TRAGODIA LUI OREST, de prea învăţatul şi cu învăpăiată dragoste spre procopsirea neamului romanesc marele postealnic ALEXANDRU BELDIMAN, acum întîi tălmăcită din limba franţozească în cea romanească. La BUDA, în crăiasca tipografie a Universitatei Ungariei, 1820. [2] Obrazele Orest fiul Clitemnestrei şi al lui Agamemnon Electra Ifia surori ale lui Orest Clitemnestra, soţia lui Eghist Eghist, tiranul Argosului Piladi, prietenul lui Orest Pamen, slugă bătrână şi credincioasă a casei lui Agamemnon Dimas, Ofiţer al Cvardei Crăeşti [3] SCURTĂ CUPRINDERE A TRAGODIEI. Agamemnon Împăratul Argosului, după îndelungatul război al Troadei, întorcându-se iarăşi înapoi, au poruncit să se facă un palat, şi o capişte, în malul mării, spre a prăznui zioa întoarcerii sale. Însuşi în praznicul acesta Clitemnestra soţia sa, unită dintru o scârnavă dragoste cu Eghist, unul din curtezanii săi, l-au omorât, făcându-se Eghist silnic, şi nelegiuit stăpânitoriu Argosului, îngropând pre Agamemnon, în capiştea cea de acolo. Copiii lui Agamemnon au rămas trei: Ifia, Electra şi Orest. Electra întâmplându-se de faţă la uciderea părintelui său, au răpit pre Orest, şi l-au dat lui Piladi, slugă credincioasă, ca să fugă cu el, ca viind la vârstă, să vie, ca să-şi ceară scaonul părintesc. Ifia fiind blândă, şi plecată la voinţele vitregului şi a maicei sale, se afla slobodă; iară Electra iute, şi răsplătitoare, şi de a pururea împrotivă, şi răzvrătitoare, era păzită, şi de a pururea în fiară. După trecere de vreame Eghist vrând a-şi încredinţa împărăţiaArgosului, au trimis pre Plisten fiiul său cu altă soţie, ca să [4] caute pre Orest, să-l omoară. Acesta după o scurtă cercetare l-au aflat, şi în loc să omoară pre Orest, au căzut el mort. Aceasta au dat bărbăţie lui Orest, şi mai cerând de la alţi Crai prieteni ai părintelui său ajutoriu, au purces spre Argos. Acolo aproape o furtună i-au sfărâmat corabiile, l-au lipsit de tot ajutoriul, scăpând numai el şi Piladi, sabiia şi inelul lui Agamemnon, şi o gurnă întru carea era cenuşa trupului lui Plisten, cu carele au vrut să amăgească pe Eghist, că iaste cenuşa lui Orest. Au ajuns la palatul din malul mării, însuş în zioa aceaia, întru carea se obicinuia Eghist în tot anul a face praznic, sărbând zioa însurării sale. Acolo au aflat pre Pamen slugă veche şi credincioasă a părintelui său, fiind păzitoriu palatului aceluia. Au mijlocit chipuri, ca să amăgească pre Eghist, să nu se facă cunoscut surorei sale, şi să-şi tragă partizani, şi la sfârşit după multe greotăţi şi împrotiviri să izbândească, să omoare pre Eghist, şi să rămâe el stăpânitoriu Argosului; însă cu aceea jălenie, căci vrând a lovi cu sabiia tătâne-său pre Eghist, aflându-se încleştat cu maică-sa, au omorât-o şi pre ea. [5] TRAGODIIA LUI OREST. FACEREA ÎNTÂI. CORTUL 1 Ifia, Pamen. Ah, Pamen ! Ah, prea iubite, spune-mi, iast-adevărat, Că-n locul cest sânguratec, într-acest duios palat, Izvor de durere mie, văpaia ce m-au topit, Să cerc întru el năcazuri, ce nu s-au mai pomenit. Cu-a surorei meale lacrămi, durearea mea să unesc. Să privesc nenorocirea, întru carea veţuesc. Nenorocita Electra, sorioara ce-am iubit, Oare cu Eghist nu vine, la mormântul cest scârbit ? Într-ale căruia sânuri, tatăl nostru s-au topit, Vai mie, nelegiuitul, nu cumva au poruncit. Al lui Agamemnon sânge, să mai vaz-a se vărsa, Să mai adape pământul, împlinind voinţa sa. Şi noi iarăş să fim marturi, unui praznic otrăvit, Praznic al nelegiuirei, tot într-o zi potrivit. Pamen Dintr-o capişte uitată, pot zice, de lumea toată. Un păzitoriu ticălos. Ce s-au tras într-o pustie, să petreacă-n vecinicie. Poţi s-aştepţi vreun folos? [6] Sufletul meu pătimeaşte, pre Agamemnon jeleşte, Şi pre Orest să-l văz viu, Şi cătră Ceriu cu strigare, înalţ rugăciune mare. De-atâta mai mult nu ştiu. O Ifio prea slăvită ! Această zi otrăvită, În tot anul o privim. Spaimă ne pricinueşte, tot norodul îngrozeşte. Vrând şi nevrând suferim. A unei curţi otrăvite, scopos, gânduri potrivite, Unde pot eu să le ştiu; Nu pot ca să se lăţască, nici în chip să se vestească. Într-acest lăcaş pustiu. Lumea auz că vorbeaşte, că Eghist se îngrijeaşte, În cu totul turburat. Şi că Electra cu sine, la praznic aicea vine, Zic a fi adevărat. A o lăsa nu să-ncrede, de strigările ce vede. Că o face neîncetat. Se teame de răzvrătire, ş-a norodului pornire. Când va fi el depărtat. A ei duioasă strigare, şi dreptăţile ce are. Crede că vor deştepta Norodul din adormire, spre o dreaptă răsplătire, Cu toţii se vor lupta. De aceaia, să-ngrijeşte, mişcările ei pândeaşte, Ca pre o roadă o ţin Niciodată fără pază, n-o lasă ca să se vază, Undeva cât de puţin. [7] Ifia. Sorioara mea-n robie, Ceriule cum ai răbdat ? Al lui Agamemnon sânge, vreodată s-au mai dat ? Într-atâta împilare, şi aşa de defăimat, De un barbar făr’ de leage, de un câne blăstămat. Clitemnestra ca o maică, cum poate a o lăsa ? Căci a noastră defăimare, atârnă ş-asupra sa. Pamen Mândria această mare, soru-ta de n-ar avea, A duşmanului pornire, a îndumpleca putea. Dacă ale sale arme, sânt suspinuri şi oftări, De ce dar aşa mândrie, de ce atâtea mustrări ? Nimica nu-şi răsplăteaşte, nici îşi face vrun folos. Decât aţâţă un varvar, să-l vază mai mânios. Ifia Că-ntr-aceast-adăpostire, mă lasă de vieţuesc, Fără necinste mai mare, crede-mă, mă mulţemesc. Slobodă fiindu-mi mâna, am chip să împodobesc. Mormântul unui Părinte, ce din suflet îl iubesc. Departe de ai miei duşmani, departe de-ai săi gelaţi, De nişte zidiri cumplite, de mânie înfocaţi. Într-acest loc sângeratic, pustiu şi mie mult trist, Pot în linişte a plânge, şi să blastăm pe Eghist. Nu mă aflu osândită, pururea ca să-l privesc, Decât în zioa aceaia, ce cu spaimă pomenesc, Zi pre carea luminează, soarele foarte cu greu, Unei nunţi nelegiuite, ce nu pot să suferiu eu. [8] Întru carea ca o fiară, beat de sânge-npărătesc, Şi Clitemnestra cu dânsul ... CORTUL 2 (Electra, Ifia, Pamen). Ifia Amar mie ce privesc ! Tu aicea sorioară ? Electra Ca să-ţi vestesc am venit, Zioa osândirei noastre, praznicul cel otrăvit. Iată-mă întru robie, vezi-mă la ce-am agiuns. Ş-un duşman în fericire, decât gândea mai presus. Ifia Un noroc mai cu priinţă, să te văz îm dă prilej, Ca durearea mea cea mare, oareşce să-m alinez. Duioasele noastre lacrămi, să vedem că s-au unit. Electra Nu-mi mai pomeni de lacrămi, căci din suflet m-am căit. Umbra cea mult mie scumpă, umbra carea eu jelesc, Nu-m cere jertve de lacrămi, cu ele nu-i răsplătesc. Sânge îmi cere şi strigă, sânge vrea a se vărsa În vremea ce-au gătit toate, duşmanul spre slava sa, În vreme ce mă măreaşte, şi-şi bate de mine gioc, Atunce spre răsplătire, să s-aprinză al mieu foc, [9] Mâna sânge îmi ceare, şi strigă, sânge vrea a se vărsa, În vremea ce-au gătit toate, duşmanul spre slava sa. În vreme ce mă smereşte, şi-şi bate de mine joc, Atuncea spre răsplătire, să s-aprinză al mieu foc. Mâna mea această slabă, braţul cel neputincios, Pre mormântul ce huleşte, jertvind, să-l arunce jos. După ce pre Clitemnestra, lucru ce nu-i de crezut, Cu duşmanul dinpreună, cu ochii miei l-am văzut. Pre soţul ei să-l omoare, p-un părinte ce-l jelim, Pe a tiranului moarte, noi de ce să prelungim ? Răsplătiri, faptă bună, suspinul mieu cel duios, Decât o nelegiuire, voi de ce să fiţi mai jos. Tu, fiică a Clitemnestrei, şi odrasl-a lui Atreu, Dacă tu te temi de moarte, ajută braţului mieu. De te temi să dai lovire, de te temi să năvăleşti, Ajută surorii tale, ajută-i, că nu greşeşti. Vino, să nu pierdem vremea ! Ifia Soro, eu te sfătuesc, Ca să-mi dai o ascultare, să mă laşi ca să-ţi grăesc. Alineaz-a ta durere, astâmpără al tău foc: Căci noi n-avem nici o stare, sau prilej într-acest loc. Lacrămile ne sânt arme, ce dar apoi mai aştepţi, Pe cin-avem să ne-ajute, ce folos voeşti să vezi. Cum poţi ca să dai lovire, să omori un împărat, Care prepuind să află, de strigări încungiurat, [10] După atâte dureri, ce te mai trudeşti în gând, Geame-te să nu n-auză, duşmanul nostru plângând. Electra A mă auzi nu-m pasă, nici mă tem, nici mă sfiesc. Bucuria ce-i într-însul, a otrăvi mă silesc. Şi în loc de bucurie, să-i dau pre al mieu năcaz, Şi durearea ce m-aprinde, nedându-mi ceas de răgaz, D-al mieu ţipet şi strigare, Ceriul să-l văz mânios, Fulgerile să aprinză, şi să le arunce jos. Ca atâţa Crai nevreadnici, doară se vor deştepta, Cât de puţin să-mi ajute, c-un tiran a mă lupta. Sângele lui Agamemnon, orişicum să-i răsplătesc, Ş-apoi să fiu mulţemită, apoi să mă odihnesc. Sorioară dau ertare, duhului tău cel fricos, Căci cu a ta micşorare, cunoşti oareşice folos. Pravila lui cătră tine, nu iaste aşea de grea, Căci toată a lui urgiia, au căzut asupra mea. Tu n-ai căzut în robie, nime nu te-au defăimat, Osânda ce vezi la mine, nici o ştii, nici ai cercat. Nici ai văzut grozăvia, a unui tiran turbat, Aprins de a sa mânie, de sânge cu totul biat. Nici ucidere, nici moarte, nici haină de îngropat, Nici gătirea cea urâtă a unui praznic spurcat: N-ai văzut pre Clitemnestra, amar mie, mă-ngrozesc, Cugitul ţiind în mână, ca jelaţii ce jertvesc [11] Fierul acel de osândă, cugitul cel sângerat, Iată ce mă-nbărbătează, iată ce m-au turburat. Toat-acestea-m sânt de faţă, toate-m par că le privesc, Însuşi în locul acesta, întru care-ţi vorovesc, Loc, în care n-ai puteare, te văz că te îngrijeşti, Să n-arăţi cum că verşi lacrămi, să n-arăţi cum că jeleşti P-al nostru iubit Părinte, cu ochii miei l-am văzut Într-a duşmanului cursă, aicea cum au căzut. Supt a lor loviri cumplite, truda carea au luat, Şi ce moarte osândită, ticălosul au aflat. La cea de apoi oftare, la urmă când au strigat, Pamen, îţi aduci aminte, c-amândoi am alergat. Alerg şi ajung îndată, amar mie ce-am văzut: Pre Clitemnestra turbată, asupră-i cum au căzut, Căutând de mai trăeşte, mâinile-n rane vârând. Din prepusul ei să iasă, să-l vază mort mai curând, Pre Orest l-ai văzut bine, în braţe când l-am răpit, Voind ca să-l scap din moarte, voind să-l văz mântuit. El întru toate acestea, de o parte privitoriu. De frică pre a sa maică, o chiema într-ajutoriu. Oricât au fost de turbată, Clitemnestra n-au răbdat, Au închis ochii îndată, ca să-l scap, drumul mi-au dat. O jertvă nevinovată, să o scap, s-o mântuesc, S-o depărtez de aicea, pre Eghist să-l amăgesc. Ah, Orest ! tiranul nostru, de sângele tău dorit, Nu cumva şi ţie cursă, întinzându-ţi, ai perit ? [12] Pre tatăl tău ca să afle, că te-au trimis am prepus. Ah ! jelesc pre un Părinte, dar un frate m-au răpus. În mâinile meale lanţuri, şi cu ochii ce privesc, Osândă şi prigoniri, lucruri ce mă otrăvesc. Pamen Fiice a lui Agamemnon, odrasle de neam mărit, V-am văzut şi fericirea, şi halul cel mai cumplit. Daţi-mi mie ascultare, şi să vă încredinţaţi, Nădeajdea din voi n-o pierdeţi, mai vârtos s-o aţâţaţi. Aţi uitat făgăduinţa, Dumnezeii ce v-au dat ? De ce dar din mintea voastră cu totul aţi depărtat ? Nu ştiţi că-n locul acesta: mult, amarnic şi cumplit ? De unde eu cu Electra, pre Orest am mântuit. Aicea o să-l aducă, aici el va pedepsi Pre tiranul din viaţă, cu totul îl va lipsi. Aici în locul acesta, însăşi pe acest mormânt, Îl va scoate din viaţă, îl va pune în pământ. Ale lor făgăduinţe, nu pot să rămăe jos, Voinţa e-nvăluită, de-un nuor întunecos. Pedeapsa după greşală, urmează, dar vine-ncet. Electra Ah, Dumnezeule sfinte ! Prea mult