{ 1} LETOPISEŢUL ŢĂRÎI ROMÎNEŞTI ŞI A ŢĂRÎI MOLDOVEI. DE VIAŢA A PREA LUMINAŢILOR DOMNI CE-AU STĂPÎNIT ÎNTRU ACESTE 2 ŢĂRI, ŞI CE S-AU LUCRAT ÎN DZILELE LOR, ŞI A PĂRŢILOR STREINE, CARE SĂ MEGIEŞESC CU ACESTE ŢĂRI, PRE LARGU ADUNATE DEN MULTE LETOPISEŢE ŞI CU BUNĂ ÎNDREPTARE ALCĂTUIT, PRECUM SĂ VEDE. VALAHIA. 6798, 1290. DOMN 1. DOMNIE 1. RADUL NEGRUL VODĂ 1. ÎNTÎIUL DOMN ŢĂRÎI ROMÎNEŞTI. CAP. 1. Acest Radul Negrul vodă, fiind în Ţara Unguriască voevod, mare herţeg pre Almaş şi pre Făgăraş, / < f. 7v. > rădicatu-s-au de acolo cu toată casa lui şi cu mulţime de năroade: romîni, papistaşi, saşi, de tot feliul de oameni, pogorîndu-se pre apa Dîmboviţăi au început a face ţară noaă. Făcut-au întîi oraşul ce-i dzic Cîmpul Lungu. Acolo au zidit şi o besearică de piatră, mare şi frumoasă. De acolo au mai descălecat şi la Argeş făcînd iarăşi oraş mare şi ş-au pus scaonul de domnie, făcînd curţi de piatră şi case domneşti şi altă besearică mare şi frumoasă. Iară năroadele ce să pogorîse cu dînsul, unii s-au tinsu pre alţii pre supt podgorie, ajungînd pîn-la apa Sireatiului şi pînă la Brăila. Iară alţii s-au tinsu în gios, preste tot locul, de au făcut oraşă şi sate pîn-în marginea Dunării şi pînă în Olt. Atunce şi Băsărăbeştii, cu toată boerimea ce era mai nainte preste Oltu, s-au sculat cu toţii de au vinit la Radul vodă, închinîndu-să să fie supt porunca lui. De atuncea s-au numit de-i dzic Ţara Romîniască. Iară titiuluşul domnilor s-au făcut precum arată mai gios: Întru Hristos Dumnedzău, cel bun credincios, şi cel bun de cinste şi cel / < f. 8> iubitor de Hristos şi singur biruitor, Io Radul voevod, cu mila lui Dumndzău domn a toată Ţara Romîniască, dentru ungurie descălecat şi de la Almaş şi Făgăraş herţeg. Acesta iaste titiuluşul tuturor domnilor, de atunce începîndu-să, pîn-acmu, precum adevărat să veade că iaste scris la toate hrisoavele 
{ 2} ţării. Şi întru acesta chip tocmitu-ş-au Radul vodă ţara, cu bună pace; că încă nu era de turci împresurată. şi au murit în scaon, îngropîndu-l la besearica lui den Argeş. Domint-au ani 24. / < f. 8v. > 6822, 1314. DOMN 2. DOMNIE 2. MIHAIL VODĂ 1. CAP. 2. Acest Mihail vodă de unde au vinit şi ce s-ar fi lucrat în dzilele lui, necăiuri, nemică nu scrie, nice a cui ficior iaste, numai că au domnit ani 19. 6841, 1333. DOMN 3. DOMNIE 3. DAN VODĂ 1. UNUL NUMIT CU ACEST NUME. CAP. 3. Acest Dan vodă nice la o istorie a domnlor, nemică nu însămniadză mai mult, făr-cît atîta scrie că l-au ucis Şuşman vodă, domnul sîrbilor, şi au domnit ani 23. / < f. 9> MOLDAVIA. 6860, 1352. DOMN 1. DOMNIE 1. DRAGOŞ VODĂ 1, ÎNTÎIUL DOMN ŢĂRÎI MOLDOVEI, UNUL NUMIT CU ACEST NUME. CAP. 1. Domniia acestui domn a o scrie pre larg cu anevoe iaste, de vreame că mulţi istorici, în multe chipuri pintru dînsul au scris, atît pentru neamul său, de unde au fost, cît şi pentru descălecarea sa întru această ţară. Şi măcar că Ureache biv vel vornic au scris în leatopiseţul său, cum acestu Dragoş vodă s-ar fi rădicat la Domnie fiind mai cap între dînşii, pre dînsul să-l fi rădicat domnu. Iară Miron logofătul scrie că aceste cuvinte ce s-au pomenit de Dragoş vodă că s-ar fi rădicat din păsori, nu-s adevărate. Şi după mărturia maramoroşenilor ce dzice că au audzit / < f. 9v. > Dragoş vodă şi cu urechile sale, dovedeaşte că acest Dragoş vodă au fost ficior de domn, a unui Bogdan vodă, născut în Maramoroş. Şi după cum şi noi am cules din toate istoriile, acesta am aflat să fie mai adevăr. Că scrie şi Bomfin, istoricul ungur, pintru un Bogdan vodă ce s-au rădicat domnu din 
{ 3} Maramoroş cu romîni, să fie eşit într-această ţară, la vreamea lui Ludovic, craiul unguresc, care la rîndul domnilor nu iaste pus. Numai dzis istoricii să fie fost tată lui Dragoş vodă. Iară Dragoş vodă eşind cu cîţiva boiari neamişi şi ficiori de domnu den Maramoroş şi fiind el mai de cinste între dînşii, pre dînsul l-au rădicat domnu. Şi au descălecat în cîmpii lui Dragoş, în ţinutul , care şi pînă astădzi să numeşte locul acela pre numele lui. Şi către dînsul adunînd pre multe feliuri de oamini au făcut ţară. Mai înţălesu-s-au şi din oaminii bătrîni, lăcuitori den ţară, trăgîndu-să cuvîntul den om în om, că o beserică de lemnu la Olovăţu, în ţinutul < Sucevii> să fie făcută de Dragoş vodă; şi acolo dzic să fie îngropat şi Dragoş vodă. Şi acea beserică de lemnu au mutat-o Ştefan vodă cel Bun de o au cllădit la mănăstire la Putna, unde stă pîn-acmu. Iară pre locul besericii cei de lemnu la Olovăţ, Ştefan vodă au / < f. 10> zidit beserică de piatră. Iară altă ce s-ar fi lucrat în dzilele lui, mai mult nu scrie, nici unde au murit; numai atîta că au domnit ani 2. / 6862, 1354. DOMN 2. DOMNIE 2. SAS VODĂ 1, FIIUL LUI DRAGOŞ VODĂ, UNUL NUMIT CU ACEST NUME. CAP. 2. După moartea lui Dragoş vodă au rămas domnu Ţărîi Moldovei fiiu-său, Sas vodă. Iară ce s-ar fi lucrat în dzilele lui, necăiuri, nemică nu scrie, numai că au domnit ani 4. / < f. 10 v. > VALAHIA. 6864, 1356. DOMN 4. ALEXANDRU VODĂ 1. CAP. 4. Acestu Alexandru vodă de unde au venit şi ce s-au lucrat în dzilele lui nemică nu scrie, numai că au domnit ani 27. 
