NB! Se face distincţia între ĭ si i plenison. [I] Descriere cu de-amăruntul asupra aşezământului de cură cu apă rece şi asupra metodului de tămăduire a lui Prisniţ de la Grefenberg Cu adăogare de chipul de a tămădui cu desăvârşire, după metodul de cură de la Grefenberg, prin întrebuinţarea apei reci şi a năduşelii, şaptezeci boale ce se întâmplă mai des precum: revmatism, sifilis sau patimi lumeşti, trânşi, ipohondrie, friguri, inflamaţii, holeră precum şi o mulţime de alre boale hronice sau altfel. Carte manuală Pentru acei care doresc a călători la Grefenberg sau la alt aşezământ de cură cu apă rece, sau care voiesc a face o asemenea cură acasă, precum şi pentru toţi bolnavi. De Carol Munde şcl. şcl. şcl. tălmăcit din nemţeşte în româneşte Bucureşti În tipografia Colegiului Sf. Sava 1840 [III] Preaînălţatului şi prealuminatului domn a toată Ţara Românească Alecsandru Dim. Ghica închinată cu adâncă supunere [V] Precuvântare Isprăvile cele însemnătoare, ce se dobândesc de la cura cu apă rece, au tras băgarea de seamă a obştii asupra acestui mijloc tămăduitor. Cu toate că şi în vremile de mai nainte s-a cunoscut puterea cea făcătoare de bine a acestui element, şi s-a întrebuinţat cu folos atât ca mijloc dietetic, cât şi ca tămăduitor de boale; dar a fost păstrat pentru veacul acesta ca să se cunoască mai deaproape şi să se preţuiască mai mult [VI] vrednicia lui, să se facă încercări norocite cu dânsul şi să se dobândească tămăduiri minunate. Dovadă despre aceasta sânt deosebitele aşezăminte de cură cu apă rece ce s-au întemeiat în mai multe părţi, dar mai cu seamă în Germania, şi nenumăratele cărţi ce s-au scris şi s-au publicat de doftori vestiţi asupra foloaselor celor nepreţuite ce le dobândesc pătimaşii de deosebite boale întrebuinţând apa rece pe dinlăuntru şi pe din afară. Un glas se aude acum în toate părţile că omenirea, fără deosebire de vârstă, de rang, de stare, a găsit în apa rece mijlocul cel mai eftin şi mai sigur prin care să-şi întărească sănătatea, să-şi uşureze durerile boalelor, să să gonească patimi învechite şi să se bucure de o viaţă întreagă. Răsunetul acestor isprăvi minunate ale curei cu apă rece a pătruns şi în Ţara Românească. Mulţime de pătimaşi, încântaţi de foloasele ce le aduce această cură acolo unde se întrebuinţează, [VII] se pregătesc a întreprinde călătorii în ţări streine la vreunul din aşezământurile de cură cu apă rece. Cea mai mare parte însă din bolnavi şi pătimaşi pe care împrejurările nu-i lasă de a eşi din ţara lor, ar dori ca să se întemeieze şi aici astfel de aşezăminte, sau ar vrea să facă astfel de cură acasă, sau în vreun loc unde ar putea găsi toate înlesnirile ce se cer pentru întrebuinţarea acestui mijloc tămăduitor. O carte numai trebuia care să arate în ce stă cura cu apă, ce boale se pot a se tămădui printr-însa, şi în ce chip trebue cineva să urmeze ca să poată scăpa de vrăjmaşul sănătăţii care îi amăreşte dulcea viaţă. Trebuinţa de o asemenea carte simţită de pătimaşi şi de alţii s-a împlinit acum. D. Şumaher, doftor de medicină şi de hirurgie a îngrijit şi a stăruit ca să se tălmăcească şi să se tipărească această carte care, tractând despre cel mai dintâiu şi mai vestit aşezământ de cură cu apă şi despre metodul lui Prisniţ, [VIII] care este cel dintâiu doftor de apă, dă desluşirile cele mai lămurite asupra acestui mijloc tămăduitor. Fie ca bolnavii şi pătimaşii să găsească într-însa povăţuirile cele mai sigure, după care urmând cu răbdare şi înţelepciune să-şi dobândească sănătatea pierdută şi să o păstreze totd’auna într-o stare înflorită! [IX] Tablă de materii coprinse într-această carte. Faţa Întroducere ................................................................................. XIII Prisniţ şi Grefenbergul ............................................................... XXVII Preţul pentru deosebitele trbuinţe la Grefenberg ....................... XXXI CAPUL I-iu. Despre cură .......................................................... 1 Zemuri stricate sînt pricină de cele mai multe boale .................. 1 Dieta ........................................................................................... 12 Grapsirarea şi năduşala ............................................................... 21 Întrebuinţarea apei pe din afară .................................................. 33 Băile întregi ................................................................................ 33 Jumătăţi de băi ............................................................................ 38 Băile de şedere ............................................................................ 42 Băile de picioare ......................................................................... 46 Băile de cap ................................................................................. 49 Băile de ochi ............................................................................... 50 Băile pentru picioare întregi ....................................................... 51 Duşa ............................................................................................ 51 Spălăturile ................................................................................... 61 Oblojirile ..................................................................................... 64 [X] Oblojiri înprejurul trupului întreg, sau cearşafurile ude ....... 68 Întrebuinţarea apei reci pe din lăuntru ......................................... 70 Băutura apei ................................................................................. 70 Clistirile cu apă rece ..................................................................... 78 Gargara cu care-şi petrece cineva ziua la Grefenberg .................. 79 Crisis ce face boala şi despre bubele ce es pe piele .................. 83 CAP II. Mijlocul de tămăduire a boalelor în parte .................... 91 Boalele pântecului ..................................................................... 93 Nemistuirea şi slăbirea stomahului ........................................... 94 Flegma ....................................................................................... 96 Urdinarea ................................................................................... 97 Holera ........................................................................................ 98 Încuierea .................................................................................... 100 Trânşii ....................................................................................... 101 Greaţa şi vărsătura ..................................................................... 103 Colica ........................................................................................ 103 Inflamaţia pântecelui ................................................................. 104 Vărsătura de sânge şi tussa cu sânge ......................................... 104 Slăbiciunea nevrelor .................................................................. 105 Urdinare cu sânge ...................................................................... 106 Ipohondrie şi isterie ................................................................... 107 [XI] Spasmuri în stomah ........................................................... 108 Curgerea de sânge ..................................................................... 109 Curgerea sângelui din nas ......................................................... 109 Eşirea udului cu sânge ............................................................... 109 Neputinţa eşirii udului ............................................................... 110 Curgerea de sânge din mitră ...................................................... 110 Curgerea neregulată a sorocului de după sau oprirea lui de tot . 110 Îngălbinarea feţii la femeile îngreunate ..................................... 111 Poala albă .................................................................................. 111 Poluţiile şi curgerea sămânţei ................................................... 112 Somnoroşia ............................................................................... 113 Nedormirea ............................................................................... 114 Epilipsia .................................................................................... 114 Cârcei ........................................................................................ 115 Suirea sau grămădirea sângelui ................................................. 116 Durerea de cap .......................................................................... 117 Durerea obrazului ..................................................................... 118 Revmatismul ............................................................................. 119 Inflamaţia ochilor ...................................................................... 130 Durerea şi slăbirea ochilor ........................................................ 132 Durerea urechilor ...................................................................... 132 Durerea de dinţi ......................................................................... 133 Durerea de gât ........................................................................... 133 Inflamaţia gâtului ...................................................................... 133 Durerea de piept ........................................................................ 135 Inflamaţia pieptului ................................................................... 135 Junghiurile ................................................................................. 137 [XII] Inflamaţia creerilor ........................................................... 137 Brânca ........................................................................................ 138 Pojarul şi vărsatul ...................................................................... 139 Râia şi pecinginea .......................................................................141 Scrofule şi rahit .......................................................................... 142 Gâlcile unflate ............................................................................ 143 Tusea măgărească şi alte boale ale copiilor ............................... 143 Gripa, trohna şi guturaiul ........................................................... 144 Lingoarea ................................................................................... 145 Frigurile obicinuite sau schimbătoare ........................................ 147 Idropica ...................................................................................... 148 Sifilis sau patimi lumeşti ........................................................... 148 Boalele ce se pricinuesc din întrebuinţarea mercuriului ............ 150 Bubele ........................................................................................ 151 Fistulele ...................................................................................... 152 Carchinul şi mâncătura oaselor .................................................. 154 Crăscăturile, eşiturile pe trup ..................................................... 156 Putoarea năduşelii de la picioare ............................................... 157 Receala picioarelor .................................................................... 157 Înghieţarea mădularilor trupului şi unflături de răceală ............ 157 Scrintirea piciorului sau a mânei ............................................... 158 Slăbiciunea încheeturilor ........................................................... 158 Frângerea de oase ...................................................................... 158 Vătămări mai uşoare ................................................................... 159 [XIII] Întroducere De multă vreme este cunoscut că apa rece foloseşte la mai multe boale. Ipocrat şi Galen o întrebuinţa cu bună ispravă. În vremile mai dincoaci Han, Curie, Floier, Vrigt, Milius şi Rais au încercat cu deosebire puterea ei de tămăduire şi s-au silit a o arăta prin scrieri. Dar ostenelile lor n-au dobândit rezultatul cuviincios, fiindcă le sta împotrivă prejudecăţile, interesul şi practica obicinuită a doftorilor. Doftorul Ertel de la Ansbah a scos iar, de vr’o câţiva ani la lumină cărticica cea aurită a bătrânului Han, ce era uitată mai de tot, şi care prin râvna lui Estel a contribuit foarte mult spre întindrerea tămăduirei cu apă rece. Tot lui i se cuvine asemenea şi mulţumirea că s-au făcut cunoscute lumii curelel cele minunate ale lui Vinţenţ Prisniţ; ceea ce nu s-ar fi întâmplat nicidecum, daca n-ar fi fost el un îndemnător plin de râvnă de vreme ce Prisniţ, după omenia sa, niciodată n-ar fi făcut sgomot despre curele sale. După dânsul, Brand, Creber, Curş, Dering, Harniş şi alţii mai mulţi au mai lîţit vestea lui prin scrierile lor asupra Grefenbergului. Prisniţ este, fără îndoială, între toţi doftorii, şi aceia care nu sânt doftori, [XIV] care ştie să întrebuinţeze cura cu apă mai cu destoinicie, mai sigur, în mai deosebite chipuri şi mai cu îndrăsneală la tot felul de boale. Întreprinde a tămădui cu dânsa toate boalele, fie oricât de înfelurite, pe care le socoteşte că se pot tămădui, şi aduce în starea sănătăţii foarte adese ori pe bolnavii care au pătimit de boale îndelungate, mai mult din greşala doftorilor, decât a lor însuşi, şi care au fost părăsiţi de către aceştia sau de faţă, sau subt ascuns. Într-adevăr cea mai mare parte din pătimaşi, ce se află la Grefenberg sânt tot astfel de persoane, şi mai toţi pleacă de la acest loc de tămăduire mulţumind întemeitorului şi metodului său. Cura cu apă după cum o rândueşte Prisniţ, pătrunde mai bine, decât toate celelalte doftorii, materiile stricate şi încuibate în trep, şi le scoate prin piele, sau prin alte drumuri, cu cât mai încet, cu atât mai sigur. Dar spre a dobândi o tămăduire desăvârşită, pătimaşul trebue să aibă răbdaqre şi stăruire, şi la oarecare întâmplări chiar şi curaj; fiindcă acela care începe a face cura fără statornicie, care încetează cu dânsa la fiecare arătare critică, care lasă pentru zioa viitoare oarecare lucrare neplăcută, sau care întrebuinţează mâncări şi băuturi vătămătoare, precum: vin, bere, cafea, aromate, ş. lt. acela, precum şi toţi aceia care precurmează cura pe la jumătatea ei, nu pot avea nici o nădejde de tămăduire, şi ar face cu mult mai bine daca ar rămânea să se caute ca mai-nainte. Acela care începe cura cu toată încredinţarea, o urmează [XV] cu statornicie, păzeşte toate cele ce i se orânduesc, se fereşte de toate mâncările şi băuturile vătămătoare şi nu încetează mai curând cu dânsa, decât după ce se simte scăpat cu totul de boală, acela va binecuvânta negreşit scumpul mijloc de tămăduire, pe care natura ni l-a lăsat peste tot locul într-o mare câtăţime, şi pentru răbdarea şi străduirea sa va fi răsplătit cu o întreagă şi desăvârşită sănătate a trupului ş’a duhului, daca nu va îmbrăţişa iar vr’un alt chip de viaţă vătămător sănătăţii. Natura a făcut pentru noi atât de multe, a îngrijit pretutindineade noi atât de părinteşte, ne-a ajutorat la trebuinţele noastre atât de înbilşugat, încât este lucru de mirare cum ne silim noi prin atâta grijă şi osteneală a trece de la o viaţă simplă şi fericită, la alta meşteşugită şi neplăcută, şi cu ce sirguinţă şi muncă ne căsnim a rămânea într-o astfel de stare ticăloasă. Generaţia de acum, după înprejurările noastre, cunoasşte natura numai după nume: toate sânt meşteşugite. Trebue să ajungă cineva la o mare sărăcie ca să întrebuinţeze băuturi puternice, şi chiar şi cu bun gust pentru aceia care nu sânt învăţaţi rău cu băuturi vătămătoare. Săraci şi bogaţi, bărbaţii şi femeile, bătrânii şi tinerii pe toţi îi apucă scârba, daca le intră vreo picătură de apă în gură. Unii nu o beau din pricină că nu se vinde pe bani; fiindcă cu viaţa cea meşteşugită de acum, oamenii au ajuns la o astfel de stare, încât preţuesc un lucru după suma banilor cu care se cumpără. Încredinţez că mai mulţi ar bea apă, mai mulţi s-ar preumbla prin aer curat şi prin soare, [XVI] daca apa, soarele şi aerul n-ar fi nişte lucruri, pe care fiecare cerşetor le poate avea totd’auna şi la fiecare loc, fără plată. Oamenii de o stare mai de jos, cărora le-am recomandat băutura apei, mi-au răspuns adeseori: „eu nu beau apă cu săptămâna”. Întrebându-i după aceea, că ce beau? îmi răspundea: „cafea, bere şi altele, şi neavând de aceste nu bem nimic”. Este lucru de mirare că apa a rămas încă cel mai de căpetenie mijloc pentru curăţenia trupului din afară; cu toate acestea oamenii se feresc cu îngrijire de a o întrebuinţa rece de tot; o întrebuinţează caldă, pentru ca să slăbească mai mult pielea, şi ca să o facă mai primiitoare de toate influenţele din afară. Persoanele, a cărora cultură a ajuns la oarecare grad mai mare, întrebuinţează pentru spălat, în locul apei, eau de Cologne, lapte pentru frumuseţă, şi alte deosebite preparate mirositoare şi stricătoare de piele. Asemenea este şi cu îmbrăcămintea. Afară de croiala hainelor, care aduce totdeauna vătămare la lucrarea organicului, şi care cu toate aceste trebue să fie după modă, voiu să vorbesc numai de mulţimea ce se încarcă pe trup, ca să oprească aerul cel curat şi rece spre a nu pătrunde pe piele, şi ca să strângă bine căldura ce se răvarsă, şi să o grămădească pe lângă dânsul, ca cu chipul acesta să desăvârşească lucrarea cea vătămătoare, ce s-a început destul de frumos prin băi calde, prin băuturi fierbinţi şi spirtoase, prin nemişcare şi printr-o mâncare peste măsură şi vătămătoare. Nimini nu se gândeşte că cu cât îşi ţine trupul mai cald, şi cu cât piele [XVII] se slăbeşte mai mult printr-aceasta, cu atâta trebue să se facă mai simţitor pentru oricare întipărire de din afară, şi că, ca să-l ţie cald înprotiva acestii întipăriri, ar trebui să grămădească pe dânsul o mulţime nenumărată de haine. Persoanele slabe şi deşirate, al cărăra număr este destul de mare, după chipul d-a-ndoaselea al vieţuirei de acum, daca n-au o haină nouă ca să o adaoge la celelalte, cu care trupul este înpovărat, nu îndrăsnesc a ieşi din casă când este vremea aspră şi din pricina aceasta se supun de bunăvoe la un mare număr de boale, nesocotind că trei sau patru spălări cu apă rece le-ar aduce în stare de a lepăda, fără nici o vătămare, flanelele, blanele ş. cl. şi de a eşi din aerul cel cald şi înpuţit din odae, şi d-a-şi supune trupul întipărirei cei folositoare a aerului curat. Prisniţ mi-a povestit o întâmplare, că o damă de înalt rang ajunsese, după chipul mai sus arătat, la o astfel de stare, încât nu numai că şedea totdeauna cald îmbrăcată lângă sobă, într-o odae bine încălzită, ci încă încălzea şi celelalte odăi, prin care trecea cineva în cabinetul ei. Doftorii şi doftoriile trebuia la astfel de întâmplare, ca şi totdeauna, să facă ce este cu neputinţă ca să-i depărteze întărâtarea trupului, ceea ce nu putea, decât prin apă şi prin aer; fiindcă doftorii nu putea face aceasta, nici putea să o sfătuiască ca să ese din casă, din care pricină se făcusă cu totul nesuferită, se traseră încet toţi doftorii, până când nu se mai duse nici unul ca să o viziteze. Într-această stare de [XVIII] nevoe a chiemat pe făcătorul de minuni Prisniţ, care, prin spălări şi oblojiri cu apă rece, în vreme de patru zile, a adus pe bolnava în stare ca să ese cu dânsul pe jos la preumblare pe vreme de ploae, de unde s-a întors, fără a se teme de vreo vătămare, intrând prin odăile cele neîncălzite, în cabinetul său care era încălzit cu o mică temperatură. Învăţul sau obiceiul cel rău este care a stătut piedică de a se întrebuinţa apa rece drept mijloc dietetic de tămăduire, şi înpiedică încă şi acum. Omul se supune bucuros la întipăririle plăcute care linguşesc simţirile, şi nu-i place nicidecum la început a se supune la întipăriri neplăcute, cu toate că nu ţin decât puţină vreme, şi care, pentru curajul său că le au biruit, îi răsplătesc cu putere şi vioiciune, ce se simt mai pe urmă; în vreme ce întipăririle plăcute nu-i aduc decât slăbiciune, amorţire şi scârbă. Noi nu putem schimba clima în care trăim; de aceea trebue să ne întărim trupul şi să facem influenţele climei folositoare, iar nu vătămătoare sănătăţii noastre. Acela pe care înprejurările l-ar ierta d-a fugi de clima aspră şi de a se trage mai spre miazăzi s-ar afla tot într-acea stare, ca şi dama despre care am vorbit mai sus. Aerul cald i-ar slăbi neîncetat pielea şi întocmai aşa ar putea răci pe craterul Etnii, precum ar putea să se afle sănătos într-o colibă de zăpadă a eschimosului, fiindu-i trupul bine întărit. Ceea ce mai stă încă piedică la întrebuinţarea curei cu apă pe din afară este credinţa că întrebuinţând apa rece, chiar şi cu cea mai mare îngrijire, trebue să [XIX] aducă răceala, şi că din spălări şi băi reci se nasc tot felul de boale. Nu poate nimini pricepe că, făcând o bae rece de picioare, după care să urmeze o mişcare potrivită, poate să-şi încălzească picioarele, şi că prin mijlocul acesta se poate apăra mai sigur de răceala picioarelor. Cu atât mai puţin înţeleg oamenii că băile reci de picioare lucrează şi abătând şi trăgând afară durerile, după cum spre pildă la durerea de cap. Şi cu toate acestea fiecare simte oarecare căldură plăcută şi o simţire de putere spălându-şi mâinile şi obrazul cu apă rece, care lucru negreşit nu se dobândeşte, precum ştim din încercare, daca va întrebuinţa pentru acest sfârşi apa caldă. Socotesc că fiecare va fi făcut această încercare, adecă, că în părţile supuse la o ploae rece sau la zăpadă, se naşte căldură îndată după ce încetează influenţa răcelii; asemenea este cunoscut că un mădular al trupului poate să răcească în frig sec, dar niciodată în apă, fie cât de rece. Cel ce întrebuinţează spălări iute trecătoare, îngrijind d-a-şi uda deodată trupul peste tot, astfel ca unele părţi să nu fie supuse mai mult decât celelalte la influenţa aerului; cel ce nu va intra cu trupul rece de tot în vas rece, la care întâmplare lucrarea împotrivă va urma mai încet şi nu va şedea prea mult într-însa şi eşind îndată se va îmbrăca şi va face mişcare în aer curat, acela poate fi încredinţat că nu va răci niciodată, chiar şi daca pielea îi va fi neobicinuită cu apă rece, chiar şi daca va fi de o constituţie de trup slabă, sau chiar şi de nu va fi pus niciodată vreo picătură de apă rece pe trup. Frica la [XX] această întâmplare este întemeiată pe prejudecăţi, care din nenorocire se sprijinesc şi se înmulţesc de o mulţime de doftori. Spre norocire încep acum şi aceştia a lua în băgare de seamă minunatele isprăvi ale multor cure de apă, şi încredinţaţi fiind de folosurile ce aduce întrebuinţarea apei reci la foarte multe întâmplări, încep a lăsa prejudecăţile, şi a recomanda adeseori la mulţi pătimaşi apa rece, pe care mai nainte o socotea de vătămătoare. Iubitorul de omenire priveşte cu bucurie, în ce chip doftoriile cele scumpe şi care adeseori lasă în trup multe boale, se îndeplinesc printr-un element simplu, eftin şi nevătămător, pe care îngrijitoarea maică ni l-a dat într-o aşa mare câtîţime, şi în ce chip acum şi doftorii, prietini ai acestii cure, se silesc a-i cunoaşte lucrarea, şi a da învăţături asupra ei. Cu toate că poate să fie aici şi colea câte un tânăr Esculap plin de prejudecăţi, care semeţ fiind în învăţăturile sale, prin care în sfârşit foloseşte mai puţin decât ar putea folosi printr-o încercare iscusită, printr-o privire ageră şi lămurită, fără a învăţa o mulţime de ştiinţe, din care cea mai mare parte se uită cu vremea şi în cursul pracsei sale; nu cercetează acest element mai d-aproape, ci despreţuindu-l opreşte cu nesocotinţă pe bolnavi d-a-l întrebuinţa chiar ca cum ar fi otravă; un astfel de om nu va să-i cunoască folosul, şi mai puţin îi pasă de starea bolnavului decât de sistema sa, de care nu se poate depărta fără a-şi descoperi neştiinţa: dar arată şi vor mărturisi în sfârşit nenorociţii bolnavi, că, fără sistemă, [XXI] fără învăţătură şi fără mijloace scumpe şi meşteşugite, prin singură apă rece s-au putut tămădui mai bine decât prin strajnicele porunci ce li se dau din partea doftorului. Sânt unele boale pentru care doftorii sânt bine încradinţaţi că mijloacele lor folosesc sau foarte puţin, sau nicidecum; unii dintre doftori au oarecare idee întunecată că apa rece ar putea ajuta, însă le este frică de a putea urma împotriva prejudecăţilor bolnavului, ca să nu-şi micşoreze cinstea şi să nu-şi piarză practica, tac şi orânduesc doftorii, cu toate că prevăd prea bine că, în loc să aducă bolnavului folos, îi pricinuesc numai vătămare. Una dintr-aceste boale este revmatismul. Care dintre pătimaşi de această boală n-a luat de la doftori o mulţime de cantaride, curăţenii pentru eşit afară, doftorii pentru vărsătură şi alte multe lucruri vătămătoare la organele pântecelui, făr’a fi simţit cea mai mică uşurare, chiar şi daca au dobândit oarecare uşurare, a urmat negreşit, în cele mai multe întâmplări, mai cu seamă din năduşeala ce au scos în pat sau în odăi bine încălzite, din aceste mijloace care pot să aducă pătimaşului de revmatism oarecare scurtă uşurare, însă niciodată tămăduire desăvârşită. Însuşi doftorii mărturisesc că nu pot tămădui revmatismul; aşadar pentru ce dau bolnavilor atâtea doftorii tari, care slabind organele mistuirii, mai îmmulţesc materiile stricate şi bolnăvicioase în trup? Şi pentru ce se întâmplă adeseori ca pe lângă aceasta să oprească întrebuinţarea apei reci, atât pe dinlăuntru cât şi pe din afară, care singură lucrează cu folos [XXII] asupra înputernicirii organelor slăbite? Am avut prilej de a vedea această nepotrivită urmare, şi nu pociu să iert pe acei doftori care, deşi au văzut mai pe urmă dovezi învederate despre folosul întrebuinţării apei, tot se feresc cu îndărătnicie de a o recomanda şi urmând după nesocotinţa lor, nu se silesc a-şi face cunoscut metodul acela prin care s-au recomandat dobândind atâtea isprăvi vrednice de însemnat. Este adevărat că câteodată doftorul întâmpină şi oarecare înpiedecări, care fac cu neputinţă întrebuinţarea curei cu apă rece; ori că nu este loc pentru întrebuinţarea ei, sau nu este apă bună, ori celor săraci le lipsesc haine bune de învălit, pentru a scoate năduşala, sau celor mai mulţi le lipseşte vremea. La astfel de întâmplări nu strică doftorul daca nu se poate întrebuinţa apa rece la vreme potrivită, dar cu toate acestea o poate recomanda bolnavului, dându-i ş-o încredinţare sigură despre dânsa, şi socotesc că mulţi bolnavi cât le ar fi cu putinţă d-a depărta acele înpiedicări, pentru a dobândi sănătate şi mulţumire prin băi şi băutura de apă. Cu toate că unii doftori zic că cura cu apă este vătămătoare, dar cei ce au prilej de a merge la Grefenberg se încredinţez prin nenumărate tămăduiri ce se dobândesc printr-această cură că este cu totul dinpotrivă. Acei care n-au mijloc d-a merge la Grefenberg trebue să se încredinţeze despre folosul ei prin înprejurările ce li să înfăţişază de ii de bolnavi care şi afară de Grefenberg întrebuinţează cu sigure şi norocite sfârşituri [XXIII] această cură, deşi la început nu are nimic de plăcut, şi pentru care trebue să aibă cineva răbdare şi stăruire pentru a o urma până la sfârşit. Folosul acestii curi tămăduitoare se dovedeşte şi printr-aceasta, căci mai mulţi doftori, atât din vreme de acum, cât şi de mai-nainte au obştit-o şi au făcut-o cunoscută publicului, iar aceia care au cunoştinţă despre dânsa toţi cu un glas o recomandează. Cu toate că eu preţuesc prea mult metodul curei lui Prisniţ şi socotesc a aduce folos omenirei, prin încercarea ce am dobândit, dar sânt foarte departe de a zice că este un mijloc de tămăduire universală. Crez că nu este nici un mijloc prin care singur să se poată tămădui toate boalele; daca însă s-ar afla vreun mijloc de tămăduire, acela negreşit ar fi apa rece; fiindcă nicio doftorie nu poate aduce atâta folos, şi chiar la boalele de o natură îndărătnică, decât apa rece. Aceasta desfăcând şi înputernicind starea părţilor pătimaşe, însănătoşează trupul, fără de a mai lăsa vreo sămânţă de boală într-însul; de vreme ce întrebuinţând-o cu băgare de seamă şi regulat, lucrează totdeauna întărind trupul. Din toate metodele după care se întrebuinţează cura cu apă, a lui Prisniţ se preferează mai mult, fiindcă lucrează cu mai multă putere înpotriva tuturor boalelor, şi după cum se ştie din încercare, îndată după începerea curei urmează şi lucrarea ei, şi fiindcă după acest metod se pot face cu mult mai deosebite schimbari la tamaduirea bolnavului decât după metoda Profesorului Estel şi al altor mulţi doftori, care au scris asupra curei cu apă. Asemenea cura lui [XXIV] Prisniţ la mai multe întâmplări este însoţită de mai puţine dureri, fiindcă prin năduşala ce se scoate se depărtează o mare parte din materiile stricate, care fără acea năduşală nu es din trup decât prin bube, rane şi altele. În pricina aceasta mă supuiu cu bucurie la hotărârea judecăţii obşteşti, şi având în privire deosebitele lucruri ce se fac la întrebuinţarea curei cu apă, mă mărginesc a atinge aceea ce am cinstit în cărţi idropatice şi care mi s-a părut că este cu greşală şi că nu se poate pune în lucrare. Cu toate că şi cura cu apă întrebuinţată drept mijloc de tămăduire nu este slobodă de împrejurări înpiedicătoare, nu o opreşte nimini d-a fi mijloc dietetic şi apărător înprotiva deosebitelor boale, numai daca o va întrebuinţa cineva cu voinţă hotărâtă. Doresc prea mult ca această bunăvoinţă să nu lipsească nimănui şi mai cu seamă părinţilor de familie şi îngrijitorilor de pensioane pentru creşterea tinerimei. Socotesc că nici un doftor nu numai că nu o va opri, daca o va întrebuinţa cineva cu băgare de seamă, ci d’opotrivă o va recomanda la toţi aceia care vor voi a se folosi de dânsa. Într-adevăr nu este alt mijloc mai sigur şi mai potrivit pentru a întări înpotiva întipăririlor vremii şi ale aerului , pentru a-l apăra de boale guturăioase şi revmatice şi de a-l ţinea sănătos, frumos şi cu putere, decât apa, aerul şi mişcarea. Din nenorocire toţi se lenevesc a îngriji de pielea trupului şi nu socotesc că printr-aceasta îşi pricinuesc mari vătămări. S-a făcut socoteala că un trup sănătos şi în vârstă [XXV] poate scoate năduşală pe fiecare zi 1 ¾ oca materie de prisos; acum poate judeca cineva ce mulţime de boale se pot naşte, daca o piele amorţită şi neîngrijită va opri în trup o mare câtăţime dintr-aceste materii vătămătoare, care se grămădesc şi se aruncă în părţile dinlăuntru, dând pricină de tot felul de boale. Atunci se orânduesc doftorii de curăţenie şi de vărsătură ca să ajute tămăduirea şi care de obşte folosesc la această întâmplare, însă fac drum la o mulţime de alte doftorii; către aceasta aduce şi mare vătămare, fiindcă slăbesc stomahul şi canalul mistuirii, din care se pricinuesc alte boale nouă. Cel ce s-a obicinuit a se spăla pe fiecare zi cu apă rece peste tot trupul şi de a o întrebuinţa drept băutură obicinuită, nu va pătimi niciodată de guturaiu sau de alte boale ce se pricinuesc prin oprirea năduşelii. Pielea acestuia este totdeauna sănătoasă şi îşi face lucrarea sa fără sminteală. Natura nu ne-a dat alt mijloc mai bun decât apa pentru desfacerea flegmei şi a materiilor iuţi ce se află în zemurile dinlăuntru; se supţiază acele materii vătămătoare şi lucrează astfel asupra pielii, încât curăţă tot trupul de dânsele. Foloasele ce s-au dobândit prin spălări şi băi de toate zile sânt minunate, şi acela care a început odată a le întrebuinţa nu le va mai părisi niciodată; către aceasta făcând şi mişcare în aer curat şi păzind