Manuscrisele de la Ieud


 
     Poslanie ga ba nasego Is Xa su nbse spa(d)see vu Ier(s)li(m).
     (…) dentu ceriu cadzu intru Ierusalim.
     Poveaste fu de demult intru sfinta cetate Ierusalimului, intru atita ai vu le(t) 6000. Intiiu cuvint feace si spuse di mare minune ce fu intru sfinta beseareca, intru cetate Ierusalimulu.
     Ascultati, oameni iubitori la oameni, adincul si blindeatele ce feace Dumnedzau derep lucru(re)le noastre cele / hitleani. Cazu o piatra mica si rece dentriu ceriul intru Ierusalim si de greutatea ei nime nu putea spuni. Intru dzilele, patriarhul Ierusalimului feace sabor si feace ruga in tri dzile si trei nopti si sfinta bdeanie. Si glas fu a patriarhului si si piata [si] o deschise si se afla intr-insa scripturi.
     Vede//ti, hii omeneist(i), ca intiu si a doa(o) oara tremisu la voi scripturi si voi nu credzut, adeca si a treie tremeatere de la tatul vostru nevazut arata voao si nu crezut de ce invataiu pre voi, voi nu credzut, nice va luat amente de ce spus voao.
     Si nu voiu lasa pre voi limbi pogine si vor varsa singele vostru. Si asa nu credzut, nice ascultat evanghelia mea cum greieste. Ceriul si pamint/ul va treace, iara cuvintul miu nu va treace! Lasa-voiu pre voi omet si geru greu si foameti si para si lacuste si gaselniti si omor oamenilor si dobitoacelor si de toate gadinele si broaste si carabusi. Si vor vor cadea de ceste seamne multe, derept sfinta dumeneca, invierea lui Hristos, si derep chinurile domnie-saile, derept venerea.
     Si asea doara va vati pocai. // Si v-am dat voao griu si vin si unt si va saturaiu si iara mai mult rau inciput a face. Si ma gindescu a piarde toti oameni de pre pomint, deretp sfinta dumeneca si derept sfin(t)a venerea. Si iara ma milostivascu derep sfinti mii apostoli si derep ingeri si derep ruga preasfintei maice. Aceaea ma roaga derep voi si-mi intors minie despre voi. /
     Vadoule si saracii cura catra voi plingi(n)du, iara voi pri-nsi nemiluiti! Pomeatele a me(le) (au) dad voao rod, iara voi saracilor nu dati! Ce prentru rautatele voastre ele voi saca.
     Intelegeti, oameni nebuni, inimi oarbe, ca limbile pagine ce nu stiu legea inca dupa legea lor imbla!
     Eu dediu leagea mea si botedzul meu, // iare voi nu ferit.
     Nu stiti, oameni nebuni, ca venerea zidiiu om si feciu om, pre Adam, in chipul meu? Nu stiti, railor si facatori rai, ca sfinta dumeneca binevesti arhanghel Gavriil cu bucurie a domnului nascatoare intru Nazarte? Nu stiti ca sfinta dumeneca luaiu butedzul intru Iordan? Nu stiti ca sfinta / dumeneca invis den morti, ca mortii sa invie cu mene? Cu(m) voi nu inteleasetu legei mele si scripturilor mele, ca sfint dumenica voiu gideca si vii si morti? Nu stiti ca venerea restignire-ma, cu otet si cu heare adepara-ma si-mi gavozdira minule si-mi prigvodzira picioarele si cununa de spini in capu-mi pusera, // cu sulite la coaste ma impunsera-ma, derep voi si derep pacatele voastre?
     Deci cene nu va cinsti sfinta veneri si o va lucra el in dzi, sa lacuiasca intu focul netrecut unde-s viermii neadurmiti si scriscarea de dinti! Iare cine va cinsti sfinta vineri si o va posti curat acela om va avea viata netrecuta / si lumina va mearge aprinsa na(I)nte si la giudet nu va veni!