{ 4} MOLDAVIA. 6866, 1358. DOMN 3. DOMNIE 3. LAŞCO VODĂ 1, FIIUL LUI SAS VODĂ 1. CAP. 3. Acest Laşco vodă iaste fiiu lui Sas vodă şi nepot de fiiu lui Dragoş vodă 1. După moartea tătîne-său, lui Sas vodă, / < f. 11> au stătut el domnu ţărîi şi au domnit ani 8. 6874, 1366. DOMN 4. DOMNIE 4. BOGDAN VODĂ 1. CAP. 4. Acestu Bogdan vodă a cui ficior au fost, necăiuri nu scrie. Numai de acest Bogdan vodă dzic să fie însămnat Bomfin istoricul că au eşit den Maramoroş cu valahi în ţară şi au domnit ani 6. / < f. 11 v. > 6880, 1372. DOMN 5. DOMNIE 5. PĂTRU VODĂ 1, SIN COSTE MUŞATIN VODĂ. CAP. 5. Acestu Pătru vodă, precum îl scrie istoriia, iaste ficior lui Coste Muşatin vodă. Iar acel Muşatin vodă, unde ar fi domnit, nu scrie. De mierat lucru iaste în atîţea ani a domniei lui Pătru vodă să nu-l pomeniască mai mult de domniia lui. Şi nu altă pricină, făr-cît toţi aceştiia, poate fi, n-au cutezat mai la cîmpu a să lăţi, de grijea tătarălor, ce numai pre supt munte. Pintru aceaia nice în ştiinţa megiiaşilor încă nu era de tot daţi, ca să scrie mai pre largu de dînşii. Domnit-au Pătru vodă ani 16. / < f. 12> VALAHIA. 6891, 1383. DOMN 5. DOMNIE 5. MIRCEA VODĂ 1 BĂTRÎNUL, FRATE CU DAN VODĂ 1. CAP. 5. Acestu Mircea vodă Bătrînul au fost frate cu Dan vodă, de carele am scris mai sus, şi nepot lui dispot Lazăr, careli au avut mare războiu 
{ 5} cu Baezit, beiu dela Nicopoe, pre apa Ialomiţii. Şi au biruit Mircea vodă pre truci, perind mulţi turci, şi i-au gonit peste Dunăre, în ceia parte. Mai avut-au şi alte multe războae Mircea vodă cu turcii, de carele pre larg nu să însemniadză. Numai după cum scrie Saidin istoricul, la viaţa lui sultan Baezit întîi, ce-au fost al 4< -lea> împărat al otomanilor, după tată-său, sultan Murat, cel întîi cu acest nume, arată că acest Mircea vodă au fost supus şi birnic Împărăţiei Turceşti. Că la vletul 1409, care cuprinde în domniia sa, după ce au supus sultan Baezit pre domnul Caramanii< i>, împrăştiind oastea lui, au mersu la scaunul său la Brusa; şi după ce-au şădzut cîtăva vreame întru acea frumoasă cetate, i-au venit veste precum domnul Ţărîi Romîneşti s-au hainuit, carele era supus şi birnic împărăţiei. / < f. 12 v. > Mai scrie şi Cromver, cronicarul leşăscu, de Mircea vodă că pînă la vreme au fost birnic şi supt apărarea lui Ludovic al < loc gol> craiului ungurescu. Iară după moartea lui Ludovic, rămîind Crăiia Ungurească supt cîrma mueriască, la Elisafta, crăiasa, muma lui Ludovic şi sor< ă> lui Cazimir al 2< -lea>, craiul leşăscu, s-au lipsit şi Mircea vodă de supt apărarea Crăiei Ungureşti şi au agiunsu cu prieteşug la Vladislav Iaghelo, al cărui < loc gol> craiu leşăscu, cum şi pîn-la aceasta vreame se află uricile cu aşădzămînturili de pace, cu Mircea vodă, în visteriia crăiască. Făcut-au Mircea vodă şi svînta Mănăstire Coziia din ţinutul Vîlcii; aşijdiria şi altă mănăstire, Cotmeana, den ţinutul Argeşului. Murit-au Mircea vodă în domnie şi l-au îngropat în mănăstirea sa, La Coziia, domnind ani 29. / < f. 13> MOLDAVIA. 6896, 1388. DOMN 6. DOMNIE 6. ROMAN VODĂ 1, FIIUL LUI COSTE MUŞATIN VODĂ ŞI FRATE CU PĂTRU VODĂ 1. CAP. 6. Acest Roman vodă au descălecat tîrgul Romanul şi au mutat scaonul ţărîi la Roman. Şi de pre numele său să numeşte tîrgul Romanul, unde şi cetate au fost făcut; şi surpînd-o apa Moldovei, au cădzut în apă. Aşijderea 
{ 6} şi Mănăstirea Pobrata el au zidit-o întîi de piatră, care pre urmă, după ce s-au răsipit, în locul acela au zidit-o alţi domni, pre urmă, precum iaste scris înainte. Aflatus-au şi un uric al său la Mănăstirea Pobrata, scriind titiuluşul său aşea: Marele, singur ţiitoriu, cu mila lui Dumnedzău domnu io Roman voevod, stăpînitoriu Ţărîi Moldovei, den plaiu şi pînă în mare. Iară la sfîrşitul uricului dzice că s-au scris acea carte la cetatea sa, în Roman, însămnînd într-acel uric şi pre doi fii ai săi, Alixandru şi Bogdan. Avut-au Roman vodă 6 ficiori, anume: Alexandru, Bogdan, Ştefan, Mihail şi Iurga şi alt Alexandru; pentru cari de un Alexandru sin Roman vodă scrie Miron logofăt scrie în leatopisăţul său cum să fie Alexandru vodă cel Bătrîn. Iară noi aceasta şi mai aiave am adeverit în hrisoavele lor şi din pomenicele vechilor mănăstiri, atît pintru Alexandru vodă cel Bun, cum că iaste ficior lui Roman vodă însă prin socoteala domniilor lor cel mai mic ficior, avînd 2 fii cu acest nume, cît şi pintru alţi ficiori, a lui Roman vodă iarăşi nici un istoric nu i-au putut adeveri pre toţi anume, necercînd uricele. Iară noi i-am aflat anume scrişi în uricul fratelui lor cel mijlociu, a lui Ştefan vodă, care uric s-au aflat iară în Pobrata. Iară pentru Coste Muşatin vodă, tatăl lui Roman vodă, măcar că la o carte de pomelnic a Mănăstirii Bistriţii, l-am găsit scris la rîndul domnilor, iară unde ar fi fostu domniia lui n-am putut afla. Iară de viaţa lui Roman vodă, sau altă ce s-ar fi mai lucrat în dzilele lui, necăiuri nemică nu am aflat mai mult, numai că au domnit ani 3. Acestu Roman vodă au avut doamn pe fata lui Laţco vodă, pe doamna Anastasie. / < f. 14> 6899, 1391. DOMN 7. DOMNIE 7. ŞTEFAN VODĂ 1, FIIUL LUI ROMAN VODĂ 1. CAP. 7. Acest Ştefan vodă au avut 2 fii: pe Pătru şi pre Ştefan. Şi murind, au rămas domniia la fiii săi, cu rea netocmire între dînşii. 
{ 7} De acest Ştefan vodă nice un istoric n-au ştiut să-l scrie că au fost ficior lui Roman vodă. Iară noi am adeverit dintru acel uric al său, carele s-au aflat la Mănăstirea Pobrata, în care uric au pus şi credinţa tuturor fraţilor săi ce să însămniadză mai sus, la domniia părintelui său, lui Roman vodă şi credinţa lui Iosif vlădicăi. Domnit-au Ştefan vodă ani 7. / < f. 14 v. > 6906, 1398. DOMN 8. DOMNIE 8. PĂTRU VODĂ AL 2 < LEA> FIIUL LUI ŞTEFAN VODĂ. Pătru vodă, măcar că era frate mai mic, dar pintru blîndeţăle şi obiceaiurile sale au tras pre mai mulţi în partea sa (Blîndeaţăle domnilor pătrund inimile norodului), de l-au poftit pre dînsul la partea cea mai mare, adecă la domniia ţărîi; şi cu agiutoriu de la unguri au apucat el domniia ţărîi. Iară frate-său, Ştefan vodă, fiind gonit din ţară, şi avînd grijă de înşălăciune de cătră Pătru vodă, au mersu în Ţara Leşască cu o samă de boiari ai ţărîi, rugîndu-să lui Cazimir, craiul leşăscu, de agiutoriu împotriva frăţîne-său Ştefan vodă că nu va lipsi în viaţa lui de supt poroncile crăeşti, numai să-l aşedză craiul la scaonul tătîne-său. 1398. RĂZBOIUL LUI PĂTRU VODĂ CE-AU AVUT CU FRATE-SĂU ŞTEFAN VODĂ. Vrînd, dar, şi craiul Cazimir ca să apuce Ţara Moldovei supt / < f. 15> stăpîniia sa, de sirgu au strînsu multe oşti şi la iuli< e> 1 au pornit pre hatmanii leşăşti şi cu Ştefan vodă asupra lui Pătru vodă. Şi măcar că di cîtiva ori lovindu-să străjile leşăşti cu străjile lui Pătru vodă, mergea întîi cu noroc oştii leşăşti, fiind izbînda tot la leaşi. Iară pre urmă au rămas înşălaţi leaşii cu Ştefan vodă şi au vent la mare perire. Că Pătru vodă socotind că nu va putea sta împotriva oştii leşăşti, s-au sfătuit cu meşterşug să biruiască, precum de multe ori să tîmplă oştilor mai mici, cu ceale mai mari. Stînsu-s-au cu oastea sa Pătru vodă şi au întrat în codru. Şi, 
{ 8} precum scrie Cromver, istoricul leşăscu, să să fie agiunsu Pătru vodă pri taină cu boiarii pribegi, carii era cu frate-său, Ştefan vodă. Tras-au şi leaşii după Pătru vodă, nesocotind leaşii meşterşugul lui Pătru vodă. Este codrul înţinat de copaci şi întrînd leşii în codru, iată ad copacii asupra leaşilor, împinşi de oaminii lui Pătru vodă; şi închisă fiind poticile, îndată şi Pătru vodă cu oamenii săi au lovit pre leaşi; şi încotro era să meargă leaşii, era codru închis de copaci. Că sta copacii tăiaţi şi / < f. 15 v. > neoborîţi, ce numai abiia era înţinaţi unul de alalt şi îi împingea cu mînule şi cădea mulţime de copaci asupra leaşilor, în codrii Cozminului în ţinutut< ul> Dorohoiului. Atîta i-au ameţit pre leşi copacii şi i-au turburat cît pre carii nu-i omorîia de tot copacii, iară de mîni şi de picioare îi sluţiia şi-i prăvăliia de cădea vii în mînule oamenilor lui Pătru vodă. Puţin au scăpat sănătoşi dintr-acel codru. Cădzut-au în robie la Pătru vodă trei stiaguri a 3 voedvozii: a Cracăului, a Sandomirului şi a Liovului şi alte 9 stiaguri, cu deosebite semnele stiagurilor sale. Oameni aleşi au cădzut în robie, anume: Navoi Tecenschii, ficiorul lui Ozdrovăz, voevodul Cracăului şi Zbignev Olesninschii, moşul lui Zbignev ce-au fost pri urmă şi episcop Cracăului şi cardinal. Auzind Cazimir al < loc gol> craiul leşescu răsipa oştii sale şi căderea în robie a cestor oamini de frunte, pre carii nu lesne i-au scos / < f. 16> de la Pătru vodă. Tîmplatu-s-au după această peire a leaşilor în Moldova, la anul, şi mai mare peire în Ţara Leşască, ciuma, în 6 luni de cu toamnă. Şi atîta s-au fostu lăţit, cît abiia pre giumătate de au rămas oamini în Cracău. 20. 000 de oameni au murit; şi mai mult pre oamini de frunte stăpîniia acel omor. S-au mai ispitit şi al doile< a> rînd Ştefan vodă a ceare agiutoriu de la craiul leşăscu; ce nu însămniadză cronica leşască mai mult, fără cît dzice că multă gîlceavă pe urmă au fostu între Ştefan vodă şi între Pătru vodă. 