ai întârziiat. Ifia Nu vezi pe Eghist, Pamene, că faci-atâtea gătiri, Praznicul vrea să-noiască, al scârnavei însoţiri. [13] Electra Frate-mieu în surghiunie, rătăcit şi depărtat, Nu-i pasă că eu sânt roabă: pre tatăl său au uitat. Pamen La vârsta lui nu iai seama, de ce îl năpăstueşti ? Că în vârsta bărbăţiei, de-acum întră nu gândeşti ? Întoarcerea lui aşteaptă, Dumnezeilor să crezi. Electra Ah, înţelepte bătrâne ! cât mă mângăi înşuţi vezi. Iartă a mea slăbiciune, căci răbdarea mi-au perit. O scântee de nădeajde, ce mi-au dat m-au răcorit. Aşa fără îndoială, cine ar mai tămâia Vrun Dumnezeesc jărtveltnic, dacă nu s-ar mângăia. Daca n-ar vedea vro milă, ticălosul muritoriu, Şi pedeapsa lor cea dreaptă, cătră cel asupritoriu, O, Dumnezei plini de milă, de sus, mă rog, vă uitaţi! La a unii surori lacrămi, şi p-un frate să i-l daţi. Ca cu ajutoriul vostru, să poată a pedepsi, Şi p-un tiran făr de leage, din viaţă a-l lipsi. Orest, glasul mieu ascultă, şi de ori de unde eşti, vin. Un sânge vărsat te cheamă, şi al Patriei suspin. Din pustiu unde te afli, şi creştere ai luat, Unde durearea şi chinul, mai mult te-au îmbărbătat. Fierile ceale sălbatici, de-acolo ce osândeşti ? Pre fiara ceastă din Argos, vin-aici să pedepseşti ! [14] Pe un ucigaş şi tiran: p-acesta să-l prăpădeşti, Vin să-ţ arăte Electra, în care piept să-l loveşti. Ifia Mai astâmpără-ţi durerea, soro, inima mi-ai ars, Iată maica noastră vine. Electra Maică noao ne-au rămas ? CORTUL 3. (Clitemnestra, Electra, Ifia). Clitemnestra Într-acest loc singuratic, mergeţi toţi şi mă lăsaţi, Pamen mergi tu mai departe, fiicele meale, voi staţi ! Ifia Vai mie! ce dulce nume, cu ce dragoste-l ascult. Electra Pe mine mă otrăveaşte, nu pot să-l auz mai mult. Clitemnestra Viu cas facu arătare, într-ascuns să vă vorbesc, Şi pentru binele vostru, şi soartea mea ce gândesc. Pronei ceii cu mânie, spre pedeapsă i-au plăcut. La al doile-nsoţiri, alt copil de n-am făcut. N-au vrut să se zămislească, în mine sânge strein. Sângelui mieu neprieten, duşman şi foarte hain. [15] Durearea mea cea amară, lacrămile ce-ntr-ascuns Vărsam cu necontenire, fără a ave prepus, Sfârşitul vieţii meale, cunosc bine că-l privesc, Fiicele meale streine, nu sânt, n-am să mă sfiesc. De ciuda lui Eghist încă, n-am vrut să înnăduşesc, Dragostea cea părintească necontenit o păzesc. Într-a sa copilărie, Electra mă mângăia, Dar acum nu mă ascultă, face ce voiaşte ea. Cu toate că mă defaimă, şi porunca mi-au călcat, Din inima mea iubirea, nu s-au şters, n-am râdicat. Electra O Ceriule aşa iaste ? Madamă tot mă iubeşti ? C-acest sânge se defaimă, îl cunoşti, îl socoteşti ? Ah, de păzeşti întru tine, un cuget aşa de sfânt, Vezi-mi fiarăle în mână, priveşte ş-acest mormânt. Clitemnestra Vorba ta, fiori de moarte, îmi aduce ne-ncetat, Duhul tău vr-odinioară, n-oi să-l văz înduplecat. Inimii meale dai rane, cu un fier prea otrăvit, Nu cruţa pre a ta maică, că-i vrednică de lovit. Electra Amar mie, a mea maică, arma din mâini mi-ai luat, Firea glăsuiaşte-n mine, iată m-am înduplecat. Mă blastămi pentru mustrarea, ce aţi da am îndrăznit, Pe carea atâta vreame, ascultând ai suferit. [16] Măcar că co-a ta primire, tiranul m-au osândit. A te urî ca pre dânsul, nici cu gândul n-am gândit. Sângele tău ce-i în mine, l-am iubit păn’ în sfârşit, Milă îmi era de tine, viaţa nu ţ-am vrăjmăşit. Ceriul deaca-ţ voroveşte, ah deaca te-au luminat, Şi în dreapta pocăinţă, cugetul ţe-au alinat: Nu mai face-nprotivire, nu te răzvrăti nicicum, Tăinuitei lui voinţe, supune-te de acum. Desfă-te de-acum d-un tiran, şi de reale făcătoriu, Pe un Dumnezeu ascultă, spre bine îndemnătoriu. Ad’ pre fiiul tău aicea, adu-l, că puteare ai, Strămoşeasca stăpânire, cu mâna ta să i-o dai. P-un tiran să pedepsească, pre tine a te slăvi, Răsplătind lui Agamemnon, şi eu mă voi izbăvi. Fă, mă rog, Orest să vie. Clitemnestra De Orest nu-m pomeni. Scoală-te de jos, Electro: scoală-te, nu mă mâhni. Fiarăle ce porţi, mi-e milă, şi pe tine te jelesc, De soţul mieu fie-ţi frică, teame-te, te sfătuesc. A te-nprotivi, să poate ? Unui Povăţuitoriu ? Nu-l vezi că are puteare, nu vezi că-i poruncitoriu ? Tu i-ai aprins lui mâniia, tu mai mult l-ai aţâţat, De-aceaia şi el pre tine, nemica nu te-au cruţat. Eu că îi sănt lui soţie, şi cinstită precum vezi, Vrând a-l ruga pentru tine, că n-am isprăvit mă crezi ? [17] Şi în loc să văz ispravă, să cunosc vreun folos, Se aprinde şi mai tare, îl vedeam mai mânios. Singură eşti vinovată, de necinstea-n carea eşti, Mândriia ta aceea mare, caută s-o mai smereşti. De la sora ta învaţă, cum să cade să trăeşti, Când vreai să-ţi prefaci norocul, în ce chip să te mâhneşti. Întru ale voastre sânuri, doream să mă odihnesc, Potica vieţii meale, întră voi s-o isprăvesc. Dar dacă din nebunii, făr’ de vreame vă siliţi, Pe Orest ca să-l aduceţi, voinţa să vă-npliniţi. De Eghist să nu vă pasă, atuncea vă spui să ştiţi, Că-n primejdie îl puneţi, şi voi fără greş periţi. Cu toat-a mea pocăinţă, cu toate că vă iubesc, Soţului mieu decât voao, mai mult voi să-i părtinesc. Electra Ah, Ceriule ! amar mie, p-un tiran soţ îl numeşti ? Aşa mă mângăi pre mine, cu acest chip te pocăeşti ? Vai mie ! ce-ţi foloseaşte, pocăinţa ce mi-ai spus, Şi dragostea cătră mine, ca să mă scoţi din prepus ? Fiiul tău nu vreai să vie, pe mine mă-nfricoşezi. (Cătră Ifia) Soro! Dragostea de maică, aşa să cade să vezi ? (Cătră Clitemnestra) Cât poţi lui Orest dai groază, în zadar m-am fericit, A ne mântui să vie, un frate nenorocit. Nu ştiu mila cea cerească, de nu l-au acoperit. Şi-ntr-a duşmanului cursă, să nu cază l-au ferit. [18] Sau că soţul tău acesta (c-aşa însuşi l-ai numit), Pe ascuns, cu mare grabă, ca să-l piarză s-au silit. Ifia Maica mea, mă jur pe tine, marturi îm sânt cei de sus, Aceale ce-ţi zic mă creade, nu fii mai mult la prepus. Ochii noştri aceşti jalnici, şi de lacrămi obosâţi, Pe Orest ca să mai vază, de nădeajde sânt lipsiţi. Nu te-ndura a mea maică, de fiicele ce vezi stând. Pătrunse de-a lor dureri, şi nainte-ţi tremurând. Şi d-un fiu ce ai ştiinţă, că iaste nenorocit, De patria lui departe, şi în pustiu rătăcit. Ceale ce zice Electra, nu te-ntoarce ca să vezi, Căci durearea ei vorbeaşte, să cuvine ca să-i crezi. Electra În loc s-aflăm mângăeri, nu vrea măcar să jelim, Ne sparie dac-aude, de Orest că-i pomenim. Firea lui Eghist ştiu bine, cunosc cât e de cumplit. De Orest dacă să teame, să ştii că l-au prăpădit. Clitemnestra Orest cum că e în viaţă, poţi să te încredinţezi, Tu însuţi eşti vinovată, în primejdie de-l vezi. Fii ceva mai măsurată, pornirea ta să-ţi mai calci, În scârba carea am astăzi, atât bine nu-i să-mi faci ? La praznicul ce viu astăzi, fericită mă numeşti, Împlântată-n bucurie, şi în slavele lumeşti. [19] Electro zioa de astăzi, zi de dureri o numesc, Vai mie tu plângi în hiară, eu în slavă mă topesc. Ştiu de ura ta cea mare, rugăciunile ce faci. Te-au ascultat Dumnezeii, ţi-i destul, de acum taci. Destul să-mi iau răsuflare. CORTUL 4. (Clitemnestra singură.) Pe fiii miei să-i privesc, Nu pot, că m-aprind durere, sufletul îm otrăvesc. Ah, cumplită însoţire, păcat mult nelegiuit, Legătură, nod amarnic, în sânge învăluit. Slabă foarte tare scumpă, a unor ochi rătăciţi, Ce spaimă iaste aceasta, carea îm pricinuiţi. Fericirea mea căzută, slava s-au împrăştiiat. O lumină ce-m dă groază, văz că s-au apropiiat, Eghist iaste în orbire, de se crede fericit, La un praznic ca acesta, să văz ce mi-au poruncit; El să îngânfează-n slavă, eu să caz mă poticnesc, Mă-ngrijesc d-un lucru foarte, şi făr’ a-l şti mă mâhnesc. De Argos şi de Electra, d-un fiiu şi de Grecii toţi, De strigarea lor mi-i frică, încât a crede nu poţi. Ah, amarnică pedeapsă, ah noroc foarte cumplit, Să poate să-mi fie frică, de cei ce i-am zămislit ? Şi numele lor cu spaimă, să-l zic şi să-l pomenesc, Nume, ce toţi muritorii, cu dulceaţă îl numesc. [20] Firea am gonit din mine, pentru că s-au răzvrătit, De fiiul mieu de mi-i frică, îndestul mi-au răsplătit. CORTUL 5. (Eghist, Clitemnestra). Clitemnestra Eghist ah bărbat cumplite, unde mă povăţueşti ? Un loc adăpat de sânge, cum poţi ca să-l mai priveşti ? Eghist Un praznic aşa de mare, de tine mult pomenit, Semnul fericirii noastre, în zioa ce ne-am unit. Poate ca să-ţi deae spaimă, să-l priveşti cu mult urât, Şi o îngrijire mare, să arăţi ai hotărât. Clitemnestra Eu atâta ştiu a spune, că locul e de prepus, Familiia mă răvarsă, o spaimă ce nu-i de spus. O cumplită îngrijire, mă face să stau pe gând, Pe Electra văz în hiară, Ifia amar plângând. Sângele ce noi aicea, a se vărsa ne-au plăcut, Şi Orest şi Agamemnon, să aib grijă m-au făcut. Eghist Las pe Ifia să plângă, căci ştii câte ai răbdat, Pentru defăimarea toată, ştii ertarea ce ai dat. Electra cea-nveninată, mă bucur c-o văz răbdând. Este vrednică de hiară, s-o slobod nu am în gând. [21] Las-o ca să se smerească, să o văz c-au contenit, De ţipet, de-a sa strigare, norodul s-au odihnit. Să nu cheme Dumnezeii, în Argos spre ajutoriu, C-o strigare prea duioasă, c-un chip ademânătoriu, Şi să nu mai răzvrătească, pe cei înprotivitori, Ca pe Orest să-l mai vază, să mai fie răbdători. Numele lui Orest astăzi, în tot locul îl ascult, Şi dreapta mea răsplătire, să deşteaptă şi mai mult. Clitemnestra Ce nume îmi vesteşti mie, tare m-au înfiorat, Într-ascuns zic că o vrajă, i-au încredinţat curat. Că într-o zi e să vie, în locul cest osândit, Cătră noi să se arate, ucigaşul cel vădit. Cu ce cuvânt Dumnezeii, vreai ca să-i mai ispitim, De o aşa întâmplare, putând să nu ne ferim. Eghist De Orest nu-ţ fie frică, cum că-i viu nu-s la prepus, Dar în loc să-i caz în cursă, atâta eu l-am supus, Cât nu-i putinţă să scape, pretutindin e cuprins, Orice mijlociri a face, trebue să cază prins. În nişte ţărmuri pustii, aleargă ca un turbat, Loc nu s-află nicăiri, de sălbătăciuni e beat. Într-a lui Epidur codrii, mai la urmă s-au supus, Craiul îmi iaste prieten, nu-m pasă, nici am prepus. Ştiu c-o face sârguinţă, şi mai mult decât prepus. [22] Clitemnestra De fiiul mieu, ... amar mie ... Eghist Nu ştii sâlnicia lui ? Neînduplecat şi mândru, la rău e înţelenit, Din Atreu cum că se trage, îl cunoşti fiind pornit. Clitemnestra Vai mie! Are dreptate. Eghist Eu vreau ca să-l văz smerit. Şi pre Plisten spre aceasta, pe taină l-am şi pornit. Crez c-au ajuns în Epidor. Clitemnestra De ce, şi cu ce cuvânt ? Eghist Să-m statornicesc crăiia, să-m iasă frica din gând. Plisten, fiiul mieu ce însuşi, ca pre al tău l-ai priimit, Scaunului şi crăiei, moştenitoriu l-ai numit. E interesat, Madamă, lasă-te asupra lui, El te va scoate din frică, aşa vrednic altul nu-i. Fiiu drept al tău îl numeaşte, gândul să nu-ţ mai prefaci, Ah ce prilej ai cu dânsul, familia ta să-npaci. De te-ar asculta Electra, cu dânsul s-o însoţeşti. Dar o inimă haină, se poate să-nţelepţeşti ? [23] Poţi să mai faci o ispită, ca doar s-o îndupleca, Eu nu-i voi da răsuflare, frate-său nu va scăpa. Plisten, ajutându-mi mie, vrea a te îndatori, Duşmanul oriunde iaste, nu scapă, l-o nemeri. Te văz tremurând, Madamă; Clitemnestra Vai mie ! Şi alt păcat; De cel vechi, cu al mieu cuget, încă nu m-am împăcat. Amar mie ! Ştii prea bine, pre bărbat c-am omorât, Şi un fiiu ce am să scape, să-l las morţii hotărât. Rămăşiţa vieţii meale, cu-acest chip s-o osândesc, În nelegiuiri şi chinuri, în