{110r} De întru Luca sfîntă bună vestire  După aceaea amu mulţi începură a face poveaste de ştiute de întru noi lucrure cum au  dat noao ceia dentîiu înşişi văzători şi slugi fură cuvintelor. Vruse şi mie pre urmă sus  toate ispitii pre rînd ţie scriu, ţiitoriu Teofile, să înţelegi de ei învăţatu-te-ai  cuvinte întărite.  În vreamea aceaea fu în zilele lu Irod împărat al Iudeilor un preut, numele-i Zahariia  den efimeriia Aviei, şi muiare lui den featele lu Aaron  
{110v} şi numele ei Elisafta. Era amîndoi derepţi naintea lu Dumnezeu, îmbla întru  toate porîncitele şi în legile Domnului fără de prepus şi nu avea ei feciori derep ce era  Elisafta fără plod şi amîndoi îmbătrîniră în zilele lor era. Fu slujind el în cinul  rîndului lui naintea Domnului după rîndul preoţiei, tîmplă-i-se lui a cădi, întră în  beseareca Domnului şi toată mulţimea oamenilor era făcînd rugă în vreamea tămîiei.  Ivi-i-se lui îngerul Domnului stînd de-a dereapta altariului a cădelniţei şi se  spămîntă Zahariia unde-l văzu şi frică căzu pre el. Zise cătră el îngerul: "Nu te  teame, Zaharie, derep ce că auzită fu ruga ta şi muiarea ta Elisafta naşte-va ţie fecior  şi zice-veri numele lui Ioan şi fi-va bucurie ţie şi veselie şi mulţi de naşterea lui  bucura-se-vor. Fi-va amu mare naintea Domnului şi vin şi mălvăjie să nu aibă a bea  
{111r} şi de Duhul Sfînt împlu-se încă den maţele mîni-sa şi mulţi den fiii  izraililor întoarce-va cătră Domnul Dumnezeul lui. Şi acesta nainte va mearge  înaintea lui cu duhul şi cu tăriia lu Ilie întoarce-va inema părinţilor la feciori şi  potrivnic în mîndriile derepţilor găti-va Domnului oameni de sfîrşit". Şi zise  Zahariia cătră înger: "Pentru ce să înţeleg aceaea? Eu amu sînt bătrîn şi muiarea mea  au mătorit în zilele ei." Şi răspunse îngerul, zise lui: "Eu sînt Gavriil, nainte stau  înaintea lu Dumnezeu, şi tremes sînt să grăiesc ţie şi bună veaste ţie aceasta. Şi iată să  fii tăcut şi să nu poţi grăi pînă în zioa ce va fi aceasta; derept ce nu crezi cuvintele  meale ce se vor izbîndi în vreamea lor". Şi era oamenii aşteptînd Zahariia şi se mira  că pesti el în besearecă. Deca ieşi, nu putu grăi cătr-înşii şi precepură că vedeare  au văzut  
{111v} în besearecă; acela era arătînd lor şi era mut. Şi fu deca se împlură zilele  slujbeei lui, mearse în casă-şi. După acealea zile ….  În zilele acealea începu Elisafta, muiarea lui, şi se mănă a cincea lună, grăi că aşa au  făcut mie Domnul în zioa aceaea ce căută Domnul să ia împutăciunea mea de întru  oameni". ... Întru a şasea lună tremis fu îngerul Gavriil de la Dumnezeu în cetatea  Galileiului ce-i e numele Nazaret cătră fata obrăcită bărbatului ce lui e numele Iosif,  den casa lu David. Numele feateei Mariia. Întră îngerul la dinsa, zise: "Bucură-te,  bucurată; Domnul cu tine e. Blagoslovită tu întru muiari". Ea văzu, spămîntă-se de  cuvintele lui şi cugeta cum va fi sărutatul acesta. Şi zise ei îngerul: "Nu te teame,  Marie, aflat-ai  
{112r} amu bunătate de la Domnul. Iată înceape-veri în pîntece şi naşte-veri  fecior şi zice-veri numele lui Isus. Acesta va fi mare şi fiiu de sus chema-se-va  şi va da lui Domnul Dumnezeu scaunul lu David, tatăl lui, şi se va împărăţi în casa lu  Iacov în vecie şi împărăţiia lui nu va fi sfîrşit." Zise Mariia cătră îngerul: "Cum va fi  aceasta, ce eu bărbat nu ştiu?" Şi răspunse îngerul grăi ei: "Duhul Sfînt întra-va în  tine şi tăriia de sus umbri-te-va. Deaciia şi ce va naşte sfînt chema-se-va  "Fiiul lu Dumnezeu". Şi iată Elisavta, vară-ta, şi aceaea au început fecior la  bătrîneaţele ei şi această lună a şasea iaste ei ce se cheamă fără plod, că nu e să nu se  poată de la Domnul tot cuvîntul". Zise Mariia: "Eu roaba Domnului, fie-mi pre  cuvîntul tău". Şi se duse de la ea îngerul.  
{112v} În zilele acealea sculă-se Mariia, merse în sus tare în cetatea Iudei şi întră  în casa Zahariei şi sărută Elisafta şi fu deca auzi Elisafta sărutătura Mariei, jucă tînărul  în maţele ei şi se împlu de Duhul Sfînt Elisafta şi strigă cu glas mare şi zise:  "Blagoslovită tu întru muieri şi blagoslovit plodul maţelor tale. Şi de unde mie aceasta  de vine muma Domnului mieu cătră mine? Adecă amu ca fu glas sărutătura ta în  urechile meale? Joacă tînărul, bucură-se în maţele meale". Şi ferecata crezu că fu  sfîrşitul grăitele ei de la Domnnul. Şi zise Mariia: "Mărit-au sufletul mieu Domnul  şi se bucură sufletul mieu de Dumnezeu mîntuitoriul mieu c-au căutat la plecaţii  robii lui. Iată amu de acmu fericează-mă toate rudele  
{113r} că făcură mie mărie puternicii şi sfînt numele lui. Şi mila lui den rudă în rudă  pre ceia ce se tem de el. Făcu ţiitură braţelor lui, împărţi măreţilor cugetele inima lor,  pogorîşi silnicii de pre scaun şi înălţaşi plecaţii. Flămînzii împluşi de dulceaţă şi  îmbogăţiţii lăsaşi deşerţi. Luară izrailii feciorii lor, pomeniră de milă, cum ai grăit  cătră părintele nostru, lu Avraam şi sămînţa lui pînă în veci". Fu Mariia cu ea ca la  trei luni şi se întoarse în casa ei. Elisaftei împlu-se vreamea să facă ea. Şi născu fiiul  şi auziră împrejurele viiatnicii şi rudele ei că mărită iaste mila Domnului cu ea şi se  bucurară cu ea. Şi fu a opta zi. Vineră să taie feciorul şi să zică lui numele-i pre tatăl  lui Zahariia. Şi răspunse muma  
{113v} lui, zise: "Ba, ce să-i ziceţi Ioan". Şi ziseră cătr-însa că nime nu iaste în  ruda ta ce să-l cheame acel nume. Arătară tătălui lui ce va vrea să zică el şi cerşu o  scîndurea, scrise, grăi: "Ioan să fie numele lui". Şi se mirară toţi. Desfăcu-se gura  lui aciia şi limba lui şi grăiia blagoslovi Dumnezeu şi fu la toţi frică cine viia  împrejurul lor. Şi în toate laturile iudeilor spuse fură toate cuvintele acealea şi puseră  toţi cine auzi în inimile lor grăiră: "Ce amu acest fecior fu?" Şi mîna lu Dumnezeu era  cu nusul. Şi Zaharia, tatăl lui, împlu-se de Duhul Sfînt şi prorociia, grăi:  "Blagoslovit Domnul Dumnezeu că cercetă şi făcu mîntuitură oamenilor lui şi nălţă  corn mîntuitură noao în casa lu David, feciorul lui, cum  
{114r} au grăit rosturele sfinţilor sînt de în veci prorocilor lui, mîntuitură de dracii  noştri şi den mînile tuturora ce ne-au urît noi, faceţi milă cu părinţii noştri şi  pomeniţi leage sfinţilor lui, jurămînt ce jură cătră Avaam părintele nostru dat-au  noao fără frică den mînile dracilor noştri mîntui-ne-văm, slujiţi lui prea  podoabă şi în dereptate naintea lui în toate zile viiaţa noastră. Şi tu, fecior proroc, de  sus chema-te-veri; nainte mearge-veri, amu naintea feaţeei Domnului  găti-veri calea lui. Dat-ai înţeles mîntuitură oamenilor tăi întru lăsăciune  păcatelor lor, derept mila de la inimă, mila Domnului nostru întru ei cercetat eşti de  noi întru răsărită de sus, luminezi întru un întunearec şi în umbra morţiei şedea,  dereptează picioarele  
{114v} noastre la calea de pace." E feciorul crescu şi se întări cu duhul şi era în pustie  pînă în zioa ivirei lui cătră izraili.  În zilele acealea ieşi zisa de la Chesar August să scrie toată lumea. Adecă scriptura  întăi fu oblăduiia Suriia Chiurineu. Şi se duseră toţi să se scrie cineşi într-a lui  cetate. Ieşi Iosif den Galilei den cetatea Nazaretului în Iudei în cetatea lu David ce se  cheamă Vitleem derep ce au fost lui den casă şi de moşiia lu David scrise-se cu  Mariia, obrăcită lui muiare să-i fie nevinovată. Era cînd fură acolo, împlură-se  zilele să nască şi născu fiiu-său dentăi şi înfăşă el şi puse el în iasle derep ce nu era  lor loc de lăcuită şi păstori era într-aceaea parte, preveghea paza nopţiei de turma  lor. Şi iată îngerul Domnului stătu într-înşii  
{115r} şi slava Domnului lumină ei şi se spăreară cu frică mare. Şi zise lor îngerul:  "Nu vă teameţi, adecă amu bună vestire voao bucurie mare ce va fi tuturor oamenilor  că au născut voao astăzi mîntuitori ce iaste Hristos Domnul den cetatea lu David şi  adecă voao semn afla-veţi tînărul înfăşat zăcînd în iasle. Şi de pripă fu cu îngerii  mulţi voinici ai ceriului. Lăuda Dumnezeu şi grăiia: "Slava întru nalt Dumnezeu şi la  pămînt pace, în oameni bună vreare". Şi fu deca se duseră dentr-înşii la ceri îngerii.  Şi oamenii păstori ziseră unul la alalt: "Treacem amu pînă la Vitleem şi să vedem  acest cuvînt ce fu ce Domnul spuse noao". Şi vineră, apropiiară-se şi aflară Mariia  şi Iosif şi tînărul zăcînd în iasle. Văzură, spuseră de cuvinte ce-au grăit lor de acel  fecior. Şi toţi auziră, mirară-se de cuvinte de păstori cătr-înşii.  
{115v} E Mariia păziia toate cuvintele acealea băgă-le întru inima ei.  Întoarseră-se păstorii, slăviia şi făliia Dumnezeu de toate ce auzise şi văzuse cum fu  grăită cătr-înşii. Şi cîndu se împlură opt zile să taie el şi ziseră numele lui Isus, zis  era de îngerul mainte pînă nu se începuse în maţe. Şi cîndu se împlură zilele de  curăţiia ei pre leagea lu Moisi, duseră el în Ierusalim să-l puie nainte Domnului  cumu e scris în leagea Domnului că tot tînărul bărbătească parte să-i desfacă zgăul,  sfînt Domnului cheamă-se. Şi să dea jărtvă pre zisa întru leagea Domnului doao  turtureale sau doi pui de porumb.  
{116r} Era un om în Ierusalim ce-i e numele Simeon. Şi acel om derept şi bine  cinstit aştepta mîngîitura izraililor şi Duhul Sfînt era întru el şi era el făgăduit  Duhului Sfînt să nu vază moarte mainte pînă nu va vedea Hristos Domnul. Şi vine  Duhul în besearecă şi cînd aduseră părinţii feciorul Isus să facă lor pre obiceai leage  de el şi acela luo el la mînile lui şi blagoslovi Dumnezeu şi zise: "Acmu lasă robul tău,  Doamne, pre cuvintele tale cu pace că văzură ochii miei mîntuitura ta ce-ai gătit  naintea feaţelor a tuturor oamenilor, lumină întru descoperitura limbilor şi slava  oamenilor tăi izrailii". Şi era Iosif şi muma lui, mirară-se de cuvintele lui de el, şi  blagosloviia Simeon şi zise cătră Mariia, muma lui: "Adecă zace cesta la  
{116v} căzătură şi la sculătoare a mulţi întru izraili şi întru seamne ce-au zis. Şi ţie  însăţi în suflet întra-vă armă că amu să se descoapere den multe inimi cugetele". Şi  era Anna prorociţa, fată lu Fanuil den ruda lu Asirov; aceasta mătorise întru zile multe,  vise cu bărbatulu-şi şapte ani den feţie ei, deaciia văduo ca optzeci şi patru de ani ce  nu ieşise den besearecă cu postul şi cu rugăciunea slujiia noaptea şi zioa. Şi aceaea  într-acel ceas stătu, ispovediia-se Domnului şi grăi de el tuturora ce aştepta  mîntuire în Ierusalim. Şi ca sfîrşiră tot pre leagea Domnului, întoarseră-se în  Galilei în cetatea lor, Nazaret.  Feciorul crescu şi se întăriia cu duhul. Împle-se de-nţelepciune şi dulceaţa lu Dumnezeu era la el.  
{117r} Şi mergea părinţii lui în toţi ani în Ierusalim în praznicul Paştilor. Şi cînd fură  doisprăzeace ani, duseră-se ei în Ierusalim pre obiceaiul praznicului şi sfîrşiră zilele  cînd vrură să se întoarcă ei, rămase Isus fecior în Ierusalim şi nu precepu Iosif şi  muma lui; părea-le lor că e cu soţiia, vineră cale de o zi şi căutară el în rude-şi şi  în ştiuţi şi nu aflară el, întoarseră-se în Ierusalim să caute el şi fu prespre trei zile,  aflară el în besearecă şezînd în mijloc de învăţători şi asculta acela. Şi întreba ei;  spămînta-se toţi ascultînd el de înţelepciune şi de răspunsul lui. Şi văzură el,  mirară-se. Cătr-însul muma lui zise: "Fii, ce faci noao aşa? iată părintele tău şi eu  ustenit-am căutînd tine". Şi zise cătr-înşii: "Ce căutaţi mine? Nu ştiţi că  într-aceastea ce sînt părintele mieu cade-se  
{117v} a-m fi?" Şi aceia nu înţeleaseră cuvîntul ce grăi lor şi mearse cu ei şi vineră  în Nazaret şi era de se cuceriia lor şi muma lui păziia toate cuvintele aceastea întru  inima ei. Isus ajunse înţelepciunea şi crescutul şi dulceaţa de la Dumnezeu şi de oameni.  Întru al cincizecile de an domniei a lu Tiverie Chesar oblăduiia Pont Pilat Iudeii şi a  patra oblăduiia Galileia Irod e Filip fratele lui, patra oblăduiia Turiia şi Trahonitsca  parte şi Lisaniia Aviliniia patru oblăduiia. Pre mai marii preoţi Anna şi Caiafa fu graiul  lu Dumnezeu cătră Ioan fiiul Zahariei în pustie şi vine den toată partea Iordanului,  propoveduiia botejunea pocaianiia întru lăsăciunea păcatelor cum iaste scris  
{118r} în carte cuvîntul Isaiei proroc grăiia: "Glas strigă în pustii: "Gătiţi calea  Domnului, dereapte faceţi cărările lui, toate dumbrăvile împlea-se-vor şi toate  pădurile şi măgurile pleca-se-vor şi fi-vor întorsurile dereapte şi străminele căi  neatede şi vor vedea toate trupurele spăsenie lu Dumnezeu". Grăiia nărodului celora ce  ieşise să se boteaze de la el: "Pui de năpîrcă, cine spune voao să fugiţi de ce vine  mînie? Faceţi amu plod destoinic de pocăinţă şi nu înceapereţi a grăi întru voi: "Tată  avăm Avraam". Grăiesc amu voao că poate Domnul rădica den piatra aceasta feciorii  lu Avraam. Aşa amu şi săcure lîngă rădăcinile lemnului zace. Tot amu lemnul ce nu  face plod bun tăiat va fi şi în foc arunca-se-va". Şi întrebară el nărodul grăiră:  "Ce amu să facem?" Răspunse Ioan, grăi lor: "Cine are  
{118v} doao veşminte să dea celuia ce n-are şi cine are bucate aşijderea să facă".  Vineră şi mitarnicii, botezară-se de el şi ziseră cătr-însul: "Învăţătoare, ce să  facem?" El zise cătră ei: "Nemică mai mult zic voao să faceţi". Întrebară el şi voinicii,  grăiră: "Şi noi ce văm face?" Şi zise cătr-înşii: "Nimea să nu obidiţi, nece să  clevetiţi şi destul să vă fie merticele voastre". Aştepta oamenii şi cugeta toţi întru  inimile lor de Ioan: "Au doară acesta iaste Hristos?" Răspunse Ioan tuturora grăi: "Eu  amu cu apă vă botez. Veni-va mai tare e de mine ce nu sînt destoinic să dezleg  cureaoa călţunului lui. Acela vă va boteza cu Duhul Sfînt şi cu foc. Ce lui e lopata în  mînile lui şi curăţi-va area lui şi aduna-va grăul în jitniţa lui e pleavele va arde în  focul nestins". Multe amu şi altele mîngîia, bine vestiia oamenilor.  
{119r} În vreamea aceaea Irod al patrul putearnic oblicit fu de el de Irodiada, muiarea  frăţini-său, şi de toate ce făcu rău Irod, adause şi acesta prespre toate şi închise Ioan  în temniţă. Fu cîndu se botezară toţi oamenii şi Isus se boteză şi se rugă,  desfeapse-se ceriul şi deştinse Duhul Sfînt trup în chip ca un porumb pri-nsul şi  glas den ceri fu, grăi: "Tu eşti fiiul mieu iubit, de tine bine vrui".  Era Isus ca de treizeci de ani să înceapem acesta cumu ne se pare fiiul lu Iosif, a lu Ilie,  a lu Matan, a lu Levie, a lu Melhie, a lu Ioanna, a lu Iosif, a lu Mattatie, a lu Amos, a  lu Naum, a lu Eslim, a lu Nagghei, a lu Maato, a lu Mattatie, a lu Semie, a lu Iosif, a lu  Iuda, a lu Ioanna, a lu Risae, a lu Zorovavel, a lu Salatiil, a lu Nirie, a lu Melhie, a lu Addie,  
{119v} a lu Cosam, a lu Elmodam, a lu Irov, a lu Iosie, a lu Eliezer, a lu Iorim, a lu  Mattato, a lu Levie, a lu Simeon, a lu Iudin, a lu Iosif, a lu Ionan, a lu Ioachim, a lu  Maleleil, a lu Mainan, a lu Mattatae, a lu Natan, a lu David, a lu Iesei, a lu Ovid, a lu  Voaz, a lu Salmon, a lu Naason, a lu Aminadav, a lu Aram, a lu Ioram, a lu Ezrom, a  lu Fares, a lu Iuda, a lu Iacov, a lu Isaacov, a lu Avraam, a lu Tara, a lu Nahoro, a lu  Seruhov, a lu Ragavov, a lu Falec, a lu Evero, a lu Salano, a lu Cannan, a lu Arfaxad, a  lu Sim, a lu Noe, a lu Maleh, a lu Matusal, a lu Enoh, a lu Iared, a lu Maleleil, a lu  Cain, a lu Enos, a lu Sit, a lu Adam, a lu Dumnezeu Isus împlu-se de Duhul Sfînt.  În vreamea aceaea întoarse-se Isus de la Iordan şi se duse cu Duhul în pustie.  Patruzeci de zile ispitit era de diavolul  
{120r} şi nu mîncă nemică într-aceale zile şi se sfîrşiră eale, apoi flămînzi şi zise  lui diavolul: "Să eşti Fiiul lu Dumnezeu zi cestor pietri să fie pită". Şi răspunse Isus  cătr-însul, grăi: "Scris iaste că nu cu pîine numai viu va fi omul ce de toate  cuvintele Domnului". Şi scoase el diavolul întru măgură înaltă, arătă lui toată  împărăţiia lumiei întru ceasure de vreame şi zise lui diavolul: "Ţie da-voi puteare  aceasta toată şi slava lor că mie dată iaste şi cui voi vrea da-voi ea. Tu amu de te  veri închina naintea mea, fie ţie toate." Şi răspunse, zise lui Isus: "Du-te de la mine,  satane! Scrisă amu iaste: "Închina-te-veri Domnului Dumnezeul tău şi aceluia  unuia sluji-veri". Şi-l duse el în Ierusalim şi puse el pre arepile beseareciei şi zise  lui: "Să eşti Fiiul Domnului aruncă-te de-acolo jos. Scrisă amu iaste că îngerilor  tăi zis-ai de tine  
{120v} să te păzească şi pre mîni să te ia să nu cumva poticneşti de piatră piciorul  tău". Şi răspunse, zise lui Isus că zisă iaste: "Nu ispiti Domnul Dumnezeul tău". Şi  sfîrşi toate ispitele diavolului, duse-se de la el pînă la vreamea şi se întoarse Isus  întru tăriia Duhului în Galilei şi veaste ieşi pre toată partea aceaea şi acela învăţa în  gloatele lor. Slăvit era de toţi.  În vreamea aceaea vine Isus în Nazaret unde era crescut şi întră pre obiceaiul lui în  zioa de sîmbătă în besearecă şi se sculă, ciăti şi dată fu lui cartea Isaiei prorocul şi  desfăcu cartea, află întru u(n) loc unde era scris; "Duhul Domnului pre mine. Derept  aceaea m-au uns bine să vestesc mişeilor, tremesu-m-au să vindec  struncinatele inimi, să propoveduiesc prinşilor lăsăciune şi orbilor vedeare, să las  frîmţii întru slobozie, să propoveduiţi anul Domnului  
{121r} iubit". Şi strînse cartea, deade-o slugiei, şezu. Şi toţi den beserecă ochii le  era căuta pri-nsul. Începu a grăi cătr-înşii că astăzi izbîndi-se scriptura aceasta  întru urechile voastre. Şi toţi mărturisiră el.  În vreamea aceaea miră-se nărodul de cuvinte dulci ce ieşia den rostul lu Isus şi  grăiră: "Nu iaste acesta fiiul lu Iosif?" Şi zise cătr-înşii: "Toate cîte-mi ziceţi  pildele aceastea: vraciulu se vindecă însuşi. Cîte-am auzit fost-au în Capernaum  fă şi cicea în moşiia ta." Zise: "Adevăr grăiesc voao că nece un proroc priimit iaste în  moşia lui. Pre adevăr grăiesc voao că multe văduo era în zilele lu Ilie întru Izraili  cîndu se închise ceriul trei ani şi şase luni că fu foamete mare prespre tot pămîntul şi  nece cătră unul de ei fu trimes Ilie fără în Sarepta Sidonului cătră o muiare văduo. Şi  
{121v} mulţi stricaţi era pre Elisei proroc întru Izraili şi nece unul dentr-înşii se  curăţi, numai Neeman Sirianiul". Şi se împlură toţi de mînie în gloate auziră aceaea şi  se sculară, scoaseră el afară den cetate şi duseră el pînă întru un vîrh de munte,  pri-nsul o cetate a lor era zidită să surpe el. El merse pren mijloc de ei, duse-se.  În vreamea aceaea vine Isus în Capernaum, cetatea Galileiului. Şi era învăţa ei  într-o sîmbătă şi se spămîntară de învăţătura lui că cu puteare era cuvîntul lui. Şi în  gloată era un om, avea duh drac necurat şi strigă cu glas mare, grăi: "Lasă, cea e noao  şi ţie, Isuse Nazareanine, venit-ai să pierzi noi? Ştimu-te cine eşti, sfînt  Dumnezeu". Şi opri lui Isus, grăi: "Taci şi ieşi dentr-însul". Şi aruncă el dracul în  mijloc, ieşi dentr-însul, nemică nu vătămă el. Şi fu teamă  
{122r} la toţi şi se întrebară unul la alalt grăiră: "Ce cuvîntu e acesta că cu puteare şi  cu tărie zise necuratului duh şi ieşi?" Şi ieşi glas de el în toate locurele şi în toate  părţile. Sculă-se den gloată.  În vreamea aceaea vine Isus în casa lu Simon. Soacra lu Simon era ţinută de foc mare  şi rugară el de ea şi se sculă pri-nsa, opri focul şi o lăsă ea. Aciea se sculă, slujiia  lor. Apuse soarele, toţi cîţi avea bolnavi de toate nevoile şi aducea ei cătră el. El la  unul cui punea el mînile vindeca-se el şi ieşiia şi draci mulţi, striga şi grăiia că tu  eşti Hristos, Fiiul lu Dumnezeu. Şi-i opriia, nu-i lăsa ei să grăiască că ştiia că  iaste Hristos însuşi. Fu zio, ieşi, duse-se în loc pustii şi nărodul căuta el şi vineră la  el şi ţinea el să nu se ducă de într-înşii. El zise cătr-înşii că şi  
{122v} într-alte ciătăţi bine să vestesc mi se cade împărăţiia lu Dumnezeu că pre  aceaea sînt tremes. Şi era de propoveduiia la gloatele galileilor. Era de zîcea lui  nărodul de să fie să auză cuvîntul lu Dumnezeu, Şi acela era de sta .  În vreamea aceaea sta Isus pre ezerul Ghenisaretului şi văzu doao corabii sta pre ezer.  Păscarii era ieşiţi dentr-însele, spăla mreaja. Întră într-una de corabii ce era a lu  Simon. Rugă el de pămînt să o delunge puţinel şi şezu, învăţa den corabie nărodul. Ca  stătură, grăi, zise cătră Simon: "Păsaţi întru adînc şi aruncaţi mreaja voastră în  vînătoare". Şi răspunse Simon Pătru zise lui: "Învăţătoare, toată noaptea ne-am  muncit, nemică n-am prins. Pre cuvîntul tău arunca-văm mreaja". Şi aşa făcură,  prinseră peaşte mult, rupea-se mreaja lor şi chemară  
{123r} soţiia-şi ce era într-altă corabie să vie să ajute lor. Şi vineră şi împlură  amîndoao corabiile cît nu se afunda eale. Văzu Simon Pătru, căzu cătră genuchele lu  Isus, grăi: "Eşi de la mine, că bărbat păcătos sînt, Doamne". Un teamătu-l ajunse el  şi toţi cine era cu nusul de vînătoarea peştelui ce prinseră, aşijderea Iacov şi Ioan,  feciorii lu Zevedei ce era soţie lu Simon. Şi zise cătră Simon Isus: "Nu te teame, de  acmu vînătoriu de oameni ver fi". Şi scoaseră amîndoao corabiile la pămînt, lăsară  tot, după elu se duseră.  În vreamea aceaea era Isus întru una den cetăţi şi iată un bărbat plin de stricăciune şi  văzu Isus, căzu jos, rugă el, grăi: "Doamne, de-ai vrea, putea-m-ai curăţi". Şi  tinse mîna, pipăi el, zise; "Voiu, curăţeaşte-te". Şi aciea stricăciunea duse-se de  la el şi acela porînci lui: "Nemunuia  
{123v} să nu spui, ce te du de spune preuţilor şi du de curăţiia ta cum au zis Moisi  întru mărturiia lui". Ieşi mai vîrtos cuvînt de el şi ieşiia năroade multe să auză şi să se  vindece de nevoile lor. Acela era de se duse în pustie şi se ruga.  În vreamea aceaea era de învăţa Isus şi era de şedea fariseii şi învăţătorii de leage ce  era veniţi den toate oraşele Galileiului şi ale Iudeilor şi Ierusalimului şi cu tăriia  Domnului era de vindeca ei. Şi iată neşte bărbaţi purta într-un pat un om ce era  slăbit şi căuta să ducă el şi să-l puie naintea lui şi nu afla unde-l vor duce el,  derept nărodul întară în casă, den lăuntrul podinelor lăsară el cu patul în mijloc naintea  lu Isus şi văzu credinţa lui, zise lui: "Ome, lasă-ţi-se păcatele tale". Şi începură a  cugeta cărtularii şi fariseii grăiră: "Cine iaste acesta ce grăiaşte hule? Cine poate  
{124r} lăsa păcatele fără unul Dumnezeu?" Înţelease Isus cugetele lor, răspunse, zise  cătr-înşii: "Ce cugetaţi întru inimile voastre? Ce iaste mai iuşor? a zice:  "lasă-ţi-se păcatele tale" sau a zice: "scoală de îmblă?" Ce să ştiţi că puteare are  fiiul omenesc la pămînt a lăsa păcatele". Zise slăbitului: "Ţie, grăiesc: "scoală şi ia  patul tău şi te du în casa ta". Şi aciia se sculă nainte-le, luo pre ce zăcea, merse în  casa lui, slăviia Dumnezeu şi teamăt luară toţi şi slăviia Dumnezeu şi se împlură de  frică, grăiră că văzum preaslăvită astăzi.  În vreamea aceaea trecu Isus, văzu vameşul numele-i Leviia şezînd la vamă şi zise  lui; "Vino după mine". Şi lăsă tot, sculă-se, după elu se duse şi făcu uspăţ mare  Leviia în casa lui. Şi era nărod, vameşi mulţi şi  
{124v} alţii ce era cu nusul şedea. Şi răpştiră cărtularii pri-nsul şi fariseii cătră  ucenicii lui grăiră: "Pentru ce cu vameşii şi cu păcătoşii mîncaţi şi beaţi?" Şi răspunse  Isus, zise cătră ei: "Nu trebuiaşte sănătoşilor vraci, ce bolnavilor. N-am venit a  chema derepţii, ce păcătoşii întru pocăinţă". Ei ziseră cătră el.  În vreamea aceaea apropiară-se cătră Isus fariseii, grăiră: "Pentru ce ucenicii lu Ioan  postesc pururea şi rugăciuni fac? Aşijderea şi ai fariseilor. Ai tăi mănîncă şi beau". El  zise cătr-înşii: "Au doară pot feciorii nunteei pînă e ginerele cu nuşii iaste să facă să  se postească? Veni-vor zilele cîndu se va lua de la ei ginerele şi atunci să se  postească într-aceale zile". Grăi şi în pildă cătr-înşii că niminilea coase văşmînt  nou să coasă la văşmînt vechi. Iară de nu şi nooa se va sparge şi veachea  
{125r} nu se va cunoaşte ce e den nooa. Şi nimea să bage vin nou în foi vechi că  aimintrea nu e. Sparge-va vinul nou foii şi însuşi se va vărsa şi foii vor peri ce vin  nou în foi noi să bagi şi amîndoi se vor ţepeni şi nimea nu va bea vechiu aciia de va  vrea noul; grăi amu "Vechiul iaste mai bun".  În vreamea aceaea mergea Isus întru sîmbătă pren lăuntrul semănăturilor şi rupea  ucenicii lui spice şi mînca, freca-le cu mînile. Neştine den farisei zise lor: "Ce  faceţi ce nu se cade a face sîmbăta?" Şi răspunse Isus, zise cătr-înşii: "N-aţi cetit  aceasta ce făcu David cînd flămînzi însuşi şi cine era cu nusul? Cum întră în casa lu  Dumnezeu şi pîine nainte pusă luo şi mîncă şi deade şi celora ce era cu nusul ce nu i  se cădea a mînca fără unui preut?" Şi grăi lor că Domn iaste Fiiul omenesc şi  sîmbetei.  
