AMFITRION COMEDIE ÎN TREI ACTE de la MOLLIER Tradusă de I. ELIAD BUCUREŞTI În tipografia lui Eliad 1835 ACTORI JOE subt figura lui Amfitrion MERCUR subt figura Sosiei AMFITRION general al Tebanilor ALCMENA soţia lui Amfitrion CLEANTA slujnica Alcmenii şi nevasta lui Sosia ARGATIFONTIDA NAUGRATE POLIDA Căpitanii tebani PAUSICLE SOSIA sluga lui Amfitrion Şena se socoteşte în Teba înaintea palatului lui Amfitrion [3] PROLOG MERCUR pe un nor; şi NOAPTEA într-un car tras de doi cai. Mercur Drum bun dragă noapte, fă bine şi opreşte puţin; am doă vorbe să-ţi spuiŭ din partea lui Joe. Noaptea A! a! Dumneata eşti domnule Mercur! Cine te-ar fi cunoscut în această stare! Mercur În credinţă sânt foarte ostenit de atâtea treburi cu care mă încarcă Joe, şi mă pusei pe acest nor a mă odihni aşteptându-te ca să vii. Noaptea Ai greşală Mercur, şi nu-ţi ei socoteala; şade bine zeilor să zică că sânt osteniţi? Mercur Şi ce! Zei sânt de fer! Noaptea Nu, dar trebue cineva totdauna să păzească cuviinţa; sânt nişte vorbe care micşorează această mărime şi trebue să le lase cineva numai pe seama oamenilor. Mercur Dumitale ce-ţi pasă; dumneata frumuşico, ai o trăsură [4] şi într-însa te trag cai ca pe o doamnă unde îţi este voea; dar cu mine nu merge treaba tot aşa; căci poeţii tutulor zeilor le-au dat cât o trăsură; mie însă care sânt vestitorul şi curierului celui mai mare zeu, care alerg neîncetat a înplini toate poruncile lui şi care mai mult decât oricine am trebuinţă de alergat, mie nu mi-au dat nici o trăsură. Noaptea Şi ce putere ai să faci? Poeţii fac lucrurile după capricele lor. Nu este numai astă nerozie ce fac ei; cu toate acestea tot nu ai a te plânge atâta înprotiva lor; căci aripile ce ai la picioare este un dar care tot ei au îngrijit ca să ţi-l facă. Mercur Negreşit, dar ca să meargă cineva mai iute, va să zică că se osteneşte mai puţin? Noaptea Să lăsăm acestea domnule Mercur, să venim la aceea pentru care ne este vorba. Mercur Vorba ne este de Joe, după cum ţi-am spus. El are trebuinţă astă seară de întunecosul tăŭ acoperiş la o pricină de cele plăcute ce îi făgădueşte un nou amor. Mi se pare că aceste spiclaţii ale lui nu îţi sânt nuoă; prea des el lasă cerul ca să viziteze pământul; şi crez că nu-ţi este necunoscut că acest stăpân al zeilor îi place să ia trup de om pentru frumuseţi muritoare; [5] şi născoceşte felurimi de mijloace ingenioase ca să aducă în apele sale şi pe cele mai aspre şi neînduplecate. Acuma ochii cei frumoşi ai Alcmenii l-au pătruns; şi în vreme ce Amfitrion bărbatul ei comandă oştirile Tebane pe câmpurile Beotice, el acuma i-a luat forma şi subt dânsa voeşte să-şi facă toate intrigile. Această pereche sânt de curând luaţi şi încă se bucură întru toate glumele şi dulceţile nunţii în braţele celui mai tânăr amor; însuşi prin această dragoste Joe îşi va săvârşi toate dorinţele, şi născocirea lui este folositoare; căci almintrelea nu ştiu zău daca cineva luând figura bărbatului ar putea să facă vreo treabă sau vr-o isbândă lângă nevastă. Noaptea Mă tot mir de Joe, şi nu mă pociŭ pricepe cum îi trece prin cap atâtea schimbări la faţă; a se schimba în om tot mai vine la socoteală, dar să vază cineva pe Joe taur, şarpe, lebădă, ploae şi altele nu ştie cineva ce să zică; şi nu mă prinde nici o mirare când auz lumea vorbind de dânsul. Dar să venim iar la vorba noastră; de mine ce trebuinţă are? Şi la ce pociŭ să-i fiu de ajutor. Mercur Să faci bine a ţinea cai mai încet ca să mulţumeşti sufletul lui cel îmflăcărat cu o noapte mai desfătătoare şi îndelungată, să întârzii ceasurile lui de mulţumire, şi să faci să mai zăbovească zioa. [6] Noaptea Frumoasă treabă! Joe îmi dă o slujbă pe care cei ce o fac nu prea au nume bun. Mercur Cu acest fel de treabă se micşorează cineva când o face pentru obraze de jos: cei mari nu ştii dumneata că ce fac toate sânt frumoase şi bune, ba încă slujăsc şi de pildă. Noaptea Asupra acestor pricini dumneata ai mai multă încercare decât mine; şi ca să priimesc slujba, trebue să-mi dai oareşicare poveţe. Mercur Aşa! Cocoană Noapte, mai încet cu nevinovăţia mă rog: tocmai dumneata nu poci să fii atâta fără încercare; în lume îţi merge numele că eşti martură de faţă la atâtea fapte galante, şi apoi o să-mi arăţi pe nevinovata? Noaptea Să lăsăm glumele la o parte, să fim aceea ce sântem, şi să nu dăm pricină oamenilor, dând pe faţă adevărurile noastre. Mercur Adio, eu mă duc la treaba mea, am să mă desbrac de forma lui Mercur, şi să mă schimb în figura slugii lui Amfitrion. [7] Noaptea Eu în acest emisferiŭ dinpreună cu întunecoasa mea suită mă duc să fac o pauză. Mercur Adio, Noapte. (Mercur se dă jos din nor şi noaptea petrece teatru) Sfârşitul Prologului [8] ANFITRION ACTUL I ŞENA I Sosia Cine e acolo? – He! Cu tot pasul mi se îmmulţeşte şi frica. A! ce îndrăsneală nepomenită să meargă cineva pe vremea asta! Stăpânul meu încărcat de slavă cum îşi bate joc de mine! – Ce este! – De avea el vreo milă de omenire mă trimetea el pe o acest fel de noapte grozavă? Şi ca să mă duc să vestesc întoarcerea şi biruinţa lui, nu putea s-aştepte până se va face zioă? Sosio! La ce fel de slugărie sânt ursite zilele tale! Soarta noastră a slugilor este mult mai nenorocită pe lângă cei mari; ei gândesc că toate din lume sânt făcute pentru dânşii a li să jărtfi. Zioă, noapte, vânt ploae, piatră, primejdie, căldură, frig, cum vor da porunca, trebue să sbori, doăzeci de ani de l-ai sluji tot atâta face. Cel mai mic capriciu sau codire, îi umple de mânie care se sparge în capul nostru. Cu toate acestea sufletul nostru nesimţitor se îngâmfează cu o deşartă cinste că sântem aproape de dânşii, că sântem omul cutăruia, şi ne mulţumim cu părerea cea greşită a celorlalţi ce ne numesc fericiţi. În zadar de multe ori hotărâm să nu mai şădem; cel mai mic favor, o mică aruncătură de ochiŭ mai cu blândeţe ne înşală şi ne îndatorează şi mai mult…[9] dar în sfârşit prin întunerec zăresc casa, şi frica mi se mai potoleşte. Acuma trebue să mă socotesc ce o să zic când voiŭ intra la stăpână-mea; trebue să-i fac o deschidere a oastei şi a răsboiuluui cu vrăjmaşii. Dar ce dracu o să-i spuiŭ când eu nu m-am aflat acolo? Însă fie, să vorbim de toate pe larg ca şi când aş fi fost martur de faţă. Câţi oameni povestesc de bătălii care nici nu le-au văzut cu ochi! Dar ca să-mi joc rola fără greutate, trebue să facem încercare. – Să zicem c-aici este casa unde eu o să intru ca un curier sau sol, şi felenarul să zicem că este stăpâna mea, cu care am să vorbesc. (pune felinaru jos) Doamnă, Amfitrion, stăpânul meu şi soţul dumitale… (frumos! bine am început) plin de dragoste şi de frumuseţea dumitale, dintre toţi a voit a mă alege pe mine ca să-ţi vestesc isbândele sale, şi dorinţa a se vedea aproape de dumneata. –„Ah! întru adevăr sărmane Sosio, mi se umple inima de bucurie unde te văzuiŭ.” – Doamnă, îmi faci mare cinste, încât soarta mea este să o răvnească cineva. (Înfricoşat răspuns.) „Cum se află Amfitrion?” – Doamnă, în prilejurile ce îi arată slava, este plin de îndrăsneală, şi amintrelea sănătos, tare, mare (toată vorba cu răspuns!) „Când vine, când cu întoarcerea lui cea dorită o să-mi liniştească sufletul?” – Cât mai curând va putea, stăpâna [10] mea, şi încă şi mai curând după cât doreşte inima sa. – „Ah dar în ce fel de stare l-a dus răsboiul? Ce zice el? Ce face? Mulţumeşte-mi sufletul.” – El zice mai puţin după cât face, doamnă, şi face să tremure vrăjmaşii (la dracul! de unde le mai scoate duhul meu atâtea frumuseţi de vorbe?) „Ce fac vrăjmaşii? În care stare se află?” – Ei, doamnă n-au putut să stea înaintea puterii noastre, noi i-am tăiat bucăţele. Pe căpetenia lor Pterela l-am omorât, am luat Teleba cu asalt; şi acuma în port toate răsună de isbândele noastre. „Ah! Ce biruinţe! O cerule! Cine ar fi putut vreodată să crează? Mai spune Sosio, această întâmplare.” „– Prea bucuros stăpâna mea, şi fără a mă îngâmfa de slavă, cu mare înţelepciune pociŭ să-ţi vorbesc de amărunturile aceştii biruinţe. Închipueşte-ţi doamnă, că Teleba este de partea asta (Sosia arată locurile pe palma sa) Această cetate, întru adevăr, este aşa de mare ca şi Teba. Râul curge, cum am zice p-aicea. Aici vetejii noştri s-au aşăzat cu tabăra; şi dâncoaci era vrăjmaşii. Pe un deal în partea asta era pezestrimea lor, şi mai la vale d-a dreapta era călărimea. După ce am îndreptat rugăciunile către zei, şi s-a dat poruncile, s-a dat semnul de răsboiŭ. Vrăjmaşul se socoti la început să ne tae fărâme, şi din călăreţii săi făcu trei cete; dar noi numaidecât le-am tăiat toată pofta şi iată cum: Aci avangardia noastră era foarte însufleţită; colo era segetătorii lui Creon [10] Righi nostru; şi dincoaci corpul de armie (se aude un sgomot) care la început… Stăi! corpului de armie îi e frică, – mi se pare c-auz un sgomot. ŞENA II MERCUR ŞI SOSIA (Mercur subt figura lui Sosia eşind din casa lui Amfitrion) Subt acest chip care seamănă cu dânsul să gonim dintr-acest loc pe acest turburător, a cărui venire supărătoare poate să turbere plăcerea ce amorezaţii noştri gustă înpreună. Sosia (fără a vedea pe Mercur) Inima mea, cât să fie, puţin se linişteşte, şi mă socotesc să nu fie nimica; cu toate acestea nu ştiu de ce mă tem de o întâmplare grozavă! să intru înlăuntru să-mi isprăvesc vorba. Mercur (la o parte) Poate că vei fi mai tare decât mine ca să nu pociŭ a te opri şi încă cu paguba ta. Sosia (fără să vază pe Mercur) Astfel de noapte lungă ca aceasta n-am mai pomenit: trebue negreşit, de când eu sânt pe drum, sau că stăpânul meu să fi gândit că seara e dimineaţă, sau că soarele astă seară a băut mult, şi acum îl atârnă somnul de nu poate să se deştepte. [12] Mercur (la o parte) Cu ce fel de nesmerenie acest obrasnic vorbeşte de zei! Numaidecât braţul meu îl va îmvăţa pe el minte. O să fac un râs nepomenit eu cu el astă seară: dinpreună cu asemănarea lui o să-i iau şi numele. Sosia (zărind de departe pe Mercur) A! Pre legea mea eu aveam dreptate; m-am topit săracul de mine. Dinaintea casii noastre zăresc un om, care după cum să vede nu-mi dă semne de bine, dar ca s-arăt că nu-mi mi-e frică să mă fac că cânt d-aici. (cântă) Mercur Cine este obrasnicul acela care şi-a luat atâta îndrăsneală şi cu cântarea lui nu mă lasă în pace? (Cu cât Mercur vorbeşte, cu atâta Sosia îşi moleşeşte glasul) Pă semne că va să-mi gătesc pumnul. Sosia (la o parte) Negreşit că omului asta nu-i place muzica. Mercur Mai mult d-o săptămână e de când n-am găsit pă niminea să-i rup oasele: cu odihna braţul meu îşi pierde puterea, şi acum caut un spate ca să nu-mi uit a bate. Sosia (la o parte) Ce dracu de om e astă? Fiori de moarte simţ că mi-a stăpânit sufletul. Dar de ce iar să-mi fie atâta frică? Poate că şi el are tot această groază unde mă vede; şi de aceea îmi vorbeşte aşa ca să-mi arate că nu-i e frică [13] negreşit nu trebue să mă las să gândească el că sânt vr-un nerod. Şi de nu sânt atâta de îndrăsneţ, dar trebue să mă prefac, că mă arăt cu inimă. El este singur ca şi mine, eu sânt puternic, stăpân am bun, la