{ 9} LUCRURI STREINE. La această vreame murit-au craiul leşescu Cazimir. Eşind la vînat au alergat după un cerbu şi cădzind cu calul gios ş-au frînt un picior şi i s-au tîmplat moarte. Iară în urma lui au stătu craiul leşescu Ludovic al < loc gol>, craiul ungurescu, nepot lui Cazimir mortului, îndemnat fiind de o samă de boiari leşăşti, la crăiia leşască. Şi au întrat în Ţara Leşască di odată la oraşul ce-i dzic Sondeţu. / < f. 16 v. > Iară de acolo, luat de boiarii Litvei, l-au dus la Cracău şi acolo l-au coronit Iaroslav, arhiepiscopul de Cneazna. Neavînd ficiori craiul Cazimir, parte bărbătiască, fără numai doao feate, au viţa crăiască de la descălecătoriul cel întîi al Ţărîi Leşăşti, de la Leh. Mare mîhniciune au rămas leaşilor după moartea lui Cazimir al 2< -lea> craiul leşesc. Că Ludovic craiul fiind strein la Crăiia Leşască, pe nime nu suferiia la sine, ce toate lucrurile prin tălmaci să isprăviia. Şi multe locuri ce era să le împreună cătră crăie, le da unui domnu ungurescu, anume lui cniadz Vladislav, Lopoliei, şi altora. Nezăbăvind Lodovic craiul în Ţara Leşască, s-au întorsu în Ţara Unguriască, lăsînd cîrma Crăiei Leşăşti mumei sale, Elisaftei, surorii lui Cazimir al 2< -lea>, ce-au murit. Ce ia, fiind fămeae, depărta oaminii vrednici cu svatul şi aduna oamini de nemică şi îmbunători. Doaă fete a lui Cazimir craiu, cu tot ce li-au rămas de la tatăl lor, odoară, haine, li-au trimis cu toate, aceasta, bătrîna crăiasă Elisafta, în Ţara Unguriască, la nepotul său Ludovic al < loc gol> craiul ungurescu şi acolo au pus de s-au sunat cum fetele lui Cazimir craiu nu-i sintu adevărate feate / < f. 17> lui Cazimir şi pentru să nu agiungă featele lui Cazimir după oamini mari li-au măritat, pre cia mai mare, Anna, după Dvihelmu, cneadzul Sţiliei, iară pre Iadviga, cia mai mică, după Romer, cneadzul Stiriei. Amîndoi aceştiia era legaţi supt Crăiia Leşască pre aceli vremi. La această vreame, sultan Murat, cel întîi cu acest nume, al 3< -lea> împărat turcescu, ficiorul lui Orhan, nepotul lui Otoman, tare au înspăimat 
{ 10} Ţara Vineţiei, a Ghenuiii, dentru îndemnarea lui Ioan Cantacozino, împăratul grecescu, scriu cronicarii leşăşti. Iară hronograful grecescu scrie că acest sultan Murat, în dzilele lui Ioan Paleolog, împăratul grecescu, au mersu de au luat Solunul de la frînci. Că Solunul l-au cumpărat veneţiianii de la Manuil, feciorul lui Mihail Paleolog, împăratul grecescu. Iară mai nainte au fost / < f. 17 v. > a enodvezilor şi apoi l-au luat grecii de la enovedzi. Iară în anul 1363 s-au rădicat sultan Murat al 3< -lea> împotriva lui < loc gol> Paleolog, împăratul grecescu şi trecînd de la Anadol marea, la Caliopol au luat multe cetăţ şi oraşă greceşti la Evropa; şi pre urmă au luat bulgarii, sirbii, Bosna cu Odriiul, în oraş în Trachia. Pre urmă acest sultan Murat, al 3< -lea> împărat turcescu au perit în Dobrogea, ucis de Lazar, dispotu sirbăscu; dar au perit şi Lazar dispotul întru acel războiu. La această vreame au murit Ludovic al / < f. 18> < loc gol> craiu ungurescu şi leşăscu, fără de simenţie bărbătiască, rămîindu-i 2 feate, anume Mariia şi Iadviga. Ce precum în viaţa lui, aşea şi după moarte, multă amestecare şi tulburare era în Ţara Leşască. / < f. 18 v. > PENTRU CNEDZIIA LITVEI, CUM S-AU UNIT CĂTRĂ CRĂIIA LEŞASCĂ ŞI PE CE VREME. După moartea lui Ludovic al < loc gol>, craiul ungurescu şi leşăscu, mare amestecătură era în Ţara Leşască pentru alesul craiului nou. Că nice acestui craiu săminţie parte bărbătiască nu i-au rămas, ce numai doaă feate, Mariia şi Iadviga. Ce Mariia au fostu măritată după Jicmont malgrabul Brandeburgului, iară Iadviga încă era fată acolo. Deci unii trăgea pre Jicmont, ginerile lui Ludovic, craiului ungurescu, la Crăiia Leşască, iară alţii pre Iadviga, după cine ar socoti sfatul Crăiei Leşăşti să o mărite, pre acela să-l aibă craiu, împreună cu crăiasa Iadviga. Şi pre acesta sfat au rămas socotealele tuturor leaşilor. / < f. 19> Iară Jicmont malgrabul venisă acmu la Cracău; ce nelăsindu-i leşii ce să tîmplasă la Cracău, i-au căutat a să întoarce înapoi, în Ţara Unguriască, petrecut de leşi. Şi aşia, aşteptînd leaşii cîtăva vreme 
{ 11} venirea Iadvighii, featei lui Ludovic la Cracău, şi fiind la acest seim în Siragi Bodgint arhiepiscopul, măcar că mai nimeni den domnii leşăşti la acel seim n-au fostu mersu, ce numai şliahtă mănuntă, alesease pre Samovit cneadzul Mazoviei să fie craiu leşăscu. Ce înţălegînd aceasta crăiasa cia bătrînă a Ţărîi Ungureşti, de sirgu au pornit 12. 000 de unguri cu gineri-său, Jicmont, malgrabul Brandeburgului pre la Sonder la Mazovia, cătră carii şi leaşii de la Cracău, cu puţinea oaste, de au prădat Ţara Mazoviei. De iznoavă au trimis leaşii sol la crăiasa Elisafta, să nu mai ţie cu cuvinte, ce să le trimiţă pre Iadviga, dzicînd că apoi îş< i> vor aleage alt stăpîn. N-au putut face într-alt chip crăiasa, bătrîna, ce au trimis pre fata-ş< i>, Iadvighii, împreună cu gineri-său Jicmontu ca să păzască el şi că cîrmuiască pînă va veni mai la vîrstă Iadvighii crăiasa. < f. 19 v. > Vădzind leşii aceasta, că-i are în nebăgare de samă crăiasa cea bătrînă şi le trimite otcîrmuitoriu cu fata, strîngîndu-să cu om mai mult, au tras la Sonciu şi de acolo au trimis la Jicmont malgrabul, care să afla la Liubov, să nu între în Ţara Leşască, că nu-l vor priimi nici craiu, nici otcîrmuitoriu şi nu într-alt chip, ce de va vrea să vie, ca cu un vrăjmaş să vor lupta cu dînsul. Au căutat Jicmont a să întoarce înapoi de la Liubov, iară crăiasa au trimis pre fata-ş< i> Iadvighia cu alţi boiari la Ţara Leşască, cu multă avere, anume cu Dimitrie arhiepiscopul Stragonului şi cardinal şi cu Ioan episcopul Varadinului, şi cu alţi boiari mireni. Eşitu-i-au înainte mulţi boiari şi ostaşi, cu mare bucurie, din Cracău. Şi viind crăiasa în Cracău, îndată au pomăzuit-o crăiasă Ţărîi Leşăşti Bodgint, arhiepiscopul Gneadzului, fiind şi alţi episcopi. Înţălegînd Iaghelo, marele cneadz a Litvei, de vinirea şi coronaţiia Iadvigăi şi fiindu-i aminte de dînsa că era frumoasă, de< a> firea înţăliaptă şi strămoşancă Crăiei Leşăşti, au trimis la dînsa pre fraţii săi, pre / < f. 20> Schirghel şi pre Boris şi pre Havnul, starostea Vilnei, cu prea mari şi scumpi daruri, întrebînd-o pre dînsa, vrea-va să-l ia bărbat şi să-l priimească la scaunul crăiei ? Cu aceaste tocmeale, întîi că să va botedza cu toată Ţara Litvei şi va înturna, de va împreuna Ţărîi Leşăşti 
{ 12} toate ţinuturile care i-au luat Litva den Ţara Leşască, aşia cetăţi cum şi oraşă, ales părţile rusăşti şi toată Ţara Podliaş, şi toţi oaminii den robie îi va slobodzi, carii erau robiţi încă de alţi cnedzi, mai de întîi. Cătră acestea şi Cnedziia Litvei cea mare să o împreune către Ţara Prusilor şi a Pomeraniei şi le va împreuna de cătră Crăiia Leşască. Avuţiile toate şi visteriile care are şi le va avia, le va da recipospolitii, la Ţara Leşască. Era acest lucru tuturor leşilor plăcut, nădejduind că aşia vor avea pace despre dînşii. Iară crăiasei nu-i prea plăcea, căci fiind încă viu tată-său Ludovic, au fost-o logodit cu Gvihelm, cneadzul Racuzilor la acea logodnă au fost pus la mijloc galbeni 12. 000, ca cine ari strica logodna, acela să piardză acei 12. 000 de galbini. / < f. 20 v. > Ce socotiia crăiasa că şi acia somă de bani o va pierde den partea ei, ce şi pintru aceasta încă să apucasă solii Litvei că-i va plăti Iaghelo. Socotit-au leşii să dea ştire crăiasei cei bătrîne den mijlocul sfetnicilor, şi aşia au mersu soli leşăşti den Ţara Leşască în Ţara Unguriască, anume Nicolae Bogorie, caştilianul Zavishoschii, Vlodec Ogrocinschii podciaş a Cracăului şi Cristin Ostrovschii, starostea Cazimirului, împreună cu solii Litve. Pre carii bătrîna crăiasă unguriască i-au priimit cu dragoste, şi li-au răspunsu cum pe socotiala domnilor leşăşti lasă toate crăiasa, ce ar socoti ei spre folosul recipospolitii să facă. Curund, după ce s-au întorsu solii den Ţara Unguriască, au mersu soli şi la Litva, la Iaghelo cniadzul, anume Leşco podciaşul Cracăului, Cristin den Ostrov, Pătru Şafranici den Lenciuciu şi Hinţi den Rogov, ca să aducă pre Iaghelo, după tocmealele făgăduite la crăie. Iară dacă au înţăles logodnicul ce s-au pomenit, Gvihelm cneadzul Racuzii, ştiind şi voia crăiasei spre însul, ori cu îndemnarea ei, precum socotiia unii den svatul lui Gneavoş Dalevici, podcomori a Cracăului, căci acestuia credea mai mult crăiasa, au vinit la Cracău cu frumoasă curtea sa nemţască, cu multă avuţie, şi acolo în Cracău au şădzut cîtăva vreme. Iară în cetate nu l-au lăsat să între, den svatul lui Domislav, 