{125v} Fu şi într-altă sîmbătă vine el în gloate şi învăţa şi era aciia un om şi mîna  lui dereapta era uscată. Căuta cărtularii şi fariseii de-l va sîmbăta vindeca el, să afle  cuvinte pri-nsul. El ştiu cugetele lor şi zise omului ce avea mînă uscată; "Scoală şi  stă în mijloc". Elu se sculă, stătu. Zise Isus cătr-înşii: "Întreba-vă-voi: "Ce se  cade întru sîmbătă: bine a face au rău să faci? Sufletul să mîntuieşti au să-l pierzi?"  Şi căută spre ei pre toţi, zise lui: "Tinde mîna ta". El făcu aşa şi se întări mîna lui  sănătoasă ca şi alaltă. Ei se împlură de nebunii şi grăiră unul la alalt ce ară fi să se facă  lu Isus. Fu în zilele acealea (…).  În vreamea aceaea ieşi Isus în codru să se roage. Şi era în noapte în rugăciunea lu  Dumnezeu. Şi cînd fu zio chemă ucenicii lui  
{126r} şi alease den-tr-înşii doisprăzeace, ce şi apostoli cheamă-se: "Simon  ce-i e numele Pătru şi Andrei, fratele lui, Iacov şi Ioan, Filip şi Vartolomei, Matei şi  Toma, Iacov a lu Alfeov şi Simon ce-l chema Zilot, Iuda a lu Iacov şi Iuda den  Iscariot, ce-i fu vînzători şi mearse cu nuşii".  În vreamea aceaea sta Isus la un loc tocma şi nărod ucenicii lui şi mult mulţiţi oameni  den toată Ovreiia şi Ierusalim şi de pe spre mare Tirul şi Sidonul ce venise să asculte el  şi să se vindece de nevoile lor şi chinuiţi de duh necurat şi se vindeca şi tot nărodul  căuta să se apropie de el că tărie den el ieşiia. Şi se vindeca toţi. Şi acela rădică ochii  lui la ucenicii lui, grăi: "Ferecaţi measerii că a voastră iaste împărăţia lu Dumnezeu.  Ferecaţi flămînzii acmu că sătura-se-vor. Ferecaţi  
{126v} ceia ce plîng acmu că rîde-vor. Ferecaţi fi-veţi cînd vor urî voi oamenii  şi cînd vă vor despărţi şi vor împuta şi vor porecli numele vostru că e rău derept Fiiul  omenesc bucura-vă-veţi într-acea zi şi veţi juca. Iată amu plata voastră multă e  la ceriure. După aceaea amu făcea prorocilor părinţii lor. Z(ise Domnul) cătră ceia ce  mearseră cătră el, iudeii. "Vai de voi bogaţilor, că se va curma mîngîitura voastră. Vai  de voi, sătuilor acmu, că flămînzi-veţi. Vai de voi, rîzătorilor, acmu că  suspina-veţi şi plînge-veţi. Vai de cînd bine zic voao toţi oamenii. După aceaea  amu făcea prorocii mincinoşi părinţii lor ce voao grăiesc auziţi. Iubiţi dracii voştri,  bine faceţi ceia ce-au urît voi. Blagosloviţi ceia ce vă blastemă. Rugaţi de ceia ce  fac voao obidă. Cine te va ucide în bucă, dă şi  
{127r} alaltă şi de-ţi va lua văşmîntul şi cămaşa, nu-i apăra. Tot ce va ceare de  la tine dă-i şi cine-ţi va lua al tău, nu-l întreba".  Zise Domnul: "Cum veţi să facă voao oamenii şi voi faceţi lor aşijderea şi să aţi iubi  ceia ce iubesc voi ce folos iaste voao? Şi amu păcătoşii iubesc ei iubesc. Şi să aţi face  bine celora ce fac voao bine, ce folos iaste voao? şi amu păcătoşii aceia fac. Şi să aţi  împrumuta de la ceia ce aşteptaţi să luaţi, ce folos iaste voao? şi amu păcătoşii  păcătosul împrumutează ca să priimească tocma. Însă iubiţi dracii voştri şi bine faceţi  şi împrumutaţi, nemică nu aşteptaţi şi va fi plata voastră multă şi fi-veţi fiii de sus  că acela dulce iaste prespre ceia nedulcii şi răii. Fiţi amu milosîrzi că Tatăl vostru milosrîd iaste".  
{127v} Zise Domnul: "Nu judecaţi să nu se judece voao şi nu osîndiţi să nu fiţi  osîndiţi. Lăsaţi să vă se lase; daţi şi da-se-va voao; măsură bună plină şi îndesată  şi se va vărsa da-se-va la poala voastră; cu aceaea măsură ce veţi măsura,  măsura-se-va voao". Zise în pildă lor: "Au poate orb pre orb duce? Nu vor cădea  amîndoi în groapă? Nu e ucenicul prespre dascalul lui; sfîrşit să fie de tot ca dascalul  lui. Ce vezi ştercul ce iaste în ochiul fratelui tău e bîrna ce iaste în ochiul tău nu simţi?  sau cum poţi zice fratelui tău: "Frate, lasă să iau ştercul ce iaste în ochiul tău?" însuţi  fiind în ochiul tău bîrna nu vezi. Făţarnice, ia întîiu bîrna den ochiul tău şi atunce  caută de ia ştercul den ochiul fratelui tău. Nu e amu lemn bun să facă rod rău, nece  lemn rău să facă rod bun. Tot amu lemnul de-al lui rod cunoaşte-se-va. Nu veri  aduna amu den spini smochine, nece  
{128r} den rugi lua-veri struguri. Dulce om, den dulcele vistiiari inima lui scoate  dulceaţă şi rău om den vistiiariul inimie lui scoate rău; den rămăşiţele amu inimiei  grăiaşte gura lui". Zise Domnul: "Ce mă chemaţi "Doamne, Doamne", şi nu faceţi ce  grăiţi? toţi cîţi vin cătră mine şi aud cuvintele meale şi le fac, spune-voi voao cum  iaste podobnic. Podobnic iaste omului ce zideaşte o casă, ce sapă şi adîncă şi pune  temeiul pre piatră; ploi fură, căzu răul pre casa aceaea şi nu o putu clătina ea;  întemeiată amu era pre piatră. Cine aud şi nu fac, podobnic iaste omului ce-şi  zideşte casa lui la pămînt fără de temei şi vine răul şi aciea cade şi fu spargere casei  aceiea mare". Cînd sfîrşi toate cuvintele lui întru auzirea oamenilor.  
{128v} În vreamea aceaea vine Isus în Capernaum un vătah oarecarele, un orb boliia  rău, vrea să moară, ce-i era lui cinstit. Auzi de Isus, tremease cătr-însul bătrînii  ovreeşti, rugară el ca să meargă să mîntuiască robul lui. Ei mearseră cătră Isus, ruga  el, grăiră că destoinic iaste ce de veri da lui; iubeaşte amu limba noastră şi beseareca  aceasta zidit-au noao. Isus mearse cu nuşii. Încă el nu era departe de case, tremease  cătr-însul vătahul altul grăi lui: "Doamne, nu te porni, nu sînt amu destoinic supt  coperimîntul mieu să vii aşijderea nece ţie destoinicie făcui să vii cătră tine ce zi  cuvîntul şi se va vindeca feciorul mieu. Şi amu eu om sînt supt puteare făcut, am supt  mine voinici şi grăiesc cestui : "du-te", şi se duce şi altuia : "vino" şi vine, şi robilor  miei: să facă aceasta, şi fac." Auzi Isus aceasta miră-se el şi se întoarse, veniia pre  urmă nărodul zise: "Grăiesc  
{129r} voao: nece izraili atîta credinţă nu aflai". Şi se întoarseră tremeşii în casă,  aflară bolnavul rob vindecat.  În vreamea aceaea mergea Isus în cetate ce se chema Nain şi cu nusul mergea ucenicii  lui mulţi şi nărod mult şi ca se apropiară cătră poarta cetăţiei şi iată purta un mort,  fecior născut unul mumîniei lui. Şi aceaea era văduo şi nărodul cetăţiei mult cu ea. Şi  văzu ea, Domnul milă-i fu de ea şi zise ei; "Nu plînge". Şi se apropie, pipăi-se de  pat purtătorii stătură şi zise tînărului: "Ţie grăiesc, scoală". Şi şezu mortul şi începu a  grăi. Şi-l deade el mumîniei lui; luară frică toţi şi slăviia Dumnezeu, grăiia că  proroc mare sculă-se întru noi şi cercetă Dumnezeu oamenii lui.  În vreamea aceaea ieşi cuvîntul acesta pre toţi ovreii de el şi pre toate laturile şi  spuseră lu Ioan  
{129v} ucenicii lui de toate acealea şi chemă oarecarii doi den ucenicii lui Ioan şi  tremease cătră Isus, grăi: "Tu eşti cela ce e să vie, au altul vrem aştepta?" Mearseră  cătr-însul bărbaţii, ziseră: "Ioan Botezătoriul tremes-au noi ţie să grăim: "Tu eşti  cela ce e să vie au altul vrem aştepta?" Într-acel ceas vindecă mulţi de nevoi şi de  rane şi de duhuri reale şi mulţi orbi dărui cu vedeare şi răspunse Isus, zise lor: "Păsaţi,  spuneţi lu Ioan ce aţi văzut şi aţi auzit că orbii văd, şcopii îmblă, stricaţii  curăţescu-se, surzii aud, morţii înviu, measerilor bine să vestesc şi ferecat iaste ce  nu se va înşela de mine". Duseră-se spuitorii lu Ioan, începu a grăi Isus cătră nărod  de Ioan: "La ce mearset în pustie să vedeţi? Au trestie de vînt plecată? Dară la ce  mers-aţi să vedeţi? Au om în veşminte moi îmbrăcat? Aceia ce-s în veşminte  slăvite şi îmbracăte  
{130r} întru împărăţii sînt. Dară la ce-aţi mers să vedeţi? Au prorocul? Adevăr  grăiesc voao şi mai mare de proroc acesta iaste. De el scris iaste: iată eu tremite-voi  îngerul mieu naintea feaţeei tale ce găti-va calea ta naintea ta. Grăiesc amu voao:  "Mai mare a naşte den muiare proroc Ioan Botezătoriul nimea nu iaste mai mic întru  împărăţie lu Dumnezeu, mai mare de el iaste". Şi toţi oamenii auziră şi vameşii  dereptară-se de Dumnezeu, botezară-se cu botejunea lu Ioan. E fariseii şi  legiuitorii sfatul lu Dumnezeu lepădară de întru ei nu se botezară de el.  Zise Domnul: "Cui asemăna-voi oamenii ruda aceasta şi cui sînt de seamănă?  Aseamănă-se coconilor ce şed în uliţă şi strigă unul la alalt şi grăiesc;  "Cimpoiat-am voao şi n-aţi jucat, suspinat-am voao şi n-aţi plîns". Vine  amu Ioan Botezătoriul nece pîine mînca, nece vin bea şi grăiţi: "Drac are". Vine Fiiul  omenesc mînca şi bea şi grăiţi: "Cest om mîncătoriu e şi vin băutoriu e, soţie  vameşilor şi păcătoşilor. Şi dereptă-se înţelepciunea de toţi feciorii lor".  În vreamea aceaea ruga-se lui unul den farisei să mănînce cu nusul. Şi mearse în  casa fariseiului, şezu. Şi iată o muiare den cetate ce era păcătoasă şi ştiu că şade în  casa fariseiului aduse un vas cu mir şi sta lîngă picioarele lui den dărăt plîngea-se,  începu a uda picioarele lui cu lacrăme şi cu părul capului ei ştergea şi săruta picioarele  lui şi le ungea cu mir. Văzu fariseiul ce chemase el. Zise cătră sineşi, grăi: "Acesta  de-ară fi fost proroc ştir-ară cum şi ce muiare atinse el  
{131r} că păcătoasă iaste". Şi răspunse Isus, zise cătră el: "Simone, am a-ţi zice  oarece". El zise: "Învăţătoare, zi". "Un camatnic avea doi datornici. Unul era datoriu  cinci sute de bani, altul cincizeci. Nu avea ei să-i dea, amîndurora lăsă. Carele va  mai iubi el?" Răspunse Simon, zise: "Pare-mi-se că cui au lăsat mai mult". El  zise lui: "Derept judecaşi". Şi se întoarse cătră muiare, zise lu Simon: "Vezi aceasta  muiare, întrai în casa ta, apă la picioarele meale nu dedeşi e aceasta cu lacrăme  udă-mi picioarele şi cu părul capului ei ştearge. Sărutătură nu-mi dedeşi, aceasta  de cînd am întrat nu încetă sărutîndu-mi picioarele. Cu unt capul mieu nu unseşi e  aceasta cu mir unge-mi picioarele. Derept aceaea-ţi grăiesc: "Lasă-se păcatele  ei multe că  
{131v} iubi mult. Iară ei se puţinel iertă, puţinel iubi. Zise ei: "Lasă-ţi-se ţie  păcatele". Şi începu şezătorii cu nusul, grăiră întru ei: "Cine iaste acesta ce păcatele  lasă?" Zise cătră muiare: "Credinţa ta mîntui-te, pasă în pace".  În vreamea aceaea îmbla Isus pre lăuntrul cetăţilor şi oraşele, propoveduiia şi bine  vestiia împărăţiia lu Dumnezeu şi doiosprăzeace cu nusul şi neşte muieri ce era  vindecate de duhuri reale şi de nevoi şi de rane: Mariia ce o chema Magdalina den ea  şapte draci ieşise şi Ioana, muiarea Huzanei, deregătoriul lu Irod şi Sosana şi alte multe  ce slujiia lui den avuţiia lor înţeleaseră nărod mult şi den toate cetăţile veniia  cătr-însul, zise pildă.  Zise Domnul pilda aceasta: "Eşi semănătoriul a semăna sămînţa lui şi cînd semănă  una  
{132r} căzu pre cale şi călcată fu şi pasările ceriului ciumeliră ea. Iară alta căzu spre  piatră şi răsări şi secă derep ce nu avu vlagă şi alta căzu în mijloc de mărăcini şi  crescură mărăcinii, necară ea şi alta căzu spre pămînt dulce şi crescu, făcu rod cu o  sută. Aceasta grăiesc, glăsesc: "Cine are urechi de ascultare să auză". Întrebară el  ucenicii lui grăiră: "Ce iaste pilda aceasta?" El zise: "Voao iaste dat să ştiţi ascunsele  împărăţiei lu Dumnezeu, altora în pildă de văd să nu vază şi aud nu înţeleg. Iaste  aceasta pildă: Sămînţa iaste cuvîntul lu Dumnezeu, iară ceea de pre cale sînt ce aud  cuvîntul, după aceaea vine diavolul şi ia cuvîntul den inima lor să nu crează să se  mîntuiască. Iară ceea de pre piatră şi cînd aud cu bucurie priimesc cuvîntul şi aceia  rădăcină nu au şi în vreame cred şi vreame de năpaste cad. Iară ceea den mărăcini  căzută, aceia sînt  
{132v} ce aud şi de grija bogătăţiei şi în dulceaţa viaţeei îmblă, neacă-se şi nu  sfîrşesc rodul, iară ceea de pre pămînt bun, aceia sînt cei cu inimă bună şi dulce aud  cuvîntul, ţin şi rod fac în răbdare. Aceasta grăiesc, glăsesc: "Cine are urechi de  ascultare să auză".  Zise Domnul: "Nimea amu lumina să aprinză, să acoapere el cu vasul sau supt pat să o  puie, ce în sveaştnic să o puie cine va îmbla să vază lumină. Nu e amu ascunsă ce să nu  fie ivită, nece pitulată ce să nu se cunoască şi întru ivire va veni. Păziţi-vă amu cum  auziţi. Cine amu are, da-se-va lui şi cine nu va avea şi ce i se va părea că are,  lua-se-va de la el". Vineră cătr-însul muma şi fraţii lui şi nu putea grăi catră el  derept nărodul şi spuseră lui, grăiră: "Muma ta şi fraţii tăi afară stau, vor să te vază". El  răspunse, zise cătr-înşii: "Muma mea şi fraţii miei  
{133r} ceştea sînt: aud cuvîntul lu Dumnezeu şi-l fac. Şi fu întru una den zile.  În vreamea aceaea întră Isus în corabie şi ucenicii lui şi zise cătr-înşii: "Treacem în  ceaea parte de iazer". Şi vineră. Ducîndu-se ei, adurmi şi deştinse o bură cu vînt în  iazer şi se sfîrşiia şi în nevoie era şi mearseră, rădicară el, grăiră: "Învăţătoare,  învăţătoare, perim". Elu se sculă, opri vîntul şi valurile apeei şi încetă şi fu lină. Zise  lor: "Unde iaste credinţa voastră?" Spămîntară-se, mirară-se, grăiră unul cătră  alalt: "Cine amu iaste acesta că şi vîntului zise şi apeei şi ascultară el?" Şi trecură în  laturea Gadarinului ce iaste în ceea parte a Galileiului. Şi ieşind el la pămînt.  În vreamea aceaea veniia Isus în laturea Gadarinului, timpină el un bărbat den cetate  ce avea draci de mulţi ani şi în veşminte nu se îmbrăca  
{133v} şi în casă nu lăcuiia, ce în groape. Văzu Isus şi strigă, căzu cătr-însul şi cu  glas mare zise: "Ce e mie şi ţie, Isus, Fiiul lu Dumnezeu, de sus? Rogu-te nu munci  mine". Zise amu duhului necurat să iasă den om; de mulţi amu ani răpiia el şi lega cu  verigi de fier şi căile păziia şi spărgea fiarăle, gonit era de dracul înlăuntru în pustie.  Întrebă el Isus, grăi: "Ce ţi-e numele?" El zise: "Legheon" că draci mulţi întrase  întru el şi rugară el să nu zică lor în beznă să se ducă. Era aciia o turmă de porci mulţi  păştea în pădure şi rugară el să zică lor într-aceia să între. Şi zise lor. Ieşiră dracii  den om, întrară în porci şi se porni turma den ţărmure în iazer şi se afundară. Văzură  păstorii ce fu, fugiră şi spuseră în cetate şi în sate. Ieşiră să vază ce fu şi vineră cătră  Isus şi aflară omul şezînd, de într-însul dracii ieşise, îmbrăcat şi cuminte lîngă  picioarele lu Isus şi se spămîntară  
{134r} spuseră lor şi văzură cumu se-au mîntuit drăcitul şi rugară el tot nărodul,  laturea Gadarinului să treacă dentr-înşii că o frică mare era ţinuţi. El întră în  corabie, întoarse-se. Ruga-se lui bărbatul dentr-însul dracii ieşise de cu nusul  să fie. Lăsă el, Isus grăi: "Întoarce-te în casa ta şi spune cîte ţe-au făcut ţie  Dumnezeu". Şi se duse pren toate ciătăţile propoveduia cîte făcuse lui Isus. Fu cîndu  se întoarse Isus, luară el nărodul. Era amu toţi de aştepta el şi iată vine un bărbat.  În vreamea aceaea un om apropie-se cătră Isus ce-i e numele Iair şi acela era jude  gloatei şi căzu lîngă picioarele lu Isus, ruga el să între în casa lui că avea o fată, una  fecior dentîi; era lui fata ca de doisprăzeace ani şi aceaea murise. Cîndu se ducea,  nărodul împresura el şi o muiare era de-i cura sînge de doisprăzeace  
{134v} ani ce vracilor dedease toată avuţiia ei, nu putu nece de unul să se vindece.  Apropie-se dendărăt, atinse-se de marginea veşmintelor lui şi aciia stătu cursul  sîngelui ei. Şi zise Isus: "Cine iaste de se atinse de mine?" Lepădară-se toţi. Zise  Pătru şi cine era cu nusul: "Învăţătoare, nărodul ţinu-te şi te împresoară şi grăieşti  "Cine iaste de se atinse de mine?". Isus zise: "Atinse-se de mine oarecine. Eu amu  simţii tărie ieşi den mine". E muiarea văzu că nu se va ascunde, tremura bine şi căzu  naintea lui derep ce pururea apropia-se de el, spuse lui naintea tuturor oamenilor şi  că se vindecă aciia. El zise ei: "Îndrăzneaşte, fie; credinţa ta mîntui-te; pasă în  pace". Încă el grăind vine oarecine de la arhisinagoga grăi lui că au murit fata ta; nu  porni învăţătoriul. Isus auzi, răspunse lui grăi: "Nu te teame, numai ce creade şi  mîntuită va fi.  
{135r} Mearseră în casă, nu lăsă nece unul să între fără Pătru şi Ioan şi Iacov şi tatăl  feateei şi muma. Plîgea-se toţi şi suspina de ea. El zise: "Nu plîngeţi, n-au murit  amu, ce doarme". Şi-şi bătea joc de el, ştiia c-au murit. El scoase afară toţi şi o  prinse de mîna ei, strigă, grăi: "Feciuriţă, scoală". Şi se întoarse sufletul ei şi învise  aciia. Şi zise: "Daţi ei să mănînce". Şi se mirară părinţii ei". El zise lor: "Nemunuia să  spuneţi ce fu".  În vreamea aceaea chemă Isus doisprăzeace, deade lor tărie şi puteare pre toţi dracii şi  lăngorile să vindece. Şi tremease ei să propoveduiască Evanghelia lu Dumnezeu şi să  vindece bolnavii. Şi zise cătr-înşii: "Nemică să luaţi în cale nece toiag, nece pungă,  nece pită, nece argint, nece cîte doao veşminte să aveţi şi în ce casă veţi întra aciia fiţi  şi de unde  
{135v} veţi ieşi şi cîţi nu vor priimi voi, ieşiţi den cetatea aceaea şi prahul den  picioarele voastre scuturaţi întru mărturie pri-nşii". Şi ieşiră, îmblară în lăuntrul  oraşelor, bine vestiră şi vindecară pretutindinea.  În vreamea aceaea auzi Irod al patrul putearnic toate ce se făcuse pren Isus şi se temu  derep ce era grăit de o(a)recîţi că Ioan sculatu-se-au den moarte de alţi, că Ilie  ivise, e de alţii, că un proroc de demult învise. Şi zise Irod: "Ioan eu l-am tăiat,  carele iaste acesta de el eu auz aşa?" Şi căuta să vază el. Întoarseră-se apostolii,  spuseră lui cîte-au făcut. Şi luo ei, duse-se în loc pustii, cetatea ce se chema  Vitsaida. Năroadele înţeleaseră, după el duseră-se şi luo ei, grăi lor de împărăţiia lu  Dumnezeu şi cui trebuiia vindecare, vindeca-se. Zioa începu a se  
{136r} pleca.  În vreamea aceaea apropiară-se doisprăzeace, ziseră lui: "Lasă nărodul de să se ducă  împrejurele oraşelor şi satelor să răpause şi să-şi afle bucate că cicea un loc pustii sîntem".  Zise cătr-înşii: "Daţi-le lor voi mîncare". Ei ziseră: "Nu e la noi mai  mult fără cinci pite şi doi peşti, de amu nu văm mearge noi să cumpărăm tuturora  oamenilor aceştea bucate". Era amu bărbaţi ca cinci mie. Zise cătră ucenicii lui să şază  ei pre jos cîte cincizeci. Şi făcură aşa şi şezură toţi, luo cinci pite şi amîndoi peştii,  căută la ceri şi le blagoslovi şi sfărîmă şi deade ucenicilor să puie naintea nărodului şi  mîncară şi se săturară toţi şi luară rămăşiţele lor fărîme coşure doaosprăzeace.  
{136v} În vreamea aceaea fu cîndu se ruga Isus singur. Cu nusul era ucenicii lui şi  întrebă ei, grăi: "Cumu mă grăiesc nărodul că sînt?" Ei răspunseră, ziseră:  "Ioan Botezătoriul, unii Ilie e alţii că un proroc den bătrîni învise". Zise lor: "Voi cumu mă  grăiţi că sînt?" Răspunse Pătru, zise: "Hristos, Fiiul lu Dumnezeu". El opri lor, zise:  "Nemunuia să spuie aceaea". Zise că se cade Fiiul omenesc mult a chinui şi ispitit a fi  de bătrîni şi de mai marii preoţi şi de cărtulari şi ucis să fie şi a treia zi  scula-se-va, grăiia cătră toţi.  Zise Domnul: "Cine va vrea după mine să vie, să se leapede de sineşi şi să ia crucea lui  şi pre urmă-mi să vie. Şi amu de va vrea sufletul lui să-l mîntuiască  pierde-l-va el şi amu pierde-l-va sufletul lui pentru mine, acela  mîntui-l-va el. Ce amu folosi-va omul de va  
{137r} dobîndi toată lumea pre elu se va piarde sau se va deşerta? Şi amu să ară  ruşina mine şi ale mele cuvinte acela Fiiul omenesc ruşina-l-va cînd va veni în  slava lui şi tatăl şi sfinţii îngerii". Grăiesc voao: "Adevăr sînt unii de stau cicea ce  n-au a gusta de moarte pînă vor vedea împărăţiia lu Dumnezeu".  În vreamea aceaea fu după cuvintele acealea ca la opta zi. Luo Pătru şi Ioan şi Iacov  duse-se la un codru să se roage şi fu cîndu se rugă vedearea feaţei lui aimintrea şi  veşmintele lui albe şi luminate. Şi iată doi bărbaţi cu nusul grăiia ce era Moisi şi Ilie;  iviră-se în slavă grăiia ieşitul lui ce vrea să se sfîrşască în Ierusalim. Pătru şi cine  era cu nusul era îngreoiaţi de somn, deşteptară-se, văzură slava lui şi amîndoi  bărbaţii sta cu nusul şi fu cîndu  
{137v} se despărţiră de la el, zise Pătru cătră Isus: "Învăţătoare, bine iaste noao cicea  să fim şi să facem trei căşcioare: una ţie şi una lu Moisi şi una lu Ilie". Nu ştiia ce  grăiaşte. Aceasta lui grăi, fu nuor şi acoperi ei. Spămîntară-se, ducîndu-se ei în  nuor şi glas fu den nuor, grăi: "Aceasta iaste Fiiul mieu iubit, acesta ascultaţi". Şi cînd  fu glas, află-se Isus însuşi şi aceia tăcură şi nemunuia nu spuseră într-aceale zile  nemică aceaea ce văzură.  În vreamea aceaea deştigîndu-se ei den codru timpină el nărod mult şi iată un  bărbat den nărod strigă, grăi: "Învăţătoare, rogu-te, caută la Fiiul mieu că unul  născut mie şi iată duhul ia-l el şi de năprasne strigă şi-i cură spumele şi cu nevoie  iase dentr-îns, struncină el şi rugai  
{138r} ucenicii tăi de să scoaţă el şi nu putură". Răspunse Isus, zise: "O, rudă  necredincioasă şi întoarsă, pînă cînd voi fi întru voi şi vă voi răbda? Adu fiiu-tău  încoace". Încă viind el aruncă el dracul şi-l tremură. Opri Isus duhul necurat şi  vindecă feciorul şi deade el tatălui lui. Mirară-se toţi de măriia lu Dumnezeu. Toţi  se mirară de toate ce făcea Isus. Zise cătră ucenicii lui.  Zise Domnul ucenicilor lui: "Băgaţi-vă voi întru urechile voastre cuvintele aceastea:  Fiiul amu omenesc are a se da în mînile omeneşti". Ei nu înţeleaseră cuvîntul acesta şi  era ascuns de cătr-înşii să nu înţeleagă ei şi se temea să întreabe el de cuvîntul  acela. Întrară cugete întru ei, carele de ei va fi mai mare. Isus ştiu cugetele, inimile lor,  luo un fecior, puse-l între ei şi zise lor: "Şi de  
{138v} veţi priimi feciorul acesta în numele mieu, mine veţi priimi şi de veţi priimi  mine, priimi-veţi cela ce m-au tremes şi cine iaste mai mic întru voi, acela mare  va fi". Răspunse Ioan zise.  În vreamea aceaea apropie-se cătră Isus unul den ucenicii lui, zise lui: "Învăţătoare,  văzut-am oarecine de cu numele tău gonind dracii şi am apărat lui că pre urmă nu  vine cu noi". Şi zise cătr-însul Isus: "Nu apărareţi lui, cine nu e cătră noi, cu noi  iaste".  În vreamea aceaea fu cîndu se sfîrşiră zilele îmbletele lu Isus şi acesta întări faţa sa să  meargă în Ierusalim şi tremease spuitori naintea feaţeei lui şi ieşiră, vineră în oraşul  Samariei ca să gătească lui şi nu priimiră el că faţa lui era mergînd în Ierusalim.  Văzură-l  
{139r} ucenicii lui, Iacov şi Ioan, ziseră: "Doamne, vrea-veri să le zici de foc să  deştingă den ceri şi să-i pierzi cum şi Ilie face?" Întoarse-se Isus, opri lor şi zise:  "Nu ştiţi care duh seţi voi? Fiiul amu omenesc, nu vine sufletele oamenilor să piarză ce  să le mîntuiască". Şi se duseră înt-alt oraş. (…) Fu ducîndu-se ei.  În vreamea aceaea mergea Isus pre cale, zise oarecine cătră el: "Mearge-voi după  tine unde să ai mearge, Doamne". Şi zise lui Isus: "Vulpile viezuini au şi pasările  ceriului, cuibure, Fiiul omenesc n-are unde capul închina". Zise cătră altul: "Îmblă  după mine". El zise: "Doamne, zi-mi să merg nainte să îngrop tatăl mieu". Zise lui  Isus: "Lasă morţii îngroapă ai tăi morţi. Tu pasă de spune împărăţia lu Dumnezeu".  Zise şi altul: "Mearge-voi după tine, Doamne.  
{139v} Mainte-mi zi să-mi socotesc ce sînt în casa mea". Zise Isus cătr-însul:  "Cine va pune mîna spre plug şi caută îndărăt, acela nu e gătit de împărăţiia lu Dumnezeu".  În vreamea aceaea alease Domnul alţi şaptezeci den ucenici şi tremease ei cîte doi  naintea feaţei lui în toate cetăţile şi locuri unde vrea însuşi să meargă. Grăi  cătr-înşii: "Secerişu e mult iară lucrători puţinei. Rugaţi-vă Domnului secerişului  ca să scoaţă lucrători spre secerişul lui; duceţi-vă, iată eu tremeţ voiu ca mieii pren  mijlocul lupilor. Nu purtareţi pungă, nece traistră, nece călţuni şi nimea pre cale să  sărutaţi. În ce casă veţi mearge întîi grăiţi pace casei aceştiia. Şi să ară amu fi aciia  Fiiul pacelor răposa-va pre el pacele voastre iară de nu, cătră voi se vor întoarce.  Într-acea casă ce veţi lăcui  
{140r} mîncaţi şi beţi ce sînt la ei; destoinic amu iaste lucrătoriul platei lui. Nu  meargeţi den casă în casă. Şi în cetăţi să aţi mearge şi vor priimi voi, mîncaţi ce vor  pune voao nainte şi vindecaţi nevoile ce sînt întru ei şi grăiţi lor: "Apropie-se la voi  împărăţiia lu Dumnezeu". Întru cetate să aţi mearge şi nu vor priimi voi şi ieşiţi la  răspîntiile lor, ziceţi: " Şi prahul ce se-au lipit de noi den cetatea voastră  scuturămu-l voao; însă aceasta ştiţi că apropiia-se la voi împărăţiia lu  Dumnezeu". "Grăiesc voao că Sodomleanii în zioa aceaea mai iuşoru-i va fi decît  cetăţiei aceaea. Vai de tine , Horazine! Vai de tine, Vitsaida, că de au vrut fi tărie în  Tir şi în Sidon ce-au fost întru voi de demult amu în saci şi în cenuşe şedea-vrea,  pocăi-se-vrea însă Tirului şi Sidonului mai iuşor va fi la judecată  
{140v} decît voao. Şi tu, Capernaum, ce pînă în ceri înalţi-te pînă la ad  deştinge-veri".  Zise Domnul ucenicilor lui: "Cine va asculta voi, mine va asculta şi cine se va lepăda  de voi, de mine se va lepăda, iară lepăda-se-va de mine, lepăda-se-va de  cela ce m-au tremes". Întoarseră-se şaptezeci cu bucurie grăiră: "Doamne, şi  dracii se cuceresc noao de numele tău". Zise lor Isus: "Văzui Satana ca un fulger den  ceri căzînd".  Zise Domnul ucenicilor lui: "Adecă dau voao puteare să călcaţi pre şarpe şi pre scorpiă  şi pre toată tăriia drăcească şi nemica voi să vatăme însă de aceaea nu vă bucurareţi că  duhurile voao cuceri-se-vor. Bucuraţi-vă că numele voastre scrise sînt la  ceriu". Într-acel ceas bucură-se cu duhul Isus şi zise: "Ipovedescu-ţi-mă,  părinte,  
{141r} Doamne ceriului şi pămîntului, că ai ascuns aceastea den preamîndri şi  înţelepţi şi descoperişi aceasta tinerilor; adevăr părinte că aşa fu bună vreare naintea  ta". Şi se întoarse cătră ucenici, zise.  Zise Domnul ucenicilor lui: "Toate mie date fură de la Tătăl mieu şi nimea nu ştie cine  iaste Fiiul fără Tatăl şi cine iaste Tatăl fără Fiiul şi cui va vrea Fiiul să descoapere". Şi  se întoarse cătră ucenici, însuşi zise: "Ferecaţi sînt ochii ce văd ce vedeţi voi. Grăiesc  amu voao că mulţi proroci şi împăraţi vreare-ar să vază ce vedeţi voi şi n-au  văzut şi să auză ce auziţi voi şi n-au auzit."  În vreamea aceaea un legiuitoriu sculă-se, ispitiia el şi grăi: "Învăţătoare, ce să fac  
{141v} viiaţa de veaci să moştenesc?" El zise cătr-însul: "În leage ce iaste scris?  Cum ceteşti?" El răspunse, zise: "Iubeaşte Domnul Dumnezeul tău den toată inima ta  şi den tot sufletul tău şi cu toată tăriia ta şi cu tot cugetul tău şi vecinul tău ca sineşi.  Zise lui Isus: "Derept răspunzi; aceaea fă şi viu ver(i) fi". El vrea să derepteaze sineşi.  Zise cătră Isus: "Dară cine iaste mie vecin?" Răspunse Isus zise: "Om neştine mergea  den Ierusalim întru Erihon şi în tîlhari căzu şi dezbrăcară el şi rane-i puseră,  duseră-se lăsară-l de abia viu. După aceaea prinse un preut mergea pre acea cale  şi văzu el, trecu. Aşijderea şi levit era într-acel loc mearse şi-l văzu, împrotivă  trecu. Un samareanin veniia. Mearse pînă la el şi văzu el, milosîrdi-se şi se apropie,  legă ranele lui, vărsă unt şi vin, puse el pre al lui dobitoc, duse el în casa de oaspeţi  
{142r} şi-l păziia şi demîneaţa ieşi, scoase doi arginţi, deade uspătătoriului şi zise  lui: "Păzeaşte-l şi ce să ai răsipi, eu cîndu mă voiu întoarce da-ţ-voiu". Carele  amu de-acei trei vecini pare-vă-se a fi a celuia ce căzu în tîlhari?"  El zise: "Cine făcu milă cu nusul". Zise lui Isus: "Pasă şi tu de fă aşijderea".  În vreamea aceaea întră Isus întru oraş. O muiare numele-i Marta priimi el în casa  ei şi sora ei era de o chema Mariia, ce şi şezu lîngă picioarele lu Isus să auză cuvîntul  lui. Marta voroviia de multă slujbă; stătu, zise: "Doamne, nu grijeşti că sora mea  lăsatu-m-au însămi să slujesc? Zi amu ei să-mi ajute". Răspunse Isus, zise ei:  "Marta, Marta, grijeşte şi voroveşti de multe, unul iaste de trebuinţă. Mariia dulce  parte ai ales ce să nu se ia de la ea".  