     Ce ma voiu giura cu bratele mele ceale inalte si cu curate olovire ce-mi umbreadza sfint creastetul miu; si iara ma voi giura cu scaunul miu cela infricatul: iara de nu veti feri sfinta dumeneca si sfinta veneri si nu veti cinsti paznicele mele am a trimeate pre voi // heri cu doao capete si serpi cu doa(o) arepi, de vor minca inimile muierilor voastre, derept sfinta dumeneca si derept sfinta venerea si derept sfintele praznicele mele.
     Blastamat sa fie omul acela ce nu-s ce nu-si va lasa lucru(re)le saile de simbata den a noaole ceas, ce lucreaza pina luni in rasaritu soarelui! De nemica se nu se / atinga!
     Mi(e)rcuri si veneri sa posteasca (in) numele miu.
     Aceaste graiescu voao: lapadati-va [au] hiclesugurile de la inimile voastre si va lasati lucrurilecealea reale! Iata de ce nu le veti lasa, asea ma voiu giura pre ingerii si pre arhanghelii ca nu voiu avea a tremeate catenie pre pamint, ce voiu deschide septe ceriu- // ri si voiu ploa spre voi piatra ardzindu si u(n)crop, cindu nime nu va s(t)i, sa vadzu au fugi-veti de supt minule mele?
     Si voiu ave a face in luna lu faurar 11 dzile intunerecu mare, de se vor ghiunghea sot cu sot intru tunerec. Si vo(iu) avea a ploua in luna lu prier in septesprazeace dzile, in loc de ploaie, singe foc si spudza, ca sa se / pustiiasca viile voastre. Si voiu ave a lasa pre voi here venenoase si vor ave captete de leu si arepi de vultur; in locul peanilor, par muierescu. Si vor fi gatiti ca u(n) voinic spre razboiu si vor mica trupurele voastre. Si asea veti inceape a sapa gropile mortilor si veti grai: "Luati si pre noi, fratii nostri, ceia ce se(ti) morti den veaci, // ca nu putem rabda herile acestea, ca-su iuti foarte de miniia aceasta lui Hristos".
     Si dzise Dumnedzeu: "Avea-voiu a-mi intoarce fata mea catra voi, ca sa nu audzu bocirea voastra si plingerea". Dzise Dumnedzeu: "De veti asculta graiurile meale ceale bune si scripturile meale cele dulce si invataturile dereptatii meale (…). Eu sint milostiv si-mi pare rau de ra(u)tatile oamenilor. / Facatorii rai si menciunosi, invatatori rai si hicleani, desegubetilor rei, pi(e)rdzatorii la suflete, incurcati de dracul spre toate reutatile fara lege si legea mea calcind si scripturilea meale neascultind, curvarilor si urindu-va cu cumotrii-va si frate la frate purtindu menciuni si sot la sot, neascultatorilor si inteleptilor // spre rau, cum iubit intunerecul, iara lumina lasat si va grabit la avutie, iara legea mea lasat? O, cum nu casca pamintul sa va inghita, dereptu lucrurile voastre ceale hicleani de care raspunsu veti avea la dzuva giudetului inai(n)tea me!
     Iara de nu va veti lepada de invataturile dracului, avea-veti blastam urma si feciorii voastre / cerceta-ma-vor prespre toata lumea si vor minca iarba ca si dobitoacele spre pamint intru satiul sau. Si asea ma voiu giura pre giudetul meu si pre bratele mele ceale inaltele ca aceasta tremitere iaste de la tatul meu nevadzut. Deci cine nu va creade avea-va blastam urma. Iare cine va creade acestiia trimitere acela om, s-ara avea pacate prea deasupra parului capului sau, // gice Dumnedzeu, ierta-voi pacatele toate. Iara cine nu va creade multa scirba va avea la dzua giudetului si casa lui sa va intoarce in Sodom si Gomor si-i voiu da sufletul lui ingerilor hicleanului si aceia cu nusul vor lacui in focul netrecut unde iaste gatat dracilor si ingrilor lui. Graiescu voao: mai lesne iaste funte corabiei a treace pre urechile acului / si mai iusor va hi sodomleanilor si gomoreanilor la dzua giudet(ul)ui decit omului acela!
