FARALELISMU între DIALECTELE ROMANŢ] ,SI ITALIANU. FORMA SAU GRAMATICA In partea ânteea a Paralelismului aquestoru doe dialecte amu arâtatu materia loru, însemnându unu micu vocabularu de quâte-va vorbe de ânteea trebuinţa . Aqnelleaşi vorbe laându ore-qnare forme cam deosebite în amendoe dialectele , face pe quine-va a crede que fie-quare dialectu îşi are gramatica sa: însâ, dupo cum se va vedea, mi se pare , que aqueeaşi gramatica forma regulele amendoru dialecteleloru, dar o gramatica complecta. Pentru que nici Românulu nu'şi va cunosce limba bine, de nu va cunosce particularităţile Italianei, nici Italianulu va fi in stare a cunosce nici limba antica a Italiei, nici poeţii sei, de nu va cunosce tipii aquestoru autori, quari se pâstreacjA mai doe dialecte. i* 1.00 2. Verbii a quâroru râdecinâ se ferminâ în d prccrsu de o vocala sau de n, quare în italienesce se leapădă cum: chid-ere chiuderc chis-u chiuS'O rod-ere ros-u ros-o rid-ere ris u ris~o cid-ere (uc) cis-u cis-o ced-ere (pur) ces-u ces-o tindere ccnd cins-u ces-o îind-ere tend tins-u tes-o prind-ere prend prins-u prcs-o Quâţi verbi nu se suppunu aquestoru regiile se ar rata între quei neregulaţi« III, Verbii iialiani de conjugaţîa a treia în ere Iun-gu, a quârorti râde cina este terminata în con son a c. Ia perfecţii în prima, a treia personâ dela singularii §i în a treia dela pluralu priimescu (ju, şi se formează dupo timp ulu de aqueastâ conjugaţie a verbiloru români, quare se dovedesce que a fostu comunii §i cuno noscutu în ambe dialectele. Asfelu suntii verbii* tăcere , giacere, pîacerc , taequi tâcuiu tacque tacii tacquero tâcuro giacqui dac uiu piacqui plâcuiu OBSERVA TII. La quâte t r e 1 e conjugaţiile, l Verbii a quâroru râdecinâ se termina în tf> $, t} h\ f-omânescc schimba aqueste consone în d, ^ î, un-de finalulu este işi viceversa înainte dc £ : cum: 101 la u-d u laufl-i — ] a u(l- i şi aiuj-ire aud-e aud-u aud-i = aud-i ved-ti ved-i = vecl-i las-u las-i = laş-i şi eş-ire cs-c bat-u baţ-i = baţ-i simţ-ire simt-e,etc. II. Verbii a quâroru râdecinâ se termina în c, g, sg Iii românesce nu patu în conjugare nici o schimbare Ja scrisu, iar la pronunţie urmează regulei cunoscute in ainte de e şi i . In italienesce c ş\ ff, la conjugaţîa ânteea, iau unu h înainte de e şi i: iaru sc se pronunţia s : cum: inipac-u impac-i impac-e rog-u rog-i rog-e fug-u fug-i fug-e nasc-n nasc-i nasc-e manco manelă mancherb pago paghî pagherb nasco nasci nasce III. Vocalele schimbate la verbi, în dialectulu ro mânu la pesona a doa a presentului indicativii îşi vinii la ade venita loru pronunţie ; cumiînve înve are.** appe i appesare... taci tăcere... faci facere. . mori mii-rire... vindi vîndutu * IV. e deschisu,quându în conjugare vine dupo densul u (tj se face lungii sau devine ea; cum: temu tema , te leagx, verdescu verdeasci: iar e închişii se schimb in a înainte de ă şic cum inrecu invada, iîi ellu inşaW-9 arrvtn arrafa, appesu appas\, urescu urase* urasce*.. V. 6, în conjugare, de pâstrea4â tonulu se facs lungii sau 6 (oa) înainte de « şi e ; iar de nu'i păstrează se scliimbâ în % adicâ devine scurtu ; cum: $horu sboi'k) sbore; sburare, sbur&mu ... VI. £, la adoa personâ totu d'auna este mutu în românesce ; u asemenea totu d'auna e mutu la prima §i a treia personâ, afara de a perfectului quându şi ia \m accentu ; cum : ari = ari 9 araţi — araţi, faci — faci, (acu = t\Cy şi iar taci, perfectu. % şi i, este întregii la prima şi adoa personâ quân, du râdecinâ verbului e terminata \\\ r şi l, înaintea quâroru stâo consonâ; cum: tucrulucri9 âmblu âmbli. VII. Quându prima personâ a presentului indicaţi-vu este terminata în iu românesce, ş' io italienesce, adicâ quându râdecinâ e terminata în £; adoa personâ nu se termine în doi i cum s'ar cuveni, ci leapâdâ pe unulu; sau lepâdându pe u dela prima, avemu persana a doa ; cum : puiu pui, rem&iu remU, viiu vii ^ lucia tuci ete. Despre formarea timpiloru. Timpii, unii suntu simpli şi alţi compuşi. Simpli suntu: în ambe dialectele, infinitivulu, participiulu presentu şi pasatu, presentulu indicativului, fiitorulu imperativului, si subjuntivuluî, imperfectulu indicativului, şi perfectulu, cum şi trapasatulu ânteiu numai In românesce quare correspunde cu trapasatulu sau pasatulu simplu alu subjunctivuliii şi condiţionalului Italianu. Tipii sau finalele aquestoru timpi suntu: 103 are IpJFlNITIVkT Participiu Presento ându ando indu inăo Sndu endo Pasatu atu alo itu ito utu,esu Izvdicativu Presentu o 0 xx O « o i i i i i i â a e e e e amu iamo> amoimu iamo, imo emu iamo, emo aţi ate iţi ite eţi ete â,ân* ano Ujiin* OUO u,un* ono Imperfectu . amu* avo,ava îamu ivo,iva eamu evo,eva ai avi iai ivi eai evi a ava ia iva, ia ea eva amu avamo iamu ivamo eamu evamo eamo aţi avate iaţi ivate eaţi evate a, au4 avano ia, iau ivano.iano^ eau evano^eano * Se înţelege que suntu şi cu doi tt: etto. a Io \echime se ^icea; cântân, arân, dormun > temun, î« îocu de cânta, arâ, dormu, temu din a de a iill, itiil. ehl, şi n>amu depârtalu la scrisa iar nu la pr >. u h<> il> ai, ii, Ui , ei lat: şi italiani. Pe lunga aqueasta Contat CU p-rfeetu se confunda cu C lltai tu imnerfctu, şi dv? aqueasta pole s'a adoptatu de quei vechi 105 Timpii compuşi suntu quei următori i î. Pasatulu nedefinita 5 din presentulu indicativu a verbului ausiliaru avere şi participiulu pasatu: amu aratu ho aratOj ai dormita hai dormita, a temutu ha temuto. Iar daca verbulu este iietransitivu 3 în italienesce se compune maidesu din verbulu ausilifcru esers; cum amu venitu sono vemio-, m'amu ausn sonoandato. Participiulu pasatu in românesce mi schimba genu 3 iar în Italienesce se concorda totu d'auna cu substantivalii daca verbu* lu ausiliaru este essere ; şi adesea daca e avere, cum* sono andato? ella e venuîa, scama andati, elleno sono ve-nute 5 şi iarâ ho scriio sau scrita la carta 9 şi la carta che ho scrita, adicâ quându objetulu pe quare se strămuta acţia este înaintea verbului, participiulu totu d'auna se concorda cu dânsulu ; iar quându este pe urma , attunci pote şi a se concorda şi nu . II. Trapasatulu I5 italicnescu se compune din im-perfectu1u verbiloru avere şi essere şi din participiulu pasatu ; avevo arata , ero venuto (arasemu , venîsemu) paginduse aqueleaşi regule la compunere, atâta pentru verbii ausiliari quâtu şi pentru participii«, III. Trapasatulu II, quellu românescu se compune din nedefinitulu verbului fire, şi din participiulu pasatu ; iaru quellu italianu, din perfectulu verbiloru avere şi essere şi din participiulu pasatu: amu fostu Aratu, amu fostu venitu; ebli aratos fui venuto, IV* Fiitoruta, quellu românescu din infinitivu şi XIV* îoa presentuln verbului voire • îaru quellu îtalîanti din infinitivu şî presentuln verbului avere; ara-voiu, dormi-vei, teme-va ; arar-b arerb, dormir-ai , temer-ă . V. Fiitorulu presentu, din fiitorulu verbului fire , şi participiulu presentu , oiu fi arăndu. La timpulu a-questa se îeapâdâ din obiceiu v dela voire, şi gramatica priimesce, queci almfotrelea se amesteca cu ana-lîsulu .fiitorului propriu, Timpulu aquesta este numai românescu » VI. Fiitorulu pasatu, quellu românescu, din fiitorulu verbului flr$, §1 participiulu pasatu; iar quellu italianu din fiitorulu verbiloru avere şi essere, şi participiulu pasatu: voiu ii aratu , voiu fi venitu; avrbara* to , sârb venuto. VII. Imperfectulu subjuntivului, din participiulu pasatu şi fiitorulu subjuntivului verbului fire în io* mânesee , şi verbiloru avere şi essere în italienesce: sâ fi aratu, sâ fi venitu; che abbia arato^ cM sia venuo* VIII. Fiitorulu condiţionata, din infinitivu, şi pre» sentulu indica ti vu al ausiliarului avere, în ambe dialectele : dormir'aşu, dormir'ai. dormir'ar'; Dormir~eis Aormir-esti) dormir-ebbe, dormir-ebbamo, = dormir-em* mo, dormir-este, dormir-ebbono — dormir-iano—dormir* ebbero* IX. Imperfectulu condiţionalu , din participiulu pa* satu şi fiitorulu condiţionalii, al verbului fire \n românesce şi al verbiloru avere şi essere în italienesce: aşu fi aratu, aşu fi venitu: avrei ar alo, sarei venuto. Însemnare. Verbii avere şi fire sau essere mai facu şi altu Mu de fiitori mai ajialisaţi, din preuuâ cu iu IOT finitivu, şi preposiţ5a5 d'a—da: amu d'a scrie, sande scrisu; ho da scrîvere; suntu d'a vorbi, sono da pari. tare* Stare şi essere quându au dupo sinepreposiţia per in italienesce şi pe în românesce compunu unu altu felu de fiitoru: sto per partire; stau pe pornita 7 suntu gata a porni, TABLA De verbii italiani de a doa conjuga-ţie que se termina în presentulu indicativa în isco. Verbii aqueştia suntu de doâ feluri: uni se fermi nâ şi în o şi în isco; cum: abboro şi abborisco, ingluoU îo şi inghiottisco şi alţii se termina numai în isco ; quarii suntu quei urma tori, şi pe quarii îi însemnâmu aci spre scinda italienistiloru a nui termina niciodată, In o. Abbellire accalorire affralire amarîre abbonire accolorire aggentilire ambire abbronzire accudire aggradire ammannire abbrostire acetire aggrandire ammansire abbrostolire addolcire agguerrire ammattire J abbruttire aderire alleggerire ammollire abolire affievolire allenire ammonire abortire affortire allestire ammorbidir*- 103 V ammortire conferire fiorîre imbrîccontre ammutbre finire imbrunire ammutolire contribuire fornire irnbruschirc annegiuttire eontrîre garantîre îmbruttire annerîra costituirs gestire immagrire ansichilire costraire ghermire immalvagire app&ssire cugtodire gioire immarcire appetire deferire gradire impadronire appiccînire definire grancire impallidire appîgrire demolire granire impaurire arricchire differire gremire impazientire arrossire diffinire grugnire impedire arrostire digerire gnaîre impervertire arrozzire disasprire gualcire impiccoliire arrugginire diseppellire guarire impidocchire asserire disfavorire guarnîre impigrire assordire disfinîre iilaidîre impoltronire assortire disfornire îllanguidire imporrire assoggettire disghîcttire illiquidire impostemire atterrire disgradire Inibaldanzire impoverire attribuire disimpedire imbaldire improsperire attristire dispartire imbandire imputridire atlutire disruvidire Imbarberire impuzzolire avvilire distribuire imbarbogire inacerbire avvizzire dlsîibbidire imbastardire inacetire bandire disvîgorire îmbastire inacutire blandire disunire imbellire inalidire brandire erudire imbestialire inanimire brunire esatirîre imbianchire inaridire carul ire eslbire imbiondire inasinire cliiarire esînanîre îmbizzarrire înăsprire circuire espedîra imbolsire inav&rire colorire failire imbonire incagnîre colpire fastidîre imbottire incallire concepire favorire imbozzacchi- incalvire condire finire re in ca ncherire 109 incanutire ingagltardire îstituire lărgire iiîcaparbîre Ingelosîre instruire lase ivire incapocchire îngentilire înstupidire lenire incaponire ingerîre insuperbire nitrire incapriccire ingiallire intenebrire obbedire incatarrire ingiovanire intenerire olire incatorzolire ingrandire intiepidire ost r uire incattivire inimalinconi- intignosire pa r tor ir e incenerire re intim idire patire incerconire immarcire intimorire pattuire inciprignire innacerbire intirizzire piatire inciviiire innagrestire intisichire polire incollorire innanimire intorbidire poltrire incrudelire innaridire intormentire preferire incrudire innasprire intorpidire presagire indebolire innuzzolire intristire preterire indolcire inorgoglire invaglrire proferire indolentire inorridire invanire progredire indolenzire inquisire inveire proibire indrudire irretire invelenire rabbellire infarcire irrigidire inverminire rabbonire infastidire irrugginire invigorire raddolcîre infellonire insalvatiehi- invilire raggentillire infemminire re invincidire rammollire inferire insanire inviperire rammorbidi- inferocire inschiavire inviscidire re infervorire inserire invizzire răpire infiacchire insîgnire inumidire rattepidire infievolire insignorire insipidire involpire ravvillire infingardire inuzzolire ravvincidire infistolire insolentire inzotichire j'edarguire infollire insollire irretire dferire infortire insordire irricchire restituire infracidire insospettire irrigidire riverire infralire insozzire irritrosire riabbellirş 'M infrigidire îsterilire irrugginire riagire 10 DECLINA T I A L WASCITLINÎ N. duc-â { r, duci, de duca I). duci, la duca Ac. duca V. o duca A. dela duca N. Mus-â G» muse (de musâ) D. muse (la musâ) Ac. musâ V. o musâ, muso A. dela musâ Singularii duc-a di duca a duca duca o duca da duca FEMIMNI. mus-a di musa a musa musa o musa da musa Phiralu duc i de dl iei la duci du îi o duci dela duci mus-e de muse la muse muse o muse dela muse duch-i di duchi a duchi duchi o duchi da duchi mus-e di muse a muse muse o muse da muse Aşa se declina şi quelle urmâtore: Tata taţi poeta poeH\e^k case casa case papa papi papa papi umbrellâ umbrelle ombrella—elle popa popi DanâfnpanaWn* * panâ(peanâ)poî;e penna vargâ(veargâ)vergI verga vaca prada morâ teaşcâ vînâ vac prâ ti chiameresti s'ar' — sichiamerebbe ne amu—• ci chiamerem- mo v'aţi — vichiamereste s'aru — sichiamerebbe imperfectu m'aşu fi chie- misarei chia* matu mato Modulu Infinitivu presentu ame, te, se, ne. chiamarmî, ve, se chiema •ti,-si,-ci-vi,-si pasatu a fi chiematu eser chiemato ^ ii ii 3$®®®^^^= 113 CAPU VIII. Despre verbii neregulaţi. Verbii que nu pâ^escu regulele arretate, sau în fina ja conjugaţiei, sau în râdecinâ loru , se numeseu neregulaţi, ori anomalii cum: d-are fiindu de ânteea conjugaţie este regulatu fâcendu traj asatulu d-aseinu şi neregulatu, fâcenduj did-esemu, queci schimba şi râ decina şi finala . Suntu unii verbi quarii nu se întrebuinceacjâ, în tote modurile, persanele, şi în toţi numerii şi timpi, cum: spre esemplu : verbulu aidare, andare] nu seîn-trebuingea4â de quâtu la imperativu; aide, aidemu aideţi ; verbulu cesare (încetare) nu se aude de quâtu jaru la imperativii ceasâ, (la vaci) verbii pasare, ire (mergere); asemenea numai pasă şi % (la cai). Asemenea verbi se numeseu defectivi, adicâ cu lipsa. Verbi neregulaţi de conjugaţia I. La aqueastâ conjugaţie suntu neregulaţi toţi verbii terminaţi în iareţ, pe quarii noi queinuoi ren îitermi-nâmu în iere j cum : preveghiare , Ui are, inviare.** aqueştia în tote cârţile bisericesci, singura nostrâ literatura se vedu asfelu, şi pe quarii literaţii noştri, şi Moldavi iau fâcutu priveghiere^ Uiere^ înviere*** Ver- 114 bii aqueştia numai în prima personâ pluralâ la pre^ sentului indicativu , şi in particiulu presentu potu fi neregulaţi terminânduse în emu ca la a'treia conjugaţie , şi în indu'tca la adoa conjugaiie : preveghiemii preveghindUf Uiemu t indii 3 înviemu înviindu . De vo-mu lua seama însâ, vedemu que la participiu n'au alta neregulare, de quâtu a lepăda pe a quare vine dupo vocala i a râdecinei, pentru întempinulu a doe vocale; adicâ inlocu de a elice: privegkiandu, iaiandu, înviandu.» lepâdâmu pe a cum se vede mai susu. Moldavii însâ, în mai mulţi timpi conjuga neregulatu , verbii aqueştia: infinitivu a appropi-a appropi-are appropi-ere participiu presentu appropi-indu pasatu appropi-etu Modulu indicativii presentu appropi-emu appropi-eţi perfectu appropi-eiu appropi-eşi appropi-e appropi-eromu appropi-eroţi appropi-ero trapasatu L appropi-esrmu etc; appropi-ându appropi-a tu appropi-âmu appropi-aţi appropi-aiu appropi-aşi appropi-e appropi-aromu appropi-aroţi appropi-aro appropi asemu etc: 115 Conjugaţia aqueasta are în românesce patru verbi cu adevâratu neregulaţi quari suntu : aidare , dare , luare, şî stare, iaru in italienesce asemenea patru; andare, dare, farex 9 stare. AIDARE ANDARE Indicat: pres: vado şi vo vai, va, andiamo, andate, vanno ; fiitoru anclero an-derai andera, anderemo underete anderanno. Impt. va, vada, andiamo andate, vadano. Aide, me-argâ, aidemu, aideţi, me-argâ. Subj: fiit: ch'io vada che tu vadi, ch'egli vada, che noi andiamo, andate, vadano. DARE DÂRE presentu indicativu dau do dai dai dâ da dâmu diamo daţi date dau danno * Fare a fostu în vechime facere de a treia conjugaţie cum '1 avemu şi noi, şi a quârui neregulare stâ que pe anii timpi îi are de conjugaţia ânteea precuui imperativului fâ. dideiu dideşi dette dideromu dideroţi dettero perfectu diedi detti desti diede dette demmo deşte diedero dettero lmperfectu didesemu dessi dideseşi dessi didese desse dideseromu dessirno dideseroţi deşte didesero dessero imperativu dâ da dea, dee dia, Dea sâ dâmu diamo daţi date dea d iano,d ieno,Deano Subjunctivu fiitoru sâdea,dee che dia, Dea sâ dea,dee che diano, dieno Deano Fiitoru daro, darai, dara , daremo darete, daranno . 