          {EminescuOpI 1}

LA MORMÎNTUL LUI ARON PUMNUL

Îmbracă-te în doliu, frumoasă Bucovină, 
Cu cipru verde-ncinge antică fruntea ta; 
C-acuma din pleiada-ţi arătoasă şi senină
Se stinse un luceafăr, se stinse o lumină, 
Se stinse-o dalbă stea! 

Metalica, vibrînda a clopotelor jale
Vuieşte în cadenţă şi sună întristat; 
Căci ah! geniul mare al deşteptării tale 
Păşi, se duse-acuma pe-a nemuririi cale
Şi-n urmă-i ne-a lăsat! 

Te-ai dus, te-ai dus din lume, o! geniu nalt şi mare, 
Colo unde te-aşteaptă toţi îngerii în cor, 
Ce-ntoană tainic, dulce a sferelor cîntare 
Şi-ţi împletesc ghirlande, cununi mirositoare, 
Cununi de albe flori! 

Te plînge Bucovina, te plînge-n voce tare, 
Te plînge-n tînguire şi locul tău natal; 
Căci umbra ta măreaţă în falnica-i sburare
O urmă-ncet cu ochiul în tristă lăcrimare
Ce-i simţ naţional! 

Urmeze încă-n cale-ţi şi lacrima duioasă, 
Ce junii toţi o varsă pe trist mormîntul tău, 
Urmeze-ţi ea prin sboru-ţi în cînturi tînguioase, 
în cînturi răsunînde, suspine-armonioase, 
Colo, în Eliseu!... 

          {EminescuOpI 2}

DE-AŞ AVEA... 

De-aş avea şi eu o floare 
Mîndră, dulce, răpitoare 
Ca şi florile din Maiu, 
Fiice dulce a unui plaiu, 
Plaiu rîzînd cu iarbă, verde, 
Ce se leagănă, se pierde, 
Undoind încetişor, 
Soptind şoapte de amor; 

De-aş avea o floricică 
Gingaşă şi tinerică, 
Ca şi floarea crinului, 
Alb ca neaua sînului, 
Amalgam de-o roz-albie
Si de una purpurie, 
Cîntînd vesel şi uşor 
Soptind şoapte de amor; 

De-as avea o porumbiţă 
Cu chip alb de copiliţă, 
Copiliţă blîndişoară
Ca o zi de primăvară, 
Cîtu-ţi ţine ziuliţa 
I-aş cînta doina, doiniţa, 
I-aş cînta-o-ncetişor, 
Soptind şoapte de amor. 

          {EminescuOpI 3}

O CĂLĂRIRE ÎN ZORI

A nopţii gigantică umbră uşoară
Purtată de vînt, 
Se-ncovoie tainic, se leagănă, sboară
Din aripi bătînd. 

Roz-alb-auroră, cu bucle de aur
Sclipinde-n rubin, 
Revarsă din ochii-i de lacrimi tezaur
Pe-al florilor sîn; 

Răspînde suflarea narciselor albe
Balsamu-i divin, 
Şi Chloris din roze îşi pune la salbe
Pe fruntea-i de crin; 

Iar rîul suspină de blînda-i durere
Poetic murmur, 
Pe-oglinda-i de unde răsfrînge-n tăcere
Fantastic purpur; 

Şi pasărea cîntă suspine-imitîndă
Un cîntec de-amor, 
Ecou-i răspunde cu vocea-i vuindă
La plînsu-i de dor. 

Pe cîmp se văd două fiinţe uşoare
Săltînde pe-un cal, 
Pe care le-ncinge de flutură-n boare
Subţire voal; 

          {EminescuOpI 4}

Ca Eol ce sboară prin valuri şi ţipă, 
Fugarul uşor 
Nechiază, s-aruncă de spintecă-n pripă
Al negurei flor, 

O dalbă fecioară adoarme pe sînul
De-un june frumos, 
Astfel cum dormită oftarea, suspinul, 
În cîntul duios; 

Iar talia-i naltă, gingaşă, subţire
Se mlădie-n vînt, 
Şi negrele-i bucle ondoală-n zefire, 
Sclipesc fluturînd. 

I-adoarme pe sînu-i, se leagănă-n braţe
În tandre visări; 
Pe cînd ca profume pe blînda ei faţă
Plutesc sărutări. 

Iar aeru-n munte, în vale vibrează
De tainici oftări; 
Căci junele astfel din pieptu-i oftează
În, dalbe cîntări: 

"Ah! ascultă mîndruliţă, 
Drăguliţă, 
Şoapta-mi blîndă de amor, 
Să-ţi cînt dulce, dulce tainic, 
Cîntul jalnic 
Ce-ţi cîntam adeseori. 

De-ai fi, dragă, zefir dulce, 
Care duce
Cu-al său murmur frunze, flori, 
Aş fi frunză, aş fi floare, 
Aş sburare
Pe-al tău sîn gemînd de dor; 

          {EminescuOpI 5}

De-ai fi noapte - aş fi lumină
Blîndă, lină, 
Te-aş cuprinde c-un suspin; 
Şi în nunta de iubire, 
În unire 
Naşte-am zorii de rubin; 

De-aş fi, mîndră, rîuşorul
Care dorul 
Şi-l confie cîmpului, 
Ţi-aş spăla c-o sărutare, 
Murmurare, 
Crinii albi ai sînului! ". 

Ca Eol ce sboară prin valuri şi ţipă, 
Fugarul uşor 
Nechiază, s-aruncă de spintecă-n pripă
Al negurei flor; 

Vergina îl strînge pe-amantu-i mai tare
La sînu-i de crin, 
Şi faţa-şi ascunde l-a lui sărutare
În păr ebenin. 

Iar eco îşi rîde de blîndele plîngeri, 
De junii amanţi 
Şi rîul repetă ca cîntul de îngeri
În repede danţ: 

"De-aş fi, mîndră, rîuşorul, 
Care dorul 
Şi-l confie cîmpului, 
Ţi-aş spăla c-o sărutare, 
Murmurare, 
Crinii albi ai sînului! ". 

          {EminescuOpI 6}

DIN STRĂINĂTATE

Cînd tot se-nveseleşte, cînd toţi aci se-ncîntă, 
Cînd toţi îşi au plăcerea şi zile fără nori, 
Un suflet numai plînge, în doru-i se avîntă
L-a patriei dulci plaiuri, la cîmpii-i rîzători. 

Şi inima aceea, ce geme de durere, 
Şi sufletul acela, ce cîntă amorţit, 
E inima mea tristă, ce n-are mîngîiere, 
E sufletu-mi, ce arde de dor nemărginit. 

Aş vrea să văd acuma natala mea vîlcioară, 
Scăldată în cristalul pîrăului de-argint, 
Să văd, ce eu atîta iubeam odinioară: 
A codrului tenebră, poetic labirint; 

Să, mai salut odată colibele din vale, 
Dorminde cu un aer de pace, liniştiri, 
Ce respirau în taină plăceri mai naturale, 
Visări misterioase, poetice şoptiri. 

Aş vrea să am o casă tăcută, mitutică, 
În valea mea natală ce undula în flori, 
Să tot privesc la munte, în sus cum se ridică, 
Pierzîndu-şi a sa frunte în negură şi nori. 

Să mai privesc odată cîmpia-nfloritoare, 
Ce zilele-mi copile şi albe le-a ţesut, 
Ce auzi odată copila-mi murmurare, 
Ce jocurile-mi june, sburdarea mi-a văzut. 

          {EminescuOpI 7}

          {EminescuOpI 8}


Melodica şoptire a rîului, ce geme, 
Concertul, ce-l întoană al păsărilor cor, 
Cîntarea în cadenţă a frunzelor, ce freme, 
Născut-acolo-n mine şoptiri de-un gingaş dor. 

Da! Da! Aş fi ferice, de-aş fi încă odată 
În patria-mi iubită, în locul meu natal, 
Să pot a binezice cu mintea-nflăcărată 
Visările juniei, visări de-un ideal. 

Chiar moartea ce răspîndea teroare-n omenire, 
Prin vinele vibrînde gheţoasele-i fiori, 
 Acolo m-ar adoarme în dulce liniştire, 
În visuri fericite m-ar duce către nori, 

          {EminescuOpI 9}

LA BUCOVINA

N-oiu uita vreodată, dulce Bucovină, 
Geniu-ţi romantic, munţii în lumină, 
Văile în flori, 
Rîuri resăltînde printre stînce nante 
Apele lucinde-n dalbe diamante
Peste cîmpii-n zori. 

Ale sorţii mele plîngeri şi surîse, 
Îngînate-n cînturi, îngînate-n vise
Tainic şi uşor, 
Toate-mi trec prin gîndu-mi, trec pe dinainte, 
Inima mi-o fură, şi cu dulci cuvinte
Îmi şoptesc de dor. 

Numai lîngă sînu-ţi geniile rele, 
Care îmi descîntă firul vieţii mele, 
Par-că dormita; 
Mă lăsară-n pace, ca să cînt în lume, 
Să-mi visez o soartă mîndră de-al meu nume
Şi de steaua mea. 

Cînd pe bolta brună tremură Selene, 
Cu un pas melodic, cu un pas a lene
Lin în calea sa, 
Eol pe-a sa arpă blînd răsunătoare 
Cînt-a nopţii dulce, mistică cîntare, 
Cînt din Valhala. 

          {EminescuOpI 10}

Atunci ca şi silful, ce n-adoarme-n pace, 
Inima îmi bate, bate, şi nu tace, 
Tremură uşor, 
În fantasii mîndre ea îşi face cale, 
Peste munţi cu codri, peste deal şi vale
Mînă al ei dor. 

Mînă doru-i tainic colo în spre tine, 
Ochiul îmi sclipeşte, genele-mi sunt pline, 
Inima mi-e grea; 
Astfel totdeauna, cînd gîndesc la tine, 
Sufletul mi-apasă nouri de suspine, 
Bucovina mea! 

          {EminescuOpI 11}

SPERANŢA

Cum mîngîie dulce, alină uşor 
Speranţa pe toţi muritorii! 
Tristeţă, durere şi lacrimi, amor, 
Azilul îşi află în sînu-i de dor 
Şi pier, cum de boare pier norii. 

Precum călătorul, prin munţi rătăcind, 
Prin umbra pădurii cei dese, 
La slaba lumină ce-o vede lucind
Aleargă purtat ca de vînt
Din noaptea pădurii de iese: 

Aşa şi speranţa - c-un licur uşor, 
Cu slaba-i lumină pălindă, 
Animă-nc-odată tremîndul picior, 
De uită de sarcini, de uită de nori, 
Şi unde o vede s-avîntă. 

La cel ce în carcere plînge amar, 
Şi blestemă cerul şi soartea, 
La neagra-i durere îi pune hotar, 
Făcînd să-i apară în negru talar
A lumii paranimfă - moartea. 

Şi maicii, ce strînge pruncuţu-i la sîn, 
Privirea de lacrime plină, 
Văzînd cum geniile morţii se-nclin-
Pe fruntea-i copilă cu spasmuri şi chin, 
Speranţa durerea i-alină. 

          {EminescuOpI 12}

Căci vede surîsu-i de graţie plin
Şi uită pericolul mare, 
L-apleacă mai dulce la sînu-i de crin 
Şi faţa-i umbreşte cu păr ebenin 
La pieptu-i îl strînge mai tare. 

Aşa marinarii pe mare îmblînd, 
Izbiţi de talazuri, furtune, 
Izbiţi de orcanul gheţos şi urlînd, 
Speranţa îi face de uită de vînt, 
Şi speră la timpuri mai bune. 

Aşa virtuoşii murind nu desper, 
Speranţa-a lor frunte-nsenină, 
Speranţa cea dulce de plată în cer, 
Şi face de uită de-a morţii dureri, 
Pleoapele-n pace le-nchină. 

Cum mîngîie dulce, alină uşor
Speranţa pe toţi muritorii! 
Tristeţă, durere şi lacrimi, amor, 
Azilul îşi află în sînu-i de dor 
Şi pier, cum de boare pier norii. 

          {EminescuOpI 13}

MISTERELE NOPŢII

Cînd din stele auroase 
Noaptea vine-ncetişor 
Cu-a ei umbre suspinînde, 
Cu-a ei silfe şopotinde, 
Cu-a ei vise de amor; 

Cîte inimi în plăcere 
Ii resaltă, uşurel! 
Dar-pe cîte dureroase 
Cîntu-i mistic le apasă, 
Cîntu-i blînd, încetinel. 

Două umbre albicioase 
Ca şi fulgii de ninsori, 
Razele din alba luna. 
Mi le torc, mi le-mpreună 
Pentru-ntregul viitor; 

Iar doi îngeri cîntă-n plîngeri, 
Plîng în noapte dureros, 
Şi se sting ca două stele, 
Care-n nuntă, uşurele 
Se cunun-căzînde jos. 

Într-un cuib de turturele 
Ca şi fluturii de-uşor, 
Saltă Eros nebuneşte, 
Il desmiardă, l-încălzeşte 
Cu un vis de tainic dor; 

          {EminescuOpI 14}

Iar în norul de profume, 
Două suflete de flori 
Le desparte-al nopţii mire 
Cu fantastica-i şoptire, 
Le resfiră, pînă mor. 

Cînd pe stele aurie 
Noaptea doarme uşurel, 
Cîte inime rîzînde, 
Dar pe cîte suspinînde 
Le delasă-ncetinel! 

Dar-aşa ne e destinul 
Vitreg prea adeseori, 
Unui-lumea i-acordează, 
Iar pe altul îl botează 
Cu-a lui rouă de plînsori. 

          {EminescuOpI 15}

CE-ŢI DORESC EU ŢIE, DULCE ROMÎNIE

Ce-ţi doresc eu ţie, dulce Romînie, 
Ţara mea de glorii, ţara mea de dor? 
Braţele nervoase, arma de tărie, 
La trecutu-ţi mare, mare viitor! 
Fiarbă vinu-n cupe, spumege pocalul, 
Dacă fiii-ţi mîndri aste le nutresc; 
Căci rămîne stînca, deşi moare valul, 
Dulce Romînie, asta ţi-o doresc. 

Vis de răzbunare negru ca mormîntul, 
Spada ta de sînge duşman fumegînd, 
Şi de-asupra idrei fluture cu vîntul 
Visul tău de glorii falnic triumfînd, 
Spună lumii large steaguri tricoloare, 
Spună ce-i poporul mare, romînesc, 
Cînd s-aprinde sacru candida-i vîlvoare, 
Dulce Romînie, asta ţi-o doresc. 

Îngerul iubirii, îngerul de pace, 
Pe altarul Vestei tainic surîzînd, 
Ce pe Marte-n glorii să orbească-l face, 
Cînd cu lampa-i sboară lumea luminînd, 
El pe sînu-ţi vergin încă să coboare, 
Guste fericirea raiului ceresc, 
Tu îl strînge-n braţe, tu îl fă altare, 
Dulce Romînie, asta ţi-o doresc. 

          {EminescuOpI 16}

Ce-ţi doresc eu ţie, dulce Romînie, 
Tînără mireasă, mamă cu amor! 
Fiii tăi trăiască numai în frăţie 
Ca a nopţii stele, ca a zilei zori, 
Vieaţa în vecie, glorii, bucurie, 
Arme cu tărie, suflet romînesc, 
Vis de vitejie, fală şi mîndrie, 
Dulce Romînie, asta ţi-o doresc! 

          {EminescuOpI 17}

LA HELIADE

De mi-ar permite-Apolon s-aleg dintre cunune, 
Ghirlanda n-aş alege-o de flori plăpînde, june, 
Ci falnica cunună a bardului bătrîn; 
Eu n-aş alege lira vibrîndă de iubire, 
Ci ceea care falnic îmi cîntă de mărire, 
Cu focul albei Veste aprinde al meu sîn. 

Ghirlanda, ce se-nsoară cu silfele uşoare, 
Pe fruntea inspirată, pe fruntea-nspirătoare 
De bucle-ncungiurată, blondine, undoind, 
Plăcută-i a ghirlandă - sublimă însă este 
Cununa cea de laur, ce sîntă se-mpleteşte 
Pe fruntea cea umbrită de bucle de argint. 

Ca visul e cîntarea ce-o-ntoană Eol dulce, 
Cînd silfele vin jalnic prin lilii să se culce, 
Să doarmă somn de îngeri pe sînul alb de flori; 
Sublim însă e cîntul cînd ţipă şi ia-n goană 
Talazurile negre ce turbă, se răstoarnă, 
Şi spumegă ca furii şi urlă-ngrozitor. 

Astfel îţi e cîntarea, bătrîne Heliade, 
Cum curge profeţia unei Ieremiade, 
Cum se răzbun-un vifor sburînd din nor în nor. 
Ruga-m-aş la Erato, să cînt ca Tine, barde, 
De nu în vieaţa-mi toată, dar cîntecu-mi de moarte
Să fie ca " Blestemu"-Ţi... să-l cînt, apoi să mor. 

          {EminescuOpI 18}

LA O ARTISTĂ

Ca a nopţii poezie, 
Cu-ntunericul talar, 
Cînd se-mbină, se-mlădie 
C-un glas tainic, lin, amar, 
Tu cîntare întrupată! 
De-al aplauzelor fior, 
Apărînd divinizată, 
Răpişi sufletu-mi în dor. 

Ca zefirii ce adie 
Cînturi dulci ca un fior, 
Cînd prin flori de iasomie 
Îşi sting sufletele lor, 
Astfel notele murinde 
Blînde, palide, încet, 
Sbor sub mîna-ţi tremurînde, 
Ca dulci gînduri de poet. 

Sau ca lira sfărîmată 
Ce răsgeme-ngrozitor, 
Cînd o mînă îngheţată 
Rumpe coardele-n fior, 
Astfel mîna-ţi tremurîndă 
Bate-un cîntec mort şi viu, 
Ca furtuna descrescîndă 
Care muge a pustiu. 

          {EminescuOpI 19}

Eşti tu nota rătăcită
Din cîntarea sferelor, 
Ce eternă, nefinită, 
Îngerii o cîntă-n cor? 
Eşti fiinţa-armonioasă 
Ce-o gîndi un serafin, 
Cînd pe lira-i tînguioasă 
Mîna cîntecul divin? 

Ah, ca visul ce se-mbină 
Palid, lin, încetişor, 
Cu o rază de lumină 
Ce-arde geana ochilor; 
Tu cîntare întrupată! 
De-al aplauzelor flor 
Dispărînd divinizată, 
Răpişi sufletu-mi în dor. 

          {EminescuOpI 20}

AMORUL UNEI MARMURE

Oştirile-i alungă în spaimă îngheţată, 
Cu sufletu-n ruină un rege-asirian, 
Cum stîncelor aruncă durerea-i înspumată 
Gemîndul uragan. 

De ce nu sunt un rege să sfarm cu-a mea durere, 
De ce nu sunt Satana, de ce nu-s Dumnezeu, 
Să fac să rump-o lume ce sfîşie-n tăcere 
Sdrobit sufletul meu. 

Un leu pustiei rage turbarea lui fugindă, 
Un ocean se-mbată pe-al vînturilor joc, 
Şi norii-şi spun în tunet durerea lor mugindă, 
Gîndirile de foc. 

Eu singur n-am cui spune cumplita mea durere, 
Eu singur n-am cui spune nebunul meu amor, 
Căci mie mi-a dat soarta amara mîngîiere 
O piatră să ador. 

Murindului speranţa, turbării răzbunarea, 
Profetului blestemul, credinţei Dumnezeu, 
La sinucid o umbră ce-i sperie desperarea, 
Nimic, nimica eu. 

Nimica, doar icoana-ţi care mă învenină, 
Nimic, doar suvenirea surîsului tău lin 
Nimic decît o rază din faţa ta senină, 
Din ochiul tău senin. 

          {EminescuOpI 21}

Şi te iubesc, copilă, cum repedea junie 
Iubeşte-n ochi de flacări al zilelor noroc, 
Iubesc precum iubeşte pe-o albă vijelie 
Un ocean de foc. 

Din ochi de-ar soarbe geniu slăbita mea privire, 
De-ar tremura la sînu-mi gingaşul tău mijloc, 
Ai pune pe-a mea frunte în vise de mărire 
Un diadem de foc. 

          {EminescuOpI 22}

Şi-aş pune soarta lumii pe buza-ţi purpurie, 
Aş pune lege lumii rîzîndul tău delir, 
Aş face al tău zîmbet un secol de orgie, 
Şi lacrimile-ţi mir. 

Căci te iubesc, copilă, ca zeul nemurirea, 
Ca preotul altarul, ca spaima un azil; 
Ca sceptrul mîna blîndă, ca vulturul mărirea, 
Ca visul pe-un copil. 

Şi pasu-n urma-ţi sboară c-o tainică mînie, 
Ca un smintit ce cată cu ochiu-ngălbenit, 
Cu fruntea-nvineţită, cu faţa cenuşie 
Icoana ce-a iubit. 

          {EminescuOpI 23}

JUNII CORUPŢI

La voi cobor acuma, voi suflete-amăgite, 
Şi ca să vă ard fierea, o spirite-ameţite, 
Blestemul îl invoc; 
Blestemul mizantropic cu vînăta lui ghiară, 
Ca să vă scriu pe frunte, ca vita ce se-nfiară
Cu fierul ars în foc. 

Deşi ştiu c-a mea liră d-a surda o să bată 
În preajma minţii voastre de patimi îmbătată, 
De-al patimilor dor; 
În preajma minţii voastre ucisă de orgie 
Şi putredă de spasmuri, şi arsă de beţie, 
Şi seacă de amor. 

O, fiarbă-vă mînia în vinele stocite, 
În ochii stinşi de moarte, pe frunţi învineţite
De sînge putrezit; 
Că-n veci nu se va teme Profetul vre o dată 
De braţele slăbite, puterea leşinată
A junelui cănit. 

Ce am de-alege oare în seaca-vă fiinţă? 
Ce foc făr-a se stinge, ce drept fără să-mi miţă, 
O, oameni morţi de vii! 
Să vă admir curajul în vinure vărsate, 
În sticle sfărîmate, hurii neruşinate
Ce chiue-n orgii? 

          {EminescuOpI 24}

Vă văd lungiţi pe patul juneţii ce-aţi spurcat-o, 
Suflînd din gura boala vieţii ce-aţi urmat-o, 
Şi arşi pîn-în rărunchi; 
Sau bestiilor care pe azi îl ţin în fiară, 
Cum linguşiţi privirea cea stearpă şi amară, 
Cum cădeţi în genunchi! 

Sculaţi-vă!... căci anii trecutului se-nşiră, 
În şiruri triumfale stindardul îl resfiră, 
Căci Roma a-nviat; 
Din nou prin glorii calcă cu faţa înzeită, 
Cu faclele nestinse, puterea-i împietrită, 
Poporul împărat. 

Sculaţi-vă!... căci tromba de moarte purtătoare 
Cu glasul ei lugubru răcneşte la popoare
Ca leul speriat; 
Tot ce respiră-i liber, a tuturor e lumea, 
Dreptatea, libertatea nu sunt numai un nume, 
Ci-aievea s-a serbat. 

Încingeţi-vă spada la danţul cel de moarte, 
Aci vă poarte vîntul, cum ştie să vă poarte
A ţopăi în joc! 
Aci vă duceţi valuri în mii batalioane, 
Cum în păduri aprinse, mînat în uragane, 
Diluviul de foc. 

Vedeţi cum urna crapă, cenuşa reînvie, 
Cum murmură trecutul cu glas de bătălie
Poporului roman; 
Cum umbrele se-mbracă în zale ferecate, 
Şi frunţile cărunte le nalţă, de departe
Un Cesar, un Traian. 

Cad putredele tronuri în marea de urgie, 
Se sfarmă de odată cu lanţul de sclavie 
Şi sceptrele de fier; 

          {EminescuOpI 25}

În două părţi infernul portalele-şi deschide, 
Spre-a încăpea cu mia răsufletele hîde 
Tiranilor ce pier! 

În darn răsună vocea-mi de eco repeţită, 
Vă sgudue arama urechea amorţită
Şi simţul leşinat; 
Virtutea despletită şi patria-ne zeie 
Nu pot ca să aprinză o singură scînteie
În sufletu-ngheţat. 

Şi singur stau şi caut ca uliul care cată 
În inima junimii de vieaţa-i desbrăcată
Un stîrv spre-al sfîşia; 
Ca pasărea de sboru-i din ceruri dismeţită, 
Ca muntele ce-n frunte-i de nouri încreţită
Un trăsnet ar purta. 

Dat cel puţin nu spuneţi că aveţi simţiminte, 
Că-n veci nu se îmbracă în veştede vestminte
Misteriul cel sînt; 
Căci vorba voastră sună ca plîns la cununie, 
Ca cobea ce îngînă un cînt de veselie, 
Ca rîsul la mormînt. 

          {EminescuOpI 26}

Am uitat mamă, am uitat tată, 
Am uitat lege, am uitat tot; 
Mintea mi-e seacă, gîndul netot, 
Pustiul arde-n inima-mi beată. 

Numai prin chaos tu îmi apari, 
Cum printre valuri a navei velă, 
Cum printre nouri galbena stelă, 
Prin neagra noapte cum un fanar. 

Te văd adesea frunte senină 
Ca şi gîndirea lui Dumnezeu, 
Sufletu-ţi arde-n sufletul meu 
C-o flamă dulce, tainică, lină. 

Gîndind la tine nu voiu să mor, 
Îmi blastăm însuşi eu mîntuirea, 
Orb, nebun, care blastămă firea, 
Ce-ar vrea din frunte-i să sting-un nor. 

Dar dacă gîndul zilelor mele 
Se stinse-n mintea lui Dumnezeu, 
Şi dacă pentru sufletul meu 
Nu-i loc aicea, ci numa-n stele: 

Voiu, cînd mi-or duce îngerii săi 
Palida-mi umbră în albul munte, 
Să-mi pui cununa pe a mea frunte, 
Şi să-mi pui lira de căpătîiu. 

          {EminescuOpI 27}

Am uitat mamă, am uitat tată, 
Am uitat lege, am uitat tot; 
Mintea mi-e seacă, gîndul netot, 
Pustiul arde-n inima-mi beată. 

Numai prin chaos tu îmi apari, 
Cum printre valuri a navei velă, 
Cum printre nouri galbena stelă, 
Prin neagra noapte cum un fanar. 

Te văd adesea frunte senină 
Ca şi gîndirea lui Dumnezeu, 
Sufletu-ţi arde-n sufletul meu 
C-o flamă dulce, tainică, lină. 

Gîndind la tine nu voiu să mor, 
Îmi blastăm însuşi eu mîntuirea, 
Orb, nebun, care blastămă firea, 
Ce-ar vrea din frunte-i să sting-un nor. 

Dar dacă gîndul zilelor mele 
Se stinse-n mintea lui Dumnezeu, 
Şi dacă pentru sufletul meu 
Nu-i loc aicea, ci numa-n stele: 

Voiu, cînd mi-or duce îngerii săi 
Palida-mi umbră în albul munte, 
Să-mi pui cununa pe a mea frunte, 
Şi să-mi pui lira de căpătîiu. 

          {EminescuOpI 28}

LA MOARTEA PRINCIPELUI ŞTIRBEY

Turnurile mişcă-n doliu a lor inimi de aramă 
Şi un înger cu-aripi negre, cu diademă de spini, 
Cu cîntarea-i plîngătoare lumea mişcă, lumea chiamă, 
Precum mişcă vîntu-n cîntec faţa mării de senin. 

Şi cu ochiul plin de lacrimi naţiunea cea romînă, 
Care are-n mii de inimi sufletul ei tremurînd, 
Vede cum prin nori se stinge stea cu flacără, divină
Şi aude-n cer un tunet şi un gemet pe pămînt... 

A-ntristării neagră-aripă peste lume se întinde, 
Totul tace, căci durerea este mută ca un gînd, 
Lumea azi nimic nu vede, ochiu-i nimic nu cuprinde, 
Decît cursu-acelui astru ce se sparge p-un mormînt. 

Cine-i acvila ce cade? Cine-i stînca ce se sfarmă? 
Cine-i leul ce închide cu durere ochii săi? 
Cine-i tunetul ce moare umplînd lumea de alarmă?.. 
 - Este Domnul Romîniei: Barbu Dimitrie Ştirbey!... 

          {EminescuOpI 29}

VENERE ŞI MADONĂ

Ideal pierdut în noaptea unei lumi ce nu mai este, 
Lume ce gîndea în basme şi vorbea în poezii, 
O! te văd, te-aud, te cuget, tînără şi dulce veste 
Dintr-un cer cu alte stele, cu-alte raiuri, cu alţi zei. 

Venere, marmură caldă, ochiu de piatră ce scînteie, 
Braţ molatic ca gîndirea unui împărat poet, 
Tu ai fost divinizarea frumuseţii de femeie, 
A femeei, ce şi astăzi tot frumoasă o revăd. 

Rafael, pierdut în visuri ca-ntr-o noapte înstelată, 
Suflet îmbătat de raze şi d-eterne primăveri, 
Te-a văzut şi-a visat raiul cu grădini îmbălsămate, 
Te-a văzut plutind regină printre îngerii din cer

Şi-a creat pe pînza goală pe Madona Dumnezeie, 
Cu diademă de stele, cu surîsul blînd, vergin, 
Faţa pală-n raze blonde, chip de înger, dar femeie, 
Căci femeia-i prototipul îngerilor din senin. 

Astfel eu, pierdut în noaptea unei vieţi de poezie, 
Te-am văzut, femeie stearpă, fără suflet, fără foc, 
Şi-am făcut din tine-un înger, blînd ca ziua de magie, 
Cînd în vieaţa pustiită rîde-o rază de noroc. 

Am văzut faţa ta pală de o bolnavă beţie, 
Buza ta învineţită de-al corupţiei muşcat, 
Şi-am svîrlit asupră-ţi, crudo, vălul alb de poezie 
Şi paloarei tale raza inocenţei eu i-am dat. 

          {EminescuOpI 30}

Ţi-am dat palidele raze ce-nconjoară cu magie 
Fruntea îngerului-geniu, îngerului-ideal, 
Din demon făcui o sîntă, dintr-un chicot, simfonie 
Din ochirile-ţi murdare ochiu-aurorei matinal. 

Dar azi vălul cade, crudo! dismeţit din visuri sece, 
Fruntea mea este trezită de al buzei tale-ngheţ 
Şi privesc la tine, demon, şi amoru-mi stins şi rece 
Mă învaţă cum asupră-ţi eu sa caut cu dispreţ! 

Tu îmi pari ca o bacantă, ce-a luat cu-nşelăciune 
De pe-o frunte de fecioară mirtul verde de martir, 
O fecioar-a cărei suflet era sînt ca rugăciunea, 
Pe cînd inima bacantei e spasmotic, lung delir. 

O, cum Rafael creat-a pe Madona Dumnezeie, 
Cu diadema-i de stele, cu surîsul blînd, vergin, 
Eu făcut-am zeitate dintr-o palidă femeie, 
Cu inima stearpă, rece şi cu suflet de venin! 

Plîngi copilă? - C-o privire umedă şi rugătoare
Poţi din nou sdrobi şi frînge apostat-inima mea? 
La picioare-ţi cad şi-ţi caut în ochi negri-adînci ca marea, 
Şi sărut a tale mîne, şi-i întreb de poţi ierta. 

Şterge-ţi ochii, nu mai plînge!... A fost crudă-nvinuirea, 
A fost crudă şi nedreaptă, fără razem, fără fond. 
Suflete! de-ai fi chiar demon, tu eşti sîntă prin iubire, 
Şi ador pe acest demon cu ochi mari, cu părul blond. 

          {EminescuOpI 31}

EPIGONII

Cînd privesc zilele de-aur a scripturelor romîne, 
Mă cufund ca într-o mare de visări dulci şi senine 
Şi în jur parcă-mi colindă dulci şi mîndre primăveri, 
Sau văd nopţi ce-ntind deasupră-mi oceanele de stele, 
Zile cu trei sori în frunte, verzi dumbrăvi cu filomele, 
Cu izvoare-ale gîndirii şi cu rîuri de cîntări. 

Văd poeţi ce-au scris o limbă, ca un fagure de miere: 
Cichindeal gură de aur, Mumulean glas cu durere, 
Prale firea cea întoarsă, Daniil cel trist şi mic, 
Văcărescu cîntînd dulce a iubirii primăvară, 
Cantemir croind la planuri din cuţite şi pahară, 
Beldiman vestind în stihuri pe războiul inimic. 

Liră de argint, Sihleanu, - Donici cuib de-nţelepciune, 
Care, cum rar se întîmplă ca să mediteze pune 
Urechile ce-s prea lunge ori coarnele de la cerb; 
Unde-i boul lui cuminte, unde-i vulpea diplomată? 
S-au dus toţi, s-au dus cu toate pe o cale ne-nturnată. 
S-a dus Pan, finul Pepelei, cel isteţ ca un proverb. 