dureri să mă trudesc. Eghist Socoteaşte ... Clitemnestra Ba mă lasă, rabdă măcar un minut, Să dau cătră Ceriu o rugă, căci lui sânt greşit mult. Eghist Piedecă voeşti a-m pune, mie să te-nprotiveşti ? De vrajă, de Ceriu să-ncape, acum ca să-mi voroveşti ? Întru zioa însoţirii, de-aceastea nu mi-ai vorbit. Clitemnestra Nu-m pomeni că-ntr-aceaia, pre Dumnezei am scârbit. Din buimăceala de-atunci, acum de-abea mă trezesc, Atunci nu-i băgam în seamă, acum cat să-i îmblânzesc. [24] Nu te turbura, stăpâne, din drum de vez că-l abat, Vreamea, ce preface toate, şi pre mine m-au schimbat. Mâna cea Dumnezeiască, căzând foarte m-au dărmat. Mândriia ce-aveam în mine, cu totul au fărâmat. Acum nu simţesc în mine, bărbăţiia ce-am avut. Să fac vărsare de sânge, mult mă mir cum am putut. Nu doară căci cătră tine, plecarea mea au scăzut, Nu-i lucru să mă smintească, nici poate fi de crezut. Dar o fiică să văz roabă, pre fiiul mieu isterit, Şi să-l socotesc de duşman, dar ce zic, poat-au perit. Dar de-i şi viu, mă uraşte, însumi mă-nvinovăţesc, Cugetarea e cumplită, că sânt maică o sâmţesc. Eghist Dar eşti şi a mea soţie, şi-npărăţeşti preste toţi, Clitemnestro, îţi ia sama, a mă turbura de poţi. De ce te trudeşti cu gândul, de ce pre toţi îi asculţi ? Nişte fiice-s îndărătnice, să cuvine să-i mai cruţi, Pentru odihna ta toate, să cade a defăima. Clitemnestra Ah, după nelegiuiri, odihnă poate urma; [25] FACEREA A DOAO. CORTUL 1. (Orest, Piladi). Orest Unde ne aflăm, Piladi, în ce loc acum sântem ? La goana nenorocirii, a sta-n piept nu mai putem. Cela ce-a ta bărbăţie, au putut de au gătit, Norocul mieu cel amarnic, din mână nu mi-au răpit. Avere, ostaşi, şi arme, în mare s-au înecat, Am rămas făr’ de nădejde, p-un ţărm pustiu, şi uscat. Un prieten îţi rămâne, şi acela osândit, O mică nădeajde-l ţine, încă de nu-i prăpădit. Cele ce-ai scăpat din mare, mai ştii unde le-ai ascuns ? În ce loc, şi supt ce stâncă, ai putut de le-ai supus? Mai cunoşti pe carii ţărmuri, furtuna ne-au aruncat ? Piladi De loc n-am nici o ştiinţă, văz şi eu un ţărm uscat. Dar nu-ţi pierde bărbăţiia, ori ce-nprotivire vezi, De trăeşti m-i destul mie, tu-i să mă îmbărbătezi. Un Dumnezeu în Epidor, viaţa ţe-au izbăvit, Eghist cu a sa prigonire, nimica n-au isprăvit. [26] Şi la cea dintâi lovire, mâna ţ-au povăţuit, Şi dând o rană de moarte, de Plisten te-au mântuit. Calcă dar cu îndrăzneală, mai mult te va aţăţa, Acel ce ţi-au dat pre fiiul, nici pre tatăl n-o cruţa. Orest Înpotiva unui duşman, scaunului surpătoriu, Pe Orest, şi un prieten, atâta am ajutoriu. Piladi Sânt destui numai atâţa, ajutoriu s-aştepţi de sus, Căci dacă gătirea noastră, spre perzare au supus, Se vede că spre pedeapsa, unui duşman surpătoriu, Mâinile noastre-s destule, nu trebue ajutoriu. Sau că vrea întru tăcere, să rădice în armaţi, Să ne dea ajutoriu noao, pe treizeci de împăraţi. Au că spre mai mare jale, şi într-alt chip va urma, Firea şi prieteşugul, spre surpar-i-a înarma. Orest C-un ajutoriu ca acesta, noi să nu ne mai măhnim, De mai mulţi n-am trebuinţă, de-acum să ne odihnim. Spune-m după fărâmarea, corăbiei ce-am avut, D-o îndelungată trudă, ca să scăpăm am putut. Mai cunoşti supt carea stăncă, de aceste ce vedem, Ai ascuns gurna aceaia, cu cenuşa lui Plistem. Gurna ce vrea s-amăgească, pre Eghist făr’ de prepus. [27] Piladi După ce-am scăpat din mare, nu departe o am pus. Şi împreună cu dânsa, şi sabiia am ascuns, Sabiia ce Agamemnon, mulţi Troadiţi au răpus. Fier de un preţ foarte mare, cu care-i să răsplăteşti. A părintelui tău sânge, şi pre duşman să-l jărtveşti. Într-a ta copilărie, când de dânsul ai scăpat, Sabiia din norociri, din mâna lor am luat. Inelul ce-avea atuncea, în deagetul tău îl porţi, Orest Voinţa, dacă-i cerească, a n-o împlini nu poţi. (Arătând sabiia ce purta) Pre duşmanul cel nevrednic, cu acest fier l-am omorât, Porunca Dumnezeiască, de sus era hotărât. Ei au rădicat furtuna, corabiia mi-au fărmat. Şi ei pe ţărmuri pustii, aicea ne-au aruncat. Spre nelegiuita curte, întru carea m-am născut, Care drum să apuc oare, ca să merg necunoscut. Piladi O capişte văz aicea, şi un turn, şi un palat, Mormânt, şi codru sălbatic, nişte fiori m-au luat. Jale mare văz aicea, ah ce loc posomorât. Dar un om privesc că vine, foarte trist şi amărât. Mâinile la Ceriu rădică, se vede tare măhnit. Vârsta lui îmi dă a crede, că şi el au pătimit. [28] Lui poate să-i fie milă, de soarta în carea eşti. Orest Oftează ah ticăloasă, şi tu văz că pătimeşti. CORTUL 2. (Orest, Piladi, Pamen). Piladi Aruncă o cătătură, omule oricare eşti, Doi prieteni vezi nemernici, în locul ce lăcueşti. Valurile înfocate, multă vreame ne-au bătut, De-abiia pe aceste ţărmuri, ca să scăpăm am putut. Spre milă sau spre osândă, acest loc îl socotesc, Pamen Eu aicea c-am dreptate, Dumnezeilor slujesc. Şi după a lor plăcere, în cât pot mă nevoesc, Nici un strein să nu treacă, care să nu-l găzduesc. În proasta sălăşluire, vă poftesc ca să întraţi, M-i urâtă bogăţiia, ş-acelor mari împăraţi. Sfânt îm pare cum că iaste, tot omul nenorocit, Orest Ah, lăcuitoriu de-aice, bun bătrân şi fericit, Mila cea Dumnezeiască, ajutoriul cel de sus, Binele ce ni-l faci noao, să-l dea ţie mai presus. [29] Spune-mi ce loc e acesta ? Supt ce pravilă sânteţi ? Care e stăpânitoriul, şi-npăratul ce aveţi ? Pamen Eghist e stăpânitoriul, şi eu sânt al lui supus, Orest Eghist, ah nelegiuire, ah răsplătire de sus. Piladi Primejdiia iaste mare, ia-ţi seama ce-ai hotărât; ... Orest Eghist, Ceriule prea dreapte, Eghist cel ce-au omorât ? ... Pamen El însuşi. Orest Dar Clitemnestra, ea în urmă ce au făcut ? Pamen Împărăţeaşte cu dânsul, nu ştiu de-atâta mai mult. Orest Dar mormântul, dar palatul ? Pamen Palatul cest osândit, De Eghist se stăpâneaşte, astăzi aici au venit. De alte mâini mai alease, Palatul s-au isprăvit, Şi prin altă trebuinţă, cu ochii miei am privit. [30] Dar mormântul amar mie, mă rog, nu vă supăraţi, Lacrămile mă îneacă, un minut mă mai răbdaţi. Mormântul lui Agamemnon, bunului mieu împărat, Nu pot mai mult de atâta, să vă arăt mai curat. Orest Şi destul numai atâta, ah Pilade, ce năcaz. (Piladi cătră Orest) Caută să nu-ţ zărească, lacrămile pe obraz. (Pamen cătră Orest) Ah, darnicule streine, te văz cum că te măhneşti, Lacrămile din vederi, vreai să mi te tăinueşti. Să nu te sfieşti a plânge, pe un vrednic împărat, Ce cu a sa vrednicie, Troada au răsturnat. Străinii măcar să-l plângă, căci ai săi toţi îl urăsc, Îl blastămă după moarte, vederat îl ocărăsc. Orest De sânt şi născut departe, ş-aici nu-i locul mieu, A nu jeli nu se poate, seminţiia lui Atreu. De a unui viteaz moarte, se cuvine orişicui, Pururea să se măhnească, ... Dar Electra aici nu-i ? Pamen Boeriule, e aicea, ... Orest Mă duc, alerg. [31] Piladi Ca să stai, Primejdiia vezi cu ochii, răbdare de ce nu ai ? M-i milă foarte de tine. (Cătră Pamen) Iubitule muritoriu, La capişte vrând a mearge, fii-ne povăţuitoriu. Datorie avem mare, voim ca s-o împlinim, Celui ce ne-au scos din mare, prin lacrămi să-i mulţămim. Orest La capişte mă rog, du-ne, şi la acel sfânt mormânt, Supt care un viteaz mare, se topeaşte în pământ. Cu o jertvă tăinuită, eu mă aflu lui datoriu. Pamen Tu jertvă lui Agamemnon, oh slăvite muritoriu, Doi streini şi cum se poate ? Cu un gând aşa de sfânt, Să vie ca să cinstească, a stăpânu-mieu mormânt. Din cei credincioşi de-aicea, vai mie de-au mai rămas, În primejdie nu întră, îl vezi de o parte tras. Lipseaşte milostivire, Eghist cum s-o arăta, Locul cel mai adânc caută, ca să poată a întra. Eghist cu jugul robiei, cătră toţi s-au arătat, Primejdiia iaste mare. Orest Aceasta m-o-nbărbătat. [32] Pamen Eu rămâi întru mirare, tac, că mai mult nu ştiu, Dar, străine, Agamemnon, ştiu cum că avea un fiiu. Care l-au scăpat Electra, ... dar iată vine Eghist, Clitemnestra după dânsul, fugi să nu te vază trist. Orest Eghist dar acesta iaste ? Piladi Fugi, să nu mai stăm mai mult. CORTUL 5. Eghist, Clitemnestra mai departe, Pamen, străjarii (Eghist cătră Pamen) Ce oameni era aicea, cu ei ce vorb-ai avut ? Dintre doi vedeam pre unul, mai bărbat şi mai sumeţ, Şi în voroavele sale, îndestul de îndrăzneţ. Chipul, mersul cu-ndrăzneală, pre mine m-au supărat Faţa lui îmi dă a crede, cum că-i foarte turburat. De unde-i şi cine iaste ? De-i supus, şi de ce neam ? Pamen Îi cunosc nenorocirea, dar cine-i, ştiinţă n-am. Amândoi se văd nemernici, am mers de le-am ajutat, Dintr-o furtună cumplită, acum de-abe au scăpat. Patria lor e Grechia, după cum eu socotesc, [33] Eghist Cu viaţa mi răspunde, mai înainte-ţ vestesc. Clitemnestra Cum se poate doi nemernici, ce din mare au scăpat, Asupra lor a prepune, să mă crez că-i şi păcat. Eghist Auz că vorovesc multe, trebue să ne-ngrijăm. Clitemnestra De cincisprece ani vai mie, tot de-aceste auzim. De cât să tem ei de mine, înzăcit mă-ngrijesc eu. Iată otrava cu carea, s-adapă sufletul mieu. (Eghist cătră Pamen) Mergi, îţi zic acum îndată, întreabă-i unde-s născuţi, Cum au îndrăznit să vie, drept la ale meale curţi. Şi limanul care iaste, de unde ei au purces ? Şi ce interes îi poartă, în marea mea mai ales. CORTUL 4. (Eghist, Clitemnestra). Eghist Dumnezeii Clitemnestro, s-au tras toţi nici unul nu-i, De acum toată nădejdea, în mine numai să pui. Într-a mea grije te lasă, cu pace să-npărăţeşti, Şi de un fiiu îndărăpnic, nicidecum să nu-mi vorbeşti. [34] Pentru Electra rămâne, pusă la cale s-o vezi, Eu am socotit în mine, cu ce chip ai să urmezi. De dânsa m-i mie frică, de dânsa mă îngrijesc, Căci are cuvânt a ceare, scaunul cel părinţesc. Cu fiiul mieu dinpreună, de va vrea a se uni, După noi, ţeara aceasta, ei vor putea stăpâni. De vreai a nu fi-n robie, de vreai ca s-o mântuesc, Interesul mieu cu dânsa, fă vrun chip ca să-l unesc. Ura din mine să iasă, să dăm de-acum un sfârşit, Şi dintr-a robiei lanţuri, să o vezi că au eşit. Dar neprimind îţ ia sama, c-apoi rămâi ruşinat, Ş-o necinste ca aceasta, nu mai iaste de ertat. Eu fac socoteală-n mine, că fiindcă n-au lipsit, Robia ş-a mea pornire, să se fi înţelepţit. Şi o grabnică schimbare, s-o facă a se căi, De nebuniia trecută, însuşi a se pocăi. O maică când sfătuiaşte, după cum socotesc eu, Ca să nu dea ascultare, un fiiu îmi pare prea greu. Vezi să nu să-nprotivească, caută să o supui, Că am şi altă pedeapsă, ş-atuncea vina mea nu-i. Dacă mila unei maice, n-o poate îndupleca, Şi în mijlocul osândei, mai vrea a se rădica. Zi-i Madamă, să se teamă, căci cu vedearea n-o trec, Ca s-o trimit cu necinste, într-un surgunluc de veac. [35] CORTUL 5. (Clitemnestra, Electra). Clitemnestra Fiica mea, vin mai aproape, linişteaşte al tău gând, Şi caută maicii tale, caută-i ceva mai blând. Inima plânge în mine, şi oftează într-ascuns, Nu poate să te mai vază, în starea care-ai ajuns. La ura ta cea nedreaptă, cum pot ca să-ţi părtinesc, Mă turbur ca o Crăiasă, ca o maică mă măhnesc. Iată ţ-am luat ertare, şi dreptul tău să primeşti. Electra La picioare-ţ cad, Madamă. Clitemnestra Şi mai mult să-mi mulţemeşti. Căci am făcut pentru tine, mai mult de ceaia ce crezi, Electra Ah, sfârşaşte mai în grabă, Clitemnestra Ascultă-mă şi să vezi. Neamul tău în cât se poate, să-l rădici să-l sprijineşti, Şi familia cea mare, a lui Pelop să-ntăreşti. [36] Nişte fii ce-au împlut lumea, tu să stai şi să-i uneşti. Electra Ah, nu prelungi sfârşeaşte, de