     Si cine nu o va priimi aceastatrimitire si scriptura cu osirdie si va zici ca-I menciuna si nu-I adever multa scirba va ava omul acela! O, amar aceluia ca [va] ocareaste pre popa sau pre calugherul! O, amar celuia ce graiaste in beseareca! // Nu ocareaste pre popa, ce pre beseareca lui Dumnedzeu. O, amar celui om ce greieste nedrept! O, amar celui om ce sadeaste vicin cu vecin sau frate cu frate sau hie pre cini! O, vai de omul acela ce-si da argintul seu in camata, ce da al sau iara sa iasi acela se va chiema cristin! O, amar celuia giudet ce giudeca saracii nedrept! / O, amar necredinciosului! O, amar celuia ce curveasti in manastire! O, amar celuia ce-si da peangii sai intru aslam si cu taria sa mearge la sfint beseareca! Acela urmadza blestamul! Blestamat acela popa ce nu va priimi aceasta tremeatere cu osirdie! Blestemat acela perut ce nu va vre sa o prociteasca inaintea saborului sau va cuperi vreun cuvint de rusinea sa! //
     Blagloslovit sa fie acela perut ce o va scrie aceasta scriptura si o va tremite intr-alt locu si o va da drerept pacatele sale! De seaptedzeci de ori da-i-voiu lui mai mult! Sa ara vea pacatele pre deasupra parului capului sau, lasate-i vor lui si iertate vor fi lui!" Graiaste Dumnedzau: "Ferecit de omul cela ce o va cumpera si-m va da derept pacatele sale!" Graiste Diumnedzeu: "Toate pacatele I se vor ierta!" / "O, amar acelui fecior ce-si amarreaste parintele sau! O, amar popei ce nu-si invata fiii cei de ispoveada! Fericit cela ce invate oamenii! Nu stiti, fiii mii, ce eu va lucredzu, iara voi va laudati? Nu stiti, oameni nebuni, de nu voiu da eu ploaie, dara ce veti avea a secera? Ca eu marea si apele voiu seca! Nu stiti, railor, facatorilor de rei, ca eu sin // t in toate dzile? Cumu va ginditi a va inchina si [a] fugi de la mene? Sau cine va va pre voi mintui de la mene? O, amr celuia om ce are avutie si nu face pamete sventilor! O, amar ceei proscorniti ce-si framinta prescurile cu minie! O, amar aceluia popa ce cinta liturghie cu minie si poarta sfinta priceasteniesi se priceastuiaste! / O, cum nu se palesc usnele lui si nu arde limba lui ca nu cinta insusi popa leturghie, ce si ingerii cu nusul si se roagaderetp pacatele sale si derept pacatele oamenilor! Deci cine se va afla se iubasca pre Dumnedzeu si flamindzii a-i satura si astosii a-i adapa si golii va imbraca si nemearnicii va duce in casa sa [ei] si pre aceia eu voiu satura de bunetate raiului // si va fi impreuna cu ingerii mii. O, amar aceluie om ce nu-s desteapta feciorii sai de demineata la sfinta dumeneca, nici- i duce la sfinta beseareca! O, amar celuie om ce-s cearta datoria in sfinta dumeneca si nu lasa in rapaos miselul! O, amar celuie om ce nu va creade acetei trimeatere si scripturi si va dzice ca nu este de la Dumnedzeu, multa scirba va avea / la dzua giudetului!"
     Aceasta scriptura si tremeatere nu iaste den gindu, ce iaste de la nevadzutul parinte si de la fiiul si de la sfintul duh.
     Azi patriarxu Erusali(m)skyi Osiani. 