uşă mare slujăsc, şi casa ne este aci. Mercur Cine e acolo? Sosia Eu? Mercur Cine eu? Sosia Eu. (la o parte) Curaj Sosio. Mercur Dar ce meserie ai tu? Spune-mi. Sosia A fi omŭ, şi a vorbi. Mercur Eşti tu stăpân sau slugă? Sosia Cum o vrea cineva să mă ia. Mercur Unde mergi? Sosia Unde am de gând, şi unde îmi place. Mercur Dar vezi că mie nu-mi place. [14] Sosia Mie îmi place. Mercur Hoţule, cu voe sau fără voe acuma te fac eu să-mi spui, ce faci tu, de unde vii p-astă vreme, unde mergi, şi al cui eşti? Sosia Eu fac şi bine şi rău unul după altul, viu d-acolo, mă duc acolo şi sânt al stăpânu-meu. Mercur Tu vrei s-arăţi că eşti cu duh şi te văz că ai de gând să-mi arăţi că eşti ceva; dar mie îmi vine poftă să-ţi dau o palmă ca să-ţi arăt cine sânt. Sosia Cui? Mie! Mercur Ţie şi iacătă (şi i-o şterge) Sosia A! a! mai încet. Mercur Nu e nimica, asta fu ca să râdem şi ca să-ţi răspunz la vorbele tale. Sosia Dar ce fel, fără să-ţi zică cineva ceva, dai asfel de palme grozave!? Mercur Astea sânt nişte palme de rând, sânt când voiŭ eu să mângâiŭ pe cineva. Sosia [15] Ai parte că eu sânt cam moale la fire, dar de aş fi fost şi eu inimos ca tine, s-ar fi făcut lucru dracului, ai fi văzut tu atunci. Mercur Până acum încă toate acestea sânt nimic; d-acum înainte vom vedea şi altele; dar acum să ne urmăm vorba noastră. Sosia Eu nu m-amestic, eu îmi caut treaba mea, Mercur (oprind pe Sosia) Unde te duci? Sosia Ce-ţi pasă? Mercur Eu voiŭ să ştiu unde te duci? Sosia Să zic să-mi deschiză poarta asta, dar tu de ce mă opreşti? Mercur Daca vei obrăznici până acolo ca să te apropii de dânsa, eu numaidecât fac să ploă pe spinare-ţi un vifor de pumni. Sosia Dar ce tu cu înfricoşările tale vei să mă opreşti să nu intru la noi? Mercur Ce fel la voi? [16] Sosia Dară la noi. Mercur Ah! Hoţu! Şi ce tu zici că ţii de casa asta? Sosia Negreşit, nu este al lui Amfitrion? Mercur Ei! Şi ce-a eşit d-acolo. Sosia Eu sânt sluga lui. Mercur Tu? Sosia Eu. Mercur Sluga lui? Sosia Negreşit. Mercur Sluga lui Amfitrion? Sosia A lui Amfitrion, a lui. Mercur Cum te chiamă? Sosia Sosia. Mercur Cum se poate? [17] Sosia Sosia. Mercur Ascultă. Tu astăzi nu scapi de mâna mea. Sosia Pentru ce? Ce turbare este asta în tine? Mercur Cine ţi-a dat, spune-mi, nasul asta să ei numele lui Sosia? Sosia Eu, şi nu l-am luat niciodată ci totdauna l-am avut. Mercur Auzi minciuna dracului! Şi obrăznicie neauzită! Tu îndrăsneşti să mă îndupleci că Sosia este numele tău? Sosia Negreşit, şi cu cuvânt până la cer de mare; căci dumnezei aşa au vrut să nu pociŭ să zic ba, şi ca eu să nu fiu altceva decât eu. Mercur (necăjât) Eu văz că cu ciomăgitul numai o scot la cale cu tine! (începe a da) Sosia Dreptate! Oameni! Noroade! Săriţi. Mercur Şi încă mai strigi spânzuratule? Sosia Şi cum? Mă omori cu bătaea ş-apoi vrei să şi tac? [18] Mercur Braţul meu asfel… Sosia Nu este nimic, să zicem c-ai biruit, dar să-ţi spui de ce: m-ai găsit pe mine fără îndrăsneală, şi e o famfaronie curată când cineva va să-şi arate puterea cu o inimă slabă. A bate cineva un om va să zică că n-are suflet frumos, şi că inima îi este foarte urâtă. Mercur Ei bine acuma, tot mai eşti Sosia? Sosia Loviturile tale nu crez să prefacă pe oameni, şi toată schimbarea ce găsesc în mine nu este alta decât să fiu Sosia bătut. Mercur (ameriţând) Încă? Alţi o mie de pumni pentru această obrăznicie. Sosia Pentru dumnezei, fă armistriţie cu pumni tăi. Mercur Fă şi tu cu obrăznicia ta. Sosia Oricum vei voi, eu tac; lupta şi sfada este nepotrivită între noi. Mercur Mai eşti Sosia? Spune-mi hoţule? Sosia Sânt vai de mine aceea ce vei voi! Hotăraşte-mi numele, [19] soarta, toate după voea ta; braţul tău peste toate te-a făcut stăpân. Mercur Numele tău după cum zici era Sosia? E? Sosia Aşa este, până aci eu nu aveam nici o îndoială, dar pumnii tăi mă făcură să văz că nu este adevărat. Mercur Eu sânt acela care mă numesc Sosia. Sosia Tu Sosia? Mercur Dar Sosia, şi de va îndrăsni cineva să zică că este el, să-şi deschiză ochi-n patru săracul. Sosia (la o parte) Cerule! Şi acuma să mă tăgăduesc eu singur şi un viclean să vie să-mi răpească numele? Mercur Pântre dinţi tăi, mi se pare că nu ştiu ce bolboroseşti. Sosia Nu; dar pentru numele cerului, dă-mi voe să-ţi vorbesc numai o vorbă. Mercur Vorbeşte! Sosia Dar făgădueşte-mi, mă rog, ca vor înceta loviturile, [20] să iscălim pacea. Mercur Fie, zi, acest articol ţi-l las. Sosia De unde îţi veni această fantezie? Ce ţi-a venit să-mi ei cu d-a sila numele? Şi chiar de ai fi un demon, poţi tu să faci ca eu să nu fiu eu, să nu fiu Sosia? Mercur (ardicând bastonul) Cum poţi tu?… Sosia A! mai încet; adu-ţi aminte că am încheiat pace. Mercur Ce, viclene, şiretule, hoţule… Sosia Ocări zi cât vei vrea; ele sânt nişte răni mai uşoare, şi eu sufer, nu sânt de aceia care să mă mâniŭ. Mercur Sosia zici că eşti tu? Sosia Dară; ce basnu deşărt… Mercur Su, acuma rup pacea; îmi iau vorba îndărăt. Sosia Nu-mi pasă, eu nu pociŭ să mă tăgăduesc, şi să sufer o poveste ce nu poate să mă înduplece. A fi eu aceea ce sânt nu cumva este în puterea ta? Şi pociŭ vr-odată să încetez de a fi eu? Unde s-a mai pomenit acest fel de lucru? [21] Ce! Dorm eu sau visez? Nu cumva mintea mi-e zăpăcită? Nu simţ eu prea bine că sânt deştept? Nu sânt eu în simţirile mele? Stăpânul meu Amfitrion nu m-a trimis aici către Alcmena soţia sa? Nu sânt eu dator, lăudând flacăra inimi lui, să-i povestesc ei cele ce ni s-a întâmplat cu vrăjmăşii? Nu plecaiŭ, şi nu sosiŭ eu aci de la port. Nu ţineam eu adineaorea un felinar în mână? Nu te găsiiŭ eu acuşi dinaintea casei noastre? Nu-ţi vorbiiŭ eu foarte omeneşte? Nu-mi stătuşi tu înpotrivă şi mă oprişi ca să nu intru în curtea, în casa noastră? Nu-ţi sfârşişi tu toată turbarea pă bietele mele spate? Cine mâncă atâtea bătăi decât eu? Ah! toate acestea sânt prea adevărate, şi bine era să nu fi fost tote! Încetează dară de a-ţi mai bate joc de soarta unui nenorocit, şi lasă-mă să-mi caut de treabă. Mercur Stăi, unde mergi, un pas de vei mai face, vai de spatele tale, toată mânia mea cea dreaptă se descarcă pe dânsele. Toate câte ziseşi până acuma sânt ale mele şi eu le-am păţit, afară de bătăi; numai ele sânt pe seama ta. Sosia Azi de dimineaţă, n-am plecat eu eu din corabie? (acest felinar ştie), Amfitrion nu m-a trimis pe mine din tabără către Alcmena nevasta sa? [22] Mercur Minţi. Pă mine m-a trimis Amfitrion către nevasta sa; eu sânt care am plecat şi am ajuns aci din portul persic; eu sânt care viu să vestesc vitejia lui care ne-a făcut a câştiga biruinţa, şi a răsturna pe căpetenia vrăjmaşilor noştri. În sfârşit eu sânt Sosia, şi spre mai bună dovadă fiul lui Dav pătorului celui cinstit, fratele lui Arpag care a murit prin locuri streine, bărbatul Cleanti cei cuminte; eu sânt care în Teba am păţit atâtea şi am mâncat bătăi, fără să zic nimic, eu sânt pe care oarecând beţii m-au însemnat cu tibişir pe spate căci am fost om cinstit. Sosia (la o parte) Are dreptate, cel puţin n-ar fi putut să ştie acestea daca n-ar fi fost Sosia; sânt într-o asfel de amestecătură încât singur am început să crez că el poate să fie Sosia. Talia, chipul, faptele toate mă încredinţează; dar să-i mai fac câteva întrebări ca să mă dăsluşăsc mai bine. (Tare) – Din prăzile ce am luat de la vrăjmaşi, lui Amfitrion ce i-a căzut în parte? – De? De? Mercur Cinci diamanturi foarte mari ferecate la un loc cu care căpetenia lor se împodobea ca cu un lucru rar. Sosia Pentru cine a hotărât el acest bogat odor? [23] Mercur Pentru Nevasta lui, cu care voeşte să o vază împodobită. Sosia Dar acum unde l-a pus el ca să-l păstreze? Mercur Într-o cutiuţă pecetluită cu peceia chiar a stăpână-meu. Sosia (la o parte) La orice-l întreb ştie ca dracu; şi acum am început a mă îndoi de mine. – El cu puterea şi în silă se făcu Sosia, şi poate să fie şi cu cuvintele ce are; cu toate acestea când mă pipăiŭ şi îmi aduc aminte, mi se pare că eu sânt eu. Unde pociŭ eu să aflu o lumină ca să descurce din aceea ce văz? Acelea ce le-am făcut eu singur şi n-a putut nimeni să le vază decât eu, nimeni nu poate să le ştie. – A! să-l întreb acum un lucru, să-l iau de scurt. (Tare) Când ai noştri se bătea, tu ce făceai din cortŭ, şi unde ai fugit să te ascunzi? Mercur De la o şuncă… Sosia (încet) Ei! Nu e de vorbă! Mercur Ce scotocind, am tăiat doă bucăţi bune, şi ciordind şi o ploscă cu vin d-ăla de care se păstrează, şi de [24] care numai văzându-l îţi lasă gura apă, trăseiŭ o dată şi luaiŭ curaj în locul voinicilor noştri ce se bătea. Sosia (la o parte) Această dovadă este singură care îi dă dreptate, şi n-are ce mai zice cineva, afară numai daca n-o fi fost el în ploscă. (tare) La dovezile ce îmi dai eu nu pociŭ să mai tăgăduesc că tu nu eşti Sosia, şi iată, îmi dau glasul. Dar daca tu eşti Sosia, spune-mi, aşa să trăeşti, eu cine vei să fiu? Pentru că negreşit trebue să fiu şi eu cineva? Mercur Când eu nu voiŭ mai fi Sosia, atuncea să fii tu; dar, până voiŭ fi eu, să nu care cumva să-ţi treacă prin gând să zici că eşti tu, că te sting. Sosia Toată amestecătura aceasta, îmi aduce sufletul în dinţi, şi cuvântul mă face să înţeleg că eu nu sânt eu. Dar în sfârşit trebue să isprăvim, şi calea a mai scurtă pentru mine este să intru aci înlăuntru. Mercur Ce, Aghiuţă! Iar ţi-a venit poftă de bătae? Sosia (bătut) Aoleo! Ce este asta! O dumnezei! El bate de ce merge mai rău, şi spatele mele nu se mai vindecă o lună de zile, să-l las dracului încolo, ce-mi mai puiŭ mintea cu dânsul, să mă întorc iar la port! O cerule! Am făcut o minunată solie. [25] Mercur (singur) În sfârşit îl făcuiŭ să fugă; lasă-l că-i va fi, daca şi-a cătat-o. – Dar iată că văz pe Joe că vine cu Alcmena; O! Cu ce dragoste o ţine! ŞENA III JOE subt figura lui Amfitrion, ALCMENA, CLEANTA, MERCUR. Joe Scumpă Acmeno, zi să nu se apropie cu făcliile de noi. Cu toate că ele îmi pricinuesc mulţumirea de a te vedea mai bine, însă poate să mă vază cineva, şi să se afle că am venit aici, în vreme ce eu voesc să o ţiu tăinuită aceasta. Dragostea mea, pe care o strimtoara toate grijile cele strălucitoare întru care mă ţinea legat slava armelor noastre, m-a făcut să fur câteva minute din datoriile mele, minute care amorul mi le-a înlesnit să fiu lângă tine. Acest furtişag ce l-a consfinţit a mea inimă la frumuseţile tale poate să fie defăimat în gura publicului, şi de aceea voesc pentru martur la această furişare a mea numai pe aceea ce poate să mă erte. Alcmena Eu iau, o Amfitrion, o mare parte la slava ce [26] se respândeşte pentru strălucitele tale isbânzi; şi strălucirea biruinţei tale atinge părţile cele mai simţitoare ale inimii mele; însă când văz că această cinste fatală depărtează de mine pe cela ce iubesc, nu pociŭ a mă stăpâni, în dragostea mea cea mare, ca să nu-i gândesc rău, a dori să se sfârşască o dată, şi să mă rog dumnezeilor neîncetat împrotiva aceştii prea înalte porunci care te făcu general al Tebanilor. Cu adevărat dulce este a vedea dupe o biruinţă întru slavă pe acela ce iubeşte cineva, însă între primejdiile