cumpătare în mâncare şi băutură, se va afla negreşit în cea mai bună stare a sănătăţii; fiindcă întrebuinţarea apei reci pe din afară şi pe dinlăuntru are ş-asupra duhului o mare influenţă. [XXVI] Recomandez apa rece ca o datorie părinţilor mai cu seamă, care voesc a avea copiii sănătoşi şi cu putere. Se vor încredinţa îndată despre folosul ei şi o generaţie sănătoasă şi cu putere le va mulţumi, căci au împrietenit-o cu un element care în sfârşit ajunge ca o hrană fără de care nu poate trăi. Este de prisos d-a mai arăta că mişcarea în aer curat trebue să ajute lucrarea apei şi că îmbrăcămintea cu haine prea călduroase, precum şi hainele de aşternut şi încălzirea cea mare a odăilor, pot prea lesne să strice folosul ce l-a adus apa. Pentru frumuseţe încă nu este alt mijloc mai bun decât apa rece. Toate esenţiile meşteşugite slăbesc, învechesc şi încreţesc pielea, stricându-i totdeodată şi faţa, cu toate că la început se pare că o fac delicată şi subţire. Numai aşa aduce fregizime pielii, pe care o moae şi o face elastică şi curată, fără a aduce vreuna dintr-aceste vătămări ce se pricinuesc mai mult sau mai puţin prin întrebuinţarea mijloacelor meşteşugite. Alătureze cineva faţa unei fete de la ţară, care nu întrebuinţează pentru obraz decât numai apă curată şi limpede de gârlă, sau de puţ, cu peliţa unei fete din frumuseţile noastre din oraş, dupe ale cărora mese nu se isprăveşte niciodată eau de Cologne şi alte dresuri, şi atunci se poate judeca care dintr-aceste mijloace au fecut mai bună lucrare. Negreşit la această întâmplare nu trebue să aibă cineva gustul acela de modă, de a crede că obraze frumoase sânt cele sarbede şi smolite. [XXVII] Prisniţ şi Grefenbergul Grefenbergul este o mică colonie de vr’o 20 de case şi ţine de orăşelul Fraivaldau. Acest orăşel dinpreună cu Grefenbergul numără 300 de case şi ca la 3000 de locuitori. Poate cineva fără linguşire să mărturisească că la Grefenberg, când este vremea bună şi când nu este prea mare frig, se poate privi natura în toată frumuseţea sa. Casele Grefenbergului, ce se numeşte acolo cu numire de sat, sânt aşezate pe coasta muntelui Grefen şi se întind până în vârful lui. Cele din vârf de tot sânt ale lui Prisniţ, afară de una. În casele lui Prisniţ au încăpere până la 100 de bolnavi; ceilalţi trebue să închirieze case în sat, unde fiecare proprietar îi priimeşte cu bucurie. Odăile sânt gătite într-un chip foarte simplu; asemenea este şi chipul vieţuirii la Grefenberg unde se găsesc numai lucrurile care sânt de neapărată trebuinţă. Socotesc că oricare cititor va dori să afle chipul şi întâmplările prin care Prisniţ a întemeiat aici la Grefenberg acel aşezământ de cură cu apă rece, şi prin care mijloace a dobândit încercările şi mijloacele trebuincioase pentru punerea în lucrare a acestiicuri minunate. Întâiu voiu mulţumi această curiozitate, şi pe urmă voiu arăta şi [XXVIII] chieltuelile ce face un bolnav la întrebuinţarea acestii curi la Grefenberg. Tatăl lui Prisniţ a fost unul din cei mai bogaţi colonişti ai Grefenbergului şi a dat fiului său o creştere potrivită cu vremea şi locul. Fiindcă tatăl său era un om cu duh şi de o natură foarte liniştită, a făcut pe fiul său încă din mica copilările băgător de seamă ager asupra tuturor lucrurilor. Duhul său cel isteţ s-a pironit de mult asupra lucrării cei folositoare a apei reci. Având prilej de a-i cunoaşte folosul la mai multe întâmplări, s-a făcut unul din cei mai mari cititori ai acestui chip de tămăduire. O nenorocire încă ce i s-a întâmplat lui însuşi a adus cu sine mai târziu ca apa rece să fie tot atât pentru dânsul, cât şi pentru ceilalţi oameni, un mijloc minunat de tămăduire, şi el să se facă cu desăvârşire doftor de apă. Aducând fân cu carul de la câmp, l-a lovit un cal în obraz, încât i-a căzut doi dinţi, care singuri şi acum îi lipsesc. La această întâmplare a şi căzut jos şi trecând carul peste dânsul i-a frânt doă coaste şi astfel s-au dus leşinat acasă. Fiindcă hirurgul de la Fraivaldau ce l-a chiemat spre ajutor a mărturisit că va rămânea schilav toata viaţa şi nu va fi în stare niciodată de a lucra vreun lucru greu, Prisniţ i-a dat drumul şi a început el însuşi a face cura cu apă; se puse mai întâiu cu pântecele pe colţul unui scaun de lemn şi, ţiindu-şi suflarea între nişte dureri foarte mari, îşi îndreptă coastele iar la loc. După aceia a muiat prosoape în apă rece şi şi-a oblojit cu dânsele [XXIX] partea pătimaşă. Această lucrare o înnoia neprecurmat, mânca prea puţin, bea apă rece necontenit şi şedea linistit. După cinci zile a fost iar în stare d-a eşi din casă, şi după un an putea lucra ca şi mai-nainte. Când i s-a întâmplat această nenorocire era în vârstă de 17 ani, şi de la această epohă încoaci a început a se obşti încercările sale asupra curei cu apă rece. După ce a cunoscut la sine însuşi puterea apei, o recomanda neîncetat şi altora la întâmplări de boale şi patimi; astfel a dobândit îndată o cunoştinţă desăvârşită asupra lucrării apei reci, şi prin întrebuinţarea ei a folosit pe atât de mulţi în vecinătate, încât în scurtă vreme s-a întins vestea lui. Îl chema în toate părţile spre ajutor şi atât bogaţi cât şi săraci venea cu grămada la dânsul ca să-i tămăduiască. Fiindcă el se mărginea numai la întrebuinţarea apei şi avea capul limpede de toate celelalte teorii, care l-ar fi putut amăgi; fiindcă asculta numai de glasul naturei, care îl făcea mai înţelept decât orice meşteşug, şi fiindcă el n-a învăţat a căuta o putere peste fire în doftorii meşteşugite, a aflat îndată greşalele ce făcea în dietă şi chipul vieţuirii la obicinuitele căutări cu doftorii pentru deosebite boale şi a găsit mijloace de a se împotrivi boalei prin deosebite chipuri de întrebuinţare a apei reci. Printr-o obicinuinţă şi printr-o băgare de seamă ageră şi neprecurmată de mai mulţi ani, la care l-a ajutat mult liniştirea duhului său cea firească a ajuns în sfârşit la un fel de teorie asupra lucrării apei reci, care îl apăra de [XXX] greşale mari şi la cele mai încurcate împrejurări de boale. Negreşit că n-ar fi putut ajunge niciodată la aceste încercări; rezultatele ar fi fost cu totul altfel dacă s-ar fi făcut doftor de drumurile obicinuite. Cu toate acestea ar fi de dorit acum ca să fi priimit o învăţătură doftorească prin care ar putea să pue în orândueală şi încercările sale şi chiar a le face cunoscute lumii. Astfel Prisniţ, după ce a dobândit atâtea încercări, tămăduia pe toţi bolnavii de toate boalele care era de tămăduit; într-un an a tămăduit acasa la el şi prinprejur 1500 bolnavi; în sfârşit vrăjmaşii săi l-au chemat la judecată, însă fiindcă nu-l putea opri ca să recomandeze oamenilor de a bea şi de a se spăla cu apă rece. Doftorul N., ce se afla în acel ocol, a tăiat buretele cu care Prisniţ se slujea obicinuit la spălarea bolnavilor ca să zică că a găsit oarece într-însul şi care îi ajută să facă atâtea minuni; dar fireşte n-a găsit nimic. Un doftor de la Fraivaldau l-a pârât asemenea zicând că a făcut oarecare şarlatanerie şi că nu Prisniţ, ci doftorul ar fi tămăduit de revmatism pe un morar. Prisniţ, doftorul şi morarul s-au chemat la judecată. La întrebarea: cine te-a tămăduit? amândoi, răspunde morarul, doftorul D. m-a tămăduit de bani şi Prisniţ de revmatism. [XXXI] Preţul pe săptămână pentru deosebite trebuinţe la Grefenberg este cel următor: Lei Par Mâncare pentru o persoană pe săptămână ...................................................... 27 >> 24 O odae în casa de zid, sau în casa cea mare de scânduri ................................ 13 >> 32 Altă odae mai mare în amândouă casele ......................................................... 19 >> 16 O cămară mare ................................................................................................. 5 >> 30 Una mai mică .................................................................................................... 3 >> 18 O odae jos, în casa de scânduri .......................................................................... 8 >> 2 În catul dintâiu ................................................................................................... 6 >> 36 O cămară ............................................................................................................. 3 >> 18 Mâncarea unii slugi ............................................................................................ 11 >> 14 Pentru o pătură mare de lână ............................................................................... 3 >> 12 Pentru alta mai mică ............................................................................................ 2 >> 20 Pentru pregătirea înbăerii pe săptămână .............................................................. 1 >> 38 Pentru slujitul la masă ........................................................................................... 1 >> 16 Pentru doă mindire, doă perini şi un cearşaf, pe săptămână .................................. 6 >> 36 Plata unei slugi la îmbăiere, daca face trebuinţă , pe săptămână ........................... 4 >> 24 Pentru un cearşaf .................................................................................................... 1 >> 24 O persoană care n-are n-are slugă şi voeşte să ţie singură odae, cu mâncarea şi cu toate cele trebuincioase plăteşte pe săptămână: Lei Par: Pentru o odae ................................................................................................. 13 >> 32 Pentru mâncare .............................................................................................. 27 >> 24 Pentru pregătirea băilor ................................................................................... 1 >> 38 Pentru slujitul la masă ..................................................................................... 1 >> 16 Plata slugii pentru înbăiat ................................................................................. 4 >> 24 Suma peste tot 49 >> 14 Pe lângă această sumă se socoteşte că fiecare să-şi aducă aşternut de pat, cearşafuri şi plapomă, din care cele doă dintâiu sânt de trebuinţă, fiindcă plata pentru dânsele este cam scumpă şi afară de aceasta le au întrebuinţat şi alţi bolnavi. Plapome nouă şi foarte bune se găsesc şi la Prisniţ, din care una din cele mai mari costiseşte 55 lei şi din cele mai mici 35 şi 20. La intrare în soţietatea de acolo trebue să plătească încă pentru înfrumuseţare şi la comitetul ales de soţietate şi care poartă de grijă pentru întrebuinţarea banilor: Lei >> Par: Un om singur ..................................................................................... 11 >> 20 O damă singură ................................................................................... 6 >> 36 O familie ............................................................................................ 20 >> 28. Aceasta se socoteşte pentru cele dintâi 6 luni, cel ce rămâne mai multă vreme acolo trebue să înoiască această plată la a şaptea lună. [1] Cap. I-iu Despre cură Prisniţ socoteşte că toate boalele care nu se pricinuesc din vătămări din afară prin alte trupuri streine, isvorăsc din zemuri stricate, care, ori că pricinuesc o boală în tot trupul, ori numai la oarecare părţi deosebite. Pentru aceasta metodul său are de scop, ca să depărteze zemurile bolnăvicioase din trup şi să le îndeplinească prin altele bune. El întrebuinţează spre acest sfârşit următoarele mijloace, adică apă, aer, mişcare şi dietă. Nu hotărăsc dacă are cuvânt sau nu, de a căuta isvorul tuturor boalelor, sau cel puţin al pricinuirii lor în zemuri; cu toate acestea isprăvile ce s-au dobândit de la o cură urmată cu statornicie se pare că adeverează părerea sa, fiindcă de obşte tămădueşte cu aceste patru mijloace arătate toate boalele pe care doftorii le socotesc cu putinţă de a se tămădui prin doftorii.Către aceasta se uneşte întru această privinţă cu cei mai vestiţi doftori ai veacului trecut, care priimesc o asemenea teorie, şi propun pentru tămăduirea de diverse boale o căutare cu totul potrivită cu a sa. [2] Într-o carte întitulată Villaume de l’Homme (tipărită la Braunşveig 1792) s-a propus ca pentru pătimaşii de revmatism să se întrebuinţeze întreg metodul de cură al lui Prisniţ, adică: băi reci, bucate reci, mişcare în aer curat, dietă de băuturi spirtuoase şi de aromate; tot într-această carte se zice că trebuie să se păzească cineva de a întrebuinţa des doftorii, adăogând că dacă cineva greşaşte nevrând să se caute cu doftor, cu mult mai tare greşaşte acela care la fiecare boală întrebuinţează îndată doftorii şi spiţeri, de vreme ce natura însuşi, în cele mai multe întâmplări, aduce ajutorul trebuincios, fără a întrebuinţa mijloace siluitoare din afară; numai să i se lase vreme potrivită prin odihnă şi cumpătare. Zemurile cele stricate din trup izvorăsc din deosebite pricini; dar mai cu seamă din mâncare multă sau mâncare de lucruri vătămătoare, din oprirea năduşelii; din lipsa mişcării şi din patimile sau aprinderile iuţi ale sufletului, care au o influenţă puternică asupra trupului, precum: mânia, necazul, grija şi altele. Prisniţ socoteşte de hrană vătămătoare toate băuturile aromatice, iuţi, aprinzătoare şi întărâtătoare precum: rachiul, vinul, berea, cafeaoa, ceaiul, ciocolata, acrimile oţetoase, piperul, cuişoarele, nucşoara şi de obşte toate aromatele indieneşti, muştar, marinată şi celelalte, care acestea [3] toate sânt oprite cu străşnicie la întrebuinţarea aceştii curi. Cât pentru lucrurile cu anevoe de mistuit, precum grăsimea de dobitoace, prăjituri, carne de râmător, de gâscă şi de raţă, el nu se socoteşte atât de vătămătoare, chiar şi făcând cineva cura aceasta, şi opreşte a mânca dintr-însele numai pe aceia care au stomah slab şi pătimesc de nemistuire. Mâncarea multă produce prea multe şi groase zemuri la cei ce mistuesc bine, şi aduce deosebite boale, între care cea dintâiu este slăbirea organelor mistuirii, cu toate celelalte boale ce se pricinuesc dintr-aceasta, precum: scrofule, scorbut, revmatism, ipohondrie, hemoroide şi altele. Dar când aceste lucruri de hrană nu se mistuesc de tot, rămâne în stomah oarecare materie care se strică şi aduce trupului nişte zemuri iuţi şi împuţite. De aici curge că din cauza nemistuirii lor se întâmplă adeseori moarte. Se socoteşte de obşte că un om în vârstă scoate afară din trup prin transpirare sau năduşală pe fiecare zi trei funţi de materie prisositoare. Acum poate judeca cineva ce turburare vătămătoare se poate naşte în trup, dacă transpirarea va fi oprită şi dacă măcar o parte din materiile acelea va rămânea înlăuntru. La câte boale nu este destulă transpirarea ori una sau doă năduşeli pentru a se vindeca? Pielea este o parte a trupului mai însemnată decât o socoteşte cineva şi chiar persoane care cunosc lucrarea ei şi ştiu ce influenţă are asupra sănătăţii trupului, când se [4] întăreşte, nu îngrijesc de dânsa. Pentru ce oare doftorii nu povăţuesc pe oameni să bage de seamă mai mult asupra acestui lucru? Pentru că cei mai mulţi dintr-înşii s-au resfăţat şi s-au moleşit prea mult încât să mai voiască a întrebuinţa apă rece chiar şi pentru sănătatea lor, şi pentru ca din pricina aceasta o socotesc că este un lucru prea ostenitor şi pentru bolnavi. Spălarea deasă cu apă rece peste tot trupul se socoteşte de un lucru ce nu se poate face, iar curăţenii şi doftorii pentru vărsare, se orânduesc la familii întregi, care negreşit că nu poate aduce trupului vr’un folos mare. Această transpiraţie sau năduşală care este atât de folositoare trupului, nu se face numai prin întrebuinţarea apei pe din afară, ci şi prin băutura ei, precum şi prin mişcarea în aer curat şi slobod. Printr-aceasta se depărtează o mulţime de materii bolnăvicioase grămădite în trup şi zemurile se pun în circulaţia lor cea regulată, la care se adaogă încă şi folosul ce aduce răsuflarea aerului curat. Este prea de trebuinţă a aduce cât se poate de des trupul în atingere cu aer curat, fiindcă într-însul se coprinde mai cu seamă principul vieţii. Ocsigenul ce se coprinde într-însul ţine scânteaoa vieţii aprinsă, şi cu cât mai mult vom fi fără el, cu atâta arde flacăra vieţii mai întunecat, până când, lipsind cu totul, se stinge. Tot acest ocsigen este care hrăneşte flacăra la lumânare. [5] Să se pue o lumânare într-un loc închis, unde aerul este îndesat, şi se va stinge imediat, după ce va isprăvi tot acel gaz ocsigen. Asemenea este şi cu puterea vieţii noastre. Cu cât mai puţin aer, cu atât mai puţin ocsigen, şi cu atât mai puţină viaţă. Este foarte bine cunoscut că pătimile şi deosebitele aprinderi turburătoare ale sufletului fac o lucrare vătămătoare asupra sănătăţii trupului. Trebue ca cineva, dacă nu de tot, cel puţin cât va putea, se se ferească de dânesele. Omul poate fi stăpân peste mânia sa, se poate feri de ceea ce o pricinueşte şi poate cineva prin cuvinte şi judecata minţii a-şi mai domoli durerile. Prea puţine întâmplări şi poziţii sânt, la care nu se poate face nici o îndreptare. Asemenea se pricinueşte mult rău şi dacă cineva se leneveşte a întrebuinţa băutura trebuincioasă. Zemurile se îngroaşă şi acrimile, ce se află în sânge, se iuţesc şi mai mult dacă nu se vor desface prin apă. Se crede că se poate îndeplini apa prin ceaiu, cafea sau bere, însă aceasta este o greşală mare şi vătămătoare, la care greşesc mai cu seamă femeile. Alt mijloc mai bun în natură nu este pentru desfacere sau mistuire decât apa, şi în vreme ce prin băutura ei se poate desface mai bine materiile cele iuţi şi stricate, se dă totdeodată trupului o noă viaţă, [6] fiindcă o parte din apa, ce să bea, este gazul ocsigen despre care am pomenit mai sus.Mulţi pricinuesc că n-au sete şi că nu pot înghiţi apa, nsă aceasta se întâmplă numai pentru că nu sânt obicinuiţi. Să încerce numai cineva să bea pe fiecare zi o mică cătăţime, mai vârtos dimineaţa înnaintea gustării, şi puţin câte puţin se va obicinui şi se va simţi prea bine şi uşor, cu toate că la început va simţi oarecare mici dureri, din pricina flegmei ce se desface în stomah, până când se obicinuesc şi se mai întăresc nevrele. Oricât de scurte şi nedăsăvârşite sânt aceste poveţi, sânt prea încredinţat că păzindu-le cineva cu bună orânduială, s-ar putea apăra de un mare număr de boale. Cei ce doresc să citească ceva mai pre larg în pricina aceasta, pot găsi materie destulă în cărţile ce au scris Fabricius şi Zoczek, despre cură cu apă rece. Din cele mai sus zise urmează că prin metodul lui Prisniţ se pot tămădui daca nu toate boalele, dar cea mai mare parte dintr-însele, şi chiar dacă nu se tămăduesc pătimaşii de tot felul de boale cu desăvârşire, pot nădăjdui cu încredinţare o întrărmare şi o uşurare a stării boalei lor. Această tămăduire sau uşurare nu atârnă numai de la o cură statornică şi bine urmată, ci mai cu seamă de la treapta până la care a ajuns boala şi de la puterea vieţii ce au mai rămas bolnavului, spre a o depărta de la sine. Acolo unde nu se mai află putere de viaţă şi unde boala este învechită, negreşit [7] nu se mai poate nădăjdui tămăduire desăvârşită nici prin acest metod, nici prin alte doftorii. Natura se va afla într-o luptă necontenită cu boala, şi tot nu o va putea birui; ba se poate încă întâmpla ca printr-o scorocire peste măsură mare, materia bolnăvicioasă, ce se află în trup adormită şi pe care natura se sileşte în zadar a o depărta, să se înrăutăţească boala şi mai mult prin întrebuinţarea curei, precum se poate întâmpla la revmatism învechit, însoţite de dureri pricinuite prin întrebuinţarea mercuriului. Însă, precum am zis, asfel de bolnavi nu pot aştepta tămăduire nici de la alt metod. Aşadar să nu aştepte cineva nici de la cura cu apă o lucrare peste fire, cu toate acestea poate nădăjdui de la dânsa mai mult decât socotesc oamenii şi mai vârtos să nu crează cineva că apa va putea goni în vreo câteva zile o boală care este încuibată în trup de mai mulţi ani; cura lucrează prin întărirea trupului, prin îmmulţirea transpiraţii sau a năduşelii şi prin pregătirea unor zemuri mai bune. Cu cât lucrează mai încet această cură, cu atât mai sigur depărtează boala. Este foarte greşită părerea de obşte, că doftorul, prin întrebuinţarea doftoriilor, poate să gonească îndată boala din trup; şi de aceea multora nu le vine să crează că se pot face asfel de tămăduiri minunate numai prin apă, fără nici o altă doftorie. Doftorul nu poate face alt decât a abate puterea [8] vieţii ce se află în trup, de la o parte la alta şi cu dânsa împreună şi zemurile şi materiile pricinuitoare de boale. El nu poate să dea putere de viaţă; şi dacă este cu putinţă a mai înmulţi această putere de viaţă, negreşit că nu se face prin doftorii, ci prin mijloacele care nu le plătim naturei cu bani şi care sânt: aerul, apa, mişcarea şi dieta. Dacă scopul fiecăria curi este ca să desfacă zemurile cele iuţi, vârtoase şi cleioase, şi să le abată de la părţile cele mai delicate la alte părţi mai puţin delicate şi printr-acestea să se depărteze; negreşit că apa are această putere în cea mai înaltă treaptă, fiindcă nu lucrează numai desfăcând zemurile stricate pe dinlăuntru, ci, întărâtând şi pielea pe din afară, scoate afară materiile bolnăvicioase. Printr-aceasta apa depărtează totd’odată boala din părţile cele delicate şi mai vârtos din organele mistuirii pe care le aduce în stare d-a pregăti alte zemuri mai bune. Cura aceasta face poftă de mâncare şi nu slăbeşte nici printr-o dietă prea mare de mâncări hrănitoare trupul, ce are trebuinţă de putere pentru a putea scoate zemurile cele bolnăvicioase. Regula lui Prisniţ este de a ţinea trupul cât va fi cu putinţă în putere; aşadar el nu opreşte niciodată mulţumirea poftei de mâncare, ci lasă în voia naturii ca ea să arate bolnavului dacă trebue să mănânce mai mult sau mai puţin, căci ea nu greşaşte niciodată, de cât la aceia care nu ştiu să păzească măsura la mâncare şi care nu ştiu să facă deosebire [9] între foame şi lăcomie. Asemenea lasă în voia naturei şi tămăduirea boalei fără să o stânjinească în lucrarea sa cea sigură şi hotăraşte numai cât de mult sau cât de puţin trebue să se facă cura, sprea a ţinea totd’auna cătăţimea scorocitelor materii bolnăvicioase într-o proporţie deopotrivă cu puterea bolnavului; şi într-această întâmplare este foarte de trebuinţă pătrunderea sa cea deprinsă ce a dobândit prin practică împreună cu cunoştinţa lucrării ce o fac mijloacele întrebuinţate. Aşadar natura este care singură arată felul şi chipul tămăduirii şi fiindcă ea nu greşaşte niciodată, cum se întâmplă adeseori şi la cei mai destoinici doftori, şi fiindcă tot meşteşugul curei se coprinde într-aceasta, adica d-a trage materia bolnăvicioasă în piele şi de a o scoate din cele mai delicate părţi, deşi vor fi slăbite sau vor fi pătimaşe; de aceea se întâmplă mai totd’auna ca materiile bolnăvicioase să se strângă la marginile din afară ale trupului, care în urmarea curei se acopere cu câte 50 până la 150 de bube mici. Cu toate că acestea aduc neplăcere, dar fiindcă sânt neprimejdioase, le sufere cineva cu mai mult curaj, fiindcă prin eşirea acestor bube se dobândeşte totd’auna o norocoasă tămăduire, şi pentru aceasta se doresc cu nerăbdare de oricare întrebuinţează această cură. La bolnavi care pătimesc de stomah sau de slăbirea nebrelo, sau şi de alte boale la care [10] zemurile nu sânt stricate şi la care nu trebue alt decât a da o energie vinişoarelor şi a pune pielea în lucrare, nu se arată aceste bube ori nicidecum, su numai într-o mică cătăţime. Asemenea şi la aceia a cărora boală se coprinde în zemuri stricate, însă puterea vieţei lor nu este îndestulă pentru a scoate materiile bolnăvicioase în piele, nu se arată aceste bube, sau şi de se arată sânt în foarte mic număr; acestora ori că trebue să li se facă o cură îndelungată ori că nu mai este nici o nădejde de a se tămădui. O năduşală potrivită, o scăldare cumpătată sau numai o spălare, băutură singură de apă şi dietă de toate bucatele cele iuţi, grase, şi care sânt pentru aceştia mijloacele cele mai bune pentru a le mai uşura patimile. Este cunoscut că prin năduşală se depărtează din trup o mulţime de materii vătămătoare, încât dinpreună cu aceste es din trup şi o mulţime de zemuri bune, care trebue să se îndeplinească; de aici urmează că au foarte mare poftă de mâncare toţi care întrebuinţează cura la Grefenberg şi care mai creşte prin băutura apei, prin bucate care cea mai mare parte sânt reci, asemenea prin mişcarea în aer curat şi prin necontenita petrecere cu apa. Această premenire de zemuri se face necontenit, trebue negreşit să slujască spre depărtare, pe care o simt toţi bolnavii după săvârşirea curei. Transpirarea sau năduşala ajută mult şi spre [11] învioerea pielii; de aceea este prea de folos ca să se facă înnaintea scăldării, fiindcă printr-aceasta se măreşte mai mult întărâtarea produsă asupra pielii. Fiindcă trupul nu se aduce ca să transpireze sau să năduşască printr-o mişcare simplă, nici prin mijloace înferbântătoare pe dinlăuntru, de aceea nici că slăbeşte nici că poate să-i pricinuiască vreo vătămare trecerea cea grabnică de şa căldură la răceală, precum dovedeşte pilda a sute de oameni pe fiecare zi, dintră care sânt chiar şi femei neputincioase, copii şi pătimaşi de piept, precum şi alte persoane foarte înaintate în vârstă. Către aceasta scăldarea în apă rece îndată după năduşală pricinueşte cu mult mai puţină simţire, decât când se face într-alt chip, şi după aceea bolnavul se încălzeşte şi se uşurează foarte curând. Aceia care n-au nici o nădejde de tămăduire şi pe care nu-i priimeşte Prisniţ ca să întrebuinţeze cura lui sânt epileptici a cărora boală s-a urcat la un asfel de grad, încât îşi pierd toate simţirile, asemenea ofticoşii şi aceia care pătimesc de dambla învechită. Pe asfel de bolnavi îi sfătuesc de a nu întreprinde călătoria la Grefenberg fără de a avea mai întâiu voe de la Prisniţ ca să fie priimiţi, căci într-alt chip vor face călătoria în zadar. La toate celelalte boale hronice poate nădăjdui cineva tămăduire sau uşurare fără a avea vreo frică, fiindcă şi neputând-o cineva tămădui, cura cu apă rece va aduce [12] totd’auna acel folos care îl poate dobndi cineva şi de la alte băi. La întrebuinţarea curei trebue să băgăm de seamă la dietă, transpirare sau nădşală şi întrebuinţarea apei pe dinlăuntru şi pe din afară. Dieta Cât pentru dietă, am arătat mai sus bucatele acelea care Prisniţ le socoteşte de obşte vătămătoare şi care prin urmare sânt oprite în vreme când cineva face această cură. Toate băuturile cele întărâtătoare, precum: vinul, cafeaoa, berea, ceaiul, cu atât mai mult ar fi vătămătoare cu cât trupul la întrebuinţarea curei se află într-o întărâtare necontenită. Pentru aceasta în Grefenberg nu se întrebuinţează niciodată astfel de băuturi. Cu toate acestea Prisniţ în oarecare întâmplări însemnate, după rugăciunea damelor, slobode a bea cafea şi ceaiu, ca să-şi mulţumească cineva pofta; şi s-a întâmplat câteodată a se aduce şi vin la masă, însă băutura aceasta oprită se lua numai într-o mică cătăţime, încât numai gusta din vin, şi după fiecare gustare trebuia să bea îndată un pahar de apă, ca să-i tae puterea vinului. Cu toate că asfel de cumpătată băutură de cafea, ceaiu sau vin, care se întrebuinţează foarte rar, nu poate să pricinuiască nici o lucrare [13] vătămătoare trupului, dar sfătuesc pe toate damele, care întrebuinţez această cură, a se înfrâna mai bine cu totul, fiindcă acasă, unde ispita este mai mare decât la Trefenberg, călcându-se o dată porunca, poate cineva prea lesne a se înşăla şi a nu o mai păzi deloc, şi atunci nu se va mai putea apăra de vătămarea ce i se va pricinui. Să nu socotească cineva că se va putea apăra de vătămarea cafelei şi a ceaiului fierbând aceste băuturi favorite aşa de subţire, încât să aibă numai gustul lor, căci şi atunci vatămă slăbind stomahul, fiind aceste băuturi calde. Neputând cineva face cu totul dieta de astfel de băuturi, să bea prea puţin dintr-însele şi după aceea să bea apă multă după cum se obicinueşte la Grefenberg. Ceea ce am zis de slăbirea stomahului prin ceaiu şi cafea se înţelege de obşte pentru toate băuturile cele fierbinţi, asemenea şi pentru supă sau ciorbă precum şi pentru bucatele care se mănâncă fierbinte. Este numai învăţătură rea a crede cineva că bucatele sânt mai bune fierbinte decât ceva mai reci; printr-aceasta nu se vatămă numai stomahul, ci şi dinţii. La Grefenberg nu mănâncă nimeni bucate fierbinte, şi mai vârtos aceia care pătimesc de nemistuire nu mănâncă nicidecum ciorbă şi pe celelalte bucate le lasă de se răcesc. Băuturile şi bucatele cele fierbinte ar pricinui aici şi mai mult rău dinţilor fiindcă la masă se bea totd’auna apă rece. Obiceiul opreşte de a se bea apă rece la masă; [14] însă nici o oprire nu poate fi mai fără temeiu decât aceasta, fiindcă fiecare se află prea bine bându-o rece, şi chiar natura o cere. În zadar se teme cineva de a nu pricinui prin apă rece rău dinţilor, fiindcă aceasta se întâmplă numai atunci, bând mănâncă bucate fierbinte. Bucatele să se aducă totd’auna mai reci la masă şi fiecare, mai vârtos copiii, poate să-şi astâmpere setea cu apă rece şi curată, şi nu se va întâmpla nimănui niciodată vreo vătămare; din protivă adunarea persoanelor de la masă va fi mai veselă ca altă dată, va mistui mai bine şi nu va fi aplecată spre somn. Mai vârtos se recomandează persoanelor care pătimesc de grămădirea sângelui în cap ca să bea apă cât de multă proaspătă la masă în loc de vin şi bere, care nu este bună de nimic. Zică doftorii orice vor vrea, căci încercarea dovedeşte îndestul că apa înlesneşte mistuirea şi nu o împiedică niciodată. Mâncând cineva bucate grase să bea după dânsele apă proaspătă din destul, şi aceasta va desface mai bine grăsimea şi o va face nevătămătoare ca când ar bea vin sau vutcă. Prisniţ recomandează apa totd’auna când se aduce pe masă friptură de râmător sau alte bucate de post grase, şi cercarea arată totd’auna că el are drept. Cu toate acestea nici apa se nu se bea peste măsură, fiindcă atunci se prea subţiază bucatele înlăuntru. Trei sau patru pahară sânt destul d’odată1. Nici după [15] masă să nu bea cineva prea multă apă, ci să-şi astâmpere numai setea cu o mică cătăţime. Sânt prea deosebite părerile dacă cineva după masă trebue să se culce, să şează sau să umble. Prisniţ sfătueşte a face o mişcare liniştită, la umbră când arde soarele, şi buna aflare a acelora care urmează sfătuirilor sale dovedeşte că părerea sa este dreaptă. Pentru aceia care pătimesc în părţile din jos ale pântecelui este foarte folositoare mişcarea liniştită după masă; mai vârtos foloseşte acestora călăria, fiindcă atunci fac mişcare în aer curat şi se sgudue partea din jos a pântecelui, fără a întrebuinţa silă sau vreo întărâtare pe dinlăuntru. Pătimaşii de pântecele din jos se socotesc aceia care pătimesc de nemistuire, ce se arată îndată după masă prin trândăvie şi posomorâre. Şi aceia care pătimesc de grămădirea sângelui îşi îmmulţesc boala lor prin somn după masă fiindcă în vremea somnului sângele se urcă în cap şi la piept. Dacă nu pot a se stăpâni să nu doarmă după prânz, ar face mai bine dacă cu un ceas înaintea prânzului ar dormita puţintel şăzând, şi pe urmă să mai facă puţină mişcare, spălându-se însă mai nainte sau scăldându-se în apă rece. Aromatele indieneşti, precum: piperul, scorţişoara, nucşoara şi altele fiindcă întărâtă foarte mult pe dinlăuntru se socotesc totd-aunu de stricătoare şi aduc vătămare trupului şi chiar când se află în cea mai bună stare a sănătăţii. Aşadar [16] se întelege că toţi aceia care întrebuinţează această cură trebue să se ferească foarte tare de dânsele. Aceste aromate sânt numai pentru Indieni, a cărora climă le aduce o asfel