie la Poartă, let 1764, fevruarie şi au înbrăcat căftan la Poartă, îndată au răpezit cu olac în ţară de au dat ştire, orînduind şi boeri căimăcami. Şi domnul să găte de toati cîte trebuie unui domnu. 
      [115] Într-acele zile s-au făcut domnu şi Racoviţi Ştefan, fiiul lui Miha-vodă, la Ţara Rumîniască, avînd purtători de griji şi baş-capichihae pe Stăvărache. Şi Grigori-vodă îl pune la multe trebi, avîndu-să bini.  Încă să nume şi singur capichihae amînduror domnilor.
       Şi după ce ş-au aşădzat toate trebile, cînd era să purceadă, iată şi  Neculache au căzut la Porţi mari de s-au rugat ca să-l facă  Ţarigrad capichihae. La cari, neputînd într-alt chip, l-au făcut capichihae cari era piste voe lui Stăvărache. <449r> Şi purcegînd domnul din Ţarigrad cu mari alai şi  agiungînd la Gălaţi, i-au eşit cîţiva boeri înainte, pre cari    i-au primit domnul cu cinste. Pre cari întrebînd domnul pămînt şi de ceialanţi  boeri, atunce i-au răspunsu că toţii să închină cu sănătate şi foarte s-au bucurat de domnie măriii-sale. Numai pe de lată parte, toţi   s-au întristat auzind că mărie-sa a luat pe Stăvărache pe lîngă mărie-sa. Atunce, îndată n-au lăsat să treacă şi au scris la Stăvărache cum că nu-l vor pămintenii ca să le fie capichihaia şi să păzască capichihailîcul Ţării Rumînieşti.
       Acolo au şădzut domnul 3 zile oturac, făcînd mari divanuri săracilor, cu mare dreptate.
       Deci, viind la Iaşi, i-au eşit toată boerime înainte cu mare alai. Şi aşa au întrat în Iaşi, mergînd întîi în Sfete Neculai de s-au închinat şi i-au cetit molitfile, după obicei, părintele mitropolitul, Gavriil, fratele lui     Calimahi, [116] domnul. Şi de acolo au întrat în curte domniască şi au cetit fermanu, înbrăcînd pe schimni-agasi cu ferege blănită cu samuri şi pe divan-efendi şi pe toţi boerii căimăcami, mergînd toţi boerii de au sărutat mîna domnului zicînd: ,,Să fie într-un ceas bun şi să trăeşti, mărie-ta, pîn-la adînci bătrîneţi în luminat scaunul măriii-tale! Toţi ni-am  bucurat de bun numele mării-tale şi sintem toţi datori a sluji cu tot sufletul nostru măriii-tale. Numai un lucru ne rugăm mării-tale, de vei să aibi mărie-ta odihnă şi să fim şi noi odihniţi, pe Stăvărache să-l lipsăşti de lîngă mărie-ta.” Atunce au răspunsu domnul că esti atîta vremi de cînd s-au lipsit. 
      Şi aşa au început a da boiriile, făcînd vel-logofăt pe Vasile Cilibiu, vornic de Ţara de Gios pe Ioniţi  Păladi, vornic de Ţara de Sus pe Ioniţ Sturza, hatman pe Ioniţi Deleanul, Iordache Costache visteriu, Vasile Nigel vel-banu, Iordache Bălăsache vel-postelnic, Ilie Costache vel-spatar, Manolache Bogdan vel-paharnic, Manolache Fiirali vel-stolnic, Alecsandru Sulgeroglu vel-comis, Iordache Panaiotache vel-cămăraş, Panaiodor vel-căminari <449v> şi celelante fieşticari după orînduelile lui, alegînd şi boeri de ispravă de au făcut ispravnici pe la ţinuturi, dîndu-le mari poroncă ca să fie cu mari dreptate săracilor, neîngăduind pe nimeni ca să-i calce şi să-i năpăstuiască. ,,Căci de voi auzi cît de puţin că aţi păzit hatîrul cuiva, şi va veni vreun sărac să jăluiască” atunce cu mari pediapsă îi va pedepsi, făcînd mari [117] dreptăţi tuturor. Arătînd tuturor boerilor ca să să păzască fieşticari de a luare mită de pe la săraci cît de puţin şi de va veni la urechile măriii-sale, să fie în ştiinţa tuturor că să va pedepsi cu mari pediapsă, necăutîndu-i nici chic de hatîr, de va fi şi boeri şi mari, ori şi rudă, de vreme că Dumnedzău l-au tremes    într-acest pămînt ca să pădzască pre săraci şi să-i fie milă de dînşii.
       Satelor de la ţinuturi încă le-au pus bani după putinţa lor, dîndu-le ţidulă de cîţi  bani să de pe an şi de cîte ori într-un an şi pentru ce să de acei bani: atîţia pentru haragi, atîţa pentru sărhaturi şi atîţa pentru zaherele, cherestele, meziluri i altele, dîndu-le poroncă ca să-şi strîngă fieşticari sat cîţi oameni vor pute şi între ei să să uşirezi. Şi ispravnicii să n-aibă voi nici a-i scăde, nici a-i adăogi, nici să vîndă  nimărui un cap de aţi. Şi aşa eşie mulţime de bani şi ţara foarte să tocme şi să înple de lăcuitori şi le era  foarte de uşurari, cît nu le fusăsi de multă vremi, cît nu le fusăsi nici la un domnu de cei ce au fost mai înainte. Cari să mire singuri pămintenii la aceasta. 
      Au scos şi o vamă acest domnu, de lua de tot carul ce vine în Eşi cîte 1 para de bou şi cîţi boi ave carul, atîta parale da. Şi orînduisă oameni de treabă de strînge aceşti bani şi cu banii aceştie plăte podeli şi făce poduri pe toate uliţile. 
      Văzind domnul aice în Eşi o mîndrii la păminteni, purtînd fieşticari cumaşuri scumpe şi blani, care nu era fieşticari de agonisire după straile ce purta [118] şi sta domnul de gînde ce agonisită poate ca să le de, ca să cuprindă cheltuiala lor şi nu pute găsi cu gîndul măriii-sale şi cunoşte că să stîngu cu straile lor şi a femeilor <450r> şi sta de să mira ce va face. Socotie ca să de poroncă ca să nu poarte fieştice strai, dar iar să lăsă, căci mulţi nu pute ca ţii ace poroncă şi apoi trebue să să pedepsască şi să arăta domnul rău cătră norod. Dar socoti domnul mai pe urmă şi şi-au făcut singur mărie-sa un rînd de strai de postav: libade şi giube şi într-o zi, făr-de veste, au eşit înbrăcat cu ele la divan. Cari, într-aceeş zi, văzind oamenii măriii-sale, s-au ruşinat cu toţii, căci luasă şi ei oaricari învăţătură de la păminteni. Şi aşa, piste doaî-trii zile, au început şi ei fieşticari a pune libadele de postav şi giubeli. Aceste văzind boerii păminteni, au început şi ei a-şi faci. Şi aşa, în scurtă vreme, s-au rădicat ace cheltuială nebuniască a strailor, nezicînd domnul nimărui nemică. Încă mulţăme domnului că au făcut una ca aceasta, căci mulţi rămăsăsi săraci, ales din cei ce era însuraţi. 
      Întreg era acest domnu la toate, plin la minte, învăţat. Ştie toate trebile cum le va purta, ales Porţile turceşti, că nu pute nime din capichihaelile ca să-l înşale cît de puţin, căci, cînd vre ca să trimată peşchiş la vreo Poartă mai turcească, pecetlue peşchişul şi mehtupul şi le trimete la Neculache Suciul şi scrie: ,,Să le dai la cutari şi să-mi scoţi răspunsu şi să me-l tremeţi.” Şi luînd răspunsul, îl trimete şi nu ştie ce scrie şi pentru ce şi ce i-au tremes. Cari, nu era [119] puţin lucru, căci nu mai făcusă alt domnu aşa. Şi ave mari păreri de rău capichihaiaoa şi slujă numai cu o leafă, căci cui făce leafă, nu le făci mari, dar în toate lunile plăte, nu pute să zică ciniva că nu ş-au luat leafa şi emiclicul. 
      Nu era om înprăştiitori; toate sămile le căuta înainte măriii-sale şi cuvîntul ce grăe era grăit; şi era lăudat de cătră toţi şi plăcut prostimei, iar boerilor nu atît, căci nu pute să mănînci pe cei mici şi săraci, că nu-i sufere domnul nicidecum. 
      Acest domnu au cumpărat şi un loc mare lîngă Mitropolie şi au pus de l-au îngrădit şi au făcut casă mari şi frumoasă, orînduindu-le trii şcoale pentru învăţătura copiilor, orînduind şi trii dascali, cu leafă, de învăţa elineşti <450v> şi china grecească şi moldoviniască, rămîindu-i mari pomenire. 
      Au mai făcut şi alte pomeni multe. Văzind că s-au înmulţit norodul în Eşi şi apa le este puţină, au sosotit să aducă apă să aibă săracii îndistul. Şi aşă au adus din trii - patru locuri, cu mari cheltuială, făcînd doaî cişmele minunate şi frumoasă, plini de apă, la poarta lui Sfeti Spiridon şi altă cişme la poarta Golîii şi aceia şi mai frumoasă şi cu mari hazne, cari adăpa tot norodul şi audză în tot ceasul rugînd pre Dumnezău ca să erte sufletile şi păcatele părinţilor mării-sale. Care nu puţină pomeniri şi odor au lăsat acestui pămînt, de să va pomeni în tot vacul aceştii ţări. 