116 Conditionatu dârei, daresti, darebbe, da-remnio, dareste, darebbero. FARE facere indicativu presentu faccio, fo, fai, fa, fac-ciamo, fate, fanno . imperfecţii facevo, facevi, faceva; fa-cevamo, facevate, facevano perfectu feci, facesti, fece1, fa" cemnio , faceste , fecero . Fiito?*u. faro, farai, fara ; faremo, farete, faranno. imperativu fâ fa facâ facia sâ facemu facciamo faceţi fate facâ facciaiio Subjunctivu fiitoru eh' io faccia, che tu faci ch'egli faccia,_facciate, facciano . * fece şi fecero se «Jicea în vechime românesce in lo« cu de fâcu, fâcuro . imperfecţii facessi, facessi, facesse-.fa* cessimo, faceste, facessero- participiu facendo, fatto STARE STARE indicativii perfectu stâttuiu stetti sta tt uşi stesti stâttii, stette stette stâtur6mu,stetter6- stemmo muj stâttur6ţi5stetter6ţi steste stâtturo, stetter6 stettero Trapsatu I. stâttusemu stessi htâttuseşi stessi stâttuse stesse stâttuseromu stessimo stâttuseroţi steste stâttusero stessero imperativu stai st ia stea stee stia Stea sâstâmu stiamo staţi state stea stee stiano, stieno Steano 1Î7 Subjunctivu sistau chestia. Stea stai stii stea stee stia Stea stâmu stiamo staţi stiate stea stee stiano, stieno Steano Fiitoru staro, starai, stara ; sta-remmo, stareţe, staranno. Condiţionalii starei, staresti, starebbe 5 staremmo, stareste, sta-rebbero LUARE1 indicativu presentu iau, iei, ia, luâmu, — iau imperativu ia, iee, luâmu — iee Subjunctivu sâ iau, iei, ia iee — ia.iee ÎNSEMNĂRI. Verbii italiani andare şi stare fâcenduse compuşi, cum: donandare, soprastare, accostare, devinu regulaţi ; iar verbulu fare remâne totu neregulatu; cum: rifare, contrafare. De conjugaţia aqtieasta seamânâ a fi şi verbu tare 9 l uiu, Uutu etc. ,Si trece de neregulatu; însâ înşine nue tare de conjugaţia 1-a ci laere de a treia, şi at-tunci este forte reguiatu. — laere este laverejavare. Adesea stare în italienesce quându are dupo sine unu participiu presentu sau unu infinitivu insemneacjâ, verbulu a fi şi prin urmare participiulu nu arratâ de quâtu verbulu seu analisatu, cum : state leggendo , state a leggere9 stavo scrivendo9 stavo a scrivere... în locu de Isggete, scrivevo: citiţi, scriiamu. T Levare, a ardîca alaa, s*a fâcutu leuare^ pe urma luare, şi s*a muiatu lla pres: indic: şi la timpii que se facu dintr earulu; 11S Verbii neregulaţi APPAR1RE se arreta,se ivi Indicativii Presentu apparisco Appajo Apparo perfectu apparii apparvi apparisti , appari apparve apparse participiu apparso, apparito, Apparto APRIRE deschidere indicativu perfectu aprii apersi, apristi, apri aperse — — aprirono apersero. participiu aperto . Asemenea se conjuga şi comparire, coprire, offe-rire, profferire9 sofferire. CONCEPIRE pricepere Pârtie: concettoşi concepito CUC1RE c6sere indicativu presentu |mcio----cuciono imperativii eiici, cucia,--ciciano de conjugaţia II. I Subjunctivu cuc ia,--— cuciate— gicere Indic: pres: Jdico, dici , d»ce, diciamo, şidichiamo di te , dicono . Imperf: dicevo, dicevi, diceva, dicevamo, diceva-te, dicevano. Perf: dissi, dicefcti, dis-se, dicemmo, dceste, dis-sero . 4i (Jicâ clicemu cjiceţi (Jicâ imperativu di dica diciamo dite dicaaa' 'subjunctivu Fiitoru. dica, dichisi dica, — diciamo, diciate, dicano. Imperf: dicessi, dicessi, dicesse, dicessimo, dice-ste, dicessero. Part: pres: dicendo;pas: detto. 1 în vechime s'a $isu du cere. INSERIRE hâgare Part: pas: inserito, in-serto. INSTRUIRE Perf: instrussi, intrusti etc. Part. pas: instrutto § instruito • MORIRE murire Indic: pres: mojoşimuoro muori, muore More, mu-jamo , — muojono . Fiit; morro şi moriro imperativu Muori, şi Mori, muora, Mora muoja--muorano, muojono . subjunctivu presentu muora, muoja, tu muori, şi muoi,egli muora şi muoja moriamo şi muojamo, mo-riate şi nmojate, muorano; morono şi muojano* participiu morto muntu şi mortu. SALIRE sârire indicaHvn presentu saiu saru salgo Saglio sai sari sali Sagli, Sai 119 sare sale Sagli, Sa e sârimu saliamo Salini o sâriţi salite saru salgono Sagliono perfectu sălii, salsi salisti sali salse salimmo, saliste, salirono Salsono , salsero şi salirq subjunctivu şi imperativu saiu salga saglia sai sari salghi Sagli saie sarâ salga sâriţi sagliate saie sarâ salgano Sagliano Aşa se conjuga şi assalire SCALFIRE sgîriiere Part: Scalfitto SEPPELLIRE separe îngropare Part: sepolto şi seppelillito. SUFFERIRE SOFFERIRE Perf: soffrii şi soffersi Pa*t: sofferto Imperat: sufferâ, suffere SPARIRE perire Se conjuga ca apparire L 120 UDIRE au(pre Indic: pres: odo , odi , ode —- .— odono. Imperat: odi, oda-- odano. USCARE* eşire Indic: pres: esco, esci, esce — —- eseono . Imperat: esci, esca, — — escano. Subj: fiit: esca, eschi, — — escano. VENIRE VENIRE indicativu presentu vinu, viiu vengo, Vegno vini, vii vieni vine viene , Vene venimu veniamo, vegniamo veniţi venite vinu VE.NG0JN0 venni , venisti , Perf: venne, venimmo, veniste, vennero, vejviro . Fiit: verro etc. imperativu vmo viie viie vieni* Vie' subjunctivu sâviiu venga Vegna vii venga Vegni viee Vegna _ veniate Vegnate viie vengano Vegnano Part: venendo Vegnen-do ; pas: veniito . Asemenea se conjuga şi toţi verbii que vinu din aqueştia; cum: assalîre, assorbire, avvenire. benedi-re , circonvenire , contra-dire, convenire, discucire, interdire, risalire, seuci-re etc. Verbii neregulaţi de conjugaţia III. în ere lungu CĂDERE cădere Indic: pres: cado şicaggio Perf: caddi, cădeşti, cadde * So ^ice §* essire • şi cade---caddero, CADERO, CADETTERO, CADE-ROPsO. Fiit: cadero şi cadro etc. 121 Subj: fiit: cada, şîcaggia etc. GALERE Aquestu verbu este u* nipersonalu, şi însemnează: se cuvine , este de neapărata trebuinţa . perf: <— — caise Fiit: «— carra Subj: — — caglia DOLERE durere Aquestu verbu în românesce este unipersonalii; în italienesce se conjuga în-tus trele personele . Ind: pres: dolgo şi doglio, duoli, duole, dolghiamo şi dogliamo.- ■ dolgono şi do- gliono . Perf: dolsi •—dolse — — doi ser o ; Fiit: dorro etc. Impert: duoli, dolga, — dolgîiiamo şi dogliaino-,— do) ga no şi dog li ano. Subj: dupe imperativu * DOVERE tribuire afida-toru Ind: pres: debbo, devo, BEO Şi DEGGIO, devi DEl , debbe, deve dee, dobbia-mo, doviamo, devemo , do- vete, debbono. devono, DENJNO , DEGGIO^O Perf: dovei şi dovelti — dove şidovette--do- verono, dovettero . Fiit: dovio etc. Impert; debbi , debba, debbiamo, debbiate, deb» bano . Subj: debba şi deggia. GIACERE facere Ind: pres: giaccio, giaci giace, giacciamo, giacete giacciono. Perf. giacqui — gîacque — giacquero. Imperat:— giaccia -— — Subj: giaccia si giaci, — ' giacciate, giacciano. Astfelu se conjuga ş1" plăcere, tăcere. şt PĂRERE PĂRERE indic. pres. păru pajo pari, pai pari pai pare, par, pare par pâremu pariamo, pajamo păreţi părete, păru parono, pa- jono: perf. parvi. parsj.—parTO XVI* 122 si parse.. — — parvero, parsero: fiit. parro şi parero ect. Imperat. pai pari paie para paja paie para pajano. subj. paja, — şi paji— paiaţe, pajano. PUTERE patere Indic. pres. podii şi potu posso poţi puoi, Puoti pftte pili) puote, pote putemu possiamo potemo puteţi potete potu possono, ponwo, fiit. potro ect. Impert. possa possa, possiamo possiate, possano. Subj. possa,— şi possi possiamo possiate possano. REMANERE RIMANERE Indic. pres. Remâiu, remânu rimango remâi rimani re mâne rimane remânemu rimaniamo Rimanemo remâneţi rimanete re mânu Perf. remâseiu rimaşi remâneiu rimanei remâseşi rimanestî remase rimase remâseromu rimanemmo remaseroţi rimaneste rem aser 6 r imasero fiit. rimarro ec. Imperat. remâi rimani remâie etc Subj. rimanga ec. sâ remâiu remâneţi remâie che rimanga remag\'a. şi rimanghi rimaniate part. pas. remasu rimasto rimaso, SAPERE sciere, şi scire Ind. pres. so, sai, sa ? şi sape, sappiamo sapete, sanno. perf. seppi, sapesti, seppe--seprero. fiit. sapro ec. Imperat. şi subj. sappî, sappia, sapiamo, sappia-te, sappiano. SEDERM şedere. Ind. pres. siedo, şi seg-|l go, siedi, siede, sediamo. seggiamo, şi Sedemo, se-dete, siedono, seggono. Imperat. siedi, sieda şi seg-ga sediamo, seggiamo, §i segghiamo. Subj. sieda, şi segga,— segghi, sediamo, şi seggiamo, sediate şi seggiate siedano şi segga no . SOLERE ohiciuuire. Ind. pres soglio, suoli. suoie, sogliamo — sogliono Subj. soglia, — sogli — TĂCERE tăcere se conjuga ca piacere. ,TMNERE TENERE Ind. pres. ţiu tengo, Tegno ţii tieni Tegni ţine tiene Tene ţineiuu teniamo, Tenemo ţineţi tenete ţinu tengono, Tegnono. Perf. tenni, tenei, tene-Mi, tenne, şi tene, tenem-moâ tencstc, tenncro. 123 fîit. terro etc. Imperat. jţieni, tenga, şi teg_>a. Subj. tenga şi Tegna, — tengano şi — tenghi Tegnano. VALERE precuire. Ind. pres. valgo şi va- gjio--vagliamo — val- gono si vagliono. Perf. valsi, valesti, vai-se--valsero. fiit: varro etc. Imperat. şi tubj. vali, vai- ga, si vaglia--valga- no şi vagliano. VEDERE vedere. Ind. pres. vedo, veggo şi veggio. --vediamo Vedemo — vedono, veggono, şi veg-giono. Perf. vidi şi Vedei, ve-desti, vide, Vedde şi Vede—— fiit. vedro etc. Imperat. şi subj. vedi, veda şi vegga--veda- no, veggano şi veggianoa VOLERE voire. Ind. pres: voglio şi vo1? T m vnoi, vuole şi Voie, vogi ia ni o şi Voie mo. Perf. volli, volesti, voi-le_— a oilero. fiit. vorro etc. Imperat. şi subj: vogli, voglia, vogliamo , voglia. te, vogliano. Verbi neregulaţi in ere scurtu. Sau scosu aci din rîndu-lu queloru neregulaţi verbi despre quari s'a vorbitu que schimba la participiu şi perfectu con son a de râdecinâ in s si urme ac] a finale lor u priimite pastrân-du'şi râde ci aa. ACCORGERE zârîre. Perf. accorsi, part. accorto. ADTJERE ADDUOERE. Indic. pres. adduco, adduci, adduce, addueiamo. ş* a d d u chia ni o, Ad d u cern o, addueete, add ueono. perf. adduseiu addussi ad d useşi ad d u ceşti adduse addusse a d d u se r 6 ad d ussero. b i*. add urr o Add ucero etc Trap. I. addusesemu - - adducessi. Imperat. addu şi addo adduci adducâ adduca Subj, sâ adducu adduca adduci adduchi şi adduca adducâ adduca. addueeţi adduciate. part. adducendu adducendo. addusu addotto. Asfelu se conjuga şi: d ii c e r e, t ra d u c e r e, cn n-d îi ce re... dure, tradurre , condur re..- ALLVDERE a face allusîe Part. alluso. APPENDERE ap pondere , atîriiare Perf. appesi, Part. appeso. Asfelu se congugâ şi loti verbii compuşi din pende-re\ impendere, sospendere, dipendere, spendere. AS SOL VERE deslegare Perf. assolsi Part. assolutoj şi assolto ASSUMERE luare prin-de re Pvîrf. assunsi Part. assunto. BERE Bere şi REVERE1 Ind. pres. beau bevo şi beo. bei bevi bei. bea beva bee Perf. bevvi şi bevetti. Fiit. berro, imperat. Bea, bee bevi, beva. CEDERE Cedere Verbulu aquesta şi quei compuşi dintr'ensulu precum: concedere) procedere, succedere în italienesce ur-mearjâ tipiloru conjugaţi-ei, şi quâte o data la perf. se termina essi în locu de ei şi etti. iar în românesce se termina numai dupe regula a doe în s: purcesu, precesu 9 etc. T Mai adessea la infinitivu italienii se sluj^scu ca şi noi de bere. 125 CHIEDERE querere Ind. pres. chiedo şi chieg-gio. Pref. chiesi. Part. chiesto. CO NOSCERE c unosce re Perf. conobbi. Part, conosciuto. CORRERE curgere, curare. Perf. corsi, part corso. CRESCERE crescere. Perf. crebbi Part. cresciuto. COCERE cuocere Perf, copseiu cossi Trap. I. copsesemu cocessi. Part. coptu cotto, DEPRIM ERE coborlre Perf. depressi Part. depresso. Asfelu se conjuga toţi verbii compuşi din verbulu primere* esprimere.... DISCUTERE quercetare. Perf. discussi, part. dis-cusso. 126 DISTINGUERE deosebire. Perf. distinşi part. dis-tinto, ERGERE ard ieare, sculare Perf. ersi part. erto. ESIGERE. pretindere Part. esatto. ESPELLERE smulgere Perf. espulsi part. espulso. ESTINGUERE stingere Perf. estinsi part. estinto. FENDERE despicare Perf. feudei şi fessi Part. fenduto şi fesso. FINGERE prefacere Perf. finsi, par. finto FLETTERE incovoiare mlădiere Perf. flessi, part flesso FONDERE topire. Perf. fusi, part. fuso Asfelu se conjuga şi confondere5 rinfondere... FRÂNGERE Frângere şi Fragnere Perf. frânseiu Iransi fart. fântu franto. FRIGERE Part. friptu, perf. frip-seiu .Trap. 1. fripsescmu. I GIUNGERE ajjungere Perf. giunsi, part giunto INFLUERE, influire Perf. influssi part. influso MET T ERE mitere* Perf. misi part. messo Asemenea se conjuga şi compuşii: promettere, comr promettere... | MLNGERE mulgere Perf munsi, part. munto M T)VERE mişcare | Perf. uiossi, part. mosso. | NASCERE nascere | Perf. nascqui, part. nato 1 NASCONDERE.ascundere Part. nascoso şi nascoto. | NUOCERE, pagubire Perf. nocqui. ' PERCUOTERE isbire Perf. percossi, part. per- cosso PIANGERE plângere Perf. piansi, part piauto* PINGERE Perf. pinsi, part pinto. Trimitere, 127 POR GERE presentare Perf. porsi part. porto PUNERE porre, ve-chiu Ponere Ind pres. puiu şi punu pongo, Pono pui puoni şi poni pune puone şi pone punu pongono, Ponono. imperf. punea poneva, ponea. perf. puseiu posi puse pose pusero posero trap. I. pusesemu ponessi fiit. porro imperat. poni ponga part. pres. puindu, punendu, ponendo pa». pusu posto. Aşa se conjuga şi quei compuşi: compunere propunere... comporre pro-porre... PRESUMERE cliipsuire Perf. presunsi, part. pre-sunto PUNGERE pungere Perf. punsi part. punto RECERE versare din stomachu, Ind. pres, recîo. Imperat . şi subj. reci recia, Aquestu verbu nu are alta neregulare de quâtu la ind. pres. imperat. şi subj. ia un i înaintea lui o §i a. RED1MERE rescumperare Part. redento. RENDERE dare înapoi Perf. rendei şi resi Part. renduto şi reso. RISPUNDERE respundere Perf. risposi, Part. risposto. RUMPERE romperre perf, rupseiu ruppi, Rom-pei rom peşti ruppe rompemmo rompeste ruppe ro. I. rompessi rupseşi rupse rupseromu rupseroţi rupsero Trap. rupsesemu part. ruptu rotto. SCEGLIERE şi SCEKRE allegere Ind. pres. seelgo, sce-gli sceglie, scegliamo, *ce-gliete, scelgono şi scegli-ono. 28 Perf. seelsi, scegliesti, scelse imperat. scegli, scelga Subj. scelga. —-- scelgano şi scegliano. Part. scelto. Asfel se conjuga şi scio-gliere (deslegare) şi to-gliwe* ( ardicare ) SCENDERE coborîre Perf. scesi, part. sceso. SCORGERE zârire Perf. scorsi, part. scorto SCRIERE scrivem perf. scriseiu scrîssl part. scrisu scritto SCUOTERE scuturare Aci vom conjuga şi pe scotere românescu. perf. scoseiu scuossi part. scosu scosso SOLVERE deslegare Part. soluto. Asfel se conjuga şi quei compuşi risolvere> ussoU vere. SORGERE sculare Perf. sorsi. part. sorlo. SPANDERE respâmlire Perf. spasi şi spandei Part. spanso şi spanto şi spanduto. SPARGERE revers^re. Vomu conjuga înpreunâ şi pe spargere al nostru, perf. spârseiu sparsi Trap. I. spârsesemu spargessi part. sparttf, sparso sparta SPINGERE şi SPEN-GERE pîngere. Ind. pres spîngo, spl-gni şi spingi, spigne şi spinge spigniamo şi spin* g iamo, spigne te şi spinge te , spingono. Perf. spinsi. spignestî şi spingesti, spinse ; spî-gnemmo şi spingemmo5 spingneste şi spingeste, spinsero. Imperat. şi subj. spinga Part. spinto. STRINGERE strîngere Se conjuga ca spinge re. SVEGLIERE, SVELLERE şi SVERRE smulgere, Perf. svelsi Part. svelto. 