cele amestecate la această slavă, vai! ce fier ars este neîncetat înfipt în inimă! De câte groaze nu-şi are cineva rănit sufletul la cea mai mică şoptă şi vorbă ce aude în lume! Ce groaze pot să fie mai mari decât acelea de care este coprinsă cugetarea şi nu poate a se mângâia? Şi din laudele cu care se încorunează un vingător, partea ce ar lua cineva la această înaltă cinste, poate să preţuiască şi să răscumpere aceea ce simte dragostea inimii ce în tot minutul tremură pentru acela ce iubeşte? Joe Nimic nu văz în tine care să nu adaoge focul meu, întru toate eu văz o inimă cu totul înflăcărată, şi îţi mărturisesc că nimic nu este mai plăcut, decât a afla atâta dragoste în acela ce iubeşte cineva. Însă, de îndrăsnesc să zic, un lucru mă supără la tinerile simtimente ce mă faci să văz; şi ca să le gust cum se cade, amorul meu, scumpă Alcmeno, ar cere ca [27] aci să nu se amestice nimic care să fie drept datorie. Eu voesc ca numai la flacăra ta către a mea singură persoană să fiu dator toate aceste dragosti ce priimesc de la tine, şi nicidecum nu voiŭ ca să mi le dai acestea pentru calitatea că îţi sânt bărbat. Alcmena Cu toate acestea numai la acest nume flacăra care mă arde pociŭ fără sfială a o arăta lumei. Şi eu nu înţeleg nimic ca ce lucru este acela ce te supără şi împiedică dragostea ta. Joe Ah! Flacăra şi dragostea ce am eu pentru tine, întrece pe a unui bărbat; şi tu nu ştii în nişte minute aşa de dulci care este delicateţa lor. Tu nu înţelegi nicidecum că o inimă plină de amor, asupra unor mici băgări de seamă se sileşte cu mare luare aminte şi într-o mare nerăbdare ca să fie fericită. – În mine, frumoasă şi scumpa mea Alcmeno, vezi şi un bărbat şi un amorez; însă să-ţi spuiŭ curat, numai singur amorezul îmi atinge inima, şi simţ, aproape de tine, că bărbatul îl cam supără. Acest amorez, carele voeşte să-ţi împlinească voile până la cel după urmă punt, voeşte ca numai în mâinile lui să se lase toată inima ta. Şi patima sa nu voeşte nimic din câte poate ca un bărbat să aibă; el voeşte din cel mai curat isvor să dobândească dragostile tale şi nimic nu va să aibă din nodurile şi datoriile imenului (nunţii), nimic dintr-o neplăcută datorie care [28] face inimile să lucreze în silă şi prin care toate zilele cele plăcute şi mai dulci sânt înveninate. În sfârşit, în lucrul acesta ce îl roade şi îl supără, el voeşte ca să-şi îndestuleze a sa delicateţă, ca să-l deosebieşti de aceea cu care nu se poate învoi; el voeşte ca bărbatul să-ţi fie pe seama virtutei tale, şi că dragostea inimii tale, care e singură bunătatea, să fie numai pe seama amorezului. Alcmena Amfitrion întru adevăr, nu ştiu ce vrei să înţelegi, eu văz că îţi place să râzi cu chipul acesta de vorbă; de te-ar auzi cineva, mi-ar fi frică să nu te crează că vorbeşti ce-ţi vine. Amfitrion Vorbele ce ţi le spuiŭ eu sânt prea bune, şi nici nu poţi gândi Alcmeno, cât sânt de cu cuvânt. – Însă cât voiŭ zăbovi mai mult, caz subt vinovăţie; minutele mă grăbesc să mă întorc la postul meu. Adio; grosimea soldăţească a datoriei mele mă deslipeşte încă pentru puţintică vreme de lângă tine; însă frumoasă Alcmeno, cel puţin când vei vedea pe bărbatŭ, socoteşte-te la amorez te rog. Alcmena Eu nicidecum nu deosibesc pe unul de altul, şi bărbatul şi amorezul amândoi îmi sânt scumpi, adio. [29] ŞENA IV CLEANTA, MERCUR Cleanta (la o parte) O cerule! Ce mângâeri plăcute ce bărbat plin de dragoste! Cum are lumea parte! Dar bărbată-meu nici nu-i pasă! Căci nu vezi la el să să socotească c-a venit la nevastă! – Ei! băete, dar nu se ţine aşa casa. Mercur (la o parte) Noaptea acum, căria trebue să-i dau de ştire, n-are decât să înceapă a-şi strânge valurile, şi soarele, ca să piară toate stelile, poate acum să răsae. Cleanta (oprind pe Mercur) Dar ce fel! Aşa pleacă cineva de la muere? Mercur Şi cum? Tu vrei să nu-mi păzesc datoriile mele către stăpânul meu? Îl vezi c-a plecat, şi eu să nu mă duc după dânsul? Cleanta Dar bine! Aşa să despărţeşte omul de nevasta sa? Mercur Frumoasă pricină de supărat! Destul vom şădea împreună după ce m-oiŭ întoarce. Cleanta Dar cum? – Să pleci aşa de rece, fără să-mi zici vr-o vorbă, măcar ca omul, de zioa-bună! [30] Mercur Dar ce dracul! Şi capul meu n-o fi un puţ să nu să mai deşarte, unde să-ţi găsesc eu atâtea vorbe tot de giugiuit. De cinsprezece ani de când te-am luat le-oiŭ fi isprăvit şi eu, le-am tot zis şi iar le-am zis, şi acum n-am ce-ţi mai zice. Cleanta Uite-te, câine, la Amfitrion; vezi-l cum se poartă cu nevasta lui, şi să-ţi crape obrazul de ruşine, nevoiaşule, văzându-ţi nesimţirea ta care o arăţi către mine. Mercur Aşa! Fost-ai lele când ai fost! – Dar noi cu ei ne potrivim? Ei abia sânt luaţi de eri d-alaltăeri: pe ei îi prind câte le fac, dar noă ne şade rău să umblăm după copilării. Bine că nu ne-om pune unul în faţa altuia şi bot în bot ca doi porumbei să începem a ohta şi eu d-o parte să-ţi zic: ah Cleanto! Tu de alta: ah Sosio! Cleanta Ce fel? Nevoiaşule, ce? Nu sânt eu în stare ca să ohteze cineva lângă mine? Mercur Nu, iată ţi-o spuiŭ curat; eu iară, măgădăul, să m-apuc acum să ohtez lângă tine?! Cine n-ar crăpa de râs? Cleanta Ah! Nemulţumitorule, dar erai tu vrednic de mine? Era de nasu tău să aibi o nevastă cinstită ca mine? [31] Mercur O doamne! Bine, eşti prea cinstită; dar ce-mi foloseşte mie cinstea ta, daca eşti ca o cicală? Mai bine ai fi mai puţin cinstită şi m-ai lăsa să trăesc în pace. Cleanta O! eu nebună că nu-mi petrec dac-ai fost aşa de nemulţumitor. Mercur Pă mine mă mulţumeşte să văz pe muerea blândă; dar cu virtutea ta eu mi-am găsit beleaoa; ce dracu îmi tot scoţi ochi cu dânsa? Cleanta Ştiu ce fel de muere ţi se cuvenea, să te joace cum ştiu eu, să-şi facă mendrele, şi să-şi petreacă în lume. Mercur Zău, vrei să-ţi spuiŭ curat? Numai nerozi să fărâmă cu firea de nişte rele închipuite. Încât pentru mine, mai bine voiŭ odihnă; bine că nu mi-o sta cinstea acum în cinstea muerii! Cleanta Şi ce fel? Ai suferi tu fără să-ţi pese nimic să mă vezi că iubesc pe altul? Mercur Când aş şti că mi s-ar mai odihni capul de atâta gâra-mâra, de ce nu? Prea bucuros. Mai bine voiŭ un viţiu ce nu mă supără, decât o virtute ce mi s-a mâncat de cap. [32] Rămâi sănătoasă, Cleanto, scumpul meu suflet! trebue să mă duc după Amfitrion. Cleanta (singură) Nu ştiu ce mă mai ţine de nu i-o joc pe piele calicului; uită-te tocmai acum turbez de necaz că am fost cinstită. Sfârşitul actului întâiŭ. [33] ACTUL II ŞENA I AMFITRION, SOSIA Amfitrion Vino-ncoaci, gâdeo, vino-ncoaci, ştii tu hoţule, că numai vorbele tale sânt destul ca să te usuc de bătae? Şi ca să te învăţ minte abia aştept să puiŭ mâna p-un ciomag. Sosia Daca, domnule, ai luat-o asfel, eu nu am ce să mai zic, şi dumneata vei avea totdauna dreptate. Amfitrion Dar ce vei, jupâne, să-mi vinzi mie de adevăr nişte basne care n-au nici cap nici coadă? Sosia Nu; eu sânt sluga şi dumneata eşti stăpânul, şi aşa dumneata vei face să fie după cum vei voi. Amfitrion Stăi, uite-te: eu voiŭ să-mi înnec tot necazul în care m-ai adus şi să te ascult câte una cele ce ai săvârşit în slujba cu care te-am trimis. Trebue mai nainte de a vedea pe soţia mea să mă descurc de amestecătura aceasta. Adună-ţi toate simţirile, vino-ţi în fire, şi răspunde-mi din vorbă în vorbă la cele ce te voiŭ întreba. [34] Sosia Dar ca să nu ne încurcăm, spune-mi, aşa să trăeşti domnule, spune-mi mai nainte: în ce chip voeşti ca să-ţi răspunz? Să-ţi spui toate câte ştiu şi câte am văzut, sau să mă port după cum se obicinueşte pe lângă cei mari? Trebue adică să spuiŭ adevărul, sau să mă dau după păr şi să-ţi răspunz după voea dumitale? Amfitrion Nu; eu te îndatorez să-mi spui curat şi lămurit toate câte ai văzut. Sosia Bine. Lasă-te acum pe mine; dumneata nu ei decât să întrebi. Amfitrion După porunca care ţi-am dat… Sosia Am plecat! Cerul era numai negură; blestemam ceasul în care m-ai trimis şi de o sută de ori afuriseam porunca pentru care vorbeşti. Amfitrion Ce fel, spânzuratule!… Sosia Domnule, daca vrei, n-ai decât să porunceşti, şi eu numaidecât încep a minţi. Amfitrion A! a! uite-te slugile ce fel de râvnă au pentru noi! Dar aide, spune ce ţi s-a întâmplat pe drum. [35] Sosia Uite-te: eram ca epurile, crăpa inima în mine de frică la cel mai mic lucru ce întâlneam. Amfitrion Nevoiaşule! – ei! Ajungând acasă..? Sosia Cum mă văzuiŭ dinaintea porţii, voiiŭ să procitesc puţintel în ce chip să povestesc lupta noastră cea slăvită. Amfitrion Şi pe urmă? Sosia Dar deodată veni şi îmi strică tot cheful. Amfitrion Cine? Sosia Sosia; un eu, carele pizmaş pe poruncile cu care m-ai însărcinat să spuiŭ Alcmenii, şi carele toate tainele noastre ştiindu-le, uite-te, întocmai ca mine care îţi vorbesc acum,… Amfitrion Ce basne sânt astea? Sosia Nu, domnule, adevărul pe şleau: ala era eu întreg, eu eram acasă, şi zău pre legea mea, eu venisem acasă mai nainte de a sosi. Amfitrion Aşa te rog, spune-mi de unde poate să-ţi vie ast blestemat [36] galimatias? Visezi? Te-ai înbătat? Ţi-ai eşit din minţi? Sau vrei să glumeşti când nu e de glumă? Sosia Nicidecum săracuţul de mine şi de mine; eu îţi spuiŭ lucru cum este, nici visez, nici basnu îţi spuiŭ; eu sânt om cinstit şi pă cinstea mea îţi vorbesc vorbă sănătoasă. Dumneata d-ei vrea m-ei crede. Eu îţi spuiŭ, că crezând curat că numai un Sosia este în lume, acasă m-am găsit doi, şi că din aceşti doi eu pizmaşi unul pe altul, unul a rămas acasă, şi altul uite-l este lângă dumneata; că acest eu ce-l vezi aci, obosit de osteneala drumului, a găsit acasă pe celalalt eu odihnit, ţeapăn, crişŭ, fără grijă, şi parcă avea un neastâmpăr să tot bată şi să rupă la oase. Amfitrion Zău, trebue să fie cineva cu inima cât un munte, cu duhul liniştit, şi fără grijă ca să poată asculta o slugă spuindu-i secături şi basne. Sosia Daca te mânii, noi nu mai avem nici un taifas, nici un adevăr; ţi-am spus de la început că tac. Amfitrion Nu mă mâniiŭ nicidecum, am hotărât să sufer, trebue să te ascult; dar spune-mi acum tu singur, astea care mi le înşâri, sânt să le crează cineva? Sosia Aşa este; ai dreptate; ce o să-ţi fac daca n-am crezemânt. [37] Adevărat că asta este un lucru ce nu s-a mai întâmplat, un lucru peste stravagant, de râs, supărător, ce nu e de crezut, ce nu seamănă cu al nimului, dar cu toate acestea, eu nu pociŭ să-l fac să nu fie aşa. Amfitrion Ca să crează cineva câte zici tu, trebue să fie nesimţitor. Sosia Dar eu! vai de mine, crezut-am la început? Cât mi-am bătut capul până să crez, până să văz că eu sânt doi, eram să-mi es din minţi. Atâta vreme am ţinut de un amăgitor pe celalalt eu însumi; dar în sfârşit el m-a silit să mă cunosc bine; am văzut că el era eu, fără nici o îndoială; de la cap până la picioare, uite-te era leit ca mine, frumos, aerul nobil, bine făcut, apucături gingaşe, în sfârşit doă picături de lapte nu seamănă mai bine; atât numai daca mâinile lui nu ar fi fost atât de grele, zău aş fi rămas prea mulţumit. Amfitrion Cât trebue să rabd! – Dar în sfârşit n-ai intrat în casă? Sosia Aşa! Ei! Unde să