de amorţire, încât aprinderea sau întărâtarea le este prea de trebuinţă, şi de aceea pentru dânşii sânt nevătămătoare. Clima noastră unde aerul este mai îndesat şi coprinde mai mult ocsigen face să fie oamenii mai mult aplecaţi la boalele aprinzătoare; aşadar întărâtarea ce aduc vinurile şi aromatele cele iuţi ar îmmulţi mai mult acea aplecare şi o ar pregăti ca să lucreze într-un chip mai vătămător. Regula lui Prisniţ este aceasta: oricine să mănânce la noi aromatele care cresc la noi şi în Africa pe acele care cresc în Africa. Natura a îngrijit pentru noi, şi fiindcă plantele (sadurile) sânt supuse tot la acea influenţă a climii ca şi oamenii, trebue să se ia cineva dupp regula de sus. El dă voe a mânca, însă cu cumpăt din aromatele cele indiene (pământene) precum: chimen, magheran şi altele; adeseori se aduce la masă hrean pentru rasol şi se dă muştar la aceia care nu pătimesc de pecingine, revmatism sau alte boale asemenea. Ceapa, atât verde cât şi prăjită, este oprită. Nu mai e de trebuinţă d-a mai cerceta dacă pentru aceia care vor să depărteze din trup zemurile acre şi iuţi, sânt vătămătoare sau nu bucatele cele acre. Cu toate acestea în Grefenberg se aduc adeseori la masă castraveţi acri şi salată cu oţet, cu toate că cei mai mulţi nu mănâncă dintr-însele. [17] Părerea mea este că ar fi mai bine să nu mănânce cineva grăsime, friptură de râmător, cârnaţi, carne de raţă şi alte asemenea. La Grefenberg pot fi acestea mai puţin vătămătoare, fiindcă multa transpirare sau năduşală şi scăldătura depărtarea lucrului şi a grijelor şi necontenita băutură a apei ţine trupul mai în putere şi mistuirea regulată, şi printr-aceasta îndată se depărtează orice vătămare; însă afară de Grefenberg, unde cura se face mai cu cumpăt, sau numai în parte, sau se află cineva îndeletnicit cu lucru, sau şezând, pot fi vătămătoare. Bucatele obicinuite la Grefenberg sânt: supă sau ciorbă de carne de vită adeseori cu găluşci, rasol cu hrean, sau cu alt sos, friptură de vită, de viţel, de oae, de râmător, de căprioară, de raţă, de pui fripţi cu prune, cu cartofi şi altele, tot felul de prăjituri, orez, varză nemţească şi alte verdeţuri, care însă se aduc mai rar la masă decât decât alte bucate de carne. Câteodată se aduce la masă peşte şi păstrăvi. La gustare dimineaţa şi seara se dă numai lapte, unt şi pâine neagră; acela căruia îi place mai mult jimbla trebue să şi-o cumpere. Laptele este prea bun şi gras2 şi are un gust deosebit, asemenea şi untul este foarte bun. Iarna se dau şi cartofi, care însă, după părerea lui [18] Prisniţ, nu prea sânt buni, fiincă sânt cam grei de mistuit şi turbură somnul. Am arătat că la Grefenberg se mănâncă prea mult, şi printr-aceasta mai fac încă o dată aducere aminte de vătămările acestui obiceiu, fără a vrea să îndemn pe cititori ca să-şi măsoare hrana lor. Ipohondristilor, care câteodată mănâncă prea mult, altă dată nicidecum, ar trebui, osebit de cătăţimea regulată a prânzului, şi de alegerea deosebitelor bucate, ce sânt lesne de mistuit, să li se dea multă apă de băut la masă, ca să nu aibă multe bucate loc în stomah. De obşte la astfel de persoane este de mare folos a bea apă foarte adeseori. Pastrama, peştele sărat şi altele asemenea sânt vătămătoare, fiindcă dau zemurilor prea multă iuţeală; caşcavalul asemenea nu este sănătos din pricină că este de sine o bucată stricată, sau, după cum zice Hufeland, nu este bucată hrănitoare, ci întărâtătoare şi produce totd’auna zemuri stricate. De aceea neştine să-l întrebuinţeze a mâncare mai puţin decât pe celelalte. Oricine să se obicinuiască, făcând această cură, a mânca bucate hrănitoare, sau mai simple cătite din carne şi vegetale sau legumi care sânt cele mai folositoare trupului şi apără pe om de lăcomiea la care se întărâtă prin bucate meşteşugite. Am arătat mai sus că mişcarea trupului în aer curat este folositoare la facerea curei. [19] Neştine s-o aibă drept regulă de a se preumbla pe fiecare zi de doă ori, cel puţin câte un ceas, sau să lucreze ceva afară, chiar şi când se va întâmpla vreme rea. La Grefenberg, iarna, când este vremea urâtă, neştine tae lemne sau îmblăteşte. Facerea curei cu apă, fără mişcare, este numai o muncă, fiindcă necontenita întrebuinţare a apei aduce totd’auna o simţire de răceală, care numai prin mişcare se poate depărta, şi care nu trebue nicidecum a se depărta prin căldură meşteşugită, dacă cineva va voi să nu lucreze împotriva scopului curei. Trebue cineva să se ferească foarte mult de căldura sobei şi să se încălzească mai bine prin mişcare într-un loc mai rece sau unde căldura este mai astâmpărată. Mai vârtos să se ferească de a eşi prea cu grabă din căldură la răceală, după ce a făcut bae, sau după duşă3. Asemenea nu trebue să se îmvrace cineva cu haine prea călduroase, ci numai atât, încât să nu-l poată pătrunde frigul. Prin împovărarea trupului cu o mulţime de haine călduroase, i se aduce tot acea vătămare ca şi prin căldura de la sobă, şi opreşte printr-aceasta mişcarea cea slobodă şi circulaţia zemurilor în trup. Flanelele pe piele sânt asemenea vătămătoare; acela care întrebuinţează cura cu apă numai o săptămână poate să se desbare de asfel de haine fără nici o vătămare, şi chiar daca a fost obicinuit a le purta totd’auna. Am [20] cunoscut mai multe persoane la Grefenberg care n-au pus de când sânt nici o picătură de apă rece pe trupul lor, care au purtat mulţi ani flanelă pe piele şi care acum se miră însuşi cum pot, după ce au făcut câteva băi, sau după ce s-au năduşit de vreo cinci-şase ori, să se desbrace în luna lui octomvrie în pădure, să-şi supue trupul la lucrarea apei reci în vreo câteva minute şi să-şi leapede flanela umblând numai cu cămaşa de pânză pe piele, fără a simţi vreo supărare. Cea mai bună îmbăcăminte pe piele pentru acela care se spală în toate zilele pe trup cu apă rece este cea de pânză; aceasta nu întărâtă nici slăbeşte pielea precum face îmbrăcămintea de lână. Iarna poate purta cineva peste cămaşa de pânză haine de lână. Prisniţ poartă o vestă cu mâneci şi pantaloni de piele de căprioară peste hainele de pânză. Paturile prea călduroase încă sânt vătămătoare tot dintr-acea pricină. Cele mai bune sânt saltelele umplute cu păr de cal şi plapoma cu vată. Neavând cineva saltele cu păr de cal, se recomandează de bune cele umplute cu muşchiu, fiindcă sânt cu mult mai eftine decât celelalte. Cu pae de ovăz se poate face asemenea un aşternut foarte bun, aşternându-se d’asupra o pătură de lână, şi pe d’asupra aceştia un cearşaf de pânză. Iarna se poate întrebuinţa şi un aşternut uşor de puf. Este ştiut ce folos aduce deschiderea ferestrilor la odaea în care cineva lăcueşte sau doarme; [21] pentru aceasta pe fiecare zi să se ţie vreo câteva ceasuri ferestrile deschise ca să între aer curat. Eu dorm fără nici o vătămare cu ferestrile deschise şi la un frig de 10 grade Reaumur, păzindu-mă numai ca să nu fiu într-un loc unde trage. Persoanele care pătimesc de durere de cap le povăţuesc a face asemenea aceasta, afară numai dacă nu vor simţi alte supărări care la întrebuinţarea curei se întâmplă foarte rar. Cei care pătimesc de piept, negreşit nu vor putea suferi aceasta. Transpirarea sau năduşala Pentru unul care începe această cură, năduşala este un lucru prea neplăcut, cu care însă se obicinueşte cineva îndată. Întărâtarea ce se pricinueşte prin transpiraţie sau năduşală aduce pe pătimaşi într-o poziţie foarte strâmtorătoare şi aceasta nu este de suferit pentru acela care are sânge cald. După ce a eşit năduşala, îndată cineva se află mai bine şi poate să se mai uşureze încă şi prin deschiderea ferestrelor şi prin băutura apei. Chipul cu care poate cineva să scoaţă năduşala este o aflare a lui Prisniţ, care pentru folosurile ce aduce este vrednic d-a se urma atât de doftori cât şi de ceilalţi. Ea nu pricinueşte ca alte mijloace, ce se întrebuinţează pentru acest sfârşit, întărâtare grabnică pe [22] dinlăuntru şi pentru aceasta nici slăbeşte trupul prea mult, şi cu toate acestea aduce folosul cerut; nu slăbeşte plămânile printr-o răsuflare de aer fierbinte, ca la băile cele calde, ci le ţine într-o stare liniştită, dându-li-se necontenit aer curat prin deschiderea ferestrelor; şi întărâtarea ce creşte neîncetat se poate domoli prin băutura apei, la fiecare sfert, sau la fiecare jumătate de ceas, prin care se pot opri supărările ce poate să aducă îmbulzirea sângelui la piept şi la cap. Acesta este singurul chip prin care neştine poate să se năduşască, şi pe care îl poate întrebuinţa o lună, ba încă şi un an fără a se slăbi; acesta este singur mijlocul prin care se pot depărta materiile cele vechi, şi bolnăvicioase din trup. Năduşala aceasta aduce mai cu seamă mare folos acelora care pătimesc de revmatism sau de patimi din pricină că au băut prea multe doftorii. Nu pociu să înţeleg cum mai poate orândui doftorii alte mijloace pentru năduşală, cunoscând odată acest metod. Folosul ce aduce năduşala la întrebuinţarea curei, despre o parte desfăcând şi depărtând materiile cele bolnăvicioase, despre alta întărâtând şi făcând pielea mai priimitoare de lucrarea scăldăturei următoare, contrebuind spre circulaţia regulată a zemurilor şi spre depărtarea materiilor grămădite în trup, numai acela poate să-l cunoască şi să vorbească despre dânsul, care a avut prilej a fi de faţă în Grefenberg la urmarea a [23] mai multor cure de felurite boale. Pentru aceasta năduşala se întrebuinţează de toţo bolnavii, a cărora pricină de boală sânt zemurile cele stricate; aceia însă a cărora patimă se află numai la un loc în trup, precum este umflătura la încheeturi, n-au trebuinţă de năduşală. Năduşala se face învălind pe bolnav într-o pătură groasă de lână pe d’asupra căria se pune încă şi alt învăliş, încât căldura ce iasă din trup să se mărginească pă lângă dânsul şi să nu poată eşi afară. Căldura cea mare ce este adunată împrejurul său face să iasă năduşala din trup în piele iar nu întărâtarea sau fierbinţeala ce pricinueşte prin alte mijloace pe dinlăuntru . Înfierbinţeala ce se pricinueşte înaintea năduşelei trece îndată; sluga aşterne pentru aces sfârşit pătura astfel, încât partea cea mai îngustă să vie despre dânsul şi cea mai lată spre părete; bolnavul se culcă cu trupul întins pe dânsa şi cu mâinile lipite de trup; pe urmă îl învăleşte sluga cu partea cea despre sine a păturii, strângându-o pe lângă trup; ia după aceea partea ce amai lată şi ţiind strâns cu mâna partea cea învălită, îl învăleşte şi cu aceasta vârându-i-o strâns pe subt pulpe, pe subt braţe şi pe subt picioare. Trebuie să bage cineva bine de seamă ca pătura se fie bine liptă la gât şi la picioare, fiindcă acolo se slăbeşte mai curând. După aceea bolnavul se mai acopere şi cu alte învălişuri care trebue să se strângă prin prejurul său ca şi pătura. Dacă se [24] socoteşte de trebuinţă îi pune între picioare o sticlă pentru ud. Acelora care nu pătimesc de durere de cap li se învăleşte şi capul cu pătură şi perini astfel, încât numai obrazul să li se vede; iar pe aceia care pătimesc de această boală îi lasă mai slobozi. Părţile cele pătimaşe de boale cum: dureri şi umflături la oase se oblojesc cu cataplasme înfierbântătoare înaintea învălirei, precum le voiu arăta mai pe urmă, despre o parte ca să năduşească îndestul, şi despre altă parte ca să mai domolească durerea ce creşte când începe a eşi năduşala. Sticla de ud se astupă cu o cârpă ca să nu tragă pielea asupra udului în sine, şi mai vârtos ca să nu se verse. Ca pătura să poată fi bine lipită de bolnav când se întoarce în pat şi ca să nu poată intra aerul, trebue să se facă un cearşaf cusut pe de lături cu panglice care să se vâre pe dedesubtul aşternutului d-amânduoă părţile sau pe supt pătură asfel încât să coprindă şi să învălească tot aşternutul; aceste panglice fiind bine legate pe dedesupt, bolnavul poate să se întoarcă cum va voi fără a se putea desvăli. Ca bolnavul să poată fi slujit după dorinţă, i se leagă în aşternut şi o sfoară, şi aceasta agăţată fiind de o altă sfoară de care atârnă un clopoţel, îl trage şi poate chiema în tot minutul spre ajutor. Bolnavul asfel învălit zace liniştit şi doarme dacă poate, până când ese năduşala, când după obiceiu se deşteaptă, ori face oarecare mişcare [25] după cum îi va fi cu putinţă ca să se poată năduşi mai curând. Pentru acest sfârşit bolnavul trebue să-şi apropie mâinile cât va putea şi să le frece până se vor înfierbânta, sau să-şi pue mâinile pe şolduri şi să se frece în jos şi în sus, ori să-mi întinză picioarele şi să le sgârcească unul după altul puind asfel trupul în mişcare, după care urmează îndată şi năduşala. Aceasta se întâmplă obicinuit, când e vremea călduroasă, după un ceas, câteodată şi mai curând şi câteodată şi mai târziu; însă când timpul este mai friguros trebue mai multă vreme şi când trupul spre pildă după friguri nu este în dispoziţie a se năduşi, atunci trebue să zacă cineva 4 sau 6 ceasur fără d-a se arăta vreo năduşală. Am băgat de seamă atât la mine cât şi la alţii că năduşala ese cu mult mai încet când cineva doarme; pentru aceea sfătuesc pe toţi ca să se silească a se năduşi mai bine prin mişcarea trupului. Îndată după ce bolnavul s-a năduşit asfel, încât îi curge năduşala pe trup, se deschid ferestrile şi bolnavul poate să bea apă. Când este vremea călduroasă se pot deschide ferestrile îndată după ce se învăleşte, iar când e vreme friguroasă şi la cel mai mare ger nu se deschid ferestrile până nu a eşit bine năduşala. Dacă este ger mare, se face puţintel foc în odae în vremea când vor fi deschise ferestrile pentru intrarea aerului. Bolnavul poate să bea apă în vreme de la un sfert până la o jumătate de ceas, după cum s-a năduşit [26] după cum are sete. Însă să bea aşa de des încât să înceteze năduşala. Păzind bolnavul toate aceste şi frecându-şi mâinile după fiecare pahar de apă ce a băut sau făcând vreuna din mişcările mai sus arătate, năduşala va eşi astfel încât adeseori se întâmplă să pătrunză prin pătură, prin aşternut, prin saltea, prin pae şi curge prin odae. La unii trebue să se pue un vas dedesupt în care se strânge câte 3 până la 4 oca de năduşală. Nu este alt mjloc d-a năduşi mai mult fără a se afla după aceia cam rău. Băutura apei să nu lipsească nicidecum la transpirare. Fiindcă întâmpina căldura cea uscată şi apără pe om de o prea mare înfierbinţeală. Neavând cineva vreme multă, este mai bine de a năduşi mai puţin şi de a bea apă necontenit, decât de a zăcea într-o căldură uscată, care întărâtă numai materiile bolnăvicioase iar nu le îndepărtează şi după care pătimaşul se simte toată zioa bolnav. Mulţi care au întrebuinţat această cură acasă, au încercat a se învăli singuri, neavând slugă. Pentru acest sfârşit au pus plapoma de cu seara pe pat ca, când se vor învâli cu dânsa, să fie ceva încălzită, pentru ca să poată urma mai curând năduşala. După ce au petrecut printr-amândoă căpâtâele plapomei cu sfoară de legat, când vrea ca să se învâlească, trăgea sfoara de la căpătâiul cel din jos, trăgea şi aşternutul cât era cu putinţă, pe urmă trăgea şi plapoma de la căpătâiul celalalt învălinduşi totdeodată şi mâna cu care [27] o trăgea. Chipul acesta d-a se învăli singur nu poate fi aşa de săvârşit ca cum învăleşte altul; cu toate acestea m-am încredinţat de la mulţi că a urmat îndată transpirarea. Dacă în vreme transpirării se va înfierbânta capul astfel, încât nici băutura apei să nu mai poată ajuta a se răcori, atunci este vreme d-a se dezvăli şi d-a se scălda. Când se va vedea că bolnavul mai are trebuinţă de năduşală, poate să i se puie oblojeli reci la cap, sau să se ude cu apă rece şi să se îndoiască un prosop care să se puie pe supt capul bolnavului. Şi aceasta va mai potoli pentru puţină vreme căldura. Dar eu sfătuiesc de a nu face aceasta prea mult ci mai bine să se dezvălească, dacă are prea mare căldură la cap. Cu deosebire trebuie să se ferească cineva foarte mult de a nu face ceva peste măsură când întrebuinţează această cură acasă, fiindcă nu va avea îndată ca la Grefenberg, pe cineva care să-i dea jutor şi sfat şi poate să vie la un asfel de punt de boală pentru a căria căutare trebuie încercare. Simţind cineva fierbinţala sau oarecare slabiciune să nu socotească îndată că acesta este un semn de anu mai putea suferi: o băutură de apă, multă liniştire şi răbdare vor ajuta la această întâmplare. Atunci trebuie ca bolnavul să zacă liniştit şi să nu se mişce, fiindcă într-alt chip nerăbdarea şi greutatea se mai măreşte. Nu se poate hotărâ de obşte câtă vreme trebue cineva să transpireze, fiindcă aceasta atârnă de la [28] individualitatea bolnavului şi de la boala ce are. Cu toate acestea nimeni să nu transpireze mai puţin d-un ceas şi niciodată mai mult de 4 până la 5 ceasuri. Unii întrebuinţează aceasta de doă ori pe zi, şi mai vârtos vara, şi transpirează 3 până la 4 ceasuri dimineaţa, şi vreo doă ceasuri după prânz. Vremea cea mai potrivită este dimineaţa la 4 ceasuri şi seara la 4 ceasuri, dacă cineva a prânzit îndată după 12 ceasuri. Să nu socotească cineva că o asfel de transpirare în toate zilele îi va aduce slăbiciune sau obosire. Dinpotrivă aceia care traspirează mai tare la Grefenberg şi de la care curge pe fiecare zi câteva urcioare de năduşală pe sub pat sânt mai ţepeni şi mai cu putere. Unii încearcă a citi în vremea transpirării, puindu-şi pălăria pe pat de care leagă o carte cu o panglică şi ale căria foi le întoarce cu o pană ce o ţine în gură, sau pune sluga să i le întoarcă. Eu nu sfătuesc pe oricine de a face aceasta, mai vârtos pe aceia care pătimesc de dureri de cap, care se mai îmmulţesc printr-aceasta. Dacă nu vrea cineva să transpireze mai mult, pune pe slugă să-l desvălească, strânge bine plapoma împrejurul său, ori se îmbracă cu şlafrocul sau cu mantaoa şi se duce îndată la bae, care după cum s-a zis, se află aproape de odae. Bolnavul trebue să ferească foarte mult de a sta în aer cu trupul năduşit; ci cum adjunge la bae să-şi spele îndată capul şi pieptul şi să se arunce în apă. [29] Este cunoscut că această trecere grabnică de la căldură la frig nu este nicidecum vătămătoare, şi această încercare ce o avem de la Prisniţ se împrotiveşte cu totul la teoria de obşte, ce a domnit până acum, adecă: de a nu intra niciodată cu trupul năduşit sau înfierbântat în bae rece; însă trebue să facem deosebire între mijlocul prin care s-a scos aici năduşala şi între acela care produce asfel de năduşală prin întărâtarea pe dinlăuntru sau printr-o mişcare iute. La această întâmplare plămânile şi toată sistema vinelor şi a vinişoarelor se află într-o mişcare mai mare sau mai mică, şi lucrarea cea grabnică a răcelii poate fi vătămătoare mai vârtos plămânilor. Prisniţ opreşte de a se supune cineva la lucrarea apei reci, îndată după ce a ajuns la duşă, fiindcă aceasta cu atât mai mult ar putea să aducă vătămare, cu cât trupul să udă numai în parte; cu toate acestea zice că nu trebue să se răcească trupul de tot, fiindcă atunci lucrarea înprotivă s-ar arăta prea încet şi într-un chip nedesăvârşit. Lucrarea apei asupra trupului năduşit este cu totul deosebită de aceia care o produce răceala seacă, de care se feresc pătimaşii foarte mult la Grefenberg. Apa proaspătă aduce în piele o întărâtare pe care aerul în care noi ne aflăm totd’auna nu poate să o producă. Această întărâtare face ca lucrarea împrotivă a căldurei dinlăuntru să iasă mai curând în piele, de cum ar eşi într-un loc rece şi uscat. Dovadă despre aceasta este [30] roşeaţa ce ese după bae pe pielea fiecăruia, a căruia piele se află în lucrare, şi care are destulă putere de viaţă, ca să facă o mare lucrare împrotivă. Această roşeaţă n-ar eşi negreşit lăsând trupul tot într-atâta vreme în aer de o asemenea temperatură (5-7 grade R). Asemenea roşeaţă după bae şi după duşă este un semn de tămăduire, care trebue să se arate mai curând şi mai sigur la acela care are îndestulă putere de viaţă şi a căruia piele se află în lucrare, decât la acela a căruia putere s-a împuţinat. Cu cât apa este mai rece, cu atât şi lucrarea împrotivă urmează mai curând şi într-un chip mai desăvârşit. De aceea nu va răci nimeni niciodată în apă rece, dacă nu va şedea prea mult într-însa, ci dinprotivă mai de multe ori se întâmplă ca prin lucrarea apei reci să poată cineva scoate o receală de mai dinainte, care nu se poate face vara cu apa de gârlă. Transpirarea înainte de bae este asemenea folositoare, fiindcă lucrează cu putere asupra pielii şi depărtează materiile bolnăvicioase, aducând totd’odată trupului un mare grad de căldură, care prin mişcare sau încălzirea odăilor nu se poate dobândi fără vătămare. Această căldură este chiar şi în bae de neapărată trebuinţă, fiindcă printr-însa trebue să se mărească lucrarea împrotivă, şi să se aducă trupul în stare de a putea suferi mai mult răceala apei, decât s-ar putea fără a mări căldura dinlăuntru. Şederea mai [31] mult în apă trebue să contribuiască foarte mult la grăbirea curei, fiindcă materiile scorocite trebue cu atât mai mult să iasă în piele, cu cât mai mult ţine lucrarea răcelii din afară şi lucrarea împrotivă a lucrărei dinlăuntru. Această lucrare împrotivă se produce într-acest chip: fiecare trup cald, care se atinge de altul mai rece, se sileşte a-i da atât din căldura sa, până când nu mai este deosebire între temperatura lor; aceasta se poate face cu mult mai desăvârşit la un trup viu, din pricina lucrării nevrelor, decât la unul mort. Părţile care vin în atingere cu apa dau neîncetat elementului celui rece, adică a apei, din căldura lor, şi priimesc de la părţile dinlăuntru altă căldură îndeplinitoare, şi aceasta ţine până când se isprăveşte prisosul căldurei. Noi vedem la înghieţaţi sau la amorţiţi ce vătămare se pricinueşte trupului când se isprăveşte cu totul căldura vieţii. Aşadar şi lunga şedere în bae, făcându-se adeseori, poate fi vătămătoare şi primejdioasă trupului. La desvălirea din plapomă, înainte de a se intra în bae, numai atunci este de trebuinţă de a bea un pahar de apă, când cineva este înfierbântat, şi când pătimeşte de grămădirea sângelui, în care întâmplare face trebuinţă de a nu se lăsa să se urce sângele la cap sau la piept, când este să între cineva în bae; asemenea este şi cu spălarea pe obraz şi pe piept. Această din urmă lucrare sfătuesc pe fiecare să o facă, dacă odaea de [32] îmbăiat este cam departe, pentru ca să nu pătrunză lucrarea aerului rece prin porii cei deschişi, şi care poate se aducă vătămare. Năduşala care noaptea ese de sine este vătămătoare fiindcă strică somnul şi prin urmare slăbeşte. Poate cineva să scape de dânsele dacă se va învăli uşor şi îndată după ce începe a năduşi se va scula şi se va spăla cu apă rece, şi după aceea va dormi mai odihnit. Câteodată trebue să se repeteze această spălare. Nu trebue cineva pentru a nu fi silit de a se învăli după metod să se mulţumească cu această năduşală ce ese de sine, fiindcă turburarea somnului slăbeşte foarte mult. Cu toate acestea iar nu trebue să oprească cineva năduşala de noaptea, decât numai prin spălare, sau numai atunci când voeşte a se învăli dimineaţa în plapomă spre a năduşi după cum s-a arătat mai sus. Câteodată mai vârtos dacă pielea este slabă şi nu lucrează este de trebuinţă de a scoate năduşală, învălind o dată sau de doă ori pe bolnav cu cearşafuri ude mai ’nainte de a se învăli cu plapoma. Însă unde nu este de neapărată trebuinţă să nu se urmeze aşa, fiindcă năduşala ese totd’auna mai târziu când se învăleşte cu cearşafuri ude decât când se învăleşte cu pătura după metod. Transpirând şi făcând vreo câteva băi, pielea se pune în lucrare, şi de va fi fost mai ’nainte ceva mai aspră. Asupra chipului oblojirii, despre care am vorbit mai sus, şi a căria lucrare este foarte [33] folositoare la friguri şi la întărâtări mari, voiu arăta mai pe larg când voi vorbi despre oblojiri. Întrebuinţarea apei pe din afară se coprinde în: Băi întregi, jumătate de băi, băi de şedere, băi de picioare şi de cap, băi pentru oarecare părţi deosebite în duşă, spălări şi oblojiri. Băile întregi. Băile întregi să fac la Grefenberg în nişte tocitori de o mărime neobicinuită, ale cărora coprindere este de 20 până la 30 picioare şi care sânt cel puţin aşa de adânci încât, şezând un om de un stat destul de mare, trebue să-i vină apa până la făcli. Apă curată şi proaspătă curge din destul la toate, şi se scurge iar pe un jghiab care se află la marginea tocitorii astfel încât se scurg toate necurăţeniile ce rămân de la cei ce se scaldă şi care sânt totd’auna mai grase şi mai uşare decât apa şi aşa apa rămâne totd’auna curată. Către acestea tocitorile se deşartă de doă ori pe zi şi se curăţă curat cu mătura, depărtând împreună şi toate necurăţeniile ce pot să se afle pe fund. Prin necontenita curgere apa rămâne totd’auna proaspătă şi curată; [34] asemenea se urmează şi la băile celelalte, precum şi la apa care este hotărâtă pentru băut. Să nu bea cineva niciodată apă stătută şi chiar când este rece; fiindcă totd’auna îi lipseşte una din părţile sale, care, la întrebuinţarea curei, trebue să lucreze, adică gazul carbonic, care se vede în pahar ca mărgelele şi care lucrează atât pe dinlăuntru cât şi pe din afară. Apa cea ma bună atât pentru scăldat cât şi pentru băut este apa de izvor, care nu coprinde în sine părţi streine, şi care se aduce prin jghiaburi la puţuri, ori la scăldătoare fără de a o bate arşiţa soarelui. La locurile unde nu se găseşte astfel de apă, să se întrebuinţeze cea mai limpede şi mai moale apă, care nu coprinde multă silitră în sine şi care se cunoaşte într-acest chip mai bine că, fierbând carne într-însa, se face roşie. Apa de gârlă nu este bună pentru această cură, fiindcă temperatura ei este prea mare, şi nici nu coprinde în sine gaz carbonic. Neavând apă de puţ, poate să întrebuinţeze şi de aceia, însă într-o vreme în care nu a încălzit-o soarele. Pentru cei sănătoşi apa de gârlă este foarte folositoare de a face băi, mai vârtos dacă nu vor şădea prea mult într-însa, şi dacă nu vor întârzia a face mişcarea îndată după bae. Am zis mai sus că intrararea în bae rece cu trupul năduşit nu aduce nici o vătămare; cu toate acestea nu trebue să intre cineva în bae când plămânile se află tare în mişcare: dar iar nu sfătuesc [35] d-a aştepta, cum se întâmplă obicinuit cu aceia care se scaldă în gârlă, până se va răci trupul de tot, şi pe urmă să intre în apă. Printr-aceasta poate răci cineva mai curând decât când ar fi în apă, şi osebit de aceasta, scoate din trup prea multă căldură de care are trebuinţă în bae pentru lucrarea împrotivă şi printr-aceasta micşorează lucrarea tămăditoare a băii. Această lucrare împrotivă, după cum am zis, se arată mai curând şi mai desăvârşit când apa este foarte rece, decât când este numai căldicică precum este vara apa de gârlă; de aceea după o mişcare cumpătată nu trebue să se teamă cineva de a intra în apă rece. Mergând cineva o bucată de loc pe jos, după ce a ajuns la bae, poate să se odihnească puţintel până ce se vor aşeza plămânile şi pe urmă să se desbrace îndată şi udându-şi după aceea capul şi pieptul, să se arunce numaidecât cu capul întâiu în apă. Supuind capul şi peiptul mai întâiu la lucrarea apei, se opreşte sângele d-a se urca la aceste doă părţi nobile, şi asfel nu va pătimi niciodată de durere de cap sau de alte dureri asemenea după bae. Această urmare ar fi foarte de folos de a o face cineva la Grefenberg înaintea transpirării, mai vârtos persoanele care au sânge mult şi care pătimesc de grămădire de sânge la aceste doă părţi. Se poate da cineva cu capul afund de vreo câteva ori şi scăldându-se. În bae fiind, trebue să facă cineva mişcare necontenită, ori înnotând ori frecându-şi cu [36] amândoă mâinile trupul tot, mai vârtos părţile cele bolnave, căci printr-aceasta se întărâtă pielea mai mult şi răceala se simte mai puţin. Persoanele însă care sânt slabe de piept nu trebue să facă mişcarea aceasta peste măsură, şi după năduşală iar să meargă binişor până la apă şi sp nu şează prea mult într-însa; păzind aceste poveţi n-au de a se teme nimic de baea rece şi chiar de vor fi pătimind ceva de plămâni. Vremea cât trebue să zează bolnavul în bae se socoteşte după răceala apei, după mulţimea căldurei vieţii bolnavului şi mai vârtos după starea în care se află. De obşte această vreme nu se poate hotărî. La Grefenberg unde apa este de la 5 până la 8 grade R. de căldură, după regulă nu şade nimeni în bae decât 6 până la 8 minute; cei mai mulţi de la un minut până la trei minute. Prisniţ sfătueşte pentru totd’auna d-a nu aştepta niciodată răceala aceea, care vine obicinuit în apă rece (care este ca un fel de friguri mai domoale), ci să ese totd’auna mai înainte. Este mai bine de a şedea mai puţin în bae decât d-a scoate din trup prea multă căldură printr-o lungă şedere, prin care se pricinueşte trupului o mare întărâtare. Mai cu seamă trebue să se păzească aceste măsuri când cura îşi arată lucrarea sa prin friguri sau prin bube care es în piele; se întâmplă adeseori că întrebuinţând cineva peste măsură baea sau duşa se naşte în trup o astfel de turburare, încât bolnavul este silit de a zăcea în pat săptămâni întregi, şi [37] aceasta întârziează cura. Vorbesc fără temeiu care zic că şed cu ceasuri întregi în scăldătoarea cea mare, fiindcă la Grefenberg n-ar putea să sufere nimini un ceas în scăldătoare. Făcând cineva această cură acasă este mai primejdios d-a o întrebuinţa peste măsură, fiindcă n-are pe nimenea ca să alerge spre ajutor şi să îndrepteze urmările cele primejdioase, şi fiindcă ajutorul doftorilor adeseori pricinueşte şi mai mult rău, precum ştiu din încercare. Numai un lucru nu aduce nici o vătămare la această cură, şi aceasta este băutura apei, cu toate că şi băutura poate să nu fie totd’auna folositoare. Cu toate că tocitorile de bae la Grefenberg nu sânt aşezate la locuri unde se face foc, dar nu aduce nici o vătămare întrebuinţând cineva băile în vremea de iarnă într-un loc cu o căldură temperată, mai vârtos acolo unde tocitoarea nu se poate umplea asfel cu apă, încât să se acopere tot trupul. Aerul cel rece care se atinge de trup şi care are adeseori 10 până la 12 încă şi mai multe grade de răceală, nu foloseşte nimic, şi trebue cineva să se apere de dânsul, de vreme ce apa tot are vreo câteva grade de căldură. Odaea de îmbăiat poate să se încălzească astfel, încât aerul dintr-însa să fie cu vreo câteva grade mai cald decât apa. Eşind din bae se înveleşte cu un cearşaf care este pus la îndemână şi peste dânsul cu mantela, şi mergând la odae, care iarna este puţintel încălzită, iar [38] vara nicidecum, se şterge bine, se înbracă şi începe a se preumbla ca să se încălzească; s-a pricinui foarte mare vătămare, dacă ar căuta cineva această căldură la sobă sau în pat şi ar lucra cu totul înprotiva curei. Nu este de trebuinţă d-a bea apă îndată după ce ese din bae şi înainte de a se îmbrăca, precum fac cei mai mulţi la Grefenberg; cu toate acestea poate bea mai pe urmă când se preumblă. Când în vremea curei se întmplă vreo întărâtare covârşitoare, este mai bine de a înceta cu totul întrebuinţarea băilor întregi fiindcă acestea mai măresc frigurile şi întărâtarea; atunci poate cineva să întrebuinţeze numai spălări cu apă sau jumătăţi de băi. Cu transpirarea încă poate cineva să mai înceteze la asfel de întâmplări; şi spre a întâmpina frigurile, să întrebuinţeze, dacă va fi de trebuinţă, numai oblojiri cu cearşafuri ude. Aceste oblojiri şi băile de şedere mai potolesc vreo câteva zile durerea, dacă întărâtarea n-a fost prea mare. Întrebuinţând numai spălări cu apă, este de trebuinţă ca după dânsele să se facă băi de şedere sau de picioare, care să ţie până când va trece năduşala cu desăvârşire şi se va simţi oarecare răceală. Jumătăţi de băi Jumătăţile de băi se întrebuinţează atunci când băile întregi sânt prea tari, sau când [39] bolnavul, din pricina slăbiciunii organismului, are trebuinţă d-a şedea mai mult în apă, spre a goni materiile bolnăvicioase. Aceste băi le poate cineva întrebuinţa mai bine când face cura acasă şi când nu are loc destul pentru a ţinea o tocitoare mare plină cu apă. Cu toate că lucrează cu mai puţină putere decât băile întregi, dar sânt mai puţin primejdioase decât acele. La Grefenberg slujesc aceste băi spre a pregăti pe începători la întrebuinţarea băilor întregi, pentru care nu face trebuinţă mai mult decât 3 până la 6 jumătăţi de băi. Prisniţ găseşte câteodată cu cale de a rândui câte o săptămână întreagă pentru jumătăţi de băi, şi pe urmă dă voe la băile întregi. Pentru acest sfârşit se toarnă atâta apă caldă în bae până când ajunge la o temperatură de la 10 până la 12 grade Reaumur. Prisniţ nu întrebuinţeză niciodată apă cu o temperatură mai mare decât 14 grade. Jumătăţile de băi se fac în vase d-o mărime obicinuită, care se umplu cu apă de vreo 6 degete. Dacă aceste băi se vor întrebuinţa drept băi întregi după năduşală, se mai toarnă încă o vadră de apă peste aceia, care se înbăiază şi care în vremea înbăierei ia mai de multe ori cu un pahar apă din bae şi o toarnă pe sine. Dacă baea se va face cu scop ca să aducă oarecare întărâtare, atunci părţile bolnavului cele din sus să se acopere cu o plapomă şi vasul de scăldat să se închiză cu un capac asfel, încât să se vază numai capul bolnavului. Asfel va şedea înlăuntru [40] după împrejurările în care se află un ceas sau doă. S-a întâmplat ca Prisniţ să găsească de trebuinţă ca această vreme de un ceas sau doă, în mai multe zile să o urce până la cinci ceasuri, cu scop ca să se arate frigurile sau întărâtarea. Aceasta s-a întâmplat în anul trecut cu un doftor care pătimea d-un revmatism atonic şi care s-a întors sănătos de la Grefenberg. Am cunoscut pe mai mulţi care întrebuinţa în toate zilele aceste băi de mai multe ceasuri până când frigurile ce se ivea scorocea materiile bolnăvicioase şi înrădăcinate, care pe urmă se arăta prin bube; aceste bube era câteodată aşa de mari, încât spărgându-se curgea dintr-însele mai multe pahară de puroae. Negreşit că atunci înceta cu băile, până când se depărta materiile cele scorocite şi până când trupul iar îşi venea în fire. Acela care întrebuinţeză acasă aceste băi, nu poate să facă astfel de urmări, fără de a avea întru ajutor un doftor, căruia îi va fi bine cunoscut metodul lui Prisniţ; fiindcă prea lesne poate să greşească şi să facă ceva peste măsură, la care întâmplare nu va putea să întoarcă răul sau să-l depărteze cu totul din trup. La întrebuinţarea curei acasă aceste jumătăţi de băi se pot face drept băi după transpirare, când atunci trebue să se întrebuinţeze şi udarea pe trup cu apă cum s-a arătat mai sus. La această bae să meargă iute, învălit fiind cu pătura de năduşală sau cu mantaoa; [41] desbrăcânduse să se arunce în bae; şi mai ’nainte d-a şedea într-însa să se spele pe cap şi pe piept, şi după ce va şedea să i se verse în grabă o vadră de apă pe cap, cu care să se frece bine pe cap şi pe obraz. Pe urmă să se frece şi pe braţe, pe piept, pe trupul din jos, şi de poate să-l frece cineva şi pe spate. Această udare se mai poate repeta, oi numai cu-n pahar sau chiar cu mâinile, încât trebue să se frece necontenit şi mai vârtos la părţile pătimaşe; după aceea ştergându-se să se îmbrace şi să facă mişcare. Şederea în bae să ţie de la 5 până la 10 minute. Prisniţ întrebuinţează aceste jumătăţi de băi precum şi băile de şedere în oarecare întâmplări, drept mijloace de abatere sau de liniştire la atacuri silnice de revmatism, mai vârtos la părţile de sus. Aceste băi sânt foarte folositoare, după cum ştiu din încercare, la revmatism în cap. În această bae şade cineva până când sângele se răcoreşte cu desăvârşire şi până când se mai uşurează inflamaţia din cap, sau dintr-alte părţi pătimaşe, care tot într-acea vreme trebue să se şi oblojească. Chiar şi la inflamaţia creerilor şi a pieptului le a întrebuinţat cu bună ispravă. O pildă de patima dintâiun voi arăta mai pe urmă. [42] Băile de şedere Aceste băi se fac într-un vas de 22 până la 24 degete de larg, dpe cum cere şi trupul bolnavului. Acest vas este cu trei picioare din care unul este dinainte, ca să nu se răstoarne când ese bolnavul dintr-însul. Partea dindărăt este mai înnaltă decât cea din’nainte ca să se poată rezema cu spatele şi cu braţele de dânsul. Măsura pentru un om de stat de mijloc ar putea fi cea următoare: Înnălţimea picioarelor .................. 