{ 13} caştilanul Cracăului şi a altor boiari sveatnici; ce i-au căutat a şădea în tîrgu. Ce crăiasa Iadviga ades să videa cu dînsul, la Mănăstirea lui Franceşic. Veniia cu şiraguri de dvorelnici şi cu feate dvorealnice şi acolo în ospeţă şi în giocuri petrecia cu dînsul. Spun că aşia rîvniia crăiasa să să cunune mainte cu Gvihelm, pînă a nu veni Iaghelo, cît nelăsîndu-l svetnicii pre Gvihelm în cetate, singură crăiasa cu mînule ei vrea să deşchidză cetatea şi să-l lase în lontru, de nu o ar fi abătut de la acel gînd Dimitrie Goranschii, vistiernicul crăiei. Şi aşea Gvihelmu, pricepînd voia leaşilor şi audzind că să apropie Iaghelo cneazul, au eşit pre taină Gvihelm den oraş şi s-au dus la Racuzi. Iară odoarăle şi alte lucruri scumpe li-au lăsat la Gneavoş Dalevini, podcomori a Cracăului, pierdute în veci de Gvihelm cneadzul Racuziei. / < f. 21 v. > În anul 1386, în luna lui dechemvrie în 12 după calendariul Rîmului, venit-au Iaghelo la Cracău şi s-au botedzat el, puindu-i nume Vladislav. Şi acolo cu dînsu, s-au botedzat şi fraţii lui Iaghelo. Şi li-au dat nume de botedzu, lui Viguil, cneadzul Chervonului i-au pus nume Alexandru, lui Schirgailo şi lui Coricel li-au dzis Cazimir, lui Svidrigailo, Boleslav. Acesta Iaghelo, cum s-au dzis mai sus, luînd pe crăiasa Iadviga, fata lui Ludovic al < loc gol>, au împreunat Cnedziia Litvei cătră Crăiia Leşască, des-au făcut un trup. De la Iaghelo craiul, căruia i-au dzis Vladislav, s-au scris craii şi să scriu crai leşăşti şi mari cnedzi a Litvei cătră Crăiia Leşască şi pe ce vreme. Şi pînă aice ne agiunge să ştim de Cneadziia Litvei, cum s-au împreunat cu Crăiia Leşască. Altele le lăsăm la leaşi să le scrie, lucrurile lor şi a Litvei. AICEA NE ÎNTOARCEM IAR LA RÎNDUL ISTORIEI NOASTRE. Pătru vodă, fratele lui Ştefan vodă, după gîlceava ce-au avut cu leşii, pe urmă s-au aşedzat. Ş au mersu Pătru vodă în dzilele acestui 
{ 14} craiu la Liov, împreună cu boiarii ţărîi. Şi acolo aflîndu pe craiul Vladislav au aşedzat cu craiul / < f. 22> legături de pace de îmbe părţile. Şi s-au întorsu Pătru vodă iar la scaunul său, căci vădzuse Pătru vodă că Crăiia Unguriască, după moartea lui Ludovic al < loc gol> au stătut cîtăva vreme fără craiu, stăpînind Elisafta crăiasa, văduva, cum s-au pomenit mai sus, s-au lipsit de supt ascultarea şi apărarea ungurilor şi s-au închinat supt ascultarea lui Vladislav. Scrie Anton Bomfin, cronicariul unguresc, că după moartea lui Ludovic al < loc gol> craiu, stînd la Crăiia Ungurească Jicmont al < loc gol> craiu şi văzînd că s-au dezbătut cîteva ţări de supt stăpîniia Crăiei Ungureşti, s-au rîdicat cu oşti asupra acelor ţări, cumu-i Bosna, horvaţii, volgarii, moldovenii şi muntenii. Şi întîi s-au pornit asupra munteanilor, al patrule an al crăiei sale, pentru căci pe vreme< a> stăpînirii fămeeşti în Ţara Unguriască era multe amestecături. Că vlahii, care trăescu pre locul dachilor şi a goţilor, oţărîndu-să de stăpîniis mueriască, s-au fostu dezbătut de la Crăiia Unguriască, care nice birul ce era tocmit să-l dea, nu l-au dat. Pentru aceaia Jicmont, craiul ungurescu, s-au fostu pornit / < f. 22 v. > asupra lui Ştefan vodă, domnul muntenescu. Care înţălegînd Ştefan vodă de vinirea lui Jicmont craiu asupra lui, ş-au strînsu şi el oştile şi au împlut Ţara Olteniască, adecă Munteniască de oşti şi au prinsu toate strîmtorile şi poticile munţilor cu oaminii săi, să închidză în munţi pre Jicmont craiu cu oştile lui. Orînduit-au oşti pe vîrvul munţilor, să fie de apărare. Iară Jicmont craiu, după ce-au întrat în Ţara Muntenească cu multă oaste, trecînd peste munţi, i-au eşit înainte muntenii cu domnul lor, în munte, şi au dat mari războiu ungurilor, cît deodată au înfrîntu el pe unguri; că şi din munţi cu pietri îi ucidea. Ce îmbărbătîndu-să ungurii cu Jicmont craiul lor au descălecat ungurii de pre cai şi au înfrîntu pe munteani, cît 
{ 15} au purces în răsipă oastea lor, neputînd suferi focul ungurilor. Dzice Bomfin că gonindu-i ungurii pre munteni prin munţi, pre mulţi au prinsu vii. Iară eşind Jicmont cu oastea sa den munţi, au agiunsu în Ţara Munteniască la un tîrgşor unde era domnul închis să să apere. Iară anume ce oraş au fostu, nu adeveriadză, ce ori că au fostu la Tîrgovişte, ori la Tîrgşor. / < f. 23> De unde înţălegînd domnu muntenescu că vine Jicmont, neaşteptînd să-l dobîndiască, l-au tîmpinat pe craiul cu boiarii ţărîi cădzindu-i la picioare şi au cerşut ertăciune, arătînd pricinele a abaterii sale de supt stăpînirea Crăiei Ungureşti. Şi ş-au făcut pace domnul muntenescu despre Jicmont craiul ungurescu. Într-acestaş chip scrie Bomfin, cronicariul unguresc, de pricina lui Jicmont, craiul ungurescu, cu Ştefan vodă, domnul muntenescu. Şi încă dzice că acel Ştefan vodă amîndoao ţărîle ar fi stăpînit, şi Moldova şi Ţara Romîniască. Iară noi nice la un letopisăţ a acestor ţări, atît a Moldovei, cît şi a Ţărîi Romîneşti, n-am aflat, cum la aceia vreme să fie domnit vreun Ştefan vodă la aceste ţări. Fără cît, după cum şi letipisăţîle leşăşti pomenescu de Pătru vodă în Moldova, şi de Mircea vodă în Ţara Romîniască, aşia scriu leatopisăţîle amînduror acestor ţări. Măcar că Pătru vodă de la Moldova au avut frate ce l-au chemat Ştefan vodă, de carele am pomenit mai sus, şi dzic istoricii, prin socotială, că poate să fie fost acel Ştefan vodă, după moarte< a> frăţîne-său, lui Pătru vodă, dar noi n-am găsit cum să fie încăput acel Ştefan vodă vreodată la domnie, nice la rîndul domnilor nu iaste scris. / < f. 23 v. > LUCRURI STREINE. Vasilie cneadzul şi împăratul Moscului, mers-au singur la Vitold, marele cneaz a Litvei, la Smolensca. Legînd prieteşug, amîndoi s-au vorovit să rădice oşti amîndoi asupra lui Temerlan, împăratul şi marele han tărărăscu. Pre aceia vreme era Smolenscu supt stăpîniia Cnedziei Litvei. Iară la văletul 1514 l-au luat Vasilie, împăratul Moscului, de la 
{ 16} Cnedziia Litvei şi de-atunce-l stăpînescu moscalii, Smolenscu, pînă în dzua de astădzi. Tot într-acestaş an, la leat 1396, vrînd Jicmont craiul ungurescu, să scoaţă pre turci din Dobrogea, sau den Bolgariia, pre carii atunce îi dobîndisă sultan Baiazit al < loc gol>, împărat turcescu, Trachiia şi Ţara Grecească, strîns-au Jicmont craiu multă oaste de creştini; şi s-au lovit cu sultan Baiazit şi au biruit turcii pe creştini, cît abiia au scăpat Jicmont craiul într-o luntre peste Dunăre. Fost-au cu craiul Jicmont multă şleahtă leşască. Şi după ce au pierdut Jicmont craiul războiul cu turcii, fiind urît ungurilor, au mersu Jicmont în Ţara Leşască la Vladislav Iaghelo al < loc gol> craiul leşăscu, în Cracău. Şi acolo au făcut legătură cu Vladislav, în 16 ani. / < f. 24> Iar Vitold, cneazul Litvei, s-au pornit cu oaste singur asupra tătarălor şi trecînd apa Donului, acolo au aflat multă tătărîme strînşi cu mueri, cu copii, în cîmpi. Şi, lovindu-i, i-au biruit şi mulţi robi au adus cu sine la Litva. Deci o samă de tătară i-au trimis frăţîne-său, lui Vladislav Iaghelo, craiul leşăscu şi i-au botedzat. Iară o samă i-au aşedzat în Litva, pre apa ce să chiamă Vaca, şi pre alte locuri, carii pînă astădzi trăescu în legea turcească, adecă lipcanii ce să află în Litva. Scrie şi Mehovie la cartea sa, cap. 41, file 271, cum pre urmă Temerlan au prădat Ţara Rusască şi Litva, Chiovul. Însă Chiovul s-au răscumpărat de la Temerlan cu 10. 000 de ruble. Şi după această biruinţă curund au murit şi Temerlan. Acest Temerlan, mai nainte vreme avînd războiu şi cu sultan Baezit, împăratul turcescu şi prindzind viu pre sultan Baezit, l-au închis într-o cuşcă de her şi-l purta cu sine. Şi cînd vrea să încalece Temerlan pre cal, încăleca de pre cuşca aceaia. Şi acolo, într-acia cuşcă, l-au pedepsit, pîn< ă> ce au murit, prăvind cumu-i prăda şi-i ardea ţărîli lui, oastea lui Temerlan. 
