{Prefaţă} Stihuri 8 asupra stemei prealuminatului şi înălţatului Domn,  Ioan Şărban Cantacozino Basarab Voievod  Io Sărban Cantacozino Basarab Voivod Domn Oblăduitoriu ţării Rumîneşti Soarele, luna, gripsorul şi corbul împreună,  încă şi spata cu buzduganul spre lauda sa adună Şi-aceastea, doamne, ţ-împletesc stema-înfrumuseţată,  în loc de părinţi soarele şi luna ţi să arata.  Luminătoriu născîndu-te, neamului şi moşiei,  preavreadnic stăpînitoriu ţarîi şi politiei.  Iară corbul care au hrănit pre cel flămînd Ilie,   aduce-ţi, doamne, cu crucea, puteare şi tărie.  Întinde-te ca gripsorul, spre toate stăpîneaşte şi  cu spata şi cu buzduganul spre vrăjmaşi izbîndeaste,  Spre cei văzuţi şi nevăzuţi, cu mare biruinţă,  precum rugăm pre Dumnezău, cu multă umilinţă,  Să te-întarească minunat, în Domnie slăvită,  cu pace şi cu linişte, cu viaţă norocită,  şi întru-al Său Dumnezăiescu lăcaş şi fericire  să-ţ dea Cerescul Împarat parte de moştenire.  (Plecat robul Mariei Tale Radul Logofăt)   
{PrefaţăXXI} ŞERBAN CANTACOZINO BASARABĂ  Voievod, den mila lui Dumnezău Domnu şi biruitoriu a toată Ugrovlahia Celor ce să   afla lăcuitori supt stăpînirea noastră, preasfinţitului mitropolit Chir Theodosie,  iubitorilor de Dumnezău episcopi, preacuveoşilor egumeni, smeriţilor preoţi,  blagorodnicilor boiari şi tuturor celoralalţi, pravoslavnicilor creştini, cel de la  Dumnezău ajutoriu poftim! Vrînd să să ducă den lumea aceasta preabunul şi unul  putearnic Dumnezău, Domnul nostru, Iisus Hristos, şi n umărînd în mînile  credincioşilor slugilor Sale talantul cel de trebuinţă, cu mare arătare le-au poruncit,  zicînd: "Neguţitoriţi pînă voiu veni!". " pentru ce aceasta?", poate-să mira cineva.  Dară nu era cu puţinţă să lase la iubiţii Lui mai trebuincioasă şi mai folositoare  învaţătură şi vreadnică ca să o povestească la fiii lor, şi cînd vor şădea în casă, şi cînd  vor îmbla în cale, şi stînd, şi culcîndu-se, şi tocma să zicu după cum au zis Moisi,  vreadnică să o poarte semn pre mînile lor şi neclătită înaintea ochilor lor, scrisă pre  pragurile uşilor caselor lor. Şi măcară de ar fi fost cu puţinţă o învăţătură părintească  ca aceasta, ca un sunet unii cereşti trîmbiţe să răsune la urechile tuturor celor ce cred în  Iisus, ca să poată la cei grijnici să aţîţe pofta şi dragostea, iară de la cei leaneş să  scuture trîndăvia şi răutatea, de vreame ce vedem neamul omenesc, cel ce iaste de  Dumnăzău cu oarece mai puţin decît îngerii zidit, la mare negriji aflîndu-se,  neconoscîndu-ş blagorodnia şi cinstea lui, ce împletecindu-se în mii de  mincenoase şi nefolositoare învăluiale, atîta cît a îndemna şi pre înţeleptul Solomon să  strige cu mîhnire mare: "Văzut-am toate ceale ce-s făcute supt soare şi, iată,  toate-s deşertare şi voie de duh". Văzut-au înţeleptul acela, şi noi în toate zilele,  cu mare pagubă ispitim, precum am zis, că neamul omenesc urmează numai lucrurile  ceale deşarte, şi pînă într-atît a să lenevi, şi a huli, şi a batjocori. Au de săvîrşit, au  spre cea mai multă parte pre cea de tot folositoare şi scumpă neguţitorie care i-au   poruncit Dumnezău, neputînd ea să tragă pre om la dînsa, nici darurile care-i pune   înainte înţelepciunea cînd să apucă de dînsa, nici muncile cu care înfricoşază cînd să  întoarce de cătră dînsa, zicînd: "Pînă cînd, pruncilor, iubiţi deşărtarea?" pentru această  ciudată neguţitorie trimite Domnul pre slugile Sale, chemînd pre toţi, şi toţi să cură cu  pricini: unul că "m-am însurat de am luat muiare", altul "părechi de boi am  cumpărat", şi cealealalte pricini cu păcat, neavînd nici o grije de cina cea dulce a  Dumnezăieştii mease. Cu adevărat mare nesimţire iaste a socoti pre înşine, întru o  foamete de săvîrşit, a fi sătui, şi întru nenorociri, a fi fericiţi, şi la sărăciacea de  cereştile comori, a fi foarte bogaţi. Nu vom putea într-alt chip să ne deşteptăm  sufletele den somnul cel greu al trupului acestui deşărt, care pînă la cea de apoi să  strică, fără decît cu cea folositoare aducere aminte de porunca lui Hristos, la care ne  îndeamnă cu credinţă să neguţitorim talantul ce ni s-au dat. Şi carea iaste  neguţitoria? Care iaste talandul ce ne-au încrezut şi cu dobîndă va să ni-l ceară  Domnul pentru neguţitorie? N-avem să trimitem corăbiile la Tarson cu corăbiarii  păgînului Ohoziei şi cu neguţătorii Tirului, ca să le încărcăm de aur curat, cu păuni  pestriţi de tot fealiul şi cu alte striine şi scumpe neguţitorii, căci nepotrivit mai bune şi  mai scumpe ne pune Dumnezăiasca poruncă înainte să dobîndim cu talandul, adecă  sufletele pentru Hristos, pentru care toată lumea nu iaste vreadnică, şi pentru suflete să  dobîndim faptele ceale bune, care sînt ceale adevărate bunătăţi, şi înţelepciunea aceaea  carea Solomon cu multe fealiuri de făgăduiale învaţă pre fiiul său să neguţitorească cu   dînsa mai bine decît cu aurul şi decît fiece altă aveare, zicînd: "Fericit iaste omul care  au aflat înţelepciunea şi pămînteanul care ştie înţeleagerea. Mai bine cu ea să  neguţitorească, decît cu avuţii de aur şi de argint". Adevărat că adîncă bogăţie sînt  avuţiile şi bunătăţile care ne dobîndeaşte talandul. Iară care să fie şi talandul acesta?  După tîlcuirea Dumnezăiescului David, care zice: "Cuvintele Domnului sînt cuvinte  curate, argint lă murit şi   
{PrefaţăXXIII} de şapte ori curăţit" şi alta nu e  fără cît Cuvîntul lui Dumnezău cu care are a neguţători omul spăsenia lui şi a fratelui  său. Acest Dumnezăiesc Cuvînt, măcara că, cu multe fealiuri de nume lăudîndu-se,  să arată noao la Dumnezăiasca Scriptură, întîiu ca, cum să zice, apă vie care stinge  aţîţarea poftii cei spurcate, sau pîinea vieţii, carea, mîncîndu-o sufletul, leapădă  stricăcinnea morţii, au vin dulce care pică în inimile celor ce-l beau bucuriile  raiului, au luminătoriu care ne luminează să nu ne poticnim îmblînd în noaptea  deşărtării cei lumeşti, au sabie care junghe inima băl aurului celui viclean, au pavază de  foc cu care ne apărăm de săgeţile ceale aprinse cu foc ale satanii, au piatră întărită   preste care stau neclintite duhovniceştile zidiri, au cheaie care ne deşchide visteria  Dumnezăieştii fericiri, au canon care ne st împără necazurile lumii aceştiia, au iarbă  care ne vindecă toate vătămaturile ceale sufleteşti, sau carul credinţei, asupra caruia ca  niste biruitori vom să întrăm în raiu, sau, mai de săvîrşit, piatra cea de mult preţ ce să  zice cărbune, care ne-au pus dragostea lui Dumnezău ca un semn ca să ne  cunoaştem că sîntem ai Lui. Cu aceastea şi cu altele aseamene, de să şi tîlcuiaşte, cum  am zis, Cuvîntul lui Dumnezău, iară încăş mai cu cuviinţă decît toate să arată cînd să  numeaste taland, căci cu acesta ne aducem aminte că darul ce am luat nu l-am luat  numai pentru noi, ce şi pentru alţii, care singur să arată a fi legătura frăţiei cei  creştinesti. Şi încă, cu talandul, ne mai învăţăm că, macara că Însuş Dumnezău le   lucrează toate întru toate, iară şi noi, ca de la dînsul fiind întăriţi, trebuie să lucrăm,   împreună cu a noastră spăsenie, şi spăsenia fratelui nostru, cît, precum Dumnezau în  ceriu are duhuri posluşitoare spre slujba trimiţîndu-se, aşa şi aicea pre pămînt au  aşăzat pre oarecarii duhovniceşti slujitori împărţitori de cereştile taine şi ca să dea la  fraţi cereasca filosofie cu a Sa dragoste, care El, pogorîndu-Se, den ceriu au învaţat.  De aicea poate socoti fiecine cum, precum avuţia cea închisă nu iaste avuţie, şi după  cum zic filosofii elinilor, aşa încă la besearică talandurile ceale duhovniceşti, cînd nu  se dau de la unii la alţii, nu se zic talanduri. Şi o mărturiseaşte înţelepciunea, unde zice:  "Grădina închisă şi fîntîna pecetluită, ce folos iaste de la amîndoao?" Iaste vreadnic de  socoteală şi n umărul talanţilor, căci zice că au dat unuia 5, altuia doi, altuia unul;  aceasta nu pentru alt zice, fără cît ca să ştim că den ceale ce-s cu n umăr nu se cade  să ascunză cineva, ce să le păzască deplin. Şi aceasta pentru ce? pentru că are a ne lua  sama, şi pentru aceastea, şi pentru dobînda lor. Cînd? "Pînă voiu veni" zice, adecă la a  doua venire, la cea înfricoşată şi preadireaptă judecată. Preadireaptă îi zic, pentru că la  aceasta Judecatoriul, ca un Dumnezau, nu poate să greşască, greşiţii nu pot să-ş  ascunză greşalele lor, şi răspunsul ce iaste să fie nu se mai preface. Precum să veade  dară, puţină iaste vreamea întru care avem a neguţitori talantul Dumnezăiescului dar.  Şi auzind aceasta, eu, smeritul Domn, den gura Domnului mieu, adease a zice:  "Privegheaţi, că nu ştiţi în ce ceas Domnul nostru vine", cunoscutu-mi-am datorie  nepărăsită mai nainte de a sosi sfîrşitul nemerniciei meale, după darul ce mi s-au dat  den mila lui Dumnezău, să neguţitoresc duhovniceasca neguţitorie şi să dau celor ce  sînt supt ascultarea noastră talandul care m-au încrezut Domnul, şi aceasta am  făcut: la tălmăcirea aceştii Sfinte Scripturi, făcînd multă nevoinţă şi destulă cheltuială,  despre o parte puind dascali ştiuţi foarte den limba elinească, pe preaînţeleptul cel  dentru dascali ales şi arhiereu Ghermano Nisis şi, după petreacerea lui, pre alţii care  s-au întîmplat, şi, despre altă parte, ai noştri oameni ai locului, nu numai pedepsiţi   întru a noastră limbă, ce şi de limba elineascăavînd ştiinţă ca să o tălmăcească, carii,  luînd lumină şi dentr-alte izvoade vechi şi alăturîndu-le cu cel elinesc al celor 70  de dascali, cu vrearea lui Dumnezău o au săvîrşit, precum să veade. Şi măcară că la  unele cuvinte să fie fost foarte cu nevoie tălmacitorilor, pentru strimtarea limbii  romîneşti, iară încăş avînd pildă pre tălmăcitorii latinilor şi sloveanilor, precum aceia,  aşa şi ai nostri le-au lăsat precum să citesc la cea elinească. Şi după isprăvirea  tălmăcitului acestii folositoare şi sfinte osteneale, luînd după cum să cade şi voie de la  sfînta şi muma noastră Beseareca cea Mare, s-au dat în tipografie de s-au tipărit  în Sfînta Mitropolie den Bucureşti, fiind arhiereu şi păstoriu creştinescului acestuia   norod preasfinţitul părintele nostru Chir Theodosie Mitropolitul. Şi spre aceasta  m-am îndemnat ca să să dea la toţi Dumnezăiescul Cuvînt, ştiind bine că Dumnezău  au poruncit sfinţilor Săi ucenici şi apostoli să propoveduiască pre Făcătoriul de viaţă,  Cuvîntul Său, la toată zidirea, ca să nu rămîie cineva neluminat de strălucirea darului  Său, care vedem, pînă în ziua de astăzi, că n-au rămas nici un neam, nici o limbă   (măcară şi varvară şi carii la ceale de apoi hotară ale lumii depărtaţi) ca să nu citească   întru a lor limbă Dumnezăiasca Scriptură, care nu iaste dentr-alt,   
{PrefaţăXXXV} fără cît den darul Duhului Sfînt, Care, în ziua de  Petdesetniţă, au deşchis gura Sfinţilor Apostoli şi propoveduia cu toate fealiurile de  limbi cuvîntul lui Dumnezău, pentru că nu sînt tainele credinţii noastre ca ale  elefsineanilor, să zacă ascunse şi închise, ce toţi să cade să ia darurile ceale bogate ale  lui Dumnezău pentru spăsenia lor, care, fără de citirea Sfintei Scripturi ce ne  talmăceaşte să cunoaştem şi pre înşine, şi pre Dumnezău, iaste fară de puţinţa a le  dobîndi. "Cercetaţi Scripturile" zice Domnul, că întru aceastea să încheaie toată  conoştinţa celor Dumnezăieşti şi omeneşti lucruri. Aceastea cuprind poruncile şi  leagea lui Dumnezau, care porunci iaste înţelepciunea, ceaea care face pre om adevărat  om, precum, cu mare înteleagere, şi preaînţeleptul Solomon au ales aceasta, unde zice:  "De Dumneziu te teame şi poruncile Lui păzeaşte", că aceasta e tot omul; şi, cea mai  de apoi, Scriptura iaste care află raiul omului sau raiu face pre om. Rog dară să priimiţi  cu bucurie cea bună îndurare cu care ne-am nevoit pentru folosul obştesc şisă rugaţi  pre Dumnezău şi pentru a noastra spăsenie.   
{PrefaţăXXXVII} PREA LUMINATULUI, PREA CREŞTINULUI, preaslăvitului, iubitoriului de Hristos,  Domnu şi oblăduitoriu a toată Ugrovlahia IOAN ŞERBAN CANTACOZINO  BASARABA VOIEVOD, dragostea cea întru Hristos şi apostoleasca blagoslovenie   aducem Măriei Tale! Omul cel ce iaste desăvîrşit, dentru aceasta să cunoaşte că iaste  desăvîrsit, căci pururea socoteala şi gîndul lui are la săvîrşitul acela pentre care iaste de  la Dumnezău făcut şi zidit, care săvîrşit nu iaste alt, fără cît însuşi Dumnezău. Dirept  aceaea la Apocalipsis zice: "Eu sînt Cel dentîiu şi Cel de apoi". Şi ce va să însemneaze  cu aceasta, fără cît "Eu sînt Cel dentîiu", adecă dentru Care sînt toate, de unde şi omul  mai vîrtos au luat începătura şi la aceaea să uită; "Eu sînt Cel de apoi", adecă, precum  începătura săvîrşirei lucrurilor şi a omului iaste, aşa iaste săvîrşirea cea de săvîrşit: la  Mine să aibă săvîrşitul, la Mine să năzuiască, că, de vor năzui aiurea, vor peri. "Eu sînt  Cel dentîiu şi Cel de apoi". Şi vei vedea şi cu socoteală, de iaste adevărat acesta;  fireaşte, pohta omului ca la un semnu să uită la Dumnezău; şi nu numa noi, bunii  credincioşi, şi direpţii, şi creştinii, carii avem leagea vieţii, ce tocma şi păgînii, cei ce  tot fealiul de fărădeleage în toate zilele facu, îş aduc aminte de Dumnezău şi-L  roagă. pentru că şi ei de la Dumnezău au fiinţa, şi fireaşte îşi caută săvîrşitul lor,  măcară că lipsescu departe de la Dumnezău, cît e iadul de raiu. Iară încăşi ajunge  aceasta ca să cunoaştem că firească pohtă trage pre oameni la Dumnezău, ca spre Cel  de apoi săvîrsit, spre Carele, oricine să va uita precum să cade, acela iaste desăvîrşit şi,  deaca-i iaste gîndul lui acolo, să cunoaşte că iaste desăvîrşit. Dirept aceaea, toţi cei  buni şi direpţi, care bine au vieţuit în lume, zicem că-s desăvîrşit şi mai vîrtos decît  toţi Sfinţii Apostoli şi cîţi voiescu şi lucrează lucruri apostoleşti, pentru că aceştea mai  pre deasupra cunoscu pre Dumnezău că iaste Binele cel desăvîrşit şi Săvîrşitul cel după  urmă. Dirept aceaea să zice la Cîntarea cîntărilor: "Spune-m, pre carele au iubit  sufletul mieu, unde paşti, unde şăzi?" Unde ţi-i slava şi împărăţia Ta, Dumnezăul  mieu? Şi pentru care lucru iaste Dumnezău pricină de săvîrşit şi să pohteaşte? Zicu,  dentru dragoste, carea în trei chipuri să împarte: întîiu pentru neam, a doua pentru  vrednicie, a treia pentru fapte. Să zicem dară pentru cea dentîiu. Măcară că voinţa bună  iaste mai pe deasupra, cînd neamul să lipseaste de bunătăţi, ca în vreamea lui Avraam,  care s-au ales pentru bunavoinţă, avînd tată închinătoriu de idoli, iară cînd cură   amîndoao, şi voinţa bună şi neamul, fără de asămănare iaste blagorodnia. Dirept  aceaea lăudăm pre marele Costantin, căci au fost dentru împăraţi, şi fiiu, şi nepot, şi  alţii mulţi pre carii lăsăm, îndestulîndu-ne că Cel peste tot desăvîrşit Iisus ca o laudă  mare ia de cătră Duhul cel Sfînt, căci iaste de împărătesc şi patrieşăsc neam,  numindu-Să fiiul lui David şi fiiul lui Avraam. Şi la Apocalipsis zice: "Iată, au  biruit leul cel ce iaste den fealiul Iudii, rădăcina lui David". A doua, pentru vrednicia,  că mulţi sînt mari despre bunacredinţă, iară nu să cunosc, de vreame ce celora ce au  mare cuviinţă le dă Dumnezău şi vrednicie şi cunoscuţi îi face, că ei pohtesc pre  Dumnezău ca pre un desăvîrşit făcătoriu de bine; precum şi David, deaca-i zise  Dumnezău, precum să arată la al şaptele cap, la A doua împărăţie: "Luatu-te-am  den staulul oilor şi te-am făcut numit după numele celor mari carii sînt pre pămînt",  şi el răspunse: "Nu iaste altul ca Tine şi nu iaste Dumnezău afară den Tine". A treia,   pentru fapte, de care să laudă Moisi de cătră Dumnezău, că s-au aflat credincios în  toată Casa lui Dumnezău, ca, dîndu-i să fie mare voivod şi puitoriu de leage lui   Israil, cînd greşiia norodul la Dumnezău, tăia, omorîia, certa, iară cînd cîrtiia spre   dînsul şi-l suduia, el să ruga pentru ei, nu pentru altceva, pentru căci de mare lucruri  sa învrednicise a fi posluşitoriu, desăvîrşit iubea pre Dumnezău şi pre dînsul avea  Săvîrsitul cel de apoi. Precum şi Apostolii, pentru căci făcea lucrurile ceale  neasămănate: poftiia să moară ca nişte săvîrşiţi, şi a fi cu Hristos Cel desăvîrşit. Unii  săvîrşiri ca acestiia te-ai învrednicit a fi, Măria Ta; dirept aceaea şi gîndul de săvîrşit  îl tinzi cătră Dumnezău ca spre Săvîrşitul cel de apoi: întîiu pentru neam, pentru că cel   părintesc   
{PrefaţăXXIX} să trage despre diregătorie de patrichii şi de  sfeatnici împărăţiii greceşti, precum au fost, pre vreamea lui Ioan Vataţi, cel ce era  păharnic şi Domn Thrachiei, Ioan Cantacozino carele au oştit asupra ghinovezilor  celor de la Rodos, pre la leatul 1225 de la Hristos, căruia nepot au fost cela ce şi   împărat Ţarigradului au ajunsu, Ioan Cantacozino, nu numai slujît la ceale politiceşti şi  iscusit de multa bunătate ce avea spre cei de supt stăpînire, ce şi ales bogoslov: întîiu  că au hulit ceale pămînteşti şi au ajuns pre pămînt înger, ca un alt apostol nou, pre  Hristos numai, şi iubindu-L, şi cîştigîndu-L; şi a doua că au tălmăcit, den  Dumnezăiescul Duh, Cîntarea cîntărilor, care talmăcirea aceaea asemănare nici au   priimit, nici va priimi în veaci; a treia că au acoperit hulele şi blestemele prorocului  celui mincinos mai mult decît alt fieştecare, şi, după aceaea, le-au mustrat şi basne  le-au arătat, cu sila cuvîntului şi cu putearea Scripturilor. Deci, de au scris după  aceaea unii dascali ai Răsăritului şi ai Apusului împotriva minciunii pîngăritului  aceluia, de la acesta au luat pricinile, şi a scrie, şi a lăsa scrisori bune şi cu tărie. Deci  dentru acela au fost şi iaste neamul Măriei Tale slăvit, şi la politiceştile stăpîniri lăudat,  şi la Dumnezăiasca credinţă vestit, şi la duhovniceasca înţelepciune minunat. Derept  aceaea şi pre vreamea lui sultan Suliman, fericitul strămoşul Măriei Tale, Dimitrie  Cantacozino, cu multa lui înţelepciune au oprit şi n-au surpat păgînii bisearicile  Ţarigradului, precum îl luoase cu sabia şi avea direptate, după legile lor, să nu lase   acolo bisearică de creştini. Şi după acela, pînă în zilele Mării Tale, vreadnic de minune  iaste cel laudat neam al Mării Tale, precum mărturiseaşte cea iubitoare de Dumnezău  viaţă a fericitului părintelui Mării Tale, răposatului Costantin Cantacozino, carea  cinstea bunătăţii lui era mai peste toată lumea. Iară şi despre partea maicii Mărici Tale   într-acestaş chip au fost şi iaste, pentru că Basarabă, după cum zice istoricul care să  cheamă Halcocondil, la a şaptea carte a Istoriei lui, fost-au pe vreamea lui sultan  Murat, tatăl lui Mehmet, celui ce au luat Ţarigradul, al doilea neam de Domnie, de   vreame ce acesta au adus pre Dan, feciorul lui Băsărabă, Domn Ţării Rumîneşti; că şi  Băsărabă adecă Domn era, după a acestuiaş Istorie, care scrie la al noaolea carte, cînd  Domnia Ţării Rumăneşti biruia pînă la Marea Neagră, de vreame ce şi cetatea Chiliei  au fost parte de Ţara Rumînească, că şi Vlad Vodă, dentr-acelaş neam, au Domnit  pre la leatul 1455 de la Hristos. Iară den vreamea lui Băsărabă Vodă şi a lui Dan Vodă,  de nu avem elinească istorie cîţi nepoţi de ai lor au Domnit, însă avem mii de alte  istorii, căci, cînd nepoţii lor Domniia şi să numiia Băsărăbeşti, cînd era boiari, măcară  că, pentru zavistia stăpînitorilor celor tirani, să chiema şi ei, feciori de Domn, cu alt  nume. Şi acesta s-au făcut de multe ori, pînă la Şărban Voievod, părintele maicei  Măriei Tale, doamnii Elinii, care şi cu lucrul şi cu cuvîntul era prealuminată, şi pînă la  Matei Voivod cel vestit, şi pînă la Costantin Voivod, cel despre mumă unchiul Măriei  Tale, şi pînă în zilele Marii Tale prealuminate. Dirept aceaea şi vrednicia Mării Tale  neasămănată iaste, căci că neamul, şi despre tata, şi despre mumă, să trage de multe   împărăţii şi Domnii, măcară că slăvit au fost, iară în cea de apoi întru boierie slujiia.  Iară Măria Ta pre acesta la puteare Domnească l-ai rîdicat, însă Domnind iară   împărăţeaşte şi stăpînind iară cu mare cuviinţă, norodului povăţuitoriu fiind, iară de  noroade a purta grijă şi spre limbi fiind făcătoriu de bine; pentru că prea milostiv eşti şi  dulce făcătoriu de bine, chiverniseşti şi bine oblăduieşti; iară n-ai pre altul  aseamenea, plineşti chipul părintesc, cel împărătesc, iară mai vîrtos cinste strămoşilor  făcîndu-te, au de strămoş cinstindu-te. Dirept aceaea dăruitu-ţi-s-au şi  ceale peste fire lucruri, nu numai căci den tinereaţe te-ai arătat luminat  sprepoliticeştile stăpîniri, ce şi spre toate te-ai arătat ştiut; şi la primejdiile vremii  ales otcîrmuitoriu şi curăţitoriu de tiranii patriei, şi de obştea sfintelor mînăstiri şi  biseareci den temelie bun chititor, şi înnoitoriu Dumnezăiescului Mormînt, şi Sfîntului   muntelui Athonului de multe ori întrumulte ajutoriu, şi, cea decît toate mai mare,  sfintei şi catholiceştii şi apostoliceştii Biseareci, în multe părţi te-ai arătat ajutoriu,  cu multe fealiuri, care lucrul acesta iaste cel dentîiu al bunătăţilor. Dirept aceaea Fotie,  patriarhul Ţarigradului, scriind cătră Mihail, biruitoriul Bulgariei, zice: "Adecă  cealealalte lucruri, mici aduc folosinţele, iară nevoinţa care iaste pentru besearică  nemoarte cîştigări nemortului suflet lucrează!". Şi ajuţi Besearecii: întîiu, că Scriptura  cea Noo, răsipită fiind, după izvodul cel vechiu, şi cu nevoie aflată, a să citi de preoţii  cei de ţară, la rînduiala tipicului elinesc, spre lesne cetire o ai tocmit; a doua, că o ai  tălmăcit în limba rumînească şi o ai tipărit, şi, dintr-a Mării Tale cheltuialăi atîtea  cărţi făcînd, le-ai dat Maicii Bisearicii a să citi: a treia, că Veachea Scriptură  tălmăcindu-o pre limba rumînească, aiave a să citi o ai   
{PrefaţăXXXI} făcut. Că, de vreame ce, după politiceştile legi, nu să cade omului grec a nu şti legile  grecilor, cu cît era mai dirept creştinii rumîni să ştie legile lui Dumnezau, care iaste  Sfînta Scriptură. Şi adevărat la rumîni s-au plinit cuvîntul Apostolului Filip care au  zis cătră hadimul împărăteasii ethiopilor: "Oare cunoşti ceale ce citeşti?"; precum zic  bogoslovii: "Cel ce nu cunoaşte, să nu să cunoască!" Direptaceaea spre mustrare zicea  Dumnezău jidovilor pren Isaia, precum zice Apostolul cătră corintheani: "Cu alte limbi  şi cu alte buze voiu grăi cătră dînşii, şi nici aşa nu mă vor asculta". Aceasta şi la rumîni  s-au plinit. Că, cu glas striin grăind lor Dumnezău, nu asculta, iară acum Sfînta  Scriptură, prin nevoinţa Măriei Tale, să citeaşte şi cunoscută să face şi la mari şi la  mici. Şi de vreame ce cel atocma Apostol Costantin împărat, căci au scris Sfînta  Scriptură, la o samă de cărţi, ca să să citească pre la besearicile ceale den Ţarigrad, să  laudă şi să cinsteaşte, cu cît mai vîrtos vreadnic de mii de laude eşti Măria Ta, care la  un norod întreg dai cuvîntul lui Dumnezău, ca oarece lumină fiind pînă acum supt   acoperemînt, şi o pui în sfeaşnic, ca să lumineaze celor den casă ai besearicii noroade:  rumînilor, moldoveanilor şi ugrovlahilor. Creştinat-au sfîntul Zlataust pre rumîni,  pre carii şi "lăcuitorii Nistrului" îi numesc leatopiseţile ceale besereceşti, învăţînd pre  unii dentr-înşii carte şi limba elinească, şi cu aceaea au învăt, at pre ceialalţi. Iară  Măria Ta, lipsă de atîţea ani o ai adus la săvîrşire desăvîrşit, învăţînd atîtea noroade să  cugete ziua şi noaptea Leagea lui Dumnezău, şi sara, şi dimeneaţa, şi amiazăzi să  povestească minunile Lui, şi să binecuvinteaze în toată vreamea pre Domnul, şi cînd  să vor culca, şi cînd să vor scula, şi cînd vor călători, şi cînd vor şădea, după  Dumnezăiasca poruncă, care grăiaşte la al 6 cap la A doua Leage. Şi de vreame ce  Ulfila, episcopul gothilor, iaste lăudat că pre vreamea lui Valendian au tălmăcit unile  părţi ale Sfintei Scripturi spre limba lor ca să să întărească oamenii neamului sau den  pîinea cea vie a învăţăaturii duhului, cu cît mai vîrtos eşti Măria Ta vreadnic de cinste,  tălmăcind şi dînd nu oarecare părţi, ce toată Scriptura, şi nici la puţină părticea de  limbi, ce la întregi şi de multe fealiuri de noroade, şi mai vîrtos împreunate fiind întru  toate cu catholiceasca Besearică. Şi să făcură, precum porunceaşte Domnul, la al 6 cap  al lui Ioan Evanghelistul, "ţoţi învăţaţi de Dumnezău". Stravon, scriitoriul-de-  pămînt, vrednicia şi mărirea rumînilor scriind, numai pre ostaşii vremii aceiia care era  asupra vrăjmăşilor ţărîi îi n umăra. Iară în zilele Mariei Tale, şi bărbaţi, şi muieri, şi  tineri, avînd armă biruitoare Sfinta Scriptură, oştesc împotrivă, nu spre oameni, şi trup,  şi sînge, ce spre împăraţii veacului acestuia, cătră ceale duhovnicesti ale vicleniei, şi  dînd războiu, şi biruind, precum şi Domnul, postind, după cum zice Scriptura, au  biruit pre diavolul. Şi de are Ptolomeu, împăratul Eghipetului, mai mare lauda, care au  tălmacit Sfînta Scriptura den limba ovreiască spre cea elinească, decît au zidit ceale de  la Mernfes piramide şi au tocmit ceale patru cărţi de astronomie, cu cît mai vîrtos  Maria Ta eşti vreadnic de multe şi mari laude, care o ai tălmăcit spre limba cea de  moşie a locului, nu spre trufă precum acela, ce pentru mîntuirea noroadelor şi  duhovniceasca hrană a credincioşilor. Marele Costandin, ospătind pre oarecarii den  episcopi, precum Evsevie scrie la viaţa lui, n-au vrut să să laude de stema şi de  diadima, şi de înălţarea cea împăratească, şi de ceale lumeşti biruinţe, şi pompe, şi  isprăviri, ce să bucura căci să afla împreună-lucrătoriu la Evanghelia lui Hristos;   pentru aceaea şi zicea: "Voi sînteţi episcopi creştinilor pre denlăuntru lucrînd tainele,  iară şi eu însumi episcup sînt, lucrînd-împreună la ceale de afara zidiri de  Dumnezăieşti beseareci, înnoiri, aduceri de lumini şi aprinzări de lumini". Şi mai mult  aceasta, ca cuvîntul lui Dumnezau să să adaoga şi să să înmulţească spre noroade, ca  aceastea sînt şi ale Mării Tale îndireptări, care înţelepciunea lui Dumnezau te-au   născut şi, aplecîndu-te bine cu bunătătile, şi crescîndu-te, şi împlindu-te de  Dubul Sfînt, ochiu te-au arătat, luminînd cu lumina pre cei ce sînt supt ascultarea  Mării Tale, cu o nevoinţăa preste fire, ca aceasta a Scripturilor, ca să pazeasca  Dumnezăieştile porunci, să să întarească întru viaţa veacinică. Dirept aceaea rugam ca  şi de-acum înainte să fii a toată bunătatea şi buna credinţă pilda, nu numai celor den  zilele Marii Tale, ce şi în urma Mării Tale, a tot neamul omenescu, buna şi marea  învăţătură bune şi mari lucrînd. pentru care, mai vîrtos, şi cea nespusă şi veacinica   împărăţia ceriurilor va dărui Mării Tale moştenire neclatită, şi lăcaş nemutat, şi peste  fire, întru cîstigarea Dumnezăieştii desfătăciuni cei nestricate în veacii veacilor, amin!  Dositheu, den mila lui Dumnezău patriarh Sfintei Cetăţi Ierusalimului şi a toată  Palistina, rugătoriu de sănatatea Mării Tale.   
{FacereaCapI} 
{p1} Dumnezeiasca Scriptură Veache şi Nouă De-nceput au făcut  Dumnezău ceriul şi pămîntul. Iară pămîntul era nevăzut şi netocmit. Şi întunearec  zăcea deasupra preste cel fără de fund, şi Duhul lui Dumnezău Să purtadeasupra apei.  Şi zise Dumnezău: "Să să facă lumină!" Şi să făcu lumină. Şi văzu Dumnezău lumina  că iaste bună, şi osebi Dumnezău între mijlocul luminii şi între mijlocul întunearecului.  Şi numi Dumnezău lumina zio şi întunearecul numi noapte. Şi să făcu sară şi să făcu  dimeneaţă, ziuna. Şi zise Dumnezău: "Facă-se întăritură în mijlocul apei, şi să fie  osebitoare întreapă şi între apă!" Şi să făcu aşa. Şi făcu Dumnezău întăritura şi osebi  Dumnezău între mijlocul apei care era supt întăritură şi întremijlocul apei ce era  deasupra întăriturii. Şi numi Dumnezău întăritura ceriu. Şi văzu Dumnezău că iaste  bine. Şi să făcu sară şi să făcu dimeneaţă, zi a doua. Şi zise Dumnezău: " adune-se  ape cea de supt ceriu într-o adunare şi să să ivească uscatul!" Şi să făcu aşa. Şi să   adună ape cea de supt ceriu la adunările ei şi să ivi uscatul. Şi numi Dumnezău uscatul   pămînt şi adunările apelor numimări. Şi văzu Dumnezău că iaste bine. Şizise  Dumnezău: "Răsară pămîntul buruianăde iarbă sămănătoare, sămînţă după fealiu-ş  şi după asămănare-ş, şi lemn roditoriu făcîndroadă, căruia sămînţa lui într-însul,  după feliu-ş, pre pămînt!" Şi fu aşa. Şi scoase pămîntul buruiană de iarbă  sămănătoare, sămînţă dupre fealiu şi dupre asemănare, şi lemn roditoriu care face  roadă, căruia sămînţa lui într-însul, dupre neam, pre pămînt. Şi văzu Dumnezău că  iaste bine. Şi să făcusară şi să făcu dimeneaţă, zi a treia. Şizise Dumnezău: "Facă-se  luminători întruîntăritura ceriului, spre luminarea pămîntului, ca să osebească între  mijlocul zilii şi între mijlocul nopţii şi să fie în seamne şi în vremi şi în zile şi în ani Şi  să fie spre luminare întru întăritura ceriului, ca să lumineaze pre pămînt. " Şi să făcu  aşa. Şi făcu Dumnezău cei doi luminători: luminătorul cel mare spre stăpînirea zilii şi  luminătoriul cel mic spre stăpînirea nopţii, şi stealele. Şi puse pre dînşii Dumnezău   întru întăritura ceriului, casă lumineaze pre pămînt Şi să stăpînească zilii şi nopţii Şi să  osebească între mijlocul luminii şi între mijlocul întunearecului. Şi văzu Dumnezău ca  iaste bine. Şi să făcu sară şi să făcu dimeneaţă, zi a patra. Şi zise Dumnezău: "Scoaţă  apele tîrîtoare de sufletevii şi zburătoare zburînd asupra pămîntuluispre întăritura  ceriului". Şi să făcu aşa. Şi făcu Dumnezău chitoşii cei mari şi tot sufletulvitelor   tîrîtoare care au scos apele, după fealiurile lor, şi tot zburătoriul ce zboară, după   fealiu-ş. Şi văzu Dumnezău cum sînt bune. Şi le blagoslovi Dumnezău, zicînd:  "Creaşteţi şi vă înmulţiţ şi umpleţi apele în mări, şi zburătoarele mulţească-se asupra   pămîntului". Şi să făcu sară şi să făcu dimeneaţă, zi a cincea. Şi zise Dumnezău: "Să  scoaţă pămîntulsuflet viu după fealiu-ş, cu patru picioareşi tîrîtoare şi jiganii   pămîntului, după fealiu-ş". Şi să făcu aşa. Şi făcu Dumnezeu hiarăle pămîntului  după fealiu-ş, şi dobitoacele după fealiul lor, şi toate tîrîtoarele pămîntului după   fealiu-ş. Şi văzu Dumnezău că sîntbune. Şi zise Dumnezău: "Să facem om după  chipul Nostru şi după asămănare; şi să stăpînească peştilor mării, şi pasarilor ceriului,  şidobitoacelor, şi tot pămîntul, şi tuturor tîrîtoarelor ce să tîrăsc asupra pămîntului". Şi  făcu Dumnezău pre om, dupre chipul lui   
{p2} Dumnezău l-au făcut pre dînsul; bărbat şi fămeaie au făcut pre dînşii. Şi blagoslovi Dumnezău pre dînşii,  zicînd: "Creaşteţi-vă şi vă înmulţiţ şi umpleţi pămîntul şi Domniţ pre dînsul; şi  stăpîniţ peştilor mării, şi pasărilor ceriului, şi tuturor dobitoacelor, şi tot pămîntul, şi  tuturor tîrîtoarelor ce să tîrăsc asupra pămîntului". Şi zise Dumnezău: "Iată, am dat  voao toată iarba sămănătoare, sămînţă de sămănat care iaste asupra pămîntului, şi tot  lemnul care are într-însul roadă de sămînţă sămănătoare: voao va fi de mîncare. Şi  la toate hiarăle pămîntului, şi la toate pasările ceriului, şi la tot tîrîtoriul ce să tîraşte  asupra pămîntului, care are în sine suflet de viaţă, şi toată iarba vearde, de mîncat". Şi  să făcu aşa. Şi văzu Dumnezău toate cîte au făcut, şi iată bune foarte. Şi să făcu sară şi  să făcu demineaţă, zi a şasea.   
{FacereaCAPII} Şi să săvîrşiră ceriul şi   pămîntul şi toată podoaba lor. Şi săvîrşi Dumnezău a şasea zi faptele Lui care le-au  făcut; şi odihni Dumnezău a şaptea zi de toate faptele Lui care au făcut. Şi blagoslovi  Dumnezău ziua a şaptea şi o sfinţi pre ea, pentru că într-însa încetă de toate faptele  Lui care începu Dumnezău a face. Aceasta e cartea facerii ceriului şi a pămîntului,  cînd s-au făcut. În care zi au făcut Domnul Dumnezău ceriul, şi pămîntul, Şi toată  verdeaţa cîmpului, mai înainte decît a răsări pre pămînt, şi toată iarba cîmpului, mai   înainte de a să face: pentru că n-au plouat Dumnezău pre pămînt şi om nu era a   lucra pre dînsul. Şi izvor ieşiia den pămînt de adăpa toată faţa pămîntului. Şi zidi  Dumnezău pre om, ţărînă luînd den pămînt, şi suflă în faţa lui suflare de viaţă şi să  făcu omul în suflet viu. Şi răsădi Dumnezău grădină în Edem, cătră răsărit, şi puse   acolo pre om pre carele au zidit. Şi răsădi iarăş Dumnezău den pămînt tot lemnul  frumos la vedeare şi bun la mîncare, şi lemnul vieţii în mijlocul grădinii, şi lemnul a şti  conoştinţa binelui şi răului. Şi rîu iase den Edem, ca să adape grădina, de acolo să  împarte în patru începături. Numele unuia Fison, acesta e ce încunjură tot pămîntul lui  Evilat, şi acolo iaste aurul. Şi aurul pămîntului aceluia iaste bun; şi acolo iaste rubinul  şi piatra cea vearde. Şi numele al doilea rîu Gheon, cesta încungiură tot pămîntul  Ethiopiei. Şi rîul al treilea Tigri, acesta e ce mearge înainte în preajma Asiriilor. Şi rîul  al patrulea Efrat. Şi luo Domnul Dumnezău pre omul pre carele l-au zidit şi puse  pre dînsul în grădină ca să o lucreaze pre dînsa şi să o păzească. Şi porunci Domnul  Dumnezău lui Adam, zicînd: "Dentru tot lemnul ce iaste în grădină, cu mîncare să  mănînci, Iară dentru lemnul a priceape binele şi răul să nu mîncaţi dentr-însul; iară  în ce zi veţi mînca dentr-însul, cu moarte veţi muri". Şi zise Domnul Dumnezău:  "Nu iaste bine a fi omul sîngur; să-i facem lui ajutoriu cătră dînsul". Şi mai zidi  Dumnezău iarăş den pămînt toate hiarăle cîmpului şi toate pasările ceriului; şi le aduse  pre eale la Adam, ca să vază ce le va numi pre dînsele; şi tot ce au numit Adam, suflet  viu, acesta e numele lui. Şi numi Adam nume tuturor dobitoacelor, şi tuturor pasărilor  ceriului, şi la toate hiarăle cîmpului; iară lui Adam nu să afla ajutoriu aseamenea cu   dînsul. Şi puse Domnul Dumnezău pre Adam somnu, şi adormi; şi luo o coastă  dentr-ale lui şi plini trup pentru dînsa. Şi zidi Dumnezău coasta ce-au luat de la  Adam muiare şi o aduse pre dînsa cătră Adam. Şi zise Adam: " acesta acum iaste os  din oasele meale şi trup den trupul mieu! Aceasta să va chema muiare, pentru că dentru  bărbatul ei s-au luat; pentru aceasta va lăsa omul pre tată-său şi pre mumă-sa  şi să va lipi lîngă muiarea lui şi vor fi amîndoi într-un trup". Şi era amîndoi  despuiaţi, şi Adam şi muiarea lui, şi nu să ruşina.   
{FacereaCapIII} Iară  şarpele era mai înţelept decît toate hiarăle ceale de asupra pămîntului, care le-au  făcut Dumnezău; şi zise şarpele cătră muiare: "Ce că au zis Dumnezău să nu mîncaţi  den tot lemnul grădinii?" Şi zise muiarea: "Den roada lemnului grădinii vom mînca;  Iară den roada lemnului ce iaste în mijlocul grădinii au zis Dumnezău: "Să nu mîncaţi  dentr-însul, nici să vă atingeţi de dînsul, pentru ca să nu muriţi". Şi zise şarpele cătră  muiare: "Nu veţi muri cu moarte! pentru că ştie Dumnezău cum, în ce zi veţi mînca  dentr-însul, să vor deşchide ochii voştri şi veţi fi ca nişte Dumnezei, conoscînd răul  şi binele!" Şi văzu muiarea cumu e lemnul bun la mîncare şi cum e plăcut a-l vedea  cu ochii şi frumos iaste a-l priceape şi, luînd den roada lui, mîncă, şi deade şi  bărbatului ei cu dînsa şi mîncară. Şi să deşchiseră ochii amîndurora şi cunoscură cum  despuiaţi era, şi cusură frunze de zmochin şi-ş făcură   
{p3} lor încingeri împrejur. Şi auziră glasul Domnului Dumnezău, umblînd în grădină înde  sară; şi să ascunsără Adam şi muiarea lui de faţa Domnului Dumnezău în mijlocul  raiului. Şi chemă Dumnezău pre Adam şi zise lui: "Adame, unde eşti?" Şi zise Lui:  "Glasul Tău am auzit, umblînd pen grădină, şi m-am spămîntat, că despuiat sînt, şi  m-am ascuns". Şi zise lui Dumnezău: "Cine ţ-au spus cum eşti despuiat? Fără  numai den lemnul ce ţ-am poruncit ţie de acela sîngur să nu mănînci, de acela ai  mîncat?" Şi zise Adam: "Muiarea care ai dat cu mine, aceasta mi-au dat lemn, şi am  mîncat". Şi zise "Ce ai făcut aceasta?" Şi zise muiarea: "Şarpele m-au amăgit, şi am  mîncat". Şi zise Domnul Dumnezău şarpelui: "Căci ai făcut aceasta, blestemat tu den  toate dobitoacele şi den toate hiarăle cîte sînt asupra pămîntului! Pre pieptul tău şi cu  pîntecele să umbli, şi pămînt să mănînci în toate zilele vieţii tale! Şi vrajbă voiu pune   întru mijlocul tău şi întru mijlocul muierii, şi întru mijlocul semenţiei tale şi întru  mijlocul semenţiei ei. El va păzi ţie capul şi tu vei păzi lui calcîile". Şi muierii zise:  "Mulţind voiu mulţi scîrbele tale şi suspinul tău; întru scîrbe vei naşte feciori, şi  întoarcerea ta cătră bărbatul tău, şi el pe tine va stăpîni". Iară lui Adam zise: "Căci ai  ascultat glasul muierii tale şi ai mîncat den lemnul care ţ-am poruncit ţie dentru  acela numai să nu mănînci, dentru acela ai mîncat, blestemat pămîntul întru lucrurile  tale! întru scîrbe vei mînca pre dînsul, în toate zilele vieţii tale; Mărăcini şi ciulini va  răsări ţie, şi vei mînca iarba cîmpului. întru sudoarea feaţii tale vei mînca pîinea ta,  pînă te vei învîrteji în pămînt, dentru carele te-ai luat; că pămînt eşti, şi în pămînt  vei mearge". Şi numi Adam numele muierii lui: "Viaţă", pentru că e mumă tuturor  viilor. Şi făcu Domnul Dumnezău lui Adam şi muierii lui îmbrăcăminţi de piale,  şi-i îmbrăcă pre dînşii. Şi zise Dumnezeu: "Iată, Adam să făcu ca unul dentru Noi,  ca să priceapă binele şi răul. Şi acum să nu cîndai va întinde mîna sa şi va lua den  lemnul vieţii, şi va mînca şi va trăi în veaci". Şi-l scoase pre dînsul Domnul  Dumnezău den grădina desfătăciunii, ca să lucreaze pămîntul dentru care s-au luat.  Şi-l scoase afară pre Adam, şi-l sălăşlui pre dînsul în preajma grădinii  desfătăciunii; şi puse hieruvimi şi sabia cea de pară ce să întoarce, ca să păzască calea lemnului vieţii.   
{FacereaCapIV} Şi Adam cunoscu pre Eva, muiarea lui,  şi zămislind născu pre Cain. Şi zise: "Agonisiiu om prin Dumnezău!" Şi adaose a  naşte pre fratele lui, pre Avel. Şi să făcu Avel păstoriu de oi, iară Cain era lucrînd   pămîntul. Şi fu după cîteva zile, aduse Cain dentru roadele pămîntului jîrtvă la  Dumnezău. Şi Avel aduse şi el ceale dentîiu născute den oile lui şi den grăsimele lor.  Şi privi Dumnezău preste Avel şi preste darurile lui, Iară preste Cain şi preste jîrtvele  lui n-au luat aminte. Şi scîrbi pre Cain foarte şi au căzut cu faţa lui. Şi zise Domnul  Dumnezău lui Cain: " pentru căci te-ai scîrbit şi pentru ce căzu faţa ta? De nu dirept  vei aduce, iară pre dirept nu vei împărţi; greşit-ai, mîlcomeaşte: cătră tine e  întoarcerea lui şi tu vei stăpîni pre dînsul". Şi zise Cain cătră Avel, fratele lui: "Să  ieşim la cîmp". Şi fu după ce fură ei la cîmp, şi să sculă Cain asupra lui Avel, fratelui  său, şi-l omorî pre dînsul. Şi zise Domnul Dumnezău cătră Cain: "Unde iaste Avel,  fratele tău?" Şi zise: "Nu ştiu. Au paznic fratelui mieu sînt eu?" Şi zise Domnul : "Ce  ai făcut? Glasul sîngelui fratelui tău strigă cătră Mine den pămînt. Şi acum, blestemat  tu de pe pămînt carele au căscat gura lui să priimească sîngele fratelui tău den mîna ta!  Căci lucrezi pămîntul, şi nu va mai adaoge a da ţie putearea lui. Suspinînd şi tremurînd  vei fi asupra pămîntului". Şi zise Cain cătră Domnul Dumnezău: "Mai mare iaste vina  mea decît a mi se ierta mie. De mă vei scoate astăzi de pre faţa pămîntului, şi de cătră  faţa Ta mă voiu ascunde şi voiu fi suspinînd şi tremurînd asupra pămîntului; şi va fi tot  cine mă va afla, mă va omorî". Şi zise lui Domnul Dumnezău: "Nu aşa, tot cela ce va  omorî pre Cain, şapte izbîndiri va dezlega". Şi puse Domnul Dumnezău semnu lui  Cain, ca să nu-l omoară pre dînsul tot cine va afla pre dînsul. Şi ieşi Cain de la faţa  lui Dumnezău şi lăcui în pămîntul lui Naid, în preajma Edemului. Şi cunoscu Cain pre  fămeaia lui, şi zămislind născu pre Enoh. Şi era zidind cetate, şi numi cetatea pre  numele fiiului lui, Enoh. Şi să născu lui Enoh, Gaidad; şi Gaidad născu pre Maleleil; şi  Maleleil născu pre Mathusala; şi Mathusala născu pre Lameh. Şi-ş luo Lameh doao  muieri: numele uniia, Ada, şi numele ai doilea, Sela. Şi născu Ada pre Iovil; acesta era   părinte celora ce lăcuia în colibile celor hrănitori de dobitoc. Şi numele fratelui lui, Iuval; acesta era care au   
{p4} arătat canonul şi copuzul. Iară Sela născu  şi ea pre Thovel, şi era bătătoriu de ciocane, f aur de aramă şi de fier. Şi sora lui  Thovel, Noema. Şi zise Lameh muierilor lui: "Ada şi Sela, ascultaţi glasul mieu!  Muierile lui Lameh, băgaţi în urechi cuvintele meale! pentru că bărbat am ucis întru  rană mie, şi tinirel întru struncinare mie, pentru că dentru Cain de şapte ori s-au  izbîndit, iară dentru Lameh de şaptezeci şi şapte". Şi cunoscu Adam pre Eva, fămeaia  lui; şi zămislind născu fiiu, şi numi numele lui Sith, zicînd: "Radicatu-mi-au  Dumnezău sămînţă alta, pentru Avel, carele l-au omorît Cain". Şi lui Sith să născu  fiiu şi-i puse numele lui Enos; acesta nădejdui a chema numele Domnului Dumnezău.   
{FacereaCapV} Aceasta iaste cartea facerii oamenilor. întru  care zi au făcut Dumnezău pre Adam, după chipul lui Dumnezău au făcut pre dînsul.  Bărbat şi fămeaie au făcut pre dînşii şi au blagoslovit pre dînşii şi puse numele lui  Adam, întru care zi au făcut pre dînşii. Şi trăi Adam 200 şi de ani, şi născu dupre  chipul lui şi dupre obrazul lui, şi puse numele lui Sith. Şi să făcură zilile lui Adam,  care au trăit dupe ce au născut pre acest Sith, ani 700, şi născu fii şi feate. Şi să făcură  toate zilele lui Adam carele au trăit ani 900 şi 30, şi au murit. Şi au trăit Sith ani 200 şi  5, şi născu pre Enos. Şi trăi Sith, dupre ce au născut pre Enos, ani 7 sute şi 7, şi au   născut feciori şi feate. Şi să făcură toate zilele lui Sith ani 9 900 şi 12, şi au murit. Şi  trăi Enos ani 190, şi născu pre Cainan. Şi trăi Enos, dupre ce au născut pre Cainan, ani  700 şi 15, şi au născut fii şi feate. Şi să făcură toate zilele lui Enos ani 900 şi 5, şi au   murit. Şi au trăit Cainan ani 100 şi 70, şi au născut pre Maleleil. Şi trăi Cainan, dupre  ce făcu pre acest Maleleil, ani 700 şi 40, şi au născut fii şi feate. Şi să făcură toate  zilele lui Cainan ani 800 şi 10, şi au murit. Şi au trăit Male leil ani 160 şi 5, şi născu  pre Iared. Şi au trăit Maleleil, după ce au născut pre acest Iared, ani 700 şi 30, şi au  făcut fii şi feate. Şi să făcură toate zilele lui Maleleil ani 890 şi 5, şi au murit. Şi trăi  Iared ani 160 şi 2, şi au născut pre Enoh. Şi au trăit Iared, după ce au născut pre acest  Enoh, ani 800, şi au născut fii şi feate. Şi să făcură toate zilele lui Iared ani 960 şi 2, şi  au murit. Şi au trăit Enoh ani 160 şi 5, şi născu pre Mathusala. Şi bine plăcu Enoh lui  Dumnezău; dupre ce-ş născu lui pre Mathusala, trăi 200 de ani, şi făcu fii şi feate. Şi  să făcură toate zilele lui Enoh ani 365. Şi bineplăcu Enoh lui Dumnezău; şi nu să afla,   pentru că l-au mutat pre dînsul Dumnezău. Şi trăi Mathusala ani 187, şi născu pre  Lameh. Şi trăi Mathusala, după ce au născut pre Lameh, ani 782, şi făcu fii şi feate. Şi  să făcură toate zilele Mathusalii care au trăit ani 969, şi au murit. Şi trăi Lameh ani  188, şi născu fiiu. Şi puse numele lui Noe, zicînd: " acesta va odihni pre noi de faptele   noastre şi dentru scîrbele mînilor noastre, şi de pămîntul care au blestemat Domnul  Dumnezău". Şi trăi Lameh, după ce-ş născu lui pre Noe, ani 565, şi născu fii şi  feate. Şi să făcură toate zilele lui Lameh ani 53, şi muri. Şi era Noe de 500 de ani, şi  născu pre Sim, pre Ham, pre Iafeth.   
{FacereaCapVI} Şi fu deaca începură oamenii a să face mulţi asupra pămîntului, şi feate li să făcură lor. Văzînd fiii  lui Dumnezău featele oamenilor că sînt frumoase, luară-ş lor fămei dentru toate cîte  au ales. Şi zise Domnul Dumnezău: "Să nu rămîie Duhul Mieu întru oamenii aceştea,   pentru că sînt ei trupuri, şi să le fie zilele lor 120 de ani". Şi uriaşii era pre pămînt în  zilele acealea şi, după aceaea, deaca întra înlăuntru fiii lui Dumnezău cătră featele   oamenilor şi le năştea lor, aceia era uriaşii cei den veaci, oamenii cei numiţ. Şi văzînd  Domnul Dumnezău că s-au înmulţit răutăţile oamenilor pre pămînt şi fieştecarele  cugetă întru inima lui cu nevoinţă spre răutăţi în toate zilele, Şi Să mîhni Dumnezău  căci făcu pre om pre pămînt şi cugetă Şi zise Dumnezău: "Stinge-voiu pre om care  l-am făcut de pre faţa pămîntului, den om pînă în dobitoc, şi den tîrîtoare pînă în  pasările ceriului, pentru că M-am căit căci i-am făcut pre ei". Iară Noe au aflat  har înaintea Domnului Dumnezău. Şi aceastea sînt naşterile lui Noel Noe, om dirept,  desăvîrşit fiind întru semenţia lui, bineplăcu lui Dumnezău Noel Şi născu Noe trei   feciori: pre Sim, pre Ham, pre Iafeth. Şi să strică pămîntul înaintea lui Dumnezău şi să  umplu pămîntul de strîmbătate. Şi văzu Domnul Dumnezău pămîntul, şi era stricat,   pentru că au stricat tot trupul calea lui pre pămînt. Şi zise Domnul Dumnezău lui Noe:  " vreamea a tot omul vine înaintea Mea, pentru că s-au împlut pămîntul de  strîmbătatea lor; şi iată, Eu voiu strica pre dînşii şi pămîntul. Fă dară ţie   
{p5} sicriiu de leamne în patru muchi; şi cuiuburi vei face în sicriiu, şi-l  vei zmoli şi pe denlăuntru şi pe den afară cu zmoală. Şi aşa vei face sicriiul: de 300 de  coţi lungimea sicriiului şi de 50 de coţi latul şi de 30 de coţi naltul lui. adunîndu-l  vei face sicriiul, şi de-asupra de un cot să-l isprăveşti; şi uşa sicriiului o vei face  den coaste; cu cămară dedesupt, cu doao rînduri de poduri şi cu trei rînduri îl vei face  pre dînsul. Şi Eu iată că aduc potopul, apa asupra pămîntului, ca să strice tot trupul   întru care iaste duh de viaţă supt ceriu; şi toate cîte vor fi pre pămînt vor muri. Şi voiu  pune făgăduinţa Mea cătră tine şi vei întra în sicriiu tu şi feciorii tăi, şi fămeaia ta şi  fămeile feciorilor tăi, cu tine. Şi den toate dobitoacele şi den toate tîrîtoarele şi den  toate fiarăle şi den tot trupul, cîte doao, cîte doao, den toate să bagi în chivot, pentru să  le hrăneşti cu tine; parte bărbătească şi parte fămeiască să fie. Den toate pasările, după   fealiu-ş, şi den toate dobitoacele, după fealiu-ş, den toate tîrîtoarele ce să tîrăsc  pre pămînt, după fealiul lor, cîte doao, cîte doao, den toate vor întra înlăuntru cătră  tine, să să hrănească cu tine, parte bărbătească şi parte fămeiască. Şi tu vei lua ţie den  toate bucatele care vor fi de mîncare şi le vei aduna cătră tine şi vor fi ţie şi lor de  mîncat". Şi făcu Noe toate cîte au poruncit lui Domnul Dumnezău, aşa au făcut.   
{FacereaCapVII} Şi zise Domnul Dumnezău cătră Noe: " întră tu şi toată  casa ta în chivot, pentru că pre tine te-am văzut dirept înaintea Mea întru neamul   acesta. Şi den dobitoacele ceale curate adu înlăuntru cătră tine, cîte şapte, cîte şapte,  parte bărbătească şi parte fămeiască, iară den dobitoacele ceale ce nus curate, cîte  doao, cîte doao, bărbat şi fămeaie. Şi den pasările ceriului ceale curate, cîte şapte, cîte  şapte, parte bărbătească şi parte fămeiască, şi den toate pasările ceale necurate, cîte  doao, cîte doao, parte bărbătească şi parte fămeiască, ca să hrănească sămînţa peste tot   pămîntul. pentru că încă peste şapte zile Eu voiu aduce ploaie pre pămînt 40 de zile şi  40 de nopţi şi voiu stinge toată rîdicarea care am făcut dupre faţa a tot pămîntul". Şi  făcu Noe toate cîte-i porunci lui Domnul Dumnezău. Iară Noe era de ani 6 sute, şi  potopul apei să făcea pre pămînt. Şi întră înlăuntru Noe, şi fiii lui, şi fămeaia lui, şi  fămeile fiiilor lui cu dînsul în chivot, pentru ape potopului. Şi den pasările ceale curate  şi den pasările ceale necurate şi den dobitoacele ceale curate şi den dobitoacele ceale  necurate şi den hiară şi den toate tîrîtoarele ceale de pre pămînt, Cîte doao, cîte doao,   întrară cătră Noe în chivot, parte bărbătească şi fămeiască, după cum i-au poruncit  lui Dumnezău. Şi fu după ceale zile, şi ape potopului să făcu asupra pămîntului. întru  ani 6 sute şi 1 în viaţa lui Noe, într-a doao lună, în 27 ale lunii, într-această zi să  desfăcură toate izvoarăle fără-fundului şi jghiaburile ceriului s-au deşchis. Şi fu  ploaie pre pămînt 40 de zile şi 40 de nopţi. într-această zi întră Noe, Sim, Ham,  Iafet, fiii lui Noe, şi fămeaia lui Noe şi cîte-treale fămeile fiilor lui cu dînsul în   chivot. Şi toate hiarăle, după fealiu-ş, şi toate dobitoace, după fealiu-ş, şi tot   tîrîtoriul ce să mişcă pre pămînt, după fealiu-ş, şi toată pasărea, după fealiu-ş,   întrară cătră Noe în chivot, cîte doao, cîte doao, parte bărbătească şi fămeiască, dentru  tot trupul în carele iaste duh de viaţă. Şi ceale ce întra înlăuntru, parte bărbătească şi  fămeiască den tot trupul întrară, după cum porunci Dumnezău lui Noe. Şi închise  Domnul Dumnezău chivotul denafara lui. Şi să făcu potopul patruzeci de zile şi  patruzeci de nopţi pre pămînt şi să preaînmulţi apa şi rădică chivotul şi-l înălţă de  pre pămînt. Şi să întăriia apa şi să înmulţiia foarte pre pămînt, şi plutiia chivotul  deasupra apei. Iară apa să întăriia foarte-foarte pre pămînt, şi acoperi toţi munţii cei  nalţi, care era supt ceriu. De cincisprăzeace coţi să înălţă ape în sus şi acoperi toţi  munţii cei nalţi. Şi muri tot trupul ce să mişca pre pămînt, al pasărilor şi al  dobitoacelor, şi al hiarălor, şi tot tîrîtoriul ce să mişca pre pămînt. Şi tot omul, şi toate  cîte au suflare de viaţă, şi tot carele era pre uscat au murit. Şi să stinse toată rădicarea  carea era asupra feaţii a tot pămîntul, den om pînă în dobitoc, şi tîrîtoarele, şi pasările  ceriului de pre pămînt să stinseră. Şi rămase sîngur Noe şi cei ce era cu nînsul în chivot.  Şi să înălţă apa de pre pămînt 150 de zile.   
{FacereaCapVIII} Şi-Ş  aduse Dumnezău aminte de Noe, şi de toate hiarăle, şi de toate dobitoacele, şi de toate  pasările şi de toate jigăniile tîrîtoare cîte era cu dînsul în chivot; şi aduse Dumnezău  vînt pre pămînt şi încetă apa. Şi să descoperiră izvoarăle celui fără-fund şi  jghiaburile ceriului, şi să opri ploaia den ceriu. Şi să zbea apa, mergînd pre pămînt să zbea, şi să împuţina apa după   
{p6} o sută şi 50 de zile. Şi şăzu chivotul în luna a şaptea, în 27 de zile ale lunii, pre munţii lui Ararat. Iară apa mergînd să  împuţina, pînă la a zeacea lună. Iară la a unsprăzeacelea lună, în ziua dentîiu a lunii, să  iviră capetele munţilor. Şi fu după 40 de zile, deşchise Noe fereastra chivotului carea o  au făcut Şi trimise corbul, să vază doară au încetat apa; şi ieşind afară, nu s-au mai  întorsu, pînă a să usca apa de pre pămînt. Şi trimise porumbul după dînsul, să vază  doară au încetat apa de pre pămînt. Şi neaflînd porumbul odihnă picioarelor lui, s-au  întorsu la dînsul la chivot, pentru că apa era preste toată faţa a tot pămîntul. Şi  întinzindu-şi mîna, luo pre dînsul şi-l băgă în chivot. Şi îngăduind încă şapte zile,  iarăş trimise afară pre porumb den chivot. Şi să întoarse porumbul la dînsul de cătră  sară, şi avea frunză de măslin stîlpare în gura lui. Şi cunoscu Noe că au încetat apa de  pre pămînt. Şi mai aşteptînd şi alte şapte zile, iarăş au trimis porumbul. Şi nu mai  adaose a să întoarce cătră dînsul iarăş. Şi fu după 6 sute şi 1 de ani întru viaţa lui Noe,  în luna dentîiu, întru una a lunii, lipsi apa de pre pămînt. Şi descoperi Noe   acoperemîntul chivotului care au făcut şi văzu cum au lipsit apa de pre faţa pămîntului.  Şi întru a doao lună, în doaozeci şi şapte ale lunii, s-au uscat pămîntul. Şi zise  Domnul Dumnezău cătră Noe zicînd: "Ieşi den chivot tu, şi fămeaia ta, şi feciorii tăi,  şi fămeile feciorilor tăi cu tine! Şi tot trupul, den pasări pînă în dobitoace, şi tot   tîrîtoriul ce să tîraşte pre pămînt, scoate afară cu tine; şi vă creaşteţi şi vă înmulţiţi pre   pămînt". Şi ieşi Noe, şi muiarea lui, şi feciorii lui, şi muierile feciorilor lui, cu dînsul.  Şi toate hiarăle, şi toate dobitoacele, şi tot tîrîtoriul, şi toată pasărea ce să mişcă pre   pămînt, după fealiul lor, au ieşit den chivot. Şi zidi Noe jîrtăvnic lui Dumnezău şi luo  den toate dobitoacele ceale curate şi den toate pasările ceale curate şi aduse pentru  arderea-de-tot pre jîrtăvnic. Şi mirosi Domnul mirosire bine mirositoare şi zise  Domnul Dumnezău: "Cugetîndu-Mă, nu voiu mai adaoge de acum a blestema   pămîntul pentru faptele oamenilor, pentru că zace cugetul omului pre ceale reale den  tinereaţe; deci nu voiu mai adaoge a omorî tot trupul viu, după cum am făcut. Toate  zilele pămîntului, sămînţă şi seacere, frig şi zăduh, vară şi primăvară, ziua şi noaptea,  nu vor mai înceta!"   
{FacereaCapIX} Şi blagoslovi Dumnezău pre Noe şi  pre feciorii lui şi le zise lor: "Creaşteţi-vă şi vă mulţiţi şi împleţi pămîntul şi stăpîniţi  pre dînsul! Şi frica voastră şi cutremurul va fi pe toate fiarăle pămîntului, şi pre toate  pasările ceriului, şi pre toate cîte să mişcă pre pămînt, şi toţi peştii mării supt mînile   voastre am dat. Şi tot tîrîtoriul carele iaste viu, voao să vă fie de mîncare; ca tufele  ierbii le-am dat voao toate. Fără numai carne întru sîngele sufletului să nu mîncaţi.   pentru că şi sîngele vostru, a sufletelor voastre, den mîna a toate jiganiile voiu ceare  pre dînsul, şi dentru mîna omului fratelui voiu ceare aceasta: Cela ce varsă sîngele  omului, pentru sîngele lui să va vărsa, pentru că, întru chipul Lui, Dumnezău au făcut  pre om. Iară voi creaşteţi şi vă mulţiţi şi împleţi pămîntul şi vă mulţiţi pre pămînt!" Şi  zise Dumnezău lui Noe şi feciorilor lui zicînd: "Şi iată, Eu rîdic făgăduinţa Mea voao,  şi semenţiei voastre după voi, Şi a tot sufletul viu împreună cu voi, den pasări şi den  dobitoace, şi den toate jigă-niile pămîntului cîte sînt cu voi, den toate care au ieşit  den chivot. Şi voiu pune făgăduinţa Mea cătră voi şi nu va mai muri tot trupul de apa  potopului şi nu va mai fi de acum potop de apă, ca să strice tot pămîntul". Şi zise  Dumnăzău cătră Noe: " acesta e semn făgăduinţii carele Eu dau între Mine şi întru voi,  şi întru tot sufletul viu, cîte sînt cu voi întru semenţiei veacinice: Arcul Mieu îl puiu   întru nor, şi va fi întru semnul făgăduinţii întru mijlocul Mieu şi a pămîntului. Şi va fi  cînd voiu noora noor pre pămînt, să va ivi arcul în nor, Şi-M voiu aduce aminte de  făgăduinţa Mea care iaste întru mijlocul Mieu şi al vostru, şi întru mijlocul a tot  sufletul viu, întru tot trupul, nu va mai fi apa spre potop, ca să stingă tot trupul. Şi va fi  arcul Mieu în noor şi-l voiu vedea pre dînsul, ca să pomenesc făgăduinţa veacinică   între Mine şi între pămînt şi întru mijlocul sufletului viu carele iaste întru tot trupul  pre pămînt". Şi zise Dumnezău lui Noe: " acesta e semnul făgăduinţii care am tocmit   întru Mine şi întru tot trupul carele iaste pre pămînt". Şi era, feciorii lui Noe ce-au  ieşit den chivot: Sim, Ham, Iafeth. Ham era tată lui Hanaan. Aceşti trei sînt feciorii lui  Noel Dentru aceştea s-au răşchirat preste tot pămîntul. Şi începu Noe, om lucrătoriu   pămîntului, şi răsădi vie. Şi bău den vin şi s-au îmbătat şi s-au despuiat întru casa  lui. Şi   
{p7} văzu Ham, tatăl lui Hanaan, despuiarea tătîni-său. Şi  ieşind, spuse celor doi fraţi a lui afară şi, luînd Sim şi Iafeth haina, pusără pre   amîndoao umerile lor şi să dusără cu dosul înainte şi acoperiră despuiarea tătîni-său,  şi feaţele lor căutîndu îndărăt, şi despuiarea tatului lor n-au văzut. Şi să trezvi Noe  den vin şi cunoscu cîte-i făcu lui feciorul lui cel mai tînăr şi zise: "Blestemat Ham   feciorul, slugă va fi fraţilor lui". Şi zise: " blagoslovit Domnul Dumnezăul lui Sim, şi  va fi Hanaan slugă lui. Lărgească Dumnezău lui Iafeth, şi lăcuiască întru lăcaşurile lui  Sim şi să să facă Hanaan slugă lui". Şi trăi Noe după potop ani 300 şi 50. Şi să făcură  toate zilele lui Noe 9 sute şi 50 de ani şi muri.   
{FacereaCapX} Şi aceastea-s naşterile fiilor lui Noe: Sim, Ham, Iafeth; şi să născură lor feciori după  potop. feciorii lui Iafeth: Gamer, şi Magog, şi Madi, şi Ionan, şi Elisa, şi Thovel, şi  Mosoh, şi Thiras. Şi feciorii lui Gamer: Ashanaz, şi Rifath, şi Thorgama. Şi feciorii lui  Ionan: Elisa şi Tharsis, chiteanii, rodeanii. Dentru aceştea s-au împărţit ostroave  limbilor întru pămîntul lor, fieştecarele după limbă, întru neamurile lor Şi întru limbile  lor. Şi fecio rii lui Ham: Hus şi Mesrain, Fud şi Hanaan. Şi feciorii lui Hus: Sava, şi  Evila, şi Savatha, şi Regma, şi Savathaca; şi feciorii lui Regma: Sava şi Daudam. Iară  Hus au năs cut pe Nevrod, acesta au început a fi uriaş pre pămînt. acesta era uriaş  vînătoriu înaintea Domnului Dumnezău, pentru aceaea zic: cum Nevrod uriaş înaintea  Domnului. Şi fu începătura pămîntului împărăţiei lui: Vavilonul, şi Oreh, şi Arhad, şi  Halani, întru pămîntul Senaar. Den pămîntul acela au ieşit Asur şi au zidit Ninevia, Şi  Roovoth ceta tea, şi Halah, şi Desi, întru mijlocul Nineviei şi între Halah; aceasta iaste   cetatea cea mare. Şi Mesrain au născut pre Ludiim, şi pre Nefthalim, şi pre Enemeteim,  şi pre Laviim, Şi pre Patrosoniim, şi pre Hazmoniim, de unde au ieşit Filistiim, şi pre  Gaftho riim. Iară Hanain au născut pre Sidonul, întîi născut, şi pre Heteon, Şi pre  Ievuseon, şi pre Amoreon, şi pre Gherghe seul, Şi pre Eveon, şi pre Arucheon, şi pre  Ase neon, Şi pre Aradion, şi pre Samareon, şi pre Amathi. Şi după aceasta s-au  răşchirat neamurile hananeilor. Şi să făcură hotarăle hananeilor de la Sidon pînă a veni  la Gherara, şi la Gazan, pînă a veni pînă la Sodom şi la Gomor, Adama şi Sevoim, pînă  la Dasa. Aceştea sînt feciorii lui Ham întru neamurile lor, după limbile lor, întru ţărîle  lor, şi întru limbile lor. Şi lui Sim să născu şi lui, tată tuturor feciorilor lui Ever, fratele  lui Iafeth celui mai mare. feciorii lui Sim: Elam, şi Asur, şi Arfaxadu, şi Ludu, şi   aram, şi Cainan. Şi feciorii lui aram: Os, şi Ul, şi Gatther, şi Mosoh. Şi Arfaxadu au   născut pre Cainan, şi Cainan au născut pre Sala, şi Sala au născut pre Ever. Si lui Ever  să născură doi feciori, numele unuia Falec, pentru că întru zilele lui s-au împărţit   pămîntul, şi numele fratelui său Iectaan. Şi Iec-tan au născut pre Elmodad, şi pre  Saleth, şi pre Sarmoth, şi pre Ierah, Şi Odora, şi Evil, şi Decla, Şi Avimeil, şi Sovev, Şi  Ufir, şi Evila, şi Iovav; toţi aceştea feciorii lui Iectan. Şi să făcu lăcaşul lor de la Masi,  pînă a veni la Safira, muntele răsăritului. Aceştea sînt feciorii lui Sim întru neamurile  lor, după limbile lor, întru locurile lor, şi întru limbile lor. Aceastea sînt nea-murile   feciorilor lui Noe, după naşterile lor, după limbile lor; dentru aceştea s-au răşchirat  ostroavele limbilor pre pămînt după potopu.   
{FacereaCapXI} Şi era tot pămîntul un rost şi un glas la toţi. Şi fu după ce au purces ei de la răsărit, aflară cîmpu  în locul lui Senaar şi lăcuiră acolo. Şi zise om cătră vecinul său: "Veniţi să facem  cărămizi şi să le ardem în foc". Şi le fu lor cărămida în loc de piatră, şi varul le era  lutul. Şi ziseră: "Veniţi să ne zidim noao cetate şi turnu căruia vîrful va fi pînă în ceriu,  şi vom face noao nume mai nainte decît ne vom răsipi pre faţa a tot pămîntul". Şi   pogorî Domnul a vedea cetatea şi turnul carele l-au zidit fiii oamenilor. Şi zise  Domnul : "Iată, un neam şi un rost tuturora, şi aceasta au început a face. Acum nu va  lipsi dentru dînşii toate cîte vor apuca a face. Veniţi şi, pogorînd, să turburăm acolo  limbile lor, pentru ca să nu auză fieştecarele glasul aproapelui său". Şi-i răsipi pre   dînşii Domnul de acolo preste faţa a tot pămîntul, şi potoliră a face cetatea şi turnul.   pentru aceaea s-au chemat numele ei Turburare, pentru că acolo au turburat Domnul  rosturile a tot pămîntul şi de acolo au răsipit pre dînşii Domnul preste faţa a tot   pămîntul. Şi aceastea-s naşterile lui Sim; şi era Sim de ani 100 cînd au născut pre  Arfaxad, al doilea an după potop. Şi trăi Sim, după ce au născut pre Arfaxad, ani 300 şi  30 şi 5, şi născu fii şi feate, şi muri. Şi trăi Arfaxad 130 şi 5 de ani, şi născu pre  Cainan. Şi trai Arfaxad, după ce   
{p8} născu lui pre Cainan, ani 330, şi  făcu fii şi feate, şi muri. Şi trăi Cainan ani 130 şi născu pre Sala. Şi trăi Cainan, după  ce au născut pre Sala, ani 300 şi 30, şi făcu fii şi feate, şi muri. Şi trăi Sala ani 130 şi  născu pre Ever. Şi trăi Sala, după ce născu pre Ever, ani 330, şi născu fii şi feate, şi  muri. Şi trăi Ever ani 130 şi 4 şi născu pre Falec. Şi trăi Ever, după ce născu pre Falec,  ani 370, şi făcu fii şi feate, şi muri. Şi trăi Falec ani 130 şi născu pre Ragav. Şi trăi  Falec, după ce i să născu lui Ragav, ani 209, şi născu fii şi feate, şi muri. Şi trăi Ragav  ani 130 şi 2 şi născu pre Seruh. Şi trăi Ragav, după ce născu pre Seruh, ani 207, şi  născu fii şi feate, şi muri. Şi trăi Seruh ani 130 şi născu pre Nahor. Şi trăi Seruh, după  ce născu pre Nahor, ani 200, şi născu fii şi feate, şi muri. Şi trăi Nahor ani 79 şi născu  pre Thara. Şi trăi Nahor, după ce născu pre Thara, ani 120 şi 9, şi născu fii şi feate, şi  muri. Şi trăi Thara ani 70, şi născu pre Avram şi pre Nahor şi pre Aran. Şi aceastea sînt  naşterile lui Thara: Thara au născut pre Avram şi pre Nahor şi pre Aran, şi Aran născu  pre Lot. Şi muri Aran înaintea lui Thara, tatăl lui, întru pămîntul carele au născut, în  ţara haldeilor. Şi luară Avram şi Nahor lor muieri: numele muierii lui Avram Sara, şi  numele muierii lui Nahor Melha, fata lui Arran, tatăl lui Melha şi tatăl lui Iesha. Şi era  Sara stearpă şi nu făcea feciori. Şi luo Thara pre Avram, feciorul lui, şi pre Lot,   feciorul lui Arran, feciorul feciorului său, şi pre Sara, noru-sa, muiarea lui Avram,   feciorul lui, şi-i scoase pre dînşii den ţara haldeilor ca să meargă în ţara hananeilor,  şi veni pînă la Haran şi lăcui acolo. Şi să făcură toate zilele lui Tharra în Harran ani  205, şi au murit Thara în Haran.   
{FacereaCapXII} Şi zîse Domnul lui Avraam: "Ieşi den pămîntul tău şi den ruda ta şi den casa tătîne-tău şi să mergi la   pămîntul carele-ţ voiu arăta ţie. Şi te voiu face pre tine întru limbi mare şi te voiu   blagoslovi şi-ţ voiu mări numele şi vei fi blagoslovit. Şi voiu blagoslovi pre ceia ce  te vor blagoslovi, şi pre ceia ce te vor bles tema îi voiu blestema, şi să vor blagoslovi   întru tine toate neamurile pămîntului". Şi să duse Avram, după cum i-au grăit lui  Dumnezău, şi să ducea cu dînsul Lot; şi era Avram de ani 75 cînd au ieşit de la Haran.  Şi luo Avram pre Sara, fămeaia lui, şi pre Lot, feciorul fratelui lui, şi toate unealtele lui  cîte au agonisit, şi tot sufletul care au agonesit, den Haran, şi au ieşit ca să meargă la   pămîntul Hanaan. Şi întrară la pămîntul Hanaan şi umblă Avram în lungul lui, pînă la  locul Sihem, la stejariul cel nalt. Iară hananeii atuncea lăcuia pămîntul. Şi Să ivi  Domnul lui Avram şi zise lui: "Semenţiei tale voiu da pămîntul acesta". Şi zidi acolo  Avram jîrtăvnic Domnului Căruia S-au ivit lui. Şi să mută de acolo la munte, spre  răsăritul lui Vethil, şi-ş întinse acolo cortul lui, la Vethil, despre mare, despre  răsărit, şi zidi acolo jîrtăvnic Domnului, şi numi pre numele Domnului Care i S-au   arătat lui. Si să rîdică Avram şi, mergînd, tăbărî în pustiiu. Şi să făcu foamete pre   pămînt, şi să pogorî Avram la Eghipet ca să lăcuiască acolo, pentru că s-au întărit  foametea pre pămînt. Şi fu cînd să apropia Avram a întra la Eghipet, zise Avram cătră  Sara, fămeaia lui: "Cunosc eu cum fămeaie frumoasă eşti la obraz tu. Fi-va dară,  deaca te vor vedea eghiptineanii, vor zice cum: "Muiare iaste lui aceasta!", şi mă vor  omorî, şi pre tine te vor cruţa. Zi dară că: "Sînt sor lui", pentru ca să mi să facă mie  bine pentru tine, şi va trăi sufletul mieu pentru tine". Şi fu cînd întră Avram la Eghipet,  văzînd eghiptineanii muiarea lui că era frumoasă foarte, Şi o văzură boiarii lui Faraon  şi o lăudară pre ea cătră Faraon şi o aduseră pre dînsa lui Faraon. Şi lui Avram făcui  bine pentru dînsa, şi fură lui oi, şi viţei, şi măgari, şi slugi, şi slujnice, şi mîşcoi, şi  cămile. Şi certă Dumnezău pre Faraon cu certări mari şi reale, şi casa lui, pentru Sara,  fămeaia lui Avram. Şi chemînd Faraon pe Avram, zise: "Ce ai făcut aceasta mie, că nu  mi-ai spus că muiare iaste ţie? pentru căci ai zis că "Sor mie iaste"?, şi am luat pre  ea mie fămeaie. Şi acum, iată fămeaia ta înaintea ta. Şi luîndu-o, du-te!" Şi   porunci Faraon oamenilor pentru Avram ca să petreacă pre dînsul şi pre fămeaia lui şi  toate cîte era la dînsul, şi Lot cu dînsul.   
{FacereaCapXIII} Şi să sui Avram de la Eghipet, el şi fămeaia lui şi toate ale lui, la pustie. Si Avram era bogat  foarte cu dobitoc şi cu argint. Şi mearse dencătroo au venit la pustie, pînă la Vethil,  pînă la locul unde era cortul lui mai nainte, întru mijlocul lui Vethil şi întru mijlocul lui  Anghe, La locul jîrtăvnicului ce-au făcut acolo cortul. Şi chemă acolo Avram pre  numele Domnului. Şi la Lot, carele mergea împreună cu Avram, era oi, şi boi, şi  dobitoace. Şi nu-i încăpea pre dînşii pămîntul a lăcui într-un loc   
{p9} pentru că era avuturile lor multe Şi nu-i încăpea pre dînşii pămîntul  a lăcui împreună. Şi să făcu sfadă între păstorii dobitoacelor lui Avram şi între păstorii  dobitoacelor lui Lot. Iară hananeii şi ferezeii atuncea lăcuia pămîntul. Şi zise Avram  lui Lot: "Nu fie vrajbă întru mijlocul mieu şi al tău, şi între păstorii miei şi între  păstorii tăi, că oameni fraţi sîntem noi. Iată, nu iaste tot pămîntul înaintea ta?  Osăbeaşte-te de mine, de vei tu în stînga, eu în dereapta, de tu în direapta, eu în  stînga". Şi rădicîndu Lot ochii lui, văzu tot împrejurul ţărăi Iordanului, pentru că toată  era adăpată, pînă a nu surpa Dumnezeu Sodomul şi Gomorul, ca grădina lui  Dumnezău, ca pămîntul Eghipetului, pînă a veni la Zogora. Şi-ş alease lui Lot tot   împrejurul Iordanului, şi să rădică Lot de la răsărit şi să osebiră cineş de fratele său.  Iară Avram lăcui în pămîntul lui Hanaan, iară Lot lăcui în cetate prejur ţări şi-ş puse   cortul la Sodom. Iară oamenii cei de la Sodom, răi şi păcătoşi înaintea lui Dumnezău  foarte. Şi Dumnezeu zise lui Avram, după ce s-au despărţit Lot de cătră dînsul:  "Priveaşte cu ochii tăi şi vezi den locul carele eşti tu acum cătră amiazănoapte şi cătră  amiazăzi, şi cătră răsărit şi cătră mare, Că tot pămîntul carele-l vezi tu, ţie ţi-l  voiu da şi seminţiei tale pînă în veacu. Şi-ţ voiu face sămînţa ta ca năsipul   pămîntului. De poate neştine n umăra năsipul pămîntului, şi sămînţa ta se va n umăra.  Sculîndu-te, umblă pămîntul şi în lungul lui şi în lat, că ţie ţi-l voiu da pre el, şi  seminţiei tale, în veac". Şi rădicîndu-ş cortul Avram, au mersu de au lăcuit prejur  stejariul de la Mamvri, carele era la Hevrom, şi zidi acolo jîrtăvnic Domnului.   
{FacereaCapXIV} Iară fu întru împărăţia lui Amarfal, împăratul Senaar, şi  Arioh, împăratul Ellasar, şi Hodologomor, împăratul Elamului, şi Thargar, împăratul  limbilor, Făcură războiu cu Vala, împăratul Sodomului, şi cu Varsa, împăratul  Gomorului, şi cu Senar, împăratul Adama, şi cu Semovor, împăratul lui Sevoim, şi   împăratul Valac, aceasta iaste Sigor. Aceştea toţi s-au adunat la Valea ceaea a Sării,  aceasta iaste Marea Sărilor. Ani 12 slujiia lui Hodologomor, şi în a 13 ani s-au  semeţit. Iară al 14 ani, veni Hodologomor şi împăraţii ceia ce era cu el şi tăiară pre  uriaşii cei de la Astaroth şi Carnain, şi limbi tari împreună cu dînşii, şi pre somei, pre  cei den cetatea Saviei, Şi pre horeii cei den munţii Seir, pînă la Teremintho ai Faranii,  care iaste în pustie. Şi întorcîndu-se, veniră la Izvorul Judecăţii, acesta iaste Cadis,  şi tăiară pre toţi boiarii lui Amalic, şi pre amorei, pre ceia ce lăcuia la Asason Thamar.  Şi ieşi împăratul Sodomului şi împăratul Gomorului şi împăratul lui Adama şi   împăratul lui Sevoim şi împăratul lui Valac, acesta iaste Sigor, şi să tocmiră împotriva  lor la războiu la Valea Sărată, cătră Hodologomor, împăratul Elam, şi Thargal,   împăratul limbilor, şi Amarfal, împăratul lui Senaar, şi Arioh, împăratul lui Ellasar, cei  4 împăraţi cătră cei 5. Şi Valea cea Sărată fîntîni de zmoală, şi fugi împăratul  Sodomului şi împăratul Gomorului şi căzură acolo, iară ceia ce-au rămas au fugit la   munte. Şi luară muntele şi prădară călărimea toată, a Sodomului şi a Gomorului, şi  toate avuturile lor, şi să dusără. Şi luară pre Lot, pre feciorul fratelui lui Avram, şi toate  unealtele lui şi să dusără, pentru că lăcuia la Sodom. Şi mergînd unul dentru cei  scăpaţi, spuse lui Avram celui trecut. Şi el lăcuia cătră stejariul Mamvriii Amoreului,  fratelui lui Eshol şi fratelui lui Efnan, carii era împreună-lăcuitori lui Avram. Şi  auzind Avram cum s-au robit Lot, nepotul lui, n umără pre ai lui oameni de casă, 300  şi 18, şi goni dupre dînşii pînă la Dan Şi căzu asupra lor noaptea, el şi slugile lui,  şi-i lovi pre ei şi-i goni pînă la Hova, carea iaste de-a stînga Damascului. Şi  întoarse toată călărimea Sodomului, şi pre Lot, nepotu-său, l-au întorsu, şi toate  unealtele lui, şi muierile, şi norodul. Şi ieşi împăratul Sodomului în timpinarea lui,  după ce s-au întorsu el de la tăiarea lui Hodologomor şi împăraţilor ce era cu el, la  Valea lui Savi, acesta era Cîmpul împăraţilor. Şi Melhisedec, împăratul Salimului,  scoase pîine şi vin, şi era preot al Dumnezeului celui Nalt. Şi blagoslovi pe Avram şi  zise: " blagoslovit Avram lui Dumnezeu celui Nalt, Care au zidit ceriul şi pămîntul. Şi   blagoslovit Dumnezeu cel Nalt, Carele au dat vrăjmaşii tăi supt mîna ta!" Şi-i deade  lui zeciuială den toate. Şi zise împăratul Sodomului cătră Avram: "Dă-m oamenii,  iară caii ţine-ţi-i!" Şi zise Avram cătră împăratul Sodomului: "Întinde-voiu  mîna mea cătră Domnul Dumnezeu cel Preaînalt, Care au zidit ceriul şi pămîntul, De la  ştreangu pînă la legătura încălţămintei de voiu lua de ale tale toate, pentru ca să nu zici  că: "Am îmbogăţit eu pe Avram", afară den ce au mîncat voinicii şi a părţii oamenilor  ce-au mersu împreună cu mine, Eshol, Avnan, Mamvri, aceştea vor lua parte".   
{FacereaCapXV} 
{p10} Iară după cuvintele aceastea, să făcu  cuvîntul lui Dumnezeu cătră Avram, în videania nopţii, zicînd: "Nu te teame, Avrame,  Eu ţi-ajutorescu, plata ta multă va fi foarte". Şi zise Avram: "Stăpîne Doamne, ce  vei da mie? Eu pier fără feciori, iară feciorul Mahse, al slujnicii meale, acesta  Damascos Eliezer". Şi zise Avram: "De vreame ce mie nu mi-ai dat sămînţă, iară  posluşnicul mieu mă va moşteni". Şi îndată glasul Domnului să făcu cătră dînsul,  zicînd: "Nu te va moşteni acesta, ce cela ce va ieşi dentru tine, acela te va moşteni".  Şi-l scoase pre dînsul afară şi-i zise lui: "Caută dară în ceriu şi n umără stealele,  de vei putea, n umăra pre Eale!" Şi zise: "Aşa va fi semenţia ta!" Şi crezu Avram pre  Dumnezeu şi i să socoti lui întru direptate. Şi zise cătră dînsul: "Eu Dumnezău, Care  te-am scos den ţara haldeilor ca să-ţi dau pămîntul acesta să-l moştineşti". Şi  zise: "Stăpînitoare Doamne, dupre ce voiu cunoaşte că voiu moşteni pre acesta?" Şi  zise lui: "Ia Mie juncă tretină şi capră tretină şi berbeace tretin, şi turturea şi porumbu".  Şi le luo Lui toate aceastea şi le împărţi pren mijloc şi le puse aceastea cu faţa una   cătră alta, iară pasările nu le împărţi. Şi să pogorîră pasările pre trupurile despicăturile  lor, şi şezu cu dînsele împreună Avram. Iară în apusul soarelui, ameţală căzu la Avram  şi, iată, frică întunicoasă mare căzu pre dînsul. Şi să grăi cătră Avram: "Ştiind vei şti  cum sementia ta înstreinată va fi în pămîntul nu al ei, şi-i vor robi şi-i vor chinui  pre dînşii şi-i vor smeri pre dînşii 400 de ani. Iară limba căriia vor sluji voiu  judica-o Eu, iară după aceasta vor ieşi cu gătire multă. Iară tu vei mearge la părinţii  tăi, hrănindu-te întru pace şi întru bătrîneaţe bune. Iară în a patra seminţie, să vor  întoarce aicea, pentru că păcatele amoreilor nu s-au plinit pînă acum". Iară de   vreame ce fu soarele cătră apus, pară să făcu şi, iată, cuptoriu alumîndu-să şi făclii  de foc carele au trecut pren mijlocul despicăturilor acestora. întru aceaea zi făgădui  Dumne zău lui Avram, zicînd: "Seminţiei tale voiu da pămîntul acesta, den ape  Eghipetului pînă în ape cea mare a Efratului: Pre chenei, şi pre chenezei, şi pre  chedemonei, Şi pre hetei, şi pre ferezei, şi pre rafaini, Şi pre amorei, şi pre hananei, şi  pre evei, şi pre ghenesei, şi pre evusei".   
{FacereaCapXVI} Iară Sara,  muiarea lui Avram, nu-i năştea lui; şi era la dînsa o slujnică eghiptineană cariia era  numele Agar. Şi zise Sara cătră Avram: "Iată, mă-nchise Domnul a nu naşte; întră   înlăuntru cătră slujnica mea, pentru ca să faci feciori den tru ea". Şi ascultă Avram  glasul Sarei; şi luîndu fămeaia lui Avram pre Agar eghiptineana, slujnica ei, după 10  ani ce-au lăcuit Avram în pămîntul lui Hanaan, şi o deade lui Avram, bărbatului ei,  lui fămeaie. Şi întră înlăuntru cătră Agar şi zemisli; şi văzu că au luat în zgău şi să  necinsti stăpîna înaintea ei. Şi zise Sara cătră Avram: "Strîmbătate am de cătră tine. Eu  am dat roaba mea în sînul tău şi, văzînd că are în pîntece, m-am necinstit înaintea ei.  Judece Dumnezău întru mine şi între tine". Şi zise Avram cătră Sara: "Iată slujnica ta  în mînile tale, fă cu dînsa cumu-ţ va plăcea ţie!" Şi o supără pre dînsa Sara, şi fugi  de la faţa ei. Şi 0 află pre dînsa îngerul Domnului Dumnezău la izvorul apei în pustie,  pre pămînt, pre calea lui Sur. Şi zise ei îngerul Domnului: "Agar, slujnica Sarei, de  unde vii? Şi unde mergi?" Şi zise: "De faţa Sarei, stăpînii meale, eu fug". Şi zise ei  îngerul Domnului: "Întoarce-te cătră stăpîna ta şi te smereaşte supt mînile ei". Şi  zise ei îngerul Domnului: "Înmulţind înmulţi-voiu sămînţa ta, şi nu să va n umăra de  mulţime". Şi zise ei îngerul Domnului: "Iată, tu în pîntece ai şi vei naşte fiiu şi vei  pune numele lui Ismail, pentru că au ascultat Domnul smereniei tale. acesta va fi  mojîc om, mînile lui pre toţi şi mînile tuturor pre dînsul, şi înaintea feaţii tuturor  fraţilor lui va lăcui". Şi chemă Agar numele Domnului Celuia ce grăia cătră dînsa: "Tu  Dumnezău ce m-ai socotit; pentru că am zis: pentru că înainte Te-am văzut  ivindu-Te mie!" pentru aceasta au numit fîntîna aceaea "Fîntînă naintea căriia am  văzut"; fată întru mijlocul lui Cadis şi întru mijlocul Varah. Şi născu Agar lui Avram   fecior, şi-i puse Avram numele feciorului său, ce i-au născut lui Agar, Ismail. Şi  Avram era de 86 de ani cînd născu Agar pre Ismail lui Avram.   
{FacereaCapXVII} Şi fu Avram de 90 şi 9 de ani, şi Să ivi Domnul lui  Avram şi zise lui "Eu sînt Dumnezăul tău, să fii bineplăcut înaintea Mea. Şi te fă curat.  Şi voiu pune făgăduinţa Mea între mijlocul Mieu şi între mijlocul tău, şi te voiu  înmulţi foarte". Şi căzu Avram pre faţa lui; şi-i grăi lui Dumnezău, zicînd: "Şi Eu,  iată, făgăduinţa Mea cu tine, şi vei fi în mulţime de limbi tată. Şi nu se va mai chema  numele tău de acum Avram, ce va fi numele tău Avraam, pentru că te-am pus pre  tine părinte a limbi multe. Şi te voiu creaşte foarte, foarte, şi te voiu pune întru limbi, şi   împăraţi dentru tine vor ieşi. Şi voiu întări făgăduinţa Mea întru   
{p11} mijlocul tău şi între mijlocul seminţii tale după tine, întru rudele lor, întru făgăduinţă   veacinică a-ţ fi ţie Dumnezău şi seminţii tale după tine. Şi-ţ voiu da ţie şi seminţii  tale pămîntul care nemerniceşti, tot pămîntul lui Hanaan, întru ţineare veacinică, şi  voiu fi lor Dumnezău". Şi zise Dumnezău cătră Avraam: "Iară tu făgăduinţa Mea să o  păzeşti, şi seminţiei tale, întru rudele lor, după tine. Şi aceasta iaste făgăduinţa carea  vei păzi întru mijlocul Mieu şi între voi, şi între mijlocul seminţiei tale după tine, întru  neamurile lor: Să să obrezuiască voao tot ce e parte bărbătească; Şi vă veţ obrăzui  trupul acoperirei marginii voastre, şi va fi întru semnu de făgăduinţă întru mijlocul  Mieu şi voao. Şi copilul de 8 zile să va obrezui voao, toată partea bărbătească, întru  seminţiile voastre, cel născut în casa ta, şi cel cumpărat pre argint, şi den tot fiiul  strein, carele nu iaste dentru seminţia ta, cu obrezanie să va obrezui cel născut al casei  tale, şi cel pre argintu cumpărat. Şi va fi făgăduinţa Mea preste trupul vostru, întru  făgăduinţă veacinică. Şi ce va fi parte bărbătească neobrezuit, carele nu va obrezui  trupul acoperirei marginii lui în a opta zi, să va piarde sufletul acela dentru rudenia lui,   pentru că au stricat făgăduinţa Mea". Şi zise Dumnezău lui Avraam: "Sara, fămeaia ta,  nu se va chema numele ei Sara, ce Sarra îi va fi numele ei. Şi o voiu blagoslovi pre   dînsa, şi-ţ voiu da ţie dintru dînsa fiiu, şi-l voiu blagoslovi pre dînsul, şi va fi în  limbi, şi împăraţi limbilor dentru dînsul vor fi". Şi căzu Avraam pre faţa lui şi rîse şi  zise întru cugetul lui zicînd: "De să va naşte fiiu celui de 100 de ani? Şi Sarra, de 90 de  ani fiind, va naşte?" Şi zise Avraam cătră Dumnezău: "Ismail, acesta trăiască înaintea  Ta!" Şi zise Dumnezău cătră Avraam: "Aşa, iată, Sarra, fămeaia ta, va naşte ţie fecior  şi vei numi numele lui Isaac, şi voiu întări făgăduinţa Mea cătră dînsul întru făgăduinţă   veacinică, ca să fiu lui Dumnezău, şi seminţiei lui după dînsul. Iară pentru Ismail, iată  că te-am ascultat şi iată că l-am blagoslovit pre dînsul, şi-l voiu înmulţi pre   dînsul foarte, 12 limbi va naşte, şi-l voiu da pre dînsul în limbă mare. Iară  făgăduinţa Mea voiu întări-o cătră Isaac, carele va naşte ţie Sarra întru aceasta   vreame întru celalalt anu". Şi săvîrşi Dumnezău grăind cătră dînsul, şi Să sui  Dumnezău de la Avraam. Şi luo Avraam pre Ismail, fiiu-său, şi pre toţi cei născuţi  în casa lui, şi pre toţi cei cumpăraţi pre argint, şi tot bărbatul dentru oamenii den casa  lui Avraam, şi le tăia marginile acoperemîntului trupului întru vreamea aceiia zile,  după cum au grăit lui Dumnezău. Şi Avraam era de 90 şi 9 de ani cîndu-ş obrezuia   marginile trupului acoperemîntului lui. Iară Ismail, fiiul lui, era de 13 ani cîndu-ş  tăia acoperemîntul marginii trupului lui. Iară întru vreamea aceiia zile s-au obrezuit  Avraam şi Ismail, fiiul lui, Şi toţi bărbaţii casei lui, şi cei născuţi în casă, şi cei  cumpăraţi pre argint dentru alte feliuri de limbi, şi-i obrezui pre ei.   
{FacereaCapXVIII} Şi Să ivi lui Dumnezău cătră stejariul de la Mamvri,  şăzînd el la uşa cortului lui îneamiazăzi. Şi căutînd cu ochii lui văzu şi, iată, trei  Bărbaţi sta deasupra lui; şi văzînd pre Ei, alergă întru întimpinarea Lor de la uşa   cortului lui şi să închină pre pămînt Şi zise: "Doamne, de am aflat doară her înaintea  Ta, nu treace pre robul Tău! Să să aducă dară apă şi să speale picioarele voastre, şi Vă  răcoriţ supt copaciu. Şi voiu lua pîine şi veţ mînca, şi după aceasta veţ treace la calea   voastră, pentru care lucru V-aţ abătut la sluga voastră". Şi zisără: "Aşa fă, după  cum ai zis". Şi sirgui Avraam la cortu la Sarra şi zise ei: "Grăbeaşte şi frămîntă trei  măsuri de făină curată şi fă azime". Şi la vaci au aler gat Avraam şi au luat viţel moale  şi bun, şi-l deade slugii, şi-l pripiia să-l facă. Şi luo unt, şi lapte, şi viţelul care  l-au făcut, şi le puse înaintea Lor şi mîncară; şi el sta lîngă dînşii supt copaciu. Şi  zisără cătră dînsul: "Unde iaste Sarra, fămeaia ta?" Şi el, răspunzînd, zise: "Iată-o la   cortu". Şi zise: "Iată, întorcîndu-Mă voiu veni cătră tine, la vreamea aceasta în  ceasuri, şi va zămisli fecior Sarra, fămeaia ta". Şi Sarra auzi, cătră uşa cortului fiind,  după dînsul. Şi Avraam şi Sarra prea bătrîni, îndelungaţi de zile, şi părăsiră la Sarra a  se face ceale ce au pre sine fămeile. Şi rîse întru sine Sarra, zicînd: "Încă nu mi s-au  făcut mie pînă acum, şi stăpînul mieu prea bătrîn". Şi zise Domnul cătră Avraam: "Ce  că au rîsu Sarra întru sine, zicînd: "Oare adevărat voiu naşte, şi eu am îmbătrînit?" Au  doară nu să poate lîngă Dumnezău cuvîntul? La vreamea aceasta Mă voiu întoarce la  tine în ceasuri, şi va fi la Sarra fecior". Şi să lepădă Sarra, zicînd: "N-am rîs", pentru  că s-au temut. Şi zise: "Ba, ce ai rîs". Şi sculîndu-Se de acolo Bărbaţii, căutară asupra Sodomului şi   
{p12} Gomorului, şi Avraam mergea împreună cu   dînşii, petrecînd pre Ei. Iară Domnul zise: "Nu voiu ascunde Eu de Avraam, sluga  Mea, carele Eu facu. Iară Avraam, făcîndu-se, va fi întru limbă mare şi mult, şi să  vor blagoslovi întru el toate limbile pămîntului. pentru că ştiiam cum va învăţa pre   feciorii lui, şi casa lui dupre dînsul, şi vor păzi căile lui Dumnezău ca să facă dereptate  şi judecată, pentru ca să aducă Domnul asupra lui Avraam toate cîte au grăit cătră   dînsul". Şi zise Domnul : "Strigarea Sodomului şi a Gomorului să înmulţi cătră Mine,  şi păcatele lor mari-s foarte. Deacii, pogorînd, voiu vedea de dupre strigarea lor ce  vine cătră Mine facu, iară de nu, ca să ştiu". Şi întorcîndu-Se de acolo, Bărbaţii  veniră la Sodom; şi Avraam era încă stînd înaintea Domnului. Şi apropiin-du-se  Avraam, zise: "Nu piarde împreună pre cel derept cu cel necurat, şi va fi cel dirept ca  şi cel necurat. De vor fi 50 de direpţi în cetate, piarde-vei pre ei? Nu vei lăsa tot  locul pentru acei 50 de direpţi, de vor fi într-însa? Nice într-un chip să nu faci Tu  ca cuvîntul acesta, ca să ucizi pre cel direptu cu cel necurat, şi va fi cel dirept ca şi cel  necurat! Nice într-un chip! Cela ce judeci tot pămîntul, nu vei face judecată?" Şi  zise Domnul : "De voiu afla la Sodom 50 de direpţi în cetate, voiu lăsa tot locul pentru   dînşii". Şi răspunzînd Avraam, zise: "Acum începuiu a grăi cătră Domnul mieu, iară eu  sînt pămînt şi cenuşă. Dară de se vor împuţina cei 50 de direpţi în 40 şi 5, piarde-vei   pentru acei 5 toată cetatea?" Şi zise: "Nu voiu piarde, de voiu afla acolo 40 şi 5". Şi  adaose încă a grăi cătră dînsul şi zise: "Dară de se vor afla acolo 40?" Şi zise: "Nu voiu  piarde, pentru cei 40". Şi zise: "Să nu fie, Doamne, ceva de voiu grăi, dară de se vor   afla acolo 30?" Şi zise: "Nu voiu piarde, pentru 30". Şi zise: "De vreame ce am a grăi   cătră Domnul, dară de se vor afla acolo 20?" Şi zise: "Nu voiu piarde, pentru acei 20".  Şi zise: "Să nu fie ceva, Doamne, de voiu grăi încă de o dată? Dară de se vor afla acolo  10?" Şi zise: "Nu voiu piarde, pentru cei 10". Şi Se duse Domnul după ce au părăsit  grăind cu Avraam, şi Avraam s-au întorsu la locul lui.   
{FacereaCapXIX} Şi veniră cei doi Îngeri la Sodom seara, şi Lot şădea   lîngă cetatea Sodomului; şi văzînd Lot, să sculă întru-ntimpinarea Lor şi să închină  cu faţa pre pămînt şi zise: "Iată, Domnilor, abateţi-Vă la casa slugii voastre şi   odihniţ şi spălaţ picioarele voastre şi mînecînd veţ mearge la calea voastră". Şi ziseră:  "Ba, în uliţă vom odihni". Şi siliia pre dînşii şi Să abătură la dînsul şi întrară în casa  lui. Şi făcu Lor ospăţ, şi azime au coptu Lor, şi mîncară mai nainte decît a dormi. Şi   oamenii cetăţii, sodomiteanii, încungiurară casa, den tînăr pînă în bătrîn, tot norodul   împreună. Şi chema afară pre Lot şi zicea cătră el: "Unde sînt Ceia ce-au întrat la  tine noaptea? Scoate-I pre dînşii la noi ca să ne facem împreună cu Ei". Şi ieşi Lot   cătră ei denaintea uşii, şi uşa o trase dupre el şi zise cătră dînşii: "Nice într-un chip,  fraţilor, nu vă duceţ! Iară sînt la mine feate carele n-au cunoscut bărbat;  scoate-le-voiu pre eale la voi şi vă faceţ treaba cu eale după cum va plăcea voao,  numai la oamenii aceştea să nu faceţ strîmbătate, pentru căci au întrat supt   acoperemîntul stîlpilor miei". Şi ziseră: "Fereaşte-te, acolea ai întrat a nemernici; nu  şi judecată a judeca? Acum dară te vom chinui mai rău pre tine decît pre Ei". Şi siliia  pre om, pre Lot, foarte, şi să apropiară afară la uşă. Iară Bărbaţii, întinzînd mînile, au  tras înlăuntru cătră dînşii pre Lot în casă, şi uşa casii o închiseră. Iară pre oamenii ce  era la uşa casii i-au lovit cu orbire, den mic pînă în mare, şi să slăbiră căutînd uşa. Şi  ziseră oamenii cătră Lot: "Iaste ţie cineva aicea, gineri au feciori au feate? Au  altcineva de-ţ iaste al tău în cetate, scoate-l dentru locul acesta, pentru că Noi  stricăm locul acesta, pentru că s-au înălţat strigarea lor înaintea Domnului, şi  Ne-au trimis pre Noi Domnul să o sfărîmăm pre dînsa". Şi ieşi Lot şi grăi cătră  ginerii lui ce-i luase featele lui şi le zise: "Sculaţi-vă şi ieşiţ den locul acesta,   pentru că va să fărîme Domnul cetatea". Şi să păru a batjocori înaintea ginerilor lui şi,  cînd să făcu dimineaţă, grăbiia Îngirii pre Lot" zicînd: "Sculîndu-te, ia fămeaia ta şi  ceale doao feate ale tale ce ai şi ieşi afară, pentru ca să nu pieri şi tu împreună cu  nelegiuirele cetăţii". Şi să turburară şi apucară Îngerii mîna lui şi mîna muierii lui şi  mînile a doo feate ale lui, pentru că nu S-au îndurat Domnul de dînsul. Şi fu cînd  i-au scos pre dînşii afară, Şi ziseră: "Mîntuind mîntuiaşte sufletul tău; să nu cauţi  înapoi, nice să stai în tot împrejurul locului; la munte te mîntuiaşte, ca să nu te apuce   împreună cu dînşii". Şi zise Lot cătră dînşii: "Rogu-mă, Doamne, De vreame  ce-au aflat sluga Ta milă înaintea Ta, şi măriş dereptatea Ta care faci pre mine ca să  trăiască sufletul mieu, iară eu nu mă voiu putea mîntui la munte, ca să nu mă apuce realele şi   
{p13} voiu muri. Iată cetatea aceasta aproape, ca să scap acolo,  care iaste mică, acolo mă voiu mîntui. Nu iaste mică? Şi va trăi sufletul mieu pentru  Tine". Şi zise lui: "Iată, M-am ciudit de faţa ta pre cuvîntul acesta, pentru ca să nu  surpe cetatea pentru carea ai grăit. Deci grăbeaşte ca să scapi acolo, pentru că nu voiu  putea a face lucru pînă vei mearge tu acolo". Derept aceaea au numit numele cetăţii  aceiia Sigor. Soarele au ieşit pre pămînt, şi Lot au întrat în Sigor. Şi Domnul au plouat  pre Sodom şi pre Gomor iarbă pucioasă şi foc de la Domnul den ceriu. Şi au surpat  cetăţile aceastea, şi tot împrejurul, şi pre toţi cîţi lăcuia în cetăţi, şi toate cîte răsar den   pămînt. Şi căută muiarea lui îndărăt şi să făcu stîlpu de sare. Şi mînecă Avraam  demineaţa la locul unde sta înaintea Domnului. Şi căută spre faţa Sodomului şi a  Gomorului şi spre faţa pămîntului, de împrejurul locului, şi văzu: Şi iată, să suia pară  de foc den pămînt, ca o văpaie de cuptoriu. Şi fu dupre ce sfărîmă Domnul toate  cetăţile de pe împrejur, Îş aduse Dumnezău aminte de Avraam şi scoase pre Lot afară  den mijlocul surpării, cînd surpă Domnul cetăţile întru care lăcuia Lot într-însele. Şi  ieşi Lot den Sigor şi şedea în munte, şi amîndoao featele lui cu dînsul, pentru că  s-au temut a lăcui în Sigor, şi lăcui în peşteră, el şi featele lui cu dînsul. Şi zise cea  mai bătrînă cătră cea mai tînără: " părintele nostru iaste bătrîn, şi nime nu iaste den   pămînt carele să să împreune cu noi, după cum iaste obiceaiul a tot pămîntul. Vino,  dară, să adăpăm pre tatăl nostru cu vin şi să dormim cu dînsul şi să rădicăm den tatăl  nostru sămînţă". Şi adăpară pre tatăl lor cu vin în noaptea aceaea şi, întrînd înlăuntru  cea mai bătrînă, au dormit cu tatăl ei în noaptea aceaea; şi nu ştiia cînd dormiia el şi  cînd să scula. Şi fu a doao zi, şi zise cea mai bătrînă cătră cea mai tînără: "Iată că am  dormit ieri cu tatăl nostru; să adăpăm pre dînsul cu vin şi întru această noapte şi,   întrînd, te culcă tu cu el, şi să rădicăm den tatăl nostru sămînţă". Şi adăpară şi întru  aceea noapte pre tatăl lor cu vin şi, întrînd înlăuntru cea mai tînără, dormi cu tatăl ei; şi  n-au ştiut cînd s-au culcat cu ea şi cînd s-au sculat. Şi zămisliră amîndoao  featele lui Lot den tatăl lor. Şi născu cea mai mare fecior şi-i chemă numele lui  Moav, zicînd "Den tată-mieu". acesta e tată moaviteanilor, pînă în ziua de astăzi. Şi  născu cea mai tînără fecior şi chemă numele lui Aman, "Fiiu rudii meale" zicînd.   acesta iaste tatăl amaniteanilor, pînă în ziua de astăzi.   
{FacereaCapXX} Şi purceasă de acolo Avraam la pămînt cătră amiazăzi şi lăcui întru mijlocul Cadis şi   întru mijlocul Sur, şi lăcui la Gheraris. Şi zise Avraam pentru Sarra, fămeaia lui, cum  "Sor iaste mie", că să temu să zică "Fămeaie-m iaste", pentru ca să nu-l ucigă pre   dînsul oamenii cetăţii pentru dînsa. Şi tremise Avimeleh, împăratul gherarilor, ş-au  luat pre Sarra. Şi întră Dumnezău cătră Avimeleh în somnu noaptea şi zise lui: "Iată,  tu mori pentru muiarea carea ai luat, şi ea iaste împreunată cu bărbat". Şi Avimeleh nu  s-au întins la dînsa şi zise: "Doamne, limbă neştiind şi dirept vei piarde? Au doară  nu mi-au zis mie el cum "Sor mie iaste"? Şi ea mi-au zis mie: "Frate mie iaste".   întru inimă curată şi în dereptatea mînilor am făcut aceasta". Şi zise Dumnezău în  somnu: "Şi Eu am cunoscut cum cu inemă curată ai făcut aceasta, şi Eu nu M-am  îndurat de tine, ca să nu greşeşti tu cătră Mine, pentru aceasta nu te-am lăsat să te  atingi de dînsa. Iară acum dă îndărăt muiarea omului, pentru căce proroc iaste şi se va  ruga pentru tine şi vei trăi; iară de nu o vei da îndărăt, vei cunoaşte cum tu vei muri şi  toate ale tale". Şi mînecă Avimeleh dimineaţa şi chemă pre toate slugile lui şi grăi  toate cuvintele aceastea în urechile lor şi să temură toţ oamenii foarte. Şi chemă  Avimeleh pre Avraam şi-i zise lui: "Ce ai făcut aceasta noao? Cîndai să nu fim   greşit ceva cătră tine, pentru căce ai adus preste mine şi preste împărăţia mea păcat  mare? Faptul carele nime nu-l va face mi-ai făcut mie". Şi zise Avimeleh cătră  Avraam: "Ce socotind ai făcut aceasta?" Şi zise Avraam: " pentru că am zis: Cîndai nu  iaste teamere de Dumnezău în locul acesta, şi pre mine mă vor omorî pentru fămeaia  mea. Că şi adevărat de pre tată sor îm iaste, iară nu den mumă, şi mi să făcu mie şi  fămeaie. Şi fu cîndu m-au scos Dumnezău den casa tătîni-mieu, şi i-am zis ei:  Această direptate să faci asupra mea: în tot locul unde vom întra, acolo zi pentru mine  cum "Frate-m iaste. " Şi luo Avimeleh 1000: de didrahme, oi şi viţei, slugi şi   slujnice, şi au dat lui Avraam, şi-i deade îndărăt pre Sarra, fămeaia lui. Şi zise  Avimeleh cătră Avraam: "Iată pămîntul înaintea ta, unde-ţ va plăcea, lăcuiaşte". Iară  Sarrei zise: "Iată, am dat 1000 de didrahme fratelui tău, aceştea vor fi ţie întru cinstea  obrazului tău şi a toate cîte-s cu tine, şi tot adevărat grăiaşte. " Şi să rugă Avraam   cătră Dumnezeu, şi vindecă Dumnezeu pre Avimeleh, şi pre fămeaia lui, şi pre   slujnicele lui; şi năştea. pentru că   
{p14} închizînd închise Dumnezeu  den afară tot zgăul întru casa lui Avimeleh, pentru Sarra, fămeaia lui Avraam.   
{FacereaCapXXI} Şi Domnul socoti pre Sarra după cum zise şi făcu  Domnul Sarrei după cum grăi. Şi zămislind, născu Sarra lui Avraam fecior la  bătrîneaţe, la vreamea după cum i-au grăit lui Domnul. Şi numi Avraam numele   feciorului său ce i s-au născut lui, carele i-au născut lui Sarra, Isaac. Şi obrezui  Avraam pe Isaac în a opta zi, după cum i-au poruncit lui Dumnezeu. Avraam era de  100 de ani cînd i s-au născut lui Isaac, fiiul lui. Şi zise Sarra: "Rîs mi-au făcut  Domnul, pentru că cine va auzi să va bucura împreună cu mine". Şi zise: "Cine va  povesti lui Avraam că apleacă pruncul Sarra? pentru că am născut fecior la bătrîneaţile  meale". Şi crescu copilul şi să înţărcă, şi făcu Avraam ospăţu mare în ziua care s-au  înţărcat fiiu-său Isaac. Şi văzînd Sarra pre feciorul Agarei eghiptineanii, carele să  născuse lui Avraam, jucîndu-se cu Isaac, feciorul ei, Şi zise lui Avraam: "Goneaşte  pre această slujnică şi pre feciorul ei, pentru că nu va moşteni feciorul slujnicii cu   feciorul mieu Isaac". Şi foarte greu se păru cuvîntul înaintea lui Avraam, pentru   feciorul său Ismail. Şi zise Dumnezău lui Avraam: "Nu fie înaintea ta greu pentru  copil şi pentru slujnică; toate cîte va zice ţie Sarra, ascultă glasul ei, pentru că întru  Isaac se va chema ţie seminţie. Iară şi pe feciorul slujnicii aceştiia, întru limbă mare îl  voiu face pre dînsul, pentru că seminţia ta iaste". Şi să sculă Avraam dimineaţa şi luo  pîine şi un foale de apă şi deade Agarei; şi-i puse pre umăr şi copilul şi o goni pre   dînsa. Şi mergînd, rătăciia pren pustie spre Fîntîna Jurămîntului. Şi să fîrşi apa den  foale, şi lepădă copilul supt un brad. Şi mergînd, au şezut în preajma lui, departe ca o  proşcă de arcu, pentru că zise: "Nu voiu vedea moartea copilului mieu". Şi şezu  împotrivă de departe, şi strigînd copilul plînse. Şi ascultă Dumnezeu glasul copilului,  den locul unde era, şi strigă îngerul lui Dumnezeu pre Agar den ceriu şi zise ei: "Ce  iaste, Agar? Nu te teame, pentru că au auzit Dumnezeu glasul copilului tău, den locul  unde iaste. Scoală-te şi ia copilul şi-l ţine cu mîna ta pre dînsul, pentru că în  limbă mare voiu face pre dînsul". Şi deşchise Dumnezeu ochii ei şi văzu fîntînă de apă  vie şi mearse de umplu foalele de apă şi adăpă copilul. Şi era Dumnezău cu copilul, şi  crescu şi lăcui în pustie şi să făcu arcaş. Şi lăcui în pustiiul lui Faran, şi-i luo lui  mumă-sa muiare din pămîntul Eghipetului. Şi fu într-aceaea vreame, şi zise  Avimeleh şi Ohozath, carele au luat pre noru-sa, şi Filoh, voivodul puterii lui, cătră  Avraam zicînd: " Dumnezeu e cu tine întru toate cîte faci. Deci acum jură-mi pre  Dumnezeu cum nu-m vei face strîmbătate, nice seminţii meale, nice numelui mieu,  ce după dereptatea carea am făcut cu tine, vei face cu mine, şi pămîntului întru carele  te-ai sălăşluit într-însul". Şi zise Avraam: "Eu mă jur". Şi mustră Avraam pre  Avimeleh pentru fîntînile apei ce au luat slugile lui Avimeleh. Şi zise lui Avimeleh:  "N-am ştiut cine au făcut ţie lucrul acesta; nice tu mi-ai spus, nice eu am auzit,  fără numai astăzi". Şi luo Avraam oi şi viţei, şi deade lui Avimeleh, şi au pus amîndoi  făgăduinţă. Şi au pus Avraam 7 mieluşiţe de oi singure. Şi zise Avimeleh cătră  Avraam: "Ce sînt ceale 7 mieluşiţe ale oilor acestora care le-ai pus singure?" Şi zise  Avraam: " pentru că aceaste 7 mieluşiţe vei lua de la mine, ca să-m fie de mărturie  că eu am săpat această fîntînă". pentru aceaea au numit numele locului aceluia Fîntîna  Jurămîntului, că acolo au jurat amîndoi. Şi tocmiră amîndoi făgăduire la Fîntîna  Jurămîntului. Şi să sculă Avimeleh şi Ohozath, ce ţinea pre noru-sa, şi Filoh,  voivodul puterei lui, şi să întoarse la pămîntul filistiimilor. Şi răsădi Avraam ţarină la  Fîntîna Jurămîntului şi au chemat acolo pe numele Domnului Dumnezeu veacinicu. Şi  sălăşlui Avraam întru pămîntul filistiimilor zile multe.   
{FacereaCapXXII} Şi fu după cuvintele aceastea, Dumnezeu ispitiia pre  Avraam şi zise lui: "Avraame, Avraame!" Şi zise: "Iată eu!" Şi zise: "Ia pre fiiul tău  cel iubit, pre Isaac, pre cel ce ai iubit, şi pasă la pămîntul cel nalt şi-l fă pre dînsul   acolo jîrtvă pre unul dentru munţi, carele-ţ voiu zice ţie". Şi sculîndu-se Avraam  dimeneaţa, îş însămără măgariul său şi luo cu dînsul doauă slugi şi pre Isaac, feciorul  lui, şi, tăind leamne pentru jîrtvă, sculîndu-se, mearse şi veni la locul unde-i zise  lui Dumnezeu a treia zi. Şi căutînd Avraam cu ochii, văzu locul de departe. Şi zise  Avraam slugilor sale: "Şădeţi aicea cu măgariul, iară eu şi copilaşul vom mearge pînă  acii şi, închinîn-du-ne, ne vom întoarce la voi". Şi luo Avraam leamnele jîrtvei şi  le puse pre Isaac, feciorul lui, şi luo a mînă focul şi cuţitul şi să dusără amîndoi  dempreună. Şi zise Isaac cătră Avraam, tatăl lui: "Tată!" Şi el zise: "Ce iaste, fiiul  mieu?" "Iată focul şi leamnele, unde iaste oaia jîrtvei?" Şi zise Avraam: " Dumnezău Îş  va vedea Lui oaia pentru jîrtvă, fiiul mieu". Şi   
{p15} mergînd amîndoi împreună, Veniră la locul carele i-au zis lui Dumnezău. Şi au urzit acolo Avraam   jîrtăvnicul şi puse leamne deasupra şi, împiedecînd pre Isaac, fiiul său, îl puse pre   dînsul preste jîrtăvnic, deasupra leamnelor. Şi tinse Avraam mîna sa să-ş ia cuţitul  să junghe pre fiiul său. Şi-l chemă îngerul Domnului den ceriu şi zise: "Avraame,  Avraame!" Şi el zise: "Iată eu". Şi zise: "Să nu-ţ pui mîna asupra copilului, nice să  faci lui nemică, că acum am conoscut că te temi tu de Dumnezău, şi te-ai îndurat de  fiiul tău cel iubit, pentru Mine". Şi căutînd Avraam cu ochii lui văzu şi, iată, un   berbeace prins într-un sad savec de coarne. Şi mearse Avraam şi luo berbeacele  şi-l aduse a face jîrtvă pentru Isaac, fiiul lui. Şi numi Avraam numele locului aceluia  " Domnul au văzut", pentru ca să zică astăzi: "În munte Domnul Se-au ivit". Şi  chemă îngerul Domnului pre Avraam al doilea rînd den ceriu, zicînd: "Asupra Mea  M-am jurat, zice Domnul, pentru care lucru ai făcut cuvîntul acesta şi te-ai  îndurat de fiiul tău cel iubit, Cu adevărat blagoslovind te voiu blagoslovi şi mulţind  voiu mulţi seminţia ta ca stealele ceriului şi ca năsipul cel dupe ţărmurele mărei, şi va  moşteni seminţia ta cetăţile nepriatinilor. Şi se vor blagoslovi întru seminţia ta toate  limbile pămîntului, pentru care ai ascultat glasul Mieu". Şi să întoarse Avraam cătră  slugile lui şi, sculîndu-se, să duseră la Fîntîna Jurămîntului şi lăcui Avraam la  Fîntîna Jurămîntului. Şi fu după cuvintele aceastea, şi să poronci lui Avraam zicînd:  "Iată, născu Melha şi ea fii lui Nahor, fratelui tău, Pre Uzu, întîiu născut, şi pre Vaix,  fratele lui, şi pre Camoil, tatăl sirilor, Şi pre Hazad şi pre Nazaf şi pre Faldes şi pre  Eldaf, Şi pre Vathuil. Şi Vathuil au născut pre Reveca. Sînt 8 feciori aceştea care  i-au născut Melha lui Nahor, fratele lui Avraam. Şi ţiitoarea lui, anume Reima, au   născut şi ea pre Tavec şi pre Taam şi pre Tohos şi pre Moha".   
{FacereaCapXXIII} Şi fu viaţa Sarrei ani 100 şi 20 şi 7. Şi muri Sarra în   cetatea Arvuc, care iaste în vale, aceasta iaste Hevron, în pămîntul Hanaan. Şi veni  Avraam ca să p lîngă pre Sarra şi să jăluiască. Şi să sculă Avraam de la mortul său şi  zise Avraam feciorilor lui Het zicînd: "Strein şi nemearnic sînt eu cu voi. Daţi-m  mie dară moşie de mormînt cu voi şi voiu îngropa mortul mieu de la mine". Şi  răspunseră feciorii lui Het cătră Avraam, zicînd: "Nu, doamne, ce ascultă pre noi:   împărat de la Dumnezău tu eşti întru noi, întru ceale alease ale noastre mormînturi  îngroapă-ţ mortul tău, pentru că nice unul dentru noi va opri mormîntul lui de tine  ca să îngropi mortul tău acolo". Şi sculîndu-se Avraam, să închină norodului   pămîntului feciorilor lui Het Şi grăi cătră dînşii Avraam zicînd: "De aveţ la sufletul  vostru ca să îngrop mortul mieu denaintea feaţii meale, ascultaţi-mă şi grăiţ pentru  mine lui Efrom a lui Saar Şi-m dea mie peştira cea îndoită care iaste a lui, cea ce  iaste în partea ţarinii lui. Pre argint ce va fi vreadnică, să-m dea mie aceasta ce iaste   întru voi, întru agonisire de mormînt". Şi Efron şădea întru mijlocul feciorilor lui Het.  Şi răspunzînd Efron Heteul cătră Avraam, au zis celor ce aud, feciorilor lui Het şi celor  ce întra în cetate, tuturor zicînd: " lîngă mine fii, doamne, şi mă ascultă: ţarina şi  peştira care iaste într-însa ţie o dau. Naintea tuturor cetăţeanilor miei, dat-am ţie.  Îngroapă mortul tău". Şi să închină Avraam înaintea norodului pămîntului şi feciorilor  lui Het Şi zise lui Efron la urechi, înaintea a tot norodul pămîntului: "De vreame ce în  partea mea eşti, ascultă-mă. argintul ţarinii ia-l de la mine, şi voiu îngropa pre  mortul mieu acolo". Şi răspunse Efron lui Avream, zicînd: "Nu, doamne, pentru că am  auzit. Cum, 400 de didrahme de argint întru mine şi întru tine, ce ar fi aceasta? Şi tu  mortul tău ţi-l îngroapă". Şi auzi Avraam pre Efron. (*Au n umărat luî) argintul care  au grăit în urechile feciorilor lui Het, 400 de didrahme de argint ales la neguţători. Şi  iaste ţarina lui Efron carea era în peştira cea îndoită care iaste cătră faţa Mamvriei,  ţarina şi peştira care era întru ea şi copacii ce era întru ţarină care iaste întru toate  hotarăle lui împrejur Lui Avraam întru agonisire, înaintea feciorilor lui Het şi tuturor  celor ce întra în cetate. După aceasta au îngropat Avraam pre Sarra, fămeaia lui, întru  peştira ţarinii cea îndoită care iaste împotriva Mamvrii, aceasta iaste Hevron, întru   pămîntul lui Hanaan. Şi să adevără ţarina şi peştera care era într-însa a lui Avraam   întru cîştigarea de mormînt de la feciorii lui Het.   
{FacereaCapXXIV} Şi  Avraam era bătrîn, îndelungat de zile, şi Domnul blagoslovi pre Avraam întru toate. Şi  zise Avraam slugii lui cei mai bătrîne a casei lui, celuia ce era mai mare peste toate ale  lui: "Puneţ mîna ta supt armul mieu, Şi te jur pre Domnul Dumnezăul ceriului şi pre  Dumnezăul pămîntului ca să nu iai fămeaia feciorului mieu, lui Isaac, den featele  hananeilor cu care eu lăcuiescu întru dînşii, Ce-ntru pămîntul mieu unde am născut eu   
{p16} vei mearge, şi la neamul mieu, şi vei lua fămeaie feciorului  mieu, lui Isaac, de acolo". Şi zise cătră dînsul sluga: "Dară cînd n-a vrea muiarea să  meargă cu mine îndărăt la pămîntul acesta, voiu întoarce pre feciorul tău la pămîntul  de unde ai ieşit de acolo?" Şi zise cătră dînsul Avraam: "Ia amente întru tine, ca să nu  întorci pre feciorul mieu acolo. Dom nul Dumnezăul ceriului şi Dumnezăul   pămîntului, Carele m-au luat den casa tătîni-mieu şi den pămîntul carele am   născut, Carele mi-au grăit şi mi-au jurat zicînd: "Tie-ţ voiu da pămîntul acesta,  şi seminţiei tale!", acesta va trimite îngerul Său înaintea ta şi vei loa fămeaie   feciorului mieu Isaac de acolo. Iară de nu va vrea muiarea să meargă cu tine la   pămîntul acesta, curat vei fi de jurămîntul acesta, numai pre feciorul mieu să nu-l  întorci acolo". Şi puse sluga mîna lui supt armul lui Avraam, stăpînul lui, şi jură lui   pentru cuvîntul acesta. Şi luo sluga 10 cămile dentru cămilele stăpînu-său, şi den  toate bunătăţile stăpînului lui împreună cu dînsul, şi să sculă de să dusă la  Mijlocul-rîurilor, la cetatea lui Nahor. Şi adormi cămilele afară den cetate, lîngă  fîntîna cu ape cea de cătră seară, cînd ies ceale ce iau apă. Şi zise: " Domnul  Dumnezău stăpînului mieu Avraam, fă-m cale bună naintea mea astăzi şi fă milă cu  stăpînul mieu, Avraam. Iată, eu stau la izvorul apei, şi featele celor ce lăcuiescu în   cetate mergu ca să scoaţă apă. Şi va fi fecioara care eu voiu zice: "Pleacă ciutura ta   pentru ca să beau", şi-m va zice: "Bea tu, şi cămilele ţi le voiu adăpa pînă unde vor  înceta bîndu", aceasta ai gătit slugii Tale, lui Isaac, şi întru aceasta voiu cunoaşte cum  ai făcut milă cu stăpînul mieu, Avraam". Şi fu mai nainte de a săvîrşi el grăind întru  cugetul lui, şi, iată, Reveca ieşi afară, carea să născuse lui Vathuil, feciorul Melhai,  muierii lui Nahor, şi frate al lui Avraam, avînd ciutura pre umărul ei. Şi fecioara era  frumoasă la faţă foarte, fecioară era, bărbat n-au cunoscut pre dînsa, şi,   pogorîndu-se la izvor, îş împlu ciutura şi să sui. Şi alergă sluga întru timpinarea ei şi  zise: "Adapămă puţinea apă den ciutura ta". Şi ea zise: "Bea, doamne!" Şi grăbind,  slobozi ciutura pre braţul ei şi-l adăpă pre dînsul pînă unde au încetat bînd Şi-i  zise: "Şi cămilele-ţ voiu adăpa, şi voiu scoate apă pînă unde toate vor bea". Şi grăbi  Şi deşărtă ciutura în adăpătoare şi alergă iarăş la fîntînă să scoaţă apă şi scoase apă la  toate cămilele. Şi omul o pricipea pre dînsa şi tăcea, pentru ca să cunoască de au  îndereptat Domnul calea lui au ba. Şi fu cînd încetară toate cămilele bîndu, luo omul  cercei de aur de trăgea cîte o drahmă şi 2 brăţari pre mîinele ei, trasul lor 10 galbeni de   aur, Şi o întrebă pre dînsa şi zise: "A cui fată eşti? Spune-m de iaste la tată-tău  loc noao de a odehni". Şi ea zise cătră dînsul: "Fată lui Vathuil sînt, al Melhăi, pre care  l-au născut ea lui Nahor". Şi zise lui: "Paie şi săturări multe sînt la noi şi loc de   odihnit". Şi bine-vrînd omul, să închină Domnului şi zise: " blagoslovit Domnul  Dumnezăul stăpînului mieu Avraam, Carele n-au lăsat dereptatea şi adevărul de la  stăpînul mieu! Pre mine mă îndereptă Dumnezău la casa fratelui stăpînului mieu". Şi  alergînd copila, spuse mîne-sa după cuvintele aceastea. Şi Reveca avea frate pre  nume Lavan şi alergă Lavan cătră om afară la izvor. Şi fu deca văzu cerceii şi brăţările  în mîinile surorii lui şi cînd auzi cuvintele Revecăi, surori-sa, zicînd: "Aşa mi-au  grăit omul", şi veni la om stînd el la cămile la izvor Şi-i zise lui: " întră înlăuntru,  bine-i cuvîntat Domnul, pentru căce stai afară ? Şi eu am gătit casa şi locul  cămilelor". Şi întră omul în casă şi descărcă cămilele şi puse paie şi fînuri cămilelor şi  apă picioarelor lui şi picioarelor oamenilor ce era cu el. Şi le puse lor pîine să mănînce  şi zise: "Nu voiu mînca pînă (*nu*) voiu grăi cuventile meale". Şi zisără: "Grăiaşte!"  Şi zise: " sluga lui Avraam eu sînt. Şi Domnul au blagoslovit pre stăpînu-mieu  foarte, şi s-au înălţat. Şi-i deade lui oi şi viţei, şi argint şi aur, slugi şi slujnice,  cămile şi măgari. Şi născu Sarra, fămeaia stăpînului mieu, un fecior stăpînului mieu  după ce au îmbătrînit el, şi-i deade lui cîte era la el. Şi m-au jurat stăpînul mieu,  zicînd: "Să nu iai fămeaie fiiului mieu den featele hananeilor, întru care eu sălăşluiescu   întru pămîntul lor, Ce numai la casa tătîne-mieu să mergi şi la neamul mieu şi vei  lua muiare feciorului mieu de acolo". Şi ziş stăpînului mieu: "Cîndai nu va vrea să  meargă cu mine?" Şi-m zise: " Domnul Dumnezeu, naintea Căruia bine am plăcut,  Acela va tremite pre îngerul Său cu tine şi-ţ va înderepta calea şi vei lua fămeaie  fiiului mieu den neamul mieu şi den casa tătîni-mieu. Atuncea curat vei fi de  blestămul mieu, căci, cînd vei veni la neamul mieu şi nu-ţ vor da ţie, şi vei fi curat  de jurămîntul mieu". Şi viind astăzi la izvor, ziş: "Doamne Dumnezăul stăpînului mieu  Avraam, de-m vei înderpta calea mea Tu, care eu acum voiu mearge la ea, Iată, stau  la izvoru1 apei, şi featele oamenilor cetăţii vor ieşi ca să ia apă, şi va fi fecioara căriia  eu voiu zice: "Adapămă puţinea apă den ciutura ta!" Şi-m va zice: "Şi tu bea, şi cămilelor   
{p17} tale voiu scoate apă!", aceasta iaste fămeaia carea o au  gătit Domnul slugii Sale, lui Isaac, şi întru aceasta voiu cunoaşte cum aifăcut milă  stapînului mieu Avraam". Şi fu mai nainte decît a săvîrşi eu grăind întru cugetul mieu,  îndată Reveca ieşiia afară avînd ciutură pre umăr şi pogorî la izvor şi scoaseapă.  Şi-i ziş ei: "Adapămă!" Şi grăbind, slobozi ciutura pre braţul ei de pre dînsa şi zise: "Bea  tu, şi cămilele tale voiu adăpa". Şi ambăut, şi cămilele au adăpat. Şi am întrebat pre ea  şi ziş:, A cui fată eşti tu?" Şi ea zise: "Fată lui Vathuil sînt, feciorului lui Nahor, carele  i-au născut lui Melha". Şi-i puş cerceiipre braţul ei şi brăţările pre mîin(*î)le ei.  Şi binevrînd m-am închinat Domnului şi binecuvîntai pre Domnul Dumnezăul  stăpînului mieu Avraam, Carele m-au îndereptat întru calea adevărului, ca să iau  fata fratelui stăpînului mieu, fiiului lui. Deci de veţ face voi milă şi dereptate cătră  stăpînul mieu, spune-ţi-m, ca să mă întorcu în dereapta au înstînga". Şi  răspunzînd Lavan şi Vathuil, ziseră: "De la Domnul au ieşit acesta lucru, nuvom putea  să grăim împotriva ta rău aubine. Iată Reveca înaintea ta. Luundu-o, du-te, şi fie  fămeaie feciorului stăpînului tău, după cum au grăit Domnul ". Şi fu auzind sluga lui  Avraam cuvintele lor, s-au închinat pre pămînt lui Dumnezău. Şi scoţînd sluga vase  de argint şi de aur şi îmbrăcăminte, au dat Revecăi, şi daruri deade fratelui ei şimumei  ei. Şi mîncară şi băură şi el şi oamenii ce era cu el şi dormiră. Şi sculîndu-se  demi-neaţa, zise: "Tremiteţi-mă pentru ca să măduc la stăpînu-mieu". Şi ziseră  fraţii ei şi mumă-sa: "Ramîie fata cu noi ca vreo 10 zile, şi după aceaea să va duce".  Şi el zise cătră ei: "Nu mă opriţi, şi Domnul au îndereptatcalea Lui întru mine;  trimiteţi-mă pentru casă mergu la stapînul mieu". Şi ei ziseră: "Să chemăm copila şi  să întrebăm gura ei". Şi chemară pre Reveca şi-i ziseră ei: "Mearge-vei cu omul   acesta?" Şi ea zise: "Meargi-voiu". Şi tremiseră pre Reveca, sora lor, şi unealtele ei,  şi pre sluga lui Avraam, şi precei cu dînsul. Şi blagosloviră pre Reveca şi ziseră ei:  "Sora noastră eşti, fă-te întru mii de zeci de mii şi moştinească seminţia ta  cetăţilenepriatinilor!" Şi sculîndu-se Reveca şiroabele ei, s-au suit pre cămile şi  să dusără cu omul; şi luînd sluga pre Reveca, s-au dus. Şi Isaac mergea pren pustie,  de cătră FîntînaVideniei, şi el lăcuia în pămîntul de cătră amiazăzi. Şi ieşi Isaac ca să  se primble la cîmpu, mai nainte de înde seară, şi căutînd cuochii lui, văzu cămile  viitoare. Şi căutînd Reveca cu ochii, văzu pre Isac şi sări de pre cămilăŞi zise cătră  slugă: "Cine iaste omul acela ce mearge în cîmpu întru întempinarea noastră?" Şi zise  sluga: " acesta iaste stăpînulmieu. " Iară ea, luîndu-ş brobodealnecul, să îmbrăca. Şi  povesti sluga lui Isaac toate cuventele cîte au făcut. Şi întră Isaac în casa mumei lui şi  luo pre Reveca şi i să făcu lui fămeaie şi o iubi pre dînsa. Şi să mîngîia Isaac pentru  Sarra, muma lui.   
{FacereaCapXXV} Şi adăogînd Avraam, îş luo fămeaie, căriia numele-i era Hettura. Şi-i născu lui pre Zomvran şi pre Iezan şi  pre Mada şi pre Madiam şi pre Ievoc şi pre Soiia. Şi Iezan au născut pre Sava şi pre  Thaman şi pre Dedan. Şi feciorii lui Dedan fură: Raguil şi Navdeil şi Asuriim şi  Laturiim şi Loomit. Şi feciorii lui Madiam: Ghefar şi Afer şi Enoh şi Avitha şi Eldaga,  toţi aceştea era feciorii Heturii. Şi deade Avraam toate unealtele lui lui Isaac, feciorul  lui. Şi feciorilor ţiitorilor lui au dat Avraam daruri, şi-i scoase pre dînşii în laturi de  la Isaac, feciorul lui, încă fiind el viu, cătră răsărit, la pămîntul răsăriturilor. Şi aceştea  sînt anii zilelor vieţii lui Avraam cîţ au trăit: 175 de ani. Şi slăbind Avraam, muri întru  bătrîneaţe bune, bătrîn şi plin de zile, şi să puse lîngă norodul lui. Şi-1 îngropară pre   dînsul Isaac şi Ismail, amîndoi feciorii lui, în peştira cea îndoită, în ţarina lui Efron,   feciorul lui Saar Heteului, carele iaste împotriva Mamvriei, Ţarina şi peştera ce au  cîştigat Avraam de la feciorii lui Het, acolo îngropară pre Avraam şi pre Sarra, fămeaia  lui. Şi fu după ce muri Avraam, blagoslovi Dumnezău pre Isaac, fiiul lui, şi lăcui Isaac   lîngă Fîntîna Vederii. Şi aceastea sînt naştirile lui Ismail, feciorul lui Avraam, pre  carele au născut Agar, slujnica Sarrei, lui Avrsam, Şi aceastea sînt numele feciorilor lui  Ismail, pre numele rudeniilor lui: cel dentîiu născut, Ismail, şi Navaioth şi Chidar şi  Navdeil şi Masam Şi Masma şi Duma şi Masi Şi Hodan şi Theman şi Ietur şi Nafes şi  Chedma. Aceştea sînt feciorii lui Ismail, şi aceastea sînt numele lor, în corturile lor şi   întru odăile lor, 12 boiari, după limba lor. Şi aceştea-s aniivieţii lui Ismail 137 ani.  Şi slăbind, murişi se alătură lîngă ruda lui. Şi lăcui de la Evilatpînă la Sur, carea iaste   înaintea feaţii Eghipetului, pînă a veni la asiriani, înaintea feaţii tuturor fraţilor lui au  lăcuit. Şi aceastea-snaştirile lui Isaac, feciorul lui Avraam: Avraam au născut pre  Isaac. Şi Isaac era de 40 de ani cînd au luat pre Reveca, fata   
{p18} lui Vathuil Sirului, lui fămeaie. Şi să ruga Isaac Domnului pentru Reveca, fămeaia lui,   pentru că era stearpă. Şi-l ascultă pre dînsul Dumnezău, şi zămisli în pîntece  Reveca, fămeaia lui. Şi juca copiii întru dînsa şi zise: "De iaste să mi să facă aşa,   pentru ce mie aceasta?" Şi mearse să întreabe de la Domnul. Şi zise Domnul ei:  "Doao limbi în zgăul tău sînt şi doao năroade den pîntecele tău se vor împărţi. Şi va  covîrşi nărod pre nărod şi cel mai mare va sluji celui mai mic". Şi să împlură zilele a  naşte ea şi la dînsa era geameni întru pîntecile ei. Şi ieşi feciorul cel întîiu născut, roşiu  tot ca o piale, păros, şi-i numi numele lui Isaf. Şi după acesta ieşi fratele lui, şi mîna  lui prinsă de călcîiul lui Isaf, şi numi numele lui Iacov. Şi Isaac era de 60 de ani cînd  au născut pre aceştea Reveca. Şi crescură tinereii, şi era Isaf om ştiind vîna, mojîc, iară  Iacov om neviclean, lăcuind în casă. Şi iubiia Isaac pre Isaf, pentru căci vînatul lui era  mîncarea lui, iară Reveca iubiia pre Iacov. Şi fiarse Iacov fiertură şi veni Isaf de la  cîmp ostenit. Şi zise Isaf cătră Iacov: "Gustă-m den fiertura acestui grîu, pentru că  slăbesc". pentru aceaea să numi numele lui Edom. Şi zise Iacov cătră Isaf: "Dă-mi  astăzi naştirile tale ceale dentîiu mie". Şi zise Isaf: "Iată, eu merg să moriu, şi ce  mi-s bune aceaste născături înainte?" Şi-i zise lui Iacov: "Jură-te mie astăzi".  Şi jură lui. Şi au dat Isaf naştirile dentîiu lui Iacov. Şi Iacov deade lui Isaf pîine şi  fiertură de linte, şi mîncă şi bău, şi să sculă de să duse; şi ocărî Isaf naştirile dentîiu.   
{FacereaCapXXVI} Şi fu foamete pre pămînt, afară de foametea cea mai  denainte, carea s-au făcut în zilele lui Avraam. Şi mearse Isaac cătră Avimeleh,   împăratul Filistiim, la Gherara. Şi Să ivi lui Dumnezeu şi zise: "Nu te pogorî la  Eghipet, ce lăcuiaşte în pămîntul carile ţi-l voiu spune ţie. Şi vei sălăşlui în   pămîntul acesta şi voiu fi cu tine şi te voiu blagoslovi, pentru că ţie şi seminţii tale voiu  da tot pămîntul şi voiu întări jurămîntul Mieu carele M-am jurat lui Avraam, tatălui  tău. Şi voiu înmulţi seminţia ta ca stealele ceriului şi voiu da seminţiei tale tot pămîntul   acesta şi se vor blagoslovi întru seminţia ta toate limbile pămîntului, pentru căci au  ascultat Avraam, tată-tău, glasul Mieu şi au păzit poruncile Meale şi învăţaturile  Meale şi direptăţile Meale şi legile Meale". Şi lăcui Isaac la Gherara. Şi întrebară   oamenii locului pentru Reveca, fămeaia lui, şi zise: "Sor mie iaste", pentru că să temu  a zice "Fămeaie-m iaste", pentru ca nu doară să-l ucigă oamenii locului pentru  Reveca, căce era frumoasă la faţă. Şi fu acolo în mulţi ani. Şi privind Avimeleh,   împăratul Gherarei, pre fereastră, văzu pre Isaac glumind cu Reveca, fămeaia lui. Şi  chemă Avimeleh pre Isaac şi-i zise lui: "Oare fămeaie-ţ iaste? Şi căce ai zis: "Sor  îm iaste?". Şi zise Isaac: "Am zis pentru căce cîndai să nu moriu pentru dînsa". Şi zise  lui Avimeleh: "Ce ai făcut aceasta noao? Puţin ar fi dormit cineva den rude mea cu  fămeaia ta, şi ai fi adus asupra noastră necunoştinţă". Şi porunci Avimeleh la tot   norodul lui, zicînd: "Tot cine se va atinge de omul acesta au de fămeaia lui, cu moarte  va fi vinovat". Şi sămănă Isaac întru pămîntul acela şi află întru anul acela orzu dînd  100. Şi-l blagoslovi pre dînsul Domnul. Şi să înălţă; omul şi, mergînd înainte, mai  mare se făcea, pînă unde mare să făcu foarte. Şi să făcură lui dobitoc de oi şi dobitoc  de boi şi arături multe. Şi zavistuiră pre dînsul filistiimii, Şi toate fîntînile cîte au săpat  slugile lui în vreamea tătîni-său le-au astupat filistiimii şi le-au umplut de   pămînt. Şi zise Avimeleh cătră Isaac: "Du-te de la noi, că mai mare decît noi te-ai  făcut foarte". Şi să mută de acolo Isaac şi poposi la rîpa Gherarilor şi tăbărî acolo. Şi  iarăş Isaac au săpat fîntînile cu ape, carele au săpat slugile lui Avraam, tatăl lui, şi  le-au astupat pre eale filistiimii după ce au murit Avraam, tatăl lui, şi le numi pre   dînsăle cu nume, după numele care le-au numit tatăl lui. Şi săpară slugile lui Isaac  în rîpa Gherarilor şi aflară acolo fîntînă de apă vie. Şi să bătură păstorii Gherarilor cu  păstorii lui Isaac, zicînd cum a lor iaste apa. Şi numiră numele fîntînii "Strîmbătate",   pentru că strîmbătate i-au făcut lui. Şi rădicîndu-se de acolo, au săpat altă fîntînă  şi să priciia şi pentru aceaea. Şi numi numele ei "Vrajbă". Şi rădicîndu-se de acolo,  au săpat altă fîntînă, şi nu s-au bătut pentru aceaea. Şi i-au numit numele ei  "Lărgime de loc", zicînd: " pentru căci acum au lărgit Domnul noao şi ne-au crescut  pre pămînt". Şi să sui de acolo la Fîntîna Jurămîntului. Şi Să ivi lui Dumnezeu în  noaptea aceaea şi zise: "Eu sînt Domnul lui Avraam, tatălui tău. Nu te teame, pentru că  cu tine sînt şi te-am blagoslovit şi voiu înmulţi seminţia ta, pentru Avraam, tatăl  tău". Şi zidi acolo jîrtăvnic şi chemă numele lui Dumnezău şi puse acolo cortul lui. Şi  săpară acolo slugile lui Isaac fintînă. Şi Avimeleh să duse la dînsul de la Gherara, şi  Ohozath, ce ţinea pre noru-sa, şi Filoh, voivodul puterei   
{p19} lui. Şi zise cătră dînşii Isaac: " pentru căci aţ venit cătră mine? Şi voi m-aţ urît şi m-aţi  scos de la voi". Şi ei au zis: "Văzînd te-am văzut că Domnul era cu tine şi am zis:  "Fie dară, întru mijlocul nostru şi întru mijlocul tău să punem cu tine legătură Ca să nu  faci cu noi rău, în ce chip noi nu ne-am scîrbit şi în ce chip ţie ţi-am trebuit bine  şi te-am scos cu pace". Şi tu acum blagoslovit eşti de Domnul. Şi le făcu ospăţ, şi  mîncară şi băură. Şi sculîndu-se dimineaţa, jură om aproapelui lui, şi-i trimise pre   dînşii Isaac şi să dusără cu mîntuire de la dînsul. Şi fu întru aceaea zi, şi, mergînd  slugile lui Isaac, îi spuseră pentru fîntîna ce-au săpat şi ziseră: "Nu am aflat apă". Şi  o numi "Jurămînt", pentru aceaea numi nume cetăţii Fîntîna Jurămîntului, pînă în ziua  de astăzi. Şi era Isaf de 40 de ani, şi luo muiare pre Iudin, fata lui Veil Heteul, şi pre  Vasemcath, fata lui Elon Eveul. Şi să priciia cu Isaac şi cu Reveca.   
{FacereaCapXXVII} Şi fu după ce-au îmbătrînit Isaac şi să tîmpiră ochii  lui a vedea, şi chemă pre Isaf, feciorul lui cel mai bătrîn, şi-i zise lui: "Fiiul mieu!"  Şi zise: "Iată eu". Şi zise lui: "Iată, am îmbătrînit şi nu ştiu ziua morţii meale. Acum  dară ia-ţ unealta ta, arcul şi tulba, şi ieşi afară la cîmpu Şi vînează-m vînat  şi-m fă mie bucate după cum iubescu eu şi-m adu ca să mănîncu, pentru ca să te   blagoslovească sufletul mieu mai înainte de ce voiu muri". Şi Raveca auzi grăind Isaac   cătră Isaf, feciorul lui. Şi să duse Isaf la cîmp ca să vineaze vînat tătîni-său. Şi  Răveca zise cătră fiiu-său cel mai mic: "Vezi, am auzit pre tată-tău grăind cătră  Isaf, fratele tău, grăind: "Adu-m vînat şi-m fă de mîncat, pentru ca mîncînd să te   blagoslovesc înaintea Domnului mai înainte decît a muri eu". Deci acum, fiiul mieu,  ascultă pre mine, dupre cum poruncescu eu ţie. Şi mergînd la oi, ia-m de acolo doi  iezi moi şi buni, şi voiu face pre ei bucate tătîni-tău cum iubeaşte. Şi vei aduce  tătîni-tău şi va mînca, pentru ca să te blagoslovească tată-tău mai nainte de  moartea lui". Şi zise Iacov cătră Răveca, mumă-sa: "Iaste Isaf, fratele mieu, om  păros, şi eu om neated. Cîndai să nu mă pipăie tatul mieu, şi voiu fii înaintea lui ca un  nebăgat în seamă şi voiu aduce asupra mea blestem, şi nu blagoslovenie". Şi-i zise  lui mumă-sa: "Pre mine blestemul tău, fiiul mieu; numai asculta glasul mieu şi,   mergînd, adu-mi". Şi mergînd, luo şi aduse mume-sii şi făcu mumă-sa bucate  dupe cum iubiia tatăl lui. Şi luînd Raveca îmbrăcamintea lui Isaf, feciorul ei cel mai  bătrîn, cea bună, care era la dînsa în casă, au îmbrăcat pre Iacov, feciorul ei cel mai  tînăr. Şi pieile iezilor le-au pus prejur braţile lui şi preste ceale goale ale grumazului  lui. Şi deade bucatele şi pîinile care au făcut pre mîinile lui Iacov, feciorul ei, şi aduse   părintelui său. Şi zise: "Tată!" Şi el zise: "Iată eu, cine eşti tu, fiiule?" Şi zise Iacov   cătră tată-său: "Eu sînt Isaf, cel dentîiu născut al tău, am făcut după cum mi-ai  grăit mie. Sculîndu-te, şezi şi mănîncă den vînatul mieu, pentru ca să mă   blagoslovească sufletul tău". Şi zise Isaac feciorului său: "Ce iaste aceasta care ai aflat  aşa curînd?" Şi el zise: "Ce au dat Domnul Dumnezeu înaintea mea. " Şi zise Isaac   cătră Iacov: " apropie-te de mine şi te voiu pipăi, fiiule, de eşti tu fiiul mieu Isaf au  ba". apropie-se Iacov cătră Isaac, tatăl lui, şi-l pipăi pre el şi zise: "Glasul iaste  glasul lui Iacov, iară mînile sînt mînile lui Isafu". Şi nu-l cunoscu pre dînsul, pentru  că-i era mîinile lui ca mîinile lui Isaf, fratelui său, păroase. Şi-l blagoslovi pre   dînsul şi zise: "Tu eşti, fiiul mieu, Isaf?" Şi zise: "Eu". Şi-i zise: "Adu-mi aproape  şi voiu mînca den vînatul tău, fiiule, pentru ca să te blagoslovească sufletul mieu". Şi  aduse lui şi mîncă, şi-i aduse vin şi bău. Şi zise lui Isaac, tată-său: " apropii-te  de mine şi mă sărută, fiiul mieu!" Şi apropiindu-se, îl sărută pre dînsul; şi mirosi  mirosul hainilor lui şi blagoslovi pre dînsul şi zise: "Iată mirosul feciorului mieu, ca  mirosul unii ţarine pline, care au blagoslovit Dumnezău. Şi să-ţ dea ţie Dumnezău  den roao ceriului şi den grăsimea pămîntului şi mulţime de grîu şi de vin. Şi slujască  ţie limbi, şi închine-ţi-se ţie boiari. Şi fii stăpîn fratelui tău şi ţi se vor închina ţie   feciorii tătîne-tău. Cela ce te va blestema, blestemat, iară cela ce te va blagoslovi,   blagoslovit". Şi fu după ce părăsi Isaac a blagoslovi pre Iacov, fiiul său, şi fu cît ieşi  Iacov den faţa lui Isaac, tătîni-său, şi Isaf, fratele lui, au venit de la vînat. Şi făcu şi  el bucate şi duse tătîni-său şi zise tătîni-său: "Scoale-se părintele mieu şi  mănînce den vînatul fiiului său, pentru ca să mă blagoslovească sufletul tău". Şi-i  zise Isaac, tată-său: "Cine eşti tu?" Şi el zise: "Eu sînt feciorul tău cel dentîiiu   născut, Isaf". Şi să ciudi Isaac ciudă foarte mare şi zise: "Cine iaste cela ce mi-au  vînat mie vînat şi mi-au adus mie? Şi am mîncat den toate, mai nainte de a veni tu,  şi l-am blagoslovit pre dînsul şi va fi blagoslovit". Şi fu deca auzi Isaf cuventile, lui  Isaac, tătîni-său, strigă cu glas mare şi amar foarte şi zise: " blagosloveaşte şi pre  mine, tată!" Şi zise lui: "Venindu fratele, tău, cu hiclişug au luat blagoslovenia ta". Şi zise: "Pre dereptul s-au numit   
{p20} numele lui Iacov, pentru că a doao oară m-au înşelat acum. Şi naştirile dentîi mi-au luat, şi acum mi-au luat   blagoslovenia mea". Şi zise Isaf tătîni-său: "Nu mi-ai lăsat blagoslovenie, tată?"  Raspunzîndu Isaac, zise cătră Isaf: "De l-am făcut pre dînsul stăpîn ţie, şi pre toţi  fraţii lui i-am făcut slugi lui, şi cu grîu şi vin l-am întărit pre el, dară ţie ce-ţ  voiu face, fiiul mieu?" Şi zise Isaf cătră tată-său: "Au doară numai o blagoslovenie  iaste la tine, tată? blagosloveaşti-mă dară şi pre mine, tată!" Şi umilindu-se Isaac,  strigă cu glas mare Isaf şi plînse. Şi răspunzînd Isaac, tatul lui, zise lui: "Iată, din  grăsimea pămîntului va fi lăcuinţa ta, şi den roaua ceriului de sus. Şi pre sabia ta vei  trăi şi frăţine-tău vei sluji. Şi fi-va cîndu de vei surpa, şi vei dezlega jugul lui den  gîtul tău". Şi purta pizmă Isaf lui Iacov, pentru blagoslovenia ce l-au blagoslovit pre   dînsul tatul lui. Şi zise Isaf întru cugetul lui: "apropii-se zilele jelii tătîni-mieu,   pentru ca să ucig pre Iacov, fratele mieu". Şi să spusără Revecăi cuventele lui Isaf,   feciorului ei cel mai bătrîn, şi trimiţînd au chemat pre Iacov, feciorul ei cel mai tînăr,  şi-i zise lui: "Iată Isaf, fratele tău, înfricoşază pre tine, ca să te omoară. Acum dară,  fiiul mieu, ascultă glasul mieu şi, sculîndu-te, fugi la Mijlocul-rîurilor, la Lavan,  fratele mieu, la Haran, şi lăcuiaşte cu dînsul cîteva zile, pînă să va întoarce mînia şi  urgia fratelui tău de la tine Şi va uita ce i-ai făcut lui; şi voiu tremite de te vor chema  de acolo, pentru ca să nu mă lipsescu de feciori de amîndoi de voi într-o zi". Şi zise  Reveca cătră Isaac: "Mi s-au supărat de viaţă-mi pentru featele feciorilor lui Het.  De va lua Iacov fămeaie den featele pămîntului acestuia, ce mi-e mie a trăi?"   
{FacereaCapXXVIII} Şi chemînd Isaac pre Iacov, îl blagoslovi pre el şi   porunci lui, zicînd: "Să nu iai muiare den featele lui Hanaan. Sculîndu-te, fugi la  Mijlocul-rîurilor, la casa lui Vathuil, tatul mumei tale, şi să iai ţie de acolo muiare,  den featele lui Lavan, fratelui mîne-ta. Şi Dumnezeul mieu să te blagoslovească pre  tine şi să te crească şi să te înmulţească, şi vei fi întru adunări de limbi. Şi să-ţ dea   blagoslovenia lui Avraam, tătîne-mieu, ţie şi siminţii tale după tine, ca să moşteneşti   pămîntul nemerniciei tale, carele au dat Dumnezău lui Avraam". Şi trimise Isaac pre  Iacov şi să duse la Mijlocul-rîurilor cătră Lavan, feciorul lui Vathuil Sirului, fratele  Revecăi, mumei lui Iacov şi lui Isafu. Şi văzînd Isaf cum au blagoslovit Isaac pre Iacov  şi să du-se la Mijlocul-rîurilor Siriei să-ş ia lui fămeaie de acolo, cînd   blagosloviia pre dînsul şi porunci lui, zicînd: "Să nu iai muiare den featele lui Hanaan",  Şi auzi Iacov pre tată-său şi pre mumă-sa şi să duse la Mijlocul-rîurilor Siriii,  Şi văzînd şi Isaf cum sînt reale featele lui Hanaan înaintea lui Isaac tătîni-său, Să  duse Isaf cătră Ismail şi luo pre Maeleth, fata lui Ismail, feciorul lui Avraam, sora lui  Naveoth, lîngă fămeile lui fămeaie. Şi ieşi Iacov de la Fîntîna Jurămîntului şi să duse la  Haraan. Şi află loc şi dormi acolo, pentru că au apus soarele, şi luo den pietrile locului  şi puse la capul lui şi dormi întru locul acela şi văzu vis. Şi iată, scară întărită în   pămînt, căriia capul ajungea în ceriu, şi îngerii lui Dumnezău să suia şi să pogorîia pre   dînsa. Şi Domnul era întărit pre ea şi zise: "Eu sînt Dumnezăul lui Avraam,  tătîni-tău, şi Dumnezăul lui Isaac. Nu te teame. pămîntul asupra căruia dormi tu, ţie  ţi-l voiu da şi seminţiei tale. Şi va fi seminţia ta ca năsipul pămîntului şi să va lăţi  spre mare şi spre amiazăzi şi amiazănoapte şi la răsărit, şi să vor blagoslovi întru tine  toate neamurile pămîntului şi întru seminţia ta. Şi iată, Eu sînt cu tine, păzindu-te în  toată calea unde vei mearge, şi te voiu întoarce la pămîntul acesta, pentru că nu te voiu  lăsa pînă voiu face Eu toate cîte am grăit ţie". Şi să sculă Iacov den somnul său şi zise  că: "Iaste Domnu în locul acesta, şi eu n-am ştiut". Şi să spămîntă şi zise: "Foarte  înfricoşat locul acesta. Nu iaste aceasta fără numai Casa lui Dumnezău, şi aceasta e  poarta ceriului". Şi să sculă Iacov dimineaţa şi luo piatra carea au fost pus la căpătîiul  lui şi o puse stîlpu şi turnă untdelemnu pre vîrful ei. Şi numi numele locului aceluia  "Casa lui Dumnezeu". Şi mai nainte să chema cetatea Ulamaus. Şi să rugă Iacov rugă,  zicînd: "De va fi Domnul Dumnezeu cu mine, mă va păzi întru calea aceasta unde eu  mă duc şi-m va da pîine să mănîncu şi haine să mă îmbrac Şi mă va întoarce cu  mîntuire la casa tătîni-mieu şi-m va fi Domnul întru Dumnezău, Şi piatra aceasta  ce am pus stîlpu îm va fi mie Casa lui Dumnezău, şi de toate cîte-m vei da, a zeacea le voiu zeciui pre eale Ţie".   
{FacereaCapXXIX} Şi rîdicîndu-ş Iacov picioarele, să duse la pămîntul răsăriturilor la Lavan, feciorul lui Vathuil Sirului,  fratele Revecăi, mumei lui Iacov şi Isaf. Şi veade şi iată fîntînă în cîmpu, şi era acolo  trei turme de oi odihnindu-se la dînsa, pentru că den fîntîna aceaea adăpa   
{p21} turmele, şi era piatră mare pre gura fîntînii. Şi să aduna acolo toate  turmele; şi răsturna piatra den gura fîntînii şi adăpa oile, şi aşăza piatra la aura fîntînii  la locul ei. Şi zise lor Iacov: "Fraţilor, de unde sînteţ voi?" Şi ei ziseră: "Den Haraan  sîntem". Şi zise lor: "Ştiţ pe Lavan, feciorul lui Nahor?" Şi ei ziseră: "Ştimu-l!" Şi  zise lor: "Sănătos iaste?" Şi ei ziseră: "Sănătos". Şi iată, Rahil, fata lui, veniia cu oile.  Şi zise Iacov: "Încă iaste zio multă, încă nu iaste vreame a se aduna toate dobitoacele;  adăpînd oile, păsaţ de la paştiţ". Şi ei ziseră: "Nu vom putea, pînă să vor aduna toţi  păstorii şi vor răstorna piatra den gura fîntînii, şi vom adăpa oile". Încă el grăind cătră  ei, şi Rahil, fata lui Lavan, veniia cu oile tătîni-său; pentru că ea păştea oile  tătîni-său. Şi fu deca văzu Iacov pre Rahil, fata lui Lavan, fratelui mumei lui, şi oile  lui Lavan, fratelui mumei lui, şi apropiindu-se Iacov, răsturnă piatra de pe gura  fîntînii şi adăpa oile lui Lavan, fratelui mumei lui. Şi sărută Iacov pre Rahil şi, strigînd  cu glasul lui, plînse. Şi povesti Rahilli cum iaste frate tătîni-său; şi alergînd, spuse  tătîni-său după cuvintele aceastea. Şi fu deca auzi Lavan de numele lui Iacov, fiiul  surorii lui, alergă întru timpinarea lui şi îmbrăţişîndu-l, îl sărută şi-l aduse pre   dînsul în casa lui şi povesti lui Lavan toate cuvintele aceastea. Şi zise lui Lavan: "Den  oasele meale şi den trupul mieu eşti tu". Şi era cu el o lună de zile. Şi zise Lavan cătră  Iacov: " pentru căce-m eşti frate, să nu-m slujeşti în dar! Spune-m, ce-ţ iaste  simbria?" Şi la Lavan era doao feate: numele cei mai mari Lia, şi numele cei mai tinere  Rahil. Şi ochii Liei era bolnavi, far Rahil era frumoasă la chip şi ghizdavă la faţă  foarte. Şi îndrăgi Iacov pre Rahil şi zise: " sluji-ţ-voiu şapte ani pentru Rahil, fata  ta cea mai tînără". Şi zise lui Lavan: "Mai bine să o dau ţie pre dînsa decît să o dau pre   dînsa la alt bărbat. Lăcuiaşte cu mine!" Şi sluji Iacov pentru Rahila 7 ani; şi era   înaintea lui ca zile puţine, pentru căci iubiia el pre dînsa. Şi zise Iacov cătră Lavan:  "Dă-mi mie fămeaia mea, pentru că s-au umplut zilele, pentru ca să întru la   dînsa". Şi strînse Lavan pre toţi oamenii locului şi făcu nuntă. Şi se făcu seară şi,  Iuîndu Lavan pre Lia, fata lui, o au băgat înlăuntru la Iacov, şi să culcă cu ea Iacov. Şi  deade Lavan fie-sa, Liei, pre Zelfan slujnica. Şi se făcu dimineaţă şi, iată, era Lia. Şi  zise Iacov cătră Lavan: "Ce mi-ai făcut aceasta? Au nu pentru Rahila ţi-am slujît  ţie? Şi pen tru căci m-ai smintit?" Şi răspunse Lavan: "Nu iaste aşa întru locul  nostru, să dăm cea mai tînără mai nainte decît cea mai bătrînă. Săvîrşaşte dară al  şaptilea aceştiia, şi-ţ voiu da şi pre aceasta, pentru posluşanie ce posluşăşti la mine  încă alţi şapte ani". Şi făcu Iacov aşa, şi plini şi acei şapte ani, şi-i deade lui Lavan  pre Rahila, fata lui, fămeaie lui. Şi deade Lavan featei lui pe Vala slujnica. Şi să culcă  cu Rahila şi îndrăgi mai mult pre Rahila decît pre Liar şi sluji lui încă 7 ani. Şi văzînd  Domnul Dumnezău cum să uraşte Lia, deşchise zgăul ei, iară Rahila era stearpă. Şi  zămisli Lia şi născu fecior lui Iacov, şi-i numi numele lui Ruvim, zicînd: " pentru că  au văzut Domnul smerenia mea şi mi-au dat mie fecior; acum dară mă va iubi  bărbatul mieu". Şi zămisli iarăş Lia şi născu al doilea fecior lui Iacov şi zise: "Căci au  auzit Domnul cum mă urăscu, şi mi-au dat încă şi acesta". Şi-i numi numele lui  Semeon. Şi zămisli iarăş şi născu fecior şi zise: " întru această vreame cătră mine va fi  bărbatul mieu, pentru că am născut lui feciori". pentru aceaea au numit numele lui  Levi. Şi zămislind, mai născu fecior şi zise: "Acum încă aceasta mă voiu ispovedui  Domnului". pentru aceaea numi numele lui Iuda, şi încetă a naşte.   