3-4 degete Adâncimea ................................... 9-10 Înălţimea răzimătoarei, care coprinde partea cea dindărăt a vasului, şi mai jumătate dintr-însul socotindu-se de la înălţimea piciorului dinnainte .............. 5-6 Înălţimea asului întreg, socotindu-se şi fundul care este de un deget de gros este de .............. 18-21 Acest vas se umple cu apă astfel, încât şezând bolnavul într-însul să-i vie apa cu doă degete mai jos de buric, cealaltă parte a trupului rămâne învălită cu haine, cămaşa se îndoeşte asfel încât să nu se ude, şi picioarele se acopere ori cu pantaloni, ori cu o pătură de lână. În vremea băii trebue pătimaşul să frece neîncetat părţile care sânt în apă şi mai cu seamă partea trupului din jos prin care se îmmulţeşte întărâtarea pielii, şi [43] se depărtează materiile cele stricate şi grămădite din trup. La Grefenberg bolnavul şezând în bae, bea câte un pahar de apă. Vremea în care trebue cineva să şează în bae atârnă de la scopul băii. Dacă baea va trebui să înputerniceze părţile, ce se vor afla în apă, precum este la slăbiciunea organelor născătoare, la poluţii, la neputinţa bărbătească, la poală albă şi la alte asemenea, atunci bolnavul va şedea puţintel în bae, adecă 10 minute sau un sfert de ceas, şi va repeta mai de multe ori baea; iar dacă va trebui ca să se abată răul din trup, precum este la grămădirea sângelui în părţile de sus ale trupului, la inflamaţii în piept şi la friguri, sau dacă va trebui ca să lucreze cu putere, precum este la tot felul de patimi în părţile trupului de jos, precum la patima de ficaţi sau de splină, la încuetură la urdinare, şi la tot felul de dureri în părţile trupului din jos, la trânşi şi altele, atunci la asfel de întâmplări bolnavul trebue să şază în bae mai mult, de la o jumătate de ceas până la trei sferturi de ceas. La patimă hronică, când sângele se urcă cu repeziciune în cap, bolnavul trebue să şează câte doă ceasuri în bae şi aceasta s-o urmeze în toate zilele. La boale iuţi, precum la inflamaţia creerilor sau a pieptului, la altele asemenea, vremea în care cineva trebue să şează în bae atârnă de la treapta în care se află boala, şi atunci ori trebue să se schimbe baea, oblojindu-se cu cearşafuri ude, precum voiu [44] prescrii pentru fiecare dintr-aceste boale în parte. Băile de şedere urmându-se cu bună orânduială aduc un mare folos mai vârtos părţilor trupului de jos. Când voiu vorbi pentru holeră voiu arăta o pildă, că un pătimaş care în vreme de şase săptămâni n-a putut să doarmă nici o noapte, făcând numai o bae de şedere s-a odihnit toată noaptea. Aceste băi scot mai cu seamă vântul din trup, şi liniştesc trupul; fac să curgă trânjii ascunşi care s-au întins departe şi prin ajutorul transpirării gonesc pe cei ce se ivesc. La friguri lucrează foarte cu putere şi liniştit, întrebuinţând însă pe rând, când băi de şedere, când oblojituri cu cearşafuri ude; voiu arăta mai pe urmă o întâmplare, că unul s-au tămăduit în doă zile de lingoare nebună numai prin băi de şedere şi prin oblojiri cu cearşafuri ude. Pentru tămăduire de holeră băile de şedere sânt cel mai întâiu mijloc La Grefenberg se fac aceste băi mai obişnuit seara doă ceasuri după masă. Mai bine ar fi să le facă cineva înaintea mesei; dar acolo toată zioa să întrebuinţează pentru năduşală, scăldare, duşă, încât nu rămâne altă vreme mai potrivită. Când este vremea împrotivă ca bolnavul să nu poată să meargă la duşă, atunci poate face băi de şedere înaintea prânzului ca să îndeplinească duşa. În oarecare întâmplări se pot face îndată după transpirare, când este foarte înfierbântat, spălându-se mai întâiu bine cu apă, care face o lucrare foaret odihnitoare. Atât la băile de şedere [45] cât şi la celelalte băi este această condiţie adecă: ca să nu se facă niciodată cu stomahul plin, ci ori înaintea mesei, sau doă-trei ceasuri după masă; după aceasta trebue cineva să facă mişcare, totd’auna după ce ese din bae, până când se va încălzi, şi nici trebue să mănânce ceva mai ’nainte de aceasta. Numaidecât înaintea culcării nu este bine d-a face băi de şedere, despre o parte, căci simţirea răcelii turbură somnul, despre alta căci întărâtarea ce se face prin lucrarea împrotivă asupra organelor născătoare, aduce urmări neplăcute. Mai vârtos trebue să se ferească de aceasta persoanele care pătimesc de poluzii dese. Acela care vrea să facă băi de şedere seara, pentru ca să poată dormi, la care întâmplare sânt întru adevăr foarte folositoare, trebue să le facă puţintel mai ’nainte de culcare; însă nu trebue să se culce până când părţile cele răcite ne se vor încălzi iarăşi prin mişcare. Unii propun pentru somn, că este mai bine d-a se îmbăia în scăldătoare. Mie şi la alţii mai mulţi ni s-au întâmplat cu totul împrotivă. Cel mai bun mijloc pentru aceasta este d-a se spăla cu apă rece pe trup. Nu este tot una dacă vasul în care se face baea de şedere va fi mai mare sau mai mic. Nu trebue să fie prea multă apă într-însul, fiindcă dacă baea nu se va face numai pentru împuternicire, adecă: dacă va ţinea mai mult de 10 minute, atunci după obiceiu trebue pătimaşul să şează într-însul până când începe apa a se încălzi. Zemurile care [46] la intrarea în bae se înping din pricina răcelii, către sfârşitul băii, prin lucrarea înprotivă se trag iar către părţile ce se află în apă, şi aceasta se face cu atâta mai mare putere, cu cât răceala apei nu mai pricinueşte mare împrotivire prin strângerea vinelor şi a vinişoarelor din trup. Dacă scopul băilor de şedere nu este altul decât abaterea din părţile de sus ale trupului, atunci bolnavul trebue neapărat să şează în bae, până se va încălzi puţintel apa, fiindcă printr-aceasta se poate dobândi mai curând şi mai sigur scopul cerut. Câteodată uşurarea durerilor sau perirea simtomelor boalei sânt semne că bolnavul poate să iasă din bae. Dacă bolnavul s-a năduşit înainte d-a intra în bae de şedere, este foarte de trebuinţă d-a face o mişcare potrivită, ca să se încălzească puţintel spre a se pune sângele în mişcare; cu toate acestea nu trebue să intre năduşit într-însa. Mişcarea după bae să se facă totd’auna în aer curat sau într-un loc răcoros, şi acei care pătimesc de durere de cap să se plimbe cu capul gol. La această din urmă întâmplare poate bolnavul, în vremea îmbăerii să-şi pue pe cap oblojiri răcoroase. Chiar şi baea de şedere nu trebue să se facă atunci în odae tare încălzită, fiindcă lucrarea ei va fi împrotiva scopului. Băi de picioare Măsura de mai sus esre de trebuinţă a se lua şi pentru băile de picioare, fiindcă aceste băi se fac [47] numai pentru ca să se abată durerile din părţile de sus ale trupului. Prisniţ prescrie aceste băi totd’auna la acele întâmplări, pentru care doftorii orânduesc băi calde. La durere de cap şi de dinţi, sau ori de unde ceva trage acea durere la jiunghiuri în cap, şi mai vârtos la durerea şi inflamaţia ochilor, la urcarea sângelui în cap, se întrebuinţează aceste băi cu o sigură ispravă. La întrebuinţarea acestor băi sânt foarte folositoare şi oblojiturile reci la cap. Aceste băi se fac ori în vasul pentru băile de şedere, ori în alt vas mai mic care nu coprind prea multă apă. Adâncimea apei de la 1 până la 3 degete după cum voeşte bolnavul ca să-i fie lucrarea, mai tare sau mai domoală. La durerea de dinţi se pune de obşte mai puţină apă. Asemenea şi la o durere covârşitoare la o parte a capului am orânduit apă numai d-un deget şi după o jumătate de ceas a perit durerea. La scrintirea picioarelor la glesne, când baea trebue să se facă de trei ori pe zi, trebue să treacă apa peste osul de la glezne. Este de neapărată trebuinţă la întrebuinţarea acestor băi ca pătimaşul să-şi frece neîncetat picioarele unul cu altul, pentru ca să producă o lucrare împrotivă mai puternică. Bolnavul trebue să ţie picioarele în bae până când va începe apa a să încălzi, care se întâmplă obicinuit după trei sferturi sau după un ceas, mai cu seamă daca vasul nu va fi prea mare. Este foarte de trebuinţă d-a face micare înaintea băii, pentru ca să se [48] încălzească puţintel picioarele; după bae trebue să se preumble până când se vor înfierbânta. Cel mai bun mijloc pentru răceala picioarelor este baea rece de picioare. Băile calde slăbesc picioarele şi aduc vătămare, că la cea mai mică pricină pot iar să răcească; dar făcând adeseori bae rece se apără cineva totd’auna de acea răceală. Cine întrebuinţează adeseori aceste băi poate să umble în cel mai mare ger fără nici o primejdie. Nu trebue să pue niciodată cineva la picioare maşini de încălzit sau alte haine încălzite, sau să le apropie de sobă răcite, fiindcă asfel de mijloace de încălzire sânt vătămătoare; printr-aceasta picioarele se moleşesc, şi nu mai pot suferi mai mult răceala. Lucrarea împrotivă ce se arată prin băi reci apără de răceală mai bine decât oricare alt mijloc. Poate cineva să încerce şi va afla că după câteva ceasuri după bae va simţi picioarele nu numai calde, ci înfierbântate. Prea folositoare poate fi o asemenea bae de picioare, câteva ceasuri înaintea unei plimbări cu sania sau la alt prilej asemenea. Prisniţ propune drept mijloc tămăduitor de răceala picioarelor o păreche de ciorapi de lână îmmuiaţi bine în apă rece şi storşi, care să se tragă în picioare, şi peste dânşii să se tragă alţii uscaţi şi pe urmă cisme mai largi; încredinţează că nu este cu putinţă d-a se răci cuiva picioarele încălţat fiind astfel chiar şi dacă va merge o jumătate de zi neprecurmat în frig. Picioarele trebue [49] să fie asemenea apărate de aerul de pe din afară, acoperindu-se cu pături sau alte ţoale asemenea. Poate că ar folosi şi dacă cineva ar merge pe jos câte o jumătate de ceas spre a mai mări lucrarea împrotivă. Băile de cap Aceste băi se întrebuinţează la patimi revmatice care sânt aşezate în cap, la imflamaţia revmatică a ochilor, la asurzeală, la lipsa gustului şi a mirosului, ca să socotească materiile bolnăvicioase din cap, şi care de obşte se depărtează printr-o bubă ce ese în urechi. Se întrebuinţează încă şi la urcarea sângelui în cap, însă atunci trebue să ţie baea numai vreo câteva minute ca să nu urmeze o mare lucrare împrotivă şi mişcarea trebue neapărat să se facă în aer curat şi slobod, iar niciodată în căldura soarelui. Aceste băi se face într-o strachină mare şi adâncă. Pentru acest sfârşit se pune strachina pe o masă, se bagă mai întâiu o parte a capului în apă, după vreo câteva minute se pune partea dindărat a capului, pe urmă cealaltă parte a capului, şi în sfârşit încă o dată partea d’îndărăt. Fiindcă este cam cu greu d-a ţinea capul câteva minute în astfel de poziţie, este mai comod să se întinză jos o saltea sau un mindir cu pae sau o pătură şi să se pue [50] strachina la capul din sus al aşternutului. Vremea ct trebue să se facă baea de cap atârnă de la boală şi de la gradul în care se află boala. La inflamaţia cronică a ochilor trebue să se ţie capul în apă cu fiecare parte 15 minute, asemenea la asurzeală şi la lipsa gustului şi a mirosului; încât toată baea să ţie un ceas, în care vreme trebue să se schimbe apa o dată sau de doă ori. Aceste băi urmându-se regulat lucrează cu ispravă sigură; lucrarea băii se arată obicinuit prin nişte dureri în cap, care se îmmulţesc până când ese o bubă care sparge, care lucru s-a întâmplat de mai multe ori în vremea aflării mele la Grefenberg. Se înţelege că băile de cap se întrebuinţează împreună cu cura. Pentru patima de ochi se întrebuinţează dinpreună cu băile de cap şi băile de ochi. Băile de ochi Aceste băi se fac ori tot în strachina în care se fac băile de cap, ori într-un păhărel de rachiu, care umplându-se cu apă se ţine la ochiu. Vremea cât trebue să ţie aceste băi atârnă de la hotărârea lui Prisniţ şi care este obiciniut cinci minute şi ceva mai mult. Ochii se vor ţinea deschişi în apă. [51] Băile pentru picioare întregi Aceste băi se întrebuinţează la oarecare durere ce se simte într-un loc la picior, pentru care nu este îndestul o bae obicinuită. Am întrebuinţat aceste băi la fistule, la pecingini, la umflături la genunchi. Asemenea pot fi folositoare la revmatism înrădăcinat. Pentru acest sfârşit bolnavul îşi face o putină înaltă care este tocmai aşa de dreaptă, încât piciorul să poată şedea bine într-însa; se umfle cu o cătăţime de apă rece astfel, încât partea cea pătimaşă să se afle de tot în apă. Înălţimea dar a putinei trebue să fie potrivită cu partea pătimaşă a piciorului. Vremea pentru facerea aceştii băi, dacă va trebui ca să lucreze întărâtând, ţine obicinuit mai mult d-un ceas. Această bae scoate de obşte nişte bube la părţile pătimaşe, dacă nu vor fi de mai ’nainte bube sparte, care este un semn de lucrarea băii. Asemenea se pot face băi pentru dureri sau patimi locale la mână, la obraz, sau la alte părţi. Duşa Duşa este mijlocul cel mai pătrunzător, prin care se pot mişca şi desface materiile stricate ce [52] de mai mulţi ani zac în trup. De aceea se întrebuinţează mai la toate boalele cronice şi nu lipseşte niciodată de a produce o lucrare folositoare. Ea slujeşte totd’odată drept mijloc de a întări pielea ce s-a slăbit prin năduşală, şi de a împuternici trupul; şi într-adevăr nici că este alt mijloc mai bun de întărire şi împuternicire decât dânsa, fiindcă prin răceala apei întăreşte apa împrotiva influenţiei ce are schimbarea temperaturei şi, prin repeziciunea sa şi împrotivirea muşchilor ce se arată la această întâmplare, face pielea mai plină şi mai cu putere, întinzând d’odată lucrarea sa cea folositoare şi asupra nevrelor. Pentru un trup sănătos nu este alt mijloc de întărire decât acesta; numai să nu se duşeze mult d’odată, ci mai bine să se întrebuinţeze adeseori. În pădurea de la Grefenberg şase duşe: patru mai din jos sânt hătărâte pentru bărbaţi şi sânt cunoscute subt următoarele nume: duşa bărbaţilor, duşa copiilor, ori duşa cea mică, duşa verde şi duşa cea de sus. La cea dintâiu apa se aruncă de la o înălţime de 15 degete; la a doa de 10 degete; la a treia de 20 şi la a patra de 18 degete. Cătăţimea apei este la toate aceiaşi şi puterea ei mai mare sau mai mică se deosebeşte numai după înălţimea repeziciunei mai de sus sau mai de jos. Toate au o cugere strânsă de la 3 până la 4 degete în grosime, afară de duşa verde, care adeseori aruncă apa de o parte şi când este vânt o împrăştie ne’ncetat. Când cineva [53] face băgare de seamă lui Prisniţ şi-l socoteşte ca să închiză această duşă cu scânduri, pentru ca să nu poată vântul împrăştia apa, răspunde cu linişte: nu e totd’auna vânt; poate că o va şi închide ca să o facă folositoare, cu toate că el nu face bucuros schimbări. La duşele damelor apa cade de la o înălţime de la 10 până la 12 degete. Curgerea apei este tot aşa de groasă ca şi aceea de la duşele bărbaţilor. Sânt gătite unele ca altele şi se află într-o poziţie foarte romantică. La fiecare duşă este o căsuţă cu scaune de lemne în care cineva se poate desbrăca şi îmnbrăca. Când este vremea frumoasă, oricine preferează d-a se desbrăca afară dinaintea colibii pe scaunele pe care le încălzeşte soarele. Mergând cineva la duşă, se urcă pe vreo câteva trepte de lemn (însă nu de piatră precum zic unii în scrierile lor asupra Grefenbergului), deschide uşa de la căsuţa de scânduri, cu care toate duşele sânt împrejurate, şi intră unde se aruncă apa care prin căderea sa jos stropeşte pe cei ce intră. Pardoseala duşelor este de scânduri, la unele nu e prea potrivită, şi mai cu seamă la duşa cea verde şi la duşa damelor, unde în loc de scânduri s-au pus pietre şi la care în loc de căsuţa de scânduri, de jur împrejur este făcut numai un gard de pădure. De obşte mai la toate duşele se află oarecare lăţişori bătuţi de pardoseală ca să nu alunece cineva. Pentru acest sfârşit a aşezat d-amândoă părţile păreţilor şi câte o prăjină de care se poate ţinea [54] cineva când face operaţia. Trebue să se ferească cineva foarte mult să nu cază în vremea în care se duşează, fiindcă cea mai mică vătămare pe din afară ce se poate face, în vremea întărâtării trupului peste tot, s-ar putea preface într-un loc unde să se strângă toate materiile cele întărâtate din trup şi ar stânjeni pe cel vătămat de a mai întrebuinţa duşa o săptămână întreagă. Această scoatere a materiilor bolnăvicioase în piele se cunoaşte adeseori şi la unghii, fiindcă în vremea curei se moae şi se frâng. După ce cineva se desbracă în colibă sau afară, care lucru n-ar trebui să se facă mai înainte decât când vrea să intre la duşă, şi nu precum obicinuesc unii d-a şedea desbrăcaţi ca să se mai răcorească, care întârziere n-aduce decât o răceală şi slăbeşte şi lucrarea duşei, se învăleşte c-un cearşaf şi intră fără frică la duşă. Înaintea întrării poate cineva să bea un pahar de apă sau nu, după cum va avea sete, sau după cum va fi gradul căldurei ce o simte oricare când întrebuinţează duşa. Eu nu găsesc nici un folos ca să bea cineva înaintea intrării, când simte oarecare răceală, şi pe cât îmi aduc minte nici Prisniţ nu recomandează aceasta: mai bine ar fi să bea cineva după eşirea din duşă un pahar sau doă de apă, pentru ca să-şi astâmpere setea, ce urmează de obşte după duşă, şi care apă se poate mistui pe drum când se întoarce de la duşă la lăcaş, ca să nu piarză prilejul d-a bea câteva pahară de apă [55] mai mult. Intrând în căsuţa duşii îşi atârnă cearşaful de prăjină şi îşi scoate pantofii. După ce se apropie de curgerea apei, ia apă în pumni şi, ridicând mâinile binişor d’asupra capului, lasă să curgă peste tot trupul, după aceia pâşaşte iute subt curgerea apei care, după ce curge vreo câteva minute pe ceafă-i, pătimaşul începe a se freca pe cap, pe piept, pe spinare, pe pântece, pe braţe şi şolduri; atunci începe a se întoarce pe supt duşă ca să-l isbească peste tot trupul şi isbirea să-i încălzească şi pielea, prin care se depărtează răceala ce se simte la început. Cu cât duşa cade mai de sus, cu atâta încălzeşte mai curând trupul. Pentru aceasta nici unul din cei care au întrebuinţat duşa cea mare nu se mai întoarce la alta mai mică, fiindcă la aceasta simte răceală necontenit. Dupa ce şi-au udat cineva tot trupul d’opotrivă, pune supt duşă părţile cele pătimaşe, şi întârziază pentru fiecare atât cât îl va erta vremea în care socoteşte a se duşa. Este însă foarte bine d-a lăsa câteodată să curgă apa peste tot trupul, ca să mai încălzească pielea. Dacă patima pentru care se face duşa nu este la cap, precum se întâmplă la inflamaţia ochilor, atunci să nu lase să curgă apa drept pe cap sau pe piept; ci numai pe ceafă şi spre piept. Cine are piept slab să nu lase niciodată să curgă apa drept pe dânsul; aceiaşi măsură trebue să se păzească şi la patima de stomah, care nu poate suferi nicidecum duşa; de aceia trebue să se ferească cineva să nu-i [56] curgă apa niciodată pe dedesubtul pieptului. O duşă zdravănă pe pântece este, după cum ştiu din încercare, totd’auna folositoare. Pentru aceia al cărora pântece se află în mare nelucrare precum la ipohondristi şi alţi asemenea, se recomandează o duşă mare asupra acestor părţi pătimaşe. În aceia care pătimesc de revmatism înrădăcinat în oase, face duşa o lucrare minunată. Eu însumi printr-o duşă neprecurmată am depărtat în vreo câteva minute asemenea dureri de mai multe luni aşezate în deosebite închieeturi ale trupului; cu adevărat aceste dureri se întorcea de mai multe ori, iar îndărăt, însă în sfârşit s-au pierdut cu totul. Nimini să nu se amăgească şi să înceteze cu duşa din pricina durerilor arzătoare ce se pricinuesc din izbirea apei; şi să o lasă să bată necontenit asupra părţii pătimaşe până va amorţi, şi atunci să supue alta la lucrarea duşei. Vremea în care trebue cineva să se urmeze nu trece niciodată peste un sfert de ceas. Cei care încep a întrebuinţa duşa pot să adaoge la minutele cu care încep încă câte un minut sau doă, până când vor simţi că este destul. De obşte să nu aştepte nimeni vr’odată în duşă răceala aceea ce seamănă cu a frigurilor şi care urmează obicinuit după 12 până la 15 minute, nici să intre cu acea răceală de friguri în duşă, precum am făcut eu mai de multe ori. Această răceală produce o prea mare întărâtare, încât pătimaşul nu poate să sufere duşa mai mult, precum mi s-a întâmplat mie şi la [57] toţi aceia care au urmat ca mine. Să urmeze cineva totd’auna poveţile celor încercaţi, dar iar să nu se teamă de oarecare răceală ce apa aduce prin lucrarea ei. Este lucru de râs să privească săriturile şi întorsăturile unora şi groaza ce au unii d-a se pune supt duşă, întrebările ce fac neîncetat lui Anton slujitorul duşelor, dacă n-au trecut încă vremea să iasă; care lucruri ale unora astfel de viteji fac câteodată o petrecere minunată. Aceştia simt numai neplăcerea ce aduce răceala duşei, însă nu şi plăcerea care mai pe urmă se arată, şi care cu toată răceala şi cu tot necazul ce simte şi cel mai curajios la întrarea în duşă, se preface într-o simţire de putere şi de nepăsare pentru cel ce a întrebuinţat-o totd’auna fără sfială. Oricine trebue să urmeze atât cu întrebuinţarea duşei cât şi cu a băii fără frică, fără întârziere şi fără să se gândească mult; căci după ce a biruit simţirea ce se produce întâiu, atunci este o jucărie şi se află cineva foarte bine în starea aceea în care un fricos nu încetează d-a tremura de frig şi de desnădăjduire. Această obicinuinţă, adică de a birui neplăcerea ce se arată la început, d-a-şi supune trupul la cele mai mai lucrări ale curei cu apă, lucrează, pe lângă tămăduirea trupului, foarte tare şi asupra duhului, şi printr-aceasta asupra trupului. Nici o altă cură nu uneşte aceste isprăvi cu tămăduirea boalei. [58] Şezând cineva în duşă o vreme hotărâtă, sau simţind că este vreme d-a eşi dintr-însa, se şterge în grabă, după aceea cu-n cearşaf care este la îndemână, se îmbracă şi potolindu-şi setea cu un pahar de apă se întoarce la lăcaş, la care ajunge curând; fiindcă despre o parte simţirea răcelii şi puterea ce se dă trupului după duşă, şi despre alta, coasta muntelui pe care neştine trebue să se scoboare îi iuţeşte pasurile. Vremea hotărâtă în care se întrebuinţează duşa la Grefenberg este de obşte la un ceas după gustare, ori la doă sau trei ceasuri după prânz. Cu toate că unii întrebuinţează duşa îndată după gustare, dar nu-i sfătuesc să urmeze aşa, fiindcă mistuirea se opreşte prin răceala duşei şi lucrarea ei va fi atunci cu atât mai vătămătoare, cu cât omul îşi va mulţumi mai mult pofta de mâncare. Fiindcă duşa slujeşte mai cu seamă spre întărâtarea materiilor aşezate în trup, este învederat că trebue să se întrebuinţeze mai cu cumpătare, sau să înceteze de tot vreo câtăva vreme, dacă va urma o prea mare întărâtare împreună cu friguri, şi numai atunci poate să înceapă a se întrebuinţa, când cineva îşi va simţi trupul liniştit. Câteodată trebue să înceteze o săptămână întreagă şi să se lase ca să treacă criza înainte de a începe iar. Vindecarea bubelor şi starea cea liniştită a organismului sânt totd’auna semne că este vreme că iar poate cineva întrebuinţarea duşei. La unele mici întâmplări se [59] precurmează numai o zi sau doă, în vreme ce într-alt chip se urmează în toate zilele regulat tot la acea vreme. Timpul are puţină influenţă asupra duşei: noi am întrebuinţat duşa tot aşa de bine în vreme de ploaie sau când bătea vântul ca şi când era zăpadă sau ghiaţă. Unii s-au duşat în vreme de 10 până la 15 minute la frig de 6 grade supt nulă, încât era încunjuraţi de sloi de ghiaţă, pe care îi tăia cu toporul ca să-şi facă drum la izvor; şi chiar damele s-au duşat când era zăpadă. Nu mi s-a întâmplat să văz nici o pildă de răceală. Cu toate acestea cei mai mulţi încetează cu duşa după ce începe vremea cea aspră şi se depărtează cu totul de la duşa cea iubită după ce cade zăpada; fiindcă atunci nu numai duşa nu este plăcută, ci mai cu seamă căci este de nesuferit răceala cea de friguri care apucă şi pe cel mai tare când se îmbracă şi tremurul nu dă pas ca să stea un minut în pace spre a se putea îmbrăca. Câteodată se face foc în pădure, ca să se poată îmbrăca cineva lângă dânsul; însă părerea mea este că această grabnică trecere de la cel mai mare frig la lucrarea focului trebue să fie vătămătoare. Dacă cineva întrebuinţează duşa pe un astfel de frig, să nu şează mai mult decât câteva minute în duşă, spre a nu avea trebuinţă de foc şi esre mai bine să se silească a se încălzi printr-o mişcare iute. Cine face cura acasă, şi din pricina încăperii locului nu poate să se duşeze, pe acela îl sfătuesc ca să întrebuinţeze turnări cu apă ce pot [60] face oricine printr-o slugă, care va trebui să toarne cu o cană ori printr-un vas ce se va atârna de tavanul odăii de îmbăiat şi care trăgându-să d-o sfoară se va pleca şi va turna atâta apă pe trupul omului, cât îi va fi de trebuinţă. La această întâmplare trebue să se frece ne’ncetat pe cap şi pe celelalte părţi ale trupului pentru ca să întărească lucrarea apei. Se poate face în fundul acestui vas şi gaură sau ţeve, care să aibă pe dinlăuntru o lopăţică de care să atârne o sfoară şi pe care trăgându-o cineva, apa să curgă după voinţă, şi să ude numai părţile pe care va cineva să le supue la lucrarea apei. În locul aceştii găuri sau ţevi, pe care curge apa întruna şi potrivit, se poate întrebuinţa o doniţă de udat, cu mai multe găuri, prin care poate apa să ude tot trupul deodată, precum este şi la băile lui Şnaider. Mărimea şi mulţimea găurilor doniţii de udat atârnă atât de la cătăţimea apei cu care vrea cineva să se ude, precum şi de la mărimea vasului. Astfel de spălări sau turnări sânt foarte înlesnitoare şi folositoare, fiindcă d’odată udă trupul peste tot şi mâinile sânt slobode pentru frecarea părţilor pătimaşe; această spălare sau turnare ar putea prea bine îndeplini locul băilor după năduşală; la întâmplare când acestea vor lucra prea tare. Dar pentru acest sfârşit ar trebui ca apa să se sprijine într-un vas în care ar putea cineva să şează. Este de prisos a mai pomeni că oricât de folositoare sânt aceste spălări sau turnări de apă, tot nu pot [61] să se potrivească cu lucrarea ce o face duşa. Duşa se poate face şi la fiecare scoc de moară, la oricare coastă stâncoasă a unui deal, din al căruia vârf izvorăşte, sau curge apă, sau la o roată de scos apă. La întrebuinţarea duşei apa de izvor este cea mai bună, fiindcă este mai rece şi mai curată. La Fraivaldau unde asmenea este un aşezământ filial de această cură se scoate din râu printr-o singură roată apă îndestulă pentru doă duşe. Cu toate acestea apa n-are acolo o asemenea lucrare ca la duşele lui Prisniţ, nici curgerea apei nu este aşa de potrivită, fiindcă se cam opreşte prin scoatere. Mai sus arătatul aşezământ filial priimeşte cu bucurie pe aceia care n-au loc la Grefenberg şi este în stare d-a coprinde dintr-înşii ca la treizeci de persoane. Întreprinzătorul, care se numeşte Vais, este foarte iubit de pătimaşi. Nu voiu să hotărăsc dacă are încercare îndestulă asupra aceştii curi cu apa, fiindcă nu se îndeletniceşte de multă vreme cu dânsa, şi după cum se zice este veterinar (doftori de vite). Spălările Spălările îndeplinesc rolul băilor şi al duşelor la o prea mare întărâtare, ca de friguri, asemenea şi la o prea mare slăbiciune. Se