{BulComIst II 97} A face din muscă pilă. Întru multe pofte şi gînduri se află cela ce fără lucru şade, mărturiseşte marele înţeleptul Solomon împărat, iară cela ce-ş plineşte gîndul, ales cu facere bună, de lăudat este, pentru că firea omenească  dentru firea sa este pornită a se muta şi a se prmeni în multe feliuri. Pentr-aceea dară destoinici orăşeni şi cărtulari mari, oamenii care lăcuia în zile vechi la cetatea cea vestită a Atinei, nu le era alt lucru zăbava lor, fără numai preste toată vremea a înţelege şi a învăţa cîte ceva lucru de iznoavă, precum mărturiseşte şi marele filosof Aristotel, de zice că toţi oamenii din firea lor sînt îndemnaţi ca să ştie acesta cuvînt, dară nu trebuie a-l scăpa, ca să nu cădem sub vina greşelii aceştia, ce scrisem ami sus. Zăbăvind gîndul nostru pren taină surdă, surdă este pre o 
{BulComIst II 98} parte pentru nesimţirea ei cea din fire dată, iară grăitoare este pentru deistvia care isprăveşte şi se face cinie cuvîntului stătătoriu, fiind lucru a firei nestătătoare, pentru că alte fapte pre lume, alte lucruri mari fără fiinţă, iară acestuia, măcar că mijlocul mic este, iară mari lucruri arată, cu totul a zice că tocma şi pînă şi la lucruri dumnezeeşti, necum peminteşti, tinde, nu se contemeşte, şi cîte cu trupul a le vedea nu poate, cu aceasta le află toate făr de mijloc oprite. Derept aceia este condeiul şi mult îl lăudăm, ce ca să nu ne hulească neştene să nu zică cum facem dentr-o muscă  pilă, adecă de un lucru mic mare, lăsăm condeiu, pricina dentăiu, şi lăudăm a doa, adecă mintea, că pre condeiu mintea-l poartă, iară nu meşterşugueşte condeiul nemic despre sine, ce povaţa îl îndreptiază, fără de carele întru nemic nu plăteşte condeiul. 
{BulComIst II 193} Acte romîneşti din Ardeal privitoare în cea mai mare parte la legăturile Secuilor cu Moldova. Documente. A. Scrisori domneşti.  I.  Io Vasilie Voevod  bjiiu mlstiiu gspr  zemli moldavscoi daat-am  cartea domniei meale birăului şi tuturor orăşianilor  din  tărgu din  Oşorhiai  din  Ţara Ungurească, ca să fie tare şi putearnici cu cartea domniei meale a ţinea muntele Haoşul , care munte să chiaamă Cheşcheş-Jiroş  şi iaste la hotarul  ţărăi domniei meale, şi l-aam  fostu datu domniia mea şi mai denainte vreama de l-au ţinut  ei acelu munte, carele mai sus  scrie, şi acmu l-aam  dat  să-l  ţie ei şi să-şi pue stănile pre acel  munte. Iar  Mihalciu Freanţi să nu mai aibă nicio treaabă, ce să aibă a-i scoate birăului stănile şi dobitocele lui de pre acel  munte, Numai ce să aibă a da birăul  şi cu orăşeanii vinitul  ţărăi ce iaste, iar  altu nime să nu să mai ameastece ce acme înnainte. Toe piş  gsdvmi; inak ne bulet. U ms, v lt 7160, Mai 4 dn. Io Vasilie Vodă. Pelin . II. Io Ghiorghi Stefan voevod , bjiiu gspdr  zemle moldavscoi, dat-am  cartia domniei meale birăului şi tuturor  orăşeanilor  din  tărgu din  Oşorhei  din  Ţara Ungureascî, să 
{BulComIst II 194} fie tare şi putiarnici cu carte domniei meale a ţinea muntele Hauşulu, care munte să chiiamă Cheşcheş-Jiroşu şi iaste înu hotarulu ţărîi domnii meale, să aibă a-lu ţinea cumu l-au ţinutu şi mai denainte vreame, şi să-şi pue stănile pre acelu munte, iară altulu nime să n-aibă nice o treabî, numai ca să aibă a da birăulu şi cu orăşeanii vinitului ţărăi ce iaste, şi să aibă a să hrăni şi altulu nime să nu să ameastece. Niak ne budet. U Totruşu, lt. 7164 (=1656), Mai 5. Saam     gpdn velial. Io Gheorghie Stefanu Voevodu. Oşorheiu.III. Io Gheorghi Stefanu Voevodu, bjiiu mlstiiu gpdru zemle moldavscoi, scriemu domniia mea la sluga noastră, la vorniculu de Vrancea, şi la toţi oamenii de acolo, carii sinteţi socotitori la toţi munţii Vrăncei ce sintu de hotarulu tărăi noastre Moldovei dămu-vă ştire: pre unde să voru prileji a înbla păstori cu oi şi cu de alte bucate a tărgului Oşerheiului, deaca veţi vedea cartia domniei meale, iară voi toţi să aveţi a-i lăsa să înble cu paace, să înble să să hrănească cu paace, întru nemică să nu-i învăluiţi; numai ca să aibă ei a da ce iaste adeatiulu domnii, cumu iaste obiceaiului de vacu. toe   pilem   gpdvmi. U Totruşu, lt. 7164, Mai, 5. Saam  gpdn velial. Io Gheorghie Stefanu Voevodu. Oşorheiu.IV. Ilisafta gspjda gspdnu Io Ghiorghie Stefanu voevodu, bjiiu mlstiiu gspdru zemli moldavscoi, scriemu domnia mea la sluga noastră, la diregătoriulu de Vrancia şi toţi oameni de acolo,  carii sinteţi socotitori la toţi munţii Vrăncei ce sintu de hotarulu tărăi noastre Moldovei dămu-vă ştire: pre unde să voru prileji a 
{BulComIst II 195} înbla păstori cu măscurii tărgului Oşărheaiului, deaca veţi vedea cartea deaca veţi vedea cartia domniei meale, iară voi toţi să aveţi a-i lăsa să înble foarte întru bună pacea; întru nimicu să nu-i învăluiţi, nici de a dzeacea să nu li ia mascuri, nime întru nimicu să nu cuteadze a-i învălui, pe cartea domnii meale. Aceasta scriemu; într-altu chipu să nu fie. U Oşorhei, Oc. 20. Elisafta scriemu domniia mea la sluga noastrî, la diregătoriulu de Vraance dinu sudu Put.V. Io duca voevodu, bjiiu mlstiiu gspdru zemli moldavscoi, dat-amu cartia domniei miale birăului şi tuturoru orîşianiloru dinu tărgu dinu Oşîrhiaiu dinu Ţara Unguriască ca să fie tari şi putiarnici cu cartia domniei miale a-şi ţinia muntele Haoşulu, care munte să chiamă Cheşcheşu-Jiroşu şi iaste înu hătarulu ţîrăi domniei miale, şi l-amu fostu datu domniia mia şi mai dinnainte vreame de l-au ţinutu ei acelu munte, carele mai susu scrie, şi acumu li-aamu datusă-lu ţie ei şi să-şi pue stînile pria acelu munte. Iaru altulu nime să n-aibî nicio treaabî, numai casă aibă a da birăulu şi cu toţi oşîrheanii venitulu ţîrîi ce iaste, iaru altulu nime să nu să mai amiastice, ce numai ei să aibă a să hrăni priacelu munte. Inak  ne  budiat. Saam gpdn velial. Io Duca Voevod. 
{BulComIst II 196} VI.  Io Antonie Rusetu voevodu, boj. mlst. gspdru zemle moldavscoe, dat-amu cartia domnii miale birăului şi tuturoru orăşianiloru dinu Oşorheiu dinu Ţara Unguriască, să fie tari şi putiarnici cu cartia domnii miale a-şi ţinea muntele Haoşulu, care munte să chiamă Cheşcheşu-Jiroşu şi iaste înu hotarulu ţărăi domnii miale şi au fostu datu şi mai denainte vriame de l-au ţinutu ei acelu munte, carele mai susu scrie, şi acmu le-amu datu să-lu ţie ei şi să-şi pue stănele pre acelu munte, iară altulu nime să n-aibă nice o triabă; numai ce să aibă a da birăulu şi cu toţi Oşorheianii vinitulu ţărîi ce iaste, iaru altulu nimia să nu să mai amiastice, ce numai ei să aibă a să hrăni pre acelu munte. Inak  ne  budiat. U ias, lt. 7184, iul. 1. Io Anton Voevod. Andrei Moţocu.VII.  Io Nicolae Alexandru voevoda, bjiiu mlstiiu gspdaru zemli moldavscoi, scriemu domniia mia la boiari şi la toţi slujitorii carii veţi înbla ori cu ce fialu de slujbă a domniei miale la ţinutulu -. Vă facem ştire tuturoru doisprădziace păstori şi purtători de grija bucatelor dumisale lui Ştefan Daniel boiarulu de Ţara Unguriască, cari omini sîntu streini, de Ţara Unguriască, Unguriani, vecini dumisale, iaru nu omini de Ţara Moldovei. Pentru aceia, daca veţi vedia cartia domniei miale, iaru voi toţi să aveţi a le da forte bună pace loru şi bucateloru dumisale, de tote dările şi angăriile, căteşu voru fi pre alţi lăcuitori înu ţara domniei miale; şi carii loru de olacu, carăle şi boii la podvodzi nime să nu le ia; şi să aibî volnă a să hrăni pre loculu acela carele îlu va năimi stăpănulu loru de la lăcuitorii ţărăi, şi a păşuna bucatele dumisale mai susu pomenitului boiariu fără de nice o oprealişte de cătră nime, ce de spre toţi să aibî bună pace. 
{BulComIst II 197} Că cine s-aru ispiti peste cartia domniei miale a le face vr-un valu, bine să ştie că de mare certare va fi de la domniia mia. Aceasta scriemu. U Ias, lt 7219, Sîpt. 2. Io Nicolae Voevod.VII. Io Grigorie Ghica voevoda, bjiiu milst. gspdru zemli moldavscoi, scriemu domnia me la boiariulu nostru dumnalui Radulu Răcoviţe bivu velu jicniceriu.  Facemu ştiria că la domnie me s-au jăluitu Lupulu feciorulu lui Dumitraşco, Mihai şi cu Neculai, dzicăndu că cu păscutu şesă sute de mascuri a oamenilor de Oşerhei de la SvtiiGheorgie pă la Svtii-Dimitrie, şi de Svtii - i-au închisu în ocolu pe obiceiu, să margă ceia cu bucatele să le dea mascurii şi să le de simbrie pe anu, că au fostu tocmala să fie datori opincile ce-au fostu dzisu că li-au datu, iaru banii, pecumu li-au fost tocmala, căte optu bani, nu li-au datu nici unu banu. Şi au mersu birăulu de Oşerheiu în tărie lui şi au slobozitu mascurii dinu ocolu loru şi i-au luatu a cui au fostu, şi pănă astădzi sintu oamenii săraci, precum dzisă că au şi marturi. Ce iată că-ţi scriemu dumitalia  să-şi aducă aceşti purcari marturii, şi de oru mărturisi cu sufletele loru cumu nu l-au plătitu simbrie, să cauţi dumneata să te agiungi cu acelu birău, să-i faci ştire: ori să aducă banii, simbrie oameniloru, ori să vie la giudecată.  Şi, de a vre să ste la dreptate, bine, iară de nu, să ne faci ştirea. Aceasta scriemu. Lt 7237, Mai 27.IX. Io Costantinu Neculai voevoda, boj. milst. gspdru zemli moldavscoi, scriemu domnia mea la birău şi la toţi şagăi de la Ocnă. Ve facemu ştire că aicea la domnia me veniră orăşenii denu tărgulu Oşorheiului denu ara Ungurască şi ne aretare cărţi vechi 
{BulComIst II 198} de la reposaţi domni ce au fostu mai naintea de noi, scriindu acele cherţi pentru unu munte ce să chiame Cheşcheşu şi Jiroşu, carele iaste de hotarul Ţerii Moldovei cumu au fostu datu acelu munte acestoru oreşeniloru ca se-şi pue stinele pre acelu munte, să fie dă păşune bucateloru, şi venitului ţerii pentru loculu acela pă obiceiu se-lu de; şi pără acumu au ţinutu ei cu pace muntele acela, iaru acumu jeluire că opriţi voi de pre muntele acela, zicăndu-le că se-şi aducă cărţile acele aicea la noi să să cetească. Viindu acumu aice, ne aretară cărţile într-acestu chipu scriindu cumu amu zisu mai susu şi rugăndu-ne ei că l-au datu şi noi voiă se-şi ţie stenele pă acelu munte, domniia me încă au socotit fiindu feră pagubă ţerei, le-au datu aceastî voia, ca să fie volnici a ţine acelu munte de paşune bucateloru, cumu au ţinutu şi mai înnaintea pă muntele acesta; şi alţii să nu să mai amestece, numai venitulu locului să de pă obiceiu, precumu dau şi alte munţi. Şi voave încă ve poruncimu să le daţi pace, şi nime să nu ste înpotrivă cherţii domnii mele; iaru de va avea cineva a ve pări dentr-alţi moşenii, să vie faţe.B. Scrisori ale cămăraşilor de Ocnă. Alu nostru bunu prietenu şi de aprope megieşu, dumneata birău de Oşorheiu, sănătate poftim dumitale de la Dumnedzău. Aici la noi au vinit omulu dumitale Şimonu pentru muntele Chişchieşului, carele l-aţi ţinutu dumniavoastră şi într-alţi ani, avăndu şi carte de la Duca-vodă; care amu văzutu şi noi carte. La care noi acmu fără carte domnului nostru ce este acmu nu putem să dăm voe şangăiloru să-lu văndză dumilor vostre. Iaru dumniavostră să trimitiţi omu şi carte aceasta la Eşu, la domnulu, şi va da carte domnului nostru, şi aşe omu da şi noi voe şaugăiloru; şi iaru 
{BulComIst II 199} dumniavostră li-ţi lu cumu l-aţi luat şi într-alţi ani, şi noi încă ni-i voe să-lu luaţi iaru dumnvostră, Şi fii dumnta sănătosu. Ap. 18. Alu dumitale bunu prietenu Mironu Cămăraşu. La alu nostru bunu prietenu dumnialui birăulu  de la Oşorheiu, cu sănătate să să de.XI. Ilie Cămăraşu de Ocna amu datu scrisoare a nostre la mănele dumiloru sale birăului şi altoru lacuitori denu oraşu dănu oşorhei, dănu Ţara ungurească, ca să-şi adune mărha dumiloru sale înu plaiulu muntelui pre locul Ţerei Moldovei, a Măriei Sale lui voda, domnelui nostru, şi de nimene să nu hie opriţi; căci de toţi domnei ao isprăvitu ei să hie volnici să-şi ţie mărhă la muntele. Păntru cela locuri văzăndu şi noi derese de le domnei şi de la cămăraşi mai denaînte noastre, le amu facutu şi noi tărie, să nu li să facă nimene valu. Iară carele le va face valu, cu noi îşi va întraba. De aceasta scriemu. Bb 7184, Mart. 23. Azu Ilie Pleşca cămăraşu iscalu. XII. Ilie Pleşca, cămăraşulu de Ocnă, după cinstită cartia Mării Sale lui vodă facemu şi noi ştire cu ceastă scrisoare a noastră, cumu amu datu voe şi slobozenie birăului şi tuturoru orăşianiloru dinu oraşu dinu oşarheiu, dinu Ţara Unguriască, să fie volnici s-şi pune stănile înu muntele ce să chiamă Haoşulu şi Cheşchişu-Jiroşu , ce 
{BulComIst II 200} iaste înu hotarulu ţărăi Moldovei, precum ş-au pusu stănile şi altă dată. Pentru acia să n-aibă nime triabă cu dănşii, a-i învălui întru nimică. Numai birăului şi cu toţi Oşerheanii dinu oşarheiu să aibă a ne da ploconulu nostru, precumu au datu şi la alţi cămăraşi, precumu-i dă vacu. Aceasta facemu ştire. Lt. 7185, Mai 3. Azu Ilie Pleşca cămăraşu iscalu.XIII. Ilie Pleşca cămăraşu scriemu şi facemu ştire cu ceastă scrisoare a nostră, pentru răndulu muntelui ce le au fostu colacii oşorhieniloru, ne au adusu, şi de anulu de estimpu, şi de anu. Să să ştie. De aceasta scriemu. Vlt. 7185, Mai 25. Azu Ilie Pleşca cămăraşu iscalu.XIV. Eto az cămăraşi de ocna Dracachi şi Aslanu dat-amu carte a noastră dumiloru salea tărgoveţilori denu tărgu denu Oşorhei, să hie volnici să-şi pue marfa la munte, pre hotariulu Ocnăei,, să pască, pre unde au păscutu şi de alte date precumu au cărţi şi de alţi boerii cămăraşi de Ocna, care au fostu mai naînte de noi, precum au şi cărţi. Deci voi şavgăi, carele înblaţi la munter, iată că vă facem ştire să nu le faceţi vroo trasură, că la noi ş-au adusu colaci, precumu le-u fostu adetulu. Iară carele 
{BulComIst II 201} să va ispiti ei să facă vroo trasură, va petreace ruşine de la noi. Aceasta facemu ştire. 1685, iunie 6. XV. Dat-amu răvaşulu nostru tărgoveţiloru dea Vaşarhei să fiea volnici s-şi pune ciriad înu munte, şi nime să nu-i învăluiască întru nimicu, că li-amu datu noi voe. Dea aceasta facemu ştire. Ocnă, le 7228, mai 28. Hurmizu cămăraşu.XVI. Dat-amu scrisoarea noastră tărgoveţiloru dea Oşorhei să fiea volnici să-şi văraze ciurda dea bucate, vaci şi cai, înu muntele Ocnii, şi nime să nu-i învăluiască. Aceasta facu ştire. Dedu bivu vtoru logf. Lt. 7233, Mai 30.C. Scrisori ale birăilor de Ocnă. XVII. La bunu prietenulu nostru, la dumnealui Sociu Iştioanu, birăulu din Oşorheiu, cu sănătaate ne închinîmu dumitale. Altă, facu ştire dumitale că ni să jălui cestu fecioru alu nostru anume Vasilie pre Coci Iştioanu pre celu micu, dzicăndu că-i datoru cu 
{BulComIst II 202} 5 lei de vro doi ai şi ş-au pusu chizîşie zapisu pe frate-său, căci... lintu cumu-i să-i trimită bani şi pănă acmu nu i-au mai trimisu bani. Ce iată facu ştire dumitale să-i dai strînsoare să trimită bani, că netrimiţindu bani, să ştii dumneata că să va face zeberială unora ce oru hi drepţi. Ce să dai strănsoare să dea bani, cumu-i scrii zapisului. Şi fii dumneata sănătosu. U Ocnă, Sep. 5. XVIII. Cinstitedumneata birău de Vaşelhe, dumitale cu sănătate mă închinu şi poftescu de la milostivulu Dumnedzău puţină scrisore nostră să afle pe dumneata cu bună şi fericită sănătate, înpreună cu totă cinstită casa dumitale. Alta, facemu ştire dumitale pintru muntele nostru care l-aţi păscutu dumnevastră cu ciurda pănă acumu, de acumu să ştii dumneta că nu vă-lu mai dămu şi să nu vă suiţi ciurda acolia, căci acumu nei trebui totu naoa, nu vomu să-lu mai dămu. Iară de aveţi dumnevostră nescare zapisă pe munţii Mării Sale lui Vodă, să le aduceţi aice, să le vadsă Mărie Sa vodă. De aceasta facu ştire dumitale. Să fii dumneata sănătosu. De bine voitoru dumitale Birăulu de Ocnă. Mai înu 24. XIX. Cinstite şi alu mieu mai mare şi ca unu frate, dumneata Ştefanu secheri birău de Vaşarheai, dă la Dumnezeu sănătate şi totu binele rogu ca să-ţi trimiţă. Alta, înştiinţezu pă dumneata de trei caşi care ai trimisu, i-au adusu, pentru muntele Chişcheiaşulu şi Jireşulu, după obiceai. Numai te poftescu să-mi 
{BulComIst II 203} trimiţi o păreache de cuţite. Şi voi mulţumi dumitale. Aceasta şi fii dumneata sănătosu. Alu dumitale ca unu frate Ionu birău de Ocnă. Noem., 10 d., lt. 7253. Cinstitului alu mieu ca unu frate dum. Stefanu Secheri, birău otu Vaşarheai, cu sănătate să să dea.XX. Adică eu Iani birău otu Ocnă, înpreună cu toţi şaugăi otu tamu, dat-amu zapisulu nostru la măna dumisale Coiacimu, dinu Oşorheiu birău, pentru ca să ştie cu amu văndutu iarba dinu Chişchieşu, ca să o pască cu vitile, şi bani amu luatu toţi, şepte lei bani noi; iaru de ar ve cineva iar să pună înpotrivă şi aru face vro cheltuală, să fie totul despre noi, care mai giosu ş-oru iscăli pentru credinţă. Şi amu pusu şi degitile ca să criază. Eu Iani birău; eu Ştefanu Cucuicu. 7259, Noev. 19.D. Scrisori de la boieri. XXI. Cinstite dumnta Layoru Iştioanu, biruitorul ţănutului Ciucului, dumitale poftesco bună sănătate. Cătră aceasta, tămplăndu-să cestui omu a dumitale pe la casa me, ce n-am pututu să nu cercu de bună sănătate dumitale, şi mă rogu dumitale să ne fii frate şi prietenu. Fire-şu scrisu dumitale ce nu să tămplă pisaru, ce n-amu avutu  a scrie, romăindu să le citescî tioţi. Dumnealui fratele hatmanului Hăbăşesculu au dzis cătră mine 
{BulComIst II 204} că-ţi va scrie de toate. Ce mă rogu dumitale să aibu cunoştinţî cu dumata, iaru ce va fi pofta dumitale, vomu sluji dumitale. Să fii dumneata sănătosu. A dumitale... mu şi bunu prietenu şi gata... părcălabu. La cinstită măna dumisale Lazoru Iştioanu, biruitoru Ciucului, să să de.XXII. Cinstite şi alu nostru bunu patronu, ilustrissime domine comesu Petre Apoltu, cu fiiasca dragoste închinăndu-mă, toate cele de fericire rogu ca să-ţi


{BulComIst III} CONDICA DE HIROTONII A MOLDOVEI, PUBLICATĂ DUPĂ ORIGINAL DE N. IORGA.
{BulComIst III 3} I. Prea Înălţate Doamne, Vărsta s-au învechit, vărtute au slăbit, a mai chevernisi Scaonulu putinţă n-au rămasu: prea cine darul Dumnedzău a lumina prea Măriia Ta, cu sfatulu dumnealoru boeriloru, pă Măriia Ta dinu pămănteni Mitropolitu, că aşe amu cunoscutu a fi şi dreptu şi de lauda Mării Tale şi de folosul a toată ţara, şi blagoslovenie lui Dumnedzău şi a Smereanii Noastre să fie asuprea Mării Tale. Lt. 7259, Oc. 27. Nechiforu, Mitropolitu Moldaviei. 
{BulComIst III 6} III. Smeritul ierothei, cu mila lui Dumnedzău episcop Huşului. Căutănd şi socotind să pociu cunoaşte ce este omul şi alt n-am socotit, nici amu cunoscutu fără cătu prafu şi cenuşe, şi amu întrebatu şi de Eclesiastulu, şi tot acia socotială mi-au adeveritu. Dreptu aceasta, amu socotitu să nu moriu, ce să înviedzu, şi amu socotitu să mă duc la pocaianie. Fiindu cuprinsu de slăbiciune şi de neputinţă, amu închinatu omoforolu prea-sfăntului pristolu şi pateriţa întru mănule pre-luminatului Domnu Noi Costandinu 
{BulComIst III 7} Mihailu Cehanu Racoviţe Voevoda, cu mila lui Dumnedzău Domnu ţărăi Moldaviei, cu ştire şi blagoslovenie Sfinţii Sale părintelui chiru Iacovu Mitropolitului şi a totu sfinţitului soboru şi cu voia a totu blagorodnicului Sinatu alu Mării Sale Domnului, şi mila lui Dumnedzău să fie cu toţi, şi mă rogu atotu nărodulu creştinescu pravoslavnicu să mă erte, şi Dumnedzău să-i erte pre toţi, aminu. Ierotheu, episcopu Huşiloru. Vltu 7260, Mai 10. Prea-svănta episcopie a Huşiloru rămăindu fără de arhiereu ce-au fostu întru dănsa, chiru Ierotheu, denu pricina bătrăneţiloru şi pentru cea trupască a sa boală, au făcutu paretisisu eparhii sale de a sa voe şi nesilitu, precumu să arată denu prijmă întru această svăntă condică scrisă şi cu pecete domniască acea de voe şi cu a sa nănă iscălită aSvinţii Sale paretisisu, noi carii ne aflăm aice denpreună fraţi arhierei, prinu voe şi poronca şi îndemnare şi slobozănie a prea-înălţatutlui, prea-blagocestivului şi prea-creştinescului nostru Domnu şi stăpănitru a Toată Moldavie, Io Costandinu Mihailu Cehanu Racoviţă Voevoda, adunăndu-ne întru prea-svănta besearică domniască a prea-svintei şi  de o fiinţă Troiţă în Curte domniască şi hotărări canoniceşti puindu înnainte spre aflare şi alegire cinstitului şi vrednicului obrazu ce iaste să priimască duhovniceasca ocărmuire a eparhii şi a episcopii aceştie, întăi daru amu pusu pre prea-cuviosulu întru ermonahi chiru Inochentie, dichelu svintei şi cinstitei episcopii Radauţiloru, şi, alu doile, pre iermonahulu chiru Orstu, şi alu treile, pre iermonahulu chiru Ghedeoanu, şi s-au scrisu numele loru întru această sfăntă condică a prea-svintei Mitropolii a Moldivii. Nikodimos, Mitropolitis Sardeaon,  . Prea-svănta Mitropolie Săvăstiias rămăindu fără de arhiereu, de vreme că arhiereulu ce-au fosu mai înnainte întru dănsa, chiru - au răposatu şi cătră Domnulu au mersu, noi, care în eparhie Moldovei ne aflămu şi cătră fraţi arhierei, prinu voe şi îndemnare prea-svinţitului stăpănului nostru Patriiarhul Ţarigradului chiriu chiriu Paisiu, după cea scrisă carte şi iscălită ce să chiamă ecdosisu 
{BulComIst III 8} patrierşască ce-au trimisu Presvinţiia Sa cătră noi şi cu voe şi ştire a prea-înnălţatului, prea-blagocestivului şi prea-creştinescului nostru Domnu, Io Costandinu Mihailu Cehanu Racoviţă Voevoda, adunăndu-ne întru prea-svănta besearicăa svintei Mitropolii, unde să Întimpinare Domnului nostru Isus Hristos şi hotărări canoniceşti puuindu înnainte spre aflare şi alegire cinstitului şi vrednicului obraz ce iaste să priimască duhovniceasca ocărmuire a eparhii aceştie, întăi amu daru puu pe prea-cuviosulu întru iermonahi chiru Gherasimu egumenu a sfintii mănăstiri Golăi şi alu doile pre Dosihteiu şi alu treile pre Procopii, şi s-au scrisunumele loru întru această svăntă condică a prea-svintei Mitropolii a Moldovei, vlt. de la Hristosu 1752, Sept. 15. Iacovu Mitropolitu Molddavii. [text grec]      Prea-sfănta Mitropolie Sinadonu rămăindu fără de arhiereu de vreame că arhiereulu ce-au fostu mai nainte întru dănsa, chiru - au răposatu şi cătră Domnulu au mersu, noi, care în eparhie Moldovei ne aflămu şi cătră fraţi arhierei, prinu voe şi îndemnare prea-svinţitului stăpănului nostru Patriiarhul Ţarigradului chiriu chiriu Chirilu, după cea scrisă carte şi iscălită ce să chiamă ecdosisu patrierşască ce-au trimisu Presvinţiia Sa cătră noi şi cu voe şi ştire a prea-înnălţatului, prea-blagocestivului şi prea-creştinescului nostru Domnu, Io Mateiu Ghica Voevoda, adunăndu-ne întru prea-svănta besearicăa svintei Mitropolii, unde să Întimpinare Domnului nostru Isus Hristos şi hotărări canoniceşti puuindu înnainte spre aflare şi alegire cinstitului şi vrednicului obraz ce iaste să priimască ocărmuire a eparhii aceştie, întăi amu daru pusu pe prea-cuviosulu întru iermonahi chiru Ioanichie iegumenu a sfintii mănăstiri Danciului şi alu doile pre - şi al treilea pre - şi s-au scrisu numele loru întru această svăntă condică a prea-svintii Mitropolii a Moldovii, vltu dela Hr. 1754, Fev. 26.
{BulComIst III 12} VII. Pre-sfănta episcopie a Romanului rămăindu fără de arhiereu, de vreame că arhiereulu ce-au fostu mai nainte întru dănsa, chiru Ioanichie s-au săvărşitu întru Domnulu, noi, carii ne aflămu aice denpreună fraţi arhierei prinu voia, îndemnarea şi slobozenia a blagocestivului, Iubitoriului de Hs . Domnului nostru şi stăpănitoriu a toată Moldavii Ioanu Grigorie Ioanu Vvoda, adunăndu-ne în besearica prea-sfintei Mitropolii, unde să cinsteşte şi să prăznuiaşte hramu Strateniia Domnului nostru Isus Hristos şi hotărîri canoniceşti puindu înnainte, spre aflarea şi alegerea cinstitului şi vreadnicului obraz ce iaste să priimască duhovniceasca ocărmuire a eparhiei şi a episcopiei aceştiia, întăi daru amu pusu pe preacuviosulu întru ieromonaşi chiru Leonu, protosinghelu sfintei Mitropolii şi alu doilea pre ieomonahulu Antonie egumenulu de Moldoviţă şi alu treilea pre ieromonahulu Veniaminu proegumenulu de solca. Şi s-au scrisu numele loru întru această sfănta condică a prea-sfintei Mitopolii a Moldaviei. Anulu de la Hristos 1769, Fev. 2 dn. [text grec]      . Inochentie, episcopu Huşului.VIII. Prea-sfăntă episcopie a Huşului rămăindu fără de arhiereu, de vreme că arhiereulu ce-au fosu mai înnainte întru dănsa, chiru Inochentie s-au săvărşitu întru Domnulu, noi, carii ne aflămu aice denpreună fraţi 
{BulComIst III 13} arhierei prinu voia, îndemnarea şi slobozenia iubitorlui de Hristos Domnului nostru şi stăpănitoriu a toată Moldavii Io Alexandru Costandinu Voevoda, adunăndu-ne în besearica prea-sfintei Mitropolii, unde să cinsteşte şi să prăznuiaşte hramulu sfăntulu mare mucenicu şi biruitoriu de biruinţă Gheorghii şi  hotărări canoniceşti puuindu înnainte spre aflare şi alegire cinstitului şi vrednicului obraz ce iaste să priimască duhovniceasca ocărmuire a eparhii aceştiia  întăi daru amu pusu pe preacuviosulu întru ieromonahi chiru Iacovu dicheulu sfinteii Mitropolii a Moldaviei, şi alu doile pe ieromonahulu Macarii, egumenulu sfintei mănăstiri Slatina, şi alu triile pe ieromonajulu Iorest, dicheulu sfintei episcopii Huşului, şi s-au scrisu numele loru întru această sfăntă condică a preasfintei Mitropolii a Moldavii, anulu de la Hristos 1782, Dechemvrie 9. Leonu, episcopu romanschii. (I)nochentie(?),episcopu Huş. IX. Prea-sfănta episcopie a Romanului rămăindu fără de arhiereu, de vreme că arhiereulu ce-au fosu mai înnainte întru dănsa, chiru Leonu, s-au suitu la Scaonulu sfintei Mitropolii a Moldaviei noi, carii ne aflămu aice denpreună fraţi 
{BulComIst III 13} arhierei prinu voia, îndemnarea şi slobozenia iubitorlui de Hristos Domnului nostru şi stăpănitoriu a toată Moldaviia Io Alexandru Ioan Mavrocordatu Voevoda, adunăndu-ne în besearica sfinţiloru arhangheli Mihalu şi Gavrilu, la mănăstirea Danculu, şi hotărări canoniceşti puuindu înnainte spre aflare şi alegire cinstitului şi vrednicului obraz ce iaste să priimască duhovniceasca ocărmuire a eparhii aceştiia  întăi daru amu pusu pe preacuviosulu întru ieromonahi chiru Iacovu, egumenu sfintei mănăstiri Barnovschii şi alu doilea pe prea-cuviosulu arhimandritu, chiru Venedictu, igumenulufintei mănăstiri Răşca, şi alu treilea pe ieromonahulu Iorestu, dicheiu sfintei episcopii Huşului. Şi s-au scrisu numele loru întru această sfăntă condică a preasfintei Mitropolii a Moldavii, înu anulu de la Hristos 1786, Mart. 1. [text grec]      . Iacov, episcopu Huşului. X. Arzulu ce s-au scrisu cătră prea-puternica Înpărăţie pentru alegerea la Mitropoliia Moldovii a preasf. Mitropolitului Leonu ce-au fostu episcopu Romanului. Noi, prea-plecaţi şi credincioşi robii boeri şi toţi căţi ne 
{BulComIst III 14} aflămu lăcuindu îm pămîntulu Moldovei, cu acestu smeritu harzuhalu în chipu de magzaru, înştiinţămu la pragulu prea-înnălţaului Scaunu alu prea-puternicei Înpărăţii, de unde să revarsă izvoarele tuturoru mileloru şi pe care Atotuţiitoriulu să-lu întărească întru toată strălucirea şi să-lu păzască neclătitu înu veci, că, întămplăndu-să acmu de curăndu moarte arhiereului nostru chiru Gavriilu, acestuia, după vechiulu şi nestrămutatu obiceaiu al pămăntului nostru, toţi cu unu glasu amu rugatu pe Domnu nostru ca să aleagă şi să aşeze Mitropolitu alu nostru pe episcopulu Romanului, fiindu omu înţăleptu, vrednicu de evlavie, în vărstă, cunoscutu în pămăntulu nostru de atăţa ani şi ispititu la cuvioasă petrecere a vieţii sale, la care după fierbinţi rugăciunile noastre şi după obiceaiurile pămăntului nostru care dinu începutu s-au urmatu şi s-au păzitu, ca să să aleagă de Domnulu ţerii şi să se aşeze mitropolitu acela pe cate pămăntulu l-aru voi şi l-aru cere, priimindu Măriia-sa aceastăa alu noastră rugăciune ca unu vechiu obiceai şi pronomionu alu pămăntului nostru, au aşezatu prin alegere pe acesta Mitropolitu alu nostru trimeţindu-să de cătră Măriia Sa înştiinţare şi la Patriarhulu de alegere ce s-au făcutu după alu pămăntului obştească cerire şi rugăciune, ca să fie cunoscutu şi la Patrierşie după lege şi după vechiulu obiceiau cea după pravilă cuvincioase alegere şi aşezare acestui nou arhiereu al nostru. Acumu Domnulu nostru ne-au arătatu că Patriarşiia n-au vrut să-l cunoască de legiuit arhiereu al nostru, fiincă pănă a nu vei răspunsulu Patriiarhului s-au aşăzat şi s-au făcutu Mitropolitu alu ţării, şi prin arzuhalu au arătatu pricina aceasta la preaînălţatulu pragu alu aceştii Măriri, neştiindu obiceaiulu pămîntului nostru. Noi ştimu că din veachiu şi dinu începutu, de căndu iaste ţara noastră supt umbra prea-puternicii Înpărăţiişi dinu vremea strămoşilou noştri rănduiala şi boiceaiulu pămîntului iaste acesta: alegere şi aşezare arhiereului nostru să face de cătră Domnu, după rugăciunea şi cerirea pămîntului. Pentru aceasta daru, căndu să întămplă moarte Mitropolitului, alegăndu pămîntulu unu obrazu cinstitu şi cuviosu, roagă pe Domnulu să-lu protimisască ca pe unulu alesu dintre alţii de către obştie şi Domnulu, după obştiasca cerire şi rugăciune a pămîntului îlu aşază Mitropolitu şi făcăndu înştiinţare Patriarhului de alegere şi aşezare, atuncea să trimite de acolo carte patrierşască spre arătare alegerii cei după pravilă numirii şi aşezării noului Mitropolitu ce s-au făcutu de Domnul ţării, şi niciodată aicea în pămîntulu nostru, la atăţia Mitropoliţi ce s-au făcutu, după cumu ştimu şi amu apucatu de la părinţii şi strămoşii noştri, nu s-au întămplatu ca să se aştepte voe de la Patriiarhulu Ca să poată Domnulu şi pămîntul a alege şi aşeza Mitropolitu, ce, după ce să făcea şi aşeza, să da de ştire Patriiarhului, fără de cătu la aşezarea Mitropolitului Gavriilu, ce-au muritu, fiindu-că să afla Mitropolitu Thesalonicului, au fostu trebuinţă de a scrie fratile său, Domnulu de 
{BulComIst III 15} atuncea, cum şi alu însuşu, la Patriiarhulu, că au făcutu paretisisu eparhiia ce-au avutu şi să facă Patriarhulu pe altulu, cerşindu şi elu voe ca să să facă Mitropoliu Moldaviei, făcăndu asupra lui Gavriilu paretisisu Iacov, Mitropoliulu de atuncea alu ţării. Însă aceasta de acumu nu are asămănare cu aca de atuncea, fiindcă după moarte mitropolitului, Domnulu, cu obşteasca cerire şi rugăciune alu pămîntului, după prevelegiile ţerii şi celu vechiu alu  pămîntului obiceaiu au aşezat Mitropolitu pe acesta ce pămîntulu l-au cerşutu dreptu legiuitu arhiereu alu său după cumu asăminea s-au urmatu şi la alţi Mitropoliţi ai Moldaviei ce s-au făcutu înnaintea acestui ce-au muritu: Gheorghie, Antonie, Iacovu şi alţii de mai înnainte, şi Patriiarhulu, înştiinţindu-să de domnulu ţării cine s-au alesu şi s-au aşezatu, trimetea carte spre arătare alegerii şi aşezării cei după pravilă ce s-au făcutu alu noului Mitropolitu, iară nu să arate că nu iaste după pravele făcutu şi legiuitu Mitropolitulu nostru ce s-au alesu şi s-au aşezatu prin alegere Domnului nostru cu obşteasca cerire şi rugăciune, după vechiulu obiceaiu alu pămîntului, numai pentru că nu s-au cerşutu întăi voe de la Patriiarhulu şi apoi să să facă aşezare, - cerire cu totulu înpotriva obiceaiului pămăntului nostru. iaru la Gavriilu, de s-au întămplatu, pricina iaste, după cum s-au pomenitu, pentru că s-au aflatu Mitropolitu şi elu era datoru ca să o facă. Deci prinu fierbinte rugăciunea noastră ne rugămu şi cădemu la mila prea-puternicii Înpărăţii, precumu pără acumu de-a pururea prea-puternica Înpărăţiie şi fericiţi întru pomenire strămoşii Înpărăţii Tale, dinu nesfărşita cătră noi milostivire, ocrotindu-ne supt umbra prea-puternicului şi nebiruitului acoperămăntu şi purtării de grijă, ne-au miluitu să ne adăpămu în toată îndestularea cu mileli sale, păzăndu-să preveleghiile şi obiceaiurile pămăntului nostru, cu care au miluitu ţara aceasta, miluindu-ne după toate aceste şi cu Domnie înălţatu Domnului nostru ce acumu, pentru care nu săntemu vrednici să mulţmimu prea-puternicului nostru Înpăratu, pentu mila aceasta ce-au făcutu şi să face în pămîntul nostru, prinu povăţuirea cea plină de înţălepciune a Mării Sale, prinu buna legiuire şi prinu cea cu dreptate rănduială ce păzeşte la toate spre ocrotire şi buna stare a săracii aceştii raeli. Asăminea daru şi acumu ne rugămu fierbinte şi cădemu la mila prea-puternicii Înpăărăţii ca nişte credincioase raeli şi supuş robi a prea-puternicii Porţi şi la acestu vechiu obiceaiu alu pămîntului nostru după care s-au făcutu şi acumu alegere şi aşezare cea după vechiulu obiceaiu a Mitropolitului ţării de cătră Domnul nostru, şi avemu musaadea şi merhametu să să păzască şi acestu obiceaiu ca o veche preveleghie a pămîntulu şi să nu fim supăraţi la ale Bisericii noastre, care de atăţa ani la tătea aşezeri a Mitropoliţiloru de mai înnainte s-au păzitu, învrednicindu-să şi la aceasta milii şi milostivirii prea-puternicii Înpărăţii, precumu şi la toate celelalte preveleghii şi obiceaiuri a 
{BulComIst III 16} pămăntului nostru de-a pururea, prinu mila cea nemărgenită ce să răvarse asupra noastră de-amu învrednicitu să dobăndim apărare şi musaadea şi să ne înbunătăţimu cu mila şi inaetulu celu de-a purure nesăvărşitu, folosindu-ne, pe lăngă altele şi cu aceste bunătăţi şi fceri de bine a păzirii cei neclătite privileghiiloru şi obiceaiurilor celoru vechi a pămăntului nostru cu care, fiindcă prea-puternica Înpărăţie ne miluieşte ca să avemu de a pururea pronimiile pămăntului nostrunemicşurate şi nesmintite, cădemu şi ne rugămu ca şi la aceasta să rămănemu nesupăraţi. 1786, Mart. 25. Fermanulu înpărătescu ce au venitu răspunsu. Creaştetulu eghemoniloru a neamului creştinescu, Scherlet-zadeá Alexandru Voevoda iproci. Ajungăndu această înnaltă înpărătiască poronc ştiutu să-ţi fie că, înu trecute zile înştiinţăndu-să Patriiarhulu Ţarigradului pentru moartea lui Gavriilu Mitropolitu Moldov. şi că în luculu lui s-au orănduitu prin alegere Mitropolitu pe episcopulu Romanului Leonu, numit Patriarhu înpreună cu soborulu arhiereilor ce să află în Ţarigradu, au datu tacriru la înpărătesculu meu pragu, arătăndu pe largu că a să face şi a să orăndui Mitropolitu Moldovii cu acestu chipu făr a nu să aleage de cătră Patriarhu şi de cătră soboru, fiindcă iaste cu totulu înpotrivă, atătu a vechiului obiceaiu, cătu şi a dogmeloru salw, s-au rugatu ca să să desfacă psifosulu şi aşăzarea aceasta anumitului Mitropolitu. Deci cercetăndu-să caidurile, atătu a beratului ce iaste datu în măna Patriarhului, cătu şi a suruturiloru Ţării Moldovei şi a Ţării Munteneşti, s-au fostu trimisu înnaltă înpărătiască poroncă cătră tine, Domnului Moldovei, ca să nu dai voe la urmări ca acestea înpotrvitoare surutuiloru şi călcătoaredogmeloru, ci, urmărindu vechiului obiceiu, să fii cu luare aminte a nu să întîmpla la această pricină vre o înpotrivire. Acumu daru, agiungăndu la înpărătiasca mea Poartă scrisorile tale, înpreună şi cu magzaru dspre partea păminteaniloru, întru care, fiindcă arăţi că, după moartea numitului Mitropolitu, viindu înaintea ta toţi boerii mici şi mari, ai pămăntului şi rugăndu-să cu unu glasu ca să să păzască în nestrămutare vechiulu pămintescu obiceaiu la aceasta şi să să rănduiască prin alegere Mitropolitu Moldovii episcopulu Romanului, ca unu înţeleptu agiunsu la vărstă şi de atăţea ani ispitiu vreadnicu, după a loru obştească cearere ai făcutu Mitropolitu pe numitulu episcopu, înştinţăndu după obiceaiu şi la Patriarhie, arătăndu şi aceasta: că la asemenea obiceaiuri vechi a bisericeştiloru pricini o obştiscă a locului cerere şi rugăminte a să pune în lucrare şi a să păzi iaste datoriia fieştecăruia locu şi că Mitropoliţii Moldovii  nu este obiceaiu să să aleagă şi să să numiască de cătră Patriarhu după cumu ceilalţi arhierei, ci Domnulu după vremi, după ce aşază prinu alegire Mitropulitu pe acela care loculu îlu va ceare, atuncea după acea 
{BulComIst III 17} alegere  şi aşăzare, supru chipu de înştiinţare, scrie cătră Patriarhu, şi după acea înştiinţare obicinuită să trimite şi cartea Patriarhului, iară nu să aştepte răspunsu de la Patriarhu şi pe urmă să facă Mitropolitu. Şi, fiindcă arăţi prin numitele tale scrisori că, aducăndu înainte ta pre toţi boerii pămăntului şi cerctăndu cu amăruntulu pricina, ţ-au arătatu că cu asemenea pricinuiri__iciodată nu s-au întămp,atu o cerere ca aceasta de la Patriarhie şi de vreme ce te rogi să nu să asculte o asemenea greşită înştiinţare a Patriarhului, pentru că atărnă spre a să face stricare vechiului obiceaiu ce să urmiază dintru începutu, ca să să păziască numitulu pămintescu vechiu obiceaiu nestrămutatu, osăbitu arătăndu-ne şi capichehaeli taleprinu tacrirulu loru că mai nainte de optu zile, ţi s-au trimisu şi obicinuita carte a Patriarhului, şi nu s-au urmatu nici cea mai mică înpotrivnică urmare la vechiulu obiceaiu, toate aceste trecăndu-se la cadiulu cel mai dinnainte date înpărăteşti poronci spre înştiinţarea ta, iată ţi să trimite această înaltă înpărătiască poroncă. Încredinţăndu-te, daru, după cum mai susu să arată, că toate noimile, atătu a scrisoriloru tale, cătu şi a magzarului şi tacrirulu capichihaeliloru s-au trecutu la caidulu cei mai nainte trimisă înnaltă poroncă, vei urma după obiceaiu ce să păzeşte, fără a nu să supăra întru nimicu numitulu Mitropolitu, arătăndu şi la această pricină credinţa şi înţelepciunea ce nădăjduieşte Înpărăţiia Mea de la tine şi altele. Dinu Ţarigradulu celu de Dumnezeu păzitu. Anulu othomanescu 1200, luna la sfărşitulu lui Ghemazielu-Ahîru.XI. Prea-sfănta episcopie a Romanului rămăindu fără de arhiereu, de vreame că arhiereulu ce-au fostu  întru dănsa, chiru Iacovu s-au săvărşitu întru Domnulu, noi, carii ne aflămu dinpreună fraţi arhierei, prinu voia, îndemnarea şi sloboziia prea-blagocestivului, iubitoriului de Hs. Domnului  nostru Alexandru Ioanu Ipsilantu Voevoda, adunăndu-ne întru prea-svănta besearicăa prea-sfintei Mitropolii, unde să prăunuieşte hramulu sfăntului marelui mucenicu şi purtătoriu de biruinţă Gheorghieşi hotărări canoniceşti puindu înnainte spre aflarea şi aleagirea cinstitului şi vrednicului obrazu ce iaste să priimască duhovniceasca ocărmuire a eparhii şi a episcopiei aceştiia, întăi amu daru pusu pe prea-cuviosulu între iermonaşi chiru Antonii egumenulu mănăst. Slatinei, şi s-au scrisu numele loru întru această sfăntă condică a prea-sfintei Mitropolii a Moldaviei. Înu anulu dela Hs. 1787, Iulii 19. [text grec]      . Iacovu, episcopu Huşului. 
{BulComIst III 18} XII. La anulu 17(8-89) mutăndu-să de la ceste vremelnice fericitulu întru pomenire chiru Leonu Mitropolitu la ceale veacinice, în vremea de războae,  findu întru această patrie armele Înpărăţiei Rosiei şi ocărmuitoriu oştiloru marile feltmarşalu graf Petru Ivanovici Romanţovu, au rămasu sfănta Mitropolie întru văduvie, apoi, viindu prea-strălucitulu cneazu Grigorie Alexandrovici Potemchinu cîrmuitoriu oştiloru au adusu cu sine pe prea-sfinţitulu arhiepiscopu alu Poltaviei chiru Amvrosie, pe carele l-au pusu exarhu aceştii sfinte Mitropolii, carile avăndu pe lăngă sine pe prea-cuviosulu arhimandritu chiru Gavriilu (dinu niamulu său moldovanu), l-au herotonisitu prin înpărătesculu ucazu cu blagoslovenie sfinţitului Sinodu episcopu Achermanului, iaru la 1792, după încheierea păcii între Înpărăţii, rînduindu-să Domnu ţării de cătră Înpărăţia othomanicească pe Mărie Sa Alexandru Moruzu Voevodu, mai susu numitu arhiepiscopu fără ştirea Domnului ţării şi fără obştiasca alegirea au suitu la Scaonulu Mitropoliei pe mai susu numitulu  episcopu chiru Gavriilu,. Deci într-acesta anu, mai după ducerea oştioru rosăşti dintr-acestu pămăntu sfănta şi marea Besearică a Ţarigradului, cateherisundu-lu, au scrisu cătră Mărie Sa şi cătră arhiereii pămăntului ca să aleagă legiuit arhiereu şi Mitropolitu, şi prinu alegerea de opşte au mutatu pe Preasfinţie Sa chirio Chir Iacovu de la episcopie Huşului la acestu Scaunu alu Mitropoliei, pentru carele şi ecdosisu patrierşăscu au venitu.XIII. Cu mila lui Dumnezeu Iacov Arhiepiscopu şi Mitropolitu Moldavviei. Cea mai presusu de începătură şi mai presusu de lumină şi mai presusu de fiinţă şi mai presusu de toată zidirea făr’de asămănare prea-înaltă fire, ceia ce nedespărţită să înparte după ipostasuri şi întru feţe să laudă şi să uneşte făr’de amestecare după unimea fiinţii, cănd după cea negrăită şi firească a Ei bunătate au scosu toată zidirea dintru nefiinţă la fiinţă să vede cumu că au ziditu adecă găndirea, podoaba cea înţălegătoare a îngerilor, precumu zice cela după numirea blagosloviei Grigorie că întăiu găndeşte şi găndirea faptă au fostuiaru ceilalţi cu cuvîntulu, precum zice psalmistulu David că cu cuvîntulu Domnului, cererile s-ai întărit, numai pre omu, pomulu cel cerescu, cuprinderea firii ceaii nevăzute şi văzute, adunarea înpreună a tuturor puterilor celor dinu lume, după care şi mică lume să numeşte, prin sfat şi oarecum prinu socoteală negrăită îlu săvărşaşte, pentru că zice: să facem om după chipulu nostru şi după asămănare, 
{BulComIst III 19} trupulu cu mănule zidindu-lu, precum s-au zisu, ţărnă luîndu dinu pămîntu au zidit pre omu, iar cu suflarea puindu într-însul suflet cuvîntător, pentru că au suflat într-însulu duhu de viaţă, precumu iaste scrisu, dreptu aceaia iaste şi mai înnalt decîtu toate zidirile ceale înu parte ca celu ce iaste cuprinzători înpreună a tuturor şi să osăbeşte de cătră toate, ca celu ce sîngur are celu după chipulu lui Dumnezeu şi după asămănare, ci şi purtătorii de grijă ceaii foarte multe şi necontenite iaste bine înpărtinitu de către această în trei luminători Dumnezeire, fireşte fiindu sămănată întru dînsulu, şi din afară cu porunci iaste păzit şi cu legi povăţuit şi ca cel ce iaste minunea cea mare a însuşu ziditoriului Dumnezeu şi Domnuui nostru Iisus Hristos celui ci s-au făcutu în chipu de om şi chipulu robului au purtat, s-au mîntuit această cinstită jivină, omulu prinu însăş rînduiala cea întrupată a omului şi Dumnezeu Iisus şi cu alte multe pricinuind mîntuirea lui celu întru adevăr Mîntuitor al tuturor şi mai înainte decîtu toţi, însă chipu covîrşitor au metaherisit cu adevăratu fapta preuţii spre mîntuireaa lui şi spre pazea cea de acolo înnainte şi spre petrecirea vieţii aceaii duhovniceşti, pentru care şi după rînduiala lui Melhisedecu făcîndu-să arhiereu omulu şi Dumnezeu-Iisus cu prea-curat trupulu său şi cu cinstutulu sînge zidirea cea cuvîntătoare, ci are nădejdea eii cătră taina rînduielii cu primirea o au îndestulat cele ce hrănesc duhovniceşte şi întrupează înpreună cu însuş Hristos pri cei ci să înpărtăşăscu cu credinţă neîndoită, ca nişte mădulari cu capulu. Pentru aceaia şi zice: acesta faceţi întu pomenirea mea, printr-acest cuvîntu arătîndu noaî trebuinţa cea neapvărată a preuţiei. Deci şi noi prin vrerea cea dumnezăiască, după înu urmă primirea unulu altuia, bine înpărtinindu-ne acestui daru şi fiindu purtători de arhierească cîrmă a Mitropoliei Moldaviei, folosinţa cea de cătră dînsa tuturor creştinilor, pre cîtu ne iaste înu putinţă, ne silim a o deşărta, luîndu aminte împrejur cu priveghere ca să nu fie nici una dinu eparhiile ce sîntu suptu Scaonulu Mitrpoliei noastre întru lipsirea darului celui duhovnicescu, şi neînpărtăşită folosinţii acestuia. Dreptu aceia şi sfînta episcopie a Huşului rămăindu întru lipsa apărătoriului eii, celui adevărat arhiereu, findu-că noi înşine ce am episopitu întru dînsa, prinu alegirea şi crerirea de obşte a părţii bisericeşti şi politiceşti, cu înpreună voinţa şi primirea a prea-înălţat Domnului nostru Alexandru Constantinu Moruz Vvd., ne-amu suit la Scaonulu sfintei Mitropolii a Moldaviei şi fiindu neapărată trebuinţă ca fără zăbavă să să aşeze la această eparhie altu episcopu şi păstor duhovnicesc spre mîntuitoare ocîrmuire şi purtare de grijă a cuvîntăreţii turme ceii dintru dînsa, cercat-amu dar şi am aflat pre prea-cinstitulu între ieromonaşi cutare igumeulu monastirii Sfîntului Spiridonu, vrednic de toată ştiinţa şi pecat întru viaţa călugărească, cuviosu, smeritu, înpodobitu cu blîndeţe şi cu alte fapte bune, temător de 
{BulComIst III 20} Dumnezeu şi ispititu întru vredniciia sa, pre carele l-am chiemat cătră rînduiala arhieriei şi după pravilă cu sorţi s-au alesu de arhiereii care s-au aflat la noi, Sfinţiia Sa chir Nicodim Sinadonu, Sfinţiia Sa chir Grigorie Ierapoleusu şi iubitoriulu de Dumnezeu episcopul sfintei episcopii Romanului chir Antonie şi ai noştri în Hs. iubiţi fraţi şi înpreună slujitori cu înpreună-plecarea şi primitoarea a prea-blagocestivului şi luminatului nostru Domnu Alexandru Constantinu Moruzz Voevoda, pe numitu ieromonahu chir (Veniamin) cu darulu şi puterea şi stăpănirea a prea-sfăntului şi de viaţă făcătoriului Duhu l-amu hirotonitu episcopu la Sănta Episcopie a Huşului înu biserica Curţii gospodu a Sfîntului spiridonu. Pentru aceaia datoriu acestu de Dumnezeu iubitor episcopu chir (Veniamin) întru Hs. frate şi înpreună slujitori ca să meargă la acea sfîntă episcopie a Huşului, care i s-au încredinţat de la Dumnezeu, să ocîrmuiască sufletele pravoslavnicilor ce să află întru a sa eparhie şi să săvărşască toate căte să cuvin arhieriei neapărat, să judece să cerceteze a dooa oară toate pricinile bisericeşti, ceteţi, cîntăreţi şi purtători de sfeşnice să însămneze, ipodiaconi şi diiaconi să hirotonisască şi să sue şi la rînduiala preoţiei cei vrednici duhovniceşti părinţi să aşeze prinu a sale cărţi de duhovnicie, monaşi şi monahii să facă, chipu mare şi chipu micu, dumnezăeşti biserici să sfinţască şi să înveţe pe pravoslavniculu norodu părinteşte tot lucrulu ce iaste de suflet folositoriu şi mîntuitori, nu numai prin învăţăturile cele dinu rostulu gurii, ci mai vîrtosu prinu povăţuirile şi pildile ceale bune ale vieţii sale, toate tuturor făcîndu-să după dumnezăesculu Apostolu, ca pre toţi sau pre cei mai mulţi să-i dobîndească şi să-i înfăţişeze fără prihană înaintea lui Hs. la zioa cea înfricoşată a judecăţii, să stăpînească toate afierotisirile aceştii sfinte episcopii şi să poarte grijă pentru starea şi pentru adăogirea lor, aseminea să stăpînească şi să adune toate veniturile eii ceale drepte după obiceaiu şi toate  cealelalte să se săvîrşască cîte să cuvin arhieriei, precumu s-au zisu, şi orice va lega să fie legat, şi orice va dezlega să fie dezlegat după pravilă, certîndu şi afurisindu pre cei vinovaţi şi înprotivnici, iar pe cei plecaţi şi pocăiţi să-i ierte şi să-i blagoslovească. Datori sîntu dreptu aceia şi toţi cei ce să află în eparhia aceasta preuţi şi diaconi şi de obşte parte bisericească şi mirenească şi tot norodulu pravoslavnic lăcuitori eparhiei aceştiiia, ca să-i dea toată cinstea şi buna cucernicie şi primirea şi să-lu asculte şi să i să supue, nearătîndu nici o înpotrivire cătră Frăţiia Sa, dîndu cu supunere Frăţiei Sale şi toate ceale ce să cuvinu venituri şi dreptăţi întregi după obiceiul eparhiei, şi plecîndu-i-să în toate, precum şi el Smereniei Noastre, şi să se pomenească numele Frăţiei Sale celu canonicescu la toate sfintele letrughii şi slujbe bisericeşti după pravilă. Deci mai mare credinţă datu-s-au acestui iubitoriu de Dumnezeu episcopu chir (Veniamin), fratele nostru şi întocma-slujitoriu, această praxisu cu a 
{BulComIst III 21} noastră iscălitură iscălită şi cu pecetia Sfintei Miropolii pecetluită. Lc. Pci. Mitr. Moldav. Iacovu Mitropolitu Moldaviei (copie).XIV. Prea-sfînta episcopie a Huşului  rămăindu fără de arhiereu, de vreame că arhiereulu ce-au fosu mai înnainte întru dănsa, chiru Iacovu s-au suitu la Scaonulu Sfintei Mitropolii a Moldaviei, noi, carii ne aflăm aicea înpreună toţ arhierei, prinu voia, îndemnarea şi sloboziia Domnului nostru şi stăpînitoriu a toată Moldavia Io Alexandru Costandinu Moruzu Voevoda, adunăndu-ne întru prea-svănta besearicăa svintei Mitropolii, unde să prăznuieşte şi să cinsteşte hramulu sfăntului marelui mucenicşi purtătoru de biruinţă Gheorghie, şi hotărări canoniceşti puindu înnainte spre aflare şi alegire cinstitului şi vraadnicului obrazu ce iaste să priimască duhovniceasca ocărmuire a eparhii şi a episcopiei aceştiia, întăi amu daru puu pe prea-cuviosulu întru iermonahi chiru Veniaminu, igumenulu mănăstirii Sfăntului Spiridonu, alu doilea pe ieromonahulu Athanasii, igumenu mănăstirei Bogdana, şi alu triilea pe ieromonahulu Ioasafu, proigumenulu de mănăstirea Neamţului. Şi s-au scrisu numele loru întru această sfăntă condică a prea-sfintei Mitropolii Moldaviei. 1792, Iunii 26. [text grec]      . Antonie, episcopu romanschii.XV. La anulu 1796 Maiu, plinindu opştiasca datorie fericitului întru pomenire Antonie, episcopulu Romanului, şi rămăindu aceadtă eparhie întru văduvie, cu blagoslovenie prea-sfinţitului Mitropolitu alu ţării, chirio chiru Iacovu, prinu alegire de opşte şi prinu buna voinţă a iubitoiului de Hs. şi bunu credinciosului Domnului nostru Mărie Sa Alexandru Calimahu Vvod s-au mutatu episcopulu Huşului chiru Veniaminu la această sfăntă episcopie întru acestaşu anu,înu zioa întîi a lui Iunie.XVI. Prea-svănta episcopie a Huşului rămăindu fără de arhiereu, de vreame că arhiereulu ce-au fosu mai înnainte întru dănsa, chiru Veniaminu s-au mtatu la Scaonulu sfintei episcopii a Romanului, noi, carii ne aflămu aicea dinupreună fraţi arhierei, prinu voe, îndemnarea 
{BulComIst III 22} şi slobozănie iubitoriului de Hs. Domnului nostru şi stăpănitoriu a toată Moldavie Io Alexandru Ioanu Calimahu Vvoda, adunăndu-ne înu bisărica prea-svintei Mitropolii, unde să prăznuieşte şi să cinsteşte hramulu sfăntului marelui mucenicşi purtătoriu de biruinţă Gheorghie, şi hotărăre canoniceşte puindu înnainte spre aflarea şi alegirea cinstitului şi vrednicului obrazu ce iaste să priimască duhovniciasca ocărmuire a eparhei şi a episcopii aceştiia, întăi amu daru pusu pe prea-cuviosulu între iermonaşi chiru Gherasimu, dicheulu svintei Mitropolii a Moldavii, şi alu doile pe prea-cuviosulu arhimandritu chiru Chirilu, igumenulu svintei mănăstiri Răşca, şi alu triile pe Cuvioşiia Sa chiru Gherasimu , igumenulu svintei mănăstiri Precista otu Romanu, şi s-au scrisu numele loru întru această svîntă condică a prea-svintei Mitropolii a Moldavii. 1796, Iunii 2. [text grec]      . Veniaminu, episcopu romanschii. XVII. Prea-sfănta Mitropolie Sardeonu   rămăindu fără de arhiereu, de vreame că arhiereulu ce-au fosu mai înnainte întru dănsa, chiru - au răposatu şi au mersu cătră Domnulu, iară noi, aceşti ce ne aflăm aicea fraţi arhierei dinu eparhia Moldaviii, prinu voe, îndemnare prea-sfinţitului nostru stăpînu Patriarhu a Ţarigradului, chirio chiru -, după patrierşască a Preasfinţii Sale cartea scrisă şi iscălită ce să numeşte ecdosisu dinu -, ce au trimisu cătră noi  aicea şi asemenea iarăşi prinu ştire şi cu voe şi a prea-înălţatulu, prea-blagocestivului şi prea-creştinului nostru Domnu, Mării Sale Alexandru Costandinu Moruzu Voevoda, adunăndu-ne aicea  înu sfănta biserică a sfintei Mitropolii a Moldavii, unde să prăznuieşte şi să cinsteşte hramulu sfăntului marelui mucenicşi purtătoriu de biruinţă Gheorghie, şi canoniceştile hotărări puindu înnainte spre aflare şi alegere cinstitului şi vrednicului obrazu ce iaste să priimască duhovniceasca ocărmuire a mai sus numitei eparhiei a Sardeonu, întăi amu daru pusu pe prea-cuviosulu întru iermonahi chiru Nectarie, şi alu doile pe Prea-Cuvioşie Sa -, şi alu treilea pe  Prea-Cuvioşie Sa -, a cărora nume s-au trecutu într-această sfăntă condică a preea-sfintei şi dumnezeeştii Mitropolii aceştiia a Moldoviei, la anulu 1792.XVIII. La anulu 1803, Mart. 9, săvîrşindu datorie vieţii aceştiia fericitulu întru pomenire Iacovu Mitopolit, în zilele prea-blagocestivului şi bunului Domnu Alexandru Moruzu Vvodu, întru a doa 
{BulComIst III 23} Domnie a Măriei Sale şi rămăindu Sfănta Mitropolie fără de legiuit arhiereu, cu sfatulu de obşte, prinu bunavoinţă a Înălţimei Sale şi cu patrierşasca blagoslovenie şi ecdosisu s-au alesu smeritulu Veniaminu şi s-au mutatu de la Scaunulu Episcopiei Romanului la alu aceştii Sfinte Mitropolii, în luna lui Mart, în 19 zile, şi în loculu său s-au mutatu iarăş prin alegirea de obşte pe chiru Gherasim de la eparhia sfintei Episcopii Huşului la sfănta episcopie Romanului, precum să vădu şi înzr-această sfăntă condică a aceşti sfinte Mitropolii trecute. Noi, Domnu Alexandru Constandinu Moruzi Vvodu, cu mila lui Dumnezeu Domnu ţării Moldaviei. Cetindu-să anaforaua aceasta înaintea Domniei Mele, întru care văzăndu-să pe larrg părerea iubitorului de Dumnezeu, Sfinţiei Sale episcopul Huşului, şi tuturoru dimilor sale boeriloru ţări, adică a să sui la păstoresculu Scaunu a sfintei Mitropoliei pe iubitoriul de Dumnezeu episcopu Romanului chir Veniaminu a cărei de mai nainte urmări şi pitrecire, atăt la episcopia Huşului şi pănă acumu la episcopia Romanului, fiind şi însuş Domniei Mele ştiute, amu lăudatu alegerea aceasta şi cu toată bunăvoinţă hotărăm ca să-l sue la Scaunul Sfintei Mitropolii, dintăiu întărindu-să anaforaua aceasta şi cu al noastră domnească iscăliturăşi pecete. Noi Alexandru Const. Muruzi Vvod (locul peceţii) Procit. Velu 1803 Mar. 18. XIX. Prea Înălţate Doamne, După luminata poronca Înnălţimei Tale ce prinu luminata ţîdulă s-au datu cătră noi, cuprinzătoare pentru sloboda alegere aunui vrednicu ipochimenu pentru Scaunulu Mitropoliei, de vreme Prea-Sfinţia Sa chir Iacovu Mitropolitulu se-au mutatu cătră Domnul, adunăndu-ne cu toţii, partea bisericească şi politicească, şi cu cea mai mare luare aminte făcănd sfatu obştesc şi socotind vrednicie ipochimenilor şi vechiul obicei ce s-au păzit în toată vremea, cu toţii de obşte găsimu cu cale şi alecimu a să sui la acest Scaunu pe unul acel dintăi dinu episcopii pămăntului, adecă episcopul de la episcopiea Romanului. Şi fiindcă ipochimenul cce să aflră acum la această episcopie, iubitoriul de Dumnezeu chir Veniamin, nu numai că nu are nici o pricină a să opri de la aceasta, precum altă dată s-au şi înîmplat a să aduce la Scaunul Mitropoliei pe episcopul Huşului, ce mai alesu fără vre o îndoire în tot chipulu să soscoteşte că lăudată vrednicie a 
{BulComIst III 24} să afla ocărmuitori acestei păstorie, cu de obşte mulţămire facimu alecirea aceasta şi prinu plecata noastră anaforă arătămu Înnălţimei Tale lăsănd toată întărirea alegirei noastre la prea-înnaltă înţălepciune Înnălţimei Tale. 1803, Mart. 18. A Înnălţimei Tale smeriţi rugători Gherasim episcopu Huşului. Necolai Roset Logft., Const. Balşu Vel. Logft., Iordachi Cant. Logft., Dăpasti  Logft., Mihai SturzaVel Logft. Ioanu Razu Logft., Costachi Ghica Hat., Theodoru Balşu Vel Vorc., Greceanu Logft., Iordachi Balşu Vist., Vasile Costachi, Vel Vorc., Costandin Balşu Vel Vorc., Costandin Păladi Vel Vorc.,  Nicolai Balş Vorc., Alexandru Ianculeu Vorc., Dumitru _Ralet Vorc., Manolachi Demachi Vel Vornic, Lupul Balş Vel Vornic, Sandu Sturza Dumnezeuist., Grigori Sturza Vist., Răducanu Roset Hat., Dimitri Sturza Post.,  Iordachi Roset Vist., Aleco Balş Agă, iordachi Catargiu Spat., Costachi Sturza  Vel Vor. zaprozi. 
{BulComIst III 25} XX. Prea-sfănta Episcopie Huşului rămăindu fără de arhiereu, de vreame că arhiereulu ce-au fosu mai înnainte întru dănsa, chiru Gherasimu s-au mutatu la Scaunulu Mitropoliei noi, carii  ne aflăm aicea înpreună fraţi arhierei, prinu voe, îndemnarea şi slobozenia iubitoriului de Hs. Domnului nostru şi stăpănitoriu a toată Moldavie Io Alexandru Costandin Muruzu Voevodu, adunăndu-ne înu bisărica prea-svintei Mitropolii, unde să prăznuieşte şi să cinsteşte hramulu sfăntului marelui mucenic şi purtătoriu de biruinţă Gheorghie, şi hotărăre canoniceşte puindu înnainte spre aflarea şi alegirea cinstitului şi vrednicului obrazu ce iaste să priimască duhovniciasca ocărmuire a eparhei şi a episcopii aceştiia, întăi amu daru pusu pe prea-cuviosulu între iermonaşi chiru Meletie, alu doile pe - şi alu treile pe -. Şi s-au scrisu numele loru întru această sfăntă condică a prea-sfintei Mitropolii a Moldavii; 1803, Mart. 27. [text grec]      . Gherasim episcopu Rom.XXI. Prea-sfănta Mitropolie Apamias rămăindu fără de arhiereu, de vreame că arhiereulu ce-au fosu mai înnainte întru dănsa, chiru - sau - , iară noi, aceşti ce ne aflăm fraţi arhierei dinu eparhia Moldaviii, prinu voe, îndemnare Preasfinţitului 
{BulComIst III 26} nostru stăpînu arhiepiscopu a Ţarigradului şi a toată lumea Patriarhu, chiriu chiru Calinicu, după patrierşască a Preasfinţii Sale scrisă şi iscălită sinodicească carte ce să numeşte ecdosisu dinu anulu 1804, Avgustu 25, ce au trimisu cătră noi  aicea precum asemenea iarăşu prinu ştirea şi cu voia şi a prea-înnălţatulu, prea-blagocestivului şi prea-creştinului nostru Domnu, Mării Sale Alexandru Costandinu Moruzu Voevoda, adunăndu-ne aicea  înu sfănta biserică a sfintei şi dumnezeeştii Mitropolii a Moldaviei, unde să prăznuieşte şi să cinsteşte hramulu sfăntului marelui mucenicu şi purtătoriu de biruinţă Gheorghie, şi canoniceştile hotărări puindu înnainte spre aflare şi alegere cinstitului şi vrednicului obrazu ce iaste să priimască duhovniceasca ocărmuire a mai sus numitei eparhiei a Apamias, amu daru pusu pe prea-cuviosulu întru iermonahi didasclulu chiru Paisie şi alu doile pe arhimandritulu Meletie şi alu treile pe Costandie ieromonahu de la Făstăci, a cărora şi numele s-au trecutu într-această sfăntă condică a prea-sfintei Mitropolii a Moldaviei. [text grec]      . 
{BulComIst III 28} XXIII. Inochentie arhimandritu şi igumenu mănăstirei Sfăntuui Nicolae dinu Botoşani, ce să numeşte şi Păpăuţii, adiverezu prinu această de însumi iscălită scrisoare că , fiindu miluitu cu pomenita mănăstire de cătră prea-fericitulu Patriarhu alu de la Dumnezău păzitei cetăţi Antiohiei, unde mi-amu pusu metehaniia, hotărăscu pentru toată viaţa a fi şi a mă socoti mădulariu neruptu şi nedezbinatu alu aceştii sfinte Patriarhii fără a putea vre o dată suptu orice cuvăntu a cere de la pămăntulu Moldaviei ca să fiu chivernisitu şi miluitu cu vreo mănăstire sau, şi mai mult a zice, la vreo întămplare de schimbări episcopiloru locului, să potu cuvănta măcaru a mă provivasi episcopu înu pămăntulu Moldaviei şi daru 
{BulComIst III 29} spre opşteasca ştiinţa acestei de însumi vecinică făcută hotărăre dau şi înscrisu aceasta de bună voe a mea hotărăre, întru care voiu rămîne pănă la cea de pre urmă a mea răsuflare. 1819, Octomvrie 6. Inochentie Arhimandritu adeverezu.XXIV. După alegerea prea fericitului Patriiarhu a dumnezăeştii cetăţi Antiohiei, chirio chiru Serafimu, pentru priimirea prea-înnaltei şi sfintei trepte a arhieriei cu titlu Mitropoliei Iliupoleusu (care eparhie denu înu vechime este supt această patrierşăscu Scaunu) spuprea prea cuviosulu arhimandritu şi igumenu alu mînăstirii Păpăuţii, chiru Inochentie, la care mînăstire să prăznueşte hramulu sfăntului marelui ierrarhu şi făcătoriu de minuni Nicolae, metohu aflăndu-să acestui pomenitu patrierşăscu Scaunu, care metohu şi pănă acumu tot de arhierie s-au ocîrmuitu prinu scrisoarea Prea Fericiri Sale dinu 27 a trecutei luni Iulie dintr-acestu următoriu anu 1819 cătră Preasfinţitulu Mitropolitu alu Moldaviei chirio chiru Veniaminu şi după sinodiceasca carte cu iscălitura Preasfăntului şi a toată lumea Patriarhu chorio chirio Grigorie, tot dinu acestu anu, luna Avgt. 18, iarăşu cătră Preasfinţitulu Mitropolitu cu blagoslovenie de a hirotonisi pe mai sus numitulu arhimandritu arhiereu cu titlu pomenitu mai susu, precum asămine iarăşi prinu ştirea şi voe prea-înnălţatului şi prea-blagocestivului nostru Domnu Mării Sale Mihailu Grigoriu Suţulu Voevodu adunîndu-ne noi fraţii arhierei, înu biserica sfintei Mitropolii Moldavie la paraclisu, unde să prăznuieşte hramulu tuturoru Sfinţiloru, şi după canoniceasca hotărîre amu chiematu pe fratele chiru Inochentie arhimandritulu ca pe unu cinstitu şi vrednicu obrazu de acestu sfăntu şi mare daru ce are a priimi suptu numele mai susu pomenitei eparhii Iliupoleusu, căruia i s-au trecutu numele într-această sfăntă condică a sfintei Mitropolii Moldaviei. [text grec]      . Gherasim episcopu romanschi. Meletie episcopu huşschi...(cuvînt neînţeles).XXV. Preasfinţitu Mitropolitu Sardeon chiru Nectarie, proestosulu mănăstirei Sfîntulu Spiridonu de aicea, dinu oraşulu Iaşi, întru care monastire să află şi spitalulu paatriei, ajungîndu la vîrstă de slăbiciune şi întru neputinţă de boală, de a sa bună voe au alesu şi au cerutu cătră prea-înnălţatulu nostru Domnu a să 
{BulComIst III 30} aşăza în loculu său preostosu pomenitei monastiri pe Preacuvioşia Sa arhimandritulu chiru Varlaamu, care lucru, dupre a sa cerire, s-au săvîrşitu, apoi zotu preasfinţia Sa, mai în urmă, făcîndu cerire cătră preaînnălţatulu nostru Domnu Ioan Sandulu Struza Vvd. ca să scrie Preasfinţitului a toată lumea Patriarhu chiriu chir Hrisanth spre a să slobozi şi ecdosisu patriarhicescu pentru a să provivasi pomenitulu arh. Varlaamu şi Mitropolitu pe numele Mitropoliei Sardeonu, după cerere au venit şi acestu ecdosisu dinu curgătoriulu anu 1826, Fevr. 16, cătră Preasfinţitulu Mitropolitu alu Moldaviei chiru chir Veniaminu sprea săvîrşi şi hirotonisirea pomenitului de titularnicu arhiereu Sardeon. Dreptu aceia adunămu-ne noi fraţi arhierei, în besărica sfintei Mitropolii dupre obiceiu, am făcut chemare fratelui arhimandrit Varlaamu ca unui cinstit şi vrednicu obrazu de acestu sfîntu şi mare daru, ce are a priimi suptu numele mai susu pomenitei Mitropolii Sardeonu, căruia i s-au trecutu numele într-această sfîntă condică a sfintei Mitropolii. 1826, Mart.  Gherasimu episcopu romanschi. Meletie episcopu Huşului. 
