{110r} De întru Luca sfîntă bună vestire După aceaea amu mulţi începură a face poveaste de ştiute de întru noi lucrure cum au dat noao ceia dentîiu înşişi văzători şi slugi fură cuvintelor. Vruse şi mie pre urmă sus toate ispitii pre rînd ţie scriu, ţiitoriu Teofile, să înţelegi de ei învăţatu-te-ai cuvinte întărite. În vreamea aceaea fu în zilele lu Irod împărat al Iudeilor un preut, numele-i Zahariia den efimeriia Aviei, şi muiare lui den featele lu Aaron {110v} şi numele ei Elisafta. Era amîndoi derepţi naintea lu Dumnezeu, îmbla întru toate porîncitele şi în legile Domnului fără de prepus şi nu avea ei feciori derep ce era Elisafta fără plod şi amîndoi îmbătrîniră în zilele lor era. Fu slujind el în cinul rîndului lui naintea Domnului după rîndul preoţiei, tîmplă-i-se lui a cădi, întră în beseareca Domnului şi toată mulţimea oamenilor era făcînd rugă în vreamea tămîiei. Ivi-i-se lui îngerul Domnului stînd de-a dereapta altariului a cădelniţei şi se spămîntă Zahariia unde-l văzu şi frică căzu pre el. Zise cătră el îngerul: "Nu te teame, Zaharie, derep ce că auzită fu ruga ta şi muiarea ta Elisafta naşte-va ţie fecior şi zice-veri numele lui Ioan şi fi-va bucurie ţie şi veselie şi mulţi de naşterea lui bucura-se-vor. Fi-va amu mare naintea Domnului şi vin şi mălvăjie să nu aibă a bea {111r} şi de Duhul Sfînt împlu-se încă den maţele mîni-sa şi mulţi den fiii izraililor întoarce-va cătră Domnul Dumnezeul lui. Şi acesta nainte va mearge înaintea lui cu duhul şi cu tăriia lu Ilie întoarce-va inema părinţilor la feciori şi potrivnic în mîndriile derepţilor găti-va Domnului oameni de sfîrşit". Şi zise Zahariia cătră înger: "Pentru ce să înţeleg aceaea? Eu amu sînt bătrîn şi muiarea mea au mătorit în zilele ei." Şi răspunse îngerul, zise lui: "Eu sînt Gavriil, nainte stau înaintea lu Dumnezeu, şi tremes sînt să grăiesc ţie şi bună veaste ţie aceasta. Şi iată să fii tăcut şi să nu poţi grăi pînă în zioa ce va fi aceasta; derept ce nu crezi cuvintele meale ce se vor izbîndi în vreamea lor". Şi era oamenii aşteptînd Zahariia şi se mira că pesti el în besearecă. Deca ieşi, nu putu grăi cătr-înşii şi precepură că vedeare au văzut {111v} în besearecă; acela era arătînd lor şi era mut. Şi fu deca se împlură zilele slujbeei lui, mearse în casă-şi. După acealea zile …. În zilele acealea începu Elisafta, muiarea lui, şi se mănă a cincea lună, grăi că aşa au făcut mie Domnul în zioa aceaea ce căută Domnul să ia împutăciunea mea de întru oameni". ... Întru a şasea lună tremis fu îngerul Gavriil de la Dumnezeu în cetatea Galileiului ce-i e numele Nazaret cătră fata obrăcită bărbatului ce lui e numele Iosif, den casa lu David. Numele feateei Mariia. Întră îngerul la dinsa, zise: "Bucură-te, bucurată; Domnul cu tine e. Blagoslovită tu întru muiari". Ea văzu, spămîntă-se de cuvintele lui şi cugeta cum va fi sărutatul acesta. Şi zise ei îngerul: "Nu te teame, Marie, aflat-ai {112r} amu bunătate de la Domnul. Iată înceape-veri în pîntece şi naşte-veri fecior şi zice-veri numele lui Isus. Acesta va fi mare şi fiiu de sus chema-se-va şi va da lui Domnul Dumnezeu scaunul lu David, tatăl lui, şi se va împărăţi în casa lu Iacov în vecie şi împărăţiia lui nu va fi sfîrşit." Zise Mariia cătră îngerul: "Cum va fi aceasta, ce eu bărbat nu ştiu?" Şi răspunse îngerul grăi ei: "Duhul Sfînt întra-va în tine şi tăriia de sus umbri-te-va. Deaciia şi ce va naşte sfînt chema-se-va "Fiiul lu Dumnezeu". Şi iată Elisavta, vară-ta, şi aceaea au început fecior la bătrîneaţele ei şi această lună a şasea iaste ei ce se cheamă fără plod, că nu e să nu se poată de la Domnul tot cuvîntul". Zise Mariia: "Eu roaba Domnului, fie-mi pre cuvîntul tău". Şi se duse de la ea îngerul. {112v} În zilele acealea sculă-se Mariia, merse în sus tare în cetatea Iudei şi întră în casa Zahariei şi sărută Elisafta şi fu deca auzi Elisafta sărutătura Mariei, jucă tînărul în maţele ei şi se împlu de Duhul Sfînt Elisafta şi strigă cu glas mare şi zise: "Blagoslovită tu întru muieri şi blagoslovit plodul maţelor tale. Şi de unde mie aceasta de vine muma Domnului mieu cătră mine? Adecă amu ca fu glas sărutătura ta în urechile meale? Joacă tînărul, bucură-se în maţele meale". Şi ferecata crezu că fu sfîrşitul grăitele ei de la Domnnul. Şi zise Mariia: "Mărit-au sufletul mieu Domnul şi se bucură sufletul mieu de Dumnezeu mîntuitoriul mieu c-au căutat la plecaţii robii lui. Iată amu de acmu fericează-mă toate rudele {113r} că făcură mie mărie puternicii şi sfînt numele lui. Şi mila lui den rudă în rudă pre ceia ce se tem de el. Făcu ţiitură braţelor lui, împărţi măreţilor cugetele inima lor, pogorîşi silnicii de pre scaun şi înălţaşi plecaţii. Flămînzii împluşi de dulceaţă şi îmbogăţiţii lăsaşi deşerţi. Luară izrailii feciorii lor, pomeniră de milă, cum ai grăit cătră părintele nostru, lu Avraam şi sămînţa lui pînă în veci". Fu Mariia cu ea ca la trei luni şi se întoarse în casa ei. Elisaftei împlu-se vreamea să facă ea. Şi născu fiiul şi auziră împrejurele viiatnicii şi rudele ei că mărită iaste mila Domnului cu ea şi se bucurară cu ea. Şi fu a opta zi. Vineră să taie feciorul şi să zică lui numele-i pre tatăl lui Zahariia. Şi răspunse muma {113v} lui, zise: "Ba, ce să-i ziceţi Ioan". Şi ziseră cătr-însa că nime nu iaste în ruda ta ce să-l cheame acel nume. Arătară tătălui lui ce va vrea să zică el şi cerşu o scîndurea, scrise, grăi: "Ioan să fie numele lui". Şi se mirară toţi. Desfăcu-se gura lui aciia şi limba lui şi grăiia blagoslovi Dumnezeu şi fu la toţi frică cine viia împrejurul lor. Şi în toate laturile iudeilor spuse fură toate cuvintele acealea şi puseră toţi cine auzi în inimile lor grăiră: "Ce amu acest fecior fu?" Şi mîna lu Dumnezeu era cu nusul. Şi Zaharia, tatăl lui, împlu-se de Duhul Sfînt şi prorociia, grăi: "Blagoslovit Domnul Dumnezeu că cercetă şi făcu mîntuitură oamenilor lui şi nălţă corn mîntuitură noao în casa lu David, feciorul lui, cum {114r} au grăit rosturele sfinţilor sînt de în veci prorocilor lui, mîntuitură de dracii noştri şi den mînile tuturora ce ne-au urît noi, faceţi milă cu părinţii noştri şi pomeniţi leage sfinţilor lui, jurămînt ce jură cătră Avaam părintele nostru dat-au noao fără frică den mînile dracilor noştri mîntui-ne-văm, slujiţi lui prea podoabă şi în dereptate naintea lui în toate zile viiaţa noastră. Şi tu, fecior proroc, de sus chema-te-veri; nainte mearge-veri, amu naintea feaţeei Domnului găti-veri calea lui. Dat-ai înţeles mîntuitură oamenilor tăi întru lăsăciune păcatelor lor, derept mila de la inimă, mila Domnului nostru întru ei cercetat eşti de noi întru răsărită de sus, luminezi întru un întunearec şi în umbra morţiei şedea, dereptează picioarele {114v} noastre la calea de pace." E feciorul crescu şi se întări cu duhul şi era în pustie pînă în zioa ivirei lui cătră izraili. În zilele acealea ieşi zisa de la Chesar August să scrie toată lumea. Adecă scriptura întăi fu oblăduiia Suriia Chiurineu. Şi se duseră toţi să se scrie cineşi într-a lui cetate. Ieşi Iosif den Galilei den cetatea Nazaretului în Iudei în cetatea lu David ce se cheamă Vitleem derep ce au fost lui den casă şi de moşiia lu David scrise-se cu Mariia, obrăcită lui muiare să-i fie nevinovată. Era cînd fură acolo, împlură-se zilele să nască şi născu fiiu-său dentăi şi înfăşă el şi puse el în iasle derep ce nu era lor loc de lăcuită şi păstori era într-aceaea parte, preveghea paza nopţiei de turma lor. Şi iată îngerul Domnului stătu într-înşii {115r} şi slava Domnului lumină ei şi se spăreară cu frică mare. Şi zise lor îngerul: "Nu vă teameţi, adecă amu bună vestire voao bucurie mare ce va fi tuturor oamenilor că au născut voao astăzi mîntuitori ce iaste Hristos Domnul den cetatea lu David şi adecă voao semn afla-veţi tînărul înfăşat zăcînd în iasle. Şi de pripă fu cu îngerii mulţi voinici ai ceriului. Lăuda Dumnezeu şi grăiia: "Slava întru nalt Dumnezeu şi la pămînt pace, în oameni bună vreare". Şi fu deca se duseră dentr-înşii la ceri îngerii. Şi oamenii păstori ziseră unul la alalt: "Treacem amu pînă la Vitleem şi să vedem acest cuvînt ce fu ce Domnul spuse noao". Şi vineră, apropiiară-se şi aflară Mariia şi Iosif şi tînărul zăcînd în iasle. Văzură, spuseră de cuvinte ce-au grăit lor de acel fecior. Şi toţi auziră, mirară-se de cuvinte de păstori cătr-înşii. {115v} E Mariia păziia toate cuvintele acealea băgă-le întru inima ei. Întoarseră-se păstorii, slăviia şi făliia Dumnezeu de toate ce auzise şi văzuse cum fu grăită cătr-înşii. Şi cîndu se împlură opt zile să taie el şi ziseră numele lui Isus, zis era de îngerul mainte pînă nu se începuse în maţe. Şi cîndu se împlură zilele de curăţiia ei pre leagea lu Moisi, duseră el în Ierusalim să-l puie nainte Domnului cumu e scris în leagea Domnului că tot tînărul bărbătească parte să-i desfacă zgăul, sfînt Domnului cheamă-se. Şi să dea jărtvă pre zisa întru leagea Domnului doao turtureale sau doi pui de porumb. {116r} Era un om în Ierusalim ce-i e numele Simeon. Şi acel om derept şi bine cinstit aştepta mîngîitura izraililor şi Duhul Sfînt era întru el şi era el făgăduit Duhului Sfînt să nu vază moarte mainte pînă nu va vedea Hristos Domnul. Şi vine Duhul în besearecă şi cînd aduseră părinţii feciorul Isus să facă lor pre obiceai leage de el şi acela luo el la mînile lui şi blagoslovi Dumnezeu şi zise: "Acmu lasă robul tău, Doamne, pre cuvintele tale cu pace că văzură ochii miei mîntuitura ta ce-ai gătit naintea feaţelor a tuturor oamenilor, lumină întru descoperitura limbilor şi slava oamenilor tăi izrailii". Şi era Iosif şi muma lui, mirară-se de cuvintele lui de el, şi blagosloviia Simeon şi zise cătră Mariia, muma lui: "Adecă zace cesta la {116v} căzătură şi la sculătoare a mulţi întru izraili şi întru seamne ce-au zis. Şi ţie însăţi în suflet întra-vă armă că amu să se descoapere den multe inimi cugetele". Şi era Anna prorociţa, fată lu Fanuil den ruda lu Asirov; aceasta mătorise întru zile multe, vise cu bărbatulu-şi şapte ani den feţie ei, deaciia văduo ca optzeci şi patru de ani ce nu ieşise den besearecă cu postul şi cu rugăciunea slujiia noaptea şi zioa. Şi aceaea într-acel ceas stătu, ispovediia-se Domnului şi grăi de el tuturora ce aştepta mîntuire în Ierusalim. Şi ca sfîrşiră tot pre leagea Domnului, întoarseră-se în Galilei în cetatea lor, Nazaret. Feciorul crescu şi se întăriia cu duhul. Împle-se de-nţelepciune şi dulceaţa lu Dumnezeu era la el. {117r} Şi mergea părinţii lui în toţi ani în Ierusalim în praznicul Paştilor. Şi cînd fură doisprăzeace ani, duseră-se ei în Ierusalim pre obiceaiul praznicului şi sfîrşiră zilele cînd vrură să se întoarcă ei, rămase Isus fecior în Ierusalim şi nu precepu Iosif şi muma lui; părea-le lor că e cu soţiia, vineră cale de o zi şi căutară el în rude-şi şi în ştiuţi şi nu aflară el, întoarseră-se în Ierusalim să caute el şi fu prespre trei zile, aflară el în besearecă şezînd în mijloc de învăţători şi asculta acela. Şi întreba ei; spămînta-se toţi ascultînd el de înţelepciune şi de răspunsul lui. Şi văzură el, mirară-se. Cătr-însul muma lui zise: "Fii, ce faci noao aşa? iată părintele tău şi eu ustenit-am căutînd tine". Şi zise cătr-înşii: "Ce căutaţi mine? Nu ştiţi că într-aceastea ce sînt părintele mieu cade-se {117v} a-m fi?" Şi aceia nu înţeleaseră cuvîntul ce grăi lor şi mearse cu ei şi vineră în Nazaret şi era de se cuceriia lor şi muma lui păziia toate cuvintele aceastea întru inima ei. Isus ajunse înţelepciunea şi crescutul şi dulceaţa de la Dumnezeu şi de oameni. Întru al cincizecile de an domniei a lu Tiverie Chesar oblăduiia Pont Pilat Iudeii şi a patra oblăduiia Galileia Irod e Filip fratele lui, patra oblăduiia Turiia şi Trahonitsca parte şi Lisaniia Aviliniia patru oblăduiia. Pre mai marii preoţi Anna şi Caiafa fu graiul lu Dumnezeu cătră Ioan fiiul Zahariei în pustie şi vine den toată partea Iordanului, propoveduiia botejunea pocaianiia întru lăsăciunea păcatelor cum iaste scris {118r} în carte cuvîntul Isaiei proroc grăiia: "Glas strigă în pustii: "Gătiţi calea Domnului, dereapte faceţi cărările lui, toate dumbrăvile împlea-se-vor şi toate pădurile şi măgurile pleca-se-vor şi fi-vor întorsurile dereapte şi străminele căi neatede şi vor vedea toate trupurele spăsenie lu Dumnezeu". Grăiia nărodului celora ce ieşise să se boteaze de la el: "Pui de năpîrcă, cine spune voao să fugiţi de ce vine mînie? Faceţi amu plod destoinic de pocăinţă şi nu înceapereţi a grăi întru voi: "Tată avăm Avraam". Grăiesc amu voao că poate Domnul rădica den piatra aceasta feciorii lu Avraam. Aşa amu şi săcure lîngă rădăcinile lemnului zace. Tot amu lemnul ce nu face plod bun tăiat va fi şi în foc arunca-se-va". Şi întrebară el nărodul grăiră: "Ce amu să facem?" Răspunse Ioan, grăi lor: "Cine are {118v} doao veşminte să dea celuia ce n-are şi cine are bucate aşijderea să facă". Vineră şi mitarnicii, botezară-se de el şi ziseră cătr-însul: "Învăţătoare, ce să facem?" El zise cătră ei: "Nemică mai mult zic voao să faceţi". Întrebară el şi voinicii, grăiră: "Şi noi ce văm face?" Şi zise cătr-înşii: "Nimea să nu obidiţi, nece să clevetiţi şi destul să vă fie merticele voastre". Aştepta oamenii şi cugeta toţi întru inimile lor de Ioan: "Au doară acesta iaste Hristos?" Răspunse Ioan tuturora grăi: "Eu amu cu apă vă botez. Veni-va mai tare e de mine ce nu sînt destoinic să dezleg cureaoa călţunului lui. Acela vă va boteza cu Duhul Sfînt şi cu foc. Ce lui e lopata în mînile lui şi curăţi-va area lui şi aduna-va grăul în jitniţa lui e pleavele va arde în focul nestins". Multe amu şi altele mîngîia, bine vestiia oamenilor. {119r} În vreamea aceaea Irod al patrul putearnic oblicit fu de el de Irodiada, muiarea frăţini-său, şi de toate ce făcu rău Irod, adause şi acesta prespre toate şi închise Ioan în temniţă. Fu cîndu se botezară toţi oamenii şi Isus se boteză şi se rugă, desfeapse-se ceriul şi deştinse Duhul Sfînt trup în chip ca un porumb pri-nsul şi glas den ceri fu, grăi: "Tu eşti fiiul mieu iubit, de tine bine vrui". Era Isus ca de treizeci de ani să înceapem acesta cumu ne se pare fiiul lu Iosif, a lu Ilie, a lu Matan, a lu Levie, a lu Melhie, a lu Ioanna, a lu Iosif, a lu Mattatie, a lu Amos, a lu Naum, a lu Eslim, a lu Nagghei, a lu Maato, a lu Mattatie, a lu Semie, a lu Iosif, a lu Iuda, a lu Ioanna, a lu Risae, a lu Zorovavel, a lu Salatiil, a lu Nirie, a lu Melhie, a lu Addie, {119v} a lu Cosam, a lu Elmodam, a lu Irov, a lu Iosie, a lu Eliezer, a lu Iorim, a lu Mattato, a lu Levie, a lu Simeon, a lu Iudin, a lu Iosif, a lu Ionan, a lu Ioachim, a lu Maleleil, a lu Mainan, a lu Mattatae, a lu Natan, a lu David, a lu Iesei, a lu Ovid, a lu Voaz, a lu Salmon, a lu Naason, a lu Aminadav, a lu Aram, a lu Ioram, a lu Ezrom, a lu Fares, a lu Iuda, a lu Iacov, a lu Isaacov, a lu Avraam, a lu Tara, a lu Nahoro, a lu Seruhov, a lu Ragavov, a lu Falec, a lu Evero, a lu Salano, a lu Cannan, a lu Arfaxad, a lu Sim, a lu Noe, a lu Maleh, a lu Matusal, a lu Enoh, a lu Iared, a lu Maleleil, a lu Cain, a lu Enos, a lu Sit, a lu Adam, a lu Dumnezeu Isus împlu-se de Duhul Sfînt. În vreamea aceaea întoarse-se Isus de la Iordan şi se duse cu Duhul în pustie. Patruzeci de zile ispitit era de diavolul {120r} şi nu mîncă nemică într-aceale zile şi se sfîrşiră eale, apoi flămînzi şi zise lui diavolul: "Să eşti Fiiul lu Dumnezeu zi cestor pietri să fie pită". Şi răspunse Isus cătr-însul, grăi: "Scris iaste că nu cu pîine numai viu va fi omul ce de toate cuvintele Domnului". Şi scoase el diavolul întru măgură înaltă, arătă lui toată împărăţiia lumiei întru ceasure de vreame şi zise lui diavolul: "Ţie da-voi puteare aceasta toată şi slava lor că mie dată iaste şi cui voi vrea da-voi ea. Tu amu de te veri închina naintea mea, fie ţie toate." Şi răspunse, zise lui Isus: "Du-te de la mine, satane! Scrisă amu iaste: "Închina-te-veri Domnului Dumnezeul tău şi aceluia unuia sluji-veri". Şi-l duse el în Ierusalim şi puse el pre arepile beseareciei şi zise lui: "Să eşti Fiiul Domnului aruncă-te de-acolo jos. Scrisă amu iaste că îngerilor tăi zis-ai de tine {120v} să te păzească şi pre mîni să te ia să nu cumva poticneşti de piatră piciorul tău". Şi răspunse, zise lui Isus că zisă iaste: "Nu ispiti Domnul Dumnezeul tău". Şi sfîrşi toate ispitele diavolului, duse-se de la el pînă la vreamea şi se întoarse Isus întru tăriia Duhului în Galilei şi veaste ieşi pre toată partea aceaea şi acela învăţa în gloatele lor. Slăvit era de toţi. În vreamea aceaea vine Isus în Nazaret unde era crescut şi întră pre obiceaiul lui în zioa de sîmbătă în besearecă şi se sculă, ciăti şi dată fu lui cartea Isaiei prorocul şi desfăcu cartea, află întru u(n) loc unde era scris; "Duhul Domnului pre mine. Derept aceaea m-au uns bine să vestesc mişeilor, tremesu-m-au să vindec struncinatele inimi, să propoveduiesc prinşilor lăsăciune şi orbilor vedeare, să las frîmţii întru slobozie, să propoveduiţi anul Domnului {121r} iubit". Şi strînse cartea, deade-o slugiei, şezu. Şi toţi den beserecă ochii le era căuta pri-nsul. Începu a grăi cătr-înşii că astăzi izbîndi-se scriptura aceasta întru urechile voastre. Şi toţi mărturisiră el. În vreamea aceaea miră-se nărodul de cuvinte dulci ce ieşia den rostul lu Isus şi grăiră: "Nu iaste acesta fiiul lu Iosif?" Şi zise cătr-înşii: "Toate cîte-mi ziceţi pildele aceastea: vraciulu se vindecă însuşi. Cîte-am auzit fost-au în Capernaum fă şi cicea în moşiia ta." Zise: "Adevăr grăiesc voao că nece un proroc priimit iaste în moşia lui. Pre adevăr grăiesc voao că multe văduo era în zilele lu Ilie întru Izraili cîndu se închise ceriul trei ani şi şase luni că fu foamete mare prespre tot pămîntul şi nece cătră unul de ei fu trimes Ilie fără în Sarepta Sidonului cătră o muiare văduo. Şi {121v} mulţi stricaţi era pre Elisei proroc întru Izraili şi nece unul dentr-înşii se curăţi, numai Neeman Sirianiul". Şi se împlură toţi de mînie în gloate auziră aceaea şi se sculară, scoaseră el afară den cetate şi duseră el pînă întru un vîrh de munte, pri-nsul o cetate a lor era zidită să surpe el. El merse pren mijloc de ei, duse-se. În vreamea aceaea vine Isus în Capernaum, cetatea Galileiului. Şi era învăţa ei într-o sîmbătă şi se spămîntară de învăţătura lui că cu puteare era cuvîntul lui. Şi în gloată era un om, avea duh drac necurat şi strigă cu glas mare, grăi: "Lasă, cea e noao şi ţie, Isuse Nazareanine, venit-ai să pierzi noi? Ştimu-te cine eşti, sfînt Dumnezeu". Şi opri lui Isus, grăi: "Taci şi ieşi dentr-însul". Şi aruncă el dracul în mijloc, ieşi dentr-însul, nemică nu vătămă el. Şi fu teamă {122r} la toţi şi se întrebară unul la alalt grăiră: "Ce cuvîntu e acesta că cu puteare şi cu tărie zise necuratului duh şi ieşi?" Şi ieşi glas de el în toate locurele şi în toate părţile. Sculă-se den gloată. În vreamea aceaea vine Isus în casa lu Simon. Soacra lu Simon era ţinută de foc mare şi rugară el de ea şi se sculă pri-nsa, opri focul şi o lăsă ea. Aciea se sculă, slujiia lor. Apuse soarele, toţi cîţi avea bolnavi de toate nevoile şi aducea ei cătră el. El la unul cui punea el mînile vindeca-se el şi ieşiia şi draci mulţi, striga şi grăiia că tu eşti Hristos, Fiiul lu Dumnezeu. Şi-i opriia, nu-i lăsa ei să grăiască că ştiia că iaste Hristos însuşi. Fu zio, ieşi, duse-se în loc pustii şi nărodul căuta el şi vineră la el şi ţinea el să nu se ducă de într-înşii. El zise cătr-înşii că şi {122v} într-alte ciătăţi bine să vestesc mi se cade împărăţiia lu Dumnezeu că pre aceaea sînt tremes. Şi era de propoveduiia la gloatele galileilor. Era de zîcea lui nărodul de să fie să auză cuvîntul lu Dumnezeu, Şi acela era de sta . În vreamea aceaea sta Isus pre ezerul Ghenisaretului şi văzu doao corabii sta pre ezer. Păscarii era ieşiţi dentr-însele, spăla mreaja. Întră într-una de corabii ce era a lu Simon. Rugă el de pămînt să o delunge puţinel şi şezu, învăţa den corabie nărodul. Ca stătură, grăi, zise cătră Simon: "Păsaţi întru adînc şi aruncaţi mreaja voastră în vînătoare". Şi răspunse Simon Pătru zise lui: "Învăţătoare, toată noaptea ne-am muncit, nemică n-am prins. Pre cuvîntul tău arunca-văm mreaja". Şi aşa făcură, prinseră peaşte mult, rupea-se mreaja lor şi chemară {123r} soţiia-şi ce era într-altă corabie să vie să ajute lor. Şi vineră şi împlură amîndoao corabiile cît nu se afunda eale. Văzu Simon Pătru, căzu cătră genuchele lu Isus, grăi: "Eşi de la mine, că bărbat păcătos sînt, Doamne". Un teamătu-l ajunse el şi toţi cine era cu nusul de vînătoarea peştelui ce prinseră, aşijderea Iacov şi Ioan, feciorii lu Zevedei ce era soţie lu Simon. Şi zise cătră Simon Isus: "Nu te teame, de acmu vînătoriu de oameni ver fi". Şi scoaseră amîndoao corabiile la pămînt, lăsară tot, după elu se duseră. În vreamea aceaea era Isus întru una den cetăţi şi iată un bărbat plin de stricăciune şi văzu Isus, căzu jos, rugă el, grăi: "Doamne, de-ai vrea, putea-m-ai curăţi". Şi tinse mîna, pipăi el, zise; "Voiu, curăţeaşte-te". Şi aciea stricăciunea duse-se de la el şi acela porînci lui: "Nemunuia {123v} să nu spui, ce te du de spune preuţilor şi du de curăţiia ta cum au zis Moisi întru mărturiia lui". Ieşi mai vîrtos cuvînt de el şi ieşiia năroade multe să auză şi să se vindece de nevoile lor. Acela era de se duse în pustie şi se ruga. În vreamea aceaea era de învăţa Isus şi era de şedea fariseii şi învăţătorii de leage ce era veniţi den toate oraşele Galileiului şi ale Iudeilor şi Ierusalimului şi cu tăriia Domnului era de vindeca ei. Şi iată neşte bărbaţi purta într-un pat un om ce era slăbit şi căuta să ducă el şi să-l puie naintea lui şi nu afla unde-l vor duce el, derept nărodul întară în casă, den lăuntrul podinelor lăsară el cu patul în mijloc naintea lu Isus şi văzu credinţa lui, zise lui: "Ome, lasă-ţi-se păcatele tale". Şi începură a cugeta cărtularii şi fariseii grăiră: "Cine iaste acesta ce grăiaşte hule? Cine poate {124r} lăsa păcatele fără unul Dumnezeu?" Înţelease Isus cugetele lor, răspunse, zise cătr-înşii: "Ce cugetaţi întru inimile voastre? Ce iaste mai iuşor? a zice: "lasă-ţi-se păcatele tale" sau a zice: "scoală de îmblă?" Ce să ştiţi că puteare are fiiul omenesc la pămînt a lăsa păcatele". Zise slăbitului: "Ţie, grăiesc: "scoală şi ia patul tău şi te du în casa ta". Şi aciia se sculă nainte-le, luo pre ce zăcea, merse în casa lui, slăviia Dumnezeu şi teamăt luară toţi şi slăviia Dumnezeu şi se împlură de frică, grăiră că văzum preaslăvită astăzi. În vreamea aceaea trecu Isus, văzu vameşul numele-i Leviia şezînd la vamă şi zise lui; "Vino după mine". Şi lăsă tot, sculă-se, după elu se duse şi făcu uspăţ mare Leviia în casa lui. Şi era nărod, vameşi mulţi şi {124v} alţii ce era cu nusul şedea. Şi răpştiră cărtularii pri-nsul şi fariseii cătră ucenicii lui grăiră: "Pentru ce cu vameşii şi cu păcătoşii mîncaţi şi beaţi?" Şi răspunse Isus, zise cătră ei: "Nu trebuiaşte sănătoşilor vraci, ce bolnavilor. N-am venit a chema derepţii, ce păcătoşii întru pocăinţă". Ei ziseră cătră el. În vreamea aceaea apropiară-se cătră Isus fariseii, grăiră: "Pentru ce ucenicii lu Ioan postesc pururea şi rugăciuni fac? Aşijderea şi ai fariseilor. Ai tăi mănîncă şi beau". El zise cătr-înşii: "Au doară pot feciorii nunteei pînă e ginerele cu nuşii iaste să facă să se postească? Veni-vor zilele cîndu se va lua de la ei ginerele şi atunci să se postească într-aceale zile". Grăi şi în pildă cătr-înşii că niminilea coase văşmînt nou să coasă la văşmînt vechi. Iară de nu şi nooa se va sparge şi veachea {125r} nu se va cunoaşte ce e den nooa. Şi nimea să bage vin nou în foi vechi că aimintrea nu e. Sparge-va vinul nou foii şi însuşi se va vărsa şi foii vor peri ce vin nou în foi noi să bagi şi amîndoi se vor ţepeni şi nimea nu va bea vechiu aciia de va vrea noul; grăi amu "Vechiul iaste mai bun". În vreamea aceaea mergea Isus întru sîmbătă pren lăuntrul semănăturilor şi rupea ucenicii lui spice şi mînca, freca-le cu mînile. Neştine den farisei zise lor: "Ce faceţi ce nu se cade a face sîmbăta?" Şi răspunse Isus, zise cătr-înşii: "N-aţi cetit aceasta ce făcu David cînd flămînzi însuşi şi cine era cu nusul? Cum întră în casa lu Dumnezeu şi pîine nainte pusă luo şi mîncă şi deade şi celora ce era cu nusul ce nu i se cădea a mînca fără unui preut?" Şi grăi lor că Domn iaste Fiiul omenesc şi sîmbetei. {125v} Fu şi într-altă sîmbătă vine el în gloate şi învăţa şi era aciia un om şi mîna lui dereapta era uscată. Căuta cărtularii şi fariseii de-l va sîmbăta vindeca el, să afle cuvinte pri-nsul. El ştiu cugetele lor şi zise omului ce avea mînă uscată; "Scoală şi stă în mijloc". Elu se sculă, stătu. Zise Isus cătr-înşii: "Întreba-vă-voi: "Ce se cade întru sîmbătă: bine a face au rău să faci? Sufletul să mîntuieşti au să-l pierzi?" Şi căută spre ei pre toţi, zise lui: "Tinde mîna ta". El făcu aşa şi se întări mîna lui sănătoasă ca şi alaltă. Ei se împlură de nebunii şi grăiră unul la alalt ce ară fi să se facă lu Isus. Fu în zilele acealea (…). În vreamea aceaea ieşi Isus în codru să se roage. Şi era în noapte în rugăciunea lu Dumnezeu. Şi cînd fu zio chemă ucenicii lui {126r} şi alease den-tr-înşii doisprăzeace, ce şi apostoli