129 TERGERE poleirc Perf. tergetti şi tersi Part. terso. TINGERE Ungere1 vâpsire Se conjuga ca spingere. TORCERE Târcere Perf. Torseiu torsi Part. Torsu, tor tu torto. TRAERE, TRARRE şi TRAGERE, tragere. Ind. pres. traggo, trai, trae şi tragge; tragliia-mo, şi traggiamo traete , tragono. Perf. trassi fiit. trarro Imperat. trai tragă Subj. tragă; traghiamo, tragliiate. Part» tratto. UNGERE Ungere Perf. unse iu unsi Part. unsu untu unt o. V1NCERE vingere Perf. vinsi part. vinto VIVERE vieţuire Perf. vissi Part. yissuto, şi vivuto. VOLGERE şi VOLVERE întorcere volgo, vi T Tingere attingere} in* tingere: sr confunda cu tindere, attindere întindere... la part. şi perf: întindere intinsu, intingere intinsu, trebue firesce ase face iii* Ungere intintu. Ind. pres şivolvi, volge şi volve, volgiamo, voigete, volgono. Perf, volsi. Imperat. volgi volga. Subj. volga — -— volgia* te, volgano. Part. volto. ÎNSEMNARE Alte gramatici punu in* tre verbii neregulaţi, şi pe aqueia que au la sfîr* şitulu râdecinei consouele d şi g înainte quârora sta şau o vocala sau consone-ie ny şi r. Aqueştia însă pâcjescu regula data şi spre sciingâ îi şi denunţe-râmu aci: ardere cendere, cliiudere, cidere cingere cludere, deludere, difendere, divi-dere, mergere, negligere, pendere, pergere, prende-Jre, radere, rendere, rode- XVIi* 12 DECLINA TI A Iii. MASCULINI IN. Verii]-e G. de verme D. la verme Ac, verme V- o verme A» dela verme verm-e di verme a verme verme o verme da verme verm-i de vermi la vermi vermi o vermi dela vermi verm-i di vermi a vermi vermi o vermi da vermi feminini N. G, D. Ac V. A. Vesp-e vespi de vespe vespix la vespe vespe o vespe dela vespe vesp-e \esp-i vesp-î di vespe de vespi di vespi a vespe la vespi a vespi vespe vespi vespi o vespe o vespi o vespi da vespe dela vespi da vespi Aci se declina toţi substantivii masculini şi feminini terminaţi la singularu ine, şilapluralu mi; cum: Masculini Câne câai jude judi dinte dinţi dente "denti nume spate nu se scimLâ la pl Feminini cane cani \ parte pârţî parte parti giudice giudici jvalle vâlli* valle valii sorte sorţi sorte sorti oste osti oste osti sabie săbii Mo&lie , miile, facu la pluralu: mogli, mila. 3 Queîle în ie, cum: filosofie, datorie, la gene-iivu şi dativu remânu neschimbate, pentru eufonie, quându iau articolu, qua sâ nu viie trei adicâ: filosofie 5 f î 1 o s o f i e i , iar nu: filosof iii ect. % Quelle in lle , ia pluralu immoie pe 11 ) adică: > â 11 i se eiiesce vâij precum kc citesce şi go 11 \, go i» însemnări. Femininii în ate delaaqueastâ declinaţie correspundu cu Italienii terminaţi în tă, quare în vechime şi acum pe alocurea se termina în tate sau ^a^e cum: bunetate, cetate; bontă cită>> quare se dicu şi bonitade, citade. Aqueştia s'auprescurtatu din obiceiulu que avemu şi noi a co, strâ, es ori s, ante şi super; cum: abusu, adunare, ommorîre, occidere şiuccidere, opposiţie, desfacere, distanţa, differinţâ, difTiciiu, provedere, revedere, contenire, coprindere, străbatere, expunere, spunere, antecaniâra, superlabivu, su* periata ect. Quelie şi în compunere şi în complinire, sunt: a 5 în, de, cu, sub, pre, contra; cum: a casa arama; a-questa; în casa, înveţare; de lume, depărtare; cu mine, culegere; sub pomii, suppunere : pre masa, prefacere; contra lui, contrafacere. Iar quellelalte prepositii se intrebuinteadâ numai în complinire. Preposiţiile quându se intrebuinteadâ în complinire arratâ relaţiile que au vorbele între sine ; cum spre esemplu sâ iuamu vorbele carte şi masă şi întrebuîn-ţindu între elle prepositii arrâtâmu relaţia cum se a., re una câtre alta; câtre pe masa, carte in masa, carte sub masa, carte după masa etc. Quând se întrebuinţeaolâ în compunere, atunci de şi arratâ totu relaţii, spre deosebire însâ vom întrebuinţa vorba insemnare ori semnificaţie: preposiţiile dar în compunere schimba semnificaţia vorbeloru; cum: facere, desfacere, prefacere, diffieilu ; prindere, aprindere, deprindere, coprindere; ire, perire, eopenre* 134 descoperire; fiare, afflare, biliare, sulîlare, resuffla-re; etc. (vecii partea I, faţa 56.) Semnificaţiile, ori însemnările mai principale que arratâ preposiţiile ori în compunere ori în complinire sunt: ld. Timpu; cum în domnia lui Mihaiu quei mare. 26. Locu: cum: în curte], încasa, la Biserica, pe masa. 36. Dinpreunâ: cu mine 4°. Scotere affarâ, despărţire: din omeni 5°. Mijlocire: prin prooroci 6°, Causâ: pentru aqueasta. 7°. Folosu, favor: pentru noi omenii, 7°. Improtivire: sa sculatu assupra'mi, in contra. 8b. Cugetu sau scopu: ne silimu spre mai bine ; privim la un sfîrşitu. Fie quare preposiţie guverna sau are dupo sine un ca omu bunu de queva; barret* ta danotte, 6°. Correspunde cu apprbpe, cala^ cum: ei%a da venti persane-, era cala doe-(Jeci de omeni. 7°. Correspunde cu pela\ cum: sono passato da vo-stra casa. 8°. InsemneaZâ caracteru, cinste: cum: paria da onesto, ti giuro da galantuomo. 9°. Correspunde ânche în poeţi cu preposiţia cu\ cum: dalie blonde chiome], dagli occki ncvi\ cu cosiţele Monde, cu ocehii negri. 1 137 10^. însemneaojâ ânche şi timpu correspun^ndu cu preposiţiile din şi de-, dagiovine, de gune, din iu* nege. CAPU X. Despre Avverbu, întrebiţarea pincipalâ a avverbului este qua sâ se subejicâ la un verbu, spre ai arreta timpulu, loculu sau qualitatea. Queea que este ajjectivulu pentru sub-stantivu, aqueea este şi avverbulu pentru verbu; cum: omu bunu, vorbesce bine; omu mole, scrie încetu. Avverbulu dar este o vorba invariabila que se sub-4ice la verbu. Felurile avverbului suntu: 1° DE TIMPUS ieri jeri acumu, amu adesso, mo oggi, adi domane a4i mâne poi mâne mâne dimineaţa quându attunci currendu indatâ adesea J apoi poi târejiu tardi §i gia 2o, de locu 1 dopo domane j domattina quando allora presto, subito. sovente aqiu, aici în qua acolo qui, qua, co-sti costa 1 in qua cola, la, li 1 Aqui, qui) quă, arata loc ii apprope de persana quare vorbesee şi aici % CO* tl, COSiă î apprope de per-sâiia ai ^iiare vckbesce. X V ni ici §1 colo qua e la unde ove de unde onde, d'onde aiurea alliu- rea altrove departe lontano susu suso, sil jos 11 giuso, giii etc. ecc. 3o. DE QUALITATE bine bene reu male cu mu come aşa si încetu. piano tare, forte forte 4°. DE QUAJNTITATK atâtu tanto quâtu quanto multu molto ânche anche, ancora puţina pocco prea troppo mai mai, piii numai solamente mai puţinu meno. incai, quei* puţinu almeno. 5°. DE ÎJVTâRIRE da, clar, aşa si siguru sicuro sicu. ramente- 6°, DE LEGAŢIE» nu wn7 no 5 nici numai ne non piu, non mai DE liNDOIAJLa pute, forse forse 8°. DE COMPARAŢIE eumu aşa asemenea mai aşa abia cume cosi al paridi, pa-rimente, si-milmente quasi a pena ÎNSEMNĂRI I. Mai tote vorbele aque* stea se potu socoti între av-verbii adeveraţi; suntu însâ frase compuse din sub-stantivi, ajjectivi, verbi şi prepositii, que arratâ, tini-pu, locu, qualitate ect. şi quare se potu numi: de avverbi, cum: din cji în cji di gio; frase mo m giorno quâte o data qualche volte, delle volte, tal volta de multe ori parecchie volte, rare ori rare volte în graba în fretta (Ji şi nopte in veci in eterno de currendu poco fa dupo amiaqli dopo mezzo di d up6 prân- 4u... dopo pranzo... ai lato al coperto in particolare în laturi la adepostu în parte în sila per for za pe jos a piedi în batjocura per scherzo cu cuvîntu con ragione într'atâtu c^> intanto în quâtu alquanto altu atâtu aitre tanto fâre mesurâ senza mesura peste mesurâ oltre mesura quei puţin al-meno mai ante iu al doilea... din nuou pe jumetate mai nainte de tote însfîrşitu per il primo per il secondo... di nuovo a mezzo avanti ogni cosa alia fine cususulînjos sotto sopra &? per che? pentru que.' de quându? da quando? 139 de quâte ori? quante volte? credu qu'aşa credo di si in adeverii davvro, di fatto fârâ îndoiala senza dubbio nimicii mai niente di piii sigur u sicuro nici de cum niente affatto. nici încai ne meno nici într'un in nessun chipu modo. II. Suntu mulţi ajjectivi que subcjişi la verbi se facu avverbi, cum: scrie fru-mosu, merge iute, vorbe-sce râpede; asfel suntu şi quei următori: incetu atâtu quâtu multu puţinu apprope calare adeveratu sigurii etc. lento tanto quanto molto pac o vicino ( a cavallo ) certo sicuro ec. III. Mulţi avverbi de qualitate que se facu din ajjectivi se termina rom: în esce, cum: înţelepţii înţe-lepţesce, nebun nebunesce, românesce, turcesce etc. Asemenea avverbi în ital: 110 se termina în mente } quare se pune dupo ajjecti-vulu femininu: certa cer-tamente, ricca riccamen-te, grande, grandemente etc. iar daca ajjectivulu se termina în le şi re , avverbulu leapeda pe e fma- lu; cum: fedele, fedel-mente, particolare parti-colar mente. Asemenea avverbi am pu« tea face şi noi: precum şi c}icem, oSicialmente, cava-liermente, etc. C A P U X!. Despre conjugativu. Conjugaţi vulu este o vorba quare iachieie verbele , frasele, judicâţile şi periodele între sine sau prin unirea loru una cu alta, sau prin desunirea ori tegâdui- rea unia şi întărirea altia. COXLESâTORI şi , e sau i e, ed DESUINITORr sau5 au, ori o od, ora negativi nu, non, nici ne nu numai no solamente opposixivr de si ma Asfelu suntu: CODITIONALI de, daca, se CAUSAU que che queci (perche qua che sâ 1 che esplicativi adicâ (eioe, cioe a dire) ILLATIVI SAU d2 uitare. deci dunque * Sâ, mi se pare qu6 vine dela la$lş quare querendu subjuntivu, nu mai priimesce Sl j cum: lasâ facâ. aşa dar, dar de unde adunque onde d'onde. DE ÎNDOIALA daca, de se au o. Suntu multe frase compuse de mai multe vorbe quari se potu numi frase de conjugativi, cum: fiindu que pentru que din pricina que pentru quare de un urmează pentru quare lucru în que tu quare va sâ cjicâ 141 poîche perche per causa che per il che per la qual cosa di modo que cio val a di-ro C A P U XII. despre interjecţie. Interjecţia egte o strigare que arratâ o simţire ori o mişcare a suffletului, precum bucurie, întristare, mirare şi altele. Ea este quea d'ânteiu vorba a omului. Interjecţiile suntu: DE bucurie. DE URâ AU DÎSpREţU bravo bravo aide via vivat î vivat. uf puf,|uh, fi. de durere naiba oibo ah ah DE CURAGIU oh oh deh deh hai, vai ahi de de j via! boi ohi DE mirare aoleo ahime, ohime a! ah! 142 oî oh! Sunt §i aite interjecţii I» CHIEMA 1 arâ tu} arând u. 3°. Finala verbiloru de adoa şi a treia conjugaţie în a treia personâ a imperativului şi subjuntivului. cum* dormâ, teama ellu, qua sâ dormâ, qua câ teama. 4°. Pretutindenea unde vorba în origina sa quere un a deschişii. Iar qua sâ cunoscemu adeverata scriere a unei vorbe, daca e nume allergâm la pluralu, sau daca e verbu, la adoa personâ a presentnlui indicativu. cum spre esemplu, tăcere, fâcendu la adoa personâ a presentnlui indicativu taei^ este bine scri-su; iar mâru, fâcendu la pruralu meri, trebue ase Scrie merii. 5°. Quându avemu doe vocale închise una dupo alta, adicâ quându avemu doe â sau doe e, quea d'ânteia se scrie cu â şi adoa cu e-, cum: sânetate, râdecinâ S x Dupo arueastâ regula, fâre* a fi silitu românulu a alierea la latina pâ^^sce origina vorbei, pentru que a re-mân e intactu , şi e se vede que este i ca la degitu şi altele (ve^i partea ânteea. ) 145 fâre 5 etc , 6°. Substantivii şi ajjectivii terminaţi în nu pre-cesu de o vocala închisa 9 quare dupo tipulu limbei trebue ase scrie cu a sau ea; cum: africanii, transilvanii, juncanii etc. prin urmare: românu, pâgânu betrânu şi alte asemenea trebue a se scrie cu â iar nu î. Sînu, se pronuţâ pe a locurea sinu, şi este de alta ramificaţie , precum; linu, seninu, chinu etc. insemivarf. a devine â, 1<>. quându se face scurtu sau perde appesarea, cum facere fâciitu; 2°. înaintea litereloru nasale m şi n cum s'a vetjutu, şi 3°, la plu-ralulu femininiloru quându se termina în i) cum: parte pârţi. Se scrie cu e închisu: 1°. Tote vorbele que în aloru origina au un e\ cum: peru peri, numeru numeri, înveşare înveţi; appesare appeşi, me, te, se, ne, ve; meu, teu seu, etc. 2°. Quându dupo e vine un a, şi quându allergân-du la mijlocele date nu putem affla origina nici în plu-ralulu substantivului nici în a doa personâ a verbului; cum: înfrenare, arretare; se deosibesce însâ fâşare şi alte asemenea quare vinu dela vorbe cunoscute que au un a desehisu. însemnare e şi â închisu seamenâ adesea cu i înaintea litereloru nasale m şi n, şi a lui i, quându se face din n cum: âmblare, întâmplare, mergendu, facendu, ânteiu, remâie etc. Se scrie cu diftongu ie: 1°, Quându vorba] este derivata din alta que are în XIX* sine un i; cuîh: dela doi, indoicscu; dela şiroiit, fîrffie., dela preveghia, preveghie. 2°. Quându e a avutu înainte un /, un n ■ sau un v que înimuinduse au de venitu i\ cum Iepure iepure, voie, voie; venire, vinu, viiu, viie, remâncre românii, remâiu, remâie, ţinere, ţinu, ţiie; ovis, 6ie. Quându se aude ie şi nu este vreuna din aqueste doe înpregîurâri, se scrie cu e5 dupo cum ar'şi trebui înveţâfcii a deprinde pe şcolari a nu 1 mai pronunţa ie: cum: este, perde, cu, etc. I. Avemu iarâ trei feluri de ii deschişii , închisu (î) şi scurtu sau mutu (î) Se scrie cu i deschişii ori unde o quere pronunţia. Se scrie cu î: 1°. Finalulu verbiloru de adoa conjugaţie que la indicativii presentu se termina la prima personâ în eseu şi a treia în asce, în perfectu, trapasatu, participiu, infinitivu şi în quelie que vinu din asemenea verbi; cum: urîre, urîiu..., urîsemu..., urîndu, urîtu, urîtoru, urîţie, urîturâ etc. 2°. Finalulu Mu al substantiviloru neutri, que Ia pluralu se termina în inte\ cum: cuvintu cuvinte, ju-râmîntu jurăminte. 3°. Finalii înă ai substantiviloru feminini que la pluraru se termina în ine} cum vînâ vine, dînâ dine. Mâna, fontânâ, lâna şi altele facu: mâni, fontâne, Iâ~ ne, şi de aqueea nici nu se scriu cu î. ia. Substantivii şi ajjectivii terminaţi în în unii se scriu cu î si alţii cu â cum: sînu, stâpînu, fînu, păgânii , betrânu, etc. Ori unii, ori alţii, înnefiindu mulţi se potu înveţa pe din affarâ. Este scurtu sau mutu i 1°: la fiinala pluralâ a sub-stantivloru şi ajjectiviioru; cum: boi, vespi, buni, aquesti, noi, voi, ei, etc. 2°. la adoa personâ a verbiloru; cum: ari, araţi, arai, araşi, araroţi, araseşi, araseroţi etc. şi 3° adesea pe la mijloculu vorbei qua sâ facâ ori un diftogu cum faima, câine, ori pe c a se pronunţia ci cum: .pacînicu. O Trei feluri de o p6te asemenea avea limba româna: unul deschişii o, altulu închisu 6 que se citesce ca â, şi quei d'altpeilea lungu o que se citesce ca difton-gulu oa. Se scrie o, pretutindeni unde pronunţia este întreaga şi rotunda. Se scrie 6 1°. In prima conjugaţie a treia personâ singulara a perfectului, şi tustrelle personele plurale ale perfectului şi trapasatului I. cum: canto, cantaromu cântăreţi, cântaro; cântaseromu, cântaseroţi, căntasero: 26. Adesea înainte de n şi dupo r quându urechiea româneasca este mai împăcată a aucji o de quâtu ori-quare alta vocala; precum fontânâ, este mai prefera-bilu de quâtu fântâna, fentânâ şi fintâna; asemenea rbtundu este mai preferabiiu de quâtu ratundu, retun-du, şi ritundu. 148 ' 3°, ,Si la quâte Va prepositii, avverbi, şi conjugali-vi. cum: dupo, pîno, lungo, eac6. Se scrie cu 6, totu d'a una quându vorba venindu dela o alta vorba que are o9 se mai îmmulţesce cu o silaba, şi'şi pâstrea4â lungimea sau appesarea; cum: frumoşii, frumosâ, doru dore, omu omeni etc. Nu se suppu-nu aquestei regule foame şi altele asemene que suntu primitive; precum şi substantivii de declinaţia V, quându iau articolu; cum: (}io 4*oa5 steao steaoa , etc. U Totu d'a una u este mutu la finala singulara a substantiviloru şi ajjectiviloru; la genetivulu şi dativulu pluralu al articoliloru ; la prima şi a treia personâ a verviloru şi la avverbii que potu lua articolu şi a se face substantivi; cum: lupu, bunu, bou, vin, loru,— cântu, scriu, seri mu, cânt amu ; — quându, cumu etc. i:\sem.