{BulComIst III 31} XXVI. Noi, Ioanu Sandulu Struza Vvdu, cu mila lui Dumnezeu Domnu ţărăi Moldaviei. Înfăţişindu-ni-să anaforaua aceasta a Preasfinţitului Mitropolitu alu ţărei şi a dumiloru sale boriloru şi pătrunzindu-ne de cunoştinţa ei, găsimu de cuvinţă şi de toată lauda, atîtu socotinţa 
{BulComIst III 32} mutării iubitoriului de Dumnezeu episcopu chiru Melerie de la Huşi la văduvita episcopie a Romanului, cîtu şi alegerea noului episcopu pentru episcopia Huşului a cuvioşiei sale ieromonahului Sofronie, dinu părinţii călugări ai monastirei Niamţului, pe încredinţarea dată de Preasfinţia Sa părintele Mitropolitu chiriu chir Veniaminu de areti, de destoinicia pomenitului ieromonahu spre însărcinarea şi păstoriia aceştii eparhii a Huşului. Dreptu aceia şi unindu-ne cu această plăcută socotinţă, hotărîmu atîtu mutarea Theofiliei Sale episcopului de Huşi ka Romanu, cîtu şi hirotoniia şi rînduirea Cuvioşiei Sale ieromonahulu Sofronie la Episcopia Huşului, spre care să şi întăreşte anaforaua aceasta cu însuş a noastră iscălitură şi pecete. Noi Ioanu Sturza Vvd. (locul peceţii) 1826. V. Logftu procit. Prea-înnălţate Doamne, După luminata domniască ţidulă dinu 26 a următoarei luni înu pricina văduvitei episcopii a Romanului ni-amău adunat la Sfînta Mitropolie şi, socotindu mai întăi de cuviinţă chemarea Iubitoriului de Dumnezeu episcopu alu Huşului, chir Meletie la văduvita episcopie a Romanului pe lîngă altele mai cu înadinsu pentru înfăţoşata iconomiceasca sa petrecere la episcopia ce au fostu, care cea mai cu dinadinsulu o cere acumu nevoia aceştielalte episcopii, a Romanului, după povara datoriei înu care să află dinu întîmplări şi peristasurile trecute, s-au şi făcutu această chemare prin Preasfinţiia Sa părintele Mitropolitu, întru carele unindu-să şi priimindu Theofilia Sa chir Meletie întru făgada sîrguinţei plăţei şi a răfuirei a toată datoriia la care iaste supusă această episcopie, prinu cele mai iconomicoasă şi osîrdnice chipuri a Theofiliei Sale, cu cîtu s-a putea mai fără prelungire urmiază cu întărirea Înnălţimei Voastre mutareasa la episcopia Romanului, amu întratu apoi şi înu ceelaltă socotinţă şi alegere de trebuitoriulu nou episcopu a eparhiei Huşulu, şi, în tot feliulu chibzuindu, ni-amu mărginit încunjurarea lucrului din părinţii călugări ai monastirei Nemaţului pentru această însărcinare şi păstorie, pe care Preasfinţiia Sa arhipăstoriulu îlu va socoti enaretosu şi destoinicu învrednicirei aceştia şi aşa socotindu şi alegîndu Preaosfinţiia Sa pe Sfinţiia Sa ieromonahulu Sofronie întru toată încredinţarea potrivire şi a destoinicie priimirei locului mutatului episcopu de Huşi la Romanu, ni-am unit şi noi în socotinţa Preasfinţiei Sale întru a să rîndui episcopu de Huşi pe pomenitulu mai susu ieromonahulu Sofronie. De care şi facemu cunoscutu prin această a noastră plecată anafora, spre a Înnălţimei Voastre hotărîre şi întărire. A Înnălţimei Voastre cătră Dumnezeu smerit şi rugătoriu Veniaminu Mitr. Moldaviei. 
{BulComIst III 33} Plecate Slugi,Vasili Roset, Vel Logft., Costandinu Catargiulu Logft., Andronachi Doniciu Logft., Iodachi Catargiulu Vist., Alecu Calimahu Vorc., Costandinu Catargiu Vornicu, Dimitrie Plaghino Vorc. Prinu voia, îndemnarea şi slobozeniia iubitoriuui de Hs. Domnului nostru Ioanu Sandulu Struza Vvdu, cu blagosloveniia Preasfinţitului Mitropolitu a toată Moldaviia, chiriu chir Veniaminu, şi cu sfatulu a tuturoru aleşiloru de bunu niamu boeri patrioţi, de vreme că eu, smeritulu episcopu alu Huşului, Meletie, amu fostu chemat şi mutat la sfînta episcopiia Romanului, văduvindu de păstoriulu ei, fericitulu întru pomenire episcopu Gherasim şi, dupre urmare, asămenea prinu voia, îndemnarea şi slobozăniia Înnălţimei Sale şi a Preasfinţiei Sale şi asămenea cu sfatulu a tuturoru aleşiloru de bunu niamu boeri patioţi, s-au hotărîtu chemarea şi rînduirea de altu arhiereu în loculu mieu la sfînta episcopiia Huşului, drept aceea smeritulu eu, episcopulu Romanului Meletie, înpreună cu ceelalţi fraţi arhierei, aseminea cu voia, îndemnarea  Înnălţimei Sale, cu blagosloveniia Preasfinţiei Sale şi cu totu sfatulu boeriloru patrioţi, adunăndu-ne în paraclisulu Tuturoru Sfinţiloru şi hotărîri canoniceşti puindu înnainte spre aflarea cinstitului şi vrednicului obrazu ce iaste să preimască duhovniceasca ocîrmuire a eparhiei şi episcopiei aceştia, , au pusu pe cuviosulu între iromonahi chir Sofronie Miclesculu, şi s-au scrisu numele întru aceasta sfăntă condică a Preasfintei Mitropolii a Moldavii. 1826, Iunie. Meletie episcopu Romanului. Inochentie Iliupoleos. Varlaam Sardeonu. XXVI. La anulu 1822, în vremea turburăriloru ce au întîmpinatu pămînulu acesta alu Moldoviei, lipsindu cei mai întîiu dinu patrioţi, pentru groaza întîmplării, şi eu aflîndu-mă în svînta episcopie a Romanului, unde eram slujitoriu ieromonahu, năvălindu oştile înpărăteşti înu pămîntu, şi aflîndu-mă pre mine înu episcopie, lipsindu părintele episcopulu la ape, m-au silitu ca să priimescu hirotonia arhierească pentru episcopiia Romanului, şi aşa cu grăbire m-au trimisu pestte dunăre la Tirnovu, unde fără ştirea preasfinţitului Patriarhu amu fostu hirotonisit arhiereu de trei părinţi arhierei pe numele episcopiei Romanului; apoi, viindu la episcopie, am stătut prea puţină vreme şi, pe urmă, 
{BulComIst III 34} amu fostu lipsit, viind legiuitulu epscopu înu Scaunulu său, şi amu fostu oprit şi de svinţita lucrare a arhieriei că unu peste canoane hirotonisitu. Deci mai înu rumă, după ale mele rugăminţi ce amu făcutu cătră prea-înnălţatulu Domnu şi cătră preasfinţitu Mitropolitu Moldavii a mijloci la Preasfinţitulu Patriarhu şi înpreună cu preasfîntul sobor alu Bisericii Răsăritului slobozire a lucrării arhiereşti, Biserica, îndelungu socotindu, au iconomisit şi au făcutu pogorămîntu a slobozi mie această voe prinu preasfinţitulu Mitropolitu, însă suptu nume numai de Meletie arhiereu. Pentru aceaia daru eu de la sinemi amu hotărîtu pentru toată viaţa mea a fi şi a mă socoti streinu de pămînteani, fără a putea vrea-odată, suptu orice cuvîntu, a cere la pămînteni, la vrea-o întîmplare de schimbări, vrea-o episcopie a locului şi nici a cuvînta macaru. Deci, spre opşteasca ştiinţă a aceştii de însumi făcutu vecinică hotărîre, dau aceasta înscrisu, întru care făgăduescu  că voiu rămîne pînă la cea de pre urmă a mea răsuflare, liniştitu şi mulţumitu, pentru mila ce s-au arătat cătră mine. 1826, Noemvrie 1. Meletie arhiereu. Meletie Stavropoleosu episcopu. XXVII. Luăndu noi înu băgare de samă nedumerirea norodului înu deosăbirea lui proinu Romanu, chir Meletie, şi acestui de acumu canonicescu episcopu chir Meletie, că poate naşte pricini de turburare între ei şi între cuvîntătoarea turmă a episcopiei aceia, amu făcut-o cunoscutu Înnălţimei Sale aceasta ca să scrire Înnălţimea Sa preasfinţitului Patriarhu chirio chirio Agathanghelu şi, Înnălţimea Sa Domnul Ioanu Sturza Vvd. scriindu, ne-au trimisu Preasfinţiia Sa alăturata ecdosis patriarhicească, dupre a căriia cuprindere s-au trecutu numele pomenitului mai susu în această sfinţită condică de ipomnima, şi s-au încredinţat şi de cătră noi. La anulu 1827, Iunii 2 zile. [text grec]      .Veniaminu Mitropolitu Moldaviei. Varlamu Sardeon. 
{BulComIst III 36} XXVIII. După trebuinţa ce au urmat aicea în cathedra politicei Eşi de arhierei titularnici, fiindu lipsă de arhierei spre întîmpinarea sufleteştiloru datorii a pravoslavniciloru oşteni, Înnaltu şi Preasfinţitului stăpînu, Mitropolitu a toată Moldavie chirio chir Veniamin, avîndu bunavoinţă a alege la triapta titularnicei arhierei pe Preacuvioşie Sa arhimanditulu Athanasie, eclesiarhulu sfintei Mitropolii, prinu arătarea şi cerirea înscrisu ce au făcutu pentru această trebuinţă şi persoană Înnaltu Preaosfinţie Sa la doao a trecutei luni Avst. a următoriului anu 1832 cătră Preasfîntulu şi a toată lumea Patriarhu chirio chirio Costandie, găsindu de cuviinţă această cerere au binevoit a trimite cătră Înnalt Preaosfinţee Sa sinodicescu şi patriiarhicescu iscălitu ecdosisu totu înu acestu anu şi lună Avst. 20, cu blagoslovenie de a hirotonisi pe numitlu arhimandritu arhiereu cu titulu episcopiei Sevastias. Deci adunîndu-ne noi fraţii arhierei înu bisearica sfîntului marelui mucenicu Gheorghe dinu sfînta Mitropolie, după canoniceasca hotărîre amu chiematu pe fratele chiru Athanasie arhimandritu ca pre unu cinstitu şi vrednicu obrazu de acestu sfîntu şi mare dar, ce are a priimi supt numile mai sus pomenitei eparhii Sevastias, căruia i s-au trecut numile în această sfîntă condică a Preasfintei Mitropolii. 1832, Săpt. 3. Filaretu Apamiasu. Meletie Stavropoleosu. XXIX. Despre alegire a preasfinţitului şi a toată lemea Patriarhui chirio chiriio Constandie pentru priimirea prea-înnaltei şi sfintei trepte a arhieriei cu titlu de episcopu Sardeonu asupra prea-cuviosului arhimandritu şi igumenu a sfintei monastiri a Sfîntului ierarhu Spiridonu, chir Meletie, şi dupe canoniceasca carte a Prea-sfinţii Sale ce să numeşte ecdosisu, dinu anulu 1833, Septem. 20 cătră preasfinţitul Mitropolit al Moldaviei, chirio chirio Veniaminu, adunîndu-ne noi fraţii arhierei în biserica Sfînului Marelui Mucenicu Gheorghie dinu sfînta Mitropolie, după canoniceasca hotărîre amu chiematu pe fratele chir Meletie arhimandrit ca pe unu cinstitu şi vrednicu obrazu de acestu sfîntu şi mare dar ce are a priimi suptu numele mai sus numitei eparhii Sardeonu, căruia i s-au trecutu numele în această sfîntă condică a preasfintei Mitropolii. 1833, Ianuarie 20n zile. Meletie Stavropoleos, Macarie Sevastias. DOCUMENTE MAI ALES ARGEŞENE ALE EFORIEI SPITALELOR CIVILE. 
{BulComIst III 77} PARTEA I-a. 1. Cu mila lui Dumnezeu Io Basarabu Voevodu şi Domnu a toată Ţara-Romînească, feciorul marelui Basaraba Voevodu, dat-amu Domniia Mea aciastă poruncă a Domnii Mele boeriului Domnii Mele jupanu Şărbu cu feciorii lui cîţi Dumnezeu îi va dărui pentru ca să fie lui moşie la Stoeneşti şi la Dîngeşti şi la Berislăveşti, Partea Neacşii toată şi partea Sorii toată, pentru că au venit Neacşa şi Sora înnaintea Domnii Mele  şi au datu şi au înfrăţitu pe vărulu lor ce s-au scrisu mai susu, anume Şărbu  peste moşiia lor ce s-au zisu mai susu, preste jumătate, iaru ceilaltă jumătate ele o au vîndutu lui Şărbu dreptu 202 oi mari şi dreptu unu calu bunu, preţulu 400 aspri, şi dreptu trei vaci cu lapte. Pentru că au datu Neacşa şi Sora de a loru bună boe dreptu aceia amu datu şi Domniia Mea lui Şărbu că să-i fie lui mai susu tisele moşii ohabnice, lui şi fecioriloru lui şi nepoţiloru lui şi de către nimeni să nu să clătească după zisa Domnii Mele. Iată şi marturi amu pusu Domniia Mea jupanu Barbulu banu i jupănu Marcu Velu Dvornicu i Bălanu Velu Log. i Harvatu Velu Vist. i Radu Spataru i Dragomiru Pah. i Hamză Slolc, şi Brătiianu Comisu i Stroe i Vladislavu Postelnicu. S-au scrisu la Curtea-de-Argeşu în luna lui iunie 9 zile, vălt. 7025. (Pecetea gospod). Acestu izvodu s-au tălmăcitu în limba rumănească întocmai după hrisov celu slovenescu la Şcoala Domnească otu Sfîntulu Gheorghie Vechiu, de mine celu mai josu iscălitu. 1825 Septv. 18. Azu Chiriţă dasc. slov. izpisahu. 
{BulComIst III 78} 2. 18 Maiu 7047. Radul-Vodă, fiul "marelui şi prea-bunului Radulu Voevod", lui Oprea Neagoe, Pătru, Neagulu şi Mihăilă, cu cetaşii loru, lui Vlad, Lal, Voico, Drăgoiu, Voiculeţ şi Şărbu, cu cetaşii lor şi cu feciorii loru, pentru Buneşti. Se hotăreşte partea fiecăruia. Şi iaru să mai fie moşie Oancii şi lui Decei şi Ţilei partea lui Şărbanu toată, pentru că o au datu şi o au închinatu  de a lui bună voe, şi dinu partea lui Neagoe o ţarină, pentru că o au cumpăratu dreptu 70 de aspri... Şi airu să mai aibă Dragomiru moşie în Muşcelu o ţarină pentru că o au cumpăratu Dragomiru de la Tudoranu Argeşanulu dreptu 150 de aspri, şi dinu partea Mihnei o ţarină... Şi airu să fie a lui Lalu moşie în Buneşti dinu partea lui Voico o ţarină pentru că o au cumpăratu drept 50 de piaştri şi unu calu au datu răposatului Radului Voevodu. Marturi: Şerban Velş Ban, Vintilă biv Vel Vornic, Staico Vel Vornic, Vlaicul Vel Log., udrişte Vist., Dragul Stolnic, Stroe Spătar, Stroe Păharnic, Barbul Comis, Badea Izvoranul Vel Post. Tradus pe rumînie după hrisovulu cel adevăratu de Muşatu logft. otu Sfănta Mitropolie. În Originalul pe pergament, cu pecete pe hîrtie: Oprei, Voicoleţ, Drăgoi, Todoranu Argişanu. 
{BulComIst III 79} 6. Tîrgovişte, 14 Ianuar, 7113. Radul-vodă dă mănăstirii ce să zice Strămbulu, unde să cinsteşte şi să prăznuiaşte hramulu sfîntului ierarhu Nicolae făcătoriulu de minuni de la Mira Lichiei Urlueştii şi Buneştii, cu rumîni. Pentru că aceste mai susu zisi sate fost-au de baştină ale jupăneasii Stancăi, jupăneasa lui Drăghici Dvorneculu otu Floreşti, fata lui Stroe Boghianu, însă au fostu date ei de zeastre de la părinţii ei: le dase mănăstirii la moarte, şi s-au îngropatu la sfănta mănăstire. Însă au fostu datu şi le-au închinatu jupăneasa Stanca aceste mai susu zise sate încă dănu zilele răposatulu Basarabu Vvd., moşulu Domnii Meale. Acum judeţ cu Fiera Logofăt şi soţia Stana, cu fiii ei: Tudpr, Dragomir, feciorii lui Lăudatu logft. dinîu Vlădeani. Iaru după aceia au venitu călugări bătrîni cu barbele albe înnaintea Domnii Meale, care au ştiutu de atunci dăntru acia vreame. Pîrîşii nu cred şi ieau din Divan şase boeri, ca să ia seaama, însă denu boiarii cei mari; jupanu Nica Vel Vist., jupanu Bărcanu Stolnicu, jupanu Vintilă Cluè., jupanu Lupulu Velu Vist., jupanu Stanculu Velu Sluger, Zazariia Dvornecu, însă ca să-l aşaze pre dănşii cu sufletele loru cumu s-aru şi aru adăvăra. Şi au rămasu aceşti boiari ce s-au zisu mai susu de aşezămăntu şi de judecata acestoru 6 boiari ce săntu mai susu scrişi. Fiera şi ai lui nici aşa n-au vrutu să să lase, ce au luatu leage 12 boeri dennaintea Domniii Meale ca să jure, iaru după aceaia au adusu pe acei 12 boiari la zi şi la sorocu ca să jure înnaintea Domnii Meale la Marele Divanulu Domnii Meale. Întru 
{BulComIst III 80} aceia Domniia Mea i-amu întrebatu pre dănşii cumu au ştiutu ei şi cumu voru să jure. Iaru ei n-au vrutu să jure nici de cumu. Ci au rămasu de leage dennaintea Domnii Meale. Şi iaru după aceia aceşti mai susu zişi boeri ei s-au mărturisitu dennaintea Părintelui Mitropolitu chiru Luca şi dennaintea amîndurora episcopiloru care dăntrănşii va vrea să mai rădice pără de acumu înnainte, au denu feciori, au denu nepoţi, sau denu strănepoţii loru, sau care va fi denu oamenii şi dănu rudeniile lor, acela să fie blestematu şi anathema de 318 părinţi de la Nicheia. Marturi: Radul Cluc., Preda V. Ban, Cernica Vornic, Stoica Vel Log. Nica Vel Vist. Mărzea Spăt., Băcan Stol., Gligore Comis, Stanciul Păh., Leca Vel Post. Scrie Stan logofăt. Acest izvodu fiindu tîlmăcitu de mai dinnainte vreame de alţii de pe hrisovulu celu slavonescu pe limba rumănească, l-amu procetitu şi pe unde s-au găsitu cîte o greşală, amu îndreptatu; 1787, azu Luppu dasc. slov. amu procetitu. Acestu izvodu s-autălmăcitu după hrisovu sărbescu de Costndinu dasc. slov., la şcoala slov., la Stăii Gheorghie celu Vechiu den Bucureşti, azu Cosandinu dascalu slov. ispisahu, 1781.7. C. 1610. Adecă eu Onofrie călugărulu, care m-amu chematu Oprea Tearciu di în Pruiani, scris-amu la fărşenia mia, căndu merşu în sta mănăstire în Cornetu, văzăndu că viîoiu să moriu, eu mi dediu partia mia de moşie stei mănăstiri Cornetului, însă partia mia de moşie jumătate, însă locure de păstă totu hotarulu, diîn cămpu, diîn pădureşi di selişte, diîn pometu pe jumătate şi diîn apă şi diîn munte, să să înparţă cu fiiu-meu Dumitru, în doa, de păstă totu hotarulu, şi amu datu stei mănăstiri Cornetului să mă pomenească aicia unde-mu zacu oasele, şi mărturie călugăraşii toţi şi megiaşii toţi. O cărstu miasto. Eu popa Ionu. Eu Ivaşco vătahu, Eu Neagoe. Eu Pătru Pruianu. 8. Să să ştie cumu am vîndutu eu Preda Sulgearulu cumnată-mi Mariiai şi nepotu-meu Predei partea denu Albeşti totă şi denu Dobreţi iaru şi dinu Domneşti iaru şi denu Băneşti iaru totă, de a mea bună voe, fără de nicio silă, însă dereptu 45 de mie, şi mărturie încă amu pusu jupănului Ianache Banulu, i Ivaşco Vorniculu, i Stoica Logofătulu de Farcaşu, şi Radulu Logofătulu nepotulu Papei Logofătului i Ilie de Corneşti i Nanciulu Vorniculu de Măneşti i Radulu Postealniculu de Fiereşti. 
{BulComIst III 81} Şi amu scrisu eu Şerbanu căp. Şi blăstămu încă amu pusu pre urma mea care să va rădica, ori den fămeia mea ori den rudenie mea ori dentr-altu neamu, să vrea să leapede banii îndărătu cumnată-mea Mariicăi sau nepotu-meu Predei, acelu omu să fie blăstămatu şi afurisitu de 318 oteţi ce săntu înztru vă Nechei, pentru că eu nu le-amu văndut-u de nice o nevoe. Pisu msţa Sep. 27 din vt. 7129. 9. Adecă eu, jupănulu Preda ce-amu fostu Sulgearu mare, scris-amu acesta alu mieu zapisu la măna jupănesei Mariei şi fiiu-său Predei cumu să se ştie că i-amu văndutu toată partea mea de în satu de în Albeşti, însă de în jumătate de satu, a treia parte, de în cămpu, de în pădure, de în apă şi de în uscatu şi de în moară a treia parte, şi cu rumîni, anume Bade Bustesculu şi Ţigalu şi Stanu minciună i Biba i Badea Chivărariulu. Şi iară să fie jupănesei Mariei şi fiiu-său Predei ocină în Dobreţi în partea mea toată, însă de în jumătate de în satu a treia parte, de în cămpu, de în pădure de în apă şi de în uscatu şi de peste totu hotarulu, şi cu rumănii anume Radulu i Necula, feciorii Brazului, şi Zrănă celu bătrăn cu nepotu-său Badea. Şi airu să fie jupănesei Mariei şi fiiu-său Predei ocina în Domneşti partea mea toată, însă de prespre totu satulu a treia parte, de în cămpu de în pădure, de în apă şi de preste totu hotarulu, şi cu rumînii anume Vladulu Cenuşe şi Opriianu, feciorulu lui Baico, şi Traico celu bătrănu, şi le-amu datu şi nepotu-său - şi Muşatu. Şi iaru să fie jupănesei Mariei şi fiiu-său Predei în Băneşti 1 rumănu anume Dobrotă, fratele Ratei, cu dealniţa lui. Pentru că aceste părţi de sate ce-su mai susu scrise fost-au alea meale de moşie, iaru cnd au fostu anume în zilele Domnului nostru Radului-vodă, feciorul Mihnei Vodă, într-alu doile răndu de Domnie, eu amu văndutu aceaste părţi de sate ale meale jupănesei Mariei şi fiiu-său Predei dereptu 45. tal. got, şi le-amu văndutu de a mea bună voe şi cu ştirea  tuturoru fraţiloru miei şi de în Divanulu Domnu nostru, să-i fie ei moşie şi fiiu-său. Însă să să ştie că aceştio bani ce mi-au datu jupăneasa Maria pre aceste moşii, văndutu-ş-au o parte a ei de în Sărata. ce-au fostu cumpărate pre banii ei de zestre. Şi încă au văndutu şi alte scule şi ferecături ale ei, de-au umplutu aceşti bani ce-su mai susu scrişi. Şi mi-au datu toţi banii deplini în măna mea, şi blăstemu încă amu pusu cumu cine va sparge această tocmeală ce-amu făcutu, oricine de în fraţii şi de în rudele meale, acela să fie procletu de 318 oteţi ije vă Nichei. Şi mărturie încă 
{BulComIst III 82} amu pusu, anume jupănu Ivaşco bivu Velu Dvor., i Radulu Log., vnuc Papei Log., i Stoica log. otu Farcaşu, i Radulu Post. otu Hierăşti, i Ilie otu Cerneşti, i Neanciulu Vornicu otu Măneşti. Az Şerban log. Pis u Tră(go)vişt, Noem. 19, lt 7219.10. 11 Mart 7174. Adecă eu, robulu lui Dumnezeu dintre creştini Mareş Băjesculu Velu Dvornicu, pentru Cornetulu den Lovişte, cu hramul st. Ioan Botezătoriul. După ce amu ziditu aciastă sfăntă casă dumnezeiască, cumu ce-u tribuitu, ceale den lăuntru ale sfintii besearici, aşa cele den afară care tribuescu spre ajutoriulu şi spre hrana lăcuitoriloru călugări, i-a dat ocina satului Copăceanii denu Lovişte, părţile lui Ivaşco şi fratele Albu şi Dragomir şi Ivaşco fiul Radului Păh., feciorii lui Datcu Păh.,cu doi munţi, şasa şi Corneşul, luate cu 24.000 aspri gata. Şi o altă moşie de la Atanasie Păh., fiul Neculii Log. din Crăniceşti, cu 100.000 de aspri. Azu Mareşu Velu Dvor. cu buna voia mia amu datu cumu scrie mai susu şi amu iscălitu cu mîna mia. Azu Radulu Velu Logft. Creţulesculu, Gheorghie Băleanulu Vel Banu mărturie. Azu Fierea să Mareşu Velu Dvorniic am iscălitu cu mîna mea ca să aibu a păzi acestea ce scriu mai susu după învăţătura părintelui mieu. Drăghici Velu Spat Cantacuzino. Şerban Vel Post. Cantacuzino. Badea Velu Sluger Băleanulu. Dumitraşco Vel Stolnicu Lae..., Mateiu Vel Vornicu Rudeanulu, Curuia Medl., Stoica Aga mărturie.11. Bucureşti, 15 Mart 7174. Radu-Vodă fiul lui Leon-Vodă, sfintii şi dumnezeeştii mănăstiri ce să chiamă Cornetulu de în Lovişte, ce să prăznuiaşte sfăntulu hramu cinstitei tăeri a sfîntului şi marelui prorocu Ioanu Botezătoriulu..., care mănăstire se-u ziditu şi se-u înnălţatu den temeliia ei de 
{BulComIst III 83} Cinstitulu şi credinciosulu dregătoriulu Domnii Meale Mareşu Velu Dvornicu, pentru Copăcenii din Lovişte, ai lui Ivaşco Log. şi fratele Albu Postelnicul şi Dragomir Păharnicul, cu munţii Saşa şi Corneşul. S-au luat cu 24.000 de aspri. 12. 20 Novembre 7175. Adecă eu jupăneasa Nastea, jupăneasa Lecăi Căpitanulu, înpreună cu fie-mea Stanca dă Cornetului o vie din Dealulu Rădăcineştiloru, dinu susulu casei, care vie a fostu cumpărată de la feciori lui Gleabeşu, de la Stanciulu şi de la Badea şi de la Lionte, şi aciastă vie să fie sfintei mănăstiri moşie stătătoare înu veaci... Şi căndu amu închinatu aciastă vie Cornetului, întămplatu-se-au deau fost egumenu părintele popa Vasilie.13. 31 August 7175. Noi, aceşti oamenii carii amu avutu locure şi livezi înu Ostrovu, înpreunate cu ale mănăstirii Cornetului, anume eu, Stanu Gujlea otu Copăceni i Parachiva otu Cărcineşti i Cornea otu Raco... i Radulu diiaconulu otu Sărăcineşti i Neagu otu Sărăcineşri i Neagoe alu Căndei otu taamu i Toma  Podariului otu Copăcenii, înpreună şi cu fraţii noştri vindemu acestu ostrovu fiindu alu mănăstirii mai totu. Dumnealui mi a datu locuri pentru locuri. Şi un locu denu susu de răstoacă. În valea Băjanului, unde zicu la Brebinu şi cu unu locşoru cu nucu.14.12 Ianuar 7178. Antonie Voevod către Cornetul denu Lovişte otu Judu Argeş, pentru întărirea unei danii. Însă în cămpulu Rudeaniloru. Locure în cămpu răzoritu, 4 locuri arătură de 6 zile. Mareşu V. Ban, Radulu Popesculu V. Vor., Radulu Creţulesculu -, - V. Vist., Gheorghe Gheţea V. Clucer., Mihai Cantacozino V. Post., Gheorghe V. Peh., Pana V. Stol., (Curu)ia Vel Pit., Radulu Năsturelu vtori L(ogofăt). Muşat log. scrie. Az Radulu Vlu Logft. Creţulesculu. 15. 12 Iunie 7185. Ivanu Dolofanu cu frate-mieu Dragomiru, denpreună cu nepoţii noştri, anume Mihalcia i Mihai, dă zapis 
{BulComIst III 84} lui Varlaam Mitropolitul Pentru vănzarea Stoineştilor, denu valea stupinii pănă în hotarulu Cozii şi pănă în hotarulu Dăngeştiloru şi de unde au văndutu fratele nostru Preda înu susuvericătu să va aleage partea noastră. Dentru aceşti bani ne-au datu Sfinţia Lui tl. 15, iaru ceilalţi bani să aibă a mi-i da Sfinţia Sa căndu va veni acolo să vadă moşţiia şi, pre ce sea-aru socoti că avemu moşie, să ne dea banii atunce, ce aru mai face... Dereptu aceia amu datu zapisulu nostru. 16. Şărbanu, înpreună cu fămeia mea Elina şi cu fiiu-mieu Stanu, dă zapis părintelui Zahariei şi la alalţi părinţi carei săntu în svta mănăstire, la toţi.17. 22 Maiu 7187. Preda otu Dăngeşti sinu Opricanu iuz(başa), denpreună cu fămeia mea anume Preda, dă zapis dumnealui Eftenie căpt. otu tamu, pentru că i-a văndutu o dealniţă de moşie otu dăngeşti pe 60 de unghi, afară dentr-o dealniţă care iaste pe dinaintea casi, cu ştirea tuturoru oamneiloru şi a megiiaşiloru noştri denu prejurulu locului. Azu Ghiorghie Glogoneanu pisu, martori. Iaru pentru unu zapisu de aciastă moşie, căndu s-au fostu pusu zălogu, să aibu eu a-lu darea Eftenie căpt.18. C. 1680. Adecă eu Dragomir scris-amu zapisulu mieu ca să fie mare credinţă la măna moşului Orestu clisiaru otu Cornetu cumu să să ştie c-au muritu unchiu-mieu Pătru necumenecatu şi neslujitu. Deci ne-amu tocmitu de i-au făcutu săracu de cumenecătură şi l-au slujitu. Deci ne-amu tocmitu de i-amu datu denu partea unchi-meu, pentru loculu dentre părao, partea lui. Şi eu, Oprea, şi cu soţia mea Neacşa, încă i-amu datu partea noastră iaru acolo, totă cătă să va afla, pentru că ne-au pomenitu pentru păcatele noastre la sărindaru. Deci l-amu datu să-i fii lui şi fecioriloru lui ohabnică şi stătătoare pănă înu veaci. Marturii încă au fostu popa Dragomiru, Radulu Tănsoiulu. Şi, pentru credinţă, pusu-neamu şi degete şi iscălitura mai josu ca să să crează. Pisu mţa Mai 8 dni, leatu 7190. Facu bani lei 4. 
{BulComIst III 85}  19. 24 Novembre 7194. Dragomiru Dolofanu dinu Stoeneşti cu cumnată-mea Mariia şi cu nepoţii meii Grigorie dau zapis lui Varlaam ce au fostu Mitropolitu. Fiindu într-acaiaşu vreame Mitropolitu. Despre Saca hotarulu Coziei. Aşezare temeinică pentru mai tîrziu. Se ieau banii unghi, iară moşia încă n-au fostu apucatu să să aşeaze mai multu, pentru întămplarea scoaterei dinu Vlădicie, şi au trecutu vreame cărăvă, iaru căndu au fostu acumu, înzilele Mării Sale lui Şărban Vodă, cătăndu Svinţiia Sa de moşie, ne-au făcutu Svinţiia Sa de moşie, ne-au făcutu în ştire de ne-amu strănsu şi cu alţii dinpreună, fiindu şi nepotu-mieu Stanculu, şi de iznoavă anu îmblatu şi amu călcatu preste toată moşiia şi oarecumu nu ne-amu pututu îngădui. Deci Svinţia Sa au lăsatu să-i dămu banii toţi deplinu şi ne-au pusu şi zi de acumu  pănă la Crăciunu, au să-i dămu banii toţi deplinu partea noastră, ug. 14, au, de nu i vomu da la zi, să nu mai fie nicio gălciavă între noi, ci să ţie scitulu de după Turnu moşiia partea noastră de preste totu cu bună pace, pre unde o amu călcatu înpreună cu Svinţiia Sa. Pomenite: Valea Săcii, răulu Dăngeştiloru. Afară dinu ce au cumpăratu popa Dionisie Schitului schitului din Păuşa.20. 5 Februar 7197. Eu Oprea i Stanu i Anca, care amu fostu nepoţi călugărului Raailu dascalulu otu Copăceani, pentru Cornetu, nu lasă mănăstirea fără di moşie. O dau moşie chilinită deosebi pe nme, pentru ca să nu fie alte gălcevi în urma unchiu-mieu celui ce s-au răposatu. 1 loc năsipulu celu mare, arătură de 2 zile..., 1 loc suptu obrajiia bisearicii..., 1 locu lăngă şura mănăstirii, arătură 3 zile ..., moşie ohabnică, stătătore, de pomeană..., 6  luori de seamă a popei Daniilu. Iaru cine s-aru ispiti a-ntorce, acela să n-aibă unde a merge sufletul lui şi să fie suptu mare blestem, ca să fie anathema şi afurisitu de 318 oteţu ije vă Necheia. Macarie er., proeg. otu Cornelu, Coziianulu. Ermonahu Iorestu clisariu. 21. Costandin Basarab întăreşte privilegiul mănăstirii Fedeleşciorii, dîndu-i şi vinăriciul de la totu omulu cine aru avea vii acolo într-acelu delu, denu zeace veadre una, şi poclonulu şi părpărulu după obiceaiu, şi de la toţi slujitorii 
{BulComIst III 86} şi mazilii, vericarii aru fi carii au cumpăratu vii cu vinărici într-acestu dealu sau alţii carii aru cumpăra şi de acumu înnainte vii cu vinărici. Pentru că Domnia Mea, înţelegăndu că unii de sărăcie, alţii de datorie şi de alte nevoi ş-au văndutu viile şi le-au cumpăratu unii şi alţii denu slujitori. Boeri: Vintilă Mare Ban de Craiova, Ghinea Rustea, Gărlenulu Vel Vis.22.15 Februar 7202. Stan şi frate-său vîndu egumenului de la Cornetu un rozor de vie. Pănă vomu mearge la satu ca să facemu zapisulu înnaintea satului.23. 5 Maiu 7202. Costandin-Vodă cătră 6 boiari carii sănteţ luaţi adeverători pe răvaşele Domnii Meale de părinţii călugăr de la sfănta mănăstire Fedeleşciorii ca să-i alegeţi moşiile: la Stoineşti, de cătră muntele Coziii. Să o alegeţi precumu scriu răvaşele Domnii Meale şi precumu veţi afla cu ale voastre suflete şi pre dereptu, şi să o daţi la o parte, denu josu, de cătră hotarul Secii, ce iaste moşie de a Cozii, şi să-i puneţi semne ca să să ştie. Aşijdere să aveţi a căutarea şi pentru neşte locuri denu hotarulu Olteaniloru ce săntu de cumpărătoare şi de închinăciune de la Tanasie Diianulu denu Bujoreani şi de la sima feciorulu lui Voico Post., şi de la Rămnicu loculu besearicii Rudăneşti cătu va ţinea înprejuru, să-l aliageţi şi să-lu semnaţi, înpreună şi vadulu de moară, dupre cumu veţi afla denu scrisorile boeriloru Rudeani, de la închinăciune, denu susulu morii de hărtie, să-lucăutaţi cătu va ţinea în lungu şi în latu să lu semnaţi să să ştie. Şi iară să aveţi a merge să căutaţi şi pentru un loc de livade înfundată ce-lu ţinu Şuicoii, Preda şi fraţii lui, în hotarulu Znamenei, ce-i zicu Priporulu să adeveriţi cu megiiaşii buni denu prejuru, carii voru şti cătu va ţinea acelu locu şi să-lu semnaţi. Carte domnească de hotărătulu moşiia de la Dolofanu şi de alte locuri şi de livadea denu susulu morii de hărtie şi de besearică.24. Mlstiiu bojiiu Io Costandin Voevodu i gospodaru zemli vlahiscoe pisah gospodstvami ţie, Predo Uescule. Cătră aceasta-ţi 
{BulComIst III 87} facu Domnia Mea înu ştire că aici la Domnia Mea spuse Sfnţiia Sa părintele Vlădica Varlamu cum că, cumpărăndu tu neşte vii în dealulu Goleştiloru otu sudu Argeşu pre moşiia mănăstirii Fedeleşciorii şi fiindu aceale vii dajnice, tu nu vei să-ţi dai vinăriciulu la mănăstire după obiceai, şi stai înpotrivă şi-lu opreşti şi, lundu-ţi călugării de la mănăstire vinu veadre 30 pentru vinăriciu, iaru tu apoi te-ai sculatu preste poruncă şi ai mersu la o pimniţă a Sfinţii Sale Părintelui Varlamu, de-au luatu denu vinulu Sfinţii Sale vinu veadre 40. Aşa Domnia Mea, de vrtreame ce aceale vii au fostu dajnice de pre moşiia mănăstirii şi le-ai cumpăratu tu, volnică iaste mănăstirea să-şi ia vinăriciiulu de la cine le va ţinea. Deci să cauţi vinulu ce ai luatu de al Sfinţiia Sa părintele Varlamu, de pre cumu să vinde vinulu, şi vinăriciulu cătu au rămasu nedatu să-lu dai după obiceaiu la sfănta mănăstire, şi de acumu înainte, de ţi-i voia să ţii acolo pre moşiia mănăstirii. Iaru nevrăndu să-ţi dai vinăriciulu, iată că amu datu Domniia Mea voe călugăriloru să-ţi dea banii ce ai datu pre aceale vii şi să lipseşti de acolo, că venitulu ce iaste după moşiia mănăstirii nu iaste să lipsească. Deci care-ţi va plăcea: au să-ţi ţii viile şi să-ţi dai vinăriciulu, au să-ţi iai banii şi să lipseşti denu aceale vii. Într-altu chipu să nu faci că apoi vei petreace ruşine şi certare de cătră Domniia Mea. Că aşa iastte porunca Domnii Meale. I saam reci gsvdmi. Pisu 7 dni vlt 7202. Samu gospodaru veleatu. Is. vt. log. Mihai Pă. Procit. vt. logf.25. 4 iunie 7206. Noi, 6 boiari, carii amu fostu luaţi denu porunca Domnii Sale Domnu nostru, Io Costandinu Voevodu, De Sfinţia Sa părintele Varlaamu ce-au fostu Mitropolitu, ca să căutămu şi să aleagemu nişte moşie de cumpărătoare denu satu denu Stoeneşti de pe Coisca sudu Argeşu, deci văzăndu porunca Mării Sale, eu, sluga Mării Sale, Dumitraşcu vt. Port., căndu au fostu la zi şi la sorocu, ne-amu strănsu toţi înu satu înu Stoeneşti, fiinsu şi moşteanii care au văndutu de faţă, scos-au Sfinţiia Sa părintele Vlădica Varlaamu zapesile şi s-au aflatu bani daţi pre moşie tl 44, cari nici moşteanii nu tăgăduiră de aceşti bani, Deaci noi, într-altu chipu neavăndu cumu face amu socotitu şi amu tocmitu, fiindu moşiia proastă şi scurtă, ca să ia stănjănulu pe bani 25, care facu pre aceşti bani ce scriu mai susu stănj. 232, să i să aleagă de o parte. După aceaia amu începutu a trage denu josu de pre hotarulu Coziei, însă, lăsăndu nu codru de locu îngustu, după cumu vine hotarulu Coziei, ce să cheamă 
{BulComIst III 88} Seaca, fiindu pricină cu mănăstire Coziia, ni l-amu lăsatu. Şi am căutatu cumu vine Gura Văii hotarului Săcii dreptu la apa Coiscăi, amu începutu a trage şi amu pusu stălpi, şi au mersu pe Coisca înu susu pănă la Pisculu..., pănă unde s-au plinitu aceşti stănj. ce scrie mai susu, şi s-au semnatu lăngă apa Coiscăi într-unău aninu, şi denu aninu la dealu pe piscu într-unu jugastru, şi mearge pe dealulu feaţii; şi altă trăsură amu trasu, iaru denu Seaca se la stupină şi au mersu dreptu preste dealu, şi au trecutu muchea feţii pănă într-unu sorbu care s-au semnatu, şi în susu pănă unde merge hotarulu Stoeneştiloru de să hotăreşte cu Dăngeştii. Aşa amu alesu şi amu aflatu cu dereptate. Hriza Murgesculu, Constantinu Boj, Dumenică log. otu Piteşti, Stoianu otu Argişu.26. Milostiiu bojiu Io Costandinu Voevodu i gsdinu davatu gsdvami siiu povealeniiu gsdvami lui Neagoe snă Scărlatu judeţulu otu Cămpulu Lungu şi lui Tănasie snă Eftemie căpt. otu Dăndeşti, ca să fie volnici cu aciastă carte a Domnii Meale ca săţşi străngă dajdia după moşiia loru de acolo denu Dăngeşti, să ia de la toţi, şi de la Preda căpt. Uesculu, care au arătatu acolo  pe moşiia care au scosu de la dănsulu cu banii încă de anu, şi de la alţii ce s-aru afla pe moşie: grău, orzu mei, au verice s-aru găsi, de la toţi să ia, şi denu toate după obiceai, denu 10 clăi una, şi într-altu chipu să nu fie, că aşa iaste porunca Domnii Meale. I saam rece gsvdmi. Av. 29 dni 7209.27.  Milostiiu bojiu Io Costandinu Voevodu i gsdinu davatu gsdvami siiu povealeniiu gsdvami ţie, Rafaile egumene de la mănăstire de la Arhanghielu. Cătră aceasta-ţi dau Domniia Mea înu ştire pentru că aicea înaintea Domnii Meale la Divanu jălui Iorga fustaşulu cu frqte-săi Stanciulu, zicăndu cumu că au dăruitu o vie şi cu livade înprejurulu viei înu Priba, înu hotarulu mănăstirii şi pănă au fostu şezutu ei acolo şi au fostu stăpănitu şi viia şi pometulu şi livezi dinu prejuru, totu cu bună pace de cătră alţi egumeni, numai ce ş-au fostu dăndu vinăriciulu. Iaru deaca li s-au întămplatu loru de au fost fugitu de nevoe de acolo, viia li s-au părăsitu, iară livezile şi pomii au fostu  pe seama unor rudenii ale loru, şi aceia iaru le-au ţinutu şi lea-u cositu cu pace despre alţi egumeni. Iaru căndu iaste acumu, tu te-ai pusu de supreşti pe oamen lui den pomi şi dinu livadie, zicăndu că săntu ale mănăstirii, pentru care lucru iată că-ţi poruncescu Domniia Mea să cauţi, deaca vei vedea această 
{BulComIst III 89} carte a Domnii Meale, şi deaca va fi aşa cum jălui ei, iaru tu să te fereşti de acea moşie a loru, nici pomii să-i culegi, nici livezile să i le mai cosăşti de acumu înainte. Iaru deaca vei fi avăndu niscari scrisori cumu că săntu ale mănăstirii, tu să cauţi să le iai şi să vii cu ei de faţă, şi iaru să va mai jălui la Domniia Mea a dooară, voi trimeate Domniea Mea de te voru aduce fără de voia ta. Tolico pisahu gvdmi. Ghen. 12 dni, 7210. Procet. vt. logf.28. Milostiiu bojieiu Io Costandinu Voevodu i gsdinu davatu gsdvami siiu povealeniiu gsdvami voao 4 boeri, anume Stanciulu Vernesculu i Dragomiru căpt. i Ştefulu păh. i Mihai log. Cărlomănesculu. Cătră aceasta vă facu Domniia Mea înu ştire că aici la Domniia Mea să lălui Dima şi cu Radu sutaşi de la oraşu, zicăndu că avăndu ei nişte vii acii înu dealulu -, şi avăndu şi Gheorghie ginerile Radulu iuzbaş 3 pogoane de vie pentre viile loru, numai viile singure fără de locu de casă şi fără de drumu, şi elu s-au sculatu acumu de au făcutu casă şi drumu acolo între viile loru, de întră cu carulu şi cu vita acolo, şi le face multă pagubă, de care lucru, fiindu acii aproape, iată că v-amu datu Domniia Mea pre voi la mijlocu u loru să căutaţi, înu vreame ce veţi vedea cartea Domnii Meale şi cu sluga Domnii Meale, - vt. port. iaru vi să vă străngeţi cu toţii acolo, şi să fie şi ei toţi de faţă, să le luaţi seaama,  să vedeţi: iasre locu de casă acoló unde şi-au pusu Gheorghie casa au n-au fostu. Şi, de veţi adevăra că nu iaste locu de casă acolo şi face pagubă viiloru, după judecata voastră să-şi mute casa de acolo unde va fi locu de casă. Însă precumu veţi adevăra, cu dreptulu să-i aşăzaţi, să nu mai fie gălceavă întru dănşii. Aşijderea să luaţi seaama Radului sutaşulu cu popa Lupulu unu pogonu de vie dinu dealu Moci în josu, care zice Radu că l-au cumpăratu ţealină cu păduri şi l-au curăţitu şi au pusu vie de atăta vreame şi, căndu iaste acumu, să scoală popa Lupulu de-lu scoate dinu vie şi-i face multă gălceavă făr de nicio judecată. Ca să le faceţi judecată acolo şi, de nu va fi avăndu popa Lupulu nico treabă acolo, să lipseaască; şi să faceţi scrisoarea voastră la măna Radului să şi ţie vie cu pace. De toate precumu veţi adevăra cu dreptu să-i aşăzaţi. să nu mai fie gălceavă între dănşii. Saamu reci gsdvm. Procet. vt. logft. 
{BulComIst III 90} 29. Ocolnica hotarului satului Copăăcianiloru: capulu hotarului dinu Balta Scării în susu pănă în Cornulu Cetăţi şi din Cornu Cetăţi pănă făntăna Fertunului, i dinu făntăna Fertunului înpinge în laculu Ţiganului, merge în făntăna Islavu, dinu făna lui Slavu înpinge în gruiu Cînelui, denu gruiu Cînelui apucă muchia Cordoi, muchia Cordoi, făntăna Cărpiorului, din făntăna Cărpiorului golu Cireşului, dinu golu Cireşului la făntăna Stogului, unde se înpreună patru hotară, şi deci pănă în măgura Bliaşilor, păă cununa Fagilor, pănă în piatra Oi, şi dinu piatra Oii apucă valea Slani în josu şi trece rău Băiaşiloru şi apucă Turburosa în susu şi merge pănă în fagu Cozi, dinu fagu Cozi în muntele Omului, dinu muntele Omului apucă muchia Lotrişorului pănă în Vatra Ra, dinu Vatra Pănă în Oltu la piatra Dobrişi. Şi aciastă copie amu scos-o de pe ocolnica cea vechie sloveniască: fiindu-că s-au făcutu o pricină de ucidere şi mare nevoie, amu scos-o rumîniaşte ca să se înţăleagă. Şi amu scrisu eu popa Mihailu egumenu otu Cornetu, fiind şi Rafailu monahu dinpreună şi Radu Bărsan i Bărăţoiu dinu Cîneani i Pătru Cojanu otu Biaşi, fiindu şi dumnealui vătafu Ionu Cojanu i dumnealui Ioniţe ce au st vătaf. La aciastă treabă amu fostu şi eu popa Todosie dinu Titeşti şi cu totu plaiu; 7110, mesiţa Avgu: 29.30. 28. Milostiiu bojieiu Io Costandinu Voevodu i gsdinu davatu gsdvami siiu povealeniiu gsdvmi ţie, Tudosie Olănescule. Către aciasta-ţi facu Domnia Mea înu ştire pentru că aici, înnaintea Domni Meale la Divanu, au jăluitu Tănasie de la Dăngeşti, zicăndu că dăndu-i tu lui neşte bani de i-au lepădatu Uescului pe o moşie Şoicoi, ca să fiţi frăţeaşte pă dănsa, şi după cumu v-au fostu tocmeala tu nu vei să te ţii şi te tinzi mai mult să-i mănănci şi ce-i iaste parte lui înu silă, şi i-ai fostu măncatu astă iarnă 3 clăi de fănu şi dijma după moşie. De care lucru iată că-ţi poruncescu Domniia Mea să cauţi să plăteşti fănulu după cumu să va fi văndutu clăile de fănu pe acolo astă iarnă şi altă supărare să nu-i mai faci, ci să te ţii de tocmeaala ce v-aţi tocmitu, că, de nu-i vei plăti fănulu, nici te vei ţinea de tocmeala ce aţi avutu şi va mai veni la Domniia Mea cu jalbă, bine să ştii că voi trimite Domniia Mea omu domnescu de vei da totu fără de voia ta. Şi vei da şi treapădu. Tolico pisahu gsdvmi. Daru, fiindu poveste într-altu chipu, să vii că faţă. Mai 12 dni, lt. 7214. Proce. vt. Logft.
{BulComIst III 91}  31. 10 Ianuar 7216.Costandin Băsărab-Vodă cătră mănăstirea Fedeleşciorii pentru moşii cumpărate de la RaduluCliuc. şi de la Ghiorghiţă Post. feciorii Hrizei Vist. Şi pentru Clăbucetulu, muntele ce a fost al Predii Şuiceanului, luatu de la boiarii denu Cărstineşti. Pre plaiu înu susu pănă înu spinarea Porcului şi pre plaiu înu josu pănă în ştubea bătrănă, şi spănzură pănă înu apa Topologului şi de spre apa Argeşului pănă în făntăna Borului. Procet. vt. logft32. 18 April 7216. Oprea din Copăceani vinde Cornetului 3 locure, 2 supt coasta lui moşu şi altulu de la vale şi dinu josu de drumu şi altu de la năsipu, unde să chiamă pre slenu şi Şiviţa denu Cărligatele şi unu locu de la unchi-mie dascălulu Radu Alecsă, unde să chemă suptu pădure de la grease şi sălişte şi păraole. Dereptu 2 lei şi 3 ort şi o vacă cu lapte pe moşie. Oprea din Copăceani ginere lui Stanu Guglia. Eu popa Ilie dinu Veştemu. Eu Radu Bărsanu de la mănăstire. Eu Stanu Guglia dinu Copăceani. 33. 5 Novembre 7220. Noi 6 boiari carii săntemu luaţi de Postealniculu Costandinu pentru moşia Albului otu Rădăcineşti. Deci , umblăndu preste totu hotarulu dinpreună cu mulţi megiaşi şi săteani, tămplatu-s-au şi popa Ivaşco dinu Nucşoară şi ceauşulu Mihulu dinu Harişu cu cărţi bătrăne şi cu hrisoave de moşie, fiindu şi moşii loru moşteani dinu Rădăcineşti. Deci, fiindu noi cu poruncă domnească ca să căutămu şi să adevărămu moşiile pre cărţi şi pre hrisoave, le-amu cetitu cărţile şi amu aflatu cumu că au şi ei moşşie într-acelu hotaru... S-au găsitu şi moşiia la faţă şi locurile anume: unu locu la Zăcături pe vălceale, unu locu în Făgeţelu, unu locu în Buciumei..., doao locuri la Poiană, la Măgură, unu locu mare în buciumei şi în lungu şi în curmezişu unu locu la pomi..., doao delniţe cu pomi în satu, unu locu în hotarulu Pereaniloru, dinu cale, doao locuri mari la copaci..., unu locu înu capulu Scurticaţiloru şi viezuinile, unu locu dinu Ogorani, care au fostu cu bisearica, şi înu Buciumei dinu Sălişte în susu, şi locurile şi seamnele pre Valea Muşcelului, prenu piatra Popei, pre drumulu celu mare şi pre colniculu vărtoapeloru. Prăvulu Şucianu, Ianculu căpt. za Lovişte..., popa Andrei otu Jiblea, Zahariia Portarulu, popa Oprea otu Sălătrucu. 
{BulComIst III 92} 34. 14 Novembre 7220. Noi 6 boiari carii săntemu luaţi de Postealniculu Costandinu şi cu Mihulu Ciauşulu, ca să căutămu şi să adevărămu Partea Albului părcălabu de moşie dinu rădăcineşti otu sudu Argişu, şi de moştenire şi de cumpărătoare, să o alegemu de cătră alţi megiiaşi şi de cătră fraţii lui. .., Căndu au fostu la zi şi la sorocu, strănsu-ne-amu toţi deplinu la această moşie şi le-amu cetitu tuturoru toate scrisorile şi cărţile ce au avutu de moştenire şi de cumpărătoare. Şi, făcăndu fune de stănjini 15, umblat-amu pre la toate pămănturile şi dealniţele după cumu i-au scrisu zapisele lui şi, trăgîndu-le cu funea şi în lungu şi în latu, le-amu însemnatu toate, totu anume carea în ce locu iaste şi de căţi stănjini au eşitu, precumu arată în josu anume. Loculu dinu Măluşelu, dinu marginea apei Coiscăi în susu..., loculu de la orzişte..., loculu în lunci..., loculu de după crănguri, loculu de la orzişte..., loculu în cămpulu de josu, dinu josu de gruiu Bălei, lăngă pălamitu ..., loculu la Flămăndulu pănă în vie..., loculu de la Vălceale..., loculu iaru la Vălceale de la Manole..., loculu peste Vălceale..., loculu la capulu Făgeţelului ..., loculu lazulu dinu poiană..., în săliştea în Rădăcineşti o dealniţă..., o dealniţă în săliştea Muşceleaniloru..., o dealniţă de la popa Isacu şi de la popa Şerbanu în săliştea Muşceleaniloru..., loculu de la Şerbanu lăngă gruiulu Bălei în Muşceleani la crănguri în crănguri în cămpulu de josu..., loculu de la Şerbanu la Negrile..., o dealniţă iaru la Şerbanu, carea au fostu de la tată-său Udrea Beacheşu, dintre măguri, pe lăngă dealniţa lui Avraamu cea boerească..., loculu denu topile. Iarăşu de la Şerbanu unu ociu în luncă, dă cu capulu la tină.35. Mart 7223. Oprea şi soţia locuri pietoare..., suptu opresie, unu locu înu luncă, care să chemă încornurate pe lăngă alu mănăstirii.36. Dichim., 4 d., lt. 7226. Părintele egumenulu Găiseanu chiru Daniilu ceare de la 30 liude ce săntu şezători pă moşiile monastirii Urlueştii i Buneştii sudu - grău chile 60 i porumbu chile 5 i tl 30 polu, 20 după 180 clăi de fănu, dijma după aceste doao moşii ce n-au dat-o înu 6 ani, i tl. 12 pl. după claca ce au rămasu de estimpu dinu zloţi 30, i suhatulu munţiloru. Dragomiru, i Ionu şi dispre partea celorlalţi săteani răspundu că ei dijmă n-au datu de căndu s-au pomenit pă aceale 
{BulComIst III 93} moşii, fără de cătu au avutu aşăzămămtu de a da într-unu anu la mănăstirede nume căte bani 300, după cumu şi estimpu au datu dintănşii şi voru da şi ceilalţi. Egumenulu arată unu hrisovulu alu Radului-Vodă otu leatu 7113. Scrie să stăpănească sfănta mănăstire aceste 2 sate Urlueştii i Buneştii şi cu toţi rumănii, măcaru că egumenulu mai ceare de rumăni, ci numai dijma şi claca să şi-o dea după obiceiu. Mai susu numiţii oameni, văzăndu hrisovulu mănăstirii, au zisu că adevăratu moşiile săntu ale mănăstirii, daru pentru dijma de 6 ani, n-au de unde a o da ei acumu, că au trebuitu egumenulu să şi-o fi căutatu, că ei nu s-au pusu înu pricină a o nu da, daru pentru dijma de estimpu şi bani ce au mai rămasu pentru clacă, să meaargă să-i ia. Iaru szhatulu aă şi-lu ia de la cei cce voru fi avutu oi pe munţi. Hotărămu ca părintele egumenu să margă să-şi ia dijma de estimpu de la oricine ce aru dovedi că au avutu bucate arate pe moşii. Şi suhatulu munţiloru de la cei ce va dovedi că ş-au păscutu oile estimpu să şi-lu ia după obiceiu. Aceasta scriemu. De Costandinu Mălăescu logt. şi trecutu la condică. 37. C. 7227. Milostiiu bojiiu Io Ioanu Voevodu i gsdnu pisahu gsvdmi dumitale, jupăneasă Catrino ce ai fostu a boerului dom. Grigorie Ticveanulu. Cătră aceasta-ţi facu Domniea Mea ştire pentru că aici la Divanulu Domnii Meale veni de să jălui Tănasie de la Dăngeşti, zicîndu cumu că, avăndu elu o moşioară acolo în Dăngeşti aluturea cu moşiia ta, hotărî(tă) deosebi şi înpietrită, şi o au stăpănitu de atunci pănă acumu cu pace, iară acumu tu te-ai sculatu de l-au luatu părţile lui de moşie şi ai pusu omenii de l-ai căznitu şi  l-ai scosu dinu moşie fără judecată şi pă acea moăe au fostu făcutu nişte omeni dinu Ţara Ungurească fănu şi..., ai pusu de l-ai luatu şi Ungureanii acei care au făcutu fănulu apucă iaru pă Tănasie să l(e) plătească fănulu. De care lucru iată că-ţi poruncescu Domniea Mea să cauţi, de vreme ce iaste partea lui Tănasie de moşie, să-i dai cărţile ce i-ai luatu şi fă aşa ca să nu mai vie cu jalba la Domniea Mea. Iaru, de va fi lucrulu într-altu feliu, să vii aici la ... nulu, viindu de faţă, pă urmă să ştii că-ţi voi trimite... iaste porunca Dom: Tolico pisahu gsvdmi Ghen. Procet. Vel Logft. 
{BulComIst III 94} 38. 31 Septembrie 7227. Ioan-Vodă lui Tănasie Stelii, înpreună cu verii lui, anume Ionu i Dumitru pentru partea lui din Dăngeşti, aleasă de Şerban biv Vel Clucer şi ceilalţi care au hotărnicit de cătră jupăneasa Catrina a lui Gligore Post. Vlădesculu şi de cătră Olăneşti şi dă cătreă alţi părtaşi ai loru. Se plănge că le-au împresuratu părţile loru de moşie şi le-au datu în parte Olă...DEci răposatulu Ştefanu-Vodă dănu Divanu le-au datu pă boiariulu Domnii Sale Şărbanu Vlădesculu bivu Velu Clucer şi cu alţi 6 boiari, înpreună cu sluga Domnii Meale Ionu vt. Port., ca să meargă să-i mai hotărască şi a dooara, pentru stăpănirea unii livezi dă moşie. Hotărărea n-au fostu bune, ci-au fostu realeşi..., ci-anu pusu Domniia Mea dă s-au spartu înu Divanu. 39. 26 Avgust 7231. adecă eu Clementu ieromonahulu, feciorulu Nicăi bivu Velu Slugearu Grădişteanulu, dat-amu acesta alu meu adevăratu zapisu la cinstita măna preasfinţitului Mitropolitu alu Ungrovlahiei chiru Daniilu şi sfintei şi dumnezeeştii mănăstiri Aninoasei otu sudu Muş. şi egumenului Hrisanthu şi totu săborulu sfintei mănăstiri, unde să cinsteaşte şi să prăznuiaşte hramulu sfăntului marelui arhiereu Nicolae de la Mira Licheii făcătoriulu de minuni, caremănăstire iaste denu temelie zidită dă răposatulu Theodosie monahulu, care s-au chiematu pre nume mirenescu Tudoranu bivu Velu Clucer, precumu să să ştie că, avăndu eu nişte moşăi de cumpărătoare înu judeţulu Argeşului, ce să chiamă Rădăcineşti de la Albulu părăcălabu, feciorulu Vladului şi de la feciorii lui...de peste totu hotariulu şi Săcuianii şi Dăngeşti. Şi ograda cu pomii de la Şerbanu Beacheşu, care iaste răzorită şi înpietrită înu mijloculu acestoru moşăi, denu josu de Coziani, care iaste capulu la cale, altulu la părău şi altulu iaru la Negrile..., care dă cu capulu înu idrii, şi cu altu capu la părău, şi altu locu deasupra măluşălului... Au văndut-o săteanii pentru birulu lui..., locu alu popii Oprea Făgeţelu. Cumpărătoare de la Agripina călugăriţa pre care au ţinut-o denu... De la Tănasie martologulu, feciorulu lui Voico de acolo, şi de la vărulu său Gheorghie, feciorulu lui Matei, nepoţi Chiucăi Dolojanu... De la văru-său Năstasie. Calotă Logt. Băleanulu, fratele răposat..., cumnatu-mieu Grigorie Visteariulu Tigveanulu, iarăşu de neamulu nostru. 
{BulComIst III 95} Manolache Vl Pah. Marturi: Matei Velu Logft., Doni Damianu Vel Vist., Nicolae Roset Velu Clucer, mărturie.40. 19 Februar 7235. Tudoru ginerile lui Tănasie Stelii, ginerile lui Stanu Căprioară. Să mergemu să-i îndreptămu, paşi de pămăntu. Amu pusu seamne şi amu făcutu mejdină. Pentru colnicu s-au descoperitu şi s-au destupatu. Savulu otu Velu ocnă, Slavulu dinu Vlădeşti.41. Adecă eu Sima log. Olănesculu dat-amu zapisulu mieu ca să fie de bună credinţă la măna lui Tănasie snă căpitanului Iftemie denu dăngeşti cum să să ştie că, lundu eu Tănasie bani cu judeţulu Neagoe şi cu Gligorie şi amu pusu totu hotarulu nostru dinu dăngeşti zălogu la dumnealui dreptu tal. 124, iaru, cănduz ao fostu pe urmă, amu adusu eu Tănasie toţi banii deplinu la dumnealui, tal 123, şi zapisulu cesta să-i fii de samă şi mărturie cine va iscăli mai josu, Şi pentru credinţă amu iscălitu cu măna mea mai josu, ca să crează.  Apr. 20, 7235. Sima log. Olănescu.42. 29 Octombre 7249. Varlaamu ieromonahu, egumenulu sfintei şi dumnezeeştii mănăstiri Aninoasa, denpreună cu toţi părinţii mănăstirii dă zapis dumnealui Căpitanu dragomiru şi dumisale Post. Sandulu, fratele dum. Căpitau Dragomiru, bucşăneştii, moşiia cea a fost avăndu mănăstirea la Rădăcineşti înu sud Argeşu i Groşiu i la Pereani i la Dăngeşti i la Scăuiani,  carii săntu şi sfintii mănăstiri de la clitori, de să alătră cu moşiia Berislăveştii. Mănzeştii-de-susu de la dumnealui dohtoru Dimitrie Notara. Care moşie căndu amu 
{BulComIst III 96} cumpărat-o, amu întrebatu şi pă dumnealoru ctitorii, dum. Velu Pitaru Costandinu Strămbianu şi dumnelui ne-au datu voe să vindemu; denu care moşii vedemu că nu aducu sporu sau agoniseală mănăstirii şi săntu pe departe, şi să luumu moşii unde mai are sfănta mănăstire şi mai cu venitu.43. Părintele egumenu găiseanu chiru Daniilu ceare de la 30 liude ce săntu şăzători pă moşiile mănăstiri Urlueşti i Buneştisud. -. grău chile 6 i porumbu chile 5 i tl 36 pl., 20, după 180 clăi de fănu, dijma după aceaste doao moşii, ce n-au dat-o în bani i tl. 12 pl. după claca ce au rămasu de estimpu dinu zloţi 30, i suhatulu munţiloru. Dragomiru i Ionu şi despre partea celorlalţi săteni  răspundu că ei dijmă n-au datu de căndu s-au pomenitu pă aceale moşii. făr-de cătu au avutu aşezămîntu de da într-unu anu la mănăstire de nume căte bani 300, după cumu şi estimpu au datu dintr-ănşii şi vor da şi ceilalţi. Egm arată unu hrisovu alu Radului-Vădă..., măcaru că egm. nu-i ceare de rumăni, ce numai dijma şi claca, să şi-o dea după obiceiu. Mai susu numiţii oameni, văzăndu hrisovului mănăstirii au zisu că adevăratu moşiile săntu ale mănăst., daru cătu pentru dijma de 6 ani n-au de unde a o da ei acumu, că au trebuitu egm. să ş-o fi căutatu, că ei nu s-au pusu înu pricină a nu-i da, daru pentru dijma de estimpu şi bani ce au mai rămasu pentru clacă să meaargă să-i ia, iaru suhatulu să şi-lu ia de la cei ce voru avutu oi pe munţi. Hotărîmu ca părintele egm. să meaargă să-şi ia dijma de estimpu de la oricine ce aru dovedi că au avutu bucate arate pă moşii şi claca de estimpu ce au mai rămasu neluuaţi. Aşijderea şi de estimpu înu toţi anii să aibă a-şi lua dijma moşiiloru de la oricine orice bucate aru avea arate pe moşii, şi suhatulu munţiloru de la cei ce va dovedi că ş-au păscutu oile estimpu să şi-lu  ia, după obiceiu. Aceasta scriemu. De Costandinu Mălăesculu Logt. şi trecutu la condică. 
{BulComIst III 97} 45. Sandulu Bucşănesculu, B. Velu Vornicu înu tl. trei sute şi 40 mătci de stupi şi cu acei bani au cumpăratu mănăstirii alte moşii mai îndemănă, daru stupii nu i-aru fi datu Sărdariu şi-i caută acumu. Fiindu Climentu igumenulu datoriu lui Martinu Buligăi cupetulu dinu Piteşti ca să-i întoarcă cheltuiala după unu zăgasu ce-lu făcuse dinpreună cu igumenulu Cămpulungului. Mergăndu copilu dinu casă asupra igumenului ca să-i înplinească, aru fi spusu igumenulu Sărdarului că pentru acei stupi să-lu plătească cu tl. 40 la Martinu.  Au priimitu dreptu unu stupu tl. 1. Pentru stupi igumenulu Aninoşanulu să să înfăţişeze cz Climentu proigm., fiindu-că trăeşte. Toţi stupii să-i dea mănăstirii Climentu cu prăsila loru, cătă să va socoti pănă acumu.46. 25 Maiu 1759. Pentru mănăstirea Fedeleşoii, care sfăntă mănăstire iaste zidită dinu temeliia ei de răposatulu întru fericire strămoşulu Domniei Meale  Grigorie-Vodă, celu întăi cu acestu nume, dinu necuvioase umbletele lui Ioanichie iconomu, s-au fostu răpusu mai toate odoarăle sfintei mănăstiri, iaru scrisorile toate; de care neavăndu cu ce să caute cuprinsurile moşii loru cei ce au iconomisitu în urmă, s-au fostu tinsu vecinii înprejureani de au fostu cuprinsu cine au vrutu. De spre Goianu, pe izvorulu ce iaste la stupina Pieptii, de la stupină pe drumu pănă în Aţagu la vii, de acolo pe măgură, apoi de la Scoruşu, deacii apucă muchia penu Negulă, apoi tuleaşte la Perişoru în Popeşti şi pogoară în Făntăneaua Reace , apoi în Gura Priseacii, în fagulu lui Bolovanulu. De-acii apucă priseaca în susu pănă în lăcşoru, apoi tuleaşte în gura 
{BulComIst III 98} Văii Babei, apoi apucă pe rîu în susu pănă la crucea Vlădicăi Varlaamu, apoi apucă pănă în Păcala, deacii tuleşte pănă în gura Bogdăii, deacii cuprinde Znamăna şi iase în gruiu cailoru, apoi pă Prantova la vale, pănă în bozuşu, apoi iase în capulu Stupineaniloru şi dinu stupineani în măgură, apoi dreptu în bolovanu pe lăngă Sămbotinu, apoi cade în Oltu. Unu codru de locu, de spre Goianu la plute pănă în Oltu... şi suptu obrăjie iaru în latu să alătură de spre Goianu pe marginea Oltului în susu pănă la moşiia Sfintei Episcopii (şi Episcopia de suptu obrăjiie în sus de-asupra Treaptului în capulu Voinigeştiloru), şi aşa Voinigeştii au rămasu rătundu în poale pănă în muchia obrăjiei. Izbrănimu i hotărămu. Marturi, fiii: Alexandru, Mihai, Nicolae, Grigorie, Gheorghie; Costandin Dudescul V. Vor., Costandin Creţulescul V. Ban, Costandin Brîncoveanul V. Log, Nicolae Brancoveanulu V. Comis, Ianache V. Slugeariu, Ioniţă Guliano V. Pit. Bucureşti, 7267, 25 Maiu. De popa Floru, dascalu slovenescu de la Şcoala Domniei Meale cea slovenească otu Stăii Gheorghie celu Vechiu; Costd. Brăncoveanulu Velu Logt. procitohu. Ionu Scarlatu Ghica Voevod.49. 3 Maiu 1765. Ghenadie arhm. proi. igm. Coziianu, pentru o vie de la Ionu Mormonea judeculu, la la Monahulu Iosefu. Cu sfatul obştii şi adunării sfintei mănăstiri. 