{FacereaCapXXX} Şi văzînd Rahil cum n-au născut lui Iacov, şi zavistui  Rahil pre soru-sa şi zise lui Iacov: "Dă-m fecior, iară de nu, voiu muri eu". Şi  mîniindu-se Iacov pre Rahil, zise ei: "Doară nu în locul lui Dumnezeu sînt eu,  Carele se-au sterpit den roada pîntecilui tău?" Şi zise Rahil lui Iacov: "Iată slujnica  mea Valla, culcă-te cu ea, şi va naşte pre genuchile meale, şi voiu face şi eu feciori,  dentr-însa". Şi-i deade lui pre Valla, slujnica ei, fămeaie lui, şi să culcă cu dînsa  Iacov. Şi zămisli Valla, slujnica Rahilei, şi născu lui Iacov fecior. Şi zise Rahil:  "Judecă-m Dumnezeu şi-m ascultă glasul şi-m deade fecior". pentru aceaea  numi numele lui Dan. Şi mai zămisli încă Valla, slujnica Rahilei, şi născu al doilea   fecior lui Iacov. Şi zise Rahil: "Ajutoră-m Dumnezău şi mă întorşu surorii meale şi  mă întăriiu". Şi numi numele lui Nefthalim. Şi văzu Lia cum au stătut de a mai naşte,  şi luo pre Zelfan, slujnica ei, şi o deade pre dînsa lui Iacov, fămeaie. Şi zămisli Zelfan,   slujnica Liei, şi născu Iacov fecior. Şi zise Lia: " întru noroc!" Şi-i numi numele lui  Gadu. Şi zămisli încă Zelfa, slujnica Liei, şi născu lui Iacov fecior al doilea. Şi zise  Lia: "Fericită eu, căci mă fericescu muierile!" Şi numi numele lui Asir.   
{p22} Şi să duse Ruvim în zilele seacerei de grîu, şi află meare de  mandragora în ţarină şi le aduse la Lia, mumă-sa. Şi zise Rahil cătră soru-sa, Lia:  "Dă-mi den mandragurile feciorului tău!" Şi zise Lia: "Nu ţi-e destul căci ai luat  pre bărbatul mieu? Au doară şi mandragurile feciorului mieu vei să iai?" Şi zise Rahil:  "Nu aşa, doarmă cu tine noaptea aceasta, pentru mandragurile feciorului tău!" Şi veni  Iacov de la ţarină seara şi ieşi Lia întru întimpinarea lui şi zise: " cătră mine să vii  astăzi, pentru căci te-am năimit, pentru mandragurile feciorului mieu". Şi dormi cu   dînsa în noaptea aceaea. Şi auzi Dumnezeu pre Lia şi, zămislind, născu lui Iacov al  cincelea fecior. Şi zise Lia: "Dat-au Dumnezeu plata mea, pentru căci am dat   slujnica mea bărbatului mieu". Şi numi numele lui Isahar, carele iaste "Plată". Şi  zămisli încă Lia şi născu lui Iacov fiiu, al şaselea. Şi zise Lia: "Dărui-m mie  Dumnezeu dar bun! întru aceasta vreame mă va aleage bărbatul mieu, pentru că  i-am născut lui şase feciori". Şi numi numele lui Zavolon. Şi după aceasta născu  fată, şi-i numi numele ei Dina. Şi-Ş aduse Dumnezeu aminte de Rahil, şi auzi ei  Dumnezeu, şi-i deşchise zgăul ei. Şi zămislind, născu lui Iacov fecior; şi zise Rahil:  "Luatu-mi-au Dumnezeu ponosul mieu!" Şi-i numi numele lui Iosif, zicînd:  "Adaogă Dumnezeu şi alt fecior". Şi fu dupe ce născu Rahil pre Iosif, zise Iacov lui  Lavan: "Trimite-mă pentru ca să mergu la locul mieu şi la pămîntul mieu. Dă-m  muierile meale şi copiii pentru carii am slujitu ţie, pentru ca să mă duc, că tu ştii slujba  care ţ-am slujit ţie". Şi zise lui Lavan: "De am aflat her înaintea ta, aş vrăji. pentru  că Dumnezeu m-au blagoslovit cu întrarea ta. Împarţi simbria ta cătră mine, şi  ţi-o voiu da". Şi zise Iacov: "Tu cunoşti cîte ţ-am slujit ţie, şi cîte dobitoace era  cu mine ale tale. pentru că puţine era cîte era înaintea mea, şi crescură întru mulţime, şi  te blagoslovi Domnul Dumnezău pre piciorul mieu. Deci acum, cînd voiu face şi eu  mie casă?" Şi-i zise lui Lavan: "Ce-ţ voiu da?" Şi-i zise lui Iacov: "Nu-m  vei da nemică. De vei face mie cuvîntul acesta, iarăş voiu Paşte oile tale, şi le voiu  păzi: Treacă toate oile tale astăzi, şi voiu împărţi de acolo toată oaia murgă întru miei,  şi toată albă şi pestriţă întru miei, şi întru capre, îm va fi mie simbria, şi va fi mie. Şi  mă va asculta pre mine direptatea mea întru ziua de mîine, ce-m va fi simbria   înaintea ta: tot ce nu va fi bălţat şi alb întru capre, şi murg întru miei, furat va fi cătră  mine". Şi zise lui Lavan: "Fie după cuvîntul tău!" Şi împărţi întru ziua aceaea ţapii cei  bălţaţi şi cei albi, şi toate caprele ceale bălţate şi albe, şi tot ce era alb întru Eale, şi tot  ce era murg întru miei, şi deade pren mîna feciorilor lui. Şi le despărţi cale de trei zile  şi întru mijlocul lor şi întru mijlocul lui Iacov; şi Iacov păştea oile lui Lavan ce  rămăsease. Şi-ş luo Iacov toiag de stirac vearde, şi de nuc, şi de paltin; şi le cură pre   dînsele Iacov belituri albe, şi trăgînd împrejur albeaţa, să arăta pre toiage albeaţa ce au  curat, împistrită. Şi puse toiagele ce au curat în albiile adăpătorilor apei, pentru ca,  venind oile să bea înaintea toiagelor, venind eale să bea, să zămislească oile pre toiage.  Şi zămisliia oile pre toiage şi năştea oile albe, şi împistrite, şi în feliul cenuşii pătate.  Iară cîrlanii i-au împărţit Iacov, şi au pus înaintea oilor berbeace alb, şi tot împistrit   întru cîrlani; şi-ş împărţi lui turme osebite şi nu le amestecă întru oile lui Lavan. Şi  fu întru vreamea cînd zămisliia oile luund în zgău, puse Iacov toiagile înaintea oilor în  covăţi, ca să zămislească eale dupe toiage. Şi cînd năştea oile, nu le punea; şi fură  ceale neînsemnate ale lui Lavan, şi ceale însemnate, ale lui Iacov. Şi să îmbogăţi omul  foarte-foarte, şi să făcură lui dobitoc mult şi boi, slugi, slujnice, cămile şi măgari.   
{FacereaCapXXXI} Şi auzi Iacov cuvintele feciorilor lui Lavan, zicînd:  "Luat-au Iacov toate ale tătîni-nostru şi dentru ale tatălui nostru au făcut toată  mărirea aceasta". Şi văzu Iacov faţa lui Lavan şi, iată, nu era faţa lui ca ieri şi ca  alaltaieri. Şi zise Domnul cătră Iacov: "Întoar-ce-te la pămîntul tătîni-tău şi la  ruda ta, şi voiu fi cu tine!" Şi trimiţînd Iacov, au chemat pre Lia şi pre Rahil la cîmp,  unde era turmele, Şi le zise lor: "Văzu eu faţa tătîni-vostru cum nu iaste cătră mine  ca ieri şi ca alaltaieri, iară Dumnezeul tătîni-mieu era cu mine. Şi voi ştiţi cum cu  toată vîrtutea mea am slujit tătîni-vostru; Şi tată-vostru m-au dat în laturi şi  mi-au schimbat simbria mea acelor 10 cîrlani; şi Dumnezăul tătîni-mieu nu  i-au dat lui să-m facă rău. De va zice aşa: "Ceale pestriţe vor fi simbrie ţie", şi  vor naşte toate oile pestriţe; iară de va zice: "Ceale albe să fie ţie simbria ta", şi vor  naşte toate oile albe. Şi luo Dumnezeu toate dobitoacele tătîni-vostru şi mi le deade  mie. Şi fu cînd zămisliia oile, şi văzu cu ochii prin somnu şi, iată, ţapii şi areţii  suindu-se pre oi şi pre capre albe, şi pestriţe, şi în feliul cenuşii pătaţi. Şi-m zise  mie îngerul lui Dumnezeu prin somnu: "Iacove!" Şi eu ziş: "Ce iaste?" Şi zise:  "Priveaşte cu ochii tăi şi vezi pre ţapi şi pre areţ suindu-se pre oi, şi pre capre albe,  şi pestriţe, şi în feliul cenuşii pătaţi, pentru că am văzut   
{p23} cîte-ţ face Lavan. Eu sînt Dumnezeul tău, Ce M-am ivit ţie în "Locul lui Dumnezeu",  unde Mi-ai uns acolo stîlpul şi te-ai rugat Mie rugă acolo. Acum dară,  scoală-te şi ieşi din pămîntul acesta şi pasă la pămîntul naşterii tale, şi voiu fi cu  tine!" " ŞI răspunzînd Rahil şi Lia, ziseră lui: "Au doară iaste noao încă parte au  moştenire în casa tătîni-nostru? Au nu ca ceale striine ne-am socotit lui, pentru că  ne-au vîndut pre noi, şi cu mîncarea au mîncat argintul nostru? Toată avuţia şi  mărirea ce au luat Dumnezău a tătîni-nostru, noao va fi şi feciorilor noştri. Acum  dară, cîte ţ-au zis Dumnezău, fă!" Şi sculîndu-se Iacov, au luat fămeile lui şi  copiii lui pre cămile; Şi aduse toate averile lui, şi toată marfa lui ce-au făcut   între-rîuri, şi toate ale lui, ca să meargă la Isaac, tatul lui, la pămîntul hananeilor.  Iară Lavan se-au fost dus să-ş tunză oile lui, şi fură Rahil bozii tătîni-său. Şi  ascunse Iacov de Lavan Sirul, pentru ca să nu-i spuie lui cum fuge. Şi au fugit el şi  ale lui toate şi au trecut rîul şi să porni spre muntele Galaad. Şi să spuse lui Lavan  Sirului a treaia zi, cum au fugit Iacov. Şi luîndu pre toţ fraţii lui cu el, goni după dînsul  cale de 7 zile şi-l apucă pre dînsul în muntele Galaad. Şi veni îngerul în somnu  noaptea cătră Lavan Sirul şi-i zise lui: "Păzeaşte-te pre tine ca să nu grăieşti cătră  el reale!" Şi apucă Lavan pre Iacov. Şi Iacov au întinsu cortul lui în munte, şi Lavan au  pus pre fraţii lui în muntele Galaad. Şi zise Lavan lui Iacov: "Ce ai făcut? pentru căce  pre ascunsu ai fugit şi m-ai jăhuit şi mi-ai loat featele meale ca pre nişte roabe cu  sabia? de mi-ai fi spus, te-aş fi trimis cu bucurie, şi cu cîntăreţ şi tîmpene, şi cu  copuzuri. Şi nu mă învredniciiu a-m săruta feciorii miei şi featele meale. Şi acum  nebuneaşte ai făcut! Şi acum poate mîna mea a-ţ face rău, ce Dumnezăul  tătîni-tău ieri au zis cătră mine, zicînd: "Păzeaşti-te pre tine ca să nu grăieşti cu  Iacov reale!" Acum dară, ai mersu pentru că cu pohta ai pobtit ca să mergi la casa  tătîni-tău; pentru căci mi-ai furat bozii miei?" Şi răspunzînd Iacov, zise cătră  Lavan: " pentru că am zis: Cîndai să nu-ţ iai featele tale de la mine şi toate ale  meale". Şi zise Iacov: "La cine vei afla bozii tăi, nu va trăi! înaintea fraţilor noştri,  cunoaşte ce iaste lîngă mine de ale tale, şi ia". Şi nu cunoscu la el nemică; şi nu ştiia  Iacov că Rahil, fămeaia lui, au furat pre ei. Şi întrînd Lavan, au cercat în casa Liei şi  n-au aflat, şi ieşi den casa Liei şi cercă casa lui Iacov, şi în casa acelor doao slujnice,  şi nu află. Şi întră în casa Rahilei, şi Rahil luo bozii şi-i vîrî în samarul cămilei şi  şăzu desupra lor. Şi zise tătîni-său: "Nu-ţ paie cu greu, doamne, nu poci să mă  scol înaintea ta, pentru că ce au obiceaiu muierile mie-m iaste". Cercă Lavan în  toată casa şi nu află bozii. Şi să scîrbi Iacov şi să prici cu Lavan. Şi răspunzînd Iacov,  zise cătră Lavan: "Ce iaste strîmbătatea mea? Şi ce-m iaste greşala, căce ai gonit  după mine şi căce ai cercat toate unealtele casii meale? Ce ai aflat den toate vasele  casii tale? Pune aciia înaintea fraţilor tăi şi a fraţilor miei şi să să mustre întru mijlocul  nostru amînduror! Aceastea-s mie, 20 de ani eu sînt cu tine; oile tale şi caprele nu  s-au stîrpit, berbecii oilor tale n-am mîncat, mîncat de hiară ţie nu ţi-am adus.  Eu plătiiam de la mine furtişagurile zilii şi furtişagurile nopţii. Mă făceam ziua arzind  de zăduh, şi cu îngheţul nopţii, şi să rădica somnul de la ochii miei. Aceastea-m sînt,  20 de ani eu în casa ta sînt, slujitu-ţi-am 14 ani pentru doao feate ale tale, şi 6 ani  la oile tale, şi-m smentiş simbria cu 10 cîrlani. De nu ar fi Dumnezăul părintelui  mieu Avraam şi frica lui Isaac, pre mine acum deşert m-ai tremite. Smerenia mea şi  truda mîinelor meale au văzut Dumnezeu, şi se-au mustrat ieri". Şi răspunzînd  Lavan, zise lui Iacov: "Featele, feate-m sînt, şi feciorii, fiii miei sînt, şi dobitoacele,  dobitoace mie, şi toate cîte tu vezi, ale meale sînt şi ale featelor meale. Ce voiu face lor  astăzi, au feciorilor lor ce-au născut? Acum dară, vino să punem legătură, eu şi tu, şi  va fi întru mărturie întru mijlocul mieu şi întru mijlocul tău!" Şi zise lui: Şi "Iată,  nimeni cu noi iaste, vezi Dumnezău martor întru mijlocul mieu şi al tău". Şi luund  Iacov piatră, o puse stîlpu pre dînsa. Şi zise Iacov fraţilor lui: " adunaţi pietri!" Şi   adunară pietri şi făcură movilă; şi mîncară acolo pre movilă. Şi zise lui Lavan:  "Această movilă mărturiseaşte întru mijlocul mieu astăzi". Şi o numi pre dînsa Lavan  "Movila mărturiii", iară Iacov o numi pre dînsa "Movilă mărturie". Şi zise Lavan lui  Iacov: "Iată această movilă şi stîlpul carele am pus întru mijlocul mieu şi al tău;   mărturiseaşte movila aceasta şi mărturiseaşte stîlpul acesta". pentru aceaea s-au  numit numele: "Movila mărturiseaşte". Şi "Videnia", care au spus: "Văzu Dumnezău   întru mijlocul mieu şi al tău, pentru că ne vom osebi unul de altul. De vei smeri featele  mele, de vei lua muiare peste featele meale, caută, nimenea cu noi iaste văzînd,  Dumnezău măturie întru mijlocul mieu şi întru mijlocul tău!" Şi zise Lavan lui Iacov: "Iată movila aceasta, şi mărturie stîlpul   
{p24} acesta, pentru că, de nu voiu treace eu la tine, nice tu vei treace cătră mine movila aceasta şi stîlpul acesta, pre  răutate; Dumnezăul lui Avraam şi Dumnezăul lui Nahor să judece întru mijlocul  nostru!" Şi jură Iacov dupre frica tătîni-său, lui Isaac. Şi junghe Iacov jîrtvă în   munte, şi au chemat pe fraţii lui; şi au mîncat, şi au băut, şi au dormit în munte.  Şi sculîndu-se Lavan dimineaţa, au sărutat feciorii şi featele lui şi blagoslovi pre ei. Şi întorcîndu-se Lavan, să duse la locul lui.   
{FacereaCapXXXII} Şi Iacov să duse la calea lui. Şi căutînd, văzu tabără a lui Dumnezău tăbărîtă, şi timpinară  pre dînsul anghelii lui Dumnezău. Şi zise Iacov, cînd văzu pre dînşii: "Tabăra lui  Dumnezău aceasta!" Şi numi numele locului aceluia "Tabere". Şi trimise Iacov soli   înaintea lui cătră Isaf, fratele lui, la pămîntul Siir, la ţara Edom. Şi porunci lor, zicînd:  "Aşa veţ zice Domnului mieu Isaf: "Aşa zice sluga ta Iacov: "Cu Lavan am sălăşluit şi  am zăbovit pînă acum". Şi mi să făcură boi, şi măgari, şi oi, şi slugi, şi slujnice, şi am  trimis să spuie Domnu lui mieu, lui Isaf, pentru ca să afle sluga ta haru înaintea ta". Şi  să întoarseră solii cătră Iacov, zicînd: "Vinit-am la fratele tău Isaf şi, iată, el vine în  timpinarea ta, şi 400 de oameni cu el". Şi să spămîntă Iacov foarte şi să mire, şi   împărţi norodul ce era cu el, şi boii, şi oile, în doao tabere. Şi zise Iacov: "De va veni  Isaf la o tabără şi o va tăia, va fi tabăra a doaua ca să se mîntuiască". Şi zise Iacov: "  Dumnezăul tătîne-mieu, lui Avraam, şi Dumnezăul tătîne-mieu, lui Isaac!  Doamne Dumnezăul mieu, Cela ce ai zis mie: "Aleargă la pămîntul naşterii tale, şi  bine-ţ voiu face", Destul sînt de toată dereptatea şi de tot adevărul carele ai făcut  slugii Tale. pentru că cu toiagul mieu am trecut pre Iordanul acesta, iară acum m-am  făcut în doao tabere. Scoate-mă den mîna fratelui mieu Isaf, pentru că mă tem eu de   dînsul, cîndai să nu vie să mă lovească, şi mume preste feciori. Şi Tu ai zis: "Bine voiu  face ţie, şi voiu pune seminţia ta ca năsipul mărei, carele nu se va n umăra de mulţime".  Şi dormi acolo în noaptea aceaea, şi luo de carele aducea în mînile lui daruri şi trimise  lui Isaf, fratelui lui: Capre 200, ţapi 20, oi 200, areţ 20, Cămile cu lapte şi copiii lor 30,  boi 40, tauri 10, măgari 20, mînji 10. Şi le deade pre mîna slugilor lui, turmă deosebi,  şi zise slugilor lui: "Păsaţi înaintea mea şi faceţ osebire între turmă şi între turmă". Şi   porunci celui dentîiu, zicînd: "De te va întîlni Isaf, fratele mieu, şi te va întreba, zicînd.  "Al cui eşti? Şi unde mergi? Şi ale cui sînt aceastea care mergu înaintea ta?", Vei zice:  "Ale slugii tale, Iacov; daruri au trimis Domnu-mieu Isaf. Şi iată el denapoia   noastră!" Şi porunci celui dentîiu, şi de al doi-lea, şi al treilea, şi tuturor celor ce   mergea după turmele aceastea, zicînd: "După cuvîntul acesta grăiţi lui Isaf, cîndu-l  veţ afla voi pre el, Şi veţ zice: "Iată, sluga ta, Iacov, vine denapoia noastră". pentru că  zise: "Voiu îmblînzi faţa lui cu darurile ce mergu înaintea lui, şi după aceasta voiu  vedea faţa lui, cîndai va priimi faţa mea". Şi mergea darurile înaintea feaţii lui, şi el  dormi în noaptea aceaea în tabără. Şi sculîndu-se în noaptea aceaea, au luat pre   amîndoao muierile şi amîndoao slujnicele şi cei 11 copii ai lui şi trecu trecătoarea lui  Iacov. Şi luo pre dînşii şi-i trecu pîrîul şi trecu toate ale lui. Şi rămase Iacov singur.  Şi să lupta Om cu dînsul pînă dimineaţa. Şi văzu cum nu poate cătră el, şi să atinse de  lăţimea coapsei lui şi amorţi lăţimea coapsei lui Iacov, luptîndu-se el cu dînsul.  Şi-i zise lui: "Trimite-Mă, pentru că se-au suit zorile!" Şi el zise: "Nu Te voiu  trimite de nu mă vei blagoslovi". Şi-i zise lui: "Ce-ţi iaste numele tău?" Şi el zise:  "Iacov!" Şi zise lui: "Să nu se mai cheame numele tău Iacov, ce Izrail să fie numele  tău; căce te-ai întărit cu Dumnezău şi cu oamenii, tare vei fi!" Şi întrebă Iacov şi  zise: "Spune-m numele Tău!" Şi-i zise: " pentru căci aceasta întrebi tu numele  Mieu? Carele iaste minunat!" Şi-l blagoslovi pre dînsul acolo. Şi numi Iacov numele  locului aceluia "Vedearea lui Dumnezău", pentru că zise: "Am văzut pre Dumnezău  faţă cătră faţă, şi să mîntui sufletul mieu!" Şi răsări soarele, cînd trecu "Chipul lui  Dumnezău"; iară el stîngăciia coapsa lui. pentru aceaea nu vor mînca fiii lui Izrail vîna  carea au amorţit, care iaste pre lăţimea coapsei, pînă în ziua de astăzi, pentru căce  se-au atinsu de lăţimea coapsei lui Iacov, de vînă, şi au amorţit.   
{FacereaCapXXXIII} Şi căutînd Iacov, văzu şi fată Isaf, fratele lui, viind, şi  400 de oameni cu dînsul. Şi împărţi Iacov copiii pre Lia şi pre Rahil şi pre ceale doao   slujnice. Şi puse pre ceale doao slujnice şi pre feciorii lor înainte, şi pre Lia şi pre  copiii ei denapoi, şi pre Rahil şi pre Iosif mai pe urmă; Iară el ieşi înaintea lor şi să  închină pre pămînt de şapte ori, pînă a se apropia de fratele lui. Şi alergă Isaf în  timpinarea lui; şi îmbrăţişîndu-l pre el, l-au sărutat, şi căzu pre grumazii   
{p25} lui şi sărută pre el foarte şi plînseră amîndoi. Şi căutînd, văzu  muierile şi copiii şi zise: "Ce-ţ sînt ţie aceştea?" Şi el zise: "Copiii cu carii au miluit  Dumnezău pre sluga ta". Şi apropiară slujnicele copiii lor şi să închinară. Şi să apropie  Lia şi feciorii ei şi să închinară; şi după aceaea se apropie Rahil şi Iosif şi să închinară.  Şi zise: "Ce sînt ţie acestea, toate taberile aceastea care am întîlnit?" Şi el zise: "Ca să  afle sluga ta her înaintea ta, doamne!" Şi zise Isaf: "Sînt la mine multe, frate, fie ţie ale  tale". Şi zise Iacov: "De am aflat her înaintea ta, priimeaşte darurile pren mînile meale;   pentru aceasta am văzut fata ta, ca cînd ar vedea niştine faţa lui Dumnezeu, şi bine vei  vrea mie. Ia blagosloveniile meale care ţi-am adus ţie, că m-au miluit Dumnezeu  şi am de toate". Şi-l siliia pre el şi luo. Şi zise: "Să ne sculăm să meargem dirept".  Şi-i zise lui: " Domnul mieu ştie că copiii sînt mai moi, şi oile şi vacile să  şchiopetează la mine; deci de le voiu goni pre dînşile o zi, vor muri toate dobitoacele.  Meargă Domnul mieu înaintea slugii lui, şi eu mă voiu întări în calea după zăbava  meargerii ce-i înaintea mea, şi pe urma copilaşilor, pînă voiu veni eu cătră Domnul  mieu la Siir". Şi zise Isaf: "Voiu lăsa cu tine den gloata ce iaste cu mine". Şi el zise:  " pentru ce aceasta? Destul că am aflat her înaintea ta, doamne". Şi să întoarse Isaf în  ziua aceaea în calea lui la Siir. Şi Iacov se sculă la corturi şi-ş făcu lui acolo casa, şi  dobitoacilor lui colibi; pentru aceaea au numit numele locului aceluia "Colibi". Şi veni  Iacov la Salim, cetatea Sichimon, care iaste în pămîntul lui Hanaan, cînd s-au  întorsu de la Mesopotamia Asiriii, şi să tăbărî despre faţa cetăţii. Şi agonisi partea  ţarinii, unde ş-au întinsu acolo cortul lui, de la Emor, tatăl lui Sihem, pre 100 de  cîrlani. Şi puse acolo jărtăvnic şi chemă pre el " Dumnezeul lui Israil".   
{FacereaCapXXXIV} Şi ieşi Dina, fata Liei care au născut lui Iacov, ca să  cunoască featele lăcuitorilor. Şi o văzu pre dînsa Sihem, feciorul lui Emor Horeul,  Domnul pămîntului. Şi luîndu-o pre dînsa, au dormit cu ea; şi născu, şi o smeri pre   dînsa. Şi să alătură lîngă sufletul Dinei, featei lui Iacov, şi o iubi pre fecioară şi grăi  dupre cugetul fecioarei ei. Zise Sihem, feciorul lui Iemor, cătră tată-său, zicînd:  "Ia-m fetişoara aceasta fămeaie!" Şi Iacov au auzit cum au pîngărit feciorul lui  Emor pre Dina, fata lui, şi feciorii lui era cu dobitoacile lui la cîmpu, şi tăcu Iacov pînă  a veni ei. Şi ieşi Emor, tatul lui Sihem, cătră Iacov, să-i grăiască lui. Iară feciorii lui  Iacov veniră de la cîmpu şi, deca auziră, să umiliră oamenii şi cu scîrbă le era lor  foarte, căci grozăvie făcu întru Izrail, dormind cu fata lui Iacov, şi nu aşa va fit Şi grăi  Emor lor, zicînd: "Sihem, feciorul mieu, au ales cu sufletul fata voastră; daţi-o dară  pre ea lui fămeaie! Şi vă încuscriţ cu noi: featele voastre daţi-le noao şi featele   noastre luaţ la feciorii voştri; Şi întru noi lăcuiţ, şi pămîntul, iată, lat înaintea voastră,  lăcuiţ şi vă hrăniţ pre dînsul, şi agonisiţ întru el". Şi zise Sihem cătră tatăl ei şi cătră  fraţii ei: "Să aflu her înaintea voastră şi, ce veţ zice, vom da. Înmulţiţ zestrile foarte, şi  voiu da întru cît îm veţ zice mie, şi-m veţ da mie copila aceasta întru fămeaie!" Şi  răspunsără feciorii lui Iacov lui Sihem şi lui Iemor, tătîni-său, cu vicleşug; şi grăiră  lor, căci au pîngărit pre Dina, sora lor, Şi zise lor Simeon şi Levi, fraţii Dinii, feciorii  Liei: "Nu vom putea să facem cuvîntul acesta, să dăm pre soru-noastră la om ce are   marginea trupului acoperită, pentru că iaste ponos noao. întru aceasta ne vom asemăna  voao şi vom lăcui întru voi, de vă veţ face ca noi şi voi, cînd se va obrezui voao toată  partea bărbătească. Şi vom da featele noastre voao, şi din featele voastre vom lua fămei  noao; şi vom lăcui la voi, şi vom fi ca un neam. Iară de nu veţ asculta pre noi, să vă  obrezuiţ, vom lua featele noastre şi ne vom duce". Şi plăcură cuvintele înaintea lui  Emor şi înaintea lui Sibem, feciorul lui Emor. Şi nu zăbovi tinerelul a face cuvîntul   acesta, pentru că să afla cu fata lui Iacov, şi el era prea slăvit decît toţi cîţ era în casa  tătîne-său. Şi veni Emor şi Sihem, feciorul lui, la poarta cetăţii lor şi grăiră cătră   oamenii cetăţii lor, zicînd: " oamenii aceştea cu pace sînt cu noi; să lăcuiască pre   pămînt, şi să hrănească pre dînsul. Şi pămîntul, iată, larg înaintea lor; featele lor să  luom noao fămei, şi featele noastre să le dăm lor. întru aceasta numai să vor asămăna  noao oamenii ca să lăcuiască cu noi, ca să fim un nărod, întru să să obrezuiască noao  toată partea bărbătească, dupe cum sînt şi ei obrezuiţi. Şi dobitoacele lor, şi ceale cu 4   picioare, şi unealtele lor, au nu vor fi ale noastre? Numai întru aceasta să ne asămănăm  cu ei, şi vor lăcui cu noi!" Şi ascultă Emor pre Sibem, feciorul lui, şi toţi cîţ întra pre  poarta cetăţii lor, şi-ş obrezuia trupurile acoperirii margenii lor tot bărbatul. Şi fu în  a treia zi, cînd era în dureare, luară cei doi feciori a lui Iacov, Simeon şi Levi, fraţii  Dinei, fieştecarele sabia lui, şi întrară în cetate cu temeiu, şi omorîră toată   
{p26} părtea bărbătească. Şi pre Emor, şi pre Sihem, feciorul lui, îi omorî  cu gura sabiei; şi luară pre Dina den casa lui Sihem şi ieşiră. Iară fiii lui Iacov întrară   preste cei răniţi şi jăfuiră cetatea întru care au pîngărit pre Dina, sora lor. Şi oile lor, şi  boii lor, şi măgarii lor, şi cîte era în cetate, şi cîte era la cîmpu, le luară. Şi toate  trupurile lor, şi toată agonisita lor, şi muierile lor, le-au robit, şi au jăfuit cîte era în   cetate şi cîte era în case. Şi zise Iacov cătră Simeon şi Levi: "Urît m-aţ făcut, a fi eu  rău celor ce lăcuiescu pămîntul, şi întru hananei, şi întru ferezei. Şi eu puţin sînt întru  n umăr; şi adunîndu-se preste mine, mă vor tăia, şi mă voiu fărîma eu şi casa mea".  Şi ei ziseră: "Dară ca cu o curvă vor trebui cu sora noastră?"   
{FacereaCapXXXV} Şi zise Dumnezău cătră Iacov: "Sculîndu-te, te suie  la locul Vethil şi lăcuiaşte acolo, şi fă acolo jărtăvnic lui Dumnezău, Care ţi Se-au   arătat ţie cînd fugiiai de faţa lui Isaf, fratelui tău!" Şi zise Iacov casii lui şi tuturor celor  ce era cu dînsul: "Rădicaţ pre bozii cei striini den mijlocul vostru, şi vă curăţiţ, şi  premeniţ hainele vostre. Şi sculîndu-ne, să ne suim la Vethil; şi să facem acolo  jărtăvnic lui Dumnezeu, Celui ce m-au ascultat întru ziua primejdiii, Carele era cu  mine şi mă mîntui în calea unde mergeam!" Şi deaderă lui Iacov pre bozii cei striini  care era întru mîinele lor şi cerceii cei ce era în urechile lor. Şi i-au ascunsu Iacov  supt terevinthul de la Sichima şi i-au pierdut pre dînşii pînă în ziua de astăzi. Şi să  rădică Izrail de la Sechima; şi fu frica lui Dumnezău la cetăţile ce era pen împrejurul  lor, şi nu goniră pre urma fiilor lui Israil. Şi veni Iacov la Luza, care iaste în pămîntul  lui Hanaan, care iaste Vethil, el şi tot norodul ce era cu dînsul. Şi zidi acolo jărtăvnic,  şi numi numele locului "Vethil", pentru că acolo i Se-au arătat lui Dumnezău, cînd  fugiia el de faţa lui Isaf, fratele lui. Şi muri Devora, doica Revecăi, şi să îngropă mai  jos de Vethil, supt stejar, şi numi Iacov numele lui "Stejariul Jălii". Şi Să ivi  Dumnezău lui Iacov încă, în Luza, cînd au venit acolo de la Mesopotamia Siriei, şi   blagoslovi pre el Dumnezău Şi zise lui Dumnezău: "Numele tău nu se va mai chema  Iacov, ce Israil va fi numele tău". Şi numi numele lui Israil. Şi zise lui Dumnezău: "Eu  Dumnezăul tău! Creaşte şi te înmulţeaşte! Limbi şi adunări de limbi vor fi dentru tine,  şi împăraţ den mijlocul tău vor ieşi. Şi pămîntul carele am dat lui Avraam şi lui Isaac,  ţie am dat pre dînsul; şi ţie va fi, şi seminţiei tale după tine voiu da pămîntul acesta,   întru neamurile lor". Şi Să sui Dumnezău de la dînsul, den locul carele au grăit cu   dînsul. Şi puse Iacov stîlpu în locul unde au grăit cu dînsul Dumnezău, stîlpu de piatră,  şi vărsă pre dînsul turnare, şi vărsă pre dînsul untdelemnu. Şi numi Iacov numele  locului întru carele au grăit cu dînsul Dumnezău: "Vethil. " Şi sculîndu-se Iacov de  la Vethil, au întinsu cortul lui decindea de turnul Gader. Şi fu cînd se-au apropiat la  Hafratha şi a veni la pămîntul lui Efratha, au născut Rahil, şi greu avu întru naştire. Şi  fu cînd născu ea cu greu, zise ei moaşa: "Aibi îndrăznire, pentru că şi acesta îţ iaste  fiiu!" Şi fu cîndu-ş lăsa ea sufletul, că muriia, numi numele lui " feciorul durerei  meale", şi tată-său numi pre dînsul Veniamin. Şi muri Rahil, şi să îngropă în calea  lui Efratha, aceasta iaste Vithleaem. Şi puse Iacov stîlpu pre mormîntul ei: acesta iaste  stîlpul mormîntului Rahilei pînă în ziua de astăz. Şi să rădică Israil, şi-ş întinse   cortul lui decindea de turnul Gader. Şi fu cînd lăcui Israil întru pămîntul acela, mearse  Ruvin şi dormi cu Vala, ţiitoarea tătîni-său, lui Iacov. Şi auzi Israil, şi rău se-au   arătat înaintea lui. Şi era fiii lui Iacov 12: feciorii Liei: cel dentîi născut lui Iacov,  Ruvim; Simeon, Levi, Iuda, Isahar, Zavulon. Şi feciorii Rahilli: Iosif şi Veniamin. Şi   feciorii Valei, slujnecii Rahilei: Dan şi Nefthalim. Şi feciorii Zelfii, slujnecişiţ Liei:  Gad şi Asir. Aceştea sînt fiii lui Iacov, care s-au făcut lui la Mesopotamia Siriei. Şi  veni Iacov cătră Isaac, tată-său, încă trăind el la Mamvri, la cetatea Cîmpului,   acesta iaste Hevron, în pămîntul lui Hanaan, unde au lăcuit Avraam şi Isaac. Şi fură  zilele lui Isaac, carele au trăit, ani 180. Şi slăbind, au murit şi se adaose lîngă rude lui,  mai bătrîn şi plin de zile, şi-l îngropară pre dînsul Isaf şi Iacov, amîndoi feciorii lui.   
{FacereaCapXXXVI} Aceastea sînt naşterile lui Isaf, acesta iaste Edom.  Şi Isaf îş luo lui muieri den featele hananeilor: pre Ada, fata lui Elom Heteul, şi pre  Olivema, fata lui Ana, feciorul lui Sevegon Eveul, Şi pre Vasemath, fata lui Ismail,  sora lui Naveoth. Şi născu Ada lui Isaf pre Elifas; şi Vasemath născu pre Raguil; Şi  Olivema au născut pre Ieus, şi pre Ieglom, şi pre Core. Aceştea sînt feciorii lui Isaf,  carii se-au născut lui în pămîntul lui Hanaan. Şi luo Isaf muierile lui, şi feciorii lui,  şi featele lui, şi toate trupurile casii lui, şi toate unealtele lui, şi toate dobitoacele,   
{p27} şi toate cîte au agonisit şi cîte au cuprinsu în pămîntul lui Hanaan, şi  să duse den pămîntul lui Hanaan, de la faţa lui Iacov, fratele lui, pentru că le era lor  averile multe a lăcui într-un loc, şi nu putea pămîntul sălăşluirei lor a purta pre   dînşii de mulţimea averilor lor. Şi lăcui Isaf în muntele lui Siir; Isaf acesta iaste Edom.  Aceastea sînt naşterile lui Isaf, tatal lui Edom, în muntele lui Siir. Şi aceastea sînt  numele feciorilor lui Isaf: Elifas, feciorul Adasei, fămeii lui Isaf, şi Raguil, feciorul  Vasemathii, fămeii lui Isaf. Şi să făcură lui Elifas feciori: Theman, Oman, Sofar,  Gofom şi Chenez. Şi Thamna era ţiitoare lui Elifas, feciorul lui Isaf, şi născu lui Elifas  pre Amalic. Aceştea sînt feciorii Adasii, fămeii lui Isaf. Şi aceştea sînt feciorii lui  Raguil: Nahoth, Zare, Some şi Moze. Aceştea au fost feciorii Vasmathii, fămeii lui  Isaf. Şi aceştea sînt feciorii Olivemasii, featei lui Ana, feciorul Sevegonii, fămeii lui  Isaf; şi născu lui Isaf pre Ieus, şi pre Ieglom, şi pre Core. Aceştea sînt voivozii, fiii lui  Isaf: fiii lui Elifas, celui dentîi născut lui Isaf, voivodul Theman, voivodul Omar,  voivodul Sofar, voivodul Chenez, Voivodul Core, voivodul Gothom, voivodul Amalic.  Aceştea sînt voivozii lui Elifas, în pămîntul Idumeii; aceştea sînt fiii Adasii. Şi aceştea  sînt fiii lui Raguil, fiii lui Isaf: voivodul Nahoth, voivodul Zare, voivodul Some,  voivodul Moze, voivozii lui Raguil, în pămîntul lui Edom; aceştea-s feciorii  Vasemathei, fămeii lui Isaf. Aceştea sînt feciorii Olivemasii, fămeii lui Isaf: voivodul  Ieul, voivodul Ieglom, voivodul Core. Aceştea sînt voivozii Olivemasii, featei lui Ana,  fămeii lui Isaf. Aceştea-s feciorii lui Isaf şi aceştea sînt voivozii lor; aceştea-s   feciorii lui Edom. Şi aceştea-s feciorii lui Siir Horeului, ce lăcuiaşte pămîntul:  Lotan, Soval, Sevegon, Ana, Şi Dison, şi Asar, şi Rison. Aceştea-s voivozii  Horeului, feciorii lui Siir, în pămîntul lui Edom. Şi să făcură feciorii lui Lotan: Hori, şi  Eman, şi sora lui Lotan, Thamna. Şi aceştea-s feciorii lui Soval: Goliam, şi  Manahath, şi Ghevir, Sofar şi Oman. Şi aceştea-s feciorii lui Sevegon: Aie şi Onan,   acesta iaste Onan carele au aflat pre Iamin în pustie, cînd păştea trăgătorii lui Sevegon,  tătîni său. Şi aceştea-s feciorii lui Ana: Dison şi Olivema, fata lui Ana. Şi  aceştea-s feciorii lui Dison: Amada, şi Azvan, şi Iesthran, şi Ha ran. Şi aceştea-s   feciorii lui Asar: Valam, şi Zucam, şi Iucam, şi Ucam. Şi aceştea-s feciorii lui  Rison: Osă şi Aran. Şi aceştea-s voivozii lui Hori: voivodul Lotan, voivodul Soval,  voivodul Sevegon, voivodul Ana, Voivodul Dison, voivodul Asar, voivodul Rison.  Aceştea-s voivozii lui Hori, întru Domniile lor, în pămîntul Edom. Şi aceştea-s   împăraţii ce au împărăţit în pămîntul lui Edom, mai nainte decît a împărăţi împărat în   Israil. Şi împărăţi în Edom: Valac, feciorul lui Veor, şi numele cetăţii lui: Denava. Şi  muri Valac şi împărăţi în locul lui Iovac, feciorul lui Zara, de la Vosora. Şi muri Iovac  şi împărăţi în locul lui Asom, den pămîntul themaneanilor. Şi muri Asom cel den  themaneani, şi împărăţi în locul lui Adad, feciorul lui Varad, cela ce au tăiat pe  Madiam, în cîmpul lui Moav; şi numele cetăţii lui: Ghetthem. Şi muri Adad şi împărăţi  după el Samada, de la Masecas. Şi muri Samada şi împărăţi după el Saul, den Rovooth,  de lîngă rîu. Şi muri Saul şi împărăţi după el Valaenon, feciorul lui Ahovor. Şi muri  Valaenon, feciorul lui Ahovor, şi împărăţi după dînsul Arad, feciorul lui Varad; şi  numele cetăţii lui: Fogor; şi numele fămeii lui:. Metevei, fata lui Matraid, feciorul  Mezoov. Aceastea-s numele voivozilor lui Isaf, întru neamurile lor, dupre locurile  lor, întru numele lor, întru ţările lor, şi întru limbile lor: voivodul Thamna, voivo dul  Gola, voivodul Iethar, Voivodul Olevemas, voivodul Ilas, voivodul Finon, Voivo dul  Chenez, voivodul Theman, voivodul Mazar, Voivodul Maghedeil, voivodul Zafoin.  Aceştea-s voivozii Edomului, întru ceale zidite în pămîntul cîştigării lor. acesta Isaf, tatăl lui Edom.   
{FacereaCapXXXVII} Şi lăcuia Iacov în pămîntul unde au sălăşluit Isaac, tatăl lui, în pămîntul lui Hanaan. Şi aceastea-s naşterile lui  Iacov; şi Iosif era de ani 17, păscînd oile tătîni-său, cu fraţii lui; fiind tînăr,   împreună cu feciorii Valasii şi cu feciorii Zelfiei, fămeilor tătîni-său. Şi adusără  asupra lui Iosif hulă rea cătră Israil, tatăl lor. Iară Iacov iubiia pre Iosif mai tare decît  toţi feciorii lui, pentru că fecior de bătrîneaţe era lui, şi-i făcu lui haină pestriţă. Şi  văzînd fraţii lui cum pre dînsul iubeaşte tată-său mai mult decît toţi feciorii lui, îl  urîră şi nu-i putea să-i grăiască lui nemică de pace. Şi visînd Iosif vis, spuse  fraţilor lui. Şi zise lor: "Ascultaţi visul acesta carele am visat: Părea-mi-se că voi  legaţi znopi în mijlocul cîmpului; şi să sculă znopul mieu şi stătu dirept; şi  întorcîndu-se împrejur znopii voştri, să închinară znopului mieu". Şi ziseră lui fraţii  lui: "Au doră împărăţind vei împărăţi pre noi? Sau Domnind vei Domni   
{p28} pre noi?" Şi adaosără încă altă ură pre dînsul, pentru visele lui şi   pentru cuvintele lui. Şi văzu ş-alt vis şi-l povesti tătîni-său şi fraţilor lui. Şi  zise: "Iată, am visat ş-alt vis: cum soarele şi luna şi 11 steale să închina mie". Şi-l  certă tată-său şi-i zise lui: "Ce e visul acesta ce ai visat? Poate să fie că venind  vom veni, eu, şi mumă-ta, şi fraţii tăi, să ne închinăm ţie pre pămînt?" Şi zavistuiră  pre el fraţii lui, iară tată-său au păzit cuvîntul. Şi să duseră fraţii lui a Paşte oile  tatului lor, la Sihem. Şi zise Israil cătră Iosif: "Au nu fraţii tăi păstorescu la Sihem? Ia  vino, şi te voiu trimite cătră dînşii". Şi-i zise lui: "Iată eu". Şi zise lui Israil: "Pasă de  vezi de sînt sănătoşi fraţii tăi şi oile, şi-m povesteaşte!" Şi-l trimise pre dînsul den  valea Hevron şi veni la Sihem. Şi află pre dînsul un omu rătăcind pre cîmpu, şi-l   întrebă pre dînsul omul, zicînd: "Ce cauţi?" Şi el zise: "Pre fraţii miei caut.  Spune-m, unde păstorescu?" Şi-i zise lui omul: "S-au rădicat de aicea, pentru  că am auzit de dînşii zicînd: "Să meargem la Dothaim!" Şi să duse Iosif după fraţii lui  şi-i află pre dînşii la Dothaim. Şi-l văzură mai nainte, de departe, decît a să   apropia el la dînşii, şi vicleniia ca să omoară pre el. Şi zise fiiştecarele cătră fratele lui:  "Iată visuitoriul acela vine! Acum dară, veniţ să omorîm pre el şi să-l aruncăm pre  el într-o groapă; şi vom zice: "Hiară rea au mîncat pre el; şi vom vedea visurile lui  ce vor fi". Şi auzind Ruvim, îl scoase pre dînsul den mînile lor, şi zise: "Să nu-l  ucidem pre dînsul, de sufletu". Şi zise lor Ruvim: "Să nu vărsaţi sînge; puneţi pre   dînsul în groapa aceasta ce iaste în pustie, iară mîna să nu rîdicaţ la dînsul!", pentru că  cerca în ce chip îl va scoate pre dînsul den mînile lor, şi să-l dea tătîni-său. Şi fu  cînd veni Iosif cătră fraţii lui, dezbrăcară pre Iosif den haina cea pestriţă ce era prejur  el. Şi, luîndu-l pre dînsul, îl aruncară în groapă. Şi groapa deşartă, apă nu avea. Şi  şăzură să mănînce pîine şi, căutînd cu ochii, văzură şi, iată, călă-tori ismailteani  veniia den pămîntul Galaad, şi cămilele lor încărcate de tămîie, şi de răşînă, şi de  zmirnă, şi mergea să pogoară la Eghipet. Şi zise Iuda cătră fraţii lui: "Ce folos căce  vom ucide pre fratele nostru şi vom ascunde sîngele lui? Viniţ să vindem pre el  ismailteanilor acestora, iară mînile noastre nu fie pre dînsul, pentru că fratele nostru şi  trupul nostru iaste". Şi ascultară fraţii lui. Şi mergea pe aproape oamenii, madia-nii  neguţătorii; şi-l traseră şi-l scoa-seră pre Iosif den groapă şi-l vîndură pre   dînsul ismailteanilor dereptu 20 de galbeni de aur. Şi pogorîră pre Iosif la Eghipet. Şi  să întoarse Ruvim la groapă, şi nu văzu pre Iosif în groapă, şi-ş rumpse hainele lui.  Şi să întoarse cătră fraţii lui şi zise: "Copilaşul nu iaste! Dară eu unde mă voiu mai  duce?" Şi luînd haina lui Iosif, au junghiat un iedu de capră, şi unseră haina cu sîngele.  Şi trimise haina cea pestriţă şi o adusără tătîne-său şi ziseră: "Aceasta am aflat;  cunoaşte de iaste haina feciorului tău au ba". Şi cunoscu pe ea şi zise: "Haina   feciorului mieu iaste; jigania cea rea l-au mîncat pre el, jigania au hrăpit pre Iosif".  Şi-ş rupse Iacov hainele lui, şi puse pre mijlocul lui sacu, şi plîngea pre fiiu-său  zile multe. Şi să adunară toţi feciorii lui şi featele lui şi viniră să mîngîie pre el; şi nu  vrea să să mîngîie, zicînd că: "Mă voiu pogorî cătră fiiu-mieu, plîngînd, în iad!"  Şi-l plînse pre dînsul tatăl lui. Iară madianii au vîndut pre Iosif la Eghipet lui  Pentefrei, hadîmul lui Farao, cel mai mare peste bucătari.   
{FacereaCapXXXVIII} Şi fu întru vreamea aceaea, pogorî Iuda de la fraţii  lui şi mearse pînă la oarecare om odolamitean, căruia numele era Iras. Şi văzu acolo  Iuda o fată a unui om hananeu, căriia numele era Sava, şi o luo pre dînsa şi să culcă cu   dînsa. Şi zămislind, născu fecior, şi-i numi numele Ir. Şi zămislind, născu fiiu încă,  şi-i numi numele Avnan. Şi adăogînd, încă născu fecior altul, al treilea, şi numi  numele lui Silom. Şi ea era la Hazvi cînd au născut pre dînşii. Şi luo Iuda fămeaie lui  Ir, celui dentîiu născut lui, căriia numele-i era Thamar. Şi fu Ir, dentîiu născut Iudei,  rău înaintea Domnului, şi-l ucise pre dînsul Dumnezău. Şi zise Iuda lui Avnan:  " întră la muiarea frăţine-tău şi fii bărbat ei, şi rîdică sămînţă fratelui tău". Şi  cunoscînd Avnan că nu lui va fi sămînţa, fu, cînd mergea la fămeaia fratelui lui, vărsa  pre pămînt, pentru ca să nu dea sămînţă fratelui său. Şi rău se arătă cuvîntul înaintea lui  Dumnezău, căce au făcut aceasta, şi au omorît şi pre acesta. Şi zise Iuda Thamarii,  nurori-sa, după ce au murit amîndoi feciorii lui: "Şăzi văduo în casa tătîne-tău,  pînă să va face mare Silom, feciorul mieu!", pentru că zise întru cugetul lui: "Cîndai să  nu moară şi acesta, ca şi fraţii lui!" Şi mergînd Thamar, au şăzut în casa tătîne-său.  Şi să înmulţiră zilele şi muri Sava, fămeaia Iudei, şi, mîngîindu-se Iuda, să sui la ceia ce   
{p29} tundea oile lui el; şi pogorî Iras, păstoriul lui,  odolomiteanul, la Thamna cu el. Şi să spuse Thamarii, nurori-sa, zicînd: "Iată,  socru-tău să suie la Thamna să tunză oile lui". Şi dezbrăcîndu-ş hainele văduviei  de pre dînsa, să învăli cu brobodealnicul şi să înfrumuseţă şi şăzu lîngă porţile Enan,  carea iaste întru calea Thamna, pentru căce au văzut cum mare se-au făcut Silom, şi  el nu o au datu lui muiare pre dînsa. Şi văzîndu-o Iuda, au socotit pre ea cum să fie  curvă, pentru că ş-au acoperit faţa ei, şi nu o au cunoscut. Şi să abătu la dînsa den  cale şi-i zise ei: "Lasă-mă să întru la tine!", pentru că n-au cunoscut că iaste  noru-sa. Şi ea zise: "Ce-m vei da, de vei întra la mine?" Şi el zise: "Eu îţ voiu  trimite iedu den capre, den oile meale". Şi ea zise: "De-m vei da arvonă, pînă vei  trimite tu". Şi el zise: "Ce arvună îţ voiu da?" Şi ea zise: "Inelul tău, şi zgarda, şi  toiagul ce-ţ iaste în mînă". Şi-i deade ei şi întră la dînsa; şi luo în pîntece de la el.  Şi să sculă de să duse, şi-ş luo brobodealnicul de la ea, şi să îmbrăcă cu hainele  ceale de văduvia ei. Şi trimise Iuda iedul den capre, cu mîna păstoriului său,  odolamiteanului, ca se ia de la muiare arvona, şi nu o află pre ea. Şi întrebă pre   oamenii den loc şi zise lor: "Unde iaste curva ce-au fost la Enan pre cale?" Şi ziseră:  "N-au fost aicea curvă". Şi să întoarse cătră Iuda şi zise: "N-am aflat, şi oamenii  locului zic să nu fie aicea curvă". Şi zise Iuda: "Aibă-le pre eale! Şi cîndai să nu ne  batjocurim; eu am trimis pre acest ied, şi tu n-ai aflat". Şi fu după a treia lună, să  spuse Iudei, zicînd că: "Au curvit Thamara, noru-ta, şi, iată, iaste grea den curvie".  Şi zise Iuda: "Scoateţi-o pre ea şi să să arză". Şi ea aducîndu-se, au trimis cătră  socru-său" zicînd: "De la omul ale cui sînt aceastea eu am în pîntece". Şi zise:  "Cunoaşte al cui iaste inelul, şi zgarda, şi toiagul acesta!" Şi cunoscu Iuda şi zise:  "Se-au îndereptat Thamar decît mine, pentru care lucru nu o am datu-o pre ea lui  Silom, feciorului mieu". Şi nu mai adaose a o cunoaşte pre dînsa. Şi fu cînd năştea, şi  la dînsa era geameni în pîntecele ei. Şi fu născînd ea, unul scoase înainte mîna; şi luînd  moaşa, legă roşiu la mîna lui, zicînd: " acesta va ieşi mai nainte". Şi deca-ş strînse  mîna, îndată ieşi fratele lui. Şi ea zise: " pentru căci se-au rupt, pentru tine gard?"  Şi-i numi numele lui Fares Şi după acesta ieşi fratele lui, carele era la mîna lui cel roşiu, şi numi numele lui Zara.   
{FacereaCapXXXIX} Şi Iosif să aduse la Eghipet şi-l cîştigă pre dînsul Pentefri, hadîmul lui Farao, cel mai mare peste  bucătari, om eghiptean, den mînile ismailteanilor carii duseră pre dînsul acolo. Şi era  Domnul cu Iosif, şi era om ce nemeriia; şi fu în casa lîngă stăpînu-său, eghipteanul.  Şi ştiia stăpînul lui că Domnul era cu dînsul şi, oricîte face, Domnul îndereptează întru  mînile lui. Şi află Iosif her înaintea stăpînului său, şi bine-i plăcea lui, şi-l puse   preste casa lui pre dînsul, şi toate cîte era ale lui le-au dat pre mîna lui Iosif. Şi fu  după ce au pus pre dînsul pre casa lui şi preste toate cîte era ale lui, şi blagoslovi  Domnul casa eghiptineanului, pren Iosif; şi să făcu blagoslovenia Domnului întru toată  avuţia lui den casă, şi în ţarina lui, şi deade toate cîte era ale lui în mîna lui Iosif. Şi nu  ştiia pentru ale sale nemic, afară den pîinea ce mînca el. Şi era Iosif bun la chip şi  frumos la faţă foarte. Şi fu după cuvintele aceastea, şi puse muiarea stăpînului lui ochii  ei pre Iosif şi-i zise lui: "Culcă-te cu mine!" Şi el nu vrea; şi zise muierii  stăpînului său: "De vreame ce stăpînul mieu nu cunoaşte, pren mine, nice una den cîte  sînt în casa lui, ce toate cîte sînt ale lui le-au dat pre same mea, Şi nu iaste în casa  aceasta nemică afară den mine, nice s-au rădicat de la mine nemică, afară den tine,   pentru că tu eşti muiarea lui, cum voiu face cuvîntul cel rău acesta şi voiu greşi   înaintea lui Dumnezeu?" Şi cînd grăia lui Iosif, zi dentru zi, şi nu să asculta ei să se  culce cu ea, să se împreune cu dînsa, Si fu o zi oarecarea întru acestaş chip: întră Iosif  în casă ca să-ş facă lucrurile lui, şi nimea nu era înlăuntru dentru cei den casă;  Şi-l trase pre dînsul de haine, zicînd: "Dormi cu mine!" Şi el, lăsîndu-ş hainele în  mînile ei, au fugit şi au ieşit afară. Şi fu după ce văzu că au lăsat hainele lui în mînile ei  şi au fugit şi au ieşit afară, Şi chemă pre cei den casă, deca au văzut că au lăsat hainele  lui în mînile ei, şi le zise lor zicînd: "Vedeţi, au băgat noao copil jidov, să-ş bată joc  de noi! Au întrat înlăuntru la mine, zicînd: "Dormi cu mine!" Şi strigaiu cu glas mare.  Şi auzind el cum am înălţat glasul mieu şi am strigat, lăsînd hainele lui la mine, au  fugit şi au ieşit afară ". Şi lăsă hainele lîngă ea, pînă au venit stăpînul la casa lui. Şi-i  grăi lui după cuvintele aceastea, zicînd: "Au întrat la mine copilul jidovul, carele ai  băgat cătră noi, să-ş rîză de mine şi zise mie: "Dormi-voiu cu tine!" Şi deaca au  auzit cum am înălţat glasul mieu şi am strigat, lăsîndu hainele lui la mine, au fugit şi au ieşit afară ".   
{p30} Şi fu deca auzi stăpînul lui cuvintele muierii lui cîte au grăit cătră dînsul; zicînd: "Aşa mi-au făcut copilul tău", şi s-au mîniat cu urgie. Şi  luînd stăpînul pe Iosif, l-au pus la tărie, în locul unde legaţii împăratului să din acolo  în tărie. Şi era Domnul cu Iosif şi-i vărsa asupra-i milă şi-i deade lui her   înaintea celui mai mare preste legaţi. Şi-i deade cel mai mare preste legaţi temniţa  pre mîna lui Iosif şi pre toţi cei aduş cîţi era în temniţă; şi toate cîte fac acolo, el era  făcînd. Nu era cel mai mare peste legături al temniţii ştiind pentr-însul nemică, căci  toate era pren mîna lui Iosif, pentru că Domnul era cu dînsul şi, cîte făcea el, Domnul îndirepta întru mînile lui.   
{FacereaCapXL} Şi fu după cuvintele acestea, greşi cel mai mare peste păharnicii împăratului Eghipetului şi cel mai mare peste  făcătorii de pîine Domnului lor, împăratului Eghipetului. Şi să urgisi Farao pe amîndoi  hadîmii lui, pre cel mai mare peste păharnici şi pre cel mai mare peste făcătorii de  pîine, Şi-i puse pre ei în temniţă la legătură, la locul unde era Iosif adus acolo.  Şi-i deade pre dînşii cel mai mare al temniţii la Iosif şi-i puse pre dînşii lîngă   dînsul şi fură zile în pază. Şi văzură amîndoi vis, într-o noapte, şi vederea visului  celui mai mare peste păharnici şi celui mai mare peste făcătorii de pîine, carii era ai   împăratului Eghipetului, ce era în temniţă, era aceasta. întră la dînşii Iosif dimineaţa şi  văzu pre ei, şi era turburaţi. Şi întreba pre hadîmii lui Farao, carii era cu el în temniţă,   lîngă Domnul lui, zicînd: "Ce e că feaţele voastre posomorîte sînt astăzi?" Şi ei ziseră  lui: "Vis am văzut, şi nu iaste cine a-l tîlcui pre el". Şi zise lor Iosif: "Au nu pren  Dumnezău arătarea lor iaste? Povestiţe-m dară mie". Şi povesti cel mai mare peste  păharnici visul lui cătră Iosif şi zise: "În somnul mieu era vie înaintea mea. Şi în vie  era trei viţe, şi ea odrăslind, era scoţînd vlăstare, şi broboanele strugurilor coapte. Şi  păharul lui Farao în mîna mea, şi luoaiu strugurul şi-l storşu pre dînsul în păharul lui  Farao, şi dediu păharul în mîna lui Farao". Zise lui Iosif: "Aceasta iaste tîlcuirea lui:  ceale trei viţe, trei zile sînt. Încă trei zile, şi-ş va aduce aminte Farao de boieria ta şi  te va pune pre marirea păhărniciii tale şi vei da păharul lui Farao în mîna lui, şi după  boieria ta cea mai denainte, după cum erai nescînd. Ci-ţ adu aminte de mine, pentru  tine, cînd va fi ţie bine, şi vei face întru mine milă şi vei aduce a minte de mine lui  Farao şi mă vei scoate den această închisoare. pentru că cu furtişag m-am furat den   pămîntul jîdovescu, şi aicea n-am făcut nemică, ce mă pusără înlăuntru în groapa  aceasta". Şi văzu cel mai mare peste făcătorii de pîine cum dirept au tîlcuit, şi zise lui  Iosif: "Şi eu am văzut vis: şi mi să părea trei coşuri de pîine că rădicam pre capul mieu.  Şi în coşul cel mai deasupra den toate feliurile de care împăratul Farao mînca, lucru de  făcătoriu de pîine; şi pasările ceriului mînca pre dînsele den coşniţa ce era deasupra  capului mieu". Şi răspunzînd Iosif, zise lui: " acesta e tîlcuirea lui: ceale trei coşuri, trei  zile sînt. Încă peste trei zile, va lua Farao capul tău de la tine, şi te va spînzura pre  lemnu, şi vor mînca pasările ceriului cărnurile tale de la tine". Şi fu în a treia zi, zi de  naştire era a lui Farao. Şi făcu ospăţ la toate slugile lui; şi-ş aduse aminte de boieria  păharnecului şi de boieria făcătoriului de pîine, în mijlocul slugilor sale. Şi aşeză pre  cel mai mare peste păharnici la boieria lui şi deade păharul în mîna lui Farao. Iară pre  cel mai mare peste făcătorii de pîine l-au spînzurat pre lemnu, dupre cum au tîlcuit  lor Iosif. Şi nu-ş aduse aminte cel mai mare peste păharnici de Iosif, ce-l uită pre el.   
{FacereaCapXLI} Şi fu după 2 zile, Farao văzu vis. Gîndiia că stă   lîngă rîu; Şi iată, ca cînd den rîu să suia 7 vaci, frumoase la chip şi alease la trupuri, şi  păştea pre ţărmuri. Şi alte 7 vaci să suia după aceastea den rîu, grozave la chip şi supţii  la trupuri, şi să păştea lîngă vaci lîngă marginea rîului. Şi mîncară de tot ceale 7 vaci  grozave şi supţii la trupuri pre ceale 7 vaci frumoase la chip; şi ceale alease la trupuri  şi, iată, ne arătate fură, căce întrară în pînticile lor. Şi să sculă Farao. Şi visă al doilea  rînd: şi iată, 7 spice să suia dentr-o rădăcină, alease şi bune; Şi alte 7 spice supţii şi  stricate de vînt răsăriia după dînsile. Şi înghiţiră ceale 7 spice supţii pre ceale şapte  spice alease şi pline. Şi să sculă Farao şi era vis. Şi fu dimineaţa, şi să turbură sufletul  lui; şi trimiţînd, au chemat pre toţi tîlcuitorii Eghipetului şi pre toţ înţelepţii lui. Şi  povesti lor Farao visul lui, şi nu era cine să dovedească visul lui Farao. Şi grăi cel mai  mare peste paharnici cătră Farao, zicînd: "Păcatul mieu îm aduc aminte astăzi. Farao să  scîrbi pre slugile lui, şi ne-au pus pre noi în pază, în casa celui mai mare peste bucătari, pre mine şi pre cel mai mare peste   
{p31} pîine. Şi am văzut amîndoi vis într-o noapte, eu şi el, fieşcarele după visul lui am văzut. Şi era acolo cu  noi tinerel copil jîdov, al celui mai mare peste bucătari, şi-i povestiiam lui, şi  ne-au tîlcuit noao. Şi fu după cum ne-au arătat noao, aşa se-au şi întîmplat: pre  mine să mă aşezu la boieria mea, şi acela să se spînzure". Şi trimiţînd Farao, au chemat  pre Iosif. Şi-l scoaseră pre dînsul den temniţă, şi-l raseră pre dînsul, şi-i  premeniră îmbrăcămentea lui, şi veni cătră Farao. Şi zise Farao cătră Iosif: "Vis am  văzut, şi cine să-l aseamene nu iaste; şi eu auziiu pentru tine zicînd, auzind tu  visurile, a le asămăna pre dînsele". Şi răspunzînd Iosif cătră Farao, zise: " Fără de  Dumnezău nu se va răspunde mîntuirea lui Farao". Şi grăi Farao lui Iosif, zicînd: " În  somnul mieu gîndiiam că stau pre ţărmurile rîului. Şi ca cînd den rîu să suia 7 vaci  frumoase la chip şi alease la trupuri şi păştea pre ţărmuri. Şi iată, şi alte 7 vaci să suia  dendărătul lor den rîu, reale şi grozave la chip foarte şi supţii la trupuri, carele n-am  văzut ca aceastea preste tot pămîntul Eghipetului mai grozave. Şi mîncară de tot ceale  7 vaci grozave şi supţii pre ceale 7 vaci bune dentîiu şi alease. Şi întrară în pîntecele  lor şi nu se iviră, pentru că întrară în pîntecile lor; şi chipurile lor grozave ca şi dentîiu.  Şi deşteptîndu-mă, adormiiu. Şi vazuiu iarăş întru somnul mieu şi iată: ca cînd ar fi  7 spice, să suia dentr-o rădăcină, pline şi bune. Iară alte 7 spice, supţiri şi stricate de  vînt, creştea ţiindu-se de dînsele. Şi înghiţiră ceale 7 spice stricate de vînt şi supţiri  pre ceale 7 spice bune şi pline. Spus-am dară tîlcuitorilor, şi nu era cine să-m  tîlcuiască mie". Şi zise Iosif lui Farao: " Visul lui Farao unul iaste: cîte Dumnezău va  face, au arătat lui Farao. Ceale 7 vaci bune, 7 ani sînt, şi ceale 7 spice bune, 7 ani sînt;  visul lui Farao unul iaste. Şi ceale 7 vaci supţiri, suindu-se dendărătul lor, 7 ani sînt,  şi ceale 7 spice supţiri şi stricate de vînt, 7 ani sînt, şi vor fi 7 ani foamete. Iară cuvîntul  ce am zis lui Farao: cîte Dumnezău va face, au arătat lui Farao. Iată, 7 ani vine  ieftenătate multă în tot pămîntul Eghipetului. Şi vor veni 7 ani de foamete după  aceasta, şi vor uita de săturarea ce va să fie în tot Eghipetul şi va topi foametea   pămîntul. Şi nu se va cunoaşte ieftinătatea pre pămînt de foametea ce va fi după  aceasta, că tare va fi foarte. Iară pentru căce au îndoit visul lui Farao de doao ori, căce  adevărat iaste cuvîntul cel de la Dumnezău, şi va sirgui Dumnezău a-l face pre   dînsul. Acum dară, socoteaşte om înţelept şi socotitoriu şi-l vei pune pre el pre   pămîntul Eghipetului. Şi facă Farao şi tocmească mai mari pre pămînt peste locuri şi să  trimiţă toate pîinele pămîntului Eghipetului acelor 7 ani ai ieftinătăţii. Şi să adune toate  bucatele acestor 7 ani ce vin, acestor buni, şi să să strîngă grîul supt mîna lui Farao, şi  bucate în cetăţi să să păzască. Şi vor fi bucatele ceale păzite în pămînt la cei 7 ani ai  foametei, carii vor fi în pămîntul Eghipetului, şi nu se va strica pămîntul de foamete".  Şi plăcu cuvîntul înaintea lui Farao şi înaintea tuturor slugilor lui. Şi zise Farao tuturor  slugilor lui: " Au doară vom afla om ca acesta, carele are duhul lui Dumnezău întru   dînsul?" Şi zise Farao lui Iosif: " De vreame ce Dumnezău ţi-au arătat ţie toate  aceastea, nu iaste om mai înţelept şi mai priceput decît tine. Şi tu vei fi în casa mea, şi  pre rostul tău va asculta tot norodul mieu. Fără numai scaunul voiu avea eu mai mult  decît tine". Şi zise Farao lui Iosif: " Iată, te puiu astăzi preste tot pămîntul  Eghipetului!" Şi luînd Farao inelul den mîna lui, îl puse pre mîna lui Iosif; şi-l   îmbrăcă pre el podoabă de vişin şi puse lanţul de aur prejur grumazul lui. Şi sui pre   dînsul într-al doile car de ale lui şi strigă înaintea lui pristav, şi-l puse pre dînsul  peste tot pămîntul Eghipetului. Şi zise Farao lui Iosif: " Eu Farao! afară den tine nu va  rădica nimeni mîna lui peste tot pămîntul Eghipetului!" Şi numi Farao numele lui Iosif:  Psondom Faneh, şi-i deade lui pre Asineth, fata lui Pentefri, preotului Ileu Poleos,  lui să-i fie fămeaie. Şi Iosif era de 30 de ani cînd stătu înaintea lui Farao, împăratul  Eghipetului. Şi ieşi Iosif de la faţa lui Farao şi umblă tot pămîntul Eghipetului. Şi făcu   pămîntul întru cei 7 ani de ieftinătate snopi. Şi adună toate bucatele acelor 7 ani întru  carii era ieftinătatea în pămîntul Eghipetului, şi puse bucatele în cetăţi; bucatele  cîmpilor cetăţii ce era pen împrejurul ei au pus întru dînsa. Şi adună Iosif grîu ca  năsipul mării mult foarte, pînă nu putea să numere, că nu era n umăr. Şi lui Iosif să  făcură doi feciori, mai nainte de a veni cei 7 ani de foamete, carii au născut lui Asineth,  fata lui Pentefri, preotul Ileu Poleos. Şi numi Iosif numele celui dentîiu născut Manasi,  zicînd căce: "A uita m-au făcut Dumnăzău toate durerile meale şi toate ale tătîni-mieu". Şi numele aceluia al doilea au numit   
{p32} Efraim, zicînd căce: "M-au înălţat Dumnezău întru pămîntul smereniii meale". Şitrecură cei  7 ani ai ieftenătăţii carii se-au făcutîn pămîntul Eghipetului Şi începură cei 7ani a  foameţii a veni, după cum au zis Iosif. Şisă făcu foamete întru tot pămîntul, şi în tot   pămîntul Eghipetul nu era pîine. Şi flămînzia tot pămîntul Eghipetului, şi strigă   norodul cătră Farao pentru pîine; şi zise Farao tuturoreghipteanilor: " Păsaţ la Iosif şi,  ce va zicevoao, faceţ!" Şi foametea era pre faţa a tot pămîntul, şi deşchise Iosif toate  jitniţile şi vindea tuturor eghipteanilor. Şi toate ţărîleveniră la Eghipet a cumpara de la Iosif, pentru că cuprinse foametea tot pămîntul.   
{FacereaCapXLII} Şi văzînd Iacov că iaste vînzare degrîu la Eghipet, zise feciorilor lui: " pentru căce  leneviţi? Iată, amauzit că iaste grîu la Eghipet. pogorîţ acolo şi cumpăraţ noao de   acolopuţine bucate, ca să traim, să nu murim!"Şi să pogorîră fraţii lui Iosif, 10, să  cumperegrîu de la Eghipet. Iară pre Veniamin, prefratele lui Iosif, nu l-au tremis cu  fraţii lui, pentru că zise: "Cîndai să nu i să prinză slăbiciune pre cale". Şi veniră feciorii  lui Israilsă cumpere cu cei ce veniia, pentru că era foamete în pămîntul lui Hanaan. Şi  Iosif eramai mare pămîntului, acesta vindea la totnărodul pămîntului. Şi viind fraţii lui  Iosif, săînchinară lui cu faţa la pămînt. Şi văzîndIosif pre fraţii lui, i-au cunoscut, şi  seînstreina de ei, şi le grăi lor cu scîrbă şi ziselor: " De unde aţi venit?" Şi ei ziseră: "  Din pămîntul Hanaan, să cumpărăm bucate!"Şi cunoscu Iosif pre fraţii lui, iară ei nu  l-au cunoscut pre dînsul. Şi-ş aduse aminte Iosif de visele lui c-au văzut el şi  zise lor: " Iscoade sînteţ, a cerca urmele ţărîi aţ venit". Şi ei ziseră: " Nu, doamne!  slugile tale amvenit să cumpărăm bucate. pentru că toţisîntem feciori unui om, de pace  sîntem, nusîntem, slugile tale, iscoade!" Şi zise lor: " Ba, ce urmele pămîntului aţi  venit săvedeţi". Şi ei ziseră: " 12 fraţi sîntem, slugile tale, în pămîntul Hanaan: şi iată,  cel maitînăr dentru noi, cu tată-nostru astăzi, şi celalaltu nu iaste". Şi zise lor Iosif: "  Aceastaiaste care am zis voao, zicînd că iscoade sînteţi. întru aceasta vă veţi arăta, pre  sănătatealui Farao, nu veţi ieşi de aicea de nu fratelevostru cel mai tînăr va veni aicea.  Trimiteţidentru voi unul şi luaţi pe fratele vostru, şi voivă legaţi pînă se vor face aiave  cuvintele voastre, de grăiţ adevărat au ba; iară de nu, pre sănătatea lui Farao, că  adevărat iscoade sînteţ". Şi puse pre dînşii în temniţă trei zile. Şi zise lor a treia zi: "  Aceasta faceţ, şi veţ trăi, pentru că de Dumnezău mă tem eu: De sînteţi de pace, un  frate al vostru să se opreascăîn pază, şi voi păsaţi şi vă duceţ cump arăturagrîului  vostru. Şi pre fratele vostru cel mai tînăr să-l aduceţi la mine, şi să vor  creadecuvintele voastre; iară de nu, veţi muri". Şifăcură aşa. Şi zise fieştecarele cătră  fratele său: "Aşa iaste pentru că în păcat sîntem pentru fratele nostru, că ne-am  îndurat dechinul sufletului lui, cînd se ruga noao şi noi nu-l ascultam pre dînsul, şi   pentru aceastaveni pre noi primejdia aceasta". Şi răspunzînd Ruvim, zise lor: " Nu  v-am grăit voao zicînd: "Nu faceţi strîmbătate copilaşului!", şi nu m-aţi ascultat?  Şi iată, sîngele lui să cearcă. " Şi ei nu ştiia cum Iosif aude, pentru că tîlmaciul în  mijlocul lor era. Şi întorcîndu-să de la ei, plînse Iosif. Şi iarăşveni la dînşii şi zise  lor; şi luo pe Simeon dintre dînşii şi-l legă pre dînsul înaintea lor, Şi porînci Iosif să  le umple vasele lor de grîu, şi să le dea argintul lor fieştecaruia în sacul lui, şi să le dea  de mîncare lor de saţiu pre cale. Şi să făcu aşa. Şi puind grîul pre măgarii lor, să duseră  de acolo. Şi dezlegînd unul sacul să dea hrană măgarilor săi, unde au odihnit, au văzut  legătura argintului său, şi era deasupra gurii sacului. Şi zise fraţilor lui: " Mi s-au dat   argintul şi iată-lă-i în sacul mieu!" Şi se spămîntă inima lor şi se turburară întru   dînşii, zicînd: " Ce aceasta ne-au făcut Dumnezau noao?" Şi veniră cătră Iacov, tatăl  lor, la pămîntul lui Hanaan, şi spuseră lui toate cîte li se întîmpla lor, zicînd: "Grăi  omul, Domnul pămîntului, cătră noi cu scîrbă şi ne puse pre noi în pază, ca cum am  iscodi pămîntul. Şi zisem lui: "De pace sîntem, nu sîntem iscoadă. Doisprăzeace fraţi  sîntem, feciori tătîni-nostru; unul nu iaste, iară cel mai mic cu tatăl nostru iaste  astazi, în pămîntul Hanaan" ". Şi zise noao omul, Domnul pămîntului: " întru aceasta  vă voiucunoaşte cum sînteţ de pace: un frate alvostru lăsaţi aicea cu mine, iară  cumpărareadării grîului casei voastre luîndu-l, vă duceţi Şi aduceţi pe fratele vostru  cel mai tînăr, şivoiu cunoaşte cum nu sînteţi iscoade, ce sînteţi de pace, şi pe fratele  vostru voiu da voao, şi cu pămîntul să vă neguţătoriţi". Şi fu deşărtînd ei sacii lor, şi  era a fieştecaruia legătura argintului lui în sacul lor. Şi văzură legăturile argintului lor  ei şi tatăl lor, şi să spămîntară. Şi zise lor Iacov, tatul lor: " Pre mine m-aţi făcut  fără feciori! Iosif nu iaste! Simeon nu iaste! Şi pre Veniamin să-l luaţi? Asupra mea fură toate aceastea". Şi zise Ruvim tatălui lor   
{p33} zicînd: " Pre amîndoi feciorii miei omoară-i, de nu voiu aduce pre dănsul la tine; dă-l pre dînsul în  mîna mea, şi eu voiu aduce pre dînsul la tine". Şi el zise: " Nu să va pogorî" fiiul mieu  cu voi, pentru că fratele lui au murit, şi elsingur au rămas. Şi să va întîmpla lui a  săslăbi pre cale pre carea veţi mearge, şi îm veţi aduce bătrîneaţile cu întristăciune în iad!"   
{FacereaCapXLIII} Şi foametea să întări pre pămînt. Şi fu cînd  săvîrşiră de mîncară tot grîul carele au adus de la Eghipet, şi ziselor tatul lor: " Iarăş  păsaţ de cumpăraţi noao puţineale bucate!" Şi ziselui Iuda ziciînd: " Cu mărturie  s-au mărturisit noao omul, Domnul pămîntului, zicînd: "Nu veţi vedea faţa mea, de  nu fratele vostru celmai tînăr cu voi va veni", Deci, de vei trimite pe fratele nostru cu  noi, ne vom pogorî"şi-ţ vom cumpăra ţie bucate. Iară de nu veitrimite pe fratele  nostru cu noi, nu vommearge, pentru că omul au zis noao zicînd: "Nu-m veţi vedea  faţa mea, de nu va fi fratele vostru cel mai mic cu voi". Şi zise Israil: " Ce mi-aţi  făcut rău, spuind omului de iaste voao frate?" Şi ei ziseră: " întrebînd ne-au întrebat  omul pre noi şi rudenia noastră, zicîndu: "De încă trăiaşte tatăl vostru? Şi de iaste frate  voao?", şi am spus lui după întrebarea aceasta. Au ştiut-am că ne vazice noao:  " aduceţi pre fratele vostru!" Şi zise Iuda cătră Israil, tatul lor: " Trimite copilaşul cu  mine şi să ne sculăm să meargem, pentru să trăim, să nu murim şi noi, şi tu, şi toată  gloata noastră. Şi eu îl voiu priimi pre dînsul, şi den mîna mea ceare-l pre dînsul.  Denu-l voiu aduce pre dînsul cătră tine şi-l voi upune înaintea ta pre dînsul, greşit  să fiu cătră tine toate zilele. Că de nu ne-am fi zăbăvit, acum ne-am fi întorsu de  doao ori". Şi ziselor Israil, tatul lor: " De iaste aşa, aceasta faceţi: luaţi den roadele   pămîntului întru vasele voastre, şi pogorîţi omului daruri, de răşină, şi de miare, şi  tămîie, şi zmirnă aleasă, şi terevinthu, şi nuci. Şi argintul îndoit luaţi întru mînile   voastre, argintul ce vă s-au întorsu întru sacii voştri; întoarceţi-l cu voi, cîndai să  nu fie sminteală. Şi pe fratelevostru luaţi şi, sculîndu-vă, vă pogorîţi cătră om. Şi  Dumnezeul mieu să dea voao har înaintea omului, ca să trimiţă pe fratele vostru pre  unul, şi pre Veniamin; pentru că eu, după cum am rămas fără feciori, feciori am  rămas". Şi luînd oamenii darurile aceastea, şi argintul îndoit luară în mîinile lor, şi  preVeniamin şi, sculîndu-se, să pogorîră la Eghipet şi stătură înaintea lui Iosif. Şi  văzu Iosif pre eişi pre Veniamin, fratele lui, şi zise celuia ce era peste casa lui: " Bagă  pre oamenii în casă, şi junghe jungheri şi găteaşte, că cu mine vormînca oamenii pîine  în amiazazi". Şi făcu omul după cum i-au zis Iosif şi băgă pre oameni în casa lui  Iosif. Şi văzînd oamenii cum în casa lui Iosif se-au băgat, ziseră: " pentru argintul  carele se-au întorsu în sacii noştri dentîiu, noi ne aducem, pentru ca sănăpăstuiască  pre noi şi să să apuce de noi, case ne ia pre noi slugi şi pre măgariinoştri". Şi mergînd   cătră omul ce era peste casa lui Iosif, grăiră lui în uşa casii, zicînd: " Rugămu-ne,  doamne, pogorît-am întîiu să ne cumpărăm de mîncat. Şi fu cînd am venit să  poposim, şi am deşchis saciinoştri, şi acesta argintul fieştecăruia întrusacul lui; argintul  nostru cu cumpăna l-am întorsu acum în mîinile noastre, Şi argint altul am adus cu  noi, ca să ne cumpărambucate, pentru că nu ştim cine au pus noao cu mîinile argintul în  sacii noştri". Şi zise lor: "Blînd voao! Nu vă teameţ. Dumnezăul vostruşi Dumnezăul   părinţilor voştri au dat voaocomori în sacii voştri, şi argintul vostru bineispitit îl am".  Şi scoasă cătră dînşii preSimeon. Şi adusără apă să să speale picioarele lor, şi deade  hrană măgarilorlor. Şi gătiră darurile pînă a veni la Iosif, amiazăzi, şi auziră că acolo  va să prînzască. Şi întră Iosif în casă, şi adusără lui darurile ce avea în mînile lor, în  casă, şi să închinară lui cu faţa la pămînt. Şi întrebă pre dînşii: " Cum vă aflaţ?" Şi zise  lor: " Sănătosiaste tatăl vostru cel bătrîn, pre carele aţ zis căîncă trăiaşte?" Şi ei ziseră:  " Sănătos iaste sluga ta, tată-nostru, încă trăiaşte". Şi zise: " blagoslovit omul acela  la Dumnezău". Şi plecîndu-se, să închinară înaintea lui. Şi căutînd cu ochii Iosif, au  văzut pre Veniamin, fratele lui cel de o mumă născut, şi zise: " acesta iaste fratele  vostru cel mai tînăr, precarele aţi zis sa-l aduceţ la mine?" Şi zise: " Dumnezău să te  miluiască, fiiule!" Şi să turbură Iosif, că să întorcea maţele lui, pentru frate-său, şi  cerca să p lîngă. Şi întrînd încămară, au plînsu acolo. Şi spălîndu-se pe obraz, ieşind   afară, să conteni şi zise: " Puneţpîine!" Şi pusără lui sîngur, şi lor deosebi, şi  eghipteanilor ce mînca cu el, osebi, pentru cănu putea eghipteanii a mînca cu jidovii  pîine, că scîrbă iaste la eghipteani tot păstoriul deoi. Şi şăzură înaintea lui, cel dentîiu   născut, după bătrîneaţile lui, şi cel mai tînăr, dupătinireaţile lui, şi să mira oamenii  fiişcarele cătră fratele său. Şi rădicară părţi de la el cătră dînşii, şi să mări partea lui  Veniamindecît părţile tuturor de cinci ori cît al celora. Şi băură şi să îmbătară împreună cu dînsul.   
{FacereaCapXLIV} 
{p34} Şi porunci Iosif  celuia ce era peste casalui, zicînd: " Umpleţ sacii oamenilorde bucate, cît vor putea  rădica, şipuneţ argintul fieştecăruia în gurasacului. Şi cupa mea cea de argint săo puneţ  în sacul celui mai tînăr, şi preţul grîului lui". Şi fu dupe cuvîntul lui Iosif, după cumau  zis. Şi dimineaţa au luminat, şi oameniisă sloboziră, şi ei şi măgarii lor. Şi ieşind eiden   cetate, nu să delungară departe, şi Iosifzise celuia ce era peste casa lui, zicînd: "  Scoală-te şi goneaşte după oameni, şi vei huli pre dînşii şi vei zice lor: " pentru căci  mi-aţ datreale pentru bune? pentru căce mi-aţ furat cupa cea de argint? Nu iaste  aceaea cu carea bea Domnul mieu? Şi el vrăjind cu vraje întru ea. Reale aţ săvîrşit  carele aţ făcut!" Şi aflînd pre dînşii, omul le-au zis lor după cuventele aceastea. Şi  ziseră lui: " pentru căci grăiaşte Domnul cuventele acestea? Să nu se afle la slugile tale  să fie făcut după cuvîntul acesta! În vreame ce argintul carele am aflat în sacii noştri  l-am întorsu cătră tine den pămîntul Hanaan, cum am fi furat den casa stăpînului tău   argint sau aur? La care vei afla cupa den slugile tale, să moară, şi noi vom fi slugi  Domnului vostru". Şi el zise: " Şi acum, cum ziceţ, aşa va fi! Omul la carele să va afla  păharul, acela îm va fi slugă, iară voi curaţ veţ fi". Şi grăbiră de descărcară cineş sacul  pre pămînt şi deşchise cineş sacul lui. Şi cercă, de la cel bătrîn începînd, pînă au venit  la cel tînăr; şi obîrşind, află cupa în sacul lui Veniamin. Şi-ş rupseră hainele lor şi  puseră cineş sacul lui pre măgariul lui şi să întoarseră la cetate. Şi întră Iuda şi fraţii lui   cătră Iosif, încă fiind el acolo, şi căzură înaintea lui pre pămînt, Şi zise lor Iosif: " Ce aţ  făcut acest lucru? Nu ştiţ că cu vrajă să vrăjaşte omul în ce fel sînt eu?" Şi zise Iuda: "  Ce voiu grăi împotriva Domnului? Sau ce vom zice? Sau ce ne vom înderepta? Şi  Dumnezău află strîmbătatea slugilor tale. Iată, sîntem robi Domnului nostru, şi noi şi la  cine s-au aflat cupa". Şi zise Iosif: "Să nu să facă mie a face cuvîntul acesta! Omul  la carele s-au aflat cupa, acela îm va fi slugă; iară voi vă suiţ cu mîntuire la tatăl  vostru". Şi apropiindu-se Iuda de dînsul, zise: " Rogu-mă, doamne, grăiască sluga  ta înaintea ta, şi să nu te mînii pre sluga ta, căci tu eşti după Farao. Doamne, tu ai   întrebat pre slugile tale, zicînd: "De aveţ tată au frate?, Şi zis-am Domnului cum:  "Iaste noao tată bătrîn, şi copil den bătrîneaţe mai tînăr la dînsul, şi fratele lui au murit,  şi el singur au rămas mumei lui, şi tatul nostru pre dînsul au îndrăgit". Şi ai zis slugilor  tale: " aduceţ pre dînsul la mine şi-l voiu socoti". Şi am zis Domnului: "Nu va putea  copilul ca să lase pre tată-său, că, de va lăsa pre tatăl, va muri,. Şi tu ai zis slugilor  tale că: "De nu se va pogorî fratele vostrucel mai tînăr cu voi, să nu mai adaogeţ a  vedeaîncă faţa mea". Şi fu cînd ne-am suit la sluga ta, tată-nostru, i-am spus  cuvintele Domnului. Şi zise noao tatul nostru: "Păsaţ iarăş de ne cumpăraţ puţineale  bucate!" Şi noi am zis: "Nu vom putea să ne pogorîm, ce, de se va pogori cu noi fratele  nostru cel maitînăr, ne vom pogorî, pentru că nu vom puteavedea faţa omului, fratele  nostru cel mai tînăr, nefiind cu noi". Şi zise tată-nostru, sluga ta, cătră noi: "Voi ştiţ  că fămeaia doi mi-au născut. Şi ieşi unul de la mine, şi mi-aţ zis că l-au mîncat  fiarăle şi nu l-am mai văzut pînă acum. Deci de veţ lua şi pre acesta den faţa mea şi i  se va întîmpla lui slăbiciune pre cale, şi-m veţ pogorî bătrîneaţele cu întrestăciuneîn  iad". Acum dară, de voiu mearge cătră sluga ta, tatul nostru, şi copilul nu va fi cu noi,  şisufletul lui să spînzură de sufletul acestuia, Şi va fi după ce va vedea el cum nu iaste  copilul cu noi, va muri; şi vor aduce slugile talebătrîneaţele slugii tale, tatul nostru,  cu întrestăciune în iad. pentru că sluga ta, tatul nostru, priimeaşte copilul de la mine,  zicînd cătră el: "De nu-l voiu aduce cătră tine şi să-l puiu pre dînsul înaintea ta,   greşit să fiula tatăl mieu peste toate zilele". Acum dară, voiu rămînea ţie slugă pentru  copil, rob Domnului, iară copilul să să suie cu fraţii lui. Căci cum mă voiu sui la tatul  mieu, copilul nefiind cu noi? pentru ca se nu văz realele care vor afla pre tatul mieu".   
{FacereaCapXLV} Şi nu putea Iosif să îngăduiască pre toţi ceia ce sta   înaintea lui, ce zise: " Scoateţi pre toţi de la mine". Şi nu mai stanimeni lîngă Iosif cînd  se cunoscu cufraţii lui. Şi lăsă glas cu plîns şiauziră toţi eghipteanii şi să auzi în casa  luiFarao. Şi zise Iosif cătră fraţii lui: " Eu sunt Iosif. Încă tată-miu trăiaşte?" Şi nu  putea fraţii să-i răspunză lui, pentru că se turburară. Şi zise Iosif cătră fraţii lui: "   apropiaţi-vă cătră mine!" Şi se apropiară. Şi zise: " Eu sînt Iosif, fratele vostru, care  aţi vîndut la Eghipet. Deci acum nu vă întristaţi, nici vă paie rău pentru că m-aţ  vîndut pre mine aici, căci întru viaţă m-au trimis Dumnezău înaintea voastră. pentru  că acesta al doilea an de foamete pre pămînt; şi încă alţi 5 ani, întru carii nu iaste   arătură, nici seacere. pentru că m-au trimis Dumnezău înaintea voastră, ca să rămîie voao rămăşîţă pre pămînt şi   
{p35} a hrăni rămăşiţă mare. Acum dară, nu voi m-aţi trimis aici, ce Dumnezău, şi mă făcu premine ca un tată lui Farao şi Domn  a toata casalui şi stapîn a tot pămîntul Eghipetului. Grăbiţi dară de vă duceţi cătră  tată-mieu şi ziceţi lui; "Aceastea zice feciorul tău Iosif: "Făcutu-m-au  Dumnezău Domn a tot pămîntul Eghipetului. Pogo arăte dară la mine şi nu aştepta, Şi  vei lăcui la pămîntul lui Ghesemal Araviei şi vei fi aproape de mine tu, şi feciorii tăi, şi   feciorii feciorilor tăi, oile tale şiboii tăi şi cîte ai tu; Şi te voiu hrăni acolo, pentru că  încă cinci ani foamete va fi pre pămînt, ca să nu te surpi tu, şi feciorii tăi, şitoate ale  tale". Iată, ochii voştri văd, şi ochiilui Veniamin, fratele mieu, că gura meagrăiaşte   cătră voi. Spuneţi dară tătîne-mieu toată slava mea de la Eghipet şi cîte aţivăzut, şi  grăbind aduceţi pre tată-mieu aici". Şi căzînd pre grumazii lui Veniamin, fratelui  său, au plîns pre dînsul, şi Veniaminau plîns pre grumazii lui. Şi sărutînd pretoţi fraţii  lui, au plîns pre dînşii. Şi dupăaceastea, au grăit fraţii lui cătră dinsul. Şisă înţelease  glasul în casa lui Farao, zicînd: "Au venit fraţii lui Iosif". Şi să bucură Farao şitoată  curtea lui. Şi zise Farao cătră Iosif: " Zi fraţilor tăi: "Aceasta faceţi: umpleţi povările   voastre şi meargeţi la pămîntul Hanaan. Şi luînd pre tatăl vostru şi avuturile voastre,  veniţi la mine şi voiu da voao dentoate bunătăţile Eghipetului şi veţi mîncamădua   pămîntului". Şi tu porînceaşteaceastea: să ia ei cară din pămîntul Eghipetului, copiilor  voştri şi fămeilor voastre; şi luundpre tatăl vostru, veniţi. Şi nu pregetaţi cuochii de   vasele voastre, pentru că toate bunătăţile Eghipetului vor fi voao". Şi făcurăaşa feciorii  lu Israil. Şi deade lor Iosif cară, după cum zise Farao, împăratul Eghipetului, şi deade  lor hrană pre cale. Şi tuturor le-au dat haine îndoite, iară lui Veniamin i-au dattrei  sute de galbeni de aur şi cinci haine în fealiuri. Şi tătîni-său ca aceastea, şi  zeacemăgari ce ridica de toate bunătăţile Eghipetului, şi zeace mîşcoi ce rîdica pîinea  tătîni-său pre cale. Şi trimise Iosif pre fraţii lui şi seduseră; şi zise lor: "Nu vă  scîrbiţi precale". Şi să suiră de la Eghipet şi veniră la pămîntul Hanaan, cătră Iacov,  tatăl lor. Şispuseră lui, zicînd că: " Fiiul tău Iosif trăiaşte, şi el Domneaşte tot pămîntul  Eghipetului". Şisă ciudi întru cuget Iacov, pentru că nu-i credea pre ei. Şi grăiră lui  toate cuvintele ce se-au grăit de Iosif, cîte au zis lor, şivăzînd carăle ceale ce-au  trimis Iosifca să ia pre dînsul, să adăogea duhul lui Iacov, tatălui lor. Şi zise Israil: "  Mare iaste mie de încă trăiaşte fiiul mieu Iosif! mergînd, voiuvedea pre dînsul mai nainte de ce voiu muri".   
{FacereaCapXLVI} Şi sculîndu-se Israil, el şi toate ale lui, au venit la Fîntîna Jurămîntului şi au făcut jîrtvă Dumnezeului  tătîni-său, lui Isaac. Şi zise Dumnezeu lui Israil, în videnia noptii, zicînd: " Iacove,  Iacove!" El zise: " Ce iaste?" Şi El zise lui: " Eu sînt Dumnezeul părinţilor tăi, nute  teame a te pogorî la Eghipet, pentru că întru limbă mare te voiu face acolo. Şi EuMă  voiu pogorî cu tine la Eghipet şi Eu te voiusui desăvîrşit, şi Iosif îş va pune mînile lui  preochii tăi". Şi să scula Iacov de la FîntînaJurămîntului, şi luoară fiii lui Israil pre  tată-său, şi unealtele, şi muierile lor, pren carăle ce autrimis Iosif să-l rădice pre   dînsul. Şi luîndu-ş avearea lor, Şi toată agonisita ce au agonisit în pămîntul lui  Hanaan, întrară la Egthipet Iacov şi toată seminţia lui cu dînsul. feciorii şi feciorii   feciorilor lui, cu dînsul, şi featele lui şi featele featelor lui şi toată seminţia lui au adus  la Eghipet. Şi aceastea-s numele fiilor lui Israil ce au întrat la Eghipet împreună cu  Iacov, tatăl lor. Aceştea sînt feciorii lui: cel dentîi născut lui Iacov, Ruvim. Şi feciorii  lui Ruvim: Enoh şi Falus, Asron şi Harmi. Şi feciorii lui Simeon: Iemuil, şi Iamin, şi  Aod, şi Iahim, şi Saar, şi Savl, feciorul hananiteanii. Şi feciorii lui Levi: Ghirson, Cath  şi Merari. Şi feciorii Iudei: Ir, şiAnan, şi Silon, şi Fares, şi Zara; şi muri Ir şiAnan în   pămîntul Hanaan. Şi făcură fecioriilui Fares: Asron şi Iemuil. Şi feciorii luiIsahar:  Thola, şi Fua, şi Iasuv, şi Zamvron. Şi feciorii lui Zavolon: Sered, şiAlon, şi Eil.  Aceştea sînt feciorii Liei, careiau născut lu Iacov, în Mesopotamia Asiriei, şipre Dana,  fata lui; toate sufletele, feţi şi feate, 33. Şi feciorii lui Gad: Safon, şi Anghis, şiSanis, şi  Thosovan, şi Aidis, şi Oridis, şi Areilis. Şi feciorii lui Asir: Emna, Iesua, şi Ieul, şi  Varia, şi Sara, fraţii lor. Şi feciorii lui Varia: Hovor şi Melhil. Aceştea-s feciorii  Zelfii, care au dat Lavan Liei, featei lui, care au născut pre aceştea lui Iacov, 16  suflete. Şi feciorii Rahilei, fămeii lui Iacov: Iosif şi Veniamin. Şi să făcură feciorii lui  Iosif în pămîntul Eghipetului, carii au născut lui Asinetha, fata lui Pentefri, preotul Iliu  Polios, preManasi şi pe Efraim. Şi se făcură fecioriilui Manasi, pre carii au născut lui  ţiitoareaSira, pre Mahir; şi Mahir au născut pre Galaad; şi feciorii lui Efraim, fratele lui Manasi: Sutalaam şi Taam; şi feciorii lui Sutalaam: Edem.   
{p36} Şi feciorii lui Veniamin: Vala şi Hovor şi Asfil. Şi fură feciorii lui Vala: Ghira şi  Nueman, şi Inhim, şi Ros, şi Mamfin, şi Ofilim. Şi Ghira au născut pre Arad.  Aceştea-s feciorii Rahilii, ce au născut lui Iacov, toate sufletile, 18. Şi feciorii lui  Dan: Asom; şi feciorii lui Nefthalim: Asil, şi Goini, şi Isahar, şi Silim. Aceştea-s   feciorii Valii, carea au datu-o Lavan Rahilei, featei lui, care au născut pre aceştea lui  Iacov, toate sufletele, 7. Şi toate sufletile ce au întrat cu Iacov în Eghipet, ceia ce au  ieşit den coapsele lui, afară den muierile feciorilor lui Iacov, toate sufletile, 66. Şi   feciorii lui Iosif ce s-au născut lui în pămîntul Eghipetului, toate sufletele casii lui  Iacov, ceale ce au întrat cu Iacov în Eghipet, suflete 70 şi 5. Şi pre Iuda l-au trimis   înaintea lui cătră Iosif, să întimpine pre dînsul la cetatea Iroilor, în pămîntul Ramesi.  Şi înhămînd Iosif carăle lui, să sui întru timpinarea lui Israil, tătîne-său, la cetatea  Iroilor şi, ivindu-se lui, au căzut pre grumazii lui şi au plînsu cu plîngere multă. Şi  zise Israil cătră Iosif: " Voiu muri de acum, de vreame ce am văzut obrazul tău, că încă  trăieşti tu". Şi zise Iosif cătră fraţii lui: "Suindu-mă, voiu spune lui Farao şi voiu  zice lui cum fraţii miei şi casa tătîne-mieu au fost în pămîntul Hanaan, şi acum au  venit cătră mine. Şi oamenii sînt păstori, pentru că era oameni ce să hrănescu cu  dobitocul, şi dobitocul, şi boii, şi toate ale lor le-au adus. Deci de va chema pre voi  Farao şi vă va zice voao: "Ce iaste lucrul vostru?" Să ziceţ: " oameni hrănaci sîntem cu  dobitocul, slugile tale, den copilărie pînă acum, şi noi şi părinţii noştri" pentru ca să  lăcuiţ în pămîntul Ghesem al Araviei, căci că urîciune iaste la eghipteani tot păstoriul oilor".   
{FacereaCapXLVII} Şi mergînd Iosif, au spus lui Farao zicînd: "  Tată-mieu şi fraţii miei, şi dobitocul, şi boii lor, şi toate ale lor au venit den   pămîntul Hanaan şi, iată, sînt în pămîntul Ghesem". Şi den fraţii lui au luat cinci   oameni, şi-i puse pre dînşii înaintea lui Farao. Şi zise Farao fraţilor lui Iosif: " Ce  iaste lucrul vostru?" Şi ei ziseră lui Farao: " Păstori de oi, robii tăi, şi noi şi părinţii  noştri, den copilărie pînă acum". Şiziseră lui Farao: " Am venit ca să ne salăşluim pre   pămînt, pentru că nu iaste păşunedobitoacelor slugilor tale, că să întări foametea în   pămîntul Hanaan. Acum dară vomlăcui, slugile tale, în pămîntul Ghesem". Şi zise  Farao lui Iosif zicînd: " Tată-tău şifraţii tăi au venit cătră tine. Iată, pămîntul  Eghipetului înaintea ta iaste, în pămîntul cel bun lăcuiaşte pre tată-tău şi pre fraţii  tăi. Lăcuiască în pămîntul Ghesem; iar de ştii cum sînt întru ei oameni tari, pune-i  pre dînşii mai mari peste dobitoacele meale!" Şi aduse Iosif pre Iacov, tată-său,   înlăuntru, şi-l puse pre dînsul înaintea luiFarao. Şi blagoslovi Iacov pre Farao; şi  zise Farao lui Iacov: " Cîţi ani ai zilelor vieţiitale?" Şi zise Iacov cătră Farao: "  Zileleanilor vieţii meale care nemernicescu, 130 deani. Mici şi reale s-au făcut zilele  anilor vieţiimeale, n-au ajunsu la zilele anilor vieţii părinţilor miei, care zile au  lăcuit". Şi blagoslovind Iacov pre Farao, au ieşit de la dînsul. Şi lăcui Iosif pre  tată-său şi pre fraţii lui şi le deade lor ţineare în pămîntul Eghipetului, în pămîntul  cel mai bun, în pămîntulRamesi, după cum porunci Farao. Şi le măsura grîu Iosif  tătîne-său, şi fraţilor lui, şi atoată casa tătîne-său, grîu după trupuri. Şi grîu nu era  în tot pămîntul, pentru că să întărifoametea foarte şi lipsi pămîntul Eghipetuluişi   pămîntul lui Hanaan de foamete. Şi adună Iosif tot argintul ce s-au aflat în pămîntul  Eghipetului şi în pămîntul Hanaan, pentru grîul carele cumpăra, şi le măsura grîu lor.  Şiaduse Iosif tot argintul în casa lui Farao. Şi lipsi tot argintul den pămîntul  Eghipetului şiden pămîntul Hanaan, şi veniră tot eghipteanii cătră Iosif, zicînd: "  Dă-ne noao pîine! Şi pentru ce murim înaintea ta? pentru că lipsi argintul nostru". Şi  zise lor Iosif: " aduceţ dobitocul vostru şi voiu da voao pîine pentru dobitocul vostru,  de au lipsit argintul". Şi au adus dobitocul lor cătră Iosif şi le deade lorIosif pîine   pentru cai, şi pentru oi, şi pentru boi, şi pentru măgari; şi-i hrăni pre dînşii cupîine,   pentru toate dobitoacele lor, întru anul acela. Şi trecu anul acela, şi veniră la el al  doilea an şi ziseră lui: " Ca să nu ne surpăm dela Domnul nostru că se-au lipsit   argintul, şiunealtele, şi dobitoacele, cătră tine Domnul, şi n-au rămas noao înaintea  Domnului nostru, fără numai trupul nostru şi pămîntulnostru, Decii pentru ca să nu  murim, înaintea ta, şi pămîntul să să pustiiască, ia pre noişi pămîntul nostru pentru  pîine, şi vom fi noişi pămîntul nostru robi lui Farao. Dă-ne sămînţă ca să sămănam  şi să trăim şi să nu murim, şi pămîntul nu să va pustii". Şi au luat Iosif tot pămîntul  eghipteanilor, luiFarao, pentru că au vîndut eghipteanii pămîntul lor lui Farao, că  cuprinse pre eifoametea; şi fu pămîntul lui Farao. Şi norodul îl robi luiş să-i fie robi,  den marginile hotarălor Eghipetului pînă în margine,   
{p37} afară den  pămîntul popilor numai nu le-au luat Iosif, pentru că în dar au dat dare popilorlui  Farao, şi mînca darea care au dat lorFarao, pentru aceaea nu ş-au vîndut   pămîntullor. Şi zise Iosif tuturor eghipteanilor: " Iată, v-am luat pre voi şi pămîntul  vostru astăzi lui Farao; luaţi-vă sămînţă şi sămănaţ pămîntul. Şi vor fi roadele lui, şi  veţ da acincea parte lui Farao, iară ceale patru părţivor fi voao întru săminţile   pămîntului şi demîncat voao şi tuturor cîţ sînt în casele voastre". Şi ziseră: "  Mîntuitu-ne-au pre noi! aflat-am har înaintea Domnului nostru, şivom fi robi  lui Farao". Şi puse lor Iosif întru poruncă pînă în ziua de astăzi pre pămîntul  Eghipetului a da a cincea lui Farao, afară den pămîntul popilor numai nu era luiFarao.  Şi lăcui Israil în Eghipet, pre pămîntul Ghesem, şi să moşteniră pre el, şicrescură, şi să  înmulţiră foarte. Şi mai trăiIacov în pămîntul Eghipetului 17 ani. Şi furăzilele lui  Iacov, anii vieţii lui, 140 şi 7 deani. Şi să apropiară zilele lui Israil a muri şiau chemat  pre feciorul lui, Iosif, şi zise lui: " De am aflat har înaintea ta, pune mîna ta precoapsa  mea şi vei face pre mine milă şi adevăr, ca să nu mă îngropi în Eghipet, Căvoiu dormi  cu părinţii miei, şi mă vei rădicaden Eghipet şi mă vei îngropa la mormîntullor". Şi el  zise: " Eu voiu face după cuvîntultău". Şi zise lui: " Jură-te mie!" Şi jură lui şi să închină Israil pre marginea toiagului lui.   
{FacereaCapXLVIII} Şi fu după cuvintele aceastea, şi să porunci lui Iosif că: " Tată-tău să dodeiaşte!" Şi luînd pre   amîndoi fiii lui, pre Manasi şi pre Efraim, au venit cătră Iacov. Şi să spuse lui Iacov,  zicînd: " Iată, fiiul tău Iosif vine cătră tine ". Şi întărindu-se Israil, şăzu pre pat. Şi  zise Iacov lui Iosif: " Dumnezăul mieu mi S-au arătat în Luza, în pămîntul Hanaan,  şi mă blagoslovi Şi-m zise: "Iată, Eu te voiu creaşteşi te voiu înmulţi şi te voiu face   întru adunarede limbi, şi-ţ voiu da ţie pămîntul acesta, şisemenţiei tale după tine, în  ţineare veacinică". Acum dară, aceşti doi feciori ce ţise-au făcut ţie în pămîntul  Eghipetului, mainainte de ce am venit eu la Eghipet, ai miei sînt; Efrem şi Manasi, ca  Ruvim şi Simeon vor fi mie. Iară nepoţii care vei naşte deacuma ai tăi vor fi, pre  numele fraţilor lor sevor chema întru sorţii lor. Iară eu cînd veniiam den Mesopotamia  Asiriei, au muri tRahil, mumă-ta, în pămîntul Hanaan, apropiindu-mă la locul  alergăturii cailor, după pămîntul lui Havratha a veni la Efratha, şi am îngropat pre   dînsa în calea alergăturii cailor, aceasta iaste Vithleem". Şi văzînd Israil feciorii lui  Iosif, zise: " Cine-ţ sînt aceştea?" Şi zise Iosif tătîni-său: " Fii-m sînt, care  mi-au dat Dumnezău aicea. " Şi zise Iacov: " Adu-mi-i aproape pre ei, pentru  ca să blagoslovesc pre ei". Şi ochii lui Israil să îngreuiasă la vedeare, de bătrîneaţe, şi  nu putea să vază. Şi-i apropiară pre ei cătră dînsul, şi-i sărută pre dînşii, şi-i  îmbrăţişă pre ei. Şi zise Israil cătră Iosif: "Iată, de faţa ta nu mă lipsiiu şi, iată, îm arătă  Dumnezău şi sămînţa ta". Şi scoase pre dînşii Iosif den genunchile lui, şi să închinară  lui cu faţa la pămînt. Şi luînd Iosif pre amîndoi feciorii lui, pre Efrem în direapta, şi în  stînga lui Israil, iară pre Manasi în stînga, şi în direapta lui Israil, apropie-i pre ei de   dînsul. Şi întinzînd Israil mîna cea direaptă, au pusu-o pre capul lui Efrem, şi acesta  era cel mai tînăr, şi cea stîngă pre capul lui Manasi, schimbîndu-ş mîinile.   blagoslovi pre ei şi zise: " Dumnezău, Căruia bineplăcură părinţiimiei înaintea Lui,  Avraam şi Isaac, Dumnezăul Cela ce mă hrăneaşte den tinireaţilemeale pînă în ziua de  astăzi, Îngerul cela ce mă mîntuiaşte den toate realele să blagoslovească copiii aceştea,  şi să să cheame pre einumele mieu şi numele părinţilor miei, Avraam şi Isaac, şi să să  înmulţască în mulţime multă pre pămînt". Şi văzînd Iosif cum au pus tată-său mîna  cea direaptă pre capullui Efrem, îi păru lui greu şi să apucă de mîna tătîni-său să o ia  de pre capul lui Efrem precapul lui Manasi. Şi zise Iosif tătîni-său: " Nu aşa, tată,   pentru că acesta iaste cel dentîi născut; pune direapta ta pre capul lui". Şi nu vru, ce  zise: " Ştiu fiiule, ştiu! Şi acesta va fiîn norod, şi acesta sa va înălţa, iară fratele lui cel  mai tînăr mai mare decît el va fi, şi seminţia lui va fi întru mulţime de limbi". Şi   blagoslovi pre dînşii în ziua aceaea, zicînd: " întru voi să va blagoslovi Israil, zicînd:  "Facă-te pre tine Dumnezeu ca pre Efrem şica pre Manasi!" " Şi puse pre Efrem   înaintea lui Manasi. Şi zise Israil lui Iosif: " Iată, eu moriu, şi va fi Dumnezeu cu voi şi  va întoarcepre voi Dumnezău den pămîntul acesta la pămîntul părinţilor voştri. Iară eu  îţi dau ţie Sichima aleasă, mai sus de fraţii tăi, caream luat den mînile amoreilor, cu sabia mea şicu arcul".   
{FacereaCapXLIX} Şi chemă Iacov pre feciorii lui şi ziselor: " adunaţi-vă, pentru ca să văspuiu eu voao ce va timpina pre voi înzilele  ceale de apoi. adunaţi-vă, şi ascultaţi pre mine, fiii lui Iacov! Ascultaţi pentru  tată-vostru. Ruvim, întîi născut al mieu, tu, vîrtutea mea şi începătura fiilor miei, silniceaşte a te purta şi silniceaşte   
{p38} obraznic te semeţiş; ca apa să nuherbi, pentru că te suiş pre patul tătîni-tău, atuncea ai pîngărit aşternutul unde  te-ai suit. Simeon şi Levi fraţi, au săvîrşit strîmbătatea aleagerii lor. La sfatul lor să  nu vie sufletul mieu, şi pre adunarea lor să nu să razime ficaţii miei, că, întru mînia lor,  au omorît oameni şi, întru pohta lor, au tăiat vinele taurului. Blestemată mînia lor,   pentru că iaste obraznică, şi urgia lor, căce s-au întărit; împărţi-voiu pre dînşii în  Iacov şi voiu sămăna pre dînşii în Israil. Iudo, pre tine vor lăuda fraţii tăi. Mînile tale  pre umerile vrăjmaşilor tăi. Închina-ţi-se-vor ţie feciorii tătîni-tău. Puiul  leului, Iudo, den vlăstari, fiiul mieu, te suiş! Culcîndu-se, dormi ca un leu, şi ca  puiul de leu; cine va scula pre el? Nu va lipsi stăpînitori den Iuda, şi povăţitori den  coapsa lui, pînă vor veni ceale ce-i zac Lui, şi El nădeajdea limbilor. Legînd la vie  mînzul Său şi la cîrceiu mînzul măgăriţii Lui, va spăla cu vin îmbrăcămintea Sa şi cu  sîngele strugurului învălitura Lui. Veaseli ochii Lui de vin şi mai albi denţii Lui decît  laptele. Zavulon lîngă mare va lăcui, şi el lîngă adăpostul vaselor, şi se va întinde pînă  la Sidon. Isahar binele au pohtit, odihnindu-se întru mijlocul sorţilor. Şi văzînd   odihna cum iaste bună şi pămîntul cum iaste gras, ş-au supus umărul său a osteni, şi  să făcu om plugariu. Dan va judeca nărodul lui, şi ca orudă în Israil. Şi să făcu lui Dan  şarpe pre cale, şezînd pre cărare, muşcînd călcîiu de cal, şi va cădea călăreţul în ceale  de apoi. Mîntuirea aşteptînd, a Domnului. Gad ispită îl va ispiti pre el, şi el va ispiti pre  el dupăurmă. Asir, grasă e pîinea, şi el va da hranăboiarilor. Nethalim, rădăcină lăsată,  crescînd întru naştere, frumuseaţe. Iosif, fiiu crescut, rîvnit fiiul mieu cel mai tînăr,   cătrămine te întoarce. cătră carele sfătuind suduia şi să ţinea întru el Domni  săgetăturilor. Şi să fărîmară cu tărie arcele lor şi să slăbănogiră vinele braţelor mînilor  lor, pren mîna putearnicului Iacov; de-acolo cela ce au întărit pe Israil, de la  DumnezăuŞlŢ tatălŞuiŢtău. Şi ajută ţie Dumnezăul mieu şi te blagoslovi cu   blagoslovenia ceriului de sus, şi blagoslovenia pămîntului care are toate, pentru   blagoslovenia ţiţelor şi zgăului. blagoslovenia tătîne-tău şi a mumei tale să  preaîntări, pre blagoslovenia a munţi întăriţ şi pre blagoslovenii de ţermuri veacinice;  carele vor fi pre capul lui Iosif, şi pre creaştetul cărora au povăţuit fraţii. Veniamin, lup  hrăpitoriu, demineaţa va mînca încă, şi înseară va mîntui mîncarea". Toţi aceştea, fiii  lui Iacov, 12. Şi aceastea au grăit lor tatăl lor, şi blagoslovi pre ei; pre fieştecarele după   blagoslovenia lui blagoslovi pre ei. Şi zise lor: " Eu mă voiu adaoge cătră al mieu  nărod, îngropaţi-mă cu părinţii miei în peştera careiaste întru ţarina lui Efron Heteul,  în peştira cea îndoită, ce iaste în prejma Mamvriei, în pămîntul Hanaan, care au cîştigat  Avraampeştira de la Efron Heteul, întru cîştigare demormînt. acolo au îngropat pre  Avraam şi pre Sarra, fămeaia lui; şi acolo au îngropatpre Isaac şi pre Reveca, fămeaia  lui; şi acoloau îngropat pre Lia. întru avearea ţarinii şi a peştirii ce iaste întru dînsa, de  la feciorii luiHet". Şi părăsi Iacov învăţînd pre feciorii lui; şi rîdicînd Iacov picioarele pre pat, răposăşi să adaose cătră nărodul lui.   
{FacereaCapL} Şi căzînd Iosif pre faţa tătîne-său, plînse amar pre dînsul, şi-l sărută pre el. Şi porunci Iosif  slugilor sale, celor ce era îngropători, ca să îngroape pre tată-său; şi îngropară  îngropătorii pe Israil. Şi să pliniră lui 40 de zile, pentru că aşa să n umără zilele  îngropării, şi plînse pre el Eghipetul 70 de zile. Şi după ce au trecut zilele plîngerii, au  grăit Iosif Domnilor lui Farao, zicînd: "De am aflat har înaintea voastră, grăiţ întru  urechile lui Farao, zicînd Că tată-mieu m-au jurat mai nainte de moartea lui,  zicînd: "În groapa ce mi-am săpat mie în pămîntul Hanaan, acolo să mă îngropi";  acum dară să mă suiu să îngrop pre tată-miu şi mă voiu întoarce". Şi zise luiFarao  dupe zisele lui Iosif, şi zise Farao lui Iosif: " Suie-te şi îngroapă pre tată-tău, dupe  cum se-au jurat!" Şi să sui Iosif să îngroapepre tată-său, şi să suiră împreună cu el  toate slugile lui Farao, şi cei bătrîni ai casei lui, şitoţi bătrînii Eghipetului, Şi toată casa  lui Iosif, şi fraţii lui, şi toată casa tatîni-său, şi rudenia; şi oile şi boii le-au lăsat în   pămîntul Ghesem. Şi să suiră cu el cară şi calareţi şi să făcu tabără mare foarte. Şi  mearseră la aria lui Atad, care iaste decindea de Iordan, şi plînseră pre el plîngere mare  şi tare foarte; şi făcu plîngerea tătîni-său şapte zile. Şi văzură lăcuitorii pămîntului  Hanaan plîngerea la aria lui Atad şi ziseră: " Plîngere mareiaste aceasta eghipteanilor",   pentru aceaea aunumit numele locului aceluia Plîngerea Eghipetului, carele iaste  decindea de Iordan. Şi făcură lui aşa feciorii lui, după cum poruncilor: şi luară pre   dînsul feciorii lui la pămîntullui Hanaan şi-l îngropară pre dînsul înpeştera cea îndoită, care au cîştigatAvraam, peşteră întru ocină de mormînt   
{p39} de la Efron Heteul, în preajma Mamvriei. Şisă întoarse Iosif la Eghipet, el şi fraţii lui,  şitoţi cîţi se-au suit cu el, să îngroape pre tatăllui. Şi văzînd fraţii lui Iosif că au   murit tatăllor, ziseră: " Cîndai să nu-ş aducă aminte derău noao Iosif, şi răsplătire ne  va da noaotoate realele cîte i-am făcut lui" Şi mergîndla Iosif ziseră: " Tată-tău  se-au jurat mai nainte de moarte, zicînd: "Aşa ziceţi lui Iosif: "Lasă lor strîmbătatea  şi greşala lor, că realeţie au arătat; şi acum priimeaşte nedereptatea slugilor  Dumnezăului tătîni-tău" ". Şi plînseIosif, grăind ei cătră dînsul. Şi venind   cătră dînsul, ziseră: " Iată, noi robii tăi". Şi ziselor Iosif: " Nu vă teamereţi, pentru că al  lui Dumnezău sînt eu. Voi aţ vrut împotrivamea întru reale, iară Dumnezău au  vrut pentru mine întru bunătăţi, pentru ca să sefacă ca astăzi ca să se hrănească nărod  mult". Şi zise lor: " Nu vă teamereţi, eu voiu hrăni pre voi şi casele voastre". Şi  mîngîie pre ei şile grăi lor la inimă. Şi lăcui Iosif la Eghipet, el şi fraţii lui şi toată casa  tătîni-său; şi trăi Iosif ani 110. Şi văzu Iosif feciorii lui Efraim pînă a treia seminţie;  şi feciorii lui Mahir, feciorul lui Manasi, născură preste copsele lui Iosif. Şi zise Iosif  fraţilor lui, zicînd: " Eu moriu, şi cu socotinţă va socoti Dumnezău pre voi şi va scoate  pre voi din pămîntul acesta la pămîntul care au jurat Dumnezău părinţilor noştri, lui  Avraam şi lui Isaac şi luiIacov". Şi jură Iosif pre fiii lui Israil, zicînd: " întru socotinţă  ce va socoti Dumnezău prevoi şi să luaţi oasele meale cu voi de aicea". Şi muri Iosif  fiind de ani 110. Şi-l îngropară pre el în mormînt la Eghipet.   
{IeşireaCapI} Aceastea-s numele fiilor lui Israil, celora ce au întrat în  Eghipet deodatăcu Iacov, tatăl lor, fieştecarele cutoată casa lui au întrat: Ruvim,  Simeon, Levi, Iuda, Isahar, Zavolon, Veniamin, Dan şi Nefthalim, Gad şi Asir. Iară  Iosif era la Eghipet. Şi era toatesufletele ce ieşise de la Iacov, 70 şi 5. Şi muriIosif, şi  toţ fraţii lui, şi toată ruda aceaea. Şifiii lui Israil crescură şi să înmulţiră, şi prostateci să  făcură, şi să întăriră foarte, foarte, şi înmulţi pămîntul pre ei. Şi să sculă alt împărat pre  Eghipet, carele nu ştiia pre Iosif. Şi zise limbii lui: " Iată, limba fiilor lui Israil, mare  mulţime, şi poate mai mult denoi. Veniţ dară să-i meşteşugim pre dînşii, pentru ca  să nu să înmulţească şi, cînd ni se vaîntîmpla noao războiu, să vor adaoge şi aceştea   cătră nepriateni şi, bătînd pre noi, vor ieşiden pămînt". Şi le puse lor ispravnicipre   lucrure, pentru ca să-i chinuiască întrufapte. Şi zidiră cetăţi tari lui Farao, pre Pitho,  şi pre Ramesi, şi pre On, carele iaste Iliupolis. Şi întru cît îi smeriia pre dînşii,   întruatîta să făcea mai mulţi şi să întăriia foarte, foarte. Şi să scîrbiia eghipteanii de fiii  lui Israil şi asupriia eghipteanii pre fiii lui Israilcu silă. Şi le chinuia viaţa lor întru   lucrurileceale cumplite, cu lutul şi cu carămidăria, şi cutoate lucrurile ce sînt la cîmpu,  după toate lucrurile ce-i robiia pre dînşii cu silă. Şizise împăratul eghipteanilor  moaşelor jidovilor, uniia dentru dînsele, numele Seplora, şi numele a doua Fua. Şi zise  lor: " Cînd sînteţ moaşe la ovreaice şi sînt la naştere, deva fi parte bărbătească, îl  ucideţ, iară de va fifămeiască, o cruţaţ". Şi să temură moaşelede Dumnezău şi nu  făcură dupre cum le-au poruncit lor împăratul Eghipetului şi da viaţăcelor de parte  bărbătească. Şi chemăîmparatul Eghipetului moaşele şi le zise lor: " Ce că aţ făcut   lucrul acesta şi aţ cruţat cei departe bărbătească?" Şi ziseră moaşele luiFarao: " Nu-s  ca muierile Eghipetului ovreaicile, pentru că nascu mai nainte de cum a întra cătră   dînsele moaşele". Şi năştea. Şi bine făcea Dumnezău moaşelor; şi să înmulţi nărodul şi  să întări foarte. De vreame ce sătemea moaşăle de Dumnezău, şi-ş făcură lorcase. Şi   porunci Farao, a tot norodul lui "zicînd: " Toată partea bărbătească ce să vanaşte la  ovreai, în girlă să-l aruncaţ, şi toatăpartea fămeiască să o cruţaţ pre ea".   
{IeşireaCapII} Şi era oarecare den neamul lui Levi, carele au luat den  featele lui Levi. Şi o ţinu pre ea, şi în pîntece luo şi născu făt. Şi, văzîndu-l iscusit,  l-au acoperit luni trei. Şi de vreame cenu mai putea să-l ascunză, luo lui  mumă-sa un sicriu de papură şi-l unse cu zmoală cleioasăşi puse înlăuntru copilul   într-însul, şi-l puse în marginea gîrlei. Şi priviia soru-sa de departe, să ştie ce  să va întîmpla lui. Şi să pogorî fata lui Farao să să scalde la gîrlă, şiroabele ei mergea  pe aproape pre lîngă gîrlă, şi văzînd sicriul în margine, trimiţîndroaba, l-au luat. Şi deşchizînd, văzu copilul plîngînd în sicriu şi nu să îndură   
{p40} de el fata lui Farao şi zise: " Den copiii ovreailor iaste acesta". Şi zise sora lui featei lui Farao: "  Voia-ţ iaste să chemi ţie fămeaie doică de la ovreai şi va da ţîţă copilului?" Şi zise ei  fata lui Farao: " Pasă!" Şi ducîndu-se fata, au chemat pre muma copilului. Şi zise   cătră ea fata lui Farao: " Păzeaş-te-m copilaşul acesta şi mi-l apleacă, şi eu  îţvoiu da plata ta!" Şi luo muiarea copilul şi-l apleca pre el. Şi crescînd copilul,  l-au duspre dînsul la fata lui Farao şi fu ei întru fecior; şi-i numi numele lui   Moisi, zicînd: " Den apă l-am luat pre dînsul". Şi fu în zilele aceale multe,  făcîndu-se mare, Moisi ieşi cătră fraţiilui, feciorii lui Israil; şi socotind ostineala lor,  văzu pre un om eghiptinean bătînd pre oarecare ovreaiu, den fraţii lui, fiiu lui Israil.  Şicăutînd încoace şi încolea, nu văzu prenimene; şi ucigînd pre eghiptean, îl  ascunsepre el în năsip. Şi ieşind a doao zi, văzu doi oameni ovreai sfădindu-se şi zise  celui cefăcea strîmbătate: " pentru căci baţi pe aproapele-ţ?" Şi cela zise: " Cine  te-au pus boiaren şi judecătoriu pre noi? Au doară vei tu sămă ucizi, în ce chip ai  ucis ieri pre eghiptean?"Şi să spămîntă Moisi şi zise: " De s-au făcut aşa dovedit  acest cuvînt?" Şi auzi Faraocuvîntul acesta şi cerca să ucigă pre Moisi. Şisă osebi   Moisi de faţa lui Farao şi lăcui în pămîntul Madiam; şi mergînd în pămîntulMadiam,  au şăzut la fîntînă. Şi la popa den Madiam era 7 feate, păscînd oile tătîni-său, lui  Iothor. Şi mergînd, scotea apă pînă umplură jghiaburile, ca să adape oile tătîni-său,  lui Iothor. Şi mergînd păstorii, le-au scos pre dînsele. Şi sculîndu-se Moisi,  le-au mîntuit pre eale, şi le-au scos apa lor, şi au adăpatoile lor. Şi mearseră cătră  Raguil, tatăl lor, şiel zise lor: " De ce aţ grăbit de aţi venitastăzi?" Şi eale ziseră: " Om  eghiptean ne-au mîntuit pre noi de păstori şi ne-au scos noao apă şi ne-au  adăpat oile noastre". Şi el zise featelor lui: " Dară unde iaste? Şi pentru ce aşa aţ lăsat  pre om? Chemaţi-l pre el ca să mănînce pîine!" Şi lăcui Moisi lîngă om. Şi-i  deade pre Seplora, fata lui, lui Moisi fămeaie. Şi luînd în pîntece fămeaia, născu fecior.  Şi-i numi Moisi numele lui Ghersem, zicînd că: " Nemearnec sînt în pămînt striin".  Şi zămislind încă, născu al doilea fecior. Şi-i numi numele lui Eliezer, zicînd că: "  Dumnezeul tătîni-mieu, ajutoriu mie, şi mă mîntui den mînile lui Farao". Şi după  zilele ceale multe acealea, au murit împăratul Eghipetului; şi suspinară fiii lui Israil de   lucruri şistrigară şi să sui strigarea lor cătră Dumnezeu dela lucruri. Şi ascultă  Dumnezeu suspinărilelor, şi-Ş aduse aminte de făgăduinţa Lui cea cătră Avraam şi  Isaac şi Iacov, şi căută Dumnezeu pre fiii lui Israil şi Să cunoscu lor.   
{IeşireaCapIII} Şi Moisi era păscînd oile lui Iothor, socru-său, popei de  Madiam. Şiaduse oile supt pustiiu şi veni la muntele lui Dumnezeu, Horiv. ŞiSă arătă  lui îngerul Domnului, în parăde foc, den rug; şi văzu cum rugul arde cu foc, şi rugul nu  ardea. Şi zise Moisi: " mergîndmai nainte, voiu vedea această videnie mare: căci nu  arde rugul". Şi deaca văzu Domnulcă să apropie să vază, îl chemă pre dînsul Domnul  den rug, zicînd: " Moisi, Moisi!" Şi elzise: " Ce iaste, Doamne?" Şi El zise: " Nu  te apropia aicea; dezleagă încălţămintele den picioare-ţi, pentru că locul întru carele  tu stai pămînt sfînt iaste". Şi-i zise lui: " Eu sînt Dumnezăul tătîni-tău,  Dumnezăul luiAvraam, şi Dumnezăul lui Isaac, şi Dumnezăul lui Iacov". Şi-ş  întoarse Moisi faţa lui, pentru că să temea să caute deşchis înaintea lui Dumnezău. Şi  zise Domnul cătră Moisi: " Văzînd văzuiu chinuirea norodului Mieu dela Eghipet, şi  strigarea lor am auzit, dintru ceice gonesc pentru lucru. pentru că ştiudurearea lor, şi  Mă pogorîiu să-i scoţu pre eiden mîna eghipteanilor şi să-i scoţu pre ei din   pămîntul acela şi să-i bag pre ei în pămînt bunşi mult, la pămîntul ce cură lapte şi  miare, la pămîntul hananeilor, şi heteilor, şi amoreilor, şi ferezeilor, şi ghergheseilor, şi  ievuseilor. Şi acum, iată, strigarea fiilor lui Israil veni cătrăMine, Şi Eu văzuiu chinul  carele eghipteanii chinuiesc pre ei. Şi acum, vino să te tremiţ cătră Farao, împăratul  Eghipetului, şi veiscoate norodul Mieu, pre fiii lui Israil, din pămîntul Eghipetului". Şi  zise Moisi cătră Dumnezău: "Cine sînt eu, ca să merg cătrăFarao, împăratul  Eghipetului, şi ca să scoţ prefiii lui Israil din pămîntul Eghipetului?" Şi zise Dumnezău  lui Moisi zicînd că: "Voiu fi cutine, şi aceasta ţi-e semnul că Eu te tremiţ ca săscoţi  tu norodul Mieu din pămîntul Eghipetului: şi vă veţi închina lui Dumnezău în muntele   acesta". Şi zise Moisi cătră Dumnezău: " Iată, eu mă voiu duce cătră fiii lui Israil  şivoiu zice cătră ei: " Dumnezăul părinţilornoştri m-au trimis cătră voi"; şi mă  vor întreba: "Ce iaste numele Lui?", ce voiu zice cătră ei?" Şi zise Dumnezău cătră   Moisi zicînd: " Eu sînt Cela ce sînt". Şi zise: "Aşa veizice fiilor lui Israil: "Cela ce iaste  m-au tremis cătră voi" ". Şi zise Dumnezău iarăş cătră Moisi: " Aşa vei zice fiilor  lui Israil: " Domnul Dumnezăul părinţilor noştri, Dumnezăullui Avraam, şi Dumnezăul lui Isaac, şi Dumnezăul lui Iacov, m-au trimis cătră   
{p41} voi. acesta-M iaste Mie nume veacinic şi pomenire, neamurile neamurilor".  Deci mergînd, adună bătrînimea fiilor lui Israil şivei zice cătră ei:, Domnul Dumnezăul   părinţilor noştri mi Se-au ivit mie, Dumnezăul lui Avraam, şi Dumnezăul lui Isaac,  şi Dumnezăul lui Iacov, zicînd: "Cu socotinţă am socotit pre voi şi cîte vă se-au  întîmplat voao în Eghipet", Şi ziş: "Voiu sui pre voi den chinuirea eghipteanilor la   pămîntul hananeilor, şi heteilor, şi eveilor, şi amureilor, şi ferezeilor, şi ghergheseilor,  şi ievuseilor, la pămîntul ce cură lapte şi miare". Şi vor asculta glasul tău şi vei întra tu  şi bătrînii lui Israil cătră Farao, împăratul Eghipetului, şi vei zice cătră el: " Domnul  Dumnezăul ovreailor ne-au chemat pre noi, deci vom mearge cafe de trei zile în  pustie, pentru ca să facem jîrtvă Domnului Dumnezăului nostru". Şi Eu ştiu cum nu va  lăsa pre voi Farao, împăratul Eghipetului, să meargeţi, de nu va fi cu mînă tare. Şi  întinînd mîna Mea, voiu lovi pre eghipteani în toate minunile Meale care voiu face   întru dînşii, şi dupre aceasta voiu trimite pre voi. Şi voiu da har norodului acestuia   înaintea eghipteanilor şi, cînd veţi ieşi, nu veţi ieşi deşărţi, Ce va ceare muiarea de la  vecin şi lăcuitoarea dintr-un loc cu ea vase de argint, şi de aur, şi îmbrăcăminte, şi  veţi pune preste fiii voştri şi preste featele voastre, şi veţi dezbrăca pre eghipteani".   
{IeşireaCapIV} Şi răspunse Moisi şi zise: " Dară de numă vor creade, nici  vor asculta glasulmieu, pentru că vor zice cum: "Nu ţi S-au ivit Domnul !", ce voiu  zice cătrăei?" Şi zise lui Domnul : " Ce iasteaceaea den mîna ta?" Şi zise: " Toiag".  Şizise lui: " Aruncă pre el pre pămînt!" Şiaruncă pre el pre pămînt şi să făcu şarpe,  şifugi Moisi de la dînsul. Şi zise Domnul cătră Moisi: " Întinde-ţ mîna de-l apucă  decoadă!" Şi întinzînd mîna, îl apucă de coadă şisă făcu toiag în mîna lui. Şi zise lui: "   pentru ca să crează ţie cum ţi Se-au ivit Domnul Dumnezăul părinţilor lor,  Dumnezăul luiAvraam, şi Dumnezăul lui Isaac, şi Dumnezăul lui Iacov". Şi zise lui  Domnul iarăş: "Bagă mîna ta în sînul tău!" Şi băgă mîna luiîn sînul lui, şi scoasă mîna  lui den sînul lui, şisă făcu mîna lui plină de bubele stricăciunii, ca zăpada. Şi zise lui  Domnul : " Iarăş bagămîna ta în sînul tău!" Şi băgă mîna lui în sînullui, şi o scoase den  sînul lui, şi iarăş să tocmiîn fealiul trupului ei. " Şi de nu te vorcreade, nice vor asculta  glasul semnului dentîi, vor creade ţie glasul semnului al doilea. Şi va fi, de nu vor  creade ţie, aceastordoao seamne, nici vor asculta glasul tău, veilua den ape rîului şi vei  turna pre uscat, şi va fiape ce vei lua den rîu, sînge pre uscat". Şi zise Moisi cătră  Domnul : " Rogu-mă, Doamne, nu-s vreadnic mai nainte de ieri, nice mai înainte  de alaltaieri, nice de cînd aiînceput a grăi robului Tău; supţire la glas şizăbavnic la  limbă sînt eu". Şi zise Domnul cătră Moisi: " Cine au dat gură omului? Şi cineau făcut  rău la auz şi surdu, văzător şi orbu? Nu-s Eu Domnul Dumnezău? Şi acum pasă, şi  Eu voiu deşchide gura ta şi te voiuînderepta carele vei vrea să grăieşti". Şi zise Moisi:  " Rogu-mă, Doamne, aleage altulsă poată, carele vei trimite". Şi mîneindu-Se  Domnul pre Moisi cu urgie, zise: " Nu, iată, Aaron, fratele tău, levitul? Ştiu că el  grăind vagrăi ţie. Şi iată, el va ieşi întru timpinarea taşi, văzîndu-te, să va bucura   întru el. Şi vei zice cătră dînsul şi vei da cuventele Meale îngura lui; şi Eu voiu  deşchide gura ta şi gura luişi voiu tocmi pre voi care veţ face. Şi el va grăi ţie cătră   norod şi el va fi ţie gura, şi tu veifi lui de cătră Dumnezeu. Şi toiagul acesta ce s-au  întors în şarpe vei lua în mîna ta, întru carele vei face cu dînsul seamnele". Şi mearse   Moisi şi să întoarse cătră socru-său, Iothor, şi zise: " Mearge-voiu şi mă voiu  întoarce cătră fraţii mici de la Eghipet, şi voiu vedea de încă trăiescu". Şi zise Iothor   cătră Moisi: " Pasă sănătos!" Şi după zilele aceale multe, muri împăratul Eghipetului;  şi zise Domnul cătră Moisi, în pămîntul Madiam: " Pasă, du-te la Eghipet, pentru că  au murit toţ cîţ cerca sufletul tău". Şi luînd Moisi fămeaia lui şi copiii, îi sui pe trăgători  şisă întoarse la Eghipet. Şi luo Moisi toiagul, celde la Dumnezău, în mîna lui. Şi zise  Domnul cătră Moisi: " mergînd tu şi întorcîndu-te la Eghipet, caută toate ciudesiile  ce am dat înmîna ta, să le faci pre eale înaintea lui Farao. Iară Eu voiu întări inema lui  şi nu va tremite norodul. Şi tu vei zice lui Farao: "Acestea zice Domnul Dumnezăul  ovreailor: "Fiiul celdentîi născut al Mieu Israil. Şi ziş ţie: Tremite norodul Mieu,   pentru ca să să închine Mie. Şi tu n-ai vrut să-l tremiţ pre el; caută dară, Eu voiu  ucide pre fiiul tău cel dentîi născut". Şi fu pre cale întru popas, întempină pre dînsul  îngerul Domnului şicerca pre dînsul să-l omoară. Şi luînd Seplora pietricea ascuţită,  au tăiat marginele acoperemîntului trupului fiiului ei, şi căzu la picioarele lui şi zise: "  Stătu sîngile obrezanieifiiului mieu". Şi să duse de la el, pentru căce au zis: " Au stătut  sîngele obrezanieifiiului mieu". Şi zise Domnul cătră Aaron: "Pasă întru întimpinarea  lui Moisi la pustie". Şi să duse şi întimpină pre dînsul în muntele lui Dumnezău şi sărută pre dînsul.   
{p42} Şi spuse Moisi lui Aaron toate cuvintele Domnului care le-au tremis şi toate seamnele cîteau poruncit lui. Şi mearse Moisi şi   Aaron şi adunară toată bătrînimea fiilor lui Israil. Şigrăi lor Aaron toate cuvintele  aceastea careleau grăit Dumnezău cătră Moisi şi făcu seamnele înaintea norodului; şi  crezură lor norodul, Şi să bucurară căce au socotit Dumnezău pre fiii lui Israil şi căce  le-au văzut lor chinul; şi plecîndu-se norodul, se-au închinat.   
{IeşireaCapV} Şi după aceastea întră Moisi şi Aaron cătră Farao şi ziseră  lui: " Aceasteazice Domnul Dumnezăul lui Israil: "Trimite-M nărodul Mieu, pentru  ca să-M prăznuiască în pustie!" Şi zise Farao: " Cine iaste Căruia voiu asculta glasul  Lui, ca să trimiţu pre fiii lui Israil? Nu ştiu pre Domnul, şi pre Israil nu-l voiu  trimite". Şi ziseră lui: " Dumnezăul ovreailor ne-au chemat pre noi; deci să  meargem cale de 3 zile în pustie, pentru ca să jîrtvuim Domnului Dumnezăului nostru,  ca să nu ne întimpine pre noi moarte au ucidere". Şi zise lor împăratul Eghipetului: "   pentru căce Moisi şi Aaron îndărătniceaşte norodul de la lucru? Meargeţ fieştecarele  dentru voi cătră lucrurile lui!" Şi zise Farao: " Iată, acum să vapreaînmulţi norodul   acesta pre pămînt, decisă nu-i potolim pre dînşii de la lucruri". Şi porunci Farao  ispravnicilor norodului şi logofeţilor, zicînd: " Să nu mai adaogeţ să daţpaie norodului   pentru facerea cărămizii ca şiieri şi alaltaieri, şi astăzi, ce ei meargă şi-ş adune lor  paiele. Şi tocmeala cărămiziecare ei fac, vor face; şi în toate zilele să-i asupriţ, şi nu  veţ lua nimică de la dînşii, pentru că şăd făr-de lucru, pentru aceaea au strigat,  zicînd: "Să meargem şi să jîrtvuim Dumnezăului nostru". Îngreuiaze-se lucrurile   oamenilor acestora şi grijască aceastea, şi nu grijască întru cuvinte deşarte!" Şi grăbiia  preei ispravnicii norodului şi logofeţii şi zicea cătră norod zicînd: " Aceastea zice  Farao: "Nuîncă voiu mai da voao paie. Voi singurimeargeţ de vă adunaţ voao paie, de  unde veţ afla, pentru că nu va rîdica dentru tocmeala voastră nemică". Şi să rîsipi   norodul în tot pămîntul Eghipetului să strîngă trestie pentru paie. Şi ispravnicii grăbiia  pre dînşii, zicînd: "Săvîrşiţi lucrurile voastre ceale ce vîsă cuvine pre zi, ca şi cînd vî să  da voaopaie". Şi se bătură logofeţii neamului fiilor lui Israil, ceia ce era puşi peste ei,  de ispravnicii lui Farao, zicîndu: " pentru căce n-aţ săvîrşit tocmealele voastre a  cărămidăriii, ca şi ierişi alaltaieri, şi astăzi?" Şi întrînd logofeţii fiilor lui Israil, strigară   cătră Farao, zicînd: " pentru căce faci aşa robilor tăi? Paie nudaţ robilor tăi, şi cărămide  zic noao să facem? Şi iată, slugile tale s-au bătut; deci strîmbătatevei face norodului  tău?" Şi zise lor: " Fără lucru şădeţ, zăbavnici sînteţ, pentru aceaeaziceţ: "Să meargem  să jîrtvim Dumnezăuluinostru". Acum dară, mergînd, lucraţ, pentru că paiele nu să vor  da voao, şi tocmeala cărămiziii veţ da-o!" Şi vedea logofeţii fiilor lui Israil pre dînşii  în reale, zicînd: "Nu va rămînea den cărămidărie ce să cuvinepre zi". Şi întimpinară pre   Moisi şi pre Aaron, venind în timpinarea lor, ieşind ei dela Farao, Şi ziseră lor: " Vază  Dumnezăupre voi şi judece, pentru că aţ urît mirosulnostru înaintea lui Farao şi   înaintea slugilorlui, ca să daţ sabie în mîna lui, ca să omoarăpre noi". Şi să întoarse   Moisi cătră Domnul şi zise: " Doamne, pentru căce ai chinuit norodul acesta? Şi pentru  căce m-ai tremis pre mine? Şi, de cînd am mersu înăuntru cătră Farao să grăiescu  pre numele Tău, auchinuit norodul acesta, şi nu ai mîntuit norodul Tău".   
{IeşireaCapVI} Şi zise Domnul cătră Moisi: " Acum vei vedea ceale ce  voiu face lui Farao, pentru că întru mînă tare va tremitepre ei şi întru braţ nalt va scoate  preei den pămîntul lui". Şi grăi Dumnăzău cătră Moisi şi zise cătră dînsul: " Eu  Domnul. Şi Mă arătaiu cătră Avraam şi Isaac şi Iacov, Dumnezău fiind lor; şi numele  Miu, " Domnul ", nu l-am arătat lor. Şi am pus făgăduinţa Mea cătră ei, ca să le dau  lor pămîntul hananeilor, pămîntul care au sălăşluit, întru care au şi lăcuit pre dînsul. Şi  Eu am asculat suspinarea fiilor lui Israil, careleeghipteanii robesc pre ei, şi Mi-am  adus aminte de făgăduinţa voastră. Pasă şi zi fiilor lui Israil zicînd: "Eu Domnul  Dumnezeu, şi voiu scoate pre voi den silnecia eghipteanilor şi voiu mîntui pre voi den  robia lor şi voiuizbăvi pre voi întru braţ înalt şi judecatămare. Şi voiu lua Mie pre voi   întru norod Mie; şi voiu fi voao Dumnezeu şi veţ cunoaştecum Eu Domnul Dumnezeul  vostru, Cela ce v-au scos pre voi den pămîntul Eghipetului şidentru silnicii  eghipteanilor, Şi voiu băga pre voi în pămîntul carele am întins mîna Measă-l dau  pre dînsul lui Avraam şi Isaac şiIacov, şi-l voiu da pre dînsul întru sorţi. Eu Domnul  ". Şi grăi Moisi aşa fiilor lu Israil; si nu ascultară pre Moisi, de micşorarea sufletului şi  de faptele ceale greale. Şi zise Domnul cătră Moisi zicînd: " întră, grăiaşte cătră Farao,   împăratul Eghipetului, pentru ca să trimiţăpre fiii lu Israil den pămîntul lui". Şi grăi Moisi   
{p43} înaintea Domnului, zicînd: " Iată, fiii lu Israilnu m-au ascultat pre mine, şi cum mă va asculta Farao? Şi eu fără cuvînt sînt". Şizise Domnul   cătră Moisi şi Aaron şi le poruncica să între cătră Farao, împăratul Eghipetului, ca să  scoaţă pre fiii lui Israil den pămîntulEghipetului. Şi aceştea-s începătorii caselor  neamurilor lor, fiii lui Ruvim, celui dentîiu născut al lui Israil: Enoh şi Falus, Asron  şiHarmi. Aceasta e rudenia lui Ruvim. Şi fiiilui Semeon: Iemuil şi Iamin, şi Aod, şi  Iahin, şi Saar, şi Saul, cel de la Finisa. Aceastea-s rudeniile fiilor lui Semeon. Şi  aceastea-s numele fiilor lui Levi, dupe rudeniile lor: Gherson, Caath şi Merari. Şi  anii vieţii luiLevi, 137. Şi aceştea-s fiii lui Gherson: Loveni şi Semei, casele moşiii  lor. Şi fiii luiCaath: Amvram, şi Isaar, şi Hevrom, şi Oziil. Şi anii viet, ii lui Caath, 130  de ani. Şi fiii luiMerari: Mooli şi Omusi. Aceastea-s casele seminţiei lui Levi, dupe  rudeniile lor. Şiluo Amvram pre Iohaveth, fata fratelui tătîni-său, lui fămeaie; şi  născu lui pre Aaron şi pre Moisi, şi pre Mariam, sora lor. Şi anii vieţii luiAmvram, 137  de ani. Şi feciorii lui Isaar: Core, şi Iafec, şi Zehri. Şi feciorii lui Oziil: Misail, şi  Elisafan, şi Segri. Şi luo Aaronpre Elisaveth, fata lui Aminadav, sora luiNaason, lui  fămeaie; şi născu lui pre Nadav, şiAviud, şi pre Eleazar, şi pre Ithamar. Şi fiiilui Core:  Asir şi Elcana, şi Aviasar. Aceastea-s naşterile lui Core. Şi Eleazar al lui Aaron au  luat, den featele lui Futiil, luifămeaie; şi născu lui pre Finees. Aceastea-s  începăturile seminţiei leviţilor, după naştirilelor. Aceştea-s Aaron şi Moisi, cărora  zise Dumnezeu lor să scoaţă pre fiii lui Israil denEghipet, cu putearea lor. Aceştea sînt  ceaiace grăiia cătră Farao, împăratul Eghipetului, ca să scoaţă pre fiii lui Israil den  Eghipet; acesta Aaron, şi Moisi. întru care zi grăi Domnul lui Moisi în pămîntul  Eghipetului, Şi grăi Domnul cătră Moisi zicînd: " Eu Domnul ! Grăiaşte cătră Farao,   împăratulEghipetului, cîte Eu zic cătră tine". Şi zise Moisi înaintea Domnului: " Iată, eu amorţit lagrai sînt, şi cum mă va auzi pre mine Farao?"   
{IeşireaCapVII} Şi zise Domnul cătră Moisi zicînd: " Iată, Eu te-am dat pre tine Dumnezeu lui  Farao, şi Aaron, fratele tău, îţ va fi ţie proroc. Şi tu vei grăi lui toate cîte poruncescu  ţie, şi Aaron, fratele tău, va grăi cătră Farao, ca să trimiţă pre fiii lui Israil den pămîntul  lui. Şi Eu voiu întări inema lui Faraoşi voiu înmulţi seamnele Meale şi ciudeasele în   pămîntul Eghipetului. Şi nu va asculta pre voi Farao, şi voiu pune mîna Meapre  Eghipet şi voiu scoate cu putearea Mea norodul Mieu, pre fiii lui Israil, den   pămîntulEghipetului, cu izbîndire mare. Şi vor cunoaşte toţ eghipteanii că Eu sînt  Domnul, întenzînd mîna Mea pre Eghipet, şi voiuscoate pre fiii lui Israil den mijlocul  lor". Şi făcu Moisi şi Aaron dupre cum le porunci lor Domnul. Şi Moisi era de 80 de  ani şi Aaron de 80 şi 3 de ani cînd au grăit cătrăFarao. Şi zise Domnul cătră Moisi şi   Aaron zicînd: " Şi de va grăi cătră voi Farao, zicînd: "Daţi-ne noao semnu au  minune!", şi vei zice lui Aaron, fratelui tău: "Ia toiagul şi-l aruncă pre dînsul pre   pămîntu, înaintea luiFarao şi înaintea slugilor lui, şi va fi băl aur". Şi întră Moisi şi   Aaron înaintea lui Farao şi a slugilor lui şi făcură aşa, în cechip le-au poruncit lor  Domnul. Şi aruncă Aaron toiagul lui înaintea lui Farao şi a slugilor lui şi să făcu  băl aur. Şi chemă Farao pre înţilepţii Eghipetului şi pre vrăjîtori, şi făcurăşi vrăjîtorii  eghipteanilor cu vrăjîle lor într-acestaş chip. Şi aruncară fiştecarele toiagul lui, şi să  făcură băl auri. Şi înghiţi toiagullui Aaron toiagile lor. Şi să întări inema lui Farao şi  nu-i ascultă pre dînşii, dupre cum le-au grăit lor Domnul. Şi zise Domnul cătră   Moisi: " Să îngreuie inema lui Farao, casă nu tremiţă norodul. Pasă cătră Farao   dimineaţă, iată, el iase la apă, şi-l vei întimpina pre ţărmurile rîului şi toiagul ce  se-au întorsu în şarpe vei lua în mîna ta. Şi vei zice cătră el: " Domnul Dumnezăul  ovreailor m-au trimis cătră tine, zicînd: "Trimite-M norodul Mieu ca să slujască  Mie în pustie!", şi iată, n-ai ascultat pînă într-atîta". Şi acum, aşa zice Domnul :  " întru aceasta vei cunoaştecum Eu Domnul : iată, Eu bat cu toiagul celden mîna Mea  pre ape ce iaste în rîu, şi să vapremeni în sînge. Şi peştii ce sînt în apă vor muri şi să va  împuţi rîul şi nu vor puteaeghipteanii să bea apă den rîu" ". Şi zise Domnul cătră   Moisi: " Zi lui Aaron, frateluitău: "Ia toiagul în mîna ta şi întinde mîna tapre apele  Eghipetului, şi pre rîurile lor, şi preiazurile lor, şi pre mocioriţile lor, şi pre toatăapa lor   adunată. Şi va fi sînge în tot pămîntulEghipetului, întru leamne şi în pietri". Şi făcură  aşa Moisi şi Aaron, dupre cum le-au poruncit lor Dumnezău. Şi rădicînd Aaron  toiagul lui, lovi apa ce era în rîu, înaintea lui Farao şi înaintea slugilor lui, şi premeni  toată ape den rîuîn sînge. ŞI peştii den rîu au murit, şi să împuţi rîul, şi nu putea  eghipteanii să bea apă denrîu, şi era sîngele în tot pămîntul Eghipetului.   
{p44} Şi făcură aşa şi vrăjîtorii eghipteanilor cu vrăjîle lor. Şi să întări  inema lui Farao şi nu ascultă pre dînşii, dupre cum zise Domnul. Şi întorcîndu-se  Farao, au întrat în casa lui şi nu băgă în mintea lui nici de aceasta. Şi săpară toţ  eghipteanii pe împrejurul rîului casă bea apă, şi nu putea să bea apă den rîu. Şi să  pliniră 7 zile dupe ce lovi Domnul rîul.   
{IeşireaCapVIII} Şi zise Domnul cătră Moisi: " întră cătră Farao şi vei zice cătră el: Aceastea zice Domnul :  "Tremite-M norodul Mieu pentru ca să să închineMie. Iară de nu vei vrea tu să-l  trimiţ pre dînsul, iată, Eu lovescu toate hotarăle tale cu broaşte. Şi va vărsa rîul broaşte  şi, suindu-se broaştele, vor întra în casele tale, şi în cămările aşternuturilor tale, şi  pre paturile tale, şi în casele slugilor tale şi ale norodului tău, şi în aluaturile tale, şi în  cuptoarele tale; Şi pre tine, şi pre norodul tău, şi pre slugile tale se vor sui broaştele".  Şi zise Domnul cătră Moisi: " Zi lui Aaron, fratelui tău: Întinde cu mîna ta toiagul pre  rîuri, şi pre iazuri, şi pre moceriţe, şi scoate broaştele pre pămîntul Eghipetului" ". Şi  întinse Aaronmîna pre apele Eghipetului şi scoase broaştele pre pămîntul Eghipetului  şi să sui broasca şi acoperi tot pămîntul Eghipetului. Şi făcură aşa şi vrăjitorii  Eghipetului cu vrăjile lor şi scoaseră broaştele pre pămîntul Eghipetului. Şi chemă  Farao pre Moisi şi pre Aaron şi zise: " Rugaţi-vă pentru mine cătră Domnulşi să ia  broaştele de la mine şi de la norodulmieu, şi voiu trimite norodul şi vor jîrtvi  Domnului". Şi zise Moisi cătră Farao: "Făgăduiaşte cătră mine, cînd mă voiu  ruga pentru tine şi pentru slugile tale şi pentru norodul tău, ca să piarză broaştele de la  tine şide la norodul tău şi den casele voastre, fărănumai în rîu vor rămînea". Şi el zise:  " mîine". Şi zise: " După cum ai zis, pentru casă vezi cum nu iaste altul afară den  Domnul. Şi se vor rîdica broaştele de la tine, şiden casele voastre, şi den curţi, şi den  slugiletale, şi den norodul tău, fără numai în rîu vorrămînea". Şi ieşi Moisi şi Aaron de  laFarao şi strigă Moisi cătră Domnul pentru porunca broaştelor, după cum făgădui  Farao. Şi făcu Domnul după cum zise Moisi şi murirăbroaştele den case, şi den curţi, şi  denţarine. Şi le adunară clai clai, şi să împuţi pămîntul. Şi văzînd Farao cum s-au  făcutrăsuflare, se îngreuie inema lui şi nu ascultă preei dupre cum au grăit Domnul. Şi  zise Domnul cătră Moisi: " Zi lui Aaron: "Întinde cu mînatoiagul tău şi loveaşte ţărina   pămîntului, şi vor fimuşîţe întru oameni şi întru dobitoace, şi preFarao, şi pre casele  lui, şi pre slugile lui; şi întoată ţărîna pămîntului se făcură muşîţele, întot pămîntul  Eghipetului". Şi întinse Aaron cu mîna toiagul şi lovi ţărîna pămîntului şi săfăcură  muşîţile întru oameni şi întru dobitoace, şi în toată ţărîna pămîntului s-au făcut  muşîţile, în tot pămîntul Eghipetului. Şi făcură aşa şi vrăjitorii cu vrăjile lor, ca  săscoată muşîţa, şi nu putură. Şi să făcură muşîţile întru oameni şi întru dobitoace. Şi  ziseră vrăjitorii cătră Farao: " Deaget al lui Dumnezău iaste acesta". Şi să întări inima  luiFarao şi n-au ascultat pre ei, după cum augrăit Domnul. Şi zise Domnul cătră   Moisi: "Mînecă-te dimineaţa şi stăi înaintea luiFarao şi, iată, el va ieşi la apă. Şi vei  zice cătrăel: "Aceasta zice Domnul : "Trimite-M norodulMieu, pentru ca să-M   slujască în pustie. Iară de nu vei vrea să-M trimiţ norodul Mieu, iată, Eu voiu trimite   preste tine, şi preste slugile tale, şi preste norodul tău, şi preste casele tale muscă  cîinească, şi se vorîmplea casele eghipteanilor de muscă cîinească, şi pre pămîntul pre  carele sînt preel. Şi voiu slăvi în ziua aceaea pămîntul Ghesem, pre carele norodul  Mieu va sta preel, asupra căruia nu va fi acolo musca cîinească, pentru ca să vezi că Eu  sînt Domnul Domnind tot pămîntul. Şi voiu da osebire întru mijlocul norodului Mieu  şi întru mijlocul norodului tău şi pre mîine va fi semnul acestapre pămînt". Şi făcu  Domnul aşa şi veni musca cea cîinească mulţime, în casele luiFarao, şi în casele  slugilor lui, şi în tot pămîntul Eghipetului, şi să prăpădi pămîntul demusca cea  cîinească. Şi chemă Farao pre Moisi şi pre Aaron, zicînd: " mergînd, faceţ jîrtvă  Domnului Dumnezăului vostru în pămîntul acesta!" Şi zise Moisi: " Nu iaste putinţă a  să face aşa, pentru că urîciuneleeghipteanilor să jîrtvuim Domnului Dumnezăului  nostru; că de vom jîrtvi urîciuneleeghipteanilor înaintea lor, cu pietre ne voromorî.  Cale de trei zile vom mearge în pustie şi vom jîrtvi Domnului Dumnezeuluinostru,  dupre cum au zis noao". Şi zise Farao: " Eu voiu trimite pre voi şi veţi jîrtvi Domnului  Dumnezeului vostru în pustie, iarănu departe să vă întindeţi a mearge; rugaţi-vă  dară pentru mine cătră Domnul ". Şi zise Moisi: " Vezi, eu voiu ieşi de la tine şi  măvoiu ruga cătră Domnul şi se va duce muscacea cîinească (de la Farao), şi de la  slugile tale, şi de la norodul tău, mîine. Să nu mai adaogiîncă, Farao, a mai înşala, ca să  nu trimiţi norodul să jîrtveasca Domnului!" Şi ieşi Moisi de la Farao şi să rugă cătră  Dumnezeu. Şi făcu Domnul după cum zise Moisi şi rădice   
{p45} musca cea cîinească de la Farao, şi de la slugile lui, şi de la norodul lui şi n-au rămas nice  una. Şi îngreuie Farao inima lui şi în vreamea aceasta, şi nu vru să trimiiă norodul.   
{IeşireaCapIX} Şi zise Domnul cătră Moisi: " întră cătră Farao şi vei zice  lui: "Aceasteazice Domnul Dumnezeul ovreailor: "Trimite norodul Mieu, ca să slu- jască Mie. Iară de nu vei vrea să trimiţi norodul Mieu, ce încă îl ţii pre el, Iată, mîna  Domnului va fi pre dobitoacele tale ceale den cîmpu, şi în cai, şi în trăgători, şi în  cămile, şi în boi, şi în oi, moarte mare foarte. Şi voiu slăvi Eu în vreamea aceaea în  mijlocul dobitocului eghipteanilor şi în mijlocul dobitoacelor fiilor lui Israil, şi nu  vormuri den toate dobitoacele fiilor lui Israil, grait ŞeŢ". Şi deade Dumnezeu soroc,  zicînd: "Pre mîine va face Domnul cuvîntul acesta pre pămînt". Şi făcu Domnul  cuvîntul acesta a doo zi şi muriră toate dobitoaceleeghipteanilor, iară den dobitoacele   fiilor lui Israil n-au murit nice una. Şi văzînd Faraocum n-au murit den  dobitoacele fiilor lui Israilnice una, s-au îngreuiat inema lui Farao, şi nutrimise   norodul. Şi zise Domnul cătră Moisi şi Aaron zicînd: " Luaţ voi pline mînilede spuză de  cuptoriu şi prisare Moisi spreceriu înaintea lui Farao şi înaintea slugilorlui. Şi să să  facă prah peste tot pămîntulEghipetului şi vor fi pre oameni şi pre dobitoace rane,  băşici fierbînd, întru oameni şi întru dobitoace, şi în tot pămîntul Eghipetului". Şi luară  spuza cuptoriului înaintea luiFarao şi prisară pre dînsa Moisi în ceriu şi săfăcură rane,  băşici fierbînd, întru oameni şi întru dobitoace. Şi nu putea vrăjitorii săstea înaintea lui   Moisi pentru rane, pentru căsă făcură ranile şi întru vrăjitori, şi în tot pămîntul  Eghipetului. Şi întări Domnulinima lui Farao şi nu ascultă pre dînşii dupăcum porunci  Domnul lui Moisi. Şi zise Domnul cătră Moisi: " Mînecă dimineaţă şistăi înaintea lui  Farao şi vei zice cătră el: "Aceastea zice Domnul Dumnezăul ovreailor: "Tremite   norodul Mieu, pentru ca să slujascăMie, pentru că în vreamea aceasta Eu voiutremite  toate timpinările Meale în inema ta, şi slugilor tale, şi norodului tău, pentru ca săvezi  că nu iaste altul ca Mine în tot pămîntul. Că acum, trimiţînd mîna Mea, voiu lovipre  tine şi pre norodul tău cu moarte, şi te veifărîma de pre pămînt. Şi pentru aceaea  te-ai cruţat pînă acum, ca să arăt întru tine vîrtuteaMea şi pentru ca să să vestească  numele Mieu întot pămîntul. Deci încă tu vei face norodulMieu, ca să nu tremiţ pre   dînşii? Iată, Euvoiu ploua în ceasul acesta mîine piatră foartemultă, care într-acestaş  chip nu se-au făcut înEghipet den ziua ce s-au zidit pînă în ziua aceasta. Acum  dară, grăbeaşte să-ţi aduni dobitoacele şi cîte-ţ sînt ţie pre cîmpu, pentru că toţ   oamenii şi dobitoacele cîte se vor afla încîmpi şi nu vor întra în casă şi va cădea  pre dînsele piatra, vor muri". Cela ce să temea de cuvîntul Domnului den slugile lui  Farao ş-au adunat dobitocul lui pren case, Iară cine n-au luat aminte cu cugetul la  cuvîntul Domnului au lăsat dobitoacele în cîmpi. Şi zise Domnul cătră Moisi: " Întinde  mîna ta înceriu şi va fi piatră pre tot pămîntul Eghipetului: pre oameni, şi pre  dobitoace, şi pre toatăiarba ce iaste pre pămînt". Şi întinse Moisi mîna în ceriu şi  Domnul deade glasuri, şipiatră, şi cura foc pe pămînt; şi ploo Domnulpiatră preste tot   pămîntul Eghipetului. Şi era piatra, şi focul văpăind întru piatră, şipiatra era multă  foarte foarte, carea caaceasta nu s-au făcut la Eghipet de cînd s-au făcut pre el  limbă. Şi lovi piatra în tot pămîntul Eghipetului, den om pînă în dobitoc, şi toată iarba  cea den cîmpu au lovit piatra, şitoate leamnile de pren cîmpi le-au sfărîmat. Fără  numai în pămîntul Ghesem, unde era fiii lui Israil, nu s-au făcut piatră. Şi trimiţînd  Farao, au chemat pre Moisi şi pre Aaron şi lezise lor: " greşiiu acum, Domnul iaste  derept, iară eu şi norodul mieu, fără de leage. Rugaţi-vă dară cătră Domnul pentru  mine, şi săsă potolească a să face glasurile lui Dumnezeu, şi piatră, şi foc pre pămînt, şi  voiu trimitepre voi şi nu veţi mai adaoge a rămînea". Şi zise lui Moisi: " Deca voiu ieşi  den cetate, voiuînălţa mînile meale cătră Domnul la ceriu, şiglasurile se vor potoli, şi  piatra, şi ploaia încănu va mai fi, ca să cunoşti cum al Domnului e pămîntul, şi tu, şi  slugile tale. Ştiu cum încă nu v-aţi spămîntat de Domnul ". Şi inul şi orzul s-au  stricat, pentru că orzul era apropiat şi inul cu sămînţă. Iară grîul şi ovăsul nu s-au  stricat, pentru că era tîrzie. Şi ieşi Moisi de la Farao afară den cetate şi au înălţatmînile  lui cătră Domnul, şi glasurile s-au potolit, şi piatra şi ploaia n-au mai picat pre   pămînt. Şi văzînd Farao cum s-au potolit ploaia şi piatra şi glasurile, adaosă încă  a greşi, şi-ş îngreuia inima lui şi a slugilor lui. Şi să întări ini-ma lui şi a slugilor  lui şi nutrimise pre fiii lui Israil, după cum au grăit Domnul lui Moisi.   