Eliad zidea din visuri şi din basme seculare
Delta biblicelor sînte, profeţiilor amare, 
Adevăr scăldat în mite, sfinx pătrunsă de-nţeles; 
Munte cu capul de piatră de furtune detunată, 
Stă şi azi în faţa lumii o enigmă n-esplicată 
Şi veghiaz-o stîncă arsă dintre nouri de eres. 

          {EminescuOpI 32}

Bolliac cînta iobagul ş-a lui lanţuri de aramă; 
L-ale ţării flamuri negre Cîrlova oştirea chiamă, 
În prezent vrăjeşte umbre dintr-al secolilor plan; 
Şi ca Byron, treaz de vîntul cel sălbatic al durerii, 
Palid stinge-Alecsandrescu sînta candel-a sperării, 
Descifrînd eternitatea din ruina unui an. 

Pe-un pat alb ca un linţoliu zace lebăda murindă, 
Zace palida vergină cu lungi gene, voce blîndă - 
Vieaţa-i fu o primăvară, moartea-o părere de rău; 
Iar poetul ei cel tînăr o privea cu îmbătare, 
Şi din liră curgeau note şi din ochi lacrimi amare
Şi astfel Bolintineanu începu cîntecul său. 

Mureşan scutură lanţul cu-a lui voce ruginită, 
Rumpe coarde de aramă cu o mînă amorţită, 
Chiamă piatra să învie ca şi miticul poet, 
Smulge munţilor durerea, brazilor destinul spune 
Şi bogat în sărăcia-i ca un astru el apune, 
Preot deşteptării noastre, semnelor vremii profet. 

Iar Negruzzi şterge colbul de pe cronice bătrîne, 
Căci pe mucedele pagini stau domniile romîne, 
Scrise de mîna cea veche a-nvăţaţilor mireni; 
Moaie pana în coloarea unor vremi de mult trecute, 
Zugrăveşte din nou iarăşi pînzele posomorîte, 
Ce-arătau faptele crunte unor domni tirani, vicleni. 

Ş-acel rege-al poeziei, vecinic tînăr şi ferice, 
Ce din frunze îţi doineşte, ce cu fluerul îţi zice, 
Ce cu basmul povesteşte - veselul Alecsandri, 
Ce-nşirînd mărgăritare pe a stelei blondă rază, 
Acum secolii străbate, o minune luminoasă, 
Acum rîde printre lacrimi cînd o cîntă pe Dridri. 

Sau visînd o umbră dulce cu de-argint aripe albe, 
Cu doi ochi ca două basme mistice, adînce, dalbe, 
Cu zîmbirea de vergină, cu glas blînd, duios, încet, 
El îi pune pe-a ei frunte mîndru diadem de stele, 
O aşează-n tron de aur să domnească lumi rebele 
Şi iubind-o fără margini, scrie: visul de poet. 

          {EminescuOpI 33}

          {EminescuOpI 34}

          {EminescuOpI 35}

Sau visînd cu doina tristă a voinicului de munte, 
Visul apelor adînce şi a stîncelor cărunte, 
Visul selbelor bătrîne de pe umerii de deal, 
El deşteaptă-n sînul nostru dorul ţării cei străbune, 
El revoacă-n dulci icoane a istoriei minune, 
Vremea lui Ştefan cel mare, zimbrul sombru şi regal. 
...................................... 

Iară noi? noi, epigonii?... Simţiri reci, harfe sdrobite, 
Mici de zile, mari de patimi, inimi bătrîne, urîte, 
Măşti rîzînde, puse bine pe-un caracter inimic; 
Dumnezeul nostru: umbră, patria noastră: o frază; 
În noi totul e spoială, totu-i lustru fără bază; 
Voi credeaţi în scrisul vostru, noi nu credem în nimic

Şi de-aceea spusa voastră era sîntă şi frumoasă, 
Căci de minţi era gîndită, căci din inimi era scoasă, 
Inimi mari, tinere încă, deşi voi sunteţi bătrîni. 
S-a întors maşina lumii, cu voi viitorul trece; 
noi suntem iarăşi trecutul, fără inimi, trist şi rece; 
Noi în noi n-avem nimica, totu-i calp, totu-i străin! 

Voi, pierduţi în gînduri sînte, convorbeaţi cu idealuri; 
 Noi cîrpim cerul cu stele, noi mînjim marea cu valuri, 
Căci al nostru-i sur şi rece - marea noastră-i de îngheţ. 
Voi urmaţi cu răpejune cugetările regine, 
Cînd plutind pe aripi sînte printre stelele senine, 
Pe-a lor urme luminoase voi asemenea mergeţi. 

Cu-a ei candelă de aur palida înţelepciune, 
Cu zîmbirea ei regală, ca o stea ce nu apune, 
Lumina a vieţii voastre drum de roze semănat. 
Sufletul vostru: un înger, inima voastră: o liră, 
Ce la vîntul cald ce-o mişcă, cîntări molcome respiră; 
Ochiul vostru vedea-n lume de icoane un palat. 

Noi? Privirea scrutătoare ce nimica nu visează, 
Ce tablourile minte, ce simţirea simulează, 
Privim reci la lumea asta - vă numim vizionari. 

          {EminescuOpI 36}

O convenţie e totul; ce-i azi drept, mîne-i minciună; 
Aţi luptat luptă deşartă, aţi vînat ţintă nebună, 
Aţi visat zile de aur pe-astă lume de amar. 

" Moartea succede vieţii, vieaţa succede la moarte", 
Alt sens n-are lumea asta, n-are alt scop, altă soarte; 
Oamenii din toate cele fac icoană şi simbol; 
Numesc sînt, frumos şi bine ce nimic nu însemnează, 
Impărţesc a lor gîndire pe sisteme numeroase 
Şi pun haine de imagini pe cadavrul trist şi gol. 

Ce e cugetarea sacră? Combinare măiestrită 
Unor lucruri n-existente; carte tristă şi-ncîlcită, 
Ce mai mult o încifrează cel ce vrea a descifra. 
Ce e poezia? Înger palid cu priviri curate, 
Voluptos joc cu icoane şi cu glasuri tremurate, 
Straiu de purpură şi aur peste ţărîna cea grea. 
Rămîneţi dară cu bine, sînte firi vizionare, 
Ce făceaţi valul să cînte, ce puneaţi steaua să sboare, 
Ce creaţi o altă lume pe-astă lume de noroiu; 
Noi reducem tot la pravul azi în noi, mîni în ruină, 
Proşti şi genii, mic şi mare, sunet, sufletul, lumină - 
Toate-s praf... Lumea-i cum este... şi ca dînsa suntem noi. 

          {EminescuOpI 37}

MORTUA EST! 

Făclie de veghe pe umezi morminte, 
Un sunet de clopot în orele sfinte, 
Un vis ce îşi moaie aripa-n amar, 
Astfel ai trecut de al lumii otar. 

Trecut-ai cînd ceru-i cîmpie senină, 
Cu rîuri de lapte şi flori de lumină, 
Cînd norii cei negri par sombre palate 
De luna regină pe rînd vizitate. 

Te văd ca o umbră de-argint strălucită, 
Cu-aripi ridicate la ceruri pornită, 
Suind, palid suflet, a norilor schele, 
Prin ploaie de raze, ninsoare de stele. 

O rază te-nalţă, un cîntec te duce 
Cu braţele albe pe piept puse cruce, 
Cînd torsul s-aude l-al vrăjilor caier 
Argint e pe ape şi aur în aer. 

Văd sufletu-ţi candid prin spaţiu cum trece; 
Privesc apoi lutul rămas... alb şi rece, 
Cu haina lui lungă culcat în sicriu, 
Privesc la surîsu-ţi rămas încă viu - 

Şi-ntreb al meu suflet rănit de-ndoială, 
De ce-ai murit înger cu faţa cea pală? 
Au nu ai fost jună, n-ai fost tu frumoasă? 
Te-ai dus spre a stinge o stea radioasă? 

          {EminescuOpI 38}

Dar poate acolo să fie castele
Cu arcuri de aur zidite din stele, 
Cu rîuri de foc şi cu poduri de-argint, 
Cu ţărmuri de smirnă, cu flori care cînt; 

Să treci tu prin ele, o sfîntă regină, 
Cu păr lung de raze, cu ochi de lumină, 
În haină albastră stropită cu aur, 
Pe fruntea ta pală cunună de laur. 

O, moartea e-un chaos, o mare de stele, 
Cînd vieaţa-i o baltă de vise rebele; 
O, moartea-i un secol cu sori înflorit, 
Cînd vieaţa-i un basmu pustiu şi urît. - 

Dar poate... o! capu-mi pustiu cu furtune, 
Gîndirile-mi rele sugrum cele bune... 
Cînd sorii se sting şi cînd stelele pică, 
Îmi vine a crede că toate-s nimică. 

Se poate ca bolta de sus să se spargă, 
Să cadă nimicul cu noaptea lui largă, 
Să, văd cerul negru că lumile-şi cerne 
Ca prăzi trecătoare a morţii eterne... 

Ş-atunci de-a fi astfel... atunci în vecie 
Suflarea ta caldă ea n-o să învie, 
Atunci graiu-ţi dulce în veci este mut... 
Atunci acest înger n-a fost decît lut. 

Şi totuşi, ţărînă frumoasă şi moartă, 
De racla ta razim eu harfa mea spartă 
Şi moartea ta n-o plîng, ci mai fericesc 
O rază fugită din chaos lumesc. 

Ş-apoi... cine ştie de este mai bine 
A fi sau a nu fi... dar ştie oricine 
Că ceea ce nu e, nu simte dureri
Şi multe dureri-s, puţine plăceri. 

          {EminescuOpI 39}

A fi? Nebunie şi tristă şi goală; 
Urechea te minte şi ochiul te-nşală; 
Ce-un secol ne zice, ceilalţi o deszic. 
Decît un vis sarbăd, mai bine nimic. 

Văd vise-ntrupate gonind după vise, 
Pîn-dau în morminte ce-aşteaptă deschise, 
Şi nu ştiu gîndirea-mi în ce să o stîng: 
Să rîd ca nebunii? Să-i blestem? Să-i plîng? 

La ce?... Oare totul nu e nebunie? 
Au moartea ta, înger, de ce fu să fie? 
Au e sens în lume? Tu chip zîmbitor, 
Trăit-ai anume ca astfel să mori? 
De e sens într-asta, e-ntors şi ateu, 
Pe palida-ţi frunte nu-i scris Dumnezeu. 

          {EminescuOpI 40}

A fi? Nebunie şi tristă şi goală; 
Urechea te minte şi ochiul te-nşală; 
Ce-un secol ne zice, ceilalţi o deszic. 
Decît un vis sarbăd, mai bine nimic. 

Văd vise-ntrupate gonind după vise, 
Pîn-dau în morminte ce-aşteaptă deschise, 
Şi nu ştiu gîndirea-mi în ce să o stîng: 
Să rîd ca nebunii? Să-i blestem? Să-i plîng? 

La ce?... Oare totul nu e nebunie? 
Au moartea ta, înger, de ce fu să fie? 
Au e sens în lume? Tu chip zîmbitor, 
Trăit-ai anume ca astfel să mori? 
De e sens într-asta, e-ntors şi ateu, 
Pe palida-ţi frunte nu-i scris Dumnezeu. 

          {EminescuOpI 41}

ÎNGER DE PAZĂ

Cînd sufletu-mi noaptea veghia în estaze, 
Vedeam ca în vis pe-al meu înger de pază, 
Încins cu o haină de umbre şi raze, 
C-asupră-mi c-un zîmbet aripele-a-ntins; 
Dar cum te văzui într-o palidă haină, 
Copilă cuprinsă de dor şi de taină, 
Fugi acel înger de ochiu-ţi învins. 

Eşti demon copilă, că numai c-o zare 
Din genele-ţi lunge, din ochiul tău mare 
Făcuşi pe-al meu înger cu spaimă să sboare, 
El, veghea mea sfîntă, amicul fidel? 
Ori poate!... O-nchide lungi genele tale, 
Să pot recunoaşte trăsurile-ţi pale - 
 Căci tu - tu eşti el. 

          {EminescuOpI 42}

NOAPTEA... 

Noaptea potolit şi vînăt arde focul în cămin; 
Dintr-un colţ pe-o sofa roşă eu în faţa lui privesc, 
Pîn-ce mintea îmi adoarme, pîn-ce genele-mi clipesc; 
Lumînarea-i stinsă-n casă... somnu-i cald, molatic, lin. 

Atunci tu prin întuneric te apropii surîzîndă, 
Albă ca zăpada iernei, dulce ca o zi de vară; 
Pe genunchi îmi şezi, iubito, braţele-ţi îmi înconjoară 
Gîtul... iar tu cu iubire priveşti faţa mea pălindă. 

Cu-ale tale braţe albe, moi, rotunde, parfumate, 
Tu grumazul mi-l înlănţui, pe-al meu piept capul ţi-l culci; 
Ş-apoi ca din vis trezită, cu mînuţe albe, dulci 
De pe fruntea mea cea tristă tu dai viţele-ntr-o parte. 

Netezeşti încet şi leneş fruntea mea cea liniştită
Şi gîndind că dorm, şireato, apeşi gura ta de foc
Pe-ai mei ochi închişi ca somnul şi pe frunte-mi în mijloc, 
Şi surîzi, cum rîde visul într-o inimă-ndrăgită. 

O! desmiardă, pîn-ce fruntea-mi este netedă şi lină, 
O! desmiardă, pîn-eşti jună ca lumina cea din soare, 
Pîn-eşti clară ca o rouă, pîn-eşti dulce ca o floare, 
Pîn-nu-i faţa mea sbîrcită, pîn-nu-i inima bătrînă. 

          {EminescuOpI 43}

EGIPETUL

Nilul mişcă valuri blonde pe cîmpii cuprinşi de Maur, 
Peste el cerul d-Egipet desfăcut în foc şi aur; 
Pe-a lui maluri gălbii, şese, stuful creşte din adînc, 
Flori, juvaeruri în aer, sclipesc tainice în soare, 
Unele-albe, nalte, fragezi, ca argintul de ninsoare, 
Alte roşii ca jeratec, alte-albastre, ochi ce plîng. 

Şi prin tufele de mături, ce cresc verzi, adînce, dese, 
Păsări îmblînzite-n cuiburi distind penele alese, 
Ciripind cu ciocu-n soare, gugiulindu-se cu-amor. 
Înnecat de vecinici visuri, răsărit din sfinte-izvoară, 
Nilul mişc-a lui legendă şi oglinda-i galben-clară 
Către marea liniştită ce înneacă al lui dor. 

De-a lui maluri sunt unite cîmpii verzi şi ţări ferice; 
Memfis colo-n depărtare, cu zidirile-i antice, 
Mur pe mur, stînca pe stîncă, o cetate de giganţi - 
Sunt gîndiri arhitectonici de-o grozavă măreţie! 
Au zidit munte pe munte în antica lor trufie, 
I-a-mbrăcat cu-argint ca-n soare sa lucească într-un lanţ

Şi să pară răsărită din visările pustiei, 
Din nisipuri argintoase în mişcarea vijeliei, 
Ca un gînd al mării sfinte, reflectat de cerul cald
Ş-aruncat în depărtare... Colo se ridic-trufaşe
Şi eterne ca şi moartea piramidele-uriaşe, 
Racle ce încap în ele epopeea unui scald. 

          {EminescuOpI 44}

Se-nserează... Nilul doarme şi ies stelele din strungă, 
Luna-n mare îşi aruncă chipul şi prin nori le-alungă. 
Cine-a deschis piramida şi-năuntru a intrat? 
Este regele: În haină de-aur roş şi pietre scumpe
El intră să vad-acolo tot trecutul. - I se rumpe
Al lui suflet cînd priveşte peste-al vremurilor vad. 

În zadar guvernă regii lumea cu înţelepciune, 
Se-nmulţesc semnele rele, se-mpuţin faptele bune; 
În zadar caut-al vieţii înţeles nedeslegat. 
Iese-n noapte... ş-a lui umbră lungă-ntins se desfăşoară 
Pe-ale Nilului lungi valuri. - Astfel pe-unde de popoară 
Umbra gîndurilor regii se aruncă-ntunecat. 

Ale piramidei visuri, ale Nilului reci unde, 
Ale trestiilor sunet ce sub luna ce pătrunde
Par a fi snopuri gigantici de lungi suliţe de-argint, 
Toat-a apei, a pustiei şi a nopţii măreţie
Se unesc să-mbrace mîndru veche-acea împărăţie, 
Să învie în deşerturi şir de visuri ce te mint. 

Rîul sfînt ne povesteşte cu-ale undelor lui gure
De-a izvorului său taină, despre vremi apuse, sure, 
Sufletul se-mbată-n visuri care-alunecă în sbor. 
Palmii risipiţi în crînguri auriţi de-a lunei rază, 
Nalţă sveltele lor trunchiuri. - Noaptea-i clară, luminoasă, 
Undele visează spume, cerurile-nşiră nori. 

Şi în templele măreţe, colonade-n marmuri albe, 
Noaptea zeu se preîmblă în vestmintele lor dalbe, 
Şi al preoţilor cîntec sună-n harfe de argint; 
Şi la vîntul din pustie, la răcoarea nopţii brună, 
Piramidele din creştet aiurind şi jalnic sună 
Şi sălbatec se plîng regii în giganticul mormînt. 

În zidirea cea antică, sus în frunte-i turnul maur. 
Magul privea pe gînduri în oglinda lui de aur, 
Unde-a cerului mii stele ca-ntr-un centru se adun. 
El în mic priveşte-acolo căile lor tăinuite 
Şi cu varga zugrăveşte drumurile lor găsite: 
Au aflat sîmburul lumii, tot ce-i drept, frumos şi bun, 

          {EminescuOpI 45}

Şi se poate ca spre răul unei ginţi efeminate, 
Regilor pătaţi de crime, preoţimei desfrînate, 
Magul, paza răzbunării, a cetit semnul întors; 
Ş-atunci vîntul ridicat-a tot nisipul din pustiuri, 
Astupînd cu el oraşe, ca gigantice sicriuri
Unei ginţi ce fără vieaţă-ngreuia pămîntul stors. 

Uraganu-acum aleargă pîn-ce caii lui îi crapă 
Şi în Nil numai deşertul nisipişul şi-l adapă, 
Aşternîndu-l peste cîmpii cel odată înfloriţi. 
Memfis, Teba, ţara-ntreagă coperită-i de ruine, 
Prin deşert străbat sălbatec mari familii beduine, 
Sorind vieaţa lor de basme pe cîmpie risipiţi. 

Dar ş-acum turburînd stele pe-ale Nilului lungi unde, 
Noaptea flamingo cel roşu apa-ncet, încet pătrunde, 
Ş-acum luna arginteşte tot Egipetul antic; 
Ş-atunci sufletul visează toat-istoria străveche, 
Glasuri din trecut străbate l-a prezentului ureche, 
Din a valurilor sfadă prorociri se aridic. 

Ş-atunci Memfis se înalţă, argintos gînd al pustiei, 
Închegare măiestrită din suflarea vijeliei... 
Beduini ce stau în lună, o minune o privesc, 
Povestindu-şi basme mîndre îmbrăcate-n flori şi stele, 
De oraşul care iese din pustiile de Jele; 
Din pămînt şi de sub mare s-aud sunete ce cresc. 

Marea-n fund clopote are care sună-n orice noapte; 
Nilu-n fund grădine are, pomi cu mere de-aur coapte; 
Sub nisipul din pustie cufundat e un popor, 
Ce cu-oraşele-i deodată se trezeşte şi se duce
Sus în curţile din Memfis, unde-n săli lumina luce; 
Ei petrec în vin şi-n chiot orice noapte pîn-în zori. 

          {EminescuOpI 46}

          {EminescuOpI 47}

          {EminescuOpI 48}

Bruh! mi-i frig. - Iată pe mînă cum codeşte-un negru purec; 
Să-mi moiu degetul în gură - am să-l prind - ba las săracul! 
Pripăşit la vreo femeie, ştiu că ar vedea pe dracul, 
Dară eu - ce-mi pasă mie - bietul "îns! " la ce să-l purec? 

Şi motanul toarce-n sobă - de blazat ce-i. - Măi motane, 
Vino-ncoa sa stăm de vorbă, unice amic şi ornic. 
De-ar fi-n lume-un stat de mîţe, zău! că-n el te-aş pune vornic, 
Ca să ştii şi tu odată, boieria ce-i, sărmane! 

Oare ce gîndeşte hîtrul de stă ghem şi toarce-ntr-una? 
Ce idei se-nşiră dulce în mîţeasca-i fantazie? 
Vreo cucoană cu-albă blană cu amoru-i îl îmbie, 
Rendez-vous i-a dat în şură, ori în pod, în găvăună? 

De-ar fi-n lume numai mîţe - tot poet aş fi? Tot una: 
Mieunînd în ode nalte, tragic miorlăind - un Garrick, 
Ziua tologit în soare, pîndind cozile de şoaric, 
Noaptea-n pod, cerdac şi streşini heinizînd duios la lună. 

Filosof de-aş fi - simţirea-mi ar fi vecinic la aman! 
În prelegeri populare idealele le apăr
Şi junimei generoase, domnişoarelor ce scapăr, 
Le arăt că lumea vis e - un vis sarbăd - de motan. 

Sau ca popă colo-n templul, închinat fiinţei, care 
După chip ş-asemănare a creat mîţescul neam, 
Aş striga: o motănime! motănime! Vai... Haram 
De-al tău suflet, motănime, nepostind postul cel mare. 

Ah! Sunt printre voi de-aceia, care nu cred tabla legii, 
Firea mai presus de fire, mintea mai presus de minte, 
Ce destinul motănimei îl desfăşură-nainte! 
Ah! atei, nu tem ei iadul ş-a lui Duhuri - liliecii? 

Anathema sit! - Să-l scuipe oricare motan de treabă, 
Nu vedeţi ce-nţelepciune e-n făptura voastră chiară? 
O motani fără de suflet! - La sgîriet el v-a dat ghiară 
Şi la tors v-a dat musteţe - vreţi să-l pipăiţi cu laba? 

          {EminescuOpI 49}

Ii! ca în clondir se stinge cãpeþelul de lumina! 
Moºule, mergi de te culcã, nu vezi ca s-a-ntunecat? 
Sa visam favori ºi aur, tu-n cotlon ºi eu în pat. 
De-aº putea sa dorm încalea. - Somn, a gîndului odinã, 

O, acopere fiinþa-mi cu-a ta muta armonie, 
Vino somn - ori vino moarte. Pentru mine e tot una: 
De-oiu petrece-ncã cu mîþe ºi cu pureci ºi cu luna, 
Ori de nu - cui ce-i aduce? - Poezie - sãrãcie! 

          {EminescuOpI 50}

ÎNGER ŞI DEMON

Noaptea-n Doma întristată, prin lumini îngălbenite 
A făcliilor de ceară care ard lîngă altare - 
Pe cînd bolta-n fundul Domei stă întunecoasă, mare, 
Nepătrunsă de-ochii roşii de pe mucuri ostenite, 

În biserica pustie, lîngă arcul în părete, 
Genunchiată stă pe trepte o copilă ca un înger; 
Pe-a altarului icoană în de raze roşii frîngeri, 
Palidă şi mohorîtă maica Domnului se vede. 

O făclie e înfiptă într-un stîlp de piatră sură; 
Lucii picături de smoală la pămînt cad sfîrîind 
Şi cununi de flori uscate fîşîesc amirosind 
Ş-a copilei rugăciune tainic şopotit murmură. 

Cufundat în întuneric, lîng-o cruce mărmurită, 
Într-o umbră neagră, deasă, ca un demon El veghiază, 
Coatele pe braţul crucii le destinde şi le-aşază, 
Ochii cufundaţi în capu-i, fruntea tristă şi-ncreţită. 

Şi bărbia lui s-apasă de al pietrei umăr rece, 
Părul său negru ca noaptea peste-al marmurei braţ alb; 
Abia candela cea tristă cu reflectul ei roz-alb 
Blînd o rază mai aruncă ce peste-a lui faţă trece. 

Ea un înger ce se roagă - El un demon ce visează; 
Ea o inimă de aur - El un suflet apostat; 
El în umbra lui fatală, stă-ndărătnic rezemat - 
La picioarele Madonei, tristă, sfîntă Ea veghiază. 

          {EminescuOpI 51}

Pe un mur înalt şi rece de o marmură curată, 
Albă ca zăpada iernei, lucie ca apa lină, 
Se răsfrînge ca-n oglindă a copilei umbră plină - 
Umbra ei, ce ca şi dînsa stă în rugă-ngenunchiată. 

Ce-ţi lipseşte oare ţie, blond copil cu-a ta mărire, 
Cu de marmur-albă faţă şi cu mînile de ceară, 
Văl - o negură diafană mestecată-n stele; - clară 
E privirea-ţi inocentă sub a genelor umbrire; 

Ce-ţi lipseşte să fii înger - aripi lungi şi constelate. 
Dar ce văd: Pe-a umbrei tale umeri vii ce-se întinde? 
Două umbre de aripe ce se mişcă tremurînde, 
Două aripe de umbră către ceruri ridicate. 

O, nu-i umbra ei aceea - este îngeru-i de pază; 
Lîngă marmura cea albă văd fiinţa-i aeriană. 
Peste vieaţa-i inocentă, vieaţa lui cea sîntă plană, 
Lîngă dînsa el se roagă, lîngă ea îngenunchiază. 

Dar de-i umbra ei aceea - atunci Ea un înger este, 
Însă aripele-i albe lumea-a le vedea nu poate; 
Muri sfinţiţi de-a omenirii rugăciuni îndelungate 
Văd aripele-i diafane şi de dînsele dau veste. 

Te iubesc! - era să strige demonul în a lui noapte, 
Dară umbra-naripată a lui buze le înmoaie; 
Nu spre-amor - spre-nchinăciune el genunchi-şi încovoaie
Şi ascultă dus din lume a ei dulci şi timizi şoapte. 

Ea? - O fiică e de rege, blondă-n diadem de stele 
Trece-n lume fericită, înger, rege şi femeie; 
El răscoală în popoare a distrugerii scînteie 
Şi în inimi pustiite samănă gîndiri rebele. 

Despărţiţi de-a vieţii valuri, între el şi între dînsa 
Veacuri sunt de cugetare, o istorie, -un popor, 
Cîteodat- - deşi arare - se-ntîlnesc, şi ochii lor 
Se privesc, par a se soarbe în dorinţa lor aprinsă. 

          {EminescuOpI 52}

Ochii ei cei mari, albaştri, de blîndeţe dulci şi moi, 
Ce adînc pătrund în ochii lui cei negri furtunoşi! 
Şi pe faţa lui cea slabă trece-uşor un nour roş - 
Se iubesc... Şi ce departe sunt deolaltă amîndoi! 

A venit un rege palid şi coroana sa antică, 
Grea de glorii şi putere, l-a ei poale-ar fi depus, 
Pe-ale tronului covoare ea piciorul de-ar fi pus 
Şi în mîna-i însceptrată, mîna ei îngustă, mică. 

Dară nu - mute rămas-au buzele-i abia deschise, 
Mută inima în pieptu-i, mîna ei trasă-ndărît. 
În a sufletului taină, ea iubea. Clar şi încet 
Se ivea faţa de demon fecioreştilor ei vise. 

Ea-l vedea mişcînd poporul cu idei reci, îndrăzneţe; 
Ce puternic e - gîndi ea, cu-amoroasă dulce spaimă; 
El prezentul îl răscoală cu-a gîndirilor lui faimă 
Contra tot ce grămădiră veacuri lungi şi frunţi măreţe. 

El ades suit pe-o piatră cu turbare se-nfăşoară 
În stindardul roş şi fruntea-i aspră-adîncă, încreţită, 
Părea ca o noapte neagră de furtune-acoperită, 
Ochii fulgerau şi vorba-i trezea furia vulgară. 

Pe un pat sărac asudă într-o lungă agonie
Tînărul. O lampă-ntinde limb-avară şi subţire, 
Sfîrîind în aer bolnav. - Nimeni nu-i ştie de ştire, 
Nimeni soarta-i n-o-mblînzeşte, nimeni fruntea nu-i mîngîie. 

Ah! acele gînduri toate îndreptate contra lumei, 
Contra legilor ce-s scrise, contra ordinii-mbrăcate 
Cu-a lui Dumnezeu numire - astăzi toate-s îndreptate 
Contra inimii murinde, sufletul vor să-i sugrume! 

A muri fără speranţă! Cine ştie-amărăciunea 
Ce-i ascunsă, -n aste vorbe? - Să te simţi neliber, mic, 
Să vezi marile-aspiraţii că-s reduse la nimic, 
Că domnesc în lume rele, căror nu te poţi opune, 

          {EminescuOpI 53}

C-opunîndu-te la ele, tu vieaţa-ţi risipeşti - 
Şi cînd mori să vezi că-n lume vieţuit-ai în zadar: 
O astfel de moarte-i iadul. Alte lacrimi, alt amar 
Mai crud nici e cu putinţă. Simţi că nimica nu eşti. 

Şi acele gînduri negre mai nici a muri nu-l lasă. 
Cum a intrat el în vieaţă? Cît amor de drept şi bine, 
Cîtă sinceră frăţie adusese el cu sine? 
Şi răsplata? - Amărîrea, care sufletu-i apasă. 

Dar prin negurile negre, care ochii îi acopăr, 
Se apropie-argintoasă umbra nalt-a unui înger, 
Se aşază lin pe patu-i; ochii lui orbiţi de plîngeri 
Ea-i sărută. - De pe dînşii negurile se descopăr... 

Este Ea. - C-o mulţumire adîncă, ne mai simţită, 
El în ochii ei se uită. - Mîndră-i de înduioşere; 
Ceasul ultim îi împacă toată vieaţa-i de durere; 
Ah! şopteşte el pe moarte - cine eşti ghicesc, iubită. 

Am urmat pămîntul ista, vremea mea, vieaţa, poporul, 
Cu gîndirile-mi rebele contra cerului deschis; 
El n-a vrut ca să condamne pe demon, ci a trimis 
Pre un înger să mă-mpace, şi-mpăcarea-i... e amorul. 

          {EminescuOpI 54}

FLOARE ALBASTRĂ

"Iar te-ai cufundat în stele 
Şi în nori şi-n ceruri nalte? 
De nu m-ai uita încalte, 
Sufletul vieţii mele. 

În zadar rîuri în soare 
Grămădeşti-n a ta gîndire 
Şi cîmpiile Asire 
Şi întunecata mare; 

Piramidele-nvechite 
Urcă-n cer vîrful lor mare - 
Nu căta în depărtare 
Fericirea ta, iubite! "

Astfel zise mititica, 
Dulce netezindu-mi părul, 
Ah! ea spuse adevărul; 
Eu am rîs, n-am zis nimica. 

"Hai în codrul cu verdeaţă, 
Und-izvoare plîng în vale, 
Stînca stă să se prăvale 
În prăpastia măreaţă. 

Acolo-n ochiu de pădure, 
Lîngă trestia cea lină 
Şi sub bolta cea senină 
Vom şedea în foi de mure. 

          {EminescuOpI 55}

Şi mi-i spune-atunci poveşti 
Şi minciuni cu-a ta guriţă, 
Eu pe-un fir de romăniţă
Voiu cerca de mă iubeşti. 

Şi de-a soarelui căldură
Voiu fi roşie ca mărul, 
Mi-oiu desface de-aur părul
Să-ţi astup cu dînsul gura. 

De mi-i da o sărutare, 
Nime-n lume n-a s-o ştie, 
Căci va fi sub pălărie 
Ş-apoi cine treabă are! 

Cînd prin crengi s-a fi ivit
Luna-n noaptea cea de vară, 
Mi-i ţinea de subsuoară, 
Te-oi ţinea de după gît. 

Pe cărare-n bolţi de frunze, 
Apucînd spre sat în vale, 
Ne-om da sărutări pe cale, 
Dulci ca florile ascunse. 

Şi sosind l-al porţii prag, 
Vom vorbi-n întunecime; 
Grija noastră n-aib-o nime, 
Cui ce-i pasă că-mi eşti drag? "

Înc-o gură - şi dispare... 
Ca un stîlp eu stam în lună! 
Ce frumoasă, ce nebună
E albastra-mi, dulce floare! 

Şi te-ai dus, dulce minune, 
Ş-a murit iubirea noastră
Floare-albastră! floare-albastră! 
Totuşi este trist în lume! 

          {EminescuOpI 56}

ÎMPĂRAT ŞI PROLETAR

Pe bănci de lemn, în scunda tavernă mohorîtă, 
Unde pătrunde ziua printre fereşti murdare, 
Pe lîngă mese lunge, stătea posomorîtă, 
Cu feţe-ntunecoase, o ceată pribegită, 
Copii săraci şi sceptici ai plebei proletare. 

Ah! - zise unul - spuneţi că-i omul o lumină
Pe lumea asta plină de-amaruri şi de chin? 
Nici o scînteie-ntrînsul nu-i candidă şi plină, 
Murdară este raza-i ca globul cel de tină, 
Asupra cărui dînsul domneşte pe deplin. 