Învăţătură de Paşti--II parteaa a doua
Poučenie v ne(d)lę pasxy


 
 
Invăţătura întru sfînta şi marea dumineca Paştilor(scrisă e de sfîntul Ioan Zlatoust)
 
            Astădzi e dzi de bucurie şi de veselie, fraţilor, dzua veseliei şi a ispăseniei, dzua lumiriei şi scurăţirei, dzua pacelor si împacăriei, dzua ce iară va să fie noire sufletelor noastre, dzua adeverită, mare şi lumirată.Acesta e praznicelor praznic, aceasta dziiaste cinstită şi sfînta a purtătoriului de lumiră,dzua a învierei lui Hristos. Într-această dzi rădică pre noi Hristos, carii eram aruncaţi în păcate. Într-astă dzi raiul deşchise-se de ne îndulcim noi de cel pom al vieţiei, cela ce iaste curat şi de viaţă făcător, al său trup şi singe, ce pentru do<m>nul curăţimu-ne şi ne lumirăm şi ne spăsim şi ne noim. Şi de grei Dumnedzău (…) Şi derept aceaea rog voi, fii omeneşti, să vă socotiţi sufletele voastre de la sfînta pravila, se gustaţi de trupul lui Hristos şi de sîngele său să beaţi. Că cire mărîncă şi bea nedostoinic păcat amar mărîncă şi bea. Ce socotiţ să nu osîndiţ trupul şi sîngele domnului nostru lui Isus Hristos.
            Însă ciri va spune tăriile lui Isus, audzite vor fi toate laudele? Şi se spure acmu cumu se cade burătatea aceştii dzile şi a cînta şi a slăvi puterie<i> sale? Că neispi<ti>te sînt judecările aceastea şi se agiunseră cărările lui Isus. Ieri eram înturecaţ iară <a>stădzi săm lumiraţ.Ieri întru suspin eram şi în plîngeri, iară astădzi săm întru veselie şi în bucurie. Ieri eram întru puţin suflet, iară astădzi săm întru dulce suflet. Şi adever nespus iaste, fraţilor, măriia şi burătatea aceştii dzi! Că nime nu poate spure darul aceştii taine.că nu se poate spure cu adevăr mulţimea marie<i> lui Hristos ş ice e cătră noi dragoste şi mila sa şi ieşirea. Că izbăvire dat-au Hristos pre sire pentru noi, pentru toţ şi ne-au adus pre noi den moarte la înviere şi den tunerec la lumiră şi din robie la scumpărare şi din vrajbă la dragoste.
            Că ne-au scumpărat pre noi din blăstemul păcatelor, ce-au fost prentru noi blăstem (…) ce [se] slobodzi, să nu mai fim în muncă la dereptate,ce nu iubitori de lume,ce de Dumnedzău iubitori, ce de acmu nu după trup se îmblăm, ce după suflet. Că dzise pavel apostol că “cire îmblă după trup, trupeşte se grijeaşte, iară cine se <gri>jeaşte numai după trup, amar fi-va”. Că au dat noao Hristos  sufleteaşte să prăznuim  şi sufleteaşte a îmbla.Că <a>u dat noao prea <cu> cuviinţă şi cu dereptate a lăcui, cu dragoste şi cu împreurare, cu blîndeaţe şi cu pace şi cu lungă răbdare şi cu dulceaţă, că ne-au sfinţit şi ne-au proslavit pre noi Duhul sfînt şi în <no>irea vieţie<i> să îmblăm.
            Dară noi ce vrem da lui Dumnedzău? Răspunse David proroc: “de tot de ce au dat noao,ce vrem da noi cu dostoinicie frîmseţiei lui Hristos? Ce vrem da noi împrotivă preamulţitului darului şi dulceţiei lui Hristos?” Ce lui Dumnedzău să mulţemim şi să-l proslăvim pentru aceaste miloste mare <ce> are Hristos spre noi. Să-i mulţemim şi să cădemdomnului, să ne închirăm şi să-i aducem sfinţie<i> sale în loc de mir darure de cî<n>tare cu frică şi cu bură mîndrie. Că iubitori (...) Dumnedzeu (...) că mai sărăceşti şi mai mici sîmt darure noastre.