      [120] Şi iarăşi nu să odihne domnul nici cu aceasta, ce căuta în tot chipul ca să poată găsi o mijlocire ca să facă un lucru cari să nu fi mai fost al’dată [dată] în ţara aceasta. Şi aşa au socotit că să va pute să facă postav aice în ţară. Şi îndată au scris printr-ale ţări pe la prietini, prin Ţara Leşească şi prin Ţara Nemţască şi i-au tremes vro doi meşteri ca să vadă locul şi apele şi să vorovască cu ei de să va pute, să facă chirhana, adică postăvărie. Şi aşa, trimeţindu-i, au vorovit cu ei, dîndu-le şi oameni de i-au purtat piste tot locul de au văzut locurile şi apelşe. Şi din toate locurile le-au plăcut la Chipereşt, undi intră Bahluluil în Jijie, cari este şi Jijie ezită, căci era morile unii mănăstiri Hrişcăi, cari măcina făină. Mai adusu-le-a şi lînă de tot feliul, de oi mari şi de cîrlani, de le-au arătat zicînd că să poate. Şi aşa, puind domnul de au luat în scris toate cîte trebuiesc fieşticari [lucru] made cu preţul ei, au primit domnul ca să cheltuiască o somă de bani acele toate cîte trebuesc, grăind şi cu meşterii ce să le de pentru ostineală şi munca lor, făcîndu-i de au scris şi au venit şi alţii, aducîndu-le toate meşterşugurile.  
      Atunce au pus domnul de au cumpărat acele mori de la Chipereşti şi au orînduit boeri credincioşi  <451r> a măriiisale, dîndu-le şi cîţi  bani le-au trebuit ca să cheltuiască dinpreună cu meşterii, să facă toate cele trebuincioasă, după cum vor arăta meşterii că le trebui. Şi isprăvind aceste toate şi stringînd şi lîna sau apucat de lucrul postavului şi au început a face fel de fel de postav. Şi au făcut şi o bală de postav pre frumoasă, de au tremes-o la înpărăţie, la sultan-Mustafa, peşchiş, [121] ca să vadă ce odor  s-au făcut acestui pămînt. Dar la turci, aceste nu trecu, că ei ştiu numai bani să ceară, iar mai mult nu vra ca să ştie.
       Ce şi acest lucru au rămas o pomeniri pămintenilor, căci nu mai fusăs al’dată în ţară şi să bucura cu toţii, văzind nişte lucruri că să fac în pămîntul lor, că era pentru folosul lor. 
      Pe aceastaă vreme, în Ţara Romîniască domnie Ştefan Racoviţi, după cum am zis mai înapoi. Şi fiindcă ave capichihae la Ţarigrad pe spatarul Iordache Stăvărache, ave pre domnu ca pre un vichil a lui şi la toate din cuvintele lui să nu iasă domnul, avînd şi cîţiva oameni trimeşi acolo, de ţine toate trebile în mîna lor. Şi orice zice ei, era zis şi de domnu. Şi încă îl făce de arăta o mari străşnicii în lume cu atîtea bătăi şi închisori şi morţi, cari nu mai stătusă la alt domnu, fiindcă omorîsă şi 2 boeri: pe Ştefan stolnic şi Iordache medelnicerul Băjescu, încă în zioa ce era să între cu alai mărie-sa în Bucureşti. La cari nu să poate scrie cîte nevoi trăgea şi beata ţară ce nu numai ţara, ce fieştice obraz, că ori pe cari îl socote că ari ceva schivirnisală, îndată trebue ca să găsască un mijloc ca   să-l dizbrace de avere lui, ori boerie îi da, ca să cheltuiască, ori ispravnic îl făce cu sila. Mulţi s-au stînsu şi din boeri şi pe mulţi îi duce la Ţarigrad de-i supăra. 
      Şi încă nu să îndistula din atîta şi să apuca şi de capul turcilor de pe margine Dunării şi a vidiniilor. Şi [122] aşa, dizbrăcînd ţara rău, căra banii <451v> la Ţarigrad.  Cari, neputînd mărginenii turci a suferi, în toate zilile agiunge prin prietini de-l pîră la Ţarigrad, ales emacii di Vidin că-l pîră pe Stăvărache la paşa Moldovangiu şi la ieniceri-aga şi aşa, scriind şi la Ţarigrad, la ioldaşii lor, trimeţind şi ardzul la ieniceri-agasi de Ţarigrad şi nimic nu isprăve. Cîte le arăta ei, el le înbuca cu dare banilor. Cari, văzînd tovaroşii lor că nu pot isprăvi nemică, au început a scrie tescherele şi a să jălui de el şi lipe tescherelile la gemie. Şi încă scrie şi Moldovangiu de-l pîră. 
      Şi aceste toate mergînd la urichile înpăratului şi pesămni şi zilele lui cele sfîrşite, că-ş eşisă din minte, apucîndu-să cu mulţi turci mari de să price şi-i ave pe toţi duşmani ş-îl pîră. 
      Iar cînd au fost 1765 avgust, 12, vineri dimineaţa, lau chemat vizir-capichehaesi la Poartă şi îndată l-au rădicat la închisoare la mudzur-agasi. 
      Iar la 9 ceasuri din zi, au adus Poarta pe Scărlat Ghica şi l-au înbrăcat cu căftan, dîndu-i domnie Ţărîi Rumîneşti şi mazilind pe Ştefan-vodă Racoviţi. Şi rădicînd şi pe oamenii lui Stăvărache în feră, i-au dus la Ţarigrad, adecă pe State şi pe feciorul lui Fotache, ca să mărturisască toată avere lui Stăvărache, căci ei o ştie, atît banii cît şi altele a lui, făcînd şi pe Ştefan-vodă surgun la Mitilin. 
      Iar cînd au fost marţi noapte, fiindcă-l dusăsă la bostangi-başe, înăuntru, la 5 ceasuri de noaptea, au  pus înpăratul de l-au dzugrumat acolo şi l-au trimes [123] mort noapte la casa lui, la Arnăut-Chiuoi, undi să cheamă Mega Rema şi l-au spînzurat denainte casei lui, de au şădzut 3 zile spînzurat. La cari s-au răsplătit păcatul lui Ştefănache şi a băjescului, pre cari îi omorîsă fră chic de vină, după cum s-au zis mai înapoi. Şi îndată au trimes la înpărăţie de i-au călcat casăle şi i-au rădicat tot ce au <452r> fost acolo, scăpînd giupîneasa numai cu sufletul la soru-sa, la Cenghel-Chioi, puind de i-au răsipit casăle păr-în pămînt. Iar peste trii zile, trupul lui l-au aruncat în mare, de nu l-au mai găsit nime. Zic unii că ar fi fost şi Nicolache suciul îndemnători la moarte lui, cumpărînd de la mirie şi locul casăi lui, de au făcut case frate-său, Enăcache, rămîind Neculache mari şi tari la Poartă. Nefiind mulţămit de domnul lui, de Ghica, fiindcă nu-l pute mînca, după cum mîncasă pre alţi domni, şi tot umbla cu marafet de-l săpa pe Ghica pe la Porţi turceşti, arătînd pre Grigori Calimah de vrednic. 
       În zilele Ghicăi-vodă s-au zidit aice în Eşi o mănăstire a Sfîntului Gheorghie, cari să nume Mitropolie ce vechi, făcîndu-să mari şi frumoasă, după cum să vedi. Zic că s-ar fi făcut de mitropolitul Iacov, căci el au fost în vidială, iar în taină poate să fi fost altul. 
      Iar domnul, după ce înplinisă trii ani ai domniii  sale, aştepta din zi în zi ca să-i vie mazilie. 
      Pe această vreme, în Ţara Leşască era multe amestecături pentru crai, căci nu-l prime japora şi altele. Cari, domnul trimesăsi on în Ţara Leşască, cu mari cheltuială, de feliul lui franţoz, ca să-i scoată [124] havadesuri, să de ştire Porţii Turceşti, însă, învăţindu-l ca să nu-i scrie el, ce să-i scrie acei ce i le vor spuni. Şi aşă făce pe aceia de scrie, cari era adevărat leşi şi domnul strînge cărţile lor şi le făce suretuti turceşti şi le trimete la Poartă de le cete. La cari nu le păre bini, căci le arăta adivărul. 
      Şi fiind şi capichihaiaoa, după cum s-au zis, şi plinindu-să şi cei trii ani, l-au mazilit înpărăţie, nenorocire beţilor săraci, a lăcuitorilor!
      
      
      
      <452v> A DOA DOMNIE
      A LUI GRIGORI-VODĂ CALIMAH.
      
      Grigori-vodă Calimahi au înbrăcat caftan de la Poartă pentru domnie Moldovii, fiind vizir Mehmet-paşa Musunolu, iar pe Mustafa-paşa îl tăesă înpărăţie. Şi îndată au ales om de treabă şi au răpezit la Moldova de au făcut caimacame pe o samă de boeri de loc, făcînd şi la Ţarigrad iar capichihae pe Neculache Suciul. Şi îndată au început a să găti domnie de toate cele trebuitoari. 
      La let 1467 au purces cu mari alai, luînd pre mulţi boeri greci a Fănariului cu mărie-sa, luîndu-ş zioa bună de la părinţii măriii-sale şi de la toţi părinţii arhierei, ca cînd ştie că nu-i va mai vide, luîndu-şi şi doamna cu mărie-sa. Şi agiungînd la Gălaţi, au şădzut 3 zile oturac.
 [125]   Iar Grigori-vodă Ghica, după ce au venit schimni-agasi ce era orînduit ca să-l duca la Ţarigrad, s-au gătit cu toată curte măriii-sale, petrecîndu-l toţi boerii. 