Orest îm voroveşti. Clitemnestra Eu îţ vorovesc de tine, şi de al tău interes. Inima îţi domoleşte, iată-ţ spui pe înţeles. A scăpa nu-i puţin lucru, din osânda carea eşti, Într-o zi să vezi Electro, că şi tu împărăţeşti. Dacă cunoşti bărbăţiia, apoi să nu te-ndoeşti, Că Argosul şi Mesina, nu poţi ca să moşteneşti. A scăpa îţi este-n mână de fiarăle care porţi, Şi cu cinste-npărătească, să vezi că te slăvesc toţi. Cu Eghist ţ-am făcut pace, de-acum toţi una sântem, Fiică vrea să te numească, unindu-te cu Plisten. Din ceas în ceas din Epidor, aştept să-l văz c-au sosit, Ş-apoi ş-a ta însoţire, îndat-a lua sfârşit. Gustă de-acum fericire, a unui veac viitoriu, Şi amărăciunea toată, unit-acelui trecătoriu. Electra Cerescule Împărate, ce mă-ndeamnă a uita, Cea scârnavă fericire, îm zice a aştepta. Trăsnet, lovire cumplită, ce stai şi nu mă loveşti, A cui fiică ştii prea bine, dar de ce mai prelungeşti ? [37] C-o nelegiuire noao, Madamă, cum îndrăzneşti, Cu fiiul a unui tiran, pe Electra s-o-nsoţeşti. Şi pe cine ? Pe Electra, sângele cel mai curat, Viteazului Agamemnon, slăvitului Împărat. Adu-mi fiarăle îndată, dă-mi necinstea ce voeşti, Dă-mi că le ştiu că sânt pusă, de nişte mâni duşmăneşti. Nu mă sparie robiia, vro groază nu m-au cuprins, O răbdare-ndelungată, m-au făcut de m-am deprins. Soartea mea în defăimare, cu dânsa mă zăbovesc, De necinste nu-mi mai pasă, când văz moarte că privesc. Eghist într-atâtea rânduri, să mă sparie au vrut, Dar acum văz că prin tine, mă-ncredinţează mai mult. De moarte mie nu-mi pasă, mă pătrund ceale ce-mi zici, Cu acelea-mi curmi viiaţa, inima din mine-mi frigi. Robiia aceasta noao, o privesc descoperit. Ştiu tiranul de ce-o face, ah frate-mieu au perit. De surori acum se teame, duşmanul cel ne-npăcat, Nu că are vreo milă, sau se teme de păcat. Prin mine vrea să lucreză, iau să-i fiu într-ajutoriu, Ca pe Plisten să privească, legiuit moştenitoriu. Şi spurcata sa voinţă, vrând să-ţi spui într-un cuvânt, Vrea s-o facă legiuită, unind-o cu un nod sfânt. Ah, de am vrea o dreptate, spune-i că-l sfătuesc eu, Să vie întâi să-şi spele, mâinile-n sângele mieu. Şi pieptul mieu să-l desfacă, inima vrând a căuta, De nu va putea el sângur, ajută-i cu mâna ta. [38] De nu cruţă pe Electra, dă c-un cuget otrăvit, Să cunosc după lovire, că maică-mea m-au lovit. Clitemnestra Ah, tu, nemulţemitoare, orice fac m-i în zadar, Duhul tău cel îndărăpnic, nu-mi cunoaşte nici un har. N-am lăsat nici o cercare, ce ispită n-am făcut ? P-o inimă împietrită, a domoli n-am putut. Dragoste cum şi urgie, sfaturi câte-am socotit, Ură, blândeaţe, porniri, şi iată ce-am isprăvit. Şi păn’ la împărăţie, am vrut să-i făgăduesc, Căci dreptatea m-i în mână, s-o dau celui ce voesc. Dar n-am isprăvit nimică, în zădar m-am ostenit, Fugi, Electro, căci în chinuri, ca să trăeşti ţi-i menit. Fugi că eu sânt Clitemnestra, şi Crăiasă-ţi hotărăsc, Sângele lui Agamemnon, se cuvine să-l urăsc. Un şarpe cu a mea mână, mai mult nu-l voi netezi, Căci el cată loc să muşte, iar nu a se îmblânzi. Ţipă, oftează, răcneaşte, mie nu-m pasă mai mult. O roabă nebună foarte, mi-a păre cum că ascult. O roabă cu semeţie, ce de frică s-au cuprins, Supt un stăpân prea puternic, de măniia lui aprins. Tu nevrând, te iubeam foarte, şi iar nu m-am îndurat, Că-s a lui Eghist soţie, de acum să ştii curat. [39] Nu-ţ mai sânt de acum maică, nodul tu l-ai desfăcut, Ah nod de nenorocire, unui suflet răzbătut. CORTUL 6. Electra, singură Maică mă rog e aceasta ? Aşa groază s-au mai dat, Când m-au lipsit de părinte, nu crez mai mult c-am răbdat. Vai mie ştiu c-am zis multe, am vorovit apăsat, Inima mea fără voe, veninul ei l-au vărsat. Dar puteam să fac râbdare, şi rana mai mult să port ? Când înţeleg din voroavă, că Orest se află mort ? O sor arsă de durere, s-auză cu hotărât, Într-un loc aşa de scârnav, de toată firea urât. Unde numele de spaimă, să-nprăştie preste tot, Să-m rădic toată nădejdea, a răbda în veaci să pot. Dacă el mai mult nu iaste, maica mea m-au vrăjmăşit, Un duşman aşa de mare, ce să-l rabd pănă-n sfârşit. Pentru ca să văz de-aceste, de-aceia să mă smeresc, Şi-ntr-o curte duşmănească, în fier să vieţuesc. Nişte mâni jingaşe foarte, în fiară se vestejăsc, Să le rădic să rog Ceriul, nu pot c-apoi obosăsc. Nişte ochi mai scurşi de lacrumi, ticăloşii ce sâmţesc, Când văz că se răsfăţază, în patul cel părinţesc. [40] Un duşman fiară cumplită, ce o fiică au supus, De maică a fi lipsită, şi p-un frate au răpus. CORTUL 7. (Electra, Ifia). Ifia Iubita mea sorioară, durerea să-ţi alinezi. Electra Eu, Ifia Fii părtaşe bucuriei, Electra Şi ce bucurie vez, Dintru inimile noastre, nădeajdea toată s-au scurs, Ifia Să nădăjduim, Electra Ba plânge, maică mea însuşi mi-au spus, Au perit Orest, Ifio, Ifia Ah ochilor miei nu crezi ? Orest este în viaţă, şi aicea vei să-l vezi. [41] Electra Cerescule Împărat, sorioară ce-m vorbeşti ? O inimă simţitoare, vez să n-o mai amăgeşti. Orest îmi zici că trăeşte ? Ifia Aşa. Electra Vis amăgitoriu, Nu-m mai turbura odihna, cu un chip nălucitoriu. Orest zici, îm dai credinţă, soro eu mă poticnesc, Vestea, frica, şi nădeajdea, mă fac ca să ameţesc. Ifia Doi streini din valul mării, eşir-acum la uscat, Un Dumnezeu cu priinţă, se veade că i-au scăpat. Pamen credincioasa slugă, el îndată i-au primit, Unul din ei sorioară, ... Electra Moriu, sau leşin mi-au venit. Unul din ei, spune-m soro; Ifia Cu ochii l-am văzut eu, Chipul, fruntea, statul, portu, îl vezi că-i de Dumnezeu. Ca un al Troadei, întocmai cum povestesc, Vitejiile lui toate, în fruntea sa se vestesc. [42] De ochii miei aceşti lacomi, au vrut să fie ascuns, Şi la Pamen pe supt cumpăt, sorioară s-au supus. Zăludă de bucurie, un minut n-am prăpădit, Ca să viu să-ţi dau de ştire, pe ţărmul cest osândit. Aici întră Chiparisuri, aici unde te-am aflat, Şi la mormântul cel jalnic, de multe lacrămi spălat. Soro am văzut mormântul, cu flori că-i împodobit, Şi cu multă apă sfântă, acum de curând stropit. Am văzut şi păr pe dânsul, ochii de nu m-amăgesc, Că din cap l-au pus viteazul, nu pot să mă îndoesc. Şi o sabie aproape, aceasta m-au deşteptat, Ştii că-n zioa răsplătirii, acest semn ne este dat. Afară d-un fiiu şi frate, şi viteaz adevărat, Pentru mântuirea ţării, de Dumnezei apărat. Cine altul crezi că poate, aşa a se arăta; P-un duşman puternic foarte, cu-acest chip a-l înfrunta. Orest iaste simţesc bine, Ceriul m-au înştiinţat, Trăsnetul îl văz că cade, să lovească necruţat. Electra Acum te cred sorioară, înţeleg ceale ce-ai zis, Dar tot mă tem de vro cursă, duşmanul că ne-au întins. Să mergem să văz streinii, dar de ce mai stai pe gând ? Inima mea decât ochii, i-a cunoaşte mai curând. [43] Ifia Soro, dar bătrânul nostru, Pamen, foarte m-au jurat, La dânsul ca să nu mergem, din inimă m-au rugat. Zice că-i pierdem viaţa... Electra Vai mie, ce mi-ai mai spus, Ceriul ne zavistuiaşte, că te-nşeli nu am prepus. Şasesprece ani sânt tocma, de când iaste depărtat, Într-a surorilor braţe, viind n-ar fi alergat ? Să ne dea vro mângăere, el mai mult s-ar fi grăbit, Decât să fugă, Ifio, eu cred că ţ-ar fi vorbit. Nici un temei nu pot pune, pe sabiia ce-ai văzut, O maică înveninată, este mai mult de crezut. Ochii ei îi da a crede, din ochii ei s-au vădit, Varvareasca ei pornire, că Orest e prăpădit. Cu toat-aceastea, ce-mi pasă, nu mă deznădăjduesc, Ah, cereasca răsplătire, stă să nu mă prăpădesc. Pamen la a mea pornire, nu se va împrotivi, Să mergem soro, să mergem, cine poate-a mă opri ? Ifia Soro cu a ta pornire, crede-mă te prăpădeşti, Un duşman foarte puternic, că priveşte nu gândeşti ? De se află el aicea, şi de noi va fi vădit, Cum vei vorovi cu dânsul, să ştii că l-ai prăpădit. [44] Dinprotivă de nu iaste, şi-n zadar te nevoeşti, Aprinzi un tiran cu pară, pre Pamen primejdueşti. La mormânt eu mă duc iarăşi, să jălesc cât voi putea, Căci şi Clitemnestra vine, vrând ca să plângă şi ea. Acolo eu cred streinul, că iar se va arăta, Căci este adăpostire, n-or pute a-l căuta. Ceriul ce tu împrotivnic, socotind vinovăţeşti, Ca să cred mi-l va aduce, cum că-l înstrâmbătăţeşti. Electra Vai mie după dureri, nădeajdea tot n-am pierdut, De mă amăgeşti Ifio, inima din mine-ai rumpt. [45] FACEREA A TREIA. CORTUL 1. (Orest, Piladi). Un rob ce aduce o gurnă, şi altul o sabie. Piladi Sufletul tău acel mare, tot rătăcit îi să-l vezi, Ş-a neamului tău năcazuri, toate tu îi să le rabzi. Şi dintr-o milostivire, în pornire prefăcut, Orest Norocul mieu aşa este, spre năcazuri sânt născut. La mormânt am fost Piladi, când te aflai priveghind, Ş-amaneturile noastre, cu osârdie privind. Şi cea de acolo umbră, cu dureare o chiemam, Şi prinosul cel dedeasem, întru lacrămi îl spălam. Întru deznădăjduire, o fămee au venit, Şi cu ţipete cumplite, la mormânt au năvălit. Ca când căuta scăpare, d-un Dumnezeu înfocat, Într-un loc aşa de groaznic, şi aşa de-ntunecat. Ochii ei cu frică mare, cătră mine i-au pornit, Au vrut ca să-m vorovască, şi îndat-au contenit. Întră dânsa, şi-ntră mine, iadul mi-au părut deschis, De-a lui grozăvii cumplite, îndată eu m-am cuprins. [46] O sălbatică mănie, m-au aprins în multe dăţi, Nevrând îmi rădica mâna, ca s-o fac doao bucăţi. Mintea mi se rătăcise, stam zălud sălbătăcit, Dar ea cătându-mi cu spaimă, îndată au şi fugit. Făr’ a face vreo rugă, sau ceva a se scârbi, De Dumnezei avea frică, dar nu că vrea a-i slăvi. De acolo nu departe, o fată am văzut stând, Şi cu spaimă foarte mare, vărsa lacrămi tremurând. De Orest cu o sfiială, pomenind auzeam eu. CORTUL 2. (Orest, Piladi, Pamen). Orest cătră Pamen Tu cel ce eşti cu priinţă, la tot neamul lui Atreu, Tu pre care Dumnezeii, şi norocul te-au trimis, Stă să luminezi un suflet, de neştiinţă cuprins. Care sânt acele doao, ce una m-au îngrozit, Alta spre milostivire, sufletul mi-au îmblânzit. Femeile cele doao... Pamen Una maică-ta era. Orest Clitemnestra amar mie, şi cutează a întra ? Pamen Dumnezeii răsplătirii, cată a-i îndupleca, În zădar se sârguiaşte, căci nu-i chip a-i împăca. [47] Cea jalnică e Ifia, soru-ta însuşi era, Căci ea are toată voia, orişiunde a întra. Orest Dar Electra, Pamen Ah ea plânge, crede cum că nu trăeşti. Orest Ah Dumnezeule sfinte, cel ce mă povăţueşti. Nu mă vei lăsa a plânge, într-acest loc de potop, Şi doao surori scârbite, a le mângăia să pot; Familia mea, mai toată, într-acest loc osândit, Inima-m rumpe din mine, viaţa mi-au prăpădit. Pamen Dumnezeilor te pleacă. Orest Ah poronca lor e grea. Pamen Dar este folositoare, la urmă te-ai mângăia. Răsplătire ca să facă, singuri numai ei voesc. Braţului lor să ajute, pe alţii nu priimesc. Electra în loc s-ajute, ea mai mult te-a supăra. Duhul ei cel iute foarte, nu poate a stâmpăra. Nu ştie făţărnicie, de dânsa să te fereşti, Ea te-a scoate la iveală, poţi să te primejdueşti. Orest Cu o rea făţărnicie, ce să le mai amăgesc; Pamen Nu uita pre Dumnezeii, cei ce te îmbărbăţesc. [48] Ştii că te-au scăpat din moarte, n-au răbdat păn’ în sfârşit, Nevrând ei un pas de-i face, foarte tare eşti greşit. Un minut te mântueşte, de ura lor îţi zic eu, Teme-te nenorocite, strănepoat-a lui Atreu. Într-acest loc de dureare, vezi să nu te poticneşti, A tot neamului osândă, singur tu vei s-o-nplineşti. Orest La o pravilă nedreaptă, de ce să fim osândiţi; Să răbdăm năcazuri noao, şi în chinuri adânciţi. Nu-s destule câte