Spuneţi-mi ce-i dreptatea? - Cei tari se îngrădiră
Cu-averea şi mărirea în cercul lor de legi; 
Prin bunuri ce furară, în veci vezi cum conspiră
Contra celor ce dînşii la lucru-i osîndiră
Şi le subjugă munca vieţii lor întregi. 

Unii plini de plăcere petrec a lor vieaţă, 
Trec zilele voioase şi orele surîd. 
În cupe vin de ambră - iarna grădini, verdeaţă, 
Vara petreceri, Alpii cu frunţile de ghiaţă
Ei fac din noapte ziua, ş-a zilei ochi închid. 

Virtutea pentru dînşii ea nu există. Însă 
V-o predică, căci trebui să fie braţe tari, 
A statelor greoaie cară trebue-mpinse
Şi trebuesc luptate războaiele aprinse, 
Căci voi murind în sînge, ei pot să fie mari. 

          {EminescuOpI 57}

          {EminescuOpI 58}

          {EminescuOpI 59}

Şi flotele puternice ş-armatele făloase, 
Coroanele ce regii le pun pe fruntea lor, 
Ş-acele milioane, ce în grămezi luxoase
Sunt strînse la bogatul, pe cel sărac apasă, 
Şi-s supte din sudoarea prostitului popor. 

Religia - o frază de dînşii inventată
Ca cu a ei putere să vă aplece-n jug, 
Căci de-ar lipsi din inimi speranţa de răsplată, 
După ce-amar muncirăţi mizeri vieaţa toată, 
Aţi mai purta osînda ca vita de la plug? 

Cu umbre, care nu sunt, v-a-ntunecat vederea
Şi v-a făcut să credeţi că veţi fi răsplătiţi... 
Nu! moartea cu vieaţa a stins toată plăcerea
Cel ce în astă lume a dus numai durerea
Nimic n-are dincolo, căci morţi sunt cei muriţi. 

Minciuni şi fraze-i totul ce statele susţine, 
Nu-i ordinea firească ce ei a fi susţin; 
Averea să le aperi, mărirea ş-a lor bine, 
Ei braţul tău înarmă ca să loveşti în tine, 
Şi pe voi contra voastră la luptă ei vă mîn-. 

De ce să fiţi voi sclavii milioanelor nefaste, 
Voi, ce din munca voastră abia puteţi trăi? 
De ce boala şi moartea să fie partea voastră, 
Cînd ei în bogăţia cea splendidă şi vastă
Petrec ca şi în ceruri, n-au timp nici de-a muri? 

De ce uitaţi că-n voi e şi număr şi putere? 
Cînd vreţi, puteţi prea lesne pămîntul să-mpărţiţi. 
Nu le mai faceţi ziduri unde să-nchid-avere, 
Pe voi unde să-nchidă, cînd împinşi de durere
Veţi crede c-aveţi dreptul şi voi ca să trăiţi. 

Ei îngrădiţi de lege, plăcerilor se lasă, 
Şi sucul cel mai dulce pămîntului i-l sug; 
Ei chiamă-n voluptatea orgiei sgomotoase
De instrumente oarbe a voastre fiici frumoase: 
Frumseţile-ne tineri bătrînii lor distrug. 

          {EminescuOpI 60}

Şi de-ntrebaţi atuncea, vouă ce vă rămîne? 
Munca, din care dînşii se-mbată în plăceri, 
Robia vieaţa toată, lacrimi pe-o neagră pîne, 
Copilelor pătate mizeria-n ruşine... 
Ei tot şi voi nimica; ei cerul, voi dureri! 

De lege n-au nevoie - virtutea e uşoară
Cînd ai ce-ţi trebueşte... Iar legi sunt pentru voi, 
Vouă vă pune lege, pedepse vă măsoară
Cînd mîna v-o întindeţi la bunuri zîmbitoare, 
Căci nu-i iertat nici braţul teribilei nevoi. 

Sdrobiţi orînduiala cea crudă şi nedreaptă, 
Ce lumea o împarte în mizeri şi bogaţi! 
Atunci cînd după moarte răsplată nu v-aşteaptă, 
Faceţi ca-n astă lume să aibă parte dreaptă, 
Egală fiecare, şi să trăim ca fraţi! 

Sfărmaţi statuea goală a Venerei antice, 
Ardeţi acele pînze cu corpuri de ninsori; 
Ele stîrnesc în suflet ideea neferice
A perfecţiei umane şi ele fac să pice
În ghiarele uzurei copile din popor! 

Sfărmaţi tot ce aţîţă inima lor bolnavă, 
Sfărmaţi palate, temple, ce crimele ascund, 
Svîrliţi statui de tirani în foc, să, curgă lavă, 
Să spele de pe pietre pînă şi urma sclavă
Celor ce le urmează pîn la al lumii fund! 

Sfărmaţi tot ce arată mîndrie şi avere, 
O! desbrăcaţi vieaţa de haina-i de granit, 
De purpură, de aur, de lacrimi, de urît 
Să fie un vis numai, să fie o părere, 
Ce făr-de patimi trece în timpul nesfîrşit. 

Zidiţi din dărmăture gigantici piramide
Ca un memento mori pe al istoriei plan; 
Aceasta este arta ce sufletu-ţi deschide
Naintea veciniciei, nu corpul gol ce rîde
Cu mutra de vîndută, cu ochiu vil şi viclean. 

          {EminescuOpI 61}

O! aduceţi potopul, destul voi aşteptarăţi
Ca să vedeţi ce bine prin bine o să ias-; 
Nimic.... Locul hienei îl luă cel vorbăreţ, 
Locul cruzimii vechie, cel lin şi pismătareţ, 
Formele se schimbară, dar răul a rămas. 

Atunci vă veţi întoarce la vremile-aurite, 
Ce mitele albastre ni le şoptesc ades, 
Plăcerile egale egal vor fi-mpărţite, 
Chiar moartea cînd va stinge lampa vieţii finite, 
Vi s-a părea un înger cu părul blond şi des. 

Atunci veţi muri lesne fără de-amar şi grijă, 
Feciorii-or trăi-n lume cum voi aţi vieţuit, 
Chiar clopotul n-a plînge cu limba lui de spijă
Pentru acel de care norocul avu grijă; 
Nimeni de-a plînge n-are, el traiul şi-a trăit. 

Şi boale ce mizeria ş-averea nefirească
Le nasc în oameni, toate cu-ncetul s-or topi; 
Va creşte tot ce-n lume este menit să crească, 
Va bea pîn-în fund cupa, pîn va vrea s-o sdrobească, 
Căci va muri cînd nu va avea la ce trăi. 
.......................................... 

Pe malurile Seinei, în faeton de gală, 
Cesarul trece palid, în gînduri adîncit; 
Al undelor greu vuiet, vuirea în granit
A sute d-echipajuri, gîndirea-i n-o înşală; 
Poporul loc îi face tăcut şi umilit. 

Zîmbirea lui deşteaptă, adîncă şi tăcută, 
Privirea-i ce citeşte în suflete-omeneşti, 
Şi mîna-i care poartă destinele lumeşti, 
Cea grupă sdrenţuită în cale-i o salută. 
Mărirea-i e în taină legată de aceşti. 

          {EminescuOpI 62}

Convins ca voi el este-n nălţimea-i solitară
Lipsită de iubire, cum că principiul rău, 
Nedreptul şi minciuna al lumii duce frîu; 
Istoria umană în veci se desfăşoară, 
Povestea-i a ciocanului ce cade pe ilău. 

Şi el - el vîrful mîndru al celor ce apasă - 
Salută-n a lui cale pe-apărătorul mut. 
De aţi lipsi din lume, voi cauza-ntunecoasă
De răsturnări măreţe, mărirea-i radioasă, 
Cesarul, chiar Cesarul de mult ar fi căzut. 

Cu ale voastre umbre nimica crezătoare, 
Cu zîmbetu-vă rece, de milă părăsit, 
Cu mintea de dreptate şi bine rîzătoare, 
Cu umbra voastră numai, puteri îngrozitoare, 
La jugu-i el sileşte pe cei ce l-au urît. 
.................................... 

Parisul arde-n valuri, furtuna-n el se scaldă, 
Turnuri ca facle negre trăsnesc arzînd în vînt - 
Prin limbile de flacări, ce-n valuri se frămînt -, 
Răcnete, vuiet de-arme pătrund marea cea caldă, 
Evul e un cadavru - Paris al lui mormînt. 

Pe stradele-ncruşite de flacări orbitoare, 
Suiţi pe baricade de bulgări de granit, 
Se mişc-batalioane a plebei proletare, 
Cu cuşme frigiene şi arme lucitoare, 
Şi clopote de-alarmă răsună răguşit. 

Ca marmura de albe, ca ea nepăsătoare, 
Prin aerul cel roşu, femei trec cu-arme-n braţ, 
Cu păr bogat şi negru ce pe-umeri se coboară
Şi sînii lor acopăr - e ură şi turbare
În ochii lor cei negri, adînci şi desperaţi. 

          {EminescuOpI 63}

O! luptă-te-nvălită în pletele-ţi bogate, 
Eroic este astăzi copilul cel pierdut! 
Căci flamura cea roşă cu umbra-i de dreptate
Sfinţeşte-a ta vieaţă de tină şi păcate; 
Nu! nu eşti tu de vină, ci cei ce te-au vîndut! 
.................................... 

Scînteie marea lină şi placele ei sure
Se mişc-una pe alta ca pături de cristal
Prin lume prăvălite; din tainica pădure
Apare luna mare cîmpiilor azure, 
Împlîndu-le cu ochiul ei mîndru, triumfal. 

Pe undele încete îşi mişcă legănate
Corăbii învechite scheletele de lemn; 
Trecînd încet ca umbre - ţin pînzele umflate
În faţa lunei care prin ele atunci străbate, 
Şi-n roată de foc galben stă faţa-i ca un semn. 

Pe maluri sdrumicate de aiurirea mării
Cesaru-ncă veghiază la trunchiul cel plecat
Al salciei pletoase - şi-ntinse-a apei arii
În cercuri fulgerînde se pleacă lin suflării
A zefirului nopţii şi sună cadenţat. 

Ii pare că prin aer în noaptea înstelată, 
Călcînd pe vîrf de codri, pe-a apelor măriri, 
Trecea cu barba albă - pe fruntea-ntunecată
Cununa cea de paie îi atîrna uscată - 
Moşneagul rege Lear. 

Uimit privea Cesarul la umbra cea din nouri, 
Prin creţi ai cărei stele lin tremurînd transpar, 
I se deschide-n minte tot sensul din tablouri
A vieţii sclipitoare... A popoarelor ecouri
Par glasuri ce îmbracă o lume de amar: 

          {EminescuOpI 64}

"În orice om o lume îşi face încercarea, 
Bătrînul Demiurgos se opinteşte-n van; 
În orice minte lumea îşi pune întrebarea
Din nou: de unde vine şi unde merge floarea
Dorinţelor obscure sădite în noian? 

Al lumii-ntregul sîmbur, dorinţa-i şi mărirea, 
În inima oricărui i-ascuns şi trăitor, 
Svîrlire hazardată, cum pomu-n înflorire
În orice floare-ncearcă întreagă a sa fire, 
Ci-n calea de-a da roade cele mai multe mor. 

Astfel umana roadă în calea ei înghiaţă, 
Se petrifică unul în sclav, altu-mpărat, 
Acoperind cu noime sărmana lui vieaţă
Şi arătînd la soare-a mizeriei lui faţă - 
Faţa - căci înţelesul i-acelaşi la toţi dat. 

În veci aceleaşi doruri mascate cu-altă haină, 
Şi-n toată omenirea în veci acelaşi om - 
În multe forme-apare a vieţii crudă taină, 
Pe toţi ea îi înşală, la nime se distaină, 
Dorinţi nemărginite plăntînd într-un atom. 

Cînd ştii că visu-acesta cu moarte se sfîrşeşte
Că-n urmă-ţi rămîn toate astfel cum sunt, de dregi
Oricît ai drege-n lume - atunci te oboseşte
Eterna alergare... ş-un gînd te-ademeneşte: 
" Că vis al morţi-eterne e vieaţa lumi-ntregi ". 

          {EminescuOpI 65}

FĂT-FRUMOS DIN TEIU 

 - Blanca, află că din leagăn
Domnul este al tău mire, 
Căci născută eşti, copilă, 
Din nevrednică iubire. 

Mîni în schit la sfînta Ana
Vei găsi la cel din stele
Mîngîierea vieţii tale, 
Mîntuirea feţei mele. 

 - Nu voiu, tată, să usuce
Al meu suflet tînăr, vesel: 
Eu iubesc vînatul, jocul; 
Traiul lumii alţii lese-l. 

Nu voiu părul să mi-l taie
Ce-mi ajunge la călcîie, 
Să orbesc cetind pe carte
În fum vînăt de tămîie. 

 - Ştiu mai bine ce-ţi prieşte, 
Las-de-a lumii orice gînd, 
Mîni în zori de zi pleca-vom
Către schitul vechiu şi sfînt. 

Ea aude - plînge. - Parcă
Îi venea să plece-n lume, 
Dusă de pustie gînduri
Şi de-un dor fără de nume. 

          {EminescuOpI 66}

Şi plîngînd înfrînă calul, 
Calul ei cel alb ca neaua, 
Ii netează mîndra coamă
Şi plîngînd îi pune şeaua. 

S-avîntă pe el şi pleacă
Păru-n vînturi, capu-n piept, 
Nu se uită înainte-i, 
Nu priveşte îndărăpt. 

Pe cărări pierdute-n vale
Merge-n codri făr-de capăt, 
Cînd a serei raze roşii
Asfinţind din ceruri scapăt-. 

Umbra-n codri ici şi colo
Fulgerează de lumine... 
Ea trecea prin frunza-n freamăt
Şi prin murmur de albine; 

În mijloc de codru-ajunse 
Lîngă teiul nalt şi vechiu, 
Unde-izvorul cel în vrajă
Sună dulce în urechi. 

De murmur duios de ape
Ea trezită-atunci tresare, 
Vede-un tînăr, ce alături
Pe-un cal negru stă călare. 

Cu ochi mari la ea se uită
Plini de vis, duioşi plutind, 
Flori de teiu în păru-i negr
Şi la şold un corn de-argint. 

Şi-ncepu încet să sune
Fermecat şi dureros - 
Inima-i creştea de dorul
Al străinului frumos. 

          {EminescuOpI 67}

Părul lui i-atinge părul
Şi atunci c-obrazul roş
Ea apleacă gene lunge
Peste ochii cuvioşi. 

Iar pe buze-i trece un zîmbet
Înnecat, fermecător, 
Care gur-abia-i deschide
Cea uscată de amor. 

Cînd cu totului răpită
Se-ndoi spre el din şele, 
El înceată din cîntare
Şi-i grăi cu graiu de jele, 

Ş-o cuprinde de călare - 
Ea se apără c-o mînă, 
Însă totuşi lui se lasă, 
Simte inima că-i plină. 
Şi pe umărul lui cade
Al ei cap cu faţa-n sus; 
Pe cînd caii pasc alături, 
Ea-l privea cu suflet dus. 
Numai murmurul cel dulce
Din izvorul fermecat
Asurzeşte melancolic
A lor suflet îmbătat. 
Lun-atunci din codri iese, 
Noaptea toată stă s-o vadă, 
Zugrăveşte umbre negre
Pe cîmp alb ca de zăpadă. 
Şi mereu ea le lungeşte, 
Şi urcînd pe cer le mută, 
Dar ei trec, se pierd în codri
Cu vieaţa lor pierdută. 

          {EminescuOpI 68}

La castel în poartă calul
Stă a doua zi în spume, 
Dar frumoasa lui stăpînă
A rămas pierdută-n lume. 

          {EminescuOpI 69}

MELANCOLIE

Părea că printre nouri s-a fost deschis o poartă, 
Prin care trece albă regina nopţii moartă. - 
O dormi, o dormi în pace printre făclii o mie
Şi în mormînt albastru şi-n pînze argintie, 
În mausoleu-ţi mîndru, al cerurilor arc, 
Tu adorat şi dulce al nopţilor monarc! 
Bogată în întinderi stă lumea-n promoroacă, 
Ce sate şi cîmpie c-un luciu văl îmbracă; 
Văzduhul scînteiază şi ca unse cu var
Lucesc zidiri, ruine pe cîmpul solitar. 
Şi ţintirimul singur cu strîmbe cruci veghiază, 
O cucuvaie sură pe una se aşează, 
Clopotniţa trosneşte, în stîlpi izbeşte toaca, 
Şi străveziul demon prin aer cînd să treacă, 
Atinge-ncet arama cu zimţi-aripei sale
De-auzi din ea un vaier, un aiurit de jale. 
Biserica-n ruină
Stă cuvioasă, tristă, pustie şi bătrînă, 
Şi prin ferestre sparte, prin uşi ţiuie vîntul - 
Se pare că vrăjeşte şi că-i auzi cuvîntul - 
Năuntrul ei pe stîlpi-i, păreţi, iconostas, 
Abia conture triste şi umbre au rămas; 
Drept preot toarce-un greer un gînd fin şi obscur, 
Drept dascăl toacă cariul sub învechitul mur. 
...................................... 

Credinţa zugrăveşte icoanele-n biserici - 
Şi-n sufletu-mi pusese poveştile-i feerici, 
Dar de-ale vieţii valuri, de al furtunii pas
Abia conture triste şi umbre-au mai rămas. 

          {EminescuOpI 70}

          {EminescuOpI 71}

În van mai caut lumea-mi în obositul creer, 
Căci răguşit, tomnatec, vrăjeşte trist un greer; 
Pe inima-mi pustie zadarnic mîna-mi ţiu, 
Ea bate ca şi cariul încet într-un sicriu. 
Şi cînd gîndesc la vieaţa-mi, îmi pare că ea cură
Încet repovestită de o străină gură, 
Ca şi cînd n-ar fi vieaţa-mi, ca şi cînd n-aş fi fost. 
Cine-i acel ce-mi spune povestea pe de rost
De-mi ţin la el urechea - şi rîd de cîte-ascult
Ca de dureri străine?... Parc-am murit de mult. 

          {EminescuOpI 72}

CRĂIASA DIN POVEŞTI 

Neguri albe, strălucite
Naşte luna argintie, 
Ea le scoate peste ape, 
Le întinde pe cîmpie; 

S-adun-flori în şezătoare
De painjen tort să rumpă, 
Şi anina-n haina nopţii
Boabe mari de piatră scumpă. 

Lîngă lac, pe care norii
Au urzit o umbră fină, 
Ruptă de mişcări de valuri
Ca de bulgări de lumină, 

Dîndu-şi trestia-ntr-o parte, 
Stă copila lin plecată, 
Trandafiri aruncă roşii
Peste unda fermecată. 

Ca să vad-un chip, se uită
Cum aleargă apa-n cercuri, 
Căci vrăjit de mult e lacul
De-un cuvînt al sfintei Miercuri; 

Ca să iasă chipu-n faţă, 
Trandafiri aruncă tineri, 
Căci vrăjiţi sunt trandafirii
De-un cuvînt al sfintei Vineri. 

          {EminescuOpI 73}

Ea se uită... Păru-i galben, 
Faţa ei lucesc în lună, 
Iar în ochii ei albaştri
Toate basmele s-adună. 

          {EminescuOpI 74}

LACUL 

Lacul codrilor albastru
Nuferi galbeni îl încarcă; 
Tresărind în cercuri albe
El cutremură o barcă. 

Şi eu trec de-alung de maluri, 
Parc--ascult şi parc--aştept
Ea din trestii să răsară
Şi să-mi cadă lin pe piept; 

Să sărim în luntrea mică, 
Îngînaţi de glas de ape, 
Şi să scap din mînă cîrma
Şi lopeţile să-mi scape; 

Să plutim cuprinşi de farmec
Sub lumina blîndei lune - 
Vîntu-n trestii lin foşnească, 
Undoioasa apă sune! 

Dar nu vine... Singuratic
În zadar suspin şi sufăr
Lîngă lacul cel albastru
Încărcat cu flori de nufăr. 

          {EminescuOpI 75}

DORINŢA 

Vino-n codru la izvorul
Care tremură pe prund, 
Unde prispa cea de brazde
Crengi plecate o ascund. 

Şi în braţele-mi întinse
Să alergi, pe piept să-mi cazi, 
Să-ţi desprind din creştet vălul, 
Să-l ridic de pe obraz. 

Pe genunchii mei şedea-vei, 
Vom fi singuri-singurei, 
Iar în păr înfiorate
Or să-ţi cadă flori de teiu. 

Fruntea albă-n părul galben
Pe-al meu braţ încet s-o culci, 
Lăsînd pradă gurii mele
Ale tale buze dulci... 

Vom visa un vis ferice, 
Îngîna-ne-vor c-un cînt
Singuratece izvoare, 
Blînda batere de vînt; 

Adormind de armonia
Codrului bătut de gînduri, 
Flori de teiu de-asupra noastră
Or să cadă rînduri-rînduri. 

          {EminescuOpI 76}

CĂLIN
(FILE DIN POVESTE)

GAZEL. 
Toamna frunzele colindă, 
Sun-un grier sub o grindă, 
Vîntul jalnic bate-n geamuri, 
Cu o mînă tremurîndă, 
Iară tu la gura sobei
Stai ca somnul să te prindă. 
Ce tresari din vis deodată? 
Tu auzi păşind în tindă - 
E iubitul care vine
De mijloc să te cuprindă, 
Şi în faţa ta frumoasă
O să ţie o oglindă, 
Să te vezi pe tine însăţi
Visătoare, surîzîndă. 

 I

Pe un deal răsare luna, ca o vatră de jăratic, 
Rumenind străvechii codri şi castelul singuratic
Ş-ale rîurilor ape, ce sclipesc fugind în ropot - 
De departe-n văi coboară tînguiosul glas de clopot; 
Pe de-asupra de prăpăstii sunt zidiri de cetăţuie, 
Acăţat de pietre sure un voinic cu greu le suie; 
Aşezînd genunchiu şi mînă cînd pe-un colţ cînd pe alt colţ
Au ajuns să rupă gratii ruginite-a unei bolţi
Şi pe-a degetelor vîrfuri în etacul tăinuit
Intră - unde zidul negru într-un arc a-ncremenit. 
Ci prin flori întreţesute, printre gratii luna moale
Sfiicioasă şi smerită şi-au vărsat razele sale; 
Unde-ajung par văruite zid, podele, ca de cridă, 
Pe-unde nu - părea că umbra cu cărbune-i zugrăvită. 
Iar de sus pîn-în podele un painjăn prins de vrajă, 
A ţesut subţire pînză străvezie ca o mreajă; 
Tremurînd ea licureşte şi se pare a se rumpe, 
Încărcată de o bură, de un colb de pietre scumpe. 

          {EminescuOpI 77}

          {EminescuOpI 78}

          {EminescuOpI 79}

După pînza de painjăn doarme fata de-mpărat; 
Înnecată de lumină e întinsă în crivat. 
Al ei chip se zugrăveşte plin şi alb: cu ochiu-l măsuri
Prin uşoara-nvineţire a subţirilor mătăsuri; 
Ici şi colo a ei haină s-a desprins din sponci ş-arată
Trupul alb în goliciunea-i, curăţia ei de fată. 
Răsfiratul păr de aur peste perini se-mprăştie, 
Tîmpla bate liniştită ca o umbră viorie, 
Şi sprîncenele arcate fruntea albă i-o încheie, 
Ce o singură trăsură măiestrit le încondeie; 
Sub pleoapele închise globii ochilor se bat, 
Braţul ei atîrnă leneş peste marginea de pat; 
De a vîrstii ei căldură fragii sînului se coc, 
A ei gură-i descleştată de-a suflării sale foc, 
Ea zîmbind îşi mişcă dulce a ei buze mici, subţiri; 
Iar pe patu-i şi la capu-i presuraţi-s trandafiri. 

Iar voinicul s-apropie şi cu mîna sa el rumpe
Pînza cea acoperită de un colb de pietre scumpe; 
A frumseţii haruri goale ce simţirile-i adapă, 
Încăperile gîndirii mai nu pot să le încapă. 
El în braţe prinde fata, peste faţă i se-nclină, 
Pune gura lui fierbinte pe-a ei buze ce suspină, 
Şi inelul scump i-l scoate de pe degetul cel mic - 
Ş-apoi pleacă iar în lume năzdrăvanul cel voinic. 

II

Ea a doua zi se miră, cum de firele sunt rupte, 
Şi-n oglind-ale ei buze vede vinete şi supte - 
Ea zîmbind şi trist se uită, şopoteşte blînd din gură: 
" Sburător cu negre plete, vin la noapte de mă fură". 

III

Fiecine cum i-e vrerea, despre fete samă deie-şi - 
Dar ea seamănă celora îndrăgiţi de singuri ei-şi. 
Şi Narcis văzîndu-şi faţa în oglinda sa, izvorul, 
Singur fuse îndrăgitul, singur el îndrăgitorul. 

          {EminescuOpI 80}

Şi de s-ar putea pe dînsa cineva ca să o prindă, 
Cînd cu ochii mari, sălbateci, se priveşte în oglindă, 
Subţiindu-şi gura mică şi chemîndu-se pe nume
Şi fiindu-şi şie dragă cum nu-i este nime-n lume, 
Atunci el cu o privire nălucirea i-ar discoasă
Cum că ea - frumoasa fată - a ghicit că e frumoasă. 
Idol tu! răpire minţii! cu ochi mari şi părul des, 
Pentr-o inimă fecioară mîndru idol ţi-ai ales! 
Ce şopteşte ea în taină, cînd priveşte cu mirare
Al ei chip gingaş şi tînăr, de la cap pîn-la picioare? 
" Vis frumos avut-am noaptea. A venit un sburător
Şi strîngîndu-l tare-n braţe, era mai ca să-l omor... 
Şi de-aceea cînd mă caut în păretele de-oglinzi
Singurică-n cămăruţă braţe albe eu întinz
Şi mă-mbrac în părul galben, ca în straiu uşor ţesut, 
Şi zărind rotundu-mi umăr mai că-mi vine să-l sărut. 
Şi atunci de sfiiciune mi-iese sîngele-n obraz - 
Cum nu vine sburătorul, ca la pieptul lui să caz? 
Dacă boiul mi-l înmlădiiu, dacă ochii mei îmi plac, 
E temeiul că acestea fericit pe el îl fac. 
Şi mi-s dragă mie însămi, pentru că-i sunt dragă lui - 
Gură tu! învaţă minte, nu mă spune nimănui, 
Nici chiar lui, cînd vine noaptea lîngă patul meu tiptil, 
Doritor ca o femeie şi viclean ca un copil! "

IV

Astfel vine-n toată noaptea sburător la al ei pat. 
Se trezi din somn deodată de sărutu-i fermecat; 
Şi atuncea cînd spre uşă el se-ntoarce ca să fugă, 
Ea-l opreşte-n loc cu ochii şi c-o mult smerită rugă: 
" O rămîi, rămîi la mine, tu cu viers duios de foc, 
Sburător cu plete negre, umbră fără de noroc
Şi nu crede că în lume, singurel şi rătăcit, 
Nu-i găsi un suflet tînăr ce de tine-i îndrăgit. 
Otu umbră pieritoare, cu adîncii, triştii ochi, 
Dulci-s ochii umbrei tale - -nu le fie de diochi! "
El s-aşează lîngă dînsa şi o prinde de mijloc, 
Ea şopteşte vorbe arse de al buzelor ei foc: 

          {EminescuOpI 81}

          {EminescuOpI 82}

" O şopteşte-mi - zice dînsul - tu cu ochii plini d-eres 
Dulci cuvinte ne-nţelese, însă pline de-nţeles. 
Al vieţii vis de aur ca un fulger, ca o clipă-i, 
Şi-l visez, cînd cu-a mea mînă al tău braţ rotund îl pipăiu, 
Cînd pui capul tu pe pieptu-mi şi bătăile îi numeri, 
Cînd sărut cu-mpătimire ai tăi albi şi netezi umeri
Şi cînd sorb al tău răsuflet în suflarea vieţii mele
Şi cînd inima ne creşte de un dor, de-o dulce jele; 
Cînd pierdută razimi fruntea de-arzătorul meu obraz, 
Părul tău bălaiu şi moale de mi-l legi după grumaz, 
Ochii tăi pe jumătate de-i închizi, mi-ntinzi o gură, 
Fericit mă simt atuncea cu asupra de măsură. 
Tu!!... nu vezi... nu-ţi aflu nume... Limba-n gură mi se leagă
Şi nu pot să-ţi spun odată, cît - ah! cît îmi eşti de dragă! "
Ei şoptesc, multe şi-ar spune şi nu ştiu de-unde să-nceapă, 
Căci pe rînd şi-astupă gura, cînd cu gura se adapă; 
Unu-n braţele altuia, tremurînd ei se sărută, 
Numai ochiul e vorbăreţ, iară limba lor e mută, 
Ea-şi acopere cu mîna faţa roşă de sfială, 
Ochi-n lacrimi şi-i ascunde într-un păr ca de peteală. 

V

S-au făcut cu ceara alba, faţa roşă ca un măr
Şi atîta de subţire, să o tai c-un fir de păr. 
Şi cosiţa ta bălaie o aduni la ochi plîngînd, 
Inimă făr-de nădejde, suflete bătut de gînd. 
Toată ziua la fereastră suspinînd nu spui nimică, 
Ridicînd a tale gene, al tău suflet se ridică; 
Urmărind pe ceruri limpezi cum pluteşte-o ciocîrlie, 
Tu ai vrea să spui să ducă către dînsul o solie, 
Dar ea sboară... tu cu ochiul plutitor şi-ntunecos
Stai cu buze discleştate de un tremur dureros. 
Nu-ţi mai scurge ochii tineri, dulcii cerului fiaştri, 
Nu uita că-n lacrimi este taina ochilor albaştri. 
Stele rare din tărie cad ca picuri de argint
Şi seninul cer albastru mîndru lacrimile-l prind; 
Dar dacă ar cădea toate, el rămîne trist şi gol, 
N-ai putea să faci cu ochii înălţimilor ocol - 
Noaptea stelelor, a lunei, a oglinzilor de rîu
Nu-i ca noaptea cea mocnită şi pustie din sicriu; 

          {EminescuOpI 83}

Şi din cînd în cînd vărsate, mîndru lacrimile-ţi şed, 
Dar de seci întreg izvorul, atunci cum o să te văd? 
Prin ei curge rumenirea, mîndră ca de trandafiri, 
Şi zăpada viorie din obrajii tăi subţiri - 
Apoi noaptea lor albastră, a lor dulce vecinicie, 
Ce uşor se mistueşte prin plînsorile pustie... 
Cine e nerod să ardă în cărbuni smarandul rar
Ş-a lui vecinică lucire s-o strivească în zadar? 
Tu-ţi arzi ochii şi frumseţa... Dulce noaptea lor se stînge, 
Şi nici ştii ce pierde lumea. Nu mai plînge, nu mai plînge! 

VI

O, tu craiu cu barba-n noduri ca şi cîlţii cînd nu-i perii, 
Tu în cap nu ai grăunţe, numai pleavă şi puzderii. 
Bine-ţi pare să fii singur, craiu bătrîn fără de minţi, 
Să oftezi dup-a ta fată, cu ciubucul între dinţi? 
Să te primbli şi să numeri scînduri albe în cerdac? 
Mult bogat ai fost odată, mult rămas-ai tu sărac! 
Alungat-o ai pe dînsa, ca departe de părinţi
În coliba împistrită ea să nasc-un puiu de prinţ. 
În zadar ca s-o mai cate, tu trimiţi în lume crainic, 
Nimeni n-a afla locaşul, unde ea s-ascunde tainic. 

VII

Sură-i sara cea de toamnă; de pe lacuri apa sură
Înfunda mişcarea-i creaţă între stuf la iezătură; 
iar pădurea lin suspină şi prin frunzele uscate
Rînduri, rînduri trece-un freamăt, ce le scutură pe toate. 
De cînd codrul, dragul codru, troienindu-şi frunza toată, 
Îşi deschide-a lui adîncuri, faţa lunei să le bată, 
Tristă-i firea, iară vîntul sperios v-o creangă farmă - 
Singuratece izvoare fac cu valurile larmă. 
Pe potica dinspre codri, cine oare se coboară? 
Un voinic cu ochi de vultur lunga vale o măsoară. 
Şapte ani de cînd plecat-ai, sburător cu negre plete, 
Ş-ai uitat de soarta mîndrei, iubitoarei tale fete! 
Şi pe cîmpul gol el vede un copil umblînd desculţ
Şi cercînd ca să adune într-un cîrd bobocii mulţi. 