\are. Quându în fiinala râdecinei se affla con-sonele cr> tr, bl, fl9 vl, attunci u este întregu; cum: socru, lucru, umblu, înflu, lustru, navlu. Adesea u înainte de literele nasale m şi n se închide şi seamenâ cu \\ cum socrumeu = socrîmeu, veru-meu== verîmeu ; prin urmare lungo, suntu... = lîngo, sîntu, şi vice-versa înflu = umflu. C Se scie cum se pronunţa aquastâ litera înaintea vocaleloru. Dupe pârerea mai multora se mai quere şi un q quare sâ pronuţâ ca ţ, şi cu quare sâ se scrie quâte va vorbe qua în origina loru se scriu cu c şi u-sulu in limba româneasca le a fâcutu a se pronunţa 149 par'que âr fi scrise cu ţ; cum: prinşii, or;etu, bracu, fagâ şi altele. Aqueastâ pârere, de şi etimologica, însâ îngreuiata pe scriitoru, ne fiindui destule ajjuto-rele quei înlesnesce însâ'şi limba sa, şi alergându şi la dicţionarulu latinii. Adoptarea însâ a doe feluri de ţ, se va hotâri dupo usulu quelloru mai mulţi. D înainte de i la pluralulu substantiviloru cum si la adoa personâ averbilorw, d ce pronunţa ca 4 cum: bardu bardi = bar4i5 blându blândi= blânzi; laudu landi = Ian4i etc. Cu 4 se scriu tote vorbele românesci, cu %• se scriu quelie strâine; cum: 41CU5 4*Ue? 4îna-- zodiacii, Zo-roastru, Nova-zembla, Zopiru, zadaru, zavistie et. Qu Aqueste litere înainte de: a, o,u,e, h se pronunţa: ca, co, cu* înainte de e şi i se pronunţa: ce ci. Vorbele que se scriu cu aquastâ litera sunt forte puţine, dupo cum s'a ve4utu în denumeraţia pârţiloru cuvîntului, şi ammeruntarea loru: spre înlesnire le a-dunâmu aqui, spre adducere aminte: Quare, qualitate, quâtu, quându, qua, qirîntaru, que. Questa, quella, quine, que, aquî querere, şi quelie derivate din aquestea. S înainte de b, 1, m3 r, v, se pronunţa ca 4 sau 14 cîrligu vîrteju obrazu buricu ibricu cântecu peticu ceasornicu —e acu inelu grâunţu staulu reazemu arcanu — e ■— e — e — e — e — e busduganu —e eataganu — e semn u —e scaunu — e maju — e cioeanu -— e guleru firu flueru fulger u carru pahar u hotăra helesteu fîneţu fusu pecatu recnetu ţipetu sunetu suf fletu tresnetu âmbletu toeagu -e lemnu — e . e guleru — e -e firu — e -e flueru — e •e fulgeru —e • e carru — e * e paharu — e — e — e — e _ e — e — e — e — e — e — e — e — e chepeneagu — e ,Si quele in aşu, şi e şu, cum: lâcaşu, sâlaşu, fe-deleşu, lâcaşe, sălaşe, fedeleşe. Grâu, freu, brîu, ou, facu grâne, frene, brîne,oe. Sânge face: sângiuri, bine face: bunuri Capu face capete. — veacu, timpu, aeru, pasu şi codru, facu veci şi veacuri, timpi şi timpuri, acri şi aere , paşi şi păsuri, codri şi codruri. Insa timpu şi codru, schimbându genulu, schimba şi în-ţelesulu. Neutri que au la penultima o, la pluralu seim banii u'l în o, potu asemenea se se termine quei mai mulţi în e; cum osu ose, dobitoru dobitoce, norodu norode. Aqueştia quându se termina quâte odatâ în rb ferru — e ospoţu _ e ineru — e dobitocu — e cojoc u -— e pistolii — e metohu — e am von u — e milionu — e cordonu —- e canonii — e bastonu — e bilionu — e cornu — e sgomotu — e chiotu _ e clopotu — e cuvîntu _e catastihu -—e zeru bum bacii stilu gr aiu 15 atunci nu lungescu pe o; cum: prisosii prîsose prisosuri , folosii iolose folosuri. II. Neutri urmâtori se termina toţi la pluralu in ri. hîrbu strugu hazu malu dorii drîngu steagu adîncu rîu sgiabu coifu vraf u tîrgu hacu duhu jaru neravu negocu jocu felii glasu postavu preţu lacu ţolu versu prafu frîgu locu drumu stihii plumbu furtişagu leacu dramu dresu schimbu streangu piscu fumu nasu prieteşugu boldii norocu bunu nesaţiu vicleşugu vadu pliscu veninu respunsu bilşugu gardu polcu inu nsu jugu glodu un s;hiu chinu chefu meşteşugii cirdu tbeu plugu sinu ceasu cîştigu miedu colţii cinu botu seu teascu zulufii vîntu pragu nodu fleacu chipu gustu rangu plodu focii nisipu cortu stogu podii ţarcu adeveru mustu rendu cercii biru portu pâmîntu fund u valu varu ceru sfatu iadu vîrfu daru începutu sf îrşitu necazu dealu şanţu tortu sfertu orezu crugu. III. Neutri quei ' lalţi potu dupo voiea şi trebuinţa scriitorului a se termina sau în e5 sau wrî; cum: cotu 150 z cum: desbrâcare, deslegare, smintitu, snopu, Israilu? desvelire etc. La pluralulu substantiviloru şi ajjectiviloru şi la a-doa personâ a verbiloru înainte de i se pronunţa ca ş cum: pasi —paşi, frumosi= frumoşi, lasi = laşi, cântaşi = cântaşi. T Totu la aqueste întemplâri t se pronunţa ca ţ înainte de î, cum poeti=poeţi; lâudati=lâudaţi; pati= pâţi, araţi = araţi etc. SC Aqueste doe litere înainte de fl, o, îi, ^, î, se pronunţa sca. sco, scit, sce9 scl = ska, sico, shu9 sM ski, cum scara, scopu, scuturare, nascendu, scîrbâ: înainte de e şi j se pronunţa şt; cum: nasce, pasce, naşei, pascu Trebue însâ ase baga de seama que nu întrebuiţâmu pe sc de quâtu numai acolo unde vorba în începutulu seu are aqueste doe litere ; cum spre esemplu nasce este născu, romaneşti este romanescul iar unde începutulu este cu st, acolo ne ferimu a schimba literele sau semnele prin quare se arratâ ideea; cum pe aquestu la pluralu nu'l putem scrie aquesci, ci a-queşti. Asemenea suntu şi ere fin Stefanu şi altele. 151 PENTRU CONSONE ÎNDOITE. Tote vorbele compuse din preposiţiile ab, şi ad, sau mai lesne tote vorbele que, compuse începu cu îndoiescu consona que urmea4â dupo aquestu a-, cum abbattere, accepere, adducere, afflare, aggîrare, al~ legere, ammoiare, annulare, apprindere, arretare, as-semenea, attingere, aţţintare, avvenire, etc. Assemenea îndoiescu consonele şi quelie compuse din preposiţiile ob şi sub5 cum: ommorîre , opposiţie9 uccidere, sufflare, sufferire, sudditu, suppusu, sutte-ranu, surrîdere. lntr'unu cuvîntu literele b şi d ale preposiţiiloru ab,. ob, sub, ad, se schimba în composiţie, în literele ur-mâtore, afare de quâte-va vorbe quare usulu le a con-sfinţitu cu b şi d cum: administraţie, admittere, ab-solutu, abstractu, substantivu... que s'ar putea scrie amministraţie, ammitere, assolutu, susstantivu, as-stractu. Preposiţiile in şi con înainte de m şi jp, schimba pe n în tn> prin urmare întempinulu loru înainte de m şi n ne îndatoreadâ a scrie vorba cu doi m şi n cum com-municare , commitere, connumire, îmmulţire, înnegri-re, înnoptare. Totu aqueste prepositii înainte dc l, schimba pe n în l9 şi prin urmare se îndoiesce l; cum: collecţie, il-lustru, illuminare. Se scriu cu doi 11 toţi substantivii şi ajjectivii que? sau la singularii sau la pluralu se îmmoie cum: valle 152 vâf, caile câi, ellu ei, ea elle, qnea quelie, allu ai, quellu quei *. La perfectulu verbiloru nerregulaţi de conjugaţia a treia se încloiesce în a treia personâ singulara t şi s. Timpulu aquesta totu d'a una este accentatu în a treia personâ: aro, dormi, fâcii, preveghie ; şi qua sâ arre-te grâmmaticii ia unii verbi neregulaţi que e fin aiu nu e lungu, îndoiescu consona que precede; cum: dette, stette, disse, qua sâ nu dicemu: dete, stete, dise'. Ausiliaru pluralu ammu, fiindu din avemu, se scrie cu doi m pentru lipsa silabei ve, şi spre deosebirea singularului amu. Carru carre, se scrie cu doi rr şi dupo quererea pronunţiei, şi spre deosebirea vermelui caru şi ajjecti-vului relativii quare, que se scria kare sau care. Indoimu asemenea consonele 1°. spre deosebirea o-monimeloru; cum copillu, coppilu; perrii capului, perii suntu roditori--2b. spre alungi vocalele que trebuescu appâsate: cum. battere, trimittere, spre a nu se citi batere, trimitere, In sfirşitu se potu îndoi şi întrei consonele spre de-clamarea vorbeloru, quându vremu sale dâmu un gra-du de covîrşire ; cum: verrrde, roşşşu, gallbenu, ar-rde etc. * Ellu, quellu, allu quându se scriu cu U mutu îndoiescu pe lj se pate însâ face şi ellisie remâiudu.* et9 quei aL 153 DESPRE PROSOD1E SAU ACCETSTE. Senile prosodiei românesci, suntu accentulu ascuţita accentulu grava circonflesulu (A). Aeeeir tulu ascuţitu se pune la ultima vorbeloru pe vocala assupra quâria trebuie sâappesâmu; cum: vorbi, învie vorbiâ, cânta etc. Accentulu gravii se pune assupra lui © quându se promită ca â, cum: canto, cântar omu, cântaseroniu, dupo, lungo, eaco etc» Circonflesulu se pune assupra vocaîeloru qua sâ le astupe sau sâ le includ glasulu 5 este un felu de apostrof u que arratâ o împuţinare a vocalei 1 cusns facu fâcutu, meu, teu, intru3 întru, socru, socru*meu, î suntu suntu; se pane assemenea assupra lui fl, arretându \ quo ifpsesca o jumetate de vocala din diftongului oa. Intre aqueste semne adevâratu prosodice allâturâmu I §i sedila (^) şi apostrofulu* Sedila se pune subt consonele 4? Ş> î? spre ase protiuţa ea z grec% ea che franc, ca z italian. In quâte trele aqueste sonuri se aude litera s şij pentru a-qiieea seninulu aquesta s5a numitu sedilâ, Apostrofulu se pune înaintea consoneloru d'assupra quându lipsesce o vocala întreaga; cum: de a face d'a face, pe aquesta p'aquesta, Ia appusu l'appusu, îi facu *I fâcn. Apostrofulu ori annulâ de totu vocala que lipsesce, ori o face un diftongu cu quea ur-mâtore, fâcenduo ase pronunţa pe jumâtatei citinduse: d'a face = de a face, p'aquesta = pe aquesta; prin urmare şi: vac5, limb', stâng5 = vace, limbe, stânge. 154 ACCENTUAŢII. Toate vorbele que se termina într'o vocala lungâs sau quare au appesare la ultima, priimescu accentulu ascuţita, que totu d'auna se pune assupra substantiviloru de desclinaţia V, la a treia personâ singulara a imperfectului, si perfectului, şi pote şi assupra infinitivului; cum şi assupra unoru avverbi^ cum: 4*> sa manta, stea, cânta, ara, canto, aro, dormi, fâcii, învie, a cânta, adormi, a vedea, aqui» Se mai pune ânclie assupra artiealelora â% âî spre deosebire de preposiţia a» şi de verbulu; ui> a9 Avver* foulu de timpu si\ priimesce iaru accentu spre deosebi* jrea conjugativului unitoru §1; cum amu §£ scri&u,. ama venitu şi amu scrîsu. Despre puntuaţie, amu vorbitu îa gramatica publica» tâ în an ulu 1828,. ÎNSEMNARE. Regalele date pentru întrebuinţarea vocaîeîoru sunta mai multu pentru străini, Pentru que sâ punemu que ar' lipsi aquellu circonflesu que încliide gîasuîu voca~ leloruj şi s'ar' pronunţa, literele deschise, quare Ro« mânu n'ar preferi a scrie §i a pronunţa cantore que se pare mai familiara de quâtu străinele^ kintare, con-tare, cuntare? Asseinenea spre esemplu adducemu şi vorbele ur-mature* 15 Îpaghenu pagliinu pagonu pagun îomanu nsu nu ripa ,rumenu | ruminu \ rumonu Irumun |resu j roşu Irusu ,rau |reu |rou Iruu ,rapa jrepa |ropa Ifupa *numaru lnumiru numeru la I)cM>FDEi $ quare iţi spune numele parintil-oru tei, 157 trebuinţeloru tale, a fiinţei tale, quare pune pe bugele tale numele quelie mai drage, quare pe tovaroşulu, vieţii tale ţi'Iu numesce muiere, pe tine şi pe ea omu» şi pe rodulu dragostii vostre fuv; aquestu Geniu, îţ£ va spune que suffletulu, inima, sâwGELE teu suutu romane 5 iţi va arreta que esci nepotu şi al jBruţiloru» al Catoniloru, şi al Marciloru j^nrelii, al lui Pavelu Apostolulu şi al Trajaniloru, şi te *a înveţa a jertfi totu pentru interesulu şi binele public», a fi virtuosu, blândtt şi filosofu, a cunosce pe Dumne4eu, şi a împinge din hotarele patriei tale pe totu vrâjmasulu que va cugeta aţi lua quelie strâmojesci, şi ate face strâinu la câminulu teu : într'un cuvîntu a fi cetâţeanu şi creştinii, dândn Cesarului que (se a Cesarului, şi lu* Dumnecjeu que este a lui Dumnezeu, adicâ univer-sulu întregii, Patria şi inimata, pe quare de veacuri le ai lâsatu în prada vrejmaşului omenirei . Aquestu geniu îţi va spune însfîrşitu que cu elementele limbii tale s'au slujitu quei mai mari Apostoli şi Mucenici, cu aqueste litere scria Apostolulu Pavelu epistolele sale quându pe aripile christianismului se râpia pîno la al noulea ceru; limba lui attunci nu era inculta şl pârâsitâ ca ata ; ellu avea naţie, şi patrie şi se fâ-cea întruelle quându 4'icea: ((sunt cetâţeanu roman:» şi tu acumu strigi, pote, quându îţi arratâ quine-va literele şi limba moşiloru tei que nu suntu ale tale, şi te fale* sci îngrosâ nesciinţâ, que veacurile blestemului a grâ-mâditu pe mintea şi cugetarea ta. Prin limba dâmu şi luâmu cunosciuţele, şi prin 15S limba lămurită dâmu §î luâmu cunoscîuţele lămurite* Eu îţi dau aqueastă gramatica, şi tu, în curăţenia ini-me! întreabâţi suiHetulu teu, şi ellu îţi va spune şi que să priimesei şi que sâ leperji; şi quâtu amu veg-faiatu fi amu ostenituj şi amu sufferitu penru Tine. Sfîrgitu. ,Si lui DUMNEDEU mărire. 16 cote coturi; glonţu glonte glonţnri; principii principe principuri ; clanţu dance danturi ; talentu talente talenturi etc. -— Quei în întu, sehimbînduse la pluralu în e, schimba 2 şi pe în i; cum: veşmînta vesminte veşmînturi, mormintu morminte mor-tmnturi etc. IV. Neutri terminaţi în 'iu , daca nu se termina la pluralu în «ri, nu se cuvine ai termina în e ci în ii; cum: privilegiu, collegiu, participiu: privilegii, colle-gii, participii; daca nu vom dice privilegiuri.... Cu-vîntulu este que neutri, fâcendu la pluralu ca femininii, aqueştia, terminînduse Ia singularii în e sau ie> la pluralu se termina ini sauiî; dupe cum se vede la declinaţia atreia. DECLINA TIA V- FEMIMMI N. G. D. Ac V. A. N. G. D. Ac. V. A. Singularii bovi > uominî, ocehi, vermi, papi. _ La românesce i dela pluralu este scurtu quându u la singularu este scurtu sau mutu, iar Ia italienesce totu d'auna e întregii. II. Substantivii feminini se termina Ia singularu sau, în â româhe'scu şi a italienescu , cum: casa, casa-> luna, luna; sau în e în ambe dialectele, cum: seie parte , sau a ori ea românesce ; cum: manta, curea, şi în ă şi ii, italienesce; cum: bontă virtu. III. Substantivii feminini, daca la singolaru se ter mina în e, la pluralu îl schimba în&, în ambe dialectele, cum: vespe vespi, lume lumi . — i, la românesce e1 scurtu , şi italienesce întregu. — Daca se termina în a românesce şi în a italienesce, la pluralu îl schimba în e : cum: casa case, casa case, cicalâ cicale, cicălă cicale. C) Substantivii de aqueastâ declinaţie în dial-etuh> Macedoniei se termina în ao cum: Steao , zeao , wimiitî'J- ii r îs însemnare. Heaoa-întrcbuineare şi neştiinţa reguleţ sau mai bine întcmpinulu unoru eonsone, pe alocurea a fâcutu îndialectulu românu qua mulţi feminini terminaţi în â, la pluralu sase para que'l schimba în £. Aqueştia suntu quei quari se termina în că, sex, gâ, râ, oră- cum: vaca vace, fuga fuge, scara scâre; mura more, şi pare que se audu împrotiva regulei; vaci, fugi , scâri, mori. Unii iar que se termina in ha, da, mâ , in^â, la pluralu schimba pe â în e şi în e sau pârutulu i; dnpo voie si dupo locuri; cum: limba limbe limbe sau limbi; prada prade prâcje sau prâcţi ; laeremâ lacreme, lacreme sau lacremi; fiincâ fiinţe, fiinţe sau fiinţi. Aqueste prescurtări ale lui e> sau asemănări cu se potu arata şi prin apostrofu , limb', prad5 5 lacrem', fiine.% quare fârâ a strica regula inlesnescu forte multu limba. IV. Femininii terminaţi la singularii în ă ori eă-i la pluralu în românesce se termina în ălle: elle; cum: manta , mantalle : curea, curelle . V. Quându unu a, se af flâ pe la mijloculu substantiv viloru feminini, şi aqueştia se termina in i, la pluralu sau se mai înpuţinea^â cu o silaba; atunci aquestu n se face â, cum: parte pârţi,sabie sâbii, prada prâcj^ VI. Femininii que au la penultima ea, la pluralu leapâdâ pe a şi vinii la origina lom; cum: fereastra ferestre ; ( fiindu ferestrâ mai la începutu) . — In aqueastâ regula intiâ şi quei quarii se păru que au a la penultima, que pe alocurea se pronunţia ea, şi quare în sine jiu c de qu&tu unu e Uingu: Asemenea li) feminini schimba la pluralu pe a sau ca, in e> cum: pana peana pene, masa msasa mese . Aqueştia mai bine ar'fi sase scrie cu e şi la singularii: pena, mesa, nevestâ ect. —. Quei quari au îl sebimbâ in i, cum: vînâ, (Jinâ, vine, <\ine • (*) VII. Feminini que au la penultima, oa? (o) la pluralu, de se termina in î,sau('),îl facu o; cum: sorte, sorţi, morâ, mor'. Intr'unu cuvîntu, femininii que au penultima lunga, la pluralu,de se termina în i sau('), o facu scurta , schim" bându pe a in â, pe ea în e, şi pe 6 în o, VIII. Neutri que au în penultima la singular u o, appesatu, la pluralu, daca se termina în îl lungescu fâcendu'l oa(6); cum: dobitocii, dobitoce; iar daca aqueastu o nu e appesatu, remâne neschimbaţii, cum; clopotu clopote ; daca au ea ? îl schimba în e, cam: toeagu toege şi vice versa une-ori, cum: ferru fearre : iar daca au e, îl schimba in e ; cum: meru mere.