      Adivărat acest domnu au eşit chivirnisit, cari, socotesc, altul nu va fi eşit aşa chivirnisit. Ce, încă şi doamna măriii-sale, Catrina, fiica spatarului Iacovache, căci era singuri stăpîni, nu-i stăpîne alţii. Şi mergînd la Ţarigrad, şide de să odihne ca un domnu cuminte ce era. Şi-l iube cu toţii. 
      Iar domnul Calimah au purces la Eşi şi i-au eşit toţi boerii înainte şi rudile, că să bucurasă boerii de venire măriii-sale, că-l mînca toţi şi nu vre ca să-l ştie că le este domnu. Şi cu mari alai, au întrat în Eşi, mergînd la Sfete Neculai de i-au cetit molitfă de domnie noaî mitropolitul Gavriil. Şi de acole au întrat în curte domniască, în divanu cel mari şi au cetit fermanu cel de domnie, înbrăcînd pe schimni-agasi cu ferege blănită, asămine şi pe divan-efendi şi pe toţi boerii, după obicei. 
      A dao-za s-au strînsu cu toţii de au dat boeriele făcînd pe Lupul Balşă vel-logofăt şi pe Ioniţi Păladi vornic de Ţara de Gios, pe Ioniţi Sturza vornic de Ţara de Sus, pe Costache Radzu hatman, pe Iordache Alistarhu vel-visteriu şi pe Milu vel-spatar, pe Costache Bibica vel-postelnic <453r> şi pe Arghiri Bostangiu banu, pe Calmăşu vel-paharnic, [126] pe fiiul lui Andiohi Carage vel-agă, şi pe fiiul lui Alecsandru beidzăde Mavrocordat vel-cămăraş şi pe Dumitraşcu Capoolan vel-sărdari şi alte boerii, fieşticari după orînduiala lui. 
      La Ţarigrad, fiindcă făcusă înpărăţie pe Iordache Carage tărziman Porţii, după cum s-au zis mai sus, cînd au scos pe Ghica şi trecînd puţină vreme la mijloc, cînd au fost la let 1765, săptemvrie 5, s-au lovit cu boala ciumii şi s-au săvîrşit. Era şi logofăt mari la Patrierşie, cari ţine pe domniţa lui Ion-vodă Mavrocordat. Şi fiindcă foarte au părut rău înpărăţii de moarte lui, căci era învăţat şi blînd la fire, ştiind că i-au rămas şi cîţiva copii mici, s-au făcut milă înpăratului de casa lui şi au adus pe tată-său, Scărlat doftorul, şi l-au făcut tărzimanu Porţii, fără de voe lui, om bătrîn şi slabu, dîndu-i poroncă ca să caute pe copiii mortului pre bini, făcîndu-le înpărăţie şi nacafa de la Bucureşti şi de la Moldova, de le să da pe tot anul.  
      Iar domnul acesta să sile în tot chipul ca să urmezi Ghicăi la toate, vrînd să să arate şi straşnic, ca să-i ia boerii de frică. Atunce au început pe o samă ce nu-i boerisă, a-i înfrunta şi a le grăi cuvinte proaste, vrînd ca să  nu-i ştie cini sint, arătîndu-le şi o mîndrii nespusă, cari nu mai stătusă la alt domnu, făcînd şi mari nedreptate ţării şi săracilor. Atunce au început boerii a să faci tot una şi a vorovi ei înde ei şi a zice: ,,Ce va să zică una ca aceasta!? Aceşti n-au pus gînd bun asupra noastră şi vor să ni stingă şi pe noi şi pe ţară!”
       Socotind numai să facă ardzuri la înpărăţie şi să fugă la tătari şi aşa au făcut 3 ardzuri cătră înpărăţie, de cătră toată ţara şi boerime şi au răpezit [127] unul pe un turcu la Ţarigrad ca să-l ducă la înpărăţii. Atunce s-au sculat şi o samă de boeri de au fugit, anume aceştie: Enache Costantachi vornic, Iordache Costache visteriu, Ilie Costache spatar, Filip Catargiul visteriu, Sandul Sturdza paharnic, Arghiri di la Tecuciu stolnic, Buhuş stolnicu, Miclescul paharnic şi Cuza stolnic <453v> şi alţii, păr-la 18 boeri. La cari, îndată au găsit cu cale ca să mai răpadă şi alt ardzu la Ţarigrad, temîndu-să ca să nu le facă turcul cari trimisăsă vro sminteală, cum le şi făcusă, că s-au dus de l-au dat la capichihaele. 
      Atunce au găsit boerii cu cale ca să trimată pe un Costandin, logofăt vesternicului  Venin. Şi aşa l-au învăţat ca să margă singur la Ţarigrad şi să iasă într-o vineri, cînd merge înpăratul la gemii să să închini şi să-l de singur. Şi după ce au mersu Costandin la Ţarigrad, au mersu de au conăcit la Edicula. Şi de acolo s-au sculat într-o vineri, de au mersu la poarta înpărătiască şi au păzit pîn-au eşit înpăratul şi atunce au început a striga: ,,nazar! nazar!”, arătînd ardzul. Atunce s-au răpezit baş-ciuhodari a înpăratului şi l-au apucat de mînă. Ce, rămîind Costandin acole în median, neştiind undi să va duci, atunce s-au găsit un creştin şi l-au învăţat de au mersu la paşe-capsi la ceauş-başe şi să-i spui toată pricina. Şi aşe, mergînd, au spus toată pricina, chemînd pe tărzimanu Porţii de au făcut tarzimanlîc, întrebînd unde-i poronca ca să ste, ca de-l vor întreba, să ştie unde-i casa ca să-l ia. Atunce au poroncit vizir-chihaesi, căci îi spusăsă şi [128] lui să ste la tărzimanu. Tărzimanu au arătat pe capichihae, adică pe Neculache. La cari, chemîndu-l îndată de faţi, au rămas ca un mort dacă au audzit că au dat ardzul la înpăratul. Atunce Neculache îndată au făcut 3 caimele cătră înpăratul, arătînd pe boeri de haini, zicînd că cer mansupuri cu topuzu şi cer tot cari sint la margini, cari domnul nu să încredi într-înşi. Pe de altă parte cadi la toţi cu bani, dăruind tuturor ca să-i fie mînă de agiutori la înpăratu, arătînd în trustele caimelile cum că moldovenii sint vinovaţi la toate. Atunce au găsit şi prietinii cari mîncasă şi au început a-l agiutora cătră înpăratul, dînd toată vina pe păminteni. Atunce au stătut cu toţii de au scris hanului ca să-i trimată înapoi şi să să aşăzi. Şi aşa, trimeţind şi domnul daruri atît hanului cît şi sultanului, au început a le poronci să să întoarcă înapoi. 
      Şi fiindcă să bolnăvisă şi visteriul Iordache Costache Venin, pe cari îl ave toţi cap şi fiindcă i <454r> s-au tîmplat şi moarte acolo de au murit, la cari văzind şi ceialanţi una ca aceasta, s-au lăsat şi ei şi s-au întorsu, căci le scrisăsi şi domnul cu adiverinţi, asămine şi Neculache cu acel Costandin logofăt şi alte multe adiverinţă. Şi aşa, mergînd la domnu, cu mari cinste i-au primit, începînd a-i puni şi pe dînşii la ţinuturi şi la slujbe. Iar şi înpăratului întrasă în inimă ca un cui acest ardzu şi pădză vreme. 
      În zilile acestui domnu, fiindcă tot ţine gîlceava leşilor cu craiul lor, după cum s-au zis mai sus, şi fiindcă nu să potolisă, nici vre să asculte zaborova [129] de o samă ce poronce Rosie pin craiul, la cari, văzind Rusie o mare nesupuniri a lor, i-au căutat a trimete o samă de oaste ca să-i facă să primască şi can făr-de voe lor. 
      Atunce trebue şi domnul să aibă om în Ţara Leşască ca să ia înştiinţari de cîte să lucreadză, ca să de ştire Porţii turceşti. Şi socotind pe cini ar trimete, iar au găsit cu cale ca să trimată pe franţudzul cari îl trimesăsă şi Ghica. Şi aşa l-au trimes, dar nu i-au agiunsu capu ca pe Ghica, şi zice numai veşti să-i trimată. Atunce franţudzul nu vre ca să trimată scrisorile celor de-i trimete veşti, după cum le trimete la Ghica, ce numai scrisorile lui, scriind ce-i era voe. La cari şi domnul acele scrisori a lui le trimete la Neculache, capichihaiaoa la Ţarigrad. Şi-i trimete şi biiadzuri cu pecete măriii-sale, ca să scrii după cum va găsi cu cale şi să arate la înpărăţie. Şi aşă făce. 
      Iar franţudzul acela, cîtă vreme au şădzut acolo, aă agiunsăsi cu solul Franţei ce era acolo şi ce-i zice acel sol, acele scrie şi el la domnu că au auzit. Acel sol o făce aceasta ca să potrivască scrisăle ce va scrie Franţa la Ţarigrad, ca să poată să rădici pre turci în picioari, să facă oaste cu Rusie. La cari înpărăţie da credinţă domnului. 
      Aceste auzindu-să la oamenii Rosiii, au dat poroncă în Ţara Leşască numaidecît să-l prindă pre acel franţuz ce scrie veşti domnului de Moldova. Şi simţind el, îndată au fugit la Moldova. Arăta oamenii Rosiii cătră oamenii Porţii turceşti să nu creadă <454v> zisăle [130] domnului, că sint tot minciuni şi le vor cunoaşti pe urmă. Atunce Poarta chema pe Neculache şi-l întreba: ,,Sint cu adivărat?” Atunce el să apuca pe capul lui că sint adivărati şi să nu de credinţă ruşilor. 