intri? Dar aveam eu să ştiu de cuvânt? Eu stam la uşă şi nu lăsam pe nimeni să calce pragu. Amfitrion Ce fel? [38] Sosia Cu un ciomag care încă îl simţ pe spinarea mea. Amfitrion Ce! Te-au bătut? Sosia Negreşit. Amfitrion Şi cine? Sosia Eu. Amfitrion Tu, să te baţi? Sosia Dar, eu; dar nu, eu ăl d-aici, eu ăl d-acasă care bate ca patru. Amfitrion Eu nu ştiu, trăsnit eşti? Ce fel eşti? de-mi vorbeşti asfel. Sosia Astea nu sânt glume. Acel eu ce l-am găsit acasă este cu mult mai voinic decât mine ăl d-aici; braţul lui e vânos, inima îi e mare, şi am despre aceasta destule dovezi. Al dracului eu ca ala n-am mai văzut, uite-te m-a pisăgit cum se cade; n-ai să vorbeşti cu el că îţi cară pe spinare. Amfitrion Dar să isprăvim odată. – Ai văzut pe nevasta mea? [39] Sosia Nu! Amfitrion Pentru ce? Sosia Pentru un cuvânt foarte tare. Amfitrion Cine te-a făcut să nu o întâlneşti spânzuratule? Spune-mi. Sosia De o sută de ori o să tot ţi-o spuiŭ? Eu m-am făcut, ţi-am mai spus o dată; acel eu mai puternic decât mine; acel eu care cu puterea s-a făcut stăpân pe poartă; acel eu care m-a făcut să mă strecor cu coada între picioare; acel eu care singur voeşte să fie eu; Acel eu pizmaş pe mine; acel voinic eu a cărui mânie a făcut să o simţ eu fricosul; în sfârşit acel eu care este la dumneata acasă; acel eu care s-a făcut stăpân pe mine; acel eu care m-a stins cu bătaea. Amfitrion Negreşit că omului asta, de mult ce-a băut astăzi de dimineaţă, i s-au amestecat creerii. Sosia Uite, să mă spânzure d-oiŭ fi băut eu altceva decât apă, încai după jurământu-mi trebue să mă crează cineva. [40] Amfitrion Apoi n-are cum fi, sau că simţirile-ţi duse de somn; ai văzut în vis toate himerile acestea care acum vei să mi le vinzi de adevăr. Sosia Nici una din astea. N-am fost adormit săracul de mine, şi nici că mi-a mai venit poftă de somn, am fost prea deştept pe viaţa mea; şi asemenea era prea deştept şi celalalt Sosia că m-a schilăvit asfel cum mă vezi. Amfitrion Vino după mine, îţi zic să taci acum, îndestul mi-ai ostenit mintea; şi cu adevărat am fost un nebun de am avut răbdarea să ascult de la o slugă neroziile ce-a visat el. Sosia (la o parte) Toate cuvintele sânt nerozii când le vorbeşte o biată slugă; când ar fi eşit din gura unui mare ar fi fost vorbe cu cuvânt. Amfitrion Să intrăm fără să mai aşteptăm; dar Alcmena cum n-are de ştire de venirea mea, cum o să i se pară când s-o pomeni cu mine? ŞENA II ALCMENA, AMFITRION, CLEANTA, SOSIA Alcmena (fără să vază pe Amfitrion) Aideţi, Cleanto, să dăm mulţumire dumnezeilor pentru [41] slăvitele isbânzi prin care Teba se bucură acum de atâtea folosuri. (zărind pe Amfitrion) O dumnezei! Amfitrion Facă cerul ca Amfitrion învingător să fie priimit cu bucurie de soţia sa, şi ca această zi care prieşte atât flacării mele să te înfăţişeze ochilor mei cu a aceeaşi inimă în care să aflu iară aceeaşi căldură ce o vezi în sufletul meu. Alcmena Ce fel? Aşa curând te-ai întors? Amfitrion Cu adevărat! Tocmai în zioa aceastea ai găsit să-mi dai o urâtă dovadă de dragostea ta? Şi acest „Ce fel! Aşa curând te-ai întors!” nu este nicidecum chipul cu care trebue a priimi o femee înflăcărată de dorinţa a vedea pe bărbatul ei. Eu îndrăsneam a mă mângâia cu gândirea în mine că prea mult am zăbovit departe de tine. În aşteptarea întorcerii unui om ce dorim să vie tot minutul ni se pare ani, şi lipsa de faţă a celui ce iubim, oricât de puţină va fi, noă ni se pare o mare întârziere. Alcmena Eu nu văz… Amfitriom Nu, Alcmeno, omu în nerebdarea sa numără toate minuturile în asfel de întâmplări; şi tu socoteşti momentele [42] lipsei întocmai ca un om care nu iubeşte şi nici nu-i pasă de cela ce lipseşte. Când cineva iubeşte cum trebue, cea mai mică despărţire îl omoară; şi acela pe care doreşte cineva ca să-l vază niciodată nu se întoarce prea curând, după cum ziseşi. Prea urât m-ai priimit Alcmeno, şi dragostea mea îţi mărturiseşte că nu eram vrednic de o asfel de priimire; eu aşteptam de la a ta inimă, să te bucuri, să alergi înaintea mea plină de dragoste. Alcmena Eu nu pociŭ să pricep ce vrei să înţelegi cu aceste cute ce le auz; şi daca te plângi de mine, eu, zău nu ştiu ce trebue să fac ca să te mulţumesc. Aseară, mi se pare, că la fericita întorcere a ta, m-ai văzut a-ţi arăta îndestulă bucurie şi dragoste şi a îngriji ca să-ţi dau toate câte aveai dreptate a aştepta de la dragostea mea? Amfitrion Ce fel? Alcmena Nu m-ai văzut înaintea ta săltând de bucurie? Şi strămutările şi hrăpirile unei inimi la întoarcerea unui soţ ce-l iubeşte, poate cineva să le arate mai bine decât ceea ce ai văzut în mine aseară? Amfitrion Ce sânt acestea ce îmi spui? Alcmena Însuşi dragostea ta nu a simţit o bucurie nespusă la [43] priimirea mea cea înfocată? Şi apoi după ce ai plecat în răvărsatul ziorilor, mi se pare că nu poate fi aşa de vinovată întrebarea mea că te-ai întors curând! Amfitrion Alcmeno, vezi nu care cumva vreun vis astă noapte, înfăţişându-ţi venerea mea şi tu în somn purtându-te bine cu mine, acum inima-ţi socoteşte că şi-a împlinit toată datoria? Alcmena Amfitrion, vezi nu care cumva vreun abur amăgitor amestecând în sufletul tău adevărul venirii tale d-aseară, şi din dulcea priimire cu care m-am arătat, acum inima ta cere de la a mea flacără să-mi răpească toată cinstea? Amfitrion Acest abur de care îmi vorbeşti, mi se pare puţin cam ciudat. Alcmena Asfel de răspuns poate să dea cineva la visul pentru care îmi vorbeşti. Amfitrion Cu un vis numai nu este destul să erte cineva aceea ce am auzit din gura ta. Alcmena Cu un abur numai ce îţi turbură duhul nu poate cineva să şteargă necinstea ce îmi faci. Amfitrion Să lăsăm puţintel acel abur, Alcmeno. [44] Alcmena Să lăsăm puţintel acel vis Amfitrion. Amfitrion Asupra pricinii noastre, nu trebue să se joace cineva. Alcmena Ai dreptate, că mie a început să-mi fiarbă sângele. Amfitrion Cu acest mijloc voeşti să acoperi şi să îndreptezi urâta priimire pentru care mă plâng? Alcmena Cu această prefacere ai poftă dumneata ca să-ţi faci râs cu mine? Amfitrion Ah! Pentru numele cerului, să încetăm o dată, Alcmeno, te rog, şi să vorbim mai serios. Alcmena Amfitrion prea mult te întinzi cu gluma, să isprăvim o dată cu râsul. Amfitrion Cum! Îndrăsneşti să-mi sprijineşti în faţă că eu am mai venit o dată la tine? Alcmena Cum dumneata voeşti a tăgădui fără sfială că aseară n-ai fost aici? Amfitrion Eu am fost aseară? [45] Alcmena Negreşit, şi cum s-a luminat de zio ai şi plecat. Amfitrion (la o parte) O cerule! Cine a putut să mai auză o asfel de sfadă? Şi cine nu se va mira de aceasta? – Sosio! Sosia Ea are trebuinţă, domnule, de vreo zece grăunţe de elebor, duhul îi este turburat. Amfitrion Alcmeno, pentru numele tutulor dumnezeilor, cuvintele acestea au nişte urmări prea ciudate; adună-ţi puţin mai bine simţirile, şi socoteşte-te la cele ce îmi zici. Alcmena Simţirile mele sânt prea bine adunate; şi toţi ai casii te-au văzut. Eu nu ştiu ce pricină este să te porţi asfel cu mine: dar daca lucru are trebuinţă şi de dovezi, daca a fost adevărat că să întâmplă oamenii să-şi uite cele ce fac, de la cine altul eu am putut să aflu povestirea luptelor tale decât de la tine? Şi cele cinci diamanturi ce le purta Pterela pe care l-a răsturnat braţul tău nu mi le-ai dat tu? Şi vrei mai multă dovadă decât aceasta? Amfitrion Ce fel! Şi ţi-am dat eu nodul de diamanturi care mi-a căzut în parte-mi şi care era hotărât pentru tine? Alcmena Negreşit; şi nu este anevoe să te încredinţez. [46] Amfitrion Şi cum? Alcmena (arătându-i nodul de diamanturi la centură) Iată-l. Amfitrion Sosio! Sosia (scoţând din buzunar cutiuţa) Ea îşi bate joc, uit-o domnule, eu o ţiu la mine, acum se dau toate pe faţă. Amfitrion (uitându-se la cutiuţă) Pecetia este întreagă. Alcmena (dând lui Amfitrion nodul de diamanturi) Ce părere este asta? Poftim, este destulă dovada aceasta? Amfitrion Ah! Cerule! O Dumnezei! Alcmena Fugi, Amfitrion, vrei să-ţi baţi joc cu purtarea asta, ori trebue să fii zăpăcit. Amfitrion (către Sosia) Rupe curând pecetia. Sosia (deschizând cutia) Zău, locul e sec, cu fermice negreşit a luat cineva diamanturile, sau că singure au eşit şi s-au dus la aceea pentru care era păstrate. [47] Amfitrion (la o parte) O dumnezei! A căror putere prestă în toate lucrările! Ce să fie această întâmplare! Şi spre ce semn trebue să o iau eu? Sosia (lui Amfitrion) Daca gura ei grăeşte adevărul noi am avut tot acea soartă, şi dumneata, domnule, ca şi mine trebue să fii îndoit. Amfitrion Taci. Alcmena De ce te miri atât de mult? Şi de unde poate să-ţi vie această turburare? Amfitrion (la o parte) O cerule! Ce ciudată amestecătură! Eu văz nişte întâmplări ce trec peste fire, şi cinstea mea se teme de o împrejurare ce duhul meu nu poate să o înţeleagă. Alcmena Te socoteşti acum şi după această dovadă să-mi tăgădueşti că ai fost aseară aici? Amfitrion Nu; dar fă bine mă rog, de se poate, a-mi spune ca ce s-a întâmplat în vremea cât am fost eu aici. Alcmena De vreme ce voeşti a-ţi povesti lucru cum s-a întâmplat, cu aceasta vrei să zici că nu ai fost dumneata. [48] Amfitrion Iartă-mă; am încă oarecare pricină care mă face a cere această desluşire între noi. Alcmena Grijile cele supărătoare care au putut să te stăpânească, aşa de curând te-au făcut să pierzi ţinerea de minte? Amfitrion Se poate; dar în sfârşit îmi vei face această mulţumire, ca să-mi spui toată istoria. Alcmena Istoria nu este lungă. – Eu ţi-am eşit înainte plină de bucurie, te-am înbrăţişat cu dragoste, şi îţi mărturiseam al meu nesaţiŭ de a te vedea prin mii de dovezi. Amfitrion (la o parte) Ah! O asfel de dulce priimire eu nu am putut să am. Alcmena Tu mai întâiŭ mi-ai făcut darul acesta de mult preţ ce mi l-ai păstrat din biruinţele tale; inima ta cu un dor nespus îşi desfăcea toată viociunea focurilor ei, şi grijile supărătoare care până atunci o stăpânise; vedeam în tine strălucind bucuria că mă mai vezi iară, îmi spuneai chinurile ce ai suferit în vremea lipsii tale, şi câtă nerăbdare ai avut ca să te vezi iarăşi lângă mine. Niciodată dragostea ta n-am văzut-o în asfel de împrejurări mai tânără şi mai pătimaşă. [49] Amfitrion (la o parte) Se poate a se vedea cineva mai grozav omorât decât aşa! Alcmena Toate aceste hrăpiri de bucurie toată dragostea aceasta, poţi socoti ca ce fel de mulţumire îmi făcea, şi ca să-ţi spuiŭ curat Amfitrion, inima mea se topea de plăcere şi de dragoste. Amfitrion Mai pe urmă, mă rog? Alcmena Noi începurăm a ne precurma prin mii de întrebări ce putea să ne atingă. Pe urmă puseră masa, am rămas singuri şi am cinat amândoi, şi după cină… ne-am culcat. Amfitrion Împreună? Alcmena Negreşit. Ce fel de întrebare e asta? Amfitrion (la o parte) Ah! Astă ispită este cea mai grozavă din toate, şi de asta tremura geloasa mea inimă. Alcmena Dar de ce te roşeşti aşa, la această vorbă? Ce! Am făcut vreun rău că m-am culcat cu tine? [50] Amfitrion Nu, nu am fost eu din nenorocirea mea; şi cine zice că eri a călcat piciorul meu aici, acela zice din toate minciunile minciuna