cheamă-se: "Simon ce-i e numele Pătru şi Andrei, fratele lui, Iacov şi Ioan, Filip şi Vartolomei, Matei şi Toma, Iacov a lu Alfeov şi Simon ce-l chema Zilot, Iuda a lu Iacov şi Iuda den Iscariot, ce-i fu vînzători şi mearse cu nuşii". În vreamea aceaea sta Isus la un loc tocma şi nărod ucenicii lui şi mult mulţiţi oameni den toată Ovreiia şi Ierusalim şi de pe spre mare Tirul şi Sidonul ce venise să asculte el şi să se vindece de nevoile lor şi chinuiţi de duh necurat şi se vindeca şi tot nărodul căuta să se apropie de el că tărie den el ieşiia. Şi se vindeca toţi. Şi acela rădică ochii lui la ucenicii lui, grăi: "Ferecaţi measerii că a voastră iaste împărăţia lu Dumnezeu. Ferecaţi flămînzii acmu că sătura-se-vor. Ferecaţi {126v} ceia ce plîng acmu că rîde-vor. Ferecaţi fi-veţi cînd vor urî voi oamenii şi cînd vă vor despărţi şi vor împuta şi vor porecli numele vostru că e rău derept Fiiul omenesc bucura-vă-veţi într-acea zi şi veţi juca. Iată amu plata voastră multă e la ceriure. După aceaea amu făcea prorocilor părinţii lor. Z(ise Domnul) cătră ceia ce mearseră cătră el, iudeii. "Vai de voi bogaţilor, că se va curma mîngîitura voastră. Vai de voi, sătuilor acmu, că flămînzi-veţi. Vai de voi, rîzătorilor, acmu că suspina-veţi şi plînge-veţi. Vai de cînd bine zic voao toţi oamenii. După aceaea amu făcea prorocii mincinoşi părinţii lor ce voao grăiesc auziţi. Iubiţi dracii voştri, bine faceţi ceia ce-au urît voi. Blagosloviţi ceia ce vă blastemă. Rugaţi de ceia ce fac voao obidă. Cine te va ucide în bucă, dă şi {127r} alaltă şi de-ţi va lua văşmîntul şi cămaşa, nu-i apăra. Tot ce va ceare de la tine dă-i şi cine-ţi va lua al tău, nu-l întreba". Zise Domnul: "Cum veţi să facă voao oamenii şi voi faceţi lor aşijderea şi să aţi iubi ceia ce iubesc voi ce folos iaste voao? Şi amu păcătoşii iubesc ei iubesc. Şi să aţi face bine celora ce fac voao bine, ce folos iaste voao? şi amu păcătoşii aceia fac. Şi să aţi împrumuta de la ceia ce aşteptaţi să luaţi, ce folos iaste voao? şi amu păcătoşii păcătosul împrumutează ca să priimească tocma. Însă iubiţi dracii voştri şi bine faceţi şi împrumutaţi, nemică nu aşteptaţi şi va fi plata voastră multă şi fi-veţi fiii de sus că acela dulce iaste prespre ceia nedulcii şi răii. Fiţi amu milosîrzi că Tatăl vostru milosrîd iaste". {127v} Zise Domnul: "Nu judecaţi să nu se judece voao şi nu osîndiţi să nu fiţi osîndiţi. Lăsaţi să vă se lase; daţi şi da-se-va voao; măsură bună plină şi îndesată şi se va vărsa da-se-va la poala voastră; cu aceaea măsură ce veţi măsura, măsura-se-va voao". Zise în pildă lor: "Au poate orb pre orb duce? Nu vor cădea amîndoi în groapă? Nu e ucenicul prespre dascalul lui; sfîrşit să fie de tot ca dascalul lui. Ce vezi ştercul ce iaste în ochiul fratelui tău e bîrna ce iaste în ochiul tău nu simţi? sau cum poţi zice fratelui tău: "Frate, lasă să iau ştercul ce iaste în ochiul tău?" însuţi fiind în ochiul tău bîrna nu vezi. Făţarnice, ia întîiu bîrna den ochiul tău şi atunce caută de ia ştercul den ochiul fratelui tău. Nu e amu lemn bun să facă rod rău, nece lemn rău să facă rod bun. Tot amu lemnul de-al lui rod cunoaşte-se-va. Nu veri aduna amu den spini smochine, nece {128r} den rugi lua-veri struguri. Dulce om, den dulcele vistiiari inima lui scoate dulceaţă şi rău om den vistiiariul inimie lui scoate rău; den rămăşiţele amu inimiei grăiaşte gura lui". Zise Domnul: "Ce mă chemaţi "Doamne, Doamne", şi nu faceţi ce grăiţi? toţi cîţi vin cătră mine şi aud cuvintele meale şi le fac, spune-voi voao cum iaste podobnic. Podobnic iaste omului ce zideaşte o casă, ce sapă şi adîncă şi pune temeiul pre piatră; ploi fură, căzu răul pre casa aceaea şi nu o putu clătina ea; întemeiată amu era pre piatră. Cine aud şi nu fac, podobnic iaste omului ce-şi zideşte casa lui la pămînt fără de temei şi vine răul şi aciea cade şi fu spargere casei aceiea mare". Cînd sfîrşi toate cuvintele lui întru auzirea oamenilor. {128v} În vreamea aceaea vine Isus în Capernaum un vătah oarecarele, un orb boliia rău, vrea să moară, ce-i era lui cinstit. Auzi de Isus, tremease cătr-însul bătrînii ovreeşti, rugară el ca să meargă să mîntuiască robul lui. Ei mearseră cătră Isus, ruga el, grăiră că destoinic iaste ce de veri da lui; iubeaşte amu limba noastră şi beseareca aceasta zidit-au noao. Isus mearse cu nuşii. Încă el nu era departe de case, tremease cătr-însul vătahul altul grăi lui: "Doamne, nu te porni, nu sînt amu destoinic supt coperimîntul mieu să vii aşijderea nece ţie destoinicie făcui să vii cătră tine ce zi cuvîntul şi se va vindeca feciorul mieu. Şi amu eu om sînt supt puteare făcut, am supt mine voinici şi grăiesc cestui : "du-te", şi se duce şi altuia : "vino" şi vine, şi robilor miei: să facă aceasta, şi fac." Auzi Isus aceasta miră-se el şi se întoarse, veniia pre urmă nărodul zise: "Grăiesc {129r} voao: nece izraili atîta credinţă nu aflai". Şi se întoarseră tremeşii în casă, aflară bolnavul rob vindecat. În vreamea aceaea mergea Isus în cetate ce se chema Nain şi cu nusul mergea ucenicii lui mulţi şi nărod mult şi ca se apropiară cătră poarta cetăţiei şi iată purta un mort, fecior născut unul mumîniei lui. Şi aceaea era văduo şi nărodul cetăţiei mult cu ea. Şi văzu ea, Domnul milă-i fu de ea şi zise ei; "Nu plînge". Şi se apropie, pipăi-se de pat purtătorii stătură şi zise tînărului: "Ţie grăiesc, scoală". Şi şezu mortul şi începu a grăi. Şi-l deade el mumîniei lui; luară frică toţi şi slăviia Dumnezeu, grăiia că proroc mare sculă-se întru noi şi cercetă Dumnezeu oamenii lui. În vreamea aceaea ieşi cuvîntul acesta pre toţi ovreii de el şi pre toate laturile şi spuseră lu Ioan {129v} ucenicii lui de toate acealea şi chemă oarecarii doi den ucenicii lui Ioan şi tremease cătră Isus, grăi: "Tu eşti cela ce e să vie, au altul vrem aştepta?" Mearseră cătr-însul bărbaţii, ziseră: "Ioan Botezătoriul tremes-au noi ţie să grăim: "Tu eşti cela ce e să vie au altul vrem aştepta?" Într-acel ceas vindecă mulţi de nevoi şi de rane şi de duhuri reale şi mulţi orbi dărui cu vedeare şi răspunse Isus, zise lor: "Păsaţi, spuneţi lu Ioan ce aţi văzut şi aţi auzit că orbii văd, şcopii îmblă, stricaţii curăţescu-se, surzii aud, morţii înviu, measerilor bine să vestesc şi ferecat iaste ce nu se va înşela de mine". Duseră-se spuitorii lu Ioan, începu a grăi Isus cătră nărod de Ioan: "La ce mearset în pustie să vedeţi? Au trestie de vînt plecată? Dară la ce mers-aţi să vedeţi? Au om în veşminte moi îmbrăcat? Aceia ce-s în veşminte slăvite şi îmbracăte {130r} întru împărăţii sînt. Dară la ce-aţi mers să vedeţi? Au prorocul? Adevăr grăiesc voao şi mai mare de proroc acesta iaste. De el scris iaste: iată eu tremite-voi îngerul mieu naintea feaţeei tale ce găti-va calea ta naintea ta. Grăiesc amu voao: "Mai mare a naşte den muiare proroc Ioan Botezătoriul nimea nu iaste mai mic întru împărăţie lu Dumnezeu, mai mare de el iaste". Şi toţi oamenii auziră şi vameşii dereptară-se de Dumnezeu, botezară-se cu botejunea lu Ioan. E fariseii şi legiuitorii sfatul lu Dumnezeu lepădară de întru ei nu se botezară de el. Zise Domnul: "Cui asemăna-voi oamenii ruda aceasta şi cui sînt de seamănă? Aseamănă-se coconilor ce şed în uliţă şi strigă unul la alalt şi grăiesc; "Cimpoiat-am voao şi n-aţi jucat, suspinat-am voao şi n-aţi plîns". Vine amu Ioan Botezătoriul nece pîine mînca, nece vin bea şi grăiţi: "Drac are". Vine Fiiul omenesc mînca şi bea şi grăiţi: "Cest om mîncătoriu e şi vin băutoriu e, soţie vameşilor şi păcătoşilor. Şi dereptă-se înţelepciunea de toţi feciorii lor". În vreamea aceaea ruga-se lui unul den farisei să mănînce cu nusul. Şi mearse în casa fariseiului, şezu. Şi iată o muiare den cetate ce era păcătoasă şi ştiu că şade în casa fariseiului aduse un vas cu mir şi sta lîngă picioarele lui den dărăt plîngea-se, începu a uda picioarele lui cu lacrăme şi cu părul capului ei ştergea şi săruta picioarele lui şi le ungea cu mir. Văzu fariseiul ce chemase el. Zise cătră sineşi, grăi: "Acesta de-ară fi fost proroc ştir-ară cum şi ce muiare atinse el {131r} că păcătoasă iaste". Şi răspunse Isus, zise cătră el: "Simone, am a-ţi zice oarece". El zise: "Învăţătoare, zi". "Un camatnic avea doi datornici. Unul era datoriu cinci sute de bani, altul cincizeci. Nu avea ei să-i dea, amîndurora lăsă. Carele va mai iubi el?" Răspunse Simon, zise: "Pare-mi-se că cui au lăsat mai mult". El zise lui: "Derept judecaşi". Şi se întoarse cătră muiare, zise lu Simon: "Vezi aceasta muiare, întrai în casa ta, apă la picioarele meale nu dedeşi e aceasta cu lacrăme udă-mi picioarele şi cu părul capului ei ştearge. Sărutătură nu-mi dedeşi, aceasta de cînd am întrat nu încetă sărutîndu-mi picioarele. Cu unt capul mieu nu unseşi e aceasta cu mir unge-mi picioarele. Derept aceaea-ţi grăiesc: "Lasă-se păcatele ei multe că {131v} iubi mult. Iară ei se puţinel iertă, puţinel iubi. Zise ei: "Lasă-ţi-se ţie păcatele". Şi începu şezătorii cu nusul, grăiră întru ei: "Cine iaste acesta ce păcatele lasă?" Zise cătră muiare: "Credinţa ta mîntui-te, pasă în pace". În vreamea aceaea îmbla Isus pre lăuntrul cetăţilor şi oraşele, propoveduiia şi bine vestiia împărăţiia lu Dumnezeu şi doiosprăzeace cu nusul şi neşte muieri ce era vindecate de duhuri reale şi de nevoi şi de rane: Mariia ce o chema Magdalina den ea şapte draci ieşise şi Ioana, muiarea Huzanei, deregătoriul lu Irod şi Sosana şi alte multe ce slujiia lui den avuţiia lor înţeleaseră nărod mult şi den toate cetăţile veniia cătr-însul, zise pildă. Zise Domnul pilda aceasta: "Eşi semănătoriul a semăna sămînţa lui şi cînd semănă una {132r} căzu pre cale şi călcată fu şi pasările ceriului ciumeliră ea. Iară alta căzu spre piatră şi răsări şi secă derep ce nu avu vlagă şi alta căzu în mijloc de mărăcini şi crescură mărăcinii, necară ea şi alta căzu spre pămînt dulce şi crescu, făcu rod cu o sută. Aceasta grăiesc, glăsesc: "Cine are urechi de ascultare să auză". Întrebară el ucenicii lui grăiră: "Ce iaste pilda aceasta?" El zise: "Voao iaste dat să ştiţi ascunsele împărăţiei lu Dumnezeu, altora în pildă de văd să nu vază şi aud nu înţeleg. Iaste aceasta pildă: Sămînţa iaste cuvîntul lu Dumnezeu, iară ceea de pre cale sînt ce aud cuvîntul, după aceaea vine diavolul şi ia cuvîntul den inima lor să nu crează să se mîntuiască. Iară ceea de pre piatră şi cînd aud cu bucurie priimesc cuvîntul şi aceia rădăcină nu au şi în vreame cred şi vreame de năpaste cad. Iară ceea den mărăcini căzută, aceia sînt {132v} ce aud şi de grija bogătăţiei şi în dulceaţa viaţeei îmblă, neacă-se şi nu sfîrşesc rodul, iară ceea de pre pămînt bun, aceia sînt cei cu inimă bună şi dulce aud cuvîntul, ţin şi rod fac în răbdare. Aceasta grăiesc, glăsesc: "Cine are urechi de ascultare să auză". Zise Domnul: "Nimea amu lumina să aprinză, să acoapere el cu vasul sau supt pat să o puie, ce în sveaştnic să o puie cine va îmbla să vază lumină. Nu e amu ascunsă ce să nu fie ivită, nece pitulată ce să nu se cunoască şi întru ivire va veni. Păziţi-vă amu cum auziţi. Cine amu are, da-se-va lui şi cine nu va avea şi ce i se va părea că are, lua-se-va de la el". Vineră cătr-însul muma şi fraţii lui şi nu putea grăi catră el derept nărodul şi spuseră lui, grăiră: "Muma ta şi fraţii tăi afară stau, vor să te vază". El răspunse, zise cătr-înşii: "Muma mea şi fraţii miei {133r} ceştea sînt: aud cuvîntul lu Dumnezeu şi-l fac. Şi fu întru una den zile. În vreamea aceaea întră Isus în corabie şi ucenicii lui şi zise cătr-înşii: "Treacem în ceaea parte de iazer". Şi vineră. Ducîndu-se ei, adurmi şi deştinse o bură cu vînt în iazer şi se sfîrşiia şi în nevoie era şi mearseră, rădicară el, grăiră: "Învăţătoare, învăţătoare, perim". Elu se sculă, opri vîntul şi valurile apeei şi încetă şi fu lină. Zise lor: "Unde iaste credinţa voastră?" Spămîntară-se, mirară-se, grăiră unul cătră alalt: "Cine amu iaste acesta că şi vîntului zise şi apeei şi ascultară el?" Şi trecură în laturea Gadarinului ce iaste în ceea parte a Galileiului. Şi ieşind el la pămînt. În vreamea aceaea veniia Isus în laturea Gadarinului, timpină el un bărbat den cetate ce avea draci de mulţi ani şi în veşminte nu se îmbrăca {133v} şi în casă nu lăcuiia, ce în groape. Văzu Isus şi strigă, căzu cătr-însul şi cu glas mare zise: "Ce e mie şi ţie, Isus, Fiiul lu Dumnezeu, de sus? Rogu-te nu munci mine". Zise amu duhului necurat să iasă den om; de mulţi amu ani răpiia el şi lega cu verigi de fier şi căile păziia şi spărgea fiarăle, gonit era de dracul înlăuntru în pustie. Întrebă el Isus, grăi: "Ce ţi-e numele?" El zise: "Legheon" că draci mulţi întrase întru el şi rugară el să nu zică lor în beznă să se ducă. Era aciia o turmă de porci mulţi păştea în pădure şi rugară el să zică lor într-aceia să între. Şi zise lor. Ieşiră dracii den om, întrară în porci şi se porni turma den ţărmure în iazer şi se afundară. Văzură păstorii ce fu, fugiră şi spuseră în cetate şi în sate. Ieşiră să vază ce fu şi vineră cătră Isus şi aflară omul şezînd, de într-însul dracii ieşise, îmbrăcat şi cuminte lîngă picioarele lu Isus şi se spămîntară {134r} spuseră lor şi văzură cumu se-au mîntuit drăcitul şi rugară el tot nărodul, laturea Gadarinului să treacă dentr-înşii că o frică mare era ţinuţi. El întră în corabie, întoarse-se. Ruga-se lui bărbatul dentr-însul dracii ieşise de cu nusul să fie. Lăsă el, Isus grăi: "Întoarce-te în casa ta şi spune cîte ţe-au făcut ţie Dumnezeu". Şi se duse pren toate ciătăţile propoveduia cîte făcuse lui Isus. Fu cîndu se întoarse Isus, luară el nărodul. Era amu toţi de aştepta el şi iată vine un bărbat. În vreamea aceaea un om apropie-se cătră Isus ce-i e numele Iair şi acela era jude gloatei şi căzu lîngă picioarele lu Isus, ruga el să între în casa lui că avea o fată, una fecior dentîi; era lui fata ca de doisprăzeace ani şi aceaea murise. Cîndu se ducea, nărodul împresura el şi o muiare era de-i cura sînge de doisprăzeace {134v} ani ce vracilor dedease toată avuţiia ei, nu putu nece de unul să se vindece. Apropie-se dendărăt, atinse-se de marginea veşmintelor lui şi aciia stătu cursul sîngelui ei. Şi zise Isus: "Cine iaste de se atinse de mine?" Lepădară-se toţi. Zise Pătru şi cine era cu nusul: "Învăţătoare, nărodul ţinu-te şi te împresoară şi grăieşti "Cine iaste de se atinse de mine?". Isus zise: "Atinse-se de mine oarecine. Eu amu simţii tărie ieşi den mine". E muiarea văzu că nu se va ascunde, tremura bine şi căzu naintea lui derep ce pururea apropia-se de el, spuse lui naintea tuturor oamenilor şi că se vindecă aciia. El zise ei: "Îndrăzneaşte, fie; credinţa ta mîntui-te; pasă în pace". Încă el grăind vine oarecine de la arhisinagoga grăi lui că au murit fata ta; nu porni învăţătoriul. Isus auzi, răspunse lui grăi: "Nu te teame, numai ce creade şi mîntuită va fi. {135r} Mearseră în casă, nu lăsă nece unul să între fără Pătru şi Ioan şi Iacov şi tatăl feateei şi muma. Plîgea-se toţi şi suspina de ea. El zise: "Nu plîngeţi, n-au murit amu, ce doarme". Şi-şi bătea joc de el, ştiia c-au murit. El scoase afară toţi şi o prinse de mîna ei, strigă, grăi: "Feciuriţă, scoală". Şi se întoarse sufletul ei şi învise aciia. Şi zise: "Daţi ei să mănînce". Şi se mirară părinţii ei". El zise lor: "Nemunuia să spuneţi ce fu". În vreamea aceaea chemă Isus doisprăzeace, deade lor tărie şi puteare pre toţi dracii şi lăngorile să vindece. Şi tremease ei să propoveduiască Evanghelia lu Dumnezeu şi să vindece bolnavii. Şi zise cătr-înşii: "Nemică să luaţi în cale nece toiag, nece pungă, nece pită, nece argint, nece cîte doao veşminte să aveţi şi în ce casă veţi întra aciia fiţi şi de unde {135v} veţi ieşi şi cîţi nu vor priimi voi, ieşiţi den cetatea aceaea şi prahul den picioarele voastre scuturaţi întru mărturie pri-nşii". Şi ieşiră, îmblară în lăuntrul oraşelor, bine vestiră şi vindecară pretutindinea. În vreamea aceaea auzi Irod al patrul putearnic toate ce se făcuse pren Isus şi se temu derep ce era grăit de o(a)recîţi că Ioan sculatu-se-au den moarte de alţi, că Ilie ivise, e de alţii, că un proroc de demult învise. Şi zise Irod: "Ioan eu l-am tăiat, carele iaste acesta de el eu auz aşa?" Şi căuta să vază el. Întoarseră-se apostolii, spuseră lui cîte-au făcut. Şi luo ei, duse-se în loc pustii, cetatea ce se chema Vitsaida. Năroadele înţeleaseră, după el duseră-se şi luo ei, grăi lor de împărăţiia lu Dumnezeu şi cui trebuiia vindecare, vindeca-se. Zioa începu a se {136r} pleca. În vreamea aceaea apropiară-se doisprăzeace, ziseră lui: "Lasă nărodul de să se ducă împrejurele oraşelor şi satelor să răpause şi să-şi afle bucate că cicea un loc pustii sîntem". Zise cătr-înşii: "Daţi-le lor voi mîncare". Ei ziseră: "Nu e la noi mai mult fără cinci pite şi doi peşti, de amu nu văm mearge noi să cumpărăm tuturora oamenilor aceştea bucate". Era amu bărbaţi ca cinci mie. Zise cătră ucenicii lui să şază ei pre jos cîte cincizeci. Şi făcură aşa şi şezură toţi, luo cinci pite şi amîndoi peştii, căută la ceri şi le blagoslovi şi sfărîmă şi deade ucenicilor să puie naintea nărodului şi mîncară şi se săturară toţi şi luară rămăşiţele lor fărîme coşure doaosprăzeace. {136v} În vreamea aceaea fu cîndu se ruga Isus singur. Cu nusul era ucenicii lui şi întrebă ei, grăi: "Cumu mă grăiesc nărodul că sînt?" Ei răspunseră, ziseră: "Ioan Botezătoriul, unii Ilie e alţii că un proroc den bătrîni învise". Zise lor: "Voi cumu mă grăiţi că sînt?" Răspunse Pătru, zise: "Hristos, Fiiul lu Dumnezeu". El opri lor, zise: "Nemunuia să spuie aceaea". Zise că se cade Fiiul omenesc mult a chinui şi ispitit a fi de bătrîni şi de mai marii preoţi şi de cărtulari şi ucis să fie şi a treia zi scula-se-va, grăiia cătră toţi. Zise Domnul: "Cine va vrea după mine să vie, să se leapede de sineşi şi să ia crucea lui şi pre urmă-mi să vie. Şi amu de va vrea sufletul lui să-l mîntuiască pierde-l-va el şi amu pierde-l-va sufletul lui pentru mine, acela mîntui-l-va el. Ce amu folosi-va omul de va {137r} dobîndi toată lumea pre elu se va piarde sau se va deşerta? Şi amu să ară ruşina mine şi ale mele cuvinte acela Fiiul omenesc ruşina-l-va cînd va veni în slava lui şi tatăl şi sfinţii îngerii". Grăiesc voao: "Adevăr sînt unii de stau cicea ce n-au a gusta de moarte pînă vor vedea împărăţiia lu Dumnezeu". În vreamea aceaea fu după cuvintele acealea ca la opta zi. Luo Pătru şi Ioan şi Iacov duse-se la un codru să se roage şi fu cîndu se rugă vedearea feaţei lui aimintrea şi veşmintele lui albe şi luminate. Şi iată doi bărbaţi cu nusul grăiia ce era Moisi şi Ilie; iviră-se în slavă grăiia ieşitul lui ce vrea să se sfîrşască în Ierusalim. Pătru şi cine era cu nusul era îngreoiaţi de somn, deşteptară-se, văzură slava lui şi amîndoi bărbaţii sta cu nusul şi fu cîndu {137v} se despărţiră de la el, zise Pătru cătră Isus: "Învăţătoare, bine iaste noao cicea să fim şi să facem trei căşcioare: una ţie şi una lu Moisi şi una lu Ilie". Nu ştiia ce grăiaşte. Aceasta lui grăi, fu nuor şi acoperi ei. Spămîntară-se, ducîndu-se ei în nuor şi glas fu den nuor, grăi: "Aceasta iaste Fiiul mieu iubit, acesta ascultaţi". Şi cînd fu glas, află-se Isus însuşi şi aceia tăcură şi nemunuia nu spuseră într-aceale zile nemică aceaea ce văzură. În vreamea aceaea deştigîndu-se ei den codru timpină el nărod mult şi iată un bărbat den nărod strigă, grăi: "Învăţătoare, rogu-te, caută la Fiiul mieu că unul născut mie şi iată duhul ia-l el şi de năprasne strigă şi-i cură spumele şi cu nevoie iase dentr-îns, struncină el şi rugai {138r} ucenicii tăi de să scoaţă el şi nu putură". Răspunse Isus, zise: "O, rudă necredincioasă şi întoarsă, pînă cînd voi fi întru voi şi vă voi răbda? Adu fiiu-tău încoace". Încă viind el aruncă el dracul şi-l tremură. Opri Isus duhul necurat şi vindecă feciorul şi deade el tatălui lui. Mirară-se toţi de măriia lu Dumnezeu. Toţi se mirară de toate ce făcea Isus. Zise cătră ucenicii lui. Zise Domnul ucenicilor lui: "Băgaţi-vă voi întru urechile voastre cuvintele aceastea: Fiiul amu omenesc are a se da în mînile omeneşti". Ei nu înţeleaseră cuvîntul acesta şi era ascuns de cătr-înşii să nu înţeleagă ei şi se temea să întreabe el de cuvîntul acela. Întrară cugete întru ei, carele de ei va fi mai mare. Isus ştiu cugetele, inimile lor, luo un fecior, puse-l între ei şi zise lor: "Şi de {138v} veţi priimi feciorul acesta în numele mieu, mine veţi priimi şi de veţi priimi mine, priimi-veţi cela ce m-au tremes şi cine iaste mai mic întru voi, acela mare va fi". Răspunse Ioan zise. În vreamea aceaea apropie-se cătră Isus unul den ucenicii lui, zise lui: "Învăţătoare, văzut-am oarecine de cu numele tău gonind dracii şi am apărat lui că pre urmă nu vine cu noi". Şi zise cătr-însul Isus: "Nu apărareţi lui, cine nu e cătră noi, cu noi iaste". În vreamea aceaea fu cîndu se sfîrşiră zilele îmbletele lu Isus şi acesta întări faţa sa să meargă în Ierusalim şi tremease spuitori naintea feaţeei lui şi ieşiră, vineră în oraşul Samariei ca să gătească lui şi nu priimiră el că faţa lui era mergînd în Ierusalim. Văzură-l {139r} ucenicii lui, Iacov şi Ioan, ziseră: "Doamne, vrea-veri să le zici de foc să deştingă den ceri şi să-i pierzi cum şi Ilie face?" Întoarse-se Isus, opri lor şi zise: "Nu ştiţi care duh seţi voi? Fiiul amu omenesc, nu vine sufletele oamenilor să piarză ce să le mîntuiască". Şi se duseră înt-alt oraş. (…) Fu ducîndu-se ei. În vreamea aceaea mergea Isus pre cale, zise oarecine cătră el: "Mearge-voi după tine unde să ai mearge, Doamne". Şi zise lui Isus: "Vulpile viezuini au şi pasările ceriului, cuibure, Fiiul omenesc n-are unde capul închina". Zise cătră altul: "Îmblă după mine". El zise: "Doamne, zi-mi să merg nainte să îngrop tatăl mieu". Zise lui Isus: "Lasă morţii îngroapă ai tăi morţi. Tu pasă de spune împărăţia lu Dumnezeu". Zise şi altul: "Mearge-voi după tine, Doamne. {139v} Mainte-mi zi să-mi socotesc ce sînt în casa mea". Zise Isus cătr-însul: "Cine va pune mîna spre plug şi caută îndărăt, acela nu e gătit de împărăţiia lu Dumnezeu". În vreamea aceaea alease Domnul alţi şaptezeci den ucenici şi tremease ei cîte doi naintea feaţei lui în toate cetăţile şi locuri unde vrea însuşi să meargă. Grăi cătr-înşii: "Secerişu e mult iară lucrători puţinei. Rugaţi-vă Domnului secerişului ca să scoaţă lucrători spre secerişul lui; duceţi-vă, iată eu tremeţ voiu ca mieii pren mijlocul lupilor. Nu purtareţi pungă, nece traistră, nece călţuni şi nimea pre cale să sărutaţi. În ce casă veţi mearge întîi grăiţi pace casei aceştiia. Şi să ară amu fi aciia Fiiul pacelor răposa-va pre el pacele voastre iară de nu, cătră voi se vor întoarce. Într-acea casă ce veţi lăcui {140r} mîncaţi şi beţi ce sînt la ei; destoinic amu iaste lucrătoriul platei lui. Nu meargeţi den casă în casă. Şi în cetăţi să aţi mearge şi vor priimi voi, mîncaţi ce vor pune voao nainte şi vindecaţi nevoile ce sînt întru ei şi grăiţi lor: "Apropie-se la voi împărăţiia lu Dumnezeu". Întru cetate să aţi mearge şi nu vor priimi voi şi ieşiţi la răspîntiile lor, ziceţi: " Şi prahul ce se-au lipit de noi den cetatea voastră scuturămu-l voao; însă aceasta ştiţi că apropiia-se la voi împărăţiia lu Dumnezeu". "Grăiesc voao că Sodomleanii în zioa aceaea mai iuşoru-i va fi decît cetăţiei aceaea. Vai de tine , Horazine! Vai de tine, Vitsaida, că de au vrut fi tărie în Tir şi în Sidon ce-au fost întru voi de demult amu în saci şi în cenuşe şedea-vrea, pocăi-se-vrea însă Tirului şi Sidonului mai iuşor va fi la judecată {140v} decît voao. Şi tu, Capernaum, ce pînă în ceri înalţi-te pînă la ad deştinge-veri". Zise Domnul ucenicilor lui: "Cine va asculta voi, mine va asculta şi cine se va lepăda de voi, de mine se va lepăda, iară lepăda-se-va de mine, lepăda-se-va de cela ce m-au tremes". Întoarseră-se şaptezeci cu bucurie grăiră: "Doamne, şi dracii se cuceresc noao de numele tău". Zise lor Isus: "Văzui Satana ca un fulger den ceri căzînd". Zise Domnul ucenicilor lui: "Adecă dau voao puteare să călcaţi pre şarpe şi pre scorpiă şi pre toată tăriia drăcească şi nemica voi să vatăme însă de aceaea nu vă bucurareţi că duhurile voao cuceri-se-vor. Bucuraţi-vă că numele voastre scrise sînt la ceriu". Într-acel ceas bucură-se cu duhul Isus şi zise: "Ipovedescu-ţi-mă, părinte, {141r} Doamne ceriului şi pămîntului, că ai ascuns aceastea den preamîndri şi înţelepţi şi descoperişi aceasta tinerilor; adevăr părinte că aşa fu bună vreare naintea ta". Şi se întoarse cătră ucenici, zise. Zise Domnul ucenicilor lui: "Toate mie date fură de la Tătăl mieu şi nimea nu ştie cine iaste Fiiul fără Tatăl şi cine iaste Tatăl fără Fiiul şi cui va vrea Fiiul să descoapere". Şi se întoarse cătră ucenici, însuşi zise: "Ferecaţi sînt ochii ce văd ce vedeţi voi. Grăiesc amu voao că mulţi proroci şi împăraţi vreare-ar să vază ce vedeţi voi şi n-au văzut şi să auză ce auziţi voi şi n-au auzit." În vreamea aceaea un legiuitoriu sculă-se, ispitiia el şi grăi: "Învăţătoare, ce să fac {141v} viiaţa de veaci să moştenesc?" El zise cătr-însul: "În leage ce iaste scris? Cum ceteşti?" El răspunse, zise: "Iubeaşte Domnul Dumnezeul tău den toată inima ta şi den tot sufletul tău şi cu toată tăriia ta şi cu