            Derept-aceasă iubim şi no<i>, fraţilo, pre cela ce au iubit noi cu dulceaţe şi să murim şi noi prentru cela ce au murit pentru noi şi merge<m> dupa sfînta învaţătură şi curăţim pre noi de toate spurcăciurile trupului şi a sufletului şi să aducem Dumnedzeului nostru lucru<re>le bune: credinţa, dragoste, nedeajdea, răbdarea, înfrîngerea înimiei, mîlcomire şi lacrămi şi cugete curate şi omorire acestor trupure de p<ăm>înt. De curvie şi de toate lucrurele necurate, de pofte reale să ne ferim.
            Ce să lucrăm lui Dumnedzeu <cu> înţelepţie şi cu bure slujbă, cu răbdare şi cu rugăciure şi să luom întru sîrul nostru dragoste adeverită <lui> Dumnedzeu, adeveritoriului nostrum. Şi să cîntăm cîntece noao, cum dzise şi <David> proroc: “toţ împreură să cîntăm lui Hristos şi să strigăm lui Hristos în glas de veselie, că domnul de sus înfricatu e şi e împărat pespre tot pămintul. Că mare e domnul şi lăudat foarte! Mare e domnul şi tariia sa!” Cădeşertă şi zdrobi preaîraltul şi trufaşul vrăjmaşul nostru, diavolul, şi moarte călcă şi toţi învinse-I şi viaţa veacilor noao dărui. Ieri amu îngrupămu-ne lui Hristos, iară astădzi ne rădicăm, ieri fu răstignit, iară astădzi e proslăvit. Derept aceaea, să ne şi noi îndulcim toţ, fraţilor, cu bure mulţemite acestui praznic cinstit şi lumirat şi să întrăm bucurîndu-ne în bucuriia domnului nostrum, ca ceale slugi bure şi înţeleapte. Împăraţii şi marii preuţi şi diaconii şi călugării şi mireanii, tinerii şi bătrîrii, bogaţii, measerii, robii, slobodzii, toţ să proslăviţ Hristos într-această dzi lumirată de praznic.
            Şi cire se-au postit şi se-au <u>stenit, viriţ bucurîndu-vă şi luaţi argintul! Cîţi din ceasul dentîi slujit-aţi, priimiţi astădzi ce vă se cade plata! Cîţi după al treile ceas aţi venit şi după al şasele ceas, nemică să nu vă sfiiţi! Iară carii aţi pestit pîră al noaole ceas apropiaţi-vă, nemică nu vă ruşiraţi! Şi <cîţi> pîră al u<n>sprădzeacele ceas aţi pestit nemică să nu vă mîhniţ! Că iubitoriu e şi cinstitori iaste Hristos, că e dulce şi milostiv, că priimeşte ceia de apoi ca şi ceia dentîie, ceia dentîie miluieşte, ceia de apoi dăruiaşte şi cu dragoste-i priimeşte. Pentru aceea vă apropiiaţi către obrazul lui Hristos şi vă lumiraţi ceia denteie şi cei de apoi,toţ împreună plată să luaţi, bogaţii şi mea<se>rii, urul cu alalt să prănuiţi, scumpii şi lenişii dzua aceasta să o cinstiţi! Cire au postit, cire nu se-<a>u postit, veseliţi-vă astădzi, că masa gătată iaste. Nime se nu iasă flămînd, ce toţ să vă îndulciţi, că Paştile noaste sîmt alease dentru a toate jazyci, că printru noi creştirii giunghe-se Hristos şi sîngele seu vărsa şi toţ noi să împlem, să nu scadză nedeşertatul izvor ce iaste Dumnedzeu, spăsitoriul nostru. Veseli<ţi>-vă şi gustaţi, să şti<ţi> că dulce e Hristos. Că domnul Dumnedzeu învinse noao, nime să nu se plîngă de mesrătate, că se iartă împărăţie depreură. Nime să nu se plîngă de păcate, că iertaciurea păcatelor din mormînt au lumirat.Şi nime se nu se teame de moarte, că ne-au scumparat mîntuitoriul nostru din moarte.