      Pe această vreme, fiindcă să apropiesă vreme mucarelului, au silit capichihaiaoa prin toţi prietinii Porţii de au luat mucarelu, 1768, iule, şi   i-au tremes căftanu. La cari au făcut frumos alai, eşind domnul înainte căftanului. Au întrat în curte domniască, cetind fermanu, după obicei, înbrăcînd cu blani şi cu feregeli şi cu căftani pe boeri.
       Iar franţudzul, fiind pe lîngă domnu şi avînd în ştire că nu mergu lucrurile bini, deci el au mijlocit la domnu ca să-l trimată în Ţara Ungurească şi de acolo poate să trimată mai multe veşti, căci să teme ca să nu-l ia din Moldova şi nime nu pute să-l priceapă. Atunce domnul, nepricepînd, l-au tremes în Ţara Unguriască. Şi iarăş şi de acolo trimete veşti la domnu pentru Ţara Leşască. La ceri, în scurtă vreme l-au oblicit Rosie că să află acolo şi scrisă la solul lor ce ave la nemţi, ca să-l prindă. Dar, fiindcă au simţit el s-au dus în ţara lui, la Franţa, şi au scăpat.
       Aceste auzindu-le Neculache şi ştiind şi cîte îi zisăsă Poarta pentru acele veşti, atunce au credzut şi el că i-au viclenit acel franţuzi. Şi au început a le scrie Neculache domnului pre amăruntul, arătînd cum c-au înşălat Poarta cu scrisorile lui. Domnul încă le arăta frăţini-său, la beidzăde şi le cunoscusă beidzăde toate cîte s-au tîmplat.
       În ţară era foarte greu, că angării şi cheltueli era multe şi banii ce eşie nu le agiunge. Şi trăge [131] mari supărari domnul şi fratele măriii-sale, căci, dintr-acele veşti să orînduisă în cîteva locuri oaste turcească pentru padza marginii, la Hotin, la Benderi şi la Crîm. Cari o samă de oaste trece prin ţară, dînd mari supărari domnului şi lăcuitorilor, căci să teme înpărăţie de oaste rusească ce era în Ţara Leşască, ca să nu treacă făr-de veste, să-i vie <455r> asupră, neavînd nici o gătiri Poarta Turcească, căci aşa îi zice franţozii că or să le facă. Asămine şi veştile domnului, măcar că pe elciul îl întreba ades Poarta Turcului de este să le facă oştiri şi să apuca tari că nu este una ca aceasta. Cari era cu adivărat, căci cheltue tari solul pe la Porţi turceşti ca să-i oprească să nu facă oştire şi sta şi el cu capu la înmpăratul să-l oprească, ales la viziru Mosunolu şi alţii. 
      În Ţara Romîniască, pre ace vreme, după ce au domnit Scărlat-vodă un an mai bini, au murit făr-de veste. Atunce au stătut capichihaelile cu capu şi cu multă cheltuială şi au isprăvit de au rămas domnu beidzădeaoa măriii-sale, Alecsandru, în locul tătîni-său, la let 1766, dechemvrie 2. 
      Iar în Moldova, văzind grecii atîtea amestecături în turci şi domnul în mari stenahorie di a banilor, au început fieşticari a să duci la Ţarigrad. Pîn-s-au dus şi beidzăde, fratele domnului, rămîind domnul făr-de oameni, numai cu cei mai mici şi cu pămintenii. 
      Iar pe la margini, mii de răutăţi făce oaste turcească, căci nu vre să ştie pre zapciii lor, pînă cei de la Hotin au trecut şi în ceia parte la Zvance, [132] de au aprins-o. La cari, temîndu-să zapciii şi paşii ce era cu dînşii ca să nu audă înpăratul, apuca ei mai înainte de scrie la înpăratul mii de minciuni, zicînd că i-au înpresurat duşmanu şi vin la margini de ocărăsc, şi oaste nu le poate răbda aciaste şi ,,înpărăţie-ta nu ştii nemică de aceste, căci nu vor să ţi le spui.” Şi aceste făce pe înpărat ca să deşchidă oştire, dar nu-l lăsa ceialanţi a lui. 
      În Ţara Leşască vădzînd ovreii atîte oştiri în picioari, atît moschiceşti cît şi leşăşti, şi fiind bogaţi, s-au sfătuit cu toţii şi s-au tras toată ovreime într-o laturi, cu toată avere lor, păr-să vor aşădza vremile. Iar căzacii din Ţara Leşască şi Rusască s-au vorovit ca să margă asupra ovreilor să-i prădi. Şi sculîndu-să, au mărsu de au ucis pe ovrei, pînă şi pe muerile cele grele le spinteca, luîndu-le toată avere lor. Aceste răutăţi agiungînd la urichele craiului, îndată au răpezit oşti ca să-i prindă, făcînd ştire la înpărăteasa Moscului pentru căzacii din Ţara Rusască. Şi îndată au răpezit oaste ca să-i omoari. Ce, gonindu-i toţidin toate <455r> părţile şi nemaiavînd undi fugi, au trecut dincoaci, în pămîntul Turcului, la Baltă. Şi fiind aprinşi gonaşi Rusiei, s-au înşălat şi ei şi au trecut la Baltă. Şi stîndu-le turcii înpotrivă, nu i-au dat, zicînd că au călcat în hotarul lor. Aceste văzind gonaşii, s-au întorsu înapoi. Atunce turcii au poprit pre cădzaci şi cu avere ce [133] ave acolo, că nu era puţină, a beţilor ovrei, alergînd de au dat ştire paşii de Benderi de cîte s-au tîmplat. Iar la Baltă, nemerind neşte mîrdzaci cu cîtăva tătărîme şi văzind pe căzaci opriţi acolo cu atîta avere, au omorît şi pre cădzaci şi pre turci şi, luînd avere, şi-au căutat de treabă. 
      Iară paşa îndată au dat de ştire la înpărăţii, arătînd cum că au călcat hotarul oaste rusască, făcînd mari pîră cătră ruşi. Atunce s-au turburat foarte sultan Mustafa-înpărat, zicîndu-le toate aceste vizirul lui Abreţcul, solul Rosiei. La cari au răspunsu că nu va fi cu ştire înpărătesăi una ca aceasta şi acei ce au făcut una ca aceasta sint tîlhari, şi ca nişte tîlhari să vor pedepsi. Cari îndată au scris solul înlăuntru şi îndată au poroncit înpărăteasa de au spînzurat 70 de oameni acolo la hotar, ca doar auzind turcii, să vor mulţămi. Iar înpăratul nu să ştie ce s-a face de mînie. Şi văzind că vizirul stă înpotivă şi nu-l lasă să facă  oaste cu Moscalu, atunce au scris înpăratul pe taină la Damat Hamza-paşa, ca să vie să-i de pecete. Şi îndată au purces şi cum au venit aproape de Ţarigrad, îndată au rădicat pe Mosunolu şi l-au tremes la surgunlîc. Ce, sosind, Damat paşa, îndată au zis: ,,Pre bini au socotit!” Şi îndată l-au învăţat ca să rădici la închisoari pe sol. Şi după ce l-au înbrăcat cu blană şi l-au făcut vizir, dîndu-i şi pecete, au mersu la paşe-capsî. 
      Şi aşe, mergînd toţi solii pre rînd ca să-l urezi, au venit şi rîndul moscalului de au mersu <456r>  şi el. Şi [134] după ce s-au înpreunat , au stătut la voroavă cîtva, zicînd solului pentru ce nu scoate oaste lor din Ţara Leşască? Atunce au răspunsu solul că el nu poate ca să o scoată. Îndată au vădzut vizirul atunce şi au zis: ,,De vreme că nu o poţi scoate, noi avem oaste cu voi pentru Ţara Leşască!” Şi îndată au zis: ,,Rădicaţî-l şi-l duceţi la Edicula!” Şi îndată l-au luat pe sol cu toţi tărzimanii lui şi l-au dus la Edicule, de l-au închis, 1768, săptemvrie 25. Şi îndată s-au arătat că au oaste cu Rosie. 
      Atunce Neculache Dracul, avînd cunoştinţă cu acest vizir şi cu oamenii lui încă de cînd trecusă pin Moldova de au mersu la Hotin, au cădzut la picioarile lui ca să-l facă şi pe el un ciriac. Şi îndată l-au tărziman Porţii, scoţind pe Scărlat Carage, arătînd la înpăratul că au slăbit şi nu este de slujbă, fiindcă îndemnasă şi Neculache ca să facă oştire, ca să să astupe poveste veştilor din Ţara Leşască. Dar păcatu tot trage pre om la cari este să vie! Îndată Neculache au adus pe frate-său, Mihălache, şi l-au făcut baş-capichihae în locul lui.