pot face ori după metodul care l-am arătat, ori [62] turnând apă pe cap şi spălându-se pe tot trupul cu aceia ce curge dupe păr. La această întâmplare pătimaşul ia cu mâna apă din acel vas şi cu dânsa freacă deosebitele părţi pătimaşe ale trupului. La întrebuinţarea acestor spălări trebue să-şi încălzească cineva trupul prin această frecare, şi să îngrijască de a-şi uda cât va fi cu putinţă tot trupul d’odată. Frecarea cu apă rece pe părţile trupului care sânt împovărate cu grămădiri de zemuri stricate, cu dureri de revmatism şi altele asemenea, şi care se poate întrebuinţa şi la băi întregi, la băi de şedere şi de picioare, precum şi la năduşeală supt pătură, aduce un folos foarte mare. Spălare zdravănă la care să se poată uda tot trupul poate face cineva muind un cearşaf în apă rece, şi lăsând ca să se scurgă apa puţintel, să se învălească bolnavul cu dânsul pe dindărăt, după care să-l frece alţii pe spinare, frecându-se şi chiar bolnavul cu mâinile pe unde va putea ajunge. Această spălare se recomandează mai vârtos pentru copii după năduşală, dacă se socoteşte că baea le va face o prea mare lucrare. Spălările cu apă sânt foarte folositoare înaintea culcării, mai vârtos când face cineva cura acasă. La patimi mai mici, precum revmatism nou, la întărâtarea şi amorţirea pielei, spălăturile aceste unite cu băutura unei cătăţimi de apă pe fiecare zi sânt îndestul pentru a depărta mai sus arătatele boale. Asemenea se recomandează foarte mult drept mijloc [63] dietetic. Îmbrăţişindu-le cineva drept cură, pot aduce mai mare folos făcându-le dimineaţa îndată după scularea din pat şi înainte de a se răci trupul, după care să nu întârzie a face mişcarea în aer curat. Din cele mai sus arătate se dovedeşte îndestul că nu trebue să aibă cineva nici o frică de răceală. Prisniţ nu mai întrebuinţează la spălări burete sau petece de lână de când doftorii i-au analisit buretele său de spălat, ci el le face numai cu mâinile goale. Cuvântul lui la aceasta este „viaţă pe viaţă” şi în sfârşit mâinile sânt instrumentul cel mai înlesnitor care aduc pielii o întărâtare mai mare decât buretele şi petecile de lână, numai apă să fie din destul. Această apă trebue să se întrebuinţeze în mare cătăţime la trup. Dacă cineva năduşaşte la întrebuinţarea curei, se poate ca frecarea cu petece de lână sau cu o perie mai moale, înainte şi în vremea spălării, să mai îmmulţească întărâtarea pielei. Ca să nu se umple de apă prea mult odaia în care se fac spălările, îşi poate face cineva un vas larg de patru picioare, în care să intre când se spală şi să se strângă într-însul apa ce se scurge dupe trup. Persoanele care vor întrebuinţa cura cu apă în toată întinderea ei fac foarte bine pregătindu-se pentru aceasta mai întâiu prin spălări, şi atunci mai cu înlesnire vor putea supune trupul la lucrarea apei şi cura se va isprăvi în grabă. [64] Oblojirile Oblojirile sânt ori reci, ori calde (înfierbântătoare, potolitoare). Oblojirile reci se întrebuinţează deodată cu băile de picioare şi altele la părţile deosebite ale trupului, când cineva pătimeşte de inflamaţii, durere de cap şi altele. Spre acest sfârşit se îndoeşte un cearşaf mai de multe ori, se moae în apă rece şi storcându-se apa puţintel se pune pe partea pătimaşă a trupului unde să ţine până când începe a se încălzi; atunci se udă din nou şi se pune tot la acel loc până când piere durerea de tot sau se linişteşte. Aceste oblojiri se recomandează totd’auna acelora care întrebuinţează totd’auna băi de şedere, sau de picioare pentru patimi de durere de cap, fiindcă ele îndepărtează înfierbântarea aceia ce se simte la începutul băii. La frângere sau scrintire de picioare, precum şi la alte vătămări pe din afară, se întrebuinţează aceste oblojiri cu mare folos, spre a apăra partea vătămată de inflamaţie şi unflare, până când va veni hirurgu. Chiar şi la legăturile ce se fac pentru frângerea de mâini, sau de picioare nu este alt mijloc mai bun pentru apărarea de inflamaţie decât oblojirea cu apă rece. Oblojirile încălzitoare fac o lucrare minunată la întrebuinţarea curei cu apă, şi se deosebesc de cele reci printr-aceasta, căci la cele încălzitoare [65] se stoarce cearşaful foarte bine, după care se aşează sau se leagă astfel pe părţile pătimaşe, încât să nu poată pătrunde nici aerul nici răceala. Printr-aceste oblojiri se aduce trupului o căldură cu mult mai mare şi mai folositoare decât printr-o legătură cu materie de lână. Această căldură umedă lucrează desfăcând şi întărâtând, şi prin îmmulţirea transpirării depărtează o mulţime de materii stricate din trup, precum se vede aceasta la spălarea cearşafurilor cu care cineva a fost oblojit, din care se scurge o apă zeroasă şi turbure. Aceste oblojiri după răceală trebue să se reînnoiască când începe a se usca; dar şi când cineva voeşte să scoaţă mai des în piele o nouă întărâtare, poate să le schimbe la fiecare ceas sau la doă ceasuri. Lucrul cel mai de căpetenie ce trebue să se păzească la oblojiri este d-a le lipi bine pe părţile pătimaşe, fiindcă pătrunderea aerului nu numai că opreşte lucrarea lor, ci aduce şi răceală, în vreme ce trupul are trebuinţă de căldură. Oblojirile care se întrebuinţează spre a înfierbânta trupul se fac la Grefenberg în forma unui brâu lat, pe care bolnavul îl poartă încins astfel, încât să i se acopere stomahul dinpreună cu celelalte părţi din jos ale pântecelui. Pentru acest sfârşit se moae în apă un prosop la un căpătâiu, pe care-l încinge bolnavul peste partea pătimaşă astfel, încât partea prosopului cea uscată să [66] acopere pe cea udă; peste acest prosop se mai leagă şi cu alt prosop, a căruia partea cea mai lată să vie dinnainte, ca să strângă şi mai bine oblojirea, şi celălalt căpătâiu să se vâre dindărăt. Această oblojire împrejurul trupului înlesneşte foarte mult mistuirea prin căldura îmmulţită în părţile ce se află subt oblojire, şi totd’auna face ca să se producă zemuri mai bune în trup; către aceasta desface zemurile cele stricate şi grămădite în trup, lucrează împrotiva flegmei, a urdinării şi a încuerii, linişteşte durerile de colică în maţe, cu un cuvânt aduce mare folos la toţi aceia care pătimesc de dureri în pântece. Aceste oblojiri au produs totd’auna o lucrare foarte folositoare la toate durerile revmatice, la oase crescute din vreo pricină, precum se întâmplă după o cură cu mercur şi altele, la duluri, la dureri de încheeturi, la bube ce es pe piele, la inflamaţii, la fistule, la tot felul de rane deschise, şi cu-n cuvânt la toate boalele cronice, asupra cărora trebue să se facă o lucrare neprecurmată. Tot felul de răni dupe din afară sau bube, ce s-au ivit în piele după vreo cură, nu se pot tămădui mai bine prin nici un alt mijloc decât prin oblojiri cu apă; chiar şi înprotiva gangrenii şi a carchinului, a putreziciunei oaselor, a ranelor sifilitice nu se întrebuinţează alt mijloc decât tot astfel de oblojiri. Ele potolesc durerile şi aduc părţile cele vătămate într-o stare d-a se tămădui mai bine decât cu cataplasma şi alifia, [67] fiindcă acestea nu numai că nu apără de pătrunderea aerului ca oblojirile, ci aduc încă oarecare transpirare de materii iuţi şi vătămătoare. Fiindcă oblojirile lucrează şi înfierbântând, este de trebuinţă ca la ranele deschise la persoanele care şi fără aceasta au aplecare de a arunca îndată materiile stricate în piele, să se întrebuinţeze numai pânze uscate drept oblojiri şi ranele deschise să se scalde de mai multe ori pe zi, ca să nu se tragă la un loc mai multe materii d’odată. De când am văzut Grefenbergul, nu mă pociu opri de a nu râde de întrebuinţarea şi a celor mai vestite cataplasme şi alifii, fiindcă sânt încredinţat prin încercare că oblojirile cu apă sânt cu mult mai tămăduitoare decât toate alifiile. La bube rele care se nasc din oarecare pricină dinlăuntru, nu ajută nici cataplasma nici alifia, ci trebue să lucreze cineva spre a curăţi tot trupul, care nu se poate face într-alt chip decât cu întrebuinţarea curei la Grefenberg, şi mai vârtos prin transpiraţie; şi la rane la părţi deosebite apa îndeplineşte cu folos lucrul tuturor alifiilor, cataplasmelor şi legăturilor ce se întrebuinţează la astfel de întâmplări. Dacă s-ar putea încredinţa de acest adevăr toţi ţăranii şi lucrătorii, ar putea păstra multe părăluţe pentru trebuinţa familiilor lor. [68] Oblojiri împrejurul trupului întreg, sau cearşafurile ude, după cum se zice la Grefenberg Aceste oblojiri sânt mijloace foarte folositoare la mai multe întâmplări şi mai cu seamă la friguri, la oarecare boale ale pielii precum: pecinginea, vărsatul, pojarul; la întărâtare prea mare în vremea curei, la neadormirea copiilor şi altele; lucrează aducând mare uşurare, înlesnesc scoaterea îndată a bubelor în piele şi la friguri aduc îndată o năduşală folositoare. La persoanele neobicinuite şi neputincioase slujesc drept pregătire pentru cura cu apă; cu toate că mie nu mi s-a întâmplat să vaz acestea vreodată la Grefenberg, însă Prisniţ zice că a întrebuinţaţ-o adeseori la mai mulţi pătimaşi. Chiar şi la copii se pot întrebuinţa aceste oblojiri dacă nu pot dormi sau dacă nu se odihnesc noaptea; copiii mei însumi le au întrebuinţat şi îndată s-au odihnit. Întrebuinţarea lor nu este atât de supărătoare, numai ceva cam simţitoare, fiindcă la început aduce răceală peste toată pielea care se simte mai mult decât aceia a băilor. După ce se trece răceala, piere neplăcerea dintâiu, şi pe urmă simte cineva o uşurare ş-o liniştire cu care să despăgubeşte de urâta întipărire dintru’ntâiu. Această oblojire cu cearşafuri udate [69] se face tot aşa ca şi învălirea cu pătura. Cearşaful udat şi stors se întinde peste pătura care este aşternută pe pat, bolnavul se culcă pe acest aşternut cu care i se învăleşte picioarele şi tot trupul astfel, încât numai nasul, gura şi ochii să-i rămână afară; pe urmă se învăleşte şi cu pătura de lână şi cu celălalt aşternut, precum am arătat la înbălirea cu pătura pentru năduşit. La friguri este de mare folos d-a schimba la câte o jumătate de ceas sau şi mai deseori cearşafurile cele udate, după cum va fi şi gradul frigurilor; dar după ce s-au mai potolit înfierbinţeala lor, bolnavul poate să zacă învălit până se va năduşi. După ăduşală urmează, după cum se va socoti de cuviinţă, o spălare bună cu apă rece, înpreună cu o bae de şedere, ori altă bae. Această oblojire cu cearşafuri ude face o lucrare foarte liniştitoare la boalele revmatice; de aceia trebue să se facă de mai multe ori. Despre folosul ce aduce la pojar, la vărsat şi la altele voiu arăta când voiu vorbi despre boale în parte; aici fac numai aducere aminte că se poate întrebuinţa atât la aceste cât şi la alte întâmplări fără nici o primejdie. Câţi copii sănătoşi n-ar trăi şi ar face bucurie părinţilor lor, dacă doftorii ar întrebuinţa la boalele mai sus arătate această învălire cu cearşafuri ude. [70] Întrebuinţarea apei reci pe dinlăuntru se împarte în băutură, în stropire şi în udarea părţilor deosebite Băutura apei Băutura nu se întrebuinţează într-o aşa mare cătăţime după metodul lui Prisniţ, precum se urmează după al lui Ertel. La Grefenberg se bea numai atâta apă câtă poate suferi stomahul fără nici o greutate; însă fiindcă sânt şi aici oameni care socotesc că nu pot să bea mai mult de 3 până la 4 pahară fără să simţă vreo îngreoere la stomah, Prisniţ a hotărât cel puţin 12 pahară pe zi (1 ½ oca); şi de obşte zice că nu este de trebuinţă d-a bea mai mult de 30 păhară. Pătimaşul începe a bea câte puţin, însă se sileşte cât îi este prin putinţă d-a ajunge la câtăţimea prescrisă. Prea puţini am cunoscut care să fi băut mai mult de 30 păhară, şi dacă la vreo întâmplare a băut cineva 40 păhară sau mai mult, aceasta s-a socotit d-o mare minune. Dacă cineva bea prea multă, simte o ameţeală în cap, care seamănă cu beţia. Am încercat însumi de doă ori aceasta, o dată cu 50 păhară şi altă dată cu 44; cea mai mare parte am băut-o înainte de prânz, şi d-amândoă orile am simţit tot acea ameţeală în cap. Oricât de greu [71] i se pare bolnavului la început d-a bea o astfel de cătăţime, se obicinueşte în sfârşi astfel încât simte o mare dorinţă d-a bea, fiindcă şi năduşala trage din trup o mulţime de materii curgătoare. Dintr-această pricină setea este mai mare în vremea călduroasă şi când transpiraţia se îmmulţeşte decât când este vremea friguroasă şi ploioasă, în care vreme răceala face neplăcută băutura apei reci. Răceala ce se arată la mulţi care beau necontenit apă rece piere dacă se va întrebuinţa neprecurmat această cură, şi mai cu seamă dacă se va face mişcare obicinuită. Prisniţ zice că această răceală vine de la materiile cele stricate şi grămădite în trup, şi socoteşte că cu cât se depărtează aceste materii din trup, cu atât încetează şi răceala. Este adevărat că în sfârşit trebue să înceteze, apoi fie, ori prin depărtarea materiilor stricate, ori prin căldura firească care se află în trup şi care se măreşte în vremea curei, ori prin obicinuinţă, ori ceea ce se pare mai aproape de adevăr prin întâlnirea şi conlucrarea tutulor acestor împrejurări. Pătimaşul să nu se teamă îndată, simţind la început oarecare lucrare, ci să bea neîncetat apă, orişice s-ar întâmpla la început prin neobicinuita băutură a apei. La mulţi se întâmplă greaţă, după care urmează câteodată urdinare sau vărsătură; pe aceştia îi sfătuesc ca îndată ce se îmmulţeşte greaţa să bea neîncetat apă şi tot în mai mare cătăţime şi mai iute una după [72] alta, până când va urma urdinarea sau vărsătura. Urmând pătimaşii astfel neprecurmat vreo câteva zile, pot fi încredinţaţi că apa nu le va mai aduce nici o supărare, fiindcă flegma ce se află în stomah, a căria desfacere prin apă a pricinuit greaţa, s-a depărtat tot prin apă, şi stomahul rămâne într-o stare curată, pofta de mâncare se măreşte şi trupul va fi mai uşor. Tot această urmare recomandează Prisniţ şi acelora care şi-au stricat stomahul. Le dă altă apă să bea până când urmează vărsătură sau urdinare, şi urmează cu acesta până când încetează greaţa. Această urmare este cu mult mai folositoare decât foamea prin care vor unii a-şi îndrepta stomahul cel încărcat: apa curăţă mai curând stomahul de bucate stricate şi grămădite într-însul şi nu lasă ca materiile stricate să se mistuiască şi să se amestece cu sângele, precum se întâmplă cu toate celelalte urmări care se întrebuinţează pentru curăţirea stomahului. De obşte vărsarea ce se pricinueşte prin apă nu este atât de supărătoare şi neplăcută ca aceia ce se face prin mijloace de doftorii; stomahul nu slăbeşte atât de mult, şi cu toate că ar trebui să treacă câteva ceasuri fără să mănânce cineva să se sature, poate însă bolnavul a mânca un fel de bucate uşoare, şi în zioa următoare se va afla prea bine şi uşor. Este foarte adevărat că băutura apei reci trebue să fie tămăduitoare, fiindcă ea curăţă şi întăreşte stomahul, şi contribuiază foarte mult la înlesnirea mistuirii, [73] pregătind totd’odată şi zemuri mai bune. Dar lucrarea ei cea mai de căpetenie este că vinele care intră în canalul mistuirii, sugând apa în sine, o răvarsă cu iuţeală tot într-acea vreme în tot trupul, subţiază şi curăţă sângele, desface materiile iuţi şi stricate, lucrează asupra zemurilor celor rele şi grămădite, şi depărtează din trup o mulţime de necurăţenii, despre o parte prin îmmulţirea transpiraţiii, şi despre alta prin ud. Cele mai nouă cure cu apă rece ale lui Ertel ne arată multe pilde de tămăduire ce s-au făcut numai prin băutura apei şi prin spălare. Unul din prietenii mei, sfetnicul S. din P., s-a tămăduit numai prin băutura apei în vreme de 15 luni, de un revmatism de cap grozav din a căruia pricină era mai să orbească. El bea, după metodul lui Ertel, câte 4 oca pe zi şi spăla în toate zilele peste tot trupul cu apă. Vremea ce a întrebuinţat la această cură se pare cam ungă; însă mai ’nainte s-a căutat vreo câţiva ani cu foarte mulţi doftori, întrebuinţând şi chiar băile cele calde din Boemia fără să-i aducă vreun folos. Pricina aceştii întârzieri de 15 luni a fost şi aceasta, că trebuia să se prefacă cu totul organismul său, care lucru nu se poate dobândi întrebuinţând o cură numai de patru săptămâni. Câţiva ani după însănătoşire, l-am văzut eu însumi, era aşa de sănătos şi cu putere, încât nimini n-ar fi zis c-a fost vreodată bolnav. După cum se poate gândi s-a obicinuit de atunci cu [74] apa, astfek încât bea pe fiecare zi câteva oca şi se spăla în toate zilele pe trup. Către aceasta nu ţine dietă mare de lucrurile nevătămătoare, bea câte un feligian de cafea, câte un păhar de bere şi de vin, însă toate aceste prea cu cumpăt; nu simţea niciodată vreo supărare din pricina acestor băuturi, care la întrebuinţarea curei se socotesc de vătămătoare. Acestui prieten îi sânt dator mulţumirea că am aflat lucrarea apei, lui pociu să-i mulţumesc, stăruirea la întrebuinţarea curei ce am făcut, şi folosul ce mi-a adus şi-m va mai aduce. Fie-mi slobod a-i aduce aici mulţumirea mea dinlăuntru prin mijloc obştesc. La boale mai uşoare, la nemistuiri, la flegmă, şi mai vârtos la aceia cărora li se recomandează a bea ape minerale, apa rece este de foarte mare preţ ca mijloc dietetic. Întrebuinţându-o cu chipul cu care să bea şi apa minerală, adecă: făcând mişcare în aer curat îndată după sculare dimineaţa, şi după oarecare spălări, şi bându-o într-o mai mare cătăţime, face tot acea lucrare şi vătămările ce urmează după întrebuinţarea apelor minerale, care de obşte aduc cu sine slăbiciune la organul mistuirii. Această slăbire de stomah se arată mai cu seamă la aceia care beau apă amară de Pilnau. Să bea numai cineva apă multă dintr-un izvor sau dintr-un puţ şi după fiecare păhar să facă mişcare, făr-a mânca mai ’nainte de a se mistui cel după urmă păhar, va cunoaşte mare folos, şi va [75] scăpa de răul ce-l pricinueşte apa minerală şi de chieltuială. De obşte sfătuesc ca la întrebuinţarea curei acasă, unde năduşeala şi băile nu se pot face astfel de bine ca subt îngrijirea lui Prisniţ, băutura apei să nu înceteze nicidecum, fiindcă întrebuinţându-o şi chiar într-o mare cătăţime nu este primejdioasă, ci dinprotivă slujeşte spre grăbirea unei curi bine urmate. Vara mai cu seamă se recomandează o băutură de apă necontenită şi în oarecare împrejurări şi chiar peste măsură, fiindcă aduce transpiraţie trupului şi prin urmare depărtează şi materiile stricate din trup. Dar fiindcă prin îmmulţirea transpiraţii se pricinueşte în piele o slăbiciune mare, este prea de trebuinţă d-a se scălda cineva foarte des într-acest timp, sau d-a se spăla cel puţin de doă ori pe zi peste tot trupul cu apă rece, ca iar să se întărească pielea. Prisniţ nu hotăraşte vremea când trebue să bea apă, ci zice că oricine poate să bea în toată vremea, dacă nu va simţi îngreuere; cu toate acestea aduce mai mare folos bându-se dimineaţa pe nemâncate, fiindcă după oarecare mişcare se desface flegma dinlăuntru şi se depărtează, care lucru se dobândeşte prin scoaterea afară ce urmează dupa aceasta. Am băgat de seamă că această scoatere afară de flegmă urmează cu mult mai tare după năduşală decât înainte de dânsa. După aceia poate cineva bea la gustare, şi [76] după gustare cât va putea, făr-a se îngreuia; cătră vremea prânzului poate să mai înceteze, iar la prânz să bea numai ca să-şi astâmpere setea. Îndată după prânz să înceapă a bea câte puţin, iar după mistuire poate să bea iar mai multă, urmând astfel până la vremea cinei. La cină să bea iar ca la gustare, şi pe urmă până la vremea culcării să mai bea atât cât va putea, făr-a-şi pricinui prin aceasta sculare deasă din pat. Iar mai aduc aminte că cu toate că mişcarea la băutura apei nu e de neapărată trebuinţă, dar este foarte folositoare, fiindcă ajută la dobândirea scopului pentru care să bea apa. Asemenea iar mai zic ca apa hotărâtă pentru băut să fie totd’auna proaspătă, şi nu stătută, şi nici chiar iarna să nu se aducă dimineaţa spre a o păstra într-un loc răcoros pentru toată zioa, ci trebue să se aducă mai de multe ori pe zi, şi vara dacă va fi cu putinţă să fie proaspătă, în fiecare clondir ce se bea. Clondirul trebue totd’auna să fie astupat cu dop de plută ca să nu iasă gazul ocsigen şi să nu stea niciodată în vas descoperit. Pentru păstrarea apei urcioarele de pământ sânt mai bune decât cele de sticlă, fiindcă sânt mai groase şi căldura nu poate să pătrunză. Clistirile cu apă Clistirile cele mai obicinuite sânt acelea ce se fac numai cu apă rece printr-o maşină cu vârful [77] încovoiat, pe care bolnavul singur să şi-o aplice. Neavând o astfel de maşină, se poate întrebuinţa un clistir din cele obicinuite, fără vârf, puindu-se căpătâiul cel ascuţit la şezut şi celălalt căpătâiu p-un scaun, bolnavul se ţine cu o mână de scaun şi cu cealaltă apasă maşina, şi astfel se întrebuinţează clistirul cu chipul cel mai înlesnitor. Acela care nu este obicinuit cu clistire reci nu poate să rabde pe cele dintâiu mai mult de câteva minute; dar după ce s-a mai obicinuit cu dânsele le sufere mai uşor. Dacă cineva nu le poate suferi mai multă vreme, trebue îndată după scoaterea afară ce a urmat după cel dintâiu clistir să aplice pe al doilea, care se va ţinea mai multă vreme la şezut, sau se va trage cu totul înlăuntru. La împrejurarea aceasta foloseşte şi poziţia trupului pe o lature ridicându-se picioarele ceva mai sus. Aceste clistire se întrebuinţează cu mare ispravă la încuiere, la urdinare, la amorţitea maţelor, la neregulata eşire afară, la flegmă şi subt oarecare condiţii şi la holeră, şi sânt foarte folositoare, fiindcă nu numai desfac materiile stricate dinlăuntru, ci întăreşte totd’odată şi trupul; şi la cele mai multe întâmplări se pot întrebuinţa fără nici o primejdie. Poate cineva ar socoti lucru cu neputinţă, ca această întrebuinţare a clistirelor cu apă rece să facă o lucrare d’opotrivă folositoare la doă boale cu totul împrotivă, precum la încuere şi la urdinare, însă o va afla prea adevărată socotind că apa [78] rece se întrebuinţează pentru ca să restatorniceze starea normală în deosebite părţi ale trupului, şi prin urmare ca maţele cele întărâtate şi amorţite să se pue iar în stare de a-şi săvârşi lucrarea lor. Scopul pentru care se întrebuinţează apa rece este, în cele mai multe întâmplări, restatornicirea stării normale în părţile pătimaşe şi dintr-aceasta se poate desluşi lucrarea sa cea totd’auna folositoare la deosebite boale. Spălări cu tulumba în alte părţi ale trupului Spălările cu tulumba în alte părţi găunoase ale trupului, precum în urechi, în părţile născătoare şi altele, se întrebuinţează la patimile acestor părţi. Acestea se fac cu o tulumbă mică într-adins pentru acest sfârşit, şi se cere ca să aibă cineva mai multă băgare de seamă la dânsele decât la clistire. Aceste spălări s-au întrebuinţat de obşte la Grefenberg pentru sculament precum şi la scursoare din părţile născătoare ale femeilor. Gargara cu apă rece Gargara în gură şi în gât se întrebuinţează la inflamaţia acestor părţi, la curgerea balelor, la umflăturile murelor gâtului şi la mirosul cel [79] rău al gurei. Prisniţ recomandează drept cel mai bun mijloc pentru a păstra dinţii sănătoşi o spălare şi o curăţenie în toate zilele cu apă rece, cu o perie moale de dinţi, fără nici un praf, sau altă tinctură; şi aceasta să se facă mai cu seamă după masă, seara şi dimineaţa. Această urmare este foarte de trebuinţă d-a se face seara, fiindcă aceea ce rămâne din bucate în dinţi putrezeşte peste noapte şi aduce vătămare. La scrofule, guturaiu şi la altele, Prisniţ recomandează ca să se tragă apă pe nas, care urmare totd’auna aduce uşurare, fiindcă desface flegma şi întăreşte pieliţa mucoasă. Unii trag apă pe nas la fiecare îmbăiere fără d-a avea vr’o durere de nas, decât numai pentru curăţenie. După ce am descris chipul întrebuinţării apei reci împarte şi cu cea ma mare desvoltare, voiu arăta acum cura cu lucrările ei de obşte şi mai cu deosebire voiu desluşi mai întâiu arătările critice ce-mi sânt cunoscute, şi pe urmă voi trece la descrierea boalelor în parte. Ca să dau o idee mai desluşită despre chipul cum trăiesc oamenii pătimaşi la Grefenberg, şi ca să arăt totd’odată cum poate cineva să facă cura cu apă acasă, voiu descrii mai întâiu o zi ce am petrecut la Grefenberg. La patru ceasuri dimineaţa vine sluga de băi şi învăleşte pe bolnav după metod. Vara ese năduşala obicinuit după un ceas; dacă bolnavul zace în năduşală 2 sau 3 ceasuri, poate să se ducă ca să se [80] îmbăeze la 8 ceasuri. După bae bolnavul începe îndată a se preumbla şi bea porţia sa de apă mai înainte de gustare. La gustare întârziază o jumătate de ceas şi pe urmă iar se preumblă şi bea apă neîncetat pregătindu-se ca să se ducă la duşă. Pe la 11 ceasuri bolnavul s-apropie de duşă cu legătura la subţioară adecă cu cearşaful şi cu pantofii ce sânt învăliţi într-însul; ajungând acolo mai aşteaptă vreun sfert sau vreo jumătate de ceas, câteodată şi mai mult, după cum este şi numărul bolnavilor mai mare sau mai mic, şi pe urmă intră în duşă. Pe la 12 ceasuri se întoarce îndărăt, îşi face toaleta şi după ce aude clopotul ce este atârnat înaintea baracii se duce la masă. Cine vine mai târziu trebue să se grăbească cu mâncarea ca să nu piarză vreunul din felurile de bucate, altfel trebue să se mulţumească cu ceea ce găseşte; cu toate acestea poruncind mai ’nainte i se păstrează ceva din bucate. Vara ţine prânzul câte doă ceasuri din pricina mulţimei meselor; iarna se isprăveşte în trei sferturi de ceas. După masă se adună mai mulţi la un loc şi împărţindu-se pe urmă într-o parte şi într-alta se preumblă povestind ca să petreacă vremea. După 4 ceasuri iar mai face o preumblare pentru ca să se năduşească, adecă se urcă pe deal în sus, se coboară iar iute în jos ca să se năduşească şi ca să se înfierbinte şi să mai scurteze din vremea ce trebue să şează învălit în pătură după metod. De la 4 până către 7 ceasuri trebue să sufere cu [81] răbdare această zăcere neplăcută; după aceea se scaldă iar şi se plimbă, şi către 8 ceasuri se strâng iar toţi la cină. După cină ori se plimbă, ori rămâne în sală ca să fie faţă la un concert, sau la o declamaţie, ori la joc, care lucruri se fac din partea soţietăţii. După aceea face o bae de şedere, se oblojaşte dacă este de trebuinţă, şi pe urmă se culcă. Cei mai mulţi din bolnavi transpirează numai o dată pe zi în vreme de iarnă, şi pe urmă şed obicinuit învăliţi în pătură până la 11 ceasuri, unii încă şi până la un ceas. Când este vremea friguroasă bolnavii fac duşă după prânz sau băi de şedere ori de picioare, care lucru se face şi seara în loc de duşă când este vremea urâtă. Am arătat mai sus că la început cura se face cu măsură. Bolnavul în zilele dintâiu năduşaşte numai un ceas dimineţa şi un ceas seara; duşe nu face nicidecum, sau numai vreo câteva minute după ce a şezut acolo vr’o 6 sau 8 zile, şi băutura apei o întrebuinţează prea cu cumpăt. Puţin câte puţin sporeşte cu urmarea curei şi după vr’o 9 sau 10 zile bolnavul se află obicinuit cu toată lucrarea ei. Numai acela care a întrebuinţat cura poate să-şi închipuiască cât de lesne se poate cineva obicinui atât cu chipul vieţei, cât şi cu toate celelalte lucrări de care are atâta frică la început. Bărbaţii şi femeile, bătrânii şi tinerii toţi întrebuinţează cura cu o îndrăzneală şi [82] încredinţare d’opotrivă, afară de unele persoane fricoase care, prin sfiiciunea lor, dau materie de râs şi de veselie la toţi ceilalţi. Sânt prea puţini care nu se pot împărtăşi de această veselie, fiindcă starea boalei la cei mai mulţi se schimbă îndată la început spre bine, şi nădejdea de însănătoşire dă de obşte fiecăruia putere şi viaţă. Însă şi acest mic număr de bolnavi tot se află mai bine decât la început, şi arată prin pofta de mâncare ce au că nu sânt la Grefenberg fără orecare bucurie. Vremea dintâiu după sosirea la Grefenberg este cea mai bună pentru cei mai mulţi bolnavi; fiindcă fiecare se simte împuternicit prin aerul cel sănătos, prin mâncarea cea hrănitoare şi prin întrebuinţarea apei, care lucru se mai îmmulţeşte încă prin uşurarea de toate trebile şi prin depărtarea lucrării duhului. După 3 până la 4 sau 5 săptămâni se arată un grad al boalei, care de obşte înrăutăţeşte starea bolnavului; la unii se ivesc îndată la început nişte arătări critice, mai cu seamă când încep prea tare întrebuinţarea curei. A treia zi după sosirea mea la Grefenberg m-au apucat nişte friguri foarte iuţi, pe care Prisniţ însă a ştiut a le depărta în vreme de 9 ceasuri. Mai în toată vremea în care se întrebuinţează cura trebue cineva să sufere oarecare neplăcere obositoare, un somn fără odihnă, şi o mare întărâtare. Totd’odată se arată şi bube pe trup, guturaiu, urdinare şi câteodată încuere şi altele asemenea, prin care natura care a dobândit o mai mare putere de [83] tămăduire, se sileşte a depărta materiile stricate; unele din aceste arătări se mai schimbă, dar bubele mai cu seamă ţin neîncetat, până la sfârşitul tămăduirei. Bubele sânt ori numi un fel de pojar, ce se arată în zilele dintâiu, mai vârtos la persoanele care au constituţia trupului puternică, sau nişte bube mai mari sau mai mici, care la unele boale precum: la revmatism învechit, la patimi lumeşti, şi la aceia care pătimesc de oarecare boale din pricina mercuriului ce au luat, şi altele, se schimbă adeseori în buboae care pricinuesc durere mare. Astfel de buboae es la unii într-o foarte mare cătăţime. Mai mulţi m-au încredinţat că au avut tot într-o vreme o sută până la o sută cincizeci de bube. Eu însumi am avut odată 45. Mai multe dintr-aceste buboae sânt pline cu puroie; multe dintr-însele s-arată ca nişte umflături roşii, care se pierd câte puţin puţin, ca să facă loc altora. Dacă au eşit într-o mare cătăţime stânjinesc pe bolnav la umblat, fiindcă se arată mai cu seamă la şolduri şi îl silesc ca să şează mai multe zile în pat. Am văzut pe unii bolnavi astfel acoperiţi cu bube pe din jos de şolduri, încât nu era cu putinţă d-a pune degetul făr’ de a atinge vreuna. La pătimaşii de boale lumeşti es asemenea bube asfel de mari pe trupul din jos, încât curge dintr-însele mai multe urcioare de puroae. O arătare obicinuită sânt bubele ce es în cap la aceia care pătimesc de durere de ochi şi de cap; es [84] şi la degete pe lângă unghii; aceste din urmă pricinuesc o foarte mare durere, şi chinuesc multă vreme pe bolnav. În a zecea săptămână a curei mi-a eşit o bubă la degetul arătător de la mâna stângă şi mi-a pricinuit atâta durere, încât n-am putut să dorm zece nopţi şi eram silit a ţinea mâna ceasuri întregi în apă rece, numai ca să pociu suferi durerea; către aceasta mi s-a slobozit revmatismul la mână şi în tot braţul stâng încât nu ştiam ce să mai fac de durere. Numai după ce a spart buba, mi s-a mai liniştit durerea şi am putut iar să dorm. Ştergeam cu o bucăţică de pânză puroaele ce curgea pe mai multe găuri din buba de la deget şi uscând pânza vedeam pe dânsa aşezată materia aceea văroasă ce se aşează totd’auna la boalele revmatice în vasul pentru deşertarea udului; de aceia cu greşală zice doftorul Creber că, la întrebuinţarea curei cu apă, nu se poate face nici o critică asupra udului, chiar şi la boalele revmatice, iuţi şi întărâtătoare, fiindcă atunci udul încetează d-a mai avea vreo faţă sau d-a se aşeza. Am văzut la mulţi pătimaşi de boale revmatice şi de boale din pricina luării mercuriului că, în vreme de săptămâni întregi, se aşeza în ud acea materie de var, care se îmmulţea când se întâmpla ca boala să apuce cu furie pe bolnav. Această materie la unii era atât de multă încât se vedea o mulţime de firicele înotând în vasul de ud. Aceste bube, orice nume sau formă vor avea, se [85] tămăduesc numai prin oblojiri cu apă rece, care se repetează d-atâtea ori, până când bubele încep a se usca, sau