tot cugetul tău şi vecinul tău ca sineşi. Zise lui Isus: "Derept răspunzi; aceaea fă şi viu ver(i) fi". El vrea să derepteaze sineşi. Zise cătră Isus: "Dară cine iaste mie vecin?" Răspunse Isus zise: "Om neştine mergea den Ierusalim întru Erihon şi în tîlhari căzu şi dezbrăcară el şi rane-i puseră, duseră-se lăsară-l de abia viu. După aceaea prinse un preut mergea pre acea cale şi văzu el, trecu. Aşijderea şi levit era într-acel loc mearse şi-l văzu, împrotivă trecu. Un samareanin veniia. Mearse pînă la el şi văzu el, milosîrdi-se şi se apropie, legă ranele lui, vărsă unt şi vin, puse el pre al lui dobitoc, duse el în casa de oaspeţi {142r} şi-l păziia şi demîneaţa ieşi, scoase doi arginţi, deade uspătătoriului şi zise lui: "Păzeaşte-l şi ce să ai răsipi, eu cîndu mă voiu întoarce da-ţ-voiu". Carele amu de-acei trei vecini pare-vă-se a fi a celuia ce căzu în tîlhari?" El zise: "Cine făcu milă cu nusul". Zise lui Isus: "Pasă şi tu de fă aşijderea". În vreamea aceaea întră Isus întru oraş. O muiare numele-i Marta priimi el în casa ei şi sora ei era de o chema Mariia, ce şi şezu lîngă picioarele lu Isus să auză cuvîntul lui. Marta voroviia de multă slujbă; stătu, zise: "Doamne, nu grijeşti că sora mea lăsatu-m-au însămi să slujesc? Zi amu ei să-mi ajute". Răspunse Isus, zise ei: "Marta, Marta, grijeşte şi voroveşti de multe, unul iaste de trebuinţă. Mariia dulce parte ai ales ce să nu se ia de la ea". {142v} În vreamea aceaea şi fu era Isus la un loc rugîndu-se şi ca încetă zise oarecine den ucenicii lui cătr-însul: "Doamne, învaţă-ne a ne ruga cum Ioan învaţă ucenicii săi". Zise lor: "Cîndu vă veţi ruga, grăiţi: "Tatăl nostru ce eşti în ceri, sfinţească-se numele tău, să vie împărăţia ta, să fie voia ta cumu e la ceri şi la pămînt. Pita noastră săţiosă dă-o noao în toate zile şi lasă noao datoarele noastre şi înşine lăsăm tuturor datornicilor noştri şi nu ne duce noi în ispită ce ne izbăveaşte noi de hitleanul". Şi zise cătră ei: "Care den voi are un soţ şi mearse cătră el în miazănoapte şi zice lui: "Soaţe, împrumutează-mi trei pite derep ce un soţ vine den cale cătră mine şi n-am ce-i pune naintea lui". Şi acela denlăuntru răspunse, zise: "Nu-m face trudă că uşile sînt zăvorîte şi feciorii miei cu mine sînt în aşternut; nu mă {143r} pociu scula să dau ţie". Grăiesc voao: "Şi de nu se va scula să dea lui derep ce iaste soţ lui, pentru ruşinea lui scula-se-va şi da-va lui cîtu-i va trebui". Şi eu grăiesc voao. Zise Domnul ucenicilor lui: "Ceareţi şi da-se-va voao; căutaţi şi veţi afla, bateţi şi deşchide-se-va voao. Toţi amu ce cer priimi-vor şi cine caută află şi bătătorilor deşchide-le-se-va. Carele de voi părinte ceare-va fiiu-său pită au doară piatră da-va lui? Sau peaşte au doară în loc de peaşte şarpe da-va lui? Sau de va ceare ou doară va da lui scorpie? De amu voi răi fiind ştiţi darea dulce a da feciorilor voştri, cu cîtu e mai vîrtos tatăl ce e den ceri da-va Duhul Sfînt cine va ceare de la el". În vreamea aceaea era Isus de goni un drac şi acela era mut; fu deca ieşi dracul, grăi mutul şi se miră nărodul. Unii dentr-înşii {143v} ziseră: "De Velzevul, judele dracilor goneaşte dracii". E alţii ispitiia seamne de la el căuta den ceri. El ştiu cugetele lor, zise lor: "Toată împărăţiia însăşi de eaşi se împarte, pustiiaşte şi casă pre casă cade. De va şi satana însuşi de eluşi împărţi-se, cum va sta împărăţiia lui? Că grăiţi de Velzevul gonesc dracii. De eu de Velzevul gonesc dracii, feciorii voştri cu ce vor goni? Derept aceaea fi-vor voao aceaea judecători însă de deagetele lu Dumnezeu gonesc dracii, amu ajunse spre voi împărăţiia lu Dumnezeu. Cînd tarele se înarmează păzeaşte-şi curtea lui, în pace sînt avuţiile lui e cînd merg mai tari de el biruiesc el, toate armele lui iau, pri-nsele upovăiia şi dobînda lui o împart". Zise Domnul: "Cine nu e cu mine, prespre mine iaste, şi cine nu adună cu mine, răsipeaşte". Cînd necuratul duh iase den om {144r} îmblă înlăuntru loc fără de apă, caută răpaus şi nu află, grăiaşte: "Întoarce-mă-voi în casa mea de unde-am ieşit". Şi vine, află deşert şi îmfrîmseţat. Atunce se duce şi ia şapte alte duhuri mai amărîte de el şi întră, lăcuiesc aciia şi va fi apoi omului aceluia mai amar de întăi. Fu cînd grăi aceasta, înălţă o muiare glas den nărod, zise lui: "Ferecate maţe ce te-au purtat şi ţiţa ceea ce te-au aplecat". El zise: "Aşijderea amu ferecaţi ce aud cuvîntul lu Dumnezeu şi-l fac". În vreamea aceaea adună-se nărodul, începu Isus a grăi: "Nărodul acesta hitlean iaste şi seamne caută şi seamne nu se va da lui. Fără seamnele lu Iona prorocul cum au fost Iona seamnele nineviteanilor aşa va fi şi Fiiul omenesc nărodului acesta, împărăteasa de la amiazăzi scula-se-va la judecată {144v} cu bărbaţii rudeei aceasta şi judeca-va ei că vin de la fîrşeniia pămîntului să auză preamîndriia lu Solomon. Şi iată mai mult de Solomon cicea. Bărbaţii Nineviei scula-se-vor la judecată cu ruda aceasta şi judeca-va ei că se-au pocăit cu propoveduirea lu Iona şi iată mai mult de Iona cicea. Nimea amu lumina să aprinză în ascuns să o puie neci supt ciubăr, ce în sveaştnic cine va îmbla să vază lumină. Zise Domnul: "Lumina trupului iaste ochiul. Cînd amu ochiul tău prost va fi, tot trupul tău luminat va fi, e cînd va fi hitlean şi trupul tău întunecat. Păzeaşte amu au doară lumina ce e întru tine întunecată iaste; de amu trupul tău tot luminat că aceaea cînd lumînarea cu lumină se luminează. E cînd grăi rugă el un farisei să-l uspeteaze la el. Mearse, şezu; fariseiul văzu, miră-se că nu mainte boteză întîi {145r} uspăţul. Zise Domnul cătr-însul: "Acmu voi fariseilor de în afară sticlele şi blidele curăţiţi, lăuntrulu vostru plin iaste de răpiciune şi de hitlenie. Nebuni, nu ce cum aţi făcut de afară şi den lăuntru iaste să faceţi? Însă în ce eşti daţi milostenie şi aceaea curată voao fi-va". Zise Domnul cătră ceia ce mearseră cătră el, iudeii: "vai de voi, fariseilor, că zeciuiţi den izmă şi pătrînjeiul şi toate vearzele şi trecut judecata şi dragostea lu Dumnezeu. Aceaea se cade să faceţi şi alte nu lăsaţi. Vai de voi, fariseilor, că iubiţi nainte a şedea în gloate şi sărutături la tîrguri. Vai de voi, cărtulari şi farisei făţarnici, că sînteţi ca groapele neştiute şi oamenii îmblă desupra lor nu ştiu". Răspunse oarecine den legiuitori, zise lui: "Învăţătoare, cu aceale cuvinte şi noi dosădeşti". El zise: "Şi voao legiuitorilor {145v} vai de, că încărcaţi tar pre oameni ce nu e lesne a-l purta şi înşivă cu un deaget al vostru nu vă atingeţi de tar". Zise Domnul cătră ceia ce mearseră cătră el, iudeii: "Vai de noi că zidiţi mormintele prorocilor. Părinţii voştri uciseră ei . Amu mărturisiţi şi bine vreţi lucrul părinţilor voştri că aceia amu uciseră ei, e voi zidiţi ale lor morminte. Derept aceaea şi preaînţelepciunea lu Dumnezeu zice: "Tremeşi întru ei proroci şi apostoli şi dentr-înşii uciset şi scoaset că se va căuta sîngele a tuturor prorocilor vărsat den tocmeala lumiei de ruda aceasta de la sîngele lu Avel pînă la sîngele Zahariei, pierdutul între oltariu şi în besearecă". Adevăr grăiesc voao, căuta-se-va den ruda aceasta. Vai de voi, legiuitorilor, că luat cheaia înţelepciunei; înşivă nu meargeţi şi cine ară mearge apăraţi-le". Grăiia el aceasta cătr-înşii începură {146r} cărtularii şi fariseii cu nevoie a mîniia pri-nsul şi opriia el de multe să-l latre el. Căuta să vîneze ceva den rostul lui de pre el să grăiască. Ei se adunară un întunearec de nărod că se călca unul la alalt. Începu a grăi cătră ucenicii lui întîiu: "Luaţi-vă aminte de covăseala fariseilor ce iaste făţărie". Zise Dom(n)ul ucenicilor lui: "Nemică nu iaste ascuns ce să nu se descoapere şi ascunsă ce e neînţeleasă. Derep ce cîte veţi zice întru întunearec în lumină se vor auzi şi ce veţi grăi la ureache în case propovedui-se-va la drumure. Grăiesc voao soţii miei: "Nu vă teameţi de ceia ce ucig trupul şi după aceaea n-au mai mult ce să facă . Spune-voi voao de care vă veţi teame, teameţi-vă de cela ce are putere după ucidere să arunce întru adîncul focului. Adevăr grăiesc voao, de acela vă teameţi. Nu cinci pasări {146v} preţuiescu-se în doi bani şi neciuna dentr-însele nu e uitată naintea lu Dumnezeu ce şi părul capetelor voastre tot numărat iaste. Nu vă teameţi amu, de multe pasări mai puţini seţi voi, grăiesc voao. Zise domnul: "Toţi cine mă va mărturisi naintea oamenilor şi Fiiul omenesc mărturisi-va el naintea îngerilor lu Dumnezeu iară lepăda-se-va de mine naintea oamenilor, lepădat va fi naintea îngerilor lu Dumnezeu şi toţi cine va zice cuvînt pre Fiiul omenesc ierta-se-va lui; la Sfîntul Duh de va huli nu se va ierta lui. Cîndu vă vor duce la gloate şi la putearnici şi la împăraţi nu vă grijireţi cum sau ce veţi răspunde sau ce veţi zice. Sfîntul Duh învăţa-vă-va într-acel ceas ce se va cădea a zice". În vreamea aceaea zise lui oarecine den nărod: "Învăţătoare, zi fratelui mieu să împarţă cu mine {147r} ocina". El zise lui: "Ome, cine m-au pus judecătoriu sau împărţitoriu pre voi?" Zise cătr-înşii: "Vegheaţi-vă şi vă păziţi de camătă că nu den rămăşiţele amu cuiva viiaţa lui iaste den avuţiia lui". Zise în pildă cătr-înşii grăi. Zise Domnul pilda aceasta: "Un om bogat mulţiră-i-se pămînturile şi cugetă întru el, grăi: "Ce voi face că nu am unde aduna rodul mieu?" Şi zise: "Aşa voi face, sparge-voi jitniţa mea şi mai mare voi zidi şi aduna-voi acolea tot grîul mieu şi dulceaţa mea şi zice-voi sufletului mieu: suflete, ai multă bunătate, zaci în ani mulţi, răpausă, mănîncă, bea, veseleaşte-te". Zise lui Dumnezeu: "Nebune, într-această noapte sufletul tău ieşi-va den tine, iară ce găteşti cui va fi? Aşa adună ţie, însă întru Dumnezeu să ne îmbogăţim". {147v} Zise cătră ucenicii lui: "Derept aceaea grăiesc voao: Nu grijireţi sufletele voastre ce vor mînca, neci trupurele în ce vă veţi îmbrăca; sufletul mai bun iaste de bucate şi trupul de veşminte. Socotiţi cioarăle că nu seamănă neci seaceră şi n-au vistiari neci jitniţe şi Dumnezeu hrăneaşte eale. Cu cît mai vîrtos voi seţi mai buni de pasările? Cine den voi grijaşte-se să poată adauge crescutul lui un cot? De amu neci puţinel ce puteţi ce de aciia grijiţi. Socotiţi crinul cum creaşte: nu trudeaşte, neci toarce. Grăiesc voao: neci Solomon în toată slava lui îmbrăca-se ca unul dentr-înşii. De va iarba astăzi în sat fiind şi demîneaţa în cuptori aruncată, Dumnezeu aşa o înveaşte, cu cît mai vîrtos voao puţină credinţă? şi voi nu căutaţi ce veţi mînca sau ce veţi bea şi nu vă înălţaţi. Toate amu acealea limbile aceaea caută al vostru părinte ştie că trebuiţi aceaea {148r} însă căutaţi împărăţiia lu Dumnezeu şi acealea toate adauge-se-vor voao". Zise Domnul: "Nu vă teameţi, puţină turmă, că bine vru tatăl vostru dat-au voao împărăţie. Vindeţi avuţiia voastră şi daţi milostenie, faceţi voao pungă neînvechită, vistiiari nescăzut la ceri unde furii nu se apropie, neci moliile o vor putredi. Unde amu iaste comoara voastră aciia şi inima voastră va fi. Fie mijlocul vostru încins şi lumînările aprinse şi voi în podoaba oamenilor aşteptînd domnu-său. Cîndu se va întoarce de la nuntă să vie şi să bată aciia, deşchide-vor lui. Ferecaţi robii aceia şi va veni Domnul afla-va preveghind. Adevăr grăiesc voao că-i va încinge şi-i va pune ei şi va treace, sluji-va lor. Şi de va veni întru al doilea ceas sau într-al treilea ceas, veni-va şi afla-va aşa, ferecaţi sînt robii aceia. Aceasta {148v} să ştiţi că de ară fi ştiund Domnul caseei în ce ceas furul va veni preveghear-ară amu şi n-ară fi lăsat să-i sape casa lui. Şi voi amu fiţi gata că în ce ceas nu vă se pare Fiiul omenesc veni-va". Zise lui Pătru: "Doamne, cătră noi pilda aceasta grăieşti, au cătră toţi?" Zise Domnul (…). Zise domnul: "Cine amu iaste credincios tocmitoriu şi înţelept ce-l pune Domnul spre casa lui, ce să dea în vreamea grîului măsuri. Ferecat robul acela ce vine Domnul lui, afla-va făcînd aşa. Adevăr grăiesc voao că spre toată avuţiia lui pune-va el. Să ară zice robul acela întru inima lui: "Pesti-va Domnul mieu a veni" şi va înceape a bate robii şi roabele, mînca-va şi va bea şi se va îmbăta, veni-va Domnul robului aceluia în zi ce nu-l va aştepta şi în ceas ce nu va şti şi va năduşi el şi cinstea lui cu necredincioşii pune-va. Acel rob ştiia voia Domnu-său şi nu se găti nece făcu pre {149r} voia lui, bătut va fi mult. Cine nu ştie, face-i-va pre faptă rane, bătut va fi puţinel". Zise Domnul: "Tuturora cui va fi dat mult, multu se va căuta de la el şi cui au dat mai mult, mai mult va ceare de la el. Foc am venit să arunc pre pămînt şi ce voi încă de se va aprinde. Botejune am a mă boteza şi cum voi ţinea pînă voi sfîrşi. Pare-vă-se că pace am venit să dau pre pămînt. Nu, grăiesc voao, ce să împarţ. Fi-vor amu de acmu cinci în casă: unul împărţit, trei la doi şi doi la trei. Împărţi-se-va tatăl la fiiu şi fiiu la tată şi muma la fată şi fată la mumă, soacră la nevasta ei şi nevasta la soacră-sa". Grăi şi nărodului: "Cînd vedeţi nuor viind de la apus, aciia grăiţi: "Roao vine şi va fi aşa". Şi cînd bate crivăţ grăiţi: "Ger va fi, şi va fi". Făţarnici, faţa ceriului şi a pămîntului {149v} ştiţi ispiti e vreamea aceasta cum nu ispitiţi ce şi de voi nu judecaţi derept că amu mergi cu pîrîşul tău cătră Domnul pre cale, dă pace să scapi de la el să nu cumva să tragă tine cătră judecătoriu şi judecătoriul da-te-va slugiei şi sluga băga-te-va în temniţă. Grăiesc ţie: "Nu veri ieşi de acolo pînă o arame de apoi veri da". În vreamea aceaea vineră unii într-aceea vreame spuseră lui de Galilei şi sînge mestecă Pilat jărtva lor şi răspunse Isus zise lor: "Pare-vă-se că galileanii aceia păcătoşi mai vîrtos de toţi galileanii era că aşa făcură? Însă grăiesc voao: ce de nu se vor pocăi toţi, aşijderea peri-vor. Sau optzeci de ani pri-nşii căzu stîlpul Siluamului şi ucise ei. Pare-vă-se că aceia datori era mai vîrtos de toţi oamenii ce lăcuia în Ierusalim? Însă grăiesc voao: "Ce de nu se vor pocăi, {150r} toţi aşijderea peri-vor". Grăiia aceasta în pildă: "Un smochin avea oarecine întru o vie a lui sădit şi vine să caute rod la ea şi nu află. Zise cătră viiariul : "Iată trei ani de cînd vii, caut rod la smochinul acesta şi nu aflu. Tae-l amu derep ce şi pămîntul deşartă". El răspunse, zise lui: "Doamne, lasă-l şi în cest an pînă o voi săpa împrejur şi-i voi băga gunoi şi de amu va face rod, iară de nu, întru venire tăia-veri ea". În vreamea aceaea era la una de besearece întru sîmbătă şi iată o muiare avea duh de nevoie de optsprăzeace ani şi era zgîrcită şi nu putea să se scoale de aciia. Văzu-o ea Isus, strigă şi zise ei: "Muiare, lăsată eşti de nevoia ta". Şi puse pri-nsa mînile şi aciia se întinse şi slăvi Dumnezeu. Răspunse mai marele săborului: "Nu ogodi derep ce întru sîmbătă vindecă Isus", grăi nărodului: şase zile iaste întru eale se cade a lucra, {150v} înt-acealea amu să îmble să vindece, nu în zioa de sîmbătă". Răspunse amu lui Domnul şi zise: "Făţarnice, cine de voi întru sîmbătă nu va dezlega boul lui sau asinul de la iasle şi-l va duce de-l va adăpa? E acesta de featele lu Avraam sînt, ce o legă satana iată optsprăzeace ani, nu se cade a se dezlega de boala aceasta în zioa de sîmbătă?" Şi aceasta lui grăi, ruşina-se toţi cine se protiviia lui şi tot nărodul bucură-se de toate slavele ce era de el. Grăiia: "Cui iaste de seamănă împărăţiia lu Dumnezeu şi cui asemăna-voi ea?" Zise Domnul: "Podoabă iaste grăunţului de muştari ce ia omul, aruncă-l în grădina lui şi creaşte şi fu lemn mare şi pasările ceriului însălăşuiescu-se în stîlpările lui". Iară zise: "Cui voi asemăna împărăţiia lu Dumnezeu? Aseamănă-se aluatului ce ia muiarea, acoapere în fănină {151r} de trei măsuri pînă se năcreaşte tot". Şi îmbla în lăuntrul cetăţilor şi oraşelor, învăţa şi cale făcea în Ierusalim. Ziseră unii lui: "Doamne, puţinel iaste să ne mîntuim". El zise cătr-înşii: "Nevoiţi-vă să întraţi în lăuntrul strimtei uşi că mulţi grăiesc voao, caută să între şi nu pot. De cîndu se va scula Domnul casei şi va zovora uşile şi vor înceape afară a sta şi vor bate în uşi, grăi-vor: "Doamne, Doamne, deşchide noao". Şi răspunde-va, zice-va voao: nu ştiu voi de unde sînteţi. Atunce înceape a grăi: "Mîncat-am înaintea ta ş-am băut şi la răspîntiile noastre învăţai". Şi zice-va: "Grăiesc voao: nu ştiu voi de unde sînteţi. Duceţi-vă de la mine toţi lucrătorii nederepţi." Aciia va fi plîngere şi scrîşnirea dinţilor cînd veţi vedea Avram şi Isac şi Iacov şi toţi prorocii împărăţiia lu Dumnezeu e voi goni-vor afară şi vor veni de la răsărit {151v} şi de la apus şi despre miazănoapte şi despre amiazăzi şi vor şedea împărăţiia lu Dumnezeu. Şi aceia sînt apoii ce vor fi în întîii şi sînt întîii ce vor fi apoii". În vreamea aceaea apropiiară-se unii den farisei, grăiră lui: "Eşi şi te du de acicea că Irod va să te ucigă". Şi zise lor: "Păsaţi, spuneţi acelui nebun: "Iată gonesc dracii şi vindecare fac astăzi şi demîneaţa şi a treia sfîrşi-voi ea. Însă mi se cade astăzi şi demîneaţă şi în vecini a mă duce că nu iaste puteare prorocului să piară fără în Ierusalim. Ierusalim, Ierusalim, uciseşi prorocii şi cu pietri uciseşi tremeşii cătr-însul de cîte ori vruiu să adun feciorii tăi ca găina cuibul său supt arepi şi nu vrut. Iată, lăsa-se-vor voao casele voastre pustii. Grăiesc voao, că n-aveţi a mă vedea pînă va veni cînd veţi zice: "Blagoslovit {152r} vine în numele Domnului". În vreamea aceaea întră Isus în casa unui jude fariseesc întru sîmbătă să mănînce pită şi aciia era de căuta lui. Şi iată un om, avea de apă trîndav, era naintea lui. Şi răspunse Isus zise cătră legiuitori şi fariseilor grăi: "Cădea-se-va întru sîmbătă a vindeca?" Ei tăcură şi luo, vindecă el şi-l lăsă. Şi răspunse cătr-înşii zise: "Carele den voi fecior sau bou în puţ va cădea şi nu aciia-l va scoate el în zioa de sîmbătă?" Şi nu putură răspunde lui de aceaea. Grăiia cătră chemaţii în pildă, ţinea cum alegea să şază nainte, grăi cătr-înşii: "Cînd veri fi chemat de cineva la nuntă nu şedea în cel loc de înainte, doară va fi cineva mai cinstit de tine de chemaţii lor şi va veni cine te-au chemat şi acela zice-ţ-va: "Tu dă cestuia locul"; şi atunce veri înceape {152v} cu ruşine locul de apoi a ţinea, ce cînd veri fi chemat, pasă, şezi la locul cela de apoi; cînd va veni cela ce te-au chemat, zice-ţ-va: "Soaţe, şezi mai sus". Atunce-ţ-va fi slavă naintea şezătorilor cu tine că înălţa-te-veri, pleca-te-veri şi pleca-te-veri, înălţa-te-veri". În vreamea aceaea întră Isus în casa unui jude fariseesc în zioa de sîmbătă să mănînce pită şi grăi cătră cela ce-l chemase el: "Cînd faci uspăţ sau cină, nu chema soţii tăi, nece fraţii tăi, nece ruda ta, nece vecin bogat, doară cînd şi acela tine aşijderea va chema şi-ţ va fi împrumut, ce cînd faci uspăţ cheamă mişeii, neputincioşii, şcopii, orbii şi ferecat veri fi că n-au să-ţ dea ţie. Da-ţi-se-va întru învierea derepţilor". Auzi neştine de ceia ce şedea cu nusul, aceasta zise lui: "Ferecat cine {153r} va mînca uspăţ în părăţiia lu Dumnezeu". El zise lui. Zise Domnul pilda aceasta: "Om neştine făcu cină mare şi chemă mulţi şi tremease robii lui în ceasul de cină: "Ziceţi chemaţilor: veniţi că încă gata sînt toate". Şi începură împreună a se lepăda toţi. Întîiul zise lui: "Un sat am cumpărat şi am nevoie să es să-l văz. Rogu-te, lasă-mă în pace". Şi altul zise: "Pluguri de boi cumpărai cinci şi mă duc să ispitesc ei. Rogu-te, lasă-mă în pace". Şi altul zise: "Muiare luai şi derept aceaea nu poci veni". Şi mearse robul acela, spuse domnu-său aceaea. Atunce se mînie domnul caseei, zise robilor lui: "Eşiţi curînd la răspîntii şi în uliţele cetăţiei şi mişeii şi beteagii şi orbii şi şcopii aduceţi-i încoace". Şi zise robul: "Doamne, fu cum ziseşi şi încă iaste loc". {153v} Şi zise domnul robului: "Eşi la cale şi ologi şi-i îndeamnă să vie să se împle casa mea. Grăiesc amu voao că nece unul de acei bărbaţi chemaţi gusta-vor de cina mea. Mulţi amu sînt chemaţi e puţini aleşi". În vreamea aceaea mergea cu nusul năroade multe şi se întoarse, zise cătr-înşii: "Cine va vrea să vie cătră mine şi nu va urî tată-său şi muma şi muiarea şi feciorii şi fraţii şi surorile încă şi sufletul lui, nu poate fi mie ucenic şi cine nu va purta crucea lui după mine să vie nu poate fi mie ucenic; cine amu den voi va un stîlp să zidească nu mainte va şedea de-ş va număra avuţiia de va avea ce iaste la sfîrşenie să nu cumva să puie lui temeiul şi să nu poată sfîrşi, toţi vor vedea înceape-vor a-ş bate joc de el grăiesc că cest om începu a zidi şi nu putu sfîrşi. Sau care împărat {154r} mearge cătră alt împărat să se lovească cu nusul la război, nu va şedea mainte să se sfătuiască de iaste puternic să se timpine cu zeace mie de cela ce vine cu doaozeci de mie spri-nsul. Iară de nu încă de departe el fiind, rugăciune tremeate, roagă-se de să se împace. Aşa amu toţi den voi şi de nu se va lepăda de toată avuţiia lui, nu poate fi mie ucenic. Bună sare de se va sarea împuţi cu ce o veri săra? Nece în pămînt nece în gunoi treabnică iaste, afară să o vărşi. Cine are urechi de ascultare să auză". În vreamea aceaea era de se apropiiară lui toţi mitarnicii şi păcătoşii asculta el şi răpştiră fariseii şi cărtularii grăiră că acesta păcătoşii priimeaşte şi cu nuşii mănîncă. Zise cătr-înşii pilda aceasta, grăi: "Care om den voi are o sută de oi şi va piarde una {154v} dentr-însele. Nu va lăsa noaozeci şi noao în pustie şi se duce după ceea pierduta pînă află ea şi o află pune-o într-umerele lui, bucură-se şi mearge în casă, strigă soţii şi vecinii, grăiaşte lor: "Bucuraţi-vă cu mine că am aflat oaia mea pierduta". Grăiesc voao că aşa va fi bucurie la ceri de un păcătos ce se căiaşte, decît de noaozeci şi noao de derepţi ce nu le trebuiaşte pocaianie. Sau care muiare are zeace drăghici de va piarde una nu va aprinde lumînarea şi va mătura casa şi va căuta bine pînă va afla? Şi află, strigă soaţelor şi vecinilor, grăiaşte: "Bucuraţi-vă cu mine că am aflat drăghica pierdută". Aşa grăiesc voao, bucurie va fi naintea îngerilor lu Dumnezeu de un păcătos ce se căiaşte". Zise Domnul pilda aceasta: "Un om avea doi feciori şi zise {155r} cel mai tînăr părintelui; "Părinte, dă-mi ce mi se cade partea den avuţie". Şi împărţi lor avuţiia şi nu după multe zile adună tot cel fecior mic şi se duse întru o parte departe şi acolo răsipi avuţiia lui. Viia vu curvele, răsipi al lui tot; fu foamete tare într-aceaia parte şi acesta începu a flămînzi şi mearse, lipi-se de unul ce lăcuiia într-acea parte şi tremease el la satul lui să pască porcii şi jeluiia să-ş sature maţele lui de rădăcinile ce mînca porcii şi nemică nu deade lui. Întru el mearse, zise: "Cîţi năiemnici şi tatăl mieu mănîncă pîine, eu pieri de foame; scula-mă-voiu de mă voiu duce cătră părintele mieu şi zice-voi lui: "Părinte, greşii la ceri şi naintea ta şi de acmu nu sînt destoinic să mă chem fiiul tău. Fă-mă ca unul den năiemnicii tăi". Şi se sculă, duse-se {155v} cătră părintele lui. Încă el departe era, văzu-l el părintele lui şi-i fu milă di-nsul şi curse, căzu pre cerbicea lui şi sărută el. Zise lui fiiul: "Părinte, greşii la ceri şi naintea ta şi de acmu nu sînt destoinic a mă chema fiiul tău". Zise părintele cătră robii lui: "Aduceţi veşmîntul dentîiu şi îmbrăcaţi el şi daţi inelul la mîna lui şi călţuni la picioare şi aduceţi viţelul hrănit de-l jungheaţi şi să mîncăm să ne veselim că fiiul mieu acesta mort era şi învise şi pierdut era şi se află". Şi începură a se veseli. Era fiiul lui cela mai marele la sate şi ca vine apropie-se cătră casă, auzi cîntări şi glasuri şi chemă unul den feciori întrebă ce sînt aceastea. El zise lui că fratele tău au venit şi junghe părintele tău viţelul hrănit că sănătos el priimi. Mînie-se şi nu vrea să între. Părintele lui ieşi, ruga el. {156r} El răspunse, zise: "Părinte, iată cîţi ani lucrai ţie şi nemica zisa ta călcai şi mie nece dinioară-mi dedeşi o capră de cu soţii miei să mă veselesc, e cînd fiiul tău acesta de la curvie vine jungheaşi lui viţelul hrănit". El zise lui: "Fii, tu purure eşti cu mine şi toate ale meale ale tale sînt; să te veseleşti şi să te bucuri cade-ţi-se că fratele tău acesta mort era şi învise şi pierdut era şi se află". Zise Domnul pilda aceasta: "Un om era bogat ce avea un pîrcălab şi acesta pîrît fu cătr-însul că răsipeaşte avuţiia lui şi-l chemă el, zise lui: "Ce iată am auzit de tine. Dă răspuns de tocmeala caseei. Nu veri putea amu de acmu casa să tocmeşti". Zise cătră sineşi pîrcălabul casei: "Ce voi face că domnu mieu luo tocmeala caseei de la mine. A săpa nu pociu, {156v} a ceare, ruşine mi-e. Înţeleş ce voi face de cînd voi fi lăsat de tocmeala caseei, priimi-mă-vor în casele lor". Şi chemă unul cineşi cu datoriul domnu-său, grăi întîiului: "Cîte eşti datoriu Domnului mieu?" El zise lui: "O sută de măsuri de unt". Şi zise lui: "Ia-ţi scriptura ta şi şezi curînd de scrie cinzeci". După acela altuia zise: "Tu cîte eşti datori?" El zise: "O sută de măsuri de grîu". Şi grăi lui: "Ia-ţi scriptura ta şi scrie optzeci". Şi lăudă domnul caseei tocmitoriul nederept ca u(n) (în)ţelept făcu; că fiii veacului acesta mai mîndri sînt mai