       Atunce, fiindcă să făcusă atîte fermanuri la domnul de Moldova ca să trimată zahere la Hotin, la Benderi şi la alte părţi şi chereste, ca să facă pod la Sacce şi altele nespusă, cari nu pot a să scri şi ştiind Neculache că domnul este singur, făr-de oameni, s-au apucat  capu lui beidzăde Alecu, fratele domnului, ca să-l  înapoi la Moldova, căci nu mărsăsă de mult  la Ţarigrad, ştiindu-l că ari credinţă la neguţitori şi  [la] trebuitori domnului la această vreme. Iar [135] beidzăde nicidecum nu prime ca să vie înapoi. Şi văzind Neculache atîta înpotrivire, făcusă de-i sta Poarta bumbaşir numaidecît să-l pornească. Cari, viind la mari gîlceavă cu <456v> Neculache, s-au şi pricit în cîteva rînduri amîndoi, cît vinisă lucru de umbla beidzăde să mănînce capul lui Neculache. Atunce beizăde au scris un ardzu la înpăratu pe ascunsu şi pîră pe Neculache. Întîiaş dată că poprisă toţi banii ce să didesă de la înpăraţii pentru trebuinţile ce sint să să cumperi pentru oştire, cari era la 200 pungi; al doile că acmu, la nevoi şi la trebuinţă, s-au tras şi nu va să ştie nemică. Iar la vremele cele bune nu da altora rînd, ce el era domnu şi ,,fratele meu numai cu numele era domnu. Şi la toate el să amesteca pînă şi biiadzuri ave în mînă şi scrie ce-i erea voe la înpărăţie-ta, atît la altele cît şi la pricina Ţarîi Leşăşti, că ce vre scrie şi arăta la înpărăţie ta.” Aceste şi altele multe scrie şi l-au dat la unul ce grăe cu înpăratul în toate zilile, anume juvaergiu, cari îl chema Tuzoolu, şi acela l-au dat la sultan-Mustafa. Şi după ce l-au cetit, atunce au stătut de au socotit toate pre amăruntul şi îndată au zis acelui să-i zică să nu ste înpotriă ce să margă şi, mergînd acolo, să facă pre frate-său, pre domnu, să-i scrie pentru toate aceste şi ace scrisoari să o trimată pre taină la el şi el o va da la înpăratul şi atunce în scurtă vreme îl va aduce înpărăţie la Ţarigrad. 
      Şi aşa au început beidzăde a să găti şi cînd au fost la purces, vrînd să-şi ia zioa bună de un arhiereu ce-l ave prietin, s-au încredinţat beidzăde în el [136] şi a început a i le spuni toate pre amăruntul şi aşa au purces la Moldova. 
      Pe această vreme au tremes vizirul de au adus pre Crîm-Gherei-han, ce era mazil şi surgun la Techerdaca şi spuind înpăratului, au găsit cu cale şi l-au făcut han, sfătuindu-să la multe cu el. Atunce au agiunsu tărzimanu cu multe daruri, rugîndu-să pentru Grigorache-vodă şi pentru ţară, căci îl ştie hanul încă din celalnt hanlîc. Atunce întrebînd hanul <457r> pe vizirul pentru toate gătirile ce au în ţară, au întrebat şi pentru domni: ,,ce domni sint? Şi spuindu-i cini şi cini sint, au zis hanu: ,,cel din Moldova îi bun, îl ştiu, iar cel din Ţara Romîniască nu face la aceasta vreme, căci este copil”, arătînd că trebui ,,să faciţi pe Ghica, că-i om întreg.” 
      Şi aşa, dînd ştire la înpăratul, au adus pre Grigori Ghica şi l-au înbrăcat cu căftan, făcîndu-l domnu Ţărîi Romîneşti, 1768, octomvrie, pornindu-l cu olac la Bucureşti, mazilind pe Alecsandru-vodă. 
      Într-aceste s-au bolnăvit şi vizirul şi au murit. Cari l-au blăstămat lume, că el au fost pricina de s-au deşchis aceste oştiri. Şi au făcut înpărăţie în locul lui, vizir, pe Mehmet-Emin-paşe, ce fusăsă nesangiu. Şi îndată au răpezit fermanuri în toate părţile pentru oaste, făcînd şi el mari gătiri de toate cele trebuincioasă, pornind şi pe hanul, învăţindu-l să margă cu multă oaste în Ţara Moschicească. 
      Iar cînd au fost de primăvară, let 1769, la martie, s-au rădicat vizirul cu toate oştile turceşti şi cu mari [137] alai, scoţind şi săngeacul înpărătesc, făcînd turcii cîteva morţi în creştini, ca să nu vadă săngiacul. 
      Atunce, gătindu-să şi Neculache, tărzimanu Porţii, de cale, luîndu-şi zioa bună de la toţi cunoscuţii lui, atunce au venit şi acel arhiereu cătră cari zisăsă beidzăde şi le spus toate lui Neculache, iar el, auzind, au rămas ca un mort. Iar acela îl mîngîie, zicîndu-i că nu-i nemică, numai să să păzască. Şi aşa, au purces cu urdie la Andriianopoli şi de acolo la Obluciţa. 
      În Ţara Rămînască trăge mari supărari de turci ce vine pin Bucureşti, Ghica-vodă. Şi audzind că vini Mehmet-paşe, Rumele-sarascheri, cu 30000 de oaste, cari merge la Hotin, l-au poftit Ghica ca să vie pin ţară. Şi îndată au gătit cele trebuincioasă, eşind şi mărie-sa cu <457v> corturile în Cîmpul Văcăreştilor, conăcind şi paşa acolo, cu toată oaste sa, dîndu-le toate cele trebuincioasă, vorovind şi cu paşa tot ce au avut, dînd mari poroncă tuturor turcilor să să feriască de rae, să nu de supărari săracilor. Şi aşa, piste trii zile, s-au rădicat paşa de acole cu toată oaste şi au purces. 
      Aceste auzindu-le domnul Moldovii, vre să le facă şi el şi chemînd pre boeri, le-au zis că va să aducă pre paşa în Eşi, ,,căci l-au chemat şi fratele nostru, Ghica, în Bucureşti.” Iar boerii, nefiind pre bini cu domnul lor, au zis să facă cum ştie. Atunce au tremes domnul de l-au poftit să vie, dar nu socote că n-ari nici de unile şi aceasta este oaste. Şi aşa, viind paşa, l-au conăcit în curte domniască, la maibemu, căci doamna  [138] nu era, că o trimesăsi la Ţarigrad mai înainte. Iar oaste paşii au tăbărît pe toate casăle Iaşului. La cari, nu putem arăta cîtă frică era la beţii creştini!  Apucînd de pin casă, fuge de să închide pin mănăstiri, rămîind casăle lor pe mîna turcilor, de făce ce le era voe. 
      Iar Neculache tărzimanu, făcînd mari prieteşug cu vizirul, au isprăvit de au scris un ferman domnului de Moldova, din parte vizirului, arătînd în el ca să nu cutezi ciniva să scrii ceva la Ţarigrad, sau călăraşi să trimată, că-i va tăe capul. Cini ce va ave, la urdie să scrie, iar nu aiure. Aceasta tri poroncă viind la domnu, să mira beidzăde ce va faci, căci să teme a tremete răspunsul înpăratului ce-i poroncisă. Înpăratul încă aştepta din zi în zi răspunsu, întrebînd şi pe acel arman ce era la mijloc, ce-i poveste de-i atîta zăbavă cu trimitere răspunsului? La cari nici el nu ştie ce să răspundă. 
      Pe această vreme au trecut şi vizirul Dunăre, cu toate oştile sale, mergînd la Han-tepesî. Şi domnul, avînd pe paşa în Eşi, n-au putut să iasă înainte vizirului, <458r> la Dunări, după obicei.
       Într-această iarnă, Crîm-Gherei-hanu au întrat într-o mergini a Rusîei, cu multă oste tătărască şi turcească. Zic să fi fost 300 de mii. Şi multă robie au făcut şi făr-de nici o [în]dodiială s-au întorsu înapoi. Numai Dumnedzău i-au bătut cu o iarnă foarte mari, cît jumătate au rămas din oaste lor digeraţi pre drum. Şi cari au venit păn-aice în ţară, toţi, cari cu [139] mîni digerate, cari cu piciori. Şi sosind hanu la Căuşani, au murit. Şi îndată au făcut han pe Dovlet-Gherei. 
      Iar oaste paşei ce să afla în Eşi, văzind pe arnăuţii domnului că purta fel de fel de arme şi flori în tot chipu la strai, le păre rău şi umbla să le ia armele. Şi ei nevrînd să le de, s-au făcut gîlceavă între ei. La cari gîlceavă au şi înpuşcat pe un arnăut. Atunce, vădzind ceialanţi arnăuţi, s-au vorovit toţi ca să fugă. Şi aşa, gătindu-să cu toţii odată, au încălecat şi au purces spre Prut. La cari, prinzind veste domnul, au dat ştire paşii. Paşa, încă turburîndu-să, îndată au răpezit oaste turcească, ca să-i prindă şi să-i aducă la el. Şi agiungîndu-i oastea turcească, îndată s-au dat arnăuţii gios de pe cai şi au început a să bate, pîn-au spart de tot pe turci. Atunce au încălecat arnăuţii şi s-au dus la moscali. De cari auzind paşa, au cunoscut că domnul va să scrie la Poartă să-l pîrască şi au apucat de au scris el mai înainte, pîrînd pre domnu şi purcegînd şi el din Eşi, s-au dus la Hotin cu toată oaste. 
      Iar domnul şi cu cîţiv boeri şi cu frate-său, s-au dus la vizirul, la Movila Răbîi, căci sosisă vizirul acolo de 3 zile. Şi cum au mersu acolo, îndată l-au rădicat la închisoari. Aice asămăna lucru că şi Neculache au fost pîrît pre domnu la vizirul, găsindu-i vină că n-au vrut să-l ştii cini este cînd au călcat în pămîntul Moldovii. Tărzimanu, cum să vide lucru, umbla să e [140] domnie prin vizirul. Şi au treme(s pe) domnu de l-au închis la cetate Chiliii, scriind la înpăratul cum că nu s-au purtat bini şi altele, ca doar îi va da voi să facă pe cini v(a so)coti, şi atunce va faci pe Neculache. Iar înpăratul îndată au <458v>  au  dus pe Costandin-vodă Mavrocordat şi l-au tremes la urdii, dîndu-i şi de cheltuială, ca să-l facă domnu la Moldova. Simţind vizirul că vini Costandin-vodă, au arătat cătră înpăratul că pre Grigori-vodă l-au închis la cutari cetate. Iar Costandin-vodă, sosind la urdie, l-au făcut domnu la iule. 