            Derep aceaea, fraţilor, să ne dezlegăm toate vrajbele urul de la alalt şi pizma cea rea şi se iertam toţ pentru înviere. Şi să gicem celora ce pre noi nu iubăsc <că> fraţii noştri sî<m>t şi cu dragoste să viem. Că Hristos pacea noastră iaste, cela ce au împăcat ceriul cu pămîntul şi păreţii cei [cei] cetăţi de vrajbă spart-au cu trupul său. Pace dat-au apostolilor săi şi ucenicilor săi şipre-nşii şi pre noi feciori ne-au fapt. Că dzise Hristos: “îndrăzniţi, că eu biruiiu lumea şi tot ţirutul lumiei”. Şi de diavolul spăsi-ne pre noi Hristos domnul nostru [din moarte. Derep aceaea, f<r>aţilor, să ne dezlegăm toate vrajbile urul de la alalt şi pizma cea re şi să iertam toţ pentru înviere. Şi să gicem celora ce pre noi nu iubăsc <că> fraţii noştri sî<m>t şi cu dragoste să viem. Că Hristos pacea noastră iaste, ce au împăcat cerul cu pămîntul şi păreţii cei cetăţi de vrajbă spart-au cu trupul său. Pace dat-au apostolilor săi şi ucenicilor săi şipre-nşii şi pre noi feciori ne-au fapt. Că dzise Hristos: “îndrăzniţi, că eu biruiiu lumea şi tot ţirutul lumiei”. Şi de diavolul spăsi-ne pre noi Hristos domnul nostru] şi <di>n iadul scosu-ne-au şi <a>u izbavit din silniciia diavolului. Amări-se iadul că gustă şi cinstit sfîntul trup a domnu<lu>i Hristos. Cum dzise şi Isaia proroc: “amărî-se amu iadul derep ce se deşertă; amărî-se amu că legat fu, că priimi trup şi Dumnedzeu află; şi priimi ce vădzu şi vădzu ce nu ştiu. Înghiţi pre cela ce moarte nu-l ştie. Înghiţi viaţa şi cîlcat fu de viaţă. În<ghi>ţi ca urul de tot şi se deşertă de toţ şi se răpi ca u<n> leu şi-şi fărîmă denţii săi. Că pentru păcate moartea biruiia şi se deşertă amu ver<ir>u morţiei. Că păcate Hristos nu feace, nice se află hiclenşig întru rostul său. Că iaste a gice acmu: “unde ţi-e moarte tăriia? unde ţi-e iadu<le> biruirea?” Învise Hristos, iară tu căzuşi. Învise Hristos şi ingerii se bucurară. Învise Hristos şi cadzure dracii. Învise Hristos şi morţii slobodzire-se. Învise Hristos şi di<n> putregiure slobodzi-ne. Învise Hristos şi din blăstem dezlegatu-ne-am. Învise Hristos şi noi cu rusul învisem. Învise Hristos den moarte, începători morţilor fu. Că a sa e slava şi ţirearea şi <ci>nste şi închinăciurea şi frîmseaţea ceaea marea în vecie veacilor, amin.

Poučenie o staa pričeštenie


 
III 
            Veriţi, fraţi, veriţi părinţi de toată vîrsta, micii şi marii, tirerii şi bătrîrii, feciorii şi fetele, de ascultaţi toţi carii vor să primească şi să ia sfînta cumerecătură, care-au zis domnul nostru Isus Hristos că iaste sfînt trup şi sîngele său, celuia ce toate silele ceriului slujescu-i, herovimii şi serafimii şi toate tăriile c<er>iului cu frică şi cutremur, ceia ce rădică jărtvele sufleteşti sus în ceri. Şi într-acela chip şi obraz sîmt preuţii carii cu frică şi cu credinţe slujesc îraintea sfinteei besere<ci> ceaea înfricata, cea ce spre ea îrainte-i dzace trupul şi singele fiiului lui Dumnedzeu spăsitoriului nostru Isus Hristos,cum dzise sfîntul Matei evanghelist şi Marcu şi Luca şi Pavel apostol.