{ 17} AICI NE ÎNTOARCEM IAR LA RÎNDUL ISTORIEI NOASTRE. De sfîrşitul lui Pătru vodă, unde ar fi murit, necăiuri nu am putut afla scris, numai atîta că au domnit ani 1. / < f. 24 v. > 6907, 1399. DOMN 9. DOMNIE 9. IURGA VODĂ 1, FIIUL LUI ROMAN VODĂ. După moartea lui Pătru vodă au stătut domn Iurga vodă, fiiul lui Roman vodă întîiul. Şi au descălecat oraşă prin ţară, pre la locuri bune şi li-au ales sate şi au făcut ocoale pin pregiur şi au început a dărui ocini prin ţară a slugi şi a voinici ostaşi. Şi măcar că am găsit scris la leatopisăţul ţărîi cum acest domnu ar fi trimis de au luat blagoslovenie de la Ohrida de au făcut întîi mitropolit pre Theoctist, dar pentru aceasta iaste dovadă mai nainte, la domniia lui Alexandru vodă al 2< -lea>, ce să numeşti cel Tînăr, fiiul lui Ilie vodă, că la dzilele lui s-au hirotonit pre Theoctist mitropolitul, precum să va videa la rîndul istorii< i> sale. Iară pre urmă aşia scriu toate istoriile pentru Iurga vodă, că l-au luat Mircea vodă, domnul muntenescu, la sine. Iară cu ce pricini l-ar fi luat nu adeveriadză, numai că au domnit ani 2. / < f. 25> 6906, 1401. DOMN 10. DOMNIE 10. ALEXANDRU VODĂ 1 CEL BUN ŞI BĂTRÎN, FIIUL CEL MAI MIC AL LUI ROMAN VODĂ 1. CAP. < loc gol>. După Iurga vodă stătut-au la domnie Alexandru vodă ce să numeaşte cel Bun şi Bătrîn, începătoriul bunelor fapte, atît la celi politiceşti cît şi la celi bisericeşti. Aflatu-s-au scris şi de Cromver cronicariul leşescu, spre lauda acestui domnu de multe lucruri bune ce-au aşădzat în ţară. Zidit-au două mănăstiri mari aice în ţară, anume Bistriţa, ce iaste la ţinutul Niamţului şi Moldoviţa, la ţinutul Suceavei, îndzăstrîndu-le cu multe 
{ 18} sate, cu vecini şi cu veşminte scumpe în lontru şi odoară. Iară la al doile an a domniei sale, fiind mai întreg la minte decît cei nainte decît dînsul trecuţi domni, rîvnind şi întrebînd lucruri spre folosul sufletului său, adus-au cu mare cheltuială den Ţara Turcească, de la Trapezont, svintele moştii a mai marelui măcenic Ioan cel Noi şi li-au pus în vestita cetate ce iaste în oraşul Sucevei, cu mare cinste şi pohvală de ferire domniei sale, ce să prăznuiaşte miercuri / < f. 25 v. > şi gioi în săptămîna Rusaliilor, unde pre largu scrie la cărţile besericii pentru măceniia lui. Iară Ureche vor< nicul> scrie la leatopisăţul său că s-au adus moştiile svîntului de la Cetatea Albă, pentrucă acolo, la Cetatea Albă, au luat şi mucenie. Şi vrînd Alexandru vodă să urmedze desăvîrşit lucrurile spre podoaba besearicii preavoslavnice au trimis la Patrierşiia besericii răsăritului de au luat blagoslovenie şi au făcut mitropolit. Şi au ales scaonul mitropoliei o mănăstire în oraşul Sucevei, lîngă curtia domniască, cu multe sate şi ocini, să fie de slujba aceii svinte mitropolii. Însă măcar că pre mitropolitul ce l-au făcut Alexandru vodă, numele lui nice la un leatopisăţ a ţărîi nu-l scrie, iară noi am aflat că au fostu Iosif mitropolitul, după mărturiia lui Gheorghie ce-au fost mitropolit Moldovei, ce s-au găsit scris cu slova sa. Care acest Iosif mitropolitul să află însămnat de dînsul şi la domniia lui Ştefan vodă 1. Şi părintele Gheorghie de unde au aflat această adeverinţă, mai nainte pre largu vom arăta. Mai făcut-au Alexandru vodă al doile< a> episcop, după mitropolit, la svînta mănăstire ce iaste în oraşul Romanul< ui>. Aşijdirea şi al triile episcop la Rădăuţi şi li-au împărţit şi eparhii. / < f. 26> Dat-au eparhii svintei Mitropolii aceste ţinuturi: Suceava, Niamţul şi tîrgul Iaşii cu ţinutul şi Orheiul, Hîrlăul cu Botăşanii şi Cîrligătura. Dat-au eparhii şi episcopii< i> Romanului o parte din ţinuturi de supt munte, den gios, anume: Romanul, Bacăul, Putna, Tecuciul, Covurluiul, Tutova, Vasluiul. Dat-au eparhii şi Episcopii< i> de Rădăuţi, o parte din ţinuturi, în Ţara de Sus: o parte den Suceava, Dorohoiul, Hotinul, Cernăuţii. 
{ 19} S-au mai făcut mai pre urmă o episcopie care s-au fost aşedzat la Reani şi i s-au orînduit eparhii o parte din ţinuturi din parte< a> de gios: Fălciiul, Lăpuşna, Soroca. Dar la ce vreame s-au făcut această episcopie şi de ce domnu, nice la o istorie n-am găsit scris; numai atîta ştim că după ce s-au luat Reanii de sultan Osman al < loc gol> împărat turcescu la dzilele lui < loc gol> vodă, s-au mutat episcopiia la tîrgu la Huşi. / < f. 26 v. > După ce au aşădzat Alexandru vodă vlădicii li-au făcut cinste mare, dîndu-le scaone din dripta domnului, înaintea tuturor sfetnicilor lumeşti, aproape de scaunul domnescu. Tocmit-au şi orînduială boiarii de sfat pentru otcîrmuirea ţărîi: logofăt mare, ca să fie giudecătoriu, alegătoriu de ocini, ispravnic pre o frunte de oamini de ţară, ce sint curteni, luători de sama tuturor ispravnicilor ce sint la curtea domniască: vornic mae de Ţara de Gios, giudecătoriu tuturor cine au strîmbătăţi în ţară şi globnic de morţi de om şi deşugubini ce să fac în părţile de gios, vornic Bîrladului; vornic de Ţara de Sus, giudecătoriu tuturor din ţară cu strîmbătăţi şi globnic de morţi şi deşugubini ce să fac la părţile lui şi vornic Dorohoiului; / < f. 27> pîrcălab la Hotin, la margine de spre Ţara Leşască şi Căzăciască, giudecătoriu tuturor la acel ţinut; hatman şi pîrcălab de Suceava şi ispravnic pre toate oştile ţărîi; postelnic mare, dvorbitoriu înaintea domnului şi tălmaciu a limbi streine şi pîrcălab de Iaşi; spătar mare şi staroste de Cernăuţi şi obiceiu la dzilele ceale mari îmbrăcat cu haină scumpă domniască şi dvorbitoriu, şedzînd cu arme domneşti la spatele domnului într-acele dzile; păharnic mare, să zvoriască îmbrăcat cu căftan înaintea domnului la mease mari şi el să driagă domnului şi pîrcălab de Cotnarii; vistiernic mare, carele să poarte grijea de strînsul banilor la vistierie şi să cheltuiască la trebuinţele ţărîi; stolnic mare, zvoritor îmbrăcat cu caftan la mease mari şi ispravnic asupra bucatelor şi a vînătorilor; comis mare, purtătoriu de grijea cailor g< ospo>d; medelnicer mare, zvoritoriu cu caftan la mese mari şi ispravnic asupra mesăi; / < f. 27 v. > clucer mare, purtător de grijea bucatelor şi g< ospo>d şi beciul în 
{ 20} sama lui; zapciu asupra tîlharilor şi asupra oamenilor de pierdzare; şetrar mare, purtător de grijea corturilor g< ospo>d şi cînd va eşi domnul afară, el să fie ispravnic; vtori logofăt, să aibă la sama lui să zvoriască în locul lui, cu toiag; vtori spat< ar>, tij, cînd nu va fi vel spătar, el să zvoriască cu podoabele domneşti; vtori păh< arnic>, tij, cînd nu va fi vel păh< arnic>, el să zvoriască la masa g< ospo>d; treti logofăt, ca să poarte pecetea ţărîi şi scriitor de toate tainele domneşti. Scrie Miron logofăt cum au făcut Alexandru vodă legătură şi cu Vladislav Iaghelo al < loc gol> craiu leşăscu, precum / < f. 28> mai nainte făcusă şi Roman vodă, pre carele l-au fost prinsu den Moldova, Svidrigailo, fratele lui Vladislav Iaghelo, craiul leşăscu ce era stăpînitoriu în Podoliia. Şi scoţindu-l Vladislav Iaghelo, craiul leşăscu, dinmînule lui Svidrigailo, să fie giurat Roman vodă lui Vladislav craiului leşăscu. Aflatu-s-au scris şi de Stricovschie, cronicariul leşăsc, carte 14, zaci< alo> 7, giurămînturile lui Roman vodă, cum va fi neclătit de supt poroncile craiului. Pentru acest Roman vodă Ureche vor< nicul> nemică n-au scris. Iară în cronicele leşăşti dzice Miron logofătul că au aflat scris şi de Cromver cronicariul leşăscu, carte 16, că mai nainte de ce au trimis Alexandru vodă soli de pace şi cu legături de aşădzămînt la craiul Vladislav Iaghelo, făcusă legătură Roman vodă cu craiul Vladislav, precum să află aşădzămînturile amîndurora în cămara crăiască. Iară altă ce ar fi mai făcut acest Roman vodă, după ce-au eşit din închisoare, nu să află mai mult scris nice în cronicele leşăşti. / < f. 28 v. > 