vîrtos de fiii lumiei în ruda lor. Şi eu grăiesc voao: "Faceţi voao alte den (a)vuţie nedereptate cîndu vă va scădea priimi-vă-vor întru casele de vecie". Zise Domnul: "Credincios întru puţinel şi întru mult credincios iaste {157r} şi nederept întru puţinel şi întru mult nederept iaste. De amu întru nedereptate vie-veţi nu veţi fi credincioşi, adeverită credinţă cine voao va avea? Şi dentru striini credincioşi nu veţi fi, a voastră cine-au dat voao? Care rob poate a doi domni lucra? Unul amu va urî iară altul va îndrăgi sau de unulu se va ţinea iară de altul nu va griji. Nu poate lucra lu Dumnezeu şi avuţiei". Auziră aceasta şi fariseii iubitori de argint era şi-ş bătură joc de le. Zise lor: ... Zise Domnul cătră ceia ce mearseră cătră el, iudeilor: "Voi seţi de vă dereptaţi naintea oamenilor. Dumnezeu ştie inima voastră că ce e întru oameni mărie, urîtă iaste naintea lu Dumnezeu". Leage şi prorocii pînă la Ioan prorociră; de aciia împărăţiia lu Dumnezeu bine vesteaşte-se şi toţi {157v} întru ea nevoiescu-se. Mai iuşor iaste ceriul şi pămîntul a treace decît den leage una zgîrîietură să piară. Tot cine lasă muiarea lui şi aduce alta, curvie face şi toate de bărbat lasă-se, mărită-se, curvie face. Zise Domnul pilda aceasta: "Un om era bogat şi se îmbrăca în cănfi şi în firure, veselie-se în toate zile luminat. Un mişel era numele-i Lazar ce zăcea naintea uşiei lui cu puroi şi jeluiia să se sature den fărîme ce cădea den masa bogatului, ce şi cîinii mergea, lingea puroile lui. Fu de muri mişelul şi-l duseră îngerii la poala lu Avraam. Muri şi bogatul şi îngrupat fu şi întru iad deşchise ochii lui acesta. Den muncă văzu Avraam de departe şi Lazar în poala lui. Şi acesta strigă, zise: "Părinte Avraame, miluiaşte-mă şi tremeate Lazăr să-ş ude cel deaget mai mic într-apă {158r} şi să răcească limba mea că mă chinuiesc în ceastă văpae". Zise Avraam: "Fii, adu-ţi aminte că ţe-ai luat tu dulceaţa ta în viiaţa ta, Lazar aşijderea rău. Acmu cicea mîngîie-se, tu te munceşti. Şi pespre toate acealea între noi şi între voi, propaste mare întări-se, că de ar vrea să vie de icea cătră voi nu pot nece de acolo cătră noi să vie". "Rogu-te amu, părinte, să tremiţi el în casa tatălui mieu. Am amu cinci fraţi ca să le mărturisească să nu şi aceia să vie la cest loc cu muncă". Grăi lui Avraam: "Au Moisi şi prorocii; să asculte de ei". El zise: "Ba părinte Avraame, ce de ară mearge cineva den morţi cătr-înşii pocăiseră. Zise lui: "De Moisi şi prorocii nu vor asculta, nece să ară cineva den morţi învie nu va avea credinţă". Zise cătră ucenici: "Nu iaste puteare să vie să blazne. Vai de cela ce îmblă derept eale. Mai bine ară fi {158v} lui o rîşniţă a satului să-şi leage de cerbicea lui şi aruncat să fie în mare decît să blăznească unul de ceşti mici". Zise Domnul: "Luaţi aminte voi de va greşi ţie fratele tău, opreaşte lui. De se va pocăi, lasă lui şi de va greşi de şapte ori în zi ţie şi de şapte ori în zi întoarcea-se-va, grăi-va, căi-se-va, lăsă lui". Şi ziseră apostolii Domnului: "Adauge noao credinţă". Zise Domnul: "De aţi fi avînd credinţă ca o grăunţă de muştari grăireaţi amu codrului acestui: "Rădică-te şi te aruncă în mare". Şi ascultar-ară voi. Carele den voi are un rob de ară sau paşte şi mearge el în sat zice aciia: "Treci de şezi"? Ce nu zice lui: "Găteaşte ceva cină şi te încinge, slujaşte-mi pînă voi mînca şi voi bea şi după aceaea veri mînca şi veri bea tu". Au doară {159r} laudă are robul acela că făcu pre zisă. Nu mie aşa şi voi cînd faceţi pre zisa voao grăiţi că robi nepotreabnici sîntem că ce datori fum să facem, făcutu-l-am". Şi fu ducîndu-se el în Ierusalim şi acesta îmbla între Samariia şi Galileia. În vreamea aceaea mergea Isus întru un oraş, timpinară el zeace bărbaţi stricaţi şi stătură şi aceia înalţară glas, grăiră: "Isuse, năstăvitoare, miluiaşte-ne". Şi-i văzu, zise lor: "Păsaţi, spuneţi-vă preuţilor". Şi fu ducîndu-se ei, curăţiră-se. Unul dentr-înşii văzu că se curăţi, întoarse-se, cu glas mare slăvi Dumnezeu şi căzu jos pre picioarele lui, laudă deade. Şi acela era samareanin. Răspunse Isus, zise: "Nu zeace se curăţiră? dară noao unde-s? cum nu se aflară să se întoarcă să dea slavă lu Dumnezeu, fără de acest samareanin?" Şi zise lui: "Scoală de te du; credinţa ta mîntui-te". {159v} În vreamea aceaea întrebat fu Isus de farisei cînd va veni împărăţiia lu Dumnezeu. Răspunse şi zise: "Nu va veni împărăţiia lu Dumnezeu cu ştire, nece vor zice: "Iată cicea" sau: "Iată colea". Adecă amu împărăţiia lu Dumnezeu înlăuntru de voi iaste". Zise cătră ucenici: "Veni-vor zilele cînd aţi vrea într-o zi Fiiul omenesc să vedeţi şi nu veţi vedea şi zice-vor voao: "Iată cicea sau: "Iată colea". Nu ieşireţi, nece aşteptaţi ca un fulger streluceaşte de supt ceri pre supt ceriu luminează. Aşa va fi Fiiul omenesc întru zioa lui. Mainte se cade lui mult a chinui şi ispitit să fie de ruda aceasta." Zise Domnul: "Cum au fost în zilele lu Noe, aşa va fi în zioa Fiiului omenesc: mînca, bea, neguţa, vindea, sădiia, zidiia {160r} pînă în zi ce ieşi Lot den sodomleani ploo văpaia aprinsă şi foc den ceri şi pierdu toţi. După aceaea va fi şi în zioa cînd Fiiul omenesc se va ivi întru acea zi cine va fi în loc şi vasele lui în casă, să nu între să le ia. Şi cela den sat aşijderea să nu se întoarcă îndărăt. Pomeniţi de muiarea lu Lot şi de vrea căuta sufletul ei să-l mîntuiască, pierde-l-vrea ea, iară de-l vrea piarde ea învie-l-vrea ea. Întru acea noapte fi-vor doi întru un pat, unulu se va lua, iară altulu se va lăsa. Fi-vor doi măcinînd împreună, unulu se va lua, iară altulu se va lăsa. Şi răspunseră, ziseră lui: "Unde Doamne"? El zise lor: "Unde e trupul, acolo se vor aduna vîlturii". Grăiia şi în pildă cătr-înşii: "Cumu se cade pururea să vă rugaţi şi nu supărareţi". Grăi ... Zise Domnul pilda aceasta: "Un judecătoriu era întru o cetate; de {160v} Dumnezeu nu se temea şi de oameni nu se ruşina. O văduo era în cetatea aceaea şi vine cătr-însul, grăi: "Fă-mi izbîndă de pîrîşul mieu". Şi nu vrea la vreame; după aceaea zise întru eluşi: "Şi de Dumnezeu nu mă tem şi de oameni nu mă ruşinez, ce derep ce face-mi trudă văduoa aceasta, face-voi ei izbîndă să nu cumva să vie să mă supere". Zise Domnul: "Auziţi ce grăiaşte judecătoriul nederept. E Dumnezeu n-are a face dosadă aleşilor lui strigă cătr-însul zioa şi noaptea şi îndelung rabdă ei? Grăiesc voao că face-va izbîndă lor curînd. Însă Fiiul omenesc vine amu, află această credinţă la pămînt? Zise cătră unii ce se upovăiia de eişi că sînt derepţi şi ocărîia alalţi pilda aceasta. Zise Domnul pilda aceasta: "Doi oameni duseră-se în besearecă să {161r} se roage, unul farisei iară altul mitar. E farisei stătu aşa întru eluşi se ruga: "Doamne, laudă ţie dau că nu sînt ca alalţi oameni răpitori, nederepţi, curvari sau ca cest mitarnic". Postiia-se de doao ori în săptămînă. A zeacea da tot cît cîştiga. Iară mitarnicul sta departe; nu vrea neci ochii să rădice la ceri, ce ucidea pieptul lui, grăiia: "Doamne, milostiv fii mie, păcătosul". Grăiesc voao că deştinse acesta dereptat în casa lui mai vîrtos de alalt că toţi cine se înalţă pleacă-se e pleca-te-veri de sineşi, înălţa-te-veri". În vreamea aceaea aduseră cătr-însul şi tinerii de el să se atingă. Văzură ucenicii, opriră lor. Isus chemă ei, zise: "Lăsaţi feciorii să vie cătră mine şi nu apărareţi lor. Acestora e amu împărăţiia lu Dumnezeu. Adevăr grăiesc voao şi de nu veţi priimi împărăţiia {161v} lu Dumnezeu ca feciorii, nu veţi avea a întra întru ea". În vreamea aceaea un om apropie-se cătră Isus ispitiia el şi grăi: "Învăţătoare dulce, ce să fac viiaţa de veci să moştenesc?" Zise lui Isus: "Ce mă grăieşti dulce? Nime nu e dulce fără unul Dumnezeu. Leage ştii: nu face curvie, nu ucide, nu fura, nu mărturisi minciună, cinsteaşte tatăl tău şi muma ta". El zise: "Acealea toate păzesc den tinereaţele meale". Auzi aceasta Isus, zise lui: "Încă una tu n-ai: tot cît ai, vinde şi împarţi mişeilor şi să aibi avuţie vistiiari la ceri şi vino după mine". El auzi aceaea, trist fu. Era amu bogat foarte. Văzu el Isus că trist fu, zise: "Cum nu e lesne avînd bogăţie în părăţia lu Dumnezeu să între; mai lesne amu iaste cămilei pren lăuntrul urechile acului a treace decît bogatul în părăţia lu Dumnezeu {162r} să între". Ziseră ceia ce auziră: "Cine poate mîntuit să fie?" El zise: "Nu e puteare de la om. Puterile sînt de la Dumnezeu". Zise Pătru: "Adecă noi lăsat-am tot şi după tine meargem". El zise lor: "Adevăr grăiesc voao că nimea nu iaste ce-au lăsăt părinţii sau fraţii sau muiarea sau feciorii derept împărăţiia lu Dumnezeu ce de nu va priimi mai mult în vreamea aceasta şi în veacul ce vine viiaţa de veaci". În vreamea aceaea luo Isus doisprăzeace ucenici ai lui, zise cătr-înşii: "Iată ieşim în Ierusalim să se sfîrşască toate scripturile prorocilor de Fiiul omenesc. Vinde-vor amu el păgînilor şi batjocuri-vor el şi ocărî-vor el şi scuipi-vor el şi rane pune-vor pri-nsul, ucide-vor el şi întru {162v} a treia zi învie-va". Şi aceia nemică de aceaea nu înţeleaseră. Şi era cuvîntul ascuns de cătr-înşii şi să nu înţeleagă cuvintele. În vreamea aceaea cîndu se apropie Isus întru Erihon un orb şedea lîngă cale, cerea. Auzi nărodul trecînd, întrebă ce iaste aceasta. Spuseră lui că Isus Nazarineanul treace şi strigă, grăi: "Isus, Fiiul lu David, miluiaşte-mă". Şi ceia ce mergea nainte opriră lui să tacă. El vîrtos mai mult strigă: "Fiiul lu David, miluiaşte-mă". Stătu Isus, zise lor să-l aducă cătră el. Apropie-se de el întrebă el, grăi: "Ce veri de să-ţ fac?" El zise: "Doamne, să văz". Şi Isus zise lui: "Caută, credinţa ta, mîntui-te". Şi aciia văzu. Şi după el duse-se, slăvi Dumnezeu şi toţi oamenii văzură, deaderă laudă lu Dumnezeu. {163r} În vreamea aceaea mergea Isus întru Erihon şi iată un bărbat ce-l chema Zachei şi acela era mai mare vameşilor şi acesta era amu bogat şi căuta să vază Isus cine iaste şi nu putea de nărod că de crescut era mic. Şi curse nainte, sui-se întru un copăcel să vază el că pre acolea vrea să treacă şi ca vine la loc, căută Isus, văzu el şi zise lui: "Zachei, deştinge-te jos; astăzi amu în casa ta cade-mi-se a fi". Şi se deştinse jos şi prinse el, bucură-se şi văzură toţi răpştiră, grăiră că cătră un bărbat păcătos întră să răpause. Stătu Zachei, zise cătră Domnul: "Adecă jumătate de avuţia mea, Doamne, dau mişeilor şi să am cineva obidit, întorc de patru ori". Zise cătr-însul Isus că astăzi mîntuirea casei aceasta fu derep ce şi acesta fiiul lui Avraam iaste, vine amu Fiiul omenesc să caute şi să mîntuiască părinţii. {163v} Auzind aceasta adause, zise în pildă: "Derep ce aproape lui să fie în Ierusalim şi părea-le că aciia împărăţiia lu Dumnezeu va să se ivească". Zise amu. Zise Domnul pilda aceasta: "Un om de rudă bună duse-se într-o parte departe să-şi ia împărăţie şi se întoarse, chemă zeace robi ai lui, deade lor zeace arginţi şi zise cătr-înşii: "Neguţaţi pînă voi veni". Cetăţeanii lui urîră el şi tremeaseră rugă după el, grăiră: "Nu văm acesta să împărăţească spre noi". Şi fu cîndu se întoarse, luo împărăţiia, zise: "Chemaţi robii aceia ce le-am dat argintul să ştie cum au neguţat ş-au făcut". Vine întîiul, grăi: "Doamne, argintul tău dobîndi zece arginţi". Şi zise lui: "Dulce rob şi bun, că spre puţin fuseşi credincios, fie-ţi puteare să {164r} aibi spre zeace cetăţi". Vine al doilea, grăi: "Doamne, argintul tău făcu cinci arginţi". Zise şi aceluia: "Şi tu fii spre cinci cetăţi". Şi altul vine, grăi: "Doamne, iată argintul tău ce-am avut pusu-l întru un pomisealnic; temuiu-mă de tine că om mînios eşti şi iai de unde n-ai pus şi seaceri de unde n-ai sămănat". Grăi lui: "Den rostul tău judeci-te, hitlean rob. Ştiiai că om mînios sînt, iau de unde n-am pus şi seacer de unde n-am semănat şi pentru ce nu dedeşi argintul mieu neguţătorilor şi eu să vii cu asupră să string el"? Şi cine-i sta nainte, zise: "Luaţi de la el argintul şi daţi celuia ce are zeace arginţi. Şi ziseră lui: "Doamne, au zeace arginţi". "Grăiesc amu voao că toţi cine are zeace, iară de la neavutul şi ce are lua-se-va de la el. Însă vrăjmaşii miei aceia {164v} nu vrea mine să fiu împărat spri-nşii, aduceţi-i încoace şi-i tăiaţi înaintea mea". Şi aceasta zise, duse-se nainte mergea întru Ierusalim. În vreamea aceaea ca se apropie Isus în Vitsfaghiia şi Vitaniia, cătră un codru ce se chema Eleon, tremease doi ucenici ai lui, zise: "Duceţi-vă nainte în oraş. Întru el meargeţi, afla-veţi mînzişorul legat; pri-nsul nimea nece dinioară de oameni şezuse; dezlegaţi el de-l aduceţi şi să ară cineva voi întreba pentru ce-l dezlegaţi aşa, ziceţi lui că Domnului trebuiaşte". Mearseră tremeşii, aflară cum zisease lor. Dezlegară ei mînzişorul. Ziseră domnii lui cătr-înşii: "Ce dezlegaţi mînzişorul?" Ei ziseră: "Domnului trebuiaşte". Şi aduseră el cătră Isus şi aruncă veşmintele lui pre mînzişor. Şezu Isus, ducîndu-se {165r} el aşternea veşmintele-şi pre cale. În vreamea aceaea apropiindu-se Isus încă cătră ieşitul codrul Eleonului începură toţi mulţi ucenici, bucura-se, lăuda Dumnezeu cu glas mare de toate tăriile ce văzuse, grăiră: "Blagoslovit vine împăratul întru numele Domnului; pace la ceri şi slavă întru nalt". Unii farisei den nărod ziseră cătr-însul: "Opreaşte ucenicilor tăi". Şi răspunse, zise lor: "Grăiesc voao că să ară aceştea tăcea, pietrile vor striga". Şi ca se apropie, văzu cetatea, plînse de el, grăi că de-ară fi înţelegînd şi aceia întru zioa aceasta a ta ce cătră lumea ta, acmu se-ară ascunde den ochii tăi şi încă vor veni zilele la tine şi băga-se-vor vrăjmaşii tăi împrejur de tine şi încungiura-te-vor şi te vor cuprinde pretutindinea şi sparge-te-vor {165v} şi feciorii tăi întru tine şi nu vor lăsa piatră spre piatră întru tine. După aceaea nu vor înţeleage vreamea cercetatul tău. În vreamea aceaea întră Isus în besearecă, începu a goni vînzătorii den ea şi cumpărătorii, grăi lor: "Scris iaste: casa mea casă de rugă iaste e voi o aţi făcut peşteră de tîlhari". Şi era de învăţa pre toate zilele în besearecă e mai marii preuţi şi cărtularii căuta el să-l ucigă şi nu aflară ce se-au făcut, oamenii amu toţi ţinea-se de el, asculta. Şi fu întru una den zile alte. În vreamea aceaea învăţa Isus oamenii în besearecă şi dulce vestiia. Sfătuiră-se preoţii şi cărtularii cu bătrînii şi ziseră cătr-însul, grăiră: "Spune noao cu a cui puteare aceasta faci şi cine iaste de ţe-au dat ţie putearea {166r} aceasta?" Răspunse zise cătr-înşii; "Întreba-vă-voi şi eu den u(n) cuvînt de-m(i) veţi spune: botejunea lu Ioan den ceri era, au den oameni?" Ei cugetară întru ei şi grăiră: "Că să nu am zice den ceri", zice-va: "pentru ce nu crezut lui?" să am zice: "de la om", toţi oamenii cu pietri ne vor ucide". Ştiia-se amu de Ioan că proroc era. Şi răspunseră: "Nu ştim de unde". Şi Isus zise lor: "Nece eu spune-voi voao cu a cui puteare aceasta fac". Începu a grăi cătră oameni în pildă. Zise Domnul pilda aceasta: "Un om sădi o vie şi o deade el lucrătorilor şi se duse la ani mulţi. Şi la vreame tremease cătră lucrători un rob ca den rodul viei să dea lui. E lucrătorii bătură el, tremeaseră-l deşert. Şi adause, tremease alt rob. Ei şi acela bătură şi dosădiră lui, tremeaseră-l deşert. Şi adause, tremease al treile. {166v} Ei şi acela răniră şi scoaseră. Zise Domnul viei: "Ce voi face? Tremeate-voi fiiul mieu iubitul, doară acesta vedea-vor, ruşina-se-vor". Văzură el, lucrătorii cugetară întru ei, grăiră: "Acesta iaste moşteanul. Veniţi să ucidem el, a noastră să fie moşteniia. Şi scoaseră el afară den vie, uciseră-l. Ce amu va face domnul viei? Veni-va şi va piarde lucrătorii aceia şi va da viia altora". Auziră, ziseră: "Să nu fie". El căută spri-nşii, zise: "Ce amu iaste scriptura aceasta "piatră ce nu socotiră ziditorii aceaea fu în capul unghiului"? Toţi cine vor cădea spre piatra aceasta, sfărîma-se-vor, iară spre cine va cădea, struncina-va el". În vreamea aceaea căuta mai marii preuţi şi cărtularii să puie mînile spri-nsul într-acel ceas şi se temea. Înţeleaseră amu că cătr-înşii pilda aceasta zise şi păziră, tremeaseră lătrători, făcea-se ei derepţi a fi {167r} să prinză el întru cuvinte derept să dea el mai marilor şi putearnicilor voivozi. Şi întrebară el, grăiră: "Învăţătoare, ştim că derept grăieşti şi înveţi şi nu cauţi spre feaţe ce adevăr calea lu Dumnezeu înveţi. Cade-se împăratului dajde a-i da au nu?" Înţelease hitleanşugul lor, zise cătr-înşii: "Ce mă ispitiţi? arătaţi-mi tabla al cui chip are şi scriptură". Răspunseră, ziseră: "Al împăratului". El zise lor: "Daţi amu ce e împărătească împăratului şi ce e dumnezeiască lu Dumnezeu". Şi nu putură să caute cuvîntul lui naintea oamenilor şi se mirară de răspunsu-i, tăcură. În vreamea aceaea apropiiară-se cătră Isus unii den saduchei ce grăiră că înviere nu va fi, întrebară el, grăiră: "Învăţătoare, Moisi au scris noao că cuiva muri fratele. Avea-va muiare şi acela fără feciori va muri, iară fratele lui să-i ia muiarea {167v} şi să scoale sămînţa frăţini-său. Şapte amu fraţi era şi întîiul luo muiare, muri fără feciori şi o luo al doilea muiarea şi acela muri fără feciori şi al treilea o luo ea. Aşijderea şi toţi tute şapte nu rămaseră feciori şi muriră. Apoi de toţi muri şi muiarea. Întru înviere amu căruia de aceia va fi muiarea? Şapte amu o avură ea muiare". Şi răspunse, zise lor: "Fiii veacului acestuia însoară-se şi se mărită, iară cine se va spodobi veacul acela să dobîndească şi înviere ce e den morţi, nece se vor însura, nece se vor mărita, nece amu de aciia putea-vor muri, tocma amu sînt cu îngerii, şi fii sînt lu Dumnezeu. Iară ca se vor scula den morţi şi Moisi spunea pre rug cum grăi Domnul Dumnezeu a lu Avraam şi Dumnezeu a lu Isaac şi Dumnezeu a lu Iacov. Dumnezeu nu e morţilor ce viilor. Toţi amu aceluia vii sînt". Răspunseră unii {168r} den cărtulari, ziseră: "Învăţătoare, bine zici". De aciea nu cuteza el să întreabe nemică. Zise cătr-înşii: "Cum grăiia Hristos fiiul lui David fi-va şi însuşi amu David grăi în cartea Psalomilor: "Zise Domnul, Domnul mieu, şezi de-a-dereapta mea pînă voi pune vrăjmaşii tăi perină supt picioarele tale". David amu Domnul lui chemă; şi cum fiiul lui iaste?" Auziră toţi oamenii, zise cără ucenicii lui. Zise Domnul ucenicilor lui: "Luaţi-vă aminte de sineşi de cărtulari vor veni întru veşminte şi iubi-vor sărutături la tîrguri şi înainte a şedea în gloate şi mai nainte a-i chema la cină ce mănîncă casele văduolor şi cu vină de departe se roagă. Aceia lua-vor mai mare osîndă". Căută, văzu aruncînd întru besearecă la păzitoarea avuţiei darurile şi bogaţii, văzu şi o văduo săracă aruncînd acolo doi fileari {168v} şi zise: "Adevăr grăiesc voao că văduoa aceasta săracă mai mult de toţi aruncă. Toţi amu aceştea den rămăşiţele lor aruncară în daruri lu Dumnezeu e aceasta den sărăciia ei toată viiaţa ce avea aruncă". În vreamea aceaea grăiră unii lu Isus de besearecă că cu pietri bune şi cu vase îmfrîmseţată, zise: "Aceasta ce vedeţi veni-vor zilele întru ea, nu vor lăsa piatră spre piatră ce să nu se răsipească". Întrebară el, grăiră: "Învăţătoare, cînd aceastea fi-vor? şi ce seamne cînd vor vrea aceastea să fie?" El zise: (…) Zise Domnul: "Păziţi-vă să nu fiţi înşelaţi". Mulţi amu veni-vor în numele mieu, grăi-vor că eu sînt şi vreamea apropie-se. Nu ieşireţi amu după ei e cînd veţi auzi războaele şi tocmealele nu vă teameţi. Cade-se amu acealea a fi nainte ce nu e aciea sfîrşenia". {169r} Atunce grăi lor: "Scula-se-vor limbi spre limbi şi împărăţie spre împărăţie, cutremuri mari pre locuri şi foameţi şi periri fi-vor, frici şi seamne mari den ceri fi-vor". Mainte de aceastea toate (…) Zise Domnul ucenicilor lui: "Luaţi-vă aminte de oameni: pune-vor spre voi mînile lor şi scoate-vă-vor. Vinde-vă-vor la gloate şi în temniţe. Duce-vă-vor cătră împăraţi şi la domni pentru numele mieu. Tîmpla-se-va voao întru mărturie. Puneţi amu la inimile voastre nu mainte învăţaţi-vă a răspunde; eu amu da-voi voao gură şi înţelepciune ce nu se vor putea protivi sau să răspunză toţi cine se vor protivi voao. Vînduţi vor fi şi părinţii şi fraţii şi ruda şi soţii şi omorî-i-vor den voi şi veţi fi urîţi de toţi pentru numele mieu şi un păr {169v} al capului vostru nu va peri. Întru răbdarea voastră cîştiga-veţi sufletele voastre. Cînd veţi vedea Ierusalimul încungiurat de oaste, atuncea să înţeleageţi că se apropie pustiirea lui. Atuncea cine va fi întru iudei să fugă în codri şi ceia den mijlocul lor să nu iasă. Şi ce e dentru parte să nu meargă întru el că zilele de vrajbă aceastea sînt, ce să se împle toate scripturile. Vai de cine va avea întru maţe şi va apleca într-acealea zile! Fi-va amu nevoie mare la pămînt şi mînie spre oamenii aceia şi vor cădea întru ascuţitele speate şi prădaţi vor fi de toate limbile. Ierusalimul fi-va călcat de limbi pînă se vor sfîrşi vreamea limbilor. Şi vor fi seamne în soare şi în lună şi în steale şi la pămînt greaţă limbilor şi de neaşteptarea sunetul măriei şi turbureala, năduşi-se-vor oamenii de frică {170r} şi aşteptarea ce va să vie la lume. Tăriile amu ceriului pornise-vor şi atunce vor vedea Fiiul omenesc viind în nuori cu tărie şi cu slavă multă. Începături aceastea fi-vor. Zise Domnul ucenicilor lui: "Sculaţi-vă şi înălţaţi capetele voastre. Derep ce apropie-se mîntuirea voastră". Şi zise în pildă lor: "Vedeţi smochinul şi toate leamnele cînd înfrunzesc însă vedeţi înşivă să ştiţi că aproape iaste seceratul. Aşa şi voi cînd veţi vedea aceastea fiind să ştiţi că aproape iaste împărăţiia lu Dumnezeu. Adevăr grăiesc voao că n-are a treace nărodul acesta pînă toate vor fi. Ceriul şi pămîntul va treace, iară cuvintele meale n-au a treace. Luaţi-vă aminte de sineşi să nu cumva să îngreoiaze inima voastră cu mîncările şi cu beţiile şi cu grija vieţiei şi veni-va spre voi de pripă zioa aceaea. {170v} Ca o mreaje amu veni-va spre toţi cine vor şedea spre faţa a tot pămîntul. Prevegheaţi amu prespre toată vreamea, rugaţi-vă să vă spodobiţi să fugiţi de toate acealea ce vor să fie şi să staţi naintea Fiiului omenesc". În vreamea aceaea era Isus întru zile în besearecă învăţa, iară noaptea ieşiia sălăşuiia-se întru un codru ce se chema Eleon şi toţi oamenii de demîneaţă mergea cătr-însul, asculta el. Apropiia-se praznicul de azimite ce se cheamă Paştile şi căuta mai marii preuţi şi cărtularii cum să fie să ucigă el. Temea-se amu de oameni. Întră satana în Iuda, chema-l Iscariot. Era den numărul a doisprăzeace şi mearse, grăi mai marilor preuţi şi voivozilor cum el să vînză lor. Şi se bucurară şi sfătuiră să dea lui arginţi. Şi spuse şi căuta în podoabă vreamea să dea el lor fără de nărod. Vine zioa de azimit; întru ea cădea-se {171r} să taie Paştile şi tremease Pătru şi Ioan, zise: "Păsaţi de gătiţi noao Paşti de să mîncăm". Ei ziseră lui: "Unde veri să gătim?" El zise lor: "Iată mergînd voi în cetate timpina-vă-va un om întru un vas apă purtînd. După elu vă duceţi în ce casă va întra şi ziceţi domnului caseei: "Grăit-au ţie învăţătoriul unde iaste sălaşi unde voi Paştile cu ucenicii miei să mănînc". Şi acela voao arăta-va o casă mare, largă. Acolo gătiţi". Mearseră, aflară cum zisease lor şi gătiră Paşti şi cînd fu ceasul, şezu şi doisprăzeace apostoli cu nusul şi zise cătr-înşii: "Jeluiia vrea aceastea Paşti să mănînc cu voi mainte pînă nu priimesc muncă; grăiesc amu voao că de acmu nu am a mînca di-nse pînă se va sfîrşi întru împărăţiia lu Dumnezeu". Şi păhar luo, laudă deade, zise: "Luaţi aceasta şi împărţiţi voao. Grăiesc amu voao că n-am a bea de rodul viţeei pînă va veni {171v} împărăţiia lu Dumnezeu". Şi luo pită, laudă deade, sfărămi şi deade lor, grăi: "Acesta iaste trupul mieu ce derept voi deade-se. Aceasta faceţi întru a mea pomeană". Aşijderea şi păhar după cină grăi: "Acest păhar noao leage al mieu sînge ce derept voi se varsă. Însă aceasta mînă ce mă vîndu, cu noi iaste la masă. Şi Fiiul omenesc mearge-va pre zisă însă vai de omul acela ce mă vîndu". Şi aceia începură a căuta întru eişi carele amu fu dentr-înşii de vru aceasta să facă. Fu şi pîră într-înşii carele i se părea să fie mai mare. El zise lor: "Împăraţii limbilor domnesc lor şi puteare au; dulci se chemă. Voi nu aşa ce cine e mai mare întru voi să fie ca u(n) mai mic şi bătrînii ca slujitorii. Cine amu mai mare să şază sau să slujască, nu să şază. Eu sînt în mijloc de voi ca un slujitoriu. Voi seţi de sînteţi cu mine în năpăştile meale şi eu spui voao cum au spus mie părintele mieu împărăţiia {172r} să mîncaţi şi să beţi la masa mea împărăţiia mea şi şedea-veţi la scaune, judeca-veţi doaosprăzeace rude ale izraililor". Zise Domnul: "Simone, Simone, iată satana ceare voi să vă seamene ca un grîu. Eu mă rog de tine să nu cază credinţa ta şi tu oarecînd întoarce-te, întăreaşte fraţii tăi". El zise lui: "Doamne, cu tine gata sînt şi în temniţă şi în moarte să merg". El zise: "Grăiescu-ţi, Petre, nu va cînta cîntătoriul astăzi pînă de trei ori, lepăda-te-veri nu ştii mine". Zise lor: "Cîndu vă tremetea fără de pungă şi fără de bucate au doară ceva flămînzi fuset?" Ei ziseră: "Nemică". Zise lor: "Ce şi acmu cine are în pungă să-şi ia aşijderea şi bucate. Iară