79r Împăratul... îndată l-au chiemat pre Sintipa, zicînd aşa: „Voi să-l dau pre fiiul meu să-l pedepseşti la filosofie”. 79r Şi avînd pohtă şi dragoste împăratul să-l pedepsească pre fiiul său la învăţătura cărţei, deci găsi un filosof dascal să-l înveaţe toată filosofiia filosofească. 80v Împăratul... să mira şi să ciudea de tăcerea şi de fără-glas ce sta coconul. 81r De multă trudă şi pedeapsă a dascălului s-au făcut acest lucru 81r Toate tainele şi ascunsele să mi le spuie. 81v Eu îţi voi amerinţa un sfat cătră părintele tău pînă îi vom da moartea. 82r Împăratul, auzind aceste cuvinte fără nădeajde, s-au spăreat şi s-au cutremurat de mare ciudă de zisa şi spusul ei , precum au păţit de la fiiul lui şi de tot pre fiiul său l-au înstreinat şi l-au urgisit; şi multe ceasuri au stătut cu voie rea şi cugeta cu ce moarte să-l omoară. 82v Arătarea şi pocitaniia a marelui filosof . 83r Vei cunoaşte cum se cade împăraţilor să să ţie şi să să cumpeteaze şi să să păzească de curvii şi de toate realele. 83r-83v Iar vrăjmaşul de împăratul au lăsat cartea şi au început să să joace şi să tragă pe fămeaia fără ruşine şi nimica n-au dobîndit, / nici i-au fost pre voie împăratului, numai au fost cu truda şi cu nevoinţa, şi nimica n-au făcut. 84r Aceasta e pocitaniia a filosofului cel dintîi. 84v Şi pre cît să zăboviia bărbatul ei, ibomnicul tot au fost mergînd de să culca cu fămeaia. 85v Şi îndată ş-au oprit mîniia şi urgiia împăratul şi au zis să nu omoare pre fiiul său. 86r Că de te vei îndura de moartea fiiului tău, să nu-ţ fie milă de moartea lui, bine-ţ va fi. Iar de nu te vei îndura şi-l vei lăsa să fie viu, apoi îţ va mînca capul. Preste puţină vreame să va scula şi te va omorî şi-ţ va luoa şi împărăţiia. 86r Că de te vei îndura de moartea fiiului tău, să nu-ţ fie milă de moartea lui, bine-ţ va fi. Iar de nu te vei îndura şi-l vei lăsa să fie viu, apoi îţ va mînca capul. Preste puţină vreame să va scula şi te va omorî şi-ţ va luoa şi împărăţiia. 87r Iar aceaea fămeaie, fiind foarte rea şi iubeaţă, au iubit pre sluga şi-l nevoia să să culce du dinsa. 88v Iar feciorul împăratului, gonind acel măgari, s-au depărtat de soţiile lui şi nu ştiia unde merge. 89r Iar tînărul s-a dus să vază ce easte la acea gaură, auzind atîta gîlceavă mare şi gomot. 89v Într-aceaea zi au mers filosoful şi au dvorit înaintea împăratului. 90r Muiarea cea rea au mersu la împăratul a treia zi de zvorîia înaintea lui. 90v Şi mergînd oaste şi gloată cu mirele şi cu filosoful pre drum, li s-au făcut seate de apă şi nu găsiia apă. 94r „Tu te scoală de-ţ podobeaşte casa şi te întocmeaşte de împreunare cu tînărul”. Şi ea s-au sculat de ş-au întocmit casa şi patul ş-au făcut şi bucate bune. 95r Iar bărbatul ei au chieltuit de i-au cumpărat haine scumpe de diba şi i le-au dăruit ca să facă pace. 96v Stăpînu-său, văzind gura cîinelui cruntă, i-au părut că au mîncat pre cocon. 98v-99r Aşa să ştii, o împărate, că muierile ceale reale şi vicleane multe tocmeale şi fapte reale fac şi nu poate nimea să le priceapă, că muierile ceale reale să potrivescu cu aspida, ceale fărmăcătoare, iar muierile ceale bune iar să aleg foarte cu cinste bună / şi să tocmescu cu diamantul, macară că sînt toate într-un chip: muieri. 99r Au întrat un leu în grajd şi s-au culcat în mijlocul cailor, lîngă măgari, şi nici o gîlceavă n-au făcut şi nici din neguţători n-au simţit nimica. 100v Şi s-au căit şi au fost plîngînd cu amar, căce ş-au ucis soţiia. 102r Iar împăratul s-au plecat pre cuvîntul muierei şi au făcut jurămînt mare precum, adevărat, va omorî pre fiiu-său. 103r În zadar te trudeşti, că nu vei putea să găseşti să te înveţe să găseşti meşteşugurile muierilor. 103v-104r Fost-au un şi avea o muiare foarte înţeleaptă şi cinstită. Deci omul acei fămei clevetiia pre toate muierile / şi le suduia. 105v Iar muiarea, văzind graba tînărului să să împreune cu dinsa, muiarea au început a să depăra şi strigînd zicea. 105v Şedea cu mare frică şi groază. 110v Niminilea din oameni, de nu va luoa deplin înţelepciunea şi mintea şi învăţătura, nu va fii putincios să fie dascal. 111r Lasă-mă, fătul mieu, să-m plîng becisniciia mea. . 111r Mi-au zis soţiile meale să-mi dai pungile... Luînd pungile soţiilor, au fugit, iar cei doi aştepta pre celălalt... Unde easte soţiia noastră ce am trimis la tine? 113v Să te păzeşti de oamenii acestui tîrgu, că toţi sînt amăgitori şi răi şi hicleani la faptele lor. 115r Ai puteare să opreşti izvoarăle şi văile ce cură în mare? 116r Deaca i-au biruit, şi s-au întors neguţătoriul cu mare dobîndă acasă. ?? ?? ?? ??