{142v} În vreamea aceaea şi fu era Isus la un loc rugîndu-se şi ca încetă zise  oarecine den ucenicii lui cătr-însul: "Doamne, învaţă-ne a ne ruga cum Ioan  învaţă ucenicii săi". Zise lor: "Cîndu vă veţi ruga, grăiţi: "Tatăl nostru ce eşti în ceri,  sfinţească-se numele tău, să vie împărăţia ta, să fie voia ta cumu e la ceri şi la  pămînt. Pita noastră săţiosă dă-o noao în toate zile şi lasă noao datoarele noastre şi  înşine lăsăm tuturor datornicilor noştri şi nu ne duce noi în ispită ce ne izbăveaşte noi  de hitleanul". Şi zise cătră ei: "Care den voi are un soţ şi mearse cătră el în  miazănoapte şi zice lui: "Soaţe, împrumutează-mi trei pite derep ce un soţ vine den  cale cătră mine şi n-am ce-i pune naintea lui". Şi acela denlăuntru răspunse, zise:  "Nu-m face trudă că uşile sînt zăvorîte şi feciorii miei cu mine sînt în aşternut; nu  mă  
{143r} pociu scula să dau ţie". Grăiesc voao: "Şi de nu se va scula să dea lui derep ce  iaste soţ lui, pentru ruşinea lui scula-se-va şi da-va lui cîtu-i va trebui". Şi  eu grăiesc voao.  Zise Domnul ucenicilor lui: "Ceareţi şi da-se-va voao; căutaţi şi veţi afla, bateţi şi  deşchide-se-va voao. Toţi amu ce cer priimi-vor şi cine caută află şi bătătorilor  deşchide-le-se-va. Carele de voi părinte ceare-va fiiu-său pită au doară  piatră da-va lui? Sau peaşte au doară în loc de peaşte şarpe da-va lui? Sau de va  ceare ou doară va da lui scorpie? De amu voi răi fiind ştiţi darea dulce a da feciorilor  voştri, cu cîtu e mai vîrtos tatăl ce e den ceri da-va Duhul Sfînt cine va ceare de la  el".  În vreamea aceaea era Isus de goni un drac şi acela era mut; fu deca ieşi dracul, grăi  mutul şi se miră nărodul. Unii dentr-înşii  
{143v} ziseră: "De Velzevul, judele dracilor goneaşte dracii". E alţii ispitiia seamne  de la el căuta den ceri. El ştiu cugetele lor, zise lor: "Toată împărăţiia însăşi de eaşi se  împarte, pustiiaşte şi casă pre casă cade. De va şi satana însuşi de eluşi împărţi-se,  cum va sta împărăţiia lui? Că grăiţi de Velzevul gonesc dracii. De eu de Velzevul  gonesc dracii, feciorii voştri cu ce vor goni? Derept aceaea fi-vor voao aceaea  judecători însă de deagetele lu Dumnezeu gonesc dracii, amu ajunse spre voi  împărăţiia lu Dumnezeu. Cînd tarele se înarmează păzeaşte-şi curtea lui, în pace  sînt avuţiile lui e cînd merg mai tari de el biruiesc el, toate armele lui iau, pri-nsele  upovăiia şi dobînda lui o împart".  Zise Domnul: "Cine nu e cu mine, prespre mine iaste, şi cine nu adună cu mine,  răsipeaşte". Cînd necuratul duh iase den om  
{144r} îmblă înlăuntru loc fără de apă, caută răpaus şi nu află, grăiaşte:  "Întoarce-mă-voi în casa mea de unde-am ieşit". Şi vine, află deşert şi  îmfrîmseţat. Atunce se duce şi ia şapte alte duhuri mai amărîte de el şi întră, lăcuiesc  aciia şi va fi apoi omului aceluia mai amar de întăi. Fu cînd grăi aceasta, înălţă o  muiare glas den nărod, zise lui: "Ferecate maţe ce te-au purtat şi ţiţa ceea ce te-au  aplecat". El zise: "Aşijderea amu ferecaţi ce aud cuvîntul lu Dumnezeu şi-l fac".  În vreamea aceaea adună-se nărodul, începu Isus a grăi: "Nărodul acesta hitlean  iaste şi seamne caută şi seamne nu se va da lui. Fără seamnele lu Iona prorocul cum au  fost Iona seamnele nineviteanilor aşa va fi şi Fiiul omenesc nărodului acesta,  împărăteasa de la amiazăzi scula-se-va la judecată  
{144v} cu bărbaţii rudeei aceasta şi judeca-va ei că vin de la fîrşeniia pămîntului  să auză preamîndriia lu Solomon. Şi iată mai mult de Solomon cicea. Bărbaţii  Nineviei scula-se-vor la judecată cu ruda aceasta şi judeca-va ei că se-au  pocăit cu propoveduirea lu Iona şi iată mai mult de Iona cicea. Nimea amu lumina să  aprinză în ascuns să o puie neci supt ciubăr, ce în sveaştnic cine va îmbla să vază  lumină.  Zise Domnul: "Lumina trupului iaste ochiul. Cînd amu ochiul tău prost va fi, tot trupul  tău luminat va fi, e cînd va fi hitlean şi trupul tău întunecat. Păzeaşte amu au doară  lumina ce e întru tine întunecată iaste; de amu trupul tău tot luminat că aceaea cînd  lumînarea cu lumină se luminează. E cînd grăi rugă el un farisei să-l uspeteaze la  el. Mearse, şezu; fariseiul văzu, miră-se că nu mainte boteză întîi  
{145r} uspăţul. Zise Domnul cătr-însul: "Acmu voi fariseilor de în afară sticlele şi  blidele curăţiţi, lăuntrulu vostru plin iaste de răpiciune şi de hitlenie. Nebuni, nu ce  cum aţi făcut de afară şi den lăuntru iaste să faceţi? Însă în ce eşti daţi milostenie şi  aceaea curată voao fi-va".  Zise Domnul cătră ceia ce mearseră cătră el, iudeii: "vai de voi, fariseilor, că zeciuiţi  den izmă şi pătrînjeiul şi toate vearzele şi trecut judecata şi dragostea lu Dumnezeu.  Aceaea se cade să faceţi şi alte nu lăsaţi. Vai de voi, fariseilor, că iubiţi nainte a şedea  în gloate şi sărutături la tîrguri. Vai de voi, cărtulari şi farisei făţarnici, că sînteţi ca  groapele neştiute şi oamenii îmblă desupra lor nu ştiu". Răspunse oarecine den  legiuitori, zise lui: "Învăţătoare, cu aceale cuvinte şi noi dosădeşti". El zise: "Şi voao  legiuitorilor  
{145v} vai de, că încărcaţi tar pre oameni ce nu e lesne a-l purta şi înşivă cu un  deaget al vostru nu vă atingeţi de tar".  Zise Domnul cătră ceia ce mearseră cătră el, iudeii: "Vai de noi că zidiţi mormintele  prorocilor. Părinţii voştri uciseră ei . Amu mărturisiţi şi bine vreţi lucrul părinţilor  voştri că aceia amu uciseră ei, e voi zidiţi ale lor morminte. Derept aceaea şi  preaînţelepciunea lu Dumnezeu zice: "Tremeşi întru ei proroci şi apostoli şi  dentr-înşii uciset şi scoaset că se va căuta sîngele a tuturor prorocilor vărsat den  tocmeala lumiei de ruda aceasta de la sîngele lu Avel pînă la sîngele Zahariei,  pierdutul între oltariu şi în besearecă". Adevăr grăiesc voao, căuta-se-va den ruda  aceasta. Vai de voi, legiuitorilor, că luat cheaia înţelepciunei; înşivă nu meargeţi şi  cine ară mearge apăraţi-le". Grăiia el aceasta cătr-înşii începură  
{146r} cărtularii şi fariseii cu nevoie a mîniia pri-nsul şi opriia el de multe să-l  latre el. Căuta să vîneze ceva den rostul lui de pre el să grăiască. Ei se adunară un  întunearec de nărod că se călca unul la alalt. Începu a grăi cătră ucenicii lui întîiu:  "Luaţi-vă aminte de covăseala fariseilor ce iaste făţărie".  Zise Dom(n)ul ucenicilor lui: "Nemică nu iaste ascuns ce să nu se descoapere şi  ascunsă ce e neînţeleasă. Derep ce cîte veţi zice întru întunearec în lumină se vor auzi  şi ce veţi grăi la ureache în case propovedui-se-va la drumure. Grăiesc voao soţii  miei: "Nu vă teameţi de ceia ce ucig trupul şi după aceaea n-au mai mult ce să facă .  Spune-voi voao de care vă veţi teame, teameţi-vă de cela ce are putere după  ucidere să arunce întru adîncul focului. Adevăr grăiesc voao, de acela vă teameţi. Nu  cinci pasări  
{146v} preţuiescu-se în doi bani şi neciuna dentr-însele nu e uitată naintea lu  Dumnezeu ce şi părul capetelor voastre tot numărat iaste. Nu vă teameţi amu, de multe  pasări mai puţini seţi voi, grăiesc voao.  Zise domnul: "Toţi cine mă va mărturisi naintea oamenilor şi Fiiul omenesc  mărturisi-va el naintea îngerilor lu Dumnezeu iară lepăda-se-va de mine  naintea oamenilor, lepădat va fi naintea îngerilor lu Dumnezeu şi toţi cine va zice  cuvînt pre Fiiul omenesc ierta-se-va lui; la Sfîntul Duh de va huli nu se va ierta  lui. Cîndu vă vor duce la gloate şi la putearnici şi la împăraţi nu vă grijireţi cum sau ce  veţi răspunde sau ce veţi zice. Sfîntul Duh învăţa-vă-va într-acel ceas ce se va  cădea a zice".  În vreamea aceaea zise lui oarecine den nărod: "Învăţătoare, zi fratelui mieu să  împarţă cu mine  
{147r} ocina". El zise lui: "Ome, cine m-au pus judecătoriu sau împărţitoriu pre  voi?" Zise cătr-înşii: "Vegheaţi-vă şi vă păziţi de camătă că nu den rămăşiţele  amu cuiva viiaţa lui iaste den avuţiia lui". Zise în pildă cătr-înşii grăi.  Zise Domnul pilda aceasta: "Un om bogat mulţiră-i-se pămînturile şi cugetă întru  el, grăi: "Ce voi face că nu am unde aduna rodul mieu?" Şi zise: "Aşa voi face,  sparge-voi jitniţa mea şi mai mare voi zidi şi aduna-voi acolea tot grîul mieu şi  dulceaţa mea şi zice-voi sufletului mieu: suflete, ai multă bunătate, zaci în ani mulţi,  răpausă, mănîncă, bea, veseleaşte-te". Zise lui Dumnezeu: "Nebune, într-această  noapte sufletul tău ieşi-va den tine, iară ce găteşti cui va fi? Aşa adună ţie, însă întru  Dumnezeu să ne îmbogăţim".  
{147v} Zise cătră ucenicii lui: "Derept aceaea grăiesc voao: Nu grijireţi sufletele  voastre ce vor mînca, neci trupurele în ce vă veţi îmbrăca; sufletul mai bun iaste de  bucate şi trupul de veşminte. Socotiţi cioarăle că nu seamănă neci seaceră şi n-au  vistiari neci jitniţe şi Dumnezeu hrăneaşte eale. Cu cît mai vîrtos voi seţi mai buni de  pasările? Cine den voi grijaşte-se să poată adauge crescutul lui un cot? De amu neci  puţinel ce puteţi ce de aciia grijiţi. Socotiţi crinul cum creaşte: nu trudeaşte, neci  toarce. Grăiesc voao: neci Solomon în toată slava lui îmbrăca-se ca unul  dentr-înşii. De va iarba astăzi în sat fiind şi demîneaţa în cuptori aruncată,  Dumnezeu aşa o înveaşte, cu cît mai vîrtos voao puţină credinţă? şi voi nu căutaţi ce  veţi mînca sau ce veţi bea şi nu vă înălţaţi. Toate amu acealea limbile aceaea caută al  vostru părinte ştie că trebuiţi aceaea  
{148r} însă căutaţi împărăţiia lu Dumnezeu şi acealea toate adauge-se-vor  voao".  Zise Domnul: "Nu vă teameţi, puţină turmă, că bine vru tatăl vostru dat-au voao  împărăţie. Vindeţi avuţiia voastră şi daţi milostenie, faceţi voao pungă neînvechită,  vistiiari nescăzut la ceri unde furii nu se apropie, neci moliile o vor putredi. Unde amu  iaste comoara voastră aciia şi inima voastră va fi. Fie mijlocul vostru încins şi  lumînările aprinse şi voi în podoaba oamenilor aşteptînd domnu-său. Cîndu se va  întoarce de la nuntă să vie şi să bată aciia, deşchide-vor lui. Ferecaţi robii aceia şi va  veni Domnul afla-va preveghind. Adevăr grăiesc voao că-i va încinge şi-i va  pune ei şi va treace, sluji-va lor. Şi de va veni întru al doilea ceas sau într-al  treilea ceas, veni-va şi afla-va aşa, ferecaţi sînt robii aceia. Aceasta  
{148v} să ştiţi că de ară fi ştiund Domnul caseei în ce ceas furul va veni  preveghear-ară amu şi n-ară fi lăsat să-i sape casa lui. Şi voi amu fiţi gata că în  ce ceas nu vă se pare Fiiul omenesc veni-va". Zise lui Pătru: "Doamne, cătră noi  pilda aceasta grăieşti, au cătră toţi?" Zise Domnul (…).  Zise domnul: "Cine amu iaste credincios tocmitoriu şi înţelept ce-l pune Domnul  spre casa lui, ce să dea în vreamea grîului măsuri. Ferecat robul acela ce vine Domnul  lui, afla-va făcînd aşa. Adevăr grăiesc voao că spre toată avuţiia lui pune-va el.  Să ară zice robul acela întru inima lui: "Pesti-va Domnul mieu a veni" şi va înceape  a bate robii şi roabele, mînca-va şi va bea şi se va îmbăta, veni-va Domnul  robului aceluia în zi ce nu-l va aştepta şi în ceas ce nu va şti şi va năduşi el şi  cinstea lui cu necredincioşii pune-va. Acel rob ştiia voia Domnu-său şi nu se găti  nece făcu pre  
{149r} voia lui, bătut va fi mult. Cine nu ştie, face-i-va pre faptă rane, bătut va fi  puţinel".  Zise Domnul: "Tuturora cui va fi dat mult, multu se va căuta de la el şi cui au dat mai  mult, mai mult va ceare de la el. Foc am venit să arunc pre pămînt şi ce voi încă de se  va aprinde. Botejune am a mă boteza şi cum voi ţinea pînă voi sfîrşi. Pare-vă-se  că pace am venit să dau pre pămînt. Nu, grăiesc voao, ce să împarţ. Fi-vor amu de  acmu cinci în casă: unul împărţit, trei la doi şi doi la trei. Împărţi-se-va tatăl la  fiiu şi fiiu la tată şi muma la fată şi fată la mumă, soacră la nevasta ei şi nevasta la  soacră-sa". Grăi şi nărodului: "Cînd vedeţi nuor viind de la apus, aciia grăiţi: "Roao  vine şi va fi aşa". Şi cînd bate crivăţ grăiţi: "Ger va fi, şi va fi". Făţarnici, faţa ceriului  şi a pămîntului  
{149v} ştiţi ispiti e vreamea aceasta cum nu ispitiţi ce şi de voi nu judecaţi derept că  amu mergi cu pîrîşul tău cătră Domnul pre cale, dă pace să scapi de la el să nu cumva  să tragă tine cătră judecătoriu şi judecătoriul da-te-va slugiei şi sluga  băga-te-va în temniţă. Grăiesc ţie: "Nu veri ieşi de acolo pînă o arame de apoi  veri da".  În vreamea aceaea vineră unii într-aceea vreame spuseră lui de Galilei şi sînge  mestecă Pilat jărtva lor şi răspunse Isus zise lor: "Pare-vă-se că galileanii aceia  păcătoşi mai vîrtos de toţi galileanii era că aşa făcură? Însă grăiesc voao: ce de nu se  vor pocăi toţi, aşijderea peri-vor. Sau optzeci de ani pri-nşii căzu stîlpul  Siluamului şi ucise ei. Pare-vă-se că aceia datori era mai vîrtos de toţi oamenii ce  lăcuia în Ierusalim? Însă grăiesc voao: "Ce de nu se vor pocăi,  
{150r} toţi aşijderea peri-vor". Grăiia aceasta în pildă: "Un smochin avea oarecine  întru o vie a lui sădit şi vine să caute rod la ea şi nu află. Zise cătră viiariul : "Iată trei  ani de cînd vii, caut rod la smochinul acesta şi nu aflu. Tae-l amu derep ce şi  pămîntul deşartă". El răspunse, zise lui: "Doamne, lasă-l şi în cest an pînă o voi  săpa împrejur şi-i voi băga gunoi şi de amu va face rod, iară de nu, întru venire  tăia-veri ea".  În vreamea aceaea era la una de besearece întru sîmbătă şi iată o muiare avea duh de  nevoie de optsprăzeace ani şi era zgîrcită şi nu putea să se scoale de aciia. Văzu-o  ea Isus, strigă şi zise ei: "Muiare, lăsată eşti de nevoia ta". Şi puse pri-nsa mînile şi  aciia se întinse şi slăvi Dumnezeu. Răspunse mai marele săborului: "Nu ogodi derep ce  întru sîmbătă vindecă Isus", grăi nărodului: şase zile iaste întru eale se cade a lucra,  
{150v} înt-acealea amu să îmble să vindece, nu în zioa de sîmbătă". Răspunse amu  lui Domnul şi zise: "Făţarnice, cine de voi întru sîmbătă nu va dezlega boul lui sau  asinul de la iasle şi-l va duce de-l va adăpa? E acesta de featele lu Avraam sînt,  ce o legă satana iată optsprăzeace ani, nu se cade a se dezlega de boala aceasta în zioa  de sîmbătă?" Şi aceasta lui grăi, ruşina-se toţi cine se protiviia lui şi tot nărodul  bucură-se de toate slavele ce era de el. Grăiia: "Cui iaste de seamănă împărăţiia lu  Dumnezeu şi cui asemăna-voi ea?"  Zise Domnul: "Podoabă iaste grăunţului de muştari ce ia omul, aruncă-l în grădina  lui şi creaşte şi fu lemn mare şi pasările ceriului însălăşuiescu-se în stîlpările lui".  Iară zise: "Cui voi asemăna împărăţiia lu Dumnezeu? Aseamănă-se aluatului ce ia  muiarea, acoapere în fănină  
{151r} de trei măsuri pînă se năcreaşte tot". Şi îmbla în lăuntrul cetăţilor şi oraşelor,  învăţa şi cale făcea în Ierusalim. Ziseră unii lui: "Doamne, puţinel iaste să ne  mîntuim". El zise cătr-înşii: "Nevoiţi-vă să întraţi în lăuntrul strimtei uşi că mulţi  grăiesc voao, caută să între şi nu pot. De cîndu se va scula Domnul casei şi va zovora  uşile şi vor înceape afară a sta şi vor bate în uşi, grăi-vor: "Doamne, Doamne,  deşchide noao". Şi răspunde-va, zice-va voao: nu ştiu voi de unde sînteţi. Atunce  înceape a grăi: "Mîncat-am înaintea ta ş-am băut şi la răspîntiile noastre  învăţai". Şi zice-va: "Grăiesc voao: nu ştiu voi de unde sînteţi. Duceţi-vă de la  mine toţi lucrătorii nederepţi." Aciia va fi plîngere şi scrîşnirea dinţilor cînd veţi  vedea Avram şi Isac şi Iacov şi toţi prorocii împărăţiia lu Dumnezeu e voi goni-vor  afară şi vor veni de la răsărit  
{151v} şi de la apus şi despre miazănoapte şi despre amiazăzi şi vor şedea împărăţiia  lu Dumnezeu. Şi aceia sînt apoii ce vor fi în întîii şi sînt întîii ce vor fi apoii".  În vreamea aceaea apropiiară-se unii den farisei, grăiră lui: "Eşi şi te du de acicea că  Irod va să te ucigă". Şi zise lor: "Păsaţi, spuneţi acelui nebun: "Iată gonesc dracii şi  vindecare fac astăzi şi demîneaţa şi a treia sfîrşi-voi ea. Însă mi se cade astăzi şi  demîneaţă şi în vecini a mă duce că nu iaste puteare prorocului să piară fără în  Ierusalim. Ierusalim, Ierusalim, uciseşi prorocii şi cu pietri uciseşi tremeşii  cătr-însul de cîte ori vruiu să adun feciorii tăi ca găina cuibul său supt arepi şi nu  vrut. Iată, lăsa-se-vor voao casele voastre pustii. Grăiesc voao, că n-aveţi a mă  vedea pînă va veni cînd veţi zice: "Blagoslovit  
{152r} vine în numele Domnului".  În vreamea aceaea întră Isus în casa unui jude fariseesc întru sîmbătă să mănînce pită  şi aciia era de căuta lui. Şi iată un om, avea de apă trîndav, era naintea lui. Şi răspunse  Isus zise cătră legiuitori şi fariseilor grăi: "Cădea-se-va întru sîmbătă a vindeca?"  Ei tăcură şi luo, vindecă el şi-l lăsă. Şi răspunse cătr-înşii zise: "Carele den voi  fecior sau bou în puţ va cădea şi nu aciia-l va scoate el în zioa de sîmbătă?" Şi nu  putură răspunde lui de aceaea. Grăiia cătră chemaţii în pildă, ţinea cum alegea să şază  nainte, grăi cătr-înşii: "Cînd veri fi chemat de cineva la nuntă nu şedea în cel loc de  înainte, doară va fi cineva mai cinstit de tine de chemaţii lor şi va veni cine te-au  chemat şi acela zice-ţ-va: "Tu dă cestuia locul"; şi atunce veri înceape  
{152v} cu ruşine locul de apoi a ţinea, ce cînd veri fi chemat, pasă, şezi la locul cela  de apoi; cînd va veni cela ce te-au chemat, zice-ţ-va: "Soaţe, şezi mai sus".  Atunce-ţ-va fi slavă naintea şezătorilor cu tine că înălţa-te-veri,  pleca-te-veri şi pleca-te-veri, înălţa-te-veri".  În vreamea aceaea întră Isus în casa unui jude fariseesc în zioa de sîmbătă să mănînce  pită şi grăi cătră cela ce-l chemase el: "Cînd faci uspăţ sau cină, nu chema soţii tăi,  nece fraţii tăi, nece ruda ta, nece vecin bogat, doară cînd şi acela tine aşijderea va  chema şi-ţ va fi împrumut, ce cînd faci uspăţ cheamă mişeii, neputincioşii, şcopii,  orbii şi ferecat veri fi că n-au să-ţ dea ţie. Da-ţi-se-va întru învierea  derepţilor". Auzi neştine de ceia ce şedea cu nusul, aceasta zise lui: "Ferecat cine  
{153r} va mînca uspăţ în părăţiia lu Dumnezeu". El zise lui.  Zise Domnul pilda aceasta: "Om neştine făcu cină mare şi chemă mulţi şi tremease  robii lui în ceasul de cină: "Ziceţi chemaţilor: veniţi că încă gata sînt toate". Şi  începură împreună a se lepăda toţi. Întîiul zise lui: "Un sat am cumpărat şi am nevoie  să es să-l văz. Rogu-te, lasă-mă în pace". Şi altul zise: "Pluguri de boi  cumpărai cinci şi mă duc să ispitesc ei. Rogu-te, lasă-mă în pace". Şi altul zise:  "Muiare luai şi derept aceaea nu poci veni". Şi mearse robul acela, spuse domnu-său  aceaea. Atunce se mînie domnul caseei, zise robilor lui: "Eşiţi curînd la răspîntii şi în  uliţele cetăţiei şi mişeii şi beteagii şi orbii şi şcopii aduceţi-i încoace". Şi zise robul:  "Doamne, fu cum ziseşi şi încă iaste loc".  
{153v} Şi zise domnul robului: "Eşi la cale şi ologi şi-i îndeamnă să vie să se împle  casa mea. Grăiesc amu voao că nece unul de acei bărbaţi chemaţi gusta-vor de cina  mea. Mulţi amu sînt chemaţi e puţini aleşi".  În vreamea aceaea mergea cu nusul năroade multe şi se întoarse, zise cătr-înşii:  "Cine va vrea să vie cătră mine şi nu va urî tată-său şi muma şi muiarea şi feciorii şi  fraţii şi surorile încă şi sufletul lui, nu poate fi mie ucenic şi cine nu va purta crucea lui  după mine să vie nu poate fi mie ucenic; cine amu den voi va un stîlp să zidească nu  mainte va şedea de-ş va număra avuţiia de va avea ce iaste la sfîrşenie să nu cumva  să puie lui temeiul şi să nu poată sfîrşi, toţi vor vedea înceape-vor a-ş bate joc de  el grăiesc că cest om începu a zidi şi nu putu sfîrşi. Sau care împărat  
{154r} mearge cătră alt împărat să se lovească cu nusul la război, nu va şedea mainte  să se sfătuiască de iaste puternic să se timpine cu zeace mie de cela ce vine cu  doaozeci de mie spri-nsul. Iară de nu încă de departe el fiind, rugăciune tremeate,  roagă-se de să se împace. Aşa amu toţi den voi şi de nu se va lepăda de toată avuţiia  lui, nu poate fi mie ucenic. Bună sare de se va sarea împuţi cu ce o veri săra? Nece în  pămînt nece în gunoi treabnică iaste, afară să o vărşi. Cine are urechi de ascultare să  auză".  În vreamea aceaea era de se apropiiară lui toţi mitarnicii şi păcătoşii asculta el şi  răpştiră fariseii şi cărtularii grăiră că acesta păcătoşii priimeaşte şi cu nuşii mănîncă.  Zise cătr-înşii pilda aceasta, grăi: "Care om den voi are o sută de oi şi va piarde una  
{154v} dentr-însele. Nu va lăsa noaozeci şi noao în pustie şi se duce după ceea  pierduta pînă află ea şi o află pune-o într-umerele lui, bucură-se şi mearge în  casă, strigă soţii şi vecinii, grăiaşte lor: "Bucuraţi-vă cu mine că am aflat oaia mea  pierduta". Grăiesc voao că aşa va fi bucurie la ceri de un păcătos ce se căiaşte, decît de  noaozeci şi noao de derepţi ce nu le trebuiaşte pocaianie. Sau care muiare are zeace  drăghici de va piarde una nu va aprinde lumînarea şi va mătura casa şi va căuta bine  pînă va afla? Şi află, strigă soaţelor şi vecinilor, grăiaşte: "Bucuraţi-vă cu mine că  am aflat drăghica pierdută". Aşa grăiesc voao, bucurie va fi naintea îngerilor lu  Dumnezeu de un păcătos ce se căiaşte".  Zise Domnul pilda aceasta: "Un om avea doi feciori şi zise  
{155r} cel mai tînăr părintelui; "Părinte, dă-mi ce mi se cade partea den avuţie". Şi  împărţi lor avuţiia şi nu după multe zile adună tot cel fecior mic şi se duse întru o parte  departe şi acolo răsipi avuţiia lui. Viia vu curvele, răsipi al lui tot; fu foamete tare  într-aceaia parte şi acesta începu a flămînzi şi mearse, lipi-se de unul ce lăcuiia  într-acea parte şi tremease el la satul lui să pască porcii şi jeluiia să-ş sature  maţele lui de rădăcinile ce mînca porcii şi nemică nu deade lui. Întru el mearse, zise:  "Cîţi năiemnici şi tatăl mieu mănîncă pîine, eu pieri de foame; scula-mă-voiu de  mă voiu duce cătră părintele mieu şi zice-voi lui: "Părinte, greşii la ceri şi naintea ta  şi de acmu nu sînt destoinic să mă chem fiiul tău. Fă-mă ca unul den năiemnicii  tăi". Şi se sculă, duse-se  
{155v} cătră părintele lui. Încă el departe era, văzu-l el părintele lui şi-i fu milă  di-nsul şi curse, căzu pre cerbicea lui şi sărută el. Zise lui fiiul: "Părinte, greşii la  ceri şi naintea ta şi de acmu nu sînt destoinic a mă chema fiiul tău". Zise părintele  cătră robii lui: "Aduceţi veşmîntul dentîiu şi îmbrăcaţi el şi daţi inelul la mîna lui şi  călţuni la picioare şi aduceţi viţelul hrănit de-l jungheaţi şi să mîncăm să ne veselim  că fiiul mieu acesta mort era şi învise şi pierdut era şi se află". Şi începură a se veseli.  Era fiiul lui cela mai marele la sate şi ca vine apropie-se cătră casă, auzi cîntări şi  glasuri şi chemă unul den feciori întrebă ce sînt aceastea. El zise lui că fratele tău au  venit şi junghe părintele tău viţelul hrănit că sănătos el priimi. Mînie-se şi nu vrea  să între. Părintele lui ieşi, ruga el.  