du nu va avea să-şi vînză văşmîntul lui să cumpere cuţit. Grăiesc amu voao că încă scris e aceasta; cade-se să se sfîrşască de mine ce cu ceia fără de leage mă {172v} socotiră şi amu ce e de mine sfîrşitul au". Ei ziseră: "Doamne, iată cicea doao cuţite". El zise lor: "Destul iaste". În vreamea aceaea ieşi Isus, mergea pre obiceai în codrul Eleonului. După el mergea ucenicii lui. Fu el la un loc, zise lor: "Rugaţi-vă să nu meargeţi în năpaste. Şi însuşi duse-se dentr-înşii ca o aruncătură de piatră". Şi închină genuchele, ruga-se, grăiia: "Părinte, de-ai vrea să treacă păharul acesta de la mine, însă nu a mea voie ce a ta să fie". Ivi-i-se lui îngerul den ceri, întăriia el. Şi era întru nevoie, cu nevoinţă se ruga. Fură sudorile lui ca picăturile de sînge pica la pămînt. Şi se sculă den rugă. Mearse cătră ucenici, află-i adurmiţi de grije şi zise lor: {173r} "Ce durmiţi, sculaţi-vă de vă rugaţi să nu meargeţi în năpaste". Încă el grăind, iată nărodul şi ce-l chema Iuda, unul den doisprăzeace, nainte le meargea şi se apropie cătră Isus, sărută el. Acesta amu era semnul dat lor: "Cela ce voi săruta acela iaste". Isus zise lui: "Iudo, sărutătură Fiiului omenesc dedeşi". Văzură ceia ce era la el ce fu, zise lui: "Doamne, lovi-voiu cu cuţitul". Şi lovi unul oarecine dentr-înşii, un rob al mai marilor preoţi, şi-i tăie lui ureachea dereaptă. Răspunse Isus, zise: "Lăsaţi de acmu". Şi pipăi în ureachea lui şi vindecă el. Zise Isus cătră veniţii spri-nsul mai marilor preoţi şi voivozii besearicilor şi bătrînilor: "Ca la un tîlhari aţi ieşit cu arme şi cu pari a mă prinde. Prespre toate zilele era cu voi în besearecă, nu tinset mîna spre mine, ce iată a voastră iaste vreamea {173v} şi puteare întunecată". Prinseră el, duseră şi-l duseră în curtea mai marilor preoţi. Pătru mergea pre urmă pre departe. Grămădiră foc în mijlocul curţiei şi împreună şedea ei. Şedea Pătru în mijloc de ei. Văzu-l el o roabă şezînd pre lumină şi căută spri-nsul, zise: "Şi cesta cu nusul era". Elu se lepădă de el, grăi: "Muiare, nu ştiu el." Şi după aceaea prespre neşchit altulu-l văzu el, zise: "Şi tu dentr-înşii eşti. Pătru zise: "Ome, nu sînt". Şi încetară ca la un ceas, altul unul întări-se, grăi: "Adevăr şi cesta cu nusul era şi amu galileanin iaste". Zise Pătru: "Ome, nu ştiu ce grăieşti". Şi aciea grăind lui, cîntă cîntătoriul şi se întoarse Domnul, căută spre Pătru şi pomeni Pătru cuvîntul Domnului ce zisease lui că mainte pînă cîntătoriul nu va cînta {174r} lepăda-te-veri de mine de trei ori şi ieşi afară plînse-se cu amar. Şi bărbaţii ţinea Isus, batjocuriia-se lui, ucidea-l şi acopriia el, ucidea el pre faţă, grăiia: "Spune carele e cela ce te-au lovit?" Şi alte multe huliia, grăiia lui. Şi ca fu zio. În vreamea aceaea adunară-se bătrînii omeneşti şi mai marii preoţi şi cărtularii şi duseră el la zborul lor, grăiră: "De eşti tu Hristos, spune noao". Zise lor: "Să aşi spune voao nu veţi avea credinţă. De v-aşi şi întreba nu-m veţi răspunde, nece mă veţi lăsa. De acmu fi-va Fiiul omenesc şedea-va de-a dereapta silelor lu Dumnezeu". Ziseră toţi: "Tu amu eşti Fiiul lu Dumnezeu?" El zise cătr-înşii: "Voi grăiţi că eu sînt". Ei ziseră: "Ce încă trebuim mărturie? Înşine amu auzim den rostul lui." Şi se sculară toţi mulţi de ei. {174v} În vreamea aceaea duseră Isus mai marii preoţi şi cărtularii şi bătrînii omeneşti cătră Pilat. Începură a vădi spri-nsul, grăiră: "Acesta am aflat întorcînd limba noastră şi alegea împărăteasca dajde să-i dea. Grăiia eluşi Hristos împărat fi-va". Pilat întrebă el, grăi: "Tu eşti împărat iudeilor?". El răspunse, zise lui: "Tu grăieşti". Pilat zise cătră mai marii preuţi şi nărodului: "Nemică nu aflu vină întru omul acesta". Ei se întăriră, grăiră că întoarce oamenii, învăţat-au prespre toţi iudeii, început-au den Galilei pînă cicea. Pilat auzi Galileia întrebă încă om galileianin iaste şi înţelegu că den ţinutul lu Irod iaste, tremease el cătră Irod. Era şi acela în Ierusalim într-aceale zile. Irod văzu Isus, bucuros fu foarte. Era amu jeluiia de multă vreame să vază el, derep ce auzise multe de el şi se nădăiia vru în semn {175r} să vază de la el fiind. Întrebară el cuvinte multe; el nece cătră unul răspundea lui. Stătură mai marii preoţi şi cărtularii, adauseră a vădi spri-nsul. Ocărî el şi Irod cu voinicii lui şi-l bătjocuri, îmbrăcă el întru un văşmînt luminat, întoarse-l el cătră Pilat. Fu acela alt Pilat şi Irod într-acea zi cu nusul. Mainte amu era avînd vrajbă între ei. Pilat chemă mai marii preuţi şi judecii şi oamenii zise cătr-înşii: "Aduceţi-mi omul acesta că întoarce oamenii şi iată naintea voastră să-l întreb; nece o vină aflai întru omul acesta. Ce vădiţi spri-nsul? Ce nece Irod tremeş amu voi cătr-însul şi iată nemică destoinicie de moarte iaste făcută den el". Arătă el amu să-l lase. Nevoie avea a-l lăsa lor la toate praznicele unul. Strigară tot nărodul, grăiră: "Ia-l cesta, {175v} lasă noao Varavva ce era derept o ceartă ce fusease în cetate şi ucisease, aruncat în temniţă". Iarăşi Pilat strigă, vrea să lase Isus. Ei strigară, grăiră: "Răstigneaşte, răstigneaşte el". A treia oara zise cătr-înşii: "Ce amu rău făcu acesta? Nece o destoinicie de moarte aflai de el". Arătă amu el să-l lase. Ei adausere glasuri mari, cerea el la răstignire şi ascuţiia glasurile lor şi ale mai marilor preuţi. E Pilat judecă să fie pre cearerea lor. Lăsă ce derept o ceartă şi ucisease, băgat era în temniţă ce cerşură. E Isus deade-l pre voia lor şi ca duseră el, Simon, un Chirinesc venise den sat, puseră spri-nsul crucea să poarte după Isus. Mergea după el nărod mult, oameni şi muieri, ce şi se plîngea şi suspina el. Întoarse-se Isus cătr-înşii, zise: "Featele Ierusalimului, nu plîngeţi de mine însă voişi vă plîngeţi şi feciorii voştri că iată veni-vor zilele. Întru eale {176r} zice-vor: "Ferecaţi neplodnicii şi maţele ce nu născură şi ţiţele ce nu apleacă." Atunce înceape-vor a grăi codrilor: "Cădeţi spre noi" şi măgurilor: "Acoperiţi-ne". Derep ce întru leamne verzi aceasta fac, întru uscate ce va fi". În vreamea aceaea ducea cu Isus şi alţi doi făcători răi cu nusul să ucigă. Şi cînd vineră la loc chema-se al Ţestului, aciia răstigniră el şi făcătorii de rău. Unul amu de-a-dereapta e altul de-a-stînga. Isus grăiia: "Părinte, lasă lor, nu ştiu amu ce fac". Împărţiia veşmintele lui, arunca sorţi şi sta oamenii de căuta, bătjocuriia şi judecii cu nuşii grăiră: "Alţii mîntuiaşte, să se mîntuiască eluşi de acesta iaste Hristos, alesul lu Dumnezeu". Rînjiia-l el şi voinicii apropiară-se şi oţet da lui şi grăiia: "De eşti tu împăratul iudeilor, mîntuiaşte-te". Era şi scriptură {176v} scrisă spri-nsul scripturi elineşti şi rimleneşti şi ovreeşti: "Acesta iaste împăratul iudeilor". Unul den cei ce spînzura, tîlhariu, huli el grăi: "De eşti tu Hristos, mîntuiaşte tineşi şi noi". Răspunse alalt, opri lui, grăi: "Nu te temi tu de Dumnezeu că într-aceasta osîndit eşti?" Şi aceasta amu întru dereptate cade-ne-se pre lucrul nostru a lua. E acesta neci un rău n-au făcut". Şi grăi lu Isus: "Pomeneaşte-mă, Doamne, cînd va veni împărăţiia ta". Şi zise lui, Isus: "Adevăr grăiesc ţie: astăzi cu mine fi-veri în rai. Era ca la şase ceasure şi un tunearec fu prespre tot pămîntul pînă la al noaole ceas şi întunecă soarele şi se sparse podoaba beseareciei a mijloc. Şi strigă cu glas mare Isus, zise: "Părinte în mînile tale dau sufletul mieu". Şi aceasta zise, răposă. Văzu vătahul ce {177r} fu, proslăvi Dumnezeu, grăi: "Adevăr omul acesta derept era". Şi toţi venise năroade să prevească acesta, văzură ce fu, ucidea piepturile lor, întoarseră-se. Sta toţi ştiuţii lui de departe şi muieri ce venise pe urma lui den Galilei văzură acealea. Şi iată bărbat numele-i Iosif sfeatnic acesta, bărbat dulce şi derept. Acesta nu era stătut în sfat şi în lucrul lor den Arimatei cetatea iudeilor ce şi acela aştepta împărăţiia lu Dumnezeu. Acesta apropie-se cătră Pilat, cerşu trupul lu Isus şi luo el, învăli-l el cu pînză şi puse el în groapă tăiată. Întru ea nu era nimea nece dinioară pus. Şi zioa era vineri şi sîmbăta lumina. Pre urmă mearseră muierile ce era venite cu nusul den Galilei. Văzură groapa şi ca pus fu trupul lui, întoarseră-se, gătiră aromat şi mir şi întru sîmbătă {177v} amu tăcură pre leage. În vreamea aceaea întru una den sîmbete vîrtos de demîneaţă vineră la mormînt, purta ce gătise aromat şi alte cu nusele. Aflară piatra răsturnată de pre groapă şi mearseră, nu aflară trupul Domnului lu Isus şi fu nu se domiriia eale de aceasta şi iată doi bărbaţi sta întru eale în veşminte luminate pre înfricoşate fură eale şi plecară faţa la pămînt, ziseră cătr-însele: "Ce căutaţi viul cu morţii? Nu iaste cicea, ce se-au sculat. Aduceţi-vă aminte cum au grăit voao încă aceastea în Galilei; au grăit că se cade Fiiul omenesc vîndut să fie în mînile oamenilor păcătoşi şi răstignit fi-va şi a treia zi învie-va". Şi se întoarseră de la groapă, spuseră toate aceastea a unsprăzeace şi toate alăltora. Era Mariia Magdalina şi Ioana şi Mariia lu Iacov şi alalte cu nusele {178r} ce grăiră cătră apostoli. Şi se iviră naintea lor ca întru nemică cuvintele lor şi nu crezură lor. E Pătru .... În vreamea aceaea sculă-se, curse cătră mormînt şi se plecă, văzu veşmintele singure zăcînd şi se duse, întru eluşi mira-se ce fu. Şi iată doi dentr-înşi era ducîndu-se într-acea zi întru oraş de departe, era ca şasezeci de pistreale den Ierusalim, ce-i e numele Emmaus. Şi aceştea grăiia cătră eişi de toate aceastea ce le se tîmplase şi fu grăindu-şi lor şi întrebîndu-se ei şi însuşi Isus apropie-se, mergea cu nuşii; ochii lor ţinea-se ca el să nu cunoască, zise cătr-înşii: "Ce sînt cuvinte aceastea de acealea vă întrebaţi cătră voişi mergînd şi sînteţi măhniţi?" Răspunse unul ce-i e numele Cleop zise cătr-însul: "Tu unul viitoriu eşti den Ierusalim şi nu ştii ce-au fost întru el în zioa aceasta". Şi {178v} zise lor: "Carele?" Ei ziseră lui: "Ce e de Isus Nazareaninul ce fu bărbat proroc putearnic cu lucrul şi cu cuvîntul naintea lu Dumnezeu şi a tuturor oamenilor, cum deaderă el mai marii preuţi şi domnii noştri la moarte cu osîndă şi răstigniră el. Noi ne nădăim că acesta iaste de va să mîntuiască izrailii ce şi spre acealea toate. Iată trei zile are astăzi de cînd aceaea fu ce şi muieri unele den noi spăreară-ne, fusease de demîneaţă la mormînt şi nu aflară trupul lui. Vineră, grăiră şi ivirea îngerului văzură şi grăiră el că e viu. Şi se duseră unii den noi cătră mormînt şi aflară aşa cum şi muierile au zis e însuşi nu-l văzură. Şi acela zise cătr-înşii: "O, necugetate şi nechibzuite inimi ce să creadeţi de toate ce-au grăit prorocii. Nu se cade aceasta să se chinuiască Hristos şi să între întru slava {179r} lui?" Şi începu de la Moisi şi de la toţi prorocii, spuse lor den toate scripturile ce e de el şi se apropiiară de oraş întru acela ce mergea şi acesta făcu-se mai departe a mearge. Şi nevoiră el, grăiră: "Răpausă cu noi că cătră seară iaste şi plecată iaste zioa". Şi mearse cu nuşii de răposă şi fu cînd şezu el cu nuşii, luo pită, blagoslovi şi frîmse, deade lor. Acelora se deşchiseră ochii şi cunoscură el şi acela nevăzut fu lor. Şi ziseră cătră eişi: "Nu inimile noastre era de ardea întru noi cînd grăiia noao pre cale şi că spuse noao scriptura?" Şi se sculară într-acel ceas, întoarseră-se, în Ierusalim şi aflară împreunaţi unsprăzeace şi ceia ce era cu nuşii grăiră că adevăr sculatu-se-au {179v} Domnul şi se-au ivit lu Simon şi aceia spuseră ce e la cale şi cumu se-au arătat lor întru frîmtul pitei. Aceasta lor grăind şi însuşi Isus. În vreamea aceaea învi-se Isus den moarte, sta în mijloc de ucenicii lui şi grăi lor: "Pace voao". Spămîntară-se şi înfricoşaţi fură. Părea-le duh vor vedea. Şi zise lor: "Ce sînteţi spămîntaţi şi pentru ce cugete întrară întru inimile voastre? Vedeţi mînile meale şi picioarele meale că însumi eu sînt; pipăiţi-mă şi vedeţi că sufletul trup şi oase nu are, e mine mă vedeţi că am". Şi aceasta zise, arătă lor mînile şi picioarele încă nu crezură lor de bucurie şi se mirară". Zise lor: "Aveţi ceva mîncare cicea?" Ei deaderă lui peaşte fript o parte şi de întru un fagur de miiare. Şi luo, naintea lor mîncă. Zise lor: "Aceastea sînt {180r} cuvintele ce-am grăit cătră voi, încă aceasta cu voi că se cade să se sfîrşască toate scripturile întru leagea lu Moisi şi a prorocilor şi psalomii de mine". Atunce deşchise lor mintea să înţeleagă scriptura şi zise lor că aşa iaste scris şi aşa se cade să se muncească Hristos şi să învie den moarte a treia zi şi se va propovedui în numele lui pocaianiia şi întru lăsăciunea păcatelor în toate limbile înceapeţi den Ierusalim. "Voi seţi mărturie acelora şi iată eu tremeate-voi făgăduita părintelui mieu spre voi. Voi şedeţi în cetatea Ierusalimului pînă vă veţi îmbrăca cu tărie de sus". Scoase ei afară den Vitanie şi rădică mînile lui, blagoslovi ei şi fu cînd blagoslovi ei, duse-se dentr-înşii şi se sui la ceri şi aceia închinară-se lui. Întoarseră-se întru Ierusalim cu bucurie mare. Şi era pururea în besearecă lăuda şi slăviia Dumnezeu, amin. {181r} De întru Ion sfîntă bună vestire întru sfînta şi marea dumineca Paştilor De început era cuvînt şi cuvîntul era cătră Dumnezeu şi Dumnezeu era cuvînt. Iată era de început cătră Dumnezeu toate acealea fură şi fără de el nimea nu fu ce fu. Întru acesta viaţă era şi viaţa era lumină oamenilor şi lumină întru untunearec lumina şi untunearecul el nu-l prindea. Fu un om trimes de la Dumnezeu, numele lui Ioan. Acesta vine întru mărturie {181v} de să mărturisească de lumină, toţi credinţă să aibă lor. Nu era acela lumină ce să mărturisească de lumină. Era lumină adeverită ce lumina toţi oamenii venise întru lume. Întru lume era şi lumea aceluia fu şi lumea lui nu-l cunoştea. Într-ai lui vine şi ai lui el nu priimiră. Cîţi priimiră el, deade lor puteare feciori lu Dumnezeu să fie. Crezură întru numele lui şi nu den sînge, nece den pohta trupului nece den pohtă bărbătească, ce de la Dumnezeu se născu şi cuvîntul trup fu şi lăcuiia întru noi şi văzum slava lui, slavă ca unul născut den părintele împlut de dulceaţă şi de adevăr. Ioan mărturisi de el şi strigă, grăi: "Acesta era ce-am zis ce după mine va veni, naintea mea fu că mainte de mine era. {182r} De împlutul lui noi luom şi dulceaţă derept dulceaţă că legea lu Moisi dată fu, dulceaţa şi adevărul Isus Hristos fu". Dumnezeu nimea nu l-au văzut nece dinioară; unul născut fii acesta în poala părintelui, acesta spuse. Şi iată iaste mărturiia lu Ioan cînd tremeaseră jidovii preuţii şi leviţii să întreabe el: "Tu cine eşti?" Şi spuse şi nu se lepădă şi spuse că nu sînt eu Hristos. Şi întrebară el: "Ce amu? Ilie eşti tu?" Şi răspunse: "Ba". Ziseră lui: "Cine eşti?" De să dăm răspuns de cine ne-au trimes; ce grăieşti de tine însuţi?" Zise: "Eu glas strig întru pustii: isprăviţi calea Domnului cum zice Isaia proroc şi tremeşii". Era de la farisei şi întrebară el şi ziseră lui: "Ce amu botezi de tu nu eşti Hristos, nece Ilie, nece proroc?" Răspunse lor Ioan, grăi: "Eu botez cu apă; {182v} în mijloc de voi stă ce voi nu ştiţi. Acela iaste de va veni după mine şi naintea mea fu ce eu nu sînt destoinic să dezleg cureaoa călţunului lui". Aceasta întru Vitavarea au fost, în ceaea parte a Iordanului, unde era Ioan de boteza. În vreamea aceaea văzu Ioan Isus viind cătr-însul şi grăi: "Adecă mielul lu Dumnezeu luo păcatele lumiei. Acesta iaste de el eu am zis: "După mine va veni un bărbat şi naintea mea fu, că mai întîiu era". Şi eu nu ştiu el ce se va ivi izraililor, derept aceaea am venit eu întru apă botez". Şi mărturisi Ioan grăi că am văzut Duhul deştingînd ca un porumb den ceri şi fu spri-nsul. Şi eu nu ştiia el mene mă tremease să botez cu apă, acela mie zise; "Spre cine veri vedea Duhul deştingînd şi va fi {183r} spri-nsul, acela iaste de va boteza cu Duhul Sfînt . Şi eu văzui şi mărturisesc că acesta iaste Fiiul lu Dumnezeu". Întru o demăneaţă iară (…). În vreamea aceaea stînd Ioan şi den ucenicii lui doi şi văzu Isus viind, grăi: "Iată mielul lu Dumnezeu". Şi auziră el amîndoi ucenicii grăind şi după Isus duseră-se, întoarse-se Isus văzu ei după el mergînd şi grăi lor: "Ce căutaţi?" Ei ziseră lui: "Ravi - ce se grăiaşte de se spune învăţătoare - unde lăcuieşti?" Grăi lor: "Veniţi de vedeţi ". Vineră de văzură unde lăcuiia şi la el fură într-acea zi ceasul ca la zeace. Era Andrei fratele lu Simon Pătru unul den ceşti doi auzise de Ioan şi dup-însul mearse. Află acesta mainte de frate-său Simon şi grăi lui: "Aflat-am Mesia ce iaste de se spune Hristos". Şi aduse el cătră Isus {183v} căută spri-nsul Isus, zise: "Tu eşti Simon, fiiul lu Iona, tine te cheamă Chifa ce se spune Pătru". În vreamea aceea vrea Isus să iasă den Galilei şi află Filip şi grăi lui: "Vino după mine". Era Filip den Vitsaida den cetatea lu Andrei şi a lu Pătru. Află Filip Natanail şi grăi lui ce-au scris Moisi întru leagea şi prorocii: "Aflat-am Isus, fiiul lu Iosif ce e den Nazaret". Şi zise lui Natanail: "Den Nazaret poate fi ceva bine?" Şi grăi lui Filip: "Vino şi vezi". Şi văzu Isus Natanail viind cătr-însul şi grăi de el: "Acesta adevăr izrailiteanin, întru el hitleşug nu iaste". Şi grăi lui Natanail: "Cumu mă ştii?" Răspunse Isus şi zise lui: "Mai denainte pînă nu strigă tine Filip eraţi supt smochin văzutu-te-am". Răspunse Natanail şi grăi lui: "Învăţătoare, tu eşti Fiiul lu Dumnezeu, tu {184r} eşti împăratul izraililor". Răspunse Isus şi zise lui: "Derept aceaea-ţi zic că te-am văzut supt smochin că crezuşi? Mai mari de aceastea vedea-veţi". Grăi lui: "Adevăr, adevăr grăiesc voao, de acmu vedea-veţi ceriul deşchis şi îngerii lu Dumnezeu întrînd şi ieşind spre Fiiul omenesc". Şi a treia zi. În vreamea aceaea nuntă fu în Cana Galileiului. Şi era muma lu Isus aciia; chemat fu Isus şi ucenicii lui la nuntă şi nu ajunse vin. Grăi muma lu Isus cătră el: Vin n-au. Grăi ei Isus: "Ce e mie şi ţie, muiare? N-au venit ceasul mieu". Grăi muma lui slugilor: "Ce să ară grăi voao, să faceţi". Era aciia vase de apă de piatră şase zăcea pre curăţiia ovreiască, aduna cîte doao sau trei măsuri. Grăi lor Isus: "Împleţi vasele de apă". Şi le împlură pînă în {184v} vîrh. Şi grăi lor: "Pocearpiţi acmu şi aduceţi nunilor". Şi aduseră ca gustă nunul vin fu den apă şi nu ştiia de unde iaste. Slugile ştiia că pocerpise apă. Strigă nunul pre ginere şi grăi lui: "Tot omul mainte vin bun pună şi cîndu se îmbată atunce se veseleaşte. Tu păzeaşte vin bun de acmu". Aceasta făcu începutul seamnelor Isus în Cana Galileiului şi ivi slava lui şi crezură întru el ucenicii lui. În vreamea aceaea vine Isus în Capernaum însuşi şi muma lui şi fraţii lui şi ucenicii lui şi aciia nu în zile multe fură şi aproape era Paştile ovreeşti. Şi se duse întru Ierusalim Isus şi află în besearecă vînzînd oi şi boi şi porumbi şi ceia cu banii şezînd şi făcu bici de aţă şi toţi-i scoase den besearecă, oile şi boii şi tîrgarilor răsipi banii şi scîndurile {185r} răsturnă şi vînzătorilor de porumbi zise: "Luaţi aceastea de aciia. Nu faceţi casa părintelui mieu casă de cumpărătoare". Pomeniră ucenicii lui că scris iaste că rîvnirea caseei tale mănîncă-mă. Răspunseră amu iudeii şi ziseră lui: "Ce seamne iveşti noao de aceasta faci?" Răspunse Isus şi zise lor: "Sparge-voi beseareca aceasta şi în trei zile rădica-voi ea". Ziseră iudeii: "Patruzeci şi şase de ani zidită au fost aceasta besearecă şi tu în trei zile rădica-veri ea?" El grăiia de besearecă trupul lui. Cînd amu se va scula den moarte pomeniră ucenicii lui că aceaea grăiaşte şi crezură scriptura şi cuvintele ce zise Isus. Cînd era întru Ierusalim în praznicul Paştilor, mulţi crezură în numele lui. Văzură seamnele ce făcea. Însuşi Isus nu se deade el în credinţa lor ce însuşi ştiia toate şi că nu trebuiia cineva să mărturisească {185v} de oameni. Însuşi amu ştiia ce era întru oameni. În vreamea aceaea era un om den farisei numele lui Nicodim, jude jidovesc. Acesta vine cătră Isus noaptea şi zise lui: "Învăţătoare, ştiu că de la Dumnezeu ai venit învăţătoriu. Nimea amu nu poate seamnele aceastea să facă ce tu faci de nu va fi Dumnezeu cu nusul". Răspunse Isus şi zise lui: "Adevăr, adevăr grăiesc ţie, cine nu se va naşte de sus, nu poate vedea împărăţiia lu Dumnezeu". Grăi cătr-însul Nicodim: "Cum poate omul să se nască bătrîn acesta? Au doară în maţele mîni-sa a dooară întra-vă să se nască". Răspunse Isus: "Adevăr, adevăr grăiesc ţie: "Cine nu se naşte cu apă şi cu duhul nu poate întra în părăţiia lu Dumnezeu. Născutu e den trup, trup iaste şi născutu e den duh, duh iaste. Nu te mira că ce-ţi zic, cade-se voao să vă naşteţi de sus. Duhul {186r} unde va vrea să sufle şi glasul lui auzi-se-veri ce nu ştii de unde vine şi unde se duce. Aşa iaste tuturora cine e născut den duh". Răspunse Nicodim şi zise lui: "Cum poate aceasta să fie?" Răspunse Isus şi zise lui: "Tu eşti învăţătoriul izraililor şi aceasta nu ştii. Adevăr, adevăr grăiesc ţie că ce ştim grăim şi ce-am văzut mărturisim şi mărturiia noastră nu priimită. De pămînt zic voao şi nu credeţi, cum de aşi zice voao de ceri creadereaţi?". Zise Domnul: "Nimea nu se duse la ceri, numai ce se deştinse den ceri Fiiul omenesc acesta la ceri şi cum înălţă Moisi şarpele întru pustii. Aşa se cade să se înalţe Fiiul omenesc. Toţi cine va creade întru el nu va peri". Zise domnul: "Aşa iubi Dumnezeu lumea ca Fiiu-său unul născut dat iaste. Toţi cine va creade întru {186v} el nu va peri ce au viiaţa de veaci. Nu trimease Dumnezeu Fiiul său întru lumea de să judece lumea, ce să mîntuiască lumea. Cine va creade întru el nu va fi osîndit, iară cine nu va creade, osîndit iaste că nu creade în numele unul născut Fiiul lu Dumnezeu. Acesta iaste judeţul că lumină vine în lume şi iubiră oamenii mai vîrtos întunearecul decît lumina. Era amu rău lucrul lor; toţi amu cine lucrează rău, urăsc lumina şi nu vin cătră lumină să nu se arate lucrurile lor că sînt hitleane, iară cine face adevăr, vine cătră lumină să ivească lucrurile lor că de Dumnezeu sînt lucrate". În vreamea aceaea vine Isus şi ucenicii lui în pămîntul jidovilor şi acolo lăcuiia cu nuşii şi boteza. Era Ioan de boteza întru Eron aproape de Salim că apă multă era acolo {187r} şi mergea şi se boteza. Nu amu era băgat în temniţă Ioan. Fu întrebare den ucenicii lu Ioan cu iudeii de curăţie şi vineră cătră Ioan şi ziseră lui: "Învăţătoare, ce era cu tine în ceaia parte de Iordan ce tu mărturisiiai, iată acesta botează şi toţi vineră cătr-însul". Răspunse Ioan zise: "Nu poate omul lua nemică de nu-i va fi lui dat den ceri. Voi înşivă mie mărturisiţi că am zis. "Nu sînt eu Hristos, ce ca un tremes sînt înaintea lui. Cine are nevastă, ginere iaste, iară alt ginere stă şi ascultă el. Cu bucurie se bucură de glasul ginerelui. Aceasta amu bucuriia mea împluse. Acesta amu cade-se să crească, noi să ne micşurăm. Vine de sus, prespre toţi iaste; aceştea de pămînt, de pămînt iaste şi de pămînt grăiesc. Vine den ceri prespre toţi iaste şi ce-au văzut ş-au auzit aceasta mărturiseaşte şi mărturiia lui nimea nu priimiră {187v} cine priimiră a lui mărturie pecetluiră că Dumnezeu adeverit iaste. Ce amu tremease Dumnezeu graiurile lu Dumnezeu să grăiesc. Nu întru măsură amu Dumnezeu deade duhul. Părintele iubeaşte Fiiul şi tot au dat în mîna lui. Cine va creade în Fiiul, avea-va viiaţa de veaci, iară cine nu va creade în Fiiul, nu va vedea viiaţa, ce mîniia lu Dumnezeu fi-va spri-nsul". Cînd amu înţelease Isus că auziră fariseii că Isus mai mulţi ucenici au făcut şi botează decît Ioan , Isus însuşi nu boteza ce ucenicii lui, lăsă Iudeii şi se duse iară în Galilei, cădea-i-se lui să între înlăuntru în Samariia. În vreamea aceaea vine Isus în cetatea Samariei, cheamă-se Sihar, aproape de oraş ce deade Iacov lu Iosif, fiiu-său. Era acolo puţul lu Iacov. Isus ustenise de cale, şedea aşa la puţ; ceasul era ca la şase. {188r} Vine o muiare de Samariia să-şi scoaţă apă. Grăi ei Isus: "Dă-mi apă să beau". Ucenicii lui era tremeşi în cetate să cumpere bucate. Grăi lui muiarea samareanina: "Cum tu, jidov eşti, de la mine ceri să beai? Muiare samareanină sînt. Nu se apropie jidovii de samareanini". Răspunse Isus, zise ei: "De-ai fi ştiind darul lu Dumnezeu şi cine iaste de-ţi grăieşte: "Dă-mi apă să beau" tu ai ceare de la el şi ţe-ar da apă vie". Grăi lui muiarea: "Doamne, nece pocerpală ai şi puţul iaste adînc. De unde amu ai apă vie? Au doară tu mai bun eşti de părintele nostru Iacov ce-au dat noao puţul şi acesta de într-însul bea şi feciorii lui şi dobitocul lui?" Răspunse Isus şi zise ei: "Toţi cine vor bea de apa aceasta însetoşa-se-vor iară, iară de va bea de apa ce eu da-voi lui, nu se va însetoşa în veaci ce apa ce eu da-voi lui fi-va întru el {188v} izvor de apă cură-va în viiaţa de veaci". Grăi cătr-însul muiarea: "Doamne, dă-mi aceaia apă să nu-m fie seate nece să vii încoace să pocerpesc. Grăi ei Isus: "Du-tă de cheamă bărbatul tău şi vino încoace". Răspunse muiarea şi zise: "N-am bărbat". Grăi ei Isus: "Bine zici că bărbat n-am; cinci amu bărbaţi ai, şi acmu cela ce ai nu ţi-e bărbat. Adecă adevăr spuseşi". Grăi lui muiarea: "Văz că proroc