{IeşireaCapX} 
{p46} Şi zise Domnul cătră Moisi zicînd:  " întră cătră Farao, pentru că Eu amîngreuiat inima lui şi a slugilor lui, capre rînd să vie  seamnele aceastea preei, pentru ca să povestiţi în urechile fiilor voştri şi ale feciorilor   fiilor voştricîte am batjocorit eghipteanilor, şi seamneleMeale care am făcut întru ei, şi  veţi cunoaştecum Eu sînt Domnul ". Şi întră Moisi şi Aaron înaintea lui Farao şi ziseră  lui: " Aceasta zice Domnul Dumnezeul ovreailor: "Pînă cînd nu vei să te ruşinezi de  Mine? Trimite norodul Mieu, pentru ca să-M slujascăMie. Iară de nu vei vrea să  trimiţi norodulMieu, iată, Eu voiu aduce, în ceasul acesta mîine, lăcustă multă pre toate  hotarăletale, Şi va acoperi faţa pămîntului, şi nu veiputea să vezi pămîntul, şi va mînca  toată prisoseala ce au rămas, care au lăsat voao piatra, şi va mînca tot lemnul ce creaşte  voao pre pămînt, Şi să vor umplea casele tale, şicasele slugilor tale, şi toate casele în  tot pămîntul Eghipetului, care niceodineoară auvăzut părinţii tăi, nice strămoşii lor,  dentrucare zi s-au făcut pre pămînt, pînă în ziuade astăzi" ". Şi abătîndu-se   Moisi, ieşi de la Farao. Şi ziseră slugile lui Farao cătră el: " Pînă cînd va fi noao  această pacoste? Trimite oamenii ca să jărtvească Domnului Dumnezeului lor! Au vei  să ştii că au perit Eghipetul?" Şi întoarseră pre Moisi şi pre Aaron cătră Farao şi zise lor  Farao: " Meargeţi şi slujiţi Domnului Dumnezeului vostru. Darăcarei şi cine sînt ceia  ce mergu?" Şi zise Moisi: " Cu tinerii noştri şi cu bătrînii vommearge, cu feciorii şi cu  featele, şi oile, şi boiinoştri, pentru că iaste praznicul Domnului Dumnezăului nostru".  Şi zise Farao cătrăei: " Fie aşa, Dumnezău cu voi! Cum voiu trimite pre voi, au doară  şi marfa voastră? Căutaţ, pentru că ficleşug iaste înaintea voastră! Nu aşa, ce meargă  bărbaţii, şi slujîţ lui Dumnezău, pentru că aceasta voi cercaţ". Şi scoaseră pre ei de la  faţa lui Farao. Şi zise Domnul cătră Moisi: " Întinde-ţ mîna ta pre pămîntul  Eghipetului şi să se suie lăcusta pre pămînt şi va mînca toată iarba pămîntului, şitoată  roada leamnelor, ce-au lăsat piatra". Şi rîdică Moisi toiagul spre ceriu, şi  Domnuladuse vînt austru pre pămînt toată ziuaaceaea şi toată noaptea; dimineaţa să  făcu, vîntul austrul puse înlăuntru lăcusta Şi oaduse pre dînsa preste tot pămîntul  Eghipetului, şi să aşăză preste toate hotarale Eghipetului, multă foarte; mai nainte de   dînsa nu s-au făcut lăcustă ca aceasta şi după aceastanu va fi aşa. Şi acoperi faţa   pămîntului, şi săstrică pămîntul; şi mîncă toată iarba pămîntuluişi toată roada  leamnelor, care au rămas depiatră; n-au rămas vearde nemica întruleamne şi în toata  iarba cîmpului, în tot pămîntul Eghipetului. Şi grăbi Farao achiema pre Moisi şi pre   Aaron, zicînd: " greşit-am înaintea Domnului Dumnezăuluivostru, şi voao. priimiţ  dară încă acum greşala mea şi vă rugaţ cătră Domnul Dumnezăulvostru şi rîdice  moartea aceasta de premine". Şi ieşi Moisi de la Farao şi să rugă Domnului. Şi premeni  Domnul de la marevînt vîrtos şi rîdică lăcustele şi le puse pre dînsele în Marea Roşie, şi  n-au rămas nice olăcustă în tot pămîntul Eghipetului. Şiîntări Domnul inima lui  Farao şi nu trimisepre fiii lui Israil. Şi zise Domnul cătră Moisi: " Întinde mîna ta la  ceriu şi să să facăîntunearec pre pămîntul Eghipetului, întunearec pipăit". Şi întinse   Moisi mîna lui laceriu şi să făcu întunearec negura ceaţa pretot pămîntul Eghipetului 3  zile. Şi nu văzunimeni pre frate-său şi nu să sculă nimeni den pămîntul lui 3 zile,  iară la toţi fiii lui Israillumină era întru toate cîte le trebuia. Şichemă Farao pre Moisi şi  pre Aaron, zicîndu: " Meargeţ, slujîţ Domnului Dumnezăuluivostru! afară den oi şi  den boi veţ lăsa; şimarfa voastră meargă cu voi". Şi zise Moisi: " Ba, ce încă şi tu să dai  noao jîrtve şi ardere-de-tot, care vom face Domnului Dumnezăului nostru. Şi  dobitoacele noastre vor mearge cu noi şi nu vom lăsa unghe, pentru că dentr-însele  vom lua, să slujîm Domnului Dumnezăului nostru; că noi nu ştim ce vom sluji  Domnului Dumnezăului nostru, pînăvom mearge noi acolo". Şi întări Domnul inima  lui Farao şi nu vru să-i trimiţă pre dînşii. Şi zise Farao: " Pasă de la mine!  Socoteaşte-te pre tine încă a mai adaoge să vezi faţa mea, căîn ce zi te vei ivi mie,  vei muri". Şi zise Moisi: "Precum ai zis, nu mă voiu mai ivi ţie în faţă".   
{IeşireaCapXI} Şi zise Domnul cătră Moisi: " Încă o rană voiu aduce eu pre  Farao şi preEghipet, şi dupre aceaea va trimitepre voi de aicea. Şi cînd va trimite  prevoi, cu toată scoaterea va scoate prevoi. Grăiaşte dară pre ascunsu în urechile   norodului şi ceară fieştecarele de la vecinu-ş şi fămeaia de la vecina ei vase de aur şi  de argint şi îmbrăcăminte". Şi Domnul deade harul norodului Său naintea eghipteanilor  şile împrumutară lor. Şi omul Moisi mare săfăcu foarte înaintea eghipteanilor, şi   înaintea lui Farao, şi înaintea slugilor lui, şi în ochiia tot norodul. Şi zise Moisi: "  Aceastea zice Domnul : "Pre la miazănoapte voiu întra Eu în mijlocul Eghipetului, Şi  va muri tot cel dentîiu născut în pămîntul Eghipetului, den cel dentîiu născut al lui Farao   
{p47} carele şade pre scaun pînă la cel dentîiu născut al slujnecii  cei de lîngă moară şi pînă lac el dentîiu născut a tot dobitocul. Şi va fi strigare mare  pren tot pămîntul Eghipetului, care ca aceasta nu se-au mai făcut şi caaceasta încă  nu se va mai adaoge. Iară întrutoţ fiii lui Israil nu va chelălăi cîine cu limbalui, de la  om pînă la dobitoc, pentru ca să vezică te va proslăvi Domnul în mijlocul eghipteanilor  şi în mijlocul fiilor lui Israil". Şi vorstriga toţ copiii aceştea cătră mine şi să vorînchina  mie, zicînd: "Ieşi tu şi tot norodul tăucăruia tu povăţuieşti" şi dupe aceaea voiuieşi". Şi  ieşi Moisi de la Farao cu mînie. Şizise Domnul cătră Moisi: " Nu va asculta prevoi  Farao, ca să înmulţescu seamnele Mealeşi minunele Meale în pămîntul Eghipetului".  Şi Moisi şi Aaron făcură seamnele şi minunileaceastea toate înaintea lui Farao. Şi  întări Dumnezău inema lui Farao şi nu vru să tremiţă pre fiiii lui Israil den pămîntul Eghipetului.   
{IeşireaCapXII} Şi zise Domnul cătră Moisi şi Aaron, în   pămîntul Eghipetului, zicînd: " Luna aceasta voao începătură de luni, întîiu iaste voao   întru lunile anului. Grăiaşte cătră toată adunarea fiilor lui Israil, zicînd: " întru a zeacea  lunii aceştiia, să-ş ia cineş oaia, dupe casele rudeniii, de casă oaie. Iară de vor fi  puţini întrucasă, ca să nu fie destui la o oaie, să ia împreună cu dînsul pre vecin, pe  aproapelelui, dupe n umărul sufletelor, fieştecarele cît îiva fi destul lui, să va n umăra   împreună laoaie. Oaie deplin, parte bărbătească, fărăprihană, de un an, să fie voao; den  miei şi deniezi veţ lua. Şi va fi voao păzîtă pînă în 14 alunii aceştiia şi vor junghea pre  el toată mulţimea adunării fiilor lui Israil, cătră seară. Şivor lua den sînge şi vor pune la  cei doi stîlpi aiuşii şi la prag, pre la casa întru carele vormînca pre el întru dînşii. Şi vor  mînca cărnurile în noaptea aceasta, friptă la foc, şiazime cu păpădie vor mînca. Nu veţ  mîncapre el crud, nice fiertu în apă, ce friptu la foc, capul cu picioarele şi cu maţile.  Nu varămînea dentr-însul pînă dimineaţa, şi os nuveţ fărîma de la el; şi ceale ce vor  rămînea dentr-însul pînă dimineaţa, cu foc să le ardeţ. Şi aşa veţ mînca pre dînsul:  mijlocile voastreîncinse, şi cizmele voastre în picioarele voastre, şi toiagele voastre în   mîinele voastre; şi veţ mînca pre dînsul degrabă, Pasha iaste, a Domnului. Şi voiu  treace în pămîntul Eghipetului în noaptea aceasta şi voiu omorî totîntîi născutul în   pămîntul Eghipetului, den ompînă în dobitocu, şi în tot Dumnezăii eghipteanilor voiu  face izbîndă. Eu Domnul. Şi vafi sîngele voao întru semnu pre casă în careleveţ fi voi   acolo, şi voiu vedea sîngele şi voiu acoperi pre voi şi nu va fi întru voi rană ca săvă  surpaţ, cînd voiu lovi în pămîntul Eghipetului. Şi va fi ziua aceasta voao pomenire şi  veţ prăznui pre dînsa praznic Domnului, întru semenţiile voastre. Leage veacinică  veţprăznui pre dînsa. Şapte zile veţ mînca azime; şi den ziua dentîiu veţ piarde  aluatulden casele voastre. Tot cine va mînca aluat, seva surpa sufletul acela den Israil,  den ziuadentîiu pînă în ziua a şaptea. Şi ziua dentîiu se va chema sfîntă şi ziua a şaptea  numităsfîntă va fi voao. Tot lucrul cu slujbă să nufaceţ într-însele, fără numai den  cîte să vorface la tot sufletul, aceasta numai se va facevoao. Şi veţ păzi porunca  aceasta, pentru că în ziua aceasta voiu scoate putearea voastră den pămîntul Eghipetului  şi veţ faceziua aceasta întru rudele voastre leage veacinică. Începînd în a 14 a lunii  dentîiu, de cuseară, veţ mînca azeme, pînă la 21 ale lunii, pînă seara. Şapte zile aluat  nu să va afla în casele voastre; tot cine va mînca cu aluat, sufletul acela să va surpa  dentru adunarea fiilor lui Israil, şi între venetici, şi-ntru moşneani ai pămîntului. Tot  dospitul să numîncaţ, ce în tot lăcaşul vostru să mîncaţ azime". Şi chemă Moisi toată  bătrînimea lu Israil şi zise cătră dînşii: " mergînd, luaţi-vă voao oi, dupe neamurile   voastre, şi jungheaţPasha. Şi veţ lua munuchiu de isop şi, întingînd den sîngele de   lîngă uşă, ungeţ peprag şi pre amîndoi stîlpii uşii den sîngelecare iaste lîngă uşă. Şi voi  să nu ieşiţ fieştecarele den uşa casei lui pînă dimineaţa. Şi va treace Domnul să  lovească pe eghipteani; şiva vedea sîngele pe pragu şi pre amîndoi stîlpii uşei, şi va  treace Domnul uşa şi nu va lăsapre cela ce piarde ca să între în casele voastresă  lovească. Şi veţi păzi cuvîntul acesta leage veacinică, ţie şi fiilor tăi, pînă înveac. Iară  de veţi întra în pămîntul carele va da voao Domnul dupe cum au grăit, păziţi slujba  aceasta. Şi va fi de vor zice cătră voi fiii voştri: "Ce iaste închinăciunea aceasta?"Şi veţ  zice lor: " jîrtvă Paştile aceastea Domnului, cum au acoperit casele fiilor lui Izrail, în   pămîntul Eghipetului, cînd au lovit pre eghipteani, iară casele nostre le-au mîntuit".  Şi plecîndu-se norodul, se-au închinat. Şi mergînd, au făcut fiii lui Israil după  cum au poruncit Domnul lui Moisi şi lui Aaron, aşa au făcut. Şi să făcu pre la  miazănoapte şi Domnul lovi tot dentîiu-născutul în pămîntulEghipetului, de la cel  dentîiu-născutul lui Farao ce şădea pre scaun, pînă la cel dentîiu născut al roabei ceiia din groapă, şi tot dentîiu   
{p48} născut de dobitocu. Şi să sculă Farao noaptea, şi toate slugile lui, şi toţi eghipteanii, şi săfăcu strigare mare în tot   pămîntul Eghipetului, pentru că nu era casă întru carea nu era într-însa morte. Şi  chemă Farao pre Moisişi pre Aaron noaptea şi zise lor: " Sculaţi-vă şi ieşiţi den   norodul mieu! Şi voi şi fiii lui Israilmeargeţi şi slujiţi Domnului Dumnezeuluivostru  după cum ziceţ. Şi oile şi boii voştri luîndu-i, meargeţi, şi mă blagosloviţi şi  premine!" Şi grăbiia eghipteanii pre norod cugrabă, pentru ca să-i scoaţă pre dînşii  den pămînt, că au zis că: " Toţi noi vom muri!"Şi luo norodul pielmul lor mai înainte  de a săfrămînta aluoaturile lor, legate în hainele lor de-a umăr. Iară fiii lui Israil au  făcut dupăcum au poruncit lor Moisi şi cerşură de laeghipteani vase de argint şi de aur  şi îmbrăcăminte. Şi Domnul au dat harul noroduluiSău înaintea eghipteanilor şi  împrumutarăpre ei; şi jefuiră pre eghipteani. Şi să rădicară fiii lui Israil de la Ramesi la  Sochoth la 600 de mii pedestri bărbaţii, afară denunealte. Şi amestecătură multă s-au  suit împreună cu ei, şi oi, şi boi, şi dobitoace multefoarte. Şi coapseră pielmul ce  l-au scos denEghipet turte de azime în spuză, pentru că nu s-au dospit, că i-au  scos pre dînşii eghipteanii şi n-au putut să îngăduiască, nice de mîncareau făcut lor  pre cale. Iară sălăşluirea fiilor lui Israil, ce-au lăcuit în pămîntul Eghipetului şi în   pămîntul lui Hanaan ei şi parinţii lor, ani 430. Şi fu după 430 de ani, ieşi toată putearea  Domnului den pămîntul Eghipetului. Noaptea strajă înainte iaste Domnului, ca să-i  scoaţă pre ei den pămîntul Eghipetului, Aceaea noapte; aceasta e strajă înaintea  Domnului, ca la toţi fiii lui Israil să fie, înrudele lor. Şi zise Domnul cătră Moisi şi   Aaron: " Aceasta e leagea Paştilor: tot streinulde neam nu va mînca den eale. Şi tot  robulcuiva au pre argint cumpărat îl vei obrezuipre el, şi atuncea va mînca den eale.  Streinşi năimit nu va mînca den eale. într-o casă să va mînca; nu se va lăsa den  cărnuri pre dimineaţă; să nu scoateţi den casă den cărnuri afară şi os nu veţi sfărîma  dentr-însa. Toată adunarea fiilor lui Israil va face aceasta. Iară de va veni la voi  cineva nemearnic şi vaface Paştele Domnului, îi vei obrezui toatăpartea bărbătească şi  atuncea va veni să facăpre dînsele, şi va fi ca şi cel de pămînt moşnean; tot  neobrezaitul nu va mînca den eale. O leage va fi celui de loc şi celui ce se va apropie,  nemearnecului, lîngă voi". Şi făcură fiii lui Israil după cum au poruncit Domnul  lui Moisi şi lui Aaron, aşa au făcut. Şi fuîn ziua aceaea, scoase Domnul pre fiii lui Israil den pămîntul Eghipetului, cu putearealor împreună.   
{IeşireaCapXIII} Şi zise Domnul cătră Moisi, zicînd: " Sfinţeaşte-M tot dentîi născutul ce s-au făcut  dentîiu şi deşchizînd tot zgăul întru fiii lui Israil, den om pînă în dobitoc, pentru că al  Mieu iaste". Şi zise Moisi cătră norod: " pomeniţi ziuaaceasta întru carea aţi ieşit den   pămîntulEghipetului, den casa robiii, pentru că în mînătare v-au scos Domnul pre  voi de aicea. Şi nusă vă mînca aluat; pentru că astăzi ieşiţi voi, în luna dentîiu. Şi va fi  de te va băga Domnul Dumnezăul tău la pămîntul hananeilor, şiheteilor, şi amoreilor,  şi eveilor, şi evuseilor, şi ghergheseilor, şi ferezeilor, carele au jurat părinţilor tăi să dea  ţie pămînt ce cură lapte şimiare, şi vei face slujba aceasta în lunaaceasta. Şase zile veţi  mînca azime, iară a şaptea zi praznec Domnului. Azime veţmînca, ceale 7 zile; nu ţi se  va ivi ţie dospit, nice va fi ţie aluat, în toate hotarăletale. Vei povesti feciorului tău în  ziuaaceaea, zicînd: " pentru aceaea ce au făcut Domnul Dumnezăul mieu, cînd ieşiiam  de la Eghipet". Şi va fi semnu ţie pre mîna ta şi pomenire înaintea ochilor tăi, pentru ca  să săfacă leagea Domnului în rostul tău, că cu mînătare se-au scos pre tine Domnul  den Eghipet. Şi păziţ leagea aceasta, dupre vremile ceasurilor, den zile în zile. Şi va fi  dupre ce te va băga pre tine Domnul Dumnezăul tău la pămîntul hananeilor, în ce chip  Se-au jurat părinţilor tăi, şi va da ţie pre dînsul, şi veiosebi tot ce deşchide zgăul,  den partea bărbătească, Domnului. Tot ce deşchide zgăul den cirezi sau întru  dobitoacele tale, cîte săvor face ţie, ceale de parte bărbătească, le veisfinţi pre eale  Domnului. Tot ce deşchide zgăul măgariului, să-l schimbi pre oaie; şi de nu-l vei  schimba, vei izbăvi pre el. Şi tot dentîiu născutul omului, den fiii tăi, vei mîntui. Iară  de te va întreba feciorul tău, după aceasta, zicînd: "Ce iaste aceasta?", vei zice luică:  "Cu mînă tare ne-au scos Domnul pre noiden pămîntul Eghipetului, den casa robiii.  Şi cînd ne sîlnici Farao să tremiţă pre noi, ucise tot dentîiu născutul în pămîntul  Eghipetului, den cel dentîiu născut al oamenilor pînăîn cel dentîiu născut al  dobitoacilor, pentru aceaea eu jărtvescu Domnului tot ce deşchidezgăul, ceale ce sînt  parte bărbătească, Domnului, şi tot dentiiu născutul fiiilor miei voiu izbăvi. Şi va fi   întru semnu pre mîna ta şi nemişcat naintea ochilor tăi, pentru că în mînă tare te-au  scos Domnul den Eghipet" ". Şi după ce au trimis Farao norodul, nu-i povăţui pre dînsii Dumnezău   
{p49} calea pămîntului Filistiim, că aproapeera, pentru că zise Dumnezău: " Cîndai să nusă căiască norodul, văzînd războiu, şi să vaîntoarce la  Eghipet". Şi încunjură Dumnezău norodul calea cea de la pustie la MareaRoşie. Şi a  cincea rudă să suiră fiii lui Israilden pămîntul Eghipetului. Şi luo Moisioasele lui Iosif  cu dînsul, pentru că cu jurămînt au jurat Iosif pre fiii lui Israil, zicînd: "Cusocotinţă va  socoti Domnul pre voi şi veţ lua împreună cu voi oasele-m de aicea împreunăcu  voi". Şi rîdicîndu-se fiii lui Israil de laSochoth, să tăbărîră la Othom, lîngă pustie.  Iară Dumnezău povăţuia pre dînşii, ziua în stîlpu de noor, să le arate lor calea,  iarănoaptea în stîlpu de foc. A le lumina lor nulipsi stîlpul noorului ziua şi stîlpul focului noaptea, înaintea a tot norodul.   
{IeşireaCapXIV} Şi grăi Domnul cătră Moisi, zicînd: "Grăiaşte fiilor lui Israil şi, întorcîndu-se, să se tăbărască în  preajma curţii, între Magdal şi între mare, Den preajma Veelsipfon; înaintea lor  vei  tăbărî pre mare. Şi va zice Farao norodului său, pentru fiii lui Israil, cum: "Să  rătăcescu aceştea pre pămînt, pentru că i-au închis preei pustiiul". Iară Eu voiu întări  inima luiFarao şi va goni denapoia lor. Şi Mă voiuproslăvi întru Farao şi în toată oastea  lui, şivor cunoaşte toţi eghipteanii că Eu sînt Domnul ". Şi făcură aşa. Şi să spuse   împăratuluieghipteanilor că au fugit norodul. Şi săîntoarse inima lui Farao şi a slugilor  lui pre norod. Şi ziseră: " Ce am făcut aceasta, trimiţînd pre fiii lui Israil, ca să nu   slujascănoao?" Şi înhămă Farao carăle lui, şi tot norodul î1 duse împreună cu dînsul,  Şiluînd 600 de cară alease, şi toată călărimeaeghipteanilor, şi căpetenii preste toţi.  Şiîntări Domnul inima lui Farao, împăratulEghipetului, şi goniră denapoia fiilor  lui Israil; iară fiii lui Israil mergea cu mînănaltă. Şi goniră eghipteanii denapoia lor  şi aflară pre dînşii tăbărîţ lîngă mare, şi toatăcălărimea, şi carăle lui Farao, şi călăreţii,  şioastea lui, în preajma curţii, împotriva Veelsipfonului. Şi Farao să apropie, şi  căutîndufiii lui Israil cu ochii, văzură şi, iată, eghipteanii au tăbărît denapoia lor; şi să s   pămîntarăfoarte. Şi strigară fiii lui Israil cătră Domnul. Şi ziseră cătră Moisi: " pentru  căce nuera mormînturi în Eghipet ne-ai scos pre noisă ne omoară în pustie? Ce  ne-ai făcut aceastanoao, scoţindu-ne de la Eghipet pe noi? Nuera acesta cuvîntul  ce am grăit cătră tine, zicînd: "Lasă pre noi ca să slujîm eghipteanilor!"? pentru că mai  bine era noao să slujimeghipteanilor, decît să murim în pustia aceasta". Şi zise Moisi   cătră norod: " Îndrăzniţ, staţ şi priviţi mîntuirea cea de la Dumnezău, careava face voao  astăzi, pentru că, în ce chip aţvăzut pre eghipteani astăzi, nu veţ adaoge amai vedea pre  ei în vreame de veac. Domnul Se va bate pentru voi, şi voi veţ tăcea". Şi zise Domnul   cătră Moisi: " Ce strigi cătră Mine? Grăiaşte fiilor lui Israil şi să înhame, Şi tu ia toiagul  tău şi întinde mîna ta pre mare şi o spintecă pre dînsa şi să între fiii lui Israilîn mijlocul  mării, ca pre uscat. Şi iată, Eu voiu întări inima lui Farao şi a tuturor eghipteanilor şi  vor întra denapoia lor. Şi Mă voiuproslăvi în Farao, şi în toată oastea lui, şi întru cară, şi   întru caii lui. Şi vor cunoaşte toţi eghipteanii cum Eu sînt Domnul, proslăvindu-Mă  în Farao, şi întru carăle şi caiilui". Şi să rîdică îngerul lui Dumnezău, ce mergea  naintea taberii fiilor lui Israil, şimearse denapoi; şi să rîdică şi stîlpul nooruluiden faţa  lor şi stătu denapoia lor. Şi întră între mijlocul taberei eghipteanilor şi întremijlocul  taberii fiilor lui Israil; şi să făcu întunearec şi negură, şi veni noaptea, şi nu  să împreunară unii cu alţii toată noaptea. Şi întinse Moisi mîna pre mare şi aduse  Dumnezău marea cu vînt den austru sîlnic toatănoaptea şi făcu marea uscat, şi să  spintecăapa. Şi întrară fiii lui Izrail în mijlocul marii pre uscat, şi ape ei păreate de-a  direapta şipăreate de-a stînga. Şi-i goniră eghipteanii, şi întrară dupe dînşii toată  călărimea luiFarao, şi carăle, şi călăreţii, pre mijloculmării. Şi să făcu întru streaja cea  de mînecat, şi căută Domnul spre tabăra eghipteanilor în stîlpu de foc şi de nor, şi  scutură tabăralor. Şi împiedecă osiile carălor lor şi aducea pre dînşii cu silă. Şi ziseră  eghipteanii: "Să fugim de faţa lui Israil, pentru că DomnulSă bate pentru ei cu  eghipteanii". Şi zise Domnul cătră Moisi: " Întinde mîna ta premare, şi să se aşaze ape  şi să acopere preeghipteani, şi preste cară şi peste călăreţ". Şi întinse Moisi mîna spre  mare şi să aşăză ape de cătră zio la loc, iară eghipteanii fugirăsupt apă şi scutură  Domnul pre eghipteani înmijlocul mării. Şi întorcîndu-se ape, au acoperit carăle, şi  călăreţii, şi toată putearealui Farao, pre ceia ce mergea dendărătul lor lamare, şi nu  rămaseră dentr-înşii nice unul. Iară fiii lui Israil au mers pre uscat pren mijlocul  mării şi apa lor pareate de-a direapta şi păreate de-a stînga. Şi mîntui Domnul pre   Israil în ziua aceaea den mînele eghipteanilor. Şi vazură fiii lui Israil pre eghipteani  morţi pre ţărmurile mării şi văzu Israil mîna cea mare ceau făcut Domnul  eghipteanilor. Şi să temu norodul de Domnul, şi crezură pre Domnul, şi   
{p50} lui Moisi, slugii Lui. Atuncea cîntă Moisi şifiii lui Israil cîntarea aceasta Domnului şiziseră grăind:   
{Biblia168IeşireaCapXV} Să cîntăm Domnului, că cu mărire Semări! Cal şi călăreţ au aruncat, înmare. Ajutoriu şi acoperitoriu săfăcu  mie în mîntuire. acesta e Dumnezăul mieu, şi-L voiu mări pre El, Dumnezăul  tătîni-mieu, şi-L voiu înălţa preE1! Domnul surpînd războaie, Domnul numele  Lui. Carăle lui Farao şi putearealui au aruncat în mare; aleş călăreţi căpitanii-au  afundat în Marea Roşie. Cu marea au acoperit pre ei, să afundară în fundu ca opiatră.  Direapta Ta, Doamne, se-au măritîn vîrtute, direapta Ta mînă, Doamne, au surpat  vrăjmaşii. Şi cu mulţimea mărirei Taleai sfărîmat împotrivnicii Tăi. Trimis-ai  urgiaTa şi-i mîncă pre dînşii ca trestia. Şi prenduhul mîniei Tale se împărţi ape, să  închegarăca păreţii apele, să închegară şi valurile înmijlocul mării. Zise vrăjmaşul:  "Gonind voiu prinde, voiu împărţi prăzi, sătura-voiu sufletul mieu, ucide-voiu cu  sabia mea, stăpîni-va mîna mea!" Trimiseşi duhul Tău, îi acoperi pre dînşii marea, să  afundară caplumbul în apă tare. Cine iaste aseameneŢie întru Dumnezăi, Doamne?  Cine iasteaseamene Ţie? Mărit întru sfinţi, minunat înmăriri, făcînd ciudease. Întinseşi  direaptaTa, înghiţi pre dînşii pămîntul. Povăţiş cudireaptatea Ta norodul acesta carele  ai mîntuit; chemaşi-l cu putearea Ta la odihna ceasfîntă a Ta. Auziră limbile şi să  scîrbiră, întristăciuni luară pre cei ce lăcuia la Filistiim. Atuncea grăbiră voivozii  Edomului şiboiarii moaviteanilor, luară pre dînşii cutremur, să topiră toţi ceia ce lăcuia  înHanaan. Cădea-va pre ei cutremur şi frică, cu mărimea braţului Tău  împietrească-se, pînă va treace norodul Tău, Doamne, pînă vatreace norodul Tău   acesta care ai agonisit. Băgîndu-i, răsădeaşte pre ei în muntele moştenirei Tale, la  gata sălaşul Tău, care ai făcut, Doamne, sfinţire, Doamne, care au gătit mîinile Tale!  Domnul împărăţind veacul, şi preste veac, şi încă. Căce au întrat calul luiFarao cu cară  şi cu călăreţi în mare, şi aduse Domnul peste dînşii ape mării, iară fiii lui Israil au  mersu pre uscat în mijlocul mării". Şi luo Mariam prorociţa, sora lui Aaron, tîmpăna în  mîna ei, şi ieşiră toate muierile preurma ei cu tîmpene şi cu hore, şi începea lorMariam,  zicînd: " Să cîntăm Domnului, căcu mărire Să mări! Calu şi călăreţ aruncă înmare". Şi  rădică Moisi pre fiii lui Israil dela Marea Roşie şi-i aduse pre ei la pustiiulSur. Şi   mergea trei zile în pustie şi nu afla apăca să bea. Şi veniră la Merra, şi nu puteasă bea  apă de la Merra, pentru că era amară; pentru aceaea au numit numele locului aceluia "  Amărăciune". Şi gîlciviia norodul asupra lui Moisi, zicînd: " Ce vom bea?" Şi strigă   Moisi cătră Domnul şi-i arătă lui Domnul lemnu, şi-l puse pre dînsul în apă şi  săîndulci. acolo puse lui dereptăţi şi judecăţ, şi acolo pre dînsul ispiti şi zise: " De vei  auzi cu auzire glasul Domnului Dumnezeului tău şiplăcutele înaintea Lui vei face şi  vei băga înurechi poruncile Lui şi vei păzi toate direptăţile Lui, toată boala ce am adus  asupra eghipteanilor nu voiu aduce preste tine, pentru căEu sînt Domnul Ce aceastea  vindecă". Şi veniră la Elim. Şi era acolo 12 izvoară de apăşi 70 de pomi de finic. Şi să tăbărîră acolo pre lîngă ape.   
{IeşireaCapXVI} Şi să rîdicară de la Elim şi veniră toată adunarea fiilor lui Israil la pustiiulSin, carele iaste între Elim şi întreSina.  Şi în 15 zile, în a doo lună, ieşind ei den pămîntul Eghipetului, Gîlcevi toată adunarea   fiilor lui Israil pre Moisi şi pre Aaron. Şi ziseră cătră ei fiii lui Israil: " Mai cu folos am  fi murit rănindu-ne de Domnul în pămîntul Eghipetului, cînd şedeam lacăldările cu  carnea şi mîncam pîine de saţiu, decît ne-aţi scos pre noi în pustiiul acesta, casă  omorîţi toată adunarea aceasta în foamete". Şi zise Domnul cătră Moisi: " Iată, Eu voiu  ploua voao pîini den ceriu, şi va ieşi norodul şivor strînge al zilii pre zi, pentru ca să  ispitescu pre ei de vor mearge pre leagea Mea auba. Şi va fi în ziua a şasea, şi vor găti  ce vorstrînge şi va fi îndoitu cel ce vor strînge a zilii preste zi". Şi zise Moisi şi Aaron   cătră toată adunarea fiilor lui Israil: " Astară veţcunoaşte cum Domnul v-au scos pre  voi den pămîntul Eghipetului, Şi dimineaţă veţ vedea mărirea Domnului, auzind  Domnul gîlceava voastră cătră Dumnezău. Dară noi cesîntem de gîlceviţ pre noi?" Şi  zise Moisi: " Dîndu-vă Domnul seara came să mîncaţi, şipîine dimineaţa de saţiu,   pentru că au ascultat Domnul gîlceava voastră care gîlciviţi voiasupra noastră! Şi noi  ce sîntem? Că nu iasteasupra noastră gîlceava voastră, ce cătră Dumnezeu". Şi zise   Moisi cătră Aaron: " Zi la toată adunarea fiilor lui Israil: " apropiaţi-vă înaintea lui  Dumnezeu, pentru că auauzit gîlceava voastră" ". Şi cînd grăiia Aaron la toată adunarea   fiilor lui Israil, şi săîntoarseră în pustie, şi mărirea Domnului să arăta în nor. Şi grăi  Domnul cătră Moisi, zicînd: " Auziiu gîlceava fiilor lui Israil; grăiaşte cătră ei, zicînd:  "De cătră searăveţi mînca came, şi dimineaţa vă veţi săturade pîine, şi veţi conoaşte că Eu sînt   
{p51} Domnul Dumnezeul vostru". Şi să făcuseară, şi să suiră  prepeliţe şi acoperirătabăra; iară dimineaţa să făcu potolindu-seroua împrejurul  taberii Şi, iată, pre faţapustiiului, mărunt ca coliandreşul, albu caghiaţa, pre pămînt. Şi  văzînd aceasta fiiilui Israil, ziseră unul cătră altul: " Ce iaste aceasta?" pentru căce nu  ştiia ce iaste. Şizise Moisi cătră dînşii: " Aceasta iaste pîinea care au dat Domnul voao  să mîncaţ. Şi acestae cuvîntul carele au poruncit Domnul : "Strîngeţ dentr-însa  fiiştecarele întru cei ce să cuvin: gomor, după capete, după n umărul sufletelor voastre,  fiiştecarele întru ceia ce lăcuiescu în cort cu voi să adunaţ!" " Şi făcură aşa fiii lui Israil  şi adunară unuia mai mult, altuia maipuţin. Şi măsurară gomor, şi nu pri sosicelui ce  avea cel mult, şi celuia ce avea celpuţin nu să împuţină, fieştecarele, la cine i  săcuveniia lui, lîngă dînsul au adunat. Şi zise Moisi cătră ei: " Nimeni să nu lase pre   dimineaţă de aceasta". Şi nu ascultară pre Moisi, ce lăsară unii pre dimineaţă  dentr-însa, şi scoasă viermi şi să împuţi. Şi să mîhni Moisipre dînşii. Şi adunară pre   dînsa dimineaţă, dimineaţă, fieştecarele cît i să cuveniia lui, şicînd încălziia soarele, să  topiia. Şi să făcu aşasea zi, au strîns ceale ce trebuia, îndoite, cîte doao gomor unuia. Şi   întrară toţ boiarii adunării şi spuseră lui Moisi. Şi zise Moisi cătră dînşii: " acesta e  cuvîntul care au grăit Domnul: " sîmbătă, odihnă sfîntă Domnului, mîine. Cîte veţ  frămînta, veţ frămînta, şi cîteveţ fiarbe, veţ fiarbe. Şi tot ce va pri sosi, lăsaţpre ea la  rămăşiţă pre dimineaţă!" " Şilăsară den ea pînă dimineaţă, după cum porunci lor Moisi,  şi nu să împuţi, nice viermisă făcea întru ea. Şi zise lor Moisi: " Mîncaţastăzi, pentru că  iaste sîmbătă, odihna Domnului. Astăzi nu veţ afla pre cîmpu. Şasezile veţ aduna, iară  a şaptea zi e sîmbătă, cănu veţ afla într-însa". Şi să făcu a şapteazi, şi ieşiră unii den   norod să adune, şi nugăsiră. Şi zise Domnul cătră Moisi: " Pînăcînd nu veţ să ascultaţ   poruncile Meale şi leagea Mea? Vedeţ, pentru că Domnul au datvoao sîmbete ziua  aceasta, pentru aceaea Elau dat voao, ziua a şasea, pîine de 2 zile. Şădeţi fiişcarele la  casele voastre, nime să nuiasă den voi den locul lui în a şaptea zi". Şinumiră aceasta  fiii lui Israil numele ei"Mană". Şi era ca sămînţa coliandreşului, albu, iară gustarea ei  ca azima în miare. Şi zise lor Moisi: " acesta e cuvîntul ce-au poruncit Domnul :  "Împleţ gomor de mană, lajîtniţe, întru semenţiile voastre, ca să vazăpîinea ce aţ  mîncat în pustie voi, cum v-au scos pre voi Domnul den pămîntul Eghipetului". Şi  zise Moisi cătră Aaron: " Ia un urcior de aur şi pune într-însul plin gomor demană,  şi-l vei pune pre dînsul naintea lui Dumnezău, întru pază în semenţiile voastre". În  ce chip au poruncit Domnul lui Moisi, şi puse Aaron înaintea mărturiei înpază. Iară fiii  lui Israil au mîncat mana 40de ani, pînă au venit la pămînt lăcuit; premană au mîncat,  pînă au venit la partea Finichiii. Iară gomor a zecea a trei veadre era.   
{IeşireaCapXVII} Şi să rădică toată adunarea fiilor lui Israil de la pustiiul  Sin, după taberelelor, pren cuvîntul Domnului; şi sătăbărîră la Rafidin. Şi nu era apă  la norod să bea. Şi huliia norodul cătră Moisi, zicînd: " Dă-ne noao apă ca săbem!" Şi  zise lor Moisi: " Ce mă huliţ premine? Şi ce ispitiţ pre Domnul ?" Şi însetoşă acolo   norodul de apă, şi gîlciviia norodulpre Moisi, zicînd: " pentru ce aceasta? Ne-ai suit  pre noi den Eghipet să ne omori pre noi, şi copiii noştri, şi dobitoacile noastre  deseate?" Şi strigă Moisi cătră Domnul, zicînd: " Ce voiu face norodului acestuia?  Încăpuţin şi mă vor ucide cu pietri". Şi zise Domnul cătră Moisi: " Pasă înaintea   noroduluiacestuia, şi ia cu tine din bătrînii norodului, şitoiagul cu carele ai lovit rîul  ia-l a mînă-ţi şi mergi. Aicea Eu stau mai înainte de a mearge tu acolo, pre piatră,  în Horiv, şi veilovi piatra şi va ieşi dintr-însa apă şi va bea norodul". Şi făcu Moisi  aşa înaintea fiilor lui Israil. Şi numi numele locului aceluia "Ispită" şi " Hulă", pentru  hula fiilor lui Israilşi pentru că ispitiia pre Domnul, zicînd: " Deiaste Domnul între noi  au ba?" Şi veni Amalic şi bătea pre Israil la Rafidin. Şi zise Moisi lui Iisu: " Aleageţi  ţie oameni şi, ieşind, stai împrotiva lui Amalic mîine! Şi iată, eu staupre vîrful   muntelui şi toiagul lui Dumnezău în mîna mea". Şi făcu Iisus dupe cum i-au zis lui   Moisi şi stătu împotriva lui Amalic. Iară Moisi şi Aaron şi Or să suiră pre vîrful   muntelui. Şi fu cînd ridică Moisi mîinile lui, biruia Israil; iară cînd slobozea mîinile,  biruiaAmalic. Şi mîinile lui Moisi, greale, şi luînd piatră, supuseră supt el şi şădea pre   dînsa; şi Aaron şi Or răzima mîinile lui, de o parteunul, de altă parte altul. Şi fură   mîinile lui Moisi răzimate pînă în apusul soarelui. Şi au sfărîmat Iisus pre Amalic şi tot   norodul luicu ucidere de sabie. Şi zise Domnul cătră Moisi: " Scrie aceasta întru   pomenire în carteşi dă în urechile lui Iisu că cu stingere voiustinge pomenirea lui  Amalic din cel de suptceriu". Şi zidi Moisi jărtăvnic Domnului şi numi numele lui: "Domnul scăparea   
{p52} mea", Căci că cu mînă ascunsă bate Domnul pre Amalic den neamuri în neamuri.   
{IeşireaCapXVIII} Şi auzi Iothor, preotul Madiam, socrullui Moisi, toate cîte au făcut Domnullui Israil, norodului Său,   pentru căscoase Domnul pre Israil den Eghipet. Şi luo Iothor, socrul lui Moisi, pre  Seplora, muiarea lui Moisi, dupe lăsareaei, Şi pre doi feciori ai ei, numele unuia  Ghersam, zicînd: " Nemearnic am fost în pămînt strein", Şi numele al doilea Eliezer,  zicînd: " pentru că Domnul tătîni-mieu ajutoriu mie şi mă scoase den mîna  luiFarao". Şi veni Iothor, socrul lui Moisi, şifiii şi muiarea cătră Moisi la pustie, unde  sătăbărîse, la muntele lui Dumnezău. Şi spuseră lui Moisi, zicînd: " Iată, Iothor,  socru-tău, vine cătră tine, şi amîndoi feciorii tăi cu dînsul". Şi ieşi Moisi în  timpinarea socru-său şi se închină lui şi sărută pre el şi să sărutară între dînşii. Şi-i  băgă Moisi pre dînşii în cort şi povesti Moisi socrului său toate cîte au făcut Domnul lui  Farao şi eghipteanilor pentru Israil, şi toată osteneala ce li se-au făcut lor pre cale, şi  cum i-au scos Domnulden mîinile lui Farao şi ale eghipteanilor. Şi să minună Iothor  de toate bunătăţile careleau făcut Domnul lor, căci i-au scos pre dînşii Domnul den  mîna eghipteanilor şi den mînalui Farao. Şi zise Iothor: " blagoslovit Domnul, căci au  scos pre norodul Lui den mîinile eghipteanilor şi den mîna luiFarao. Acuma cunoscuiu  cum mare iaste Domnul decît toţi Dumnezeii, pentru aceaeacăci i-au asuprit pre   dînşii". Şi luo Iothor, socrul lui Moisi, ardere-de-tot şi jîrtve lui Dumnezău. Şi  veni Aaron şi toţi bătrînii luiIzrail ca să mănînce pîine împreună cu socrullui Moisi   înaintea lui Dumnezău. Şi fu adoua zi, şăzu împreună Moisi a judeca norodul şi tot   norodul stătu înaintea lui Moisi de dimineaţa pînă seara. Şi văzînd Iothortoate cîte feace   norodului, zise: " Ce iasteaceasta ce faci tu norodului? pentru ce şăzi tusingur, şi tot   norodul stă înaintea ta de dimineaţa pînă în seară?" Şi zise Moisi socro-său: " pentru  căci veni norodul cătră mine casă cearce judecată de la Dumnezău. pentru căci, cînd li  se va face lor price şi vor veni cătrămine, cert pre fieştecarele şi tocmesc pre  ei poruncile lui Dumnezău şi leagea Lui". Şizise socrul lui Moisi cătră el: " Nu faci  tudireptu cuvîntul acesta. Cu stricare te veistrica şi tu şi tot norodul acesta carele iaste  cutine. Greu ţie cuvîntul acesta, nu vei putea săfaci tu singur. Acum dară,  ascultă-mă, şi te sfătuiescu şi va fi Dumnezău cu tine! Fă-te tu norodului ceale  ce-s cătră Dumnezău şi vei purta cuvintele lor cătră Dumnezău Şi vei mărturisi lor   poruncile lui Dumnezău şi leagea Lui şi vei arăta lor căile întru care vormearge pre  eale şi faptele care vor face. Şi tu socoteaşte ţie den tot norodul oameni tari şitemători  de Dumnezău, oameni direpţi, ceurăscu mîndria, şi vei pune preste dînşii maimari   preste mie, şi mai mari preste sută, şimai mari peste cincizăci, şi mai mari pestezeace,  şi aducători înlăuntru de cărţi, Şi vor judeca norodul preste tot ceasul, iarăcuvîntul cel  cu greu îl vor aduce la tine, iarăjudecăţile ceale mici le vor judeca ei; şi voruşura de la  tine şi-ţ vor ajutori ţie. De vei face cuvîntul acesta, te va întări Dumnezău şivei  putea să stai, şi tot norodul acesta va venila locul lui cu pace". Şi ascultă Moisi glasul  socrului său şi făcu toate cîte au zis lui. Şi alease Moisi oameni tari den tot Israil şi  făcupre ei preste dînşii mai mari preste mie, şimai mari preste sută, şi mai mari preste  cincizăci, şi mai mari preste zeace, şi aducători înlăuntru de cărţi, Şi judeca norodul în  tot ceasul, iară cuvîntul cel greu aducea la Moisi, iară tot cuvîntul cel uşor îl judeca ei. Şi trimise Moisi pre socrul lui şi să duse la pămîntul lui.   
{IeşireaCapXIX} Iară în a treia lună a ieşîrii fiilor lui Israil den pămîntul  Eghipetului, înziua aceasta, au venit la pustiiulSina. Şi să rîdicară de la Rafidin  şiveniră la pustiiul Sina şi să tăbărîră acolo Israil, împotriva muntelui. Şi Moisisă sui în   muntele lui Dumnezău şi chemă pre dînsul Domnul Dumnezău den munte, zicînd:  "Aceastea vei grăi casii lui Iacov şi vei povesti fiilor lui Israil: "Voi aţ văzut cîte am  făcuteghipteanilor şi v-am luat pre voi ca prennişte aripi de vultur şi v-am tras pre  voi cătrăMine. Şi acum, de veţ asculta cu auzul glasului Mieu şi veţ păzi făgăduinţa  Mea, Îm veţfi Mie norod ales den toate limbile, pentru căal Mieu iaste tot pămîntul. Şi  voi veţ fi Mie împărăţie sfinţenie şi limbă sfîntă". Aceastecuvinte vei grăi fiilor lui   Israil". Şi veni Moisi şi chemă pre bătrînii norodului şi zise şile puse lor înainte toate  cuvintele aceasteacarele au poruncit lor Dumnezău. Şi răspunse tot norodul odată şi  ziseră: " Toate cîteau zis Dumnezău vom face şi vom asculta". Şiaduse Moisi cuvintele   norodului cătră Dumnezău şi zise Domnul cătră Moisi: " Iată, Eu voiuveni cătră tine în  stîlpu de nor, pentru ca să auză norodul grăind Eu cătră tine, şi ţie îţ vor creadeîn  veaci". Şi spuse Moisi cuvintele norodului cătră Domnul. Şi zise Domnul cătră Moisi:   
{p53} " pogorîndu-te, mărturiseaşte norodului şicurăţeaşte pre ei astăzi  şi mîine, şi-ş spealehainele, Şi fie gata în a treia zi, pentru că îna treia zi Se va   pogorî Domnul pre muntele Sinaii înaintea a tot norodul. Şi vei osebi norodul  pemprejur, zicînd: "Feriţi-vă pre voia vă sui în munte şi să să atingă de el ceva, cătot  ce se va atinge de munte cu moarte se vasfîrşi. Nu se va atinge de dînsul mînă, pentru  că cu pietri îl vor ucide, au cu loviturăsă va săgeta; ori dobitoc, ori om nu va trăi. Iară  cînd glasurile şi trîmbiţele şi norul vatreace de la munte, aceia se vor sui pre munte" ".  Şi pogorî Moisi den munte cătră norod, şisfinţi pre ei, şi-ş spălară hainele lor, şi  zise norodului: " Gătiţi-vă trei zile, să nu vă apropiaţi la muieri". Şi fu a treaia zi,  fiindde cătră mînicate, să făcură glasuri şi fulgereşi nori întunecoşi pre muntele Sina,  glasultrîmbiţii răsuna tare, şi să spămîntă tot norodul cel den tabără. Şi scoase Moisi   norodul întru-ntimpinarea lui Dumnezeu den tabărăşi stătură supt munte. muntele  Sinaii seafuma tot, pentru căce Se pogorîse Dumnezeu pre el în foc; şi să suia fumul,  ca un fum decuptoriu, şi să minună tot norodul foarte. Şi să făcură glasurile trîmbiţii   mergînd înaintemai tare foarte; Moisi grăia, şi Dumnăzău îirăspundea lui cu glas. Şi Să   pogorî Domnulpre muntele Sinaii, pre vîrful muntelui, şichemă Domnul pre Moisi pre  vîrful munteluişi să sui Moisi. Şi zise Dumnezău cătră Moisi, zicînd: " pogorînd,   mărturiseaşte norodu-lui, ca nu doară să să apropie cătră Dumnezăua lua aminte, şi  vor cădea dentru ei mulţime. Şi preoţii care se vor apropia cătră Domnul Dumnezău, să  să sfinţească, ca să nu săschimbe de la dînşii Domnul ". Şi zise Moisi cătră Dumnezău:  " Nu va putea norodul să săsuie la muntele Sinaiei, pentru că Tu Te-ai mărturisit  noao, zicînd: "Osebeaşte muntele şi"sfinţeaşte pre dînsul". Şi zise lui Domnul : "Pasă,  pogoară, şi te suie tu, şi Aaron împreună cu tine; iară preoţii şi norodul să nusă silească  a să sui cătră Dumnezău, ca nu cîndai va piarde dentru dînşii Domnul ". Şi să pogorî   Moisi cătră norod şi zise lor.   
{IeşireaCapXX} Şi grăi Domnul toate cuvintele aceastea cătră Moisi, zicînd: " Eu sînt Domnul Dumnezăul tău, Cela ce  te-am scos pre tine den pămîntul Eghipetului, den casa robiei. Să nu fie ţiealţi  Dumnezei afară den Mine! Să nu faci ţiechip cioplit, nice la toată asămănarea den  cîtesînt în ceriu sus şi den cîte sînt pre pămînt josşi cîte-s în apă supt pămînt! Să nu  teînchini lor, nice să slujeşti lor, căce că Eu sînt Domnul Dumnezăul tău, Dumnezău  rîvnitoriu, dînd păcatele părinţilor pre feciori, pînă al treilea şi al patrulea neam, celor  ce urăscu pre Mine, Şi făcînd milă întru miicelor ce Mă iubescu pre Mine şi celor ce  păzăscu poruncile Meale. Să nu iai numele Domnului Dumnezăului tău în deşert,   pentru că nu va curăţi Domnul pre cela ce va lua numele Lui în deşert. Adu-ţ aminte  de ziua sîmbetei, să o sfinţeşti pre ea. Şase zile să lucrezi şi vei face toate lucrurile tale,  Iară a şaptea zi, sîmbăta Domnului Dumnezăului tău, să nu faci într-însa tot lucrul,  tu, şi feciorul tău, şi fata ta, sluga ta, şi slujnica ta, boultău, şi înjugătoriul tău, şi tot  dobitocul tău, şicel nimearnic ce lăcuiaşte cu tine, pentru că în şase zile au făcut  Dumnezău ceriul şi pămîntul şi marea, şi toate cîte sînt în Eale, şi odihni în ziua a  şaptea. pentru aceaea blagoslovi Dumnezău ziua a şaptea şi o sfinţi pre dînsa.  Cinsteaşte pre tată-tău şi pre mumă-ta, pentru ca să ţi să facă ţie bine, şidelungat  de ani să te faci pre pămîntul celbun, carele Domnul Dumnezăultău dă ţie. Să nu ucizi!  Să nu preacurveşti! Să nu furi! Să nu mărturiseşti pre minciuni asupra vecinului tău   mărturie mencinoasă! Să nu pohteşti muiarea aproapelui tău; să nu pohteşticasa  vecinului tău, nice ţarina lui, nice slugalui, nice pre slujnica lui, nice boul lui,  niceînjugătoriul lui, nice a tot dobitocul lui, nicecîte sînt aproapelui tău!" Şi tot norodul  vedea glasul, şi luminele, şi glasul trîmbiţii, şi muntele afumînd; Şi spămîntîndu-se  tot norodul, au stătut de departe. Şi zise cătră Moisi: " Grăiaşte tu noao, şi nu grăiască   cătrănoi Dumnezău, cîndai să nu murim". Şi zise lor Moisi: " Îndrăzniţ, că pentru ca  să văispitească pre voi au venit Dumnezău cătrăvoi, pentru ca să să facă frica Lui întru  voi, casă nu greşiţ". Şi sta tot norodul de departe, iară Moisi întră în negura unde era  Dumnezău. Şi zise Domnul cătră Moisi: " Aceasteavei zice casii lui Iacov şi vei spune   fiilor lui Israil: "Voi aţi văzut că den ceriu am grăit cătrăvoi. Să nu faceţ voao  Dumnezăi de argint şi Dumnezăi de aur, să nu faceţ voao aceştea. jîrtăvnic de pămînt  să-M faceţ Mie şi veţpune pre el arderile-de-tot ale voastre şi mîntuirile   voastre, oile şi viţeii voştri, în tot loculunde voiu numi numele Mieu acolo, şi voiuveni   cătră tine şi te voiu blagoslovi. Iară de vei face Mie jîrtăvnic de piatră, să nu le  zideşticioplite; pentru că cuţitul tău ai pus pre eale, şi s-au pîngărit. Să nu te sui cu  treapte pre jîrtăvnicul Mieu, pentru ca să nu descoperigrozăvia ta pre dînsul.   
{IeşireaCapXXI} 
{p54} Şi aceastea-s dereptăţile carele vei  pune înaintea lor: De vei dobîndirob ovreaiu, şase ani să-ţ slujască ţie, iară la al  şaptele an îl vei trimite slobod, în dar. Iară de va veni elsingur, şi singur va ieşi; iară de  va întra şimuiarea împreună cu dînsul, şi muiarea va ieşi împreună cu el. Iară de va da  Domnu-său lui fămeaie şi va naşte lui feţi şi feate, muiarea şi copiii vor fi a  Domnu-său, iară elsingur va ieşi. Iară de va răspunde robul"zicînd: "Am îndrăgit pre  stăpînu-mieu şi premuiarea mea şi pre copiii miei, nu voiu să măduc slobod", Îl va   aduce pre dînsul stăpînullui la judecata lui Dumnezău, şi atuncea va aduce pre dînsul   lîngă uşă pe prag, şi-i va găuri stăpînul lui ureachea cu sula, şi-i va slujilui în  veaci. Iară de-ş va vinde cinevaş fata lui roabă, nu să va duce după cum să duc  roabele. De nu va plăcea bine întru ochii stăpînului ei, pre carea n-au mărturisit  asupră-i, va slobozi pre ea, iară la limbă streină nu iaste slobod a o vinde, pentru  căce au vinuit întruea. Iară de o va tocmi pre dînsa cu feciorullui, după dereptatea  featelor va face ei. Iară de va lua lui pre alta, ceale ce să cuvin, şi îmbrăcăminţile, şi   împreunarea ei să nu o lipsască. Iară de nu-i va face aceaste trei ei, va ieşi în daru,  fără de argint. De va lovicineva pre altul şi va muri, cu moarte să săomoară. Iară de nu  va fi de bunăvoie, ce Dumnezău l-au dat în mînile lui, daţi voi locunde va fugi acolo  ucigaşul. Iară de se vaapuca neştine să omoară pre vecinul său cuhicleşug şi va fugi la   jîrtăvnic, de la jîrtăvnicul Mieu să-l iai să-l omori. Cela ce bate pretată-său sau  pre mumă-sa, cu moarte să să omoară. Cela ce va grăi de rău pre tată-săusau pre  mumă-sa, cu moarte să moară. Carele va fura neştine pre oarecarele den fiii lui Israil  şi, silindu-l, îl va vinde şi să va afla într-aceasta, cu moarte să moară. Iară dese  vor certa doi oameni şi vor lovi pre aproapele lui cu piatră au cu pumnul, şi nu va muri,  ce va zăcea în pat, De se va scula omul şi vaumbla afară cu toiag, nevinovat va fi cel  cel-au lovit, afară den zăbava lui va plăti, şi leacurile. Iară de va lovi neştine pre  robul luisau pre roaba lui cu toiag, şi va muri de mînile lui, cu judecată să va izbîndi,  Iară deva trăi o zi sau doao, nu să va izbîndi, pentru că argintul al lui iaste. Iară de se  vor sfădidoi bărbaţi şi vor lovi fămeaia ce are în pîntece şi va ieşi copilul ei  neînchipuit, cupagubă să se păgubească, întru cît va punebărbatul muierii, şi va da cu  preţ. Iară deva fi închipuit, va da suflet pentru suflet, Ochi pentru ochi, dinte pentru  dinte, mînă pentru mînă, picior pentru picior, Arsură pentru arsură, rană pentru rană,  umflătură pentru umflătură. Iară de va lovi neştine ochiul robului său au ochiul roabei  lui şi-l va orbi, slobozi să trimiţi pre ei, pentru ochiul lor. Iară de va zdrobi dintele  robului sau roabei lui, slobozi va trimite pre ei, pentru dintele lor. Iară de va împunge  cu coarnele taur bărbat au muiare, şi va muri, cu pietri seva ucide taurul şi nu se vor  mînca cărnurilelui, iară stăpînul taurului nevinovat vafi. Iară de va fi fost vreun taur  împungătoriu de ieri sau de alaltaieri, şi-l vor mărturisi stăpînului său şi nu-l va  omorî pre dînsul, şiva omorî bărbat sau muiare, taurul cu pietrisă să omoară, şi stăpînul  lui să moară lîngă dînsul. Iară de se vor îngreuia preste el răscumpărări, va da  răscumpărări sufletuluilui întru cît vor pune peste el. Iară de vaîmpunge fecior sau fată,  dupe această dereptate vor face lui. Iară de va împunge taurul rob au roabă, 30 de  drahme de argint va da stăpînului lor, şi taurul cu pietri să să omoară. De va deşchide  neştine groapă sau va ciopli groapa de piatră şi nu o va acoperi pre dînsa, ce va cădea   înlăuntru acolo viţel au măgariu, Stăpînul gropii va plăti, argint va dastăpînului lor,  iară stîrvul al lui va fi. Iară de va împunge taurul cuiva pre taurul aproapelui său şi va  muri, vor vinde taurul cel viu şivor împărţi argintul lui, şi taurul cel mort îlvor împărţi.  Iară de să va fi ştiut că iaste taurul împungătoriu mai denainte, de ieri, dealaltaieri, şi  vor fi mărturisit stăpînului şi nu-lva omorî pre dînsul, va plăti taur pentru taur, iară stîrvul va fi al lui.   
{IeşireaCapXXII} De va fura neştine viţel sau oaie şi o va junghea şi o va vinde, cinci viţei săplătească pentru viţel şi patru oi pentru oaie.  Iară de se va afla în groapă furul şi, rănindu-l, va muri, nu iaste lui ucidere. Iară de  va răsări soarele pre el, vinovat iaste să moară şi cel ce-l ucide, iară de nu va avea  el, să se vînză pentru furtişag. Iară de să va prinde şi să va afla înmîna lui furtişagul viu,  den măgariu pînă laoaie, îndoite să le plătească. Iară de va Paşte neştine ţarină sau vie  şi va lăsa dobitocul lui să pască ţarina altuia, să plătească denţarina lui, dupe roada ei;  iară de va Paşte toatăţarina, ceale mai bune den ţarina lui şi cealemai bune den via lui  va plăti. Iară de va ieşifoc şi va găsi marăcini şi va arde arii, au spice, au cîmpu, va  plăti cela ce au aprins focul. Iară de va da neştine aproapelui său argintsau unealte să le  păzească şi să vor fura dencasa omului, de se va afla cela ce au furat, va plăti   
{p55} îndoit, Iară de nu se va afla cela ce au furat, va veni Domnul casei   înaintea lui Dumnezăuşi va jura cu adevărat, cum el să nu fie viclenit preste toate  unealtele aproapelui său. Asupra fieştecării strîmbătăţi grăite: pentru viţel, şi  înjugătoriu, şi oaie, şi haină, şi toată piarderea ce să pîraşte; pentru că, de va jura,   înaintea lui Dumnezău va mearge judecata amîndurora; şi cela ce se va prinde pren  Dumnezău va plăti îndoit aproapeluisău. Iară de va da neştine aproapelui  săuînjugătoriu, au viţel, au oaie, au fiece dobitoc să-l păzească, şi se va zdrobi, au va  muri, ause va robi, şi nimeni nu va şti, Jurămînt vafi de la Dumnezău întru mijlocul   amîndurora, cum cu adevărat el n-au viclenit ca să aibăparte întru tot dobitocul  vecinului; şi aşa va priimi stăpînul lui şi nu va plăti. Iară de seva fura de la el, va plăti  stăpînului. Iară dese va prinde de hiară, î1 va aduce la uşă, şi nu-lva plăti. Iară de va  ceare neştine de la vecinu-ş, şi se va zdrobi, sau va muri, sau se varobi, şi stăpînul  nu va fi cu dînsul, vaplăti. Iară de va fi stăpînul cu dinsul, nu vaplăti; şi de va fi năimit,  va fi lui pentru simbrialui. Iară de va înşela neştine fecioara nelogodită şi să va culca  cu ea, cu zeastre să înzestreaze pre dînsa luiş fameaie. Iară de se vafi ferind se va feri şi  nu va vrea tatul ei să odea lui pre dînsa fămeaie, argintul va plăti el tătîni-său, după  cum iaste zeastrea featelor. Pre vrăjitori să nu-i lăsaţi să trăiască. Totce să culcă cu  dobitoc, cu moarte să săomoară. Cela ce jărtvuiaşte Dumnezeilor săpiară, fără numai  Domnului. Şi pre celnemearnic să nu-l chinuiţ, nice să nu-l întristaţi, pentru că aţi  fost nemearnici în pămîntulEghipetului. Toată văduva şi săracul să nule faceţ rău. Iară  de-i veţi asupri pre ei curău şi, strigînd, vor jelui cătră Mine, cu auzulvoiu auzi  glasul lor Şi Mă voiu scîrbi cumînie şi voiu omorî pre voi cu sabia; şi vor fifămeile   voastre văduve şi feciorii voştrisăraci. Iară de vei împrumuta cu argintu pefratele cel  sărac ce e lîngă tine, să nu-l grăbeşti, să nu pui camătă asupră-i. Iară devei zăloji  zălog haina vecinului, mai nainte deapusul soarelui să o dai lui; pentru că iasteaceasta  lui învălitură singură, aceasta iastehaina ruşinării lui: în ce va dormi? De vastriga cătră  Mine, voiu asculta pre el, pentru că milostiv sînt. Dumnezeii să nu-i grăieştide rău,  şi pre boiariul norodului tău să nu-l vorbeşti de rău. Începăturile ariei şi aleteascului  tău să nu le lipseşti, ceale dentîi născute ale fiilor tăi vei da Mie; Aşa veiface: viţelul  tău, şi oaia ta, şi înjugătoriultău, 7 zile vor fi supt mumă-ş, iară a optazi Mi le vei da  pre eale. Şi bărbaţi sfinţi veţi fi Mie; şi carnea prinsă de hiară să nu o mîncaţi, cîinelui  o aruncaţi pre ea.   
{IeşireaCapXXIII} Să nu priimeşti auzu în deşert. Să  nu pristăneşti cu cel strîmbu, ca să fii mărturie strîmbă. Să nu fii cu cei mai mulţi spre  rău, să nu te adaogi cumulţimea, a te abate cu cei mai mulţi, ca să abaţi judecata. Şi pre  cel sărac să nu-l miluieşti la judecată. Iară de vei întîlni boulnepriatenului tău au  înjugătoriul lui rătăcindu-se, să-l întorci să i-l dai lui. Şi de veivedea  înjugătoriul nepriatenului tău căzutsupt sarcina lui, să nu-l treci, ce să o rădici  pre dînsa împreună cu el. Să nu întorci judecata săracului în judecata lui. De tot  cuvîntul strîmbu să te fereşti, pre cel nevinovat şidirept să nu-l omori şi să nu  îndireptezi precel necurat, pentru daruri. Şi daruri să nuiai, pentru că darurile orbescu  ochii celor ce vădu şi strică cuvintele direapte. Şi nemearnicul să nu-l învăluiţi, nice  să-l chinuiţi, pentru că voi ştiţi sufletul nemearnecului, că voi eraţi nemearnici în   pămîntul Eghipetului. Şase ani vei sămăna pămîntul tău şi vei aduna roadele lui. Iară la  al şaptelea lăsare vei face, şi-l vei lăsa pre dînsul şi vormînca săracii limbii tale, iară  rămăşiţele vormînca hiarale cîmpului. Aşa vei face via ta, şimăslinetul tău. Şase zile să  faci lucrurile tale, iară ziua a şaptea vei odihni, ca să să odihnească boul tău şi  înjugătoriul tău şi pentru ca să răsufle feciorul slujnicii tale şinemearnecul. Toate cîte  am grăit cătră voi, păziţi-le, şi de numele altor Dumnezei să nuvă aduceţi aminte,  nice să să auză den gurile voastre. Trei vremi ale anului, prăznuiţi Mie: praznicul  azimelor păziţi, 7 zile veţ mînca azimă, dupre cum ţ-am poruncit ţie pre vreamea  lunii dentîiu; pentru că întru dînsa aiieşit de la Eghipet; să nu te arăţi înaintea Mea în  deşertu. Şi praznic seacirii pîinilor dentîiu vei face lucrurilor tale cărora vei sămănaîn  ţarina ta; şi praznic săvîrşitului, la ieşireaanului, în adunarea lucrurilor tale celor  denţarina ta. Trei vremi ale anului să va ivi toată partea bărbătească a ta înaintea  Domnului Dumnezăului tău, pentru căci, cînd voiuscoate limbile de la faţa ta şi voiu  lărgi hotarăle tale, nu va pohti nimenea pămîntuluitău. Să nu pui pre aluoat sînge de   jîrtva Mea, nice să doarmă grăsimea prazneculuiMieu pînă dimineaţă. Începăturile  dentîi ale feciorilor pămîntului tău vei aduce înlăuntru, în Casa Domnului Dumnezăului tău. Să nu fierbi mielul în laptelemumei lui. Şi iată, Eu trimiţ pre îngerul   
{p56} Mieu înaintea feaţii tale, pentru ca să te păzască pre cale, ca să te  bage în pămîntul unde ţ-am gătit ţie. Ia-te aminte tu preînsuţ, şi ascultă de el şi nu  fi neascultătoriu, pentru că nu va îngădui ţie, că numele Mieuiaste pre dînsul. De vei  asculta glasul Mieuşi vei face toate cîte voiu porunci Eu voao şivei păzi legătura Mea,  veţ fi Mie norod alesdecît toate limbile. pentru că al Mieu iaste tot pămîntul, şi voi veţ  fi Mie sfinţire împărătească şi norod sfînt". Aceaste cuvinte vei grăi fiilor lui Israil: "De  veţ asculta cu auzul glasului Mieu şi veţ face toate cîte voiu zice ţie, învrăjbi-voiu  vrăjmaşilor tăi şi voiu fi împotrivă împotrivnecilor tăi. pentru că vamearge îngerul  Mieu, povăţuitoriul tău, şi teva aduce cătră amorei, şi hetei, şi ferezei, şihananei, şi  gherghesei, şi evei, şi evusei, şivoiu sfărîma pre ei denaintea feaţelor voastre. Să nu te  închini dumnăzăilor lor, nice să slujeşti lor, să nu faci după faptele lor, ce cu surpare să  surpi capiştile lor şi zdrobind să zdrobeşti stîlpii lor. Şi să slujeşti Domnului  Dumnezăului tău, şi voiu blagoslovi pîinea ta, şi vinul tău, şi apa ta, şi voiuîntoarce  slăbiciunea de la voi. Nu va fi neploditoriu, nice sterp, pre pămîntul tău; n umărul  zilelor tale plinind voiu plini. Şi frica voiu trimite povaţă ţie şi voiu înderepta toate  limbile la care mergi tu cătră ei şi voiu dapre toţi împotrivnicii tăi pribeagi. Şi  voiutrimite viespile înaintea ta şi voiu scoate preamorei, şi pre evei, şi pre hananei, şi  prehetei, de la tine. Nu-i voiu scoate pre dînşii într-un an, pentru ca să nu să facă   pămîntulpustiiu şi să vor face multe asupra ta fiarăle pămîntului. Pren încet încet voiu  scoate pre dînşii de la tine, pînă vei creaşte şi vei moşteni pămîntul. Şi voiu pune  hotarăletale de la Marea Roşie pînă la Marea Filistiimului, şi de la pustiiu pînă la rîul  cel mare alEfratului, şi voiu da în mîinele voastre preceia ce şed pre pămînt şi voiu  scoate pre dînşiide la tine. Să nu pristăneşti lor şi Dumnezăilor lor făgăduinţă, Şi să nu  pristăneascăîn pămîntul tău, pentru ca să nu te facă săpăcătuieşti cătră Mine, că, de vei sluji Dumnezăilor lor, aceştea vor fi ţie piadecă".   
{IeşireaCapXXIV} Şi lui Moisi zise: " Suie-te cătră Domnul, tu şi Aaron, şi Nadav, şi Aviud, şişaptezeci  den bătrînii lui Israil, şi săvor închina de departe Domnului. Şi să va apropia Moisi  singur cătrăDumezău, iară ei nu se vor apropia; şi norodulnu se va sui împreuna cu   dînşii". Şi mearse Moisi şi povesti norodului toate cuvintele lui Dumnezău şi  dereptăţile, şi răspunse tot norodul cu un glas, zicînd: " Toate cuvintele care le-au  grăit Domnul vom face şi le vom asculta". Şi scrise Moisi toate cuvintele lui  Dumnezău. Şi mînecînd Moisi dimineaţa, zidi jîrtăvnicsupt munte şi 12 pietre, spre  ceale12 seminţiiale lui Israil. Şi trimise pre tinerii fiilor lui Israil şi adusără  arderi-de-tot şi jîrtviră jîrtvăde mîntuire Domnului Dumnezău, viţei. Şiluînd   Moisi jumătate de sînge, turnă în clondir, iară jumătate turnă cătră jărtăvnic. Şiluînd  Cartea Făgăduinţii, ceti la urechile norodului, şi ziseră: " Toate cîte au grăit Domnul  vom face şi vom asculta". Şi luînd Moisi sîngele, au rîsipit peste norod şi au zis: " Iată  sîngele făgăduinţii care au pus Domnul cătră noi, pentru toate cuvintele aceastea". Şi să  sui Moisi, şi Aaron, şi Nadav, şi Aviud, şi 70den bătrînii lui Israil Şi văzură locul unde  au stătut Dumnezăul lui Israil; şi ceale de supt picioarele Lui, ca un lucru de cărămide  dezamfir şi ca chipul întăriturii ceriului la curăţenie. Şi den cei aleş ai lui Israil nu  s-au despărţit nice unul, şi să arătară în locul lui Dumnezău, şi mîncară şi băură. Şi  zise Domnul cătră Moisi: " Sui-te cătră Mine în munte şi stăi acolo, şi-ţ voiu da  tablele cealede piatră, leagea şi poruncile care le-am scris ca să puiu leage lor". Şi  sculîndu-se Moisişi Iisus, ce sta lîngă el, s-au suit în muntele lui Dumnezău. Şi  celor bătrîni ziseră: " Asăzaţi-vă acii pînă ne vom întoarce cătră voi. Şi, iată, Aaron  şi Or cu voi; de se va întîmplacuiva judecată, să meargă la ei". Şi să sui Moisi şi Iisus  în munte şi acoperi norul muntele. Şi pogorî mărirea lui Dumnezău pre muntele Sinaii  şi acoperi pre dînsul norul 6zile. Şi chemă Domnul pre Moisi a şaptea zi, den mijlocul  norului. Şi chipul mărirei Domnului ca nişte foc arzînd, pre vîrful muntelui, înaintea   fiilor lui Israil. Şi întră Moisi în mijlocul norului şi să sui în munte şi era acolo în munte 40 de zile şi 40 de nopţi.   
{IeşireaCapXXV} Şi grăi Domnul cătră Moisi, zicînd: " Zi fiilor lui Israil şi grăiaşte: "Luaţi-M începături"; de la toţi cărora  le vapărea în inima lor veţ lua începăturile Meale. Şi aceasta iaste începătura care veţ  lua de la dînşii: aur, argint şi aramă; Şi vînăt, şi mohorît, roşiu îndoit, şi mătase răsucită,  şi păr de capră; Şi piei de berbeace roşite, şi piei vinete, şi leamne neputrede, şi pietri  sardii; Şi untdelemnu la lumină, tămîe la untdelemnul ungerii şi la împreunarea tămîi;  Şi pietri la săpat la cel preste umăr şi la haina cea pînă în picioare. Şi-M vei face   
{p57} Mie sfinţire şi Mă voiu arăta întru voi. Şivei face Mie după toate cîte  Eu ţi-arăt ţie în munte. Pilda cortului şi pilda tuturor vaselorlui, aşa vei face. Şi vei  face chivotul mărturiii de leamne neputrede: de doi coţi şi jumătate lungul, şi de un cot  şi jumătate latul, şi deun cot şi jumătate naltul. Şi-l vei polei pre dînsul cu aur curat,  den lăuntru şi den afară vei polei pre dînsul, şi vei face lui zimţi de aursuciţ împrejur. Şi  vei face lui patru verigide aur şi vei pune pre ceale patru cornuri alelui: doao verigi pre  o margine şi alte doao prea doua margine. Şi vei face drugi deleamne neputrede şi le  vei polei cu aurcurat. Şi vei băga drugii în verigile ceale ce-s în cornurile chivotului,  ca să să rîdice chivotul cu Eale. În verigile chivotului vor fidrugii neclătiţi. Şi vei pune   înlăuntru în chivot mărturiile care-ţ voiu da ţie. Şi veiface acoperemînt de rugăciune,  de aur vărsatcurat, de doi coţi şi jumătate de lungu şi de uncot şi jumătate de lat. Şi vei  face doi herovimi de aur bătuţi, şi vei pune pre ei de amîndoao părţile a   acoperemîntului de rugăciune. Şi să vor face herovimii unul denpartea aceasta şi unul  den partea a doua a acoperemîntului. Şi vei face pre doi herovimi, pre amîndoao   marginile vor fi acei doiherovimi întinzînd aripile deasupra, umbrindcu aripile lor pre   acoperimînt, şi obrazele lorunul cătră altul, cătră acoperimînt vor fi obrazele  herovimilor. Şi vei pune acoperimîntulpre chivot deasupra, Şi în chivot vei  pune mărturiile care voiu da ţie. Şi Mă voiucunoaşte ţie de acolo, şi-ţ voiu grăi ţie  deasupra acoperimîntului, dentre cei doi herovimi carii sînt pre chivotul mărturiei, şi  dupetoate cîte-ţi voiu porunci ţie cătră fiii lui Israil. Şi vei face masă de lemn   neputred: de doi coţi de lungă şi de un cot de lată, şi deun cot şi jumătate de înaltă. Şi o  vei poleipre dînsa cu auru curat şi vei face ei zimţiînvîrtiţi pre împrejur de aur, şi vei  face ei cunună de un pumnu pemprejur. Şi veiface zimte învîrtit prejur cunună. Şi  veiface patru verigi de aur, şi vei pune verigile pepatru părţi ale picioarelor ei, supt   cunună. Şi vor fi verigile întru teci drugilor, ca să ridicecu ei masa. Şi vei face drugii  de leamne neputrede şi vei polei cu aur curat, şi să varădica cu dînşii masa. Şi vei face  blidele ei, şi căţiile, şi căuşile şi tornătorile întru care veiturna cu Eale, de aur curat vei  face pre dînsele. Şi vei pune pre masă pîine înainţii, pururea înaintea Mea. Şi vei face   sfeaşnic; de aur curat, bătut, să faci sfeaşnicul: fusul lui, şi fofeazele, şi scăfîrliile, şi  vîrteajăle, şi florile, dentr-însul vor fi. Şase fofeaze să iasă dencoaste: trei fofeaze  ale sfeaşnicului den coastele de o parte a lui şi trei fofeaze ale sfeaşni-cului den  partea a doua. Şi trei scăfîrlii închipuite ca nucşorele într-o fofează, vîrteju şifloare,  aşa la ceale şase fofeaze ce ies den sfeaşnic. Şi în sfeaşnic patru scăfîrlii închipuite ca  nucşoarele într-o fofează, vîrteajăle şiflorile ei. Vîrtejul supt ceale doao fofeaze,  dentr-însul, şi vîrtej supt ceale patru fofeaze, dentr-însul, aşa la ceale şase fofeaze  ce iesden sfeaşnic, patru scăfîrlii închipuite ca nucşoarele. Scafîrliile şi fofeazele  dentr-însul să fie, tot bătut dentru aur curat. Şi vei face candelile lui şapte şi vei  pune feştilele lui şivor lumina dentr-un obrazu. Şi cleaştelelui şi supunerile lui de   aur curat vei face. De un talant de aur curat vei face toate vasele aceastea. Caută să faci dupe pilda ce ţise-au arătat ţie în munte.   
{IeşireaCapXXVI} Şi  cortului vei face zeace garduri de mătase împletită, şi vînătă, şi mohorîtă, şi roşu   împletit; herovim, lucrude ţăsătoriu, să faci pre Eale. Lungul unui gard, de 28 de coţi;  şi de lat, de 4 coţi să fie un gard; o măsură va fi la toategardurile. Şi 5 garduri vor fi  ţiindu-se unulde alalt, şi 5 garduri vor fi ţiindu-se iară unulde altul. Şi vei face lor  chiotori vinete, la marginea unui gard, de o parte, la împreunare, şiaşa vei face la   marginea gardului den afară, cătră împreunarea a doua. Şi 50 de chiotorivei face la un  gard şi 50 de chiotori vei face deo partr a gardului, spre împreunarea al doileagard, cu  faţa unul cătră alalt împotrivăstînd. Şi vei face 50 de copce de aur şi vei împreuna  gardurile unul cu altul cu copcele, şiva fi un cort. Şi vei face piei de păr acoperimînt  pre cort, 11 piei să faci pre Eale. Lungimea unii piei va fi de 30 de coţi, şi de 4 coţiva fi  lăţimea unii piei, o măsură va fi la piei. Şi vei împreuna ceale 5 piei într-un loc şi  ceale 6 piei într-un loc, şi vei îndoi pialeaa şasea în faţa cortului. Şi vei face  chiotori, cincizeci la marginea unii piei, carea va fi lamijlocul împreunării, şi 50 de  cheotori vei facepre marginea pieii ce împreună pre a doua. Şi vei face 50 de belciuge  de aramă, şi vei împreuna belciugele, den cheotori de căpătîie, şi vei împreuna pieile şi  vor fi una. Şi vei supune ce prisoseaşte de pieile cortului, jumătate de pieile ce  prisoseaşte vei acoperice prisoseaşte de pieile den cort, vei acoperidendărătul cortului.  Un cot den cela şi un cot den celalalt, den pri sositul pieilor den lungimea   
{p58} pieilor cortului, şi va fi de acoperit precoaste cortului, de o parte şi  de alta, ca să acopere. Şi vei face acoperemînt cortului, piei de berbeace ruşite, şi   acoperemînturi preste acesta, piei vinete, pe deasupra. Şivei face stîlpi cortului, de  leamne neputrede. De zeace coţ să faci un stîlpu şi de un cot şi jumătate lăţime a unui  stîlpu. Doao gardinela un stîlpu stînd unul cătră alalt, aşa să faci latot stîlpii cortului. Şi  să faci stîlpii cortuluidespre partea despre miazănoapte. Şipatruzeci de cuiburi de   argint să faci la cei 20de stîlpi, 2 cuiburi la un stîlpu, la amîndoaopărţile lui, şi 2  cuiburi stîlpului unuia, la amîndoao părţile lui. Şi partea a doua, de cătrăaustru, 20 de  stîlpi. Şi 40, cuiburile lor de argint, 2 cuiburi la un stîlpu, la amîndoao părţile lui, şi  doao cuiburi la un stîlpu, la amîndoao părţile lui. Şi dendărătul cortului, despre partea  despre mare, vei face 6 stîlpi. Şi doi stîlpi vei face la unghiurile cortului dend arăt. Şi  vor fi tocma de jos şi într-un loc vor fi ţie, den capete, într-o împreunare, aşavei  face la amîndoao unghiurile tocma să fie. Şi vor fi 8 stîlpi, şi cuiburile de argint 16,  doaocuiburi la un stîlpu şi doao cuiburi la alt stîlpu, la amîndoao părţile lui. Şi să faci  zăvoarăde leamne neputride: 5 zăvoară la un stîlpu deo parte a cortului, Şi cinci  zăvoară stîlpuluial părţii cortului al doilea, şi cinci zăvoară astîlpului dendărăt al părţii   cortului de cătrămare. Şi zăvorul cel den mijloc, pren mijlocul stîlpilor să să petreacă  de o parte pînă deceaea parte. Şi stîlpii să-i feareci cu aur, şiverigele să le faci de   aur, întru care vei băgazăvoarale, şi vei polii zăvoarăle cu aur. Şivei rădica cortul după  chipul ce se-au arătat ţie în munte. Şi vei face acoperemînt devînăt, şi mohorît, şi  roşu împletit, şi mătasătoarsă. lucru ţăsut să faci pre el herovimu; şi să-l pui pre   dînsul pre patru stîlpi neputrezi, poleiţ cu aur, şi capetele lor, de aur, şifundurile lor,  patru, de argint. Şi vei pune acoperemîntul pre stîlpi şi vei băga acolo mai înlăuntru de   acoperemînt chivotul mărturieişi va osebi acoperemîntul voao, între mijloculsfîntului şi   între mijlocul Sfîntului Sfintelor. Şi vei acoperi cu acoperemîntul chivotul mărturiei în  Sfînta Sfintelor. Şi vei pune masaden afară de acoperemînt şi sfeaşnecul dempotriva  measii, despre partea cortului cătră austru. Şi masa o vei pune desprepartea cortului de   cătră miazănoapte. Şivei face uşii poală de acoperit, de vînăt, şi mohorît, şi roşu   împletit, şi de mătasă împletită, lucru de împestritoriu. Şi vei face acoperemîntului cinci  stîlpi neputrezi şivei polii pre dînşii cu aur. Şi căpătîile lor de aur, şi le vei topi lor 5 funduri de aramă.   
{IeşireaCapXXVII} Şi să faci jîrtăvnic de leamne neputrede, de cinci coţ de lungu şi 5 coţ delat. În patru cornuri să fie jîrtăvnicul, şi de 3  coţ nălţimea lui. Şi veiface coarnele în ceale 4 cornuri. Dentr-însul să fie coarnele, şi  le vei acoperi cu aramă. Şi vei face cunună jîrtăvnicului şi acoperemîntului lui; şi  păharăle lui, şi cîrligele lui, şi cădelniţa lui, şi toate vasele lui, levei face de aramă. Şi  să-i faci lui grătariu de aramă în chip de mreajă, şi vei face grătariului patru verigi de   aramă în patru cornuri. Şi vei pune pre dînsele supt grătariul jîrtăvnicului, den jos, şi va  fi grătariul pînă la jumătate de jîrtăvnic. Şi vei face jîrtăvnicului drugi de leamne   neputrede şi le vei ferecacu aramă. Şi vei băga drugii în verigi şi săfie drugii spre   amîndoao coastele jîrtăvnicului, cînd îl vor rîdica pre dînsul. Găunos, descînduri, vei  face pre el, dupe cela ce ţi s-au arătat în munte, aşa să fact. Şi vei facecurse cortului.  Despre partea despre austru, pînzile curţii, de mătase răsucită, lungul 100 de coţi de o  parte. Şi stîlpii lor 20, şi fundurile lor 20, de aramă; şi belciugile lor şi marginile, de   argint. Aşa şi la partea de cătrămiazănoapte, pînza de 100 de coţi de lungă, şistîlpii lor  20, de aramă, şi belciugile lor şi marginile stîlpilor şi cuiuburile lor, ferecate cu argint.  Iară lăţimea curţii de cătră mare, pînza 50 de coţi, stîlpii lor 10 şi cuiuburile lor zeace.  Şi lăţimea curţii de cătră răsărit, pînza de 50 de coţi, stîlpii lor 10, şi cuiuburilelor  zeace. Şi de 15 coţi înălţimea pînzilor deo parte, stîlpii lor 3, şi cuiuburile lor trei. Şia  doua parte, 15 coţi pînzele de nalte, stîlpiilor 3, şi cuiuburile lor trei. Şi porţii curţii,   acoperimînt de 20 de coţi de nalt: de vînăt, şi mohorît, şi roşu împletit, şi mătase  răsucită, cu împistriturile croitoriului; stîlpii lor 4, şi cuiuburile lor patru. Toţi stîlpii  curţii împrejur, ferecaţi cu argint; şi capetele lor, de argint, şi cuiuburile lor, de aramă.  Iară lungimea curţii 100 spre o 100, şi lărgime 50 spre50, şi nalţimea de 5 coţi, de  matesă răsucită, şi cuiuburile lor, de aramă. Şi toată tocmeala, şi toate unealtele, şi  ţaruşii curţii, de aramă. Şi vei face haine vinete, şi mohorîte, şi roşii, ca să slujască cu  eale în sfinte. Şi tu porunceaşte fiilor lui Israil, şi să ia ţie untdelemnu de masline fără drojdii, curat, ales la lumină, pentru   
{p59} ca să arză lumină pururea. În cortul mărturiei, Den afară de acoperimîntul ce iaste preste făgăduinţă,  aprinde-l-va pre el Aaronşi fiii lui, de cu sară pînă dimineaţă, înaintea Domnului.  Leage veacinică întru săminţiile voastre de la fiii lui Israil.   
{IeşireaCapXXVIII} Şi tu adu lîngă tine pre Aaron, frate-tău, şi pre fiii lui şi, den fiii lui Israil, ca să-M preoţească Mie, Aaron, şi Nadav, şi Aviud, şi  Eliazar, şi Ithamar fiii lui Aaron. Şi vei face veşmînt sfînt lui Aaron, fratelui tău, întru  cinsteşi mărire. Şi tu grăiaşte tuturor înţelepţilor la cuget, pre carii i-am umplut de  duhul înţilepciunii şi sîmţirei, şi vor face veşmîntul cel sfînt lui Aaron la cel sfînt, cu  care să-M preoţească Mie. Şi aceaste veşminte carelevor face: cel prejur pieptu, şi  cea preste umăr, şi haina pînă la picioare, şi haină strălucită, şi mitră, şi brîu. Şi vor face  veşminte sfinte lui Aaron şi feciorilor lui, pentru ca să-M preoţească Mie. Şi ei vor  lua aurul, şi vînătul, şi mohorîtul, şi roşul, şi mătasea, Şi vor facecea de preste umăr de   mătase împletită, lucru ţesut împistrit. Doao preste umere vor fi lui, ţiindu-se una de  alta, pre amîndoao părţile spînzurate. Şi ţăsătura celor preste umere, care iaste preste   dînsa, după facere dentr-însa va fi de aur curat, şi vînăt, şi mohorît, şi roşu torsu, şi   mătase împletită. Şi veilua pre aceale doao pietri, pietri de zmaragdu, şi vei săpa în  eale numele fiilor lui Israil, Şase nume pre o piatră şi şase numecelealalte pre a doo  piatră, după naşterilelor. lucru de meşteşug de pietri, săpăturăde peceate vei săpa ceale  doao pietri, pre numele fiilor lui Israil. Şi vei pune amîndoao pietrile pre umerii cei de   preste umăru. Pietri de pomenire sînt fiilor lui Izrail, şi va lua Aaron numele fiilor lui   Israil înaintea Domnului, pre amîndoao umerile lui, pomenire pentru ei. Şi vei face  paveze de aur curat. Şi vei face doao lanţuri de aur curat, amestecate cu flori, lucru   împletit, şi vei punelanţurile împletite peste pevecioare, după înainţile umerilor lor,  denainte. Şi vei face engolpion judecăţilor, lucru împistrit, dupre tocmeala cei preste   umăr: să faci pre dînsaden aur, şi den vînăt, şi den mohorît, şi den roşu împletit, şi den   mătase împletită vei facepre el. În patru colţuri va fi, îndoit, de o palmă de lung şi de o  palmă de lat. Şi vei ţease într-însul ţesături, dupe piatră, cu patru rînduri. Unrînd de  pietri va fi sardion, topazion şi zmaragd; un rînd. Şi al doilea rînd: anthrax, şi zamfir  şiiaspis. Şi rîndul al treilea: lighirion, şi ahatis şi amethistos. Şi rîndul al patrulea:  hrisolithos, şi virilion şi onihion; acoperite cu aur şi legate cu aur să fie, dupre rîndullor.  Şi pietrile să fie den numele fiilor lui Israil, doaosprăzeace, înaintea Domnului,  pre amîndoao umerile lui; doaosprăzeace duprenumele lor, dupre naşterile lor,  cioplituri depeceţi, fieştecăruia dupe nume să fie la 12neamuri. Şi vei face preste  engolpion lanţuri împletite, lucru de lănţuşă de aurcurat. Şi va lua Aaron numele fiilor  lui Israil pre engolpion judecăţii, pre piept, întrînd la sfinte, pomenire înaintea lui  Dumnezău. Şi vei pune pe engolpion judecăţii lanţurile ceale lănţuite, pre amîndoao  părţileengolpiului le vei pune. Şi ceale doao paveze vei pune pre amîndoao umerile,  deasupra cei preste umere, den faţă. Şi vei pune pe engolpiul judecăt, ii arătarea şi  adevărul, şi va fi pre pieptul lui Aaron, cînd întră înlăuntru la sfîntă, naintea Domnului.  Şi vapune Aaron judecăţile fiilor lui Izrail pre piept, înaintea Domnului, pururea. Şi vei  face îmbrăcăminte, pînă în picioare, tot de vînăt. Şi va fi gura lui dentr-însul în  mijloc, avînd gure împrejurul gurii, lucru ţesut, împletituraţesută dentr-însul, pentru  ca să nu să spintece. Şi vei face pre marginea îmbrăcăminţii, den jos, ca nişte rodei  mici, de rodei înflorite, de vînăt, şi de mohorît, şi de roşu răsucit, şi de mătase împletit,  pre marginea îmbrăcăminţii premprejur. Şi într-acestaş chip, rodei mici de aur, şi  clopoţi în mijlocullor, pemprejur, lîngă rodei de aur clopoţel, şi floare pre marginea   îmbrăcăminţii pemprejur. Şi va fi Aaron cînd va slujî, ascultat va fi glasul lui, întrînd la  sfinte, înaintea Domnului, şi ieşind, pentru ca să nu moară. Şi vei face potcoavă de aur  curat şi vei închipui într-însa chip de peceate, sfinţire Domnului. Şi vei pune pre ea  pre vînăt împletit, şi va fi pe mitră, den faţa mitrei va fi, şi va fi pre fruntea lui Aaron.  Şi va rîdica Aaron greşalele celor sfinte, oricîte vor sfinţi fiii lui Israil, toată darea  sfintelor lor, şi va fi pre fruntea lui Aaron, pururea priimită lor înaintea Domnului. Şi  strînsorile hainelor, de mătase, şi vei face chivără de mătase, şi brîu vei face,   lucru împistrit. Şi fiilor lui Aaron vei face îmbrăcăminţi, şi brîne, şi chivere, le vei face  lor încinste şi mărire. Şi vei îmbrăca aceastea pre Aaron, fratele tău, şi pre fiii lui cu   dînsul, şi vei pomăzui pe dînşii şi vei împlea mînilelor şi-i vei sfinţi pre ei, pentru ca  să prioţească Mie. Şi vei face lor nădragi de in, să acopere ruşinea trupurilor lor, de  la brîu pînă la coapse să fie. Şi va avea Aaron şi fiii lui aceastea cînd vor întra înlăuntru   
{p60} la cortul mărturiei, cînd mergu să slujască cătră jîrtăvnicul  sfîntului; şi nu vor aduce pre ei greşală, ca să nu moară. Leage veacinica lui şi seminţii lui după dînsul.   
{IeşireaCapXXIX} Şi aceastea sînt carele vei face lor,  veisfinţi pre dînşii, pentru ca să slujascăMie ei: Vei lua den boi un viţel, şiberbeci  curaţi doi, şi pîine nedospităşi frămîntată în untdelemnu, şi plăcintenedospite unse cu   untdelemnu. De făină aleasă de grîu să faci pre eale. Şi să le pui preeale pre o coşniţa,  Le vei aduce şi le vei apropia pre coşniţe, şi viţălul şi cei doi berbeci. Şi pre Aaron şi  pre feciorii lui îi vei aduce la uşîle cortului mărturiii şi vei scăldapre dînşii cu apă. Şi  luîndu veşmintele, vei îmbrăca pre Aaron, fratele tău, şi haina cea pînă jos, şi cea preste   umăr, şi engolpiul, şi vei împreuna acesta, engolpiul, cătră cea peste umăr. Şi vei pune  mitre pre capul lui, şi vei pune potcoava sfinţenia pre mitră. Şi vei lua den untdelemnul  unsorii şi-l vei turna pre capul lui şi vei unge pre dînsul. Şi fecioriilui îi vei aduce şi  vei îmbrăca pre ei cu hainele şi-i vei încinge pre dînşii cu brînele, Şi veipune lor  chiverele, şi va fi lor slujbă Mie înveac. Şi vei săvîrşi mîinile lui Aaron şi mînile fiilor  lui. Şi vei aduce viţelul la uşîle cortului mărturiii şi vor pune deasupra Aaron şi fiiilui  mînile lor pre capul viţelului, înaintea Domnului, lîngă uşîle cortului mărturiei. Şivei  junghea viţelul înaintea Domnului, lîngă uşîle cortului mărturiei. Şi vei lua den singele   viţelului şi vei pune pre coarnele jîrtăvnicului cu deagetul tău, iară celalalt tot  sîngelevei turna lîngă fundul jîrtăvnicului. Şi veilua toată grăsimea ce iaste pre pîntece,  şi praporul ficatului, şi amîndoi rănichii, şi grăsimea de peste ei, şi vei pune  pre jîrtăvnic. Iară cărnurile viţelului, şi pialea, şi balega, vei arde cu foc, afară den  tabără, pentru că iaste a păcatului. Şi vei lua preun berbeace şi vor pune Aaron şi fiii  lui mînilelor pre capul berbeacelui, Şi vei junghea berbeacele şi, luîndu sîngele, vei  turna pre jîrtăvnic împrejur. Şi pre berbeace îl vei spinteca în doao şi părţile, şi vei  spăla maţeleşi picioarele cu apă, şi vei pune deasupra despicăturilor, împreună cu  capul. Şi vei aduce pre berbeace tot pre jîrtăvnic, ardere-de-tot Domnului, cătră  miros de bună mirosire, jîrtvuire Domnului iaste. Şi vei lua berbeacele al doilea, şi va  pune Aaron şi fiiilui mînile lor pre capul berbeacelui, Şi-l vei junghea pre dînsul, şi  vei lua den sîngelelui şi vei pune pre marginea urechii lui Aaroncei direapte, şi pre   marginea mînei ceidireapte, şi pre marginea piciorului celui dirept, şi pre marginele  urechilor fiilor luiceale direapte, şi pre marginile mînilor lor celor direapte, şi pre   marginile picioarelor lor celor direapte. Şi vei lua den sîngele jîrtăvnicului şi den   untdelemnul ungerii şi vei stropi pre Aaron şi pre veşmîntul lui, şi prefiii lui şi pre  veşmintele fiilor lui cu dînsul; şise va sfinţi el şi veşmîntul lui, şi fiii lui şi veşmintele   fiilor lui împreună cu dînsul. Iară sîngele berbeacelui î1 vei turna pre jîrtăvnic împrejur  şi vei lua de la berbeace grăsimea lui, şi grăsimea ce acopere pîntecele lui, praporul  ficatului, şi rănichii amîndoi, şi grăsimea ce iaste pre dînşii, şi braţul dirept; pentru că  iaste săvîrşenie aceasta. Şi opîine den untedelemnu, şi o plăcintă den coşniţa azimelor,  cărora sînt puse înaintea Domnului, Şi vei pune toate pre mîinele lui Aaron şi pre   mîinele fiilor lui, şi vei osebi pre dînşii osebire naintea Domnului, şi vei punetoate pre   mîinele lui Aaron. Şi vei priimi pre eale den mîinele lor şi le vei aduce pre jîrtăvnicul  arderei-de-tot, cătră miros de bună mirosire naintea Domnului; jîrtvă iaste  Domnului. Şi vei lua pieptul den berbeacele săvîrşirii, carele iaste al lui Aaron, şi-l  vei osebi pre dînsul osebire înaintea Domnului; şiva fi ţie în parte. Şi vei sfinţi  osebirea pieptului şi braţul despărţirii, carele s-au osebit şicarele se-au luat de  la berbeacele săvîrşirii, dela Aaron şi de la fiii lui. Şi va fi lui Aaron şi fiilor lui leage   veacinică, de la fiii lui Israil, pentru că iaste aceasta luoare, şi osebire va fide la fiii lui   Israil, den jîrtvele mîntuirii, luare Domnului. Şi veşmîntul sfîntului, care iaste lui   Aaron, va fi fiilor lui după dînsul, şi săsă pomăzuiască ei întru dînsele şi să  sfîrşască mîinele lor. Şapte zile le va îmbrăca popa cel mare pentru dînsul dentru fiii  lui, carele va întra la cortul mărturiii să slujască în cealesfinte. Şi berbeacele săvîrşirii  vei lua şi vei fiarbe cărnurile în loc sfînt şi vor mînca Aaronşi fiii lui cărnurile   berbeaciului. Şi pîinele den coşniţă, lîngă uşăle cortului mărturieiVor mînca pre Eale,   întru care se-au sfinţit, întru dînsele să săvîrşască mîinele lor, săsfinţească pre dînşii.  Şi de alt neam să numănînce den eale, pentru că sînt sfinte. Iară de vor rămînea den  cărnurile jîrtveisăvîrşirii şi den pîini pînă dimineaţa, vei ardecealealalte cu foc, nu să  vor mînca, pentru căsfinţire iaste. Şi vei face lui Aaron şi fiilor lui aşa după toate cîte  am poruncit ţie: şapte zile vei săvîrşi mîinile lor. Şi viţelul cela al păcatului vei face în ziua curăţeniii   
{p61}, şi vei curăţi jîrtăvnicul, cînd te veisfînţi tu pre el, şi vei unge pre el, ca să sfinţeşti pre el. Şapte zile vei curăţi jîrtăvnicul, şi-l vei sfinţi  pre el, şi va fi jîrtăvnicul sfîntul sfinţilor; tot cel ce să va atinge de jîrtăvnic seva sfinţi.  Şi aceastea sînt cîte vei face spre jîrtăvnic: miei de un an, cureţ, doi de zi, nencetat,  roditură nencetată; Un miel vei face dimineaţa, şi mielul al doilea îl vei face de cătră  seară; Şi a zeacea de făină curată, frămîntată cu untdelemnu aşăzat, a patra denin, şi  turnare a patra den in de vin, la un miel; Şi mielul al doilea îl vei face de cătră seară,  după jîrtva de dimineaţă, şi după turnarea lui, vei face întru miros de bună mirosire,  roditură Domnului. jîrtva neîncetăriiîn auzurile şi în seminţiile voastre, pre  uşîle cortului mărturiei, înaintea Domnului, întrucarele Mă voiu arăta ţie acolo, ca să  grăiescuţie. Şi Mă voiu făgădui acolo fiilor lui Israilşi Mă voiu sfinţi în mărirea Mea.  Şi voiu sfinţi cortul mărturiii şi jîrtăvnicul; şi pre Aaron şi fiii lui voiu sfinţi, ca să-M  preoţească Mie. Şi Mă voiu chema întru fiii lui Izrail şivoiu fi lor Dumnezău. Şi vor  cunoaşte că Eu sînt Domnul Dumnezăul lor, Cela ce i-am scos pre ei den pămîntul Eghipetului, să Măchem lor şi să fiu lor Dumnezău.   
{IeşireaCapXXX} Şi vei face jîrtăvnic de tămîiare deleamne neputrede, şi-l vei face pre dînsul de un cot  de lungu şi de un cotde largu. În patru colţuri va fi, şi dedoi coţ de nalt, dentr-însul  vor ficoarnele lui. Şi vei polii cu aur curat grătioara lui, şi păreţii lui împrejur, şi  coarnele lui, şi vei face lui cunună împletită de aur împrejur. Şi doao verigi de aur curat  veiface lui supt cununa cea împletită a lui, la amîndoao laturile vei face, la amîndoao  coastele, şi vor fi la părîngi margini, pentru ca să rădice pre dînsul cu dînsele. Şi vei  face părîngi de leamne neputrede, şi-i vei fereca pre ei cu aur. Şi vei pune pre el  împotriva acoperimîntului celui ce iaste pre chivotul mărturiilor, întru care Mă voiu   arăta Eu ţie acolo. Şi va tămîia Aaron pre dînsul tămîie tocmită măruntă, dimineaţa   dimineaţa, cînd tocmeaşte luminele, va tămîia pre dînsul. Şi cînd va aprinde Aaron  luminele sara, vatămîia pre dînsul tămîiare neîncetată, pururea, înaintea Domnului, în  seminţile lor. Şinu veţi aduce pre el altă tămîie, luare jîrtvă; şi turnare să nu turnaţi pre   dînsul. Şi seva ruga Aaron pre coarnele lui o dată într-un an; den sîngele curăţeniii  păcatelor iertării odată într-un an va curăţi pre el, în seminţiilelor. Sfîntu, sfîntu lor  iaste Domnului". Şi grăi Domnul cătră Moisi, zicînd: "De vei lua gîndul fiilor lui Israil  în socotinţa lor, şi vor da fieşcarele mîntuire pentru sufletul lor Domnului, şi nu va fi   întru ei cădeare însocotinţa lor. Şi aceasta iaste care vor da cîţi vor mearge la socotinţă:   jumătate de didrahmă, după didrahmul cel sfînt, doaozecide bani didrahmul, iară   jumătate de didrahmă venitul Domnului. Tot carele mearge la socotinţă, den 20 de ani  în sus, vor da venitul Domnului. Cel bogat nu va adaoge şi cel sărac nu va împuţina  den jumătate de didrahmă a da venitul Domnului, pentru fiiilui Israil, să să roage pentru  sufletele voastre. Şi vei lua argintul venitului, pentru fiii lui Israil, şi-l vei da la lucrul   cortului mărturiii, şi va fi fiilor lui Israil pomenire înaintea Domnului, să vă rugaţi   pentru sufletele voastre". Şi grăi Domnul cătră Moisi, zicînd: "Fă spălătoare de aramă,  şi fundul ei de aramă, ca să să speale; şi o vei pune înmiljocul cortului mărturiii şi în  mijlocul jîrtăvnicului. Şi vei turna într-însa apă şi-ş vor spăla Aaron şi fiii lui  dentr-însa mînile lor şi picioarele. Cînd vor mearge la cortul mărturiii, se vor spăla  cu apă, şi nu vor muri; saucînd mergu la jîrtăvnic să slujască şi să   aducăarderile-de-tot Domnului, îş vor spăla mînileşi picioarele cu apă, cînd întră  la cortul mărturiii, pentru ca să nu moară. Şi va fi lor leage veacinică, lui, şi rudeniilor  lui după dînsul". Şi grăi Domnul cătră Moisi, zicînd: "Şi tu iamirosuri: floare de  zmirnă aleasă, 500 de sicli, şi scorţişoară mirositoare, jumătate de atîta, 250; şi trestie  mirositoare, doao sute şi cincizeci. Şi de ireos, 500 de sicli, de cel sfînt, şi untdelemnu  de maslin, in. Şi vei face pre dînsul untdelemnu unsoare sfîntă, mir mirositoriu, cu  meşteşugul făcătoriului de mir; untdelemnu unsoare sfîntă va fi. Şi vei unge  dentr-însul cortul mărturiei, şi chivotul mărturiei Şi toate vasele ei, şi sfeaşnecul şi  toate vasele lui, şi jîrtăvnicul tămîii, şi jîrtăvnicul arderilor-de-tot Şi toate vasele  lui, şi masa şi toate vasele ei, şi spălătoarea şi fundul ei. Şi le vei sfinţi pre eale şi vor fi  sfinte sfintelor; tot cine se va atinge de eale se vasfinţi. Şi pre Aaron şi pre fiii lui vei  unge şi-i vei sfinţi pre ei, ca să-M preoţească Mie. Şi fiiilor lui Israil le vei grăi,  zicînd: " untdelemnu unsoare de pomăzuit, sfînt va fi acesta voao, întru seminţiile   voastre. Pe trupul omenescu să nu să ungă şi după tocmeala aceasta să nu faceţi voao  singuri întru acesta chip. Sfînt iaste şi sfinţenie va fi voao. Carele va face întru acesta chip şi carele va   
{p62} da dentr-însul la altul, de alt neam, va peri den norodul lui" ". Şi zise Domnul cătră Moisi: " Ia-ţi ţie mirosuri, zmirnă aleasă,  şioniha, şi halvan de miros, şi tămîie curată, tocma unul ca altul va fi. Şi va face întru  el tămîie, lucru de făcătoriu de mir, den tocmirea făcătoriului de mir, curat, lucru sfînt.  Şivei tăia dentr-aceastea mărunt şi vei puneîmpotriva mărturiilor, în cortul   mărturiei, deunde Mă voiu arăta ţie de acolo. Sfînt sfintelorva fi voao. Tămîie, După  tocmeala aceasta, să nu faceţ voao înşivă. Sfînţenie va fi voao Domnului. Carele va  face într-acestaş chip, ca să să mirosască întru dînsul, va peri sufletul aceluia den norodul lui".   
{IeşireaCapXXXI} Şi grăi Domnul cătră Moisi, zicînd:  "Iată, am chemat anume pre Veseleil, feciorul lui Uri, feciorul lui Or, denneamul Iudii,  Şi l-am umplut pre el duh Dumnezăiesc de-nţelepciune, şi de priceapere, şi de  ştiinţă, în tot lucrul săcugete, Şi să fie mai mare preste meşteri, să lucreaze aurul, şi   argintul, şi arama; Şivînătul, şi mohorîtul, şi roşul răsucit, şi mătasea împletită, şi   lucrurile pietrilor la fapte, şi lucrurile teslăriei leamnelor să lucreaze dupătoate   lucrurile. Şi Eu am dat lui şi pre Eliaval lui Ahisamah, den neamul lui Dan, şi la  totpriceputul la inimă am dat priceapere, şi vorosteni şi vor face toate cîte ţi-am   poruncitţie: cortul mărturiei, şi chivotul făgăduinţii, şi acoperemîntul ce iaste peste   dînsul, şitocmeala cortului, şi jîrtăvnicul, Şi masa şitoate vasele ei, şi sfeaşnicul cel  curat şi toate vasele lui, şi spălătoarea şi fundul ei, Şiveşmentele ceale de slujbă ale lui   Aaron şiveşmentele fiilor lui, ca să-M prioţeascăMie, Şi untdelemnul ungerii, şi  tămîia împreunării sfîntului, după toate cîte am poruncit Eu ţie vor face". Şi grăi  Domnul cătră Moisi, zicînd: " Şi tu porunceaşte fiilor lui Israil, zicînd: "Căutaţi şi   sîmbeteleMeale păziţ, pentru că iaste semnu lîngă Mine, şi întru voi, în rudele voastre,  ca să cunoaşteţ că Eu sînt Domnul, Cel ce vă sfinţescu pre voi. Şi să păziţ sîmbăta,  căcesfîntă iaste aceasta Domnului şi voao. Cela ceva pîngări pre dînsa, cu moarte se va  omorî; tot carele va face într-însa lucru, va peri sufletul acela den mijlocul norodului  său. Şase zile vei face lucrurile, iară a şapte zi sîmbăta, odihnă sfîntă Domnului; tot  cine va face lucrul în ziua a şaptea, cu moarte se va omorî. Şi vor păzi fiii lui Israil   sîmbetele, ca să facă pre dînsele în neamurile lor. Făgăduinţă veacinică întru Mine, şi   fiilor lui Israil semnuiaste veacinic, că în şase zile au făcut Domnul ceriul şi pămîntul,  şi în a şaptea zi au încetat şi S-au odihnit". Şi deade lui Moisi, cînd părăsi grăindu lui  în muntele Sinaii, ceale doao leaspezi ale mărturiei, leaspezi de piatră, scrise cu deagetul lui Dumnezău.   
{IeşireaCapXXXII} Şi văzînd norodul că au zăbovit  Moisi să se pogoară den munte, să rîdică norodul pre Aaron şi ziseră lui: "Scoală şi fă  noao Dumnezăi carii vor mearge înaintea noastra, că Moisi, acesta omul carele ne-au  scos pre noi den pămîntul Eghipetului, nu ştim ce i se-au făcut lui". Şi zise lor   Aaron: " Luaţ cerceii cei de aur den urechile muierilor voastre şi featelor şi-i aduceţ  la mine". Şi luară tot norodul cerceii cei de aur care era în urechile muierilor lor şi-i  aduseră cătră Aaron. Şi le priimi den mîinele lor şi le-au făcut pre dînsele întipariu,  şi le făcu pre dînsele viţel vărsat. Şizise: " Aceştea sînt Dumnezăii tăi, Israil, care  te-au scos den pămîntul Eghipetului". Şi: văzînd Aaron, au zidit jîrtăvnic înaintea  lui, şistrigă Aaron, zicînd: " praznic Domnului mîne!" Şi mînecînd a doua zi, au suit  arderi-de-tot şi aduse jîrtvă de mîntuire; şi şăzu norodul a mînca şi a bea, şi să  sculară ajuca. Şi zise Domnul cătră Moisi, zicînd: " Pasă degraba, pogoară de aicea,   pentru că fărădeleage au făcut norodul tău care ai scosden pămîntul Eghipetului. Ieşiră  curîndden calea carea ai poruncit lor şi au făcut lor viţel şi se-au închinat lui şi  jărtviră lui şi ziseră: "Aceştea sînt Dumnezăii tăi, Israil, carei te-au scos pre tine den   pămîntul Eghipetului!, Şi acum lasă-Mă şi, mîniindu-Mă cu urgie spre dînşii,  voiu sfărîma pre ei şi voiu face pre tineîn limbă mare". Şi să rugă Moisi înaintea  Domnului Dumnezăului lui şi zise: " pentru ce, Doamne, Te mînii cu urgie pre   norodulTău pre carele ai scos den pămîntul Eghipetului, în puteare mare şi în braţul  Tău cel nalt? Ca să nu zică doară eghipteanii, zicînd: "Cu hicleşug au scos pre ei,  să-i ucigă pren munţi şi să-i topească pre ei de pre pămînt". Potoleaşte-Te de  urgia mîniei Tale şi blînd fii pre răotatea norodului Tău aducîndu-Ţi aminte de  Avraam, şi de Isaac, şi de Iacov, slugile Tale, cărora Te-ai jurat lor spre Tine şiai  grăit lor, zicînd: "Mult voiu înmulţi seminţia voastră, ca stealele ceriului de mulţime; şi  tot pămîntul acesta" care ai zis să-l dai seminţieilor şi vor ţinea pre dînsul în veaci".  Şi Să îmblînzi Domnul pentru răotatea ce au zis să facă norodului Său. Şi  întorcîndu-se Moisi, să pogorî den munte, şi ceale doao table ale mărturiei în mîinile  lui, leaspezi de piatră, scrise de amîndoao părţile, de o parte şi de altaera scrise peste tot. Şi leaspezile lucrul lui   
{p63} Dumnezău era, şi scrisoarea, scrisoarea lui Dumnezău iaste, săpată în leaspezi. Şi auzind Iisus glasul norodului  strigînd, zise cătră Moisi: " Glas de războiu în tabără!"Şi zise Moisi: " Nu iaste glas  începătorilor de vîrtute, nici glas de începători de fugă, ceglas de începători de vin eu  auzu". Şi cînd se apropie de tabără, văzu viţelul şi horile şi, mîniindu-se cu urgie   Moisi, aruncă den mîinile lui amîndoao leaspezile şi sfărîma pre dînsele supt munte. Şi  luund vitelul carele au făcut, l-au ars pre dînsul cu foc, şi-l măcină mărunt, şi  sămană pre dînsul pre apă, şi-ladăpă pre dînsul fiilor lui Israil. Şi zise Moisi cătră   Aaron: " Ce ţi-au făcut norodul acesta de ai adus pre dînşii păcat mare?" Şizise   Aaron cătră Moisi: " Nu te scîrbi, doamne, că tu ştii pornirea norodului acestuia.   pentru că-m ziseră mie: "Fă-ne noao Dumnezăi carii vor mearge înaintea noastră,   pentru că Moisi, omul acesta carele ne-au scos pre noi den pămîntul Eghipetului,  nuştim ce i se-au făcut lui". Şi ziş lor: "La cine iaste aur, adunaţi-l!, Şi-l   adunară şi mi-l deaderă; şi am aruncat pre dînsul în foc şi ieşi viţelul acesta". Şi  văzînd Moisi norodul cum se-au risipit, (că-i risipise pre ei Aaron, bucurie  nepriatinilor lor), Stătu Moisi preuşa taberii şi zise: "Cine iaste spre Domnul ? Vie   cătră mine!" Şi se adunară cătră el toţi fiiilui Levi. Şi zise lor: " Aceasta zice Domnul  Dumnezăul lui Israil: "Puneţi fieşcarele sabia lui pre coapsă, şi îmblaţi pren mijloc, şi  vă întoarceţi den poartă în poartă pren tabără şi ucideţi cineş pre fratele său, şi cineş pe  aproapele lui, şi cineş pre cel de lîngă el". Şi făcură fiii lui Levi dupe cum le porînci lor   Moisi. Şi căzură den norod în ziua aceaea ca vreo trei mii de oameni. Şi zise lor Moisi:  " Umpleţi mîinile voastre astăzi Domnului, fiecarele întru fiiul său, şi în fratelelui, ca  să să dea pre voi blagoslovenie". Şi fu a doua zi, zise Moisi cătră norod: " Voi aţi greşit   greşală mare. Şi acum, să mă suiu cătră Dumnezău ca să mă rog pentru   greşala voastră". Şi să întoarse Moisi cătră Domnul şi zise: " Rogu-mă, Doamne,   greşit-au norodul acesta greşală mare şi ş-au făcut lor Dumnezăi de aur. Şi acum,  de vei să laşi lor păcatul lor, lasă-l; iară de nu, stinge-mă dencartea carea ai  scris". Şi zise Domnul cătră Moisi: " Carele au greşit înaintea Mea, voiu stinge pre   dînşii den cartea Mea. Iară acum pasă şi te pugoară şi povăţeaşte norodul acesta la  locul care ţi-am zis ţie. Iată, îngerul Mieu va mearge înaintea feaţii tale, iară în ziua  ce voiu socoti, voiu aduce pre ei păcatul lor". Şi lovi Domnul pre norod, pentru facerea viţelului carele au făcut Aaron.   
{IeşireaCapXXXIII} Şi zise Domnul cătră Moisi: " Pasă înainte, sui-te de aicea tu şi norodul tău, pre carii ai scos den   pămîntul Eghipetului la pămîntul care M-am jurat lui Avraam, şi lui Isaac, şi lui  Iacov, zicînd: "Seminţiei voastre voiu da pămîntul acesta", Şi voiu trimite îngerul Mieu   înaintea feaţii tale şi vei scoate pre hananeu, pre amoreu, pre heteu, şi ferezeu, şi  ghergheseu, şi eveu, şi ievuseu, Şi te voiu băga în pămînt ce cură lapte şi miare, pentru  că nu Mă voiu sui cu tine, că norodul acesta iaste tare la cerbice, ca să nu te topescu  pre cale". Şi auzind norodul cuvîntul acest rău, plînseră cu plînsuri. Şi zise Domnul   cătră Moisi: " Grăiaşte fiilor lui Israil: "Voi norod grei la cerbice! Căutaţ să nu altă  rană aduc Eu preste voi, şi voiu topi pre voi. Acum dară, luaţi-vă podoabele  maririlor voastre şi podoaba, şi-ţ voiu arăta ceale ce-ţ voiu face ţie". Şi-ş luară  fiii lui Israil podoaba lor şi îmbrăcăminţile lor de la muntele lui Horiv. Şi luînd Moisi   cortul lui, întinse afară den tabără, departe de tabără, şi să chiema: cortul mărturiei; şi  fu tot cela ce cerca pre Domnul, ieşiia la cortul cel de afară den tabără. Şi cînd întra   Moisi în cortul cel de afară den tabără, sta tot norodul privind, careş de la uşa cortului  său, şi lua aminte mergînd Moisi, pînă ce intra el în cortu. Şi deca întra Moisi în cort,   pogorîia stîlpul norului şi sta la uşîle cortului, şi grăiia Moisi. Şi vedea tot norodul  stîlpul norului stînd pre uşa cortului şi, stînd tot norodul, să închina careş de la uşa   cortului său. Şi grăi Domnul cătră Moisi, faţă la faţă, ca cînd ar grăi neştine cătră  priatinul lui. Şi să sloboziia la tabără, iară sluga Iisus, feciorul lui Navi, tînăr, nu işiia   afară den cort. Şi zise Moisi cătră Domnul : " Iată, Tu zici mie: "Rădică norodul   acesta!" Şi Tu nu mi-ai arătat pre carele vei trimite cu mine. Şi Tu mi-ai zis mie:  "Ştiu-te mai bine decît pre toţi şi dar ai la Mine!" Deci, de am aflat har înaintea Ta,  arata-Te-mi mie pre Tine, cunoscut să Te văzu, pentru ca să fiu aflat har înaintea  Ta şi pentru ca să cunosc cum limba aceasta norodul Tău iaste". Şi zise: " Eu voiu  mearge înaintea ta şi te voiu odihni pre tine". Şi zise cătră dînsul: " De nu vei mearge  Tu împreună cu noi, să nu mă scoţi de aicea. Şi cum cunoscut va fi adevărat că am   aflat har lîngă Tine eu şi norodul Tău, fără numai mergînd Tu împreună cu noi? Şi mă  voiu mări eu şi norodul Tău decît toate limbile cîte sînt pre pămînt". Şi zise Domnul   cătră Moisi: " Şi cuvîntul acesta care ai zis tu ţi-l voiu face, pentru că ai aflat har înaintea Mea şi te ştiu decît pre toţi".   
{p64} Şi zise: " Arată-mi mărirea Ta!" Şi zise: " Eu voiu treace mai înainte de tine cu mărireaMea şi voiu  chiema cu numele Domnului înaintea ta: Şi voiu milui pre cine voiu milui, şi nu Mă  voiu îndura de care nu Mă voiuîndura". Şi zise: " Nu vei putea să vezi faţaMea, pentru  că nu va vedea om faţa Mea şi sătrăiască". Şi zise Domnul : " Iată loc la Mineşi vei sta  pe piatră. Şi cînd va treace mărirea Mea, şi te voiu pune la g aura pietrii şi voiu acoperi  cu mîna Mea pre tine, pînă voiutreace. Şi voiu lua mîna Mea şi atuncea veivedea denapoia Mea, iară faţa Mea nu ţi se va arăta ţie".   
{IeşireaCapXXXIV} Şi zise Domnul cătră Moisi: " Ciopleaşte-ţ ţie doao leaspezi de piatră, ca şiceale  dentîiu, şi te suie la Mine în munte, şi voiu scrie pre leaspezi cuvintele care era pre  leaspezile ceale dentîiu, care le-ai fărîmat. Şi tegăteaste dimineaţă şi te vei sui la   muntele Sinaiei şi vei sta cătră Mine acolo pe vîrful muntelui. Şi nimenea să nu să suie  cu tine, şi nimenea să nu să ivească în tot muntele ! Şioile şi boii să nu să pască aproape  de muntele acela". Şi ciopli doao leaspezi de piatră, caşi ceale dentîi. Şi mînecînd Moisi  dins-de-dimineaţa, s-au suit la muntele Sinaii, dupăcum i-au poruncit lui  Domnul. Şi luo Moisi cu dînsul ceale doao leaspezi de piatră. Şi Să pogorî Domnul în  nor şi acolo stătu lîngă el. Şichemă numele Domnului. Şi trecu Domnul naintea feaţii  lui, şi chemă: " Domnul, Domnul Dumnezeul cel îndurătoriu şi milostiv,  mult-îngăduitoriu şi mult-milostiv, Şi adevărat, şi direptatea păzînd, şi făcînd  milă lamii, rădicînd fărădelegile, şi strîmbătăţile, şi greşalele, şi pre cel vinovat nu  curăţeaşte, aducînd păcatele părinţilor spre feciori şi spre fiii fiilor, preste a treia şi a  patrarudă!" Şi grăbind Moisi, plecîndu-se pre pămînt, să închină şi zise: " De am   aflat har înaintea Ta, meargă Domnul împreună cunoi. pentru că norodul iaste greu la  cerbice; şivei lua Tu păcatele şi fărălegile noastre, şivom fi ai Tăi". Şi zise Domnul   cătră Moisi: " Iată, Eu puiu ţie făgăduinţa, înaintea a tot norodul tău, şi voiu face  slăvite, care nu s-au făcut în tot pămîntul şi în toată limba; şi va vedea tot norodul   întru care sînt faptele Domnului că minunate sînt care voiu face Euţie. Ia tu aminte  toate cîte Eu poruncescu ţie: Iată, Eu voiu scoate den faţa voastră preamoreu, şi pre  hananeu, şi ferezeu, şi preheteu, şi pre eveu, şi pre ghergheseu, şi preevuseu. Ia aminte  pre tine, ca nu cîndva veipune făgăduinţa cu ceia ce şăd pre pămînt întru care întri la   dînsul, ca să nu să facă piadecă întru voi. Capiştile lor să le sfărîmaţi, şi stîlpii lor  să-i zdrobiţi; şi desişiurile lor să letăiaţi şi cioplitele Dumnezeilor lor să le ardeţicu  foc, pentru că nu vă veţi închina la alţi Dumnezei, că Domnul Dumnezeu  nume"Rîvnit", Dumnezeu rîvnitoriu iaste. Ca să nu pui vreodinioară făgăduinţă cu cei  ce şădpre pămînt, şi vor curvi după Dumnezeii lor, şi vor jîrtvi Dumnezeilor lor, şi te  vor chiema şi vei mînca den jîrtvele lor. Şi vei lua den featele lor fiilor tăi, şi den  featele tale vei da fiilor lor; şi vor curvi featele tale dend arătul Dumnezeilor lor, şi vor  curvi fiii tăi dend arătul Dumnezeilor lor. Şi Dumnezei vărsaţi să nu faci ţie. Şi   praznicul azimelor să păzeşti: şapte zile vei mînca azime, după cum am poruncit ţie,  după vreame în luna celor noao, pentru că în lună noao ai ieşit den Eghipet. Tot cel ce  deşchide zgăul, ai Miei sînt, partea bărbătească: dentîi născut al viţelului şi  dentîi născut al oii. Şi cel dentîi născut al celui de supt jug, vei mîntui cu oaie; iară de  nu veimîntui pre dînsul, vei da preţul lui; tot celdentîi născut fiilor tăi, vei mîntui; să nu  tearăţi înaintea Mea deşart. Şase zile lucrează, iară a şaptea zi te vei odihni;  cusămănatul şi cu seacirea, vei odihni. Şi praznic săptămînilor Îm vei face,  începăturaseacirii grîului, şi praznicul adunării, la mijlocul anului. Trei vremi ale  anului se va ivi toată partea bărbatească a ta înaintea Domnului Dumnezăului Israil,  Căce, cînd voiu scoate limbile den naintea feaţii tale şi voiulărgi hotarăle tale, nu va  pohti nime pămîntului tău, cînd te vei sui să te arăţi înaintea Domnului Dumnezăului  tău, trei vremi ale anului. Să nu junghi pre aluat sînge jîrtvelor Meale şi să nu doarmă  pînă dimineaţa jîrtva praznicului Paştelui. Ceale dentîi roduri ale pămîntului tău vei   aduce în Casa Domnului Dumnezăului tău. Să nu fierbi mielul cu laptelemumei lui". Şi  zise Domnul cătră Moisi: "Scrie cuvintele aceastea tie, pentru că preaceastea cuvinte  puiu ţie făgăduinţa şi lui Israil". Şi era acolo Moisi înaintea Domnului patruzeci de zile  şi 40 de nopţi; pîine n-au mîncat şi apă n-au băut. Şi au scris pre leaspezi  cuvintele aceastea ale făgăduinţii: Cealezeace cuvinte. Iară cînd pogorîia Moisi den   muntele Sinaii şi, iată, leaspezile pe mîinelelui Moisi. Şi pogorîndu-se el den munte,   Moisi nu ştiia cum se-au merit chipul feaţiiobrazului lui, grăindu El cătră dînsul. Şi  văzu Aaron şi toţ fiii lui Israil pre Moisi, şiera merit chipul feaţii obrazului lui, şi  sătemură a să apropia lîngă dînsul. Şi chemă pre dînşii Moisi şi să întoarseră cătră   dînsul Aaron şi tot boiarii adunarii, şi grăi Moisi   
{p65} cătră dînşii. Şi  după aceasta, veniră la dînsul toţi fiii lui Israil şi le porunci lor toate cîte au poruncit  Domnul cătră dînsul în muntele Sinaii. Şi de vreame ce părăsi grăind cătră dînşii, puse  pe obrazul lui acoperemînt. Şi cînd vrea mearge Moisi înaintea Domnului săgrăiască  Lui, lua acoperemîntul pînă ce ieşiiaşi, ieşînd, grăiia tuturor fiilor lui Israil  cîte porunciia lui Domnul. Şi văzură fiii lui Israil obrazul lui Moisi cum se-au mărit,  şi au pus Moisi acoperemînt pe obrazul lui, pînăvrea întra a grăi cătră dînsul.   
{IeşireaCapXXXV} Şi adună Moisi toată adunarea fiilor lui Israil şi zise lor:  " Aceastea sînt cuvintele care au zis Domnul să le faceţ: "Şase zile să faci lucruri, iară  a şaptea zi să odihneşti; Sfinte sîmbete, odihnă Domnului. Tot carele va face lucru întru   dînsa, să moară. Să nu ardeţ foc întoată sălăşluirea voastră în ziua sîmbetelor. Eu  Domnul !" " Şi zise Moisi cătră toată adunarea fiilor lui Israil, zicînd: " acesta  ecuvîntul carele au poruncit Domnul, zicînd: "Luaţi de la voi voao luarea Domnului.  Totcela ce priimeaşte în inimă, vor aduce începăturile Domnului: aur, argint, aramă;  Vînăt, mohorît, roşu îndoit, răsucit, şi mătase împletită, şi peri de capre, Şi piei de   berbeaci ruşite, şi piei vinete, şi leamne neputrede, Şi pietri sardii, şi pietri la săpături,  la cea preste umăr şi la cea pînă la picioarehaină. Şi tot înţeleptul cu inima întru voi,  venind, lucreaze toate cîte au poruncit Domnul : cortul şi măruntăile, şi   acoperemînturile, şi întinsorile, şi zăvoarale, şi stîlpii, Şi chivotul mărturiei, şi drugii  lui, şi oltariul lui, şi catapetazma, Şi pînzele curţii, şi stîlpiiei, şi pietrile zmaragdului,  Şi tămîile, şi untdelemnul unsorii, şi untdelemnu la lumină, şi mirosuri la untdelemnul  unsorii şi la tămîia tocmirii, Şi masa şi toate vasele ei, Şi sfeaşnicul luminii şi toate   vasele lui, Şi untdelemnul unsorii, şi tămîia tocmirii, şipoala uşii cortului, Şi jîrtăvnicul  şi toate vasele lui, Şi veşmintele ceale sfinte ale lui Aaron preotul, şi veşmintele cu  carele slujăscu cu eale la sfînta, şi hainele fiilor lui Aaron, ale preoţiei" ". Şi ieşi toată   adunarea fiilor lui Israil de la Moisi. Şi aduse fieşcarele ce-l trăgea inima lui şi de  care li să păreacu sufletele lor, au adus luarea Domnului la toatefaptele cortului   mărturiei, şi la toate lucrurile lui, şi la toate veşmintele sfîntului. Şi au adusbărbaţii de  la fămei, tot cuii ce i se-au părut cu cugetul, au adus peceţi, şi cercei, şi ineale, şi   împletituri, şi brăţări, tot vasul de aur. Şi toţi cîţi au adus luori de aur Domnului, şi la  totce se-au aflat mătase la dînsul, şi la tot ce se-au aflat piei de berbeace ruşite, au  adus, şi pieivinete. Tot cela ce au luat luoare, argint şi aramă au adus luorile Domnului;  şi la carii se-au aflat leamne neputrede, la toate lucrurile gătirii au adus. Şi toată  muiarea înţeleaptă la cuget cu mîinile a toarce, au adustoarse, vînătul, şi mohorîtul, şi  roşul, şi mătasea. Şi toate muierile cărora le-au părut cucugetul lor întru  înţelepciune, au torsu părulde capre. Şi boiarii au adus pietrile zmaragdului, şi pietrile  plinirii, la cea de preste umăr şi la engolpiu, Şi la tocmiri, şi la untdelemnul ungerii, şi  la tocmirea tămîiei. Şi tot bărbatul şi fămeaia, pre carii aducea cugetul lor să între să  facă toate lucrurile cîte au poruncit Domnul să facă aceastea pren Moisi, au adus fiii lui   Israil luare Domnului. Şi zise Moisi fiilor lui Israil: " Iată, au chemat Dumnezău  anume pre Veseleil al lui Urii, fiiullui Or, den neamul Iudii, Şi împlu pre dînsul de duh  Dumnezăiescu de-nţelepciune, şide priceapere, şi a şti de toate, Să fie mai mare   preste meşteri, dupre toate lucrurile, mai mare lui preste meşteri, să facă aurul  şi argintul şi arama, şi să cioplească piatra, şi să lucreaze leamnele Şi să facă în tot   lucrul înţelepciunii. Şi a adaoge înainte au dat în cugetul lui, Şi lui Eliav al lui  Ahisamah, den neamul lui Dan Şi împlu pre dînşii de înţelepciune, de priceapere de  cuget, toate să le priceapă, să facă lucrurile sfîntului, şi cealeţesute şi împestrite să le  ţeasă cu cel roşu, şi cu mohorîtul, şi cu mătasă, să facă toate lucrurile meşterului celui mare de împistrituri".   
{IeşireaCapXXXVI} Şi făcu Veseleil, şi Eliav, şi tot înţeleptul la cuget, căruia i s-au dat înţelepciunea şi ştiinţa, întru dînşii, să  săpriceapă a face toate lucrurile carelesă cuvin, după ceale sfinte, după toate cîte au   poruncit Domnul. Şi chemă Moisi pre Veseleil, şi pre Eliav, şi pre toţ cîţavea  înţelepciunea, cărora au dat Dumnezăuştiinţă în inimă, şi pre toţ carii de bunăvoievrea  să meargă la lucruri ca să le săvîrşască. Şi luară de la Moisi toate luorile care le-au  adus fiii lui Israil la toate lucrurile sfîntului, casă facă pre eale. Şi ei încă priimiia ceale  cesă aducea, de la ceia ce aducea dimineaţa dimineaţa. Şi veniia toţ înţelepţii cariifăcea  toate lucrurile sfîntului, careş după lucrul lui carele ei lucra. Şi ziseră cătră Moisi că "  Mulţime aduce norodul, decît lucrurile cîte au poruncit Domnul să facă". Şi porunci Moisi şi strigă în tabără, zicînd:   
{p66} "Bărbat şi fameaie să nu mai lucreaze la începăturile sfîntului". Şi să opri norodul a mai aduce. Şi lucrurile lor era lor  de ajunsu la lucru sa le facă pre eale, şi rămasară. Şi făcu tot înţeleptul la cuget, întru  ceia ce lucrala cortu, 10 garduri de mătase împletită, şi vînăt, şi mohorît, şi roşu   împletit, heruvim, lucru de ţesetoriu au făcut pre eale. Lungulunui gardu, de 20 şi 8 de  coţ, şi de lat, 4 coţ ungard era, o măsură era la toate gardurile. Şi cinci garduri era,  dentru dînsele ţiindu-se unul de alt, şi iară cinci garduri era, dentru dînsele  ţiindu-se unul de alalt. Şi făcu cheotori vinete la marginea unui gard, de oparte, la   împreunare; şi aşa au făcut la marginea gardului celui den afară, la împreunarea de a  doua, 50 de cheotori au făcut la un gard, şi 50 de cheutori au făcut de o parte a  gardului, după împreunarea celui al doilea, cu faţaunul cătră alalt căutînd fieştecare. Şi  făcucopce 50 de aur şi au împreunat gardurileunul cu altul cu copcile, şi să făcea un   cort. Şi făcu piei argăsite ca să acopere pre cort; piei au făcut pe eale. Lungul unii piei  erade treizeci de coţ, şi de 4 coţ latul unii piei; o măsură era la ceale 11 piei. Şi   împreună cealepiei într-un loc, şi ceale 6 într-un loc. Şi au făcut 50 de cheotori  pre marginea unii piei, cei den mijloc, după împreunare, şi 50 de cheotori au făcut pre   marginea pieii ce să împreună cu a doua. Şi au făcut 50 de copci de aramă şi au   împreunat copcile de cheutori; şi împreună pieile şi să făcură una. Şi făcu acoperemînt   cortului piei de berbeci ruşite, şi acoperemînturi piei vinete deasupra. Şi au făcut stîlpi   cortului de leamne neputrede; De zeace coţ un stîlpu, şi de un cot şi jumătatede lat un  stîlpu; Doao unghiureale la unstîlpu, stînd împotrivă unul altuia. Aşa au făcut la toţ  stîlpii cortului; şi au făcut stîlpii cortului: 20 de stîlpi despre laturea cea despre austru,  şi 40 de cuiuburi de argint au făcut la 20de stîlpi. Doao cuiuburi la un stîlp, la   amîndoao părţile lui, şi doao cuiuburi la un stîlp, la amîndoao părţile lui. Şi laturea a  doao, de cătră miazanoapte, 20 de stîlpi şi 40 de cuiuburi la dînşii, de argint, doao   cuiuburi la unstîlp, la amîndoao părţile lui, şi doao cuiuburi la un stîlp, la amîndoao  părţile lui. Şi dend arătul cortului, despre partea de cătrămare, Au făcut şase stîlpi, şi  doi stîlpi au făcut pre unghiurile cortului dendărat. Şiera întocma de jos, şi într-un  chip era tocma, den capete într-o asămănare. Aşa au făcut la amîndoao părţile celor 2  unghiuri, şi era 50 stîlpi, şi cuiuburile lor de argint 16, doao cuiuburi la un stîlp şi doao   cuiuburi la un stîlp, la amîndoao părţile lui. Şi făcu zăvoară de leamne neputrede 5, la  stîlpi de o parte a cortului, Şi cinci zăvoară, la stîlpi la a doao parte a cortului, Şi cinci  zăvoară la stîlpi la denapoia parte a cortului, de cătră mare. Şi zăvorul den mijloc pren  mijlocul stîlpilor să petreceade la o lature într-alta lature. Şi stîlpii i-au ferecat cu   aur. Şi verigele lor le-au făcut de aur, la băgatul drugilor, şi ferecă zăvoarale cu aur.  Şi făcu acoperemînt, de vînăt, şi mohorît, şi roşu împletit, şi mătasă răsucită, lucru ţesut  au făcut pre dînsul heruvim. Şi-l puse pre el pre patru stîlpi neputrezi, ferecaţi cu   aur, şi căpătîile lor, de aur, şi cuiuburile lor, 4, de argint. Şi făcu poală la uşa cortului,  de vînăt, şi de mohorît, şi roşu împletit, şi mătase împletită, lucru împistrit. Şi stîlpii ei,  5, şi căpătîile lor, şi ferecă căpătîile lor cu aur, Şi le topi lor 5 cuiuburi de aramă.   
{IeşireaCapXXXVII} Şi făcu Veseliil chivotul de leamne neputrede, de doi  coţi şi jumătate delungu şi de un cot şi jumătate de lat şide un cot şi jumătate de nalt.  Şiferecă pre dînsul cu aur curat denlăuntru şi den afară, şi-i făcu lui zimte sucit de aur   împrejur. Şi-i turna patru verigi de aur, pre patru laturile ale lui, 2 verigi pre lature şi  2 verigi pre a doo lature. Şi au făcut drugi de leamne neputrede şi-i ferecă cu aur. Şi  băga drugii pren verigile ceale denlaturile chivotului, să rădice chivotul cu ei. Şi făcu  la jîrtăvnic acoperimînt de aur curat, dedoi coţi şi jumătate de lungu şi de un cot  şi jumătate de lat. Şi au făcut doi heruvimi de aur bătut şi-i puse de amînndoao  părţile jîrtăvnicului: Un herovim de o laturi şi alt heruvim de laturea a doao a   jîrtăvnicului; şi făcupre cei doi heruvimi de amîndoao laturilelui. Şi era amîndoi  heruvimii întinzînd aripile lor deasupra, umbrind cu arepile lor preste jărtăvnic, şi  obrazile lor, unul cătrăalalt, cătră jîrtăvnic era obrazile heruvimilor. Şi făcu masă de  leamne neputride, de doi coţ de lungă şi de un cot de lată şi de un cotşi jumătate de  naltă. Şi o ferecă pre ea cu aur curat şi-i făcu ei sîngifuri de aur suciţi împrejur.  Şi-i făcu ei cunună împrejur de un pumnu, şi făcu zîmţi suciţi de aur împrejurul   cununii. Şi vărsă ei patru verigi de aur, şi puse ceale patru verigi la patru părţi ale   picioarelor ei, supt cununa cea sucită. Era verigile prinsori   
{p67} drugilor, ca să rădice masa. Şi făcu drugiide leamne neputride şi ferecă pre eale cu aur,  ca să rădice masa. Şi făcu vasele measii: blidele ei, şi cădealniţile, şi căuşile, şi  năstrăpile, cu carele va turna cu eale, de aur curat. Şi făcu şfeaşnecul de aur curat, bătut  au făcut sfeaşnecul. Fusul lui, şi fofeazile, şi scăfîrliile, şi ţinerile, şi florile,  dentr-însul era. Şase fofeaze ieşind de laturi: trei fofeaze ale sfeaşnecului de o parte a  lui, şi trei fofeaze ale sfeaşnecului de a doao parte a lui. Şi treiţineri, în chipul  nucşoarelor, într-o fofeazăscăfîrlie şi floare, Şi trei ţineri, în chipul nucşoarelor,   într-o fofează scăfîrlie şi floare; Aşa la ceale 6 fofeaze ce ies den sfeaşnec. Şi în   sfeaşnec, 4 ţineri, în chipul nucşoarei, într-o fofează scăfîrliile şi florile lui. Scăfîrlia  supt ceale doao fofeaze dentr-însul, şi scăfîrlia supt ceale doao fofeaze  dentr-însul; aşa ceale 6 fofeaze ce ies den sfeaşnic. Şi fofeazele şi scăfîrliile  dentr-însul era, toate bătute dentr-un aur curat. Şi au făcut luminele lui, 7, şi  lingurile lui, Şi cleaştele lui, de aur curat. De un talant de aur curat au făcut pre dînsul şi  toate vasele lui. Şi au făcut jîrtăvnic de tămîie, den leamne neputrede, de un cot de  lungu şi de un cot de lat, în patru muchi, şi de doi coţ nălţimea lui, dentr-însul era  coarnele lui. Şi-l ferecă pre el cu aur curat, gratia lui, şi păreţii lui, şi coarnelelui. Şi  făcu lui cunună sucită de aur împrejur, şi doao verigi de aur curat au făcut lui  supt cununa cea sucită a lui, în doao laturile lui, la amîndoao coastele lui, la verigele  drugilor, pentru ca să-l rădice cu dînşii. Şi au făcut zăvoarăle den leamne neputride  şi le ferecă cu aur. Şi au făcut untdelemnul ungerii cel sfînt şi tocmirea tămîii, curat, lucru de făcătoriu de mir.   
{IeşireaCapXXXVIII} Şi au făcut jîrtăvnic de  ardere-de-tot, den leamne neputrede, de 5 coţ delungu şi de 5 coţ de lat, în patru  muchiera jîrtăvnicul, şi de trei coţ înălţimealui. Şi au făcut coarnele pre ceale 4muchi,  dentr-însul era coarnele, şi le acoperipre eale cu aramă. Şi făcu cunună jîrtăvnicului,  şi acoperemîntul lui, şi păharăle lui, şiundeţile de carne ale lui, şi cădelniţa lui, şitoate   vasele lui le-au făcut de aramă. Şi i-au făcut lui grătariu, lucru ca mreaja,  de aramă. Şi au făcut grătariului 4 verigi de aramă pre 4 părţi, şi-i puse pre ei  dedesuptul grătariului jîrtăvnicului pre dedesupt, şi era grătariul pînă la jumătate de   jîrtăvnic. Şi au făcut drugii jîrtăvnicului de leamne neputrede, şi-i ferecă cu aramă, şi  vîrî drugii sprecoastele jîrtăvnicului, cîndu-l rădică pre el. Găunos, de scînduri,  l-au făcut pre el. Şi au făcut spălătoarea cea de aramă şi fundul ei de aramă, den  oglinzile celor ce-au postit, cealece au postit lîngă uşile cortului mărturiei. Şi au  făcut curtea. Despre amiazăzi, pînzelecurţii de roşu împletit, o sută preste sută. Şi stîlpii  lor, 20, şi cuiuburile lor, 20, de aramă; şi copcile lor, şi aripile lor, de argint. Şi laturea  despre miazănoapte, o sută preste o sută; şi stîlpii lor, 20, şi fundurile lor, doaozeci, de   aramă; şi copcile lor, şi aripilelor, de argint. Şi laturea despre mare, garduri de 50 de  coţi; stîlpii lor, 10, şi cuiburilelor, 10; şi copcile lor, şi aripile lor, de argint. Şi laturea  de cătră răsărit, de 50 de coţi. Pînze de 15 coţi, denapoi; şi stîlpii lor, 3, şi cuiuburile  lor, 3; Şi pre denapoia de a doua, de o parte şi de alta, spre uşa curţii, garduride 15 coţi;  şi stîlpii lor, 3, şi cuiuburile lor, 3. Toate gardurile cortului, de mătase împletită. Şi   cuiuburile stîlpilor lor, de aramă; şi cheotorile lor, de argint; şi căpeţealele lor, ferecate  pemprejur cu argint, şi stîlpii pemprejur, ferecaţi cu argint, toţ stilpii curtii. Şi   acoperemîntul porţii curţii, lucru de împistritoriu, de vînăt, şi mohorît, şi roşu răsucit,  şi mătase împletită, de 20 de coţi de lungu, şi denalt şi de largu de 5 coţi,  potrevindu-se pînzelor curţii. Şi stîlpii lor, 4, şi fundurile lor, 4, de aramă; şi  cheotorile lor, de argint, şicapetele lor, ferecate cu argint. Şi toţ ţăruşii curţii împrejur,  de aramă. Şi aceasta iaste tocmeala cortului mărturiei, după cum s-au poruncit lui   Moisi, slujba să fie a leviţilor, pren Ithamar, fiiul lui Aaron preotul. Şi Veseleil, fiiul  lui Urie, den neamul Iudii, au făcut după cum au poruncit Domnul lui Moisi. Şi Eliav,  fiiul lui Ahisamah, den neamul luiDan, care au fost meşter mai mare preste ceale ţesute,  şi ceale cusute, şi ceale împistrite, au ţesut cu vînăt, şi cu mohorît, şi curoşu răsucit, şi  cu mătase. Tot aurul carele s-au lucrat la lucruri, după tot lucrul sfintelor, să făcu   aur den zăciuială, 29 de talanţi şi 700 şide sicli după siclul cel sfînt. Şi argint şi luarea  de la oamenii cei socotiţ ai adunării, 100 de talanţi şi 1775 de sicli. Un drahmu pe capu,   jumătate de siclu, după siclul cel sfînt Tot cela ce mergea la socoteală, den 20 de ani şi  în sus, la 6 sute de mii şi 3 mii şi 5 sute şi 50. Şi să făcu cea sută de talanţi de argint   
{p68} la topirea capetelor cortului şi la capetele acoperemîntului, O sută de  capete la o sută de talanţi, un talant la un căpeţel. Şi cea 1775 de sicli, au făcut la  chiotorile stîlpilor şi le-au poleit căpeţealele lor şi au împodobit pre dînşii. Şi arama  luorii 370 de talanţi şi 2400 de sicli. Şi au făcut dentr-însa pragurile uşii cortului   mărturiei, şi jîrtăvnicul cel de aramă cu grătariul lui, şi toate vasele jîrtăvnicului, Şi  fundurile curţii pen împrejur, şipragurile porţii curţii, şi ţăruşii cortului, şi ţăruşii curţii  pemprejur.   
{IeşireaCapXXXIX} Şi cela ce au rămas, vînătul, şi   mohorîtul, şi roşul, au făcut veşminte de slujbe lui Aaron, ca să slujască cueale întru  cel sfînt, după cum porunci Domnul lui Moisi. Şi făcură cea preste umăr de aur, şi de  vînăt, şi de mohorît, şi de roşu răsucit, şi de mătase împletită. Şi să tăiară potcoavele  ceale de aur ca părul, casă ţeasă împreună cu vînătul, şi cu mohorîtul, şi cu roşul cel  răsucit, şi cu mătasea cea împletită, lucru ţesut le-au făcut pre eale, preste umeri  ţiindu-se de amîndoao părţile, lucru ţesut întru sine, împletit unul cu alalt,  dentru dînsul au făcut, după făptura lui, den aur, şiden vînăt, şi mohorît, şi roşu răsucit,  şi mătase împletită, după cum porunci Domnullui Moisi. Şi făcură amîndoao pietrile  zmaragdului împănate şi ţintuite cu aur, săpate şicioplite cioplitură de peceate, dentru  numele fiilor lui Israil, Şi le puseră pre eale preumerile cei preste umere, pietri de   pomeniresînt fiilor lui Israil, după cum porunci Domnullui Moisi. Şi făcură engolpiul,   lucru ţesut cuîmpistreale, dupre lucrul cei preste umere, de aur, şi vînăt, şi mohorît, şi  roşu răsucit, şi mătase împletită; în patru muchi îndoit au făcut engolpiul, de o palmă de  lungu, şi de opalmă de lat îndoit. Şi se ţesu într-însul ţesetură după piatră în patru  rînduri: rînd depietri sardion, şi topazion, şi zmaragd un"rînd; Şi rîndul al doilea:  anthrax, şi zamfir, "şi iaspis. Şi rîndul al treile: lighirion, şiahatis, şi amethistos; Şi  rîndul al patrulea: hrisolithos, şi virilion, şi onihion, încunjuratecu aur şi legate  pemprejur cu aur. Şi pietrile era den numele fiilor lui Israil, 12, dendoaosprăzeace  nume ale lor, săpate peceţi, careş den numele său, la 12 neamuri. Şi au făcut pre  engolpiu lănţuşă împletite, lucru împletit, de aur curat. Şi au făcut doaopaveze de aur şi  doao verigi de aur. Şi au pus pre ceale doao verigi de aur, la amîndoao începăturile  engolpiului. Şi au pus lănţuşele de aur pre amîndoao verigele, pre amîndoao părţile  engolpiului; şi la amîndoao împreunările, ceale doao lănţuşă, Şi au pus peste ceale doao  paveze, umerele cei de preste umăr, den potrivă, în faţă. Şi au făcut doao verigi de aur  şi au pus pre amîndoao aripile, preste marginea engolpiului, pre marginea denapoi cei   preste umar, denlăuntru. Şi au făcut doao verigi de aur şi au pus preste amîndoao  umerele cei preste umăr, den jos de dînsul, den faţă, după împreunarea den sus  aţesăturii cei de preste umăr. Şi au strînsu engolpiul den verigile de pre dînsul spre  verigile cei de preste umăr ţiindu-se, den vînăt, fiind împletite la ţesătura cei de   preste umăr, pentru ca să nu să sloboază engolpiul den cea preste umăr, după cum   porunci Domnul lui Moisi. Şi au făcut haina cea pînă jos suptcea preste umăr, lucru  ţesut tot vînăt. Şigura hainei cei pînă jos, în mijloc ţesută împletită, cu carele, ţiind   împrejur, cel prejurgură era nedezlegat. Şi au făcut la poalele hainei cei pînă jos, den  jos, rodioare ca uniirodii înflorite, de vînăt, şi de mohorît, şi roşurăsucit, şi mătase   împletită. Şi au făcut clopoţi de aur şi au pus clopoţei pre poalele hainei împrejur, pren  mijlocul rodiilor. Clopoţi de aur şi rodioare pre poalele hainei împrejur, ca să slujască  dupe cum porînci Domnul lui Moisi. Şi au făcut haine de mătase, lucru ţesut, lui Aaron  şi fiilor lui. Şi chiverile, de mătase, şi mitre, de mătase, şi nădragii, de mătase   împletită. Şi brînele lor, de mătase vînătă, şi mohorîtă, şi roşu, împletite, lucru de  împistritoriu, în ce chip au porîncit Domnul lui Moisi. Şi au făcut potcoava cea de aur,  osibire sfîntului, de aur curat, şi au scris pre dînsa slove săpate depeceate: " Sfinţirei  Domnului". Şi puseră preste ea împletitura cea vînătă, ca să fie deasupra preste mitră,  în ce chip au porîncit Domnul lui Moisi. Şi să săvîrşi tot lucrul cortului mărturiei, şi  făcură fiii lui Israil dupetoate cîte au porîncit Domnul lui Moisi. Şi aduseră cortul cătră   Moisi, şi toate vasele lui, şi verigele lui, şi stîlpii lui, şi zăvoarale lui, şi ţăruşii lui, şi  fundurile lui; Şi pieile, piei de berbeace ruşite, şi acoperimînturile deasupra, piei  vinete; Şi catapeteazma, şi chivotul mărturiei, şi drugii lui, şi jărtăvnicul; Şi masa, şi  toate vasele ei, şi pîinile punerii; Şi sfeaşnicul cel curat, şi luminile lui, lumini de  ardere, şi toate vasele lui, şi untdelemnul luminii; Şi jîrtăvnicul cel de aur, şi   untdelemnul ungerii, şi tămîia tocmirii; Şi poala uşii cortului; Şi jîrtăvnicul cel de   aramă, şi grătariul lui cel de aramă, şi   
{p69} drugii lui, şi toate vasele lui,  şi spălătoarea, şifundul ei; Şi pînzele curţii, şi stîlpii, şi fundurile ei, şi poala uşii curţii,  şi funile ei, şi ţăruşii ei; Şi toate dechisele ce sînt la lucrurile cortului mărturiei; Şi  veşminteleceale de slujbă, ca să slujască cu dînsele în sfînt, veşmîntele sfîntului, carele  sînt ale lui Aaron, şi veşmîntele fiilor lui, la slujbă. Dupe toate cîte porînci Domnul lui   Moisi, aşa au făcut fiii lui Izrail toată gătirea. Şi văzu Moisi toate lucrurile, şi era făcute  aceastea înce chip porunci Domnul lui Moisi, aşa le-au făcut pre eale. Şi blagoslovi pre dînşii Moisi.   
{IeşireaCapXL} Şi grăi Domnul cătră Moisi, zicînd: "În ziua dentîiu a lunii dentîiu, lunănoao, vei întinde cortul mărturiei. Şi vei pune chivotul   mărturiei şi vei acoperi chivotul cu acoperimîntul. Şi vei băga înlăuntru masa şi vei  pune înainte punerea ei. Şi vei băga înlăuntru sfeaşnicul şi vei pune făcliile lui; şi vei  pune jîrtăvnicul cel de aur, ca să tămîiaze înaintea chivotului mărturiei. Şi vei pune   acoperirea acoperimîntului pre uşa cortului mărturiei, şi jărtăvnicul jărtvelor î1 vei  pune lîngă uşile cortului mărturiei. Şi vei pune spălătoarea între cortul mărturiei şi între  jărtăvnic, şi vei pune într-însa apă. Şi vei pune împrejur cortul, şi toate cîte sînt în el  le vei sfinţi împregiur. Şi vei lua untdelemnul ungerii şi vei unge cortul şi toate  cîte-s într-însul şi vei sfinţi pre dînsul, şi toate vasele lui, şi vor fi sfinte; şi  vei unge jîrtăvnicul jîrtvelor, şi toate vasele lui, şivei sfinţi jîrtăvnicul şi va fi jîrtăvnicul  Sfîntul Sfintelor. Şi vei unge spălătoarea şi fundulei, şi o vei sfinţi pre ea. Şi vei aduce  pre Aaron şi pre fiii lui la uşile cortului mărturiei. Şi vei scălda pre dînşii cu apă; şi  vei îmbrăca pre Aaron cu veşmintele ceale sfinte, şi-l vei unge pre el şi-l vei sfinţi  pre el, şi va sluji Mie; şi pre feciorii lui vei aduce, şi-i vei îmbrăca cu haine, şi-i  vei unge în ce chip ai unsu pre tatăl lor, şi-M vor preoţi Mie; Şi va fi casile fiilor  ungere de preoţie în veaci, întru rudele lor". Şi au făcut Moisi toate cîte au poruncit lui  Domnul, aşa au făcut. Şi fu în luna dentîi, în al doilea an, ieşind ei den Eghipet, la luna  noao, se-au întinsu cortul. Şi au pus Moisi cortul, şi au pus căpetealele lui, şi au pus  zavoarăle, Şi au pus stîlpii lui, şi au întinsu gardurile cortului, şi au pus   acoperemîntul cortului pre el deasupra, după cum au poruncit Domnul lui Moisi. Şi  luînd mărturiile, le-au pus înlăuntru în chivot, şi au pus drugiisupt chivot, şi au pus   jîrtăvnicul deasupra chivotului. Şi băgă chivotul în cort, şi au pus acoperirea   acoperemîntului şi au acoperit chivotul mărturiei, în ce chip au poruncit Domnul lui   Moisi. Şi au pus masa în cortul mărturiei, de laturea cortului mărturiei de cătră  miazănoapte, afară den acoperemîntul cortului. Şi au pus preste ea pîinele  punerii-înainte a Domnului, după cum au poruncit Domnul lui Moisi. Şi au pus   sfeaşnicul în cortul mărturiei, împotriva measii, la laturea cortului de cătră austru. Şi au  pus feştilelelui înaintea Domnului, în ce chip porunci Domnul lui Moisi. Şi puse   jîrtăvnicul cel de aur în cortul mărturiei, împotriva acoperemîntului. Şi au tămîiat pre   dînsul tămîia tocmirii, după cum au poruncit Domnul lui Moisi. Şi jîrtăvnicul jîrtvelor  au pus lîngă uşele cortului mărturiei şi au adus pre el ardere-de-tot şi jîrtvă, după  cum au poruncit Domnul lui Moisi. Şi au făcut spălătoarea între mijlocul cortului   mărturiei şi între mijlocul sfeaşnicului şi au pus într-însa apă, pentru ca să să speale  dentr-însa Moisi, şi Aaron, şi fiii lui, mîinele lor şi picioarele; Cînd vor întra ei la   cortul mărturiei sau cînd mergu înainte cătră jîrtăvnic să slujască, să spăla  dentr-însa, după cum au poruncit Domnul lui Moisi. Şi au pus curtea pemprejurul   cortului şi a jîrtăvnicului. Şi săvîrşi Moisi toate lucrurile şi acoperi norul cortul   mărturiei şi de mărirea Domoului să împlu cortul. Şi nu putu Moisi să între în cortul   mărturiei, pentru că umbriia pre dînsul norul şi de mărirea Domnului să împlu cortul.  Şi cînd să vrea sui norul des la cort, înjuga fiii lui Israilcu marfa lor. Iară de nu să suia  norul, nu înjuga, pînă în ziua carea să suia norul. pentru că nor era la cort ziua, şi  noaptea foc era pre dînsul, înaintea a tot Israilul, întru toate purceaderile lor.   
{p70} 
{PreoţiaCapI} Şi chemă Domnul pre Moisi şi grăi  luiden cortul mărturiei, zicînd: " Grăiaşte fiilor lui Israil, şi vei zice cătră ei: Om dentru  voi, de va aduce daruri Domnului, den dobitoace, şi den boi, şi den oi veţi aduce  darurile voastre. De vor fi de-tot-arderi darul lui, den boi, parte bărbătească curat  să aducă, la uşa cortului mărturiei, şi va aduce pre el priimit înaintea Domnului. Şi va  pune mîna pre capul jîrtvei priimită lui, ca să să roage pentru el. Şi vor junghea viţelul   înaintea Domnului; şi vor aduce fiii lui Aaron, preoţii, sîngele şi vorvărsa sîngele pre   jîrtăvnic împrejur, cela ceiaste la uşăle cortului mărturiei. Şi belind  arderea-de-tot, vor împărţi pre ea în părţi Şi vor pune fiii lui Aaron, preoţii, foc  pre jîrtăvnic şi vor grămădi leamne pre foc; Şi vor grămădi fiii lui Aaron, preoţii,  părţile ceale în doao tăiate, şi capul, şi grăsimea preste leamnele ce-s pre foc,  carele-s pre jîrtăvnic, Iară ceale den pîntece, şi picioarele, levor spăla cu apă, şi va  pune preotul pre toatepre jîrtăvnic: luoare-de-rod iaste, jîrtvă, miros de bună  mirosire iaste Domnului. Iară de va fi dentru oi darul lui Domnului denmiei şi den iezi,   întru ardere-de-tot, parte bărbătească curată va aduce pre el. Şi va pune mîna pre  capul lui, şi vor junghea pre el, den coastele jîrtăvnicului cătră miazănoapte, înaintea  Domnului, şi vor vărsa fiii lui Aaron, preoţii, sîngele lui pre jîrtăvnic împrejur. Şi vor   împărţi pre el în părţi, şi capul, şi seul lui, şi vor clădi preoţii aceastea pre leamnele  ce-s pre foc, care iaste pre jîrtăvnic. Şi ceale den pîntece, şi picioarele, vor spăla  cu apă; şi va aduce preotul toate şi va pune pre jîrtăvnic: luoare-de-rod iaste,  jîrivă, miros de bună mirosire Domnului. Iară de va fi den zburătoare va aduce  ardere-de-tot dar allui Domnului, Şi va aduce den turturealesau den porumbaşi  darul lui; şi va aduce preotul cătră jîrtăvnic, şi va înfrînge capul lui; şi va pune preotul  pre jîrtăvnic şi va stoarce sîngele cătră fundul jîrtăvnicului. Şi va scoate guşa cu  peanele şi le va lepăda lîngă jîrtăvnic pre eale, de cătră răsărit, la locul cenuşii. Şi va  înfrînge pre el den aripi, şi nu o va împărţi, şi o va pune preotul pre jîrtăvnic, pre  leamnele ce-s pre foc: luoare-de-rod iaste, jîrtvă miros de bună mirosire Domnului.   
{PreoţiaCapII} Iară sufletul de va aduce dar jîrtvă Domnului  făină curată va fi darul lui, şi va turna preste ea untdelemnu şi va pune pre ea tămîie   jîrtvă iaste. Şi o va aduce pre dînsa cătră fiii lui Aaron, preoţii, şi, luînd dentr-însa  mîna plină den făina cu untu-de-lemnu, şi toată tămîia ei, şi va pune preotul   pomenirea ei pre jîrtăvnic, jîrtvă, miros mirosirii cei bune Domnului. Şi ce rămîne den   jîrtvă, lui Aaron şi fiilor lui sfintă sfîntelor, den jîrtvele Domnului. Iară de vei aduce  dar jîrtvă coaptă den cuptoriu de făină, pîini nedospite frămîntate în untdelemnu şi  turte nedospite unse cu untdelemnu. Iară de va fi jîrtvă den tigaie darul tău, făină  frămîntată în untdelemnu, nedospite vor fi. Şi vei zrobi pre eale bucăţi, şi vei turna   preste eale untdelemnu, jîrtvă iaste Domnului. Iară de va fi jîrtvă dupe grătariudarul  tău, făină cu untdelemnu să va face. Şi va aduce jîrtva carea o va face dentru aceastea  Domnului, şi va aduce la preotul. Şi apropiindu-se cătră jîrtăvnic, va lua preotul den  jărtvă pomenirea ei, şi va pune preotul pre jărtăvnic luare-de-rod, miros a bunei  mirosire Domnului. Iară ce va rămînea de la jîrtvă, lui Aaron şi fiilor lui, sfinte  sfintelor den luorile-de-rod Domnului. Toată jîrtva care o veţ aduce Domnului, să  nu faceţ dospită. pentru că tot aluatul şi toată miarea, să nu aduceţ dentr-însa să   aduceţ Domnului. Dar de-nceput să le aduceţ aceastea Domnului, iară pre jîrtăvnic  să nu să suie, la miros de bună mirosire Domnului. Şi tot darul jărtvei voastre cu sare  se va săra. Şi să nu se părăsească sarea făgăduinţii Domnului den jîrtvele voastre, pre  tot darul veţ aduce sare. Iară de veţ aduce jîrtva roadelor dentîiu Domnului, noao  frecate spice uruite Domnului, şi vei aduce jîrtva roadelor dentîiu Şi vei turna preste ea   untdelemnu şi vei pune preste ea tămîie: jîrtvă iaste. Şi va aduce preotul pomenirea ei  den spice cu untul-de-lemnu şi toată tămîia ei: luare-de-rod iaste Domnului.   
{PreoţiaCapIII} Iară de va fi jîrtvă de mîntuire darul lui Domnului, de va   aduce pre el dentruboi, de va fi parte bărbătească au fămeiască, curat va aduce înaintea  Domnului. Şi va pune mîinile lui pre capul darului, şi-l va junghea lîngă uşile   cortului mărturiei, şi vor turna fiii lui Aaron, preoţii, sîngele pre jîrtăvnic. Şi vor aduce  den jîrtva mîntuirii luare-de-rod Domnului seul ce acopere pîntecele şi tot   
{p71} seul ce iaste preste pîntece. Şi pre cei doirănichi şi seul ce iaste   preste ei, ce iaste preste coapse, şi seul ce iaste preste ficaţi, curănichii va lua. Şi vor   aduce pre eale fiii lui Aaron, preoţii, preste jîrtăvnic, preste arderi-le-de-tot,   preste leamnele ce-s pre foc, luare-de-rod, miros bunii mirosire Domnului.  Iară de va fi den oi darul lui, jîrivă de mîntuire Domnului, parte bărbătească au  fămeiască, curat va aduce pre el. De va aduce mieldarul lui, îl va aduce pre dînsul   înaintea Domnului Şi va pune mîna pre capul daruluisău, şi-l va junghea pre el lîngă  uşile cortului mărturiei, şi vor turna fiii lui Aaron, preoţii, sîngele pre jîrtăvnic împrejur.  Şi va aduceden jîrtva mîntuirii luare-de-rod Domnului, seul şi mijlocul, curat, cu  şalele va lua pre dînsul, şi tot seul ce acopere pîntecele. Şi to t seul ce iaste preste  pîntece, şi pre amîndoi rănichii şi seul ce iaste preste dînşii, ce iaste lacoapse, şi seul ce  iaste la ficaţi, cu rănichiiluîndu, Va aduce preotul preste jîrtăvnic, miros de bună  mirosire, luare-de-rod Domnului. Iară de va fi den capre darul lui Domnului,  şi-l va aduce înaintea DomnuluiŞi va pune mîinile pre capul lui, şi-l vor junghea  pre el înaintea Domnului, lîngă uşile cortului mărturiei, şi vor turna fiii lui Aaron,  preoţii, sîngele preste jîrtăvnic împrejur. Şi va aduce dentr-însul   aducere-de-rod Domnului seul ce acopere pîntecile şi tot seul ceiaste preste  pîntece Şi amîndoi rănichii şi tot seul ce iaste preste ei, ce iaste preste coapse, şi seul de  la ficaţi cu rănichii îl va lua Şi va aduce preotul pre jîrtăvnic aducere de bună mirosire  Domnului. Tot seul Domnului. De leage în veaci, întru rudele voastre, în toată  sălăşluirea voastră: tot seulşi tot sîngele să nu mîncaţi!"   