{BulComIst III 99} 50. 25 Maiu 1772. De la departamentulu judecăţii, anafora către Divanu. Care iaste numai cu pecetea ţării, iaru nici de Domnu iscălitu, nici de Velu Logt. nu iaste protocălitu, înu care să vede că megiaşii acei vremi, între dănşii avăndu pricină de moşie, prinu judecată li s-au alesu părţile. Dinu prostimea şi schimbările egumeniloru.51. 1 Maiu 1775. Adeverinţa noastră care mai josu ne vomu iscăli: viindu părintele egumenu de la mănăstire, au cercetatu hotarăle înpreună cu moşteni  i cu preoţi, megiiaşi bătrăni care amu ştiutu hotarăle, şi cu frica lui Dumnezeu amu arătatu semnele, de la rota frăntă, pănă la cătini, de la cătini la piscu la dealu pănă înu muche la fagu este hotaru bunu fără de nice o pricină, iaru de la fagu înu susu pănă înu curmătură, pe muche, unde să înpreună cu hotar curpenişului, apoi iaru pe muche pănă la plută, de la plută iaru muchea pănă unde au fostu fag celu mare, iaru de la fagu coboară la vale pănă la capulu piscului alu Mlăpiloru, care să hotăraşte cu moşiia dumnealoru Bucşănescu. Noi, lăcuitori cari ne aflămu la Urlueşti, noi amu scuturatu şi pometele şi amu cosătu şi livezile, dăndu şi obicinuita dijma mănăstiri, iaru acumu, de cătăva vreame, nu ne-au îngăduitu dumnealoru, zicăndu că moşiia este a nostră, daru  cercetăndu părintele pe noi, omeni bătrăni, amu grăitu direptu, căci căce pănă acumu, căndu egumen au 
{BulComIst III 100} venitu, pănă acumu nu zicea ca să arătămu hotarulu. Acumu amu arătatu pe unde au fostu iarăşu precumu arată hrisoavele sfintei mănăstiri. 53. Cărţi sau alte sineturi nu avemu, că toate scrisorile aceştii sfintii case s-au răpusu dinu canţelaria răp. costandinu-Vodă Mavrocordatu, la anii 1749, precumu este ştiutu şi de arhiereu locului şi de alţi boeri. Ca să să poată îndrepta şi moşioara aceştii mănăstiri, şi aşa rămăne a să discoperi adevărulu prinu oameni bătrăni cu ştiinţă dinu lăcuitori părţii locului. Bătrănii înprejureni şi alţii cari voru fi ştiindu stăpănirea acei moşii.54. 18 Mart 1781. La Ţara Ungurească, pentru tămăia, zicăndu ţăranii că să tragu dinu neamulu aceloru rumăni ertaţi, pecete de moşie. Pentru nestatornicie lucruriloru lumii nu putem zice cumu săntu ei şi dinu rumăni şi dinu boeri, fiindcă poate că unii dinu ei să fie aşa şi alţii amentrele. Muntele Vămăşoae şi Valea Babii: crucea Vlădicăi, gura părăului plopiloru, părăulu porculu, poteca prisecii, gura potecii, Bordeiele Ţiganiloru, gura Horştului, ariia Burchiului, şirulu de fagi, măgura hoţiloru, dealulu pietrii, drumulu celu mare, Crucea cu comoara, piatra învăluită, Vărfulu roşiloru.56. Se întreabă oameni bătrăni şi cu alţi oameni înprejureni. Părău 
{BulComIst III 101} brebeniloru, roata frăntă, hotarulu cepariloru, lacu cu cătina, fagulu celu mare, vărfu moşului, pluta cea mare, nuculu dinu drumu, gorunulu, aninii cei mari, părăulu Cărstini, apa Vădislăvi, gura părăului secu, capulu malului, muchia Părliţi, făntăna cu arini, hotarulu popii lui Epure, gruiulu lupului alăturea cu tărăţa, vărfulu celu naltu, vărfulu gudului, scursura părăului secu.57. Molitfeloru Voastre preoţi i diiaconi şi vooă, săteniloru ce sănteţi şăzători pe moşiia Valea Babei, fiindcă unii denu voi, după mărturisaniia şi adeverinţa ce au datu cumu că moşiia Valea Babii este a sfintei mănăstiri Găisenii, Sfinţiia Sa părintele egumenu au dat jalbă la Măriia Sa Vodă şi iată că vine acolea. Ce, de ştiţi că moşiia Valea Babei iaste a mănăstirii, iaru nu a voastră, nu mai umblaţi trepădăndu-vă şi cheltuindu-vă, ci vă trageţi înu susu şi lăsaţi pe Sfinţiia Sa ca să pue isprăvnicelu spre a căuta venitulu moşii. Iaru de nu lăsaţi moşiia şi ziceţi că iaste a voastră şi aveţi a răspunde, vă sculaţi cu toţii de veniţi aici, aducăndu-vă scrisorile şi marturii ce veţi avea. Aceasta 1783, Fev. 28.58. 1 Dech. 1783. Mihailu Costandinu Şuţulu, pentru moşia Valea Babei lăngă moşiia mănăstirii ce să numeşte Urlueşti i Buneşti. Diaconulu Dumotraşco, arătăndu-i-le semnele moşii, elu au pusu de au făcutu carte vicleană, numind-o că este dinu cărţile cele răpuse şi ei fiindu proşti, necunoscăndu că iaste vicleanu şi priimind-o, s-au pornitu a cere cu dănsa judecată să stăpănească moşiia. Au înşălatu şi Divanulu domnescu înu vremea Domnii Sale Fratelui Alecsandru Ipsilantu Vvd. Domniia Sa fratele Nicolae Caragea Vvd. Cartea vicleană pe numele Domnii Sale Ducăi-Vodă. De au fostu adevărate sau mincinoase.Cu egumenulu argeşanu i cu egumen feldeşoianu şi cu judecătoriulu ţinutului. Lăcuitorii înprejuraşi acestoru hotare. Că unu Dumitraşco diiaconu de la Bărseşti, sudu Oltu, au zisu că ştie pre unu popa Mirea zugravulu de la satulu Făgeţielu, sudu Oltu, dă le va face carte domnească veche, de voru lua moşiia: numai semnele moşii şi numele să-i dea înscrisu şi tl. 15 plată, şi le va aduce cartea făcută. Şi aşa au auztitu preoţii i lăcuitorii numitului satu cu toţii i-au făcutu rugăciune şi i-au datu semnele moşii şi numele 
{BulComIst III 102} înscrisu i plata, şi le-au adusu cartea făcută; şi aşa s-au apucatu de judecată şi li s-au datu moşiia suptu stăpănirea loru, deosebindu-se cu hotarnici. Cumu că, faţă fiind Sfinţiia Sa părintele Sidisu i  Sfinţiia Sa părintele Zihnonu şi tot clirosulu Sfintei Mitropolii, au adusu pe numitu popa Mirea înnaintea Preasfinţii Sale, şi întrebăndu-lu, nu ş-au tăgăduitu fapta, ci singuru aumărturisitu că cu măna lui au scrisu această carte mincinoasă ce s-au numitu a Ducăi-Vodă de săntu patru ani... Cu care aceasta rămăindu numitulu popă cu totulu suptu vină, după porunca pravilii l-au catherisitu, luăndu-i darulu preoţîi. 59. Acumu oameniloru acestora li-e frică de cheltuiala ce au făcutu fratele Nicodimu în anulu trecutu, că ei s-au pune josu.60. 1802. Igumenulu mănăstirii Găisenii dinu sudu Dîmb. Dumneaei cucoan Ilinca Herăţoaiadinu sudu Dîmb. sfînta mănăstire Găiseni are doi munţi în sudu Argeşu, ce să numescu Galbena şi Vămăşoaia, pe cari cîndu îi vînzu la păstori, îi dau pe amîndoi...Numita cocoană nu îi lasă să-şi pască oile pe muntele Galbena cu cuvîntul că nu ese al mănăstirii, ci alu dumnei. Acastă întindere a pîrîtei asupra muntelui mănăstirii ce-lu face că este alu ei. 61. 1 Maiu 1802. Zisă şi aciasta părintele igumen că răposatulu Ananiia înu Ţara Ungurească, lăsăndu pă popa Ioanu la schitu, i-au fostu datu şi candelele de argint suptu păstrarea sa, şi, după ce au venitu Ananiia, au găsitu şi vitele schitului văndute de popa Ioanu şi candelile răpuse, şi l-au apucatu Ananiia înaintea Preasfinţii părintelui Mitropolitu răpt. Cozma de au plătitu vitele şi pentru candile i-au datu blagoslovenie. Şi, trei ani trecăndu, au datu trei candile şi bănuială are că va fi luatu şi scrisorile schitului, 
{BulComIst III 103} avăndu-şi cugetu precum umblă a şi-lu săvărşi. Nu i-au spusu că au băturu pe unu Ioanu isprăvnicelu, rumpăndu-i şi coada calului..., au mai bătut dă moarte pă unu Alecxe isprăvnicelu, fiindu-i şi cumnatu numitului preotu, şi au mersu astătoamnă şi la schitu cu toporulu de au datu în poarta schitului, care să vădu şi tăeturile, să spargă poarta să ia dijmă de la unuomu alu schitului carele avusese porumbu pă moşiia Cornetu, iaru nu nu Copăceani. Acia călugăriţă fiindu la schitu, de făcea prescuri, i-aru fi datu igumenulu o zi de aătură a să hrăni feciorii ei, fiindu că ia era moşteană dinu Clocoteni şi nu avea locuri în destulu a să hrăni acolo şi după moartea fecioriloru săi s-au stăpănit de schitu pănă acumu. Cu mare obrăznicie că va scoate schitu şi din moşiia Cornetu, de va trăi. Că s-au stinsu schitu cu cheltuiala în patru rănduri cu patru tacăme de cercetători. 63. Ştefan egm Găiseanulu, pentru o moşiară Urlueştii i Buneştii i Valea Babei înu sudu Argeşu, şi, fiindu depărtată de mănăstire, s-au găsitu neguţitori ca să o dau înu harendă, şi făcăndu sinfonie cu neguţitori pe trei ani, unii dinu clăcaşi. Milostive Doamne, văzu că acei lăcuitori clăcaşi, nici la zapisulu loru nu să uită, nici dijma dinu semănături ori dinu făneţe ori dinu rachiu nu facu supunere de a-şi da dreptulu loru la numiţăi neguţitori arendaşi, ce să arată ca neşte zurbagii, şi aşa neguţitorii au venitu şi-şi cere banii la mine înnapoi, zicăndu cu n-au cumpăratu gălceavă. Făcăndu-să acestu ponosu moşii mănăstirii, arătăndu-să de zurbagii, întăi că toţi neguţitoriii să voru trege de a nu o mai lua în harendă, alu doile poate cu zurbălaculu loru să să facă că săntu moşteni şi iaste moşiia loru iaru nu a mănăstirii.63. Arătu eu cu frica lui Dumnezeu ce ne-au zisu popa Ioniţă otu Copăceni. Me-au zisu: Costandine, tu eşti copilu nostru, să nu arăţi locurile noastre, că eu îţi voi da ţie doo locuri 
{BulComIst III 104} stătute cu zapisu şi tevoi erta de clacă, numai ca să zici că eşti moşu bunu alu nostru, că voi să facă pe Radu olaru moşu şi să facă şi pe Nicolae altu moşu, şi să facă pă Şărbanu iaru moşu şi cu ai noştri trii, cari să facu şapte moşi şi ca să prinză moşiia mănăstirii mai totă şi puţinică rămăne în mănăstire. Aşa au zisu popa Ioniţă cu gura lui. Acei oameni ce zice popa Ioniţă să-i facă moşi săntu totu omeni streini adunaţi aci în Copăceni şi facu clacă: cu astfelu de meşteşugu umblă şi ia moşiia sfinti mănăstiri. iar noi, cei susu numiţi, adăvărămu cu sufletele noastre că este moşiia sfintii mănăstiri. Viindu Costandinu otu Copăceni dinpreună cu Alecsie isprăvnicelu alu sfintei mănăstiri Cornetu cu această adeverinţă şi, cercetăndu-se şi de mine, faţă fiindu, nu tăgăduiră; şi pentru încredinţare amu iscălitu. 1805, Mai, 12.64. În frica lui Dumnezeu arătămu noi cu suflete nevătămate peînru munţii sfinei mănăstiri Găiseni ce-i zicu Galbena şi Vămeşoaia, amăndoi totu unu hotaru, iaru aceşti munţi mai nainte au fostu suptu stăpănire părinţiloru noştri şi le vindea iarba pe toate anu la Mocani, cumu şi noi în urma părînţiloru noştri pănă înaintea răzmereţei muscaliloru, care atuncea amu fostu văndu iarba acestoru muînţiunuia Staîncului Leca, şi, şi rămăndădu pă aceia bunătate a sfiînte mănăstiri, dupe cumu mai susu arătămu, iaru pe alţi stăpăni nu ştimuatăt noi cătu şi zilele părinţiloru noştri, nici amu văndutu cuiva noi,pămăntu, ci numai iarba. Iaru de va fi vreunu zapisu cu vicleşugu, noi nu ştimu, ci-i ştimu buni ai sfintei mănăstiri. De aceasta mărturisimu şi vomu răspunde ori la cine va întreba şi ne va chiema, purtăndu-ne de chieltuiala. 1806, Iul. 12. Moşu erei Vasile dohv. otu Urlueşti adeverezu. Uncheaşu Sima sinu Tănase adeverezu. Moşu Ionu bratu ego adeverezu. Deaconu Apostu adeverzu. Moşu popa otu Urlueşti adeverezu. Unchiaşu Dumitru Buda otu tamu adeverezu. Eu Radu unchiiaşu Cărste otu tamu adeverezu.65. Popa Ioanu isprăvnicelu, carele de atunci au începutu a să numi pă sineşi moşneanu şi a să face în silnicie şi stăoînu desăvîrşitu, înîi cerîndu cevaşu locuri înfundate în moşiia Copăcenii, apoi cerîndu jumătate moşiia şi mai în urmă cerîndu mai multu de jumătate. Cu ciomagul. Avîndu elu unu 
{BulComIst III 105} fecioru i doi gineri şi unu frate, să facă toţi înpreună stegu de cinci ciomege, şi, gonindu pe călugăraşice-i rîndueşte asupra strîngerii venitului, cu puterea ciomagului stăpînescu înu silă, necinstindu şi suduindu pe săracii călugăraşii  cu nesuferite înjurături şi ocări. Încă arătă că avîndu puţintele oi ale schitului la păşune pe acea moşie, au mersu feciorulu numitului preotu cu ciomagulu ca să izgonească pe ciobanulu schitului cu oile după moşie şi văzîndu pe ciobanu că să apără şi nu să poate doborî cu cimagulu, au slobozitu puşca într-însulu, care, de nu s-aru fi sfiitu ciobanu, negreşitu îlu lovea tocmai prenu capu, daru sfiindu-să, nu l-au nemeritu glonţulu, ce numai i-au părlitu părul capului. Pe numiţii zorbagii prin dreaptă udecată să să facă zaptu a să desnărăvi cu ciomag şi cu puşcă, căci, de nu să voru pedepsi straşnicu, poate să să întîmple primejdie de moarte la vreunulu dinu oamenii schitului.66. C. 25 Ianuar 1812. Cu lacrămi de focu jeluimu dumneavoastră, cinstiţi ispravnici, ca să avemu dreptate. Pentru popa Ioniţă i fiiu lui i ginerile i frate-său, că viindu la dmlui Şetraru Ene Brătieanu, l-amu găsitu bolnavu şi n-au pututu să meargă cu protopom în faţa locului, ci prinu scrisoare s-au îndatoratu ca să fie şi în locu lui şi cumu va găsi cu dreptate, să înştiinţeze la dumneloru boerii ispravnici. Şi au priimitu Sf. Sa, şi viindu la Căneani, ne-au datu vătafulu doi pllăiaşi. Şi plecăndu de acolo, amu ajunsu la popa Ioniţ sara şi au strigatu părintele protopopului: Acasă eşti, frate? Bucurosu eşti de oaspeţi? -Bucurosu, au răspuns popa Ioniţă. Şi amu întrat în casă cu toţi. Şi au aprinsu lumănare şi ne-au întrebatu: pentru ce aţi venitu? Şi u răspunsu protopopu: Amu venitu cu prunca Divanului şi a părintelui episcopulu şi cu a dumnealoru boeriloru ispravnici şi cu omu de la slăitulu Divanu. Şi au înjurat porunca slăvitului Divanu, zicîndu că nu va să ştie de porunca slăvitului Divanu, că trăiaşte episcopulu şi Mendelniceariu Ioniţă. Şi, sărindu, m-au apucatu de grumazi de m-au sugrumatu cu şalulu, cîtu nu puteamu să răsuflu.  Şi me-au luatu pistolu de brîu şi l-au trăntitu de pămînt, de s-au sfărămat, şi au strigat cătră zurbagii lui: Încuiaţi uşa, să-i omorîmu pe toţi. Şi, lăsăndu-mă pe mine au apucatu de păru pe părintele Theodosie, vichilu părintelui stariţu şi trăntindu-lu de pămîntu, au strigatu către zurbagii lui: Puneţi mîinele pe dînsulu ca se-lu omorîmu de totu. Şi l-au sugrumatu şi pă el de gît, şi de-abia l-auscos protopopu din mîinile lor. Şi, întrîndu unu slujitoriu înu casă, au scăpatu 
{BulComIst III 106} din mîn lor şi au fugit la mănăstire, cîtu era se se îneace în Oltu, auzindu pe feciorul popi strigîndu ca să-i aducă puşca să-lu înpuşte. Şi, întrîndu unu plăiaşu înu casă, l-au lovitu popa cu ciomagu în capu, de i-au ruptu cornu capului, de l-au umplutu de sînge, de nu mai vedea cu ochi, şi pe altu plăiaşu l-au chematu popa pe nume şi l-au înjuratu de cruce, şi, luîndu-lu popa de păru, l-au trîntitu de pămîntu şi, tăbărîndu toţi zurbagii lui cu ciumagele pă dînsul, l-au bătut cu inul în cinci rînduri, fărămîndu-i şi o mînă, zicînd: Ce aţi venitu la casa mea ca să ne legaţi? Neavîndu noi nici măcaru o pedecă ca se înpedecămu caii, nici fune sau feară. Măcaru că era poruncă, daru noi voiamu cu binişoru ca să le vorbimu. Iară ei nu ne-au mai datu vreame ca să vorbimu. După ce ne-au căznitu de moarte, tocma atunce ne-au întrebatu de pricină, măcaru că elu văzuse porunca dumneavoastră. Şi, dimineaţa, făcîndu părintele protopopu puţină întrebare, şi n-au tăgăduitu feciorulu pentru puşcă şi ciumagu. Viindu şi ciobani de faţă, s-au doveditu prinu carte de blestemu că au slobozitu puşca într-însulu. Şi pentru dijmă au spusu că au luatu. Şi, văzindu protopopu atîta zurbălacu, n-au mai întratu mai multu în cercetare, fiindu-că au scosu popa unu pistolu şi l-au arătatu la toţi cîţi au fostu înu case, zicînd: Cumu va întra popa Theodosie în case, îndată îl înpuşcu. Şi au trimisu după dînsulu în doao rînduri, şi n-au vrutu să vie, înştiinţîndu-lu noi. Şi aşa au scăpatu, că negreşitu l-aru fi înpuşcatu. Şi s-au juratu înnaintea tuturoru cu blestemu că pe părintele stariţulu nu-lu lase în viiaţă, zicîndu că are unu ficioru şi doi gineri şi unu frate ca nişte lei şi nu va scăpa dinu mîinile loru şi oriunde-l va întîlni să-lu omoare. Şi aşa fiindu, zurbagii au rămasu înu chefulu loru, nesupuindu-se poruncii slăvitului Divanu, şi aşa nu i-amu pututu supune ca să-i aducemu la cinstitulu ispravnicatu, lăudîndu-se asupra noastră ca se ne omoare, precumu s-au şi văzutu. Şi dum. vătafu n-au făcutu după poruncă, ca se ne dea oameni vrednici ca se-i punemu supune, şi l-amu înştiinţatu prinu scrisoare şi ne-au venitu răspunsu că elu nu are nicio putere. Şi acestte sintu toate adevărate, findu-că au fostu şi carte de blestemu la mijlocu. Şi pentru încredinţare ne-amu iscălitu. Eu stegaru Petre de păhărnicie m-am iscălitu şi ne-amu pusu şi degetele. Eu Simonu plăiaşu adeverezu, fiindu ucisu. Eu Şărbănescu plăiaşu adeverez, fiindu cu capu spart. Eu Ionu slujitoriu de la scaunulu isprăv. adeverezu. Theodosie ieromonahu m-am iscălitu, fiindu şi părintele protopopulu de faţă la toate acestea. 
{BulComIst III 107} Unu calu căruia i-au frăntu coada, şi la urmă i l-au datu cu coada frîntă şi alte multe zoruri au făcutu, lăsîndu şi schitu fără arături. Să-şi tragă măna, să dea îndărătu şi mălaiu ce au luatu.67. 25 Ianuar 1812. Şi eu, mergăndu întăi în casă cu dumnealui popa Toma otu Racoviţă şi găsindu pe popa Ioniţă la cină, amu şăzutu şi eu cu dînsulu, arătîndu din gură cum iaste porunca. Au zisu că, de este cercetarea şi pînu carte de blestemu să mulţumeşte. Şi, şăzîndu noi de vorbă, au întratu părintele Theodosie cu bumbăraşu şi cu doi plăiaşi, şi deodată, puindu mîinile pe fecioru popi şi pe gineri lui i pe frate-său să-i prinză, iaru popa Ioniţă, văzindu aşa, s-au sculatu de lîngă mine şi au luatu unu bastonu dinu mîna lui Theodosie şi întîi au lovitu unu plăiaşu înu capu, apoi au luatu pe părintele Theodosie de păru şi abea l-amu scosu eu şi l-amu scăpatu afară, apoi au luatu unu pistolu de la brîu bumbăraşului şi l-au datu înu pămîntu, şi  întămplăndu-să aşa, nicio cercetare nu s-au făcutu. Eu pe urmă totu amu făcutu o fărămă de întreare feciorului popi: au datu cu puşca înu ciobanu părinţiloru au nu, şi n-au tăgăduitu fecioru popi că n-au avutu puşcă, megăndu la vănătoare, numai au zisu ciobanului să-şi ferească oile denu umbletul viteloru, şi puăca au slobozitu înu văntu, zicăndu ce , de aru fi fostu un lucru ca acela, lăngă elu aru fi fostu. Amu căutatu pe ciobanu şi nocio zdreală pe trupu n-am văzutu.68. 1 Fevruar 1812. Epitropii de la Pantelimon cătră slăvitulu comitetu, pentru zurbalîcurile popei Ioniţă, să-i pue în mînă şi să-i aibă înu pază, fiindu ştiuţi de oameni răi, silnici, zorbagii, ciomăgaşi şi ficleni, ca să nu scape şi să fugă şi apoi să între înu cercetare... Popa Ioniţă cu ai săi i-au răzbitu înu bătăi şi înu cazne... Pă Theodosie l-au luatu de păru, i-au zmulsu barba şi, sugrumîndulu cu şalulu său de gîtu, l-au trăntutu josu pă  pămîntu, pă slujitoru l-au lovitu cu ciomagu înu capu, i-au spart capulu, umplîndu-lu de sînge, pă plăiaşu l-au înjuratu de cruce, l-au luoatu de păru, l-au trîntitu josu, au tăbărîtu 
{BulComIst III 108} cu ciomagile pe dînsulu, l-au bătutu înu cinci rînduri, zdrobinsu-i şi o mînă. Toate acestea s-au uratu şi s-au făcutu înu faţa protopopului... Dinu alăturata înştiinţare a ispravnicului Mavrodoglu poate cunoaşte fieştecinediafendefrisi ce umblă să facă ucigaşiloru, zicîndu că s-au camu bătutu de-a valma, iaru spargerea capului slujitorului său şi bătaia i zdrobirea mîinii plăiaşului le tacecu totu, vinuieşte pă Theodosie i pe păharnicelu i pe cei trimeşi de însuş că au mersu înu casa popii, daru n-au mersu tîlhăreşte de capulu loru, ci au mersu înpreună cu protopopulu şi cu poruncă înscrisu de la Mitropolitu, de la episcopulu, de la Divanu şi de la ispravnici, avîndu a sa volnicie, măcaru că Mavrodoglu înu urmă au luat-o de la ei şi au poprit-o, daru prinu jurămîtu, atîtu a celoru bătuţi, cîtu şi a altora ce au văzut-o şi au citit-o să poate dovedi, cu toate că, şi cheară de n-aru fi fostu aşa volnicie, iarăşi nu era vreunu păcatu sau vreo urmare rea a munbaşirului ca să-i pue în mănă şi înu pază pă nişte zurbagii ca aceştiea, alu cărora ciomag este arătatu prinu atătea cercetări ce s-au făcutu pe la faţa locului şi pe la ispravnici, bună şi curată dovadă.Aciastă vinovăţie a loru să atîrnă de pravilile anarhii. Divanulu, între ale căruia membruri eşti şi Preasfinţia Ta, părinte Mitropolit, cu mubaşiru ostăşescu Cazaci trimeşi într-adinsu către ispravnici, cazaci cu slujitorii isprăvniceşti.69. 10 April 1812. Căzuţi în vina anarhii. Cîte dooă sute toege înu falangă la scara Divanului, ca să fie pildă şi altora asemenea loru. Acestu felu de stăpînire fără sinetu şi cu ciomagu după pravilă şi după dreptate este rea şi nu are nici unu temeiu. Cu mijlocu învoitu i-amu înpăcatu pă tl. 600. Popa şi părtaşii lui să se mute la locu depărtatu. Casa şi alte namestii şi pometrui ce nu să potu muta.70 16 April 1812. Denu începutu s-au arătatu ca unu apostatitsu. Mari pagube şi zulumuri. Să orîndueşte surgunlăcu dă şase luni la mănăstirea Znagovului, ca să şază acolo spre pocăinţă, cu familiia lui.71. Popa Ioanu otu Copăceani, popa Tudoru Călăreţu martoru. Înu silnicie şi cu pieptulu. A fost trimesu surghiunu la mănăstirea Znagovului pentru nesupunerea cu care ne-amu arătatu la porunca slăvitului Divanu şi pentru bătaia ce amu dat-o omului Divanului i călugăraşiloru schitului. M-au ertatu de închisoarea surgunlăcului. Zurbalîcuri, silnicii cu ciomag, gălcevuri, înjurături şi bătăi. Să fiu izgonitu cu totu de acolo din lăcuinţa părţii locului, înpreună cu feciori i ginerii mei şi namestiile noastre să rămăe pă seama schitului, fără a ne da vreunu banu pentru ele.72. 10 Iunie 1813. Costandinu vănătorulu i Alexe i Dumitru pîrcălabii şi Gheorghe, vechili şi altor lăcuitori dinu trei sate, Copăceani i Călineştii şi Brădeni, sudu Argeşu. Zicăndu locuitori prin apelaţiia lor ca să nu fie îndatoriţi a clăcui cîte 12 zile pă anu, ci numai cîteşasă zile, precumu să urmează şi la alte moşii duprinu prejuru. Aşijderea şi pentru porunbu, să nu  fie siliţi a da de pogonu cîte optu baniţi, ci dinu ceia ce va face să dea zeciuială. Pentru care s-au întrebatu lăcuitorii de au ei vre un aşăzămîntu înscrisu, ori de la epitropia mănăstirii Sfîntului Pantelimonu, unde este închinatu metohu acestu schitu, sau de la cei dă mai nainte igumenaşi ai schitului ori de la celu dă acumu, pentru ca să facă mai puţine zile, şi răspunseră că înscrisu aşăzămîntu nu au, daru din vechime ziseră că aşa au urmatu dă au clăcuitu numai căte şase zile pă anu şi n-au fostu siliţi de către cei de mai nainte stăpînitori ai schitului a clăcui mai multe zile. Cărora li s-au zisu că, dă vreme ce aşăzămîntu înu scrisu de la stăpîni moşii nu au , după pravilniceasca condică care să urmează şi să păzeşte aici într-această ţară fără de osebire la toţi lăcuitori săntu datori toţi a clăcui stăpănului moşii doăsprezece zile pă anu şi ei, cumu înu condica Divanului sîntu orănduite, şi asemenea au şi ei 
{BulComIst III 110} să urmeze. Şi cu pricină căci cei dă mai nainte stăpăni ai schitului s-au lăsatu pe mai puţine zile, aceasta rămăne la voia şi priimirea stăpănului şi potu şi ei acumu să se roage ca, de vor putea, şi să înduplece pă episcopulu şi pă stareţu să-i lase pă mai puţine zile, însă cu voinţa, iaru nu în silă nu li să poate face. Cumu şi pentru porumbu, iarăşi, după pravilniceasca condică, săntu datpri a da dă unu pogonu grăunţe ocă optzeci şi optu şi nu potu a să înpotrivi la aceasta cu pricinuirea ce zicu că uniori nu  facu porumbu mai multu de cătu opt baniţi, care îl dă şi pe acela, pentru căci, precumu şi căndu face porumbulu mai multu, stăpănu moşii nu-i poate sili a le lua mai multă dijmă decătu opt baniţi, aşa şi căndu să face mai puţinu, săntu datori a răspunde totu optu baniţe. Şi într-acestaş chipu hotărămu darea dijmii porumbului. Pentru livezile ce voru fi curăţite de dănşii, nu poate schitu a le lua de la dănşii şi a le da altora, precumu nici pe seama schitului a le ţinea, cu livezile ce voru fi cu adevăratu curăţite de dănşii are a şi le ţinea  şi a le stăpăni ei, plătindu la mănăstire zeciuială dănu zece una; precumu şi locurile de aături asemenea are a să urma. Iaru pentru fănu voru voi ca să socească în livezile schitului, căndu schitu nu va avea trebuinţă a cosi fănu dînu livezile sale pă seama sa, atunci pentru fănu dinu acestu felu dă livezi au să ajungă cu schitu precumu să voru putea învoi, aşa să între cu coasa în fănu schitului, iaru fără învoială nu săntu slobozi a cosi... Şi pentru cele ce să jăluiescu lăcuitori cu călugării şi oamenii schitului le facu multe supărări, omorndul-le dobitoace, luăndu-le păsări şi globindu-i, nişte livezi de fănu curăite de ei luăndu-le pe seama schitului, precumu şi egumenu înpotrivă să jălue, pentru ei că facu stricăciuni la moşie şi la păture schtului.73. 17 Iulie 1813. A căruia arătare să dovedi mincinoasă după pliroforiia ce ne-au datu înu Divanu dumnealoru veliţii voari că atunci nici robie nu s-au făcutu de nemţi înu ţară, că acestu preotu încă dinu zilele nemţiloru, căndu arsese acestu schitu, aflăndu-să isprăvnicelu la acea moşie şi înu urmă poprindu-se şi fiindu preotu totu la acea biserică, au avutu întăiu şapte pogoane dă loc dinu moşiia schitului, pentru care, ca unu preotu ce să afla alu bisarecii, i să făcea musaade de nu-i da nici dijmă, nici claca, iaru înu 
{BulComIst III 111} urmă, după arderea schitului, găsindu vreme cu părleju, s-au întinsu încetu încetu şi au zaptu a treia parte dinu moşăe. Judecata la 1804, în zilele ruşiloru. Crisologhia: ar fi avutu unu hrisovu sărbescu carele i s-aru fi luatu de cazacii care l-au jăfuitu înu vremea trecutii armii roseşti. 1817. Nicolae Trăsnea, Sardaru, epitropu spitalului Sfăntului Pandeliimonu, munţii Galbenu şi Vămăşoaia şi la moşie au catandisit arenda... la neşte moşneni de acolo. Ocolniţa era la unu Dumitru Ţonea şi Mihăilă Ţonea otu sătulu Băeşoaia dinu plaiu Loviştii, zicăndu-le ca să o scoaţă după sărbie pă romănie. 22 Iulie 1823. De la Hătmănie. Aprodu hătmănescu să se puie înu lucrare luminata poruncă cu urmare întocmai precumu într-ănsa să coprinde. Dimitrie Ralet Vl. Hatman, 1822.


{BulComIst IV} DOCUMENTE RELATIVE LA IOAN NECULCE, ADUNATE ŞI PUBLICATE DE IULIAN MARINESCU, PROFESOR.
{BulComIst IV 15} 1652, Septembre 15. Adică eu Gheorghie şi cu soru-mea cu Irina şi cu nepoată noastră Anghelina, fata Mării, nepoţii lui Filip Vistearnicului, scriem şi mărturisim cu acest zapis al nostru cum am văndut un loc de casă cu pivniţă de piatră pe uliţa cea mari din sus de Mitropolitul dumisale Iorgăi, ce au fost Stolnic Mare, cumnatul Postealnicului celui Mari, a Iorgăi, de nime siliţi, nici nevoiţi, ce de bună voe noastră ca să-i fie dumisali dreaptă ocină şi moşie şi a gipănesăi dumisale şi a cuconilor dumisali. Ci tocmala noastră au fost denainte părintelui Svinţii Sale Mitropolitului Varlaam şi popa Vasile de la Beserica Albă şi diaconul toader, zet popa Vasilie şi şoltuzul Gheorghie cu 12 părgari şi vătaful părintelui, Ionaşco Căpăţina şi Necula preameşter din uliţa mari şi Toader cruitor ot tam şi Toader brat Antimie ot tam şi mulţi oameni buni bătrîni şi tineri de prin pregiur. Şi preţul locului l-am văndut derept două sute cinzăci de lei bătuţi.  Ca să ştie. Şi am scris eu diiaconul ot Ţrcoc Beloe acestu zapis. Ţi pentru credinţă ne-am pus şi peceţile şi iscăliturile. Pis u Ias, văleat 7161 (=1652) Sept(emvrie), 15 dni. Gheorghie. Irina. Anghelina. Diiaconul Iftimie iscaal. Diiaconul Theodor iscaal. (Vo:) 1653, Săptemvrie 5. Acesta zapis a Iorgăi s... la Biserica Albă pentru bivniţă. 7161 Sept(emvrie) 5. Zapis dela Gheorghie şi soru-sa Irina şi nepoata lor Anghelina, nepoţii lui Filip Vist, pentru un loc de casă cu pivniţă de piatră pe uliţa mare din sus de Mitropolie, ce i-au văndut Iorgăi Postelnicul cel Mare. 7161, Sept 15.2. 1660, Octomvre 7. Io Ştefan Voevoda bjiu mlstiu gspdaru zemle moldavscoi. Adecă au venit înnaintia noastră şi înnaintia a lor noştri moldoveneşti boiari a mari şi a mici Zanhira şi Alixandra şi Creaţa, surorile răposatului Iorgăi ce au fost Postelnic Mare, de nime nevoite nici asuprite, ce de a lor bună voe, s-au învoit şi s-au tocmit iale a în de sine şi au împărţit toate ocinile şi cumpărăturile ce au avut fratele lor, răposatul Iorga Postelnicul. Vinitu-s-au în partia Zanhirii satul Mleaanca, în ţinutul Dorohoiului, şi satul Drăguşanii iarăşi la Dorohoiu, şi satul Temanca în ţinutul Sorocei şi satul găureanii în ţinutul Iaşilor şi giumătate de sat Mărceşti în ţinutul Tecuciului şi un vad de moară în gărla Putnei de gois de Făurei şi doă fălci de vie la iaşi în Poenă şi trei fălci de vie la Cotnar în Piscop, - acistia părţi s-au vinit giupănesăi Sanhirei. Iară în partea Alixandrei Stolnicesăi s-au vinit saul Plopeani în ţinutul Suceavei şi mîncanii în ţinutul Putnei şi satul Colocuşna în ţinutul Hotinului şi satul Cernela în ţinutul Sorocei şi giumătate de sat de Bărlădiani în ţinutul Putnei şi doo fălci de vie la Iaşi în Poiană şi trei fălci de vie la Cotnar în Piscopu - aciastia toate părţile Alixandrei Stolniciasăi. Iară în partia giupăneasăiCreaţăi s-au vinit satul Lăitianii în ţunutul Niamţului şi satul Drăguşeanii în ţinutul Hotinului şi satul Florinţopaia în ţinutul Iaşilor şi a treia parte din sat din Rădeni iarăşi în ţinutul Iaşilor, o sută funii şi treidzăci şi şease de paşi în frunte din sat din Onciani la ţinutul Teuciului şi un vad de moară la Putna pre gărlă şi doo fălci de vie la Iaşi în Poiană şi trei fălci de vie la Cotnari în Episcop. Atătea-s părţile ce s-au vinit a tustreale surorile răposatului Iorgăi Postealnicul şi aşa s-au tocmit iale a în de sine denainte noastră şi denainte la tot Sfatul nostru. Deci şi Domniia Mea , văzind a lor bună voe tocmală, cu îngăduinţă şi de la noi încă le-am dat şi le-am întărit pre părţile de ocine a răposatului Iorgăi Postelnicul, căriia ce s-au vinit, precum mai sus scrie ca să le fie şi de la noi direapte ocine şi moşii şi uric şi întăritură, din tot locul cu tot vinitul, neclătit şi 
{BulComIst IV 17} neruşeit nici dănăoară în veci. I in da să ne umişaet pread sim listom gospodtva mi. U Iasoh, vlt 7169, mesiţa Oc 7 dni. Io Ştefan Voevoda. Stratulat. S-au trecut deplin la condică.3. 1660, Novembre 28. Adecă noi Evda, fata Sanfirii, nepoată de sor Iorgăi ce au fost Postelnic mare, şi feciorii miei, Gheuca şi Begul şi Chieriaţa şi Condişia, scriem şi mărturisim noi cu acest zapis adevărat al nostru, cum noi de bună voia noastră, de nime nevoiţi nici asupriţi, am văndut şi a noastră diriaptă ocină şi cumpărătură Unchiul nostru Iorgăi ce au fost Postelnic Mare, un sat anume Drăguşianii, ce-s la ţînutul Dorohoiului, pre Valea Podragii, care saat ni s-au vinit nooă din diriase ce-am avut de înpărţală dela Măriia Sa Domnu nostru Ştefan-Vodă şi din carte di înparţală şi de mărturie, ce am avut de la părintele Sava Mitropolitul de Suceava şi de la toţi boiarii cei mari, precum ne-au înpărţit dumnealor moşiile şi cumpărăturile uncchiu-nostru Iorgăi ce-au fost Postelnic, precum au aflat mai cu direptul, pentru căci unchiul nostru Iorga Postelnicul, cuconi pre urma dumisale n-au rămas. De noi acel sat Drăguşeanii ce-s la ţînutul Dorohoiu, pe Valea Podragii, l-am vîndut dumisaale lui Miron pîrcălabul de Hotin i Neculcii brat Stamate Post, dereptu trei sute de galbeni, tot bani gata, cu vatră de saat şi cu loc de hălăşteae şi cu vad de moară şi în cîmpu şi în ţarină şi cu fînaţ şi cu tot vinitul în tot hotarul, pentru căci sîntu şi dumnealor de siminţiia noastră. Aşijdirea şi direase ce-au avut unchiu nostru Iorga ce au fost postelnic, direase de cumpărătură noi li-am dat pre mănaa dumilor sale lui Miron pîrcălabul de Hotin şi Neculcii Brat Stamatie biv Vel Post. Iar de să vor afla niscarevadiriase răsărite şi să vor ivi cînduva în vrio vriame la nescare oameni de simenţiia noastră sau la alţi oameni striini, şi acelea diriase încă să le aibă a le daa pre măna dumilor sale ca să le fie lor diriaptă ocină şi cumpărătură şi moşie 
{BulComIst IV 18} în viaci dumnălorsale şi cuconilor dumnilor sale. şi să aibă a-lşi face şi diriase domneşti pre acesta adivărat zapis al nostru. Şi dumnălor încă ne-au făcut plata deplin la măna noastră. Insă zapisile cele de înpărţială domneşti şi boereşti ce-am dat pre măna dumnălor să le ţie pănă-ş vor face diriase domneşti, deaci iară să ni le dea pre măna noastră pentru căci avem şi alte moşii într-acele diriase. Şi într-aceasta tocmală tămplatu-său dumnălor unchiul nostru Stoca ce au fost Jitnicer şi mătuşe noastră Alexandra Stolniceasa şi văru-mieu Toderaşco şi cumnatu nostru Andonie Blănariul şi Toader Rusul Cliuceariul şi Vasilie Balşe Postelnicul şi Toderaşcu Jora ce-au fost Slugiar şi Ştefan Brăescul ce au fost Mendelnicear şi David de Zăluceani şi mulţi oameni buni. Şi pentru credinţă eu mi-am pus pecetia şi am rugat pre dumnălor, pre aceşti boiari, de au iscălit toţi. Şi eu Tiron diiacul am scris să să ştie. U Ias, vleato 7169, mesiţa Noev 28. Zapis pe Drăguşani. 7169, Noemvrie 28. Galbeni 30.
{BulComIst IV 19} 5. 1667, April 10. Adecă eu Alexandra Stolniceasa, sora răposatului Iorgăi Postelnicului, scriu şi mărturisăscu cu acestu adevărat zapis al mieu, de nime silită nici asuprită, ce de a me bună voe, am vîndut a me direaptă ocină şi mişie un loc de casa şi cu pivniţă de piiară, cu beciuri de piiatră, aici în tărgu în Iaşi, pe Uliţa Mare, între Mitropolie şi Prăjăscul, care loc îmi iaste mie de la frate-meu Iorga Postelnicul şi cu o parte ce-mi iaste mie cumpărătură împreună cu soţul mieu, cu Iorga Stolnicul. Acest loc l-am văndut dumisale ... direptu ... lei bătuţi, bani de argintu pentru acee ca sa-i fie dumisale direaptă ocină şi moşie şi cu cuconi lor dumisali şi nepoţilor, neclătită-n veci. Şi în tocmala aceasta au fostu Svinţie Sa părintele Ghedeon Mitropolitul şi dumnealui Ursachie Vistiernicul cel Mare şi Gavrilaş Neniul Logofătul al doile şi Dumitraşco Prăjăscul şi unchiul mieu Sto(i)ca Jitnicerul şi Gorovei logofătul şi popa Vasilie de la Besearica Albă. Şi pentru credinţă eu mi-am pus şi pecetea şi aceşti boiari cari s-au tămplat la aceasta tocmală au iscălit într-acestu adevărat zapis ca să fie de credinţă. Şi eu Gligori Moţoc am sris zapisul. U Ias, văleato 7175 (= 1667), Ap(rilie) 10 dni. Alexandra Stolniceasa, Ghedeon Mitropolit suceavschii, Az Ursache Vel Vist iscal. Az Chiriac Struzea iscal. Az Dumitraşsco Prăjăscul iscal. Gorovei iscal.6. 1670? Catqstiv de sate întregi şi giumătăţi de sate şi părţi de ocină şi vii la Cotnar şi la Iaşi de moşie şi de cumpărătură şi de 
{BulComIst IV 20} dzestre de la socri, dela răposatul Gheorghie Ghatmanul şi de la dumneaei Alicsandra Spătăroae a răpăusatului iordachi Spătariul şi de daanie şi de miluire de la Domni dumisale lui Gheorghie Mursachi, Marile Vistiernic, scoase şi izbrănite dintru ale dumisale diriapte şi adevărate urice şi ispisoace domneşti şi mai pre scurtu aliase. Anii de la Adam 7170, iară de la Mîntuitorul Lumii I. H 1660, Iulie 15. Vlostu Suceava. Un sat întregu şi cu vecini, Litenii pre Siret, zestre de la dumneaei Soacrra Alecsandra Spătăroae răposatului Iordache Spătariul, Dumnezeu să-l pomeniască. Giumătate de sat de Crasna cu vecini, iarăş zestre de la dumneaei Soacra Alicsandra Spătăroae răposatului Iordache Spătariul. Un sat întreg şi cu vecini, Epoteştii, cumpărătură de la ficiorii lui Gavril Hatmanul, direptu 1100 de lei bătuţ. Un satu întreg şi cu vecini, Plopenii, cumpărătură de la Alecsandra, sora Iorgăi Postelnicul, direptu 500 lei bătuţi. O bucată de loc şi cu vad de moară în Suceava din hotarul Tătăraşilor, danie de la Iliaş Alixandru-Vodă. Giumătate de satu de Iacobeşti şi cu vecini, schimbătură cu Gavrilaş Talpă, ce i-au fost lui moşie de pre fămeia sa Marie,  şi i-am dat eu lui pol sat Şerbeştii la neamţu, unde-i iaste şi casa, ce mi-au fost mie cumpărătură de la Tănasie şi de la Ioniţă, ficiorii Ileanii, direptu 250 de lei bătuţi şi i-am mai dat lui Talpă adaos 160, lt 7175, Ghenarie 28 dni. A patra parte de sat de romăneşti şi cu vecinii, cumpărătură, de la stariţa de Eţcani şi de la ficiorul ei, de la Pavăl, ce este lîngă Ecobeşti, leat 7175, Aprilie 28 dni. Tij a patra parte de Romăneşti, cumpărătură de la Tămaş şi chizeş Dumitraşco Boul, di n-a plini Tămaş ocina, să plinească el. Doaaî jirebii şi jumătate din sat din Lipăeşti pe Siret, cumpărătură de la Coste Derman, dirept 60 lei bătuţi. Lt 7175. O jirebie iarăşi din Lipăeşti, cumpărătură de la Nicoară, vărul 
{BulComIst IV 21} lui Vasilie Boul, care i-au dat-o lui danie la moart lui pentru ce l-au grijit. O jirebie iarăşi din Lepăeşti cumpărătură de la Alba şi de la ficiorii ei Andriiaş şi Maria, dirept 55 de lei, care i-au fost danie de la unchiul lor Vasilie Boul. Giumătate de jirebie de Lepăeşti, cumpărătură tij de la Alba şi de la ficiorii ei Andreiu şi Gligorie, ce li-au fost lor de moşie. Giumătate de jirebie din Corotcăeşti, cumpărătură de la Dumitraşcu ficeorul Udrii, ginerile Băzăceanului dirept 10 lei. Lt 7173, iunie 15. Ojirebie iarăş din Corotcăeşti, danie de la Lupul Dupniţă. A şese parte de sat de Plăvălari, cumpărătură de la Vasilie Merescul şi de la fraţii lui, nepoţii Băzăceanului, dirept 100 lei. Lt , Ghenarie 12. O silişte întreagă, anume Tilibecinţii, cumpărătuă de la Theofil egumănul şi tot săborul de la sfănta mănăstire de la Neamţu, direptu 280 lei şi 10 boi şi un cal, şi banii nu s-au pus mai mulţi, numai cît s-au dat. Leat 7177, sept 1 dni. O silişte întreagă anume Trostianeţul, lîngă Telebecinţi, tij cumpărătură de la aceşti călugări de la Niamţu, dirept... A patra parte de sat de Văscăuţ cu vecini şi cu loc de hăleştee şi cu vad de moară în Siret şi cu casă gata, cumpărătură de la Dumitraşco Murguleţ in Ştefan Murguleţ, dirept 400 de lei. Satul Arinii, s-au datu un sat de la Niamţu, anume Frăteştii, şi 600 lei, cari au dat-o soru-mi Acsana 550 lei şi 70 lei am dat eu. Vlostu Niamţul. Un sat întreg cu ecini, Bozienii, şi cu Buhuşeştii, de spre socru-mieu răposatul Gheorghie Hatmanul şi de spre soascră-me Aniţa Hătmăneasa, iar Buhuşeştii au fost cumpărătură lui Gheorghie Hatmanul. Deci Bozienii la înpărţală s-au vinit lui Gligoraşco cumnatul, apoi, după ce au murit Gligoraş cumnatu-mieu, am plătit noi datoriile cu Măricuţa şi comăndurile, apoi Măricuţa la moarte sa, parte ei cîte gimătate de sat dintr-amîndoao satele au dat danie fiului nostru, lui Năstasco. 
{BulComIst IV 22} A trie parte de Nociţi pre Vale albă, zestre dela răposatul Gheprghie Hatmanul. Fărceştii pre Siret, tij zestre de la socrul, răposatul Gheorghie Hatmanul, făr de nişte părţi ce zic răzeşii că sint necumpărate. Giumătate de sat de Săuceşti, iarăş dzestri dila socrul Gheorghie Hatmanul. 80 de pămînturi dintr-acest sat, am cumpărat de la Ionaşcu Beche căpitanul, dirept 50 lei, lt 7176, Oct 25 dni. Un sat Păstrăvenii, cumpărătură de la Toma Vornicul şi de la alţi vamăşi mari ce au fost soţi, şi, cînd au scos pe Vasîlie-Vodă, au vîndut satul pentru parte lui Alexandru Păharnicul, feciorul lui Gavril Hatmanul, dirept 500 lei bătuţi, pentru paguba din vaamă. Deci eu am dat aceşti 500 lei şi făr de aceasta am mai dat 135 lei lui Goroveiu logofătul pentru o rămăşiţă şi pentru o moarte de om lui Solomon Vornicul iarăş pentru acestaş sat, şi zapisul scrie Ducăi Vistiernicul, ce era să facem schimbul cu Bărgăoanii şi să-mi întoarcă banii, şi banii nu mi-au dat, şi Bărgăoanii au luat, şi mi-au dat nişte vii în Piscop la Cotnar. Patruzeci de pămînturi dintr-acesta sat am cumpărat de la Nacu de Dăbuleşti şi de la seminiia lui, direptu 40 de lei, lt 7175, Ghen 23. 155 de pămînturi, cumpărăturile lui Gavril Hatmanul din Stănislăveşti, ce au fost văndut Gligoraşco cumnatul lui Hogiungu căpitanul şi am întorsu eu banii şi am luat aceeste pămînturi. Şepte pămînturi tij din Stănislăveşti am cumpărat de la Dumitru ficiorul lui Vasilie de Năvripeşti, dirept 7 lei bătuţi, lt 7175, Fev.Satul Frăteştii în ţinutul Neamţului, sat întreg şi cu vecinii şi cu alte părţi din părţile Maricăi Prorociţei, căt au ţinut ea, ce sint schimbătură de la Apostol Catargiul Postelnicul şi giupăniasa lui, fata Marinii Hătmănesîi, şi eu li-am dat lor satul Lozile la ţinutul Sorocii, Sat întreg cu vecini. Lt 7177, Mai 4 dn. Parte Neculcii, fratele lui Hociungu, din Stănislăveşti, 4 pămînturi şi 1 lature au vîndut Vasîlie, ficiorul Neculcii, parte lor nepotului Hociungu. 
{BulComIst IV 23}  O sălişte întreagă, anume Ciorăenii, ce sint zălog de la Talpă, dirept 216 lei.  Vlostul Romanul. Un sat întreg şi cu vecini, Cîrjeştii, ce au fost a cumnatu-mieu, a lui Gligoraşco, cumnatul, şi au fost zălog la Duca Vistiernicul, dirept 355 lei, şi l-am răscumpărat eu cu Măricuţa. Deci, apoi, Măricuţa la moarte ei, au dat parte ei danie mănăstirii Schitului, apoi de la Schitenii m-am tocmit eu cu dînşii şi o am cumpărat şi li-am dat banii 200 lei, de ş-au răscumpărta alte moşii din Buoreni dila Suceavă. Lt 7175. Vlostul Bacăul. Un sat întreg şi cu vecini, Prieneştii, dzestre dela răposatul Gheorghie Hatmanul, ce este de pre soacră-mea Aniţa, Dumnezeu să o pomenească, dinspre Tălpeşti. S-au dat înapoi ficiorilor lui Talpă şi ficiorilor lui Ciocărlie. Giumătate de Silişte de Cozmeşti, iarăş şi acolo şi cu alte părţi, cumpărătură, iarăş dzestri de la răposatul Gheorghie Hatmanul şi de la soacră-mea Aniţa Hătmăneasa. Tij-au dat ficiorilor lui Talpă. Un sat întreg şi cu vecini şi cu mori în Bistriţă, răscumpărătură de la Neculce, care sat a fost a chiraţăi, sora Iorgăi Postelnicul, Lăitenii, l-au dat mănăstirii Ocnii. Vlostu Tecuciul. Un sat întreg şi cu vecini, Sasul-de-sus şi Sasul-de-gios, dzestri de la socri, de la răposatul Gheorghie Hatmanul şi de la giupăneasa lui aniţa Hătmăneasa i-au luat Dediul pentru 900 de lei, cu casă domnească, pentru bsnii ce au luat de la Ranite pentru ţară. Un loc lăngă Sasul cu vad de moară în Sireţel, ce ă chiiamă Sminoacile, tot locul cît au ţinut Tudori, nepotul lui Enachie Postelnicul, pentru care loc am avut tocmală cu Iane Scheopul din Ţara-Muntenească, pentru nişte mori a lui, ce mi-au dat giudeţul să i le taiu. Apoi el s-au tocmit cu Tudori şi au luat 
{BulComIst IV 24} de la dînsul acel loc şi mi l-au dat mie, să nu-i taiu morile, şi i-am mai dat şi adaos 30 bătuţi. S-au dat mănăstirii. O bucată de loc ..., tij răscumpărată de la Neculce. Vlostu Tutova. Un sat întreg ce să chiamă Cerţeştii în gura Bercheciului, pre apa Bărladului, unde sint acmu Grecii, ce este dzestre dispre soacră-mea Aniţa, gipăneasa lui Gheorghie Hatmanul, Dumnezeu să îl pomenească, ce să trege dinspre Talpă Dinga Hatmanul. Un loc de prisacă de la Veşteleşti, obărşii Bogdanii, cumpărătură de la Toadereu Sitariul. Un loc de prisacă la Coşeşti pre Racova a lui Avram Curteanul, ce mi l-au văndut căpitanul şi curtenii de ţinut pentru 22 lei, ce li-au plătit dăjdile lui, şi mi-au făcut şi zapis. Vlostu Vasluiul. A trie parte de sat din Hultureşti, cu vecini, dzestre de la socrul, răposatul Gheorghie Hatmanul, şi de la Giupăneasa lui, Aniţa. Din parte lui Anton, din parte din gios, a trie parti, parte Nastasiei fata lui Anton, din vatra satului şi cu 22 nive la ţarină şi 34 de prăjini în Vladnic, carile fac o delniţă întreagă, şi dintr-altă delniţă a trie parte şi din vad de moară cumpărătură de la Dumitraşco şi ficiorul său Neculai, nepot Nastasiei, strănepot lui Anton, lei bătuţi. Din giumătate de sat din Holtureşti, din parte de sus, giumătate am cumpărat de la Iordachie şi de la senimţia lui, dirept 175 di lei bătuţi. Din parte lui Anton, din parte din gios, a trie parte, cu 22 nive în ţarină şi 34 prăjini în Vladnic, ce este o delniţă, şi dintr-alta a trie parte, parte lui Murgoci, şi din vad de moară, cumpărătură di la Dima şi fămiia lui Athiniia şi ficiorii lui Murgoci, Stogul şi Alexandru, dirept 30 lei. Parte Sîrbului din Hultureşti, iarăş din parte din sus, din giumătate de sat a opta parte, am cumpărat de la fetile Sirbului dirept 40 lei bătuţi. 
{BulComIst IV 25} Din parte di gios cu 8 nive la ţarină şi 13 prăjini în Vladnic, ce este giumătate de delniţă,  cumpărătură di la Dima şi fămiia lui Athiniia şi ficiorii lui Murgoci, Stogul şi Alexandru, dirept 10 lei. Din giumătate de Sat de Hultureşti, din parte din sus, a opta parte am cumpărat de la Toader şi de la Gligoraşco, ficiorii Tudorii, nepoţii Copăceanului, dirept 50 lei. O delniţă de 12 prăjini în lat şi-n lungu şi din hotar în hotar, ce este a zece parte din giumătate din sat, cumpărătură di la Dumitraşco şi fămeia lui Ana, fata Copăceanului, şi cu ficiorii lor, Negrul. A cince parte din giumătate de sat de Hultureşti din parte di sus, cumpărătură de la Mihalce şi de la seminţiia lui, dirept 40 lei bătuţi. Din giumătate de sat din parte de sus, a noaî parte din Hultureşti, cumpărătură de la Ştefan, ficeorul Copăceanului. Parte din Hultureşti a lui Gheorghie călugărul, ce-l chiiamă gherasim, cătă să va alegi  din vatra satului şi din tot locul cu 2 delniţi în Vladnicu, din Bărlad pănă în Sarge, şi cu vad de moară în Bărlad, unde sintu morile acmu. Din giumătate de sat de Buhăeşti lîngă Hultureşti. a patra parte, cumpărătură de la Sămion feciorul lui Tudosie Olariul şi Constantin şi Prohor şi Iftimie şi Vasălie, ficiorii lui Ionaşco Latia şi alte seminţii a lor, care scriu în zapis. Me-au întors banii. Părţile din sat din Măcreşti, cît să vor alege, dzestre de la socrul, răposatul Gheorghie Hatmanul, şi de la giupăneasa lui Aniţa, Dumnezeu să-i pomenească. Vlostu Fălciiul. Un sat întreg şi cu vecini, Todirenii, dzestre de la dumneaei soacra Alicsandra Spătăroae răposatului Iordachie Spătariul, Dumnezeu să-l pomenească. Vlostu Lăpuşna. Un sat întreg ce să chiamă Bălenii, danie de la Vasilie-Vodă Măricuţii, fata lui Gheorghie Hatmanul, cîndu au cununat-o cu Başotă. 
{BulComIst IV 26} Un sat întreg cu vecini Vlădeşti, cu vad de moară, în gărla Prutului, cumpărătură de la Chiricel, gineri lui Urechi, şi de la giupîniasa lui dirept 600 lei. Vlostu Orheiul. Un sat ce să chiamă Cricovul şi Goianul şi cu vecini, dzestre de la răpăusatul Gheorghie Hatmanul şi de la soacră-mea Aniţa Hătmăneasa. giumătate de sat de Volcineţ, dzestri de la socru-mieu Gheorghie Hatmanul. Un sat întreg ce să chiamă Lalova, ce l-am cumpărat de la mulţi răzeşi, dirept 200 lei bătuţi. A şese parte din at din Stodolna, ce au fost cumpărătură lui Enachie, ficeorul lui Gavril Hatmanul, de la Macsin şi Albul şi Loghin şi Andronic, toţi ficiorii Baciului, nepoţii lui Hamarţu, dirept 60 de taleri bătuţi. Un sat întreg Ciumeşenii şi cu vecini, cumpărătură de la Savin şi Toader şi Pavel şi Nastasie, ficiori lui Grigorie Dolocăi, dirept 300 lei bătuţi. Lt 7177, Ap 28 dni. Molurata la Nistru, dzestre de la Şoldan. Vlostu Soroca. Un sat întreg şi cu vecini, Prăjelele, dzestre de la dumneii Alexandra Spătăroaie răposatului Iordachie Spătariul, Dumnezeu să-l pomenească. O Sălişte întreagă căinereştii, iarăşi dzestre de la dumneii Spătăroae. Giumătate de sat de Popeşti şi giumătate de sat de Dănceni şi alte părţi din Scăeni spre Căinar s-au cumpărat de la Lupaşco şi de la fraţii lui, ficiorii Danciului temniceriul, dirept 100 lei bătuţi. Un sat întreg şi cu vecini, Broscăuţi, carele l-au lăsat Radul Stolnicul, ficiorul lui Gavril Hatmanul, ficiorilor săi danie, să-l vînză şi au fost zălog de la Ciogole, dirept 150 de galbini de aur, şi de la ficiori l-am cumpărat eu dirept 300 de lei bătuţi. Un sat întreg, Lozîle, ce l-am cumpărat de la Durac Sărdariul, şi am dat 160 de lei. 
{BulComIst IV 27} O silişte întreagă Ternauca, cumpărătură de la ginerile Evdii, nepoata Iorgăi Postelnicul, dirept 100 lei bătuţi, şi Iorgăi Postelnicului i-au fost schimbătură cu Solomon Bărlădeanul Vel Logofăt. Un sat pre Răut, la Pilat, anume Măgurenii, cumpărătură răposatului Gheorghie Hatmanul, Dumnezeu să-l pomenească. Un sat întreg Bolbocii cu vecini şi cu hăleştee pre apa Căinariului, ce au fostu cumpărătură lui Gavril Hatmanul de la Danciul şi de la alte seminţii a lor, dirept 550 lei, şi apoi l-am răscumpărat eu acel sat, înpreună cu Părjolta şi cu trei fălci de vie la Cotnar, di pri la datornici şi am dat 850 lei cu 460 lei, ce au fost datori ficeorii lui Gavril Hatmanul. Vlostu Hotinul. Un sat îtreg şi cu vecini, Tărăsăuţi, Tărăsăuţi, dzestri de la dumneii soacra Alixandra Spătăroae răpăusatului Iordachi Spătariul.Un sat înpreună şi cu vecini, Şirăuţi, dzestre de la dumneaei soacra Alixandra Spătăroae răpăusatului Iordachie Spătariul. Un sat întreg şi cu vecini, Bîrnovul, iarăş dzestre de la dumneii soacra Spătăroae răpăusatului Iordachie Spătariul, Dumnezeu să-l pomenească. Un sat întreg şi cu vecini, Vornoviţa, tij dzestre de la dumneii soacra Spătăroae răpăusatului Iordachie Spătariul. Un sat întreg şi cu vecini, Pererîta, ce este cumpărătură de la Gavril şi de la Toader, ficiorii lui Păladi, dirept 1250 lei bătuţi, şi lor le-au fost danie de la Vasilie-Vodă, pentru nişte casă ce le-au luat în Fener în Ţarigrad. Un sat întreg şi cu vecini, Burlăneştii, cumpărătură de la cumnatu-mieu Gligoraş, Păharnicul, ficiorul lui Gheorghie Hatmanul, dirept 500 lei bătuţi. 95 lei, tij, s-au mai dat lui Ponici cu rudile lui pentru o pîră ce scornisă şi li s-au luat nişte zapisă. Giumătate de silişte de Hriţeni, cumpărătură ila Lazor Braha cu giumătate de sat de Voloconţeşti, dirept 150 lei bătuţi, şi-au aflat a patra parte. A patra parte de Hriţeni s-au cumpărat dela Mihalce, ficiorul lui ştefan Tăaa, derept 50 lei bătuţi. 
{BulComIst IV 28} A patra parte de sat de Hriţeni, cumpărătură de la Ştefan şi de la Gavril, snove Brăescul, dirept 40 lei bătuţi. Tij a patra parte de sat de Hriţeni, cumpărătură de la Gheorghie Albotă şi cumnatu-său prodan şi nepotul Miron sin Măricuţa, fata lui dumitraşco ponici, şi Măricuţa şi Vailie, ficiorii Costandii, şi Miron şi Irina şi Antemiia, ficeorii Sofroniei, toţi nepoţi lui Dumitru Ponici. Lt 7177, Iulie 15. Un sat întreg şi cu vecini, Bliscinăuţii, cumpărătură de la Măricuţa, giupîniasa lui Andriiaş Cluceriul, ce i-au fost rămas ei dela giupînu-său dintţi. dila Tăban, derept 550 lei bătuţi. Un sat Culicenii, fără de a trie parte, cu vecini şi cu 2 hăleştee ce-am schimbat cu Ilie Sturdzea Stlnicul şi i-am dat  satul Voroteţile la Orheiu, carile au fost dat la mănăstire la Treisvetitele Măricuţa la eşitul sufletului ei, şi eu l-am cumpărat de la călugării de la Treisvetitele dirept 500 de lei, şi am mai dat adaos 180 lei bătuţi. Tij din a trie parte de sat de Culiceni, cumpărătură de la Tăbăneasă, dirept 220 lei. Giumătate de sat de Voloconţeşti am cumpărat dela Lazor Braha, dirept 150 lei bătuţi. Din giumătate de sat de Voloconţeşti a trie parte am cumpărat di la Alexandra, fimeia lui Pilipovschii, dirept 50 lei bătuţi. Din giumătate de sat de Voloconţeşti a patra parte, cumpărătură de la Sofroniia, fata lui Pilipovschii, dirept ... lei. A trie parte din parte din sus din Voloconţeşti, cumpărătură de la Stratul şi văru-său, Ştefan, ficiorii Antoniei, nepoţii lui Gligorie şi a Zbierăi, strănepoţi Maricăi şi a Sofroniei, dirept 30 lei bătuţi. Din giumătate de sat de Voloconţeşti a patra parte, cumpărătură de la Vislina fata lui Mărdarie, nepoata Horbăcăi şi bărbatul ei Simion, dirept 40 lei. 
{BulComIst IV 29} Un sat întreg şi cu vecinii Novosoliţa şi giumătate de sat de Mărişeni, tij cu vecini, cumpărătură dela Dumitraşco Prăjăscul. Satul Rucşinul, jumătate de sat, ce mi s-au vinit dispre Andrieş Talpă, cînd ne-am înpărţit cu fraţi, iar giumătate de  sat îmi este cumpărătură de la Gavrilaş Talpă, parte lui ce i s-au vinit la înpărţală, dirept 350 de lei ce i s-au vinit şi lui la înpărţală, dispre Andrieş Talpă, sat întreg cu vecini. Vlostu Cernăuţii. Un sat întreg şi cu vecini, Lenţeştii, dzestre de la dumneii soacra Alixandra Spătăroae, răposatului Iordache Spătarul, Dumnezeu să-l pomenească. Un sat întreg şi cu vecini, Juşca, iarăş dzestre de la dumneii soacra Alixandra Spătăroae,răposatului Iordachie Spătariul. Un sat întreg şi cu vecini, Borăuţi, iarăş dzestre de la dumneii soacra Alixandra Spătăroae, răposatului Iordachie Spătariul. Un sat întreg şi cu vecini, Zadobrouca, dzestri iarăş de le dumneii soacra Alixandra Spătăroae, răposatului Iordachie Spătariul. Giumătate de silişte de Volosca,  iarăş dzestri de la Spătăroae lui Iordachie Spătariul. O sălişte fără a trie parte, Rohuzna, iarăş dzestri de la Spătăroae lui Iordachie Spătariul. O sălişte întreagă, dinesăurca, iarăş dzestri de la Spătăroae lui Iordachie Spătar. Vlostu Dorohoiul. Un sat întreg şi cu vecini, Milianca, dzestri de la dumneii soacra Alicsandra Spătăroae răpăusatului Iordachie Spătariul, care sat au fost cu gălceavă şi au dat giudeţul de l-au luat Evda, nepoata Iorgăi Postelnicul, căci l-au fost văndut mătuşe ei fără cale Spătariului Iordachie, dirept 480 lei, şi apoi am mai dat eu 150 de lei şi l-am aşezat de istov. Un sat întreg şi cu vecinii, Păltinişul, iarăş dzestri de la dumneii soacra Alicsandra Spătăroae răpăusatului Iordachie Spătariul. 
{BulComIst IV 30} Giumătate de sălişte de Borodăceni, tij dzestre de la dumneii soacra Spătăroae. O silişte Grimeştii, tij dzestri de la dumneii soacra Spătăroae lui Iordachie Spătariul. Un sat întreg şi cu vecini, Vlăicenii, de la socru-mieu Gheorghie Hatmanul, ce au fost schimbătură cu Gligoraşco Prăjăscul pentru giumătate de sat de Fomeşti la Hărlău şi a trie parte de sat Văscani la Roman. O sălişte întreagă priporenii lîngă Vlăiceni, cumpărătură de la istrate şi de la Mihăilă, ficiorul Ţopii, şi Dimisiia şi Jalobă şi Andronic, ficiorii lui Isaac, dirept 200 lei bătuţi. Părţile din Hodeşti cît să vor alegi de cumpărătură din Hodeştii cei mici. Vlostu Hărlăului. Un sat întreg şi cu vecini Zbierenii, care sat l-am fost neguţat cu Toderaşco Prăjăscul dirept 450 lei, şi apoi, dacă au murit am istovit banii giupănesii sale Mariei şi cuconilor lor, lui Ştefăniţi. Giumătate de sat Todereni, cumpărătura lui Gavril Hatmanul, ce-au fost zălojită de Radul Stolnicul de la Toderaşco Jora cu medelnicerul derept 30 lei, şi am dat eu banii şi am răscumpărat. A trie parte de giumătate de sat Todereni, parte Nacului Zbierăi, ce-au fost cumpărat Jora, şi am răscumpărat-o eu iarăş de la dînsul. Tij Vlostu Dorohoiul. Giumătate de sălişte de Miculinţi, cumpărătură de la Gavril şi de la Toader, ficiorii lui Pălade, ce s-au cumpărat înpreună cu Pererîta. Din giumătate de sat din Neculinţi, a patra parte, cumpărătură de la Savin Hermeziu dirept 35 lei bătuţi. Lt 7176, noem 18 dni. Din giumătate de sat din Neculinţi, tij a patra parte, cumpărătură de la Ionaşcu, ficiorul lui Neculai din Ghireni, nepotul Albului, şi cu 2 ficiori, vecini, dirept 50 lei. 
{BulComIst IV 31} Giumătate de sat de Crasnaleuca, cumpărătură de la Lazor Brahă şi de la fămeia lui şi de la hiiastra lui dirept 150 lei bătuţi. A patra parte din Crasnaleuca, ce am cumpărat de la Ion Racoviţă Paharnicul, ce i-au fost Lazor Brahă, dirept 60 lei  bătuţi. Leat 7175. Din a patra parte di sat din Crasnaleuca, a patra parte cumpărătură de la Paţerpna, ficiorul Grozavei, şi de la nepoţii lui Duşco şi Ţonco, ficiorii lui Ilieş, dirept 40 lei. Lt 7176, Av 15. O parte din Crasnaleuca, din tot locul, din tot hotarul ce să va alegi şi din loc de hăleşteu, danie di la Chiliiana, fata lui Bălucico Udre şi de la bărbatul ei Toader Bătdăgianul. Lt 7177 Iulie 15 dni. A patra parte de sat de Crasnaleuca, cumpărătură de la Ionaşcu, ficiorl Nacului Stolnic, ginerile lui Dumitraşco Drăgutescul, ce i-au fost de spre socri. Un sat întreg Drăguşanii, la ţinutul Dorohoiului, ce-au fost cumpărătură Iorgăi Postelnicul, şi i-am răscumpărat de la Neculce, căci el au fost cumpărat fără de cale, că, fiind străin, nu i s-au căzut să cumpere. Vlostu Cărligătura. Un sat întreg şi cu vecini, Brătulenii de la socru-mieu Gheorghie Hatmanul, Dumnezeu să-l pomenească. Vlostu Iaşii. Un sat întreg şi cu vecini, Căldăruşe, dzestre de la dumneii soacra Alicsandra Spătăroae răpăusatului Iordachie Spătariul. O sălişte Ostăpăcenii, iarăşi dzestre de la Spătăroae lui Iordachie Spătariul. Giumătate de sat de Balotina şi cu vecini, de la răpăosatul Ghiorghie Hatmanul, şi vecinii sint de Sturzeni şi de spre Tălpeşti. Giumătate de sat de cărniceni, cumpărătură de la Ion Paharnicul, ginerile Neniului logofătul, dirept 200 şi doaozeci de lei bătuţi. O silişte întreagă Cirepcanii, tij de la  răpăosatul Ghiorghie Hatmanul. S-au dat mănăstirii. 
{BulComIst IV 32} Giumătate de slişte de Hodoreni, tij  de la socru-mieu răpăosatul Ghiorghie Hatmanul, Dumnezeu să-l pomenească. Un sat întreg şi cu vecini, Bumboteştii, ce l-au lăsat Mărincuţa la mănăstire la schit, şi apoi li-am dat eu banii 120 lei de ş-au cumpărat alte moşii şi stupi, şi s-au mai aflat şi altu datornic, Babolache Abăgeriul, şi i-am mai dat şi aceluia 80 lei bătuţi. Un sat întreg şi cu vecini, Părjolta şi cu bălţi de peşti, care sat a fost a lui Gligorie Hatmanul de la călugăii de Dragomirna, i-au dat ei acl sat şi le-au făcut un hăleşteu şi le-au tocmit un zid şi le-au boltit magherniţile şi li-au acoperit chiliile şi trepăzătile şi alte lucruri în sfănta mănăstire. Pentru care sat am plătit eu datoriile ficiorilor lui Gavril Hatmanul 450 lei şi am luat satul. S-au văndut. O săleşte Stîngăcenii pre Ciuhur, ce au fost dat ficiorii lui Gavril Hatmanul mănăstirii Agapiei şi am dat eu pentru dînsa 200 lei bătuţi. S-au văndut. Un sat întreg părliţii, cumpărătură de la Ioniţe, ficiorul lui Enachie Vistiernicul, dirept ... lei bătuţi, şi este şi cu heleşteu. O Silişte întreagă, Sturzeni, danie de la Iliaş Alexandru-Vodă, cari maiinte au fost a lui Gheorghie Hatmanul de moşie, şi apoi Măricuţa au văndut-o Ducăi Vistiernicului, şi au fost domnească. O sălişte întreagă Zădăreni pre Camănca, cu loc de hăleşteu şi de moară pre apa satului şi cu vad de moară în Prut, cumpărătură lui Gheorghie Hatmanul de la Toader Căldăruşe, nepoţii lui Trifan Postelnicul, dirept 500 ughi. Părţile cumpărăturii din Sărata, dila cine am cumpărat. Gligorii şi cu fămeia sa Paraschiva, şi cu fratile ei Vasilie, ficiorii Chirenii, nepoţi Portărăscului, şi Larie ficiorul Madei, nepot Portărescului, şi Maria nepoată Madei, strănepoată Portărescului şi Florin sin Mihăilă, nepot Madei, strănepot Portărescului, au văndut din tot satul din Sărata a patra parte. 
{BulComIst IV 33} A patra partedin tot satul din Sărata au văndut Ştefan, ginerile lui Marco şi cu fămeia lui Sofroniia şi cu ficiorul lor Mierăuţi. A patra partedin tot satul din Sărata au văndut Toader ficiorul Sofroniei, nepotul Petrii lui Cioară şi Zaharia sin Iachim, nepot Sofroniei şi strănepot lui Cioră. A patra partedin tot satul din Sărata au văndut  Sanda, fata Tudosiei Buhăscoae, fata lui Toderel şi nepoţii ei Costandin şi Dumbrava şi Vasilie, ficiorii Anei şi antemiei, nepoţi Tudosiei, strănepoţi lui Toderel, toată parte lui Toderel. A opta partedin Sărata, cumpărătură de la Andrei de Trifeşti. Giumătate de sat de Păndzereşti pe apa Sohovăţului, din tot locul giumătate, cumpărătură de la Ianco şi de la fămeia lui Anghelina, fata  Albei, nepoata lui Corcic dirept 40 de lei. Leat 7177. A patra partedin tot satul din Titeni pre deale, din tot locul a patra parte, cumpărătură de la Ionaşco, ficiorul Lungui Armaşul, nepotul lui Gavril, dirept 30 lei. Leat 7177. Tij a patra parte de Titeni, cumpărătură de la Gavril, ficiorul lui Ciobane, nepot lui Ion, şi de la fămeia lui Maica, din tot locul a patra parte, un bătrîn, dirept 30 lei bătuţi. Lt 7177. Satul Florinţoaia şi giumătate de sat de Ungheni, cu hăleşteu şi giumătate de sat de Ciureşti, care sat au fost a giupănesii Chiraţii, sora Iorgăi Postelnicul, ce i s-au fost venit el la împărţeală şi aceste toate şi alte sate, le-au fost cumpărat Neculce fără ştire noastră; şi, fiind el străin, i-am întorsu banii cu giudeţ şi am luat satile. 7. 1682-83. Satile ce s-au vinit Catrinei. Boianul, sat întreg la Cernăuţi. Cernauca să Cernauca stară, sat întreg. Pohrilăuţi, sat întreg. Vasilăuţi, sat întreg. Pilipce, sat întreg. a patra parte din Lăhăceni. 
{BulComIst IV 34} Cheseleul, sat întreg. Valeva, pol. Vasileu, pol. Grozinţii la Hotin, sat întreg. Bocicăuţi, sat întreg. Podraga la Dorohoi, sat întreg. Lozenii, sat întreg. Pol de sat de Cudreni. A patra parte de Giurgeşti. Ghergheştii la Soroca. Ţipeleştii. Nistoreştii. Nicoreştii. Pelineli la Fălciiu. Avramenii la Cîrligăturî. Călineşti la Iaşi. Cucuteni la Roman. Socii să Strămbii la Neamţu. Halincea i-au dat mătuşe-sa Comisoaia. Alexandra. Az Toderaş Vist. Az Velicico Costin biv Comis, iscal.8. 1669, mai 16. Adică noi Alixandra, sora Iorgăi Postelnicul, şi ficeorul meu Toderaşcă, scriem şi mărturisim cu acest zapis al nostru pentru sat pentru Bereşti, ce săntu pe Prut în ţinutul Iaşilor., caare sat iaste driaptă cumpărătură frăţine-mieu Iorgăi postelnicul. Şi după moartea lui, neavănd cucon din trupul său, căte ocine au avut, au rămas toate noao surorilor dumisale, şi căndu au fost în dzilele lui Ştefăniţă-Vodă strănsu-ne-am noi toate surorile şi nepoţii Iorgăi Postelnicul aicea în ţară, la împărţala ocinelor, şi atuncea noi cu toţi surorile Iorgăi Postelnicul ne-am învoit depreună şi cu voe tuturor am dat despe toţi acesta saat Bereşti daanie dumisale Arhondii, giupăneaşa lui Miron, ce au fostu vameş, pentru sufletul frăţine nostru Iorgăi Postelnicul, ca să-i hie dumisale moşie şi daanie în veaci. Deci acum de la noi mai vărtos întărim dumisaale această danie cu acest zapis ca să-i hie moşie cu tot vinitul în veaci.  Iar care den seminţie noastră sau din semenţie frăţine-mieu Iorgăi Postelnicul,  cine să va ispiti a strica daanie noastră, care o am dat pentru sufletul 
{BulComIst IV 35} frăţine-mieu. A cui a fost ocina aceasta, acela să fie neertat de Domnul Dumnedzău ce au făcut ceriul şi pămăntul şi de prea-cinstită a lui maică, Marie, şi să hie afurisit de doispreace vărhovnici apostoli şi de patru evanghelişti şi de 318 otţi ce au fostu în Necheia, cetatea cea svăntă, şi locul lui de sălaş să hie cu Iuda şi cu trecleatul Arrie întru fără de fund în veaci, amin. Şi acesta zapis şi daanie făcut-am denainte dumisale Solomon Bărlădianul, Logofătul cel Maare pentr-aceia ca să aibă această giupăneasă a-şiface drease domneşti. Şi pentru mare credinţă pusu-mi-am pecetea şi şi dumnlui Logofătul au isclit. Şi eu Andri Mihul am scris zapisul. U Iasoh, vleat 7177, Mai 16. Alexandra. Az Solomon Bărlădeanul logofăt iscal.9. 1671, Octombre 28. Adecăeu Toderaşco, feciorul Iorgăi Stolnicul şi a Alixandrei, sora Iorgăi Postelnicul, scriem şi mărturisim cu acest zapis al mieu pentru un loc ce este între ograda Mitropoliei şi între ograda dumisale Logofătul celui Mare, lui Solomon Bărlădianul, care loc a fost a Roşcăi Vistiernicului şi l-au văndut Roşcă Vistierncul, unchiu-mieu, Iorgăi Postelnicul. Iară după moartea unchiu-mieu Iorgăi Postelnicul, neavănd cuconi din trupul său, ocinele lui au rămas noă înpărţitoare şi au venit şi acesta loc în parte noastră. Şi iarăş mai avănd Roşca Vistiernicul nişte piiatră, datorie la unchi-mieu Iorga Postelnicul, luat-au locul acesta şi l-au văndut dumisaale Logofătului Solomon pentru acea piiatră, datorie lui, că noi nu eram în ţară aice. Iară dea-am vinit şi eu şi am găsit locul văndut de Roşca Vistiernicul şi fiind locul mai bun de cum era datorie Roşcăi pentru acea piiatră, am gălcevit pe dumnealui Logofătul. Dumnaalui au socotit şi mi-au mai dat şi mie un cal preţuit direptu 12 ughii, şi mi-au plătit locul deplin cu ce au luat Roşca Vistiernicul pentru acea piiatră, datorie lui, şi cu ce mi-au dat mie acest cal, mi s-au plătit deplin. pentru aceae ca să-i fie dumisale direptă ocină şi cumpărătură în veci. Şi acesta zapis l-am făcut denainte dumilor sale Dumitraşco Roşca şi ursul şi Roman şi Rusul şi irimice şi Gligorie Ciocărlie  vernici de poartă. Şi pentru credinţa şi eu am iscălit şi aceşti boeri cu toţii. Şi eu Stratulat am scris ca să să ştie. U Ias, leat 7180, Oc 28. Alexandra Stolniceasa. Alicsandra. 