cea mai grozavă. Alcmena Amfitrion! Amfitrion Necredincioasă! Alcmena Ah! Ce mânie! Ce schimbare! Amfitrion Nu, nu, nu mai încape blândeţe, nu mai încape trecere cu vederea; această nenorocire mi-a doborât toată statornicia; şi inima mea nu răsuflă în acest minut decât furie şi răsbunare. Alcmena Asupra cui să-ţi răsbuni? Şi care necredinţă a mea te face să mă tractezi de vinovată? Amfitrion Nu ştiu; atât ştiu că n-am fost eu; desnădăjduirea aceasta poate să mă aducă în stare a face orice. Alcmena Fugi, soţ nevrednic, lucrurile vorbesc de sine, şi prefăcătoria ta este grozavă. Prea mult îţi baţi joc de mine, ce va să zică aceasta să mă osândeşti atâta şi să mă defaimi de necredincioasă? – Daca în aceste furii ale tale ţi-a plesnit în cap şi cauţi pricină ca [51] să sfărâmi nodurile nunţii care mă ţin legată de tine, ce tot umbli încurcând şi întorcându-te pe departe? Iată-mă sânt gata să sufer chiar în zioa aceasta să se desfacă orice legătură a noastră. Amfitrion După o asfel de netrebnică ocară ce mi s-a făcut, negreşit că va veni şi aceasta, şi încă n-o să vezi numai atât. Necinstea mea este sigură, nenorocirea-mi este văzută, şi dragostea mea în zadar voea să o acopere. Cu toate că amăruntele nu îmi sânt încă cunoscute, dar dreapta mea mânie cere oricum să se lumineze. Frate-tău îmi este martur şi poate să răspunză în gura mare că eu nu m-am deslipit de lângă dânsul până astăzi de dimineaţă. Mă duc să ţi-l aduc ca să-ţi astupe el gura asupra venirii mele cu viclenie născocită. După aceasta am eu mijloc să străbat până în fund această taină nepomenită până acum; şi în focul mâniei mele cei drepte vai de acela ce mă va fi vândut! Sosia Domnule… Alcmena Nu veni după mine, stăi aci şi mă aşteaptă. Cleanta (către Alcmena) Trebue…? Alcmena Nu pociŭ să mai auz nimic: lasă-mă singură, şi să nu vii după mine. [52] ŞENA III CLEANTA, SOSIA, Cleanta (la o parte) Negreşit trebue să-i fi intrat vreun drac în cap; însă frate-său numaidecât va da sfârşit sfadei aceştia. Sosia (la o parte) De unde naiba să mai brodi şi astă întâmplare? Stăpânu-meu văz că prea mult se fărâmă cu firea. Mă tem însă să n-o paţ şi eu ca dânsul; dar mă duc s-o iau cu binişorul, şi să-i desluşăsc pricina cum s-a întâmplat. Cleanta (la o parte) Să vedem numai d-o veni la mine; eu însă o să mă ţiu grea; să mă fac că m-am supărat. Sosia (la o parte) De multe ori mai bine este să nu ştii ceva, şi d-aceea mă tem s-o întreb. Nu e mai bine să mă fac că nu ştiu nimic decât pe urmă să mă căesc? – Aide, unde o eşi să iasă. Voiŭ să văz şi oiŭ şti cum să mă apăr. Slăbiciunea omenească este să voiască a şti şi acelea ce nu ar voi să ştie. – Toţi dumnezei cu tine, Cleanto! Cleanta A! a! Şi mai ai nas, câine, să te apropii de mine? [53] Sosia O Doamne! Ce ai? Totdauna mânioasă şi de nimica te superi. Mercur Ce vrei să-nţelegi cu nimica? Spune. Sosia Eu cu nimica înţeleg aceea ce şi în versuri şi în proză se chiamă tot nimica, şi nimica, după cum şi tu ştii bine, va să zică nimica, sau puţin lucru. Cleanta Nu ştiu ce mă mai ţine nevoiaşule, de nu-ţi scoţ ochi să te învăţ, ruşinatule până unde merge necazul unei femei. Sosia Ho! Ho! De unde îţi vin furiile astea? Cleanta Ce, tu nimic zici că este purtarea ta ce-ai avut cu mine om de nevoe? Sosia Care? Cleanta Ce fel! Te faci că nu ştii? Nu cumva şi tu ca stăpânu tău o să zici că n-ai fost aici? Sosia Nu, ştiu prea bine că am fost; nu voiŭ să mă prefac că n-am fost; însă am vrut, nu ştiu, dintr-un fel de vin ce m-a făcut să uit toate câte am putut să fac. [54] Cleanta Tu crezi poată să te îndreptezi cu aceasta?… Sosia Nu, dinprotivă, că tu poţi să mă crezi, am fost într-o stare, încât am putut să fac nişte lucruri de care să mă căesc, şi care nicidecum nu le ţiu minte. Cleanta Ce! Nu-ţi aduci aminte de chipul cu care te-ai purtat către mine când ai venit? Sosia Zău nu; tu poţi să-mi povesteşti cum m-am purtat. Eu sânt om cu judecată şi curat la inimă, şi cum oiŭ vedea că n-am dreptate, singur mă voiŭ osândi. Cleanta Cum! Amfitrion lăsându-mă să privighez, eu te aşteptam să vii; dar niciodată n-am văzut o asfel de receală ca a ta: cel puţin trebuea să întrebi şi tu de muerea ta; dar ţie nici că ţi-a păsat, şi când eu am venit să te pup, tu ţi-ai întors nasul şi mi-ai dat urechea. Sosia Frumos. Cleanta Ce fel frumos? Sosia O Doamne! Tu nu ştii pentru ce: mâncasem usturoiŭ, şi prea cu minte am făcut de mi-am întors puţintel răsuflarea ca să nu-ţi miros. [55] Cleanta O mie de espresii de dragoste îţi arătam; dar tu la toate cuvintele mele erai ca un buştean de nesimţitor, şi căci nu am auzit din gura ta o vorbă încai mai dulce. Sosia (la o parte) Curaj! Cleanta În sfârşit, în zadar flacăra eşa din mine, căci a ei curată căldură nu afla în tine nimic alta decât ghiaţă; cum te aşteptam! Nevoiaşule; şi tu cum m-ai înşălat! N-ai vrut să şezi nici pe pat în care legile nunţii te îndatorează vrând şi nevrând să şăzi, ştii tu? Sosia Ce fel! Nu m-am culcat nicidecum? Cleanta Nu, om de nevoe, şi piază rea. Sosia Este cu putinţă? Cleanta Câine! Ce cu putinţă? Că aşa ai făcut, nu te-ai culcat. Să poate un afront mai mare decât acesta? Întreabă toate muerile să vezi ce-or să-ţi zică. Ş-apoi azi de dimineaţă în loc să-ţi îndreptezi greşala, te-ai despărţit de mine şi ai plecat luându-mă în râs cu vorbele tale ce mă făcea să crăp de necaz. Sosia (la o parte) Bravo, Sosio! Să trăeşti! [56] Cleanta Şi ce fel! Plângerea mea nu te face să-ţi vezi ce-ai făcut? Îţi mai vine să râzi de nevoea ta? Sosia O! ce mulţumit sânt de mine! Cleanta Asfel te căeşti de râsul ce ţi-ai făcut cu mine? Sosia Eu n-aş fi crezut niciodată c-o să fiu eu aşa de al dracului. Cleanta În loc să te osândeşti pentru o asfel de purtare, bucuria ţi-a dat pân ochi! Sosia O Doamne! Mai încet! – De mă arăt aşa de vesel, crede că eu îmi am cuvintele mele, şi că fără a mă socoti, niciodată nu am urmat mai înţelepţeşte, decât cum m-am purtat cu tine. Cleanta Om de nevoe! Şi încă-ţi baţi joc de mine? Sosia Nu, eu îţi vorbesc slobod. În starea care mă aflam, eu aveam oarecare teamă, de care sufletul meu a început a se astâmpăra cu cele ce îmi spui. Mult mi-era frică şi mă temeam să nu care cumva să fi făcut vreo dievolie cu tine. Cleanta Dar de ce-ţi era frică? Spune-mi. [57] Sosia Doctorii zic, când cineva va fi beat să se depărteze de nevasta lui, pentru că dintr-o asfel de stare pot să iasă copii neghiobi şi găgăuţe. Vezi acum daca nu m-am purtat înţelepţeşte, şi daca inima mea n-a făcut bine de s-a arătat aşa de rece. Socoteşte câte necuviinţe putea să nască d-aici! Cleanta Să se ducă dracului toţi doctorii tăi cu judecăţile lor cu tot. Ei să să-şi caute de cei bolnavi, şi să nu se amestice a pune la cale şi pe cei sănătoşi. Ei prea îşi vâră nasul în toate. Ce au ei să se bage în trebile bărbaţilor cu muerile lor? Am mai auzit încă că în luna lui Cuptor, le-au mai plesnit prin cap o mie de secături de poveţe. Sosia Mai încet. Cleanta Ba nu; eu îmi puiŭ capul daca o eşi vr-un rău d-aici, judecăţile acestea sânt de capete seci. Nici vinul, nici timpul nu poate să fie fatal de a-şi împlini cineva datoria către nevastă, şi toţi doctorii tăi sânt nişte dobitoace. Sosia Înprotiva lor, aşa te rog, mai astâmpără-ţi necazul; pentru că ei sânt nişte oameni cinstiţi, cu toate câte zice lumea de dânşii. [58] Cleanta Tu altele zici şi altele crezi; în zadar te-ai luat cu binişorul: în dreptatea ta nu mă îndestulează, şi or curând sau mai târziu eu voiŭ să-mi răsbun de chipul cu care văz că în toate zilele îţi baţi joc de mine: şi pentru cuvintele ce mi-ai zis care şi acum îmi stau pe inimă, mă voiŭ sili, necredincios şi nevoiaş bărbat, a mă bucura de slobozenia care mi-ai dat-o astăzi. Sosia Care? Cleanta Nu mi-ai zis adineaorea, că tu ai vrea, nevoiaşule, să iubesc pe altul? Sosia A! pentru articolul asta, rău am făcut. Îmi iau vorba înapoi. Să nu care cumva să te ei după dânsa; multe zice omul la necaz. Cleanta Cu toate acestea, când mi-o veni bine ţi-oiŭ judeca-o şi eu… Sosia Tacă-ţi gura, – iată Amfitrion; acum mi se pare mai vesel. ŞENA IV JOE, CLEANTA, SOSIA, Joe (la o parte) Voiŭ ca să înblânzesc pe Alcmena, să isgonesc mâhnirea [59] şi necazul din inima ei, şi să dau focurilor mele, întru această grijă ce mă aduce aci, dulcea mulţumire de a se astâmpăra. (Către Cleanta) Alcmena este sus, nu este aşa? Cleanta Aşa, plină de un neastâmpăr voeşte singurătatea şi m-a oprit de a mă duce după dumneaei. Amfitrion A putut să oprească pe oricare, însă nu şi pe mine. ŞENA V CLEANTA, SOSIA Cleanta După cum văz, necazul ei a pricinuit o grabnică întoarcere. Sosia Ce zici tu, Cleanto, de chipul lui cel vesel după giorovăitul lor cel grozav d-adineaoara? Cleanta Că ce bine am face toate muerile să dăm dracului pe toţi bărbaţii pentru că şi cel mai bun nu plăteşte nimic. Sosia D-alde astea se zic la necaz, dar voi puteţi fără [60] bărbaţi? Pre legea mea daca n-aţi sări cu toatele să opriţi pe dracul când ar lua pe toţi bărbaţii, vai de el săracul, i-aţi scoate ochii. Cleanta Te gândeşti?… Sosia Iată-i, să tăcem. ŞENA VI JOE, ALCMENA, CLEANTA, Joe Ce! Vrei să mă desnădăjdueşti? Ah! aşteaptă, frumoasă Alcmeno. Alcmena Nu, nu pociŭ să mai şăz nici un minut cu pricinuitorul necazului meu. Joe Fă bine… Alcmena Lasă-mă. Joe Ce!… Alcmena Lasă-mă, lasă-mă-ţi zic. [61] Joe (la o parte) Lacrămile ei mă ating la suflet, ş-a ei durere îmi răneşte inima. (tare) Ascultă, caută în adâncul inimii mele. Alcmena Nu, lasă-mă în pace, nu veni după mine. Joe Unde vrei să mergi? Alcmena Acolo unde dumneata n-o să fii. Amfitrion Cu acest dumneata vrei să arăţi că sântem streini. Dar în zadar, un nod foarte strâns mă leagă nedespărţit de ale tale frumuseţi şi pretutindeni te voiŭ urma Alcmeno. Alcmena Şi eu pretutindeni voiŭ fugi de dumneata. Joe Aşadar, trebue să-ţi fiu prea grozav! Alcmena În ochii mei mai mult decât poate cineva să-ţi spue. Aşa, întocmai ca o spaimă îngrozitoare te văz, ca o spaimă crudă şi furioasă de care mă speriŭ a mă apropia; ca o spaimă de care să fugă cineva în tot locul. Inima mea, când te văz, simte o durere, un necaz ce nu sânt de crezut, mi se pare o osândă, o pedeapsă ce mă apasă. Şi nimic nu văz în lume mai grozav, mai [62] spăimântător, mai urâcios, care să mi se pară mai de nesuferit decât tine. Joe Ah! Alcmena mea, te socoteşti oare la câte îţi es din gură? Alcmena În inima mea sânt şi mai multe, şi asta mi-e necazul cel mai mare că nu găsesc vorbe cu care să le arăt. Joe Ah! Scumpa mea, şi ce ţi-a făcut a mea flacără încât să poţi a mă privi întocmai ca o spaimă? Alcmena O! Cerule drepte! Şi poţi să mai întrebi? Nu cumva nu ţi-e destul? Vrei să-mi scoţi şi sufletul? Joe Mă rog mai înblânzeşte-te puţin… Alcmena Nu, nu voiŭ nicidecum, nici să te văz, nici să te mai auz. Joe Şi te lasă inima să mă tractezi asfel? Asta este amorul acela atâta de înflăcărat care trebuia să nu se mai stingă, amorul ce îmi arătai aseară când am venit? Alcmena Nu, nu, s-a dus acum; pentru că tu cu ocările tale cele neomenoase asfel ai vrut să