{156r} El răspunse, zise: "Părinte, iată cîţi ani lucrai ţie şi nemica zisa ta călcai şi mie  nece dinioară-mi dedeşi o capră de cu soţii miei să mă veselesc, e cînd fiiul tău  acesta de la curvie vine jungheaşi lui viţelul hrănit". El zise lui: "Fii, tu purure eşti cu  mine şi toate ale meale ale tale sînt; să te veseleşti şi să te bucuri cade-ţi-se că  fratele tău acesta mort era şi învise şi pierdut era şi se află".  Zise Domnul pilda aceasta: "Un om era bogat ce avea un pîrcălab şi acesta pîrît fu  cătr-însul că răsipeaşte avuţiia lui şi-l chemă el, zise lui: "Ce iată am auzit de  tine. Dă răspuns de tocmeala caseei. Nu veri putea amu de acmu casa să tocmeşti".  Zise cătră sineşi pîrcălabul casei: "Ce voi face că domnu mieu luo tocmeala caseei de  la mine. A săpa nu pociu,  
{156v} a ceare, ruşine mi-e. Înţeleş ce voi face de cînd voi fi lăsat de tocmeala  caseei, priimi-mă-vor în casele lor". Şi chemă unul cineşi cu datoriul  domnu-său, grăi întîiului: "Cîte eşti datoriu Domnului mieu?" El zise lui: "O sută  de măsuri de unt". Şi zise lui: "Ia-ţi scriptura ta şi şezi curînd de scrie cinzeci".  După acela altuia zise: "Tu cîte eşti datori?" El zise: "O sută de măsuri de grîu". Şi  grăi lui: "Ia-ţi scriptura ta şi scrie optzeci". Şi lăudă domnul caseei tocmitoriul  nederept ca u(n) (în)ţelept făcu; că fiii veacului acesta mai mîndri sînt mai vîrtos de  fiii lumiei în ruda lor. Şi eu grăiesc voao: "Faceţi voao alte den (a)vuţie nedereptate  cîndu vă va scădea priimi-vă-vor întru casele de vecie".  Zise Domnul: "Credincios întru puţinel şi întru mult credincios iaste  
{157r} şi nederept întru puţinel şi întru mult nederept iaste. De amu întru nedereptate  vie-veţi nu veţi fi credincioşi, adeverită credinţă cine voao va avea? Şi dentru striini  credincioşi nu veţi fi, a voastră cine-au dat voao? Care rob poate a doi domni lucra?  Unul amu va urî iară altul va îndrăgi sau de unulu se va ţinea iară de altul nu va griji.  Nu poate lucra lu Dumnezeu şi avuţiei". Auziră aceasta şi fariseii iubitori de argint era  şi-ş bătură joc de le. Zise lor: ...  Zise Domnul cătră ceia ce mearseră cătră el, iudeilor: "Voi seţi de vă dereptaţi naintea  oamenilor. Dumnezeu ştie inima voastră că ce e întru oameni mărie, urîtă iaste naintea  lu Dumnezeu". Leage şi prorocii pînă la Ioan prorociră; de aciia împărăţiia lu  Dumnezeu bine vesteaşte-se şi toţi  
{157v} întru ea nevoiescu-se. Mai iuşor iaste ceriul şi pămîntul a treace decît den  leage una zgîrîietură să piară. Tot cine lasă muiarea lui şi aduce alta, curvie face şi  toate de bărbat lasă-se, mărită-se, curvie face.  Zise Domnul pilda aceasta: "Un om era bogat şi se îmbrăca în cănfi şi în firure,  veselie-se în toate zile luminat. Un mişel era numele-i Lazar ce zăcea naintea  uşiei lui cu puroi şi jeluiia să se sature den fărîme ce cădea den masa bogatului, ce şi  cîinii mergea, lingea puroile lui. Fu de muri mişelul şi-l duseră îngerii la poala lu  Avraam. Muri şi bogatul şi îngrupat fu şi întru iad deşchise ochii lui acesta. Den  muncă văzu Avraam de departe şi Lazar în poala lui. Şi acesta strigă, zise: "Părinte  Avraame, miluiaşte-mă şi tremeate Lazăr să-ş ude cel deaget mai mic într-apă  
{158r} şi să răcească limba mea că mă chinuiesc în ceastă văpae". Zise Avraam: "Fii,  adu-ţi aminte că ţe-ai luat tu dulceaţa ta în viiaţa ta, Lazar aşijderea rău. Acmu  cicea mîngîie-se, tu te munceşti. Şi pespre toate acealea între noi şi între voi,  propaste mare întări-se, că de ar vrea să vie de icea cătră voi nu pot nece de acolo  cătră noi să vie". "Rogu-te amu, părinte, să tremiţi el în casa tatălui mieu. Am amu  cinci fraţi ca să le mărturisească să nu şi aceia să vie la cest loc cu muncă". Grăi lui  Avraam: "Au Moisi şi prorocii; să asculte de ei". El zise: "Ba părinte Avraame, ce de  ară mearge cineva den morţi cătr-înşii pocăiseră. Zise lui: "De Moisi şi prorocii nu  vor asculta, nece să ară cineva den morţi învie nu va avea credinţă". Zise cătră ucenici:  "Nu iaste puteare să vie să blazne. Vai de cela ce îmblă derept eale. Mai bine ară fi  
{158v} lui o rîşniţă a satului să-şi leage de cerbicea lui şi aruncat să fie în mare  decît să blăznească unul de ceşti mici".  Zise Domnul: "Luaţi aminte voi de va greşi ţie fratele tău, opreaşte lui. De se va pocăi,  lasă lui şi de va greşi de şapte ori în zi ţie şi de şapte ori în zi întoarcea-se-va,  grăi-va, căi-se-va, lăsă lui". Şi ziseră apostolii Domnului: "Adauge noao  credinţă". Zise Domnul: "De aţi fi avînd credinţă ca o grăunţă de muştari grăireaţi amu  codrului acestui: "Rădică-te şi te aruncă în mare". Şi ascultar-ară voi. Carele den  voi are un rob de ară sau paşte şi mearge el în sat zice aciia: "Treci de şezi"? Ce nu  zice lui: "Găteaşte ceva cină şi te încinge, slujaşte-mi pînă voi mînca şi voi bea şi  după aceaea veri mînca şi veri bea tu". Au doară  
{159r} laudă are robul acela că făcu pre zisă. Nu mie aşa şi voi cînd faceţi pre zisa  voao grăiţi că robi nepotreabnici sîntem că ce datori fum să facem, făcutu-l-am".  Şi fu ducîndu-se el în Ierusalim şi acesta îmbla între Samariia şi Galileia.  În vreamea aceaea mergea Isus întru un oraş, timpinară el zeace bărbaţi stricaţi şi  stătură şi aceia înalţară glas, grăiră: "Isuse, năstăvitoare, miluiaşte-ne". Şi-i văzu,  zise lor: "Păsaţi, spuneţi-vă preuţilor". Şi fu ducîndu-se ei, curăţiră-se. Unul  dentr-înşii văzu că se curăţi, întoarse-se, cu glas mare slăvi Dumnezeu şi căzu jos  pre picioarele lui, laudă deade. Şi acela era samareanin. Răspunse Isus, zise: "Nu zeace  se curăţiră? dară noao unde-s? cum nu se aflară să se întoarcă să dea slavă lu  Dumnezeu, fără de acest samareanin?" Şi zise lui: "Scoală de te du; credinţa ta  mîntui-te".  
{159v} În vreamea aceaea întrebat fu Isus de farisei cînd va veni împărăţiia lu  Dumnezeu. Răspunse şi zise: "Nu va veni împărăţiia lu Dumnezeu cu ştire, nece vor  zice: "Iată cicea" sau: "Iată colea". Adecă amu împărăţiia lu Dumnezeu înlăuntru de  voi iaste". Zise cătră ucenici: "Veni-vor zilele cînd aţi vrea într-o zi Fiiul  omenesc să vedeţi şi nu veţi vedea şi zice-vor voao: "Iată cicea sau: "Iată colea". Nu  ieşireţi, nece aşteptaţi ca un fulger streluceaşte de supt ceri pre supt ceriu luminează.  Aşa va fi Fiiul omenesc întru zioa lui. Mainte se cade lui mult a chinui şi ispitit să fie  de ruda aceasta."  Zise Domnul: "Cum au fost în zilele lu Noe, aşa va fi în zioa Fiiului omenesc: mînca,  bea, neguţa, vindea, sădiia, zidiia  
{160r} pînă în zi ce ieşi Lot den sodomleani ploo văpaia aprinsă şi foc den ceri şi  pierdu toţi. După aceaea va fi şi în zioa cînd Fiiul omenesc se va ivi întru acea zi cine  va fi în loc şi vasele lui în casă, să nu între să le ia. Şi cela den sat aşijderea să nu se  întoarcă îndărăt. Pomeniţi de muiarea lu Lot şi de vrea căuta sufletul ei să-l  mîntuiască, pierde-l-vrea ea, iară de-l vrea piarde ea învie-l-vrea ea.  Întru acea noapte fi-vor doi întru un pat, unulu se va lua, iară altulu se va lăsa.  Fi-vor doi măcinînd împreună, unulu se va lua, iară altulu se va lăsa. Şi răspunseră,  ziseră lui: "Unde Doamne"? El zise lor: "Unde e trupul, acolo se vor aduna vîlturii".  Grăiia şi în pildă cătr-înşii: "Cumu se cade pururea să vă rugaţi şi nu supărareţi".  Grăi ...  Zise Domnul pilda aceasta: "Un judecătoriu era întru o cetate; de  
{160v} Dumnezeu nu se temea şi de oameni nu se ruşina. O văduo era în cetatea  aceaea şi vine cătr-însul, grăi: "Fă-mi izbîndă de pîrîşul mieu". Şi nu vrea la  vreame; după aceaea zise întru eluşi: "Şi de Dumnezeu nu mă tem şi de oameni nu mă  ruşinez, ce derep ce face-mi trudă văduoa aceasta, face-voi ei izbîndă să nu  cumva să vie să mă supere". Zise Domnul: "Auziţi ce grăiaşte judecătoriul nederept. E  Dumnezeu n-are a face dosadă aleşilor lui strigă cătr-însul zioa şi noaptea şi  îndelung rabdă ei? Grăiesc voao că face-va izbîndă lor curînd.  Însă Fiiul omenesc vine amu, află această credinţă la pămînt? Zise cătră unii ce se  upovăiia de eişi că sînt derepţi şi ocărîia alalţi pilda aceasta.  Zise Domnul pilda aceasta: "Doi oameni duseră-se în besearecă să  
{161r} se roage, unul farisei iară altul mitar. E farisei stătu aşa întru eluşi se ruga:  "Doamne, laudă ţie dau că nu sînt ca alalţi oameni răpitori, nederepţi, curvari sau ca  cest mitarnic". Postiia-se de doao ori în săptămînă. A zeacea da tot cît cîştiga. Iară  mitarnicul sta departe; nu vrea neci ochii să rădice la ceri, ce ucidea pieptul lui, grăiia:  "Doamne, milostiv fii mie, păcătosul". Grăiesc voao că deştinse acesta dereptat în casa  lui mai vîrtos de alalt că toţi cine se înalţă pleacă-se e pleca-te-veri de sineşi,  înălţa-te-veri".  În vreamea aceaea aduseră cătr-însul şi tinerii de el să se atingă. Văzură ucenicii,  opriră lor. Isus chemă ei, zise: "Lăsaţi feciorii să vie cătră mine şi nu apărareţi lor.  Acestora e amu împărăţiia lu Dumnezeu. Adevăr grăiesc voao şi de nu veţi priimi  împărăţiia  
{161v} lu Dumnezeu ca feciorii, nu veţi avea a întra întru ea".  În vreamea aceaea un om apropie-se cătră Isus ispitiia el şi grăi: "Învăţătoare dulce,  ce să fac viiaţa de veci să moştenesc?" Zise lui Isus: "Ce mă grăieşti dulce? Nime nu e  dulce fără unul Dumnezeu. Leage ştii: nu face curvie, nu ucide, nu fura, nu mărturisi  minciună, cinsteaşte tatăl tău şi muma ta". El zise: "Acealea toate păzesc den  tinereaţele meale". Auzi aceasta Isus, zise lui: "Încă una tu n-ai: tot cît ai, vinde şi  împarţi mişeilor şi să aibi avuţie vistiiari la ceri şi vino după mine". El auzi aceaea,  trist fu. Era amu bogat foarte. Văzu el Isus că trist fu, zise: "Cum nu e lesne avînd  bogăţie în părăţia lu Dumnezeu să între; mai lesne amu iaste cămilei pren lăuntrul  urechile acului a treace decît bogatul în părăţia lu Dumnezeu  
{162r} să între". Ziseră ceia ce auziră: "Cine poate mîntuit să fie?" El zise: "Nu e  puteare de la om. Puterile sînt de la Dumnezeu". Zise Pătru: "Adecă noi lăsat-am  tot şi după tine meargem". El zise lor: "Adevăr grăiesc voao că nimea nu iaste ce-au  lăsăt părinţii sau fraţii sau muiarea sau feciorii derept împărăţiia lu Dumnezeu ce de nu  va priimi mai mult în vreamea aceasta şi în veacul ce vine viiaţa de veaci".  În vreamea aceaea luo Isus doisprăzeace ucenici ai lui, zise cătr-înşii: "Iată ieşim în  Ierusalim să se sfîrşască toate scripturile prorocilor de Fiiul omenesc. Vinde-vor  amu el păgînilor şi batjocuri-vor el şi ocărî-vor el şi scuipi-vor el şi rane  pune-vor pri-nsul, ucide-vor el şi întru  
{162v} a treia zi învie-va". Şi aceia nemică de aceaea nu înţeleaseră. Şi era  cuvîntul ascuns de cătr-înşii şi să nu înţeleagă cuvintele.  În vreamea aceaea cîndu se apropie Isus întru Erihon un orb şedea lîngă cale, cerea.  Auzi nărodul trecînd, întrebă ce iaste aceasta. Spuseră lui că Isus Nazarineanul treace  şi strigă, grăi: "Isus, Fiiul lu David, miluiaşte-mă". Şi ceia ce mergea nainte opriră  lui să tacă. El vîrtos mai mult strigă: "Fiiul lu David, miluiaşte-mă". Stătu Isus, zise  lor să-l aducă cătră el. Apropie-se de el întrebă el, grăi: "Ce veri de să-ţ fac?"  El zise: "Doamne, să văz". Şi Isus zise lui: "Caută, credinţa ta, mîntui-te". Şi aciia  văzu. Şi după el duse-se, slăvi Dumnezeu şi toţi oamenii văzură, deaderă laudă lu  Dumnezeu.  
{163r} În vreamea aceaea mergea Isus întru Erihon şi iată un bărbat ce-l chema  Zachei şi acela era mai mare vameşilor şi acesta era amu bogat şi căuta să vază Isus  cine iaste şi nu putea de nărod că de crescut era mic. Şi curse nainte, sui-se întru un  copăcel să vază el că pre acolea vrea să treacă şi ca vine la loc, căută Isus, văzu el şi  zise lui: "Zachei, deştinge-te jos; astăzi amu în casa ta cade-mi-se a fi". Şi se  deştinse jos şi prinse el, bucură-se şi văzură toţi răpştiră, grăiră că cătră un bărbat  păcătos întră să răpause. Stătu Zachei, zise cătră Domnul: "Adecă jumătate de avuţia  mea, Doamne, dau mişeilor şi să am cineva obidit, întorc de patru ori". Zise  cătr-însul Isus că astăzi mîntuirea casei aceasta fu derep ce şi acesta fiiul lui  Avraam iaste, vine amu Fiiul omenesc să caute şi să mîntuiască părinţii.  
{163v} Auzind aceasta adause, zise în pildă: "Derep ce aproape lui să fie în Ierusalim  şi părea-le că aciia împărăţiia lu Dumnezeu va să se ivească". Zise amu.  Zise Domnul pilda aceasta: "Un om de rudă bună duse-se într-o parte departe  să-şi ia împărăţie şi se întoarse, chemă zeace robi ai lui, deade lor zeace arginţi şi  zise cătr-înşii: "Neguţaţi pînă voi veni". Cetăţeanii lui urîră el şi tremeaseră rugă  după el, grăiră: "Nu văm acesta să împărăţească spre noi". Şi fu cîndu se întoarse, luo  împărăţiia, zise: "Chemaţi robii aceia ce le-am dat argintul să ştie cum au neguţat  ş-au făcut". Vine întîiul, grăi: "Doamne, argintul tău dobîndi zece arginţi". Şi zise  lui: "Dulce rob şi bun, că spre puţin fuseşi credincios, fie-ţi puteare să  
{164r} aibi spre zeace cetăţi". Vine al doilea, grăi: "Doamne, argintul tău făcu cinci  arginţi". Zise şi aceluia: "Şi tu fii spre cinci cetăţi". Şi altul vine, grăi: "Doamne, iată  argintul tău ce-am avut pusu-l întru un pomisealnic; temuiu-mă de tine că om  mînios eşti şi iai de unde n-ai pus şi seaceri de unde n-ai sămănat". Grăi lui:  "Den rostul tău judeci-te, hitlean rob. Ştiiai că om mînios sînt, iau de unde n-am  pus şi seacer de unde n-am semănat şi pentru ce nu dedeşi argintul mieu  neguţătorilor şi eu să vii cu asupră să string el"? Şi cine-i sta nainte, zise: "Luaţi de  la el argintul şi daţi celuia ce are zeace arginţi. Şi ziseră lui: "Doamne, au zeace  arginţi". "Grăiesc amu voao că toţi cine are zeace, iară de la neavutul şi ce are  lua-se-va de la el. Însă vrăjmaşii miei aceia  
{164v} nu vrea mine să fiu împărat spri-nşii, aduceţi-i încoace şi-i tăiaţi  înaintea mea". Şi aceasta zise, duse-se nainte mergea întru Ierusalim.  În vreamea aceaea ca se apropie Isus în Vitsfaghiia şi Vitaniia, cătră un codru ce se  chema Eleon, tremease doi ucenici ai lui, zise: "Duceţi-vă nainte în oraş. Întru el  meargeţi, afla-veţi mînzişorul legat; pri-nsul nimea nece dinioară de oameni  şezuse; dezlegaţi el de-l aduceţi şi să ară cineva voi întreba pentru ce-l dezlegaţi  aşa, ziceţi lui că Domnului trebuiaşte". Mearseră tremeşii, aflară cum zisease lor.  Dezlegară ei mînzişorul. Ziseră domnii lui cătr-înşii: "Ce dezlegaţi mînzişorul?" Ei  ziseră: "Domnului trebuiaşte". Şi aduseră el cătră Isus şi aruncă veşmintele lui pre  mînzişor. Şezu Isus, ducîndu-se  
{165r} el aşternea veşmintele-şi pre cale.  În vreamea aceaea apropiindu-se Isus încă cătră ieşitul codrul Eleonului începură  toţi mulţi ucenici, bucura-se, lăuda Dumnezeu cu glas mare de toate tăriile ce  văzuse, grăiră: "Blagoslovit vine împăratul întru numele Domnului; pace la ceri şi  slavă întru nalt". Unii farisei den nărod ziseră cătr-însul: "Opreaşte ucenicilor tăi".  Şi răspunse, zise lor: "Grăiesc voao că să ară aceştea tăcea, pietrile vor striga". Şi ca se  apropie, văzu cetatea, plînse de el, grăi că de-ară fi înţelegînd şi aceia întru zioa  aceasta a ta ce cătră lumea ta, acmu se-ară ascunde den ochii tăi şi încă vor veni  zilele la tine şi băga-se-vor vrăjmaşii tăi împrejur de tine şi  încungiura-te-vor şi te vor cuprinde pretutindinea şi sparge-te-vor  
{165v} şi feciorii tăi întru tine şi nu vor lăsa piatră spre piatră întru tine. După aceaea  nu vor înţeleage vreamea cercetatul tău.  În vreamea aceaea întră Isus în besearecă, începu a goni vînzătorii den ea şi  cumpărătorii, grăi lor: "Scris iaste: casa mea casă de rugă iaste e voi o aţi făcut peşteră  de tîlhari". Şi era de învăţa pre toate zilele în besearecă e mai marii preuţi şi cărtularii  căuta el să-l ucigă şi nu aflară ce se-au făcut, oamenii amu toţi ţinea-se de el,  asculta. Şi fu întru una den zile alte.  În vreamea aceaea învăţa Isus oamenii în besearecă şi dulce vestiia. Sfătuiră-se  preoţii şi cărtularii cu bătrînii şi ziseră cătr-însul, grăiră: "Spune noao cu a cui  puteare aceasta faci şi cine iaste de ţe-au dat ţie putearea  
{166r} aceasta?" Răspunse zise cătr-înşii; "Întreba-vă-voi şi eu den u(n)  cuvînt de-m(i) veţi spune: botejunea lu Ioan den ceri era, au den oameni?" Ei  cugetară întru ei şi grăiră: "Că să nu am zice den ceri", zice-va: "pentru ce nu crezut  lui?" să am zice: "de la om", toţi oamenii cu pietri ne vor ucide". Ştiia-se amu de  Ioan că proroc era. Şi răspunseră: "Nu ştim de unde". Şi Isus zise lor: "Nece eu  spune-voi voao cu a cui puteare aceasta fac". Începu a grăi cătră oameni în pildă.  Zise Domnul pilda aceasta: "Un om sădi o vie şi o deade el lucrătorilor şi se duse la  ani mulţi. Şi la vreame tremease cătră lucrători un rob ca den rodul viei să dea lui. E  lucrătorii bătură el, tremeaseră-l deşert. Şi adause, tremease alt rob. Ei şi acela  bătură şi dosădiră lui, tremeaseră-l deşert. Şi adause, tremease al treile.  
{166v} Ei şi acela răniră şi scoaseră. Zise Domnul viei: "Ce voi face? Tremeate-voi  fiiul mieu iubitul, doară acesta vedea-vor, ruşina-se-vor". Văzură el, lucrătorii  cugetară întru ei, grăiră: "Acesta iaste moşteanul. Veniţi să ucidem el, a noastră să fie  moşteniia. Şi scoaseră el afară den vie, uciseră-l. Ce amu va face domnul viei?  Veni-va şi va piarde lucrătorii aceia şi va da viia altora". Auziră, ziseră: "Să nu fie".  El căută spri-nşii, zise: "Ce amu iaste scriptura aceasta "piatră ce nu socotiră  ziditorii aceaea fu în capul unghiului"? Toţi cine vor cădea spre piatra aceasta,  sfărîma-se-vor, iară spre cine va cădea, struncina-va el".  În vreamea aceaea căuta mai marii preuţi şi cărtularii să puie mînile spri-nsul  într-acel ceas şi se temea. Înţeleaseră amu că cătr-înşii pilda aceasta zise şi  păziră, tremeaseră lătrători, făcea-se ei derepţi a fi  
{167r} să prinză el întru cuvinte derept să dea el mai marilor şi putearnicilor voivozi.  Şi întrebară el, grăiră: "Învăţătoare, ştim că derept grăieşti şi înveţi şi nu cauţi spre  feaţe ce adevăr calea lu Dumnezeu înveţi. Cade-se împăratului dajde a-i da au  nu?" Înţelease hitleanşugul lor, zise cătr-înşii: "Ce mă ispitiţi? arătaţi-mi tabla al  cui chip are şi scriptură". Răspunseră, ziseră: "Al împăratului". El zise lor: "Daţi amu  ce e împărătească împăratului şi ce e dumnezeiască lu Dumnezeu". Şi nu putură să  caute cuvîntul lui naintea oamenilor şi se mirară de răspunsu-i, tăcură.  În vreamea aceaea apropiiară-se cătră Isus unii den saduchei ce grăiră că înviere nu  va fi, întrebară el, grăiră: "Învăţătoare, Moisi au scris noao că cuiva muri fratele.  Avea-va muiare şi acela fără feciori va muri, iară fratele lui să-i ia muiarea  
{167v} şi să scoale sămînţa frăţini-său. Şapte amu fraţi era şi întîiul luo muiare,  muri fără feciori şi o luo al doilea muiarea şi acela muri fără feciori şi al treilea o luo  ea. Aşijderea şi toţi tute şapte nu rămaseră feciori şi muriră. Apoi de toţi muri şi  muiarea. Întru înviere amu căruia de aceia va fi muiarea? Şapte amu o avură ea  muiare". Şi răspunse, zise lor: "Fiii veacului acestuia însoară-se şi se mărită, iară  cine se va spodobi veacul acela să dobîndească şi înviere ce e den morţi, nece se vor  însura, nece se vor mărita, nece amu de aciia putea-vor muri, tocma amu sînt cu  îngerii, şi fii sînt lu Dumnezeu. Iară ca se vor scula den morţi şi Moisi spunea pre rug  cum grăi Domnul Dumnezeu a lu Avraam şi Dumnezeu a lu Isaac şi Dumnezeu a lu  Iacov. Dumnezeu nu e morţilor ce viilor. Toţi amu aceluia vii sînt". Răspunseră unii  
{168r} den cărtulari, ziseră: "Învăţătoare, bine zici". De aciea nu cuteza el să întreabe  nemică. Zise cătr-înşii: "Cum grăiia Hristos fiiul lui David fi-va şi însuşi amu  David grăi în cartea Psalomilor: "Zise Domnul, Domnul mieu, şezi de-a-dereapta  mea pînă voi pune vrăjmaşii tăi perină supt picioarele tale". David amu Domnul lui  chemă; şi cum fiiul lui iaste?" Auziră toţi oamenii, zise cără ucenicii lui.  Zise Domnul ucenicilor lui: "Luaţi-vă aminte de sineşi de cărtulari vor veni întru  veşminte şi iubi-vor sărutături la tîrguri şi înainte a şedea în gloate şi mai nainte  a-i chema la cină ce mănîncă casele văduolor şi cu vină de departe se roagă. Aceia  lua-vor mai mare osîndă". Căută, văzu aruncînd întru besearecă la păzitoarea  avuţiei darurile şi bogaţii, văzu şi o văduo săracă aruncînd acolo doi fileari  
{168v} şi zise: "Adevăr grăiesc voao că văduoa aceasta săracă mai mult de toţi  aruncă. Toţi amu aceştea den rămăşiţele lor aruncară în daruri lu Dumnezeu e aceasta  den sărăciia ei toată viiaţa ce avea aruncă".  În vreamea aceaea grăiră unii lu Isus de besearecă că cu pietri bune şi cu vase  îmfrîmseţată, zise: "Aceasta ce vedeţi veni-vor zilele întru ea, nu vor lăsa piatră  spre piatră ce să nu se răsipească". Întrebară el, grăiră: "Învăţătoare, cînd aceastea  fi-vor? şi ce seamne cînd vor vrea aceastea să fie?" El zise: (…)  Zise Domnul: "Păziţi-vă să nu fiţi înşelaţi". Mulţi amu veni-vor în numele mieu,  grăi-vor că eu sînt şi vreamea apropie-se. Nu ieşireţi amu după ei e cînd veţi  auzi războaele şi tocmealele nu vă teameţi. Cade-se amu acealea a fi nainte ce nu e  aciea sfîrşenia".  
{169r} Atunce grăi lor: "Scula-se-vor limbi spre limbi şi împărăţie spre  împărăţie, cutremuri mari pre locuri şi foameţi şi periri fi-vor, frici şi seamne mari  den ceri fi-vor". Mainte de aceastea toate (…)  Zise Domnul ucenicilor lui: "Luaţi-vă aminte de oameni: pune-vor spre voi  mînile lor şi scoate-vă-vor. Vinde-vă-vor la gloate şi în temniţe.  Duce-vă-vor cătră împăraţi şi la domni pentru numele mieu. Tîmpla-se-va  voao întru mărturie. Puneţi amu la inimile voastre nu mainte învăţaţi-vă a răspunde;  eu amu da-voi voao gură şi înţelepciune ce nu se vor putea protivi sau să răspunză  toţi cine se vor protivi voao. Vînduţi vor fi şi părinţii şi fraţii şi ruda şi soţii şi  omorî-i-vor den voi şi veţi fi urîţi de toţi pentru numele mieu şi un păr  
{169v} al capului vostru nu va peri. Întru răbdarea voastră cîştiga-veţi sufletele  voastre. Cînd veţi vedea Ierusalimul încungiurat de oaste, atuncea să înţeleageţi că se  apropie pustiirea lui. Atuncea cine va fi întru iudei să fugă în codri şi ceia den mijlocul  lor să nu iasă. Şi ce e dentru parte să nu meargă întru el că zilele de vrajbă aceastea  sînt, ce să se împle toate scripturile. Vai de cine va avea întru maţe şi va apleca  într-acealea zile! Fi-va amu nevoie mare la pămînt şi mînie spre oamenii aceia şi  vor cădea întru ascuţitele speate şi prădaţi vor fi de toate limbile. Ierusalimul fi-va  călcat de limbi pînă se vor sfîrşi vreamea limbilor. Şi vor fi seamne în soare şi în lună  şi în steale şi la pămînt greaţă limbilor şi de neaşteptarea sunetul măriei şi turbureala,  năduşi-se-vor oamenii de frică  
{170r} şi aşteptarea ce va să vie la lume. Tăriile amu ceriului pornise-vor şi atunce  vor vedea Fiiul omenesc viind în nuori cu tărie şi cu slavă multă. Începături aceastea  fi-vor.  Zise Domnul ucenicilor lui: "Sculaţi-vă şi înălţaţi capetele voastre. Derep ce  apropie-se mîntuirea voastră". Şi zise în pildă lor: "Vedeţi smochinul şi toate  leamnele cînd înfrunzesc însă vedeţi înşivă să ştiţi că aproape iaste seceratul. Aşa şi  voi cînd veţi vedea aceastea fiind să ştiţi că aproape iaste împărăţiia lu Dumnezeu.  Adevăr grăiesc voao că n-are a treace nărodul acesta pînă toate vor fi. Ceriul şi  pămîntul va treace, iară cuvintele meale n-au a treace. Luaţi-vă aminte de sineşi  să nu cumva să îngreoiaze inima voastră cu mîncările şi cu beţiile şi cu grija vieţiei şi  veni-va spre voi de pripă zioa aceaea.  