{BulComIst IV 36} Az Toderaşco, iscal. Ursul Vornic. Rusul Vornic. Az Pătrăşcan Vornic, iscal. Az irimicea Vornic, iscal. Az Gligorie Ciocărlie Vornic, iscal. Az Duraşco Vornic glotnii, iscal. Zapis de la Toderaşco, nepotul Iorgăi, pre locul cel de casă a Roşcăi Vistearnicul. 7180, Octov 28. 10. 1683, octombre 1. Adecă eu, alexandra Spătăroaia a răpăusatului Iordachie ce au fost Spătar Mare, scriem şi mărtorisăscu cu acest adevărat zapis al mieu, cum eu, de nme silită nici asuprită, ce de a me bună voe, am văndut a me diriaptă ocină şi moşie, un loc de casă, care este pre Uliţa Mare, între Mitropolie Veche şi între casăle Prăjăscului, în tărgu în Eşi, am vănut Mării Sale Doamnei Nastasiei gspda Io Duca Voevoda, direptu ... de taleri bătuţi, care loc au fost cumpărătură Neculcei Vistiernicul de la Alexandra Stolniceasa, sora răăusatului Iorgăi ce au fost Postealnic, care au fost cumpărătură şi Alexandrii Stolnicesăi depreună cu iorga Stolnicul de la Gheorghie şi de la Irina şi de la sora ei Aghelina, fatale Măriei, nepoatele lui Filip Vistiernicul. Aşijdirea şi a triia parte den casăle Iorgăi Postelnicul, den loc şi den casă de piatră şi den pivniţă de piatră, parte Alexandrei, surorii Iorgăi Postelnicul pre banii ce scriu mai sus. Care rămăindu-ne pentru dziastrile ce-au fostu dat Neculcii Vistiarnicul, deci noi văzind întru viaţa noastră aceste case de piiatră orănduite de au fost temniţă, şi Mărie Sa Doamna făcăndu Besearica Albă Mitropolie, am socotit mai bine să fie pomană Mării Sale la Svnta Mitropolie, ce să grăeşte mai sus. Şi această tocmală şi văndzare s-au făcut denaintea dumilor sle lui Neculai Racoviţă Logofăt, i Toader Păladie Vel Spătar, i Toader Iordachie Vel Vistiarnic, i Vasilie Costachie vtori Comis, i Dumitraşco Cuzia biv Comis, i Murguleţ, i Pahomie vornic de poartă şi alţi mulţii boeri şi ficeori de boeri care mai gios au iscălit. iară de ar eşi de undeva nescare zapisă asupra aceştie văndzări a noastre, să nu să creadză. Şi zapisa de cumpărătură 
{BulComIst IV 37} ce am avut, le-am dat căndu am făcut acesta zapis. Şi pentru credinţă iscălit-au dumnealor aceşti boiari, toţi cîţi mai sus scriu şi eu mi-am pus pecete ca să fie de mare credinţă. U Ias, 7192, msţa Oct. alicsandra Spătăroaia. Az Niculae Răcoviţă Logofăt iscal. Az Toadăr Pălade Vel Spătar, iscal. Az Vasilie Costache, martor. Dumitraşco Cuze biv Comis. Az Gheorghie Stărce biv Pitar, iscal. Az Murguleţ Vornic, iscal. Dumitraşco Ghiarghil Păh. Az Constantin iscal. Irimii vatav de Vistier. Zapis de la Alixandra Spătăroae răposatului Iordache vel Spătar pe casăle Iorgăi Postelnicul lăngă Beseareca Albă. 7192, Octv 1. Loc de casă, ţintirimul Mitropolii. Zapis de la Alexandra Spătăroae a lui Iordache ce au fost Spat Mare, pentru un loc de casă di pe Uliţa Mare între Mitr Veche şi între casăle Prăjăscului, pe care le-au văndut Mării Sale Doamnii Anastasii. 7192, Octvrie 1.11. 1683, octombre 1. Adecă eu Ursache ce am fost Vistiernic scrieu şi mărtorisăscu cu acestu adevărat zapis al mieu cum eu de nime silit nici asuprit ce de a me bună voe, am dat şi am dăruit a me direaptă ocină şi moşie, cumpărătură, a şesă parte de casăle de piiatră şi de pivniţă şi cu loc den casăle Iorgăi Postelnicul, care este aice în Tărgu în Eşi, pre Uliţa Mare, între Mitropolie Veche şi între casăle Prăjăscului, aceasta o am dăruit de Svănta Mitropolie ce să pomeneşte Beserica Albă, care parte o au fostu văndut Rusa, fata Chiriiaţei, nepoata Iorgăi Postialnicul Neculcii Vistiernicul, şi, fiindu cumpărat rău, i s-au întrosu banii Neculcii Vistiernicul, ca şi pre alte moşii. deci noi o am dăruit Svintii Mitropolii ce mai sus scriem, iar cine s-ar ispiti a strica daniia noastră, ori din cuconii nostri ori din sămenţie noastră, ca să fie neertat 
{BulComIst IV 38} de Domnul Dumnedzău, carele au făcut cerul şi pămăntul şi 318 oteţi săbornici ce au fost în Nichiia. Şi această danie s-au făcut denainte dumilor sale Necula Racoviţă, Logofăt, Pălade vel Spătar, Toader Iordachie Vel Vistiernic, Gheorghe Stărce biv Vel Pitar, ion Costin, vtori Postelnic, Vasile Costachie vtori Comis, Ilie Stămatie vtori Păharnic şi alţi mulţi boeri şi ficeori de boeri, căţi mai gios sntu iscăliţi. Şi zăpisăle vechi încă le-am dat cu acesta zapis. Şi pentru credinţa, au iscălit dumnealor aceşti boeri toţi. Şi am iscălit şi eu ca să fie de mare credinţă. U Ias, Oct 1. Az Ursachi biv Vel Vist. Az Nicolae Racoviţă biv Logofăt, iscal. Az Todor Pălade Vel Spătar, iscal. Az Gheorghie Stărce biv Pitar, iscal. Az Dumitraşco Cuze biv Comis, iscal. Az Vasile Costache Comis, iscal. Az Stefan Stolnic. Az Jicnicerul. Az Dumitraşco Ghiarghil Păh. Zapisul de la Dumnlui Ursachi Vistiernicul de danie din casăle Iorgăi Postelnicului pe Uliţa Mare, lăngă Mitropolie. 7192, Oct 1. Zapis de la ursache Vist cel Mare pentru o a şăsa parte de loc de casă şi de pivniţă de piatră din casăle Iorgăi Post ce au fost cumpărat şi pe urmă o au dăruit la Svănta Mitropolie ce să numeşte Bisărica Albă, care loc iaste între Mitropolia Veche şi între casăle Prăjăscului. 7192, Oct 1. 12. 1701, Iulie 11. Moşii, ţigani, bucate ce-am dat fiilor noştri Ion Aga şi Marii, să să ştie. Leat 7209, Iulie 1. Lucăcenii la Hotin, sat întreg. Nilipovicii tij, cu vecini. Ghitcăuţii, sat întreg, cu vecini, la Dorohoiu. Giumătate de sat la Portăreşti. 
{BulComIst IV 39} Părţile de la Hulpăşeni, dela Ibăneşti, cu locurii de prisăci, toate cum sor vini. 5 pogoane la Nicoreştii-de-Sus. Doao roate de moară în gîrla Putnii, din gios de Bizigheşti. Un sălaşu de ţigani de fer. 2 Ţigani însuraţi cu femeile lor, cu copiii lor, vezetei, Lurcă şi Gligorie. Un ţigan holteie, tij vezeteu, ce-i zic Vasilie, ficior lui Costantin Caşul. Ion Ţiganul, tij vezeteu. Însă acesta mi s-au văndut el singur, dzicăndu că n-are stăpăn, ce, de i s-ar afla stăpăn, să aibă ginerile a lua preţul de la stăpăn, ce-am dat eu de l-am plătit, un cal ca de 15 lei, mai scumpu n-au fostu, şi stăpănul să-şi ea ţiganul. 20 epe mari. 1 armăsar mare. 20 boi mari. 20 vaci mari. Dzăce tinere. 200 oi mari. 100 oi tinere de estimpu, adecă o sută. 200 de stupi. Lupul Bogdan, biv Hatman. 13. 1702, iulie 15. Împărţala satelor precum am socotit şi ni-am învoit frăţeşte şi ne-am înpărţit sae şi moşii şi Ţigani şi vii la Cotnari, ce avem de la maica noastră, Catrina Vistierniceasa, fata răposatului Iordachi Cantauzino, ce au fost Vistiernic Mare. Şi am socotit de am ales şi partea de comănd maicii noastre Catrinii, precum va arăta mai gios, şi dintr-alte socoteli din toate căti au avut. Şi această învoială a noastră s-au făcut dinnaintea Sfinţii Sale Misail Mitropolitul şi dinaintea dumisali Iordachi Ruset biv Vel Vistiernic şi dinnaintea dumilor sale verilor noştri Iliia Cantacuzino biv Vel Păharnic şi dinnaintea dumisale Dumitraşcă Ursachi biv Vel Stolnic, să se ştie. Leat 7210, iulie 15. Grozinţii, Sobocicăuţii, sat întreg, cu vecini, la Hotin, s-au lăsat maicii noastre Catrinii să-i fie de comîndu. Satul Pohrilăuţii la Cernăuţi s-au scos din mijloc din toate părţile noastre de s-au lăsat să să vîndză, să-i fie di grijit să să grijască di ce i-a trebui la nuntă pentru zestri surorii noastre Sandi. Şi socotindu noi că nu să vor pute agiunge toati 
{BulComIst IV 40} cheltuielile şi zestrile la nuntă căti îi vor trebui cu acestu sat Pohrilăuţii, care s-au pomenit mai sus am socotit să să mai vănză şi satul Călineşti din partea ei ci i s-au vinit, care iasti în ţinutul Eşii, pentru căci i s-au vinit din odoară parte mai bună di cît altor fraţi. Satul Prigorenii la Cîrligătură, s-au lăsat iar din mijloc fratilui nostru Ioan Aga, pentru căci n-au luat parti ca noi, nici din odoaă nici din alte cheltuiele la nunţili sali. Parte lui Ioan Agăi de sati. Boianul la Cernăuţi. A patra parte de lehăceni, tij, pilipce tij. Halice la Hotin. Drepcăuţii, tij, Patru fălci de vie la Cotnari, la Nicoreşti. Ţiganii. Necolai Faor şi ţiganca lui şi ficiorii lor. Tanasii sin Hrişcă. Dodul brat Tanas. Petco brat Tanas. Ganne femee Buţii. Eftimie sin Buţii. Vasile tij sin Buţii. Ioan Supţirelul. Grigori sin Necopoae vezeteul. Ioan sin Vasile Şoş. Parte cumnatului Ştefan Luca Vel Spătar. Cucutenii şi Bărbăteştii ot Roman. Podraga ot Dorohoiu. Pol sat Giurgeştii tij. A patra parte din Cudreni tij. Pol sat Vasileul la Cernăuţi. Cernauca tij. Pelineii la Fălciiu. Ţiganii. Alecsandra fata Florii. Hilip lăutar sin Alecsandrii. Grigore sin Alecsandrii. Nistor tij Alecsandrii. 
{BulComIst IV 41} Lupul holtei. Marie fata Alecsandrii. Doda fata Alecsandrii. Vasile Dandoro faur. Urîta sor lui Vasile Dandoro. Toader sin Burdujii.ilinca fata Burdujii ci o ţine un... Patru fălci de vie la Cotnari ot Nicoreşti. Parte surorii noastre Sandii. Vasilăuţi, sat întreg la Cernăuţi. Pol sat Leva, tij. Pol sat... Crimileul, sat întreg, tij. Lozănii sat întreg la Dorohoiu. Nistoreştii ot Soroca. Ţăpliceştii tij. Călineştii s-au socotit să să vînz pentru zestre. Patru fălci de vie la Cotnar ot Nicoreşti. Ţiganii. Costantin ficeor sin Gorcii. Istratie sin Costantin faor. Mihail brat istratie. Pitiliia tij brat Istratie. ..., tij brat Istratie. Doroica tij soră lor. Ioana tij soră lor. Lunga tij soră lor. Mariea fata Chelsci, ce o ţine un ţigan. Nastruţa, fata Vasilcăi, strănepoata lui Lazor, ce o ţine un ţigan. Andin brat Vasile Dandoro. Bălăban sin Vasile Şoş. Crăciun sin Vasile Şoş. Titiiana, fata lui Vasile Şoş.Misail Mitropolit Suceavschii. 14. 1712, August 1. Ghedeon, Arhiepiscop Mitropolit Suceavschii, i Pahomie episcopul de Roman, i Calistru episcopul de Rădăuţi, i Sava 
{BulComIst IV 42} episcopul de Huşi şi Neculai Costin Vel Logofăt, i Gavril Vel Vornic de Ţara-de-gios,  i Dumitrache Ramadan Vel Postelnic, Ion Pălade Vel Spătar, Ion Balş Vel Ban,  Gheorghie Apostol Vel Păharnic, i Gligoraş Jora, Vel Vistierenic, i Manolache Hrisoverghe, Vel Stolnic, i Manolache Vel Comis, i Crupenschi, Vel Miadelnicer, i Gavril Costache, Vel Clucer, i Darie Donici, Sărdar, i Iordache Vel Sluger, i Spandoni, Vel Cămăraş, i Iamandi Vel Jicnicer, ... Vel Şătrar, i Miron Cuza vtori Logofătu, i Gavril Vel Armaş, i Panaitache Vel Uşear, i Enache Aga, facem ştire cu această mărturie a noastră pentru iubit frtele nostru dumnealui Lupul Costache ce-au fostu Vornic Mare, carele după eşitul oştilor moschiceşti la văletul 7219, Iulie 16 dzile, au fostu cădzutu dumnealui la mare primejdie de cap pentru faptele a unor boeri care au fost Sfetnicii lui Dumitraşco-Vodă Cantemir, anumia Ion Neculcia Hatman şi Ştefan Luca ce-au fost cădzut Vel Vistiarnic şi alţi asemenia lor, carii cu sfatul lor au fostu înblatu de au fost adus pre Ţariul moschicescu cu oşti aice în ţară şi au fostu luatu şi bani de au făcut oaste de s-au fostu rădicat asupra puternicului înpărat, şi, neputănd săvîrşi lucrul, au pribegit cu totul în Ţara Moschicească şi, din  pricina faptelor lor, au căzut ţara la mare pradă şi robie şi ardere şi mai era  şi afărşitul acestui pămantu de istov. Ce apoi, mai fiind mila lui Dumnedzău ca să nu piară acestu nărod a Moldovei de tot, că s-au tîmplat la ceia primejdie dintru noi dintru toţi numai dumnealui iubit fratele nostru Lupul Vornicul şi vădzind pieirea noastră tuturor, s-au dus cu capul a mănă la oastea turcească la Mărie Sa Vizirul Mehmet-Paşe ce să poreclia Baltgiul şi la Mărie-Sa Dovlet-Chiri-Hanul şi au cădzut la picioarele lor. Şi după multă mustrare s-au milostivit acei stăpăni şi au potolit cu prada ţărîi, şi, prin slujba dumisali, căci s-au tîmplat acolo, pre căţi robi s-au aflat de ţară, i-au întorsu înnapoi şi, făcîndu-l Caimacan, şi viind în Scaun la Iaşi cu Bechir-Aga Talhăşciu, făcînd poruncili înpărăteşti cu cine s-au mai putut aduna aice. Pentru a lor faptă şi hainlîc, ce au fost făcut asupra Împărăţii, au căzut dumnealui fratele nostru Lupul Vornicul şi la închisoare, la Varna, de au şezut  multă vreme cu alţi doi fraţi ai noştri, Antonie Jora Hatmanul şi cu Macsut Postelnicul, şi pierzîndu-şi tot prileajul. Care aceste toate răutăţile a ţărăi şi a dumisale s-au tîmplat din faptele acelor boiari vicleni ce s-au dus cu Moscalii, care s-au pomenit mai sus. Deci, rămăindu-le moşiile, s-au luat în sama domniască, iar un sat anume Boian cu vecini şi cu tot vinitul, de la Ţinutul Cernăuţilor, carele au fostu a lui Ion Hatmanul şi 
{BulComIst IV 43} giumătate de sat Bărboşii şi cu toate cumpărătuile şi cu tot vinitul, de la ţinutul Fălciiului, carele a fostu a lui Ştefan Luca Vistiernicul , am socotit noi cu toţii şi-npreună cu prealuminat Domnul nostru Ion Nicolae Alexandru Voevodă, şi s-au dat frateluinostru, dumisale Lupului Vornicul, pentru acea multă slujbă ce au făcut ţărăi şi pentru prada şi-nchisoare ce-au pătimit pentru faptele şi-ndemnările lor e-au făcut rele, nu numai în potriva Domniei, ce şi asupra ţărăi, cum s-au pomenit şi mai sus. Pentru aceia dară, să-i fie şi de la noi această mărturie şi zapis pentru aceste moşie stătătoari, în veci dumisale fratelui nostru Lupul Vornicul şi cuconilor dumisale şi nepoţilor şi a toată semenţiei dumisali, carii să vor alege mai de aproapi. Iară acei boeri vicleni de ar vini cîndva în ţaraă, să fie lipsiţi în veci de aceste moşii, căci li-au pieerdut în viclenie, şi pentru a lor fapte am rămas noi toţi la prădăciune. Iară cine ar strica această mărturie a noastră, să fie blăstămat de Domnul Dumnedzău şi de Maica Precistă şi de 12 apostoli vîrhovnici, şi să fie afurisit şi să fie legat de 318 otţi din cetatea Nichei şi de Smerenie noastră arhiereilor, carii ni-am numit mai sus şi ni-am iscălit mai gios; parte să aibă cu Iuda şi cu trecletul Arie şi dezlegare să nu afle. Într-alt chip să fie. Şi pentru credinţă cu toţii am iscălit să să ştie. U Ias, vlet 7220, Av. 1 dni. Ghedeon Mitropolit Moldovlahii. Calistru episcop Radovschi. Nicolae Costin Vel Logofăt. Gavril Vel Vornic, iscal. Ilie Catargiul Vel Vornic. Az Ion Buhuş Hatman , iscal. Ion Pălade Vel SpătarIon Balş Vel BanGheorghii Apostol Vel Păh. Gligorie Jora, Vel Vistearnic. Manolache Hriv. Vasile Popa Uricar. 15. 1712, August 1. Io Nicolae Alexandru Voevod, bjieu milostiiu gspdru zemii moldavscoi, înpreună cu patru sfinţi arhierei a ţărîi noastre a Moldovei, Sfinţiia Sa părintele Ghedeon arhiepiscop şi Mitropolitul Suciavei şi chir Pahomie epicpul 
{BulComIst IV 44} de Roman şi Chir Calistu episcopul de Rădăuţi şi chir Sava episcopul de Huşi şi cu tot al nostru sfat, boerii ţărîi mari şi mici, facem ştire cu această carte a Domniei Meli, cu voinţa a tot Sfatului nostru, tuturor cui să cade a şti, pentru cinstit şi credincios boiarinul nostru, dumnealui Lupul Costache biv Vel Vornic, carile după eşitul oştilor moschiceşti din ţară, la vălet 7219, Iulie 16 zile, au fostu cădzut dumnealui la mare primejdie de cap pentru faptele unor boeri ce au fost sfetnici a lui Dumitraşco-Vodă Cantemir, anume Ion Neculce Hatmanul şi Ştefan Luca ce-au fostu cădzut Vel Vistiernic şi alţii asemenea lor, cari cu sfatul lor au înblat de au adus pre Ţariul Moschicescu cu oştile aice în ţară şi au fostu luat şi bani de au făcut oaste de s-au fost rădicat asupra puternicului Înpărat, şi neputînd săvîrşi lucrul, au pribegit cu totul în ţara moschicească şi in pricina faptelor lor au cădzut ţara la mare pradă şi robie şi ardere şi mai era şi sfărşitul acestui pămăntu de istov. Ce, apoi, mai fiind mila lui Dumnedzău ca să nu piară acestu norod al Moldovei de tot, s-au tămplat la acea primejdie, dintru toţi boerii tărîi, numai dumnealui Lupul Vornicul, şi vădzînd peirea tuturor, s-au dus cu capul a mînă la oste turcească, la Mărie Sa Vizirul Mehmet-Paşe ce să poreclia Baltagiul şi la Mărie-Sa Dovlet-Chiri Hanul, şi au căzut la picioarele lor, şi după multă  mustrare s-au milostivit acei stăpîni şi au potolit cu prada ţărîi şi prin slujba dumisali, căci s-au tîmplat acolo, pre cîţi robi s-au aflat de faţă, i-au întorsu înnapoi. Şi făcîndu-l caimacam şi venind în scaun la Iaşi cu Bechir-Aga la Talhîşciu, făcîndu porunci înpărăteşti cu cine s-au mai putut aduna aicea şi au potolit mînia stăpînilor şi prada ţărîi şi au pus nevoinţă de au mai scos robi. Şi după aceia, pentru a lor faptă şi hainlîc ce au fostu asupra Înpărăţii, au căzut dumnealui Lupul Vornicul şi la închisoare, la Varna, de au şezut multă vreme cu alţi doi boeri, şi pierzîndu-şi tot prilejul. Care aceste toate răutăţile  a ţărîi şi a dumisale s-au tîmplat din fapteli acelor boeri vicleni, ce s-au dus la moscali, carii s-au pomenit mai sus. Deci rămăindu-le moşiile, s-au luat în sama domniască, iară un sat anume Boianu cu vecini şi cu tot venitul, de la ţinutul Cernăuţilor, carile au fostu a lui Ion Hatmanul, şi giumătate de sat Bărboşii şi cu toate cumpărăturile şi cu tot venitul dela ţinutul Fălciiului carile au fost a lui Ştefan Luca Vistiernicul, am socotit înpreună cu tot sfatul nostru şi am dat de am miluit pre boerinul nostru, care s-au dzis mai sus, dumnealui Lupul Vornicul, pentru acea multă slujbă ce au făcut ţărîi şi pentru pradă şi pentru închisoare ce au pătimit, pentru faptele lor ce au făcut rele, nu numai înpotriva Domniei, ce şi asupra ţărîi, cum s-au pomenit şi mai sus. Pentru aceia dară să-i fie de la Domnie Mia uric cu tot venitul stătător în veci, ca să-i fie moşie şi ficiorilor şi nepoţilor şi a toată seminţie a dumisale, carii să vor alege mai aproape. 
{BulComIst IV 45} Iară acei boeri vileni de ari veni cănduva în ţară, să fie lipsiţi în veci de aceste moşii, căci le-au pierdut în viclenie. Aşijdere şi în urma noastră carile va fi miluit de Dumnedzău a fi Domnu ţărîi noastre a Moldovei, poftim ca să n-aipă a strica a noastră danie şi miluire, ce mai vîrtos ca să aibă a da şi a întări, căci pentru a lui încredinţată slujbă ce-au slujit ţărîi l-am miluit cu aceste moşii. Iară carile s-ar ispiti să strice această miluire şi danie să fie blădtămat de Domnul Dumnedzău şi de maica Precista şi de 12 apostoli vîrhovnici şi să fie afurisît şi legat de 318 otţi din cetate Nichei şi de Smerenie Noastră arhiereilor cari ni-am numit mai sus şi ni-am iscălit mai gios, parte să aibă cu Iuda şi cu trecletul Arie, şi dezlegare să nu afle. Şi într-altă chip să nu fie. Aceasta scriem. U ias, vlto 7220, Av 1, ftorago gospodsva. Io Nicolae Voevoda. Axintie uricar.16. 1718, Decembre 14. Cinstit dumneata, frae Hatmane Ion, cu sănătate ne închinăm dumitate. Cinstita scrisoare dumitale am văzut, scrii dumnata că dumiata mi-ai scris una şi eu am scris alta, şi nu pot pricepe eu, frate. Horbindu cu Mărie Sa Paşe şi, cîndu era să vii dumnata aice, am socotit că-i vini, pentr-aceia nu ţ-am mai scris altele. Şi după ce ai hi venit, ce-ar hi, am hi horbit cu dumnata. Iară pentru moşiile dumitale, pe urmă după ce îi veni, ţi le-a da dumitale Mărie-Sa Vodă, că dumnata ştii că aşa să luasă şi cumnatului dumitale şi al nostru, a dumisale Vistiernicului Ştefan, şi, după ce au vinit, i li-au dat; şi dumitale ţi s-or da. Iară pentru carte de la Mărie Sa Vodă şi ferman de la Mărie Sa Paşe, eu cîndu am purces din Iaşi, m-au grăbit Mărie Sa Vodă să purced şi n-am apucat a lua sama, iar acum eu este să scoţu ferman de la Mărie Sa Paşe şi l-oi trimite la Mărie Sa Vodă ş-apoi Mărie Sa Vodă fără zăbavă ţ-a trimite şi fermanul, că aşe mi-au dzis Mărie Sa Vodă. Şi-mi pare c-au scris şi dumitale în carte ce ţ-au vinit mai înnainte, că după ce oi vini eu aice la Hotin, ţ-or isprăvi dumitale de la Mărie Sa Paşe. Şi acum Mărie Sa Paşe este bine cătră dumniata, şi încă au grăit pentru dumniata de bine, şi fără zabavă ţ-a veni dumitale de la Mărie Sa Vodă şi carte şi ferman, şi carte de la Svienţie Sa Mitropolitul şi de la Vel Post. Am văzut cum scriu şi scriu bine. Ce numai pe semne că Svienţie Sa Mitropolitul ai can avut dumniata vrece pricină, dară acmu nu-i nimic. Au ertat Svinţie Sa 
{BulComIst IV 46} şi Domnul ce grăeşte nu întoarce cuvîntul. Ce dumniata nu purta grijă pentr-aceia. Aceasta, şi să fii dumneata sănătos.U Hotin, Dech 14. Fratele dumitale. Cinstitului nostru frate dumisale Ion Neculce Hatman, cu bună sănătate să să dea. Pentru Boian de la Diamandii, ce după ce au perit Lupul. 1719 Iunie 2. Io Necolae Alixandru Voevod, milostiiu bojiiu gospodar zemli Vlahiscoe. Cinstitului şi al nostru priiaten, dă dă binevoitoriu, dumnealui Ion Hatmanul, de la Dumnezeu sănătate pohtim dumitale. Prietenească scrisoarea dumitale, încă fiind pe cale, o am luat, şi de sănătatea dumitale înţelegînd, foarte ne-au părut bine. Scrisele toate le-am înţăles, la care nefiind pănă acum părlej, n-am răspunsu dumitale, iar acum cu această întămplare nu lipsim a încredinţa pe dumneaata că te avem pre dumneata în dragostea noastră şi cu s-ar pute spre folosul dumitale nu vom lipsi, fiindu-ne milă de străinătatea dumitale. Că şi în Domniia noastră dintăi, n-ai fost uitat dumneata de noi, ci încă şi ferman atunce am fost scos de la stăpîni ca să vii dumneata în patriia dumitale. Şi acel ferman au fost la Iamandi şi ne mirăm cum n-au venit la mîna dumitale. Despre părţile acele, orice s-ar înnoi, pohtim pă dumneata să nu lipseşti a ne înştiinţa şi von mulţumi dumitale. Aceasta şi fii dumneata sănătos. Iunie 2 dni, lt 7227. De binevoitor Ion Nicolae Voevoda. Cinstitului al nostru bun priaten şi de binevoitor dumnealui Ion Neculce biv Hatman, cu multă sănătate să să dea. În Ţara Leşască. 
{BulComIst IV 47} 18. 1720, Octomvrie 1. Adică eu ion Bere, ce am fost căpitan, făcut-am zapisul meu la măna dumisale Hatmanului Ioniţă pentru o bucată de loc din Lehăceni, din a patra parte la un zapis care au fost cumpărat tată-meu Pătraşcu Bere de la Grăpina, fata lui Lehăcenschie din Lehaceni, iar altu zapis scrie a cince parte, ce cît să va alege parte ei pe zapisăle ei. Şi eu, vădzăndu că dumnealui  este hotăraş cu Boianul şi cu Lehăceni, şi fiind dumnealui cumpărător vechi  în Lehăceni de la moşul dumnialui, mi-au întorsu dumnialui bani deplin doăzdeci şi opt lei. Şi pentru această parte de loc a Grăpini, am avut şi pără înnainte Mării Sale lui Mihai Vodă cu ginerii Stroescului, anume cu Toder Armaşul Holban şi cu Ştefan Volcenschie, arătăndu un zapis de danie mincinos, şi i-am ramas. Am faut şi ispisoc domnescu de ramas, numai ispisocul nu l-am dat la dumnealui, căci scrie şi alte moşii a noastre, iar căndu ar trebui acel ispisoc, să să arate. Şi întrebat-am şi pe Vasilie Cracalie Armaşul, şi n-au vrut să-mi înotarcă banii, fiindu şi el, pomenindu-să şi el dintr-acel bătrîn. Deci dumnealui Hatmanul Ioniţă m-au întors acei bani, cum să pomeneşte mai sus, să fie dumisale moşie în veci, şi care s-au tîmplat mulţi omeni buni au iscălit mai gios. Şi pentru credinţă am iscălit. L 7229, Oc 1. Az Ion Bere căpitan, iscal. ... martur. Toader Luţchii biv pisar hotinschi, ginere lui Ştefani ot Răşcani. Ioniţă pisar, martor m-am tîmplat. Vasili Drace, diiac za cămara, martor. Zapisul pe a sa sasă-sprădzăc de sat de Lehăceni de la Bere. 20. 1720. Facem ştire cu această carte a Domnii Meli tuturor cui să cade a şti. Iată că au vinit înnainte Doomnii Mele şi a tot Svatul nostru dumnialui Ion Neculce biv Hatman de s-au părăt de faţă cu dumnialui Iordache Vel Căpi de Codru, ficiorul răposatului Lupul Costachi biv Vel Vornic, pentru un sat anume Boianul de la ţinutul Cernăuţilor, jeluind Ion Hatmanul precum acel sat este a dumisale dreaptă ocină de moşie. Şi, tămplîndu-să 
{BulComIst IV 48} de au lipsit dumnialui din ţară, de au fostu înstreinat, 9 ani, de pe o vreme ce au venit Ţariul Moschicescu cu oştile aici în ţară, diin vl 7219, pănă acmu la veletul 7228, carecare dede sama c-au fost să să întoarcă dumnialui din Chiiov înnapoi, ca să vie în ţară, înţelegănd c-au ertat puternica înpărăţie turcească tooţi cei ce au fostu greşit la cele vremi, numai moscalii l-au oprit doi ani peste Nipru, la tărgu la Harcov, pentru căci au avut moscalii zelog la Portă pe ficiorul lui Şermet, ca să nu să facă niscai amestecături să nu potă eşi omenii lor, şi nu numai pe dumnialui, şi pe Iordache Ruset Vornicul şi şepte alţi boeri şi neguţitori de Moldova au fostu poprit acolo pentru această pricină. Iar după ce au slobozit de acolo, au venit pen Ţara Leşască la hraniţi şi-ndată au agiunsu la Domnie Sa Neculai-Vodă ca să vie la pămăntul seu, precum ni-au arătat şi carte de la Neculai-Vodă, precum iaste ertat ca şi alţii mulţi greşiţide la puternica Înpărăţie, şi ş-au fost trimis şi giupăniasa de au şezut un an în ţară, tăinuită, pentru căci dumnialui Lupul Vornicul şi-au fost făcut drese de la Neculai-Vodă pe sat pe Boian şi sta de dzi de noapte de-i face în pedecături şi tulburări de spre Turci şi de spre alţi ca să nu vie la pămîntul seu. Apoi, tămplîndu-să de s-au mutat Neculai-Vodă în Ţara Munteniască şi viind Domnie Mea în scaunul Moldovi, iarăş s-au făcut multe amestecături şi tulburări în ţara nostră, de cătane şi de prădzi de Tătari şi de fomete şi de omor, nu s-au putut afla vreme ca să vini dumnialui în ţară pănă la ceastă vreme. Şi acmu, răsuflînd Dumnedzău, cu mila sa, pămăntul nostru mai cu lişte, am stătut şi noi de am primit ferman de la Mărie sa Apti-Paşa, sarascheriul de Hotin, cu porunca Puternicii Înpărăţii, ca să fie ertat şi să-şi vie la pămănt să-ş stăpînească tote moşiile sale şi de spre nime nici o supărari să n-aibă. Deci viind dumnialui în ţară, au jăluit la Domnia Mea, cu lacrămi, cum că i-au luat Lupul Vor acel sat Boianul de l-au ţinut pănă acmu fără nicio dreptate şi încă i-au mai luat multe ce au mai aflat la casa dumisale la Progoreni, şi dipe la alte sate, stupi şi alte bucate şi toată pojijie casei, ce au aflat de a dumisale Hatmanului Ion, şi viile de la Bezengheşti îbcă nu li-au lăsat să le lucredze alte rude, şi li-au pustiit. Iar dumnialui Iordachi sin Lupul Vor arătat-au un ispisoc de la Domnie Sa Neculai-Vodă şi o mărturie de la arhirei şi dela toţi boeri ţărîi noastre, scriind multe pricini asupra lui Ion Hatmanul şi asupra lui Ştefan Luca Vistiernicul cum că ei cu meşteşugurile şi cu svaturile lor au înblat de au adus pe Ţarul Moscului în ţară asupra puternicii Înpărăţii Turceşti şi din faptele lui au cuzut ţara la mare pradă şi robie, şi au luat bani de la Moscali, să facă oşti. Şi tămplăndu-să 
{BulComIst IV 49} la cie vreme dintru toţi boerii ţărăi numai dumnialui Lupul Vornicul, şi vădzănd peire tuturor, s-au dus cu caul a mînă la oste turcească la Mărie Sa Vizirul Mehmet-Paşa Baltagiul şi la Mărie-Sa Dovlet-Chiri Hanul de au căzut la piciorile lor, şi după multe mustrări s-au milostivit acei stăpni de s-au potolit prada ţărîi, şi după acei, după a lor fapte şi hainlîc, ce au fost făcut asupra Înpărăţii, au cădzut Lupul Vornucul la închisoare la Varna, cu alţi doi boeri, de au şedzut multă vreme, perzîndu-şi toot prilejul din faptele acestor boeri ce s-au numit mai sus şi cu alţii ce s-au dus cu moscalii, şi rămăind moşiile, s-au luat în samă gd. Iar satul Boianul cu ecini şi cu tot vinitul ot Cernăuţi a lui Ion Hatmanul şi pol sat de la Bărboşi de la ţinutul Făciiului a Lucăi Vist l-au dat  miluire Lupului Vor, pentru ace multă slujbă ce au făcut ţărăi şi pentru pradă şi închisoari ce au pătimit, cum scrie ca să fie moşie în veci cu blăstăm. Deci Vistiernicul Luca, tîmplîndu-să de au vinit mai înnainte în ţară, decît Hatmanul Ion, dede samă înnainte Divanului nostru, pe cum, aflănd Neculai-Vodă dreptate, au poruncit Lupului Vor să caute să de moşiile înnapoi, să n-aştepte Divan să mai facă mai mari tulburări, şi i-au dat moşiile. Deci şi dumnialui Ion Hatmanul cu mare giurămînt giură înnaintea Divanului nostru că i-i mare năpaste dispre toate pricinile ce mai sus scriu, că el n-au fost nici un demnător, făr căt slugă au fost unui stăpăn, au căutat să-i slujască cu dreptate ce i-au poroncit, nici i s-au cădzut să facă hicleşug nici au fost v-un putincios ca acela ca să aducă oşti moschiceşti înpotiva Porţii înpărăteşti că alţi fel de putincioşi mai cu stăpănire de pentr-ale ţări au silit multă vreme ca să rădice pe Moscali asupra turilor şi n-au putut fără cît atunce l-ace vreme, fugind craiul Şvedului la Tighina, s-au stricat paci şi, prădănd Hanul şi Soltanul în Ţara Căzăcească iarna, rădicatu-sau şi moscalii primăvara de s-au pornit după dînşii, precum ştii toată lume. Şi vădzindu-să că să rădică Ţariul Mosclui, nu numai Dumitraşco Vodă să să hie bucurat să să agiungă, ci şi alte stăpănii creştineşti să bucura şi să agiunge cu moscalii şi poate mulţi şi din pementeni şi diiin arhirei noştri să să hie agiuns l-ace vreme şi fără ştire lui Dumitraşco-Vodă. Căci atunce, întrănd oştile în pămăntul nostru, era o tulburare mari de nu să asculta unul cu alalt; şi bani de la Moscali să facă oste, Dumitraşco-Vodă au luat de au dat a toată ţara, dar nu noi, precum scrii în uric, şi nu numai Moldovenilor au dat bani Moscalii, ce au dat şi Leşilor şi Muntenilor şi Sirbilor şi a tot creştinul pe unde-ş era. Iar pentru pediapsa ce au tras la Varna şi cheltuiala şi neşte sate ce li ţini Hanul, dedi samă dumnialui Ion Hatmanul că, după ce au vinit dumnialui Lupul Caimacam în Iaşi, au făcut multă supărare ominilor în Iaşi, şi făce mari bătăi şi grozi de strănge pe omini de bani ce-i înpărţisă Moscalii 
{BulComIst IV 50} pi neguţitori şi pi slijitori şi pi bejenari, de tot carul căte 2 lei lua. Ţi-nţelegănd Vizirul de ace supărare şi bătăi ce face oaminilor, l-au dat în pediapsă la Varna. Ce nu sănt vinovaţi dumnialor să plătească pedapsă sau cheltuiala sau sateli, că pentru  nesocotiala sa au căzut în vina acei. Iarăşi mai zise Iordache sin Lupul Vornicul c-au mai trimis Lupul Vor 11 pungi cu bani luaţi cu datorie. Acei bani au fost luaţi de la ţară, pe cum mai sus să pomeneşte, şi viind la Neculai Vodă de iznov, iarăşi i-au mai dat şi Neculai Vodă, şi să hie rămas căteva pungi de bani, carii i-au fostu dat Dumitraşco Vodă să cumpere păne. Şi aşe s-au socotit că nu iaste nici un păgubaşi. Aşijdirile ce mai zise Iordache sin Lupul Vor că un Domnu i-au dat şi-i volnic Domnul a da, am socotit: ce iaste cu dreptate şi cu pricini dovedit pot da Domnii, iar pi strămbătate nici Domnii nu pot da moşii omeneşti, că şi noi în trei rănduri am fost, şi alţi răposaţi Domni, şi acel obicei nu l-au făcut, nici noi nu-l primim. Deci dumnialui Hatmanul mai mult nu răspunsă, fără căt s-au lăsat asupra sufletului Svinţii Sale chir Ghedeon Mitropolitul şi asupra dumilor sale boerilor celor mari ce s-au tămplat la divanul nostru, anume dumnialui Ilie Catargiul Marele Log şi Dumnialui Dariie Donici Vel Vornic de Ţara-de-Gios şi Ion Sturze Vel Vor de Ţara-de-sus şi Dumitraşco Răcoviţă Hătman şi Constantin Costachi Vel Spătar, Sandul Sturdze Vel ban, Iordachi Catacuzino Vel Vist, Toderaşco Pălade Vel Comis şi Neofit egumănul de Golăee, zicănd dumnialui Ion Hatmanul, de-lu vor lua cu sufletul dumnialor boerii sau Svinţie Sa părintele Mitropolitul, carii mi sus sint scrişi cum că sint numai umnialor aceşti 2 boei vinovaţi, Ion Hatmanul şi Ştefan Luca cu ace prcină ce scrii în uric, şi alţii din arhirei sau din boeri n-au fost nime vinovaţi, nici amestecaţi la cele fapte ce scriu mai sus, niciunul din toată ţara, atunce nu numai de moşii să hie păgubaşi, ce şe de viiaţă să fie lipsiţi. Deci Svinţiia Sa Mitropolitul şi dumnialor boerii carii mai sus sint pomeniţi n-au cutedzat a-i da vinovaţi numai pe dumnialor, ce au mărturisit cu dreptate înnaintea noastră, că toote pricinele ce li-au mărturisit Hatmanul Ion sint adevărate, numai atunci l-ace vreme cînd au făcut uricul şi au făcut mărturie Lupul Vor, nefiind dumnialui în ţară şi fiind dumnialui putincios Lupul Vor la Neculai-Vodă, au năpăstuit şi au făcut cum i-au fost voe lui, şi părinţii arhierei fiind atunce în pripă înspăimîntaţi de greşeli ce făcusă, în grija morţii, şi-au căutat numai să facă voe dumisali Vornicului Lupului, pe cum au poftit şi, ce li-au poroncit Neculai-Vodă, aşe au făcut. Deci, Domnie Mea, înţălegînd dă la dumnialor, nu o dată sau de do ori i-am întrebat şi tot aşe au mărturisit; şi văzind că răspund dumnialor tot aşe, că nu-s vinovaţi nici cu atăta, n-am lăsat şi am luat dresele din măna lui Iordachi sin Lupul Vor şi li-am dat în mîna 
{BulComIst IV 51} Svinţii Sale părintelui chir Ghedeon Mitropolitul să socotiască cu frica lui Dumnedzău şi cum ştii lucrurile dipe ace vremi Svinţie Sa şi boerii care mai su s scrie, şi cui să de acele drese, acelui să le de, cu frica lui Dumnedzău, ori Hatmanului Ion, ori ficiorului Lupului. Deci părintele Ghedeon aşe au socotit cu toţi boerii ce s-au numit mai sus că să cade să hie moşiile iar la mîna dumisale Hatmanului Ion şi a Lucăi Vist, că s-au fost luat u mare strămbătate, şi li-au dat de bună voe iarăş în măna lui Ion Hatmanul, ca să-şi stăpăniască moşiile. Deci Domnie Mea dac-am adeverit într-acest chip, pe cum să mărturiseşte mai sus Doomnie Mea, înpreună cu tot Svatul nostru încă au socotit că de i s-ar hi şi căzut v’o milă pecum arată c-au slujit ţărîi dumnialui Lupul Vornicul, s-ari hi căzut să-l miluiască din mlă domniască, cum şi alţi răposaţi Domni pe arii au făcut drepte slujbe i-au miluit din moşiile domneşti, carii sint drepte a ţărîi, iar nu din moşiile boereşti, căci pre-săninata Portă; dup întoceri Moscalilor, îndată spre tooţi au arătat milă şi i-au ertat pe toţi de tote greşelile lor ca să să întorcă la pămîntul lor să hii birnici precum au fost şi mai înnainte vreme. Deci Domnie Me cu toată îndreptăciune să-şi ţie moşiile cu bună paci în veci de veci cu toot vinitul, iar de ară mai ave Iordachi sin Lupul şi alte dresă sau întărituri, sau cărţi turceşti su mărturi hiclene peste aceste moşii, şi şi pe alte moşiii a dumilor sale făcute de pe acele vremi şi acmu la Divan nu le-r hi arătat ori cădu s-ari ivi, să n-aibă a le ţine în samă nimi. 21. Io Mihai Racoviţă Voevod bojiiu milostiiu gospodaru zemli moldavscoi, înpreună cu Preaosfinţiia sa Părintele Mitropolitul chir Ghedeon a ţărîi Moldovii şi cu tot a nostru sfat, boiari mari şi mici, facem ştire cu această carte a Domnii Mele, precum au venit Ion Neculce biv Hatman şi cu Ştefan Luca biv Vel Vist, de-u jăluit pe dumnealui Iordache Lupul Costache, căpi de Codru, precum dumnealui tămplîndu-să de au fugit cu Muscalii, iar iar dum Vornicul Lupul au aflat vreme atuncia, fiind putincios de şi-au făcut uric pe moşiile dumilor sale Hatmanul Ion şi a Lucăi Vist, anume pe sat pe Boian şi pe bărboşi, fără nici o dreptate, nefiind dumnealor de faţă. Deci dumnealui Iordache sin Lupul scoase un uric de la Mărie Sa Neculai Vodă, care scrie precum au fost dumnealor aceşti 2 boiari sfetnici lu Dumitraşco Cantemir, şi c alţi boiari, soţie lor, care anume n-au vrut să-i pomenească în uric, de-u adus pe Ţariul moschicesc cu oşti asupra pre-seninatei Porţi Turceşti şi au luat 
{BulComIst IV 52} şi bani de la Muscali de-u făcut oaste, pe urmă s-au dus în Ţara Moschicească, iar ţara au cădzut la mare pieire şi robie, şi vădzind dumnialui di atîta robie, singur şi-au plecat capul de bună 
{BulComIst IV 53} voe lui, şi i-au dat moşiile. Iar Hatmanul Ion, tămplăndu-să de era mai depărtat peste Nipru în Ţara Căzăcească, nu pute să fugă nici cum, ce au stătut cu mare gălceavă şi cu multă cheltuială şi jalobă asupra lui Dumitraşco Vodă cătră Ţarul Moscului, pentru năcazuri şi robie ce trăgea acolo pănă s-au plinit 2 ani. Şi viindu cărţi de la ficiorul lui Şeremet în Chiov, la tată-său Şeremet, cum că au ieşit de supt vartă, să slobodă drumul cum că au jăluit la Poartă, boeri şi neguţitori care sint popriţi, şi aşe au slobozit Şeremet pe Hat Ion şi pe Iordache Vornicul şi pe alţi Moldoveni mai de gios şi neguţitori, cari au fost acolo la Chiov popriţi. Deci, viind dumnialui Hatmanul Ion aice din Ţară Leşască, îndată au agiuns la Mărie Sa Neculai Vodă şi Mărie Sa Neculai Vodă au stătut de i-au isprăvit de la doi paşi fermanul ca să-şi vie la pămîntul său, care ne-au arătat şi carte Mării Sale lui Neculai Vodă că toate greşelile di spre Poartă sint ertate, care şi giupăneasa dumisale, care cu poronca Mării Sale Neculai Vodă o triimisese în ţară de-u şezut un an în păduri, iar dumnealui Vor Lupul de dzi de noapte sta piedică şi făce multe mestecături nedrepte în neguţătorii balgii  şi prin boeri de să pune şi-n protiva mili pre-seninatei Porţi, pentru ca să tot facă zăbavă să mănănce moşiile fără de nici o triabă, găndindu-să că a peri în pămănt strein şi-i va rămîne moşiile lui. Şi aşea, îndelungăndu-să vreme, s-au dus Neculai Vodă cu Domnie în Ţara Munteniască şi fermanurile ce le isprăvisă Mărie Sa Neculai Vodă, şi cu cheltuiala şi a Hat Ion, s-au ascuns acele fermanuri după ce s-au dus Neculai Vodă în Ţara Munteniască. Şi viind noi cu stăpănire din mila pre-seninatei Porţi, început-am şi noi ca să isprăvim alte fermanuri ca să-ş vie dumnealui la pămănt, numai îndată n-au zăbovit multă vreme, s-au făcut mare tulburare în pămăntul nostru, c-au vinit de la Poartă de-u luat pe Vornicul Lupul de-u perit, şi nu zăbavă au eşit catane, pe urmă foamete şi ciumă şi n-am mai avut vriame ca să stăm pentru triaba dumisale, să-i isprăvim. Iar acum, mai răsuflăndu-ne Dumnedzău de mănie Sfinţii Sale, dat-am ştire pre-seninatei Porţi, ne-u poroncit noao Poarta şi Mării Sale Abdi-Paşa care este acumu sarascher în Hotin, de i-au făcut buiuriultiu ca să fie ertat de toate greşelile sale să vie în pămîntul său să-şi stăpănească moşile sale, precum li-au stăpănit şi mai înnainte, să fie plecat pre-seninatei Porţi şi noao. Care, acmu la vleat 7228, au vinit la pămăntul său, trăgănd 9 ani cu greutate în strenătate. Jăluitu-s-au de mare strămbătate şi năpaste ce-au avut dela Vor Lupul şi după Vor Lupul de la giupăneasa dumisale şi a fiiu-său lui Iorrdache Vel Căpi de Codru. Deci dumnealui Iordache căp au scos acest uric care mai sus să pomeneşte şi mărturie a dumilor sale boerilor pe acest uric făcută. Deci dumnealui Ion Hat şi cu Luca Vist aşe 
{BulComIst IV 54}dederă samă că nu sint ei harnici, sau stăpănul lor Dumitraşco Vodă, să ridice puterea Înpărăţii Moscului să vie asupra Porţii Turceşti; că puterile turceşti nu cu mică sumă şi cănd să rădică unul asupra altue sau c mici pricini, ce, tămplăndu-să de-au fugit craiul Şfezesc în Tighina şi cu Voevoda Chiovschii din voe lui Dumnedzău s-au făcut amestecături între monarhi şi s-au strîcat paci ce au avut Turcii cu Muscalii mai înnainte cu vro 2-3 săptămîni ce au vinit Dumitraşco-Vodă în Scaun. Ce aceasta Vor Lupul cu mare năpaste au grăit că nu numai Ţara Moldovii, ce şi alte ţări de prin pregiur ştiu. Aşijdere că ar hi fost sfetnici ai Dumitraşco Vodă de s-au închinat la Mosc,  dumnealor dederă samă, cu frica lui Dumnedzău, cum că ei nu l-au sfătuit, nici l-au îndemnat să să închine, numai slugi au fost, n-au putut taina lui, după ce au văzut-o să o vădiască, nici Dumitraşco Vodă nu arăta aşea că va face grabă, nici au ştiut numai ei, ce au ştiut toată boiarime şi au fost bucuroşi Muscalilor şi greşiţi Porţii. Şi, mergănd Luca Vist cu cărţi la înpăratul Moscului, au găsit acolo pe alţii mai înnainte trimişi soli de boeri, fără ştirea lui Dumitraşco vodă, anume... Ş-au adus un vrav de cărţi a boerilor ce au fost triimis la Înpăratul Moscului: a Sfinţii Sale părintelui Mitropolituui, chir Ghedeon şi a lui Antohi Hatman, şi a lui Savin Banul ş-altor mulţi, scriind cu feliuri de feliuri de înbunături deşerte, dzicănd că sint 10.000 oaste gata fără nici un ban să slujască şi 500 ficeori de boeri cu cai cerchezeşti şi turceşti, cu rafturi, cu săidace ferecate, înzăoaţi şi-nbrăcaţi cu haine de cinste. Şi acmu înnainte dintr-aceli 500 au vinit 50 la Banul în Ţara Leşască şi pofteşte ţara cum mai în grabă să trimită Înpărăţii Moscului vro 10.000-15.000 de Muscali, să lovească Eşii, să prindă pe Domn, să triacă să strice podul Obluciţa, să ferme Bugiacul. Şi cu aceşti 50 ficiori de boeri şi cu aceste cărţi ce scrie au fost dumnealui Lazul Sulger, ficiorul Enoe, Pahule, Moţoc, Calmăşul, şi alţii mai de gios. Care mărturisind dumnealui Ion Hat şi Luca Vist înnainte Divanului, n-au putut tăgădui părintele Mitropolitul înnainte Divanului nostru, Şi încă mai înnainte în postul Crăciunului, pănă nu să începu a să porni pochiazurile şi oştile şi nici unul de aceste ce scriu mai sus încă nu începusă a să face, au trimăs Înpăratul Moscului de-u luat pe Ilie Abăza şi pe Ion Merescul din Chiov de i-au dus la Stălii cu poştăi şi i-au întrebatu-i cum esti de la Nistru pe departe pănă la Iaşi şi de la Iaşi pănă în Ţara Munteniască şi pănă în Dunăre şi de la Dunăre la Ţarigrad, şi afla-s-a păine şi oaste multă în Ţara Moldovii au ba, şi cum ştiu pe Domnul şi pe boeri: ţine-or cu dînsul au ba? Care dipe atunce era socotiala lui să vie în Moldova. Aşijdere ce zice că au luat bani de la Muscali să facă oaste, ce, după ce au vinit Muscali în Iaşi, au dat 
{BulComIst IV 55} Muscalii Domnului, iar nu lor, şi Domnul au dat tuturoru: unii au luat să slujască, alţii au luat să cumpere pîine, alţii au luat să cumpere vite. Şi nu numai Moldovenilor au dat Muscalii bani la aceia vreme, ce şi Leşilor şi Muntenilor şi Sirbilor. Şi dumnealui Lupul Vornicul încă să făce bun, nu era aşe, că şi dumnealui au luat bni de la Dumitraşco Vodă să cumpere zaharea şi slugile lui au prădat Bugiacul şi herghelii şi turmele musaipului mai înninte păn nu au mărs, căci ei la casa lor li-au luat şi li-au ascuns pe Racova şi au trimis limbă Tătar la Înpăratul Moscului şi au scris că are căteva mii de oaste gata şi va eşi la Fălcii înnainte. Cănd au început a trece Viziriul Dunărea în ceastă parte, îndată au răpedzit la înpăratul Moscului de i-au dat ştire cum că Vizirul trece Dunărea în ceastă parte. Dacă au fost dumnealui drept Porţi, pentru căci au dat ştire Muscalilor că trec Turcii Dunărea? Poate ar hi fost şi mai rău de Muscali de cum s-au tămplat, de n-ar hi dat dumnealui ştire. Aşijderea şi dumnealui Spătarul Costantin încă au luat bani de la Muscali 3000 ruble, să cumpere vite şi încă dumnealui mai cu dreptate au slujit muscalilor decît alţii, că alţii cîţi bani i-au dat, toţi i-au mîncat, iat dumnealui dintr-aceşti 3000 ruble, 2000 li-au trimis înnapoi, tocma la Nistru au agiuns banii pe Muscali, iar o mie au scris c-au cumpărat vite şi la bătae l-au luat Tătari. Şi dumnealui Vor Lupul acolo era faţă: pentru ce au lăsat de-u trimis banii înnapoi, dacă au fost drept? Căci nu i-au dat Vizirului? Aşijdere scrie ispisocul că dumnealui, văzind atîta robie, s-au plecat capul de s-au dus la Viziriul şi s-au aşedzat toate lucrurile şi au scos mulţi robi ş-au potolit totă mănie stăpăniască. Pentru acesta lucru dumnealui Ion Hatmanul şi Luca Vistiernicul aşa dederă samă, că nu iaste cum au dat samă, c-au mărs de bună voe sa, ce au vinit Capigibaşe Viziriului de l-au luat şi l-au dus la Viziriul, fără voe dumisale şi l-au mustrat, după obiceiul stăpănesc şi el, hiind singur, s-au măntuit şi s-au apărat de-u grăit că este fără voe lui şi cum au fost învăţat că, nu numai la aceia vreme, vădzind greu, au năpăstuit pe dînşii, ce şi mai denainte vreme la căte schimbări de Domn i s-au tămplat, de-u fost pănă trăe dumnealui, la tote cu gălcevi şi cu năpăşti asupra Domnilor şi cu apucături, cu stăngeri de case boereşti, la o vreme pe unii, la altă vreme pe alţii şi el tot făcăndu-să bun, şi acmu, la această furtună, iarăş acela obicei au ţinut ca să înghită moşiile lor. Deci prea-luminatul Vizir Mehmet Mbaltagfiul în grabă, văzînd mare pustire şi spaimă ţărîi, că fac toţi în toate ţările, pe o parte s-au milostivit 
{BulComIst IV 56} după obiceiul stăpănesc, pe de altă parte au socotit să să înblîndzască ca să nu să facă şi mai mare turburare şi toate cu mila sa greşelile ţărîi le-au ertat şi l-au pus pe dumnelui Caimacan, şi i-au dat poroncă pe toţi să-i înblîndzască şi să le de ştire să vină cineş la pămănturile lor, Iar dumnealui, după ce au mărs în Iaşi, şi au trecut 4-5 zile, nici au socotit că esti focul aproape, Mărie Sa Vizirul neşit încă din pămăntul nostru, ce au şi uitat toate învăţăturile Mării Sale Vizirului, fiind deprinderea mai denainte vreme cu lăcomie, ş-au şi triimis în toate părţile, pe la casăle boerilor fugiţi armaşi a jăcui, a bate prisăcile şi a îngrozi oamenii ce rămăsăseră la casăle lor şi alte bucate ce găsie, lua tot şi pe la bejenii, a spăimă şi a lua de tot carul căte 2 lei, căte 3 lei şi în Iaşi mare groază, pe neguţători şi pe slujitori şi pe căpitani, de le lua pungi de bani. Şi dintr-ace somă multă ce strănge au trimis 11 pungi de bani şi Viziriului ca să-şi facă el obraz. Iar huitile şi tipetile şi lacrămile săracilor au agiuns păn în ceriu şi n-au putut să rebdi Dumnedzău îndelungu. Tămplăndu-să şi Bichir-Aga, omul Viziriului în Eşi şi vădzînd atăta ţîpăt în oameni şi 20 cai cu şeli gata legaţi şi-nţălegînd că au scris cărţi după Înpăratul Moscului cu înbunături, au dat ştire Viziriului şi Viziriul îndată au triimis de l-au luat şi l-au făcut surgun la Varna, care ace surgunie a lui o pot pricepe toţi şi o cunosc că au vinit din lăcomie şi nesocotiala lui. Şi, zedzind cătăva vreme acolo la închisoare, dzici Iordache sin Lupul c-au dat tătă-său nişte moşii Hanului de-u eşit de la ace închisoare, şi au şi cheltuit cătva tată-său la ace închisoare. Deci sum Hat Ion şi cu Luca Vist aşe răspunseră că mai mult au stătut Brăncovanul de l-au scos. Şi eşind d-inchisoare alţi doi boeri, Antohi şi Macsut, n-au mai înblat cu alte meşterşuguri şi au mărs la Mărie Sa Neculai-Vodă, iar dumnelui Vor. Lupul s-au dus în Ţara Munteniască la Brîncovanul ş-au început cu alte meşterşuguri să facă la Poartă înpotriva lui Neculai Vodă şi pe altă parte dănd ponturi dănd ponturi lui Neculai Vodă şi cerănd moşiile lui Ion Hat şi a Lucăi Vist şi 11 pungi de bani ce li-au luat di pi la unii alţii, cari mai sus s-au pomenit, dzicînd că le-u dat cu datorie şi îi le-u dat. Deci Neculai Vodă , hiind turburat la o vrerme ca aceia, i-au adeverit şi, viind din Ţara Munteniască aici în ţară la Mărie Sa Neculai Vodă, în grabă au apucat ş-au făcut ispisoc pe moşiile acelor 2 boeri ce scriu mai sus. Deci Sfinţie Sa Mitropolitul şi episcopii şi toţi boerii, fiind atunce toţi greşiţi în grabă în grija morţii, fiind Poarta tulburată toţi s-au apărat şi s-au lepădat că nu-s vinovaţi, fără căt unul, fără cît unul, dumnealui Neculai Costîn Vel Logofăt, 3 dzile s-au apărat şi n-au vrut să iscălească în mărturie, şi pe urmă Neculai Vodă au triimis o slugă a Mării Sale cu scărbă de-u iscălit mărturie, şi aşe cu aceasta 
{BulComIst IV 57} au stăpănit acesti moşii şi cele 11 pungi de bani, ce li-au adeverit Neculai Vodă i li-au dat, care acele 11 pungi de bani nu le dedesă dumnealui de la casa dumisale, ce li-au luat de pe la alţii care mai su ssă pomeneşte, şi al doile rănd cu năpaste li-au luat de la ţară. Şi nu ţin Tătarii numai acele moşii a lui, ce ţin la mulţi den Prut pănă în Nistru. Şi, răspundzind aceste răspunsuri, dumnealui Ion Hatmanul au strigat cu glas mare înnaintea noastră şi a tot Sfatul nostru, cu blăstăm au grăit de-l va lua Sfinţie Sa părintele Mitropolitul şi cu toţi boreii Sfatului nostru asupra sufletelor lor precum iaste numai el singur vinovat şi este adevărat ispisocul Vor Lupului numai de dînsul şi alţii nici au fost bucuroşi, ci au fost amesecaţi, nici sint vinovaţi, atunce nu numai de Boian să fie el Păgubaş, ce şi de viiaţă să fie pierdut, de viu în foc săsă de. Deci Sfinţie Sa părintele Mitropolitul, cu toţi boerii Sfatului îndată cu glas mare au striigat ş-au mărturisit înnainte noastră cum toţi au fost vinovaţi şi amestecaţi şi bucuroşi Muscalilor şi greşiţi pre-luminatei Porţi, nici unul nu s-au cutedzat să-l ia cu sufletile sale că el au sfătuit sau au îndemnat să să închine. Numai atunce cănd au făcut Lupul Vor acest ispisoc, fiind în grabă şi în mare turburare Poarta, şi Mărie Sa Neculai Vodă domnu strein nu pemintian, au cătat să facă voia după pofta dumisale Vornicului Lupului, dar nici Lupul Vor n-au fost mai credincios Porţii ce tot într-un chip greşiţi cu toţi Porţii, n-au avut la ace închisoare nicio pagubăcă i s-au plătit îndoit. Deci eu vădzind că nu numai o dată sau de doo ri au luat asupa sufletelor lor boerii că-i mare năpaste Hat Ion, nici cu atăta n-am lăsat, vădzind că scrie ispisocul şi cu blăstăm ca să nu să mai strice, şi, fiindu Iordachi Lupul Costachi şi ginere, ţiind o nepoată de frate, am socotit şi la nimic nu m-am uitat fără căt la mare dreptate, am luat acele dresă ce mi li-au arătat făcute de Neculai Vodă şi li-am dat în mîna Mitropolitului, chit Ghedeon. Am zis Sfinţiei Sale şi dumilor sale boerilor şi li-am dat voe cu giurămînt de spre parte me fără de leac de bănat, cum ştiu iei cu sufletile lor, aşe să facă: ori să de uricile în mîna Hat Ion, să-şi ţie Boianul ori, de să cade, să le dea în mîna lui Iordachi sin Lupul şi Hat Ion să-şi ia plata vieţii, după cum s-au apucat înnainte Divanului. Şi niciunul n-au putut să dzică ceva înpotriva Hat Ion, să-l scoată numai pe el vinovat, ce s-au arătat toţi că sint vinovaţi, precum mai sus să pomeneşti. Ce singur părintele Mitropolitul, de bună voe lui, au dat uricile în mănule Hatmanul Ion ca să-şi ţie moşiile: precum au ţinut-o moşii şi strămoşii lui, aşe şi el şi ficiorii ficiorilor lui. Deci noi vădzind aşe, i-am dat uric să-i fie de moşie, şi de crednţă, precum mai sus să pomeneşte. Aşijdire mai răspunsă Iordachi cum că un Domn au dat şi volnic au fost să de şi să ia; 
{BulComIst IV 58} pentru aceasta. Pentru aceasta eu am fost de trii ori Domnu din vrere lui Dumnedzău, şi pemintian, şi n-am apucat nici eu mai dinnainte de răpoosaţi Domni ca să ia Domnul moşiile altor boeri sau proşti să le de altora fără de vină, fără cît din hotarăle tărgurilor sau dintr-a lor moşii ce-s de pe niam, acele au fost volnici Domnii să le dăruiască cum i-au fost voe, iară acest obiceai pără acmu n-au mai fost, nici eu nu priimăsc să hie. Mai dzise dumnealui Iordachi şi moarte tătăne-său i-au venit de-au perit la Poartă. Care la acests lucru s-au tămplat şi nu numai dumisale perire, ce şi Domnului muntenesc şi a căţiva boeri munteneşti şi sirbeşti. Şi Sfinţie Sa părintele Mitropolitu chir Ghedeon mărturisi înnainte Divanului nostru că, cînd au vrut să purceagă Mărie Sa Neculai Vodă în Ţara Munteniască cu Domnie, ş-au făcut molitvă de drum după obicei şi s-au ispovedit, şi cu mare ciudă s-au jăluit Neculai-Vodă cătră Mitropolitul pe Lupu Vornicu dzicînd: "Părinte, mare cinste şi mult bine i-am făcut Lupului, iar el în loc de mulţămită, după cum îi învăţat, multă supărare îmi face, pentru care să ştii Sfinţie Ta că mă voi nevoi scuurte să-i fie dzilile lui şi de la mine să-i fie piire. Şi au mărturisit înnainte a tot Sfatul nostru, şi s-au tămplat şi frate-meu Dumitraşco Hatmanul,  socrul lui Iordachi şi văru-său Costantin Vel Spătar, di au audzit la toate aceste ce mai sus scriem, cari nici el, hiind mai aproape rude n-au putut să răspundă nici cum fel de răspuns înnainte Hatmanului Ion. Pentru ceasta de s-ar tămpla  după urma vieţii noastre pe cine ar milui Dumnedzău cu stăpănire în locul nostru şi ar scote niscareva întărituri domneşti sau boereşti sau turceşti, făcute cu meşterşuguri şi ar scorni niscareva gălcevi pe moşiile Hatmanului Ion sau a Lucăi Vistiernicul, să nu fie de credinţă.22. 17232, Mai 20. Adică eu, Marie Stolniceasa lui Ursachi, ce au fost Stolnic Mare, fac ştire cu această scrisoare a me la măna dumisale cumnatului Ion Neculce biv Hatman, pentr-o socotială ce-am avut cu dumnialui dintr-un zapis de 600 de lei, a părintelui dumisale, Neculcii Vistiernicul de multă vreme socru-meu. Iar după moarte soţu-meu, înnainte ce au venit Moscalii, m-am aşedzat cu dumnealui să de trii sule lei şi să-i dau zapisul, fiind veche datorie:  neştind dumnealui ace datorie, cu adevărat este plătită au ba, pe atăta ne-am aşedzat, 
{BulComIst IV 59} pe aceste 300 lei ce scrim mai sus. Dintr-aceste 300 lei, cu ce m-eu dat şi cu ce-am luat, oi şi bani, au rămas o sută de lei la gălceavă care bani i-au fost dat dumnealui Mataragiului pentru mene. Şi, lipsind dumnealui din ţară pe urmă, Mataragiul nu m-eu ţinut în samă şi avănd noi multe pări şi gălceavă ne-au fost orănduit Mărie Sa Vodă la dumnealui Vornicul Donici să ne e sama. Şi alegănd să giur eu pentr-ace sută de lei, cum au luat Mataragiul de al doile rănd de la mene şi să me-o plătească dumnealui. Deci, stănd şi alţi fraţi între noi, ne-am socotit şi ne-am învoit de ne-am aşedzat ca să nu mă giur nici eu şi să-mi de şi dumnealui mie reidzăci lei pentru toate aceste socoteli şi gălcevi ce am avut între noi. Deci de acmu înnainte nici dumnelui  să nu mai aibă a zice că mai are ceva rămăşiţă la mene, nici eu la dumnealui. Şi această tocmală şi aşedzare s-au făcut înnainte acestor boeri care au stătut între noi de ne-am aşedzat, care mai gios s-u şi iscălit. Şi aceşti 30 lei mi e-au dat dumnelui, iar pentru dzăce stoguri de fîn ce am fost văndut eu dumisale, oamenii dumisale au fost măncat mai mult, 11 stoguri de aiure, iar dumnealui au dzis că au măncat numai acele dzece stoguri, de unde i-au arătat omul meu lui Ion de Boian şi lui Strătulat Vătăman. Deci şi pentru aceasta au ales giudecata să giure Stratulat Vătăman cum n-au măncat mai mult de acele dzece stoguri şi să le dau pace, iar, negiurînd, să-m plătească cele 11 stoguri Strătulat vătămqnul cu Ioniasa de Boian, că aşa au ales giudecata, căci au avut şi ei boi. Şi pentru credinţă m-am semnat şi eu să să ştie.23. 1724, Ianuarie 25. Io Mihai Răcoviţa Voevod, bojiiu milostiiu gospodar zemli moldavscoi, scriem domnia me la boeriul nostru Gligorie Cucoranul Vornecul de poartă şi la sluga noastră Vasîle Ursariul, vă facem ştire că aice la Domnie Me s-au jeluit boeriul nostru Ion Neculce biv Hatman, dzicînd dumnelaui cum avînd aice în tărgu în Eşi un loc de casă pe uliţa, care loc de casă îi este 
{BulComIst IV 60} de la strămoşu-său Gavrilaş Logofătul şi acmu ş-au făcut uni şi alţii casă pen pregiurul locului dumisale Hatmanului şi ş-au făcut ogrădzî  ş-au strămutat locul dumisale, deci iată că vă scriem, viindu-vă carte Domniei Mele, să vă sculaţi şi să mergeţi acolo la acel loc al dumisale Hatmanului şi să strîngeţi oameni buni mahalagii şi alţi bătrăni de pen pregiur şi să căutaţi să luaţ samă foarte cu dreptate, precum a mărturisî acei oameni cu sufletile lor şi or arăta ei şi pe unde s-ar afla locul dumisale Hatmanului. Şi de veţi afla cum că ş-ar hi făcut nescareva oameni ogrădzî pe locul dumisale, să căutaţi să le tăeţi gardurile şi să-i alegeţi locul dumisale Hatmanului despre alţii pietre pen pregiurul locului şi să faceţi şi o mărturie precum veţi afla mai drept şi să o daţi la măna dumisale Hatmanului, ca să ştie pe cît loc va fi avînd dumnalui ca să nu mai fie gălceavă. Aceasta scriem. U Ias, l 7232, Ghen 25. Vel Logofăt vă Divan uci.24. 1724, Martie 21. Adică eu Iordachi Cantacuzino biv Vel Med dat-am zapisul mieu la măna dumisale vărului Ion Neculce biv Hatman precum să să ştie ce ne-am învoit noi în de noi ş-am făcut schimbătură cu nişte copii de ţigan, mi-au dat dumnealui mie pe un copil de ţigan, anume Vasilie, ficiorul Dingăi, nepotul lui Hrişcă, şi eu am dat dumisale alt ţigan, anume Lupul din Doroftei nepot lui Ivan, cum arată şi scrisoare dumisale, ce-au dat ma măna mea pe schimbătură ce am făcut. Deci această schimbătură ce am făcut să rămăi stătătoare între noi, nici să mai fiu volnic a întoarce. Şi pentru credinţă am iscălit ş-au iscălit şi alţi boeri ce s-au întămplat. Leat 7232, Martie 21. Ilie Catargiul Vel Logofăt martur. Dumitraşco Racoviţă Hat. Iorgachi Cantacuzino Vel Vist. Sandul Crupeschi biv Med. Şi eu Vasilie Diacul am scris. 