are, ticălosul muritoriu ? Peste-o sarcină şi alta, cum poate fi răbdătoriu ? Cerescule Împărate, fiinţa ce ne-ai mai dat, Dac-un rob pe stăpân calcă, şi eu văz că l-au răbdat. Să ne supunem, Pamene. Pamen Se cade să mă grăbesc, Pe duşmanul vieţii tale, eu întâi să-l amăgesc. Să arăt că ucigaşul, cel credincios şi supus, Cenuşa lui Orest astăzi, să o vază i-au adus. Orest Mergi dar mie m-i ruşine, să te las să-l amăgeşti. Pamen Întunecă dobitocul, pre cel ce vrei să-l jertveşti. [49] CORTUL 3. (Orest, Piladi) Piladi Turburarea îţi alină, nu lăsa să te vedeşti, Şi o taină aşa mare, în tine să-nnăduşeşti. De niste fămei şi lacrămi, cum îi să te foloseşti, Sângelui lui Agamemnon, prea slab îi să-i răsplăteşti. Orest Pe Eghist acum de-odată, pe maică mea s-amăgesc, Cu dulceaţa morţii meale, mult să nu o prelungesc. De s-au dat în lume toată, maică să poată căta, A fiiului ei cenuşe, fără a se îndrepta. Piladi Pe aice au să treacă, aice poţi să-i aştepţi. CORTUL 4. (Electra, Ifia de o parte, Orest, Piladi de alta) Un rob care aduce gurna, şi sabia Electra cătră Ifia O nădejde amăgită, de moarte mi-au dat săgeţi. A lui Pamen o voroavă, ah amarnic m-au măhnit, Mi-au descoperit tot visul, care te-au ademenit. Zioa aceasta mult slabă, ce puţin m-au mângăet, Cu o noapte-ntunecată, ochii mi-au îngreuet. [50] Lanţu de dureri viaţa noastră, surioară sucotesc, Orest Aceste doao Piladi, mă surpă, mă prăpădesc. Piladi Supt pravila unui tiran, se vede cum că gem toţi. Orest Eghist aici stăpâneaşte, altă ca să vezi ce poţi? (Ifia cătră Electra) Iată streinii acie, Electra Prepusuri adiminesc, Dar eu auziu pre dânşii, de Eghist că pomenesc. Ifia Unul îi viteazul care, făceam haz ca să-l privesc. Electra Vai mie şi eu ca tine, puteam să mă amăgesc (cătră Orest) Nenorocite streine, arată-mi cine sânteţi? Pe niste ţărmuri scârbite, ce căutaţi, şi ce vreţi? Orest Craiul povăţuitoriul, Argosului aşteptăm, Închinăciune să-i facem, porunca lui să luăm. Electra Vai mie şi cum se poate, Greci de vreme ce sânteţi, Unui tiran aşa titlu, ca să îl daţi cum puteţi? [51] Piladi Stăpâneşte ce ne pasă, din Ceriu este poroncit, Povăţuitoriu oricare, pururea a fi cinstit. Electra Ah ce pravilă nedreaptă, spune-m mă rog voi ce vreţi? La un tiran plin de sânge, ce trebuinţă aveţi? Piladi Niste veşti prea fericite, noi amândoi i-am adus, Electra Pentru mine otrăvite, cum că sânt nu am prepus. Ifia (văzând gurna) Ce gurnă este aceasta? Ce mirare, ah ce greu, Piladi Orest,... Electra Orest aice ah Doamne, să moriu îndată şi eu. (Orest cătră Piladi) Ah ce am făcut Piladi, cum să le mai amăgesc? Durere lor cea amară, că-mi sânt surori le vedesc. Ah ce turburare-n mine, Prinţipească să trăeşti, ... Orest Orest mort şi eu cu viaţă, varvarule să lipseşti. Ifia Dintru toată săminţia, a unui neam strălucit, Rămăsăsăm doao fete, şi un fiiu nenorocit. [52] Orest Ah Electro, ah Ifio, Dumezeilor cumpliţi, (către cei ce ducea gurna) Rădicaţi vasul de-aice, de dânsăle îl feriţi. Căci le otrăvesc cu totul (Electra viind întru sine aleargă spre gurnă) Electra Ah cumplitule ce zici? În cât voi fi în viaţă, vasul să nu mi-l rădici. Cu niste mâni slăbănoage, lasă-mă să strângu la piept, Unui trup iubit cenuşa, mai mare bine n-aştept. Dă-l aice. Orest Ah aşteaptă, Piladi Amanetul acest trist, Nu poate ca să-l ia altul, se cuvine lui Eghist. Electra Ce-am auzit, amar mie, nou năcaz şi mai cumplit, Duşmanul să ia cenuşa, fratelui mieu cel iubit. Orest Mustrările ei mă surpă, ah Pilade ce gândeşti, Răbdarea am pierdut toată, Electra Streine tu îm prieşti. [53] Te giur pre toţi Dumnezeii, spune-mi cum te-ai îndemnat, Îl ştii şi din ce pricină, cenuşa i-ai adunat. Fostu-ţ-au prieten ţie, spune-mi mă rog cine eşti? Căci eu te văz pătrunsu foarte, te cunosc că-m părtineşti. Şi dându-mi rane de moarte, te văz foarte întristat, Orest Pe Dumnezei păn-aice, îndestul i-am ascultat. Electra Ce-ai zis mă rog? Orest Lasă vasul, amanetul cest cumplit, Electra Vai mie nu pot vrun suflet, să aflu mai domolit. Nu zădarnice streine, niciodată nu voi da, Darul care mi-au dat mie, astăzi dărnicia ta. Orest este tu ştii bine, îl ţâi foarte strânsu la piept. Sfârşitul vieţii meale, cu el în braţe aştept. Orest Nu pot să mai fac răbdare, Dumnezeilor tunaţ, Electro... Electra Spune, Orest Să cade, [54] Piladi Ceriule Electra Apoi Orest Ascultaţ. CORTUL 5. (Eghist, Clitemnestra, Orest, Piladi.) (Electra, Ifia, Pamen, străjarii) Eghist Ce privelişte frumoasă, norocul mieu înflorit, Adevărat îi Pamene, duşmanul mieu c-au perit? Durere lor îm vedeşte, cunosc că-i adevărat, Electra Turbăciune, zi cumplită, Orest Ah cum m-am înfiorat. Eghist Vasul acel cu cenuşa, să-l iai din mâinile ei, (Iau vasul din mâna Electrei) Electra Răbdare atâta bine, ai văzut şi vrei să-l iai. [55] Rumpe inima din mine, dacă-m iai acest odor, Uneşte pre fiiu c-un tată, şi pe un frate c-o sor. Ah Pardos, leu fericite, satură-te să priveşti, Cele cu neomenie, trupuri care tu jărtveşti. Îngâmfează-te în slavă, şi întru nelegiuiri, Păn vor cădea preste tine, cereştile răsplătiri. Şi tu maică-nveninată, cu el toate să priveşti, De un bărbat ca acesta, crede-mă vrednică eşti. (O rădică Ifia leşinată şi o duce.) CORTUL 6. (Eghist, Clitemnestra, Orest, Piladi, străjarii.) Clitemnestra Ce auzu, şi ce-m văz ochii. Eghist De pedeapsă n-a scăpa. Las-o să se jăluiască, Ceriul mă va îndrepta. Ucigaş poate să-m zică, de mine toţi c-au perit, Viaţa de-acum m-i în ticnă, scaunul mi-am întărit. Grecii ce-au scăpat din mare, sânt aceşti carii privim, De râvnă şi bărbăţie, să cade să-i mulţămim. Orest Un amanet de-un preţ mare, să-ţ aducem noi venim, C-o ucidere vitează, a ne făli îndrăznim. [56] Că cunoşti nu-i îndoială, sabia cum ş-un inel, Căci le purta Agamemnon, când erai slugă la el. Orest le ave aceste. Clitemnestra Fiiul mieu ah ce ascult, Eghist De l-aţi ucis voi pre dânsul, eu vă sânt datori cu mult. Tu ce aceste îmi vorbeşti, arată-m de unde eşti? Din ce loc şi din ce ţară, spune-m şi cum te numeşti. Orest N-ai de unde mă cunoaşte, vreme m-a face ştiut, Pre tatăl mieu la Troada, toţi Craii l-au cunoscut. De braţul lui cel puternic, cu toţii ştiinţă au, Întră vrednici era şi el, agiutoriu lui Menelau. În vreme ace de slavă, şi de dureri au perit, Cu alţi Greci ce nedreptate, să vază n-au suferit. Maica ce am mă ureaşte, am rămas făr’ agiutoriu, Niste duşmani făr’ de lege, mă gonesc, voesc să moriu. Prieten cum şi părinte, pe-acest om îl socotesc, Nu-m pasă de sărăcie, slava cât pot o gonesc. Iată soarta mea stăpâne. Eghist Scoate-mă dintr-un prepus, Pe acest netrepnic prinţip, spune-mi unde l-ai răpus. [57] Orest În câmpii Hermeoniei, mormânt are Ahemor, În capistea ce din codru, ce-i zic a lui Epidor. Eghist Dar şi Craiul de Epidor, era prea sârguitoriu, Cum de nu ai mers la dânsul, ca să-i cei vrun agiutoriu. Orest M-i pre dragă răsplătirea, şi a mă ruga m-i greu, Ca să biruesc un duşman, îi pre destul braţul mieu. Interesuri tăinuite, pe acolo m-au purtat, Acest om ştie pricina, şi el mi l-au arătat. Agiutoriu fără a cere, am vrut ca să-ţ răsplătesc, Nu crede că sânt de-aceia, şi că voi să mă fălesc. Iartă-mă mă rog stăpâne, căci văzând mă încreţăsc, Văduva lui Agamemnon, nu-i aceasta ce privăsc. Poate că-i dau supărare, poate că s-au turburat. Să mă trag eu într-o parte, se cade neapărat. Mă duc. Eghist Ba, să mai stai încă, Clitemnestra Să fugă să nu-l ascult, Vedere lui îm dă spaimă, nu pot să-l sufăr mai mult. Pe-acesta am văzut astăzi, că se afla la mormânt. Unde Craiul Agamemnon, se topeşte în pământ. [58] Într-a iadului urgie, mi-au părut că-i împlântat, (Eghist cătră Orest.) Tu într-un loc sânguratec, acolo ce-ai căutat? Orest Eu am mers ca şi Crăiasa, să cei milă agiutoriu, Umbrii cei mult osândite, vrednicului muritoriu, Umbra de-acolo stăpâne, răsplătire va curând, Clitemnestra Săgeţi sânt a lui cuvinte, vai mie şi mă pătrund. Depărtaţi pe ucigaşul, mult crud şi posomorât. Orest Auz că Orest Madamă, îţi era foarte urât. Dar el izgonit de-aice, şi prin pustiu alergând, A urî pe a sa maică, niciodat-ave în gând. Clitemnestra S-au născut ca să omoară, pre ce de l-au zămislit, Aşa i-au fost lui nărocul, poate că s-au şi fălit. Dar tot m-i milă de dânsul, inima mea s-au rănit, Tu cel ce de el mă mântui, spaimă mi-ai pricinuit. Orest El Madamă şi se poate? Un fiiu a fi înarmat, Împotiva maicii sale, s-au dat mai mare păcat? Neamul lui el iubea foarte, ... poate că vre din pustiu, Clitemnestra Ceriule! Eghist Şi cum să poate, tu pre el de unde-l ştii. [59] Piladi (zice încet) (zice tare) Ah ce perde... foarte lesne, se unesc cei osândiţi, Şi cum se unesc în grabă, în grabă-i vezi şi-nvrăjbiţi. La Delfu l-am văzut pre dânsul, Orest Aşa ... rău gând au avut, Eghist Ce gânde mă rog îm spune, Orest Viaţa să-ţi ia au vrut Eghist De turbăciune lui toată, să mă crezi că eu râdeam, Şi-n numele lui Electra, cum se îngâmfa vedeam. Învrăjbisă tot norodul, mulţi întrase la prepus, Cu slujba ta şi pre dânsa, de acum o am prepus. Cu mustrările ei astăzi, m-au făcut să nebunesc, Iată dar spre mulţemire, pre dânsa îţi dăruesc. Un suflet aşa de scârnav, cumplit şi răzvrătitoriu, Ba cu totul de mândrie, rău şi ademinitoriu. Ce n-au primit însoţire, de fiiul mieu s-au atins, Vrednică sor unui frate, de răsplătire aprins. Iată ţ-o dau ţie roabă, cu dânsa te mulţemesc, Robască a vecinicie, decât eu s-o pedepsesc. A strălucitului Priam, familia am văzut, La cei vitej să robască, îndată ce au căzut. [60] Sângele lui Agamemnon, cu cât poate fi mai mult, Clitemnestra Ş-oi suferi eu aceasta? Eghist Madamă nu te ascult, Un sânge ce te defaimă, cum poţi să nu-ţ răsplăteşti, Pe Orest dând osândirii, de Electra ce gândeşti. (cătră Orest) Spre dreapta mea răsplătire, dă-m cenuşa s-o privesc, Orest Cenuşa a ta să fie, eu cu darul mă primesc. Clitemnestra Vai mie cu răsplătire, pre mult văz că te lăţeşti, Să fugă el de aice, cu alt dar să-l mulţămeşti. Eu de pe aceste ţărmuri, să fugim te sfătuesc, Căci văz grozăvii de moarte, lucruri ce mă ameţesc. Praznic şi aşa zăbavă, mai datu-s-au pre pământ, Să văz unui fiiu cenuşa, ş-a bărbatului mormânt. Pre Dumnezeii cei casnici, aice cum să-i poftim, Când cu urmările noastre, spre mânie îi pornim. Pe un ucigaş şi tiran, se poate să socoteşti? Cu sângele Clitemnistrii, pre dânsul să-l mulţemeşti? Grozăvia iaste mare, vai mie locul îi trist, După ce m-i mie frică, să tremure şi Eghist. Acest ucigaş mă darmă, nu iaste om de privit, Cumplita lui cătătură, inima mi-au otrăvit. [61] Mă supui doresc din suflet, de frică de spaima mea, Să m-ascunz de lumea toată, şi de mine de-oi putea Se duce. (Eghist cătră Orest) Stăi aice nu te duce, fire-n ea s-au răzvrătit, Preste puţin vei vede-o, că iarăşi s-au lineştit. Giudecata cea întreagă, ea o va îndupleca, Interesul stăpâneaşte, şi-ndată se va pleca. Şi cu noi deîmpreună, crez c-a prăznui şi ea, Zioa însoţirii noastre, şi încoronarea mea. (cătră străjari) Voi în Epidor să mergeţi, pre Plisten să-l înturnaţi, De cele ce auz astăzi, mai mult să mă-ncredinţaţi. CORTUL 7. (Orest, Piladi) Orest Du-te că-n nelegiuitul, praznicul ce m-ai chemat, Că-l voi vedea am nădeajde, întru sânge împlântat. Piladi Nu pot să-ţi spui câtă frică, când voroveţ am avut. Căci ştiu a ta frăgezime, dar măniia şi mai mult. Întru voroavele tale, pre tiranul când privesc, De