— Quei quari au con-sona h lunga finala, la pluralu terminânduse în e, o schimba în ş; cum: catastihu, metohu, catastişe, metoşe. IX. Masculinii que au la penultima ea, la pluralu leapâdâ pe quei quari au e \[ schimba în e ; cum bceatu beeţi; meru meri; vei a veri. însemnare. Din aqueste trei regiile precedente cum: Şi din alte bâgâri de seama se vede que substantivii pe quari dupo vremi obicei ulii 'ia stricaţii in 6re-qua~ re provinciaTismi, la pluralu îşi vinu ia a loru origi- (*) Quei quari la pluralu tnţ. facu î» inc, îa singulara sp» scriu eu ă j cuir. mâna ni â u i f f 6 n t â n a fontă n e etr* 20 nâ, precum: mese, pene, morţi, erbe, stelle, şelle , elle, fiindu : mesa, pena, morte, erba, stella, şella, quella, ella. X. iMasculinii italiani que se termina la singularii, în io şi /o, la pluralu se termina în / măreţ que xQci-tesce ca iî ai nostru ; cum: tempio tempj, pricipio princip], librajo libraj , lavatojo lavatoj ;etc . Quâte însâ înainte de io au c, ck, g şi aquellea la pluralu se termina în % micu, sau mai bine leapâdâ pe o dela singularu; cum: impaccio impaccl, occhio occld^ raggio raggi, figlio figli. Aqueştia suntu întocmai ca quei roma" ne>ci que se termini în iu, cum: iiiu fii, ochiu ochi etc. XL Substantivii italieni terminaţi îf*;îe, in i/şj quei quari au b ultima accentu sau suntu monoşilabi, a~ qiunea la pluralu nu se schimba : cum:?una specie, duc specie; una metropoli, due metrepoli; una cită, due cită ; una virtii, molte virtli; un pie, due pie; un Re, molii Re* etc. Asfelu nu se schimba: nume spate, in românesce ; şi a: felii nu se sphimbâ ajjectivii feminini terminaţi în ore ; cum : vorbite re-a, vorbitore-le . XII. Din aqueste cinqui declinaţii se mai vede que fn dialectalii italiana substantivii nu se schimba la car (Juri, que într'alu nostru feminii se schimba la genetivu şi dativu, fâcendu ca iluminaţivulu pluralu? şi que qua sâ fac emu cad urile ne întrebuincâniu cu nisce părţi celle sau prepositii que se numeseu segnacasi semnu-de-cade, şi quare suntu quelie urmâţore: Pentru î{:i:ninativu substantivulu —= Genetivu de di Dativu ia a Accusativu substantivulu Ablativu dela, din, şi de da 21 Vocativulu, în ambe dialectele, ia înainte interjecţia sau strigare ori chiemarea o \ pute adesea sâ fie şi fâ-râ aquestu #! In dialectulu românu, masculini dela a doa declinaţie au vocativulu şi cu jiarticularâ terminaţie în e, şi femininii dela de 1-a, a 2-a, şi a 3-a, de^ clinaţie în p ; cum: lupe , muso , soro , femeeo. ÎNSEMNĂRI. In dialectulu românu quându substantivii arata fiinţe însufleţite, şi mai vîrtosu persane sau omeni, ac-cusativulu loru atunci ia înainte adesea preposiţia pe; iar de arata lucruri neînsufleţite, aecusativulu atunci remâne adesea singurii pa numinativulu: cum; ascuhâ pe Dumnezeu şi pe pârinţi; şi asculta gla-sulu cugetului; addo peFlorea, şi: addo masa etc: Quându substantivii în dialectulu italianu începu cu o vocala, segnacasulu, a, al dativului pentru eufonie priimesce unu d ; cum: a Dio3 ad angelo; a Roma, ad Âtene. Vechiromu que în ambe dialectele se afflâ substan-tivi que la singularii suntu masculini şi la pluralu feminini; precum: osu ose, fructa fructe, lemnu lcrnne ; osso osse, frutto frutta, legno legna. Aqueştia în românesce suntu prea mulţi în quâtu quea mai mare parte a substantiviloru que arata lucruri neînsufleţite suntu asfelu ; şi pentru que pe de o parte mai se potrivescu la numeru cu masculinii şi femininii, iar pe de alta, pentru que forte mulţi, dupo cumu s'a vâcjutu, au o terminaţie particulara la pluralu mfi; de aqueea, dupo totu cuvîntulu. putem?? r 22 cjice que faeu unu ne amu sau unu genu în parte, que nu este nici masculinii nici femininii, ci neutru • In italienesce însâ asemenea substantiv! suntu prea puţini, şi pentru que nu potu, dupo numerulu loru, face unu genu în parte ci o escepsie, închiemu que dialectu-lu românu are trei genuri, iar quelu italianu numai doe ; şi substantivii que în aquestu dialectu la singularii suntu masculini şi la pluralu şi masculini şi feminini , ii arâtâmu la valle : anello înelu anelli şi anella bisogno trebuineâ bisogni bisogna braccio braşu bracei bracc'a budello macu budella budelle calcagno câlcâiu calcagni calcagna carro carru carri carra comandamente* comanda comandamenti comandamenta como c«.>r nu corni coma castello castelu castelli castella cervello cprbulecu cervelli cervella ciglio geana cigl\e ciglia coltello cuV'itu coltelli coltella demonio demon iu demonj demonta dito deget u diti dita filo firu fiii fila fondamento fundamentu fondamenti fondaniertta frutto fuso gesto ginocekio granello grido fruotu fusu gestu genuche grăunte ţipetu frutti fusi gesti ginochi granelli gridi frutta tusa gesta ginocckia granella grida interiore ineuntru(reruiichi )i?tfmon \nter\6ra labbro legno lenzuolo letto membro mulino muro oreechio osso peceato pugno quadrello riso rubbio sacco strido tino vestigio vestimento novo cetinajo miglia'jO m\gl\o moggio sta\o pa]o buza lemnu giulgiu patu mâdularu morâ 4idu ureche osu pecatu pumnu săgeata rîsu ruppu sacu strigetu linu(de vîna)tini mlâdicâ veşmîntu ou cintaru miaru mie o mâsurâ o masurâ pereche labrx şi labbra şi labbia legni legna legne lenzuoli lenzuola letti letta membri membra şi membe mulini mulina muri mura oreccki orecckia şi oreechie ossi ossa osse peceati peceata pugni pugna quadrelli quadrella risi visa rubb) rubbia sacehi sacea stridi strida tina vestigia vestimenta uova vestici vestimenti iiovi centina\a m\gl a\a miglia moggîa sta]a 24 DECLINAT IE DE PRONUME. CAPU BL De pronume. Pronumele este unu felii de substantivu que arata tin nume sau se întrebuingeacjâ în loculu substantivului, cum: eu , tu, şinei. Pronumele, are ca şi substantivulu,- numere şi caruri; genuri nu are, pentru que şi bârbatulu şi fe-meea elice eu, şi bărbatului şi femei 4icemu tu, şi pentru partea bârbâteascâ şi femeiascâ dicemu sine \ In locu de genuri pronumele are trei persane . Persona ânteea este aquea quare vorbesce, cum: eu, no\\ adoa aqueea cu quare vorbesce, cum,tic, vor, şi atreia aqueea pentru quare vorbesce ,cum: sine, si toţii substantivulu, cum: omulu, lumea, cerulu etc . (*) (*) Caţiulu vocativu este de persona a doa: pentru que Intr'ensulu substantivulu este persona cu quare vor^ bmvi PERSONA ANTEEAt Singularii Pluralu ce da noi persona a doa. voi de voi i'voe 1 la voi | ve Ivi Ipe voi I ve dela voi persona a treia» (1) Nu se întrebuincea în ambe dialectele arata şi persone şi lucruri: iar ellu, ea, egli, ella arata numai persone, * (*) Sc tîntrebuin§ea^a şi ensu ca esso } dar numai m complinirea prep >siţiei ÎV.tVU ? cu:n; îlltr'eilSlllu} într'cnm* 28 Pronumele italianu ne, mai adesea e relativii ; correspunde cu fran^ocjescuhi ? şi este mai aquela cu ne al nostru pe quare noi îl întrebuingâmu forte raru în simţulu aquesta ; cum. ujnk faveur en procure uine autre ^ un favore ne procura unaltro^ unu lavoru ne procura un' altu . Pronumele italiane ci, dela pluralu correspundu cu Y franeodescu şi cu: mi, ţi, ale nostre dela singularii, quare arata locu; însâ ci , arata locuia unde suntem si ^Moculu unde nu sân temu: sono in Bu-caresti. venite-eî; suntu în Bucureşti, vino-'mi (aci); sei in Italia, voglio cVandar-vi; esci în Italia, voiu sâ-\\ viiu şi eu (acolo). Asfelu suntu tote frasele românesc i: vinomi-ţi (aci), dumi-te (acolo), que 'mi ai venitu? (aci), que 5 ţi a venitu? (acolo). C/, correspunde cu mi, şi vi, cu ţi. Deosebirea nu este alta de quâtu que italienii vorbescu la pluralu, şi noi vor- bimu la singularu, unii s'au ţinutu de moda veacului? şi alţi de origina loru. Me, te în dialectulu italianu se ia forte ram în locu de numinativu, precumu se vede în Boccacio: credendo chio fossite. Asfelu se ia şi: mine, tine al nostru: vnrbece cămine, paria come me ; elu e ca tine, egli e come te; adicâ vorbesce cumu vorbescu eu, este cum esci tu. îi, quându este masculinii, italienesce se arata cu gli, şi quându e femininii, se arata cu le; inbescu pe frate meu, îi scr»u adessea, amo mio fratello , gli scrivo spesso; stimu pe suroru mea, îi scriu adessea: slimo mia sorella , le scrivo spesso. 29 Me, te, se, ne, ve, îl, o, îi, le; precum şj mi, ti, si, ci, vi, lo, la, li, şi le, italienesci se punu totu dauna înaintea verbiloru ; cum : me vede 5 te vede, se vede ; mi vede, ti vede, si vede ; însâ puin-dule în urma, atunci se unescu cu verbulu, cum: ro-gurne, rogute, rogu'l, roguo . — Asemenea se în-trebuingeacjâ italienii şi la participii, noi însâ ne amu deprinşii a le pune numai în urma participiiloru: iar Vâcârescii que au cunoscuţii dela inceputu natura dialectului nostru, şi mai yîrtosu D. I. Vâcâresculu, în" trebuineeadâ aqueste pronume şi înaintea participiiloru ; cum: se vecjendu, se jucându, în locu de vecjeir duse, jucânduse (Primâvera Am:) Quându pronumele mi, ti, ci, vi, si, au dupo densele pe lo, la, li, gtt, le, ne? schimba pe i în e; cum: melo, rnela, meii, celo, cela, celi, în locu dem'lo nula*... Quându pronumele gh este urmat u de lo , la, li, le ne, atunci mai ia unu e dupo sine şi se unesce cu pronumele que urmeaclâ, cum: glielo diedi (i'l dideiu.) Quându mai multe pronume urmeadâ dup6 verbu, se unescu tote şi facu o singura vorba cu verbulu ; cum- dimeloi 4în*n, spunemi'J, addâmi'L Pronumele se, si, în amendoe dialectele fâcendu verbi pasivi, are precti quâtu si o* francocjeeu; cum: se vorbesce: si paria, on parle. Loru loro, se pune totu d'auna dupe verbu ; cum : date loro , parlerb loro, dâ loru , vorbi-voiu loru. A-qucstu pronume în cacjulu genetivu §i dativu pote fi bine în dialecttilu nostru. Tipii substantiviloru şl ver-biloru que se vom vedea în tractatul aquesta voru fi o destula dovada despre quelle (Jise5 §i va încredinţa pe fie-quare que e de quea mai neapărata trebuinţă a se întruni tipii şi regulele aquestoru doe dialecte într'una şi singură gramatică. In partea ânteea pe lungă quelle lalte , s'a arâtatu pe scurţii pronunţia literelor latine dupo dialectulu nostru ; §i trecendu cu vederea a arăta în que cliipu se pronunţia elle şi dupo dialectulu italianu, e de trebuinţă a înlesni româniloni citirea italiană. a, b, c, d, e, f, g, i, l,m,n, o, p, r, s, t, v, u ? italienesce se pronunţia întocmai ca şi la românesce. j, la începutiilu şi mijloculu vorbeloru se citesce ca jure (dreptu, jura), jurista, (juristu), librajo (librarii), macellajo (mâcelaru), quare se citescu ; iure , iurista, libraio, macellaio ; însă quându se affîâ la sfirşitulu vorbeloru, atunci e lungu sau mare, şi se citesce întocmai ca:iî al nostru; precumu: savj (înţelepţi) libraj, macellaj, quare se citescu: saviî, libraiî, macellaiî. k, n'are nici o pronunţie, şi se întrebuinţează numai qua să pâstre4e, ca şi la noi, pronunţia lui c, şi g, înainte de e şi i, şi spre deosebirea unoru vorbe que fără densulu ar' avea doe însemnări precum la: ho^ hai, ha, (anm, ai, are) quare se citescu, o, ai, a, şi quare de quei mai noi se scriu: 6, âi, â. qu, nu pate schimbare, ca la noi, înainte de e şi i, a se pronunţia ca ce, ci; din protivâ totu d'auna se pronunţă (şiquâte vinu de aci), A?iglia 9 angli, se pronunţa tare întocmai dupe cum e scrîsu. gna, gno; se citescu ca la franţesi , şi aqueastâ pronunţie dintre români au pâstrato mimai Moldavii, la: gnelu, gnie , lugninâ, etc. sca, sco, seu, sc7ii, sche, se citescu ca şi Ia noi. sce, sci, se citescu caş, al nostru, precum: pesce, uasce, scintilla, scienza 3 quare se citescu: pese ; naşe? şfutilla, şienţa 30 §i fârâ di şi rr> vum : le loro arm, ordinb loro, in locu de le di loro, a loro. Quându pronumele italienesci se punudupo unu verbu monosilabu terminaţii în vocala sau aquâruia ultima are accentu, atunci pronumele indoiesce consona iniţiala, cum: dimmi, fammi, pregollo, fermossi^ iar nu dimi , farni, pregb lo, fermb sL li, le şi gli fiind ude aquelaşi ca(Ju,glilSe întrebuincea-(Jâ quându dupo densu urmeacjâ o vocala sau mm s ori s, que au dupo densele alta consonâ; cum: gli uni, gli sparse. Asfelu e^te şi îi al nostru, cum: îi duca 'i arau dusu, ca şi quându amu dice li ducu, gli amu dusa. CAPU IU. De Ajjectivu. Ajjectivulu este o vorba que arata o qualitate» si qualifiicâ pe substantivii, adicâ arata cum este substantivulu ; precum quându dicu sau quându vedu unu omu aquesta trebue sâ aibâ ore-quare semne sau qualitâţi prin quare se cunosce din alte fiinge sau chiaru din alţi omeni . Aşa quându 4'ieu: cuvin lâtoru, imare , micu, june, veehiti, bunu, reu, blându > îute ect. aqueste vorbe pentru que arata cumu este om ulu sau alta fiingâ, sunt ajjectivi , 31 Qualitâţile que au fiinţele sau lucrurile, unele se potu pricepe prin simţurile din afara, şi altele prin quelie din neuntru adicâ prin cugetare prin minte sau judecata. Qualitâţile: albu, roşu, rotundu, strâmba, limpede, turbure etc: se vedu cu ochii; qualitâţile: melodiosu, armoniosu, discordu etc: se simtu prin aucju ; mirositorii, puturosu etc: cu mi-rosulu ; dulce, acru, sărata, etc: cu gustulu ; calda^ rece, mole, aspru, etc: cu tactulu sau cutotâ pellea ori totu trupulu omului. Quându qMcu? bunu, reu^ blându, iute, justu sau dreptu, înţeleptu etc: a., queste qualitâţi nu se pricepu prin simţurile din afara, ci prin cugetare. Aşa ajjectivii se împartu în doe: în fisici sau materiali, şi în metafisici sau ideali . Fisici sau materiali suntu aqueia que arată o qualitate materiala sau fireasca, şi Metafisici suntu a-queia que arată o qualitate ideala sau metafisicâ . Ajjectivii in generalii se schimbă în amendoe genurile 3 cum: alba albă, buna buna etc. Quându învagâ quine-va o limbă sau quându vede o fiingâ, unu lucru ori o qualitate que n'a mai ve(Ju-tu , întreabă cumu se chiamâ cutare fiingâ, cutare qualitate? sau que nume are? Afflându dara cumu se chiamâ va se cjieâ que 5ia afflatu numele . Totu substantivulu dar, şi totu ajjectivulu este unu nume, şi de aqueasta quei vechi amendoe aqueste pârţi ale cuvîntului le unia într'una, subt numirea de Nume. Ajjiectîvii în ambe dialectele se suppunu la aque-jeaşi regule ca şi substantivii şi *e concordă cu denşii 32 îţi genu , ca4u şi numere; cum; omu bunu , femei frurnose. Ajjectivii masculini terminaţi în 11 românesce şi o italienesce, la femininii se termina în â (a) ; cum. bunu, blându , buono, blando, buna, blânda, buo-na, blânda, — Quei înortt, în românesce se schimba în ore ; cum: amatorii amatore etc. Ajjectivii terminaţi la masculinii în e , în ambe dialectele nu se schimba la femininu; cum: omu ferice^ câmpu verde, fernee ferice, earbâ verde; iiomo feli-ce , campo verde, donna felice y erba verde. Asemenea nu se schimba în italienesce nici ajjectivii terminaţi în i; cum: giorno disparsi, giornata dispar si* Ajjectivii românesci que au la penulima o la femininii îl lungescu, fâcându'l o (oa); cum: frumoşii frumosa, vorbitoru vorbîtore, copta copta . Quei quari au la penultima e, la femininu îl făcu ea\ cum: înţelepţii înţeleaptă, allesu alleasâ etc. Intr'unu cu-vîntu, penultima ajjectiviloru daca este scurtă la m ascultau, la femininii se face lungă. Finalulu pluralului ajjectiviloru este întocmai ca al substantiviloru, adică masculinii se termină în i, şi feminini în e> şi *7 dupo regulă; cum: bunu buni, dulce dulci ; buono"boni, dolce doici; bună bune, dulce dulci; buona buone , dolce dolcK Afară de vocala finală a substantiviloru şi ajjectiviloru, trebue sâ se mai bage de seama şi consonele quare în ambe dialectele unele pâtimescu ore-quare schimbare sau la pronunţie sau la scrisa* £ >1 ^ în ambe dialectele, avendu la pluralu. dupo muc | §i e schimba pronunţia dupo regulă; cum: m*r-sici 9 mîcî , Mgi 5 lungi, vace, stânge; quându însă va trebui a'§i pâfjl pronunţia, atunci iau unu k> şi mai desu la italienesce; cums parozM * rischi, teologki, ric-thc, amcke (*) etco se5 afflânduse la pluralu Înainte dec şi î, schimba pronunţia, dupo regula generala, în şt : iar, dupo idio -ma bănăţeană remâne sci; cum : brusca brosce. ro-mânescu românesci — în dialectulu italian ti ia unu fi9 cum: risco risehi], fresca frescke. Femininii terminaţi în că la pluralu esu din regula §i se termină în I; românească românesci; Quei terminaţi în ore la pluralu remânu neschimbaţi: rum : femee vorbîtore, femei vorbit ore. d9 $, t, la pluralu se schimba în 4? Ş ? ţ* de se va termina în i sau e, iar de se va termina îiîe? remenu neschimbate: cum: blandu blan4i, li vede lîve4*, pasa paşi, parte părţi, prada pnuje, blândă blânde, casa case9 totâ tote. II. Ajjectivii 5 dupo cumu amu Se pute ara!a asemenea comparaţii şi fârâ pârticellele ânteitore: as; , cosi. pu indii numai pe quelie tirmâtore < a si come....; cum: ebunu ca şi al tea, quâtu ş5 al teu , prequâtu şal teu : efaiono come iltuo, quanto U tuo. Ajjectivii superlativi suntu sau absoluţi sau relativi» Absoluţi sunt n quându arata qualitatea într'unu gradu mare fârâ a face vr'o comparaţie, sau quându ajjectivulu are înainte pârticellele: prea, forte, tare, pentru românesce şi particolla molto pentru italienesce, cum : prea bunu, forte bunu, tare