{PreoţiaCapIV} Şi grăi Domnul cătră Moisi, zicînd: "Grăiaşte cătră fiii lui   Israil, zicînd: "Suflet de va greşi înaintea Domnului fără de voie, den toate poruncile  Domnului care nu să cade să le facă, şi va face una dentr-acealea, De va   greşiarhiereul cel unsu, ca să greşască norodul, şi va aduce pentru păcatele lui care au   greşit viţel den boi curat Domnului, pentru păcat. Şi va aduce viţelul lîngă uşa   cortului mărturiei înaintea Domnului şi va pune mînalui pre capul viţelului şi va  junghea viţelul înaintea Domnului. Şi luînd preotul cel unscel săvîrşit, în mîni, den  sîngele viţelului, şi va băga pre el în cortul mărturiei. Şi vaîntinge preotul deagetul în  sînge şi va stropiden sînge de şapte ori cu deagetul înaintea Domnului, spre   acoperemîntul cel sfînt. Şi va pune preotul den sîngele viţelului precoarnele   jîrtăvnicului tămîii tocmirii, ce iaste înaintea Domnului, care iaste în cortul mărturiei. Şi  tot sîngele viţelului va turna lîngă fundul jîrtăvnicului arderii-de-tot, carele  iaste lîngă uşile cortului mărturiei. Şi tot seul viţelului al greşalii, va rădica de la el seul  ce acopere ceale den pîntece şi tot seul ce iastepeste ceale den pîntece Şi amîndoi  rănichii şi seul ce iaste preste ei, carele iaste pestecoapse, şi grăsimea ce iaste preste  ficaţi, curănichii va lua pre ea, În ce chip să ia de la viţelul jîrtvei mîntuirei, şi va aduce  popa la jîrtăvnicul aducerii. Şi pialea viţelului şi tot trupul lui, cu capul lui şi cu   marginele lui şi cupîntecile şi cu baliga, Şi vor scoate tot viţelul afară den tabără, în loc  curat, unde vorturna cenuşă, şi vor arde pre dînsul preleamne în foc; la vărsarea cenuşii  se va arde. Iară de nu va cunoaşte toată adunarea fiilor lui Israil şi va uita cuvîntul den  ochii adunării, şi vor face una dentru toate poruncile Domnului carea nu se va face, şi  vor greşi Şi se va cunoaşte lor păcatul carele au greşit întruel, şi va aduce adunarea   viţel den boi, curat, pentru greşală, şi-l va aduce pre el lîngă uşele cortului mărturiei.  Şi vor pune cei bătrîni ai adunării mîinile lor pre capul viţelului, înaintea Domnului, Şi  vor junghea viţelul înaintea Domnului. Şi va aduce preotul celunsu, den sîngele   viţelului, la cortul mărturiei. Şi va întinge preotul cu deagetul lui den sîngele viţelului  şi va stropi de şapte ori înaintea Domnului înaintea acoperemîntuluicelui sfînt. Şi den  sînge va pune preotul pre coarnele jîrtăvnicului tămîilor tocmirii, care iaste înaintea  Domnului, care iaste în cortul mărturiei. Şi tot sîngele va turna cătră fundul   jîrtăvnicului luorilor, carele iaste lîngă uşile cortului mărturiei. Şi tot seul lui va lua de  la dînsul şi va aduce la jîrtăvnic. Şiva face viţelul în ce chip au făcut viţelul greşalii,  aşa se va face. Şi se va ruga pentru dînşii preotul, şi se va lăsa lor greşala. Şi vor aduce  pre viţel tot afara den tabără şi vor arde-de-tot pre viţel, în ce chip au arsu   viţelul cel mai denainte: păcatul adunării iaste. Iară de va greşi boiariul şi va face una  den toate poruncile Domnului Dumnezăului lui care nu se va face, fără de voie, şi  va greşi Şi se va cunoaşte lui greşala care au greşit într-însa, şi-ş va aduce darul  lui ţap dencapre, parte bărbătească, curat, pentru păcat. Şi va pune mîna lui pre capul  ţapului şi-l vor junghea pre el în loc unde junghie arderile   
{p72} de-tot înaintea Domnului: pentru greşeală iaste. Şi va pune preotul den sîngele cel  de greşală cu deagetul pre coarnele jîrtăvnicului arderilor-de-tot. Şi tot sîngele lui  va vărsa prefundul jîrtăvnicului arderilor-de-tot. Şi tot seul lui îl va aduce la   jîrtăvnic, ca şi seul jîrtvei mîntuirei. Şi se va ruga pentru dînsul preotulde greşala lui, şi  se va lăsa lui. Iară un suflet de va greşi de nevoie, den norodul pămîntului, făcînd una  den toate poruncile Domnului care nu se va face, şi va greşi Şi se va cunoaşte greşala  lui care au greşit într-însa, şi va aduce darul lui capră den iade, curată, parte  fămeiască va aduce pentru greşala care au greşit. Şi va pune mîna lui pre capul greşalei  lui, şi vor junghea capra, aceaea a greşalii, în locul unde junghe  arderile-de-tot. Şi va lua preotul den sîngele ei cudeagetul lui şi va pune pre  coarnele jîrtăvnicului arderilor-de-tot. Şi tot sîngele va vărsa prejur fundul   jîrtăvnicului ardirilor-de-tot. Şi tot seul va lua, în ce chip să ia seu de la jîrtva  mîntuirei, şi va aduce preotul pre jîrtăvnic la miros de bună mirosire Domnutui. Şi seva  ruga preotul pentru dînsul, şi se va lăsa lui. Iară de va aduce oaie, darul pentru greşală,  parte fămeiască, curată să o aducă pre ea. Şi va pune mîna lui pre capul ceia a greşalii  şivor junghea pre ea pentru greşală, în loc unde junghe jîrtvele, în loc sfînt. Şi luînd  preotul den sîngele greşălii cu deagetul lui, va pune pre coarnele jîrtăvnicului  arderii-de-tot. Şitot sîngele lui va vărsa prejur fundul jîrtăvnicului  arderii-de-tot. Şi tot seul lui va lua, înce chip să ia seu de oaie de la jîrtva  mîntuirii, şi va pune pre dînsul preotul pre jîrtăvnic, pre arderea-de-tot a  Domnului. Şi se va ruga pentru dînsul preotul pentru greşala carea au greşit, şi i se va lăsa lui.   
{PreoţiaCapV} Şi de va greşi suflet, şi va auzi glas de jurămînt,  şi acesta mărturie au au văzut, au ştie, de nu va spune, şi-ş va lua păcatul lui.  Sufletul acela care se va atinge de tot lucrul necurat, au mortăciune, au prinsu de hiară  necurată, au den mortăciunile urîciunilor celor necurate, au den mortăciunile  dobitoacelor necurate, şise va greşi dentru el şi se vor pîngări, Sause va atinge den  necurăţie de om, den toatănecurăţia lui de carea, atingîndu-se, se va pîngări, şi  s-au amăgit pre sine şi dupăaceasta va cunoaşte şi va greşi, Sufletulcel fără de leage,  ce împarte cu buzele săfacă bine sau să facă rău, după toate cîte va împărţi omul cu  jurămînt, şi se va uita presine, şi acesta va cunoaşte şi va greşiuna dentr-aceastea,  Şi-ş va răscumpăra păcatul pentru carele au greşit asupra lui Şi va aduce pentru care  au greşit Domnului, pentru greşala care au greşit, parte fămeiască de la oimieoară sau  vătuie den capre, pentru păcat. Şi se va ruga pentru el preotul pentru greşalalui care au   greşit, şi i se va lăsa lui greşala. Iară de nu va putea mîna lui de ajuns la oaie, va aduce   pentru greşala lui carea au greşit doao turtureale sau doi pui deporumbu Domnului,  unul pentru păcat şi altul pentru ardere-de-tot. Şi le va aduce pre eale la preot, şi  va aduce preotul întîiu cel pentru greşală. Şi va rumpe preotul capul lui den gît şi  nu-l va despărţi. Şi va stropi den sîngele cel pentru păcat pre păreatele jîrtăvnicului,  iară rămăşiţa sîngelui va scură pre fundul jîrtăvnicului, pentru că greşalăiaste. Şi al  doilea îl va face ardere-de-tot, după cum să cuvine. Şi se va ruga pentru dînsul  preotul, pentru păcatul lui care au greşit, şi i se va lăsa lui. Iară de nu va afla mîna lui  păreache de turtureale au doi pui deporumbu, şi va aduce darul lui, pentru careleau   greşit, al zeacelea lui ifi de făină curată, pentru greşală. Să nu toarne pre dînsa   untdelemnu, nice să puie preste ea tămîie, căci pentru greşală iaste. Şi va aduce pre ea   cătră preotul. Şi luînd cu mîna preotul dentr-însa plină mîna lui, pomenirea ei  vapune desupra jîrtăvnicului, preste arderileceale de tot Domnului: greşală iaste. Şi se  va ruga pentru dînsul preotul pentru greşalalui care au greşit, dentru una de acestea, şi  seva lăsa lui. Iară rămăşiţa va fi preotului, ca şi jîrtva făinii curate". Şi grăi Domnul   cătră Moisi, zicînd: " Suflet care va greşi pre dînsul cu uitare, şi va greşi fără de voie  den sfintele Domnului, şi va aduce pentru greşala lui Domnului berbeace curat den oi,  preţ de argint de sicli, cu siclul cel sfînt, pentru carele au greşit. Şi care au greşit  densfinte, va plăti, şi cel preste a cincea parte vaadaoge preste el şi va da pre el  preotului. Şi preotul se va ruga pentru el întru berbeacelepăcatului, şi se va ierta lui. Şi  sufletul carele va greşi şi va face una den toate poruncile Domnului care nu trebuie a  face, şi n-au cunoscut, şi va greşi, şi va lua păcatul lui Şi va aduce berbeace curat  den oi, în preţ de argint întru greşală, cătră preot. Şi se va ruga preotul pentru el, pentru  neştiinţa lui care n-au ştiut, şi el nu ştiia, şi se va lăsa lui. pentru că au greşit greşală înaintea Domnului".   
{p73} 
{PreoţiaCapVI} Şi grăi Domnul   cătră Moisi, zicînd: "Sufletul care va greşi şi, neascultîndu, nu va asculta poruncile Domnului şi va minţi cătră aproapele-ş, întru zălojire, au pentru soţiire, au pentru  jah, au au făcut vreo strîmbătate vecinului, Au au aflat pierzare şi va minţi pentru ea şi  va jura cu strîmbul, pentru una den toatecarele va face omul ca să greşască întru  aceastea, Şi va fi cînd va greşi şi va păcătui, şi vada înapoi jaful ce au jefuit, au  strîmbătatea ceau strîmbat, au zălogul ce s-au pus la dînsul, au pierzarea care au   aflat den tot lucrul careau jurat pentru el cu strîmbul, şi va plăticapul, şi al cincilea lui  va adaoge preste el. Alcui iaste, lui va da, în care zi să va dovedi. Şi a greşălii lui, va   aduce Domnului berbeaceden oi, curat, preţ pentru care au greşit. Şise va ruga pentru  el preotul înaintea Domnului, şi i se va lăsa lui pentru una den toate cîteau făcut şi au   greşit întru dînsul". Şi grăi Domnul cătră Moisi, zicînd: " porunceaştelui Aaron şi fiilor  lui, zicînd: "Aceasta iastelegea arderii-de-tot: aceasta arderea-de-tot pre  arderea ei pre jîrtăvnic, toată noaptea vaarde, pînă demineaţa, nu se va stinge  foculcarele iaste pre jîrtăvnicul lui. Şi se va îmbrăca preotul în haină de in, şi nădragi  dein va îmbrăca prejur trupul lui, şi va lua aducire-preste-tot carea o va topi focul  la arderea-de-tot de la jîrtăvnic Şi o va pune preea alăturea cu jîrtăvnicul. Şi va  dezbrăca veşmîntul lui şi va îmbrăca alt veşmînt, şi vascoate   aducerea-de-preste-tot afară dentabără, la loc curat. Şi foc pre jîrtăvnic vaarde  pre dînsul şi nu se va stinge, şi va arde preotul pre dînsul leamne de dimineaţă   dimineaţa şi va clădi pre el arderea-de-tot şi va pune preste el săul mîntuirii. Şi  foc pururea va arde pre jîrtăvnic, nu se va stinge. Aceasta e leagea jîrtvei care o vor   aduce fiiilui Aaron, preoţii, denaintea Domnului, împotriva jîrtăvnicului. Şi va lua  dentr-însul preotul cu mîna den făina cea curată a jîrtvei, cu untdelemnul ei şi cu  toată tămîia ei, carele sînt pre jîrtvă, şi va aduce pre jîrtăvnic, luare-de-rod: miros  de bună mirosire, pomenirea ei Domnului. Iară ce va rămînea denea, va mînca Aaron  şi fiii lui. Azime se vormînca în loc sfînt, în curtea cortului mărturieivor mînca pre ea.  Nu se va coace dospită. Parte pre ea am dat lor den aducirile Domnului; sfîntă sfintelor  iaste, ca şi ale greşelii şica şi ale păcatului. Toată partea bărbătească den preoţi vor  mînca pre ea. Leage veacinică în rudile voastre, den aducirile Domnului; tot care se va  atinge de eale se vasfinţi" ". Şi grăi Domnul cătră Moisi, zicînd: " acesta e darul lui   Aaron şi fiilor lui, care vor aduce Domnului, în ziua care vei unge pre dînsul: al  zeacelea de ifi făină curată la jîrtvă pururea, jumătatea ei de dimineaţă şi jumătatea ei  înde sară. Pre tigaie cu untdelemnu se va face, frămîntată va aduce pre ea, sucite, jîrtvă  de frînturi, jîrtvă întru miros buneimirosiri Domnului. preotul cel unsu, cel pentru   dînsul, den fiii lui, va face pre ea. Leage veacinică: tot să va săvîrşi. Şi toată jîrtva  preotului, de tot va fi arsă şi nu să vamînca". Şi grăi Domnul cătră Moisi, zicînd: "  Grăiaşte lui Aaron şi fiilor lui, zicînd: "Aceasta e leagea greşălii: în loc unde junghe  arderile-de-tot, vor junghea şi cel al păcatului, înaintea Domnului; sfîntă sfintelor  iaste. preotul ce o va aduce pre ea o va mînca pre dînsa. În loc sfînt să va mînca, în  curtea cortului mărturiei. Tot cine se va atinge de cărnurile ei se va sfinţi. Şi pre carele  se va stropiden sîngele ei pre haine, ce se va stropi preea, se va spăla în loc sfînt. Şi vas  de oală, în care se va fiarbe într-însul, se va sfărîma; iarăde se va fiarbe în vas de   aramă, să-l freace preel şi să-l speale cu apă. Tot cine e parte bărbătească întru  preoţi va mînca aceastea; sfinte sfintelor sînt Domnului. Şi toate cîte-s pentru păcat,  cărora se vor aduce înlăuntru den sîngele lor, în cortul mărturiei, să să roage la sfînt, să  nu să mînînce; cu foc săsă arză. Şi aceasta e leagea berbeaciului celui pentru greşală;  sfinte sfintelor iaste: În loc unde junghie arderile-de-tot vor junghia berbeacele   greşălii înaintea Domnului, şi sîngele va vărsa pre fundul jîrtăvnicului împrejur. Şi tot   seul lui va lua de la el, şi mijlocul, şi seul ce acopere maţele, şi tot seul ce iaste preste  ceale den pîntice, Şi amîndoi rănichii şi seul ce iaste preste ei, ce iaste preste coapse, şi   seul ce iaste la ficaţi, cu rănichii leva lua aceastea Şi le va aduce pre eale preotul pre   jîrtăvnic, aducire, miros de bunămirosire Domnului; pentru greşală iaste. Tot cine e  parte bărbătească dentru preoţi vamînca pre eale, în loc sfînt se vor mînca; sfinte  sfintelor sînt. În ce chip iaste al greşalii, aşa iaste şi al păcatului, leage una e lor.  preotul care se va ruga întru sine, lui vafi. Şi preotul ce aduce ardere-de-tot a  omului, pialea arderei-de-tot care aduce el, lui vafi. Şi toată jîrtva carea se va face  în cuptoriu şi toată carea se va face pre grătariu saupre tigaie, a preotului ce aduce pre  ea, a lui va fi. Şi toată jîrtva făcută cu untdelemnu,   
{p74} şi nu prefăcută, la toţi fii lui Aaron va fi, fiiştecaruia întocma.   
{PreoţiaCapVII} Aceasta e leagea jîrtvei mîntuirii, carea vor aduce Domnului: De vor aduce pentru laude pre ea, şi  va aduce la jîrtva laudei pîini de făină curată, făcute în untdelemnu, şi turte nedospite,  unse cu untdelemnu, şi făină aleasă, frămîntată cu untdelemnu. Pre pîini nedospite va   aduce darurile lui, pre jîrtvă de laudămîntuirei lui. Şi va aduce de la dînsul unulden  toate darurile lui, luare Domnului; preotului ce toarnă sîngile mîntuirei, lui va fi. Şi  cărnurile jîrtvei laudei mîntuirei, lui vor fişi, în carea zi să dăruiaşte, se vor mînca.  Nuvor lăsa dentr-însa pînă dimineaţa. Şi deva jîrtvui rugă de bunăvoie darul lui, în  careazi va aduce jîrtva lui, se va mînca, şi a doo zi. Şi ce va rămînea den cărnurile   jîrtvei pînă atreia zi, cu foc se va arde. Iară de mîncîndva mînca den cărnuri a treia zi,  nu se va priimicelui ce aduce lui, nu se va socoti lui, pentru căpîngăriciune iaste. Iară  sufletul care va mîncaden eale, păcatul va lua. Şi cărnuri, cîte sevor atinge de tot  necuratul, nu se vor mînca, în foc de tot se vor arde. Tot curatul va mîncacarne. Şi  sufletul care va mînca den cărnurile jîrtvei mîntuirei, care iaste a Domnului, şinecurăţia  lui pre dînsul, va peri sufletulacela den norodul lui. Şi sufletul care se vaatinge de tot   lucrul necurat, sau de necurăţiede om, sau de ceale cu patru picioare, necurate, sau de  toată urîciunea necurată, şi vamînca den cărnurile jîrtvei mîntuirei, careleiaste  Domnului, va peri sufletul acela den norodul lui". Şi grăi Domnul cătră Moisi, zicînd: "  Grăiaşte fiilor lui Israil, zicînd: "Tot seul oilor, şi al boilor, şi al caprelor, să numîncaţi.  Şi seu de mortăciune şi prinsă dehiară se va lucra la tot lucrul, şi la mîncare nuse va  mînca. Tot carele va mînca seu de ladobitoace den care veţ aduce dentr-însele   aducere Domnului, va peri sufletul acela den norodul lui. Tot sîngele să nu mîncaţ, în  totsălaşul vostru, den dobitoace şi den păsări. Tot sufletul care va mînca sînge, va peri  sufletul acela den norodul lui". Şi grăi Domnul cătră Moisi, zicînd: " Şi fiilor lui Israil  le veigrăi, zicînd: "Cela ce aduce jîrtvă mîntuirei lui Domnului, va aduce darul lui  Domnului den jîrtva mîntuirei lui. mîinele lui vor aduce aducerile Domnului; seul ce  iaste preste pieptu şi seul ce iaste preste ficaţ vor aducelui, ca să puie dare înaintea  Domnului. Şiva aduce preotul seul ce iaste preste pieptu pre jîrtăvnic, şi va fi pieptul,  lui Aaron şi fiilor lui. Şi braţul cel dirept veţ da luoare preotului, den jîrtvele mîntuirei   voastre. Cela ce aduce sîngele mîntuirei şi seul, den fiii lui Aaron, lui va fi braţul cel  dirept în parte". pentru că pieptul punerii-deasupra şi braţul luorii am luat de la fiii  lui Israil, den jîrtvelemîntuirei voastre, şi le-am dat pre dînsele lui Aaron preotul şi   fiilor lui, leage veacinică, dela fiii lui Israil. Aceasta e ungerea lui Aaron şi ungerea   fiilor lui, den aducerile Domnului, întru care zi au adus pre ei ca să preoţească  Domnului, După cum au poruncit Domnul să le dea lor întru care zi au unsu pre dînşii,  dela fiii lui Israil, de leage veacinică întru rudelelor". Aceasta e leage  arderilor-de-tot şi a jîrtvei şi pentru greşală şi pentru păcat, şi asăvîrşirii, şi a   jîrtvei mîntuirii, În ce chip au poruncit Domnul lui Moisi în muntele Sinaiei, în care zi  au poruncit fiilor lui Israil să aducădarurile lor înaintea Domnului, în pustiiul Sinaii.   
{PreoţiaCapVIII} Şi grăi Domnul cătră Moisi, zicînd: " Ia pre Aaron şi pre  fiii lui, şi veşmintele lui, şi untdelemnul ungerii, şi viţelul cel pentru păcat, şi cei doi  berbeci, şi coşniţa cu azimele, Şi toată adunarea soborului care era la uşa   cortului mărturiei". Şi făcu Moisi dupre cum au poruncit lui Domnul, şi au adunat toată   adunarea la uşa cortului mărturiei. Şi zise Moisi cătră adunare: " acesta iaste cuvîntul  ce au poruncit Domnul să facă". Şi aduse Moisi pre Aaron şi pre fiii lui Şi spălă pre   dînşii cu apă. Şi l-au îmbrăcat cu haina şi l-au încinsu cu brîul şi-l îmbrăcă cu  haina cea pînăjos ş-au pus preste dînsul cea preste umăr. Şi au încinsu pre dînsul  după facerea cei preste umăr, şi au strînsu pre dînsul cu dînsa, şi au pus preste dînsul  engolpiul, şi au pus peste engolpiu arătarea şi adevărul. Şi au pus mitre pre capul lui, şi  au pus pre mitră, den faţa lui, potcoava cea de aur cea sfinţităsfîntă, dupre cum au   poruncit Domnul lui Moisi. Şi luo Moisi den untul-de-lemnu al ungirii şi au unsu   cortul şi toate vasele lui şi-l sfinţi pre dînsul. Şi stropi dentr-însul pre jîrtăvnic de  şapte ori, şi au unsu pre jîrtăvnicşi l-au sfinţit pre dînsul, şi toate vasele lui,  şispălătoarea şi fundul ei, şi le-au sfinţit pre dînsele. Şi turnă Moisi den untdelemnul  ungerii pre capul lui Aaron şi-l unse pre dînsul şi-l sfinţi pre el. Şi aduse Moisi  pre fiii lui Aaron, şi îmbrăcă pre dînşiihaine, şi încinse pre dînşii cu brîne, şi le-au pus chivere, după cum porunci Domnul   
{p75} lui Moisi. Şi aduse Moisi   viţelul cel pentru păcat şi au pus Aaron şi fiii lui mînile lor precapul viţelului celui   pentru păcat. Şijunghe pre dînsul şi luo Moisi den sînge şi au pus pre coarnele   jîrtăvnicului împrejur cudeagetul lui şi au curăţit jîrtăvnicul. Şi sîngeleau vărsat pre  fundul jîrtăvnicului, şi-l sfinţi pre el, ca să să roage pre dînsul. Şi luo Moisi tot seul  ce era pre maţe, şi seul ce era preste ficaţi, şi amîndoi rănichii şi seul ce era peste   dînşii, şi aduse Moisi pre jîtîrtăvnic. Şi viţelul şi pialea lui şi carnea lui şi baliga  luile-au arsu, afara den tabără, cu foc, după cum porunci Domnul lui Moisi. Şi aduse   Moisi berbeacile cel de ardere-de-tot, şi au pus Aaron şi fiii lui mînile lor pre  capul berbeacilui. Şi junghe Moisi berbeacile, şi turnă Moisisîngele pre jîrtăvnic   împrejur. Şi berbeacele l-au împărţit bucăţi după părţile lui şi au adus Moisi capul şi  părţile şi seul. Şi pîntecile, şi picioarile le-au spălat cu apă; Şi aduse Moisi tot   berbeacele pre jîrtăvnic: ardere-de-tot iaste, întru miros de bună mirosire, aducere  iaste Domnului, după cum au poruncit Domnul lui Moisi. Şi aduse Moisi berbeacele al  doilea, berbeace de săvîrşire. Şi puse Aaron şi fiii lui mîinile lor pre capul berbeacelui.  Şi junghe pre dînsul, şi luo Moisi densîngele lui şi puse pre marginea urechii lui Aaron  cea direaptă şi pre marginea mînii luicei direapte şi pre marginea piciorului luicelui  dirept. Şi aduse Moisi pre fiii lui Aaron şi puse Moisi den sînge pre margine aurechilor  lor celor direapte şi pre margineamînilor lor celor direapte şi pre marginea picioarelor  lor celor direapte, şi turnă Moisisîngele pre jîrtăvnic împrejur. Şi luo Moisi seul şi  mijlocul şi seul cel de preste pîntece şi seul ficatului, şi amîndoi rănichii şi seul  de preste dînşii, şi braţul cel dirept. Şi dencoşniţa săvîrşirii, carea iaste înaintea  Domnului, şi luo o pîine azimă şi o pîine de untdelemnu şi o turtă, şi au pus pre seu Şi  braţulcel dirept. Şi puse toate pre mînile lui Aaronşi pre mînile fiilor lui Şi le-au dus  pre dînsale luoare înaintea Domnului. Şi au luataceastea Moisi den mîinile lor şi  le-au dus pre eale pre jîrtăvnic, preste ardirea-de-tot a săvîrşirii, miros de bună  mirosire: aducereiaste Domnului. Şi luînd Moisi pieptul, auluat pre el  punere-desupra înaintea Domnului, den berbeacele săvîrşirii, şi să făcu lui Moisi în  parte, după cum porunci Domnul lui Moisi. ŞI luo Moisi den untdelemnul ungerii şiden  sîngele de pe jîrtăvnic şi stropi pre Aaron şi pre veşmintele lui, şi pre fiii lui şi  preveşmintele fiilor lui împreună cu dînsul. Şi sfinţi pre Aaron şi veşmintele lui, şi pre  fiii luişi veşmintele fiilor lui împreună cu dînsul. Şizise Moisi cătră Aaron şi cătră fiii  lui: " Fiarbeţ carnea în curtea cortului mărturiei, în loc sfînt, şi acolo veţ mînca pre ea  şi pîinelece-s în coşniţa săvîrşirii, în ce chip mi s-au poruncit zicînd: " Aaron şi  fiii lui vor mînca preeale". Şi ce va rămînea den cărnuri şi den pîine, cu foc veţ arde. Şi  den uşa cortului mărturiei nu veţ ieşi şapte zile, pînă să vaplini ziua săvîrşirii voastre:   pentru că 7 zile vasăvîrşi mînile voastre. În ce chip au făcut în ziua aceasta, porunci  Domnul aceasta să sefacă pentru ca să se roage pentru voi. Şi pre uşa cortului mărturiei  veţ şedea 7 zile, ziua şi noaptea. Şi veţ păzi pazele Domnului, pentru ca să nu muriţ.   pentru că aşa mi-au poruncit Domnul ". Şi făcu Aaron şi fiii lui toate cuvintele cîte au poruncit Domnul lui Moisi.   
{PreoţiaCapIX} Şi fu a opta zi, au chemat Moisi pre Aaron şi pre fiii lui, şi bătrînimea lui Israil. Şi zise Moisi cătră Aaron:  "Ia-ţi ţie viţel den boi pentru păcat, şi berbeace pentru ardere-de-tot, curate, şi  le ado pre eale înaintea Domnului. Şi bătrînimei lui Israil vei grăi zicînd: "Luaţi ţapi  den capre, unul pentru păcat, şi berbeaceşi viţel şi miel de un an, de ardere-de-tot,  curate, Şi viţel den vaci şi berbeace, spre jîrtva mîntuirii, înaintea Domnului, şi  făinăcurată, amestecată cu untdelemnu, căce Domnul Se va arăta astăzi întru voi" ". Şi  luară precum au poruncit Moisi, în preajma cortului mărturiei, şi veniră toată adunarea  şi stătură înaintea Domnului. Şi zise Moisi: " acesta iaste cuvîntul care au zis Domnul ;  faceţ, şi săva arăta întru voi mărirea Domnului". Şi zise Moisi lui Aaron: "   apropie-te cătră jîrtăvnic şi fă ce e pentru greşala ta, şi arderea-de-tot a ta, şi te  roagă pentru tine şi pentru casata. Şi fă darurile norodului şi te roagă pentru dînşii, în ce  chip au poruncit Domnul ". Şi să apropie Aaron cătră jîrtăvnic şi au junghiat viţelul cel   pentru greşala lui. Şi aduseră fiiilui Aaron sîngele cătră dînsul, şi au întinsudeagetul lui  în sînge, şi au pus pre coarnele jîrtăvnicului, şi sîngele l-au vărsat lîngă fundul   jîrtăvnicului. Şi seul şi amîndoi rănichii şi seul cel de la ficaţi celui pentru păcat l-au  dus la jîrtăvnic, în ce chip au poruncit Domnul lui Moisi. Şi cărnurile şi pialea au arsu  cu foc, afară den tabără. Şi au junghiat arderea-de-tot. Şi aduseră fiii lui   
{p76} Aaron sîngele cătră dînsul şi-l vărsară pre jîrtăvnic împrejur. Şi  arderea cea de tot i-au adus lui şi părţile, şi capul l-au pus pre jîrtăvnic. Şi au  spălat pîntecele şi picioarele cuapă Şi au pus ardere-de-tot pre jîrtăvnic. Şi au  adus darul norodului. Şi au luat ţapul cel pentru greşala norodului Şi l-au  jungheatpre el şi l-au curăţit pre el, ca şi cel dentîiu. Şiau adus arderea cea de tot şi  au făcut pre dînsa după cum se cuvine. Şi aduse jîrtva şi ş-au umplut mîinile de   dînsa Şi au pus peste jîrtăvnic fără de arderea cea de tot de dimineaţă. Şi au junghiat  pre viţel şi pre berbeacele jîrtvei mîntuirei norodului. Şi au adusfiii lui Aaron sîngele   cătră dînsul, şi au vărsat cătră jîrtăvnic împrejur. Şi seul cel de la viţel, şi de la berbeace,  mijlocul şi seul ce acopere peste pîntece, şi amîndoi rănichii şi seulce iaste peste dînşii,  şi seul cel de peste ficat, şi au pus seurile preste piepturi Şi au adusseurile pre jîrtăvnic.  Şi pieptul şi braţul celderept l-au luat Aaron Luare înaintea Domnului, în ce chip au   poruncit Moisi. Şirîdicînd Aaron mînile pre norod, au blagoslovit pre ei. Şi să pogorî  făcînd cea pentru greşală şi arderile-de-tot şi ceale ale mîntuirei. Şi întră Moisi şi   Aaron la cortul mărturiei şi, ieşind, au blagoslovit tot norodul. Şi să ivi mărirea  Domnului la tot norodul. Şi ieşi dela Domnul foc şi mîncă ceale de pre jîrtăvnic, şi  arderile-de-tot şi seurile, şi au văzut tot norodul, şi să spămîntă şi căzură pre faţă.   
{PreoţiaCapX} Şi luînd cei doi feciori ai lui Aaron, Nadav şi Aviud,  cineş cădelniţa lui, au pus pre eale foc şi au pus preste ealetămîie şi au adus înaintea  Domnuluifoc strein, care n-au poruncit Domnul lor. Şi ieşi foc de la Domnul şi  i-au mîncat pre dînşii, şi au murit înaintea Domnului. Şi zise Moisi cătră Aaron: "  Aceastaiaste care au zis Domnul, zicînd: " întru ceia cesă apropie de Mine Mă voiu  sfînţi şi întrutoată adunarea Ma voiu proslăvi". Şi să umili Aaron. Şi au chemat Moisi  pre Misadai şipre Elisafan, feciorii lui Oziil, feciorii frateluitatălui lui Aaron, şi zise  lor: " Veniţ şi rădicaţi pre fraţii voştri den naintea sfintelor, afară den tabără". Şi veniră  şi rădicară pre dînşii cu hainele lor, afara den tabără, în cechip au zis Moisi. Şi zise   Moisi cătră Aaronşi cătră Eliazar şi Ithamar, fiii lui cei rămaşi: "Capul vostru să nu-l  descoperiţi de chivereşi hainele voastre sa nu le rumpeţi, pentru casă nu muriţi, şi   preste toată adunarea va fi mînie. Iară fraţii voştri, toată casa lui Israil, vorplînge  pîrjolul care s-au pîrjolit de Domnul. Şi den uşa cortului mărturiei să nu ieşiţi,   pentru ca să nu muriţi. pentru că untdelemnulungerii, cel de la Domnul, pre voi iaste".  Ş-au făcut după cuvîntul lui Moisi. Şi grăi Domnul lui Aaron, zicînd: " Vin şi rachiu  nu veţbea, tu şi fiii tăi cu tine, cînd vei mearge la cortul mărturiei, au apropiindu-vă   cătră jîrtăvnic, şinu veţ muri; de leage veacinică întru rudele voastre, Să să osibească   între cei sfinţi şi între cei pîngăriţi, şi între cei necuraţi şi întrecei curaţi. Şi să  îndereptezi pre fiii lui Israiltoate ale legii, cîte au grăit Domnul cătră dînşii pren mîna  lui Moisi". Şi zise Moisi cătră Aaron şi cătră Eliazar şi Ithamar, fiii lui ceirămaşi: "  Luaţ jîrtva ce au rămas den aducerile Domnului şi veţ mînca azime lîngă jîrtăvnic;  sfinte sfintelor sînt. Şi veţ mînca preeale în loc sfînt, pentru că de leage ţie iaste,  şileage fiilor tăi, aceasta, den aducerile Domnului, pentru că aşa au poruncit mie  Domnul. Şi pieptul osebirei şi braţul luorii veţ mînca în loc sfînt, tu şi fiii tăi şi casa ta   împreună cutine, pentru că leage ţie şi leage fiilor tăi se-au dat, den jîrtvele mîntuirei   fiilor lui Israil. Braţul luorii şi pieptul osăbirei, preste aducerile seurilor vor aduce  osăbire, să osăbească înaintea Domnului. Şi va fi ţie şi fiilor tăi şifeatelor tale   împreună cu tine leage veacinică, în ce chip porunci Domnul lui Moisi". Şi ţapul cel   pentru greşală, cercînd l-au cercat Moisi, şi aşa au fost arsu. Şi s-au mîniat   Moisipre Eliazar şi pre Ithamar, fiii lui Aaron ceirămaşi, zicînd: " pentru căce n-aţ  mîncat cea pentru păcat în loc sfînt? pentru că sfintesfîntelor sînt, aceasta v-au dat  voao să mîncaţi pentru ca să luaţ păcatul adunării şi vă veţruga pentru ei înaintea  Domnului. pentru că nu s-au adus den sîngele lui la sfîntu; denfaţă, înlauntru, veţ  mînca pre el, în loc sfînt, înce chip mi s-au poruncit mie". Şi grăi Aaron cătră Moisi,  zicînd: " De-au adus astăziceale pentru greşalele lor şi arderile-de-tot ale lor   înaintea Domnului, şi mi s-au întîmplatmie ca aceastea, şi voiu mînca cea pentru   greşală astăzi, oare plăcut va fi Domnului?" Şi auzi Moisi şi-i plăcu lui.   
{PreoţiaCapXI} Şi grăi Domnul cătră Moisi şi cătră Aaron, zicînd: " Grăiţi   fiilor lui Israil, zicînd: "Aceastea-s dobitoacele carele veţ mînca, den  toatedobitoacele ce-s pre pămînt: Totdobitocul cu unghe îngemănată, şi unghi   
{p77} unghind a doao copite, şi scoţînd rumegătură, între dobitoace,  aceastea veţi mînca. Însă dentra-aceastea nu veţ mînca den ceale cenu aduc  rumăgătură şi den ceale ce nu-s despicate la copite, şi unghiescu unghi: cămila,   pentru că nu aduce rumăgătură aceasta, copita nu-i iaste despicată, necurată e  aceastavoao. Şi ariciul, căce nu aduce rumăgătura acesta şi la copită nu e despicat,  necurat voao acesta. Şi iepurile, căce nu aduce rumăgătură acesta şi la copită nu e  despicat, necuratvoao acesta. Şi pre porcu, căce are copitadespicata acesta şi unghiaşte  unghi de copităşi acesta nu scoate rumăgătură, necurat acesta voao. Den cărnurile lor să  nu mîncaţi şi den mortăciunile lor să nu vă atingeţi, necurate aceastea voao. Şi aceastea  veţmînca, den toate cîte-s în apă, toate cîte sînt laeale aripi şi solzi, în ape şi în mări  şi pîraie, acealea veţ mînca. Şi toate cîte nu-s la dînsele aripi, nici solzi, în ape, în  mari şi înpîraie, den toate cîte scot apele şi den totsufletul viu den apă, urîciune iaste, şi  urîciunisă fie voao. Den cărnurile lor să nu mîncaţişi de mortăciunile lor să vă scîrbiţ.  Şi toatecîte nu-s la dînsele aripi, nice solzi, den cîte-s în ape, urîciune aceastea să  fie voao. Şi aceastea să le urîţi den zburătoare şi nu sevor mînca, scîrbe sînt: vulturul şi  gripsorul şivulturul de mare Şi şorliţa şi caia şi cîte-s aseamene ei Şi tot corbul şi  cîte-s asea-mene lui şi struţul şi bogza şi babiţa şi cîte-s aseamene ei Şi coruiul  şi cîte-s aseamene lui Şi corbul de noapte şi hăreţul şi stîrcul Şiporfirion şi barza şi  lebăda Şi erodion şiharadrion şi aseamenea lor şi pupăza şi liliacul. Şi toate cîte-s   tîrîtoare, den ceale zburătoare, carele pe patru umblă, urîciune voaosînt. Fără numai  aceastea veţ mînca dentoate tîrîtoarele ceale ce zboară, carele mergupe patru: care au  fluiere mai sus de picioarelelor, ca să saie cu eale pre pămînt. Şi aceasteaveţ mînca  dentr-însele: Vruhul şi cîte-i seamană lui şi pre atachis şi cîte-i seamănă luişi  pre cel ce să bate cu şerpii şi cîte-s aseamenea lui şi lăcusta şi cîte samană ei. Şi  tot tîrîtoriul den ceale zburătoare, la carele-s patru picioare, urîciune voao sînt. Şi   întra-acealea vă veţi pîngări; Tot cela ce săatinge de mortăciunele lor necurat va fi  pînă seara; Şi tot cela ce va rădica den mortăciunele lor, îş va spăla hainele lui, şi  necurat va fi pînă sara. În tot dobitocul carele iastecu copita despicată şi are unghi  unghind, şi rumegătură nu rumăgă, necurat va fi voao. Tot cela ce se va atinge de  mortăciunele lor necurat va fi pînă sara. Şi tot cela ce va mearge pre mîini, întru toate  jîgăniile carele mergu pre patru, necurate sînt voao. Tot celace se va atinge de  mortăciunele lor necurat va fi pînă în sară. Şi cela ce va rădica den mortăciunele lor, va  spăla hainele lui, şi necurat va fi pînă în sară. Necurate aceastea vor fi voao. Şi  aceastea voao necurate, den tîrîtoarele ce să tîrăscu pre pămînt: pisica şi şoarecile şi  corcodelul cel de pămînt şi cîte-i samănă lui, Chiţoranul şi hameleon şi nevăstuica şi  şopîrla şi şomîcul. Aceastea necurate sîmt voao, den toate tîrîtoarile care să tîrăscu pre   pămînt. Tot cela ce să va atinge de mortăciunele lor necurat va fi pînă în sară. Şi tot pre  care va cădea dentr-însele pre cevaşi, murind aceastea, necurat va fi, den totvasul de  lemnu, au de haina, au de piale, au desac, tot vasul ce se va face lucru întru el, înapă să  va muia, şi necurat va fi pînă în sara, şidupă aceaea curat va fi. Şi tot vasul de oală în  carele va cădea dentra-aceastea înlăuntru, cîte vor fi înlăuntru necurate vor fi, şi el  să va sfărîma. Şi toată bucata care mîncaţi, pre care ar veni pre dînsa apă, necurată va  fi voao. Şi toată băutura care să bea den totvasul, necurat va fi. Şi tot ce va cădea den  mortăciunile lor pre dînsul necurat va fi. Cuptoare şi căminuri se vor surpa.  Necurateaceastea sînt, şi necurate vor fi voao; afară den izvoarale apelor şi den gropi  şi den adunare de apă, va fi curată. Iară cela ce se vaatinge de mortăciunile lor necurat  va fi. Iară de va cădea den mortăciunile lor preste toată sămînţa de sămanat, care să  samănă, curat va fi. Iară de se va vărsa ape preste toată sămînţa şi va cădea den  mortăciunile lorpre dînsa, necurată iaste voao. Iara de va muri den dobitoacele care  iaste voao slobodăa mînca acesta, cela ce se va atinge de mortăciunile lor necurat va fi  pînă în sară. Şi cela ce va mînca den mortăciunile lor, va spălahainele lui, şi necurat va  fi pînă în sară. Şi celace va rîdica den mortăciunile lui, va spăla hainele lui şi să va  spăla cu apă, şi necurat va fipînă în seară. Şi tot tîrîtoriul care să tîraşte pre pămînt,  urîciune să fie voao acesta, să nusă manînce. Şi tot cela ce mearge pre pîntece şi tot  cela ce mearge pe patru pururea, carele are mulţime de picioare, întru toate tîrîtoarele  ce să tîrascu pre pămînt, să nu mîncaţipre eale ca urîciune voao iaste. Şi să nu vă  spurcaţi sufletele voastre în toate tîrîtoarele cesă tîrăscu pre pămînt şi să nu vă pîngariţ întru   
{p78} aceastea, şi nu veţ fi necuraţi întru aceastea. pentru că Eu sînt  Domnul Dumnezeul vostru, şi vă veţ sfinţi, şi sfinţ veţ fi, că Eusfînt sînt, Domnul  Dumnezăul vostru, şi nuveţ pîngari sufletele voastre întru toate tîrîtoarele ce să mişcă  pre pămînt. Căci Eusînt Domnul, Cela ce v-am scos pre voi den pămîntul  Eghipetului, ca sa vă fiu voao Dumnezău, şi veţ fi sfinţi, căce sfînt sînt Eu" ". Aceasta  e leagea pentru dobitoace şi pentru pasări, şi a tot sufletul ce să mişcă în apă şi atot  sufletul ce să tîraşte pre pămînt, Ca săsă osăbească între ceale necurate şi întreceale  curate şi să înveate pre fiii lui Israil întrumijlocul celora ce nascu ceale vii, care  sămănîncă, şi întru mijlocul celora care nascuceale vii, şi nu să manîncă.   
{PreoţiaCapXII} Şi grăi Domnul cătră Moisi, zicînd: " Grăiaşte fiilor lui   Israil, şi vei grăi cătră ei zicînd "Fămeaia care se vaîngreca şi va naşte făt necurată va fi  7zile; după zilele osebirii necurăţiii ei, necurată va fi. Şi a opta zi, să taie  trupul acoperemîntului marginii lui. Şi 33 de zileva şedea în sîngele cel necurat al ei, de  totsfîntul nu se va atinge şi la sfinţenie nu va întra, pînă se vor plini zilele curăţirii ei.  Iară de va naşte fată, şi necurată va fi de doaoori cîte 7 zile după necurăţia ei. Şi 66 de  zile vaşedea în sîngele cel necurat al ei. Şi cînd sevor plini zilele curăţirii ei, pre fiiu au  pre fată, va aduce miel de un an, curat, la ardere-de-tot şi puiu de porumbu au  turturea pentru păcat, la uşa cortului mărturiei, cătră preot; Şi va aduce pre el înaintea  Domnului şi se va ruga pentru dînsa popa şi va curăţi pre ea de ranasîngelui ei. Aceasta  e leagea ceiia ce naşte fătau fată. Iară de nu află mîna ei de ajuns lamiel, şi va lua doao  turtureale au doi pui deporumb, unul pentru ardere-de-tot şi unul pentru păcat, şi  să va ruga pentru dînsa preotul, şi să va curăţi".   
{PreoţiaCapXIII} Şi grăi Domnul cătră Moisi şi Aaron, zicînd: " La om, de se va face oarecăruia în pialea feaţii  lui struncinăturăde semnare au semnu de stricăciuneşi se va face în pialea trupului  luipipăire de bube, şi va veni cătră Aaron preotul sau la unul den fiii lui, preoţii. Şiva  vedea preotul pipăirea în pialea trupuluilui, şi părul în pipaire se va premeni în albu,  şivedearea pipairii iaste afund den pialeatrupului său, pipăire de stricăciune iaste. Şiva  vedea preotul şi va pîngări pre el. Iară de va fi şi stricăciune albă în pialea trupului lui,  şi afund nu va fi vedearea ei denpiale şi părul lui nu s-au premenit în albiciune, ce  iaste el negru, şi va osebi preotulpipăirea 7 zile. Şi va vedea preotul pipăirea a şaptea zi  şi, iată, pipăirea rămîne înaintea lui, n-au scăzut pipairea în piale, şi-l va osebi pre   dînsul preotul 7 zile, al doilea rînd. Şi va vedea preotul pre dînsul a şaptea zi, aldoilea  rînd, şi, iată, înnegrită pipăirea, n-au făcut semnu pipăirea în piale, şi-l va  curăţipre dînsul preotul; pentru că semnu iaste. Şi, spălînd hainele lui, curat va fi. Iară  de se va premeni şi se va întoarce semnul în piale, după ce-l va vedea pre dînsul  preotul ca să-lcurăţască pre el, şi să va arăta al doilea rînd preotului şi-l va vedea  pre el preotul şi, iată, să întoarse semnul în piale, şi-l va pîngări preel preotul;  strecăciune iaste. Şi pipăire destricăciune de se va face în om şi va veni la preot şi va  vedea preotul Şi, iată, rană albăîn piale, şi ea au premenit păr albu, şi denceale  sănătoase al trupului celui viu înrană, Stricăciune veache iaste întru pialea featii lui;  Şi-l va pîngări pre el preotul şi-l va osebi pre dînsul, pentru că necuratiaste. Iară  de-nflorind va înflori stricăciunea în piale şi va acoperi stricăciunea toată pialea  pipăirii, den cap pînă la picioarele lui, preste toată vedearea preotului, Şi vavedea  preotul şi, iată, au acoperit stricăciuneatoată pialea trupului lui, şi va curăţi lui preotul  pipăirea, pentru că tot au primenit în albu; curat iaste. Şi întru carea zi se va ivi în  eltrup viu, se va pîngări; Şi va vedea preotultrupul cel sănătos, şi-l va pîngări pre el,  trupul cel sănătos, căce necurat iaste; stricăciuneiaste. Iară de se va aşăza trupul cel  sănătosşi să va premeni în albu, şi va veni la preotu Şi va vedea preotul şi, iată,  se-au primenit pipăirea în albiciune, şi va curăti preotul pipăirea; curat iaste. Şi  trupul, de se va face în pialea lui rană şi se va vindeca Şi se va face în locul ranii  struncinătură albă, au stricăciune albă au roşiatică, şise va arăta preotului Şi va vedea  preotul şi, iată, vedearea mai afund decît pialea, şi părulei s-au primenit în albiciune,  şi-l va pîngăripre el preotul; pipăire de stricăcinne iaste, înrană au înflorit. Iară de va  vedea preotul şi, iată, nu iaste într-însul păr albu şi alund nu vafi den pialea feaţii şi  ea va fi negrită, şi-l va osăbi pre el preotul 7 zile. Iară de se va vărsa cu vărsare în  piale, şi-l va pîngări pre el preotul; pipăire de stricăciune iaste, în ranăau înflorit.  Iară de va rămînea pre locul lui stricăciunea şi nu se va răvărsa, sămnu alrănii iaste, şi va curăţi pre dînsul preotul.   
{p79} Şi trup, de se va face în pialea lui ardere defoc şi să va face în pialea lui celui bolnav, celînsănătoşat de ardere, lucind  stricăciune albă, au roşiatică, au să albeaşte, Şi va vedea pre dînsul preotul şi, iată, au  premenit păr albu cătră luminos şi vedearea lui afundu den piale, stricăciune iaste, în  arsură au înflorit. Şi-l va pîngări pre el preotul, pipaire de stricăciune iaste. Iară  de-l va vedea pre el preotul şi, iată, nu iaste în cel luminos par albu şiafund nu va fi  den piale, iară ea înnegrită, şi-lva osăbi pre dînsul preotul 7 zile. Şi-l va vedea pre   dînsul preotul a 7 zi. Şi, de se vavărsa cu vărsare în piale, şi-l va pîngări pre el  preotul; pipăire de stricăciune iaste, în ranăau înflorit. Iară de va rămînea pre loc  luminosul şi nu se va răvărsa pre piale, iară ea vafi înnegrită, semnul arsurii iaste,  şi-l va curăţa pre el preotul, pentru că semnul arsurii iaste. Şi la bărbat sau la muiare  la care se va face înei pipăire de stricăciune, au în cap, au înbarbă, Şi va vedea preotul  pipăirea şi, iată, vedearea ei mai gropilată decît pialea, iară întru ea păr înflorind  supţire, şi-l va pîngări pre el preotul; struncinătură iaste, stricăciunea capului au  stricăciune a barbei iaste. Şide va vedea preotul pipăirea struncinăturii şi, iată,  vedearea nu iaste mai gropilată decît pialea şi păr ruşînd nu va fi în ea, şi va osebi  preotul pipăirea struncinăturii şapte zile. Şi va vedea preotul pipăirea, a şaptea zi, şi,  iată, nu s-au răvărsat struncenătura şi părroşiatec nu iaste într-însa şi vedearea  strun-cenăturii nu iaste gropilată den piale, Şi seva rade pialea, iară struncinătura nu  se varade, şi va osăbi preotul struncinătura şaptezile, al doilea rînd. Şi va vedea preotul  struncinătura, a şaptea, zi şi, iată, nu sărăvărsă struncinătura în piale după ce s-au ras  el, şi vedearea struncinăturii nu iaste gropilată den piale, şi va curăţi pre el preotul şi,  spălîndu-ş hainele, curat va fi. Iară de seva răvărsa cu răvărsătură în piale  struncinătura după ce se va curăţi el, şi-l va vedea pre dînsul preotul şi, iată, s-au  răvărsat struncinătura în piale, Nu va socoti preotul pentru părul cel roşiatec; necurat  iaste. Iară de varămînea înaintea lui pre loc struncinătura şipăr negru va răsări întru el,  s-au însănătoşit struncinătura; curat iaste, şi-l va curăţi pre dînsul preotul. Şi la  bărbat au la muiarecăruia i se va face întru pialea trupului lui luciri lucind, albe  înflorind, Şi va vedea preotulşi, iată, în pialea trupului său luciri lucind, albe înflorind,  coş iaste, înfloreaşte în pialeatrupului lui; curat iaste. Iară de se va zmulge cuiva capul  lui, pleşiv iaste; curat iaste. Iară de se va zmulge cuiva capul den faţă, iaste tîrcav;  curat iaste. Iară de se va face în pleaşa lui au în tîrcăvirea lui pipaire albă auroşiatecă,  stricăciune înflorind iaste în pleaşalui au în tîrcăvirea lui, Şi va vedea pre el preotul şi,  iată, vedearea pipăirii albă auroşiatică, în pleaşă au în tîrcăvirea lui, ca unchip de  stricaciune în pialea trupului, Omstricat iaste; cu pîngariciune va pîngari pre el preotul  în capul lui pipăirea lui. Şi stricatul în care iaste pipăirea, hainele lui să fie rumteşi  capul lui descoperit, şi prejur gura lui să săînvălească, şi necurat se va chiema. Toate  zilele cîte va fi pre el pipăirea, fiind necurat, necurat va fi. Osăbit va şădea, afară  dentabără îi va fi lui petreacerea. Şi pre haine de se va face pipăirea într-însul  stricăciune, în haine de păr au în haine de cîlţi, Au în ţesătură, au în tort, au în inuri, au  în păr, au înpiale, au în toată pialea de lucru, Şi se vaface pipăirea înverzind, au roşind,  au în piale, au în haine, au în ţesătură, au în tortu, au întot vasul lucrat de piale, pipăire  de stricăciuneiaste, şi va arăta preotului. Şi va vedea preotul pipăirea şi va osăbi  preotul pipăireaşapte zile. Şi va vedea preotul pipairea, a şaptea zi. Iară de se va  răvărsa pipairea înhaine, au în ţesătură, au în tortu, au în piale, după toate cîte se vor  face piei în lucruri, stricăciune întemeiată iaste pipăirea; necurată iaste. Va arde de tot  haina, au ţesătura, au tortul, au den păruri, au den inuri, au den totvasul de piale în  carele va fi într-însul pipăire, căci stricăciune întemeiată iaste, cu foc să săarză. Iară  de va vedea preotul şi nu se va răvărsa pipăirea în haină, au în ţesătură, au întortu, au  în tot vasul de piale, Şi va porunci preotul şi va spăla preste care va fi pre   dînsulpipăire, şi va osăbi preotul pipăirea 7 zile, aldoile rînd. Şi va vedea preotul dupre  ce i se va spăla lui pipăirea şi, iată, nu va premenipipăirea vedearea ei şi pipăirea nu se  vavărsa, necurat iaste, în foc se va arde de tot; s-au întărit în haine, au în ţesături, au  în tort. Şi de va vedea preotul şi va fi neagră pipăirea după ce se va spăla acela, şi va  rumpe pre elde la haină, au den ţesătură, au den tort, auden piale. Iară de se va mai ivi  încă în haină, au în ţesătură, au în tort, au în tot vasulde piale, stricăciune înflorind  iaste; în foc seva arde în carele iaste pipăirea. Şi haina, au ţesătura, au tortul, au tot  vasul de, pialecarele se va spăla, şi se va lipsi de la dînsulpipăirea; şi se va spăla al  doilea rînd şi curatva fi. Aceasta e leagea pipăirii stricăciunil, a hainei de păr, au de cîlţi, au de ţesătură   
{p80}, au de tort, au de tot vasul de piale, ca să-l curăţască pre el au să-l pîngărească pre el".   
{PreoţiaCapXIV} Şi grăi Domnul cătră Moisi, zicînd: "Aceasta e leagea stricatului, în carezi se va curăţi. Şi să  va aduce cătră preot Şi va ieşi preotul afară dentabără şi va vedea preotul şi, iata,  săvindică pipăirea stricăciunei de la cel stricat, Şi va porunci preotul şi vor lua celui  curăţit 2găini vii curate şi lemnu de chedru şi roşu împletit şi isop. Şi va porunci preotul  şi vorjunghia o găină într-un vas de lut, pe apăvie. Şi găina cea vie o va lua, şi  lemnul celde chedru, şi roşul cel împletit, şi isopul, şi leva muia pre dinsele, şi găina  cea vie, în sîngele găinii cei junghiate pre apa vie. Şi vastropi pre cel ce s-au curăţit  de stricăciune, de7 ori, şi curat va fi; şi va slobozi găina cea viela cîmpu. Şi-ş va  spăla cel curăţit hainelelui şi-ş va rade tot părul lui şi să va scălda înapă şi curat va  fi. Şi după aceasta va întra întabără şi va zăbovi afară den casa lui şaptezile. Şi va fi în  ziua a şaptea, îş va rade totpărul lui, capul lui, şi barba, şi sprînceanele, şi tot părul lui  îş va rade. Şi-ş va spăla hainele lui şi-ş va scălda trupul lui cu apă şi curatva fi. Şi  a opta zi, va lua doi miei curaţi de unan şi o oaie de un an curată şi 3 zeciuiale defăină  curată, pentru jîrtvă, frămîntată în untdelemnu, şi un păhar de untdelemnu Şi va pune  preotul cela ce curăţeaşte pre om, pre cela ce să curăţeaşte, şi aceastea, înaintea  Domnului, la uşa cortului mărturiei. Şi valua preotul pre un miel şi va aduce pre dînsul   pentru greşală, şi păharul cel de untdelemnu, şi va osebi pre aceastea preotul, osebire   înaintea Domnului. Şi vor junghea mielulîn locul unde vor junghea  arderile-de-tot şi ceale pentru păcat, în loc sfînt, pentru că iastecea pentru păcat  ca şi cel pentru greşală, iaste preotului, sfinte sfintelor iaste. Şi va lua preotul den  sîngele cel pentru greşală şi vapune preotul pre marginea urechii ceidireapte celui ce să  curăţeaşte şi pre marginea mînei lui cei direapte şi pre marginea piciorului lui celui  direptu. Şi luînd preotul denpăharul cel de untdelemnu, va turna pre mîna preotului cea  stîngă Şi va întinge preotul deagetul lui cel dirept den untdelemnul ce iaste pre mîna  lui cea stingă şi va stropi den untdelemnul cu deagetul lui de şapte ori înaintea  Domnului. Iară untdelemnul ce va rămînea, care iaste în mîna lui, va pune preotul pre   marginea urechii celui ce să curăţeaste, pre cea direaptă, şi pre marginea mînii lui  ceidireapte şi pre marginea piciorului lui celuidireptu şi pre locul sîngelui păcatului.  Iarăden untdelemnul ce-au rămas, care iaste premîna preotului, va pune preotul pre  capulcelui curăţit Şi se va ruga pentru el preotul înaintea Domnului. Şi va face preotul  cea pentru greşală şi se va ruga preotul pentru celce să curăţeaste de păcatul lui. Şi după  aceasta va junghea preotul arderea-de-tot. Şiva aduce preotul arderea-de-tot  şi jîrtva pre jîrtăvnic înaintea Domnului. Şi se va ruga preotul pentru el, şi se va curăţi.  Iară de va fi sărac şi mîna lui nu-i ajunge, va lua un mielde un an, la care lucru au   greşit, în luare, ca săsă roage pentru dinsul, şi al zeacelea de făinăfrămintată cu   untdelemnu la jîrtvă şi un păharde untdelemnu Şi doao turtureale au doi pui de  porumbi, cîte au aflat mîna lui, şi va fiuna pentru păcat şi una pentru  arderea-de-tot. Şi le va aduce pre eale a opta zi, ca să-l curăţască pre el, cătră  preot, la uşa cortului mărturiei, înaintea Domnului. Şi luînd preotul mielul cel pentru  păcat şi păharul celde untdelemnu, le va pune pre eale punere-deasupra înaintea  Domnului. Şi va junghea mielul cel pentru păcat şi va lua preotulden sîngele celui de  păcat şi va pune pre marginea urechii celui ce sa curăţeaşte, pre ceadireaptă, şi pre   marginea mînii lui ceidireapte şi pre marginea piciorului lui celuidireapt. Şi den   untdelemnu va turna preotul pre mîna lui cea stîngă Şi va stropi preotul cu deagetul lui  cel dirept den untdelemnul iarăş ce iaste în mîna lui cea stînga, de 7 ori, înaintea  Domnului. Şi va pune preotul, den untul-de-lemnu carele iaste premîna preotului,  pre marginea ureachii ceidirepte acelui ce să curăţeaşte şi pre margineamînii lui cei  direapte şi pre marginea piciorului lui celui dirept, pre locul sîngelui celui depăcat. Iară   untdelemnul ce va rămînea, carele iaste pre mîna preotului, va punedesupra capului  celui curăţit şi se va ruga pentru dînsul preotul înaintea Domnului. Şi va face una den  turtureale sau den puii porumbilor, după cum au aflat mîna lui, Pre una pentru greşală  şi pre una de ardere-de-tot împreună cu jîrtva, şi se va ruga preotul pentru cel ce  să curăţeaste, înaintea Domnului. Aceasta e leagea în carele iaste pipăirea stricăciunii  şi celui ce nu afla cu mîna lui la curăţenialui". Şi grai Domnul cătră Moisi şi cătră   Aaron, zicînd: " Dupa ce veţ intra în pămîntul hananeilor, carele Eu vă dau voao întru  moştenire, şi voiu da pipăirea de stricăciune întru casele pămîntului celui cîştigat voao, Şi va avea   
{p81} casa oarecui, şi va povesti popei, zicînd: "Ca o pipăire mi s-au văzut mie în casă". Şi va porunci preotul să scoaţă hainele den casă  mai nainte decît va întra preotul săvază pipăirea, şi nu se vor face necurate cîteîn casă  vor fi; Şi după aceasta va întra preotul ca să ştie pentru casă. Şi va vedea preotul  pipăirea şi, iată, pipăirea în păreţii casii, gropile înverzind au roşînd, şi vedearealor mai  afund decît păreţii. Şi ieşînd preotul den casă la uşa casii, şi va osebi preotulcasa şapte  zile. Şi se va întoarce preotul aşaptea zi şi va vedea casa. Şi, iată, s-au răvărsat  pipăirea în păreţii casii, şi va porunci preotul şi vor scoate pietrile întru care iaste  pipăirea, şi vor scoate pre dînsele afară den cetate, în loc necurat. Şi casa o vor rade  denlăuntru împrejur şi vor turna lutul cel rasafara den cetate, la loc necurat. Şi vor lua  pietri cioplite, altele, şi vor pune pentru pietri, şi lutul vor lua altul şi vor spoicasa. Iară  de va veni iaraş pipăirea şi va răsări în casă, după ce vor ieşi pietrile şi dupăce se va  rade casa şi după ce să va spoi, Şi va întra preotul şi va vedea: De s-au tinsu pipăirea  în casă, stricăciune întemeiată iasteîn casă, necurată iaste. Şi vor surpa casa, şi  leamnele ei, şi pietrile ei, şi tot lutul casii îl vorscoate afară den cetate, la loc necurat.  Şi cela ce va întra în casă, toate zilele care eraosebită casa, necurat va fi pînă în sară. Şi  cela ce doarme în casă, va spăla hainele lui, şi necurat va fi pînă în sară. Şi cela ce va  mînca în casă, va spăla hainele lui, şi necurat va fipînă în sară. Iară mergînd preotul, va   întra înlăuntru şi va vedea şi, iată, cu răvărsare nu să răvărsa pipăirea în casă după ce  s-au spoit casa; şi va curăţi preotul casa, căce s-au vendecat pipăirea. Şi va lua a  curăţi casa doao găini vii, curate, şi lemnu de chedru, şi roşurăsucit, şi isop. Şi va  junghea o găina în vasde lut, pre apă vie, şi va lua lemnul cel de chiedru, şi roşul cel  răsucit, şi isop, şi pasărea cea vie, şi le va muia pre eale în sîngele pasării ceii junghiate  pre apă vie şi va stropi cueale preste casă de şapte ori Şi va curăţi casa cu sîngele  pasării, şi cu apa cea vie, şi cu pasărea cea vie, şi cu lemnul cel de chedru, şicu isopul,  şi cu roşul împletit. Şi va slobozi pasărea cea vie afara den cetate, la cîmpu; şi seva  ruga pentru casă, şi curată va fi. Aceasta e leagea preste toată pipăirea stricăciunii, şi  struncenăturii, Şi stricăciunii hainii, şi casii, şi ranii, şi sămnului, şi lucirii, şi a tălmaci în ce zi iaste necurat şi în cezi se va curăţi.   
{PreoţiaCapXV} Şi zise Domnul catră Moisi şi Aaron, zicînd: "Grăiaşte fiilor lui Israil şivei zice cătră ei: "La  bărbat, la bărbatla carele se va face cursura den trupul lui, cursoarea lui necurată va fi.  şi aceasta e leagea necurăţiei lui: Cîndsămînţa den trupul lui, den cursoarea care  s-au aşăzat trupul lui pren cursoare, aceasta enecurăţia lui într-însul; toate zilele  cursoriitrupului lui, cu carele sta trupul lui prencursoarea lui, necurăţia lui iaste. Tot  patulpre carele va dormi pre el celui ce curăsămînţa necurat iaste, şi tot vasul pre  careleva şădea pre dînsul celui ce cură sămînţanecurat iaste. Şi om carele se va atinge  depatul lui, îş va spăla hainele lui şi-ş va scălda trupul lui cu apă, şi necurat va fi  pînă însară. Şi cela ce şade pre vasul care şadepre el cel ce-i cura sămînţa, îş va  spăla hainelelui şi să va scălda cu apa, şi necurat va fi pînăîn sară. Şi cela ce se va  atinge de trupulcelui ce-i cură sămînţa, îş va spăla hainele luişi să va scălda cu apă,  şi necurat va fi pînă însară. Iară de va scuipa cel ce-i cură sămînţa pre cel curat, îş va  spăla hainele lui şi să va scălda cu apă, şi necurat va fi pînă în sară. Şi toată şaua  măgariului pre carea va încăleca cel ce-i cură sămînţa necurată va fi pînă în sară. Şi  tot cela ce se va atinge de toate cîte-s supt dinsul necurat va fi pînă în sară. Şi cela  ce rădică pre eale, îş va spăla hainele lui şi să va scălda cu apă, şi necurat va fipînă în  sară. Şi de cîte să va atinge cel ce-i cura sămînţa şi mîinele nu i-s spălate cu apă,  îş va spăla hainele lui şi-ş va scălda trupul cu apă, şi necurat va fi pînă în sară. Şi  vas de lut, ce va atinge cel ce-i cură sămînţa, să să sfărîme. Şi vasul de lemnu să să  speale cu apă şi curat va fi. Iară de se va curăţi cel ce-i cură sămînţa de cursul lui, şi  se vor n umăra lui şapte zile la curăţirea lui, şi-ş va spăla hainele lui şi-ş va scălda  trupul lui cu apă vie şicurat va fi. Şi a opta zi, îş va lua lui doao turtureale sau doi pui  de porumbu şi le va aduce pre eale înaintea Domnului, la uşi le cortului mărturiei, şi va  da pre eale preotului. Şi va face pre eale preotul una pentru greşalăşi una pentru  ardere-de-tot şi se va ruga pentru el preotul înaintea Domnului, de cursul lui.  Şiom la care va iesi dentr-însul sămînţa în pat, şi va scălda cu apa tot trupul lui, şi  necurat vafi pînă în sară. Şi toată haina şi toată pialea preste carea va fi sămînţă de pat, şi să va spăla cu apa, şi necurat va fi pănă în sară. Şi   
{p82} muiarea, de va dormi barbatul cu dînsa pat de sămînţa, şi să vor scălda cu apă, şi necuratvor fi pînă  în sară. Şi muiarea care-i va fi curîndu-i sînge şi va fi cursul ei în trupul ei, şapte  zile va fi în necurăţia ei. Tot cela ce seva atinge de ea necurat va fi pînă în sară, şi tot  pre carele se va culca pre el la necurăţia ei necurat va fi şi tot pre carele va şădea pre  elnecurat va fi. Şi tot carele se va atinge de patul ei, îş va spăla hainele lui şi-ş va  scălda trupul lui cu apă, şi necurat va fi pînă în sară. Şi tot cela ce să va atinge de tot  vasul preste care va şădea pre el, îş va spăla hainele lui şi să va scalda cu apă, şi  necurat va fi pînă însară. Iară de va fi ea în patul ei sau pre vasul pre carele şade ea,  cînd să va atinge elde ea, necurat va fi pînă în sară. Iară de se va culca cineva cu ea în  pat şi se va face necurăţia ei pre dînsul, necurat va fi şapte zile; şi tot patul pre carele  va dormi pre el necurat vafi. Şi muiarea, de-i va cură cursoare de sînge zile multe,  nu în vreamea necurăţiei ei, măcară de va şi cură după necurăţia ei, toate zilele cursorii  necurăţiii ei, ca şi zilele necurăţiii ei, necurată va fi. Şi tot patul pre care va dormi pre   dînsul toate zilele cursorii ei, după zacearea necurăţiii ei va fi ei, şi tot vasul pre carele  va şedea pre el necurat va fi, duprenecurăţia ceiia ce are pre sine. Tot cel ce să atinge  de dînsa necurat va fi, şi-ş va spăla hainele lui şi-s va scălda trupul lui cu apă,  şinecurat va fi pînă în sară. Iară de se va curăţi de cursul ei, şi se vor n umăra ei  şaptezile şi după aceaea se va curăti. Şi a opta zi, îş va lua ei doao turtureale sau doi  pui de porumbu şi le va aduce pre aceastea la preot, la uşa cortului mărturiei, Şi va face  preotul una pentru păcat şi alta pentru ardere-de-tot şi se va ruga pentru ea  preotul înaintea Domnului, de cursul necurăţiii ei. Şi feriţ să faceţi pre fiii lui Israil de  necurăţia lor, şi nu vor muri pentru necurătia lor, cînd vor pîngări ei cortul mărturiei,  carele iaste întru dînşii. Aceasta e leagea celui ce-i cură sămînţă, şi de va ieşi de la  neştine sămînţa depat ca să să pîngărească într-însa, Şi ceiia ce are pre sine întru  necuraţia ei, şi s-au înfrînt în curgerea lui, bărbatul au fămeaia, şi bărbatului carele va dormi cu ceaea ce are pre sine".   
{PreoţiaCapXVI} Şi grăi Domnul cătră Moisi, după ce au murit cei doi feciori ai lui Aaron, cînd aducea ei foc striin   înaintea Domnului şi muriră; şi zise Domnul cătră Moisi: "Grăiaşte cătră Aaron,  frate-tău, şi nu între preste tot ceasul la sfînt, mai înlăuntru de acoperemînt, în faţa   acoperemîntului care iaste preste chivotul mărturiei, şi nu va muri. pentru că întru nor  Mă voiu arăta pre jîrtăvnic. Aşa va întra Aaron la sfînt: cu viţel den vaci, pentru   greşală, şi berbeace, la ardere-de-tot. Şi înhaina de in, sfînţită, să va îmbrăca, şi  nădragi de in vor fi peste trupul lui, şi cu brîu de in se va încinge, şi chivară de in îş va  pune. Hainesfinte sînt, Şi-ş va spăla cu apă tot trupul lui, şi va îmbrăca aceastea. Şi  de la adunarea fiilor lui Israil va lua doi ţapi den capre, pentru păcat, şi un berbeace,   pentru ardere-de-tot. Şi va aduce Aaron vitelul cel pentru greşală, cela al lui, şi se  va ruga pentru el şi pentru casa lui. Şi va lua cei doi ţapi şi-i va pune pre ei naintea  Domnului, lîngă uşa cortului mărturiei. Şi va pune Aaron pre cei doi ţapi sorţi, un sort  Domnului şi alt sort celui de slobozit. Şi va aduce Aaron ţapul pre carele au venit pre  el sorţul Domnului, şi-l va aduce pentru greşală. Şi ţapul pre carele va veni pre el  sortul celui de slobozit Îl va pune viu înaintea Domnului, ca să să roage pentru el,   pentru ca să-l trimiţă pre el la slobozenie. Şi-l va lăsa pre dînsul în pustie. Şi va  lua ţapul pre dînsul fărădelegile lor la pămînt neumblat. Şi va aduce Aaron viţelul cel   pentru greşală al lui şi se va ruga pentru el şi pentru casa lui şi va junghea viţelul cel   pentru greşală al lui. Şi va lua căţia plină de cărbuni de foc den jîrtăvnicul ce iaste   înaintea Domnului Şi-ş, va umplea mînile de tămîia tocmirii, măruntă, şi va aduce  mai înlăuntru de acoperemînt şi va pune tămîia preste foc, înaintea Domnului. Şi va   acoperi fumul tămîiei jîrtăvnicul cel preste mărturii, şi nu va muri. Şi va lua den  sîngele viţelului şi va stropi cu deagetul preste jîrtăvnic cătră răsărit. De cătră faţa   acoperemîntului va stropi de 7 ori den sînge cu deagetul lui. Şi va junghea ţapul cel   pentru păcat cel de la norod înaintea Domnului şi va băga den sîngele lui mai înlăuntru  de acoperemînt şi va face sîngele lui în ce chip au făcut sîngele viţelului şi va stropi  sîngele lui preste jîrtăvnic, de cătră faţa jîrtăvnicului, Şi va ruga pre sfîntul pentru  necurăţiile fiilor lui Israil şi de strîmbătăţile lor, pentru toate greşalele lor. Şi asa va  face cortului mărturiei, cei urzite în mijlocul necurăţii lor. Şi tot omul nu va fi în cortul   mărturiei, mergînd el ca să să roage la sfînt, pînă va ieşi. Şi se va ruga pentru sine şi pentru casa lui şi pentru toată adunarea lui Israil. Şi va ieşi   
{p83} pre jîrtăvnicul carele iaste înaintea Domnuluişi se va ruga pre dînsul. Şi va lua den  sîngele viţelului şi den sîngele ţapului şi va pune preste coarnele jîrtăvnicului împrejur  şi vastropi preste el den sînge cu deagetul lui, de ori, şi-l va curăţi pre el şi va sfinţi  pre el dennecurăţiile fiilor lui Israil. Şi va săvîrşirugînd sfîntul şi cortul mărturiei şi   jîrtăvnicul, şi pentru preoţi va curăţi. Şi va aduce preţapul cel viu. Şi va pune Aaron   amîndoaomînile lui preste capul ţapului celui viu şi varăscumpara preste el toate   fărădelegile fiilor lui Israil şi toate strîmbătăţile lor şi toate greşalele lor şi le va pune  pre eale pre capulŢapului celui viu şi-l va trimite cu mîna de omgata în pustie. Şi va  lua ţapul preste el fărădelegile lor, la pămînt necălcat, şi va trimitepre ţap la pustie. Şi  va întra Aaron la cortul mărturiei şi se va dezbrăca de veşmîntul celde in, carele au fost   îmbrăcat întrînd el lasfînt, şi-l va pune pre el acolo. Şi-ş va spălatrupul lui cu apa  în loc sfînt şi se va îmbraca înveşmîntul lui şi, ieşind, va face arderile cealede tot ale  lui şi priimirile ceale de tot ale norodului şi se va ruga pentru sine, şi pentru casalui, şi   pentru norod, ca şi pentru preoţi. Şi seul cel pentru păcat îl va aduce pre jîrtăvnic. Şi  cela ce va slobozi pre ţapul cel osebit la lăsare îş va spăla hainele lui şi-ş va  spălatrupul lui cu apă şi după aceaea va întra întabără. Şi viţelul cel pentru păcat şi  ţapulcel pentru păcat, cărora sîngele lor s-au adus înlăuntru ca să să roage în cel  sfînt, vor scoatepre eale afără den tabără şi vor arde pre dinsele în foc, şi pieile lor, şi  cărnurile lor, şibalega lor. Iară cela ce va arde pre eale îşva spăla hainele lui şi-ş va  scălda trupul lui cuapă şi după aceaea va întra în tabără. Şi vafi aceasta voao de leage   veacinică: în luna aşaptea, în zeace ale lunii, să smeriţ sufletele voastre, şi tot lucrul să  nu faceţi, cel de loc şicel nemearnic ce iaste lîngă voi, pentru căîn ziua aceasta se va  ruga pentru voi, ca săcurăţască pre voi den toate păcatele voastre, înaintea Domnului,  şi vă veţ curăţi. sîmbetele sîmbetelor, odihnă va fi aceasta voao, şiveţ smeri sufletele   voastre; de leage veacinică. Se va ruga preotul pre carele vorunge pre dînsul şi pre  carele vor săvîrşimînile lui ca să preoţască el după tatul lui, şise va îmbrăca cu  veşmîntul cel de in al lui, veşmîntul cel sfînt, Şi va ruga pre sfîntulsfîntului, şi cortul   mărturiei, şi jîrtăvniculva ruga, şi pentru preoţi, şi pentru toată adunarea se va ruga. Şi  va fi aceastavoao de leagea veacinică, ca să vă rugaţ pentru fiii lui Israil de toate  păcatele lor. O dată într-un an să va face", după cum porunci Domnul lui Moisi.   
{PreoţiaCapXVII} Şi grăi Domnul cătră Moisi, zicînd: "Grăiaşte cătră   Aaron şi cătră fiii luişi cătră toţi Bii lui Israil, şi vei zice cătră ei: " acesta e cuvîntul  care au poruncit Domnul zicînd: "Om, omden fiii lui Israil, au den nemearnicii care  se afla între voi, carele va junghia viţel, au oaie, au capră în tabără, şi carele va junghia   afară den tabăra şi la uşa cortului mărturiei nuva aduce ca să o faca pre ea  ardere-de-tot, aude mîntuire Domnului priimită întru miros debună mirosire, şi  carele va junghia afară şi lauşa cortului mărturiei nu o va aduce pre ea casă aducă dar  Domnului împotriva cortului mărturiei, sînge se va socoti omului aceluia. Sînge au  vărsat, peri-va sufletul aceluia den norodul lui. pentru ca să aducă fiii lui   Israil jîrtvele lor, cîte vor junghia ei în cîmpi, şi levor aduce pre eale Domnului, la uşile   cortului mărturiei, cătră preot, şi jîrtva de mîntuire Domnului aceastea. Şi va vărsa  preotulsîngele pre jîrtăvnic împrejur, înaintea Domnului, lîngă uşa cortului mărturiei,  şi va aduce seul la miros de bună mirosire Domnului. Şi nu vor mai junghia jîrtvele lor  celor în-deşărţi, la carii ei curvescu dupre dînşii. Leage veacinică va fi voao întru  seminţiile voastre". Şi veţi zice cătră ei: "Om, om den fiiilui Israil, au den fiii celor  nemearnici care săaflă între voi, carele va face ardere-de-tot, au jîrtva şi la uşa   cortului mărturiei nu va aduce ca să facă pre aceaea Domnului, va perisufletul acela den   norodul lui. Şi om, omden fiii lui Israil, au den cei nemearnici care săaflă între voi,  carele vă mîncă tot sîngele, şivoiu pune obrazul Mieu pre sufletul cela cemănîncă  sîngele şi voiu piarde pre dînsul den norodul lui. pentru că tot sufletul a tot trupul  sîngele lui iaste, şi Eu l-am dat voao, pre jîrtăvnic să vă rugaţi pentru sufletile   voastre. pentru că sîngele lui pentru suflet se varuga". pentru aceaea am grăit fiilor  lui Israil: "Tot sufletul dentru voi nu va mîncasînge, şi cel nemearnic care se află între  voinu va mînca sînge. Şi om, om den fiii lui Israil, au den nemearnicii care să află   întrevoi, carele va vîna vînat, hiară au pasăre decare să mănîncă, şi va vărsa sîngele lui  şi va acoperi pre dînsul pămîntul". pentru căsufletul a tot trupul sîngele lui iaste, siam  zis fiilor lui Israil: "Sînge a tot trupulsă nu mîncaţi, pentru că sufletul a tot   
{p84} trupul sîngele lui iaste. Tot cela ce mănîncăpre el va peri". Şi tot  sufletul care va mîncamortăciune, au prinsă de gadine, dentru pămînteani, au den  nemearnici, îş va spălahainele lui şi-ş va scălda trupul cu apă, şinecurat va fi pînă în  sară, şi curat va fi. Iarăde nu va spăla hainele lui şi trupul lui nu-l vascălda cu apă, şi-ş va lua fărădeleagea lui".   
{PreoţiaCapXVIII} Şi grăi Domnul cătră Moisi, zicînd: "Grăiaşte fiilor lui Israil şi vei zice cătră dînşii: "Eu Domnul Dumnezăul  vostru. Dupre deprinderileEghipetului, în care aţi nemernicit întru el, să nu faceţi, şi  dupre deprinderile pămîntului Hanaan, în carele Eu voiu băga pre voi acolo, să nu  faceţi, şi la legile lor să nu meargeţi. Judecăţile Meale să faceţi şi poruncile Meale să  păziţi şi să umblaţi întru eale. Eu Domnul Dumnezăul vostru. Şisă păziţi toate poruncile  Meale şi toate judecăţile Meale şi să faceţi pre eale, carele, făcîndu-le, omul va trăi   într-însele. Eu Domnul Dumnezăul vostru. Om, om cătrătoate ale sale, trupului său  nu va veni ca să descopere ruşinea. Eu Domnul. Ruşinea tătîni-tău şi ruşinea mumei  tale să nu-i descoperi. pentru că mumă-ţi iaste, să nu descoperiruşinea ei. Ruşinea  muierii tătîni-tău să nuo descoperi, că ruşinea tătîni-tău iaste. Ruşinea sororii tale  de tată au de mumă, născută înlăuntru au născută afară, să nu descoperi ruşinea lor.  Ruşinea featei fiiului tău, au a featei featei tale, să nu descoperi ruşinealor, că a ta  ruşine iaste. Ruşinea featiimuierii tătîni-tău să nu descoperi; sor de un tată-ţi  iaste, să nu descoperi ruşinea ei. Ruşinea sororii tătîni-tău să nu descoperi, pentru că  rudă tătîni-tău iaste. Ruşineasororii mumei tale să nu o descoperi, pentru că rudă  mumei tale iaste. Ruşinea fratelui tătîni-tău să nu descoperi şi la muiarea lui sănu   întri, pentru că rudă-ţi iaste. Ruşineanororii tale să nu o descoperi, că fămeaie  fiiu-lui tău iaste, să nu descoperi ruşinea ei. Ruşinea muierii frăţine-tău să nu  descoperi, că ruşinea frăţine-tău iaste. Ruşinea muierii şi a featei ei să nu descoperi;  fata fecioruluiei şi pre fata featei ei să nu o iai ca să descoperi ruşinea lor; rudă-ţi  sînt ţie, păgînătate iaste. Muiare preste soru-sa să nu iai rîvnitoare împotrivă să-i  descoperi ruşinea ei preste dînsa, încă fiind ea vie. Şi cătră fămeaie în osebirea  necurăţiii ei să nu întri să-i descoperi ruşinea ei. Şi cătră muiarea aproapelui tău să  nu dai patul semenţii tale ca să tepîngăreşti cătră dînsa. Şi den semenţia tasă nu dai să   slujască la boiari şi să nu spurcinumele cel sfînt. Eu Domnul. Şi cu bărbat să nu dormi  culcare fămeiască, pentru căurîciune iaste. Şi la tot cu patru picioare să nu-ţ dai  patul tău în semenţie ca să te pîngăreşti într-însul, şi muiarea să nu stea cătră totcela  cu patru picioare să să încalece, pentru căurîciune iaste. Nu vă pîngăriţ în toate  aceastea. pentru că în toate aceastea s-au pîngărit limbile carele trimiţ Eu înaintea  feaţii voastre, Şi să pîngări pămîntul, şi le-am dat strîmbătatea lor pentru dînsul, şi  săsupără pămîntului de cei ce şed pre dînsul. Şi păziţ toate legile Meale şi poruncile  Meale, şi să nu faceţ den toate urîciunele aceastea, cel de loc şi cel ce s-au adaos  nemearnic întrevoi. pentru că toate urîciunile aceastea au făcut oamenii pămîntului  care au fost mainainte de voi, şi să pîngări pămîntul. Şi pentru ca să nu urască pre voi   pămîntul cîndveţ pîngări voi pre dînsul, în ce chip au urîtlimbile ce era mai nainte decît  voi. Că tot carele va face den toate urîciunile aceastea, vor peri sufletele care fac den  mijlocul noroadelor lor. Şi păziţ poruncile Meale, pentru ca să nu faceţ den toate legile  ceale urîte, care s-au făcut mai nainte de voi, şi să nu vă pîngăriţi în eale. Că Eu Domnul Dumnezăul vostru".   
{PreoţiaCapXIX} Şi grăi Domnul cătră Moisi, zicînd: "Grăiaşte la toată adunarea fiilor lui Israil şi vei zice cătră dînşii: "Sfinţi  să fiţ, că sfînt Eu, Domnul Dumnezăul vostru. Fiestecarele de tată-său şi de  mumă-sa să să teamă, şi simbetele Meale să le păziţ. Eu Domnul Dumnezeul vostru.  Să nu urmaţi la idoli, şi Dumnezei vărsaţ să nu faceţ voao. Eu Domnul Dumnezăul  vostru. Şi de veţ junghea jîrtvă de mîntuire Domnului, priimită voao veţ jîrtvi. În care  zi veţ junghea, să va mînca; şi a doua zi. Şi de varămînea pînă a treia zi, cu foc se va  arde detot. Iară de se va mînca cu mîncare a treia zi, ne jîrtvită iaste, să nu se priimască.  Iară cel ce o va mînca păcat va lua, pentru că sfintele Domnului au pîngărit. Şi vor peri  sufletele ceale ce mănîncă den norodul lor. Şi secerînd voi seacerea pămîntului vostru,  sănu isprăviţ săcerătura voastră ţarinii tale asecera, şi ceale ce cad ale seacirii tale să nu  le aduni. Şi via ta să nu o culegi de iznoavă, nice broboanele viii tale să nu le aduni.  Săracului şi nemearnicului să le laşi acealea. Eu Domnul Dumnezăul vostru. Să nu  furaţi şisă nu minţiţ, nice să năpăstuiască fieşteca rele pre aproapele-ş. Şi să nu juraţ  înnumele Mieu pre strîmbu şi să nu pîngăriţnumele cel sfînt al Dumnezăului vostru.   
{p85} Eu Domnul Dumnezăul vostru. Să nu facistrîmbătate vecinului şi să  nu jăfuieşti şi să nudoarmă simbria năimitului tău pînă dimineaţala tine. Să nu grăieşti  de rău pre surd şi înaintea orbului să nu pui piadecă, şi să tetemi de Dumnezăul tău. Eu  Domnul Dumnezăul vostru. Să nu faceţ strîmbătate lajudecată. Să nu iai obrazol  săracului, nice sălauzi obrazul năsilnicului; cu dereptate săjudeci pre vecinul tău. Să nu  umbli cuvicleşug în limba ta, să nu te întăreşti pre sîngele vecinului tău. Eu Domnul  Dumnezăulvostru. Să nu urăşti pre frate-tău cu cugetul tău, cu mustrare să mustri  pre aproapele tău şi să nu iai pentru dînsul greşală. Şi sănu izbîndească mîna ta şi să nu  te urgiseşti fiilor norodului tău; şi să iubeşti pre aproapeletău ca pre tine. Eu Domnul  Dumnezău vostru. Leagea Mea să păziţ. Şi dobitoaceletale să nu le încaleci cu alt jug  şi via ta să nu osameni de doao feliuri şi haină ţesută de doaofeliuri, spurcăciune, să nu  pui preste tine. Şi de va dormi neştine cu muiarea patde sămînţă şi ea va fi roabă păzită  unui om, şiea cu răscumpărări nu s-au răscumpărat, volnicie nu s-au dat ei,  socotinţă va fi ei. Nu vormuri, pentru că nu s-au volnicit. Şi va aduce pentru greşala  lui, Domnului, lîngă uşa cortului mărturiei, berbeace de greşală. Şise va ruga pentru   dînsul preotul, cu berbeacele greşălii înaintea Domnului, pentru păcatul lui care au   greşit, şi se va lăsa lui păcatullui care au greşit. Iară cînd veţ întra în pămîntul carele  Domnul Dumnezăul vostru îl dă voao, şi veţ sădi tot lemnul de mîncat şi veţi curăţi  necurătia lui. Roada lui trei ani va fi voao necurăţit; să nu să mănînce. Şi întra al  patrulea an va fi toată roada lui sfîntă, lăudată Domnului. Iară la al cincelea an  veţmînca roada lui, adaos voao roada lui. Eu Domnul Dumnezăul vostru. Să nu  mîncaţi preste munţi, nice să vrăjîţi, nice să căutaţivraja păsărilor. Să nu faceţi creţ den  chicacapului vostru, nice să stricaţi faţa barbei voastre. Şi tăieturi să nu faceţi pe suflet   întrupul vostru şi slove împunse să nu faceţi între voi. Eu Domnul Dumnăzăul vostru.  Să nu pîngăreşti pre fata ta ca să o curveştipre dînsa, şi nu va curvi pămîntul, şi se  vaumplea pămîntul de fărdelegi. SimbeteleMeale să le păziţi şi de sfintele Meale să  văteameţi. Eu Domnul. Să nu urmaţi celorce băsnuiescu den pîntece şi cătră vrăjîtori  sănu vă lipiţi, ca să vă pîngăriţ întru ei. Eu Domnul Dumnezăul vostru. De faţa celui  bătrîn să te scoli şi să cinsteşti faţa celui mai bătrîn; şi să te temi de Dumnezăul tau. Eu  Domnul Dumnezăul vostru. Iară de se va apropia voao cineva nemearnec în   pămîntulvostru, să nu-l necăjîţ pre el. Ca şi cela de pămînt va fi între voi cel  nimearnec ce vine cătră voi, şi să-l iubeşti pre el ca şi pre tine, pentru că nemearnici  v-aţ făcut în pămîntulEghipetului. Eu Domnul Dumnezăul vostru. Să nu faceţi  strîmbătate la judecată, la măsuri, la cumpănă şi la cantare. Cumpenile direapte şi  cantarele direapte, şi măsuriledireapte şi ţărînă direaptă să fie între voi. Eu Domnul  Dumnezăul vostru Ce v-am scos den pămîntul Eghipetului. Şi să păziţi toată leagea  Mea şi toate poruncile Meale, şi le veţface pre eale. Eu Domnul ".   
{PreoţiaCapXX} Şi grăi Domnul cătră Moisi, zicînd: "Şi fiilor lui Israil vei  grăi, zicînd: "Deva fi vreunul dentre fiii lui Israil audentre ceia ce s-au făcut  nemearniciîn Israil, carele va da den sămînţa luila boiari, cu moarte să să omoară.  Limba ceiaste pre pămînt îl vor omorî pre dînsul cupietri. Şi Eu voiu întări obrazul  Mieu preomul acela şi-l voiu piarde pre dînsul den norodul lui, pentru că den  sămînţa lui au datboiariului, ca să pîngărească sfintele Meale, şiva spurca numele celor  sfinţiţi Mie. Iară devor treace cu vedearea lăcuitorii pămîntuluicu ochii lor de la omul  acela, după ce va da elden sămînţa lui boiariului, ca să nu omoarăpre el, Şi voiu întări  obrazul Mieu pre omulacela şi pre seminţia lui, şi voiu piarde pre dînsul şi pre toţi cîţi  să tocmăscu într-un gînd cu el ca să curvească ei la boiari den norodullor. Şi sufletul  carele va urma la ceia cebăsnuiescu den pîntece au la vrăjîtori ca săcurvească dupre ei,  voiu întări obrazul Mieupre sufletul acela şi-l voiu piarde pre el den norodul lui. Şi  veţ fi sfinţi, că sfînt sînt Eu, Domnul Dumnezăul vostru. Şi veţ păzi poruncile Meale şi  veţ face pre eale. Eu Domnul Ce vă sfinţescu pre voi. Omu, omcarele va grăi rău pre  tatăl lui au pre mumalui, cu moarte să să omoară. Pre tată-său au pre mumă-sa de  rău au grăit, vinovat va fi. Om, om carele va preacurvi muiarea bărbatului au carele va  preacurvi muiarea vecinuluisău, cu moarte să să omoară, preacurvariul şipreacurva. Şi  carele se va culca cu muiarea tătîni-său, ruşînea tătîni-său au descoperit, cu  moarte să să omoară amîndoi, vinovaţi sînt. Şi de va dormi oarecarele cu nora lui, cu  moarte să să omoară amîndoi; au păgînit, vinovaţi sînt. Şi carele va dormi cu parte  bărbătească culcare fămeiască, urîciune au făcut amîndoi; cu moarte să să omoară, vinovaţi sînt.   
{p86} Carele va lua muiare şi pre muma ei, fărdeleage iaste; în foc să-l arză, pre dînsul şi pre dînsele, şi să nu fie fărdeleage între voi.  Şicineş va da zăcearea lui în dobitoc cu patru picioare, cu moarte să să omoară, şi  dobitocul să-l omorîţi. Şi muiarea care va veni cătră fieştecare dobitoc ca să să  încalece ea de dînsul, să omorîţi muiarea şi dobitocul; cumorte să să omoară, vinovaţi  sînt. Carele va lua pre sora lui despre tată-său au despremuma lui şi va vedea  ruşînea ei, şi ea va vedearuşînea lui, ocară iaste, să piară înaintea fiilor rudii lor; ruşînea  surori-sa au descoperit, păcatul lor vor lua. Şi om carele va dormicu muiarea ce va  avea pre sine şi au descoperit ruşînea ei, izvorul ei au descoperit, şi ea audescoperit  curgerea sîngelui ei; să piară amîndoi den ruda lor. Şi ruşinea sororii tătîni-tău şi  sororii mîne-ta să nu descoperi; pentru că rudenia au descoperit, păcatul vorpurta.  Carele va dormi cu rudenia lui, ruşinea rudeniei lui au descoperit; fără feciori vormuri.  Şi omul carele va lua muiarea fratelui lui, necurăţie iaste; ruşinea fratelui lui  audescoperit, fără feciori vor muri. Şi veţipăzi toate poruncile Meale şi toate  judecăţileMeale, şi veţi face pre eale, şi nu va urî pre voi pămîntul în carele vă bag pre  voi acolo ca sălăcuiţi pre dînsul. Şi să nu meargeţi dupălegile limbilor, pre carei Eu  gonescu de la voi. pentru că aceastea toate le-au făcut, şi i-am urît pre dînşii. Şi  v-am zis voao: "Voi veţi moşteni pămîntul lor, şi Eu îl voiu da voao pre dînsul întru  aveare, pămînt care iaste curîndlapte şi miare". Eu Domnul Dumnezăulvostru, Care  v-am osăbit pre voi den toatelimbile. Şi veţi osăbi pre voi între dobitoacele ceale  curate şi între ceale necurate, şi între pasările ceale curate şi ceale necurate, şisă nu  spurcaţi sufletele voastre întru dobitoace şi în pasări şi în toate tîrîtoarele pămîntului,  carele Eu le-am osebit voao în necurăţie. Şi-M veţi fi Mie sfinţi, că Eu sfînt,  Domnul Dumnezăul vostru, Cela ce v-au osăbit pre voi den toate limbile, ca  să-M fiţi Mie. Şi bărbatul au fămeaia care se va facedentru ei băsnuitoriu de pîntece  au vrăjitoriu, cu moarte să să omoară amîndoi; cu pietri să-i ucideţi pre ei, vinovaţi sînt".   
{PreoţiaCapXXI} Şi zise Domnul cătră Moisi: "Zi preoţilor, fiilor  lui Aaron, şi vei zice cătră ei în suflete să nu să pîngărească întru limba lor, Fără numai  în ruda ce iaste aproape de el, pre tată şi pre mumă şi pre fii şi pre feate şi pre frate Şi pre  sora lui, fecioara ce i să apropie lui, ceaeace nu iaste dată la bărbat, pre aceastea să  vor pîngări. Să nu să pîngărească fără de veaste, întru norodul lui, în scîrnăvia lui. Şi  pleaşă să nu vă radeţi capul pentru mort, şifaţa barbei să nu o rază, şi pre trupurile lor  sănu taie tăieturi. Sfinţi vor fi Dumnezăului lor şi nu vor pîngări numele Dumnezăului  lor, pentru că jîrtvele Domnului, daruri Dumnezăului lor ei aduc, şi vor fi sfinţi.  Muiarea curvă şi pîngărită nu vor lua, şi muiareascoasă de după bărbatul ei nu vor lua,  că sfîntiaste Domnului Dumnezăului lui. Şi vei sfinţipre dînsul: Darurile Domnului  Dumnezăului vostru acesta le aduce; sfînt să fie, că sfîntEu, Domnul Dumnezăul  vostru, Cela ce sfînţescu pre ei. Şi fată de om preot, de să va pîngări a curvi, numele  tătînie-său ea pîngăreaşte; pre foc să să arză de tot. Şi preotul cel mare den fraţii lui,  celui ce i s-au turnat pre capu den untdelemnul unsorii şi s-au săvîrşit să să  îmbrace cu hainele, capul nu-ş va descoperi şi hainele lui nu le va rumpeŞi pre tot  sufletul mort nu va întra, pre tatălui, nice pre muma lui nu se va pîngări. Şi den ceale  sfinte nu va ieşi şi nu va pîngărinumele cel sfinţit al Domnului lui, pentru  că untdelemnul cel sfînt cel unsu al Dumnezăului lui pre dînsul. Eu Domnul. acesta  fămeaie fecioară den ruda lui va lua. Iară văduvă şi gonită şi pîngărită şi curvă,  preaceastea nu va lua, fără numai fecioară den norodul lui va lua fămeaie. Şi nu va  pîngarisămînţa lui întru norodul lui. Eu Domnul Dumnezăul, Cela ce sfinţescu pre el".  Şi grăi Domnul cătră Moisi, zicînd: "Zi cătră Aaron, zicînd: "Om den semenţia ta   întrurudele voastre, de va fi la oarecarele la dînsulhulă, să nu vie să aducă daruri  Domnului lui. Tot omul la care va fi la dînsul hulă nu va veni, om orbu sau şchiop, sau  ciungu, sau cu urechile tăiate, Au om la care va fi la el sfărîmătură de mînă, au  sfarîmătură de picior, Au ghebos, au pecinginos, zmult la ochi, Sau om la care va fi   într-însul rîie sălbatică, saufunecei, sau să fie cu un coiu, Tot careleiaste într-însul  hulă, den semenţia lui Aaron preotul, nu se va apropia ca să aducă jîrtvele  Dumnezăului tău; că hulă e întru el, darurilelui Dumnezău să nu să apropie a le aduce.  Darurile Dumnezăului lui, sfintele sfintelor; şi den sfinte va mînca, Fără numai  la acoperemînt nu va veni şi cătră jîrtăvnicnu să va apropia, pentru că hulă are. Şi nuva  pîngări numele cel sfînt al Dumnezăuluilui, pentru că Eu, Domnul Ce sfinţescu  pre dînşii". Şi grăi Moisi cătră Aaron şi cătră fiii lui şi cătră toţi fiii lui Israil.   
{p87} 
{PreoţiaCapXXII} Şi grăi Domnul cătră Moisi, zicînd:  "Zi lui Aaron şi fiilor lui, şi să săferească de sfîntele fiilor lui Israil, şisă nu pîngărească  numele Mieu celsfînt, cîte ei sfinţescu Mie. Eu Domnul. Zi lor: "În seminţiile voastre,  tot omulcarele se va apropia, de toată semenţia voastră, cătră sfinte cîte vor sfinţi fiii lui   Israil Domnului, şi necurătia lui pre dînsul, va perisufletul acela de la Mine". Eu  Domnul. Şiom den sămînţa lui Aaron preotul, şi acestastricat au înfrînt, den ceale  sfinte să numănînce pînă ce se va curăţi. Şi cela ce săatinge de toată necurăţia  sufletului, au omcăruia va ieşi dentr-însul pat de semenţie, Sau carele se va atinge  de tot tîrîtoriul necurat, carele va pîngări pre el, sau de om în careva pîngări pre el după  toată necurăţia lui, sufletul care se va atinge de eale Necuratva fi pînă în sară. Nu va  mînca den cealesfinte, De nu-ş va scălda trupul lui cu apă; şi va apune soarele, şi  curat va fi, şi atunceava mînca den ceale sfinte, că pîinea lui iaste. Mortăcione şi prinsu  de gadini să nu mănîncesă să pîngărească el într-însele. Eu Domnul. Şi vor păzi  pazele Meale, ca să nu ia pentru eale păcat; şi vor muri pentru Eale, devor pîngări pre  eale. Eu Domnul, Cela cesfinţescu pre dînşii. Şi tot streinul de rudănu va mînca  sfinte. Nemearnicul preotului aunăimit nu va mînca sfinte. Iară preot, de vacumpăra  suflet, cumpărat pre argint, acestava mînca den pîinile lui. Şi cei născuţi de casalui, şi  aceştea vor mînca den pîinile lui. Şifată de om preot, de se va da la om strein denneam,  ea den cepăturile ceale sfinte nu vamînca. Şi fata preotului, de se va facevăduvă au  gonită, şi sămînţe nu va fi în ea, seva întoarce la casa tătîne-său, după tinereaţele ei;  den pîinile tătîne-său va mînca. Şi totstreinul de rudă nu va mînca den Eale. Şiom  carele va mînca sfinte după neştiinţe, şi vapune al cincelea lui preste dînsul, şi va da  preotului cel sfînt. Şi nu vor pîngări sfintele fiilor lui Israil, carele ei iau Domnului, Şi  vor aduce preste ei fărădeleage de greşală, mîncînd ei sfintele lor. pentru că Eu  Domnul, Carele sfinţescu pre ei". Şi grăi Domnul cătră Moisi, zicînd: "Grăiaşte lui   Aaron şi fiilor lui, şi la toată adunarea fiilor lui Israil, şi vei grăi cătră ei: "Om, om den  fiii lui Israil au den nemearnicii ce lăcuiescu lîngă dînşii în Israil, careleva aduce  daruri, după toată mărturisire a lor audupă toată aleagerea lor, Cîte vor aduce  Domnului la arderea-de-tot, priimite voao, partebarbătească den cirezi au den oi  şi den capre. Toate cîte vor avea hulă într-însele nu vor aduce Domnului, căce nu va  fi voao priimită. Şi om carele va aduce jîrtvă de mîntuire Domnului, osebind ruga după  aleagere au în praznicele voastre, den cirezi au den oi, curat va fi priimit, toată prihana  nu va fi în el. Orbu sau zdrobit, au tăiat la limbă, au avînd negi, aurîios, au pecinginos,  să nu le aducă aceastea Domnului, şi la priimire să nu daţ den eale preste jîrtăvnic  Domnului. Şi viţel au oaie tăiată la ureache, au tăiată la coadă, junghierisă le faci  aceastea ţie, iară la rugă-ţ nu se vor priimi. Frînt, şi zdrobit, şi tăiat, şi spentecat, să  nu le aduceţ aceastea Domnului Şi în pămîntul vostru nu se vor face. Şi den  mînastreinului de rudă să nu aduceţ daruri Dumnezăului vostru den toate aceastea,   pentru căstricăciune sînt întru Eale, hulă în Eale, nu sevor priimi aceastea voao". Şi  grăi Domnul cătră Moisi, zicînd: " viţel, au oaie, au capră, după ce se va naşte, şi va  fizile supt mumă-sa, iară a opta zi şi înainte se va priimi în loc dedaruri, priimire  Domnului. Şi viţel, şi oaia, pre dînsa şi pre copilul ei să nu jungheaţ într-ozi. Iară de  veţ jîrtvui jîrtvă, rugă de bucurie Domnului, întru priimire voao veţ jîrtvipre ea.  Aceasta într-aceaea zi se va mînca, să nu lăsaţ den cărnuri pre dimineată. Eu  Domnul. Şi păziţ poruncile Meale şi să le faceţ pre dînsele. Eu Domnul. Şi să nu  spurcaţi numele sfîntului, şi Mă volu sfinţi înmijlocul fiilor lui Israil. Eu Domnul,  Cela cesfinţescu pre voi, Cela ce v-am scos pre voi den pămîntul Eghipetului, ca să vă fiu voao Dumnezău. Eu Domnul ".   
{PreoţiaCapXXIII} Şi grăi Domnul cătră Moisi, zicînd: "Grăiaşte fiilor lui Israil şi vei zice cătră ei: " praznicile  Domnului, precare veţ chema pre eale chematesfinte, aceastea sînt praznicileMeale.  Şase zile să faceţi lucruri, iară aşaptea zi, sîmbete, odihnă chemată sfîntă Domnului.  Tot lucrul să nu faceţi: sîmbeteiaste Domnului, în toată lăcuinţa voastră. Aceastea sînt   praznicile Domnului, chematesfinte, pre care veţ chema pre eale în vremilelor: în luna  dentîi, înzile ale lunii, întremijlocul serilor, Pasha Domnului. Şi în cincisprăzeace zile  ale lunii dentîi, praznecul azimelor Domnului. Şapte zile azime să mîncaţi. Şi ziua cea  dentîi chemată sfîntă va fi voao, tot lucrul de posluşît să nu faceţi. Şi veţ aduce  ardere-de-tot Domnului zile. Şi ziua a şaptea chemată sfîntă va fi voao, tot lucrul  de lucrat să nu faceţi". Şi grăi Domnul cătră Moisi, zicînd: "Zi fiilor lui Israil şi vei grăi   
{p88} cătră dînşii: "Cînd veţi întra la pămîntu careleEu dau voao, şi  veţ secera seacerea lui şi veţcăra znopii, începătura seacerii voastre, cătră preot. Şi va   aduce znopul înaintea Domnului priimit voao, a doua zi cei dentîi a sîmbetelor îi va   aduce pre dînsul preotul. Şi veţface, în ziua în carea veţ aduce znopul, oaiecurată de un  an în ardere-de-tot Domnului. Şi jîrtva lui, doao a zeacea den făină curată, făcută  cu untdelemnu, jîrtvă Domnului, lamiros de bună mirosire Domnului; şi turnarealui, a  patra den in de vin. Şi pîine, şi spicefrecate noao să nu mîncaţi pînă la aceasta, înziua  aceasta, pînă veţ aduce voi darurile Dumnezăului vostru. Leage veacinică înrudele   voastre, în toată lăcuinţa voastră. Şise va n umăra voao de a doua zi den simbete, den  ziua ce veţ aduce znopi punerii denainte, şapte săptămîni întregi veţ n umăra. Pînă a  doua zi ceia de apoi a şaptea, veţn umăra 50 de zile Şi veţ aduce jîrtvă noao Domnului.  Den lăcaşale voastre veţ aduce pîinea punerii denainte, doao pîini. Den doao azeace de  făină curată va fi o pîine, dospită vorcoace, den ceale dentîi născute, Domnului. Şiveţ   aduce împreună cu pîinile şapte miei de unan, curaţi, şi un viţel den cireadă şi doi  berbecicuraţ, şi vor fi ardere-de-tot Domnului: şi jîrtvele lor şi turnările lor, jîrtvă  miros de bunămirosenie Domnului. Şi veţ face un ţapden capre pentru păcat şi doi miei  de un an întru jîrtva mîntuirei, împreună cu pîineleceale den rodurile dentîi. Şi le va  pune preeale preotul cu pîinele roadelor dentîi, punere înaintea Domnului, împreună cu  cei doi miei. Sfînţi vor fi Domnului; preotului celui ce le aduce pre eale, lui vor fi. Şi  veţ numi ziuaaceasta chemată. Sfîntă va fi voao, tot lucrulde lucrat să nu lucraţi   într-însa. Leage veacinică întru rudele voastre, în toată lăcuinţa voastră. Şi cînd  seceraţi seacerea pămîntului vostru, să nu săvîrşîţ rămăşiţa seaceriiţarinii tale, cînd  seaceri tu, şi ce cade den seacerile tale să nu le strîngi, celui sărac şi celuinemearnic să  le laşi acealea. Eu Domnul Dumnezăul vostru". Şi grăi Domnul cătră Moisi, zicînd:  "Grăiaşte fiilor lui Israil, zicînd: "În a şaptea lună, într-una a lunii, va fivoao odihnă,   pomenirea trîmbiţilor, chematăsfîntă Domnului. Tot lucrul de lucrat sănu faceţi, şi să   aduceţi ardere-de-tot Domnului". Şi grăi Domnul cătră Moisi, zicînd: "Şi în zeace  a lunii a şaptea aceştiia, zi de rugă, chemata de sfînţenie va fi voao, şismeriţ sufletile   voastre şi să aduceţi arde-re-de-tot Domnului. Tot lucrul să nufaceţ într-însa  în ziua aceasta, pentru că iastevoao aceasta zi de rugă, să vă rugaţ pentru voi înaintea  Domnului Dumnezăului vostru. pentru că tot sufletul care nu se va smeri în ziua  aceasta într-însa, va peri den norodul lui. Şi tot sufletul care va face lucru   într-însa în ziua aceasta, va peri sufletul acela den norodul lui. Tot lucrul să nu  faceţi. Leage veacinică întru rudele voastre, în toate lăcaşurile voastre. Simbete  simbetelor va fi voao, şi veţ smeri sufletele voastre. Den noao alelunii, de cu seară,  pînă în zeace ale lunii, seara, veţ sîmbăta simbetele voastre". Şigrăi Domnul cătră   Moisi, zicînd: "Grăiaşte fiilor lui Israil, zicînd: "În 15 ale lunii a şapteaaceştiia,  praznecul corturilor, 7 zile, Domnului. Şi ziua dentîi chemată sfîntă va fi, tot lucrul de   lucrat nu veţi face. Şapte zile veţi aduce ardere-de-tot Domnului. Şi ziua a  optachemată sfîntă va fi voao, şi veţi aduce arde-re-de-tot Domnului. Ieşire  iaste, tot lucrul cesă lucrează să nu faceţi. Aceastea sîntpraznecile Domnului, pre care  chemaţ pre dînsele chemate sfinte, ca să aduceţi aduceri Domnului arderi-de-tot   jîrtvei lor, şi turnărilelor, den zi în zi, afară den simbetele Domnului, şi afară den  dările voastre, şi afară dentoate rugile voastre, şi fără de ceale de bunăvoie ale voastre  carele veţi da Domnului; Şiîn 15 zile a lunii a şapte aceştiia, după ce veţiisprăvi  roadele pămîntului, să prăznuiţi Domnului 7 zile. În ziua dentîi, odihnă, şi în aopta zi,   odihnă. Şi veţi lua voao în ziua dentîiroadă den lemnu frumos, şi ramuri de finic,  şistîlpări de lemnu dease, şi răchiţi, şi stîlpăride agnu den pîrîu, şi vă veţi veseli   înaintea Domnului Dumnezăului vostru Şapte zileale anului. Leage veacinică la rudele   voastre. În luna a şaptea veţi prăznui pre dînsa. În corturi să sălăşluiţi 7 zile, tot  moşneanul de pămînt în Israil va lăcui în corturi, pentru ca să vază rudele voastre că în   corturi amlăcuit pre fiii lui Israil cînd i-am scos pre dînşii den pămîntul  Eghipetului. Eu Domnul Dumnezăul vostru". Şi grăi Moisi praznicile Domnului Dumnezăului fiilor lui Israil.   
{PreoţiaCapXXIV} Şi grăi Domnul cătră Moisi, zicînd: " porunceaşte fiilor lui Israil, şi să-ţ iaţie untdelemnu de maslin curat  şi limpede la lumină, să arză lumină pururea. afară de acoperemînt, în cortul mărturiei,  şi-l vor arde pre dînsul Aaron şi fiii lui, de cu sară pînă dimineaţa, înaintea Domnului   pururea. Leage veacinicăîn rudele voastre. Pre sfeaşnicul cel curat   
{p89} veţi arde luminele înaintea Domnului pînă dimineaţa. Şi veţi lua făină curată şi o  veţiface pre dînsa pîini, de doao a zeacea va fi opîine. Şi veţi pune pre eale doao  puneri, pîini o punere, pre mesa cea curată, înaintea Domnului. Şi veţi pune pre o  puneretămîie curată şi sare, şi vor fi pîinele întru pomenire, puse cătră Domnul. În ziua  simbetii veţi pune înaintea Domnului, pururea, de la fiii lui Israil, făgăduinţă veacinică.  Şiva fi lui Aaron şi fiilor lui, şi le vor mînca preeale în loc sfînt, pentru că sfinte  sfintelor sîntaceastea lui, de la ceale ce să jîrtvesc Domnului, leage veacinică". Şi ieşi   fecior defămeaie Israilteancă, şi acesta era fiiu deeghiptean între fiii lui Israil, şi s-au  sfădit întabără cel den Israilteancă şi omul Israilteanul; Şi numind feciorul fămeii   Israilteanciinume, au blestemat; şi l-au adus pre el cătră Moisi. Şi numele mumei lui  Salomith, fatalui Davri, den seminţia lui Dan. Şi-l puseră pre dînsul în temniţă, ca  să-l cerceteaze pre dînsul pren porunca Domnului. Şi grăi Domnul cătră Moisi,  zicînd: "Scoate pre cela ceau blestemat afară den tabără şi vor pune toţiceia ce au auzit  mînile lor pre capul lui şi-l vorucide cu pietri toată adunarea. Şi fiilor lui Israil  grăiaşte şi vei zice cătră dînşii: "Om, om de va blestema pre Dumnezăul lui, păcatva  lua. Iară numind numele Domnului, cumoarte să să omoară. Cu pietri să-l ucigă  pre dînsul toată adunarea lui Israil. Veri nemearnic, veri de loc, numind el numele  Domnului, să moară. Şi om care va lovi tot sufletulomului şi va muri, cu moarte să să  omoară. Şi carele va lovi dobitoc şi va muri, să plăteaseă suflet pentru suflet. Şi de va  da neştine hulă aproapelui său, cum i-au făcut lui, într-acesta chip i se va face lui.  Zdrobitură pentru zdrobitură, ochiu pentru ochiu, dinte pentru dinte. După cum va da  hulă omului, aşa să i să dea lui. Carele va lovi om şi vamuri, cu moarte să să omoară.  O dereptateva fi celui nemearnic şi celui de loc, căce Eu Domnul Dumnezăul vostru".  Şi grăi Moisi fiilor lui Israil, şi scoaseră pre cela ce l-au blestemat afară den tabără  şi-l uciseră pre dînsul cu pietri toată adunarea. Şi fiii lui Israilau făcut după cum au poruncit Domnul lui Moisi.   
{PreoţiaCapXXV} Şi grăi Domnul cătră Moisi, în muntele Sinaiei, zicînd: "Grăiaşte fiilor lui Israil şi vei zice cătră ei: "Cînd  veţ întra în pămîntul care Euvă dau voao, şi se va odihni pămîntulcare Eu dau voao,   sîmbete Domnului. Şaseani vei sămăna ţarina ta, şi 6 ani vei tăia via taşi vei aduna  roada ei. Iară la al şaptelea an, simbete, odihnă va fi pămîntului, simbete Domnului.  Ţarina ta nu vei sămăna şi via tanu o vei tăia, Şi ceale ce crescu singure aleţarinii tale  să nu le seaceri, şi strugurul sfinţeniii tale să nu-l culegi. An de odihnă va fi   pămîntului. Şi vor fi simbetele pămîntuluibucate ţie, şi slugii tale, şi slujnicii tale, şi  năimitului tău, şi celui nemearnic ce lăcuiaşte lîngă tine; Şi dobitoacelor tale, şi  hiarălorden pămîntul tău va fi toată roada lui de mîncat. Şi vei n umăra ţie 7 odihni de  an, 7anicîte 7 ori, şi vor fi ţie şapse săptămîni de an, 49 de ani. Şi se va răsuna glas de  trîmbiţe întot pămîntul vostru, în luna a şaptea, în 10 alelunii. În ziua rugii veţ răsuna  cu trîmbiţe întot pămîntul vostru. Şi veţ sfinţi anul cel al cincizăcilea an şi veţ striga  iertare pre pămîntla toţi ceia ce lăcuiescu pre dînsul. An de slobozenie, semnul acesta  va fi voao, şi vamearge fieştecarele la moşia lui şi fieştecarelela moştenirea lui veţ  mearge. Slobozeniaînsemnării aceasta va fi voao, anul al cincizecilea an va fi voao. Să  nu sămănaţ, nice săseceraţ ceale ce sîngure crescu lui şi să nuculeageţi ceale sfinte ale  lui, pentru că aslobozeniei semnu iaste, sfînt va fi voao, dencîmpi veţ mînca roadele  lui. Şi în anul slobozeniei semnului ei se va învîrteji fieştecarele la agonisita lui. Iară  de vei da vînzareaproapelui tău şi de te vei şi împrumuta de laaproapele tău, nu-l  nevoiască omul pre vecinu-ş. După n umărul anilor, după însemnare, vei lua de la  aproapele tău, după n umărul anilor, den roade îţ va da ţie. După cum mai mult den an,  va mulţi agonisita lui; şidupă cum mai puţin den ani, va împuţina agonisita lui, pentru  că n umăr roadelor tale îţ vada el ţie. Nu nevoiască omul pre vecinul lui, şi să te temi de  Domnul Dumnezăul tău. Eu Domnul Dumnezăul vostru. Şi veţ face toate dereptăţile  Meale şi toate judecăţileMeale, şi le păziţ şi le faceţ pre dînsele, şilăcuiţ pre pămînt  nedejduind. Şi va da pămîntul creaşterile lui, şi veţ mînca de saţiu, şi veţ lăcui cu  nădeajde pre dînsul. Iară de veţ zice: "Ce vom mînca în anul acesta, al şaptelea, de nu  vom sămăna şi de nu vom adunaroadele noastre?", Şi voiu trimite blagoslovenia Mea  în anul al şaselea şi va faceroadele ei la 3 ani. Şi veţ sămăna în anul al optulea şi veţ  mînca den roadevechi. Pînă la al noaolea an, pînă vor veniroadele lui, veţ mînca  vechile vechilor. Şi pămîntul nu se va vinde întru adeverinţe,   
{p90} pentru că al Mieu iaste pămîntul, că nemearnici şi vinetici sînteţ voi înaintea Mea. Şi  în tot pămîntul moştenirii voastre, mîntuiri veţda pămîntului. Iară de va sărăci  frate-tău ce e cu tine şi va vinde den moşia lui, şi vaveni cel ce să rudeaşte, ce iaste  aproape de el, şi va mîntui vînzarea fratelui lui. Iară de nuva fi la neştine rudenie, şi va  avea la mînă şi seva afla lui de ajunsu răscumpărări lui, Şi vasocoti anii vînzarii lui şi  va da ce prisoseaşteomului căruia au vîndut pre dînsul lui, şi se vaînvîrteji la moşia lui.  Iară de nu-i va fi îndemînă de ajunsu ca să-i dea lui, şi va fi vînzareaa  cumpărătoriului ei pînă la al şaselea an alslobozirii. Şi va ieşi în slobozire şi se va  învîrteji la moşia lui. Iară de va vinde neştinecasă lăcuită, într o cetate zidită, şi va fi  mîntuirea ei pînă se va umplea anul zilelor: va firăscumpărarea ei. Iară de nu se va  răscumpăra pînă se va plini un an de tot, se vaadeveri casa, carea iaste în cetatea ce are  zidiu, adevărat celuia ce au cumpărat pre ea, întrurudele lui, şi nu va ieşi la slobozenie.  Iarăcasele de pren sate, cărora nu iaste pemprejur zid, cătră farina pămîntului se vor  socoti. Răscumpărătoare pururea vor fi aceastea şiîn slobozenie vor ieşi. Şi cetăţile  leviţilor, casa cetăţilor moşiei lor, mîntuite pururea vorfi leviţilor. Şi carele va  răscumpăra de laleviţ, şi va ieşi vînzarea caselor cetăţii moşiilor în slobozenie, căce  casele cetăţilor leviţilor, moşie lor, în mijlocul fiilor lui Israil. Şiţarinile ceale osebite  cetăţilor lor nu se vorvinde, pentru că moşie veacinică iaste aceastalor. Iară de va  sărăci frate-tău ce iaste cutine şi va slăbi cu mîinele lîngă tine, să-l ajut pre el ca  pre un venetic şi nemearnic, şi vatrăi frate-tău cu tine. Să nu iai de la dînsulcamăta,  nice la mulţime, şi să te temi de Dumnezăul tău? Eu Domnul. Şi va trăi frate-tau   împreună cu tine. argintul tău să nu-l dai lui pre camătă şi pre adaos să nu dai lui  bucatele tale. Eu Domnul Dumnezăul vostru, Cela ce v-am scos pre voi den   pămîntulEghipetului, să vă dau voao pămîntul Hanaan, ca să vă fiu voao Dumnezău.  Iară de se vasmeri ţie frate-tău lîngă tine şi se va vinde ţie, să nu-ţ slujască slujbă  de rob. Ca un năimitsau nemearnic să fie lîngă tine, pînă la anulslobozeniei va sluji la  tine. Şi va ieşi cuslobozenie, şi feciorii lui împreună cu dînsul, şi va mearge la rude lui,  şi la moşiacea părintească va alerga, pentru că robi-M sînt Mie aceştea pre carii  i-am scos den pămîntul Eghipetului; să nu să vînză învînzare de robu. Să nu-l  întinzi pre el închinuire, şi să te temi de Domnul Dumnezăultău. Şi slugă şi slujnică, cîţ  se vor face ţie dentru limbi, cîţi sînt pe împrejurul tau, dentr-înşii să agonisiţi rob şi  roabă. Şi den fiii nemearnicilor carii sînt între voi, dentr-însii veţi agonist, şi den  rudele lor, cîţi se vornaşte în pămîntul vostru; vor fi voao întrumoşie. Şi veţi împărţi  pre dînşii feciorilor voştri după voi, şi vor fi voao ţinuţi în veaci. Iară den fraţii voştri  den fiii lui Israil, fieşcarele pre fratele lui să nu-l întinză pre el în chinuri. Iară de va   afla mîna nemearnicului au celui venetic de lîngă tine şi, sărăcind fratele tău, se va  vinde nemearnicului au veneticului ce e lîngă tine au celui den naşterenemearnic, După  ce se va vinde el, răscumpărare va fi lui. Unul den fraţii lui va răscumpăra pre el,  Fratele tătîni-său au fiiul fratelui tătîni-său va mîntui pre dînsul, au dencasele  trupurilor den neamul lui va mîntui preel. Iară de va avea cu mîinile lui, se va  răscumpăra pre sine Şi se va socoti cătră cela ce l-au răscumpărat pre el, den anul  care auvîndut pre sine lui pînă la anul slobozirii, şi vafi argintul vînzării lui ca o zi de  năimit. An denan va fi cu el. Iară de va fi la niştine mai mult den ani decît preţul, va da  răscumpararea lui den argintul vînzării lui. Iară de varămînea puţintel den ani la anul  iertării, şi vasocoti lui după anii lui Şi va da răscumpărarea lui. Ca un năimit, an den an  va fi împreună cu dînsul. Nu-l vei întinde pre el cuosteneală înaintea ta. Iară de nu se  va răscumpara după aceasta, şi va ieşi în anul slobozeniii el cu copiii lui împreună cu   dînsul. pentru că ai Miei sînt fiii lui Israil robi, slugi Mie aceştea sînt, carii i-am  scos den pămîntul Eghipetului.   
{PreoţiaCapXXVI} Că Eu Domnul Dumnezăul vostru. Să nu faceţi voao singuri făcute de mînă, nice cioplite, nice stîlpu  să nu rădicaţivoao, nice piatră sămnu să puneţi în pămîntul vostru, ca să vă închinaţ lui.  Eu sînt Domnul Dumnezăul vostru. Simbetele Meale să le păziţi şi de sfintele Meale să  văteameţi. Eu sînt Domnul. De veţi umbla întru poruncile Meale şi învăţăturile Meale  veţipăzi şi le veţi face pre dînsele, Şi voiu da ploaie voao în vreamea ei, şi pămîntul va  daroadele lui, şi leamnele cîmpilor vor da roadalor. Şi va apuca voao treirişul culesul,  şi culesul va apuca sămînţa, şi veţi mînca pîinea voastră în saţiu, şi veţi lăcui cu  întemeiare pre pămîntul vostru. Şi războiu nu va treace pren   
{p91} pămîntul vostru, Şi voiu da pace în pămîntul vostru, şi veţi dormi, şi nu va fi carele  săspaie pre voi, şi voiu piarde hiară reale den pămîntul vostru. Şi războiu nu va treace  pren pămîntul vostru. Şi veţi goni pre vrăjmaşii voştri, şi vor cădea înaintea voastră  cuucidere. Şi va goni den voi cinci pre o sută, şi o sută den voi vor goni zeace mii, şi  vorcădea nepriatenii voştri înaintea voastră însabie. Şi voiu căuta preste voi, şi voiu   blagoslovi pre voi, şi voiu creaşte pre voi, şi voiuînmulţi pre voi, şi voiu întări  făgăduinţa Meacu voi. Şi veţi mînca vechi, şi vechile vechilor, şi vechi den faţa celor  noao veţiscoate. Şi voiu pune făgăduinţa Mea întruvoi, şi nu va urî sufletul Mieu pre  voi. Şivoiu umbla întru voi, şi voiu fi voao Dumnezău, şi voi veţ fie Mie norod. Eu  Domnul Dumnezeul vostru, Ce v-am scos pre voi den pămîntul Eghipetului, fiind  voi robi, şi amzdrobit legătura jugului vostru, şi v-am aduspre voi cu fală. Iară de nu  Mă veţi asculta, nice veţi face poruncile Meale aceastea, Ceveţi neasculta de dînsele şi  judecăţilor Meale, se va îngreuia sufletul vostru ca voi să nufaceţi toate poruncile  Meale, ca să răsipiţifăgăduinţa Mea, Şi Eu voiu face aşa voao, şi voiu pune pre voi  lipsa, şi rîia, şi gălbenarea, orbind ochii voştri şi sufletul vostrutopind, şi veţi sămăna  în zădar seminţile voastre, şi le vor mînca împotrivnicii voştri. Şi voiu întări faţa Mea   preste voi, şi veţi cădeanaintea vrăjmaşilor voştri, şi vor goni pre voiceia ce gonescu  pre voi, şi veţi fugi negonin-du-vă nimenea pre voi. Şi de nu-M veţi asculta  nice pînă într-atîta, şi voiu adaoge a văcerta pre voi cu rane de 7 ori, pentru  păcatele voastre, Şi voiu surpa seme, tia mîndriei voastre, şi voiu pune voao ceriul ca de  hier, şi pămîntul vostru, ca de aramă, Şi va fi îndeşărt vîrtutea voastră, şi nu va da   pămîntulvostru sămînţa lui, şi lemnul ţarinii voastre nuva da roada lui. Şi după aceasta  de veţimearge în curmeziş şi nu veţi vrea să Măascultaţi, voiu adaoge voao şapte rane,  dupăpăcatele voastre, Şi voiu trimite preste voigadinile ceale sălbatece ale pămîntului  şi vormînca pre voi, şi vor topi dobitoacele voastre, şi puţini voiu face pre voi, şi pustii  vor fi căile voastre. Şi cu aceastea de nu vă veţipedepsi, ce veţi mearge cătră Mine în  curmeziş, Voiu mearge şi Eu cu voi cu mînieîncurmezişată şi voiu lovi şi Eu pre voi de  7ori, pentru păcatele voastre, Şi voiu aduce preste voi sabie izbîndind izbînda  făgăduinţii, şi veţi fugi în cetăţile voastre. Şi voiu trimitemoarte preste voi, şi vă veţi da  în mînile vrăjmaşilor voştri. Ca să vă năcăjăscu pre voi cu lipsă de pîine, şi vor coace  muieri pîinile voastre într-un cuptoriu şi vorda pîinile voastre cu cumpăna, şi veţi  mînca, şi nu vă veţi sătura. Iară de nu-M veţi asculta nice cu aceastea, ce veţi  mearge cătrăMine în curmeziş, Şi Eu voiu mearge cu voi cu mînie încurmezişată, şi  voiu certa şi Eu prevoi de 7 ori, după greşalele voastre, Şi veţi mînca trupurile   feciorilor voştri, şi trupurilefeatelor voastre veţi mînca. Şi voiu pustii stîlpii voştri, şi  voiu piarde ceale de lemnufăcute de mînile voastre, şi voiu pune oasele voastre preste  oasele bozilor voştri, şi să vasupăra sufletul Mieu voao. Şi voiu pune cetăţile voastre  pustii, şi voiu pustii sfintele voastre, şi nu voiu mirosi mirosenia jîrtvelor voastre. Şi  voiu pustii Eu pămîntul vostru, şi să vor mira pentru el vrăjmaşii voştri, ceiace  lăcuiescu pre el. Şi voiu sămăna pre voi în limbi, şi va topi pre voi mergînd sabia. Şi  vafi pămîntul vostru pustiiu, şi cetăţile voastrevor fi pustii. Atunce bine va vrea   pămîntul simbetile lui, toate zilele pustiirii lui, Şi voi veţi fi în pămîntul vrăjmaşilor  voştri. Atunceava sîmbăta pămîntul şi bine va vrea simbetelelui. Toate zilele pustiirii  lui va sîmbăta, carele n-au sîmbătat în simbetele voastre, cînd lăcuiaţi pre dînsul. Şi  celor rămaş den voi voiu aduce robime la inema lor, la pămîntulvrăjmaşilor lor, şi-i  va goni pre dînşii glas defrunză mutîndu-se, şi vor fugi ca cînd ar fugide la războiu  Şi vor cădea negoniţi de nimeni. Şi va treace cu vedearea frate pe frate, ca şi la  războiu, negonind nimenea, şi nu veţiputea să staţi împotriva nepriatinilorvoştri. Şi veţi  peri întru limbi, şi va mînca pre voi pămîntul vrăjmaşilor voştri. Şi cei ce vor rămînea  den voi se vor strica pentru păcatele lor, şi pentru păcatele părinţilor lor, în pămîntul  vrăjmaşilor lor să vor topi. Şi vor răscumpăra păcatele lor, şi păcatele părinţilor lor,   pentru căce au calcat şi M-au trecut cu vedearea pre Mine, pentru căce aumersu   înaintea Mea în curmeziş, Şi Eu am mersu cu ei cu mînie încurmezişată, şi-i  voiupierde pre dînşii în pămîntul vrăjmaşilor lor. Atuncea se va ruşina inima lor cea  netăiată împrejur, şi atuncea bine vor vrea păcatelelor. Şi-M voiu aduce aminte de  făgăduinţa lui Iacov, şi de făgăduinţa lui Isaac, şi de făgăduinţa lui Avraam, îm voiu   aduceaminte, şi de pămînt Îm voiu aduceaminte. Şi pămîntul va rămînea de ei. Atuncea  va priimi pămîntul simbetele lui, cînd se va pustii el de dînşii, şi ei vor priimi   
{p92} ale lor nelegiuiri, pentru căci judecăţileMeale le-au trecut cu ochii  şi poruncile Mealeau supărat în sufletul lor. Şi ca cînd n-ar fiei în pămîntul  vrăjmaşilor lor, nu i-am trecutcu ochii pre ei, nice am supărat lor ca să-i topescu  pre ei, ca să rîsipescu făgăduinţa Meacea de cătră dînşii, pentru că Eu sînt Domnul  Dumnezăul lor. Şi-M voiu aduce aminte defăgăduinţa lor cea dentîiu, cînd i-am  scos preei den pămîntul Eghipetului, den casă derobie, înaintea limbilor, ca să le fiu lor  Dumnezău. Eu Domnul ". Aceastea-s judecăţile şi poruncile şi leagea carea au dat  Domnulîn mijlocul Lui şi în mijlocul fiilor lui Izrail, în muntele Sinaiei, în mîna lui Moisi.   
{PreoţiaCapXXVII} Şi grăi Domnul cătră Moisi, zicînd:  "Grăiaşte fiilor lui Izrail şi vei zice cătră dînşii zicînd: "Om carele se varuga rugă ca să  fie preţul sufletului Domnului, Va fi preţul celui ce ebărbat, den 20 de ani pînă în 60,  va fi preţul lui50 de didrahme de argint, cu cumpăna ceasfîntă, Iară a părţii fămeieşti  va fi preţul 30 de didrahme. Iară de va fi de ani 5 pînă la20 de ani, va fi preţul  bărbatului 20 de didrahme, iară a fămeii 10 didrahme. Iarăde la o lună pînă la 5ani, va  fi preţul bărbatului 5 didrahme de argint, iară al fămeii 3 didrahme de argint. Iară de va  fi de 60 deani în sus, de va fi bărbat, va fi preţul lui15 didrahme de argint, iară al  fămeii 10 didrahme. Iară de va fi smerit, cu preţul luiva sta înaintea preotului şi-l va  preţui preotul: după cum poate mîna celui ce s-au rugat, aşa-l va preţui pre el  preotul. Iară de va fi dendobitoacele carele să aduc de ei dar Domnului, carele va da  den eale Domnului, va fisfînt. Să nu-l schimbe pre el bun pre rău, nice rău pre bun;  iară de-l va schimba pre el să-l schimbe dobitoc pre dobitoc, va fi acela  şischimbarea sfîntă. Iară de va fi tot dobitocul necurat, den care nu se aduce den eale  dar Domnului, va pune dobitocul înaintea preotului Şi va preţui pre dînsul preotul,   întrebun şi între rău, şi, dupre cum va preţui pre dînsul preotul, aşa va sta. Iară de  mîntuitva mîntui pre dînsul, va adaoge a cincea cătrăpreţul lui. Şi om carele va sfinţi  casa luisfîntă Domnului, şi o va preţui pre dînsa preotul între mijloc de bună şi între  mijloc derea; dupre cum o va preţui pre dînsa preotul, aşa va sta. Iară de cela ce-au  sfinţit pre dînsa va mîntui casa lui, va adaoge preste ea acincelea de argintul preţului, şi  va fi alui. Iară de va fi den ţarina moşiei lui săsfinţească omul Domnului, şi va fi preţul  dupăsămînţa lui, măsură de orzu 50 de didrahme de argint. Iară de va fi den anul  slobozirii va sfinţi ţarina lui, după preţul lui va sta. Iară de mai pre urmă, după  slobozenie, va sfinţi ţarina lui, va socoti lui preotul argintul preste ceialalţi ani, pînă la  anul slobozirii, şiva scădea den preţul lui. Şi de va răscumpăra ţarina cela ce o au  sfinţit pre dînsa, vaadaoge a cincea argintului cătră preţul lui, şiva fi lui. Iară de nu va  răscumpăra ţarina şi va vinde ţarina altui om, nu o va mai răscumpăra pre dînsa, Ce va  fi ţarina, trecînd slobozenia, sfîntă lăudată Domnului, ca şi pămîntul cel osebit;  preotului va fi moşialui. Iară de va fi că den ţarina care au cumpărat, care nu iaste den  ţarina moşiei lui, va sfinţi Domnului, Va socoti cătră dînsul preotul săvîrşitul pretului  den anul sloboziriişi va da preţul în ziua aceaea sfîntă Domnului. Şi în anul slobozirii  se va da ţarina omului de la carele au cumpărat pre dînsa, căruia era moşia pămîntului.  Şi tot preţul va fi cu cumpenele ceale sfinte: 20 de baniva fi didrahmul. Şi tot  dentîiu-născutul carele se va face în dobitoacele tale va fi Domnului şi nu va sfinţi  pre dînsul nimeni. De va fi viţel, de va fi oaie, a Domnului iaste. Iară de va fi den  dobitoacele ceale necurate, vaschimba după preţul lui şi va adaoge al cincilea lui cătră   dînsul şi va fi lui. Iară de nu se varăscumpăra, se va vinde după preţul lui. Şi toată  dania ce va da omul Domnului den toateden cîte are el, den om pînă în dobitoc, şi  denţarina moşiei lui, nu se va da, nice se va răscumpăra. Toată dania sfîntă a sfintelor  va fi Domnului. Şi toată punerea carea se va pune de la oameni nu se va răscumpăra,  ce cumoarte se va omorî. Toată a zeacea pămîntului, den sămînţa pămîntului şi den  roadalemnului, a Domnului iaste, sfîntă Domnului. Iară de va răscumpara  răscumparînd omul zeciuiala lui, a cincea a lui va adaoge preste ea, şi va fi lui. Şi toată  a zeacea den boi şi den oi, şi tot ce se va petreace supt toiagla n umăr, a zeacea va fi  sfîntă Domnului. Să nu-l schimbi pre el bun cu rău, nice rău cu bun. Iară de vei  schimba schimbînd acela, şi schimbarea lui va fi sfîntă, nu seva răscumpăra”.  Aceastea sînt poruncile care au poruncit Domnullui Moisi, cătră fiii luiIzrail, în muntele Sinaii.   
{p93} 
{NumerileCapI} Şi grăi Domnul cătră Moisi în pustia Sinaii, în cortul mărturiei, într-una alunii a doua a anului al  doilea, ieşîndei den pămîntul Eghipetului, zicînd: "Luaţi începătură a toată   adunarea fiilor lui Israil, după rudeniile lor, după caselemoşiilor lor, După n umăr den  numele lor, după capul lor, tot bărbatul den 20 de ani şi însus, tot cela ce iase întru  putearea lui Israil, socotiţi-i pre ei cu putearea lor; tu şi Aaron să-i socotiţi pre   dînşii. Şi împreună cu voi vor fi fieştecare cu putearea lor, fieştecarele după neamul a   fieştecăruia dentru boiari, după casele moşiilor vor fi. Şi aceastea-s numele   oamenilor carii vor sta împreună cuvoi: dentr-ai lui Ruvim, Elisuri feciorul  luiSedeur; Dentr-ai lui Semeon, Salamiir, feciorul lui Surisadai; Dentr-ai Iudii,  Naason, feciorul lui Aminadav; Dentr-ai luiIsahar, Nathanail, feciorul lui Sohar;  Dentr-ai lui Zavolon, Eliav, feciorul lui Helon; Dentru fiii lui Iosif, dentr-ai lui  Efraim, Elisama, feciorul lui Semiud; dentr-ai luiManasi, Gamaliil, feciorul lui  Fadasur; Dentr-ai lui Veniamin, Avidan, feciorul luiGadeoni; Dentr-ai lui Dan,  Ahiezer, feciorul lui Amisadai; Dentr-ai lui Asir, Fagheil, feciorul lui Ehran;  Dentr-ai lui Gad, Elisaf, feciorul lui Raguil; Dentr-ai lui Neftalim, Ahire, feciorul  lui Enan. Aceştea-s cei aleşai adunării, boiarii neamurilor, după moşiilelor, peste  mii mai mari lui Israil sînt". Şiluo Moisi şi Aaron pre bărbaţii aceştea ce s-au  chemat pre nume. Şi toată adunarea au adunatu-o, într-una a lunii, în al doilea an,  şisă socotiră după rudele lor, după moşiile lor, după n umărul numelor lor, den 20 de  ani şi însus, tot bărbatul după capul lor. După cumau poruncit Domnul lui Moisi, şi să  socotiră ei întru pustiiul Sinaiei. Şi să făcură fiii luiRuvim, celui dentîi născut al lui   Israil, dupărudeniile lor, după noroadele lor, după caselemoşiilor lor, după n umărul  numelor lor, dupăcapul lor, toată partea bărbătească den 20 deani şi în sus, tot cela ce  iase cu putearea, socoteala lor den ruda lui Ruvin: Patruzeci şişase de mii şi cinci sute.  Şi fiii lui Simeon, după rudeniile lor, după noroadele lor, dupăcasele moşiilor lor, după  n umărul numelorlor, după capul lor, tot bărbatul den 20 deani şi în sus, tot cela ce iase  cu putearea: Socoteala lor den ruda lui Simeon, 50 şi 9 de mii şi trei sute. fiilor lui  Gad, după rudele lor, după noroadele lor, după caselemoşiilor lor, după n umărul  numelor lor, totbărbatul de 20 de ani şi în sus, tot cela ce iasecu putearea: Socoteala lor  den ruda lui Gad, 40 şi 5 de mii şi 6 sute şi 50. fiilor Iudei, după rudele lor, după  noroadele lor, dupăcasele moşiilor lor, după n umărul numelorlor, după capul lor, toţi  bărbaţii den 20 de anişi în sus, tot cela ce iase cu putearea: Socoteala lor den fealiul  Iudei, 70 şi 4 de mii şi 6 sute. fiilor lui Isahar, după rudeniile lor, după noroadele lor,  după casele moşiilor lor, după n umărul numelor lor, după capul lor, totbărbatul den 20  de ani şi în sus, tot cela ce iasecu putearea: Socoteala lor den fealiul lui Isahar, 50 şi 4  de mii şi 4 sute. fiilor lui Zavulon, după rudele lor, după noroadele lor, după casele  moşiilor lor, după n umărulnumelor lor, după capul lor, tot bărbatul den20 de ani şi în  sus, tot cela ce iase cu putearea: Socoteala lor den fealiul lui Zavulon, 50 şi şapte de  mii şi 4 sute. fiilor lui Iosif, fiii lui Efraim, după rudele lor, după noroadele lor, după  casele moşiilor lor, după n umărulnumelor lor, după capul lor, tot bărbatul den20 de ani  şi în sus, tot cela ce iase cu putearea: Socoteala lor den fealiul lui Efraim, 40000 şi 500.   fiilor lui Manasi, după rudeniile lor, după noroadele lor, după caselemoşiilor lor, după  n umărul numelor lor, dupăcapul lor, tot bărbatul den 20 de ani şi în sus, tot cela ce iase  cu putearea: Socoteala lor den neamul lui Manasi, treizeci şi doao de miişi doao sute.   fiilor lui Veniamin, după rudele lor, după noroadele lor, după caselemoşiilor lor, după  n umărul numelor lor, dupăcapul lor, toată partea bărbătească den 20 deani şi în sus, tot  cela ce iase cu putearea: Socoteala lor den neamul lui Veniamin, 35000 şi 400. fiilor  lui Dan, după rudeniile lor, după noroadele lor, după casele moşiilorlor, după n umărul  numelor lor, după capullor, toată partea bărbătească den 20 de ani şiîn sus, tot cela  ceiase cu puteare: Socoteala lor den fealiul lui Dan, 62000 şi 700. fiilor lui Asir, după  rudele lor, după noroadele lor, după casele moşiilor lor, după n umărulnumelor lor,  după capul lor, toată partea bărbătească a lor den 20 de ani şi în sus, tot celace iase cu  putearea: Socoteala lor den fealiul lui Asir, 41000 şi 500. fiilor lui Neftalim, după  rudeniile lor, după noroadele lor, după casele moşiilor lor, după n umărulnumelor lor,  după capul lor, tot bărbatul lorden 20 de ani şi în sus, tot cela ce iase cu puteare.  Socoteala lor den feliul lui Neftalim,   
{p94} cincizeci şi trei de mii şi 400.  Aceasta esocoteala carea au socotit Moisi şi Aaron, şiboiarii lui Izrail, 12 bărbaţi, un  bărbat dupe unneam, după neamul caselor moşiilor lorera. Şi să făcu toată socoteala   fiilor lui Israil, cu putearea lor, den 20 de ani şi în sus, tot cela ce ieşiia să se rînduiască  la războiu în Israil, Şase sute de mii şi trei mii şi cincisute şi cincizeci. Iară leviţii den  rude moşiilor lor nu s-au socotit dentru fiii lui Israil. Şi grăi Domnul cătră Moisi,  zicînd: "Cautărude lui Levi să nu o socoteşti împreună şin umărul lor să nu-l iai în  mijlocul fiilor lui Israil. Şi tu socoteaşte pre leviţi la cortul mărturiei şi la toate vasele lui  şi la toate cîtesîntu în el. Rîdica-vor ei cortul şi toate vasele lui, şi ei vor sluji întru  eale şi prejur cort vortăbărî. Şi rîdicînd cortul, vor coborî pre elleviţii şi, tăbărînd, vor  întinde cortul; şi cel dealt neam care se va apropia va muri. Şi vortăbărî fiii lui Israil,  om întru a lui rînduială şiom după a lui voivozie, cu putearea lor. Iară leviţii să să  tăbărască în preajmă, împrejurul cortului mărturiei, şi nu va fi greşală întru fiii lui Israil  şi vor păzi leviţii aceşteapaza cortului mărturiei". Şi făcură fiii lui Israil după toate cîte  au poruncit Domnul lui Moisi şi lui Aaron, aşa au făcut.   
{NumerileCapII} Şi grăi Domnul cătră Moisi şi cătră Aaron, zicînd: "Omu  ţiindu-se după şireagul lui, după steagurile, după casele moşiilor lor, să să tăbărască  fiii lui Israil înaintea Domnului; împrejurul cortului mărturiei vor tăbărî fiii lui Israil. Şi  ceia ce vor tăbărî mai înainte sprerăsărit, şireagul taberei Iudei cu putearea lor, şi  boiariul fiilor Iudei, Naason, feciorul luiAminadav, Puterile lui, cei socotiţi, 74000şi  600. Şi ceia ce tăbărăscu ţiindu-se derude lui Isahar, şi boiariul fiilor lui Isahar,  Nathanail, feciorul lui Sogar, Puterile lui, cei socotiţi, 54000 şi 400. Şi ceia ce  tăbărăscu ţiindu-se de rude lui Zavulon, şi boiariul fiilor lui Zavulon, Eliav, feciorul  lui Helon, Puterile lui, cei socotiţi, 57000 şi 400. Toţicei n umăraţi den tabăra Iudii, 100  şi 80 şi 6 demii şi 400, cu putearea lor, întîiu se vor rădica. Polcurile taberii lui Ruvim,   cătră amiazăzi, cuputearea lor, şi boiariul fiilor lui Ruvim, Elisur, feciorul lui Sediur,  Puterile lui, ceisocotiţi, 47000 şi 500. Şi ceia ce tăbărăscu ţiindu-se de el den rude  lui Semeon, şi boiariul fiilor lui Semeon, Salamiil, feciorul luiSurisade, Puterile lui, cei  socotiţi, 59000şi 300. Şi ceia ce tăbărăscu ţiindu-se de el, rude lui Gad, şi boiariul   fiilor lui Gad, Elisaf, feciorul lui Raguil, Puterile lui, cei socotiţi, 45000 şi 650. Toţ cei  n umăraţi den tabăra lui Ruvim, 151000 şi 450, cu putearealor, al doile să vor rădica. Şi  să va rădica cortul mărturiei şi tabăra leviţilor în mijlocultaberilor; după cum vor  tăbărî, aşa să vor şirădica, fieştecarele ţiindu-se după şireagullui. Şireagurile taberii  lui Efraim, de spre mare, cu putearea lor, şi boiariul fiilor luiEfraim, Elisama, feciorul  lui Emiud, Puterile lui, cei socotiţi, 40000 şi 500. Şi ceia ce tăbărăscu carii să ţin rude  lui Manasi, şi boiariul fiilor lui Manasi, Gamaliil, feciorul luiFadasur, Puterile lui, cei  socotiţi, 32000 şi 200. Şi ceia ce să tăbărăscu ţiindu-se rude lui Veniamin, şi  boiariul fiilor lui Veniamin, Avidan, feciorul lui Gadioni, Puterile lui, cei socotiţi,  35000 şi 400. Toţi cei n umăraţi den tabăra lui Efraim, 108000 şi 100, cu puterile lor. A  treilea să vor rădica şireagul taberii lui Dan, cătră miazănoapte, cu puterilelor; şi  boiariul fiilor lui Dan, Ahiezer, feciorullui Amisadai, Puterile lui, cei socotiţi, 62000 şi  700. Şi ceia ce tăbărăscu ţiindu-se de el, ruda lui Asir, şi boiariul fiilor lui Asir,  Faghena, feciorul lui Ehran, Puterile lor, cei socotiţ, 41000 şi 500. Şi ceia ce tăbărăsc  ţiindu-se rude lui Neftalim, şi boiariul fiilor luiNeftalim, Ahire, feciorul lui Enaan,  Puterile lor, cei socotiţi, 53000 şi 400. Toţi cei n umăraţi den tabăra lui Dan, 157000 şi  600, cuputearea lor, pre urmă se vor rădica, dupăşireagul lor". Aceasta e socoteala   fiilor lui Israil după casele moşiilor. Toată socotealataberilor, cu puterile lor, 603000 şi  500. Iară leviţii nu s-au socotit împreună cu fiii lui Israil, după cum au poruncit  Domnul lui Moisi. Şi făcură fiii lui Israil după toate cîte au poruncit Domnul lui Moisi,  aşa s-au tăbărît, după şireagul lor, şi aşa să rădica fieştecarele ţiindu-se după  noroadele lor, după caselemoşiilor lor.   
{NumerileCapIII} Şi aceastea-s naşterile lui Aaron şi alelui Moisi, întru care zi au grăit Domnul lui   Moisi, în muntele Sinaii. Şi aceastea-s numele fiilor lui Aaron: dentîiu născut,  Nadav, şi Aviud, şiEliazar, şi Ithamar. Aceastea-s numele fiilor lui Aaron, preo, tii  cei unşi, pre carii ausăvîrşit mînile lor ca să preoţească. Şi au murit Nadav şi Aviud   înaintea Domnului aducînd ei foc striin înaintea Domnului, întru pustia Sinaii; şi feciori  nu era la dînşii, şi preoţiră Eliazar şi Ithamar, cu Aaron, tatăl lor. Şi grăi Domnul cătră   
{p95} Moisi, zicînd: "Ia pre rude lui Levi şi veipune pre ei înaintea lui   Aaron preotul şi vorposluşi lui. Şi vor păzi pazele lui şi pazele fiilor lui Israil, înaintea   cortului mărturiei, casă lucreaze lucrurile cortului. Şi vor păzitoate vasele cortului   mărturiei şi pazele fiilor lui Israil, după toate lucrurile cortului. Şivei da pre leviţi lui   Aaron, fratelui tău, şi feciorilor lui, preoţilor, dare daţi sînt aceşteaMie den fiii lui Israil.  Şi pre Aaron şi pre feciorii lui veţi pune preste cortul mărturiei şivor păzi preoţia lor şi  toate cîte sînt la cuptoriu şiceale denlăuntrul acoperemîntului; şi cel dealt neam ce se  va atinge va muri". Şi grăi Domnul cătră Moisi, zicînd: "Şi iată, Eu amluat pre leviţi  den mijlocul fiilor lui Israil; pentru tot dentîiu născut ce deşchide zgăul, dela fiii lui  Izrail, răscumpărări lor vor fi; şi vorfi ai Miei leviţii, Pentiu că al Mieu e tot celdentîiu   născut; întru care zi am lovit pre totcel dentîiu născut în pămîntul Eghipetului,  amsfinţit Mie tot cel dentnu născut în Izrail; denom pînă în dobitoc, ai Miei vor fi. Eu  Domnul ". Şi grăi Domnul cătră Moisi în pustiaSinaii, zicînd: "Socoteaşte pre feciorii  luiLevi dupe casele moşiilor lor, dăpă noroadelelor, după rudeniile lor, tot bărbatul de  o lunăîn sus vei socoti pre ei". Şi socoti pre dînşii Moisi şi Aaron, pren glasul  Domnului, dupăcum au poruncit lor Domnul. Şi era aceştea feciorii lui Levi, den  numele lor, Ghedsom, Caath şi Merari. Şi aceastea-s numele fiilor lui Ghedsom,  după noroadele lor: Lovenişi Semei. Şi fiii lui Caath, după noroadelelor: Amram şi  Isaar, Hevron şi Oziil. Şi fiiilui Merari, după noroadele lor: Mooli şi Musi. Aceastea  sînt noroadele leviţilor, după caselemoşiilor lor. Lui Ghedsom, norodul luiLoveni şi   norodul lui Semei, aceastea-s noroadele lui Ghedsom. Socoteala lor, după n umărul a  tot bărbatul de o lună şi maisus, n umărul lor, 7000 şi 500. Şi feciorii luiGhedson  dendărătul cortului vor tăbărî despre mare. Şi boiariul casii moşiei norodului lui  Ghedsom: Elisath, feciorul lui Dail. Şi paza feciorilor lui Ghedsom întru   cortul mărturiei: cortul şi acoperemîntul lui, şi acoperemîntul uşii cortului mărturiei, Şi  pînzele curţii şi acoperemîntul porţii curţii ceiace iaste la cort şi rămăşiţele tuturor   lucrurilorlui. Lui Caath: norodul lui Amram unul, şi norodul lui Isaar unul, şi norodul  lui Hevronunul, şi norodul lui Oziil unul. Aceastea-s noroadele lui Caath, după  n umăr, tot bărbatul de o lună şi în sus, 8000 şi 600, Păzind pazele sfîntelor. Noroadele   fiilor luiCaath vor tăbărî den coastele cortului, despre amiazazi. Şi boiariul casei  moşiilor noroadelor lui Caath: Elisafan, feciorul lui Ozeil. Şi paza lor: chivotul, şi  mesa, şi sfeaşnicul, şi jîrtăvnicele, şi vasele sfîntului, cîte slujescu întru Eale, şi   acoperemîntul şi toate lucrurilelor. Şi boiariul cel ce e preste boiarii leviţilor, Eliazar,   feciorul lui Aaron preotul: pus casă păzască pazele sfînţilor. Lui Merari: norod al lui  Mooli, şi norodul lui Musi; aceastea-s noroadele lui Merari, socoteala lor, dupe  n umăr, Tot bărbatul de o lună şi mai sus, 6000 şi 50. Şi boiariul casii moşiilor   norodului lui Merari: Suriil, feciorul lui Avihail. Dencoastele cortului vor tăbărî, de   cătră miază-noapte. Socoteala pazii feciorilor lui Merari: căpeţealele cortului, şi  zăvoarale lui, şi stîlpii lui, şi fundurile lui, şi toate vasele lor, şi toate lucrurile lor, Şi  stîlpii curţii pemprejur, şi fundurile lor, şi ţăruşii lor, şi ştreangurile lor. Ceia ce  tabărăscu den faţa cortului mărturiei, de cătră răsărit, Moisi şi Aaronşi fiii lui, păzind  pazele sfîntului, la pazele fiilor lui Izrail; şi cel de alt neam ce se va atingeva muri.  Toată socoteala leviţilor, pre carii i-au socotit Moisi şi Aaron pen glasul Domnului,  după noroadele lor, tot bărbatul de o lunăşi mai sus, 22000. Şi zise Domnul cătră   Moisi, zicînd: "Socoteaşte tot dentîi născutul, partea bărbătească, den fiii lui Israil, de o  lunăşi mai sus, şi ia n umărul lor den nume. Şi vei lua pre leviţi Mie, Eu Domnul,   pentru toţi dentîiu născuţii fiii lui Israil; şi dobitoacele leviţilor pentru toate ceale  dentîiu născute întru dobitoacele fiilor lui Israil!" Şi socoti Moisi după cum au poruncit  Domnullui, tot dentîiu-nascutul întru fiii lui Israil. Şi să făcură toate ceale dentîiu   născute, parteabărbătească, după n umăr den nume, de o lunăşi mai sus, den socoteala  lor, 22000 şi 200 şi 73. Şi grăi Domnul cătră Moisi, zicînd: "Ia pre leviţ pentru toţi cei  dentîiu născuţi fiii luiIzrail, şi dobitoacele leviţilor pentru dobitoacele lor, şi vor fi ai  Miei leviţii. Eu Domnul. Şi răscumpărarile celor şi trei, cei ce prisosesc mai mult decît  leviţii, dentru cei dintîiunăscuţ a fiilor lu Israil, Şi vei lua cinci sicli dupe capu, dupe   didrahmul cel svînt vei lua, doauăzeci de bani siclul. Şi vei da argintul lui Aaron şi   fiilor lui, răscumpărări celor ceprisosescu întru ei". Şi luă Moisi argintul,  răscumpărările celor ce pri sosiia la răscumpărarea leviţilor; de la cei dentîi născuţ   fiilor lui Israil Luat-au argintul, 1000 şi 300 şi 60de sicle, dupe siclul cel svînt. Şi au  dat Moisi argintul, răscumpărarile celor ce pri sosiia   
{p96}, lui Aaron şi fiilor lui, pren glasul Domnului, în ce chip au poruncit Domnul lui Moisi.   
{NumerileCapIV} Şi grăi Domnul cătră Moisi şi cătră Aaron, zicînd: "Ia  căpetenia fiilor lui Caath din mijlocul fiilor lui Levi, după noroadele lor, după  caselemoşiilor lor, Den doauăzeci de anişi mai sus, pînă la cinzeci de ani, tot cela  ce întră să slujască, ca să facă toate lucrurile în cortul mărturiei". Şi aceastea-s  faptele feciorilor lui Caath, den mijlocul feciorilor luiLevi, după noroadele lor, după  casele moşiilor lor, în cortul mărturiei, Svînta Sfîntelor. Şi vor întra Aaron şi fiii lui  cînd se va rădicatabăra Şi vor surpa acoperemîntul ceumbreaşte şi vor acoperi cu el   chivotul mărturiei. Şi vor pune preste el acoperimîntpiale vînătă şi vor pune preste el  haină totvînătă deasupra şi vor pune drugii. Şi premasa ceaea ce iaste înainte, vor pune   preste ea haină tot mohorîtă, şi blidele, şi căţiile, şicăuşăle, şi ibricile cu carele toarnă,  şi pîinileceale ce pururea preste ea vor fi. Şi vorpune preste ea haină roşie şi vor   acoperi pre eacu acoperimînt de piale vînăta şi vor pune drugiiei. Şi vor lua haină  vînătă şi vor acoperi sfeaşnicul ce luminează, şi luminările lui, şilingurile lui, şi  mucările lui, şi toate vasele untdelemnului lui, cu cîte slujăscu întru eale, Şi vor pune  pre dînsul şi toate vasele lui în acoperemînt de piale vînătă şi vor pune pre elîn drugi. Şi   preste jîrtăvnicul cel de aur vorpune deasupra haină vînătă şi-l vor acopericu   acoperimînt de piale vînătă şi vor punedrugii lui. Şi vor lua toate vasele ceale de slujbă,  cîte slujăscu întru eale la sfinte, şi levor pune în haină vînătă şi vor acoperi preeale cu   acoperimînt de piale vînătă şi le vorpune pe drugi. Şi acoperemîntul va punepeste   jîrtăvnic şi vor acoperi preste el hainătoată mohorîtă; Şi vor pune preste el toatevaseie  lui cu cîte slujăscu cu eale, şi căţiile, şiundeţile de carne, şi păharăle, şi acoperemîntul,  şi toate vasele jîrtăvnicului, şi vor pune preste el acoperemînt de piale vînătă şi vorpune  drugii lui. Şi vor lua haină mohorîtăşi vor acoperi spălătoarea şi fundul ei şi levor pune  pre eale în acoperemînt de pialevînăta şi le vor pune pe drugi. Şi vor săvîrşi Aaron şi  fiii lui acoperind sfîntele şi toate vasele ceale sfînte, cînd să rădică tabăra, şi, dupe  aceaea, vor întra feciorii lui Caath sărădice; şi să nu să atingă de ceale sfînte, pentru ca  să nu moară. Aceastea vor rădica feciorii lui Caath întru cortul mărturiei. Socotitoriu  Eliazar, feciorul lui Aaron preotul: untdelemnul de lumină, şi tămîia tocmirii, şi jîrtva  cea de toate zilele, şi untdelemnul ungerii; socotitoriu a tot cortului şi cîtesînt întru   dînsul în cel sfînt şi în toate lucrurile". Şi grăi Domnul cătră Moisi şi cătră Aaron,  zicînd: "Să nu piardeţ den fealiul nărodului lui Caath, den mijlocul leviţilor. Aceastea  faceţi lor, şi vor trăi şi nu vor muri ei mergînd cătră Sfîntele Sfîntelor: Aaron şi fiii lui  să între înlăuntru şi vor tocmi pre ei, pre fieştecarele după rădicarea lui. Şi să nu între  să vază fără veaste cel sfînt, şi vor muri". Şi grăi Domnul cătră Moisi, zicînd: "Ia  începătura fiilor lui Ghedson şi, pre aceştea, dupe casele moşiilor lor, dupenoroadele  lor, Den doauăzeci şi cinci de ani şi în sus şi pînă la cincizeci de ani, socotiţi preei, tot  cela ce întră ca să posluşască şi să facă lucrurile la cortul mărturiei. Aceasta e slujba   norodului lui Ghedson, să slujască şi sărădice: Şi va rădica pieile cortului şi   cortul mărturiei şi acoperemîntul lui; Şi acoperemîntul cel vînăt, care iaste deasupra,  peste dînsul, şi acoperemîntul uşii cortului mărturiei; Şi pînzele curţii şi poala uşii  curţii, cîte-s pre cortul mărturiei, Şi la jîrtăvnic pre împrejur, şi ceale ce prisosescu  dentru eale şi toate vasele ceale de slujbă ale lor. Şi toate cîte slujăscu întru eale vor  face. Denaintea lui Aaronşi a fiilor lui va fi toată slujba fiilor lui Ghedson, după toate   slujbele lor şi după toate lucrurile lor. Şi vei socoti pre dînşii pre numetoate lucrurile  ce-s prentr-înşii. Aceasta e slujba norodului feciorilor lui Ghedson în cortul   mărturiei şi paza lor în mîna lui Ithamar, feciorul lui Aaron, preotului. feciorii lui  Merari, după noroadele lor, după caselemoşiilor lor, Socotiţi pre ei den 25 de ani şi mai  sus, pînă la 50 de ani; socotiţi pre dînşiitot cela ce întră să posluşască lucrurile cortului   mărturiei. Şi aceastea-s pazele celor ce rădică dentr-înşii, după toate lucrurile  lorîn cortul mărturiei: căpeţealele cortului, şizăvoarale lui, şi stîlpii lui, şi fundurile lui,  şi acoperemîntul, şi fundurile lor, şi stîlpii lor, şi acoperemîntul uşii cortului; Şi stîlpii  curţii pre împrejur, şi fundurile lor, şi stîlpii acoperemîntului porţii curţii, şi fundurile  lor, şi ţăruşii lor, şi ştreangurile lor, şi toate vasele lor, şi toate posluşaniile lor. Pre nume  săsocotiţi pre dînşii şi toate vasele pazii ce sărădică de dînşii. Aceasta e slujba   norodului fiilor lui Merari, în toate lucrurile lor la cortul mărturiei, în mîna lui Ithamar, feciorul lui Aaron preotul". Şi socoti Moisi şi Aaron   
{p97} şi boiarii lui Israil pre feciorii lui Caath, după noroadele lor, după casele moşiilor lor, Den doaozeci  şi cinci de ani şi în sus, pînă lacincizeci de ani, tot cela ce va întra a sluji şi aface   lucrurile cortului mărturiei. Şi să făcusocoteala lor, după noroadele lor, doao mii  şişapte sute şi cincizeci. Aceasta e socoteala norodului lui Caath, tot cela ce slujaşte   întru cortul mărturiei, după cum au socotit Moisi şi Aaron, pren glasul Domnului în  mîna lui Moisi. Şi s-au socotit feciorii lui Ghedson, după noroadele lor, după casele  moşiilor lor, Den doaozeci şi cinci de ani şi mai sus, pînă lacincizeci de ani, tot cela ce   întra a posluşi şi aface lucrurile întru cortul mărturiei, Şi săfăcu socoteala lor, după  noroadele lor, dupăcasele moşiilor lor, doao mii şi şase sute sitreizeci. Aceasta e  socoteala fiilor luiGhedson, tot cela ce posluşaşte întru cortul mărturiei, pre carii au  socotit Moisi şi Aaron, pren glasul Domnului în mîna lui Moisi. Şisă socotiră şi   norodul fiilor lui Merari, dupănoroadele lor, după casele moşiilor lor, Dendoaozeci şi  cinci de ani şi în sus, pînă la cincizeci de ani, tot cela ce întră a posluşi cătră lucrurile   cortului mărturiei, Şi să făcusocoteala rudeniilor lor, după noroadele lor, după casele  moşiilor lor, trei mii şi doao sute. Aceasta e socoteala norodului fiilor luiMerari, pre  carii au socotit Moisi şi Aaron, pren glasul Domnului în mîna lui Moisi. Toţicei  socotiţi, pre carii au socotit Moisi şi Aaronşi boiarii fiilor lui Israil, pre leviţi, după  noroadele lor, după casele moşiilor lor, Dendoaozeci şi cinci de ani şi în sus, pînă la  cincizeci de ani, tot cela ce întră înlăuntru spre lucrul lucrurilor şi lucrurile ceale ce să  rădicăîn cortul mărturiei, Să făcură cei socotiţiopt mii cinci sute şi optzeci. Pren glasul  Domnului au socotit pre ei în mîna lui Moisi, om după om, pre lucrurile lor şi pre  care rădică ei; şi s-au socotit în ce chip au poruncit Domnul lui Moisi.   