o sâlnică mănie, te vedeam cum te-aprindeai. Gata ca să-i dai mustrare, să te arăţi vederat, Pomenind de Agamemnon, de spaimă am tremurat. [62] Orest Bărbăţia tare-m darmă, maică-mea când o privesc, O duioasă părtinire, în sufletul mieu sâmţesc. Luat-ai samă în faţă, ai văzut când am vorbit, Ce război era într-însa, pănă unde s-au scârbit. Toate ce vedeam prea bine, şi mult îngrijat eram, Maicii meale era frică, când eu de ea tremuram. Vream să pedepsesc un tiran, pe surori să mântuesc, Ş-a nu vătăma pre dânsa, din suflet să mă sâlesc. Ah tiranul ah Electra, vai mie cum mă muncesc, Ah Dumnezeule sfinte, agiută-m tu să sfârşesc. Minutul acel zăbavnic, în care să-m răsplătesc, Fă să vie mai în grabă, de ceaia ce socotesc. Ura, dragoste din mine, să pot să le împlinesc, Şi a lui Eghist cenuşa, co-a lui Plisten să unesc. Să dau lovire de moarte, pe tiranul să-l jărtvesc, Surorile să privască, că murind să izbăvesc. CORTUL 8 (Orest, Piladi, Pamen) Orest Vin Pamene vin de-m spune, ce-ai făcut ce-ai isprăvit, Pamen Din zioa cea osândită, când de ei te-am izbăvit. Şi supt a lor gre lovire, tatăl tău mort au picat, Primejdie ca aceasta, alta nu cred c-ai cercat. [63] Orest În ce chip! Piladi Mă rog să poate, cu grijă păi în sfârşit? Pamen Un curieriu din Epidor, într-acest ceas au sosit, De grija-n care mă aflu, picioarele nu mă port. Eghist au luat ştiinţă, că fiiul său este mort. Piladi Ceriule! Orest Are ştiinţă, cu hotărâre i-au spus, Căci fiiul lui Agamemnon, pe Plisten că l-au răpus. Pamen De moartea lui se vorbeaşte, altă mai mult n-am sâmţât. Dar o veste şi mai noaă, întră dânşii s-au lăţât. Şi o au de mare taină, încât nu-i de vorovit, Că Grechia de un tiran, de curând s-au izbăvit. Eghist închis cu Crăiasa, vorovăsc pre într-ascuns, Ascultă nu dă crezare, tot se află la prepus. O slugă veche a curţii, ce nevoe l-au sâlit, Pe tiranul să slujască, cu totul nemulţămit. Supt sarcina ce duioasă, a anilor încujbat, Râvna l-au sâlit săracul, să-m spue neîntrebat. Orest Începutul răsplătirii, mulţămăsc c-am isprivit, Şi pe-un duşman co-a me mână, am putut de l-am jărtvit. [64] Nu m-or lăsa Dumnezeii, nu cred că mă amăgesc, Piladi braţul acesta, ei îl împuternicesc. Să poate să mă înşale, pre fiiu mie să mi-l de, Şi-ntr-a tătâni-său cursă, eu în urmă a căde. Primejdia ni-i povaţă, nădejdea m-au aţâţat, Cui nu i frică de moarte, c-o dă îi încredinţat. Pănă-i el în buimăceală, înainte s-apucăm, Cu un folos foarte grabnic, îndată să ne mişcăm. Pamen Să cade să te descoperi, cătră cei ce te doresc, Şi să moară pentru tine, din tot sufletul voesc. Cum că-s mulţi îi ştiu pre bine, dar se află tăinuiţi, Şi pre mult ne foloseaşte, că nu sânt descoperiţi. Piladi Numele tău şi-a Electrii, de nu ne-a fi agiutoriu, Şi ura ce cătră tiran, scaunului surpătoriu. Ş-a părintelui tău ţărnă, şi duiosul său mormânt, Şi nu-ţ vor da Dumnezeii, vrun agiutoriu pre pământ, Şi să mori în hotărâre, într-acest lăcaş urât, Miargă şi zilele meale, ţie ţi le-am hotărât. Să murim dar şi Piladi, lângă tine va căde, Am această mângăere, cred că însuş mi vede. Orest Cerescule împărate, Dumnezeu nemuritoriu, Pre cei iubiţi ai miei cruţă, sângur numai eu să moriu. [65] FACEREA A PATRA CORTUL 1 (Orest, Piladi) Orest A lui Pamen priveghere, vrednică adevărat, Pe Eghist că-l amăgeşte, se cunoaşte vederat. I-au spus cum că Dumezeii, ce Tantal au aţâţat, Şi un fiiu ce rămăsăsă, a-l da morţii n-au cruţat. Ceriul se milostiveşte, altă să-nţăleg nu pot, Şi pe tiran cu orbire, l-au întunecat de tot. Tu vez mormântul acesta, mult scump şi mie iubit, Cu sabia răsplătirii, însumi l-am împodobit. Acest fier ce preţ nu are, ştii că lui Eghist l-am dat, De această rea urmare, însumi eu sânt vinovat. Sabia acum aceasta, mult mă aflu la prepus, Că va lumina pre duşman, şi eu voi căde supus. Vin dar să grăbim minutul, ceas să nu întărzâem, Piladi Ştii bine că priveghează, să aşteptăm pre Pamen. După ce-n codrul acesta, vom vede că-s adunaţi, Şi toţi acei cu priinţă, spre pornire aţâţaţi. Pe trei drumuri osăbite, toţi ne vom împreuna, De mormânt nu pre departe, locul ne va lumina. [66] Orest Să nu-ntârziem Piladi, Ceriule tare-s scârbit, Căci povăţuesc spre moarte, pre cel mie mult iubit. Dar unde las pe Electra? Ah soro mă prăpădeşti! Piladi Ai hotărât nu sta-n gânduri, de dânsa să te fereşti. Electra te prăpădeşte, a-ţi sluji să nu aştepţi, Cum că tiranul ei cată, aceasta sângur o vez. Plecarea această sfântă, în tine s-o năduşeşti, Şi-ntr-o aşa întâmplare, însuş firea s-amăgeşti. Cu ce copilăreşti gânduri, vai mie te zăbăveşti, Pre Electra să n-o mângăi, ce să caţ să-i răsplăteşti. Orest Iată vine ea mă cată, se uită în multe părţi, Piladi Călcătura ei nu-m place, la ea să nu te arăţi. Mergi că eu voi sta aice, toate vroi să le privesc, Ochii unui bun prieten, lesne nu se amăgesc. CORTUL 2 (Electra, Ifia, Piladi) Electra Hainul fuge de mine, vai mie iar am rămas, Împlântată în dureri, şi cu lacrămi pe obraz. Nu am chip de răsplătire, nădejdea mea au lipsit, (cătră Piladi) Tu cel ce nu vrei să-m cauţ, şi în grijă adâncit. [67] Tu tovarăş răutăţii, varvar încă nu s-au dat, Unde mearge ucigaşul, cel în sânge împlântat. Acest nou stăpân la care, tiranul m-au dăruit, Piladi O poroncă din Ceriu dată, a săvârşî-i nevoit. Pre Dumnezei el ascultă, Madamă lui să urmez, Taina lor iaste înaltă, a nu te amăgi vez. Ei pe oameni îi îndreaptă, şi ei îi povăţuesc, Pe drumuri prea tăinuite, pe unde nici socotesc. Pre cei ce-aruncă-n adâncuri, îi vez iarăşi înălţaţi. Şi pre cei ce sânt în lanţuri, îndată-i vez împăraţi. La durere ta Madamă, cată să nu te supui. Supune-te, mă ascultă, cred că îndestul ţ-am spus. CORTUL 3 (Electra, Ifia) Electra Cu voroava lui măniia, mi-au aţâţat mai presus. Ce cere el de la mine, şi ce-m zice ca să rabd, Necinstea ce mie face, nenorocirea ce văd? Moartea a lui Agamemnon, şi a lui Orest gelat, N-au fost destule aceastea, să văz că m-au împilat. Şi după atâta vreme, şi năcazuri ce-am răbdat, La un ucigaş şi tiran, roabă în sfârşit m-au dat. [68] Pe a familiei mele, ucigaşi toţi să slujăsc, Şi supt scârnava lor mână, sâlită ca să robăsc. Sabie fier sângeratec, spre necinste închinat. Dintr-o întâmplare noaă, la un mormânt minunat. Sămn cumplit al biruinţei, şi din sânge scump văpsit, Ce c-o mică mângăere, amăgind m-ai pedepsit. Tu ce eşti spre defăimare, la cenuşa celor morţi, Vin la gânduri legiuite, vin să-m agiuţi că tu poţi. Eghist cu a sa soţie, cum că s-au închis îm spun, Vr-o nelegiuire noaă, la care sâmţăsc că pun. De Electra ca să scape, chipuri cearcă iscodesc, Meargă să-ntrebe pe-acela, ce au ucis pe Orest. Cu sângele a doi tirani, de nu mă voi adăpa, Dar noul stăpân şi duşman, ştiu bine că n-a scăpa. Ifia De Orest avem ştiinţă, c-au perit de mâna lui, Şi eu credeam că în lume, suflet mai blând altul nu-i. Îl vedem părtaş durerii, şi la al nostru năcaz, Şi lângă mormânt să-i curgă, lacrămile din obraz. Electra Vinovata noastră maică, mai puţine vez făcând, După ce se scaldă-n sânge, o vez la altariu plângând. După o nelegiuire, fără a se ruşina, Dumnezeilor jărtveşte, crezând că-i va alina. Înfocata mea mănie, aşa nu-i de potolit, Cu uciderea aceasta, şi-i că însuşi s-au fălit. [69] Văz că Eghist mă dă roabă, unui ucigaş spurcat, O aşa nenorocire, crezi că alta au cercat. Iată-mă preţ, iată jărtvă, unui nelegiuitoriu, Dă-m crezare surioară, că în braţă-ţ căzând moriu. Orest şi al mieu părinte, mă cer cu ei în mormânt, A dragostii o scântee, ah soro de ai în gând. La ceasul cel de pre urmă, mă rog doar nu vei lipsi, Căci amar are să fie, cumplit mă vor pedepsi, Mergi soro Pamen întreabă, unde-i unde s-au supus, Ucigaşul cu Crăiasa, de este sau de s-au dus. Haina pe ucigaşul, pre bine l-au priimit, Şi de-a fiiului său moarte, nimică nu s-au măhnit. Pe Eghist în bucurie, văzându-l era şi ea, Şi de-a fiiului ei moarte, sângură se mângăia. Apoi maică îi aceasta? Dumnezeu răsplătitor, În braţă-i cu a mea mână, pe duşman vroi să-l omor. Ifia Soro durerea te face, ca să o năpăstueşti, Ucigaşului cu ură, î-i căta cât nu gândeşti. Răbdare fă surioară, nu te grăbi te poftesc, Lasă-mi un minut de vreme, cu Pamen ca să vorbesc. Electro mie îm pare, cred că nu mă amăgesc, O taină este la mijloc, s-o spue nu îndrăznesc. Pe Pamen îl văz că fuge, nu vre ca să-l întâlneşti, Lasă să vedem sfârşitul, pentru ce să te grăbeşti, Lasă să vorbăsc cu dânsul, poţ puţin să-ngădueşti, De ce să faci o pornire, şi apoi să te căeşti. [70] CORTUL 4 Electra sângură Când sânt dăznădăjduită, se poate să mă căesc, Părăsindu-mă cu toţii, atunci mai bine lovesc. Veniţi voi Eumenide, Dumnezeii miei să fiţi, Locul acest de osândă, decât eu mai bine-l ştiţi. Ştiţi palatul osândindu-i, încât nu vă îndoiţi, Decât acele prăpăstii, unde jărtvele jărtviţi. Voi fiice a răsplătirii, înarmate mă armaţi, Veniţi aducând şi moarte, celor vinovaţ s-o daţi. Făclii, şi a voastre sabii, să lucească mai presus. Orest, Electra, Agamemnon, vă chiamă n-aveţi prepus. Îm pare că vin spre mine, fără spaimă le privăsc, De tiranii miei mai tare, când îi văz mă îngrijăsc, Varvarul şi ucigaşul, aici vine socotesc, Paşii lui mi-aprind măniia, ah acum să-m răsplătesc. Iadul mie mi-l aduce, şi braţului mieu l-au dat. CORTUL 5 (Electra de o parte, Orest de alta) Orest Unde mă aflu, şi cine, aice m-au îndreptat. Patria leagăn durerii, la toţi fiii lui Tantal, Nu priveşti a lor osândă, nu le vez cumplitul hal? Familia ace mare, a unor viteji slăviţi, Fi-vor întru vecinicie, spre durere osândiţi. [71] De groaza ce văz aice, grija mă darmă de tot, Ce-am greşit, care m-i vina, a mă pedepsi cum pot? Dup-a strămoşilor soartă, şi eu să mă osândesc? (Electra eşind înainte) Ce mă tem, cine mă ţine, pe duşman de nu-l lovesc? Ce stai în gânduri Electro, Orest Aici auz că vorbăsc, Ah părinte iubit mie, ţărnă carea eu slăvesc. Umbra a lui Agamemnon, ea însuşi au vorovit, Electra Cum poate el să numască, numele acest slăvit? Orest Ah ticăloasă Electro, Electra Mă numeşte ş-au oftat, Clevetirea cea de cuget, se vede că l-au dărmat. Ce-m pasă de Clitemnestra. Pentru ce să mă opresc? (mearge spre Orest) Să dau ... să mori ticăloasă! (Orest apucându-o de mână) Amar mie ce privesc. Electro ... Electra Cine-m vorbeşte? Orest Vai mie ce vrei să faci? [72] Electra Să-m răsplătesc pentru frate, nu mă întreba, să taci. (Orest căutând cu mare jale) Ş-asupra cui răsplătire? Electra Vederea şi al său glas, M-au făcut să mă cutremur, şi zăludă am rămas. Tu eşti acela la care, m-au supus ca să robesc, Orest Nu, căci eu îţi sânt rob ţie, Electra Răsplătind văz că greşesc. De unde vine aceasta? Vorbindu-i mai prefăcut, Orest Sor a lui Orest Electra Ce este? Orest Amar mie ce-am făcut. Electra Ah nu m-amăgi îm spune, vezi în ce era să caz, În câtă nelegiuire, şi în ce veacinic năcaz. Spune-m, zi, mă luminează, descoperit să-m vorbeşti. Orest Au nu pot ... să fugi de mine, îţi zic să te îngrijăşti. [73] Electra De ce? Orest Dar eu sânt acela, ah mă tem că ne-au văzut. Electra Şi spaima, şi bucuria, ce mi-au dat nu-s de crezut. Orest Dacă iubeşti pe un frate ... Electra Îl cunosc şi îl iubesc, Parcă văz pre Agamemnon, şi cu dânsul vorovăsc. Firea întră noi vorbeşte, şi taina s-au vederat, Nu mai sta cu-nprotivire, că-mi eşti frate văz curat. Eşti şi te cunosc pre bine, te-mbrăţăşez te sărut, Orest a ta