          {EminescuOpI 84}

 - " Bună vreme, măi băiete! " - " Mulţămim, voinic străin! "
 - " Cum te chiamă, măi copile? " - " Ca pe tată-meu - Călin; 
Mama-mi spune cîte-odată, de-o întreb: a cui-s, mamă? 
" Sburătoru-ţi este tată şi pe el Călin îl chiamă". 
Cînd l-aude numai dînsul îşi ştia inima lui, 
Căci copilul cu bobocii era chiar copilul lui. 
Atunci intră în colibă şi pe capătu-unei laiţi, 
Lumina cu mucul negru într-un hîrb un roş opaiţ; 
Se coceau pe vatra sură două turte în cenuşă, 
Un papuc e sub o grindă, iară altul după uşă; 
Hîrîită, noduroasă stă în colb rîşniţa veche, 
În cotlon torcea motanul pieptănîndu-şi o ureche; 
Sub icoana afumată unui sfînt cu comănac
Arde-n cadel-o lumină cît un sîmbure de mac; 
Pe-a icoanei policioară, busuioc şi mint-uscată
Împlu casa-ntunecoasă de-o mireasmă pipărată; 
Pe cuptiorul uns cu humă şi pe coşcovii păreţi
Zugrăvit-au c-un cărbune copilaşul cel isteţ
Purceluşi cu coada sfredel şi cu beţe-n loc de laba, 
Cum mai bine i se şede unui purceluş de treabă. 
O beşică-n loc de sticlă e întinsă-n ferăstruie
Printre care trece-o dungă mohorîtă şi gălbuie. 
Pe un pat de scînduri goale doarme tînăra nevastă
În mocnitul întuneric şi cu faţa spre fereastă. 
El s-aşează lîngă dînsa, fruntea, ei o netezeşte, 
O desmiardă cu durere, suspinînd o drăgosteşte, 
Pleacă gura la ureche-i, blînd pe nume el o chiamă, 
Ea ridică somnoroasă lunga genelor maramă, 
Spăriet la el se uită... i se pare că visează, 
Ar zîmbi şi nu se-ncrede, ar răcni şi nu cutează. 
El din patu-i o ridică şi pe pieptul lui şi-o pune, 
Inima-i svîcneşte tare, vieaţa-i parcă se răpune. 
Ea se uită, se tot uită, un cuvînt măcar nu spune, 
Rîde doar-cu ochi-n lacrimi, spărietă de-o minune, 
Ş-apoi îi suceşte părul pe-al ei deget alb, subţire, 
Îşi ascunde faţa roşă l-a lui piept duios de mire. 
El ştergarul i-l desprinde şi-l împinge lin la vale, 
Drept în creştet o sărută pe-al ei păr de aur moale
Şi bărbia i-o ridică, s-uită-n ochi-i plini de apă, 
Şi pe rînd şi-astupă gura, cînd cu gura se adapă. 

          {EminescuOpI 85}

 VIII

De treci codri de aramă, de departe vezi albind
Ş-auzi mîndra glăsuire a pădurii de argint. 
Acolo, lîngă izvoară, iarba pare de omăt, 
Flori albastre tremur-ude în văzduhul tămîiet; 
Pare-că şi trunchii vecinici poartă suflete sub coajă, 
Ce suspină printre ramuri cu a glasului lor vrajă. 
Iar prin mîndrul întuneric al pădurii de argint
Vezi izvoare sdrumicate peste pietre licurind; 
Ele trec cu harnici unde şi suspină-n flori molatic, 
Cînd coboară-n ropot dulce din tăpşanul prăvălatic, 
Ele sar în bulgări fluizi peste prundul din răstoace, 
În cuibar rotind de ape, peste care luna zace. 
Mii de fluturi mici albaştri, mii de roiuri de albine
Curg în rîuri sclipitoare peste flori de miere pline, 
Împlu aerul văratic de mireasmă şi răcoare
A popoarelor de muşte sărbători murmuitoare. 
Lîngă lacul care-n tremur somnoros şi lin se bate, 
Vezi o masă mare-ntinsă cu făclii prea luminate, 
Căci din patru părţi a lumii împăraţi şi-mpărătese
Au venit ca să serbeze nunta gingaşei mirese; 
Feţi-frumoşi cu păr de aur, smei cu solzii de oţele, 
Cititorii cei de zodii şi şăgalnicul Pepele. 
Iată craiul, socru mare, rezemat în jilţ cu spată, 
El pe capu-i poartă mitră şi-i cu barba pieptănată; 
Ţapăn, drept, cu schiptru-n mînă, şede-n perine de puf
Şi cu crengi îl apăr pagii de muscuţe şi zăduf... 
Acum iată că din codru şi Călin mirele iese, 
Care ţine-n a lui mînă mîna gingaşei mirese. 
Îi foşnea uscat pe frunze poala lung-a albei rochii, 
Faţa-i roşie ca mărul, de noroc i-s umezi ochii; 
La pămînt mai că ajunge al ei păr de aur moale, 
Care-i cade peste braţe, peste umerele goale. 
Astfel vine mlădioasa, trupul ei frumos îl poartă, 
Flori albastre are-n păru-i şi o stea în frunte poartă. 
Socrul roagă-n capul mesei să poftească să se pună
Nunul mare, mîndrul soare şi pe nună, mîndra lună. 
Şi s-aşează toţi la masă, cum li-s anii, cum li-i rangul, 
Lin vioarele răsună, iară cobza ţine hangul. 


          {EminescuOpI 86}


          {EminescuOpI 87}

Dar ce sgomot se aude? Bîzîit ca de albine? 
Toţi se uită cu mirare şi nu ştiu de unde vine, 
Pînă văd păinjenişul între tufe ca un pod, 
Peste care trece-n sgomot o mulţime de norod. 
Trec furnici ducînd în gură de făină marii saci, 
Ca să coacă pentru nuntă şi plăcinte şi colaci; 
Şi albinele-aduc miere, aduc colb mărunt de aur, 
Ca cercei din el să facă cariul, care-i meşter faur. 
Iată vine nunta-ntreagă - vornicel e-un grierel, 
Ii sar purici înainte cu potcoave de oţel; 
În veşmînt de catifele, un bondar rotund în pîntec
Somnoros pe nas ca popii glăsueşte-ncet un cîntec; 
O cojiţă de alună trag locuste, podu-l scutur, 
Cu musteaţa răsucită şede-n ea un mire flutur; 
Fluturi mulţi, de multe neamuri, vin în urma lui un lanţ, 
Toţi cu inime uşoare, toţi şăgalnici şi berbanţi. 
Vin ţînţarii lăutarii, gîndăceii, cărăbuşii, 
Iar mireasa viorică i-aştepta-ndărătul uşii. 
Şi pe masa-mpărătească sare-un greer, crainic sprinten, 
Ridicat în două labe, s-a-nchinat bătînd din pinten; 
El tuşeşte, îşi încheie haina plină de şireturi: 
" Să iertaţi, boieri, ca nunta s-o pornim şi noi alături". 

          {EminescuOpI 88}

STRIGOII
 I

... că trece aceasta ca fumul
de pre pămînt. Ca floarea au înflorit, 
ca iarba s-au tăiat, cu pînză
se înfăşură, cu pămînt se acopere. 

Sub bolta cea înaltă a unei vechi biserici, 
Între făclii de ceară, arzînd în sfeşnici mari, 
E-ntinsă-n haine albe cu faţa spre altar
Logodnica lui Arald, stăpîn peste Avari; 
Încet, adînc răsună cîntările de clerici. 

Pe pieptul moartei luce de pietre scumpe salbă
Şi păru-i de-aur curge din raclă la pămînt, 
Căzuţi în cap sunt ochii. C-un zîmbet trist şi sfînt
Pe buzele-i lipite, ce vinete îi sunt, 
iar faţa ei frumoasă ca varul este albă. 

Şi lîngă ea-n genunche e Arald, mîndrul rege, 
Scînteie desperarea în ochi-i crunţi de sînge, 
Şi încîlcit e părul lui negru... gura-şi strînge; 
El ar răcni ca leii dar vai! nu poate plînge. 
De zile trei, îşi spune povestea vieţi-ntrege: 

" Eram un copilandru. Din codri vechi de brad
Flămînzii ochi rotindu-i, eu mistuiam pămîntul, 
Eu răsvrăteam imperii, popoarele cu gîndul... 
Visînd că toată lumea îmi asculta cuvîntul, 
În valurile Volgăi cercam cu spada vad. 

          {EminescuOpI 89}


          {EminescuOpI 90}


          {EminescuOpI 91}

Domnind semeţ şi tînăr pe roinicele stoluri, 
Căror a mea fiinţă un Semizeu părea, 
Simţeam că universul la pasu-mi tresărea, 
Şi naţii călătoare, împinse de a mea, 
Împlut-au sperioase pustiul pîn-la poluri. 

Căci Odin părăsise de ghiaţă nalta-i domă, 
Pe zodii sîngeroase pomeau a lui popoară; 
Cu creştetele albe preoţi cu pleata rară, 
Trezeau din codri vecinici, din pace seculară, 
Mii roiuri vorbitoare, curgînd spre vechea Romă. 

Pe Nistru tăbărîsem poporul tău să-mpil; 
Cu sfetnici vechi de zile mă-ntîmpinaşi în cale, 
Ca marmura de albă, cu păr de aur moale; 
În jos plecat-am ochii-naintea feţei tale, 
Stătînd un îndărătnic - un sfiicios copil. 

La blînda ta mustrare simt glasul cum îmi seacă... 
Eu caut a răspunde, nu ştiu ce să răspund; 
Mi-ar fi părut mai bine-n pămînt să mă cufund, 
Cu mînile-amîndouă eu faţa îmi ascund
Şi-ntăia dată-n vieaţă un plîns amar mă-nneacă. 

Zîmbiră între dînşii bătrînii tăi prieteni
Şi singuri ne lăsară... Te-ntreb într-un tîrziu, 
Uitîndu-mă la tine, privind fără să ştiu: 
La ce-ai venit, regină, aicea în pustiu? 
Ce cauţi la barbarul sub streşina-i de cetini? 

Cu glasul plin de lacrimi, de-nduioşare cald, 
Privindu-mă cu ochii, în care-aveai un cer, 
Mi-ai zis: " Aştept din parte-ţi, o rege cavaler, 
Că-mi vei da prins pe-acela, ce umilit ţi-l cer... 
Eu vreau să-mi dai copilul sburdalnic - pe Arald". 

Şi întorcîndu-mi faţa, eu spada ţi-am întins. 
Pe plaiuri dunărene poporu-şi opri mersul, 
Arald, copilul rege, uitat-a Universul, 
Urechea-i fu menită ca să-ţi asculte viersul, 
De-atunci, învingătoareo, iubit-ai pe învins. 

          {EminescuOpI 92}

De-atunci, fecioară blondă ca spicul cel de grîu, 
Veneai la mine noaptea ca nimeni să te vadă
Şi-nlănţuindu-mi gîtul cu braţe de zăpadă, 
Îmi întindeai o gură deschisă pentru sfadă: 
"Eu vin la tine, rege, să cer pe-Arald al meu". 

De-ai fi cerut pămîntul cu Roma lui antică, 
Coroanele ce regii pe frunte le aşează, 
Şi stelele ce vecinic pe ceruri colindează, 
Cu toate la picioare-ţi eu le puneam în vază, 
Dar nu-l mai vrei pe Arald, căci nu mai vrei nimică. 

Ah! unde-i vremea ceea, cînd eu cercam un vad
Să ies la lumea largă... şi fost-ar fi mai bine
Ca niciodată-n vieaţă să nu te văd pe tine - 
Să fumege nainte-mi oraşele-n ruine, 
Să se-mplinească visu-mi din codrii cei de brad! "

Făcliile ridică - se mişc-în line pasuri, 
Ducînd la groapă trupul reginei dunărene, 
Monahi, cunoscătorii vieţii pămîntene, 
Cu babele lor albe, cu ochii stinşi sub gene, 
Preoţi bătrîni ca iarna, cu gîngavele glasuri. 

O duc cîntînd prin tainiţi şi pe sub negre bolţi, 
A misticei religii întunecoase cete, 
Pe funii lungi coboară sicriul sub părete, 
Pe piatra prăvălită pun crucea drept pecete
Sub candela ce arde în umbra unui colţ. 

II

În numele sfîntului
Taci, s-auzi cum latră
Căţelul pămîntului
Sub crucea de piatră. 

Arald pe un cal negru sbura, şi dealuri, vale
În juru-i fug ca visuri - prin nouri joacă lună - 
La pieptu-i manta neagră în falduri şi-o adună, 
Movili de frunze-n drumu-i le spulberă de sună, 
Iar steaua cea polară i-arată a lui cale. 

          {EminescuOpI 93}

Ajuns-a el la poala de codru-n munţii vechi, 
Izvoară vii murmură şi saltă de sub piatră, 
Colo cenuşa sură în părăsita vatră, 
În codri-adînci căţelul pămîntului tot latră, 
Lătrat cu glas de zimbru răsună în urechi. 

Pe-un jilţ tăiat în stîncă stă ţapăn, palid, drept, 
Cu cîrja lui în mînă, preotul cel păgîn; 
De-un veac el şede astfel - de moarte-uitat, bătrîn, 
În plete-i creşte muşchiul şi muşchiu pe al lui sîn, 
Barba-n pămînt i-ajunge şi genele la piept... 

Aşa fel zi şi noapte de veacuri el stă orb, 
Picioarele lui vechie cu piatra-mpreunate, 
El numără în gîndu-i zile nenumărate, 
Şi fîlfîe deasupra-i, gonindu-se în roate
Cu-aripele-ostenite un alb ş-un negru corb. 

Arald atunci coboară de pe-al lui cal. Cu o mînă
El scutură din visu-i moşneagu-ncremenit: 
" O mag, de zile vecinic, la tine am venit, 
Dă-mi înapoi pe-aceea ce moartea mi-a răpit, 
Şi de-astăzi a mea vieaţă la zeii tăi se-nchină". 

Bătrînul cu-a lui cîrjă sus genele-şi ridică, 
Se uită lung la dînsul, dar gura-nchisă-i tace; 
Cu greu a lui picioare din piatră le desface, 
Din tronu-i se coboară, cu mîna semn îi face
Ca-n sus să îl urmeze pe-a codrilor potică. 

În poarta prăbuşită ce duce-n fund de munte, 
Cu cîrja lui cea vechie el bate de trei ori, 
Cu sgomot sare poarta din vechii ei uşori, 
Bătrînul se închină... pe rege-l prind fiori, 
Un stol de gînduri aspre trecu peste-a lui frunte. 

În dom de marmur negru ei intră liniştiţi
Şi porţile în urmă în vechi ţîţîni s-aruncă. 
O candelă bătrînul aprinde - para lungă
Se-nalţă-n sus albastră, de flacăre o dungă, 
Lucesc în juru-i ziduri ca tuciul lustruiţi. 

          {EminescuOpI 94}

Şi în tăcere crudă ei nu ştiu ce aştept-... 
Cu mîna-ntinsă magul îi face semn să şadă, 
Arald cu moartea-n suflet, a gîndurilor pradă, 
Pe jeţ tăcut se lasă, cu dreapta pe-a lui spadă, 
În zid de marmur negru se uită crunt şi drept. 

Fantastic pare-a creşte bătrînul alb şi blînd; 
În aer îşi ridică a farmecelor vargă
Şi o suflare rece prin dom atunci aleargă
Şi mii de glasuri slabe încep sub bolta largă
Un cînt frumos şi dulce - adormitor sunînd. 

Din ce în ce cîntarea în valuri ea tot creşte, 
Se pare ca furtuna ridică al ei glas, 
Că vîntul trece-n spaimă pe-al mărilor talaz, 
Că-n sufletu-i pămîntul se sbate cu necaz - 
Că orice-i viu în lume acum încremeneşte. 

Se sgudue tot domul de pare-a fi de scînduri, 
Şi stînci în temelie clătindu-se vedem, 
Plînsori sfîşietoare împinse de blestem
Se urmăresc prin bolte, se chiamă, fulger-, gem
Şi cresc tumultuoase în valuri, rînduri, rînduri... 

" Din inimă-i pămîntul la morţi să deie vieaţă, 
În ochi-i să se scurgă scîntei din steaua lină, 
A părului lucire s-o deie luna plină, 
iar duh dă-i tu, Zamolxe, sămînţă de lumină
Din duhul gurii tale ce arde şi înghiaţă. 

Stihii a lumei patru, supuse lui Arald, 
Străbateţi voi pămîntul şi a lui măruntaie, 
Faceţi din piatră aur şi din îngheţ văpaie, 
Să-nchege apa-n sînge, din pietre foc să saie, 
Dar inima-i fecioară hrăniţi cu sînge cald". 

Atuncea dinaintea lui Arald zidul piere; 
El vede toată firea amestecat-afară - 
Ninsoare, fulger, ghiaţă, vînt arzător de vară - 
Departe vede-oraşul pe sub un arc de pară, 
Şi lumea nebunise gemînd din răsputere; 

          {EminescuOpI 95}

Biserica creştină, a ei catapeteasmă 
De-un fulger drept în două e ruptă şi tresare; 
Din tainiţă mormîntul atuncea îi apare, 
Şi piatra de pe groapă crăpînd în două sare; 
Încet plutind se-nalţă mireasa-i, o fantasmă... 

O dulce întrupare de-omăt. Pe pieptu-i salbă
De pietre scumpe... părul i-ajunge la călcîie, 
Ochii căzuţi în capu-i şi buze viorie; 
Cu mînile-i de ceară ea tîmpla şi-o mîngîie - 
Dar faţa ei frumoasă ca varul este albă. 

Prin vînt, prin neguri vine - şi nourii s-aştern, 
Fug fulgerele-n lături, lăsînd-o ca să treacă
Şi luna înnegreşte şi ceru-ncet se pleacă
Şi apele cu spaimă fug în pămînt şi seacă - 
Părea că-n somn un înger ar trece prin infern. 

Priveliştea se stinge. În negrul zid s-arată
Venind ca-n somn lunatec, în pasuri line ea; 
Arald nebun se uită - cu ochii o-nghiţea, 
Puternicele braţe spre dînsa întindea
Şi-n nesimţire cade pe-a jilţului său spată. 

Îşi simte gîtu-atuncea cuprins de braţe reci, 
Pe pieptul gol el simte un lung sărut de ghiaţă, 
Părea un junghiu că-i curmă suflare şi vieaţă... 
Din ce în ce mai vie o simte-n a lui braţe
Şi ştie că de-acuma a lui rămîne-n veci. 

Şi sufletul ei dulce din ce în ce-i mai cald... 
Pe ea o ţine-acuma, ce fu a morţii pradă? 
Ea-nlănţueşte gîtu-i cu braţe de zăpadă, 
Întinde a ei gură, deschisă pentru sfadă: 
" Rege-a venit Maria şi-ţi cere pe Arald! "

"Arald nu vrei tu fruntea pe sînul meu s-o culci? 
Tu zeu cu ochii negri... o, ce frumoşi ochi ai! 
Las-să-ţi înlănţui gîtul cu părul meu bălaiu, 
Vieaţa, tinereţea mi-ai prefăcut-o-n raiu, 
Las-să mă uit în ochi-ţi ucizător de dulci". 

          {EminescuOpI 96}

Şi blînde, triste glasuri din vuiet se desfac, 
Acuşa la ureche-i un cîntec vechiu străbate
Ca murmur de izvoare prin frunzele uscate, 
Acuş o armonie de-amor şi voluptate
Ca molcoma cadenţă a undelor pe lac. 

III

"... cum de multe ori cînd mor
oamenii, mulţi deîntr-acei morţi zic
se scoală de se fac Strigoi... "
Indereptarea legii, 1652. 

În salele pustie lumine roşi de torţii
Rănesc întunecimea ca pete de jeratic; 
Arald se primblă singur, rîzînd, vorbind sălbatic - 
Arald, tînărul rege, e-un rege singuratic - 
Palatu-i parc-aşteaptă în veci să-i vie morţii. 

Pe-oglinzi de marmuri negre un negru nimitez, 
A faclelor lucire răzbind prin pînza fină
Răsfrîng o dureroasă lumină din lumină; 
Zidirea cea pustie de jale pare plină
Şi chipul morţii pare că-n orice colţ îl vezi. 

De cînd căzu un trăsnet în dom... de-atunci în somn
Ca plumbul surd şi rece el doarme ziua toată, 
Pe inimă-i de-atuncea s-a pus o neagră pată - 
Dar noaptea se trezeşte şi ţine judecată
Şi-n negru-mbracă toate al nopţii palid domn. 

Un obrăzar de ceară părea că poartă el, 
Atît de albă faţa-i ş-atît de nemişcată, 
Dar ochi-i ard în friguri şi buza-i sîngerată, 
Pe inima sa poartă de-atunci o neagră pată, 
Iară pe frunte poarta coroană de oţel. 

De-atunci în haina morţii el şi-a-mbrăcat vieaţa, 
Ii plac adînce cînturi, ca glasuri de furtună; 
Ades călare pleacă în mîndre nopţi cu lună, 
Şi cînd se-ntoarce, ochii lucesc de voie bună, 
Pîn-ce-un fior de moarte îl prinde dimineaţa. 

          {EminescuOpI 97}

Arald, ce însemnează pe tine negrul port 
Şi faţa ta cea albă ca ceara, neschimbată? 
Ce ai, de cînd pe sînu-ţi tu porţi o neagră pată, 
De-ţi plac făclii de moarte, cîntare-ntunecată? 
Arald! de nu mă-nşală privirea, tu eşti mort! 

Şi azi el se avîntă pe calul său arab
Şi drumul, ca săgeţii, îi da peste pustie, 
Care sub luna plină luceşte argintie - 
El vede de departe pe mîndra lui Marie
Şi vîntu-n codri sună cu glas duios şi slab. 

În părul ei de aur rubine-nflăcărate
Şi-n ochii ei s-adună lumina sfintei mări - 
S-ajung curînd în cale, s-alătură călări, 
Şi unul înspre altul se pleacă-n desmierdări - 
Dar buzele ei roşii păreau că-s sîngerate. 

Ei trec ca vijelia cu aripi fără număr, 
Căci caii lor aleargă alăturea-nspumaţi, 
Vorbind de-a lor iubire, iubire fără saţ - 
Ea se lăsase dulce şi greu pe al lui braţ
Şi-şi răzimase capul bălaiu de al lui umăr. 

" Arald, nu vrei pe sînu-mi tu fruntea ta s-o culci? 
Tu zeu cu ochii negri... O! ce frumoşi ochi ai... 
Las-să-ţi înlănţui gîtul cu părul meu bălaiu... 
Vieaţa, tinereţa mi-ai prefăcut-o-n raiu - 
Las-să mă uit în ochi-ţi ucizător de dulci! "

Miroase-adormitoare văzduhul îl îngreun-
Căci vîntul adunat-a de flori de teiu troiene
Şi le aşterne-n calea reginei dunărene. 
Prin frunze aiurează şoptirile-i a lene, 
Cînd gurile-nsetate în sărutări se-mpreun-. 

Cum ei mergînd alături se ceartă şi se-ntreabă, 
Nu văd în fundul nopţii o umbră de roşeaţă, 
Dar simt că-n al lor suflet trecu fior de ghiaţă, 
De-a morţii gălbeneală pieriţi ei sunt la faţă... 
Ei simt c-a lor vorbire-i mai slabă, tot mai slabă. 

          {EminescuOpI 98}

" Arald! strigă crăiasa - las-faţa să-mi ascund, 
N-auzi tu de departe cucoşul răguşit? 
O zare de lumină s-arată-n răsărit, 
Vieaţa trecătoare din pieptu-mi a rănit... 
A zilei raze roşii în inimă-mi pătrund". 

Arald încremenise pe calu-i - un stejar, 
Păinjenit e ochiu-i de-al morţii glas etern, 
Fug caii duşi de spaimă şi vîntului s-aştern, 
Ca umbre străvezie ieşite din infern
Ei sboară... Vîntul geme prin codri cu amar. 

Ei sboar-o vijelie, trec ape făr-de vad, 
Naintea lor se-nalţă puternic vechii munţi, 
Ei trec în răpejune de rîuri fără punţi, 
Coroanele în fugă le fulgeră pe frunţi, 
Naintea lor se mişcă pădurile de brad. 

Din tronul lui de piatră bătrînul preot vede
Şi-n vînturi el ridică adîncul glas de-aramă, 
Pe soare să-l oprească el noaptea o rechiamă, 
Furtunelor dă sborul, pămîntul de-l distramă.. 
Tîrziu! căci faptul zilei în slavă se repede! 

Porneşte vijelia adîncu-i cînt de jale, 
Cînd ei soseau alături pe cai încremeniţi, 
Cu genele lăsate pe ochi păinjeniţi - 
Frumoşi erau şi astfel de moarte logodiţi - 
Şi-n două laturi templul deschise-a lui portale. 

Călări ei intră-nuntru şi porţile recad; 
Pe veci pieriră-n noaptea măreţului mormînt. 
În sunete din urmă pătrunde-n fire cînt, 
Jelind-o pe crăiasa cu chip frumos şi sfînt, 
Pe-Arald, copilul rege al codrilor de brad. 

Bătrînu-şi pleacă geana şi iar rămîne orb, 
Picioarele lui vechie cu piatra se-mpreună, 
El numără în gîndu-i şi anii îi adună, 
Ca o poveste-uitată Arald în minte-i sună, 
Şi peste capu-i sboară un alb ş-un negru corb. 

          {EminescuOpI 99}

Pe jilţul lui de piatră înţepeneşte drept 
Cu cîrja lui cea veche preotul cel păgîn, 
Şi veacuri înainte el şede-uitat, bătrîn, 
În plete-i creşte muşchiul şi muşchiu pe al lui sîn, 
Barba-n pămînt i-ajunge şi genele în piept. 

          {EminescuOpI 100}

POVESTEA CODRULUI

Împărat slăvit e codrul, 
Neamuri mii îi cresc sub poale, 
Toate înflorind din mila
Codrului, Măriei Sale. 

Lună, Soare şi Luceferi
El le poartă-n a lui herb, 
Împrejuru-i are dame
Şi curteni din neamul Cerb. 

Crainici, iepurii cei repezi
Purtători îi sunt de veşti, 
Filomele-i ţin orchestrul
Şi izvoare spun poveşti. 

Peste flori, ce cresc în umbră, 
Lîngă ape, pe potici, 
Vezi bejănii de albine, 
Armii grele de furnici... 

Hai şi noi la craiul, dragă, 
Şi să fim din nou copii, 
Ca norocul şi iubirea
Să ne pară jucării. 

Mi-a părea cum că natura
Toată mintea ei şi-a pus, 
Decît orişice păpuşă
Să te facă mai pre sus; 

          {EminescuOpI 101}

Amîndoi vom merge-n lume
Rătăciţi şi singurei, 
Ne-om culca lîngă izvorul
Ce răsare sub un teiu; 

Adormi-vom, troieni-va
Teiul floarea-i peste noi, 
Şi prin somn auzi-vom bucium
De la stînele de oi. 

Mai aproape, mai aproape
Noi ne-om strînge piept la piept... 
O auzi cum chiam-acuma
Craiul sfatu-i înţelept! 

Peste albele izvoare
Luna bate printre ramuri, 
Împrejuru-ne s-adună
Ale Curţii mîndre neamuri: 

Caii mării, albi ca spuma, 
Bouri nalţi cu steme-n frunte, 
Cerbi cu coarne rămuroase, 
Ciute sprintene de munte - 

Şi pe teiul nostru-ntreabă: 
Cine suntem, stau la sfaturi, 
Iară gazda noastră zice, 
Dîndu-şi ramurile-n laturi: 

" O, priviţi-i cum visează
Visul codrului de fagi! 
Amîndoi ca-ntr-o poveste
Ei îşi sunt aşa de dragi! "

          {EminescuOpI 102}

POVESTEA TEIULUI

 - " Blanca, ştii că din iubire
Făr-de lege te-ai născut; 
Am jurat de la-nceput
Pe Hristos să-l iei de mire! 

Îmbrăcîndu-te-n veşmîntu-i, 
Lepădînd vieaţa lumii, 
Vei spăşi greşala mumii
Şi de-o crimă tu mă mîntui". 

 - " Traiul lumii, dragă tată, 
Cine vor, aceia lese-l, 
Dară sufletul mi-e vesel, 
Tinereţea luminată; 

Danţul, muzica, pădurea, 
Pe acestea le-ndrăgii, 
Nu chiliile pustii
Unde plîngi, gîndind aiurea! "

 - " Ştiu mai bine ce-ţi prieşte, 
Cum am spus aşa rămîne; 
Pentru drumul cel de mîne
De cu azi te pregăteşte! "

Mîna Ea la ochi şi-o ţine, 
Toate minţile-şi adună, 
Să ia lumea-n cap, nebună, 
Parc-atîta-i mai rămîne. 

          {EminescuOpI 103}

Calu-i alb, un bun tovarăş, 
Înşeuat aşteapt-afară, 
Ea picioru-l pune-n scară
Şi la codru pleacă iarăşi. 

Sara vine din arinişti, 
Cu miroase o îmbată, 
Cerul stelele-şi arată, 
Solii dulci ai lungii linişti. 

Dar prin codri ea pătrunde
Lîngă teiul vechiu şi sfînt, 
Ce cu flori pîn-în pămînt
Un izvor vrăjit ascunde. 

Îngînat de glas de ape
Cînt-un corn cu-nduioşare
Tot mai tare şi mai tare, 
Mai aproape, mai aproape; 

Iar izvorul prins de vrajă, 
Răsărea, sunînd din valuri - 
Sus în codri de pe dealuri
Luna blîndă ţine strajă. - 

Ca din farmec Ea tresare
Şi privind uimită-n lături, 
Vede-un tînăr chiar alături, 
Pe-un cal negru e călare... 

Oare ochii ei o mint, 
Sau aievea-i, adevăru-i? 
Flori de teiu el are-n păru-i
Şi la şold un corn de-argint. 

Ea privi atunci în jos, 
Trece mîna pe la tîmple, 
Iară inima-i se împle
De un farmec dureros. 

          {EminescuOpI 104}

El se da tot mai aproape
Şi cerşea copilăreşte; 
Al ei suflet se răpeşte
De închide-a ei pleoape. 

Cu o mînă îl respinge, 
Dar se simte prinsă-n braţe, 
De-o durere, de-o dulceaţă
Pieptul, inima-i se strînge. 

Ar striga... şi nu se-ndură, 
Capu-i cade pe-a lui umăr, 
Sărutări fără de număr
El îi soarbe de pe gură; 

O desmiardă ş-o întreabă, 
Iar ea faţa şi-o ascunde
Şi aşa de-ncet răspunde
Cu o voce dulce, slabă. 

Tot alături călăresc, 
Nu au grija nimănuia, 
Şi de dragi unul altuia
Ei din ochi se prăpădesc; 

Se tot duc, se duc mereu, 
Trec în umbră, pier în vale, 
Iară cornul plin de jale
Sună dulce, sună greu. 

Blîndu-i sunet se împarte
Peste văi împrăştiet, 
Mai încet, tot mai încet, 
Mai departe... mai departe. 

Sus în brazii de pe dealuri
Luna-n urmă ţine strajă, 
Iar izvorul, prins de vrajă, 
Răsărea sunînd din valuri. 

          {EminescuOpI 105}

SINGURĂTATE

Cu perdelele lăsate
Şed la masa mea de brad, 
Focul pîlpîe în sobă, 
Iară eu pe gînduri cad. 

Stoluri, stoluri trec prin minte
Dulci iluzii. Amintiri
Ţîrîesc încet ca greeri
Printre negre, vechi zidiri, 

Sau cad grele, mîngîioase
Şi se sfarmă-n suflet trist, 
Cum în picuri cade ceara
La picioarele lui Crist. 

În odaie prin unghere
S-a ţesut păinjeniş
Şi prin cărţile în vravuri
Îmblă şoarecii furiş. 

În această dulce pace
Îmi ridic privirea-n pod
Şi ascult cum învelişul
De la cărţi ei mi le rod. 

Ah! de cîte ori voit-am
Ca să spînzur lira-n cuiu
Şi un capăt poeziei
Şi pustiului să puiu; 

          {EminescuOpI 106}

Dar atuncea greeri, şoareci, 
Cu uşor-măruntul mers, 
Readuc melancolia-mi, 
Iară ea se face vers. 

Cîte-odată... prea arare... 
A tîrziu cînd arde lampa, 
Inima din loc îmi sare, 
Cînd aud că sună cleampa... 

Este Ea. Deşarta casă
Dintr-odată-mi pare plină, 
În privazul negru-al vieţi-mi
E-o icoană de lumină. 

Şi mi-i ciudă cum de vremea
Să mai treacă se îndură, 
Cînd eu stau şoptind cu draga
Mînă-n mînă, gură-n gură. 

          {EminescuOpI 107}

DEPARTE SUNT DE TINE... 