{NumerileCapV} Şi grăi Domnul cătră Moisi, zicînd: " porunceaşte fiilor  lui Israil sigonească pre tot stricatul afară dentabără şi tot înfrîntul şi totnecuratul la  suflet. Den bărbatpînă în fămeaie, scoateţi-i afară den tabără şi să nu pîngărească  taberile lor în carile EuMă aflu întru ei". Şi au făcut aşa fiii lui Israil şi au scos pre   dînşii afară den tabără; după cum au poruncit Domnul lui Moisi, asaau făcut fiii lui   Israil. Şi grăi Domnul cătră Moisi, zicînd: "Grăiaşte fiilor lui Israil, zicînd: "Bărbat au  fămeaie care va face dentoate greşalele omeneşti şi, nesocotind, vanesocoti în Domnul  şi va greşi, sufletulacela Va mărturisi păcatul carele au făcut şi va da păcatul, capul şi a  cincea lui va adaoge preste el, şi va da cui au greşit lui. Iară de nu va fi la om rudenie ca  să dea lui greşala cătră dînsul, păcatul ce să dă Domnului preotului va fi, afară den   berbeacele rugii, prencarele se va ruga cu dînsul pentru dînsul. Şi toată începătura şi  toate ceale ce să sfinţescu întru fiii lui Israil, cîte vor aduce Domnului, preotului lui vor  fi. Şi a fieştecăruia, ceale sfinţite, ale lui vor fi; şi omul carele va da, preotului lui va  fi". Şi grăi Domnul cătră Moisi, zicînd: "Grăiaşte fiilor lui Israil şi vei zice cătră dînsii:  "A omului, a omului de va greşi muiarea lui şi de-l va treace cu ochii pre dînsul să  nu-l bage în samă şi va dormi cinevacu ea zăceare de sămînţa, Şi va ascunde den  ochii bărbatului ei şi va tăgădui, şi ea va fipîngărită, şi mărturie să nu fie asupra ei, şi  easă nu fie grea, Şi-i va veni lui duh de rîvnire şi va rîvni pre muiarea lui, şi ea iaste  pîngărită, sau va veni preste el duh de rivnire şiva rîvni pre muiarea lui, şi ea nu va fi  pîngărită, Şi va aduce omul muiarea lui cătră preot şi va aduce darul pentru ea al  zeacilealui ifi de făină de orzu; nu va turna preste ea untdelemnu, nice va pune preste ea  tămîie, pentru că iaste jîrtvă de rîvnire, jîrtvă depamente, pomenind păcatul. Şi o va   aduce pre dînsa preotul şi va pune pre dînsa înaintea Domnului. Şi va lua preotul apă  curată vie într-un vas de lut, şi den pămîntul careleiaste pre faţa pămîntului cortului   mărturiei. Şiluînd preotul, va pune în apă. Şi va pune preotul muiarea înaintea  Domnului; şi va descoperi capul muierii aceştiia şi va pune pre mîinile ei jîrtva pametei  şi jîrtva rîvnirii; iară în mîna preotului va fi apa mustrării, Ceaea ce au blestemat aceasta. Şi o va jura pre dînsa preotul şi va grăi muierii   
{p98} : "De n-au dormit niştine cu tine, de nu aicălcat a te pîngări supt bărbatul tău, curată săfii  de apa mustrării aceştiia ce să blastămă! Iară de ai călcat tu, fiind cu bărbat, sau te-ai  pîngărit şi au dat niştine patul lui întine, afară den bărbatul tau, şi va jura preotul  muiarea în jurămîntele blestemului acestuia şi va zice preotul muierii Dea-ţi  Domnul în blestem şi în jurămînt în mijlocul norodului tău, cînd va da Domnul coapsa  tacăzuta şi pîntecile tău umflat, Şi va întraapa aceasta care iaste blestemată în  pînteciletău să-ţi umfle pîntecile şi să cază coapsa ta!". Şi va zice muiarea:  "Facă-se, facă-se!". Şiva scrie preotul blestemele aceastea în carteşi va muia în  apa mustrării Cei blestemateşi va adăpa pre muiarea apa mustrării ceiblestemate; Şi va   întra într-însa apa ceablestemată a mustrării. Şi va lua preotul denmîna muierii   jîrtva rîvnirii şi va pune jîrtva înaintea Domnului şi o va duce pre dînsa pre jîrtăvnic. Şi  va lua preotul den jîrtvapamentii ei şi va aduce pre ea preotul pre jîrtăvnic. Şi după  aceasta va adăpa premuiare cu apa, şi va fi, de va fi pîngărită şi vaamăgi cu neştiinţă  pre bărbatul ei, şi va întra într-însa apa mustrării cea blestemată; şi săva umfla în  pîntece şi va cădea coapsa ei, şi vafi muiarea în blestem întru norodul ei. Iarăde nu să  va pîngări muiarea şi va fi curată, şinevinovată va fi şi va face sămînţă. Aceastae  leagea rîvnirii, căruia va calca muiarea fiindcu bărbat şi să va pîngări, Au om carele  vaveni pre dînsul duh de rîvnire şi va rîvni premuiarea lui şi va pune pre muiarea lui   înaintea Domnului şi va face ei preotul toată leageaaceasta Şi nevinovat va fi omul de   greşală, şi muiarea aceaea va lua păcatul ei".   
{NumerileCapVI} Şi grăi Domnul cătră Moisi, zicînd: "Grăiaşte fiilor lui Izrail şi vei zice cătră ei: "Bărbat au  fămeaie carele seva ruga tare rugă Să curăţascăcurăţia Domnului, de vin şi de rachiuse  va curăţi, şi oţet den rachiu nu va bea, şicîte să fac den struguri nu va bea, şi  strugurproaspăt şi stafide nu va mînca, toate zilelerugii lui. Den toate cîte să fac den  vie, vin de strugur, pînă în simburi, să nu bea, nicesă mănînce dentr-înşii. Toate  zilele rugii curăţirii lui, briciu nu va umbla pre capul lui; pînă să vor umplea zilele cîte  s-au rugat Domnului, sfînt va fi, hrănind chica, părul capului. Toate zilele rugii  Domnului, la tot sufletul mort nu va întra; La tată şi la mumă şi la frate şi la sor, să nu  te pîngăreşti într-înşii, murind ei, pentru că ruga Domnului lui pre dînsul, pre capul  lui. Toate zilele rugii lui, sfînt va fi Domnului. Iară de va muri neştine cu moarte fără  de veaste, pre dînsulîndată să va pîngări capul rugii lui, şi va radecapul lui în ziua care  se va curăţi; în ziua a şaptea se va rade. A opta va aduce doao turtureale sau doi pui de  porumb cătră preot la uşa cortului mărturiei Şi va face preotul una pentru greşală şi una  de ardere-de-tot, şi să varuga pentru el preotul, pentru carele au greşit, pentru  suflet. Şi va sfinţi capul lui în ziuaaceaea, întru care s-au sfinţit Domnului toate  zilele rugii, şi va aduce miel de un an pentru greşală; şi zilele ceale mai  denaintenegrăite vor fi, pentru că s-au pîngărit capulrugii lui. Şi aceasta e leagea  celui ce s-au rugat. În care zi va plini zilele rugii lui, va aduce el la uşile cortului   mărturiei. Şi va aduce darul lui Domnului: un miel de un an, curat, pentru  ardere-de-tot, şi o mioară de unan, pentru greşală, şi un berbeace curat, pentru  mîntuire, şi un coş de azime de făină curată, pîini frămîntate cu untdelemnu, şiturte  nedospite, unse cu untdelemnu, şi jîrtvalor şi turnarea lor. Şi va aduce preotul înaintea  Domnului şi va face cea pentru greşala lui şi arderea cea de tot a lui; Şi berbeacele va  face jîrtvă mîntuirei Domnului precoşul azimelor şi va face preotul jîrtvă şiturnarea  lui. Şi va rade cel rugat, lîngă uşile cortului mărturiei" capul rugii lui şiva pune părul   preste foc carele iaste preste jîrtva mîntuirii. Şi va lua preotul braţul fiert den berbeace  şi o pîine azimă dencoş şi o turtă nedospită; şi va pune preste mîinile celui rugat, după ce-ş va rade el capul   
{p99} lui. Şi va aduce acealea preotul punere înaintea Domnului: sfînt va fi preotului preste pieptul punerii desupra şi preste  braţul luorii. Şi după aceasta va bea cel rugat vin. Aceasta e leagea celui rugat, carele  se va ruga, darul lui Domnului pentru rugă, afară denceale ce va ruga mîna lui după  putearea rugiilui, carea se va ruga după leagea curăţiei". Şi grăi Domnul cătră Moisi,  zicînd: "Grăiaştelui Aaron şi fiilor lui, zicînd: "Aşa să blagosloviţ pre fiii lui Israil,  zicînd lor: " blagoslovească-te Domnul şi te pazască! Să arate Domnul faţa Lui pre  tine şi să te miluiască! Rădice Domnul fata Lui pre tine şi dea ţiepace!". Şi vor pune  numele Mieu preste fiii luiIzrail. Şi Eu, Domnul, voiu blagoslovi pre dînşii".   
{NumerileCapVII} Şi să făcu în care zi săvîrşi Moisi ca sărădice cortul, şi  unse pre dînsul, şisfinţi pre el şi toate vasele lui, şi jîrtăvnicul şi toate vasele lui; şi le  unseşi le sfînţi pre eale, Şi aduserăboiarii lui Israil, doisprăzeace boiari ai  caselormoşiilor lor, aceştea-s boiarii neamurilor, aceştea-s cei ce sta la socoteală,  Şi au adusdarurile lor înaintea Domnului, şase cară curoate şi doisprăzeace boi, un car  de la doiboiari, şi viţel de la fieştecarele; şi le aduseră înaintea cortului. Şi zise Domnul   cătră Moisi, zicînd: "Ia de la dînşii şi vor fi cătră lucrurile ceale de slujbă ale cortului   mărturiei; şi vei da pre eale leviţilor, fieştecăruia după slujba lui". Şi luînd Moisi carăle  şi boii, audat pre eale leviţilor. Ceale doao cară şi ceidoi boi au dat fiilor lui Ghedson,  după slujbele lor; şi ceale patru cară şi cei opt boi audat fiilor lui Merari, după slujbele  lor, pentru Ithamar, feciorul lui Aaron preotul. Şi fiilor lui Caath n-au dat, căci  posluşaniile sfîntului au, preste umeri vor rădica pre eale. Şiau adus boiarii la înnoirea   jîrtăvnicului, întruziua care au unsu pre el; şi au adus boiariidarurile lor înaintea   jîrtăvnicului. Şi zise Domnul cătră Moisi: "Un boiaren în toatezilele, boiariu pre zi, vor   aduce darurile lor laînnoirea jîrtăvnicului". Şi era cela ce aducea întru ziua dentîi darul  lui, Naason, feciorullui Aminadav, boiarin den ruda Iudii. Şiau adus darul lui: blid de   argint unul, o sutăşi treizeci trasul lui, păhar unul, de argint, deşaptezeci de sicle, după  siclul cel sfînt, amîndoao pline de făină cernută, frămîntată cu untdelemnu, pentru   jîrtvă; Căţie una, dezeace auri, plină de tămîie; viţel unul, denboi, berbeace unul, miel  unul, de un an, pentru arderea-de-tot; Şi ţap den capreunul, pentru greşală; Şi   pentru jîrtva mîntuirei: junce doao, berbeci cinci, ţapi cinci, mieluşale de un an, cinci.   acesta e darul luiNaason, feciorul lui Aminadav. A doua ziau adus Nathanail, feciorul  lui Sogar, boiariulden ruda lui Isahar. Şi au adus darul lui: blid de argint unul, o sută şi  treizeci trasul lui; păhar unul, de argint, de şaptezeci de sicle, după siclul cel sfînt,   amîndoao pline de făinăcurată, frămîntată cu untdelemnu, pentru jîrtvă; Căţie una, de  zeace auri, plină detămîie; viţel unul, den boi, berbeace unul, miel unul, de un an,   pentru arderea-de-tot; Şi ţap den capre unul, pentru greşală; Şia jîrtva mîntuirei  junce doao, berbeci cinci, ţapi cinci şi mieluşale de un an, cinci. acesta e darul lui  Nathanail, feciorul luiSogar. întru ziua a treia, boiariul feciorilorlui Zavulon, Eliav,   feciorul lui Helon, Darullui: un blid de argint, o sută şi treizeci trasullui; un păhar de   argint, de şaptezeci de sicle, după siclul cel sfînt, amîndoao pline de făinăcurată,  frămîntată cu untdelemnu, pentru jîrtvă; Căţie una, de zeace auri, plină detămîie; Vitel  unul, den boi, berbeace unul, miel unul, de un an, pentru arderea-de-tot; Şi ţap  den capre unul, pentru greşala; Şi pentru jîrtva mîntuirei: junce doao, berbecicinci, ţapi  cinci, mieluşale de un an, cinci. acesta e darul lui Eliav, feciorul lui Helon. întru ziua a  patra, boiarinul feciorilor luiRuvin, Elisur, feciorul lui Sediur, Darul lui: blid de argint  unul, o sută şi treizeci trasul lui; păhar de argint unul, de şaptezeci de sicle, după siclul  cel sfînt, amindoao pline defăină curată, frămîntată cu untdelemnu, pentru jîrtva; Că ţie una, de zeace auri, plină de tămîie; viţel unul, den boi,   
{p100} berbeace unul, miel unul, de un an, pentru ardere-de-tot; Şi ţap den capre unul, pentru   greşală; Şi pentru jîrtva mîntuirei: junce doao, berbeci cinci, ţapi cinci, mieluşalede  cîte un an, cinci. acesta e darul lui Elisur, feciorul lui Sediur. în ziua a cincea, boiariul   feciorilor lui Semeon, Salamiil, feciorullui Surisadai, Darul lui: blid de argint unul, o  sută şi treizeci trasul lui; păhar de argintunul, de şaptezeci de sicle, după siclul celsfînt,   amîndoao pline de făină curată, frămîntată cu untdelemnu, pentru jîrtva; Căţieuna, de  zeace auri, plină de tămîie; viţel unul, den boi, berbeace unul, miel unul, de un an,   pentru arderea-de-tot; Şi ţap den capreunul, pentru păcat; Şi pentru jîrtva  mîntuirei: junce doao, berbeci cinci, ţapi cinci, mieluşale de un an, cinci. acesta e  darul lui Salamiil, feciorul lui Surisadai. În ziua a şasea, boiariul feciorilor lui Gadu,  Elisaf, feciorul luiRaguil, Darul lui: blid de argint unul, o sutăşi treizeci trasul lui;  păhar de argint unul, deşaptezeci de sicle, după siclul cel sfînt, amîndoao pline de făină  curată, frămîntată cu untdelemnu, pentru jîrtva; Căţie una, de zeace auri, plină de  tămîie; viţel unul, den boi, berbeace unul, miel unul, de un an, pentru  ardere-de-tot; Şi ţap den capre unul, pentru păcat; Şi pentru jîrtva mîntuirii: junce  doao, berbeci cinci, ţapi cinci, mieluşalede un an, cinci. acesta e darul lui Elisaf,   feciorul lui Raguil. În ziua a şaptea, boiariul feciorilor lui Efraim, Elisama, feciorul  luiSemiud, Darul lui: blid de argint unul, osută şi treizeci trasul lui; păhar de argint  unul, de şaptezeci de sicle, după siclul cel sfînt, amîndoao pline de făină curată,  frămîntată cu untdelemnu, pentru jîrtvă; Căţie una, dezeace auri, plină de tămîie; viţel  unul, denboi, berbeace unul, miel unul, de un an, pentru ardere-de-tot; Şi ţap den  capreunul, pentru greşală; Şi pentru jîrtva mîntuirii: junce doao, berbeci cinci, ţapi  cinci, mieluşale de un an, cinci. acesta e darul luiElisama, feciorul lui Semiud. În ziua  aopta, boiariul feciorilor lui Manasi, Gamaliil, feciorul lui Fadasur, Darul lui: blid de   argintunul, o sută şi treizeci trasul lui; păhar de argint unul, de şaptezeci de sicle, după  siclulcel sfînt, amîndoao pline de făină curată, frămîntată cu untdelemnu, pentru jîrtvă;  Că ţie una, de zeace auri, plină de tămîie; viţel unul, den boi, berbeace unul, miel unul,  de unan, pentru arderea-de-tot; Şi ţap unul, den capre, pentru greşală; Şi la jîrtva  mîntuirii: junce doao, ţapi cinci, berbeci cinci, mieluşalede un an, cinci. acesta e darul  lui Gamaliil, feciorul lui Fadasur. În ziua a noua, boiariul feciorilor lui Veniamin,  Avidan, feciorullui Gadeoni, Darul lui: blid de argint unul, o sută şi treizeci trasul lui;  păhar de argintunul, de şaptezeci de sicle, după siclul celsfînt, arnîndoao pline de făină  curată, frămîntată cu untdelemnu, pentru jîrtvă; Căţie una, de zeace auri, plină de  tămîie; viţel unul, den boi, berbeace unul, miel unul, de unan, pentru  arderea-de-tot; Şi ţap unul, den capre, pentru greşală; Şi pentru jîrtva mîntuirii:  junce doao, berbeci cinci, ţapi cinci, mieluşale de un an, cinci. acesta e darul  luiAvidan, feciorul lui Gadioni. În zina a zeacea, boiariul feciorilor lui Dan, Ahiezer,   feciorul lui Amisadai, Darul lui: blid de argint unul, o sută şi treizeci trasul lui; păhar  de argint unul, de şaptezeci de sicle, după siclulcel sfînt, amîndoao pline de făină  curată, frămîntată cu untdelemnu, pentru jîrtva; Căţie una, de zeace auri, plina de  tămîie; viţel unul, den boi, berbeace unul, miel unul, de un an, pentru  ardere-de-tot; Şi ţap den capre unul, pentru greşală; Şi pentru jîrtva mîntuirii:  junce doao, berbeci cinci, ţapi cinci, mieluşalede un an, cinci. acesta e darul lui  Ehiezer, feciorul lui Misadai. În ziua a unsprăzeacilea, boiariul feciorilor lui Asir,  Fagheil, feciorul lui Ehran, Darul lui: blid de argint unul, o sută treizeci trasul lui;  păhar de argint unul, de şaptezeci de sicle, după siclul cel sfînt, amîndoao pline de  făină curată, frămîntată cu untdelemnu, pentru jîrtva; Căţie una, de zeace auri, plină de  tămîie; viţel unul, den boi, berbeace unul, miel de un an unul, pentru ardere-de-tot; Şi ţap den capre unul, pentru   
{p101} greşala; Şi pentru jîrtva mîntuirii: juncedoao, berbeci 5, ţapi 5, mieluşale de un an, acesta e darul  lui Fagheil, feciorul luiEhran. În ziua a 12, boiariul feciorilor luiNeftalim, Ahire,   feciorul lui Enan, Darullui: blid de argint unul, 130 trasul lui; păhar de argint unul, de  70 de sicle, după siclul cel sfînt, amîndoao pline de făină curată, frămîntată  cu untdelemnu, pentru jîrtva; Căţie una, de 10 auri, plină de tămîie; viţel unul, den boi,   berbeace unul, miel unul, de un an, pentru arderea-de-tot. Şi ţap den capre unul,   pentru greşala; Şi pentru jîrtva mîntuirii: junce doao, berbeci cinci, ţapi cinci,  mieluşalede un an, 5. acesta e darul lui Ahere, feciorullui Enan. Aceasta e înnoirea   jîrtăvnicului, întru carea zi l-au unsu pre dînsul, de la boiarii fiilor lui Israil: blide de   argint, doaosprăzeace, pahară de argint, 12, Căţii de aur, doaosprăzeace, de 130 sicle  un blid, şi de 70de sicli un păhar, tot argintul vaselor, 2400sicli, sicli cu siclul cel sfînt,  Căţii de aurdoaosprăzeace, pline de tămîie, de zeace auricăţia, cu siclul cel sfînt; tot   aurul căţiilor, 120de auri. Toate vacile de ardere-de-tot: viţeidoisprăzeace,  berbeci 12, miei de cîte de unan 12, jîrtvele lor şi turnările lor, şi ţapi dencapre 12,   pentru greşala. Toate vacile pentru jîrtva mîntuirii: junce 24, berbeci 60, ţapi 60, cîte de  un an, mieluşale de cîte de unan, curate, 60. Aceasta e înnoirea jărtăvnicului după ce  au împlut mînele lui şi după ce auunsu pre dînsul. Cînd mergea Moisi la cortul   mărturiei să grăiască Lui şi auzi glasul Domnului, grăind cătră dînsul de asupra   acoperemîntului carele iaste preste chivotul cortului mărturiei, întru mijlocul a doi heruvimi. Şi grăiia cătră dînsul.   
{NumerileCapVIII} Şi grăi Domnul cătră Moisi, zicînd: "Grăiaşte lui Aaron şi vei zice cătrăel: "Cînd vei pune luminătorile  deo parte de spre faţa sfeaşnicului, vorlumina ceale 7 luminătoare". Şi au făcut aşa   Aaron: de o parte, den faţa sfeaşnicului, aprinse luminătoarele lui, dupăcum porunci  Domnul lui Moisi. Şi aceasta e meşteşugirea sfeaşnicului: tare, de aur fusul lui, şi  florile lui tot tari. După chipul care au arătat Domnul lui Moisi, aşa au făcut sfeaşnicul.  Şi grăi Domnul cătră Moisi, zicînd: "Ia pre leviţi denmijlocul fiilor lui Izrail şi să-i  curăţeşti pre dînşii. Şi aşa să le faci lor curăţenia lor: Vei stropi pre dînşii cu ape  curăţeniei; şi vatreace brici peste tot trupul lor, şi-ş vor spălahainele lor şi curaţi vor  fi. Şi vor lua un viţel den boi şi acestuia jîrtvă, făină curate, frămîntată cu untdelemnu;  şi viţel de un an, den boi, vei lua pentru greşala. Şi vei aduce pre leviţ înaintea cortului   mărturiei şivei aduna toată adunarea fiilor lui Israil. Şi vei aduce pre leviţ înaintea  Domnului; şi vorpune fiii lui Izrail mîinile lor preste leviţ. Şi va osebi Aaron pre leviţ  dare înaintea Domnuluide la fiii lui Izrail; şi vor fi ca să lucreaze lucrurile Domnului.  Iară leviţii vor pune mîinile desupra, preste capetele viţeilor, şi vei facepre unul pentru   greşala şi unul pentru ardere-de-tot, ca să să roage pentru ei. Şi veipune pre leviţ   înaintea Domnului şi înaintea lui Aaron şi înaintea fiilor lui, şi le vei da lordare înaintea  Domnului. Şi vei osebi pre leviţiden mijlocul fiilor lui Izrail şi vor fi ai Miei. Şi după  aceasta vor întra leviţii ca să lucreaze lucrurile cortului mărturiei. Şi vei curăţi pre dînşii  şi vei da pre ei înaintea Domnului, pentru că dare dată aceştea Îm sînt Mie den  mijlocul fiilor lui Izrail, pentru ceia ce deşchidtot zgăul a tuturor născuţilor dentîiu den  fiiilui Izrail, am luat pre dînşii Mie, pentru că Mie e tot cel dentîiu născut den fiii lui  Izrail, den om pînă în dobitoc; întru care zi am omorît tot cel dentîiu născut în pămîntul  Eghipetului, am sfinţit pre dînşii Mie Şi am luat pre leviţ pentru tot cel dentîiu născut   întru fiiilui Izrail Şi am dat pre leviţi dare daţi lui Aaron şi fiilor lui, den mijiocul fiilor  lui Israil, ca să lucreaze lucrurile fiilor lui Izrail întru cortul mărturiei şi să să roage   pentru fiii lui Israil şi nu va fi întru fiii lui Israil să să apropie cătră sfinte". Şi făcu   Moisi şi Aaron şi toată adunarea fiilor lui Israil leviţilor dupăcum au poruncit Domnul  lui Moisi pentru leviţi; aşa au făcut lor fiii lui Israil. Şi săcurăţiră leviţii şi-ş spălară  hainele lor. Şi-i deade pre dînşii Aaron dare înaintea Domnului şi să rugă pentru   dînşii Aaron Ca să-i curăţească pre ei. Şi dupre aceasta au întratleviţii ca să slujască   slujba lor în cortul mărturiei, înaintea lui Aaron şi înaintea fiilor lui; după cum au   poruncit Domnul lui Moisi pentru leviţi, aşa au făcut lor. Şi grăi Domnul cătră Moisi,  zicînd: "Aceasta iaste cea pentru leviţi: De 25 de ani şi în sus vor întrasă slujască   slujba în lucruri întru cortul mărturiei. Şi de la 50 de ani se vor feri de la slujbă şi să nu  mai slujască. Şi va sluji fratele lui întru cortul mărturiei, să păzeascăpazele; iară   lucrurile nu va lucra. Aşa vei faceleviţilor întru pazele lor".   
{p102} 
{NumerileCapIX} Şi grăi Domnul cătră Moisi în pustiiul Sinaii, întru anul  al doilea, ieşind ei den pămîntul Eghipetului, în lunadentîiu, zicînd: "Zi Şi facă fiii  lui Israil Paştele întru ceasul lui, într-a patrasprăzeace zi a lunii dentîi, cătră seară. Şi  vei face pre dînsele după vreamea lui, după leagea lui şi dupre asămănarea lor vei  facepre eale". Şi grăi Moisi fiilor lui Israil ca săfacă Paştele, Începîndu-se într-a  patrasprăzeacea zi a lunii, în pustiiul Sinaii. Dupăcum au poruncit Domnul lui Moisi,  aşa au făcut fiii lui Israil. Şi mearsără oameniicarii era necuraţi pre suflet omenescu şi  nuputea să facă Paştele în ziua aceaea, şi veniră înaintea lui Moisi şi Aaron în ziua  aceaea. Şi ziseră oamenii aceia cătră dînşii: "Noi, necuraţi pre suflet omenescu, deci să  nu nelipsim ca să aducem darul Domnului după vreamea lui, în mijlocul fiilor lui   Israil". Şi zise cătră dînşii Moisi: "Staţi acia şi voiu auzice va porunci Domnul pentru  voi". Şi grăi Domnul cătră Moisi, zicînd: "Grăiaşte fiilor lui Israil, zicînd: "Om, om  carele să va face necurat pre suflet omenescu, au întru calelungă, au întru voi, au întru  rudele voastre, şi va face Paştele Domnului în luna a doao. într-a patrasprăzeacea zi   cătră seară vor face pre dînsele, preste azime şi preste papadievor mînca pre eale. Nu  vor lăsa dentr-însele pînă dimineaţa, şi os să nu frîngă de la dînsul. După leagea  Paştilor vor face pre eale. Şi om carele va fi curat şi în cale delungată nu iaste şi va  întîrzia a face Paştele, va peri sufletul acela den norodul lui; pentru că darul Domnului  nu l-au adus după vreamea lui, păcatul lui va lua omul acela. Iar de va veni cătră voi  nemearnecul în pămîntul vostru şi va face Paştele Domnului, după leagea Paştilor şi  după tocmeala lor, aşa să le facă pre eale. O leage să fie întru voi, şi la acel nemearnic,  şi la cel lăcuitoriu de pămînt". Şi în ziua ce s-au întinsu cortul, au acoperitnorul   cortul şi casa mărturiei; şi seara era ca chip de foc preste cort pînă dimineaţa. Aşasă  făcea pururea: norul acoperia pre dînsul ziua, şi chip de foc noaptea. Şi cînd să sui  norul de la cort, şi după aceastea s-au rădicat fiii lui Israil; şi în locul unde vrea sta  norul, acolo tăbărîia fiii lui Israil. Pren porunca Domnului vor tabarî fiii lui Israil şi  pren porunca Domnului să vor rădica; toate zilele în careleumbreaşte norul peste cort,  vor tabarî fiii lui Israil. Şi cînd să trage norul preste cort zilemulte, şi vor păzi fii lui   Israil paza lui Dumnezăuşi nu să vor rădica. Şi va fi cînd va acoperinorul zile cu n umăr   preste cort, pren glasul Domnului vor tabarî şi pren porunca Domnului să vor rădica. Şi  va fi cînd să va face norul decusară pînă dimineaţa şi să va suinorul dimineaţa, şi să  vor rădica ziua au noaptea. Şi, de se va sui norul, vor rădica ziua; au luna zilii  pri sosind, norul umbrind preste el, vor tăbărî fiii lui Israil şi nu să vor rădica;  luîndu-se el, s-au rădicat, Că pren porunca Domnului vor tăbărî şi pren porunca  Domnului să vor rădica. Paza Domnului au păzit, pren porunca Domnului în mîna lui Moisi.   
{NumerileCapX} Şi grăi Domnul cătră Moisi, zicînd: "Fă-ţi ţie  doao trîmbiţe de argint, bătute să faci pre eale, şi-ţ vor fi ţie casă chemi adunarea şi  să rădici taberile. Şi vei trîmbiţa în eale, şi se va aduna cătră tine toată tabăra la uşa   cortului mărturiei. Iară de vor trîmbiţa într-o trîmbiţă, vor veni cătră tine toţi boiarii  şi cei preste mii ai lui Israil. Şi veţi trîmbiţasemnu şi se vor rădica taberile ceale ce  sînttăbărîte cătră răsărit. Şi veţi trîmbiţasemnu al doilea şi se vor rădica taberile cealece  sînt tăbărîte cătră amiazăzi; şi veţi trîmbiţasemnu al treilea şi se vor rădica taberile  cealece sînt tăbărîte lîngă mare; şi veţi trîmbiţasemnu al patrulea, şi se vor rădica  taberileceale ce tăbărăscu cătră miazănoapte; cusemnu vor trîmbiţa întru rădicarea lor.  Şi cînd veţi aduna adunarea, veţi trîmbiţa, şi nucu semnu. Şi fiii lui Aaron, preoţii, vor  trîmbiţa în trîmbiţe şi va fi voao de leage veacinică întru rudele voastre. Iară de veţi  ieşi în războiu întru pămîntul vostru cătră potrivnecii ceia ce stau împotriva voastră şi  veţitrîmbiţa şi veţi face semnu cu trîmbiţile, şi văveţi pomeni înaintea Domnului şi vă  veţi mîntui de la vrăjmaşii voştri. Şi întru zilele bucuriii voastre şi întru praznicele   voastre şi întru lunele voastre ceale noao veţi trîmbiţacu trîmbiţele peste arderile ceale  de tot şi preste jîrtvele mîntuirilor voastre; şi va fivoao pomenire înaintea Dumnezăului  vostru. Eu Domnul Dumnezăul vostru". Şi fu întru al doilea an, în luna a doua, în 20 a  lunii, s-au suit norul de la cortul mărturiei. Şi sărădicară fiii lui Israil cu marfele lor  în pustiaSinaii. Şi stătu norul în pustiiul luiFaran. Şi să rădicară întîi pren glasul  Domnului în mîna lui Moisi. Şi să rădicarăşîreagurile taberii fiilor Iudii întîi cu  putearealor. Şi preste putearea lor, Naason, feciorullui Aminadav; Şi preste putearea  neamului fiilor lui Isahar, Nathanail, feciorul lui Sogar;   
{p103} Şi preste putearea neamului feciorilor luiZavulon, Eliav, feciorul lui Helon. Şi vorsurpa cortul şi  vor rădica fiii lui Ghedson şi feciorii lui Merari, ceia ce rădica cortul. Şi să rădicară  şireagul taberii lui Ruvim cuputearea lor. Şi preste putearea lor, Elisur, feciorul lui  Sediur; Şi preste puteareafeliului fiilor lui Simeon, Salamiil, feciorul luiSurisadai; Şi   preste putearea neamului, feciorilor lui Gaad, Elisaf al lui Raguil. Şi sevor rădica   feciorii lui Caath, rădicînd sfinteleşi vor întinde cortul pînă vor mearge. Şi vor rădica  şireagul taberIi lui Efraim cuputearea lor. Şi preste putearea lor, Elisama, feciorul lui  Semiud; Şi peste putearea neamului feciorilor lui Manasi, Gamaliil al luiFadasur; Şi   preste putearea neamului feciorilor lui Veniamin, Avidan, feciorul luiGadeoni. Şi se  vor rădica şireagurile taberii feciorilor lui Dan pre urma tuturor taberilor cu putearea  lor. Şi preste putearea lor, Ahiezer al lui Amisadai; Şi preste puteareaneamului   feciorilor lui Asir, Fagheil, feciorullui Ehran; Şi preste putearea neamului feciorilor lui  Neftalim, Ahire, feciorul luiEnan. Aceastea-s oştile fiilor lui Israil; şi sărădicară cu  putearea lor. Şi zise Moisi luiIovav, feciorul lui Raguil Madianiteanul, cumnatul lui   Moisi: "Radica-ne-vom noi la loculcare au zis Domnul : "Pre acesta voiu da  voao". Vino cu noi şi bine-ţ vom face, căce Domnulau grăit bine pentru Israil". " Şi  zise cătră el: "Nu voiu mearge, fără numai în pămîntulmieu şi la ruda mea". Şi zise:  "Să nu ne laşipre noi pentru care lucru ai fost împreună cunoi în pustie; şi vei fi întru  noi bătrîn. Şi vafi de vei mearge cu noi, şi vor fi bunătăţileacealea cîte ne va face bine  Domnul noao, face-vom ţie bine". Şi să rădicară den muntele Domnului cale de trei  zile; şi chivotulfăgăduinţii Domnului mergea mai înaintea lorcale de trei zile, ca să le  socotească lor odihnă. Şi norul Domnului să făcea umbrind ziua preste ei, cînd să  rîdica ei den tabără. Şi fucînd să rîdica chivotul, şi zise Moisi: "Scoală-Te, Doamne,  şi răsipească-se vrăjmaşii Tăi, fugătoţi ceia ce Te urăsc pre Tine!" Şi întruaşăzare  zise: "Întoarce, Doamne, mii şi zecide mii întru Israil!"   
{NumerileCapXI} Şi era norodul cîrtind rău înaintea Domnului. Şi auzi  Domnul şi Sămînie cu urgie. Şi să aţîţă întru ei focde la Domnul şi mîncă oarece  parteden tabără. Şi strigă norodul cătră Moisi şi să rugă Moisi cătră Domnul, şi  săpotoli focul. Şi să numi numele loculuiaceluia "Pîrjol", căci s-au aţîţat întru ei  focde la Domnul. Şi amestecătura cea dentru ei au pohtit pohtă şi, şăzînd, plîngea; şi  fiiilui Israil. Şi ziseră: "Cine va hrăni pre noi cucarne? Ne-am adus aminte de peştii  ce mîncam în pămîntul Eghipetului în dar, şicrastaveţii, şi peapenii, şi prazul, şi ceapa,  şiusturoiul. Iară acum sufletele noastreuscate de tot: nemică, fără la mană ochiinoştri".  Şi mana, ca sămînţa coliandrului iaste, şi chipul ei, ca chipul cristalului. Şi mergea   norodul şi culegea şi măcina pre dînsaîn moară şi o pisa în pio; şi o fierbea în oală şio  făcea pre dînsa turte şi era dulceaţa ei cagustarea turtei de untdelemnu. Şi cînd să   pogorîia roua preste tabără noaptea, cădeamană preste ea. Şi auzi Moisi plîngînd ei,  după noroadele lor, fieştecarele la uşa lui. Şi Să mînie Domnul cu urgie foarte. Şi   înaintea lui Moisi era rău. Şi zise Moisi cătră Domnul : " pentru căce ai chinuit pre  robul Tău şi pentru ce n-am aflat har înaintea Ta, ca să puiurgia norodului acestuia   preste mine? Au doară eu am zămislit în pîntece pre tot nărodul acesta? Au eu am   născut pre dînşii? Căce-m zici mie: "Ia pre dinşii în sînul tău, cacînd ar rădica doica  pre cel sugătoriu" la pămîntul care Te-ai jurat părinţilor lor? De unde mie carne a da  la tot nărodul acesta? Căce plîngu pre mine, zicînd: "Dă-ne noao carne ca să  mîncăm!". Nu voiu putea eu singur a purta norodul acesta, căce greu mi-aste mie  cuvîntul acesta. Iară de-m faci Tu mie aşa, omoară-mă cu ucidere, de am   aflatmilă lîngă Tine, pentru ca să nu văz chinuireamea". Şi zise Domnul cătră Moisi:  "Adu-nă-Mi 70 de oameni den cei mai bătrîni ai lui Israil, pre care ştii tu că aceia  sînt mai bătrînii norodului şi cărturarii lor; şi vei aduce pre dînşii la cortul mărturiei şi  vor sta acolo împreună cu tine. Şi Mă voiu pogorî şi voiu grăi acolo cu tine; şi voiu lua  den duhul careleiaste preste tine şi voiu pune preste dînşii; şivor ajutori împreună cu  tine pornirea norodului şi nu-i vei purta pre dînsii tu singur. Şi norodului vei zice:  "Curăţiţe-vă de mîine, şiveţi mînca carne, căce aţi plînsu înaintea Domnului, zicînd:  "Cine va hrăni pre noi cucarne, căce bine era noao la Eghipet!", şi va da Domnul voao  a mînca carne şi veţi mîncacarne. Nu o zi veţi mînca, nice doao, nice cinci zile, nice  zeace zile, nice doaozeci dezile; Pînă într-o lună de zile veţi mînca, pînă va ieşi den  nările voastre şi va fi voao întru greaţă, căce n-aţi ascultat Domnului, Carele iaste   întru voi, şi aţi plînsu înaintea Lui, zicînd: " pentru căce noao a ieşi den Eghipet?" Şi  zise Moisi: "600 de mii norodul de pedestri întru carii sînt eu întru ei, şi Tu ai zis: "Carne le voiu da lor şi vor mînca o lună de zile".   
{p104} Au oi şi boi să vor junghea lor şi va ajunge lor? Au toată mîncarea mării să va aduna lor şi leva ajunge  lor?" Şi zise Domnul cătră Moisi: "Au doară mîna Domnului nu va fi destulă? Acum  vei cunoaşte, de vreame ce te va apucacuvîntul Mieu. " Şi ieşi Moisi şi grăi cătră norod  cuvintele Domnului. Şi adună 70 de oameni dentru cei mai bătrîni ai norodului şi-i  puse pre ei premprejurul cortului. Şi Să pogorî Domnul în nor şi grăi cătră dînsul; şiluo  den duhul ce era preste el şi puse preste cei şaptezeci de oameni bătrîni. Şi deaca  săaşăză preste ei duhul, şi prorociră şi nu maiadaoseră. Şi rămasără doi oameni  întabără, numele unuia Eldad, şi numele al doilea Modad, şi să odihni preste ei duhul;  şiaceştea era den cei scrişi şi nu venise la cort. Şi prorociia în tabără. Şi mergîndtînărul,  spuse lui Moisi şi zise, zicînd: "Eldadşi Modad prorocescu în tabără". Şi răspunzînd  Iisus al lui Navi, cela ce sta lîngă Moisi, cel ales al lui, zise: " Domnul mieu, Moisi,  opreaşte pre ei!" Şi zise Moisi lui: "Au rîvneşti tu mie? Şi cine va da tot norodul  Domnului proroci, cînd va da Domnul duhulLui preste ei?" Şi mearse Moisi la tabără,  el şi cei bătrînii ai lui Israil. Şi duh ieşi de la Domnul şi au trecut prepeliţe de la mare,  şipuse preste tabără, cale de o zi dencoace şicale de o zi dencolea, premprejurul taberii,  cala vreo doi coţ de la pămînt. Şi sculîndu-se norodul toată ziua şi toată noaptea, şi  toatăziua a doua zi, au adunat prepeliţele; cel cu celpuţin au strînsu 10 cori. Şi ş-au  zvîntat loruzvîntături împrejurul taberii. Cărnurileîncă era în dinţii lor mai nainte decît  a lipsi, şi Domnul S-au mîniat foarte pre norod; şi lovi Domnul în norod rană mare  foarte. Şi săchemă numele locului aceluia "Mormînturilepohtii", căci acolo au îngropat  pre norodul celpohtitoriu. De la "Mormînturile pohtei"s-au rădicat norodul la  Asiroth. Şi fu norodulla Asiroth.   
{NumerileCapXII} Şi grăi Mariam şi   Aaron împotriva lui Moisi pentru muiarea ethiopeanca, care au luat Moisi căce  muiareharapcă au luat şi ziseră: "Aunumai cu Moisi singur au grăit Domnul ? Au  doară nu şi noao au grăit?" Şi auauzit Domnul. Şi omul Moisi, blînd foartedecît toţi   oamenii ceia ce sînt pre pămînt. Şi zise Domnul îndată cătră Moisişi cătră Aaron şi   cătră Mariam: "Ieşiţi voicîteştrei la cortul mărturiei. " Şi ieşirăcîteştrei la cortul   mărturiei. Şi pogorî Domnulcu stîlpu de nor şi stătu la uşa cortului mărturiei. Şi să  chemară Aaron şi Mariam şiieşîră amîndoi. Şi zise cătră ei: "Auziţicuvintele Meale!  De să va face voao proroc Domnului, întru vedearea lui Mă voiucunoaşte şi în somnu  voiu grăi lui. Nu aşaca robul Mieu, Moisi, întru toata casa Meacredincios iaste. Gură  cu gură voiu grăi luiîn chip, şi nu pren pilde, şi slava Domnului auvăzut. Şi pentru  căce nu v-aţi spămîntat a cleveţi împotriva robului Mieu, Moisi?" Şiurgia mîniei  Domnului preste ei. Şi sădusără. Şi norul să duse de la cort. Şi iată Mariam, stricată, ca  zăpada. Şi căută Aaron cătră Mariam; şi iată, stricată era. Şi zise Aaron cătră Moisi:  "Rogu-te, Doamne, nupune preste noi greşala, pentru că nu amcunoscut după ce am   greşit! Să nu să facă ca tocma cu moartea, ca o lepădătură ieşîndden zgăul mumei, şi  mănîncă jumătate de trupul ei!". Şi strigă Moisi cătră Domnul, zicînd: " Dumnezău,  rogu-Te, vindecă-o pre ea!". Şi zise Domnul cătră Moisi: "De tatălei scuipind au  scuipat în faţa ei, nu să varuşîna? Şapte zile să să osăbească afară dentabără şi după  aceaea va întra". Şi să osăbiMariam afară den tabără şapte zile şi norodulnu să rădică pînă s-au curăţit Mariam.   
{NumerileCapXIII} Şi după aceastea s-au rădicat norodulde la Asiroth şi să tăbărîră în pustiiullui Faran. Şi grăi Domnul cătră   Moisi, zicînd: "Trimite-ţi ţie oameni şi să socotească pămîntulhananeilor, carele Eu  dau fiilor lui Israil întruţineare. Cîte un om după neam, după noroadele moşiilor lor vei  trimite pre ei, toata căpetenia dentru ei". Şi i-au trimis pre dînşii Moisi den pustiiul  lui Faran, pren glasul Domnului, toţi oamenii, căpeteniile fiilor lui Israil, aceştea. Şi  aceastea-s numele lor: den neamul lui Ruvim, Samiil, feciorul luiZachur; Den  neamul lui Semeon, Safat, feciorul lui Suri; Den neamul Iudei, Halev, feciorul lui  Nefoni; Den neamul lui Isahar, Igad, feciorul lui Iosif; Den neamul luiEfraim, Afsis,   feciorul lui Navi; Den neamul lui Veniamin, Falti, feciorul luiRalu; Den neamul lui  Zavolon, Gudiil, feciorul lui Sudi; Den neamul lui Iosif, den fiii lui Manasi, Gadi,   feciorul lui Susi; Den neamul lui Dan, Amiil, feciorul lui Gamali; Den neamul lui Asir,  Sadur, feciorul luiMihail; Den neamul lui Neftalim, Naavi, feciorul lui Savi; Den  neamul lui Gaad, Gudiil, feciorul lui Mahi. Aceastea-s numele oamenilor pre carii  i-au trimis Moisica să socotească pămîntul. Şi numi Moisi preAfsi, feciorul lui  Navi, Iisu. Şi-i trimise pre dînşii Moisi den pustiiul lui Faran, ca să socotească pămîntul lui Hanaan. Şi zise cătră dînşii   
{p105} : "Suiţi-vă în pustiiul acesta, Şi să văsuiţi în munte, şi veţi vedea pămîntul careiaste şi norodul carele şade   preste el, de iastetare au slab, de sînt mulţi au puţini; Şicarele iaste pămîntul întru  carele şăd ei preste dînsul: au bun iaste, au rău; şi carele-s cetăţile carele aceaştea  lăcuiescu întru dînsele: de sînt întru ziduri, au întruneziduri; Şi carele e pămîntul: au  gras, aupărăsit, de sînt într-însul copaci au ba. Şi îngăduind, veţ lua den roadele   pămîntului. Şi zilele, zile de primăvară, înaintea strugurului". Şi suindu-se, socotiră   pămîntul, de lapustiiul lui Sin, pînă la Roov, şi întrînd laEmath. Şi să suiră despre  pustiiu şi săduseră pînă la Hevron şi acolo, Ahiman şiSeasi şi Thelami, rudele lui Enac.  Şi Hevroncu şapte ani te-au zidit mai înainte decîtTanin a Eghipetului. Şi veniră  pînă laValea Strugurului, şi luară aminte pre ea. Şi au tăiat de acolo viţă şi un strugur  de poamădupe dînsa şi-l rădicară pre dînsul pre drugi, şidin rodii şi den zmochini. Şi  locul acela l-au numit "Valea Strugurului", pentru strugurulcarele l-au tăiat de   acolo fiii lui Israil. Şi săîntoarseră de acolo, socotind pămîntul, dupre40 de zile. Şi   mergînd, veniră cătră Moisi şi cătră Aaron şi cătră toată adunarea fiilor lui Israil, la  pustiiul lui Faran Cadis. şi răspunseră lor cuvînt şi la toată adunarea şi le arătară lor  roada pămîntului. Şi povestiră luişi ziseră: "Venit-am la pămîntul carele ne-ai  trimis pre noi, pămînt carele cure miare silapte, şi aceasta e roada lui, Fără numaiiaste  năsilnică limba ce lăcuiaşte pămîntul, şicetăţile tari zidite, mari foarte. Şi rude luiEnac  am văzut acolo. Şi Amalic lăcuiaşte în pămîntul de spre amiazăzi; şi heteul, şi eveul, şi  evu seul, şi amureul lăcuiaşte în munte; şihananeul lăcuiaşte lînga mare şi lîngă rîul  Iordanului". Şi tăcu Halev norodul cătră Moisi şi zise lui: "Nu, ce, suind, ne vom sui  şivom moşteni pre el, căci tari vom putea cătrăei!". Şi oamenii carii s-au suit   împreună cuel au zis: "Nu ne vom sui, căci nu ne vomputea să ne suim cătră limbă, că  mai tare iastedecît noi cu mult". Şi adusără ponoslu pămîntului carele au socotit pre el   cătră fiiilui Israil, zicînd: " pămîntul carele amtrecut pre dînsul să socotim, pămînt  cemănîncă pre ceia ce lăcuiescu pre dinsul iaste; şi tot norodul carele am văzut preste  dinsul, oameni foarte lungi. Şi acolo am văzut uriaşii; şieram înaintea lor ca lăcustele, ce aşa eram înaintea lor".   
{NumerileCapXIV} Şi începînd toată adunarea au dat glas, şi plîngea norodul toată noapteaaceaea; Şi cîrtiia pre Moisi şi pre Aaron toţ  fiii lui Israil. Şi zisără cătrăei toată adunarea: "Fire-am vrutsă murim în pămîntul  Eghipetului, au în pustiiul acesta de-am fi murit! Şi pentru căce Domnul ne băgă pre  noi în pămîntul acesta, să cădem cu războiu? Muierile noastre şicopiii noştri vor fi în  jaf. Acum dară, mai bineeste noao a ne întoarce la Eghipet". Şi ziseră unul cătră altul:  "Să ne dăm căpetenieşi să ne întoarcem la Eghipet". Şi căzu Moisi şi Aaron preste faţă   înaintea a toată adunarea fiilor lui Israil. Iară Iisus a luiNavi şi Halev a lui Iefoni, den  ceia ce-au socotit pămîntul, au spintecat hainele lor Şi auzis cătră toată adunarea   fiilor lui Israil, zicînd: " pămîntul carele am socotit pre dînsul buniaste foarte, foarte.  De ne va aleage pre noi Domnul, ne va băga pre noi la pămîntul acesta şi ni-l va da  pre dînsul noao, pămîntcarele iaste curînd miare şi lapte. Ce de cătră Domnul să nu vă  faceţ ficleani, iară voisă nu vă teameţi de norodul pămîntului, căcimîncare noao iaste;   pentru că s-au depărtat vreamea de la dînşii, iară Domnul e întru noi. Să nu vă  teameţi de dînşii”. Şi zise toată adunarea ca să ucigă pre ei cu pietri, şi slava  Domnului s-au ivit în nor preste cortul mărturiei, întru toţi fiii lui Izrail. Şi zise  Domnul cătră Moisi: "Pînă cînd Mă zădăraşte norodul acesta? Şi pînă cînd nu-M  cread Mie preste toate seamnele carele am făcut întru dînşii? Lovi-i-voiu pre   dînşii cu moarte şi voiu piarde pre ei, şi voiu face pre tine şi casa tătîne-tău în limbă  mare şi mult mai mult decîtaceasta!" Şi zise Moisi cătră Domnul : "Şiva auzi Eghipetul  cum ai scos cu putearea Ta norodul Tău acesta dentru dînşii. Ce şi toţi ceia ce lăcuiescu  pre pămîntul acesta au auzitcă Tu eşti Domnul întru norodul acesta carelecu ochii la  ochi Te arăţi, Doamne, şi norul Tăuau stătut deasupra lui, şi cu stîlp de nor Tu mergi  mai nainte de dînşii ziua, şi cu stîlp defoc noaptea. Şi vei farîma norodul acesta ca pre  un om şi vor zice limbile, cîte au auzitnumele Tău, zicînd: " pentru căci nu poate  Domnul să bage pre norodul acesta la pămîntul carele S-au jurat lor, i-au  aşternut pre dînşii în pustie!". Şi acum înalţe-se vîrtutea Ta, Doamne, în ce chip ai  zis, zicînd: " Domnul mult-îngăduitoriu şi mult milostiv şi adevărat, rîdicînd   fărădelegile şistrîmbătăţile şi greşalele; şi cu curăţie nu vacurăţi pre cel vinovat, răsplătind păcatele   
{p106} părinţilor preste fii, pînă la a treia şi a patra rudă". Lasă greşala norodului acestuiadupă mare mila Ta, după cum blînd  Te-ai făcut lor de la Eghipet pîna acuma". Şi zise Domnul cătră Moisi: "Blînd le sînt  lor, după cuvîntul tău. Ce viu Eu şi pururea trăindnumele Mieu, şi va umplea slava  Domnului tot pămîntul, Că toţi oamenii carii văd slava Mea şi seamnele carele am făcut  înEghipet şi în pustiiul acesta şi M-au bîntuit aceasta a zeacea şi n-au ascultat  glasul Mieu, Adevărat nu vor vedea pămîntul carele M-am jurat părinţilor lor, fără  numai feciorii lorcarii sînt cu Mine aicea, cîţi nu ştiu binele aurăul, tot mai tînărul  nepriceput, acestora voiuda pămîntul; iară toţi ceia ce M-au întarîtat nuvor vedea  pre dînsul. Iară feciorul Mieu, Halev, pentru căce s-au făcut alt duh întru elşi au  urmat Mie, îl voiu băga pre el la pămîntulcarele au întrat acolo, şi semenţia lui va  moşteni pe dînsul. Iară Amalic şi hananeullăcuiescu în vale: mîine vă întoarceţi şi  vărîdicaţi voi la pustie, calea Mării Roşii". Şi zise Domnul cătră Moisi şi cătră Aaron,  zicînd: "Pînă cînd adunarea cea reaaceasta, carele ei cîrtescu înaintea Mea? Cîrteala   fiilor lui Izrail, carea au cîrtit pentru voi, am auzit. Zi lor: "Viu Eu zice Domnul cu  adevărat! În ce chip aţi grăit la urechileMeale, aşa voiu face voao: În pustiiul acesta vor  cădea oasele voastre, şi toata socoteala voastră, şi cei n umăraţi ai voştri, den 20de ani  şi în sus, cît cîrtiia asupra Mea, Deveţ întra voi la pămîntul preste carele Mi-am  întinsu mîna Mea ca să lăcuiţ voi preste dînsul, fără cît numai Halev, feciorul lui  Iehoni, şi Iisus al lui Navi. Şi copiii care aţi zis: " întrujaf vor fi!", voiu băga pre dînşii  la pămînt şivor moşteni pămîntul carele voi v-aţ ferit dela el. Şi oasele voastre vor  cădea în pustiiul acesta. Iară fiii voştri vor fi păscînd în pustiiu 40 de ani Şi vor purta  curvia voastră pînăsă vor topi oasele voastre în pustie. Dupăn umărul zilelor cîte aţi  socotit pămîntul, 40 dezile, zi pentru an veţ lua păcatele voastre, 40de ani, şi veţ  cunoaşte mînia urgiei mînieiMeale. Eu, Domnul, am grăit voao! Aşavoiu face la   adunarea cea rea aceasta care auficlenit asupra Mea: în pustiiul acesta să vortopi şi   acolo vor muri". Şi oamenii precarii au trimis Moisi să socotească pămîntulşi, venind,  au cîrtit asupra lui cătră adunare, să scoată cuvinte reale pentru pămînt, Şimuriră   oamenii carii au zis rău asupra pămîntului, întru rana înaintea Domnului. Şi Iisusal lui  Navi şi Halev, feciorul lui Iefoni, au trăit, dentru oamenii aceia ce-au mersu să  socotească pămîntul. Şi au grăit Moisi cuvintele aceastea cătră toţi fiii lui Israil şi au  plînsu norodulfoarte. Şi mînecînd dimineaţa, s-au suitpre vîrful muntelui, zicînd:  "Iată-ne, noi nevom sui la locul care au zis Domnul, căce am greşit!". Şi zise Moisi:  " pentru căce voi călcaţi cuvîntul Domnului? Nu va fi cu sporiuvoao. Nu vă suiţi,   pentru că nu iaste Domnul cu voi şi veţi cădea înaintea feaţii vrăjmaşilor voştri. Căce  Amalic şi hananeul acolo e înaintea voastră şi veţi cădea cu sabie; pentru care lucru  v-aţi întorsu, neascultîndpre Domnul, şi nu va fi Domnul întru voi". Şi trecînd,  s-au suit pre vîrful muntelui, iară chivotul făgaduinţii Domnului şi Moisi nu s-au  clătit den mijlocul taberii. Şi să pogorî Amalic şi hananeul cela ce şădea în   muntele acela şi înfrînseră pre ei şi tăiară pre ei pînă la Erma şi să întoarseră la tabară.   
{NumerileCapXV} Şi grăi Domnul cătră Moisi, zicînd: "Grăiaşte fiilor  lui Israil şi vei zice cătră dînşii: "Cînd veţi întra la pămîntul lăcaşului vostru, carele  Eudau vouă, Şi veţ face aducere ardere-de-tot Domnului, au jîrtvă, rugă mare, au  după voie, au la praznecile voastre mirosde bună mirosire Domnului, de va fi den boi,  au den oi, Şi va aduce cela ce va aduce darul lui Domnului jîrtvă de făină cernută,  azeacea al lui ifi, framîntata în a patra al lui in, cu untedelemnu, Şi vin la turnare, a  patra a lui in veţi face preste arderea-de-tot au preste jîrtva. La un miel vei face  atîta aducere miros de bună mirosire Domnului; şi la berbeace, cîndu-l veţi face pre  el pentru ardere-de-tot au pentru jîrtvă, vei face jîrtva de făinăcurată, 20,  amestecată cu untdelemnu, atreaia lui in; Şi vin la turnare, a treaia luiin, veţi aduce la  miros de bună mirosire Domnului. Iară de veţi face den boi pentru ardere-de-tot,  au pentru jîrtvă să măriţi ruga, au la mîntuirea Domnului, Şi veţi aducepeste viţel jîrtva  de făină curată trei a zeacea, frămîntata în untdelemnu, jumătate de in; Şivin de  turnare, jumătate de in, aducere mirosa bunii mirosiri Domnului. Aşa vei face unui   viţel, au unui berbeace, au unui miel denoi, au den capre. După n umărul care veţi face,  aşa veţi face unuia, dupe numarul lor. Tot cel de pămînt va face aşa, ca aceastea să   aducă aduceri întru miros de bună mirosire Domnului. Iară de se va face întru voi  nemearnic în pămîntul vostru, sau carele să va face întruvoi între rudele voastre şi va  face aducere mirosde bună mirosire Domnului, în ce chip faceţi voi, aşa va face   adunarea Domnului, Leage una va fi voao şi celor nemearnici, celor ce şăd   
{p107} lînga voi; leage veacinică întru rudele voastre: după cum voi, şi cel  nemearnic va fi, înaintea Domnului; leage una va fi şi îndereptare unava fi voao şi  celui nemearnic ce iaste alăturat lîngă voi". Şi grăi Domnul cătră Moisi, zicînd:  "Grăiaşte fiilor lui Israil şi vei zice cătră dînşii: " mergînd voi la pămîntulcarele eu vă  bag pre voi acolo, Şi va fi cîndveţi mînca voi den pîinele pămîntului, veţi lualuare  osăbire Domnului. Începătura frămîntatului vostru, pîine, veţi osăbi luare pre dînsa; ca  luare de la arie, Aşa veţi lua pre dînsa, pîine, începatura framîntatului vostru, şi veţ da  Domnului luare întru rudele voastre. Iară cînd veţi greşi şi nu veţi face toate poruncile  aceastea care le-au grăit Domnul cătră Moisi, După cum au poruncit Domnul  Dumnezău voao pren mîna lui Moisi, ziua carea au poruncit Domnul cătră voi,  şi înainte, întru rudele voastre, Şi va fi de vafi den ochii adunării să va face fară de voie,  şiva face toată adunarea viţel unul, curat, denboi, întru ardere-de-tot, întru miros  de bunămirosire Domnului; şi jîrtva acestuia şi turnarea lui, dupe tocmeala lui; şi ţap  unul, dencapre, pentru greşala. ŞI să va ruga preotul pentru toata adunarea fiilor lui   Israil şi li se valăsa lor, că fară de voie iaste; şi ei au adusdarul lui aducere Domnului,   pentru păcatullor înaintea Domnului, pentru ceale fără devoia lor. Şi să va lasa la toată   adunarea fiilor lui Israil şi la cel nemearnic ce mearge alăturea cu voi, căci la tot   norodul iaste fără devoie. Iară un suflet de va greşi fără de voie, va aduce o capră de un  an, pentru păcat. Şi să va ruga preotul pentru sufletul ce s-au nevolnicit; şi, greşînd  fără de voie înaintea Domnului, să să roage pentru el şi să va lăsalui. Celui de loc întru  fiii lui Israil şi celuinemearnic ce iaste alăturea întru dînsii, oleage va fi între dînşii,  carele va face fară devoie. Şi sufletul carele va face în mînă detrufie, întru cei de   pămînt au dentru ceinemearnici, pre Dumnezău acesta va întărîta; Şi va peri sufletul   acesta den norodul lui, Căce cuvîntul Domnului au defăimat şi poruncile Lui le-au  răsipit; cu surpare să vasurpa sufletul acela, păcatul lui întru dînsul". Şi era fiii lui Israil  în pustie şi aflarăom adunînd leamne în ziua sămbetii. Şi l-aduseră pre el ceia ce  l-au aflat pre dînsul adunînd leamnele cătră Moisi şi cătră Aaron şi cătră toată   adunarea fiilor lui Israil. Şi puseră pre dînsul în temniţă, pentru că n-au ales ce-i  vor face lui. Şi grăi Domnul cătră Moisi, zicînd: "Cu moarte să să omoară omulacela,  să-l ucideţi pre dînsul cu pietri toată adunarea". Şi scoasera pre el toată adunarea   afară den tabară şi-l uciseră pre el toată adunarea cu pietri, afară den tabără,  dupăcum au grăit Domnul cătră Moisi. Şi zise Domnul cătră Moisi, zicînd: "Grăiaşte   fiilor lui Israil şi vei zice cătră ei şi să-ş facă lorusîngifu pre arepile hainelor lor,   întru neamurile lor, şi veţi pune pre sîngifurile aripilor împletitură vînătă şi va fi voao la  sîngifuri. Şi veţi vedea pre eale şi veţi aduce aminte de toate poruncile Domnului şi  veţi face pre eale, şi nu vă veţi mai întoarce înapoia cugetelor voastre şi înapoia ochilor  voştri întru care voicurviţ după dînsele; pentru ca să vă aduceţi aminte şi să faceţi toate   poruncile Meale, şi veţi fi sfinţi Dumnezăului vostru. Eu Domnul Dumnezăul vostru,  Cela ce v-am scos pre voi den pămîntul Eghipetului, casă vă fiu voao Dumnezău.  Eu Domnul, Dumnezăul vostru".   
{NumerileCapXVI} Şi grăi Core, feciorul lui Isaar, feciorul lui Caath, feciorul lui Levi, şi Dathan, şi Aviron, feciorul lui  Eliam, şiAvnan, feciorul lui Faleth, feciorul luiRuvin, şi să sculară împotrivă lui Moisi,  Şi oameni den fiii lui Israil, 250, căpeteniile adunării, chemaţii sfatului, Şi oameni  vestiţi, s-au întărîtat asupra lui Moisişi Aaron şi ziseră cătră ei: "Destul voao,  căcetoată adunarea, toţi sfinţi, şi întru ei Domnul. Si căce va puneţi împotriva preste   adunarea Domnului?" Şi auzind Moisi, au căzut prefaţă. Şi grăi cătră Core şi cătră  toată a lui adunare, zicînd: "Socotit-au şi au conoscut Dumnezău pre ceia ce sînt ai  Lui, şi pre ceisfinţi i-au apropiat cătră Sine; şi pre ceia cenu Şi i-au ales Lui nu  i-au apropiat cătră El. Aceasta să faceţi: luaţi-vă voao căţii, Core şi toată   adunarea lui, Şi puneiţi preste eale foc Şi puneţi preste eale tămîie înaintea Domnului,   mîine. Şi va fi omul pre carele vaaleage Domnul, acesta sfînt. Ajungă-vă voao, fiii  lui Levi!". Şi zise Moisi cătrăCore: "Ascultaţi-mă, fiii lui Levi! Puţiniaste aceasta  voao, căci au împărţit pre voi Dumnezău den adunarea lui Israil, şi vă apropia pre voi   cătră Sine, să slujîţi slujbele cortului Domnului şi să zvoriţi înaintea adunării  Domnului, să-i slujîţi lui? Şi te apropie pretine şi pre toţi fraţii tăi, feciorii lui Levi,   împreună cu tine, şi cercaţ a preoţi? Aşa tu şi toată adunarea ta cea adunată cătră  Dumnezău! Şi Aaron cine iaste, căce cîrtiţ asupralui?" Şi trimise Moisi să cheame pre  Dathanşi pre Aviron, feciorii lui Eliav, şi ziseră: "Nu nevom sui. Oare puţin e aceasta,  căce ne-ai suitpre noi la pămînt ce cură miare şi lapte, ca să neomori pre noi în pustie? Căci stapîneşti noao?   
{p108} Boiarin eşti? Şi tu la pămînt ce cură miareşi lapte ne-ai băgat pre noi şi ne-ai dat noaosorţi de ţarină şi vii? Ochii   oamenilor acelora i-ai tăiat? Nu ne vom sui!" Şi să îngreuie Moisi foarte şi zise cătră  Domnul : "Nu luoa amînte la jîrtva lor. N-am luat a niceunuia pohtă dentru ei, nice  am chinuit pre niceunuldentru ei". Şi zise Moisi cătră Core: "Sfinţeaşte adunarea ta şi  fiţ gata înaintea Domnului, tu şi Aaron şi ei, mîine. Şi luaţ fieştecarele căţia lui şi veţ  pune preste eale tămîie; şiveţ aduce înaintea Domnului fieştecarelecăţia lui, 250 de  căţii, şi tu şi Aaron, fieştecarele căţia lui". Şi luo fieştecarele căţia lui, şipuseră preste  eale foc, şi puseră preste ealetămîie, Şi sttură lîngă uşile cortului mărturiei Moisi şi   Aaron. Şi să rîdică asupra lorCore, toată a lui adunare, lîngă uşa cortului mărturiei. Şi  se arătă slava Domnului la toată adunarea. Şi grăi Domnul cătră Moisi şi cătră Aaron,  zicînd: "Osebiţ fieştecarele de adunarea aceasta şi voiu topi pre ei odată". Şi căzură pre  fata lor şi ziseră: " Dumnezeule, Dumnezeule părinţilor şi a tot trupul! De au greşit un  om, preste toată adunarea urgia Domnului?" Şi grăi Domnul cătră Moisi, zicînd:  "Grăiaste adunării, zicînd: "Feriţi-vă împrejur de la adunarea lui Core şi Dathan  şiAviron!". Şi să sculă Moisi şi mearse cătrăDathan şi Aviron, şi mearseră împreună cu  eltoţi bătrînii lui Izrail, şi grăi cătră adunare, zicînd: "Osebiţi-vă de la corturile   oamenilor acestor năsîlnici şi să nu vă atingeţ detoate cîte-s la ei, ca să nu periţ   împreună întrutoată greşala lor". Şi s-au ferit de la cortullui Core şi Dathan şi  Aviron împrejur. Şi Dathan şi Aviron ieşiră şi statură lîngă uşile corturilor lor, şi  muierile lor, şi copiii lor, şi, marfa lor. Şi zise Moisi: " întru aceasta veţcunoaşte că  Domnul m-au trimis pre mine săfac toate lucrurile aceastea, Căci nu de lamine: De  vor muri după moartea a tuturor oamenilor aceştea sau după socotinţa a tuturor   oamenilor, socotinţe va fi lor, nu Domnul m-au trimis pre mine; Ce numai întru  prăpastie va arăta Domnul şi, deschizînd pămîntul gura lui, va înghiţi pre dînşii, şi pre  caselelor, şi colibile lor, şi toate cîte sînt la dînşii; şise vor pogorî în iad vii, şi veţ  cunoaşte cum auîntărîtat oamenii aceştea pre Domnul ". Şi după ce au potolit grăind  toate cuvinteleaceastea, să rupse pămîntul supt picioarelelor. Şi să deşchise pămîntul şi  înghiţi pre dînşii, şi casele lor, şi pre toţi oamenii ce eracu Core, şi dobitoacele lor. Şi se   pogorîrăei şi toate cîte-s la dînşii vii în iad şi-i acoperipre dînşii pămîntul şi periră  den mijlocul adunării. Şi tot Izrailul şi cei premprejurul lorau fugit de glasul lor, căci  au zis zicînd: "Ca sănu ne înghiţă pre noi pămîntul!". Şi foc auieşit de la Domnul şi au  mîncat pre cei 250 de oameni, cei ce aducea tămîie. Şi zise Domnul cătră Moisi şi cătră  Eliazar, feciorul lui Aaron preotul: "Luaţi căţiile ceale de aramă den mijlocul celor arşi,  şi focul celstrein acesta sămănînd acolo, căce au sfinţitcăţiile păcătoşilor acestora întru  sufletelelor. Şi fă pre eale custuri bătute, punere jîrtăvnicului, căci s-au adus înaintea  Domnului şi s-au sfinţit şi s-au făcut întru semnu fiilor lui Izrail". Şi luo Eliazar,   feciorul lui Aaron preotul, căţiile ceale de aramă, cîte auadus cei arşi de tot, Şi le puseră  pre dînsele punere jîrtăvnicului, pomenire fiilor lui Izrail, pentru ca să nu vie nimenilea  de alt neam, carele nu iaste den semenţia lui Aaron, ca săpuie tămîie înaintea  Domnului, şi să nu fie caCore şi adunarea lui, după cum au grăit Domnul pren mîna lui   Moisi. Şi cîrtiră fiii lui Izrail a doua zi pre Moisi şi pre Aaron, zicînd: "Voi aţi omorît   norodul Domnului". Şi fucînd învăluia adunarea pre Moisi şi pre Aaronşi să porniră   preste cortul mărturiei, Şi pre cort l-au acoperit norul şi se-au ivit slava Domnului.  Şi întră Moisi şi Aaron despre faţa cortului mărturiei. Şi grăi Domnul cătră Moisi şi   cătră Aaron, zicînd: "Osebiţi-vă den mijlocul adunării acestiia, şi-i voiu topipre   dînşii odată!". Şi căzură preste faţa lor. Şi zise Moisi cătră Aaron: "Ia căţia şi  pune preste ea foc den jîrtăvnic şi pune preste eatămîie şi du degrab la tabără; şi te  roagă pentru ei, pentru că ieşi urgie de la fata Domnului, începu a surpa norodul". Şi  luă Aaron precum au grăit lui Moisi şi alergă la adunare; şi iată, s-au început  surparea întru norod. Şi puse deasupra tămîie şi să rugă pentru nărod. Şi stătu între  mijlocul celormorţi şi celor vii şi să potoli surparea. Şi fură cei morţi întru surpare  14000 şi 7 sute, fără cei ce au murit pentru Core. Şi să întoarse Aaron cătră Moisi, la uşa cortului mărturiei, şi să potoli surparea.   
{NumerileCapXVII} Şi grăi Domnul cătră Moisi, zicînd: "Grăiaşte fiilor lui Israil şi ia de la eitoiag, toiag de la toţ  boiarii lor, dupecasele moşiilor lor, 12 toiage; şi fieştecăruia scrie numele lui preste  toiagul lui. Şi numele lui Aaron scrie pestetoiagul lui Levi, pentru că iaste un toiag;  dupăfeliul casii moşiilor lor vor da. Şi le vei pune pre eale în cortul mărturiei,  împotriva mărturiei, întru carii Ma voiu cunoaşte ţie acolo. Şi va fi omul pre carele voiu aleage pre el,   
{p109} toiagul lui va odrăsli; şi voiu rădica de la tine cîrteala fiilor lui Israil, cîte ei cîrtescu preste voi". Şi grăi Moisi fiilor lui Israil;  şi-i deaderă lui toţi boiarii lor toiag, la un boiariu untoiag, dupe boiariu, după casele  moşiilor lor, doauăsprăzeace toiage. Şi toiagul lui Aaron în mijlocul toiagilor lor. Şi  puse Moisi toiagile înaintea Domnului, în cortul mărturiei. Şi fu a doo zi, şi întră Moisi  şi Aaron în cortul mărturiei şi, iată, odrăsli toiagul lui Aaron încasa lui Levi, şi scoase  odraslă, şi înflori florişi răsări nuci. Şi scoase Moisi toate toiagilede la faţa Domnului   cătră toţi fiii lui Israil şivăzură, şi luară fieştecare toiagul lui. Sizise Domnul cătră   Moisi: "Pune toiagul lui Aaron înaintea mărturiei lor, întru socotinţă, în semnu fiilor  celor neascultători, şi să săpotolească cîrteala lor de la Mine, şi nu vormuri". Şi făcu   Moisi şi Aaron cîte au poruncit Domnul lui Moisi; aşa au făcut. Şi ziseră fiii lui Israil   cătră Moisi, zicînd: "Iată, ne-am topit, am perit, ne-am potopit! Totcela ce să  atinge de cortul Domnului moare. Pînă în săvîrşit vom muri?"   
{NumerileCapXVIII} Şi zise Domnul cătră Aaron, zicînd: "Tu, şi feciorii  tăi, şi casa tătîni-tău împreună cu tine, veţi lua începăturile sfintelor; şi tu şi feciorii  tăi veţilua păcatele preoţiei voastre. Şi pre fraţii tăi, feliul lui Levi, norodul  tătini-tău, apropie lîngă tine şi să să adaogă lîngă tine şisă slujască ţie, şi tu şi   feciorii tăi împreună cutine denaintea cortului mărturiei. Şi vorpăzi pazele tale şi  pazele cortului; fără numai cătră vasele ceale sfinte şi cătră jîrtăvnic nu săvor apropia,  şi nu vor muri şi aceştea şivoi. Şi să vor adaoge cătră tine şi vor păzipazele cortului   mărturiei, după toate slujbele cortului; şi cel de alt neam nu să va apropia cătră tine. Şi  veţi păzi pazele sfintelor şipazele jîrtăvnicului şi nu va mai fi încă mînie întru fiii lui   Israil. Şi Eu am luat pre fraţiivoştri, pre leviţi, den mijlocul fiilor lui Israil, dare dată  Domnului, a sluji slujbele cortului mărturiei. Şi tu, şi fiii tăi cu tine, veţi cruţapreoţia   voastră după tot chipul jîrtăvnicului şicel denlăuntru a acoperemîntului: şe veţi   sluji slujbele dare preoţiei voastre. Şi cel striin deneam ce mearge alăturea cu voi va  muri". Şi grăi Domnul cătră Aaron: "Şi iată, Eu amdat voao paza începăturilor Meale.  Dentrutoate ceale sfinţite Mie de la fiii lui Israil, ţie am dat aceastea, întru cinste, şi   fiilor tăidupă tine, de leage veacinică. Şi aceasta fievoao den ceale sfinţite ale sfintelor,  den aduceri, den toate darurile lor şi de la toate jîrtvele lor şi de la toată greşala lor şi  de la toatepăcatele lor; cite M dau Mie den toate sfintele, ţie va fi şi fiilor tăi. întru  Sfintele Sfintelor veţi mînca pre eale; tot bărbatul vamînca pre eale, tu şi fiii tăi, sfinte  vor fiţie. Şi aceasta va fi voao: den cepăturiledărilor, den toate punerile fiilor lui Israil,  ţieam dat aceastea, şi fiilor tăi, şi featelor tale împreună cu tine, de leage veacinică.  Totcuratul în casa ta va mînca pre eale. Toată începătura untdelemnului, şi toată  începăturavinului, şi a grîului începătura, dentr-înselecîte vor da Domnului, ţie  le-am dat preeale. Ceale dentîiu născute toate cîte-s în pămîntul lor, cîte vor   aduce Domnului, ţie vor fi. Tot curatul în casa ta va mînca pre eale. Toată dania îtru  fiii lui Israil ţie va fi. Şi tot ce deşchide tot zgăul dentru tot trupul, cîte aduc Domnului,  den om pînă în dobitoc, ţie vafi; fără de numai cu mîntuiri să vor mîntuiceale dentîiu   născute ale oamenilor; şi cealedentîiu născute ale dobitoacelor celor necurate veţ  mîntui. Şi mîntuirea lui, den lunatecu, pretul 5 sicli, după siclul cel sfînt, 20 debani  sînt. afară den ceale dentîiu născute a viţeilor şi den ceale dentîiu născute a oilor  şiceale dentîiu născute ale caprelor: să nu lemîntuit, sfinte sîntu. Şi sîngele lor vei  turna preste jîrtăvnic, şi seul vei aduce aducere întru miros de bună mirosire Domnului.  Şi cărnurile vor fi ţie, ca şi pieptul punerii, şi după braţul cel dirept ţie va fi. Toată  luarea sfintelor, cîte vor lua fiii lui Israil Domnului, am dat ţie, şi fiilor tăi, şi featelor  tale cutine, de leage veacinică, fagăduinţă de sare veacinică iaste înaintea Domnului,  ţie şisemenţiei tale după tine". Şi grăi Domnul cătră Aaron: "În pămîntul lor să nu  moşteneşti, şi parte nu va fi ţie întru dînşii, căci Eu partea ta şi moştenirea ta în  mijlocul fiilor lui Israil. Şi fiilor lui Levi, iată, le-am dat tot ce e preste zeace în Israil   întru sorţu, pentru slujbele lor cîte ei slujăscu slujbă în cortul mărturiei. Şi nu vor mai  veni încă fiii lui Israil la cortul mărturiei, ca să ia păcat purtătoriu de moarte. Şi va sluji  levitul, el, slujba cortului mărturiei şi ei vor lua păcatele lor. Deleage veacinică întru  rudele lor. Şi în mijlocul fiilor lui Israil nu vor moşteni moştenire, căciceale preste  zeace a fiilor lui Israil, cîte vorosebi Domnului, luare am dat leviţilor în sorţ. pentru aceaea am zis lor: "În mijlocul fiilor   
{p110} lui Israil nu vor moşteni sorţul". Şi grăi Domnul cătră Moisi, zicînd: "Şi leviţilor vei grăi şi vei zice cătră dînşii:  "De veţ lua de lafiii lui Israil cea preste zeace care v-am dat voao de la ei în sorţu, şi  veţ lua voi de la dînsul luarea Domnului preste zeace den cel preste zeace al lui, Şi să  vor socoti voao luările voastre ca grîul de la arie şi ca luarea de lateascu. Aşa veţ lua şi  voi de la toate luările Domnului, den toate preste zecile voastre cîteveţ lua de la fiii lui   Israil, şi veţ da dentr-însele luare Domnului, lui Aaron preotul. Dentoate dările   voastre să luaţ luare Domnului, den toate începăturile ceale sfinţite de lael". Şi veţ zice   cătră dînşii: Cînd luaţ începătura de la el, şi să va socoti leviţilor ca roadade la arie, cu  luarea de la teascu. Şi veţmînca pre dînsa în tot locul voi, şi fiii voştri, şicasele voastre,  căce plata aceasta voao iaste pentru slujbele voastre ceale den cortul mărturiei. Şi nu  veţ lua pentru aceasta păcat, că de veţ lua începătura de la el; şi sfintele fiilor lui Israil să nu le spurcaţ, pentru ca să numuriţ".   
{NumerileCapXIX} Şi grăi Domnul cătră Moisi şi Aaron, zicînd: "Aceasta e osăbirea legii, cîte au poruncit  Domnul, zicînd: "Grăiaşte fiilor lui Israil şi să ia cătrătine juncă roşie curată, carea nu  areîn ea prihană şi preste carea nu s-au pus preste ea jug, Şi o vei da pre ea cătră  Eleazar preotul; şi o vor scoate pre ea afară dentabără, la loc curat, şi o vor junghea pre  ea înaintea lui. Şi va lua Eliazar den sîngele ei, şi va stropi denaintea feaţii cortului   mărturieiden sîngele ei de şapte vi. Şi o vor ardepre dînsa de tot înaintea lui; şi pialea  ei şi cărnurile şi sîngele ei cu baliga ei să vor arde-de-tot. Şi va lua preotul lemnu  de chedru şiisop şi roşu, şi vor pune în mijlocul arderii-de-tot a juncii. Şi va spăla  hainele lui preotul, şi va spăla trupul lui cu apă; şi dupăaceasta va întra înlăuntru la  tabără, şi necuratva fi preotul pînă în sară. Şi cel ce o ardepre dînsa va spăla hainile lui,  şi va scălda trupul lui cu apă; şi necurat va fi pînă în sară. Şi va strînge om curat cenuşa  juncii şi o vapune afară den tabără, la loc curat; şi va fi adunării fiilor lui Israil întru  pază, apă destropire, curăţenie iaste. Şi cel ce adunăcenuşa juncii va spăla hainele lui,  şi necuratva fi pînă în sară. Şi va fi fiilor lui Israil şi celornemearnici ce sînt lîngă voi  în mijlocul vostrude leage veacinică. Cela ce să atinge de celmort a tot sufletul omului  necurat va fi înşapte zile. acesta să va curăţi în ziua a treiaşi în ziua a şaptea şi curat va  fi; iară de nu săva curăţi în ziua a treia şi în ziua a şaptea, nuva fi curat. Tot cela ce să  atinge de cel mortden tot sufletul omului de va muri, şi nu să vacurăţi, cortul Domnului  au pîngărit; să vazdrobi sufletul acela dentru Israil. Căce apastropirei nu s-au stropit   preste el, necuratiaste, căci necurăţia lui într-însul iaste. Şi aceasta e leagea, om de  va muri în casă: totcela ce întră înlăuntru în casă, şi cîte sînt încasă, necurate vor fi  şapte zile. Şi toatăunealta deşchisă, cîte nu-s cu legături legate preste dînsa, necurat  iaste. Şi tot cela ce să va atinge la faţa copilului rănit, au mort, au osomenescu, au  mormînt, şapte zile necurat vafi. Şi vor lua celui necurat den spuza cea arsă a  curăţeniei şi vor turna preste ea apă vie într-un vas. Şi va lua isop şi va muia în apă  om curat; şi va stropi preste casă şi preste haine şi preste suflete, cîte vor fi acolo,  şi preste cel atinsu de osul omenescu, au de celrănit, au de cel mort, au de mormînt. Şi  va stropi cel curat preste cel necurat, în ziua atreia şi în ziua a şaptea, şi să va curăţi în  ziua aşaptea. Şi va spăla hainele lui, şi va scăldatrupul lui cu apă; şi necurat va fi pînă  însară. Şi om carele să va pîngări şi nu să va curăţi, va peri sufletul acela den mijlocul   adunării, căci sfintele Domnului au pîngărit; cuapă de stropire nu se-au stropit pre   dînsul, necurat iaste. Şi va fi voao de leage veacinică. Şi cel ce să stropeaşte apă de  stropireva spăla hainele lui, şi cela ce să atinge de apastropirii necurat va fi pînă în  sară. Şi de totce să va atinge de el, cel necurat, necurat va fi; şi sufletul ce să atinge necurat va fi pînă însară".   
{NumerileCapXX} Şi veniră fiii lui Israil, toată adunarea, la pustiiul lui Sin, în luna dentîi. Şi rămase nărodul la Cadis. Şi  muri acolo Mariam, şi să îngropă acolo. Şi nu era apă la adunare. Şi să adunară preste   Moisi şi Aaron. Şi suduia nărodul pre Moisi, zicînd: "Macară săfim perit în perirea  fraţilor noştri înaintea Domnului! Şi pentru căce aţ suit adunarea Domnului la pustia  aceasta, ca să ne omorîţpre noi şi dobitoacile noastre? Şi pentru căce aceasta, ne-aţ  suit pre noi de la Eghipet, ca să venim la locul acest rău, loc carele nu săsamănă nici  zmochini, nici vii, nici rodii, niciapă iaste de băut?". Şi veni Moisi şi Aaron dela faţa   adunării la uşa cortului mărturiei şi căzură preste faţă; şi să ivi slavă Domnului cătră   
{p111} dînşii. Şi grăi Domnul cătră Moisi, zicînd: "Ia toiagul tău şi adună   adunarea, tu şi Aaron, frate-tău, şi grăiţ cătră piatră, înaintea lor, şi va da apele ei. Şi  veţ scoate lor apă den piatră, şi veţ adăpa adunarea şi dobitoacele lor". Şi luo Moisi  toiagul den naintea Domnului, după cum au poruncit Domnul. Şi adună Moisi şi   Aaron adunarea denaintea pietrii şi zise cătră ei: "Ascultaţi-mă, cei neascultători!  Au den piatra aceasta voiu scoate voao apă?" Şi rădicînd Moisi mîna lui, au lovit piatra  cu toiagul de doao ori. Şi ieşi apă multă şi bău adunarea şi dobitoacele lor. Şi zise  Domnul cătră Moisi şi Aaron: "Căci nu aţ crezut, să Mă sfinţiţ înaintea fiilor lui Israil,   pentru aceaea nu veţ băga voi adunarea aceasta în pămîntul care am dat lor". Aceasta e  Apa Pricii, căci te-au suduit fiii lui Israil înaintea Domnului, şi Să sfinţi întru ei. Şi  trimise Moisi soli de la Cadis cătră împăratul Edom, zicînd: "Aceastea zice fratele tău   Israil: Tu ştii toată osteneala ce-au aflat pre noi. Şi pogorîră părinţii noştri la Eghipet  şi nemernicim la Eghipet zile multe. Şi ne-au chinuit pre noi eghipteanii şi pre   părinţii noştri. Şi am strigat cătră Domnul, şi au auzit Domnul glasul nostru. Şi  trimiţînd îngerul, ne-au scos pre noi de la Eghipet, şi acum sîntem în Cadis, cetatea  den partea hotarălor tale. Să treacem pren pămîntul tău; nu vom treace pren ţarine, nice  pren vii, nice vom bea apă den fîntîna ta; pre cale împărătească vom mearge, nu ne  vom abate în direapta, nice în stînga, pînă vom treace hotarăle tale!" Şi zise cătră el  Edom: "Nu vei treace pren mine; iară de nu, cu războiu voiu ieşi în timpinarea ta". Şi  ziseră lui fiii lui Israil: "Pre lîngă munte vom treace; iară de vom bea den apa ta, eu şi  dobitoacele meale, da-ţ-vom preţul ţie; ce lucrul nemică iaste, pre lîngă munte  vom treace!" Şi el zise: "Nu vei treace pren mine!"Şi ieşi lui în timpinare Edom, cu  gloată grea şi cu mînă tare. Şi nu vru Edom să dea lui Israil să treacă pren hotarăle lui.  Şi să abătu Israil de la dînsul. Şi să rădicară de la Cades şi mearseră fiii lui Israil, toată   adunarea, la Or muntele. Şi zise Domnul cătră Moisi şi Aaron, în muntele Or, pre  hotarăle pămîntului Edom, zicînd: "Să să adaogă Aaron cătră norodul lui; căci nu veţi   întra în pămîntul carele am dat fiilor lui Israil în ţineare, pentru căce M-aţi întărîtat  pre Mine la Apa Pricii. Ia pre Aaron, fratele tău, şi pre Eliazar, feciorul lui, şi-i suie  pre ei la Or muntele, înaintea a toată adunarea. Şi dezbracă pre Aaron  de-mbrăcămintea lui, şi îmbracă pre Eliazar, feciorul lui; şi Aaron, adăogîndu-se,  să moară acolo". Şi făcu Moisi după cum au poruncit Domnul lui. Şi i-au suit pre   dînşii în Or muntele, înaintea a toată adunarea. Şi dezbrăcă pre Aaron de hainele lui, şi  au îmbrăcat cu eale pre Eliazar, feciorul lui. Şi muri Aaron acolo, pre vîrful muntelui.  Şi pogorî Moisi şi Eliazar den munte. Şi văzu toată adunarea cum au murit Aaron, şi au plînsu pre Aaron 30 de zile toată casa lui Israil.   
{NumerileCapXXI} Şi auzi hananeul, împăratul Arad, cela ce lăcuia spre pustiiu, cum au venit Israil calea  Atharim, şi deade războiu cătră Israil, şi robi dentru ei robime. Şi să rugă Israil rugă  Domnului şi zise: "De-m vei da pre norodul acesta supt mîna mea, voiu  anathematisi pre el şi pre cetăţile lui". Şi auzi Domnul glasul lui Israil, şi deade pre  hananeu supt mîna lui. Şi anathematisi pre dînsul şi cetăţile lui; şi numi numele locului  aceluia Anathema. Şi rădicîndu-se den muntele lui Or, calea spre Marea Roşie, au  încunjurat pămîntul Edom. Şi au leşînat norodul pre cale Şi cleveţiia norodul cătră  Dumnezău şi asupra lui Moisi, zicînd: " pentru căce ne-ai scos pre noi de la Eghipet  ca să ne omori pre noi în pustie? Căce nu iaste pîine, nice apă, şi sufletul nostru s-au  supărat în pîinea ceastă deşartă". Şi trimise Domnul la norod şărpii cei ce omorîia şi  muşca pre norod, şi muri norod mult den fiii lui Israil. Şi mergînd norodul cătră Moisi,  zicea: "Am greşit, căce am grăit de rău asupra Domnului şi asupra ta. Roagă-te dară   cătră Domnul şi să ia de la noi pre şarpe". Şi să rugă Moisi cătră Domnul, pentru   norod, şi zise Domnul cătră Moisi: "Fă-ţi ţie şarpe, şi-l pune pre dînsul pre un  semnu; şi va fi de va muşca şarpele pre om, tot cel muşcat, văzînd pre dînsul, va trăi".  Şi făcu Moisi şarpe de aramă, şi-l puse pre dînsul pre un semnu; şi fu cînd muşca  şarpele pre om, şi căuta pre şarpele cel de aramă şi trăia. Şi să rîdicară fiii lui Israil şi  să tăbărîră la Ovoth. Şi rîdicîndu-se de la Ovoth, s-au tăbărît la Ahelghe, cea  decindea în pustie, carea iaste despre faţa Moav, despre răsărita soarelui. Şi de acolo  s-au sculat şi să tăbărîră la valea Zared. Şi de acolo rîdecîndu-se, s-au tăbărît  decindea de Arnon, în pustie ceaea ce iaste afară den hotarăle amoreilor; pentru că  iaste Arnon hotarăle Moav între mijlocul lui Moav şi între mijlocul amoreului. pentru  aceaea să zice în carte: "Războiu al Domnului pre Zoov au pîrjolit şi pîrîile Arnon. Şi  pîrîile le-au pus lăcaşul lui Ir, şi să alătură cu hotarăle Moav".   
{p112} Şi de acolo la Fîntîna; aceasta iaste fîntîna carea au zis Domnul cătră Moisi: " adună norodul şi le voiu da lor apă să bea". Atuncea au cîntat Israil cîntarea aceasta, la  fîntînă: "Faceţ începătură Lui! Fîntînă, au săpatu-o pre dînsa boiarii, cioplit-au  pre ea împăraţii limbilor, întru împărăţia lor, stăpînind pre dînşii!" Şi de la fîntînă, la  Manthanail; şi de la Manthanail, la Naadiil; şi de la Naadiil, la Vamoth; Şi de la  Vamoth, la Napi, carele iaste în cîmpul lui Moav, den vîrful celui cioplit, ce caută spre  faţa pustiiului. Şi au trimis Moisi soli cătră Sion, împăratul amoreilor, cu cuvinte de  pace, zicînd: "Vom treace pren pămîntul tău; pre cale vom mearge, nu ne vom abate  nice la ţarină, nice la vie, nice vom bea apă den fîntîna ta; pre cale împărătească vom  mearge, pînă vom treace hotarăle tale". Şi n-au dat Sion lui Izrail ca să treacă pren  hotarăle lui. Şi adună Sion pre norodul lui tot, şi ieşi să stea împotriva lui Izrail la  pustiiu. Şi veni la Iasa, şi să tocmi împotriva lui Izrail. Şi lovi pre dînsul Izrail cu  ucidere de sabie, şi-i stăpîni pămîntul lui, de la Arnon pînă la Iiavoc, pînă la feciorii  Aman; că în Iazir hotarul fiilor lui Aman iaste. Şi luo Izrail toate cetăţile aceastea, şi  lăcui Izrail în toate cetăţile amoreilor, în Esevon şi în toate ceale ce se apropie la eale.   pentru că iaste Esevon cetatea lui Sion, împăratul amoreilor. Şi acesta au bătut pre   împăratul Moav, mai nainte, şi au luat tot pămîntul lui, de la Aroir pînă la Arnon.   pentru aceea vor grăi pilduitorii: "Veniţ la Esevon, pentru să să zidească şi să să  tocmească cetatea Sion! Căci foc au ieşit de la Esevon şi pară den cetatea Sion; şi  mîncă pînă la Moav, şi mîncă stîlpii Arnon. Vai ţie, Moav! Perit-au nărodul Hamos,  să deaderă fiii lor să să mîntuiască, şi featele lor robite la împăratul amoreilor, Sion. Şi  semînţa lor piare, Esevon pînă la Devon, şi muierile lor încă arseră cu foc preste  Moav". Şi lăcui Izrail în toate cetăţile amoreilor. Şi au trimis Moisi ca să socotească  pre Iazir. Şi au luatu-o pre ea şi satele ei, şi au scos pre amoreu, pre carele era acolo.  Şi întorcîndu-se, s-au suit pre calea cea de la Vasan. Şi ieşi Og, împăratul Vasan,  în timpinarea lor, şi tot nărodul lui, la războiu, la Edrain. Şi zise Domnul cătră Moisi:  "Să nu te temi de el, căci în mînile tale l-am dat pre dînsul, şi tot nărodul lui, şi tot   pămîntul lui; şi vei face lui după cum ai făcut lui Sion, împăratul amoreilor, care lăcuia  la Esevon". Şi lovi pre el, şi pre feciorii lui, şi tot nărodul lui, pînă n-au lăsat  dentr-însul prinsu viu, şi au moştenit pămîntul lor.   
{NumerileCapXXII} Şi rîdicîndu-se fiii lui Izrail, să tăbărîră cătră apusul  Moav, lîngă Iordan, cătră Ierihon. Şi văzînd Valac, feciorul lui Sipfor, toate cîte au  făcut Izrail amoreului, Şi să temu Moav de nărod foarte, căci mulţi era; şi să îngreuia  Moav de cătră faţa fiilor lui Israil. Şi zise Moav bătrînimei lui Madiam: "Acuma va  aleage adunarea aceasta pre toţi cei împrejureanii noştri, ca cînd ar aleage viţelul ceale  verzi den cîmpu". Şi Valac, feciorul lui Sepfor, împăratul Moav era pe vreamea  aceaea. Şi trimise soli cătră Valaam, feciorul lui Veor Fathura, carele iaste la rîul   pămîntului fiilor nărodului său, să-l cheame pre el, zicînd: "Iată, norod au ieşit de la  Eghipet şi, iată, au acoperit de tot faţa pămîntului; şi acesta şade ţiindu-se de mine.  Şi acuma vino, bleastămă mie pre nărodul acesta, căci mai tare decît mine iaste; de  voiu putea să ucig dentru ei, şii voiu scoate pre ei den pămînt, căci ştiu: pre carii vei   blagoslovi, blagosloviţ sînt, şi pre carii vei blestema tu, blestemaţi sînt". Şi să duse  bătrînimea lui Moav şi bătrînimea lui Madiam, şi vrăjile întru mînile lor, şi veniră cătră  Valaam şi ziseră lui cuvintele lui Valac. Şi zise cătră ei: "Găzduiţi aici de noapte, şi  voiu răspunde voao lucruri care va grăi Domnul cătră mine". Şi rămaseră boiarii lui  Moav lîngă Valaam, şi veni Dumnezău la Valaam şi zise lui: "Ce sînt aceşti oameni la  tine?" Şi zise Valaam cătră Dumnezău: "Valac, feciorul lui Sepfor, împăratul Moav, au  trimis pre ei cătră mine, zicînd: "Iată, norod au ieşit de la Eghipet şi au acoperit faţa   pămîntului; şi acesta şade ţiindu-se de mine. Şi acum, vino de-l bleastemă mie  pre dînsul, de voiu putea să omor pre el, şi-l voiu scoate pre dînsul de pre pămînt".  Şi zise Domnul cătră Valaam: "Nu vei mearge cu dînşii, nice vei blestema pre norod,   pentru că iaste blagoslovit". Şi sculîndu-se Valaam dimineaţa, au zis cătră boiarii lui  Valac: "Alergaţi cătră Domnul vostru, nu mă lăsă Dumnezău să mergu cu voi". Şi  sculîndu-se boiarii Moav, au venit cătră Valac şi ziseră lui: "Nu va Valaam să  meargă cu noi". Şi adaose încă Valac a trimite boiari mai mulţi şi mai cinstiţi decît  aceştea. Şi veniră la Valaam şi-i ziseră lui: "Aceastea zice Valac al lui Sepfor:  "Rogu-te, nu te lenevi a veni cătră mine! pentru că cu cinste te voiu cinsti, şi toate  cîte-m vei zice mie voiu face ţie; şi vino de bleastămă mie pre norodul acesta". Şi  răspunse Valaam şi zise boiarilor lui Valac: "De-m va da mie Valac plină casa lui de   argint şi de aur, nu voiu putea să calcu cuvîntul Domnului   
{p113} Dumnezău, ca să-l fac pre el mic au mare, întru cugetul mieu. Şi acum rămîneţi  aicea în noaptea aceasta şi voi, şi voiu cunoaşte ceva adaoge Domnul a grăi cătră  mine". Şi veni Dumnezău cătră Valaam noaptea şi-i zise lui: "De-au venit ca să te  cheame oamenii aceştea, sculîndu-te urmează lor; ce cuvîntul carele voiu grăi cătră  tine, acela vei f ace!". Şi sculîndu-se Valaam dimineaţa, au înşălat măgăriţ lui şi  mearse cu boiarii Moav. Şi Să mînie cu mînie Dumnezău, căce mergea el cătră dînsul.  Şi să sculă îngerul lui Dumnezău ca să-l mustre pre el în drum; şi el încălecasa pre  măgăriţa lui, şi doao slugi ale lui cu dînsul. Şi văzînd măgăriţa pre îngerul lui  Dumnezău stînd împotriva pre cale şi cu sabia zmultă în mîna lui, şi să abătu măgăriţa  den cale şi mergea la cîmpu. Şi bătea măgăriţa cu toiagul lui, ca să o îndirepteaze pre  ea în cale. Şi stătu îngerul Domnului întru razoarele viilor, gard dencoace şi gard  dencolea. Şi văzînd măgăriţa pre îngerul lui Dumnezău, strînse pre ea cătră păreate, şi  strînse piciorul lui Valaam cătră păreate; şi adaose încă a o bate pre dînsa. Şi adaose  îngerul lui Dumnezău şi, mărgînd, stătu în loc strîmtu, la care nu era a să abate în  dereapta au în stînga. Şi văzînd măgăriţa pre îngerul lui Dumnezău, au şezut supt  Valaam. Şi să mînie Valaam şi bătea pre măgăriţa cu toiagul. Şi deşchise Dumnezău  gura măgăriţii şi zise cătră Valaam: "Ce ţ-am făcut de m-ai bătut de treiori cu  aceasta?" Şi zise Valaam măgăriţii: "Căce mai batjocorit; şi, de aş fi avut cuţit înmîna  mea, te-aş fi junghiat". Şi zise măgăriţa cătră Valaam: "Nu-s eu măgăriţa ta, pre  care ai încălecat den tinereaţile tale pînă în ziua de astăzi? Au doară cu nesocotinţe  nesocotind am făcut ţie aceasta?" Şi el zise: "Ba!" Şi descoperi Dumnezău ochii lui  Valaam, şi vazu pre îngerul Domnului stînd împotrivă pre cale, şi sabie zmultă în mîna  lui. Şi plecîndu-se, s-au închinat feaţii lui. Şi-i zise lui îngerul lui Dumnezău:  " pentru căce ţ-ai lovit pre măgăriţa ta acum a treia oară? Şi iată, eu ieşiiu la  mustrarea ta, pentru că nu iaste calea ta direaptă înaintea mea. Şi văzîndu-mă  măgariţa, s-au abătut de la mine a treiaoară, cu aceasta; Şi să nu să fie abătut de la  mine, acum pre tine te-aş fi omorît, şi pre ea aş fi ferit". Şi zise Valaam îngerului  Domnului: " greşit-am, pentru căce n-am ştiut că tu mi-ai stătut împotrivă,   întru întimpinarea mea, pre cale; şi acum, de nu-ţi place ţie, mă voiu întoarce”. Şi  zise îngerul lui Dumnezău cătră Valaam: "Pasă împreună cu oamenii aceştea, fără  numai cuvîntul carele voiu zice cătră tine, acesta să-l păzeşti să-l grăiesti!" Şi  mearse Valaam împreună cu boiarii lui Valac. Şi auzind Valac cum vine Valaam, ieşi  în timpinarea lui la cetatea Moav, care iaste la hotarăle Arnon, carea iaste despre partea  hotarălor. Şi zise Valac cătră Valaam: "Nu am trimis cătră tine a te chema? Căci nu  veniiai cătră mine? Adevărat, nu voiu putea să te cinstescu?" Şi zise Valaam cătră  Valac: "Iată, viniiu cătră tine; acum putearnic voiu fi a grăi cevaş? Cuvîntul carele îm  va pune Dumnezău în gura mea, acela voiu grăi". Şi mearse Valaam cu Valac şi veniră  la cetăţile curţilor. Şi junghe Valac oi şi viţei şi trimise lui Valaam şi boiarilor ce era cu  el. Şi fu dimineaţa şi, luînd Valac pre Valaam, l-au suit pre el la stîlpul lui Vaal şi-i arăta lui de acolo o parte oarece de nărod.   
{NumerileCapXXIII} şi zise Valaam lui Valac: "Fă-m mie aicea 7 jîrtăvnice şi-m găteaşte aicea 7 viţei şi  7 berbeci". Şi facu Valac dupre cum au zis lui Valaam; şi aduse viţel şi berbeace pre   jîrtavaic. Şi zise Valaam cătră Valac: "Stai aproape de jirtva ta, şi voiu mearge, cîndai  mi Se va arăta Dumnezău în timpinare; şi cuvîntul care îm va arăta mie, ţi-l voiu  spune ţie". Şi stătu Valac lînga jîrtva lui, şi Valaam mearse ca să întreabe pre  Dumnezău; şi mearse dirept şi Să arata Dumnezău lui Valaam. Şi zise cătră El Valaam:  "Ceale 7 cuptoare le-am gătit, şi am suit viţel şi berbeace pre cuptoriu". Şi puse  Dumnezău cuvînt în gura lui Valaam şi zise: "Întorcîndu-te cătră Valac, aşa vei  grăi!" Şi să întoarse cătră el; iară el sta departe de arderile lui de tot, şi toţi boiarii lui  Moav împreună cu el. Şi să făcu Duhul lui Dumnezău preste el. Şi luînd pilda lui, zise:  "Den Mijlocul-rîurilor m-au chemat pre mine Valac, împăratul Moav, den munţi  de spre răsărit, zicînd: "Vino, bleastamă-m mie pre Iacov, şi vino, osîndeaste-m  pre Izrail!" Ce voiu osîndi pre cela ce nu osindeaste Domnul ? Au ce voiu blestema pre  carele nu-l bleastămă Dumnezău? Căci den vîrful munţilor vedea-l-voiu pre el  şi de la dealuri cunoaşte-voiu pre dînsul: Iată, norodul sîngur va lăcui, şi în limbi nu  se va socoti. Cine au socotit semenţia lui Iacov? Şi cine va n umăra năroadele lui Izrail?  Să moară sufletul mieu în sufletele direpţilor şi să să facă sămînţa mea ca sămînţa lor".  Şi zise Valac cătră Valaam: "Ce mi-ai făcut mie? La blestemul vrăjmaşilor mici  te-am chemat pre tine şi, iată, ai blagoslovit blagoslovenie!". Şi zise Valaam cătră  Valac: "Au nu cîte va pune Dumnezău în rostul mieu, aceasta voiu păzi a grăi?". Şi  zise cătră el Valac: "Mai vino încă cu mine într-alt loc, de unde nu vei vedea pre dînsul de   
{p114} acolo, fără de numai o parte dentr-însul vei vedea,  iară pre toţi nu-i vei vedea. Şi bleastămă-m mie pre dînsul de acolo". Şi luo pre   dînsul într-un piscu de ţarină, pre vîrful celui cioplit; şi zidi acolo 7 jîrtăvnice, şi sui   viţel şi berbeace preste jîrtăvnic. Şi zise Valaam cătră Valac: "Stăi acolo lîngă jîrtva ta,  iară eu voiu mearge să întreb pre Dumnezeu". Şi Să întimpină Dumnezău cu Valaam;  şi-i puse cuvînt în gura lui şi zise: "Întoarce-te cătră Valac şi aceastea vei grăi".  Şi să întoarse cătră dînsul, iară el sta aproape de arderea-de-tot a lui, şi toţi boiarii  lui Moav cu dînsul. Şi-i zise lui Valac: "Ce-au grăit Domnul ?" Şi luînd pilda lui,  zise: "Scoală-te, Valac, şi ascultă! Ascultă mărturie, feciorul lui Sepfor! Nu iaste ca  omul Dumnezău, să Să clătească, nice ca fiiul omului, să Să înfricoşaze. El au zis, nu  va face? Grăi-va, şi nu va rămînea? Iată că a blagoslovi m-am luat,   blagoslovi-voiu şi nu voiu întoarce. Nu va fi osteneală în Iacov, nice se va ivi  osteneală în Izrail. Domnul Dumnezăul lui cu dînsul; ceale mărite ale boieriilor întru   dînsul. Dumnezăul cela ce au scos pre dînsul de la Eghipet, ca slava  celui-cu-un-cornu al lui. pentru că nu iaste descîntec în Iacov, nice vraje întru  Izrail. După vreame se va grăi lui Iacov şi lui Izrail: "Ce va săvîrşi Domnul ! Iată,  nărodul ca un puiu de leu să va scula, şi ca un leu să va semeţi; nu va dormi pînă va  mînca vînat şi sîngele răniţilor va bea!" Şi zise Valac cătră Valaam: "Nice cu  blesteame vei blestăma mie pre el, nice blagoslovind să nu-l blagosloveşti pre el!"  Şi răspunzînd Valaam, zise lui Valac: "N-am grăit ţie, zicînd: "Cuvîntul carele îm  va zice Dumnezău, acela voiu face"?" Şi zise Valac cătră Valaam: "Vino să te iau la alt  loc, de va plăcea lui Dumnezău, şi-l bleastemă mie pre dînsul, de acolo". Şi au luat  Valac pre Valaam pre vîrful lui Fogor, cel ce să întinde la pustiiu. Şi zise Valaam cătră  Valac: "Zideaşte-m mie aicea şapte cuptoare şi găteaşte mie şapte viţei şi şapte  berbeci!" Şi făcu Valac după cum au zis lui Valaam, şi sui viţel şi berbeace preste cuptoriu.   
{NumerileCapXXIV} Şi văzănd Valaam că bine iaste înaintea  Domnului a blagoslovi pre Israil, n-au mersu după obiceaiul lui în timpinarea  vrăjilor; şi-ş întoarse faţa lui la pustiiu. Şi rădicînd Valaam ochii lui, văzu pre Israil  tabarît după neamuri. Şi să făcu preste el Duhul lui Dumnezău. Şi luînd pilda lui, zise:  "Zice Valaam, feciorul lui Veor, zice omul cel adevarat, Zice cela ce aude cuvinte tari,  văzînd care vedearea lui Dumnezău au văzut, în somnu, descoperiţi ochii lui. Foarte  bune li-s casele, Iacove, corturile tale, Israil! Ca nişte desişuri umbrind, şi ca nişte  grădini lîngă rîuri, şi ca nişte corturi care le-au întinsu Domnul, şi ca nişte chedri   lîngă ape. Ieşi-va om den seminţia lui, şi va stăpîni a limbi multe, şi să va înălta a lui  Gog împăraţia lui, şi să va creaşte împărăţia lui. Dumnezău l-au povăţuit pre el de la  Eghipet, ca slava celui-cu-un-cornu a lui, va mînca limbile vrăjmaşilor lui, şi  grăsimile lor le va suge ca măduha, şi cu săgeţile lui va săgeta de tot pre vrăjmaşi.  Culcîndu-se, s-au odihnit ca un leu şi ca un puiu de leu; cine-l va scula pre el?  Ceia ce te blagoslovescu pre tine s-au blagoslovit, şi ceia ce te-au blestemat  s-au blestemat!". Şi să mînie Valac pre Valaam, şi lovi cu mînile lui, şi zise Valac   cătră Valaam: "A blestema pre vrăjmaşul mieu te-am chemat, şi, iată, blagoslovind  l-ai blagoslovit al treilea rînd. Acum dară, fugi la locul tău! Am zis să te cinstescu  pre tine, şi acum te-au lipsit Domnul de slavă". Şi zise Valaam cătră Valac: "Au nu  şi solilor tăi carii ai trimis la mine am grăit, zicînd: "De-m va da Valac plină casa lui  de argint şi de aur, nu voiu putea să calcu cuvîntul Domnului, să-l fac pre el bun au  rău de la mine; cîte-m va zice mie Dumnezău, aceastea voiu zice"? Şi acum, iată,  alergu la locul mieu, vino să te sfătuiescu ce va face norodul acesta norodului tău, la  sfîrşitul zilelor". Şi luînd pilda lui, zise: "Zice Valaam, feciorul lui Veor, zice omul cel  adevărat văzînd, auzind cuvintele lui Dumnezău, Ştiind ştiinţa Celui Nalt, şi vedearea  lui Dumnezău văzînd, în somnu, descoperiţi ochii lui: arăta-voiu lui, şi nu acum.  Fericescu, şi nu să apropie; răsări-va stea den Iacov şi să va scula om den Israil şi va  zdrobi pre căpeteniile lui Moav şi va prăda pre toţi feciorii lui Sith. Şi va fi Edom  moştenire, şi va fi moştenirea Isaf, vrăjmaşul lui, şi Israil au făcut cu vîrtute. Şi să va  scula den Iacov şi va piarde pre cel ce să mîntuiaşte den cetate". Şi văzînd pre Amalic  şi luînd pilda lui, zise: "Începătura limbilor Amalic, şi seminţia lor va peri". Şi văzînd  pre Chineu şi luînd pilda lui, zise: "Tare e lăcaşul tău; şi de vei pune în piatră cuiubul  tău, Şi de se va face lui Veor cuiubu de hicleşug, asirianii te vor robi pre tine". Şi  văzind pre Og şi luînd pilda lui, zise: "O! O! Cine va trăi cînd va pune aceastea  Dumnezău? Şi va ieşi den mîna chiteilor şi vor munci pre Asur, şi vor chinui pre  evreai, şi ei toţi odată vor peri". Şi sculîndu-se Valaam, s-au dus întorcîndu-se la locul lui. Şi Valac s-au   
{p115} dus cătră dînsul.   
{NumerileCapXXV} Şi poposi Israil în Satim şi să spurcă norodul a curvi  la featele Moav. Şi-i chemară pre ei la jîrtvele idolilor lor şi au mîncat norodul den   jîrtvele lor şi s-au închinat chipurilor lor. Şi să închină Israil lui Velfegor, şi Să  mînie cu mînie Domnul pre Israil. Şi zise Domnul cătră Moisi: "Ia pre căpeteniile   norodului şi-i arată pre ei Domnului, dempreajma soarelui, şi să va întoarce urgia  mîniei Domnului de la Israil". Şi zise Moisi neamurilor lui Israil: "Ucideţi fieştecarele  pre ruda lui, pre cel ce-au săvîrşit lui Velfegor". Şi iată, om den fiii lui Israil venind,  au apropiat pre fratele lui cătră madiancă, înaintea lui Moisi şi înaintea a toată   adunarea fiilor lui Israil; şi ei plîngea lîngă uşîle cortului mărturiei. Şi văzînd Finees,   feciorul lui Eliazar, fiiul lui Aaron preotul, să sculă den mijlocul adunării şi, luînd  fustele în mînă, întră dendărătul omului Israilteanului la cuptoriu şi junghe pre   amîndoi: şi pre omul Israiltean, şi pre muiare pren zgăul ei. Şi să potoli rana dentru fiii  lui Israil. Şi fură cei morţi întru rană 20 şi 4 de mii. Şi grăi Domnul cătră Moisi,  zicînd: "Finees, feciorul lui Eleazar, fiiul lui Aaron preotul, au potolit mînia Mea de la  fiii lui Israil, cînd Îm rîvniia rîvnire întru ei; şi nu am topit pre fiii lui Israil cu rîvnirea  Mea. Aşa am zis: "Iată, Eu am dat lui făgăduinţa Mea a păcii". Şi va fi lui, şi semenţiei  lui după dînsul, făgăduinţa preoţiei veacinică, pentru căce au rîvnit Dumnăzăului lui şi  s-au rugat pentru fiii lui Israil". Şi numele omului celui lovit, Israilteanului, carele  s-au lovit cu madineanca, Zamvri, feciorul lui Salo, boiariu casii moşiii lui Semeon.  Şi numele muierii, madianeancăi cei lovite, Hazvi, fata lui Sur, boiariu limbii lui  Somoth, casei moşiei iaste a lui Madiam. Şi grăi Domnul cătră Moisi, zicînd: "Grăiaşte   fiilor lui Israil, zicînd: "Învrăjbiţi-vă cu madianiteanii şi omorîţi pre dînşii, căce  vrăjmăşăscu ei voao cu ficleşug, cîte ficlenescu voao pren Fogor, şi pentru Hazvi, fata  boiariului Madiam, sora lor cea rănită în ziua ranii pentru Fogor".   
{NumerileCapXXVI} Şi fu după rană, şi grăi Domnul cătră Moisi şi Eliazar  preotul, zicînd: "Ia căpetenia a toată adunarea fiilor lui Israil, den 20 de ani şi în sus,  după casele moşiilor lor, tot cela ce iase să să tocmească la războiu în Israil!" Şi grăi   Moisi şi Eliazar preotul cu dînşii în Aravoth Moav, la Iordan, de spre Iereho, zicînd:  "Den 20 de ani şi în sus, în ce chip au poruncit Domnul lui Moisi". Şi fiii lui Israil  ce-au ieşit de la Eghipet: Ruvin, dentîiu născut al lui Israil; şi fiii lui Ruvin: Enoh si   norodul lui Enoh: lu Falu, norodul lui Falu. Lui Asron, norodul lui Asron; lu Harmi,   norodul lui Harmi. Aceastea-s noroadele lui Ruvin; şi să făcu socoteala lor: 43000 şi  700 şi 30. Şi feciorii lui Falu: Eliav. Şi feciorii lui Eliav: Namuil şi Dathan şi Aviron.  Acestea-s cei aleşi ai adunarii, aceştea-s ceia ce au stătut împotrivă lui Moisi şi  lui Aaron la adunarea lui Core, întru împotrivire împotriva Domnului. Şi deschizînd   pămîntul gura lui, înghiţi pre ei şi Core, întru moartea adunării lui, cînd mîncă focul  pre cei 200 şi cincizeci. Şi să făcură întru semnu. Iară feciorii lui Core n-au murit. Şi  fiii lui Simeon, norodul feciorilor lui Simeon: lui Namuil, norodul lui Namuili; lu  Iamin, norodul lui Iamini; lu Iahin, norodul lui Iahini; Lui Zara, norodul lui Zarai; lui   Saul, norodul lui O Sauli. Aceastea-s noroadele lui Simeon, den socoteala lor, 22000  şi doao sute. Fiii lui Gad, după noroadele lor: lui Safon, norodul lui Safoni; lui Anghi,   norodul lui Anghi; lui Suni, norodul lui Suni; Lui Azeni, norodul lui Azeni; lui Adi,   norodul lui Adi; Lui Aroadi, norodul lui Aroadi; lui Ariil, norodul lui Ariil.  Aceastea-s noroadele lui Gad, dentru socoteala lor, 40 şi 4 de mii şi 500. Şi feciorii  Iudii: Ir şi Anan şi Silon şi Fares şi Zara; şi muriră Ir şi Anan în pămîntul lui Hanan. Şi  să făcură feciorii Iudii, după norodurile lor: lui Selom, norodul lui Siloni; lui Fares,   norodul lui Fares; lu Zara, norodul lui Zari. Şi să făcură feciorii lui Fares: lui Asron,   norodul lui Asroni; lui Iamuil, norodul lui Iamuili. Aceastea-s noroadele Iudii, după  socoteala lor, 76000 şi 500. Şi feciorii lui Isahar, după noroadele lor: lui Thola,   norodul lui Tholai; lui Fua, norodul lui Fuai; Lui Iasuv, norodul lui Iasuvi; lui  Amvram, norodul lui Amvrami. Aceastea-s norodurile lui Isahar, dentru socoteala  lor, 64000 şi 400. Fiii lui Zavulon, după norodurile lor: lui Sared, norodul lui Saredi;  lui Alon, norodul lui Aloni; lui Alil, norodul lui Alili. Aceastea-s noroadele lui  Zavolon, dentru socoteala lor, 60000 şi 500. Fiii lui Iosif, după norodurile lor: Manasi  şi Efraim. feciorii lui Manasi: lui Mahir, norodul lui Mahiri; şi Mahir au născut pre  Galaad; lui Galaad, norodul lui Galaadi. Şi acestea-s fiii lui Galaada: Ahiezer,   norodul lui Ahiezeri; lui Helec, norodul lui Helechi; Lui Ezdreil, norodul lui Ezdrili; lui Sihem,   
{p116} norodul lui Sehemi; Lui Semaer, norodul lui Semaeri;  şi lui Ofer, norodul lui Oferi; Şi lui Salpaad, feciorul lui Ofer, nu i s-au făcut lui   feciori, fără numai feate; şi aceastea-s numele featelor lui Salpaad: Maala şi Nua şi  Egla şi Melha şi Thersa. Aceastea-s norodurile lui Manasi, den socoteala lor,  cincizeci şi doao de mii şi şapte sute. Şi aceştea-s feciorii lui Efraim: lui Suthala,   norodul lui Suthalai; lui Tanah, norodul lui Tanahi. Aceştea-s feciorii lui Suthala:  lui Eden, norodul lui Edini; aceaste-s noroadele lui Efraim, dentru socoteala lor,  32000 şi 500. Aceastea-s noroadele fiilor lui Iosif, după norodurile lor. Fiii lui  Veniamin, după norodurile lor: lui Valeh, norodul lui Valei; lui Asivir, norodul lui  Asiviri; lui Ahiran, norodul lui Ahirani; Lui Sofan, norodul lui Sofani. Şi să făcură   feciorii lui Valeh: Ader şi Noiman; lui Ader, norodul lui Aderi; şi lui Noeman, norodul  lui Noemani. Aceştea-s fiii lui Veniamin, după noroadele lor, dentru socoteala lor,  45000 şi 600. Şi feciorii lui Dan, după noroadele lor: lui Sameh, norodul lui Samei;  aceastea-s noroadele lui Dan, după norodurile lor. Toate noroadele lui Samei, după  socoteala lor, 64000 şi 400. Fiii lui Asir, după noroadele lor: lui Iamin, norodul lui  Iamini; lui Esui, norodul lui Esui; lui Varia, norodul lui Varii; Lui Hover, norodul lui  Hoveri; lui Melhiil, norodul lui Melhiili. Şi numele featii lui Asir, Sara. Aceastea-s   norodurile lui Asir, dentru socoteala lor, 43000 şi 400. Fiii lui Neftalim, după   norodurile lor: lui Asiil, norodul lui Asiili; lui Goini, norodul lui Goini; Lui Esri,   norodul lui Esci; lui Selim, norodul lui Selimi. Aceastea-s norodurile lui Neftalim,  dentru socoteala lor, 45000 şi 400. Aceasta e socoteala fiilor lui Israil: 600000 şi 1000  şi 730. Şi grăi Domnul cătră Moisi, zicînd: "Acestora să va împărţi pămîntul, să-l  moştenească, după n umărul numelor. Celor mai mulţi le vei mulţi moştenirea, şi celor  mai puţini le vei împuţina moştenirea lor; fieştecăruia, după cum s-au socotit, li să  va da moştenirea lor. Pren sorţi să va împărţi pămîntul cu numele, după feliurile  moşiilor lor vor moşteni. Den sorţi vei împărţi moştenirea lor, în mijloc a mulţi şi a  puţini". Şi feciorii lui Levi, după norodurile lor: lui Ghetson, norodul lui Ghetsoni; lui  Caath, norodul lui Caathi; lui Merari, norodul lui Merari. Aceastea-s noroadele fiilor  lui Levi: norodul lui Loveni şi norodul lui Hevroni şi norodul lui Musi şi nărodul lui  Coreh. Şi Caath au născut pe Ammram; şi numele fămeii lui Ammram, Iohaveth, fata  lui Levi, care au născut pre aceştea lui Levi în Eghipet; Şi au născut lui Amram pre  Aron şi pre Moisi şi pre Mariam, sora lor. Şi să născură lui Aaron: Nadav şi Aviud, şi  Eliazar şi Ithamar. Şi muri Nadav şi Aviud cînd aducea ei foc striin înaintea Domnului  la pustiiul Sinaii. Şi să făcură dentru socoteala lor, 20 şi trei de mii, Toată partea  bărbătească de o lună şi în sus, căci nu s-au socotit împreună întru fiii lui Israil, Căci  nu li să dă lor sorţi în mijlocul fiilor lui Israil. Şi aceasta e socoteala lui Moisi şi lui  Eliazar preotul, carei au socotit pre fiii lui Izrail, întru Aravoth Moav, la Iordan, de  spre Ieriho. Şi într-aceştea nu era om dentru cei socotiţ de Moisi şi de Aaron, carii  au socotit pre fiii lui Israil în pustiiol Sinaii. Căci zise Domnul lor: "Cu moarte vor  muri în pustiiu", şi n-au rămas dentr-înşii nici unul, afară den Halev, feciorul lui Iefoni, şi Isus, feciorul lui Navi.   
{NumerileCapXXVII} Şi mergînd featele lui Salpaad, feciorul lui Ofer, feciorul lui Galaad, feciorul lui Mahir, al   norodului lui Manasi, den fiii lui Iosif şi aceastea-s numele lor: Maala şi Nua şi Egla  şi Melha şi Thersa Şi stînd înaintea lui Moisi, şi înaintea lui Eleazar preotului, şi   înaintea boiarilor, şi înaintea a toată adunarea, la uşa cortului mărturiei, ziseră:  " părintele nostru au murit în pustie; şi el nu era în mijlocul adunării cei ce au stătut  împotrivă înaintea Domnului întru adunarea lui Core, căci pentru greşala lui au murit;  şi feciori nu i s-au făcut lui. Nu să stingă dară numele părintelui nostru den mijlocul   norodului său, căci nu iaste lui fecior! Daţi-ne noao ţineare în mijlocul fraţilor   părintelui nostru!". Şi aduse Moisi judecata lor înaintea Domnului. Şi grăi Domnul   cătră Moisi, zicînd: "Dirept au grăit featele lui Salpaad. Dare să le dai lor ţineare de  moştenire în mijlocul fraţilor părintelui lor, şi vei pune sorţul părintelui lor la dînsele.  Şi fiilor lui Israil vei grăi, zicînd: "Om de va muri şi fii nu va fi lui, veţ pune sorţul lui  featii lui. Iară de nu va fi fată la dînsul, veţ da moştenirea fratelui lui. Iară de nu vor fi  lui fraţ, veţ da moştenirea fratelui tătîne-său. Iară de nu vor fi fraţi tatălui lui, veţ da  moştenirea rudeniei celui de aproape lui de feliul lui, să moştenească ceale ce sînt ale  lui. Şi va fi aceasta fiilor lui Israil direptate de judecată", după cum au poruncit  Domnul lui Moisi. Şi zise Domnul cătră Moisi: "Suie-te la muntele cel dicindea de muntele Navaan   
{p117} şi vezi pămîntul lui Hanaan, care Eu îl dau fiilor  lui Israil întru ţineare. Şi-l vei vedea pre dinsul şi te vei adaoge cătră nărodul tău şi  tu, după cum s-au adaos Aaron, fratele tău, în muntele lui Or; pentru căci aţ călcat  cuvîntul Mieu în pustiiul lui Sin, cînd să împotriviia adunarea ca să Mă sfinţască, nu  M-aţ sfinţit la apă înaintea lor şi aceasta iaste Apa Pricii, la Cades, întru pustiiul  Sin". Şi zise Moisi cătră Domnul : "Socotească Domnul, Dumnezeul duhurilor şi a tot  trupul, om preste adunarea aceasta, Carele va ieşi înaintea feaţii lor şi carele va întra şi  cine-i va scoate pre ei şi cine-i va băga; şi nu va fi adunarea Domnului ca nişte oi  cărora nu iaste păstoriu". Şi grăi Domnul cătră Moisi, zicînd: "Ia cătră tine pre Isus,   feciorul lui Navi, om carele are duh într-însul, şi vei pune mîinile tale preste dinsul,  Şi îl vei pune pre dinsul înaintea lui Eliazar preotul, şi vei porunci lui înaintea a toată   adunarea; şi porunceaşte pentru el înaintea lor, Şi vei da mărirea ta preste el, pentru ca  să-l asculte pre el fiii lui Israil. Şi înaintea lui Eliazar preotul va sta, şi-l vor   întreba pre el judecata arătărilor înaintea Domnului: pren rostul lui va ieşi şi pren rostul  lui va întra el, şi fiii lui Izrail, cu toţii odată, şi toată adunarea". Şi făcu Moisi dupe  cum au poruncit lui Domnul Dumnezău. Şi luîndu pre Iisus, au pus pre el înaintea lui  Eliazar preotului şi înaintea a toată adunarea. Şi puse mîinile lui preste el şi-l aşeză  pre dînsul, după cum au poruncit Domnul lui Moisi.   
{NumerileCapXXVIII} Şi grăi Domnul cătră Moisi, zicînd: " porunceaşte   fiilor lui Izrail şi vei zice cătră ei, zicînd: "Darurile Meale, dări Mie, aduceri Mie,  miros de bună mirosire, să cruţaţ să le aduceţ Mie întru praznicele Meale". Şi vei zice   cătră ei: "Aceastea aduceri carele să aduceţ Domnului: miei cîte de un an, curaţi, doi  pre zi, la ardere-de-tot, neîncetat. Un miel veţ face dimineaţa, şi mielul al doilea  veţface cătră sară; Şi vei face a zeacea a lui ifi făină curată, pentru jîrtvă, amestecată cu   untdelemnu întru a patra a lui in; Ardere-de-tot a neîncetării, carea s-au făcut  în muntele Sinaiei, la miros de bună mirosire Domnului. Şi turnarea lui, a patra a lui în  la un miel, la sfînt vei turna turnare, amestecătură Domnului. Şi mielul al doilea vei  face de cătră sară; după jîrtva lui şi după turnarea lui vei face la miros de buna mirosire  Domnului. Şi în ziua sîmbetelor veţ aduce doi miei de un an, curaţi, şi doao a zeacea  de făină curată, pentru jîrtvă, cu untdelemnu amestecată, şi turnare De  ardere-de-tot a sîmbetei, întru sîmbete, preste ardere-de-tot pururea şi  turnarea lui. Şi întru lunile noao veţ aduce ardere-de-tot Domnului viţei den boi,  doi, şi un berbeace, miei de cîte un an, curaţi, 7, Trei a zeacea de făină curată,  amestecată cu untdelemnu, la un viţel, şi doo a zeacea de făină curată, amestecată cu   untdelemnu, la un berbeace, A zeacea de făină curată, la un miel, amestecată cu   untdelemnu, jîrtvă miros de bună mirosire, aducere Domnului. Turnarea lor: jumătate  de in va fi unui viţel şi a treia lui in va fi berbeacelui unuia şi a patra a lui in de vin va  fi la un miel. Aceasta, ardere-de-tot, lună den lună, la lunile anului. Şi ţap den  capre unul, pentru păcat, Domnului, preste arderea cea de tot, pururea să va face, şi  turnarea lui. Şi în luna dentîiu, în 14 zile ale lunii Paştile Domnului. Şi întru 15 zile  ale lunii aceştiia, praznic: 7 zile azime veţ mînca. Şi ziua cea dentîiu aleasă sfîntă va fi  voao; tot lucrul cu slujbă să nu faceţ. Şi veţ aduce ardere-de-tot aducere  Domnului: viţei den boi doi, berbeace unul, 7 miei cîte de un an, curaţi, vor fi voao. Şi   jîrtva lor? de făină curată, amestecată cu untdelemnu, trei a zeacea la un viţel şi doao a  zeacea la un berbeace veţ face. A zeacea a zeacea vei face la un miel, la cei 7 miei. Şi  ţap den capre unul, pentru greşala, ca să să roage pentru voi, afară den  arderea-de-tot cea de pururea, cea de dimineaţa, carea iaste arderea-de-tot a  neîncetarii, veţ face aceastea. După aceastea, veţ face ziua, în ceale 7 zile, daru   aducere, la miros de bună mirosire Domnului, preste arderea-de-tot cea de   pururea vei face turnarea lui. Şi ziua a şaptea aleasă sfîntă va fi voao; tot lucrul de  posluşit să nu faceţ întru ea. Şi în ziua a noao a lor, cînd veţ aduce jîrtvă noao  Domnului, a săptămînilor, aleasă sfîntă va fi voao; tot lucrul de posluşit să nu faceţ;. Şi  veţ aduce ardere-de-tot la miros de bună mirosire Domnului: viţei den boi doi,  berbece unul, miel cîte de un an, şapte, curaţ. jîrtva lor: făină amestecată cu   untdelemnu, trei a zeace la un viţel şi doao a zeacea la un berbeace, Zeace a zeacea la  un miel, la şapte miei. Şi ţap den capre unul, pentru greşala, ca să să roage pentru voi,   afară den arderea-de-tot cea de pururea, şi jîrtva lor Îm veţ face Mie, curaţi vor fi voao, şi turnările lor.   
{NumerileCapXXIX} Şi în luna a şaptea, întru una a lunii, aleasă sfîntă va fi voao; tot lucrul de posluşit nu veţ face, zi de semnu va fi  voao. Şi veţ face ardere-de-tot, întru miros de bună mirosire Domnului   
{p118} : viţel unul, den boi, berbeace unul, miei cîte de un an, şapte, curaţ.  Jărtva lor: făină aleasă, amestecată cu untdelemnu, trei a zeacea la un viţel şi doao a  zeacea la un berbeace, Zeace a zeacea la un miel, la cei şapte miei, şi ţap den capre  unul, pentru greşala, ca să să roage pentru voi, afară den arderile-de-tot a lunii  noao şi jărtvele lor şi turnările lor şi arderea-de-tot cea de pururea, jîrtvele lor şi  turnările lor, după asămănarea lor, la miros de bună mirosire Domnului. Şi zeace a  lunii aceştiia, aleasă sfîntă va fi voao, şi să mîhniţi sufletele voastre; şi tot lucrul să nu  faceţi. Şi veţ aduce ardere-de-tot la miros de bună mirosire Domnului, aducere:   viţel den boi unul, berbeace unul, miei cîte de un an, şapte, curat, vor fi voao. Jărtva  lor: faină curată, amestecată cu untdelemnu, trei a zeacea la un viţel, şi doao a zeacea  la un berbeace, Zeace a zeacea la un miel, la cei şapte miei, şi ţap den capre unul,   pentru greşala, ca să să roage pentru voi, afară den cel pentru greşala a rugii, şi  arderea-de-tot cea de pururea, jărtva ei, şi turnarea ei, după asămănarea ei, la  miros de bună mirosire, aducere Domnului. Şi la cinsprăzeace zile a lunii aceştiia, a  şaptea, aleasă sfîntă va fi voao; tot lucrul de posluşit să nu faceţ şi să prăznuiţ praznic  Domnului şapte zile. Şi veţ aduce arderile-de-tot aducere la miros de bună  mirosire Domnului, în ziua dentîiu: viţei den boi treisprăzeace, berbeci doi, miei cîte  de un an patrusprăzeace, curaţi, vor fi voao. Jărtvele lor: făină curată, amestecată cu   untdelemnu, trei a zeacea la un viţel, la cei treisprăzeace viţei, şi doao a zeacea la un   berbeace, la cei doi berbeci, Zeace a zeacea la un miel, la cei patrusprăzeace miei, Şi  ţap den capre unul, pentru greşala, afară den arderea-de-tot cea de pururea,   jîrtvele lor şi turnările lor. Şi în zuoa a doao: viţei doisprăzeace, berbeci doi, miei de  cîte un an, patrusprăzeace, curaţi. jîrtva lor şi turnarea lor, viţeilor şi berbecilor şi  mieilor, după n umărul lor, după asămănarea lor. Ţap den capre unul, pentru greşala,   afară den arderea-de-tot cea de pururea, jîrtvele lor şi turnările lor. În ziua a treia:  viţei unsprăzeace, berbeci doi, miei cîte de un an, patrusprăzeace, curaţi. jîrtva lor şi  turnarea lor, viţeilor şi berbecilor şi mieilor, după n umărul lor, după asămănarea lor. Şi  ţap den capre unul, pentru greşala, afară den arderea-de-tot cea de pururea,   jîrtvele lor şi turnările lor. În ziua a patra: viţei zeace, berbeci doi, miei cîte de un an,  patrusprăzeace, curaţi. jîrtvele lor şi turnările lor, viţeilor şi berbecilor şi mieilor, Şi ţap  den capre unul, pentru greşala, afară den arderea-de-tot cea de pururea, jîrtvele  lor şi turnările lor. În ziua a cincea: viţei noao, berbeci doi, miei cîte de un an,  patrusprăzeace, curaţi. jîrtvele lor şi turnările lor, viţeilor şi berbecilor şi mieilor, după  n umărul lor, după asămănarea lor. Şi ţap den capre unul, pentru greşala, afară den  arderea-de-tot cea de pururea, jîrtvelelor şi turnările lor. În ziua a şasea: viţei  optu, berbeci doi, miei cîte de un an, 14, curaţi. jîrtvele lor şi turnările lor, viţeeilor,  berbecilor, mieilor, după n umărul lor, după asămănarea lor. bi tap den capre unul,   pentru greşala, afară den arderea-de-tot cea de pururea, jîrtvele lor şi turnările lor.  În ziua a şaptea: viţei şapte, berbeci doi, miei cîte de un an, 14, curaţi. jîrtvele lor şi  turnările lor, viţeilor şi berbecilor şi mieilor, după n umărul lor, după asămănarea lor. Şi  ţap den capre unul, pentru greşala, afară den arderea-de-tot cea de pururea,   jîrtvele lor şi turnările lor. În ziua a opta, ieşire va fi voao: tot lucrul de posluşit nu veţi  face întruea. Şi veţi aduce ardere-de-tot la miros de bună mirosire Domnului:   viţel unul, berbeace unul, miei cîte de un an, şapte, curaţi. jîrtvele lor şi turnările lor,   viţelului şi berbeacelui şi mieilor, după n umărul lor, după asămănarea lor. Şi ţap den  capre unul, pentru greşala, afară den arderea-de-tot cea de pururea, jîrtvele lor şi  turnările lor. Aceastea veţi face Domnului, întru praznicele voastre, afară den rugile   voastre şi ceale de bunăvoia voastră şi ceale arse-de-tot ale voastre şi jîrtvele   voastre şi turnările voastre şi ceale de mîntuirea voastră".   
{NumerileCapXXX} Şi grăi Moisi fiilor lui Israil, după toate cîte au   poruncit Domnul lui Moisi. Şi grăi Moisi cătră boiarii neamurilor fiilor lui Israil,  zicînd: " acesta e cuvîntul carele au rînduit Domnul : "Om, om carele să va ruga rugă  Domnului, sau să va jura jurămînt, au va răspunde răspunsu pentru sufletul lui, să  nu-ş spurce cuvîntul lui toate cîte vor ieşi den gura lui va face. Iară de să va ruga  muiare rugă Domnului, sau va răspunde răspunsu în casa părintelui ei, întru tinireaţele  ei, Şi va auzi tatăl ei rugile ei şi răspunsurile ei carele au răspunsu asupra sufletului ei,  şi va tăcea tatăl ei, şi vor sta toate rugile ei, şi toate răspunsurile ei cîte au răspunsu  asupra sufletului ei vor rămînea ei; Iară de tînjind va tînji tatăl ei întru carea zi va auzi toate rugile ei, şi răspunsu   
{p119} nu vor sta, şi Domnul va curăţi pre ea, căci au tînjit tată-său. Iară de făcîndu-să să va face la bărbat, şi rugile ei preste   dînsa, după osebirea buzilor ei, cîte au răspunsu asupra sufletului ei, Şi va auzi  bărbatul ei şi va tăcea ei întru carea zi va auzi, şi aşa vor sta toate rugile ei; şi  răspunsurile ei, cîte au răspunsu asupra sufletului ei, vor sta; Iară de va tînjind va tînji  bărbatul ei în carea zi va auzi toate rugile ei şi răspunsurile ei, cîte au răspunsu asupra  sufletului ei, nu vor rămînea, căce bărbatul au tînjit pre ea; şi Domnul va curăţi pre ea.  Şi ruga văduvei şi ceii scoase de la bărbat, cîte să va ruga asupra sufletului ei, vor  rămînea ei. Iară de va fi în casa bărbatului ei ruga ei sau răspunsul cel asupra sufletului  ei cu jurămînt, Şi va auzi bărbatul ei şi va tăcea ei şi nu va tînji ei, şi vor sta toate  rugile ei şi toate răspunsurile ei, cîte au răspunsu asupra sufletului ei, vor sta asupra ei.  Iară de rîdicînd va rîdica bărbatul ei, întru carea zi va auzi, toate cîte vor ieşi den buzile  ei, după rugile ei şi după răspunsurile ei, ceale deasupra sufletului ei, nu vor rămînea  ei: bărbatul ei le-au rîdicat, şi Domnul va curăţi pre ea. Toată ruga şi tot jurămîntul  de legătură chinuiaşte suflet, bărbatul ei va întări ei, şi bărbatul ei va rîdica. Iară de  tăcînd va tăcea ei zi den zi şi va întări ei toate rugile ei, şi răspunsurile ceale de preste  ea va întări ei, căci au tăcut ei în ziua carea au auzit. Iară de rîdicînd va rîdica bărbatul  ei, după ziua care au auzit şi va lua păcatul lui". Aceastea-s dereptăţile cîte au   poruncit Domnul lui Moisi, în mijlocul bărbatului şi întru mijlocul fămeii lui şi întru  mijlocul tatu-lui şi a featei în tinereaţe, în casa tătîne-său.   
{NumerileCapXXXI} Şi grăi Domnul cătră Moisi, zicînd: "Izbîndeaşte  izbînda fiilor lui Israil dentru madianiteani şi mai apoi te vei adaoge cătră norodul tău".  Şi grăi Moisi cătră nărod, zicînd: " întrarmaţi oamenii dentru voi şi vă gătiţi de războiu   înaintea Domnului asupra lui Madiam, ca să daţi izbîndă de la Domnul lui Madiam. O  mie dentr-un fealiu şi 1000 dentr-un fealiu, dentru toate fealiurile fiilor lui Izrail,  trimiteţi să stea de războiu". Şi să n umărară dentru miile lui Izrail 1000 dentr-un   fealiu, 12000 întrarmaţi de războiu. Şi-i trimise pre ei Moisi, 1000 dentr-un fealiu  şi o mie dentr-un fealiu, cu putearea lor, şi pre Finies, feciorul lui Eliazar, al   feciorului lui Aaron preotului, şi vasele ceale sfînte şi trîmtură pre războiu asupra lui  Madiam, după cum au poruncit Domnul lui Moisi; şi au ucis toată partea barbătească.  Şi pre împăraţii den Madiam i-au omorît împreună cu răniţii lor: şi pre Evin, şi pre  Rocom, şi pre Sur, şi pre Ur, şi pre Rovocu, toţi împăraţii Madiam; şi pre Valaam,   feciorul lui Veor, l-au omorît cu sabia, împreună cu ranitii lor. Şi robiră pre muierile  den Madiam, şi marha lor, şi dobitoacele lor, şi toate agonisitele lor, şi putearea lor o  au robit. Şi toate cetăţile lor, ceale den lăcaşurile lor, şi ogrăzile lor le-au arsu cu  foc. Şi luară toata prada lor, şi toate jafurile lor, den om pînă în dobitoc; Şi aduseră   cătră Moisi şi cătră Eliazar preotul şi cătră toţi fiii lui Izrail robimea şi jafurile şi prada,  la tabără, la Aravoth Moav, care iaste la Iordan, de spre Ieriho. Şi ieşi Moisi şi Eliazar  preotul şi toţi boiarii adunării întru întimpinarea lor, afară den tabără. Şi să scîrbi Moisi   preste socotitorii puterii, cei preste mii şi preste sute, care viniia den rînduiala  războiului. Şi zise lor Moisi: " pentru căci aţi prinsu vii tot ce iaste parte fameiască?   pentru că aceastea era fiilor lui Izrail, după cuvîntul lui Valaam, ca să ficlenească şi să  calce cuvîntul Domnului, pentru Fogor: şi să făcu rana întru adunarea Domnului.  Acum ucideţi toată partea bărbătească, întru toată deplinirea, şi toată muiarea carea au  cunoscut patul bărbatului ucideţi; Şi toată plinirea muierilor carea n-au văzut patul  barbatului, tineţi vii pre eale. Şi voi veţ tabarî afară den tabără 7 zile; tot cela ce au ucis  suflet şi cela ce să atinge de cel rănit să va curăţi în ziua a treia şi în ziua a şaptea, voi  şi robimea voastră. Şi toată îmbrăcămentea, şi tot vasul de piale, şi toată facerea den  piale de capră, şi tot vasul de lemnu îl veţi curăţi". Şi zise Eliazar preotul cătră   oamenii puterii, cei ce veniia den rînduiala războiului: "Aceasta e îndereptarea legii,  carea au poruncit Domnul lui Moisi: afară den aur şi den argint, şi den aramă, şi den  hier, şi den plumbu, şi cositoriu, Tot lucrul carele va petreace în foc, şi se va curăţi; ce  fără numai cu apa curăţeniei se va curăţi. Şi toate cîte nu umblă pren foc vor treace  pren apă. Şi vă veţ spala hainele în ziua a şaptea şi vă veţ curăţi; şi după aceasta veţ   întra în tabără". Şi grăi Domnul cătră Moisi, zicînd: "Ia capul prăzilor robimei, den om  pînă în dobitoc, tu şi Eliazar preotul şi boiarii a moşiilor adunării, Şi veţi împărţi  prăzile întru mijlocul celor războinici, celor ce mergu la rînduiale, şi întru mijlocul a  toată adunarea. Şi veţ lua vamă Domnului de la oamenii cei războinici   
{p120}, celor ce ies la rînduială: un suflet den cinci sute den oameni, şi den  dobitoace, şi den boi, şi den oi, şi den măgari. Şi den jumătatea lor veţi lua şi vei da lui  Eleazar preotul începăturile Domnului. Şi den jumătatea a fiilor lui Israil vei lua unul  den cincizeci dentru oameni, şi den boi, şi den oi, şi den măgari, şi den toate  dobitoacele, şi le vei da pre eale leviţilor, celora ce păzescu strejile întru cortul  Domnului". Şi făcu Moisi şi Eleazar preotul după cum au poruncit Domnul lui Moisi.  Şi să făcu prisoseala robimei ce au robit oamenii cei războinici den oi, 675000; Şi  şaptezeci şi doao de mii de boi; Şi şasezeci şi una de mii de măgari; Şi sufletele  omeneşti, den muieri care n-au conoscut patu bărbătesc, tot sufletul, 32000. Şi să  făcu în jumătăţarea, partea celor merşi la războiu, den n umărul oilor, 337000 şi cinci  sute; Şi să făcu vama Domnului, den oi, 600 şi 75; Şi boi, 36000, şi vama Domnului,  72; Şi măgari, 30000 şi 500, şi vama Domnului, 61. Şi sufletele omeneşti, 16000, şi  vama lor Domnului, 32 de suflete. Şi deade Moisi vama Domnului, luarea lui  Dumnezău, lui Eleazar preotul, după cum au poruncit Domnul lui Moisi. Den   jumătăţarea fiilor lui Israil, pre carii i-au osebit Moisi dentru oamenii cei  războiniciŞi fu în jumătaţarea a adunării, den oi, 337000 şi 500; Şi boi, treizeci şi şase  de mii; Şi măgari, 30000 şi 500; Şi suflete omeneşti, 16000. Şi luo Moisi dentru   jumătăţarea fiilor lui Israil unul dentru 50 de oameni, şi den dobitoace, şi le-au dat  leviţilor, celor ce păzescu pazele cortului Domnului, în ce chip au poruncit Domnul lui   Moisi. Şi veniră cătră Moisi toţi cei ce era puşi preste miile puterii, preste mii şi preste  sute, Şi ziseră cătră Moisi: " slugile tale au luat capul oamenilor celor războinici ce sînt  la noi, şi n-au gîlcevit dentru ei nice unul. Şi am adus darul Domnului, om ce au   aflat: vas de aur, şi gherdan, şi cercei, şi inelu, şi brăţare, şi împletitură, ca să să roage   pentru noi înaintea Domnului". Şi luo Moisi şi Eleazar preotul aurul de la dînşii, tot  vasul făcut. Şi să făcu tot aurul, luarea ce au luat Domnului, 16000 şi 700 şi 50 de  sicle, de la cei preste mii şi de la cei preste sute. Şi oamenii cei războinici au prădat   fieştecarele dentr-înşii luiş. Şi luo Moisi şi Eleazar preotul aurul de la cei preste mii  şi de la cei preste sute şi au adus pre eale la cortul mărturiei, pamete fiilor Israil înaintea Domnului.   
{NumerileCapXXXII} Şi dobitoacele mulţime era fiilor lui Ruvim şi fiilor lui Gaadu, mulţime multă foarte. Şi văzură pămîntul lui Iazir şi   pămîntul lui Galaadu şi era locul, loc de dobitoace. Şi mergînd fecior lui Ruvim, şi   feciorii lui Gaadu, ziseră cătră Moisi şi cătră Eleazar preotul şi cătră boiarii adunării,  zicînd: "Ataroth şi Devon şi Iaziru şi Namra şi Esevon şi Eliali şi Sevama şi Nadav şi  Vailian, pămîntul carele au dat Domnul înaintea fiilor lui Israil, pămînt de hrana  dobitocului iaste; Şi slugilor tale dobitoace sîntu". Şi zicea: "De am aflat her înaintea  ta, dease noao pămîntul acesta, robilor tăi, întru ţineare, şi să nu ne treci pre noi  Iordanul". Şi zise Moisi feciorilor lui Gaadu şi feciorilor lui Ruvim: "Fraţii voştri vor  mearge la războiu, şi voi să şadeti aicea? Şi pentru căci întoarceţi cugetele fiilor lui   Israil, ca să nu treaca la pămîntul carele Domnul îl dă lor? Au nu aşa au făcut părinţii  voştri, cîndu am trimis pre ei, de la Cadis-Varni, ca să ia aminte pămîntul? Şi să  suiră Valea Strugurului şi socotiră pămîntul şi au întorsu inima fiilor Israil ca să nu   între la pămîntul carele au dat lor Domnul. Şi Să scîrbi cu mînie Domnul în ziua  aceaea, şi Să jură, zicînd: "De vor vedea oamenii aceştea ce s-au suit de la Eghipet,  den 20 de ani şi în sus, ceia ce ştiu binele şi răul, pămîntul carele M-am jurat lui  Avraam şi lui Isaac şi lui Iacov! pentru căci n-au urmat înapoia Mea, afară den  Halev, feciorul lui Iefon, cel osebit, şi Iisus a lui Navi, căci au urmat denapoia  Domnului". Şi Să scîrbi Domnul cu mînie pre Israil şi învălui pre dînşii în pustiiu 40  de ani, pînă s-au topit tot neamul care facea ceale reale înaintea Domnului. Iată,  v-aţi sculatu pentru părinţii voştri, învirtejire de oameni păcătoşi, să mai adaogiţi  încă preste mînia urgiii Domnului preste Israil. Căce vă veţi întoarce de la El, să mai  adaogeţi încă a-l lăsa pre dinsul în pustiiu, şi veţi face făradeleage la toata adunarea  aceasta". Şi veniră cătră dînsul şi zicea: "Odăi de oi vom face aicea dobitoacelor   noastre şi cetăţi marfelor noastre; Şi noi, întrarmîndu-ne, vom mearge straja înainte,  mai înainte de fiii lui Israil, pînă vom aduce pre ei la locul lor; şi va lăcui marfa noastră  în cetăţi zidite, pentru ceia celăcuiescu pămîntul. Nu ne vom întoarce la casele noastre,  pîna să vor împarţi de tot fiiilui Israil, fieştecarele la moştenirea lui, Şi nu vom mai  moşteni întru dînşii, decindea deIordan, şi mai încolo, căce luăm sorţii noştri   
{p121} decindea de Iordan, de spre răsărit". Şi zise cătră dînşii Moisi: "De  veţi face după cuvîntul acesta, de vă veţi întrarma înaintea Domnului de războiu Şi va  treace dentru voi tot întrarmatul Iordanul înaintea Domnului, întru războiu, pînă să va  surpa vrăjmaşulLui de faţa Lui, Şi se va stapîni pămîntul înaintea Domnului şi, după  aceaea, vă veţi întoarce şi veţi fi curaţi înaintea Domnului şi de la Israil, şi va fi voao   pămîntul acesta întruţineare înaintea Domnului. Iară să nu veţi face aşa, veţ greşi   înaintea Domnului şi veţi cunoaşte greşala voastră cîndu pre voi vă vorapuca realele.  Şi vă veţi zidi voao cetăţi marfei voastre şi ogrăzi dobitoacelor voastre, şi cel ce iase  den gura voastră veţi face". Şi ziseră feciorii lui Ruvim şi feciorii lui Gaadu cătră   Moisi, zicînd: " slugile tale vor face dupăcum Domnul nostru porunceaşte. Marfa   noastră şi fămeile noastre şi toate dobitoacele noastre vor fi în cetăţile lui Galaad; Iară  slugile tale vor treace toţi întrarmaţi şi rînduiţi înaintea Domnului, de războiu, în ce  chip Domnul zice". Şi împreună lor Moisi pre Eleazar preotul şi pre Iisus, feciorul lui  Navi, şi pre boiarii moşiilor neamurilor lui Israil şizise cătră dînşii Moisi: "De vor  treace feciorii lui Ruvim şi feciorii lui Gaad împreună cu voi Iordanul, tot întrarmatul  de războiu, înaintea Domnului, şi veţi stăpîni pămîntul înaintea voastră, şi veţi da lor   pămîntul lui Galaad întru ţineare. Iară să nu vor treace întrarmaţi cu voi de războiu,   înaintea Domnului, şi veţi treace marfa lor şi fămeile lor şi dobitoacele lor mai nainte  decît voi la pămîntul Hanaan, şi să vor moşteni împreună întru voi, în pămîntul  Hanaan". Şi răspunseră feciorii lui Ruvin şi feciorii lui Gad, zicînd: "Cîte Domnul zice  slugilor sale, aşa vom face! Noi vom treace întrarmaţi înaintea Domnului, în pămîntul  Hanaan, şi veţi da ţinearea noastră decindea deIordan". Şi deade lor Moisi, feciorilor  lui Gad şi feciorilor lui Ruvin şi la jumătate de feliu al lui Manasi, fiilor lui Iosif,   împărăţia lui Sion, împăratul amoreilor, şi împărăţia lui Og, împăratul Vasanului,   pămîntul şi cetăţile, împreună cu hotarăle lui, cetăţi ale pămîntului premprejur. Şi au  zidit feciorii lui Gadupre Devoth" Şi pre Ataroth, şi pre Aroir, şi pre Sofan, şi pre Iazir,  şi le înălţară preeale. Şi pre Namraam, şi pre Vetharan, cetăţi tari şi odăi de oi. Şi   feciorii lui Ruvin au ziditu pre Esevonul, şi pre Elealih, şiCariathaim, Şi pre Navo, şi  pre Veelmeon, ocolite, şi pre Sevama, şi le numiră după numele lor numele cetăţilor  celor ce au zidit. Şi mearse Ur, feciorul lui Mahir, feciorului lui Manasi, la Galaad şi  luo pre ea şi pierdu pre amoreul cel ce lăcuia într-însa. Şi deade Moisi pre Galaad  lui Mahir, feciorul lui Manasi, şi lăcui acolo. Şi Iair, feciorul lui Manasi, mearse şi luo  odăile lor şi le numi pre eale "Odăile lui Iair". Şi Navan mearse şi luo pre Caath şi  satele ei şi numi pre eale "Navoth", dentru numele lui.   
{NumerileCapXXXIII} Şi aceastea-s popasurile fiilor Israil, după ce  ieşiră den pămîntul Eghipetului, cu putearea lor, cu mîna lui Moisi şi Aaron. Şi scrise   Moisi sculările lor şi popasurile lor, pren cuvîntul Domnului. Şi aceastea-s  popasurile călătoriei lor: Să sculară den Ramesi, întru luna cea dentîiu, a  cincisprăzeace zile a lunii dentîiu. A doua zi de Paşte, ieşiră fiii lui Israil cu mînă naltă   înaintea tuturor eghipteanilor, Şi eghipteanii îngropa dentru ei pre toţi ceia ce murise,  pre cîţi au omorît Domnul, tot dentîiu născutul, în pămîntul Eghipetului; şi întru  Dumnezăii lor au făcut Domnul izbînda. Şi sculîndu-să fiii lui Israil den Ramesi,  s-au tăbărît la Sochoth. Şi rădicîndu-se de la Sochoth, s-au tăbărît la Vuthan,  care iaste oarece parte den pustiiu. Şi să sculară de la Vuthan şi să tăbărîră la gura  Irothului, care iaste împotriva Veelsepfon, şi să tăbărîră în preajma Magdolului. Şi să  rădicară den preajma Iroth şi trecură pren mijlocul mării în pustiiu şi mearseră ei cale  de trei zile pren pustiiu ei şi să tăbărîră în Amărăciuni. Şi să sculară den Amărăciuni şi  veniră la Elim; şi la Elim, 12 izvoară de apă şi 70 de pomi de finic; şi să tăbărîră acolo   lîngă apă. Şi să sculară de la Elim şi să tăbărîră lîngă Marea Roşie. Şi să sculară de la  Marea Roşie şi să tăbărîră la pustiiul Sin. Şi să sculară den pustiiul Sin şi să tăbarîră la  Rafaca. Şi să sculară de la Rafaca şi să tăbarîră la Elis. Şi să sculară de la Elis şi să  tăbărîră la Rafidin; şi acolo nu era apă norodului, să bea. Şi să sculară de la Rafidin şi  să tăbărîră întru pustiiul Sina. Şi să sculară den pustiiul Sina şi să tăbarîră în  Mormînturile Pohtii. Şi să sculară den Mormînturile Pohtii şi să tăbărîră la Asiroth. Şi  să sculară de la Asiroth şi să tăbărîră la Rathama. Şi să sculară de la Rathama şi să  tăbarîră la RemvonFares. Şi să sculară de la RemvonFares şi să tăbărîră la Levomna. Şi  să sculară de la Lemvona şi tăbărîră la Resan. Şi să sculară de la Resan şi să tăbărîră la Machelath.   
{p122} Şi să sculară de la Machelath şi să tăbărîră laArsafath. Şi să sculară den muntele Arsafath şi să tăbărîră la Haradath. Şi să sculară  de la Haradath şi să tăbărîră la Machecloth. Şi să sculară de la Machedoth şi să tăbărîră  la Cataath. Şi să sculară de la Cataath şi să tăbarîră la Tarath. Şi să sculară de la Tarath  şi să tăbărîră la Matheca. Şi să sculară de la Matheca şi să tăbărîră la Selmona. Şi să  sculară de la Selmona şi să tăbărîră la Masuruth. Şi să sculară de la Masuruth şi să  tăbărîră la Vanacan. Şi să sculară de la Vanacan şi să tăbărîră la muntele Gadad. Şi să  sculară de la muntele Gadad şi să tăbărîră la Etevatha. Şi să sculară de la Etevatha şi să  tăbărîră la Evrona. Şi să sculară de la Evrona şi să tăbărîră la Ghethsi on-Gayer. Şi  să sculară de la Ghethsion Gaver şi să tăbărîra întru pustiiul Sin. Şi să sculară de la  pustiiul Sin şi să tăbărîră la pustiiul Faran, acesta iaste Cadis. Şi să sculară de la Cadis  şi să tăbărîră la Or muntele, aproape de pa pămîntul Edom. Şi să sui Aaron preotul pre   munte, pren porunca Domnului, şi muri acolo, în al patruzecilea de ani a ieşirii fiilor  lui Israil den pămîntul Eghipetului, în a cincea luna, întru una a lunii. Şi Aaron era de o  100 şi 23 de ani cîndu muri în Or muntele. Şi auzindu Hananis, împăratul Araad şi   acesta lăcuia în pămîntul Hanaan cîndu mergea fiii lui Israil. Şi să sculară de la Or   muntele şi să tăbărîră la Selmona. Şi să sculară de la Selmona şi să tăbărîră la Finon. Şi  să sculară de la Finon şi să tăbărîră la Ovoth. Si să sculară de la Ovoth şi să tăbărîră la  Gaii, decindea centre hotarăle Moav. Şi să sculară de la Gaii şi să tăbărîră la Devon  Gadu. Şi să sculară de la Devon-Gadu şi să tăbărîră la Ghelmon-Devlathaim. Şi  să sculară de la Ghelmon-Devlathaim şi să tăbărîră la munţii lui Avarim,  dempotriva Navath. Şi să sculară den munţii lui Avarim şi să tăbărîră la apusul Moav,  la Iordan, de spre Ieriho. Şi să sculară de la apusul Moav şi să tăbărîră la Iordan, întru  mijlocul Simoth, pînă la Vel-Satim, de spre apusul Moav. Şi grăi Domnul cătră   Moisi la apusul Moav, lînga Iordan, de spre Ieriho, zicîndu: "Griaste fiilor lui Israil şi  vei zice cătră dînşii: "Voi treaceţi Iordanul, la pămîntul Hanaan, ŞI veţi piarde pre toţi  cei ce lăcuiescu pămîntul înaintea feaţii voastre şi veţi rădicaseamnele lor, şi toate  chipurile ceale vărsate alelor le veţi piarde, şi toţi stîlpii lor scoate-i-veţi. Şi veţi  piarde pre toţi cei ce lăcuiescu pămîntul, şi lăcuit întru dînsul, că voao v-am dat   pămîntul lor, cu sorţu. Şi veţi moşteni pămîntul lor, însorţit, dupe fealiurile voastre.  Celor mai mulţi veţ înmulţi ţinearea lor, şicelor mai puţini veţi împuţina ţinearea lor;  lacarele va ieşi numele lui, acolo va fi al lui, dupe fealiurile moşilor voştri veţ moşteni.  Iară de nu veţi piarde pre ceia ce lăcuiescu pre pămîntu den naintea feaţii voastre, şi va  fi, pre cîti veţi lăsa dentru dînşii, clinciuri înochii voştri şi lovituri întru coastele   voastre; şi vor învrăjbi voao pre pămîntul pre carelevoi veţi lăcui. Şi va fi după cum am socotit să le fac lor, voiu face voao".   
{NumerileCapXXXIV} Şi grăi Domnul cătră Moisi, zicîndu: " porunceaste fiilor lui Israil şi veizice cătră dînşii: "Voi   întraţ înlăuntrula pămîntul Hanaan: acesta va fi voaode moştenire, pămîntul Hannan,   împreuna cu hotarăle lui. Şi va fi voao laturea de cătră amiazăzi, de la pustiiul lui  Sinpînă ţiindu-se de Edom, şi vor fi voao hotarale cătră amiazăzi, de spre partea  Marii ceiSărate, de la răsărit. Şi vor încungiura prevoi hotarăle de la amiazăzi de cătră  suireaAcravin şi va treace Enac, şi va fi ieşirea lui de cătră amiazăzi Cadis lui Varni, şi  va ieşi laodaia Aradu şi va treace Aselmona. Şi vaîncungiura hotarăle de la Aselmona  pîrîulEghipetului şi va fi ieşirea Marea ceaMare. Şi hotarăle marii vor fi voao,  Mareacea Mare va hotărî: aceasta va fi voao hotarăle mării. Şi aceasta vor fi voao  hotarălede spre miazănoapte, de la Marea cea Mareveţ măsura voao înşivă, pre lîngă   munte, muntele. Şi de la munte, muntele veţmăsura voao, ntrîndu înlăuntru la Emath,  şiva fi petreacerea lui hotarăle Sadada. Şi vor ieşi hotarăle Zefrona, şi va fi ieşirea  luiArsenain: aceasta va fi voao hotarăle de spremiazănoapte. Şi veţ măsura voao  înşivăhotarăle de spre răsărit, de la Arsenain, Sepfamar. Şi se vor pogorî hotarăle de la  Sepfamar, Vila, de la răsărit, la izvoară, şi se vor pogorî hotarăle Vila şi vor lovi la  umarulmarii, Henereth, de la rasarit. Şi se vor pogori hotarăle pre Iordan şi va fi  treacereaMarea cea Sarata: acesta va fi voao pămîntulsi hotarăle lui pemprejur". Şi   porunci Moisi fiilor Izrail, zicînd: " acesta e pămîntulcarele veţ moşteni pre dînsul de  tot cu sorţi, în ce chip au rînduit Domnul sa-l dea pre el celornoao fealiuri, şi la   jumătate de fealiu al luiManasi. Căci au luat fealiul feciorilor lui Ruvin şi fealiul   feciorilor lui Gad, după caselemoşiilor lor, şi jumătate den neamul luiManasi au luat  sorţii lor. Doao fealiuri şi jumătate de fealiu au luat sorţii lor decindeade Iordan, de  spre Iereho, de la amiazăzi cătrărăsarit". Şi grăi Domnul cătră Moişi   
{p123}, zicînd: "Aceastea-s numele oamenilor carii vor moşteni voao   pămîntul: Eliazar preotul şi Iisus al lui Navi. Şi cîte un boiariu den fealiu veţ lua ca să  vă moştenească de tot voao pămîntul. Şi aceastea-s numele oamenilor. Den fealiul  Iudei: Halev, feciorul lui Ethoni; Den fealiul lui Simeon: Salamiil, feciorul Semiud;  Den fealiul Venia min: Eldad, feciorul lui Haslon; Den fealiul Dan: boiarin Vocor,   feciorul lui Iecli; feciorilor lui Iosif, den fealiul feciorilor lui Manasi: boiarin Aniil,   feciorul lui Sifid; Den fealiul feciorilor lui Efraim: boiarin Camoil, feciorul lui Sathan;  Den fealiul lui Zavulon: boiarin Elisafan, feciorul lui Harnah; Den fealiul feciorilor lui  Isahar: boiarin Fantiil, feciorul Oza; Den fealiul feciorilor Asir: boiarin Ahior, feciorul  Selimi; Den fealiul lui Neftalim: boiarin Fadeil, feciorul lui Miud". Aceştea-s carii  au poruncit Domnul ca să măsure feciorilor lui Izrail în pămîntul Hanaan.   
{NumerileCapXXXV} Şi grăi Domnul cătră Moisi, la apusulMoav, lîngă  Iordan, de spre Ieriho, zicînd: "Rînduiaşte fiilor Israil şivor da leviţilor den sorţii ţinerii  lorcetăţi să lăcuiască. Şi ceale den naintea cetăţilor, pemprejurul lor, vor da leviţilor. Şi  vor fi cetăţile lor a lăcui; şi osebirilelor vor fi dobitoacelor lor şi la toate cîte-s  cupatru picioare ale lor. Şi ceale ce să lipăscude cetăţile carele veţ da leviţilor, den  zidiulcetăţii şi den afară, 2000 de coţi împrejur. Şi vei măsura afară den cetate laturea  de sprerăsărit, 2000 de coţi, şi laturea de spre amiazăzi, două mii de coţi, şi laturea de   cătră mare, doao mii de coţi, şi laturea de cătră miază-noapte, 2000 de coţi; şi   cetatea în mijloculacestuia va fi voao şi ceale ce sînt în hotarălecetăţilor. Şi cetăţile  carele veţi da leviţilor ceale şase cetăţi a scăpărilor, carele veţi da defugă acolo celuia  ce va omorî, Şi lîngă aceastea, 40 şi 2 de cetăţi. Toate cetăţile ceveţi da leviţilor, şi? de  cetăţi aceastea şiceale den naintea cetăţilor lor. Şi cetăţilecarele veţi da dentru ţinearea   fiilor Israil: dentru ceia ce au multe, multe, şi dentru cealemai puţine, puţine; fieşcarele  după moştenirea lui carea vor moşteni vor da den cetăţileviţilor". Şi grăi Domnul cătră   Moisi, zicînd: "Grăiaşte fiilor Israil şi vei zice cătră dînşii: "Voi treace Şi Iordanul, la   pămîntulHanaan, Şi veţi osebi voao singuri cetăţi, scăpari vor fi voao, ca să fugă acolo  ucigaşul, tot cela ce va ucide sufletu fară de voie. Şi vor fi cetăţile voao scăpări de la  cela ce sărudeaşte cu sîngele: şi nu va muri cel ce ucide, pînă va sta înaintea adunării,  la judecată. Şi cetăţile carele veţi da, aceale şase cetăţi scăpări vor fi voao. Ceale trei  cetăţi veţi da decindea de Iordan, şi ceale trei cetăţi ce veţida în pămîntul Hanaan:  Scăpare vor fi fiilor Israil şi celui striin şi celui nemearnic ceiaste întru voi, vor fi  cetăţile aceastea de scăpare, a fugi acolo, la tot ce va ucide sufletufără de voia lui. Iară  de va ucide pre dînsul cu armă de fier şi va muri, ucigaş iaste, cumoarte să să omoară  ucigaşul. Iară de va fi cu piatră de a mînă dentru carea va muri, cuaceaea îl va lovi pre   dînsul şi va muri, ucigaşiaste, cu moarte să să omoară ucigaşul. Iară de va fi cu armă  de lemnu den mîna, den carea va muri, şi-l va lovi pre dînsul şi va muri, ucigaş iaste,  cu moarte săsă omoară ucigaşul. Cela ce iaste rudenie cu sîngele, acesta va ucide pre  cela ce l-au omorît: cîndu-l va timpina pre dînsul acesta, îlva ucide pre însul. Iară  de-l va împinge pentru vrajba şi va arunca preste el toatăunealta, den vicleşug, şi va  muri, Au pentru pizmă l-au lovit pre dînsul cu mîna şiva muri: cu moarte să să  omoară cela ce l-au lovit, ucigaş iaste, cu moarte să să omoară celce au ucis; cela ce  să rudeaşte cu sîngele vaucide pre cela ce au omorît, cîndu va întimpîna pre el. Iară de  va fi fără de veaste, nu pentru vrajba va împinge pre el, sau vaarunca peste el toată  unealta, nu den ficleşug, Sau cu fieştece piatră, cu carea va muri cu dînsa neştiindu, şi  va cădea preste el şi vamuri, şi el nu-i era lui nepriatin, nice cercînd să-i facă lui  rău: Şi va judeca adunarea între mijlocul celuia ce l-au lovit şi între mijlocul celuia  ce să rudiia cu sîngele, după judecăţile aceastea. Şi va scoate adunarea pre cela ce au  ucis de la cela ce să rudeaşte cu sîngele, şi-l va aşăza pre el adunarea la   cetateascăpării lui, unde au scăpat. Şi va lăcui acolo, pînă va muri preotul cel mare, pre  carele auunsu pre el cu untdelemnul cel sfînt. Iară de va ieşi cu ieşirea cela ce au ucis,  hotarălecetăţii la care cu fugit acolo, Şi-l va afla pre el cela ce să rudeaşte cu  sîngele, afară denhotarăle cetăţii scăpării lui, şi va ucide cela cesă rudeaşte cu sîngele  pre cel ucigaş, nu iastevinovat; pentru că în cetatea scăparii lui să lăcuiască, pînă va  muri preotul cel mare; şidupă ce va muri preotul cel mare, să vaîntoarce ucigaşul la   pămîntul ţinerii lui. Şi vor fi aceastea voao la dreptate de judicată, întru rudele voastre,  la toate lăcaşurile voastre. Tot cela ce ucide suflet, pren mărturii, vei ucide pre cela ce  ucide. Şi o mărturie nu va mărturisipre suflet să moară. Şi nu veţi lua răscumpărare   
{p124} pentru suflet de la cel ce au ucis, cela ceiaste vinovat a să omorî,   pentru că cu moartesă va omorî. Să nu luaţi răscumparare casă fugă la cetatea  scăpărilor, ca să lăcuiascăiarăş pre pămîntu, pînă va muri preotul celmare. Şi să nu  omorîţi cu moarte pămîntul preste carele voi lăcuiţi pre dînsul, pentru căsîngele acesta  omoară pămîntul; şi nu se vacuraţi pămîntul de sîngele cel ce s-au vărsat preste el,  ce preste sîngele celuia ce-l varsă. Şi nu veţ pîngări pămîntul precarele lăcuiţi preste   dînsul, pre carele Eulăcuiescu între voi, pentru că Eu sînt Domnul, Cela ce lăcuiaşte în mijlocul fiilor lui Izrail".   