eşti tu. Părinţii noştri în codrul acesta închinară-se şi voi grăiţi că în Ierusalim cade-se să se închine". Grăi ei Isus: "Muiare, ai-mi credinţa că va veni ceasul cînd nece în codrul acesta, nece în Ierusalim închina-se-vor părintelui; voi o veţi închina că nu ştiţi, noi ne văm închina că ştim că mîntuirea den iudei iaste. Ce vine ceasul şi acmu iaste cînd adeveriţii închinătorii închina-se-vor părintelui cu duhul şi cu adevăr şi amu Tatăl unulu e, caută să se {189r} închine lui; Duhul iaste Dumnezeu şi cine se închină lui, duhul şi adevărul cade-se să se închine". Grăi lui muiarea: "Ştiu că Mesia va veni, grăiaşte-se Hristos; cînd acela va veni spune-va noao toate". Grăi ei Isus: "Eu sînt de grăiesc cu tine". Şi atunce vineră ucenicii lui şi se mirară că cu muiarea grăiia. Nemică amu nu ziseră: "Ce cauţi?" sau "Ce grăieşti cu nusa?" Lăsă amu vasul ei muiarea şi se duse în cetate şi grăi oamenilor: "Veniţi de vedeţi omul ce-m zise toate cîte-am făcut; au doară acela iaste Hristos?" Ieşiră den cetate şi mergea cătr-însul. Între aceia ruga el ucenicii lui grăiră: "Învăţătoare, mănîncă". El zise lor: "Eu mîncare am a mînca ce voi nu ştiţi". Grăiră ucenicii cătră eişi: "Au doară cineva aduse lui de mîncă?" Grăi lor Isus: "A mea mîncare iaste de să fac voia cine m-au trimes şi să sfîrşesc lucrul lui. Nu voi grăiţi că încă {189v} patru luni sînt şi seacerea va veni. Iată grăiesc voao: "Rădicaţi ochii voştri şi vedeţi pămînturile că sînt plăviţe spre secerişi sînt. Şi seceră, preţ luo şi adună rodul întru viiaţa de veaci de va semăna împreună bucura-se-va şi secerişului. De acest amu cuvînt iaste adeverit că altul iaste de semănă şi altul iaste de seceră. Eu vă trimeţ să seceraţi; unde voi n-aţi ustenit alţii se-au ustenit şi voi în usteneala lor întra-veţi". Den cetatea aceasta mulţi crezură întru el den samareanini derept cuvîntul muierei ce mărturisi că-m zise toate cîte-am făcut. Că vineră amu cătr-însul samareaninii, rugară el de să fie într-înşii; şi fu aciia doao zile şi mult mai vîrtos crezură derept cuvîntul lui e muierei grăiră că nu derept cuvîntul tău creadem, înşine amu auzit-am şi ştim că acesta iaste adevăr mîntuitoriul {190r} lumiei Hristos. După a doa zi ieşi Isus de acolo şi se duse în Galilei. Însuşi amu Isus mărturisi că prorocul întru a lui moşie cinste n-are. Cînd vine în Galilei priimiră el galileaninii toate văzuse ce făcu întru Ierusalim în praznic; şi aceia amu venise în praznic. Vine iară Isus în Cana Galileiului unde făcu apa vin. În vreamea aceaea era un bărbat împărătesc; al lui fecior boliia în Capernaum. Acesta auzi că Isus vine den Iudei în Galilei, mearse cătr-însul şi ruga el de să meargă şi să vindece fiiul lui, vrea amu să moară. Zise amu Isus cătr-însul: "De seamne şi ciude nu veţi vedea, nu veţi avea a creade". Grăi cătră el bărbatul împărătesc: "Doamne, pasă mainte pînă nu moare feciorul mieu". Grăi lui Isus: "Pasă, fiiul tău viu iaste". Şi crezu omul cuvintele ce zise lui Isus, duse-se. Aciia mergînd el, iată robii {190v} lui timpinară el şi spuseră lui, grăiră că fiiul tău viu iaste şi întrebă amu dinşii în care ceas boala lui au fost şi ziseră lui ca în seară întru al şaptelea ceas lăsă-l el focul. Înţelegu părintele-i că acela era ceasul cînd zise lui Isus că fiiul tău viu iaste şi crezu însuşi şi toată casa lui. Iată iară al doilea semn făcu Isus viind den Iudei în Galilei. După aceaea era praznicul ovreesc. În vreamea aceaea duse-se Isus în Ierusalim. Iaste întru Ierusalim la fîntîna oiei ce se grăiia ovreiaşte vitezda, cinci pridvoară are. Într-acealea zăcea mulţi bolnavi: orbi, ologi, uscaţi, aştepta rădicatul apeei; îngerul amu al Domnului deştingea întru fîntînă şi turbura apa şi cine băga întîi după turbureala apeei, sănătos era. Alalţi de boală era ţinuţi. {191r} Era un om acolo treizeci şi opt de ani avea întru boală. Acesta văzu Isus zăcînd şi înţelease că mulţi ani încă are, grăi lui: "Vreare-ai să fii sănătos?" Răspunse lui bolnavul: "Doamne, om n-am cîndu se turbură apa să mă arunce în fîntînă e cînd merg eu, altul mainte de mine au băgat". Grăi lui Isus: "Scoală, ia-ţi patul tău şi îmblă". Şi aciia sănătos fu omul şi luo patul lui şi îmbla. Era sîmbătă într-acea zi. Grăiră jidovii vindecatului: "Sîmbătă iaste şi nu ţi se cade să iai patul". Răspunse lor: "Cine m-au făcut sănătos acela mi-au zis: "Ia-ţi patul tău şi îmblă". Vindecatul nu ştiia cine iaste. Isus amu ascunse-se nărodul; era la loc. După aceaea află el Isus în besearecă şi zise lui: "Iată sănătos fuseşi. De acmu să nu mai greşeşti. Să nu fie ca vai de tine". Duse-se omul şi spuse iudeilor {191v} că Isus iaste de l-au făcut el sănătos. Şi derept aceaea goniia Isus iudeii şi căuta el să-l ucigă. Derept aceasta făcuse în sîmbătă. Isus răspunse lor. Zise Domnul cătră ceia ce mearseră cătră el , iudeilor: "Părintele mieu de acmu lucra-va şi eu voi lucra". Derept aceaea mai vîrtos căuta el să-l ucigă că nu numai spărgea sîmbăta ce şi părintele lui grăiia Dumnezeu; tocma se făcea cu Dumnezeu. Răspunse Isus şi zise lor: "Adevăr, adevăr grăiesc voao: nu poate Fiiul face de eluşi nemică de nu va vedea părintele făcînd; ce amu acela face, aceasta şi Fiiul aşijderea face. Părintele amu iubeaşte Fiiul şi toate au arătat lui ce însuşi face şi mai mari de aceastea arăta-va lui lucrure ca voi să vă miraţi cum amu părintele înviiază morţii şi viu {192r} aşa şi Fiiul cine va vrea să învie. Părintele amu nu judecă nimea ce judecata toată au dat Fiiului. Toţi cine va ceti Fiiul ca şi cînd ară ciăti Părintele; cine nu va ceti Fiiul nu va ceti părintele ce l-au trimes el". Zise Domnul cătră ceia ce mearseră cătră el, iudeilor; "Adevăr, adevăr grăiesc voao că cine va asculta cuvintele meale şi vor creade cela ce m-au trimes, avea-vor viiaţă în veaci şi la judecată nu vor veni, ce vor treace den moarte în viiaţă. Adevăr, adevăr grăiesc voao că vine ceasul şi acmu iaste cînd morţii auzi-vor glasul Fiiului lu Dumnezeu şi vor auzi, învie-vor. Cum amu părintele viiaţă are întru el, aşa deade şi Fiiului viaţă să aibă întru el şi puteare deade lui şi judecată să facă că Fiiul omenesc iaste. Nu vă mirareţi de acesta că vine ceasul, {192v} toţi cine-au fost înlăuntru morminte auzi-vor glasul lui şi ieşi-vor cine-au făcut bine, întru învierea vieţeei, iară cine-au lucrat rău, întru învierea judeţului. Nu poci fi eu de mineşi să fac nemică". Zise Domnul cătră ceia ce mearseră cătră el, iudeilor: "Cum auziţi că judec? Şi judecata mea dereaptă iaste? Că nu căut voia mea ce voia celuia ce m-au trimes, părintele. De voi eu mărturisi de mine, mărturiia mea nu va fi adeverită. Altul iaste de va mărturisi de mine şi ştiu că adeverită iaste mărturie ce va mărturisi de mine. Voi tremeaset cătră Ioan şi mărturisi adeverit. Eu nu den oameni mărturie priimesc ce aceasta grăiesc ca voi mîntuiţi să fiţi. Şi el era lumînare aprinsă şi lumina; voi nu vrut să vă bucuraţi în ceasul lumineei {193r} lui. Eu am mărturie mai mare de a lu Ioan; lucrul amu ce-au dat părintele mie părintele să-l sfîrşesc, el, acest lucru ce eu fac, mărturisi-va de mine că părintele m-au trimes. Şi m-au trimes părintele acela mărturisi-va de mine. Nece glasul lui auzit-aţi , nece dinioară, nece vedearea lui aţi văzut. Şi cuvintele lui n-au a fi întru voi derep ce ce acela trimease aceluia voi nu crezut. Ispitiţi scriptura că voi pare-vă-se întru ei viiaţa de veaci aveţi şi aceia mărturisi-va de mine şi nu veţi să veniţi cătră mine ca viiaţă să aveţi. Slavă den oameni priimiţi ce vă înţeleg că lubovul lu Dumnezeu nu aveţi întru voi. Eu venii în numele părintelui mieu şi nu priimit mine. De va veni altul în numele lui, acela veţi priimi. Cum voi să puteţi creade slavă den omeni priimiţi şi slavă ce e den unul Dumnezeu nu căutaţi? Au doară vă pare că {193v} eu de voi zic părintelui; iaste ce va grăi de voi, Moisi; spri-nsul voi upovăiţi. De-aţi fi fost crezut lu Moisi fi-vreaţi de-aţi creade şi mie; de mine amu acesta scris e. De scriptura aceluia n-aţi crezut, cum ale meale cuvinte credinţă să aveţi?" După aceaea duse-se Isus în ceaea parte de marea Galileiului, a Tiveriadului şi după el mergea nărod mult că vedea seamnele lui ce făcea spre bolnavi. Sui-se la un codru Isus şi acolo şedea cu ucenicii lui. Era aproape Paştile, praznicul ovreesc. În vreamea aceaea rădică amu Isus ochii şi văzu că mult nărod vine cătr-însul. Grăi cătră Filip: "De cît văm cumpăra pită să mănînce aceştea?". Aceasta grăiia, ispitiia el însuşi amu ştiia ce vrea să facă. Răspunse lui Filip: "Doao sute de bani de pîine nu va sosi lor, dentre ei puţinel ce vor {194r} priimi". Grăi lui unul den ucenicii lui, Andrei, fratele lu Simon Pătru: "Iaste un fecior cicea şi are cinci pite de orz şi doi peşti ce şi acealea ce sînt la atîţea?" Zise Isus: "Să faceţi oamenii să şază". Era iarbă multă la loc. Şezură amu bărbaţii , număr ca cinci mie. Luo pitele Isus şi laudă deade, deade-le ucenicilor, e ucenicii şăzătorilor. Aşijderea şi den peaşte cît vrură şi ca se săturară, grăi ucenicilor lui: "Adunaţi rămăşiţele şi fărîmele, nemica să piară". Adunară-le şi împlură doaosprăzeace coşure de fărîme den cinci pite de orz ce rămăsease mîncătorilor. În vreamea aceaea văzură ucenicii semnul ce făcu Isus, grăiră că acesta iaste adeverit proroc vine întru lume. Isus înţelegu că vor să vie şi să răpească el de să facă el împărat {194v} duse-se iară în codru însuşi singur. Că pînă aciia fu, deştinseră ucenicii lui la mare şi întrară în corabie, ducea-se în ceea parte de mare în Capernaum. Şi un tunearec încă fu şi nu era mers cătr-înşii Isus. În mare, vînt mare sufla, înălţa-se valurile amu ca doaozeci de mile şi cinci sau treizeci. Văzură Isus îmblînd pre mare şi aproape de corabie fu şi se spăreară. El grăi lor: "Eu sînt, nu vă teameţi". Vrea să-l ia el în corabie şi aciia corabia fu la pămînt unde se ducea. Demăneaţa nărodul ce sta în ceea parte de mare văzură că altă corabie nu era acolo, numai una aceaea întru ea întrase ucenicii lui şi că nu întră cu ucenicii lui Isus în corabie ce înşişi ucenicii lui duseră-se. Şi alte corabii venise den Tiveriada aproape de locul unde mîncase pită, blagodăriră Domnului. Cînd văzu nărodul {195r} că Isus nu era acolo, nece ucenicii lui, întrară înşişi în corabie şi vineră în Capernaum să caute Isus şi aflară el în ceea parte de mare, ziseră lui: "Învăţătoare, cînd ai fost acicea?" Răspunse lor şi zise: "Adevăr, adevăr grăiesc voao, căutaţi mine nu ca să vedeţi seamne, ce să mîncaţi pită şi să vă săturaţi". Zise Domnul cătră ceia ce mearseră cătră el, iudeilor: "Lucraţi, nu bucate pierdute, ce bucate ce vor fi în viiaţa veacilor ce Fiiul omenesc voao deade; acesta amu părintele semnă-l Dumnezeu". Ziseră amu: "Ce să facem de să lucrăm lucrul lu Dumnezeu?" Răspunse Isus şi zise lor: "Acesta iaste lucrul lu Dumnezeu; să creadeţi în acesta ce-au trimes acela". Ziseră lui: "Care amu tu seamne faci să vedem şi să creadem tine? ce lucrezi? părinţii noştri mîncară mană {195v} în pustie cum iaste scris: "pîine den ceri deade lor de mîncară". Zise amu lor Isus: "Adevăr, adevăr grăiesc voao, nu Moisi dat-au voao pîine den ceri, ce părintele mieu dat-au voao pîine adeverită den ceri. Pîine amu a lu Dumnezeu iaste ce-au deştins den ceri şi dat-au viaţă lumiei". Ziseră amu cătr-însul: "Doamne, pururea dă noao pîinea aceasta". Zise lor Isus. Zise Domnul cătră ceia ce mearseră cătră el, iudeilor: "Eu sînt pîine vie. Cine va veni cătră mine n-are a flămînzi şi cine va creade întru mine n-are a se însetoşa nece dinioară. Ce zic voao că mă şi văzut şi nu creadeţi. Toate ce-au dat mie părintele cătră mine vor veni şi cine va veni cătră mine nu-l voi scoate afară că am deştins den ceri nu să fac voia mea, ce voia celuia ce m-au trimes. {196r} Aceasta iaste voia cela ce m-au trimes, părintele. De toate ce mi-au dat nu voi piarde de la el ce-i voi învie în zilele de apoi. Zise Domnul cătră ceia ce mearseră cătră el, iudeii: "Aceasta iaste voia celui ce m-au tremes. Toţi cine vor vedea Fiiul şi vor creade întru el, avea-vor viiaţă în veaci şi-i voi învie eu în zilele de apoi". Răpştiră amu iudeii de el că zise: "Eu sînt pîine deştinsă den ceri". Şi grăiră: "Nu iaste acesta Fiiul lu Iosif ce noi ştim tatăl şi muma? Cum amu grăiaşte acesta, că den ceri au deştins?" Răspunse amu Isus şi zise lor: "Nu răpştireţi între voi. Nimea nu poate veni cătră mine de nu va părintele ce m-au tremes să tragă el şi eu învie-l-voi în zilele de apoi. Iaste scris întru proroci: "Şi vor fi toţi ucenici lu Dumnezeu". Toţi amu cine vor auzi părintele şi vor asculta, {196v} veni-vor cătră mine. Nu că părintele cineva iaste de l-au văzut; numai acesta de la Dumnezeu, acesta au văzut părintele. Adevăr, adevăr grăiessc voao, cine va creade întru mine avea-va viiaţă în veaci". Zise Domnul cătră ceia ce mearseră cătră el, iudeii: "Eu sînt pîine vie. Părinţii voştri mîncară mană întru pustii şi muriră. Acesta iaste pîine deştinsă den ceri. Cine va mînca dentru ea nu va muri. Eu sînt pîine vie ce den ceri deştinş; cine va mînca de pîine aceasta viu va fi întru veaci şi pîine ce eu dau trupul mieu iaste ce eu-l dau derept viiaţa lumiei". Împingea-se amu întru eişi jidovii grăiră: "Cum poate acesta da noao trupul să-l mîncăm?" Zise lor Isus: "Adevăr, adevăr grăiesc voao: cine nu va mînca trupul Fiiului omenesc şi să bea sîngele {197r} lui, viiaţă nu va avea întru el; cine va mînca trupul mieu şi va bea al mieu sînge avea-vor viiaţa de veci şi eu-l voi învie în zilele de apoi. Trupul mieu adeverit iaste mîncare şi sîngele mieu adeverit iaste beare". Zise Domnul cătră ceia ce crezură lui, iudeii: "Cine va mînca trupul mieu şi va bea al mieu sînge, întru mine va lăcui şi eu întru el cumu m-au trimes viul părintele şi eu viez derept părintele şi mînca-mă-va şi acela viu va fi derept mine. Acesta iaste pîine deştinsă den ceri nu cum au mîncat părinţii voştri mană şi muriră. Cine va mînca pîinea aceasta, viu va fi în veaci". Aceasta zise, în gloate învăţa în Capernaum. Mulţi amu auziră den ucenicii lui, ziseră: "Iute iaste acesta cuvînt. Cine poate el asculta?" Ştiu Isus întru eluşi că răpştesc {197v} ucenicii lui, de aceia zise lor: "Iată voi vă blăznit? De amu veţi vedea Fiiul omenesc ducîndu-se unde era mai de nainte? Duhul iaste ce înviază, trupul nu foloseaşte nemică; grăiţi ce eu grăiesc voao: duh sînt şi vii sînt. Ce sînt unii den voi ce nu cred". Ştiia amu de întîiu Isus care-i sînt de nu cred şi cine iaste cela ce va vinde el. Şi grăi: "Derept aceaea zic voao că nimea nu poate să vie cătră mine de nu va fi dată lui de la părintele mieu". De aceasta mulţi den ucenicii lui duseră-se îndărăt şi de aciia nu mai îmbla cu nusul. Zise Isus a doisprăzeace: "Au doară şi voi veţi să vă duceţi?" Răspunse amu lui Simon Pătru: "Doamne, cătră cine vrem mearge? Grăieşti viiaţa de veaci ai şi noi creadem şi cunoaştem că tu eşti Hristos, Fiiul lu Dumnezeu, viului". Răspunse lor: "Nu eu voi doisprăzeace aleş? şi den voi unul diavolul iaste". Grăiia {198r} lu Iuda a lu Simon Iscariotul. Acesta amu vrea să vînză el, unul acesta den doisprăzeace. În vreamea aceaea mergea Isus în Galilei, nu vrea amu întru Iudei să meargă că-l căuta Iudeii să-l ucigă. Aproape era praznicul ovreesc, cursură în besearecă. Ziseră cătră el fraţii lui: "Treci de aicea şi te du în Iudei ca ucenicii tăi să vază lucrul tău ce faci. Nemică amu nu e în taină ce faci şi caută însuţi aiavea să fie. De aceasta faci, iveaşte-te lumiei". Nece fraţii lui amu nu credea întru el. Grăi amu lor Isus: "Vreamea mea n-au venit, e vreamea voastră pururea iaste gata. Nu poate lumea să urască voi, e mine mă urăsc că eu mărturisesc de ei că lucrurile lor reale sînt. Voi vă duceţi în praznicul acesta, iară eu nu voi mearge în praznic că vreamea mea nu se-au împlut". Aceasta zise lor, lăsă Galileiul. Ca se duseră fraţii lui atunce şi însuşi {198v} duse-se în praznic şi grăiia: "Unde iaste acela?" Şi răpştire multă era de el întru nărod. Unii grăiia că bun iaste e alţii grăiia: "Ba, ce înşală nărodul". Nece unul amu grăiia aiavea de el, derept frică ovreilor. Praznicul încă se jumătăţă, duse-se Isus în besearecă şi învăţa şi se mira iudeii, grăiră: "Cum acesta carte ştie? N-au învăţat?" Răspunse amu lor Isus şi dzise: "A mea învăţătură nu e a mea, ce cela ce m-au trimes. Cine va vrea voia lui să facă, înţeleage-va de învăţătură cine iaste de la Dumnezeu sau eu de mine grăiesc. Grăiaşte de eluşi slava lui caută, iară cine va căuta slava cela ce l-au trimes el acesta adeverit iaste şi nu e nedereptate întru el. Nu Moisi deade voao leage şi nimea nu face den voi leage. Ce căutaţi mine să mă ucideţi?" răspunse nărodul şi zise: "Drac ai. Cine caută tine să te {199r} ucigă?" Răspunse Isus şi zise lor: "Un lucru voi face şi toţi vă veţi mira. Derept aceaea deade voao Moisi tăietură nu că iaste de la Moisi, ce de la părintele şi întru sîmbătă tăiaţi omul. De va priimi tăietura omul în sîmbătă să nu spargă leagea lu Moisi, spre mine vă mîniaţi că toţi oamenii sănătoşi-i făcui întru sîmbătă. Nu judecaţi în făţărie, ce derept judeţ faceţi". Grăiră amu unii den Ierusalimleani: "Nu iaste acesta cela ce căutaţi să ucideţi? Şi de aceasta nu se sfiia grăind: "Şi doară cum adeverit înţeleaseră judecii că acesta iaste adevăr Hristos? Ce cesta ştim de unde iaste. Hristos cînd va veni nimea nu-l va şti de unde iaste". Strigă amu în besearecă, învăţa Isus şi grăi: "Şi mine ştiţi şi ştiţi de unde sînt şi de mine n-am venit, ce iaste adeverit cela ce m-au trimes ce voi nu-l ştiţi; eu ştiu el că de la el sînt şi {199v} acela m-au trimes". Căuta să prinză el şi nimea nu puse mîinile spri-nsul că nu era venit ceasul lui. Mulţi den nărod crezură întru el şi grăiia că Hristos cînd va veni au doară mai mare seamne va face ce face acesta. Auziră fariseii nărodul răpştind de el aceasta şi tremeaseră fariseii şi mai marii preoţi să prinză el. Zise Isus: "Încă puţină vreame cu voi sînt şi mă voi duce cătră cela ce m-au trimes. Căuta-veţi mine şi nu mă veţi afla şi unde sînt eu voi nu veţi putea veni". Ziseră iudeii cătră eişi: "Unde acesta va să se ducă că noi nu văm afla el? Au doară în răsipa elinilor va să se ducă şi să înveaţe elinii? Ce iaste cuvîntul acesta ce zice: "Căuta-veţi mine şi nu mă veţi afla" şi "Unde sînt eu voi nu veţi putea veni"? În zioa de apoi mare praznic stătu Isus şi striga, grăi: "Cine {200r} va fi însetoşat să vie cătră mine şi să bea. Cine va creade întru mine - cum zice scriptura - rîuri den maţele lui cură-vor ape vii". Aceasta zise de Duhul cine vrea să priimească cine creade întru el nu era amu Duhul Sfînt că Isus nu era proslăvit. Mulţi amu den nărod auziră cuvîntul grăind: "Acesta iaste adeverit proroc". Unii grăiră: "Acesta iaste Hristos". Alţii grăiră: "Au doară den Galilei Hristos va veni?" nu grăiaşte Scriptura că den sămînţa lu David şi den oraşul Vitleemului, unde era David, Hristos va veni?" Sfară fu întru nărod derept el. Unii dentr-înşii vrea să prinză el ce nimea nu puse mînile spri-nsul. Vineră slugile cătră mai marii preoţi şi fariseii şi ziseră lor aceia: "Pentru ce nu l-aţi adus el?" Răspunseră slugile: "Nece în u(n) om iaste să grăiască aşa ca acest om". Răspunseră {200v} amu lor fariseii: "Au doară şi voi sînteţi prilăstiţi? Doară cine va creade den judeci întru el sau den farisei? Ce nărodul acesta nu ştiu leage, blăstemaţi sînt". Grăi Nicodim cătr-înşii ce venise noaptea cătră el: "Unul acesta dentr-înşii au doară leagea noastră judeca-va omul de nu va fi auzit mai denainte? şi să înţeleagă ce va face". Răspunseră şi ziseră: "Au şi tu den Galilei eşti? Ispiteaşte şi vezi că proroc den Galilei nu se va scula". Şi se duseră cineşi în casa lui. Isus duse-se în codrul Eleonului. Demîneaţa iară vine în besearecă şi toţi oamenii mergea cătr-însul şi şedea de învăţa ei. În vreamea aceaea aduseră cărtularii şi fariseii cătr-însul o muiare prinsă în curvie şi puseră ea în mijloc. Grăiră lui: "Învăţătoare, aceasta am aflat acmu {201r} curvărind. În leagea noastră Moisi a zis: "Acela cu pietri să-l ucidem". Tu ce grăieşti de ea?" Aceasta grăiia de ispitiia el să fie să ea ceva să grăiască spri-nsul. Isus josu se plecă, cu deageatul scriia la pămînt, nu răspunse lor. Ca încetară întrebînd el, sculă-se, zise cătr-înşii: "Cine iaste fără păcate întru voi mainte cu piatra să arunce spri-nsa". Şi iară josu se plecă, scriia la pămînt. Ei auziră şi cu cugetul se obliciră, ieşiră unul cîte unul. Începură den bătrîni pînă ceia de apoi şi rămase însuşi Isus şi muiarea în mijloc era. Sculă-se Isus şi nece unul nu văzu, fără muiarea. Zise ei: "unde sînt aceia ce vădiia spre tine? Nemică nu judecară tine". Ea zise: "Nemică, Doamne". Zise ei Isus: "Nece eu tine osîndi-voi, pasă şi de acmu să nu mai greşeşti". Iarăşi zise {201v} lor Isus, grăi. Zise Domnul cătră ceia ce mearseră cătră el, iudeilor: "Eu sînt lumină lumiei. Cine va veni după mine n-are a mearge întru untunearec ce avea-vor lumina veacilor". Ziseră lui fariseii: "Tu de tine însuţi mărturiseşti şi mărturiia ta nu iaste adeverită". Răspunse Isus şi zise lor: "De eu mărturisi-voi de mine, adeverită iaste mărturiia mea că ştiu de unde-am venit şi unde voi mearge. Voi nu ştiţi de unde-am venit şi unde merg. Voi pre trupuri judecaţi. Eu nu judec nimea şi de voi judeca eu, judecata mea adeverită iaste că unul nu sînt, ce eu şi cela ce m-au trimes, părintele. Şi în leagea voastră scris iaste că doi oameni mărturie adeverită iaste. Eu sînt de mărturisesc de mineşi singur şi mărturisi-va de {202r} mine cela ce m-au trimes, părintele". Grăiră lui: "Unde iaste părintele tău?" Răspunse Isus: "Nece mine ştiţi, nece părintele mieu. De-aţi fi ştiind mine, şi părintele mieu aţi fi ştiind". Aceaste cuvinte grăi Isus în gazofilachie, învăţa în besearecă şi nimea nu prinse el că nu era venit ceasul lui. Zise amu iară lor Isus. Zise Domnul cătră ceia ce mearseră cătră el, iudeilor: "Eu mă duc şi veţi căuta mine şi în păcatele voastre muri-veţi. Unde voi eu mearge, voi nu veţi putea veni". Grăiră amu Iudeii: "Au doară însuşi se va ucide că grăiaşte: "Unde voi eu mearge voi nu veţi putea veni"? Zise lor: "Voi de jos sînteţi, eu de sus sînt. Voi den lumea aceasta sînteţi, eu nu sînt den lumea aceasta. Zic amu voao că muri-veţi în păcatele voastre. De amu {202v} nu veţi creade că sînt eu, muri-veţi în păcatele voastre". Grăiră lui: "Tu cine eşti?" Zise lor Isus: "Ca o începătură grăiesc voao. Mult am a grăi de voi şi să judec; ce cela ce m-au trimes adeverit iaste şi eu ce am auzit de la el, aceea grăiesc în lume". Nu înţelegea amu că părintele lor grăiia. Zise lor Isus: "Cîndu se va înălţa Fiiul omenesc, atunce veţi înţeleage că eu sînt şi de mineşi nu fac nemică, ce cumu m-au învăţat părintele mieu aceea grăiesc şi cine m-au trimes, cu mine iaste. Nu va lăsa mine singur părintele că eu ogodinţa lui fac pururea". Aceasta lor grăiia. Mulţi crezură întru el. Zise Domnul cătră ceia ce crezură lui, iudeilor: "De veţi fi voi întru cuvintele meale, adevăr ucenicicii miei fi-veţi {203r} şi înţeleage-veţi adevărul şi adevărul slobozi-vă-va". Răspunseră şi ziseră lui: "Sămînţa lu Avraam sîntem şi nemică n-am lucrat nemunuia; cum tu grăieşti că slobozi fi-veţi?" Răspunse lor Isus: "Adevăr, adevăr grăiesc voao că toţi ce fac păcate, rob iaste păcatelor. Robul nu va lăcui în casă întru veaci, Fiiul va lăcui întru veaci. De amu Fiiul vă va slobozi. Adevăr, slobozi veţi fi. Ştiu că sămînţa lu Avraam sînteţi ce căutaţi mine să ucideţi că cuvîntul mieu nu se amistuiaşte întru voi. Eu ce-am văzut de la părintele mieu grăiesc şi voi amu ce-aţi văzut de la părinţii voştri faceţi". Răspunseră şi ziseră lui: "Părintele nostru Avraam iaste". Grăi lor Isus: "De aţi fi fost feciorii lu Avraam, lucrul lu Avraam aţi fi făcînd. Acmu mine căutaţi să ucideţi omul ce adevăr voao grăiaşte {203v} ce-au auzit de la Dumnezeu. Aceasta Avraam n-au făcut. Voi faceţi lucrul părinţilor voştri". Ziseră lui: "Noi den curvie nu sîntem născuţi. Unul părinte avăm Dumnezeu". Zise lor Isus. Zise domnul cătră ceia ce mearseră cătră el, iudeilor: "De ară fi fost Dumnezeu părintele vostru, fi-vreaţi iubit mine. Eu amu de la Dumnezeu ieşii şi venii. Nu de mineşi amu venii ce acela mă trimease. Pentru ce cuvintele meale nu înţeleageţi? Că nu puteţi asculta cuvintele meale. Voi de la părintele diavolul sînteţi şi pohta părintelui vostru veţi face. Acela ucigători de oameni era dentîiu şi întru adevăr nu stă că adevăr nu iaste întru el. Cînd grăiaşte minciună, de ai lui grăiaşte, că minciunos iaste şi părintele lui. Eu derep ce grăiesc; adevăr nu creadeţi mie. Cine den voi oblici-mă-va {204r} de păcate? De adevăr grăiesc, pentru ce voi nu creadeţi mie? Ce iaste de la Dumnezeu, graiurile lu Dumnezeu ascultaţi, derept aceaea voi nu ascultaţi că de la Dumnezeu nu sînteţi". Răspunseră iudeii şi ziseră lui: "Nu grăim noi bine că samareanin eşti tu şi drac ai?" Răspunse Isus: "Eu drac n-am, ce cetesc părintele mieu şi voi nu cetiţi mine. Eu nu caut slava mea. Iaste de va căuta şi va judeca". Zise Domnul cătră ceia ce mearseră cătră el, iudeilor: "Adevăr, adevăr grăiesc voao, cine va păzi