Departe sunt de tine şi singur lîngă foc, 
Petrec în minte vieaţa-mi lipsită de noroc, 
Optzeci de ani îmi pare în lume c-am trăit, 
Că sunt bătrîn ca iarna, că tu vei fi murit. 
Aducerile-aminte pe suflet cad în picuri, 
Redeşteptînd în faţă-mi trecutele nimicuri; 
Cu degetele-i vîntul loveşte în fereşti, 
Se toarce-n gîndu-mi firul duioaselor poveşti, 
Ş-atuncea dinainte-mi prin ceaţă parcă treci
Cu ochii mari în lacrimi, cu mîni subţiri şi reci; 
Cu braţele-amîndouă de gîtul meu te-anini
Şi parc-ai vrea a-mi spune ceva... apoi suspini... 
Eu strîng la piept averea-mi de-amor şi frumuseţi, 
În sărutări unim noi sărmanele vieţi... 
O! glasul amintirii rămîie pururi mut, 
Să uit pe veci norocul ce-o clipă l-am avut, 
Să, uit, cum dup-o clipă din braţele-mi te-ai smult... 
Voiu fi bătrîn şi singur, vei fi murit de mult! 

          {EminescuOpI 108}

PAJUL CUPIDON... 

Pajul Cupidon, vicleanul, 
Mult e rău şi alintat, 
Cu copii se hîrjoneşte, 
Iar la dame doarme-n pat. 

De lumină ca tîlharii
Se fereşte binişor, 
Pe fereşti se suie noaptea
Dibuind încetişor; 

Cordeluţe şi nimicuri
Iată toate-a lui averi... 
Darnic cînd nu vrei nici una
Şi sgîrcit dacă le ceri. 

În volumul ros de molii
Cauţi noaptea adevăr
Şi-ntîlneşti lipită-n file
Viţa-i galbenă de păr. 

El dă gînduri ne-nţelese
Vîrstei crude şi necoapte, 
Cu icoane luminoase
O îngînă-ntreaga noapte. 

Cînd de-o sete sufletească
E cuprinsă fata mică - 
A dormit cu ea alături
Ca doi pui de turturică. 

          {EminescuOpI 109}

E sfios ca şi copiii, 
Dar zîmbirea-i e vicleană; 
Dară galeşi îi sunt ochii
Ca şi ochii de vădană. 

Gît şi umere frumoase, 
Sînuri albe şi rotunde, 
El le ţine-mbrăţişate
Şi cu mînile le-ascunde. 

De te rogi frumos de dînsul, 
Îndestul e de hain
Vălul alb de peste toate
Să-l înlăture puţin. 

          {EminescuOpI 110}

O RAMÎI

" O rămîi, rămîi la mine, 
Te iubesc atît de mult! 
Ale tale doruri toate
Numai eu ştiu să le-ascult; 

În al umbrei întuneric
Te asamăn unui prinţ, 
Ce se uit-adînc în ape
Cu ochi negri şi cuminţi; 

Şi prin vuietul de valuri, 
Prin mişcarea naltei ierbi, 
Eu te fac s-auzi în taină
Mersul cîrdului de cerbi; 

Eu te văd răpit de farmec
Cum îngîni cu glas domol, 
În a apei strălucire
Întinzînd piciorul gol

Şi privind în luna plină
La văpaia de pe lacuri, 
Anii tăi se par ca clipe
Clipe dulci se par ca veacuri". 

          {EminescuOpI 111}

Astfel zise lin pădurea, 
Bolţi asupră-mi clătinînd; 
Şuieram l-a ei chemare
Ş-am ieşit în cîmp rîzînd. 

Astăzi chiar de m-aş întoarce
A-nţelege n-o mai pot... 
Unde eşti, copilărie, 
Cu pădurea ta cu tot? 

          {EminescuOpI 112}

PE ACEEAŞI ULICIOARĂ... 

Pe aceeaşi ulicioară
Bate luna în fereşti, 
Numai tu de după gratii
Vecinic nu te mai iveşti! 

Şi aceiaşi pomi în floare
Crengi întind peste zaplaz, 
Numai zilele trecute
Nu le fac să fie azi. 

Altul este al tău suflet, 
Alţii ochii tăi acum, 
Numai eu, rămas acelaşi, 
Bat mereu acelaşi drum. 

Ah, subţire şi gingaşă
Tu păşeai încet, încet, 
Dulce îmi veneai în umbra
Tăinuitului boschet

Şi lăsîndu-te la pieptu-mi, 
Nu ştiam ce-i pe pămînt, 
Ne spuneam atît de multe
Făr-a zice un cuvînt. 

Sărutări erau răspunsul
La-ntrebări îndeosebi, 
Şi de alte cele-n lume
N-aveai vreme să întrebi. 

          {EminescuOpI 113}

Şi în farmecul vieţi-mi
Nu ştiam că-i tot aceea
De te razimi de o umbră
Sau de crezi ce-a zis femeia. 

Vîntul tremură-n perdele
Astăzi ca şi alte dălţi, 
Numai tu de după ele
Vecinic nu te mai arăţi! 

          {EminescuOpI 114}

DE CÎTE ORI IUBITO... 

De cîte ori, iubito, de noi mi-aduc aminte, 
Oceanul cel de ghiaţă mi-apare înainte: 
Pe bolta alburie o stea nu se arată, 
Departe doară luna cea galbenă - o pată; 
Iar peste mii de sloiuri de valuri repezite
O pasăre pluteşte cu aripi ostenite, 
Pe cînd a ei pereche nainte tot s-a dus
C-un pîlc întreg de pasări, pierzîndu-se-n apus. 
Aruncă pe-a ei urmă priviri suferitoare, 
Nici rău nu-i pare-acuma, nici bine nu... ea moare, 
Visîndu-se-ntr-o clipă cu anii înapoi. 
.................................. 

Suntem tot mai departe deolaltă amîndoi, 
Din ce în ce mai singur mă-ntunec şi îngheţ, 
Cînd tu te pierzi în zarea eternei dimineţi. 

          {EminescuOpI 115}

RUGĂCIUNEA UNUI DAC

Pe cînd nu era moarte, nimic nemuritor, 
Nici sîmburul luminii de vieaţă dătător, 
Nu era azi, nici mîne, nici ieri, nici totdeauna, 
Căci unul erau toate şi totul era una; 
Pe cînd pămîntul, cerul, văzduhul, lumea toată
Erau din rîndul celor ce n-au fost niciodată, 
Pe-atunci erai Tu singur, încît mă-ntreb în sine-mi: 
Au cine-i zeul cărui plecăm a noastre inemi? 

El singur zeu stătut-a nainte de-a fi zeii
Şi din noian de ape puteri au dat scînteii, 
El zeilor dă suflet şi lumii fericire, 
El este-al omenirii izvor de mîntuire: 
Sus inimile voastre! Cîntare aduceţi-i, 
El este moartea morţii şi învierea vieţii! 

Şi el îmi dete ochii să văd lumina zilei, 
Şi inima-mi împlut-au cu farmecele milei, 
În vuietul de vînturi auzit-am al lui mers
Şi-n glas purtat de cîntec simţii duiosu-i viers, 
Şi tot pe lîng-acestea cerşesc înc-un adaos: 
Să-ngăduie intrarea-mi în vecinicul repaos! 

Să blesteme pe-oricine de mine-o avea milă, 
Să binecuvinteze pe cel ce mă împilă, 
S-asculte orice gură ce-ar vrea ca să mă rîdă, 
Puteri să pue-n braţul ce-ar sta să mă ucidă, 
Ş-acela între oameni devină cel întîiu
Ce mi-a răpi chiar piatra ce-oiu pune-o căpătîiu. 

          {EminescuOpI 116}

Gonit de toată lumea prin anii mei să trec, 
Pîn-ce-oiu simţi că ochiu-mi de lacrime e sec, 
Că-n orice om din lume un duşman mi se naşte, 
C-ajung pe mine însumi a nu mă mai cunoaşte, 
Că chinul şi durerea simţirea-mi a-mpietrit-o, 
Că pot să-mi blestem mama, pe care am iubit-o - 
Cînd ura cea mai crudă mi s-a părea amor... 
Poate-oiu uita durerea-mi şi voiu putea să mor. 

Străin şi făr-de lege de voiu muri - atunce
Nevrednicu-mi cadavru în uliţa l-arunce, 
Ş-aceluia, Părinte, să-i dai coroană scumpă, 
Ce-o să amuţe cînii, ca inima-mi s-o rumpă, 
iar celui ce cu pietre mă va izbi în faţă, 
Îndură-te, stăpîne, şi dă-i pe veci vieaţă! 

Astfel numai, Părinte, eu pot să-ţi mulţumesc
Că tu mi-ai dat în lume norocul să trăiesc. 
Să cer a tale daruri, genunchi şi frunte nu plec, 
Spre ură şi blestemuri aş vrea să te înduplec, 
Să simt că de suflarea-ţi suflarea mea se curmă
Şi-n stingerea eternă dispar fără de urmă! 

          {EminescuOpI 117}

ATÎT DE FRAGEDĂ... 

Atît de fragedă, te-asameni
Cu floarea albă de cireş, 
Şi ca un înger dintre oameni
În calea vieţii mele ieşi. 

Abia atingi covorul moale, 
Mătasa sună sub picior, 
Şi de la creştet pîn-în poale
Pluteşti ca visul de uşor. 

Din încreţirea lungii rochii
Răsai ca marmura în loc - 
S-atîrnă sufletu-mi de ochii
Cei plini de lacrimi şi noroc. 

O vis ferice de iubire, 
Mireasă blîndă din poveşti, 
Nu mai zîmbi! A ta zîmbire
Mi-arată cît de dulce eşti, 

Cît poţi cu-a farmecului noapte
Să-ntuneci ochii mei pe veci, 
Cu-a gurii tale calde şoapte, 
Cu-mbrăţişări de braţe reci. 

De-odată trece-o cugetare, 
Un văl pe ochii tăi fierbinţi: 
E-ntunecoasa renunţare, 
E umbra dulcilor dorinţi. 

          {EminescuOpI 118}

Te duci, ş-am înţeles prea bine
Să nu mă ţin de pasul tău, 
Pierdută vecinic pentru mine, 
Mireasa sufletului meu! 

Că te-am zărit e a mea vină
Şi vecinic n-o să mi-o mai iert, 
Spăşi-voiu visul de lumină
Tinzîndu-mi dreapta în deşert. 

Ş-o să-mi răsai ca o icoană
A pururi verginei Marii, 
Pe fruntea ta purtînd coroană - 
Unde te duci? Cînd o să vii? 

          {EminescuOpI 119}

SONETE

I

Afară-i toamnă, frunză-mprăştiată, 
Iar vîntul svîrle-n geamuri grele picuri; 
Şi tu citeşti scrisori din roase plicuri
Şi într-un ceas gîndeşti la vieaţa toată. 

Pierzîndu-ţi timpul tău cu dulci nimicuri, 
N-ai vrea ca nime-n uşa ta să bată; 
Dar şi mai bine-i, cînd afară-i sloată, 
Să stai visînd la foc, de somn să picuri. 

Şi eu astfel mă uit din jeţ pe gînduri, 
Visez la basmul vechiu al zînei Dochii; 
În juru-mi ceaţa creşte rînduri-rînduri; 

De-odat-aud foşnirea unei rochii, 
Un moale pas abia atins de scînduri... 
Iar mîni subţiri şi reci mi-acopăr ochii. 

          {EminescuOpI 120}

II

Sunt ani la mijloc şi-ncă mulţi vor trece
Din ceasul sfînt în care ne-ntîlnirăm, 
Dar tot mereu gîndesc cum ne iubirăm, 
Minune cu ochi mari şi mînă rece. 

O vino iar! Cuvinte dulci inspiră-mi, 
Privirea ta asupra mea se plece, 
Sub raza ei mă lasă a petrece
Şi cînturi nouă smulge tu din liră-mi. 

Tu nici nu ştii a ta apropiere
Cum inima-mi de-adînc o linişteşte, 
Ca răsărirea stelei în tăcere; 

Iar cînd te văd zîmbind copilăreşte, 
Se stinge-atunci o vieaţă de durere, 
Privirea-mi arde, sufletul îmi creşte. 

III

Cînd însuşi glasul gîndurilor tace, 
Mă-ngînă cîntul unei dulci evlavii - 
Atunci te chem; chemarea-mi asculta-vei? 
Din neguri reci plutind te vei desface? 

Puterea nopţii blînd însenina-vei
Cu ochii mari şi purtători de pace? 
Răsai din umbra vremilor încoace, 
Ca să te văd venind - ca-n vis, aşa vii! 

Cobori încet... aproape, mai aproape, 
Te pleacă iar zîmbind peste-a mea faţă, 
A ta iubire c-un suspin arat-o, 

Cu geana ta m-atinge pe pleoape, 
Să simt fiorii strîngerii în braţe - 
Pe veci pierduto, vecinic adorato! 

          {EminescuOpI 121}

FREAMĂT DE CODRU

Tresărind scînteie lacul
Şi se leagănă sub soare; 
Eu, privindu-l din pădure, 
Las aleanul să mă fure
Şi ascult de la răcoare
 Pitpalacul. 

Din izvoare şi din gîrle
Apa sună somnoroasă; 
Unde soarele pătrunde
Printre ramuri a ei unde, 
Ea în valuri sperioase
 Se asvîrle. 

Cucul cîntă, mierle, presuri - 
Cine ştie să le-asculte? 
Ale pasărilor neamuri
Ciripesc pitite-n ramuri
Şi vorbesc cu-atît de multe
 In? elesuri. 

Cucu-ntreabă: " Unde-i sora
Viselor noastre de vară? 
Mlădioasă şi iubită, 
Cu privirea ostenită, 
Ca o zînă să răsară
 Tuturora". 

          {EminescuOpI 122}

Teiul vechiu un ram întins-a, 
Ea să poată să-l îndoaie, 
Ramul tînăr vînt să-şi deie
Şi de braţe-n sus s-o iee, 
Iară florile să ploaie
Peste dînsa. 

Se întreabă trist izvorul: 
"Unde mi-i crăiasa oare? 
Părul moale despletindu-şi, 
Faţa-n apa mea privindu-şi, 
Să m-atingă visătoare
Cu piciorul? ". 

Am răspuns: "Pădure dragă, 
Ea nu vine, nu mai vine! 
Singuri voi, stejari, rămîneţi
De visaţi la ochii vineţi, 
Ce luciră pentru mine
Vara-ntreagă". 

Ce frumos era în crînguri, 
Cînd cu ea m-am prins tovarăş! 
O poveste încîntată... 
Care azi e-ntunecată... 
De-unde eşti revino iarăşi, 
 Să fim singuri! 

          {EminescuOpI 123}

REVEDERE

 - Codrule, codruţule, 
Ce mai faci, drăguţule, 
Că de cînd nu ne-am văzut
Multă vreme au trecut
Şi de cînd m-am depărtat, 
Multă lume am îmblat. 

 - Ia eu fac ce fac de mult, 
Iarna viscolu-l ascult, 
Crengile-mi rupîndu-le, 
Apele-astupîndu-le, 
Troienind cărările; 
Şi gonind cîntările; 
Şi mai fac ce fac de mult, 
Vara doina mi-o ascult
Pe cărarea spre izvor
Ce le-am dat-o tuturor, 
Împlîndu-şi cofeile
Mi-o cîntă femeile. 

 - Codrule cu rîuri line, 
Vreme trece, vreme vine, 
Tu din tînăr precum eşti
Tot mereu întinereşti. 

 - Ce mi-i vremea, cînd de veacuri
Stele-mi scînteie pe lacuri, 
Că de-i vremea rea sau bună, 
Vîntu-mi bate, frunza-mi sună; 

          {EminescuOpI 124}

Şi de-i vremea bună, rea, 
Mie-mi curge Dunărea. 
Numai omu-i schimbător, 
Pe pămînt rătăcitor, 
Iar noi locului ne ţinem, 
Cum am fost aşa rămînem: 
Marea şi cu rîurile, 
Lumea cu pustiurile, 
Luna şi cu soarele, 
Codrul cu izvoarele. 

          {EminescuOpI 125}

FOAIA VEŞTEDĂ
(după N. LENAU)

Vîntu-o foaie vestejită
Mi-au adus mişcînd fereasta-
Este moartea ce-mi trimite
Fără plic scrisoarea-aceasta. 

Voiu păstra-o, voiu întinde-o
Între foile acele, 
Ce le am din alte timpuri
De la mîna dragei mele. 

Cum copacu-şi uită foaia
Ce pe vînt mi-a fost trimisă, 
Astfel ea uitat-au poate
Aste foi de dînsa scrise. 

Vorbele iubirii moarte
Vinovate-mi stau de faţă, 
Dovedite de minciună
Cer să sting a lor vieaţă. 

Dulcea lor zădărnicie
Nu mă-ndur s-o pun pe foc, 
De şi-mi stau atît de triste
Că nu pot muri pe loc. 

          {EminescuOpI 126}

Voiu păstra întreg amarul
Şi norocul ăstor foi, 
În durerea vechii pierderi
Recitindu-mă-napoi; 

Numai vestea blînd-a morţii, 
Foaia tristă le-am adaos: 
Moartea vindec-orice rană
Dînd la patime repaos. 

          {EminescuOpI 127}

DESPĂRŢIRE

Să cer un semn, iubito, spre-a nu te mai uita? 
Te-aş cere doar-pe tine, dar nu mai eşti a ta; 
Nu floarea vestejită din părul tău bălaiu, 
Căci singura mea rugă-i uitării să mă dai. 

La ce simţirea crudă a stinsului noroc
Să nu se sting-asemeni, ci-n veci să stea pe loc? 
Tot alte unde-i sună aceluiaşi pîrău: 
La ce statornicia părerilor de rău, 
Cînd prin această lume să trecem ne e scris
Ca visul unei umbre şi umbra unui vis? 
La ce de-acu-nainte tu grija mea s-o porţi? 
La ce să măsuri anii ce sboară peste morţi? 
Tot una-i dacă astăzi sau mîne o să mor, 
Cînd voiu să-mi piară urma în mintea tuturor, 
Cînd voiu să uiţi norocul visat de amîndoi. 
Trezindu-te, iubito, cu anii înapoi, 
Să fie neagră umbra în care-oiu fi pierit, 
Ca şi cînd niciodată noi nu ne-am fi găsit, 
Ca şi cînd anii mîndri de dor ar fi deşerţi - 
Că te-am iubit atîta putea-vei tu să ierţi? 
Cu faţa spre părete mă lasă prin străini, 
Să-ngheţe sub pleoape a ochilor lumini, 
Şi cînd se va întoarce pămîntul în pămînt, 
Au cine o să ştie de unde-s, cine sunt? 
Cîntări tînguitoare prin zidurile reci
Cerşi-vor pentru mine repaosul de veci; 
Ci eu aş vrea ca unul, venind de mine-aproape, 
Să-mi spuie al tău nume pe-nchisele-mi pleoape, 

          {EminescuOpI 128}

Apoi - de vor - m-arunce în margine de drum... 
Tot îmi va fi mai bine ca-n ceasul de acum. 
Din zare depărtată răsar-un stol de corbi, 
Să-ntunece tot cerul pe ochii mei cei orbi, 
Răsar-o vijelie din margini de pămînt, 
Dînd pulberea-mi ţărînii şi inima-mi la vînt... 

Ci tu rămîi în floare ca luna lui April, 
Cu ochii mari şi umezi, cu zîmbet de copil, 
Din cît eşti de copilă să-ntinereşti mereu, 
Şi nu mai şti de mine, că nu m-oiu şti nici eu. 

          {EminescuOpI 129}

O, MAMĂ... 

O, mamă, dulce mamă, din negură de vremi
Pe freamătul de frunze la tine tu mă chemi; 
Deasupra criptei negre a sfîntului mormînt
Se scutură salcîmii de toamnă şi de vînt, 
Se bat încet din ramuri, îngînă glasul tău... 
Mereu se vor tot bate, tu vei dormi mereu. 

Cînd voiu muri, iubito, la creştet să nu-mi plîngi; 
Din teiul sfînt şi dulce o ramură să frîngi, 
La capul meu cu grijă tu ramura s-o-ngropi, 
Asupra ei să cadă a ochilor tăi stropi; 
Simţi-o-voiu odată umbrind mormîntul meu... 
Mereu va creşte umbra-i, eu voiu dormi mereu. 

Iar dacă împreună va fi ca să murim, 
Să nu ne ducă-n triste zidiri de ţintirim, 
Mormîntul să ni-l sape la margine de rîu, 
Ne pună-n încăperea aceluiaşi sicriu; 
De-apururea aproape vei fi de sînul meu... 
Mereu va plînge apa, noi vom dormi mereu. 

          {EminescuOpI 130}

SCRISOAREA I 

Cînd cu gene ostenite sara suflu-n lumînare, 
Doar ceasornicul urmează lung-a timpului cărare, 
Căci perdelele-ntr-o parte cînd le dai, şi în odaie
Luna varsă peste toate voluptoasa ei văpaie, 
Ea din noaptea amintirii o vecie-ntreagă scoate
De dureri, pe care însă le simţim ca-n vis pe toate. 

Lună tu, stăpîn-a mării, pe a lumii boltă luneci
Şi gîndirilor dînd vieaţă, suferinţele întuneci; 
Mii pustiuri scînteiază sub lumina ta fecioară, 
Şi cîţi codri-ascund în umbră strălucire de izvoară! 
Peste cîte mii de valuri stăpînirea ta străbate, 
Cînd pluteşti pe mişcătoarea mărilor singurătate! 
Cîte ţărmuri înflorite, ce palate şi cetăţi, 
Străbătute de-al tău farmec ţie singură-ţi arăţi! 
Şi în cîte mii de case lin pătruns-ai prin fereşti, 
Cîte frunţi pline de gînduri, gînditoare le priveşti! 
Vezi pe-un rege ce-mpînzeşte globu-n planuri pe un veac, 
Cînd la ziua cea de mîne abia cuget-un sărac... 
Deşi trepte osebite le-au eşit din urna sorţii
Deopotrivă-i stăpîneşte raza ta şi geniul morţii; 
La acelaş şir de patimi deopotrivă fiind robi, 
Fie slabi, fie puternici, fie genii ori neghiobi! 
Unul caută-n oglindă de-şi buclează, al său păr, 
Altul caută în lume şi în vreme adevăr, 
De pe galbenele file el adună mii de coji, 
A lor nume trecătoare le însamnă pe răboj; 
Iară altu-mparte lumea de pe scîndura tărăbii, 
Socotind cît aur marea poartă-n negrele-i corăbii. 

          {EminescuOpI 131}

          {EminescuOpI 132}

Iar colo bătrînul dascăl cu-a lui haină roasă-n coate, 
Într-un calcul fără capăt tot socoate şi socoate
Şi de frig la piept şi-ncheie tremurînd halatul vechiu, 
Îşi înfundă gîtu-n guler şi bumbacul în urechi; 
Uscăţiv aşa cum este, gîrbovit şi de nimic, 
Universul fără margini e în degetul lui mic, 
Căci sub frunte-i viitorul şi trecutul se închiagă, 
Noaptea-adînc-a veciniciei el în şiruri o desleagă; 
Precum Atlas în vechime sprijinea cerul pe umăr
Aşa el sprijină lumea şi vecia într-un număr. 

Pe cînd luna străluceşte peste-a tomurilor bracuri, 
Într-o clipă-l poartă gîndul îndărăt cu mii de veacuri, 
La-nceput, pe cînd fiinţă nu era, nici nefiinţă, 
Pe cînd totul era lipsă de vieaţă şi voinţă, 
Cînd nu s-ascundea nimica, deşi tot era ascuns... 
Cînd pătruns de sine însuşi odihnea cel nepătruns. 
Fu prăpastie? genune? Fu noian întins de apă? 
N-a fost lume pricepută şi nici minte s-o priceapă, 
Căci era un întuneric ca o mare făr-o rază, 
Dar nici de văzut nu fuse şi nici ochiu care s-o vază. 
Umbra celor nefăcute nu-ncepuse-a se desface, 
Şi în sine împăcată stăpînea eterna pace!... 
Dar deodat-un punct se mişcă... cel întîiu şi singur. Iată-l
Cum din chaos face mumă, iară el devine Tatăl... 
Punctu-acela de mişcare, mult mai slab ca boaba spumii, 
E stăpînul fără margini peste marginile lumii... 
De-atunci negura eternă se desface în făşii, 
De atunci răsare lumea, lună, soare şi stihii... 
De atunci şi pînă astăzi colonii de lumi pierdute
Vin din sure văi de chaos pe cărări necunoscute 
Şi în roiuri luminoase izvorînd din infinit, 
Sunt atrase în vieaţă de un dor nemărginit. 
Iar în lumea asta mare, noi copii ai lumii mici, 
Facem pe pămîntul nostru muşunoaie de furnici; 
Microscopice popoare, regi, oşteni şi învăţaţi
Ne succedem generaţii şi ne credem minunaţi; 
Muşti de-o zi pe-o lume mică de se măsură cu cotul, 
În acea nemărginire ne-nvîrtim uitînd cu totul 

          {EminescuOpI 133}

Cum că lumea asta-ntreagă e o clipă suspendată, 
Că-ndărătu-i şi-nainte-i întuneric se arată. 
Precum pulberea se joacă în imperiul unei raze, 
Mii de fire viorie ce cu raza încetează, 
Astfel, într-a veciniciei noapte pururea adîncă, 
Avem clipa, avem raza, care tot mai ţine încă... 
Cum s-o stinge, totul piere, ca o umbră-n întuneric, 
Căci e vis al nefiinţii universul cel himeric... 

În prezent cugetătorul nu-şi opreşte a sa minte, 
Ci-ntr-o clipă gîndu-l duce mii de veacuri înainte; 
Soarele, ce azi e mîndru, el îl vede trist şi roş
Cum se-nchide ca o rană printre nori întunecoşi, 
Cum planeţii toţi înghiaţă şi s-asvîrl rebeli în spaţ-
Ei, din frînele luminii şi ai soarelui scăpaţi; 
Iar catapeteasma lumii în adînc s-au înnegrit, 
Ca şi frunzele de toamnă toate stelele-au pierit; 
Timpul mort şi-ntinde trupul şi devine vecinicie, 
Căci nimic nu se întîmplă în întinderea pustie, 
Şi în noaptea nefiinţii totul cade, totul tace, 
Căci în sine împăcată reîncep-eterna pace... 
..................................... 

Începînd la talpa însăşi a mulţimii omeneşti
Şi suind în susul scării pîn-la frunţile crăieşti, 
De a vieţii lor enigmă îi vedem pe toţi munciţi, 
Făr-a şti să spunem care ar fi mai nenorociţi... 
Unul e în toţi, tot astfel precum una e în toate, 
De asupra tuturora se ridică cine poate, 
Pe cînd alţii stînd în umbră şi cu inima smerită
Neştiuţi se pierd în taină ca şi spuma nezărită - 
Ce-o să-i pese soartei oarbe ce vor ei sau ce gîndesc?... 
Ca şi vîntu-n valuri trece peste traiul omenesc. 
Fericească-l scriitorii, toată lumea recunoască-l... 
Ce-o să aibă din acestea pentru el, bătrînul dascăl? 
Nemurire, se va zice. Este drept că vieaţa-ntreagă, 
Ca şi iedera de-un arbor, de-o idee i se leagă. 
" De-oiu muri - îşi zice-n sine - al meu nume o să-l poarte
Secolii din gura-n gură şi l-or duce mai departe PROG _STOP

          {EminescuOpI 134}

De a pururi, pretutindeni, în ungherul unor crieri
Şi-or găsi, cu al meu nume, adăpost a mele scrieri! "
O sărmane! ţii tu minte cîte-n lume-ai auzit, 
Ce-ţi trecu pe dinainte, cîte singur ai vorbit? 
Prea puţin. De ici, de colo de imagine-o făşie, 
Vre o umbră de gîndire, ori un petec de hîrtie; 
Şi cînd propria ta vieaţă singur n-o ştii pe de rost, 
O să-şi bată alţii capul s-o pătrunză cum a fost? 
Poate vr-un pedant cu ochii cei verzui, peste un veac, 
Printre tomuri brăcuite aşezat şi el, un brac, 
Aticismul limbii tale o să-l pună la cîntari, 
Colbul ridicat din carte-ţi l-o sufla din ochelari
Şi te-o strînge-n două şiruri, aşezîndu-te la coadă, 
În vr-o notă prizărită sub o pagină neroadă. 

Poţi zidi o lume-ntreagă, poţi s-o sfarămi... ori ce-ai spune, 
Peste toate o lopată de ţărînă se depune. 
Mîna care-au dorit sceptrul universului şi gînduri
Ce-au cuprins tot universul, încap bine-n patru scînduri... 
Or să vie pe-a ta urmă în convoiu de-nmormîntare, 
Splendid ca o ironie cu priviri nepăsătoare... 
Iar deasupra tuturora va vorbi vr-un mititel, 
Nu slăvindu-te pe tine... lustruindu-se pe el
Sub a numelui tău umbră. Iată tot ce te aşteaptă. 
Ba să vezi... posteritatea este încă şi mai dreaptă. 

Neputînd să te ajungă, crezi c-or vrea să te admire? 
Ei vor aplauda de sigur biografia subţire
Care s-o-ncerca s-arate că n-ai fost vr-un lucru mare, 
C-ai fost om cum sunt şi dînşii... Măgulit e fiecare
Că n-ai fost mai mult ca dînsul. Şi prostatecele nări
Şi le umflă orişicine în savante adunări
Cînd de tine se vorbeşte. S-a-nţeles de mai nainte
C-o ironică grimasă să te laude-n cuvinte. 
Astfel încăput pe mîna a oricărui, te va drege, 
Rele-or zice că sunt toate cîte nu vor înţelege... 
Dar afară de acestea, vor căta vieţii tale
Să-i găsească pete multe, răutăţi şi mici scandale - 
Astea toate te apropie de dînşii... Nu lumina
Ce în lume-ai revărsat-o, ci păcatele şi vina, 

          {EminescuOpI 135}

          {EminescuOpI 136}

Oboseala, slăbiciunea, toate relele ce sunt
Într-un mod fatal legate de o mînă de pămînt; 
Toate micile mizerii unui suflet chinuit
Mult mai mult îi vor atrage decît tot ce ai gîndit. 

Între ziduri, printre arbori ce se scutură de floare, 
Cum revarsă luna plină liniştita ei splendoare! 
Şi din noaptea amintirii mii de doruri ea ne scoate; 
Amorţită li-i durerea, le simţim ca-n vis pe toate, 
Căci în propria-ne lume ea deschide poarta-ntrării
Şi ridică mii de umbre după stinsul lumînării... 
Mii pustiuri scînteiază sub lumina ta fecioară, 
Şi cîţi codri-ascund în umbră strălucire de izvoară! 
Peste cîte mii de valuri stăpînirea ta străbate, 
Cînd pluteşti pe mişcătoarea mărilor singurătate, 
Şi pe toţi ce-n astă lume sunt supuşi puterii sorţii
Deopotrivă-i stăpîneşte raza ta şi geniul morţii! 

          {EminescuOpI 137}

SCRISOAREA II

De ce pana mea rămîne în cerneală, mă-întrebi? 
De ce ritmul nu m-abate cu ispita-i de la trebi? 
De ce dorm, îngrămădite între galbenele file, 
Iambii suitori, troheii, săltăreţele dactile? 
Dacă tu ştiai problema astei vieţi cu care lupt, 
Ai vedea că am cuvinte pana chiar să o fi rupt, 
Căci întreb, la ce-am începe să-ncercăm în luptă dreaptă
A turna în formă nouă limba veche şi-nţeleaptă? 
Acea tainică simţire, care doarme-n a ta harfă
În cuplete de teatru s-o desfaci ca pe o marfă, 
Cînd cu sete cauţi forma ce să poată să le-ncapă, 
Să le scrii cum cere lumea, vr-o istorie pe apă? - 
Însă tu îmi vei răspunde că e bine ca în lume
Prin frumoasă stihuire să pătrunză al meu nume, 
Să-mi atrag luare-aminte a bărbaţilor din ţară, 
Să-mi dedic a mele versuri la cucoane, bunăoară, 
Şi desgustul meu din suflet să-l împac prin a mea minte. 
Dragul meu, cărarea asta s-a bătut de mai nainte; 
Noi avem în veacul nostru acel soiu ciudat de barzi, 
Care-ncearcă prin poeme să devie cumularzi, 
Închinînd ale lor versuri la puternici, la cucoane, 
Sunt cîntaţi în cafenele şi fac sgomot în saloane; 
Iar cărările vieţii fiind grele şi înguste, 
Ei încearcă să le treacă prin protecţie de fuste, 
Dedicînd broşuri la dame a căror bărbaţi ei speră 
C-ajungînd cîndva miniştri le-a deschide carieră. - 

De ce nu voiu pentru nume, pentru glorie să scriu? 
Oare glorie să fie a vorbi într-un pustiu? 

          {EminescuOpI 138}

          {EminescuOpI 139}

          {EminescuOpI 140}

Azi, cînd patimilor proprii muritorii toţi sunt robi, 
Gloria-i închipuirea ce o mie de neghiobi 
Idolului lor închină, numind mare pe-un pitic 
Ce-o beşică e de spumă, într-un secol de nimic. 