{170v} Ca o mreaje amu veni-va spre toţi cine vor şedea spre faţa a tot pămîntul.  Prevegheaţi amu prespre toată vreamea, rugaţi-vă să vă spodobiţi să fugiţi de toate  acealea ce vor să fie şi să staţi naintea Fiiului omenesc".  În vreamea aceaea era Isus întru zile în besearecă învăţa, iară noaptea ieşiia  sălăşuiia-se întru un codru ce se chema Eleon şi toţi oamenii de demîneaţă mergea  cătr-însul, asculta el. Apropiia-se praznicul de azimite ce se cheamă Paştile şi  căuta mai marii preuţi şi cărtularii cum să fie să ucigă el. Temea-se amu de oameni.  Întră satana în Iuda, chema-l Iscariot. Era den numărul a doisprăzeace şi mearse,  grăi mai marilor preuţi şi voivozilor cum el să vînză lor. Şi se bucurară şi sfătuiră să  dea lui arginţi. Şi spuse şi căuta în podoabă vreamea să dea el lor fără de nărod. Vine  zioa de azimit; întru ea cădea-se  
{171r} să taie Paştile şi tremease Pătru şi Ioan, zise: "Păsaţi de gătiţi noao Paşti de să  mîncăm". Ei ziseră lui: "Unde veri să gătim?" El zise lor: "Iată mergînd voi în cetate  timpina-vă-va un om întru un vas apă purtînd. După elu vă duceţi în ce casă va  întra şi ziceţi domnului caseei: "Grăit-au ţie învăţătoriul unde iaste sălaşi unde voi  Paştile cu ucenicii miei să mănînc". Şi acela voao arăta-va o casă mare, largă.  Acolo gătiţi". Mearseră, aflară cum zisease lor şi gătiră Paşti şi cînd fu ceasul, şezu şi  doisprăzeace apostoli cu nusul şi zise cătr-înşii: "Jeluiia vrea aceastea Paşti să  mănînc cu voi mainte pînă nu priimesc muncă; grăiesc amu voao că de acmu nu am a  mînca di-nse pînă se va sfîrşi întru împărăţiia lu Dumnezeu". Şi păhar luo, laudă  deade, zise: "Luaţi aceasta şi împărţiţi voao. Grăiesc amu voao că n-am a bea de  rodul viţeei pînă va veni  
{171v} împărăţiia lu Dumnezeu". Şi luo pită, laudă deade, sfărămi şi deade lor, grăi:  "Acesta iaste trupul mieu ce derept voi deade-se. Aceasta faceţi întru a mea  pomeană". Aşijderea şi păhar după cină grăi: "Acest păhar noao leage al mieu sînge ce  derept voi se varsă. Însă aceasta mînă ce mă vîndu, cu noi iaste la masă. Şi Fiiul  omenesc mearge-va pre zisă însă vai de omul acela ce mă vîndu". Şi aceia începură  a căuta întru eişi carele amu fu dentr-înşii de vru aceasta să facă. Fu şi pîră  într-înşii carele i se părea să fie mai mare. El zise lor: "Împăraţii limbilor domnesc  lor şi puteare au; dulci se chemă. Voi nu aşa ce cine e mai mare întru voi să fie ca u(n)  mai mic şi bătrînii ca slujitorii. Cine amu mai mare să şază sau să slujască, nu să şază.  Eu sînt în mijloc de voi ca un slujitoriu. Voi seţi de sînteţi cu mine în năpăştile meale  şi eu spui voao cum au spus mie părintele mieu împărăţiia  
{172r} să mîncaţi şi să beţi la masa mea împărăţiia mea şi şedea-veţi la scaune,  judeca-veţi doaosprăzeace rude ale izraililor". Zise Domnul: "Simone, Simone, iată  satana ceare voi să vă seamene ca un grîu. Eu mă rog de tine să nu cază credinţa ta şi  tu oarecînd întoarce-te, întăreaşte fraţii tăi". El zise lui: "Doamne, cu tine gata sînt  şi în temniţă şi în moarte să merg". El zise: "Grăiescu-ţi, Petre, nu va cînta  cîntătoriul astăzi pînă de trei ori, lepăda-te-veri nu ştii mine". Zise lor: "Cîndu  vă tremetea fără de pungă şi fără de bucate au doară ceva flămînzi fuset?" Ei ziseră:  "Nemică". Zise lor: "Ce şi acmu cine are în pungă să-şi ia aşijderea şi bucate. Iară  du nu va avea să-şi vînză văşmîntul lui să cumpere cuţit. Grăiesc amu voao că încă  scris e aceasta; cade-se să se sfîrşască de mine ce cu ceia fără de leage mă  
{172v} socotiră şi amu ce e de mine sfîrşitul au". Ei ziseră: "Doamne, iată cicea doao  cuţite". El zise lor: "Destul iaste".  În vreamea aceaea ieşi Isus, mergea pre obiceai în codrul Eleonului. După el mergea  ucenicii lui. Fu el la un loc, zise lor: "Rugaţi-vă să nu meargeţi în năpaste. Şi însuşi  duse-se dentr-înşii ca o aruncătură de piatră". Şi închină genuchele, ruga-se,  grăiia: "Părinte, de-ai vrea să treacă păharul acesta de la mine, însă nu a mea voie ce  a ta să fie". Ivi-i-se lui îngerul den ceri, întăriia el. Şi era întru nevoie, cu  nevoinţă se ruga. Fură sudorile lui ca picăturile de sînge pica la pămînt. Şi se sculă  den rugă. Mearse cătră ucenici, află-i adurmiţi de grije şi zise lor:  
{173r} "Ce durmiţi, sculaţi-vă de vă rugaţi să nu meargeţi în năpaste". Încă el  grăind, iată nărodul şi ce-l chema Iuda, unul den doisprăzeace, nainte le meargea şi  se apropie cătră Isus, sărută el. Acesta amu era semnul dat lor: "Cela ce voi săruta  acela iaste". Isus zise lui: "Iudo, sărutătură Fiiului omenesc dedeşi". Văzură ceia ce era  la el ce fu, zise lui: "Doamne, lovi-voiu cu cuţitul". Şi lovi unul oarecine  dentr-înşii, un rob al mai marilor preoţi, şi-i tăie lui ureachea dereaptă. Răspunse  Isus, zise: "Lăsaţi de acmu". Şi pipăi în ureachea lui şi vindecă el. Zise Isus cătră  veniţii spri-nsul mai marilor preoţi şi voivozii besearicilor şi bătrînilor: "Ca la un  tîlhari aţi ieşit cu arme şi cu pari a mă prinde. Prespre toate zilele era cu voi în  besearecă, nu tinset mîna spre mine, ce iată a voastră iaste vreamea  
{173v} şi puteare întunecată". Prinseră el, duseră şi-l duseră în curtea mai marilor  preoţi. Pătru mergea pre urmă pre departe. Grămădiră foc în mijlocul curţiei şi  împreună şedea ei. Şedea Pătru în mijloc de ei. Văzu-l el o roabă şezînd pre lumină  şi căută spri-nsul, zise: "Şi cesta cu nusul era". Elu se lepădă de el, grăi: "Muiare, nu  ştiu el." Şi după aceaea prespre neşchit altulu-l văzu el, zise: "Şi tu dentr-înşii  eşti. Pătru zise: "Ome, nu sînt". Şi încetară ca la un ceas, altul unul întări-se, grăi:  "Adevăr şi cesta cu nusul era şi amu galileanin iaste". Zise Pătru: "Ome, nu ştiu ce  grăieşti". Şi aciea grăind lui, cîntă cîntătoriul şi se întoarse Domnul, căută spre Pătru  şi pomeni Pătru cuvîntul Domnului ce zisease lui că mainte pînă cîntătoriul nu va  cînta  
{174r} lepăda-te-veri de mine de trei ori şi ieşi afară plînse-se cu amar. Şi  bărbaţii ţinea Isus, batjocuriia-se lui, ucidea-l şi acopriia el, ucidea el pre faţă,  grăiia: "Spune carele e cela ce te-au lovit?" Şi alte multe huliia, grăiia lui. Şi ca fu  zio.  În vreamea aceaea adunară-se bătrînii omeneşti şi mai marii preoţi şi cărtularii şi  duseră el la zborul lor, grăiră: "De eşti tu Hristos, spune noao". Zise lor: "Să aşi spune  voao nu veţi avea credinţă. De v-aşi şi întreba nu-m veţi răspunde, nece mă veţi  lăsa. De acmu fi-va Fiiul omenesc şedea-va de-a dereapta silelor lu  Dumnezeu". Ziseră toţi: "Tu amu eşti Fiiul lu Dumnezeu?" El zise cătr-înşii: "Voi  grăiţi că eu sînt". Ei ziseră: "Ce încă trebuim mărturie? Înşine amu auzim den rostul  lui." Şi se sculară toţi mulţi de ei.  
{174v} În vreamea aceaea duseră Isus mai marii preoţi şi cărtularii şi bătrînii  omeneşti cătră Pilat. Începură a vădi spri-nsul, grăiră: "Acesta am aflat întorcînd  limba noastră şi alegea împărăteasca dajde să-i dea. Grăiia eluşi Hristos împărat  fi-va". Pilat întrebă el, grăi: "Tu eşti împărat iudeilor?".  El răspunse, zise lui: "Tu grăieşti". Pilat zise cătră mai marii preuţi şi nărodului:  "Nemică nu aflu vină întru omul acesta". Ei se întăriră, grăiră că întoarce oamenii,  învăţat-au prespre toţi iudeii, început-au den Galilei pînă cicea. Pilat auzi  Galileia întrebă încă om galileianin iaste şi înţelegu că den ţinutul lu Irod iaste,  tremease el cătră Irod. Era şi acela în Ierusalim într-aceale zile. Irod văzu Isus,  bucuros fu foarte. Era amu jeluiia de multă vreame să vază el, derep ce auzise multe de  el şi se nădăiia vru în semn  
{175r} să vază de la el fiind. Întrebară el cuvinte multe; el nece cătră unul răspundea  lui. Stătură mai marii preoţi şi cărtularii, adauseră a vădi spri-nsul. Ocărî el şi Irod  cu voinicii lui şi-l bătjocuri, îmbrăcă el întru un văşmînt luminat, întoarse-l el  cătră Pilat. Fu acela alt Pilat şi Irod într-acea zi cu nusul. Mainte amu era avînd  vrajbă între ei. Pilat chemă mai marii preuţi şi judecii şi oamenii zise cătr-înşii:  "Aduceţi-mi omul acesta că întoarce oamenii şi iată naintea voastră să-l întreb;  nece o vină aflai întru omul acesta. Ce vădiţi spri-nsul? Ce nece Irod tremeş amu  voi cătr-însul şi iată nemică destoinicie de moarte iaste făcută den el". Arătă el amu  să-l lase. Nevoie avea a-l lăsa lor la toate praznicele unul. Strigară tot nărodul,  grăiră: "Ia-l cesta,  
{175v} lasă noao Varavva ce era derept o ceartă ce fusease în cetate şi ucisease,  aruncat în temniţă". Iarăşi Pilat strigă, vrea să lase Isus. Ei strigară, grăiră:  "Răstigneaşte, răstigneaşte el". A treia oara zise cătr-înşii: "Ce amu rău făcu acesta?  Nece o destoinicie de moarte aflai de el". Arătă amu el să-l lase. Ei adausere glasuri  mari, cerea el la răstignire şi ascuţiia glasurile lor şi ale mai marilor preuţi. E Pilat  judecă să fie pre cearerea lor. Lăsă ce derept o ceartă şi ucisease, băgat era în temniţă  ce cerşură. E Isus deade-l pre voia lor şi ca duseră el, Simon, un Chirinesc venise  den sat, puseră spri-nsul crucea să poarte după Isus. Mergea după el nărod mult,  oameni şi muieri, ce şi se plîngea şi suspina el. Întoarse-se Isus cătr-înşii, zise:  "Featele Ierusalimului, nu plîngeţi de mine însă voişi vă plîngeţi şi feciorii voştri că  iată veni-vor zilele. Întru eale  
{176r} zice-vor: "Ferecaţi neplodnicii şi maţele ce nu născură şi ţiţele ce nu  apleacă." Atunce înceape-vor a grăi codrilor: "Cădeţi spre noi" şi măgurilor:  "Acoperiţi-ne". Derep ce întru leamne verzi aceasta fac, întru uscate ce va fi".  În vreamea aceaea ducea cu Isus şi alţi doi făcători răi cu nusul să ucigă. Şi cînd  vineră la loc chema-se al Ţestului, aciia răstigniră el şi făcătorii de rău. Unul amu  de-a-dereapta e altul de-a-stînga. Isus grăiia: "Părinte, lasă lor, nu ştiu amu  ce fac". Împărţiia veşmintele lui, arunca sorţi şi sta oamenii de căuta, bătjocuriia şi  judecii cu nuşii grăiră: "Alţii mîntuiaşte, să se mîntuiască eluşi de acesta iaste Hristos,  alesul lu Dumnezeu". Rînjiia-l el şi voinicii apropiară-se şi oţet da lui şi grăiia:  "De eşti tu împăratul iudeilor, mîntuiaşte-te". Era şi scriptură  
{176v} scrisă spri-nsul scripturi elineşti şi rimleneşti şi ovreeşti: "Acesta iaste  împăratul iudeilor". Unul den cei ce spînzura, tîlhariu, huli el grăi: "De eşti tu Hristos,  mîntuiaşte tineşi şi noi". Răspunse alalt, opri lui, grăi: "Nu te temi tu de Dumnezeu că  într-aceasta osîndit eşti?" Şi aceasta amu întru dereptate cade-ne-se pre lucrul  nostru a lua. E acesta neci un rău n-au făcut". Şi grăi lu Isus: "Pomeneaşte-mă,  Doamne, cînd va veni împărăţiia ta". Şi zise lui, Isus: "Adevăr grăiesc ţie: astăzi cu  mine fi-veri în rai. Era ca la şase ceasure şi un tunearec fu prespre tot pămîntul pînă  la al noaole ceas şi întunecă soarele şi se sparse podoaba beseareciei a mijloc. Şi strigă  cu glas mare Isus, zise: "Părinte în mînile tale dau sufletul mieu". Şi aceasta zise,  răposă. Văzu vătahul ce  
{177r} fu, proslăvi Dumnezeu, grăi: "Adevăr omul acesta derept era". Şi toţi venise  năroade să prevească acesta, văzură ce fu, ucidea piepturile lor, întoarseră-se. Sta  toţi ştiuţii lui de departe şi muieri ce venise pe urma lui den Galilei văzură acealea. Şi  iată bărbat numele-i Iosif sfeatnic acesta, bărbat dulce şi derept. Acesta nu era stătut  în sfat şi în lucrul lor den Arimatei cetatea iudeilor ce şi acela aştepta împărăţiia lu  Dumnezeu. Acesta apropie-se cătră Pilat, cerşu trupul lu Isus şi luo el, învăli-l el  cu pînză şi puse el în groapă tăiată. Întru ea nu era nimea nece dinioară pus. Şi zioa era  vineri şi sîmbăta lumina. Pre urmă mearseră muierile ce era venite cu nusul den  Galilei. Văzură groapa şi ca pus fu trupul lui, întoarseră-se, gătiră aromat şi mir şi  întru sîmbătă  
{177v} amu tăcură pre leage.  În vreamea aceaea întru una den sîmbete vîrtos de demîneaţă vineră la mormînt,  purta ce gătise aromat şi alte cu nusele. Aflară piatra răsturnată de pre groapă şi  mearseră, nu aflară trupul Domnului lu Isus şi fu nu se domiriia eale de aceasta şi iată  doi bărbaţi sta întru eale în veşminte luminate pre înfricoşate fură eale şi plecară faţa la  pămînt, ziseră cătr-însele: "Ce căutaţi viul cu morţii? Nu iaste cicea, ce se-au  sculat. Aduceţi-vă aminte cum au grăit voao încă aceastea în Galilei; au grăit că se  cade Fiiul omenesc vîndut să fie în mînile oamenilor păcătoşi şi răstignit fi-va şi a  treia zi învie-va". Şi se întoarseră de la groapă, spuseră toate aceastea a unsprăzeace  şi toate alăltora. Era Mariia Magdalina şi Ioana şi Mariia lu Iacov şi alalte cu nusele  
{178r} ce grăiră cătră apostoli. Şi se iviră naintea lor ca întru nemică cuvintele lor şi  nu crezură lor. E Pătru ....  În vreamea aceaea sculă-se, curse cătră mormînt şi se plecă, văzu veşmintele  singure zăcînd şi se duse, întru eluşi mira-se ce fu. Şi iată doi dentr-înşi era  ducîndu-se într-acea zi întru oraş de departe, era ca şasezeci de pistreale den  Ierusalim, ce-i e numele Emmaus. Şi aceştea grăiia cătră eişi de toate aceastea ce le  se tîmplase şi fu grăindu-şi lor şi întrebîndu-se ei şi însuşi Isus apropie-se,  mergea cu nuşii; ochii lor ţinea-se ca el să nu cunoască, zise cătr-înşii: "Ce sînt  cuvinte aceastea de acealea vă întrebaţi cătră voişi mergînd şi sînteţi măhniţi?"  Răspunse unul ce-i e numele Cleop zise cătr-însul: "Tu unul viitoriu eşti den  Ierusalim şi nu ştii ce-au fost întru el în zioa aceasta". Şi  
{178v} zise lor: "Carele?" Ei ziseră lui: "Ce e de Isus Nazareaninul ce fu bărbat  proroc putearnic cu lucrul şi cu cuvîntul naintea lu Dumnezeu şi a tuturor oamenilor,  cum deaderă el mai marii preuţi şi domnii noştri la moarte cu osîndă şi răstigniră el.  Noi ne nădăim că acesta iaste de va să mîntuiască izrailii ce şi spre acealea toate. Iată  trei zile are astăzi de cînd aceaea fu ce şi muieri unele den noi spăreară-ne, fusease  de demîneaţă la mormînt şi nu aflară trupul lui. Vineră, grăiră şi ivirea îngerului  văzură şi grăiră el că e viu. Şi se duseră unii den noi cătră mormînt şi aflară aşa cum şi  muierile au zis e însuşi nu-l văzură. Şi acela zise cătr-înşii: "O, necugetate şi  nechibzuite inimi ce să creadeţi de toate ce-au grăit prorocii. Nu se cade aceasta să  se chinuiască Hristos şi să între întru slava  
{179r} lui?" Şi începu de la Moisi şi de la toţi prorocii, spuse lor den toate scripturile  ce e de el şi se apropiiară de oraş întru acela ce mergea şi acesta făcu-se mai departe  a mearge. Şi nevoiră el, grăiră: "Răpausă cu noi că cătră seară iaste şi plecată iaste  zioa". Şi mearse cu nuşii de răposă şi fu cînd şezu el cu nuşii, luo pită, blagoslovi şi  frîmse, deade lor. Acelora se deşchiseră ochii şi cunoscură el şi acela nevăzut fu lor. Şi  ziseră cătră eişi: "Nu inimile noastre era de ardea întru noi cînd grăiia noao pre cale şi  că spuse noao scriptura?" Şi se sculară într-acel ceas, întoarseră-se, în Ierusalim  şi aflară împreunaţi unsprăzeace şi ceia ce era cu nuşii grăiră că adevăr  sculatu-se-au  
{179v} Domnul şi se-au ivit lu Simon şi aceia spuseră ce e la cale şi cumu se-au  arătat lor întru frîmtul pitei. Aceasta lor grăind şi însuşi Isus.  În vreamea aceaea învi-se Isus den moarte, sta în mijloc de ucenicii lui şi grăi lor:  "Pace voao". Spămîntară-se şi înfricoşaţi fură. Părea-le duh vor vedea. Şi zise  lor: "Ce sînteţi spămîntaţi şi pentru ce cugete întrară întru inimile voastre? Vedeţi  mînile meale şi picioarele meale că însumi eu sînt; pipăiţi-mă şi vedeţi că sufletul  trup şi oase nu are, e mine mă vedeţi că am". Şi aceasta zise, arătă lor mînile şi  picioarele încă nu crezură lor de bucurie şi se mirară". Zise lor: "Aveţi ceva mîncare  cicea?" Ei deaderă lui peaşte fript o parte şi de întru un fagur de miiare. Şi luo, naintea  lor mîncă. Zise lor: "Aceastea sînt  
{180r} cuvintele ce-am grăit cătră voi, încă aceasta cu voi că se cade să se sfîrşască  toate scripturile întru leagea lu Moisi şi a prorocilor şi psalomii de mine". Atunce  deşchise lor mintea să înţeleagă scriptura şi zise lor că aşa iaste scris şi aşa se cade să  se muncească Hristos şi să învie den moarte a treia zi şi se va propovedui în numele lui  pocaianiia şi întru lăsăciunea păcatelor în toate limbile înceapeţi den Ierusalim. "Voi  seţi mărturie acelora şi iată eu tremeate-voi făgăduita părintelui mieu spre voi. Voi  şedeţi în cetatea Ierusalimului pînă vă veţi îmbrăca cu tărie de sus". Scoase ei afară  den Vitanie şi rădică mînile lui, blagoslovi ei şi fu cînd blagoslovi ei, duse-se  dentr-înşii şi se sui la ceri şi aceia închinară-se lui. Întoarseră-se întru  Ierusalim cu bucurie mare. Şi era pururea în besearecă lăuda şi slăviia Dumnezeu,  amin.  
{181r} De întru Ion sfîntă bună vestire întru sfînta şi marea dumineca Paştilor  De început era cuvînt şi cuvîntul era cătră Dumnezeu şi Dumnezeu era cuvînt. Iată  era de început cătră Dumnezeu toate acealea fură şi fără de el nimea nu fu ce fu. Întru  acesta viaţă era şi viaţa era lumină oamenilor şi lumină întru untunearec lumina şi  untunearecul el nu-l prindea. Fu un om trimes de la Dumnezeu, numele lui Ioan.  Acesta vine întru mărturie  
{181v} de să mărturisească de lumină, toţi credinţă să aibă lor. Nu era acela lumină ce  să mărturisească de lumină. Era lumină adeverită ce lumina toţi oamenii venise întru  lume. Întru lume era şi lumea aceluia fu şi lumea lui nu-l cunoştea. Într-ai lui  vine şi ai lui el nu priimiră. Cîţi priimiră el, deade lor puteare feciori lu Dumnezeu să  fie. Crezură întru numele lui şi nu den sînge, nece den pohta trupului nece den pohtă  bărbătească, ce de la Dumnezeu se născu şi cuvîntul trup fu şi lăcuiia întru noi şi  văzum slava lui, slavă ca unul născut den părintele împlut de dulceaţă şi de adevăr.  Ioan mărturisi de el şi strigă, grăi: "Acesta era ce-am zis ce după mine va veni,  naintea mea fu că mainte de mine era.  
{182r} De împlutul lui noi luom şi dulceaţă derept dulceaţă că legea lu Moisi dată fu,  dulceaţa şi adevărul Isus Hristos fu".  Dumnezeu nimea nu l-au văzut nece dinioară; unul născut fii acesta în poala  părintelui, acesta spuse. Şi iată iaste mărturiia lu Ioan cînd tremeaseră jidovii preuţii şi  leviţii să întreabe el: "Tu cine eşti?" Şi spuse şi nu se lepădă şi spuse că nu sînt eu  Hristos. Şi întrebară el: "Ce amu? Ilie eşti tu?" Şi răspunse: "Ba". Ziseră lui: "Cine  eşti?" De să dăm răspuns de cine ne-au trimes; ce grăieşti de tine însuţi?" Zise: "Eu  glas strig întru pustii: isprăviţi calea Domnului cum zice Isaia proroc şi tremeşii". Era  de la farisei şi întrebară el şi ziseră lui: "Ce amu botezi de tu nu eşti Hristos, nece Ilie,  nece proroc?" Răspunse lor Ioan, grăi: "Eu botez cu apă;  
{182v} în mijloc de voi stă ce voi nu ştiţi. Acela iaste de va veni după mine şi naintea  mea fu ce eu nu sînt destoinic să dezleg cureaoa călţunului lui". Aceasta întru  Vitavarea au fost, în ceaea parte a Iordanului, unde era Ioan de boteza.  În vreamea aceaea văzu Ioan Isus viind cătr-însul şi grăi: "Adecă mielul lu  Dumnezeu luo păcatele lumiei. Acesta iaste de el eu am zis: "După mine va veni un  bărbat şi naintea mea fu, că mai întîiu era". Şi eu nu ştiu el ce se va ivi izraililor,  derept aceaea am venit eu întru apă botez". Şi mărturisi Ioan grăi că am văzut Duhul  deştingînd ca un porumb den ceri şi fu spri-nsul. Şi eu nu ştiia el mene mă tremease  să botez cu apă, acela mie zise; "Spre cine veri vedea Duhul deştingînd şi va fi  
{183r} spri-nsul, acela iaste de va boteza cu Duhul Sfînt . Şi eu văzui şi  mărturisesc că acesta iaste Fiiul lu Dumnezeu". Întru o demăneaţă iară (…).  În vreamea aceaea stînd Ioan şi den ucenicii lui doi şi văzu Isus viind, grăi: "Iată  mielul lu Dumnezeu". Şi auziră el amîndoi ucenicii grăind şi după Isus duseră-se,  întoarse-se Isus văzu ei după el mergînd şi grăi lor: "Ce căutaţi?" Ei ziseră lui:  "Ravi - ce se grăiaşte de se spune învăţătoare - unde lăcuieşti?" Grăi lor: "Veniţi  de vedeţi ". Vineră de văzură unde lăcuiia şi la el fură într-acea zi ceasul ca la zeace.  Era Andrei fratele lu Simon Pătru unul den ceşti doi auzise de Ioan şi dup-însul  mearse. Află acesta mainte de frate-său Simon şi grăi lui: "Aflat-am Mesia ce  iaste de se spune Hristos". Şi aduse el cătră Isus  
{183v} căută spri-nsul Isus, zise: "Tu eşti Simon, fiiul lu Iona, tine te cheamă Chifa  ce se spune Pătru".  În vreamea aceea vrea Isus să iasă den Galilei şi află Filip şi grăi lui: "Vino după  mine". Era Filip den Vitsaida den cetatea lu Andrei şi a lu Pătru. Află Filip Natanail şi  grăi lui ce-au scris Moisi întru leagea şi prorocii: "Aflat-am Isus, fiiul lu Iosif ce  e den Nazaret". Şi zise lui Natanail: "Den Nazaret poate fi ceva bine?" Şi grăi lui Filip:  "Vino şi vezi". Şi văzu Isus Natanail viind cătr-însul şi grăi de el: "Acesta adevăr  izrailiteanin, întru el hitleşug nu iaste". Şi grăi lui Natanail: "Cumu mă ştii?" Răspunse  Isus şi zise lui: "Mai denainte pînă nu strigă tine Filip eraţi supt smochin  văzutu-te-am". Răspunse Natanail şi grăi lui: "Învăţătoare, tu eşti Fiiul lu  Dumnezeu, tu  
{184r} eşti împăratul izraililor". Răspunse Isus şi zise lui: "Derept aceaea-ţi zic că  te-am văzut supt smochin că crezuşi? Mai mari de aceastea vedea-veţi". Grăi lui:  "Adevăr, adevăr grăiesc voao, de acmu vedea-veţi ceriul deşchis şi îngerii lu  Dumnezeu întrînd şi ieşind spre Fiiul omenesc". Şi a treia zi.  În vreamea aceaea nuntă fu în Cana Galileiului. Şi era muma lu Isus aciia; chemat fu  Isus şi ucenicii lui la nuntă şi nu ajunse vin. Grăi muma lu Isus cătră el: Vin n-au.  Grăi ei Isus: "Ce e mie şi ţie, muiare? N-au venit ceasul mieu". Grăi muma lui  slugilor: "Ce să ară grăi voao, să faceţi". Era aciia vase de apă de piatră şase zăcea pre  curăţiia ovreiască, aduna cîte doao sau trei măsuri. Grăi lor Isus: "Împleţi vasele de  apă". Şi le împlură pînă în  
{184v} vîrh. Şi grăi lor: "Pocearpiţi acmu şi aduceţi nunilor". Şi aduseră ca gustă  nunul vin fu den apă şi nu ştiia de unde iaste. Slugile ştiia că pocerpise apă. Strigă  nunul pre ginere şi grăi lui: "Tot omul mainte vin bun pună şi cîndu se îmbată atunce  se veseleaşte. Tu păzeaşte vin bun de acmu". Aceasta făcu începutul seamnelor Isus în  Cana Galileiului şi ivi slava lui şi crezură întru el ucenicii lui.  În vreamea aceaea vine Isus în Capernaum însuşi şi muma lui şi fraţii lui şi ucenicii lui  şi aciia nu în zile multe fură şi aproape era Paştile ovreeşti. Şi se duse întru Ierusalim  Isus şi află în besearecă vînzînd oi şi boi şi porumbi şi ceia cu banii şezînd şi făcu bici  de aţă şi toţi-i scoase den besearecă, oile şi boii şi tîrgarilor răsipi banii şi  scîndurile  
{185r} răsturnă şi vînzătorilor de porumbi zise: "Luaţi aceastea de aciia. Nu faceţi  casa părintelui mieu casă de cumpărătoare". Pomeniră ucenicii lui că scris iaste că  rîvnirea caseei tale mănîncă-mă. Răspunseră amu iudeii şi ziseră lui: "Ce seamne  iveşti noao de aceasta faci?" Răspunse Isus şi zise lor: "Sparge-voi beseareca  aceasta şi în trei zile rădica-voi ea". Ziseră iudeii: "Patruzeci şi şase de ani zidită au  fost aceasta besearecă şi tu în trei zile rădica-veri ea?" El grăiia de besearecă trupul  lui. Cînd amu se va scula den moarte pomeniră ucenicii lui că aceaea grăiaşte şi  crezură scriptura şi cuvintele ce zise Isus. Cînd era întru Ierusalim în praznicul  Paştilor, mulţi crezură în numele lui. Văzură seamnele ce făcea. Însuşi Isus nu se  deade el în credinţa lor ce însuşi ştiia toate şi că nu trebuiia cineva să mărturisească  
{185v} de oameni. Însuşi amu ştiia ce era întru oameni.  În vreamea aceaea era un om den farisei numele lui Nicodim, jude jidovesc. Acesta  vine cătră Isus noaptea şi zise lui: "Învăţătoare, ştiu că de la Dumnezeu ai venit  învăţătoriu. Nimea amu nu poate seamnele aceastea să facă ce tu faci de nu va fi  Dumnezeu cu nusul". Răspunse Isus şi zise lui: "Adevăr, adevăr grăiesc ţie, cine nu  se va naşte de sus, nu poate vedea împărăţiia lu Dumnezeu". Grăi cătr-însul  Nicodim: "Cum poate omul să se nască bătrîn acesta? Au doară în maţele mîni-sa a  dooară întra-vă să se nască". Răspunse Isus: "Adevăr, adevăr grăiesc ţie: "Cine nu  se naşte cu apă şi cu duhul nu poate întra în părăţiia lu Dumnezeu. Născutu e den trup,  trup iaste şi născutu e den duh, duh iaste. Nu te mira că ce-ţi zic, cade-se voao să  vă naşteţi de sus. Duhul  
{186r} unde va vrea să sufle şi glasul lui auzi-se-veri ce nu ştii de unde vine şi  unde se duce. Aşa iaste tuturora cine e născut den duh". Răspunse Nicodim şi zise lui:  "Cum poate aceasta să fie?" Răspunse Isus şi zise lui: "Tu eşti învăţătoriul izraililor şi  aceasta nu ştii. Adevăr, adevăr grăiesc ţie că ce ştim grăim şi ce-am văzut  mărturisim şi mărturiia noastră nu priimită. De pămînt zic voao şi nu credeţi, cum de  aşi zice voao de ceri creadereaţi?".  Zise Domnul: "Nimea nu se duse la ceri, numai ce se deştinse den ceri Fiiul omenesc  acesta la ceri şi cum înălţă Moisi şarpele întru pustii. Aşa se cade să se înalţe Fiiul  omenesc. Toţi cine va creade întru el nu va peri".  Zise domnul: "Aşa iubi Dumnezeu lumea ca Fiiu-său unul născut dat iaste. Toţi cine  va creade întru  
{186v} el nu va peri ce au viiaţa de veaci. Nu trimease Dumnezeu Fiiul său întru  lumea de să judece lumea, ce să mîntuiască lumea. Cine va creade întru el nu va fi  osîndit, iară cine nu va creade, osîndit iaste că nu creade în numele unul născut Fiiul  lu Dumnezeu. Acesta iaste judeţul că lumină vine în lume şi iubiră oamenii mai vîrtos  întunearecul decît lumina. Era amu rău lucrul lor; toţi amu cine lucrează rău, urăsc  lumina şi nu vin cătră lumină să nu se arate lucrurile lor că sînt hitleane, iară cine face  adevăr, vine cătră lumină să ivească lucrurile lor că de Dumnezeu sînt lucrate".  În vreamea aceaea vine Isus şi ucenicii lui în pămîntul jidovilor şi acolo lăcuiia cu  nuşii şi boteza. Era Ioan de boteza întru Eron aproape de Salim că apă multă era  acolo  
{187r} şi mergea şi se boteza. Nu amu era băgat în temniţă Ioan. Fu întrebare den  ucenicii lu Ioan cu iudeii de curăţie şi vineră cătră Ioan şi ziseră lui: "Învăţătoare, ce  era cu tine în ceaia parte de Iordan ce tu mărturisiiai, iată acesta botează şi toţi vineră  cătr-însul". Răspunse Ioan zise: "Nu poate omul lua nemică de nu-i va fi lui dat  den ceri. Voi înşivă mie mărturisiţi că am zis. "Nu sînt eu Hristos, ce ca un tremes sînt  înaintea lui. Cine are nevastă, ginere iaste, iară alt ginere stă şi ascultă el. Cu bucurie  se bucură de glasul ginerelui. Aceasta amu bucuriia mea împluse. Acesta amu  cade-se să crească, noi să ne micşurăm. Vine de sus, prespre toţi iaste; aceştea de  pămînt, de pămînt iaste şi de pămînt grăiesc. Vine den ceri prespre toţi iaste şi  ce-au văzut ş-au auzit aceasta mărturiseaşte şi mărturiia lui nimea nu priimiră  
{187v} cine priimiră a lui mărturie pecetluiră că Dumnezeu adeverit iaste. Ce amu  tremease Dumnezeu graiurile lu Dumnezeu să grăiesc. Nu întru măsură amu  Dumnezeu deade duhul. Părintele iubeaşte Fiiul şi tot au dat în mîna lui. Cine va  creade în Fiiul, avea-va viiaţa de veaci, iară cine nu va creade în Fiiul, nu va vedea  viiaţa, ce mîniia lu Dumnezeu fi-va spri-nsul". Cînd amu înţelease Isus că auziră  fariseii că Isus mai mulţi ucenici au făcut şi botează decît Ioan , Isus însuşi nu boteza  ce ucenicii lui, lăsă Iudeii şi se duse iară în Galilei, cădea-i-se lui să între  înlăuntru în Samariia.  În vreamea aceaea vine Isus în cetatea Samariei, cheamă-se Sihar, aproape de oraş  ce deade Iacov lu Iosif, fiiu-său. Era acolo puţul lu Iacov. Isus ustenise de cale,  şedea aşa la puţ; ceasul era ca la şase.  