{ 21} 6940 <  = 1432>. PENTRU AL OPTULE< A> SĂBOR CE S-AU FĂCUT LA FLORENŢIIA. În dzilele lui Alexandru vodă s-au făcut al optule< a> săbor în oraş în Florintina, la Ţara Italiei. Multă adunare de părinţi, aşia a răsăritului, cum şi a apusului, fiind de faţă patriarhul de Ţarigrad < loc gol> şi Ioan Paleolog, împăratul grecescu. Iară de la apus singur papa Evghenie cu cardinalii şi din multe locuri arhiepiscopi, fiind adunaţi pentru mădulările legii şi mai vîrtos de purceaderea Duhului Svînt. Făcîndu-să mare price că beserica apusului arată cum Duhul Svînt purcede şi de la Părintele şi de la Fiiul, care n-au priimit beserica răsăritului, cu Marco episcopul de Efes să facă 2 începături în dumnezăire. Măcar că fiind împăratul Ioan Paleolog cuprinsu de nevoia turcilor, rămăsese numai cu numele împărat, iată au priimit de au şi iscălit cu alţi episcopi părearea părinţilor de la apus, / < f. 29> făgăduindu-să papa că-i va da agiutor împăratului împotriva turcilor. Ce nice un agiutor n-au dat şi mai mult de scădeare împărăţiei şi besericii răsăritului au fost acel al optule< a> săbor, decît de folos. Că mare price stă pînă în dzua de astădzi între besearica apusului şi între besearica răsăritului. Şi de atunce s-au făcut shizma, adecă dezlipire, sau dejghinare între besearici. Trimis-au şi Alexandru vodă cu voia ţărîi soli, cu Grigorie Ţamblac ieromonah, la Ţarigrad, pentru învăţătura legii şi ca să să afle şi la săbor despre partea ţărîi. N-au aflat solii lui Alexandru vodă nice pre patriarh, nice pre împăratul la Ţarigrad. Ce iarăşi a să întoarce înapoi fără nemică ispravă nu li-au părut a fi cu cale. Ce s-au dus la Ohrida, unde găsind pre arhiepiscopul de Ohrida, ş-au dat soliia, căci era trimişi pentru învăţătura legii. Şi de acolo au luat preoţi şi cărţi sirbeşti de toată orînduiala besearicii. / < f. 29 v. > Iară Ureache vor< nicul> scrie că au aflat la hronograful grecescu scris că au fost trimis de la Moldova la acel săbor Iosaf. Şi poate că acel Iosaf au fost însuşi mitropolitul Moldovei. 
{ 22} Aflat-am şi noi scris de părintele Gheorghie, proin mitropolit Moldovei, cu mîna sa, cum la vremea domniei lui Alexandru vodă au fost mitropolit Iosif, carele au fost şi la săborul al optule< a> cu Grigorie Ţamblac ieromonahul. Iară mai naintea acelui săbor, cînd au fost împărăţiia la Manuil Paleolog < loc gol>, carele au avut fiiu pre Andronic Paleolog, şi Andronic Paleolog aflîndu-să la Beciu, fiind ginere chesariului de Beciu, trimis-au Manuil Paleolog poroncă la fiiu-său Andronic Paleolog, la Beciu, ce să vie la Ţarigrad, să fie împărat în locul său. Ce dar viind Andronic Paleolog de la Beciu la Ţarigrad, tîmplatu-i-s-au venirea lui prin Ţara Moldovei. Şi i-au eşit înainte < întru> întîmpinare Alexandru vodă, cu tot sinatul. Aşijderea şi mitropolitul, chiar Iosif, cu tot clirosul, cu mare cinste, cum să cade unui împărat creştinesc, şi l-au petrecut / < f. 30> pîn-la Chiliia, la Dunăre. Iară împăratul Andronic Paleolog, vădzind ţară ca aceasta, pravoslavnică, şi arhierei şi cliros învăţat, cu toate obiceele besericii Ţarigradului, au dat laudă. Întrebat-au Andronic Paleolog împăratul pre Alexandru vodă la ce împărăţie sau crăie iaste închinat ? Şi domnul au răspunsu că-şi stăpîneaşte ţara cu sabiia despre toţi megiiaşii şi îi sint toţi nepriiatini. Întrebat-au şi pre mitropolitul Iosif la care patrierşie iaste închinat şi el au răspunsu cum iaste închinat la Ohrida. Făgăduit-au Andronic Paleolog cum, după ce va meargi la Ţarigrad, va face Mitropoliia Moldovei, cumu-i Ohridul şi Epechiul şi Chiprul, să fie nesupus şi neplecat nice unii eparhii. Şi mergînd la Ţarigrad, făcîndu-să împărat, au strînsu săbor 4 patrierşi şi mitropoliţi şi cu săbor au rădicat Mitropoliia Moldovei de supt ascultarea Ohridului, aşedzînd să fie Mitropoliia Moldovei cum iaste Ohridul. Care aceli săborniceşti cărţi trimise de Andronic Paleolog / < f. 30 v. > de la Ţarigrad la Alexandru vodă şi la Iosif mitropolitul au fost la Mănăstire la Niamţu, pre carele mărturiseşte Gheorghie mitropolitul cu giurămînt că li-au vădzut cu ochii săi, cu peceatea împărătiască şi cu iscăliturile 
{ 23} patrierşilor şi a cîţiva arhierei. Şi au stătut aceli ărţi la Mănăstirea Niamţul pîn-la răsipa ţărîi ce-au fost la domniia lui Dumitraşco vodă Cantacozino. Şi împreună cu aceli cărţi mai trimis-au Andronic Paleolog împăratul, lui Alexandru vodă, coro< a>nă împărătiască şi alurghidă, care acel portu la toţi domnii s-au ţinutu, pîn-la domniia lui Alexandru vodă Lăpuşnianul. Aşijderea au mai trimis dar şi lui Iosif mitropolitul o svîntă icoană făcătoare de minuni, care iaste cu 2 feţe: de o parte chipul Maicei Preacurate, de altă parte svîntul măcenic Gheorghie, care pînă astădzi să află la Mănăstirea Niamţul. Şi i-au mai trimis şi mitră şi sacos, că mai nainte vreame mitropoliţii Moldovei slujiia litrghie cu felon. Iară Anna, împărătiasa lui Manoil Paleolog, încă au trimis dar doamnii Anii, lui Alexandru vodă, o svîntă icoană în care iaste chipul svintei Anii, maica Precistii, iarăşi făcătoare de minuni. / < f. 31> Iară doamna Anna o au trimis dar svintei Mănăstiri Bistriţa, care svîntă icoană la vreme de neploare, scoţindu-să cu litie afară den mănăstire, şi făcînd osveştanie, numaidecît ce ploaă, de nu peste tot, dar cîtu-i hotarul mănăstirii, negreşit. Şi această istorie s-au adeverit den săborniceştile cărţi de la Ţarigrad, trimisă aice, la Moldova, după cum mai sus am pomenit că au fostu la Mănăstire la Niamţu, şi s-au prăpădit în vremi de nepace. LUCRURI STREINE. Vladislav Iaghelo al < loc gol> craiul leşăscu, înţălegînd că Jicmont al < loc gol> craiul ungurescu îndiamnă pre crijeacii Prusilor asupra lui şi Vladislav Iaghelo aflîndu-să în părţile Ţărîi Rusăşti, trimis-au Vladislav Iaghelo sol la Alexandru vodă, îndemnîndu-l asupra lui Jicmont craiului ungurescu. Şi l-au zălogit Sneatinul şi Colomîia şi toată Pocutiia drept 1000 ruble de argint, avînd craiul a face oaste, ispitindu-să asupra crijecilor. / < f. 31 v. > Atunce şi Alexandru vodă, din prieteşug ce avea cu craiul, i-au trimis agiutoriu 400 de moldoveni, oameni aleşi, carii au arătat mare vitejie şi izbîndă asupra crijacilor. Că deodată, făcîndu-să moldoveanii 