Incorda-voiu a mea liră să cînt dragostea? Un lanţ 
Ce se-mparte cu frăţie între doi şi trei amanţi. 
Ce? să-ngîni pe coardă dulce, că de voie te-ai adaos 
La cel cor ce-n operetă e condus de Menelaos? 
Azi adeseori femeia, ca şi lumea, e o şcoală, 
Unde-nveţi numai durere, înjosire şi spoială; 
La aceste academii de ştiinţi a zînei Vineri
Tot mai des se perindează şi din tineri în mai tineri, 
Tu le vezi primind elevii cei imberbi în a lor clas, 
Pînă cînd din şcoala toată o ruină a rămas. 

Vai! tot mai gîndeşti la anii, cînd visam în academii, 
Ascultînd pe vechii dascăli cîrpocind la haina vremii, 
Ale clipelor cadavre din volume stînd s-adune 
Şi-n a lucrurilor peteci căutînd înţelepciune? 
Cu murmurele lor blînde, un izvor de horum-harum
Cîştigînd cu clipoceală nervum rerum gerendarum; 
Cu evlavie adîncă ne-nvîrteau al minţii scripet, 
Legănînd cînd o planetă, cînd pe-un rege din Egipet. 

Parcă-l văd pe astronomul cu al negurii repaos, 
Cum uşor, ca din cutie, scoate lumile din chaos 
Şi cum neagra vecinicie ne-o întinde şi ne-nvaţă 
Că epocele se-nşiră ca mărgelele pe aţă. 
Atunci lumea-n căpăţînă se-nvîrtea ca o morişcă 
De simţeam, ca Galilei, că comedia se mişcă. - 

Ameţiţi de limbe moarte, de planeţi, de colbul şcolii, 
Confundam pe bietul dascăl cu un craiu mîncat de molii 
Şi privind păinjenişul din tavan, de pe pilaştri, 
Ascultam pe craiul Ramses şi visam la ochi albaştri 
Şi pe margini de caiete scriam versuri dulci, de pildă 
Către vre-o trandafirie şi sălbatecă Clotildă. 
Îmi plutea pe dinainte cu al timpului amestic 
Ba un soare, ba un rege, ba alt animal domestic. 

          {EminescuOpI 141}

Scîrţiirea de condeie dădea farmec astei linişti, 
Vedeam valuri verzi de grîne, undoiarea unei irişti, 
Capul greu cădea pe bancă, păreau toate-n infinit; 
Cînd suna, ştiam că Ramses trebuia să fi murit. 

Atunci lumea cea gîndită pentru noi avea fiinţă, 
Şi, din contra, cea aievea ne părea cu neputinţă. 
Azi abia vedem ce stearpă şi ce aspră cale este 
Cea ce poate să convie unei inime oneste; 
Iar în lumea cea comună a visa e un pericul, 
Căci de ai cumva iluzii, eşti pierdut şi eşti ridicul. 

Şi de-aceea de-azi-nainte poţi să nu mă mai întrebi
De ce ritmul nu m-abate cu ispită de la trebi, 
De ce dorm îngrămădite între galbenele file, 
Iambii suitori, troheii, săltăreţele dactile... 
De-oiu urma să scriu în versuri, teamă mi-e ca nu cumva
Oamenii din ziua de-astăzi să mă-nceap-a lăuda. 
Dacă port cu uşurinţă şi cu zîmbet a lor ură, 
Laudele lor de sigur m-ar mîhni peste măsură. 


          {EminescuOpI 142}

SCRISOAREA III

Un Sultan dintre aceia ce domnesc peste vr-o limbă, 
Ce cu-a turmelor păşune, a ei patrie ş-o schimbă, 
La pămînt dormea ţinîndu-şi căpătîiu mîna cea dreaptă; 
Dară ochiu-nchis afară, înlăuntru se deşteaptă. 
Vede cum din ceruri luna lunecă şi se coboară 
Şi s-apropie de dînsul preschimbată în fecioară. 
Înflorea cărarea ca de pasul blîndei primăveri; 
Ochii ei sunt plini de umbra tăinuitelor dureri; 
Codrii se înfiorează de atîta frumuseţe, 
Apele-ncreţesc în tremur străveziile lor feţe, 
Pulbere de diamante cade fină ca o bură, 
Scînteind plutea prin aer şi pe toate din natură 
Şi prin mîndra fermecare sun-o muzică de şoapte, 
Iar pe ceruri se înalţă curcubeele de noapte... 
Ea, şezînd cu el alături, mîna fină i-o întinde, 
Parul ei cel negru-n valuri de mătasă se desprinde: 
 - ”Las-să leg a mea vieaţă de a ta... În braţu-mi vino, 
Şi durerea mea cea dulce cu durerea ta alin-o... 
Scris în cartea vieţii este şi de veacuri şi de stele 
Eu să fiu a ta stăpînă, tu stăpîn vieţii mele". 

Şi cum o privea Sultanul, ea se-ntunecă... dispare; 
Iar din inima lui simte un copac cum că răsare, 
Care creşte într-o clipă ca în veacuri, mereu creşte, 
Cu-a lui ramuri peste lume, peste mare se lăţeşte; 
Umbra lui cea uriaşă orizontul îl cuprinde
Şi sub dînsul universul într-o umbră se întinde; 
Iar în patru părţi a lumii vede şiruri munţii mari, 
Atlasul, Caucazul, Taurul şi Balcanii seculari; 

          {EminescuOpI 143}

          {EminescuOpI 144}

Vede Eufratul şi Tigris, Nilul, Dunărea bătrînă - 
Umbra arborelui falnic peste toate e stăpînă. 
Astfel, Asia, Europa, Africa cu-a ei pustiuri 
Şi corăbiile negre legănîndu-se pe rîuri, 
Valurile verzi de grîe legănîndu-se pe lanuri, 
Mările ţărmuitoare şi cetăţi lîngă limanuri, 
Toate se întind nainte-i... ca pe-un uriaş covor, 
Vede ţară lîngă ţară şi popor lîngă popor - 
Ca prin neguri alburie se strevăd şi se prefac 
În întinsă-mpărăţie sub o umbră de copac. 

Vulturii porniţi la ceruri, pîn-la ramuri nu ajung; 
Dar un vînt de biruinţă se porneşte îndelung 
Şi loveşte rînduri, rînduri în frunzişul sunător, 
Strigăte de Allah! Allah! se aud pe sus prin nori, 
Sgomotul creştea ca marea turburată şi înaltă, 
Urlete de bătălie s-alungau după olaltă, 
Însă frunzele-ascuţite se îndoaie după vînt 
Şi deasupra Romei nouă se înclină la pămînt. 

Se cutremură Sultanul... se deşteaptă... şi pe cer 
Vede luna cum pluteşte peste plaiul Eschişer. 
Şi priveşte trist la casa Şeihului Edebali; 
După gratii de fereastră o copilă el zări
Ce-i zîmbeşte, mlădioasă ca o creangă de alun; 
E a Şeihului copilă, e frumoasa Malcatun. 
Atunci el pricepe visul că-i trimis de la profet, 
Că pe-o clipă se-nălţase chiar în raiu la Mohamet, 
Că din dragostea-i lumească un imperiu se va naşte, 
Ai căruia ani şi margini numai cerul le cunoaşte. 

Visul său se-nfiripează şi se-ntinde vultureşte, 
An cu an împărăţia tot mai largă se sporeşte, 
Iară flamura cea verde se înalţă an cu an, 
Neam cu neam urmîndu-i sborul şi sultan după sultan. 
Astfel ţară după ţară drum de glorie-i deschid... 
Pîn-în Dunăre ajunge furtunosul Baiazid... 

La un semn, un ţărm de altul, legînd vas de vas, se leagă 
Şi în sunet de fanfare trece oastea lui întreagă; 

          {EminescuOpI 145}

          {EminescuOpI 146}

Ieniceri, copii de suflet ai lui Allah şi Spahii 
Vin de-ntunecă pămîntul la Rovine în cîmpii; 
Răspîndindu-se în roiuri întind corturile mari... 
Numa-n zarea depărtată sună codrul de stejari. 

Iată vine-un sol de pace c-o năframă-n vîrf de băţ. 
Baiazid privind la dînsul, îl întreabă cu dispreţ: 
 - " Ce vrei tu? "
 - "Noi? Bună pace! Şi de n-o fi cu bănat, 
Domnul nostru-ar vrea să vază pe măritul împărat". 

La un semn deschisă-i calea şi s-apropie de cort
Un bătrîn atît de simplu, după vorbă, după port. 
 - "Tu eşti Mircea? "
 - "Da-mpărate! "
 - " Am venit să mi te-nchini, 
Să nu schimb a ta coroană într-o ramură de spini". 
" - Orice gînd ai, Împărate, şi oricum vei fi sosit, 
Cît suntem încă pe pace, eu îţi zic: Bine-ai venit! 
Despre partea închinării însă, Doamne, să ne ierţi; 
Dar acu vei vrea cu oaste şi războiu ca să ne cerţi, 
Ori vei vrea să faci întoarsă de pe-acuma a ta cale, 
Să ne dai un semn şi nouă de mila Măriei-Tale... 
De-o fi una, de-o fi alta... Ce e scris şi pentru noi, 
Bucuroşi le-om duce toate, de e pace, de-i războiu". 

 - " Cum? Cînd lumea mi-e deschisă, a privi gîndeşti că pot
Ca întreg Aliotmanul să se-mpiedece de-un ciot? 
O, tu nici visezi, bătrîne, cîţi în cale mi s-au pus! 
Toată floarea cea vestită a întregului Apus, 
Tot ce stă în umbra crucii, împăraţi şi regi s-adună
Să dea piept cu uraganul ridicat de Semilună. 
S-a-mbrăcat în zale lucii cavalerii de la Malta, 
Papa cu-a lui trei coroane, puse una peste alta, 
Fulgerele adunat-au contra fulgerului care
În turbarea-i furtunoasă a cuprins pămînt şi mare. 
N-au avut decît cu ochiul ori cu mîna semn a face, 
Şi apusul îşi împinse toate neamurile-ncoace; 
Pentru-a crucii biruinţă se mişcară rîuri-rîuri 
Ori din codri răscolite, ori stîrnite din pustiuri; 

          {EminescuOpI 147}

Sguduind din pace-adîncă ale lumii începuturi, 
Înnegrind tot orizontul cu-a lor zeci de mii de scuturi, 
Se mişcau îngrozitoare ca păduri de lănci şi săbii, 
Tremura înspăimîntată marea de-ale lor corăbii!... 
La Nicopole văzut-ai cîte tabere s-au strîns
Ca să stee înainte-mi ca şi zidul neînvins. 
Cînd văzui a lor mulţime, cîtă frunză, cîtă iarbă, 
Cu o ură ne-mpăcată mi-am şoptit atunci în barbă, 
Am jurat ca peste dînşii să trec falnic, fără păs, 
Din pristolul de la Roma să dau calului ovăs... 
Şi de crunta-mi vijelie tu te aperi c-un toiag? 
Şi, purtat de biruinţă, să mă-mpiedec de-un moşneag? "
 - " De-un moşneag, da, împărate, căci moşneagul ce priveşti, 
Nu e om de rînd, el este Domnul Ţării-Romîneşti. 
Eu nu ţi-aş dori vr-odată să ajungi să ne cunoşti, 
Nici ca Dunărea să-nnece spumegînd a tale oşti. 
După vremuri mulţi veniră, începînd cu acel oaspe, 
Ce din vechi se pomeneşte, cu Dariu a lui Istaspe; 
Mulţi durară, după vremuri, peste Dunăre vr-un pod, 
De-au trecut cu spaima lumii şi mulţime de norod; 
Împăraţi pe care lumea nu putea să-i mai încapă, 
Au venit şi-n ţara noastră de-au cerut pămînt şi apă - 
Şi nu voiu ca să mă laud, nici că voiu să te-nspăimînt, 
Cum veniră, se făcură toţi o apă ş-un pămînt. 
Te făleşti că înainte-ţi răsturnat-ai val-vîrtej
Oştile leite-n zale de-mpăraţi şi de viteji? 
Tu te lauzi că Apusul înainte ţi s-a pus?... 
Ce-i mîna pe ei în luptă, ce-au voit acel Apus? 
Laurii voiau să-i smulgă de pe fruntea ta de fier, 
A credinţii biruinţă căta orice cavaler. 
Eu? Îmi apăr sărăcia şi nevoile şi neamul... 
Şi de-aceea tot ce mişcă-n ţara asta, rîul, ramul, 
Mi-e prieten numai mie, iară ţie duşman este, 
Duşmănit vei fi de toate, făr-a prinde chiar de veste; 
N-avem oşti, dară iubirea de moşie e un zid 
Care nu se-nfiorează de-a ta spaimă, Baiazid! "

Şi abia plecă bătrînul... Ce mai freamăt, ce mai sbucium! 
Codrul clocoti de sgomot şi de arme şi de bucium, 

          {EminescuOpI 148}

Iar la poala lui cea verde mii de capete pletoase, 
Mii de coifuri lucitoare ies din umbra-ntunecoasă; 
Călăreţii împlu cîmpul şi roiesc după un semn 
Şi în caii lor sălbateci bat cu scările de lemn, 
Pe copite iau în fugă faţa negrului pămînt, 
Lănci scînteie lungi în soare, arcuri se întind în vînt, 
Şi ca nouri de aramă şi ca ropotul de grindeni, 
Orizonu-ntunecîndu-l, vin săgeţi de pretutindeni, 
Vîjîind ca vijelia şi ca plesnetul de ploaie... 
Urlă cîmpul şi de tropot şi de strigăt de bătaie. 
În zadar striga-mpăratul ca şi leul în turbare, 
Umbra morţii se întinde tot mai mare şi mai mare; 
În zadar flamura verde o ridică înspre oaste, 
Căci cuprinsă-i de pieire şi în faţă şi în coaste, 
Căci se clatină rărite şiruri lungi de bătălie; 
Cad Arabii ca şi pîlcuri risipite pe cîmpie, 
În genunchi cădeau pedestrii, colo caii se răstoarnă, 
Cad săgeţile în valuri care şuieră, se toarnă, 
Şi lovind în faţă-n spate, ca şi crivăţul şi gerul, 
Pe pămînt lor li se pare că se nărue tot cerul... 
Mircea însuşi mînă-n luptă vijelia-ngrozitoare, 
Care vine, vine, vine, calcă totul în picioare; 
Durduind soseau călării ca un zid înalt de suliţi, 
Printre cetele păgîne trec rupîndu-şi large uliţi; 
Risipite se-mprăştie a duşmanilor şiraguri, 
Şi, gonind biruitoare, tot veneau a ţării steaguri, 
Ca potop ce prăpădeşte, ca o mare turburată - 
Peste-un ceas păgînătatea e ca pleava vînturată. 
Acea grindin-oţelită înspre Dunăre o mînă, 
Iar în urma lor se-ntinde falnic armia romînă. 

Pe cînd oastea se aşează, iată soarele apune, 
Voind creştetele-nalte ale ţării să-ncunune
Cu un nimb de biruinţă; fulger lung încremenit
Mărgineşte munţii negri în întregul asfinţit, 
Pîn-ce izvorăsc din veacuri stele una cîte una 
Şi din neguri, dintre codri, tremurînd s-arată luna: 
Doamna mărilor ş-a nopţii varsă linişte şi somn. 
Lîngă cortu-i, unul dintre fiii falnicului Domn, 

          {EminescuOpI 149}

Sta zîmbind de-o amintire, pe genunchi scriind o carte, 
S-o trimiţă dragei sale, de la Argeş mai departe: 
" De din vale de Rovine 
Grăim, Doamnă, cătră Tine, 
Nu din gură, ci din carte, 
Că ne eşti aşa departe. 
Te-am ruga, mări, ruga
Să-mi trimiţi prin cineva
Ce-i mai mîndru-n valea Ta: 
Codrul cu poenele
Ochii cu sprîncenele; 
Că şi eu trimite-voiu
Ce-i mai mîndru pe la noi: 
Oastea mea cu flamurile, 
Codrul şi cu ramurile, 
Coiful nalt cu penele, 
Ochii cu sprîncenele. 
Şi să ştii că-s sănătos, 
Că, mulţămind lui Cristos, 
Te sărut, Doamnă, frumos". 
........................................... 

De-aşa vremi se-nvredniciră cronicarii şi rapsozii; 
Veacul nostru ni-l umplură saltimbancii şi Irozii... 
În izvoadele bătrîne pe eroi mai pot să caut; 
Au cu lira visătoare ori cu sunete de flaut
Poţi să-ntîmpini patrioţii ce-au venit de-atunci încolo? 
Înaintea acestora tu ascunde-te, Apollo! 
O eroi! care-n trecutul de măriri vă adumbriseţi, 
Aţi ajuns acum de modă de vă scot din letopiseţi, 
Şi cu voi drapîndu-şi nula, vă citează toţi nerozii, 
Mestecînd veacul de aur în noroiul greu al prozii. 
Rămîneţi în umbra, sfîntă, Basarabi şi voi Muşatini, 
Descălecători de ţară, dătători de legi şi datini, 
Ce cu plugul şi cu spada aţi întins moşia voastră
De la munte pîn-la mare şi la Dunărea albastră. 

Au prezentul nu ni-i mare? N-o să-mi dea ce o să cer? 
N-o să aflu între-ai noştri vre un falnic juvaer? 

          {EminescuOpI 150}

Au la Sybaris nu suntem, lîngă capiştea spoielii, 
Nu se nasc glorii pe stradă şi la uşa cafenelii? 
N-avem oameni ce se luptă cu retoricele suliţi 
În aplauzele grele a canaliei de uliţi, 
Panglicari în ale ţării, care joacă ca pe funii, 
Măşti cu toate de renume din comedia minciunii? 
Au de patrie, virtute nu vorbeşte liberalul, 
De ai crede că vieaţa-i e curată ca cristalul? 
Nici visezi că înainte-ţi stă un stîlp de cafenele, 
Ce îşi rîde de-aste vorbe îngînîndu-le pe ele. 
Vezi colo pe uriciunea fără suflet, fără cuget, 
Cu privirea-mpăroşată şi la fălci umflat şi buget, 
Negru, cocoşat şi lacom, un izvor de şiretlicuri, 
La tovarăşii săi spune veninoasele-i nimicuri; 
Toţi pe buze-avînd virtute, iar în ei monedă calpă, 
Quintesenţă de mizerii de la creştet pînă-n talpă. 
Şi deasupra tuturora, oastea să şi-o recunoască, 
Îşi aruncă pocitura bulbucaţii ochi de broască... 
Dintr-aceştia ţara noastră îşi alege astăzi solii! 
Oameni vrednici ca să şază în zidirea sfintei Golii, 
În cămeşi cu mîneci lunge şi pe capete scufie, 
Ne fac legi şi ne pun biruri, ne vorbesc filosofie. 
Patrioţii! Virtuoşii, ctitori de aşezăminte, 
Unde spumegă desfrîul în mişcări şi în cuvinte, 
Cu evlavie de vulpe, ca în strane, şed pe locuri 
Şi aplaudă frenetic schime, cîntece şi jocuri... 
Şi apoi în Sfatul ţării se adun-să se admire 
Bulgăroi cu ceafa groasă, grecotei cu nas subţire; 
Toate mutrele acestea sunt pretinse de Roman, 
Toată greco-bulgărimea e nepoata lui Traian! 
Spuma asta-nveninată, astă plebe, ăst gunoiu 
Să ajung-a fi stăpînă şi pe ţară şi pe noi! 
Tot ce-n ţările vecine e smintit şi stîrpitură, 
Tot ce-i însemnat cu pata putrejunii de natură, 
Tot ce e perfid şi lacom, tot Fanarul, toţi iloţii, 
Toţi se scurseră aicea şi formează patrioţii, 
Încît fonfii şi flecarii, găgăuţii şi guşaţii, 
Bîlbîiţi cu gura strîmbă sunt stăpînii astei naţii! 

          {EminescuOpI 151}

Voi sunteţi urmaşii Romei? Nişte răi şi nişte fameni! 
I-e ruşine omenirii să vă zică vouă oamenii 
Şi această ciumă-n lume şi aceste creaturi 
Nici ruşine n-au să iee în smintitele lor guri 
Gloria neamului nostru spre-a o face de ocară, 
Îndrăznesc ca să rostească pîn-şi numele tău... ţară! 

La Paris, în lupanare de cinisme şi de lene, 
Cu femeile-i pierdute şi-n orgiile-i obscene, 
Acolo v-aţi pus averea, tinereţele la stos... 
Ce a scos din voi Apusul, cînd nimic nu e de scos? 

Ne-aţi venit apoi, drept minte o sticluţă de pomadă, 
Cu monoclu-n ochiu, drept armă beţişor de promenadă, 
Vestejiţi fără de vreme, dar cu creeri de copil, 
Drept ştiinţ-avînd în minte vre un vals de Bal-Mabil, 
Iar în schimb cu-averea toată vr-un papuc de curtezană... 
O, te-admir, progenitură de origine romană! 

Şi acum priviţi cu spaimă faţa noastră sceptic-rece, 
Vă miraţi, cum de minciuna astăzi nu vi se mai trece? 
Cînd vedem că toţi aceia care vorbe mari aruncă 
Numai banul îl vînează şi cîştigul fără muncă, 
Azi, cînd fraza lustruită nu ne poate înşela, 
Astăzi alţii sunt de vină, domnii mei, nu este-aşa? 
Prea v-aţi arătat arama, sfîşiind această ţară, 
Prea făcurăţi neamul nostru de ruşine şi ocară, 
Prea v-aţi bătut joc de limbă, de străbuni şi obicei, 
Ca să nu s-arate-odată ce sunteţi - Nişte mişei! 
Da, cîştigul fără muncă, iată singura pornire; 
Virtutea? e-o nerozie; Geniul? o nefericire. 

Dar lăsaţi măcar strămoşii ca să doarmă-n colb de cronici; 
Din trecutul de mărire v-ar privi cel mult ironici. 
Cum nu vii tu, Ţepeş Doamne, ca punînd mîna pe ei, 
Să-i împarţi în două cete: în smintiţi şi în mişei, 
Şi în două temniţi large cu de-a sila să-i aduni, 
Să dai foc la puşcărie şi la casa de nebuni! 

          {EminescuOpI 152}

SCRISOAREA IV

Stă castelul singuratic, oglindindu-se în lacuri, 
Iar în fundul apei clare doarme umbra lui de veacuri; 
Se înalţă în tăcere dintre rariştea de brazi, 
Dînd atîta întunerec rotitorului talaz. 
Prin ferestrele arcate, după geamuri, tremur-numa
Lungi perdele încreţite, care scînteie ca bruma. 
Luna tremură pe codri, se aprinde, se măreşte, 
Muchi de stîncă, vîrf de arbor, ea pe ceruri zugrăveşte, 
Iar stejarii par o strajă de giganţi ce-o înconjoară, 
Răsăritul ei păzindu-l ca pe-o tainică comoară. 

Numai lebedele albe, cînd plutesc încet din trestii, 
Domnitoare peste ape, oaspeţi liniştei acestei, 
Cu aripele întinse se mai scutură şi-o taie
Cînd în cercuri tremurînde, cînd în brazde de văpaie. 
Papura se mişcă-n freamăt de al undelor cutrier, 
Iar în iarba înflorită, somnoros suspin-un grier... 
E atîta vară-n aer, e atît de dulce svonul... 

Singur numai cavalerul suspinînd privea balconul 
Ce-ncărcat era de frunze, de îi spînzur-prin ostreţe, 
Roze roşie de Şiras şi liane-n fel de feţe. 
Respirarea cea de ape îl îmbată, ca şi sara; 
Peste farmecul naturii dulce-i picură ghitara: 

" O arată-mi-te iară-n haină lungă de mătasă, 
Care pare încărcată de o pulbere-argintoasă, 
Te-aş privi o vieaţă-ntreagă în cununa ta de raze, 
Pe cînd mîna ta cea albă părul galben îl netează. 

          {EminescuOpI 153}

          {EminescuOpI 154}

Vino! Joacă-te cu mine... cu norocul meu... mi-aruncă 
De la sînul tău cel dulce floarea veştedă de luncă, 
Ca pe coardele ghitarei răsunînd încet să cadă... 
Ah! E-atît de albă noaptea, parc-ar fi căzut zăpadă. 
Ori în umbra parfumată a buduarului să vin, 
Să mă-mbete acel miros de la pînzele de în; 
Cupido, un paj şăgalnic, va ascunde cu-a lui mînă, 
Vioriul glob al lampei, mlădioasa mea stăpînă! "

Şi uscat foşni mătasa pe podele, între glastre, 
Între rozele de Şiras şi lianele albastre; 
Dintre flori copila rîde şi se-nclină peste gratii - 
Ca un chip uşor de înger e-arătarea adoratei - 
Din balcon i-aruncă-o roză şi cu mînile la gură, 
Pare că îl dojeneşte cînd şopteşte cu căldură; 
Apoi iar dispare-n luntru... auzi pasuri ce coboară... 
Şi ieşind pe uşă iute, ei s-au prins de subsuoară. 
Braţ de braţ păşesc alături... le stă bine la olaltă, 
Ea frumoasă şi el tînăr, el înalt şi ea înaltă. 
Iar din umbra de la maluri se desface-acum la larg 
Luntrea cu-ale ei vintrele spînzurate de catarg 
Şi încet înaintează în lovire de lopeţi, 
Legănînd atîta farmec şi atîtea frumuseţi... 

Luna... luna iese-ntreagă, se înalţ-aşa bălaie 
Şi din ţărm în ţărm durează o cărare de văpaie, 
Ce pe-o repede-nmiire de mici unde o aşterne 
Ea, copila cea de aur, visul negurii eterne; 
Şi cu cît lumina-i dulce tot mai mult se lămureşte, 
Cu-atît valurile apei, cu-atît ţărmul parcă creşte. 
Codrul pare tot mai mare, parcă vine mai aproape 
Dimpreună cu al lunei disc, stăpînitor de ape. 
Iară tei cu umbra lată şi cu flori pînă-n pămînt 
Înspre apa-ntunecată lin se scutură de vînt; 
Peste capul blond al fetei sboară florile ş-o plouă... 
Ea se prinde de grumazu-i cu mînuţele-amîndouă
Şi pe spate-şi lasă capul: " Mă uimeşti dacă nu mîntui... 
Ah, ce fioros de dulce de pe buza ta cuvîntu-i! 
Cît de sus ridici acuma în gîndirea ta pe-o roabă, 
Cînd durerea ta din suflet este singura-mi podoabă. 

          {EminescuOpI 155}

Şi cu focul blînd din glasu-ţi tu mă dori şi mă cutremuri, 
De îmi pare o poveste de amor din alte vremuri; 
Visurile tale toate, ochiul tău atît de tristu-i, 
Cu-a lui umed-adîncime toată mintea mea o mistui... 
Dă-mi-i mie ochii negri... nu privi cu ei în laturi, 
Căci de noaptea lor cea dulce vecinic n-o să mă mai saturi, 
Aş orbi privind într-înşii... O, ascultă numa-ncoace, 
Cum la vorbă mii de valuri stau cu stelele proroace! 
Codrii negri aiurează şi izvoarele-i albastre
Povestesc ele-n de ele numai dragostele noastre
Şi luceferii ce tremur-aşa reci prin negre cetini, 
Tot pămîntul, lacul, cerul... toate, toate ni-s prietini... 
Ai putea să lepezi cîrma şi lopeţile să lepezi, 
După propria lor voie să, ne ducă unde repezi, 
Căci ori unde numai ele ar dori ca să ne poarte, 
Pretutindeni fericire... de-i vieaţă, de e moarte". 
Fantazie, fantazie - cînd suntem numai noi singuri, 
Ce ades mă porţi pe lacuri şi pe mare şi prin crînguri! 
Unde ai văzut vr-odată aste ţări necunoscute? 
Cînd se petrecur-aceste? La o mie patru sute? 
Azi n-ai chip în toată voia în privirea-i să te pierzi, 
Cum îţi vine, cum îţi place pe copilă s-o desmierzi, 
După gît să-i aşezi braţul, gură-n gură, piept la piept, 
S-o întrebi numai cu ochii: Mă iubeşti tu? Spune drept! 

Aşi! abia ţi-ai întins mîna, sare ivărul la uşă, 
E-un congres de rubedenii, vre un unchiu, vre o mătuşă... 
Iute capul într-o parte şi te uiţi în jos smerit... 
Oare nu-i în lumea asta vr-un ungher pentru iubit? 
Şi ca mumii egiptene stau cu toţii-n scaun ţepeni, 
Tu cu mînile-ncleştate, mai cu degetele depeni, 
Mai suceşti vre o ţigară, numeri fire de musteţi
Şi-n probleme culinare te încerci a fi isteţ. 

Sunt sătul de-aşa vieaţă... nu sorbind a ei pahară, 
Dar mizeria aceasta, proza asta e amară. 
Să sfinţeşti cu mii de lacrimi un instinct atît de van 
Ce le-abate şi la pasări de vreo două ori pe an? 

          {EminescuOpI 156}

          {EminescuOpI 157}

Nu trăiţi voi, ci un altul vă inspiră - el trăieşte, 
El cu gura voastră rîde, el se-ncîntă, el şopteşte, 
Căci a voastre vieţi cu toate sunt ca undele ce curg, 
Vecinic este numai rîul: rîul este Demiurg. 
Nu simţiţi c-amorul vostru e-un amor străin? Nebuni! 
Nu simţiţi că-n proaste lucruri voi vedeţi numai minuni? 
Nu vedeţi c-acea iubire serv-o cauză din natură? 
Că e leagăn unor vieţe ce seminţe sunt de ură? 
Nu vedeţi că rîsul vostru e în fiii voştri plîns, 
Că-i de vină cum că neamul Cain încă nu s-a stîns? 
O teatru de păpuşe... svon de vorbe omeneşti, 
Povestesc ca papagalii mii de glume şi poveşti 
Fără ca să le priceapă... După ele un actor 
Stă de vorbă cu el însuşi, spune zeci de mii de ori
Ce-a spus veacuri dup-olaltă, ce va spune veacuri încă, 
Pîn-ce soarele s-o stinge în genunea cea adîncă. 
Ce? Cînd luna se strecoară printre nouri, prin pustii, 
Tu cu lumea ta de gînduri după ea să, te aţii? 
Să aluneci pe poleiul de pe uliţele ninse, 
Să priveşti prin lucii geamuri la luminile aprinse 
Şi s-o vezi înconjurată de un roiu de pierde-vară, 
Cum zîmbeşte tuturora cu gîndirea ei uşoară? 
S-auzi zornetul de pinteni şi foşnirile de rochii, 
Pe cînd ei sucesc musteaţa, iară ele fac cu ochii? 
Cînd încheie cu-o privire amoroasele-nţelegeri, 
Cu ridicula-ţi simţire tu la poarta ei să degeri? 
Pătimaş şi îndărătnic s-o iubeşti ca un copil 
Cînd ea-i rece şi cu toane ca şi luna lui April? 
Încleştînd a tale braţe toată mintea să ţi-o pierzi? 
De la creştet la picioare s-o admiri şi s-o desmierzi 
Ca pe-o marmură de Paros sau o pînză de Corregio, 
Cînd ea-i rece şi cochetă? Eşti ridicul, înţelege-o... 
Da... visam odinioară pe acea ce m-ar iubi, 
Cînd aş sta pierdut pe gînduri, peste umăr mi-ar privi, 
Aş simţi-o că-i aproape şi ar şti c-o înţeleg... 
Din sărmana noastră vieaţa, am dura roman întreg... 
N-o mai caut... Ce să caut? E acelaşi cîntec vechiu, 
Setea liniştei eterne care-mi sună în urechi; 
Dar organele-s sfărmate şi-n strigări iregulare 
Vechiul cîntec mai străbate, cum în nopţi izvorul sare. 

          {EminescuOpI 158}

P-ici, pe colo mai străbate, cîte-o rază mai curată 
Dintr-un Carmen Saeculare ce-l visai şi eu odată. 
Altfel şuieră şi strigă, scapără şi rupt răsună, 
Se împing tumultuoase şi sălbatece pe strună, 
Şi în gîndu-mi trece vîntul, capul arde pustiit, 
Aspru, rece sună cîntul cel etern neisprăvit... 
Unde-s şirurile clare din vieaţa-mi să le spun? 
Ah! organele-s sfărmate şi maestrul e nebun! 

          {EminescuOpI 159}

SCRISOAREA V

Biblia ne povesteşte de Samson, cum că muierea
Cînd dormea, tăindu-i părul, i-a luat toată puterea
De l-au prins apoi duşmanii, l-au legat şi i-au scos ochii, 
Ca dovadă de ce suflet stă în piepţii unei rochii... 
Tinere, ce plin de visuri urmăreşti vre o femeie, 
Pe cînd luna, scut de aur, străluceşte prin alee
Şi pătează umbra verde cu misterioase dungi, 
Nu uita că doamna are minte scurtă, haine lungi. 
Te îmbeţi de feeria unui mîndru vis de vară, 
Care-n tine se petrece... Ia întreab-o bunăoară - 
O să-ţi spue de panglice, de volane şi de mode, 
Pe cînd inima ta bate ritmul sfînt al unei ode... 
Cînd cochetă de-al tău umăr ţi se razimă copila, 
Dac-ai inimă şi minte, te gîndeşte la Dalila. 