{NumerileCapXXXVI} Şi să apropiară boiarii moşiilor neamului fiilor lui Galaad, feciorul luiMahir, feciorul lui Manasi, den   fealiul fiilor lui Iosif, şi grăiră înaintea lui Moisi şi înaintea lui Eliazar preotul şi înaintea  boiarilor caselor moşiilor fiilor luiIzrail şi ziseră: "Stăpînului nostru porunci Domnul  să dea pămîntul moştenirii, cu sorţi, fiilor lui Izrail. Şi stăpînului nostru porunci  Domnul să dea moştenirea lui Salpaad, fratelui nostru, featelor lui. Şi vor fi unui  neama fiilor Israil fămei şi se va lua sorţul lor denţinearea părinţilor noştri şi se vor  adaoge lamoştenirea fealiului căruia se vor face muieri, şi den sorţul moştenirii noastre  se valua. Iară de se va face luarea fiilor Izrail şise va adaoge moştenirea lor pre  moştenirea fealiului cărora se vor face muieri, şi den moştenirea fealiului moşiei   noastre se va rîdicamoştenirea lor". Şi porunci Moisi fiilor luiIzrail, pren porunca  Domnului, zicînd: "Aşa fealiul fiilor lui Iosif zic. acesta e cuvîntulce au poruncit  Domnul featelor Salpaad, zicînd: "Unde va plăcea înaintea lor fie muieri, fără de  numai den norodul părintelui lor să fiemuieri. Şi să nu să învîrtejască moştenirea fiilor  Izrail, den fealiu, la altu fealiu. pentru căci fieştecarele la moştenirea fealiului moşieilui  se vor lipi fiii lui Izrail. Şi toată fatarudindu-se, moştenire dentru fealiurile fiilor lui  Izrail, unuia dentru norodul părintelui eivor fi muieri, pentru ca să rudească fiii  lui Israil, fieşcarele, moştenirea cea părinteascăa lui. Şi nu se va învîrteji sorţul den   fealiula alt fealiu, ce fieştecarele întru moştenirealui se vor lipi fiii lui Izrail, în ce chip  au rînduitu Domnul lui Moisi", Asa au făcut featele luiSalpaad. Şi să făcură Maala şi  Thersa şi Eglaşi Melha şi Nua, featele lui Salpaad, nepoţilorlor den norodul lui Manasi,  să făcură muieri fiilor lui Iosif; Şi să făcu moştenirea lor preste fealiul nărodului   părintelui lor. Aceastea-s poruncile şi îndereptările şi judecăţile carele au poruncit  Domnul, în mîna lui Moişi, la apusul Moav, la Iordan, de spre Ieriho.   
{LegeaIICapI} Aceastea-s cuvintele carele au grăit Moisi la tot Israilul,  dicindea de Iordan, în pustiiu, cătră apus, aproapede Marea Roşie, întru mijlocul Faran,  Tofolon şi Lovon şi Avlon şi spreCeale de aur, Unsprăzeace zile de la Horiv, cale pre   muntele Siir pînă la CadisVarni. Şi fu întru al patruzecilea an, la unsprăzeace luni,   întru una a lunii, grăi Moisi cătră toţi fiii lui Israil, după toate cîte au poruncit Domnul  lui cătră dinşii După ce au ucis pre Sion, împăratul amoreilor, precela ce au lăcuitu la  Esevon, şi pre Og, împăratul Vasanului, pre cela ce au lăcuitu la Astaroth şi la Edrain,  decindea de Iordan, în pămîntul Moav, Au început Moisi a arătaleagea aceasta,  zicîndu: " Domnul Dumnezeul nostru au grăit noao la Horiv, zicîndu: "Destul vă iaste  voao a lăcui întru muntele acesta! Întoarceţi-vă şi vă sculaţi voi şipăsaţi la muntele  amoreilor şi cătră toţi ceiade pe împrejurul haravilor, la munte şi lacîmpu şi cătră  amiazăzi şi pre lîngă mare, pămîntul Hanaan şi în preajma Livanului, pînă la rîul cel  mare, Efrat. Vedeţi, am dat înaintea voastră pămîntul; întrîndu înlăuntru, moşteniţi de  tot pămîntul carele am jurat părinţilor voştri, lui Avraam şi lui Isaac şi luiIacov, să le  dau lor şi simenţii lor după dînşii". Şi ziş cătră voi întru vreamea aceaea, zicîndu: "Nu  voiu putea singur să vă portu prevoi. Domnul Dumnezeul nostru v-au înmulţit pre  voi şi, iată, sînteţi astăzi ca stealele ceriului de mulţi. Domnul Dumnezeul părinţilor  voştri să vă adaogă voao ca să fiţi cuo mie de părţi mai mult şi să vă blagoslovească  pre voi, după cum au grăit voao. Cum voiu putea singur a purta osteneala voastră şi  statul vostru şi pricile voastre? Daţi voao oameni înţelepţi şi ştiuţi şi cu mintela  neamurile voastre şi voiu pune pre dinşii preste voi povăţuitori voao". Şi mi-aţ  răspunsu şi aţi zis: "Bun iaste cuvîntul carele ai grăit săfaci". Şi am luat dentru voi   oameni înţelepţi şiştiutori şi cu minte şi i-am pus pre ei să povăţească   
{p125} preste voi, preste mii, şi preste sute, şi preste cincizeci, şi preste  zeace, şi aducătoride cărţi judicătorilor voştri. Şi am poruncitjudicătorilor voştri întru   vreamea aceaea, zicîndu: "Ascultaţi întru mijlocul fraţilor voştrişi judecaţi dirept întru  mijlocul omului şi întrumijlocul fratelui său şi întru mijlocul nemearnecului său. Să nu  cunoşti obrazul la judecată după cel micu şi după cel mare să judeci, să nu te sfieşti de  faţa omului, căce judecata alui Dumnezeu iaste şi cuvîntul carele nesilnicva fi de spre  voi îl veţi aduce la mine şi-l voiuauzi pre dinsul". Şi am poruncit voao întru vreamea  aceaea toate cuvintele carele veţface. Şi sculîndu-ne de la Horiv, am mersutot  pustiiul cel mare şi înfricoşatul acelacarele aţ văzut, calea muntelui amoreului, după  cum au poruncit Domnul Dumnezeulnostru noao, şi am venit pînă la Cadis-Varni.  Şi am zis cătră voi: "Venit-aţ pînă la muntele amoreului, Domnul Dumnezeul nostru  dănoao. Vedeţi, au dat Domnul Dumnezeulvostru înaintea feaţii voastre pămîntul:  suindu-vă, moşteniţi în ce chip au zis Domnul Dumnezăul părinţilor voştri voao; nu  vă teameţi, nice vă spăreaţi!" Şi aţi venit toţi lamine şi aţi zis: "Să trimitem oameni   înaintea noastră şi să cerceteaze noao pămîntul şi săne spuie noao răspunsu, calea pre  care nevom sui întru dînsa şi cetăţile în carele vom întra în eale". Şi plăcu înaintea mea  cuvîntul şi luaiu dentru voi doisprăzeace oameni, cîte un om după fealiu. Şi  întorcîndu-se, s-au suit în munte şi au venit pînă la Valea Strugurului şi au  cercatu-o pre dînsa. Şi luară în mînule lor den roada pămîntului şi aduseră cătră noi  şi zicea: "Bun iaste pămîntul carele Domnul Dumnezăul nostru ne dă noao". Şi n-aţ  vrut să vă suiţi, ce aţi călcat cuvîntul Domnului Dumnezăului vostru şi aţi cîrtitu în   corturile voastre şi aţi zis: " pentru căce ne-au fostu urîndu Domnul pre noi, ne-au  scos pre noi den pămîntul Eghipetului să ne dea pre noi la mînile amoreilor, ca să ne  piarză pre noi. Unde ne suim noi?" Iară fraţii voştri v-au osebit inema voastră,  zicîndu: "Limbă mare şi multă şi mai tare decît noi, şi cetăţi mari şi zidite pînă la ceriu,  ce şi feciori de uriaş am văzut acolo". Şi am zis cătră voi: "Să nu vă teameţi, nici să vă  spămîntaţi de cătră dînşii. Domnul Dumnezăul nostru, Cela ce mearge înaintea feaţii   noastre, El va bate pre dînşii, împreună cu voi, după toate cîte au făcut voao în   pămîntul Eghipetului. Şi întru pustiiul acesta carele aţ văzutu în ce chip te-au hrănit  cu hrană Domnul Dumnezăul tău, în ce chip ar fi purtat vreun om cuhrană pre fiiul său,   preste toată calea care aţimersu pînă aţi venit la locul acesta". Şi întru cuvîntul acesta  nu v-aţ încrezut Domnului Dumnezăului vostru, Carele mearge înainte, mai nainte  de voi în cale, a aleage voaoloc, povăţuind pre voi cu foc noaptea, arătîndvoao calea  pre care veţi mearge pre ea, şi cunor ziua. Şi auzi Domnul glasul cuvintelor voastre şi,  scîrbindu-Să, Să jura, zicînd: "De va vedea cineva den oamenii aceştea pămîntul   acesta bun, carele am jurat părinţilor lor, afară den Halev, feciorul lui Iefoni, acesta  vavedea pre dînsul şi acestuia voiu da pămîntulpre carele s-au suit, şi fiilor lui,   pentru căce eliaste apropiatu la cîte-s ale Domnului". Şi pre mine S-au scîrbit  Domnul pentru voi, zicîndu: "Nice tu nu vei întra acolo! Iisus, feciorul lui Navi, cela  ce şade lîngă tine, acestava mearge acolo, pre dînsul întăreaşte, pentru că el va împărţi  pre el cu sorţu. Şi copiii voştri, carii aţi zis întru jaf să fie, şi totcopilul tînăr, carele  n-au ştiut astăzi rău aubun, aceştea vor întra acolo; şi lor voiu da preel şi ei vor  moşteni pre el". Şi voi, întorcîndu-vă, v-aţi tăbărît la pustiiu, calea cea  despreMarea Roşie, Şi aţi răspunsu şi mi-aţi zis: " greşit-am înaintea Domnului  Dumnezăuluinostru! Noi, suindu-ne, ne vom bate, dupătoate cîte au poruncit  Domnul Dumnezăulnostru noao". Şi, luînd fieştecarele unealteleceale de războiu ale  lui şi adunîndu-vă, văsuiaţi la munte. Şi zise Domnul cătră mine: "Zi lor: "Nu vă  suiţi, nice să vă bateţi, că nu sîntcu voi, şi să nu vă surpaţi înaintea vrăjmaşilorvoştri".  Şi am grăit voao, şi nu m-aţi ascultat pre mine şi aţi călcat cuvîntul Domnului şi,  silindu-vă, v-aţi suit în munte. Şi ieşi amoreul, cela ce lăcuiaşte în muntele acela,  în timpinarea voastră şi v-au gonit pre voi ca cîndu ar face albinele şi vă răniia pre  voi de la Siir pînă la Erma. Şi şăzînd, plîngeaţi înaintea Domnului, şi n-au ascultat  Domnul glasul nostru, nice au luat aminte pre voi. Şi aţi şăzut la Cadis zile multe, cîteodată zile aţi şăzut.   
{LegeaIICapII} Şi întorcîndu-ne, ne-am pornit la pustiiu, calea despre Marea Roşie, în ce chip au grăit Domnul cătră mine,  şiam încunjurat muntele Siir zile multe. Şi zise Domnul cătră mine: "Destul iaste voao  a încunjura muntele acesta! Întoarceţi-vă dară spre miazănoapte! Şi norodului  acestuia porunceaşte, zicînd: "Treaceţi voi pe aproape, pren hotarăle fraţilor voştri, fiilor lui Isaf, carei lăcuiescu la Siir şi se vor spămînta   
{p126} de voi Şi se vor spărea foarte. Să nu bateţi cu dînşii războiu, pentru că nu voiu da voao den   pămîntul lor nice urmă de picior, pentru că cu sorţi am dat fiilor lui Isaf muntele lui  Siir. Cu argint veţ cumpăra bucate de la dînşii şi veţi mînca; şi apa cu măsură veţi lua  de la dînşii cu argint şi veţi bea, pentru că Domnul Dumnăzăul nostru te-au   blagoslovit în tot faptul mîinilor tale, cunoaşte cum ai petrecut pustiiul cel mare şi  înfricoşatul acesta. Iată, patruzeci de ani Domnul Dumnezăul tău cu tine, nu te-ai  lipsit de cuvînt". Şi am trecut pre fraţii noştri, fiii lui Isaf, pre ceia ce lăcuia în Siir   lîngă calea Aravei de la Elon şi de la Gasion-Gaver, şi, întorcîndu-ne, am trecut  calea pustiiului Moav. Şi zise Domnul cătră mine: "Nu vă învrăjbiţi cu moaviteanii şi  să nu loviţi la dînşii războiu, pentru că nu voiu da voao den pămîntul lui întru sorţi,   pentru că fiilor lui Lot am dat pre Aroira moşteni". oamenii au fost şăzînd mai înainte  pre dînsul, limbă mare şi multă şi tare, ca şi Enachin. Rafain să vor socoti şi aceştea, ca  şi enachimii; şi moaviteanii numescu pre ei ommini. Şi la Siir şădea horeul mai   înainte; şi fiii lui Isaf i-au pierdut pre ei şi au surpat pre ei de la faţa lor, şi să lăcuiră   pentru dînşii, în ce chip au făcut Israil pămîntul moştenirii lui, carele au dat Domnul  lor. Acum dară, sculaţi-vă şi vă rădicaţi voi şi meargeţi pre aproape de valea  Zareth". Şi zilele carele am mersu pre aproape de Cadis-Varni, pînă am trecut valea  Zareth, 30 şi 8 de ani, pînă au căzut toată seminţia oamenilor războinici den tabără,  după cum S-au jurat Domnul Dumnezăul lor. Şi mîna lui Dumnezău era preste ei, ca  să-i topească pre ei den tabără, pînă unde au căzut. Şi fu den vreamea ce căzură toţi  bărbaţii cei războinici, murind den mijlocul norodului, Şi grăi Domnul cătră mine,  zicînd: "Tu mergi astăzi pre aproape de hotarăle Moav, pre Aroir, Şi veţi apropia  aproape de fiii lui Aman; nu ţineţi vrajbă lor şi să nu vă loviţi cu dînşii la războiu,   pentru că nu voiu da den pămîntul fiilor lui Aman ţie întru sorţu, că fii lor lui Lot am  dat pre el cu sorţu. pămîntul lui Rafain să va socoti, pentru că pre dînsul rafaini lăcuia;  şi maniteanii numescu pre dînşii Zohomin, Limbă mare şi multă şi tare, ca şi cei den  Enachim; şi i-au pierdut pre dînşii Domnul de cătră faţa lor, şi şi-ţ au moştenitşi  să lăcuiră pentru dînşii pîna în ziua aceasta, În ce chip au făcut fiilor Isaf, celora ce  lăcuiescu la Siir, în ce chip au surpat pre horeul de cătră faţa lor şi i-au moştenit pre   dînşii şi s-au lăcuit pentru dînşii pînă în ziua aceasta, Şi eveii, ceia ce lăcuia la  Asiroth, pînă la Gaza, şicapadochii, ceia ce au ieşit de la Capadochia, au surpat pre ei  şi s-au lăcuit pentru ei. Acum dară, sculaţi-vă şi vă duceţi şi treaceţi voi valea  Arnon. Iată, am dat în mîna ta preSion, împăratul Esevon, al amoreilor, şi pămîntul lui.  Înceape a moşteni, fă cu el războiu! întru ziua aceasta înceape a da cutremurul tău şi  frica ta preste faţa a toate limbileceale ce sînt supt ceriu, carii, auzindu numeletău, se  vor turbura şi chinuri vor avea de cătrăfaţa ta". Şi am trimis soli den pustilul  Chedamoth cătră Sion, împăratul Esevonului, cucuvinte de pace, zicînd:  "Treace-voiu pren pămîntul tău, pre cale voiu mearge, nu voiuabate în direapta au a  stînga. Bucate pre argint îm vei da şi voiu mînca şi apă pre baniîm vei da şi voiu bea;  fără numai căce voiutreace cu picioarele meale, În ce chip mi-au făcut mie fiii lui  Isaf, ceia ce lăcuiescu la Siir, şi moaviteanii, ceia ce lăcuiescu la Aroir, pînăvoiu treace  Iordanul, la pămîntul carele Domnul Dumnezăul nostru ne dă noao". Şi n-au vrut  Sion, împăratul Esevonului, să treacemnoi prentr-însul, pentru căci au nesilnicit  Domnul Dumnezăul nostru duhul lui şi i-au întărit inima lui, pentru ca să să dea în  mîniletale ca întru ziua aceasta. Şi zise Domnul cătră mine: "Iată, am început a da   înaintea feaţii tale pre Sion, împăratul Esevon, al amoreilor, şi pămîntul lui; şi înceape  a moşteni pămîntul lui". Şi ieşi Sion, împăratul Esevon, întru întimpinarea noastră, el şi  tot norodul lui, la războiu, la Iasa. Şi l-au dat pre el Domnul Dumnezăul nostru   înaintea feaţii noastre în mînile noastre, şi am lovit pre dînsul şi pre feciorii lui şi pre tot   norodullui. Şi am stăpînit toate cetăţile lui întru vreamea aceaea şi am surpat toată   cetatea prerîndu, şi muierile lor, şi feciorii lor, nu amlăsat prinsu viu, Fără numai  dobitoacele am prădat şi prăzile cetăţilor am luat. De la Aroir, care iaste de la marginea  pîrîuluiArnon, şi cetatea care era în vale, şi pînă în muntele Galaad, nu era cetate care  să ne fiescăpat noao; pre toate le-au dat Domnul Dumnezeul nostru în mînile   noastre. Fără numai la pămîntul fiilor Aman nu ne-am apropiat, toate cîte să apropie  de pîrîul luiIavoc şi cetăţile ceale den munte, după cum au poruncit noao Domnul Dumnezeul nostru.   
{LegeaIICapIII} Şi, întorcîndu-ne, ne-am suit calea de la Vasan şi au ieşit Og, împăratulVasanului, întru întimpinarea noastră, el şi  tot nărodul lui împreună cu dînsul, la războiu, la Adraim. Şi zise   
{p127} Domnul cătră mine: "Să nu te temi de dînsul, căce în mînile tale l-am dat pre dînsul,  şi pretot nărodul lui, şi tot pămîntul lui, şi vei facelui în ce chip ai făcut lui Sion,   împăratul amoreilor, care lăcuia la Esevon". Şi l-au datpre el Domnul Dumnezăul  nostru în mînile noastre şi pre Og, împăratul Vasanului, şi tot norodul lui, şi l-am  omorît pre el, pînă n-au rămas lui semînţă. Şi am stăpînit toatecetăţile lui întru   vreamea aceaea; nu era cetate care nu o am luat de la dînşii, 60 decetăţi, toate  pemprejurile Argov, împăratulOg, la Vasan, Toate cetăţile tari, zidurinalte, porţi şi  zăvoară, afară den cetăţile ferezeilor ceale multe foarte. I-am surpat pre dînşii în ce  chip am făcut lui Sion, împăratulEsevonului, şi am surpat toată cetatea prerînd şi  muierile lor şi copiii. Şi toate dobitoacele lor şi prăzile cetăţilor le-am prădat noao.  Şi am luat întru vreamea aceaea pămîntul den mînile celor doi împăraţi amoreilor, carii  era decinde de Iordan, de la pîrîulArnon şi pînă la muntele Aermon. Finiciinumescu  pre Aermon Saniior şi amoreul aunumit pre dînsul Sanir. Toate cetăţileMisor şi tot  Galaadul şi tot Vasaanul, pînă laElha şi Edrain cetăţile împărăţiei lui Og, laVasan.  Căce numai Og, împăratul Vasanului, au rămas de la Rafain. Iată patul lui, patde hier,  fată aceasta întru marginea feciorilor lui Aman, de 9 coţi lungimea lui şi de 4 coţi  lăţimea lui, cu cotul omului. Şi pămîntul acela l-am moştenit în vreamea aceaea de  la Aroir, carii iaste la ţărmurele pîrîului Arnon; şi jumătate de muntele Galaad şi  cetăţile lui am dat lui Ruvin şi lui Gadu. Şi ce au rămas al lui Galaad şi tot Vasanul   împărăţiei lui Og am dat la jumătate de neamul lui Manasi; şi tot pemprejurul  Argovului, tot Vasanul, acela pămîntul lui Rafain se va socoti. Şi Iair, feciorul lui  Manasi, au luat tot împrejurul Argov, pînă la hotarăle Gargasi şi Mahethi; au numit pre   dînsele pre numele lui, pre Vasan, Aroth, Iair, pînă în ziua aceasta. Şi lui Mahir am dat  Galaadul. Şi lui Ruvin şi lui Gadu am dat de la Galaadu pînă la pîrîul Arnon, în  mijlocul pîrîului hotar, şi pînă la Iavoc pîrîul hotar fiilor lui Aman. Şi Arava şi  Iordanul hotar, de la Mahenereth şi pînă la Marea Arava, Marea Sării, de la Asidoth  pre Fasga, de la răsărit. Şi am poruncit voao în vreamea aceea zicînd: " Domnul  Dumnezeul vostru au dat voao pămîntul acesta cu sorţu; înarmîndu-vă, păsaţi   înaintea feaţii fraţilor voştri, fii lor lui Israil, tot cel cuminte; afară den fămeile voastre  şi copiii voştri şi dobitoacele voastre; ştiu că multe dobitoace-s la voi, lăcuiască întru  cetăţile voastre, care vă le-am dat voao, Pînă va potoli Domnul Dumnezeul nostru  pre fraţii voştri, ca şi pre voi, şivor moşteni şi aceştea pămîntul carele Domnul  Dumnezeul vostru dă lor decinde de Iordan; şi vă veţi învîrteji fieştecarele la  moştenirea lui care am dat voao". Şi lui Iisus am poruncit în vreamea aceaea, zicîndu:  "Ochiivoştri au văzut toate cîte au făcut Domnul Dumnezeul nostru la aceşti doi   împăraţi; aşava face Domnul Dumnezeul nostru la toate împărăţiile asupra cărora tu  treci acolo. Să nu vă teameţi de dînşii, căce Domnul Dumnezeulvostru, El Să va bate   pentru voi". Şi m-am rugat Domnului în vreamea aceaea, zicîndu: "Doamne,  Doamne, Tu ai început a arăta slugii Tale vîrtutea Ta şi putearea Ta şimîna cea tare şi  braţul cel naltu! pentru căciiaste Dumnezeu în ceriu au pre pămîntu, Carele va face în  ce chip ai făcut Tu şi dupăputearea Ta? Trecîndu dară, voiu vedea pămîntul cel bun,   acesta carele iaste decindeade Iordan, muntele acest bun şi Andilivanul". Şi m-au  trecut cu vedearea Domnul pre mine, pentru voi, şi nu m-au ascultat; şizise Domnul   cătră mine: "Destul iaste ţie, sănu mai adaogi încă a grăi cuvîntul acesta. Suie-te pre  vîrhul celui cioplit şi priveaşte cu ochii spre mare şi miazănoapte şi amiazăzi şirăsărit  şi vezi cu ochii tăi, căce nu vei treacepre Iordanul acesta. Şi porunceaşte lui Iisus  şi-l întăreaşte pre el şi-l îndeamnă pre dînsul, pentru că acesta va treace   înaintea feaţii nărodului acestuia şi el va moşteni lortot pămîntul carele ai văzut". Şi şădeam în crîngu aproape de casa lui Fogor.   
{LegeaIICapIV} Şi acum, Israil, asculta direptăţile şi judecăţile cîte eu vă învăţu pre voi astăzi să faceţi, pentru ca  să trăiţi, şi, întrîndu înlăuntru, să moşteniţi pămîntul carele Domnul Dumnezeul   părinţilor voştri dă voao cu sorţu. Să nu adaogeţi cătră cuvîntul carele eu poruncescu  voao şi să nu luaţ de la dînsul; păziţ poruncile Domnului Dumnezeului vostru, cîte eu   poruncescu voao astăzi. Ochii voştri au văzut toate cîte au făcut Domnul Dumnezeul  vostru lui Veelfegor, căce tot omul carele au mărsu denapoia lui Veelfegor, l-au  surpat pre dînsul Domnul Dumnezeul vostru dentre voi. Iară voi, ceia ce zăceaţi  aproape de Domnul Dumnezeul nostru, trăiţ toţi în ziua de astăzi. Vedeţi, arătat-am  voao dereptăţi şi judecăţi, după cum mi-au poruncit Domnul Dumnezeul mieu să  faceţi voi aşa în pămîntul carele meargeţi voi acolo să moşteniţi pre dînsul. Şi veţ păzi şi veţi face, pentru că aceasta iaste   
{p128} înţelepciunea voastră şi mintea înaintea toate limbile cîţi vor auzi toate direptăţile aceastea şi vor grăi: "Iată  nărodu înţelept şi ştiutoriu, limba cea mare aceasta". Căci care limbă mare, care iaste  lui Dumnezeu apropiindu-se de ei ca Domnul Dumnezeul nostru, întru toate întru  care vom chema pre dînsul? Şi care limbă mare, care iaste lui direptăţi şi judecăţi  direapte, după toată leagea aceasta care eu dau înaintea voastră astăzi? Fereaşte-te  pre tine şi păzeaşte sufletul tău tare, să nu uiţi toate cuvintele carele au văzut ochii tăi  şi să nu lipsască de la inima ta toate zilele vieţii tale; şi vei învăţa pre fiii tăi şi pre fiii   fiilor tăi. În ziua întru care aţi stătut înaintea Domnului Dumnezăului vostru, la Horiv,  în ziua adunării, căce zise Domnul cătră mine: " adună cătră Mine norodul şi să asculte  cuvintele Meale ca să înţeleagă, să să teamă de Mine toate zilele cîte ei trăiescu pre   pămînt, şi pre fiii lor vor învăţa". Şi aţi venit şi aţi stătut supt munte, şi muntele ardea  cu foc pînă în ceriu, întunearec, negură ceaţă, glas mare. Şi au grăit Domnul  Dumnezău cătră voi în munte, den mijlocul focului glas de cuvinte; voi aţi auzit, şi  asămănare n-aţi văzut, fără numai glas. Şi v-au spus voao făgăduinţa Lui, carea  au poruncit voao să faceţi, ceale cuvinte, şi le-au scris pre eale pre doao leaspezi de  piatră. Şi mi-au poruncit Domnul întru vreamea aceaea să vă învăţu pre voi direptăţi  şi judecăţi, să le faceţi voi aceastea pre pămînt la carele voi întraţi acolo să moşteniţi  pre el. Şi păziţi foarte sufletele voastre, căce n-aţ văzut toată asămănarea în ziua  care au grăit Domnul cătră voi în muntele Horiv, den mijlocul focului. Să nu faceţi   fărădeleage şi să nu vă faceţi voao cioplit, asămănare tot chipul, asămănare a parte  bărbătească au fămeiască, Şi sămănarea a tot dobitocul cărora sînt pre pămînt,  asămănarea a toată pasărea zburătoare carea zboară supt ceriu, Asămănarea a tot   tîrîtoriul carele să tîraşte pre pămînt, asămănarea a tot peaştele cît iaste în apă,  dedesuptul pămîntului. Ca să nu cauţi în ceriu vreodinioară şi, văzînd soarele şi luna şi  stealele şi toate podoabele ceriului, înşălîndu-te să te închini lor şi să slujeşti lor,  carele au împărţit Domnul Dumnezăul tău pre dînsele la toate limbile ce sînt supt  ceriu. Iară pre voi v-au luat Domnul Dumnezău şi v-au scos pre voi den cuptoriul  cel de hier, den Eghipet, ca să fie Lui norod şi sorţu ca în ziua aceasta. Şi Domnul  Dumnezău S-au mîniat pre mine pentru ceale ce s-au zis de la voi şi S-au jurat   pentru ca să nu trec Iordanul acesta şi pentru ca să nu mergu în pămîntul carele  Domnul Dumnezău dă ţie cu sorţu. pentru că eu moriu întru acesta şi nu trec Iordanul   acesta; iară voi treaceţi şi veţi moşteni pămîntul cel bun acesta. Feriţi-vă voi ca să  nu uitaţi făgăduinţa Domnului Dumnezăului vostru carea au făgăduit cătră voi şi să nu  faceţi voao singuri cioplitu, asămănare den toate cîte au poruncit ţie Domnul  Dumnezăul tău. pentru că Domnul Dumnezăul tău foc topitoriu iaste, Dumnezău  rîvnitoriu. Iară să vei naşte fiiu, şi fii fiilor tăi, şi veţi zăbovi pre pămînt şi veţi  face fărădeleage şi veţi face cioplit, asămănare fieştecăruia, şi veţi face răul înaintea  Domnului Dumnezăului vostru, ca să-L mîniaţi pre dînsul, Vă mărturisescu voao  astăzi, pre ceriu şi pre pămînt, că cu perire veţi peri depre pămîntul la carele voi  treaceţi Iordanul acolo ca să-l moşteniţi pre el; nu veţi întîrzia zile pre dînsul, fără  numai cu surpare vă veţi surpa. Şi va sămăna Domnul pre voi întru toate limbile şi veţi  rămînea puţini la n umăr, la limbi întru carea va băga Domnul pre voi acolo. Şi vă veţi  închina acolo la alţi Dumnezăi, la fapte de mîini omeneşti, leamne şi pietri, care nu vor  vedea, nice vor auzi, nice vor mînca, nice vor mirosi. Şi veţi cerca acolo pre Domnul  Dumnezăul vostru şi-L veţi afla pre El cîndu-L veţ cerca dentru toată inima ta şi  dentru tot sufletul tău, întru primejdia ta. Şi te vor afla toate cuvintele aceastea la zilele  ceale de apoi şi te vei întoarce la Domnul Dumnezăul tău şi vei asculta glasul Lui, Că,  Dumnezău îndurătoriu şi milostiv, Domnul Dumnezăul tău nu te va părăsi, nice te va  surpa pre tine, nu va uita făgăduinţa părinţilor tăi, carea au jurat lor. întrebaţi zilele  ceale mai denainte, ceale ce s-au făcut mai nainte de tine, den ziua carea au zidit  Dumnezău om pre pămînt, şi pre marginea ceriului pînă la marginea ceriului, de  s-au făcut după cuvîntul acest mare şi s-au înţeles într-acesta chip. De au auzit  limbă glas al Dumnezăului viu grăindu den mijlocul focului, în ce chip ai auzit tu şi ai  trăit? De au ispitit Dumnezău întrîndu să ia Luiş limbă den mijlocul limbii, întru  ispitire, şi în seamne şi în minuni şi în războiu şi în mînă tare şi cu braţ naltu şi cu  videnii mari, după toate cîte au făcut Domnul Dumnezăul nostru la Eghipet înaintea ta  văzînd? Ca să ştii tu căce Domnul Dumnezeul tău acesta Dumnezău iaste şi nu iaste  încă afară dentr-Însul. De la ceriu auzit fu glasul Lui ţie, să te cearte pre tine şi pre   pămînt au arătat ţie focul Lui cel mare şi cuvintele Lui le-ai auzit den mijlocul  focului. pentru căci au iubit pre El părinţii tăi şi au ales semenţia lor după dînşii, pre voi, şi te-au scos El   
{LegeaIIp129} pre tine cu vîrtutea Lui cea mare den Eghipet, Ca să surpe limbi mari şi mai tari decît tine înaintea feaţii tale, să te bage   înlăuntru, să dea ţie pămîntul lor moştenire, în ce chip ai astăzi. Şi vei cunoaşte astăzi  şi te vei întoarce cu cugetul, căci Domnul Dumnezăul tău acesta e Dumnezău întru  ceriu sus şi pre pămînt jos, şi nu iaste încă afară dentr-Însul. Şi vei cruţa poruncile  Lui şi direptăţile Lui cîte eu poruncescu ţie astăzi, pentru ca să ţi să facă ţie bine, şi   fiilor tăi după tine, pentru ca să vă faceţiîndelungaţi de zile pre pămîntul carele  Domnul Dumnezăul tău dă ţie toate zilele". Atuncea osebi Moisi cetăţi decinde de  Iordan, de cătră răsărita soarelui, Să fugă acolo ucigaşul carele va ucide pe  aproapelesău neştiindu şi acesta neurîndu pre dînsulmai nainte de ieri şi alaltaieri; şi va  fugi la unaden cetăţile aceastea şi va trăi: Vosorul lapustiiu, în pămîntul cel şăsu lui  Ruvin, şiRamoth la Galaad lui Gadi şi Gavlonul laVasan lui Manasi. Aceasta e leagea  careau pus Moisi înaintea fiilor lui Izrail. Aceastea-s mărturiile şi direptăţile şi  judecăţile cîte au grăit Moisi fiilor lui Izrail în pustiiu, ieşind ei den pămîntul  Eghipetului, Decinde de Iordan, în vale, aproape de casa luiFogor, la pămîntul lui Sion,   împăratul amoreilor, care lăcuia la Iesevon, pre carele auucis Moisi. Şi fiii lui Izrail,  ieşind ei den pămîntul Eghipetului, şi au moştenit pămîntullui şi pămîntul lui Og,   împăratul Vasanului, adoi împăraţi amoreilor, care era decinde deIordan, despre  răsărita soarelui, De laAroir, care iaste la marginea pîrîului Arnon, şipre muntele lui  Sion, care iaste Aermon, Toată arăpimea decindea de Iordan, desprerăsărita soarelui, supt Asidoth cea cioplită.   
{LegeaIICapV} Şi chemă Moisi pre tot Israilul şi zise cătră ei: "Ascultă, Israile, direptăţileşi judecăţile cîte eu grăiescu întruurechile   voastre întru ziua aceasta, şiveţi învăţa pre eale şi le veţi păzi să lefaceţi. Domnul  Dumnezeul vostru au pus cătră voi făgăduinţă la Horiv. Şi nu la părinţii voştri au pus  Domnul făgăduinţaaceasta, fără de numai cătră voi, şi voiaicea toţi vii astăzi. Faţă cătră  faţă au grăit Domnul cătră voi în munte, den mijlocul focului, Şi eu stam în mijlocul  Domnului şi întrumijlocul vostru în vreamea aceaea, ca să văspuiu voao cuvintele  Domnului căce v-aţ spăriat de cătră faţa focului şi nu v-aţ suit la munte zicîndu:  "Eu sînt Domnul Dumnezeul tău, Cela ce te-am scos den pămîntul Eghipetului, den  casa robiei. Nu-ţ vorfi ţie Dumnezei alţii înaintea feaţii Meale. Să nu faci ţie cioplit,  nici asămănare de tot cîte-s în ceriu sus şi cîte-s pre pămîntu jos şicîte-s în ape  dedesuptul pămîntului. Să nu te închini lor, nici să slujăşti lor, că Eu sîntu Domnul  Dumnezăul tău, Dumnezeu rîvnitoriu, răsplătind păcatul părinţilor pre feciori, pre a  treia şi a patra rudă, celora ce Mă urăscupre Mine" Şi făcîndu milă la mii celora ce Mă  iubăscu pre Mine şi celora ce păzescu poruncile Meale. Să nu iai numele Domnului  Dumnezăului tău în deşărt, pentru că nu vacurăţi Domnul Dumnezăul tău pre cela ce  ianumele Lui pre deşărt. Păzeaşte ziua simbeţilor, să o sfinţeşti pre ea, în ce chip  ţ-au poruncit Domnul Dumnezăul tău. Şase zile vei lucra şi vei face toate lucrurile  tale, Iară în ziua a şaptea, simbete Domnului Dumnezăului tău, să nu faci întru ea tot   lucrul tu, şi feciorul tău, şi fata ta, sluga ta şi slujnica ta, boul tău şi cel de supt jugul  tău, şi tot dobitocultău, şi cel nemearnic cela ce e înlăuntrul uşilor tale, pentru ca să să   odihnească sluga ta, şi slujnica ta, şi cel de supt jugul tău, ca şi tine. Şi-ţ vei aduce  aminte cum slugă ai fost în pămîntul Eghipetului şi te-au scos Domnul Dumnezăul  tău de acolo cu mînă tare şi cubraţu naltu; pentru aceaea ţ-au poruncit ţie Domnul  Dumnezăul tău ca să păzeşti ziuasimbetelor şi să o sfinţeşti pre ea. Cinsteaşte pre tatăl  tău şi pre maica ta, în ce chip au poruncit ţie Domnul Dumnezăul tău, pentru ca să ţi să  facă ţie bine şi pentru casă te facă îndelungat de ani pre pămîntulcarele Domnul  Dumnezău îl dă ţie. Să nu ucizi. Să nu preacurveşti. Să nu furi. Să nu mărturiseşti  minciuni asupra aproapelui tău, mărturie mincinoasă. Să nu pohteşti muiarea  aproapelui tău, să nu pohteşticasa aproapelui tău, nice ţarina lui, nice slugalui, nice   slujnica lui, nice boul lui, nice celui cestă supt jugul lui, nice a tot dobitocul lui,  nicetoate cîte sînt la aproapele tău". Aceaste cuvinte au grăit Domnul cătră toată   adunarea voastră în munte, în mijlocul focului, întunearic, negură, ceaţă, glas mare; şi  nu mai adaoseşi au scris pre eale pre doao leaspezi de piatrăşi mi-au dat mie. Şi fu  după ce aţi auzit glasul den mijlocul focului, şi muntele ardea cufoc, şi aţ venit cătră  mine toţi povăţuitoriineamurilor voastre şi bătrînimea voastră şiziceaţi: "Iată, au arătat  noao Domnul Dumnezăul nostru slava Lui, şi glasul Luiam auzit den mijlocul focului.  În ziua aceastaam văzut cum va grăi Dumnezău cătrăom şi va trăi. Şi acum să nu murim, căce   
{p130} ne va topi pre noi focul cel mare acesta; să vom adaoge noi a auzi glasul Domnului Dumnezăului nostru încă, şi vom muri. pentru că ce  trup sau cine au auzit glasul Dumnezăului celui viu grăindu den mijlocul focului, ca  noi, şi va trăi? apropii-te tu şi auzi oaricîte va zice Domnul Dumnezăul nostru cătră  tine şi vom auzi şi vom face". Şi auzi Domnul glasul cuvintelor voastre grăind cătră  mine şi zise Domnul cătră mine: "Auzit-am glasul cuvintelor norodului acestuia:  cîte au grăit cătră tine, pe direptate au grăit toate. Cine va da să fie aşa inima lor întru   dînşii, ca să să teamă de Mine şi să păzească poruncile Meale toate zilele, ca să fie lor  bine, şi fiilor lor, pren veac? Pasă, zi lor: "Întoarceţi-vă voi la casele voastre!" Iară  tu aicea stăi cu Mine şi voiu grăi cătră tine poruncile toate şi dreptăţile şi judecăţile cîte  vei învăţa pre ei şi să facă aşa pre pămîntul carele Eu dau lor cu sorţu". Şi să vă păziţi a  face în ce chip au poruncit ţie Domnul Dumnezăul tău, să nu vă abateţi în direapta,  nice în stînga După toată calea care au poruncit ţie Domnul Dumnezăul tău ca să mergi   întru dînsa, ca să te odihnească şi să fie ţie bine şi să vă îndelungaţi cu zile pre pămînt pre carele veţi moşteni de tot.   
{LegeaIICapVI} Şi aceastea-s poruncile şi dreptăţile şijudecăţile cîte au poruncit Domnul Dumnezăul vostru să învăţu pre voisă  faceţi aşa la pămîntul care meargeţi acolo să moşteniţi pre el, pentru ca să vă teameţi  de Domnul Dumnezăul vostru, să păziţi toate direptăţile Lui şi poruncile Lui, carele eu  ţie poruncescu astăzi, tu, şi fiii tăi, şi fiii fiilor tăi, toate zilele vieţiitale, pentru ca să vă  îndelungaţi cuzilele. Şi ascultă, Israile, şi păzeaşte să faci, ca bine să fie ţie şi pentru ca  să vă înmulţiţfoarte, după cum au grăit Domnul Dumnezeul părinţilor tăi să dea ţie   pămîntul carele curămiare şi lapte. Şi aceastea-s direptăţile şijudecăţile cîte au   poruncit Domnul fiilor Israilîn pustiiu, ieşindu ei den pămîntul Eghipetului. Ascultă,   Israile: Domnul Dumnezeulnostru Domnul unul iaste. Şi să iubeşti pre Domnul  Dumnezeul tău den toată inema ta şiden tot sufletul tău şi den toată puteareata. Şi vor  fi cuvintele aceastea, cîte eu poruncescu ţie astăzi, în inema ta şi întrusufletul tău. Şi le  vei prepune pre eale înaintea fiilor tăi şi vei grăi întru ei şăzînduacasă şi mergîndu   înainte pre cale, şi dormindu şi sculîndu-te. Şi le vei lega pre eale întru semnu pre  mîna ta şi vor fi neclintite înaintea ochilor tăi. Şi le veţ scrie pre eale la stîlpii uşii  caselor voastre şi a porţilor voastre. Şi va fi cîndu te va băga înlăuntru pre tine Domnul  Dumnezeul tău la pămîntulcare au jurat părinţii voştri, lui Avraam şi luiIsaac şi lui  Iacov, să dea ţie cetăţi mari şi bune, care nu le-ai zidit, Case pline de toate  bunătăţile, pre care nu le-ai umplut, gropicioplite, care nu le-ai cioplit, vii şi  maslini, care n-ai sădit; şi mîncîndu şi săturîndu-te, Ia-te aminte pre tine, să nu  se lăţească inema ta şi vei uita pre Domnul Dumnezeul tău, Celace te-au scos den   pămîntul Eghipetului, dencasa robiei. De Domnul Dumnezeul tău să te temi şi Lui  singur să-I slujeşti şi cătră Elsă te lipeşti şi pre numele Lui să te juri. Să nu mergi  denapoia altor Dumnezei, de cătră Dumnezeii limbilor ce-s premprejurulvostru, Că  Dumnezeu rîvnitoriu Domnul Dumnezeul tău întru tine; să nu Să urgiseascăcu mînie  Domnul Dumnezeul tău în tine şi teva surpa de cătră faţa a tot pămîntul. Să nu ispiteşti  pre Domnul Dumnezeul tău în cechip L-aţ ispitit la ispită. Păzindu să păzeşti   poruncile Domnului Dumnezeului tăuşi mărturiile Lui şi direptăţile Lui cîte au poruncit  ţie. Şi vei face cel plăcut şi cel bun înaintea Domnului Dumnezeului tău, pentru ca să  fie ţie bine şi, întrîndu, vei moşteni pămîntul cel bun care au jurat Domnul părinţilor  voştri, Ca să goneşti pre toţi vrăjmaşii tăi înaintea feaţii tale, după cum au grăit  Domnul. Şi va fi cîndu te va întreba ficiorul tău mîine, zicîndu: "Carele-s mărturiile  şidireptăţile şi judecăţile cîte au poruncit Domnul Dumnezeul nostru noao?", şi vei grăi  fiiului tău: "Robi eram lui Faraon la pămîntul Eghipetului, şi ne-au scos pre noi  Domnul Dumnezeu de acolo, cu mînă tare şi cu braţunalt. Şi au dat Domnul Dumnezeu  seamne şi minuni mari, şi reale, la Eghipet la Faraonşi la casa lui şi întru putearea lui,   înaintea noastră. Şi pre noi ne-au scos Domnul Dumnezeul nostru de acolo, pentru ca  să ne aducă pre noi înlăuntru, să ne dea pămîntul acesta, care au jurat Domnul  Dumnezeulnostru părinţilor noştri să dea noao. Şi porunci noao Domnul să facem toate  dreptăţile aceastea, să ne teamem de Domnul Dumnezeul nostru, pentru ca să fie noao  bine preste toate zilele, ca să trăim ca şiastăzi. Şi milostenie va fi noao, de ne vom păzi  a face toate poruncile legii aceştiia înaintea Domnului Dumnezeului nostru, în ce chip au poruncit noao".   
{LegeaIICapVII} Şi va fi cîndu te va băga pre tine Domnul Dumnezeul tău la pămîntul carelevei întra acolo să-l moştineşti, şi va rădica limbi mari şi multe den naintea   
{p131} feaţii tale, pre heteu şi pre ghergheseu şi preamoreu şi pre hananeu şi pre ferezeu şi preeveu şi pre evuseu,  şapte limbi mari şimulte Şi mai tare decît voi, şi va da pre ei Domnul Dumnezeul tău în  mînile tale şi veilovi pre ei, cu pierzare vei piarde pre ei, sănu pui cătră ei făgăduinţă,  nice să miluieştipre ei, Nici să vă încuscriţ cătră ei, fata tasă nu o dai feciorului lui şi  fata lui să nu o iaifiiului tău, pentru că vei despărţi pre feciorul tău de cătră tine şi va   sluji la Dumnezeistriini şi Să va scîrbi pre voi Domnul cu mînieşi te va surpa pre tine  în grabă. Ce aşa săfaceţi lor: capiştile lor să le surpaţi şi stîlpii lorsă-i fărîmaţi şi  pădurile lor să le tăiaţi şi cealecioplite ale bozilor lor să le ardeţi cufoc. Căci nărodu  sfînt eşti Domnului Dumnezeului tău şi pre tine te-au ales Domnul Dumnezeul tău  să fii Lui nărodu avut decîttoate limbile cîte-s pre faţa pămîntului. Nucăci sînteţi  mai mulţi decît toate limbile v-au ales Domnul pre voi şi v-au osebit pre voi  Domnul pentru că voi sînteţi mai puţinidecît toate limbile, Ce pentru căci văiubeaşte  Domnul pre voi şi, păzindu jurămîntul care au jurat părinţilor voştri, v-au scospre  voi Domnul cu mînă tare şi cu braţ naltu şi te-au mîntuit pre tine den casa robiei,  denmîna lui Farao, împăratul Eghipetului. Şi vei cunoaşte că Domnul Dumnezeul  tău acesta e Dumnezeu, Dumnezeu cel credincios, Cela ce păzeaşte făgăduinţa Sa şi  milacelora ce iubăscu pre dînsul şi celora cepăzescu poruncile Lui întru o mie derude  Şi dîndu celora ce-L urăscu pre El înaintea feaţii a surpa pre dînşii. Şi nu vazăbăvi  celor ce-L urăscu, înaintea feaţii va dalor. Şi vei păzi poruncile şi direptăţile  şijudecăţile aceastea, cîte eu poruncescu ţieastăzi să faci. Şi va fi cîndu veţi auzi  direptăţile aceastea toate şi le veţi păzi şi le veţi face, şi va păzi Domnul Dumnezeul  tău ţie făgăduinţa şi mila, în ce chip au jurat părinţilor voştri, Şi te va iubi şi te va   blagoslovi şi te va înmulţi, şi va blagoslovi fiii pîntecelui tău şi roada pămîntului tău,  grîul tău şi vinul tău şi untu-de-lemnul tău, cirezile vacilor tale şi turmele oilor  tale, pre pămîntul care au jurat Domnul părinţilor tăi să dea ţie. Şi blagoslovit să fii mai  vîrtos decît toate limbile. Nu va fi întru voi fără de rodu, nici sterpu, nici în dobitoacele  tale. Şi va rădica Domnul Dumnezeul tău de la tine toată slăbiciunea şi toate boalele  Eghipetului ceale reale, care le-ai văzut şi cîte ai cunoscut, nu le va pune preste tine,  şi le va pune pre eale preste toţi ceia ce urăscu pre tine. Şi vei mînca toate prăzile  limbilor care Domnul Dumnezeul tău dă ţie; să nu mîntuiască ochiul tău pre eale şi să  nu slujăşti bozilor lor, căci piadecă iaste ţie aceasta. Iară să vei zice întru cugetul tău că  "Multă e limbaaceasta decît eu, cum voiu putea să surpu pre dînşii?", Să nu te temi de  ei; cu aduceri aminte îţ vei aduce aminte cîte au făcut Domnul Dumnezeul tău lui  Farao şi tuturor eghipteanilor, Bîntuialele ceale mari carele au văzut ochii tăi, seamnele  acealea şi minunileceale mari acealea, mîna cea tare şi braţul celnaltu, în ce chip  te-au scos pre tine Domnul Dumnezeul tău. Aşa va face Domnul Dumnezeul nostru  tuturor limbilor de carei tu temide cătră faţa lor. Şi viespile va trimite Domnul  Dumnezeul tău la ei pînă să vorsurpa cei rămaş şi cei ascunşi de cătrătine. Nu te vei  răni de cătră faţa lor, căci Domnul Dumnezeul tău întru tine Dumnezeu mare şi tare. Şi  va potopi de tot Domnul limbile aceastea de cătră faţa ta, cîte puţin, puţin, nu vei putea  să-i topeşti pre eidegrabă, pentru ca să nu să facă pămîntulpustiiu şi să vor înmulţi   preste tine jîganiileceale sălbatece. Şi va da pre ei Domnul Dumnezeul tău în mîinile  tale şi vei piarde preei cu pierzare mare, pînă îi veţ surpa preei, Şi va da pre-mpăraţii  lor în mîinile tale şi va peri numele lor den locul acela: Nu va stanimeni împotrivă   înaintea feaţii tale" pînăunde vei surpa pre ei. Ceale cioplite ale Dumnezeilor lor să le  ardeţi cu foc şi să nupohteşti argint, nici aur de la dînşii să iai ţie, ca să nu greşeşti   pentru aceasta, căci urîciune Domnului Dumnezeului tău iaste. Şi să nu aduci scîrbă în  casa ta şi anathema vei fi, ca şiaceasta; cu urîciune să urăşti şi cu scîrbuire săscîrbeşti, căci anathema iaste.   
{LegeaIICapVIII} Toate poruncile carele eu poruncescu voauă astăzi, să păziţi a face aceastea, pentru ca să trăiţi şi să vă înmulţiţ  şisă întraţi şi să moşteniţi pămîntul celbun carele au jurat Domnul Dumnezăul   părinţilor voştri. Şi-ţ vei aduce aminte de toată calea care au adus pre tine Domnul  Dumnezăul tău în pustiiu, pentru ca să te chinuiască pre tine şi să te ispitească, şi să  vorpriceape ceale den inima ta, de vei păzi poruncile Lui au ba. Şi te-au chinuit şi  te-au flămînzit şi te-au hrănit cu mana care n-au ştiut părinţii tăi, pentru ca să ţi  le spuie ţie cănu numai pre pîine singură va trăi omul, ce preste tot cuvîntul care iase  pren rostul lui Dumnezău va trăi omul. Hainile tale nu s-au ros de la tine, picioarele  tale nu s-au bătut, iată, 40 de ani. Şi vei cunoaşte cu inima ta că, în ce chip oricarele  om va certa prefiiul său, aşa Domnul Dumnezăul tău va certa   
{p132} pre tine, Şi vei păzi poruncile Domnului Dumnezăului tău, să mergi întru căile Lui şi săte  temi de dînsul, Că Domnul Dumnezăultău te va băga pre tine la pămînt bun şi mult,  unde-s pîrîie de apă şi izvoară a fără-fundurilor ieşind pren cîmpuri şi pren munţi,   pămîntul al grîului şi al orzului, vii, smochini, rodii, pămîntul maslinului,   untdelemnului şial mierii, pămînt pre carele nu cu sărăcievei mînca pîinea ta şi nu te  vei lipsi nimica preel, pămîntul carele pietrile lui hier, şi denmunţii lui vei săpa aramă.  Şi vei mînca şi tevei sătura şi vei blagoslovi pre Domnul Dumnezăul tău pre pămîntul  cel bun carele au datţie. Ia-te aminte, nu uita pre Domnul Dumnezăul tău, ca să nu  păzeşti poruncile Lui şijudecăţile şi direptăţile Lui cîte eu poruncescuţie astăzi, Ca nu  cîndai, mîncînd şi săturîndu-te, şi case bune zidind şi lăcuind întru eale, Şi boii tăi şi  oile tale înmulţindu-se ţie, argintul şi aurul înmulţindu-se ţie şi toate cîte-s la  tine înmulţindu-să ţie, Te vei înălţa cuinima ta şi vei uita pre Domnul  Dumnăzăultău, Cela ce te-au scos den pămîntul Eghipetului, den casa robiei, Cela  ce te-au adus pren pustiiul cel mare şi înfricoşatul, acelaunde şărpi muşcînd, şi  scorpii, şi seate, undenu era apă, Cela ce ţ-au scos ţie den piatrăcolţurată izvor de  apă, Cela ce te-au hrănitcu mană în pustiiu, care n-ai ştiut tu şi n-au ştiut   părinţii tăi, pentru ca să te chinuiască şisă te ispitească, să-ţi facă ţie bine la ceale  deapoi ale tale. Şi să nu zici întru inima ta: "Vîrtutea mea şi tăria mînii meale mi-au  făcut mie putearea cea mare aceasta". Şi vei pomeni pre Domnul Dumnezăul tău, că El  dă ţie puteare ca să faci vîrtute şi pentru ca să întărească făgăduinţa Lui, care au jurat   părinţilor tăi, ca astăzi. Şi va fi de vei uita cuuitarea pre Domnul Dumnăzăul tău şi  veimearge pre urma altor dumnăzăi şi vei slujilor şi te vei închina lor, mărturisescu  voaoastăzi pre ceriu şi pre pămînt cum cu pierzareveţi peri; În ce chip şi cealealalte  limbi cîte Domnul Dumnezău piarde de cătră faţa voastră, aşa veţi peri, pentru căce  n-aţi ascultat glasul Domnului Dumnezăului vostru.   
{LegeaIICapIX} Ascultă, Israil, tu treci astăzi Iordanul ca să întri să moşteneşti limbi mari şi tari mai  vîrtos decît voi, cetăţi mari şi cu zidiuri pînă în ceriu, norod mare şi mult şi înalt,   feciorii luiEnac, pre carii tu ştii şi tu ai auzit: "Cine au stătut împotriva feaţii feciorilor  lui Enac?" Şi vei cunoaşte astăzi că Domnul Dumnezăul tău, acesta va mearge înaintea  feaţii tale, foc topitoriu iaste. acesta vasurpa pre ei şi acesta îi va întoarce pre ei  de cătră faţa ta şi-i va surpa pre ei şi-i va piardepre ei de sîrg, după cum au zis ţie  Domnul. Să nu zici întru inima ta, cînd va piarde Domnul Dumnezăul tău limbile  aceastea înaintea feaţii tale, zicînd: " pentru direptăţile meale m-au băgat pre mine  Domnul să moştenescu pămîntul acest bun", ce pentru păgînătatealimbilor acestora  Domnul va surpa pre ei de cătră fţta ta. Nu pentru direptatea ta, nice pentru curăţia  inimii tale tu întri ca să moşteneşti pămîntul lor, ce pentru păgînătatea şi fărădeleagea  limbilor acestora Domnul vasurpa pre dînşii den naintea feaţii tale şi pentru ca să  întărească fagăduinţa care aujurat Domnul părinţilor voştri, lui Avraam şilui Isaac şi  lui Iacov. Şi vei cunoaşte astăzi că nu pentru direptăţile tale Domnul Dumnezăul tău dă  ţie pămîntul cel bun acesta să-l moşteneşti, căci norod năsilnic la grumazeşti.  Adu-ţi aminte, să nu uiţi cîte ai mîniat pre Domnul Dumnezăul tău în pustie,  denziua ce aţ ieşit den pămîntul Eghipetului pînăaţ venit la locul acesta, neascultînd  făceaţiceale cătră Domnul. Şi la Horiv aţ mîniat pre Domnul şi S-au mîniat Domnul  pre voi, săsurpe pre voi. Suindu-mă eu în munte să iau leaspezile ceale de piatră,  leaspezi defăgăduinţă, care le-au făgăduit Domnul cătrăvoi, şi am făcut în munte 40  de zile şi 40 denopţi, pîine n-am mîncat şi apă n-am băut, Şi mi-au dat Domnul  ceale doao leaspezi de piatră scrise cu deagetul lui Dumnezău şi pre dînsele să scrisease  toate cuvintele care augrăit Domnul cătră voi în munte, den mijloculfocului, în ziua   adunării. Şi fu pren 40 de zile şi pren 40 de nopţi, au dat Domnul mieceale doao  leaspezi de piatră, leaspezile făgăduinţii. Şi zise Domnul cătră mine: "Scoală-te şi te  pogoară de pripă de aici, căci au făcut fărădeleage norodul tău, pre carii i-ai scos de  la Eghipet. Au ieşit curînd den caleacarea am poruncit lor şi au făcut lor topire". Şi zise  Domnul cătră mine, zicînd: "Grăit-am cătră tine o dată şi de doao ori, zicînd:  "Amvăzut norodul acesta şi, iată, nărod năsilnic lagrumaz iaste. Lasă-Mă să-i  surp pre ei şi voiu stinge numele lor de desuptul ceriului şite voiu face pre tine în limbă  mare şi tare şimult mai vîrtos decît aceasta!". Şi întorcîndu-mă, m-am pogorît den   munte, şi muntele ardea cu foc, şi ceale doao leaspezi ale mărturiilor pre amîndoao  mînile meale. Şi văzînd ca aţ greşit înaintea Domnului Dumnezăului vostru şi aţ făcut  voao singuri viţel topit şiaţ ieşit curînd den calea carea au poruncit Domnul voao să faceţi Şi, ţîind ceale doao leaspezi,   
{p133} am lepădat pre eale den mînile meale şi le-am zdrobit denaintea voastră. Şi m-am rugat înaintea  Domnului al doilea rînd, ca şi întîiu, 40 de zile şi 40 de nopţi, pîine n-am mîncat  şiapă n-am băut, pentru toate greşalele voastrecare le-aţ greşit, ca să faceţi răul   înaintea Domnului Dumnezăului vostru, ca să-L mîniaţi pre El. Şi înfricoşat sînt   pentru mînie şi pentru urgie, căci S-au mîniat Domnul pre voi, ca să surpe pre voi; şi  mă ascultă Domnul pre mine şi întru vreamea aceaea. Şi pre Aaron S-au mîniat  Domnul foarte, casă-l surpe pre el, şi m-am rugat şi pentru Aaron în vreamea  aceaea. Şi păcatulvostru carele aţ făcut, viţelul, am luat pre el şi l-am ars de tot pre  el cu foc şi l-am tăiat pre elşi l-am măcinat foarte, pînă l-am făcut mărunt şi  s-au făcut ca praful şi am aruncat praful la pîrîul ce pogorîia den munte. Şi întru  Arderea şi întru Ispitirea şi întru MormînturilePohtii aţ mîniat pre Domnul Dumnezăul  vostru. Şi cînd v-au trimis Domnul de la CadisVarni, zicînd: "Suiţi-vă, moşteniţi   pămîntulcarele Eu dau voao", şi aţ călcat cuvîntul Domnului Dumnezăului vostru şi  n-aţ crezutLuişi n-aţ ascultat glasului Lui. Şi neascultînd aţ fost ceale de cătră  Domnul den ziuacare S-au conoscut voao. Şi m-am rugat înaintea Domnului 40  de zile şi 40 de nopţi, cîte m-am rugat pentru că au zis Domnul să vă surpe pre voi,  Şi m-am rugat cătră Dumnezău şi am zis: "Doamne, Doamne, ÎImpărate al  Dumnezeilor, nu surpa norodul Tău şi moştenirea Ta care ai mîntuit cu vîrtutea Ta cea  mare, pre carii ai scos den pămîntul Eghipetului cu vîrtutea Ta cea mare şi cu mîna Ta  cea tare şi cu braţul Tău cel naltu. Adu-Ţi aminte de Avraam şi de Isaac şi de Iacov,  slugile Tale, cărora Te-ai jurat pre Tine; şi să nu cauţi asupra nesilniciei norodului  acestuia şi pre păgînătăţile lor şi pre greşalele lor, Ca să nu zică cîndai ceia ce lăcuiesc   pămîntul de unde ai scos pre noi de acolo, zicînd: " pentru căce n-au putut Domnul  să-i bage pre dînşii la pămîntul care au zis lor şi pentru căce i-au urît Domnul pre  ei, i-au scospre ei să-i ucigă la pustie". Şi acesta e norodul Tău şi sorţul Tău, pre  carii ai scos den pămîntul Eghipetului cu vîrtutea Ta cea mareşi cu braţul Tău cel nalt".   
{LegeaIICapX} întru aceaea vreame zise Domnul cătră mine: "Ciopleaşte  ţie doao leaspezi de piatră, ca şi ceale dentîiu, şi tesuie cătră Mine la munte şi vei face  ţie chivot de lemnu. Şi scrie-voiu preleaspezi cuvintele cîte au fost în leaspezile  cealedentîiu care le-ai fărîmat şi vei pune pre eale în chivot". Şi am făcut chivot de  lemnu neputred şi am cioplit ceale doao leaspezi de piatră, ca şi ceale dentîiu, şi  m-am suit în munte, şiceale doao leaspezi pre amîndoao mînilemeale. Şi au scris pre  leaspezi după scrisoarea cea dentîiu, ceale zeace cuvinte careleau grăit Domnul cătră  voi în munte, den mijlocul focului, şi au dat pre eale mie Domnul. Şi  întorcîndu-mă, m-am pogorît den munte şiam pus înlăuntru leaspezile, în chivotul  careleam făcut, şi era acolo, după cum mi-au poruncit Domnul. Şi fiii lui Israil  s-au rădicat de laViroth fiilor Ioachim Misadai. acolo au murit Aaron şi s-au  îngropat acolo; şi au preoţitEleazar, fiiul lui, pentru dînsul. De acolos-au rădicat la  Gadgadu, şi de la Gadgadu laEtevatha, pămîntul pîrîului apelor. întru aceaea vreame  au osebit Domnul fealiul luiLevi a rădica chivotul făgăduinţii Domnului, să stea   înaintea Domnului a sluji şi a să ruga şia blagoslovi pre numele Lui pînă în  ziuaaceasta. pentru aceaea nu iaste leviţilor parte, nice sorţu între fraţii lor. Domnul  Dumnezăul, El sorţul lor, în ce chip au zislor. Şi eu am stătut în munte patruzeci de zile  şi patruzeci de nopţi, şi m-au ascultat Domnulpre mine şi în vreamea aceasta, şi  n-au vrut Domnul să surpe pre voi. Şi zise Domnul cătră mine: "Pasă, rădică-te   înaintea norodului acestuia şi să între înlăuntru şi să moştenească pămîntul carele am  jurat părinţilor lor să-l dau lor". Şi acum, Israil, ce Domnul Dumnezăul tău ceare de  la tini? Fără numaia te teame de Domnul Dumnezăul tău, să mergi în toate căile Lui şi  să iubeşti pre El şisă slujeşti Domnului Dumnezăului tău dentoată inima ta şi den tot  sufletul tău, Săpăzeşti poruncile Domnului Dumnezăului tăuşi direptăţile Lui cîte eu   poruncescu ţie astăzi, pentru ca să fie ţie bine. Iată, Domnului Dumnezăului tău ceriul  şi ceriul ceriului, pămîntul şi toate cîte sînt întru el: Fără numai pre părinţii voştri au  ales Domnul a-i iubi pre ei şi au ales semenţia lor împreună cu dînşii, pre voi, decît  toate limbile, în ziuaaceasta. Şi veţ tăia nesilnicia inimii voastre, şi cerbicea voastră să  nu o mai nesilniciţ, Căce Domnul Dumnezăul vostru, acesta e Dumnezăul  Dumnezăilor şi Domnul Domnilor, Dumnezăul cel mare şi tare şi înfricoşat, Carele nu  aleage faţă, nice va lua dar, Cela ce face judecată nemearnecului şi săracului şivăduvei,  şi iubeaşte pre cel nemearnic, să-i dealui pîine şi haină. Şi să iubiţi pre cel  nemearnic, pentru că nemearnici aţi fost în pămîntulEghipetului. De Domnul  Dumnezăul tău să te temi şi Lui să slujăşti şi cătră El să te lipeşti şi pre   
{p134} numele Lui să juri. El fala ta şi El Dumnezăul tău, Carele au făcut  ţie ceale mari şi cealeslăvite, aceastea carele au văzut ochiităi. Cu şaptezeci şi cinci de  suflete s-au pogorît părinţii tăi la Eghipet, iară acum te-au făcut pre tine Domnul Dumnezeul tău ca stealele ceriului la mulţime.   
{LegeaIICapXI} Şi să iubeşti pre Domnul Dumnezeul tău şi să păzeşti pazele Lui şi direptăţile Lui şi   poruncile Lui şi judecăţileLui, toate zilele. Şi veţi cunoaşteastăzi căci nu copiii voştri  cîţ nu ştiu, nici au văzut certarea Domnului Dumnezeuluitău şi măririle Lui şi mîna cea  tare şi braţul celnalt, Şi seamnele Lui şi minunele Lui, cîteau făcut în mijlocul  Eghipetului, lui Faraon. împăratul Eghipetului, şi a tot pămîntului, Şi cîte au făcut  puterii eghipteanilor, şi carălelor şi călărimea lor cum au înecat apa MăriiRoşie preste  faţa lor, gonind ei după urma voastră, şi i-au pierdut pre ei Domnul Dumnezeu pînă  în ziua de astăzi, Şi cîte au făcutvoao în pustiiu, pînă aţ venit la locul acesta, Şi cîte au  făcut lui Dathan şi lui Aviron, feciorilor lui Eliav, feciorul lui Ruvin, pre carii,  deşchizîndu pămîntul gura lui, i-au înghiţitpre ei şi pre casele lor şi corturile lor şi  toată alor aveare ce era cu ei în mijlocul a tot Israilul, pentru că ochii voştri vedea toate  faptele Domnului ceale mari, cîte au făcut întruvoi astăzi. Şi veţi păzi toate poruncile  Lui, cîte eu poruncescu voao astăzi, pentru ca sătrăiţ şi să vă înmulţiţ şi să întraţi şi să  moşteniţi pămîntul la carele voi treaceţi pre Iordanul acolo, să moşteniţ pre el, pentru  casă vă îndălungaţ zilele pre pămîntul carele aujurat Domnul părinţilor voştri să le dea  lor şisemenţiii lor împreună cu dînşii, pămînt carecură miare şi lapte. pentru că iaste   pămîntul carele meargeţ voi acolo să-l moşteniţ, nuca pămîntul Eghipetului iaste, de  unde aţ ieşitde acolo, cînd seamănă sămînţa şi adapă cu picioarele ca o grădină de  legumi. Iară pămîntul carele mergi tu acolo înlăuntru să-l moştineşti, pămînt de   munte şi cîmpu, denploaia ceriului va bea apă, pămînt precarele Domnul Dumnezeul  tău îl socoteaşte, pururea ochii Domnului Dumnezeului tău preste el, de-nceputul  anului şi pînă în sfîrşitul anului. Iară să veţ asculta cu auzul toate poruncile cîte eu   poruncescu ţie astăzi, să iubeşti pre Domnul Dumnezeul tău şi să-I slujeşti Lui  dentru toata inema ta şi den tot sufletul tău, Şi vada ploaie pămîntului tău după vreame,  timpuriuşi tîrziu, şi-ţ vei aduna grîul tău şi vinultău şi untdelemnul tău. Şi vei da  săturări laţarine dobitoacelor tale; şi mîncîndu şi săturîndu-te, ia-te amente pre  tine, să nu ţi sălăţească inima şi veţ călca Şi veţi sluji la alţi Dumnezei şi vă veţi  închina lor. Şi mîniindu-Se, Să va urgisi Domnul preste voi şi vaopri ceriul şi nu va  fi ploaie şi pămîntul roadalui nu va da şi veţi peri degrabă den pămîntulcel bun care  Domnul au dat voao. Şi veţi pune cuvintele aceastea la inima voastră şi lasufletul  vostru, şi le veţi lega întru semnu premîna voastră şi vor fi neclătite înaintea ochilor  voştri. Şi veţi învăţa pre eale pre feciorii voştri să le grăiască şăzînd în casă şi mergînd  în cale, şi culcîndu-să şi sculîndu-să. Şi le veţi scrie la stîlpii uşii caselor voastre  şi porţilor voastre, pentru ca să să înmulţească zilele voastre şi zilele feciorilor  voştri preste pămîntul carele au jurat Domnul părinţilor tăi să dea lor ca şi zilele  ceriului preste pămînt. Şi va fi de veţi auzi cu auzul toate poruncile aceastea carele eu   poruncescuvoao astăzi să le faceţi: să iubiţ pre Domnul Dumnezeul vostru, să meargeţ   întru toatecăile Lui şi să vă lipiţi de El, Şi va scoate Domnul toate limbile aceastea de   cătră faţa voastră şi veţi moşteni limbi mari şi mai tari, mai vîrtoase decît voi. Tot locul  carele va călca urma piciorului vostru, voao va fi; denpustiiu şi den Andilivan şi den  rîul cel mare, den Efrath, şi pînă la marea cea despre apusva fi hotarăle voastre. Nu va  sta nimeni împotriva feaţii voastre. Şi frica voastră şicutremurul vostru va pune  Domnul Dumnezeul vostru preste faţa a tot pămîntul preste carele veţ călca preste el, în  ce chip au grăit Domnul cătră voi. Iată, eu dau înaintea voastră astăzi blagoslovenii şi  blestămuri: blagosloveniile, de veţ auzi poruncile Domnului Dumnezeului vostru, cîte  eu poruncescuvoao astăzi, Şi blestămurile de nu veţ asculta poruncile Domnului  Dumnezăuluivostru, cîte eu poruncescu voao astăzi, şi văveţ rătăci den calea care eu  am poruncit voao, mergînd să slujiţ la alţi Dumnezei, pre carii nu-i ştiţ. Şi va fi cînd  te va băga pre tine Domnul Dumnezăul tău la pămîntul care trecitu acolo să-l  moşteneşti, şi vei da blagoslovenia pre muntele Garizin şi blestămul pre muntele  Gheval. Nu-s, iată, aceastea decindea de Iordan, denapoia căii apusului soarelui, în   pămîntul Hanaan, cela ce lăcuiaşte la apus, ţiindu-se la Golgol, aproape de stejarul  cel nalt? pentru că voi treaceţ Iordanul, întrînd să moşteniţ pămîntul care Domnul  Dumnezăulvostru dă cu sorţ toate zilele, şi veţ moştenipre el şi veţ lăcui într-însul. Şi să păziţ a face toate poruncile Lui şi judecăţile Lui care   
{p135} eu dau înaintea voastră astăzi.   
{LegeaIICapXII} Şi aceastea-s poruncile şi judecăţilecarele veţ păzi ca să faceţ pre pămîntul care Domnul Dumnezăul părinţilor  voştri dă voao cu sorţu, toate zilelecarele voi trăiţ pre pămînt: Cupierzare să piardeţ  toate locurile întru care au slujit acolo limbile bozilor lor pre carii voimoşteniţ de tot,   preste munţii cei nalţi, şi pre marginea mării, şi supt copaci desu; Şi săsăpaţi de tot  capiştile lor şi să surpaţi stîlpiilor şi desişurile lor să le tăiaţi şi cioplitele Dumnezăilor  lor să le ardeţ de tot cu foc şi să piardeţ numele lor den locul acela. Să nufaceţ aşa  Domnului Dumnezăului vostru, Fără numai la locul carele va aleage Domnul  Dumnezăul vostru întru una a cetăţilor voastre să numească numele Lui acolo şi să  săcheame, şi veţ cerca şi veţ întra acolo, Şiveţ aduce acolo arderile ceale de tot  ale voastre şi jîrtvele voastre şi începăturile voastre şi rugile voastre şi ceale de  voia voastră şi mărturisirile voastre, ceale dentîiu născute den boii voştri şi a oilor   voastre, Şiveţ mînca acolo înaintea Domnului Dumnezăului vostru şi vă veţ bucura   preste toateunde veţ pune mînile voastre, voi şi casele voastre, după cum te-au   blagoslovit Domnul Dumnezăul tău. Să nu faceţi acolo toatecîte voi faceţ aici astăzi,   fieştecarele ce-i place înaintea lui, Căci n-aţi venit pînă acum la odihnă şi la  moştenirea carea Domnul Dumnezăul nostru dă voao. Şi veţ treace Iordanul şi veţ lăcui  pre pămîntul carele Domnul Dumnezăul nostru va moşteni voao şi va odihni pre voi de   cătră toţi vrăjmaşii voştricelor dupe împrejur şi veţ lăcui cu temeiu. Şi va fi locul carele  va aleage Domnul Dumnezăul vostru să să cheame numele Lui acolo, acolo veţ aduce  toate cîte eu poruncescu voaoastăzi: arderile ceale de tot ale voastre, şi jîrtvele voastre,  şi ceale preste zeciuialele voastre, şi începăturile mîinilor voastre, şi totce e ales den  darurile voastre, cîte veţ făgădui Domnului Dumnezăului vostru. Şi vă veţbucura   înaintea Domnului Dumnezăuluivostru voi, şi fiii voştri, şi featele voastre, şi slugile   voastre, şi slujnicele voastre, şi levitulcel de la porţile voastre, căci nu iaste lui parte,  nice sorţu împreună cu voi. Fereaşte-te pre tine, să nu aduci arderile ceale de tot  aletale în tot locul, oriunde vei vedea, Fărănumai la locul care va aleage Domnul  Dumnezăul tău pre dînsul întru una den cetăţiletale, acolo vei aduce toate arderile ceale  detot ale tale şi acolo vei face toate cîte eu poruncesc ţie astăzi. Fără numai cu toată  pohta ta vei junghea, şi vei mînca carnedupă pohta sufletului tău, după blagoslovenia  Domnului Dumnezăului tău, care au dat ţie, întoata cetatea; cel necurat întru tine şi cel  curat într-un loc va mînca pre el, ca o căprioară saucerb. Fără numai sîngele să nu  mîncat, pre pămînt să-l vărsaţi ca apa. Nu vei putea să mănînci întru cetăţile tale  zeciuiala grîului tăuşi a vinului şi a untdelemnului tău, ceale dentîiu născute a boilor tăi  şi a oilor tale; şi toaterugile, oricîte veţi ruga, şi mărturisirile voastre şi începăturile   mîinilor voastre, Fără numai înaintea Domnului Dumnezăului tău vei mînca pre eale,   întru locul carele vaaleage Domnul Dumnezăul tău Lui, tu, şi feciorul tău, şi fata ta, şi  sluga ta, şi slujnica ta, şi levitul tău, şi nemearnicul cel den cetăţiletale, şi te vei veseli   înaintea Domnului Dumnezăului tău preste toate unde vei pune mîna ta. Ia-te aminte  pre tine să nu laşi pre levit, toată vreamea cît trăieşti pre pămînt. Iară de va lărgi  Domnul Dumnezăul tău hotarăle tale, înce chip au grăit ţie, şi vei zice: "Mînca-voiu  carne!", de va pohti sufletul tău ca să mănîncecarne, întru toată pohta sufletului tău  veimînca carne. Iară de va fi locul mai depărtat decît tine, pre carele va aleage Domnul  Dumnezăul tău ca să să cheame numele Lui acolo, şi vei junghea den boii tăi şi den  oiletale den carele îţ va da Domnul Dumnezăultău, în ce chip ţ-am poruncit ţie, şi  vei mînca întru cetăţile tale, după pohta sufletuluitău. După cum să mănîncă căprioara  şi cerbul, aşa vei mînca pre ea; cel curat întru tine, şicel necurat, într-acela chip va  mînca. Ia-te aminte tare ca să nu mănînci sînge, căce sîngele lui suflet. Nu să va  mînca sufletul cu cărnurile, să nu mîncaţi pre el, Pre pămînt să vărsaţi pre el ca pre o  apă. Să nu mănînce preel, pentru ca să ţi se facă ţie bine, şi fiilor tăi, în veacu, de vei  face bunul şi plăcutul înaintea Domnului Dumnezăului tău. Fără numaisfintele tale,  carele se vor face ţie, şi rugiletale, luînd, vei veni la locul carele va aleage Domnul  Dumnezăul tău Luiş ca să să cheamenumele Lui acolo, Şi vei face arderile ceale de tot  ale tale. Cărnurile vei aduce la jîrtăvnicul Domnului Dumnezăului tău, iară  sîngele jîrtvelor tale vei turna cătră fundul jîrtăvnicului Domnului Dumnezăului tău,  iară cărnurilevei mînca. Păzeaşte-te şi ascultă, şi vei face toate cuvintele carele eu   poruncescu ţieastăzi, pentru ca să ţi se facă ţie bine, şi fiilor tăi, pînă în veaci, de vei  face plăcutul şi binele înaintea Domnului Dumnezăului tău. Iară de va surpa Domnul  Dumnezăul tău limbile, la care mergi tu acoloca să moşteneşti pămîntul lor, de cătră faţa   
{p136} ta şi vei moşteni pre dînşii de tot şi vei lăcui în pămîntul lor,  păzeaşte-te pre tine, Să nucerci să urmezi lor, după ce să vor surpa eide cătră faţa ta,  să nu cerci pre Dumnezăii lor, zicînd: Cum fac limbile aceastea Dumnezăilor lor, voiu  face şi eu". Să nu faci aşa Domnului Dumnezăului tău! pentru că urîciunilecarele  Domnul le-au urît au făcut Dumnezăilor lor, căce şi pre feciorii lor şi pre featelelor  le ard de tot cu foc bozilor lor. Totcuvîntul care eu poruncescu ţie astăzi, acestasă-l  păzeşti să-l faci. Să nu adaogi preste el, nice să iai de la dînsul.   
{LegeaIICapXIII} Iară de să va scula întru tine proroc auvisuitoriu de vis şi  va da ţie semnu auminune" Şi va veni semnu au minunea care au grăit cătră tine,  zicînd: "Să meargem şi să slujim la alţi Dumnezăi, carii nu-i ştiţi!", Să nu  ascultaţicuvintelor prorocului acestuia, au celuia cevisuiaşte visul acela, căce ispiteaşte  Domnul Dumnezăul vostru pre voi, ca să ştie de iubiţipre Domnul Dumnezăul vostru  dentru toată inima voastră şi den tot sufletul vostru. Preurma Domnului Dumnezăului  vostru sămeargeţi şi de dînsul să vă teameţi şi poruncile Lui să păziţi şi glasul Lui  să-l ascultaţi şiLui să slujiţi şi cătră dînsul să vă adaogeţi. Şi prorocul acela, au cela  ce au visatvisul acela va muri, căci au grăit a te rătăci pretine de la Domnul Dumnezăul  tău, Cela ce te-au scos den pămîntul Eghipetului, Cela ce te-au izbăvit pre tine  den robie, să te scoaţăpre tine den calea care au poruncit ţie Domnul Dumnezăul tău să   mergi întru dînsa. Şi săpiardeţi răul dentru voi singuri! Iară de teva ruga fratele tău  despre tată-tău au despre maică-ta, au feciorul tău, au fata ta, aufămeaia ta ce e în  sînul tău, sau priatenul tău, cela ce e tocma cu sufletul tău, pre ascunsuzicînd: "Să  meargem şi să slujim la alţi Dumnezei, carii n-ai ştiut tu şi părinţii tăi", De cătră  Dumnezeii limbilor celor de pe împrejurul vostru, celor ce să apropie ţie aucelor   departe de la tine, de la marginea pămîntului pînă la marginea pămîntului, Să nuvoieşti   împreună cu el şi să nu asculţi pre el şisă nu se milostivească ochiol tău pre el; să  nupohteşti preste el, nici să acoperi pre el. Spuindu să spui pentru el, şi mîna ta va  fi preste el dentîiu ca să-l omori pre el, şi mîinilea tot nărodul lasă mai de apoi Şi-l  vor ucide pre el cu pietri şi va muri, căci au cercatsă te osebească pre tine de la  Domnul Dumnezăul tău, Cela ce te-au scos pre tine den pămîntul Eghipetului, den  casa robiei. Şi tot Israilul, auzindu, să va teame şi nu voradaoge să mai facă după  cuvîntul acesta cel rău întru voi. Iară de vei auzi întru una den cetăţi, carele Domnul  Dumnezăul tăudă ţie să lăcuieşti tu acolo, zicîndu: "Ieşit-au oameni fără de leage  dentru voi şi au osebitpre toţi ceia ce lăcuiescu cetatea lor, zicînd: "Sămeargem şi să   slujim la alţi Dumnezei, carii n-aţ ştiut", Şi vei cerca, şi vei întreba, şi vei cerceta  foarte şi, iată, adevarat ales covîntul, săface scîrba aceasta întru voi, Ucigîndu să ucizi  pre toţ ceia ce lăcuiescu întru cetateaaceaea cu ucidere de sabie; cu anathema  veianathimisi pre ea şi toate cîte-s într-însa. Şi toate prăzile ei vei aduna la ieşirile  ei şi veiarde cetatea cu foc, şi toate prăzile ei, cu totul, înaintea Domnului  Dumnezenlui tău; şi va finelăcuită în veaci, nu să va mai zidi deiznoavă. Nu să va lipi  nemica de anathema întru mîna ta, pentru ca să Se întoarcă Domnul den mînia urgiii  Lui şi va da ţie milă şi teva milui şi te va înmulţi, în ce chip au grăit ţie Domnul şi în ce  chip au jurat Domnul părinţilor tăi, De veţ asculta glasul Domnului Dumnezeului tău,  să păzeşti toate poruncileLui cîte eu poruncescu ţie astăzi, să faci celbun şi cel plăcut   înaintea Domnului Dumnezeului tău.   
{LegeaIICapXIV} Fii sînteţ Domnului Dumnezeului vostru. Să nu vă curăţiţ, să nu puneţi pleşuvitură întru mijlocul  ochilor voştri pre mort, Căci nărodu sfînteşti Domnului Dumnezeului tău şipre tine  te-au ales Domnul Dumnezeul tău săfii Lui nărod avut dentru toate limbile cîte-s  pre faţa pămîntului. Să nu mîncaţ toatăscîrba. Aceaste dobitoace să mîncaţ: viţel  denboi şi miel den oi şi ţap den capre, Cerbu şicăprioară şi bivol şi ţap sălbatic şi  i norodul şizîmbrul şi cămilopardos. Tot dobitocul ce ie copita spintecată şi unghiaşte  unghi de doao gemănări şi scoate rumăgătură, întru dobitoace, aceastea să mîncaţ. Şi  aceastea să numîncaţ, dentru ceale ce scot rumăgală şidentru ceale ce îngemenează  copita şiunghiaşte unghea: cămila, şi iepurile, şi ariciul, căci scot rumăgătură aceastea  şi copitanu îngemenează; necurate sînt voao. Şi mascurul, căci îngemenează copita   acesta şiunghiaşte unghea de copită, şi acesta rumăgătură nu rumăgă, necurat e acesta  voao; dencărnurile lui să nu mîncaţi şi de mortăciunele lorsă nu vă atingeţ. Şi  aceastea-s care veţ mînca dentru toate cîte-s întru ape: toate cîte-s la ealearipi  şi solzi veţ mînca, Şi toate cîte nu-s la eale aripi şi solzi să nu mîncaţ; necurate vor  fiacealea voao. Toata pasărea curate veţi mînca. Şi dentr-aceastea să nu mîncaţ den eale:   
{p137} vulturul şi gripsorul, şi vulturul de mare, Şighipa, şi caia şi  ceale ce să asamănă lui, Şitot corbul şi aseamenile lui, Şi struţul, şiciubul, şi babiţa, şi  coruiul şi cei aseamenelui, Şi erodion, şi lebădă, şi stîrcu, Şihăreţi, şi păun, şi  lipitoarea, Şi barza, şişoiumul şi cîte-i samănă lui, şi pupăza, şi liliacul. Toate  tîrîitoarele pasărilor, necurateaceastea sînt voao; să nu mîncaţi dentrueale. Toată  zburătoarea curată să mîncaţi. Şi toată mortăciunea să nu mîncaţi; celui nemearnic ce e  în cetăţile tale să va da şiva mînca, sau vei da celui striin, căce norodsfînt eşti  Domnului Dumnezăului tău. Să nufierbi miel cu laptele maicii lui. A zeacea  săzăciuieşti den toată roada săminţii tale, sămînţa ţarenii tale, den an în an. Şi veimînca  pre ea înaintea Domnului Dumnezăului tău, în locul carele va aleage Domnul  Dumnezăul tău să să cheame numele Lui acolo; vei aduce ceale preste zecile grîului  tău, şi alevinului tău, şi ale untdelemnului tău, şi cealedentîiu născute ale boilor tăi şi  ale oilor tale, pentru ca să te înveţi a te teame de Domnul Dumnezăul tău în toate  zilele. Iară de va fi departe drumul de la tine şi nu vei putea săduci pre eale, căce   departe e de tine locul careva aleage Domnul Dumnezăul tău ca să săcheame numele  Lui acolo, căce te-au blagoslovit pre tine Domnul Dumnezăul tău, Şi levei vinde pre  eale pe argint, şi vei lua argintulîn mînile tale şi vei mearge la locul carele vaaleage  Domnul Dumnezăul tău pre dînsul; Şi vei da argintul preste tot carele va pohtisufletul  tău, pre boi sau pre oi, sau pre vin saupre rachiu, sau pre tot ce va pohti sufletul tău, şi  vei mînca acolo înaintea Domnului Dumnezăului tău şi te vei veseli tu şi casa ta  Şilevitul cel den cetăţile tale, căce nu iaste luiparte, nice sorţu împreună cu tine.  Dupătrei ani să scoţi tot preste zeace a roadelor tale întru anul acela şi vei pune pre el în  cetăţiletale. Şi va întra levitul, căce nu iaste luiparte, nice sorţu împreună cu tine, şi  celnemearnic, şi cel sărac, şi văduva cea den cetăţile tale, şi vor mînca şi să vor sătura,   pentru ca să te blagoslovească Domnul Dumnezăul tău preste toate faptele tale carele vei face.   
{LegeaIICapXV} Pren şapte ani vei face slobozire. Şi aşa e   porunca slobozirii: Lăsa-vei toată datoria ta care ţi-e datoriuaproapeleui tău; şi  fratelui tău să nuceri, căce s-au chemat iertare Domnului Dumnezăului tău. Celui  striin să ceri cîte vor fi ale tale la el, iară fratelui tău iertare să faci datoriei tale. Căce  nu iaste întru tine lipsit, pentru cuvîntul acesta blagoslovindu-te te va blagoslovi  Domnul Dumnezenl tău în pămîntul care Domnul Dumnezăul tău dă ţie cu sorţu, ca  să-l moşteneşti de tot, Iară de veţi asculta cu auzul glasul Domnului Dumnezăului  vostru, săpăziţi şi să faceţi toate poruncile aceastea Cîte eu poruncescu ţie astăzi, căce  Domnul Dumnezăul tău te-au blagoslovit pre tine, în cechip au grăit ţie, şi vei  împrumuta la limbimulte, iară tu nu te vei împrumuta; şi vei stăpîni tu a limbi multe,  iară ţie nu-ţ vorstăpîni. Iară de să va face ţie frate lipsit, dentru fraţii tăi, întru una  den cetăţi, în pămîntul carele Domnul Dumnezăul tău dăţie, să nu întorci inima ta, nice  să strîngi mînata de cătră fratele tău cel lipsit. Deşchizînd să deşchizi mînile tale lui şi  împrumutînd săîmprumuţi pre el oricît îi va trebui şi întru cîtsă va lipsi. Ia-te aminte  pre tine, să nu să facă cuvînt ascunsu în inima ta, fărădeleagezicînd: " apropii-se  anul al şaptelea, anul iertării!" Şi va ficleni ochiul tău pre fratele tăucel lipsit şi nu vei  da lui şi va striga asupra ta cătră Domnul şi va fi întru tine greşală mare. Dînd să-i  dai lui şi împrumutîndu să împrumutezi pre el oricîtu-i va trebui de la tine şi sănu te  mîhneşti în inima ta, dîndu-i tu lui, pentru că pentru acest cuvînt te va blagoslovi  Domnul Dumnezăul tău întru toate fapteletale şi întru toate, oriunde vei pune mînata.   pentru că nu va lipsi lipsit de la pămîntul tău, dirept aceaea eu ţie poruncescu cuvîntul   acesta, zicînd: Deşchizînd să deşchizimîna ta fratelui tău celui sărac şi celui lipsit  despre pămîntul tău. Iară de să va vinde ţie fratele tău, jîdovul au jîdovcă, sluji-va  ţie şaseani, şi-n al şaptelea trimite-l-vei pre el slobode la tine. Şi cîndu-l vei  trimite pre el slobod de la tine, să nu trimiţi pre el deşărt; cu chelşug să-l  chelşuguieşti pre el den oiletale şi den grîul tău şi den teascul tău. După cum te-au   blagoslovit Domnul Dumnezăul tăuvei da lui. Şi-ţ vei aduce aminte că rob ai fost în   pămîntul Eghipetului şi te-au mîntuit Dumnezăul tău de acolo; pentru aceaea  eu poruncescu ţie să faci cuvîntul acesta. Iară de va zice cătră tine: Nu voiu ieşi de la  tine" căci au iubit pre tine şi casa ta, căci bine iaste lîngă tine, Vei lua undreaua şi vei  găuri ureachea lui cătră uşă la stîlpii uşii şi va fi ţierob în veaci; şi la slujnica ta   într-acesta chip vei face. Nu nesîlnic va fi înaintea ta, trimiţîndu-să ei slobozi de  la tine, căci pre an simbrie de năimit au slujit ţie şase ani. Şi te va blagoslovi pre tine Domnul Dumnezăul tău întru   
{p138} toate cîte vei face. Tot dentîiu   născutul carele să va naşte în vacile tale şi în oile tale, ceale de parte bărbătească le vei  sfinţi Domnului Dumnezăului tău. Să nu lucrezi întru cel dentîiu născut viţelul tău şi să  nu tunzi cel dentîiu născut al oilor tale. înaintea Domnului Dumnezăului tău vei mînca  pre el, den an în an, la locul care va aleage Domnul Dumnezăul tău, tu şi casa ta. Iară  de va fi întru el prihană, şchiop au orb, au toată hularea, să nu o pui Domnului  Dumnezăuluitău. întru cetăţile tale vei mînca pre el; celnecurat întru tine şi cel curat   într-acesta chipva mînca, ca o căprioară au cerbu. Fărănumai sîngele să nu mănînci, pre pămînt să-l verşi pre el ca apa.   
{LegeaIICapXVI} Păzeaşte luna noao şi vei face Paşte Domnului Dumnezăului tău, căci întru lună noao ai ieşit den   pămîntul Eghipetului, noaptea. Şi vei junghea paştile Domnului Dumnezăului tău, oi şi  boi, în locul unde va aleage Domnul Dumnezăul tău pre el să să cheame numele Lui   acolo. Să nu mănînci pre el dospit; şapte zile să mănînci pre el azime, pîine dechinuire,  căci cu sîrguială aţi ieşit den Eghipet, noaptea, pentru ca să vă aduceţi aminte deziua  ieşirei voastre den pămîntul Eghipetului, toate zilele vieţii voastre. Să nu să ivească ţie  aluat în toate hotarăle tale şapte zile şi să nu doarmă den cărnurile carele veţi  jungheasara, în ziua cea dentîiu, pînă dimineaţa. Nuvei putea să junghi pasca întru nice  una dencetăţile tale carele Domnul Dumnezăul tău dăţie, Fără numai la locul care va  aleage Domnul Dumnezăul tău să să cheame numeleLui acolo; acolo vei junghea  paştile, sara, de cătră apusul soarelui, în vreamea carea aiieşit den pămîntul  Eghipetului. Şi veifiarbe şi vei frige şi vei mînca în locul careleva aleage Domnul  Dumnezăul tău pre el, şi tevei întoarce dimineaţa şi vei mearge la casele tale. Şase zile  vei mînca azime, iară în ziua a şaptea, ieşirea, praznic Domnului Dumnezăului tău; să  nu faci întru ea tot lucrul, afară den cîte să vor face sufletului. Şapte săptămîni întregi  să numeri ţie; începînd seacerea, pre secerat, vei înceape a n umăra şapte săptămîni. Şi  vei face praznic de săptămîni Domnului Dumnezăului tău, precum mîna tapoate, cîte  va da ţie, în ce chip te-au blagoslovit Domnul Dumnezăul tău. Şi te vei bucura   înaintea Domnului Dumnezăului tău, tu şi feciorul tău, şi fata ta, şi sluga ta, şi slujnica  ta, şi levitul cela ce e în cetăţile tale, şi cel nemearnic, şicel sărac, şi văduva ceaea ce  iaste întru voi, în locul care va aleage Domnul Dumnezăul tău pre dînsul să să cheame  numele Lui acolo. Şi-ţ vei aduce aminte că rob ai fost în pămîntulEghipetului şi vei  păzi şi vei face poruncileaceastea. praznic colibilor să faci ţie 7 zile, după ce vei aduna  den aria ta şi den teascultău. Şi te vei bucura pe praznecul tău, tu şi feciorul tău, şi fata  ta, sluga ta şi slujnica ta, şilevitul, şi nemearnicul, şi săracul, şi văduvaceaea ce iaste în  cetăţile tale. Şapte zile să prăznuieşti Domnului Dumnezăului tău înlocul carele va  aleage Domnul Dumnezăul tăupre el a să chema acolo numele Lui; iară de teva   blagoslovi Domnul Dumnezăul tău întrutoate sămănăturile tale şi în tot faptul   mîinilortale, şi vei fi veselindu-te. Trei vremi ale anului să va ivi toată partea  bărbătească a ta înaintea Domnului Dumnezăului tău în loculcarele va aleage Domnul  Dumnezăul tău: întru praznecul azimelor, şi în sărbătoareasăptămînilor, şi în praznecul  făcutului colibilor. Să nu te iveşti înaintea Domnului Dumnezăului tău deşert;  Fiecarele după putearea mîinilor voastre, după blagoslovenia Domnului Dumnezăului  tău care au dat ţie. Judecătoriu şi aducătoriu de cărţi vei pune ţie întru toate cetăţile tale  care Domnul Dumnezăul tău dă ţie, după fealiuri, şi vor judecanărodul judecată  direaptă, nu vor abate jude-cata, Nici vor cunoaşte faţă, nici vor lua daruri, pentru că  darurile orbescu ochii înţelepţilor şi rîdică cuvintele direpţilor. Pre direptul cu  direptatea să goneşti, pentru ca sătrăiţ şi, întrînd înlăuntru, să moşteniţ pămîntul care  Domnul Dumnezăul tău dă ţie. Să nu sădeşti ţie desiş, tot lemnul, lingă jîrtăvnicul  Domnului Dumnezăului tău, să nu faci ţie. Să nu întăreşti ţie stîlp care au urît Domnul Dumnezeul tău.   
{LegeaIICapXVII} Să nu aduci Domnului Dumnezăului tău viţel au oaie la carele iaste hulă întru dînsă, tot cuvîntul rău, căcescîrbă Domnului  Dumnezăului tăuiaste. Iară de se va afla întru tine, întru una den cetăţile tale den carele  Domnul Dumnezăul tău dă ţie, bărbat au fameaiecarele va face rău înaintea Domnului  Dumnezăului tău, să treacă făgăduinţa Lui Şi, mergînd, vor sluji la alţi Dumnezăi şi să  vorînchina lor, soarelui au lunii, sau la tot cealedentru podoaba ceriului, carele nu  ţi-am poruncit ţie, Şi va spune ţie şi vei cerca foarte şi, iată, adevărat s-au făcut  cuvîntul, s-au făcut scîrba aceasta întru Izrail, Şi vei scoate pre omul acela sau pre  muiarea aceaeacare au făcut acest lucru rău pre poartă şiveţ ucide pre ei cu pietri şi vor  muri. Pre doao mărturii au pre trei va muri; cela cemoare nu va muri pre o mărturie. Şi mîna   
{p139} mărturiilor va fi preste el dentîiu să-l omoarepre el, şi  mîna a tot nărodului la cea de apoi. Şi veţ rîdica pre cel rău dentru voi singuri. Iară se  va slăbi de la tine cuvînt la judecată între mijlocul sîngelui sîngelui, şi întru mijlocul  judecăţii judecăţii, şi întru pipăirea pipăirii, şi întru pricea pricii, cuvinte de judecat   întrucetăţile tale, şi, sculîndu-te, să te sui la loculcarele va aleage Domnul  Dumnezăul tău ca săsă cheame numele Lui acolo, Şi vei mearge cătră preoţi leviţii, şi   cătră judecători careleva fi în zilele acealea şi, cercînd, vor spunejudecata ţie. Şi vei  face după cuvîntulcarele îţ vor spune ţie ceia den locul care vaaleage Domnul  Dumnezăul tău ca să săcheame numele Lui acolo; şi să păzeşti foartesă faci după toate  cîte ţi să vor tocmiţie. După leage şi după judecata care vorspune ţie vei face; să nu te  abaţi de la cuvîntul carele îţi vor spune în direapta au în stînga. Şi omul carele va face   întru semeţie, ca să nu asculte pe preotul cela ce stă a sluji pre numele Domnului  Dumnezăului tăusau pre judecătoriul carele va fi în zilele acealea, şi va muri omul  acela şi vei scoate pre celrău den Israil. Şi tot norodul, auzind, să va spămînta şi nu va  mai păgîni. Iară de vei întra în pămîntul carele Domnul Dumnezăultău dă ţie cu sorţu şi  vei moşteni pre dînsul detot şi vei lăcui preste el şi vei zice: "Pune-voiu preste mine  boiaren, ca şi cealealalte limbi, ceale de pemprejurul mieu", Puind săpuiu preste tine  boiarin pre carele va aleage Domnul Dumnezăul tău pre dînsul, dentrufraţii tăi vei  pune preste tine boiarin; nu veiputea să pui preste tine om strein boiarin, căce nu-ţi  iaste frate. Însă să nu înmulţească luiş caii, nice să nu întoarcă pre norodula Eghipet,   pentru ca să nu-ş înmulţească luicaii; şi Domnul zise voao: "Să nu vă mai adaogeţi  să vă mai întoarceţi întru calea aceasta". Şi să nu înmulţească luiş fămei, pentru ca  sănu să premenească inima lui; şi argint şi aur să nu-ş înmulţească lui foarte. Şi va fi  cînd va şădea pre scaunul Domniei lui şi-ş va scrie lui aceasta a doao leage întru  carte de la preoţii leviţii, Şi va fi cu el şi va ceti întru eatoate zilele vieţii lui, pentru ca  să să înveaţe asă teame de Domnul Dumnezăul lui, să păzeascătoate poruncile aceastea  şi direptăţile aceasteaca să le facă, pentru ca să nu să înalţe inimalui de cătră fraţii lui,   pentru ca să nu iasă den porunci în direapta au în stînga, pentru casă fie îndelungat de  ani pre Domnia lui, el şifiii lui împreună cu el, întru fiii lui Israil.   
{LegeaIICapXVIII} Nu va fi preoţilor leviţilor la tot fealiul parte, nice  sorţu cu Israil; aducerile Domnului sorţul lor, vor mînca preeale. Iară sorţu nu va fi lui   întrufraţii lui; Domnul El sorţu lui, în cechip au zis lui. Şi aceasta e judecata preoţilor:  ceale de la norodu, de cătră ceia ce jîrtvuiescu jîrtvele, ori viţel, ori oaie, şi vei dabraţul  preotului, şi fălcile, şi ventrele. Şi începăturile vinului tău şi grîului tău şi   untdelemnului tău şi începătura tunderii oilor talevei da lui, pentru că pre el au ales  Domnul Dumnezăul tău, den toate fealiurile tale, a starea înaintea Domnului  Dumnezăului tău, casă slujască şi să blagoslovească pre numele Domnului, el şi fiii lui,  în toate zilele. Iarăde va veni levitul dentru una den cetăţile voastre, dentru toţi fiii lui   Israil, unde elnemerniceaşte după cum pohteaşte sufletullui, la locul carele va aleage  Domnul, Şi va sluji cu numele Domnului Dumnezăului lui caşi toţi fraţii lui leviţii,  ceia ce stau acolo înaintea Domnului, Parte împărţită va mînca, afară den vînzarea cea  de moşie. Iară devei întra în pămîntul carele Domnul Dumnezăul tău dă ţie, să nu te  înveţi a face după urîciunile limbilor acelora. Să nu să afle întrutine curăţindu pre fiiul  lui său pre fata lui cufoc, vrăjind vrajă şi descîntînd şi vrăjind fermăcători, Cîntîndu  vrajă, grăind den pîntice şi căutînd în seamne şi întrebîndmorţii, pentru că iaste scîrbă  Domnului Dumnezăului tău tot carele face aceastea; că pentru scîrbele aceastea  Domnul Dumnezăultău va surpa pre ei de cătră faţa ta. Desăvîrşit să fii înaintea  Domnului Dumnezăuluitău, pentru că limbile aceastea pre careletu moşteneşti de tot  pe dînşii, aceştea vrăji şidescîntece vor auzi, iară ţie nu aşa ţi-au dat Domnul  Dumnezăul tău. Prorocu dentrufraţii tăi ca mine va rîdica ţie Domnul Dumnezăul tău;  de dînsul să ascultaţi după toate Cîteai cerşut de la Domnul Dumnezăul tău laHoriv, în  ziua adunării, zicînd: "Nu vomadaoge a auzi glasul Domnului Dumnezeuluinostru şi  focul acest mare nu-l vom maivedea, nici vom muri". Şi zise Domnul cătră mine:  "Dirept" toate cîte au grăit. Proroc voiu scula lor den mijlocul fraţilor lor, ca şi tine, şi  voiu da cuvîntul Mieu în rostul luişi va grăi lor după cum voiu porunci lui. Şi omul  acela care nu va asculta cuvîntul lui, cîteva grăi prorocul pre numele Mieu, Eu  voiuizbîndi dentru dînsul. Fără numai proroculcarele va păgîni să grăiască pre numele Mieu cuvîntu carele n-am poruncit lui să grăiască   
{p140} şi cîte va grăi pre numele altor Dumnezei, vamuri prorocul acela". Iară de vei zice întruinima ta:  "Cum vom cunoaşte cuvîntul careleau grăit Domnul ?", Cîte va grăi proroculpre  numele Domnului, şi nu se va face cuvîntul şi nu să va tîmpla cuvîntul acesta carele  n-au grăit Domnul ; întru păgînătate au grăitprorocul acela; să nu vă ţineţ de dînsul.   
{LegeaIICapXIX} Iară de va piarde Domnul Dumnezeultău limbile care  Dumnezeul tău dă ţie pămîntul lor şi vei moşteni pre dînşiide tot şi vei lăcui întru  cetăţile lor şiîn casele lor, Trei cetăţ vei osebiţie în mijlocul pămîntului tău carele  Domnul Dumnezenl tău dă ţie. Socoteaşte tu caleaşi vei împărţi în trei părţi hotarăle   pămîntuluitău pre carele împarte ţie de tot Domnul Dumnezeul tău. Şi va fi acolo  scăpare la totucigaşul. Şi aceasta va fi porunca ucigaşului carele va fugi acolo şi va  trăi: carele vaucide pre aproapele său fără de voie şi acestaneurînd pre el mai nainte de  ieri şi mai naintede alaltaieri, Şi cine va întra împreună cuaproapele său la codru să   adune leamne şi săva lovi mîna lui cu toporul celuia ce taie lemnul şi, căzîndu fierul  den lemnu, să va nemeripre cela de aproapele lui şi va muri, acesta vafugi la una den  cetăţile aceastea şi vatrăi, pentru ca să nu gonească cela ce erudă sîngelui pre urmă  celuia ce au omorît, căci s-au înfierbîntat cu inema lui, şi-l va ajunge pre el, de va  fi mai îndelungată calealui, şi-i va omorî sufletul lui şi va muri, şi acestuia nu-i e  judecată de moarte, căci nu-l urîi apre dînsul mai nainte de ieri şi de alaltăieri.   pentru aceea eu ţie poruncescucuvîntul acesta, zicîndu: "Trei cetăţi să osibeşti ţie". Iară  de va lărgi Domnul Dumnezeul tău hotarăle tale, în ce chip S-au jurat părinţilor tăi,  şi-ţ va da Domnul tot pămîntulcarele au zis să dea părinţilor tăi, De veiasculta să  faci toate poruncile aceastea cîte eu poruncescu ţie astăzi, să iubeşti pre Domnul  Dumnezeul tău, să mergi întru toate căile Luiîn toate zilele, şi vei adaoge ţie încă trei  cetăţi cătră aceaste trei, Şi nu să va vărsa sîngenevinovat în pămîntul tău carele Domnul  Dumnezeul tău dă ţie cu sorţu, şi nu va fi întrutine vinovat de sînge. Iară de va fi   întrutine om urîndu pre aproapele său şi va pîndipre dînsul, şi să va rădica asupra lui,  şi-i va ucide sufletul lui şi va muri, şi va fugi la unaden cetăţile aceastea, Şi vor  trimite bătrînimea cetăţii lui, şi vor lua pre el de acolo, şi-l vor da în mîinile celora  ce să rudescu cu sîngile şi va muri. Să nu să veaghe ochiul tău pre el; şi vei curăţi  sîngele cel nevinovat întru Israil, pentru ca să fie ţie bine. Să nu muţi hotarăle  aproapelui tău, care le-au pus părinţii tăi întru moştenirea ta care te-ai moştenit  pre pămîntul care Domnul Dumnezeul tău dă ţie cu sorţu să-l paşti. Să nu rămîie  o mărturie să mărturisească asupra omuluidupă toată strîmbătatea şi după toată   greşalaşi după tot păcatul carele va păcătui; prenrostul a doao mărturie şi pren rostul a  treia mărturie va sta tot cuvîntul. Iară de va sta mărturie nedireaptă asupra omului,  zicînduasupra lui păgînătate, Şi vor sta acei doi oameni cărora iaste lor pricea înaintea  Domnului şi înaintea preoţilor şi înaintea judecătorilor carii vor fi în zilele acealea, Şi  vor cerceta judecătorii pre amăruntul şi, iată, mărturie strîmbă au mărturisit, cu  strîmbătate au stătut împotriva fratelui său, Şi săfaceţi lui în ce chip au ficlenit a face  asuprafratelui său şi veţ rîdica răul dentru voi singuri. Şi cei rămaş, auzind, se vor s   pămîntaşi nu vor mai adaoge a mai face după cuvîntulacest rău întru voi. Să nu veaghe  ochiul tăupre el, suflet pentru suflet, ochiu pentru ochiu, dinte pentru dinte, mînă pentru  mînă, picior pentru picior; după cum va da neştinehulă aproapelui său, aşa veţ da lui.   
{LegeaIICapXX} Iară de vei ieşi la războiu asupra vrăjmaşilor tăi şi vei  vedea cal şi călăreţ şi norod mai mult decît tine, să nu tetemi de ei, căci Domnul  Dumnezeultău cu tine, Cela ce te-au suit pretine den pămîntul Eghipetului. Şi va fi  cîndte vei apropia la războiu şi, apropiindu-se preotul, va grăi norodului şi va zice   cătră ei: "Asculta, Izraile, voi meargeţi astăzi la războiuasupra vrăjmaşilor voştri! Nu  să slăbeascăinima voastră, nu vă teameţ, nici vă înfrîngeţi, nici vă abateţ de cătră faţa  lor, Căci Domnul Dumnezăul vostru, Cela ce mearge înaintea voastră împreună cu voi,  va bate împreună cu voi pre vrăjmaşii voştri şi vamîntui pre voi". Şi vor grăi cărturarii   cătrănărod, zicînd: "Carele e omul ce au zidit casănoao şi nu o au înnoit? Meargă şi  întoarcă-se la casa lui, să nu moară la războiu, şi alt om vaînnoi pre dînsa. Şi carele  e omul care au sădit vie şi nu s-au bucurat dentr-însa? Meargă şisă întoarcă la  casa lui, să nu moară în războiu, şi alt om se va bucura dentr-însa. Şi carele e omul  care s-au logodit cu muiare şi n-au luat-o pre dînsa? Meargă de se întoarcă  lacasa lui, să nu moară la războiu, şi alt om ova lua pre dînsa". Şi vor adaoge cărturarii  a grăi cătră nărod şi vor zice: "Carelee omul cel ce să spămîntează şi fricos la   
{p141} inimă? Meargă şi să întoarcă la casa lui, pentru ca să nu înfricoşaze  inima fratelui său ca şi a lui". Şi va fi cînd vor înceta cărturarii grăind cătră norod, şi  vor pune boiarii oştii înainte-povătuitori norodului. Iară de tevei apropia lîngă cetate  să o baţi, şi să-i chemipre ei cu pace. De vor răspunde ţie cu paceşi vor deşchide ţie,  va fi tot nărodul cei ce s-au aflat în cetate vor fi birnici şi supuşi. Iară de nu vor  asculta pre tine şi vor face cătră tine războiu, vei şedea prejur dînsa. Şi o va da Domnul  Dumnezenl tău în mînile tale şi vei ucide toata partea bărbătească dentr-însa cu  ucidere de sabie, afară den muieri şi den marfă şi toate dobitoacele şi toate cîte vor fi  în cetate şi toată plinirea vei prăda ţie şi vei mînca toată prada vrăjmaşilor tăi, den care  Domnul Dumnezeul tău dă ţie. Aşa vei face toate cetăţile ceale ce sînt departe de la  tine foarte, carele nu-s den cetăţile limbilor acestora. Nice den cetăţile aceaste den  carele Domnul Dumnezăul tău dă ţie se moşteneşti pămîntul lor, să nu prindeţ viu  dentr-înşii tot ce răsuflă, Ce cu anathema să anathemisiţ pre ei: pre heteu, şi pre  amoreu, şi pre hananeu, şi pre ferezeu, şi pre eveu, şi pre ievuseu, şi pre ghergheseu, în  ce chip au poruncit ţie Domnul Dumnezăul tău, pentru ca să nu vă înveaţe să faceţi  toate urîciunile lor, cîte au făcut Dumnezeilor lor, şi veţ greşi înaintea Domnului  Dumnezăului vostru. Iară de vei şedea prejur cetate zile mai multe să o baţi pentru  luarea ei, să nu strici copacii ei să pui preste ei fier; ce dentru dînsul să mănînci, iară  pre el să nu-l tai. Au om iaste lemnul cel den ţarină, să între de cătră faţă la şanţ?  Iară lemnul care ştii că nu iaste rodnic de mîncare, acela să-l surpi şi să-l tai şi să  urzeşti şanţ asupra cetăţii carea face cătră tine războiul, pînă unde se va închina.   
{LegeaIICapXXI} Iară de se va afla om ucis, în pămîntulcare Domnul  Dumnezăul tău dă ţie sămoşteneşti, căzînd la cîmp şi nu ştiupre cel ce l-au omorît,  Va ieşibătrînimea ta şi judecătorii tăi şi vormăsura la cetăţile ceale de pe împrejurul  stîrvului, Şi va fi cetatea cea ce să apropie lastîrvu şi va lua bătrînimea cetăţii aceiia  juncăden boi, carea n-au lucrat şi carea n-au tras jug, Şi vor pogorî bătrînimea  cetăţii aceiiajunca la o vale nesîlnică, carea nu s-au lucrat, nice s-au sămănat, şi  vor tăia vinele juncăi învale. Şi să vor apropia preoţii leviţii, pentru că pre ei i-au  ales Domnul Dumnezăul tău să stea înaintea Lui şi să blagoslovească pre numele Lui,  şi pre rostul lorva fi toată pricea şi toată pipăirea. Şi toata bătrînimea cetăţii aceiia, ceii  ce să apropie de stîrvu, vor spala mîinile pre capuljuncăi cei cu vinele tăiate în vale şi  răspunzînd vor zice: " mîinile noastre n-au vărsat sîngele acesta şi ochii noştri  n-au văzut. Milosîrd fii norodului Tău, lui Israil, pre care ai mîntuit den pămîntul  Eghipetului, Doamne, pentru ca să nu se facă sînge nevinovat întru norodul Tău, Israil".  Şi li se va ierta lor sîngele. Iară tu vei rădica sîngele cel nevinovat dentru voi singuri,  de veţi face binele şiplăcearea înaintea Domnului Dumnezăuluitău. Iară de vei ieşi la  războiu înaintea vrăjmaşilor tăi şi va da Domnul Dumnezău pre eiîn mîinile tale şi vei  prăda prada lor, Şi vei vedea la pradă muiare frumoasă la faţă şi-ţ vei aduce aminte  de ea, şi o vei lua pre dînsaţie muiare, Şi o vei băga înlăuntru, în casa ta, şi vei rade  capul ei, şi vei tăia unghileei, Şi vei lua hainile robiii de la dînsa, şi va şădea în casa ta,  şi va plînge pre tată-său şipre mumă-sa o lună de zile; şi după aceaea, vei întra la  ea şi te vei lăcui cu ea şi va fi ţiemuiare. Şi va fi de nu vei vrea pre dînsa, o vei trimite  slobodă, şi cu vînzare nu să vavinde pre argint, să nu te leapezi de dînsa, pentru căci o  ai smerit. Iară de să vor face la un om doao muieri, una dentr-însele iubită, iară alta  dentr-însele urîtă, şi vor naşte lui ceaiubită şi cea urîtă şi să va face fecior  dentîiu născut acei urîte, Şi va fi, întru carea zi va da cu sorţu fiilor lui unealtele lui, nu  va puteasă facă dentîiu născut pre feciorul cei iubite, trecînd cu vedearea fiiul cei urîte,  cel dentîiu născut, Ce pre cel dentîiu născut fecior al ceii urîte va cunoaşte, să-i dea  lui îndoitdentru toate cîte i se vor afla lui, căci acestaiaste începătură fiilor lui şi lui să  cuvine cealedentîiu născute. Iară de va fi cuiva feciorneascultătoriu şi gîlcivitoriu,  neascultînd glasul părintelui său şi glasul maicii lui, şi ceartăpre el şi nu ascultă pre ei,  Şi, prinzîndu-l părintele lui şi maica lui, scoate-l-vor pre el înaintea bătrînimei  cetăţii lui şi la poarta locului lui Şi vor zice oamenilor cetăţii lui: "Fiiul nostru acesta  nu ascultă şi priceaşte şi nu ascultă glasul nostru, făcînd zăloage, beţiv eaşte". Şi-l  vor ucide cu pietri oamenii cetăţii lui şi va muri. Şi vei rădica pre cel răudentru voi  singuri şi ceialalţi, auzind, să vor spămînta. Iară de să va face întru niştine greşală,  judecată de moarte, şi va muri şi vei spînzurapre el pre lemnu, Să nu doarmă trupul lui  pre lemnu, ce cu îngropare îl veţ îngropa în ziuaaceaea, căci blestemat de Dumnezău iaste tot spînzuratul pre lemnu, şi să nu pîngăriţi pămîntul   
{p142} carele Domnul Dumnezăul tău dă ţie cu sorţi.   
{LegeaIICapXXII} Nu, văzînd viţelul fratelui tău au oaia lui rătăcind pre cale, să le treci cu vedearea. Cu întoarcere să  întorci pre ealefratelui tău. Iară de nu se va apropia fratele tău cătră tine, nice îl vei  ştipre el, le vei aduna în casa ta şi va fi împreunăcu tine pînă le va cerca fratele tău şi le  vei dalui. Asa vei face măgariului lui şi aşa veiface haina lui şi aşa vei face după toată  pierzarea fratelui tău, cîte se vor piarde de la el şi vei afla pre eale; nu vei putea să le  treci cu vedearea. Să nu treci cu vedearea măgariul fratelui tău sau viţelul lui, fiind  căzut pre cale, să nu-i treci cu vedearea; rădicînd să rădici împreună cu dînsul. Nu  vor fi unealte alebărbatului pre muiare, nice să să îmbracebărbatul cu îmbrăcăminte  fămeiască, pentru că iaste scîrbă Domnului Dumnezăului tău totfăcînd aceastea. Iară de  vei întimpina cuiubde pasăre înaintea obrazului tău, în cale aupre vreun copaciu sau  pre pămînt, cu pasărisau cu oao, şi muma cloceaşte pre golaşi saupre oao, să nu iai pre  muma cu fiii. Cu trimitere să trimiţ pre muma, iară copiii să-i iaiţie, pentru ca să ţi  să facă bine ţie şi să fii cumulte zile. Iară de vei zidi casă noao, să faci cunună casii tale.  Şi să nu faci ucidere în casata, de va cădea cela ce au căzut de la ea. Sănu sameni via ta  de doao feliuri, pentru ca sănu să sfinţească roada şi sămînţa care o veisămăna   împreună cu roada viei tale. Să nuari cu viţel şi cu măgariu într-un loc. Să nute  îmbraci cu scîrnavă lînă şi de in împreună. Sucite să faci ţie pre ceale patruaripi a   îmbrăcăminţilor tale cu carele te vei îmbrăca întru eale. De va lua neştinemuiare şi va  lăcui împreună cu ea şi o va urî, Şi va pune preste dînsa cuvinte de vinuit şi va aduce ei  nume rău şi va zice: "Pre muiareaaceasta am luat şi, apropiindu-mă de ea, n-am   aflat ei feciorie", Şi, luînd tatăl featii şimuma, vor scoate fecioriile featii cătră  bătrînime la poartă. Şi va zice tatăl featii bătrînimei: "Pre fata mea aceasta am dat  omuluiacestuia fămeaie şi, urîndu-o, el pune eicuvinte de vinuire, zicînd: "N-am   aflat lafata ta feciorie", şi aceastea-s fecioriele featiimeale". Şi vor deşchide haina   înaintea batrîni-mei cetăţii aceiia. Şi va lua batrînimea cetăţiiaceiia pre omul acela  şi-l vor certa, Şi-l vor păgubi pre el cu o sută de sicleşi vor da tatăluifecioarii,   pentru căce au scos nume rău prefecioară Israilteancă. Şi lui va fi fămeaie, nuva putea  să o gonească pre ea, întru toată vreamea. Iară de să va face cu adevăratcuvîntul acesta  şi nu să va afla feciorie lafecioară, Şi vor scoate pre fecioară la uşăle casii tătîni-său  şi o vor ucide pre ea cu pietri oamenii cetăţii şi va muri, căce au făcut nebunie întru fiii  lui Israil a curvi casa tătîni-său. Şi vei scoate pre cel rău dentru voi singuri. Iară de  să va afla om dormind cu muiare care au lăcuit cu bărbat, să-i ucideţi pre amîndoi:  pre omul cel ce doarme cu muiarea şi premuiare. Şi vei scoate cel rău dentru Israil. Iară  de să va face fată fecioară logodită cu bărbat, şi, aflîndu-o pre ea om în cetate, va  dormi împreună cu ea, Veţ scoate pre amîndoi la uşa cetăţii lor şi să vor ucide cu pietri  şi voromorî pre fecioară, pentru căce n-au strigat în cetate, şi pre om, căce au smerit  muiareaaproapelui său. Şi vei rădica pre cel răudentru voi singuri. Iară de va afla la  cîmpu omul pre fecioară, pre cea logodită, şi, silindu-o, va dormi cu ea, să ucideţi  pre omul carele vadormi cu ea numai" Iară fecioarii să nu-i faceţi nemica. Nu iaste  featii greşală demoarte, căce în ce chip să rădică neştine ompre aproapele său şi va  ucide sufletul lui, aşaiaste lucrul acesta. Căce la ţarină au aflat pre ea, strigat-au fata  cea logodită, şi nu eranimeni de a-i ajuta. Iară de va afla neştine fata cea fecioară  carea nu iaste logodită şi, silindu-o, va dormi împreună cu ea, Şi să va afla, de va da  omul cela ce va dormi cu eatatălui featii 50 de didrahme de argint, şi lui vafi muiare,   pentru căce o au smerit; nu vaputea să o gonească preste toată vreamea. Nu va lua  omul muiarea tatălui lui şi nu va descoperi acoperemîntul tatului lui.   
{LegeaIICapXXIII} Nu va întra famăn scopit la adunarea Domnului. Nu va   întra den curvăla adunarea Domnului. Nu va întra înlăuntru amanitean, nici moavitean,  la adunarea Domnului; şi pînă la azeace simenţie nu va întra înlăuntru la adunarea  Domnului şi pînă în veaci, pentru căci n-au întimpinat ei pre voi cu pîine şi cu apă  încale, ieşindu voi de la Eghipet, şi căci au năimit asupra ta pre Valaam, feciorul lui  Veor, dentru Mijlocul-rîurilor, să te bleasteme pretine. Şi n-au vrut Domnul  Dumnezeul tău să asculte pre Valaam şi au învîrtejit Domnul Dumnezeul tău  blestemurile în blagoslovenie, pentru căci te-au iubit pre tine Domnul Dumnezeul  tău. Să nu te închini lor cu pace şi de folos lor, în toate zilele vietii tale, înveaci. Să nu  urăşti idumeu, căci fratele tău iaste; să nu urăşti eghiptean, căci nemearnicai fostu în   pămîntul lui: Fii de să vor face lor, ruda a treia vor întra la adunarea Domnului.   
{p143} Iară de vei ieşi să te tăbărăşti asupra nepriatenilor tăi, şi să te păzeşti  de tot cuvîntulrău. De va fi întru tine om carele nu iastecurat, den săblazna lui noaptea,  şi va ieşi afară den tabără, Şi nu va întra în tabără; şiva fi de cătră seară, va spăla trupul  lui cu apăşi, apuindu soarele, va întra în tabără. Şi loc va fi ţie afară den tabără şi vei  ieşi acolo afară. Şi păruş va fi pre brîul tău, şi va ficîndu vei şedea pre afară, şi vei săpa  cu el şi, întorcînd, vei acoperi ruşinea ta cu el. pentru căci Domnul Dumnezeul tău  umblă înlăuntru în tabăra ta să te scoaţa pre tine şisă dea pe vrăjmaşul tău în mîinile tale   înaintea feaţii tale; şi va fi tabăra ta sfîntă şi nu să va ivi întru tine ruşînare de lucru, şi  Să va întoarcede cătră tine. Să nu dai slugă stapînului lui, carele să va adaoge la tine de  la Domnul lui. împreună cu tine va lăcui întru voi, va lăcui întot locul unde va plăcea  lui; să nu-l bîntuieştipre el. Să nu fie curvă den featele lui Israilşi să nu fie curvind  den fiii lui Israil. Să nufie vrăjîtoare den featele lui Israil şi să nu fie vrăjindu-să   cătră toata ruga den fiii lui Israil. Să nu aduci plata curvei, nici schimbarea cîinelui, la  Casa Domnului Dumnezeului tău, cătră toată ruga, pentru că scîrbă sînt Domnului  Dumnezeului tău amîndoao. Sănu cametezi fratelui tău camătă de argint şicamăta de  bucate şi camătă a tot lucrul carelevei împrumuta. La cel striin să cămătuieşti, fratelui  tău să nu cămătuieşti, pentru ca să te blagoslovească pre tine Domnul Dumnezeultău   întru toate lucrurile tale pre pămîntul lacarele întri acolo la el să-l moşteneşti. Iarăde  te vei făgădui rugă Domnului Dumnezeuluitău, să nu întîrziezi a o da pre ea, căci  cerşindva ceare Domnul Dumnezeul tău de la tine şiva fi întru tine păcat. Iară de nu vei  vrea săte făgăduieşti, nu va fi întru tine păcat. Ceale ce ies pren buzele tale vei cruţa şi  veiface în ce chip te-ai făgăduit Domnului Dumnezeului tău, dare care ai grăit cu  rostul tău. Iară de vei întra la seacerea aproapelui tău şivei aduna în mîinile tale spice şi  seacere, sănu pui preste secerătura aproapelui tău. Iarăde vei întra la via aproapelui tău,  să mănîncistruguri cît vei sătura sufletul tău, iară în vassă nu pui.   
{LegeaIICapXXIV} Iară de va lua neştine muiare şi valăcui împreună cu   dînsa Şi va fi denu va afla har înaintea lui, căci au aflat întru ea lucru grozav, şi va  scrieei carte de despărţeală şi va da în mîinile ei şi o va goni den casa lui, Şi, mergînd,  să va face la alt bărbat, Şi o va urî pre ea bărbatul cel de apoi, şi va scrie ei carte  dedespărţeală, şi o va da pre mîinile ei, şi o vascoate den casa lui, sau va muri bărbatul  ei celde apoi care o au luat pre ea lui muiare, Nu va putea bărbatul cel dentîiu care o au  scos, întorcîndu-să, să ia pre dînsa luiş muiare, după ce s-au pîngărit ea, căci  scîrbă iaste înaintea Domnului Dumnezăului tău; şi să nupîngăreşti pămîntul care  Domnul Dumnezăulvostru dă voao cu sorţu. De va lua neştine muiare de curînd, să nu  iasă la războiu şi sănu să puie preste el nice un lucru; nevinovatsă fie întru casa lui un  an, va bucura pre muiarea lui care o au luat. Să nu zălojeşti moara, nici pîrpăriţa morii,  căci suflet acesta zalojaşte. Iară de să va prinde om furînd suflet dentru fraţii lui, fiii lui   Israil, şi, silind pre el, îlva vinde, muri-va furul acela; şi veţi rădicarăul dentru voi  singuri. Ia-te aminte pre tine întru pipăirea stricăciunii şi să te păzeştifoarte, să faci  după toată leagea carea vorspune voao preoţii leviţii, în ce chip am poruncit voao să vă  păziţi să faciţi. Adu-ţi aminte cîte au făcut Domnul Dumnezăul tăuMariamei la  ieşire, mergînd voi afară denEghipet. Iară de va fi datorie întru aproapele tău, datorie  ori fieştece, să nu întri încasa lui să zălojeşti zălogul; afară să stai, şi omul la carele  iaste datoria ta, el va scoatezălogul ţie afară. Iară de va fi omul sărac, să nu dormi cu  zălogul lui; Cu dare să-i dailui haina lui la apusul soarelui şi va dormi cuhaina lui şi  te va blagoslovi, şi la tine va fimilostenie înaintea Domnului Dumnezăuluitău. Să nu  lipseşti simbria săracului şi lipsitului dentru fraţii tăi au dentru nemearniciden care-s  în cetăţile tale. într-aceaeaş zi să-i dai plata lui, să nu apuie soarele preste el; căci  sărac iaste şi pre dînsa are nădeajde. Şi sănu strige asupra ta cătră Domnul, şi va fi   întrutine păcat. Nu vor muri părinţii pentru feciori Şi feciorii nu vor muri pentru   părinţi; fieştecarele cu păcatul său va muri. Să nu abaţi judecata nemearnienlui şi  surumanului şi văduvei, şi să nu zalojeşti haina văduvei. Şi să-ţi aduci aminte că rob  ai fost în pămîntul Eghipetului şi te-au mîntuit Domnul Dumnezăul tău de acolo;   pentru aceasta eu ţie poruncescu să faci cuvîntul acesta. De vei secera seacerea ta întru  ţarina ta şi vei uita znop în ţarina ta, să nu teîntorci să-l iai; săracului şi  nemearnicului şisurumanului şi văduvei va fi, pentru ca să te blagoslovească Domnul  Dumnezăul tău întrutoate faptele mîinilor tale. Iară de vei culeage maslinile, să nu te  întorci a adunaceale denapoia ta: celui nemearnic şi surumanului   
{p144} şi văduvei vor fi. Şi de vei culeagevia ta, să nu culegi de iznoavă ceale denapoiata:  celui sărac şi celui nemearnic şi surumanului şi văduvei va fi. Şi-ţ vei aduce  amintecăci rob ai fost în pămîntul Eghipetului, pentru aceasta eu ţie poruncescu să  facicuvîntul acesta.   
{LegeaIICapXXV} Iară de să va face price întru  mijlocul oamenilor şi vor veni la judecata şivor judeca, şi vor îndirepta pre celdirept şi  vor înfrunta pre celnecurat. Şi va fi de va fi vreadnicde bătaie cel ce păgîneaşte, şi-l  vei şădea înaintea judecătorilor şi-l vor bate înaintea lor. După păgînătatea lui, cu  n umăr, 40 vorbate pre el şi nu vor mai adaoge; iară de vormai adaoge a-l bate pre el  mai multe decîtaceaste toiage, să va ruşina fratele tău înaintea ta. Să nu legi gura  boului care trieră. Iară de vor lăcui fraţi într-un loc şi va muriunul dentr-înşii şi  sămînţă nu va fi la el, nu vafi muiarea celuia ce au murit, afară, la om ce nusă apropie;  fratele bărbatului ei va întra cătrăea şi o va lua luiş muiare şi va lăcui împreunăcu   dînsa. Şi va fi copilul carele va naşte, săva aşăza dentru numele celuia ce au murit şinu  să va stinge numele lui den Israil. Iarăde nu va omul să ia pre muiarea fratelui său, şi să  va sui muiarea pre poartă la bătrînime şiva grăi: "Nu va fratele bărbatului mieu  sărădice numele fratelui său întru Israil, n-au vrut fratele bărbatului mieu". Şi vor  chemapre el bătrînimea cetăţii aceiia şi vor grăi luişi, stînd, va zice: "Nu voiu să o iau  pre dînsa", Şi, viind muiarea fratelui său cătră el înaintea bătrînimei, şi va dezlega o  cizmă a lui de la piciorul lui şi va scuipi în obrazul lui şi, răspunzînd, va grăi: "Aşa vor  face omului carelenu va zidi casa fratelui său". Şi să va chemanumele lui întru Izrail:  Casa celui ce ş-au dezlegat cizma. Iară de se vor sfădi doi oameni într-un loc, om  cu fratele său, şi va veni muiarea unuia dentr-înşii să scoaţă pre bărbatul eiden mîna  celuia ce-l bate şi, întinzînd mîna ei, îl va apuca de boaşă, Să-i tai mîna ei, să nuţi  să veaghe ochiul tău pre ea. Să nu fie însacul tău cantariu şi cantariu mare aumic. Să  nu fie în casa ta măsură şi măsurămare şi mică. Cantariu adevărat şi direptva fi ţie şi  măsură adevărată şi direaptă va fiţie, pentru ca să te faci îndelungat de zile pre   pămîntul carele Domnul Dumnezăul tău dă ţiecu sorţ; Căci scîrbă Domnului  Dumnezăului tău tot cel ce face aceastea, tot cela ce facestrîmbătate. Adu-ţ aminte  cîte au făcut ţieAmalic pre cale, ieşind tu den Eghipet, Cum au stătut împotrivă-ţi  pre cale şi autăiat ţie coada taberii, pre cei ce osteniiadenapoia ta, iară tu flămînziiai şi  osteniiai, şinu se temu de Dumnezău. Şi va fi cînd te va odihni pre tine Domnul  Dumnezăul tău de cătră toţi vrăjmaşii tăi cei dupe împrejur în pămîntul carele Domnul  Dumnezăul tău dă ţiecu sorţu ca să-l moşteneşti de tot, să stinginumele lui Amalic dentru ceale de supt ceriu; să nu şi uiţi.   
{LegeaIICapXXVI} Şi va fi de vei întra în pămîntul carele Domnul Dumnezăul tău dă ţie cusorţu ca să-l moşteneşti  de tot şi sălăcuieşti pre el, Şi vei lua dentru începătura roadelor pămîntului tăucare  Domnul Dumnezăul tău dă ţie cu sorţu şivei pune întru coşniţă şi vei mearge la  loculcarele va aleage Domnul Dumnezăul tău săcheame numele Lui acolo. Şi vei  mearge cătră preot carele va fi în zilele acealea şi veigrăi cătră el: " mărturisescu astăzi  Domnului Dumnezeului tău căci am întrat la pămîntulcare au jurat Domnul părinţilor  voştri să deavoao". Şi va lua preotul coşniţa den mîinile tale şi o va pune denaintea   jîrtăvnicului Domnului Dumnezăului tău. Şi vei răspunde şi vei zice înaintea Domnului  Dumnezăului tău: "Siria au părăsit tată mieu şi s-au pogorît laEghipet, şi s-au  nemernicit acolo cu n umărpuţin şi s-au făcut acolo întru limbă mare şimulţime  multă şi mare. Şi ne-au chinuit pre noi eghipteanii şi ne-au smerit şi au pus preste  noi lucruri greale. Şi am strigat cătră Domnul Dumnezăul părinţilor noştri şiau ascultat  Domnul glasul nostru şi au văzutsmerenia noastră şi osteneala noastră şi chinuirea   noastră. Şi ne-au scos pre noi Domnul de la Eghipet, El, cu vîrtute mare, cu  mînătare şi cu braţul Lui cel nalt şi cu vederi marişi cu seamne şi cu minuni. Şi  ne-au băgat pre noi la locul acesta şi ne-au dat noao pămîntul acesta, pămînt  carele cură miare şilapte. Şi acuma, iată, am adus începătura roadelor pămîntului care  mi-ai dat mie, Doamne, pămînt care cură miare şi lapte". Şi vei lăsa înaintea  Domnului Dumnezeului tău, şi te vei închina acolo înaintea Domnului Dumnezăului  tău Şi te vei bucura pentru toate bunătăţile care au dat ţie Domnul Dumnezăul tău, şi  casii tale, şi levitul, şi nemearnicul carele iaste întru tine. Iară de vei săvîrşi a zeciui tot  ce iaste preste zeace a roadelor pămîntului tău, întru anul al treilea, adoua preste zeace  vei da levitului şi nemearnicului şi surumanului şi văduvei, şi vor mînca încetăţile tale  şi se vor sătura. Şi vei grăi înaintea Domnului Dumnezăului tău: "Am curăţît ceale sfinte den casa mea şi le-am dat levitului şi   
{p145} nemearnicului şi surumanului şi văduvei, după toate poruncile Tale care ai poruncitmie; n-am călcat   porunca Ta şi nu o amuitat. Şi n-am mîncat cu durearea meadentru eale, n-am  rodit dentru eale la necurat, n-am dat dentru eale celui mort, amascultat glasul  Domnului Dumnezeului mieu, am făcut după cum mi-ai poruncit mie. Priveaşte  dentru casa Ta cea sfîntă den ceriu şi blagosloveaşte pre nărodul Tău, pre Israil, şi   pămîntul care ai dat lor, în ce chip Te-ai jurat părinţilor noştri să ne dai noao   pămîntul carecură lapte şi miare. În ziua aceasta au poruncit Domnul Dumnezeul tău ţie  să facitoate direptăţile aceastea şi judecăţile, şi leveţi păzi şi le veţi face dentru toată  inema voastră şi den tot sufletul vostru. Pre Dumnezeu ai ales astăzi a fi ţie Dumnezeu  şi amearge întru căile Lui şi a păzi direptăţile şi poruncile şi judecăţile Lui şi a asculta  glasulLui. Şi Domnul te-au ales astăzi pre tine săfii Lui nărod avut, în ce chip au zis  ţie săpăzeşti toate poruncile Lui Şi să fii tu maisus decît toate limbile care te-au  făcut pre tinenumit şi pofală şi slăvit, ca să fii tu nărod sfînt Domnului Dumnezeului tău, în ce chip au grăit".   
{LegeaIICapXXVII} Şi porunci Moisi şi bătrînimea fiilor lui Israil, zicînd: "Păziţi toate poruncileaceastea cîte eu poruncescu  voaoastăzi. Şi va fi întru care zi veţitreace Iordanul la pămîntul care Domnul  Dumnezeul tău dă ţie cu sorţu, şi veipune ţie pietri mari şi vei spoi pre dînsele  cuspoială. Şi vei scrie pre pietri toate cuvintele legii aceştlia, deaca veţi treace  Iordanul, cînd vei întra la pămîntul care Domnul Dumnezeul tău dă ţie, pămînt care  cură lapte şimiare, în ce chip au zis Domnul Dumnezeul părinţilor tăi ţie. Şi va fi după  ce veţi treaceIordanul, veţi pune pietrile aceastea care eu poruncescu voao astăzi, în   muntele Ghevaal, şi le veţi spoi cu spoială. Şi vei zidi acolo jîrtăvnic Domnului  Dumnăzeului tău, jîrtăvnic de pietri, să nu pui preste eale fier; Pietri de tot întregi vei  zidi jîrtăvnicul Domnului Dumnezeului tău şi vei scoate preste el arderile-de-tot  Domnului Dumnezeului tău; Şi vei jîrtvui jîrtvă de mîntuire şi veimînca şi te vei sătura   acolo şi te vei bucura înaintea Domnului Dumnezeului tău. Şi vei scrie pre pietrile  aceastea toată leageaaceasta aiave foarte". Şi au grăit Moisi şipreoţii leviţii la tot   Israilul, zicînd: "Taci şiascultă, Israile, întru ziua aceasta te-ai făcut întru nărod  Domnului Dumnezeului tăuşi vei asculta glasul Domnului Dumnezeuluitău şi vei face  toate poruncile Lui şi direptăţileLui care eu poruncescu ţie astăzi". Şi au poruncit Moisi  nărodului în ziua aceaea, zicîndu: "Aceştea vor sta a blagoslovi nărodul în muntele  Garizin, trecînd Iordanul: Simeon, Levi, Iuda, Isahar, Iosif şi Veniamin; Şi aceştea vor  sta pre blestem, în muntele Ghevalului: Ruvim, Gad, Asir, Zavulon, Danşi Neftalim. Şi  răspunzîndu, vor zice leviţiila tot Israilul cu glas mare: "Blestemat omulcarele va face  cioplit şi vărsat, scîrbă Domnului, lucru de mîini de meşteri şi le va pune întru ascuns!"  Şi răspunzîndu tot nărodul, vazice: "Fie!" "Blestemat cela ce nu cinsteaş-te pre  tată-său au pre mumă-sa! Şi vorzice tot nărodul:, Să fie!" "Blestemat cela cemută  hotarăle aproapelui!" Şi vor zice totnărodul: "Să fie!" "Blestemat cela ce rătăceaşte pre  orbu în cale!" Şi vor grăi tot nărodul: "Fie!" "Blestemat carele va abate judecata  nemearnicului şi surumanului şi văduvei!" Şi vor grăi tot nărodul: "Fie!" "Blestemat  cela ce doarme cu muiarea tătîne-său, căci au descoperit acoperirea tatăluisău!" Şi  vor zice tot nărodul: "Fie!" Blestemat cela ce doarme cu tot dobitocul!" Şi vorzice tot   norodul: "Fie!" "Blestemat cela ce doarme cu sor de pe tată-său sau de pe  mumă-sa!" Şi vor grăi tot norodul: "Fie!”Blestemat cela ce doarme cu  soacră-sa!" Şi vor zice tot norodul: "Fie!" "Blestemat cela ce bate pre vecinul lui cu  ficleşug!" Şi vor zicetot norodul: "Fie!" "Blestemat carele va lua daruri să ucigă suflet  a sînge nevinovat!" Şiva zice tot norodul: "Fie!" "Blestemat totomul carele nu va sta la  toate cuvintele legiiaceştiia ca să le facă!" Şi va grăi tot norodul: "Fie!"   
{LegeaIICapXXVIII} Şi va fi deaca veţi treace Iordanul la pămîntul carele  Domnul Dumnezăulvostru dă voao, de veţi auzi cu auzulglasul Domnului  Dumnezăului vostru, să păziţi şi să faceţi toate poruncileLui carele eu poruncescu ţie  astăzi, şi te va da Domnul Dumnezăul tău mai sus decît toatelimbile pămîntului. Şi vor  veni preste tinetoate blagosloveniile aceastea şi te vor aflapre tine, de vei auzi cu auzul  glasul Domnului Dumnezăului tău: blagoslovit tu în cetateşi blagoslovit tu în ţarină.   blagoslovite naşterile pîntecelui tău şi roadele pămîntului tău şicirezile boilor tăi şi  turmele oilor tale. blagoslovite jîtniţele tale, rămăşiţîle tale. blagoslovit tu cînd întri   înlăuntru şi blagoslovit tu cînd ieşi afară. Să-ţi dea ţie Domnul Dumnezăul tău pre vrăjmaşii tăi, ceia ce-ţ stau împotrivă, înfrînţ   
{p146} înaintea feaţii tale; pre o cale vor ieşi cătrătine şi pren şapte cai vor fugi de cătră faţa ta. Să trimiţă  Domnul pre tine blagoslovenia întru cămările tale şi întru toate unde veipune mîna ta   preste pămîntul carele Domnul Dumnezăul tău dă ţie. Să te rădice Domnul Dumnezăul  tău Luiş norod sfînt, în ce chip S-au jurat părinţilor tăi, de vei asculta glasul  Domnului Dumnezăului tău şi vei mearge încăile Lui. Şi te vor vedea pre tine toate  limbile pămîntului, căce numele Domnului s-au numit pre tine, şi să vor teame de  tine. Şi teva înmulţi pre tine Domnul Dumnezăul tăuspre bune, spre naşterile pîntecelui  tău şispre naşterile dobitoacelor tale şi spre roadele pămîntului tău, pre pămîntul tău  careleau jurat Domnul părinţilor tăi să dea ţie. Deşchiză Domnul ţie comoara Lui cea  bună, ceriul să dea ploaie pămîntului tău în vreamealui, să blagoslovească toate faptele  mînilortale; şi să împrumutezi la limbi multe, iară tusă nu te împrumutezi; şi vei stăpîni  tu limbimulte, iară pre tine nu vor stăpîni. Să tepuie Domnul Dumnezeul tău întru cap,  şi nula coadă, şi vei fi atunce deasupra şi nu vei fidedesupt, de vei asculta poruncile  Domnului Dumnezăului tău cîte eu poruncescu ţie astăzia păzi şi a face. Să nu ieşi den  toate cuvintele care eu poruncescu ţie astăzi, în direaptaau în stînga, să mergi după  Dumnezăi striinisă slujăşti lor. Şi va fi de nu vei ascultaglasul Domnului Dumnezăului  tău să păzeştişi să faci toate poruncile Lui cîte eu poruncescu ţie astăzi, vor veni preste  tinetoate blestemele aceastea şi te vor apucapre tine: Blestematu în cetate şi  blestemattu în ţarine. Şi blestemate jîtniţile taleşi rămăşiţele tale. Blestemate naşterile   pămîntului tău şi roadele pămîntului tău, cerezile boilor tăi, turmele oilor tale.  Blestemat tu, cînd vei întra înlăuntru, şi blestematcînd vei ieşi. Să trimiţă ţie Domnul  lipsa şifoamea şi topirea preste toate unde vei punemîna ta, cîte vei face, pînă unde te  va surpapre tine şi pînă te va piarde de pripă, pentru ceale reale meşteşuguri ale tale,   pentru căce M-ai părăsit pre Mine. Să lipească Domnulla tine moartea, pînă te va  topi de la pămîntulla carele întri tu acolo înlăuntru ca să moşteneşti pre el. Să te bată  Domnul cu lipse şicu înfierbenteală şi friguri şi cu price şi cu ucidere şi cu stricăciune  de vînt şi cu galbenarea, şi să te gonească pre tine pînă unde te vorpiarde pre tine. Şi va  fi ceriul ce iaste preste capul tău, de aramă şi pămîntul dedesuptul tău, de hier. Să dea  Domnul ploaia pămîntului tău prah şi ţărînă, den ceriu săva pogorî preste tine pînă te  va zdrobi şi pînăte va piarde. Deate Domnul tăiare înaintea vrăjmaşilor tăi: pre o cale  să ieşi înaintea lorşi pre căi să fugi de cătră faţa lor; şi vei fi întru răşchirare în toate   împărăţiile pămîntului. Şi vor fi morţii voştri mîncare pasărilor ceriului şi gadinilor   pămîntului şi nu va fi celce să le apere. Să te bată Domnul cu rana eghiptenească la  şezuturi şi cu rîie sălbatecăşi mîncărime, ca să nu te poţi vindeca. Bată-te Domnul  cu dezmeteciune şi cu nevedeare şi ieşire den minte. Şi vei pipăi a miazăzi, cum ar  pipăi orbul întru-ntunearec; şi nu vei înderepta căile tale, şi vei fi atunceanăpăstuit şi  jăfuindu-te preste toate zilele, şinu va fi cela ce să-ţ ajute ţie. Muiare vei lua şi alt  bărbat o va avea pre ea; casă vei zidi, şinu vei lăcui într-însa; vie vei sădi, şi nu o  veiculeage pre ea. viţelul tău, junghiat înaintea ta, şi nu vei mînca dentru el; măgariul  tău, jăfuit de la tine, şi nu ţi se va da înapoi; oiletale, date nepriatinilor tăi, şi nu va fi  ţie cel cesă-ţ ajute. Fiii tăi şi featele tale, date la limbă alta, şi ochii tăi vor vedea  orbindu-se laeale şi nu va putea mîna ta. Veniturile pămîntului tău şi toate  ostenealele tale va mînca limbă carea nu o ştii, şi vei fi năpăstuitşi sfărîmat în toate  zilele. Şi vei fi fluturatec pentru vederile ochilor tăi carele vei vedea. Să te bată  Domnul cu rană rea preste genuchi şi preste pulpi, ca să nu poţi să te vindeci tu, den  urma picioarelor tale pînă la creaştetultău. Să te ducă Domnul pre tine şi pre boiarii tăi  pre carii vei pune preste tine, lalimbă care nu o ştii tu şi părintii tăi; şi vei sluji acolo la  Dumnezăi streini, la leamne şi lapietri. Şi vei fi acolo întru tîlc şi pildă şi poveaste la  toate limbile la carele te va duce Domnul acolo. Sămînţă multă vei scoate la cîmpu şi  puţină vei aduce, pentru căcimănîncă pre eale lăcustele. Vie vei răsădi şi o vei lucra, şi  vin nu vei bea, nice te veiveseli dentru ea, pentru căci va mînca de totpre ea viarmele.  Maslini vor fi ţie întru toate hotarăle tale, şi cu untdelemnu nu te veiunge, căci nu va  cură maslina ta. Fii şi feate vei naşte, şi nu vor fi ţie, pentru că vormearge întru robime.  Toate cîte ies den lemnu ale tale, şi rodurile pămîntului tău, leva topi pălitura. Cel  nemearnic carele iaste întru tine se va sui preste tine sus, sus, iară tute vei pogorî jos,  jos; acesta te va împrumuta, iară tu pre el nu vei împrumuta; acestava fi întru cap, iară  tu întru coadă. Şi vor veni preste tine toate blestemele aceasteaşi te vor goni pre tine şi  te vor prinde pînăunde te va surpa şi pînă te va piarde,   
{LegeaIIp147} căci n-ai ascultat glasul Domnului Dumnezeului tău, ca să-I păzeşti poruncile Lui  şi direptăţile Lui cîte au poruncit ţie. Şi vor fi întrutine seamne şi minuni, şi întru  semenţia ta, pînă întru veaci. pentru căci n-ai slujit Domnului Dumnezeului tău cu  bucurie şi cuinimă bună pentru mulţimea a toate, Şi vei sluji vrăjmaşilor tăi, pre carii îi  va trimite Domnul Dumnezăul tău asupra ta, cu foame şicu seate şi cu goliciune şi cu  lipse de toate, şiva pune preste tine lanţu de hier preste gîtultău, pînă te va surpa de tot.  Şi va aduce preste tine Domnul limbă de departe, de lamargenea pămîntului, ca o  pornire de vultur, limbă căriia nu-i vei auzi glasul, Limbă fărăruşine la obraz, care  nu va lăuda faţa bătrînului şi pre cel tînăr nu-l va milui. Şi va mîncanaşterile  dobitoacelor tale şi roadele pămîntului tău, ca să nu lase ţie grîu, vin, untdelemnu,  cirezile boilor tăi şi turmele oilor tale, pînă unde te va piarde. Şi te va sfărîma întru  toate cetăţile tale, pînă să vor răsipizidiurile ceale înalte ale tale, şi ceale tari, precarele  tu ai nădejduit pre eale întru tot pămîntul tău, şi te va chinui întru toate cetăţile  talecarele au dat ţie Domnul Dumnezăul tău. Şi vei mînca naşterile pîntecelui tău,  carnea fiilor tăi şi featelor tale carele au dat ţie Domnul Dumnăzăul tău, întru dodeiala  ta şi întrupedeapsa întru care te va chinui vrăjmaşultău. Cel moale întru tine şi cel  gingaş foarteva deochea cu ochiul lui pre fratele lui şi premuiarea cea dentru sînul lui  şi feciorii ceirămaşi carii vor rămînea lui, Ca să deaunuia dentru ei den trupurile fiilor  lui dencarele va mînca, pentru ca să nu-i rămîie luinemică la nevoie şi întru  premejdia ta întrucarea te vor chinui vrăjmaşii tăi întru toatecetăţile tale. Şi cea moale   întru voi şi ceagingaşă foarte, căruia n-au luat ispită piciorulei a călca pre pămînt   pentru gingăşie şi moliciune, va deochea cu ochiul ei pre bărbatul ei, pre cel dentru  sînul ei, şi pre fecior şi pre fataei, Şi fetişoara ei, ceaea ce au ieşit prencoapsele ei, şi  fiiul ei, pre carele va naşte, pentru căce va mînca de tot pre aceastea pentru lipsa a  toată, pre ascunsu, întru nevoiaşi întru primejdia care te va chinui vrăjmaşultău întru  toate cetăţile tale. De nu veţiasculta a face toate cuvintele legii aceştiia, ceale scrise   întru cartea aceasta, ca să văteameţi de numele cel cinstit şi minunatul acesta pre  Domnul Dumnezăul tău, Şi vadovedi Domnul ranele tale şi ranele semenţieitale, rane  mari şi minunate şi boale realeşi credincioase, Şi va întoarce asupra tatoată durearea  Eghipetului cea rea, care teferiiai de cătră faţa lor, şi să vor lipi întru tine. Şi toată  boala şi toată rana ce nu escrisă şi toată ce e scrisă întru cartea legiiaceştiia va aduce  Domnul asupra ta, pînă ce teva piarde. Şi veţi rămînea întru n umăr puţinu, pentru căci,  cînd eraţi ca stealeleceriului întru mulţime, căci n-aţi ascultat glasul Domnului  Dumnezăului vostru. Şi va fi în ce chip S-au veselit Domnul pre voi ca săvă facă  bine voao şi să vă înmulţască pre voi, aşa Să va veseli Domnul pre voi să vă surpepre  voi, şi veţi rădica de la pămîntul la carelevoi meargeţi înlăuntru acolo ca să-l  moşteniţi pre el. Şi te va sămăna pre tine Domnul Dumnezăul tău la toate limbile, den   marginea pămîntului pînă în marginea lui, şi vei sluji acolo la alţi Dumnezăi, la leamne  şi la pietri, pre carii n-ai ştiut tu şi părinţii tăi. Iară şi întru limbile acealea nu te va   odihni, nice săva face stare urmei piciorului tău, şi-ţ va da Domnul acolo inimă  mîhnită şi ochi lipsind şisuflet topit. Şi va fi viaţa ta spînzurată denaintea ochilor tăi şi  te vei teame ziua şinoaptea şi nu vei creade vieţii tale. dimineaţa vei zice: "Cum oare  s-ar face sară?" şisara vei zice: "Cum oare s-ar face dimineaţă?", de frica inimii  tale de care te vei spămînta şiden vedenlile ochilor tăi cărora vei vedea. Şi te va  întoarce Domnul Dumnezău la Eghipet cu vase şi întru calea carea am zis: "Nu veţimai  adaoge a o mai vedea încă pre ea!"; şi văveţi vinde acolo la vrăjmaşii voştri întru slugi  şi întru slujnice şi nu va fi cel ce săvă agonisască".   
{LegeaIICapXXIX} Aceastea sînt cuvintele făgăduinţei carei au poruncit Domnul lui Moisi săîntărească   fiilor lui Israil întru pămîntul Mouv, fără de făgăduinţacare au făgăduit lor la Horiv. Şi  chemă Moisi pre toţi fiii lui Israil şi zise cătră dînşii: "Voi aţ văzut toate cîte au făcut  Domnul Dumnezeul vostru în pămîntul Eghipetului, înaintea voastră, lui Faraon şi  tuturor slugilorlui şi la tot pămîntul lui, Ispitile ceale mari carele au văzut ochii tăi,  seamnele şi minunileceale mari acealea, mîna cea tare şi braţul celnalt. Şi n-au dat  Domnul Dumnezeu voao inemă să ştiţ şi ochi să vedeţ şi urechi să auziţ"pînă în ziua  aceasta. Şi v-au adus pre voi 40 de ani în pustiiu; nu s-au vechit hainile voastre şi  ciuboatele voastre nu s-au ros de la picioarele voastre. Pîine n-aţ mîncat, vin şi  rachiu n-aţ băut, pentru ca să cunoaşteţi că acesta iaste Domnul Dumnezeul vostru.  Şi aţ venit pînă la locul acesta, şi au ieşit Sion, împăratul Esevonului, şi Og, împăratul Vasanului, în timpinarea noastră cu războiu. Şi i-am   
{p148} bătut pre ei la războiu şi le-am luat pămîntullor şi am dat pre el cu sorţu lui Ruvin şi luiGad şi  la jumătate de neam al lui Manasii. Şi să păziţ să faceţi toate cuvintele  făgăduinţiiaceştiia, să faceţi pre eale, pentru ca să priceapeţi toate cîte aţ făcut. Voi aţ  stătut toţ astăzi înaintea Domnului Dumnezeului vostru, începătorii de neamurile   voastre şi bătrînimea voastră şi judecătorii voştri şi aducătorii de cărţile voastre, tot  omul Israil, Şimuierile voastre şi feciorii voştri şi celnemearnec ce e în mijlocul taberii   voastre, den tăietoriu de leamne al vostru pînă în purtătoriu de apă al vostru, Să petreci   întrufăgăduinţa Domnului Dumnezeului tău şi întru blestemele Lui clte Domnul  Dumnezeultău pune cătră tine astăzi, pentru ca să teîntărească pre tine Luiş întru nărod  şi El va fiţie Dumnezeu, în ce chip au zis ţie şi în ce chipau jurat părinţilor tăi, lui  Avraam şi lui Isaac şilui Iacov. Şi nu numai voao singuri eu puiufăgăduinţa aceasta şi  blestemul acesta, Ceşi celora ce-s cu voi astăzi aicea înaintea Domnului  Dumnezeului vostru şi celora ce nu-s cu voi aicea astăzi. Căci voi ştiţ cumam lăcuit  în pămîntul Eghipetului şi cum amtrecut pren mijlocul limbilor, Pre carii aţitrecut şi aţ  văzut urîciunile lor şi chipurile lorlemnu şi piatră, argint şi aur, carele sînt lîngă ei. Nu  cumva cineva să fie întru voi, bărbatau fămeaie, au neam, au fealiu oarecăruia, aucuget  s-au abătut de la Domnul Dumnezeulvostru, ca să meargă să slujască bozilor  limbilor acelora; să nu cumva fie vreo rădăcină însus răsărindu întru fiare şi  amărăciune. Şi va fi de va auzi cuvintele blestemului acestuia, şi va povesti întru inema  lui" zicîndu: "Predreptul să mi să facă mie, căci întru rătăcireainemii meale voiu  mearge", pentru ca să nupiarză împreună cel păcătos pre cel fără de greşală, Nu va vrea  Dumnezeu să fieblîndu lui, ce încă atunce să va aţîţa urgia Domnului şi rîvnirea Lui   întru omul acela şisă vor lipi întru el toate blestemele făgăduinţei aceştlia, ceale scrise   întru cartea legii aceştiia, şi va stinge Domnul numele lui dentru cel de supt ceriu. Şi va  osebi Domnul pre el întru reale dentru toţi fiii lui Israil, după toate blestemele  făgăduinţei, ce e scris întru cartea legii aceştiia. Şi vor grăi semenţia ceaealaltă, fiii  noştri, carii să vor rădica după voi, şi cel strein, carele va veni den pămînt departe, şi  vor vedea ranele pămîntului aceluia şi boalele lui carele le-au trimis Domnul preste  el, Iarbă pucioasă şi sare arsă; tot pămîntul lui nu să va sămăna, nici va răsări, nici să  va sui preste eltot veardele, în ce chip s-au surpat Sodomulşi Gomorul, Adama şi  Săvoim, pre carele ausurpat Domnul cu mînie şi cu urgia Lui, Şi vor grăi toate limbile:  " pentru căce au făcut Domnul aşa pămîntului acestuia? Carea iastemînia urgiei această  mare?" Şi vor zice: "Căce au lăsat făgăduinţa Domnului Dumnezăului părinţilor lor  care au pus părinţilor lorcînd i-au scos pre ei den pămîntul Eghipetului, Şi mergînd  au slujit la Dumnezei striini şi s-au închinat la ei, la carii n-au ştiut, nice au   împărţit lor. Şi S-au urgisit cu mînie Domnul pre pămîntul acela, ca să aducă preste  el după toate blestemele făgăduinţiiceale scrise în cartea legii aceştiia. Şi rădică  Domnul pre ei de la pămîntul lor cumînie şi cu urgie şi cu scîrbă mare foarteşi i-au  scos pre ei într-alt pămînt ca şiacum". Ceale ascunse ale Domnului Dumnezăului  nostru, iară ceale aiavea noaoşi feciorilor noştri în veaci, ca să faceţi toatecuvintele legii aceştiia.   
{LegeaIICapXXX} Şi va fi după ce vor întra asupra ta toate cuvintele aceastea, blagoslovenia şi blestemul carele am dat înaintea feaţii tale, şi  vei priimi întru inema ta întru toate limbile unde te va răşchira Domnul Dumnezăul tău   acolo, Şi te vei întoarce cătră Domnul Dumnezăul tău şi vei asculta glasul Lui după  toate cîte eu poruncescu ţie astăzi, dentru toată inema ta şi dentru tot sufletul tău, Şi va  vindeca Domnul păcatele tale şi te va milui şi iarăş te va aduna dentru toate limbile la  carele te-au răşchirat Domnul Dumnezăul tău acolo. De va fi răşchirarea ta den   marginea ceriului pînă în marginea ceriului, de acolo te va aduna Domnul Dumnezăul  tău şi de acolo te va lua. Şi te va băga Domnul Dumnezăul tău la pămîntul carele au  moştenit părinţii tăi şi-l vei moşteni pre el. Şi bine-ţi va face şi mai de pri sosit te  va face decît pre părinţii tăi. Şi va curăţi premprejur Domnul inema ta şi inema  seminţiei tale, să iubeşti pre Domnul Dumnezăultău dentru toată inema ta şi dentru tot  sufletultău, pentru ca să trăieşti tu. Şi va da Domnul Dumnezăul tău blestemele  aceastea preste vrăjmaşii tăi şi pre cei ce au urît pretine, care te-au gonit pre tine. Şi  tu te veiîntoarce şi vei asculta glasul Domnului Dumnezăului tău şi vei face poruncile  Lui cîte eu poruncescu ţie astăzi. Şi te va înmulţi Domnul Dumnezăul tău întru toată  faptamînilor tale, întru naşterile pîntecelui tău şi întru naşterile dobitoacelor tale şi întru  roadele pămîntului tău, căce va întoarce Domnul Dumnezăul tău să Să veselească pre tine   
{p149} spre bune, în ce chip S-au veselit pre părinţii tăi, Să vei  asculta glasul Domnului Dumnezăului tău, să păzeşti şi să faci toate poruncile Lui şi  direptăţile Lui şi judecăţile Lui ceale scrise în cartea legii aceştiia, să te vei întoarce   cătră Domnul Dumnezăul tău dentru toată inima ta şi dentru tot sufletul tău. Căce că   porunca aceasta care eu poruncescu ţie astăzi nu iaste prea grea, nice departe de la tine  iaste. Nu în ceriu iaste zicînd: "Cine să va sui dentru noi în ceriu şi să o aducă noao şi  auzind pre ea, o vom face?" Nice iaste decindea de mare zicînd: "Carele va treace den  noi decindea de mare şi o va aduce noao şi, auzîndu-o pre ea, o vom face?" Aproape  de tine iaste cuvîntul foarte, întru gura ta şi întru inema ta şi întru mînile tale, să faci  pre el. Iată că am dat înaintea featii tale astăzi viaţa şi moartea, binele şi răul. Iară de  vei asculta poruncile Domnului Dumnezăului vostru, cîte eu poruncescu ţie astăzi, să  iubeşti pre Domnul Dumnezăui tău, să umbli întru toate căile Lui şi să păzeşti  direptăţile Lui şi poruncile Lui şi judecăţile Lui, şi veţi trăi şi mulţi veţi fi şi te va   blagoslovi Domnul Dumnezăul tău întru tot pămîntul la carele întri acolo să moşteneşti  pre el. Şi de să va premeni inima ta şi nu vei asculta şi, înşălîndu-te, te vei închina la  Dumnezăi striini şi vei sluji lor, Povestescu-ţi astăzi căci cu peire veţi peri, şi nu cu  zile multe vă veţi face pre pămînt carele Domnul Dumnezăul tău dă ţie, la carele voi  treaceţi Iordanul acolo să moşteniţi pre el. mărturisăscu voao astăzi pre ceriu şi pre   pămînt: pre moarte şi pre viaţă dat-am înaintea feaţii tale, blagoslovenia şi  blestemul. Şi aleage viaţa, pentru ca să trăieşti tu şi seminţia ta. Să iubeşti pre Domnul  Dumnezăul tău, să asculţi glasul Lui şi să te ţii de El, pentru că aceasta iaste viaţa ta şi  delungarea zilelor tale, să lăcuieşti pre pămîntul carele au jurat Domnul părinţilor tăi,  lui Avraam şi lui Isaac şi lui Iacov, să le dea lor".   