      Mehmet-paşa Rumele-valisi, dacă au mersu la Hotin, au trecut cu oaste în ceia parte, la Caminiţă, de s-au bătut cu moscalii. Dar atîta i-au bătut pe turci, cît abe au scăpat sarascheriul cu puţini oameni, din 60 mii de oaste. Cri auzind vizirul, îndată au făcut în locul lui pe Moldovangiu şi l-au tremes cu multă oaste la Hotin. 
      Pe această vreme, avînd multă tăinuire Neculache cu vizirul, şăzind cu ceasurile amîndoi închişi, venie cu trebi vizir-chihaesi şi alţii de cei mari, di pădză cîte un ceas mai bini şi nu pute găsi vreme. Acestora părîndu-le rău, scrie la înpăratu, pîrînd pre vizirul şi pre Neculache, întîmplîndu-să la o vreme pe cîndu scrisăsă la înpăratul că ,,cu puţini zile vom trimete cheile cetăţii.” Cari înpăratul, pentru bucurie aceasta, au făcut mari şinec în Ţarigrad, cu atîte tunuri de hue lume! 
      [141] Iar cînd au fost mai pe urmă, s-au schimbat bucurie, mergîndu-i veste de cîte au păţit Rumele-valisi şi cum c-au trecut moscalii cu un ghinărari a lor, anume Galiţin, şi au lovit Hotinu, omorînd mulţi turci şi arzind şi tot tîrgul, afară de cetate şi iarăş s-au întorsu de au trecut înapoi. 
      Aceste auzind înpăratul şi altele de Neculache şi arzul moldovenilor şi jaloba lui beidzăde calimah şi cu veştile din Ţara Leşască, îndată au adus pe beidzăde Mihai Racoviţi şi i-au dat de cheltuială şi l-au tremes la vizirul ca să-l facă tărziman la urdie. 
      Atunci scosăsă şi pre sol, pre Abreţcov, cu toţi tărzimanii lui, de l-au luat înpreună la urdie, cu bună padză, ţiindu-l acolo într-o laturi, dîndu-le şi tain. Iar pe Neculache şi pe Grigorache, au tremes înpăratul de i-au luat la Ţarigrad, <459r> aducînd şi pe beidzăde Alecu şi pe Mihălache Suciul şi i-au închis pe truspatru în sarai la bostangi-baş, ţiindu-i un an mai bini închişi. Şi-i frămînta în tot chipul, scoţind toate la medean, cerînd şi cele 200 pungi de bani ce le dedesă. 
      
      
      
      AL PATRĂLE DOMNII
      A LUI COSTANDIN-VODĂ MAVROCORDAT.
      
      După ce au înbrăcat Costandin-vodă căftan de domnie Moldovii, îndată i-au dat şi tuiurile şi săngiacu, dîndu-i şi mari poroncă pentru cîte sint trebuitoari la urdii şi la sărhaturi. Atunce au răspunsu că este datori [142] ca să să să silască la toate poroncile înpărăţiii, ca o slugă veche ce este. Şi îndatăş luîndu-şi zioa bună de la toţi, au purces la Eşi. 
      Şi eşindu-i boerii înainte, au conăcit la Frumoasa, apucînd pe boeri cu mari gîlceavă, cerînd de la ei zahere, cerînd toate satele boerilor de i    le-au dat înscris, încălecînd cu slujitori, cu zapcii de au mersu singur pe la acele sate, apucînd cu mari tării pe boeri şi pe săteni de arăta gropile cele cu grîu şi cu ordzu, de încărca cară cu fel de fel de zahere şi trimete la urdii şi la sarhaturi. La cari, văzind turcii aceasta, lăuda pe Costandin-vodă. 
      Petrecire lui cu boeri nu să poate scrie! După cum era fire lui nestatornică, boerisă şi pe o samă din boerii cei mai mici.
       Pe această vreme, vizirul gonisă multă oaste de la urdie, cari striga cu toţii asupra vizirului şi avînd pe toţi ai Porţii cei mari vrăjmaşi, îl pîră toţi la înpăratul. Şi luînd atîta scîrbă pentru călcare Hotinului, îndată au tremes de l-au mazilit, luîndu-i pecete. Şi îndată au tremes la Hotin, la Ali-paşa Moldovangiu şi l-au făcut vizir, <459v>, căci să afla acolo, iar pe cel mazil l-au rădicat de la urdii şi l-au dus la Dimotiho şi acolo au tremes baş-capigi de i-au tăet capul şi l-au adus la Ţarigrad, 1769. 
      Iar vizirul, la Hotin, au strîns toate oştile acolo şi pe hanu cu toată tătărîme şi i-au tremes în ceia parte, la Caminiţă, şi întîlnindu-să cu moscalii, s-au lovit oştile şi atîta i-au bătut pe turci, cît [de n-au rămas, că] [143] cari au scăpat din oaste, n-au scăpat la trecătoari Nistrului. Aceste vădzind vizirul, foarte s-au spăriet, zicînd că de vor treci dincoace, îi vor prinde pre toţi. Cari îndată au pus gînd de fugă. Şi aşă, la săptemvrie 14 zile s-au sculat cu toţii şi au lăsat Hotinu şi au fugit, scoborîndu-să vizirul în dreptul Eşilor, la Ţuţora. 
      Acolo au mersu domnul de s-au înpreunat cu vizirul, poroncind boerilor ca să fie cu cerdinţă Porţii, după cum au fost păr-acum, dînd ascultari domnului la toate poroncile înpărăteşti şi să nu să teamă, căci nu-i nemică. Şi îndată i-au înbrăcat pe toţi cu căftani, dîndu-le şi cafe. Iar vizirul, de acole s-au dus la Han-Tepesi şi au tăbărît acolo. Şi încă fiind la Ţuţora, i-au venit veste de la Hotin că au trecut moscalii şi au făcut cetate zapt. Iar domnul, după ce au petrecut pe paşa pîn-la un loc, s-au întorsu cu toţi boerii şi au mersu la Eşi, trimeţind străji în toate părţile. Iar a trie dzi veni veste domnului că moscalii au trecut Prutul şi vin în gios. Atunce domnul îndată au scris la vizirul, dîndu-i ştire de veniri moscalelor şi îndată au început a să găti să purceadă. Atunce vine şi o samă de tătari la urdii, şi vădzindu-i viind, le-au părut că vin moscalii. La cari, de mari frică ce ave, au lăsat toate calabalîcurile pe cîmpu, corturile şi tunurile şi sacale şi să mira şi tătarîi dacă au venit. <460r> Iar vizirul, cu toată urdie, s-au poprit de iasta parte la Sacce, iar la Han-Tepesi i-au căutat de au venit şi hanu. 
      [144] Iar Costandin-vodă, văzind că vin moscalii în Eşi, au luat cîţva turci şi slujitori şi au început şi el a fugi în gios, la Gălaţi. Iar moscalii au întrat în Eşi, eşindu-le mitropolitul cu boerii înainte cale de un ceas, de s-au închinat ghinărariului, întrînd cu sabiele scoasă în Eşi, pornind mulţime de oaste în gios, pe trii locuri: alţii la Focşani, alţii la Gălaţi, alţii pre Prut în gios. Costandin-vodă încă au stătut la Gălaţi, viindu-i şi cîtăva oaste turcească, cu vro doi paşi. Iar oaste cari au trecut pe la Focşani, o samă au apucat podgoriele, trecînd spre Bucureşti, iar o samă au tras la Brăila. Atunce cei de au mersu la Gălaţi s-au lovit cu trucii şi îndată au răsipit pe turci, făcînd mari moarte într-înşii, prinzind şi mulţi vii. Atunce, fiind şi Costandin-vodă acolo, l-au prinsu şi pre dînsul moscalii şi l-au tremes la Eşi. Şi piste puţini zile au şi murit de boală şi    l-au îngropat cu mare cinste boerii în Eşi în mănăstire... Iar Gălaţii au rămas în mîna moscalelor. 
      Iar oaste cari apucasă Prutul în gios, merge spre tătari. Iar hanu, de la Movila Rîbîi, cum (au) simţit, îndată au fugit spre Akirman cu oaste lui. Iar moscalii, scoborîndu-să la Fălcii, pe de iasta parte de Prut, îşi căuta în ochi cu turcii, că di ciia parte era moscalii şi de o parte turcii, cu cîţva paşi, de păzie acolo. 
      Pe această vreme, înţelegînd Înpărăţie Turcului, de Hotin, că l-au luat moscalii şi au fugit turcii, cum şi [145] pentru luare Moldovii şi pentru bătae ce s-au făcut la Gălaţi şi pentru paşi şi domnul că l-au prinsu, foarte   s-au scîrbit asupra vizirului şi îndată l-au mazilit, <460v> făcînd vizir din Ţarigrad pe Halil-paşa, iar pe Moldovangiu l-au tremes la Edirne, la 1770, ghenar. 
      Atunce au pus înpăratul de au dat fetfale muftiul, ca să între în Moldova, să tai, să robască, să facă ce le va fi voia, ca doar să va îndemna oaste să margă cu mari dragoste. Ce peste puţini zile oaste care mersăsi spre Brăila, lovind Brăila, au luat-o, ţiind cîteva zile bătae, fiindcă vine turcilor agiutori de piste Dunări. Şi au luat-o cu toate calabalîcurile, robind şi omorînd mulţime de turci, lăsind moscalii acolo oaste de padza cetăţii. 
      Atunce s-au lăţit oaste de la podgorie, pînă cînd într-o noapte le   s-au făcut zioî în Bucureşti, încungiurînd curte domniască, pîn-au găsit pe Grigori-vodă Ghica. Şi aşa, făcînd tot chipul de jacă, pînă i-au luat tot ce-au avut, luîndu-l şi pe mărie-sa de l-au adus în Moldova cu toţi oamenii mării-sale, de s-au înpreunat cu ghinărariul cel mari. Şi de acolo au mersu în Ţara Moschicească, avînd şi pe un frate a măriii-sale, spatarul, Matei, şi pe o beidzăde a lui Ion-vodă Mavrocordat şi o beidzăde a măriii-sale. 