E frumoasă, se-nţelege... Ca copiii are haz, 
Şi cînd rîde face încă şi gropiţe în obraz 
Şi gropiţe face-n unghiul ucigaşei sale guri 
Şi la degetele mînii şi la orice-ncheieturi. 
Nu e mică, nu e mare, nu-i subţire, ci-mplinită, 
Încît ai ce strînge-n braţe - numai bună de iubită. 
Tot ce-ar zice, i se cade, tot ce face-i şade bine 
Şi o prinde orice lucru, căci aşa se şi cuvine. 
Dacă vorba-i e plăcută, şi tăcerea-i încă place; 
Vorba zice: "fugi încolo", rîsul zice: " vino-ncoace! " 
Îmblă parcă amintindu-şi vre un cîntec, alintată, 
Pare că i-ar fi tot lene şi s-ar cere sărutată. 
Şi se-nalţă din călcîie să-ţi ajungă pîn-la gură, 
Dăruind c-o sărutare acea tainică căldură, 

          {EminescuOpI 160}

Ce n-o are decît numai sufletul unei femei... 
Cîtă fericire crezi tu c-ai găsi în braţul ei! 
Te-ai însenina văzîndu-i rumenirea din obraji - 
Ea cu toane, o crăiasă, iar tu tînăr ca un paj - 
Şi adînc privind în ochii-i, ţi-ar părea cum că înveţi
Cum vieaţa preţ să aibă şi cum moartea s-aibă preţ. 
Şi, înveninat de-o dulce şi fermecătoare jale, 
Ai vedea în ea crăiasa lumii gîndurilor tale, 
Aşa că, închipuindu-ţi lăcrămoasele ei gene, 
Ţi-ar părea mai mîndră decît Venus Anadyomene, 
Şi, în chaosul uitării, oricum orele alerge, 
Ea, din ce în ce mai dragă, ţi-ar cădea pe zi ce merge. 

Ce iluzii! Nu-nţelegi tu, din a ei căutătură, 
Că deprindere, grimasă este zîmbetul pe gură, 
Că întreaga-i frumuseţe e în lume de prisos, 
Şi că sufletul ţi-l pierde fără de nici un folos? 
În zadar boltita liră, ce din şapte coarde sună, 
Tînguirea ta de moarte în cadenţele-i adună; 
În zadar în ochi avea-vei umbre mîndre din poveşti, 
Precum iarna se aşează flori de ghiaţă pe fereşti, 
Cînd în inimă e vară...; în zadar o rogi: "Consacră-mi
Creştetul cu-ale lui gînduri, să-l sfinţesc cu-a mele lacrămi! "
Ea nici poate să-nţeleagă, că nu tu o vrei... că-n tine
E un demon ce-nsetează după dulcile-i lumine, 
C-acel demon plînge, rîde, neputînd s-auză plînsu-şi, 
Că o vrea... spre-a se-nţelege însfîrşit pe sine însuşi, 
Că se sbate ca un sculptor fără braţe şi că geme
Ca un maistru ce-asurzeşte în momentele supreme, 
Pîn-a nu ajunge-n culmea dulcii muzice de sfere, 
Ce-o aude cum se naşte din rotire şi cădere. 
Ea nu ştie c-acel demon vrea să aibă de model
Marmura-i cu ochii negri şi cu glas de porumbel
Şi că nu-i cere drept jertfă pe-un altar înalt să moară, 
Precum în vechimea sfîntă se junghiau odinioară
Virginile ce stătură sculptorilor de modele, 
Cînd tăiau în marmor chipul unei zîne după ele. 

S-ar pricepe pe el însuşi acel demon... s-ar renaşte, 
Mistuit de focul propriu, el atunci s-ar recunoaşte PROG _STOP

          {EminescuOpI 161}

          {EminescuOpI 162}

Şi, pătruns de-ale lui patimi şi amoru-i, cu nesaţiu 
El ar frînge-n vers adonic limba lui ca şi Horaţiu; 
Ar atrage-n visu-i mîndru a izvoarelor murmururi, 
Umbra umedă din codri, stelele ce ard de-apururi, 
Şi-n acel moment de taină, cînd s-ar crede că-i ferice, 
Poate-ar învia în ochiu-i ochiul lumii cei antice
Şi cu patimă adîncă ar privi-o s-o adore, 
De la ochii ei cei tineri mîntuirea s-o implore; 
Ar voi în a lui braţe să o ţină-n veci de veci, 
Desgheţînd cu sărutarea-i raza ochilor ei reci. 
Căci de piatră de-ar fi, încă s-a-ncălzi de-atît amor, 
Cînd căzîndu-i în genunche, i-ar vorbi tînguitor, 
Fericirea înnecîndu-l, el ar sta să-nnebunească
Ca-n furtuna lui de patimi şi mai mult să o iubească. 
Ştie oare ea că poate ca să-ţi dea o lume-ntreagă, 
C-aruncîndu-se în valuri şi cercînd să te-nţeleagă
Ar împlea-a ta adîncime cu luceferi luminoşi? 

Cu zîmbiri de curtezană şi cu ochi bisericoşi, 
S-ar preface că pricepe. Măgulite toate sunt
De-a fi umbra frumuseţii cei eterne pe pămînt. 
O femeie între flori zi-i şi o floare-ntre femei - 
Ş-o să-i placă. Dar o pune să aleagă între trei
Ce-o-nconjoară, toţi zicînd că o iubesc - cît de naivă, 
Vei vedea că de odată ea devine pozitivă. 
Tu, cu inima şi mintea poate eşti un paravan
După care ea atrage vre un june curtezan, 
Care intră ca actorii cu păsciorul mărunţel, 
Lăsînd val de mirodenii şi de vorbe după el, 
O chioreşte cu lornionul, butonat cu o garofă, 
Operă croitorească şi în spirit şi în stofă; 
Poate că-i convin tuspatru craii cărţilor de joc
Şi-n cămara inimioarei i-aranjează la un loc... 
Şi cînd dama cochetează cu privirile-i galante, 
Împărţind ale ei vorbe între-un craiu bătrîn şi-un fante, 
Nu-i minune ca simţirea-i să se poată înşela, 
Să confunde-un craiu de pică cu un craiu de mahala... 
Căci cu dorul tău demonic va vorbi călugăreşte, 
Pe cînd craiul cel de pică de s-arată, pieptu-i creşte, 

          {EminescuOpI 163}

          {EminescuOpI 164}

Ochiul îngheţat i-l umplu gînduri negre de amor 
Şi deodată e vioaie, stă picior peste picior, 
Ş-acel sec în judecata-i e cu duh şi e frumos... 

A visa că adevărul sau alt lucru de prisos
E în stare ca să schimbe în natur-un fir de păr, 
Este piedica eternă ce-o punem la adevăr. 

Aşa dar, cînd plin de visuri, urmăreşti vre o femeie, 
Pe cînd luna, scut de aur, străluceşte prin alee 
Şi pătează umbra verde cu fantasticele-i dungi: 
Nu uita că, doamna are minte scurtă, haine lungi. 
Te îmbeţi de feeria unui mîndru vis de vară, 
Care-n tine se petrece... 
Ia întreab-o bunăoară, 
Ş-o să-ţi spue de panglice, de volane şi de mode, 
Pe cînd inima ta bate-n ritmul sfînt al unei ode... 
Cînd vezi piatra ce nu simte nici durerea şi nici mila 
De ai inimă şi minte - feri în lături, e Dalila! 

          {EminescuOpI 165}

MĂNUŞA
(după FR. SCHILLER)

Lîng-a leilor grădină regele Francisc aşteaptă, 
Ca să vadă cum s-o-ncinge între fiare lupta dreaptă. 
Împrejur cei mari ai ţării şi ai sfatului s-adună. 
Pe balconul nalt se-nşiră dame-n veselă cunună. 

Regele dă semn cu mîna, sare-o poartă din ţîţîne 
Şi un leu iese în faţă, cumpătat, cu pasuri line, 
Mut se uită împrejuru-şi, cască lung şi a lui coamă 
Scuturînd-o, îşi întinde muşchii şi s-aşează jos. 

Regele un semn mai face, se deschide-o altă poartă
Şi dintr-însa se repede
C-un sălbatec salt un tigru, care cînd pe leu îl vede
Muge tare, 
Coada roată o-nvîrteşte, 
Scoate limba, 
Sperios însă pe leu într-un cerc îl ocoleşte, 
Sforăe înverşunat, 
Apoi mormăind se-ntinde
Lîngă el. 
Regele mai face-un semn, 
Şi pe două porţi deschise
Se asvîrl-doi leoparzi, 
Ce cu poftă inimoasă de-a lupta se şi aruncă
Peste tigru. 
Dar acesta îi apucă în cumplitele lui ghiare - 
Leul muge, 
Se ridică în picioare, 

          {EminescuOpI 166}

Fiarele se-nfiorează, 
Şi-mprejur, arzînd de dorul de-a se sfîşia-ntre ele, 
Se aşează. 

O frumoasă, mînă scapă de pe margine de-altan 
O mănuşă, drept la mijloc, între tigru şi-ntre leu; 
Iară dama, Cunigunda, zise-atunci, bătîndu-şi joc, 
Cavalerului Delorges: 
" Dac-amorul ţi-e fierbinte cum te juri în orice oară, 
Să te văd, 
Mergi, mănuşa de-mi ridică! "
Cavaleru-aleargă, iute se coboară
În grozava prejmuire, calcă sigur, fără frică, 
Din mijlocu-acestor monştri
Cu-a lui degete-ndrăsneţe el mănuşa de-o ridică. 

Cu mişcare şi cu groază
Damele şi cavalerii l-au privit, 
Însă foarte liniştit
El mănuşa o aduce înapoi. 
De-a lui laudă e plină orice gură, 
Cunigunda îl priveşte cu o gingaşă căldură
Ce-i promite că norocu-i e aproape. - 
Dar mănuşa el în faţă i-o aruncă: 
" Doamna mea, o mulţămire ca aceasta n-o mai voiu! "
 Şi-o lăsă numai decît. 

          {EminescuOpI 167}

LUCEAFĂRUL

A fost odată ca-n poveşti
A fost ca niciodată, 
Din rude mari împărăteşti, 
O prea frumoasă fată. 

Şi era una la părinţi
Şi mîndră-n toate cele, 
Cum e Fecioara între sfinţi
Şi luna între stele. 

Din umbra falnicelor bolţi
Ea pasul şi-l îndreaptă 
Lîngă fereastră, unde-n colţ
Luceafărul aşteaptă. 

Privea în zare cum pe mări
Răsare şi străluce, 
Pe mişcătoarele cărări
Corăbii negre duce. 

Il vede azi, îl vede mîni, 
Astfel dorinţa-i gata; 
El iar privind de săptămîni, 
Ii cade dragă fata. 

Cum ea pe coate-şi răzima
Visînd ale ei tîmple, 
De dorul lui şi inima
Şi sufletu-i se împle. 

          {EminescuOpI 168}

Şi cît de viu s-aprinde el
În orişicare sară, 
Spre umbra negrului castel
Cînd ea o să-i apară. 

Şi pas cu pas pe urma ei
Alunecă-n odaie, 
Ţesînd cu recile-i scîntei
O mreajă de văpaie. 

Şi cînd în pat se-ntinde drept
Copila să se culce, 
I-atinge mînile pe piept, 
I-nchide geana dulce; 

Şi din oglindă luminiş
Pe trupu-i se revarsă, 
Pe ochii mari, bătînd închişi
Pe faţa ei întoarsă. 

Ea îl privea cu un surîs, 
El tremura-n oglindă, 
Căci o urma adînc în vis
De suflet să se prindă. 

Iar ea vorbind cu el în somn, 
Oftînd din greu suspină: 
 - " O, dulce-al nopţii mele Domn, 
De ce nu vii tu? Vină! 

Cobori în jos, luceafăr blînd, 
Alunecînd pe-o rază, 
Pătrunde-n casă şi în gînd
Şi vieaţa-mi luminează! "

El asculta tremurător, 
Se aprindea mai tare 
Şi s-arunca fulgerător, 
Se cufunda în mare, 

          {EminescuOpI 169}

          {EminescuOpI 170}

Şi apa unde-au fost căzut
În cercuri se roteşte, 
Şi din adînc necunoscut 
Un mîndru tînăr creşte. 

Uşor el trece ca pe prag
Pe marginea ferestei 
Şi ţine-n mînă un toiag
Încununat cu trestii. 

Părea un tînăr Voievod
Cu păr de aur moale, 
Un vînăt giulgiu se-ncheie nod
Pe umerele goale. 

Iar umbra feţei străvezii
E albă ca de ceară - 
Un mort frumos cu ochii vii 
Ce scînteie-n afară. 

 - " Din sfera mea venii cu greu
Ca să-ţi urmez chemarea, 
Iar cerul este tatăl meu
Şi mumă-mea e marea. 

Ca în cămara ta să vin, 
Să te privesc de-aproape, 
Am coborît cu-al meu senin
Şi m-am născut din ape. 

O vin! odorul meu nespus, 
Şi lumea ta o lasă; 
Eu sunt luceafărul de sus, 
Iar tu să-mi fii mireasă. 

Colo-n palate de mărgean
Te-oiu duce veacuri multe, 
Şi toată lumea-n ocean
De tine o s-asculte". 

          {EminescuOpI 171}

 - " O, eşti frumos, cum numa-n vis
Un înger se arată, 
Dară pe calea ce-ai deschis
N-oiu merge niciodată; 

Străin la vorbă şi la port, 
Luceşti fără de vieaţă, 
Căci eu sunt vie, tu eşti mort, 
Şi ochiul tău mă-nghiaţă". 

Trecu o zi, trecură trei
Şi iarăşi, noaptea, vine 
Luceafărul de-asupra ei
Cu razele-i senine. 

Ea trebui de el în somn
Aminte să-şi aducă 
Şi dor de-al valurilor Domn
De inim-o apucă: 

 - " Cobori în jos, luceafăr blînd, 
Alunecînd pe-o rază, 
Pătrunde-n casă şi în gînd
Şi vieaţa-mi luminează! "

Cum el din cer o auzi
Se stinse cu durere, 
Iar ceru-ncepe a roti
În locul unde piere; 

În aer rumene văpăi
Se-ntind pe lumea-ntreagă, 
Şi din a chaosului văi
Un mîndru chip se-nchiagă; 

Pe negre viţele-i de păr
Coroana-i arde pare, 
Venea plutind în adevăr
Scăldat în foc de soare. 

          {EminescuOpI 172}

Din negru giulgiu se desfăşor
Marmoreele braţe, 
El vine trist şi gînditor
Şi palid e la faţă; 

Dar ochii mari şi minunaţi
Lucesc adînc himeric, 
Ca două patimi fără saţ
Şi pline de-ntuneric. 

 - ”Din sfera mea venii cu greu
Ca să te-ascult ş-acuma, 
Şi soarele e tatăl meu, 
Iar noaptea-mi este muma; 

O vin-odorul meu nespus, 
Şi lumea ta o lasă; 
Eu sunt luceafărul de sus, 
Iar tu să-mi fii mireasă. 

O vin-, în părul tău bălaiu
S-anin cununi de stele, 
Pe-a mele ceruri să răsai
Mai mîndră decît ele". 

 - " O, eşti frumos, cum numa-n vis
Un demon se arată, 
Dară pe calea ce-ai deschis
N-oiu merge-niciodată! 

Mă dor de crudul tău amor
A pieptului meu coarde, 
Şi ochii mari şi grei mă dor, 
Privirea ta mă arde". 

 - " Dar cum ai vrea să mă cobor? 
Au nu-nţelegi tu oare, 
Cum că eu sunt nemuritor, 
Şi tu eşti muritoare? "

          {EminescuOpI 173}

 - " Nu caut vorbe pe ales, 
Nici ştiu cum aş începe - 
Deşi vorbeşti pe înţeles, 
Eu nu te pot pricepe; 

Dar dacă vrei cu crezămînt
Să te-ndrăgesc pe tine, 
Tu te coboară pe pămînt, 
Fii muritor ca mine". 

 - " Tu-mi cei chiar nemurirea mea
În schimb pe-o sărutare, 
Dar voiu să ştii asemenea
Cît te iubesc de tare; 

Da, mă voiu naşte din păcat, 
Primind o altă lege 
Cu vecinicia sunt legat, 
Ci voiu să mă deslege". 

Şi se tot duce... S-a tot dus. 
De dragu-unei copile, 
S-a rupt din locul lui de sus, 
Pierind mai multe zile. 

* * *

În vremea asta Cătălin, 
Viclean copil de casă, 
Ce împle cupele cu vin
Mesenilor la masă, 

Un paj ce poartă pas cu pas
A-mpărătesii rochii, 
Băiat din flori şi de pripas, 
Dar îndrăsneţ cu ochii, 

Cu obrăjei ca doi bujori
De rumeni, bată-i vina, 
Se furişează pînditor
Privind la Cătălina. 

          {EminescuOpI 174}

Dar ce frumoasă se făcu
Şi mîndră, arz-o focul; 
Ei Cătălin, acu-i acu
Ca să-ţi încerci norocul. 

Şi-n treacăt o cuprinse lin 
Într-un ungher de grabă. 
 - " Da ce vrei, mări Cătălin? 
Ia dut-de-ţi vezi de treabă". 

 - " Ce voiu? Aş vrea să nu mai stai
Pe gînduri totdeauna, 
Să rîzi mai bine şi să-mi dai 
O gură, numai una. 

 - " Dar nici nu ştiu măcar ce-mi ceri, 
Dă-mi pace, fugi departe - 
O, de luceafărul din cer
M-a prins un dor de moarte". 

 - " Dacă nu ştii, ţi-aş arăta
Din bob în bob amorul, 
Ci numai nu te mînia, 
Ci stai cu binişorul. 

Cum vînătoru-ntinde-n crîng
La păsărele laţul, 
Cînd ţi-oiu întinde braţul stîng
Să mă cuprinzi cu braţul; 

Şi ochii tăi nemişcători
Sub ochii mei rămîie... 
De te înalţ de subsuori
Te-nalţă din călcîie; 

Cînd faţa mea se pleacă-n jos, 
În sus rămîi cu faţa, 
Să ne privim nesăţios
Şi dulce toată vieaţa; 

          {EminescuOpI 175}

Şi ca să-ţi fie pe deplin
Iubirea cunoscută, 
Cînd sărutîndu-te mă-nclin, 
Tu iarăşi mă sărută". 

Ea-l asculta pe copilaş
Uimită şi distrasă, 
Şi ruşinos şi drăgălaş, 
Mai nu vrea, mai se lasă, 

Şi-i zise-ncet: - ”Încă de mic
Te cunoşteam pe tine, 
Şi guraliv şi de nimic, 
Te-ai potrivi cu mine... 

Dar un luceafăr, răsărit
Din liniştea uitării, 
Dă orizon nemărginit
Singurătăţii mării; 

Şi tainic genele le plec, 
Căci mi le împle plînsul, 
Cînd ale apei valuri trec
Călătorind spre dînsul; 

Luceşte c-un amor nespus
Durerea să-mi alunge, 
Dar se înalţă tot mai sus, 
Ca să nu-l pot ajunge. 

Pătrunde trist cu raze reci
Din lumea ce-l desparte... 
În veci îl voiu iubi şi-n veci
Va rămînea departe... 

De-aceea zilele îmi sunt
Pustii ca nişte stepe, 
Dar nopţile-s de-un farmec sfînt
Ce nu-l mai pot pricepe". 

          {EminescuOpI 176}

 - " Tu eşti copilă, asta e... 
Hai ş-om fugi în lume, 
Doar ni s-or pierde urmele
Şi nu ne-or şti de nume, 

Căci amîndoi vom fi cuminţi, 
Vom fi voioşi şi teferi, 
Vei pierde dorul de părinţi
Şi visul de luceferi". 

*
 * *
 
Porni luceafărul. Creşteau
În cer a lui aripe, 
Şi căi de mii de ani treceau 
În tot atîtea clipe. 

Un cer de stele de desupt, 
Deasupra-i cer de stele - 
Părea un fulger ne-ntrerupt
Rătăcitor prin ele. 

Şi din a chaosului văi, 
Jur împrejur de sine, 
Vedea, ca-n ziua cea de-ntîi, 
Cum izvorau lumine; 

Cum izvorînd îl înconjor
Ca nişte mări, de-a-notul... 
El sboară, gînd purtat de dor, 
Pîn-piere totul, totul; 

Căci unde-ajunge nu-i hotar, 
Nici ochiu spre a cunoaşte, 
Şi vremea-ncearcă în zadar
Din goluri a se naşte. 

Nu e nimic şi totuş e
O sete care-l soarbe, 
E un adînc asemene
Uitării celei oarbe. 

          {EminescuOpI 177}

 - " De greul negrei vecinicii, 
Părinte, mă desleagă 
Şi lăudat pe veci să fii
Pe-a lumii scară-ntreagă; 

O, cere-mi, Doamne, orice preţ, 
Dar dă-mi o altă soarte, 
Căci tu izvor eşti de vieţi
Şi dătător de moarte; 

Reia-mi al nemuririi nimb
Şi focul din privire, 
Şi pentru toate dă-mi în schimb
O oră de iubire... 

Din chaos Doamne-am apărut
Şi m-aş întoarce-n chaos... 
Şi din repaos m-am născut, 
Mi-e sete de repaos". 

 - " Hyperion, ce din genuni
Răsai c-o-ntreagă lume, 
Nu cere semne şi minuni
Care n-au chip şi nume; 

Tu vrei un om să te socoţi, 
Cu ei să te asameni? 
Dar piară oamenii cu toţi, 
S-ar naşte iarăşi oameni. 

Ei numai doar-durează-n vînt
Deşerte idealuri - 
Cînd valuri află un mormînt
Răsar în urmă valuri; 

Ei doar-au stele cu noroc
Şi prigoniri de soarte, 
Noi nu avem nici timp, nici loc, 
Şi nu cunoaştem moarte. 

          {EminescuOpI 178}

Din sînul vecinicului ieri
Trăieşte azi ce moare, 
Un soare de s-ar stinge-n cer
S-aprinde iarăşi soare; 

Părînd pe veci a răsări
Din urmă moartea-l paşte, 
Căci toţi se nasc spre a muri 
Şi mor spre a se naşte. 

Iar tu, Hyperion, rămîi
Ori unde ai apune... 
Cere-mi - cuvîntul meu de-ntîiu, 
Să-ţi dau înţelepciune? 

Vrei să dau glas acelei guri, 
Ca dup-a ei cîntare 
Să se ia munţii cu păduri
Şi insulele-n mare? 

Vrei poate-n faptă să arăţi
Dreptate şi tărie? 
Ţi-aş da pămîntul în bucăţi
Să-l faci împărăţie. 

Îţi dau catarg lîngă catarg, 
Oştiri spre a străbate 
Pămîntu-n lung şi marea-n larg, 
Dar moartea nu se poate... 

Şi pentru cine vrei să mori? 
Întoarce-te, te-ndreaptă 
Spre-acel pămînt rătăcitor
Şi vezi ce te aşteaptă". 

* * *

În locul lui menit din cer
Hyperion se-ntoarse 
Şi, ca şi-n ziua cea de ieri, 
Lumina şi-o revarsă. 

          {EminescuOpI 179}

Căci este sara-n asfinţit
Şi noaptea o să-nceapă; 
Răsare luna liniştit
Şi tremurînd din apă

Şi împle cu-ale ei scîntei
Cărările din crînguri. 
Sub şirul lung de mîndri tei
Şedeau doi tineri singuri: 

 - " O lasă-mi capul meu pe sîn, 
Iubito, să se culce 
Sub raza ochiului senin
Şi negrăit de dulce; 

Cu farmecul luminii reci
Gîndirile străbate-mi, 
Revarsă linişte de veci
Pe noaptea mea de patimi. 

Şi de asupra mea rămîi
Durerea mea de-o curmă, 
Căci eşti iubirea mea de-ntîi
Şi visul meu din urmă". 

Hyperion vedea de sus
Uimirea-n a lor faţă; 
Abia un braţ pe gît i-a pus
Şi ea l-a prins în braţe... 

Miroase florile-argintii 
Şi cad, o dulce ploaie, 
Pe creştetele-a doi copii
Cu plete lungi, bălaie. 

Ea, îmbătată de amor, 
Ridică ochii. Vede 
Luceafărul. Şi-ncetişor
Dorinţele-i încrede: 

          {EminescuOpI 180}

          {EminescuOpI 181}

 - " Cobori în jos, luceafăr blînd, 
Alunecînd pe-o rază, 
Pătrunde-n codru şi în gînd, 
Norocu-mi luminează! "
El tremură ca alte dăţi
În codri şi pe dealuri, 
Călăuzind singurătăţi
De mişcătoare valuri; 

Dar nu mai cade ca-n trecut 
În mări din tot înaltul: 
 - " Ce-ţi pasă ţie, chip de lut, 
Dac-oiu fi eu sau altul? 

Trăind în cercul vostru strîmt
Norocul vă petrece, 
Ci eu în lumea mea mă simt
Nemuritor şi rece". 

          {EminescuOpI 182}

DOINA

De la Nistru pîn-la Tisa 
Tot Romînul plînsu-mi-s-a 
Că nu mai poate străbate 
De-atîta străinătate. 
Din Hotin şi pîn-la Mare 
Vin Muscalii de-a călare, 
De la Mare la Hotin 
Mereu calea ne-o aţin; 
Din Boian la Vatra-Dornii 
Au umplut omida cornii 
Şi străinul te tot paşte 
De nu te mai poţi cunoaşte; 
Sus la munte, jos pe vale, 
Şi-au făcut duşmanii cale, 
Din Sătmar pîn-în Săcele 
Numai vaduri ca acele. 
Vai de biet Romîn săracul, 
Îndărăt tot dă ca racul, 
Nici îi merge, nici se-ndeamnă, 
Nici îi este toamna toamnă, 
Nici e vară vara lui 
Şi-i străin în ţara lui. 
De la Turnu-n Dorohoi 
Curg duşmanii în puhoiu 
Şi s-aşează pe la noi; 
Şi cum vin cu drum de fier, 
Toate cîntecele pier, 
Sboară pasările toate 
De neagra străinătate; 

          {EminescuOpI 183}

Numai umbra spinului
La uşa creştinului. 
Îşi desbracă ţara sînul, 
Codrul - frate cu Romînul - 
De săcure se tot pleacă
Şi izvoarele îi seacă - 
Sărac în ţară săracă! 

Cine-au îndrăgit străinii 
Mînca-i-ar inima cînii, 
Mînca-i-ar casa pustia 
Şi neamul nemernicia! 

Ştefane, Măria Ta, 
Tu la Putna nu mai sta, 
Las-Arhimandritului
Toată grija schitului, 
Lasă grija Sfinţilor
În sama părinţilor, 
Clopotele să le tragă
Ziua-ntreagă, noaptea-ntreagă, 
Doar s-a-ndura Dumnezeu 
Ca să-ţi mîntui neamul tău! 
Tu te-nalţă din mormînt 
Să te-aud din corn sunînd 
Şi Moldova adunînd. 
De-i suna din corn odată 
Ai s-aduni Moldova toată, 
De-i suna de două ori 
Îţi vin codri-n ajutor, 
De-i suna a treia oară 
Toţi duşmanii or să piară, 
Din hotară în hotară - 
Îndrăgi-i-ar ciorile 
Şi spînzurătorile! 

          {EminescuOpI 184}

S-A DUS AMORUL... 

S-a dus amorul, un amic
Supus amîndurora, 
Deci cînturilor mele zic 
Adio tuturora. 

Uitarea le închide-n scrin
Cu mîna ei cea rece, 
Şi nici pe buze nu-mi mai vin, 
Şi nici prin gînd mi-or trece. 

Atîta murmur de izvor, 
Atît senin de stele, 
Şi un atît de trist amor
Am îngropat în ele! 

Din ce noian îndepărtat
Au răsărit în mine! 
Cu cîte lacrimi le-am udat, 
Iubito, pentru tine! 

Cum străbăteau atît de greu
Din jalea mea adîncă, 
Şi cît de mult îmi pare rău
Că nu mai sufăr încă! 

Că nu mai vrei să te araţi
Lumină de-ndeparte, 
Cu ochii tăi întunecaţi
Renăscători din moarte! 

          {EminescuOpI 185}

Şi cu acel smerit surîs
Cu acea blîndă faţă 
Să faci din vieaţa mea un vis
Din visul meu o vieaţă. 

Să mi se pară cum că creşti
De cum răsare luna, 
În umbra dulcilor poveşti
Din nopţi o mie una. 

Era un vis misterios
Şi blînd din cale-afară, 
Şi prea era de tot frumos
De-au trebuit să piară. 

Prea mult un înger mi-ai părut
Şi prea puţin femeie, 
Ca fericirea ce-am avut
Să fi putut să steie. 

Prea ne pierdusem tu şi eu
În al ei farmec poate, 
Prea am uitat pe Dumnezeu, 
Precum uitarăm toate. 

Şi poate că nici este loc
Pe-o lume de mizerii 
Pentr-un atît de sfînt noroc
Străbătător durerii! 

          {EminescuOpI 186}

CÎND AMINTIRILE... 

Cînd amintirile-n trecut
Încearcă să mă cheme, 
Pe drumul lung şi cunoscut
Mai trec din vreme-n vreme. 

De-asupra casei tale ies
Şi azi aceleaşi stele, 
Ce-au luminat atît de des
Înduioşării mele. 

Şi peste arbori răsfiraţi
Răsare blînda lună, 
Ce ne găsea îmbrăţişaţi
Şoptindu-ne-mpreună. 

A noastre inimi îşi jurau
Credinţă pe toţi vecii, 
Cînd pe cărări se scuturau
De floare liliecii. 

Putut-au oare-atîta dor
În noapte să se stîngă, 
Cînd valurile de izvor
N-au încetat să plîngă, 

Cînd luna trece prin stejari
Urmînd mereu în cale-şi, 
Cînd ochii tăi, tot încă mari, 
Se uită dulci şi galeşi? 

          {EminescuOpI 187}

ADIO

De-acuma nu te-oiu mai vedea, 
Rămîi, rămîi, cu bine! 
Mă voiu feri în calea mea 
De tine. 

De astăzi dar tu fă ce vrei, 
De astăzi nu-mi mai pasă 
Că cea mai dulce-ntre femei 
Mă lasă. 

Căci nu mai am de obiceiu 
Ca-n zilele acele, 
Să mă îmbăt şi de scîntei 
Din stele, 

Cînd degerînd atîtea dăţi, 
Eu mă uitam prin ramuri 
Şi aşteptam să te arăţi
La geamuri. 

O, cît eram de fericit 
Să mergem împreună, 
Sub acel farmec liniştit 
De lună! 

Şi cînd în taină mă rugam 
Ca noaptea-n loc să steie, 
În veci alături să te am 
Femeie! 

          {EminescuOpI 188}

Din a lor treacăt să apuc 
Acele dulci cuvinte, 
De care azi abia mi-aduc 
Aminte. 

Căci astăzi dacă mai ascult 
Nimicurile-aceste, 
Îmi pare-o veche, de demult 
Poveste. 

Şi dacă luna bate-n lunci 
Şi tremură pe lacuri, 
Totuş îmi pare că de-atunci 
Sunt veacuri. 

Cu ochii serei cei de-ntîi 
Eu n-o voiu mai privi-o... 
De-aceea-n urma mea rămîi-
Adio! 

          {EminescuOpI 189}

CE E AMORUL? 

Ce e amorul? E un lung
Prilej pentru durere, 
Căci mii de lacrimi nu-i ajung
Şi tot mai multe cere. 

De-un semn în treacăt de la ea
El sufletul ţi-l leagă, 
Încît să n-o mai poţi uita
Vieaţa ta întreagă. 

Dar încă de te-aşteaptă-n prag
În umbră de unghere, 
De se-ntîlneşte drag cu drag
Cum inima ta cere: 

Dispar şi ceruri şi pămînt
Şi pieptul tău se bate, 
Şi totu-atîrnă de-un cuvînt
Şoptit pe jumătate. 

Te urmăreşte săptămîni
Un pas făcut a lene, 
O dulce strîngere de mîni, 
Un tremurat de gene. 

          {EminescuOpI 190}

Te urmăresc luminători
Ca soarele şi luna, 
Şi peste zi de-atîta ori
Şi noaptea totdeauna. 

Căci scris a fost ca vieaţa ta
De doru-i să nu-ncapă, 
Căci te-a cuprins asemenea
Lianelor din apă. 