însuşi durerea cere a se re’nnoi. Niciodată să nu se spargă bubele, ci să se aştepte până când vor coace, şi atunci însuşi natura le va sparge. Unele bube ţin foarte mult; buba mea de la unghie abia s-a vindecat după ce m-a chinuit vr’o patru luni de zile, în care vreme pătimind şi de o gripă grozavă, aceasta mi-au tras la alte părţi ale trupului materiile bolnăvicioase ce era de câtăva vreme aşezate în mână şi în deget. Este vrednică de însemnat încercarea ce am făcut mai ’nainte adică: fiindcă bubele de la mână mă supăra prea mult le-am mutat pe braţ cu vreo cinci degete mai sus, la care lucru am isbutit tot într-acea vreme când aveam şi gripa, prelungind oblojirile. Această urmare poate să fie folositoare când bolnavul voeşte a muta bubele de la o parte nobilă la alte părţi nenobile. Orice bube vor eşi pe trup, cura nu se precurmează; însă dacă vor eşi într-o prea mare câtăţime, atunci poate cineva să mai înceteze cu cura; la această întâmplare şi mijloacele întărâtătoare mai cu seamă duşa şi băile se vor întrebuinţa mai puţin sau se vor precurma de tot. Năduşeala aduce la această întâmplare foarte mare uşurare, fiindcă se depărtează printr-însa o parte din materiile stricate, care într-alt chip ar trebui să iasă prin bube. La eşirea acestor bube se arată de obşte sau tot într-acea vreme, ori ceva [86] mai ’nainte, şi friguri. Dacă aceste friguri vor fi iuţi şi amerinţătoare de primejdie, bolnavul va întrebuinţa oblojiri şi băi de şedere, precum am arătat la faţa 42 şi totd’odată va înceta cu băile şi duşa precum şi cu năduşeala; şi pentru veo câtăva vreme să se mulţumească numai cu spălări cu apă rece, cu băi de şedere şi de picioare. Povăţuesc pe oricine care la întrebuinţarea curei pătimeşte de friguri şi nu va putea avea sfătuirile lui Prisniţ, ca să întrebuinţeze numai oblojiri cu apă rece, precum voiu arăta mai jos; oblojirile la întâmplarea aceasta fac minuni şi lucrează sigur. Ajutorul unui doftor, căruia nu este cunoscută cura cu apă, va aduce la această întâmplare, precum ştiu din încercare, numai vătămare, iar nu folos; pe lângă friguri se mai arată de obşte în vremea curei şi guturaiu, urdinare şi încuere. Natura se slujaşte cu cele doă dintâiu, precum şi cu bubele, ca să gonească printr-însele materiile stricate din trup; de aceea trebue cineva să le lase în pace chiar dacă vor ţinea mai mult; cu toate acestea le poate depărta, precum urdinarea şi încuerea prin oblojiri pe pântece, cu băi de şedere, cu clistire şi cu multă băutură de apă; şi guturaiul se poate asemenea depărta printr-o năduşală bună. La unii se întâmplă vărsătură care asemenea se poate opri prin băutura apei, oblojiri şi prin băi de şedere. Este foarte vrednic de mirare, că la toate persoanele care au pătimit mai ’nainte de boale lumeşti, în vremea când [87] au întrebuinţat cura cu apă, s-au ivit aceste boale tot aşa precum le-au avut întâiu. Am cunoscut pe mulţi care au pătimit de sculament şi de şancăr pe care le au tămăduit cu mercuriu, şi care la întrebuinţarea apei la Grefenberg iar au răsuflat; aceasta este o dovadă cum că pătimaşii care la astfel de boale se caută cu mercuriu nu se pot socoti de tămăduiţi, ci poartă numai cu dânşii veninul subt altă formă ascunsă, şi împreunat cu mercuriul. Din pricina acestor boale molivsitoare se întâmplă adeseori nenorociri la familii întregi, care lucru se arată mai cu seamă la femeile care înainte d-a se mărita n-au pătimit niciodată de vr’o astfel de boală, şi pe urmă nasc copii bolnavi; asemenea din pricina acestor boale izvorăsc şi alte multe patimi despre o parte din veninul sifilitic şi despre alta din mercuriul ce l-au întrebuinţat cineva în vremea boalei. Prisniţ tămădueşte şi aceste boale numai cu apă rece şi cu năduşală bună; şi oricare s-a tămăduit prin metdul lui, poate fi încredinţat că nu-l va mai întoarce boala niciodată, dacă nu se va molivsi din nou. Spre nenorocire şi aci la Grefenberg se află mulţi nesocotiţi, care îşi propun încă în vremea curei d-a trăi, după ce se vor tămădui, ca şi mai ’nainte. Afară de boalele sifilitice sau lumeşti, care la Grefenberg se arată că nu sânt tămăduite cu desăvârşire, mai sânt încă şi alte arătări asemenea la alte boale, la care de obşte în vremea [88] curei se simte durere la părţile pătimaşe, şi încă adeseori, patima ce s-a socotit tămăduită se arată în toată puterea ca şi înaintea căutării ei. Prisniţ mi-a spus că la o damă care a pătimit de ficaţi, pentru care s-a căutat cu mercuriu, s-a arătat iar inflamaţia în toată puterea ei, şi a trebuit ca să mai pătimească de lucrarea mercuriului ce se mai afla încă într-însa. Cu toate acestea s-a tămăduit cu desăvârşire. Această arătare a boalelor vechi şi rău tămăduite se iveşte obicinuit când boala la întrebuinţarea curei ajunge la criză, şi apoi trece îndată. La astfel de întâmplare bolnavul urmează cura liniştit, şi dacă acea arătare se face mai primejdioasă, atunci bolnavul se fereşte de mijloacele care pot aduce o prea mare întărâtare, şi caută boala locală astfel după cum o căuta mai ’nainte d-a ajunge la criză, şi după cum voiu arăta la descrierea boalelor în parte. Fiindcă la începutul curei bolnavul nu poate să prevază arătările critice ce pot să se ivească în vremea când se urmează cura, şi nu se ştie cât pot să fie de tari şi de primejdioase; de aceea este de trebuinţă d-a face chiar la Grefenberg cura vreo câtăva vreme, dacă bolnavul are pricină d-a aştepta oarecare întărâtare mare, căci Prisniţ ştie totd’auna a se împrotivi primejdiei amerinţătoare, şi nu este nicidecum la îndoială despre mijloacele care trebue să se întrebuinţeze la astfel de întâmplări. După ce a trecut criza cea mare a boalei, bolnavul poate mai cu înlesnire a urma cura [89] acasă, fiindcă atunci ştie mai bine să prevază şi să se apere de o prea mare întărâtare. Iar repetez, sfătuind pe toţi aceia care întrebuinţează cura acasă după regula de mine arătată, ca să nu treacă peste măsură socotind a ajunge mai curând la scopul tămăduirii, ci să aştepte de la vremea aceia ce nu poate dobândi fără primejdie în scurtă vreme. Pe aceia care pătimesc de boale învechite, pentru a cărora tămăduire trebue să întrebuinţeze mijloace puternice, îi sfătuesc să meargă mai bine la Grefenberg ca să se tămduiască. La toate întâmplările, dar mai cu seamă la o întrebuinţare mai cumpătată a curei cu apă, trebue să aibă cineva mare răbdare, fiindcă apa lucrează încet, însă şi tămăduirea cu atât este mai sigură; din pricina întărâtării necontenite, pătimaşul în vremea întrebuinţării curei se simte adeseori mai rău decât atunci când lasă boala în voia ei necăutată. Aceia care voesc a scăpa de boală şi de cură în vreme de 4 săptămâni, mai bine să nu mai înceapă, mai cu seamă dacă boala va fi cronică şi învechită, fiindcă aceia numai îmmulţesc numărul acelora care tăgăduesc lucrarea folositoare a curei cu apă, din pricină că nu s-a putut tămădui în câteva zile. Voiu face aici încă o băgare de seamă asupra mirosului celui greu al transpirării şi al năduşelii. Cei care pătimesc de revmatism scot o năduşală care miroase acru; acelora care a întrebuinţat [90] pucioasă ori în băi, ori în doftorii, le miroasă năduşala neîncetat a pucioasă, până când se depărtează toată din trup, sau până la isprăvirea curei. Prisniţ are un organ de miros aşa de ager, încât deosebeşte îndată numai prin miros năduşala de deosebite boale; şi într-adevăr este un lucru foarte de mirare, cât de deosebit este mirosul într-aceste deosebite odăi de bolnavi, pe care îi vizitează cineva unul după altul. Curgerea boalelor la aceia care au întrebuinţat mercuriu, mirosul pucioasei şi altele asemenea dovedesc îndestul cum că pot să zacă în trup mai mulţi ani materiile stricate de doftorii, din pricina cărora se nasc tot feliul de boale şi încercarea iarăşi şi împrejurarea ne arată cum că toate aceste boale se pot tămădui mai bine, şi mai sigur prin cura cu apă, pe care o recomandează chiar şi doftorii care au o adevărată cunoştinţă despre folosul aceştii curi. Doftorul Creber zice la faţa 79 a scrierii sale ce a obştit asupra curei, că nu cunoaşte nici un mijloc mai sigur pentru curăţirea şi lămurirea trupului, decât cura cu apă, şi socotesc că această dovadă va fi îndestul pentru a încredinţa pe doftorii aceia care, ori din necunoştinţă, ori din pizmă, tăgăduesc lucrarea cea folositoare a aceştii cure. Iar mai sfătuesc pe aceia care au început odată cura, ca să nu înceteze cu dânsa, sau să-i schimbe urmarea din pricina unor oarecare arătări critice [91] sau a îmmulţirii durerilor, sau a înrăutăţirii de starea boalei, căci chiar aceste arătări critice sânt un semn sigur de tămăduire, şi atunci pătimaşul trebue să urmeze cu răbdare cura până la sfârşit. Mulţi care au făcut această greşală s-au căit foarte mult, fiindcă n-a lăsat natura să sfârşască drumul ce a început. Trebue oricinie să sufere cu liniştire şi cele mai mari dureri, şi să socotească că ele fac drum tămăduirii şi că boala nu se poate scoate din trup fără durere. Numai sfârşitul încoronează lucrarea. Cap II Mijlocul de tămăduirea boalelor în parte Pre cât este de lesne unui privitor de cura de la Grefenberg a descrii de obşte acea cură şi urmarea ei, pe atât este de anevoe a zice ceva cu hotărâre asupra mijlocului căutării şi asupra urmării ce trebue să se păzească la întrebuinţarea aceştii curi, pentru deosebite boale; fiindcă chiar boalele se arată în deosebite chipuri şi iau deosebite forme la care se adaogă şi o mulţime de întâmplări neprevăzute, pentru care este de neapărată trebuinţă d-a se face deosebite schimbări în căutarea ei, care trebue să fie totd’auna potrivite cu individualitatea bolnavului. Prisniţ însuşi mărturiseşte că nici lui [92] chiar nu este cu putinţă d-a hotărî mai ’nainte chipul şi mijloacele ce sânt trebuincioase la căutarea boalelor, şi că şi lui îi este tot aşa de anevoe ca şi altui om d-a face o arătare hătărâtă asupra căutării deosebitelor boale pe care le tămădueşte. Privirea sa cea desprinsă (aşi putea să zic instinctul său cel firesc) îi arată totd’auna ce trebue să facă şi nu-l lasă niciodată să greşească; şi dacă cunoaşte că într-un chip nu poate ajunge la scopul său, ştie îndată a se ajuta într-alt chip. A descrii feluritele chipuri de căutare pe care cura le cere ca pe nişte lucruri de neapărată trebuinţă, după după deosebirea boalelor, şi deosebirea individurilor ar fi o întreprindere cam cu neputinţă. Eu nu pociu arăta aici altceva decât urmarea ce Prisniţ face obicinuit la oarecare boale, fără d-a privi usupra individualităţii bolnavului, şi numai prin nişte povestiri a unor întâmplările neprevăzute, îndreptez pe fiecare la principele curei şi la povăţurile ce se află bine desluşite, în partea întâiu. Cu atât mai puţin va putea cere cineva de la mine o împărţire sistematică şi o căutare iscusită asupra boalelor în parte, fiindcă eu voiu să arăt numai încercarea ce am făcut asupra lor şi nu socotesc nicidecum a scrii o carte de învăţătură sau un tot asupra curei cu apă. Cel ce judecă bine îşi va alege ce e mai bun, celui fără judecată nu-i vor ajuta nici sistemele. [93] Boalele pântecelui Boalele pântecelui, ori subt ce nume, de se vor căuta şi chiar după cel mai meşteşugit chip din lume, nu găsesc alt mijloc mai bun de tămăduire, decât metodul curei cu apă a lui Prisniţ, fiindcă această cură lucrează despre o parte împuternicind trupul, şi despre alta desfăcând zemurile stricate din organele cele bolnave, şi aerul şi mişcarea sprijinesc, după cum trebue, deosebitele lucrări ale curei. Energia cea mare şi folositoare ce face această cură o arată şi doftorul Alberti în scrierile sale, asupra curei la faţa 28 şi făgădueşte că şi cei mai învechiţi ipohondrişti nu vor încerca în zadar tămăduirea lor la Grefenberg. Am aflat acolo mai mulţi bolnavi, între dânşii pe un englez de 25 de ani care în vreme de mai mulţi ani nu putea să-şi deşarte pântecele făr-a întrebuinţa mijloce meşteşugite şi care la Grefenberg în vreme de 14 zile eşea regulat afară. La această împrejurare ajută negreşit şi dieta foarte mult, de aceea sfătuesc cu dinadinsul pe toţi care pătimesc de astfel de boale, d-a păzi foarte tare dieta ce se întrebuinţează la Grefenberg, adecă d-a mânca dimineaţa şi seara bucate reci, şi dacă va fi cu putinţă numai lapte, iar la prânz să mănânce iar bucate care sânt numai calde însă nu fierbinţi; către acestea să [94] se ferească de tot felul de băuturi fierbinţi precum sânt supa, aromatele şi altele, cu un cuvânt trebue să se obicinuiască cu o dietă cumpătată şi regulată dacă voeşte ca cura cu apă să facă lucrarea sa cea folositoare. Despre unele din următoarele boale ale pântecelui am văzut însumi mai multe pilde, iar despre altele domnul Prisniţ a avut bunătate a-mi face cunoscut chipul căutării lor. Nemistuirea şi slăbirea stomahului Pricina nemistuirii şi a slăbirii stomahului izvoraşte din mâncare şi băutură peste măsură, şi mai cu seamă din bere, cu care mulţi tineri în ţara nemţească din oarecare clase îşi strică toată regula traiului; (băutura apei nu aduce niciodată vătămare stomahului); din neorânduiala vremii la mâncare, din mâncarea şi băutura lucrurilor fierbinţi, din bucate meşteşugite şi tare aromate, din întrebuinţarea peste măsură a tutunului mai cu seamă după masă; din multă băutură de bere la masă; din întrebuinţare multă de doftorii, mai cu seamă de mercuriu, din nesăvârşita tămăduire a unor boale din piele precum pecinginea, râia şi altele. Dacă cineva voeşte a-şi întări iar stomahul cel slăbit şi stricat prin mâncări şi băuturi, trebue să se ferească de toate acele lucruri care au contribuit la acea slăbire; să trăiască cumpătat şi [95] simplu, să nu mănânce prea mult deodată, (dar nici prea puţin, ca să nu urmeze slăbiciune de obşte) şi totd’auna la un ceas hotărât; să nu mănânce bucate fierbinţi, să se ferească de toate băuturile înfierbântătoare precum este: cafeaua, ceaiul şi altele; dimineaţa şi seara să mănânce numai lapte şi prânzul să fie alcătuit o parte din legumi şi o parte din carne; să se ferească totd’auna de mânie şi de supărare; să nu-şi silească prea mult duhul şi să nu poarte haine prea strâmte, fiindcă acestea apasă stomahul. Să umble încins totd’auna cu brâu împrejurul trupului mai cu seamă pe lângă stomah; să transpireze puţintel dimineaţa şi pe urmă să facă o bae rece; seara să facă o bae de şedere, frecându-şi bine pântecele şi stomahul cu apă rece; dacă poate să întrebuinţeze duşa, să o facă, însă să aibă îngrijire de a se feri ca să nu-l izbească curgerea apei pe stomah; neavând mijloc de a se duşa, poate întrebuinţa vărsări cu apă rece însă într-o astfel de poziţie încât vărsându-să apa pe spinare să curgă şi pe pântece; să nu bea apă la masă peste măsură şi în prea mare cătăţime şi mai cu seamă pe nemâncate să o bea cu cumpătare, şi să facă mişcare neîncetat; însă şi această mişcare iar se nu să facă peste măsură îndată după masă şi mai cu seamă când este prea mare căldură. Un boiangiu S. din P. pătimea de mai mulţi ani de slăbire de stomah, din pricina mercuriului ce a întrebuinţat mai ’nainte, şi care era însoţită de [96] nişte dureri de cap grozave, ce ţinea câte 12 ceasuri necontenit, şi pentru care în zadar s-a căutat cu mai mulţi doftori. Acesta a întrebuinţat cura întreagă la Grefenberg, prin care în vreme de şase săptămâni nu numai că s-a tămăduit cu desăvârşire de boala sa, astfel încât poate să mistuiască bine şi fără nici o greutate, toate bucatele (într-o cătăţime destul de mare); ci prin năduşala cea mare a scăpat încă şi de mercuriul din trup, care atunci era pricina de căpetenie a boalei sale. A întrebuinţat cura precum am arătat-o adecă: făcea pe zi câte una sau doă băi de şedere, bea 15 până la 16 păhară de apă şi când a plecat de la Grefenberg se afla astfel de bine încât încredinţa însuşi că niciodată în viaţa lui nu s-a simţit aşa de bine şi de uşor ca atunci. Flegma Flegma se naşte din încărcarea stomahului, şi când cineva mănâncă prea multe bucate grase, din băuturi spirtoase, din răceală şi din lăcuinţă în loc umed. Pentru tămăduirea flegmei nu este alt mijloc mai bun decât băutura apei reci, şi mai cu seamă dimineaţa pe nemâncate; năduşala şi mişcarea, băutura apei şi mişcarea după năduşală este de mare folos la flegmă, fiindcă o desface şi o depărtează cu totul. Pentru acest sfârşit trebue să bea cineva apă rece neîncetat, să nu mănânce bucate [97] grase, să se încingă totd’auna cu un brâu împrejurul trupului care să-i ţie cald, să facă câteodată băi de şedere sau să se scalde în toate zilele, să tragă apă pe nas, şi să facă gargară; aceasta să se repeteze mai de multe ori şi mai cu seamă înaintea culcării. Urdinarea Dacă urdinarea nu ţine mult, să se mulţumească cineva numai cu băutura de apă proaspătă, să umble încins cu un brâu împrejurul trupului, şi să mănânce numai din bucatele acelea care sânt lesne de mistuit. Urdinarea se arată adeseori în vremea curei sau altă dată într-un chip cam primejdios, însă aceasta nu este decât o silinţă a naturei ca să scoaţă materiile bolnăvicioase din trup şi de aceia nici că trebue să se oprească. Însă când se prelungeşte şi slăbeşte trupul, trebue să se întrebuinţeze mijloace mai serioaze; ceea ce poate face mai bine prin cura lui Prisniţ. La această întâmplare bolnavul se întrebuinţeze mai cu seamă băi de şedere, să bea apă din destul, să schimbe adeseori oblojirile dinprejurul pântecelui şi dacă va face trebuinţă să întrebuinţeze şi clistirile cu apă rece. Pe fiecare zi să facă doă sau trei băi de şedere, încă şi mai multe, şi să şază în fiecare câte o jumătate de ceas. [98] Mâncarea să-i fie prea cumpătată şi mişcare să facă prea puţină; la această boală este mai bine d-a zăcea în pat sau pe canapea. După cum am zis mai sus, socotesc că nici că mai face trebuinţă d-a mai pomeni că neştine trebue să se ferească d-a întrebuinţa bucate ş băuturi calde, aromate, doftorii şi tot felul de lucruri întărâtătoare. Domnul Baron de Ş. mi-a scris de sânt acum vreo câteva zile de la Grefenberg, ca S. din Ţ. ofiţer prusian din prietinii noştri, leitenant de artilerie, după ce a avut urdinare în vreme de cinci săptămâni a venit foarte slab la Grefenberg şi Prisniţ prin metodul său l-a tămăduit în vreo câteva zile cu desăvârşire. Urdinările ce am avut la Grefenberg era mai toate de o natură critică, care însă trecea în scurtă vreme. Dacă urdinarea va fi veche şi va eşi din trup mai mult un fel de flegmă, şi dacă după aceasta va urma o încuiere, din care să se facă socoteală că au slăbit maţele cu totul, atunci clistirele cu apă rece întrebuinţată dimineaţa şi seara, pe lângă cura obicinuită, aduce mare folos. La această împrejurare bolnavul trebue să facă cura neprecurmat, fiindcă numai printr-o întrebuinţare necontenită a apei şi printr-o dietă bine urmată se pot împuternici părţile slăbite. Holera Chipul după care trebue să urmeze la această boală atârnă despre o parte de la [99] constituţia trupului, şi despre alta de la gradul la care a ajuns boala. Dacă bolnavul este cam slab de trup, atunci apa se întrebuinţează cu o temperatură mai râdicată, şi năduşeala se face mai cumpătat; dacă boala a ajuns la un astfel de grad, încât bolnavul îşi pierde simţirea, atunci poate începe îndată cu clistire cu apă rece. Dacă holera se arată cu o urdinare ce aduce dureri, şi cu vărsătură, atunci bolnavul se intre într-o bae de şedere a căria apă să aibă cel mult 12 grade R. de căldură; şi având şi durere de cap să pue oblojiri reci pe dânsul; bolnavul trebue să-şi frece necontenit cu mâinile udate stomahul şi pântecele, în vreme ce altul să-l frece cu apă rece pe picioare, pe braţe şi pe spinare; pentru acest sfârşit frecătorul îşi udă numai câteodată mâinile în apă; şi această frecare se urmează până când trupul vine iar la căldura sa firească. În vremea aceştii urmări bolnavul trebue să bea apă rece necontenit şi neputând face aceasta singur, să i se dea de altul. Băutura apei trebue să se urmeze până când va trece greaţa, apăsarea din stomah, aprinderea cea friguroasă a pielii, încât un bolnav de holeră, pe care l-a tămăduit Prisniţ cu desăvârşire în trei zile, a băut într-un ceas trei oca. Oblojirile de la cap să se reînnoiască îndată cum se vor reci. Dacă după această urmare se mai domolesc durerile sau dacă încetează cu totul, care lucru [100] trebue să se urmeze după urdinare şi după vărsătură, atunci bolnavul se pune în pat, face oblojire rece împrejurul pântecelui, i se freacă mâinile şi picioarele şi mai cu seamă tot trupul, până când se încălzeşte, se învăleşte într-o pătură, i se mai pune şi alte învălişe sau altceva călduros peste dânsul astfel, încât de va fi cu putinţă să se năduşească, şi chiar să adoarmă, care însă se întâmplă foarte rar. Dacă bolnavul se năduşeşte, atunci se socoteşte după regulă, de tămăduit; iar dacă nu se năduşeşte, trebue să se urmeze iar ca mai sus. Încuierea Pricinile încuierii sânt nemişcarea; băutura puţină de apă; şederea sgârcită; întărirea ficaţilor şi slăbirea canalului şezutului. La această întâmplare trebue cineva să facă multă mişcare în aer curat, să bea apă rece şi proaspătă din destul şi să poarte oblojiri cu apă rece pe pântece. Să pue pe fiecare zi doă sau trei clistire reci şi de va face trebuinţă îndată unul după altul. Să mănânce bucate reci şi multe poame mustoase, însă să se ferească de bucate grase şi anevoe de mistuit. Dacă încuierea ţine mai multă vreme, bolnavul poate întrebuinţa băi de şedere şi de picioare; şi duşa pe pântece aduce mare folos. [101] Trânşii Trânşii se nasc din grămădirea sângelui în capătul şezutului, din care urmează o umflătură în vinele de sânge ale acestui canal, o curgere de sânge, ori de flegmă. La întâmplarea dintâiu se numesc trânşi ascunşi, la a doa trânşi curgători şi la a treia trânşi flegmoşi. Fiindcă se nasc mai totd’auna dintr-o dispoziţie bolnăvicioasă a trupului întreg care urmează printr-o prea mare grămădire de sânge în vasele pântecelui, este de trebuinţă ca pătimaşul să ţie cea mai mare dietă, şi să se ferească mai cu seamă de toate aromatele şi băuturile iuţi şi înfierbântătoare, cu un cuvânt de toate bucatele ce mai sus s-au arătat de vătămătoare şi să se silească a-şi supţia sângele printr-o cură zdravănă, din care cea mai bună şi mai sigură este cea de la Grefenberg, fiindcă numai prin întrebuinţarea ei se poate întări şi împuternici pântecele. Persoanele la care nu s-a format încă trânşii pot să-i depărteze printr-o dietă straşnică, nebând altceva decât apă, spălându-se în toate zilele cu apă rece peste tot trupul, făcând oblojiri împrejurul trupului, întrebuinţând băi scurte de şedere, duşă şi alte băi reci. Mijlocul însă cel mai de căpetenie la această boală este năduşala, fiindcă numai prin depărtarea materiilor stricate şi prin subţierea sângelui se [102] poate tămădui boala cu desăvârşire, căci numai singura întrebuinţare a apei poate prea lesne produce şi vreo altă boală. La multe persoane în Grefenberg, trânşii ascunşi au început a curge, şi câte puţin câte puţin au perit cu totul, după care starea trupului s-au îndreptat de minune. Doftoriile la această boală aduc numai vătămare şi chiar dacă la început vor făgădui oarecare uşurare. Doftorii cei mai vestiţi să unesc într-aceasta. Afară de scrierile ce s-au pomenit şi altele asupra curei cu apă, doftorul Rihter recomandează prea mult această cură pentru boala trânşilor. Cu toate acestea nu pociu trece cu vederea o greşeală într-una dintre scrierile sale, care într-alt chip sânt vrednice de recomandaţie, unde zice că apa rece este foarte folositoare, dar când este ger să se întrebuinţeze mai bine apă caldă decât rece. Greşala lui într-această urmare se dovedeşte, dacă cineva va socoti că tocmai atunci când este vremea geroasă trebue să se întărească trupul, împrotiva gerului prin spălări cu apă rece, căci prin apa caldă trupul se face mai mult priimitor de răceală, care negreşit aduce vătămare, şi aceasta nici că poate fi voinţa unui doftor destoinic. Către aceasta n-am nici un temeiu d-a crede că apa caldă poate să aducă la această întâmplare mai mult folos decât apa rece. Nu pociu priimi nici cealaltă părere a sa unde zice că pântecele s-ar putea freca cu oarecare lucru spirtuos. [103] Greaţa şi vărsătura Greaţa şi vărsătura se întâmplă adeseori la Grefenberg ca arătări critice, şi sânt de obşte însoţite de ameţeală. La această întâmplare bolnavul trebue să bea apă necontenit până când încetează vărsătura. Dacă pătimaşul după vreo câtăva vreme nu se simte mai uşor şi dacă iar vine ameţeala şi vărsătura, trebue să şează liniştit în odae, şi la fiecare apucare să repeteze iar băutura apei. Este ştiut că la această întâmplare trebue cineva să facă dietă, şi să nu mănânce decât bucate care sânt foarte lesne de mistuit. Când vărsătura nu se socoteşte d-o arătare critică, atunci este numai un semn că stomahul este stricat, şi atunci este de trebuinţă o cură necontenită cu apă împreună cu năduşeală. Băile de şedere sânt asemenea folositoare. Colica Colica se tămădueşte totd’auna prin întrebuinţarea băilor de şedere, bând totd’odată o mare cătăţime de apă; iar dacă va fi d-un fel revmatic, bolnavul să nu bea altceva decât apă din destul până se vor depărta durerile cu desăvârşire. După băile de şedere să facă şi oblojiri împrejurul pântecelui. [104] Inflamaţia pântecelui La inflamaţia pântecelui bolnavul să întrebuinţeze băi de şedere nu prea adânci; cu o apă nu de tot rece, după cum va fi inflamaţia mai mare sau mai mică, asemenea şi aceste băi vor ţinea mai multă sau mai puţină vreme; după aceea să se învălească într-un cearşaf udat cu apă rece, şi să se oblojească pe pântece. Cearşaful să se schimbe pe fiecare jumătate de ceas, şi dacă va fi de trebuinţă şi baea de şedere să se facă pe fiecare jumătate de ceas. Dacă inflamaţia mai încetează, cearşafurile să se sufere mai multă vreme, încât să se schimbe pe fiecare zi numai de zece ori. La schimbarea cearşafurilor bolnavul să se spele cu apă rece, şi pe urmă iar să se învălească îndată. La această urmare bolnavul trebue să bea adeseori apă rece, însă în porţii mai mici. La persoanele de o constituţie a trupului mai slabă, la dame şi la copii se întrebuinţează mai cu seamă la început apa nu rece de tot. Vărsătura de sânge şi tusa cu sânge Vărsătura de sânge şi tusa cu sânge se poate întâmpla mai cu seamă la aceia care pătimesc de trânşi; la această întâmplare întrebuinţând bolnavul cura, să nu intre vr’o câteva zile în bae rece, [105] şi să se ferească mai cu seamă de toate întărâtările care le aduce duşa, o năduşeală prea mare şi altele. Dinprotivă să se pue oblojiri pe piept şi pe pântece, să întrebuinţeze băi de şedere, să bea apă din destul şi să şează liniştit. Să ştie făr-a se mai repeta că la această urmare trebue să se ferească de băuturi calde, şi să ţie o dietă foarte mare. Slăbiciunea nevrelor Slăbiciunea nevrelor ori şi din ce pricină de boală se va trage, se tămădueşte mai sigur şi mai în grabă prin întrebuinţarea băilor cu apă rece, şi prin duşă; la această boală năduşeala nu prea este de trebuinţă sau cel puţin să nu se facă într-o treaptă prea mare. Mijloacele cele mai folositoare pentru o tămăduire desăvârşită a aceştii slăbiciuni sânt băi şi spălări necontenite cu apă rece, mişcare în aer curat, îmbrăcăminte uşoară, mâncare cumpătată şi mai mult rece decât caldă. Domnul leitenant de Ş. de la G. pătimea de slăbiciunea nevrelor; se speria de fiecare sgomot ce auzea împrejurul său; întărâtarea duhului îi pricinuia adeseori o durere de cap, ce ţinea multă vreme, şi care se mai uşura când făcea băi de picioare cu apă caldă. Se pare că această întărâtare nervoasă i se pricinuia din nemistuire sau [106] din grămădirea sângelui. A întrebuinţat cura la Grefenberg, năduşea puţintel şi se scălda de doă ori pe zi, o dată înaintea năduşelii, sau cu căldura din pat, şi a doă oară fără năduşeală; întrebuinţa şi băi de cap, şi pentru scoaterea materiilor stricate din tru, băi de şedere. După ce a întrebuinţat cura la Grefenberg în vreme de trei săptămâni a plecat aflându-se cu mult mai bine, şi fiindcă a hotărât se mai urmeze cura şi acasă, Prisniţ l-a sfătuit să facă mişcare necontenit în aer slobod, să se urce pe dealuri şi să umble călare, ca să facă lucrare folositoare şi asupra pântecelui. Domnul Canţelist N. de la N. din pricina multor băuturi iuţi şi vătămătoare, precum şi dintr-alte boale de care a pătimit mai ’nainte, a dobândit o astfel de trămurare de braţe şi mâini, încât nu mai putea să lucreze nimic cu dânsele. Făcând băi şi năduşindu-se la Grefenberg, s-a tămăduit în scurtă vreme de această patimă. Înfrânarea sa deodată de băuturile mai sus arătate n-a pricinuit sănătăţii sale nici o vătămare. Urdinare cu sânge Această boală se naşte din răceală şi din mâncare de poame necoapte, şi se arată printr-o urdinare băloasă şi cu sânge, prin tăeturi simţitoare de pântece, alte deosebite dureri, şi printr-o [107] neputinţă de a eşi afară. Căutarea aceştii boale este asemenea ca a urdinării, adică: clistire şi băi de şedere, precum şi oblojiri pe pântece şi băutură de apă din destul. Ipohondrie şi isterie Aceste boale a sistemei nevrelor, o simţire peste măsură a acestora, însoţită de o trândăvie ce să află în lucrările vaselor dinlăuntru trupului, la care bolnavul este totd’auna pironit asupra stării sale şi socoteşte a avea totd’auna pricini de nemulţumire. Întrebuinţarea deplină a curei de la Grefenberg pentru care se recomandează băi de şedere, multă băutură de apă şi duşă, este cel mai bun şi mai sigur mijloc pentru aceste boale, care sânt o pedeapsă pentru acela care pătimeşte şi pentru alţii. Este foarte bine dacă cineva poate întrebuinţa cura la Grefenberg, fiindcă natura, soţietatea şi chipul d-a trăi, care este cu totul schimbat, de cel ce l-au avut bolnavul mai ’nainte, lucrează cu folos mult asupra duhului pătimaşului. Fiindcă ipohondriştii de obşte mănâncă câteodată prea mult şi altă dată nimic, Prisniţ îi sfătueşte d-a bea la masă apă într-o mare cătăţime, căci atunci stomahul plin fiind cu apă, nu mai lasă loc pentru alte bucate. Zugravul H. de la P. nu şi-a deşertat pântecele slobod fireşte în vreme de 14 ani, şi [108] dintr-această pricină era cel mai mare ipohondrist. Întrebuinţând cura în vreme de 8 săptămâni, a plecat de la Grefenberg în cea mai bună stare a sănătăţii. Spasmuri în stomah Pricinile acestei boale sânt tot acelea ce am arătat la celelalte boale ale stomahului, adică: patimi de piele tămăduite rău, sau chiar şi bube ce se nasc în stomah. În întâmplarea din urmă este puţină nădejde de tămăduire, fiindcă aceste bube sânt de obşte în forme de carchin; dar dacă boala n-a ajuns la un preamare grad, atunci singurul mijloc care dă nădejde de tămăduirea ei este o cură întreagă de apă, cu năduşeală zdravănă. Persoanele care pătimesc de dureri de stomah din pricina spasmurilor de stomah trebue să mănânce numai bucate reci, să poarte totd’auna oblojiri reci în jurul pântecelui, să năduşească pe fiecare zi şi să facă câte doă sau trei băi de şedere; pe lângă acestea să bea apă necontenit, încă şi peste măsură când începe a veni spasmurile. Bolnavul să se ferească foarte mult de băuturi calde, precum şi de mânie şi de supărare. Sfetniceasa N. de la P. a pătimit 14 ani de această boală, de spasmuri în stomah. Întrebuinţând cura, după cum am arătat mai sus, bea atâta apă, când începea a simţi spasmurile, până când începea a vărsa, după care spasmurile se simţea mai tare, până când au încetat cu totul. [109] Curgerea de sânge Curgerea de sânge este o urmare a unei vătămări, pe care trebue să se pue necontenit apă rece, sau ghiaţă, până când o va lega hirurgul; această curgere se poate întâmpla şi din slăbiciunea vreunui organ din lăuntru, şi din