{ 24} a da dos, şi crijacii eşind dintr-o cetate ce să numeşte Malborcu, gonind pre moldoveni şi înşirîndu-i spre o dumbravă, s-au pedestrit moldovenii şi s-au supus în pădure. Ce dar crijecii, socotind că moldovenii au fugit prin păduri, au descălecat şi ei, de unde şi moldovenii îndată au început a-i săgeta pe crijeacii nemţăşti, cît li-au căutat crijeacilor nemţi a da dos. Atunce încălecînd moldovenii şe dînd năvală asupra crijeacilor, mare moarte au făcut într-înşii. Şi s-au întors moldovenii cu izbîndă la obuz, unde era caiul Vladislav Iaghelo, cu mare mulţămită şi laudă de la craiul. Iară de vreme ce am pomenit de crijeci, am socotit a fi cu cale să scriem şi ce niam au fostu şi pe ce vreme au nemerit / < f. 32> în părţile Prusilor şi în megieşie cu leaşii. TIJ <  = iarăşi > LUCRURI STREINE. PENTRU CRIJECI CE NIAM AU FOST ŞI DE UNDE S-AU IZVODIT ÎN ŢARA LEŞASCĂ. 1188. La această vreame, stăpînind Baldovin craiul creştinescu în Ierusalim, cînd aceaia nevoe avea creştinii despre serachineni, atîta cît cu neputinţă iaste deplin a să scrie, după ce au luat serachineni< i> de la creştini vestitul oraş şi tare cetatea ce să chiamă Ptolomeada, lătineşte Acona, iară nemţeşte Acris, mari prădzi şi scădere dentru acel oraş făcea serachinenii, creştinilor. Care luîndu-le aminte Baldovin, craiul creştinescu, ce iaste mai sus numit, de sirgu cu mare jalobă şi rugăminte au scris la alţi creştini, pentru agiutoriu. Prin care rugăminte a lui Baldovin craiu trimis-au creştinii oşti agiutoriu din ţărîle Rîmului împotriva serachineanilor, adică de la Italie, din Longobardia, de la veneţiiani / < f. 32 v. > 60 de galioane, în care era 50. 000 de oşteani, oameni aleşi de războiu. Aşijdirea de la franţozi, de la neamţi, de la sasi, de la Renu, şi de la Liubek, din Colna şi dintr-alte oraşă nemţăşti, mulţime de oameni, aprinşi cu dragoste dumnedzăiască, aşia pentru ca să vadză acele locuri, cum şi pentru agiutoriu să dea acelor ai săi creştini. Ce dar neamţii, oamini carii era oşteani, grijindu-şi o corabie, căriia i-au pus nume Crache, în care era oamini osăbiţi ca la 500, carii dreptu supt cetate şi oraşul Acona au mersu. Încungiurat-au pe urmă cu mare putere creştinii Acona, carii un an întreg stînd supt cetate o bătea cu 
{ 25} multe feliuri de meşterşuguri, însă cu mare scădeare în creştini. Că mulţi de săgeţile nepriiatinilor răniţi, din creştini, şi bolnavi dzăcea, carei de necăiuri avînd nice o căutare, unii de foame şi de greale rane şi de boală dzăcînd, muriia. Aflatu-s-au într-acei ostaşi 10 bărbaţi carii, avînd frica lui Dumnedzău, s-au aprinsu de mila creştinească şi s-au apucat de grijea şi de paza acelor bolnavi şi răniţi, / < f. 33> între carii un oroşan din Liubek luînd pîndzile corabiei aceiia ce-i dzicea Crache, au dat-o de au făcut-o cortu, precum au putut la aceaia vreme. Supt acel cortu, dar, au strînsu pre cei răniţi şi bolnavi, pre carii cu mare osteneală şi cheltuială, cu feliuri de burueni, cu unsori, cu băutură, cu mîncare, îi căuta. Şi aşia, cu agiutoriul lui Dumnedzău şi cu nevoinţa acelor păzitori, mulţi s-au însănătoşat. Iară după ce dobîndiră creştinii Acona, în anii 1190, dat-au creştinii beserica svîntului Ioan acelor bolnavi. Care acia besearică o au fostu făcut mai nainte vreme oşteanii creştini de la Rodos. Deci au pus ispravnici pre acia besearică pre acei dzece bărbaţi, să aibă grijă de acei bolnavi. Era pen pregiurul acei besearici pomeţi foarte frumoşi, care pomeţi i-au cumpărat acei 10 bărbaţi temători de Dumnedzău, să fie pentru acei bolnavi. Că dintru acel pomăt avea cei bolnavi multe feliuri de roduri şi multe buruiane de liacuri, pentru spălatul ranelor. Şi întîi acolo în Acona s-au făcut bolniţă, întru pomenirea preacuratei Fecioari Mariei, / < f. 33 v. > şi întîi întru lauda lui Dumnedzău cel slăvit în Troiţă. Cu această pildă acel den Aconna Baldovin craiu, fiind povăţuit, făcut-au şi el bolniţă în Ierusalim şi au numit-o bolniţa presvintei stăpînii Mariei, precum şi în Aconna, puind păzitori să grijască pre cei răniţi şi bolnavi. Ispravnic pre aceli bolniţă era Henric den Vapolt, carele cu fraţii săi fu însănătoşat şi cu alţi ostaşi a mormîntului lui Dumnedzău. Că cu năroc era şi tare sta împotriva serachinilor. La acest zacon pre urmă foarte mulţi din cneadzi şi din domni, din nemişi nemţăşti să adăogea la număr. Era la număr în anul dintîi numai 35, carii petrecea viaţă cu frică dumnedzăiască şi mare nepriatin< i> era tuturor nepriiatinilor svintei cruci. Şi aşia cu pilda a preabunei viaţii sale, mulţi credincioşi veniia la petrecerea vieţii lui, dzicînd cum acei bărbaţi ca nişte svinţi stau întru toate faptele sale, petrecînd mai mult decît alţii. Căci dentru a lor pildă mulţi s-au botedzat, făcîndu-să 
{ 26} creştini / < f. 34> şi fiecine da multă aveare la aceli bolniţă. Şi de ce merge< a>, de ce să înmulţiia bolniţăle, şi acel zacon, sau legea crijecilor. Şi cînd muriia vreun domn în Ţara acia Svîntă lăsa lucruri scumpe la bolniţă. Şi de nemeriia acolo vreun oaspe la acia bolniţă, cu nume ştiut, iarăşi lăsa daruri la bolniţă, poftind ca să aibă grije de săraci. 1191. TIJ STREINE. Precum şi Ragivel au împărţit milostenie preoţilor Ierusalimului, ce păziia mormîntul Domnului, de făcia laudă lui Dumnedzău, precum ispravnic bolniţii, agonisit-au multe cărţi pricinitoare de la creştinii domni: la Calestin al treile< a> papă de Rîm şi la Henric chesariul, al şeaselea cu acest nume, cu care cărţi au trimis pe < loc gol> patriiarhul Ierusalimului la Rîm, de au aşădzat şi au scos zaconului, sau legii nemţăşti, întărire de crijaci, adecă cruşier, în anul 1191, adăogînd tiutiuluş ca să scrie: Frăţimea / < f. 34 v. > a casăi nemţăşti a bolniţii Stăpînii Mariei în Ierusalim. Aşijderea li-au dat pecete, cruce niagră, supt legea pravilii svîntului Augustin, poroncindu-le să să poarte cu toate aşăzămînturile, cu faptele, cu volniciile, i proci <  = şi aşa mai departe >. Această întărire şi pecete adusără mistrului sau otcîrmuitoriului crijacilor (sau să dzicem, romîneşte, crucişer< ilor> ) în Ierusalim; şi acel uric cu mare cinste şi ţeremonie fu cetit. Acolo patrierşii Ierusalimului au îmbrăcat pre fraţii acei legi, sau pravilă, în haine albe scumpe, pe care era den faţă şi den dos cruce niagră; într-acesta chip, pre urmă, de acel fel de haină şi alţii purta. Şi de acei doi fraţi era pre aceia vreme şiapte preoţi carii acel fel de haină purta, preoţască. Şi era neamişi lumeşti; acestora era slobod încinşi cu săbii să facă liturghie. Nime nu-ş< i> rădea barba, şi pe sac împlut cu pae, după zaconul lor, dormiia. Ce acesta curund o au schimbat (precum iaste în poveste): bişugul aduce desfrînare. Fost-au aşădzat şi altă orînduială zaconului, acest mistru al bolniţii Preacuratei Stăpînii Mariei, / < f. 35> Henric den Vapolt. Adecă întîi greşind vreun frate dintr-aciia împotriva legii sau a zaconului său, să nu fie de alt nime certat, fără de singur mistrul zaconului, sau de la acela pre carele îl va orîndui el spre aceia; şi certarea nime din streini să nu ştie. 