{BulComIst IV 61} 25. 1726, Iunie 7. Adecă eu Ion Neculcea biv Hatman făcut-am zapisul meu la măna dumisale Ştefan Gane Părcălab precum să să ştie că cumpărăndu eu nişte casă cu loc, cu pivniţă de chiatră, aicea în tîrgu în Iaşi, pe uliţa Hagioia, lăngă casăle Stredzescului, de la Lupul, ficiorul lui Pilat, ginerile lui Vasilii Sălceanu care casă şi loc i-au fost zestre de la Vasilii Sălceanu, pe urmă socotindu-mă eu că nu-s de treaba mea, nedăndu-mi măna ca să şedzu într-acela loc, m-am tocmit cu Ştefan Gane părc şi li-am văndut cu patrudzăci de lei, bani buni; măcar că eu le luasăm în treidzăci de lei, dară luîndu bani cu camătă şi neputînd da banii la dzi, s-au suit baş piste baş şi pe urmă s-au tămplat şi mi-au trimis neguţitoriul şi om gospod de am dat şi ciobote şi s-au suit la patrudzăci de lei. Deci, luîndu-mi eu bani toţi deplin patrudzăci de lei, i-am dat aceste casă, ca să-i hie dumisali drepte ocini şi moşi în veci şi i-am dat şi zapisăle cele vechi. Şi la tocmala noastră şi alţi boeri cari mai gios s-au iscălit. U Ias, lt 7234, iunie 7. Ion Neculce biv Hatman iscal. Adam Luca Sulger. Sandul Crupenschi, biv Medelnicer. Nicolai biv Vel Sulger m-am tămplat. Toader Vîrnav. Toader Stredzăscul.26. 1728, Iunie 20. Însămnare pentru nedreptate ce am avut de cătră frate-mieu Ion Hatmanul şi de cătră cumnatu-mieu Ştefan Luca Logofătul pentru moştenire frăţască ci ne-au rămas de la răposaţii părinţii noştri, cum arată în gios anumeIunie 20, let 7236. Căsătorindu-să şi frati-meu Ion Hatmanul şi soru-me Marie pînă au fost maica noastră cu zile, cu toată cheltuiala casăi, după cum s-au căzut, încă la soră-me Marie au văndut maică-me mult mărgărtariu şi un lanţu iar de mărgăritariu pentru cheltuiala nunţii făcănd nunta cu mari cheltuieli şi cu zăstre şi dintr-ale casăi şi din dobitoace de tot feliu, şi din dobitoace de tot feliu şi rămăind eu mai mică în casă maică-me, n-au vrut frati-mieu Hatmanul şi cumnatu-mieu Ştefan Logofătul să fi şteptat pănă cînd m-ar fi căsătorit maică-me cu dumnealor dinpreună, iar cu cheltuiala şi cu chivernisala din casă, precum şi pre dumnealor, 
{BulComIst IV 62} şi apoi să fi înpărţit satile şi altile ce ni-ar fi rămas părinteşti, ce frate-mieu Hatmanul şi cu cumnatu-mieu Ştefan Luca Logofătul făr-de ştirea maicăi noastre, find eu cu maică-me la progoreni, iar dumnealor la Eşi, precum au vrut şi ce li-au plăcut au luat dumnealor, iar ce au fost mai proaste, adică giumătăţi de sat şi celi ce u fost mai fără de venit, mi le-au aruncat în parte me, nefiind eu de vărstă. Şi dacă au aflat mică-me pentru înpărţala satilor ce-au făcut dumnealor, mare ceartă au avut cu dumnealor, zicăndu-le ăci n-au îngăduit pănă mă voiu face eu mare, să fi văndut din moşii şi dintr-altile ce ar fi mai fost, să mă fi căsătorit şi pe mine cu zăstre şi cu cheltuieli, precum au cheltuit şi cu dumnealor, şi apoi ce ar fi rămas să fi înpărţit pe fraţi, după cum iaste şi cu dreptate. Şi nici răposatul Iordache Rosăt Vornicul n-au fost vrăndu să iscăliasă foile care le făcusă frati-mieu şi cu cumnatul mieu de înpărţala satelor, zicînd că nu iaste cu cale nefiind eu de vărstă şi nefiind de faţă. Iar dumnealor au răspunsu că au lăsat satu cu vecini anume Grozuini, sat întregu, să fie a maică-me afară de părţile frăţeşti şi după moarte maică-me, mi-l vor da iar mie. Şi singură dumneaei răposata maică-me mi l-au lăsat mie la moarte, precum ştie pre bine frati-meu, Ion Hatmanul şi nu va pute tăgădui, nici carte de blăstăm nu va pute primi de la Svinţie Sa părintele patriarhul că nu iaste aşa, şi acum iar frati-mieu Hatmanul au pus măna pi iale de le stăpăneşte. Şi au rămsa mamii parte dumisale un lanţ de ur ca de taleri 500 şi un inel cu zmarandu pre mare, căt di mare ci era îi zice că iaste ochiu de bou, şi au rămas cu 100 de stupi, şi oi şi rămători şi tot dumnealor au luat, iar mie nici rămători nici din oi nu mi-au dat nimică, precum au dat suroră-me Mariei, şi acum mă scot şi datoare: zic că au cheltuit la nunta me. Fiind şi o păreche de brăţeli de aur pre mari, dintr-o brăţari au făcut soru-me Mariei o păreche de braţeli, iar dintr-o brăţare au rămas ă-mi facă frati-mieu mie iar o păreche de brăţeli, precum au făcut şi suroră-mi Mariei, şi au rămas ace brăţară la dumnealui şi mie nu mi-au dat pentru dînsa nemică, nici mi-au făcut brăţeli, precum au făcut uroră-me Mariei. După înpărţala sculelor şi a altora ce au fost rămas de la părinţi, între alte scule ce mi-au dat, precum au vrut dumnealor şi mi-au dat şi un ineluş mai bunişor cu zamfir galgăn, iar bade frati-mieu la nunta dumnealui mi l-au luat din deget şi mi-au dat unul mai prostu cu zamfir albastru, zicănd că după nuntă mi-l va da iarăş, şi pănă acum nu mil-au dat ci au rămas iar la dumnealui. Sanda a răposatului Doni Vist. Morile din Slobozie şi de la Muntenii din Gios de Tărgul Frumos, însă doao roate şi locul casălor din Eşi, unde ş-au făcut 
{BulComIst IV 63} cumnatu-mieu casă, sănt ale tătîni-mieu şi stăpăneşte cumnatu-mieu şi moara aceia şi locul casălor şi mie parte nu mi-au făcut dint-însăle. Şi au mai fost nişte scrisori ale tătăni-mieu de nişte livezi de la Socola şi de la Roman şi dintr-alte părţi, şi toate scrisorile aceli, cu săculeţe cu tot, mi li-u luat cumnatu-mieu Ştefan şi le stăpăneşte toate, nefăcăndu-mi nicio parte. Şi au fost căteva cărţi greceşti ale tătăni-mieu, fiind tată-mieu om spudeos, precum îl ştie toţi şi li-au dat la Safta căpşoai de li-au dat la soru-mea Marie. Şi cănd au trimis să mi le de, n-au vrut cumnată-mieu, zicănd că le-au dat nu ştiu cui! Şi n-au avut nici o triabă cu dănsele. Şi un covor di cele mari de Ţarigrad de pat şi un inel de aur cu pecete săpată de matostata, mi le-au luat iar cumnatu-mieu. Şi am dat la cumnată-me o cămeşă femeiască de şase bucăţi de sărmă să o de la cusătoare în Eş, şi după moarte suroră-me, mi-au luat-o cumnată-mieu Ştefan. Şi o oglindă mare mi-au luat iar cumnatu-mieu Ştefan. Cănd au fost Ion Neculce Hatman, Ştefan Luca era Vistiernic, iar nu Logofăt, şi sora lui Ion Neulce nu s-au putut a şti ce boerie ave cumnatul său. Aceasta întăi dă pricina hîrtie aceasta a Sandii chiar.27. 1728, Dechemvrie 28. Înpărţala moşiilor şi a ţiganilor ce avem de pe maică noastră Mariia Visterniceasa, fata lui Enache Gramaticul nepoata lui Iordache Cantacozono Vistiernicul cel bătrîn, leat 7237, Dechemvrie 28. Parte lui Mihălachi Luca. Cernauca la Cernăuţi. Bărbăteştii la Roman. 4 fălci de vie la Cotnari ot Nicoreşti, păragină. Ţiganii. Iftimie Stele ficeorlui Nistor. Mariia fata surdului. Toader, copil al lui Ioan Zorilă. Parte Tomii Lucăi. Cucutenii la Roman. Simincenii tij la Roman, cu cu viile ce sint lăngă casa. 
{BulComIst IV 64} Ţiganii. Vasilie Gane ficior lui Nistor. Ion Dandoro, nepot de ficior lui Dandoro cel bătrăn. Doi copii a lui Ion Zorilă, anume Eftimie şi Ştefan. Parte Ilincăi. Vasileul pol la Cernăuţi la Nistru. Codrenii pol la Dorohoiu. 7 pogoane de vie la Odobeşti paragină. Ţiganii. Toader Hurjuiu ficior lui Nistor. Maria Ciurla, tij fata lui Nistor. Aceşti ţigani i-am înpărţit fiind faţă, iar mai găsindu-să şi alţii ce sint duşi, de nu să ştiu, să să înpartă şi aceiia frăţeşte. Iar surorii noastre Saftii nu i-am făcut parte nici de moşii nici de ţigani, că i-au dat nene încă pănă au trăit şi moşii şi ţigani şi ş-au lat parte; mai la urmă i-am dat şi noi o fată de ţigan, a Ilienei ţigancei, fetii lui Savin. Mihălachi Luca. Toma Luca. Ion Neculce biv Hatman martor, iscal. Toader Luca, Sulger. Această parte este numai de pe maica lor, iar de pe tatul lor nu s-au pus nici moşii nici , nici ţigani, căci sint multe datorii.28. 1731, Dechemvre 27. Se ubo mi Antonie arhiepiscop Mitropolit Moldaviei, i Ion Sturză treti logofăt i Toader Stîrcea, Gavril Palade Vornic glotnii facem ştire cu această scrisoare a noastră precum au vinit înnainte noastră fratile nostru dumlui Ion Neculce, Vel Vornic de Ţara-de-Sus, şi ni-au arătat un izvod de la maica dumisale Catrina, giupăneasa Neculcii ce au fost Vistiernic, fata Alexandrii, fata giupîneşii lui Iordachi Cantacuzino, ce au fost Spătar Mare, cel mai vechi din Cantacuzineşti, carele su fost frate cu Toma ce au fost Vornic Mare, 
{BulComIst IV 65} care această Alexandra Spătăroaie au fost fata lui Găvrilaş Mătieşescul ce au fost Logofăt Mare, au făcut denainte lui Todoraşco ce au fost Visternic Mare, carele au fost hiiastru Alexandrii Spătăroe, şi denainte lui lui Velişco vel Comis, cu iscăliturile acelor boeri de mai sus scrişi şi cu pecete Alexandrii Spătăroe, scriind anume de toate moşiile căte au dat în zestre ficii sale Catrinii, giupănesii Neculcii Vist, maica dumisale lui Ion Neculce Vor, osăbit de ce au dat altor ficeori ai săi, anume Toderaşco ce au fost Vist. Mare, carele mai sus s-au pomenit, ce este iscălit în izvod, carele nu i-au fost ficeor Alexandrii, ce i-au fost hiiastru; aşijdere şi Saftii, giupănesii lui Lupaşco ce au fost Spătar Mare şi Marii giupănesii lui Ursachi cel bătrăn   ce au fost Visternic Mare, şi lui Iordachi Cantacuzino ce au fost Stolnic Mare, carii aceşti toţi au fost fraţi buni Catrinii Visterniceasă, numai Toderaşcă Vist., care mai sus s-au scris, n-au fost făcut cu Alexandra, fata lui Găvrilaş Logofătul, ce au fost făcut cu altă giupăneasă a lui Iordachi Cantacuzino Spăt. care au avut-o dintăi, fata lui Bucioc Vornicul. Şi au fost toţi ficeori lui Iordachi Cantacuzino Cel bătrîn. Şi scrie că s-au vinit în parte fiicii sale Catrinii satul Boianul şi Cernauca cea bătrănă şi Pohărlăuţii şi Vasilăuţii şi Pilipce şi a patra parte de Lehăceni şi Chisileul şi giumătate de sat de Valeva şi giumătate de sat de Vasileu, şi giumătate de sat Ciucur, care aceste ocini sănt toate în ţinutul Cernăuţilor; aşijdere grozinţii, Broscăuţii, Drescăuţii, Halice, aceste sănt în ţinutul Hotinului; aşijdere Podragă, Lozenii şi giumătate de sat de Cudreni şi a patra parte de Giurgeşti care aceste sănt în ţinutul Dorohoiului; aşijdere Greuceştii şi Ţipliceştii şi Nistoreştii şi Nicoreştii, care sănt la ţinutul Sorocii şi Pelini în ţinutul Fălciiului, şi Avramenii carii să chiamă acum Prigorenii în ţunutul Cărligăturii, şi Călineştii în ţinutul Eşilor, şi Cucutenii în ţinutul Romanului, şi Socii sau strămbii în ţunutul Namţului. Aceste ocini toate au fost în parte Catrinii Vistiernicesii. Şi iarăş ni-au arătat dumnialui Ion Neculce Vel Vor şi altă înpărţală care s-au înpărţit cu aceste moşii, cu toate căte scrie mai sus, dumnialui Ion Neculce Vel Vornic cu surorile dumisale: Marie, giupăniasa răpăusatului Ştefan Luca ce au fost Visternic şi cu Sanda giupăneasa lui Doni Visternicul din Ţara Munteniască, care înpărţală iaste iscălită de răpăusaţi părinţi Misail ce au fost Mitropolit, şi Lavrentii, ce au fost episcop la Roman, şi Iordachi Ruset ce au fost Vornic Mare. Şi s-au vinit Marii giupănesii Lucăi Visternicul: Cucuteni, ce înblă cu sălişte Bărbăteştii în ţinutul Romanului, şi Podrga la ţinutul Dorohoiului şi giumătate de sat de Giurgeşti tij la Dorohoi şi giumătate de sat la Vasileu şi Cernauca cu Cernauca cea bătrănă, ce sănt în ţinutul Cernăuţilor şi Pelinii la ţinutul Fălciiului şi patru fălci de vie la Cotnar, din 
{BulComIst IV 66} vile Nicoreţoei. Aşijdere în parte Sandii, giupănesii lui Doni Vist, s-au vinit giumătate de sat de Valeva şi giumătate de sat de Cuciur, şi satul Chisileul care aceste sănt în ţinutul Ţernauţilor, şi Lozenii în ţinutul Dorohoiului şi Nestoreşti în ţinutul Sorochii şi Ţiplăceşti tij la Soroca şi Călineştii în ţinutul Eşului, şi patru fălci vie din viele Nicoreţoe de la Cotnar. Iar dumisale lui Ion Neculce Vornic s-au vinit satul Boianul şi a patra parte de sat de Lihăceni şi satul Pilipce ce sănt în ţinutul Cernăuţilor şi satul Halice şi Drepcăuţii ce sănt în ţinutul Hotinului, şi Nicoreştii şi Gheuceştii în ţinutul Soroci şi patru fălci de vie la Cotnari din viile Nicoriţoei. Osăbit de aceste ocini s-au fost oprit Catrinii, maica dumilor sale, din moşiile sale ce sănt scrise mai sus satul Grozinţii şi Boscăuţii ce sănt în ţinutul Hotinului, ca să-i fie de comnd. Şi la moarte ei comîndînd-o fiiul său, dumlui Ion Neculce Vor,  au rămas acele sate a dumisale. Aşijdere satul Pohărlăuţii ce iaste în ţinutul Cernăuţilor, iarăş l-au scos din mijloc cu toţii de l-au văndut lui Turculeţ, de au cheltuit acei bani la nunta surorii sale Sandii Donoei. Aşijdere şi satul Avremenii, care să chiamă acmu Prigorenii, şi cu alte sălişti ce să ţin de Prigoreni, anume beserica de piiatră ce este cumpărătură lui Iordachi cel bătrăn de la Prăjăscul şi Rîtul, ce iaste danie de la Antemie păhărniceasa, fata lui Ureche vornicul, şi doă locuri de presacă la Cîrsteşti, aceste iar le-au scos din mijloc fraţii şi le-au dat dumisale lui Ion Neculce Vornicul pentru odoară şi cheltuială nunţii sale, căci dumnelui n-au luat ca alţi fraţi de la părinţi. Aşijdere ne-au mai arătat un izvod de la socrul dumisale răpăusatul Lupul Bogdan Hatmanul, cu iscălitura dumisale scriind pecum au dat zestre fiici sale Marii giupînesii dumisale lui Ion Neculce Vornic un sat anume Lucăcenii la Ţinutul Hotinului şi satul Ghidcăuţii la Dorohoi, şi giumătate de sat de Portăreşti şi părţile de la Hulpăşeni şi de la Iubăneşti, cu loc de prisacă şi cinci pogoane de vie la Bezingheşti, şi doă roate de moară în gărla Putni din gios de Bezingheşti. Pentru aceia dacă am văzut aceste izvoade şi înpărţite cu iscălituri încredinţate, şi noi am dat această mărturii a noastră ca să fie dumisale de credinţă, întru care cu toţii ni-am iscalit. U Ias, vlet 7240, Dech 27. Aşijdere ne-au mai arătat un zapis de la mătuşă-sa Safta, giupăneasa lui Lupaşco Spătariul, sora maicii dumisale Vornicului Ion Neculce, scriind pecum au dăruit ia, pe bună voe ei, un sat întreg nume Cîrnicanii, la ţinutul Dorohoiului, nepotului său Ion Neculce. Antonii Mitropolit Suţavschii. Costantin Costachi Vel Logofăt. 
{BulComIst IV 67} Sandu Sturza Hatman. Costachi Canta Vel Comis. Iordachi Cantacuzino Vel Paharnic. Iordachi Ruset Vel Paharnic. Aristarh Vel Comis. Toader Stîrţe Vornic Glotnii. Miron Gafenco uricar au scris.29. 1732, Iulie 10. Milostive şi luminate Doamne, să fii Mărie Ta sănătos. Alta, fac ştire Mării Tale pentru rîndul unor omini a dumisale lui Iordachi Păharnicul d Păşcani ce s-au sculat cu pîrră de l-au orocit la Divanul Mării Tale, dzicînd că nu sint vecini. De care lucru vei şti Mărie Ta că eu rămăind mic de părinţi, de tată am crescut în casa dumisale Iordăchioe Visterniceslăi  cei bătrăne, care mi-au fostu mie moşî şi lui Iordache iar moşe, şi vîrsta me este de şeşedzăci de ai, şi i-am apucat pe cei omini tot în sat în Blăgeşti, stăpînindu-i Iordăchioae Vistierniceasa. Şi la vreme Mării Sale lui Cantimir  Vodă am fugit în Ţara Munteniască de răul leşilor şi am şedzut 4 ai cu toată casa noastră. Ş-acolo au murit moaşa noastră Iordăchioe. Şi noi, viind în ţară înnapoi cu unchiu-meu Iordache Stolnicul, ficeorul Iordăchioe cei bătrîne, am găsit acel sat înprăştiet neavînd cine-i stăpîni. Şi după ce-am vinit, i-am strănsu iar pe toţi şi pe cii oameni la un loc la sat la Blăgeşti. Şi după moarte lui unchiu-meu, lui Iordachiu Stolnicului, rămăind giupăniasa lui Iordachi Stolnicului săracă, s-au aşedzat la sat la Păşcani cu şidere şi di pin toate satile  şi pe unde au avut vecini i-au strănsu tot în sat în Păşcani, neputîndu-i ... pre la multe locuri. Atunci au mutat şi pe cii omini să pue vo price, cum nu sint vecini sau să iasă la vrun Divan să pîrască ori pe mătuşi me Iordăchioe ori pe Iordachi Stolnicul pîn la aceasta vreme n-am apucat. De cînd ţin minte eu aşa ştiu, iar mai înnainte vreme de la moşi lor nu ţin minte, ci precum îi socoti Mărie Ta. 7240, Iulie 10. Robul Mării Tale, Ion Neculce Vel Vornic. 
{BulComIst IV 68} 1734, Fevruarie 17. Izvod di ce am dat fiicii noastre Ilenii. 7242, Fevruar 17.  20 boi cu 10 tineri. 20 Vaci cu dzece tinere. 16 epe şi un armăsar. 250 stupi bez ce are copila; 200 să-ş e de la Boian, 50 ot Prigoreni. Un sat întreg cu iaz,  Ghitcăuţii, ce este în ţinutul Dorohoiului. Pol sat Portăreştii la Tutova. Alte părţi din Hulpăseni şi din Zmieni şi într-alte locuri, precum arată zapisele de  cumpărătură ale Hat Bogdan, tij la ţinutul Tutovii. Un sat întreg Halice cu pivniţe de piatră şi cu heleştee la ţinutul Hotinului. 4 pogoane de vie să-i cumpăr. Un ţigan vezeteu, Ştefan, fecior Dodului, fimee lui este a surorii mele Sandiişi-n locul ei am dat pe Lupa, nepoată supţirelului, fată Irinii. 1 ţigan vezeteu Dănică cu ţiganca lui Paraschiva, ţiganul ficior lui Petco şi ţiganca nepoată Supţirelului, fată Irinei. 1 ţigan Sandu Holtei, faur de fier, şi cu o soră a lui, ficiorii Irinii, fetii lui Hrişcă Tănasii, care o ţine Sinco, ţigan lui Păladi şi mi să viu parte aceste ... O copilă de ţign Iliana, tij i-am dat fată ... Tij alt izvod de ce am dat ficii noastre Ilenii. 1 cunună cu diamanturi şi cu rubinuri.  1 păreche brăţeri tij cu diiamanturi şi cu rubinuri. 1 păreche serţi cîte trii picioare cu bălasuri şi cu diamanturi sus. 1 păreche serji mai proaste de purtat.  6 şiraguri de mărgăritar 13 mătcaluri. 1 gherdan cu mărgăritaruri, 6 mătcaluri, cu pietri cu tot. 7 ineli i cu diamant, 2 cu zamfiruri, 2 cu izmaranduri, 2 cu rubinuri. 12 sponce de aur cu rubinuri. 2 coloace de argint albe. 2 paftali de argint de brîu cu tasma de fir. 12 Lingui de argint. 1 rădvan cu 6 cai. 1 cuhne cu 6 cai. 1 cal de mire cu şe cu raft. 3 tămbare, 2 de şahmarand şi i de canavaţă blănit cu soboli. 
{BulComIst IV 69} 5 sucne, 2 de lastră, una de belacoasă, cu flori de fir, una de belacoasă cu flori de mătasă, una de atlaz cu una de lastă, ce au dat Doamna. 1 ghiordee de hatae cu flori de hir, blănită cu cacon. 1 ghiordee de hatae cu flori de hir, de purtat. 1 brîu lbastru de mătasă cu flori. 4 cămeşi cu sărmă. 16 cămeşi cu fir. 12 şervete cu fir. 12 şervete alese. 2 meneşterghiri de mănă cu fir. 2 meneşterguri de obraz. 10 mese alese. un peschir. 4 prostiri,  3 cu fir. 1 obial cu flori de hir. 1 pilotă înbrăcată cu tafta. 2 feţe de perini mari cu fir cu coşuri de taftă. 4 feţe de perine de purtat. 1 polog de hatae verde cu hir şi cu belciugi de argint. 3 năfrămi denainte cu fir de Ţarigrad. 9 năfrămi denainte cu fir. 1 oglindă. 9 năfrămi cu sîrmă bărbăteşti, cu ace de mire. 29 năfrămi cu fir bărbăteşti, tij cu 5 basmali. 1 scaştulcă de horilcă cu păhare de argint poleite. 3 sfeşnice cu mucări de aramă. 1 ibric cu lighin. 12 blide de cosîtor. 12 Talgere de cosîtor. 2 covoară. 2 scoarţe. 2 cergi. 1 sipet. 1 laţ. 2 perini de urşinic de rădvan. 4 tingiri cu căpace. 1 colomoc. 1 icoană cu poală. Iliana aceasta îi fata lui Ioaan Neculce Hatman, ce au ţinut pe fata lui Bogdan Hatmanul, pe Iliana. Halicea. 
{BulComIst IV 70} 30. 1737, Maiu 18. Adecă eu Ahmet care mai înnainte vreme m-au chemat Murtaza, vechilul lui Hagi Ismail, fac ştire cu această scrisoare a mia la măna dumisale Ion Neculce biv Vornic, că avînd dumnelui Vornicul mult alişveriş  cu stăpînu-mieu Hagi Ismail şi frate-său Mahmut cănd era neguţătoriia lor la un loc, a lui Hagi Ismail şi a frăţini-său Mahmut, mai înnainte de vinire Moscalilor, cănd au vinit Petru Înpăratul moschicescu aice în ţţară, s-au tîmplat atunce de s-au dus şi dumnalui Vornicul cu Moscalii şi au rămas datpriu stăpînu-mieu lui Hagi Ismail şi frăţini-său lui Mahmut cu şese sute de lei şi mai bine, cu bani şi cu miere şi cu alte mărunţuşuri ce luasă dumnalui.  Şi au zăbăvit dumnalui Vornicul noî ani la Mosc, şi după ce au vinit dumnalui Vornicul în ţară, netîmplăndu-să stăpînu-mieu Hagi Ismail nici frate-său Ismail la vremia lui Mihai-Vodă în domniia a triia, l-am apucat eu Murtaza, fiind vechil stăpînu-mieu, pe dumnalui Vornicul Ion cu zapciu de la domnie ca să plătească datoriia stăpînu-mieu, lui Hagi Ismail şi a frăţini-şău , lui Mahmut. şi dumnalui mi-au înnoit zapisul aceii datorii veche şi au rupt zapisele cele vechi şi apoi s-au apucat dumnalui şi au plătit  au plătit dumnalui o sumă de bani şi au am tot scris în dosul zapisului căţi bani au dat dumnalui, şi mai rămăsese dumnalui cu vro doă sute de lei şi mai bine. Şi viind pe urmă dumnalui Mahmut de la Anadol, de iznoavă am stătut la socotială pentru ace datorie şi au mărturisit Mahmut cum că au luat neşte miere şi neşte stupi a dumisale Vornicului după ce s-au dus dumnalui la Moscu, şi ace miere şi acei stupi nu s-au ştiut săsă puie la socotiala, cînd s-au înnoit zapisul. Deci acmu stînd de vorbă cu dumnalui Mahmut Celebi înpreună ni-am socotit şi încă mi-au mai dat dumnalui Vornicul acmu cincidzeci de vedre de miere, care nu s-au scris în dosul zapisului, neaflăndu-să zapisul, şi au plătit dumnalui Vornicul toată datorie ce veche. Şi nu ne este dumnealui acmu datoriu cu nimic; cu banii ce-au dat dumnalui şi cu stupii şi cu miere ce au dat dumnalui întîi şi cu aceste cincidzăci de vedre ce au dat dumnalui acmu, au plătit tot. Numai zapisul acel de şase sute de lei şi mai bine nu l-am putut găsi să i-l dau dumisale Vornicului iar cînd s-ar găsi şi ar cere cineva banii, să nu să ţie în samă. Şi i-am dat această scrisoarwe a noastră să-i fie de credinţă, care mai gios am pus peceţile, care s-au tîmplat şi alţi neguţători. Şi zapisul cănd s-ar gpsi acela de şese sute de lei şi mai bine, să se ştie că ori a scrie pe numele mieu Murtaza, cum ma chiema atunce, ori pe numele stăpănu-mieu, lui Hagi Ismail. Aceasta facem ştire. U Ias, 7245, Mai 18. 
{BulComIst IV 71} Egumenul de Treisfetitele Esechiil m-am tămplat şi sintu martor. 31. 1737, Iunie 20. Mărie răpăusatului Ilie Cantaczono ce au fost Vist scriu şi mărturisesc cu acest adevărat zapis al meu, cum eu de nime sălit şici asuprit, ce de a mea bună voe, am dat şi am dăruit a me draptă şarbă ţigancă, anume pe Mica, fata Costii ţigan, finu-meu, lui Alixandru, fiiului dumisale cumnatului Ion Vornicul. Şi căndu am dat, s-au tămplat mulţi boeri, care mai gios s-au iscălit, şi eu pentru mai mare credinţă m-am isălit ca să fie de credinţă. Leat 7245, Iunie 20. Marie Vist. Iordache Cant Vel Logofăt. 32. 1737, Noemvrie 15. Adică eu Velişcu Pantaitachi făcut-am zapisul meu la măna dumisale unchiului meu Ion Neculce Vel Vornic, precum i-am văndut dumisale a patra parte de sat de Şileuţa, la ţinutul Hotinului. Care pe aceasta a patra parte de sat mi-au dat dumnalui un cal drept cincidzăci de lei. Care mie această moşie îmi este di pe partea maică-me, şi fiindu pe lăngă o moşie a dumisale, anume Boscăuţii, i-am vîndut şi eu această parte, deci, ca să-i fie dumisale draptă oţină şi moşie în veci, dumisale şi cuconilor dumisale. Care la această tocmală s-au tîmplat şi alţi boeri care mai gios s-au iscălit; şi eu  pentru credinţa m-am iscălit. Măcar că acmu ţin Turţii la această vreme iar dumnialui au cumpărat într-un năroc. Văleat 7246, Noevri 15. Velişco Pantaitachi. Iordaş Cantacozin biv Vel Spat. Sturzea Vel Logofăt. Costantin Roset Vel Vornic. Costachi Agă.
{BulComIst IV 72} 33. 1738, Ianuarie 20. Izvod de ce s-au cheltuit la moarte soţului mieu Marii, să să ştie. Let 7246, Ghenarie 20 dni.30 ocă ciară, 4 flăchii de prohodu, căte 2 ocă făclie, 64 lumănări mari de preuţi, 500 lumănări mici. 2 lei pol s-au făcut păndză pre obraz, de moscal, cu perinuţă, zugrăvite. 35 parale, un pătrataz de poleială de pomelnic ş-au mai rămas giumătate. 20 parale o hărtie de ţinte de-nbrăcat săcriiul că nu m-au agiunsu puterea cu postav 5 pot taşmale la săcrii, am uitat să cumpăr. Giumătate ocă tămăie ş-agiunge la trii patru griji înainte. 5 lei pre 43 dramuri zmirnă şi mi-a agiunge la toate grijile, căte 4 parale ş-o leţcae dramul. 1 leu de zugrăvit făcliele celi de prohod 4. 1 năframă cu sărmă s-au dat Mitropolitului pentru carte de dezlegare. 10 părale diiacului ci-au scris carte. 1 leu de făcut făcliele de prohod făclieriului. 9 pot o păreche de mestei galbeni. 10 pot un cot sandal cu ibrişin de cusut perinuţa şi colţunii. 3 lei o ocă holircă, căte 12 parale oca ş-au rămas pe giumătate. 10 părale 10 păpuşi de pomelnicu ş-au mai rămas pe giumătate. 22 părale 2 ocă stafide ş-au mai rămas a trie parte. 1 leu, giumătate ocă chiperi ş-au mai rămas mai bine de giumătate. 4 lei pol zece ocă oredzu şi s-au cheltuit v’o 4 ocă. 16 pot şofram 10 dramuri. Păsat den casă, 5-6 scafi, 1 leu. Curechi tij pol poloboc. 9 merţă fănină, ş-ar fi mai trebuit v’o 2 merţă, că n-au agiunsu. 35 vedre vin şi mai bine. 
{BulComIst IV 73} 2 ialoviţă pol ş-au agiunsu bine. 2 curcani, 10 găini den casă, ş-au agiunsu. Peşte nu s-au cumpărat fiind hărţă, dar ar hi trebuit c-au fost v’o 5-6 călugări ce li s-au dat bucate albe. 12 lei s-au dat la ertăciuni la 10-12 preuţi, căte 10 parale şi protopopului, şi dohovnicului căte 9 potronici de citit stălpii la oasă. 2 lei s-au mai cheltuit la cei ce au făcut casa şi pre alte cheltuele. 13 năfrămi s-au făcut den casă, 4 pre năsălie, 4 pe raclă, 4 la lumănările celi de prohod a duhovnicului. Haine au avut un ug de aur pe cruce şi un inelde aur tih în deget tij de s-au îngropat. (130 lei 10 sărindare la Boian, i la Tărgul Frumos, 1 la Sineşti, 1 la Albeşti, 1 la Lungani, 1 la Prigoreni la Mitropolie, 1 la Golie, 1 la tălpari, 1 la Banul, 1 la Sihăstrie Putna, 1 la mănăstire Niamţ, 1 la Săhăstrie la Ceahlăul) . 4 lei s-au mai cheltuit la bucătari la fimei ce au copt, au grijit. A trie dzi după îngropare, iarăşi s-au mai grijit oareci cu 2 mese şi pomeni mai mici de trii preuţi şi alţi cine s-au mai tămplat la acele 2 mese un civert de vacă, cinci 6 vedre vin, 3 merţă fănină grîu de colaci şi de păne, alte cheltuieli mănunţuşuri s-au dat de celi ce au rămas de la îngropat, 2 ocă ciară s-au făcut 108 lumănări mici şi 3-4 făclioare de preuţi. Grije a noa dza, Ghenarie 28, sămbătă. 17 ocă ciară s-au făcut o lumănare la capăt acmu deodată şi 15 lumănări mari de preuţi, nefiind mai mulţi, 410 tij lumănări s-au făcut de 2 mănă, unele mai mari altele mai mici şi au rămas 80 de lumănări mai mici. 7 merţă grîu s-au făcut 270 pîni, ş-au agiunsu, şi 9 cîrstătî şi 230 colaci şi mai trebue v’o 50-60 colaci. 2 ialoviţă tineri şi 2 oi, s-au tras 180 ocă, 5 curci, 2 găşte, 2 găini ş-au agiunsu. Poliiala tot din trătazul cel dintăi ş-au mai rămas a fi şi la 20 dzile. Oredzu, chiper, şofran, tămăe, zmirnă au agiundu tot den cheltuiala ce dentăi şi-ncă a mai fi şi la alte 2 griji. 1 leu holircă ş-ar mai fi trebuitu de v’o 6 potronici. 1 leu stafide ş-au agiunsu şi încă or fi şi la alte griji. 6 potronici smochini ş-au agiunsu ş-or mai fi şi la alte griji. 20 vedre vin şi tot ar mai fi trebuit v’o 5-6 vedre. La babi, la bucătari s-au dat 2 lei pol pentru ce-au agiutat a face colaci şi bucate. 
{BulComIst IV 74} Grije a doadzăce, Mercuri în săptămăna albă. 14 făclii ciară s-au făcut lumănări mici de înpărţit 330 cu cele 80 ce au rămas den grije a noa dza şi dentre aceste au mai rămas 60 mici. 10 merţă fănimă grîu şi s-au făcut 20 cîrstăţî de pomeni şi 240 colaci şi trii sute pîni s-au rămas. Poliială au agiunsu tot den trătazul cel dintăi. 6 lei pre şese măsuri peşte ş-au agiunsu. Stafide chiper, smochine, oredzu, şofran, au agiunsu tot de celea dentăi ş-a mai agiunge şi la 40 dzile şi zmirnă, tij tămîe. 6 ocă untu păsat, curechi de casă şi v’o vadră brăndză ş-au agiunsu. 8 lei şi untul vin 20 vedre. 7 ocă holircă, curechiu s-au dat den casă, ş-au agiunsu. 3 lei babice-au lucrat în casă. 9 pot 10 oale mari, ş-ar mai trebui vro 10 oale. Grije a patradzăce de dzile, în postul cel mare Vevrarie în 28 dzîle. 18 ocă ciară şi s-au făcut 30 lumănări de preuţi şi 400 mici şi au rămas dintr-aceste mici 50. 35 părale un trătaz hărtie poliială şi au mai rămas a fi şi la giumătate an. 11 merţă grîu şi s-au făcut pomenele şi 300 colaci şi trii sute de pîni ş-au agiunsu. 8 ocă holircă ş-au agiunsu. 8 ocă oloi ş-au agiunsu. 2 ocă untdelemn ş-au agiunsu tij. 20 vedre vin s-au cumpărat ş-au agiunsu. Orez, stafide chiper, smochine, tămăe, zmirnă tot de cele ce s-au cumpărat la pamete dentăi şi agiunge şi la pamete de giumătate an, numai chiper n-a agiunge. 2 pătronici madzăre, 1 păt linte, pol păt bob, 2 păt perje, 1 păt păsat, pol păt nohot, pol boloboc curechi şi au agiunsu. 2 lei la babi ce au ostinit în casă şi la bucătari. 2 lei la săraci s-au împărţitu. 2 zaboane, 4 fote, 4 părechi cibote, şi ar mai trebui să să mai de cîte puţin. Izvod de sărindare ce am dat Marii. 2 La Prigoreni, 1 la Sineştii, i la Tălpari, i la Golîe, i la Mitropolie, i la sihăstrii ot Putna, i la Beserica Banului ot Eş, 1 la Lungani, 1 la Boian dal Gavril, 1 la Valeva Gvril, 
{BulComIst IV 75} 2 la Răşca, s-au dat o iapă şi 10 lei bani şi 8 stupi, 1 la Boiani Tidioreni şa ot sfertul lui Avgustu, 1 la Prigoreni tij iulie 20, pol an; 1 la săhăstrie ot Putna Ghen. 13; 1 la Boian tij Ghen 13, 2 la mănăstire Niamţul cu Bogoslov, Ghen 13 21 fac. Pănă la anul s-au plinit aceste. Grije Mariei la giumătate de an, iulie 20. 22 ocă ciară şi s-au făcut 600 lumănări cu 35 mai mare de preuţi şi au agiunsu, că s-au dat şi la drum. Poleială au rămas din ce de 40 dzile. 13 merţă grîu şi s-au făcut 600 colaci şi 400 pîni şi s-au  agiunsu. 4 ocă holircă şi n-au agiunsu ş-ar hi mai trebuit. 3 vedre vin la preuţi, la masa ce mare, şi 40 vedre med, şi s-au agiunsu. 1 ialoviţă şi 2 oi af hi mai trebuit v’o 2 oi, că n-au agiunsu bine. 2 ocă orez, chiper, şofran, păsat de cel den casă. 3 lei la babi, la posluşnici, la preuţi ce au cîntat la porţi. 34. 1739, Mai 14. Izvod de pricini şi jalbe ce arată dum Vor Ion asupra călugărilor de Putna pentru o Sălişte anume Ostriţa, dzicănd Vornicul Ion că-i înpresoară călugării o bucată de loc mare de sat Boian, care ace bucată de loc are 4 cuturi, în care au trăi căte 30-40 de oameni, şi acmu o sălişte dintr-acele unde au trăit neşte hînsari, o fac călugări că este a lor şi sălişte lor este mai sus, unde şed oamenii lor şi acum şi-i mîncată de Prut. L 7247, Pai 14. Let 7036, Aprilie 8. Un ispisoc, acesta de la Pătru-Vodă aşe scrie: Ispisoacele Vornicului Ion arată aşe că Boianul cel mare cu toate părţile lui au fost a trii fraţi şi acei trii fraţi au fost nepoţi Tăbucianului, celuia ce au văndut Ostriţa lui Ştefan-Vodă, şi scriu pe hotarul cel vechiuşi i-au chemat: anume Ion Stărce părcălab de Hotin şi frate-său Mihu Stărce şi sora lor Fedea. Tij alte ispisoace scriu că s-au înpărţit nepoţii şi strănepoţii, 
{BulComIst IV 76} mulţime acelor trii fraţi în trii părţi şi cu mori şi iar scriu pe hotarul cel vechiu de la Alexandru-Vodă leat 7268, Aprilie 13, şi scriu şi cu mori în Prut. Într-alt ispisoc al Ghengii făcut mai pe urmă, ce s-au scos curat di pi dănsul de la Alexandru-Vodă Ilieş din let 7129, a patra parte din gios, scriind cu vad de moară în Prut. Iar alte ispisoace mai dincoaci scriu că tot satul Boianu s-au făcut iarăşi în trii părţi: 2 părţi cele din gios au fost a Prăjescului, iar parte ce din sus, unde să hotărăşte cu Ostriţa călugărilor de Putna şi cu Rărence călugărilor de Slatina, au fost a lui Isac Stărcii, şi-au luat-o Gavrilaş Logofătul, moşul Vornicului Ion de la Stărce pentru un jac ce i-au făcut Stărce, şi scrisorile au rămas la Stîrceşti, care acum în zilele lui Mihai-Vodă i li-au dat Stîrceştii. După ce au luat Gavrilaş Logofătul ace a trie parte de sus, de la Stărce, au adus dintr-alte sate 2, trii sute de cară, ş-au îngrădit hotarul de spre partea celor 2 părţi ce au fost a Prăjescului şi au bătut şi un stălpu mare în coada hăleşteului Prăjescului şi au şedzut acel gard trii patru luni, apoi au vinit Prăjescul şi cu Gavrilaş Logofătul acolo şi au început a să prici şi au străcat gardul lui Gavrilaş, şi i-au arătat hotarul mai pe din sus pe la neşte movile, că să pre lăţise Gavrilaş Logofătul în jos în părţile Prăjescului, şi după ce s-au făcut pace, au arătat Vornicului Ion, oamenii care şed pe părţile cele a Prăjescului, carii au apucat gardul pe unde au fost, iar călugării acmu estimp pe carte Savii Mitropolitului au luat de a dzecia pănă în gardul lui Gavrilaş şi înniacă ace a trie parte pănă la părăul ce să chiamă Hucăul, ce sănt morile vornicului într-însul şi-i ştirbăsc hotarul despre apus puţin, nu giumătate de sat, iar de spre răsărit pănă în părăul stă hotarul întreg şi fac hotarul de la movile în sus de să începe să hie a trie parte a lui Gavrilaş. Călugării acmu zic că este a lor de Ostriţa cale puţină - nu sănt 2 ceasuri şi cumpărătura lor este numai într-o sută de lei, a satului Ostriţii. Mai pe urmă au cumpărat Iordachie cel bătrîn, Vistiernicul, ginerile lui Gavrilaş Logofătul, moşul dumisale Vornicului Ion şi părţile Prăjescului au rămas satul întreg a lui Iordachie Vistiernicul, de l-au ţinut 35 de ani de la Vasilii-Vodă pănă la Ilieş Vodă şi au avut mori şi pe părăul Hucăului în 2 locuri şi în Prut, carele le ştiu oamenii şi sănt iazurile faţă. La Ilieş-Vodă, după ce au murit Gavrilaş Logofătul şi Iordachie cel bîtrăn Vistiernicul şi Isac Stîrce, cela ce au dat a trie parte lui Gavrilaş, s-au sculat neşte Volcineşti cu neşte scrisori 
{BulComIst IV 77} de au părăt pe Iordăchioae Vist, fata lui Gavrilaş, moaşa dum Vor Ion, dzicănd cum că Isac Stîrce n-au avut triabă să dea toată ace a trie parte de sus lui Gavrilaş Logofătul ci au avut numai a trie parte din a trie parte, parte ce din gios, iar cel 2 părţi pe din sus  ce să hotărăscu cu Ostriţa călugărilor sănt a lor, şi au rămas pre Iordăchioae atunce, nefiind toate srisorile Stărceştilor la Iordăchioae Vistierniceasa. După aceia n-au ţinut Vocineştii cei bătrîni un an doi şi s-au făcut răscoale în ţară: s-au rădicat Hănceştii şi Lieştii, şi apoi Înpărăţia au venit la Cameniţă şi n-au mai fost aşedzămînturi, ce s-au făcut pace, de au luat turcii Cameniţa Leşilor înnapoi: tot loc neaşedzat şi pustiiu mai mult au fost pre acolo şi, murind şi părinţii dum Vornicului Ion, n-au mai avut cine căuta. După ce s-au făcut acmu pace şi au dat turcii Cameniţă Leşilor, la dumnealui Vornicului Ion slugi vechi nu rămăsese să ştie hotaru cel vechiu, că pusese Vornicul Ion un ficeor acolo ispravnic, nu ştiia ce răspunsu a da Volcineştilor pentru ace bucată de loc ce o înpresura, că Volcineştii cei bătrîni încă murise şi rămăsese ficeorii lor şi iar nu ştiia hotarul şi călugării de Putna tot amăgiia pre dum Vornicul Ion şi pre Volcineşti că au scrisori şi scriu în semne şi împinge pre Volcineşti în gios şi Volcineştii pre dum Vor, şi, după ce s-au înstreinat Vornicul 9 ani, s-au tămplat de au murit şi sluga Vornicului ce au fost ispravnic în Boian. Decii s-au lăţît călugării şi împinge pre Volcineşti şi Volcineştii intra în sat înnontru şi au ţinut şi au stăpînit, cine cum li-au fost voia, nefiind dumn în ţară. După ce dum Vor, din streinătate, s-au aşedzat în sat în Boian, la a trie Domnie a Mării Sale lui Mihai-Vodă şi au vădzut că i să înpresoară hotarul Boianului şi de Volcineşti şi de călugări, şi au cercat scrisori la niamul Stîrceştilor şi, găsind scrisori, întîi au eşit cu volcineşti la giudecată şi au rămas pre Volcineşti, că au ţinut ace bucată de loc rău ce mai pe din sus, şi au rămas numai cu ce din mijloc de la mănăstire de la Humor; pe urmă s-au aflat şi ace bucată giumătate zălog la Stîrceşti; iar giumătate de ace bucată s-au aflat, a perjului, şi au cumpărat Vornicul de la Perjul. După aceia au apucat dum VorIon şi pre călugări să scoată ispisocul cel ce-l amăgiia, că scrie în semne să-l citiască să vadă cu ce îi înniacă moşiia, şi ei au scos un ispisoc carele scrie pre hotarul cel vechiu ce au cumpărat Ştefan Vodă 
{BulComIst IV 78} de la Tăbuci în 200 de zloţi tătărăşti, care fac 100 de lei şi scrie cu vad de moară în Prut, iar nu în părăul Hucăului, unde dzic ei că le agiunge hotarul, că pe acel părău sănt tot mori întrănsul, nu numai a dum Vor Ion, ce şi a altor moşneni, care le agiunge hotarăle într-ănsul, ce şi ei, de le-ar agiunge hotarul în părău în Hucău ar ave vad să să facă mori şi li-ar sccrie ispisocul: cu vad de mori în Hucău, iar nu în Prut, să cunoaşte lucru că năpăstuescu de dzic că au ţinut cu Volcineştii n-au avut nicio triabă,  nici au ştiut hotarul pe unde este, precum n-au ştiut nici dum Vor Ion, şi cu cumpărătură de 100 lei vor să ia de la Vornicul moşie de 2-3 pungi de bani, numai cu gurile lor, că alte scrisori, de şi au nu vor să le scoată, că să tem că or rămăne ruşinaţi şi tot arată o carte de la Sava Mitropolitul, care carte a Savii dzice Vornicul Ion că-i rea, precum arată mai gios şi ispisocul cel vechiu, că scrie pe hotarul cel vechiu, dar nu în semne precum grăia ei, mai înnainte socotind că ei sînt călugări ş-or crede, a da giudecata de o merge cu carte de blăstăm în cap şi or lua moşiia dum Vor Ion, gîndindu-să că eu la mănăstire, nu-i păcat. Precum dă samă dum Vor Ion că au mărturisit Sava Mitropolitul cătră dumnalui pentru hotarul Boianului, că din Prut din casăle unor păscari să începe, acolo la casăle păscarilor şi n-au fost numai acei păscari, ce au fost 30-40 de oameni, şi cănd prada ce mare i-au dat Tătarîi pe toţi: unii s-au înnecat în Prut, şi au scăpat numai acel păscar cu unficeor a lui, şi au fost şi moara mai sus în Prut a lui Gavrilaş Logofătul, şi ficeorul acelui păscariu au trăit pănă anţetţu tot în Boian şi aşe mărturisiia că nu să pomeniia să le ia călugării de a da dzeciia de acolo, şi de acolo au mărturisit Sava cătră Vornicul Ion că merge pănă la capătul luncii şi pe supt dumbravă pănă la drumul cel mare la a trie movilă din sat, şi de acolea trece drumul drept la vale prin dumbravă pănă în părăul Hucăul şi Vornicul au dzis că a trie movilă îi desparte de dumbravă, nu-i dumbravă, iar Sava au dzis: ba este, că era copacii toţi ciocărtiţi. Deci, precum au dzîs Sava Mitropolitul cătră Dum, arată că este hotarul mai sis, iar, cum au făcut Sava carte lui Calistrat episcopul, iar la trii movile din sat, şi dumbravă nu pomeneşte pre acolo, este aşe şi pre gios, că loveşte pănă în gardul lui Gavrilaş de au despărţit a trie parte cu Prăjescul şi rămîn amîndouî morile, şi ce din părăul Hucăul ce să chiamă a lui Tăbuci, şi ce din Prut a lui Gavrilaş, tot în hotarul Ostriţii, pe carte Savii, de a hi scriind mai gios de aceste mori, - iată că se cunoaşte că nu-i bună carte Savii. 
{BulComIst IV 79} Şi iarăşi mai arată dum Vor Ion neşte cărţi de la Vasilie Vodă şi de la Dabije Vodă de la treia parte de sus a trie parte, parte ce din mijloc din Boian, că au fost a lui Tăbuci Păharnicului, strănepot lui Tăbuci celui Bătrăn, cu iaz şi cu mori în părăul Hucăului, şi ace moară este şi acmu iazul faţă, şi este mai sus decît acele trii movile ce scrie carte Savii cu 200 de stănjeni: să cunoaşte că-i scrisă carte Savii rău, că înniacă şi parte ce din mijloc a lui Tăbuci şi ce din sus ce au fost a Stîrcii şi moara lui Gavrilaş ce din Prut. Tij mai arată dum Vor un izvod a Stîrcii Vornicului a cui au fost moşie Boianul de scrie hotarul aceii a trie parte de loc şi înămniadză pe supt dîmbu într-un stîlpu în Doljoc şi au măsurat Vornicul din stîlpu şi au aflat 2 părţi în gios şi una în sus, şi de acolo scrie într-un stejar cu buor, şi acel stejar este un om strein, anume moşan, care au întrebat pre tată-său ce este acel stejar cu buor aice, iar tată-său i-au dzis: de aice să desparte hotarul Boianului în gios, şi Ostriţa în sus şi mai scrie prin fîntăna Hlinaia, care la fîntînă au fost şi stîlpu de piatră, nu de mult, de vro 5-6 ani l-au oborît şi acmu oborît gios lăngă făntănă şi de la făntănă drept piste şes în Prut şi Loziile roşii; cari şi un copaciu acolo este cu sămnu, şi din gios de loziile roşii sînt şi neşte pomeţi a unui vecin a dum Vornicul Ion din sat din Boian; şi sînt pre une locuri şi pietri şi pre alte locuri şi moviliţe făcute de hotară mici, care dacă or merge neşte hotarnici cu minte şi cu frica lui Dumnedzău or cunoaşte. Este în rae un om bătrîn, anume Onofrei, de 80-90 de ani, carele zice că au fost hănsariu la Duca Vodă, într-ace sălişte ce o trag călugării, şi hotarul pre unde merge nu-l ştie dar călugării pre atunce de a dzecia nu să pomeniia să le ia de acolo, dintr-ace sălişte, nici călugării oameni la sălişte aceia n-au ţinut nici ţin nici acmu, ce-i ţin oamenii în gura Derehluiului, unde au mîncat-o Prutul, acolo ţin oamenii sălişte lor. Un vecin al popii lui Fuircoiu, anume Scalco, care acel Furcoiu să pomeneşte că să trage din Ivano Logofătul ce au fost moşan în Boian şi spune că sălişte ce zic călugării că-i a lor, ce-i de sat de Boian, iar a lor au mîncat-o Prutul. Iar de n-a hi omul viu, este om de credinţă la dum Vor Ion, anume Gavril Dragul Mănesa, de 80 de ani, care au grăit cu acel om, şi spune acel om cum c-au auzit pe popa Furcoiu în căteva rănduri cetind cum că sălişte aceia nu-i călugăriască de Ostriţa, ce este de Boian. Aşijdere, hotărănd moşiile Slatinii, au adus Macarie egumenul 2 oameni streini, unul din Toporăuţi şi altul din Rărence 
{BulComIst IV 80}, de au mărsu cu carte de afurisenie în cap şi au trecut părăul Hucăului o bucată mare şi au mărsu la cei trii stejeri ce sînt însămnaţi, şi acolo au dzis că să tălnescu tustrele hotarăle, în gios este de Boian pe părău, iar în sus au dzis că este de Rărence şi purcede rărence în sus, alăture cu Ostriţa, iar în curmedziş de la acei trei stejeri cum merge hotarul Boianului şi cu a Ostriţii în curmedziş, au dzis că nu ştiu spre Prut şi dzicea acei 2 oameni că ei s-au gîndit şi să miera că doar a dăruit Vornicul ace bucată călugărilor de Putna de iau de a dzecia. Şi au fost mulţi oameni atunce faţă, carii sănt iscăliţi unii, şi atunce Calistru n-au vrut să vie să vadă cum mergu oamenii cu carte ce de afurisenie în cap, ce au trimis mai pre urmă pre taină pre popa Costaşco de Cernăuţi de ş-au făcut şi el mărturii de la acei oameni, şi tot aşe scrie şi în mărturie lui Calistro ca şi în mărturie Vornicului, iar acmu călugării de la Putna vor să facă pe acolo de Ostriţa şi au tot tăcut de atunce pănă acum 12 ani, şi vădzind acmu că au murit oamenii cei bătrîni, năpăstuescu cu ace carte a Savii, care şi carte Savii la moarte lui au mărturisit să nu să ţie în samă nicio mărturi a lui că-i o vreme de demult ş-au uitat, de care dum Vor giură şi priimeşte şi carte de blăstăm cum că au dzis Sava la moarte lui, să nu să ţie în samă mărturie lui şi acmu călugării tăgăduesc. Ce acmu dum Vor Ion să roagă, Doamne Mării Tale, să dai hotarnici buni şi cu minte şi cu frica lui Dumnedzău, să nu să lesniască, să cerce bine, să socotiască să afle hotarul cel vechiu, precum au îmblat de vac, nici să veghe voia nici Vornicului, nici călugărilor şi să însemnedze toate poncturile ce sănt scrise mai sus, să vadă sănt adevărate au ba, şi precum or socoti cu sufletile lor drepte, să pue semne să nu caute că n-a priimi vro parte, ce să puia semne, să hotărască această gălceavă şi să ia şi scrisorile cele răle, ori de la care parte or hi, să să rumpă. 35. 1744, Dechemvrie 11. Costachie Razul vel Vornic scriem şi mărturisim cu această adevărată scrisoare a noastră la măna dumisale Ion Neculce biv Vel Vornic, să să ştie precum luînd un Ţigan a dumisale, anume Lupul, ficeorul lui Ştefan Zlătariului, pe o ţigancă a noastră, anume Mariia, fata Gunii ţiganului şi a Mării, cari ţigani sintu drepţi ai noştri di pe Dabije-Vodă, ni-am învoit cu dumnealui ş-am făcut schimbu, adecă în locul ţigancii meale, 
{BulComIst IV 81} mi-au  dat dumnealui altă ţigancă a dumisale, anume pe Mariia, fata lui Ştefăni Cioară, nepoata lui Ion Supţirelul schimbu drept schimbu. Deci, ca să-i fie dumisale de acmu înnainte acea ţigancă de mai sus numită marie, fata Gunii ţiganului nostru, driaptă şarbă ţigancă a dumisale şi schimbătură stătătoare în veci, ca să o stăpănească şi dumnealui şi coconii dumisale ca pe o driaptă şarbă ţigancă a dumilor sale. Şi asemenea scrisoare mi-au dat şi dumnealui  la mănă ca să stăpănim pe mariia, fata lui Ştefăni Cioară, ţiganul dumisale, de mai sus numită, şi să ne fie driaptă roabă ţigancă în veaci. Şi pre mai mare credinţă am iscălit ca să fie de bună încredinţare. Vleato 7253, Dechemvrie 11. Costache Razul Vel Vornic. Radu Racoviţă Hatman. Struzea Vel Logofăt. Zapisul zlătarului de schimbătură.36. 1745, fevruarie 25. Izvod de ce sint dator, leat 7253, Fev 25, şi cu comîndul şi cu grija şi cu sărindarele. 35 lei lui Turculeţ, ce am fost chizeş, pentru ficiorul lui Panaiti, bez ce-au ertat pe giumătate fetii Mileascăi. 140 lei Cărstii Arman bez 40 lei ce este să-i de fiiul mieu Ilie. 420 lei cu baş cu tot lui Hagi Smail ot Roman. 70 lui Osman. 60 lei ficeorilor lui Bran, ce au dat din văcăritu Alixandru. Lui Pătraşco Armanul să-i plătiască Alixandru din trustili cărcimile. 40 lei sărindare. 116 lei la astroucari, bez bucate, bez ciară. 1300 lei fac datoriia. De unde să dau aceşti bani. 40 lei din răsura civertului Ghenar, bez 30 ci au dat Alixandru, bez 20 simbrie ficiorilor. 86 lei di-nprumut la Tăutul, bez 64 ce am luat eu. Ostiniala din văcărit ci ave să-mi de Vodă. 2 cai tij la datorie. 
{BulComIst IV 82} Oile, tij bez 100 măndzări, şi 8 aveţi ce-am dat lui Alixandru. Vasile tij, bez 20 boi  ce-am dat lui Alixandru. Stupii tij, bez 400 matce,  ce-am dat lui Alixandru. Din orăndă di Boian şi din fănul de anul trecut şi de est timpu. 90 lei den slănini. Ion Neculce biv Vornic. 1786 lei, 4 potronici, 3 bani. 7137, iunie, 10. Ispisocul Domnului Miron Barnovschii Voevod pentru iazul cel mare a Prigorenilor, ce l-aufost dăruit monastirii Hangului cu mori gata în Bahlueţ. 7146, mai 22. 37. 1846, mai 24. Opis de documenturile ce înfăţoşăz în pricina dintre încredinţătorul meu cu dumnealui Căminarul Filip Scorţăscu pentru înpresurare de hotar la trataţiia pricinii de cătră giudecătoriia ţinutului Eşii, secţiia I-a. 1. 7137, iunie 10. Ispisocul Domnului Miron Barnovschii Voevod pentru iazul cel mare a Prigorenilor, ce l-au fost dăruit monastirii Hangului cu mori gata în Bahlueţ. 3. 7146, mai 22. Ispisoc de la Domnul Vasili Voevod grăniţuitor moşii Avrămeşti numită şi Prigorenii cu iaz în apa Bahlueţului şi cu alt iaz în apa Sărcii arătînd că hotarul să începi din apa Plotoniţii, drept spre răsărit la o movilă de-asupra Berbeştilor, de acolo la altă movilă la rediul Hulturului, de acolo într-altă movilă, şi de acolo piste piscul cel mare din jos de iaz, în Rătu, iarăş într-o movilă şi de acolo apa Bahlueţului în gios pănă în hotarul Ciuceştilor, şi de acolo peste matca Bahlueţului în hotarul lui Urechii, şi de acolo drept peste drumul mare a Eşului la o piatră de hotar, şi de acolo drept în matca Sîrcii, şi matca Sîrcii în sus pănă în piscul cel mare din jos de zgău, şi de acolo să întoarce hotarul spre amiază prin movila 
{BulComIst IV 83} mare, de acolo în făntăna lui Parfenii şi piste Bahlueţ, şi de acolo în capul iazului Hangului cel spre amiază şi alăturea cu iazul Hangului, pănă ce dă în apa Plotoniţii în gura ei şi pănă de unde au purces. 4. 7147, fevr. 16. Tij ispisoc de la Vasile Voevod prin care dărueşte proprietarului de la Prigoreni şesul Rătului pe îmbe părţile Bahlueţului, din iazul Hangului pănă în hotarul Avrameştilor, căt ţine şesul între iazuri a Hangului şi a Avrameştilor. Daniia Antinii Păhărniceasa, fata Vornicului Ureche, prin care dărueşte şesul Rătului ce este pe valea Bahlueţului, pănă unde să înpreună cu hotarul Bălţaţilor Vistiernicului Iordache, stăpănul de atunce a Prigorenilor. 6. 7173, iulie 25. Învoiala săvărşită de răzăşii moşiei Ciuceştii cu Spătăroaia Iordăchioae, stăpîna de atunce a Prigorenilor, statornicind graniţa acestor moşii de la a treilea movilă arătată în ispisocul lui Vasilie Voevod 7146 mai 22 drept la iazul ce merge drept de-asupra iazului Avrămeştilor, unde au pus şi piatră hotar, şi de acolo drept mai jos de iaz au pus altă piatră, care pietre şi astăzi stau faţă şi îşi au lucrare. 7. 7179, mai 25. Daniia Alexandri, fata lui Ureche Vornicul, prin care dănueşte Vornicului Grigoraş Hăbăşăscul ţărmurile Bahlueţului cu şăs, tot pănă supt coastă, care danie e după judecata Domnuui Duca Voevod. 8.  7187, iunie 15. Ispisoc de la Domnul Duca Voevod, coprinzător că s-au judecat Ianache Gramaticul, proprietarul de atunce a Prigorenilor, cu Grigorie Hăbăşăscul ce au fost Hatman, pentru şăsul Rătului zicănd cel dintăi că-l are danie de la Antemia, fata Vornicului Urechiă, iar cel de-al doile că-l are danie de la Alexandra, sora Antemii, iar judeţul încredinţăndu-să că Alexandra n-a Avut treabă 
{BulComIst IV 84} cu şesul Rătului, fiind a surori-sa Antimiia, au dat rămas pe Hăbăşăscul şi i-au rupt şi dania Alexandrii, precum să şi găseşte faţă şi acum, iar Grămăticului i s-au dat dreptate a stăpăni şesul Rătului pănă unde să înpreună cu hotarul Bălţaţilor pe Bahlueţ. 9. 7181, fevr. 14. Ispisoc de la Ştefan Petru Voevod prin care dărueşte Hatmanului Hăbăşăscul o bucată de loc din moşia Tărgului Frumos, din apa Sărcii drept în jos pe apa Hohorietii, pe deasupra zgăului din movila găunoasă, drept în jos pănă în Bahlueţ, şi în lat curmezişul pănă unde să întămpină cu hotarul Prigorenilor şi cu iaz în apa Sărcii. 10. 7215, mai 15 Zapisul ficiorilor Hatmanului Grigorie Hăbăşăscul prin care vănd Spătarului Ion Neculce daniia ce au avut părintele lor de la Domnul Ştefan Petru Voevod pentru acel ce ş-u înoit pricinile pe vremea căt au fost înstrăinat Hatmanul Ion Neculce în Rosia, unde u zăbovit zece ani, şi oricare va fi căştigat căteva drese pentru moşii sau altele în lipsa Hatmanului Neculce din ţară să nu să ţie nici într-o samă.12.  7230, noemv. 17. Tij ispisoc de la acelaş Domn pentru o moară ce Făcuse Cazimir pe Bahlueţ în vremea cănd Hatmanul Ion Neculce să afla pribegit în Rosia, poruncindu-se Vornicului Darie Donici ca să-i pue la cale. 13. 7241, dech. 20. Hrisovul Domnului Grigore Ghica Voevod întăritor Vornicului Ion Neculce pe o bucată de loc din moşiia Tărgului Frumos, ce i-au dăruit-o domnul Mihai Racoviţă Voevod din hotarul zgăului de lăngă Bahlueţ în sus pe drum pe la capul iazului călugăresc şi tot pe drum pănă la nişte sărături, de unde să întoarce 
{BulComIst IV 85} în lungu spre amiază-noapte piste drumul Eşilor şi la deal pe muche din movilă în movilă pănă ce dă în şesul Sărcii pănă dă în hotarul lui Buhuş. 14. 7247, mai 12. Ispisoc de la acelaş Domn cuprinzător că şesul rătului, daniia Antimii, merge pănă în hotarul Bălţaţilor ş-alăturea cu Bălţaţii pănă în drumul cel mare a Eşului.15. 7256, iunie 2. O hărtie doveditoare iscăliturpp lui Alexandru Neculce, şi că în acea vreme să afla cu cin de vtori Logofăt pănă la 7275, cînd s-a făcut Păharnic.16. 7263, iulie 18. Copie legalizată după ispisocul Domnului Mateiu Ghica Voevod, doveditor că sărăturile arătate prin hrisovul domnului Grigorie Ghica sănt în malulu iazului hangului, unde sănt şi acum faţă. 17. 7268, noem. 30. Tij o hărtie doveditoare iscăliturii stolnicului Alexandru Neculce. 18. 1793, octomvrie 30. Hotarnica moşii Bălţaţii, în copie legalizată, doveditoare că matca Bahlueţului cea veche este supt dealul Cărligăturii spre codru şi că în această matcă stau toate moşiile ce vin dispre codru chizăş şi cum că Bălţaţii se desparte de Prigoreni din piatra veche, hotar ce este despre cămp, ş-alăturea merg peste şes şi apa Bahlueţului pănă în drumul cel mare al Eşului. 19. 1793, noenvrie 10. Ispisocul Domnului Mihail Cost Suţul Voevod, în copie legalizată, întăritor zisei mai sus hotărnicii a moşii Bălţaţii. 