      Oaste de pe Prut încă au trecut în ceia parte. Şi fiind acolo cîţva paşi cu cîtăva oaste, s-au lovit acole despre primăvară, cari foarte rău i-au mîntuit pre turci. [146] Şi de acolo, făr-de zăbavă au lovit Bugeacu. Şi de multă înpresurari de oşti, neavînd tătarîi ce mai face, s-au închinat la moscali, rugîndu-să să le de loc şi să trăiască supt ascultare lor. Şi făcînd legături cu ei, i-au trecut Nestrul şi i-au dus de i-au aşădzat la locul ce le arătasă, rămîind şi ei mulţămiţi. 
      Pe acestă vreme făcusă şi viziru Halil-paşe mari gătiri la Babada <461r> de oaste, <185v> dîndu şi ştiri cu Romanciogu, ghenărariul cel mari al oştirii rusăşti ca să vie unul cu altul di faţă ca să să bată. Şi aşe, priimindu, au trecut toată oaste turciască Dunăre la Hartal, trecîndu şi singur veziriul, mergîndu cale di doao ciasuri. Şi acolo făcîndu-şi turcii toate meterezurile lor cu mari puterei şi mulţîme di turci, cari n-ave număru.  Şi aşe, viindu şi oaste moschicească, au început a să bate. Cari într-o jumătati di cias n-au putut turcii să suferi focul muscalilor şi-au şi început a fugi, fugindu şi sîngur veziriul cu toţi cei mari, cari nu pute găsi rîndu ca să triacă Dunăre şi foarte mulţîme di turci să îneca şi mulţî s-au omorît în oasti. Cari lăsîndu toate carăle lor şi toate corturile [ş] şi toate tunurile şi toată gephaneao, pînă şi caii tuturoru rămăsesă acolo. Văzîndu ruşii că foarte să îniacă, li-au dat sorocu trii zîle ca să triacă Dunăre. Ce, pisti trii zîle, cîţi  au găsîtu, pi toţi i-au luat şi i-au trimes înlăuntru. 
      Iar o samă di oasti turcească, călărime, au fugit spre Chilì, spre Ismail, fiindu şi hanul cu oştile tătărăşti spre Cetate Albă, trăgîndu pe Nistru în sus cu oştile <186r> lui, iată şi rusîi, încă au orînduit o samă di oaste di au mersu la Chilii, la Ismail. Cari niputîndu sta turcii înpotrivă, alţîi au fugit la hanul, alţîi la [147] Benderiu, alţîi s-au dus pe mari, cei mai mulţî au rămas şi s-au închinat la ruşi. 
       În Ţara Romîniască, pe aciastă vremi domnu n-ave, ce numai o samă de boeri căuta trebile şi pen toată ţara jăcue cătanele şi căzaci. Iar la Craiova să tîmplasă postelnicul Manoli Giani, încă din zîlele Ghicăi, întîiu caimacam, apoi l-au făcut şi ban. La cari, fiindcă să afla acolo, stăpîne aceli cinci ţînuturi. Şi fiind emacii di la Vidin nelepsîţi acolo, tuturora le făce oaricari hatîr, fiinducă să teme de dînşii. Atunce au scos un nume mari între ei că-i slugă driaptă înpărăţîii. Şi fiinducă tremete la paşe di Vidin ori ce-i trebue di acolo, l-au luat toţî la ochi buni. Şi aşe, sînguri mărginenii au făcut arzu pentru dînsul şi l-au trimes la veziriul, cerîndu-i ca să-l facă domnu Ţarîi Romîneşti. Şi îndtă au trimesu di l-au adus la urdie şi l-au înbrăcat cu căftan şi l-au făcut domnu Ţărîi Rumîneşti, orînduind cu el pe Mehmet-paşe, care fusesă Rumele-valesî cu cîtăva oaste turciască, ca să-l ducă în Bucureşti, să-l pui în scaunu şi să şadă şi el acolo di paza lui, căci moscalii să dusăsă din Bucureşti, dîndu-i tuiuri şi săngiacu di domnie, dîndu-i şi di cheltuială. Au purces la Bucureşti, eşindu-le cîţi  boeri să afla acolo înainte. Şi mergîndu în curţîle domneşti, au cetit fermanul şi l-au pus în scaunu domnu, dîndu mari poroncă şi <186v> boerilor ca să să supui la toate poroncile înpărăteşti şi să-l cunoască că le esti domnu. Iar cînd au fost după ce au făcut boerii şi au scos şi vo doao slujbe, atunce iar s-au întorsu muscalii. La cari, cum au auzît şi paşe şi domnu, au fugit; paşe s-au poprit peste Dunări, la Ruşciucu, iar domnul, peste Oltu, la Craiova. Iar muscalii au şezut în Bucureşti cu ghenărariul lor, tremeţîndu oasti în toate părţile di pază.
       Înpărăţie Turcului văzînd atîta rîsîpă de oasti, îndată au schinbat pe veziriul, făcînd veziriu pe sălihtaru Mehmet-paşe, carile să aşazasă cu urdie de şide la Babada, iar pe Halil-paşe l-au trimes la Filipopule. 
      Pe ciastă vreme s-au lovit cu boala ciumii acolo bezăde Mihai Racoviţă, fiindu tărziman la urdie, ş-au şi murit acolo şi acolo l-au îngropat cum au putut. 
      [148] În Ţarigradu, înpăratul, după ce au certat pe Neculachi Suciul tărzimanu şi pe Gligorachi-vodă Calemah şi, văzindu că nu-l dă domnul nici la unile vinovat pe Neculachi, atunce s-au mîniet înpăratul ş-au poroncit să-i omoară pe amîndoi, la let 1770, la avgust 29, în zîoa sfintei tăieri a sfîntului capu a lui Ion Botezătoriu, la mînecat, i-au tăet pe amîndoi, pe domnu în săraiu înlăuntru şi pe Neculachi afară la poartă, scoţîndu-i şi capul domnului la poartă, iar trupul i l-au aruncat în mare. Atunce au slobozîtu şi pe fratile domnului şi pe fratile lui Neculachi, pe Mihălachi di la <187r> închisoari, luîndu-le şi cîtăva somă di pungi. 
      Într-aciastă iarnă s-au apucat muscalii de Benderiu, dar fiind mulţîme di oasti turciască, nu pute ca să isprăvască ruşii nimică, gonindu-i în cîteva rînduri di acolo. Iar hanul, suindu-să pînă la Chişinău cu mulţîme di oşti tătărăşti, cari, şezîndu hanul în Chişinău Dovlet-Ghereiu, au dat drumul oştirilor di au mersu în pradă. Şi fiindu di acole cale di 6 ciasuri, trii bejenie, oamenii di Moldova, i-au călcat, săracii, şi i-au robit pe toţi, aducîndu-i pe toţi la hanul, au făcut căutari şi i-au scris. Zîcu că s-ar fi aflat 16000 di suflete mari cu mici. Cari, hanul di părere di bini îi cînta meterhaneaoa, scoborîndu-să di acole la Căuşani. Iar acole, viindu mazilie hanului, s-au răsipit toată tătărîme cari încotro au putut, înplîndu lume di robi, vînzîndu-i pe la corăbie cîte 7 lei, cîte 8 lei robul, de au înplutu Ţarigradu şi tot Anadolu di mulţime robilor. Cari alţîi au muritu, alţîi s-au înecat, cei mai mulţî i-au turcit, au răscumpărat şi creştinii pe mulţî, pe cei cari nu primie ca să să turciască. 
      Iar şi la Bender, după multă întîrzieri ce au făcut ruşii, că nu să pute apropie, au făcut mai năvală asupra cetăţîi, făcîndu-să mari moarti dintr- amîndoao părţîle, cu mari <187v> moarte şi ruşilor, au luat cetate, robind mii di turci, găsindu multă averi a turcilor acolo, găsînd atît zahare şi tunuri şi ghephaneao şi altele multe bucate, rădicîndu toată turcime di acolo, cu fimei, cu copii, di i-au dusnpe toţi înlăuntru.
       După aciasta, fiinducă trimesesă Turcul corăbie di întrasă la Sulina-boazu, adecă în Dunări, pus-au [149] tot chipul di silinţă ruşii di li-au aprins şi corăbiile aproapi la Dulce-calesî, făcîndu şi oaricari năvală di au trecut şi ruşii Dunăre acolo. Cari, di acolo s-au făcut trii bulucuri: un bulucu au rămas acole la Tulce di s-au bătut cu trucii pînă i-au mîntuit ş-au luat şi cetate cum au fostu cu toate ce au avut într-însa, făcîndu şi multă moarti în turci. Iar altu bulucu au lovit la Saccie, cari îi zicu şi Obluşiţă, bătîndu-să acole, făcînd iar mari răsîpă în turci, arzîndu hanbariurile şi hora, trecîndu şi altă oaste rusească di au apucat tot nărodul di l-au trecut în cee parti. Iar ceelant bulucu au mersu dreptu la urdie, unde era veziriul. Cari, văzîndu turcii că vin la Babada, îndată au început să fugă. Cari singur veziriu au înpunsu fuga şi toată urdie, rămîindu-le atîte tunuri şi atîte corturi şi căzanuri şi alti calabalîcuri şi cară şi în oameni făcîndu scăderi, atît acolo cît şi la <188r> Saccie, luîndu-le atîte tunuri, cari le-au trecut toati în cee parti, la Hartal. Iar veziriul au fugit spre Ţarigrad cale di 30 ciasuri. Muscalii încă au trecut în cee parte, lăsînd numai petrile dincoaci. 