surioară, moarte ca să-ţi de au vrut. (Orest îmbrăţişându-o) Ceriul mă îngrijă tare, firea n-au îngăduit, Un Dumnezeu mă opreşte, dar o sor au biruit. Electra Ceriul îţi dă o sor ţie, de ce să te îngrijăşti? Orest Când îl vez că-ţi poronceşte, poţi să te împrotiveşti? Nu cred c-a fi aşa varvar, nu cred că m-a pedepsi, Electra De o sor să poate ceriul, să voiască a te lipsi. [74] Vez la ce mă adusăşi, cât pe ce să te jărtveşti. Orest Dar mi-am călcat jurământul, Electra Se cade să nu-l păzeşti Orest Taina era poroncită, Electra Taina o descopăr eu, Mai mare era năcazul, ce răbda sufletul mieu. De ce te temi? Orest De primejdii, în care vezi c-am căzut, Vraja locul mă-ngrijaşte, sângele care-s născut. Electra Sângele se lămureaşte, loveşte pre surpătoriu, Vraja şi toţi Dumnezeii, noao ne sânt ajutoriu. Ei îm îndreaptă lovirea, pre tine povăţuesc. CORTUL 6 (Electra, Orest, Piladi, Pamen) Electra Adunaţi-vă cu toţii, cu voi să mă veselesc. A frăţini-meu prieteni, veniţi la un loc cu toţi, [75] (Piladi cătră Orest) O primejdioasă taină, ca să calci mă rog cum poţi? Poţi acum ... Orest Dacă vre Ceriul, porunca a nu-i călca, Să-m de alta mai uşoară, s-o pot lesne rădica. (Electra cătră Piladi) Tu cumplitule îl mustri, că o sor au veselit; Care pravilă te face, a fi aşa de cumplit? Cu a duşmanilor gânduri, să te văz că te uneşti, Dintr-a unii surori braţă, pe un frate să-l răpeşti. Nu mă vez la ce mă aflu, ah cât ai fost de cumplit, Piladi Voi ca să-l scap de primejdii, să-l văz că ţ-au răsplătit. Pamen Prinţipiasă toţi îţi cată, în locul cest blăstămat, Suspunul tău îl ascultă, şi paşii ţ-au numărat. Cei smeriţi ai miei prieteni, toţi se află tăinuiţi, Tiranul prinzând de veste, pot a fi descoperiţi. Pe Orest slăvesc cu toţii, şi a-l ajuta voesc, Toţi să pusesă la cale, ş-acum se primejduesc. Electra Dar tu cunoşti foarte bine, şi ştii că Eghist m-au dat, La cel ce de al mieu sânge, îl socote încetat. [76] (cătră Orest) Soarta me co-a ta voinţă, că s-au unit n-ai prepus, Stăpân te primesc pre tine, şi lui Eghist m-au supus. Numai de-această poruncă, am văzut şi eu folos, Toate ne sânt spre priinţă, Pamen Ah dar eu le văz pe dos. Eghist îi măhnit pre tare, foarte bine vă feriţi, Că-n prepusul care are, sântem cu toţii periţi. Să ne despărţim îndată, (Piladi cătră Pamen) Mergi prietin înţelept, Pe prietini îţi adună, căci isprava ta aştept. Vreme este scumpă foarte, mai mult nu vă încurcaţi. CORTUL 7 (Eghist, Clitemnestra, Electra, Orest, Piladi, Străjarii) Eghist Ministrii voinţii mele, pe-aceştie răţicaţi, Într-a temniţii adâncuri, să-i daţi în voinţa me, Orest Eu ştiu în Argos odată, că acei ce stăpâne, A găzduirii dreptate, pre bine au cunoscut, [77] Piladi Eghiste n-avem ştiinţă, că vreun rău ţ-au făcut. A viteazului acesta, tinereţele cruţaţi. Eghist Măniei mele ceii drepte, străjarilor să urmaţi. Ce-l priviţi şi staţi în gânduri, cu ce cuvânt vă codiţi, Cele ce am zis adaog, poronca să isprăviţi. Rădicaţi-i. Electra Ba s-aştepte, varvare cum îndrăzneşti, Ceriul i-au scăpat din mare, şi tu cum îi osândeşti. Sfinţi ei pot să se numască, dar vai mie ... i-au luat. Eghist Îngrijaşte-te Electro, căci nici tu nu ai scăpat. Tu mi-ai dat destul lumină, de-acum nu mă amăgeşti, CORTUL 8 (Electra, Clitemnestra) Electra Dă-m o mică ascultare, maică mă rog dacă-m eşti. Dac-a ta din veac plecare, a pomeni îndrăznesc, Oricâte ţ-am dat năcazuri, să le uniţi acum voesc. La durere ce cumplită, întru care am căzut, Vai mie întru năcazuri, jaloba îi de crezut. [78] Pe-aceşti doi streini nemernici, fă vrun chip a-i apăra, Se îndatoreşte Ceriul, şi nu se va îndura. Şi de greşalele toate, ertare poţi să primeşti, Căci ştiu spaima ce-i în tine, ştiu în cât te îngrijăşti, Cu această faptă bună, ertare poţi să primeşti, Clitemnestra Dar ce-şi pasă pentru dânşii, pentru ce le părtineşti. Electra Ah când văz că Dumnezeii, nicicum n-au îngăduit, Şi din grozăvia morţii, viaţa lor au mântuit. Şâ-i încredinţază ţie, voesc a fi mântuiţi. Unul din doi ... de-ai cunoaşte ... cum sânt de nenorociţi. În Argos sau în Torida, mă rog spunem de sântem, Întru care toţi streinii, cum că să jărtvăsc vedem. Co-a lor nevinovat sânge, altariul îi fumegat, Ca să scap streinii noştri, iată m-am înduplecat. Ce vrei mai mult? Poronceşte, cu Plisten mă însoţesc, Hotărâre îi făcută, mai mult nu mă-nprotivesc, Orice rău primesc în lume, numai ca să scap pre ei, M-am supus dau ascultare, Clitemnestra În râs vrei ca să mă iai. Sau nu ai vreo ştiinţă, c-un duşman scârnav, urât, Cu o mână duşmănească, pe Plisten au omorât, [79] Electra Cât sânt de drepţi Dumnezeii, cu ce chip au potrivit. Clitemnestra Sâmţăsc a ta bucurie, şi de n-ai fi vorovit. Electra În grija care mă aflu, bucurie nu sâmţesc, Dar o aşa bucurie, să mă crez că nu primesc. Acel nevinovat sânge, a se vărsa n-am voit, Ce-nprotivă să-i fac bine, pururea m-am nevoit. Aceşti doi streini nemernici, săracii se prăpădesc, Nu te-ndura a me maică, ascultă-mă te poftesc. Clitemnestra Mergi că acum am ştiinţă, am cunoscut vederat, Că a lui Eghist prepusul, este pre adevărat. Gura ta te viclineşte, sâmţăsc din cele ce-ai spus, Că Orest din doi e unul, de acum nu am prepus. Electra Dar şi de iaste Madamă, milă de la tine-aştept, Un amanet ce-ţ dă Ceriul, poţi să-l arunci de la piept. Clitemnestra O minut cumplit, vai mie, ce se fac mai mult ce vrei? Electra Încă stai la îndoială? Milă de la ei să cei. Un fiiu ... Madamă ... să poate ... şi încă tot mai gândeşti? De-i sta mult la îndoială, pe Orest îl prăpădeşti. [80] Clitemnestra Mergi că nu stau la-ndoială, mergi că de-acum s-au sfârşit, Dragoste a unii maice, pe toate le-au covârşit. Îl iau întru a me grije, sfârşitul în gând nu pui, Spre dreapta lui răsplătire, sângură eu mă supui. Oricum au fost tot sânt maică, firea poţ s-o sâlniceşti? A vă urî nu se poate, măcar că nu mă iubeşti. Electra Te iubesc de-acum din suflet, n-oi mai face ce-am făcut, Căci văz în milostivire, că Ceriul s-au prefăcut. Îmi dă o maică pierdută, ah cum pot să-i mulţămesc, Şi un frate de la moarte, de acum îl mântuesc. [81] FACEREA A CINCEA CORTUL 1 Electra Nu mă lasă să m-apropiu, de locul cel blăstămat, Alerg, viu, şi mă-ntorc iarăşi, spaima morţii m-au dărmat. Piste mâni grele de lanţuri, le-nalţă la Ceriu în zădar, Ifia nu se arată, pe dânsa să văz măcar. Iată vine mă cutremur, CORTUL 2 (Electra, Ifia) Electra Ce nădejde poţi să-m dai, Cum s-arată Clitemnestra, vro ştiinţă de ea ai? Tiranul au înglodat-o, în răutăţi aşa mult. Încât acum chip nu are, a desface ce-au făcut. I-au mai rămas vro puteare, mai este chip de gândit? Spune-m ca să-şi ia nădejdea, un suflet mai prăpădit. Ifia Am nădejde, dar mă tem. Că n-are Eghist ştiinţă, a crede tot mai putem. [82] Stă zălud, umblă nemernic, de văpaia lui aprins, Pare deplină ştiinţă, Orest de se află prins. Încă tot ai împrepusuri, stă în gând îl văz uimit, De fiiul ei Clitemnestra, încă nu i-au pomenit. Ea îl vede, înţeleage, dar tot nu s-au dumerit, Că-i maică de pe durere, o cunoşti descoperit. De-un sânge ce-a să se verse, dureri de moarte îi vin, Spaima fiori îi aduce, iară dragostea suspin. În faţa ei luam sama, sâla ce în ea făcea, Groază-i vine să vorbască, şi frică de va tăcea. Viaţa în cât poate cruţă, acestor nenorociţi, De se vor vedi cunoaşte, că-s spre moarte osândiţi. Ea ţine, şi ea opreşte, mâna unui om cumplit, A soţului ei pornire, ea puţin au domolit. Soro crede-mă pre mine, de s-ar fi descoperit, Î-ţ spui cu încredinţare, că Orest era perit. Electra Amar mie surioară, în primejdie l-am pus, Căci vorbind cu Clitemnestra, de dânsa nu m-am ascuns, Dintru a sa turburare, oare nu s-ar fi vădit? Căci şi firea pătimeşte, în locul cest osândit. Tăcând sau ceva de-a zice, amândoao mă-ngrijăsc, Întru deznădăjduire, taina pot ca s-o păzăsc? Dar Pamen spune-m ce face? Ifia Pamen s-au îmbărbătat, [83] Sarcina şi învechimea, anilor lui au uitat. În nenorocirea noastră, vârtutea lui n-au cruţat, Prietenii toţi câţ are, spre răvnă i-au aţiţat. Cum şi străjarii aceia, lângă Eghist ce-au rămas, De Orest luând ştiinţă, toţi de o parte s-au tras. Soldaţi vechi pe Agamemnon, carii se afla slujind, Au căzut cu mare râvnă, de fiiul său auzând. În scurt soro toţi se află, pănă la pământ smeriţi, Supunere, ascultare, dau şi cei mai împietriţi. Electra Dumnezeule înalte, dacă şi la ceialalţi, Aş pute vărsa văpae, şi să-i văz pre toţi sculaţi. Să vărs foc, s-aprinz mâniia, ş-acelor neîndrăzneţi. C-un suflet de mulţemire, să privesc pe toţi sumeţi. Într-acest loc de osândă, frate-meu când au sosit, Şi mie taina aceasta, de ar fi mărturisit. Şi Pamen mai cu diadinsul, pre toţi să fi aţâţat. CORTUL 3 (Eghist, Clitemnestra, Electra, Ifia, Străjarii) Eghist Pe Pamen strejari să prindeţi, căci şi el nu-i de cruţat. Şi să-l puneţi cu streinii, spre pedeapsă osândiţi, Că-i povaţă, îi prietin, şi cu toţii sânt uniţi. La ce cursă-nfricoşată, blăstămaţii m-au adus, Că din doi Orest îi unul, mai mult nu sânt la prepus. [84] (cătră Clitemnestra) Nu fi mai mult la-ndoială, lasă-te a-i apăra, Căci văz, cunosc, ştiu pre bine, cenuşa a cui era. Ah a unui fiiu cenuşă, neştiind mă amăgesc, Şi ca un dar de preţ mare, de la ucigaş primesc. Clitemnestra Şi crezi? Eghist Nu-s la îndoială, ura lor o cunosc eu, Şi-un giurământ ce făcuse, toţi nepoţii lui Atreu. Setea răsplătirii mele, îndestul m-au luminat, Cunosc vreme şi ştiu locul, spre ucidere-nsămnat. Dar a Electrii pornire, a Ifiei amar plâns, Dar a ta milostivire, Madamă nu-s la prepus. Orest încă tot trăeşte, pe Plisten l-au prăpădit, Dar au căzut mie-n mână, câinele cel osândit. Din doi că Orest e unul, la-ndoială nu pot fi, Înaintea maicii sale, pentru Plisten l-oi jărtvi. Clitemnestra Nu pot ca să mai văz jărtve, încă nu te-ai mai lăsat? Eghist Tu Madamă; Clitemnestra Amar mie, destul sânge s-au vărsat. Dar fiiul mieu de nu este? Cu ce cuvânt să voeşti? Pe voroave răsuflate, doi nemernici să jărtveşti. [85] De ce nevinovat sânge, să mai faci a se vărsa? Şi Orest de-a fi stăpâne, sânt sălit a nu-l lăsa. Acest bine vroi să-l aflu, măcar să mă prăpădesc, Eghist Spre al tău folos Madamă, nu se cade să primesc. De mila ce sâmţ în tine, îţi zic să te îngrijeşti, Căci văpaia ce-i în mine, o aprinzi cât nu gândeşti, Orest din doi este unul, amândoi dar vor peri, Nu mai stau la îndoială, nu pot mai mult suferi. Ostaşi veniţi după mine, Ifia Poţi aceasta a gândi? C-a unii familii ruga, în zadar s-a prăpădi, (cade în genunchi) Toţi căzându-ţi la picioare, poţi să-i laşi şi să te duci. (cătră Electra) Aleargă vin şi tu soro, de genunchi ca să-l apuci. Îndrăzneala ta te perde, Electra Vai mie la ce-am agiuns, Pentru Orest în ruşine, spre necinste l-ai adus. A gândi îm vine groază, dar de vrei şi ţ-au plăcut, Fac ceaia ce pentru mine, vrodată n-aş fi făcut. (fără a îngenunche) În mânie ta cumplite, pre frate mieu de-i erta, A părintelui meu moarte, tot să ştiu că n-oi uita. [86] Orice voi pute voi face, cât se poate m-oi sâli, Să izbândesc în tăcere, fără a mă mai făli. Orest fiind în viaţă, robie pot suferi, Eghist Tu să ştii că vei fi roabă, şi frate-tău va peri. Răsplătirea me-l aşteaptă, pe usna unui mormânt, Parcă te privesc Electro, smerită păn’ la pământ. Clitemnestra Eghiste mergi pre departe, cu câte a face vrei, A stăpânului tău casă, în picioare vrei s-o iai. Pre fiiul meu