{BulComIst IV 86} 20. 1794, Octomvrie 5. Mărturia Vornicului Th Balş că, cercetănd la starea locului, au aflat toate semnele hotare a moşii Prigorenii întocmai după ispisocul Domnului Vasilie Voevod din 7146, mai 22, şi învoiala răzeşilor de Ciuceşti. 21 O închipuire de hartă pentru moşiia Prigorenii cu semnele şi hotarăle ei, făcută şi iscălită de Vornicul Theodor Balş. 22. 1809, iunie 2. Jalba Spătăresii Ileana Neculce, născută sturza, dată divanului, cu pără asupra stăpănitorului Bălţaţilor că, cu înălţarea iazului, s-au înecat şesul Rătului, cu îndoită carte cătră ispravnicii de Cărligătură ca să cerceteze. 23. 1809, iulie 9. Înştiinţarea isprăvniciei de Cărligătură către Divan că, cercetănd, s-au aflat că stăpănul Bălţaţilor înalţă iazul morii sale şi Pricinueşte înecarea moşii spătăresii Ileana. 24. 1845, iulie 25. Jurnalul încheiat de boerii hotarnici la faţa locului prin care să dovedeşte că cu înălţarea iazului Bălţaţilor este înecat din şesul Răutului vreo şapte opt fălci şi tot odată pentru hotaru vechiu pomenit prin hotarnica Bălţaţilor că s-au găsit la locul lui şi este colşu a patru moşii: Prigoreni, Bălţaţii, Lunganii şi Goeştii şi că stăpănirea Bălţaţilor de Prigoreni să află neclintită, precum şi din vechime au fost. 25. 1845, iulie. hartă gheometricească pentrumoşiia Prigorenii iscălită şi de boerii hotarnici ce au fost la faţa locului că este întocmai. Aceste dovezi înfăţoşez în pricină, în presudstvia judecăţii. 1846, mai 24. Documenturile arătate mai sus le-am primit deplin înapoi. 1846, mai 25. N. Tahu. Opredelenie a depertamentului întîi. Anul 1813, luna dechemvrie 13. Din poronca Înpărăteştii Sale măriri, departamentul întîi a oblastii Basarabiei au făcut cercetare pricini de giudecată ce are dumnealui boeriul paharnicul Neculai Doni, supusul înpărăţiei Rosiei, cu boeriul din Moldova epicratiei othomaniceşti, spatarul Ioan Neculce, şi niamurile sale. Curgere pricinii fiind într-acest chip: dumnealui paharnicul prin vechilul său Tudorachi Crusoveanu la urgătoriul an 1813, luna iulie 26, au dat jalobă către excelenţiia sa dumnealui inginer gheneral maior în oblaste Basarabii, nacealnic oştenesc şi politicesc i cavaler Ivan Marcovici Gartanciu, arătînd că are pricină de clironomie între altile şi asupra moşiilor dintr-această oblaste, anume Ghergheuţii, Bocicăuţii, Grozinţii, Chilipăuţii, Sălăuţii de la ţănutul Hotinului şi Călineştii de la ţînutul Iaşii, care acum să stăpănesc de dumnealui spătarul Ioan Neculce şi să trag din averea a strămoaşii paharnicului visterniceasa Sana Donoae. Şi voind numitul paharnic să pornească giudecată pentru această clironomie la locul 
{BulComIst IV 88} unde sint moşiile înfiinţate, adică la această oblaste. Spatarul Neculce pentru osăbite iteresuri a sali li-au scos la mezat la Eşi ca să le vănză de istov, şi pentru ca să nu să întămple să le văndză şi să să desfacă de dănsile şi paharnicului să i să închidă dreptate ce are, au făcut cerire ca atît acuzatul de la Eş, căt şi alte tocmele ce s-ar face aice, pentru vănzare numitelor moşii să să opriască cu lucrare căzută şi pe spătarul Neculce să se siliască prin locul ce se cuvine ca ori însuşi să vină aice sau vechil cu toate scrisorile să-şi triimată, ca si ste în giudecată spre a da sfîrşit pricinei după care în urmă şi însuşi paharnicul Doni la luna septemvrie 13, iarăş au adaos jalubă către excelenţie sa pentru această clironomie părinţască, ce să stăpăneşte de spatarul Neculce, arătănd că măcar că s-aufăcut de ştire gheneralului cunsalat de către excelenţa sa d. gubernator ca să să pue cerire sa în lucrare după pravilă şi obiceiul pămăntului, să-şi afle dreptate cu punire la asemine pricini au trebuit să aştepte. Şi spătarul Neculce nici însuş nici prin vechil nu s-au mai arătat. Pentru cari au făcut cerire ca şi să rănduiască pricina la acest dipartament ca, după pravilă şi obiceiul pămăntului, să-şi afle dreptate cu punire la cale ca să nu se cheltui în zădar aşteptănd. Şi excelenţiia sa prin prilodjenie din 24 a lunii septemvrie supt no. 4345 o trimite cătră acest departament spre cuviincioasa cercetare şi ca să şi facă părţii asuprite pi temeiul aşezărilor ci urmiază, dreptate, îndestulare, după ce să vor cerceta docomenturile asupra acestor moşii şi pricinile arătate de jăluitori în pricina nevinirii 
{BulComIst IV 89} părţi protivnice la dipartament cătră vădava însămnată spre a se curma giudecata ce trebui să să pue prin hotărătoare închidere. Dipartamneul, priimind pridlojăniia au raportuit excelenţii sale la suna octomvrie 7 supt no. 5 cu cuprindere că au întrat în cercetare pricinii şi, vădzănd că spătarul Neculcea n-a fost următori a vini după adresarisireexcelenţii sale au trebuit si apuce mijloace mai tari la o aşa tăceri a părăturlui, însă pentru ca să lipsască orice pricină în vreme următoare, au făcut cerire excelenţii sale ca de iznoavă să facă ştiut la locul cuviincios din Eşi ca să să îndatorească spătarul Neculcea în ce mai di pe urmă vade de 40 de zile şi să sorocească, ori însuşi să vie, ori vichil deplin răspunzători să-şi triimată aice la stare numitelor moşii cu toate scrisorile ce va fi avînd în orighinaluri şi să nu să corespondarisască cu copii de scrisori sau cu alte arătări, şi cu hotărări ca dacă la acest soroc de 40 de zile nu va fi următor a vini sau vechil să-ş rînduiască, apoi, după dreptate moşiile mai sus numite, care pără atunce s-au hotărît a fi sub săcfestru în putere scrisorilor ci are Păharnicul Doni i si vor da în vecinică stăpănire, luîndu-să de la spătariul Neculcea, şi în urmă spătariul nu va fi ascultat, ca unul ce fugînd de giudecată, nu poate mai mult să prelungească pi paharnicul di a-ş afla dreptul său. Au dat şi poroncile sale dipartamentul din aceeaş lună octomvrie 7 supt no. 978, atăt părcălăbiei de Hotin, căt şi isprăvniciei de ţinutul Eşii, ca tot vinitul moşiilor acestora să-l săcfestruiască, dîndu-l la al triile mănă să fie păzit pănă cănd vor ave poroncă într-a cui stăpănire 
{BulComIst IV 90}să-l dee, făcănd şi izvod de toate viniturile şi acareturile ce si află pi aceste moşii, pe care să le triimată la dipartament şi dacă vrun orîndatori va ave a da spătarului Neculce căştiguri de bani la sorocul sfăntului Dimitrie să-i îndatoriască a pune depozit, să ştie în canţălarie, stănd atăt acareturile căt şi viniturile păzite, pără vor ave al doile poroncă, în ce chip să urmezi. Care aceste într-acest chip lucrăndu-si, la luna octomvrie s-au priimit de la excelenţia sa altă prilodjenie din 29 septemvrii supt no. 4528, cuprinzătoare că, după adresarisirile ci au făcut cătră ghinăralul Consolat din Eşi, că să fie oprite vănzările moşiilor ci le-au hotărît spătarul Neculcea să li vănzi prin mezat şi pintru ca să fie triimisu aice însuş Neculcea să ste în giudecată cu păharnicul Doni, ce ce fel de răspuns au priimit consalatu, după adresarisirile ci au făcut de la dipartament a pricinilor streine care l-au triimes cătră excelenţia sa în copie, îl triimite cătră acest dipartament pentru închipuire la cercetare pricinii. Şi întrînd dipartamenul în cercetare acei înştiinţări ce este din luna săptemvrie 1, cu no. 445, s-au văzut cuprinzătoare că asupra adresarisirii consulatului din 16 a lunii August supt no. 875 ca să fie oprit mezatul moşiilor spătarului Neculce, care să află în ţinutul Hotinului şi a Eşului, şi după arătările vechilului paharnicului Doni şi după pretenţie aceasta s-ar cuveni să să caute la Chişinău unde Neculcea să vie singur sau si-şi triimată vichil, - dipartamenul pricinilor streine faci arătare 
{BulComIst IV 91} consulatului că această pricină s-ar fi început în comitetul Moldovii încă la 29 a lunii mai, după jaloba lui Doni ce s-au triimes la consulat, pi care priimind-o departamentul, au voit a o şi pune în lucrare şi acum voieşti Donica si să cercetezi prin giudecată dregătoriei din oblaste Basarabii, şi fiindcă pricina este începută în Moldavie, tot acolo ar trebui să să şi sfărşască, fiind pricina încurcată, nu numai cu niamurile Niculceşti, ci cu multe familii de acolo. Şi pentru ca si să descoperi adevărul şi si să străngă la un loc toate pricinile şi toate feţele ci si atingu la această pricină, n-ar fi cu putinţă si să adune aice la Chişinău, căci trebue să să facă multe scrieri şi si treacă nu puţină vreme păr si vor aduna, fiind întrebări că cine le va răspunde în urmă păgubirile şi cheltuelile. Şi, fiindcă cele mai multi feţi să află în Moldova, ar fi de trebuinţi să si ducă acel unu acolo, unde să află celi mai multe, iar nu pe celi mai multe să să trimată unde esti acel unu, făcănd ceriri dipartamenul acela ca si să scrie acie să si dipărtezi pi paharnicul Doni de a pune secferstru pi aceli averi, care cuprind nu puţină sumă şi voieşti si le secfestruiască numai după cerire ce face şi si să sloboadă de supt secfestruiri acele averi cu veniturile lor şi paharnicul Done dacă va avea giudecata sa în Moldova, îşi va lua dreptate prin drumul giudecăţii şi atuncia după docomenturi va pute să-şi cei toate pretenţiile de la giudecata şi si pue secfestruiri pi averia Neculcii, ci o are acolo în Moldaviia. Pe care aceasta notă a dipartmentului afacerilor streini din Moldavie, dată cătră consulat văzind-o acest dipartament că nu esti închipuitoare cu fiinţa pricinii şi nici următoare pravililor şi legiuirile, ci numai arătătoari de nişte chipuri îngăimătoare cu care au voit a dipărta spătarul Neculce de giudecată şi cu tot chipul a-l sprijeni şi să-l aducă pe paharnicul Done ca si să stîngă cu cheltuiala şi ca singur de sine şi văzind atăta înpotriviri, să si lase di giudecată şi să-şi piarzi dreptate s-au hotărăt şi de iznoavă s-au raportuit excelenţii sale d. ghinaral maior Gartingu la 17 octomvrie supt no. 6 că giudecănd toate înpregiurările aceştii pricini, nu s-au cunoscut alta decît pricinuire şi netemelnici cuvinte, voind să se depărtezi di a vini în giudecată, şi fiindcă atăt jăluitorul paharnicul Done, căt şi moşiile ce sint 
{BulComIst IV 92} în pretenţie se află întru această oblaste, după toată dreptate şi după obiceiul ce să urmiazi şi în sfîrşit după înştiinţări înputernicitului nostru menestru din Constantinopoli, d. Italiischi, ci cu predlojeniia excelenţii sali din 29 a lunii septemvrie, anul curgător supt no. 4479, ci s-au alăturat cătră acest dipartament, să cuprindi că toate pricinile ce să vor urma între supuşii othomaniceşti pentru averi mişcătoari şi să cercetezi şi si să sfărşască acolo unde să află jăluitoriul şi, aceli averi, dipartamentul au găsit că ceriri spătarului Neculcea di a merge paharnicul Done în Moldova este cu totul di prisos şi fără de cuvănt, şi după aceia dipartamenul au făcut cerire excelenţii sale că iarăş să se facă ştiut la locul cuviincios spre a si face lucraria căzută după raportul de supt no. 5. După cari în urmă, la luna trecută noemvrie 9 supr no. 5483, s-au priimit prilodjeniia excelenţii sali, cuprinzătoare că, după arătari dipartamenului din 15 a lunii lui octomvrie supt no. 5, spre a fi triimes aice spătarul Neculcea sau vichil di partea lui cu trebuincioasele documenturi si ste în giudecată în pricina moşiilor ce umblă si le scoată de la sine paharnicul Done. Excelenţa sa au adresarisit-o consulatului din Eşi, de la care au priimit răspuns cu înştiinţari, cum de al doile au triimes cerire sa la dregătorie di acolo ca numai decît să să triimată aice pe spătarul Neculcea sau vechil din partea sa cu toate scrisorile la sorocul însămnat, pentru care face ştiut dipartamentului, S-au priimit şi altă prilodjăniie tot din trecuta lună noemvrie 13 supt no. 5630, cuprinzătoare că au priimit înştiinţare de la consulatul di Eşi cum că doaî ceriri a Excelenţii sali necontenit au adresarisit dipartamentului pricinilor streini ca să fii triimes aice la Chişinău în soroc de 40 de zile spătarul Neculcea sau vichil din partea sa, ca si ste în giudecată cu paharnicul Done, după care au luat răspuns că însuş spătarul Neculcea să îndatoreşte a vini aice pentru această pricină, dar fiind că să află bolnav şi din pricina cărăntinii lui, si roagă si fie îngăduit păr la sfărşitul trecutei luni noemvrie şi atunce va vini. După cari face ştiut dipartamentului spre a pune la cale cele după cuviinţă. După care pridlojenie departamentului, văzînd înpotrivirile şi îndipărtările spătarului Neculcea numai cu nişte pricinuiri închipuitoare di prelungire, ca si nu ste în giudecată cu păharnicul Done şi să-i răpştiască dreptul său, nicidecum nu au voit a priimi sorocul arătat păr la sfărşitul lunii trecute noemvrie ci era în hotăriri ca si cercetezi scrisorile paharnicului Doni, după cari si de sfărşit pricinii şi si de moşiile în stăpănire paharnicului Doni; şi făcăndu-i-se ştiut, însuşi de la sine au priimit ca să fie îngăduit spătarul Neculcea pănă la sorocul ce însuş ş-au pus - a căruia plecare văzind-o dipertamentul, au oprit hotărări sa. Acum dar jăluitorul păharnic Done, văzind urmare ce înpotrivitoare a Neculcii, după însuş a lui 
{BulComIst IV 93} cerire, s-au arătat cu jalobă cătră dipartament, arătănd că, măcar că plecare sa de a aştepta pespătarul Neculce pănă la sorocul ce ş-au pus, au fost pentru folosul Neculcii înpotriva hotărării ci era să de dipartamentul şi pentru ca să nu mai rămăe cuvănt de răspundere că n-au fost îngăduit şi după cerire sa, dar au fost numai pentrusine prelungitoare, căci spătariul Neculce n-au fost următoriu a vini la sorocul ci însuş pentru sine ş-au pus, cum nici vechil nu ş-au triimăs, după cum însuş s-au îndatorit din care îngăimare să simţeşti într-o mare struncinare şi perzare de vreme şi cheltuială lipsit şi de dreptul său şi mai ales că şi prothimiia desfacerii acestor de aice lăcuitori şi cu acii din Moldova s-au foarte scurtat şi din pricina aceasta nu poate si-ş caute şi de acel interes al disfacerii şi să află în primejdie, făcănd ceriri ca dipartamentul în hotărările sale după legiuitile pravili, pentru un ce este fugătoriu de giudecată şi niurmător însuş făgăduinţii sale dată în scris şi fiindcă toată hărtiia în puteriia ei si giudecă după dreptate să fie pus la cale să-ş afle îndestulari sa, şi si nu mai fie prelungit cu dreptul său. A căruia cerire fiind supt tot cuvăntul dreptăţii şi supt toate legiuirile dipartamentului, au întrat în cercetare scrisorile paharnicului Done. Şi au dovedit că moşul său Neculcea sulgerul, ci au avut soţie pi Ecaterina vistiereasa, au avut trii fii, anumi Ion Neculcea vornicul, Mariia ce au ţinut-o Ştefan Luca vistiernicul, şi Sanda Donoia vistieriasa, strămoaşa păharnicului; după care în viaţa părinţilor lor, vornicul Ioan Neculce şi soră-sa Mariia s-au căsătorit cu toată cheltuiala cuviincioasă din casa părinţască, iar strămoaşa sa Vistiereasa Sanda, fiind încă fără vrăstă atunce în casa părinţască, după moarte tatălui lor, fratele şi cumnatul ei, vornicul Ion şi Vistiernicul Luca n-au aşteptat pănă la vrăsta ei şi pe maica lor, să li facă înpărţală, să li facă înpărţală dreptă de toati averili, ci fără ştire şi voia maicii lor, careîncă trăe, ei de la sine fiind în putere, au făcut înpărţală de moşii şi alte acareturi şi pe dănsa cu totul au înstrămbăţit-o, nedăndu-i parte driaptă, după cum arată o copie de pe înpărţala ce zic că au scos în partia surorii lor Sandii, ci esti di 7210, iulie 15, care copie este încredinţată di divanul Moldovii şi si văd iscăliţi numai Ioan Neculcea şi Ştefan Luca, iară nu şi sora lor Sanda sau maica lor Ecaterina, şi apoi din acele ce i-ar fi scos Neculcea, iarăş în stăpănire lui au rămas. Şi pentru că n-au fost priimită cu această înpărţală, însuş Sanda vistieriasa, strămoaşa paharnicului, la anul 7236, supt a sa iscălitură, lasă înscris spre ştiinţa urmaşilor sei, pentru nedreptate ce au avut de cătră fratele său Ioan şi soră-sa Mariia, pănă au fost maica lor în viiaţă, cu toată cheltuiala casii s-au căzut, făcănd nunta cu mare cheltuială şi cu zestre, şi rămăind e mai mică în casa maică-sa 
{BulComIst IV 94} n-au vrut fratele său şi cumnatul său să aştepte pănă o ar fi căsătorit şi pi dănsa maică-sa şi ei dinpreună, iară cu cheltuiala din casă ca şi pi dănşii şi apoi să fi înpărţit satile şi altile ci le-ar mai fi rămas părinţăşti, ci frate-său şi cumnatu-său, fără ştire şi voia maicii lor, au făcut înpărţala în Eşi, după cum au vrut, în vreme cănd Sanda cu maică-sa se afla la Prigoreni afară la ţară, şi ci li-au plăcut au luat ei, iar ce au fost mai proasti, adică giumătăţi de sati şi celi ci au fost mai fără vinit li-au scos în partia ei, nefiind e în vrăstă. Şi, dacă au aflat maica lor pentru înpărţala ce au făcut au avut mari gălceavă cu dănşii, zicăndu-le că de ce n-au îngăduit pănă să va face şi Sanda mare, şi să fi văndut din moşii şi dintr-altile ci ar mai fi fost şi să o fi căsătorit şi pi dănsa cu zăstre şi cu ccheltuieli după cum au cheltuit şi cu dănşii şi apoi ci ar fi rămas i fi înpărţit frăţăşti şi maică-sa la moarte i l-au dat ei, iar fratile său Ion au pus stăpănire şi pe acel satu, mai arătănd şi pentru alte odoară şi averi din care e nu s-au înpărtăşit cu nimic. Şi îarăş spre dovadă că strămoaşă-sa Sanda nu s-au măritat cu cheltuiala din casa părinţască, ci din averia ce i-au scos ei şi pentru că şi pi aceia nu i-au dat-o în stăpănire, ci au rămas iarăş la Neculcea, au scos de au arătat un izvod din 7216 septemvrie 1, iscălit de Ştefan Luca, 3-ti logofăt, cumnatul ei, cu cuprindire de cheltuiala ce au făcut cu zăstre ce au făcut surorii lor Sandii, cănd au măritat-o, osăbit de ciia ce au avut de la maica lor Ecaternia vistieriasa, şi arată că au cheltuit 1276 lei, 4 potronici, din care scoţind 300 lei pentru un sat Pohrilăuţii, ci s-au văndu, din mijloc, lui Costandin Turcu medelnicer şi rămăn cheltuiţi de amăndoi 976 lei, 4 potronici, din care 227 arată că au chultuit Ştefan Luca, iar 748 lei, 4 potronici au cheltuit cumnatu-seu Ioan Neculcea. Ş zice: cănd a da Sanda banii să-ş ţie să-ş stăpănească moşiile. Din cari si înţălegi că strămoaşa lui Sanda, după ei s-au văzut înstrămbăţită de cătră frati-său Neculcea, atăt cu căsătoriia ei, că n-au cheltuit din casa părinţască după cum au cheltuit şi pentru dănsu şi pentru soră-sa, şi parti ci i-au scos au fost fără ştire şi fără voia atăt a ei, căt şi a maică-sa, apoi o scoate şi datoare cu 976 lei, 4 potronici şi-i popreşti şi moşiile aceli care iarăş el de voie sa li-au fost scos spre parte ei - pentru aceia nici la împărţală nu au iscălit, nici banii pentru cari au oprit moşiile n-au vrut se-i dee, ca una ce ştie că are să ee, iară nu si dee. Şi, fiindcă dindată s-au înstreinat pi Ţara Romăniască şi n-au putut să-ş caute pentru pricina aceasta, şi moşiile fiind a ei, au rămas tot în stăpănire Neculcii, după cum adivereazi o anafora din 7269 a Divanului Moldaviei şi întărită de Domnul 
{BulComIst IV 95} Grigorie Ioan Voevod, cu cuprindere că au cercetat pricina între banul Ilie Costachi, fiind vechil cumnatului său Dinu Şatrarul din Ţara Rumăniască, ficiorul Vistiresii Sandii Donoaei, fata Neculcii, şi între stolnicul Toma Luca, ficiorul lui Ştefan Luca visternicul, pentru pricina unui sat Vasilăuţii de ţinutul Cernăuţilor, ş-au aflat pricina într-acesta chip: Neculcea slugerul au avut ficior pe Ioan Neculcea Vornicul, pe Vistieriasa Sanda Donoia şi pi Mariia ci au ţinut-o Ştefan Luca vistiernicul. Şi murind părintele lor Neculcea s-au înpărţit fraţii înre sine din celi ci li-au rămas moşii şi altile, după înparţala ace din 7210. Şi între alte moşii ci au scos din parte Sandii Donooia iaste şi un sat întreg anume Vasilăuţii. Şi încă trăind părintele lor au căsători pi fiul său Ion şi pi fiica sa Mariia cu cheltuiala din casă, dar Sanda, rămăind fată mare după moarte părinţilor, au măritat-o fraţii. Şi la nunta ei au cheltuit Ştefan Luca visternicul 227 lei, pentru care bani au luat acel sat Vasilăuţii din parte Sandii şi li-au stăpănit 90 şi mai bine de ani, iară după ci au murit Ştefan luca visternicul, fiiul său Toma stolnicul şi cu fraţii lui au văndut satul acela lui Hurmuzachi Cărste, tot drept aceii bani 227 lei, osibit de alte doî moşii ce i-au scos întîi, una din mijloc şi alta din parte Sandii pentru cheltuiala nunţii. Şi fiindcă s-au dus Sanda în Ţara Romăniască, n-au putut să-ş ceară dreptate, pentru că praţii ei şi soră-sa Mariia s-au căsătorit din casa părintelui lor, ci au rămas pănă cănd au murit şi fiiul său Dinu Şătrar prin vichil au întrat în giudecată. Şi au întrebat pe stolnicul Luca pentru ci au văndut moşiia, şi au răspuns că pentru bani ci au cheltuit tatăl său la nunta Sandii l-au văndut, căci le rămăsăsi multă datorii de la tatul lor. Şi mai înnainte de vănzare ar fi înştiinţat în cătiva rănduri pe Sanda ca si de banii şi si-şi ia satul, şi e n-au vrut şi că, în curgire de 32 ani, nimică nici n-au zis pentru ace moşie. Pentru cari divanul hotărăşti că Sanda Doniioia au avut mare strămbătate despre fraţii ei, căci ei s-au căsătorit din casa părinţască şi cu cheltuială părinţască, şi din moşiile ce s-au vinit în parte lor nu s-au strămutat nici unile şi trebui şi ei, din celi ce au rămas de la părinţi întăi să scoată toată cheltuiala nunţii şi zăstri surorii lor Sandii şi apoi celi ce vor rămîne să li înpartă, iară nu numai din parte Sandii să văndă şi si facă zestre şi cheltuiala nunţii după ce s-au înpărţit, mai vîrtos că s-au văzut scris în izvodul lui Ştefan Luca vistiernicul ca, cînd va da Sandii banii, si-ş ie ia satul, iară nu scrie ca si de voe ficiorilor să-i văndă satu. Şi pentru că văzind Sanda strămbătate ce ari de cătră fraţi n-au vrut si de banii şi si răscumpere moşiia, aşteptănd vreme să-ş caute dreptate ei cu 
{BulComIst IV 96} giudecată şi fiind într-altă ţară, n-au putut pără cănd au murit, cum şi Ştefan Luca Vistiernicul a rămăne păgubaş de bani, nu esti cu cale, că el este un cumnat. Şi, fiindcă Dinu îşi ceri moşiia zestrii maică-sa, au socotit că este volnic si de banii lui Hurmuzachi şi să răscumpere moşiia, măcar că Luca vistiernicul, pentru bani ce au cheltuit, singur în putere lui au luat moşiia aceasta şi la 30 ani ce au stăpănit-o pănă cănd au văndut-o şi au dat banii din vinitul moşiei îndoiţi, încă şi mai mult, şi nu era cu cali si văndă moşiia de vreme ce banii ş-au întorsu din vinit, numai fiindcă însuş Dinu au priimit di voia lui si de banii, capitili, acei 237 lei. Pentru aceasta au socotit că are dreptati Dinu si dei bani şi si e moşie şi nici si e vinit, nici să dei dobîndă pi bani, de vremi că Ştefan Luca Vistiernicul şi Ion Neculcea Vornicul n-au stăpănit numai moşie aceasta Vasilăuţii, ci toată zestre Sandii pănă întru acel an, şi s-au făcut mare nedreptate Sandii. Iară după poronca pravilii, Donoaia poate si-şi ia moşiia şi si nu de nici un ban, de vreme ce Luca Visternicul au stăpănit moşiia 30 ani: căte 20 pi an de va fi luat, şi fac 600 lei, întriiţi bani, şi Hurmuzachi, de cănd au cumpărat sint 32 ani, iarăş întriiţi bani, că pravila, zici Mathei vlastarul, la slova D, cap al doile: viniturile ci si vor lua din lucru ce esti pus zălog şi hotărăsc asupra datorii şi de vor cuprinde veniturile toată datoriia, nu poate datonicul să mai ceară nimică, dînd şi zălogul înapoi, mai vărtos că Donoae toate moşiile ei le-au stăpănit Neculce Vornicul şi aceasta au stăpănit-o Ştefan Luca visternicul întru atîţa ani, Donoaia nu s-au învrednicit a lua nimică din viniturile moşiilor sale, ci li-au măncat ei. Pentru care aceste scrisori au răspuns dumnealui paharnicul că le-au găsit înstreinate, scoţînd spre dovadă o adivirinţă din 1805 marte 16, de la boeriul spătariul Mihalachi Costache, că fiind întrebat di dumnealui paharnicul Done pentru nişte scrisori di moşii şi găsind în scrisorile sale nişte scrisori a niamului donesc, i li-au dat, pentru cari i-au dat adeverinţă. În urma căruia anaforale de sus s-au văzut o copie scoasi din condica Divanului şi iscălită di condicarul Matei Costin Cluceriu, di pi o anafora din 1777, aprilie, întărită di domnul Moldovii, cuprinzătoare că după jaloba lui Enachi Done vtori spatari din Ţara Romănească pentru moşiile ce ari în Moldova di pi moaşi-sa visterniciasa Sanda, cum şi pentru satul Vasilăuţii ot Cernăuţi, fiind  în parte moşii sale, l-ar fi luat Vistenicul Luca în tăriia sa, drept 227 lei 80 bani, ci au cheltuit la nunta ei, fiindu-i cumnat, cari bani si scăde si şi cheltuiască din casa părinţască, şi nu i i-au cheltuit din mijlo păr a nu împărţi fraţii, ci i-au luat din parte ei, oprind numitul sat la stăpănire sa, pi care sat, după moarte lui, fiiul său Stolnicul Toma Luca şi cu fratile său l-au văndut cumnatului lor, Cămăraşul Hormuzachi Cărste. După care 
{BulComIst IV 97} jalobă fiind orănduiţi prin ţidulă, s-au adunat la sfînta Mitropolie, şi, aducînd pi paharnicul Matei Hurmuzachi, ci si afla stăpănitori numitului sat, s-au întrebat pe vtori spatati Enachi Done, cu ce tragi la a sa stăpănire satul arătat. Şi au scos copie di pi înpărţala frăţască din 7210, iscălită di Vornicul Ion Neculce, fratile Sandii, şi di Visternicul Ştefan Luca, cumnatul lor, la cari înpărţală între alti moşii ci s-au dat în parte Sandii, au văzut dat şi satul Vasilăuţii. Înpotriva căruia înpărţale au arătat Hurmuzachi un ispisoc di la răposatul Ghica vodă din 7241, sepemvrie 5, cu cuprindere că, cănd s-au măritat Sanda Donoaia, afară de căţi bani au cheltuit Vornicul Ioan Neculcea, au cheltuit şi visternicul Luca 227 lei, 80 bani, şi a rămas acel sat la stăpănire sa, dat zălog di vornicu Ioan Neculce pănă cănd va plăti banii Donoii. Şi e, căt au trăit visternicul Ştefan Luca, e n-au dat banii si-ş ei satu, iară, după moarte, fiiu său Stolnicul Toma Luca şi Mihalachi postelnicul, avănd trebuinţă di bani, măritînd pi o soră a lor după Hurmuzachi, a u trimes-o în Ţara Tomăniască la mătuşa lor Donoe, cu carti domniască ca si dei banii, că, nedănd, vor vinde satul altora, şi ei ar fi răspuns că nu va da, şi pi urmă, mergănd şi însuş e la dănsa, înpreună cu vornicul Neculcea şi izvodul acel de cheltuială, i-ar fi zis să deie banii si-ş scoată satulm şi e ar fi răspuns că nu va da banii, şi s-ar fi lepădat, şi pi urmă ar fi zis şi unchiului Neculcea ca să-i dee banii şi si rămăe satu a lui, şi el încă n-ar fi priimit. Ş că, văzind fraţii luculeşti că şi liapădă amăndoi, şi avănd ei trebuinţi de bani, au văndutu cumnatului lor Hurmuzachi, iarăş drept acei bani, dăndu şi zapis din anii 7237, mai 22, di vănzare, iscălit şi de boerii marturi, şi întăreşti şi dumnie sa vănzare. Au întrebat pe Done ci răspund înpotriva acei vănzări, şi el au arătat anaforaoa de sus pominită de 72 69, pi cari văzind-o divanul, o anirisăşti cu totul, puind pricină înpotrivă că Hurmuzachin-ar fi avănd nici o ştiinţă de dănsa, fiind atuncea dus în Ţara Romănească cu toate scrisorile, arătănd şi o carte de giudecată din 1772, luni 20, di la domnul Ţării Rumăneşti cu un an în urma acelii anaforale, cu cuprindere că, aflănd Hurmuzachi că Doni ar fi umblămd prin vichilul său să ee din stăpănire numitului sat s-au giudecat fiind acolşo şi stolnicul Toma Luca, în slujba domniască, gramatic al doile, şi după cercetare ce au făcut şi după ispisocu d Ghica voevod l-au dat pe Done rămas de giudecată. Pe lăngă care au mai arătat la divan Hurmuzachi, iscălit di vornicu Ion Neculcea de toată cheltuiala ci au făcut la nunta Sandii Donoii din anii 7216, în cari izvod au văzut că afară di un sat anume Prohîlăuţii ot Cernăuţi, ci s-au scos din mijloc şi s-au văndut drept 300 lei, şi afară din banii ce a cheltuit el, Neculcea, de la sine, pentru care au luat atu Călineştii, din ţînutu Eşului din Parte Sandii, au cheltuit şi Visternicul Luca de la 
{BulComIst IV 98} sine 227 lei, şi, fiindcă s-au scos din mijloc acel sat Pohrilăuţii, ar fi rămas drept numai din parte ei să-ş plătească banii ci au cheltuit, atît Neculce, cît şi Luca, şi aşa au rămas pe Doni din giudecată, întărind stăpănire lui Hurmuzachi pi satul Vasilăuţii. Între care între care boeri giudecători se văd iscăliţi şi Alixandru Neculcea vel Vornic şi Mihălachi Luca vel Stolnic, adică acei ci au fost asupritori şi vînzători, au fost şi giudecători. În urma cărîia anaforale vădzind dumneei Armăşoaia Mariia Donoie, fiica Şătrarului Dinu Doni şi maica dumisale Paharnicului, o aşa viderată mari strămbătati, au dat jalobă cătră Divanul cnejii Moldovii la anii 1810, aprilie 1, prin cari au arătat toate strămbătăţile ce au suferit moşi-sa vistiereasa Donoe despre fratile său Vornicul Ion Neculce, făcănd ceriri ca si intri Divanul în cercetare pricinii acestiia dintru început şi în putere sfintelot pravili si-ş afle îndestulare dreptăţii. În care jalobă după obicii esti făcută răzoluţii cari să înfăţoşăzi cu toate scrisorile ce va fi avănd în pricina aceasta la Divan în opşteasca Adunare. Şi după cercetări ci va faci şi-i va pune la cale după dreptate. După care jalobă să vedi o carte de la Divanu cnejii Moldovii din 1810, aprilie 8, încredinţată şi de dipartamentul pricinilor striine şi de aghenţiia aostriicească din Eşi, prin carile si cuprinde că paharnicul Donie, strănepotul visterisii Sandii Donoea, au făcut arătari că între alţi moşii ci au scos vornicul Ioan Neculce în parte sororii lor Sandii Donoii, i-au scos şi o moşie Vasilăuţii la ţinutul Cernăuţii, după cum au arătat o înpărţală iscălită de vornicul Ioan Neculcea şi de cumnatu-său Ştefan Luca Vist, pi cari moşie luînd-o zălog Ştefan Luca Visternicul pentu 227 lei, 8 potronici, cu cu hotăriri ca oricănd va da Sanda acii banisi-şi ee moşii înnapoi. Iară fiiul Lucăi au văndut-o lui Hurmuzachi, şi hătărăşti Divanul că aceli urmări a lor au fost înpotriva dreptăţii şi a pravilii şi că rău au văndut el, că anii ce au stăpănit-o 27 ani, şi că vinitul ci au luat di dănsa întri aceşti ani, au fost îndestuli spre plata acelor bani, după cum şi pravilile hotărăsc la aşa pricini, arătănd şi scrisorile Paharnicului Donoe ace, cum şi anaforaua ace de pi urmă anerisind-o, cîrîia au înstreinat pi Doni di ace moşie Vaslăuţii, ci ca o moşie răpită în silă, după dreptăţile zălogului, în toată vremi dreptate agiută pi moştenitorii Sandii Donoi a-ş lua în stăpănirea drepta muştinirii familii lor, măcar cu orice chip ar fi trecut la stăpănire ori a cui, pentru că nu poate fiii să-i strămute hotăririle părintelui lor, adică si vănză sau schimbă lucru ce era streinu. A mai arătat dumnealui paharnucul o Jalobă din 1813, ghenarie 29, ce au dat cătră Dumnul Moldovii pentru părţile din moşiia Socii de la ţinutul Niamţului ci Vornicul Neculcea şi cumnatu-său Luca li-au fost scos în parte Sandii, văzindu-le că si stăpănesc de nişte răzăşi cu cerire ca si aducă la Divan şi si să înfăţoşezi cu 
{BulComIst IV 99} dănşii în giudecată şi după dreptate să i se dee în stăpănire, după cum să vedi că s-au şi giudecat şi nici o dreptate nu i s-au dat, ci încă i s-au răpit şi scrisorile înnainte Domnului de cătră Vel Logofătul Iordachi Cantacozino scoţind spre dovadă o mărturie din 1813, aprilie 10, iscălită de mulţi boeri. Aceste fiind scrisorile dumnealui paharnicului Neculai Doni cu care au făcut arătare de înstrămbăţirile şi păgubirile ci dintru început şi pănă acum au pătimit neamul donesc de spre niamul Vornicului Ion Neculcea, lipsindu-si şi înstreinăndu-si de dreptate parte di moştenire ci i si căde, pentru care s-au făcut cerire cu neconteniri fără a-ş dobăndi îndestulare, au întrat departamentul în cercetare moşiilor din ţinutul Hotinului, ce le ceri dumnealui paharnicul Doni, şi s-au văzut în scrisoare din 1809, noemvrie 6, de cercetare ce au făcut comitetul ci au fost rănduit spre cercetare moşiilor de la Hotin, în care se cuprinde moşiile aceste: Colişăuţii, Nilipăuţii, Grozinţii, Butcăuţii, Şilăuţii şi Ghergăuţii, care aceste moşii după scrisorile ci si arată în cercetare comitetului anul şi cu veleturile lor, arată că li-au luat Spătatul Ion Neculcea în stăpăniri ca pi unile  ci au fost di pe Matiaşu Gavrilaş Logofătul, părintele visteresii Alexandrii Iordăchioaii, moşul Vistieresii Ecaterinii, maicii Vornicului Ion Neculcea, a Marii Luculesii Visterniceasa şi a Vistieresii Sandii Donoai, afară dintr-o moşie drepcăuţii, ci Neculce au dăruit-o mănăstirii Suceviţa ot Bucovina; şi iarăş si mai dovedeşti dintr-o cercetari tot a comitetului Hotinului din 1809,  Martie 26, doî moşii Halicea şi Lucăcenii ci au fost iarăş di pi Gavrilaşcu Matieş şi s-au dat în stăpănire Paharnicului Iordachi Darie, fiind eşit una cu zăstre şi p-altă cu danie di la niamul Neculceştilor la Dărăeşti, care piste tot acesti moşii la ţinutul Hotinului fac noao moşii. Aceste dar fiind toate scrisorile dovezi ce-au arătat dumnealui paharnicul Neculai Done au întrat dipartamentul în ce mai cu luare aminte cercetare şi au cunoscut după putere cuprinderii lor că atăt Vistiereasa Sanda Donoaia au pătimit şi pătimeşti o mari şi viderată înstrămbătăţire di spre Vornicul Ion Neculcea, şi familia lui, căt şi urmaşii Sandii, căci 1-u, dacă Vornicul Ioan Neculcea şi Vistiereasa Marie Luculeasa şi Vistiereasa Sanda Donoaia au fost drepţi fii a Vistirisii Ecaterinii şi drepţi fraţi şi trebue şi averile părinţăşti să li clironomisască drept frăţeşte, dar Vornicul Neculcea şi soră-sa Mariia, după ce s-au căsătorit din casa părinţască cu toată cheltuiala cuviincioasă, apoi n-au rumat după dreptate ca şi Sanda asămine să o căsătoriască şi apoi avere ci va rămăne să o împartă drept frăţăşti după fireasca legiuiri; ci încă trăind maica lor şi Sanda fiind fără vrăstă, au păzit vreme pănă cănd au lipsit din Eşi la Prigoreni înpreună cu maica lor, şi atunce au făcut înpărţală, după cum adiviriază scrisorile, ace din 7236, şi, ei s-au căsătorit cu cheltuiala din 
{BulComIst IV 100} casa părinţască pănă a nu faci înpărţală, negreşit trebue si aştepte pănă cănd şi sora lor Sanda asămine să va căsători şi apoi si să înpartă, sau dacă ei ca unii ce ra căsătoriţi şi n-au putut să aştepti pănă atuncea, si fi făcut socotială înpreună cu maica lor, ce cheltuială au făcut la nunta lor şi apoi după analoghie si fi scos şi cheltuiala nunţii Sandii şi ceea ci au mai rămas si li fi înpărţit maica lor, ca una ce era stăpănă şi ave toată puteria, iar nu ei si facă înpărţala intirisată după plăcere lor, care tot în lipsa maicii lor au şi iscălit-o di Mitropolit şi di un episcop, socotind că cu aceasta îşi vor interesurile lor.  Dar dreptate răsplătire au adus-o din potriva, ca si cazi din tot cuvăntul şi fără voia maicii lor, ci încă trăe, nu are nici o parte, măcar de şi esti iscălită de arhierei şi di un boer, că aceli iscălituri nu sint întărituri de la stăpăniria ci numai nişte încredinţri următoare lucraria a doi fraţi şi nu adeveritoară că numai atăta parti s-ar fi căzut drept Sandii şi că esti adevărată şi priimită după legiuire căci di ar fi fost adivărată şi priimită, trebue şi maica lor si fie iscălită într-ănsa. Dar fiind făcută numai di plăceriia Neculcii şi înstrămbăţitoare pentru Sanda, pentru aceia n-au iscălit fiind îndestulată dovadă că au făcut înpărţala fără voia ei şi scrisoare aceia de la 7236, prin cari si cuprinde că dacă au făcut maica lor de ace înpărţală, au avut mare gălceavă cu dănşii zicăndu-le de ce n-au aşteptat pără cănd si va face Sanda mare şi să fi văndut dintr-alti ci ar mai fi fost şi si fi căsătorit şi pi dănsa cu zăstri şi cu cheltuială după cum au căsătoit şi pe dănşii, şi apoi ce ar fi mai rămas si li fi împărţit frăţăşti. Din cari si adiveriazi că maica lor trăe în vreme facerii înpărţălii şi n-au priimit şi înpărţală. Pentru care adivereşte şi anaforaua din 7269, întărită de Domnul Grigorii Ioan Voevod şi hotărătoare că Sanda Donoia au avut mari strămbătatti di pe fraţii ei, cum s-au căsătorit cu cheltuiala din casă şi din moşiile ce ş-au tras în parte lor nu s-au strămutat nici unile, şi asămine trebue şi Sanda si să căsătorească şi apoi celi rămase si le înpartă, iar nu se si înpartă mai înnainte şi apoi să o înzestrezi cu lucru din parte ei. Apoi dar o aşa înpărţală după hătărăre sfintelor pravili nu poate să fii niciodată statornică, căci pravila înpărătiască, Tomul a 2-le, cartia 12 titlu al 3-le, fila 688, poronceşti că, fiind un frate nevrăstnic, înpărţala ci vor faci ceilalţi pentru clironomie nu are statornicie. 2-lea. Din dovezile de sus arătate adică scrisoarea ace de la 7236 şi din anaforaua din 7269 lămurit să adiveriază că Vornicul Ioan Neculcea şi soră-sa Mariia s-au căsătorit cu cheltuiala din casa părinţască, pănă a nu să înpărţi, - apoi iată dar că ei ştie ce cheltuială s-au făcut cu nunta lor şi ca unii ce ave ştiinţă, trebue să facă socotiala cătă cheltuială trebue şi pentru nunta 
{BulComIst IV 101} Sandii şi atăta si fi scos din mijloc, iar nu numai o moşiia, Pohrilăuţii, pi care au văndut-o drept 300 lei. Dar Vornicu Neculce văzind pi sora lor Sanda fără vărstă, au căutat toate chipurile ca si o strămbăţăzi şi si să folosască pi sine, căci întîi singur de sine s-au făcut epitrop asupra ei, fiind dovadă că au scos mişiia Pohrilăuţii din mijloc şi au văndut pentru cheltuiala nunţii; al doile, că sigur singur s-au făcut înpărţitor; al triili, singur s-au făcut înplinitor, căci la nunta ei au făcut izvod de cheltuială şi, după ci scade acii 300 lei, apoi o mai scoate şi dătoare cu 976 lei. Care aceasta nu si înţălegi altă, ci spre faaţa plăcerii lui, au găsit chip ca să mai ia de la dănsa şi acel puţin ci au scos în partea sa, dar pentru ca să nu si poată înţălegi chipul acesta, au înpărţit datoriia în doî arătănd că 748 lei 4 potronici au cheltuit el cu nunta şi 227 lei, 8 potronici cumnatu-său Ştefan Luca. Şi aşa Neculcea au oprit singur moşiia Călineştii, ţinutul Eşului, dăndu şi lui Ştefan Luca Vaslăuţii ot Cernăuţi. Apoi daca singur s-au făcut epitrop, nu poate singur si fie înplinitor, căci pravila poronceşti, Armenopolo, carte al 3-le, titlu 5, fila 211: "Înprumutătoriul care fără voe giudecăţii şi fără omul stăpănirii va lua lucrurile datornicului, pierde datoriia şi triia parte din avere lui, şi dă spre răpştire şi si necinsteşti". Apoi iată dar că după putere pravilii si învinovăţeşti ca casa Neculcii si răspundă urmaşilor vistieresii Sandii aceste doî moşii şi, de si va fi şi înstreinat vreuna, el esti datori si răspundă cu alte moşii de asămine preţ, mai ales că însuş Ştefan Luca prin iscălitura sa,  în izvodul de cheltuială zici că, cînd va da Sanda banii si-ş ţii si-ş stăpăniască moşiile, apoi orice înstriinare va fi Neculcea ari si caute şi si răspundă ca unul ci singur s-au făcut înplinitori de au dat şi au luat zălog, care putere nu ave, apoi Sanda sau moştenitorii ei nu sănt datori s-ş căuta cu alţii decît cu casa acelue care s-au înputernicit pisti hotărări pravililor şi au făcut înpliniri şi care ari pi zălog. 3. Acei bani 976, ci si arată în izvodu de cheltuială că s-ar fi făcut la nunta Sandii şi că ar fi ia datoare si răspundă şi apoi si-ş ia moşiile în stăpănire, nici o dreptate nu o poate si o supue de a-i plăti, cum nici pi moştenitorul ei. Căci dacă acii doi fraţi s-au căsătorit cu cheltuiala din casa părinţască, apoi şi a ei cheltuială trebue să să scoaţă iarăş din casa părinţască, iar nu numai din parte ei, căci aşa esti cu dreptul, cu căt mai vărtos cu îndestulă plată esti folosul ci au avut din vinitul acelor moşii, de atunce şi pănă acum, cari pi lăngă ace sumă di bani, puindu-si şi dobănda lor, nu si poate analoghisi, socotindu-să şi la unu o sută, după cum adiviriază şi anaforaua din 7269. 4 Fiindcă înpărţala ci au făcut-o numai doi fraţi fără voia părinţilor lor, se arată că esti pintru sati, moşii ţigani şi vii la Cotnari, ci au avut di pi maica lor Ecaterina Vistieriasa, esti de 
{BulComIst IV 102} mirare dipartamentului cum şi soţul său Neculcea n-au avut nicio averi, viindcă nici într-o scrisoare nu si vede pomenind că ar fi înpărţit fraţii vreo averi a lui sau ci s-au făcut ace averi şi cini o stăpăneşti. Cu toati aceste, c u toati că înpărţala esti căzută din toată puterea ei, după pravili, însi arată îm parte Sandii aceste moşii: în giumătate sat strămbii cu părţile din Soci la ţinutul Niamţului, sat întreg Vasîlăuţii la ţinutul Cernăuţii, giumătate sat Valeova tij la Cernăuţi, satu întreg Lozănii, la ţinutul Dorohoiului, Nistoreştii la Soroca, Ţipliţăştii tij, Călineştii la ţinutul Eşii - zice că s-au scos să să vîndă pentru zăstre, dar acmu si dovedeşti că si stăpăneşti di Neculce, patru fălci vie la Cotnari ot Nicoriţai cari si cuprind piste tot noî moşii. Şi moştenitorii stăpănesc numai giumătate de sat Strămbii i giumătate de sat Valeova şi Chisălăul, iar celilanti 6 şi cu părţile din Soci nu le stăpănesc, din care unile si dovedescu unde sint, iară unile nici si ştiu. Şi aceli ştiute sint acesti Vaslăuţii, Călineştii şi părţile din Soci, care precum s-au zis: Călineştii si stăpănesc şi pănă astăzi de Neculcea şi Vasilăuţii s-au dat de Vornicul Ion Neculcea cumnatului său Lucăi, iară pentru părţile din Soci să dovedeşti că s-au stăpănit di nişte răzăşi di acolo. Cum di paharnicul Doni s-au giudecat cu dănşii la dumnealui Vel Logofătul Moldavii şi, du ci nu i s-au dat dreptate, apoi rupănd scrisorile, după cum dovideşti mărturie ci s-au arătat mai sus, din 1813, aprilie 10, şi în copiia ace din înpărţală scrie şi iscăleşti însuş Vel Logofătul Iordachi Cantacuzino, zicănd că pentru părţile din Soci, măcar că si arată la înpărţală, dar fiindcă si stăpăneşti din vechi di răzăşi, s-au dat iarăşi în stăpănire lor şi moştenitorii Sandii Donoia au rămas păgubaşi şi de aceste, iară celilante patru ci si arată prin înpărţală nici li-u stăpănit, nici le ştie unde sint sau di au fost undeva, or numai căt s-au scris pi hartie. Pentru aceasta toată dreptatea are Paharnicul Doni si-ş ei dreptă parte ce i se cuvine de la casa Neculceştilor, pentru că , măcar şi adivărat si fi fost înpărţala, daca au eşit aceli părţi reli, cum şi celilante, iarăşi dreptate urmezi si facă înpliniri lipsii din mijloc, după cum şi pravila hotărăşti, cartia înpărătiască, tomul al 5-le, carte 42, titlul 3, fila 691: "Doi fraţi, între dănşii înpărţind averile părintăşti, dacă nu si vor învoit între dănşii ca ori la care parti avere unoia va eşi sau ră su bună, aceluia si fie atuncea eşind vre-o parte ră, dator esti cealantă după analoghiia si de spre înpliniria din parte lui, pentru ace pagubă". 5-le. Iară cătă parte si cade a lua Sanda Donoia sau moştenitorii ei de la casa Neculcii, si socoteşti dintu aceasta că, dacă în parte Sandii au scos ii noî moşii cu răli cu bune, apoi după analoghii trii fraţi căti noi si vide că au fost 27, Pohrilăuţii 28 
{BulComIst IV 103} şi Grozinţii 29 şi 9 la Hotin, fac 38, care de frate si vini parte căte 12 moşii şi giumătate şi mai bine, înse, fiindcă în ace înpărţală si arată parte ci au scos Sandii, iară părţile ci au luat Vornicul Neculcea şi cu sori-sa Mariia a Lucăi, nu si arată nici cum moşiile di la Hotin, care, dacă aceste vor fi întrat la înpărţală, atuncea si vini de frate căte noî moşii şi giumătate şi mai bine şi acesti toate stăpăneşti Paharnicul Doni numai 3, iară celelante, înpreună cu moşiile de la Hotin, si stăpănesc di moştenitorii Neculcii, şi dacă Neculcea au avut numai noî moşii, apoi supt care cuvănt de dreptate, după clironomiia de la Vornicul Ion Neculce acum moştenitorii sei stăpănesc prin căt s-au putut dovidi 15 moşii, însi pot fi mai multe, din care dă pripus giudecăţii că moşiile de la Hotin, cum şi de la alte ţinuuri nu sint intrate toate la înpărţală, căci numai la Hotin sint noî, pi cari i se căde parte după ace înpărţală. Fiindcă în scrisoare ace de la 7236 să cuprinde că după ce maica lor Visterniceasa Ecatrina au aflat că ei au făcut înpărţală au avut multă gălceavă cu dînşii şi ei au răspuns că au lăsat satul Groznicii cu vicini si fie a maică-sa afară de părţile frăţăşti şi maică-sa la moarte i le-au dat fiică-sa Sandii, iară frati-său Ion au pus stăpăniri şi pi aceli sati, care aceasta dovedeşte pre curat urmările Vornicului Neculce că au fost chipuri asupritoare, căci dacă satul Grozinţii la Hotin l-au lăsat maică-sa şi e l-a lăsat fiică-sa şi el pi urmă l-au luat înnapoi, apoi, dacă acest au făcut însuş maicii sale, cu căt mai vărtos înpărţala pentru o sor nevrăstnică si o fi făcut cu dreptul, şi celi ci i-au scos în parte ei si nu le eie înnapoi cu feliuri di chipuri. Drept aceia, fiindcă acel sat Groznicii, ci-i zic şi Grozinţii, au fost dat în parte maicii sale şi l-au dăruit fiică-sa Sandii, apoi cu toată dreptate trebui să le tragă dumnealui Paharnicul Doni în stăpăniri ca pi a sa drepată muşteniri, , căt şi pravila înpărătiască, tomul al 5-le, carti 42, titlu 3, fila 734, poronceşti că lucrurile ce si dăruesc de cătră părinte fiiului celui necăsătorit la înpărţala cu ceelanţi fraţi nu intră ci rămăn statornic, pentru acee dar după scrisorile dumi Paharnicului Doni ci s-au văzut, fiindcă scrisorile Spătariului Neculce n-au fost următor a le triimite cu vechil sau însuş si li aducă după trii scrisori ci i s-au făcut de cătră Exa Sa în curgire de patru luni şi mai bine prin soroc hotărăt şi mai vărtos şi după însuş sorocul ci ş-au pus cu îndatorire prin dipartamentul pricinilor streini din Moldova, cu notă cătră gheneralul consulat, din Eşi că va vini singut la sfărşitul trecutii luni Noemvrie, cari soroc au trecut şi n-au fost următori, deci fiindcă si dovideşti că Vistsa Sanda Donoia şi muştenitorii ei sint cu totul în strămbăţire di spre frati-său Vornicul Ion Neculcea şi muştenitorii lui, făcănd însuş înpărţală, însuş înplinială şi toate celi 
{BulComIst IV 104} ci au voit, ca un puternic, şi, di au şi scos în parte Sandii niscaiva moşii, apoi iar însuş li-au luat, după cum Groznii, Călineştii şi Vasîlăuţii şi unde se cuvine şi unde si cuvine după dreptate ca si ste si se giudece cu acii ci ar fi umblat si răpască ceva din zăstri, ştiind că ca un fiiu ci au luat tot, că orişicănd esti datori a răspunde, el şi moştenitorii sei, nu numai că n-au păzit datoriia, dar încă şi înpotriva au urmat spre ce de istov perdire, pentru care atăt de cătră Sanda, căt şi de cătră urmaşi sei cu toată înstreinare şi dipărtare de locurile aceste, cum şi îtămplările vremilor necuntenit ceriri să vedi că au făcut; şi fiindcă moşiia Călineştii şi şi Grozăuţii s-au dovedit drepţi a Sandii Donoae, după putere pravililor ci au dat voe giudecătoriilor a giudeca şi a hotără asupra unuia ci s-au chemat la giudecată şi nu s-au supus di a vini, precum tomul a 7-le, carti 60, titlu 49, fila 796, poronceşti: "Giudecătoriul poate si hotărască asupra unui ce nu va fi de faţă lipsind din nebăgare de samă atăt la pricinile obşteşti, căt şi la criminaliceşti, fiind vinovăţiia uşoară, dipartamentul hotărăşti că acesti doî moşii să li stăpănească dumi Paharnicul ca pi o draptă a sa clironomie di pi strămoaşi-sa Sanda Donoaia care au fost luat cu apucături de Vornicul Neculcea şi moştenitorii lui. Şi fiindcă după analoghiia de dreptă parte di clironomie părinţască ci i s-au căzut să iae Sanda, şi nu i-au dat, îi lipseşti încă cătiva moşii, cum s-au arăta mai sus, asimine s-au hotărăt să i si de în stăpnire şi moşiile anume: Ghergăuţii, Nimipăuţii şi Sălăuţii de la ţinutul Hotinului, măcar că şi aceste nu sint îndestule spre răspătire a drepti părţi a Sandii şi a păgubirii pricinuite după socotiala ce s-au făcut, iară Neulcea şi moştenitorii lui si-ş caute cu acei ce-şi vor fi stăpănind moşii din această clironomie, ca unii ce strămoşul lor, Vornicul Neculce, singur s-au făcut apucători şi înprăştiitor aceştii clironimie, după cum mai sus pre larg s-au arăta. Sovetnic Răscanu. Sovetnic Başotă. Sovetnic Ion Rusul. SovetnicNeculaiu Catargiu. SovetnicPetrache Catargiu. Sovetnic Mateiu Donici. 
{BulComIst IV 87-ns} No. 1. Mi s-au arătat opredelenie depertamentului întăi, făcută în nefiinţa me şi a documenturilor mele, alcătuită numai după scrisorile şi arătările protivnicului meu dumnealui Paharnicul Neculaiu ce să zici şi Doni den anul 1813, dechemvrie 13, scrisă cu slova povernicului dumi Paharnicului înpotriva cărie cinstit am faci cunoscut, întăi zice paharnicul Neculaiu prin jaloba sa cătră nacealnicul acestui oblast că la pricina de clironomie ce ar fi avănd de la casa Neculcii, între alte moşii are şi asupra acestor moşîi ce se află în acest oblast anume: Gheorgheuţî, Bocicăuţî, Grozăniţa, Nilipăuţă, Şălanţîi, de la ţănutu Hotinului şi Călineştii de la ţănutul Eşii, cari acum să stăpănesc de Spătaru Ion Neculce şi că sănt din avere strămoaşăi sali Vistieresei Sanda Donoae, de vreme ce maica dumnealui Pah Neculaiu, Marie Doniască, au eşit cu zăstri din casă şi clironomia lui Doni, precum însuş mărturisăşti prin scrisoare şi iscălitura sa, ce iaste de faţă la mine acmu, din leat 1784, iulie 30, şi cînd şi pănă acmu clironomii cei legiuiţi, Doneşti, să află vii şi înpotriva scrisorilor părinţăştilor scrisori de învoială mai sus pomenită 
{BulComIst IV 88-ns} , nicio cerire sau mişcare de atunci nu facu, apoi nu m-aş socoti datoriu a mă învinovăţî spre răspundere cătră dumnealui Paharnicul întru nimică la ace nedreaptă a sa cerire în giudecată. N. 2 sau B. De i-ar fi eşit vreo moşîe sau oarice din zestre sa rău, întoarcă-să la casa ce au înzăstrat-o ca să-ş ceie, iar nu de la mine. Dar eu spre dovadă întîiul alăturez copie tălmăcită după orighinalul cel mai vechiu a aceştii casă, din care să va vide izvorul de zestre a Caterinei Vistereasa, maica acestor clironomi ca să să vadă ce au avut şi ce n-au pus la înpărţala, cum şi tălmăcire de pe orighinalu înpărţălii şi apoi să  va înţălege că iaste făcut prin a Divanului obrază şi cu toată dreptate cumpănit alcătuit, iar pentru Gheorgăuţîi Sălăuţîi nu are de unde să între la înpărţala, fiind în urmă căşligări, cumpărate de Ioan Neculce, iar nu părinţăşti, cum Nimepăuţii, avăndu-i zăstre Ioan Neculce a fimei 
{BulComIst IV 89-ns} sale, ce au fost fată a lui Lupu Bogdan Hatmanul, nu s-au putut puni în înpărţală, iar moşăe Grozăniţa şi Boscăuţîi cari sănt pusă în înpărţală, iar nu la părţăli frăţăşti, fiind lăsată parte sufletului maicii lor, cari iarăş sănt căştigate de Ion Neculce prin îndatorire ce s-au păzît cătră maică-sa cu grijăli şi pomenirili ce au făcut şi îngropare maicii sale, cari i le-au şi dat lui, precum încredinţază mărturie boerilor Divanului şi Mitropolitului din vreme aceia cari întăreşte şi înpărţala şi alte averi ce ave Ioan Neculce Vornicul, precum să vede în tălmăcire orighinalului. Iar Satul Călineştii, care iaste pus cu sporire piste driapta parte Sandi, numai pentru întămplare neagiunsului cheltueli la nunta sa, precum şi în însuş înpărţală zăci să să vănză şi să-l înstrăineză de la casa Sandi, ce dănsa de la sîne banii au făcut răbdători şi pe clironomul său Alexandru Neculce, pănă cănd Alexandrului Neculce i l-au dat însuş Costandin Donii, ficior şi cel săngur clironomu al Sandii Donoai şi tatul acelor de acmu Doneşti, care să află în Valahie, pentru bani acei cheltuiţi de Vornicul Ioan 
{BulComIst IV 90-ns} Neculce, rugăndu-l pe Alexandru de l-au priimit ca un lucru ce nu făce atunci acei bani şi lui Doni nu-i era trebuitoriu, precum însuş mărturisăşti prin pomenita învoială de mai susu ce dă Costandin Doni lui Alexandru Neculce. De asemene scrisoare arată că au luat şi el scrisoare de disfacere a toate pricinile vechi dentre dănşii ce au avut pănă atunce căndu el însuş Costandin Doni au venit La Moldova de au cercetat după înpărţală toate moşîile parte de a mamii sali de clironomii cari li-au fost lenevit el însuş cu necăutare pănă atunce cănd cu Alexandru Neculce s-au desfăcut făr-de a-l mai pute trage mai mult în giudecată. No. 4. Şi tot prin aceiaş învoială arătînd lămurit că el ave să-şi caute cu Luca vărul său pentru izvodu de cheltuieli ce au priimit el a Lucăi Vistiernicul unchiul său, iar Alexandru Neculce rămăne nici într-o răspundere şi scrisoare această de învoială curmă toate pricinile şi prigonirile dentre familie Neculcii şi a lui Doni.5. Pentru moşăe Vasilăuţîi, pentru care departamentul mă învinovăţăşti tot pe mine că aş fi datoriu să răspundu 
{BulComIst IV 91-ns} pentru Luca, cu care cuvănt de dreptate însă nu înţăleg. Aş vre să ştiu care pravile şi a cărui loc şi cari obiceiuri pe o parte poate strica neşte învoeli făcute de bună voe între familii şi pe de altă parte să mă osăndiască a pierde averile meli după curgeri de ani mai de un vec, cănd mie îmi sănt cunoscute pravilile acele ce să obicinuesc în lumi, că apără şi întăresc nişte vechi de bună voe făcute învoeli atăt între niamuri, căt şi între streini.
{BulComIst IV 105} DOCUMENTE PRAHOVENE. 1775-1810. DUPĂ COPIILE d-lui avocat OBROCEA din Ploeşti făcute de d-l I. TUDUCESCU, arhivar paleograf al Academiei Romîne şi al arhivelor statului. 
{BulComIst IV 107} DOCUMENTE PRAHOVENE. 1775-1810. DUPĂ COPIILE d-lui avocat OBROCEA din Ploeşti. 1. Oamenii cei ce au dat bani pentru ca să nu clăcuiască i pentru un car de fîn şi nu s-au supărat de clacă, cum arată. 1775, decemvrie 22. taleri bani. 22 Ghincea Braşoveanu. Stoian abagiu. Mateiu cojocarul. Gheorghe cojocarul. Radoiţă cojocarul. Neculce cojocarul cel mic. Radu cojocarul. Stama cojocarul. Tudor cizmaru. Tudoran Brăslaşu. Tudor Căpitanul. Ioan Braşoveanul. Manea brăslaşu. Nastasi Curelea. Gligoraşcu brăslaşu. Ivaşco sin Niţulesii. Ilie mătăsaru. Dumitru abagiu. Nicula cojocarul Vizureanu. Stan Păcureţ. Manea trăistaru. Dumitru copil din casă. Ioan cojocarul. Ghinea Băcanu. 
{BulComIst IV 108} Petco cocioabă. Petco cel mare. Gavrilaşco mazîlul. Manul sin Mihaiu. Radu mătăsaru strein. Tănase cojocarul. Dumitru păscaru. Stoica de la Pietroşani. Cernat. Niţa cojocăreasa. Caracilea Armeanu. Gheorghe Zarosche. Gheorghe Dăsculţul i Şărban măcelarul. Nedelco Tabacul. Dumitru Burtea. Ştefan Spălăţelu. Ioan păscaru. Dragomir i Stanciul măcelaru. Ştefan cizmaru. Toma Izbaşa. Sima cojocaru. Gheorghe Vijălie. Manole pescaru. Ioan al Postăvăriţii. Tudor Ciotea. Petre măcelaru. Gheorghe i Tudor. Uncheaş Vasile. Necula băcanu, casa şi prăvăliile. Costandin Craioveanu. Ioan cu Dobre i Necula. Marie boiangica. Mărgărit Armeanu. Ovanes Armeanu. Stepan Ghirgiu. Maria Armeanca. Dumitru arnăutu pe o băcănioară. Gheorghe Braşoveanu. Voico căruţaşu. Ioan Zolofinoiu. Marco Băcanu, chiria locului pe o băcănie. Ioan Dediuleasă. Costea băcanu, chiria locului pe o băcănie ce o are peste săptămînă cu casa lui i 2 şoproane ce le are la Tărgul-de-afară. Cristea băcanu, chiria locului pe o băcănie peste săptămînă cu casa lui i 2 şoproane ce le are la Tărgul-de-afară. 
{BulComIst IV 109} Ioan Tabacu. Costandin cizmaru. Radu zet Moise. Au dat Nicolae Petrov Băcanul de ş-au făcut băcănie la Tărgul-de-afară, chiria locului, pe anul acesta. Ghiorma Croitorul. Mateiu grădinarul i Costandin. Ioan Moraru. Neacşu morarul. Istrate băcanul, chiria locului unii băcănii ce o are peste toată săptămîna, casa lui, hanu i 2 şoproane ce le are la Tărgul-de-afară, chiria locului pe acest an. Banii ce s-au luat pentru chiria locului de la şoproanele de la Tărgul-de-afară, cum arată: 4 Ivan Sîrbul abagiu, prăvălia cu o faţă. Pena Sîrbul abagiu, prăvălia cu o faţă. Stavăr băcanu, prăvălia cu o faţă. Panait lpţcanu, prăvălia cu o faţă. Necula băcanu, prăvălia cu o faţă. Velcea cojocarul, prăvălia cu o faţă. Necula cojocarul, prăvălia cu o faţă. Dumitraşco cojocarul, prăvălia cu o faţă. Petre bogasierul Sîrbul, prăvălia cu o faţă. Costantin Bibică, prăvălia cu o faţă. David ovreiu, prăvălia cu o faţă. Mateiu cojocarul, prăvălia cu o faţă. Dumitru, copilul din casă, cu o faţă. Stoica mătăsaru, pe o faţă. Pană bogasierul, pe o faţă. Gheorghe Braşoveanu, pe o faţă. Radu mătăsaru, pe o faţă. Ageadur Armeanu, doaă feţe. Drăgoicea bogasieru, pe o faţă. Pîrvul Braşoveanu, pe o faţă. Vlad abagiu, sîrbul, pe o faţă. Marin cojocarul, pe o faţă. Radu cojocarul, pe o faţă. Gheorghe cojocarul, pe o faţă. Stoica abagiu, pe o faţă. Ghincea brşoveanul, pe o faţă. 
{BulComIst IV 110} Gheorghe braşoveanul, pe o faţă. Costandin postăvarul, pe o faţă. Drăghici bogasierul, pe doauă feţe. Andreiu bogasieru, pe 4 feţe. Ion cojocarul, pe 2 feţe. Soare bogasierul, pe o faţă. Neculcea cel mic, pe o faţă. Ene mătăsaru, pe 2 feţe. Vişan bogasierul, pe o faţă. Costantin bogasierul, pe o faţă. Mareş bogasierul, pe o faţă. Barbul mătăsarul, pe o faţă. Ioniţă cojocarul, pe o faţă. Ioniţă botezatul, pe o faţă. Radu bogasierul, pe o faţă. Mihaiu mătăsarul, pe o faţă. Ilie mătăsarul, pe o faţă. Ştefan cizmarul, pe o faţă. Costandin mătăsarul, pe o faţă. Anastase arnăutul, pe o faţă. Mihaiu mătăsarul, pe o faţă. Radu mătăsarul, pe o faţă. Apostol braşoveanul, cu  o faţă. Ghena băcanu, pe 3 feţe. Iorga mătăsaru, pe 2 feţe. Petre mătăsarul, pe 2 feţe. Tudoraiche bogasieru, pe 3 prăvălii cu cîte 2 feţe. Dumitrache pe o prăvălie. State băcanu, pe o prăvălie. Anghelache, pe o prăvălie. Paraschiva Malamuc, pe o faţă.Mihaiu Malamuc, pe o faţă. Mitrea cizmarul, pe o faţă. Tudor bogasierul, pe o faţă. Neagul braşoveanul, pe o faţă. Tudoraiche bogasierul, pe o faţă. Drăghici bogasierul, pe o faţă. 2. Oraşul Ploeştilor şi Tîrşorul. Aici într-această foaiă ne arătăm noi cei ce ne tragem din neamul 
{BulComIst IV 111} Roşiilor i al Călăraşilor celor ce au fost vechi, şi ne ştim care din cine ne tragem fieştecare anume, şi supt iscălitură, după cum înjos ne arătăm.Eu ipodiaconul Costandin sin Popa Dumitraşco ot Tîrşor, ne tragem neam din Başa Ilie ce au fost Roşul de ţară, iscălindu-mă însumi cu mîna mea aici. Eu ipodiaconul Costandin sin Popa Dumitraşco ot Tîrşor. Eu Gonţea călugărul sin Stanciul Cămărăşelul, nepotul lui Gheorghe Izbăşăi din Tîrşor, ne tragem dintr-acesta neam, iscălindu-mă mai jos însumi cu mîna mea. Gonţea călugărul. Eu iarăş Gonţea călugărul adeverez aici într-această adeverinţă că mai ştiu că se mai trage din neamul Roşiilor şi Costandin diiaconul sin popa Dumitraşco, preoteasa Nasta ce au ţinut pe Popa Dumitraşco, preoteasa Nasta ce au ţinut pe Popa Andronie sin popa Mănăilă, feciorul Predii Catachii din tîrşor. Eu ipodiaconul Costandin ot Tîrşor. Eu Stan Ursoianu Logofăt sin răposatul Ion Cămărăşelul sin Dumitru Boerosul, ce au fost frate cu Dobre Cămărăşelul din tîrşor, netragem dintr-acest neam, iscălindu-mă însumi cu mîna mea. Eu Ursoian, iscălit însuş. Eu Antonie boiangiu sin Dobre Cămărăşelul, ce sunt văr bun cu Stan Logofeţelul din Tîrşor, ne tragem tot din neamul acesta. Fiindcă Antonie, vărul meu, neştiind, l-am iscălit eu cu zisa lui. Ursoian. Eu Petre ... sin ... moş Neagoe Adămul, ce au fost Logofăt de visterie la răposatul întru fericire Neagoe-Vodă, ne tragem tot din neamul tîrşorenilor. Ursoian. Gheorghe Căpitan Pleşoianu. Eu gheorghe căpitanul, ce ţin fata răposatului Dobre Cămărăşelul Tîrşoreanul, ne tragem dintr-acest neam, iscălindu-mă însumi. Gheorghe Căpitan Pleşoianu. 
{BulComIst IV 112} Eu Petrco Căpitanul ce ţin pe Safta, fata Logofătului Petre, arăt iarăş aici că mai am doi cumnaţi, anume Dumitru i Ianache, carele se trag tot dintr-acest neam, unde ştiind şi Logofătul Stan Ursoianu i Gheorghe Căpitan Pleşoianu. Ursoian, Gheorghe Căpitan Pleşoianul. Din Neamul Călăraşilor de Ploeşti aceştia se trag vechi. Ion sin Ion Băzărea, şi şi se află cu şederea acum în sud Saac pe valea Ursoii. Safta nepoata Ceauşului Stoicăi ce au murit şi ţine acum pe Anastasie curelarul, cu şederea acum în Ploeşti. Rada, ce au ţinut pe Constandinică, nepotul Ceauşului Stoicăi, şi i-au rămas de pe urmă-i doi copii. Popa Costandin. Popa Ion. Popa Dima. Călugărul Gonţea şi cu ipodiaconul Costandin sin Popa Dumitraşco au mai arătat că s ă mai trage neam ... Ioana preoteasa sin Alecse din Tîrşor, ce o ţine preotul Popa Costandin acum din oraşul Ploeştilor. aceste nume ce sînt arătate mai sus care se trag din neam din Roşii i din Călăraşii i dinCămărăşei, s-au arătat că adevăraţi sunt, şi însuşi ei cu ale lor iscălituri s-au iscălit, care la aceste ponturi ale lor cînd le-au dat, am fost şi eu faţă, iscălindu-mă mărturie mai jos. Ierei Dimitrie Protonotarie, Protopopul Prahovei, mărturie. Popa Samuil ot Biserica Domnească din Ploeşti, mărturie. 3. Prea Înălţate Doamne, din luminată porunca Măriei Tale au adus Vătaful de Păhărniciei înaintea noastră doauă părţi de jăluitori cu doauă jălbi ce au dat cătră înălţimea Ta una orăşanii din tîrgul Ploeştilor cerînd slobozenia care prin hrisovul Mării Sale Alexandru Vodă Ipsilant, zic că li s-au dat, şi alta ce au dat cei ce cu adevărat se trag din neamul Roşiilor i al Călăraşilor şi al Cămărăşăilor, carii jăluiesc Înălţimii Tale împotriva celorlalţi, arătănd că rău şi făr-de cale cer de a fi apăraţi, fiind haimanale şi adunătură de la o vreme încoace, şi cum că fiind oameni tulburători, nu contenesc a supăra pe Măriia Ta cu jălbi mincinoase şi, făcănd cheltueli zadarnice, le încarcă pe obşte şi pe sărăcime făr-de cuvînt de dreptate, şi împotrivă arată aceşti 
{BulComIst IV 113} adevăraţi Călăraşi i Roşii şi Cămărăşei că ei sunt mulţumiţi de d-lui Vel Vornic Muruz şi li să păzeşte toată dreptatea lor pe deplin, deci puind faţă amîndouă părţile aceste, am cetit jălbile lor întru auzul tuturor, şi, după luminată porunca Mării Tale am intrat în cercetare cu amăruntul ca să vedem cine sunt cei ce cu adevărat se trag din neamul Roşiilor i al Călăraşilor i al Cămărăşăilor ca acelora să le facem alegere de a avea mila şi privikeghiul acela ce se coprinde în luminat hrisovul Măriei Tale ce s-au dat d-lui Vornicului Muruz, şi, afară din liude 14, ce cu iscodire foarte cu amăruntul au fost dovediţi încă din zilele Mării Sale Alexandru Vodă că sunt adevăraţi din neamul Roşiilor vechi i al Călăraşilor şi Cămărăşei, mai dovedirăm şi acuma la această crecetare alţi liude cinci, şi însuşi cei adevăraţi îi primiră şi-i mărturisiră că s-ar fi trăgănd şi aceştia tot dintr-acel neam şi aşa alăturîndu-i şi pe aceşti 5 tot în arînduiala celorlalţi de mai nainte dovediţi, s-au făcut peste tot Roşii, Călăraşi şi Cămărăşei liude 19, care prin deosebită foaia îi arătăm pe anume. Cărora găsim cu cale ca a fieştecăruia mînă să li se dea cîte o carte a Mării Tale cu privileghiu, spre a fi apăraţi de dijmă şi de clacă, după cum şi în hrisovul Mării Tale ce s-au dat d-lui Vornicului Muruz chiar aşa porunceşte. După aceasta am întrat şi în cercetarea celorlalţi şi, întrebînd unul cîte unul cine din cine se trage şi din ce neam, şi neputănd dovedi cum că sunt şi i dintr-acel neam, am întrebat de faţă cu ei pe cei dovediţi carii sunt adevăraţi şi ne arătară cum că nici de cum aceştia nu se trag dintru acel neam ci sunt haimanale şi adunătură duprin alte judeţe. Şi aşa am văzut şi ne-am pliroforisit cu toţii că rău umblă şi jalba lor este mincinoasă şi cererea lor făr-de cale şi făr de nici un cuvînt de dreptate supără pe Măria Ta, pierzînd şi a lor vreme în zadar pe aici, şi pe ceilalţi săraci îngreunîndu-i cu cheltueli netrebnice. Ci ca să se astîmpere li să cade înfruntare şi înfrînare obrăzniciei lor, ca să se odihnească şi ceilalţi săraci de acolo, că mare pagubă le aduce cu neastîmpărarea lor. Iar hrisovul ce în jalbă au arătat că au nu este altul decît unul din cele cinci ce le-au fost dat Măria Sa Alexandru Vodă, care se ceti acum de faţă şi este asemenea cu celelalte doauă ce s-au dat mai nainte de la mîna lor iarăş prin luminată porunca Măăriei Tale. Ci, de vreme ce, cum zicem, li se dă sinetrui noauă la mîna tuturor celor dovediţi şi adevăraţi, nu este trebuinţă de a mai avea şi ei alte sineturi. Ci atît acest hrisov ce l-au scos ei acum, precum şi alte doauă asemene acestuia ce au poprite, şi nu le-au scos acum, se cade a li se lua de la mîna lor, ca să nu mai dea pricină ticăloşilor săraci de acolo băgîndu-i în cheltuială şi purtîndu-i prin Bucureşti făr de nici un folos. Căci de va mai rămînea acest fel de sinteturi la mîna lor, nu vor mai 
{BulComIst IV 114} conteni niciodinioară a porni jălbi şi a pricinui multe cheltuieli şi stingere sărăcimii. Iar hotărîrea cea de săvîrşit rămîne a să face la Înălţimea Ta. 1783, Fevruarie 20. Grigorie al Ungro-Vlahiei. Cozma Buzăului. Filaretos, Episcopul buzăului. Dimitrie Banul. Pană Filipescu, Vel Ban. Nicolae Brîncoveanul, Vel Vistier. D. Vel Logofăt. Ştefan Prăscoveanu, Dvornic.Vel Logofăt. Grigorie Băleanul, Vel Logofăt. Scarlat Grecianu, biv Vel Vistier. 4. Prea-Înălţate Doamne. Arătăm pe cei ce să trag din neamul Roşiilor, i al Călăraşilor şi ai Cămărăşăilor vechi, care au fost dovediţi încă de la Măria Sa Alexandru Vădă Ipsilant. Neamul Roşiilor. Costandin ipodiaconul sin Popa Dumitraşco ot Tîrşor. Gonţea călugărul sin Stanciul Cămărăşescul. Preoteasa Anastasia ce au îinut-o Popa Androne sin Popa mănăilă. San Logofătul Ursoian sin Ion Cămărăşescu. Antonie boiangiu sin Dobre Cămărăşescu. Petre sin moş Neagoe Adămul. Gheorghe Căpitanul, ce ţine pe fata lui Dobre Cămărăşăscu. Petco căpitanul ce ţine pe fata lui Petre logofătul. Dimitrie sin Petre. Ianache sin Petre. Neamul Călăraşilor. Ion sin Ion Băzărea. Safta nepoata ceauşului Stoicăi, ce ţine pe Anastasie curelarul. Rada ce au ţinut pe Costantin Donică, nepot Ceauşului Stoicăi, şi are doi copii. 
{BulComIst IV 115} Ioana preoteasa, sin Alexe, ce o ţine Popa Costandin ot Ploeşti. Liude 14. Arătăm şi pe cei ce s-au dovedit acum la cercetarea aceasta. Radul Boncea sin Costandin. Stan sin Costandin. Vlad sin Costandin. Nepoţi lui Nedelco Călăraşul. Dumitru Băzoiu sin Buzea Cămărăşescu, nepoţi de văr Gonţei călugărul. Panait sin Stanciul Cămărăşescu brat Gonţea călugărul. liude 19. Cei ce au ieşit mincinoşi la această cercetare după jalba ce dedese ei că se trag şi ei dintr-aceste neamuri, şi nu s-au putut dovedi: Pîrvul Căpitanul sin Stoica Sîrbul. Barbul sin Şărban Ciolac. Dobre ceauşul sin Dumitru Gaman. Staico sin Pană Burcel. Iordache stegarul sin Fiera. Neagul sin Toader ot Băteşti. De cercetarea ce am făcut foarte cu amăruntul pe fieştecarele anume îi arătăm mai sus. Grigorie al Ungro-Vlahiei. Cosma Buzăului. Filaretos, episcop Rîmnicului. Dimitrie Banul. Pană Filipescu, Vel Ban. Nicolae Brăncoveanu, Vewl Vistier. Vel Vornic. Ştefan Prăşcoveanu, Dvornic. Vel Logofăt. Gr. Băleanul Vel Logofăt. Scarlat Grecianu, Vel Vistier. 1783, fevr. 20. 5. Milostiiu bojiiu Io Mihail Costandin Suţul Voevod i gospodar davat gospodvami, dat-am Domniia Mea această domnească 
{BulComIst IV 116}a noastră carte dumnealui cinstit şi credincios boerul Domniei Mele Ianache Moruzi Vel Dvornic, ca să aibă a ţinea şi a stăpăni toată moşiia Ploeşti, ot sud Prahova, şi cu oraşul Ploeşti, i cu Tîrgşorul şi cu satele de afară din cîmp. Pentru că, această moşie fiind domnească slobodă la leat 1775, Domnia Sa fratele Domnul Alexandru Voevod pentru slujba şi pentru datoria rudeniei au fost dăruit-o dumnealui mai sus numitului boer prin hrisov, atît moşia cu tot hotarul, cît şi oraşul Ploeşti, ca să ia venitul lor, adecă dijmă, clacă de la toţi cei şezători acolo, afară numai trei neamuri de oameni ce se numesc Roşii, Călăraşi şi Cămărăşei, carii au avut sineturi domneşti vechi cu privileghiu, a se hrăni pe această moşie, slobozi, nesupăraţi de nimeni pentru slujbile ce au fost făcut părinţii lor oarecînd Domnului şi ţării. Iar vînzarea vinului i a rachiului să fie numai a dumnealui după obiceiu. Şi aşa au stăpănit-o dumnealui cu volnicie desăvîrşit numita moşie pîn într-al şaptălea an al Domniei Domniei Sale. Iar atunci, făcînd Domnia Sa schimbarea hrisovului ce didese, au osebit oraşul ca să fie slobod pe seama tuturor orăşanilor de obşte, cărora le-au dat şi  hrisoave la mîni. Şi au lăsat d-lui Vornicului numai moşia după afară, cîmpul cu Tîrguşrul şi alte sate ce vor fi pe dînsa. Însă cu această hătărîre, ca pre acea moşie afară din oraş şi neamurile acestea să împlinească toate după obiceiu ca şi toţi ceilalţi. Iar Domnia Sa Nicolae Vodă Caragea, întărind dania a Domniei Sale Alexandru Vodă, au dat şi oraşul cu totul întru stăpănirea dumnealui mai sus numitului boer prin hrisov, ca să-l stăpănească dimpreună cu toată moşia şi să ia de orăşanii ce sunt de strînsură adunaţi cu lăcuinţa în Ploeşti, şi se numesc orăşani, şi după la cei după afară, clacă, dijmă şi alte obiceiuri, afară numai iarăş din cei ce se vor fi trăgînd din neamul Roşiilor, Călăraşilor şi Cămărăşeilor, ce au avut privilegiuri vechi, aceia să fie de clacă i dijmă nesupăraţi. Şi aşa au rămas numita moşie peste tot hotarul, cu oraş cu tot, iarăş întru stăpănirea d-lui Vornicului pînă accum. Acum viind cu jalbă la Domnia Mea doauă cete de oameni, unii orăşani cari au rămas afară din privileghiu ce au neamul Roşiilor, Călăraşilor şi Cămărăşeilor, făcînd cerere ca şi ei de obşte să fie nesupăraţi de clacă i dijmă, după hrisoavele ce în urmă le-au dat Măria Sa Alexandru Vodă Ipsilant, la care hrisoave arătară că au cheltuit şi taleri 700, şi sunt şi de aceştia păgubaşi, alţii ce se trag din neamul Roşiilor, Cămăraşilor şi călăraşilor făcînd pîră împotriva numiţilor orăşani că, adunătură fiind de streini veniţi după vremi în Ploeşti, făr de cuvînt cer să între şi ei supt privileghiul lor, şi cu această pricină pornind judecăţi şi făcînd cheltuieli grele oraşului, se jăfuiesc de dînşii şi nu-şi pot avea odihna de pieirea lor, cerînd să nu li se dea ascultare la pîrăle ce fac şi să fie înfruntaţi 
{BulComIst IV 117} de a se putea odihni - din care aceste doauă cete de oameni am poruncit Domnia Mea de s-au ales dintre dînşii cîte patru liude, vechili tuturor celorlalţi. Şi, ieşind înaintea Domniei Mele la Divan amîndoauă părţile, unde, faţă fiind şi prea Sfinţiia Sa Mitropolit, părinţii episcopi şi d-lor cinstiţi şi credincioşi boerii cei mari ai Divanului Domniei Mele, s-au cetit jălbile lor cu amăruntul, şi mai întîiu am cerut orăşanilor acestora care cer privileghiul scutelii ca să dovedească zisa lor cu sineturi de hrisoave vechi, după cum zicea că au avut încă de la răposatul Mateiu Vodă Basarab, în care să coprinză nu numai la numitele neamuri a Roşiilor a Călăraşilor şi a Cămărăşăilor au fost acel privileghiu al slobozeniilor, ci şi la alţi orăşani strînşi, vericîţi vor fi şi să vor aduna după vremi în Ploeşti cu lăcuinţa, şi că nu numai slobozenie pentru hrana şi chivernisala pe numita moşie coprinde acel privileghiu, ci şi pămîntul, adecă moşia, cu totul întru a lor desăvîrşită stăpănire au fost dată. Şi nu avură nici o dovadă ca să ne arate prin sineturi vechi coprinzătoare de acestea. Ci încă, după ce hrisoave vechi cu coprindere ca aceasta nu ne arătară, nici însuş copia hrisovului ce în urmă lea-u dat Domnia Sa Alexandru Vodă, care scrie că au văzut acele vechi ne s-arată vre-un cuvînt ca acesta, adecă că şi pămîntul le-au fost dat în stăpănire, ci numai slobozenie să se hrănească într-însul după privileghiul ce au avut. De care întrebînd şi pe însuşi orăşanii de ştiu ei că coprindea în hrisoavele cele vechi ale lor şi pentru pămînt, arătară de faţă cu însuş fgraiul lor că nu pomenea pentru pămîntul moşiei nimic. Deci acel privileghiu ce se coprindea în sineturile cele vechi, fiindcă se cade a-l avea numai cei ce l-au aflat slujind neamul lor, Domnilor şi ţării: Roşii, Călăraşii şi Cămărăşei, am cerut ca să aflăm de s-au făcut vreo crecetare care şi cîţi se trag dintr-acele neamuri, spre a le întări şi noi acea milă şi văzuiu o anafora din trecuta lună a lui Fevruarie într-acest următor an, iscălită de Prea Sfinţia Sa părintele Mitropolitul, de părinţii episcopi i d-lor veliţii boeri, întru care scrie că, făcîndu-se cercetare în faţa locului, cum şi aici la divan, s-au dovedit neamuri adevărate dintr-acei vechi liude 19, pe carii şi anume cu foaiă îi arată. Deci, nu numai acestor liude 19, ce sunt dovediţi pîn-acum, ci şi alţi şezători într-acelaşi oraş în urmă cîţi se vor mai dovedi că se trag dintr-acele neamuri ori parte bărăbătească ori femeiască căsătorită măcar după străin orăşan am hotărît Domnia Mea să le dăm privileghiuri la mîinile lor, ca şi ei şi copii lor să fie nesupăraţi de clacă i dijmă. Iar, afară dintr-aceste neamuri, ceilalţi orăşani care sunt strănşi şi care după vremi au venit după alte părţi de s-au aşezat cu lăcuinţa într-acest oraş, n-au nici un cuvînt drept a întra supt privileghiul de scuteala dijmei i clacă, şi rea le este cererea 
{BulComIst IV 118} lor, în vreme ce acest dar s-au făcut acelor neamuri nu aplos, făr-de cuvînt, ci pentru slujba ce au slujit Domnilor şi ţării. Şi cum vor putea cunoaşte harul acesta ceşti ce li să cade, cînd şi alţi streini, adunătură ce n-au făcut niciun fel de slujbă,  vor fi ca şi ei întocmai asemenea privileghiaţi? Ci rămîn datori toţi ceilalţi a clăcui şi a da dijmă şi toate altele după obiceiu ca şi alţi lăcuitori ai ţării de obşte. Iar banii ce au cheltuit la facerea hrisoavelor de la urmă ale Domniei Sale Alexandru Vodă Ipsilant, adecă taleri 470, care atît ne adeverim că au fost porunciţi a da, nevrînd domnia mea de a-i păgubi, am hotărît ca d-lui Vel Vornic Moruzi să-i dea la orăşani să nu se păgubească, şi să rămîiă desăvîrşit la moşie şi la oraş. Deci, pentru ca să poată a avea d-lui stăpînire pe deplin la toată moşia aceasta, atît în satele ce sunt pe afară, cît şi în oraşul Ploeşti, spre a-şi lua de la toţi ceilalţi orăşani şi săteni claca i dijma şi toate cele obicinuite, şi spre a-şi face aliş-veriş cu vînzarea vinului i a rachiului numai dumnealui şi altele în tîrg, ca un stăpîn al moşiei, după cum urmează toţi stăpînitorii moşiilor obiceiu vechiu al ţării, am dat dumnealui această domnească a noasră carte de la Divan, întărită şi cu domneasca noastră pecete, prin care şi întărim dumnealui dania numitei moşii cu oraş, ca una ce am găsit-o dată de cei mai înaintea noastră fraţi Domni după domneasca volnicie ce au avut ca şi noi asupra lucrurilor domneşti slobode, ca să o stăpînească dumnealui şi fiii dumnealui în veci. Poruncim dar şi dumitale Vel Logofăt, trecîndu-se această a noastră domnească hotărîre la condici, să se facă şi domnescul nostru hrisov de acestă stăpînire a moşiei, făcîndu-se acum şi dosăbită poruncă asemenea aceştia, la ispravnicii Prahovei, coprinzătoare pe larg, ca să arate acelor 19 liude, ce se trag din numitele neamuri hotărîrea ce am făcut domnia mea spre a veni cel ce va vrea fieşcare dintr-înşii aici să le dăm şi lor domneştile noastre sineturi la mîini, pentru paza privileghiului lor şi ca să ştie că nu numai acestor 19 ce sunt dovediţi pînă acum, ci şi pe alţii de ştiu că se mai trag dintr-acele neamuri, să-i arate la noi, ori parte bărbătească ori femeiască, ca şi pe aceia să-i facem privileghiaţi. Iar pe ceilalţi pe toţi, după ce le va arăta ispravnicii hotărîrea ce cu Divan am făcut, să-i supuie, făr-de voia lor, la clacă, la dijmă şi la toate altele cîte sunt obicinuite, care le urmează lăcuitorii de obşte cătră stăpînii moşiilor. I saam receh gospodstvami. 1783, noembrie 14. Io Mihail Cost. Suţul Voevod i gospodar zemli vlascoi. Procit vtrori Logofăt. 