fie. S-a dus acum acel [63] amor atâta de înflăcărat şi plin de patimă; tu l-ai omorât în a mea inimă cu ranele cele fără milostivire ce i-ai dat. În locul lui acum este o mânie neîmpăcată, o vie răssimţire, un necaz neînvins, o desnădăjduire a inimii care cu dreptate s-a întărâtat de a te urî, a se-ngrozi de tine, pentru ocara cea simţitoare ce mi-ai făcut. Cu cât voiŭ să te văz iubindu-mă, cu atâta voiŭ eu să te urăsc, să te urăsc cât va fi prin puţină. Joe Vai! Cât de slabă ţi-a fost dragostea ta, daca pentru atâta de mic lucru a putut să moară! Pentru o jucărie trebue să ne despărţim acum? Şi o glumă a putut să te aducă până la atâta necaz? Alcmena Ah! D-asta întocmai sânt atât de atinsă, atât necăjâtă încât niciodată nu poate să o erte a mea mânie: când ai fi avut o pricină adevărată, nu m-aş fi supărat atâta. Gelozia de multe ori are atâta putere încât ne târaşte fără voea noastră, şi sufletul cel mai înţelept, nu poate fără greutate să răspunză la asemenea mişcări. Necazul unei inimi ce poate să fie amăgită, face totdauna mai ertător pe sufletul cel nedreptăţit; şi în dragostea care de multe ori pricinueşte asemenea necazuri cu toată a sa furie, cel puţin află oarecare cuvinte de a se îndrepta. Asemenea necazuri totdauna le iartă cineva mai cu lesnire. Dar din chiar senin, de unde este cineva vesel, să te pomeneşti ţoropoc cu câte [64] fumuri şi nerozii în cap, fără nici o pricină, să vezi pe cineva că să-ndrăceşte şi plin de furie are chef de gâlceavă şi s-apucă să ocărască pe altul şi să-i rănească toată dragostea, tinereţea şi cinstea lui, aceasta nu este de suferit, şi niciodată nu voiŭ uita a mea durere. Joe Aşa, ai dreptate, Alcmeno, trebue, s-o mărturisesc. Fapta aceasta, fără îndoială, este o vină foarte urâcioasă şi nu voiŭ s-o mai apăr: dar fă bine de suferă încai inima mea să se desvinovăţească înaintea inimii tale. Lasă-mă să-ţi fac o destăinuire adevărată. Bărbatul, Alcmeno, a pricinuit toate relele acestea, şi pe dânsul trebue să-l socoteşti de vinovat. Amorezul nu are nici un amestec cu acest necaz dobitocesc, şi inima lui nu este destoinică de a te mâhni. El are această inimă, care să gândească numai la tine, are cinstire şi dragoste numai pentru tine; şi daca ea ar fi avut acea vinovată slăbiciune ca să-ţi facă ceva care să te supere, cu o miie de lovituri înaintea ochilor tăi el acuma ar pătrunde-o şi ar sfâşiia-o. Însă nu, bărbatul numai a eşit din hotarele acelii cinstiri ce tot omul totdauna îţi este dator. Bărbatul a fost care s-a arătat cu o asfel de aspră purtare şi a gândit că tot îi este ertat prin dreptul imenului. Dar, fără îndoială el este vinovat înainte-ţi, el a mâhnit atâta drăgălaşa ta persoană; fugi, îngrozeşte-te, uraşte cât poţi pe bărbatul, [65] pentru că ai dreptate şi o priimesc. Dar pe amorez, Alcmeno, scapă-l, nu îl da înaintea necazului care cu dreptate îţi vine de la o purtare ca aceasta; nu-l descărca asupra lui, deosebeşte-l, puţin, din cel vinovat, şi ca să fii în sfârşit bună, frumuşică, nu-l pedepsi pentru aceea ce n-a făcut. Alcmena Ah! toate marghioliile acestea nu pot să te desvinovăţească, şi pentru duhurile cele întărâtate, cu asemenea vorbe îşi pierde cineva vremea. În zadar ţi-ai născocit această meşteşugire vicleană ca să mă amăgeşti. Eu nu deosibesc nimic în acela ce mă necinsteşte; toate într-însul nu le văz decât ca să mi se aprinză necazul, şi în dreapta lui furie se amestecă împrăună şi bărbatul şi amorezul; un drac sânt amândoi şi tot într-un chip îi privesc, şi tot cu aceleaşi colore sânt zugrăviţi înaintea ochilor mei. Amândoi sânt criminali, amândoi m-au necinstit, şi amândoi îmi sânt urâcioşi. Joe Ei bine! Pentru că o vrei, trebue să-ţi fac pe voe; trebue să zic că eu sânt vinovat. Dar, ai dreptate când mă înjunghi înaintea răssimtimetelor tale ca pe o vinovată jărtfă. Un necaz foarte drept te aprinde asupra mea, şi toată această mare mânie care te stăpâneşte mă face să văz că îţi este ertată de toate legile. Prea cu dreptul fiinţa mea te face să fugi, şi văz că mânia [66] ta mă amerinţă că pretutindei vei fugi de mine. Mi se cădea ca să-mi vrei toate relile din lume; nu este nici o groază pe care să n-o întreacă vina mea de a întrista şi a mâhni ochii tăi cei frumoşi; nu se poate mai mare păcat decât acesta; este un păcat care atinge şi răneşte şi pe oameni şi pe zei, şi în sfârşit eu merit, spre a fi pedepsit de această obrăznicie, ca a ta ură să grămădească asupră-mi toate loviturile şi nenorocirile cele mai furioase; Inima mea însă îţi cere, se roagă de ertare, şi ca să ţi-o cer mă arunc, iată-mă în genuche, şi ţi-o cer în numele flacării celii mai vii, a celui mai tânăr amor de care poate să arză vreodată vrun suflet pentru tine. Daca inima ta, scumpă Alcmeno, nu îmi va da ertarea la care îndrăsnesc să alerg, trebue negreşit ca o lovitură cumplită şi fără veste să mă facă să mor, de asprele cruzimi ale unei dureri ce nu voiŭ mai putea să sufer. Dar, starea aceasta mă desnădejdueşte. Alcmeno, nu socoti, că iubind după cum iubesc, cereştile tale frumuseţi, pociŭ să mai trăesc o zi ştiindu-te mânioasă. Încă de acum s-a obosit trista mea inimă, şi ranele cele mai grozave a o mie de vulturi, nu pot să aibă nici o asemănare cu via mea durere. Alcmeno, n-ai decât să-mi spui: daca nu voiŭ avea să nădăjduesc nici o ertare de la tine, iată această sabie cu o lovitură milostivă va pătrunde în ochii tăi inima ticălosului eu, această inimă, această trădătoare inimă, de mii de ori vrednică de a muri, pentru că a [67] putut să mâhnească un objet vrednic de slăvit ca tine. Fericit daca coborându-mă în întunecoasele lăcaşuri, moartea mea îţi va potoli mânia, şi după această zi tristă nu va lăsa în sufletul tău nici o rămăşâţă de ură, la suvenirea dragostii tale! Aceasta este tot ce mai aştept ca cel mai mare favor. Alcmena Ah! Prea crude bărbat ce eşti! Joe Zi, vorbeşte, Alcmeno. Alcmena Cum se poate se mai se afle vreo bunătate în tine, când m-ai amărât aşa de grozav? Joe Oricare necaz ce ni l-ar pricinui oricare ocară, poate să stea înprotiva unei inimi pline de flacări? Alcmena O inimă plină de flacări mai bine se hotăraşte la mii de morţi, decât să voiască a mâhni pe acela care iubeşte. Joe Cu cât iubim pe cineva, cu atâta… Alcmena Nu, nu-mi vorbi; eşti vrednic de-a mea ură. Joe Aşadar tu mă urăşti? [68] Alcmena Toate silinţile îmi puiŭ, şi în necaz voiŭ să nu-mi iasă ura din inimă spre răsbunare. Joe Dar pentru ce atâta silă, pentru că, ca să-ţi răsbuni; eu îţi făgăduesc moartea mea; N-aştept hotărârea decât de la tine şi eu îndată mă voiŭ supune. Alcmena Cine nu ştie să urască poate vreodată să voiască a muri cineva? Joe Şi eu nu pociŭ să trăesc până când te voiŭ şti în mânia aceasta care mă apasă, şi până când nu îmi vei da ertarea cea dorită care ţi-o cer la picioarele tale. (Sosia şi Cleanta se pun şi ei în genuche) hotăraşte aci una din doă sau de a pedepsi sau mai bine de a erta. Alcmena Vai! aceea ce eu pociŭ să hotărăsc este mai mult decât ceea ce voiŭ. Ca să mă ţin neînblânzită în necazul care mi-ai făcut, inima mea m-a vândut; zicând cine nu ştie să urască, nu am zis că am ertat? Joe Ah! Frumoasă Alcmeno, bucuria… Alcmena Lasă, mare rău mi-a făcut slăbiciunea mea. Joe Du-te Sosio, şi întâlneşte pe ofiţerii mei; spune-le [69] că-i poftesc a prânzi cu mine în cele mai dulci srămutări ale sufletului meu celui vesel, (la o parte încet) espedându-l d-aici, Mercur îi va lua locul. ŞENA VII CLEANTA, SOSIA Sosia Hei bine! Vezi Cleanto ei cum s-au împăcat? Vrei tu ca şi noi după dânşii să facem aci o fărâmă de pace, ştii tu, niţică mângâere? Cleanta Ce! De nasul tău este să facă cineva asfel de pace? Sosia Ce! Tu nu vrei? Cleanta Nu. Sosia Nicidecum nu-mi pasă, atâta mai rău pentru tine; iar tu o să te căeşti. Cleanta Stăi, stăi, vino. Sosia Nu, sânt bărbat, nu mă întorc, mi-o veni şi mie rândul să fiu mânios. Cleanta Du-te, du-te, câine, dar lasă, ţi-oiŭ juca-o şi eu, câteodată se osteneşte cineva a fi femee de treabă; Sfârşitul actului al doilea. [70] ACTUL III ŞENA I Amfitrion Dar, fără îndoială, soarta într-adins mi-l ascunde, şi m-am obosit în sfârşit de câte cercetări am făcut, nu este ursită în lume care să fie mai crudă decât aceasta. Oriunde m-oiŭ duce nu pociŭ să aflu pe acela ce mă dau peste cap căutându-l, şi oriunde mă întorc dau peste alţii. Nu ştiu unde se mai găsesc acum, parcă sânt brodiţi, o mie de oameni care mă supără, altă dată nu-i văz în ochi ş-acum îi aduce dracul ca să mă facă să turbez. Daca îmi arde mie acum de înbrăţişările lor şi de dovezile ce vor să-mi arate despre bucuria pentru isbânzile mele! Nu-mi e destul necazul meu, mai vin şi ei să mi-l adaoge. În zadar când îi zăresc, ca să scap de dânşii, mă fac că nu-i văz, căci al lor supărător prieteşug de toate părţile mă opreşte; şi când înflăcăratele lor espresii eu abia le răspunz cu câte o mişcare din cap, atunci în sine-mi şi încet le dau o mie de blesteme. Ah! cât de puţin simte cineva bucuria la laudele cinstei, care o dobândeşte dintr-o mare biruinţă, când în sufletul său îl chinueşte cea mai grozavă durere! Şi cu ce mulţumire ar da cineva toată slava aceasta numai să aibă o odihnă [71] în inimă! Gelozia mea, mă face să mă supăr de orice vorbă, şi cu cât duhul meu se gândeşte asupra aceştii pricini cu atâta mai rău mă încurc în haosul ei cel grozav. Furtişagul diamanturilor nu mă pune atâta în mirare pentru că poate cineva să rupă pecetia numai să nu-l vază nimeni: însă darul ce zic că am venit eu singur eri şi l-am dat chiar cu mâna mea, asta este care îmi face toată amestecătura şi îmi ameţeşte capul. Natura de multe ori produce nişte asemănări cu care mulţi amăgitori au luat dreptul de a înşăla lumea; însă nu poate să-mi intre în cap că un om subt asfel de înfăţişări a putut să-i treacă prin gând că va putea să isbutească închipuindu-se în locul bărbatului unei mueri; pentru că la o asemenea întâmplare trebue să fie o desăvârşită asemănare întru toate, până şi în cele mai tainice lucruri ca să poată cineva amăgi o femee să crează că este bărbatul său. În toată vremea s-au lăudat isprăvile cele pline de minuni ale frumuseţilor Tesaliei; însă basnele cele vestite ce pretutindeni s-au făcut despre dânsele, în duhul meu totdauna au trecut ca o nebunie; şi ar fi o foarte ciudată asprime a soartei, ca în loc să mă lase a mă bucura de a mea biruinţă, să mă silească a crede asemenea basne cu cheltuiala cinstei mele. Voiŭ să mai cerc o dată, să mai cercetez această taină urâcioasă, şi să văz, poate că va fi o zadarnică himeră care a putut să ia un credit asupra drumurilor sale celor încurcate. Ah! Facă milostivul [72] cer ca să fie adevărată această cugetare; şi să mi se restatornicească cinstea! ŞENA II MERCUR, AMFITRION Mercur (asupra balconului casii lui Amfitrion fără să fie văzut nici auzit de Amfitrion). Amorul văz că mie nu-mi face nici o mulţumire aici; aşa cel puţin trebue să-mi fac o altfel de petrecere, trebue să-mi mai treacă cu ceva de urât. Voiŭ să fac pe Amfitrion să-şi iasă din toate măsurile; şi