      În Ţara Romîniască încă au ales o samă de oasti rusască şi au trimes peste Oltu, la Manoli-vodă ca să-l prindă. Cari în 3 locuri l-au călcat, di au scăpat cu sufletul în Ţara Unguriască, di au şăzut cîtăva vremi acolo, nelăsîndu-i nici tuiu nici săngiacu, pînă cîndu au început a faci răspundenţîie cu Musunolu la Vidin, di i-au dat voi di au trecut în Ţara Turciască. 
      Pe aciastă vremi, au întrat Musunolu în Ţara Romîniască cu mari mulţîme di oasti turciască, lăsîndu-l ruşii de au mersu pînă la Ghiurghiuovu şi acolo, eşindu-i înainte, s-au făcut mari bătai, scăpînd Musunolu cu puţînii oameni ai lui. 
      Înpăratul Turcului, auzindu de cîte s-au fostu întîmplat la urdie şi la Sacce şi la Tulce, foarte s-au turburat pe veziriul şi l-au scos, făcînd veziriu pe Mehmet-paşa Musunoolu la let 1771. Şi aşe, strîndgîndu oşti di ajunsu la Rusciucu, tot trimete de da supărari ruşilor în Ţara Romîniască. Ce tot birunţă au fostu de ruşi, făcîndu mari tăeri în turci, pînă ca au luat şi [150] cetate Ghiurghiuvului di la turci, rămîind toată Ţara <188v> Romîniască pe mîinile ruşilor şi a şi ghenărariului ce era orînduit acolo. 
      Iar Moldova stăpîne iarăşi <463r> Ghenărariul Karsov cari să rînduisă, făcînd şi din boeri judecători şi zapcii, orînduind la o samă şi lefi, orînduind şi ce să de ţara de mîncare oştilor moschiceşti, cari să plăte cu bani, luînd veniturile vămilor şi a ocnii, petrecînd cu mari lineşti şi bucurie despre toate.
       Iar vizirul s-au aşăzat cu şidere la o casaba ce să cheamă Şumla.
       Iar cînd au fost 1772, au venit veste că ar fi luat moscalii tot Crîmul de la turci şi toate cetăţile ce să afla acolo. 
      Cari şi tătarii, văzînd atîta putere a moscului, le-au căuta şi lor a să închina la moscali cu mari legături ca să nu să de al-dată supt ascultare Turcului, făcîndu-le şi han după plăcere lor.
       Iar Manole-vodă, mergînd la vizirul, i-au dat cîţva bani de cheltuială şi l-au orînduit ca să margă să şadă la Necopole, şăzind pînă la anul 1773, dechemvrie 30. 
      Iar moscalii, fiindcă să plecasă Turcul, au primit să facă pace.     Ş-au găsit cu cale de au trimes din amîndoaî părţile oameni mari să să tîlniască la Focşani şi să vorovască acolo. Ales-au Rosie ş-au tremes pre Romeanţov, cari era asupra oştilor, şi pre Abrescul, cari fusăsă sol în Ţarigrad. Şi Poarta Turcească trimesăsă 2 soli: pe Niamţu şi pre Prus şi pe Osman-efendi, cari fusăsă răiz-efendi, om mari a Porţii turceşti. 
      [151] Şi, viind pentru vorba Crîmului, nu s-au putut tocmi şi s-au stricat ace adunătură. Şi îndată s-au dus Orlof înuntru la înpărăteasa. Atunce, rămîind Abrescul, iar au mai pus o zi ca să vorovască, adunîndu-să la Bucureşti, trimeţind turcii pe altul, pe Abduraze-efendi, făcînd şi hotărîre ca să ste armele, să aibă vreme să grăiască. Şi grăind atîte luni, iar nu s-au putut tocmi, rămîind iarăş să să bată.  
      Cari au şi început de la martu a să bate. Trecînd oaste moschicească Dunăre <463v> cu cîţva ghenărari s-au făcut multe bătăi în multe locuri şi multe pagube şi scădere în oaste turcească, luîndu-le mulţime de robi şi mulţime de avere de tot chipul, făcînd şi mari moare în turci, cari nu să poate povesti, luînd sate întregi din Dobroge, atît turceşti cît şi creştineşti, mergînd oştile tot înainte, făcînd mari bătai la cetatea Silistrei, ajungînd pînă la Hagiolu-Padzargic de l-au arsu şi l-au robit, încărcînd şi de acolo casă întregi de le-au trecut Dunăre dincoace, cu toată avere lor, agiungînd pîn-la Varna şi ăîn-la Balcan oaste moschicească, făcîndu-să mari răsipă oştii turceşti, ţiind bătălia păr-la 1773 dechemvrie 30. Cari încă tot nu mai luasă sfîrşit, fiindcă amîndooî urdiele să afla în Dobroge, însă a turcilor la Şumla, iar a Moscului agiunge păr-la Hagiu-Padzargic şi pîn-la Cosloge.
       În Ţarigrad încă s-au săvîrşit sultan Mustafa - 1774,  ghenar 10, vineri, şi îndată au pus pe frate-său, pe Abdul-Hamet, sultan.
       [152] Iar cînd au fost de primăvară sultan Hamet iară au arătat cătră toţi înpăriaţii cum că ari oaste cu Moscalu, nepriimind să de cît îi cere Rosie, făcînd mari gătiri de oaste, strîngînd peste 300.000 de oaste, lăsînd toate trebile în mîna vizirului, lui Mosunolu. 
      Atunce, văzînd moscalii că iar să apucă de oaste, fiind şi înpărat nou, văzind şi atîta gătiri, s-au grijit şi ei după cum ştie, trecînd Dunăre cu toată gătire, cu ghenărariul lor cel mari, graf Romeanţov, şi cu alţii mai mici, înplînd toate locurile din Dunăre păr-în Carasoi, aşteptînd să să pornească oaste turcească din Şumla, ca să vie asupra lor. Şi rînduindu-să paşi în toate părţile cu oşti, au început a să lovi oştile. Şi oriunde s-au lovit, îzbînda a fost a moscalilor, făcînd turcilor mare pagubă în toate cîte ei ave şi mare ucidere şi robie. Şi le-au luat toate carăle şi corturile şi tunurile cîte au avut. 
      Aceste văzîndu-le vizirul, iarăş s-au mai gătit de războiu, mai strîngînd peste 100.000 de oşteni, rînduind şi paşi ca să margă la Hadgioglu-Bazargic ca să să lovască oştile. Şi iarăş mare stricăciune şi perzare făcînd moscalii în oştile turceşti, au luat toate casabaoa, cu toate averile ei, cum şi tot tacîmul oştirii, cu toată zahereaoa ce ave. Nelăsîndu-să turcii cu atîta, s-au mai gătit de oşti şi, strîngînd peste 80.000 de oşteni, au rînduit pe reiz-efendi, căruia îi zice Abdu-Razachi, şi pe enicer-agasi, cu toate ortalele şi cu cîţiva [153] paşi de au eşit înainte moscalilor la o cetate ce să chiamă Cozloge. Şi cu toate că ave şi franţuji la tunuri, s-au dat o mare bătălie, încît să întunecasă lume, însă biruinţa au fost a moscalilor, făcînd o mare moarte în turci, încît turcii au fugit înapoi, cei ce au mai scăpat, la meterezurile vizirului, care era aproape de Şumla. Şi merge încet după dînşii şi oaste moschicească. Însă parte turcească ce de strînsură de la Anadol, întorcîndu-să la urdie vizirului, au început a găsi pricini lui Abdu-Razachi cum că el ar fi fost pricina de i-au stricat moscalii. Şi vrînd ca să-l omoare, l-au ascuns vizirul. Iar zorbalele au început a prăda în urdie, pentru că mai toţi înpreună cu vizirul fugisă şi să închisăsă în Şumla, răpind toate averile celor mari de prin corturi şi împlîndu-să de averi, zorbalele s-auînprăştiet care încotro au putut. Iar moscalii, privindu-le acestea, să bucura. 
      Şi îndată încungiurînd Şumla, îi strîmtore ca să iscălească toate ponturile păcii, căci de nu vor iscăli, arzîndu-le toate cu foc, pe toţi îi va robi. Vizirul au poftit pe feldmarşalul Romanţov, şi iscălind şi el şi toate ortalele toate articulele păcii, [ca] să-i deie păsueală cîteva zile să trimată şi la Ţarigrad ca să le iscălească şi tot divanul înpărătesc şi însuşi înpăratul, sultan Hamid. Şi dîndu-i vadeaoa cerşută, au triimes pre enicer-eendi şi pre ciauşlar-emeni cu mare grabă. Cari, agiungînd la Ţarigrad şi dînd şi scrisorile vizirului, le-au priimit înpăratul şi le-au iscălit cu toţii şi pe dată le-au şi pornit înapoi. Şi sosind şi dîndu-le în mîna vizirului, au încheet pace la 1774, iulie 17, îndatorîndu-să ca să păzască toate ponturile păcii.
       Şi dăruind moscalii viaţa vizirului şi a oamenilor ce să afla cu el la Şumla, i-au slobozit, făcînd soldaţii ca o poartă cu săbiile lor prin care au trecit săngeacul şi cu toate ortalele şi cu însuş vizirul. 
      Şi mergînd vizirul două conace în jos, de voe ră bolnăvindu-sa, şi mai mergînd şi alte două aşa bolnav, sosind la Barnabat la 25 iulie, au murit la două cesasuri din zi. Şi pe dată, cu mare olac răpezind, au dat de ştire Înpărăţiei, pentru care nu putem scrie cîtă părere de rău au avut.