{BulComIst IV 119} 6. Io Mihail Cost Suţul Voevod i gospodar zemli vlahscoi. Dumneavoastră ispravnicilor ot sud Prahova, sănătate. Vă facem în ştire pentru oraşul Ploeşti i cu Tîrguşorul şi cu satele de afară din cîmp că , viind cu jalbă la Domnia mea doauă cete de oameni, unii orăşani care au rămas afară din privileghiu ce au neamul Roşilor, Călăraşilor şi Cămărăşeilor, făcînd cerere ca şi ei de obşte să fie nesupăraţi de clacă i dijmă, după hrisoavele ce în urmă le-au dat Domnia Sa Alexandru Voevod Ipsilant la care hrisoave arătară că au cheltuit şi taleri 700 şi sunt şi de aceştia păgubaşi, alţii cei ce se trag din neamul Roşiilor, i Călăraşilor şi Cămărăşeilor, făcînd pîră împotriva numiţilor orăşan, că adunătură fiind de streini, veniţi după vremi în Ploeşti, făr-de cuvînt cer să între şi ei supt privileghiul lor, şi cu această pricină pornind judecăţi şi făcînd cheltueli grele oraşului, să lăluiesc de dînşii, şi nu îşi pot avea odihna de peirea lor, cerînd să nu se dea ascultare la pîrele ce fac, şi să fie înfruntaţi de a se puttea odihni. Din care aceste doauă cete de oameni, am poruncit Domnia Mea de ş-au ales dintre dînşii cîte 4 lude, vechili tuturor celorlalţi, şi, ieşind înaintea domniei mele la Divan, amîndouă părţile, unde, faţă fiind şi Prea Sfinţia Sa părintele Mitropolitul, părinţii episcopi şi d-lor cinstiţii şi credincioşi boerii cei mari ai Divanului Domniei Mele, s-au cetit jălbile lor cu amăruntul, şi mai întîiu am cerut orăşanilor acestora care cer privileghiul scutelii, ca să dovedească zisa lor cu sineturi şi hrisoave vechi, după cum zicea că au avut încă de la răposatul Mateiu Vodă Basarab, în care să coprinză că nu numai la numitele neamuri ale Roşiilor, Călăraşilor şi Cămărăşeilor au fost acel privileghiu al slobozeniei, ci şi la alţi orăşani strînşi, vericîţi vor fi şi să vor aduna după vremi în Ploeşti cu lăcuinţă, şi că nu numai slobozenie pentru hrana şi chiverniseala pe numita moşie coprinde acel privileghiu, ci şi pămîntul, adecă moşia cu totul întru a lor stăpînire desăvîrşit au fost dată, şi nu avură să ne arate nicio dovadă prin sineturi vechi, coprinzătoare de acestea, ci încă, după ce hrisoave vechi cu coprinderea ca aceasta nu ne arătară, nici însuş copia hrisovului ce în urmă le-au dat Domnia Sa Alexandru Vodă, care scrie că au văzut acele vechi, nu s-arată vreun cuvînt ca acesta, adecă că şi pămîntul le-au fost dat întru stăpînire, ci numai slobozenie să se hrănească într-însul după privileghiul ce au avut. După care întrebînd şi pe însuş orăşanii de ştiu ei că coprindea în hrisoavele cele vechi ale lor şi pentru pămînt, arătară de faţă cu însuş graiul lor că nu pomenea pentru pămîntul moşiei nimic. 
{BulComIst IV 120} Deci acel privileghiu ce să coprindea în sineurile vechi, fiindcă se cade a-l avea numai cei ce s-au aflat slujind neamul lor, Domnilor şi Ţării: Roşii, Călăraşi şi Cămărăşei, am cerut ca să aflăm de s-au făcut vreo cercetare, care şi cîţi să trag dintr-acele neamuri, spre a le întări şi noi într-acest următor an, iscălită de Preasfinţia Sa părintele Mitropolit, de părinţii episcopi i de d-lor veliţii boeri, întru care scrie că, făcîndu-se cercetare în faţa locului cum şi aici la Divan, s-au dovedit neamuri adevărate dintr-acei lude pe care şi anume cu foaiă îi arată. Deci nu numai acestor lude 19, ce sunt dovediţi pîn-acum, ci şi alţi şezători într-acel oraş în urmă, cîţi se vor mai dovedi că se trag dintr-acele neamuri, ori parte bărbătească, ori femeiască, căsătorită după strein orăşan, am hotărît Domnia mea să le dăm privileghiuri la mîinile lor ca şi ei şi copiii lor să fie nesupăraţi de clacă i dijmă. Iar, afară dintr-aceste neamuri, ceilalţi orăşani, care sunt strînşi şi carii după vremi au venit dup-în alte părţi de s-au aşezat cu lăcuinţa într-acest oraş, n-au nici un cuvînt drept a întra supt privileghiul de scuteala dijmii i clacă. Şi rea este cererea lor, în vreme ce acest dar s-au făcut acelor neamuri, nu aplos făr-de cuvînt, ci pentru slujba ce au slujit domnilor şi ţării. Şi cum vor pute cunoaşte darul acesta ceşti ce li să cade, cînd şi alţi streini adunătură, ce n-au făcut nici un fel de slujbă, vor fi ca şi ei asemenea întocmai privileghiaţi? Ci rămîn datori toţi ceilalţi a clăcui şi a da dijmă şi toate altele după obiceiu ca şi alţi lăcuitori ai ţării de obşte. Iar banii ce au cheltuit la facerea hrisoavelor din urmă ale Domnii Sale Alexandru Vodă Ipsilant, adecă taleri 470 care atît ne adeverim că au fost porunciţi a da, nevrînd Domnia Mea de a-i păgubi, am hotărît că d-lui cinstit şi credincios boerul Domnii Mele Ianache Muruz Vel Vornic să-i dea la orăşani ca să nu se păgubească, şi să rămîiă desăvîrşit stăpîn la moşie şi la oraş. Deci pentru ca să poată avea d-lui stăpănire pe deplin la toată moşia aceasta, atît în satele ce sunt pe afară, cît şi în oraşul Ploeşti, spre a-şi lua de la toţi ceilalţi orăşani şi săteni claca i dijma şi toate cele obicinuite spre a-şi face alişverişul cu vînzarea vinului i rachiului numai d-lui şi altele în tîrg, ca un stăpîn al moşiei, după cum urmează toţi stăpînitorii moşiilor obiceiului vechiu al ţării, am dat dumnealui domnescul nostru hrisov din Divan, întărit cu domneasca noastră pecete şi iscălitură, prin care am întărit dumnealui dania numitei moşii şi oraş, ca una ce am găsit-o datăde cei  mai naintea noastră fraţi Domni după domneasca volnicie ce au avut ca şi noi asupra lucrurilor domneşti slobode, ca să o stăpînească dumnealui şi fiii dumnealui şi fii dumnealui în veci.  Pemtru care poruncim dumneavoastră să arătaţi domneasca noastră cartea aceasta acestor 19 lude ce se trag din numitele neamuri, 
{BulComIst IV 121} să vază hotărîrea ce am făcut Domnia Mea, spre a veni cel ce va vrea fieşcare dintr-înşii aici să le dăm şi lor domneştile noastre sineturi la mîni, pentru paza privileghiului lor şi ca să ştie că nu numai acestor 19 lude ce sunt dovediţi pînă acum, ci şi pe alţii ce ştiu că se mai trag dintr-acele neamuri, să-i arate la noi, ori parte bărbătească ori femeiască, ca şi pe aceia să-i facem privileghiaţi. Iar pe ceilalţi toţi, după ce le va arăta hotărîrea ce cu divan am făcut, să-i supuneţi făr de voia lor la clacă, la dijmă şi la toate altele cîte sunt obicinuite, care le urmează lăcutorii de obşte cătră stăpînul moşiilor. Şi fiţi sănătoşi. 1783, Noemvrie 16. 7. De la isprăvnicatul ot sud Prahova. Dumneata polcovnice de oraş, sănătate. Luarăm înştiinţare că unii dintre orăşani ar fi îndrăznit de au stricat peceţile ce din porunca excelenţii sale Gheneral Enghelgard, Viţă Prezidentul şi al slăvitului Divan, cu într-adins ofiţer mumbaşir s-au pus pentru oprirea vînzării vinului şi a rachiului ce se urma de către unii-alţii. Pentru care îţi poruncim să mergi să cercetezi şi, de vor fi avînd vreo poruncă a strălucitului Cneaz Bangration sau a Excelenţii Sale Gheneral Enghelgard, Prezedentul Divanului, ori a slăvitului Divan, cum de nu au venitu mai întîi la Isprăvnicat să arate acea poruncă, şi Isprăvnicatul să strice acele peceţi ca un lucru ce iarăş prin ştirea Isprăvnicatului din porunca Slăvitului Divan s-au pus. Iar, cînd vreo poruncă nu vor fi avînd şi numai din voia lor au făcut această obrăznicie, să mergi din pivniţă în pivniţă şi din casă în casă pe unde au fost pecetluite, să pui peceţi la toate, dîndu-le straşnică poruncă a nu mai îndrăzni să strice pecetea sau să vînză rachiu şi vin pînă a nu lua voe de la slăvitul divan împotriva poruncii de mai nainte, căci oricarele de acum înainte se va cuteza a urma împotrivă, nu numai să va certa cu bătaie în mijlocul oraşului spre înfrînarea şi altora şi se va globi cu grele giurimele, dar îl vom trimite şi la slăvitul Divan cu înştiinţarea de rea urmare şi neînţelegerea cu care se va arăta asupra porunci slăvitului Divan, ca cu ocna şi cu tîrgu să se pedepsească. Deosebi de aceasta să cercetezi care au fost pricina, şi dintr-a cui povaţă au îndrăznit a strica peceţile ce din poruncă s-au pus. Pe care dovedindu-l cu foaiă pe anume, să ni-l cetlui şi a-i închide vînzarea vinului şi a rachiului, pe unul ca acela să-l iei, cu voiă, făr-de voiă, să-l aduci la Isprăvnicat spre a-şi lua căzuta răsplată şi , de urmare ce vei face, să dai 
{BulComIst IV 122} în scris în dosul acestui pitac, ca să ştim în ce chip să înştiinţăm slăvitul Divan, şi fii sănătos. 1810, fevruarie 22.  Iar de vei vedea vreo împotrivire obştească, să aibi numai a ne arăta în dosul acestui pitac, ca şi noi, după datoria ce avem, să înştiinţăm cînd nu vor avea vreo deosebită poruncă împotriva poruncilor celor de mai nainte. Costandin Paladi Stolnic. Costandinos Kretzulescu. Cu multă plecăciune sărut cinstită mîna dumneavoastră, Cinstită porunca dumneavoastră, ce într-acest alăturat pitac mi se dă, următor fiind am mers prin oraş şi, făcînd cercetare, am găsit cîrcimile şi rachierile acestor arătaţi mi jos deschise şi vînzînd vin şi rachiu, pe carii întrebîndu-i cu ce poruncă au îndrăznit de au stricat peceţile şi, de au vreo poruncă, cum de nu au venit să arate Isprăvnicatului, ca prin ştirea Isprăvnicatului să se strice acele peceţi, fiind iarăşi puse prin ştirea de Isprăvnicat, şi toţi cu un cuvînt, iart mai ales de zurbagii s-au arătat Marin brutarul i brat ego Gheorghe, şi cu un cuvînt mi-au zis că ei nici o poruncă au, nici că se supun vreunei porunci nici isprăvnicatului, căci au socoteală a merge să se judece chiar înaintea Împăratului. Am vrut a rădica pe vreo cîţiva dintr-înşii, a-i aduce la Isprăvnica, dar după nesupunerea ce ştiut este dumneavoastră că au aceşti orăşani, nu s-au putut. Iar pe acest Ion bărbierul găsindu-l strigînd pe uliţele oraşului pristavuri, zicînd că din porunca acestor mai în jos arătaţi neguţători orăşani dă de ştire tuturor a nu cuteza cineva să dea paraua de loc sau alt havaet ce obicinuisă a da la zi de tîrg de la venirea ofiţerului încoace, pe care pinzîndu-l, iată că-l trimeseiu a să certa de cătră cinstitul Isprăvnicat. Iar eu, după a supunerii datorie, nu lipsii a înştiinţa, şi cu multă plecăciuni sunt al dumneavoastră plecată slugă, Ion Polcovnicul. 1810, fevruarie, 24. Numele celor care au stricat peceţile şi au deschis cîrciumile şi rachieriile, cum arată: Hagi Dimitriu. Marin brutaru. Gheorghe brat ego. Tănase simigiu. Polcovnicul Dinu Măgiaru. Gheorghe simigiu. Ceauşul Panait. 
{BulComIst IV 123} Mărgărit Tabacciu. Mateiu al preotesii. Ceauşul Dobre Gaman. Dumitru Bordeanu. Apostol pescaru - şi cu al lor sfat şi povaţă şi alţii mulţi. Ion Polcovnicul. Pentru copie adevărată şi din cuvînt în cuvînt întocmai prescrisă. Răducan Filitis. 1810, martie 4. 
{BulComIst IV 127} IZVOADE DE CHELTUIELI, SOCOTELI,  DIATE. 1. 1791, mai 21. Ce au dat dumnealui Şat, fiiului dumi Iordachi în plata acestor bani de sus arătaţi. 600 i-au dat 120 de iape cu armăsari căte 50 lei capul, cu pit. din let 91, mai 21. 100 i-au mai dat una bute vin tij atunce.  2. Izvod de cîţi bani am cheltuit cu cărţ şi cu anaforale şi cu altile, după cum mai jos arată. Lei parale. 42 - În măna Pit. Dinului pi anafura ce au scris. 10 - Logft. al triile. 10 - Paharnicului Doneci. 7 - Armăşălui cu volnicei. 8 - tij a(m) mai dat uni armăşăl. 3 am dat condecariului. 80 - tij am dat unui armăşăl. - - Sulgeriului Ion Tăut pe carte di giudecată. 10 - lui Vasile Scă(n)tei. 30 - Vornicului de aprozi. 31 - am cheltuitu bani de pungă. 57 - cheltuiţi de dumi tata, ci me i-au trimes de acasă. 8 6 tij i-am cheltuit cheltuială cu dudu la Eş i la Roman. 20 - pi o colă de hărtie turcească. 34 - pi volnicei i carte domnească. 
{BulComIst IV 128} 3. Izvod de cheltuială. 2 20 un car de lemni. 2 doo dimirlii de orz. 2 văzăteului. 12 ocă de carne. 1 5 tij o dimirlie de orz. 15 la Neculai pentru masă. 7 pol ocă carne. 8 doo păine. 7 20 un car de făn. 4. Izvod de cheltuieli ce am cheltuit la Eş; 1794, ghen. 20 z. Lei părale. 2 pe un car fănu. 35 pe 1 car lemne. 2 10 am cheltuit pe drumu. 20 pe orzu i pe păne. 10 pe icri i pe ceapă Mercuri. 3 pe rachiu am venit aici în gazdă. 4 vinu şi păine. 1 3 Sămbătă pe grăunţi i pe alte cheltuieli. 1 pe lemne. 6 în zio di Dresfetitele. 1 20 pe orzu şi pe alte cheltuele. 1 pe ceapă 2 pe cărnaţ. 2 pe sopon de au spălat cămeşile. 5 pe carne. 1 pe lumănare. 8 pe vinu şi pe păine. 6 pe 1 ocă carne. 1 29 pe 1 car de fănu. 27 pe orzu, pe păine, vinu. 5 pe păni i lumănare. 3 carne. 2 vinu. 2 păni. 19 vinu, păni, lumănări. 7 carne. 2 orezu. 1 zamă de alămăi. 
{BulComIst IV 129} 2 păni. 10 orzu. 2 păne. 1 lumănare. 5 carne. 4 păne. 6 vinu. 7 orzu. 8 fănu. 27 la gazdă. 3 27 pentru că au şăzut cai în grajdiu 13 zile. 1 20 pe un car de fănu. 4 orzu. 1 peşte. 1 pe ceapă. 1 orezu. 3 păine. 10 o lăcată. 1 hărtii. 1 orezu. 5 carne. 3 vinu. 2 păine. 1 5 pe carne. 8 orzu. 2 păne. 6 rachiu. 4 pastramă şi păni. 4 vasele i mazăre. 1 tabac. 17 pe lemni. 1 pe ceapă. 6 pe 2 răvaşi. 2 păne. 7 slănină. 1 tabac. 5 pe păne i o lumănare. 4 orzu. 5 pe păni i alta de au măncat Neculaiu. 6 vinu. 4 păne. 7 carne. 4 orzu. 4 brănză. 2 păni. 1 tăbac. 5 pe peşti. 
{BulComIst IV 30} 4 păne. 3 vin. 6 fănu. 1 tăbac. 1 lumănări. 2 vărului Ştefan Porandici. 5 pol ocă peşti. 4 orzu. 3 peşti şi păni. 4 brănză. 4 făină grău. 1 tabac. 12 peşti. 3 păine i lumănare. 6 fănu 1 pe o ortii domnescă. 2 lumănare i păne. 4 orzu. 1 fănu. 3 vinu. 4 orzu. 4 a triie ză în post. 6 a doa zi. 12 la Lăsatul Săcului. 10 miercuri. 4 orzu tij. 18 pe o colă hărtii turcescă. 20 de făcut carte. 10 mercuri. 12 gioi. 10 vineri. 20 am dat tatii. 8 la lemne. 4 pe orzu. 20 am dat tatii. 5 pe icri. 5. Izvod de cheltuială ce au făcut dumnealui Iordăchi Ciute spre scoatere ţiganilor de la dumnei spătăriasa Hrisoverghioaie şi nu s-au priimit Ştefan Goranda şi Aniţa Garunda, ca să dei; 97, ghenr. 10. Lei bani. 42 în măna pit. dumnealui pentru anaforaoa ce s-au scris. 10 60 Logofătului al triile pentru întărire. 
{BulComIst IV 131} 7 dumisali pah. Donici. 7 Armăşelului Petru, volnicei. 8 tij cu altă volnicei. 3 condicarului. 2 tij unui Armăşel. 21 ce am cheltuit bani de ai mei. 24 cheltuiţi de tatăl meu. 57 ce mi-au trimis de acasă, care bani i-am cheltuit tot la această pricină. 181 60. 13 Armăşelului de pe urmă la rădicarea ţiganilor. 8 18 tij s-au mai cheltuit cu dusu la Eş şi la Roman. 80 sul. Tăutul. 10 Logofătului Vasăli Scăntei. 30 vornicul de aprozi. 60 pe o coală de hărtii torciască. 7 60 Logofătului Andrii. 2 condicariului. 1 60 cafe Pah. Donici. 3 12 pe o volnicii şi carte gpod. 12 cheltuiala dumisali Iordachi Ciute la Roman. 6. Izvod de cheltuiala ce am cheltuitu cu giudecata ce am avut cu Măreia Sa Domniţa Zoiţa Ghica, prin vechilul Mării Sali Postci. Dumitrache Beceru, la 1800, fevr. 25. Lei parale 2 25 lui Costantin aprodul. 1 20 altui aprodu, ciubotei. 52 cheltuiala ce am făcut din vremi ce am purces de acasă şi căt am şizutu aice, la Eş, cu precena giudecăţii aceşteia eu şi tatăl mieu. 50 dumisali Sulgiariului Tăutul pe o anafora. 30 logofătului al doile pe întăritură. 2 trecutul anaforalei la condică. 107 fac cheltuiţi piste tot în precena giudecăţii aceşteia. 1805, fevr. 10 z. lei părali. 173 2 am cheltuit cu giudecata la Divanu cu Ştefan goranda şi cu Gligorii Rele pentru moşii şi ţigani, după cum arată carte de giudecată. 
{BulComIst IV 132} Bani ce am cheltuitu cu giudecata cu Ştefan Goranda i cu Gligorii Răle, pentru ţiganii i moşii. Lei parale. 173 2 păr. cu giudecata cu Domniţa Zoiţa Ghica pentru ţigani; 800 fev. 25. 44 24 pentru giudecata cu Sulger Iftimie, cu Hat. Constantin Ghica; 1801, fevr. 20 z. 43 39 cu giudecata cu Căminar Ghiorghii Bogdan pentru moşii Bălţata; 1801, mai 20.452 8 la hotărătul moşii Ruşii Fundului de Ţinutul Bacăului i a Neamţului. 8. Izvod de cheltuială ce am purces la Iaşi pentru giudecata moşii cu Sulgeriul şi cu Hatmanul Costachii, pentru Stoica Ţiganu sin Niţu Ţiganu; fevr. 20 z. Lei parale. 13 la crăşma Cămăraşului pe fănu. 10 pe icri în Roman. 8 pe 1 ocă păcură. 6 pe 3 păni. 3 pe rochiu (sic). 3 la pod la Moldova. 2 undelemn. 2 tăbacu. 5 la pod la Ionicani. 6 la crăşmă la Ionăcani, pe fănu. 4 pe grajdi tij. 3 pe făn la Tărgul Frumos. 6 pe făn tij. 12 pe făn la crăşmă la Ţubulucu. 1 10 pe sacu de ovăs la Eş. 2 20 pe un car de fănu, fev. 25. 20 cheltuială pe măncari; fev. 25. 6 pe zahar fev. 25. 20 pe măncare, fev 26. 20 mercuri, fev. 27. 1 10 pe o părechi ciuboti lui Ianachi ţig. 20 cheltuială fev. 28. Am dat bade Lupului Coroiu de au scos carte de hotărît. 20 cheltuială, fev. 29. 20 tij, fev. 30 (sic). 20 tij cheltuială, mart 1. 
{BulComIst IV 133} 20 tij mart 3. aşa pănă la 7. 12 pe 1 dimirlii ovăs, mart 8. 34 pe 1 ocă icri, mart 8 z. 1 pe fănu, mart 8. 1 35 pe sari la oi, mart 9. 12 am dat bade Lupului, mart 10 z. 1 am dat bade Lupului, mart 13 z. 20 de cheltuială, mart 10 (pănă la 16). 35 tij în zăo de Florii, mart 17. 25 tij, mart 18. 9. Izvod de bani ce s-au cheltuit la moarte răposatului Costandin Ciute, tot anume să să ştie; 1801, mart 7. Lei părali. 10 bani am trimis lui Călin băcalul. 1 14 am dat pă scănduri de săcriu. 1 la făcut sicriiului, cu zece parale la oloi. 10 la făcutul ţintilor. 20 la biserica de la Fundu, la tras clopot. 20 la biserica di aici. 1 la prohod preot Alexandru. 1 la clopot tij. 20 la ectenii tij. 1 la dascăl bisericii.  30 la trei preoţi. 20 la 2 dascali. 10 la un călugăr. 1 la părintele Gavril. 1 la preotu Ioan ot Dealul Nou. 10 la vămile dumlui i cruc. 1 am dat la ciubotele părintelui Gheorghi al nostru. 1 20 par. şase stălpi au cetit dascal. 1 1 patru stălpi au cetit fecior dascalului. 1 20 şase stălpi preot Gheorghe au cetit stălpi. opt ocă de ciară s-au luat. 4 o potromil (?) 4 la clopote copiilor dascalului. o prostire bună cămăraş. Patru şerveti. 10. Izvod de cheltuială ce am cheltuit pentru giudecată cu cămenar Ghiorghii Bogdanu, pentru scoatere moşii Bălţata a Stoicăi 
{BulComIst IV 134} ţiganu de la Hat. Costachii, după cum arată în gios; let 1801, maiu 20 z. Lei parale. 70 la Romanu iarbă. 6 icri tij. 4 pănei tij. 1 cepă. 2 la Moldova la pod. 2 la Sărat la Ionăcani. 9 vinu. 9 icri la Tîrgu-Frumos. 10 morunu tij. 4 păni. 1 20 1 car fănu la Eş, 8 păcură. 3 pănei. 1 orezu. 20 luni. 20 marţi. 28 pe ovăs. 10 cireşi o cofă. 30 mercuri. 2 30 un car de fănu. 9 peştii. 20 gioi (pănă la 6 iunie). 1 30 pe un car de fănu. 8 pe spălat cămeşile. 14 pe 1 dimerlii orzu. 20 sămbătă (-mercuri). 14 o dimerlii orzu. 20 un car de fănu. 30 la spălat cămeşi. 20 am dat polcovnicului Pavăl de la Mitropolii pe scrisul ţidulii din parte Mitropolitului. 3 am dat pe chirii cailor de au şăzut în grajdiu. 11 Izvod de cheltuiala grijăi de giumătate de an a răposatului fratilui nostru Costandin; 1801, noemvrii 5. Lei parale. 35 ocă strafidei roşii. 15 3 păpuşi smochini de cele mari. 1 teste hărtii poliială galbănă şi albă. 15 1 litră strafide negri. 
{BulComIst IV 135} 2 ocă orezu. 1 24. 15 25 chipuri dromuri. 20 25 lămăi. 10 40 meri. 12 10 alămăi. 2 ocă perjă. 10 5 ocă cepă. pătrinjăl. praji, morcovi, ulcele linguri. 6 6 oale mari. 10 străchini. 4 am dat protopopului. 1 20 bucătariului. 10 lui Gherasim. 10 lui Stanu. 12. Izvod de cele ce trebui pentru grija răpoosaţilor părintele nostru Ionu şi fratelui nostru Costandin; 1802, nov., după cum să arată în gios. Lei parale. 4 păpuşi smochini mari. 2 ocă strafidi. 10 alămăi. 6 hărtie poliială, 3 albi, 3 galbini. 2 ocă orezu. 50 dramuri chiper. 50 lămăi. 10 străchini. 4 am dat protopopului. 1 20 bucătariului. 10 lui Gherasim. 10 lui Stanu. 12. Izvod de cele ce trebui pentru grija răposaţilor părintele nostru Ionu şi fratelui nostru Costandin; 1802, nov., după cum să arată în gios. Lei parale. 4 păpuşi smichini mari. 2 ocă strafidi. 10 alămăi. 6 hărtie poliială, 3 galbini, 3 albi. 2 ocă orezu. 50 dramuri chiper. 50 lămăi. 10 strachini. 2 litră strafidi negri. 1 ocă oţet. Iordachi Ciute Jic. S-au plătit aceste mai sus arătate giupănului Costandin Ciuchitul. 6 35 facu.1 3 am dat preoţilor la Bacău. 1 20 preotului Grecului ce au vinit acasă, de la Bacău. 15 bucătariului. 6 Tudorii. 3 Negului pi oa. 1 Tudorii pi oau. 
{BulComIst IV 136} 20 am dat neguţtorilor pentru vin coreşti Jaltii. 2 20 protopopului Ioanu. 15 o vacă ce am cumpărat-o de la Gherasi Ţiganu. 16 4 berbeci ce s-au tăiat. 10 4 4 ocă ciară. 24 4 4 merţi grău. 7 20 10 vedri vin. 13. Izvod de cheltuială la hotărărul moşii Ruşii Fundul de ţinutul Bacăului i Fundul de Ţinutul Neamţului i Buhoiul după cum să arată mai giios; 1804, sept. 1. Lei parale. 2 13 1 litră cafe pisată. 2 26 pe 1 ocă pol, 20 dramuri undelemnu. 1 16 pe 2 ocă orez. 1 10 pe 1 litră chiper. 15 pe vinu. 8 pe 1 ocă vinu. 1 pe 7 pui. 9 pe 2 pui. 32 pe vinu. 7 pe 2 pui. 9 pe 2 pui. 32 pe vinu. 7 pe 2 pui. 2 10 pe 3 ocă untu. 20 la 2 omini într-o zi la măsurat, 6 pe 3 merţe ovăs. 6 pe 2 oi. 3 pe 4 ocă rachiu. 4 Savii. 250 dum. Spăt. Costandinu Catargiul. 150 am dat la facire hărţii. 3 la ficior ce s-au dus la Eş să aducă harta pentru cheltuială la drum. 2 ficiorului ce s-au dus la Tupilaţi la dumi. Săp. (sic) Catargi de au dus răspunsu. 3 am cheltuit căndu m-am dus eu cu bade Lupul la Petră la Catargiu. 250 au dat şi frate-meu Simion la cheltuiala moşii. 25 pe raci. 6 30 pe cafe, maslini, orez, alămăi. 12 hărtii. 1 15 migdale. 3 am dat feciorului boiarului pentru scrisul, luundu copii di pe scrisorile doftorului Petrachii. 120 ce mai ari să mai ia Catargiu, i-am dat tot eu. 10 Logofătului Catargiului de au scris mărturiile.  
{BulComIst IV 137} 2 bacşăş feciorului tij. 2 unui moşneag de n-eu adus păr la Cămăraş Iftimi. 14 Izvod de cheltuială ci am cheltuit căndu m-am giudecat la Divanu cu Gligorii Rale şi cu Ştefanu Goranda pentru moşii şi ţigani, după cum să arată mai gios; 1805, fev. 10 z. Lei parale 14 pe păcură. 8 pe fănu la Strungă. 22 la crăşma de la Brătuleni pe fănu şi grăunţi şi altele. 2 35 pe 1 sanii fănu la Eş. 8 pe măncari. o sanie de lemne. 31 peşti. 15 1 dimirlii ovăs. 1 1 litră untu. 2 oţăt, chiper. 3 pe o oală. 2 sari. 2 tiutiun ţiganilor. 6 vinu. 2 rachiu. 4 1 merţă ovăs. 2 20 o sanii fănu. 4 păni. 2 brahă. 10 în zioa Sfăntu Todor. 7 lui Gherasim de s-au dus cu cai la Ghergheleu. am cumpărat un cal şi am rămas la gazdă. 4 duminecă pe măncari. 6 pe spălat cămeşilor. 3 un car de făn. 2 un car de făn. 8 flăcăilor. 4 10 pe sanii făn. 15 uni aprod de s-au dus pe Goranda la giudecată. 15 am dat pe măncare. 1 10 pe orzu, 2 dimirlii pol. 20 pe spălat cămeşilor. 4 pepeni. 12 rachiu. 10 pe sorocu. 2 20 pe scos carti de giudecată. 480 lui Başcu. 32 Tăutului în condică. 25 pe icri la drum. 6 păni. 9 chirii cailor. 4 chirii casii. 5 păr. păcură. 7 la Ionăcani la pod. 6 la Moldova. 15. Izvod ce am dat, după cum să arată mai gios pentru moşii de la Balta Noao; 1806, Iuli 13. Lei parale. 4 20 în mîna bade Lupului Coroiu Şăt pi parte de bublicaţii. 3 lui Vasăle Rojniţă de au mărsu la uricariu de au scris învoiala. 10 lui Ioniţă Belfiman la hotărăt. 8 ci am cheltuit cu giudecata la Bacău, cu uricar, în trii rănduri. 8 am dat Banului Ştefanu Rusăt de au iscălit zapisul Balaşii Uricăriţi. 4 am dat bulubaşii de cheltuit cu giudecata cu Uricar. 13 2 am dat lui Filip totu la giudecată de au dus carti gospod şi s-au giudecat el la Romanu. 60 am cheltuit căndu m-am giudecat cu Uricar. 16. 20 iulie 1814 (cheltuială de la bacău la Iaş, cu cheltuiala la Roman şăzănd 2 zile). 8 30 lun car făn la Iaşi pentru cai. 10 30 pe 2 căruţi făn de la poştă. 6 60 pe măncare feciorilor şi pornire cailor în cinci zile. 3 pe unsoare la butcă la iaş, căt am şăzut şi viniri la drum. 6 90 dat lui Gheorghei, cănd l-am treimes cu soroacele, rămăind singur la Iaş. 3 60 un car lemne la gazdă. 14 un car făn, era şi Jic. la Iaşi. 30 96 cheltuiala a lui trecută iarăş cu scos soroace. 
{BulComIst IV 139} 29 Oct. 1814. (Socoteală pentru mers la Iaşi, în proces). Lei parale 20 la trecut podului la Moldova. 25 pe fănu la Mirceşti. 8 24 la Bacău, vutcă, zamă alămăi şi carne, i 2 stecle. 1 15 unui trimes din Bacău bacşiş pentru răspunsul ce l-au adul de la Iaşi de la vadi Lupu Coroiu. 2 la Tărgu-Frumos. 10 la budă. 1 pi măncare flăcăilor... 22 unui on cu me-u a(dus) cabalăcurile... 3 27 pe odai, vin lumănări în cinci zăle ce am şăzut în hanul vărului Vasile Coroiu... 28 2 ocă carne. 8 pol brănză vaci. 2 20 pol ocă criiri. 10 maslini. 4 calupu soponu. 5 20 pe şilicu de prefăcut. 5 pe castraveţi... 5 20 pe 2 saci orzu... 18 puşti. 1 20 rachiu. 25 pol ocă lumănări. 28 2 ocă carni. 2 30 un cop făină păpuşăi. 1 pe hărtii turcească pentru scrisul mărturii... 1 untură de uns butca. 1 26 orezu şi altele. 2 un sac de orzu. 2 20 ocă pol icri. 27 3 litri maslini... 22 pe tălmaciul a doao isisoci... 5 20 un car de fănu...1 38 un pol ocă moron. 1 20 o ocă rachiu. 2 20 unui bucătar pe săptămănă, de făcut bucatele. 1 pe spălat cămeşilor... 4 o săminţetă 2 30 un sac orzu. 18. 28 ianuar 1815. Lei parale. 37 20 am dat pe 3000 mucuri. 24 pe 2 sănii fănu. 1 20 rachiu... 2 pe o jalobă de sus. 16 pe o jalobă de scos de la izbaşa. 5 25 pe o săcelă de ghirii (sic). 5 cheltuiala drumului... 11 ispravnicului de aprozi. 3 un car de lemni. 1 20 100 culbeci. 10 fănu un car. 5 un car de lemni. 7 o merţă ovăs. 19. Izvod de cheltuiala ce am purces la Iaşi cu giudecata cu Sulger Iftimii; 1815, mai 9, şi am vinit în Iaş, mai 12. Lei parale. - 12 la pod la Moldova. - 35 peştii la Roman. - 12 la pod la Ionăcani. - 17 la hanu lui Rămădan. - 3 un car făn la Iaşi. 1 - chirii pe lună la hanu lui Buzilă. 1 20 vineri. 1 20 Sămbătă. 3 - un car lemni. 1 20 i-am dat lui Gherasim cănd s-au dus cu căruţa de la Iaş acasă. 1 20 Duminică. 1 20 luni. 1 20 marţi. 10 20 un car făn. 1 20 gioi. 5 un car lemni. 1 20 vineri. 1 20 sămbătă. 1 28 duminecă. 1 20 marţi. 1 20 mercuri. 6 20 o merţă orz. 
{BulComIst IV 141} 1 20 gioi. 1 25 vineri. 1 20 sămbătă. - 30 la spălat cămişilor. 14 - un galbin olandez am dat pe jalobi şi pe învoială ce am avut cu Duculeşti ce s-au scris greceşti. 43 20 am dat cu Duculeşti, ce s-au scris greceşti. 43 20 am dat lui Dumitrache ficiorului... 2 - pe 4 zile la hanu... şi pe casă chirii căndu am plecat de la Iaş. 1 10 la Tărgu-Frumos. - 8 la pod la Ionicanii. 8 la Moldova. 20 la ratoşu Păşcanului. 25 chirii pe doi cai ce m-au adus de la Iaş acasă. 20. Izvod de căt am cheltuit la Chetră cu giudecata cu Rojniţă; 817, fev, 12 z. Lei parale. - la Bistreţ la trecut. 5 - un mărdacu de făn la Petra. 1 24 2 dimerlii ovăs. - 32 culbeci. - 4 pentru o păne. 2 - la o gazdă pe un grajdi şi altele. - 12 ocă vin. - 4 păni. 5-6 - pe carte de giudecată. 5 - Logofătului. 21. Izvod de cheltuială ce am cheltuit la Iaşi, de m-am giudecat cu Post Sturza pentru moşii Gurgeşti. Let 817, Iuli 21 z. Lei parale. - 5 la pod la Moldova. - 20 unui ţigan de m-au dus păn-la Sagna, de me-u arătat drumu. 1 - peştii. 2 14 un car iarbă. 1 15 cheltuială la gazdă. 2 - un car iarbă. - 8 cireşe. 
{BulComIst IV 142} 2 - cheltuiala. 1 20 tij cheltuială. - 2 chiper. 1 4 sămbătă. 1 30 duminecă. 2 - luni. - 16 pe păni flăcăilor. 3 20 un car de iarbă. 2 - marţi. 8 - a graşdiului. 2 20 mercuri. 1 8 la Tărgu-Frumos. 1 10 la Roman. - 10 la trecut la pod la Moldova. 22. Izvod di toate cheltuelili ce fac în pricinile şi giudecăţi a moşiilor de la Bacău în Eş şi la ţară i cu hotărături; 1818, iunii 10. Izvod di cee ci am cheltuit cu giudecata cu polcov. Şarbanu; 818, iuni 10. Lei parale. 60 - am dat 10 coţi pambriu Comisului Crupeschii pi copie hotarnicii. 14 - Logofătului Ghiorghii, de scris. 11 - Vornicului de la Poartă Avram Cadoiului, pi copie cărţii din poronca gospod. 14 - Ciohodarului cioboti. 2 30 am dat poţtii de la Bacău, ci au vinit ciohodar păn la mini şi am dat şi o putină curechiu. - 20 pi iarbă la Sabaoani. 5 20 pi un cal de la poşta Săretiului, păr la Eş, ciohodar. - 15 pi iarbă la Tărg-Frumos. - 15 maslini. - 13 peşti şi o scrumbii. 11 pi iarbă la Doroşcani, la crăşmă. 1 - dresu hăţurilor în sara ci am vinit în Eş, iuli 4. 5 30 marţ, cheltuiţi. 8 - una merţă orz. 1 20 o căruţă iarbă. - 14 o litră orez. 1 20 untdelemnu. - 15 flăcăilor di măncat. 3 - un car de făn. 3 - triizăci ocă făină popuşoi. - 20 mercuri pi peşti. 
{BulComIst IV 143} - 32 pi raci, păine şi altile. 2 10 un car di lemne. 1 15 sănbătă, cheltuiala măncării. 1 10 duminică tij. 1 10 luni tij. 1 10 marţi tij. 1 - mercuri tij. 1 15 tălmăcire înpărţăli greeşti. 4 - în zio de Sănchetru şi a dîza pi carne i altili. 1 12 vineri tij. 1 10 sămbătă tij. 1 - diminică tij. 14 - un car de făn. 6 - orz. 4 25 chirie odăi, căt am şăzut la hanu lui Buzilă. 2 20 măncare ficiorilor. 3 - tiutiun pentru flăcăi. - 20 luni, cheltuiala măncării. 13 34 pi grajdi cu şasă părali pi cal, pi zi şi noapte. 1 20 pi untură di uns butca. 1 10 marţi măncare. 1 10 marţi măncare. - 38 peşti. - 20 păine şi altili. - 2 petrijăl, ceapa, miercuri 10. 3 - potcovitu cailor. 1 20 marţi. Tot cheltuială ci am făcut; 818, iuli 10. Lei parale. - 19 miercuri. 4 5 un sac de făină. - 35 lui Iordachi ţiganului. - 35 săbătă. 18 duminică. 15 - chirii unii măntale ci m-eu dat Gligorii Aramă de m-am dus cu poşta în gios, cu ciohodar. - 32 luni. - 30 marţi, aprilie 13. - 10 am dat lui Vasăle Usului de ş-au cumpărat tuciu. 28 un calup soponu. - 35 pol ocă lumănări. - 28 pol ocă orezu. - 20 ocă fasole, ocă linte. - 20 perjă. - 13 3 păpuşi smochini. 1 15 o litră hrighi. 
{BulComIst IV 144} - 8 pănini (sic), gioi, mart 3. - 22 scosul gunoiului afară. 2 - icri, maslini... - 14 oţăt. - 2 săbătă. - 24 duminică. - 32 luni. - 29 marţi. - 15 pe o litră undilemn. - 25 raci. - 12 smochini. - 3 pitrijăl. - 24 cepă. 3 20 un măldacu făn. - 30 mercuri. - 29 gioi. - 24 fasoli. - 20 vineri. - 10 săbătă. Alt izvod de cheltuială ci m-au adus chihaeao di ciohodari; 818, noev. 30. Lei parale. 7 20 un vătăjăl di aprozi, cioboti. 35 - chihaeli di ciohodari, cioboti, în pricine cu po(l)ve. Şardin, ginerile Caţichieştilor. 1 15 la poştă la Galbini. 1 77 la Hărliceşti la crăşmă. - 10 la pod la Moldova. 3 20 la Roman. 4 35 la Tărgu-Frumos. - 10 la Săret. 2 30 făn şi orz într-o noapti la Eşi. - 12 orz. - 7 făină. - 7 făn. - 36 peşti. 2 30 moron. 1 - vin. - 2 meri. - 10 alămăi. - 30 rachiu. - 20 păni şi altili în zioa Sfăntului Neculaiu. 70 - Vornicului Andronachi Donici. 
{BulComIst IV 145} 5 20 Logofătului dum. Ghiorghi de au scris mărturia. 9 25 pi o sanii de făn. 4 - o sanii de lemni. 3 9 sămbătă, dechemv. 7. 1 - duminică, 8. 1 10 luni 9. 3 20 o sanii lemni. 5 20 potcovitul cailor. 34 - marţi 10. 3 - pi dres butcii. 37 - mercuri 11. 1 10 joi în zio Sfăntului. 2 - vineeri. 1 20 sămbătă. 1 15 luni. 1 10 joi. 1 20 vinirea. - 28 sămbătă. 4 20 un car de făn duminică. 1 10 duminică. 6 15 o morţă orz. 9 - pi jalobi şi soroaci. - 35 luni. - 33 marţi. 1 3 mercuri. - 39 joi. 4 20 un car di iarbă. 28 - Logofăt al doile. 1 11 viniri. 1 10 săpon şi spălatul cămeşilor. 1 12 sămbătă. 1 19 duminică. - 28 luni. - 28 marţi. 1 3 mercuri. 1 26 joi. 1 17 viniri. 5 - un car de făn. 2 10 2 traisti. - 34 sămbătă. 7 - un car de făn. 2 3 duminică. - 30 luni. - 4 marţi. - 16 mercuri. 4 32 joi ocă icri. 1 - undilemn. 
{BulComIst IV 146} - 26 viniri. - 37 păine şi altili. 4 10 pi carti domniască cătră ispravnici. Şi am purces din Eş avt. 4. 24. Izvod de cheltuială ci am purces la Eşi în giudecata moşii Tărlei cu Pitar Ilie Vărgolici; 1820, ghenari 10. Lei parale. 1 50 ciubote Atnăutului. 2 8 la Roman. - 38 la Ianăcachi. 6 - la Tărgu-Frumos. 4 o sanii de făn. 1 16 2 dimirlii ovăs, ghenar 17. 8 10 1 sanii fănu. 2 20 1 sanii lemni. 5 - orz. 9 - fănu. 5 20 făină de păpuşăoi. 5 - carni, peşti, păni, păr la ghenar. - 24 străchini, oli. 1 30 pi 1 ocă lumănări, spălatul cămeşilor. 1 30 pi vin, pi păni. 30 - am dat ciohodariului ciuboate pentru Ioniţă Jiian. 25 - am dat pentru mine tij ciohodariului. 5 - am dat lui baş-ciohodar, cănd m-a adus cihodarului. 22 27 ce au cheltuit dascalul Grigori de la bisărica Tomii Cozmii pentru cai şi vezetăi şi slugi cătă vreme am zăbovit cu ciohodariul în gios şi am plătit eu dumisale; 1821, fevrari 11. - 24 mercuri, cănd am venit în Eş, pe păine şi pe maslini şi alti cele. 3 - o sanii de lemni. 1 29 joi, pe zahăr, ciai, lapte şi altile, bolnăvindu-mă di pi drum, aice în Eş. 1 - s-au cheltuit vineri. 1 4 s-au cheltuit sănbătă. 4 17 dumincă s-au cheltuit. 9 10 doo măldaci de făn. 3 - o sanii de lemni. 1 10 s-au cheltuit luni. - 40 lui Vasile vuzetău din hacul lui. - 19 am bătut herariul caelele la cai. 2 20 tij din hacul vezetăului, din hacul lui. 
{BulComIst IV 147} 1 24 s-au cheltuit joi. 4 - doo sanii lemni vineri. - 35 tij vineri s-au cheltuit. - 38 duminică s-au cheltuit. - 26 pe măncări luni, fev. 23. - 36 iarăş pe măncări, fev. 23. 14 10 doo maldaci făn, fev. 24. 6 10 doo sanii lemne, fev. 24. 1 24 mercuri, fev. 24. 2 2 gioi. 3 30 pe 3 lichitori. - 35 pe nişte buru(e)ni di la spiţării. - 22 vineri. - 2 păne. - 3 vinu. - 2 tăbac. - 4 fănu. - 1 lumănare. - 2 vinu. - 1 brahă. - 10 orzu. - 12 pe măncare. - 24 pe orzu. - 16 pe fănu. 12 la măncare. - 10 tij. 11 25 păr medelnicerului şi Logofătului al triile pe întăritul anaforalei. - pe volnicii de armăşăli. 25. Izvod de cheltuială ce am purcesla Iaşi cu aprod în giudecată cu polcovnicul Şardinu; 1820, apr. 28 z. Lei parale. 3 - aprodului. 3 - am cheltu(it) la Roman pe fănu şi altele. 2 - la Tărgu-Frumos. 2 20 ls Lăscanii. 11 - am dat în măna polcovnicului Obrejă de au căutat condicile. 5 - cănd m-am dus la Dumbrăveni de am căutat hotarnica ruşilor. 100 - am dat Logofătului Sotir de la (Lo)gofetesa Măriuţa Ghica de me-u fost mănă de agiutoriu, d-am luoa(t) 11 suflete de ţigani. 
{BulComIst IV 148} 50 - litr. pentru ţigani vătavului Vasăle Baltă de la Deleni. 10 - un panţir de la Eş, de au adus ţiganii. 5 - pe 5 demirlii făină pentru hrana ţiganilor. 16 - chirii unui om din Deleni, cu căruţa cu trei cai de au calabălăcu şi ţigani. 5 - am cheltuit cu dusu din Iaşi la Deleni, ce am şăzut o săptămănă. 2 20 2 jalobe de scos de la izbaşa. Banului Tăulul au ertat în scris pentru scrisorile Fundul Neamţului. 5 - Logofătului dumisale, Logofătului Gligorii, de scris carte de hotărăt Fundu Nemţului şi Fundul Bacăului cu răzeşii. 11 - la pecete. 2 30 la sorocu ce n-eu pus răzeşilor de ruşi. 2 30 am dat lui Apostu Buca de s-au dus la Vasluiu de au căutat scrisorile ruşilor. 150 - am cheltuit căt am şăzut 4 luni 14 zile în Iaşi, de la maiu păr la săptemvri 14. 100 - lui Chenti pe anirisărea naforii răspunsuri. 26. Izvod de cheltuială ce m-eu adus ciohodari din poroncă gospod. 1820, ghemar (sic) şi am şăzut păr la mart. Lei parale. 119 - ciubotele ciohodarariului (sic) cu ugiret, ducere şi întorcere de la Bacău păr la Eşi. 3 - la Roman. - 20 la Tărgu-Frumos la crăşmă, la Ileana. - 20 la pod la Săret. - 20 la Moldova. 120 - am cheltuit cît am şăzut în Iaş. 64 - am dat pe poştă din Iaşi păr acasă. 3 2 moron. - 22 marţi, fevr. 11. - 36 miercuri. 12 - o chilă orz. 7 - un măldac făn. 3 - un sac făină. 1 10 joi. 3 - un car lemni. 1 8 vineri. 1 - orez. 5 10 dou cămeşi, una Radului şi una lui Nopărcă. 1 25 sămbătă. 
{BulComIst IV 149} 1 20 dumincă în zio di lăsatuul Săcului, di post mari. 12 un car făn, fevr. 17. 3 7 marţi. 6 9 mercuri. - 30 joi. 13 - un car făn. - 20 vineri. - 30 sămbătă. 1 20 duminică. 4 20 ocă icri. - 20 patru păpuşi smochini. 1 35 o litră hrighii. 1 5 o litră undilemnu. - 25 luni, fevr. 25. 16 4 pănă marţi. - 20 mercuri. 9 20 un car făn, joi, fevr. 28. 5 20 un car lemni, tot joi. 2 - potcovitul cailor. 10 30 dresul butcii. 12 30 orzu pentru caimari. 1 10 măncari şi altili. 20 - un car de făn. 1 20 lumănări pol ocă. - 30 marţi. 1 8 pol ocă untură pentru butcă. 15 20 la peceti pi carte di hotărăt. - 35 joi, marţi 6. 200 - lui Vasăli ingineriului pi harta moşii ruşi. 25 - cheltuiţi la Bacău şi acasă cu ingineriu. 6 20 o merţi orz aici în Eş, mart 10. 6 20 un măldac făn, tij. 1 15 vineri. 1 - sămbătă, mart 8. - 35 duminecă. 27. Tot izvod de cheltuială. Lei parale. 1 35 luni, mart 10. 1 - marţi. 1 20 potcovitu cailor. 1 20 potcovit cailor. 13 - un măldac făn, mart 12. 40 - dresu butcii ci mi-au stricat la curti gpd. 1 10 marţi. 
{BulComIst IV 150} 3 20 pi o sanii lemne. 5 - o merţi orz. 7 - o sanii făn. - 35 joi. - 35 vineri. 1 12 sămbătă. 10 - fîm. 5 - un sac făină popuşoi. 1 20 duminică. 1 10 luni. 1 - pi un sac orz. 28. Tot izvod de cheltuială. 10 - pi carni şi altil cheltuieli la Crăciun. 19 32 o sanii făn. 8 - doo sanii lemni. 2 20 luni 29. 1 20 marţi 30. 2 8 ocă lumănări, 1819, ghenr. 1. 2 20 s-au cheltuit păr la 3 ghenr. 1 10 peţti şi altili. - 35 joi. 1 20 viniri. 9 20 o sanii de făn. 3 un sac făină. 1 30 o sanii lemni. 15 30 pi 3 merţi orz. - 35 duminică. - 20 luni. 1 9 marţi. 1 3 mercuri. 1 20 joi. 1 - vineri. 1 20 dresul butcii. - 24 sămbătă. 10 duminică. 1 19 luni. 28 - chirie casăi pi luna lui ghenr. - 28 marţi. 1 20 mercuri. 7 un măldac făn. 1 10 joi. 1 15 vineri. 1 10 sămbătă. - 32 duminică. - 30 luni. 
{BulComIst IV 151} 1 3 mercuri. 1 15 joi. 7 4 un măldac făn. 2 20 o sanii lemni. 1 10 vineri, ghenr. 31. 1 41 sămbătă, fevr. 1. - 30 duminică. 1 10 luni. 1 12. marţi. - 34 miercuri. 1 2 joi. 1 - un măldac de făn. 3 - un car di lemne. - 10 viniri. 1 23 sămbătă. 1 7 duminică. 1 6 luni. 8 10 pi tălmăcitu hrisovului de la Enacachi Gherghel, sărbii moldovinii. 29. Tot izvod de cheltuială. Cheltuiala Iaşului cu văr Iordachi Ciută. Lei parale. 30 - zahar. 30 - logoft. Ursoianu pe carte. 15 10 Logft. al doilea. 15 10 tij Ursoianul pe perilipsis. 7 3 isprav. za aprozi. 30. Izvod de cheltuială ci am cheltuit cu giudecata cu Sulgeriul Iftimii... Cele ce am lăsat la Iaş la Vasile hangiu, la hanu lui Buzilă. Lei parale. 2 bucăţi de sălănină. 1 giumătate de sălănină. 3 muşchi. 1 limbă. 1 schinari. 31. Izvod cheltueli, mart 3 z. Lei parale. - 10 pe orz. - 5 pe fănu. 
{BulComIst IV 152} - 6 pe măncare. - 10 armăşălului Ioniţă. - 10 tatei. - 12 pe măncare. - 3 rachiu. - 3 un răvaş de jalubă. - 3 lui Ştefan de şau luoat păine. - 2 curechi. - 2 tăbac. 2 30 la racjeşu... 2 - armaşului Ioniţi Buliche. - 10 orz. - 12 păni. - 12 bucate. - 20 am dat tatii... - 5 tij tati. - 5 curechi i ... Izvod de ţigani ce sănt de înpărţire. Toader Botonoiu, Zădrailă, Ona, Tofana, Cuţa, Ion Arsu, Mirauţa, Voica. 32. Izvod de celi ce trebuie cheltuiale răposatului fratelui nostru Costandinu de 40 zile la griji. Lei parale. - 2 ocă strafidi roşii. - - ocă smochini. - ocă strafidi negri. - 2 ocă orezu. - 50 dramuri tămăi. - 50 dramuri chiper. - 2 testele poliială galbănă. - 1 teste albă. - 10 alămăi i meri. - ocă nohotu. - 2 ocă pă(ne). - 50 linguri. - 100 undelemn dramuri. - - tămăi. 6 - potrocale. - 18 polilală (sic). - 10 pe linguri Stoicăi ţiganului. - 12 pe oale. - 5 lumănări, 30 dramuri. 1 20 la trei preoţi. 
{BulComIst IV 153} 1 - Ionicani. - 10 diiaconului. - 12 am dat pentru 29 lumănări. - 10 unui dascăl. 4 ocă 1 litră ceară am dat eu la griji de 40 de zăle. 33. Diiată. 1819, Avg. 25. Cu ajutoriul lui Dumnezeu cel milostiv  am făcut aciastă înpărţeală de avutul casii mele, cel iscălit mai jos, fiindcă ajungănd la vărsta bătrăneţilor, aproape de ani optzeci, am socotit, pănă îmi sănt minţile întregi, de am făcut aciastă înpărţeală copiilor miei, anume Dumitrache i Nicolae i Iancul i Dimitrie, cum arată. Suma stănjinilor moşiilor. Stănjini. 918 Moşiia Roman cu moara în apa Băşcii. 222 Moşiia Predealu, ot Văleni. 1138 le-am dat fii-mieu Dumitrache de mai nainte vreme, măcar că sănt stănjeni mai mulţi decăt la ceilalţi fraţi, dar avănd casă îndestulată de copii, am voit şi cu voinţa celorlalţi copii. 708 moşiia Parepa, ce să chiamă Inoteasca, dar fiindcă sănt stănj. 354 fără sj. 1^20 daniia bisericii, am socotit un sj. doi de al Chiojdu munte, fiind moşie de cămp, mai cu venit mai mult şi heleşteu de jos li-am dat fii-mieu Nicolae să le stăpănească, după cum le şi stăpăneşte; cum şi cei 120 sj. i 9 pogoane vie în dealul dumbrăvii, ce sănt date danie bisericii, să le caute tot Nicolae fii-mieu şi cu venitul lor să caute şi să chiverniseascăbiserica de cele trebuincioase, şi preoţilor ce să vor afla slujind la această biserică Parepa să fie apăraţi de dijme, de iarbă de coasă i arături de trebuinţă caselor, iar nu de prisos, i 40 pogoane ce sănt pe Valea Nucetului ot Urlaţi, să le stăpănească iar fii-mieu Nicolae, iarăş pentru trebuinţa bisericii, însă ţelină. Stăj 700 moşiia Macrea. 614 moşiia Valea Anii ce sănt din moşiia Petrească. 84 din sji. 229 ce sănt în moşiia Băsca Rusului. 1389 le las ca să le stăpănească fii-mieu Iancul i fii-mieu Dimitrie, cel mic, şi, fiindcă aceste moşii nu să potrivesc la venitul lor, să le stăpănească frăţeşte pe din doao. Şi partea mea Pitr. Macavei din acareturi. Stăj. 698, însă sj. 250 din moşiia Brădetu i sj. 1034 din moşiia Blidarea, ce să înparte venitu Corbului tot pe aceşti stănjeni i sj. 
{BulComIst IV 154} 100 din moşiia anume Cămpu Cătunului i sj. 100 ot moşiia Cărbuneşti i sj 145 din sj. 229 ot Băsca Rusului, care fac sj. 698, suma cea din sus. 3942 adică treii mii noao sute patruzeci şi doi şi jumătate toate moşiile. Şi înpărţeala viiilor. Pogoane. 15 pogoane vechi lucrătoare în dealuo Scăenilor, însă pogoane vechi, să le stăpănească fii-mieu Dumitrache, după cum le şi stăpăneşte de înnainte, de cănd le-am dat brău de sus cu acareturile şi cu o jumătate de pogon de vie din jos de potecă în dreptul pivniţi şi cu locu de casă şi cu locul de casă din siliştea Scăenilor, să-i stăpănească tot fii-mieu Dumitrache. 15 pogoane iarăşi vie lucrătoare, însă pog. vechi, iar în dealul Scăenilor, cu acareturile ei, casa cu obraţiia ei, să le stăpănească fii-mieu Iancul, însă şi cu viia ce iaste despre gineri-mieu Costache Halepiu, ce sănt din jos de potecă, alăturea cu viia genere-mieu, după cum i le-am dat supt stăpănire. 9 pog. vechi fără pog. 9 iar vechi, ce sănt danie biserici ot Parepa, în dealu Dumbrăvii ot Tohani să le stăpănească fii-mieu Nicolae, cu obraţiia şi cu acareturile, dar, fiindcă iaste vie mai puţină decăt la fraţi lui, are o obraţie şi ţelină, va pune vie de să va potrivi. 15 pog. vechi în dealu Cernăteştilor ot Valea Ursoi, cu obraţii ei i cu acareturile să le stăpănească fii-mieu Dimitrie cel mic, i partea mea de vie şi după petrecaniie mea să le stăpănească tot fii-mieu Dimitrie cel mic. 55. Casile , cu toate acareturile şi cu locul lor înprejur, de aici din Stari-Chiojdu, ce sănt dăruite de răposata soru-mea fii-mieu Dumitrache, şi apoi am schimbat cu alte casew şi cu livede, cu locul lor înprejur ce avem la Văleni cumpărate, şi fiind stricate cu cutremur ot leat 1802, am pus de le-au dres, fiindcă era cu stălpi şi cu tălpi de lemn, le-am scos acelea şi le-am făcut de zid şi cu învălitoare noo, cheltuind ca la tl. una mie cinci sute, să le stăpănească fie-mieu Dumitrache, cel mare, după cum au şăzut cătăva vreme într-ănsele. Casele, adecă cărciuma cu obraţiia ei înprejur ot Chiojdu-Băsca să le stăpănească iarăşi fie-mieu Dimitrache, cel mare. Casele, adecă cărciuma cu obraţiia ei înprejur ot Chiojdu-Băsca. Casele, cu obraţiia lor i cu un loc de arătură ot Sibiceu-de-jos rămăn ale mele. Casele, cu toate acareturile de prin prejur, de aici, din Star-Chiojdu, ce-m iaste şederea acmu într-ănsele, iar după petrecaniia mea, să le stăpănească fii-mieu Dimitrie cel mic, să nu aibă amestec ceilalţi fraţi la nimic, la acele ce să vor afla, adică: butcă, 
{BulComIst IV 155} căruţă, vite i oi ii capre i aşternuturi i sipet i lăzi, fiindcă el m-a căutat şi mă caută la neputinţele şi bătrăneţile mele, cum şi partea mea de moşii i vii, iarăş el să le stăpănească, fiindcă l-am încărcat cu toate pomenirile după petrecania mea, să le facă după cum mai jos arată: robii, adică ţiganii ce să vor afla după petrecaniia mea, să să înpărţască frăţeşte , socotindu-să şi ţiganii ce am dat mai nainte lui Dumitrache i Nicolae, să să facă de o potrivă, însă cu prăsila ţiganilor. Locurile de casă ce sănt ştiute ăn sat, în Stari-Chiojdu să le stăpănească frăţeşte, afară din locul caselor. Doao mori ce sănt, adică una în sat în Stari-Chiojdu, lăngă case, alta în Gura Văii Anii, să le stăpănească fie-meu, adecă Dimitrie cel mic, cu fii-mei Iancul, frăţeşte pe din doao. Iar cănd Iancul nu să va căsători să-şi ia soţie de potriva ceklorlalţi fraţi, să fie lipsit de toate, să le înpărţească ceialalţi fraţi. Stănjini de moşie ce sănt în moşiia Rotarea la Schit, să-i stăpăneasco fii-meu , Dimitrie şi, din venit, să chivernisească cele trebuincioase ale schitului şi preotului ce va sluji la schit, să-i dea iarbă de coasă acolo, în moşiia Rotarea, însă numai pentru trebuinţa casii lui, iar nu de prisos şi pomii pruni ce sănt pe lăngă schit să-i stăpănească preotul şi călugăraşii ce să vor. Iar cei ce i-au pus Necula cizmar şi fii-său popa Stan să nu aibă treabă într-acei pomi ci să rămăe ai schitului să-i stăpănească preotu şi călugăraşi ce să vor afla la schit cum şi casa unda şade popa Stan, asemene. Doao cară ce sănt cu boi i vaci i alte vite cu coarne şi oi i capre ce vor mai rămămea după petrecaniia mea să le stăpănească fie-mieu Dimitrie cel mic, fiindcă celorlalţi fraţi le-am dat partea lor, însă numai lui dimitrie să-i dea fierul, fiindcă au fost ali lui, iar carul i l-am dat. Pre la cine voi rămănea bani datoriu, cu zapise i adeverinţe să să plătească din bani datorii ce sănt pre la oameni ce sănt arătaţi în condecă şi ce bani vor mai rămănea, mulţi puţini, să-i înparţă toţi frăţeşte. Cănd va fi trebuinţă de niscarevaşi scrisori, sineturi, să fie Dumitrache cel mare, înpreună şi ceilalţi fraţi, să caute în lada i sipetu cu scrisorile sau la condică pentu bani datorii, iat siăetul i lada cu scrisorile să nu să strămute de aici din Stari-Chiojdu din casa care şădu, şi cheile sipetului i lăzii să stea la fii-mieu Dimitrie cel mic. Ograda cu pomi i heleşteu sp le stăpănească fii-mieu Dimitrie cel mic; cum şi cărciuma. Un răvaş al mieu ce iaste la cuscru-mieu Mihălache Măreşoiu, pentru un copil de ţigan, să nu să ţie în samă acel răvaş, fiindcă, avănd eu o judecată la Divan cu Ciorcădieştiii ot Fefelei, şi dumnealui să afla atuncea vătaf de aprozi şi zapciu asupra 
{BulComIst IV 156} judecăţii mele şi, după ce am scos anaforaoa de la veliţii boieri, am dat-o în măna dumnealui, fiind zapciu după orănduială, ca să le-o citească Ciocărdeştilor, să-i silească de a face apelaţie; dumnealui s-au pus şi au dat-o în măna lor şi. umblănd din mănă-n măn, ca să facă apelaţie, au şi spart-o şi s-au zăbovit treizeci de zile pănă a să face altă anafora de las veliţii boeri, şezănd eu în cheltuială cu cinci cai şi trei slugi şi cheltuiam, cu zi cu noapte căte un galben înpărătesc, pănă s-au oprit de a nu să mai face luminat Divan. Şi puindu-mi vechil în locul mieu pănă a să face luminat Divan, dăndu-i şi toate sineturile în mănă, dăndu-i şi tl. una sută doaozeci, după tocmeala ce am avut, dăndu-mi şi slobozenie după jalba ce am dat Mării Sale lui Vodă şi am venit acasă şi tocmai iarna la fevr. s-au făcut judecata la luminat divan, cănd atunci era lipsit de zapciarlăc dumnealui vătaf Mihalache. Aşijdere pentru schimbul ce am avut de un copil de ţigan cu Gheorghe Surdu Turnavitu din zilele lui Mavrogheni-Vodă, ot leat 1788 şi schimbul dumnealui au fost ţigan domnesc şi eu de atunci i-am trimis ţigan schimbul, care nici dumnealui nu poate tăgădui şi, fugind ţiganu dumnealui de al mine m-au apucat prin judecata puşcăriei ca să-i dau ţiganu ca să să judice şi, găsindu-l pe ţigan în ţigănia Corneştilor şi judecăndu-să cu Turnavitu are carte de judecată de la isprăvnicatul Saac, care de acea carte la ştirea mea nu iaste, mi-au dat judecata puşcării şi adeverinţă la mănă şi de atăta mare de vreme nu am putut-o găsi în scrisorile mele, ci rămăne de a-mi da ţiganul mieu, anume Tudor, care i l-am dat; care acestea le arăt în frica lui Dumnezeu. Una sută stăj din mişiia Cărbuneştii, ce sănt asupra mea, după cum mai sus arată clironomiia de la soru-mea Mariia, i-am dat danie la sfănta mănăstire Căldăruşani, avănd şi sfănta mănăstire moşie tot în hotarul Cărbuneştilor, dăndu-i şi pomelnci ca să fie pomeniţi la sfăntul jertvelnic în veci, cum şi biserica cu clopotu ot Ariceşti, ce o am făcut eu înpreună cu soru-mea, să să chivernisască de sfănta mănăstire Căldăruşani, să aşeze preoţi mireni, fiindu-că biserica iaste în satu Ariceşti. După petrecaniia mea ce iaste a le face numai fii-mieu Dimitrie cel mic şi să stăpănească partea mea din moşii ii vii i altele, după cum să cuprind mai sus. Însă: una sută serindare să plătească pre la biserici rănduri, rănduri, după cum îi va da puterea. Toate soroacele, pomeniri pănă la un an, să să facă după orănduială, cu toate cele trebuincioase, adecă cu tei sute de colaci i făclii i vase. Şi trecănd trei ani după petrecaniia mea, sau mai bogată vreme 
{BulComIst IV 157} să-mi facă cu arhiereu anacomidi, adecă mutare, cu toată orănduială. Arhiereului ce va fi să-i dea tl. 250, ca să slujească şi un serindar de 40 de zile arhiereşti.  Pentru un răvaş ce am de la fii-mieu Nicolae de tl. 400, care iaste pus în foaia de socoteală ce am avut cu dănsul, să nu să ţie în semă, fiindcă i-am dat rănduri, rănduri cu tărguiala ot Bucureşti i Ploieşti, cu bani ce i-am dat. Şi socoteala fii-mieu Dumitrache. Tl. bani 3.500 mi au dat ot leat 1809, mai 6. 1260 dobăndă pă trei ani, la pungi tl. 5. 4.760 să fac; măcar că nu era a să face dobăndă capete, ce ca unui copil am mieu am pus. 1.678 i-am dat rănduri, rănduri fără tl. 598, care au cheltuit la treaba casii. 3.082. 555 bani vinului, doao buţi, vedre 234, ce am luat de la el. 3.637 rămăn asupra mea. 200 i-am trecut la socoteala ce am avut acum de cheltuiala ce au făcut la trebile casi. 1.740 iarăşi dobăndă la tl. 3.000, numai în 4 ani şi zece luni 5.577 rămăn. 3.167 i-am dat rănduri, rănduri. 2.410 rămăn. 1.356 am dat lui Dumitrache rănduri, rănduri pănă acum, leat 1814, dechemvre. 1.054 rămăn (cinul din jos). 52 a luat fii-mieu de la Petre Hanganu ot Cătinaş, din bani miei. 1.002, 750 i-am dat pă cumpărătoarea venitului Corbului i Lera pă cinci ani. 252 mai rămăn. Bani ce i-am dat la urmă, de al leat 1815, fevr. 27. 607 i-am dat rănduri rănduri. 16 ipac i-am dat. 30 lui Vasile veriul lui Dumitrache. 500 l-am plătit pe polcov. Moise. 865 rănduri, rănduri. 2.018 rămăne să-mi dea. 
{BulComIst IV 158} Cu ce bani să scade. tl. par. 593-251 cei arătaţi din sus, ce-i mai rămăn din socoteală. 256 au dat pe al vieri la viia mea ot leat 1815 în leat 1817. 85 la tărguiala fii-mieu Nicolae ot Parepa. 1.425, adică tl. una mie patru sute doaozeci şi cinci rămăne Dumitrache să-i împartă pă fraţi. Care aciastă diată am făcut-o, după cum să vede şi, cine va umbla din copiii miei a o strica să nu aibă blagosloveniia lui Dumnezeu. Ştefan Macovei biv vel pitar adeverează. Popa Stan duhovnicu ot Rotarea, pop(a) Drăgan ot Stari-Chiojdu, pop(a) Ilie ot tam, popa Stoica tij ot tam, popa Ştefan ot Valea Ani, popa Dumitru Frigea ot Stra-Chiojdu. Eu, Manole Clucer, martur. Anastase Sluger, martur. Popa Ianache sin Costandin, martur. Costandin, Sluger, martur. Popa Ştefan ot Cislău . Aciastă copie s-au scos după diiata cea adevărată, find dumnealui pitr. Ştefan Macavei tot în viiaţă, prin mine, preutu Ioniţă ot Star-Chiojdu. 1825, fevr. 20. 34. Satu Parepa, 20 maiu 1839. Mărturie hotarnică a lui "Răducanu Mîinescu hotarnic şi inginer".Se face pentru Iancu Macoveiu, la cătulul "ce-i zice şi Parepa din judeţu Saac" Pomenit "răposatul Nicolae Macoveiu". "În malul vălcelului ce vine de la satul Colceac, numită piatra înaltă cu chip de om... piatra Goganu... Unde să vecineşte cu moşiiaInnoteasca... Răzorului despărţitori al capului moşii Inoteasca..." "Documenturi" presintate: cel din 24 maiu 1764; cercetarea din 22 April 1767, de la : popa Mihai protopop, Stan Logofătu Urlăţeanu, Costandin Foti vornic, Danciu Păhărnicel" pentru Inoteşti. 
{BulComIst IV 159} Hotărnicie: "din marginea unei măncături de drum vechiu", "Valea Răzbiului", "pădin jos de zăgazurl cel vechiu al heleşteului Parepii". "Să înjugă cu moşiia Ruşi lui Şărban Vodă pănă unde să întălnesc apa Călmăţuiului cu Ceptureanca". "Am dat aciastă carte de alegere dumnealui Iancului Macoveiu, înpreună cu harta de starea moşii, prin care să arată atît semnele i pietrile ce s-au găsit vechi în fiinţa lot din pămînt căt şi schima moşii." 
{BulComIst IV 161} N.  IORGA, DOCUMENTE TECUCENE ŞI BÎRLĂDENE. Din colecţia d-lui JURGEA-NEGRILEŞTI. 
{BulComIst IV 163} DOCUMENTE TECUCENE ŞI BÎRLĂDENE. Din colecţia d-lui JURGEA-NEGRILEŞTI. 1. Suceava, 20 mart 7106. Eremie Moghilă pentru "Gligorie sin Toader Bolibiv Stolnic" care vinde ocina avută de tată, Toader Bolea Stolnic, de la Alexandru Vodă, Blîneştii pe Bîrlad şi cu vad de moară şi Poiana Sarului în Lunca Siretiului, în judeţul Tecuciu. Cumpără Ioan Vitolt Staroste şi fratele lui, Iuraşco, fiii lui Mărîţeanul, pentru 500 ughi. Moşiile au fost ale lui Hîrbor Postelnic; Toader Bolea le luase pentru 1200 zloţi tătăreşti. Marturi: fiul Constantin , Nistor Ureache Vor. de Ţara-de-jos, Gligorie Vor. de Ţara-de-sus, Sămion Hatman, "frate Domniei Mele şi pîrcălab de Suceava", Gheorghe, pîrcălab de Hotin, Dumitrache Chiriţă, pîrcălab de Neamţ, Drăgan ...nic, Cărăiman Comis. Lupul Stroici Vel Logf... 2. Iaşi, 10 iunie 7110. Erimia Moghilă pentru Murgoci Toflea fost staroste, care iea de la Ursu vel Pitar şi Creţu, staroste, moşie la Spineşti sau Boroseşti (pe) Bîrlad, drept 400 taleri de argint de la Vasilca, fata lui Ghiorghie, nepoata lui Ionaş, strănepoata lui Mihaiu, şi rudele ei, Petrica, fiul Maicăi, de la Maxin, fiul lui Dragoş şi de la Iurşa şi surorile Tudora şi trifana, de la Gavril Bălog, cu acte de la Alexandru Vodă şi Petru Vodă. Stroici Vel Log. - Băseanul. 