bunu, molto buono ° Relativi suni u quându, arătându qualitatea în quelu mai mare gradu. facemu şi o comparaţie, sau quându ajjeciivulu are înainte pârticellele: .quellu mai, il \}iu,it meno ; cum: e quellu mai ferice din omeni, e il pk f'etice degti uomini ; eroul quelu mai stimabilu din ţţreci fu Epaminonda; l'eroe ii piu stimabile degti greci fu Epaminonda. Superlativulu relativii la românesce are dupo sine din sau între, iar la italienesce căciulii genetivu pluralu sau preposiţia fra. Italienii, la. superlutivii absoluţi în locu a se între buinţa eu particolla molto, forte, adesea imiteaclâ pe latini şi facu uttu superlativu întregu iar nu cârpitu din doe vorbe, schimbându vocala dela ultima afectivului în issimo la masculini, şi issima la feminini cum il— ' ~l 9li~ j *— G. a—lui dello—, del— a—loru degli,dei3 de* I). —iui alto—, al— —loru agii, ai, a9 Ac. —lu, —le lo—9 il— —i jSi i V. o—le o to—, o s7— o—loru o gli, o i A. dela—lu, —le dalta—, dat— dela —i dagli,daiM* FEMININI N. queastâ, asta questa G« queştei_, astei diquesta D« questei, astei a questa Ac. queastâ, asta questa A. dela queastâ, asta d!a questa 2 N. quea , â quetla G. a quellei,queî,âi quella D. quellei, quei, âi a quetla queste , aste queste Ac* quea , â A| dela que* â N. a G. a—i D. — i Ac. — a A. dela — quella da quella 3 la— delta— alla^- dalta— a questoru,astoru di queste questoru, astoru a queste queste, aste queste dela queste, aste da queste quelle, alle quelle a queloru,âlloru di quetle quelloru, âlloru a quelle quelle, alle quelle dela quellej alle da quellQ —le le— a —loru delte — —loru alle— —le le— dela ~le dalie— (*) Vecji nota dela faşa 38. r 40 Questa, qaela, iau adessea înainte particullfla, fâiieendir se aquestu, aquelu, aqueasta, aquea, aqueşti * a quei, aqueste, aquelle, şi se declina asemenea turn: se vede mai sus. Aquestu, aquelu, quându este singurii în vorba sau quându se pune în urma sabstantiviloru ialasfirşitu in amendoe numerele şi în totc carurile pârticulla a cunr Aquestu, aquellu omu, onmlu aquesta, aquella aquestui 5 aquellui omu, omului aquestuia^aquelluia aqueşti , aquei omeni, omenii aqueştia, aqueia aqueasta, aquea femee, femeea aqueast'a, aque'a aqueştei, aquellei femei, femeei aqueşteia, aquelleirt aqueste , aquelle femei, femeile aquestea, aquellea De mai multe ori aqueşti demonstrativi pe lunga a dela sfîrsitu, mai iau şi pronumele îsi spre mai multa întărire , cum: aquesta'şi, aquela'şi, aquea'şi, etc. Cu aquestu questo ne între buiţâmu qnandu vremii sâ arâtâmu unu lucru de apprope, şi ca aquelu quello quându vremu sâ ar atârn u unu lucru mai departe; cum: aquesta cTaci, aqueia d'acolo . Aquesta, quându este singurii fârâ substantivu corrc-spuraiii cu costui italianu, şi aqueia correspunde cu cotii. Costai face la femininii costei şi la pluralu costoro; colţii face cotei, coloro. De multe-ori în italinesce se întrebuingearjâ questi $ cotesti , quegli în locu de singularu questo cotesto quello. Defferinga între questo şi cotesto este que questo se jntrebuinţearJA quându arâtamu unu lucru apprope de noi sau de persona quare vorbesce, şi cotesto quându 41 arâtâmu unu lucru apprope de persona cu quare sau pentru quare vorbi mu ; cum: ia cartea aqueasta (de lunga mine) prendetevi questo libro; dâ'mi cartea a* queastâ (de lunga tine) datemi cotesto libro . Quându vremu sâ vorbimu de unu lucru neînsuffle-ţitti, quare mai desu în dialectulu românu este de ge-nu neutru, şi vremu a ne întrebuinţa cu demonstrativii: aquesta, aquella ; aqueşti demonstrativi în românesce se punu în gemi femininii; cum: aqueasta que $\ci e un lucru însemnâtoru, de aqueea trebue sâascul-tâmu . In asfelu de frase demonstrativulu în limbele grecescâ şi latina se punu în genu neutru, iar în dialectulu italianu se arata cu cib ; cum: cib che dite9 a-queastâ, aqueea que şi alte asemenea que suntu aşa de cunoscute şi definite de sine : precum şi cu titlurile de cinste signoria* eccellenza, altezza3maestă, santitâ; atunci nici posesivulu nici substantivulu nu iau articolu; cum: mio padre. di mio padre... mia sorella* di mia sorella... miei fratelli a miei fratellijvostra altezza, a vostra altezza. Asemenea nu prii-mescu articoli nici în românesce posesivii quându suntu uniţi cu substantivii: tata, muma, bârbatu5 nevestâ, frate, soru, veru, vara, fiiu, fîie, mo-şu, buna, nepotu , nepotâ, cuscru, socru» nasu, curnâtru, cumnatu, cumnata, stâpînu, sta-pînâ; cum: tata meu, frate meu, soru mea, a mume mei, a bune mei, a moşu meu, a veru meu, a nepo-te mei etc. Quându însă aqueste nume de rudenie se facu diminutive sau se schimba în genitore părinte , sposo spo* sa, soţu—â, consorte, germano primam, sau quându iau şi unu altu ajjectivii, atunci priimescu articolu; rum: surior a mea la mia sorellina , frăţiorulu vostru il vostro fratellino > părintele teu iltuo geniu:y , so~ r 46 ţîi'Ic loru ieiorospose, Unera ta mumâ lateneravo-Ura madre, prea bunulu meu tata Vottimo mio padre. Aqueasta regula este numai pentru singularii, queei la Pluralu iau tote articolu: fraţii noştri, i nostr i fratteU\ mumele nâstre, fe nostre madre etc. Nu se suppune asemenea la regula desusu, şi posesivulu: loru loro. quare ia tot d'auna articolu; cum: tatâlu loru il loro padre. Al seu şi al lui , H suo, Ului, în ambe dialectele au aqueeaşi însemnare, şi se intrebuînţerjâ dupo a queeaşi regulă: adică: quându lucru este alu numinati vului sau]alu sujetului proposiţiei, atunci întrebuinţa-muposesivulu seu suo ; Filîppu iubesce pe fiiu seu, Fitippo ama suo figlio . Iar quându lucru nu este alu numinativului proposiţiei, atunci întrebuinţâmu -peCui cum: eu iub^scu peFîlippu şi pe fiialului; io amo Filippo eilfiglio di Cui. Se întrebuinţea4â adessea genetivulu di lui între articolu şi substantivu ; cum; H di Cui figlio. pe al lui fiiu, Quându nominativulu alu quâruia este lucru, ede numeru pluralu, atunci în ori-que întemplare, trebue a întrebuinţa pe loru, loro, iar nu: seu sei, suo suoL cum: părinţii trebue a iubi p^ fiii loru, iar nu sei; i genitori debbono amare i loro figli iar nu i suoi figli. Asemenea frase în românesce se potu arata întrebuinţau-du şi pronumele îşi în locu de posesivulu: seu loru ; cunr Filippu îşi iubesce fiiultt, părinţii trebue aşi iubi fiii . Deosebire . De quâte ori se pune posesivulu dupo substantivu. totu d'auna aquesta ia articolu în italiene- 47 *ee fie chiar şi de rudenie; cum; ilfratello «tio, la maestă sua. La romenesce din protivâ, quându posesi-vulu se pune înainte totu d'auna ia articolu; cum : alu meu frate, a mea suroru. Poeţii italieni întrebuinţea4â posesivii adessea şi fără articolu, şi chiar acolo unde dupo regula dată »y trebui sâ'l aibâ: cum: mio ben, mia patria. Quându posesivulu este învocativu, nu ia articolu, cum: avvicinatevi, amico mio, iar în românesc vine sau iară posesivu, sau de se întemplâ sâ întrebuinţâmu posesivulu, atunci trebue a întrebuinţa şi articolulu; appropiete, sâu vino'mi'ţi prietene, sau prietenulu ori prietene alu meu . Qua sâ 4'icemu italienesce: Domnulu tatâlu dunii-îale, Domna maica dumitale, (Jieem: U vostro signor padre, la vostra signor a madre* Unulu din ai mei, unuia din ai tei, din ai sei ? din ai loru, una din alle melle, din alle talie etc: in italienesce se arată cu: un mio> un tuos un suo, una mia, una tua.,* Ajjectivii Relativi suntu aqueia que se reducu la unu substantivu sau altu ajjectivii que precede şi se numesce antecedentu, cum: Dumne4eu quare scit* tote, omulu que cugeta. Aci quare şi que suntu relativi ; Dumnedeu şi omulu suntu antecedenţi. Ajjectivii relativi suntu: quare quale, que eket 48 Oue (che) }„ aîllbe dialectele n„ se declina quare se decima dupo chipnlu imnâtor,.: masculiivi şî femcnim. Singularii Pluralu Ix. quare quale qual quari quăli quai G. a quârui a cui di quate dfc'cMi aquâroru diquali cui (da quare^ D. quârui(*)eui (la a quale , a CUI quâroru U quali cui quare]; Ac. quare quale quari quali A. dela quare da quale dela quari da quali\ Cu articolu , MASCULINI N. quare-le ilqnat'e ilqudl quari-i i quali G. a quârui a del quale — a quârora dei quali D. quâru'-a al quale — quârora ai quali Ac. quare-le il quale — quari i quali A: dela quare dai quale — dela quari dai quali f e mii* ini e N. qua re.a G. a quâriia D. quâriia Ac. quare la quale, la qual quari-le le quale della quale — a quârora delle quale alia quale _ quârora a(le quaUe la quale _ quaHJe £e ?Kflft. deIa *uare ~ delaqu,reef«^^«/e (*) La femininii face quarii* 49 i'N SEMNAItl. a cui, cui, eK a cui se 4iee la persone numai; a quârui, a quarii, quârui, quarii, di quale, a quale se cjice şi la lucruri şi la persone . quârui quarii, quârora di cui a cui iau înainte articolulu numelui de quare atârna; cum: unu omu allu quârui nasu e mare un tcomo il di cui naso e grando -in locu de unu omu, nasulu (asfelu întocmai cum îlvecjuiu). Adesea însemneadâ asemănare şi f ârâ tale cum : devenne palido qual e la morte; (deveni palidu ca mortea). VI. Ajjectivii Interogativi suntu aqueia cu quari ne în frebuincumu qua sâ între bani u: şi suntu: quare? simte? quine? cki? şi que? che? Quare quale? interogativii se declina ca şi quelu relativu. Quine cki, este totu d'auna singurii fârâ substantivii ; şi se întrebu inşeaqâ numai la singularu în ca afară de quei de sus; precum: essere, vincere. 2. Tote vorbele terminate în ife; cum: amabile, ere-» dibile, afara de quelle urmâtore: civile, gentile, sottile şi alte quâte-va. 3. Substantivii terminaţi în ice'. calice, codice^giudice etc : afară de quei feminini; cum: imperadrice, cânta-ti'ice, etc. 4. Quelle In ica ; cum: Africa, etica, fabrica', afară de amica,fatica, Enrica, nemica, rubrica. 5. Quelle terminate în ico ; cum, catolico, canonica etc: afară de amico, nemico, Eîirico, mendico . 6. Quelle în ifero ; cum : fruttifero, odorifero . 7. Quelle în ido; cum: drido, răpido, timido. 8. Quelle în odo ; cum: comodo, metodo. 9. Quelle în 0la, ole , olo ; cum: lbdola) fdvola, (a-farâ de parola}; debole, ragionecole , picolo 5 spetdeolo 10. Quelle in ologo - cum; astrologo} didlogo, teologo m lu numinativu şi aecusativu ; cum: quare omu . venita? quine a venita ? pe quare omu chiemi ? pe quine chiemi ? quat uomo evenutol chi evenutol Quine, quare, chi seintrebuingeacjâ adesea în locu de nedellnitulu ori-quine, ori-quare, sau aquella quare; cum: quine, quare t si ajiectivii multiplicativi sau de îmmulţi-re : cum. îndoitu, întreita, imputritu .... Aqueştia în italienesce se arata cu: uname (unită) decina ■ duzzina* ventina,*: miglia:fl... doppio, iriplo, quadruplo. vin r C AP I IX DF.f'IJNATtE. De substantivi cu ajjectivi şi articoli. m ascclim Singularu Pluralu Tata N> tatâ-îu ii padre iaţî-i ipadri O. atatâ-Iui del padre ataţî-loru dei padri D. tatâ-lui al padre ta ţi-loru ai padri Ac. tatâ-lu il padre petaţi-î i padri V\ o tatâ-îu o padre o taţi-loru o padri A. deîa tatâ-lu dai padre dela taţi-i dai padri Singularu JNL bunu-Iu tata , tatâ~lu quellu bunu 1/ buon padre G, a bunu-lui tata, a taţi-lui queîîui bunu del buon padre D. Lmu-lui tata , tafa-Iui qu dlui bunu tfi 6?£0% padre Ac. bunu-lu tata , tatâ-lu quellu bunu il buon padre V. o bunu-le tata , o tatâ-lu quellu bunu o il buon padre A»dela bunu-lu tala, dela tafâ-lu qullu bunu dai buon padre Pluralu JNL buni-i taţi, taţi-i quei buni i buoni padri G. a bunMoru taţi,a taţi k ru queloru buni dei buoni padri D. buni-loru taţi, taţi-loru queloru buni ai buoni padri Ac, buni-i taţi, taţi»! quei buni i buoni padri V, o buni doru ta{i,o taţi»loru queloru Luni O i buoni padri A* dela buni*i laţi. dela taţi-i quei buni dai buoni padri N, ân.[»eru-îu Vangeto ân^ri-i gli angeli G. aângcru-lui ăelCangelo a â n g e r î - lo r v degli angel i D. ângeru-lui alCangelo ângeri-Wu agii angeli Acângeru-lu Vangelo ângeri-i gli angeli V. o ângeru-le O iangeio o ângeri-loru O gli angeU A. dela âng*eru-lu daWangelo dela âng-erl-I do^/îangeli ÎIL pârini N. pârinte-le i/, parente pârinţi-i i parenti G. a pârinte-lui del parente a pârinţî-lorurfe/ parenti D. părinte-lui alparenle pârinţi-loru ai parenti Ac. pârinte-le e7 parente pârinţi-i â parenti V. o pârinte-le o ?7 parente o pârinţî-loru o / parente A, dela părinte da/ parente dela pârinţî-i da? parenti Singularu N. dulee-le pârii.te, pârinte-le qu* Jiu dulce il dolce parente G. a dulce-lui pari tte,a pârintf -lui qudiui del dolce parente dulce .0. dulce-lui părinte, pârintc-lui quellui cfcfce parente dulce Ac.dulce-Le pârinte,pârinte-le quellu dulce i/ do/ce parente V* o dulce-le pârinte,o pârinte-le quellu O *7do/ce parente dulce A. dela dulce» le părinte, dela părintele daldolceparente quellu dulce r î dolcilpareuti dei doici păreaţi i dotei parenti o i doici parenti dai dotei parenti m Pluralu jN, dulcî-i părinţi, pârinţi-i 'quei dulci G. adulci-loru părinţi, a pârinţi-loru quei ru dulci D. dulci-it ru părinţi, pârinţi-l ru qu - ai dotei parenti loru duloi Ac.dulci-i pârinji, pâri' {Ni quei dulci V, o dulci-1 ru pariuji, o pari ti-loru queloru dulci A. dela du Ici-i pariu Ji, dela parinji-i quei dulci L i fmi mm Singularii Pluralu Casa N« casâ-a,cas5a,casa la casa case-1* lecase G. a c«'.;se-i della casa acase-loru delte ease D. case-i alia casa oase-L ru alle case Ac.casJ-a la casa casr.ie le case A. delacas'-a dalia casa dela case-Ie dllecasc II. Singularii N. aatic'a casa, casa quea antica l antica cas * G. a antiee-i case,a cas?*î qaell ii delt antica cas\ antice D. aatice-i oase , ease-i qu Hei alV antica cas i a *tiee Ac,antic'*a casa, cas'-a quea antica l antica cas'* A. dela antic «a casâ,dela,casa quea dell* antici cas \ aulica 61 Pluralu i\. aatice-la oa&uj case- le quelle antice le antiche case G. aantice-Ioru case,a case-loru quelkru delte antiche case antice V. antice-lc-ru case, cese-Ioru qu l'oru alle antiche case antice Ae.anfice-le case, cas;-le quelle ariîce ie antiche case A. dela antice-le case,dela case-le qu lle delte antiche case antice III. Singularii Pluralu N. feniee-a la donna femei-le le donne G. a feuiee-i delta donna a femei-loru delle donne D. femet-i alia dauna i'>mei-l( ru alle donne Ac- femee-a la donna femei-k? le donne A. dela femee-a dalta donna dela femei-lt dalie donne IV Singularii Alba N. alb-âfeniee,femee-a qu a albd /a donna bianca G. a albc-î femei,a femei queJlei alb c rfe/fo donna bianca D. albc-i femei, femet-i quellei albe donna bianca Ac.alb «a femee, femee-a quea alia la donna bianca A, dcia al Iv-a iemee-a,dela femee-a dalia donna bianca qu« a alba 62 Pluralu N. albe-le feniei^femei-Ie quelle albe le donne Uanche G. a albe*loru femei afemei-loru queî- delle donne bianche loru albe D. alb* -loru femei, femei-loru quelloru alle donne biatiche albe Acallu.f femu*,femei-le quelle albe le donne bianche A- dela albt-le femei,dela femei-le quelle dalie donne blanck& albe Sted,steao(*)N.$teao-a(**) la Stella stei]e-le f le sielle G. a stelle-i della stella a stelle-lon delle stelle D. stelle-î alia stella stelle-loru alle stelle Ac.steao-a la stella stelle-le te stelle A,dela steao-a dalta stella dela stellt-le dalie Stelle (***> vi. neutri car rit N, carru-lu ilcarro carrf-ie le carra îcarri G. a carru-luî delcarro acarre-lorrefeJfe carradeicarri D. carru-lui alcarro earre-loru alte carra aicarri Accarru-lu il carro carre-le te carra i carri A.dela earru-lu dalcarro dela carre-L dalie carra dai cari (*)S'a disu ia nota dela facă 17 que în dialectulu Macedoniei serice steao , cureao, m a n t a o, precum «Jicemu noi; 4 i şi 4 1 °* (**) Asfelu se declina tote quelle în «, ci, eă , (***.) Se Toru deprinde şcolarii a declin* şi italienesce pe quelle tei uinate in a% şi <\ cum; bontă9 virtir, metropoli CAPU V Despre numele accrescitive şi diminutive* Amu arâtatu qu§ substantivii şi ajjectivii nu suntu de quâtu nisce nume de fiinţe, de lucruri şi de quali-taţi. Qua sâ arâtâmu unu lucru sau o qualitate que se afflâ mari sau mici, în ambe dialectele schimba» mu finala substantiviloru şi ajjectiviloru, şi scâpâmu de a totu repeta vorbele: mare, micu. adicâ în locu de a dice : casa mare, (Jicemu : câsoiu. în locu de: casa mica, cficemu: câstiţâ., câscîoiâ. Asemenea se întem-plâ şi cu ajjectivii ^ieendti: alboiu, albuţc, albişoru , alb ui u, albuleţu; roşaticu c gălbuia, verduliu. Quelle quare arata lucru sau qualitate mare se cjicu Accrescitive; iar quelle quare le micşoreadâ se (Jicu • Diminutive • Accresitivii terminaţi în românesce în oiu, oie şi italienesce în me: ona arata o idee de mărime sau de grosime : cum: muiere9 muieroiu moieroie? pdrt& 04 porloî ii. , portoie : donna donnone donnona \ porta por* tone poriona (*). Accrescitivii terminaţi inandru andrl românesce, gi în otto oiţa italienesce . arata o ideie de târle de vîrtute : cum: copilandru, ftâcâiandru. c pilandrâ, betrânandru « tâurandru ; giovinotto, giovinotta , rec-vhioto, vece/dota, torotio etc. Deminut.ivii terminali in inu > «ft'.i * $orM, şorâ, ?