{188r} Vine o muiare de Samariia să-şi scoaţă apă. Grăi ei Isus: "Dă-mi apă să  beau". Ucenicii lui era tremeşi în cetate să cumpere bucate. Grăi lui muiarea  samareanina: "Cum tu, jidov eşti, de la mine ceri să beai? Muiare samareanină sînt.  Nu se apropie jidovii de samareanini". Răspunse Isus, zise ei: "De-ai fi ştiind darul  lu Dumnezeu şi cine iaste de-ţi grăieşte: "Dă-mi apă să beau" tu ai ceare de la el  şi ţe-ar da apă vie". Grăi lui muiarea: "Doamne, nece pocerpală ai şi puţul iaste  adînc. De unde amu ai apă vie? Au doară tu mai bun eşti de părintele nostru Iacov  ce-au dat noao puţul şi acesta de într-însul bea şi feciorii lui şi dobitocul lui?"  Răspunse Isus şi zise ei: "Toţi cine vor bea de apa aceasta însetoşa-se-vor iară,  iară de va bea de apa ce eu da-voi lui, nu se va însetoşa în veaci ce apa ce eu  da-voi lui fi-va întru el  
{188v} izvor de apă cură-va în viiaţa de veaci". Grăi cătr-însul muiarea:  "Doamne, dă-mi aceaia apă să nu-m fie seate nece să vii încoace să pocerpesc.  Grăi ei Isus: "Du-tă de cheamă bărbatul tău şi vino încoace". Răspunse muiarea şi  zise: "N-am bărbat". Grăi ei Isus: "Bine zici că bărbat n-am; cinci amu bărbaţi ai,  şi acmu cela ce ai nu ţi-e bărbat. Adecă adevăr spuseşi". Grăi lui muiarea: "Văz că  proroc eşti tu. Părinţii noştri în codrul acesta închinară-se şi voi grăiţi că în  Ierusalim cade-se să se închine". Grăi ei Isus: "Muiare, ai-mi credinţa că va veni  ceasul cînd nece în codrul acesta, nece în Ierusalim închina-se-vor părintelui; voi  o veţi închina că nu ştiţi, noi ne văm închina că ştim că mîntuirea den iudei iaste. Ce  vine ceasul şi acmu iaste cînd adeveriţii închinătorii închina-se-vor părintelui cu  duhul şi cu adevăr şi amu Tatăl unulu e, caută să se  
{189r} închine lui; Duhul iaste Dumnezeu şi cine se închină lui, duhul şi adevărul  cade-se să se închine". Grăi lui muiarea: "Ştiu că Mesia va veni, grăiaşte-se  Hristos; cînd acela va veni spune-va noao toate". Grăi ei Isus: "Eu sînt de grăiesc  cu tine". Şi atunce vineră ucenicii lui şi se mirară că cu muiarea grăiia. Nemică amu nu  ziseră: "Ce cauţi?" sau "Ce grăieşti cu nusa?" Lăsă amu vasul ei muiarea şi se duse în  cetate şi grăi oamenilor: "Veniţi de vedeţi omul ce-m zise toate cîte-am făcut; au  doară acela iaste Hristos?" Ieşiră den cetate şi mergea cătr-însul. Între aceia ruga el  ucenicii lui grăiră: "Învăţătoare, mănîncă". El zise lor: "Eu mîncare am a mînca ce  voi nu ştiţi". Grăiră ucenicii cătră eişi: "Au doară cineva aduse lui de mîncă?" Grăi lor  Isus: "A mea mîncare iaste de să fac voia cine m-au trimes şi să sfîrşesc lucrul lui.  Nu voi grăiţi că încă  
{189v} patru luni sînt şi seacerea va veni. Iată grăiesc voao: "Rădicaţi ochii voştri şi  vedeţi pămînturile că sînt plăviţe spre secerişi sînt. Şi seceră, preţ luo şi adună rodul  întru viiaţa de veaci de va semăna împreună bucura-se-va şi secerişului. De acest  amu cuvînt iaste adeverit că altul iaste de semănă şi altul iaste de seceră. Eu vă trimeţ  să seceraţi; unde voi n-aţi ustenit alţii se-au ustenit şi voi în usteneala lor  întra-veţi". Den cetatea aceasta mulţi crezură întru el den samareanini derept  cuvîntul muierei ce mărturisi că-m zise toate cîte-am făcut. Că vineră amu  cătr-însul samareaninii, rugară el de să fie într-înşii; şi fu aciia doao zile şi mult  mai vîrtos crezură derept cuvîntul lui e muierei grăiră că nu derept cuvîntul tău  creadem, înşine amu auzit-am şi ştim că acesta iaste adevăr mîntuitoriul  
{190r} lumiei Hristos. După a doa zi ieşi Isus de acolo şi se duse în Galilei. Însuşi  amu Isus mărturisi că prorocul întru a lui moşie cinste n-are. Cînd vine în Galilei  priimiră el galileaninii toate văzuse ce făcu întru Ierusalim în praznic; şi aceia amu  venise în praznic. Vine iară Isus în Cana Galileiului unde făcu apa vin.  În vreamea aceaea era un bărbat împărătesc; al lui fecior boliia în Capernaum. Acesta  auzi că Isus vine den Iudei în Galilei, mearse cătr-însul şi ruga el de să meargă şi să  vindece fiiul lui, vrea amu să moară. Zise amu Isus cătr-însul: "De seamne şi ciude  nu veţi vedea, nu veţi avea a creade". Grăi cătră el bărbatul împărătesc: "Doamne, pasă  mainte pînă nu moare feciorul mieu". Grăi lui Isus: "Pasă, fiiul tău viu iaste". Şi crezu  omul cuvintele ce zise lui Isus, duse-se. Aciia mergînd el, iată robii  
{190v} lui timpinară el şi spuseră lui, grăiră că fiiul tău viu iaste şi întrebă amu dinşii  în care ceas boala lui au fost şi ziseră lui ca în seară întru al şaptelea ceas lăsă-l el  focul. Înţelegu părintele-i că acela era ceasul cînd zise lui Isus că fiiul tău viu iaste  şi crezu însuşi şi toată casa lui. Iată iară al doilea semn făcu Isus viind den Iudei în  Galilei. După aceaea era praznicul ovreesc.  În vreamea aceaea duse-se Isus în Ierusalim. Iaste întru Ierusalim la fîntîna oiei ce  se grăiia ovreiaşte vitezda, cinci pridvoară are. Într-acealea zăcea mulţi bolnavi:  orbi, ologi, uscaţi, aştepta rădicatul apeei; îngerul amu al Domnului deştingea întru  fîntînă şi turbura apa şi cine băga întîi după turbureala apeei, sănătos era. Alalţi de  boală era ţinuţi.  
{191r} Era un om acolo treizeci şi opt de ani avea întru boală. Acesta văzu Isus  zăcînd şi înţelease că mulţi ani încă are, grăi lui: "Vreare-ai să fii sănătos?"  Răspunse lui bolnavul: "Doamne, om n-am cîndu se turbură apa să mă arunce în  fîntînă e cînd merg eu, altul mainte de mine au băgat". Grăi lui Isus: "Scoală, ia-ţi  patul tău şi îmblă". Şi aciia sănătos fu omul şi luo patul lui şi îmbla. Era sîmbătă  într-acea zi. Grăiră jidovii vindecatului: "Sîmbătă iaste şi nu ţi se cade să iai patul".  Răspunse lor: "Cine m-au făcut sănătos acela mi-au zis: "Ia-ţi patul tău şi  îmblă". Vindecatul nu ştiia cine iaste. Isus amu ascunse-se nărodul; era la loc. După  aceaea află el Isus în besearecă şi zise lui: "Iată sănătos fuseşi. De acmu să nu mai  greşeşti. Să nu fie ca vai de tine". Duse-se omul şi spuse iudeilor  
{191v} că Isus iaste de l-au făcut el sănătos. Şi derept aceaea goniia Isus iudeii şi  căuta el să-l ucigă. Derept aceasta făcuse în sîmbătă. Isus răspunse lor.  Zise Domnul cătră ceia ce mearseră cătră el , iudeilor: "Părintele mieu de acmu  lucra-va şi eu voi lucra". Derept aceaea mai vîrtos căuta el să-l ucigă că nu  numai spărgea sîmbăta ce şi părintele lui grăiia Dumnezeu; tocma se făcea cu  Dumnezeu. Răspunse Isus şi zise lor: "Adevăr, adevăr grăiesc voao: nu poate Fiiul  face de eluşi nemică de nu va vedea părintele făcînd; ce amu acela face, aceasta şi  Fiiul aşijderea face. Părintele amu iubeaşte Fiiul şi toate au arătat lui ce însuşi face şi  mai mari de aceastea arăta-va lui lucrure ca voi să vă miraţi cum amu părintele  înviiază morţii şi viu  
{192r} aşa şi Fiiul cine va vrea să învie. Părintele amu nu judecă nimea ce judecata  toată au dat Fiiului. Toţi cine va ceti Fiiul ca şi cînd ară ciăti Părintele; cine nu va ceti  Fiiul nu va ceti părintele ce l-au trimes el".  Zise Domnul cătră ceia ce mearseră cătră el, iudeilor; "Adevăr, adevăr grăiesc voao că  cine va asculta cuvintele meale şi vor creade cela ce m-au trimes, avea-vor viiaţă  în veaci şi la judecată nu vor veni, ce vor treace den moarte în viiaţă. Adevăr, adevăr  grăiesc voao că vine ceasul şi acmu iaste cînd morţii auzi-vor glasul Fiiului lu  Dumnezeu şi vor auzi, învie-vor. Cum amu părintele viiaţă are întru el, aşa deade şi  Fiiului viaţă să aibă întru el şi puteare deade lui şi judecată să facă că Fiiul omenesc  iaste. Nu vă mirareţi de acesta că vine ceasul,  
{192v} toţi cine-au fost înlăuntru morminte auzi-vor glasul lui şi ieşi-vor  cine-au făcut bine, întru învierea vieţeei, iară cine-au lucrat rău, întru învierea  judeţului. Nu poci fi eu de mineşi să fac nemică".  Zise Domnul cătră ceia ce mearseră cătră el, iudeilor: "Cum auziţi că judec? Şi  judecata mea dereaptă iaste? Că nu căut voia mea ce voia celuia ce m-au trimes,  părintele. De voi eu mărturisi de mine, mărturiia mea nu va fi adeverită. Altul iaste de  va mărturisi de mine şi ştiu că adeverită iaste mărturie ce va mărturisi de mine. Voi  tremeaset cătră Ioan şi mărturisi adeverit. Eu nu den oameni mărturie priimesc ce  aceasta grăiesc ca voi mîntuiţi să fiţi. Şi el era lumînare aprinsă şi lumina; voi nu vrut  să vă bucuraţi în ceasul lumineei  
{193r} lui. Eu am mărturie mai mare de a lu Ioan; lucrul amu ce-au dat părintele  mie părintele să-l sfîrşesc, el, acest lucru ce eu fac, mărturisi-va de mine că  părintele m-au trimes. Şi m-au trimes părintele acela mărturisi-va de mine.  Nece glasul lui auzit-aţi , nece dinioară, nece vedearea lui aţi văzut. Şi cuvintele lui  n-au a fi întru voi derep ce ce acela trimease aceluia voi nu crezut. Ispitiţi scriptura  că voi pare-vă-se întru ei viiaţa de veaci aveţi şi aceia mărturisi-va de mine şi  nu veţi să veniţi cătră mine ca viiaţă să aveţi. Slavă den oameni priimiţi ce vă înţeleg  că lubovul lu Dumnezeu nu aveţi întru voi. Eu venii în numele părintelui mieu şi nu  priimit mine. De va veni altul în numele lui, acela veţi priimi. Cum voi să puteţi creade  slavă den omeni priimiţi şi slavă ce e den unul Dumnezeu nu căutaţi? Au doară vă pare  că  
{193v} eu de voi zic părintelui; iaste ce va grăi de voi, Moisi; spri-nsul voi  upovăiţi. De-aţi fi fost crezut lu Moisi fi-vreaţi de-aţi creade şi mie; de mine  amu acesta scris e. De scriptura aceluia n-aţi crezut, cum ale meale cuvinte credinţă  să aveţi?" După aceaea duse-se Isus în ceaea parte de marea Galileiului, a  Tiveriadului şi după el mergea nărod mult că vedea seamnele lui ce făcea spre bolnavi.  Sui-se la un codru Isus şi acolo şedea cu ucenicii lui. Era aproape Paştile, praznicul  ovreesc.  În vreamea aceaea rădică amu Isus ochii şi văzu că mult nărod vine cătr-însul. Grăi  cătră Filip: "De cît văm cumpăra pită să mănînce aceştea?". Aceasta grăiia, ispitiia el  însuşi amu ştiia ce vrea să facă. Răspunse lui Filip: "Doao sute de bani de pîine nu va  sosi lor, dentre ei puţinel ce vor  
{194r} priimi". Grăi lui unul den ucenicii lui, Andrei, fratele lu Simon Pătru: "Iaste un  fecior cicea şi are cinci pite de orz şi doi peşti ce şi acealea ce sînt la atîţea?" Zise  Isus: "Să faceţi oamenii să şază". Era iarbă multă la loc. Şezură amu bărbaţii , număr  ca cinci mie. Luo pitele Isus şi laudă deade, deade-le ucenicilor, e ucenicii  şăzătorilor. Aşijderea şi den peaşte cît vrură şi ca se săturară, grăi ucenicilor lui:  "Adunaţi rămăşiţele şi fărîmele, nemica să piară". Adunară-le şi împlură  doaosprăzeace coşure de fărîme den cinci pite de orz ce rămăsease mîncătorilor.  În vreamea aceaea văzură ucenicii semnul ce făcu Isus, grăiră că acesta iaste adeverit  proroc vine întru lume. Isus înţelegu că vor să vie şi să răpească el de să facă el  împărat  
{194v} duse-se iară în codru însuşi singur. Că pînă aciia fu, deştinseră ucenicii lui  la mare şi întrară în corabie, ducea-se în ceea parte de mare în Capernaum. Şi un  tunearec încă fu şi nu era mers cătr-înşii Isus. În mare, vînt mare sufla, înălţa-se  valurile amu ca doaozeci de mile şi cinci sau treizeci. Văzură Isus îmblînd pre mare şi  aproape de corabie fu şi se spăreară. El grăi lor: "Eu sînt, nu vă teameţi". Vrea să-l  ia el în corabie şi aciia corabia fu la pămînt unde se ducea. Demăneaţa nărodul ce sta  în ceea parte de mare văzură că altă corabie nu era acolo, numai una aceaea întru ea  întrase ucenicii lui şi că nu întră cu ucenicii lui Isus în corabie ce înşişi ucenicii lui  duseră-se. Şi alte corabii venise den Tiveriada aproape de locul unde mîncase pită,  blagodăriră Domnului. Cînd văzu nărodul  
{195r} că Isus nu era acolo, nece ucenicii lui, întrară înşişi în corabie şi vineră în  Capernaum să caute Isus şi aflară el în ceea parte de mare, ziseră lui: "Învăţătoare,  cînd ai fost acicea?" Răspunse lor şi zise: "Adevăr, adevăr grăiesc voao, căutaţi mine  nu ca să vedeţi seamne, ce să mîncaţi pită şi să vă săturaţi".  Zise Domnul cătră ceia ce mearseră cătră el, iudeilor: "Lucraţi, nu bucate pierdute, ce  bucate ce vor fi în viiaţa veacilor ce Fiiul omenesc voao deade; acesta amu părintele  semnă-l Dumnezeu". Ziseră amu: "Ce să facem de să lucrăm lucrul lu Dumnezeu?"  Răspunse Isus şi zise lor: "Acesta iaste lucrul lu Dumnezeu; să creadeţi în acesta  ce-au trimes acela". Ziseră lui: "Care amu tu seamne faci să vedem şi să creadem  tine? ce lucrezi? părinţii noştri mîncară mană  
{195v} în pustie cum iaste scris: "pîine den ceri deade lor de mîncară". Zise amu lor  Isus: "Adevăr, adevăr grăiesc voao, nu Moisi dat-au voao pîine den ceri, ce  părintele mieu dat-au voao pîine adeverită den ceri. Pîine amu a lu Dumnezeu iaste  ce-au deştins den ceri şi dat-au viaţă lumiei". Ziseră amu cătr-însul: "Doamne,  pururea dă noao pîinea aceasta". Zise lor Isus.  Zise Domnul cătră ceia ce mearseră cătră el, iudeilor: "Eu sînt pîine vie. Cine va veni  cătră mine n-are a flămînzi şi cine va creade întru mine n-are a se însetoşa nece  dinioară. Ce zic voao că mă şi văzut şi nu creadeţi. Toate ce-au dat mie părintele  cătră mine vor veni şi cine va veni cătră mine nu-l voi scoate afară că am deştins  den ceri nu să fac voia mea, ce voia celuia ce m-au trimes.  
{196r} Aceasta iaste voia cela ce m-au trimes, părintele. De toate ce mi-au dat  nu voi piarde de la el ce-i voi învie în zilele de apoi.  Zise Domnul cătră ceia ce mearseră cătră el, iudeii: "Aceasta iaste voia celui ce  m-au tremes. Toţi cine vor vedea Fiiul şi vor creade întru el, avea-vor viiaţă în  veaci şi-i voi învie eu în zilele de apoi". Răpştiră amu iudeii de el că zise: "Eu sînt  pîine deştinsă den ceri". Şi grăiră: "Nu iaste acesta Fiiul lu Iosif ce noi ştim tatăl şi  muma? Cum amu grăiaşte acesta, că den ceri au deştins?" Răspunse amu Isus şi zise  lor: "Nu răpştireţi între voi. Nimea nu poate veni cătră mine de nu va părintele ce  m-au tremes să tragă el şi eu învie-l-voi în zilele de apoi. Iaste scris întru  proroci: "Şi vor fi toţi ucenici lu Dumnezeu". Toţi amu cine vor auzi părintele şi vor  asculta,  
{196v} veni-vor cătră mine. Nu că părintele cineva iaste de l-au văzut; numai  acesta de la Dumnezeu, acesta au văzut părintele. Adevăr, adevăr grăiessc voao, cine  va creade întru mine avea-va viiaţă în veaci".  Zise Domnul cătră ceia ce mearseră cătră el, iudeii: "Eu sînt pîine vie. Părinţii voştri  mîncară mană întru pustii şi muriră. Acesta iaste pîine deştinsă den ceri. Cine va  mînca dentru ea nu va muri. Eu sînt pîine vie ce den ceri deştinş; cine va mînca de  pîine aceasta viu va fi întru veaci şi pîine ce eu dau trupul mieu iaste ce eu-l dau  derept viiaţa lumiei". Împingea-se amu întru eişi jidovii grăiră: "Cum poate acesta  da noao trupul să-l mîncăm?" Zise lor Isus: "Adevăr, adevăr grăiesc voao: cine nu  va mînca trupul Fiiului omenesc şi să bea sîngele  
{197r} lui, viiaţă nu va avea întru el; cine va mînca trupul mieu şi va bea al mieu  sînge avea-vor viiaţa de veci şi eu-l voi învie în zilele de apoi. Trupul mieu  adeverit iaste mîncare şi sîngele mieu adeverit iaste beare".  Zise Domnul cătră ceia ce crezură lui, iudeii: "Cine va mînca trupul mieu şi va bea al  mieu sînge, întru mine va lăcui şi eu întru el cumu m-au trimes viul părintele şi eu  viez derept părintele şi mînca-mă-va şi acela viu va fi derept mine. Acesta iaste  pîine deştinsă den ceri nu cum au mîncat părinţii voştri mană şi muriră. Cine va  mînca pîinea aceasta, viu va fi în veaci". Aceasta zise, în gloate învăţa în Capernaum.  Mulţi amu auziră den ucenicii lui, ziseră: "Iute iaste acesta cuvînt. Cine poate el  asculta?" Ştiu Isus întru eluşi că răpştesc  
{197v} ucenicii lui, de aceia zise lor: "Iată voi vă blăznit? De amu veţi vedea Fiiul  omenesc ducîndu-se unde era mai de nainte? Duhul iaste ce înviază, trupul nu  foloseaşte nemică; grăiţi ce eu grăiesc voao: duh sînt şi vii sînt. Ce sînt unii den voi  ce nu cred". Ştiia amu de întîiu Isus care-i sînt de nu cred şi cine iaste cela ce va  vinde el. Şi grăi: "Derept aceaea zic voao că nimea nu poate să vie cătră mine de nu va  fi dată lui de la părintele mieu". De aceasta mulţi den ucenicii lui duseră-se îndărăt  şi de aciia nu mai îmbla cu nusul. Zise Isus a doisprăzeace: "Au doară şi voi veţi să vă  duceţi?" Răspunse amu lui Simon Pătru: "Doamne, cătră cine vrem mearge? Grăieşti  viiaţa de veaci ai şi noi creadem şi cunoaştem că tu eşti Hristos, Fiiul lu Dumnezeu,  viului". Răspunse lor: "Nu eu voi doisprăzeace aleş? şi den voi unul diavolul iaste".  Grăiia  
{198r} lu Iuda a lu Simon Iscariotul. Acesta amu vrea să vînză el, unul acesta den  doisprăzeace.  În vreamea aceaea mergea Isus în Galilei, nu vrea amu întru Iudei să meargă că-l  căuta Iudeii să-l ucigă. Aproape era praznicul ovreesc, cursură în besearecă. Ziseră  cătră el fraţii lui: "Treci de aicea şi te du în Iudei ca ucenicii tăi să vază lucrul tău ce  faci. Nemică amu nu e în taină ce faci şi caută însuţi aiavea să fie. De aceasta faci,  iveaşte-te lumiei". Nece fraţii lui amu nu credea întru el. Grăi amu lor Isus:  "Vreamea mea n-au venit, e vreamea voastră pururea iaste gata. Nu poate lumea să  urască voi, e mine mă urăsc că eu mărturisesc de ei că lucrurile lor reale sînt. Voi vă  duceţi în praznicul acesta, iară eu nu voi mearge în praznic că vreamea mea nu  se-au împlut". Aceasta zise lor, lăsă Galileiul. Ca se duseră fraţii lui atunce şi însuşi  
{198v} duse-se în praznic şi grăiia: "Unde iaste acela?" Şi răpştire multă era de el  întru nărod. Unii grăiia că bun iaste e alţii grăiia: "Ba, ce înşală nărodul". Nece unul  amu grăiia aiavea de el, derept frică ovreilor.  Praznicul încă se jumătăţă, duse-se Isus în besearecă şi învăţa şi se mira iudeii,  grăiră: "Cum acesta carte ştie? N-au învăţat?" Răspunse amu lor Isus şi dzise: "A  mea învăţătură nu e a mea, ce cela ce m-au trimes. Cine va vrea voia lui să facă,  înţeleage-va de învăţătură cine iaste de la Dumnezeu sau eu de mine grăiesc.  Grăiaşte de eluşi slava lui caută, iară cine va căuta slava cela ce l-au trimes el acesta  adeverit iaste şi nu e nedereptate întru el. Nu Moisi deade voao leage şi nimea nu face  den voi leage. Ce căutaţi mine să mă ucideţi?" răspunse nărodul şi zise: "Drac ai. Cine  caută tine să te  
{199r} ucigă?" Răspunse Isus şi zise lor: "Un lucru voi face şi toţi vă veţi mira.  Derept aceaea deade voao Moisi tăietură nu că iaste de la Moisi, ce de la părintele şi  întru sîmbătă tăiaţi omul. De va priimi tăietura omul în sîmbătă să nu spargă leagea lu  Moisi, spre mine vă mîniaţi că toţi oamenii sănătoşi-i făcui întru sîmbătă. Nu  judecaţi în făţărie, ce derept judeţ faceţi". Grăiră amu unii den Ierusalimleani: "Nu  iaste acesta cela ce căutaţi să ucideţi? Şi de aceasta nu se sfiia grăind: "Şi doară cum  adeverit înţeleaseră judecii că acesta iaste adevăr Hristos? Ce cesta ştim de unde iaste.  Hristos cînd va veni nimea nu-l va şti de unde iaste". Strigă amu în besearecă,  învăţa Isus şi grăi: "Şi mine ştiţi şi ştiţi de unde sînt şi de mine n-am venit, ce iaste  adeverit cela ce m-au trimes ce voi nu-l ştiţi; eu ştiu el că de la el sînt şi  
{199v} acela m-au trimes". Căuta să prinză el şi nimea nu puse mîinile spri-nsul  că nu era venit ceasul lui. Mulţi den nărod crezură întru el şi grăiia că Hristos cînd va  veni au doară mai mare seamne va face ce face acesta. Auziră fariseii nărodul răpştind  de el aceasta şi tremeaseră fariseii şi mai marii preoţi să prinză el. Zise Isus: "Încă  puţină vreame cu voi sînt şi mă voi duce cătră cela ce m-au trimes. Căuta-veţi  mine şi nu mă veţi afla şi unde sînt eu voi nu veţi putea veni". Ziseră iudeii cătră eişi:  "Unde acesta va să se ducă că noi nu văm afla el? Au doară în răsipa elinilor va să se  ducă şi să înveaţe elinii? Ce iaste cuvîntul acesta ce zice: "Căuta-veţi mine şi nu mă  veţi afla" şi "Unde sînt eu voi nu veţi putea veni"?  În zioa de apoi mare praznic stătu Isus şi striga, grăi: "Cine  
{200r} va fi însetoşat să vie cătră mine şi să bea. Cine va creade întru mine - cum  zice scriptura - rîuri den maţele lui cură-vor ape vii". Aceasta zise de Duhul cine  vrea să priimească cine creade întru el nu era amu Duhul Sfînt că Isus nu era proslăvit.  Mulţi amu den nărod auziră cuvîntul grăind: "Acesta iaste adeverit proroc". Unii  grăiră: "Acesta iaste Hristos". Alţii grăiră: "Au doară den Galilei Hristos va veni?" nu  grăiaşte Scriptura că den sămînţa lu David şi den oraşul Vitleemului, unde era David,  Hristos va veni?" Sfară fu întru nărod derept el. Unii dentr-înşii vrea să prinză el ce  nimea nu puse mînile spri-nsul. Vineră slugile cătră mai marii preoţi şi fariseii şi  ziseră lor aceia: "Pentru ce nu l-aţi adus el?" Răspunseră slugile: "Nece în u(n) om  iaste să grăiască aşa ca acest om". Răspunseră  
{200v} amu lor fariseii: "Au doară şi voi sînteţi prilăstiţi? Doară cine va creade den  judeci întru el sau den farisei? Ce nărodul acesta nu ştiu leage, blăstemaţi sînt". Grăi  Nicodim cătr-înşii ce venise noaptea cătră el: "Unul acesta dentr-înşii au doară  leagea noastră judeca-va omul de nu va fi auzit mai denainte? şi să înţeleagă ce va  face". Răspunseră şi ziseră: "Au şi tu den Galilei eşti? Ispiteaşte şi vezi că proroc den  Galilei nu se va scula". Şi se duseră cineşi în casa lui. Isus duse-se în codrul  Eleonului. Demîneaţa iară vine în besearecă şi toţi oamenii mergea cătr-însul şi  şedea de învăţa ei.  În vreamea aceaea aduseră cărtularii şi fariseii cătr-însul o muiare prinsă în curvie şi  puseră ea în mijloc. Grăiră lui: "Învăţătoare, aceasta am aflat acmu  
{201r} curvărind. În leagea noastră Moisi a zis: "Acela cu pietri să-l ucidem". Tu  ce grăieşti de ea?" Aceasta grăiia de ispitiia el să fie să ea ceva să grăiască spri-nsul.  Isus josu se plecă, cu deageatul scriia la pămînt, nu răspunse lor. Ca încetară întrebînd  el, sculă-se, zise cătr-înşii: "Cine iaste fără păcate întru voi mainte cu piatra să  arunce spri-nsa". Şi iară josu se plecă, scriia la pămînt. Ei auziră şi cu cugetul se  obliciră, ieşiră unul cîte unul. Începură den bătrîni pînă ceia de apoi şi rămase însuşi  Isus şi muiarea în mijloc era. Sculă-se Isus şi nece unul nu văzu, fără muiarea. Zise  ei: "unde sînt aceia ce vădiia spre tine? Nemică nu judecară tine". Ea zise: "Nemică,  Doamne". Zise ei Isus: "Nece eu tine osîndi-voi, pasă şi de acmu să nu mai  greşeşti". Iarăşi zise  
{201v} lor Isus, grăi.  Zise Domnul cătră ceia ce mearseră cătră el, iudeilor: "Eu sînt lumină lumiei. Cine va  veni după mine n-are a mearge întru untunearec ce avea-vor lumina veacilor".  Ziseră lui fariseii: "Tu de tine însuţi mărturiseşti şi mărturiia ta nu iaste adeverită".  Răspunse Isus şi zise lor: "De eu mărturisi-voi de mine, adeverită iaste mărturiia  mea că ştiu de unde-am venit şi unde voi mearge. Voi nu ştiţi de unde-am venit şi  unde merg. Voi pre trupuri judecaţi. Eu nu judec nimea şi de voi judeca eu, judecata  mea adeverită iaste că unul nu sînt, ce eu şi cela ce m-au trimes, părintele. Şi în  leagea voastră scris iaste că doi oameni mărturie adeverită iaste. Eu sînt de mărturisesc  de mineşi singur şi mărturisi-va de  
{202r} mine cela ce m-au trimes, părintele". Grăiră lui: "Unde iaste părintele  tău?" Răspunse Isus: "Nece mine ştiţi, nece părintele mieu. De-aţi fi ştiind mine, şi  părintele mieu aţi fi ştiind". Aceaste cuvinte grăi Isus în gazofilachie, învăţa în  besearecă şi nimea nu prinse el că nu era venit ceasul lui. Zise amu iară lor Isus.  Zise Domnul cătră ceia ce mearseră cătră el, iudeilor: "Eu mă duc şi veţi căuta mine şi  în păcatele voastre muri-veţi. Unde voi eu mearge, voi nu veţi putea veni". Grăiră  amu Iudeii: "Au doară însuşi se va ucide că grăiaşte: "Unde voi eu mearge voi nu veţi  putea veni"? Zise lor: "Voi de jos sînteţi, eu de sus sînt. Voi den lumea aceasta  sînteţi, eu nu sînt den lumea aceasta. Zic amu voao că muri-veţi în păcatele voastre.  De amu  
{202v} nu veţi creade că sînt eu, muri-veţi în păcatele voastre". Grăiră lui: "Tu  cine eşti?" Zise lor Isus: "Ca o începătură grăiesc voao. Mult am a grăi de voi şi să  judec; ce cela ce m-au trimes adeverit iaste şi eu ce am auzit de la el, aceea grăiesc  în lume". Nu înţelegea amu că părintele lor grăiia. Zise lor Isus: "Cîndu se va înălţa  Fiiul omenesc, atunce veţi înţeleage că eu sînt şi de mineşi nu fac nemică, ce cumu  m-au învăţat părintele mieu aceea grăiesc şi cine m-au trimes, cu mine iaste. Nu  va lăsa mine singur părintele că eu ogodinţa lui fac pururea". Aceasta lor grăiia. Mulţi  crezură întru el.  Zise Domnul cătră ceia ce crezură lui, iudeilor: "De veţi fi voi întru cuvintele meale,  adevăr ucenicicii miei fi-veţi  
{203r} şi înţeleage-veţi adevărul şi adevărul slobozi-vă-va". Răspunseră şi  ziseră lui: "Sămînţa lu Avraam sîntem şi nemică n-am lucrat nemunuia; cum tu  grăieşti că slobozi fi-veţi?" Răspunse lor Isus: "Adevăr, adevăr grăiesc voao că toţi  ce fac păcate, rob iaste păcatelor. Robul nu va lăcui în casă întru veaci, Fiiul va lăcui  întru veaci. De amu Fiiul vă va slobozi. Adevăr, slobozi veţi fi. Ştiu că sămînţa lu  Avraam sînteţi ce căutaţi mine să ucideţi că cuvîntul mieu nu se amistuiaşte întru voi.  Eu ce-am văzut de la părintele mieu grăiesc şi voi amu ce-aţi văzut de la părinţii  voştri faceţi". Răspunseră şi ziseră lui: "Părintele nostru Avraam iaste". Grăi lor Isus:  "De aţi fi fost feciorii lu Avraam, lucrul lu Avraam aţi fi făcînd. Acmu mine căutaţi să  ucideţi omul ce adevăr voao grăiaşte  
{203v} ce-au auzit de la Dumnezeu. Aceasta Avraam n-au făcut. Voi faceţi  lucrul părinţilor voştri". Ziseră lui: "Noi den curvie nu sîntem născuţi. Unul părinte  avăm Dumnezeu". Zise lor Isus.  Zise domnul cătră ceia ce mearseră cătră el, iudeilor: "De ară fi fost Dumnezeu  părintele vostru, fi-vreaţi iubit mine. Eu amu de la Dumnezeu ieşii şi venii. Nu de  mineşi amu venii ce acela mă trimease. Pentru ce cuvintele meale nu înţeleageţi? Că  nu puteţi asculta cuvintele meale. Voi de la părintele diavolul sînteţi şi pohta  părintelui vostru veţi face. Acela ucigători de oameni era dentîiu şi întru adevăr nu stă  că adevăr nu iaste întru el. Cînd grăiaşte minciună, de ai lui grăiaşte, că minciunos  iaste şi părintele lui. Eu derep ce grăiesc; adevăr nu creadeţi mie. Cine den voi  oblici-mă-va  
{204r} de păcate? De adevăr grăiesc, pentru ce voi nu creadeţi mie? Ce iaste de la  Dumnezeu, graiurile lu Dumnezeu ascultaţi, derept aceaea voi nu ascultaţi că de la  Dumnezeu nu sînteţi". Răspunseră iudeii şi ziseră lui: "Nu grăim noi bine că  samareanin eşti tu şi drac ai?" Răspunse Isus: "Eu drac n-am, ce cetesc părintele  mieu şi voi nu cetiţi mine. Eu nu caut slava mea. Iaste de va căuta şi va judeca".  Zise Domnul cătră ceia ce mearseră cătră el, iudeilor: "Adevăr, adevăr grăiesc voao,  cine va păzi cuvintele meale, moarte n-are a vedea în veaci. Ziseră amu jidovii:  "Acmu înţeleagem că drac ai" Avraam au murit, şi prorocii, şi tu grăieşti: "Cine va  păzi cuvintele meale moarte n-are a gusta în veaci". Au doară tu mai bun eşti de  părintele nostru Avraam ce-au murit?"  