{BulComIst IV 164} 4. C. 1620. Eu Dumitraşcu Batin mărturisiescu cu sultetu miu cum am dat o moşie a mea hiică-mea Safte din sat din Chiujdeaşti, cătă parte am euiu (sic) să-i hie a iai în veci, iar dintru viciorii mii să n-aibî triabă cu ace moşie, că o am dat eu de bună voe mea, ş-au fostu şi ficiorii mii toţi dea faţea, Ionaşcu, Stratul, Orăş. Şi aciastu zapis s-au făcut denaintea dumisale Uşeriului Chireaic părcălabul dea Teacuciu şi denaintea lui Dănilă şi denainte lui Dămiian ş-a mulţi oameni buni şi bătrîni, şi prea mai mare mărturie ni-am pos şi peceţilea. Pisal popa Pritdie. Ionaşu Bătrînu. Stratulu. Orşu. Eu Florea căpitanul am loat de la dumnealui giupănul Canolache zăce lei şi i-am dat moşiia de la Chiujdeşti ce scrii în acest zapis, însă să mărgu să aleg ce iaste; de va face mai mult, să mai dea dumnealui bani, iar de va hi mai poţin, să-i mai întorcu eu bani. Şi eu Corlat m-am tămplat într-aciastă tocmală, să să ştie. Az Gligorie Corlat iscal. 5. Se ubo mi Dumitraşco Ştefan Vel Logft. i Ghianghia Vel Dvornic dolnei zemli i Gavrilaş Vel Dvornic vişnei zemli i Savin Vel Spătar şi Lupul Vel Vistearnic i Costin Postealnic i Grama Vel Stolnic i Pătraşco Başotă ftorii logft. i Dumitru Buhuş treti logft. i Arsenii dvornic glotnăi, scriem şi mărturisim cu aciastă scrisoare a noastră cum au venit înnainte noastră dumnealui fratele nostru Nicoară Hatmanul şi părcălabul Sucevei cu zapis de mărturie de la şoltuz şi de la 12 părgari din 
{BulComIst IV 165} trăg din Brălad, pecetuit cu pecete oraşului şi mulţi boeri şi alţi oameni buni scrişi mărturie într-acel zapis, scriindu-şi mărturia... cum au venit înnainte lor Sava feciorul lui Băloş din Costeşti, de a lui bună voia, de nime nevoit , nici asuprit, şi au văndut a lui dreaptă ocină şi moşie ce să va alege, a patra parte din sat din Costeşti ce săntu în Ţinutul Brăladului, parte unui bătrăn al săucu dooa vii şi cu vad de moară în apa Brăladului şi-n cănpu şi-n vatra satului şi-n tot venitul ce să va alege den uric ce au den moşie de la Voevod... l-au văndut dumisale fratelui nostru ce mai sus scriem, Nicoară Haţ, dreaptu treidzăci de galbeni buni. Deci noi, vădzăndu acel zapis de la şoltuz şi de la doisprezece părgari din trăg din brălad şi pecetluit cu pecete oraşului şi acei boeri mulţi mărturie şi alţi oameni buni, căţi scrie într-acel zapis, făcutu-i-am şi de la noi acest zapis să-i fie dumisale de credinţă şi de mărturie, iar pre mai mare credinţă ne-am iscălit şi ni-am pus şi peceţile ca să să ştie. U Ias... Dumitraşco Vel Logf. Ghiangea... Gavril biv Vel Vornic, Dumitru Buhuş. ... Dvornic. priloj ... nas văsii greadea. 6. C. 1630-50. Sia zapis ca să să ştie cum au mărturisit oameni buni din Pădureani dinaintea părcălabilor şi din Bărţoteşti şi din Ionăşeşti cum are dumneaei hătmăneasa moşiie deriaptă a ei din Onăşeşti pănă la răpă. Sint patru hotară de unde înblă podul călugărilor pănă la Huiup la Ţinutul Putnei... Pentru că i-au oprit podul de la locul său. 7. Iaşi, 18 maiu 7155. Marta şi fiii Irimiia, Alexandra, Stanca, Sohiica şi sora, Tihia, cu fiii ei, Cozmiţa, Lupaşco, Nastasia şi altă soră, Paza, cu fiii Iuraşco, Ştefan, Maria Tofana şi Şolca, "toţi ficiorii Mărăţanului şi toţi nepoţii lui Mărăţanului", "în Ţinutul Bărladului", din cumpărăturile lui Iurco Logofătul. Şi, cănd am vrut să vindem dumisali, am întrebat pe toată ruda şi sămenţiia noastră şi nime din oamenii noştri n-au vrut să cumpereacia parte din ocină... Şi din uric în(că) o am ras. Roşca Vornicul de gloată şi Bărsan şi Dumitraşco, Malic Vornicul şi Piliposchie şi Vartic şi alţi mulţi vornici de curte şi oameni dinnainte. 8. 15 mart 7156.  cu mătuşele meale, anume Păusoae şi Şotca... dumisale Medelniceariului celui mare, giupănului Isar.Iar noi să-i dizbatem pe unde au ţinut Iurco Logft. să ţie şi dumnealui. Iar de nu-i va plăcea dumisale locul, ca să avem noi a-i întorce dumisale banii înnapoi... şi Alecsa de la dumnealui Postelnicul cel mare. Şi, de să va afla pe ceae parte de Bărzota şi altu nume de sălişte şi de nu vom avea noi treabă, să avem a-i întorce toţi banii dumisali. 9. Iaşi, 17 maiu 7156. ...cu cămpu şi de spre răsăritu de vale şi de spre apus pănă în hotarul Ciortolomului... bani gata. Pavăl Albotă Dvornic. 10. 7157. Păntelei ci-au fost Vornec şi cu giupăneasa lui Mariia, fata lui Gavrilaş Mercăi Vornec şi fratele său Precopi şi surorile lor Angheluşa şi cu feciorii lor Gavrilaş, Ionaşco şi Gheorghi, nepoţi Mercăi Vornecului şi Măreca, fata Mercăi, şi Vasăli, ginerii lui Docanu, şi cu femeia lui, Iliana, nepoată Mercăi... Neslăonei, în Ţinutul Bărladului... de la al nostru boiarin Urechi ci-au fost mari Vornic. Pentru ce s-au aflat o morte de om pe acestu hotar şi nemeni nu s-au aflat dintru aceşti răzăşi carăi au avut oceni într-acest sat ca să plătească ace morte şi au rămas satul domnesc după obiceiu ţărei. Iar pe aciasta l-am dat şi am miluit pe boiariul nostru de sus scris Gligori 
{BulComIst IV 167} Urechi ci-au fost mare Vornec... ce ş-au cumpărat luiş de la Vasăli şi de la nepotu lui Gavrilaş şi Dumitraşcu li Chiriiacu Ionaşco drept doî sute lei curaţi... Vasăli Tegle cravăţi şi de la fămeia lui Măreca, feciorii ei Mărecăi, fata Berehai... de la Sofica Naneşoai, fata Lehului şi de la feciorei ei Ionaşcu şi Dumbravă şi Borde şi Gherghena şi Mărcea şi nepoata ei Elena şi Irodiia, feteli lui Vasăli... ce au schimbat cu Iani, nepotul lui Leondari ce au fost mare vameş... pe unde au ţănut Iurco logft... de la neculai Mogălde şi de la Pavăl Albotă vornec de poartă şi Vasăli Cărăiman porltar... să facă ei acolo presacă căt va pute om să zvărle cu toporul den mejlocul presăcii în toate părţăli. O bucată de pămănt din hotarul Băloteştii, ţănt. Putnei, şi cu vad de moară în gărla putnei, şi cu vei careli am am cumpărătură de la giupănu Ioan Golemu..., iar giupănului i-au fost cumpărătură de la  Ianeli postelnicul... de la Pănte şi de la femeia lui Lazarena, fata lui Semeona Vănăt. 
{BulComIst IV 168} 12. Iaşi, 22 Iulie 7170. Estratie Dabija-Vodă pentru Ghinia Vistiarnicul... Nastasiia Bărlădăniţa, fata Ticii, şi cu frate-său Cozmiţa şi cu fiiu-său Gavrilaş armaşul... din direase de la Alexandru Vodă şi din uric de la Erimiia Voevod Moghila, pre unde s-au jivoit de viaci în toate siamnele, precum scrie şi în uricul lui Erimie Moghilă Vodă. Aşijderea şi partia Şotcuţii iar o am văndut Nastasiia Bărlădăniţiaa şi iar femiaia lui Dănilă Vitoltu, anume Anuşcaa, şi Lupăşnoae din partia Erimiei, şi Canber feciorul lui Glod... alui nostru cinstit boiarin. Racoviţă Cehan vel logoft. Az Pătraşco Danovici treti logft. Io istratie Dabija Voevoda, bjiu mliu gos. zm. ml. 7170. 13. Iaşi, 16 novembre 7171. ... la Blăneşti şi cu amîndoi ţărmurii Bîrladului şi cu pămănturi în ţarină.. Şi s-au sculat Măriia Sa şi au plătit deplin aceşti bani cinci sute lei întru mănele dumilor Ghinei Vistiarnicul şi a giupăniasăi dumisale Măricuţăi.
{BulComIst IV 169} 16. Ţigăneşti, 3 iulie 7173. Măriei Sale Caterinei Doamna Măriei Sale Domnu nostreu Io Evstratie Dabija Voevoda... Eladie deregător de Ţigăneşti şi Totolici ci-au fost vătăman de acolo şi David Vătăman de Borosăşti şi Văsian de Ţigăneşti şi Toader nepot lui Murgoci de Matosăşti şi Saie fecior lui Negrilă de Ocheşeşti şi Leurdă de Bosinceşti şi Anghel fecior Dragîi de acolo şi Toader de Ţigăneşti şi Vitic de acolia şi Ihnat de acolia şi Lobodî vătăman de acolia şi Andreiu Căpăţinî de acolia şi Vasilie ciobotaar de Blăneşti şi Negrul de acolo şi Vlaica de acolo. 17.12 iulie 7173. Lazor şi Ştefan Perjul, feciorii Lupului de Mădzăreşti..., şi Albul feciorul Sintiliei şi Toader Pitic..., şi Simion Coliliţ şi Mărica Beţcoae vănd Măriei Sale Domnu nostru Io Evstratie Dabija Voevoda,, denaintea lui Drăgan şoltuzul cu 12 părgari din tărgu din Tecuci. 18. 4 octombrie 7175. Andoca Pitariul. Deci la acela sat s-au fostu acolisit răposatul Dabija Vodă să-l vănză, sau să-l schimbe cu altul sat şi m-au pus pe mine să-i fac tocmală cu Ghinea Medelniceariul şi Ghinea n-au vrut nici să-l văndză nici să-l schimbe, şi au stîtut lucrul 
{BulComIst IV 170} aşia, c-au fost purcegîndu la uivar, şi numai ci-au dzis sî stea satul pre sama Mării Sale lui Vodă, să nu să rîschire oamenii pîr vor vini, apoi, dacî au vinit de la Uivar, s-au dus la Leva; dacî au vinit de la leva, s-au dus la Beligrad; dacă au vinit de la Beligrad, au trimis pe Ghinea cu Păladii Stolnicul la Udrii; dacî au vinit de la Udrii, Dabija vodă au stîtut mortu şi au luat Duca Vodă domniia şi au fost giumătate de an Domnu, şi au fost satul pre sama Dabijii Vodă, dacî au vinit Iliaş Vodă, Ghinea au eşit de-şi cearia satul; satul au fost iar tot pre sama Domnii, şi mMăriia Sa Iliiaş Vodă nu-l creade pe Ghinea; iar eu, dacî am vădzut aşia, am eşit ş-am spus Mării Sale lui Iliaş Vodă povestia precum s-au scris, cum cu sufletul mieu n-au luat Ghinea niciun ban, nici sat şi stî satul aşia. Măria Sa Iliaş Vodă, dacî au vădzut aşia şi m-am şi giurat, şi, vădzindu şi ispisoacele la Ghinea şi zapisu şi uricu şi cu alte mîrturii, i-au dat satul sî şi-l ţie şi i-au dat şi carte iscîlitî. Apoi Ghinea mi s-au rugat precum am mărturisit, să-i fac şi o mărturii să stea la măna lui, şi i-am făcut aciastî mîrtorii şi aşia mîrturisăscu şi înnaintiaa lui Dumnedzîu şi înnaintea Domnii cu sufletul mieu cum Ghinea n-au luat nici un ban pentr-acel sat, nici sat pentru sat. Toader Păladi stolnic, părcălab Hotin. 19. Iaşi 13 mart 7181. Ghinea ci au fost mendelniciar mare, care aduce şi ispisoc de pără şi de rămas... pre unde au ojivoit de viaci. Iaşi, 10 iulie 7184. Iordachi postelnicul cel mare din Ţara-Rumîniască, ginerele rîpîosatului Io Dabija  Voevoda, dzicînd dumnealui Iordachi Postelnicul cum acesta sat întreg şi aciaste poeni li-au cumpîrat socrul dumisale Io Dabija Voevoda de la ghinia mendelniciariul şi de la giupîneasa lui, Mîricuţa, fata lui Ghiorghi hatmanul, direptu 500 de lei bîtuţi... Iarî boiariul nostru Ghinia Medelniciariul aşia au dat samî înnaintia noastrî cum acesta sat şi acialia poieni i le-au luat Dabija Vodă cu mare înpresurăturî, cît l-au pus ispravnic la 
{BulComIst IV 171} bînărie şi la samî i-au aruncat nîpasta cum nu-i agiungu 1.500 de lei şi l-au pus la închisoare în turnu, şi cu sila i-au luat satul. Iarî boiariul nostru Alixandru Ramandi postelnicul cel mare, fiind atuncia de casa Dabijei Vodî, au mîrturisit înnaintia Divanului cum ştie de poviastia lui foarte bine cu adevîrat, cum au fost pus Dabija Vodî pre Ghinia ispravnic la bînîrie, precum au dat samî el şi, cînd i-au luat sama, i-au lipsit dinsamî 1500 de lei, şi apoi deusăbi au mai luat Ghimia medelniciariul sare de la ocnă preţ de 1500 de lei, de s-au plătit de un arman ci au fost datoriu; apoi Dabija Vodî ş-au cerşut banii, datoriia lui Ghinia, aciale 3.000 de lei; el, neavînd bani, tocmitu-s-au cu Mîriia Sa Dabija Vădî şi i-au vîndut acesta sat şi aciale poeni răpăosatului Dabija Vodî, direptu 500 de lei, să-i ţie în samî din banii sărei. Iarî dupî aciia, nefiind nime rîmas în ţarî de a Dabijei Vodă, Ghinia iarîş ş-au luat satul de l-au ţinut cu tot vinitul. Deci Domnia Mia am vrut şă şi mai cercîm acest lucru şi am întrebat pre Ghinia medelniciariul are nescari mîrturiiboiari de curte să mărturisască cum, după ce i-au făcut Dabija Vodă strămbătate, precum dzice el, mîrturisit-au cuiva în tainî sau la ivalî cum i-au făcut Dabija Vodă strămbătate şi i-au înpresurat satul şi poenile, şi n-au avut pre nime să mîrturisască într-acesta chip, nici l-aau audzit nime jeluindu-să niciodatî pentr-acest lucru. Deci Domnia Mia şi înpreună cu tot Svatul nostru am socotot acest giudeţ dupî leagia ţîrîi, în vriame ci-am vîdzut zapis de la mîna Ghinei şi de la mîna giupînesăi lui cu iscălitura lui şi cu peciatia ei cum iaste diriaptă vănzarea lor şi mîrturie scrisă de la boiarii cei mari cu iscăliturile tuturor şi mîrturisind şi boiariul nostru Ramandi postelnicul cel mare cum au avut Dabijia Vodă acia datorie diriaptî la Ghinia Medelniciariul, şi satul i l-au dat în preţul acelor bani a sărei ce era dator, Domniia Mia am dat rîmas pre Ghinia medelniciariul. Iarî acei bani ce mai rîm (sic) asupra Ghinei medelniciariului, afară din ciale 500 de lei ce i-au ţinut în samî pentru sat, fost-au cădzut cu mare rugîminte la rîpăosatul Dabija Vodî ca să facî milî pentru sărăciia lui, să-i iarte acei bani; deci răpăosatul Dabijia Vodă s-au milostivit şi la moartia lui l-au ertat să aibă pace de acei bani, aşijdeeria acmu şi dumnăalui Iordachi postelnicul, după cum au ertat socru-său Dabijia Vodî, aşa şi dumnăalui au urmat şi i-au ertat acei bani... cu poenile la Sasul, în lunca Siriatului. Io Anto(n)ie Vodă. 
{BulComIst IV 172} 21. Blăneştii ce sint pe apa Bărladului, în ţinutul Tecuciului, carele au fostu cumpăratu dumnealui Ghinea medelniciarul de la răzăşii de acolo, dup-aceaia răposatul Dabijia Vodă în domniia sa a văndut şi alte sate şi ocine pre acolo pre aproape de sat de Blăneşti, au întorsu banii toţi Ghinei medelniciariul ci-au fost dat pre Blăneşti, iar dup-aceaia, căndu au fostu în dzilele lui Iliaaş Alexandru Vodă, iarăş au cădzut satul Blăneştii pre sama Ghinei medelniciariul şi atuncia s-au fost sculat vănzătorii de acolo cu gălciavă spre Ghinea medelniciariul şi le-au mai dat o sută şi patrudzeace lei şi au ţinut tot Ghinea medelniciariul satul păr într-aciastă vreame, iar acmu dumnealui fratele nostru Iordachie Rusăt postealnicul cel mare din Ţara Rumănească, hiindu dumnealui ginere răpăusatului Dabijei Vodă, au venit dumnealui la întrebare cu giudeţ la Măriia Sa Domnul nostru luminat şi creştinul Antonie Rusăt Voevoda din mila lui Dumnedzău Domnu ţrîi Moldovei şi au stătut la întrebare de faţă cu Ghinea medelniciariul şi aşia s-au aflat giudeţul în dreptate din giudecata Domnul nostru, ca să ţie dumnealui Iordachie Postealnicul satul Blăneştii, însă să întoarcă dumnealui acea sută şi patrusprădzeace lei Ghinei medelniciariul ci-au dat mai pre urmă vănzătorilor. Dumisaale fratelui nostru Iordachie Rusăt postealnicul cel mare de Ţara Muntenească..., să-i hie dumisaale ocină şi răscumpărătură în viaci. Leca Uricariul. 22. Iaşi, 4 April 7185. Alixandru Ramandi postelnicul cel mare, cum s-au sculat Stratul şi Ionaşco, feciorii Nistorei, şi mătuşia lor Angheliţa şi nepotul ei Cigolia, strănepoţii lui Băloş din sat din Hurueşti... ce să chiamăCălici, pre apa Bărladului, în Ţănutul Tutovei, care sat să înparte în cinci bătrăni, ... şi cu bălţi cu piaşte. Deci şi Domnia Mea încă dăm şi întărim ca 
{BulComIst IV 173} să-i hie ocină şi uric în viaci i in da s ne umişaet. Miron Costăn vel log. iscal. Iaşi, 21 iulie 7187. Iar după săvărşeniia Măriei Sale rămăind noi la multă lipsî şi vădzind că au cădzut satul şi nefiind Măriia SA Doamna Dafina în ţarî, m-am jeluit lui Iliaş Vădî cum zapis am făcut la măna Măriei Sale şi platî nu mi s-au fost făcut deplin. Deci Iliiaş Vodă pe jaloba mia au crezut şi mi-au dat satul şi după aceaia am făcut întăritură de la Petriceaico Vodî şi de la Dumitraşco Vodî. Iar acmu, aducănd Dumnedzău pre Măriia SA Duca Vodă în ţară şi viind Măriia Sa Doamna Dafina, am mersu şi m-am jeluit şi am plănsu cum nu mi s-au fost făcut platî deplin. Deci Măriia SA văzindu-mî la multî lipsî, s-au milostivit şi mi-au mai dat de iznoavă bani - , păn s-au plinit la cinci sute de lei: macar de am şi luat banii întăiu, Măriia Sa, socotind să n-aibă vătămare de suflet, mi au dat deplin cinci sute de lei ce să scriu mai sus şi aceşti bani mi i-au dat denainte dumisale Procîi cămăraşul cel mare şi denainte dumisale Ciocărlie vornicul şi denainte dumisale Zaharie Cluciarul şi dumisale Alecsăi Arapul. Şi eu de-acmu înaintea să nu mai aibu trebă nici pără să nu să mai scornasc şi mai de credinţă o am şi iscălit ca să să ştie. 24. 20 iulie 7194 Bejan şi Ion Lazor, fii lui Gavril Bezni din Făntănele... un bătrăn şi giumătate din tot locul... Păntelei Borşu. Arpintie şi Ursul Ciochină. Ghiorghiţă ficiorul lui Dumitraşco Vistiernicul. 25. 8 decembrie 7202. Safta vorniciasa lui Ilii Sturza ci-au fost vornic, pentru ocinile şi păntru multe avuţăi a vornicului Ilii Sturza... Socotit-au Mărie Sa ş-au judecat ş-au aflat cum că nu să vini vornicesăi să ţăi într-aceste părţi de ocină căci diiata nu-i scrii să ţăi moşiile vornicului Ilii Sturze, cea să vini să ţăi acele ocini toate nepoţii vornicului... şi (între) dumnealor fost-au şi dumnealui cinstit fratile nostru Mateiu Filipăscul ci-au fostu stol. mare de Ţara Rumîniască, ginerele lui Chiriiac Struza, ş-au socotit şi s-au învoit nepoţăi dumisale vornicului cii mai sus scrişi şi au dat nişte părţi de ocină din sat din Măiceştii dea la Ţănutul Tecuciului dumisale lui Mateiu Filipăscului stolnicul, care au fostu cumpărătură cornicului Ilii Struza, iar la alte ocini a vornicului să nu să mestece dum. stol. Mateiu, nici în moşii, nici în cumpărături, ci să le înparţă nepoţăi vornicului. Însă aceli părţi ocine au fost văndute de dum. vorniciasa şi de Neculaiu Hăjdău la mănăstire la Mera,  cari nu i s-au venit a le vinde, că n-au avut triabă cu aceli ocini. ci-au văndut rău. Păntru aceia au dat Măriia SA să-ş ie nepoţăi vorniculuimoşie de la mănăstiri Mera ş-au luat-o ş-au dat-o dumisale fratelui nostru Mateiu stol. la parte iar călugării să-ş e banii de la dumneii vorniciasa şi de la Neculaiu Hîjdău sau ocină păntru ocină, căci s-au venit aceli părţi de ocină nepoţălor Sturzăi vornic şi, dăndu-i dumisale stol. Mateiu aceli părţi de ocină cu voinţa tuturor fraţilor, au arătat dum. şi zapis înnainte Mării Sale lui Vodă, scriind cum, dea s-ar întămpla v-o întrebare păntru aceali păr-i dă ocină, ori dispre călugări de la mănăstire de la Meraori dispre dumneii vorniciasa, să dea samă dumnelor cu toţii fraţi, iar dum. stol. Mateiu să-şi ţăi ocina precum i-au dat-o fraţăi. 26. Iaşi, 30 ianuar 7206. Ştefan Zbiiara ci-au fost comis, nepotul lui Ion Liciul ci-au fostu postelnic. Az Neculai Donici vel log. 
{BulComIst IV 175} 29. Iaşi, 20 maiu 7211. Ghiorhie Apostol vel. vist. a slujit Domnii Miale şi ţrăi cu diriaptă slujbî... neşte părţi de loc din sat din Negrileşti..., care părţi de loc sint Domnii Miale diriaptă moşiede la răpăusat părintele nostru Io Duca Voevoda, care răpăusat părintelui nostru au fost danii de la aceşti ce-i scriu mai gios... oau dăruit Ghinea vistiernicul răpăusat părintelui nostru fiind visternic mare. Niagoe ficiorul Dobărcîi. 30 Iaşi, 19 februar 7221. Agafiţa stolniciasa răpoosatului Predii ce au fostu stolnic mare, fata lui Dumitraşco Boul cu au fost logofet ... lei bătuţi, bani gata. Care ocină iaste mie de pe soţu-mieu Preda stolnicul, iară stolnicului iaste de pe maică-sa Alecsandra Sulgeroae, fata lui Mătei Sturdza, de care eu mi-am întrebat toate rudele miale de pe soţu-mieu şi niciunii n-au vrut să cumpere, şi nici ginerii mei n-au vrut să cumpere, că nici prilejul nu i-au agiunsu. 
{BulComIst IV 176} 32. 12 maiu 7225. Gheorghe Apostol ci-au fostu păharnic mare... precum, la Domniia lui Nicolae Vodă cădzăndu un ficior a lui Ghiorghie păharnicul la închisoare, anume Negrea, pentru moarte unui turcu şi vădzîndu-sî la acia nevoia, au cădzut cu mare rugăminte la dumnealui logofătul ca să-i afle la cineva bani pe credinţa dumisale o sutî de lei ca să-ş scoaţă ficiorul dintru acia năpaste, şi ş-au pus dumnealui logofătul zăloagele din casa dumisale la neguţitori de au luat 100 lei cu dobîndă păr în trei luni şi au făcut acest bine... să fie acia moşiiî istovită... păr ce au lipsit şi din ţară, de s-au dat în parte niamţilor, de s-au hăinit... s-au suit atocma cu capiate... ca să-i fie uric stătător în viaci. 33. Iaşi, 22 iulie 7255. Gheorghiţă fecioru lui Simion, carele acmu zisă că ş-au schimbatu numele şi-i zicu Ghiorghiţă Oştanul, fiind slujitoriu la vreme tulburării tătarilor, carili fiind slugă Aniţei Sturdzoae, fetei lui Isar, ci-au fostu vameş mare, şi, murind Aniţa Sturdzoae ar fi fost slugă şi la fiiul său Toderaşco Sturdzea jit. şi pe urmă ar fi fost slugă şi la Marie Sturdzoae fata lui Vasilie Costachi ci-au fostu vornic mare şi acum s-ar face acel Ghiorghiţă moşan în Chiujdeşti pe apa bărzotei la ţinutul Tutovei, care moşie zisă că este dată de zestre dumisale Cărstei Iamandi post., pe care moşie zisă că are dumnalui păh. şi scrisori. Şi acel Ghiorghiţă zisă că pănă acum moşan nu s-ar fi făcut, nici scrisori n-ar ave şi el s-ar face baştină numai cu gura lui. Pentru care iată că-ţi scriem dumitale ca să-l chemi pe acel Gheorghiţă faţă şi să li ei sama cu dreptate pe scrisori şi pe mărturiia bătrăni, precum s-ar afla şi-i cunoaşte dreptate şi s-ar 
{BulComIst IV 177} dovedi acolo, să giudeci şi să dai şi mărturie la care parte s-ar căde, ca, de s-ar mai trage la Divan, să avem ştire. 36. 1775. Pentru Mariia fiica comisului Toderaşco Tudori, fămeaie lui Ioniţă păh. din satu Negrileşti... la anii 1777, în luna lui iulie fugind ei de frica unor tălhari... 
{BulComIst IV 178} 39. 22 mart 7289. Grigore aprod, fecior lui Ion Pălade din Puţăni ot Ţănt. Covurluiului, nepot de fată lui Măhăilă Barbă-de-auru, strănepot Sofii din Dobriceşti... cuconului Iordachi Iamandi biv vel stolc... din păduri, din săpături cu pomeţi... 3, 4, ani i-am rugat pe răzăşii noştri şi pe niamurile nostrea ca să cumperea ei partea noastră şi ei n-au vrut ca să cumperi şi noi, văzănd că n-o cumpără ei, am văndut undi am găsit bani. Sandul Huriian, răzăş de Cerţăşti. 40. 12 octombre 1783... cu alte niamuri mazili răzăşi ot Tutova... în anii trecuţi, sculăndu-te dum., stolnice Iordachi Iamandi, cu slugi şi cu ţigani, i-ai fi bătut păn la moarte acolo la moşie şi li-ai fi spart capetele, li-ai fi frănt măinile di i-au adus cu carul la Divan şi, cănd era să li să caute dreptate, s-ar fi întămplat răpausare Domnii Sale Grigorie Ghica Voevoda şi iar ar fi rămas întunecaţi, căci dum. în tărie li-ai fi stătpănind moşiia cu alte nume şi pe dănşii i-ai fi înterind cu scrisorile şă-şi caute moşiia aiure, că ş-ar fi cercetat giudecata şi la domnie Sa Costantin Vodă Muruz şi, stănd pricină răpousatul Vasile Razu logf., ar fi rămas să facă cercetare la faţa locului şi nu s-au mai făcut, ş-au cerut dreptate.42. 22 maiu 1785. Grigorii Bărbiriu din Eş... 
{BulComIst IV 179} şi măsura să fi din par în paru. 43. 26 maiu1785... care moşii le are baştină di pe strămoşul lor Chiriiac Sturza... scurtănd moşiile stolnicesii şi lungindu-să moşie dumisale vor. Palade. Să faceşi şi hartă curată. 44. Novembre 1791... în tot chipul priveghind a găsi chip de a tăia neunire ce poate a să întămpla între fraţii după vreme, pentru nimicuri şi visuri trecătoare ca aceste, den care în viiaţă să pricinueşti neprocopsală şi grabnică măniia lui Dumnezeu (Aiurea, în vînzarea lui Ion Chiperiu către acest om strein, sărbu, anume Ivan se zice: din gardu în gardu... ş-o oe cu mel... o cadă, un ciubăr, un călcător şi nainte şopronului un cireş mare. Eu Ivan Sărbu am lăsat vorbă la toţi vănzătorii locului acestue să să vorbiască şi dacă s-or soshi vr-unei dintr-ăşi, să-mi aducă banii în zece zile cu cheltuiala lor, iar, niaducăndu nime banii, să ştiu şi eu să mă ţiu cu vie şi cu moşie). 45. Cele ce au mărturisit prin carte de blăstăm ce li s-au cetit de cătră preotul Gheorghii Haină Roşii în auzul tuturor celor ce mai gios să vor arăta, adecă: 1816, aug. 2. Ion săn Apost rachier, un bătrăn trecut piste 90 ani, fiind în toată minte, în ştiinţe arată că Mihalce băcalu înpreună cu numitul au stăpănit înnainte moscalilor celor de-ntăi de la Romenţov, înpărţănd dijma în giumătate, căci Mihalce au dat 75 lei Sandului Maravelii şi Savii, fraţi răzăşi şi au răscumpărat moşiia de la Mihalce şi cu vade de trei ani au pus-o amanet... Şi după căţiva ani au poroncit numit Ion rachieriu cu un harabagiu ce merge la Eş să vii feciorul Mihalcii să-şi ia banii. 
{BulComIst IV 180} Enache Gramma, om piste 80 ani, care din zălile moscalilor de-ntăi este în Moldova, fiind om străin, de piste Dunăre, arată cum că însuş au împrumutat cu 75 lei pe Maraveleştii cei bătrăni cu tocmală să-i de moşiia în stăpănire... Ilii Boşancă, om de vrăstă piste 50 ani, răzăş cu Rachiereştii la Oteşti, arată că în copilăriia lor, fiind la vii, au mersu tatul său şi cu Mihalce şi au auzăt pe tatul său zăcănd: Giupăne Mihalcio, fiincă acum eşti cu noi moşinaş, să-ţ vănd eu o vii şi hruba de la viai drum (sic) şi aşa i-au şi văndut-o şi au stăpănit-o. 
{BulComIst IV 181} IULIAN MARINESCU - DOCUMENTE VASLUIENE. Extrase din condica moşiilor lui TEODOR ROSETTI SOLESCU. 
{BulComIst IV 183} IULIAN MARINESCU - DOCUMENTE VASLUIENE. Extrase din condica moşiilor lui TEODOR ROSETTI SOLESCU. I. 1799, Octomvrie 14. Condică di pe zapisă şi ispisoace ce sănt pe moşiile dumisale banului Iordache Rusăt, atăt de moşiile părinţăşti şi li s-au vinit zăstre în parte dumisale căt şi ce-au mai cumpărat dumenalui şi danii de pe la unii şi alţii, şi s-au scris în luminati zălele Mării Sale Costandin Ipsilant Vvod, Domnu Ţării Moldovii, întru întăia domnie a Mării Sale, la anii 1799. Şi spre aflarea fieştecării scrisori de moşie s-au făcut scară cu listu fililor şi numărul scrisorii pus de-asupra, unde să începe scrisoare, adică 1 ori 2 sau 3 şi asămine s-au însămnat şi de-asupra scrisorii cei vechi 1 sau 2 sau 3 ca s-o afle mai cu lesnire, căci a fieştecărie moşii într-aceste s-au scris de-o parte, după cum îndreptează scara, pe listul fililorDi pe celi adivărate scrisori, adivărat am scris eu, cucernicul între erodiiaconi, Miron Giuncă or Ţinutu Putnii. Condică de zapisăle şi ispisoace de Soleşti ot Ţinutul Vasluiului cu alti hliză şi silişti di prin pregiur, după cum s-arată în zapisă unde s-au scris în gios la răndu lor. 1. 7010  (1502), martie 1... a sa driaptă ocină dintr-a ei drept uric... un sat la Vasluiu anume Soleştii, unde au fost strămoşul ei Andrei şi giudele Mihăilă Negrul... un sat pe Crasna anume Foleştii... un uric vechiu ce au fost de la unchiul nostru Ştefan Vodă şi alt uric de cumpărătură ce este di la noi pe acel sat Foleştii. 1601 (7109), iulie 22... moşie din satul Soleşti ot Ţinutul Vasluiului din a trie parte din sat a şapte parte... şi cu toată parte de moară. 3. 1602 (7110), iulie 12. Io Irimie Moghilă boj milos gpodar zemli moldavscoi, precum au vinit înnainte noastră şi înnainte boerilor noştri a noastră slugă credincioasă Ionaşcu părcălabul şi fratele lui Pătraşu, urednic de Botoşani şi tij frate-său Vasăli, feciorii lui Drăghici Nădăbaico vornic şi au jăluit noo cu mare jalobă şi cu mare mărturii, tot oameni buni şi bătrăni şi boeri vornici domneşti, pentru nişte dresă şi ispisoace de cumpărătură ce au avut de la tatăl lor Drăghici Nădăbaico vornic de la Alexandru Vodă pentru o noa parte de sat Soleşti, ce au fost de cumpărătură tatălui lor Drăghici Nădăbaico vornic de la Toader Toc stol. drept 200 de zloţo tătăreşti, care aceste dresă ţi ispisoaci s-au prăpădit de Pătraşcu urednicul la vadul Nistrului, drept a noastrăcetate Hotinul, cănd au fost vinit Mihai Vodă cu ungurii şi cu multe limbi asupra Ddomnii Mele şi pe al nostru pămănt şi au prăpădit a noastre sfinte mănăstiri şi ne stricară mult în pămăntul nostru. Deci noi, văzănd a sa mare jalobă şi ace mare mărturii, tot oameni buni, bătrăni şi boeri de la vornici domneşti pentru aceasta Domnie Me am dat lor şi am întărit cu tot vinitul şi altul nimine să nu să amestici.S-au scris în Iaşi, leat 7110, iulie 12. 4. (1608) 7117, noem. 20. Io Costantin Moghila Voevod, cu mila lui Dumnezău Domnu 
{BulComIst IV 185} pămăntului Moldovii, de faţă înnainte porţii Domnii Mele s-au giudecat sluga noastră Vasile Nădăbaico din Soleşti cu popa Gonţa şi cu Buciumaş ot tam pentru un vad de moară care este a lui driaptă ocină şi moşii, pe care el are dresă şi acum Nădăbaico au stătut după dănşii şi au dat şi au întorsu lor înnainte noastră 20 taleri. Pentru aceia Domnie Me am dat această carte slugii noastre, lui Vasilie, ca să fie tare şi puternic a ţine şi a stăpăni acel vad de moară, şi de acum înnainte ca să nu aibă ei mai mult a să rădica asupra lui Vasile nicioddănioară în veaci, peste această carte a Domnii Meli. Eşi, let 7117, noem. 20. Ciomărtan Dvornic ucil. Ionaşcu. 5. (1654) 7153... o parte de cumpărătură care am ţinut cu popa Gonţa în sat în Soleşti, din a trie parte de cumpărătură, giumătate... patru ughi şi trii ughi ni-au dat frati-său, Toderaşco. 6.  (1688) 7177, oct. 19. Io Ilieş Alexandru Voevod bojiu nilostiiu gospodar zămlii moldavscoi scriem Domnie me la Gheorghiţă ce au fost părcălab, dămu-vă ştire că s-au părăt faţă înnaintea Domnii Mele sluga noastră Vasălie din Soleşti cu Chirilă şi cu Albul şi cu Gligoraşcu şi cu alţi frţi a lor pentru o parte de ocină de acolo de Soleşti, zicănd Vasăle cum au cumpărat moşul lui, Toader Solescul, acea parte de ocină şi zapisul acela zice Vasălie cum că este la măna Chilii şi a lui Gligoraşcu şi la alţi fraţi a lor şi nu vor să li de la Vasăli. Iar Chirilă şi alţi fraţi a lor scoaseră alt zapis cum acea parte de moşie o au cumpărat moşul lor popa Gănţa şi Vasăle n-are triabă. Deci pentru esta lucru să caute Chirila şi Albul li Gligoraşcu şi toţi fraţii 12 oameni buni, şi, de vor giura la sfănta bisărica cum acel zapis a Solescului nu este la dănşii nici la alte rude a lor, nici ştiu nimică ei, - deci de vor giura într-acesta chip Chirila cu oamenii lui, ş-or ţine cumpărătura precum le scrie zapisul, iar de nu va giura nime pentr-acest lucru şi de să va afla zapisul la dănşii şi de va scrie zapisul cum au cumpărat Solescul, ş-a 
{BulComIst IV 186} ţine Vasăle cumpărătura moşu-său. Aşijdere s-au mai părăt pentru altă parte de ocină din Brănduşăni, zicăns Albu şi Costantin şi alţi fraţi a lor cum moşu lor Simion au dat un cal, de au ras cisla lui Vasăle Pizdînco şi a ginerilor săi şi au dat şi bani de au plătit şi cisla lor, iară Vasăle, ginerele lui Pizdînco au întorsu banii lui Sămion pentru acele dabile şi acum opresc şi moşie din Brănduşăni. Deci şi pentru acest lucru să socoteşti, de vor mărturisi oameni buni, cu sufletile lor cum Pizdînco au întorsu acel cal şi acei bani lui Sămoin ce au dat pentru cisla lui, să-ş ţie Vasăle ocina socru-său, iar de să va afla cum Pizdînco n-au întorsu calul şi acei bani ce a fi dat pentru dabila lor, să aibă a întoarce acum cine va hi din Pizdînco calul şi banii ce să va afla c-au dat Sămion, ei să-şi ţină ocina; iar de nu o vor întoarce, să-ş ţie cine va hi din Sămion ocina. Aşijderea s-au jăluit Dumitran şi Albul şi Costantin şi alţi fraţi a lor pre unchiul lor pre Gligoraşco, zicănd că le-au văndut parte din Mănjăşti boeriului nostru Neculai Răcoviţă hat. şi parte lor din Şărboteşti boeriului nostru lui Postulache pah. Deci pentr-acest lucru Domnie Me am giudecat să le cumpere Gligoraş alte părţi de ocină dintr-aceli hotară de unde s-au văndut, precum vor şti oameni buni ce au fost părţile lor, iară de nu le va cumpăra, să le dea de acolo din sat, de unde lăcueşte el, însă mai nainte să caute Gligoraşco să le cumpere Gligoraşco să le cumpere nepoţilor părţile dintr-aceli sate ce au văndut. Deci, de le va cumpăra de acolo, să cauţi să înparţi săliştea Soleştii pe părţi şi să cauţi să alegi parte lui Gligoraşco loc de casă, iar de nu le va cumpăra de acolo şi veţi alege părţile nepoţilor din parte lui Gligoraşcu din Stoleşti, precum au văndut Gligoraşcu a nepoţilor din celelalte sate, apoi, de le va rămăne şi lui Gligoraşcu, să-i alegi şi lui să-ş ţie ce va mai rămăne, iară de nu-i va rămăne nimic, el va eşi în vănzare. Aşijdere şi garduri ce vor ave, să nu-ş ţii unul pe locul altuia, ci să-şi mute gardurile; cum ar hi mai cu dreptul, aşa să-i tocmiţi şi să ne dai ştire o scrisoare şi să nu fie făţărie. Sam gpod veleal. U Ias, Leat 7177, oct. 18. 
{BulComIst IV 187} 11. (1685) 7193, iunie 25. Mării Sale Vodă... şi 
{BulComIst IV 188} din megieşi din sus şi sin gios... au ţinut păriunţii lui Ştefan giumătate de bătrăn din trei bătrăni ce sănt acolo în sat. Chirilă Colivă ce au fost căpitan, Mihăilă ot tam, Albul ot tam, Costantin ficeorul popii, Vasile a grosului ot tam, Andreiu feciorul lui Buciumaş, Gligore ficeorul Şoldii ot tam, Mafteiu ot Boldeşti. 12. (1685) 7194, oct. 27. Cruceriul Andrei săn Darie, Iancul Postelnicul săn Darie, Ion Balş biv vătaf de păhărnicei, preotul Ştefan de Codăeşti, Ion Huiubanul biv părcălab, Petre, Stratulat sin popa ot Scăntei... cu loc de prisacă, cu pomăt, cu fănaţă, cu ţarină şi cu vad de moară. 14. (1686), 7194, fev. 12. ... feciorii mei anume Sanda ... cu loc de prisacă, cu fînaţă, cu ţarină. Deci eu Gonţea am mersu de mi-am întrebat şi răzăşii mei toţi şi nime nu au vrut să o cumpere, ci o am văndut dumisale. 
{BulComIst IV 189} 16. (1686) 7194, iunie 14... giupănului Ion Racoviţă ot Codăeşti... cu ţarină, cu pomeţi, cu vatră de sat şi cu vad de moară... curteni de cameră ot Mirceşti. 18. (1687) 7196, dech. 9. ... ce să va alege de spre alţi fraţi... cu ţarină 
{BulComIst IV 190} cu fănaţă, cu locuri de prisăci, cu vad de moară, cu vatră de sat. .. curteni de cămară. 19. (1688) 7196, fevruarie 2. ... însă partea ce să va alege de spre femeia mea şi cu tot vinitul acelui loc, cu ţarini, cu fănaţi, cu pomeţi, cu locuri de prisacă, cu vatră de sat şi cu vad de moară... curteni de cămară. (1688) 7196, fevr. 18. ...căzănd eu la închisoare pentru nişte furtuşaguri, neavînd eu nici o nădejde nici de-o parte, căzut-am cu rugăminte la dumnealui Ion Racoviţă vel paharnic din Juşi şi dumnealui s-au milostivit şi m-au scos di la închisoare şi di la nevoe ce căzusem şi au dat 13 lei bătuţi pentru 2 boi... din partea Săpotenilor.21 (1689) 7197, avgus 30. 
{BulComIst IV 191} ... din bătrănul lui Raţu... şi cu Gligorii sin Dumbravă ot Pribeşti, ce au ţinut pre înmă-mea Axana fata lui Raţă ot Soleşti şi cu fămee me Marie şi cu feciorul meu Ştefan. 22 (1691) 7199, avgust 12. ...din bătrănul Raţă... loc de ţarini şi cu vatră de sat şi cu locuri de prisacă şi cu pomeţi şi cu vad de moară în Vasluiu şi cu hălăşteu în sat. 
{BulComIst IV 192} 24. (1709) 7217, iunie 28. Soleşti. Precum s-au hotărît tot satul Soleşti ot Vasluiu şi s-au aflat piste 411 pămănturi şi pămăntul de lat 20 paşi fără delniţăle de făn ce nu s-au socotit. Şi aceste pămănturi s-au înpărţit pe trii bătrăni: unul Nădăbaico, al doile Buciumaş, al triile popa Gonţa, pe cum s-au adeverit ispisoacile d ela Irimie Vodă şi dintr-o mărturii mai de curănd ce are dumnealui vornicul Iordachi, scrisă de Colivă ce au fost căpitan. Deci luîndu-să sama pe zpisile dumisale Vornicului Iordachi, s-au izbrănit cine din ce bătrîn iaste, pe cum au dat samă cu sufletul lui Artenii om bătrîn, ficeorul Irimii de Soleşti, pecum scriem anume mai gios. 137 păm. bătrănul lui Nădăbaco, a trie parte din tot satul, văndut şi danie lui Răciviţă log. şi fiu-său Ion Păharnicul. 22p. 3 fărtae. Ioana fata lui Buciumaş, danie lui Ion Racoviţă păh. 22p. 3 f. Axina, fata lui Buciumaş. Deci acum după hotărît au vinit ficeorul ei anumeMafteiu şi au luat bani de la dumnealui vor. Iordachi, precum scrie şi zapisul lui. 22 p. 3 f. Dochiţa fata lui Buciumaş, feciotul ei Mihăilă au luat bani deplin... Catrina era stearpă... au luat bani de la dumnealui vorn. Iordache. Şi pănă aici s-au plinit şi bătrănul lui Buciumaş. Au mai avut şi alt frate, anume Dumitraşco şi pentru această parte de Soleşti ş-au luat parte din Zmeiani, şi ficeorii lui să află la Ioniţă Păldie vist. 
{BulComIst IV 193} 25. (1709) 7217, iulie 13. ...însă aceşti bani aai Catrinii i-am înpărţit pe toţi fraţii noştri... parte pe înma noastră Dochiţa, fata lui Gligorie Buciumaş.. şi pentru aceşti bani i-am ţinut în samă 7 p. pol. 
{BulComIst IV 194} 26. (1709) 7217, iulie 28. ... cu 5 pămînturi ce au fost cumpărat tatăl meu Toderaşco, cu unchiul nostru popa Ghiorghii de la Toader Chitcălache şi de la feciorii lui drept 5 ugli bani buni... căte un zlot bătut pămăntul. 27. (1710) 7221, fevr. 6. ...deci eu Ioana am văndut parte me răposatului Ion Răcoviţă paharnicul, fratele dumisale giupănesii Saftii Vornicesii, drept 4 lei în zilele lui Costantin Vodă cel bătrăn iar eu Marie am fost dat danie tij dumisali lui Ion Păharnicului... ne-au părut rău şi am mărsu de am supărat pe dumnealui giupănul Iordachi Rusăt Vornicul, zicînd să ne mai de bani. Deci şi dumnealui, văzînd sărăcie noastră, nu s-au bucurat la atăta... 28. (1712) 7221, sept. 29. Parte popii lui Gheorghie din bătrănul popii Gonţii ot Soleşti, cănd s-au fost hotărăt la zilele Mării Sale lui Mihai Vodă la velet 7217, iunii 28, i s-au ales 8 pămănturi şi giumătate şi cu tot vinitul şi s-au aflat nevăndută nimărui. Deci carii sănt feciorii popii lui Gheorghii, anume din Chelsiiă şi Costantin şi Iliana şi Ion, să aibă a-ş ţine parte de moşie. Aceasta ca săs să ştii. Leat 7221, săpt. 29. Axintie uricariul ce am fost hotarnic atunce. 
{BulComIst IV 195} (1715) 7223, avgust 13. Răzeşii din Soleşti care se află nevînduţi la dumnealui vornicul Iordachi, cum s-au aflat la hotărăt Axintie uricar şi Bejan vornicul, let 7233, avgust 13. 36 pămănturi i pol 6 palme fac nevănduţi. 30. (1731) 7239, martie 20. ... şi era să ne facă dumnealui mare zapt după vina noastră să ne închine hatam la dumlui vel logofăt şi să ne de şi certare. 31. (1734) 7242, maiu. Pălade Golăe... părintelui nostru, Golăi, hiindu-şi rudă... răvaş cu jalobă, poftind să-i ei samă numai. Păladie Golăe, am dat cu voe noastră şi zapisul cel vechiu au rămas la măna noastră pentru că este şi parte din Bouşori. 
{BulComIst IV 196} 32. (1754) 7263, octomvrie 28. Irina ... cumnatul meu Gavril Burghele şi cu soţul dumisali... S-au văzut de mine vel log(ofăt). 33. (1760) 7268, noem. 8. Ioan Theodor Vodă... după mărturie hotarnică să îndrepteze toate hotarăle... Să afli numele turburătorilor şi în scris să ne trimiţi numele lor. 34. (1760) 7268, maiu 4. Inochentie... că, aducîndu-ne popa Neculai şi cu nepotul său Ghiorghii... de moşie Soleştii şi Moiceştii şi Brănduşanii şi Şcheia, cari moşii sunt hotărîte tot într-un hotar a d-sale logof. şi să numesc numai Soleştii... diacon Ardarii, om bătrăn de 70 ani... popii lui Nicolae de cînd au apucat el... nu ştie cu ce pricină au stăpănit, 
{BulComIst IV 197} iar în zilele dumisali au învoit acestui popă Neculaiu, fiind slugă la dumnealui şi fiind tot de casa dumisale şi cunoscut de dumnealui, iar acum, cunoscînd că i se face stricăciune la moşii, de oare ce locul unde este moara Şărboteştilor mai înalt, iar di spre răsărit mai gios. 35. (1760) 7269, dech. 2. ...de căteva stoguri de făn,... s-au înămolit mult loc de s-au făcut şi trestii... moşia nu se înămoleşte din pricna iazului, ci ci din pricinăa cînd vine apa mare varsă în toate părţile şi mai ales dintr-un izvir ce curge din partea mişii logofătului... care este boeriu bătrăn şi au luat şi cu sufletul dumisali... să rămăe în pace... după orînduiala praviliii. 36. Ghen. 30, Iaşi. Chirilă Colivă... de duminică mai nainte de lăsatul săcului pănă în Blagoveştenii... să plinească locul din Soleşti banii şi, de va hi loc mai mult, să-i mai de dumnealui. 37. 
{BulComIst IV 198} Gligoraş... şi am împărţit satul în trii părţi, însă nu satul tot, ci o şuşăniţă, o cumpărătură care n-au mai fost înpărţită şi s-au aruncat sorţii pre părţi şi au vinit di spre apus parte Gonţii şi la mijloc parte hatmanului şi de spre răsărit parte lui Gligoraşcu şi a fraţilor lui. Aşijdere şi pentru un loc de casă a tatălui lui Gligoraşcu şi a fraţilor lui au avut pără la domnie pentru acel loc au vinit vreme şi giudeţul să întoarcă cheltuiala casii, bărnilor şi a numistriior, precum au mărturisit Toader Flondor, care au fost preţuitor aceii case cu carte mării sale lui Vodă şi s-au preţuit drept 12 galbini bărnile şi nămăestriile din pregiurul casii fără loc să întoarcă fratile cel mai mic. 
{BulComIst IV 199} 41. Moşie de la Soleşti din ţinutul Vasluiului a lui Cazan, să să ştii din ce moş este. Nădăbaicu au fost frate cu Pătraşcu logofăt şi cu Vasăşe Şolde. Şi Vaşile Şolde au fost stărpu, copii n-au avut şi au rămas moşie celor doi fraţi care sunt mai sus scrişi şi Căzan este nepot lui Nădăbaico altul n-are treabă fără Căzan. Tij giumătate de sat de la Moiceşti din ţinutul Vasluiului, care o ţine dumei vorniceasa lui Ion Răcoviţă, parte lui Nădăbaico. ADAUS. 42. (1765) 7263, ghenarie 8. Vasilie, fiul Chirilei, nepot Chelsii... din ţidula de hotărăt ce au hotărăt Asintie uricariul... aceste părţi ni să trag noao din Simion Pitariul. Eu Vasăle nepot Chelsăii. 44. 1792, avgust 15. 
{BulComIst IV 200} Nechită Cocole cu răzăşiia lui să alegem 8b pol pămănturi din moşiile dumisale spătarului Iordache Rusăt... din cumpărătura ce au avut de la Vasăle Abrodul din moşie Soleştii, la care învoindu-se dum(nea)lui spat(arul) Iordachi Rusăt cu numiţii jăluitori, li s-au dat aceste 4 pămănturi din moşie dumisale Moiceşti răzăşilor din Bouşori din capul hotarului Brănduşani ce purcede din drumul tărgului spre apus. 45. 1793, oct. 27. Erei Gligoraş, Timoftii Cucul, Cozma Mălăcan brat lui Neculai sin Pavăl, Ion nepot lui Pavăl, Ioniţă Bucată, Ioniţă Huduş, Strătina sora lui Mafteiu. 46. (1686) 7195, oct. 19. Gligorii... pănă om găsi omul să-l dăm pe dumisali pe mănă, şi ni-am pus de astăzi în trii ani... Şi aceşti bani i-au dat Andreiu Burghele dumisali lui Coman 28 lei, veleat 7208. 47. (1715) 7223, iulie 23, Iaşi. Vasălii Golii Polcovnicul... 
{BulComIst IV 201} să cau te om să giure şi giurănd într-acesta chip pecum nu ştie el nimica, nici fraţii lui că n-au făcut acest zapis, nici au fost chezaş de acest om, să-i de Vasăle Golăe pace. 48. (1754) 7263, oct. 28. Irina... driaptă ocină, şi moşie ce avem cumpărătură cu doî zapise: unu de la Gonţa, fata lui Dumitrian din Soleşti, nepoata lui Samion Raţi şi alt zapis de la Gligorie cu fraţii săi Marcu şi Gavril, feciorii Stratului de Soleşti şi altu zapis de danie de la Vasăli şi frate-său Varlan. Agarici, vornic glotni. 49. (1759) 7268, noemv. 23. Neculai Mărdarie... au intrat Chirileştii în hotarul dum. în parte de sus şi au luat şi dijmă Pricopii Cireş 5 căpiţă de făn din parte dum. şi, fiind Pricopii Cireş de faţă şi Iorga Burghele... Iar pentru hotar vii şi dum. că n-au fost niciunul scos, hotarăle sunt toate, numai să găsăsc cu greu că-i iarba mare şi hotarăle sunt mici. 
{BulComIst IV 202} 51. 1791, martie 29. Ion Croitoriul ficeorul Marii Catrinii Ursoae ot Bouşori... ce-şi dă coaste cu Boldeştii dumisali, parte pe din sus fiindcă am rămas la mare lipsă şi nevoe şi, nevînd altă facere, am căzut la dumnealui cuconul Iordachi Rusăt de mi-au dat o chilă de mălai, de mi-au scos copii din foa(me)te. 52. 1793, martie 25. Mardarie de pe maica noastră, fata lui Postolachi Burghele. 53. 1793, August 14. Ion Cocuz... cum şi din cele 8 pol pămănturi ce să va alege, drept 42 lei... ce ne-au ales aceste 8 pămănturi. Ţidula lui Axintie uricar este din leat 7221, sept. 29. 54. 1793, August 16. Sămion Hulpe. cît şi din cele 8 pămănturi pol ce să vor alege parte noastră drept 35 lei.. Toader săn Sămion, Hulpe, Gavril săn Nicolaiu, Neculaiu am scris. 
{BulComIst IV 203} 55. 1793, August 17. Gheorghii Pălade... cu soţuş meu Ioana... toată parte me de moşie din Brănduşani ce umblă în doi bătrăni, a cince parte din bătrănul Ioana, fata lui Gavriloae, nepoata Chelsăi, cum şi din cele 8 pămînturi din Soleşti, ce ni s-au dat în anul trecut 1792 din ţădula de hotărît ce s-au hotărît de Axintie uricariul la let 7221, săpt. 29. 56. Neculaiu Canta păharnic... fiindcă şi el să trage tot din niamul său şi cum în ispisoc s-ar fi arătănd şi parte sa de moşie ce ar fi avănd de baştină di pe niamul său popa Gheorghie... ci o are luată moşul său schimbătură de la un Stog stolnicul, fiindcă moşii lui au făcut schimbu cu alte moşii de la Orhei ce i-au fost dată danie de la Vasile Vodă. 57. Octomvrie 25. Adică eu Vasăli şi Mardari scriem şi mărturisăsc cu cestu zapis al nostru cum ni-au apucat să întoarcem o parte de ocină din Brănduşani ce au fost zălojită la Sămion Raţă pentru cisla ţărăniască ce au fost parte lui Pizdaucăi, drept 15 galbeni, au dat un cal drept aceşti bani, de li-au ras cisla parte lui Pizdaucă şi a gineri-său. Deci noi ne-am apucat să întoarcem aceşti bani nepoţioor lui Sămion Raţă şi să ni luîm locul de astăzi duminică pănă în zioa de Văvdenii să fie banii, iar de nu ar fi banii la zi, el să fii istovit locul la măna lor. Această tocmală s-au făcut denainte lui Ionaşco de Boldeşti, Gligorie de Porcişăni, Irimie de Micleşti şi Chirila de Sălişte. Şi eu Gheorghii am fost în tocmala lor. Şi am scris zapisul să să ştie. Şi pentru credinţă am pus peceţile şi iscăliturile. Eu Chirilă Colivă iscal. Eu Gligori iscal. Ionaşcu, Gligori, Irimie, Mărdarii, Vasile. 
{BulComIst IV 204} II. Foleştii. Condică de zapisăle moşiei Foleşti ot ţinutul Vasluiului. 1. (1591) 7100, Noemvrie 21. Ion  sin Antimii Focşoae... din bătrănul Ciorteştilor, din giumătate a şapte parte... drept un cal şi calul biciuluit drept doîzăci lei... Şi parte Arvasăi surori-me am vîndut, căci ea au văndut parte noastră la Buneşti şi parte surori-me a Dochii o am dat pentru un bou ce au perdut; aceste părţi a noastre din bătrănul Ciorteştilor s-au dat şi din Foleşti şi din Lieşti de spre apus, din Foleşti de spre răsărit ca să să ştiii. 2. (1618) 7126, mart 22. Ştefănoaia, femeia lui Grozav, fata lui Hilimon, nepoată i Negrilesă. 3. (1671) 7179, mai 6. Ionaşcu, Mărica şi Ioana... ce să va alege dintr-un bătrîn, parte Zbănării. 4. (1675) 7183, iuli 6. Niţul... 
{BulComIst IV 205} din parte Mojăcului, din a partra parte a mojăcului. 5. (1677) 7185, avgust 5. Eu Criste Călăraşul scriu cu acest zapis la măna vătavului Golăe, precum i-am dat danie moşie din Foleşti, căci m-au ras de la călărăşie; pre acest zapis să-şi facă zapisă domneşti. Şi s-au tămplat Bosăi cari mai gios au iscălit şi răzăşi şi eu am pus degetul. Eu popa Pătraşcu de Bălţaţi am scris. 7185, av. 5. Eu Criste Călăraş. Să să pue 50 lei şi atăte pămănturi. Eu popa Pătraşco. Tănacul. Trohin Burgheli, mar(tor). Stan Vornicul ot Scăntii.  6. (1680) 7188, iulie 2. Ştefan... şi cu frate-meu Costandin, nepoţii lui Brăilă... a lui Brăila Tofan izbaşa. 7. (1681-82) 7190. Mărica Pantiliiasa.. şi cu o cocoană a me Alexandra şi Pavăl... din bătrănul Lucăi ce să va alege. 
{BulComIst IV 206} 8. (1682) 7190, ghenarie 16. Simzana Mojăceasa... pentru o parte de loc de măşii din sat din Foleşti ce am avut de la tatăl meu Luca am ţinut-o pănă la morte me să-mi fie de cămînd şi, dacă me-au vinit ceasul am văndut dumisale vătavului Golăe drept ... lei bătuţi. 3 lei, 3 petri... de ceară, doi berbeci, trei saci făină mai datu-ne-au nănaş, 5 merţă mălai, 3 merţă orzu. 10. (1683) 7191, martie 1. Tofan... şi altă soră Neştiuta şi Safta... feciorii lui Tecman, care au locuit în Ştiubeeni... o parte de ocină ce au fost cumpărat părintele nostru Tecman din sat Foleşti, parte Gavrii, giumătate de bătrîn dispre apus. 11. (1684) 7292, fevr. 25. Samson... am văndut 
{BulComIst IV 207} parte noastră surorii noastre Mării ce-am fost cumpărat noi din parte tătăne-său Mojăcului. Aşăjdere şi eu, Ghiniţa, fata Mojăcului şi eu Costanda tij, tuspatru surorile ce mai sus săntem scrisă, am văndut a noastră dreaptă ocină şi moşii din Foleşti din giumătate de sat  de spre răsărit, din bătrănul lui ilii a trie parte, parte tătăne nostru Mojăcului... ce s-a alege din parte tătăni-său precum au dat Samson 18 merţă de mălaiu, merţa către 4 potronici, dinaintea diaconului Iftenii, lui Măcarie, Ion vătavul. 12. (1684) 7192, mart. 3. Toader din Foleşti... şi cu fimeia me Axinie şi feciorul meu Ioan şi sora me Marie... cînd era merţa căte un zlot, în zilele lui Dumitraşco Vodă. 14. Cazacul... au vîndut tatăl meu parte măne-mi Anghelinii cu mine dinpreună lui Gligorie din sat Foleşti. 
{BulComIst IV 208} (1707) 7216, dech. 3. Acest zapis ce scrie pe Măir au stătut Gligoraş Agărici cu fraţii lui şi s-au aşăzat cu Goţul căpitan denainte noastră şi au mai dat cinci lei vechilul Goţului pentru acest zapis şi să-şi stătpăniască Goţul moşie din Lieşti şi a stăpăni-o Strătulat Agărici cu bună pace; şi s-au înpăcat denainte noastră, de acmu nainte să n-aibă nici de-o parte pentru acest zapis. Noi pentru credinţă am iscălit. Gavril Pilat, vornic glotnii. Toader cumnat lui. Erei Văsălachi ot Huşi, martur. Gligoraş Agărici iscal. Ion Agărici armaşul. Erei Gavrilă ot Crasna. 17. (1718) 7227, noemv. 23. Vasilca... dispre apus, dispre Donciu, din bătrănul Zaharii, cu loc de prisacă la Tofan, pe 40n lei şi un ortu, peste tot..., pănă unde bate hotarul în dumbrăviţa Folescului din gios de Donciul, unde este hotărîtă cu Vineţeştii: unde este locul al giupănesei de Fereşti, acolo este dumbrăviţa moşu-meu... Gligorii mazil mare şi Dumitru... şi i-am dat zapisul dumisale şi uricul de la Petru Vodă. 
{BulComIst IV 209} 19. (1741) 7249, iunie 1, Iaşi. Apostol săn Vasăle... de baştină denpreună cu Golăeştii... de pe moşii şi părinţii lor. 21.  (1761) 7270, sept. 20. Mihalachi Cehan biv. vel. med... de moşie ce are Apostoş Croitoriul cu fraţii săi la satul Foleştii dispre Pălade Gălăe şi fraţii lui Golăe... de 30 paşi şi pasul de 6 palme de mijloc... 450 de pămînturi şi pămîntul în lung de 300 paţi şi lat de 30 de paşi... cu 13 pămînturi ce au întrat tot într-acest hotar a lui Androni Agărici ce le-au fost şi lor de 
{BulComIst IV 210} baştină şi cumpărătură şi danie. 22. (1761) 7270, sept. 23. Ioana fata Paraschivii, nepoata Aftinii Golăesăi... ficiorii vară-mei Irina, fata Anuşcăi, iarăşi nepoată Aftinii Golăeasa. 23. (1761) 7270, sept. 24. Izvod de zapisă de Foleşti ot Vasluiu şi s-au dat la dumenalui cuconul Vasăli, vînzînd noi dumisale aceasta moşii, să să ştii... ispisoc sărbăsc de la Petru Vodă pe Foleşti şi pe altile... Acest izvod de zapisă de Foleşti l-am dat eu Gavril Burgheluş di pe care zapisă din poronca domniască s-au hotărăt aceasta moşie şi am iscălit. Gavril Burghele. 24. (1763) 7271, martie 24. Apostol Croitoriul, nepot Apostului de Foleşti ce-au fost căpitam, strănepot lui Ionaşco Ciorte ce-au fost comis... 
{BulComIst IV 211} Vel log. Vasile Purice ot. vist. martor. 
{BulComIst IV 212} III. Scrisorile moşii Boldeştilor ce să ţin tot de Soleşti. 1. (1669) 7177, mai 13, Iaşi. Duca Vodă... şi oamenii lui... să acolisăşte cu năpaste... nişte dresă... scriind pe giumătate din a tria parte din sat din Boldeşti... la sluga noastră Stoian... oameni buni... jărăştile casălor moşiilor lui Pavăl... părănd Pavăl cu înpresurătură, ei au rămas dinaintea Domnii Mele şi din toată lege ţărăi, iar sluga noastră Chiriac s-au îndreptat şi s-au pus ferăia după obiceiul ţărăi 12 zloţi în vist. 
{BulComIst IV 213} 5. (1691) 7199, avgust 28, Iaşi. Apostol... şi dresul de întăritură dce am avut de la Duca Vodă. 
{BulComIst IV 214} 8. 1765, mai 11. Lupul Balş vel vor. scris la Costandin Manoiul,  (sic) la carte 3... cînd a rămîne lucru Mărie Ta, să întoarcă Miclescu lucru de 84 de ani vîndut, să fii Mărie Ta bine încredinţat că nime cu moşii statornice nu rămîne şi s-aor scorni mulţime de pricini şi gălcevi. 10. 1765, iunie 9. Ioniţă Pălade vel vor... care au mărturisit că din zilele răpousatului Mărie Sa Grigorie Ghica Vodă din Domnie dintăiu sănt şăzători acolo la acea parte de loc şi au apucat stăpănitoriu la acel loc tot pe dumnealui vel log... iar neodihnindu-se vreo parte, uşa divanului Domniei Mele este deschisă. 
{BulComIst IV 215} 12. 1780, iulie 12. Ion Băndac... cucoanii Catrinii Rusăt vorniceasa... iar, rădicăndu-mă eu ca să zic eu că am moşii ori răzăşii, să fiu de mari urgii, ori la ce giudecată voiu mergi. 14. Au mărturisit cu sufletele lor că din zilele răpousatului Mării Sale Grigorii Ghica Vodă din domnie dintăi sunt şăzători acolo la ace parte de loc şi stăpănitori au apucat tot pe dum. Ştefăniţă Rusăt vel logofăt şi, fiindu-le şi hrana lor pe acea moşie, le-au luat şi dijmă după obiceiu... Aşijdere au mai mărturisit şi un Todiraşcu monah cum că dumnealui vornicul Iordache Ruset, tatăl dumisale logofătului Ştefăniţă, au ţinut şi o prisacă pe locul Boldeştii, la livada ce mare, mai mult de vreo zece ani, cari, cînd ţine prisaca acolo, trăe şi tatăl dumisale, stol. Ioniţă Miclescul. IV. Scrisorile Moiceştilor ce se ţin tot de Soleşti. 
{BulComIst IV 217} 2. 1629? 7108 (7138?), noiemvre 18. IO Moisăi Moghilă V(oe)vod, bojiiu milostiiu gospodar zemli moldavscoi, scriem Domnie me la boerinul nostru credincios Cehan jăcniceriul cel mare, dăm ştire pentru răndul celui sat anume Stărpenii care ave pără cu Răşca visternicul, că pe Roşca nu l-au putut lăsa să fii faţă acolo pentru multe trebi ce sănt asupra lor acest an; deci am lăsat pe părintele vlădica Mitrofan să socotiască cu nişte oameni buni cum vor afla cu sufletele lor. Drept aceia, de cum vei vide carte Domnii Meli să nu mergi nici tu acolo de faţă, să făţărească oamenii, ne-am socotit Domnia Me că apoi iar s-ar hi price şi cuvinte întru voi, dacă vii hi acolo de faţă şi Roşca nu va hi; ci să lăsaţi pe părintele şi pre oameni buni, că au scris Domnie Me nici să te priimască să fii, nici Roşca visternicul, ci numai cui vor afla cu sufletile sale, să de ştire Domnii meli şi altul să nu să amestice. U Ias, leat 71(3)8, noev. 18. Săngur Domnul a zis. Io Moisăi Moghilă V(oe)vod. Pătraşco. VI. Zapisăle de Şchei, ce să ţine tot de Soleşti. 1. (1659) 7167, avgust 3, Iaşi. Gheorghie Ghica Vodă... iar Hartenie s-au îndreptat şi ş-au pus ferăe, ca să aibă a ţine din Şcheşoară din patru bătrăni un bătrăn, parte lui Lohan. Răcoviţă Cehan vel log. Corlat. 2. (1659) 7167, August 3, Iaşi. Gheorghe Ghica Voevod... şi părţile altor răzăşi ce au cu dînsul înpreună la sat la Şcheişoară, pentru căci au dat un bou de negoţu într-o groapă pe acel loc şi l-au plătit Hartenie, iar alţii răzăşi nu vor să-i întoarcă, deci să le plătească moşi pără vor plăti lui Harteniecine căt i să va veni. 3. (1676) 7184, iulie 11, Iaşi. Antonie Rusăt... jumătate de sat de Şchei pe apa Vasluiului.5. (1680) 7188, mai 26. Duca Voevod... iaste cumpărătură Petrii lui Cehan de la Vasăle Huhule şi de la soru-sa, Costanda şi di la frate-său Stratul drept 125 galbeni. Miron vel log. Iordachi. 
{BulComIst IV 219} 7. (1629) 7200, iunie 5. Ion Răcoviţă vt. păharnic... cum îi scot dumnealor dintr-o giumătate de saat... să vie la dumneavoastră să cauţi la înpărţala ocinilor dumneavoastră; şi, de a hi pusă la înpărţală ace giumătate de sat alăture cu moşiile dumneavoastră şi s-a şi venit în parte dumisale vornicului Ion, vor ţine dumnealor comisul şi Dumitraşcu post., iar de nu să va afla această giumătate de sat la înpărţală, să caute aceşti oameni Stoian şi Hermezăul şi cu sămiţiile lor 24 de oameni bătrîni megieşi de pin pregiur, care or hi ştiind bine cum bătrînul Racoviţă log. în urma Petrii lui Cehan, cum scriu dresăle, n-au ţinut, şi mai pe urmă Neculai Racoviţă şi Ion Vornicul, părinţii dumneavoastră şi de or lua acei oameni bătrîni cu sufletele sale cum n-au ţinut niciodată nici de a zice au luat şi or hi ţinut tot oamenii lui Stoian şi a lui Hermezău de spre moşul Tăutul log.., vor ţine şi de acum. Vel log. iscal. 8. (1629) 7200, iulie 23, Iaşi. Costantin Voevod.. cumpărătură moşului dumisale Petrii lui Cehan de la Vasăle Huhule şi de la soru-sa Costanda şi de la Frate-său Stratul 
{BulComIst IV 220} drept 120 ughi... văr primar dumisale lui Mihalache comisul şi lui Dumitraşcu post... oameni buni martori care au locuit prin pregiuruil acelui hotar... au apucat de pe pa Vasile Vodă. 9. (1692) 7200, avgust 20. Ilie Gane... ni să tragi noao di pe soacra noastră Irina, fata lui Hermezău. Apostol Stoian. 
{BulComIst IV 221}  12. (1697) 7205, aprilie 28. Sava arhiereu i Mitropolit suceavschii, Neculai Donici vel log., Vasăli Costachi vel vor. dolni zemli, Mitre Apostol vel vor. gorni zemli, Lupul Bogdan hat., i pîrcălab sucevschii, Manolachi Rusăt vel post., Mihălachi Răcoviţă vel spăt. Pavăl Ciocărlan vel pah., Ilie Enachi vel stol., Ştefan Cerchez vel comis, Ioan Balş vel med., Dabija Scarlet vel clucer, Costachi Gavrilă sărd., Gheorghii Apostol sulger, Sandul Crupenschi jic., Pavăl vel armaş, Gheorghiţă aga, Stratul Iuraşcu vt. log. Ştefan Căpotici vt. post., Vasăli Pleşca treti log., Ştefan Pilat, Vasăli Gălcă, Gheorghiaş şi Necula Bută Vor. de gloată... dresă domneşti. 14. Ruxandra Văcăreasca Băneasa, fiica răpousatului Iordachi Rusăt vornic, adiverescu cu această scrisoare a me la măna frăţine-meu 
{BulComIst IV 222} dum(nealui) Ştefan Rusăt vel logofăt pentru trii moşii anume Hultureştii la Vaslui pe apa Bărladului şi Zlătăreştii tij la Vasluiu şi Şcheia lîngă Soleşti, tij la Vasluiu, care moşii li-am văndut fratelui mieu dumisali Ştefan Rusăt vel logofăt drept noao sute lei şi am luat deplin plata întru mănile mele care şi scrisorile numitelor moşii le-am dat în mănile dum(nealu)i, care moşii de acum să fii dumisali dreaptă ocină şi după scrisoare aceasta să aibă a-şi face dum(nealu)i Dumitrachi Ghica biv vel spat(ar) şi cu întrebare fiică-mi Măriuţii. Şi pentru mai adevărată credinţă am iscălit însumi cu măna mea de preună cu dum(nealo)r şi alţii carii s-au mai întămplat. 1765, octomvrie 24. Ruxanda Văcăreasca băniasa dumi. spăt. Anastase. N. Ruse paharnic. Enachi Costandachi vel vist. VII. 
{BulComIst IV 223} 6. 1795, ghenar 25. O carte de hotărăt g(os)pod de la Mihaiu Costandin Suţu Voevod cătră dumnealui tefan Sturza biv vel ban i dumnealui Iordache Roset biv vel sărdar, ispravnic de ţinutul Vasluiului, pentru Bouşori şi Brănduşeni, din leat 1795, ghenar 25. 
{BulComIst IV 224} 8. 1796, ghenar 24. Altă carte de hotărît de la Alexandru Ioan Calimah V(oe)vod ce scrii cătră dum(nealu)i Dumitrache Miclescu biv vel stolnic i cătră dum(nealo)r ispravnici de ţinutul Vasluiului, după jaloba Paraschivei Burgheloai pentru Bouşor i pentru Ştiubeeni, din leat 1796, ghenarie 24. 
{BulComIst IV 225} 14. 1797. septemvre 20. Grigoraş Hrisoverghi... ei au răspunsu că nu trebui nici să scoată să răscumpere acele părţi de moşie a numitei vănzătoare.