cuvintele meale, moarte n-are a vedea în veaci. Ziseră amu jidovii: "Acmu înţeleagem că drac ai" Avraam au murit, şi prorocii, şi tu grăieşti: "Cine va păzi cuvintele meale moarte n-are a gusta în veaci". Au doară tu mai bun eşti de părintele nostru Avraam ce-au murit?" {204v} Şi prorocii au murit; cui te faci tu însuţi?" Răspunse Isus: "De mă voi slăvi eu însumi, slava mea nemică iaste ; iaste părintele mieu de mă va slăvi, ce voi grăiţi că Dumnezeul vostru iaste şi nu cunoaşteţi El, eu ştiu El. Şi de voi zice că nu ştiu El, fi-va în podoabă voao minciună ce-l ştiu el şi cuvîntul lui păzesc. Avraam, părintele vostru, bucuros ară fi fost să vază zioa mea şi ară vedea şi se-ară bucura". Ziseră lui iudeii: "Cinci zeci de ani încă n-ai şi Avraam ai văzut?" Zise lor Isus: "Adevăr, adevăr grăiesc voao, mai denainte pînă Avraam n-au fost, eu sînt". Luară pietri să arunce într-însul. Isus ascunse-se şi ieşi den besearecă, mearse pren mijloc de ei şi mergea aşa. {205r} În vreamea aceaea mergînd Isus, văzu un om orb den născută şi întrebară el ucenicii lui, grăiră: "Învăţătoare, ce-au greşit acesta sau părinţii lui de-au născut orb?" Răspunse Isus: "Nece acesta au greşit, nece părinţii lui, ce să se ivească lucrul lu Dumnezeu spri-nsul. Mie mi se cade a lucra lucrul celuia ce m-au tremes pînă iaste zio. Veni-va noaptea cînd nimea nu poate lucra; cînd întru lume sînt, lumină sînt lumiei". Aceasta zise, scuipi la pămînt şi făcu tină de scuipit şi unse cu tină ochii orbului şi zise lui: "Du-te de te spală în fîntîna Siloamului ce se spune "trimes". Duse-se şi se spălă şi vine, văzu vecinii lui şi văzură el mainte că era orb, grăiră: "Nu iaste acesta ce şedea de cerea?" Aceştea grăiră că acesta iaste, e alţii că iaste de seamănă lui. El grăi că {205v} "eu sînt". Grăiră lui: "Cumu ţi se-au deşchis ochii?" Răspunse acela şi zise: "Un om ce-l cheamă Isus tină făcu şi unse ochii miei şi-m zise: "Du-te în fîntîna Siluamului şi te spală". Duşu-mă de mă spălai, văz". Ziseră lui: "Unde iaste acela? Grăi: "Nu ştiu": Duseră-l el cătră farisei ce era mai denainte orb. Era sîmbătă cînd făcu tină Isus şi deşchise lui ochii. Iarăşi întrebară el fariseii: "Cum vezi?" El zise lor: "Tină puse mie la ochi şi mă spălai şi văz". Grăiră amu unii den farisei: "Acest om nu e de la Dumnezeu că sîmbăta nu păzeaşte". Alţii grăiră: "Cum poate om păcătos aceastea seamne să facă?" Şi pîră era întru ei. Grăiră amu orbului iară: "Tu ce grăieşti de el că deşchise ochii tăi?" El zise că proroc iaste. Nu crezură amu iudeii de el că orb era şi vedea pînă chemară părinţii aceluia ce vedea şi întrebară ei, grăiră: {206r} "Acesta iaste fiiul vostru ce voi grăiaţi c-au născut orb? Cum amu acmu veade?" Răspunseră lor părinţii lui şi ziseră: "Ştim că acesta iaste fiiul nostru şi ca u(n) orb au născut; cum acmu veade nu ştim sau cine i-au deşchis lui ochii, noi nu ştim; însuşi crescut are, însuşi-l întrebaţi, însuşi de eluşi să grăiască". Aceasta ziseră părinţii lui că se temea de jidovi; aşa amu era de se băgase jidovii, cine va ispovedi Hristos, lepădat de besearecă să fie. Derept aceaea părinţii lui ziseră că însuşi crescut are, însuşi-l întrebaţi. Strigară amu a doara omul ce-au fost orb şi ziseră lui: "D(ă) slavă lu Dumnezeu; noi ştim că omul acesta păcătos iaste" Răspunse acela şi zise: "De iaste păcătos nu ştiu, una ştiu: că orb era(m), acmu văz". Ziseră lui iară: "Ce făcu ţie? Cum deşchise ochii tăi?" Răspunse lor: "Ziş voao şi nu auziţi, ce iară veţi să auziţi? {206v} Au doară şi voi ucenici lui veţi să fiţi?" Ocărîră el şi ziseră: "Tu ucenic eşti aceluia; noi lu Moisi sîntem ucenici. Noi ştim că Moisi au grăit cu Dumnezeu. Acesta nu ştim de unde iaste". Răspunse omul şi zise lor: "De aceasta amu minune iaste că voi nu ştiţi de unde iaste şi deşchise ochii miei. Ştiu că păcătoşii Dumnezeu nu-i ascultă, ce cine iaste lu Dumnezeu ciătitoriu şi voia lui face, acela-l ascultă. Den veaci nu iaste auzită că cine deşchise ochii orbului den născută, de n-ară fi acesta fiind de la Dumnezeu n-ară putea face nemică". Răspunseră şi ziseră lui: "Întru păcate tu născut eşti tot şi tu ne veri învăţa?" Şi scoaseră el afară. Auzi Isus că scoaseră el afară şi află el, zise lui: "Tu creade-veri în Fiiul lu Dumnezeu?" Răspunse acela şi zise: "Şi cine iaste, Doamne, de să crez întru el?" Zise lui Isus: "Şi-l {207r} vezi şi grăiaşte cu tine. "Acesta iaste" El zise: "Crez, Doamne şi mă închin lui". Şi zise Isus. Zise Domnul cătră ceia ce mearseră cătră el, iudeilor: "La judeţ, eu în lumea aceasta venii, cine nu veade să vază şi cine văd, orbi-vor". Şi auziră den farisei aceasta era cu nusul şi ziseră lui: "Au doară şi noi orbi sîntem?" Zise lor Isus: "De-aţi fi orbi fiind n-aţi fi avînd păcate. Acmu grăiţi că vedem; păcatele amu voastre fi-vor". Zise Domnul cătră ceia ce mearseră cătră el, iudeilor: "Cine nu va mearge pre uşe în curtea oilor ce pre prilaz şi pre aiurea, fur iaste şi tîlhari, iară cine va mearge pre uşe păstori iaste oilor. Acest uşariu deşchide şi oile glasul lui aud şi ale lui oi strigă-le pre nume şi scorneaşte iale şi cînd ale lui {207v} oi scoate, nainte-le mearge şi oile după el merg că ştiu glasul lui. După striin nu merg, ce fug de la el că nu ştiu glasul de striin. Această pildă zise lor Isus; ei nu înţeleaseră ce era ce grăia lor. Zise iară lor Isus: "Adevăr, adevăr grăiesc voao că eu sînt uşa oilor. Toţi cîţi vor veni mainte de mine furi sînt şi tîlhari ce nu vor asculta ei oile". Zise Domnul cătră ceia ce mearseră cătră el, iudeilor: "Eu sînt uşe şi în mine cine va întra mîntui-se-va şi întra-vor şi ieşi-vor şi păşune afla-vor. Furul nu va veni numai să fure şi să ucigă şi să piarză. Eu venii viaţă să aveţi şi mai mult avea-veţi. "Eu sînt păstoriu bun; păstoriul bun sufletul lui pune-l derept oile, iară năiemnicul ce nu e păstoriu, ce nu sînt oile lui, veade lupul viind {208r} şi lasă oile şi fuge şi lupul răpeaşte eale şi răspîndeaşte oile, iară năiemnicul fuge că năiemnic iaste şi nu grijaşte de oi. Eu sînt păstoriu bun şi ştiu-vă şi ştiţi-mă cumu mă ştie părintele şi eu ştiu părintele şi sufletul său pune-l-va derept oi şi alte oi am ce nu sînt den curtea aceasta şi acealea mi se cade să le aduc şi glasul mieu auzi-vor şi va fi o turmă şi un păstoriu". Zise domnul cătră ceia ce mearseră cătră el, iudeilor: "Derept aceaea părintele mă iubeaşte că eu pune-voi sufletul mieu ca iară să-l iau el şi nimea nu-l va lua el den mine, ce eu pune-l voiu el de mineşi. Puteare am a pune el şi puteare am iară a lua el. Această porîncită luai de la părintele mieu". Sfară fu iară întru iudei de cuvintele aceastea. Grăiră mulţi dentr-înşii: "Drac are şi nesănătos iaste. Cine {208v} el va asculta?" Alţii grăiră: "Aceaste cuvinte nu sînt drăceşti. Au doară dracul poate ochii orbului să deşchiză?" În vreamea aceaea fu atunce tîrnoseală în Ierusalim şi frig era şi mergea Isus în besearecă în pridvoarăle lu Solomon. Încungiurară el iudeii şi grăiră lui: "Pînă cînd sufletele noastre lua-veri? De eşti tu Hristos spune noao, nu te sfii". Răspunse lor Isus: "Spui voao şi nu creadeţi lucrul ce eu fac de numele părintelui mieu. Acela mărturisi-va de mine ce voi nu creadeţi. Nu sînteţi amu den oile meale cum am zis voao". Zise Domnul cătră ceia ce mearseră cătră el, iudeilor: "Oile meale glasul mieu aud şi eu ştiu eale şi după mine vine şi eu viaţă în veci da-voi lor. Şi nu vor peri în veaci şi nu-i va răpi ei nimea den mînile meale. {209r} Părintele mieu ce-au dat mie mai mare iaste de toţi şi nimea nu poate să răpească ei den mînile părintelui mieu. Eu şi părintele unul sîntem". Luară pietri iară iudeii să ucigă el. Răspunse lor Isus: "Multe lucruri bune arătai voao de la părintele mieu; de care lucru pietri aruncaţi pre mine?" Răspunseră lui iudeii, grăiră: "De bune lucrure pietri n-am arunca spre tine, ce de hule, că tu om eşti, faci-te Dumnezeu". Răspunse lor Isus: "Nu iaste scris în leagea voastră. Eu zic: Dumnezei sînteţi? E să aceia zice Dumnezei cătr-înşii cuvîntul lu Dumnezeu fu şi nu pot sparge scriptura. Ce părintele-l lumină şi tremease întru lume. Voi grăiţi că hulă grăi. Derept aceaea spui că Fiiul lu Dumnezeu sînt. De n-aş face lucrul părintelui mieu nu mi-aţi avea credinţă, iară de voi face e să mie nu veţi creade lucrului mieu creadeţi să înţeleageţi şi să creadeţi că {209v} întru mine e părintele şi eu întru el". În vreamea aceaea căuta amu iară de să prinză el şi ieşi den mînile lor şi se duse iară în ceaea parte a Iordanului la locul unde era Ioan mai denainte de boteza şi fu aciia. Şi mulţi vineră cătră el şi grăiră că Ioan amu seamne nu făcu nece unul, toate cîte-au zise Ioan de acesta adeverit era şi mulţi aciia crezură întru el. În vreamea aceaea era unul de boliia, Lazar den Vitaniia, den oraş, Mariia şi Marta, surorile lui. Era Mariia de unsease Domnul cu mir şi ştersease picioarele lui cu părul ei. Al ei frate, Lazar, boliia. Tremease amu soru-sa cătr-însul, grăi: "Doamne, iată cela ce iubiiai boleaşte". Auzi Isus, zise: "Aceasta boală nu e cătră moarte, ce de slava lu Dumnezeu de să proslăvească {210r} Fiiul lu Dumnezeu derept ea". Iubiia Isus Marta şi sora ei şi Lazar. Cînd auzi că boleaşte, atuncea fu pînă la el, era loc de doao zile. După aceaea grăi ucenicilor: "Păsăm întru iudei iară". Grăiră lui ucenicii: "Învăţătoare, acmu caută tine cu pietri să te ucigă iudeii şi iarăşi mergi acolo?" Răspunse Isus: "Nu doaosprăzeace ceasure sînt în zi? Cine va îmbla zioa nu se va poticni că lumina lumiei aceştiia veade, iară cine va îmbla noaptea, poticni-se-va că lumină nu iaste întru el". Aceasta zise şi după aceasta grăi lor: "Lazar, soţul nostru, au adurmit; ce merg să deştept el". Ziseră ucenicii lui: "Doamne, de va durmi, mîntuit va fi". Zise Isus de moartea lui; ei le părea că de adurmitul somnului grăiia. Atunce amu zise lor Isus: "Nu mă sfiesc, Lazar au murit, şi mă bucur derept voi să creadeţi că n-am {210v} fost acolo, ce păsăm cătr-însul". Zise Toma ce-l chema geamănul ucenicilor: "Păsăm şi noi să murim cu nusul". Mearse Isus, află el de patru zile încă avînd în mormînt. Era Vitania aproape de Ierusalim ca doaospăzeace mile şi mulţi den iudei era veniţi cătră Marta şi Mariia să mîngîie eale de fratele ei. E Marta cînd auzi că Isus vine, timpină el; Mariia şedea acasă. Zise Marta cătră Isus: "Doamne, de-i fi fost cicea fratele mieu n-ar fi murit, ce şi acmu ştiu că cît să ai ceare de la Dumnezeu dă-ţi ţie Dumnezeu". Grăi ei Isus: "Învie-va fratele tău". Grăi Marta: "Ştiu că va învie întru învierea întru zilele de apoi". Zise ei Isus: "Eu sînt înviere şi viiaţă. Cine va creade întru mine să ară şi muri, învie-va. Şi toţi viii cine cred întru mine, nu vor muri în veaci. Ei credinţa aceasta?" Grăi lui: "Adevăr Doamne, {211r} eu crez că tu eşti Hristos, Fiiul lu Dumnezeu, şi în lume ai venit". Şi aceasta zise, mearse şi strigă Mariia, soru-sa, în taină, zise: "Învăţătoriul viitoriu iaste şi te cheamă". Ea ca auzi, sculă-se curînd şi se duse cătr-însul. Nu amu era venit Isus în oraş ce era la locul unde timpină el Marta. Iudeii amu era cu nusa în casă şi mîngîia ea. Văzură Mariia că curîndu se sculă şi ieşi, după ea duseră-se. Grăiră că mearge la mormînt să plîngă acolo. E Mariia vine unde era Isus, văzu el, căzu-i la picioare, grăi lui: "Doamne, de-ai fi fost cicea, n-ară fi murit fratele mieu". Isus ca văzu ea plîngîndu-se şi mergea cu nusa cu iudeii plîngea-se, opri sufletul şi se opri însuşi şi zise: "Unde-aţi pus el?" Grăiră lui: "Doamne, vino şi vezi". Lăcrămă-se Isus, grăiră amu jidovii: "Vezi cum iubeaşte el". Unii dentr-înşii zise: "Nu poate acesta {211v} deşchide ochii orbului, să facă de aceasta să nu moară". Isus iară, opri întru eluşi, vine cătră mormînt; era peştere şi piatra zăcea spri-nsa. Grăi Isus: "Luaţi piatra". Grăi lui sora mortului, Marta: "Doamne, că va puţi; a patra zi iaste". Grăi ei Isus: "N-am zis ţie că de veri creade, vedea-veri slava lu Dumnezeu?" Luară piatra unde era mortul zăcînd. Isus rădică ochii lui sus şi zise: "Părinte, laudă ţie dau că mă auzi. Eu ştiu că pururea asculţi mine; ce derept nărodul ce stă împrejur zic ca credinţă să aibă că tu m-ai tremes". Şi aceasta zise, cu glas mare strigă: "Lazăre, vino afară". Şi ieşi mortul legat mînile şi picioarele şi faţa lui pomisealnic legat. Grăi lor Isus: "Dezlegaţi el şi-l lăsăţi să se ducă". Mulţi amu den iudei mersease cătră Mariia şi văzură ce făcu Isus, crezură întru el. Unii dentr-înşii duseră-se {212r} cătră farisei şi spuseră lor ce făcu Isus. În vreamea aceaea adunară amu mai marii preuţi şi fariseii săbor şi grăiră: "Ce să facem că omul acesta multe seamne face? De-l văm lăsa el aşa, toţi vor creade întru el şi vor veni rimleanii şi vor lua locul şi limba noastră". Unul oarecine dentr-înşii Caiafa, mai mare preot aceasta în anii aceia, zise lor: "Voi nu ştiţi nemică, nece cugetaţi că mai bine iaste noao un om să moară derept oameni, nu toată limba să piară". Aceasta de eluşi nu zise ce mai mare preot acesta anii acelora proroci că vrea Isus să moară derept oameni şi nu numai derept oameni ce ca şi feciorii lu Dumnezeu răsipiţi să-i adune într-una. Dentr-acea zi sfătuiră ca să ucigă el. E Isus de aciia nu aiave îmbla întru iudei ce se duse de acolo întru o parte {212v} aproape de o pustie întru o cetate ce se chema Efrem şi aciia îmbla cu ucenicii lui. Aproape era Paştile ovreeşti şi se dusea-se mulţi în Ierusalim de prenprejur mainte de Paşti de să se curăţească şi căuta amu Isus şi grăiia întru eişi în besearecă stînd: "Ce se voao pare, că n-are a veni în praznic?" Dedea-se şi mai marii preuţi şi fariseii zisă de-l va şti El cineva unde va fi, să spuie ca să prinză El. Mainte cu şase zile de Paşti vine Isus în Vitania unde era Lazar mort ce elu-l învise den moarte. Făcură lui cină aciia şi Marta slujiia e Lazar era unul den şezători cu nusul. Mariia luo o litră de mir de nardos mestecat de mult preţ, unse picioarele lu Isus şi ştearse cu părul ei picioarele lui. Casa împlu-se de olmul mirului. Grăi lui unul den ucenicii lui, Iuda a lu Simon den Iscariot, ce vrea el să-l vînză: {213r} "Derept ce mirul acesta nu vîndut să fie la trei sute de bani şi să se dea mişeilor?" Aceasta zise nu că se grijiia de mişei, ce ca un fur era şi pungă avea şi arunca de purta. Zise Isus; "Nu muncireţi ea den zioa de îngrupătoarea mea să păzească el; mişeii amu pururea aveţi cu voi e mine nu pururea aveţi". Înţeleaseră nărod mult den iudei că aciia iaste şi vineră nu derept Isus numai ce ca şi Lazar să vază ce elu-l învise den moarte. Sfătuiră-se mai marii preoţi ca şi Lazar să ucigă că mulţi derept el mergea iudei şi credea întru Isus. A doao zi demîneaţa nărod mult mersease în praznic. Auziră că Isus vine în Ierusalim, luară stîlpări de finic şi ieşiră în timpinatul lui şi striga: "Osana, blagoslovit vine în numele Domnului, împăratul izraililor". Află Isus un asin, şezu spri-nsul cum iaste scris: "Nu vă teameţi, {213v} featele Sionului, iată împăratul tău vine, şade spre mînzişor de asin". Aceasta nu înţeleaseră ucenicii lui mainte ce cîndu se proslăvi Isus atuncea pomeniră că aceaea era de el scrisă şi aceasta făcură lui. Mărturisi nărodul ce era cu nusul cînd strigă Lazar den groapă şi-l învise el den moarte. Derept aceaea-l timpină el nărodul că auzise el că făcuse acest semn. În vreamea aceaea sfat făcură fariseii spre Isus. Ziseră cătră eişi: "Vedeţi că nece un folos iaste; iată lumea după el mearge". Era unii den elini den ceia ce mersease să se închine în praznic. Aceştea amu apropiară-se cătră Filip ce era den Vitsaida Galileiului şi rugară el, grăiră: "Doamne, vreaream Isus să vedem". Vine Filip şi grăi lui Andrei şi iară Andrei şi Filip grăiră lu Isus. Isus răspunse lor, grăi: "Vine ceasul {214r} să se proslăvească Fiiul omenesc. Adevăr, adevăr grăiesc voao: "De va grăunţul de grîu cădea la pămînt nu va muri, acela unul va fi, iară de va muri, mult rod va face". Zise Domnul ucenicilor lui: "Iubi-va sufletul lui şi piarde-l-va el şi urî-va sufletul lui în lumea aceasta, în viaţa de veaci păzi-l-va el. Cine va mie sluji, după mine să vie, unde sînt eu aciia şi slugile meale fi-vor. Cinsti-l-va el părintele mieu. Acmu sufletul mieu turbură-se şi ce voi zice? Părinte, mîntuiaşte-mă de ceasul acesta ce derept aceaea venii la ceasul acesta". Zise Domnul: "Părinte, proslăveaşte numele tău". Vine glas den ceri şi proslăvi şi iară proslăvi. Nărodul sta şi auzi, grăiră: "Tunet fu". Alţii grăiră: "Îngerul grăi lui". Răspunse Isus şi zise: {214v} "Nu derept mine glasul acesta fu ce derept voi. Acmu judeţ iaste lumiei aceştiia acmu judele lumiei aceştiia scos fu afară şi eu de voi fi înălţat den pămînt toţi voi trage cătră mine". Aceasta grăiia, semna cu ce moarte vrea să moară. Răspunse lui nărodul: "Noi am auzit den leage că Hristos lăcui-va în veaci şi cum tu grăieşti cade-se a se înălţa Fiiul omenesc? Cine iaste acela Fiiul omenesc?" Zise lor Isus: "Încă puţină vreame lumina cu voi iaste. Îmblaţi pînă lumină aveţi ca untunearecul voi să nu vă prinză; şi îmbla-vor întru untunearec, nu vor şti unde merg". Zise Domnul cătră ceia ce mearseră cătră el, iudeilor: "Pînă lumină aveţi creadeţi întru lumină ca feciorii lumineei să fiţi". Aceasta grăi Isus şi se duse de se ascunse {215r} dentr-înşii. Cîte amu seamne făcu naintea lor, nu crezură întru el ca cuvîntul Isaiei prorocului să se izbîndească ce zise: "Doamne, cine va creade auzitul nostru?" Şi: "Braţul Domnului cui se va descoperi?" Derept aceaea nu putură creade că iară zice Isaia: "Orbiră ochii lor şi împietrită lă iaste inima lor să nu vază cu ochii, nece să înţeleagă cu inima şi să se întoarcă şi să se vindece ei". Aceasta zise Isaia cînd văzu slava lui şi grăi de el, însă amu şi den judeci mulţi crezură întru el ce drept fariseii nu spunea de să nu fie scoşi den besearecă; iubiră amu slava omenească mai vîrtos decît slava lu Dumnezeu. Isus strigă şi zise: "Creadeţi întru mine, nu creadeţi întru mine, ce în cela ce m-au trimes. Şi cine mă veade, veade-l cela ce m-au tremes. Eu întru lume lumină venii ca toţi cine va creade întru mine {215v} întru untunearec nu va fi şi cine va auzi graiurile meale şi nu va creade, eu nu voi judeca lui. N-am venit amu să judec lumiei ce să mîntuiesc lumea. Lepăda-se-va de mine şi nu va priimi cuvintele meale am a judeca lui; cuvînt ce grăiesc, acela judeca-voi lui în zilele de apoi; că eu den mine nu grăiesc, ce cela ce m-au trimes, părintele, această porîncită deade mie ce voi zice şi ce voi grăi. Şi ştiu că porîncita lui viiaţa veacilor iaste, ce amu eu grăiesc cum au zis mie părintele, aşa grăiesc." În vreamea aceaea mainte de praznicul Paştilor, ştiu Isus că-i vine lui ceasul să treacă den lumea aceasta cătră părintele; iubi ai lui cine era întru lume, pînă în sfîrşitu-i iubi ei. Şi cină fu, diavolul întrase în inima Iudei a lu Simon den Iscariot ca el să-l vînză. {216r} Ştiia Isus că toate dedease lui părintele în mîni şi că de la Dumnezeu ieşi şi cătră Dumnezeu vine. Sculă-se den cină şi puse veşmintele şi luo pomisealnicul, încinse-se. După aceaea băgă apă în spălătoare şi începu a spăla picioarele ucenicilor şi le ştergea cu pomisealnicul ce era încins. Vine cătră Simon Pătru şi grăi lui acela: "Doamne, tu picioarele meale să speli?" Răspunse Isus şi zise lui: "Ce fac eu tu nu ştii acmu, înţeleage-veri după aceasta". Grăi lui Pătru: "Nu veri spăla piciorul mieu în veaci". Răspunse lui Isus: "De nu voi spăla tine, nu veri avea parte cu mine". Grăi lui Simon Pătru: "Doamne, nu picioarele numai, ce şi mînile şi capul". Grăi lui Isus: "Spălat nu trebuiaşti numai picioarele să spăl, ce iaste curat tot şi voi curaţi sînteţi, ce nu toţi". Ştiia amu {216v} că-l vînduse el. Derept aceaea zise: "Nu toţi curaţi sînteţi". În vreamea aceaea e cînd spălă picioarele lor luo-şi veşmintele lui, şezu iară, zise lor: "Ştiţi ce făcui voao? Voi mă strigaţi "Învăţătoriu" şi "Domn" şi bine grăiţi, sînt amu. De amu eu spălai ale voastre picioare Domn şi Învăţătoriu şi voi datori sînteţi unul la alalt să vă spălaţi picioarele. Chip dau voao de cum făcui voao eu şi voi faceţi. Adevăr, adevăr grăiesc voao, nu e robul mai mare de Domnu-său, nece apostolul mai mare de cela ce l-au tremes el. De veţi şti aceasta, ferecaţi sînteţi de veţi face ea. Nu de toţi voi grăiesc. Eu ştiu ce am ales ce ca scriptura să se izbîndească. Mănîncă cu mine pită, rădică {217r} spre mine talpa lui. De acmu grăiesc voao mainte pînă nu va fi, iară cînd va fi, credinţă să aveţi că eu sînt. Adevăr, adevăr grăiesc voao: "Priimi-veţi cine să aşi tremeate, mine veţi priimi, iară priimi-veţi, priimi-veţi cela ce m-au tremes". Aceasta zise Isus; turbură-se cu sufletul şi mărturisi şi zise: "Adevăr, adevăr grăiesc voao că unul den voi mă vîndu". Căutară-se întru ei ucenicii, nu se precepură de carele grăiaşte. Unul den ucenicii lui era de se plecase în poala lu Isus. Arăta amu aceluia Simon Pătru, întrebă-l: "Carele amu iaste de carele grăiaşte?" Căzu acela la pieptul lu Isus, grăi lui: "Doamne, cine iaste?" răspunse Isus: "Acela iaste cui voi întinge pîine de i-o voi da". Şi întinse pîinea, deade Iudei a lu Simon den Iscariot. Şi după pîine atunce {217v} întră într-însul Satana. Grăi lu Isus: "Ce veri să faci, fă curînd". De aceasta nimea nu înţelease den şezători derep ce zise lui. Unii amu părea-le după aceaea pungă avea Iuda, că grăi lui Isus: "Cumpără ce ne trebuiaşte la praznic" sau mişeilor să dea ceva. Luo acela pîinea. Aciia ieşi. Era noaptea cînd ieşi şi grăi Isus. Zise Domnul ucenicilor lui: "Acmu se proslăvi Fiiul omenesc şi Dumnezeu proslăvi-se de el e să Dumnezeu proslăvi-se de el şi Dumnezeu proslăvi-va el întru eluşi şi aciia proslăvi el. Feciori, încă puţin cu voi sînt; căuta-veţi mine şi cum am zis iudeilor că unde voi eu mearge, voi nu veţi putea veni şi voao grăiesc acmu: "Leage noao dau voao, să vă iubiţi unul cu alalt cumu vă iubesc voi ca şi {218r} voi să vă iubiţi de voişi. De aceasta înţeleage-vor toţi că ai miei ucenici sînteţi, de veţi avea dragoste între voi". Grăi lui Simon Pătru: "Doamne, unde te veri duce?" Răspunse lui Isus: "Unde voi eu mearge nu veri putea acmu după mine să vii, apoi veri veni după mine". Grăi lui Pătru: "Doamne, pentru ce nu voi putea acmu după tine să vii? Sufletul mieu derept tine pui". Răspunse lui Isus: "Adevăr, adevăr grăiesc ţie: "Nu va cînta cîntătoriul pînă te veri lepăda de mine de trei ori". Zise Domnul ucenicilor lui: "Să nu se spămînteaze inimile voastre. Creadeţi întru Dumnezeu şi în mine creadeţi. În casele părintelui mieu sălaşuri multe sînt, iară de nu, spus să fie voao, duce-mă-voi să {218v} gătesc voao loc şi de mă voi duce şi voi găti voao loc, iară voi veni şi lua-voi voi cătră mine unde sînt eu şi voi veţi fi şi unde eu merg ştiţi şi calea ştiţi". Grăi lui Toma: "Doamne, nu ştim unde mergi; şi cum putem calea să ştim?" Grăi lui Isus: "Eu sînt calea şi adevărul şi viiaţa. Nimea nu va veni cătră părintele, numai eu. De m-aţi fi ştiind şi părintele mieu aţi fi ştiind amu şi de acmu cunoaşte-veţi el şi vedea-veţi el". Grăi lui Filip: "Doamne, spune noao părintele şi destulu e noao". Grăi lui Isus: "Cîtă vreame cu voi sînt şi nu cunoscuşi mine, Filipe. Văzut-ai mine, vezi părintele. Nu crezi că eu întru părintele şi părintele întru mine iaste?" Zise Domnul ucenicilor lui: "Grăiţi ce eu grăiesc voao de voi {219r} nu grăiţi. Părintele întru mine lăcuiaşte. Acela face lucrul. Creadeţi mie cum eu în părintele şi părintele întru mine, iară de nu de ce lucru credinţă-mi veţi avea? Adevăr, adevăr grăiesc voao: "Cine va creade întru mine lucru ce fac şi acela va face şi mai multe de aceastea face-va că eu cătră părintele mieu merg şi ce să aţi ceare de numele mieu aceaea va face să se proslăvească părintele întru Fiiul. De ce veţi ceare în numele mieu, eu voi face. De mă veţi iubi, porîncita mea să păziţi şi eu ruga-voi părintele şi alt mîngîitoriu da-va voao să fie cu voi întru veaci, duh adeverit ce lumea nu-l putu priimi că n-au văzut el, nece ştiu el e voi ştiţi el că întru voi au lăcuit şi întru voi au fost. Nu voi lăsa voi săraci, veni-voi cătră voi încă puţinel şi {219v} lumea de acmu nu va vedea mine e voi vedea-mă-veţi că eu viu şi voi vii veţi fi. Într-acea zi înţeleage-veţi voi că eu întru părintele mieu şi voi întru mine şi eu întru voi". Zise Domnul ucenicilor lui: "Cine va avea porîncitele meale şi le va păzi eale, acela mă va iubi, iubit va fi de părintele mieu şi eu iubi-voiu el şi arăta-mă-voiu lui însumi". Grăi lui Iuda nu den Iscariot: "Doamne, şi ce fu că noao veri să te arăţi, nu lumiei?" Răspunse Isus şi zise lui: "Cine mă va iubi, cuvîntul mieu păzi-va şi părintele mieu iubi-va el şi cătră el veni-va şi sălaş la el face-i-va; nu mă va iubi, cuvintele meale nu va păzi şi cuvîntul ce auziţi nu iaste al mieu ce celuia ce m-au trimes, părintele. Aceasta grăiesc voao întru voi acesta {220r} mîngîitoriul Duhul Sfînt ce elu-l trimease părintele în numele mieu acela voi învăţa-va de tot şi va pomeni voao toate ce-am zis voao lumea lăsa-va voao. Lumea mea da-voi voao, nu va lumea să dea, eu da-voi voao". Zise Domnul ucenicilor lui: "Să nu se spămînteaze inimile voastre, nece să vă spăreaţi. Auzit-aţi cum eu ziş voao: "Ducu-mă şi veni-voi cătră voi. Bucuroşi aţi fi amu că zic: "Ducu-mă cătră Părintele" că părintele mieu mai mare iaste de mine şi acmu zic voao mainte pînă nu va fi de cînd va fi credinţă să aveţi. De acmu mai mult nu voi grăi cu voi. Vine amu judele aceştii lume şi întru mine n-are nemică ce să înţeleagă lumea că iubesc părintele şi cum au zis mie părintele, aşa fac. Sculaţi-vă de blăm de acicea". {220v} Zise Domnul ucenicilor lui: "Eu sînt vie adeverită şi părintele lucrătoriu iaste. Toată viţa den mine nu va face rod scoate-voi ea şi toată ce va face rod curăţi-voi ea ca mai mult rod să aducă, ce voi curaţi sînteţi de cuvîntul ce grăiesc voao. Fiţi întru mine şi eu întru voi că viţa nu poate face rod de eaşi de nu va fi în vie, aşa şi voi de nu veţi fi întru mine. Eu sînt viia, voi viţele. Cine va fi întru mine şi eu întru el, acela face-va rod mult că fără de mine nu poate face nemică, iară cine întru mine nu va fi, arunca-l-voi afară ca viţa şi se va usca şi aduna-voi ea şi în foc o voi băga şi va arde, iară de veţi fi întru mine şi graiurile meale întru voi fi-vor. Cui să aţi vrea ceareţi şi fi-va voao. De aceasta amu proslăvi-se părintele {221r} mieu ca rod mult să faceţi şi fi-veţi ai miei ucenici". Zise Domnul ucenicilor lui: "Cumu mă iubeaşte părintele şi eu iubesc voi. Fiţi întru liubovul mieu. De veţi păzi porîncita mea fi-veţi întru liubovul mieu, cum eu porîncita părintelui mieu păzesc şi lăcuiaşte întru el liubov". Aceasta grăiesc voao ca bucuriia mea întru voi să fie şi bucuriia voastră umplu-se. Aceasta iaste porîncita mea: "Să vă iubiţi unul cu alalt cumu vă iubesc voi. Mai mare de aceasta liubovul nemică nu iaste, cine va pune sufletul lui derept soţii lui. Voi soţii miei sînteţi de veţi face cîte eu am zis voao. De acmu nu voi zice voao robi că robul nu ştie ce face domnu-său. Voao zice-voi soţi că toate ce-am auzit de la părintele mieu spus-am voao. Nu voi mine aţi ales ce eu aleşi voi şi puşi voi {221v} ca voi să vă duceţi şi rod să aduceţi şi rodul vostru fi-va. De ce să aţi ceare de la părintele mieu da-se-va voao". Zise Domnul ucenicilor lui: "Aceasta porîncesc voao: "Să vă iubiţi unul cu alalt", e să lumea voi va urî, ştiţi că mine mainte de voi au urît. De aţi fi fost den lume, lumea amu a sa iubi-v-ară că den lume nu sînteţi, ce eu alesu-v-am den lume; derept aceaea v-au urît voi lumea. Pomeniţi cuvîntul ce-am zis voao: nu iaste robul mai mare de domnu-său. De vor scoate mine şi voi vă vor scoate. De vor păzi cuvîntul mieu şi al vostru vor păzi. Ce aceastea toate face-vor voao derept numele mieu că nu ştiu cela ce m-au trimes de n-aş fi venit şi să grăiesc lor păcate n-ară fi avînd, e acmu vină n-au de păcatele lor. Urît-au mine şi părintele mieu au urît de n-ar fi făcut lucru întru ei ce altul nimea {223r} nu făcu păcate n-ară fi avînd. Acmu şi văd şi urăsc şi mine şi părintele mieu ce să se izbîndească cuvîntul scrisu e în leagea lor că m-au urît în cinste. Cînd va veni mîngîitoriul ce eu tremite-voi voao de la părintele, duh adeverit ce den părintele ieşit, acela va mărturisi de mine şi voi veţi mărturisi că dentîiu cu mine sînteţi. Aceasta grăiesc voao să nu vă blăzniţi, den gloate scoate-vă-vor". Zise Domnul ucenicilor lui: "Vine ceasul ca toţi cine v-au ucis pare-le-se slujbă aduc lu Dumnezeu şi aceasta fac că nu cunoscură părintele, nece mine ce aceasta grăiesc voao: "De cînd va veni ceasul pomeniţi aceasta, cum eu am zis voao". Asta voao dentîiu n-am zis că cu voi era e acmu mă duc cătră cela ce m-au trimes şi nimea den voi întreba-mă-va "unde te duci?" Ce aceasta grăiesc {222v} voao: "scîrbă împlea-voi inimile voastre"; ce eu adevăr grăiesc voao: "Mai bine iaste voao de eu să mă duc e să amu eu nu mă voi duce, mîngîitoriul nu va veni cătră voi, iară de mă voi duce, tremite-voi el cătră voi şi veni-va acela, oblici-va lumea de păcate şi de dereptate şi de judecată. De păcate amu că nu crezură întru mine, e de dereptate că cătră părintele mieu mă duc şi de acmu nu mă veţi mai vedea e de judecată că Domnul lumiei aceştiia osîndit fu. Încă mult am a grăi voao ce nu puteţi purta acmu e cînd va veni acela duh adeverit derepta-vă-va spre toată adeveriia. Nu de voi şi amu aveţi a grăi ce cît aţi auzit aveţi a grăi şi veni-va, spune-va voao; elu mă proslăvi că den ale meale au luat şi spus-au voao". {223r} Zise Domnul ucenicilor lui: "Toate cîte are părintele ale meale sînt. Derept aceaea zic voao că den ale meale au luat şi spus-au voao. Întru puţinel şi nu mă veţi vedea şi iară întru puţinel şi vedea-mă-veţi că mă duc cătră părintele". Ziseră den ucenicii lui cătră eişi: "Ce iaste aceasta ce grăi noao?: "Întru puţinel şi nu veţi vedea mine şi iară întru puţinel şi vedea-mă-veţi" şi "Că eu merg cătră părintele"? Grăiră amu: "Ce iaste aceasta ce grăiaşte "puţinel"? nu ştim ce grăiaşte". Înţelease Isus că vrea el să-l întreabe, zise lor: "De aceaea vă întrebaţi întru voi că zic întru puţinel şi nu mă veţi vedea şi iară întru puţinel vedea-mă-veţi. Adevăr, adevăr grăiesc voao că plînge-vă-veţi şi suspina-veţi voi şi lumea bucura-se-va e voi în grije fi-veţi. Ce grija voastră întru bucurie fi-va. Muiarea cînd naşte, scîrbă {223v} are că vine ceasul ei, e cînd naşte feciorul de aciia nu pomeneaşte scîrba de bucurie că se născu om întru lume. Şi voi grije amu acmu aveţi; iarăşi vă voi vedea şi bucura-se-vor inimile voastre şi bucuriia voastră nimea nu o va lua den voi şi într-acea zi nimea nu va întreba nemica". Zise Domnul ucenicilor lui: "Adevăr, adevăr grăiesc voao că cît să aţi ceare de la părintele în numele mieu da-va voao. De acmu nu veţi ceare nemică întru numele mieu, ceareţi şi priimi-veţi ca bucuriia voastră împlută să fie. Aceasta în pildă grăiesc voao, ce vine ceasul cînd de aciia în pildă nu voi grăi voao ce aiave de părintele spui voao. Într-acea zi în numele mieu ceare-veţi şi nu grăiesc voao că eu voi ruga părintele de voi. Însuşi amu părintele iubeaşte voi că voi mine {224r} aţi iubit şi aţi crezut că eu de la Dumnezeu ieşii şi ieşii den părintele şi venii întru lume; iară voi lăsa lumea şi mă voi duce cătră părintele". Grăiră lui ucenicii lui: "Iată acmu nu te sfieşti a grăi, iară în pildă nemunuia nu grăieşti. Acmu ştim că ştii toate şi nu trebuieşti să te întreabe cineva; de aceasta creadem că de la Dumnezeu ai ieşit". Răspunse lor Isus: "Acmu creadeţi, iată vine ceasul şi acmu vine să vă răsipiţi cineşi întru a lui şi mine singur lăsa-veţi şi nu sînt singur că părintele cu mine iaste. Aceasta grăiesc voao. Întru lume scîrbiţi fi-veţi; ce îndrăzniţi, eu biruiesc lumea." Aceasta grăi Isus. În vreamea aceaea rădică Isus ochii lui la ceri şi zise: "Părinte, vine ceasul; proslăveaşte Fiiul tău ca şi fiiul să te proslăvească că ai {224v} dat lui puteare a toate trupurile de toate ce-ai dat lui, dă lor viaţă în veaci. Aceasta iaste viaţa de veaci de să ştie tine unul adeverit Dumnezeu şi acela ce-ai tremes, Isus Hristos. Eu te proslăvesc la pămînt, lucrul sfîrşii ce-ai dat mie de să fac şi acmu proslăveaşte-mă tu, părinte, la tine însuţi, cu slava ce am la tine mai denainte pînă lumea n-au fost. Arătai numele tău oamenilor ce-ai dat mie den lume, ai tăi era şi mie i-ai dat şi cuvîntul tău păziră. Acmu înţeleaseră că toate cîte-ai dat mie, de la tine sînt că graiurile ce-ai dat mie dau lor şi aceştea priimiră şi înţeleaseră adevăr că de la tine ieşii şi crezură că tu m-ai tremes. Eu de aceştea rog; nu de lume rog ce de aceştea ce-ai dat mie că ai tăi sînt şi ale meale toate ale tale sînt şi ale tale ale meale şi mă proslăvii întru ei, {225r} şi de acmu nu sînt întru lume şi aceştea în lume sînt şi eu cătră tine vii, părinte sfînte. Păzeaşte ei în numele tău ce-ai dat mie să fie într-una cum noi. Cînd era cu nuşii în lume, eu păzit-am ei în numele tău ce-ai dat mie păzii şi nimea dentr-înşii nu peri, numai Fiiul pierdură ca scriptura să se izbîndească, e acmu cătră tine vii şi aceasta grăiesc în lume ca să aibă bucuriia mea împlută întru eişi. Eu ded lor cuvîntul tău şi lumea urî ei că nu sînt den lume ca eu nu sînt den lume. Nu rog să-i iai ei den lume ce să păzeşti ei de răul. Den lume nu sînt ca eu den lume nu sînt. Luminează ei întru adevărul tău. Cuvîntul tău adeverit iaste. {225v} În vreamea aceaia rădică ochii lui la ceri şi zise: "Părinte, cum ai tremes mine în lume şi eu trimeţ ei în lume şi derept ei eu luminai mineşi ca şi aceştea să fie luminaţi întru adevăr. Nu de aceştea rog numai ce şi de ceia ce cred derept cuvintele lor întru mine ca toţi într-una sînt cum tu, părinte, întru mine şi eu întru tine ca şi aceştea întru noi într-una să fie ca lumea să aibă credinţă că tu m-ai tremes şi eu slavă ce-ai dat mie, dau lor. Să fie într-una cum noi într-una sîntem, eu întru tine şi tu întru mine. Să fie sfîrşiţi într-una şi să înţeleagă lumea că tu m-ai tremes şi aceştea să iubeşti cum iubeşti mine. Părinte, ce-ai dat mie, voi unde sînt eu şi aceştea să fie cu mine, să vază slava mea ce-ai dat mie că m-ai iubit mainte de {226r} tocmeala lumiei. Părinte dereapte, şi lumea tine nu cunoscu; eu te cunoscui şi aceştea cunoscură că tu m-ai trimes şi spuş lor numele tău şi spuş ca liubiovul ce m-ai iubit întru ei să fie şi ei întru ei". Aceasta zise Isus. În vreamea aceaea ieşi Isus cu ucenicii lui în ceaea parte de pîrîul Chedrului unde era o grădină; întru ea întră însuşi şi ucenicii lui. Ştiia Iuda ce vînduse el locul că de multe ori aduna-se Isus aciia cu ucenicii lui. Iuda luo gloată şi de la mai marii preoţi şi ai fariseilor slugi {226v} vine acolo cu făclii şi cu lumînări şi cu arme. Isus ştiia toţi că vin spri-nsul, ieşi, zise lor: "Cine căutaţi?" Răspunseră lui: "Isus Nazareaninul". Grăi lor Isus: "Eu sînt". Stătu şi Iuda ce vînduse el cu nuşii. Ca zise amu că eu sînt, mearseră îndărăt şi căzură la pămînt. Iarăşi-i întrebă: "Cine căutaţi?" Ei ziseră: "Isus Nazareaninul". Răspunse Isus: "Zis-am voao că eu sînt; de amu mine căutaţi, lăsaţi aceştea să se ducă ca să se izbîndească cuvîntul ce zise că ce-ai dat mie nu pierdui dentr-înşii nimea". Simon Pătru avea un cuţit, scoase-l şi lovi un rob al mai marilor preuţi şi-i tăie lui urechea dereaptă. Era numele robului Maleh. Zise Isus lu Pătru: "Bagă cuţitul în teacă. Păhar ce-au dat mie părintele n-am a-l bea?" E gloate şi vătaşii şi slugile iudeilor {227r} prinseră Isus şi legară el şi duseră el cătră Anna întîiu. Era amu socru Caiafei ce era mai mare preot în anii aceia. Era Caiafa de dedease sfat iudeilor că mai bine iaste un om să piară derept oamene. E după Isus mergea Simon Pătru şi alt ucenic. Ucenicul acela era ştiut de mai marii preoţi şi întră cu Isus în curtea mai marelui preot. Pătru sta naintea porţiei afară. Ieşi amu alalt ucenic ce era ştiut de mai marele preoţilor şi zise portariului şi băgă pre Pătru. Grăi roaba portariului lu Pătru: "Au doară şi tu den ucenicii omului acestuia eşti" Grăi acela: "Nu sînt". Stătură robii şi slugile, foc făcură că era frig şi se încălziia. Era cu nuşii Pătru, sta şi se încălziia. E mai marele preot întreba Isus de ucenicii lui şi de învăţătura lui. Răspunse lui Isus; {227v} "Eu nu mă sfiiia a grăi lumiei, eu pururea învăţa la gloate şi în besearecă şi ascuns nu grăia nemică. Ce mă întrebi? Întreabă ceia ce-au auzit ce-am grăit lor; iată aceştea ştiu ce-am zis eu". Aceasta lui zise. Unul den ceia ce sta nainte o slugă lovi prespre obraz Isus, zise: "Aşa răspunzi mai marilor preoţi?" Răspunse lui Isus: "De grăii rău, mărturiseaşte de rău, iară de bine ce mă ucizi?" Tremease el Anna legat cătră Caiafa mai marele preoţilor. Era Simon Pătru, sta şi se încălziia. Ziseră lui: "Au doară şi tu den ucenicii lui eşti". Elu se lepădă şi zise: "Nu sînt". Grăi unul den robii mai marelui preut, văr acesta celuia ce-i tăie Pătru urechea: "Nu te-am văzut eu în grădină cu nusul?" Iară amu lepădă-se Pătru şi aciia cîntătoriul cîntă. {228r} În vreamea aceaea duseră de la Caiafa în casa de judecată; era demîneaţa şi aceia nu întrară în casa de judecată să nu se spurce, ce să mănînce Paşti. Ieşi Pilat cătr-înşii şi zise: "Ce vină aduceţi spre omul acesta?" Răspunseră şi ziseră lui: "De n-ar fi fiind acesta făcătoriu rău nu l-am fi vîndut el ţie". Zise lor Pilat: "Luaţi-l el voi şi pre leagea voastră judecaţi lui" Ziseră lui iudeii: "Noao nu ne se cade a ucide nimea", ca cuvîntul lu Isus să se izbîndească ce zise, semnă cu ce moarte vrea să moară. Întră iară Pilat în casa de judecată şi strigă lu Isus şi zise lui: "Tu eşti împărat iudeilor?" Răspunse lui Isus: "De tineşi grăieşti tu aceaea sau alţii ţie au zis de mine?" Răspunse Pilat: "Au doară eu jidov sînt? Ruda ta şi mai marii preoţi vîndură-te mie; ce le-ai făcut?" Răspunse Isus: "Împărăţiia mea nu e den lumea aceasta. {228v} De-ară fi den lumea aceasta fiind împărăţiia mea, slugile meale amu fi se-ară nevoite de n-aş fi fost vîndut iudeilor; e acmu împărăţiia mea nu iaste de aicea". Zise lui Pilat: "Amu împărat eşti tu?" Răspunse Isus: "Tu grăieşti că împărat sînt eu. Eu spre aceasta mă născui şi spre aceasta venii în lume să mărturisesc adevăr şi toţi cine iaste den adevăr asculta-vor glasul mieu". Grăi lui Pilat: " Ce iaste adevăr?" Şi aceasta zise, iară ieşi cătră iudei şi grăi lor: "Eu nece o vină aflai întru el. Iaste obiceai voao ca unul să las voao la Paşti. Vrea-veţi amu să las voao împăratul iudeilor?" Strigară toţi, grăiră: "Nu cesta, ce Varava". Era Varava tîlhari. Atunce amu luo Pilat Isus şi-l bătu şi voinicii împletiră cunună de mărăcini, puseră lui în cap şi în văşmînt mohorît îmbrăcară el {229r} şi grăia: "Bucură-te, împăratul iudeilor". Şi ucidea el pre buci. Ieşi iară afară Pilat şi grăi lor: "Iată scoş el voao afară să înţeleageţi că întru el nece o vină aflai". Ieşi afară Isus, purta cunună de mărăcin şi văşmînt mohorît. Şi grăi lor: "Iată omul". Cînd văzură el mai marii preuţi şi slugile strigară, grăiră: "Răstigneaşte-l". În vreamea aceaea sfat făcură mai marii preuţi şi bătrînii pre Isus ca să ucigă el şi vineră cătră Pilat, grăiră: "Ia-l, ia-l, răstigneaşte el". Grăi lor Pilat: "Luaţi-l el voi şi-l răstigniţi. Eu amu nu aflai întru el vină". Răspunseră lui iudeii: "Noi leage avăm şi pre leagea noastră datoriu iaste a muri că eluşi se face Fiiul lu Dumnezeu". E cînd auzi Pilat acest cuvînt vîrtosu se temu şi întră în pretor iară şi {229v} grăi lui Isus: "De unde eşti tu?" E Isus răspuns nu deade lui. Grăi amu lui Pilat: "Mie nu grăieşti? Nu ştii că puteare am a te răstigni şi puteare am a te lăsa?" Răspunse Isus: "N-ară avea puteare nece unul spre mine de n-ară fi dată de sus. Derept aceaea mă vîndură ţie mai mare păcat ai". De acia căuta Pilat să lase el. Iudeii striga, grăiia: "De veri lăsa aceasta nu eşti soţ lu Chesar; toţi cine se face împărat potriveaşte-se lu Chesar" E Pilat auzi acest cuvînt şi şezu la judecată la un loc ce se cheamă Litostroton, e ovreiaşte Gavata. Era vineri Paştile. Ceasul era ca la şase. Grăi iudeilor: "Iată împăratul vostru". Ei strigară: "Ia-l, ia-l, răstigneaşte el". Grăi lor Pilat: "Împăratul vostru voi răstigni". Răspunseră mai marii preuţi: "Nu avăm împărat fără Chesar". Atunce deade-l el lor de să-l răstignească. Luară Isus ducea-l şi purta crucea lui. Ieşiră întru un loc chema-se al Ţestului ce se grăiaşte Golgota unde răstigniră el şi cu nusul şi alţi doi de încoace şi de încolo, e în mijloc, Isus. Scrise şi o scîndurea Pilat şi puse la cruce. Era scris: "Isus Nazareaninul, împăratul iudeilor". Această scîndurea mulţi cetia den iudei că aproape era locul de cetate unde răstigniră Isus şi era scris ovreiaşte, greceaşte, lătineaşte. Grăiră lu Pilat mai marii preuţi: "Nu scrie împăratul iudeilor ce că acesta zise: "Împărat sînt iudeilor". Răspunse Pilat: "Ce scrişi, scrişi". E voinicii cînd răstigniră Isus luară veşmintele lui şi făcură patru părţi. Cineşi cu voinicii parte şi tîmbariul era tîmbariul necusut de sus urzit. Ziseră cătră eişi să nu spargem el ce să aruncăm sorţi pre el cui va fi să se izbîndească {230v} scriptura ce se grăiia: Împărţiră veşmintele meale loruşi şi pre tîmbariul mieu aruncară sorţi". Voinicii amu aceasta făcură. În vreamea aceaea sta lîngă crucea lu Isus muma lu Isus şi sora mumîniei lui, Mariia lu Cleop şi Maria Magdalina. Isus văzu muma şi ucenicul stînd ce-l iubiia. Grăi mumîniei sale: "Muiare, iată fiiul tău". După aceaea grăi ucenicului: "Iată muma ta". Şi de-ntru-acela ceas o luo ea ucenicul întru a lui. După aceaea ştiu Isus că toate se sfîrşiră. Ca să se izbîndească scriptura, grăiia: "Seate" Un vas sta plin de oţet. Ei împlură bureatele de oţet şi în trestie înfipseră-l, deaderă cătră rostul lui. Cînd luo oţetul, Isus zise: "Sfîrşiră-se". Şi plecă capul, deade sufletul. E iudeii ca să nu lase trupurile întru sîmbătă {231r} derep ce era vineri, era amu zi mare acea sîmbătă, rugară Pilat să frîngă fluierele lor şi să-i ia. Vineră voinicii şi întîiului amu frîmseră fluierele şi altuia ce era răstignit cu nusul. La Isus mearseră. Ca văzură el că e mort nu frîmseră lui fluierele ce unul den voinici cu suliţa coastele lui împunse şi aciia ieşi sînge şi apă şi văzu mărturisi şi adeverită iaste mărturiia lui. Şi acesta ştie că adevăr grăi ca voi credinţă să aveţi; fură amu aceastea să se izbîndească scriptura. Os nu se frîmse den el şi iară altă scriptură grăiaşte. Căutară spri-nsul ceia ce-l împunseră. După aceaea. În vreamea aceaea rugă Pilat Iosif ce e den Arimatei. Acesta ucenic lu Isus în ascuns derept frica iudeilor să ia trupul lu Isus şi {231v} zise Pilat: "Vine amu şi luo trupul lu Isus, vine şi Nicodim ce mersease cătră Isus noaptea mai de nainte. Purta mestecătură de zmirnă şi de aloi ca o sută de litre. Luară trupul lu Isus şi îmbrăcară el cu cămaşe cu aromat cum iaste obiceaiul iudeilor să se îngroape. Era la locul unde-l răstigniră grădină. Şi în grădină, groapă noao întru ea nimea nece dinioară era pus. Aciia amu derept vinerea iudeilor, că aproape era groapa, pusease Isus. Într-una]den sîmbete Maria Magdalina vine demîneaţa. Încă era untunearec la mormînt şi văzu piatra luată despre groapă. Curse amu şi vine cătră Simon Pătru şi cătră alt ucenic ce iubiia Isus şi grăi lor: "Luat-au Domnul den groapă şi nu ştiu unde-au pus el". Ieşi Pătru şi alt ucenic şi se duseră cătră mormînt. Curseră amu amîndoi împreună şi alalt ucenic {232r} curse mai curînd de Pătru şi vine mainte cătră mormînt. Şi se plecă, văzu veşmintele zăcînd însă nu întră. Vine Simon Pătru după el şi întră în mormînt şi văzu veşmintele zăcînd şi pomisealnicul ce era la capul lui nu zăcea cu veşmintele ce de eluşi strins la un loc. Atunce amu întră şi alalt ucenic ce mersease mainte cătră mormînt şi văzu şi crezu; nu amu ştiia cărţile că se cade lui den moarte să învie. Duseră-se iară cătră eişi ucenicii. În vreamea aceaea Maria sta la mormînt afară plîngea; ca plînse, plecă-se în mormînt şi văzu doi îngeri în veşminte albe, şedea unul la cap, altul la picioare unde era zăcut trupul lu Isus. Şi grăiră ei aceiia: "Muiare, ce plîngi?". Grăi lor c-au luat Domnul mieu şi nu ştiu unde-au pus el. Şi aceasta zise, întoarse-se îndărăt şi {232v} văzu Isus stînd şi nu ştiia că iaste Isus. Grăi ei Isus: "Muiare, ce plîngi, cine cauţi?". Ei i se păru că iaste grădinariul, grăi lui: "Doamne, de-ai tu luat el, spune-mi unde l-ai pus el şi el eu să iau". Grăi ei Isus: "Marie". Întoarse-se aceaea grăi lui: "Ravvuni" - ce se grăiaşte "Învăţătoare". Grăi ei Isus: "Nu te apropiia de mine, nu amu mă duc cătră părintele mieu; pasă cătră fraţii miei şi spune lor: ducu-mă cătră părintele mieu şi părintele vostru şi Dumnezeul mieu şi Dumnezeul vostru". Vine Mariia Magdalina, spuse ucenicilor c-au văzut Domnul şi aceasta zise ei. Era după aceaea într-acea zi întru una den sîmbete şi uşile încuiate unde era ucenicii adunaţi derept frica iudeilor . Vine Isus şi stătu în mijloc şi grăi lor: "Pace voao". Şi aceasta zise, arătă lor {233r} mînile şi coastele sale. Bucurară-se ucenicii văzură Domnul. Zise lor Isus iară: "Pace voao. Cumu m-au trimes părintele şi eu trimeţ voi". Şi aceasta zise, suflă şi grăi lor: "Priimiţi Duhul Sfînt. Cui veţi lăsa păcatele, lăsaţi lor, cui veţi ţinea, ţineţi-le". E Toma, unul den doisprăzeace ce-l chema geamăn, nu era cu nuşii cînd vine Isus. Grăiră lui alalţi ucenici: "Văzut-am Domnul". El zise lor: "De nu voi vedea la mînile lui ranele piroaelor şi să bag deagetul mieu în rana piroaelor şi să bag mîna mea în coastele lui nu voi avea credinţă". Şi după a opta zi iară era înlăuntru ucenicii lui şi Toma cu nuşii. Vine Isus uşile încuiate şi stătu în mijloc şi zise: "Pace voao!". După aceaea grăi Tomei: "Adu deagetul tău încoace şi vezi mînile meale şi adu mîna ta şi bagă în coastele meale {233v} şi nu fii necredincios ce credincios". Şi răspunse Toma şi zise lui: "Domnul mieu şi Dumnezeul mieu". Grăi lui Isus; "Ca mă văzu, crezu. Ferecaţi de ceia ce n-au văzut şi cred". Multe amu şi alte seamne făcu Isus naintea ucenicilor lui ce nu sînt scrise în cartea aceasta. E aceasta scrisă fu să creadeţi că Isus iaste Fiiul lu Dumnezeu şi să creadeţi viiaţă avea-veţi întru numele lui. În vreamea aceaea ivi-se Isus ucenicilor lui sculat den moarte la marea Tiveriadului, ivi-se aşa. Era împreună Simon Pătru şi Toma grăiia-i geamănul şi Natanail ce era den Cana Galileiului şi feciorul lu Zevedei şi alţi ucenici ai lui doi. Grăi lor Simon Pătru: "Păsăm să vînăm peaşte". Grăiră lui: "Mearge-vom şi noi cu tine". Ieşiră şi şezură aciia în corabie şi într-acea noapte nu prinseră nemică. Demîneaţă fu, sta Isus pre ţărmure. Nu {234r} cunoscură ucenicii că iaste Isus. Grăi amu lor: "Feciori, doară aveţi ceva mîncare?" răspunseră lui: "Ba". El zise lor: "Aruncaţi a dereapta parte a corabiei şi veţi afla". Aruncară şi de aciia nu putură trage ea de mult peaşte. Grăi ucenicul acela ce-l iubiia Isus lu Pătru: "Domnul iaste". E Simon Pătru auzi că Domnul iaste, încinse-se cu o fotă, era amu gol şi se aruncă în mare, iară alţi ucenici cu o corăbioară veniră. Nu era departe de pămînt ce ca doao sute de coţi trăgea mreaja cu peaştele ca o scoaseră la pămînt, văzură foc zăcînd şi peaşte spri-nsul zăcea şi pită. Grăi lor Isus: "Aduceţi den peaşte ce iaste acmu". Întră Simon Pătru şi scoase mreaja la pămînt plină de peşti mari o sută şi cinzeci şi trei şi atîta era cît nu se rupea mreaja. Grăi lor Isus: "Veniţi de prînziţi". Neci unul den ucenici cuteza să întreabe el: "Tu cine eşti?" Ştiia-l că iaste Domnul. Vine {234v} Isus şi luo pită şi deade lor şi peaşte aşijderea. Iată a treia oară ivi-se Isus ucenicilor lui sculat den moarte. E cînd prînziră. În vreamea aceaea ivi-se Isus ucenicilor lui sculat den moarte şi grăi lu Simon Pătru: "Simone a lu Iona, iubeaşte-mă mai vîrtos de aceştea?" Grăi lui: "Adevăr Doamne, tu ştii că te iubesc". Grăi lui: "Paşte mieluşeii miei". Grăi lui iară a doara: "Simone a lu Iona, iubeaşte-mă?". Grăi lui: "Adevăr Doamne, tu ştii că te iubesc". Grăi lui: "Paşte oile meale". Grăi lui a treia oara: "Simone a lu Iona, iubeaşte-mă?" Întristă-se Pătru că zise lui de trei ori, iubeaşte-mă" şi zise lui: "Doamne, tu toate ştii. Tu ştii că te iubesc". Grăi lui Isus: "Paşte oile meale. Adevăr, adevăr grăiesc ţie, cînd erai tînar încingeai-te însuţi şi mergeai unde vreai e cînd îmbătrînişi rădici mînile tale {235r} şi altulu te va încinge şi te va duce unde nu veri vrea". Aceasta zise, semnă cu ce moarte va proslăvi Dumnezeu. Şi aceasta zise, grăi lui: "Vino după mine". Întoarse-se Pătru, văzu ucenicul ce-l iubiia Isus pre urmă mergînd ce şi şezuse la cină la pieptul lui şi zise: "Doamne, cine iaste de te-au vîndut?" Acesta văzu-l Pătru, grăi lu Isus: "Doamne, acesta ce grăi lui Isus de voi vrea ca acesta lăcui-voi pînă voi veni, ce iaste ţie? Tu după mine vino". Ieşi cuvîntul acesta întru fraţi că ucenicul acela n-au murit şi nu zise lui Isus că n-au murit ce de voi vrea ca acesta lăcui-veţi pînă voi veni, ce iaste ţie? Acesta iaste ucenicul, mărturisi de aceastea ce şi scrise aceasta şi ştiu că adeverită iaste mărturiia lui. Sînt şi alte multe cîte-au făcut Isus ce cîte una scrisă fu, nece însuşi pare-mi-se toată lumea să încape scris în carte. Amin. {249r} Cu vrearea Tatălui şi cu ajutoriul Fiiului şi cu sfîrşitului Duhului Sfînt în zilele măriei lu Ianăş crai, eu, jupînul Hanăş Beagner den Braşov am avut jelanie pentru sfentele cărţi creştineşti Tetroevanghel şi am scris aceaste sfente cărţi de învăţătură să fie popilor rumîneşti să înţeleagă să înveţe rumînii cine-s creştini, cum grăiaşte şi Sfîntul Pavel apostol cătră corinteni 14 capete: "În sfînta besearecă mai bine e a grăi cinci cuvinte cu înţeles decît 10 mie de cuvinte neînţelease în limbă striină". După aceaea vă rugăm toţi sfenţi părinţi oare vlădici, oare episcopi, oare popi în cărora mînă va veni aceastea cărţi creştineşti cum mainte să cetească, necetind să nu judece nece să săduiască. Şi cu zisa jupînului Haneş Begner scris-am eu diiacon Coresi ot Tîrgovişte şi Tudor diiac. Şi s-au început în luna lu mai 3 zile şi s-au sfîrşit în luna lu ghenarie 30 de zile, vleato 7 mie 69 în cetate în Braşov.