{204v} Şi prorocii au murit; cui te faci tu însuţi?" Răspunse Isus: "De mă voi slăvi eu  însumi, slava mea nemică iaste ; iaste părintele mieu de mă va slăvi, ce voi grăiţi că  Dumnezeul vostru iaste şi nu cunoaşteţi El, eu ştiu El. Şi de voi zice că nu ştiu El,  fi-va în podoabă voao minciună ce-l ştiu el şi cuvîntul lui păzesc. Avraam,  părintele vostru, bucuros ară fi fost să vază zioa mea şi ară vedea şi se-ară bucura".  Ziseră lui iudeii: "Cinci zeci de ani încă n-ai şi Avraam ai văzut?" Zise lor Isus:  "Adevăr, adevăr grăiesc voao, mai denainte pînă Avraam n-au fost, eu sînt". Luară  pietri să arunce într-însul. Isus ascunse-se şi ieşi den besearecă, mearse pren  mijloc de ei şi mergea aşa.  
{205r} În vreamea aceaea mergînd Isus, văzu un om orb den născută şi întrebară el  ucenicii lui, grăiră: "Învăţătoare, ce-au greşit acesta sau părinţii lui de-au născut  orb?" Răspunse Isus: "Nece acesta au greşit, nece părinţii lui, ce să se ivească lucrul lu  Dumnezeu spri-nsul. Mie mi se cade a lucra lucrul celuia ce m-au tremes pînă  iaste zio. Veni-va noaptea cînd nimea nu poate lucra; cînd întru lume sînt, lumină  sînt lumiei". Aceasta zise, scuipi la pămînt şi făcu tină de scuipit şi unse cu tină ochii  orbului şi zise lui: "Du-te de te spală în fîntîna Siloamului ce se spune "trimes".  Duse-se şi se spălă şi vine, văzu vecinii lui şi văzură el mainte că era orb, grăiră:  "Nu iaste acesta ce şedea de cerea?" Aceştea grăiră că acesta iaste, e alţii că iaste de  seamănă lui. El grăi că  
{205v} "eu sînt". Grăiră lui: "Cumu ţi se-au deşchis ochii?" Răspunse acela şi zise:  "Un om ce-l cheamă Isus tină făcu şi unse ochii miei şi-m zise: "Du-te în  fîntîna Siluamului şi te spală". Duşu-mă de mă spălai, văz". Ziseră lui: "Unde iaste  acela? Grăi: "Nu ştiu": Duseră-l el cătră farisei ce era mai denainte orb. Era sîmbătă  cînd făcu tină Isus şi deşchise lui ochii. Iarăşi întrebară el fariseii: "Cum vezi?" El zise  lor: "Tină puse mie la ochi şi mă spălai şi văz". Grăiră amu unii den farisei: "Acest om  nu e de la Dumnezeu că sîmbăta nu păzeaşte". Alţii grăiră: "Cum poate om păcătos  aceastea seamne să facă?" Şi pîră era întru ei. Grăiră amu orbului iară: "Tu ce grăieşti  de el că deşchise ochii tăi?" El zise că proroc iaste. Nu crezură amu iudeii de el că orb  era şi vedea pînă chemară părinţii aceluia ce vedea şi întrebară ei, grăiră:  
{206r} "Acesta iaste fiiul vostru ce voi grăiaţi c-au născut orb? Cum amu acmu  veade?" Răspunseră lor părinţii lui şi ziseră: "Ştim că acesta iaste fiiul nostru şi ca u(n)  orb au născut; cum acmu veade nu ştim sau cine i-au deşchis lui ochii, noi nu ştim;  însuşi crescut are, însuşi-l întrebaţi, însuşi de eluşi să grăiască". Aceasta ziseră  părinţii lui că se temea de jidovi; aşa amu era de se băgase jidovii, cine va ispovedi  Hristos, lepădat de besearecă să fie. Derept aceaea părinţii lui ziseră că însuşi crescut  are, însuşi-l întrebaţi. Strigară amu a doara omul ce-au fost orb şi ziseră lui:  "D(ă) slavă lu Dumnezeu; noi ştim că omul acesta păcătos iaste" Răspunse acela şi  zise: "De iaste păcătos nu ştiu, una ştiu: că orb era(m), acmu văz". Ziseră lui iară: "Ce  făcu ţie? Cum deşchise ochii tăi?" Răspunse lor: "Ziş voao şi nu auziţi, ce iară veţi să  auziţi?  
{206v} Au doară şi voi ucenici lui veţi să fiţi?" Ocărîră el şi ziseră: "Tu ucenic eşti  aceluia; noi lu Moisi sîntem ucenici. Noi ştim că Moisi au grăit cu Dumnezeu. Acesta  nu ştim de unde iaste". Răspunse omul şi zise lor: "De aceasta amu minune iaste că voi  nu ştiţi de unde iaste şi deşchise ochii miei. Ştiu că păcătoşii Dumnezeu nu-i  ascultă, ce cine iaste lu Dumnezeu ciătitoriu şi voia lui face, acela-l ascultă. Den  veaci nu iaste auzită că cine deşchise ochii orbului den născută, de n-ară fi acesta  fiind de la Dumnezeu n-ară putea face nemică". Răspunseră şi ziseră lui: "Întru  păcate tu născut eşti tot şi tu ne veri învăţa?" Şi scoaseră el afară. Auzi Isus că scoaseră  el afară şi află el, zise lui: "Tu creade-veri în Fiiul lu Dumnezeu?" Răspunse acela şi  zise: "Şi cine iaste, Doamne, de să crez întru el?" Zise lui Isus: "Şi-l  
{207r} vezi şi grăiaşte cu tine. "Acesta iaste" El zise: "Crez, Doamne şi mă închin  lui". Şi zise Isus.  Zise Domnul cătră ceia ce mearseră cătră el, iudeilor: "La judeţ, eu în lumea aceasta  venii, cine nu veade să vază şi cine văd, orbi-vor". Şi auziră den farisei aceasta era  cu nusul şi ziseră lui: "Au doară şi noi orbi sîntem?" Zise lor Isus: "De-aţi fi orbi  fiind n-aţi fi avînd păcate. Acmu grăiţi că vedem; păcatele amu voastre fi-vor".  Zise Domnul cătră ceia ce mearseră cătră el, iudeilor: "Cine nu va mearge pre uşe în  curtea oilor ce pre prilaz şi pre aiurea, fur iaste şi tîlhari, iară cine va mearge pre uşe  păstori iaste oilor. Acest uşariu deşchide şi oile glasul lui aud şi ale lui oi strigă-le  pre nume şi scorneaşte iale şi cînd ale lui  
{207v} oi scoate, nainte-le mearge şi oile după el merg că ştiu glasul lui. După  striin nu merg, ce fug de la el că nu ştiu glasul de striin. Această pildă zise lor Isus; ei  nu înţeleaseră ce era ce grăia lor. Zise iară lor Isus: "Adevăr, adevăr grăiesc voao că eu  sînt uşa oilor. Toţi cîţi vor veni mainte de mine furi sînt şi tîlhari ce nu vor asculta ei  oile".  Zise Domnul cătră ceia ce mearseră cătră el, iudeilor: "Eu sînt uşe şi în mine cine va  întra mîntui-se-va şi întra-vor şi ieşi-vor şi păşune afla-vor. Furul nu va  veni numai să fure şi să ucigă şi să piarză. Eu venii viaţă să aveţi şi mai mult  avea-veţi. "Eu sînt păstoriu bun; păstoriul bun sufletul lui pune-l derept oile, iară  năiemnicul ce nu e păstoriu, ce nu sînt oile lui, veade lupul viind  
{208r} şi lasă oile şi fuge şi lupul răpeaşte eale şi răspîndeaşte oile, iară năiemnicul  fuge că năiemnic iaste şi nu grijaşte de oi. Eu sînt păstoriu bun şi ştiu-vă şi  ştiţi-mă cumu mă ştie părintele şi eu ştiu părintele şi sufletul său pune-l-va  derept oi şi alte oi am ce nu sînt den curtea aceasta şi acealea mi se cade să le aduc şi  glasul mieu auzi-vor şi va fi o turmă şi un păstoriu".  Zise domnul cătră ceia ce mearseră cătră el, iudeilor: "Derept aceaea părintele mă  iubeaşte că eu pune-voi sufletul mieu ca iară să-l iau el şi nimea nu-l va lua el  den mine, ce eu pune-l voiu el de mineşi. Puteare am a pune el şi puteare am iară a  lua el. Această porîncită luai de la părintele mieu". Sfară fu iară întru iudei de  cuvintele aceastea. Grăiră mulţi dentr-înşii: "Drac are şi nesănătos iaste. Cine  
{208v} el va asculta?" Alţii grăiră: "Aceaste cuvinte nu sînt drăceşti. Au doară dracul  poate ochii orbului să deşchiză?"  În vreamea aceaea fu atunce tîrnoseală în Ierusalim şi frig era şi mergea Isus în  besearecă în pridvoarăle lu Solomon. Încungiurară el iudeii şi grăiră lui: "Pînă cînd  sufletele noastre lua-veri? De eşti tu Hristos spune noao, nu te sfii". Răspunse lor  Isus: "Spui voao şi nu creadeţi lucrul ce eu fac de numele părintelui mieu. Acela  mărturisi-va de mine ce voi nu creadeţi. Nu sînteţi amu den oile meale cum am zis  voao".  Zise Domnul cătră ceia ce mearseră cătră el, iudeilor: "Oile meale glasul mieu aud şi  eu ştiu eale şi după mine vine şi eu viaţă în veci da-voi lor. Şi nu vor peri în veaci şi  nu-i va răpi ei nimea den mînile meale.  
{209r} Părintele mieu ce-au dat mie mai mare iaste de toţi şi nimea nu poate să  răpească ei den mînile părintelui mieu. Eu şi părintele unul sîntem". Luară pietri iară  iudeii să ucigă el. Răspunse lor Isus: "Multe lucruri bune arătai voao de la părintele  mieu; de care lucru pietri aruncaţi pre mine?" Răspunseră lui iudeii, grăiră: "De bune  lucrure pietri n-am arunca spre tine, ce de hule, că tu om eşti, faci-te Dumnezeu".  Răspunse lor Isus: "Nu iaste scris în leagea voastră. Eu zic: Dumnezei sînteţi? E să  aceia zice Dumnezei cătr-înşii cuvîntul lu Dumnezeu fu şi nu pot sparge scriptura.  Ce părintele-l lumină şi tremease întru lume. Voi grăiţi că hulă grăi. Derept aceaea  spui că Fiiul lu Dumnezeu sînt. De n-aş face lucrul părintelui mieu nu mi-aţi  avea credinţă, iară de voi face e să mie nu veţi creade lucrului mieu creadeţi să  înţeleageţi şi să creadeţi că  
{209v} întru mine e părintele şi eu întru el".  În vreamea aceaea căuta amu iară de să prinză el şi ieşi den mînile lor şi se duse iară  în ceaea parte a Iordanului la locul unde era Ioan mai denainte de boteza şi fu aciia. Şi  mulţi vineră cătră el şi grăiră că Ioan amu seamne nu făcu nece unul, toate cîte-au  zise Ioan de acesta adeverit era şi mulţi aciia crezură întru el.  În vreamea aceaea era unul de boliia, Lazar den Vitaniia, den oraş, Mariia şi Marta,  surorile lui. Era Mariia de unsease Domnul cu mir şi ştersease picioarele lui cu părul  ei. Al ei frate, Lazar, boliia. Tremease amu soru-sa cătr-însul, grăi: "Doamne, iată  cela ce iubiiai boleaşte". Auzi Isus, zise: "Aceasta boală nu e cătră moarte, ce de slava  lu Dumnezeu de să proslăvească  
{210r} Fiiul lu Dumnezeu derept ea". Iubiia Isus Marta şi sora ei şi Lazar. Cînd auzi  că boleaşte, atuncea fu pînă la el, era loc de doao zile. După aceaea grăi ucenicilor:  "Păsăm întru iudei iară". Grăiră lui ucenicii: "Învăţătoare, acmu caută tine cu pietri să  te ucigă iudeii şi iarăşi mergi acolo?" Răspunse Isus: "Nu doaosprăzeace ceasure sînt  în zi? Cine va îmbla zioa nu se va poticni că lumina lumiei aceştiia veade, iară cine va  îmbla noaptea, poticni-se-va că lumină nu iaste întru el". Aceasta zise şi după  aceasta grăi lor: "Lazar, soţul nostru, au adurmit; ce merg să deştept el". Ziseră  ucenicii lui: "Doamne, de va durmi, mîntuit va fi". Zise Isus de moartea lui; ei le părea  că de adurmitul somnului grăiia. Atunce amu zise lor Isus: "Nu mă sfiesc, Lazar au  murit, şi mă bucur derept voi să creadeţi că n-am  
{210v} fost acolo, ce păsăm cătr-însul". Zise Toma ce-l chema geamănul  ucenicilor: "Păsăm şi noi să murim cu nusul". Mearse Isus, află el de patru zile încă  avînd în mormînt. Era Vitania aproape de Ierusalim ca doaospăzeace mile şi mulţi den  iudei era veniţi cătră Marta şi Mariia să mîngîie eale de fratele ei. E Marta cînd auzi  că Isus vine, timpină el; Mariia şedea acasă. Zise Marta cătră Isus: "Doamne, de-i fi  fost cicea fratele mieu n-ar fi murit, ce şi acmu ştiu că cît să ai ceare de la  Dumnezeu dă-ţi ţie Dumnezeu". Grăi ei Isus: "Învie-va fratele tău". Grăi Marta:  "Ştiu că va învie întru învierea întru zilele de apoi". Zise ei Isus: "Eu sînt înviere şi  viiaţă. Cine va creade întru mine să ară şi muri, învie-va. Şi toţi viii cine cred întru  mine, nu vor muri în veaci. Ei credinţa aceasta?" Grăi lui: "Adevăr Doamne,  
{211r} eu crez că tu eşti Hristos, Fiiul lu Dumnezeu, şi în lume ai venit". Şi aceasta  zise, mearse şi strigă Mariia, soru-sa, în taină, zise: "Învăţătoriul viitoriu iaste şi te  cheamă". Ea ca auzi, sculă-se curînd şi se duse cătr-însul. Nu amu era venit Isus  în oraş ce era la locul unde timpină el Marta. Iudeii amu era cu nusa în casă şi mîngîia  ea. Văzură Mariia că curîndu se sculă şi ieşi, după ea duseră-se. Grăiră că mearge la  mormînt să plîngă acolo. E Mariia vine unde era Isus, văzu el, căzu-i la picioare,  grăi lui: "Doamne, de-ai fi fost cicea, n-ară fi murit fratele mieu". Isus ca văzu ea  plîngîndu-se şi mergea cu nusa cu iudeii plîngea-se, opri sufletul şi se opri  însuşi şi zise: "Unde-aţi pus el?" Grăiră lui: "Doamne, vino şi vezi". Lăcrămă-se  Isus, grăiră amu jidovii: "Vezi cum iubeaşte el". Unii dentr-înşii zise: "Nu poate  acesta  
{211v} deşchide ochii orbului, să facă de aceasta să nu moară". Isus iară, opri întru  eluşi, vine cătră mormînt; era peştere şi piatra zăcea spri-nsa. Grăi Isus: "Luaţi  piatra". Grăi lui sora mortului, Marta: "Doamne, că va puţi; a patra zi iaste". Grăi ei  Isus: "N-am zis ţie că de veri creade, vedea-veri slava lu Dumnezeu?" Luară  piatra unde era mortul zăcînd. Isus rădică ochii lui sus şi zise: "Părinte, laudă ţie dau  că mă auzi. Eu ştiu că pururea asculţi mine; ce derept nărodul ce stă împrejur zic ca  credinţă să aibă că tu m-ai tremes". Şi aceasta zise, cu glas mare strigă: "Lazăre,  vino afară". Şi ieşi mortul legat mînile şi picioarele şi faţa lui pomisealnic legat. Grăi  lor Isus: "Dezlegaţi el şi-l lăsăţi să se ducă". Mulţi amu den iudei mersease cătră  Mariia şi văzură ce făcu Isus, crezură întru el. Unii dentr-înşii duseră-se  
{212r} cătră farisei şi spuseră lor ce făcu Isus.  În vreamea aceaea adunară amu mai marii preuţi şi fariseii săbor şi grăiră: "Ce să  facem că omul acesta multe seamne face? De-l văm lăsa el aşa, toţi vor creade întru  el şi vor veni rimleanii şi vor lua locul şi limba noastră". Unul oarecine dentr-înşii  Caiafa, mai mare preot aceasta în anii aceia, zise lor: "Voi nu ştiţi nemică, nece  cugetaţi că mai bine iaste noao un om să moară derept oameni, nu toată limba să  piară". Aceasta de eluşi nu zise ce mai mare preot acesta anii acelora proroci că vrea  Isus să moară derept oameni şi nu numai derept oameni ce ca şi feciorii lu Dumnezeu  răsipiţi să-i adune într-una. Dentr-acea zi sfătuiră ca să ucigă el. E Isus de aciia  nu aiave îmbla întru iudei ce se duse de acolo întru o parte  
{212v} aproape de o pustie întru o cetate ce se chema Efrem şi aciia îmbla cu ucenicii  lui. Aproape era Paştile ovreeşti şi se dusea-se mulţi în Ierusalim de prenprejur  mainte de Paşti de să se curăţească şi căuta amu Isus şi grăiia întru eişi în besearecă  stînd: "Ce se voao pare, că n-are a veni în praznic?" Dedea-se şi mai marii preuţi  şi fariseii zisă de-l va şti El cineva unde va fi, să spuie ca să prinză El.  Mainte cu şase zile de Paşti vine Isus în Vitania unde era Lazar mort ce elu-l învise  den moarte. Făcură lui cină aciia şi Marta slujiia e Lazar era unul den şezători cu  nusul. Mariia luo o litră de mir de nardos mestecat de mult preţ, unse picioarele lu Isus  şi ştearse cu părul ei picioarele lui. Casa împlu-se de olmul mirului. Grăi lui unul  den ucenicii lui, Iuda a lu Simon den Iscariot, ce vrea el să-l vînză:  
{213r} "Derept ce mirul acesta nu vîndut să fie la trei sute de bani şi să se dea  mişeilor?" Aceasta zise nu că se grijiia de mişei, ce ca un fur era şi pungă avea şi  arunca de purta. Zise Isus; "Nu muncireţi ea den zioa de îngrupătoarea mea să  păzească el; mişeii amu pururea aveţi cu voi e mine nu pururea aveţi". Înţeleaseră  nărod mult den iudei că aciia iaste şi vineră nu derept Isus numai ce ca şi Lazar să vază  ce elu-l învise den moarte. Sfătuiră-se mai marii preoţi ca şi Lazar să ucigă că  mulţi derept el mergea iudei şi credea întru Isus. A doao zi demîneaţa nărod mult  mersease în praznic. Auziră că Isus vine în Ierusalim, luară stîlpări de finic şi ieşiră în  timpinatul lui şi striga: "Osana, blagoslovit vine în numele Domnului, împăratul  izraililor". Află Isus un asin, şezu spri-nsul cum iaste scris: "Nu vă teameţi,  
{213v} featele Sionului, iată împăratul tău vine, şade spre mînzişor de asin". Aceasta  nu înţeleaseră ucenicii lui mainte ce cîndu se proslăvi Isus atuncea pomeniră că aceaea  era de el scrisă şi aceasta făcură lui. Mărturisi nărodul ce era cu nusul cînd strigă  Lazar den groapă şi-l învise el den moarte. Derept aceaea-l timpină el nărodul că  auzise el că făcuse acest semn.  În vreamea aceaea sfat făcură fariseii spre Isus. Ziseră cătră eişi: "Vedeţi că nece un  folos iaste; iată lumea după el mearge". Era unii den elini den ceia ce mersease să se  închine în praznic. Aceştea amu apropiară-se cătră Filip ce era den Vitsaida  Galileiului şi rugară el, grăiră: "Doamne, vreaream Isus să vedem". Vine Filip şi grăi  lui Andrei şi iară Andrei şi Filip grăiră lu Isus. Isus răspunse lor, grăi: "Vine ceasul  
{214r} să se proslăvească Fiiul omenesc. Adevăr, adevăr grăiesc voao: "De va  grăunţul de grîu cădea la pămînt nu va muri, acela unul va fi, iară de va muri, mult rod  va face".  Zise Domnul ucenicilor lui: "Iubi-va sufletul lui şi piarde-l-va el şi urî-va  sufletul lui în lumea aceasta, în viaţa de veaci păzi-l-va el. Cine va mie sluji,  după mine să vie, unde sînt eu aciia şi slugile meale fi-vor. Cinsti-l-va el  părintele mieu. Acmu sufletul mieu turbură-se şi ce voi zice? Părinte,  mîntuiaşte-mă de ceasul acesta ce derept aceaea venii la ceasul acesta".  Zise Domnul: "Părinte, proslăveaşte numele tău". Vine glas den ceri şi proslăvi şi iară  proslăvi. Nărodul sta şi auzi, grăiră: "Tunet fu". Alţii grăiră: "Îngerul grăi lui".  Răspunse Isus şi zise:  
{214v} "Nu derept mine glasul acesta fu ce derept voi. Acmu judeţ iaste lumiei  aceştiia acmu judele lumiei aceştiia scos fu afară şi eu de voi fi înălţat den pămînt toţi  voi trage cătră mine". Aceasta grăiia, semna cu ce moarte vrea să moară. Răspunse lui  nărodul: "Noi am auzit den leage că Hristos lăcui-va în veaci şi cum tu grăieşti  cade-se a se înălţa Fiiul omenesc? Cine iaste acela Fiiul omenesc?" Zise lor Isus:  "Încă puţină vreame lumina cu voi iaste. Îmblaţi pînă lumină aveţi ca untunearecul  voi să nu vă prinză; şi îmbla-vor întru untunearec, nu vor şti unde merg".  Zise Domnul cătră ceia ce mearseră cătră el, iudeilor: "Pînă lumină aveţi creadeţi întru  lumină ca feciorii lumineei să fiţi". Aceasta grăi Isus şi se duse de se ascunse  
{215r} dentr-înşii. Cîte amu seamne făcu naintea lor, nu crezură întru el ca  cuvîntul Isaiei prorocului să se izbîndească ce zise: "Doamne, cine va creade auzitul  nostru?" Şi: "Braţul Domnului cui se va descoperi?" Derept aceaea nu putură creade că  iară zice Isaia: "Orbiră ochii lor şi împietrită lă iaste inima lor să nu vază cu ochii, nece  să înţeleagă cu inima şi să se întoarcă şi să se vindece ei". Aceasta zise Isaia cînd văzu  slava lui şi grăi de el, însă amu şi den judeci mulţi crezură întru el ce drept fariseii nu  spunea de să nu fie scoşi den besearecă; iubiră amu slava omenească mai vîrtos decît  slava lu Dumnezeu. Isus strigă şi zise: "Creadeţi întru mine, nu creadeţi întru mine, ce  în cela ce m-au trimes. Şi cine mă veade, veade-l cela ce m-au tremes. Eu întru  lume lumină venii ca toţi cine va creade întru mine  
{215v} întru untunearec nu va fi şi cine va auzi graiurile meale şi nu va creade, eu nu  voi judeca lui. N-am venit amu să judec lumiei ce să mîntuiesc lumea.  Lepăda-se-va de mine şi nu va priimi cuvintele meale am a judeca lui; cuvînt ce  grăiesc, acela judeca-voi lui în zilele de apoi; că eu den mine nu grăiesc, ce cela ce  m-au trimes, părintele, această porîncită deade mie ce voi zice şi ce voi grăi. Şi ştiu  că porîncita lui viiaţa veacilor iaste, ce amu eu grăiesc cum au zis mie părintele, aşa grăiesc."  În vreamea aceaea mainte de praznicul Paştilor, ştiu Isus că-i vine lui ceasul să  treacă den lumea aceasta cătră părintele; iubi ai lui cine era întru lume, pînă în  sfîrşitu-i iubi ei. Şi cină fu, diavolul întrase în inima Iudei a lu Simon den Iscariot  ca el să-l vînză.  
{216r} Ştiia Isus că toate dedease lui părintele în mîni şi că de la Dumnezeu ieşi şi  cătră Dumnezeu vine. Sculă-se den cină şi puse veşmintele şi luo pomisealnicul,  încinse-se. După aceaea băgă apă în spălătoare şi începu a spăla picioarele  ucenicilor şi le ştergea cu pomisealnicul ce era încins. Vine cătră Simon Pătru şi grăi  lui acela: "Doamne, tu picioarele meale să speli?" Răspunse Isus şi zise lui: "Ce fac eu  tu nu ştii acmu, înţeleage-veri după aceasta". Grăi lui Pătru: "Nu veri spăla piciorul  mieu în veaci". Răspunse lui Isus: "De nu voi spăla tine, nu veri avea parte cu mine".  Grăi lui Simon Pătru: "Doamne, nu picioarele numai, ce şi mînile şi capul". Grăi lui  Isus: "Spălat nu trebuiaşti numai picioarele să spăl, ce iaste curat tot şi voi curaţi  sînteţi, ce nu toţi". Ştiia amu  
{216v} că-l vînduse el. Derept aceaea zise: "Nu toţi curaţi sînteţi".  În vreamea aceaea e cînd spălă picioarele lor luo-şi veşmintele lui, şezu iară, zise  lor: "Ştiţi ce făcui voao? Voi mă strigaţi "Învăţătoriu" şi "Domn" şi bine grăiţi, sînt  amu. De amu eu spălai ale voastre picioare Domn şi Învăţătoriu şi voi datori sînteţi  unul la alalt să vă spălaţi picioarele. Chip dau voao de cum făcui voao eu şi voi faceţi.  Adevăr, adevăr grăiesc voao, nu e robul mai mare de Domnu-său, nece apostolul  mai mare de cela ce l-au tremes el. De veţi şti aceasta, ferecaţi sînteţi de veţi face  ea. Nu de toţi voi grăiesc. Eu ştiu ce am ales ce ca scriptura să se izbîndească.  Mănîncă cu mine pită, rădică  
{217r} spre mine talpa lui. De acmu grăiesc voao mainte pînă nu va fi, iară cînd va fi,  credinţă să aveţi că eu sînt. Adevăr, adevăr grăiesc voao: "Priimi-veţi cine să aşi  tremeate, mine veţi priimi, iară priimi-veţi, priimi-veţi cela ce m-au tremes".  Aceasta zise Isus; turbură-se cu sufletul şi mărturisi şi zise: "Adevăr, adevăr grăiesc  voao că unul den voi mă vîndu". Căutară-se întru ei ucenicii, nu se precepură de  carele grăiaşte. Unul den ucenicii lui era de se plecase în poala lu Isus. Arăta amu  aceluia Simon Pătru, întrebă-l: "Carele amu iaste de carele grăiaşte?" Căzu acela la  pieptul lu Isus, grăi lui: "Doamne, cine iaste?" răspunse Isus: "Acela iaste cui voi  întinge pîine de i-o voi da". Şi întinse pîinea, deade Iudei a lu Simon den Iscariot.  Şi după pîine atunce  
{217v} întră într-însul Satana. Grăi lu Isus: "Ce veri să faci, fă curînd". De aceasta  nimea nu înţelease den şezători derep ce zise lui. Unii amu părea-le după aceaea  pungă avea Iuda, că grăi lui Isus: "Cumpără ce ne trebuiaşte la praznic" sau mişeilor să  dea ceva. Luo acela pîinea. Aciia ieşi. Era noaptea cînd ieşi şi grăi Isus.  Zise Domnul ucenicilor lui: "Acmu se proslăvi Fiiul omenesc şi Dumnezeu  proslăvi-se de el e să Dumnezeu proslăvi-se de el şi Dumnezeu proslăvi-va el  întru eluşi şi aciia proslăvi el. Feciori, încă puţin cu voi sînt; căuta-veţi mine şi cum  am zis iudeilor că unde voi eu mearge, voi nu veţi putea veni şi voao grăiesc acmu:  "Leage noao dau voao, să vă iubiţi unul cu alalt cumu vă iubesc voi ca şi  
{218r} voi să vă iubiţi de voişi. De aceasta înţeleage-vor toţi că ai miei ucenici  sînteţi, de veţi avea dragoste între voi". Grăi lui Simon Pătru: "Doamne, unde te veri  duce?" Răspunse lui Isus: "Unde voi eu mearge nu veri putea acmu după mine să vii,  apoi veri veni după mine". Grăi lui Pătru: "Doamne, pentru ce nu voi putea acmu după  tine să vii? Sufletul mieu derept tine pui". Răspunse lui Isus: "Adevăr, adevăr grăiesc  ţie: "Nu va cînta cîntătoriul pînă te veri lepăda de mine de trei ori".  Zise Domnul ucenicilor lui: "Să nu se spămînteaze inimile voastre. Creadeţi întru  Dumnezeu şi în mine creadeţi. În casele părintelui mieu sălaşuri multe sînt, iară de nu,  spus să fie voao, duce-mă-voi să  
{218v} gătesc voao loc şi de mă voi duce şi voi găti voao loc, iară voi veni şi  lua-voi voi cătră mine unde sînt eu şi voi veţi fi şi unde eu merg ştiţi şi calea ştiţi".  Grăi lui Toma: "Doamne, nu ştim unde mergi; şi cum putem calea să ştim?" Grăi lui  Isus: "Eu sînt calea şi adevărul şi viiaţa. Nimea nu va veni cătră părintele, numai eu.  De m-aţi fi ştiind şi părintele mieu aţi fi ştiind amu şi de acmu cunoaşte-veţi el şi  vedea-veţi el". Grăi lui Filip: "Doamne, spune noao părintele şi destulu e noao".  Grăi lui Isus: "Cîtă vreame cu voi sînt şi nu cunoscuşi mine, Filipe. Văzut-ai  mine, vezi părintele. Nu crezi că eu întru părintele şi părintele întru mine iaste?"  Zise Domnul ucenicilor lui: "Grăiţi ce eu grăiesc voao de voi  
{219r} nu grăiţi. Părintele întru mine lăcuiaşte. Acela face lucrul. Creadeţi mie cum eu  în părintele şi părintele întru mine, iară de nu de ce lucru credinţă-mi veţi avea?  Adevăr, adevăr grăiesc voao: "Cine va creade întru mine lucru ce fac şi acela va face şi  mai multe de aceastea face-va că eu cătră părintele mieu merg şi ce să aţi ceare de  numele mieu aceaea va face să se proslăvească părintele întru Fiiul. De ce veţi ceare în  numele mieu, eu voi face. De mă veţi iubi, porîncita mea să păziţi şi eu ruga-voi  părintele şi alt mîngîitoriu da-va voao să fie cu voi întru veaci, duh adeverit ce  lumea nu-l putu priimi că n-au văzut el, nece ştiu el e voi ştiţi el că întru voi au  lăcuit şi întru voi au fost. Nu voi lăsa voi săraci, veni-voi cătră voi încă puţinel şi  
{219v} lumea de acmu nu va vedea mine e voi vedea-mă-veţi că eu viu şi voi vii  veţi fi. Într-acea zi înţeleage-veţi voi că eu întru părintele mieu şi voi întru mine  şi eu întru voi".  Zise Domnul ucenicilor lui: "Cine va avea porîncitele meale şi le va păzi eale, acela  mă va iubi, iubit va fi de părintele mieu şi eu iubi-voiu el şi arăta-mă-voiu lui  însumi". Grăi lui Iuda nu den Iscariot: "Doamne, şi ce fu că noao veri să te arăţi, nu  lumiei?" Răspunse Isus şi zise lui: "Cine mă va iubi, cuvîntul mieu păzi-va şi  părintele mieu iubi-va el şi cătră el veni-va şi sălaş la el face-i-va; nu mă va  iubi, cuvintele meale nu va păzi şi cuvîntul ce auziţi nu iaste al mieu ce celuia ce  m-au trimes, părintele. Aceasta grăiesc voao întru voi acesta  
{220r} mîngîitoriul Duhul Sfînt ce elu-l trimease părintele în numele mieu acela  voi învăţa-va de tot şi va pomeni voao toate ce-am zis voao lumea lăsa-va  voao. Lumea mea da-voi voao, nu va lumea să dea, eu da-voi voao".  Zise Domnul ucenicilor lui: "Să nu se spămînteaze inimile voastre, nece să vă spăreaţi.  Auzit-aţi cum eu ziş voao: "Ducu-mă şi veni-voi cătră voi. Bucuroşi aţi fi  amu că zic: "Ducu-mă cătră Părintele" că părintele mieu mai mare iaste de mine şi  acmu zic voao mainte pînă nu va fi de cînd va fi credinţă să aveţi. De acmu mai mult  nu voi grăi cu voi. Vine amu judele aceştii lume şi întru mine n-are nemică ce să  înţeleagă lumea că iubesc părintele şi cum au zis mie părintele, aşa fac. Sculaţi-vă  de blăm de acicea".  