{LegeaIICapXXXI} Şi săvîrşi Moisi grăind toate cuvinteleaceastea cătră toţi fiii lui Israil şi zise cătră ei: "De o  100 şi 20 de ani sînteu astăzi şi nu voiu mai putea încă să întru înlăuntru şi să iesu   afară, şi Domnul zise cătră mine: "Nu vei treace preIordanul acesta". Domnul  Dumnezăul tău, Cela ce mearge înaintea feaţii tale, Acela vasurpa limbile aceastea den  naintea feaţii taleşi vei moşteni pre eale; şi Isus, cela ce mearge înaintea feaţii tale, în ce  chip au grăit Domnul. Şi va face Domnul lor în ce chip au făcut lui Sion şi lui Og,  celor doi împăraţi a amoreilor, carii era decindea de Iordan, şi pămîntului lor, în ce  chip i-au surpat pre ei. Şi i-au dat pre ei Domnul înaintea voastră şi veţiface lor în  ce chip am poruncit voao. Fiiviteaz şi te întăreaşte, nu te teame, nici te spămînta, nici  să te înfricoşăzi de cătră faţa lor, căci că Domnul Dumnezăul tău acesta, Carelemearge   înainte cu voi, nu te va părăsi, nici teva lăsa". Şi chemă Moisi pre Isus şi zise lui   înaintea a tot Israilul: "Fii viteaz şi te întăreaşte, pentru că tu vei să întri înaintea  feaţii norodului acestuia la pămîntul carele au jurat Domnul părinţilor voştri să-l dea  lor şi tu veimoşteni de tot pre el lor. Şi Domnul, Carele mearge împreună cu tine, nu te  va părăsi, nicite va lăsa; nu te teame, nici te spămînta". Şi au scris Moisi toate  cuvintele legii aceştiia într-o carte şi o au dat preoţilor, fiilor lui Levi, celora ce  rădică sicriiul făgăduinţii Domnului, şi celor bătrîni, fiilor lui Israil. Şi au poruncit   Moisi lor întru ziua aceaea, zicînd: "Dupăşapte ani, întru vreamea anului slobozirii,   întru praznicul facerii colibilor, Cînd mergea împreună tot Israilul să să ivească   înaintea Domnului Dumnezăului tău, întru loculcarele va aleage Domnul să să citească  leageaaceasta înaintea a tot Israilul la urechilelor, adunaţi norodul, bărbaţii şi fameile,  şi copiii, şi pre cel nemearnic al tău, pre cel dentru cetăţile tale, pentru ca să auză şi   pentru casă să înveaţe să să teamă de Domnul Dumnezăul vostru, şi vor auzi a face  toate cuvintelelegii aceştiia. Şi fiii lor, carii nu ştiu, vor auzi şi să vor învăţa a să teame  de DomnulDumnăzăul vostru întru toate zilele cîte ei vor trăi pre pămînt la carele voi  treaceţi Iordanul acolo să moşteniţi pre el". Şi zise Domnul cătră Moisi: "Iată, s-au   apropiat zilele morţii tale; cheamă pre Isus şi staţi la uşăle cortului mărturiei şi voiu   porunci lui". Şi mearse Moisi şi Isus la cortul mărturiei şi au stătut prejur uşăle cortului   mărturiei. Şi Să pogorî Domnul cu stîlpu de noru şi stătu lîngă uşăle cortului mărturiei  şi stătu stîlpul norului lîngă uşăle cortului. Şi zise Domnul cătră Moisi: "Iată, tu dormi   împreună cu părinţii tăi şi, sculîndu-se acest norod, va curvi denapoia altor  Dumnezăi streini, a pămîntului la carele acesta întră acolo la el, şi Mă vor lăsa pre  Mine şi vor răşchira făgăduinţa Mea carea am pusu-o la ei. Şi Mă voiu scîrbi cu  mînie pre ei întru ziua aceaea şi voiu părăsi pre ei şi Îm voiu întoarce faţa de cătră ei şi  va fi mîncare de tot Şi-l vor afla pre el răuăţti multe şi primejdii şi va grăi întru ziua  aceaea: " pentru căci nu iaste Domnul Dumnezăul mieu întru noi m-au aflat răutăţile  aceastea". Iară Eu cu întoarcere voiu întoarce obrazul Mieu de cătră   
{p150} ei întru ziua aceaea, pentru toate răutăţilecarele au făcut, căci  s-au întors la Dumnezăistreini. Şi acuma scrieţi cuvintele cîntăriiaceştiia şi învăţaţ  pre ea pre fiii lui Izrail şi opuneţi pre ea întru rostul lor, pentru ca să Mise facă Mie  cîntarea aceasta întru mărturie întru fiii lui Izrail. pentru că voiu băga preei la pămîntul  cel bun carele am jurat părinţilor lor, pămînt care cură miare şi lapte, şi vormînca şi,  săturîndu-se, se vor împlea, şi se vorîntoarce la Dumnezăi streini şi vor sluji lor  şiMă vor mînia şi vor răşchira făgăduinţa Meacare am pus la ei. Şi va fi cînd vor afla  preei reale multe şi primejdii, şi se va întimpinaîmpotriva lor cîntarea aceasta înaintea  feaţiilor mărturisind pentru că nu se va uita dentrugura lor şi den gura semenţiei lor,   pentru căEu ştiu răutatea lor, cîte vor face aicea astăzi, mai nainte decît a-i aduce Eu  pre dînşii la pămîntul cel bun, carele M-am jurat părinţilorlor". Şi au scris Moisi  cîntarea aceasta întru ziua aceaea şi au învăţat pre ea pre fiiilui Izrail şi au poruncit   Moisi lui Iisus, fiiul luiNavi, şi zise lui: "Vitejaşte-te şi te întăreaşte, pentru că tu vei  băga înlăuntru pre fiiilui Izrail la pămîntul carele au jurat lor Domnul şi El va fi   împreună cu tine". Şi cîndsăvîrşi Moisi scriind toate cuvintele legii aceştiia în carte  pînă la sfîrşit, Şi au poruncitleviţilor celora ce rîdică sicriiul făgăduinţii Domnului,  zicînd: "Luînd cartea legii aceştiia, veţ pune pre ea de laturea chivotuluifăgăduinţii  Domnului Dumnezenlui vostru şiva fi acolo întru tine întru mărturie. pentru că eu ştiu  pricea ta şi cerbicea ta cea năsilnică: pentru că, încă fiind eu viu astăzi cu voi, amărînd  aţ fost ceale de cătră Dumnezău, cumdară nu şi după moartea mea? adunaţ cătră mine  pre mai marii fealiului vostru şipre cei mai bătrîni ai voştri şi pre judecătoriivoştri şi  pre cei aducători de cărţi ai voştri, pentru ca să grăiescu întru urechile lor  toatecuvintele aceastea şi să le mărturisescu lorceriul şi pămîntul. pentru că ştiu cum,  la ceade apoi a morţii meale, cu fărădeleage veţ fărădelegiui şi veţ abate den calea care  am poruncit voao şi vor timpina pre voi răutăţilela ceale de apoi zile, căci veţ face răul   înaintea Domnului Dumnezău, să-L mîniaţi pre El cufaptele mîinilor voastre". Şi au  grăit Moisi întru urechile a toată adunarea lui Izrailcuvintele cîntării aceştiia pînă în sfîrşit:   
{LegeaIICapXXXII} Ia aminte, ceriule, şi voiu grăi, şi auză   pămîntul cuvintele dentru rostul mieu! Nădejduiască ca ploaia răspunsul mieuşi să să  pogoare ca roua cuvintelemeale, ca ploaia pre troscot şi ca ninsoarea preburuian. Căci  numele Domnului am chemat; daţi mărire Dumnezăului nostru! Dumnezău, adevărate  faptele Lui şi toate căile Lui judecăţi; Dumnezău credincios şi nu iaste strîmbătate întru  El, dirept şi sfînt Domnul. greşit-au; nu Lui, fii huliţi, neam strîmb şi destrămat!  Aceastea Domnului răsplătiţ, acestanărod nebun şi nu înţelept? Nu acesta tată-tău  te-au agonisit pre tine şi te-au făcut şi te-au zidit? aduceţi-vă aminte de  zilele veacului, priceapeţi dară anii, neamurile neamurilor! întreabă pre tată-tău şi  va povesti ţie, pre ceimai bătrîni decît tine şi vor spune ţie. Cînd împărţiia Cel înalt  limbile, cum au sămănatpre fiii lui Adam, au pus hotarăle limbilor, după n umărul  îngerilor lui Dumnezău, Şi săfăcu partea Domnului norodul lui Iacov, împărţeală  moştenirei lui Israil. L-au destulat pre el întru pustie întru seteciunea arderii, întru  fără de apă, încunjuratu-l-au pre el şi l-au certat pre el şi l-au păzit pre el ca  luminaochiului. Ca vulturul cînd ar acoperi cuiubul lui şi pre puii lui au pohtit  slobozind aripilelui, au priimit pre ei şi i-au luat pre ei pre dupăcapul lui, Domnul  sîngur i-au adus pre ei şi nu era împreună cu ei Dumnezeu striin. I-au suit pre ei  pre vîrtutea pămîntului, i-au hrănit pre ei cu roadele ţarenilor, au suptmiare den  piatră şi untdelemnu den vîrtoasăpiatră, Unt de vaci şi lapte de oi cu grăsimea mieilor  şi a berbecilor, a fii de tauri şi deţapi, cu seul muşchilor grîului, şi sînge de strugurau  băut, vin. Şi mîncă Iacov, şi să sătură şizvîrli cel iubit; să unse, să îngrăşă, să lăţi,  şipărăsi pre Dumnezău, Cela ce l-au făcut preel, şi să osibi de la Dumnezău,  mîntuitoriullui. "Mă scîrbiră pre striini, întru urîciunelelor M-au amărît pre Mine".  Au jîrtvuit dracilor, şi nu lui Dumnezău, la Dumnezăi carii n-au ştiut, noi şi  proaspeţi, au venit, precarii n-au ştiut părinţii lor. Pre Dumnezău, Cela ce te-au   născut, ai părăsit şi ai uitat pre Dumnezău, Cela ce te hrăneaşte. Şi văzu Domnul şi  rîvni şi Să scîrbi pentru urgia fiilor lor şi featelor Şi zise: "Întoarce-voiu de cătră ei  faţa Mea şi voiu arăta ce va fi lor la ceade apoi, căce neam întortu iaste, fii la carei  nuiaste credinţă întru ei. Ei M-au rîvnit preMine nu ca pre Dumnezău, M-au  scîrbit cuchipurile lor; şi Eu voiu rîvni pre ei nu ca prelimbă, pre limbă fără minte voiu  urgisi pre ei. Căce foc s-au aţîţat dentru mînia Mea: va arde pînă în iadul cel mai de  jos, va mînca de tot pămîntul şi rodurile lui, va arde temeliile munţilor. aduna-voiu la ei reale şi săgeţile   
{p151} Meale le voiu săvîrşi la ei. Topindu-să cu foame şi cu mîncare de pasări şi deşălaredenapoi nevindecată, dinţi de jîganii voiu  trimite la ei cu mînie, care-i trag pre pămînt. Den afară-i va des feciori sabie, şi  den cămărifrica, tinerel cu fecioara, sugătoriu cu cel aşăzat bătrîn". Zis-am:  "Sămăna-i-voiu pre eişi voiu potoli dentru oameni pomenirealor". Fără numai   pentru urgia vrăjmaşilor, pentru ca să nu-ş lungească anii şi pentru casă nu să puie  deasupră-le vrăjmaşii, nice săzică: "Mîna noastră înaltă, şi nu Domnul, au făcut  toate aceastea". Căce limbă ce ş-au pierdut sfatul iaste şi nu iaste întru ei ştiinţă;  n-au gîndit să să priceapă. Aceastea să le priimească la viitoriul an. Cum va goniunul  pre o mie şi doi vor muta zeci de mii, sănu Dumnezău i-au vîndut pre ei şi Domnul  i-au dat pre ei? Căce nu iaste Dumnezăulnostru ca Dumnezeii lor, iară vrăjmaşii  noştri n-au minte. pentru că den via Sodomului, via lor, şi viţa lor, de la Gomor;  strugurul lor, strugur de hiare, poamă de amărăciunelor. Mînia băl aurilor, vinul lor, şi  mîniaaspidelor nevindecată. Nu aceastea, iată, s-au adunat lîngă Mine şi s-au  pecetluit întrucomoarăle Meale? întru ziua izbîndirii voiu răsplăti în vreamea cînd va   greşi piciorul lor; căce aproape iaste ziua peririi lor şi iaste de faţă gata voao. Căce va  judeca Domnul pre norodul Său şi pre robii Lui Să va îmblînzi, căce au văzut pre ei  slobănogiţi şi lipsiţi întru dodeiale şi părăsiţi. Şi zise Domnul : "Unde-s Dumnezeii  lor pre carii nădejduia pre ei, Cărora seul jîrtvelor lor mîncaţi şi beaţi vinul turnărilor  lor? Scoale-să şi vă ajutorească voao şi să să facă voao acoperituri. Vedeţi, vedeţi că  Eu sînt şi nu iaste Dumnezăualtul fără de Mine; Eu voiu ucide şi voiu face atrăi,  lovi-voiu şi Eu voiu tămădui, şi nu iastecarele va scoate dentru mîinele Meale! Căce  voiu rădica în ceriu mîna Mea şi Mă voiujura cu direapta Mea şi voiu grăi: "Trăiescu  Eu întru veaci!" Căce voiu ascuţi ca fulgerulsabia Mea şi să va ţinea de judecăţi mîna  Meaşi voiu răsplăti caznă vrăjmaşilor, şi celor ceurăscu pre Mine voiu răsplăti. Voiu  îmbăta săgeţile Meale de sînge şi sabia Mea va mînca carne den sînge de stîrvuri şi a  robimei, den capul boiarilor limbilor. " Veseliţi-vă, ceriuri, împreună cu El şi să să  închine Lui toţi îngerii lui Dumnezău. Veseliţi-vă, limbi, împreună cu norodul Lui şi  să să întărească Lui toţi fiii lui Dumnezău, căce sîngele fiilor Lui izbîndeaşte şi va  izbîndi şi va răsplăti judecată vrăjmaşilor Lui şi celor ce urăscu pre El va răsplăti şi va  curăţi Domnul pămîntul norodului Său ". Şi au scris Moisi cîntarea aceasta întru ziua  aceaea şi au învăţatu-o pre ea pre fiii lui Israil. Şi întră Moisi cătră norodu şi au grăit  toate cuvintele legii aceştiia la urechile norodului, el şi Iisus a lui Navi. Şi au săvîrşit   Moisi grăind cuvintele aceastea toate la tot Israilul. Şi zise cătră ei: "Luaţi-vă aminte  cu inima voastră preste toate cuvintele aceastea carele eu mărturisescu voao astăzi,  carele le veţi porunci fiilor voştri, să păzească şi să facă toate cuvintele legii aceştiia;  Că nu cuvînt deşărt acesta e voao, căce acesta e viaţa voastră şi pentru cuvîntul acesta  veţi îndelunga zilele pre pămîntul carele voi treaceţi acolo Iordanul, să moşteniţi pre   dînsul". Şi grăi Domnul lui Moisi întru ziua aceasta, zicînd: "Sui-te în muntele  Avarim, care iaste în pămîntul Moav, de spre faţa Ierehonului, şi vezi pre pămîntul  Hanaan, carele Eu dau fiilor lui Israil întru ţineare Şi mori acolo întru muntele la carele  te sui şi te vei adaoge cătră norodul tău, în ce chip au murit Aaron, fratele tău, în   muntele Orului, şi s-au adaos lîngă norodul lui, pentru căce n-aţ ascultat cuvîntul  Mieu întru fiii lui Israil pre Apa Pricii, Cadis, întru pustiiul Sin, pentru căce nu  M-aţi sfinţit pre Mine întru fiii lui Israil. Căce dempotrivă vei vedea pămîntul, şi acolo nu vei întra".   
{LegeaIICapXXXIII} Şi aceasta e blagoslovenia carea au blagoslovit Moisi, omul lui Dumnezău, pre fiii lui Israil mai nainte demoartea  lui şi au zis: " Domnul den Sion au venit şi S-au ivit de la Siirnoao şi au sîrguit den   muntele Faran cu zecide mii de sfinţiri, den direapta Lui îngeri, îngeri împreună cu El.  Şi au cruţat norodul Său. Şi toţi sfinţiţii supt mînile Tale şi aceştea supt Tine sînt. Şi au   priimit dentru cuvintele Lui leage, Carea au poruncit noao Moisi şi moştenirea adunării  lui Iacov. Şi va fi întru cel iubit boiaren J adunîndu-să boiari noroadelor împreună cu  neamurile lui Israil. Să trăiască Ruvim. să nu moară, şi Simeon fie mult întru n umăr!"  Şi aceasta Iuda: "Ascultă, Doamne, glasul Iudii şi la norodul lui între înlăuntru; mînile  lui vor osăbi pre el şi ajutoriu dentru vrăjmaşii lui vei fi". Şi lui Levi zise: "Daţi lui  Levi arătările lui şi adevărul lui la omul cel sfînt pre carele au ispitit pre el cu ispită  l-au batjocorit pre el la Apa Pricii. Cela ce zice tătîni-său şi mîni-sa: Nu  te-am văzut pre tine", şi pre fraţii lui nu i-au cunoscut şi pre feciorii n-au ştiut. Au păzit cuvintele Tale şi făgăduinţa Ta   
{p} au cruţatu-o. Vor arăta direptăţile Tale lui Iacov şi leagea Ta lui Izrail; vor pune deasupra tămîie întru urgia Ta,   pururea preste jîrtăvnicul Tău. blagosloveaşte, Doamne, vîrtutea lui şi faptele mînilor  lui priimeaşte; bate mijlocul vrăjmaşilor lui celora ce săscoală asupra lui şi cei ce-l  urăscu pre el să nusă scoale". Şi lui Veniamin au zis: "Iubit de Domnul, nădejduind va  lăcui, şi Dumnezeuumbreaşte preste dînsul toate zilele şi întrumijlocul umerelor lui au   odihnit". Şi luiIosif au zis: "Den blagoslovenia Domnului, pămîntul lui, den ceasurile  ceriului şi roaoi, şiden fără-de-fundul izvoarălor den jos, Şidupă ceasul roadelor  întoarcerilor soarelui şidempreunările lunilor, Şi den vîrful începăturii munţilor şi den  vîrfu de dealuri pururea curătoare, Şi după ceasul plinirii pămîntului. Şi ceale priimite  Celuia ce S-au ivit întru rug să vie pre capul lui Iosif şi precreaştet slăvindu-să   întru fraţi. Dentîiu născut a taurului frumuseaţea lui, coarne dei norod coarnele lui; cu  eale limbi vaîmpunge odată pînă la marginile pămîntului: aceastea sînt zecile de mii  ale lui Efrem şiaceastea sînt miile lui Manasi". Şi lui Zavulon au zis: "Veseleaşte-te,  Zavuloane, întruieşirea ta şi Isahar întru lăcuinţele lui. Limbivor surpa şi vă veţ cinema   acolo şi veţ jlrtvoi acolo jîrtvă a direptăţii, căci avuţia mării te vasuge pre tine şi  neguţătorie de la limbi celăcuiescu pre lîngă mare". Şi lui Gadu zise: " blagoslovit  lărgindu-se Gad, ca un leu s-au odihnit, sfărîmînd braţ şi boiarin. Şi auvăzut  începătura lui, căci acolo s-au împărţit pămîntul boiarinilor, adunaţi fiind   împreunăcu căpeteniile norodului, direptate Domnul au făcut şi judecata Lui cu Izrail".  Şi lui Danau zis: "Dan, puiu de leu şi va sări de la Vasan". Şi lui Neftalim zise:  "Neftalim, săturare priimită şi să să sature de blagoslovenie de la Domnul; marea şi  amiazăzi va moşteni". Şi lui Asir zise: " blagoslovit dentru feciori Asir, şi va fi priimit  fraţilor lui; va întinge în untdelemnu piciorul lui. Fier şi aramă ciobota luiva fi, şi ca  zilele tale, puterea ta". Nu iasteca Dumnezăul celui iubit! Cela ce Să suie preste ceriu,  ajutoriu ţie, şi Cel preacuvios a întăriturii. Şi te va acoperi a lui Dumnezăuîncepătură,  şi supt vîrtutea braţurilor ce cură pururea, şi va goni den naintea feaţii tale prevrăjmaş,  zicînd: Pieri!" Şi va lăcui Izrailsingur nădejduind pre pămîntul lui Iacov preste grîu şi  vin, şi ceriul lui noros curoua. Fericit eşti, Izraile! Cine e aseameneţie, norod mîntuit  de Domnul ? Va sprejeni ajutoriul tău, şi sabia, fala ta! Şi te vor minţi vrăjmaşii tăi, şi tu preste cerbicea lor vei călca".   
{LegeaIICapXXXIV} Şi să sui Moisi de la Aravoth Moav pre muntele Moav, pre vîrful lui Fazga, carea iaste de cătră faţa  Ieriho, şi i-au arătat lui Domnul tot pămîntul luiGalaad pînă la Dan, Şi tot pămîntul  lui Neftalim şi tot pămîntul lui Efrem şi luiManasi şi tot pămîntul Iudei, pînă la  mareacea de apoi, Şi pustiiul şi premprejurile locurilor Ieriho, cetatea finicilor, pînă  laSigor. Şi zise Domnul cătră Moisi: " acesta e pămîntul carele am jurat lui Avraam şi  luiIsaac şi lui Iacov, zicînd: Semenţiei voastrevoiu da pre el", şi am arătat pre el  ochilor tăi, şi acolo nu vei întra!" Şi au murit acolo Moisi, robul Domnului, în pămîntul  Moav, prencuvîntul Domnului; Şi l-au îngropat pre elîn pămîntul Moav, aproape de  casa lui Fogor. Şi nu ştie nimenea grobniţa lui pînă în ziua deastăzi. Iară Moisi era de  120 de ani cînd au murit el; nu s-au întunecat ochii lui, nice s-au stricat buzele lui.  Şi au plîns fiii lui Izrailpre Moisi în Aravoth Moav, la Iordan, despreIeriho, 30 de zile,  şi s-au săvîrşit zilele jăliiplîngerii lui Moisi. Şi Isus, feciorul lui Navi, s-au împlut  de duh de priceapere, pentru că au pus Moisi mîinile lui pre el. Şi au ascultat pre elfiii  lui Israil, şi au făcut în ce chip au poruncit Domnul lui Moisi. Şi nu s-au mai sculat  încă proroc întru Israil ca Moisi, pre carele au conoscut Domnul lui faţă cătră faţa,   întru toate seamnele şi minunile pre carele au trimi spre el Domnul să le facă pre eale   întru pămîntul Eghipetului, lui Farao şi slugilor lui şi pămîntului lui, Şi minunile ceale  mari şi toată mîna cea tarecarele au făcut Moisi înaintea a tot Israilul.   
{p153} 
{IisusNaviCapI} Şi fu după moartea lui Moisi, robul  Domnului, şi zise Domnul lui Iisus, feciorul lui Navi, slugii lui Moisi, zicînd: " Moisi,  sluga Mea, au murit. Dirept aceaea, sculîndu-te, treci Iordanul tu şi tot nărodul   acesta, la pămîntul carele Eu dau lor. Tot locul pre carele vei sui cu urma picoarelor   voastre, voao vă-l voiu da pre dînsul, în ce chip am grăit lui Moisi: Pustiiul şi  Andilivanul, pînă la rîul celmare, rîul Efrathului, şi pînă la marea cea deapoi, despre  apusul soarelui, vor fi hotarăle voastre. Şi nu va sta om împotrivă înaintea voastră, în  toate zilele vietii tale, şi în ce chiperam cu Moisi, aşa voiu fi şi cu tine, şi nu tevoiu  lăsa, nici nu te voiu treace cu vedearea. Întăreaşte-te şi te vitejaşte, pentru cătu vei   împărţi nărodului acestuia pămîntulcarele am jurat părinţilor voştri să le daulor.  Întăreaşte-te dară, şi te vitejaştefoarte, să păzeşti şi să faci după cum au poruncit   Moisi, sluga Mea, şi să nu te abaţi dela ei în dreapta au în stînga, pentru ca să pricepi   întru toate carele vei face. Şi nu să valipsi Cartea legii aceştiia den rostul tău, şi  veicugeta întru dînsa ziua şi noaptea, pentru casă pricepi să faci toate ceale scrise, căci  atuncea te vei îndirepta, şi vei îndirepta căile tale, şi atuncea vei priceape. Iată că-ţ   poruncescu ţie: întăreaşte-te şi te vitejaşte, să nu tespăimîntezi, nici să te spari, căce  cu tine e Domnul Dumnezeul tău, la toate, oriunde veimearge". Şi au poruncit Iisus  cărturarilornărodului, zicînd: " întraţi pren mijlocultaberei nărodului şi porunciţ  nărodului, zicînd: "Gătit de mîncat, ca, încă trei zile, voiveţi treace Iordanul acesta,   întrîndu să apucaţ pămîntul carele Domnul Dumnezeul vostrudă voao!" Şilui Ruvin, şi  lui Gad, şi la jumătate de fealiul lui Manasii, zise Iisus: " aduceţi-vă aminte de  cuvîntul Domnului, carele au poruncit voao Moisi, robul Domnului, zicînd: " Domnul  Dumnezeulvostru v-au odihnit pre voi şi v-au dat voao pămîntul acesta". Fămeile   voastre şi copiiivoştri şi dobitoacele voastre lăcuiască în pămîntul care au dat voao,  iară voi veţ treacesprinteni mai înainte decît fraţii voştri, tot cela cepoate, şi vă veţ bate   împreună cu ei Pînă unde va odihni Domnul Dumnezeul vostru pre fraţii voştri, ca şi  pre voi, şi vor moştenişi aceştea pămîntul carele Domnul Dumnezeulnostru dă lor şi  veţ mearge fieştecarele lamoştenirea lui care au dat voao Moisi decindea de Iordan,  despre răsărita soarelui". Şi răspunzîndu lui Iisus" ziseră: "Toate cîtevei porunci noao  vom face şi la tot locul undene vei trimite pre noi vom mearge. După toate cîte am  ascultat pre Moisi, vom ascultapre tine, numai fie Domnul Dumnezeulnostru împreună  cu tine, în ce chip era cu Moisi. Iară omul carele nu te va asculta şi carele nu va auzi  cuvintele tale după cum vei porunci lui, să moară, numai întăreaşte-te şite vitejaşte".   
{IisusNaviCapII} Şi au trimis Iisus, feciorul lui Navi, de la Sattin doi  tineri să iscodească, zicîndu: "Suiţi-vă şi vedeţi pămîntulşi pre Ieriho!" Şi mergîndu  cei doitineri, veniră la Ieriho şi întrară lacasă de fămeaie curvă, căriia numele Raav,  şi odihniră acolo. Şi să spuse împăratului deIeriho: "Iată, oamenii au întrat aicea  dentrufiii lui Israil ca să se iscodească pămîntul". Şi au tremis împăratul Ierihonului şi  au zis cătră Raav zicîndu: "Scoate pre oamenii preceia ce au întrat în casa ta noaptea,   pentru căci au venit să iscodească pămîntul". Şi luînd muiarea pre cei doi oameni, au  ascunsupre ei, şi zise cătră ei zicînd: " întrat-au lamine oameni şi nu ştiu de unde era.  Şi cîndsă închidea poarta la întunearec, oamenii auieşit; nu ştiu unde s-au dus, goniţi  dupre dînşii de-i veţi ajunge pre ei". Şi ea sui pre ei înpodul casii şi i-au ascunsu  pre ei în znopi de ingătit ei deasupra casii. Şi oamenii gonirădupe dînşii calea ceaea  despre Iordan, pre latrecători, şi poarta s-au închis. Şi fu dupăce au ieşit ceia ce  goniia după dînşii, şi ei mai înainte decît a dormi ei, şi ea s-au suit cătrăei deasupra  casii şi zise cătră ei: "Ştiu cumau dat Domnul pămîntul voao, pentru căci aucăzut frica   voastră pre noi, şi au căzut toţi ceiace lăcuiesc pămîntul de cătră voi, pentru căam auzit  cum au uscat Domnul DumnăzăuMarea Roşie de cătră fata voastră cînd ieşiiaţide la   pămîntul Eghipetului şi cîte aţi făcut lacei doi împăraţi ai amoreilor carii era decindea  de Iordan, lui Sion şi lui Og, pre carii i-aţi surpat de tot pre ei. Şi auzind noi,  ne-am turburat cu inima noastră şi n-au mai stătutîncă duh în nice unul de cătră  faţa voastră, căci Domnul Dumnezăul vostru Dumnezăuîn ceriu sus şi pre pămînt jos.  Şi acum juraţi mie pre Domnul Dumnezău, căci eu facvoao milă, şi să faciţi şi voi milă   întrucasa tătîni-mieu, şi daţi mie semnu adevărat Şi prindeţi vie pre casa tătîni-mieu, şi pre mumă-mea, şi pre fraţii miei, şi   
{p154} pre surorile meale, şi toate cîte au ei, şi scoateţi sufletul mieu dentru moarte". Şi ziseră ei   oamenii: "Sufletul nostru pentru voi lamoarte". Şi ea zise: "Şi va fi după ce va da  Domnul voao cetatea, faciţi cătră mine milă şiadevăr". Şi i-au slobozit pre ei cu o  funepre fereastră, căci casa ei era la zidu şi în ziduea lăcuia, şi zise lor: "La munte  meargeţi, pentru ca să nu vă întimpine pre voi ceia cegonescu, şi vă veţi ascunde acolo  trei zile pînăsă vor întoarce ceia ce gonescu după voi, şidupă aceaea vă veţi duce la  calea voastră". Şi zise cătră ea oamenii: "Nevinovaţi suntem cu acest jurămînt al tău.  Iată, noi vom întrala o parte a cetăţii, şi vei pune semnul, funişoara cea roşie aceasta  vei lega la fereastră, pren carea ne-ai pogorît pre noi prentr-însa, iară pre  tată-tău şi pre mumă-ta şi pre fraţii tăi şi toată casa tătîni-tău să-i aduni pre   dînşii la casa ta. Şi va fi tot carele va ieşi afară den uşa casii tale, vinovat va fi  singuru-ş, iară noi curaţi cu jurămîntul tău acesta; iară cîţi vor fi împreună cu tine în  casa ta, nevinovaţi vom fi de să va atinge mînă de el. Iară de ne va năpăstui pre noi  cineva şi va descoperi cuvintele noastre aceastea, vom fi nevinovaţi jurămîntului tău  acestuia cu carele ne-ai jurat pre noi". Şi zise lor: "După cuvîntul vostru, aşa să fie!"  Şi i-au trimis pre ei şi s-au dus, şi au legat semnul cel roşu la fereastră. Şi au mers  şi au venit la munte şi au aşteptat acolo trei zile pînă s-au întors ceia ce goniia, şi au  cercat ceia ce goniia toate căile şi n-au aflat. Şi s-au întors cei doi tineri şi s-au   pogorît den munte şi au trecut la Iisus, fiiul lui Navi, şi au povestit lui cîte li s-au  întîmplat lor. Şi zisără cătră Iisus Că: "Au dat Domnul Dumnezăul nostru tot pămîntul  în mîna noastră şi s-au spămîntat tot cela ce lăcuiaşte pămîntul acela de cătră noi".   
{IisusNaviCapIII} Şi să mînecă Iisus dimeneaţa şi să rădicară de la  Sattin şi veniră pînă la Iordan, el şi toţi fiii lui Israil, şi au poposit acolo mai înainte de  trecut. Şi fu după trei zile, au trecut cărturariipren tabără Şi au poruncit   norodului"zicînd: "Cînd veţi vedea chivotul făgăduinţii Domnului Dumnezăului vostru  şi pe preoţiivoştri şi pre leviţi rădicînd pre el, să vă rădicaţi den locurile voastre şi veţi  mearge după dînsul. Însă departe să fie întru mijloculvostru şi al lui, cîtu doao mii de  coţi să staţi, sănu vă apropiaţi de el, pentru ca să ştiţi caleacare meargeţi pre ea, pentru  căci n-aţi mers calea de ieri şi de alaltaieri". Şi zise Iisus norodului: "Curăţiţi-vă  de mîine, căci mîine vaface Domnul întru voi minuni". Şi zise Iisus preoţilor: "Rădicaţi   chivotul făgăduinţii Domnului şi meargeţi înaintea norodului!" Şiau rădicat preoţii   chivotul făgăduinţii Domnului şi mergea înaintea nărodului. Şi zise Domnul cătră  Iisus: "În ziua aceasta încep a teînălţa pre tine denaintea a toţi fiii lui Israil, pentru ca  să cunoască cum, în ce chip eram cu Moisi, aşa voiu fi şi cu tine. Şi porunceaşte  preoţilor celora ce rădică chivotul făgăduintii, zicînd: "După ce veţi întra pre o parte de  apaIordanului, şi în Iordan veţ sta". Şi zise Iisus fiilor Israil: " apropiaţi-vă aicea şi  ascultaţ cuvîntul Domnului Dumnezeului vostru. întru aceasta veţ cunoaşte căci  Domnul viu întru voi şi surpîndu va surpa de cătră faţa voastră pre hananeu şi pre heteu  şi pre ferezeu şi pre eveu şi pre ghergheseu şi pre amoreu şi pre evuseu. Iată, chivotul  făgăduinţei Domnului a tot pămîntul treace Iordanul. Aleageţi-vă voao doisprăzeace   oameni dentru fiii lui Israil, unul den fieştecare feliu. Şi va fi după ce vor sta pe   picioarele preoţilor cărora rădică chivotul făgăduinţii Domnului atot pămîntul în apa  Iordanului, apa Iordanuluiva lipsi, iară apa cea ce pogoară va sta". Şi fu după ce  s-au rădicat nărodul den lăcaşurilelor ca să treacă Iordanul, iară preoţii au rădicat   chivotul făgăduinţei Domnului mai înaintedecît nărodul. Şi deaca întrară preoţii ceia ce  rădica chivotul făgăduinţei Domnului înIordan, şi picioarele preoţilor celora ce  rădica chivotul făgăduinţei Domnului s-au muiat lapartea apei Iordanului, iară  Iordanul săîmplea pre toată matca lui ca în zilele seaceriigrîului. Şi stătură apele ceale  ce cura den sus, stătură o închegare, fiind depărtatefoarte, foarte, de la Adami cetatea  pînă la partea de la Cariathiarim, iară ceaea ce să pogorîia s-au pogorît la Marea  Araviei, MareaSărilor, pînă s-au fîrşit de tot. Şi nărodul sta împotriva Ierihonului, şi  stătură preoţiiceia ce rădica chivotul făgăduinţei Domnuluipre uscat în mijlocul  Iordanului, şi toţ fiii lui Israil trecea pre uscat pînă au săvîrşit totnărodul trecîndu Iordanul.   
{IisusNaviCapIV} Şi de vreame ce au săvîrşit tot nărodul  trecînd Iordanul, zise Domnul lui Iisus zicînd: "Ia oameni doisprăzeace den nărodu,  cîte un om dentot neamul, Şi porunceaşte lor, zicîndu: "Luaţ voao den mijlocul  Iordanului, gata doaosprăzeace pietri, şi preaceastea aducîndu-le împreună cu voi sînguri, veţ pune pre eale în locul taberei   
{p155} voastre unde veţ tăbărî acolo noaptea". Şi chemîndu Iisus doisprăzeace oameni den ceislăviţ den fiii lui   Israil, cîte unul den fieştecare fealiu, zise lor: " aduceţi înaintea mea înaintea feaţii  Domnului, în mijlocul Iordanului, şi, luîndu, să rădice de acolo cîte o piatră fieştecarele  pre umerele sale, după n umărulneamurilor fiilor lui Israil, pentru ca să fievoao  aceastea întru sămnu zăcîndu purureaca, cînd te va întreba feciorul tău mîine, zicînd:  "Ce sînt aceastea pietri noao?", Şi tu vei arăta fiiului tău, zicînd: Căci au lipsit rîul  Iordanului de cătră faţa chivotului făgăduinţei Domnului a tot pămîntul, cîndu trecea  pre el, şi săcă apa Iordanului". Şi vor fi voao pietrile aceastea pomenire fiilor lui Israil  pînă în veaci". Şi au făcut aşa fiii lui Israil, în ce chip au poruncit Domnul lui Iisus, şi  luîndu doaosprăzeace pietri den mijlocul Iordanului, în ce chip au poruncit Domnul lui  Iisus la săvîrşitul treacerei fiilor lui Israil, şi au adus împreună cu ei la tabără şi au pus  pre ei acolo. Şi au pus Iisus şi alte doaosprăzeace pietri în Iordanul acesta în locul ce  s-au făcut cel de supt picioarele preoţilor celora ce rădica chivotul făgăduinţei  Domnului, şi sînt acolo pînă în ziua de astăzi. Şi sta preoţiiceia ce rădica chivotul  făgăduinţei Domnuluiîn Iordan pînă au săvîrşit Iisus toate cîte au poruncit Domnul lui  Iisus ca să spuie nărodului, după toate cîte au poruncit Moisi lui Iisus, şi grăbi nărodul  şi trecu. Şi fu după ce ausăvîrşit tot nărodul a treace, şi trecu chivotulfăgăduinţei  Domnului şi preoţii înaintea lor. Şi au trecut fiii lui Ruvin şi fiii lui Gad şicei jumătate  de neamul lui Manasii gătiţ înaintea fiilor lui Israil, în ce chip au poruncit lor Moisi.  Patruzeci de mii sprintine de războiu au trecut înaintea Domnului la bătaie cătră cetatea  Iereho. în ziua aceaea auadaos Domnul pre Iisus înaintea a tot neamullui Israil, şi să  temea de el cum să temea de Moisi cîtă vreame trăiia. Şi zise Domnul lui Iisus zicînd:  " porunceaşte preoţilor celorace rădică chivotul făgăduintii mărturiei Domnului să iasă   afară den Iordan". Şi porunci Iisus preoţilor, zicînd: "Ieşiţi afară den Iordan!"Şi fu  după ce ieşiră preoţii ceia cerădica chivotul făgăduinţii Domnului den mijlocul  Iordanului şi puseră picioarile pre uscat, şi să porni apa Iordanului pre loc şi mergea  caşi ieri şi alaltaieri pren toată matca. Şi norodulsă sui den Iordan la al zeacelea zi al  lunii cei dentîiu şi s-au tăbărît fiii lui Israil la Galgala, despre o parte despre răsărita  soarelui despreIeriho. Şi ceale pietri aceastea carele au luat de la Iordan le-au pus  Iisus la Galgala şiau zis cătră fiii lui Israil zicînd: "Cînd vor întreba pe voi fiii voştri,  zicînd: "Ce sînt pietrile aceastea?", Veţi povesti fiilor voştri că pre uscat au trecut Israil  Iordanul, Uscînd Domnul Dumnezăul vostru apa Iordanuluipre denaintea lor pînă ce au  trecut, în ce chipau făcut Domnul Dumnezăul vostru MareaRoşie, pre carea au  uscat-o Domnul Dumnăzăul vostru înaintea voastră pînă ce am trecut, pentru ca să  conoască toate limbile pămîntului că putearea Domnului tare iaste şi pentru ca voi să vă  închinaţi Domnului Dumnezăului vostru în toată vreamea".   
{IisusNaviCapV} Şi fu după ce au înţeles împăraţii amoreilor, carei era decindea de  Iordan, şi împăraţii finicii, carii era lîngă mare, cum au săcat Domnul Dumnezău rîul  lui Iordan denaintea fiilor lui Israil cînd au trecut ei, şi li să pogorîră cugetele lor şi să  cutremurară şi nu era întru ei nicio înţelepciune de cătră faţa fiilor lui Israil. Iară supt  aceasta vreame, zise Domnul lui Iisus: "Fă ţie cuţite de piatră, den piatră colţurată, şi,  şăzînd, obrezuiaşte pre fiii lui Israil deal doilea rînd". Şi-ş facu lui Iisus cuţite de  piatră ascuţite la margine şi au obrezuit prefiii lui Israil la locul ce să cheamă Dealul  Neobrezuiţilor-la-margine. Iară în ce chip au curăţit Iisus pre fiii lui Israil, cîţi  oarecînd s-au născut pre cale şi cîţi oarecînd au fost neobrezuiţi den ceia ce au ieşit  de la Eghipet, pre toţiaceştea au obrezuit Iisus. pentru că 40 şi 2 de ani s-au învîrtit   Israil în pustia Magdaritului, pentru aceaea neobrezuiţi era cei maimulţi dentru dînşii,  den cei de războiu, denceia ce au ieşit den pămîntul Eghipetului, Carei, neascultînd   poruncile Domnului Dumnezău, cărora au şi orînduind Domnul lor casă nu vază ei   pămîntul carele au jurat Domnul părinţilor lor să dea noao pămînt care curălapte şi  miare. Şi pentru aceştea au pus laloc pre fiii lor pre carii Iisus i-au obrezuit, pentru  că acoperiţi era la margine, căci s-au născut ei pre cale, neobrezuiţi. Şi  obrezîndu-i-se toată limba, linişte avea acolo, şăzîndîn tabară pînă s-au  vendecat. Şi zise Domnul lui Iisus: "În ziua de astăzi am rădicatponosul Eghipetului de  la voi". Şi numinumele locului aceluia Galgala pînă în ziuade astăzi. Şi să tăbarîră fiii  lui Israil la Galgala, şi făcură fiii lui Israil Paştile în 14 zile alunii, de cu sară, de cătră  apusul Ieriho la cîmpu. Şi au mîncat den grîul pămîntului a doua zi de Paşte azime şi noua. În ziua   
{p156} aceasta lipsi mana a doua zi după ce au mîncatei  den grîul pămîntului şi nu mai era fiilor luiIzrail mană şi au luat Ţara Finicilor în  anulacela. Şi fu cînd era Iisus la Ierihon, şi căutînd cu ochii lui văzu un om stînd   înaintea luişi sabia lui goală în mîna lui, şi apropiindu-se Iisus, zise lui: "Al nostru  eşti, au dentru vrăjmaş?" Iară cela zise lui: "Eu, mai marelevoievod puterii Domnului,  acuma am venit". Şi Iisus au căzut pre faţa lui la pămînt şi săînchină lui şi zise:  "Stapîne, ce porunceştirobului tău?" Şi zise voievodul Domnului cătră Iisus: "Dezleagă  încălţămintea de la picioarele tale, pentru că locul pre carele tustai preste el sfînt iaste".  Şi făcu Iisus aşa.   
{IisusNaviCapVI} Şi Ieriho, încuiată şi întarita de cătră faţa fiilor lui Izrail, şi nimeni nu ieşiia dentr-însa, nice întra înlăuntru. Şi zise  Domnul cătră Iisus: "Iată, Eu dauţie supt mîna ta Ierihonul şi pre împăratul ei care iaste   într-însa, tare în vîrtute. Şi încunjuraţ cetatea toţi oamenii de războiu împrejurul  cetăţii o dată; aşa să faceţi6 zile. Şi 7 preoţi vor lua 7 buciune al lui Iovil înaintea   chivotului, şi în ziua a şaptea veţ încunjura cetatea de 7 ori, şi preoţii vor buciuna cu  buciunii, Şi va fi după ce veţtrîmbiţa cu trîmbiţa lui Iovil, auzind voi glasulbuciunului,  să strige tot norodul şi, strigînd ei, vor cădea singure zidurile cetăţii şi va întratot  nărodul cela ce s-au pornit, fieştecareledupă faţă-ş, în cetate". Şi întră Iisus,  fiiullui Navi, cătră preoţi şi zise lor: "Luaţi chivotul făgăduinţii şi 7 preoţi vor lua 7  buciune alelui Iovil den faţa chivotului Domnului". Şi zise lor zicînd: " porunciţ  nărodului să umblepremprejur şi să încunjure cetatea şi cei derăzboiu să meargă pe  aproape, înarmaţ, înaintea Domnului". Şi fu după ce zise Iisus cătră norod: "Şi 7 preoţi  avînd 7 trîmbiţesfinte să treacă aşijderea înaintea Domnului, meargă pe aproape şi să  trîmbiteaze tare, şi chivotul făgăduinţii Domnului meargă preurmă" Iară cei de războiu  să meargă peaproape înainte, şi preoţii trîmbiţînd cubuciunele, şi cei den coada oştii  denapoia chivotului făgăduinţii Domnului, mergînd şitrîmbiţînd cu bucionele", Iară   norodului porunci Iisus, zicînd: "Nu strigaţ, nice să auzănime glasul vostru, nu va  treace den rostulvostru cuvînt pînă la ziua ce El va porunci săstrigaţi, şi atuncea  strigaţi". Şi umblînd împrejur chivotul făgăduinţii lui Dumnezeu cetateapemprejur,  îndată să duse la tabără şi rămase acolo. Şi în ziua a doua să sculă Iisusdimeneaţa şi  rîdicară preoţii chivotul făgăduinţii Domnului. Şi cei 7 preoţi carii purta ceale 7  trîmbiţe mergea pe aproape înaintea Domnului, şi preoţii au trîmbiţat cu trîmbiţele, şi  ceaealaltă gloată toată şi cei de războiu mergea după aceia, şi ceaealalta gloată,  dendărătul chivotului făgăduintii Domnului, mergînd şi trîmbiţind cu buciunele, şi  preoţii autrîmbiţat cu trîmbiţele ceale de cornuri. Şi ceaealaltă gloata au încunjurat   cetatea în ziuaa doua pe aproape, şi să duse iarăţ la tabară; aşa făcu în 6 zile. Şi fu în  ziua a şaptea, să sculară foarte de demeneaţă şi au încunjurat cetatea după judecata  aceasta: de 7 ori numaiîn ziua aceaea au încunjurat cetatea de 7ori. Şi fu la  încunjurarea a şaptea, au trîmbiţat preoţii cu trîmbiţele, şi zise Iisus cătră fiiilui Israil:  "Strigaţi, pentru că au dat voao Domnul cetatea. Şi va fi cetatea aceasta anathema, ea şi  toate cîte sînt într-însa, Domnului puterilor, fără numai pre Raav curve săo cruţaţi,  pre dînsa şi toate cîte sînt în casa ei, pentru căci au ascuns pre solii carii i-am trimis.  Iară voi feriţi-vă foarte de anathema, pentru ca să nu vă aduceţi aminte să luaţi  voiden anathema, şi veţ face tabăra fiilor lui Israil anathema şi ne veţ surpa pre noi. Şi  tot argintul şi aurul şi toată arama şi hierul, sfînt va fi Domnului, la visteria Domnului  seva aduce înlăuntru". Şi chiuiră norodul şi trîmbiţară cu trîmbiţele preoţii, şi deca  auzi norodul glasul trîmbiţelor, au chiuit tot norodul cu chiot mare şi tare, şi au căzut  tot zidul dupe-mprejur şi să sui tot norodul, fieştecarele în cetate în preajma lui, şi  au luat cetatea. Şi o anathematisi pre ea Iisus şi pre cîte era în cetate, den bărbat pînă  înfămeaie, den tînăr şi pînă la bătrîn, şi pînă la viţel, şi pînă la oaie, şi înjugătoriu, întru  ascuţitul sabiei. Şi celor doi tineri ce au iscodit pămîntul zise Iisus: " întraţi la casa  muieriicurvei şi o scoateţ pre ea de acolo şi toate cîtesînt ale ei, în ce chip aţ jurat ei".  Şi au întrat cei doi tineri ceia ce au iscodit cetatea în casemuierii şi au scos pre Raav  curve şi pre tatăl eişi pre muma ei şi pre fraţii ei şi toată rudeniaei şi toate cîte era la ea,  şi au pus-o pre ea afară den tabăra lui Israil. Şi cetatea au ars cu foc cu toate cîte era   într-însa, afară den argintşi aur şi den toată arama şi hierul au dat laCasa  DomnuluiJsă să aducă Domnului. Şi pre Raav curve şi toată casa ei cea de moşie  şitoate ale ei le-au luat vii Iisus şi au lăcuit întru Israil pînă în ziua de astăzi, pentru  căci auascuns pre ceia ce au iscodit, pre carii i-au trimis Iisus să iscodească Ierihonul.   
{p157} Şi jură Iisus a ziua aceaea înaintea Domnului, zicînd:  "Blestemat omul înaintea Domnului, carele va rîdica şi va zidi cetatea aceaeaIerihonul,   întru cel dentîiu al lui născut vapune temelia ei, şi întru cel mai mic al lui vapune  porţile ei". Şi aşa au făcut Azan cel dela Vethil întru Aviron, cel dentîiu al lui născut,  au pus temelia ei, şi întru cel mai mic ce auscăpat au pus porţile ei. Şi era Domnul cu Iisus, şi era numele lui preste tot.   
{IisusNaviCapVII} Şi au greşit fiii lui Israil greşală mare, şi au osebit de la anathema, şi au luat Ahar, feciorul lui Harmi,   feciorul luiZamvri, feciorul lui Zara, den neamulIudei, de la anathema, şi S-au  mîniat Domnul cu urgie pre fiii lui Israil. Şi au trimis Iisus oameni de la Ierihon la  Ghe, careaiaste despre Vithavi cătră răsăritul lui Vethil, şi zise lor zicînd:  "Suindu-vă, iscodiţ pămîntul!" Şi s-au suit oamenii şi au iscodit pre Ghe. Şi  s-au întors cătră Iisus şi au zis cătră el: "Să nu se suie tot norodul, fără numai ca la  2000sau 3000 de oameni să să suie şi să bată cetatea; să nu duci acolo tot norodul,   pentru căpuţini sînt". Şi să suiră den norod acolo cavreo 3000 de oameni şi au fugit de   cătră faţa oamenilor Ghe. Şi au ucis dentru dînşii oamenii den Ghe ca vreo 36 de   oameni, şi augonit pre ei de la poartă pînă i-au înfrînt preei la vale, şi să spămîntă  inima norodului şi săfăcu ca o apă. Şi-ş rupse Iisus hainele lui şicăzu Iisus pre   pămînt preste faţa lui înaintea Domnului pînă în sară, el şi cei bătrîni ai lui Israil, şi au  pus ţărînă pre capetele lor. Şi zise Iisus: "Rogu-mă, Doamne, Doamne, pentru căce  au trecut robul tău nărodul acesta preste Iordan, ca să-l dai pre el amoreului ca să  piarză pre noi? Şi de-am fi rămasşi să fim lăcuit lîngă Iordan întru mine, Doamne Şi  ce voiu zice, în vreame ce auîntors Israil grumazii înaintea vrăjmaşuluilui? Şi auzind  hananeul şi toţi ceia celăcuiescu pămîntul, ne vor încunjura pre noişi ne vor fărîma de  pe pămînt, şi ce vei facenumelui Tău celui mare?" Şi zise Domnul cătră Iisus:  "Scoală-te, pentru căci aceasta tuai căzut preste faţa ta? greşit-au norodul şiau  călcat făgăduinţa Mea carea am pus cătrăei şi au luat den anathema, şi furînd au  menţitşi au pus întru vasele lor. Şi nu vor puteafiii lui Israil să stea înaintea feaţii  vrăjmaşilorlor, grumazii vor întoarce înaintea vrăjmaşilor lor, căci s-au făcut  anathema, nu voiu maiadaoge încă a fi împreună cu voi de nu veţrîdica anathema  dentru voi singuri. Sculîndu-te, curăţeaşte norodul şi le zi: "Curăţiţi-vă pre mîine,  căci aceastea zice Domnul Dumnezeul lui Israil: "Anathema iaste întru voi, Israil! Nu  veţi putea să staţiîmpotriva vrăjmaşilor voştri pînă veţi rădicaanathema dentru voi  singuri. Şi să vă strîngeţi toţi dimineaţă după fealiuri, şi va fi feliulcarele va arăta  Domnul, veţi aduce dupănoroade, şi norodul carele va arăta Domnulveţi aduce după  casă, şi casa care va arăta Domnul veţi aduce după om. Şi carele să va arăta întru  anathema să să arză cu focu, şitoate cîte sînt ale lui, căce că au călcat făgăduinţa  Domnului şi au făcut fărădeleage întru Israil". Şi mînecă Iisus dimeneaţa şi aduse   norodul după neamurile lui şi să arătă feliulIudei. Şi să aduse după noroduri şi să arătă   norodul lui Zarai, şi să aduse norodul luiZarai după casa şi să arătă casa lui Zamvri. Şi  să aduse casa lui după bărbat şi să arătă Ahar, feciorul lui Harmi, feciorul lui Zamdi,   feciorul lui Zara, den feliul Iudei. Şi zise Iisus lui Ahar: "Fătul mieu, dă mărire  Domnului Dumnezăului lui Israil astăzi şi dă Luiispovedania şi povesteaşte mie ce ai  făcut, şisă nu ascunzi de cătră mine. " Şi răspunse Ahar lui Iisus şi zise: "Adevărat, eu  am greşit înaintea Domnului Dumnezeului lui Israil, aşaşi aşa am făcut: Văzut-am la  pradă o îmbrăcăminte împistrită bună şi 200 de didrahmede argint şi o limbă de aur,  cincizeci de didrahme trasul ei, şi, pohtindu pre eale, amluat şi, iată, aceastea sînt  ascunse în pămîntuîn cortul mieu, şi argintul iaste ascunsu supt dînsăle". Şi trimise  Iisus slugi şi alergară la cortu la tabără, şi aceastea era ascunse în cortul lui, şi argintul  supt dînsele. Şi le-au scos pre aceastea den cortu şi le-au adus pre eale cătră Iisus  şi cătră toţi bătrînii lui Israil şi le-au pus pre eale înaintea Domnului. Şi luo Iisus pre  Ahar, feciorul lui Zara, şi argintul şi îmbrăcămintea şi limba cea de aur, şi pre feciorii  lui şi featele lui, şi viţeii lui, şi înjugătorii lui, şi oile lui, şi cortul lui, şi toate  unealtelelui, şi tot Israilul împreună cu el, şi-l suiră preel la Emecahor. Şi zise Iisus   cătră Ahar: "Căce ne-ai surpat pre noi? Surpe-te de tot Domnul în ce chip şi  astăzi". Şi-l ucisără pre el cu pietri tot Israilul, şi le arseră preeale cu foc, şi uciseră  pre ei cu pietri. Şi puseră pre el grămadă de pietri mare, pînă înziua de astăzi, şi s-au potolit Domnulde mînia urgiii Lui; pentru aceaeaau numit pre aceaea "Emecahor", pînă în ziua de astăzi.   
{p158} 
{IisusNaviCapVIII} Şi zise Domnul cătră Iisus: "Să nu tetemi, nice să te spămîntezi; ia împreună cu tine pre toţi  bărbaţii cei de războiu şi, sculîndu-te, pasă laGhe; iată că am dat în mînile tale  pre împăratul den Ghe, şi pre norodul lui, şi cetatea lui, şi pămîntul lui. Şi vei face pre  Gheişi împăratului ei în ce chip ai făcut Ierehonuluisi împăratului lui, şi prada ei şi  dobitoacele eivei prăda ţie, şi pune ţie strajă cetăţii dendărătul ei". Şi să sculă Iisus şi  tot norodul celde războiu ca să să suie la Ghe, şi au ales Iisus30 000 de oameni tari în  vîrtute şi i-au trimis pre ei noaptea şi le-au poruncit lor, zicînd: "Căutaţi voi,  ascundeţi-vă dendărătul cetăţii, nu vă duceţi departe de cetate foarte, şi veţi fitoţi  gata. Şi eu şi tot norodul carele iaste împreună cu mine ne vom apropia cătră cetate; şi  va fi după ce vor ieşi ceia celăcuiescu în Ghe întru întimpinarea noastrăca şi întîiu, şi  vom fugi den naintea feaţiilor. Şi după ce vor ieşi denapoia noastră, îivom trage pre ei  de la cetate şi vor zice: "Fugaceştea de cătră faţa noastră în ce chip şi mainainte". Şi  vom fugi de cătră ei, iară voi văveţi scula den pîndeală şi veţi întra în cetate şiveţi  fărîma cetatea şi o va da pre ea Domnul Dumnezăul nostru în mînile noastre. Şi vafi  după ce veţi lua cetatea, o veţi arde pre dînsa cu focu; după cuvîntul acesta să faceţi,  iată, poruncescu voao!" Şi i-au trimis preei Iisus şi au mersu la ascunsoare şi au  şăzut între mijlocul lui Vethil şi între mijlocul Ghe, de la marea Gheii, şi au mas Iisus  noapteaaceea în mijlocul norodului. Şi mînecîndudimeneaţa Iisus, au socotit norodul şi  s-au suit el şi cei mai bătrîni ai lui Israil despre faţanărodului asupra Gheii, şi tot  nărodul cel derăzboiu împreună cu el s-au suit. Şi mergînd, au venit den preajma  cetăţii desprerăsărit, şi pînditorii cetăţii despre mare, şi s-au tăbărît de cătră  miazănoapte la Ghe şivalea între mijlocul lui şi a Gheii. Şi au luatvreo 5000 de oameni  şi i-au pus pre ei depază între mijlocul Vethil şi a Gheii, mareaGheii. Şi puse  nărodul toată tabăra careaera de cătră miazănoapte cetăţii, şi margineleei la marea  cetăţii, şi mearse Iisus în noapteaaceaea în mijlocul văii. Şi fu după cevăzu împăratul  Gheii, şi sîrgui şi mînecă şiieşîră oamenii cetăţii întru întimpinarea lordirept la războiu,  el şi tot nărodul lui, la vreame, de cătră faţa ascunşilor, şi el nuştiia că ascunş sînt lui  dendărătulcetăţii. Şi văzu şi să deade în laturi Iisusaceaea în mijlocul norodului, şi tot  nărodul de cătră faţa lor şi fugi caleapustiiului. Şi să întări tot nărodul a goni  dendărătul lor şi goniră dendărătul fiilor lui Israil. Şi ei să departară de cetate, n-au  rămas nimeni în Ghei şi în Vethil carele n-au gonit dendărătul lui Israil, şi lăsară   cetateadeşchisă şi goniră dendărătul lui Israil. Şi zise Domnul cătră Iisus: "Întinde  mîna ta cudarda care iaste în mîna ta asupra cetăţii, pentru că întru mîinele tale am  datu-o pre ea, şi ascunşii să vor scula degrabă den locul lor". Şi-ş rădică Iisus  mîna lui cu darda asupracetăţii. Şi ascunşii s-au sculat degrabă den locul lor şi ieşiră  cînd întinse mîna şi întrarăîn cetate şi o luară pre ea şi, grăbindu, aprinsără cetatea cu  foc. Şi căutîndu ceia ce lăcuiescu în Ghei îndărătul lor, vedea fumul suindu-se den   cetate în ceriu, şi nu mai aveaunde fugi încoace au încolea, şi nărodul celace fugiia în  pustie s-au întorsu asupra celorace goniia. Şi Iisus şi tot Israilul au văzut că au luat  pînditorii cetatea şi căci s-au suit fumul cetăţii în ceriu şi, întorcîndu-să, au  lovitpre oamenii Gheii. Şi ceia au ieşit den cetate în timpinarea lor şi să făcură între  mijlocul taberei lui Israil, aceştea de o parte şiceia de alta. Şi i-au lovit pre ei pînă  unde n-au rămas den ei mîntuit şi scapat, şi pre-mpăratul Gheii l-au prinsu viu  şi au adus pre el cătră Iisus. Şi fu după ce părăsiră fiii lui Israil omorînd pre toţi pre cei  den Ghei şi precei den cîmpi şi den muntele pogorîrei, unde i-au gonit pre ei, şi au  căzut tot în gură desabie dentr-însa pînă în săvîrşit şi să întoarse Iisus la Ghe şi o  lovi pre ea cu gură desabie. Şi să făcură tot ceia ce au căzut înziua aceaea, de la bărbat  pînă la fămeaie, mii toţ ceia ce lăcuia în Ghe. Şi lisus nu ş-au întors mîna lui care au  întinsu-o cu darda, pînă au anathematisit pre toţi ceia ce lăcuia înGhe. afară den  dobitoace şi den prăzi ceera în cetatea aceaea, toate au prădat lor fiiilui Israil, după   porunca Domnului, în ce chipau rînduit Domnul lui Iisus. Şi au aprins Iisus cetatea cu  foc, lut nelăcuit au pus pre eaîn veac, pînă în ziua aceasta. Şi pre-mpă-ratul Gheii  l-au spînzurat pre un lemnu gea-măn şi era pre lemnu pînă la vreame de sarăşi,  apuindu soarele, porunci Iisus şi pogorîrătrupul lui de pe lemnu şi l-au aruncat pre  elîn groapă lîngă poarta cetăţii şi au pus preste el grămadă de pietri mare, pînă înziua de  astăzi. Atunce au zidit Iisus jîrtăvnic Domnului Dumnezeului Israil, în muntele Gheval.  În ce chip au poruncit Moisi, robul Domnului, fiilor lui Israil,   
{p159} în ce chip iaste scris în leagea lui Moisi: jîrtăvnic de pietri întregi cu totul, preste carele  nus-au pus pre eale hier, şi au suit acolo ardere-de-tot Domnului şi jîrtva  mîntuirii. Şi auscris Iisus a doao leage pre pietri, leagea lui Moisi, carea au scrisu-o   înaintea fiilor lui Israil. Şi tot Israilul, şi bătrînii lor, şi judecătorii lor, şi cărturarii lor,   mergea peaproape, pre de o parte şi pre de alta înpreajma chivotului, şi preoţii leviţii  au rădicat chivotul făgăduinţei Domnului, şi cel nemearnic şi cel de pămînt era   jumătate dentru eiaproape de muntele Garezin şi jumătate de eiaproape de muntele  Gheval, în ce chip au poruncit Moisi, robul Domnului, să blagoslovească pre nărodul  lui Israil dentîiu. Şi după aceasta citi Iisus toate cuvintele legiiaceştiia, blagosloveniile  şi blestemele, dupătoate ceale scrise în leagea lui Moisi. Nuera cuvînt dentru toate  carele au poruncit Moisi lui Iisus, carele n-au citit Iisus la urechile a toată adunarea   fiilor lui Israil, bărbaţilor şi muierilor, şi copiilor, şi nemearnicilorcelora ce mergea împreună cu Israil.   
{IisusNaviCapIX} Iară după ce auziră toţi împăraţii amoreilor, cei decindea de Iordan, cei den munte, şi cei den cîmpie, şi cei dentoată   marginea Mării cei Mari, şi ceide lîngă Andilivan, heteii, şi amoreii, şi ghergheseii, şi  hananeii, şi ferezeii, şi eveii, şi evuseii, Şi să adunară într-un loc ca să săbată cu  Iisus şi cu Israil, odată toţi. Şi cei celăcuia la Gavaonnul au auzit toate cîte au făcut  Domnul Ierihonului şi Gheii. Şi au făcut şiei cu înşălăciune şi mearseră de grijiră  demîncat şi să gătiră şi, luînd saci vechi premăgarii lor şi foi de vin vechiu şi rupţi  legaţi, Şi căputele cizmelor lor şi călţunii lor, vechi şicîrpăcite în picioarele lor, şi  hainele lor vechiasupra lor, şi pîinele lor de mîncat s-au făcutuscate şi mucede şi  mîncate, Şi veniră la Iisusla tabăra lui Israil pînă la Galgala şi au zis cătră Iisus şi cătră  tot Israilul: "Den pămînt departe am venit şi acum puneţi noao făgăduinţe". Şi ziseră fiii  lui Israil cătră eveu: "Caută să nu lăcuieşti întru mine, şi cum să puiu ţie făgăduinţă?"  Şi ziseră cătră Iisus: "Robii tăi sîntem". Şi zise cătră ei Iisus: "Deunde sînteţi? Şi de  unde aţi venit?" Şi ziseră cătră el: "Den pămînt departe foarte au venit slugile tale, întru  numele Domnului Dumnezăului tău, pentru căce am auzit numele Lui şitoate cîte au  făcut la Eghipet Şi toate cîte au făcut celor doi împăraţi ai amoreilor carii era decindea  de Iordan, lui Sion, împăratul Esevon, şi lui Og, împăratul Vasan, carele lăcuia  laAstaroth şi la Edrain. Şi auzind, au zis cătră noi cei bătrîni ai noştri şi toţi ceia  celăcuiescu pămîntul nostru, zicînd: "Luaţ voaode hrană pre cale şi meargeţi în  timpinarealor şi veţ grăi cătră ei: "Robii voştrisîntem; Şi acum puneţi noao  făgăduinţă". Aceastea pîinele noastre, calde le-am luat preeale de cale de la casa   noastră în zio care amieşit să venim cătră voi, iară acum, iată, s-au uscat şi s-au  făcut mîncate. Şi aceştea-s foii vinului, pre carii i-am împlut noi, şi aceştea  s-au ruptu, şi aceastea-s hainele noastre şiîncălţămintele noastre, s-au vechit de  caleacea multă foarte". Şi au luat boiarii bucatele lor, şi pre Domnul nu L-au   întrebat. Şi făcu Iisus pace cu ei şi puse cătră ei făgăduinţeca să-i mîntuiască pre ei,  şi li s-au jurat lorboiarii adunării. Şi fu după trei zile după ce au pus cătră ei  făgăduinţă, au înţeles cum deaproape sînt lor şi cum între ei lăcuiesc. Şi să rădicară fiii  lui Israil şi veniră la cetăţile lora treia zi, şi cetăţile lor Gavaon şi Chefira şiVirot şi  cetăţile Iarim. Şi nu i-au bătut pre ei fiii lui Israil, pentru căci au jurat lor toţboiarii   adunării pre Domnul Dumnezăul lui Israil, şi au gîlcevit toată adunarea preboiari. Şi  ziseră toţi boiarii a toată adunarea: "Noi ne-am jurat lor pre Domnul Dumnezăul lui   Israil, şi acum nu vom putea să neatingem de ei. Aceasta vom face lor: să-i prindem  pre ei vii şi-i vom feri pre ei, şi nu vafi asupra noastră urgie pentru jurămîntulcarele  ne-am jurat lor". Şi ziseră lor boiarii: "Trăi-vor, şi vor fi purtători de leamne  şipurtători de apă la toată adunarea". În ce chip au zis lor boiarii, şi chemă pre ei Iisus  şizise lor zicînd: " pentru care lucru m-aţi scosden cuvînt, zicînd: " departe de tine  sîntemfoarte", iară voi sînteţ de loc den ceia celăcuiesc între noi? Şi acum, blestemaţi  să fiţi, să nu lipsască dentru voi robu, nici tăietoride leamne, nici purtători de apă, mie  şi Dumnezăului mieu!" Şi răspunseră lui Iisus, zicînd: "Căci cu povestire ni s-au  povestit noao cîte au rînduit Domnul Dumnezăul tăului Moisi, slugii Lui, să dea voao   pămîntul acesta şi să ne surpaţi pre noi şi pre toţiceia ce lăcuiesc preste el de cătră  faţa voastră, şi ne-am spămîntat foarte pentru sufletele noastre de cătră faţa voastră şi  am făcut lucrul acesta. Şi acuma, iată, noi supuşi voao; după cum vă place voao şi  dupăcum vă pare voao, faceţi noao". Şi le făcură lor aşa, şi-i scoase pre ei Iisus în  ziuaaceaea den mîna fiilor lui Israil şi nu i-au ucis pre ei. Şi i-au pus pre ei Iisus  în ziua aceaea tăietori de leamne şi purtătoride apă la toată adunarea şi la jîrtăvnicul   
{p160} Domnului, pentru aceaea s-au făcut ceia celăcuia în Gavaon  tăietori de leamne şi purtători de apă jîrtăvnicului lui Dumnezău, pînă înziua de astăzi, şi la locul carele va aleage Domnul.   
{IisusNaviCapX} Iară deca auzi Adonevezec, împăratulIerusalimului, că au luat Iisus preGhe şi au surpat pre ea, în ce  chip au făcut Ierehonului şi împăratului lui, aşa au făcut şi Gheii şi împăratului ei, şi  cum au mersu de bunăvoie ceia ce lăcuia înGavaon cătră Iisus şi cătră Israil şi să  făcurăîn mijlocul lor şi căci aceasta iaste mai maredecît Ghe, Să temură întru sine  foarte, pentru că ştiia ca cetatea era mare Gavaon, cauna den mitropolii, şi toţi oamenii  eitari, Şi trimise Adonevezec, împăratulIerusalimului, cătră Elam, împăratul  Hevronului, şi cătră Fidon, împăratul Erimuthului, şi cătră Ietha, împăratul Lahis, şi   cătră Davri, împăratul Odolam, zicînd: "Veniţi de văsuiţi cătră mine şi ajutaţi mie, şi să  batem preGavaon, pentru căce s-au închinat cătră Iisusşi cătră fiii lui Israil". Şi să   adunară şi săsuiră cei cinci împăraţi ai evuseilor, împăratulIerusalimului şi împăratul  Hevronului şi împăratul Erimuthului şi împăratul Lahisuluişi împăratul Aglonului, ei şi  tot norodul lor, şişăzură împrejurul lui Gavaon şi o bătea preea. Şi trimisără ceia ce  lăcuia în Gavaon cătră Iisus, în tabăra lui Israil, la Galgala, zicînd: "Nu slobozi mînile  tale de cătră robiităi, sui-te cătră noi degrabă şi ne ajuta noao şine mîntuiaşte pre  noi, pentru căce sînt adunaţi asupra noastră toţi împăraţii amoreilorceia ce lăcuiesc în   munte". Şi să sui Iisus dela Galgala, el şi tot norodul cel de războiu împreună cu el, tot  cel tare întru vîrtute. Şi zise Domnul cătră Iisus: "Să nu te temi de ei, pentru ca în  mînile tale i-am dat pre dînşii; nuva sta dentru dînşii nimene înaintea voastră". Şi în   vreame ce au sosit Iisus asupra lor fărăveaste, toata noaptea au mers Iisus de la  Galgala. Şi au spămîntat pre ei Domnul de cătră fata lui Israil şi au surpat pre ei  Domnulsurpare mare la Gavaon şi i-au gonit pre eicalea ceaea a suişului Vithoron  şi-i tăia pre eipînă la Azica şi pînă la Machida. Şi cîndfugiia ei de cătră faţa fiilor lui   Israil la pogorîşulVithoron, şi Domnul au aruncat preste eipietri mari de smidă den  ceriu pînă la Azica, şisă făcură mai mulţi ceia ce au murit de pietrile smizii decît ceia  ce au ucisu cu sabiile fiii lui Israil la războiu. Atuncea au grăit Iisus cătră Domnul, în  ziua care au dat Domnul Dumnezăupre amoreu supus fiilor lui Israil, cînd i-au  înfrint pre ei la Gavaon şi să surpară de faţa fiilor lui Israil, şi zise Iisus: "Să stea  soarele despreGavaon şi luna despre valea Allon!"Şi stătu soarele şi luna cu stare pînă  au izbindit Domnul pre vrăjmaşii lor. Au nu iaste aceastascrisă în Cartea celui dirept?  Şi stătu soarelela mijlocul ceriului unde mergea înainte laapus la săvîrşitul unii zile. Şi  nu fu zi ca aceasta nici mai înainte, nice mai pre urmă, ca să asculte Dumnezău aşa  glasul omenescu, căce Domnul au bătut împreună cu Israil. Şi să întoarse Iisus şi tot   Israilul împreună cu el la tabară la Galgala. Şi fugiră aceşti cinci împăraţi şi să  ascunsară în peştera de laMachida. Şi spuseră lui Iisus, zicînd: " aflatu-s-au cei  cinci împăraţi ascunşi în peştera de la Machida". Şi zise Iisus: "Tăvăliţi pietri mari la  gura peşterii şi puneţi preste eale oameni ca să păzească pre ei. Iară voi nu staţi acii, ce  goniţi dendărătul vrăjmaşilorvoştri şi apucaţi coada lor şi nu vă fie milă deei şi nu-i  lăsaţi pre dînşii să între în cetăţilelor, pentru ca i-au dat Domnul Dumnezăulnostru  în mînile noastre". Şi fu după ce s-au aşăzat Iisus şi tot norodul tăind pre eităiare  mare foarte pînă în săvîrşit, şi ceia ce sămîntuia să mîntuiră dentru ei şi întrară  încetăţile ceale tari. Şi să întoarsară tot norodul la tabără cătră Iisus la Machida  sănătoşi şi n-au crîcnit nimea cu limba den fiii lui Israil. Şi zise Iisus: "Deşchideţi  peştera şi scoateţ pre cei cinci împăraţi den peşteră". Şi făcură aşa şi scoasără pre cei  cinci împăraţiden peşteră, pre împăratul Ierusalimului şipre împăratul Hevronului şi  pre împăratulErimuthului şi pre împăratul Lahis şi pre împăratul Aglon. Şi în vreame ce  i-au scos pre ei cătră Iisus, au chemat Iisus pre tot omul Israil şi pre ceia ce încep  războiul, ceia ce mergu cu el, zicînd cătră ei: "Păsaţ înainte şipuneţ picioarele voastre   preste grumaziilor". Şi mergîndu, au pus picioarele lor preste grumazii lor. Şi zise Iisus   cătră ei: "Să nu vă teameţ de ei, nici să vă spămîntaţ, vitejiţi-vă şi vă întăriţ că aşa  va face Domnul tuturor vrăjmaşilor voştri, pre carii voi bateţpre ei". Şi-i ucise pre   dînşii Iisus după aceasta şi-i omorî pre ei şi-i spînzură pre ei precinci leamne, şi  era spînzurat pre leamne pînăseara. Şi fu cătră apusul soarelui, şi porunci Iisus şi-i   pogorîră pre ei de pe leamne, şi-i aruncară pre ei în peşteră în care au fost fugit   acolo, şiau răsturnat pietri mari pre peştera, pînă în ziuade astăzi. Şi pre Machida au  luat în ziua aceaea şi au omorît-o pre ea cu gură de sabie   
{p161} şi pre-mpăratul ei şi au surpat-o pre ea şi totviul ce era într-însa şi n-au rămas  nimea întruea scăpat şi mîntuit, şi au făcut împăratuluiMachidii în ce chip au făcut   împăratului Ierihonului. Şi să duse Iisus, şi tot Israilul împreună cu el, de la Machida la  Levna şibătea pre Levna. Şi au dat-o Domnul şi preea în mînile lui Israil şi au  luat-o pre ea şi pre împăratul ei şi au omorît-o pre ea cu gură desabie şi tot  suflătoriul dentr-însa; n-au rămas într-însa nici unul mîntuit sau scăpat, şi  au făcut împăratului ei în ce chip au făcut împăratului Ierihonului. Şi să duse Iisus şi  tot Israilul împreună cu el de la Levna la Lahisşi şăzu prejur ea şi o bătea pre ea. Şi  deade Domnul pre Lahis în mînile lui Israil şi o luopre ea a doua zi şi o omorî pre ea cu  gură desabie şi o surpă pre ea în ce chip au făcut Levnii. Atuncea s-au suit Oram,   împăratulGazerului, să ajute lui Lahis, şi l-au lovit pre el Iisus cu gură de sabie şi  pre nărodul lui, pînăunde n-au lăsat lui mîntuit şi scăpat. Şi săduse Iisus şi tot   Israilul împreună cu el de laLahis la Aglon şi au şăzut prejur ea şi au bătut-o pre   dînsa, şi o deade pre ea Domnulîn mînile lui Israil şi o luo pre ea în ziuaaceaea. Şi o  ucise pre ea cu gură de sabie şitot ce sufla într-însa au omorît în ziua aceaeaîn ce  chip au făcut lui Lahis. Şi să duse Iisus şi tot Israilul împreună cu el de la Eglonla  Hevron şi au şăzut prejur ea. Şi au luatpre ea şi au lovit pre ea cu gură de sabie, şi  pre împăratul ei, şi toate satele ei, şi toate ceale curăsuflare cîte era într-însa, nu era  scăpat, în cechip au făcut Eglonului, au surpat-o pre ea şitoate cîte era într-însa.  Şi să întoarse Iisusşi tot Israilul împreună cu el la Daver şişăzîndu prejur ea, o luară pre   dînsa Şi pre împăratul ei şi toate satele ei, şi o loviră pre eacu gură de sabie şi au  surpat-o pre ea şi tot cerăsuflă într-însa şi n-au lăsat nici pre unulscăpat, în ce  chip au făcut Hevronului şi împăratului ei, aşa au făcut şi Davirei şi împăratului ei, în  ce chip au făcut Lemnii şi împăratuluiei. Şi au lovit Iisus tot pămîntul den munteşi pre  Naghev şi cîmpia şi pre Asidoth şi pretoţ împăraţii ei, n-au lăsat într-însa scăpat,  şitot suflătoriul de viaţa den ea au sfărîmat, înce chip au poruncit Domnul Dumnezeul  lui Israil, şi i-au omorît pre ei Iisus de la CadisVarni pînă la Gaza. Tot pămîntul  Gosompînă la Gavaon şi pre toţ împăraţii aceşteaşi pre pămîntul lor au luat Iisus odată,   pentru că Domnul Dumnezeul lui Israil bătearăzboiu împreună cu Israil. Şi să întoarse Iisus la Galgala.   
{IisusNaviCapXI} Iară deaca auzi Iavin, împăratul  Asorului, au trimis la Iovav, împăratulMadom, şi cătră împăratul Semeronului şi cătră   împăratul Ahiav Şi cătră împăraţii de cătră Sidonul celmare, la munte la Ravath den  preajma Chenerethului, şi la cîmpu, şi la Nefedor, şi la ceide la marginea mării,  hananeii de la răsărit, Şi la cei de la marginea mării, amoreii şi heteii şi ferezeii şi  ievuseii, pre cei den munte, şi preevei şi pre cei pre supt Aermon, la pămîntulMasira.  Şi ieşiră ei şi împăraţii lor împreună cu ei, nărod mult ca năsipul de pe marginea mării  mulţimea, şi cai şi cară multefoarte. Şi s-au împreunat toţ împăraţii aceştea şi veniră  şi să tăbărîră la un loc la apeMeron, să bată pre Israil. Şi zise Domnul cătră Iisus: "Să  nu te temi de cătră faţa lor, căci mîine în ceasul acesta Eu voiu da pre toţirăniţ pre ei   înaintea lui Israil, caii lor le veităia vinele, şi carăle lor le vei arde cufoc". Şi veni Iisus  şi tot norodul cel de războiu împreună cu el asupra lor la apa Meronfără de veaste şi  căzură preste ei în munte. Şi-i deade pre ei Domnul supuş supt mîna lui Israil şi,  tăind pre ei, îi gonirăpînă la Sidonul cel Mare şi pînă la Masrefothmaim şi pînă la  cîmpii Masifa despre răsărit, şi i-au tăiat pînă n-au rămas dentr-înşii mîntuit şi  scăpat. Şi au făcut lor Iisus în ce chip au poruncit lui Domnul : cailor lor le-au  tăiatvinele şi carăle lor le-au ars cu foc. Şi să întoarse Iisus în vreamea aceaea şi au  luat preAsor, şi pre împăratul ei l-au ucis cu sabie, şiera Asor mai înainte stăpînind  tuturor împăraţilor acestora. Şi omorî tot ce sufla întru ea cu gură de sabie şi i-au  surpat pre toţi şin-au rămas într-însa tot răsuflătoriul, şi preAsor au arsu-o cu  foc. Şi toate cetăţile a împăraţilor acestora şi pre toţi împăraţii lor i-au prins Iisus şi  i-au ucis cu gură de sabie şi ausurpat pre ei în ce chip au rînduit Moisi, sluga  Domnului. Iară toate cetăţile ceale şănţuite nu le-au ars Israil, fară numai pre Asor  singur au arsu-o Iisus. Şi toate prăzile ei şi dobitoacele le-au prădat lor fiii lui   Israil, iară pre ei i-au surpat pre toţi cu gură de sabie pînă i-au pierdut pre ei,  n-au lăsat dentru ei nimicărăsuflătoriu. În ce chip au poruncit Domnul lui Moisi,  slugii Lui, şi în ce chip au poruncit Moisi lui Iisus, aşa au făcut Iisus, n-au  ieşitnimică den toate care au poruncit Domnul lui Moisi. Şi au luat Iisus tot pămîntul   acesta den munte şi tot pămîntul Naghev şi tot pămîntul Gosom, şi cîmpul şi cel de cătră apus, şi muntele   
{p162} Israilului şi cîmpiile ceale de cătră munte de la muntele Alac, Şi care suie la Siira şi pînă laValagad şi cîmpul Livanului supt   muntele Aermon, şi pre toţi împăraţii lor au prinsu şi i-au ucis şi i-au omorît. Şi  zile multe au făcut Iisus cătră toţi împăraţii acestearăzboiul. Şi nu era cetate carea  n-au datu-o fiilor lui Israil; afară den eveu ce lăcuia înGavaon, pre toţi i-au  luat cu războiu, Căcică pren Domnul s-au făcut sa să întăreascăinima lor să să  timpine cu războiu cătră Israil, ca să-i surpe pre toli, pentru ca să nu li se dealor  milă, ce pentru ca să-i surpe în ce chip auzis Domnul cătră Moisi. Şi veni Iisus  în vreamea aceaea şi surpă pre enachimi de la munte de la Hevron, şi de la Davir, şi de  la Anovu, şi den tot muntele lui Israil, şi den tot muntele Iudei, împreună cu cetăţile lor,  şi i-au surpat pre ei Iisus. N-au rămas lui Enachim den fiii lui Israil, fără numai la  Gaza şi laGhethi şi la Asidoth au rămas. Şi au luat Iisus tot pămîntul în ce chip au   poruncit Domnul lui Moisi, şi i-au dat pre ei Iisus întru moştenire lui Israil, întru   împărţeala lor după fealiurile lor, şi pămîntul să odihni războindu-să.   
{IisusNaviCapXII} Şi aceştea-s împăraţii pămîntului precarii i-au ucis Moisi şi fiii  lui Israil şiau moştenit pămîntul lor decindea deIordan, de la răsarita soarelui, de  lavalea Arnon pînă la muntele Aermon, şi toata arăpimea de cătră răsarit. Pre Sion,   împăratul amoreilor, carele lăcuiala Esevon, Domnind de la Aroir, carea iaste  la margine la valea Arnon, de o parte de vale, şi jumătate de la Galaad pînă la Iavoc al  pîrîului, hotarăle feciorilor lui Amon. Şi arăpimeapînă la Marea Henereth despre  răsărit şi pînăla Marea Arăpască, Marea Sărilor de la răsărit, calea cea despre  Vitsimoth, şi de la Theman ceaea de supt Asidoth Fasga. Şi Og, împăratul Vasanului,  au rămas den uriaşi, cela ce lăcuia la Astaroth şi la Edrain, Domnude la muntele  Aermon şi de la Selha, şi tot pămîntul Vasan pînă la hotarăle Ghesuri, şiMahathi, şi   jumătate de Galaad, hotarăle luiSion, împăratului Esevonului. Moisi, sluga Domnului,  şi fiii lui Israil au omorît pre ei, şiau dat pre el Moisi, sluga Domnului, întrumoştenire  lui Ruvin şi lui Gad şi la jumătatede fealiul lui Manasi. Şi aceştea-s   împăraţiiamoreilor pre carii au ucis Iisus şi fiii lui Israildecindea de Iordan lîngă Marea  Valagad, lacîmpul Livanului, şi pînă la muntele lui Aloc, suindu-să la Siir, Şi au dat  pre el Iisus fealiurilor lui Israil moştenire după sorţul lor, în munte şi în cîmpu, şi la  arăpime, şi la AsidothŞi în pustiiu, şi la Naghev, pre heteu şi pre amoreu Şi pre  hananeu şi pre ferezeu şi pre eveu şi pre ievuseu. Pre împăratul Ierehonului şi pre   împăratul Gheii carea iasteaproape de Vethil, împăratul Ierusalimului, împăratul  Hevronului, Împaratul Ierimush, împăratul Lahis, împăratul Eglom, împăratul Gazer,   împăratul Davir, împăratul Gadiru, împăratul Erma, împăratulAredu, împăratul Levna,   împăratul Odolam, împăratul Machida, împăratul Vethil, împăratul Apfu, împăratul  Ofer, împăratulAfec, împăratul Hesarom, împăratul Madon, împăratul Azor, împăratul  Samvron, Maron, împăratul Ahsaf, împăratul Thanah, împăratul Maghedon, împăratul  Chedes, împăratul Iecomna al lui Hermel, împăratul Addor al lui Nafathdor,   împăratulGoim al lui Ghelghel, împăratul Thersa, toţi aceştea împăraţi, 30 şi 1.   
{IisusNaviCapXIII} Şi Iisus bătrîn îndălungat de zile, şi zise Domnul cătră  Iisus: "Tu aiîmbătrînit, ai îndălungat zilele, şi pămîntul au rămas mult foarte  lamoştenire. Şi acesta e pămînt rămas: toate hotarăle Filistiimului şi tot Ghesuri şi  Hananeul, De la cea nelăcuită, cea de cătră faţa Eghipetului, pînă la hotarăleAcaron  den stînga hananeilor, să socoteaşteceale cinci Domnii a filistiimilor, la Gazeu şi  laazoteani şi la ascaloniteani şi la Ghettheu şi laacaroniteani Şi eveului de la Themani,  şi la tot pămîntul Hanan dempotrivă de la Gaza, şisidoneanii pînă la Afeca, pînă la  hotarăleamoreilor, şi tot pămîntul Gamvli Filistiim, Şi tot Livanul, de la răsăritul  soarelui, de la Galgala, supt muntele Airmon, pînă la întrarea Emathului. Tot cela ce  lăcuiaşte muntele, de la Livan pînă la Masireth Memfomaim, pre toţi sidoneanii, Eu  pre ei voiusurpa de tot de cătră faţa fiilor lui Israil, ce-l împarte pre el cu sorţu lui   Israil, în ce chip am poruncit ţie. Şi acum, împărţi pămîntul acesta întru moştenire la  ceale noao fealiuri şila jumătate de fealiul al lui Manasi: de la Iordan pînă la Marea cea  Mare despre apusulsoarelui vei da pre el, Marea cea Mare vahotărî, iară la ceale doao   fealiuri şi la jumătatede fealiu lui Manasi. Celor ce-s cu el, lui Ruvin şi lui Gad, au  luat moştenirea lor care le-au dat lor Moisi decindea de Iordan, desprerăsărita  soarelui. Au dat lor Moisi, sluga Domnului, De la Aroir, carele iaste pre ţărmurile  pîrîului Arnon, şi cetatea ceaea denmijlocul văii, şi toată Misor, de la Medavanpînă la  Divon, Şi toate cetăţile lui Sion, împăratului arnoreilor, carele au împărăţit laEsevon, pînă la hotarăle feciorilor lui   
{p163} Amon, Şi Galadita, şi hotarăle Ghesuri, şilui Mahathi, tot muntele Aermon, şi toatăVasanita pînă la Elha, Toată   împărăţia luiOg, la Vasanitida, carele au împărăţit la Astaroth şi la Edrain; acesta au  rămas den rămăşiţa uriaşilor, şi lovi pre el Moisi şi-l surpă preel. Şi n-au surpat  fiii lui Israil pre Ghesurişi pre Mahathi şi pre hananeu, şi lăcuia împăratul Ghesuri şi  Mahathi întru fiii lui Israilpînă în ziua aceasta. Fără de numai fealiullui Levi nu s-au  dat moştenire; Domnul Dumnezăul lui Israil, El moştenirea lor, în ce chipau zis lor  Domnul ; şi aceasta iaste împărţealacare o au împărţit-o Moisi fiilor lui Israil  laAravoth Moav, decindea de Iordan, despreIeriho. Şi au dat Moisi fealiului fiilor  luiRuvin după noroadele lor. Şi să făcu lorhotarăle de la Aroir, care iaste de cătră  faţavăii Arnon, şi cetatea cea den valea Arnon, şitoată Misor, pînă la Medava, Esivon  şi toatecetăţile lor ceale ce sînt la Misor şi la Devor şiVamoth Vaal şi casele lui  Velmon Şi Iasa şiChedimoth şi Mifaathi Şi Cariiathaim şiSevama şi Sarthu şi Sior, în   muntele Enac, Şi Vethfogor şi Asidoth Fasga şi Vitsimuth Şi toate cetăţile lui Misor şi  toată împărăţia lui Sion, împăratul amoreilor, carele au împărăţit la Esivon, pre carele  auucis Moisi pre el şi pre povăţuitorii luiMadiam şi pre Evi şi pre Rocom şi pre Sur  şipre Ur şi pre Revec, boiarii lui Sion, pre aceiace lăcuia pămîntul. Şi pre Valaam al  luiVeor vrăjitoriul au ucis fiii lui Israil cu sabiela înfrîngere. Şi să făcu hotarăle fiilor  luiRuvin Iordanul hotar. Aceasta e moştenirea fiilor lui Ruvin, după noroadele lor,  cetăţile şiodăile lor. Şi au dat Moisi fiilor lui Gaddupă noroadele lor. Şi li s-au făcut  lorhotarăle Iazir, toate cetăţile Galaad şi jumătate de pămîntul fiilor Amon pînă la  Aroir, carea iaste de cătră faţa Ravathi, Şi de laEsevon pînă la Ramothi, cătră Masfa şi  Votanin, şi Manain pînă la hotarăle Davir, Şi laEnemec Vith aram, şi Vithnamra, şi  Sohoth, şiSofon, şi ceaealaltă împărăţie a lui Sion, împăratul Esevon, Iordanul va  hotărî pînă lapartea Mării Henereth, decindea de Iordan, despre răsărit. Aceasta e  moştenirea feciorilor lui Gad, după noroadele lor, după cetăţile lor şi după satele lor. Şi  deade Moisi la jumătate de fealiul lui Manasi şi să făcu acei jumătate de fealiul fiilor lui  Manasi, după noroadelelor. Şi li să făcu hotarăle lor de la Manaim, şitoată împărăţia  Vasan, şi toată împărăţia lui Og, împăratul lui Vasan, şi toate satele Iair, carelesînt la  Vasanitida, 60 de cetăţi. Şi jumătate de Galaad, şi la Astaroth, şi la Edrain, cetăţile   împărăţiei lui Og, la Vasanitida, şi s-au dat fiilor Mahir, fiiu lui Manasi, şi la   jumătate fiilor Mahir, după noroadele lor. Aceştea-s pre carii i-au moştenit de tot   Moisi la Aravoth Moav, decindea de Iordan, despreIereho, de la răsărit. Şi fealiul lui  Levi n-au dat Moisi moştenire; Domnul Dumnezăul lui Israil, El moştenirea lor, în ce chip au grăit lor.   
{IisusNaviCapXIV} Şi aceştea-s ceia ce au moştenit de tot den fiii lui Israil în pămîntul lui Hanaan, cărora le-au moştenit  lor Eleazar preotul şi Iisus al lui Navi şiboiarii neamurilor fealiurilor fiilor lui Israil.  După sorţi s-au moştenit, în ce chip au poruncit Domnul în mîna lui Iisus la  ceale noao fealiuri şi la jumătate de fealiu, pentru că au dat Moisi moştenirea la ceale  doao fealiuri şi jumătate de fealiul lui Manasi, decindea de Iordan, şi leviţilor n-au  dat sorţu între ei. Căce era fiii lui Iosif doao fealiuri, Manasi şi Efraim, şi nu s-au dat  parte în pămîntul leviţilor, fără numai cetăţi a lăcuirea, şi ceale osebite lor dobitoacelor  lor, şidobitoacele lor. În ce chip au poruncit Domnul lui Moisi, aşa au făcut fiii lui   Israil şiau împărţit pămîntul. Şi au venit fiii Iudei cătră Iisus la Galgala şi au zis cătră  el: "Haleval lui Iefoni Chenezeul, tu ştii cuvîntul careleau grăit Domnul cătră Moisi,  omul lui Dumnezău, pentru mine şi pentru tine, la CadisVarni. pentru că eram de  patruzeci de ani cînd m-au trimis Moisi, robul Domnului, de laCadis Varni să  iscodescu pămîntul, şi au răspunsu lui cuvînt după gîndul lor. Fraţii miei ceia ce  s-au suit împreună cu mine aumutat cugetul norodului, iară eu m-am adaosca să  urmezu Domnului Dumnezăului mieu. Şi s-au jurat Moisi în ziua aceaea, zicînd: "   pămîntul pre care te-ai suit, ţie va fi în sorţu, şi fiilor tăi în veaci, pentru căce te-ai  adaos a urma denapoia Domnului Dumnezăului nostru". Şi, iată, acuma m-au hrănit  Domnul în ce chip au zis, acesta al patruzecilea şi cinci de ani de cînd augrăit Domnul  cuvîntul acesta cătră Moisi, şiau mersu Israil în pustie şi acum, iată, euastăzi sînt de 85  de ani. Încă sînt astăzi cu vîrtute, ca şi cînd m-au trimis Moisi, aşa pociuşi acum a   întra şi a ieşi la războiu. Şi acum ceru de la tine muntele acesta, în ce chipau zis  Domnul în ziua aceaea, căce tu aiauzit cuvîntul acesta în ziua aceaea, iarăacum  enachimi sînt acolo, cetăţ mari şi tari, deci de va fi Domnul cu mine, voiu surpapre ei  în ce chip au zis mie Domnul ".   
{p164} Şi blagoslovi pre el Iisus. Şi  deade pre Hevron lui Halev, feciorul luiEfoni Chinezenlui, în sorţu; pentru aceaea  săfăcu Hevron lui Halev al lui Efoni Chenezeului cu sorţu pînă în ziua aceasta, pentru  căci elau urmat porunca Domnului Dumnezăului lui Israil. Iară numele lui Hevron era  mai înainte cetatea Arvo, mitropolia celor denEnachim aceasta; şi pămîntul încetă de războiu.   
{IisusNaviCapXV} Şi să făcură hotarăle fealiului fiilor Iudei,  după noroadele lor, de la hotarăle Idumeii, de la pustiiul lui Sin de cătră amiazăzi pînă  la Cadis de cătrărăsărit. Şi să făcură lor hotarăle dela amiazăzi pînă la partea Mării ceil  Sărate, de cătră piscul ce vine cătră amiazăzi Şimearge den preajma a suiriei Acravim şi  iase afară la Sena şi suie de cătră apus la CadisVarni şi iase la Eron şi să suie la Adara,  şimearge cea despre apus Cadis, şi mearge spreAcarche, Şi mearge la Asemona şi  iasepînă la valea Eghipetului, şi va fi lui ieşireahotarălor la mare, aceastea-s lor  hotarăle de cătră amiazăzi. Şi hotarăle de cătră răsărit: toată Marea cea Sărată pînă în  partea Iordanului, şi hotarăle lor la miazănoapte, şi de lapiscul mării, şi den partea  Iordanului, Săsuie hotarăle pre Vethagla şi mearge preaproape de miazănoapte spre  Vethara, şi săsuie hotarăle preste pietrile Veor, feciorul luiRuvin, Şi să suie hotarăle de  la Davirah avăii Ahor şi să pogoară spre miazănoapte preGalgala, carele iaste den  preajma apropieriiAdamin, carele iaste despre răsărit cu valea, şi iase hotarul pre ape  Izvorului Soarelui, şiva fi lui ieşirea izvorul Roghil. Şi să suiehotarăle la valea Enom  despre răsărita luiEvus de la amiazăzi, aceasta iaste Ierusalimul, şi pre hotarăle pre  vîrful muntelui carele iastede cătră faţa văii Enom cătră mare, care iaste dentr-o  parte a pămîntului Rafain despremiazănoapte. Şi treace hotarul den vîrful muntelui pre  izvorul apei Natho şi treace lasatele muntelui Efron şi va scoate hotarul laVaal, aceasta  e cetatea Iarim. Şi va treacehotarul de la Vaal la mare şi va treace la muntele Siir şi va  treace spre răsărit cetatea Iarimla miazănoapte, aceasta iaste Hasalon, şi să va pogorî la   cetatea Soarelui şi va treace laamiazăzi. Şi va treace hotarul despre răsăritul Acaron  spre miazănoapte şi va treacehotarăle la Sacharona şi va treace muntele pămîntului  Vaala şi iase la Iavnil şi va fi ieşireahotarălor la mare, şi hotarăle lor de la mare, Marea  cea Mare va hotarî. Aceastea-s hotarăle fiilor Iudei demprejur, după noroadele lor. Şi  lui Halev, feciorul lui Efoni, i-au dat parte înmijlocul feciorilor Iudei, pren porunca  lui Dumnezău, şi i-au dat lui Iisus cetatea luiArve, tată lui Enac, aceasta iaste  Hevron. Şi i-au surpat de acolo Halev, feciorul luiEfoni, pre cei 3 feciori ai lui Enac,  pre Siseu şipre Ahima şi pre Tholmai, naşterile lui Enac. Şi s-au suit de acolo Halev  la ceia ce lăcuiaDavir, şi numele lui Davir mai înainte era cetatea Cărţilor. Şi zise  Halev: "Carele valua cetatea Cărţilor şi o va stăpîni pre ea, şivoiu da lui pre Ashan,  fata mea, lui muiare". Şi au luat-o pre ea Gothoniil, feciorul lui Chenez, fratele lui  Halev cel mai tînăr, şi deade luipre Ashan, fata lui, fămeaie. Şi fu cîndieşiia ea, şi să  sfătui cu el, zicînd: "Ceare-voiu tătîne-mieu ţarină". Şi strigă de pe măgariu şizise  ei Halev: "Ce-ţ iaste ţie?" Şi-i zise lui: "Dă-m blagoslovenie, pentru că la   pămîntuldespre răsărit m-ai dat pre mine, dă-m mi epre Golathmaim". Şi i-au  dat ei Halev preGolathmaim cea de sus şi pre Golath cea dejos. Aceasta e moştenirea   fealiului fiilor Iudii, după noroadele lor. Şi să făcură cetăţile lor cetăţi cătră fealiul fiilor  Iudei la hotarăle Edomului la pustiiu: Cavoseilu şi Edrai şiIagur Şi China şi Dimona şi  Adada ŞiChedes şi Ethina Zif şi Telem şi ValothŞi Asor cea Noao şi cetăţile Esron,  aceasta eAsor, Amam şi Seme şi Thamaa şi Moldada şiAsarsu Şi Asergada şi Asemon  şi VithelefŞi Asarsula şi Versavie şi Evezthie, şi oraşelelor şi satele lor, Vaala şi Evim  şi Asem şiEltholad şi Hesel şi Erma Şi Sechiileg şiMedimina şi Sansana Şi Alvol şi  Seleim şiAil şi Remon, toate cetăţile, doaozeci şi noao, şi oraşăle lor. La cîmpie,  Esthaol şi Saara şi Asna Şi Zana şi Ongonim şi Thafuoa şi Enaim Şi Ierimuth şi  Odolam şi Soho şi Azica Şi Saraim şi Adiaghiathim şi Gadira, şi satele lor şi cetăţile,  40, şi oraşile lor. Sănan şi Adasa şi Magdalgad Şi Dalaam şi Masefa şi Ehthail Şi Lahis  şi Vascathi şi Aglon Şi Havai şi Lamas şi Hathalis Şi Gadiroth şi Vithagon şi Naama şi  Machida, cetăţi 16, şi oraşăle lor. Levna şi Ather şi Asan Şi Etha şi Asena şi Mesiv Şi  Chielaiu şi Ahziv şi Marisa, cetăţi noao, şi oraşălelor. Acaron şi oraşăle ei şi satele ei.  De la Acaron şi la marea Iamnai, şi toate cîte sîntaproape de Esdodu, şi oraşăle lor.  Esdodu şi oraşăle ei şi satele ei; Gaza şi oraşăle eişi satele ei, pînă la pîrîul  Eghipetului" şiMarea cea Mare hotăraşte. Şi la muntele : Safir şi Iether şi Soho Şi Rena  şi cetatea Cărţilor, aceasta iaste Davir, Şi Anav şi Esthemo şi AnevŞi Gosom şi   
{p165} Hiluon şi Ghilo, cetăţi unsprăzeace, şi oraşălelor. Erev şi Ruma şi  Asan Şi Ianom şiVithapfuth şi Afaca Şi Amata şi cetateaSarvo, aceasta iaste Hevron, şi  Sior, cetăţinoao, şi oraşăle lor. Maon şi Hiermel şi Zifşi Eta Şi Ezrael şi Ecdaam şi  ZanoachiemŞi Gavaa şi Thamna, cetăţi zeace, şi oraşălelor. Elul şi Vethsur şi Hiedur  Şi Maarothşi Vethanot şi Elthichien, cetăţ şase, şi oraşăle lor. Theco şi Efratha, aceasta  iasteVithleaem, şi Fagor şi Etaam şi Colon şi Tatami şi Soris şi Carem şi Galem Şi  Vithirşi Manoho, cetăţi unsprăzeace, şi oraşălelor. Cariathvaal, aceasta e cetatea Iarim,  şiAreva, cetăţi doao, şi oraşăle lor, şi satelelor. La pustiiul Vitharava şi Madon şi  Ohoran Şi Nifsan şi Cetăţile Sării şi Ingadi, cetăţi şase, şi oraşăle lor. Şi evu seul  lăcuiaîn Ierusalim, şi n-au putut fiii Iudei să piarzăpre ei, şi au lăcuit evu seul cu fiii Iudei la Ierusalim pînă în ziua de astăzi.   
{IisusNaviCapXVI} Şi să făcură hotarăle fiilor lui Iosif, dela Iordan, despre Iereho, de la răsărit, pustiiul, şi să va sui de  la Iereho la munte la Vethil. Şi va ieşi de laVethil la Luza şi va treace la hotarălelui  Ahiataroth. Şi va treace de la mare lahotarăle lui Iefleti, pînă la hotarăle Vetheronului  celui de Jos şi pînă la Gazer, şi va fi ieşirea lor la mare. Şi au moştenit fiii lui Iosif,  Efraim şi Manasi, şi s-au făcut hotarăle fiilor lui Efraim după noroadele lor. Şi  s-au făcuthotarăle moştenirii lor, de la răsărita Atharoth Adaru pînă la Vetharom cea  de Sus şiGazara. Şi vor treace hotarăle la mare laMahthoth, de la miazănopte, şi vor  treace larăsărit la Thinath Silo, şi va treace pre acestade la răsărit la Ianoha. Şi să va   pogorî de laIanoha la Ataroth şi Naratha şi oraşăle lor, şiva treace la Iereho şi va ieşi la  Iordan. Şi dela Dafuth vor treace hotarăle la mare la pîrîulCana, şi va fi ieşirea lor la  mare, aceasta emoştenirea fealiului fiilor lui Efraim, dupănoroadele lor; Şi cetăţile  ceale ce s-au osebit fiilor lui Efraim pren mijlocul moştenirii fiilor lui Manasi, toate  cetăţile şi oraşăle lor. Şi n-au pierdut Efraim pre hananeu, cela celăcuiaşte în Gazer,  şi lăcuia hananeul întruEfraim pînă în ziua aceasta, şi s-au făcut birnicirobi pînă  s-au suit Faraon, împăratul Eghipetului, şi au luat cetatea şi au arsu-o cu foc pre  ea, şipre hananei şi pre ferezei şi pre ceia ce lăcuia înGazer i-au junghiat, şi au  datu-o pre ea Farao în zeastre featii lui. IisusNaviCapXVII} Şi s-au făcut hotarăle   fealiului fiilor Manasi, pentru că acesta e născutulîntîiu lui Iosif; lui Mahir, cel  dentîiu născut lui Manasi, tatăl lui Galaad, pentru că om de războiu era,   întruGalaaditida şi întru Vasanitida. Şi să făcu fiilor Manasi celor rămaş, după  noroadele lor, fiilor Ahiezer şi fiilor Elec şi fiilor Ezriil şi fiilor Ehem şi fiilor Efer şi   fiilor Simiraei, aceştea sînt fiii lui Manasi, fiiul lui Iosif, barbaţii, după năroadele lor.  Şi la Salpaadu, feciorul lui Efer, feciorul lui Galad, feciorul lui Mahir, feciorul lui  Manasi, nu era lui feciori, ce feate; şi aceastea sînt numele featelor luiSalpaad: Malaa  şi Nua şi Egla şi Melha şi Thersa. Şi au stătut înaintea lui Eliazar preotul şi înaintea lui  Iisus, feciorul lui Navi, şi înaintea boiarilor, zicînd: " Dumnezeu au poruncit pren mîna  lui Moisi să ni se dea noao moştenire în mijlocul fraţilor noştri". Şi li s-au dat lor  moştenire, pren porunca Domnului, sorţu întru fraţii tătîne-său. Şi căzufunea lor de  la Anasa, cîmpul Lavad, den pămîntul Galaad şi al Vasanului, carele iaste decindea de  Iordan, Căci featele feciorilor lui Manasi au moştenit moşie între mijlocul fraţilor lor,  iară pămîntul Galaad s-au făcut feciorilor lui Manasi celor rămaş. Şi s-au făcut  hotarăle fiilor Manasi de la AsirMabthoth Idanath, carea iaste despre partea Sihem, şi   merg hotarăle la Iamen şi Iasim, laizvorul Thatho. Lui Manasi va fi pămîntul Thapfu;  şi Thapfu, la hotarăle Manasii, feciorilor lui Efraim. Şi să vor pogorî hotarăle lavalea  Cane spre miazăzi spre valea lui Iair, terevinthul lui Efraim între mijlocul cetăţilorlui  Manasi; şi hotarăle lui Manasi spre miază-noapte, la pîrîu, şi va fi lui ieşirea marea.  De cătră miazăzi lui Efraim, şi la miazănoaptelui Manasi, şi va fi marea hotarăle lor; şi  preAsir să vor împreuna la miazănoapte, şi luiIsahar despre răsărit. Şi va fi Manasi   întruIsahar şi în Asir Vethsan şi oraşăle lor, şiceale Iavlaam şi featele ei, şi pre ceia  celăcuiescu în Dor şi oraşăle ei, şi pre ceia celăcuiescu în Tanah şi satele ei, şi pre ceia  celăcuiescu în Machidoh şi satele ei, şi a treiaNafetha şi oraşăle ei. Şi n-au putut   fecioriilui Manasi să surpe cetăţile aceastea şi au început hananeul a lăcui întru   pămîntul acesta. Şi fu în vreame ce să întariră fiii lui Israil şi au făcut pre hananei  supuşi, iară cu surpare pre ei n-au surpat. Şi priciră fiii lui Iosif lui Iisus, zicînd:  " pentru căci ai moştenit pre noi o moşie şi   
{p166} o parte? Şi eu nărod mult sînt şi Dumnezeu m-au blagoslovit". Şi zise lor Iisus: "Deeşti tu nărod mult,  suie-te la pădure şi curăţeaşte ţie acolo la pămîntul ferezeului şi al luiRafain, de ţie  strîmtu muntele Efraim". Şi au zis fiii lui Iosif: "Nu ne place noao muntele Efraim; şi  călărime aleasă şi hiară la tothananeul ce lăcuiaşte întru mine la Vethsan şi întru satele  ei şi la valea Iezrael". Şi zise Iisus fiilor lui Iosif, lui Efraim şi lui Manasi, zicînd: "De  eşti nărod mult şi vîrtute mare ai, nu va fi ţie o moşie, Că pădurea va fi ţie, căci pădure  iaste, şi vei curăţi pre ea şi va fi ţieieşirile lor cînd vei surpa pre hananeu; căcicălărime  aleasă iaste la el şi tare iaste, iară tuîl vei treace cu vîrtutea pre el".   
{IisusNaviCapXVIII} Şi să adună toată adunarea fiilor lui Israil la Silo şi au întins acolo   cortul mărturiei şi pămîntul s-au stăpînit de cătră ei. Şi au rămas fiii lui Israil, carii  n-au moştenit moştenirea lor, şapte neamuri. Şi zise Iisus fiilor lui Israil: "Pînă cînd  voi veţi lenevi să întraţ să moşteniţ pămîntul carele au dat voao Domnul Dumnezeul   părinţilor voştri? Daţi dentru voi trei oameni dentr-un fealiu şi voi trimite pre ei şi,  sculîndu-să, să umble pămîntul şi să-l scriepre el înaintea mea, în ce chip vei  putea săîmparţi pre el". Şi au venit cătră el, şi au împărţit lor şapte părţi: Iuda va sta lor  hotarde cătră miazăzi, şi fiii lui Iosif vor sta la hotarullor despre miazănoapte. "Iară voi   împărţiţ pămîntul şapte părţi şi aduceţ aicea cătrămine şi voiu scoate voao sorţu aicea   înaintea Domnului Dumnezeului nostru. pentru cănu iaste parte fiilor lui Levi întru  voi, căcipreoţia Domnului partea lor, şi Gaadu şiRuvin şi jumătate de feliul lui Manasi  au luatmoştenirea lor decindea de Iordan la răsărit, carea le-au dat lor Moisi, sluga  Domnului". Şi sculîndu-să oamenii, au mersu, şi au poruncit Iisus oamenilor celora  ce mergea să umble pămîntul, zicîndu: "Treaceţ şi umblaţ pămîntul şi călcaţ pe el şi  veniţ aicea cătră mine, şivoiu scoate voao aicea sorţu înaintea Domnului, la Silo". Şi au  mersu oamenii şi au trecut pre pămînt, şi au călcat pămîntul şi auvăzut pre el, şi au  scris pre el după cetăţile lui şapte părţi într-o carte şi au adus cătră Iisus latabără la  Silo. Şi le-au pus lor Iisus sorţu la Silo înaintea Domnului şi au împărţit acolo Iisus   pămîntul fiilor lui Israil după împărţealele lor. Şi ieşi sorţul fealiului fiilor lui  Veniamin întîiu, după noroadele lor, şi au ieşit hotarăle moşiiilor întru mijlocul fiilor  Iudei şi în mijlocul fiilor lui Iosif. Şi li să făcu lor hotarăle de la miazănoapte, de la  Iordan şi să va sui hotarulden dosul lui Ieriho spre miazănoapte şi să vasui pren munte  pre mare şi va fi lui ieşireaMadmaritina Vethain, Şi vor treace de acolo hotarăle Luza,  denapoia lui Luza, de laspatele ei, aceasta iaste Vethil, şi să vor pogorî hotarăle de la  Ataroth Edar la munte, carele iaste cătră miazăzi lui Vetheron cea deJos, Şi vor treace  hotarăle şi vor încunjura despre partea ce caută la marea de la miazăzi, de la munte de   cătră faţa Vethiron amiazăzi, şi va fi lui ieşirea Cariath Vaal, aceasta iasteCariathiarim,   cetatea fiilor Iudei; aceastaiaste partea de cătră mare. Şi partea despre amiazăzi, despre  partea Cariath Vaal, şi vor treace hotarăle mării la Gain şi vor ieşila izvorul apei Natho  Şi vor pogorî hotarăle pre partea muntelui carele iaste desprefaţa crîngului fiiului  Enom, carele iaste desprepartea Emec Rafain despre miazănoapte, şisă va pogorî la  Ghienom denapoia lui Evusude la miazăzi şi să va pogorî la izvorulRoghil Şi va treace  la miazănoapte şi va treace la izvorul Same şi va treace la Galiloth, carea iaste den  preajmă cătră suirea Edonim, şi va pogorî pre piatra Vaan fiilor luiRuvim Şi va treace  pre dendărătul Vetharave de la miazănoapte Şi să va pogorî la Arava şi vor treace  hotarăle pre dendărătulVithagla de la miazănoapte şi va fi treacereahotarălor pre piscul  Mării Sărilor de la miază-noapte la partea Iordanului de la miazăzi. Aceastea-s  hotarăle de la miazăzi, şi Iordanulva hotărî pre el despre partea răsăritului. Aceasta e  moştenirea fiilor lui Veniamin, hotarăle lor împrejur, după noroadele lor. Şi s-au  făcut cetăţile fealiului fiilor lui Veniamin, după noroadele lor, Ieriho şi Vithagla şi  Amecasis Şi Vetharara şi Semrim şi Vethil Şi Avim şi Ofra şi Afratha Şi lăcaşul lui  Amona şi pre Afni şi Gavaa, cetăţi 12, şi oraşăle lor. Gavaon şi Rama şi Viroth Şi  Masfa şi Hefira şi Mosa Şi Rechem şi Erfail şi Therala Şi Silalef şi Ievus, aceasta e  Ierusalimul, şi Gavaath şi cetăţile Iarim, 13, şi satele lor, aceasta e moştenirea fiilor luiVeniamin, după noroadele lor.   
{IisusNaviCapXIX} Şi ieşi sorţul al doilea lui Simeon, fealiul fiilor lui Simeon, după noroadele lor. Şi fu moştenirea lui   întru mijlocul sorţului fiilor Iudei şi s-au făcut moştenirea lor Virsavieşi Savee şi  Molada Şi Asersual şi Vola şi Asom Şi Elthulaad şi Vathul şi Erma   
{p167} Şi Sechiila şi Vethmar şi Hazuvoth şi Asersula Şi Vivlavath şi  ţarinile lor, cetăţi 13, şioraşăle lor. Ain şi Remon şi Ether şiAsaan, cetăţi, şi oraşăle lor.  Şi toatesatele carele sînt împrejurul cetăţilor acestora, pînă la Valith Viramoth mergînd  spre amiazăzi, aceasta e moştenirea fealiului fiilor luiSimeon, după noroadele lor. De  la moşiaIudei moştenirea fealiului fiilor Simeon, căci s-au făcut partea fiilor Iudei  mai mare decît alor şi au moştenit fiii lui Simeon în mijloculmoşiii lor. Şi au ieşit  sorţul al treilea luiZavulon, după noroadele lor, şi vor fi hotarălemoştenirea lor pînă la  Sarid. Şi să sui hotarăle lor la mare şi la Marila şi să vor împreunala Davasthe şi să vor  întimpina la valea careiaste de cătră faţa Iecnaam Şi să vaîntoarce de la Saredu den  preajmă de la răsăritul Sames la hotarăle Ihasaloth Thavor şi vatreace la Davrath şi să  va sui la Afiia Şi de acolo va treace pren preajmă la răsărit preGothaetha la cetatea  Casim şi va treace laRemona Amathanu Drmuah Şi vor încunjura hotarăle la  miazănoapte la Enavoth şi vafi ieşirea lor la Ghierthail Şi Catath şiNaloth şi Semron şi  Iadila şi Vithleaim, cetăţi12, şi oraşăle lor. Aceasta e moştenirea fealiului fiilor lui  Zavulon, după noroadelelor, cetăţile lor şi satele lor. Şi lui Isahar auieşit sorţul al  patrulea, fiilor lui Isahar, dupărudeniile lor. Şi s-au făcut hotarăle lorIesrael şi  Ahaseloth şi Sunim Şi Aferarimşi Sion şi Renath şi Anareth Şi Ravoth şiChiseon şi  Aame Şi Ramai şi Inganim şiInnada şi Vethasi Şi se vor împreunahotarăle la Thavor şi  la Sasima şi Vethsamis, cetăţi 16, şi oraşele lor, şi va fi ieşirea hotarălor Iordanul.  Aceasta e moştenirea fealului fiilor lui Isahar, după noroadele lor, şi cetăţile şi satele  lor. Şi ieşi sorţul al cincilea fealiului fiilor Asir, după noroadele lor. Şi s-au făcut  hotarăle lor Helcath şi Ooli şi Vatneşi Ahsaf Şi Alimeleh şi Amad şi Masal, şise va   împreuna cu Carmilul despre mare şi laSior şi la Vanathu Şi se va întoarce de  larăsăritul soarelui Vithdagon şi se va împreuna cu Zavulon şi la Ghe, Ethail  despremiazănoapte, Vithaemec şi Nail, şi va meargela Havol den na stînga, Şi Agraan  şi Roovuşi Amon şi Canail, pînă la Sidonul celMare, Şi se vor întoarce hotarăle la  Ramaşi pînă la cetatea Tăriei Tăriilor, şi se vor întoarce hotarăle la Osa, şi va fi lui  ieşirea marea de-mpărteala Ahziv, Şi Ama şi Afecşi Roov, cetăţi 22, şi oraşăle lor.  Aceasta e moştenirea fealiului fiilor Asir, după noroadele lor, cetăţile lor şi oraşăle lor.  Şi lui Neftalim au ieşit sorţul al şaselea, fiilor Neftalim, după noroadele lor. Şi să  făcură hotarăle lor Meelef şi Melom şi Vesenanim şi Armeşi Nachiev şi Iavne, pînă la  Gropi, şi s-au făcutieşirea lor Iordanul. Şi se vor întoarce hotarăle despre Marea  Azanoth Thavor şi vatreace de acolo la Icoc şi se va împreuna cuZavulon de cătră  răsărit, şi cu Asir se va împreuna despre mare, şi cu Iuda, Iordanul, de cătră răsărita  soarelui. Şi cetăţile zidite ale tirilor, Asidem Tiros şi Amath şi Recath şiHanereth Şi  Adami şi Rama şi Asor Şi Chedes şi Edrai şi izvoarăle Asor Şi Eron şi Magdaliil Oran  şi Vethanath şi Thasmus, cetăţi 19 şi satele lor. Aceasta e moştenirea fealiului fiilor  Neftalim, după rudenia lor, cetăţile şi satele lor. Şi fealiului fiilor lui Dan au ieşit sorţul  al 7. Şi li s-au făcut hotarăle lor Saraa şi Esthaol şi cetatea Sames Şi Salavin şi  Evalon şi Iethla Şi Elon şi Thamna şi Acaron Şi Eltheco şi Gavathon şi Valoth Şi Ioth  şi Vanivarac şi Ghiethremon, Şi de la Marea Eracon şi Iericon hotar, aproape de Iopa.  Şi au ieşit hotarului fiilor Dan, şi au mersu fiii lui Dan şi aubătut pre Lesen şi au luat  pre ea şi au lovit preea cu gură de sabie şi au moştenit pre ea şi aulăcuit pre ea, şi au  numit numele lui LesenDan, după numele lui Dan, tatăl lor. Aceasta e moştenirea   fealiului fiilor lui Dan, după noroadele lor, cetăţile lor şi oraşelelor. Şi au săvîrşit a   împărţi cu sorţi pămîntul la hotarăle lui, şi au dat fiii lui Israil moşielui Iisus, feciorul  lui Navi, întru ei, Pren porunca Domnului; şi au dat lui cetatea careaau cerşut, Tamnath  Sarai, care iaste în muntele Efraim, şi au zidit cetatea şi lăcuia întruea. Aceastea sînt   împărţirile carele au împărţit cu sorţu Eliazar preotul şi Iisus al luiNavi şi boiarii  moşteniilor întru fealiurile lui Israil după sorţi, la Silom, înaintea Domnului, lîngă uşîle   cortului mărturiei, şi au mers sălăcuiască pămîntul.   
{IisusNaviCapXX} Şi grăi Domnul lui Iisus, zicînd: "Grăiaşte fiilor lui Israil, zicînd: "Daţicetăţile  pribeagilor, carele am zis cătră voi pren Moisi, Scăpareaucigaşului celuia ce va ucide  sufletfără de voia lui, fără de nici un gîndu mai înainte, şi vor fi cetăţile voastre scăpare,  şi nuva muri ucigaşul de cela ce să rudeaşte cu sîngele, pînă va veni înaintea adunării  la judecată. Şi va fugi la una den cetăţile aceasteaşi va sta la poarta uşii cetăţii lui şi va  grăi întru urechile bătrînilor cetăţii aceiia cuvintele lui şi-l vor întoarce pre el   adunarea cătră   
{p168} ei şi vor da lui loc şi va lăcui împreună cuei. Şi  cînd va goni cela ce să rudeaşte cusîngele după dînsul, şi nu vor ucide pre cela ceau  ucis cu mîna lui, pentru că neştiindu aulovit pe aproapele lui şi nu urînd el pre dînsulde  ieri şi de alaltăieri. Şi va lăcui în cetateaaceaea pînă va sta înaintea adunării la judecată,  pînă va muri preotul cel mare carele va fiîn zilele acealea, atuncea să va întoarce celace  au ucis şi va întra în cetatea lui şi la casa luişi la cetatea de unde au fugit de acolo". Şi  au osebit pre Chiedes la Galilea la muntele luiNeftalim, şi Sehem în muntele lui Efrem,  şi cetatea Arvo, aceasta e Hevron, la muntele Iudei. Şi decindea de Iordanul, Ieriho,  de cătră răsărit, au dat pre Vosor în pustiiu încîmpu den feliul lui Ruvin, şi pre Ramoth  laGalaad den fealiul lui Gad, şi pre Golan laVasanitida den fealiul lui Manasi.  Aceasteaera cetăţile ceale numite la toţ fiii lui Israil şi lacel nemearnic ce şade întru ei,  să fugă acolotot cela ce loveaşte suflet fără de voie, pentru ca să nu moară de mîna  celuia ce să rudeaştecu sîngele, pînă va sta înaintea adunării lajudecată.   
{IisusNaviCapXXI} Şi au venit căpeteniile neamurilor fiilor lui Levi cătră Eliazar  preotul şi cătră Iisus al lui Navi şi cătră căpeteniile feliurilor den neamurile fiilor lui   Israil Şi au zis cătră ei în Silo, la pămîntul lui Hanaan, zicînd: " poruncit-au Domnul  în mîna lui Moisi să ne dea noaocetăţi să lăcuim, şi pemprejurile lor, dobitoacelor   noastre". Şi au dat fiii lui Israil leviţilor, cînd moşteniia ei pren porunca Domnului,  cetăţile aceastea şi pemprejurile lor. Şi ieşisorţul nărodului lui Caath şi să făcu fiilor  luiAron, preoţilor leviţilor, de la neamul Iudei şide la neamul lui Simeon şi de la  neamul lui Veniamin, sorţite cetăţi treisprăzeace. Şi fiilor lui Caath celor rămaş, de la  neamul luiEfraim şi de la neamul lui Dan şi den jumătatede feliul lui Manasi, sortite  cetăţi zeace. Şi fiilor Gherson, den rudenia neamului lui Isahar şi de la neamul lui Asir  şi de la neamul luiNeftalim şi den jumătate den feliul lui Manasi, la Vasan, sortite  cetăţi treisprazeace. Şi fiilor lui Merari, după năroadele lor, de la neamullui Ruvin şi de  la neamul lui Gaad şi de la neamul lui Zavulon, sorţite cetăţ doaosprăzeace. Şi au dat  fiii lui Israil leviţilor cetăţileaceastea şi pemprejurile lor, în ce chip au poruncit Domnul  lui Moisi, cu sorţu. Şi audat fealiul fiilor Iudei şi fealiul fiilor luiSimeon şi den fealiul   fiilor lui Veniamin cetăţile aceastea. Şi s-au chemat fiilor lui Aaron, după nărodul  lui Caath, feciorilor luiLevi, căci acestora li s-au făcut sorţul cel dentîiu. Şi le-au  dat lor pre Cariatharvoc, scaunul lui Enac, aceasta iaste Hevron, în muntele Iudei, iară  pemprejurile ei ceale deprejur ea Şi ţarinile cetăţii şi satele ei le-au dat Iisus lui  Halev, feciorul lui Iefoni, întru ţineare lui. Şi fiilor lui Aaron preotului au dat cetatea  scăpare celuia ce va ucide pre Hevron şi ceale ce sînt osebite cătră dînsa şi pre Levna şi  ceale osebite ce sînt cătră dînsa Şi pre Iether şi ceale osebite cătră dînsa şi pre Iethezmo  şi ceale osebite cătră ea Şi pre Ilo şi ceale osebite cătră dînsa şi pre Davir şi ceale  osebite cătră dînsa Şi pre Ain şi ceale osebite cătră dînsa şi pre Ietga şi ceale ce sînt  osebite cătră dînsa şi pre Vethsamis şi ceale osebite cătră dînsa, cetăţi noao, de la  aceaste doao neamuri. Şi de la fealinl lui Veniamin, preGavaon şi ceale osebite ce-s   cătră dînsa şi preGave şi ceale osebite ce-s cătră dînsa Şipre Anathoth şi ceale  osebite ce-s cătră ea şipre Amo şi ceale osebite ce-s cătră ea, cetăţipatru. Toate  cetăţile fiilor lui Aaron, preoţilor, cetăţi 13, şi ceale după împrejurullor. Şi noroadelor   fiilor lui Caath, leviţilorcelor rămaşi de la fiii lui Caath, şi s-au făcut cetatea  hotarălor lor, de la fealiul lui Efraim. Şi le-au dat lor cetatea scăpării celui ce ucide,  pre Sihem şi ceale osebite ce-s cătră dînsa şiGazer şi ceale osebite ce-s cătră   dînsa Şipre Cafsain şi ceale osebite ce-s cătră dînsa şipre cea de sus Vitheron şi  ceale osebite ce-s cătră dînsa, cetăţi 4. Şi den fealiul lui Dan, pre Eltheco şi ceale  osebite ce-s cătră dînsa şipre Gavethon şi ceale osebite ce-s cătră dînsa Şi pre  Elon şi ceale osebite ce-s cătră dînsa şi pre Ghethremon şi ceale osebite ce-s cătră   dînsa, cetăţi 2. Şi de la jumătate de fealiul lui Manasi, pre Thanaah şiceale osebite  ce-s cătră ea şi pre Vethsan şiceale osebite ceff cătră duîsa, cetăţi. Toate cetăţile,, şi  ceale osebite ce-s cătră eale, noroadelor fiilor lui Caath celor rămaşi. Şi fiilor lui  Gherson, celor ce să rudesc cu leviţii, den jumătate de fealiul lui Manasi, cetăţileceale  osebite celora ce au ucis, pre Golan laVasanitida şi ceale osebite ce-s cătră dînsa  şipre Vesthra şi ceale osebite ce-s cătră dînsa, cetăţi 2. Şi den fealiul lui Isahar, pre  Chision şi ceale osebite ce-s cătră dînsa şi pre Davath şiceale osebite ce-s cătră   dînsa Şi pre Iermoth şi ceale osebite ce-s cătră dînsa şi Izvorul Carţilor şi ceale osebite ce-s cătră dînsul, cetăţi 4.   
{p169} Şi den fealiul lui Asir, pre Masaal şi ceale osebite ce-s cătră dînsa şi pre Avdo şi ceale osebite ce-s cătră   dînsa Şi pre Helcaath şiceale osebite ce-s cătră dînsa şi pre Roav şiceale osebite  ce-s cătră dînsa, cetăţi 4. Şi den neamul lui Neftalim, cetatea cea osebităcelui ce au  ucis, pre Chiedes, în Galilea, şiceale osebite ce-s cătră dînsa şi pre Emathdorşi ceale  osebite ce-s cătră dînsa şi pre Carthanşi ceale osebite ce-s cătră dînsa, cetăţi3.  Toate cetăţile lui Gherson, după noroadele lor, cetăţi 13, şi ceale osebite ce-s   cătră dînsele. Şi norodului fiilor lui Merari, leviţilor celor rămaşi den fealiul fiilor lui  Zavulon, pre Iecnaam şi premprejurile ei şi pre Carthaşi premprejurile ei Şi pre Damna  şi premprejurile ei şi pre Dalol şi premprejurile ei, cetăţi 4. Şi decindea de Iordan,  despreIeriho, den fealiul lui Ruvin, au dat cetatea scăparea celuia ce au ucis pre Vosor  şipremprejurile ei, pre Misor şi premprejurileei şi pre Iazer şi premprejurile ei Şi  preGhedson şi premprejurile ei şi pre Masfa şipremprejurile ei, cetăţi 5. Şi den fealiul  luiGad, cetatea cea de scăparea celuia ce au ucis, pre Ramoth la Galaad şi  premprejurile ei şipre Manaim şi premprejurile ei Şi pre Esevon şi premprejurile ei şi  pre Iazir şi premprejurile ei, toate cetăţile 4. Toate cetăţile fiilor lui Merari, după  noroadele lor, celorrămaşi den fealiul lui Levi, şi li să făcu hotarăle lor, cetăţi 12. Toate  cetăţile leviţilor înmijlocul ţinerii fiilor lui Israil, 40 şi 8 de cetăţişi pemprejurile lor  prejur cetăţile aceasteacetăţi. Şi cetăţi şi împrejurile prejur cetate, aşa la toate cetăţile  aceastea. Şi săvîrşi Iisus împărţind pămîntul întru hotarăle lui şiau dat fiii lui Israil  partea lui Iisus Pren porunca Domnului; au dat lui cetatea carea aucerşut, pre Thamna  Sahar i-au dat lui, în muntele lui Efraim, şi zidi Iisus cetatea careaau cerşut şi au  lăcuit întru ea. Şi au luat Iisus cuţitele ceale de piatră cu care au obrezuit pre fiii lui   Israil, pre ceia ce s-au născutpre cale în pustie, căci nu s-au obrezuit înpustiiu, şi  le-au pus pre eale la ThamnaSahar. Şi au dat Domnul tot pămîntul lui Israil, carele  au jurat să dea părinţilor lor, şiau moştenit pe el şi au lăcuit într-însul. Şi i-au  aşăzat Domnul pre ei după împrejur, înce chip S-au jurat părinţilor lor, nu s-au  sculatnimea înaintea lor dentru toţi vrăjmaşii lor, pre toţi vrăjmaşii lor i-au dat lor  Domnul înmînile lor. N-au căzut cuvînt den toatecuvintele ceale bune carea au grăit  Domnul fiilor lui Israil, toate s-au isprăvit.   
{IisusNaviCapXXII} Atuncea au chemat Iisus pre fiii lui Ruvim şi pre fiii lui Gad şi cea jumătate fealiul lui  Manasi şi zise lor: "Voi aţi auzit toate cîte au poruncit voao Moisi, sluga Domnului, şi  aţiascultat glasul mieu după toate cîte am poruncit voao. Nu aţi lăsat pre fraţii voştri   întruaceastea zile şi mai mulţi, pînă în ziua deastăzi, aţi păzit porunca Domnului  Dumnezăului vostru. Iară acuma au odihnit Domnul Dumnezăul vostru pre fraţii  voştri, în cechip au zis lor; acum dară, întorcîndu-vă, meargeţi la casele voastre şi la   pămîntul ţinerii voastre carele au dat voao Moisi, sluga Domnului, decindea de Iordan.  Ce vă păziţi foarte să faceţi poruncile şi leagea careaau poruncit voao Moisi, sluga  Domnului, săiubiţi pre Domnul Dumnezăul vostru şi sămeargeţi în toate căile Lui, să  păziţi poruncileLui şi să vă lipiţi lîngă El şi să-I slujiţi Lui dentoată inema voastră şi  den tot sufletulvostru". Şi blagoslovi pre ei Iisus şi i-au trimis pre ei şi au mersu la  casele lor. Şi la jumătate de fealiul lui Manasi au dat Moisi laVasan şi celor jumătate  au dat Iisus împreunăcu fraţii lor pre lîngă Iordan lîngă mare. Şi cînd i-au trimis pre  ei la casele lor şi au blagoslovit pre ei, cu bani mulţi au mersu lacasele lor şi dobitoace  multe foarte şi argint şi aur şi aramă şi hier şi haine multe foarte şi au împărţit prada  vrăjmaşilor împreună cu fraţiilor. Şi s-au întors şi au mersu fiii lui Ruvin şi fiii lui  Gad şi cea jumătate de fealiul luiManasi de la fiii lui Israil la Silon, den pămîntul lui  Hanaan să meargă la pămîntul luiGalaad, la pămîntul ţinerii lor, carele au moştenit pre  el pren porunca Domnului în mînalui Moisi. Şi au venit la Galilothul Iordanului carele  iaste în pămîntul lui Hanaan şi auzidit fiii lui Ruvin şi fiii lui Gad şi cea jumătatede   fealiul lui Manasi acolo jîrtăvnic la Iordan, jîrtăvnic mare de văzut. Şi au auzit fiii lui   Israil zicînd: "Iată, au zidit fiii lui Ruvin şi fiiilui Gad şi cea jumătate de fealiul lui  Manasi jîrtăvnic la hotarăle pămîntului Hanaan, laGaliothul Iordanului, decindea de fiii  lui Israil". Şi au auzit fiii lui Israil şi s-au adunat toţi fiii lui Israil la Silon ca să să  suie să-i bată pre ei. Şi au trimis fiii lui Israil cătră fiii lui Ruvin şi cătră fiii lui Gad  şi cătrăcea jumătate de fealiul lui Manasi, la pămîntullui Galaad, pre Finees, feciorul  lui Eliazer, feciorul lui Aron preotul; Şi zeace den boiari împreună cu el, cîte un boiariu den casa neamului den toate fealiurile lui Israil,   
{p170} oameni boiari a caselor de moşii sînt preste mii a lui Israil. Şi au mersu cătră fiii luiRuvin şi   cătră fiii lui Gaad şi la cea jumătate de fealiul lui Manasi, la pămîntul lui Galaad, şi  augrăit cătră ei, zicînd: "Aceastea zice toată adunarea Domnului: "Ce iaste păcatul   acestacarele aţi greşit înaintea Domnului Dumnezăului lui Israil, să vă întoarceţi astăzi  de la Domnul Dumnezăul lui Israil zidind voao jîrtăvnic, să vă faceţi voi ficleani astăzi  de la Domnul? Au doară mic iaste voao păcatulFogor, căce nu ne-am curăţit de el  pînă în ziuade astăzi şi s-au făcut rană întru adunarea Domnului? Şi voi să vă  întoarceţi astăzi dela Domnul, şi va fi de vă veţi osebi astăzi de la Domnul, şi mîine   preste tot Israilul va fi urgia Domnului. Şi acum, de iaste voao puţin pămîntul ţinutului  vostru, treaceţi voi la pămîntul ţinutului Domnului, unde lăcuiaşte acolo cortul  Domnului, şi moşteniţi întru noi, şi nu vă faceţi osebiţi de cătră Domnul şi de lanoi nu  vă osebiţi, pentru căci aţi făcut voi jîrtăvnic afară den jîrtăvnicul Domnului  Dumnezăului nostru. Nu, iată, Ahar al lui Zara cu greşală au greşit de la anathema, şi  pestetoată adunarea lui Israil s-au făcut urgia? Şi acesta unul singur era, au doară   acesta n-au murit întru păcatul lui?" Şi au răspunsufiii lui Ruvin şi fiii lui Gaad şi  cea jumătate de fealiul lui Manasi şi au grăit celor preste mii ailui Israil, zicînd: "  Dumnezău Dumnezău Domnu iaste şi Dumnezău Dumnezău Domnul El ştie, şi Israil;  El va cunoaşte de am greşit noi întru osebire denaintea Domnului, sănu ne mîntuiască  pre noi în ziua aceasta. Şi de am zidit jîrtăvnic noao ca să ne osebim noide la Domnul  Dumnezăul nostru sau ca săsuim noi preste el jîrtvă de ardere-de-tot sauca să  facem peste el jîrtva mîntuirii, Domnul sîngur să cearce. Ce pentru frica cuvîntului am  făcut aceasta, zicînd: " pentru ca nu mîine să zică feciorii voştri feciorilor noştri: "Ce  voao şi Domnului Dumnezăului Israil?"Şi hotară au pus Domnul între mijlocul  vostruşi al nostru, fiii lui Ruvin şi fiii lui Gad, preIordan, şi nu iaste voao partea  Domnului şivor înstreina fiii voştri pre fiii noştri pentru casă nu se închine Domnului.  Şi am zis: "Săfacem aşa ca să zidim jîrtăvnicul acesta, nu pentru aduceri, nici pentru   jîrtve, Ce pentru ca să fie mărturie aceasta între noi şi între voi, şiîn mijlocul fiilor  noştri dupe noi, ca să slujască slujbă Domnului înaintea Lui cu aducerile noastre şi cu   jîrtvele noastre şi cu jîrtvele mîntuirei noastre, şi nu vor zice fii voştri fiilor noştrimine:  "Nu iaste voao partea Domnului!"Şi am zis: "De să va face vreodănăoară şi vor grăi   cătră noi au cătră semenţiile noastre mîine şi vor zice: "Vedeţ asămănarea jîrtăvnicului  Domnului, carele au făcut părinţii voştrinu pentru aduceri, nici pentru jîrtvă, ce   mărturie iaste întru mijlocul nostru şi întru mijlocul vostru şi întru mijlocul feciorilor  noştri. "Să nu să facă, dară, noao să ne osebim de la Domnul întru ziua de astăzi, ca să  ne întoarcem de la Domnul ca să zidim n jîrtvă aducerilor şi jîrtvelor salamin şi jîrtvei  mîntuirelor, afară den jîrtăvnicul Domnului Dumnezeului nostru, carele iaste denaintea   cortuluiLui". Şi auzind Finees preotul şi toţ boiarii adunării şi cei preste mii ai lui Israil  care eracu ei cuvintele carele au grăit fii lui Ruvim şi fuilui Gad şi cea jumătate de   fealiul lui Manasi, şi le-au plăcut lor. Şi zise Finees, fiiul lui Eliazar preotul, fiilor  lui Ruvin şi fiilor luiGaad şi la cea jumătate de fealiul lui Manasi: "Astăzi am conoscut  cum cu noi e Domnul, căci n-aţ greşit înaintea Domnului greşalaaceasta şi căci aţ  mîntuit pre fiii lui Israil denmîna Domnului". Şi s-au întorsu Finees, feciorul lui  Eliazar preotul, şi boiarii neamurilor de la fiii lui Ruvin şi de la fiii lui Gad şi de  la jumătate de feliul lui Manasi, den pămîntul luiGalaad la pămîntul lui Hanaan, cătră  fiii lui Israil şi au răspunsu lor cuvintele. Şi au plăcut cuvîntul fiilor lui Israil şi bine au  cuvîntat pre Dumnezenl fiilor lui Israil şi au grăit cătră fiii lui Israil şi au zis să nu se  mai suie cătră ei războiu ca să surpe pămîntul fiilor luiRuvin şi fiilor lui Gad şi a   jumătate de feliul luiManasi, şi au lăcuit pre el. Şi au numit Iisus jirtăvnicul lui Ruvin  şi lui Gad şi a jumătate de fealiul lui Manasi şi zise căci: " mărturie iaste între mijlocul  lor că Domnul Dumnezeu, Dumnezeul lor iaste".   
{IisusNaviCapXXIII} Şi fu după zile multe după ce au odihnit Domnul Dumnezeu pre Israil de cătră tot  vrăjmaşii lui demprejur, şi Iisus bătrîn îndelungat cu zile, Şi au chemat Iisus pre toţ fiii  lui Israil şibătrînimea lor şi pre boiarii lor şi pre judecătorii lor şi cărturarii lor şi zise  lor: "Eu amîmbătrînit şi m-am îndelungat cu zilele, Iară voi aţ văzut toate cîte au  făcut Domnul Dumnezăul vostru la toate limbile aceastea de cătră faţa voastră, căci  Domnul Dumnezeul vostru, acestae Ce s-au bătut pentru voi. Vedeţ cum am  aruncat voao limbile ceale rămase voaoaceastea în sorţi întru fealiurile voastre, de la   
{p171} Iordan toate limbile le-am surpat, şi de laMarea cea Mare va  hotărî la apusul soarelui. Iară Domnul Dumnezeul vostru, El vasurpa pre dînşii de cătră  faţa voastră pînă vorperi şi va tremite lor jîganiile ceale sălbaticepînă va surpa pre ei şi  pre-mpăraţii lor de cătră faţa voastră şi veţ moşteni de tot pămîntul lor, în ce chip au  grăit Domnul Dumnezeulvostru voao. Întăriţi-vă dară, foarte săpăziţ şi să faceţ toate  ceale scrise în CarteaLegii lui Moisi, pentru ca să nu vă abateţ de laea în direapta au în  stînga, pentru ca să nu întraţ în limbile aceaste rămase împreună cuvoi şi numele  Dumnezeilor lor să nu senumească între voi şi să nu vă juraţ, nici să văînchinaţ lor, nici  să slujiţ lor, Fără numai la Domnul Dumnezeul vostru să vă lipiţ, în cechip aţ făcut  pînă în ziua de astăzi. Şi ausurpat Domnul pre ei de cătră faţa voastră, limbi mari şi  tari, şi voao nimea n-au stătutîmpotrivă denaintea voastră pînă în ziua deastăzi. Un  om dentru voi au gonit pre omie, că Domnul Dumnezeul vostru, acesta Săbate   împreună cu voi, în ce chip au zisvoao. Şi să vă păziţ foarte, cu sufletele voastre să iubiţ  pre Domnul Dumnezeulvostru. Că de vă veţ întoarce şi veţ adaogela ceale ce au rămas  limbile aceastea împreună cu voi şi veţ face cuscrie cătră ei şivă veţ amesteca împreună  cu ei şi ei cuvoi, Cu cunoştinţă să cunoaşteţ că nu vaadaoge Domnul Dumnezeul  vostru ca săsurpe limbile aceastea de cătră fata voastră şivor fi voao întru laţuri şi întru  piadici şi întrucuie în călcîile voastre şi întru lovituri în ochiivoştri, pînă unde veţ peri  de la pămîntul celbun acesta carele au dat Domnul Dumnezăulvostru voao. Iară eu  alerg astăzi calea, în cechip şi toţi ceia de pre pămînt, şi veţ cunoaştecu toata inima   voastră şi cu tot sufletul vostruşi căci n-au căzut un cuvînt den toate cuvintele ceale  bune carele au zis Domnul Dumnezăul vostru cătră voi, toate au venit voao, unulnu  te-au lipsit dentru eale. Şi va fi, în cechip vine pre voi toate cuvintele ceale  bunecarele au grăit Domnul Dumnezăul vostru preste voi, aşa va aduce Domnul pre voi  toatecuvintele ceale reale, pînă va surpa pre voi depre pămîntul cel bun acesta carele  au datvoao Domnul Dumnezăul vostru. Cînd veţcălca voi făgăduinţa Domnului  Dumnezăuluivostru carea au poruncit voao şi mergînd vă veţînchina la Dumnezăi  streini şi vă veţ închina lor, şi Se va mînia cu mînie Domnul întru voi şite va întoarce  degrabă de la pămîntul cel bun carele au dat Domnul voao. "   
{IisusNaviCapXXIV} Şi au adunat Iisus toate fealiurile lui Israil la Sihem şi au chemat  pre ceibătrîni ai lui Israil şi pre boiarii lor şipre judecătorii lor şi pre cărturarii lorşi au  stătut denaintea Domnului Dumnezău. Şi zise Iisus cătră tot norodul: "Aceastea zice  Domnul Dumnezăul lui Israil: "Decindea de rîu au lăcuit părinţii voştri denceput,  Thara, tatăl lui Avraam şi tatăl luiNahor, şi au slujit la alţi Dumnezăi. Şi am luat pre  tatăl vostru, pre Avraam, de de ceaeaparte de rîu, şi l-am povăţuit pre el întru tot   pămîntul Hanaan şi i-am înmulţit sămînţa luişi am dat lui pre Isaac Şi am dat lui  Isaac pre Iacov şi pre Isaaf; şi am dat lui Isaaf muntele lui Siir moştenire lui, şi Iacov şi  fiii luis-au pogorît la Eghipet şi să făcură acolo întrulimbă mare şi multă şi tare şi  chinuiră pe eieghipteanii. Şi am trimis pre Moisi şi pre Aaron şi au lovit Domnul  Eghipetul cu seamnele care au făcut întru ei. Şi după aceasta au scos pre părinţii voştri  de la Eghipet; şi aţ întrat în mare şi au gonit eghipteanii denapoia părinţilor voştri cu  cară şi cu cai la Marea ceaRoşie". Şi am strigat cătră Domnul şi au datnor şi negură   între mijlocul nostru şi întremijlocul eghipteanilor şi au adus preste eimarea şi au   acoperit pre ei şi au văzut ochiivoştri cîte au făcut Domnul în pămîntul Eghipetului şi  aţ fost în pustiiu zile multe. Şi v-am adus pre voi la pămîntul amoreilorcelora ce  lăcuiescu decindea de Iordan şi auieşit la războiu înaintea voastră şi au dat preei  Domnul în mîinile voastre şi aţ moştenit pămîntul lor şi aţ surpat pre ei de cătră  faţa voastră. Şi s-au sculat Valac al lui Sepfor, împăratul Moav, şi au stătut cu oaste  împotriva lui Israil şi trimiţînd au chemat preValaam, feciorul lui Veor, să vă  bleasteme prevoi. Şi n-au vrut Domnul Dumnezău să bleasteme pre tine, şi cu   blagoslovenie v-au blagoslovit pre voi şi v-au scos pre voi den mîinile lor şi  i-au dat pre ei. Şi aţ trecut Iordanul şi aţ mers la Ierihon şi au dat războiuvoao ceia  ce lăcuia în Ierihon, amoreul şi ferezeul şi hananeul şi heteul şi gherghe seul şieveul şi  evu seul, şi au dat pre ei Domnul în mîinile voastre. Şi au trimis mai nainte de voi  viaspea şi au scos pre ei de cătră faţa voastră, doi împăraţi ai amoreilor, nu cu sabiata,  nice cu arcul tău. Şi au dat voao pămîntul pre carele n-aţ ostenit preste el şi  cetăţcarele n-aţ zidit şi aţ lăcuit întru eale, şi vii şimaslini, pre carele n-aţ răsădit,  voi aţ mîncat. Şi acum teameţi-vă de Domnul şi-I slujiţ Lui cu direptate şi cu nestrîmbătate şi scoateţ   
{p172} pre Dumnezeii cei streini cărora au slujit părinţii voştri decindea de rîu şi la Eghipet, şisă slujiţ Domnului. Iară de nu va  plăcea voao să slujiţ Domnului, aleageţi voao singuriastăzi cui veţ sluji, au  Dumnezăilor părinţilor voştri celor decindea de rîu, au Dumnezăiloramoreilor întru  carii voi lăcuiţ pre pămîntul lor, iară eu şi casa mea vom sluji Domnului, căci sfînt  iaste". Şi răspunzînd norodul, zise: "Să nu să facă noao să lăsăm pre Domnul ca să   slujim la Dumnezăi streini, Că Domnul Dumnezăul nostru acesta iaste Dumnezău,   acesta ne-au scos pre noi şi pre părinţii noştri den pămîntul Eghipetului, dencasa  robimei, şi cîte au făcut noao seamneleceale mari aceastea şi ne-au păzit pre noi  întoată calea unde am mers întru ea şi în toatelimbile pren carele am trecut prin eale. Şi  au scos Domnul toate limbile, şi pre amoreu, pre cela ce lăcuia pămîntul, de cătră  faţa noastră, iară şi noi să slujim Domnului pentru că acesta iaste Dumnezăul nostru". Şi  zise Iisus cătră norod: "Nu veţi putea să slujiţi Domnului Dumnezău, căci Dumnezău  sfîntiaste, şi rîvnind, acesta nu va lăsa păcatele voastre şi fărădelegile voastre. Cînd  veţilăsa pre Domnul şi veţ sluji la Dumnezăi streini, şi venind va chinui pre voi şi va  piardepre voi, pentru căci v-au făcut bine voao". Şi zise norodul cătră Iisus: "Nu, ce  Domnului vom sluji". Şi zise Iisus cătră norod: " mărturie voi asupra voastră, că voi aţi  ales voao Domnului să-I slujiţi". Şi ziseră: "Marturi". "Şi acum rîdicaţi pre  Dumnezăii ceistriini care sînt întru voi şi vă îndireptăţiinema voastră cătră Domnul  Dumnezăul lui Israil". Şi zise norodul cătră Iisus: " Domnului Dumnezăului nostru vom   sluji şi glasul Luivom asculta". Şi au pus Iisus făgăduinţă cătră norod în ziua aceaea şi  i-au dat lui leageşi judecată la Sihem, înaintea cortului Dumnezăului lui Israil. Şi au  scris cuvinteleaceastea în Cartea legii lui Dumnezău, şi auluat Iisus piatră mare şi au  pus-o pre dînsasupt terevinthul cel denaintea Domnului. Şi zise Iisus cătră tot   norodul: "Iată, piatraaceasta va fi voao întru mărturie, că ea auauzit toate cîte s-au  grăit de Domnul, cîte augrăit cătră voi astăzi, şi aceasta va fi între voi întru mărturie la  zilele ceale de apoi, cînd veţmenţi Domnului Dumnezăului vostru". Şi au slobozit Iisus   norodul, pre fieştecarele lalocul lui. Şi fu după acealea, şi muri Iisus, fiiul lui Navi,  robul Domnului, de 100 şi zeaceani. Şi l-au îngropat pre el lîngă hotarălesorţului lui,  la Thamna Sahar, la muntele luiEfraim, despre miazănoaptea munteluiGalaad. Şi au   slujit Israil Domnului toatezilele lui Iisus şi toate zile celor bătrîni cîţiau tras vacul  după Iisus şi cîţi au fost văzut toate faptele Domnului cîte au făcut lui Israil. Şi au pus   acolo împreună cu el, la grobniţe unde l-au îngropat pre el acolo, cuţitele ceale de  piatră cu carele au obrezuit prefiii lui Israil, la Galgala, Iisus, cînd i-au scospre ei de  la Eghipet, în ce chip au poruncit Domnul, şi acolo sînt pînă în ziua de astăzi. Şi oasele  lui Iosif le-au scos fiii lui Israil de la Eghipet şi le-au astrucat pre eale la Sichima,  în partea ţarinei unde au cumpărat Iacov de laamoreii ceia ce lăcuia la Sichima,  direptmioare 100, şi o au dat-o pre ea lui Iosif înparte. Şi Eleazar, fiiul lui Aaron  preotul, au murit şi s-au îngropat la Gavaath al luiFinees, fiiului lui, care i-au dat  lui la muntele Efraim. În ziua aceaea, luînd fiii lui Israil chivotul făgăduinţei  Domnului, îl purta între ei, şi Finees au preoţit pentru Eleazar, tatăl lui, pînă au murit şi  s-au îngropat laGavaath al lui. Iară fiii lui Israil au mers fieştecarele la locul lor şi la   cetatea lor. Şi să închina fiii lui Israil la Astarti şi la Astaroth şi a Dumnezăii limbilor  cei după împrejurul lor, şi au dat pre ei Domnul pre mîinile lui Eglom, împăratul Moav, şi au stăpînit lor ani 18.   
{JudecătoriiCapI} Şi fu după moartea lui Iisus, şi întrebafiii lui Israil întru Domnul, zicînd: "Cine se va sui noao cătră hananeu  mai mare, ca să dea războiu întru ei?" Şi zise Domnul : "Iuda se vasui; iată, am dat   pămîntul în mîna a lui". Şi zise Iuda cătră Simeon, fratele lui: "Suie-te împreună cu  mine întru sorţul mieu şi vom darăzboiu întru hananeu şi voiu mearge şi eu împreună  cu tine întru sorţul tău". Şi mearse împreună cu el Semeon. Şi să suiIuda, şi deade  Domnul pre hananeu şi preferezeu întru mîna lui şi i-au lovit pre ei la Vezec, 10000  de oameni. Şi au aflat pre Adonivezec la Vezec, şi au dat războiu întru dînsul, şi au  lovit pre hananeu şi preferezeu. Şi au fugit Adonivezec, şi au alergat denapoia lui şi  l-au prins pre el şi i-au tăiat margenile mîinilor lui şi marginele picioarelor lui. Şi  zise Adonivezec: " 70 de împăraţi, margenile mîinilor lor şi marginele picioarelor lor  tăiaţi, era adunînd ceale dedesuptulmeasii meale; deci, în ce chip am făcut, aşa  mi-au răsplătit Dumnezău". Şi l-au adus preel la Ierusalim şi au murit acolo. Şi  au bătutfiii Iudei la Ierusalirn şi au luat pre el şi au lovitpre el cu gură de sabie şi   cetatea au ars cu foc. Şi după aceasta, s-au pogorît fiii luiIuda să bată la hananeu,  cela ce lăcuiaşte la munte, despre răsărit şi despre cîmpie. Şi mearse Iuda cătră  hananeu cela ce lăcuia laHevron şi ieşi Hevron împotrivă; iară numeleHevron era mai  nainte Careathar vosefer; şiau ucis pre Sesi şi pre Aheman şi pre Tholomi, naşterile lui  Enac. Şi să suiră de acolo cătră ceia ce lăcuia Davir; iară numele Davir era mai nainte   cetatea Cărţilor. Şi ziseHalev: "Cine va lovi cetatea Cărţilor şi o valua pre ea,  da-i-voiu lui pre Asha, fata mea, fămeaie lui". Şi au luatu-o pre ea   înainteGolthoniil, feciorul lui Chienez, frate luiHalev, cel mai tînăr decît el, şi i-au  dat luiHalev pre Ashan, fata lui, fămeaie lui. Şi fucînd întra ea, şi o clăti pre ea  Gothoniil ca săceară de la tatul ei ţarină, şi cîrtiia asupracelui de supt jug şi striga  dupre juguitoriu: "La pămîntul de la răsărit m-ai dat pre mine". Şi zise ei Halev: "Ce  iaste ţie?" Şi zise lui Asha: "Dă-m dară mie blagoslovenie, căci la pămîntulde la  răsarit m-ai dat pre mine, şi îm vei da miemîntuire de apă" Şi i-au dat ei Halev,  după inimaei, mîntuire celor înalte şi mîntuire celorsmerite. Şi fiii lui Iovath Chineului,  socruluilui Moisi, s-au suit den cetatea Finicilor cătră fiiiIudei, la pustiiu carea iaste  de cătră răsarit luiIuda, la pogorîrea Aradu, şi au mers şi aulăcuit împreună cu norodul.  Şi mearse Iuda cu Semeon, fratele lui, şi au lovit pre hananeul celăcuia la Sefeth şi au  procleţit pre ea şi au surpat pre ea şi au numit numele cetăţii Surpare. Şi au moştenit  Iuda pre Gaza şi hotarăle ei, şi pre Ascalona şi hotarul ei, şi preAcaron şi hotarul ei, şi  Azotul şi pre împrejurile ei. Şi era Domnul cu Iuda, şi au moştenit muntele, pentru căci  n-au putut să moştenească pre ceia ce lăcuiescu valea, căce Rehavosebiia lor, şi cară  de hieru la ei. Şi au dat lui Halev Hevronul, în ce chip au grăit Moisi. Şi au moştenit de   acolo ceale 3 cetăţi ale fiilor lui Enac. Şi au rădicat de acolo pre cei fecioria lui Enac. Şi  pre evu seul, pre cela ce lăcuiaşte în Ierusalim, nu l-au rădecat fiii luiVeniamin; şi au  lăcuit evu seul împreună cu fiiilui Veniamin în Ierusalim pînă în ziua deastăzi. Şi  s-au suit fiii lui Iosif şi ei la Vethil, şi Domnul era împreună cu ei. Şi au tăbărît casa  lui Israil despre Vethil; şi numele cetăţiiera mai nainte Luza. Şi au văzut ceia ce păziia  om ieşind den cetate şi l-au prinsu preel şi zisără lui: "Arată-ne noao a cetăţii   întrareşi vom face cu tine milă". Şi le-au arătat lor întrarea cetăţii, şi au lovit cetatea  cu gură desabie, iară pre om şi pre rudenia lui i-au slobozit. Şi au mersu omul la   pămîntul Ghethiim şi au zidit acolo cetate şi au numitnumele ei Luza. acesta e numele  ei pînă înziua de astăzi. Şi n-au moştenit Manasi pre Vethsan, care iaste a schithilor   cetate, nicefeatele ei, nice pre împrejurile ei, nice preEcthanah şi pre featele ei, Nice  pre ceia ce lăcuiescu la Dor, nice pre împrejurile ei şi featele ei, şi pre cei ce lăcuia în  Evlam, nice pre împrejurile ei şi featele ei, Şi pre ceia ce lăcuiescu în Maghiedo, nice  pe împrejurile eişi featele ei. Şi au început hananeul a lăcui întru pămîntul acesta. Şi fu  cînd să întări Israil, şi puse pre hananeu la bir şi, rădicînd, nu l-au rădicat pre el. Şi  Efraim n-au rădicat pre hananeu, pre cela ce lăcuia la Gazer; şiau lăcuit hananeul în  mijlocul lui, la Gazer, şifu lui de bir Şi Zavolon n-au rădicat pre ceia ce lăcuia în  Hedron şi pre ceia ce lăcuia laAman; şi au lăcuit hananeul în mijlocul lui şi-i fu lui  de bir Şi Asir n-au rădicat pre ceia ce lăcuia în Achor, şi se făcu lui de bir, şi pre  ceiace lăcuia în Dor, şi pre ceia ce lăcuia Sidonul, şi pre ceia ce lăcuia în Dalaf, şi pre  Ahaziv, şipre Elva, şi pre Afec, şi pre Roov. Şi au lăcuit Asir în mijlocul hananeului  celuia celăcuiaşte pămîntul, căce n-au putut să-l rădice pre el. Şi Neftalim n-au rădicat pre ceia ce lăcuiescu Vethsamis, nice pre ceia   
{p174} ce lăcuia Vethanah, şi au lăcuit Neftalim în mijlocul hananeului celuia ce lăcuiaşte pămîntul.  Iară ceia ce lăcuiescu Vethsamis şi Vethanahsă făcură lui birnici. Şi au necăjit  amoreulpre fiii lui Dan la munte, căce n-au lăsat pre ei să să pogoară la vale. Şi au  început amoreul a lăcui în muntele Mirsinonului, unde-s urşii şi vulpile, la Mirsinon  şi la Salavin. Şi săîngreuie mîna casei lui Iosif pre amoreul şi fului birnic. Şi hotarul  amoreului, asuprasuirii Acravin, de la Piatră şi în sus.   
{JudecătoriiCapII} Şi să sui îngerul Domnului de la Galgal la Locul Plîngerii şi la Vethil şi la casa lui Israil,  şi zise cătră ei: "Aceasteazice Domnul Domnul : "Am suit pre voi den Eghipet şi  v-am băgat pre voila pămîntul carele am jurat părinţilor voştri să vă dau voao şi ziş:  Nu voiu răsipi făgăduinţaMea ceaea ce e cu voi în veaci; Şi voi să nu puneţi făgăduinţa  cu ceia ce şăd la pămîntul acesta, nice la Dumnezăii lor să nu vă închinaţi, ce cioplitele  lor să le sfărîmaţi şi jîrtăvnicele lor să le săpaţi de tot. Şi n-aţi ascultat glasul Mieu  cînd aceastea aţi făcut. Şi Eu amzis: Nu voiu adaoge a muta cu lăcaşul pre norodul care  am zis să-l scoţi afară, nu-i voiurădica pre ei de cătră faţa voastră, şi vor fivoao   întru supărări şi Dumnezăii lor vor fivoao întru scandală". Şi fu după ce grăiîngerul  Domnului cuvintele aceastea cătră toţifiii lui Israil, ş-au rădicat norodul glasul lor  şiau plîns. pentru aceaea s-au chematnumele locului aceluia Plînsuri. Şi au   jîrtvuit acolo Domnului. Şi au slobozit Iisus norodul şi mearseră fiii lui Israil   fieştecarele lalocul lui, şi fieştecarele la moştenirea lui, ca să o moştenească de tot pre  ea. Şi au slujit norodul Domnului toate zilele lui Iisus, şi toatezilele celor mai bătrîni,  cîţi ş-au îndălungat zilele după Iisus, cîţi au conoscut tot faptul Domnului cel mare,  carele au făcut lui Israil. Şi au murit Iisus, fiiul lui Navi, robul Domnului, fiiu de 110  ani. Şi l-au îngropatpre el în muntele moştenirei lui, la Thamnathares, în muntele  Efraim, de cătră amiază-noapte a muntelui Gaas. Şi toată rudeniaaceaea s-au  adaos lîngă părinţii lor; şi s-au sculat altă rudă după ei, care n-au conoscutpre  Domnul şi faptul carele au făcut lui Israil. Şi au făcut fiii lui Israil răul înaintea  Domnului şiau slujit la vaalimi. Şi au lăsat pre Domnul şi Dumnezăul părinţilor lor,  pre Cela ce i-au scospre ei den pămîntul Eghipetului, şi au mersudenapoia a  Dumnezăi striini, de la Dumnezăii norodurilor celor după împrejururele lor, şis-au  închinat lor şi au mîniat pre DomnulŞi L-au lăsat pre El ş-au slujit vaalii şi  astartelor. Şi S-au mîniat cu mînie Domnul pre Israil şi i-au dat pre ei în mîna  celor ce pradăşi i-au prădat pre ei. Şi i-au dat pre ei în mînavrajmaşilor lor dupre   împrejur şi n-au maiputut încă a sta împotrivă înaintea feaţii vrăjmaşilor lor. întru  toate carele mergea, Şi mîna Domnului era întru ei spre reale, în cechip au grăit  Domnul şi în ce chip au jurat lor Domnul, şi au supărat pre ei foarte. Şi au rădecat  Domnul judecători, şi i-au mîntuit preei Domnul den mîna celora ce jăfuia pre ei. Şi  încă judecătorilor lor n-au ascultat, căci au curvit denapoia altor dumnăzăi; şi  s-au închinat lor şi au mîniat pre Domnul ; şi s-au abătutcurînd den calea carea au  mers părinţii lor, casă asculte poruncile Domnului; n-au făcut aşa. Şi căci au rădicat  Domnul lor judecători, şi era Domnul cu judecătoriul, şi au mîntuit pre ei den mîna  vrăjmaşilor lor, toatezilele judecătoriului, căci Să mîngîie Domnulde cătră suspinul lor,  de cătră faţa celora ceîncunjura pre ei şi chinuia pre ei. Şi fu cînd muriia judecătoriul,  şi să întorcea şi iarăşistrica, mai mult decît părinţii lor, ca sămeargă denapoia altor  Dumnezăi, să slujascălor şi să să închine lor; n-au lepădat deprinderile lor de cătră  calea lor cea nesîlnecă. Şi Să mînie cu mînie Domnul pre Israil şi zise: " pentru căci  cîte au lăsat limba aceasta, făgăduinţa Mea carea am poruncit lor şi părinţilorlor, şi  n-au ascultat glasul Mieu, Şi Eu nu voiu mai adaoge ca să rădic om dentru faţalor,  dentru limbile care au lăsat Iisus, fiiul luiNavi, şi au lăsat, Ca să ispitească cu ei pre   Israil de vor păzi calea Domnului, să meargă întru ea, în ce chip au păzit părinţii lor,  auba". Şi au lăsat Domnul limbile aceastea ca să nu le rădice pre eale degrabă, şi nu le-au dat pre eale în mîna lui Iisus.   
{JudecătoriiCapIII} Şi aceastea limbi au lăsat Domnul ca să ispitească cu eale pre Israil, pre toţceia ce n-au cunoscut  războaiele denHanaan, Fără cît prentru semenţiile fiilor Israil, ca să înveaţe pre  eirăzboiu, ce ceia denaintea lor n-au cunoscut aceastea: Ceale cinci oblăduiri a celor  streini de neam voievoz şi pre tot hananeul şi pre sidonii şi pre eveu, cela ce lăcuiaşte  Livanul, de la muntele lui Vaal Ermon pînă la Lavoemath. Şi s-au făcut, ca să  ispitească cu ei pre Israil, să cunoască de vor asculta poruncile Domnului, carele au   poruncit Domnul părinţilor lor pren mîna lui Moisi. Şi fiii lui Israil au lăcuit în  mijlocul hananeului şiheteului şi amoreului şi ferezeului şi eveului, şi gherghe seului şi evu seului, Şi au luat   
{p175} pre featele lor loruş fămei, şi featele lor au dat fiilor lor şi au slujit Dumnezeilor lor. Şi au făcut fiii lui Israil răul înaintea  Domnului şiau uitat pre Domnul Dumnezeul lor, şi au slujit valimii şi desişurilor. Şi  S-au mîniat cu mînie Domnul întru Israil şi i-au dat pre ei înmînile lui  Husarsathem, împăratul den Mijlocul-rîului Siriei, şi au slujit fiii lui Israil  luiHusaresathaim, ani lui, ani 8. Şi au strigatfiii lui Israil cătră Domnul. Şi au rădicat  Domnul mîntuitoriu lui Israil şi i-au mîntuit pre ei, pre Gothoniil, feciorul lui  Chenez, fratele luiHalev, cel mai tînăr decît el, şi au ascultat pre ei. Şi fu preste el  Duhul Domnului, şi aujudecat pre Israil; şi au ieşit la războiu cătrăHusarsathem. Şi au  dat Domnul în mîna lui peHusarsathem, împăratul Siriei, şi s-au întărit mîna lui pre  Husarsathaim. Şi să potoli pămîntul ani 40. Şi au murit Gothoneil, fiiullui Chienez. Şi  adaoseră fiii lui Israil a facerăul înaintea Domnului; şi întăriia Domnulpre Eglon,   împăratul Moav, asupra lui Israil, pentru căci au făcut ei răul înaintea Domnului. Şi au  strînsu cătră ei pre toţi fiii luiAmon şi lui Amalic şi au mersu şi au lovit pre Israil şi au  moştenit cetatea Finicilor. Şi au slujit fiii lui Israil lui Eglon, împăratului Moav, ani 18.  Şi au strigat fiii lui Israil cătră Domnul. Şi au rădicat Domnul lor mîntuitoriu preAod,   feciorul lui Ghira, fiiul lui Iemoni, om la amîndoao mînile iscusit. Şi au tremis darurifiii  lui Israil pren mîna lui lui Eglom, împăratului Moav. Şi au făcutu-ş Aod cuţit cu  doaoascuţite, de o palmă lungimea lui, şi au încinsu-l pre el supt îmbrăcăminte, la  coapsa luicea direaptă. Şi au mersu Şi au dus darurile lui Eglom, împăratului Moav. Şi  Eglom, om iscusit foarte. Şi fu după ce săvîrşi Aod aducînd darurile, şi scoase afară pre  ceia cerădica darurile. Şi Eglom s-au întors de laceale cioplite de la Galgal, şi zise  Aod: "Cuvîntam, ascuns, cătră tine, împărate". Şi ziseEglom: "Cătă ectan!" Şi ieşiră de  la el toţ ceiace sta premprejurul lui. Şi Aod întră cătrăel, şi el şădea în foişorul cel de  vară al lui, singur de tot. Şi zise Aod: "Cuvînt a lui Dumnezeu, mie, cătră tine,   împărate". Şi să sculăEglom den scaun, aproape de el. Şi fuîndată ce să sculă el, Au  întins Aod mînacea stîngă a lui şi au luat cuţitul den sus decoapsa lui cea direaptă  şi-l înfipse preel în pîntecele lui Eglom Şi au vîrîtşi munuchiul după ascuţit şi au  astupat seul asupra ranii ascuţitului, căci n-au scos cuţitul den pîntecele lui. Şi ieşi  Aod la tindă, Şi ieşi Aod den cei rînduiţi şi au închis uşile cerdacului pre el şi au  zăvorît. Şi el auieşit. Şi slugile lui întrară şi văzură; şi iată, uşile cerdacului, zăvorîte, şi  ziseră: "Cîndai sănu şază la jeţuri, întru depărtarea culcuşului?"Şi aşteptară,  ruşinîndu-se, şi iată, nu era celasă deşchiză uşile cerdacului. Şi luară cheaia  şideşchiseră; şi iată, Domnul lor căzut pre pămînt, mort. Şi Aod au scăpat, pînă să  gîlceviia ei, şi nu era cine să-l ia aminte pre el. Şi el au trecut ceale cioplite Şi scăpă  laTirotha. Şi jucînd veni Aod la pămîntul Israilşi au trîmbiţat cu buciune în muntele  Efraim; şi să pogorîră împreună cu el fiii lui Israil de la munte, şi el înaintea lor. Şi zise   cătră ei: " pogorîţi-vă denapoia mea, căci au dat Domnul Dumnezăul nostru pre  vrăjmaşii noştri, pre Moav, întru mîna noastră". Şi s-au pogorît denapoia lui şi au  apucat trecătorile Iordanului ale Moavului şi n-au lăsat om sătreacă. Şi au lovit pre  Moav în ziua aceaea ca vro 10000 de oameni, pre toţi războiniciicarii era întru ei şi pre  tot omul puterii; şi n-au scăpat dentru ei om. Şi s-au înfrînt Moav în ziua aceaea  supt mîna lui Israil, şi s-au potolit pămîntul 80 de ani, şi i-au judecat preei Aod,  pînă unde au murit. Şi după el s-au sculat Samegar, feciorul lui Anath, şi au lovitpre  cei streini den neam, ca vro 600 de oameni, cu piciorul plugului boilor; şi au mîntuit şi el pre Israil.   