          {EminescuOpI 191}

PE LÎNGĂ PLOPII FĂRĂ SOŢ

Pe lîngă plopii fără soţ
Adesea am trecut; 
Mă cunoşteau vecinii toţi - 
Tu nu m-ai cunoscut. 

La geamul tău ce strălucea
Privii atît de des; 
O lume toată-nţelegea - 
Tu nu m-ai înţeles. 

De cîte ori am aşteptat
O şoaptă de răspuns! 
O zi din vieaţă să-mi fi dat, 
O zi mi-era de-ajuns; 

O oră să fi fost amici, 
Să ne iubim cu dor, 
S-ascult de glasul gurii mici
O oră, şi să mor. 

Dîndu-mi din ochiul tău senin
O rază din adins, 
În calea timpilor ce vin
O stea s-ar fi aprins; 

Ai fi trăit în veci de veci
Şi rînduri de vieţi, 
Cu ale tale braţe reci
Înmărmureai măreţ, 

          {EminescuOpI 192}

Un chip de-apururi adorat
Cum nu mai au perechi 
Acele zîne ce străbat
Din timpurile vechi. 

Căci te iubeam cu ochi păgîni
Şi plini de suferinţi, 
Ce mi-i lăsară din bătrîni
Părinţii din părinţi. 

Azi nici măcar îmi pare rău
Că trec cu mult mai rar, 
Că cu tristeţă capul tău
Se-ntoarce în zadar, 

Căci azi le semeni tuturor
La umblet şi la port, 
Şi te privesc nepăsător
C-un rece ochiu de mort. 

Tu trebuia să te cuprinzi
De acel farmec sfînt, 
Şi noaptea candelă s-aprinzi
Iubirii pe pămînt. 

          {EminescuOpI 193}

ŞI DACĂ... 

Şi dacă ramuri bat în geam
Şi se cutremur plopii, 
E ca în minte să te am
Şi-ncet să te apropii. 

Şi dacă stele bat în lac
Adîncu-i luminîndu-l, 
E ca durerea mea s-o-mpac
Înseninîndu-mi gîndul. 

Şi dacă norii deşi se duc
De iese-n luciu luna, 
E ca aminte să-mi aduc
De tine-ntotdeauna. 

          {EminescuOpI 194}

GLOSSĂ

Vreme trece, vreme vine, 
Toate-s vechi şi nouă toate; 
Ce e rău şi ce e bine 
Tu te-ntreabă şi socoate; 
Nu spera şi nu ai teamă, 
Ce e val ca valul trece; 
De te-ndeamnă, de te chiamă, 
Tu rămîi la toate rece. 

Multe trec pe dinainte, 
În auz ne sună multe, 
Cine ţine toate minte 
Şi ar sta să le asculte?... 
Tu aşează-te de-o parte, 
Regăsindu-te pe tine, 
Cînd cu sgomote deşarte 
Vreme trece, vreme vine. 

Nici încline a ei limbă 
Recea cumpăn-a gîndirii
Înspre clipa ce se schimbă 
Pentru masca fericirii, 
Ce din moartea ei se naşte 
Şi o clipă ţine poate; 
Pentru cine o cunoaşte 
Toate-s vechi şi nouă toate. 

          {EminescuOpI 195}

          {EminescuOpI 196}

Privitor ca la teatru 
Tu în lume să te-nchipui: 
Joace unul şi pe patru 
Totuş tu ghici-vei chipu-i, 
Şi de plînge, de se ceartă, 
Tu în colţ petreci în tine 
Şi-nţelegi din a lor artă 
Ce e rău şi ce e bine. 

Viitorul şi trecutul 
Sunt a filei două feţe, 
Vede-n capăt începutul 
Cine ştie să le-nveţe; 
Tot ce-a fost ori o să fie 
În prezent le-avem pe toate, 
Dar de-a lor zădărnicie 
Te întreabă şi socoate. 

Căci aceloraşi mijloace 
Se supun cîte există, 
Şi de mii de ani încoace 
Lumea-i veselă şi tristă; 
Alte măşti, aceeaşi piesă, 
Alte guri, aceeaşi gamă, 
Amăgit atît de-adese 
Nu spera şi nu ai teamă. 

Nu spera cînd vezi mişeii 
La izbîndă făcînd punte, 
Te-or întrece nătărăii, 
De ai fi cu stea în frunte; 
Teamă n-ai, căta-vor iarăşi 
Între dînşii să se plece, 
Nu te prinde lor tovarăş: 
Ce e val, ca valul trece. 

Cu un cîntec de sirenă, 
Lumea-ntinde lucii mreje; 
Ca să schimbe-actori-n scenă, 
Te momeşte în vîrteje; 

          {EminescuOpI 197}

          {EminescuOpI 198}

Tu pe-alături te strecoară, 
Nu băga nici chiar de seamă, 
Din cărarea ta afară 
De te-ndeamnă, de te chiamă. 

De te-ating, să feri în laturi, 
De hulesc, să taci din gură; 
Ce mai vrei cu-a tale sfaturi, 
Dacă ştii a lor măsură; 
Zică toţi ce vor să zică, 
Treacă-n lume cine-o trece; 
Ca să nu-ndrăgeşti nimică, 
Tu rămîi la toate rece. 

Tu rămîi la toate rece, 
De te-ndeamnă, de te chiamă; 
Ce e val, ca valul trece, 
Nu spera şi nu ai teamă; 
Te întreabă şi socoate 
Ce e rău şi ce e bine; 
Toate-s vechi şi nouă toate: 
Vreme trece, vreme vine. 

          {EminescuOpI 199}

ODĂ
(ÎN METRU ANTIC)

Nu credeam să-nvăţ a muri vr-odată; 
Pururi tînăr, înfăşurat în manta-mi, 
Ochii mei-nălţam visători la steaua 
Singurătăţii. 

Cînd de-odată tu răsărişi în cale-mi, 
Suferinţă tu, dureros de dulce... 
Pîn-în fund băui voluptatea morţii
Ne-ndurătoare. 

Jalnic ard de viu chinuit ca Nessus, 
Ori ca Hercul înveninat de haina-i; 
Focul meu a-l stinge nu pot cu toate 
Apele mării. 

De-al meu propriu vis, mistuit mă vaiet, 
Pe-al meu propriu rug, mă topesc în flacări... 
Pot să mai re-nviu luminos din el ca
Pasărea Phoenix? 

Piară-mi ochii turburători din cale, 
Vino iar în sîn, nepăsare tristă; 
Ca să pot muri liniştit, pe mine
Mie redă-mă! 

          {EminescuOpI 200}

IUBIND ÎN TAINĂ... 

Iubind în taină am păstrat tăcere, 
Gîndind că astfel o să-ţi placă ţie, 
Căci în priviri citeam o vecinicie 
De-ucigătoare visuri de plăcere. 

Dar nu mai pot. A dorului tărie 
Cuvinte dă duioaselor mistere; 
Vreau să mă-nnec de dulcea-nvăpăiere 
A celui suflet ce pe al meu ştie. 

Nu vezi că gura-mi arsă e de sete
Şi-n ochii mei se vede-n friguri chinu-mi, 
Copila mea cu lungi şi blonde plete? 

Cu o suflare răcoreşti suspinu-mi, 
C-un zîmbet faci gîndirea-mi să se-mbete. 
Fă un sfîrşit durerii... vin la sînu-mi. 

          {EminescuOpI 201}

TRECUT-AU ANII... 

Trecut-au anii ca nori lungi pe şesuri 
Şi niciodată n-or să vie iară, 
Căci nu mă-ncîntă azi cum mă mişcară 
Poveşti şi doine, ghicitori, eresuri, 

Ce fruntea-mi de copil o-nseninară, 
Abia-nţelese, pline de-nţelesuri - 
Cu-a tale umbre azi în van mă-mpresuri, 
O ceas al tainei, asfinţit de sară. 

Să smulg un sunet din trecutul vieţii, 
Să fac, o suflet, ca din nou să tremuri 
Cu mîna mea în van pe liră lunec; 

Pierdut e totu-n zarea tinereţii
Şi mută-i gura dulce-a altor vremuri, 
Iar timpul creşte-n urma mea... mă-ntunec! 

          {EminescuOpI 202}

VENEŢIA

S-a stins vieaţa falnicei Veneţii, 
N-auzi cîntări, nu vezi lumini de baluri; 
Pe scări de marmură, prin vechi portaluri, 
Pătrunde luna, înălbind păreţii. 

Okeanos se plînge pe canaluri... 
El numa-n veci e-n floarea tinereţii, 
Miresei dulci i-ar da suflarea vieţii, 
Izbeşte-n ziduri vechi, sunînd din valuri. 

Ca-n ţintirim tăcere e-n cetate. 
Preot rămas din a vechimii zile, 
San-Marc sinistru miezul nopţii bate. 

Cu glas adînc, cu graiul de Sibile, 
Rosteşte lin în clipe cadenţate: 
"Nu-nvie morţii - e-n zadar, copile! "

          {EminescuOpI 203}

SE BATE MIEZUL NOPŢII... 

Se bate miezul nopţii în clopotul de-aramă, 
Şi somnul, vameş vieţii, nu vrea să-mi iee vamă. 
Pe cai bătute-adesea vrea moartea să mă poarte, 
S-asamăn între-olaltă vieaţă şi cu moarte; 
Ci cumpăna gîndiri-mi şi azi nu se mai schimbă, 
Căci între amîndouă stă neclintita limbă. 

          {EminescuOpI 204}

 CU MÎNE ZILELE-ŢI ADAOGI... 

Cu mîne zilele-ţi adaogi, 
Cu ieri vieaţa ta o scazi 
Şi ai cu toate astea-n faţă 
De-apururi ziua cea de azi. 

Cînd unul trece, altul vine 
În astă lume a-l urma, 
Precum cînd soarele apune 
El şi răsare undeva. 

Se pare cum că alte valuri 
Cobor mereu pe-acelaşi vad, 
Se pare cum că-i altă toamnă, 
Ci-n veci aceleaşi frunze cad. 

Naintea nopţii noastre îmblă 
Crăiasa dulcii dimineţi; 
Chiar moartea însăşi e-o părere 
Şi un visternic de vieţi. 

Din orice clipă trecătoare 
Ăst adevăr îl înţeleg, 
Că sprijină vecia-ntreagă 
Şi-nvîrte universu-ntreg. 

De-aceea sboare anu-acesta 
Şi se cufunde în trecut, 
Tu ai ş-acum comoara-ntreagă 
Ce-n suflet pururi ai avut. 

          {EminescuOpI 205}

Cu mîne zilele-ţi adaogi, 
Cu ieri vieaţa ta o scazi, 
Avînd cu toate astea-n faţă 
De-apurure ziua de azi. 

Priveliştile sclipitoare, 
Ce-n repezi şiruri se diştern, 
Repaosă nestrămutate
Sub raza gîndului etern. 

          {EminescuOpI 206}

PESTE VÎRFURI

Peste vîrfuri trece lună, 
Codru-şi bate frunza lin, 
Dintre ramuri de arin 
Melancolic cornul sună. 

Mai departe, mai departe, 
Mai încet, tot mai încet, 
Sufletu-mi nemîngîiet
Îndulcind cu dor de moarte. 

De ce taci, cînd fermecată 
Inima-mi spre tine-ntorn? 
Mai suna-vei dulce corn, 
Pentru mine vre odată? 

          {EminescuOpI 207}

SOMNOROASE PĂSĂRELE... 

Somnoroase păsărele 
Pe la cuiburi se adună, 
Se ascund în rămurele - 
Noapte bună! 

Doar izvoarele suspină, 
Pe cînd codrul negru tace; 
Dorm şi florile-n grădină - 
Dormi în pace! 

Trece lebăda pe ape 
Între trestii să se culce - 
Fie-ţi îngerii aproape, 
Somnul dulce! 

Peste-a nopţii feerie 
Se ridică mîndra lună, 
Totu-i vis şi armonie - 
Noapte bună! 

          {EminescuOpI 208}

DE-OR TRECE ANII…

De-or trece anii cum trecură, 
Ea tot mai mult îmi va plăce, 
Pentru că-n toat-a ei făptură
E-un " nu ştiu cum" ş-un " nu ştiu ce". 

M-a fermecat cu vr-o scînteie
Din clipa-n care ne văzum? 
Deşi nu e decît femeie, 
E totuşi altfel, " nu ştiu cum". 

De-aceea una-mi este mie
De ar vorbi, de ar tăce; 
Dac-al ei glas de armonie, 
E şi-n tăcere-i " nu ştiu ce". 

Astfel robit de-aceeaşi jale
Petrec mereu acelaşi drum…
În taina farmecelor sale
E-un " nu ştiu ce" ş-un " nu ştiu cum". 



          {EminescuOpI 209}

LASĂ-ŢI LUMEA... 

Lasă-ţi lumea ta uitată, 
Mi te dă cu totul mie, 
De ţi-ai da vieaţa toată, 
Nime-n lume nu ne ştie. 

Vin-cu mine, rătăceşte 
Pe cărări cu cotituri, 
Unde noaptea se trezeşte 
Glasul vechilor păduri. 

Printre crengi scînteie stele, 
Farmec dînd cărării strîmte, 
Şi afară doar de ele 
Nime-n lume nu ne simte. 

Părul tău ţi se desprinde 
Şi frumos ţi se mai şede, 
Nu zi ba de te-oiu cuprinde, 
Nime-n lume nu ne vede. 

Tînguiosul bucium sună, 
L-ascultăm cu-atîta drag, 
Pe cînd iese dulcea lună 
Dintr-o rarişte de fag

Ii răspunde codrul verde 
Fermecat şi dureros, 
Iară sufletu-mi se pierde 
După chipul tău frumos. 

          {EminescuOpI 210}

Te desfaci c-o dulce silă, 
Mai nu vrei şi mai te laşi, 
Ochii tăi sunt plini de milă, 
Chip de înger drăgălaş. 

Iată lacul. Luna plină 
Poleindu-l, îl străbate; 
El aprins de-a ei lumină, 
Simte-a lui singurătate. 

Tremurînd cu unde-n spume, 
Între trestie le farmă 
Şi visînd o-ntreagă lume 
Tot nu poate să adoarmă. 

De-al tău chip el se pătrunde, 
Ca oglinda îl alege - 
Ce priveşti zîmbind în unde? 
Eşti frumoasă, se-nţelege. 

Înălţimile albastre
Pleacă zarea lor pe dealuri, 
Arătînd privirii noastre
Stele-n ceruri, stele-n valuri. 

E-un miros de teiu în crînguri, 
Dulce-i umbra de răchiţi 
Şi suntem atît de singuri 
Şi atît de fericiţi! 

Numai luna printre ceaţă 
Varsă apelor văpaie, 
Şi te află strînsă-n braţe 
Dulce dragoste bălaie. 

          {EminescuOpI 211}

TE DUCI... 

Te duci şi ani de suferinţă 
N-or să te vază ochi-mi trişti, 
Înamoraţi de-a ta fiinţă, 
De cum zîmbeşti, de cum te mişti. 

Şi nu e blînd ca o poveste 
Amorul meu cel dureros, 
Un demon sufletul tău este 
Cu chip de marmură frumos. 

În faţă farmecul palorii 
Şi ochi ce scînteie de vii, 
Sunt umezi înfiorătorii 
De linguşiri, de viclenii. 

Cînd mă atingi, eu mă cutremur, 
Tresar la pasul tău, cînd treci, 
De-al genei tale gingaş tremur 
Atîrnă vieaţa mea de veci. 

Te duci şi rău n-o să-mi mai pară 
De-acum de ziua cea de ieri, 
Că nu am fost victimă iară 
Neînduratelor dureri. 

C-auzu-mi n-o să-l mai întuneci 
Cu-a gurii dulci suflări fierbinţi, 
Pe frunte-mi mîna n-o s-o luneci 
Ca să mă faci să-mi ies din minţi. 

          {EminescuOpI 212}

Puteam numiri defăimătoare 
În gîndul meu să-ţi iscodesc, 
Şi te uram cu-nverşunare, 
Te blestemam, căci te iubesc. 

De-acum nici asta nu-mi rămîne 
Şi n-o să am ce blestema, 
Ca azi va fi ziua de mîne, 
Ca mîni toţi anii s-or urma - 

O toamnă care întîrzie 
Pe-un istovit şi trist izvor; 
De-asupra-i frunzele pustie - 
A mele visuri care mor. 

Vieaţa-mi pare-o nebunie 
Sfîrşită făr-a fi-nceput, 
În toată neagra vecinicie 
O clipă-n braţe te-am ţinut. 

De-atunci pornind a lui aripe 
S-a dus pe veci norocul meu - 
Redă-mi comoara unei clipe 
Cu ani de părere de rău! 

          {EminescuOpI 213}

DIN VALURILE VREMII... 

Din valurile vremii, iubita mea, răsai 
Cu braţele de marmur, cu părul lung, bălaiu - 
Şi faţa străvezie ca faţa albei ceri 
Slăbită e de umbra duioaselor dureri! 
Cu zîmbetul tău dulce tu mîngîi ochii mei, 
Femeie între stele şi stea între femei 
Şi întorcîndu-ţi faţa spre umărul tău stîng, 
În ochii fericirii mă uit pierdut şi plîng. 

Cum oare din noianul de neguri să te rump, 
Să te ridic la pieptu-mi, iubite înger scump, 
Şi faţa mea în lacrimi pe faţa ta s-o plec, 
Cu sărutări aprinse suflarea să ţi-o-nnec 
Şi mîna friguroasă s-o încălzesc la sîn, 
Aproape, mai aproape pe inima-mi s-o ţin. 

Dar vai, un chip aievea nu eşti, astfel de treci 
Şi umbra ta se pierde în negurile reci, 
De mă găsesc iar singur cu braţele în jos 
În trista amintire a visului frumos... 
Zadarnic după umbra ta dulce le întind: 
Din valurile vremii nu pot să te cuprind. 

          {EminescuOpI 214}

CE TE LEGENI... 

Ce te legeni, codrule, 
Fără ploaie, fără vînt, 
Cu crengile la pămînt? - 
De ce nu m-aş legăna, 
Dacă trece vremea mea! 
Ziua scade, noaptea creşte 
Şi frunzişul mi-l răreşte. 
Bate vîntul frunza-n dungă 
Cîntăreţii mi-i alungă; 
Bate vîntul dintr-o parte - 
Iarna-i ici, vara-i departe. 
Şi de ce să nu mă plec, 
Dacă păsările trec! 
Peste vîrf de rămurele 
Trec în stoluri rîndurele, 
Ducînd gîndurile mele 
Şi norocul meu cu ele. 
Şi se duc pe rînd, pe rînd, 
Zarea lumii-ntunecînd, 
Şi se duc ca clipele, 
Scuturînd aripele, 
Şi mă lasă pustiit, 
Vestejit şi amorţit 
Şi cu doru-mi singurel, 
De mă-ngîn numai cu el! 

          {EminescuOpI 215}

LA MIJLOC DE CODRU... 

La mijloc de codru des 
Toate păsările ies, 
Din huceag de aluniş 
La voiosul luminiş, 
Luminiş de lîngă baltă, 
Care-n trestia înaltă 
Legănîndu-se din unde, 
În adîncu-i se pătrunde 
Şi de lună şi de soare 
Şi de păsări călătoare, 
Şi de lună şi de stele 
Şi de sbor de rîndurele 
Şi de chipul dragei mele. 

          {EminescuOpI 216}

MAI AM UN SINGUR DOR

Mai am un singur dor: 
În liniştea serii 
Să mă lăsaţi să mor
La marginea mării; 
Să-mi fie somnul lin
Şi codrul aproape, 
Pe-ntinsele ape 
Să am un cer senin. 
Nu-mi trebue flamuri, 
Nu voiu sicriu bogat, 
Ci-mi împletiţi un pat
Din tinere ramuri. 

Şi nime-n urma mea
Nu-mi plîngă la creştet, 
Doar toamna glas să dea
Frunzişului veşted. 
Pe cînd cu sgomot cad
Izvoarele-ntr-una, 
Alunece luna 
Prin vîrfuri lungi de brad. 
Pătrunză talanga 
Al serii rece vînt, 
De-asupră-mi teiul sfînt
Să-şi scuture creanga. 

Cum n-oiu mai fi pribeag
De-atunci înainte, 
M-or troieni cu drag
Aduceri aminte. 

          {EminescuOpI 217}

          {EminescuOpI 218}

Luceferi, ce răsar
Din umbră de cetini, 
Fiindu-mi prieteni, 
O să-mi zîmbească iar. 
Va geme de patemi 
Al mării aspru cînt... 
Ci eu voiu fi pămînt
În singurătate-mi. 

          {EminescuOpI 219}

DE-OIU ADORMI... 
(VARIANTĂ)

De-oiu adormi curînd
În noaptea uitării, 
Să mă duceţi tăcînd
La marginea mării. 

Nu voiu sicriu bogat
Făclie şi flamuri, 
Ci-mi împletiţi un pat
Din tinere ramuri. 

Să-mi fie somnul lin
Şi codrul aproape, 
Luceasc-un cer senin
Pe-adîncile ape, 

Care-n dureri adînci
Se-nalţă la maluri, 
S-ar atîrna de stînci
Cu braţe de valuri, 

Se-nalţă, dar recad
Şi murmură-ntr-una, 
Cînd pe păduri de brad
Alunecă luna. 

Şi nime-n urma mea
Nu-mi plîngă la creştet, 
Doar moartea glas să dea
Frunzişului veşted. 

          {EminescuOpI 220}

Să treacă lin prin vînt
A tot ştiutoarea, 
De-asupră-mi teiul sfînt
Să-şi scuture floarea. 
Cum n-oiu mai fi pribeag
De-atunci înainte, 
M-or troieni cu drag
Aduceri aminte, 
Ce n-or şti că privesc
O lume de patemi 
Pe cînd liane cresc
Pe singurătate-mi. 

          {EminescuOpI 221}

NU VOIU MORMÎNT BOGAT
(VARIANTĂ)

Nu voiu mormînt bogat, 
Cîntare şi flamuri, 
Ci-mi împletiţi un pat
Din tinere ramuri. 
Şi nime-n urma mea
Nu-mi plîngă la creştet, 
Frunzişului veşted 
Doar vîntul glas să-i dea. 
În liniştea sării 
Să mă-ngropaţi, pe cînd 
Trec stoluri sburînd
La marginea mării. 

Să-mi fie somnul lin
Şi codrul aproape, 
Lucească cer senin
Eternelor ape, 
Care din văi adînci
Se-nalţă la maluri, 
Cu braţe de valuri 
S-ar atîrna de stînci - 
Şi murmură-ntr-una 
Cînd spumegînd recad, 
Iar pe păduri de brad
Alunece luna. 

          {EminescuOpI 222}

Reverse dulci scîntei
A tot ştiutoarea, 
De-asupra-mi crengi de tei
Să-şi scuture floarea. 
Ne mai fiind pribeag
De-atunci înainte, 
Aduceri aminte 
M-or coperi cu drag
Şi stinsele patemi 
Le-or troieni căzînd, 
Uitarea întinzînd
Pe singurătate-mi. 

          {EminescuOpI 223}

IAR CÎND VOIU FI PĂMÎNT 
(VARIANTĂ)

Iar cînd voiu fi pămînt, 
În liniştea serii, 
Săpaţi-mi un mormînt
La marginea mării. 

Nu voiu sicriu bogat, 
Podoabe şi flamuri, 
Ci-mi împletiţi un pat
Din veştede ramuri. 

Să-mi fie somnul lin
Şi codrul aproape, 
Să am un cer senin
Pe-adîncile ape. 

S-aud cum blînde cad
Izvoarele-ntr-una, 
Pe vîrfuri lungi de brad
Alunece luna. 

S-aud pe valuri vînt, 
Din munte talanga, 
De-asupra-mi teiul sfînt
Să-şi scuture creanga. 

Şi cum n-oiu suferi
De-atuncea-nainte, 
Cu flori m-or troieni
Aduceri aminte. 

          {EminescuOpI 224}

          {EminescuOpI 225}

Şi cum va înceta
Al inimii sbucium, 
Ce dulce-mi va suna
Cîntarea de bucium! 

Vor arde-n preajma mea
Luminile-n dealuri, 
Izbind s-or frămînta
Eternele valuri

Şi nime-n urma mea
Nu-mi plîngă la creştet, 
Ci codrul vînt să dea
Frunzişului veşted. 

Luceferii de foc
Privi-vor din cetini 
Mormînt făr-de noroc
Şi fără prieteni. 

          {EminescuOpI 226}

CRITICILOR MEI

Multe flori sunt, dar puţine 
Rod în lume o să poarte, 
Toate bat la poarta vieţii, 
Dar se scutur multe moarte. 

E uşor a scrie versuri 
Cînd nimic nu ai a spune, 
Înşirînd cuvinte goale 
Ce din coadă au să sune. 

Dar cînd inima-ţi frămîntă 
Doruri vii şi patimi multe, 
Ş-a lor glasuri a ta minte 
Stă pe toate să le-asculte, 

Ca şi flori în poarta vieţii 
Bat la porţile gîndirii, 
Toate cer intrare-n lume, 
Cer vestmintele vorbirii. 

Pentru-a tale proprii patimi, 
Pentru propria-ţi vieaţă, 
Unde ai judecătorii, 
Ne-nduraţii ochi de ghiaţă? 

          {EminescuOpI 227}

Ah! atuncea ţi se pare 
Că pe cap îţi cade cerul: 
Unde vei găsi cuvîntul 
Ce exprimă adevărul? 

Critici voi, cu flori deşerte, 
Care roade n-aţi adus - 
E uşor a scrie versuri 
Cînd nimic nu ai de spus. 

          {EminescuOpI 228}

DIANA

Ce cauţi unde bate luna 
Pe-un alb izvor tremurător 
Şi unde păsările-ntr-una 
Se-ntrec cu glas ciripitor? 
N-auzi cum frunzele-n poiană 
Şoptesc cu sgomotul de guri 
Ce se sărută, se hîrjoană 
În umbr-adîncă de păduri? 

În cea oglindă mişcătoare 
Vrei să priveşti un straniu joc, 
O apă vecinic călătoare 
Sub ochiul tău rămas pe loc? 
S-a desprimăvărat pădurea, 
E-o nouă vieaţă-n orice svon, 
Şi numai tu gîndeşti aiurea, 
Ca tînărul Endymion. 

De ce doreşti singurătate
Şi glasul tainic de izvor? 
S-auzi cum codrul frunza-şi bate, 
S-adormi pe verdele covor? 
Iar prin lumina cea rărită, 
Din valuri reci, din umbre moi, 
S-apar-o zînă liniştită
Cu ochii mari, cu umeri goi? 

          {EminescuOpI 229}

Ah! acum crengile le-ndoaie 
Mînuţe albe de omăt, 
O faţă dulce şi bălaie, 
Un trup înalt şi mlădiet. 
Un arc de aur pe-al ei umăr, 
Ea trece mîndră la vînat 
Şi peste frunze fără număr 
Abia o urmă a lăsat. 

          {EminescuOpI 230}

DIN NOAPTEA.. 

Din noaptea vecinicei uitări 
În care toate curg, 
A vieţii noastre desmierdări 
Şi raze din amurg, 

De unde nu mai străbătu 
Nimic din ce-au apus - 
Aş vrea odată-n vieaţă tu 
Să te înalţi în sus. 

Şi dacă ochii ce-am iubit 
N-or fi de raze plini, 
Tu mă priveşte liniştit 
Cu stinsele lumini. 

Şi dacă glasul adorat 
N-o spune un cuvînt, 
Tot înţeleg că m-ai chemat 
Dincolo de mormînt. 

          {EminescuOpI 231}

SARA PE DEAL

Sara pe deal buciumul sună cu jale, 
Turmele-l urc-, stele le scapără-n cale, 
Apele plîng clar izvorînd în fîntîne; 
Sub un salcîm, dragă, m-aştepţi tu pe mine. 

Luna pe cer trece-aşa sfîntă şi clară, 
Ochii tăi mari caută-n frunza cea rară, 
Stelele nasc umezi pe bolta senină, 
Pieptul de dor, fruntea de gînduri ţi-e plină. 

Nourii curg, raze-a lor şiruri despică, 
Streşine vechi casele-n lună ridică, 
Scîrţie-n vînt cumpăna de la fîntînă, 
Valea-i în fum, fluere murmură-n stînă. 

Şi osteniţi oameni cu coasa-n spinare 
Vin de la cîmp; toaca răsună mai tare, 
Clopotul vechiu împle cu glasul lui sara, 
Sufletul meu arde-n iubire ca para. 

Ah! în curînd satul în vale-amuţeşte, 
Ah! în curînd pasu-mi spre tine grăbeşte: 
Lăngă salcîm sta-vom noi noaptea întreagă, 
Ore întregi spune-ţi-voiu cît îmi eşti dragă. 

Ne-om răzima capetele-unul de altul 
Şi surîzînd vom adormi sub înaltul, 
Vechiul salcîm. - Astfel de noapte bogată, 
Cine pe ea n-ar da vieaţa lui toată? 

          {EminescuOpI 232}

NU MĂ ÎNŢELEGI 

În ochii mei acuma nimic nu are preţ 
Ca taina ce ascunde a tale frumuseţi; 
Căci pentru care altă minune decît tine
Mi-aş risipi o vieaţă de cugetări senine
Pe basme şi nimicuri, cuvinte cumpănind, 
Cu pieritorul sunet al lor să te cuprind, 
În lanţuri de imagini duiosul vis să-l ferec, 
Să-mpiedec umbra-i dulce de-a merge-n întunerec. 
......................................... 

Şi azi cînd a mea minte, a farmecului roabă, 
Din orişice durere îţi face o podoabă, 
Şi cînd răsai-nainte-mi ca marmura de clară, 
Cînd ochiul tău cel mîndru străluce în afară, 
Întunecînd privirea-mi, de nu pot să văd încă 
Ce-adînc trecut de gînduri e-n noaptea lui adîncă, 
Azi cînd a mea iubire e-atîta de curată 
Ca farmecul de care tu eşti împresurată, 
Ca setea cea eternă ce-o au după olaltă 
Lumina de-ntunerec şi marmura de daltă, 
Cînd dorul meu e-atîta de-adînc şi-atît de sfînt 
Cum nu mai e nimica în cer şi pe pămînt, 
Cînd e o-namorare de tot ce e al tău, 
De-un zîmbet, de-un cutremur, de bine şi de rău, 
Cînd eşti enigma însăşi a vieţii mele-ntregi... 
Azi văd din a ta vorbă că nu mă înţelegi! 

          {EminescuOpI 233}

          {EminescuOpI 234}

LA STEAUA 

La steaua care-a răsărit 
E-o cale-atît de lungă, 
Că mii de ani i-au trebuit 
Luminii să ne-ajungă. 

Poate de mult s-a stins în drum 
În depărtări albastre, 
Iar raza ei abia acum 
Luci vederii noastre. 

Icoana stelei ce-a murit 
Încet pe cer se suie: 
Era pe cînd nu s-a zărit, 
Azi o vedem, şi nu e. 

Tot astfel cînd al nostru dor 
Pieri în noapte-adîncă, 
Lumina stinsului amor 
Ne urmăreşte încă. 

          {EminescuOpI 235}

DE CE NU-MI VII

Vezi, rîndunelele se duc, 
Se scutur frunzele de nuc, 
S-aşează bruma peste vii - 
De ce nu-mi vii, de ce nu-mi vii? 

O, vino iar în al meu braţ, 
Să te privesc cu mult nesaţ, 
Să razim dulce capul meu, 
De sînul tău, de sînul tău! 

Ţi-aduci aminte cum pe-atunci 
Cînd ne primblam prin văi şi lunci, 
Te ridicam de subsuori 
De-atîtea ori, de-atîtea ori? 

În lumea asta sunt femei 
Cu ochi ce izvorăsc scîntei... 
Dar, oricît ele sunt de sus, 
Ca tine nu-s, ca tine nu-s! 

Căci tu înseninezi mereu 
Vieaţa sufletului meu, 
Mai mîndră decît orice stea, 
Iubita mea, iubita mea! 

Tîrzie toamnă e acum, 
Se scutur frunzele pe drum, 
Şi lanurile sunt pustii... 
De ce nu-mi vii, de ce nu-mi vii? 

          {EminescuOpI 236}

KAMADEVA

Cu durerile iubirii 
Voind sufletu-mi să-l vindec, 
L-am chemat în somn pe Kama -
Kamadeva, zeul indic. 

El veni, copilul mîndru, 
Călărind pe-un papagal, 
Avînd zîmbetul făţarnic 
Pe-a lui buze de coral. 

Aripi are, iar în tolbă-i 
El păstrează, ca săgeţi, 
Numai flori înveninate 
De la Gangele măreţ. 

Puse-o floare-atunci-n arcu-i, 
Mă lovi cu ea în piept, 
Şi de-atunci în orice noapte 
Plîng pe patul meu deştept... 

Cu săgeata-i otrăvită 
A sosit ca să mă certe 
Fiul cerului albastru 
Ş-al iluziei deşerte.