îmblânzirea sângelui cătră părţi slăbite. Oblojirile reci sânt cel mai bun mijloc pentru oprirea curgerii sângelui. Curgerea sângelui din nas Curgerea sângelui din nas se poate opri, dacă cineva se va spăla cu apă rece pe obraz, pe gât şi pe ceafă, puind totd’odată oblojiri împrejurul trupului şi făcând băi reci de picioare. Dacă va fi de trebuinţă poate face şi băi de şedere, spălându-şi deodată tot trupul cu apă proaspătă. Asemenea sânt folositoare şi oblojirile pe părţile ruşinoase. Eşirea udului cu sânge Udul cu sânge dacă se va priciunui dintr-o vătămare a rinichilor aduce moarte. Câteodată se mai poate ajuta la această boală prin oblojiri reci. Dacă însă va urma din pricin trânşilor, oblojirile împrejurul trupului, băile de şedere şi ceva năduşală aduc mare folos. [110] Neputinţa eşirii udului Această neputinţă se poate înlesni prin băi de şedere. Unii zic în scrierile lor asupra Grefenbergului, că băile de şedere pot aduce neputinţă la eşirea udului; însă Prisniţ socoteşte această părere cu totul nedreaptă; şi mai cu seamă că n-a avut nici o astfel de pildă până acum. Curgerea de sânge din mitră Această curgere se opreşte prin oblojiri pe pântece şi dacă va fi de trebuinţă prin spălări înlăuntru cu tulumba, bând bolnavul totd’odată apă rece din destul. Însă aceste spălări să nu se întrebuinţeze până când nu vor ajuta oblojirile. Curgerea neregulată a sorocului de lună sau oprirea lui de tot Această nereglare a sorocului se poate îndrepta mai bine şi mai sigur prin puţintică năduşală, prin spălări şi băi reci, precum şi prin băi de şedere, prin oblojiri împrejurul trupului, bând pătimaşa şi apă din destul, şi prin mişcare în aer curat. Întâmplările, la care cura de la [111] Grefenberg a adus un foarte mare folos sânt nenumărate. Îngălbinarea feţii la femeile îngreunate Femeilor însărcinate se recomandează înaintea naşterii spălări cu apă rece, şi mişcare în aer curat, prin care li se întăreşte trupul, mâncând însă numai bucate simple şi nemeşteşugite, bând totd’odată şi apă din destul. Madama Prisniţ cu 4 săptămâni înaintea naşterii face în toate zilele băi cu apă rece, şi din pricina aceasta are bucuria d-a naşte foarte cu înlesnire, şi în scurtă vreme, după naştere se simte foarte uşoară şi cu putere. Prisniţ sfătueşte de obşte pe toate femeile însărcinate d-a întrebuinţa apa rece în toată vremea însărcinării lor. Dacă casa copilului nu va eşi curând după naştere, atunci femeia care naşte să nu întrebuinţeze niciodată pe pântece oblojiri calde, ci reci, care lăsându-se vreo câtăva vreme pe trup vor face negreşit lucrarea dorită, şi n-au niciodată urmări vătămătoare. Poala albă Această boală se tămădueşte sigur prin cura de la Grefenberg. Băile de şedere fac la această întâmplare o lucrare foarte folositoare. [112] Fiindcă această boală urmează de obşte dintr-o creştere moleşită şi din multa şedere, se recomandează pătimaşilor d-a întrebuinţa necontenit băi şi spălări reci şi o mişcare potrivită. Poluţiile şi scurgerea sămânţei Pricinile poluţiilor sânt: onania (malachia), împreunare trupească peste măsură, şi întrebuinţarea de mijloace întărâtătoare spre a dobândi putere; persoanelor de constituţie mai slabă li se pricinueşte această boală din multa îndeletnicire la învăţătură. Cel mai bun mijloc pe lângă altele de vor mai fi pentru această patimă, este cura cu apă. Dacă cineva va socoti că iuţelile din sânge aduc întărâtare în părţile născătoare, atunci poate întrebuinţa şi năduşeală; iar într-alt chip, băile, spălările, duşa şi mai cu seamă băile de şedere sânt îndestule pentru tămăduirea aceştii patimi. Neavând duşă poate face în toate zilele stropiri cu apă rece peste tot trupul. Băile de şedere se pot întrebuinţa la această întâmplare înaintea culcării, asemenea şi stropirile peste tot trupul înaintea culcării sânt foarte folositoare. Întrebuinţând duşa să lase să curgă apa mai cu seamă pe spinare, frecându-şi totd’odată cu apă rece părţile părţile dupe împrejurul părţilor născătoare. La vremea culcării poate face şi oblojire rece pe partea dindărăt a capului, ori pe ceafă, care reînnoindu-se adeseori aduce mare folos. [113] La această patimă hrana să fie foarte simplă însă hrănitoare; astfel laptele şi pâinea uşoară, poamele şi altele asemenea se recomandez mai cu deosebire. Pr lângă aceasta trebue să se ferească de toate bucatele care sânt prea hrănitoare şi mai cu seamă de acelea care sânt întărâtătoare, acre şi grase; seara va face mai bine dacă nu va mânca nimic, şi băutura de apă să fie asemenea cumpătată; mai cu seamă înaintea culcării, pentru ca împovărarea ei să nu aducă vreo întărâtare; c-un cuvânt pătimaşul trebue să se ferească de toate băuturile ce pot să-i aducă poftă, de apropiere de dame graţioase, de citiri de cărţi imorale ş.cl. Tot această urmare se face şi la curgerea sângelui. Însă socotesc că la amândoă întâmplările acestea nu este îndestul d-a lucra înprotiva acestor patimi numai la părţi locale, ci trebue să se întărească tot trupul prin băi şi duşe necontenite. Somnoroşia Somnoroşia vine din nemistuire şi din împovărarea stomahului. Când se va arăta această patimă, atunci pătimaşul, afară de măsura şi cumpătarea în mâncare şi băutură, să facă oblojire cu apă rece împrejurul trupului, să întrebuinţeze pe fiecare zi doă clistire cu apă [114] proaspătă şi să bea apă din destul, mai cu seamă înaintea culcării din pat dimineaţa. După spălare sau bae, neştine poate să facă şi o bae de cap, spălându-şi totd’odată tot capul şi ştergându-l; această lucrare se poate repeta şi înaintea culcării. După masă poate să facă o mişcare potrivită în aer curat, însă când nu va fi căldură prea mare. Nedormirea Nedormirea se poate depărta prin spălări cu apă rece, prin mişcare în aer curat, şi prin cumpătare în mâncare şi băutură. Spălările înaintea culcării aduc un mare folos; iar băile întregi mai puţin. Pentru copii sânt foarte folositoare oblojirile în cearşafuri udate. Epilipsia Persoanele care pătimesc de această boală nu se priimesc de Prisniţ; fiindcă după metodul curei sale este puţină nădejde de tămăduire pentru dânsele. Dacă însă boala n-a ajuns la un prea mare grad, atunci băile cu apă rece şi băutura apei pot aduce oarecare uşurare. [115] Cârceii Această boală s-a întâmplat la Grefenberg unui tânăr teolog, pe care l-au apucat holera şi peste aceasta a băut apă într-o cătăţime peste măsură. Fiindcă Prisniţ nu cunoştea îndestul căutarea aceştii patimi, a trimis după un doftor la Fraibaldau, care a orânduit bolnavului cataplasma de muştar, ca să le pue pe deosebite părţi ale trupului, care însă n-au tras nimic. Patima bolnavului creştea, şi a ajuns în sfârşit ca bolnavul să nu mai răsufle, iar cârceiul îi strânsese fălcile astfel încât nu putea băga nimic în gură. Doftorul îl socotea de pierdut, şi zice lui Prisniţ, care mai avea încă oarecare nădejde, că poate să se prinză pe toată averea sa, că bolnavul va muri. Însă Prisniţ îi răspunse într-un chip foarte nobil: eu nu mă prinz pentru viaţa nimului, şi începu a face încercări din nou, fiindcă doftorul nu ştia ce să mai facă. Frecă pe bolnavul în vreme de doă ore cu apă rece, în baea de şedere; după aceea îl lăsă să zacă în pat tot atâta vreme, şi pe urmă iar îl frecă cu apă rece, şi astfel a urmat cu dânsul toată noaptea când frecându-l când lăsându-l, până când bolnavul a început iar a sufla; după aceia l-a lăsat să se odihnească ceva mai mult. În zioa următoare bolnavul a deschis ockii, şi era în stare de a sta pe picioare în tocitoarea cu apă rece în care s-a băgat mai pe urmă; cu toate acestea el [116] nu-şi venise încă cu totul în simţiri, ca să poată cunoaşte pe cineva. În vremea în care se afla în tocitoare, îl ţinea drept pe picioare şi îl duşa cu o tulumbă mică de foc, după aceea îl puse iar în pat şi după vreo câteva ceasuri îşi veni în simţiri. După trei zile a început a umbla, şi a patra zi se socotea scăpat de primejdia morţii, în care vreme a sosit şi mumă-sa ca să priimească lucrurile rămase de la fiul său, fiindcă mai sus arătatul doftor avu prilej de a o înştiinţa, într-această vreme, despre moartea fiului său. Cârceii mai uşori, la părţi deosebite, precum la cap, la picioare, şi altele se pot depărta în grabă prin frecare cu apă rece, precum am văzut adeseori la Grefenberg. Suirea sau grămădirea sângelui Sângele se suie şi se grămădeşte adeseori şi mai cu seamă în cap. Aceasta se întâmplă de obşte după masă după băuturi calde şi înfierbântătoare, după o întărâtare a duhului şi altele. Persoanele care pătimesc de această boală trebue să se ferească de toate băuturile înfierbântătoare şi întărâtătoare; mâncarea să le fie cumpătată; la masă să bea apă multă; să facă mişcare înainte şi după masă, dacă vremea nu va fi prea călduroasă, şi să nu-şi ostenească prea mult duhul; să se ferească încă şi se întărâtarea [117] duhului şi a trupului, mai cu seamă după masă să lase totd’auna mintea să se odihnească; apa să o întrebuinţeze puindu-şi adeseori clistire, făcând stropiri şi băi de şedere, la care este şi năduşeala de trebuinţă ca să supţieze şi să cureţe sângele. Băile de şedere trebue să ţie mult, cel puţin un ceas fiecare, întrebuinţând deodată cu aceste şi oblojiri răcoritoare de cap. Întrebuinţarea apei reci la partea pătimaşă să fie puternică, însă iute trecătoare, şi să se repeteze de multe ori, ca să strângă iar vasele cele desfăcute dinlăuntru şi să întărească părţile cele slăbite ale trupului. Adeseori o bae de picioare cu apă rece este îndestulă pentru a mai uşura capul, împrejurul căruia trebue să se facă totd’odată şi oblojiri reci. Toţi aceia care pătimesc de această boală îi sfătuesc ca înainte de a intra în bae de şedere şi altele să bea un pahar de apă rece pentru ca să răcorească părţile dinlăuntru şi pentru ca sângele ce se goneşte în trup prin răceala dupe din afară să nu mai îmmulţească înfierbinţeala şi grămădirea lui în părţile cele mai nobile ale trupului. Durerea de cap Durerea de cap, ori nervoasă, ori revmatică, se poate depărta, după regulă printr-o bae de picioare, întrebuinţând totd’odată oblojiri de cap, şi [118] făcând mişcare într-un loc răcoros. Dacă durerea iar se va întoarce, bolnavul poate să facă spălări cu apă rece şi să năduşească puţintel. Năduşeala ce se scoate în cearşafuri udate, este mai bună decât aceia ce se dobândeşte prin învălirea în pătură, fiindcă cea dintâiu potoleşte totd’odată şi durerile. Am văzut mai multe pilde la Grefenberg şi afară de Grefenberg, că o durere de cap, care ţinea toată zioa, a perit în vreme de un ceas întrebuinţându-se o singură bae de picioare. La această întâmplare este bine ca pătimaşul să bea apă într-o mare cătăţime. Durerea obrazului Durerea obrazului este cunoscută sub numele de Tic douloureux care este o boală ce aduce pe bolnav la desnădăjduire din pricina durerii. Unii doftori zic că se naşte din turburarea şi întărâtarea nevrelor, iar alţii zic că vine dintr-o iuţeală a zemurilor, care aruncându-se asupra nevrelor pricinuesc acea durere grozavă. Eu socotesc că cea din urmă întâmplare se arată totd’auna la început şi aduce nevrele într-o stare atât de întărâtătoare, încât nu pot suferi nici cea mai mică lucrare asupra lor, precum schimbarea temperaturei şi altele. Dacă patima se va pricinui din zemuri, este nădejde de cea mai sigură tămăduire prin cura cu apă; [119] când însă patima va fi curat nervoasă, atunci nici apa, nici vreun alt mijloc nu o mai poate tămădui desăvârşit; cu toate că prin cura cu apă se mai poate aştepta oarecare uşurare. Revmatismul Dacă revmatismul este la închieeturi, la cap, la mâini ori la picioare, se numeşte după părţile acestea adică: revmatismul la închieeturi, la cap, la mâini, la picioare, care se zice şi (podagră). Această patimă se coprinde în nişte zemuri la piele. Unii zic că în cali-acid fosforic, alţii în cali-acid de ud, care prin sânge se împrăştie în toate părţile trupului, şi după ce molivseşte toate nevrele, pricinueşte o durere grozavă. Cu vreme se amestecă cu părţile vârtoase ale zemurilor şi se aşează la închieeturi, ori la muşchi, şi la oarecare întărâtare a trupului îşi arată lucrarea sa cea dureroasă. Într-această întâmplare se pare că trupul a luoat o aplecare deosebită spre a produce materia revmatică, şi spre a pregăti zemurile într-o stare rea. Grămădirile din care se fac aceste aşezări revmatice sânt de un fel văros, şi se cunosc despre o parte din aşezarea în vasul de ud despre alta din varul ce se vede la Grefenberg, după o mare năduşeală, pe dungile mâinelor şi altele, şi încă despre altă parte din curgerea puroaelor din bube, ce es pe trup în vremea curei, [120] şi prin care natura se sileşte a depărta materiile revmatice. Revmatismul se naşte din prea multă osteneală a duhului, şi a puterilor trupului, din răceală, din mânie, din grije şi necaz, din mercuriul ce s-a întrebuinţat mai ’nainte la vreo altă boală, şi mâncare rea, din necumpătare în mâncare, şi mai cu seamă din băutura vinului şi a berii. Este cunoscut de obşte că băutura peste măsură a vinului şi a berii este cea mai mare pricină din care se naşte revmatismul; fiindcă cei mai mulţi pătimaşi de podagră sânt cei mai mari beţivi şi cu toată durerea ce simt, tot nu se părăsesc până la sfârşitul vieţii lor. Cu toate acestea li se iartă greşala, fiindcă sânt doftori care sfătuesc cu nesocotinţă pe pătimaşi de revmatism, ca să bea bere, sau vin în fiecare zi pentru ca să-şi împuternicească trupul. De când cunosc cura cu apă, socotesc că este cea mai mare greşeală de a întrebuinţa doftorii pentru boala revmatismului; fiindcă nu lucrează cu niciun folos, cu toate că la început se pare că aduc oarecare uşurare de dureri; dinprotivă sânt vătămătoare, fiindcă se coprind mai cu seamă pricinuitoare de vărsătură şi urdinare, prin care slăbindu-se organul mistuirei se produc din nou zemurile stricate. Cel mai bun mijloc pentru tămăduirea revmatismului este năduşeala şi băutura de apă. Năduşeala se produce şi prin întrebuinţarea băilor calde, şi prin mijloacele ce [121] se întrebuinţează pe dinlăuntru; însă slăbesc prea tare trupul, şi prea puţine constituţii trupeşti pot ţinea vreme îndelungată. Este o cură cu apă caldă la Cadet de Veaux, care întrebuinţându-se, se desface trupul cu totul prin multa năduşeală şi băutura de apă caldă, şi scoate dintr-însul toate părţile curgătoare; însă şi aceasta prăpădeşte cele mai tari constituţiitrupeşti prin lucrarea ei cea silnică, şi lasă nişte urmări nu mult mai întristătoare decât revmatismul. Dar metodul curei lui Prisniţ uneşte toate foloasele unei curi pătrunzătoare şi curăţitoare de zemuri cu întărirea şi învârtoşarea trupului întreg şi lucrează cu atâta mai sigur, fiindcă depărtează totd’odată şi pricinile boalei, materiile de doftorii ce se află încă în trup, nemistuirea şi altele. Cu cât este boala mai învechită, cu atât trebue să se urmeze cura mai multă vreme, mai cu putere şi mai neprecurmat. Persoanele care n-au luat niciodată doftorii, se tămăduesc după regulă mai curând de revmatismu, şi chiar când ar fi îndoit de primejdios. Prisniţ m-a încredinţat că la această întâmplare a tămăduit cu desăvârşire revmatismul în vreme de 8 până la 10 săptămni. Însă pricina aceştii tămăduiri, într-o vreme aşa de scurtă, este că stomahul se afla într-o stare bună şi mistuea regulat, şi că lipsea din trup materiile stricate de doftorii şi lucrarea lor cea vătămătoare. Păstrarea în putere [122] a canalului mistuirii este făă deosebire cu mult mai de neapărată trebuinţă de cum să crede, atât pentru bolnavi cât şi pentru cei sănătoşi; şi doftorii ar întrebuinţa negreşit mai cu cumpătare doftoriile pentru vărsătură şi pentru urdinare, precum chiar şi mercuriul, apa amară şi alte ape minerale, dacă ar prevedea vătămarea ce se pricinueşte printr-însele. Însă despre o parte procopseala lor cea mare, şi despre alta sistema ce au îmbrăţişat şi chipul după care vor să imiteze pe învăţătorii lor, nu-i iartă ca să facă cercetare straşnică şi fără prejudecăţi, sau să cerceteze şi alte metode de cură, care n-au eşit din capete înfierbântate. Aceştia îşi astupă urechile făr-a vrea să ia în băgare de seamă semnele şi minunile adevărului, şi cura cu apă o numesc cură de modă, şi urmează pe drumul ce au început înainte, fără să le pese dacă bolnavii ajung la o stare de a umbla în cârji şi sânt posomorâţi, sau dacă cei mai mulţi mor. Sistema voeşte aşa, sistema mulţumeşte mai bine pe acel ce o urmează, decât când cineva arată oamenilor dreptul cuvânt şi drumul, cum ar putea să trăiască fericiţi fără mijloacele din spiţărie şi cum ar putea să moară fără sa aibă revmatismu.Cei care vor să auză mai multe despre această materie să meargă la Grefenberg. Pentru tămăduirea revmatismului trebue să se facă cura cu apă în toată întinderea ei, şi mai înainte de a se luoa în băgare de seamă părţile pătimaşe, să se facă mai întâiu o lucrare asupra trupului întreg. [123] Mai întâiu trebue să se depărteze prin năduşeală şi prin băi, pe lângă care se socoteşte şi mişcarea în aer curat, întărâtarea pielii, din care se pot pricinui foarte lesne dureri. Îmbrăcămintea de materii de lână, pe care pătimaşii de revmatism sânt obicinuiţi a o purta, trebue să o lase de tot puţin câte puţin, şi aceea se face cu chiar mirarea lor fără nici o vătămare în vreme de vară după vreo 4 sau 5 zile de la începerea curei, şi în vreme de iarnă câteva zile mai târziu; în vreme de iarnă se poate îmbrăca o flanelă peste cămaşe; însă pe piele să nu pue niciodată materii de lână. Dacă bolnavul nu va fi prea slab, poate să înceapă a întrebuinţa duşa; la început să duşeze trupul d’opotrivă şi numai câteva minute; şi dacă printr-aceasta nu i se va pricinui nici un rău, poate să se duşeze mai multă vreme şi mai cu seamă pe părţile pătimaşe ca să sorocească materiile aşezate într-acele locuri. Năduşeala zdravănă este de mare folos pentru pătimaşii de revmatism mai cu seamă dacă vor avea materii de doftorii în trup. În vremea năduşelei pătimaşul să poarte oblojiri pe părţile pătimaşe, făcând aceasta şi noaptea şi zioa dacă va fi cu putinţă. Aceste oblojiri încălzesc şi întărâtă. Urmând această cură în vreme de cinci săptămâni, se arată la cei mai mulţi criza, adică le ese bube pe trup; atunci trebue băgare de seamă. Dacă nu se simt cu destulă putere, spre a putea suferi o criză mai mare, să nu întrebuinţeze prea [124] mult duşa, să nu şează prea multă vreme în bae, dacă pătimeşte totd’odată şi de grămădirea sângelui şi de revmatism în cap, să nu năduşească prea mult ci să urmeze abătând materiile şi zemurile stricate prin băi de şedere şi de picioare, şi dacă se arată o prea mare întărâtare în trup, poate întrebuinţa câteodată şi cearşafuri udate, la vreme de trebuinţă poate face în locul băii în tocitoare numai spălări cu apă rece, după care să urmeze bae de şedere şi de picioare până când se va mai răcori sângele. Cura însă să se întrebuinţeze neprecurmat, şi numai atunci să mai înceteze, când întărâtarea din trup se va părea primejdioasă. La întâmplare primejdioasă se poate ajuta prin cerşafuri udate, care trebue să se schimbe neîncetat, şi cu care trebue să fie cea mai mare parte din zi şi din noapte, întrebuinţând totd’odată şi băi de şedere. Precurmând o dată sau de doă ori năduşeala şi baea cea mare, încă este adeseori îndestul de a depărta o întărâtare prea mare. Băutura de apă multă este lucrul cel mai de căpetenie pentru pătimaşii de revmatismu, fiindcă printr-însa se subţiază zemurile şi se face transpiraţie; mişcarea este asemenea de mare folos; dacă însă bolnavul nu poate să umble, şi dacă n-are nici mijloace d-a umbla cu trăsura, sau călare, care cea din urmă se preferează mai mult, tot să nu înceteze d-a bea apă din destul. Am arătat mai sus o pildă, că un revmatism la cap de care pătimea oarecine de multă vreme s-a tămăduit [125] numai prin băutură de apă şi spălări, cu toate că pătimaşul nu putea face mişcare, decât foarte rar. Dar se afla revmatismul numai la părţi deosebite, fără de a se întinde peste tot trupul. Când revmatismul este aşezat în părţile mai de sus ale trupului, precum la cap, la crucea spinării şi la coapse, atunci pătimaşul trebue să se silească a-l abate prin băi de picioare la părţile mai de jos, silindu-se tot într-acea vreme a desface materiile revmatice din trup, prin oblojiri neprecurmate la părţile pătimaşe. Aceste băi de picioare trebue să se facă pe fiecare zi, şi să ţie cel puţin trei sferturi de ceas. Dacă revmatismul va fi la picioare, bolnavul să întrebuinţeze băi de picioare, care la această întâmplare fac o lucrare grabnică şi folositoare. Sora unui prieten al meu din H. lângă Tepliţ pătimea de o durere grozavă de revmatism la închieeturile picioarelor; a făcut multe băi la Tepliţ, a luat doftorii şi tot felul de mijloace ce se întrebuinţează obicinuit la această boală; însă toate acestea au fost în zadar. Boala creştea neîncetat şi pătimaşa în sfârşit nu mai era în stare de a se scula din pat fără ajutor; la un foarte mare atac de această boală i-a venit în gând ca să încerce cura cu apă rece, şi după cea dintâiu bae de picioare, care îi trecea peste glezne a şi început a umbla. Această norocită încercare i-a dat curaj d-a mai repeta, şi în scurtă vreme s-a tămăduit cu desăvârşire de durerile revmatismului; şi după doi [126] ani întâlnindu-mă cu dânsa mi-a spus cu bucurie că n-a mai simţit nici o durere d-atunci, şi că n-a lăsat nici cea mai mică urmă acel revmatismu grozav de care a pătimit atâta vreme. La durerea de coapse se pare că băile de şedere mai măresc boala, şi trag mai mult materie revmatică la părţile pătimaşe; dar socotesc că printr-o întrebuinţare necontenită a băilor de şedere tot se poate dobândi un sfârşit norocit, fiindcă este prea de crezut că chiar materiile scorocite prin bae pot fi care măresc durerile. Prin băile de picioare se liniştesc de minune durerile de coapse, şi se pierd adeseori cu totul. Oblojirile sânt foarte folositoare la părţile pătimaşe, pe care bolnavul trebue să le şi duşeze (faţa 51). Când se îmbăiază să le frece bine; şi lângă aceasta şi năduşeala ce se dobândeşte prin învălire în pătură încă aduce mare folos. Când revmatismul va fi aşezat mai cu seamă în cap, atunci pătimaşul să se ferească ca apa duşei să nu-l izbească drept în cap, fiindcă atunci se scorocesc prea multe d’odată, şi durerile grozave ce se pricinuesc printr-însele se întind peste tot trupul. La această întâmplare bolnavul să-şi duşeze numai trupul, să poarte noaptea şi zioa, dacă va fi cu putinţă, oblojiri pe cap, mai cu seamă pe tâmple, fiindcă acestea sânt părţile care pătimesc mai mult când revmatismul este la cap, şi să facă pe fiecare zi băi de şedere şi de picioare pentru înlesnirea eşirei afară, dar să nu se năduşească prea mult. [127] Când apucă pe bolnav revmatismul din cap, sau când începe durerea obrazului, folosesc adeseori foarte mult stropirile cu apă rece pe cap. Dacă durerea va fi încă tot pătrunzătoare, şi nu se va precurma prin stropiri, trebue să facă pătimaşul bae de şedere în vreme mai îndelungată, şi chiar şi o jumătate de bae care să ţie de la un ceas până la doă ceasuri, să bea totd’auna apă din destul, şi pe urmă oricum să facă încă o bae de picioare, care de obşte este îndestul. Dacă durerea se va mai uşura, făr-a înceta cu totul, bolnavul să se preumble într-o odae rece, să poarte pe cap oblojiri care se întrebuinţează şi la baea de şedere; şi să bea apă cu prisos, atunci durerea se va pierde în vreme de doă până la trei ceasuri. Dacă după toată această osteneală bolnavul tot nu va putea încă dormi, poate să facă o bae de picioare cu apă caldă de la 35 până la 36 romiur, şi aceasta îi va linişti durerea cu desăvârşire şi îi va aduce şi somn. Această bae cu apă caldă este împrotiva metodului lui Prisniţ, care n-a întrebuinţat niciodată astfel de lucru; însă eu am simţit însumi folosul ei şi socotesc că o singură bae de picioare cu apă caldă nu poate să aducă nici o vătămare, întărind în zioa viitoare picioarele iar prin băi cu apă rece. Biruind odată durerea, este de trebuinţă de a şedea liniştit vreo câteva zile, de a nu năduşi şi de a zăcea în pat cea mai mare parte din vreme, ca să poată face oarecare transpirare mai uşoară, întrebuinţând totd’odată când băi de şedere [128] când băi de picioare, asemenea să schimbe şi oblojirile la obraz. După fiecare bae bolnavul trebue să facă mişcare într-un loc rece cu capul gol învălit numai cu oblojire, şi trupul îmbrăcat cu haine călduroase. Dacă va socoti că nu este lucru vătămător poate năduşi ceva mai mult, însă după aceia să nu se scalde în tocitoare şi să se mulţumească numai cu spălări pe trup, după care poate urma o bae de şedere şi pe urmă o bae de picioare. Acesta este singurul mijloc ce am cunoscut, şi care mi-a depărtat grozava durere de obraz, ce mă aducea adeseori la dăsnădăjduire. Pentru a urma într-acest chip necontenit, trebue negreşit o hotărâre statornică, mai cu seamă când începe întărâtarea cea friguroasă, dar durerea sileşte pe pătimaş să urmeze astfel, şi cu cât grăbeşte mai mult cu vărsările de apă, cu atât trec şi atacurile mai curând, şi adeseori încetez chiar când încep a se arăta. Folosul aceştii curi pe lângă celelalte este, că bolnavul îşi poate supune trupul, în zioa viitoare aerului rece, şi chiar îndată după spălări, fără d-a se teme de vr’o înnoire a durerilor, care lucru se întâmplă totd’auna la băi cu apă caldă. Afară din întâmplările de atacuri revmatice, băile de cap se recomandează la mulţi care simt dureri revmatice la cap, fiindcă printr-aceste băi materiile aşezate în cap se întărâtă şi se depărtează, care lucru se arată obicinuit printr-o bubă ce ese în ureche. La această întâmplare pătimaşul să nu [129] înceteze cu băile de cap, şi cu toată durerea ce i-o va pricinui buba din ureche, să le urmeze neprecurmat, însă să poarte totd’auna o cârpă udată în ureche, şi oblojiri pe partea capului unde simte durerile. Îndată după ce sparge buba, starea boalei se mai uşurează. Câteodată nu sparge ci se răsuflă prin transpiraţie. Cu toate acestea nu recomandez băile de cap îndată la începutul curei, numai atunci când trupul va fi curăţit printr-o lucrare de obşte a curei, şi când pătimaşul nu are de a se teme de nici o întărâtare la părţile cele mai nobile. Durerea ce o pricinueşte buba eşită în ureche din pricina băilor de cap este cu totul deosebită de durerea obrazului; nu se simte pe lângă dinţi şi pe lângă tâmple, se simte mai mult înlăuntru decât din afară, şi se trage mai cu seamă spre ureche; către aceasta nu este atât de pătrunzătoare, cu toate că bolnavul nu poate să doarmă mai multe nopţi din pricina ei. O povaţă de obşte, ce fiecare este în stare d-a şi-o da însuşi, pentru toţi cei ce pătimesc de revmatism la cap, este d-a se feri cu îngrijire în vremea curei, de silinţa duhului, de mânie, de băutura vinului şi a rachiului, cu-n cuvânt de toate lucrurile ce pot aduce oarecare întărâtare; însă această sfătuire din nenorocire nu se păzeşte de cea mai mare parte din bolnavi. Poate cineva luoa drept regulă, că cu cât năduşeaşte mai mult, cu atât mai puţin trebue să lucreze, fiindcă afară de aceasta prin năduşeală se produce o [130] întărâtare destul de mare în trup, şi este îndestul ca bolnavul, spre a se afla odată mai bine în vremea curei, să înceteze într-o zi cu năduşeala. Dacă vremea curei se va părea pătimaşului de revmatism cam lungă să se mângâe cu încredinţarea că dacă ar întrebuinţa alte mijloace ar ţinea şi mai mult, şi mai cu seamă că se zice, că revmatismul nu se poate tămădui. Domnul Şt. Marior K. K. de cavalerie a pătimit în vreme de 26 ani de revmatism învechit, pentru care a fost silit să iasă din slujbă. A întrebuinţat cura cu apă şi acasă, şi la Grefenberg în vreme de 15 luni, şi când a plecat de la Grefenberg se afla astfel de bine, încât a hotărât a întra iar în slujbă. Între dinţi îi rămăsese oarecare gâdilări sau mâncătură supărătoare, care lucru nu este de mirare la o astfel de boală învechită, şi care socotesc că de atunci îi va fi trecut cu totul. Inflamaţia ochilor Inflamaţia ochilor, mai cu seamă dacă va fi de o natură revmatică, ceea ce se întâmplă mai totd’auna, precum şi toate urmările la ochi din patimi revmatice, se tămăduesc cu folos la Grefenberg şi se coprind în articolul din’nainte. Nu mi s-a întâmplat să vaz astfel de patimi care să se tămăduiască iute; iar de acelea care au ţinut mai multă vreme am văzut mai multe. [131] Cura este tot aceia ca şi la patimile revmatice de cap, la care se întrebuinşează mai cu seamă băi de cap lungi, asemenea şi băi de ochi. La această întâmplare Prisniţ întrebuinţează câteodată şi duşă la cap chiar şi la ochi; însă la aceştia apa din duşă se opreşte în mâini încât numai apa ce stropeşte dintr-însele să izbească în ochi. Tămăduire cu desăvârşire la aceste boale nu mi s-a întâmplat să văz; însă Prisniţ m-a încredinţat că toţi aceia ce pătimea atunci de inflamaţia ochilor sau se vor tămădui printr-o urmare neprecurmată a curei, care lucru îi era cunoscut din încercare la alte întâmplări. Urmare se arăta la cei mai mulţi, care întrebuinţa cura. Domnul de B. căpitan K. K. făcea băi de cap de câte trei sferturi de ceas, în urma cărora simţea o durere pătrunzătoare în cap, din care pricină i s-a umflat şi i s-a astupat urechile. Se socotea că îi va eşi o bubă, care va sparge în urechi; durerile însă i-au trecut fără aceasta, şi în loc d-a eşi buba în cap i s-a făcut o mare rană dindărătul fălcii. După aceia îi tremura ochii astfel, încât toate lucrurile îi juca pe dinaintea ochilor. Această tremurare perea câteodată în vremea curei, câte un sfert de ceas, iar după aceia iar se întorcea. Această tremurare nu înceta mai ’nainte niciodată. Împrejurările sale l-au silit de a pleca de la Grefenberg mai ’nainte de a isprăvi cura. O întâmplare foarte de mirare am văzut la un vânător al unui Episcop, care a fost orb în vreme [132] de 9 luni. Acest vânător a răcit odată la vânătoare şi dup aceia s-a căutat cu un doftor. La Grefenberg năduşea foarte tare de doă ori pe zi, făcând totd’odată doă băi de cap. După fiecare năduşeală şi bae îi curgea din amândoi ochii o mare cătăţime de puroae groase cu sânge. După puţină vreme de la plecarea mea de la Grefenberg m-am întâlnit cu dânsul şi deosebea în oarecare depărtare faţa hainelor mele, precum şi alte multe objecturi. Durerea şi slăbirea ochilor Durerea şi slăbirea ochilor se tămădueşte prin băi la partea dindărăt a capului, prin cârpe udate ce se leagă la ochi, mai cu seamă noaptea. Dacă este de trebuinţă pătimaşul poate să şi năduşească. Aceste cârpe udate cu apă rece sânt foarte folositoare şi la înfocarea ochilor. Durerea urechilor La durerea urechilor pătimaşul bagă cârpe udate în urechi, şi face oblojiri împrejurul capului. Dacă însă durerea va fi pizmătariţă, pătimaşul poate să şi năduşească şi să se îmbăieze de doă ori pe zi. [133] Durerea de dinţi La durerea dinţilor pătimaşul ia în gură apă nu de tot rece, moae degetele în apă de tot rece şi îşi freacă obrazul, fălcile, tâmplele şi partea după lângă urechi, până când se înfierbântă aceste părţi. După ce se usucă degetele iar se mai moae în apă. Asemenea se pot freca gingiile până când va da sângele. Dacă toate acestea nu vor ajuta, pătimaşul poate întrebuinţa şi o bae de picioare cu puţintică apă, şi pe urmă să facă mişcare. La întâmplările ce am văzut, această căutare n-a lipsit niciodată de a face o lucrare folositoare. Vizitiul domnului K. de la L., după ce s-a frecat în vreme de 2 ceasuri i-a perit durerea şi umflătura obrazului cu totul. Adeseori o frecare de o jumătate de ceas este îndestul. Durerea de gât Această boală se tămădueşte prin năduşeală, prin oblojiri împrejurul gâtului, şi prin gargară, la care apa trebue să se ţie