«c3, lc\\u,eUu, icăn cellu, rellu, românesce* şi în i^o fna, ctto eita , etto ellu, cel/o cclli, relforellx, arata o mîn^iieturâ, o grafie, o delicatesa, precum: Severii Seycrimi Sever ino Caro Iu Carolinu Carolimi Caro! ino copila. copilinu(**) faneinllino puiu puişorii uccellino pasere pâsâruicâ, carru cârruleţţu carretto rîu rîuleţţu riolletto (?) O ^ste erinosoufn qw> df r» ori ro.r.£nu îmmoie p<> % în« \i şi < /,* pr'.eu»)K Ş» italienesce în uccio sau uzzo, astro upola agila icciatto icciola , arata o micşorare spre batjocura, degradare; cum: omuţţu , rnuieruşcâ, 11 astru , roşaticu, albuiu ; omuccio omuzzo (omu micii ticâlosu, reu, scîrbosu) casupola (câsuţţâ urîciosâ) soldataglia (ammes-cu canalie de soldaţi ) omieciato ( bela dracului de 1\* m oimiţţu) domicciola (mu ier usca pocită şî reutâciosâ.) Numele italienesci terminate ^ca^ga, co,gos quându se facu diminutive terminate în ino etto, ellof iuns;â c şi g, mai jau unu h; cum: fresco freschetto, iargo largheto 0 ,Si quelle mai multe feminine terminate în a şi quare arata lucruri neînsuffleţite, feeen-duse diminutive, devinu masculine; cum: tavolatavon lina, camera camerino. CAPU VL Ore-quare observaţii asupra capete-loru precedente. Amu 4»su que vorbele que arratâ o fiinţa sau unu lucru suntu substantivi şi quelle quare arratâ o quali-tate suntu ajjectivi. In urmarea aquestoru definiţii vedemu adesea que unu substantivu pote a se lua dreptu ajjectivu, şi ajjectivulu în locu de substantivu, Spre esemplu; vorbele 0mu, dolitocu etc: suntu substantivi; în frasele însâ: Petru e omu, Cutare edobitocu^ am£ndoâ aqueste vorbe nu suntu întrebuinţate spre a arreha substanţa ci qualitatea lui Petru şi Cutare: prin urmare aci vorbele omu şi dobitocu se ia în locu de ajjectivi sau attribute. Asemenea se scie que vorbe* 67 le huna, rumenit ele; suntu ajjectivi; quându însâ dice-mu : bunulu părintescu, rumenutu din obrazi, attunc* fainulu şi rumenutu nu mai arratâ o qualitate ci unu lucru; pentru | que unulu însemnează avere, stare , bogăţie şi altulu rumenealâ: aşa ajjectivii în asemenea împregiurâri se îau în fIocu de substantivi ideali . A-sfelu suntu: şi ajjectivi: albula ^ şi alba diminasţei dreptulu omului, recele din sânge, etc. Asfelu de ajjectivi substantivi în dialectulu românu suntu de gemi neutru ; [cum : bunu bunuri , dreptu drepturi etc. II: Cu tote que n'amu tractaţii pîno acum despre verbi, însâ cititorii au luatu ore-quare cunoscinţâ despre denşii ânche din partea ânteia a aquestui tracta-tu. Totu verbulu dar, în privinţa que şi lucrarea sau patima que arratâ ellu este unu lucru, se pdte socoti dreptu substantivu. Prin urmare în ambe dialectele toţi verbii în modulu intinitivu poiu lua articoli şi se facu Substantivi-verbi aii. In dialectulu românu infinitivii iau articolu femininu şi *e potu declina ca substantivii; cum: cantare-a cântâri-le , cântar i-i , căntarUloru. asfelu suntu şî mâncare-a , dormire-a 9 vorbire-as etc. In dialectulu italianu înfinitivulu ia articolu masculinii; cum: il cântare, il mangiare, il dormire, il parlare etc. III. Pentru prescurtare în ambe dialectele se lea pedâ adesea vocala finala dela substantivi, ajjeciivi şi verbi; cum : omu §i om queliu aliu şi quei al; rogu-te şi te rogu sau te rog . Asfelu suntu şi în italienesce mmre amor ^ signore signor) la mano laman} ilpmere + ipensieri,ilpensier i pensie? ^ bello bet, bum baon, qnelfo quei, cantano cântau 3 cântare cântar; etc. Adesea s* leapâdâ şi mai multe litere din asemenea vorbe: cum; gr an san în locu de grando santo . Substantivii verbiali sau infinitiv ii în dialectulu ro-* mânu totu d'auna potu lepeda pe re finalii ; cum u în locu de a -<\ d^nsfbindu c-crpuile (vedi 6f# f. ti) *i:20). In vechime tnsâ 5i ifaKeni avea caşi noia-queleaşi genuri, şi terminale deosebita la pluralulu neutri loru: spre esemplu quei vechi dicea: agora bor-gora , cor por a , palcora 9 lettora, latora... în locu de aghi, bor glii , corpi, pal chi , lelti, lati din 4i°a rte astâ^i. Noi Ia terininuht pluralu al neutrelor u lai ine şi italiene n'amu schimbaţii de quâtu pe a în / dupo obiceiu : anima anello s'a fâcutu: inima, inellu şi aqueste neutre s'au fâcutu: acuri, burguri, corpuri, pâlcuri, paturi, laturi... Tempora şi donora (timpuri şi daruri) se pâstrearjâ de italieni şiînciioa de astâ-sâ însemoea4â semnu de rana sau dungă. aUuuci e e ş'a numitu Verbu sau vorba cu ade-veratu. Pîno aci vorbele, din quelie de susu trei judicâţi sau cuvinte, dumnedeu, omu , animalu sau numitu substantivi, şi vorbele: dreptu, cuvînWoru, vieţuitorii s'au numitu ajjectivi. In privinţa însâ câtre verbulu esle quelie d'ânteiu se4îcu Sujjete, sau persone şi quelie d'adoilea Predicate sau $\se assupra personeloru . Aşa în cuvîntulu sbrele este lumin&toru, vorba soarele este sujjetu, şi vorba luminîjoru este predicaţii. Suj-jetulu arratâ personâ sau quine? predicatulu arata cum este personâ, şi verbulu întâresce sau affirmâ judicata. De vomu paşi mai multu în vorbire, vedemu que vorba ere se schimba dupo timpulu în quare vremu sâ arâtâmu que este unu lucru, şi dupo personâ quare este . Aşa putemu 4lce: Eu suntu, tu esci, ellu este; noi suntemu... Eu fuiu, tu fuşi, ellu fu; noi furomu... Eu voiu fi, tu vei fi, ellu va fi ; noi vomu fi... Putemu arretuque ellu face queva adicâ duce pe sine , şi lucrarea ducerii şe întornâ iar assupra sa . Din aqeastâ bâgare de seama închiemu a 4ice qu£ verbii qualificativi se subtimpartu în doe: Activi şi Pronominali; que activii suntu de doe feluri: Transitivi §l Netransitivi ; şi que pronominalii suntu iarâ de doe feluri: Pasivi şi Restransitivi sau Reciproci. Activi suntu aqueia que arratâ que sujjetulu sau persona loru lucreadâ sau face queva; cum: tatkluîn-vai& pe fiiu, tatâlu merge. Transitivi suntu aqueia a quârora lucrare se strâmutâ pe unu altu objetu. cum: tatllu inva^k pe fiiu- Netransitivii suntu aqueia a quârora lucrare nu se strâmutâ; cum: tatâlu merge. Pronominali suntu aqueia que au înainte sau pe urma pronumele me, te, se, netve, se formându o singura vorba. Pasivi suntu aqueia que arratâ que sujjetulu sau persona nu trimite lucrarea ci o priimesce dela altu objetu; cum: scolarulu se hivaqk deprofesoru3 in\elep-tutu este]l udatu de lume* Restransitivi suntu aqueia que arratâ que sujjetulu îşi face lucrarea iaru assupra sa ; cum: me ducw (ducii pe mine) me Iau (Iau pe mine) te duci, Je lai, se duces se l * 74 Dupo quercetarea que f âcuroniu verbiloru , şi dupa înpârţirea que le amu datu, putemu cMce que: verbuht este o vorbă, que aiurată, que facemu, que ne facu noe alţii sau in quare stare neafflkmu; adicâ venimu iar Iade fiiniţia d'ânteiu: Verbulu este o vorba, que arratâ. o af-firmaţie-, sau verbulu arratâ que se face de noi sau de alţii. Daca verbulu arratâ que se face queva, şi daca vomu querceta sâ vedemu quine face, atunci vedemu que verbulu are persone şi numere ca prornimele ; scriu scrimu, este de personâ ânteiu pentru que şe înţelege eu, noi-, scrii, scriti este de personâ a d6a, pentru que se înţelege tu, voi; scrie, scriu este de personâ a treia, pentru que se înţelege ellu, ea, ei, elle. ,Si iaru scriu scrii scrie este de numeru singularii ; şi scrimu scriti scriu este de numeru pluralu . Verbii quari au numai personâ a treia precmnu suntu: tuni, ploi, fulgeră, trebue, se cuvine , se (Jîeu Umpersoneli . Asemenea verbi nu se potu elice la personâ ânteiu : tunu^ ploii, fulgeru, trebuiu, me cuvinu. Unii insa se Întrebuinţează şi la personâ a doa; cum: ai ploatu mana, Dumnezeule, etc. Daca vomu querceta quindu se face queva; attunci verbulu are timpi; cum: aru în timpulu de acum sau de faţa : amu aratu în timpu pasatu sau trecutu ; şi ara-voiu în timpulu iiitoru. Vedemu daru que verbulu mai are şi trei timpi5 quarii suntu : Ppesentu sau quellu de faţa. Pa atu sau quellu trecutu, Şt Fiitoru . 75 însâ quându (Jicu : quându ai venitu euaramn, voiu sâ (jicu que nu sâvîrşisemu de aratu ; aramu dar arratâ unu timpu pasatu dar nesevîrşitu, pentru quare se numesce Iinperfectu . Quându Zicu: araiu, voiu sâ ijicu que amu sevîrşi tu de aratu ; araiu dar arratâ iar unu timpu pasatu , însâ sevirşitu, pentru quare se numesce Perfectu sau* sevirşitu . Quându : quându ai venitu eu arasemu, voiu sâ <|icu que sevirşisemu de aratu, arretu adicâ unu asemenea timpu pasatu însâ mai din nainte, pentru quare se numesce Trapasatu. sau prea-trecutu sau preste-sevîrşitu . însâ şi amu fostu aratu este de o putere cu arasemu; şi de aqueea avemu doe feluri de tr apăsaţi . Quându 4lcu: omu aratu, arretu asemenea unu timpu pasitu, dar nu hotârascu quându; pentru quare se numesce Nedefinitu sau nehotlritu . Veijuromu daru que verbulu are quinci timpi pasaţi: Inperfectulu, Perfectulu, Trapasatulu I, Trapasatulu II ş\ Nedefinitulu. Asemenea verbulu are şi trei timpi fiitori: unulu în vremea fiitore, precum este voiu arai altulu fiitoru în vremea de acumu; cum: oiufiarându, şi altulu fiitoru în vremea pasata, precum: voiu fi aratu. Quându dicu: aru, aramu, araiu, amu aratu, arasemu, amu fostu aratu, voiu ara, voiu fi aratu verbulu este într'un modu sau chipu prin quare arrl-tu que facu, que făceam i, qu4 fâcuiu, que fâcusemu .. queva. Mod ulu sau chipulu aquesta se numesce Isdjca-tivu, sau arrMoru 4 7b' Quându (Jicu : armare s&ar&mu,araţi, are verbulu este într'un niodu de a porunci sâ se faeâ queva ; şi modula aquesta se numesce Inperativu, Sau de por uri -cire . Quându (Jicif amu disu sâ are, amu disu sâ fi aratu, verbulu este într'un modu de a se supune sau a se lega de altu verbu amu disu ; modulu aquesta se numesce Sudjlwtivu , sau de suppunere . Quându dicu : aşu ara . de i^ar tasa . aşii fi aralu de aşii fi avutu ţarina, verbu este într'un modu de condiţie, adicâ cu un daca la mijlocu. Modulu aquesta se numesce Condiţionalii . far quându dicu: arare, verbulu este într'un modu cum nu arratâ nici quine ara. nici quându arâ : adică mi arratâ nici modu, nici timpu, nici personaj nici riuineni. . Modulu aquesta se oVice Infiivitivu sau nearrelâtoru . Cu modulu infinitivu ne intrebuineamu şi quându vremu sâ adducemu înaite un verbu şi {Jice->3îiu verbulu: arare, scriere, cântare, etc. Verju romii dar que verbulu mai are şiquinci moduri : Indicativulu, hnperativulu^ Subjunctividu , Condiiionalu si Infinitiuulu . A dice sau a scrie unu verbu în quâte quinci modurile, în toţi timpii, persanele şi numerele , se chiamâ Conjugare sau Cojvjcgatie . însâ la unii verbi se vede mai prin toţi timpii litera a, la alţii i si la alţii e> şi de aqueasta în ambe dialectele avemu trei conjugaţii; quea d'ânteea are infL nitivulu terminat u în are • precum: arare, cântare, jucarc.) quea de a doa arc infinitivulu iu îre : cum; 77 dormire9 fugire 3 mugire; şi quea de a treia în ere ; cum: vedere, părere, temere, nascere • Din quelle ematicii le au numitu Participii, pentru que iau parte şi dela verbi şi dela ajjectivi . In dialectulu românu mai putemu face şi aqueastâ bâgare de seama pentru participii: Quându vremu sâ tegâduimu lucrarea sau patima que arratâ unu verbu , ne întrebuinţâmu cu particola negativa nu cum : dormu, nu dormit, scriu, nu scriu, quându vremu sâ tegâduimu qualitatea unui ajjectîvu, ne întrebuinţâmu cu particola negativa ne; cum: bunu nebunii, dreptu nedrepţii, limpede nelimpede ; participiulu iarâ, pentru que este unu felu de ajjectîvu ia totu d'auna negati-vulu ne; cum: scriindu nescriindu, scrisunescrisu, dor-mindu dormiţii , nedormindu nedormitu etc. (*) (*) Vorbindu despre pârticellele negative nu şi ne , voiu arrâta queva şi despre ideile sau preposijile numite negative. Mulţi din pricina aquestoru pârticellele au ţiisu que în vorbire avemu prepositii affirmative , şi negative, şi prin urmare verbulu nu arratâ totu d'auna o affirmaţie : însâ quându clicu nebunu 3 nedrepţii, nelimpede... eu nu tegâ-duescu, ci tutu affirmu, pentru que înţelegu: reu sau Smintiţii , Strkmbll, turbure... Asemenea şi quându ^îcu* MU vorbescu eu totu affirmu qu£ tacit sau facil altu queva; şi prin urmare în natura n'avemu altu felu de preposîr ţii de quâlu affirmative. 79 Arretându que este verbulu şi que este participiulu, acumu, ne vomu occupa despre conjugarea verbiloru; însâ a ţonjuga unu verbu vecjuromu que va sâ al trece prin tote modurile şi toţi timpii. Timpii iarâ veqluromu que unii suntu simpli ; cnm: aru, aramu araiu... şi alţi compuşi; cum: amu aratu, voiu ara, voiu fi aratu ; şi qua sâ putemu totu d'auna face cu înlesnire timpii compuşi, avemu trebuinţa sâ cunoscemu mai ânteiu bine vorbele sau verbii de susu: amu^voiu şi fi; şi pîno sâ intrâmu in quelie trei conjugaţii, e trebuinţa a sci cum se conjuga verbii fire , avere şi voire, quarii se (Jicu şi ausiliari sau ajjutâtori, pentru que cu ei ne ajjutâmu qua sâ facemu timpii compuşi. Românii au. trei verbi ausiliari, pe quei de susu, şi italienii numai doi: pe esere şi volei'e. Însemnare. Quându 4*cu : amu 9Meva, aveam stare, verbulu avere este activii, pentru que ideea lui domi-neastu-ai, fostu-a, fostu-ammu, fostu-aţi, fustu-au 4 EsSUtO antiquafu . Bşifusemu fuseşi, fuse, fuso romu, fuserofi, i'usero. Trapasatit IL ammu fostu fui stato fostu stata4 ai] fostu— foşti stato— a fostu— fii stato —-ammu fostu— f ummo staţi, state aţi fostu — foste staţi— au fostu — furono staţi Fiitoru presentu oiu fi fiindu^saro essendo(?) ei fi fiindu sărai essendo a fi fiindu sara essendo omu fi fiindu saremo essendo eţi fi fiindu şarete essendo oru fi fiindu saranno essendo Fiitoru Pasatu. voiu fi fostu saro stato—a vei fi fostu sărai stato — va fi fostu sara stato — vomu fi fostu saremo stati-e veţi fi fostu şarete staţi— voru fi fostu saranno staţi— Modulu Iinperati vu. Fiitoru fii fie sâ fimu fiţi fie * Poetico* sn sia siamo siete siano, sieivo1 Fiitonu sâ fiu che sia fii sia, Sii fie sia fimu siamo fiţi siate fie siano, sjimvo Imperfecţii sâ che fiu, fi fostu sia stato1 — fii, fi — sia stato — fi — sia stato — fimu,fi— siamo staţi.—. fiţi, fi- siete staţi— ii _ siano staţi— Modulu Coinditioinalu» Fiitoru* fir'aşu2 sarei fir'ai saresti fir'ar7 sarebbe fir'ammu saremmo fir'aţi sareste fir'aru sarebbero fosse 2. fi, « aru Se dice şî: fossi , fossi , e) fossimo, foste, fossero. Se elice obicinuitu şi: aşa ai fi, ar'fi, ammu fi, aţi fi, fi. xr i -Imperfecţii aşu fi fostu sareistato—a* ai fi fostu saresti stato ar5 fi fostu sarebbe stato ammu fi fostu saremmo sta-ti—e aţi fi fostu sareste staţi aru fi fostu sarebbero staţi Modulu Infim im fire şi a fi essere Pasatu a fi fostu essere stato VERBULU A Particiu Presentu având u avendo» Pasatu avutu avuto Modulu Indicativu. Presentu amu, aşu ho2Abbo ai bai are, a ha avemu3ammu3 abbiamo, Avemo aveţi, aţi avete au, aru hanno * Se ^ice şi; fossi, fossi , fosse ... cala subjunctivu. * Quei noi scriu şi; 69 ăi, ă, ănno. 5 Din avemu , lepedându silaba ve , se îndoiesce m şi române ammu» vere, avere. Imperfectu . aveamu Avevo, aveva aveai avevi avea aveva Avea aveamu avevamo aveaţi avevate aveau avevano, Aveano Perfectu avuiu ebbi, avei(prostu avuşi avesti avu ebbe avuromu avem mo avuroţi aveste avuro ebbero Nedefinitu amu-avutu1 ho avuto ai-avutr hai avuto a-avutu ha avuto ammu-avutu abbiamo avuto aţi-avutu avete avuto au-avutu hanno avut o 1 Serice şi; avutu-amu, a-vutu-ai, avutu-a.,. SS Trapasalu #» avusemu avevo avuto avuseşi avei — avusese aveva — avuseromu avevamo—■ avuseroţi avevate — avusero avevano — Trapasatu II. amu lostu ebbi avuto avutu ai fostu — avesti — a fostu —. ebbe —-ammu fostu avemmo — aţi fostu — aveste — au fostu — ebbero — Fiitoru avea-voiu1 avro avea-vei avrai avea-va avra avea-vomu avremo ave a-veţi avrete avea-voru avranno fiitoru presentu. oiu fi avro avendo(?) avendti ei fi — a fi — omu fi— eţi fi —■ oru fi — avrai avra avremo avrete avranno 1 ,Si;&0ti6ftoea>" fiitoru pasatu, Voiu fi avutu avro avuto vei fi — avrai va fi — avra vomu fi— avremo veţi fi — avrete vorti fi —. avranno Modulu Imperativu. aibi aibâ sâ avemu aveţi aibâ fiitoru abbi abbia abbiamo abbiate abbiano Modulu Subjunctivu. fiitoru sâ amu, aibu che abbia ai, aibi aibâ avemu aveţi aibâ abbi,abbia abbia abbiamo abbiate abbiano pasatu sâ fiu fi avu- che abbia avuto1 abbi, abbia abbia — abbiamo abbiate abbiano tu fii, fi — fi — fimu, fi —• fiţi, fi — fi — T Este şi timpulo: avessi» avessi, avesse, aves$imo} a-veste, avessero Si Modulu Condiţional? fiitoru aşuavea1 avrei ai avea avresti ar' avea avrebbe ammu avea avremmo aţi avea avreste aru avea avrebbero Inperfectu aşufiavutu avrei avuto1 ai fi — avresti — ar' fi — avrebbe —-ammu fi— [avremmo .