      Domnul Dumnedzeu ,Isus Hristos, cînd <şe>dzu cu ucenicii săi la ceriul cu cei 12, luo pită şi blagoslovi şi laudă deade lui Dumnedzeu perintelui său şi frîmse şi deade ucenicilor săi si grăi: “luaţi şi mîncaţi,că acesta iaste trup mieu ce se deade şi frîmse derep voi şi derep mulţi în iertăciurea păcatelor. Aceasta faceţi cînd veţi face pomeana mea”. Şi luo păharul după ciră şi blagoslovi şi deade ucenicilor săi şi dzise: “acest păhar leage noao iaste, [de] beaţi dentr-acesta toţi, că acesta iaste sîngele mieu, ce se varsă derept voi,derep mulţi în iertăciune păcatelor. Aceasta faceţi pururea cînd veţi face pomeana mea”. Aceasta toţi bire să o înţeleagem, fraţi, că nu iaste dzisă numai cătră singuri apostoli, ce cătră toţi carii cred în Hristos şi-i ţir leagea. Şi iară dzise Pavel apostol: “de chite ori veţi mînca pita aceasta şi veţ bea dintr-acesta păhar, moartea domnului veţi adevăra pîră <e>l a ve<ni>”. (…) fiind <nedostoinic> vinovat va fi trupului şi sîngelu<i> lui Dumnedzeu. Întîie se-şi ispitească omul sirea cu duhovnicul de la sfînta pravilă şi se-şi pocaiască păcatele. Şi aşa se mărînce de-acea pită şi să bea dentr-acesta păhar. Că cela ce bea şi mănîncă nedostoinic, osîndă lui şi mărînca şi bea, ce ca se nu desparţă trupul domnu<lu>i Isus Hristos.
            Derept ace, fraţ, întîi să lepădăm de la noi toate răutăţile, toate pizmile, toate miniile, toate hulele, toate gîndurele nederepte de la îrimă să lepădăm, cum dzise Hristos: “să spălăm stecla şi blidul dinlontru întîie” (ce se dzice: de toate necurăţiile întîie să ne curaţim). Şi cu credinţă bură să ne întărim şi cu toate cele  lucrure bure să ne îmbracam şi cu poamele sufletului. Că gice Pavel apostol că poame sufletului iaste dragoste, veselie, pacile, răbdare, dulceaţa, burătatea, credinţa, smerenia, curaţie, blîndeţele, postul, că cire nu are de-aceastea burătăţi leage n-are. Derep aceie, fraţi, noi întîia cu aceastea să ne nevoim de să ne înveaştem şi de toate lucrurele cealea cu ruşirea să ne ferim. Şi aşe să ne apropiem şi se luom cinstitul şi curatul trup a lui Isus Hristos şi sfîntul sînge al seu, să fie noao de iertarea păcatelor şi de curăţire trupurelor şi sufletelor în viaţa de veaci, ca să fim împreuraţi cu sfinţii apostoli, să odihnim în paraţie cerului.
            Ce, pentru aceaea, fraţ, nime să nu fie în doao laturi, gîndind ca Iuda. Că Iuda cu Hristos cira şi spre vîndzare cugeta şi cu apostoli<i> lăcuiia, iară cătră jidovi clevetiia. Derep-aceaea bire să vă socotiţi, ca nime dintru voi să nu ia fără socotinţă trupul lui Hristos, ca nu, deaca veţ mînca şi veţ bea, să cădeţi întru păcate. (...) ce adeverit se fie trupul şi sînge a lui Hristos. 