multă vreme în gură. Inflamaţia gâtului Inflamaţie de gât mi s-a întâmplat să văz mai de multe ori în vremea în care m-am aflat la Grefenberg. [134] Pentru această boală se căuta pătimaşii cu oblojiri cu apă foarte rece, cu gargară, cu băi de picioare şi cu multă năduşeală dobândită prin cearşafuri udate. Un pătimaş, care s-a căutat cu mercuriu pentru inflamaţia în gât, a dobândit curgere de bale. La căutarea aceştii boale apa trebue să fie foarte rece, să se schimbe neîncetat, şi prin învălirea cu cearşafuri udate, pătimaşul să se silească a mai împuţina întărâtarea dinlăuntru. Dacă însă boala a ajuns la un grad foarte mare, atunci nici de la cura cu apă, nici de la alte mijloace nu se mai poate aştepta o sigură tămăduire. Aprinderi de gât mai uşoare se pot depărta, după socoteala mea, printr-una sau doă năduşeli, după care să urmeze băi de picioare, în vreo doă sau trei zile, în care vreme pătimaşul să poarte şi să schimbe necontenit oblojiri la gât şi la ceafă. Cei ce au aplecare de a dobândi această boală fac foarte bine dacă se vor spăla de mai multe ori pe zi cu apă rece, pe gât, ca să se întărească pielea. Boala de gât cu inflamaţia părţilor cerului gurii şi a răsuflătorilor s-a tămăduit de Prisniţ adeseori cu bun sfârşit, şi tot după chipul acela ca şi inflamaţia gâtului. [135] Durerea de piept Durerea de piept dacă va fi revmatică se tămădueşte asemenea după chipul arătat la revmatism. Inflamaţia pieptului Această boală se naşte din grămădirea sângelui în plămâni din care urmează mai întâiu o îndesare a sângelui într-aceste organe, şi pe urmă în tot trupul. Cura inflamaţii de piept, precum şi oricării alte inflamaţii trebue să aibă scop de a răcori tot sângele din trup, şi d-a împrăştia grămădirea lui de la locurile pătimaşe. Însă acest scop nu s-ar putea dobândi dacă apa ar lucra d-a dreptul asupra părţilor pătimaşe, fiindcă strângerea vaselor dinlăuntru, ce se pricinueşte prin răceala apei, mai îmmulţeşte grămădirea sângelui, şi lucrarea împrotivă ce urmează după dânsa măreşte asemenea inflamaţia. O bae întreagă ar abate mai mult sângele în plămâni, fiindcă răceala strânge vasele cele mici. Băile de şedere pentru această boală sânt adeseori cel mai bun mijloc de tămăduire; răcoresc sângele şi fac o lucrare împrotivă într-o parte mai de jos şi mai puţin nobilă a trupului, şi prin care urmează abaterea sângelui din părţile de sus. La întrebuinţarea acestor băi de şedere, apa nu trebue să fie rece de tot, [136] însă să se schimbe adeseori, mai la fiecare jumătate de ceas, pentru ca să aibă aceiaşi temperatură, şi bolnavul trebue să şează atâta vreme într-însele, până când vor trece frigurile ce se pricinuesc din apă, şi care se arată prin tremurare şi prin clănţănirea dinţilor. Răcorirea şi împrăştierea sângelui din piept se poate dobândi şi prin oblojiri lipite bine de piept, care din vreme în vreme să se rennoiască. Cealaltă parte a trupului trebue să fie acoperită pentru ca să poată urma mai bine circulaţia sângelui. Pentru acest sfârşit trebue să se frece bine cu apă trupul pe din afară, în vremea băii. Frecarea se face cu mâinile goale, muindu-se totd’dată în apă când încep a se svânta. Dacă mâinele şi picioarele încep a se încălzi, atunci este semn că sângele grămădit în plămâni a început iar a face circulaţia sa regulată, care lucru se dobândeşte atât mai uşor într-acest chip, fiindcă sângele cel răcorit coprinde un loc mai mic, de aceea să şi pune mai lesne în mişcare. După aceasta bolnavul se aşează în pat, ca să se odihnească. La această întâmplare este de mare folos d-a învăli pe bolnav în cearşafuri udate, ca să aducă o întărâtare în toată pielea, după care urmează şi mai bine circulaţia, pentru întărirea plămânilor; bolnavul poate face şi încă oblojire deosebită pe piept. Cearşafurile se pot schimba după cum se va afla bolnavul, şi la vreme de trebuinţă se pot repeta băile de şedere. [137] La fiecare schimbare a cearşafurilor pătimaşul trebue să se spele cu apă nu de tot rece, şi în toată vremea curei să bea adeseori apă rece, şi în mai mici cătăţimi. Folosul aceştii urmări este dovedit; şi Prisniţ chiar n-a întrebuinţat-o niciodată fără bun sfârşit, ci totd’auna a tămăduit cu desăvârşire, în puţine zile, pe toţi aceia care pătimea de astfel de boale. Obicinuitele lăsări de sânge slăbesc pe bolnavi pentru mai multă vreme, şi nici că sânt totd’auna însoţite de o tămăduire sigură, precum este căutarea şi urmarea mai sus arătată. Dacă cineva cere dovadă doftoricească pentru aceasta, poate să caute în Hidropatica lui Bec. Junghiurile La jiunghiuri bolnavul să se caute tot după chipul mai sus arătat. Dacă însă durerile nu vor fi prea silnice, băile de picioare şi oblojirile la coapse vor fi îndestul. Inflamaţia creerilor Inflamaţia creerilor, ori din ce pricină dinlăuntru, sau din vătămări din afară se va naşte, se tămădueşte cu acelaşi chip ca şi inflamaţia [138] pieptului, cu deosebire numai că oblojirile se pun la cap, şi cearşafurile se schimbă mai adeseori. Câteodată trebue să se schimbe la cinci sau la şase minute. Asemenea trebue să se schimbe des şi băile de picioare cu cearşafurile udate, mai cu seamă când starea boalei se mai înrăutăţeşte. O pildă minunată despre lucrarea aceştii urmări s-a întâmplat cu-n olariu de la Fraivaldau, care printr-o cădere dupe o stâncă şi-a spart hârca creerilor. A dobândit dintr-această pricină inflamaţie de creeri, şi doftorul ce s-a chemat spre ajutor a zis că nu se mai poate tămădui, şi că trebue să moară într-acel minut; Prisniţ însoţit de doftorul Harder de la Petersburg venea să vază pe bolnav. În vreme când se trăgea clopotul de moarte, în orăşăl, pentru sârmanul olariu şi pe când doftorul căuta instrumenturile ca să-l spintece zioa viitoare, Prisniţ şi Harder se lupta împotriva inflamaţiei pătimaşului cu cura cu apă, care a avut un astfel de bun sfârşit, încât bolnavul în zioa viitoare şi-a venit ar în simţiri, şi în scurtă vreme după aceia l-a tămăduit Prisniţ cu desăvârşire. Brânca Brânca este ori o urmare a unei întipăriri pe din afară în piele, ori o răsfrângere a unei boale dinlăuntru, prin care natura se sileşte a goni [139] materiile bolnăvicioase în piele. Este primejdios lucru, vrând cineva a o depărta printr-o întrebuinţare locală a apei, fiindcă acele materii bolnăvicioase se pot trage îndărăt la alte părţi mai nobile. Dintr-această pricină, la căutarea aceştii boale, nu s-au întrebuinţat până acum nici un fel de răceală şi umezeală, ci s-au întrebuinţat numai mijloacele uscate, care adeseori însă nu putea opri întinderea inflamaţii, şi astfel se făcea boala primejdioasă, şi ţinea multă vreme. Cura cu apă întrebuinţându-se cu multă îngrijire nu numai că nu vatămă nimic la ceastă boală, ci este mijlocul acela prin care bolnavul se poate tămădui mai curând şi mai sigur. La această întâmplare se nu se facă cura numai la părţile pătimaşe, ci totd’odată la tot trupul. Cel mai bun mijloc este năduşeala în cearşafuri udate, după care trebue să urmeze spălări cu apă nu de tot rece. Osebit de aceasta, pe partea pătimaşă să se pună neîncetat oblojiri bine lipite.Această urmare este mai sigură, şi bolnavul nu este niciodată în primejdie că i se va muta boala în altă parte, care lucru se întâmplă la stropirile cu apă, ce se recomandează de unii doftori prieteni ai apei. Pojarul şi vărsatul Pojarul şi vărsatul să tămădueşte mai sigur şi fără nici o primejdie cu cearşafuri udate, care [140] se pot întrebuinţa când se arată frigurile, şi în care bolnavul trebue să petreacă cea mai mare parte din zi şi din noapte. Dacă frigurile a ajuns la un grad mare, atunci şi cearşafurile se schimbă mai adeseori, şi bolnavul trebue să se spele după fiecare năduşeală cu apă, ca de vreo 10 grade R. Frigurile şi căldura nu vor putea ajunge la un prea mare grad, care lucru se întâmplă totd’auna când pătimaşul se caută cu alte mijloace uscate, care au adeseori nişte urmări triste, mai cu seamă la persoane în vârstă; iar întrebuinţând învălire în cearşafuri udate, nici cei în vârstă, nici copiii n-au a se teme de nici o întărâtare primejdioasă. Vais şi alţi mulţi doftori, care şi-au făcut merit însemnător prin tămăduirea cu apă, propun stropiri cu apă. Eu socotesc că cearşafurile udate sânt mai folositoare, când pătimaşul prevede oarecare primejdie, fiindcă nu aduc niciodată răceală, şi lucrarea împrotivă nu lipseşte nicidecum, dinprotivă urmează totd’auna după învălire, chiar şi la persoanele care sânt de o constituţie slabă, şi aduc cu sine totd’odată şi o mare năduşeală. Nu este alt mijloc mai sigur de a opri frigurile şi lucrarea lor cea turburătoare decât cearşafurile udate. Recomandez această urmare ca o datorie ce nu trebue să se uite pentru toţi părinţii, ai cărora copii pătimesc de o astfel de boală, şi pentru toţi doftorii care nu ştiu să preţuiască cura cu apă, şi cărora nu le pasă a-şi însărcina cugetul cu sfârşiturile triste ce se pricinuesc din îndărătnicirea lor la boala pojarului, vărsatului şi a bubatului. [141] Eu însumi am tămăduit copii din familia mea, după întoarcerea mea de la Grefenberg, o boală de bubat şi alta de vărsat. Slujnicii mele, în vârstă de 20 de ani, i-a eşit bubatul; fiindcă nu ştia pricina boalei sale, şi fiindcă nu voia a luoa doftorii, i-am propus să se învălească în cearşafuri udate, ca să se mai potolească frigurile, care lucru l-a şi făcut; şi fiindcă a început îndată a năduşi, nu i le-am schimbat, ci am lăsat-o să zacă într-însele vr’o 8 sau 9 ceasuri, după aceea s-a spălat pe trup cu apă nu de tot rece. Încă după cea dintâiu năduşeală i s-a umplut trupul de nişte pete roşii şi băşicate. În zioa următoare am repetat aceiaşi lucrare, şi bubatul i-a eşit tot. Sosind părinţii săi am precurmat urmarea, fiindcă ei socotea că oblojirile reci îi vor pricinui moarte, de aceia au şi luat-o acasă. După vreo cinsprezece zile s-a întors îndărăt tămăduită cu desăvârşire. Acasă n-a făcut altceva, decât a şezut în odae caldă şi a băut apă din destul: vărsatul nu i-a lăsat nici un semn pe trup. Râia şi pecinginea Aceste boale din piele se tămăduesc mai bine şi mai sigur prin năduşala ce se dobândeşte întrebuinţând cearşafuri udate. Cea dintâiu se tămădueşte lesne într-acest chip, iar pentru a doa trebue o cură mai pătrunzătoare şi mai îndelungată. Duşa [142] este foarte folositoare pentru persoanele care pătimesc de pecingine, fiindcă printr-însa se scoate în piele materiile stricate dinlăuntru. Cură foarte îndelungată trebue pentru aceia cărora li s-a tămăduit pecinginea în grabă, din care pricină li s-a aşezat pe alte părţi dinlăuntru, precum la stomah ş. cl. Atunci această patimă este tot aşa de îndărătnică ca şi revmatismul, şi ca să se scoaţă iar în piele trebue o cură de mai multe luni de zile, întrebuinţând duşa, năduşala şi băile. Făcând o cură neprecurmată fiecare bolnav va afla tămăduire sigură. Dacă pecinginea va eşi pentru a doa oară în piele, este foarte rea, şi trebue să se acopere neîncetat cu oblojiri. Este de prisos a mai repeta că fiecare bolnav, atât de pecingine cât şi de revmatism, trebue să se ferească de aromate şi de bucate acre, cu toate că s-au oprit de obşte la articolul pentru dietă toate mâncările şi băuturile iuţi, acre şi aprinzătoare. Scrofule şi rahit Aceste patimi se pot tămădui printr-o întrebuinţare neprecurmată a curei cu apă. Daca pătimaşul a trecut peste anii copilării, atunci urmările acestor boale, care sânt suciri şi strâmtorări de oase, nu se mai pot tămădui cu desăvârşire, cu toate aceste cura cu apă tot va mai aduce oarecare [143] folos. Lucrul mai de căpetenie la aceasta este duşa şi năduşala. Copii care pătimesc de aceste boale trebue să năduşească fiecare zi întrebuinţând cearşafuri udate, şi să se scalde de vreo câteva ori pe zi. Pe lângă aceasta bolnavul trebue să se frece bine cu apă pe la încheeturi şi pe la gâlci, care trebue să se învălească cu oblojiri întărâtătoare. Daca gâlcile din nas, sau din gât vor fi umflate, afară de oblojiri, bolnavul trebue să tragă apă pe nas, şi să facă gargară. Persoanele rahitice fac bine de se vor scălda în gârlă, stând cu trupul împrotiva de curgerea apei, şi neavând duşă pot să se duşeze la scocul unei mori. La cura acestor patimi, bolnavul trebue să păzească şi o dietă straşnică. Gâlcile unflate La gâlci unflate se întrebuinţează tot această cură ca şi la scrofule şi rahit. Tusea măgărească şi alte boale ale copiilor Tusea măgărească şi celelalte boale ale copiilor se tămăduesc prin năduşala ce se dobândeşte, întrebuinţând cearşafuri udate. Chiar şi la copii mici, învălirea în cearşafuri udate aduce mare folos când au întărâtare şi neodihnă de friguri. Pentru tusea măgărească să nu socotească cineva [144] că se poate depărta în vreo câteva zile; adeseori ţine mai multe săptămâni. La această întâmplare copiii trebue să bea multă apă nu de tot rece, şi să mănânce bucate uşoare. Pentru acest sfârşit apa se va ţinea într-un clondir astupat, o jumătate de ceas în casă. Gripa, trohna şi guturaiul Gripa, trohna şi guturaiul se pot depărta prin năduşala în cearşafuri udate, prin spălări cu apă nu de tot rece şi printr-o înlesnire de a transpira ce se poate face în pat, sau pe o canapea. Pătimaşul trebue să bea din destul, să mănânce prea puţin şi să se ferească de aer prea rece; dacă gripa va aduce o prea mare înfierbântare la cap, se poate întrebuinţa şi o bae de şedere cu apă nu de tot rece, făcând totdodată şi oblojire la cap. Într-acest chip se apără cineva cu siguranţă de durerea ce urmează obicinuit după această boală. Oblojirile împrejurul gâtului se par a nu aduce nici un folos, după cum se ştie din încercare daca şi gâtul va fi prins de această boală; mai bine este ca bolnavul să poarte o materie de lână la gât, învălindu-şi totd’odată tot trupul cu cearşafuri udate, mai cu seamă dacă sânt friguri la mijloc. N-am putut face încă încercare, daca sânt folositoare sau nu oblojirile cu apă împrejurul gâtului, când este vremea călduroasă. Am cunoscut o mulţime de persoane pătimaşe [145] de gripă, care, urmând povaţa mea, au întrebuinţat oblojiri reci în loc de doftorii şi de ceaiu, şi s-au aflat foarte bine; dinprotivă n-am cunoscut nici o persoană la care chipul acesta de căutare nu ar fi fost folositor, sau ar fi fost vătămător. Lingoarea Această boală, precum şi toate alte friguri înfierbântătoare, ori şi ce nume vor avea, găsesc o sigură tămăduire prin întrebuinţarea cearşafurilor udate şi a băilor de şedere, care se schimbă, şi se întrebuinţează mai de multe sau mai de puţine ori după cum vor fi frigurile. Sânt doftori care zic că lingoarea tifoasă nu se poate tămădui cu apă. Acestora, dacă voesc a avea doftori drept mărturii, le pociu arăta pe Curi, Rais, Miliuc, şi Brigt, care au tămăduit sute de bolnavi de tifos, numai prin cura cu apă. În loc de a descrii mai pe larg chipul căutării aceştii boale, voiu arăta oarecare întâmplări ce am văzut la Grefenberg. Fiindcă baea de picioare, şi mai târziu baea de şedere, în care am şezut vreo jumătate de ceas, nu mi-au potolit căldura şi durerea de cap, şi fiindcă frigurile [146] creştea neîncetat, unul din prietenii mei, ce venise să vază şi care s-a spăimântat văzndu-mi aprinderea obrazului, s-a dus să chieme pe Prisniţ la mine. Prisniţ a venit pe la 9 ceasuri seara şi m-a învălit îndată în cearşfuri udate; după o jumătate de ceas mi le-a schimbat şi am mai rămas zăcând ca vr’un ceas, în care vreme am şi adormit puţintel, care lucru mi-l spusese Prisniţ mai ’nainte. După aceasta m-a pus pe un vas de bae de şedere, m-a spălat şi pe urmă iar m-a învălit cu cearşafuri udate. Îndată după aceia am început a năduşi şi mă simţeam foarte uşor. După ce am dormit până la 3 ceasuri de dimineaţă, mi-a schimbat iar cearşafurile, spălându-mă însă mai întâiu cu apă rece şi pe urmă m-am dus cu năduşala la tocitoare ca să mă îmbăez, n-am şezut însă în bae mai mult de vreo câteva minute. După aceia m-am precurmat, şi la 8 ceasuri m-am aşezat la gustare, aflându-mă foarte bine, fără vreun semn de friguri. Tot această urmare am întrebuinţat adeseori la copii, care totd’auna a avut bun sfârşit. Câteodată frigurile ţin mai multă vreme, pentru aceasta trebue şi lucrarea să se repeteze mai de multe ori până când va înceta boala cu totul. Este lucru de mirare că cu toată durerea ce simţeam în cap şi la şolduri, după care socoteam că iar mă vor apuca frigurile, tot m-am aşezat la masă şi am mâncat carne şi prăjituri până m-am săturat fără a simţi vreo îngreoere; însă printr-acesta am vrut numai să încerc [147] isprava curei lui Prisniţ. Grabnica gonire a boalei din trup a făcut o întipărire şi mai mare asupra mea, şi asupra mai multor pătimaşi, ştiind că vreo câteva luni mai ’nainte am pătimit de friguri ce mi se pricinuiseră prin întrebuinţarea curei cu apă, prin care încercând a le tămădui prin doftorii obicinuite pentru această boală, am fost silit a zăcea în pat o vreme de doă luni. Vremea cât ţine lingoarea tifoasă şi lucrările ei cele vătămătoare sânt cunoscute de obşte; pentru aceasta este foarte de mirare că tămăduirea ei prin cura cu apă se mărgineşte numai în vreo câteva zile, şi aceasta nu lasă nici o urmare vătămătoare după dânsa, numai dacă bolnavul o va întrebuinţa fără întârziere, şi dacp nu va lăsa ca boala să se înrădăcineze în trup. Frigurile obicinuite sau schimbătoare Lăcuitorii din cetăţile prusieneşti, aproape de Grefenberg, Nais, Cosel, pătimesc adeseori de aceste frigur pe care Prisniţ le goneşte în foarte scurtă vreme; la tămăduirea acestor boale are mare ajutor aerul sănătos de la munte, care adeseori este îndestul pentru tămăduirea frigurilor. Pătimaşul întrebuinţează băi de şedere şi jumătăţi de băi, ceasuri întregi în vremea parocsismului; pe lângă aceasta se şi freacă bine cu apă, bea apă din destul până când urmează vărsătură [148] sau urdinare, poartă oblojiri pe pântece şi năduşeaşte după obiceiu. Idropica Idropica, dacă a ajuns la un grad mare mai nu se mai poate tămădui. Cu toate acestea se pot întrebuinţa drept mijloace folositoare, năduşeala în cearşafuri udate şi oblojiri pe părţile umflate. Sifilis sau patimi lumeşti Patimile lumeşti se tămăduesc fără mercuriu, mai bine şi mai sigur prin cura cu apă a lui Prisniţ, însoţită de o năduşeală zdravănă. Am văzut deosebite astfel de boale la Grefenberg a cărora tămăduire a urmat mai curând sau mai târziu, după cum era şi boala, nouă şi mai simplă, ori mai veche şi mai complicată, la care întâmplare trebue mai întâiu să se scoaţă răul ce s-a băgat de doftori în trup. Este foarte de mirare că la toţi cei ce au pătimit mai ’nainte de boale lumeşti, în vremea curei i s-a arătat iar acele boale în toată forma lor de mai ’nainte; aceasta este cea mai mare dovadă că întrebuinţarea mercuriului la patimi lumeşti nu este de nici un folos. La nici un fel de boală nu păcătueşte cineva atâta cu întrebuinţarea doftoriilor ca la patimile lumeşti, fiindcă [149] la astfel de întâmplări se chiamă spre ajutor nişte jumătăţi de doftori şi nişte şarlatani, care întrebuinţează mercuriul ca cum n-ar putea aduce nici o vătămare. Această împutare se atinge mai cu seamă de doftori milităreşti, cărora nu le pasă mult de viaţa şi sănătatea unui soldat, şi fiindcă reputaţia lor nu pierde mult printr-o căutare nesocotită la sârmanul soldat, care trebue să sufere toate cu răbdare şi chiar când îl îmbuibă până la moarte cu mercuriu. Cine nu crede aceasta, să meargă la Grefenberg, şi va găsi acolo nu soldaţi proşti, (fiindcă aceştia n-au mijloace de a întrebuinţa cura acolo, şi căutându-se cu mercuriu trebue să sufere urmările lui cele vătămătoare până la sfârşitul vieţii lor); ci ofiţeri mulţi care şi-au pierdut sănătatea nu din greşala lor, ci din pricina unor cure nesocotite ale doftorilor. Câţi nu mi-au povestit că au trebuit să ia toamna, îmbrăcaţi fiind în haine umede, pe fiecare zi porţii mari de mercuriu, ca să se tămăduiască d-un sculament, sau d-un mancăr de care pătimea. Câţi alţii mulţi s-au prăpădit cu totul din pricina mercuriului fără să fie bolnavi de boale lumeşti. Aceasta se întâmplă adeseori, precum la Lietenantul L. din pricină că doftorii nu cunosc boala. Ori şi subt care formă se va arăta boala precum: sculament, mancăr, buboane, negi ş. cl. chipul căutării lor este tot acela adică: năduşeală multă, îmbăeri, duşe şi oblojiri de rane. La sculament se întrebuinţează oblojiri de [150] mădularul, şi câteodată stropiri înlăuntru cu tulumba, mai cu seamă dacă va fi boala învechită. Pentru scorocirea materiilor bolnăvicioase pătimaşul trebue să facă pe fiecare zi băi de şedere, care să ţie de la un ceas până la un ceas şi jumătate, şi aceia care au o natură tare trebue să facă jumătăţi de băi care să ţie ceasuri întregi. La această întâmplare trebue să se păzească dieta cea mai straşnică; pătimaşul să nu mănânce nicidecum grăsime, carne de porc sau alte aromate, şi bucatele care va mânca să fie mai mult reci. La aceste boale es obicinuit pe trupul din jos bube, din care unele sânt de o mărime însemnată. Dacă, după ce se vindecă aceste bube, şi cu toată urmarea cea necontenită a curei, nu se mai ivesc alte arătări nouă, pătimaşul se poate socoti tămăduit; în vremea când mă aflam la Grefenberg am văzut destule pilde de tămăduiri norocite, şi fiindcă toate boalele acestea era mai tot de o natură, nu voiu să aduc cuiva supărare arătând prin scrierea mea, anume, pe acele persoane. Boalele ce se pricinuesc din întrebuinţarea mercuriului Asupra acestor boale am vorbit atât de mult încât socotesc că nu mai face trebuinţă de a mai arăta că numai prin singura cură de la Grefenberg se pot tămădui sigur şi cu desăvârşire, ori şi subt [151] ce formă se vor arăta. Toţi doftorii care îi cunosc lucrarea cea folositoare se unesc într-această pricină. Tămăduirea acestora este asemenea prin năduşeală zdravănă şi duşe. La Grefenberg se arată aceste boale adeseori, şi mai cu seamă unite cu boale lumeşti. Toţi cei ce au întrebuinţat mai ’nainte mercuriul dobândesc curgere de bale şi bube, un semn că cura lucrează şi că natura împuternicită se curăţă de veninul grămădit. Depărtându-se mercuriul din trup, se depărtează totd’odată şi durerile pricinuite print-însul, fie aceste revmatice sau dureri la oase sau amândoă deodată. Însă această tămăduire urmează încet şi cere răbdare şi stăruire până când se dobândeşte tămăduire cu desăvârşire. Bubele Tot felul de bube se tămăduesc prin oblojiri înfierbântătoare cu apă rece. Năduşeala este cu atât de mai mare trebuinţă cu cât bubele vor fi mai vechi şi de un fel rău. Acestea se pot tămădui numai după ce trupul se va fi curăţit de mulţimea zemurilor stricate. Dacă bubele după întrebuinţarea oblojirilor se vor mai înrăutăţi, fiindcă printr-aceste se trag mai multe materii stricate în părţile pătimaşe, atunci în locul oblojirilor udate trebue să se pue câteodată cârpe uscate, şi mădularul să se scalde adeseori cu apă nu de tot rece. [152] Fistulele În loc de a descrii chipul căutării la această boală, văiu arăta tâlmăcirea unei scrisori din franţozeşte, scrisă de domnul Baron de Trautson Frankenştain, către domnul Baron de Şt. Această scrisoare este asemenea o preafrumoasă dovadă pentru metodul tămăduirii lui Prisniţ, şi este cea următoare: „Eu am simţit în iarna din anul 1833 cele dintâiu atacuri ale boalei ce m-a silit după aceia să merg la Grefenberg. Boala s-a arătat la început printr-o mică umflătură la genunchele piciorului drept, care s-a mărit în scurtă vreme astfel încât nu mai puteam să umblu. Doftorul N. mi-a pus lipitori, şi mi-a orânduit o alifie cu care a trebuit să ma ung toată iarna. Primăvara am făcut băi de aburi, pe lângă care întrebuinam neprecurmat alifia şi lipitorile. Băile au mai micşorat puţintel inflamaţia, dar mă slăbiseră astfel încât am fost silit să încetez cu dânsele. După aceia m-a sfătuit să merg la băile acelea de la Tepliţ, pe care le am întrebuinţat în vreme de doă luni fără nici un folos; pe urmă mi-a orânduit hapuri cu mercuriu în vreme de 6 săptămâni. În vremea aceasta, starea boalei mele nu s-a îndreptat spre bine; ci dinprotivă inflamaţia se întinsese astfel încât îmi coprinsese şi pulpa piciorului. [153] În sfârşit a făcut trebuinţă să sufer o operaţie, şi de la Octomvrie 1834 am fost silit să zac în pat până la Fevruarie 1836. Nu mai îndrăznesc a descrii durerile ce am pătimit într-această vreme, nici mijloacele prin care doftorii au încercat a mă tămădui. Cu bristuri şi piatra Iadului mi-a deschis 11 găuri, ce se ţinea una de alta prin fistule şi din care curgea necontenit puroae. După ce cei mai vestiţi doftori de la Berlin au întrebuinţat toate mijloacele farmaconii lor, unul dintr-înşii a mărturisit că nu mai este alt mijloc decât să-mi tae piciorul. Într-astfel de stare mă aflam, când nu ştiu cine m-a povăţuit să merg la Grefenberg. Fiind prea slab de a întreprinde această călătorie, am scris domnului Prisniţ, şi după poveţile sale am început a face cura acasă. Îndată după ce m-am văzut în stare d-a putea călători, am şi plecat de la Berlin, şi la zi întâiu de Aprilie 1836 am socotit la Grefenberg. De atunci am dobândit nădejde, şi nu numai că mi-am dobândit iar puterea, ci piciorul mi s-a tămăduit mai cu desăvârşire. Pociu să umblu fără cârjă fără baston, şi precum am văzut la Paşti am şi jucat. Încă câteva luni, şi voiu putea intra iar în slujba craiului, tămăduindu-mă în vreme de 12 până la 15 luni la Grefenberg de o boală care m-a chinuit 4 ani. [154] Bine ar fi ca această scrisoare să se obştească spre cunoştinţă la toate persoanele ce se vor afla într-o stare ca a mea.” Grefenberg Martie în 31, 1837 Baron de Trauton Falkenştain, leitenant de gvardie al craiului Prusiei. Alcătuitorul aceştii scrisori s-a întors după aceia iar la Berlin, tămăduit cu desăvârşire, şi a pricinuit acolo o mare mirare mai cu seamă la doftori, şi acum se află în cea mai bună stare a sănătăţii. Cura sa la Grefenberg, în vremea în care mă aflam acolo, a fost cea obicinuită adecă: năduşeală din destul, îmbăiere şi oblojiri pe părţile pătimaşe. După cum ştiu, duşă n-a întrebuinţat niciodată. Carchinul şi mâncătura oaselor Aceste boale se pot tămădui mai bine şi mai sigur prin cura cu apă, decât prin oricare alte mijloace; căutarea este asemenea ca şi la bube. O năduşeală de vreo 4 până la 6 ceasuri pe zi este de neapărată trebuinţă; pe lângă care trebue să se păzească şi o dietă straşnică. O pildă de mâncătură de oase s-a arătat la domnul de K. Acesta a pătimit mai ’nainte de un mancăr, de care s-a şi tămăduit. După un an i-a eşit o umflătură la glesna piciorului stâng, pe care căutându-o cu toate mijloacele, ea tot se mai [155] înrăutăţea încât s-a prefăcut în mâncătură de oase. După ce l-au căutat doftorii în vreme de 9 luni, i-a propus în sfârşit ca să-i tae piciorul. El s-a împrotivit la această propunere, şi a cerut ca să meargă la Grefenberg. Doftorii încerca, nu ştiu din ce pricină, a-l opri de a merge la Grefenberg, şi numai prin mijlocirea comandirului de la reghiment i s-a dat voe. Printr-o căutare de 9 luni ajunsese în spital ca un schelet, şi nu mai putea să umble pe picioare. După ce a întrebuinţat cura la Grefenberg vreo trei săptămâni, umbla fără baston şi se afla cu atâta putere ca şi mai ’nainte. Prisniţ da cu socoteală că această bubă i-a eşit din cauza materii sifilitice ce-i rămăsese în trup, care lucru se şi dovedeşte de adevărat, şi dintr-această pricină tăerea piciorului tot nu i-ar fi adus nici un folos. Madama de G. avea carchin la o ţâţă, şi fiindcă întinderea lui nu se putea opri prin nici un mijloc, doftorii au hotărât să-i tae ţâţa, la care s-a şi învoit pătimaşa. Însă când doftorii au scos instrumenturile i-a venit leşin şi doftorii au plecat fără nici o ispravă. Oarecine a povăţuit-o să meargă la Grefenberg, unde a şi plecat. După ce a întrebuinţat cura acolo vreme de 4 săptămâni, ţâţa, care mai ’nainte era tare ca piatra i s-a muiat, şi la doă săptămâni după aceia a plecat de la Grefenberg, ca să mai urmeze cura acasă, care după cum zicea Prisniţ putea să o facă fără nici o primejdie. [156] Crăstăturile, eşiturile pe trup De astfel de patimă am avut prilej să văz trei zile la Grefenberg, din care una a fost la un tânăr de 17 ani care s-a tămăduit; a doa întâmplare a fost la un tânăr de 25 de ani, şi a treia la un ofiţer de vreo 28 de ani. La câte trei li pricinuise patima dintr-o cădere în genunche. Al doile dintr-aceştia pătimea încă din mica copilărie, şi când a plecat de la Grefenberg era în stare d-a umbla fără baston, care lucru nu putea să-l facă mai ’nainte nicidecum; întrebuinţase cura în doă veri, şi în vara următoare nădăjduia a se tămădui cu desăvârşire. Al treilea a venit pe la Octomvrie dar a trebuit ca să facă cel puţin 9 luni, cu toate că patima lui nu era învechită, şi putea să umble şi fără baston. Tămăduirea acestor eşituri la genunchi se dobândeşte mai cu seamă prin îmbăerea picioarelor peste tot, care trebue să ţie câte un ceas şi câte doă ceasuri, şi prin duşe la picioare peste tot, care trebue să se facă de doă ori pe zi. Dacă patima va fi învechită se întrebuinţează la început numai îmbăerea la picioare peste tot, iar dacă vor eşi bube multe pe piciorul bolnav, pătimaşul poate să şi năduşească câteodată, care într-altă întâmplare nu este cu trebuinţă. În vremea îmbăerii bolnavul scoate câteodată piciorul din apă, şi îl freacă până când se încălzeşte. Dacă [157] inflamaţia s-a depărtat de la încheetură, se poate întrebuinţa duşe în loc de băi. Atunci pătimaşul se duşează de doă ori pe zi în vreme de 15 până la 30 de minute. La această întâmplare pătimaşul îşi poate apăra trupul de stropirea apei printr-o umbrelă, sau printr-o scândură. Putoarea năduşelii de la picioare Această putoare se poate depărta prin băi de picioare şi noaptea prin oblojiri; pătimaşul poate face asemenea şi năduşeală. Răceala picioarelor Răceala de picioare se depărtează tot prin băi de picioare; asemenea şi mişcarea este de mare folos. Înghieţarea mădulărilor trupului şi umflături de răceală La această întâmplare Prisniţ recomandează oblojiri înfierbântătoare la mădulările pătimaşe. Dacă patima este învechită, trebue şi năduşeală. Eu socotesc că întrebuinţarea ventuzilor la partea [158] pătimaşă aduce mare folos. Este cunoscut că puind zăpadă pe mădularul îngheţat foloseşte foarte mult până când se întoarce iar căldura firească. Se pot întrebuinţa încă şi oblojiri vreo câtăva vreme. Scrintirea piciorului sau a mânei Această patimă se poate tămădui foarte lesne, întrebuinţând doă băi de picioare pe zi, care să ţie câte o jumătate de ceas, şi la care apa să treacă peste încheetură. Pe lângă aceasta pătimaşul să-şi frece bine cu apă piciorul sau mâna. Slăbiciunea încheeturilor Această boală se tămădueşte asemenea ca şi scrintirea. Frângerea de oase La frângerea de oase pătimaşul trebue să facă neprecurmat oblojiri cu apă rece, până când va veni hirurgul. După ce acesta îi va îndrepta frângerea, oblojirile cu apă sânt cele mai folositoare. [159] Vătămări mai uşoare La vătămări mai uşoare bolnavul trebue să ţie mădularul pătimaş în apă rece, spălându-şi totd’odată şi rana cu apă rece, după aceia să se lege cu o oblojire astfel încât să se strângă foarte bine vâna care va fi vătămată, ca să înceteze şi sângele. Sfârşit 1 Aceia care mistuesc cu anevoe trebue să micşoreze această cătăţime, până când nu vor mai simţi greutate în stomah. 2 Prisniţ mărturiseşte că n-ar trebui să mănânce cineva laptele gras, dar fiindcă cei mai mulţi nu-l mănâncă bucuros când este slab, el dă voe să-l mănânce şi gras dacă nu va mânca mult şi va bea după dânsul apă multă. 3 Duşă se numeşte un fel de bae la care pătimaşul se pune supt nişte jghiaburi de unde curge apa cu repeziciune asupra lui, sau se aruncă prin vreo altă maşină.