— aţi fi — avreste —, aru fi —■ avrebbero —, MoEULU ljVDINlTIVU avere5'şi aravea avere pasatu a fi avu tu aver avuto VERBULU Vo Paktjcipiit Presentu voind u volendo pasatu voit u voluto Modulu Indicativu presentu voiu. şi oiu3 voglio, vo' vei şi ei vuoi va şi a vuole vomu şi omu voşliamo, Vo-lemo veţi şi eţi volete voru şi orii vogliono 1 Se Şice şi; avear'sşu, a-v ♦»a r a i, a v e a r3 ar u, ave a r' a m mu ivear3aţi , aveai "aru. * Face şi vrerS) însâ atiui-ci este rtelivu» noi aci conjuftâ-mu ausijiarulu . ' J' «u-c şi \ r«»o si voicseu activi re 2, VOLERE imperfectu voiamu Volevo voleva voiai volevi voia voleva voiamu volevamo voiaţi volevate voiau, voia volevano perfectu voiiu voili voi şi vollesti voi volle voiromu volenimo voiroţi voieşte voiro volle r o 1 Este şi timpulu avessi, avessi, avesse, avessimo, a-veste, avessero ca laeubjun-tivu. 85 Nedefiniţii ho voluto hai — ha — abbiamo—-avete hanno — Trapasatu I. voisenui avevo voluto avevi — aveva «— avevamo— avevate -—■ avevano — Trapasatu IL amu fostu voitu ebbi voluto ai fostu — avesti — a fostu -— ebbe .— ammu fostu— avemmo— aţi fostu -— aveste — au fostu .— ebbero — amu voitu ai — a — ammu — aţi — au voiseşi voise voiseromu voiseroţi voisero fiitoru voi-voiu voi-voi voi-va voi-vom u voi-veţi voi-voru fiitoru oiu fi voindu ei fi — a fi — omu fi — eţi fi — oru fi —~ vorro vorrai vorra vorremo vorrete vorrano presentu avro volendo? avrai — avra —~ avremo ~ avrete _ avranno _ fiitoru pasatu voiu fi voitu vei fi — va fi — vomu fi— veţi fi _ voru fi — avro voluto avrai avra — avremo — avrete — avranno —— Modulu Imperatioj fiitoru voiesce vogli j voiascâ voglia sâ voimu voşliamo voiţi vogliate voiascâ vogliano Modulu Subjuintivu fiitoru sâ voiescu che voglia voiesci voglia voiascâ voglia voimu vogli amo voiţi vogliate voiascâ vogliano imperfectu sâ fi voitu che abbia voluto1 fii, firi — fimu, fi— fiţi, fi — fi — abbia —. abbia abbiamo — \ abbiate — abbiano — 1 Se dice şi; volessi, VO- lessi, volesse; volessimo, vo-Ceste, volessero. 86 Modulu Condiţionalii fiitoru aşu voi1 ai voi ar' voi ammu voi aţi voi aru voi vorrei vorresti vorebbe vorremmo vorreste vorrebbero imperfectu aşufivoitu avrei voluto2 ai fi — avresti ar' fi «— avrebbe - ammu fi .— avremmo- aţi fi — avreste aru fi — avrebbero- MODULU IlNFTNITIVU presentu voire volere pasatu a fi voita aver voluto CONJUGAŢIA L m are AR-ARE ar-are ' Participiu Presentu ar-ându ar-ando pasatu ar-atu ar-ato T Se Qice şi voir'aşu, voir* ai, voir'ar* etc« a ,Si volessi.** ca la subj# 3 Totu verbulu, ca şi quelie lalte pârţi ale cuvîiatului arretate, are râdecinâ, quare arratâ ideea, şi finala, quare arratâ împrejurarea ideei. Qua sâ afflâmu râdecinâ unui verbu n'avemu de quâtu a tra- | ge afara finala infinitivului | €tre, ire, ere, şi remâşica este redâcina , dupo cum se vede în esemplu de susu şi în vorbele urmâtore: cânt-ar C, dortn-ire, ved-ere. etc» Modulu Indicativu presentu ar-u ar-o ar-i ar-i ar-â ar-a ar-âmu ar-iamo1, Amo ar-aţi2 ar-ate i r-â ar-ano3 Se se bage de seama que4 mai în toţi timpii se pe^esce vocala infinitivului a. Aquos-ti i lunga a s'a întrudusula italiani mai în urma: iar quei vechi cum s'aveclutu, vasâ clica amu . Aşa arar-abbo, arar'-aggio şi arar-b va sâ clica amu a ara, ama sâ aru de aci înainte 5 şi aquestu fe-lu de fiitoru '1 avemu şi noi. Aşa dar arar-o sau arer 6, dormir-b, temer*b9 voru sâ clica amu a ara,a dormi, a teme; şi prin urmare şi fiitorulu italianu este compusu diu infinitive şi din presentuiu verbului avere. Modul o Imperativi' fiitoru ar-â1 ar-a1 ar-e ar-i sâ ar-âmu ar-iamo ar-âţi ar-ate ar-e ar-ino Modulu Subjunctivu fiitoru sâ ar-u che ar-i ar-i ar-i ar-e ar-i ar-âmu ar-iamo ar-aţi ar-iate ar-e ar-ino imperfectu sâ fiu, fi ara- che abbia aratu to2 fii fi — — _ fi — _ _ sâfimu0 fi— abbiamo, fiţi, fi— abbia te — fi —- abbiano'— 1 Imperativului quându ia negativulu UU, face ca infi-nitivulu în ambe dialectele-, nu ara, im dormi , nu vedeaţ nou arare, nou Aormire, nou vedere. Este şi arassi, arassi, arasse, arassimo, ar este, arassero . 'imperfecta ftşu fi a raf u avrei a ra ai fi ar' fi ammu aţi fi aru avresti ~ avrebbe—-avremo —-avreste —> avrebbero» Mom li; ÎNFliNiT^vr; presentu ar-a re ar-are pasatu a fi nv'ăhi avei- ?arato ÎNSEMNARE. Despârţindu râdecinâ verbului de^finalulu infinitivului, îi putemu face toţi timpii, de va fi regulatu, unin-du lunga aqueasta râdecinâ finalele arretate la aqueasta conjugaţie; spre esemplu : sâ luâmu verbulu cântare ; de aci scoţendu afara finalulu are remane râdecinâ cânt; lunga aqueasta adâogându u , face cântu, adâogându amu, aiu, asemn, andu, atu, e, face eâint« mnu, ca,nt-aiu, c&nt-asemu, clnt-lndu, c&nt-atu, c&nt-e. Betrânii noştri însâ n'au pârlitu la toţi verbii de conjuga-lia ânteea aqueasta regula, intrebuincându unii verbi ân~ che dela descâlicatore, neregulaţi, şi aqueştia se voru arreta la loculu loru ; iar la unii verbii, que suntu îndestulii de mulţi, adâogându unu el între râdecinâ şi între finalulu singularului presentului indicativa, al personei adoa şi a treia a imperativului, la singula-ru, şi al personei a treia dela pluralu, cum şi al singularului subjonctivului şi al personei a treia a pluralului aqueluiaşi modu şi timpu . Asfelu suntu toţi verbii derivaţi dela vre unu nume dela I, II, III, şi a IV declinaţie- spre esemplu dela lumini se face luminare; aci, scoţendu pe are, române râdecinâ lum'm, x Se dice svarasti arasse, arassimo ar aste cra**fro. xir 8 Germlu masculinii pote lua înainte la singularu vor-ba unu, şi la pluralu vorba doi, cum unu omu, d*o i§ 6 m e n i. Genulu femininii pute lua la singularu vorba o ? Ş* la pluralu vorba rfoe, cum: o femee, doe femei. Genulu neutru pote lua la singularu unu, ca quelie masculine , şi la pluralu doe, ca quelie feminine; cum: unu lemnu, doe le 111 ne. Unu substantivii se pote qliee în mai multe chipuri şi la singularu şi la pluralu, dupo întemplâri; uneori adicâ se afflâ în întemplare de a numi que-va; cum: quine e aquesta? — Costea. _ C o s t e a, în întem" plarea aqueasta se <}ice que este de cacju Numinativu adicâ în întemplare de numire. Alte ori se afflâ în întemplare de a arata al cui este queva; sau de quine atîrnâ ; cum: a cui este cartea? a C o s t i i; de quine atârna ? —» de Coste a. Aci substantivulu C os t e a , se nu-uhu dorm -mut o . l>«.»rni-hno dormu tu. dorm-iamu Dorm-ivo, dorm-iva dorm-îai dorm-ivi dorm-ia Dorm-ia,dorm-iva dorm-iamu dorm-ivamo dorm-iaţi dorm-ivate dorm-iau dorm-ivano Perfectu dorm-i u dorm-i şi dorm-i dorm-ii dorm-isti dorm*! d o r i n -i r i > u i u. <{ori u-i jiî m <» donu-iroţi dorm-islc dor iu-ir o dorm-irono. Dorm-irf» iSede/iiiitu amu dormitu ho dormito ai — hai — a — ha — ammu — abbiamo — aţi _ avete — au — hanno —- Trapsatu /. dorm-iseinu avevo dorm" ito dorm-iseşi ave vi — dorm-ise aveva — dorm-iseromu avevamo— dorm-iseroţi avevate — dorm-isero avevano —- Trapasatu IL ebbi dormito amu fostu dormitu ai fostu — a fostu ammu fostu — aţi fostu — au fostu -— avesti — ebbe — avemmo— aveste — ebbero — Fiitoru dormi-voiu dormir-6 dormi-vei dormir-ai j dormi-va dormir-a dorm i-vom u dormi r-em o d or îii i-ve ţ i d or m i r -e t e il orm.i- v or u d ormir-anno fiitoru presentu. oiu fidormindu avro dormind o (?) ei fi — a fi — — ommu fi — — eţi fi — oru fi — fiilor a pasatu, voiu fi dormitu avro dormito vei fi — avrai — va fi — avra — vomu fi —. avremo — veţi fi — avrete —- voru fi —- avranno ~ Mouulu Imperativu* fiitoru dorm-i1 dorm-i dormâ dorm-a sâdorm-imu dorm-iamo dorm-iţi dorm-ite dormâ dorm-ano MoUULU SUBJUIVTIVU Fiitoru», sâdorm-u dorm-i dorm-â sâ dorm-imu dorm-iţi dorm-â che dorm-a dorm-iamo dorm-iate dorm-ano * Unii verbi se termina şi în c la imperativu \ cum; simt-& 91 pasatu sâfi dormitu che abbia dor-mito1 .— — abbiamo dormito .— _ abbiate — — abbiano — Modulu Cojnditjonalu fiitoru aşu dormi, dormir-ei dormir'aşu ai — ar5 -ammu — aţi _ ar ii — dormir-esti dormir-ebbe dormir-emo dormir-este dormir-ebbero imperfectu aşu fi dormitu avrei dormito* avresti —-avrebbe —» avremmo — avreste — avrebbero— ai fi -— ar' fi — ammu fi — aţi fi — aru fi — Mooulu Infi^itivu Presentu dorm-ire dorm-ire Pasatu a fi dormitu aver dormito ÎNSEMNĂRI. I. .Si la aquea ta conjuga ţie, dcsparţiidu. la verbii regulaţi, râdecinâ de finalulu infinitivului ire9 şi allâturându lunga aqueasta finalulu cuviincioşii al moduriloru, timpiloru şi personelorn, facemu con-jugaţia întreaga a verbului ; cum: dela simţire, audire, fugire, mirosire**. scoţendu ire, române simt, aud, fug9 miros.lunga quare allâturându indu, itu, u9 iamu, iiu j isemu , i sau e ; avemu: simţ-indu, simţ-itu, simţ-u, simţ-iamu, simţ-iiu, simţ-isemu, simt-e, aur].-indu, au4-itu, aucl-u 5 au^-iamu, auu\~iui ? aud-isemu, aud-i, * S^ elice şi : doriiUSSi ste , dormişsero. fug-indu, miros-indu, fug-itu, miros-itu, fug-u, miros-u, fug-iamu, miros-iamu, fug-iiu, miros-iiu, fug-isemu, miros-isem u, fug-i, miros-c, dormisse, dormissimo > dormi 9-5 Insa nu suntu toţi verbii asfelu: (iriche din vechime în sinulu Italiei eonjugaţia aqueasta, la presentuiu in. dicativului a avutu şi alta finala provinciala în isco , ( eseu al nostru) spre esemplu verbulu orire, (tarlre aluno., stru) luându preposiţia ab face aborire, scoţendu finalulu ire remene abor, şi presentuiu indicativului aboro; însâ totu dauna s'a aud itu în Italia (Jicenduse aborisco şi alte mulţime asemenea ; Asfelu oMoemu şi noi provincialu urîre, urescu în locu deuru . Qua sâ s»e vacjâ aquestu provine i aii sinu, sâ luâmu verbii de susu arretaţi simţire , audire, fug ire, mirosire şisâallâ-tu râma lunga râdecinâ finalulu eseu pentru presentuiu indicativului . Dar cum s'ar pâr ea urechei românului deprinsu cu clasicitatea lui simtu, audu, fugu, mi-TOSU, quându ar1 audi provinţialismii simtescu, au* ţescu, fugescu, mirosescu ? Precumu daru ni se pa~ re noe urlie audescu , fugescu... pe lunga audu, fugu..* trebue a da dreptate şi queloru que li se par urîţi verbii mugire, lucire, patjre şi alţii quându facu la indicativu presentu mugescu mugesce, lucescu lucesce 9 pUescu pUesce etc: şi nu mugu muge, luciu luce, pat% pate • Aşa au f âcutu autorii Italiani la mulţi verbi le-pedându pe provineialulu isco afara ; aşa putemu lace şi noi acolo unde vedemu que regula se po-trivesce cu clasicitatea . Vomu arreta la loc ulii loru pe verbii italiani que totu se mai termina în isco la presentuiu indicativului. * II. Verbii terminaţi in românesce in esen^ se termina în € la imperativii. III. Aci se conjuga şi verbii terminaţi la infinitivu îw îre cum: urîre, cohorîre. L. 96 C ONJUOATIA ilî, în ere Particiu Presentu tem-endu, -â tem-endo Pasaţii tem-utu. -â tem-uto , -a Modulu Indic attvu* Presentu tem-u tem-o tem-i tem-i tem-e tem-e tem-emu tem-i am o 5 Tem-e mo tem-eţi tem-e te tem-u tem-ono imperfecţii tem-eamu tem-evo tem-eai tem-e vi, Tem-e i tem-ea tem-eva5 tem-ea tem-eamu tem-evamo, Tem-eamo tem-eaţi tem-evate tem-eau tem-evano, tem-ea no1 perfectu x Amu ojisu que italienii leapâdâ adesea vueala finala a numeloru şi verbiloru 9 litre quare se suc Irscp , şl O d*\-\ no finaiu. Prin nrnar1 temeano, se face temeau . Aftiu g\isu iarâ que % adesea se îmmoie în românesce , şi prea lesne temeau , s'a fa cu-tu temeau , tem-uiu tem-ei, tem-etti tem-uşi tem-esti tem-ii tem-e ? tem-^tte tem-uromu tem-emmo tem-uroţi tem-este tem-uro tem-erono 9 tem-e t tero, Tem-e ro Nedefiniţii amu temuţii ai ^ a .— ammu — aţi _ au — ho temu! o hui —-ha — abbiamo — avete — hanno — Trapasatu I.T tem-usemu avevo temuto tem-useşi avevi — t e m-use a v e va .— tem-useromu avevamo —* tem-useroţi avevate •—• tem-usero avevano —. Trapasatu IL amu fostu te- ebbi temuto mutu aifostu a fostu — ammu fostu aţi fostu — au fostn «—* avesti ebbe avem mo avete ebbero 97 fiitoru Modu: ieme-voiu teme-vei ieme-va teme-vomu teme-veţi teme-voru temer-o temer-ai temer-a temer-emo temer-ete temer-anno Fiitoru presentu voiu fi temen-du vei fi — va fi —— vomu fi—- yO îi fi-- vor u ii — avro temen- avrai ~ avra — avremo ~~ avrete avranno — Fiitoru Pasatu, voiu fi temutu avro temuto vei fi —--va fi — vomu fi —» veţi fi — voru fi *— avrai avra avremo avrete avranno Modulu Imperativu» Fiitoru* tem-e team-â sâ tem-emu tem-eţi leam-â tem-i tem-a tem-iamo tem-ete tem-ano sa tem-u tem-i team-â tem-emu tem-eţi team-â U BUBJUNTIVI) fiitoru che tem-a tem-a tem-a tem-iamo tem-iate tem-ano Imperfectu sâ fi temutu che abbia temuto 1 fii, fi — fi fimu.fi— fiţî,fi— abbiamo. abbiate « fi ~ abiano . Modulu Condiţionali;. Fiitoru aşu teme, tenier'aşu ai teme ar' teme ammu teme aţi teme aru teme temer-ei temer-esti teiner-ebbe temer-emmo temer-este temer-ebbero imperfectu aşu fi temutu avrei temuto ai fi «— ar' fi — ammu fi — aţi fi — aru fi — avresti avrebbe -avremmo-avreste -avrebbe ro- 1 Se dice şi temessi — temesse; temessimo 5 terne stef temessero * XHP 1, 98 MoDULlT InFIMTIVO presentu tem-ere tem-ere Pasatu a fi temutu aver temut o i NSEMNARI. I, ere dela aqueasta conjugaţie în ambe dialectele quâte odatâ este lungu adicâ appesatu, cum: vedere, tăcere si quâte odatâ estescurtu, cum: născere, facere. Quând u este lungu în românesce, dacaieapedâ pe re, remâindu finalulu e lungu, firesce que se face ea; cum; vedere a vedea, tăcere aUcea . Quâte suntu lungi la italienesce s'a arretatu la fa* W 5. IL ,Si aqueasta conjugaţie are doe chipuri de conjugare ; însâ nu în presentuiu indicativului... ca quea cl'ânteiu şi adoa, ci în participiu pasatu, în perfecţii şi trapasatu I. în românesce, iaru în italienesce numai în participiu pasatu şi în perfecţii. Chipulu aquesta de conjugare schimba la pârtieipiulu pasatu consona finala a râdecinei în s: alleg-ere, prind-ere , alles-u ? prins-u, şi din participiulu pasatu face perfectulu şi trapasatulu indicativului, dupo cum se vede; adicâ în românesce allâturându finalulu eiu > esemu, şi urmate-rele 9 şi In italienesce i şi urmâtorele. ARD-ERE ARD-ERE Participiu Presentu arej-endu ard-endo pasatu ars-u ars-o 9» Perfecţii ars-eiu ars*î ars-eşi ard-esti * ars-e ars-e ars-eromu ard-emmo ars-e roţi ard-este1 ars-ero ars-ero Trapasatu /, ars-esemu ard-essî ars-eseşi ard-essi ars-ese ard-esse ars-eseromu ard-essim® ars-eseroţi ard-este ars-esero ard-esserc* Spre înlesnire vomu arreta quâte schimba consona radicala in $. 1. Verbii de conjugarea aqueasta a quâroru râdecinâ se termina în g precesu de o vocala, sau în doi gg i-talienesce; cum: trag-ere, alleg-ere,lntelleg-ere; tras-u, alles-u > întelles-u . Quelle italienesci urmeacjâ aquesteî regiile numai în perfecţii ; iaru la participiu se schimba mt; cum: traggere^ tras si, tratto, elleggere, eltes* si, elletto... Asfelu suntu şi quei quari înainte de g au n §i r în românesce, iaru în italienesce l, n şi r; cum; stingere stinsu, mergere mersuş volgere, volsi. 1 persona a doa la toţi verbii de felulu aquesta îşi re* prumesce consona radicala cum: Ceggere lessi iegesth dere rosi rodeşti*