cu toate că una ca aceasta nu se cuvine unui zeu ce trebue să fie milostiv, însă nu ştiu de ce am un neastâmpăr, şi mă simţ că steaoa mea m-a făcut ca tot la drăcii să mă trag mai mult. Amfitrion Dec! Ce-au păţit p-aici, d-au închis uşa pe astă vreme? Mercur Hei! Mai încet. Cine bate? Amfitrion (fără să vază pe Mercur) Eu. Mercur Cine eu? Amfitrion (zărind pe Mercur şi luându-l în locul lui Sosia) [73] A! Deschide. Mercur Ce fel, deschide! Şi cine eşti tu? Tu care faci atâta sgomot şi vorbeşti asfel? Amfitrion Ce! Nu mă cunoşti? Mercur Nu, şi zău, nici chef n-am să te cunosc. Amfitrion (la o parte) Toată lumea şi-a eşit azi din minţi, ce dracul! O boleşniţă să fie asta? Sosio! N-auzi, Sosio! Mercur Ei bine, Sosio! Ce este? Numele meu este, nu cumva ţi-e frică că l-oiŭ uita? Amfitrion Mă vezi tu bine? Mercur Prea bine. Cine-ţi împinge braţul să faci un asfel de mare sgomot? Şi ce vrei acolo? Amfitrion Eu, spânzuratule, eu ce voiŭ? Mercur Daca nu-ţi place; ce vrei, spune-mi dar ce nu vrei, daca vrei să te înţeleg? Amfitrion Aşteaptă, hoţule, cu un baston te-oiŭ face eu acolo [74] sus să mă înţelegi, şi te-oiŭ învăţa eu să îndrăzneşti a-mi vorbi asfel. Mercur Mai încet! Daca vei face cea mai mică silă ca să împingi uşa, eu d-aici să ştii că-ţi trimiţ nişte solii care să te usture. Amfitrion O cer! A văzut cineva vreodată o asemenea obrăznicie? Seamănă asta slugă? Poate cineva să o sufere de la un nimic ca dânsul? Mercur Hai bine! Te-ai săturat ţi-ai blesdit ochi şi m-ai măsurat îndestul de sus până jos? Întortochiatule ce te sgâeşti aşa la mine? Parc-o să mă mănânci cu ochi. Amfitrion Singur mă îngrozesc de ceea ce-ţi găteşti cu vorbele tale cele fără socoteală, ce vijălii şi ce viforare de bătăi or să vâjâiască pe bietele tale spate! Mercur Prietene, eu văz că te mănâncă spatele, de vreme ce nu vrei să te cari d-aici. Amfitrion Ştii, tu deşuchiatule, în beţia ta, ce va să zică o slugă care obrăzniceşte a se atinge de stăpânul său? Mercur Tu, stăpânul meu? Amfitrion Dar, spânzuratule, şi nu mă cunoşti? [75] Mercur Eu nu voiŭ să cunosc pe nimeni altul decât pe Amfitrion. Amfitrion Şi cine altul afară de mine poate să fie Amfitrion? Mercur Amfitrion? Amfitrion Fără îndoială. Mercur O! Ce visul dracului! Ia spune-mi aşa să trăeşti, în care cârciumă ţi-ai împodobit hârca aşa de frumos? Amfitrion Cum! Încă? Mercur Era un vin mai sdravăn încailea? Era ceva de el? Amfitrion O cer! Mercur Era d-ăl vechiŭ ori d-ăl nuou? Amfitrion Ia uitaţi îndrăcitul! Mercur Ăl nuoŭ bate mult la cap, când nu-l bei cu apă. Amfitrion Lasă, ţi-oiŭ scoate eu limba asta. Mercur Cată-ţi de treabă, prietenul meu, crede-mă că ascultă [76] cineva aci şi te aude. Eu cinstesc vinul, dar eşi afară, şi cară-te d-aici, şi lasă pe Amfitrion în plăcerile ce gustă acum. Amfitrion Cum! Amfitrion este acolo înlăuntru? Mercur Vezi bine, da cum gândeşti! El încărcat de laudele unei întregi biruinţe, acum este lângă frumoasa lui Alcmena spre a se bucura de dulceţile unei plăcute desluşiri. După nişte amestecături ale unui capriţ d-amor ce s-a întâmplat, acum s-au împăcat şi gustă împreună plăcerile dragostei. Ia-ţi seama să nu care cumva să le turburi a lor dulce singurătate, daca vrei să nu le ei pe spinare. ŞENA III Amfitrion (singur) Ah! Ce streină lovitură mi-a dat în suflet! În ce crudă amestecătură mi-a adus duhul! Şi de vor fi lucrurile asfel cum mi le spuse hoţul asta, unde mi-au ajuns şi cinstea şi flacăra! Ce hotărâre trebue să fac? Cum să mă port în această pricină? Să le dau pe faţă lucrurile sau s-o înghiţ şi asta ca un om de treabă? Să fiu dator în furia mea să acoper sau să desvălesc necinstea casii mele? - Ah! Cu cine să mă sfătuesc [77] despre acest afront ce mă înneacă? N-am nici ce să mai pretinz nici ce să mai economisesc; şi tot neastâmpărul meu văz că n-o să m-aducă decât la răsbunare. ŞENA IV AMFITRION, SOSIA, NAUCRATES şi POLIDAS (în fundul teatru). Sosia (către Amfitrion) Domnule, cu toate silinţile mele n-am putut săvârşi alta decât a-ţi aduce pe aceşti domni ce-i vezi aici. Amfitrion A! Bine c-aţi venit. Sosia. Domnule. Amfitrion Gâdeo! Obraznic! Sosia Ce fel! Amfitrion Te-oiŭ învăţa eu, afurisitule, să te mai porţi asfel. Sosia Dar asta? Ce ai? Amfitrion (scoţând sabia) Şi mai întrebi ticălosule! [78] Sosia (către ofiţeri) Domnilor, săriţi săracul de mine! NAUCRATES (către Amfitrion) Ah! Ce faci? Iartă-l sărăcul. Sosia Ce-am făcut vai de mine! Ce am greşit?! Amfitrion Mai ai gură? De mai întrebi încă? (către Naucrates) lasă-mă să-mi scoţ nazul. Sosia Când spânzură pe cineva, îi spun şi pentru ce. NAUCRATES (lui Amfitrion) Fă bine încai de ne spune care îi este vina. Sosia Aşa, Domnilor, întrebaţi-l vai de mine. Amfitrion Ce fel! Acum avu obrăznicia să-mi închiză uşa în nas şi pe lângă aceasta să mai adaoge o mie de ocări şi amerinţări ce n-ai gândi, afurisitul. (vrând să-l lovească) Ah! Spânzuratule. Sosia (căzând în genuche) Ait! M-am dus! M-a omorât! NAUCRATES (către Amfitrion) Nu te necăjî, iartă-l. Sosia Domnilor. POLIDAS (către Sosia) Ce este? [79] Sosia M-a lovit? Amfitrion Nu, trebue să-şi ia plata pentru vorbele ce acum a obrăznicit să-mi zică. Sosia Cum a putut să fie una ca aceasta când eu din poruncă-ţi am fost în altă parte. Dumnealor sânt de faţă pot mărturisi că am fost ca să-i poftesc a prânzi cu dumneata. Amfitrion Cine ţi-a dat porunca aceasta? Sosia Dumneata. Amfitrion Şi când? Sosia După ce ai făcut pacea cu Alcmena, nu ştii? În mijlocul bucuriei în care te aflai că ai înblânzit-o. (Sosia se scoală) Amfitrion O cerule! Tot minutul, tot pasul, mai adaogă câte ceva la chinurile mele, şi în această grozavă amestecătură nu ştiu nici ce să mai crez nici să mai zic. NAUCRATES Toate câte ne spuse el că ţi s-a întâmplat trec peste fire, şi, în loc de a ne desluşi această întâmplare, dumneata te necăjeşti cu dânsul. [80] Amfitrion Veniţi. Voi puteţi să sprijiniţi cuvintele mele, şi cerul într-adins v-a trimis aici. Să vedem ce soartă mă aşteaptă astăzi; să descurcăm taina aceasta, să ştiu unde mă aflu. Ah! arz de neastâmpăr ca să o aflu, şi mi-e frică de dânsa ca de moarte. (Amfitrion bate la uşă). ŞENA V JOE, AMFITRION, NAUCRATES, POLIDAS, SOSIA. Joe Ce este sgomotul asta ce m-a făcut să mă cobor? Şi cine bate la uşă, ca un stăpân, la casa mea? Amfitrion Ce văz eu? O drepţi dumnezei! NAUCRATES Cerule! Ce minune este asta? Ce fel! Doi Amfitrioni eşiră acum? Amfitrion (la o parte) Sufletul meu a rămas îmmărmurit! Vai! Acum nu mai pociŭ, acum s-au dat pe faţă; ursita mea s-a desluşit, şi acestea care văz îmi dovedesc toate. NAUCRATES Cu cât mă uit la dânşii cu atât văz că întru toate se aseamănă. [81] Sosia (trecând din partea lui Joe) Domnilor, iată cel adevărat; celalalt este un amăgitor vrednic de pedeapsă. POLIDAS Negreşit, acest raport minunat mă face a mă îndoi în judecata mea. Amfitrion Prea mult stau şi ascult un viclean vrednic de osândă; fierul acesta trebue să desfacă orice vrajă. NAUCRATES (către Amfitrion ce a scos sabia) Stăi. Amfitrion Lasă-mă. NAUCRATES Dumnezei! Ce vrei să faci? Amfitrion Să pedepsesc blestematele vânzări ale unui amăgitor. Joe Mai încet! Mânia este prea puţin trebuincioasă, şi când cineva se înfuriază într-acest chip, face pe oameni să crează că prea puţine cuvinte are. Sosia Aşa negreşit, domnilor! Asta este un fermecător care şi-a făcut meserie să semene cu stăpânii caselor. [82] Amfitrion (către Sosia) Ţi-oiŭ arăta eu ţie; te-oiŭ face eu să te usture, obraznicule, vorbele acestea. Sosia Stăpânul meu este voinic şi nu va suferi ca toţi ăia să vie să-i bată slugile. Amfitrion Lăsaţi-mă să-mi scoţ necazul să spăl a mea ocară în sângele unui proclet. NAUCRATES (oprind pe Amfitrion) Noi nu vom suferi nicidecum această ciudată luptă a lui Amfitrion înprotivă lui însuşi. Amfitrion Ce fel! Cinstea mea acest fel de apărare află în voi! Prietenii mei au înbrăţişat părtinirea unui viclean! În loc de a fi ei cei dintâiŭ care să se încarce cu răsbunarea, ei însuşi mi se împrotivesc la necazul meu cel drept! NAUCRATES Ce vrei să hotărâm noi într-această privilişte, când toată căldura noastră se înghiaţă la vederea a doi Amfitrioni? Vrând să-ţi arătăm astăzi râvna noastră, ne temem să nu greşim ajutând celui viclean. Noi în tine vedem pe însuşi acel Amfitrion căruia Tebanii îi sânt datori a lor mântuire şi slăvitul reazăm; însă tot pe acel Amfitrion vedem şi în acesta, şi nu putem să judecăm care să fie cel adevărat. Noi nu [83] sântem cu îndoială la hotărârea noastră, numai să dovedim pe cel mincinos că din mâinile noastre nu scapă viu; însă până acum nu ştim care este din doi, şi ar fi o faptă foarte îndrăzneaţă a ne apuca de lucru fără câtuşi de puţină lumină. Lasă-ne pe noi cu blândeţea să aflăm din care parte să fie amăgirea; şi îndată ce vom descurca pricina, atunci nu ne mai trebue nimic, lasă-te pe noi că vom şti ce vom face. Joe Aşa, aveţi dreptate; această asemănare poate să vă facă a fi la îndoială despre amândoi; eu nu mă supăr de a vă vedea la îndoială, şi am atâta judecată ca să v-o ert aceasta. Ochiul numai nu este în stare să dejudece deosebirea noastră, şi văz că poate cineva foarte lesne a se amăgi. Uitaţi-vă că eu nicidecum nu mă turbur, nicidecum nu puiŭ mâna pe sabie, pentru că este un mijloc foarte urât de a descoperi cineva adevărul, în vreme ce pociŭ afla altul mai blând şi mai sigur. Unul din noi este Amfitrion; şi amândoi putem în ochii voştri să zicem că este. Eu trebue să dau sfârşit aceştii amestecături; şi crez c-oiŭ putea să fac asfel să mă cunoască toţi cine sânt încât şi el singur să mărturisască viţa de unde mă trag eu, şi despre toate să n-aibă ce să mai zică. Chiar înaintea tutulor Tebanilor eu voesc dinpreună cu voi să fac cunoscut adevărul; şi pricina fără îndoială este îndestul de însemnătoare ca să-l lumineze înaintea tutulor. [84] Alcmena aşteaptă de la mine această publică mărturisire. Virtutea ei care se atinge cu această neorânduială, cere ca să fie desvinovăţită, şi despre aceasta voiŭ lua eu toată grija. Iată la ce mă îndatorează dragostea mea către dânsa, şi pentru aceasta am poruncit să se adune cei mai nobili ai mei ofiţeri, ca să se facă o desluşire de care cinstea ei are trebuinţă. Aşteptând dinpreună cu voi pe aceşti marturi doriţi, vă rog să poftiţi a cinsti masa la care v-a invitat Sosia. Sosia Aţi văzut, domnilor că eu ştiam ce zic? Uite: vorba aceasta a dat sfârşit la toate; cel adevărat Amfitrion, este acela care să o dea masa. Amfitrion O cerule! Se poate să mă văz mai umilit decât atâta! Ce fel! Trebue ca o pedeapsă a mea să ascult eu câte una una toate câte amăgitorul le spune în ochii mei, şi ca în furia ce cuvintele lui mi-o însuflă, să voiască să-mi ţie braţele legate! NAUCRATES (către Amfitrion) Dumneata te plângi în zadar. Lasă-ne să aşteptăm desluşirea care ne trebue. Eu nu ştiu de este vreo viclenie, însă îl văz că vorbeşte asupra pricinii ca când ar avea cuvânt. Amfitrion Fugiţi prieteni slabi, şi mergeţi de linguşiţi viclenia: [85] Teba îmi dă alţi prieteni iar nu ca voi. La