            Însă domnul nostru Isus Hristos, ştiind neputinţă semenţei noastre, că (...) aşa (...) schimbă trupul său Hristos şi-l adause în pîre şi sfîntul sînge în vir, cum însuşi dzise: “acesta <e> trupul meu şi sîngele mieu”. Şi însuş deade Hristos noao de se mîncăm şi să bem, că foloseaşte şi agiută omului de se slobodzeaşte din păcate, cum noao ni-s de mărturie aceaste cuvinte la dzua de giudeţ. Că dzise Hristos: “derep voi, derep toţi creştiri<i> datu-se-au şi se-au vărsat sîngele seu se [în] vă iarta păcatele ”. Aceaste cuvinte a<u> dat noao în cumerecătură, să ne se iarte păcatele şi să avăm milă şi viaţă bură pre ceasta lume şi ispăsenie de veci. Să ştiţ că unde iaste iertarea păcatelor de acolo iaste şi viaţa şi ispăsenie. Însă această pită şi acest vir mare lucru feace Hristos adevăr. Ş-au lasat pre această sfînta slujbă ş-au dzis Hristos: “luaţi şi mîncaţi că acesta e trupul mieu, ce se dă şi se frîmge  derept voi, derept mulţi în iertăciunrea păcatelor”. Aceasta sfinţeaşte pita şi vinul şi face cumerecătura trupul lui Hristos. Că aceaste cuvinte sîmt lîngă pită şi lîngă vinr şi făgăduita ceaea marea în cumerecătură iaste şi capul de iertarea păcatelor. Şi aiurea încă gice: “de nu veţi mînca trupul fiiului omenesc şi se beaţi sînge său [în] viaţa nu veţi avea întru voi. Iară cire va mînca trupul mieu şi va bea sîngele miu, avea-va viaţa de veaci”.Şi iară gice Hristos că “cire va mînca de trupul miu şi va bea de sîngele miu, acela întru mene iaste şi eu întru el”. În cumenecăture şi într-aceastea <cuvinte> cire va crede acela el va putea dobîndi viaţa de veac şi va priimi ce făgăduiaşte Dumnedzeu într-aceaste cuvinte de iertanciunrea păcatelor.
            Derept-acea, fraţiloru, să nu ne apropiem ca la u<n> lucrul prost, nepocaiţi sau neispitiţ în credinţă sau învrăjbiţ fiind, ce aşa să vă apropiiaţ cu mare credinţă şi lumiraţ în curaţie şi dragoste să avăm urul cu alalt că mai bură de aceasta nu e. Că <n>u feace om acestea, ce însuş Dumnedzeu cu a sa înfricată socotinţă şi cu mîra cea tare a sa făcut-au aceastea şi pre noi soţi ne-au făcut sfinţ<i>ei sale. Şi aşa cire va lua întru el cu cureţie şi cu credinţe, acela iertăciurea păcatelor dobîndi-va şi va odihni în părăţie ceriului în vecie.
            Iară cire e fără credinţă cătră aceste cuvinte şi necuraţi vor apropiia de trupul lui Hristos nedostoinici fiind, nice a căuta spre sfînta cumerecă<tu>ră, necum se o ia sau da lor, cum face şi <Iuda>, că aceia în boala şi în durearea ceea nevindicata cădea-vor şi muncie<i> focului de vecie vinovaţ vor fi şi acolo se vor munci în vecie.
            Dzise Hristos: “pentru aceaea rog pre voi, fraţ, şi vă îndemn să nu facem aceasta fără socotinţă şi ne protivim cătră Dumnedzeu, ce mainte în toate vremea să ne învăţăm să facem ce iubeşte Dumnedzeuşi să ne delungăm de păcatele cele amară, ce să ne curaţim cu postul şi cu rugăciurea. Că de vrem face aşea şi vrem lăcui cu aceaste învăţături, cînd va fi la dzua de giudeţ noi ne vrem afla îr-a-dereapta scaunului lui Dumnedzeu, iară de nu vrem crede, ce ne vrem tăveli pururea în spurcăciuri şi apoi facem ca cei credincioş de ne apropiem cu ei de luom trupul lui Isus Hristos, iară atunce înşine rugăm de mîniia lui Dumnădzeu spre noi.Iare ni se cuvire a in (…) 
(restul cazaniei lipseşte)