{JudecătoriiCapIV} Şi au adaos fiii lui Israil să facă răul înaintea Domnului. Şi Aod au murit. Şi i-au dat pre ei Domnul în mîna luiIavin,   împăratului Hanaan, carele au împărăţit la Asor. Şi boiarinul puterii lui, Sisara; şi el  lăcuia la ArisothulLimbilor. Şi au strigat fiii lui Israil cătră Domnul, căci 900 de cară  de fier era la el; şi acesta chinui pre Israil desăvîrşit 20 deani. Şi Devora, fămeaie  prorociţă, fămeaieLafidoth, aceasta judeca pre Israil întru vreamea aceaea. Şi ea şădea  supt finiculDevora, întru mijlocul Rama şi întru mijloculVethil, întru muntele lui  Efraim; şi să suia cătră ea fiii lui Israil acolo, a se judeca. Şi au trimis Devora şi au  chemat pre Varac, feciorullui Aveneem de la Cadis Neftalim, şi au zis cătră el:  "N-au poruncit ţie Domnul Dumnezăul lui Israil, ţie? Şi vei mearge la   muntele Thavor şi vei lua împreună cu tine 10 mii de oameni dentru fiii lui Neftalim şi  dentru fiii luiZavulon. Şi voiu aduce cătră tine la pîrîulChison pre Sisara, boiarenul  puterii lui Iavin, şi carăle lui şi mulţimea lui şi-l voiu da pre el întru mîna ta". Şi zise   cătră ea Varac: "De vei mearge împreună cu mine, voiu mearge;   
{p176} iară să nu vei mearge cu mine, nu voiu mearge, căci nu ştiu ziua întru carea direptează  Domnul pre îngerul cu mine". Şi zise cătră el Devora: " mergînd voiu mearge cutine;  însă să ştii căci nu va fi izbînda pre caleacarea tu mergi, căci în mînă de muiare va da  Domnul pre Sisara". Şi să sculă Devora şimearse împreună cu Varac de la Cadis. Şi au   poruncit Varac lui Zavulon şi lui Neftalimla Chedes şi s-au suit denapoia lui 10000  de oameni; şi s-au suit Devora împreună cuel. Şi cei aproape de Chineu s-au  osebit dela Chena şi de la feciorii lui Iovac, cumnatullui Moisi, ş-au întins cortul lui  pînă la stejarulCelor ce odihnesc, carele iaste alăturea cuChedes. Şi să spuse Sisarii  cum s-au suitVarac, feciorul lui Avineem, la muntele Thavor. Şi au chemat Sisara  toate carăle lui, 900 cară de hier, şi tot norodul carele era cuel, de la Aresoth al  Limbilor, la pîrîul lui Chison. Şi zise Devora cătră Varac: "Scoală-te, căci aceasta  iaste ziua întru carea au dat Domnul pre Sisara în mîna ta; căci Domnul înaintea ta". Şi  să pogorî Varac den muntele lui Thavor şi 10 mii de oameni denapoia lui. Şi spămîntă  Domnul pre Sisara, şi toatecarăle lui şi toată tabăra lui, în gură de sabie înaintea lui  Varac; şi să pogorî Sisara de asupra carului lui şi au fugit cu picioarelelui. Şi Varac  gonind denapoia carălor lui şidenapoia taberii, pînă la Dumbrava Limbilor; şi căzu  toată tabăra lui Sisara întru gură desabie, nu au rămas pînă întru unul. Şi Sisara să  abătu cu picioarele lui la un cort alui Iail, muiarea lui Haver, a Chineului; căcipace   întru mijlocul lui Iavin, împăratul luiAsoru, şi întru mijlocul casii lui Haver Chineului.  Şi ieşi Iail întru timpinarea Sisarii şi-i zise lui: "Abate-te, Domnul mieu, răsuflă   cătră mine, nu te teame". Şi să abătu cătră eala cort şi l-au acoperit pre el cu  cojoculŞi zise Sisara cătră ea: "Adapămă darăcu puţintea apă, căci am însetat". Şi au  deşchis foalele laptelui şi l-au adăpat pre el şi au acoperit obrazul lui. Şi zise cătră ea  Sisara: "Stăi dară în uşa cortului, şi va fi de va întraneştine cătră tine şi te va întreba şi  va zice ţie: "Iaste aici om?", şi vei grăi: "Nu iaste". Şi luo Iair, fămeaia lui Haver,   ţăruşul cortului şipuse maiul în mîna ei şi întră cătră el încet şiau lovit ţăruşul întru  falca lui şi-l petrecu în pămînt. Şi el să scutură şi-i ieşi sufletul şi muri. Şi iată,  Varac, gonind pre Sisara, şi ieşi Iail întru timpinarea lui şi zise cătrăel: "Ia vino, şi-ţ  voiu arăta pre om precarele tu cerci". Şi întră cătră ea şi, iată, Sisara, aruncat mort, şi   ţăruşul întru tîmplalui. Şi au smerit Dumnezău pre Iavin, împăratul lui Hanaan, întru  ziua aceaea, înaintea fiilor lui Israil. Şi mergea mîna fiilor lui Israil merpînd şi  întărindu-se preAcvin, împăratul lui Hanaan, pînă unde l-au surpat pre el.   
{JudecătoriiCapV} Şi cîntă Devora şi Varac, feciorul luiAviniem, întru ziua  aceaea şi zise: "Cînd au stăpînit Domni întru Israil întru vrearea norodului; blagosloviţi  pre Domnul. Ascultaţi, împăraţi, şi băgaţi în urechi, voivozi! Eu Domnului voiu  peveţui şi voiu cînta Dumnezăului lui Israil: Doamne, întru ieşirea Ta den Siir, cînd Te  rîdicai Tu den ţarina lui Edom, pămîntul s-au clătit şi ceriul s-au turburat, şi norii  aupicat apă. Munţii s-au clătit de cătră faţa a Domnului Eloi; aceasta Sina de cătră  faţa Domnului Dumnăzăului Israil. întru zilele lui Samegar, fiiu lui Anath, în zilele  luiIail, au lipsit împăraţi şi au mers cărări, au mers căi strîmbe. Lipsit-au cei  putearnici alu Israil, lipsit-au pînă unde s-au sculat Devora, pînă unde s-au  sculat maică în Israil. Aleaseră, ca pîinea de orzu, Dumnezăi deşarţi. Atuncea s-au  bătut cetăţi boiereşti, acoperire a fecioarelor ce-s cu suliţe; de se vaivi şi suliţe, în 40  de mii întru Israil. Inemamea la ceale orînduite ale lui Israil. Silnicii norodului,   blagosloviţi pre Domnul ! Încălecînd pre asini la amiazăzi, şi pre năsiliişăzînd la  judecată, şi mergînd la calea sfeatnicelor, grăiţi Glasul celor ce răsună întru mijlocul  celor ce să veselesc! acolo vor da direptatea Domnului, direptăţi întăreaşte întru Israil.  Atuncea s-au pogorît la cetăţile lui norodul Domnului. Scoală-te, scoală-te,  Devoro; scoală, scoală, grăiaşte cu cîntare. Scoală-te, Varac, şi întăreaşte, Devoro,  preVarac. Şi robeaşte robimea ta, fiiul lui Avineem. Atuncea s-au mărit putearea lui   norodul Domnului. Doamne, smereaşte miepre cei mai vîrtoşi decît mine. norodul lui  Efraim încă i-au certat pre ei în vale; frate-tău, Veniamin, întru noroadele tale. De  lamine, Mahir, s-au pogorît cercînd, şi de laZavulon, avînd puteare întru toiagul  povestirei cărturariului. Şi nacealnici întru Isahar, cu Devora şi Varac, aşa Varac în  vale au trimis pedestrii lui la vale. La împărţeala lui Ruvinmulte cercetări ale inemii.   pentru căci şăzi mie întru mijlocul moşfethamilor? Ca să asculţi şuierăturile celor ce să  scoală ca să vie? La alelui Ruvin mari cercetari ale inemii! Galaad decindea de Iordan  au întins corturile. Şi Dan, pentru căci prişleşiş la vase? Asir au preşleşit lîngă marginea  mării şi pre la ieşirile lui auîntinsu corturi. Zavolon norod ponosluind sufletului la  moarte, şi Neftalim la înălţimile ţarinii. Venit-au la el împăraţi şi s-au rînduit.  Atuncea au dat războiu împăra   
{p177} ţii lui Hanaan, la Thanaah, la apa  Magghedo; lăcomia argintului n-au luat. Den ceriu s-au rînduit stealele, den  rînduiala lor s-au rînduit cu Sisara. Pîraiele Chison i-au scos pre ei, pîraiele  Cadimin, pîraiele Chison. Călca-va de tot pre el sufletul mieu celtare! Atuncea  s-au tăiat vinele călcîilorcailor şi va netezi pre ei călcîiul mieu, sudălmile întristării  lor. "Blestemaţi pre Mazor zise îngerul Domnului cu blestem să blestemaţ pre ceia ce  lăcuiescu pre ea, căci n-au venit la agiutoriul Domnului, ajutoriu Domnul, întru  războinici". blagoslovească denmuieri Iail, muiarea lui Ahver, a Chineului, dentru  muieri întru cortu să se blagoslovească. Apă cerşu ei şi lapte i-au dat lui întru  leghen, Domnilor aduse unt. Mîna eicea stînga la ţiruş au întinsu, şi direapta ei  cadesăvîrşit să surpe la tăieri osteniţilor; şi tăiapre Sisara, au răzbit tîmpla lui, au răzbit  capullui şi au lovit. întru mijlocul picioarelor ei, îngreuindu-se, au căzut; şi au  adormit întrumijlocul fluierilor ei, întru care s-au plecat; înce chip s-au închis,   acolo au căzut ticăloşaşte. Pren fereastră să pleca maica Sisarii, pren mrejuiri: " pentru  căci au întîrziatcarul lui a veni? pentru căci au zăbovit urmelecarălor lui?" Înţeleaptele  jupuneaselor eiau răspuns cătră ea, şi ea-ş răspundea cuvintele ei la dînsa: "Nu-l  vor afla pre el împărţind prăzi, împrietenind cu priatenii la capulomului silnic; prăzile  văpsealelor Sisariii, prăzile văpsealelor a împistririi, văpseală aîmpistritorilor, aceastea,  grumazelor lui prăzi". Aşa să piară toţi vrăjmaşii Tăi, Doamne! Şi cei ce-L iubăscu  pre El, în ce chip răsăritul soarelui întru putearea lui!" Şi odihni pămîntul patruzeci de ani.   
{JudecătoriiCapVI} Şi făcură fiii lui Israil rău înaintea Domnului şi  au dat pre ei Domnul înmîna lui Madiam şapte ani. Şi săîntări mîna lui Madiam pre   Israil şi au făcut fiii lui Israil, de cătră faţa luiMadiam, stînele în munţi şi în peşteri şi  întării. Şi fu cînd sămăna om Israiltean, şi sesuia Madiam, şi Amalic, şi fiii  răsăriturilor, şisă suia preste el. Şi să tăbărîia asupra lor şistrica fătăciunele pămîntului  pînă a veni laGaza; şi nu rămînea stare de viaţă întru Israil, şi turmă, şi viţel, şi  măgariu. Căci şi ei şidobitoacele lor să suia şi corturile lor purta, şiveniia ca lăcusta în  mulţime, şi lor şi cămilelorlor nu era n umăr, şi mergea la pămîntul lui Israil, ca să-l  strice pre el. Şi sărăci Israilul foarte de cătră faţa lui Madiam Şifiii lui Israil cătră  Domnul au strîgat; şi fu cîndau strîgat fiii lui Israil cătră Domnul pentru Madiam, Şi au  trimis Domnul om proroc cătră fiii lui Israil şi zise lor: "Aceastea zice Domnul  Dumnezeul lui Israil: "Eu sînt Cela ce v-am suit pre voi de la Eghipet şi v-am  scospre voi den casa robimei şi v-am scos pre voiden mîna Eghipetului Şi den mîna  tuturor celora ce vă chinuia pre voi; şi i-am scos pre ei de cătră faţa voastră şi am dat  voao pămîntullor. Şi am zis voao: "Eu sînt Domnul Dumnezeul vostru; să nu vă  teameţi de DumnezeiiAmoreului, întru carei voi lăcuiţ întru pămîntul lor. Şi n-aţ  ascultat glasul Mieu". Şi au venit îngerul Domnului şi au şăzut supt stăjarul ce era în  Efra, cel al lui Ioas, tatăl lui Ezri; şi Ghedeon, feciorul lui, bătea grîu în teascu, ca să  fugă de cătră faţa lui Madiam. Şi se ivi lui îngerul Domnului şi zise cătră el: "  Domnulcu tine, tare cu puteare". Şi zise cătră el Ghedeon: " întru mine, Domnul mieu  şi, deiaste Domnul cu noi, şi pentru căci ne-au aflat pre noi toate realele aceastea? Şi  unde sunt toate minunile Lui, cîte au povestit noao părinţii noştri, zicînd: "Au nu den  Eghipet ne-au scos pre noi Domnul ?" Şi acum ne-au lepădat pre noi Domnul şi  ne-au dat pre noi înmîna lui Madiam!" Şi căută cătră el îngerul Domnului şi zise lui:  "Pasă cu putearea taaceasta şi vei mîntui pre Israil den mîna luiMadiam, şi, iată,  te-am trimis pre tine". Şi zise cătră El Ghedeon: " întru mine, Doamne, cu cine voiu  mîntui pre Israil? Iată, mia mea, mai smerită întru Manasi, şi eu sînt mai mic întru casa  tătîne-mieu". Şi zise cătră el Domnul că "Voiu fi împreună cu tine şi vei lovipre  Madiam ca pre un om". Şi zise cătră ElGhedeon: "Şi de-am aflat her întru ochii Tăi,  şi să-m faci semnu căci Tu grăieşti cumine: Să nu Te depărtezi dară de aici,  pînăvoiu veni eu la Tine şi voiu aduce jîrtva mea şivoiu pune înaintea Ta". Şi zise: "Eu  sînt, voiuşădea pînă te vei întoarce tu". Şi Ghedeonmearse şi făcu un ied de capre şi ifă  de făină, azime; şi cărnurile le-au pus pre coşniţă şi zama într-o oală au turnat şi  scoase cătră elsupt conaci şi se închină. Şi zise cătră el îngerul Domnului: "Ia cărnurile  şi pîinileceale azimite şi pune la piatra aceaea, şi zamao toarnă". Şi au făcut aşa. Şi au  întins îngerul Domnului marginea toiagului cel den mînalui şi au atins de cărnuri şi de  azime; şi s-au aţîţat foc den piatră şi au mîncat cărnurile şi azimele. Şi îngerul  Domnului s-au dus dentru ochiilui. Şi văzu Ghedeon că îngerul Domnului iaste, şi  zise Ghedeon: "Vai mie, Doamne, Doamne, că am văzut pre îngerul Domnului, faţa cătră   
{p178} faţă. Şi zise lui Domnul : "Pace ţie; nu te teame, că nu vei  muri". Şi zidi acolo Ghedeon jîrtăvnic Domnului şi au numit pre el Pace a Domnului,  pînă în ziua aceasta Încăfiind el la Efratha, tatul lui Ezri. Şi să făcu întru noaptea  aceaea, şi zise lui Domnul : "Ia viţelul cel hrănit al tătîne-tău şi viţelul al doilea, cel  de 7 ani, şi vei surpa jîrtăvnicul luiVaal, carele iaste al tătîne-tău, şi desimea ceade   preste el să o tai. Şi vei zidi jîrtăvnicul Domnului Dumnezăului tău, Celuia ce S-au  ivit ţie pre vîrful lui Manoz muntele, întru rînduială, şi vei lua viţelul al doilea şi vei   aduce ardere-de-tot cu leamnele desişului care veităia". Şi au luat Ghedeon 10   oameni denrobii lui şi au făcut în ce chip au grăit cătră el Domnul. Şi fu după ce se  temu de casa tătîne-său şi de oamenii cetăţii ca să nu facă ziuă, şiau făcut noaptea.  Şi să mînecară oameniicetăţii demeneaţa, şi iată, săpat jîrtăvnicul luiVaal şi desimea de   preste el, tăiată, şi viţelul celhrănit, adus la ardere-de-tot, preste jîrtăvnicul cel  zidit. Şi zise om cătră aproapele său: "Cine au făcut lucrul acesta?" Şi cerca şi cerceta  şi ziseră că Ghedeon, feciorul lui Ioas, au făcut lucrul acesta. Şi au zis oamenii  cetăţii cătră Ioas: "Scoate afară pre feciorul tău şisă moară, căci au săpat de tot   jîrtăvnicul luiVaal şi căci au tăiat desişul ce era preste el. Şi zise Ioas cătră oamenii ceia  ce să sculase asupra lui: "Au doară voi judecaţi acum pentru Vaal? Au voi veţ mîntui  pre el? Careleau izbîndit lui să moară pînă demeneaţă; deiaste el Dumnezău, va izbîndi  pre sine, cîndau săpat de tot jîrtăvnicul lui". Şi numi preel, întru ziua aceaea, Ierovaal,  zicînd: "Judecata a lui Vaal", căci au săpat de tot jîrtăvnicullui. Şi tot Madiamul şi  Amalic şi fiii răsăritului s-au adunat într-un loc şi au trecut şi autăbărît în calea  lui Iesrael. Şi Duhul lui Dumnezău au întărit pre Ghedeon şi au trîmbiţat cu cornul şi  au strigat Aviazer denapoialui. Şi posluşnici au trimis la tot Manasi şiau strigat şi el  denapoia lui; şi posluşnici autrimis la Asir şi la Zavolon şi la Neftalim, şi săsuiră întru  timpinarea lui. Şi zise Ghedeon cătră Dumnezău: "De vei mîntui cu mîna amea pre   Israil în ce chip ai grăit, Iată, eupuiu val de lînă pre arie şi, de se va face roauapre val  singur, şi preste tot pămîntul uscăciune, şi voiu conoaşte că vei mîntui prenmîna mea  pre Israil, în ce chip ai grăit". Şi făcu aşa şi să mînică Ghedeon dimineaţa şi  stoarsevalul şi curse roao den val un leghin plin deapă. Şi zise Ghedeon cătră  Dumnezău: "Sănu se scîrbească mînia Ta întru mine, şi voiu grăiîncă o dată; şi voiu  ispiti încă o dată cu valul; şisă să facă uscăciune pre val singur, iară preste tot pămîntul  să să facă roao". Şi au făcut Domnul aşa întru noaptea aceaea; şi s-au făcut  uscăciune pre val singur, iară preste tot pămîntul s-au făcut roao.   
{JudecătoriiCapVII} Şi au mînecat Ierovaal acesta iaste Ghedeon, şi tot   norodul ce era cu el, şi s-au tăbărît la izvorul lui Ared, şitabăra lui Madiam şi a lui  Amalic eralui de cătră miazănoapte, la muntele lui Mose, Gavaath Amore, celuia den  vale. Şi zise Domnul cătră Ghedeon: "Mult e norodul care e cu tine, ca să nu dau pre  Madiam întru mîinele lor, pentru ca să nu să laude Israil pre Mine, zicînd: "Mîne a mea  m-au mîntuit". Şi zise Domnul cătră el: "Grăiaşte dară în urechile norodului, zicînd:  "Cine e celce să spaire şi fricos? Întoarcă-să!". Şi s-au pornit den muntele lui  Galaad şi s-au întors de la norod 22000 şi 10000 au rămas. Şi zise Domnul cătră  Ghedeon: "Încă norodul mult iaste, pogoară-i pre ei la apă şi voiu ispitipre dînşii ţie   acolo; şi va fi pre carele voiu zice cătră tine: "Acela va mearge împreună cu tine",  acela va mearge cu tine; şi tot carele voiu zice că nu va mearge cu tine, şi acela nuva  mearge cu tine". Şi au pogorît norodul la apă şi zise Domnul cătră Ghedeon: "Totcela  ce va limpi cu limba a lui dentru apă, în cechip ar limpi cîinele, să-l pui pre el  deosebi; şitot cela ce va îngenunchea pre genunchele luisă bea, să-l osebeşti pre el  deosebi" Şi fu n umărul celor ce au limpit cu mîna lor, culimba lor, 300 de oameni; şi  tot norodul ce aurămas s-au plecat pre genunchele lor ca săbea apă. Şi zise Domnul   cătră Ghedeon: " întru cei 300 de oameni ce au limpit voiumîntui pre voi şi voiu da pre  Madiam în mînaa ta; şi tot norodul alearge om cineş la locullui". Şi au luat bucatele   norodului întru mîna lor şi buciunele lor; şi pre tot omul Israil autrimes om la lăcaşul  lui, iară pre cei 300 de oameni i-au oprit. Iară tabăra lui Madiam era acolo, dedesupt,  în vale. Şi fu întru noaptea aceaea, şi zise cătră el Domnul : "Scoală şi te pogoară  curînd de aicea la tabără, căci am datu-o pre ea în mîna ta. Iară de te temi tu a te   pogorî, pogo arăte tu şi copilaşul tău, Fara, la tabără. Şi vei auzi ce vor grăi; şi dupe  aceaea se vor întări mîinile tale şi te vei pogorî în tabăra". Şi s-au pogorît el şi Fara,  copilaşul lui, la o parte a celor cincizeci ce eraîn tabără. Şi Madiam şi Amalic şi toţ fiii  răsăriturilor să tăbărîse în vale ca lăcusta înmulţime; şi la cămilele lor nu era n umăr,  ceera ca nîsipul cel den marginea mării în mulţime. Şi întră Ghedeon şi iată, om povestiia aproapelui lui vis şi zise: "Iată, am visat vis   
{p179} şi iată, turte de pîine de orz, tăvălindu-se întru tabăra lui Madiam şi au venit pînă la cortul  luiMadiam şi au lovit pre el şi au căzut şi au surpat pre el şi au căzut cortul". Şi  răspunseaproapele lui şi zise: "Nu iaste acesta, cenumai sabia lui Ghedeon, fiiul lui  Ioas, omuluilui Israil; au dat Dumnezeu în mîna lui preMadiam şi toată tabăra. Şi fu  după ce auziGhedeon poveastea visului şi asămănarea lui, şi să închină Domnului şi să  întoarse la tabăralui Israil şi zise: "Sculaţi-vă, căci au dat Domnul tabăra lui Madiam  în mînile voastre". Şi au împărţit pre cei? de oameni în treipărţi şi au dat cornuri în  mînile tuturor şi doniţe deşarte şi făclii în mijlocul doniţelor Şizise cătră ei: "De mine  veţ vedea, şi aşa săfaceţ; şi iată, eu mergu întru mijlocul taberii, şi va fi în ce chip voi  face aşa veţ face. Şi voitrîmbiţa cu bucinul eu şi toţ cei cu mine, şi veţtrîmbiţa cu  cornurile şi voi pre împrejurul atoată tabăra, şi veţ grăi: "Sabia Domnului şi  luiGhedeon!". Şi întră Ghedeon şi cea 100 de oameni ce era cu el într-o parte de  tabără, începîndu-se straja cea den mijlocu; însă cusculare au sculat pre ceia ce  străjuia şi aubucinat cu buciunele şi au scuturat doniţeleceale den mînile lor. Şi au  buciunat cealetrei părţi cu buciunele, şi au sfărîmat doniţele, şi au luat în mîna lor cea  stîngă făcliile şi înmîna cea direaptă a lor buciunele a trîmbiţa, şiau strigat: "Sabia  Domnului şi a lui Ghedeon!". Şi au stătut cineş după sine împrejurul taberei şi au  alergat toată tabăra şi au datsemnu şi au fugit. Şi au trîmbiţat ceale 300 de buciune şi  au pus Domnul sabia omului întru aproapele lui şi întru toată tabăra; şi aufugit tabăra  pînă la Vithaseta şi au strînsupînă la marginea lui Avel Maula şi la Taved. Şi au strigat  om Israiltean den Neftalim şi denAsir şi den tot Manasi şi au gonit denapoia  luiMadiam. Şi posluşnici au trimis Ghedeon întru tot muntele lui Efraim, zicînd:  " pogorîţ-vă întru tîmpinarea lui Madiam şi apucaţ lor apa, pînă la Vethvera şi  Iordanul". Şi au strigat totomul lui Efraim şi au apucat ap pînă laVethvera şi Iordanul.  Şi au prinsu pre ceidoi boiareni a lui Madiam, pre Oriv şi pre Ziv, şi au omorît pre Oriv  la Surorev şi pre Ziv l-au omorît la Ieachevziv, şi au gonit preMadiam. Şi capul lui  Oriv şi lui Ziv au adus cătră Ghedeon, de decindea de Iordan.   
{JudecătoriiCapVIII} Şi ziseră cătră Ghedeon om Efraim: "Ce cuvîntul   acesta ai făcut noao, casă nu ne chemi pre noi cînd ieşiiai a terîndui întru Madiam?" Şi  să judecacu el tare. Şi zise cătră ei: "Ce am făcutacum în ce chip voi? Nu iaste mai bun   greşullui Efraim decît culesul lui Aviezeru? întru mîna voastră au dat Domnul pre  boiarii luiMadiam, pre Oriv şi pre Ziv. Şi ce am pututface precum voi?" Atuncea au  potolit duhullor de la el, grăind el cuvîntul acesta. Şi au mersu Ghedeon la Iordan şi au  trecut el şi cei300 de oameni ce era cu el, cu puţinel sufletşi flămînzi. Şi zise la   oamenii lor den Sochoth: "Daţ dară pîini întru hrană norodului acestuia ce iaste cu  mine, că sînt flămînzi, iară eu gonescu denapoia lui Zevee şi Salmana, împăraţilor  Madiamului". Şi ziseră boiarii lui Sochoth: "Au doară mîna lui Zevee şi lui Salmana  iaste acum în mîna ta, ca să dăm oştii tale pîine?" Şi zise Ghedeon: "Nu aşa! Cînd va  da Domnul pre Zevee şi pre Salmana întru mîna mea, şi eu voiu scărpina trupurile   voastre cu spinii pustiiului şi cu ciuline". Şi să sui de acolo la Fanuil şi au grăit cătră ei  iarăş într-acestaş chip; şi au răspuns lui oamenii FanUil în ce chip i-au răspuns lui   oamenii den Sochoth. Şi zise Ghedeon oamenilor lui Fanuil, zicînd: "Întorcîndu-mă  cu pace, voiu săpa turnul acesta". Şi Zevee şi Salmana, la Carcar, şi tabăra lor   împreună cu ei, ca vro 15000, toţi ceia ce au rămas întru toată tabăra fiilor răsăritului;  şi ceia ce au căzut au fost 120 de mii de oameni cu sabiile zmulte. Şi să sui Ghedeon  drumul celora ce lăcuiescu întru corturi de la răsăritul Naviei şi den preajma Navii şi  au lovit tabăra, iară tabăra era nădejduind. Şi fugi Zevee şi Salmane şi au gonit  denapoia lor şi au oprit pre cei împăraţi ai lui Madiam, pre Zevee şi pre Salmana, şi  toată tabăra lor au turburat. Şi s-au întorsu Ghedeon, feciorul lui Ioas, de larăzboiu  de la suirea lui Ares. Şi au prinscopilaş dentru oamenii de Sochoth, şi au întrebat pre el  şi au scris cătră el pre boiariiSochothului şi pre bătrînii lui, 77 de oameni. Şi au mers  Ghedeon cătră boiarii Sochothului şi au zis lor: "Ia Zevee şi Salmane, pentru carii  m-aţ ocărît, zicînd: "Aumîna lui Zevee şi a lui Salmana iaste acum întru mîna ta, ca  să dea oamenilor tăi, celor ce leaşină, pîine?". Şi au luat pre boiarii şi pre cei bătrîni ai  cetăţii şi i-au rojdit pre ei cu spinii pustiiului şi cu ciulini, şi au rojdit cu eipre   oamenii Sochothului. Şi turnul lui Faniil l-au săpat şi au omorît pre oamenii cetăţii.  Şi au zis cătră Zevee şi Salmana: "Unde sînt oamenii carii aţ ucis la Thavor?" Şi ziseră:  "În ce chip eşti tu, aşa şi ei; cela ce samănă ţie samană lor, ca chipul fiilor   împăratului". Şi zise Ghedeon: "Fraţii miei şi feciorii maicii meale   
{p180} sînt". Şi să jură lor: "Viu iaste Domnul, de i-aţi fi crut *i fiii tăi  şi fiiul feciorului tău, căci tu ne-ai mîntuit pre noi den mîna luiMadiam". Şi zise   cătră ei Ghedeon: "Nuvoiu Domni eu voao şi nu va Domni fiiul mieuvoao, Domnul va  Domni voao". Şi zise cătră ei Ghedeon: "Ceare-voiu de la voi cearere şi-m dea  mie om cercel dentru prăzilelui", căce cercei de aur era la ei, căci eraismailteani. Şi  ziseră: "Dînd vom da". Şi-ş întinse haina sa şi au aruncat omu acolo cercel dentru  prăzile lui. Şi s-au făcut trasul cerceilor de aur, cărora au cerşut, sicli 1000 şi 700 de   aur, afară den rathuri şi den lanţuri întru foth şi îmbrăcăminţilor celor mohorîtece era  pre împăraţii Madiamului şi afară den lanţurile cealea ce era întru grumazii cămilelor  lor. Şi făcu aceasta Ghedeon întru efudşi au pus pre el întru cetatea lui Efrath şi  aucurvit tot Israilul denapoia lui, acolo, şi să făcului Ghedeon şi casii lui întru  dodeială. Şi seînfrînsă Madiam înaintea fiilor Israil şi n-au mai adaos a rădicarea  capul lor. Şi au odihnit pămîntul 40 de ani întru zilele lui Ghedeon. Şi au mers  Ierovaal, fiiul lui Ioas, şi au lăcuit întru casa lui. Şi lui Ghedeon era fii ieşind den  coapsele lui, căce muieri multe erala el. Şi ţiitoarea lui ceaea de la Sichima i-au   născut lui şi încă şi ea fecioru şi i-au pusnumele Avimeleh. Şi au murit Ghedeon,   feciorul lui Ioas, întru bătrîneaţe bune şi s-au îngropat întru grobniţa lui Ioas, tată  lui, laEfratha, tată lui Ezri. Şi fu după ce muriGhedeon, şi să întoarsără fiii lui Israil şi  aucurvit denapoia vaalimilor şi au pus lor luiVaal Verith făgăduinţă ca să fie lor el   întru Dumnezău. Şi nu ş-au adus aminte fiii lui Israil de Domnul Dumnezăul lor,  Celuia ce au mîntuit pre ei den mîna a tuturor vrăjmaşilorlor de pe împrejur. Şi n-au  făcut milă cucasa lui Ierovaal acesta iaste Ghedeon, după toată bunătatea carea au făcut cu Israil.   
{JudecătoriiCapIX} Şi mearse Avimeleh, feciorul lui Ierovaal,  la Sichima, cătră fraţii maicii lui, şi au grăit cătră ei şi cătrătoată rudenia casii tatului  maicii lui, zicînd: "Grăiţi dară întru urechile tuturor oamenilor sichimeanilor, care iaste  mai bunvoao: a stăpîni voao 70 de oameni, toţi feciorii lui Ierovaal, au să Domnească  voao un om? Şi vă aduceţi aminte că osul vostru şi trupulvostru sînt eu". Şi au grăit   pentru el fraţii maicii lui întru urechile a tuturor oamenilorsichimeanilor toate cuvintele  aceastea şi s-au plecat inema lor denapoia lui Avimeleh, căceau zis: "Fratele nostru  iaste". Şi au dat lui 70 de arginţi den casa lui Vaal Verith, a făgăduinţii, şi au năimit cu  ei Avimeleh oameni deşărţi şi spămîntoşi şi au mersu denapoia lui. Şi au întrat în casa  tatului lui, laEfratha, şi au ucis pre fraţii lui, pre feciorii luiIerovaal, 70 de oameni, pre  o piatră; şi aurămas Ioatham, feciorul lui Ierovaal, cel maitînăr, căce s-au ascunsu.  Şi s-au adunat toţi oamenii sichimeanilor şi toată casa luiMaalo şi au mersu şi au   împărăţit pre Avimeleh împărat înaintea stăjariului sfatului, cel de laSichima. Şi să  spuse lui Ioatham şi mearseşi stătu în vîrful muntelui lui Garizin şi-ş rădică glasul  lui şi plînse şi le zise lor: "Ascultaţi-mă, oamenii sichimeanilor, şi va ascultapre voi  Dumnezău. mergînd au mersu leamnele ca să ungă preste eale împărat şi auzis  maslinului: " împărăţeaşte preste noi". Şi zise lor maslinul: "Lăsînd grăsimea mea,  carea întru mine au slăvit Dumnezău şi oamenii, să mergu să Domnescu leamnilor?" Şi  ziseră leamnele smochinului: "Vino de împărăţeaşte preste noi". Şi zise lor zmochinul:  "Lăsînd dulceaţa mea şi roada mea cea bună, să mergu să Domnescu leamnelor?" Şi:  ziseră leamnele viei: "Vino de împărăţeaşte preste noi". Şi zise lor via: "Lăsînd vinul  mieu, veselia lui Dumnezău şi a oamenilor, să mergu să Domnescu leamnelor?". Şi au  zis toate leamnele cătră mărăcine: "Vino de împărăţeaşte preste noi". Şi zise  mărăcinele cătră leamne: "De cu adevărat mă ungeţi premine voi a împărăţi preste voi,  veniţi de vănădejduiţ întru acoperirea mea; şi, de nu, vaieşi foc den mărăcini şi va  mînca chedrii Livanului". Şi acum, de aţ făcut cu adeverire şi cu săvîrşîre, şi aţ   împărăţît pre Avemaleh, şide aţ făcut bine cu Ierovaal şi cu casa lui, şi deaţ făcut lui  după răsplătirea mîniei lui? În ce: chip au dat războiu tată mieu pentru voi, şi auaruncat  sufletul lui den preajmă şi v-au mîntuit pre voi den mîna lui Madiam, Şi voi v-aţ,  sculat preste casa tătîne-mieu astăzi şi aţucis pre feciorii lui, 70 de bărbaţi, pre  opiatră, şi aţ împărăţit pre Avimeleh, feciorul slujnecei lui, preste oamenii  sechimenilor, căci fratele vostru iaste. Şi, de aţ făcut   
{p181} eu adevăr şi  eu săvîrşire eu Ierovaal şi cu casa lui întru aeeasta zi, să vă blagosloviţ voi şi să  văveseliţ întru Avimeleh, şi să să veselească şiîncă şi el întru voi. Iară de nu, să iasă  focdentru Avimeleh şi să mănînce de tot pre oamenii şi sichimenilor şi pre casa lui  Maalo şisă iasă foc dentru oamenii şi sihimilor şi dencasa lui Maalo şi să mănînce de  tot pre Avimeleh". Şi au fugit Ioatham şi s-au dat înlaturi şi au mers la Vira şi au  lăcuit acolo de cătră faţa lui Avimeleh, fratele lui. Şi au Domnit Avimeleh preste Israil  trei ani. Siau tremis Dumnezeu duh rău întru mijlocul luiAvimeleh şi întru mijlocul   oamenilor sichimilor. Şi au viclenit oamenii Sichimului întrucasa lui Avimeleh, ca să   aducă strîmbătateacelor? de fiii ai lui Ierovaal şi sîngele lor să-l puie pre Avimeleh,  fratele lor, carele au ucis pre ei, şi preste oamenii sichimilor, căci auîntărit mînile lui ca  să ucigă pre fraţii lui. Şiau pus lui oamenii Sichimului paznici într-ascunsu, pren  capetele munţilor, şi apuca pretoţi pre ceia ce mergea la ei în cale; şi să spuselui  Avimeleh. Şi veni Gaal, feciorul luiAved, şi fraţii lui, şi au trecut la Sichima. Şiau  nădejduit pre el oamenii Sichimului şi auieşit la ţarină şi au cules viile lor şi au călcat  şiau făcut danţuri şi au ieşit la casa Dumnezeului lor şi au mîncat şi au băut şi  bleastema preAvimeleh. Şi zise Gaal, feciorul lui Aved: "Cine iaste Avimeleh, şi cine  iaste feciorul luiSihim, ca să slujim lui? Nu e fecior lui Ierovaal? Si Zevol, socotitoriu  lui, robul lui, împreunăcu oamenii lui Ezmor, tatăl lui Sihem? Şi ce casă slujim, noi  lui? Şi cine va da pre nărodul acesta întru mîna mea? Şi voiu muta pre Avimeleh şi voi  zice lui Avimeleh: "Înmulţeaşteputearea ta şi ieşi afară !" Şi au auzitZevul, boiarenul  cetăţii, cuvintele lui Gaal, feciorul lui Iaved, şi s-au mîniat cu urgie. Şi au tremis  solii lui Avimeleh cu daruri, zicînd: "Iată, Gaal, feciorul lui Aved, şi fraţii lui auvenit  la Sichima şi aceştea au ocolit cetateaasupra ta. Şi acum, scoală-te noaptea, tu  şinărodul carele iaste cu tine, şi păzeaşte demeneaţa în ţarină; Şi va fi demeneaţa,  odatăcu răsărita soarelui, vei mîneca şi te vei tindeasupra cetăţii şi, iată, el şi nărodul ce  e împreună cu dînsul vor ieşi afară cătră tine şivei face lui în ce chip va afla mîna ta". Şi  s-au sculat Avimeleh şi tot nărodul cel împreuna cu el noaptea şi s-au străjuit   preste Sichima în patru căpetenii. Şi ieşi Gaal, feciorul lui Aved, şi au stătut lîngă uşa  porţiicetăţii; şi să sculă Avimeleh şi nărodul ce eracu el den cei străjuit. Şi văzu Gaal,   feciorul lui Aved, pre nărod şi zise cătră Zevul: "Iată nărod pogorînd den vîrful  munţilor". Şi zise cătră el Zevul: "Umbra copacilor tu vezi, ca cînd ar fi oameni". Şi  adaose Gaal încă a grăi şi zise: "Iată nărod pogorînd despremare, ţiindu-se de  Buricul pămîntului, şi oparte vine de la calea Stejariului Celor ce Prevesc". Şi zise   cătră el Zevul: "Unde iaste acum gura a ta, ceaea ce zicea: "Cine iaste Avimeleh, ca să   slujim lui?" Nu, iată, acesta iaste norodul carele ai ocărît? Ieşi dară acum şi tebate cătră  el". Şi ieşi Gaal de cătră faţa a oamenilor sichimilor şi au bătut cătră Avimeleh. Şi-l  goni pre el Avimeleh Şi au fugit de cătră faţa lui. Şi au căzut stîrvuri multe, pînă la  poarta cetăţii. Şi au şăzut Avimeleh la Arema; şi au scos Zevul pre Gaal şi pre fraţii lui  ca să nu lăcuiască la Sichima. Şi fu a doua zi, şi ieşi norodul la cîmpu, Şi să spuse lui  Avimeleh. Şi luo norodul şi-i împărţi în treicăpetenii şi strejui la ţarină. Şi văzu şi  iată, norodul ieşi den cetate; şi să sculă preste ei şi lovi pre ei. Şi Avimeleh şi  mai-marii ceera cu el s-au întins şi au stătut la uşa porţiicetăţii şi ceale căpetenii  s-au răvărsat preste toţi ceia ce era în tareni şi-i loviră pre ei. Şi Avimeleh da  războiu în cetate toată ziuaaceaea şi au luat cetatea şi norodul dentru eaau omorît şi   cetatea au surpat şi au semănatpre ea sare. Şi au auzit toţi oamenii turnului Sechimului,  şi au întrat întru tăria caseifăgăduinţei lui Vethilverith. Şi să spuse lui Avimeleh cum  s-au strîns toţi oamenii turnului sechimilor. Şi să sui Avimeleh la muntele Ermon, el  şi tot norodul ce era cu el, şi auluat Avimeleh toporul în mîna a lui şi au tăiato sarcină  de leamne şi au rădicat pre ea şi au pus pre ea preste umerele lui şi zise cătră norodul ce  era cu el: "Ce m-aţi văzut făcînd, curînd faceţi ca şi eu". Şi au tăiat şi ei toţi   fieştecare sarcena şi au rîdicat şi au mersdenapoia lui Avimeleh şi au pus preste tărie  şiau ars preste ei tăria cu foc şi au murit şi încătoţi oamenii turnului Sechemului, ca vro  10000de oameni şi muieri. Şi au mers Avimelehla Thivis s-au şăzut prejur ea şi au  luat preea. Şi turnu era tare în mijlocul cetăţii şi au fugit acolo toţi oamenii şi fămeile şi  tot povăţuitoriicetăţii, şi au închis preste ei şi să suiră preste casa cea de asupra turnului.  Şi au venit Avimeleh pînă la turnu şi l-au bătut pre el; şi s-au apropiat Avimeleh  pînă la uşa turnului ca să-l arză pre el cu foc. Şi au aruncat o muiare o bucată de  rîşnită preste capul lui Avimeleh şi i-au fărîmat capul. Şi au strigat de sîrg cătră copilaşul   
{p182} cela ce rîdeca hainele lui, şi zise lui: "Zmulge sabia ta  şi mă omoară, pentru ca sănu zică odinioară cum: "Muiarea l-au ucis pre el". Şi-l  junghe pre el copilaşul lui şi au murit. Şi au văzut om Israiltean cum au murit Avimeleh,  şi s-au dus om la loculsău. Şi au întors Dumnezău răul lui Avimeleh, carele au făcut  tatului lui, ca să ucigă precei 70 de fraţi ai lui. Şi tot răul oamenilorSechimului au  întors Dumnezău la capul lor şiau venit asupra lor blestemul lui Ioatham, fiiullui Ierovaal.   
{JudecătoriiCapX} Şi să sculă după Avimeleh a mîntui pre Israil  Thula, feciorul lui Fua, fiiulunchiului lui Oz, isaaharean, şi ellăcuia la Samaria, în   muntele Efraim. Şi au judecat pre Israil? de ani şi au murit şi s-au îngropat la  Samaria. Şi s-au sculat după acesta Iair Galaadeteanul şi aujudecat pre Israil  doaozeci şi doi de ani. Şi să născură lui 32 de fii, încălecînd preste 32 demînji; şi 32  cetăţi lor şi pre eale le-au numitSatele lui Iair pînă în ziua aceasta, carele sunt în   pămîntul lui Galaad. Şi muri Iair şi săîngropă la Camon. Şi adaosără fiii lui Israila face  răul înaintea Domnului, şi au slujit laValim, şi la Astaroth, şi la Dumnezăii Siriii, şi la  Dumnezeii Sidonului, şi la Dumnezeii Moavului, şi la Dumnezeii fiilor Amon, şi la  Dumnezeiicelor de fealiu streini, şi au lăsat pre Domnul, şi n-au slujit Lui. Şi  S-au mîniat cu urgie Domnul întru Israil şi au dat pre ei în mînacelor streini de   fealiu, şi în mîna fiilor Ammon. Şi au putrezit şi au zdrobit pre fiiilui Israil întru   vreamea aceaea, în 18 ani, pretoţi fiii lui Israil, pre cei decindea de Iordan, în pămîntul  amoreului, la Galaad. Şi au trecut feciorii lui Amon Iordanul ca să dea războiu şi întru  Iuda, şi întru Veniamin, şi întru casa luiEfraim, şi să chinuiră fiii lui Israil foarte. Şi au  strigat fiii lui Israil cătră Domnul, zicînd: "Am greşit Ţie, căci am lăsat pre  Dumnezăulnostru şi am slujit la Vaalim" Şi zise Domnul cătră fiii lui Israil: "Au nu  eghipteanii, şiamoreii, şi fiii lui Amon, şi Moav, şi streini de fealiu, Şi sidoneanii, şi  Malic, şi Hanaan v-au chinuit pre voi, şi aţ strigat cătră Mine şi v-am mîntuit pre  voi den mîna lor? Şi voi M-aţ lăsat pre Mine şi aţ slujit la alţi Dumnezei! pentru  aceaea, nu voiu mai adaoge a vămîntui pre voi! Meargeţi şi strigaţ cătră Dumnezeii  ceia ce aţ ales întru ei, şi ei să vămîntuiască pre voi întru vreamea primejdiii voastre".  Şi ziseră fiii lui Israil cătră Domnul : " greşit-am, fă Tu noao după toate cîte vor  plăcea înaintea Ta, fără numai nescoate pre noi întru ziua aceasta". Şi au mutat pre  Dumnezăii cei streini den mijlocullor şi au slujit Domnului singur; şi n-au  bine-plăcut întru norod şi, ieşiră întru osteneală Israil. Şi să suiră fiii lui Amon şi să  tăbărîră în Galaad, şi ieşiră fiii lui Israil şi să tăbărîră laMasifa. Şi ziseră norodul,  boiarii Galaadului, om cătră aproapele său: "Care iaste omulcarele va înceape a da  războiu întru fiii luiAmon? Şi va fi cap tuturor la ceia ce lăcuiescuîn Galaad. "   
{JudecătoriiCapXI} Şi Ieftai Galadeteanul era tare întru vîrtute. Şi acesta,   fecior de muiarecurvă; şi au născut lui Galaad pre Ieftae. Şi au născut fămeaia lui  Galaad lui feciori. Şi s-au îmbărbătat feciorii fămeii şi au scos pre Ieftae şi au zislui:  "Nu vei moşteni întru casa tatului nostru, căci de fămeaie tălaniţă fecior eşti tu". Şi au  fugit Ieftae dentru faţa fraţilor lui şi aulăcuit la pămîntul Tov şi să aduna cătră  Ieftae oamenii holeaci şi ieşiia împreună cu el. Şi fu după zile, şi s-au bătut fiii lui  Amon cu Israil. Şi fu cînd s-au bătut fiii lui Amon cu Israil, şi au mers bătrînii  Galaadului să ia preIeftae, în pămîntul lui Tov, şi ziseră cătră Ieftae: "Vino şi să fii  noao întru povăţitoriu, şi vom da războiu întru fiii lui Amon". Şi zise Ieftae celor  bătrîni a lui Galaad: "Au nuvoi m-aţ urît şi m-aţ scos afară den casa  tătîne-mieu şi m-aţ gonit afară de la voi? Şi pentru căci aţ venit acum la mine cînd  v-aţ chinuit?" Şi ziseră bătrînii Galaadului cătră Ieftai: "Nu aşa. Acum am venit   cătră tine, şi vei mearge împreună cu noi şi vom da războiu întru fiii lui Amon; şi vei fi  noao căpetenie întru toţ ceia ce lăcuiescu întru Galaad". Şi zise Ieftai cătră cei bătrîni a  lui Galaad: "De mă întoarceţi voi a da războiu întru fiii luiAmon şi va da pre ei  Domnul înaintea mea, euvoao voiu fi întru boiaren". Şi ziseră cei bătrîni ai lui Galaad   cătră Ieftae: " Domnul vafi cela ce ascultă întru mijlocul nostru, fărănumai după  cuvîntul tău, aşa vom face". Şi mearse Ieftae cu bătrînii lui Galaad şi-l puseră pre el   întru căpetenie norodului preste dînşii şi întru povăţuitoriu. Şi au grăitIeftae toate  cuvintele lui înaintea Domnului, laMasifa. Şi au trimis Ieftae soli cătră împăra tul fiilor  Ammon, zicînd: "Ce iaste mie şi ţie, căai venit cătră mine tu, a da războiu întru   pămîntul mieu?" Şi au zis împăratul fiilor Ammon cătră solii lui Ieftai: " pentru căce au  luat Israil pămîntul mieu, întru suirea lui den Eghipet, de laArnon pînă la Iavoc şi pînă la Iordan, şi a   
{p183} cum întoarce-l pre el cu pace, şi voiu mearge".  Şi s-au întorsu solii cătră Ieftaeşi mai adaose încă Ieftae şi au tremis soli cătră   împăratul fiilor Amon şi-i zise lui: "Aceastea zice Iefthae: "Nu au luat Israil   pămîntul lui Moav şi pămîntul fiilor Amon întru suirea lor de la Eghipet, Ce  mearse Israil în pustiiu, pîna la Marea Roşie, şi au venitpînă la Cadis. Şi au trimis Israil  soli cătră împăratul Edomului, zicînd: "Voiu treace pren pămîntul tău". Şi n-au  ascultat împăratul Edomului; încă şi cătră împăratul Moavului au trimis, şi nu vrea. Şi  au şăzut Israil în Cadis şiau mersu în pustiiu şi au încungiurat pămîntulEdomului şi   pămîntul lui Moav şi au mersudespre răsăritul soarelui pămîntului Moav şiau tăbărît  decindea de Arnon, şi n-au întrat întru hotarul lui Moav, căce Arnon e hotar  luiMoav. Şi au trimis Israil soli cătră Sion, împăratul amoreului, împăratul Esevonului,  şi au zis lui Israil: "Treace-voiu pren pămîntultău dară, pînă la locul mieu". Şi  n-au vrut Sion pre Israil să treacă pren hotarăle lui; şiau adunat Sion tot norodul lui  şi s-au tăbărît la Iasa şi au dat războiu cu Israil. Şi au dat Domnul Dumnezău lui   Israil pre Sion şi pretot norodul lui în mîna lui Israil şi au lovit preei. Şi au moştenit   Israil tot pămîntul amoreului celuia ce lăcuiaşte în pămîntul acela şiau moştenit tot  hotarul amoreului, de laArnon şi pînă la Iavoc, şi de la pustiiu şi pînăla Iordan. Şi  acum Domnul *nd au lăcuit Israil în Esevon şi întrufeatele ei, şi în Aroir şi întru featele  ei, şi întru toate cetăţile ceale ce sînt lîngă Iordan, 300 deani, ce căce n-au mîntuit  pre ei întru vreamea aceaea? Şi eu n-am greşit ţie, şi tu faci cumine vicleşug, a darea  războiu întru mine. Să judece Domnul, Cela ce judecă, astăzi întrumijlocul fiilor lui   Israil şi întru mijlocul fiilor Amon". Şi n-au ascultat împăratul fiilor Amon cuvîntul  lui Ieftae, carele au trimis cătră el. Şi să făcu preste Ieftae Duhul Domnului, şi au trecut  pre Galaad şi preManasi şi au trecut piscul lui Galaad şi dela piscul lui Galaad,  decindea de fiii lui Amon. Şi s-au făgăduit Ieftae făgăduinţă Domnului şiau zis:  "De-m vei da cu dare mie pre fiii luiAmmon întru mîna mea, Şi va fi cela ce vaieşi  ori la care va ieşi den uşăle casei meale, întru întimpinarea mea, întru întoarcerea  meacu pace de la fiii lui Amon, şi va fi Domnului, aduce-voiu pre el  ardere-de-tot". Şi au trecut Ieftae cătră fiii lui Amon ca să dea războiu întru ei, şi  au dat pre ei Domnul întru mînaa lui. Şi au lovit pre ei de la Aroir pînă a venila  Semenith, 20 de cetăţi, şi pînă la viele luiAvel, rană mare foarte, şi să înfrînseră fiii  luiAmon de cătră faţa fiilor Israil. Şi au venitIeftae la Masifa, la casa lui, şi iată, fata a  luiieşiia înaintea lui în timpinare, cu tîmpene şicu danţuri; şi aceasta, singură născută  lui, iubită, şi nu era lui, afară den ea, fiiu aufată. Şi fu cînd au văzutu-o pre ea el,  şi-ş rupse hainele lui şi zise: "Vai de mine, fatamea, mă împiedecaşi, întru piadecă  te făcuşi întru ochii miei, şi eu am deşchis gura mea pentru tine cătră Domnul şi nu voiu  putea săîntorc". Şi zise cătră el: "De ai deşchis întru mine gura a ta cătră Domnul, fă  mie înce chip au ieşit den gura ta, pentru carele au făcut ţie Domnul izbîndiri den  vrăjmaşii tăi, den fiii lui Amon". Şi zise cătră tatul ei: "Şi-m fă mie cuvîntul acesta:  Lasă-mă doao luni şivoiu mearge şi mă voiu pogorî preste munţi şivoiu plînge   preste fecioriele meale, eu şi suratele meale". Şi zise: "Pasă". Şi o trimeasepre ea 2  luni. Şi au mers şi ea şi suratele ei şiau plîns preste fecioriele ei preste munţi. Şi fu  după săvîrşirea acelor 2 luni, şi s-au întors cătră tatul ei şi au făcut cu ea  făgăduialalui carea au făgăduit; şi ea n-au conoscut bărbat. Şi să făcu întru poruncă   întru Israil, den zile în zile mergea împreună featele lui Israil, a plînge pre fata lui Ieftae Galaaditeanul, patru zile într-un an.   
{JudecătoriiCapXII} Şi să adunară fiii lui Efraim şi au venit la Sifina şi au zis cătră Ieftae: "Ce căciai mers a  darea războiu cătră fiii luiAmon, şi pre noi nu ne-ai chemat casă meargem împreună  cu tine? Casa ata o vom arde preste tine cu foc". Şi zise cătră ei Ieftae: "Om izbîndind  eram eu şi norodul mieu, şi fiii lui Amon mă smeriia foarte; şiam strigat cătră voi, şi nu  m-aţi mîntuit premine den mîinele lor. Şi am văzut cum nu era cela ce mîntuiaşte şi  am pus sufletul mieuîn mîna mea şi am trecut cătră fiii lui Amon şiau dat Domnul pre  ei în mîna mea. Şi pentru căci v-aţi suit cătră mine întru ziua aceasta, a darăzboiu   întru mine?" Şi au adunat Ieftae pre toţi oamenii galaaditeani şi bătea pre Efraim   
{p184} şi au lovit oamenii Galaadului pre Efraim, căci au zis: "Cei scăpaţi  ai lui Efraim voi; galaaditeanii în mijlocul lui Efraim şi în mijlocullui Manasi". Şi au  apucat Galaad trecătorileIordanului lui Efrem, şi fu cînd ziseră cei mîntuiţi ai lui  Efraim: "Să treacem dară", şi ziserălor oamenii den Galaad: "Au doară dentr-ai lui  Efraim sînteţi voi?". Şi ziseră: "Nu sîntem". Şi ziseră lor: "Ziceţi dară: "Hasnă". Şi nu  s-au îndireptat a grăi aşa. Şi-i prindea preei şi-i junghea la trecătorile  Iordanului, şi aucăzut în vreamea aceaea dentru Efraim patruzeci şi doao de mii. Şi au  judecat Ieftae pre Israil şase ani; şi au murit Ieftae Galaaditeanul şi s-au îngropat în   cetatea lui Galaad. Şi au judecat dupe aceasta pre Israil Esevon denVithleaem. Şi să  născură lui 30 de feciori şi30 de feate, scoase afară, şi 30 de muieriau adus fiilor lui de   afară ; şi au judecat pre Israil 7 ani. Şi au murit Esevon şi s-au îngropat în Vithleaem.  Şi au judecat dupăaceasta pre Israil Elon Zavuloneanul; şi aujudecat pre Israil 10 ani.  Şi au murit ElonZavuloniteanul şi s-au îngropat în Elim, în pămîntul lui Zavulon, Şi  au judecat după acesta pre Israil Avdon, feciorul lui ElihFarathoniteanul Şi sa născură  lui 40 de feciori şi 30 de feciori feciorilor lui, încălecîndpre 70 de mînji; şi au judecat  pre Israil 8ani. Şi au murit Avdon, feciorul lui Elih Farathoniteanul; şi s-au îngropat în Farathon, întru muntele lui Amalic.   
{JudecătoriiCapXIII} Şi adaoseră încă fiii lui Israil a face răul înaintea Domnului şi au dat pre ei Domnul în mîna celor de   fealiu streini, 40 de ani. Şi fu un om den Saara, den fealiul lui Dan, şi numele lui,  Manoe; şi fămeaia lui, stearpă şi nu năştea. Şi să ivi îngerul Domnului cătrămuiare şi  zise cătră ea: "Iată dară, tu stearpăşi nu ai născut; şi în zgău vei zemisli şi veinaşte fiiu.  Şi acum păzeaste-te dară şi să nu beai vin şi rachiu şi să nu mănînci tot necuratul,  Că iată, tu în pîntece vei zemisli şi veinaşte fiiu; şi fier preste capul lui să nu să suie,  căci sfinţit lui Dumnezeu va fi copilaşul, denpîntece, şi acesta va înceape a mîntui  pre Israil den mîna filistiimilor". Şi întră muiarea şi zise bărbatului ei, zicînd: "Om al  lui Dumnezeu au venit cătră mine şi vedearea lui, ca vedearea îngerului lui Dumnezeu,  luminatfoarte; şi-l întrebam pre el de unde iaste, şinumele lui nu mi-l spuse mie.  Şi-m zisemie: "Iată, tu în pîntece vei zemisli şi vei naştefiiu; şi acum te păzeaşte şi  să nu beai vin şiîmbătarea, şi să nu mănînci toată necurăţia, căci sfinţit lui Dumnezeu  va fi copilaşul, denpîntece pînă în ziua morţii lui". Şi să rugă Manoe Domnului şi zise:  " întru mine, Doamne, omul lui Dumnezeu pre carele l-ai tremis să vie dară încă   cătră noi şi să ne lumineaze pre noi ce vom face copilaşului celui cese naşte". Şi  ascultă Dumnezeu glasul lui Manoe şi au venit îngerul Domnului încă cătrămuiare, ea  şăzînd în ţarină; şi Manoe, bărbatul ei, nu era împreună cu ea. Şi sîrgui şi alergă şi  spuse bărbatului ei şi zise cătră el: "Iată, să ivi mie omul carele au venit întruziua  aceaea cătră mine". Şi s-au sculat Manoe şi au mers pre urma muierii lui şimearse   cătră om şi zise lui: "De eşti tu omulcarele ai grăit cătră muiare?" Şi zise îngerul: "Eu".  Şi zise Manoe: "Acum dară, venind cuvîntul tău, ce va fi judecata copilaşului şi cevor  fi faptele lui?" Şi zise îngerul Domnului cătră Manoe: "De toate cîte am zis   cătrămuiare, să să păzească. Dentru tot ce iase den vie să nu mănînce şi vin şi sichera  să nubea; şi tot necuratul să nu mănînce; toate cîteam poruncit ei, să păzească". Şi zise  Manoe cătră îngerul Domnului: "Sili-te-vom dară pre tine şi vom face înaintea ta  un iedden capre". Şi zise îngerul Domnului cătră Manoe: "De mă vei sili, nu voiu  mînca den pîinile tale; şi de vei face ardere-de-tot, Domnului vei aduce pre ea".  Căci n-au conoscutManoe că îngerul Domnului iaste el. Şi zise Manoe cătră îngerul  Domnului: "Ce iastenumele tău? pentru ca, de va veni cuvîntultău, să te mărim pre  tine". Şi zise lui îngerul Domnului: " pentru căci aceasta întrebinumele mieu? Şi acesta  iaste minunat". Şi au luat Manoe iedul den capre şi jîrtva şiaduse pre piatra Domnului,  Celui ce minunateface; şi Manoe şi muiarea lui priviia. Şi fu cînd să sui para de asupra   jîrtăvnicului înceriu, şi să sui îngerul Domnului cu para jîrtăvnicului; şi Manoe şi  muiarea lui priviia şi aucăzut pre faţa lor la pămînt. Şi n-au mai adaos încă îngerul  Domnului să să arate cătrăManoe şi cătră muiarea lui. Atuncea au conoscut Manoe că  îngerul Domnului iaste. Şi zise Manoe cătră muiarea lui: "Cu moartevom muri, căci  Dumnezeu am văzut". Şi zise lui muiarea lui: "De ar fi vrut Domnul săne omoară pre  noi, nu ar fi priimit den mîna noastră ardere-de-tot sau jîrtvă, şi nu ar filuminat pre  noi toate aceastea, şi în ce chip e vreamea nu ar fi făcut auzite noao aceastea". Şi născu  muiarea fecior şi numi numele lui Sampson; şi crescu copilaşul şi-l blagoslovipre el  Domnul. Şi au început Duhul Domnului a mearge cu el împreună întru tabăra luiDan,   întru mijlocul Saraa şi întru mijlocul luiEsthaol.   
{p185} 
{JudecătoriiCapXIV} Şi să pogorî Sampson la Thamnatha şivăzu muiare în  Thamnatha, den featele celor den fealiu strini, şi plăcu înaintea lui. Şi să sui şi spusă  tătîne-său şi mîine-sa şi zise: "Muiaream văzut la Thamnatha, dentru featele  celorde fealiu streini, şi acum luaţi-mi-o mie pre ea fămeaie". Şi zise lui tatul lui  şi maica lui: "Au doară nu iaste den featele fraţilor tăi şi întru tot nărodul mieu muiare,  căci tu mergisă iai muiare den featele celor streini de fealiu, celor neobrezuiţi?" Şi zise  Sampson cătrătatul lui: "Pre aceasta ia mie, căci aceasta mi-au plăcut întru ochii  miei". Şi tatul lui şimaica lui n-au conoscut că de la Domnul iaste, căci El izbîndire  ceare dentru cei streini de fealiu. Şi în vreamea aceaea cei streini de fealiu stăpîniia   fiilor lui Israil. Şi pogorîSampson şi tatul lui şi maica lui la Thamnatha; şis-au  abătut la o vie den Thamnatha, şi iată, puiu de leu răcnind întru întimpinarealui. Şi-l  îndireptă preste el Duhul Domnului, şi-l spintecă pre el ca pre un ied den capreşi ca  nemica nu era întru mîna lui. Şi n-au spus tătîne-său sau mîine-sa ce au făcut.  Şi s-au pogorît şi au grăit muierii şi plăcu înaintea lui Sampson. Şi să întoarsă după  zile săo ia pre dînsa şi să abătu să vază stîrvul leului; şi iată, învăluire de albine în gura  leului, şimiare. Şi au luat pre ea în gura lui şi mergea mergînd şi mîncînd; şi au mers   cătră tatullui şi cătră maica lui şi le-au dat lor şi au mîncat, şi nu le-au spus lor că  den gura leului auluat miarea. Şi s-au pogorît tatul lui cătrămuiare şi au făcut acolo  Sampson băuturi 7 zile, căci aşa făcea tinerii. Şi fu temîndu-se ei de el, au pus   înaintea lui tovarăşi 30, şi era împreună cu el. Şi zise lor Sampson: "Pune-voiu   înainte dară voao gîcitoarea mea; şi de-m veţi spune pre ea în ceaste 7 zile  alebăuturei şi veţi afla, voiu da voao 30 de cearşafuri şi 30 de îmbrăcăminte de haine.  Iarăde nu veţi putea pre ea să-m spuneţi mie, şi-m veţi da voi mie 30 de  cearşafuri şi 30 de îmbrăcăminte de haine". Şi ziseră lui: "Pune înaintegîcitoarea ta şi  să o auzim pre ea". Şi ziselor: "Dentru ceaea ce mănîncă ieşi mîncare şiden cel tare ieşi  dulce". Şi nu au putut săgîcească gîcitoarea în trei zile. Şi fu în ziuaa patra, şi ziseră  muierii lui Sampson: "Amăgeaşte dară pre bărbatul tău şi să-ţi spuie ţiepilda, pentru  ca să nu cîndai vom arde pre tine şipre casa tatîne-tău cu foc. Au doară sa ne sărăciţi  ne-aţi chemat pre noi?" Şi plînse muiarea luiSampson cătră el şi zise lui: "Însă  m-ai urît şi nu m-ai iubit pre mine, căci pilda carea ai pus înaintea fiilor norodului  mieu nu mi-ai spus şimie pre dînsa". Şi zise cătră ea Sampson: "Iată, tătîne-mieu  şi maicii meale n-am spuspre ea; şi ţie să o spuiu?" Ş-au plîns preste el întru ceale  7 zile, întru carele era într-însele băutura; şi fu întru ziua a şaptea, şi i să spuseei,  căci l-au dodeit pre el, şi ea au spus fiilor norodului ei. Şi ziseră lui oamenii cetăţii   întru ziua a şaptea mai nainte de a apune soarele: "Ce iaste mai dulce decît miarea şi ce  emai vîrtucios decît leul?" Şi zise lor Sampson: "De nu aţ fi supus junca mea, nu aţi fi   aflatpilda mea". Şi să îndereptă preste el Duhul Domnului şi să pogorî la Ascalona şi  lovi de acolo 30 de oameni şi le luo îmbrăcămintelelor şi au dat îmbrăcăminţile celora  ce au spuspilda. Şi să mînie cu urgie Sampson şi să sui lacasa tatului lui. Şi lăcui acolo   împreună muiarea lui Sampson cu aducătoriul denevasta lui, carele-i era priaten lui.   
{JudecătoriiCapXV} Şi fu după zile, întru zilele seacerii de grîu, şi au  socotit Sampson pre muiarea lui, aducînd pre un ied den capre, şi zise: " întra-voiu   cătră muiareamea şi la culcuş". Şi n-au lăsat pre eltatul ei să între şi zise tatul ei:  "Zicînd amzis că urînd ai urît pre ea, şi am datu-o pre eaunuia dentru tovarăşii tăi.  Nu iată, sora ei ceamai tînără mai bună decît ea iaste? Fie darăţie, pentru ea". Şi zise  lui Sampson: "Nevinovăţitu-m-am o dată de cătră cei streini de fealiu, căci fac eu  cu voi reale". Şi au mers Sampson şi au prins 300 de vulpi şi au luatfăclii şi au legat  coadă cătră coadă şi au legatcîte o făclie întru mijlocul a doao coade. Şi le dereptă, şi  aprinse făcliile, şi le-au trimis întru spicele celor streini de fealiu, şi le-au  arsspicele den arie şi pînă în spicele ceale den picioare, şi viele şi maslinele. Şi ziseră  cei streini de fealiu: "Cine au făcut aceasta, fărăde numai Sampson, ginerele  Thamnateului? Căci au luat pre muiarea lui şi au datu-o tovaruşului lui". Şi s-au  suit cei streini de fealiu şiau ars casa tatului ei şi pre dînsa în foc. Şi zise lor Sampson:  "De veţi face aşa pre ea, nu bine voiu vrea, ce izbînda mea dentru unul fieştecarele den  voi voiu face". Şi au lovit pre ei pulpă preste coapsă, rană mare, şi să pogorî şi lăcuia   lîngă pîrîu, la peştera pietriilui Itam. Şi s-au suit cei streini de fealiu şi tăbărîră în  Iuda şi să răsfîrară în Lehi. Şi zise lor tot omul Iudei: " pentru căci v-aţ suit   preste noi?" Şi ziseră cei streini de feal: "Să legăm preSampson ne-am suit, şi să-i  facem lui în ce chip ne-au făcut noao". Şi să pogorîră dentru Iuda 3000 de oameni la  gura pietrii lui Itaam şi au zis cătră Sampson: "Nu ştii că stăpînescu cei   
{p186} streini de fealiu noao? Şi pentru căci ai făcutaceasta noao?" Şi zise  lor Sampson: "În cechip mi-au făcut mie, aşa am făcut lor". Şi ziseră lui: "Să te  legăm ne-am pogorît, să tedăm în mînile celor streini de fealiu". Şi ziselor:  "Juraţi-vă mie şi să nu mă ucideţ voi şi mădaţ voi, pentru cîndai să nu timpinaţ voi   întrumine". Şi să jurară lui, zicînd: "Nu, cenumai cu legătură te vom lega şi te vom da  pretine în mîna lor, iară cu moarte nu te vomomorî". Şi l-au legat pre el cu doao  ştreangurinoao şi-l suiră pre el de la piatra aceaea. Şi el au venit pînă la O Falcă; şi  cei streini de fea-liu au chiuit şi au alergat întru timpinarea lui. Şi să îndreptă preste  el Duhul Domnului, şi săfăcură ştreangurile ceale den braţele lui canişte cîlţi cînd vor  mirosi foc, şi să topiră legăturile lui dentru braţele lui. Şi află o falcăde măgariu  lepădată şi întinse mîna lui şi luopre dînsa şi ucise cu ea 1000 de oameni. Şi zise  Sampson: "Cu falca măgariului stingîndi-am stinsu pre ei, căci cu falca măgariului  amucis 1000 de oameni". Şi fu cînd săvîrşi agrăirea, şi aruncă falca dentru mîna lui;  şinumi locul acela Ucidere de Falcă. Şi însă-toşă foarte şi strigă cătră Domnul şi  zise: "Tuai îndireptat în mîna robului Tău mîntuireaaceastă mare; şi acum voiu muri de  seate şi voi cădea în mîna acestor neobrăzuiţi". Şi deşchise Dumnezeu rana cea dentru  Falcă şi ieşiră dentru ea ape; şi bău şi se întoarse duhullui şi să răcori; pentru aceaea se  chemănumele ei Izvorul celuia ce să roagă, careaiaste în Falcă pînă în ziua aceasta. Şi  judecăpre Israil, în zilele celor streini de fealiu, de 20 ani.   
{JudecătoriiCapXVI} Şi mearse Sampson la Gaza şi văzu acolo muiare  curvă şi întră cătră ea. Şi să deade veaste gazeilor, zicînd: "Au venit Sampson aicea".  Şi auîncungiurat şi au străjuit pre el toatănoaptea la uşa cetăţii şi au tăcut toată noaptea,  zicînd: "Pînă să va lumina de zori săaşteptăm, şi-l vom ucide pre el". Şi  dormiSampson pînă la miazănoapte; şi să sculă la jumătate de noapte şi apucă ceale  doao uşi aleporţii cetăţii cu amîndoi stîlpii şi le-au ţinutpre eale împreună cu zăvorul  şi le-au pus preeale preste umărul lui şi le-au dus pre eale preste vîrful muntelui  carele iaste de cătrăfaţa lui Hevron şi le-au pus pre eale acolo. Şi fu după aceasta, şi  au iubitmuiare de la pîrîul lui Sorih, şi numele ei, Dalida. Şi să suiră cătră ea boiarii  celorstreini de fealiu şi zisără ei: "Amăgeaşte-l pre el şi vezi întru ce iaste vîrtutea  lui ceamare şi cu ce vom putea cătră el; şi-l vom lega pre el, ca să-l smerim pre  el; şi noivom da ţie de om 1100 de arginţ". Şi zise Dalida cătră Sampson: "Spune dară  mie întruce iaste vîrtutea ta cea mare şi cu ce te ve se Dalida cătră Sampson: "Iată,  m-ai înşelat şi aigrăit cătră mine minciuni, acum dară spune-mi cu ce te vei  lega?" Şi zise cătră ea: "Deaca legîndu-mă mă vor lega cu ştreangurinoao, cu carele  nu s-au făcut cu eale lucru, şivoiu slăbi şi voiu fi ca şi unul dentru oameni". Şi luo  Dalida ştreanguri noao şi-l legă pre el cu dînsele, şi zise cătră el cei streinide fealiu:  "Asupra ta, Sampsoane!" Şi ascunşii şedea în cămară. Şi le rupse pre eale dela braţele  lui, ca o aţă. Şi zise Dalida cătră Sampson: "Pînă acum m-ai amăgit şi ai grăit cătră  mine minciuni; spune-mi cu ce te vei lega?" Şi zise ei: "De vei împleti ceale 7 şuviţe  ale capului mieu cu tortu Şi vei bate cu ţăruşul în păreate, şi voiu fi slab ca unuldentru   oameni". Şi-l adormi pre el Dalida întru mijlocul genuchelor ei. Şi fu cînd dormiia  el, şi luo Dalida ceale 7 şuviţe ale capuluilui şi le-au tesut cu tort Şi au bătut cu  tăruşii în păreate şi zise cătră el: "Streinii de fealiu asupra ta, Sampsoane!" Şi să  deşteptă densomnul lui şi au scos ţăruşii cu ţesetura denpăreate şi tortul şi nu s-au  conoscut vîrtutealui. Şi zise cătră el Dalida: "Cum vei zice: "Te-am iubit pre tine", şi  inima ta nu iaste cumine? Aceasta a treia oară m-ai amăgit premine şi nu mi-ai  spus mie în ce stă vîrtutea tacea mare". Şi fu cînd l-au domolit pre el cu cuvintele ei  toată noaptea şi l-au dodeit pre el, şi au leşinat de moarte. Şi au spus ei toate ceale  de la inima lui şi zise ei: "Briciu nu se vasui preste capul mieu, căci sfinţit lui  Dumnezău sînt eu den pîntecele mîine-mea; şi de măvoiu rade, se va depărta de la  mine vîrtuteamea şi voiu slăbi şi voiu fi ca şi toţi oamenii". Şi văzu Dalida că i-au  spus ei toate cealea de la inima lui şi au trimis şi au chemat pre toţi Domnii cei de   fealiu streini şi zise: "Suiţi-vă înceastă dată, căci mi-au spus mie toată inimalui".  Şi s-au suit cătră ea toate Domniile celorstreini de fealiu şi au adus argintul întru   mîinile lor. Şi l-au adormit pre el întru mijlocul genuchelor ei; şi au chemat pre bărbiariu   
{p187} şi au ras pre ceale 7 viţe ale capului lui; şi auînceput a se smeri şi s-au depărtat vîrtutea luide la el. Şi zise Dalida: "Cei streini de fealiu  asupra ta, Sampsoane!" Şi să sculă densomnul lui şi zise: "Voiu ieşi şi voiu face ca  şimai nainte şi mă voiu scutura". Şi el n-au cunoscut că Domnul S-au depărtat de  asupra lui. Şi să apucară de el cei de fealiu streini şi-i seobiră ochii lui; şi aduseră  pre el la Gazaşi l-au legat pre el eu obezi de aramă, şi rîşniiaîn casa temniţei. Şi au  început părul capului lui a creaşte, după ce s-au ras. Şi boiariicelor de fealiu streini  se-au adunat să jîrtvuiască jîrtvă mare lui Dagon, Dumnezăuluilor, şi a să veseli, şi  au zis: "Dat-au Dumnezăulnostru în mîna noastră pre Sampson, nepriatenul nostru".  Şi-l văzură pre el norodul şiau lăudat pre bozii lor, căce au zis: "Dat-au  Dumnezăul nostru în mîna noastră prenepriatenul nostru şi pre cela ce pustiia pămîntul  nostru, carele au înmulţit pre răniţiinoştri". Şi fu cînd să desfătă inima lor, şiziseră:  "Chemaţi pre Sampson den casa temniţii şi să joace înaintea noastră". Şi chemarăpre  Sampson den casa legăturii şi-ş bătea jocde el; şi-l puseră pre el întru mijlocul a  doistîlpi. Şi zise Sampson cătră voinicelul celce ţinea mîna lui: "Lasă-mă, şi voiu  pipăi stîlpii preste carei casa e întărită preste ei, şi măvoiu răzima de ei". Şi copilul au  făcutaşa. Iară casa era plină de bărbaţi şi demuieri, şi acolo toţi Domnii celor striini  de fealiu, şi pre podul casii ca vro 3000 de bărbaţi şi muieri prăvind batgiocurindu-se  Sampson. Şi strigă Sampson cătră Domnul şi zise: "Doamne, Doamne al puterilor,  adu-Ţi aminte de mine şi mă întăreaşte îndoitşi această dată, Dumnezăule, şi voiu  izbîndi oizbîndă, pentru cei doi ochi ai miei, celorstriini de fealiu". Şi îmbrăţeşă  Sampsonpre cei doi stîlpi den mijloc, carei casa sărăzima preste ei, şi să răzimă preste  unuldentru direapta lui şi unul întru stînga lui şizise Sampson: "Să moară sufletul  mieu împreună eu cei striini de fealiu". Şi plecă cu vîrtute şi căzu casa pre boiari şi   preste tot norodul ce era întru ea; şi să făcură cei morţi precarii au omorît Sampson la  moartea lui, maimulţi decît ceia ce au omorît în viaţa lui. Şi s-au pogorît fraţii lui şi  toată casa tătîni-său şiau luat pre el şi s-au suit şi l-au îngropat pre el întru  mijlocul Saraa şi întru mijlocul Esthaol, în mormîntul lui Manoe, tatul lui. Şi acesta  aujudecat pre Israil 20 de ani. Şi s-au sculatdupă Sampson Emegar, feciorul lui  Enan, şiau tăiat den cei striini de fealiu oameni, afară den dobitoace, şi au mîntuit acesta pre Israil.   
{JudecătoriiCapXVII} Şi fu om den muntele lui Efraim şi numele lui, Miha. Şi zise maieii lui: "Cei o mie şi o sută de arginţi, carei s-au luat  de la tine şi ai jurat şi ai zis întru urechile meale, iată, argintul la mine, eu am luat pre  el". Şi zise maica se: " blagoslovit fiiul mieu Domnului". Şi au dat cea 1100 de arginţi  maicii lui şi zise maică-sa: "Cu sfinţenie am sfinţit argintul Domnului, dentru mîna  mea, întru sîngurătate, ca să faccioplitu şi vărsat, şi acum voiu da pre elţie". Şi au dat   argintul maicii lui; şi au luatmaica lui 200 de arginţi şi au dat pre ei topitoriului şi au  făcut pre el cioplit şi vărsat; şi săfăcu în casa lui Miha. Şi casa lui Miha, lui casă lui  Dumnezău; şi au făcut efud şi therafin; şi au umplut mîna unuia dentru fiii lui şi săfăcu  lui întru preot. Iară întru acealea zilenu era împărat întru Israil; omul, ce-i  părea dirept în ochii lui, făcea. Şi să făeu copilaşla Vithleaemul Iudei, den rudenia   noroduluiIudei, şi acesta levit şi acesta nemernceiia acolo. Şi au mers omul den cetatea  Vithleaemului Iudei să nemernicească unde va afla. Şi au venit pînă la muntele lui  Efraim şi pînă lacasa lui Miha, ca să-ş facă calea lui. Şi-i zise lui Miha: "De unde  vii?" Şi zise lui: "Levit sînt eu, den Vithleaemul Iudei, şi eu mergu sănemernecesc  unde voiu afla". Şi-i zise lui Miha: "Şăzi împreună cu mine şi te fă mie întru părinte  şi întru preot, şi eu îţ voiu da ţie10 arginţi întru zile şi un rînd de haine şi cealea pentru  viaţa ta". Şi mearse levitul şi au început a nemernici lîngă om şi să făcu copilaşul lui ca  unul dentru fiii lui. Şi au umplut Miha mîna levitului şi i se făcu lui copilaşul întru  preot şi era în casa lui Miha. Şi zise Miha: "Acum am conoscut cum mi-au făcutbine  mie Domnul, căci mi s-au făcut mie levitul întru preot".   
{JudecătoriiCapXVIII} întru zilele acealea nu era împărat întru Israil; şi   întru zilele acealea fealiul lui Dan îş cerea lui moştenire casă lăcuiască, căci n-au  căzut lui pînăîn zilele acealea întru mijlocul fealiurilor fiilor lui Israil moştenire. Şi au  tremis fiii lui Dan dentru nărodurile lor cinci oamenidespre partea lor, oameni fiii  puterii denSaraa şi den Esthaol, ca să socotească de tot pămîntul şi să-l urmeaze pre  el, şi zisără cătră ei: "Păsaţ şi cercaţ pămîntul". Şi mearsărăla muntele Efraim, pînă la  casa lui Miha, şi să odihniră ei acolo. Ei fiindu în casa lui Miha, Şi ei au cunoscut glasul copilaşului levitului   
{p188} şi s-au abătut acolo şi zisără lui:  "Cine te-au adus aicea? Şi tu ce faci aicea? Şi ce iaste ţieaicea?" Şi zise cătră ei:  "Asa şi aşa mi-au făcut mie Miha şi m-au năimit şi m-au făcut lui întru preot".  Şi ziseră lui: " întreabă dară întru Dumnezău, şi vom conoaşte de îndireptează calea   noastră carea noi meargem preea". Şi zise lor preotul: "Păsaţi în pace; înaintea  Domnului calea voastră pre careameargeţi întru ea". Şi mearseră cei oameni şi sosiră la  Lesa; şi au văzut norodulce lăcuiaşte întru ea şăzînd pre nedeajde, după asămănarea  sidoneanilor, odihnind prenedeajde şi neputînd să grăiască cuvînt în pămînt, moştenean  de comoară, căci departe-s de la Sidon şi cuvînt nu era lor cuSiria. Şi mearseră cei 5   oameni cătră fraţiilor la Saraa şi Esthaos şi zicea lor fraţii lor: "Ce şădeţ voi?" Şi zise  lor: "Sculaţi-vă şi săne suim cătră ei, căci am văzut pămîntul şiiată, bun foarte. Şi  voi şădeţ cu lineşte? Să nuvă leneviţi a mearge să întraţ ca să moşteniţ pămîntul. Şi  suind veţ veni, veţ sosi la norod nedejduind; şi pămîntul iaste larg, căci l-au dat pre  el Dumnezău în mîna voastră, locunde nu iaste acolo lipsă de tot cuvîntul, cîtesînt în   pămînt". Şi să rîdicară de acolo denrudenia norodului lui Dan, den Saraa şi  denEsthaos, 20 de oameni încinşi cu unealte derăzboiu. Şi s-au suit şi s-au tăbărît  laCariathiarim, la Iuda; pentru aceaea s-au numit locului aceluia Tabăra lui Dan,  pînă înziua aceasta, iată, denapoia lui Cariathiarim. Şi au trecut de acolo pînă la   muntele Efraim şiau venit pînă la casa lui Miha. Şi au răspuns cei oameni, ceia ce au  mers să iscodească pămîntul Lesa, şi au zis cătră fraţii lor: "De aţ şti că sînt întru casele  aceastea efud şitherafin şi cioplit şi vărsat! Şi acum săcunoaşteţi ce veţ face". Şi s-au  abătut acoloşi au întrat în casa copilaşului levitului, la casalui Miha, şi-l sărutară pre  el întru pace. Şi cei 600 de oameni, încinşi cu unealte de războiu lor stîlpiţ lîngă uşa  porţii"cei dentru fiiilui Dan. Şi s-au suit cei 5 oameni, ceia ce aumers a iscodi   pămîntul; şi mergînd acolo, auluat cioplit şi efudul şi therafin şi cel vărsat; şi preotul,  stîlpit lîngă uşa porţii, şi cei 600 de oameni, cei încinşi cu unealte de războiu. Şi aceştea   întrară la casa lui Miha şi au luat cioplitul şi efudul şi therafin şi cel vărsat; şi zise cătră  ei preotul: "Ce voi faceţ?" Şi ziseră cătră el: "Amuţeaşte-te, pune mîna ta preste  gurata şi vino cu noi şi vei fi noao întru tată şi întru preot; au doară mai bine să fii tu  preot casei unuiom, decît să te faci tu preot unui fealiu şi rudenie întru Israil? Şi să  desfătă inima preotului şi au luat efudul şi therafin şi cioplit şivărsatul şi au întrat în  mijlocul norodului. Şi s-au întors şi s-au dus; şi au pus marfa şi agonisita lor cea  de cinste înaintea lor. Şi ei fiind depărtaţi de casa lui Miha, şi oameniiceia de pren casa   împreună cu casa lui MihaStriga şi au ajuns pre fiii lui Dan şi au strigat cătră fiii lui  Dan. Şi ş-au întors feciorii lui Danobrazele lor şi zisără cătră Miha: "Ce iaste ţiecă  ai strigat?" Şi zise Miha: "Căce pre Dumnezeii miei, pre carei mi-am făcut mie,  mi-aţi luat, şi pre popa, şi v-aţi dus? Şi ce mieîncă? Şi ce mie ziceţ aceasta: "Ce  aceastastrigi?". Şi zise cătră el fiiul lui Dan: "Să nuse auză dară glasul tău împreună cu  noi, pentru ca să nu vă timpine voao oameni supăraţi la sufletul lor, şi vei adaoge  sufletul tău şisufletul casii tale". Şi au mers feciorii luiDan la calea lor, şi văzu Miha că  mai tari decît dînsul sînt şi să abătu şi să întoarse la casa lui. Şi ei au luat cîte au făcut  Miha şi pre preotulcarele era lui şi au venit asupra Leasii, preste norod ce odihniia şi  nedejduia pre nedeajde; şi au lovit pre ei întru gură de sabie şi cetateaau arsu-o cu  foc. Şi nu iaste cine să-i scoaţă, căci departe iaste de la Sidon, şi cuvînt nuiaste lor   împreună cu om; şi aceasta e în vale, carea iaste a casei lui Roov. Şi au zidit cetateaşi  au lăcuit întru ea Şi au numit numelecetăţii: Dan, întru numele lui Dan, tatălui lor,  carele s-au născut lui Israil; şi era Les numelecetăţii mai nainte. Şi au rîdicat lor fiii  luiDan cel cioplit; şi Ionathan, fiiul lui Gherson, fiiul lui Manasi, el şi fiii lui era preoţi   fealiuluilui Dan pînă la zua mutării pămîntului. Şi au rînduit lor cioplitul lui Miha,  carele au făcutMiha, toate zilele cîte era casa lui Dumnezăuîn Silom. Şi fu întru zilele acealea, nu era împărat întru Israil.   
{JudecătoriiCapXIX} Şi fu om levit nemernicind în coastele muntelui Efraim şi au luat lui muiareţiitoare den Vithleaemul  Iudei. Şi să mînie pre el ţiitoarea lui şi s-au dusşi de la el la casa tatului ei, la  Vithleaemul Iudei, şi au fost acolo zile 4 luni. Şi s-au sculat bărbatul ei şi au mers  denapoia ei ca sătrăiască după inema ei, ca să o împace pre eacu sine şi să o întoarcă  pre ea iarăş cătră sine; şi copilaşul lui, cu el, şi o păreache de măgari. Şi au mers pînă  la casa tatălui ei Şi l-au văzut pre el tată featei şi veni întru întimpinarea lui, şi-l  adusă pre el socrul lui, tată featei, şi au şăzut împreună cu el trei zile şi aumîncat şi au băut şi au dormit acolo.   
{p189} Şi fu în ziua a patra, şi mînică demineaţa şi săsculă să meargă. Şi zise tatăl fecioarei cătră ginere-său: "Întăreaşte inema ta cu  o bucatăde pîine şi după aceaea meargeţi". Şi auşăzut şi au mîncat amîndoi într-un  loc şi aubăut. Şi au zis tatăl tinerii cătră bărbat: "Începînd, mîi, şi să să desfeteaze  inema ta". Şi săsculă omul ca să meargă, şi l-au silit pre elsocrul lui şi au şăzut şi  iarăşi au mas acolo. Şi să mînecă demineaţa, în ziua a cincea, ca sămeargă; şi zise tatăl  tinerealei: "Întăreaştedară inema ta cu pîine şi te călătoreaşte pînăva pleca ziua". Şi au  mîncat şi au băut amîndoi. Şi să scula omul să să ducă, el şi ţiitoarea lui şi copilaşul  lui; şi zise lui socrul lui, tatăl featei: "Iată dară, au plecat ziua spresară, mii aicea încă  astăzi şi mîneţi aicea şi sădesfateaze inema ta; şi veţi mîneca mîine lacalea voastră şi  vei mearge la lăcaşultău". Şi n-au vrut omul să mîie şi s-au sculat şi s-au dus şi  au venit pîna în preajma luiIevus, acesta iaste Ierusalimul, şi cu el opăreache de magari  înşelaţi, şi ţiitoarea lui preste ei, împreună cu el. Şi veniră pînă laEvus, aceasta iaste  Ierusalimul, iară ziua, plecată foarte; şi zise copilaşul cătră stăpînul lui: "Vino dară sa  ne abatem la cetatea aceasta aIevu seului şi să mînem într-însa". Şi zise cătră el  stăpînul lui: "Nu ne vom abate la cetate streină, întru carea nu iaste dentru fiiilui Israil,  Ce să treacem pînă la Gavaa". Şi zise copilaşului lui: "Vino să ne apropiem cătră unul  den loc şi să mînem în Gavaa au l arama". Şi trecura şi mearseră; şi le apusălor soarele  aproape de Gavaa, carea iaste a luiVeniamin. Şi s-au abătut acolo, să între sămîie în  Gavaa; şi întră şi şăzu în uliţa cetăţii, şinu iaste om cine sa-i strîngă la casa lui, să  mîie. Şi iată, un om bătrîn au întrat de la lucrurilelui, den ţarină, sara; şi omul, den   muntele luiEfraim, şi el nemerniciia în Gavaa, şi oameniilocului, fiii lui Veniamin. Şi  căutînd cu ochiilui, văzu pre omul călătoriul în uliţa cetăţii şizise omul cel bătrîn:  "Unde mergi şi de undevii?" Şi zise cătră el: "Treacem noi de laVithleaemul Iudei pînă  la coastele munteluiEfraim; eu de acolo sînt şi am mers pînă laVithleaemul Iudei, şi eu  mă duc la casa mea şinu iaste om să mă strîngă la o casă. Şi paieşi săturări măgarilor  noştri sînt, şi pîine şi viniaste mie şi copilei şi tinerelului; robilor tăi nuiaste lipsă de tot   lucrul". Şi zise omul celbătrîn: "Pace ţie, însă toată lipsa ta, asupramea, iară în uliţă să  nu mîi". Şi băgă pre elîn casa lui şi au aşăzat magarii lui şi au spălat picioarele lor şi au  mîncat şi au băut. Şi ei desfătîndu-se cu inema lor, şi iată, oameniicetăţii, fiii celor  fără de leage, au încunjuratcasa şi au lovit la uşă şi au zis cătră omul, stăpînul casei, cel  bătrîn, zicînd: "Scoate pre om, pre cela ce au întrat în casa ta, pentru ca  să-lcunoaştem pre el". Şi ieşi cătră ei omul, stăpînul casei, şi zise cătră ei: "Nici   într-un chip, fraţilor, să nu faceţi rău dară; după ce au întrat omul acesta în casa mea,  să nu faceţinebunia aceasta. Iată fata mea cea fecioară şi ţiitoarea lui;  scoate-le-voiu pre eale dară afară şi le smeriţi pre eale şi faceţi lor ce e bunîn ochii  voştri; şi omului acestuia să nu faceţicuvîntul nebuniei aceştiia". Şi oamenii n-au  vrut sa asculte pre el şi să apucă omul deţiitoarea lui şi au scosu-o pre ea cătră ei   afară şi au conoscutu-o pre ea şi ş-au bătut joc de eatoată noaptea pînă demineaţa;  şi au trimisu-o pre ea odată cînd să suia zorile. Şi veni muiarea de cătră demineaţa şi  au căzut lauşa porţii casei omului unde-i era Domnul ei acolo, pînă s-au luminat.  Şi să sculă stăpînul ei demineaţa şi deşchisă uşile casei şi ieşica să meargă în calea lui  şi, iată, fămeaia lui, ţiitoarea, căzută lîngă uşa casei şi mîinile ei preste prag. Şi zise   cătră ea: "Scoală-te şi să meargem". Şi nu i-au răspuns lui, că au fost moartă; şi o  rîdică pre ea preste măgariuşi să sculă omul şi să duse la locul lui. Şi au întrat în casa  lui şi luo sabia şi să apucă de ţiitoarea lui şi au împărţitu-o pre ea, dupăoasele ei, în  12 părţi şi le-au trimis pre eale latoate fealiurile lui Israil. Şi fu, tot cela ce vedea  zicea: "Nici s-au făcut, nici s-au ivit aşa, den ziua suirii fiilor lui Israil de la  Eghipetpîna în ziua de astăzi". Şi au poruncit oamenilor pre carii au trimis, zicînd:  "Aceastea săgrăiţ cătră tot Israilul, de s-au făcut dupăcuvîntul acesta! Puneţ dară voao pentru easfat şi grăiţi".   
{JudecătoriiCapXX} Şi ieşiră toţi fiii lui Israil şi să adunară toată adunarea ca un om, de la Danpînă la Virsavie şi în pămîntul  luiGalaad, cătră Domnul, la Masifa. Şi au stătut adunarea a tot nărodul, toate fealiurile  lui Israil, întru adunarea nărodului lui Dumnezău, 40000 de oamenipedestri, zmulgînd  sabii. Şi au auzit fiii lui Veniamin că s-au suit fiii lui Israil la Masifa. Şiziseră fiii lui   Israil: "Grăiţi, unde s-au făcutrăutatea aceasta?" Şi răspunse omul levitul, bărbatul  muierii ceii ucise, Şi zise: "La Gavaa, a lui Veniamin, am venit eu şi ţiitoareamea, să  mînem. Şi s-au sculat asupra mea oamenii cei de la Gavaa şi au încunjurat   
{p190} asupra mea la casă, noaptea, şi pre mineau vrut să mă omoară şi pre  ţiitoarea mea au smeritu-o şi ş-au bătut joc, şi au murit. Şi m-am apucat de  ţîitoarea mea şi am dimicatu-opre ea şi am trimis în tot hotarul moşteniriilui Israil,  căci au făcut nebunie întru Israil. Iată, voi toţi, fiii lui Israil, daţi voaocuvînt şi sfat  aicea". Şi să sculă tot nărodulca un om, zicînd: "Nu va întra om la lăcaşul luişi nu ne  vom abate om la casa lui. Şi acuma, cuvîntul acesta carele vom face la Gavaa: neO  vom sui asupra ei cu sorţu. Însă vom lua 10 oameni dentr-o 100, întru toate fealiurile  lui Israil, şi 100 dentr-o 1000 şi 1000 dentru10000, să ia bucate nărodului, ca să  facăcelora ce merg la Gavea, a lui Veniamin, dupătoată nebunia carea au făcut   întru Israil". Şi să adună tot omul lui Israil la cetate, ca un om, dentru cetăţi venind. Şi  autrimis fealiurile lui Israil oameni întru tot fealiul lui Veniamin, zicînd: "Ce iaste răul   acestacarele s-au făcut întru voi? Şi acuma daţpre oamenii cei necuraţ, pre cei den  Gavaa, pre feciorii lui Velial, şi-i vom omorî pre ei şivom rădica răul dentru Israil".  Şi n-au vrut fiiilui Veniamin să asculte glasul fraţilor lor, fiilor lui Israil. Şi s-au   adunat fiii lui Veniamin den cetăţile lor la Gavaa, să iasă la războiu cătră fiii lui Israil.  Şi s-au socotit fiii luiVeniamin dentru cetăţi, în ziua aceaea, doaozeci şi cinci de mii  de oameni zmulgînd sabie, afară den ceia ce lăcuia în Gavaa, Carei s-au socotit 700  de oameni aleş dentru tot norodul, la amîndoao mîinile direpţi; toţi aceştea, prăştiaş,  lovind cu pietrile părul, şi nu greşind. Şi tot omul lui Israil s-au socotit, afară den fiii  lui Veniamin, 400000 de oamenizmulgînd sabie; şi toţi aceştea, oameni războinici. Şi  să sculară şi să suiră la Vethil şi întrebară întru Dumnezău; şi zisără fiii lui Israil: "Cine  să va sui noao povăţuind, ca să săbată cu fiii lui Veniamin?" Şi zise Domnul : "Iuda să  va sui povăţund". Şi să sculară fiiilui Israil dimineaţa şi să bătură asupraGaveii. Şi ieşi  tot omul lui Israil întru războiu cu Veniamin şi să rînduiră împreună cuei om Israil la  războiu, cătră Gavaa. Şi ieşiră fiii lui Veniamin den cetate şi au surpat întru Israil în  ziua aceaea 22000 de oamenipre pămînt. Şi să îmbărbătară tot omul lui Israil şi  adaosără a rîndui războiu în locul întru carele s-au rînduit acolo în ziua cea dentîi. Şi  să suiră fiii lui Israil şi plînsără înaintea Domnului pînă sara şi întrebară întru Domnul,  zicînd: "Au mai adaoge-voiu încă sămă apropiiu la războiu cu Veniamin,  fratelemieu?" Şi zise Domnul : "Suiţi-vă cătră el". Şi să apropiară fiii lui Israil cătră  fiii lui Veniamin întru ziua a doao. Şi ieşi Veniamin întru întimpinare lor de la Gavaa   întruaceaeaş zi, a doao, şi au pierdut încă den norod 18000 de oameni pre pămînt, toţ  aceştea, cu sabiile zmulte. Şi să suiră toţi fiii lui Israil şi tot norodul şi au venit la Vethil  şi au plînsu şi au şezut înaintea Domnului şi aupostit în ziua aceaea pînă sara şi au adus  ardere-de-tot a mîntuirei înaintea Domnului. Şi au întrebat fiii lui Israil întru  Domnul, şi acolo, sicriiul făgăduinţii Domnului Dumnezău, întruzilele acealea, Şi  Finees, feciorul lui Eleazar, fiiul lui Aaron, stînd înaintea lui în zileleacealea. Şi au   întrebat fiii lui Israil întru Domnul, zicînd: "Au mai adaoge-voiu încă a ieşi  larăzboiu cu fiii lui Veniamin, fratelui mieu, au conteni-voiu?" Şi zise Domnul :  "Suiţi-vă şi mîine voiu da pre dînsul întru mîna voastră". Şi au pus fiii lui Israil strajă   împrejurul lui Gavaa. Şi s-au suit fiii lui Israil cătră Veniamin întru ziua a treia şi  s-au rînduit cătră Gavaa, ca şi odată şi altădată. Şi ieşiră fiii lui Veniamin întru  întimpinarea norodului şi să trasără afară den cetate şi au început a lovi den norod,  răniţi, în ce chip odată şi altădată întru căi, carea iaste una suindu-să la Vethil, iară  alta, suindu-să la Gavaa, întru ţarină, ca vro 30 de oameni întru Israil. Şi zisără fiii  lui Veniamin: "Să împiadică înaintea noastră, ca şi întîiu". Şi fiiilui Israil zisără: "Să  fugim, ca să-i scoatem afară den cetate, la căi". Şi au făcut aşa. Şi tot omul lui Israil  s-au sculat den locul lui şi s-au tăbărît la Valthamar; şi straja lui Israil sălupta den  locul lui, de cătră apusul lui Gavaa. Şi veniră dempotriva Gavaaii zeace mii de oameni  aleş dentru tot Israilul Şi războiul să îngreuia. Şi ei n-au cunoscut că să aţîţă preste ei  răul. Şi au înfrînt Domnul pre Veniamin înaintea feaţii lui Israil şi au pierdut fiii  lui Israil întru Veniamin zua aceaea 25000 şi 100de oameni, aceştea toţi smulgînd  sabie. Şi văzură fiii lui Veniamin cum s-au înfrînt; şi audat omul lui Israil lui  Veniamin loc, căci aunedăjduit la straja carele au pus cătră Gavaa. Şi straja s-au  pornit şi s-au răvărsat cătră Gavaa; şi mearsă straja şi au lovit cetateatoată cu gură  de sabie. Şi sămnul era la omul lui Israil cătră strajă, sabie, ca să rădice eipară de fum  de la cetate. Şi să întoarsă om Israiltean la războiu şi Veniamin au început a lovipre cei  răniţ întru omul lui Israil, ca vro 30 de oameni, căci au zis: "Însă bătîndu-să să bate înaintea   
{p191} noastră ca şi războiul cel dentî". Şisămnul să sui mai mult den cetate, stîlp defum; şi căută Veniamin dendărătul lui, şi iată, să sui săvîrşire  cetăţii în ceriu. Şi om Israiltean s-au întors şi sîrgui omul Veniamin, şivăzură că  s-au aţîţat lui răul. Şi au datdosul înaintea omului lui Israil la calea pustiiului; şi  războiul au ajuns preste ei şi cei depren cetăţi surpa pre el, în mijlocul lor. Şi au tăiat  pre Veniamin şi l-au gonit pre el de laNua denapoia lui, pînă în preajma lui Gavaa,  ca să-l odihnească pre el odihnă; şi l-au călcatpre el pînă în preajma lui Gavaa,   cătră răsăritul soarelui. Şi au căzut de la Veniamin18000 de oameni, toţi aceştea   oameni tari. Şi au căutat ceialalţi şi au fugit la pustiiu, lapiatra lui Remmon, şi l-au  zdrumicat pre el întru căi, 5000 de oameni; şi s-au lipit denapoia lor pînă la Gadaam  şi au ucis dentru ei2000 de oameni. Şi să făcură toţ ceia ce aucăzut întru Veniamin  25000 de oameni zmulgînd sabie, în zua aceaea; tot aceştea, oamenii puterii. Şi să  abătură ceialalţi şi fugiră lapustiiu, la piatra lui Remmon, 600 de oameni; şi au şăzut la  piatra lui Remmon patruluni. Şi omul lui Israil s-au înturnat la fiiilui Veniamin şi  i-au lovit pre ei cu gură desabie, de la cetate, pre rîndu, pînă la dobitoc, pînă la tot ce  s-au aflat la toate cetăţile; şi cetăţile, cîte s-au aflat, le-au ars cu foc.   
{JudecătoriiCapXXI} Şi fiii lui Israil s-au jurat în Masifa, zicînd: "Om  dentru noi nu va da prefata lui lui Veniamin întru fămeaie". Şi au mers tot nărodul la  Vethil şi auşăzut acolo pînă sara înaintea lui Dumnezeu şi au rădicat glasul lor şi au  plînsplînsoare mare şi au zis: " pentru căci, Doamne, Dumnezeul lui Israil, s-au  făcutaceasta astăzi întru Israil, a să strica întru Israil un fealiu?" Şi fu a doo zi, şi să  mînecănărodul şi zidiră acolo jîrtăvnic şi au adus ardere-de-tot a mîntuirei. Şi au  zis fiii lui Israil: "Cine e cela ce nu s-au suit întru adunare, dentru toate fealiurile lui   Israil, cătră Domnul?" Căci jurămîntul mare era celuia cenu s-au suit cătră Domnul  la Masifa, zicînd: "Cu moarte să moară". Şi s-au mîngîiat fiiilui Israil pentru  Veniamin, fratele lor, şizisără: "Rîdicatu-s-au astăzi un fealiu dentru Israil; ce  vom face acestora ce au rămas, pentru fămei? Şi noi ne-am jurat Domnului ca să  nule dăm lor dentru featele noastre întru fămei". Şi ziseră: "Carea iaste una den   fealiurile lui Israilcarea nu s-au suit cătră Domnul la Masifa?"Şi iată, n-au venit  om la tabară de la Iavis a luiGalaad, la adunare. Şi să socoti nărodul şi, iată, nu era   acolo om dentru ceia ce lăcuiescuîn Iavis a lui Galaad. Şi au trimis acolo adunarea  12000 de oameni dentru fiii puterii şi porunci lor, zicînd: "Păsaţ şi loviţ pre toţi ceiace  lăcuiescu în Iavis a lui Galaad, cu gură desabie, şi pre muieri şi pre nărod. Şi acesta e  cuvîntul carele veţ face: tot bărbatul şi toatămuiarea carea cunoaşte patul bărbatului  săprocleţiţi, iară pre fecioare să le cruţaţ". Şi au făcut aşa. Şi au aflat dentru ceia ce  lăcuia în Iavis Galaad 400 de feate fecioare, carele n-au conoscut bărbaţ la patul  bărbatului, şi le-au adus pre eale la tabără la Silo, carea iaste în pămîntul lui Hanaan.  Şi au trimis toată adunarea şi au grăit cătră fiii lui Veniamin, ceia de la piatra lui  Remmon, şi i-au chematpre ei la pace. Şi să întoarse Veniamin cătră fiii lui Israil în   vreamea aceaea şi au datlor muierile carele era dentru muierile luiIavis Galaad şi  le-au plăcut lor aşa. Şi nărodul s-au mîngîiat pre Veniamin, căci au făcut Domnul  tăiare întru fealiurile lui Israil. Şi ziseră cei bătrîni ai adunării: "Ce vom face celor  rămaş, pentru fămei? Căci s-au stins dentru Veniamin muiare şi cum vafi moştenire  mîntuită lui Veniamin şi să nu săstingă fealiu dentru Israil? Şi noi nu vom putea să le  dăm lor muieri dentru featele noastre, căci am jurat fiilor lui Israil, zicînd: Blestemat  cela ce dă muiare lui Veniamin". Şi zisără: "Iată, praznic Domnului la Silo, den zile în  zile, carea iaste de cătră miazănoapte aiVethil, despre răsărita soarelui, în  răspîntiadrumului ce să suie de la Vethil Sichima, şi dela răsărita Levonei". Şi au   poruncit fiilor lui Veniamin, zicînd: "Păsaţ şi vă ascundeţ învii. Şi veţ vedea şi, iată,  deaca vor ieşi featele celor ce lăcuiescu în Silo, jucînd cu danţuri, şi veţ ieşi den vii şi  răpiţ voao, om luifămeaie dentru featele lui Salom; şi veţimearge la pămîntul lui  Veniamin. Şi va fi cînd vor veni taţii lor au fraţii lor să să judece cătră noi, şi vom zice   cătră ei: "Miluiţi pre ei, căci n-au luat om muiarea lui la războiu, căcinu voi le-aţi  dat lor, căci n-aţi greşit". Şi au făcut aşa fiii lui Veniamin şi au luat muieridupă  n umărul lor; dentru cealea ce juca, dentru acealea au hrăpit; şi s-au dus şi s-au  întors la moştenirea lor şi au tocmit cetăţileşi au lăcuit întru eale. Şi au îmblat de acolo  fiii lui Israil în vreamea aceaea, omla fealiul lui şi la rudenia lui; şiieşi de acolo omul la  moştenirea lui. În zilele acealea nu era împărat întru Israil, omul ce e direptîn ochii lui făcea.   
{p192} 
{RuthCapI} Şi fu în zilele cînd judeca judecători, şisă facu foamete pre pămînt; şimearse om den Vithleaemul Iudei casă  nemerniceasca în ţarena lui Moav? el şi muiare lui şi amîndoi fecioriilui. Şi numele  omului, Avimeleh, şi numelemuierii lui, Noemin, şi numele celor doi fecioriai lui,  Maalon şi Heleon, efrateani den Vithleaemul Iudei; şi veniră la ţarena lui Moav, şiera   acolo. Şi muri Elimeleh, bărbatul Noeminnii, şi rămase ea şi amîndoi feciorii ei. Şi  luară lor fămei moaviteance, numele uniia, Orfa, şi numele ai doilea, Ruth; şi lăcuiră   acolovreo 10 ani. Şi muriră amîndoi, Maalon şiHeleon, şi rămase muiarea de barbatul  ei şi de amîndoi feciorii ei. Şi să sculă ea şi amîndoao nororile ei, şi sa întoarsără den  ţarenalui Mouv, pentru căci au auzit în ţarena luiMoav cum au socotit Domnul nărodul  Lui, casă le dea lor pîini. Şi ieşi den locul unde eraea acolo, şi amîndoao nurorile ei   împreunăcu ea. Şi mergea pre cale ca să să întoarc în pămîntul Iudei, şi zise Noemin   amînduroranororelor ei: "Păsaţ dară, întoarceţi-vă fieştecare la casa cea părintească  a ei, să facă Domnul cu voi milă, în ce chip aţ făcut cu ceimorţi şi cu mine. Dea  Domnul voao şi să aflaţ odihnă, fiecarea în casa bărbatului ei". Şi foarte le sărută pre  eale, şi ridicară glasul lorşi plînseră. Şi ziseră ei: "Au nu cu tine nevom întoarce la   norodul tău?" Şi zise Noemin: "Întoarceţi-vă dară, featele meale, pentru căci  meargeţ cu mine? Au doară încăîm sînt mie feciori în pîntecele mieu, şi vor fivoao  bărbaţi? Întoarceţi-vă dară, featelemeale, pentru aceaea căci am îmbatrînit, ca sănu  fiu eu de bărbat. pentru căci am zis: "Amvîrstă ca să fiu eu la bărbat şi aş fi  îngreuiatăcu bărbat şi voiu naşte feciori, au doara îi veţaştepta pînă vor creaşte mari?  Şi lor va veţopri, ca să nu va faceţ la bărbat? Nu, featelemeale, pentru căci mi s-au  amărît foarte pentru voi, pentru căci ieşi întru mine mîna Domnului". Şi rîdicară glasul  lor, şi plînseră încă, şi săruta Orfa pre soacra-sa şi să întoarse la norodul ei, şi Ruth  mearse cu dînsa. Şi zise Noemin cătră Ruth: "Iată, s-au întors cumnată-ta cătră   norodul ei şi cătră bozii ei; întoarce-te dară şi tu înapoia cumnateitale". Şi zise Ruth:  "Să nu mă întimpine premine ca să las pre tine, ca să mă întorc dennapoia ta; căci tu  unde vei mearge, voiu mearge, şi unde te vei sălaşlui, mă voiu sălăşlui; norodultău,  nărodul mieu, şi Dumnezăul tău, Dumnezeul mieu. Şi unde vei muri, voiu muri, şi   acolo mă voiu îngropa. Aceastea să-m facămie Domnul şi aceastea să-m adaogă,  cămoartea va împărţi întru mijlocul tău şi întrual mieu". Şi văzînd cum să întăreaşte ea  să meargă cu ea, au încetat ca să mai grăiască cătră dînsa. Şi mearseră amîndoao, pînă  au sosit eale la Vithleaem. Şi fu după ce au veniteale la Vithleaem, şi au răsunat toată   cetatea pentru dînsele şi ziseră: "De iaste aceastaNoemin?" Şi zise cătră eale: "Nu mă  chemaţi Noemin, chemaţi-mă Cea Amară, căci s-au amărît întru mine Cel Destul  foarte. Eu plină m-am dus, şi deşartă m-au întors Domnul. Şi pentru ce mă  chemaţi Noemin? Şi Domnul m-au smerit pre mine şi Cel Destulm-au chinuit".  Şi să întoarse Noemin şi Ruth Moaviteanca, nora ei, împreună cu dînsa,  întorcîndu-se den ţarina lui Moav; şiaceastea au sosit la Vithleaem la începutul seacirii de orzu.   
{RuthCapII} Şi Noeminii om conoscut bărbatului ei. Şi omul, tare în vîrtute, den rudenialui Elimeleh, şi numele lui, Vooz. Şi  zise Ruth Moaviteanca, cătră Noemin: "Să mă duc dară la ţarină şi voiuculeage den  spice dup urmă, unde voiu aflahar întru ochii lui". Şi zise ei: "Pasă, fata mea". Şi  mearse. Şi mergînd, adună în ţarinaîn urma seceratorilor; şi căzu întru nemerireîn  partea ţarinii lui Vooz, celuia den rudenialui Elimeleh. Şi iată, Vooz au venit de la  Vithleaem şi zise secerătorilor: " Domnul, cuvoi". Şi zisera lui: " blagoslovească-te  Domnul ". Şi zise Vooz copilaşului lui celuia ce era ispravnic preste secerători: "Cine e  tinereao aceasta?" Şi răspunse copilasul cela ce sta preste secerători şi zise:  "CopilaşaMoaviteanca iaste, ceaea ce s-au întors cuNoemina den ţarina lui Moav, Şi  zise: " aduna-voiu dară şi voiu culeage în znopidenapoia celora ce seacera". Şi veni  şi stătu dedimeneaţa pînă în sară, nu odehni în ţarinănemică". Şi zise Vooz cătră Ruth:  "Nu ai auzit, fata mea? Să nu mergi la altă ţarină săculegi, şi tu să nu mergi de aicea;  aici să telipeşti împreună cu featele meale. Şi ochii tăi la ţarină, unde vor secera, şi vei  meargedenapoia lor. Iată, am poruncit copilaşilor casă nu se atingă de tine. Şi cînd vei  înseta, şi veimearge la vase şi vei bea de unde vor lua apăşi copilaşii". Şi căzu preste  faţa ei şi să închină preste pămînt şi zise cătră el: "Ce căci am aflathar întru ochii tăi, ca  să mă cunoşti pre mine? Şieu sînt streină". Şi răspunse Vooz şi zise ei: "Cu veaste mi  s-au povestit cîte ai făcut cusoacra ta, după ce au murit bărbatul tău, şicum ai lăsat  pre tatăl tău şi pre maica ta, şi pămîntul naştirei tale, şi ai mers cătră norodulcarele n-ai ştiut de ieri şi de alaltaieri. Să   
{p193} plătească Domnul lucrul tău şi facă-se plata taplină de la Domnul Dumnezăul lui Israil, cătrăCarele ai venit,  ca sa nedejduieşti supt arepileLui" Şi ea zise: "Sa fiu aflat har întru ochiităi, doamne!  Căci m-ai mîngîiat şi căci ai grăitpre inema roabei tale, şi, iată, eu nu voiu fi cauna  dentru roabele tale!". Şi zise ei Vooz: "Acum iaste ceasul de mîncat. apropie-te  dară aici şi vei mînca den pîinele meale şi veiîntinge pîinea ta în oţet". Şi şăzu Ruth de  laturea seciărătorilor şi-i frînse ei Vooz pîine, şimîncă şi să sătură şi rămase. Şi să  sculă aculeage şi porunci Vooz copilaşilor lui, zicînd: "Şi pentre snopi să adune şi să  nu o ruşinaţpre dînsa. Şi tiind ţineţ, şi încă puind, veţpune ei de ceale frînte, şi  lăsaţi-o pre dînsa şiva mînca şi va aduna, şi să nu o dojănit preea". Şi adună în  ţarenă pînă în sară, şi bătuceale ce au strîns, şi să făcu ca o ifi de orz. Şi rădică şi întră  în cetate şi văzu soacră-sa ceale ce au adunat. Şi aducînd Ruth au dat eicarele au  lăsat, den carele s-au săturat. Şi zise ei soacră-sa: "Unde ai adunat astăzi şi unde  ai făcut? Fie cela ce te-au cunoscut blagoslovit". Şi spuse Ruth soacră-sa unde  au făcut Şi zise: "Numele omului cu carele am făcut astăzi, Vooz". Şi zise Noemin  norori-sa: " blagoslovit iaste Domnului, pentru căci n-au lăsat mila Lui cu cei vii  şi cu cei morţi". Şi zise ei Noemin: " apropie-să noao omul, dentru rudeniile noastre  iaste". Şi ziseRuth cătră soacră-sa: "Şi încă, căci au zis cătrămine: "Cu featele meale  să te lipeşti, pînă vorsfîrşi toată seacerea carea iaste la mine". Şi zise Noemin cătră  Ruth, noru-sa: "Bine, fata mea, căci ai ieşit cu featele lui şi nu te vorcălca pre tine  de tot într-alte ţareni". Şi sălipi Ruth cu featele lui Vooz, a aduna pînă asăvîrşi seacerea orzului şi seacerea grîului.   
{RuthCapIII} Şi şăzu împreună cu soacră-sa şi zise ei Noemin, soacră-sa: "Fata mea, să nu-ţ cercu ţie odihnă,   pentru ca binesă ţi să facă? Şi acum, au doarăVooz nu iaste cunoscut noao, unde aifost  cu featele lui? Iată, el vîntură aria orzului într-această noapte. Iară tu să te scalzi şi  săte ungi şi vei pune prejur tine îmbrăcăminteata şi te vei sui pre arie. Să nu te cunoşti  omului, pîna va săvîrşi el a mînca şi a bea. Şi vafi culcîndu-să el, şi vei cunoaşte  locul undedoarme acolo, şi vei mearge şi vei descopericeale de lîngă picioarele lui şi  vei dormi şi el vaspune ţie ceale ce vei face". Şi zise Ruth cătrăea: "Toate cîte-m vei  zice mie voiu face". Şi să pogorî la arie, şi făcu după toate cîte i-au poruncit ei  soacră-sa. Şi mîncă Vooz şi bău şi săveseli inema lui şi veni să doarmă într-o  partea clăditurii; şi ea veni pre ascuns şi descopericeale de lîngă picioarele lui şi să  culcă. Şi fu la miazănoapte, şi să spămîntă omul şi să turbură şi, iată, muiare dormiia  la picioarelelui. Şi zise: "Cine eşti tu?" Şi ea zise: "Eu sînt Ruth, roaba ta, şi vei învăli  cu aripa ta preste roaba ta, pentru că rudenie eşti tu". Şi zise Vooz: " blagoslovită tu  Domnului Dumnezeu, fata mea, pentru că ai îmbunăţitmila ta cea de apoi decît cea  dentîi, ca să nu mergi tu după tineri, macară sărac, macarăavut. Şi acum, fata mea, nu te  teame, toate cîte vei zice face-ţ-voiu ţie, pentru că ştie tot fealiul nărodului mieu  că muiare a puterii eştitu. Şi acum, adevărat rudenie eu sînt; şiîncă iaste rudenie mai  aproape decît mine. Mîi noaptea, şi va fi, demineaţă, de te va rudi, bine, rudească-te,  iară de nu va vrea să terudească, rudi-te-voiu eu, viu Domnul ! Dormi pînă   dimineaţa!" Şi dormi lîngă picioarele lui pînă dimeneaţă; şi ea să sculădimeneaţa mai  nainte decît a cunoaşte om preaproapele lui. Şi zise Vooz: "Să nu să cunoascăcum au  venit muiarea la arie!" Şi zise ei: "Adu-ţi fota de preste tine şi ţine pre ea". Şi eaţinu  pre ea, şi măsură 6 de orzu şi puse preste ea şi întră în cetate. Şi Ruth au întrat la  soacră-sa şi ea zise: "Ce iaste, fata mea?" Şi-ispuse toate cîte au făcut ei omul. Şi  zise ei: "Ceale 6 de orzu aceastea mi-au dat mie, căceau zis cătră mine: "Să nu întri  deşartă la soacră-ta". Şi ea zise: "Şăz, fata mea, pînă a te conoaşte pre tine cum va  cădea cuvîntul, pentru că nu se va potoli omul, pînă se vasăvîrşi cuvîntul astăzi".   
{RuthCapIV} Şi Vooz să sui pre poartă şi şăzu acoloşi, iată, rudenia   mergea pre aproape, de carele au zis Vooz. Şi zise cătră dînsul Vooz: "Abătîndu-te,  şăzi aicea". Şi el să abătu şi şăzu. Şi luo Vooz 10 oameni den cei mai bătrîni ai cetăţii  şi zise: "Şădeţi aicea". Şi şăzură, şi ziseVooz rudeniei: "Partea ţarenii carea iaste a  fratelui nostru, a lui Elemeleh, care au datNoemin, ceiia ce s-au întors den ţarina  luiMoav, şi eu am zis: "Descoperi-voiu ureacheata, zicînd: Ia-ţi, înaintea celora  ce şăd şi înaintea celor mai bătrîni ai norodului mieu. De vei să rudeşti, rudeaşte, iară  de nu vei sărudeşti, spune-mi, şi voiu conoaşte; că nu iaste afară den tine a rudi, şi eu  sînt după tine". Şi el zise: "Eu sînt şi voiu rudi". Şi zise Vooz: "În ziua ce ai luat ţarina  den mîna Noeminii, şide la Ruth Moaviteanca, muiarea celui mort, premoştenirea lui  să agonisesti ţie, ca să rădici numele celui mort preste moştenirea lui". Şizise rudenia:  "Nu voiu putea să rudesc mie, pentru ca să nu stric moştenirea mea; rudeaşte tu ţie  rudenia mea, căci nu voiuputea să rudesc". Şi aceasta e direptare înainte întru Israil,   preste rudenie şi preste schimbare să stea tot cuvîntul, şi dezlegaomul încălţemintea lui  şi da aproapelui săuceluia ce rudiia rudenia lui, şi aceasta e mărturie întru Israil. Şi zise  rudenia lui Vooz: "Iaţie rudenia mea". Şi dezlegă încălţemintea luişi deade lui. Şi zise  Vooz celor bătrîni şi latot norodul: " mărturi voi astăzi cum am agonisit toate ale lui  Elemeleh şi toate cîte sînt alelui Helon şi ale lui Maalon den mîna Noeminii. Şi pre  Ruth Moaviteanca, pre muiarealui Maalon, am luat mie fămeaie, ca să rădicnumele  celui mort pre moştenirea lui şi nu vaperi numele celui mort dentru fraţii lui şi denbrîul  locului lui, mărturi voi astăzi". Şi răspunseră tot norodul şi ziseră cei den  poartămarturi, şi cei bătrîni ziseră: "Dea Domnulmuiarea ta, ceaea ce întră în casa ta,  ca Rahilşi ca Lia, carele au zidit amîndoao casa lui Israil, şi au făcut puteare în Iefratha  şi va finume în Vithleaem. Şi facă-se casa ta cacasa lui Feres, pre carele au născut  ThamarIudei, den sămînţa ta să-ţ dea ţie Domnul, dencopilaşa aceasta, feciori". Şi  luo Vooz preRuth şi-i fu lui muiare şi întră la dînsa şi-ideade ei Domnul naştere  şi născu feciori. Şi ziseră muierile cătră Noemin: " blagoslovit Domnul, Carele n-au  stricat ţie astăzirudenia şi să să cheame numele tău întru Israil! Şi va fi ţie întru cela ce  întoarcesufletul şi ca să hrănească bătrîneaţele tale, căci noru-ta, ceaea ce te-au  iubit pre tine, au născut fecior, carea iaste ţie mai bună decît 7 feciori". Şi luo Noemin  copilaşul şi-l puse în sînul ei şi fu lui ca o doică. Şi-i numiră luivecinele numele,  zicînd: "Născu-se feciorNoeminii!" Şi numiră numele lui Ovid. acestae tatul lui  Iesei, tatul lui David. Şi aceastea-s naşterile lui Fares: Fares au născut preEsrom, şi  Esrom au născut pre aram, şi aramau născut pre Aminadav, şi Aminadav au născut pre  Naason, şi Naason au născutpre Salmon, şi Salmon au născutpre Vooz, şi Vooz au   născutpre Ovid, şi Ovid au născutpre Iesei, şi Iesei au născut pre David.   
{ÎmpăraţiICapI} Şi fu un om den Armathem Sifa, den muntele lui Efraim,  şi numele lui, Elcana, fecior lui Ieremeilu, al feciorului lu Iliu, fecioru lui Thoche,  înNasiv den Armathem, den muntele lui Efraim. Şi la acesta, doao muieri, numeleuniia,  Anna, şi numele al doilea, Fenana. Siera la Fenana copii, şi la Anna nu era copilu. Şi să  suia omul acela den zile în zile, den cetatea lui, den Armathem, a se închina şi a jîrtvui  Domnului Dumnezăului Savaoth în Silom. Şi acolo Ili şi cei feciori ai lui, Ofni  şiFinees, preoţii Domnului. Şi fu o zi şi jîrtvi Elcana şi au dat Fenanii, fămeii lui, şi la  toţi fiiiei, şi featelor ei, părţi. Şi Annii au dat parte, după obraz, căci nu era la ea copil,  însă căci pre Anna o iubiia Elcana decît preFenana mai mult, şi Domnul au închis  cealede prejur zgăul ei. Căci n-au dat ei Domnul copil după primejdia ei şi după  scîrba primejdiei ei, şi să întrista pentru aceasta, căci au închis Domnul ceale de   împrejurul zgăului ei, casă nu-i dea ei copil. Aşa făcea den an în an, cînd să suiia la  Casa Domnului, şi sa mîhniia, şi plîngea, şi nu mînca. Şi zise ei Elcana, bărbatul ei:  "Anna!" Şi zise: "Iată eu, doamne". Şi zise ei: "Ce iaste ţie căci plîngi? Şi pentru ce nu  mănînci? Şi pentru căci tebate inima ta? Nu sînt eu mai bun ţie decîtzeace fii?" Şi să  sculă Anna după ce au mîncat ei la Silom şi stătu înaintea Domnului, şi Ili preotul  şedea pre jăţiu, la pragurile porţilor besearicii Domnului. Şi ea, amărîtă la suflet, şi  s-au rugat cătră Domnul şi plîngîndau plîns Şi s-au rugat rugă Domnului, zicînd:  "Adonai Doamne, Eloi Savaoth, de veicăutînd căuta pre smerenia roabei Tale şi-Ţ  vei aduce aminte de mine şi nu vei uita roabaTa şi vei da roabei Tale sămînţă de  bărbat, şi-l voiu da ţie înaintea Ta, dat pînă în ziua morţii lui", şi vin şi îmbătare nu  va bea şi hier nu se vasui pre capul lui". Şi fu cînd înmulţi rugîndu-se înaintea  Domnului, şi Ili preotulpăzi gura ei. Şi ea grăiia întru inima ei şi buzele ei să clătiia, şi  glasul ei nu se auziia; şi oascultă pre ea Domnul, şi o socoti pre ea Ili cao beată. Şi  zise ei copilaşul lui Ili: "Pînă cînd te vei îmbăta? Rădică-ţ vinul tău şi pasăden locul  Domnului!" Şi răspunse Anna şi zise: "Nu, doamne, fămeaie întru nesilnicăzi sînt eu,  şi vin şi îmbătare n-am băut şirăvărsu sufletul mieu înaintea Domnului. Nu da pre roaba ta întru fata păgînă   
{p195}, căci den mulţimea multelor ziselor meale şi den mulţimea mîhnirii meale, m-am topit pînă acum". Şi răspunse Ili şi zise   cătră ea: "Pasă întru pace, Dumnezeul lui Israil să-ţ dea ţie toată cearerea ta carea ai  cerşut de la El". Şi zise Anna: " aflat-au roaba ta har întru ochii tăi!" Şi mearse  muiarea în calea ei şi întra la popasul ei şi au mîncat cu bărbatul ei şi au băut, şi fata ei  nu s-au mai izmenit încă. Şi mînecîndu-se demineaţa, să închinară Domnului şi  mearsără precalea lor. Şi întră Elcana în casa lui, Arimathem, şi cunoscu Elcana pre  muiarea lui, Anna, şi-Ş adusă aminte de ea Domnul, şizemisli. Şi fu în vreamea  zilelor, şi născu fecior şi numi numele lui Samuil, zicînd ca: "De la Domnul Dumnezeu  Savaoth l-am cerşut pre el". Şi s-au suit omul Elcana şi toatăcasa lui la Silom, să   jîrtvuiască jîrtva zilelor şirugile lui şi toate zecile pămîntului lui. ŞiAnna nu s-au suit  cu el, căci au zis bărbatuluiei: "Pînă să va sui pruncul de-l voiu înţărcapre el, şi să va  ivi feaţei Domnului şi va şadeapînă în veac acolo". Şi zise Elcana, bărbatul ei: "Fă ce e  bine în ochii tăi, şăzi pînă undevei înţarca pre el, ce să întărească Domnul ceau ieşit  den gura ta!" Şi au şăzut muiarea şi daţîţă feciorului ei, pînă l-au înţărcat pre el. Şisă  sui împreună cu el în Silom, cu viţel de treiani şi cu pîine şi cu ifi de făină curată şi cu  burduf de vin. Şi au întrat în Casa Domnului, înSilom, şi copilaşul împreună cu ei; şi  au adus înaintea Domnului, şi au junghiat tată-său jîrtva carea făcea den zile în zile  Domnului, şiaduse copilaşul şi au junghiat viţelul. Şi auadus Anna, maica copilaşului,   cătră Ili, Şizise: " întru mine, doamne! Viu e sufletul tău, eu sînt muiarea ceaea ce au  stătut înaintea ta împreună cu tine, cînd m-am rugat cătră Domnul. pentru copilaşul   acesta mă rugam, şi au dat mie Domnul cearerea mea, care amcerşut de la dînsul. Şi  eu aduc pre el Domnului toate zilele carea trăiaşte el, slujba Domnului". Şi s-au închinat acolo Domnului.   
{ÎmpăraţiICapII} Şi să rugă Anna şi zise:  "Întăritu-s-au inema mea întru Domnul, înălţă-se cornul mieu întru  Dumnezeul mieu; lărgi-se asupra vrăjmaşilor miei gura mea, căci m-am bucurat   întru mîntuirea Ta! Căci nu iaste sfînt ca Domnul şi nuiaste dirept ca Dumnezeul  nostru şi nu iastesfînt, afară den Tine! Nu vă lăudaţ, nicigrăiţ nalte întru covîrşîre şi să  nu iasă maregraiu den rostul vostru, căci Dumnezeulcunostinţelor Domnul, şi  Dumnezeu gătindispravile Sale. Arcul celor tari au slăbit, şi cei slabi s-au încinsu cu  puteare. Ceiplini de pîine să împuţinară, şi cei flămînzi aulăsat pămîntul; căci stearpă  au născut şapte, şi cea multă întru fii au slăbit. Domnulomoară şi învie, pogoara în iad  şi suie. Domnul sărăceaste şi îmbogăţeaşte, smereaşte şi înalţă. Rădică de la pămînt  presărac şi den gunoiu scoalaăpre sărac ca să şazăel cu silnecii norodului şi scaun de  măriremoştenind lor. Dînd rugă celui ce să roagăşi blagoslovi anii direpţilor, căci nu cu  vîrtuteae omul tare, Domnul slab va face pre potrivnecul Lui, Domnul sfînt. Nu se  laude înţeleptul întru înţelepciunea lui şi nu se laudetarele întru tăria lui şi nu se laude  bogatul întru bogăţia lui, Ce întru aceasta să să laude cela ce să laudă: întru a priceape  şi aconoaşte pre Domnul şi a face judecată şidireptate întru mijlocul pămîntului.  Domnul S-au suit în ceriu şi au tunat, acesta vajudeca marginea pămîntului, dirept  fiind, şi dăvîrtute împăraţilor noştri şi va înălţa cornulunsului Lui". Şi lăsară pre el   acolo înaintea Domnului şi se duse la Arimathem, şi copilaşul slujiia feaţii Domnului   înaintea lui Ili preotul. Şi fiii lui Ili preotul fii păgîni, neştiind pre Domnul. Şi venitul  preotului, de la oameni, de la tot cela ce jîrtvuia; şi veniiacopilaşul preotului, daca  fierbea carnea, şiundiţa cu 3 dinţi, în mîna lui, Şi o sloboziiapre ea în căldarea cea  mare sau în tengire sauîn oală şi tot ce să suia în undiţă îş lua lui preotul; ca aceastea  făcea la tot Israilul, celora ceveniia a face jîrtvă Domnului în Silom. Şi mai nainte decît  a să tămîia seul, veniia copilaşul preotului şi zicea omului ce jîrtvuia decarne să frigă  preotului: "Şi nu voiu lua de latine carne hiartă den căldare". Şi zicea omul cela ce   jîrtvuia: "Tămîiască-se întîiu, dară, cum se cuvine seul, şi atuncea ia ţiedentru toate  carele pohteaşte sufletul tău!" Şizise: "Ba, că acum vei da, iară de nu, voiu luacu tărie!"  Şi era păcatul copilaşilor mare înaintea Domnului foarte, căci nu socotiia jîrtva  Domnului. Şi Samuil era slujind înaintea Domnului, copilaşul încins cu efud dein, Şi  veşmînt mic au făcut lui maica lui, şi aducea lui den zi în zi, cînd să suia ea cu bărbatul  ei a jîrtvui jîrtva zilelor. Şi blagoslovi Ili pre Elcana şi pre fămeaia lui, zicînd: "Să-ţ  răsplătească Domnul sămînţă dentru fămeaiaaceasta, pentru datoria ce ai dat  Domnului!"Şi s-au dus omul la locul lui. Şi au socotit Domnul pre Anna, şi au  zemislit şiau născut încă 3 feciori şi 2 feate, şi să măricopilaşul Samuil înaintea  Domnului. Şi Ili bătrîn foarte, şi au auzit ceale ce făceafiii lui fiilor lui Israil, toate, şi cum dormiia   
{p196} împreună fiii lui cu muierile ceale ce dvoriia lîngă  uşăle cortului mărturiei; şi zise lor: " pentru căci faceţi după cuvîntul acesta careleeu  auzu den rostul a tot nărodul Domnului? Nu, feţii miei, nu, căci nu e bun auzul  careleauzu pentru voi; nu faceţ aşa, căci nu sîntbune auzirile carele eu auz, ca să faceţ   norodul să nu slujască nărod la Dumnezău. Deva greşind va greşi om la om, şi se vor  ruga pentru el Domnului; şi de va greşi Domnuluiom, cine se va ruga pentru el?" Şi nu  ascultaglasul tatului lor, căci vrînd vrea Domnul să-i strice pre ei. Şi copilaşul  Samoil mergea mărindu-se şi era bun cu Domnul şi cu oamenii. Şi veni omul lui  Dumnezău cătră Ili şizise: "Aceastea zice Domnul : "Descoperind M-am descoperit   cătră casa tătîne-tău, fiind eiîn pămîntul Eghipetului robi casei lui Faraon. Şi am  ales casa tătîne-tău dentru toate caselelui Israil, Mie să-M prioţască, ca să să suie  pre jîrtăvnicul Mieu şi să tămîiaze cu tămîie şi sărîdice efud înaintea Mea. Şi am dat  casei tătîne-tău toate ale focului fiilor lui Israil, întrumîncare. Şi pentru căci ai căutat   preste tămîia Mea şi la jîrtva Mea cu neruşinat ochiuşi ai slăvit pre fiii tăi mai vîrtos  decît pre Mine, să vă îngrăşaţ începătura a toată jîrtva lui Israil înaintea Mea? pentru  aceaea, aceasta zice Domnul Dumnezăul lui Israil: Zis-am: Casa ta şi casa  tătîne-tău va petreace înaintea Mea pînă în veacu! Şi acum zice Domnul: Nice   într-un chip Mie, căci numaipre ceia ce vor mări pre Mine voiu mări, şicela ce Mă  defaimă pre Mine se vanecinsti. Iată, vin zile şi voiu surpa Semenţia ta şi semenţia  casei tătîne-tău, şi nu va fiţie bătrîn în casa ta. Vei prăvi întărireabesearecilor întru  toate cîte vei îmbunătăţipre Israil şi nu va fi bătrîn în casa ta în toatezilele, Şi om nu va  surpa ţie de la jîrtăvnicul Mieu toate zilele, ce ca să lipsască ochii luivoiu face şi să să  surpe sufletul lui, şi toatăpresosala casei tale vor cădea întru sabia oamenilor. Şi acesta  ţie semnul carele vaveni preste aceşti 2 fii ai tăi, Ofni şiFinees: întru o zi vor muri   amîndoi. Şi voiurîdica Mie preot credincios, carele toate cealedentru inima Mea şi  dentru sufletul Mieu vaface, şi voiu zidi Mie casă credincioasă şi vapetreace înaintea  unsului Mieu toate zilele. Şi va fi tot cel rămas întru casa ta vaveni să să închine lui, cu  un ban de argint şi cu o pîine, zicînd: "Leapădă-mă la una den preoţiile tale să  mănîncu pîine!"   
{ÎmpăraţiICapIII} Şi copilaşul Samoil era slujind  Domnului, înaintea lui Ili preotul; şi cuvîntul Domnului era cinstit întru zilele acealea,  nu era videnie să aleagă. Şi fuîn ziua aceaea, şi dormiia Ili întru locullui şi ochii lui au  început a se îngreuia. Şi nu putea să vază şi sfeaşnicul Domnului mainainte de ce să  stingea, şi Samoil dormiia înbeseareca Domnului, unde era sicriiul lui Dumnezău, Şi  grăi Domnul : "Samoil, Samoil!" Şi zise: "Iată eu!" Şi alergă cătră Ili şi zise: "Iată eu,  ce m-ai chemat?" Şi ziseIli: "Nu te-am chemat, întoarce-te de dormi!"Şi să  întoarse de dormiia, şi adaose încă Domnul a chema pre Samoil şi-l chemă:  "Samoil, Samoil!" Şi să duse la el al doilea rînd şi zise: "Iată eu, ce m-ai chemat?"  Şi zise: "Nu te-am chemat, fiiule, întoarce-te şi dormi!" ŞiSamoil mai nainte decît  a cunoaşte pre Dumnezău şi mai nainte de a i se arăta lui cuvîntul Domnului. Şi adaose  Domnul a chema preSamoil al treilea rînd, şi să sculă şi mearse cătră Ili şi zise: "Iată  eu, ce m-ai chemat?" Şi cunoscu Ili că Domnul au chemat pre copilaş. Şi zise Ili lui  Samoil: "Întoarce-te şi dormi, fiiule, şi va fi de te va chema Cela ce te cheamă, şi  vei zice: "Grăiaşte, Doamne, căci aude robulTău!" Şi mearsă Samoil şi dormi în  locullui. Şi veni Domnul şi Să aşăză şi-l chemăpre el ca şi o dată şi altă dată:  "Samoil, Samoil!" Şi zise Samoil: "Grăiaşte, că ascultărobul Tău!" Şi zise Domnul   cătră Samoil: "Iată, Eu fac cuvintele Meale întru Israil, cîttot cela ce va auzi pre eale  vor răsuna amîndoao urechile lui. În ziua aceaea voiurădica asupra lui Ili toate cîte am  grăit, în casalui; înceape-voiu şi voiu săvîrşi. Şi am poruncit lui cum voiu izbîndi Eu   preste casalui, pînă în veaci, întru strîmbătăţile fiilor lui, carele au cunoscut; căci  grăind de rău pre Dumnezeu fiii lui, şi nu-i învăţa pre ei. Şi nici aşa, M-am jurat  casei lui Ili, de să va iertastrîmbătatea casei lui Ili, întru tămîie şi întru jîrtvile lui, pînă  în veac". Şi doarme Samoilpînă dimineaţă şi să mînecă dimineaţa şideşchise uşile  Casei Domnului. Şi Samoil sătemu să spuie videnia lui Ili. Şi zise Ili cătră Samoil:  "Samoile, fiiule!" Şi zise: "Iatăeu!" Şi zise: "Ce e cuvîntul ce s-au grăit cătră tine?  Să nu ascunzi dară de cătră mine! Aceastea să-ţ facă Dumnezeu şi aceastea să-ţ  adaogă, de vei ascunde de la mine cuvînt, dentru toate cuvintele ce s-au grăit cătră  tine, întru urechile meale!" Şi spuse Samoil lui Ili toate cuvintele şi n-au ascuns de   cătră el, şizise Ili: " Domnul sîngur binele înaintea Lui vaface". Şi să mări Samoil şi  era Domnul cu el şi n-au căzut dentru toate cuvintele lui preste pămînt   
{p197}. Şi au cunoscut tot Israilul, de la Danşi pînă la Virsavie, cum e  credincios Samoil întru proroc a să face Domnului. Şi Săadaosă Domnul a Să arăta în  Silom; căci S-au descoperit Domnul cătră Samoil în Silom, după cuvîntul  Domnului; şi să încrezu Samoilca să să facă întru proroc Domnului, întru tot Israilul,  de la marginea pămîntului, pînă la margine. Şi Ili bătrîn foarte, şi feciorii lui mergînd mergea şi rea calea lor înaintea Domnului.   
{ÎmpăraţiICapIV} Şi să făcu în zilele acealea, şi să adunarăcei streini de fealiu asupra lui Israil întru războiu; şi ieşi   Israil întru timpinarea lor, întru războiu, şi să tăbărîrăla Avinezer. Şi cei streini de   fealiu să tăbărîră la Afec. Şi să rînduiră cei streinide fealiu de războiu asupra lui Israil  şi săînfrînsă războinl şi greşi om Israil înaintea celor streini de fealiu şi să răniră întru  rînduială, la cîmpu, 000 de oameni. Şi veni nărodul la tabără şi zisără bătrînii lui Israil:  " întru ce ne-au lovit pre noi Domnul astăzi înaintea celor streini de fealiu? Să luom   cătrănoi chivotul Dumnezeului nostru den Silom şisă iasă den mijlocul nostru şi ne va  mîntui denmîna vrăjmaşilor noştri". Şi trimise nărodul la Silom şi rădică de acolo  sicriiul făgăduinţei Domnului puterilor, Ce şade pre heruvimi. Şi amîndoi fiii lui Ili,   împreună cu sicriul făgăduinţei lui Dumnezeu, Ofni şiFinees. Şi fu după ce veni  sicriiul făgăduinţei Domnului în tabără, şi strigă tot Israil cuglas mare şi răsună   pămîntul. Şi auziră ceistriini de fealiu glasul strigării şi ziseră ceistriini de fealiu: "Ce  iaste strigarea aceasta mare întru tabăra evreilor?" Şi au cunoscut căsicriul Domnului au  venit în tabără. Şi să spămîntară cei striini de fealiu şi ziseră: "Aceşti Dumnezăi au  venit cătră ei în tabără, vai noao, scoate-ne pre noi, Doamne, astăzi, căce nu s-au  făcut ca aceasta ieri şi alaltaieri. Vai noao, cine ne va scoate prenoi den mîna  Dumnezăilor celor mai întăriţ aceştea? Aceştea sînt Dumnezăii ceia ce aubătut  Eghipetul cu toată rana, şi întru pustiiu. Întăriţi-vă şi vă faceţi întru bărbaţi, striinii  de fealiu, pentru ca să nu slujiţi evreilor în cechip au slujit noao: şi veţi fi întru bărbaţi  şiveţi da războiu lor!" Şi deaderă războiustreinii de fealiu cătră ei şi greşaşte om   Israil înaintea celor striini de fealiu. Şi au fugit fieştecarele la lăcaşul lui. Şi s-au făcut  rană mare foarte şi căzură dentru Israil 30000 depedestri. Şi sicriiul lui Dumnezău  s-au luat, şi amîndoi fiii lui Ili au murit, Ofni şi Finees. Şi alergă om ieminean  dentru rînduială şi veni la Silom întru ziua aceaea; şi hainele lui, rupte, şi pămînt preste  capul lui. Şi veni şi iată, Ili şedea pre scaunul lui, lîngă uşa cetăţii, socotind calea, căce  era inema lui întristată pentru sicriiul lui Dumnezău. Şi omul au întratîn cetate să  povestească şi strigă toată cetateacu glas mare. Şi auzi Ili glasul strigării şi zise: "Ce e  glasul strigării aceştiia?" Şi omul sîrguind întra înlăuntru şi spuse lui Ili. Şi Ili fiiu de  90 de ani şi ochii lui s-au întunecat şi n-au văzut. Şi zise Ili oamenilor celor ce sta   lîngă el: "Ce iaste glasul sunetului acestuia?" Şi omul sîrguind au venit cătră Ili. Şi zise  lui: "Eu sînt cela ce viu den tabără şi euam fugit den rînduiala războiului astăzi". Şi  zise Ili: "Ce iaste cuvîntul ce s-au făcut, fiiule?" Şi răspunse copilaşul şi zise: "Fugi  om Israil de cătră faţa celor striini de fealiu; şi s-au făcut rană mare întru norod, şi   amîndoifiii tăi au murit, şi sicriiul lui Dumnezău s-au luat". Şi fu deaca-ş aduse  aminte de sicriiul lui Dumnezău, şi căzu den jăţiu, dendărăt, ţiindu-să de poartă; şi i  să sfărîmă spinarea lui şimuri, căce bătrîn era omul şi greu. Şi acestaau judecat pre   Israil 40 de ani. Şi nora lui, fămeaia lui Finees, zămislită fiind a naşte, şiauzi veastea că  s-au luat sicriiul lui Dumnezăuşi au murit socrul ei şi bărbatul ei, şi au plînsuşi au   născut, căce s-au întorsu spre ea chinurile ei. Şi în vreamea ei moare şi zisără ei  muierile cealea ce sta lîngă ea: "Nu te teame, căce fiiu ai născut!" Şi n-au răspuns şi  n-au luat aminte inema ei. Şi au numit copilaşul Uevari Varhavoth, pentru sicriiul  lui Dumnezău şi pentru socrul ei şi pentru bărbatulei, Şi zisără: "Să depărtă mărirea de la Israil, luîndu-se sicriiul lui Dumnezău".   
{ÎmpăraţiICapV} Şi luară cei striini de fealiu sicriul lui Dumnezău şi au adus pre el de la Avenezer la Azoton. Şi  au luat ceistriini den fealiu sicriiul Domnului şiau băgat pre el în casa lui Dagon şi-l  pusără pre el lîngă Dagon. Şi mînecarăazoteanii a doao zi şi întrară în casa lui Dagonşi  văzură şi iată, Dagon căzut preste faţa lui, pre pămînt, înaintea sicriiului lui Dumnezău.  Şi rădicară pre Dagon şi-l pusără pre el lalocul lui. Şi să făcu cînd mînecară a doua  zi şi iată, Dagon căzut preste faţa lui, pre pămînt, înaintea sicrilului făgăduinţei  Domnului. Şi capul lui Dagon şi amîndoao talpele picioarelor lui rupte preste  denainţele pragurilor, afethem fieştecarele, şi amîndoao palmele   
{p198}  mîinelor lui căzute pre prag, fără numai spinarea lui Dagon au rămas. pentru aceaea nu  calcă preoţii lui Dagon şi tot cela ce întră în casa lui Dagon preste stepena caseilui  Dagon, în Azot, pînă în zio aceasta, căcipăşind păşesc. Şi să îngreuie mîna Domnului  pre Azot şi aduse lor şi undă lor la corăbii şi în mijlocul cetăţii lor crescură şoareci şisă  făcu turburare de moarte mare în cetate. Şi văzură oamenii ai Azotului că iaste aşa  şizisără că: "Nu va şădea sicriiul Dumnezăuluilui Israil împreună cu noi, căci nesîlnică  emîna Lui preste noi şi preste Dagon, Dumnezăul nostru". Şi au trimis şi au adunat pre  Domnii celor streini de fealiu cătră ei şi ziseră: "Ce vom face sicriiului Dumnezăului  lui Israil?" Şi ziseră ghetheii: "Mute-se sicriiul Dumnezăului lui Israil cătră noi, la  Gheth!" Şisă mută sicriiul Dumnezăului lui Israil laGhieth. Şi fu după ce să mută el, şi  să făcumîna Domnului în cetate, gîlceavă marefoarte, şi au lovit pre oamenii cetăţii,  den micpînă la mare. Şi i-au lovit pre ei la şăzuturilelor şi au făcut ghetheanii lor  şăzuturi. Şi trimit sicriiul lui Dumnezău la Ascalon; şi fudeaca întră sicriiul  Dumnezăului lui Israil laAscalon, şi au strigat ascaloniteanii, zicînd: "Ce aţi întors  sicriiul Dumnăzăului lui Israil cătră noi, să ne omorîţ pre noi şi pre norodulnostru?" Şi  au trimis şi au adunat pre toţi Domnii celor de fealiu streini şi ziseră: "Trimeateţi  sicriiul Dumnăzăului lui Israil şi să săaşaze la locul lui şi să nu omoare pre noi şi  pre norodul nostru". Căci s-au făcut gîlceavă demorte întru toată cetatea area foarte,  daca au întrat sicriiul Dumnezăului lui Israil acolo. Şi cei vii, ce nu au murit, s-au  rănit la şăzuturi, şi s-au suit strigarea cetăţii în ceriu.   
{ÎmpăraţiICapVI} Şi era sicriiul Domnului în ţarina celorstreini de fealiu, 7  luni şi undă pămîntul lor şoareci. Şi chemară ceistreini de fealiu popii şi vrăjitorii  şidescîntătorii lor, zicînd: "Ce vom face sicriiului Domnului? arătaţi-ne noao şi cuce  vom trimite pre el la locul lui?" Şi ziseră: "De veţi trimite voi sicriiul făgăduinţei  Domnului Dumnezăului lui Israil, să nu-l trimeateţi dară deşărt, ce dînd daţi-I  Luice e al muncii, şi atuncea vă veţi vindeca şi sava ierta voao, cîndai nu se va depărta  mînaLui de cătră voi". Şi ziseră: "Ce iaste almuncii să dăm Lui?" Şi ziseră: "După  n umărul Domnilor celor streini de fealiu, 5 şăzuturide aur, căci greşală întru voi şi   întru boiariivoştri şi norodului, şi 5 şoareci de aur, Asămănarea şăzuturilor voastre şi  asămănarea şorecilor voştri, celora ce strică pămîntul; şi veţi da Domnului mărire:   pentru ca să să iuşureaze mîna Lui de cătră voi, şi dela Dumnezăii voştri şi de la   pămîntul vostru. Şi pentru căci îngreuiaţi inemile voastre, în ce chip au îngreuiat  Eghipetul şi Farao inemilelor? Nu cînd au batjocurit pre ei, i-au trimispre ei şi  s-au dus? Şi acum luaţi şi faceţ un car nou şi doao vaci ce au născut dentîiu, fărăde  viţei, preste carele nu s-au pus jug, şi înjugaţi vacile la car şi le luaţi fiii lor den  napoialor acasă. Şi veţi lua sicriiul Domnului şi veţ pune pre el pre car; şi vasele ceale  de aur veţda Lui pentru muncă; şi veţ pune întru punereversecathan den partea lui şi  veţ trimite pre elşi va mearge. Şi veţ vedea, de pre calea hotarului lui veţ mearge spre  Vethsamis, el ne-au făcut noao răul acestu mare; şi de nu, şivom cunoaşte cum nu  mîna Lui s-au atins denoi, ce o întîmplare aceasta ni s-au făcut noao". Şi au făcut  cei streini de fealiu aşa şi au luat doao vaci ce au născut dentîiu şi le-auînjugat pre  eale la car şi fiii lor i-au închis într-o casă. Şi au pus sicriiul Domnului pre car şi  themaergaz şi şoarecii de aur şi asămănările şăzuturilor. Şi să îndireptară vacile în cale  pre calea Vethsamis, în cărareaîn care mergea, şi osteniia şi nu să abătea îndireapta au  în stînga. Şi Domnii celor streinide fealiu mergea denapoia lui pînă la hotarăle  Vethsamis. Şi cei den Vethsamis secera seacere de grîu în vale: şi rîdicară ochiilor şi  văzură sicriiul Domnului şi să veseliră întru timpinarea lui. Şi carul întră în ţarina lui  Osie de la Vethsamis şi au pus acolo lîngă el piatră mare şi despicară leamnele caruluişi  vacile le aduseră întru ardere-de-tot Domnului. Şi leviţii au adus sicriiul  Domnului şi themaergaz ce era cu el şi unealtele ce era preste el de aur şi le puseră   preste piatra ceamare; şi oamenii den Vethsamis adusără ardere-de-tot şi au   jîrtvuit jîrtvă în ziua aceaea Domnului. Şi cei Domni a celor streini de fealiu vedea şi  să întoarseră la Acaron, în ziua aceaea. Şi aceastea-s şăzuturile ceale de aur, carele  au dat cei streini de fealiu, muncii Domnului: a Azotului unul, aGazei unul, a  Ascalonului unul, a Ghethiiiunul, a Acaroniii unul. Şi şoreceii cei de aur, după  n umărul tuturor cetăţilor celorstreini de fealiu, ale celor Domni, den cetateîntărită, şi  pînă la oraşul ferezeului şi pînă lapiatra cea mare, unde au pus preste ea  sicriiulfăgăduinţii Domnului, pînă în ziua aceasta, ceaea ce e în ţarina lui Osie  Vethsamisitului. Şi nu se bucurară fiii lui Ehoni întru bărbaţi Vethsamisului căci au  văzut sicriiul Domnului; şi au omorît întru ei 70 de bărbaţ   
{p199} şi 50000 de oameni; şi au plîns nărodul, căciau lovit Domnul întru nărod rană marefoarte.  Şi ziseră oamenii cei den Vethsamis: "Cine va putea să treacă înaintea Domnului  Dumnezăului celui Sfînt, Acestuia? Şi cătră cine să va sui sicriiul făgăduinţii Domnului  de la noi?" Şi trimiseră soli cătră ceiace lăcuiesc în Cariathiarim, zicînd: "Întors-au  cei streini de fealiu sicriiul Domnului; pogorîţi-vă şi suiţi pre el cătră voi!"   
{ÎmpăraţiICapVII} Şi vin oamenii den Cariathiarim şi aduc sicriiul  făgăduinţii Domnului, şi-l bagă pre el în casa lui Aminadavcel den deal; şi pre  EIiazar, feciorullui, l-au sfinţit să păzască sicriiulfăgăduinţei Domnului. Şi să făcu  dentrucare zi era sicriiul în Cariathiarim, să înmulţiră zilele şi să făcură doaozăci de ani  şi căutară toată casa lui Israil denapoia Domnului. Şi zise Samuil cătră toată casa lui   Israil, zicînd: "De vă întoarceţ voi cu toată inema voastră cătră Domnul, rădicat pre  Dumnezeiicei streini den mijlocul vostru şi desişurile, şigătiţ inemile voastre cătră  Domnul, şi slujiţLui sîngur; şi va scoate pre voi den mîna celorstreini den fealiu". Şi  rădicară fiii lui Israilpre valemi şi desişurile Astarothului şi au slujit Domnului sîngur.  Şi zise Samuil: " adunaţ cătră mine pre tot Israilul la Masefath, şi mă voiu ruga pentru  voi cătră Domnul ". Şi s-au adunat nărodul la Masefath şiau cărat apă şi au turnat   înaintea Domnuluipre pămînt şi au postit în ziua aceaea şi au zis: "Am greşit înaintea  Domnului!" Şi judecaSamuil pre fiii lui Israil la Masefath. Şi auauzit cei streini de   fealiu căci s-au strînsu toţfiii lui Israil la Masefath, şi s-au suit Domniicelor  streini de fealiu asupra lui Israil. Şi audfiii lui Israil şi să spămîntară de cătră faţa  celorstreini de fealiu. Şi zisără fiii lui Israil cătrăSamuil: "Să nu taci despre noi, ca să  nu strigeSamuil cătră Domnul Dumnezeul tău, şi ne vamîntui pre noi den mîna celor  streini de fealiu". Şi zise Samuil: "Să nu mi să facă mie sămă depărtez de la Domnul  Dumnezeul mieu, ca să nu strig pentru voi, rugîndu-mă". Şi luo Samuil un miel  sugariu şi-l aduse pre el ardere-de-tot, împreună cu tot nărodul, Domnului. Şi  strigă Samuil cătră Domnul pentru Israil şi-l ascultă pre el Domnul. Şi era Samuil   aducînd arderea-de-tot, şi ceistreini de fealiu să apropiară de războiuasupra lui   Israil; şi tună Domnul cu glas mareîn ziua aceaea preste cei streini de fealiu şi  sărăvărsară şi greşîră naintea lui Israil. Şi ieşiră bărbaţii lui Israil den Masefath şigoniră  pre cei streini de fealiu şi au lovit pre eipînă dedesuptul lui Vethhor. Şi luo Samuil o  piatră şi o puse pre ea în mijlocul Masefathei şi în mijlocul Cei Vechi şi au  numitnumele ei Avenezer, care să tîlcuiaşte PiatraAjutoriului, şi zise: "Pînă aicea  ne-au ajutatnoao Domnul ". Şi smeri Domnul pre cei streini de fealiu şi nu mai  adaosără încă a venila hotarul lui Israil. Şi să făcu mîna Domnului preste cei streini de   fealiu, toate zilele luiSamuil. Şi să deaderă cetăţile carele au luat cei streini de fealiu de  la fiii lui Israil şi le-au dat pre eale lui Israil, de la Accaron pînă laGhieth; şi hotarul  lui Israil l-au luat den mînacelor streini de fealiu şi era pace întru mijlocul lui Israil  şi întru mijlocul Amoreului. Şi judeca Samuil pre Israil, toate zilele vieţiilui. Şi mergea  den an în an şi încungiura pre Vethiil şi pre Galgala şi pre Masefa şijudeca pre Israil,   întru toate sfinţitele aceastea. Iară învîrtejirea lui la Armathem, căci acolo era casa lui;  şi judeca acolo pre Israil. Şi zidi acolo jîrtăvnic Domnului.   
{ÎmpăraţiICapVIII} Şi fu după ce îmbătrîni Samuil, şi pusepre fiii lui  judecători lui Israil. Şi aceastea sînt numele feciorilor lui: celdentîiu născut, Ioil, şi  numele celui aldoilea, Avia, judecători în Versavie. Şi n-au mersu fiii lui în cale şi  s-au abătutdenapoia săvîrşirei şi lua daruri şi abăteadireptăţi. Şi să adunară oamenii  lui Israil şimearseră la Arimathem cătră Samoil. Şi ziseră lui: "Iată, tu ai îmbătrînit, şi  fiii tăi nu merg în calea ta; şi acum pune preste noi împărat să ne judece pre noi, ca şi  cealealaltelimbi". Şi era rău cuvîntul în ochii luiSamuil, deaca ziseră: "Dă-ne noao   împărat săne judece pre noi!" Şi să rugă Samuil cătră Domnul. Şi zise Domnul cătră  Samuil: "Ascultă glasul norodului în ce chip vor grăi cătră tine, căci nu pre tine  defăimară, ce preMine defăimară, ca să nu împărăţesc preste ei. După toate faptele  carele Mi-au făcut Mie, dentru care zi i-am scos pre ei den Eghipet şi pînă în ziua  aceasta, şi M-au lăsat preMine şi au slujit la alţi Dumnezăi, aşa ei fac şiţie. Şi acum  ascultă glasul lor; însă căci mărturisindu-te vei mărturisi lor şi vei povesti lor  direptul împăratului carele va împărăţi preste ei". Şi zise Samuil tot cuvîntul Domnului   cătră norod, ceia ce cereade la el împărat, şi zise: " acesta e venitul împăratului carele  va împărăţi preste voi: Prefiii voştri va lua şi va pune pre ei în carăle lui şi în călăreţii  lui, şi alergători înaintea carălorlui. Şi să-i puie pre ei lor preste sute   
{p200} şi preste mii, şi să are arătura lui, şi să seacere seacerea lui, şi a  culeage culesul lui, şi să facăunealte de războiu lui şi unealte carălorlui. Şi pre featele   voastre le va lua făcătoare de mir şi bucătărease şi framîntătoare. Ţarenile voastre, şi  viile voastre, şi maslinetul vostru va lua şi va da robilor lui. Şi sămînţa voastră şi viele   voastre vazeciui şi va da scopiţilor lui şi robilor lui. Şi pre robii voştri, şi pre roabele   voastre, şi cerezile voastre ceale bune, şi măgarii voştriva lua şi va zeciui la lucrurile lui  Şi turmele voastre va zeciui; şi voi veţi fi lui robi. Şi veţi striga în ziua aceaea de cătră  faţa împăratului vostru, carele aţi ales voao! Şi nu va asculta Domnul voao în zilele  acealea, căci voiaţi ales voao împărat". Şi nu vrea norodul să asculte pre Samuil şi zise  lui: "Nu! Ce numai că împărat va fi preste noi, Şi vom fişi noi ca şi toate limbile, şi ne  va judeca pre noi împăratul nostru, şi va ieşi înaintea noastră, şi va bate războiul  nostru". Şi auzi Samuil toate cuvintele norodului şi le grăi pre eale la urechile  Domnului. Şi zise Domnul cătră Samuil: "Asculta glasul lor şi le împărăţeaşte lor   împărat". Şi zise Samuil cătră oamenii lui Israil: "Meargă fieştecarele la cetatea lui".   
{ÎmpăraţiICapX} Şi era om den fiii lui Veniamin, şinumele lui, Chis, fiiul  lui Eviil, feciorul lui Iiared, feciorul lui Vahir, feciorul lui Afec, fiiu de om emeniu,  om tare în vîrtute. Şi la acesta e fecior, şi numele lui, Saul, bine mare, om bun, şi nu era   întru fiii lui Israil om mai bun decît el; de la umăr şi în sus mai nalt decît tot pămîntul.  Şi au perit măgăriţele lui Chis, tată lui Saul, şi zise Chis cătră Saul, fiiul lui: "Ia   împreună cu tine unul den posluşnici şi vă sculaţi şi meargeţi şi căutaţi măgăriţele". Şi  au trecut pren muntele lui Efraim. Şi au trecut pren pămîntul lui Selca, şi nu au aflat; şi  au trecut pren pămîntul lui Segalim, şi nu era; şiau trecut pren muntele lui Iamin, şi nu  au aflat. Şi venind ei la pămîntul lui Sif, şi Saul zise slugii lui ce era cu el: "Vino şi să  ne întoarcem, ca nu, lăsînd tată-mieu ceale pentru măgari poartă grijă pentru noi". Şi  zise lui sluga: "Iată dară omul lui Dumnezău, în cetatea aceasta şi omul slăvit; tot ce va  grăi sosind de faţă va fi. Şi acum să meargem dară acolo pentru ca să ne spuie noao  calea noastră, pre carea am mers pre ea". Şi zise Saul slugii lui ce era împreună cu el:  "Şi iatăcă vom mearge, şi ce vom aduce omului lui Dumnezău? Căce pîinile s-au  sfîrşit de la vasele noastre, şi mai mult nu iaste împreună cu noi ca să aducem omului lui  Dumnezău. Ce iaste la noi?" Şi adaose sluga a grăi lui Saul şi zise: "Iată, să află în  mîna mea a patra den siclu de argint; şi vei da omului lui Dumnezău şi ne va spune  noao calea a noastră". Şi înainte întru Israil aceastea zicea fieştecarele cînd mergea a   întreba pre Dumnezău: "Vino şi să meargem cătră cela ce veade!"Căce pre proroc îl  chema norodul mai nainte cel ce veade. Şi zise Saul cătră copilaşul lui: "Bun cuvînt,  vino şi să meargem!" Şimearsără în cetate, unde era acolo omul lui Dumnezău. Ei  suindu-să la suişul cetăţii şi ei aflară fetişoarele ieşite să ia apă; şi zisărălor: "De  iaste aicea cel ce veade?" Şi raspunsără fetişoarele lor şi zisără lor: "Iaste, iata înaintea  feaţii voastre; sîrguiţi acum, căce pentru zi au venit la cetate, căce jîrtvă norodului  astăzi în Vamma. Deaca veţi întra în cetate, aşa îl veţi afla pre el în cetate, mainainte  decît a sa sui el la Vama a mînca; căcenu va mînca norodul, pînă va întra el, căce acesta   blagosloveaşte jîrtva, şi după aceaea mănîncă striinii. Şi acum vă suiţi, căce pentru zi  veţ afla pre el". Şi să suiră în cetate. Ei mergînd înlăuntru, în mijlocul cetăţii, şi iată,  Samuil ieşi întru timpinarea lor ca să să suie la Vama. Şi Domnul descoperi ureachea  lui Samuil cu o zi mai nainte decît a întra cătră el Saul, zicînd: "Ca în vreamea aceasta   mîine, voiu trimite cătră tine om den fealiul luiVeniamin şi-l vei unge pre el întru  mai mare preste norodul Mieu, Israil, şi va mîntui pre norodul Mieu den mîna celor  striini de fealiu; căce am căutat pe smerenia norodului Mieu, căce au venit strigarea lor   cătră Mine". Şi Samuil au văzut pre Saul şi Domnul au răspunsu lui: "Iată omul carele  am zis ţie; acestava Domni întru norodul Mieu!" Şi să apropie Saul cătră Samuil în  mijlocul cetăţii şi zise: "Spune-mi dară mie, carea iaste casa celuiace veade?" Şi  răspunsă Samuil lui Saul şi zise: "Eu sînt sîngur. Sui-te înaintea mea laVama şi  mănîncă cu mine astăzi, şi te voiu trimite dimineaţă, şi toate ceale den inema ta voiu  povesti ţie. Şi pentru măgăriţile ce-s pierdute ţie astăz de trei zile, să nu pui inima ta   întru eale, căce s-au aflat. Şi la cine-s ceale frumoase ale lui Israil? Au nu la tine  şi la toată casa tătîni-tău?". Şi răspunse Saul şi zise: "Doară fecioru sau om iemineu  eu sînt, al celui mai mic toiag de fealiul lui Israil? Şi den neamul cel mai mic, dentru  tot toiagul lui Veniamin! Şi moşia mea, mai mică decît toate moşiile lui Veniamin! Şi   pentru căce ai grăit cătră mine după cuvîntul acesta?" Şi au luat Samuil pre Saul şi copilaşul .