dânşii mă duc carii împărtăşându-se din a mea ocară vor şti să-mi făgăduiască mâna spre a ajuta mânia mea cea dreaptă. Joe Ei bine! Eu îi aştept şi voiŭ şti să dau hotărâre sfadei de faţă cu dânşii. Amfitrion Vicleane, crezi tu că cu unele ca acestea să poţi să scapi? Însă nimic nu va putea să te mântue de a mea răsbunare. Joe La asfel de vorbe de ocară, eu nici că voesc să-ţi răspunz acuma; dar puţin şi vei vedea că ştiu să-ţi astup gura numai cu doă vorbe. Amfitrion Nici cerul, nici cerul însuşi nu va putea să te scape, şi până în iad chiar te voiŭ goni dupe urmă. Joe Nu va fi de nici o trebuinţă pentru că acum vor vedea toţi că eu nu fug. Amfitrion (la o parte) Mă duc, alerg, ca mai nainte de a eşi el d-aci cu dânşii, eu să-mi adun prietenii care vor urma după a mea mânie, şi pe urmă mă voiŭ întoarce acasă cu o mână tare a pătrunde pe vicleanul cu o mie de isbiri. [86] ŞENA VI JOE, NAUCRATES, POLIDAS, SOSIA. Joe N-aşteptaţi ţermonii, aşa vă rog, să intrăm mai curând în casă. NAUCRATES Negreşit, această întâmplare înbălmăceşte şi simţirile şi judecata cuiva. (toţi se duc) Sosia Lăsaţi, domnilor, la o parte tot felul de mirări, şi plini de bucurie mergeţi şi vă aşterneţi pe mâncare până mâine. (singur) Hei! Ce mai haiduc de om sânt! Găteşte-te acum Sosio, să începi a povesti vitejiile noastre, ce poftă am să fac pe oameni să rămâe cu gura căscată la mine. Dar… (se freacă pe pântece) foame a dracului ca asta n-am avut de când sânt. ŞENA VII MERCUR, SOSIA. Mercur Stăi. Ce! Ai venit să-ţi bagi nasul ş-aici, potcă scotocitor de bucătării? Sosia Ah! Pentru numele cerului mai încet! [87] Mercur Ce iar te-ai întors, acum îţi îndreptez eu osul spinării. Sosia O! Tu viteze şi generoase eu! Fă bine aşa te rog şi fii mai blând, Sosio, ai puţintică milă de Sosia, şi să nu-ţi placă atâta a răpăi asupra ta. Mercur Cine ţi-a mai dat voea ca să te mai numeşti iar cu numele asta? Nu te-am oprit într-adins de a te mai numi Sosia, spuindu-ţi că o să-ţi rup oasele? Sosia Asta este un nume ce amândoi putem să-l avem subt tot acelaş stăpân. Pretutindeni lumea poate să mă recunoască de Sosia şi precum eu sufer ca să fii şi tu Sosia, asemenea suferă şi tu ca să fiu şi eu. Să lăsăm pe seama amânduror Amfitrioni să se giorovăiască de gelozie, şi în mijlocul pricirilor lor noi să facem ca amândoi Sosii să trăiască în pace. Mercur Nu, este destul numai unul, şi aşa voiŭ să nu mai las pe nimeni altul să mai fie. Sosia Tu totdauna o să fii înaintea mea; eu să fiu cel mai mic, şi tu să fii Nenea. Mercur Nu, un frate mă supără şi mie nu-mi vine bine cu [88] dânsul. Eu voiŭ a fi numai un singur născut fiu. Sosia O! Inimă barbară şi tiranică, suferă încai să fiu umbra ta. Mercur Nicidecum. Sosia Puţintică milă, vârâse încai în sufletul tău, şi ca un milos suferă-mă aproape de tine: pretutindeni eu îţi voiŭ fi o umbră atât de supusă încât vei fi mulţumit de mine. Mercur Nu se poate nicidecum; legea este nestrămutată, şi de vei mai obrăznici încă să cerci să intri colo înlăuntru, iată îţi spuiŭ că iar le capeţi, şi cu dobândă. Sosia Aoleo! Sărace Sosio la ce-ai ajuns! Mercur (amerinţându-l) Ce! Gura ta iar obrăzniceşte să mai ia numele asta, de la care te-am oprit odată? Sosia Nu. Eu nu mă-nţeleg pe mine. Eu vorbesc de un bătrân Sosia care a fost oarecând unul din rudele mele, şi pe care cu o prea mare asprime, tocmai la vremea prânzului l-au dat afară săracul! Mercur Ia seama să nu cazi în această frenezie de voeşti să mai rămâi în numărul celor vii. [89] Sosia (la o parte) Cum te-aş mai frichini, d-aş avea o putere, îndoit fecior de lele, îngânfat şi mândru ca dracul! Mercur Ce zici tu? Sosia Nimic. Mercur Mi se pare că mormoi ceva. Sosia Uite-te, nici n-am suflat. Mercur O vorbă; de fecior de lele mi-a cam sunat pe la ureche, şi nu mă îndoesc despre aceasta. Sosia N-am zis nimic,… am… zis că lelea… are un fecior. Mercur Bine. Rămâi sănătos, când te-o mai mânca spatele, să mai vii; uite-te eu şăz colo. Sosia (singur) O cerule! Ce afurisit ceas! Tocmai la vremea mesii să rămâe cineva pe dinafară! Dar ce să fac? Trebue să mă las în mâna soartei în a noastră nenorocire; trebue să mă iau astăzi după cum m-o povăţui o oarbă fantezie. Nenorociţii trebue să se unească între sine. Aide – [90] să împreun pe Sosia cel nenorocit cu Amfitrion cel nenorocit. – Îl văz că vine cu destui după dânsul. ŞENA VIII AMFITRION, ARGATIFONTIDAS, POSICLES, SOSIA (în într-un unghiŭ al teatrului fără să fie văzut) Amfitrion (către ofiţerii ce sânt cu dânsul.) Staţi aci, domnilor, veniţi cât colo după mine, şi nu vă grămădiţi toţi, vă rog, decât când va fi trebuinţa. Posicles Văz că această nenorocire mult trebue să-ţi atingă sufletul. Amfitrion Ah! De toate părţile durerea îmi este de moarte; eu pătimesc şi din pricina flacării şi din pricina cinstii mele. Posicles Daca această asemănare este asfel cum zici, Alcmena fără să fie vinovată…. Amfitrion Ah! Asupra pricinii aceştia numai singură înşălarea poate a se socoti o adevărată vină, şi nevinovăţia piere. Nişte înşărări ca acestea, orice fel de desluşire le va da cineva, ating părţile cele mai delicate; şi [91] judecata le iartă, când cinstea şi amorul nu poate să le erte nicidecum. Argatifontidas Eu nu-mi bat capul să mă încurc în d-alde astea. Mie tot necazul mi-este pe acei domni ofiţeri cari sta de se uita cu mâinile în sân; Purtarea lor îmi răneşte sufletul şi nici un om cu inimă nu poate s-o găsească cu cale. Când ne pofteşte cineva să-i ajutăm trebue să închidem ochii şi cu capul plecat să dăm năvală în interesurile lui. Argatifontidas nu e d-aceia! Un om care ştie ce va să zică cinstea, niciodată nu ascultă cu răceală pe vrăjmaşul unui prieten dându-şi cuvintele. La asfel de întâmplare nu trebue să asculte cineva decât răsbunarea. Auzi acolo! Să-nceapă cu judecata! Judeca lui era să scoţi sabia şi i-o petreci prin trup fără ţermonii. – Vei vedea pe Argatifontidas cum se duce drept unde se cuvine, şi întâmple-se orice s-o întâmpla. Ah! aşa mă rog să-mi faci această mulţumire; amăgitorul să nu moară de altă mână decât de mâna mea. Amfitrion Aideţi. Sosia (către Amfitrion) Eu viu, domnule, să priimesc în genuche pedeapsa cea dreaptă ce mi se cuvine pentru blestemata mea obrăznicie bate-mă, dă-mă cu capul de păreţi, schilăveşte-mă, omoară-mă în necazul dumitale; căci vei face prea bine, pentru [92] că sânt vrednic de orice pedeapsă, şi nu voiŭ crâcni nici o vorbă înprotiva domniei tale. Amfitrion Scoală-te. – Spune-mi ce fac înlăuntru? Sosia Uită-te m-au gonitără curat; eu credeam că mă duc ca şi dânşii gata pe mâncare; şi nici că-mi plesnea prin gând că acolo m-aştepta bătaea – Celalalt eu, sluga celuilalt dumneata, iar s-a pucat de ce ştie, şi unde-şi sumete mâinele, unde-şi încordează braţul, uite-te, de parcă o să te stingă. Domnule tot acea soartă ne goneşte pe amândoi; pe mine mă des-Sosiară în sfârşit după cum te des-Amfitrionează pe dumneata. Amfitrion Vino după mine. Sosia Dar n-ar fi mai bine decât să ne ducem acolo, s-aşteptăm să vie ei la noi? ŞENA IX CLEANTA, AMFITRION, ARGATIFONTIDAS, POLIDAS, NAUCRATES, SOSIA. Cleanta. O cerule! [93] Amfitrion Ce te-ai speriat? Care este frica care îţi însuflu eu? Cleanta Vai de mine! Cum să nu mă mir! Dumneata eşti sus în casă! Ş-apoi ş-aici afară?! Naucrates (către Amfitrion) Nu te grăbi, lasă-l că vine singur acuma ca să facă desluşirea ce o voesc înaintea tutulor, cari, de vor putea să crează la acelea ce ne-au spus, vor şti să te scape de amestecătura şi grija în care eşti. ŞENA X Cei de sus şi MERCUR. Mercur Dar, acum îl veţi vedea toţi, şi aflaţi mai nainte că el este marele stăpân al zeilor, pe care Alcmena l-a făcut a se coborî aci din ceruri subt această asemănare plăcută ei. – Încât pentru mine, eu sânt Mercur, care neavând ce face, ca să-mi treacă de urât, am bătut, fiei umbrile, pe acela căruia îi luasem figura. Însă nu este nimic pentru că are acum cu ce a se mângâia, căci loviturile bastonului unui Dumnezeu, fac cinste aceluia ce le mănâncă. Sosia Cu voea dumitale, jupân Dumnezeule, … eu sânt sluga [94] dumitale, dar bine ai fi făcut să nu-mi faci asfel de cinste. Mercur Acum îţi dau voe să fii Sosia, mi s-a urât de a mai purta un chip aşa de urâcios; mă duc în cer să mă curăţ, să mă spăl de dânsul cu ambrosie. (Mercur sboară în cer.) Sosia Acum cerul nu te-o mai lăsa să te apropii! Dar furia ta n-o s-o uit multă vreme. În viaţa mea zău n-am văzut un dumnezeu mai al dracului decât tine. ŞENA XI JOE, şi cei de sus. (Începând dese tunete, Joe se arată armat cu fulgerul său într-un nor şi d-asupra pe vulturul său.) Joe Caută, Amfitrion, pe amăgitorul tău, şi vezi pe Joe subt însuşi al tău chip. Pe aceste semne tu poţi cu înlesnire să-l cunoşti; şi e destul, mi se pare, ca să-ţi vie inima iarăşi la locul său ce se cuvine, şi să-ţi restatorniceşti în casă pacea şi dragostea. Numele meu, la care toată lumea să închină, îneacă aci orice fel de sgomot ce putea să iasă afară. A se împărtăşi cineva cu Joe nu este nici un lucru care să aducă [95] necinste, mai vârtos dinprotivă poate să aducă slavă cuiva a se vedea rival suveranului zeilor. Eu nu văz nici o pricină de care să mai cârteşti ceva pentru a ta flacără; şi eu trebue să fiu gelos aşa Dumnezeu cum mă aflu; Alcmena este toată a ta; orice fel de silinţe va pune cineva este în zadar; ca să poată cineva a plăcea ei, alt drum nu este decât a se arăta înaintea ei subt asemănarea soţului său. Însuşi Joe împodobit de a sa slavă nemuritoare n-a putut să triumfeze peste a ei credinţă, şi tot ce a priimit el de la dânsa, inima ei cea arzătoare nu s-a socotit că dă decât bărbatului său. Sosia Stăpânul Joe, ştie să poleiască hapurul. Joe Eşi dară din negrele mâhniri ce a suferit sufletul tău, şi adu-ţi liniştea întreagă la focul care te arde; în casa ta se va naşte un fiu carele subt numele de Ercule va umplea tot universul de isbânzile sale. Strălucirea unei norociri roditoare în toate bunurile, va face să cunoască toţi că sânt ajutorul tău, şi voiŭ face ca toată lumea să râvnească a ta soartă. Poţi fără zăbavă a te mângâia cu aceste nădejdi ce îţi dau şi trebue să le crezi; pentru că a te îndoi este un mare păcat şi cuvintele lui Joe sânt hotărârea ursitelor. (Se pierde în nori.) [96] Naucrates Întru adevăr, eu sânt hrăpit nu ştiu ce să mai zic la aceste semne strălucitoare…. Sosia Vreţi, Dumneavoastră să urmaţi cu toată inima simtimentului meu? De acum înainte ce să nu mai cătaţi a vă primejdui înbărcându-vă prin corăbii! Şădeţi acasă ş-aşteptaţi numai. Căci marele Joe ne face multă cinste; bunătatea lui pentru noi este fără asemănare; ne făgădueşte o fericire fără sfârşit, şi un noroc roditor în tot felul de bunătăţi. Şi pe urmă, în casa noastră este să se nască un fiu cu o inimă foarte mare! Ce vreţi mai mult decât atât? Un copil strein adus în casa omului nu este lucru puţin în zioa de astăzi! Dar în sfârşit să tăem vorbele şi fieştecine să se care p-acasă. La asfel de-ntâmplare totdauna mai bine este să tacă cineva. Sfârşitul lui Amfitrion. ?? ?? ?? ?? 1