voi să-l apăr, cu toate că te făleşti, Vei afla în Clitemnestra, aceaia ce nu gândeşti. Socoteşti c-a ta mărime, sângur poţi a apăra. Şi Orest fiind în mână, nu te poate supăra, Pe Electra vezi supusă, încât ai vrut s-o smereşti, Ifia orice vrei face, şi nu te milostiveşti. Mergi că-i destul păn-aice, c-am urmat ce ţ-au plăcut, Nelegiuiri îndestule, pentru tine am făcut. O scârnavă stăpânire, pentru ca să-ţ întărăşti, Cel mai curat al meu sânge, n-oi lăsa ca să-l jărtveşti. Nu pot să mai fac răbdare, mai mult nu pot suferi, Orest să ştii de la mine, cum că nu poate peri. O zădarnică coronă, cază cu mine de tot, Căci Grechia o urăşte, şi eu să sufăr nu pot. Ştiu cum că-i nelegiuire, a iubi cum te iubăsc, De-i giudeca cu dreptate, însuş cunoşti că greşăsc. [87] De ucideri şi pedepsă, să ştii cum că m-am lăsat, Pentru un bărbat mult varvar, destul sânge am vărsat. Al tău braţ spre jărtvă gata, să ştii că eu îl opresc, Îngrijăşte-te Eghiste, căci tu ştii că nu glumesc. Unirea noastră îi sfântă, şi slava ta o doresc, Dar te teme căci ştiu bine, că sânt maică lui Orest. Electra Ceaia ce auz Madamă, eu nu am nădăjduit, Adâncul inimii tale, văz că n-au fost smreduit. Nu conteni amar mie, răsplăteşte-ne cât poţi, Eghist Piste robi ce am obraznici, şi es din măsură toţi. Fiii a lui Agamemnon, văduva lui, însuşi ea, Cu nişte vorbe sămeţă, gândesc că mor spăriia. Osândită principeasă, de ce te-ndărăpniceşti? Ia-ţi sama şi înţelege, cunoaşte cui părtineşti. Împrotiva me să poate? Voi oştenilor veniţi, Omorâţi acum îndată, pe aceşti doi osândiţi. CORTUL 4 (Eghist, Clitemnestra, Electra, Ifia, Dimas) Dimas Stăpâne, Eghist Spune ce este, de ce la faţă perit? [88] Ce vălmăşag îi afară, Dimas Orest s-au descoperit. Ifia El? Clitemnestra Orest? Electra Iubitul frate? Eghist Morţii încă nu l-au dat. Dimas El să află în viaţă, Eghist De ce nu m-au ascultat? Dimas Orest s-au vestit îndată, pe Pamen dac-au văzut, Şi sfetnicul lui Piladi, de tovarăş ce-am crezut. Că-i fiiu a lui Agamemnon, încredinţând pe ostaşi, Dragoste lui cătră dânsul, i-au făcut de stau toţi traşi. Eghist Vin cu mine dinpreună, căci eu pot a-i pedepsi, Cel ce n-a vre să-m ajute, măniia me va sâmţî. Pe surori le ţineţ unii, şi alţii mie urmaţ, De cine mă tem ce-m pasă, cu ce cuvânt să-i cruţaţ. [89] Ce om sau Dumnezeu poate, pe Orest a-l mântui, De mâniia me ce dreaptă, dacă eu nu voi voi. CORTUL 5 (Clitemnestra, Electra, Ifia) Ifia Mergi la toţi de te arată, n-ai de ce să te-ngrijăşti, Pe acei ce stau în gânduri, cată să-i îmbărbăţăşti. Electra Pentru Dumnezeu măicuţă, dă un sfârşit fericit, În bărbăţii Clitemnestra, să arăţi c-au strălucit. Aleargă, şi noi cu tine ... Clitemnestra Fiicele mele vedeţi, Că ostaşii nu-l ascultă, şi să veniţi nu puteţi. Staţi şi mă lăsaţi pre mine, în menutul acest trist, Eu pot ca să scap din moarte, pe Orest şi pe Eghist, Sânt maică dar şi soţie, trebue să mă sâlesc, Datoriile-amândoao, să pot să le împlinesc. CORTUL 6 (Electra, Ifia) Ifia Un Dumnezeu neprieten, tot nu s-au mai îndurat, Ea vre pre Orest să-l scape, dar şi Eghist apărat. Cugetul, milostivirea, ţâpetul cel mai amar, Nu îndumplecă pe duşman, toate vor sta în zădar. [90] Eghist aprins de mânie, voeşte a-şi răplăti, Orişice nelegiuire, împlineaşte de-a pofti, În stăpân orice vre face, poroncind au şi perit. Electra Şi eu l-am rugat pre dânsul, încă pănă n-am murit, Şi co-această defăimare, în mormânt să mă scobor, De ruşine surioară, să mă crez că vroi să mor. L-am rugat pe osânditul, pornirea lui am grăbit, I-am aprins mai mult măniia, iată ce am isprăvit. Unde-s prietenii nostri, Pamen ce-au îndumplecat, Şi norodul ce-nprotiva, lui Eghist au rădicat. Unde mai sânt Dumnezeii, lui Orest ce agiuta, Ş-a mă măngăia pre mine, nicidecum nu îl erta. Şi fire lumii întreagă, care mă încredinţa, Că la ce dintâi clipire, armele nu va cruţa. Toţi lui Eghist îi agiută, frate-meu s-au săvărşit, Fire, Dumnezeii, ş-oameni, cu toţii m-au părăsit. CORTUL 7 (Electra, Piladi, Ifia) Electra S-au sfârşit de-acum Piladi? Piladi De aceaia am venit, S-arăt că eşti mântuită, voinţa s-au împlinit. Electra Ce feliu? Piladi Orest stăpâneşte, şi el acum m-au trimis, Ifia Ceriule! [91] Electra Vroi să caz moartă, nu crez îm pare că-i vis. Orest, aceasta se poate? Piladi Orest îi biruitoriu. Răsplăteşte tuturora, ca un drept stăpânitoriu. Electra Ah ce minune cerească, într-acest minut sâmţesc, Piladi Viteaza lui bărbăţie, numele cel Părinţăsc, Ş-a tale daruri Madamă, şi chinuri ce-ai suferit, Dreptate ce de sus milă, de primejdii v-au ferit. Dintr-a lui Eghist poroncă, şi pe Pamen au adus, Ca cu noi toţi dinpreună, spre moarte să-l dea supus. Un norod mare de oameni, vine tăcând şi mâhnit. Din ochi vedem turbăciune, spre care era pornit. Strejarii între pornire, să vedea stând îngăimaţi, Orest eşind înainte, au strigat ce aşteptaţi, Un crai drept mai rămăsese, de ce să nu-l omorâţi? La un glas cu atâta sunet, toţi au rămas amorţiţi. Străluce în el mărime, cu un chip posomorât, Cum că vorbea Agamemnon, tuturora ne-au părut. Socotind că cu putere, din groapa sa au eşit, Să povăţuiască iarăş, să de la toate sfârşit. Vorbind eu tăcu cu toţii, nici unul n-au îndrăznit, Văzând cu încredinţare, că cu Orest sânt unit. [92] Oştenii în mare număr, toţi cătră noi alerga, Cu mânile râdicate, dar nu îndrăzne a da. Un norod mâhnit de oameni, văzând cum că ne-au cuprins, Râvna îi îmbărbătără, şi dragostea i-au aprins. Pe Orest luând în braţă, toţi cătră el s-au plecat, Vine şi Eghist atunce, cu ai săi mult înfocat. Vine vra să-l pedepsească, îl află poruncitoriu, Ah cum i-au căzut mândriia, tiranului surpătoriu. Robii şi ai săi prieteni, cu toţii să-mprăştiia, Oştenii cu defăimare, de faţă îl suduia. Ah ce zi de pildă mare, ah dreptate ce-am avut, Întru ale noastre hiară, l-a privit cum au căzut. După dânsul Clitemnestra, singură numai merge, Din primejdie să-l scape, rugă cătră toţi făce. Mai la urmă cu-ndrăzneală, în norod au năvălit, De sâlnica lor pornire, de ave i-au potolit. L-au luat pre el în braţe, spre fiiul ei alerga, Pe bărbatul ei să-l cruţe, din inimă îl ruga. Orest la toţi porunceşte, maicii sale s-au supus, Fiiasca sa datorie, împlineşte mai presus. De sabiia duşmănească, pre curând s-au mântuit, Şi în scaunul Crăiei, l-am văzut că s-a suit. Ifia A biruinţii coronă, veniţi să-i împodobim, Şi să mântuim o maică, şi slava lui să privim. Electra Vai mie ce fericire, Dumnezeii ne-au trimis, [93] Apărătoriu de viaţă, şi de dragoste aprins. Veniţi alergaţi cu mine, (Piladi cătră ai săi) Hiarăle ei să zarobesc. Şi cu al Crăiei schiptru, mâna să-i împodobim. Cădeţi hiară osândite, aici îndată cădeţ. De niste mâni ca aceste, vrednice voi nu sânteţi. (îi iau hiarăle ce purta în mâni) CORTUL 8 (Electra, Ifia, Piladi, Pamen) Electra Ah Pamen unde să aflu, pe un frate mult iubit? Pentru ce la noi nu vine? Pamen Minutul acest scârbit. Este hotărât Madamă, spre jărtvă orânduit, Căci tatăl tău răsplătire, o cere neîndoit. Mormântul lui de jertvenic, lui Eghist l-au hotărât, Orest însuşi să jărtvască, pe duşmanul cel urât. Păi va face răsplătire, aşteapt-aice să-l vez, Datoria îi cumplită, dar dreaptă cât poţ să crez. Cu o scârnavă privală, ochii cum să vă mânjiţi, Privala ce Dumnezeii, în Argos au dat o ştiţi. Păn la vreme hotărâtă, în braţă să nu-l luaţ, Ca de-a lui mâni sângerate, nu cumva să vă spurcaţi. [94] Ifia Dar ce face Clitemnestra? Şi la ce cale s-au pus, Ah doresc s-o văz pe dânsa. Pamen De durere s-au aprins. Apără încă viaţa, nevrednicului bărbat, Şi fiiului ei se roagă, ca doar l-a vede scăpat. Electra Pe Eghist apără încă ... ? Pe-acela ce al lui braţ, Au ucis pe Agamemnon, Dumnezei să nu răbdaţ. Pamen Eumenidele toate, zic cum că stau la mormânt, Surde la toată strigarea, ochii înfipţi în pământ. Pe Orest voesc să-l vază, ca un bun biruitoriu, Moartea o au lângă iale, a jărtvi un surpătoriu. Ifia Ah zi pre mult sângerată, ah zi fără de folos, Sfârşaşte nenorocirea, a unui neam ticălos. Ah soro, amar Pilade, ce ţipete auz eu? Electra Maica noastră, Pamen Ah ea însuşi, Clitemnestra Stă! [95] Ifia Ceriule! Clitemnestra Fiiul meu! Electra Crez cum că Eghist loveşte, dă frate să-m isprăveşti, Scărnava lui legătură, desfăcând să-m răsplăteşti. În braţele ei jărtveşte, pe duşmanul cel urât, Dă îţi zic ... Clitemnestra Ah fiiul mieu, mâna ta m-au omorât, Ifia Ah păcat! Piladi Ah hotărâre, Electra Ah frate nenorocit, Pe greşita noastră maică, greşind o ai pedepsit. Zi în veci spre fericire, CORTUL cel de pre urmă Orest Ceriu, pământ, mă mai răbdaţi? Tantal, Atreu, Clitemnestra, ah mă rog mă ascultaţi. Jărtve a iadului vecinici, şi eu după voi sosăsc, Întru chinurile voastre, vroi să mă împărtăşăsc. Electra Ah ce ai făcut cumplite? [96] Orest Ca să-l mântuiasc-au vrut. Şi pe amândoi diodată ... ah nu pot să spui mai mult. Electra Mâna unui fiiu se poate? S-au dat lucru mai urât? Orest Ah să nu crez surioară, că Orest i-au omorât. O putere nevăzută, mâna me au rădicat, Ah unealtă, lucru scârnav, sabie, fier înfocat. Omorând pe-al meu părinte, din Argos mă pribejeşti. Ş-acum omorând pe Maică, din lume mă izgoneşti. Patrie, rude, vai mie, cu ce spaimă v-am înplut. Vr-o dragoste cătră mine, puteţ să păziţ mai mult. Soare care ai dat spaimă, locului unde sânt eu, Soare ce te-ai tras de groază, la praznicul lui Atreu. Nu mă lumina pre mine, aici să nu străluceşti, Întru întunerec vecinic, de acum să te-nvăleşti. Ah Dumezeilor tirani, răi şi-n rău înţeleniţi, Voi mi-aţi dat spre rău prilegiul, şi iar voi mă pedepsiţi. Unde vreţ să mă trimiteţi, în ce loc mă surguniţi. Mă duc că nu vor fi alţii, mai bărbaţi şi mai cumpliţi. Electra Stăi mă rog, roagă-i cu râvnă, doar se vor îndumpleca. Piladi Eu nu mă despart de tine, în urma ta voi călca. Într-o zi de osândire, într-un ceas nenorocit, Să cunoşti prieteşugul, pănă unde s-au lăţât. Sfârşit. [97] Îndreptarea Greşelelor faţa răndu greşeli îndreptări 19 4 ţ-i destul ţă-i destul – 17 văz Viu 20 15 mă me 21 12 e a 13 1 o a – 4 o a – 24 o a 24 1 că-l abat că-m abatu – 9 isterit înteritu 25 8 nu mi-au mi li-au – 21 cu asa coasa 26 4 n-o n-a 27 13 cu acest co-acestu 28 13 c-am chemu 29 14 ce au ce-au – 22 prin spre 31 20 so sa 21 caută cată 32 1 mult multe 33 1 mi mi-i 34 6 ţeara ţara 36 23 dar dă 37 25 căuta căta 38 1 de dă – 4 mi mi-i – 10 păn’ păr 39 18 în fier fiară 44 2 pemen pamen – 6 pre bune pute – 8 că-l mi-l 45 7 rabzi răbzi [98] faţa răndu greşeli îndreptări 56 8 tu ce aceste îmi tu cel ce-m vorbeşti vorbeşti mie 58 16 căsă ca să 59 16 prepus supus – 20 Ba Batu 61 21 privesc privei 67 20 mie face mie-m face 71 18 clitemnestra clevetiri 72 25 au eu 73 5 mi-au mi-ai 89 14 nu-l ascultă nu m-ascultă 91 17 între întru Mult pre învăţate şi de Bun neam născute Arhon, mare Postelnice Mai bine de trei ani de cănd, mi-ai încredinţat mie această frumoasă carte, a o da în tipar după cea mai bună orănduială, tipograficească, însă fiind, această carte cea mai întăi tipărire într-aşa mari şi lăudate versuri în linba Romănească, şi tocma fiind culeasă aici de mână streină, nu au fost prin putinţă, a nu întra aceste greşeli, ce prin ochi omeneşti au scăpat. Acum, mă rog de Bunătate Evghenii tale şi de pre iubitorii de cultivire patrioţi a binevoi a ierta aceste greşeli. 1820, iulie 30, Buda Umilită slugă ZAHARIE CARCALECHI ?? ?? ?? ??