{220v} Zise Domnul ucenicilor lui: "Eu sînt vie adeverită şi părintele lucrătoriu iaste.  Toată viţa den mine nu va face rod scoate-voi ea şi toată ce va face rod curăţi-voi  ea ca mai mult rod să aducă, ce voi curaţi sînteţi de cuvîntul ce grăiesc voao. Fiţi întru  mine şi eu întru voi că viţa nu poate face rod de eaşi de nu va fi în vie, aşa şi voi de nu  veţi fi întru mine. Eu sînt viia, voi viţele. Cine va fi întru mine şi eu întru el, acela  face-va rod mult că fără de mine nu poate face nemică, iară cine întru mine nu va fi,  arunca-l-voi afară ca viţa şi se va usca şi aduna-voi ea şi în foc o voi băga şi va  arde, iară de veţi fi întru mine şi graiurile meale întru voi fi-vor. Cui să aţi vrea  ceareţi şi fi-va voao. De aceasta amu proslăvi-se părintele  
{221r} mieu ca rod mult să faceţi şi fi-veţi ai miei ucenici".  Zise Domnul ucenicilor lui: "Cumu mă iubeaşte părintele şi eu iubesc voi. Fiţi întru  liubovul mieu. De veţi păzi porîncita mea fi-veţi întru liubovul mieu, cum eu  porîncita părintelui mieu păzesc şi lăcuiaşte întru el liubov". Aceasta grăiesc voao ca  bucuriia mea întru voi să fie şi bucuriia voastră umplu-se. Aceasta iaste porîncita  mea: "Să vă iubiţi unul cu alalt cumu vă iubesc voi. Mai mare de aceasta liubovul  nemică nu iaste, cine va pune sufletul lui derept soţii lui. Voi soţii miei sînteţi de veţi  face cîte eu am zis voao. De acmu nu voi zice voao robi că robul nu ştie ce face  domnu-său. Voao zice-voi soţi că toate ce-am auzit de la părintele mieu  spus-am voao. Nu voi mine aţi ales ce eu aleşi voi şi puşi voi  
{221v} ca voi să vă duceţi şi rod să aduceţi şi rodul vostru fi-va. De ce să aţi ceare  de la părintele mieu da-se-va voao".  Zise Domnul ucenicilor lui: "Aceasta porîncesc voao: "Să vă iubiţi unul cu alalt", e să  lumea voi va urî, ştiţi că mine mainte de voi au urît. De aţi fi fost den lume, lumea  amu a sa iubi-v-ară că den lume nu sînteţi, ce eu alesu-v-am den lume;  derept aceaea v-au urît voi lumea. Pomeniţi cuvîntul ce-am zis voao: nu iaste  robul mai mare de domnu-său. De vor scoate mine şi voi vă vor scoate. De vor păzi  cuvîntul mieu şi al vostru vor păzi. Ce aceastea toate face-vor voao derept numele  mieu că nu ştiu cela ce m-au trimes de n-aş fi venit şi să grăiesc lor păcate  n-ară fi avînd, e acmu vină n-au de păcatele lor. Urît-au mine şi părintele  mieu au urît de n-ar fi făcut lucru întru ei ce altul nimea  
{223r} nu făcu păcate n-ară fi avînd. Acmu şi văd şi urăsc şi mine şi părintele mieu  ce să se izbîndească cuvîntul scrisu e în leagea lor că m-au urît în cinste. Cînd va  veni mîngîitoriul ce eu tremite-voi voao de la părintele, duh adeverit ce den  părintele ieşit, acela va mărturisi de mine şi voi veţi mărturisi că dentîiu cu mine  sînteţi. Aceasta grăiesc voao să nu vă blăzniţi, den gloate scoate-vă-vor".  Zise Domnul ucenicilor lui: "Vine ceasul ca toţi cine v-au ucis pare-le-se  slujbă aduc lu Dumnezeu şi aceasta fac că nu cunoscură părintele, nece mine ce  aceasta grăiesc voao: "De cînd va veni ceasul pomeniţi aceasta, cum eu am zis voao".  Asta voao dentîiu n-am zis că cu voi era e acmu mă duc cătră cela ce m-au  trimes şi nimea den voi întreba-mă-va "unde te duci?" Ce aceasta grăiesc  
{222v} voao: "scîrbă împlea-voi inimile voastre"; ce eu adevăr grăiesc voao: "Mai  bine iaste voao de eu să mă duc e să amu eu nu mă voi duce, mîngîitoriul nu va veni  cătră voi, iară de mă voi duce, tremite-voi el cătră voi şi veni-va acela,  oblici-va lumea de păcate şi de dereptate şi de judecată. De păcate amu că nu  crezură întru mine, e de dereptate că cătră părintele mieu mă duc şi de acmu nu mă veţi  mai vedea e de judecată că Domnul lumiei aceştiia osîndit fu. Încă mult am a grăi  voao ce nu puteţi purta acmu e cînd va veni acela duh adeverit derepta-vă-va  spre toată adeveriia. Nu de voi şi amu aveţi a grăi ce cît aţi auzit aveţi a grăi şi  veni-va, spune-va voao; elu mă proslăvi că den ale meale au luat şi spus-au  voao".  
{223r} Zise Domnul ucenicilor lui: "Toate cîte are părintele ale meale sînt. Derept  aceaea zic voao că den ale meale au luat şi spus-au voao. Întru puţinel şi nu mă veţi  vedea şi iară întru puţinel şi vedea-mă-veţi că mă duc cătră părintele". Ziseră den  ucenicii lui cătră eişi: "Ce iaste aceasta ce grăi noao?: "Întru puţinel şi nu veţi vedea  mine şi iară întru puţinel şi vedea-mă-veţi" şi "Că eu merg cătră părintele"?  Grăiră amu: "Ce iaste aceasta ce grăiaşte "puţinel"? nu ştim ce grăiaşte". Înţelease Isus  că vrea el să-l întreabe, zise lor: "De aceaea vă întrebaţi întru voi că zic întru puţinel  şi nu mă veţi vedea şi iară întru puţinel vedea-mă-veţi. Adevăr, adevăr grăiesc  voao că plînge-vă-veţi şi suspina-veţi voi şi lumea bucura-se-va e voi în  grije fi-veţi. Ce grija voastră întru bucurie fi-va. Muiarea cînd naşte, scîrbă  
{223v} are că vine ceasul ei, e cînd naşte feciorul de aciia nu pomeneaşte scîrba de  bucurie că se născu om întru lume. Şi voi grije amu acmu aveţi; iarăşi vă voi vedea şi  bucura-se-vor inimile voastre şi bucuriia voastră nimea nu o va lua den voi şi  într-acea zi nimea nu va întreba nemica".  Zise Domnul ucenicilor lui: "Adevăr, adevăr grăiesc voao că cît să aţi ceare de la  părintele în numele mieu da-va voao. De acmu nu veţi ceare nemică întru numele  mieu, ceareţi şi priimi-veţi ca bucuriia voastră împlută să fie. Aceasta în pildă  grăiesc voao, ce vine ceasul cînd de aciia în pildă nu voi grăi voao ce aiave de  părintele spui voao. Într-acea zi în numele mieu ceare-veţi şi nu grăiesc voao că  eu voi ruga părintele de voi. Însuşi amu părintele iubeaşte voi că voi mine  
{224r} aţi iubit şi aţi crezut că eu de la Dumnezeu ieşii şi ieşii den părintele şi venii  întru lume; iară voi lăsa lumea şi mă voi duce cătră părintele". Grăiră lui ucenicii lui:  "Iată acmu nu te sfieşti a grăi, iară în pildă nemunuia nu grăieşti.  Acmu ştim că ştii toate şi nu trebuieşti să te întreabe cineva; de aceasta creadem că de  la Dumnezeu ai ieşit". Răspunse lor Isus: "Acmu creadeţi, iată vine ceasul şi acmu  vine să vă răsipiţi cineşi întru a lui şi mine singur lăsa-veţi şi nu sînt singur că  părintele cu mine iaste. Aceasta grăiesc voao. Întru lume scîrbiţi fi-veţi; ce  îndrăzniţi, eu biruiesc lumea." Aceasta grăi Isus.  În vreamea aceaea rădică Isus ochii lui la ceri şi zise: "Părinte, vine ceasul;  proslăveaşte Fiiul tău ca şi fiiul să te proslăvească că ai  
{224v} dat lui puteare a toate trupurile de toate ce-ai dat lui, dă lor viaţă în veaci.  Aceasta iaste viaţa de veaci de să ştie tine unul adeverit Dumnezeu şi acela ce-ai  tremes, Isus Hristos. Eu te proslăvesc la pămînt, lucrul sfîrşii ce-ai dat mie de să  fac şi acmu proslăveaşte-mă tu, părinte, la tine însuţi, cu slava ce am la tine mai  denainte pînă lumea n-au fost. Arătai numele tău oamenilor ce-ai dat mie den  lume, ai tăi era şi mie i-ai dat şi cuvîntul tău păziră. Acmu înţeleaseră că toate  cîte-ai dat mie, de la tine sînt că graiurile ce-ai dat mie dau lor şi aceştea  priimiră şi înţeleaseră adevăr că de la tine ieşii şi crezură că tu m-ai tremes. Eu de  aceştea rog; nu de lume rog ce de aceştea ce-ai dat mie că ai tăi sînt şi ale meale  toate ale tale sînt şi ale tale ale meale şi mă proslăvii întru ei,  
{225r} şi de acmu nu sînt întru lume şi aceştea în lume sînt şi eu cătră tine vii, părinte  sfînte. Păzeaşte ei în numele tău ce-ai dat mie să fie într-una cum noi. Cînd era  cu nuşii în lume, eu păzit-am ei în numele tău ce-ai dat mie păzii şi nimea  dentr-înşii nu peri, numai Fiiul pierdură ca scriptura să se izbîndească, e acmu cătră  tine vii şi aceasta grăiesc în lume ca să aibă bucuriia mea împlută întru eişi. Eu ded lor  cuvîntul tău şi lumea urî ei că nu sînt den lume ca eu nu sînt den lume. Nu rog să-i  iai ei den lume ce să păzeşti ei de răul. Den lume nu sînt ca eu den lume nu sînt.  Luminează ei întru adevărul tău. Cuvîntul tău adeverit iaste.  
{225v} În vreamea aceaia rădică ochii lui la ceri şi zise: "Părinte, cum ai tremes  mine în lume şi eu trimeţ ei în lume şi derept ei eu luminai mineşi ca şi aceştea să fie  luminaţi întru adevăr. Nu de aceştea rog numai ce şi de ceia ce cred derept cuvintele  lor întru mine ca toţi într-una sînt cum tu, părinte, întru mine şi eu întru tine ca şi  aceştea întru noi într-una să fie ca lumea să aibă credinţă că tu m-ai tremes şi eu  slavă ce-ai dat mie, dau lor. Să fie într-una cum noi într-una sîntem, eu întru  tine şi tu întru mine. Să fie sfîrşiţi într-una şi să înţeleagă lumea că tu m-ai  tremes şi aceştea să iubeşti cum iubeşti mine. Părinte, ce-ai dat mie, voi unde sînt  eu şi aceştea să fie cu mine, să vază slava mea ce-ai dat mie că m-ai iubit mainte  de  
{226r} tocmeala lumiei. Părinte dereapte, şi lumea tine nu cunoscu; eu te cunoscui şi  aceştea cunoscură că tu m-ai trimes şi spuş lor numele tău şi spuş ca liubiovul ce  m-ai iubit întru ei să fie şi ei întru ei". Aceasta zise Isus.  În vreamea aceaea ieşi Isus cu ucenicii lui în ceaea parte de pîrîul Chedrului unde era  o grădină; întru ea întră însuşi şi ucenicii lui. Ştiia Iuda ce vînduse el locul că de multe  ori aduna-se Isus aciia cu ucenicii lui. Iuda luo gloată şi de la mai marii preoţi şi ai  fariseilor slugi  
{226v} vine acolo cu făclii şi cu lumînări şi cu arme. Isus ştiia toţi că vin spri-nsul,  ieşi, zise lor: "Cine căutaţi?" Răspunseră lui: "Isus Nazareaninul". Grăi lor Isus: "Eu  sînt". Stătu şi Iuda ce vînduse el cu nuşii. Ca zise amu că eu sînt, mearseră îndărăt şi  căzură la pămînt. Iarăşi-i întrebă: "Cine căutaţi?" Ei ziseră: "Isus Nazareaninul".  Răspunse Isus: "Zis-am voao că eu sînt; de amu mine căutaţi, lăsaţi aceştea să se  ducă ca să se izbîndească cuvîntul ce zise că ce-ai dat mie nu pierdui dentr-înşii  nimea". Simon Pătru avea un cuţit, scoase-l şi lovi un rob al mai marilor preuţi  şi-i tăie lui urechea dereaptă. Era numele robului Maleh. Zise Isus lu Pătru: "Bagă  cuţitul în teacă. Păhar ce-au dat mie părintele n-am a-l bea?" E gloate şi vătaşii  şi slugile iudeilor  
{227r} prinseră Isus şi legară el şi duseră el cătră Anna întîiu. Era amu socru Caiafei  ce era mai mare preot în anii aceia. Era Caiafa de dedease sfat iudeilor că mai bine  iaste un om să piară derept oamene. E după Isus mergea Simon Pătru şi alt ucenic.  Ucenicul acela era ştiut de mai marii preoţi şi întră cu Isus în curtea mai marelui preot.  Pătru sta naintea porţiei afară. Ieşi amu alalt ucenic ce era ştiut de mai marele preoţilor  şi zise portariului şi băgă pre Pătru. Grăi roaba portariului lu Pătru: "Au doară şi tu den  ucenicii omului acestuia eşti" Grăi acela: "Nu sînt". Stătură robii şi slugile, foc făcură  că era frig şi se încălziia. Era cu nuşii Pătru, sta şi se încălziia. E mai marele preot  întreba Isus de ucenicii lui şi de învăţătura lui. Răspunse lui Isus;  
{227v} "Eu nu mă sfiiia a grăi lumiei, eu pururea învăţa la gloate şi în besearecă şi  ascuns nu grăia nemică. Ce mă întrebi? Întreabă ceia ce-au auzit ce-am grăit lor;  iată aceştea ştiu ce-am zis eu". Aceasta lui zise. Unul den ceia ce sta nainte o slugă  lovi prespre obraz Isus, zise: "Aşa răspunzi mai marilor preoţi?" Răspunse lui Isus:  "De grăii rău, mărturiseaşte de rău, iară de bine ce mă ucizi?" Tremease el Anna legat  cătră Caiafa mai marele preoţilor. Era Simon Pătru, sta şi se încălziia. Ziseră lui: "Au  doară şi tu den ucenicii lui eşti". Elu se lepădă şi zise: "Nu sînt". Grăi unul den robii  mai marelui preut, văr acesta celuia ce-i tăie Pătru urechea: "Nu te-am văzut eu  în grădină cu nusul?" Iară amu lepădă-se Pătru şi aciia cîntătoriul cîntă.  
{228r} În vreamea aceaea duseră de la Caiafa în casa de judecată; era demîneaţa şi  aceia nu întrară în casa de judecată să nu se spurce, ce să mănînce Paşti. Ieşi Pilat  cătr-înşii şi zise: "Ce vină aduceţi spre omul acesta?" Răspunseră şi ziseră lui: "De  n-ar fi fiind acesta făcătoriu rău nu l-am fi vîndut el ţie". Zise lor Pilat:  "Luaţi-l el voi şi pre leagea voastră judecaţi lui" Ziseră lui iudeii: "Noao nu ne se  cade a ucide nimea", ca cuvîntul lu Isus să se izbîndească ce zise, semnă cu ce moarte  vrea să moară. Întră iară Pilat în casa de judecată şi strigă lu Isus şi zise lui: "Tu eşti  împărat iudeilor?" Răspunse lui Isus: "De tineşi grăieşti tu aceaea sau alţii ţie au zis  de mine?"   Răspunse Pilat: "Au doară eu jidov sînt? Ruda ta şi mai marii preoţi vîndură-te  mie; ce le-ai făcut?" Răspunse Isus: "Împărăţiia mea nu e den lumea aceasta.  
{228v} De-ară fi den lumea aceasta fiind împărăţiia mea, slugile meale amu fi  se-ară nevoite de n-aş fi fost vîndut iudeilor; e acmu împărăţiia mea nu iaste de  aicea". Zise lui Pilat: "Amu împărat eşti tu?" Răspunse Isus: "Tu grăieşti că împărat  sînt eu. Eu spre aceasta mă născui şi spre aceasta venii în lume să mărturisesc adevăr  şi toţi cine iaste den adevăr asculta-vor glasul mieu". Grăi lui Pilat: " Ce iaste  adevăr?" Şi aceasta zise, iară ieşi cătră iudei şi grăi lor: "Eu nece o vină aflai întru el.  Iaste obiceai voao ca unul să las voao la Paşti. Vrea-veţi amu să las voao împăratul  iudeilor?" Strigară toţi, grăiră: "Nu cesta, ce Varava". Era Varava tîlhari. Atunce amu  luo Pilat Isus şi-l bătu şi voinicii împletiră cunună de mărăcini, puseră lui în cap şi  în văşmînt mohorît îmbrăcară el  
{229r} şi grăia: "Bucură-te, împăratul iudeilor". Şi ucidea el pre buci. Ieşi iară afară  Pilat şi grăi lor: "Iată scoş el voao afară să înţeleageţi că întru el nece o vină aflai". Ieşi  afară Isus, purta cunună de mărăcin şi văşmînt mohorît. Şi grăi lor: "Iată omul". Cînd  văzură el mai marii preuţi şi slugile strigară, grăiră: "Răstigneaşte-l". În vreamea  aceaea sfat făcură mai marii preuţi şi bătrînii pre Isus ca să ucigă el şi vineră cătră  Pilat, grăiră: "Ia-l, ia-l, răstigneaşte el". Grăi lor Pilat: "Luaţi-l el voi şi-l  răstigniţi. Eu amu nu aflai întru el vină". Răspunseră lui iudeii: "Noi leage avăm şi pre  leagea noastră datoriu iaste a muri că eluşi se face Fiiul lu Dumnezeu". E cînd auzi  Pilat acest cuvînt vîrtosu se temu şi întră în pretor iară şi  
{229v} grăi lui Isus: "De unde eşti tu?" E Isus răspuns nu deade lui. Grăi amu lui  Pilat: "Mie nu grăieşti? Nu ştii că puteare am a te răstigni şi puteare am a te lăsa?"  Răspunse Isus: "N-ară avea puteare nece unul spre mine de n-ară fi dată de sus.  Derept aceaea mă vîndură ţie mai mare păcat ai". De acia căuta Pilat să lase el. Iudeii  striga, grăiia: "De veri lăsa aceasta nu eşti soţ lu Chesar; toţi cine se face împărat  potriveaşte-se lu Chesar" E Pilat auzi acest cuvînt şi şezu la judecată la un loc ce se  cheamă Litostroton, e ovreiaşte Gavata. Era vineri Paştile. Ceasul era ca la şase. Grăi  iudeilor: "Iată împăratul vostru". Ei strigară: "Ia-l, ia-l, răstigneaşte el". Grăi lor  Pilat: "Împăratul vostru voi răstigni". Răspunseră mai marii preuţi: "Nu avăm împărat  fără Chesar". Atunce deade-l el lor de să-l răstignească. Luară Isus ducea-l şi  purta crucea lui. Ieşiră întru un loc chema-se al Ţestului ce se grăiaşte Golgota unde  răstigniră el şi cu nusul şi alţi doi de încoace şi de încolo, e în mijloc, Isus. Scrise şi o  scîndurea Pilat şi puse la cruce. Era scris: "Isus Nazareaninul, împăratul iudeilor".  Această scîndurea mulţi cetia den iudei că aproape era locul de cetate unde răstigniră  Isus şi era scris ovreiaşte, greceaşte, lătineaşte. Grăiră lu Pilat mai marii preuţi: "Nu  scrie împăratul iudeilor ce că acesta zise: "Împărat sînt iudeilor". Răspunse Pilat: "Ce  scrişi, scrişi". E voinicii cînd răstigniră Isus luară veşmintele lui şi făcură patru părţi.  Cineşi cu voinicii parte şi tîmbariul era tîmbariul necusut de sus urzit. Ziseră cătră eişi  să nu spargem el ce să aruncăm sorţi pre el cui va fi să se izbîndească  
{230v} scriptura ce se grăiia: Împărţiră veşmintele meale loruşi şi pre tîmbariul mieu  aruncară sorţi". Voinicii amu aceasta făcură.  În vreamea aceaea sta lîngă crucea lu Isus muma lu Isus şi sora mumîniei lui, Mariia  lu Cleop şi Maria Magdalina. Isus văzu muma şi ucenicul stînd ce-l iubiia. Grăi  mumîniei sale: "Muiare, iată fiiul tău". După aceaea grăi ucenicului: "Iată muma ta".  Şi de-ntru-acela ceas o luo ea ucenicul întru a lui. După aceaea ştiu Isus că toate  se sfîrşiră. Ca să se izbîndească scriptura, grăiia: "Seate" Un vas sta plin de oţet. Ei  împlură bureatele de oţet şi în trestie înfipseră-l, deaderă cătră rostul lui. Cînd luo  oţetul, Isus zise: "Sfîrşiră-se". Şi plecă capul, deade sufletul. E iudeii ca să nu lase  trupurile întru sîmbătă  
{231r} derep ce era vineri, era amu zi mare acea sîmbătă, rugară Pilat să frîngă  fluierele lor şi să-i ia. Vineră voinicii şi întîiului amu frîmseră fluierele şi altuia ce  era răstignit cu nusul. La Isus mearseră. Ca văzură el că e mort nu frîmseră lui  fluierele ce unul den voinici cu suliţa coastele lui împunse şi aciia ieşi sînge şi apă şi  văzu mărturisi şi adeverită iaste mărturiia lui. Şi acesta ştie că adevăr grăi ca voi  credinţă să aveţi; fură amu aceastea să se izbîndească scriptura. Os nu se frîmse den el  şi iară altă scriptură grăiaşte. Căutară spri-nsul ceia ce-l împunseră. După aceaea.  În vreamea aceaea rugă Pilat Iosif ce e den Arimatei. Acesta ucenic lu Isus în ascuns  derept frica iudeilor să ia trupul lu Isus şi  
{231v} zise Pilat: "Vine amu şi luo trupul lu Isus, vine şi Nicodim ce mersease cătră  Isus noaptea mai de nainte. Purta mestecătură de zmirnă şi de aloi ca o sută de litre.  Luară trupul lu Isus şi îmbrăcară el cu cămaşe cu aromat cum iaste obiceaiul iudeilor  să se îngroape. Era la locul unde-l răstigniră grădină. Şi în grădină, groapă noao  întru ea nimea nece dinioară era pus. Aciia amu derept vinerea iudeilor, că aproape era  groapa, pusease Isus.  Într-una]den sîmbete Maria Magdalina vine demîneaţa. Încă era untunearec la  mormînt şi văzu piatra luată despre groapă. Curse amu şi vine cătră Simon Pătru şi  cătră alt ucenic ce iubiia Isus şi grăi lor: "Luat-au Domnul den groapă şi nu ştiu  unde-au pus el". Ieşi Pătru şi alt ucenic şi se duseră cătră mormînt. Curseră amu  amîndoi împreună şi alalt ucenic  
{232r} curse mai curînd de Pătru şi vine mainte cătră mormînt. Şi se plecă, văzu  veşmintele zăcînd însă nu întră. Vine Simon Pătru după el şi întră în mormînt şi văzu  veşmintele zăcînd şi pomisealnicul ce era la capul lui nu zăcea cu veşmintele ce de  eluşi strins la un loc. Atunce amu întră şi alalt ucenic ce mersease mainte cătră  mormînt şi văzu şi crezu; nu amu ştiia cărţile că se cade lui den moarte să învie.  Duseră-se iară cătră eişi ucenicii.  În vreamea aceaea Maria sta la mormînt afară plîngea; ca plînse, plecă-se în  mormînt şi văzu doi îngeri în veşminte albe, şedea unul la cap, altul la picioare unde  era zăcut trupul lu Isus. Şi grăiră ei aceiia: "Muiare, ce plîngi?". Grăi lor c-au luat  Domnul mieu şi nu ştiu unde-au pus el. Şi aceasta zise, întoarse-se îndărăt şi  
{232v} văzu Isus stînd şi nu ştiia că iaste Isus. Grăi ei Isus: "Muiare, ce plîngi, cine  cauţi?". Ei i se păru că iaste grădinariul, grăi lui: "Doamne, de-ai tu luat el,  spune-mi unde l-ai pus el şi el eu să iau". Grăi ei Isus: "Marie". Întoarse-se  aceaea grăi lui: "Ravvuni" - ce se grăiaşte "Învăţătoare". Grăi ei Isus: "Nu te  apropiia de mine, nu amu mă duc cătră părintele mieu; pasă cătră fraţii miei şi spune  lor: ducu-mă cătră părintele mieu şi părintele vostru şi Dumnezeul mieu şi  Dumnezeul vostru". Vine Mariia Magdalina, spuse ucenicilor c-au văzut Domnul şi  aceasta zise ei.  Era după aceaea într-acea zi întru una den sîmbete şi uşile încuiate unde era  ucenicii adunaţi derept frica iudeilor . Vine Isus şi stătu în mijloc şi grăi lor: "Pace  voao". Şi aceasta zise, arătă lor  
{233r} mînile şi coastele sale. Bucurară-se ucenicii văzură Domnul. Zise lor Isus  iară: "Pace voao. Cumu m-au trimes părintele şi eu trimeţ voi". Şi aceasta zise, suflă  şi grăi lor: "Priimiţi Duhul Sfînt. Cui veţi lăsa păcatele, lăsaţi lor, cui veţi ţinea,  ţineţi-le". E Toma, unul den doisprăzeace ce-l chema geamăn, nu era cu nuşii  cînd vine Isus. Grăiră lui alalţi ucenici: "Văzut-am Domnul". El zise lor: "De nu voi  vedea la mînile lui ranele piroaelor şi să bag deagetul mieu în rana piroaelor şi să bag  mîna mea în coastele lui nu voi avea credinţă". Şi după a opta zi iară era înlăuntru  ucenicii lui şi Toma cu nuşii. Vine Isus uşile încuiate şi stătu în mijloc şi zise: "Pace  voao!". După aceaea grăi Tomei: "Adu deagetul tău încoace şi vezi mînile meale şi  adu mîna ta şi bagă în coastele meale  
{233v} şi nu fii necredincios ce credincios". Şi răspunse Toma şi zise lui: "Domnul  mieu şi Dumnezeul mieu". Grăi lui Isus; "Ca mă văzu, crezu. Ferecaţi de ceia ce  n-au văzut şi cred". Multe amu şi alte seamne făcu Isus naintea ucenicilor lui ce nu  sînt scrise în cartea aceasta. E aceasta scrisă fu să creadeţi că Isus iaste Fiiul lu  Dumnezeu şi să creadeţi viiaţă avea-veţi întru numele lui.  În vreamea aceaea ivi-se Isus ucenicilor lui sculat den moarte la marea Tiveriadului,  ivi-se aşa. Era împreună Simon Pătru şi Toma grăiia-i geamănul şi Natanail ce  era den Cana Galileiului şi feciorul lu Zevedei şi alţi ucenici ai lui doi. Grăi lor Simon  Pătru: "Păsăm să vînăm peaşte". Grăiră lui: "Mearge-vom şi noi cu tine". Ieşiră şi  şezură aciia în corabie şi într-acea noapte nu prinseră nemică. Demîneaţă fu, sta  Isus pre ţărmure. Nu  
{234r} cunoscură ucenicii că iaste Isus. Grăi amu lor: "Feciori, doară aveţi ceva  mîncare?" răspunseră lui: "Ba". El zise lor: "Aruncaţi a dereapta parte a corabiei şi  veţi afla". Aruncară şi de aciia nu putură trage ea de mult peaşte. Grăi ucenicul acela  ce-l iubiia Isus lu Pătru: "Domnul iaste". E Simon Pătru auzi că Domnul iaste,  încinse-se cu o fotă, era amu gol şi se aruncă în mare, iară alţi ucenici cu o  corăbioară veniră. Nu era departe de pămînt ce ca doao sute de coţi trăgea mreaja cu  peaştele ca o scoaseră la pămînt, văzură foc zăcînd şi peaşte spri-nsul zăcea şi pită.  Grăi lor Isus: "Aduceţi den peaşte ce iaste acmu". Întră Simon Pătru şi scoase mreaja  la pămînt plină de peşti mari o sută şi cinzeci şi trei şi atîta era cît nu se rupea mreaja.  Grăi lor Isus: "Veniţi de prînziţi". Neci unul den ucenici cuteza să întreabe el: "Tu  cine eşti?" Ştiia-l că iaste Domnul. Vine  
{234v} Isus şi luo pită şi deade lor şi peaşte aşijderea. Iată a treia oară ivi-se Isus  ucenicilor lui sculat den moarte. E cînd prînziră.  În vreamea aceaea ivi-se Isus ucenicilor lui sculat den moarte şi grăi lu Simon  Pătru: "Simone a lu Iona, iubeaşte-mă mai vîrtos de aceştea?" Grăi lui: "Adevăr  Doamne, tu ştii că te iubesc". Grăi lui: "Paşte mieluşeii miei". Grăi lui iară a doara:  "Simone a lu Iona, iubeaşte-mă?". Grăi lui: "Adevăr Doamne, tu ştii că te iubesc".  Grăi lui: "Paşte oile meale". Grăi lui a treia oara: "Simone a lu Iona, iubeaşte-mă?"  Întristă-se Pătru că zise lui de trei ori, iubeaşte-mă" şi zise lui: "Doamne, tu toate  ştii. Tu ştii că te iubesc". Grăi lui Isus: "Paşte oile meale. Adevăr, adevăr grăiesc ţie,  cînd erai tînar încingeai-te însuţi şi mergeai unde vreai e cînd îmbătrînişi rădici  mînile tale  
{235r} şi altulu te va încinge şi te va duce unde nu veri vrea". Aceasta zise, semnă cu  ce moarte va proslăvi Dumnezeu. Şi aceasta zise, grăi lui: "Vino după mine".  Întoarse-se Pătru, văzu ucenicul ce-l iubiia Isus pre urmă mergînd ce şi şezuse la  cină la pieptul lui şi zise: "Doamne, cine iaste de te-au vîndut?" Acesta văzu-l  Pătru, grăi lu Isus: "Doamne, acesta ce grăi lui Isus de voi vrea ca acesta lăcui-voi  pînă voi veni, ce iaste ţie? Tu după mine vino". Ieşi cuvîntul acesta întru fraţi că  ucenicul acela n-au murit şi nu zise lui Isus că n-au murit ce de voi vrea ca acesta  lăcui-veţi pînă voi veni, ce iaste ţie?  Acesta iaste ucenicul, mărturisi de aceastea ce şi scrise aceasta şi ştiu că adeverită iaste  mărturiia lui. Sînt şi alte multe cîte-au făcut Isus ce cîte una scrisă fu, nece însuşi  pare-mi-se toată lumea să încape scris în carte. Amin.  
{249r} Cu vrearea Tatălui şi cu ajutoriul Fiiului şi cu sfîrşitului Duhului Sfînt în  zilele măriei lu Ianăş crai, eu, jupînul Hanăş Beagner den Braşov am avut jelanie  pentru sfentele cărţi creştineşti Tetroevanghel şi am scris aceaste sfente cărţi de  învăţătură să fie popilor rumîneşti să înţeleagă să înveţe rumînii cine-s creştini,  cum grăiaşte şi Sfîntul Pavel apostol cătră corinteni 14 capete: "În sfînta besearecă  mai bine e a grăi cinci cuvinte cu înţeles decît 10 mie de cuvinte neînţelease în limbă  striină". După aceaea vă rugăm toţi sfenţi părinţi oare vlădici, oare episcopi, oare popi  în cărora mînă va veni aceastea cărţi creştineşti cum mainte să cetească, necetind să nu  judece nece să săduiască. Şi cu zisa jupînului Haneş Begner scris-am eu diiacon  Coresi ot Tîrgovişte şi Tudor diiac. Şi s-au început în luna lu mai 3 zile şi s-au  sfîrşit în luna lu ghenarie 30 de zile, vleato 7 mie 69 în cetate în Braşov.