{ 27} A doa, pre fraţi ostaşi pe lîngă dînsul au pus giudecătoriu şi i--au dat lui putere între dînşii, pre cei împrotivnici să-i tocmască şi pe cei neascultoi să-i certe. A triia, au aşedzat numere ştiute de rugăciune. Otcenaş, peste toată dzua miranilor să citiască. Într-această drigătorie au vieţuit ani 10, şi au murit în Acona şi acolo l-au îngropat. Al doile< a> mistru al crijeacilor, după Henric den Vapolt, au stătut Osto-Carpen, nemiş nemţăscu, la această diregătorie, pe vremea lui Filip chesariul al 2< -lea> şi a lui Inochentie al 3< -lea> papă Rîmului şi pe vremea lui Macislav al < loc gol>, craiul leşăscu, anul 1200. Acestu mistru în prostie au slujit lui Dumnedzău şi în viaţa sa au făcut întîi pecete< a> zaconului cu chip de măgariu pre care şădea Maica Precistă, cu fiiul în braţă / < f. 35 v. > şi Iosif bătrînul pre lîngă dînşi< i> cu toiag şi scrisoare pregiur cu pecete cu aceste cuvinte: Peceatea orînduialii mistrului a frăţimei casăi nemţăşti în Ierusalim. Acestu fel de pecete ţinia crijacii pîn-în dzilele lui Frideric celui întîi a mistrului, de acestu zacon. Acestu Frideric pre urmă o au schimbat. În Ţara Inflantiei pre vremea acestui Carpen frăţimea ce să chema lătineşte ensiferi, purtătoriu de sabie, s-au izvodit, carii pe urmă s-au unit cu crijacii Prusilor. 6 ani fiind în drigătoriia sa, au murit îngropîndu-l în Acona. Al triele< a> mistru a ostaşilor mormîntului lui Dumnedzău fu aes Herman din Olsaţiia, în anul de la Hristos 1206, pe vreamea lui Filip al 1< -lea> chesariului şi a lui Inochentie papei Rîmului; 4 ani slujind sărăciii, au murit şi < l-au> îngropat în Acona. Al patrule< a> mistru crijacilor stătu Herman den Salţa, nemiş de la Miena, pe vremea acestor împăraţi Ofto < şi> Frideric al doile< a> şi al papilor Romei Inochentie al triele< a> şi a lui Onorie al 3< -lea>, pus la această diregătorie în anul 1218, cînd crăiia în Ţara Leşască / < f. 36> Macislav. Acesta mari diresuri şi aşădzămînturi au făcut zaconului său. Că avînd price în de sine papa cu Frideric chesariul, el toate acelea cu înţălepciunea şi cu socotala sa i-au aşădzat şi i-au tocmit pre amîndoi. Pre vreamea acestui mistru, dînd acestu zacon lui Conrad malgrabul, 2000 de nemişi nemţăşti, tot ostaşi, supt cîrma sa i-au avut, pre carii 30 de ani i-au otcîrmuit. Iară pe vreamea nenorocitei stăpînirii lui au luat seraţinii Ierusalimul de supt cîrma creştinilor. Iară 
{ 28} crijeacii fură izgoniţi afară den Siriia. Şi aceasta tot pentru păcate; că giudecăţile lui Dumnedzău ascunse sintu. Iară pre urmă aceşti crijaci s-au închinat la chesariul Frideric, rugîndu-l să le dea loc să-ş< i> facă besearică după pravila sa, să petriacă pîn-la svîrşitul său, după cum era făgăduiţi lui Dumnedzău. Datu-li-au chesariul loc ştiut de traiul lor. Iară în anul 1222, Conrad, cneadzul Mazoviei, avîndu adease nevoi de prusaci, vecinii săi mărgineni / < f. 36 v. > şi nepriiateni ai săi, au năzuit Condrat, cneazul Mazoviei, la Frideric chesariul rugîndu-l să-i dea ajutor pe acei crijaci, împotriva prusacilor, ce era pre aceli vremi păgîni. Aşijdiriea şi la singuri crijacii de la Rîm au trimis pre un episcop din Helmu, anume creştin, căci cu sfatul acestui creştin l-au trimis Condrat, domnul Mazoviei, de au poftit într-agiutoriu pe crijaci, poftindu-i ca să margă la dînsul şi el le va avia de grijă în ţara sa. Chesariul Frideric dar, din vrearea sa au slobozit pe crijiaci, cari era 20. 000 şi îndată cît au sosit crijacii la Condrat li-au dat Ţara Helmului şi cît loc cuprinde între apele Visla, Mocra şi Drvenţa. Că acel loc l-au avut Condrat osăbit de la leaşi, care l-au luat leşii de supt crijaci. Cu această tocmeală Condrat au lăsat acel loc crijecilor, ca cu nevoinţă pururea să să otşiască crijacii asupra altor limbi, pentru legea creştiniască. Şi după ce-i vor supune pre alte limbi, iar să întoarcă Ţara Helmului înapoi lui Condrat, sau celora ce vor fi pe urma lui. Iară ei ţărîle ce ari dobîndi de la prusaci să li împarţă / < f. 37> cu socotială a oamini vrednici, cu cneazul Mazoviei şi cu urmaşii lui. Leşilor, ca unor creştini, nice o strîmbătate să nu le facă, sau scădere şi pe vrăşmaşii lor să nu-i ascundză, nice săi agiutoredze cu sfat sau cu agiutoriul lor; ce împotriva serachinilor şi vrăşmaşilor a svintei cruci, cît ari trebui lui şi leşilor, să le fie într-agiutor. Iară de nu ari asculta şi ar călca vreunul dentru aceştie giurămîntul, atunce ca unor vinovaţi să le ia averea şi locurile, pintru nemulţămire. Această tocmală şi aşădzămînt între Condrat, cneadzul Mazoviei, şi între fraţii crijaci au fostu, care tocmală şi aşădzămînt li-au întărit Grigorie, al 9 < -lea> papă Rîmului. Li-au mai adaos acest Condrat crijacilor Ţara Dobrinului şi cetatea Nessova, în ţara Cuiavului. Aşijderea şi Ghedeon, episcopul Pelomcului, li-au dat den eparhia sa une locuri, să-şi ia de a dzeacea, şi sate cu ostrov. 
{ 29}. Acestu aşădzămînt l-au tăinuit crijecii. Numai uricul / < f. 37 v. > cu peceatea de aur a lui Frideric al 2 < -lea> chesariul, cu mare nevoinţă-l ţinia, care li-au întărit lor Ţara Helmului cu o Dobrinului date, măcar că Condrat cneadzul nu li-au dat în veci. Deci pintru acia întăritură a lui Frideric chesariului pe urma mari sfădzi s-au făcut între crijacii şi între leaşi, pînă ce s-au spartu şi s-au strîcat cele neadevărate a lor urice. Aşijdirea mai avînd 7 căpetenii mai alese acei 20. 000 de crijaci ostaşi, luînd asupra sa împotriva păgînilor prusaci apărare leşilor şi a mazovilor, întîi în Ţara Dobrinului s-au aşădzat şi au pus întîi în parte< a> despre Visla o baştă făcută de strajă, dreptu în preajma Torunului, care să chiamă astădzi Dinbov, ce era să-i dzică Dubov. Dintr-acolo păziia pre păgînii prusaci peste Visla cu dese şi multe puşci îi strîca şi pe urmă cu agiutoriul leşilor şi a mazurilor au început a să pleca păgînii prusaci, pustiindu-le şi stricîndu-le ţara. Pre urmă oraşul Torune şi Elbmangu şi alte tîrguri / < f. 38> şi cetăţi care era la dînşii, în scurtă vreme li-au zidit cu piatră, şi Rogotin şi Helmul tîrgul şi cetatea de la nepriiatini, luîndu-le zidite, supt stăpînirea sa li-au supus. Şi fără zăbavă s-au lăţit crijacii şi s-au întemeiat, cît au căutat prusacilor ditru aceli locuri a să risipi şi a lăsa lor Ţara Helmului. Murit-au Herman din Salce şi l-au îngropat în Berlum. Şi de aicea lăsăm rîndul la leşi să scrie ei de aceşti crijaci, ce să înţălege pre limba noastră încrucişiaţii, de unde s-au izvodit şi cum au nemerit în părţile prusilor şi în megieşie cu leşii. PE CE VREME S-AU ARĂTAT ACEŞTI CRIJACI NEPRIIATINI LEŞILOR ŞI CÎND AU TRIMIS ALEXANDRU VODĂ AGIUTOR LEŞILOR ÎMPOTRIVA CRIJIACILOR. Al triisprădzecele miestru sau otcîrmuitoriu crijacilor şi a prusilor, anume Carol din Trivîr, pe vremea lui Henric al 6 < -lea> cu acest nume chesariului şi a lui Climent al 5 < -lea>, popă Romei şi a lui Vladislav al < loc gol> craiu leşăscu, Lochetec pe poreclă, / < f. 38 v. > în anii de la Hristos 1309, rădicat-au sabiia crijacii asupra leşilor, în loc de bine şi de mulţămită (caută ce fac streinii, cînd îi priimăscu tovarăşi lăcuitorii ţărîlor, precum şi la noi în ţară, pre urmă vei afla de la greci, la ce stat au 
{ 30} adus ţara noastră şi boerimea ei). Că întîi crijacii Ţara Pomeraniia o au luat-o de la Lev, şi altele, carele pîn-la vreamea craiului Cazimir al 3 < -lea> au fostu aceste ţări, ce s-au pomenit mai sus, în mînule streinilor, pustiind satele şlehticilor şi omorînd pre şlehtici. Pre aceasta vreame, vădzind şi alţi megiiaşi că să înmulţăscu şi să întărescu crijaciii asupra leaşilor, s-au rădicat şi Inflentii de au luat de la leşi vestit< ul> oraş şi cetate Riga, cu tot ţinutul ei. Şi pre rînd ce-au lucrat acei crijacii şi asupra Litvei, ceteşte pre Alexandru Gvagnin, vestit istoricul ţărîi şi a lucrurilor Litvei < şi> vei afla. Noi cît am socotit să fie pentru deşchisul voroavei şi ştiinţăi noastre am scirs pîn-aice. / < f. 39> Pe vreamea crăiei lui Iaghelo, fiind domnu aicia în ţară Alexandru vodă, au triimis şi el agiutoriu lui Vladislav Iaghelo craiul 400 de moldoveni aleşi, împotriva crijacilor, de care s-au pomenit mai sus. Iară după ce au pierdut crijaci războiul cu Vladislav Iaghelo, craiul leşăscu, cădzut-au la pace crijacii cu Vladislav, craiul leşăscu, care au priimit craiul din sfatul şi socotiala frăţine-său, lui Vitold, cneadzul Litvei. Măcar că acia pace cu crijacii era peste voia sfeatnicilor leşăşti, care legătura ce-au avut între dînşii lăsăm la leaşi să scrie, iar noi ne întoarcem la rîndul istoriei noastre. După ce-au legat Vladislav Iaghelo, craiul leşăsc, pace cu crijacii , dînd Cameniţa şi toată Podoliia pe sama lui Vitold, s-au întorsu craiul în Ţara Leşască; şi nezăbăvind acolo, s-au pogorît în părţile Ţărîi Rusăşti, unde şi Alexandru vodă au venit, fiind şi mai nainte vreame legaţi cu prieteşugul, de iznoavă au făcut legătură cu craiul leşăscu. În anul de la Hristos 1438 scrie cromver, istoricul leşăscu la carte< a> sa 20 şi Stricovschie carte< a> 16, precum Svidrighel / < f. 39 v. > cneadzul, fratele lui Vladislav Iaghelo, craiului leaşăscu, avînd multă price cu leaşii pentru Podoliia, care pe acia vreame stăpîniia Podoliia Svidrighel. Ce fiind de multe ori craiul leşăscu îndemnat de Lev pentru Podoliia să o ia de supt stăpîniia frăţine-său, i-au căutat craiului de la vreame a face pe voia leaşilor. Purces-au craiul Vladislav cu oşti asupra frăţîne-său, lui Svidrighel. Iară Svidrighel avea nădejde pri agiutoriul crijacilor şi a inflantilor. Şi trăsease Svidrighel şi pe Alexandru vodă în partia sa, asupra lui Vladislav Iaghelo, craiul leşăscu. 
{ 31} Alexandru vodă (scrie Stricovschie şi Cromver tot acolo), uitînd legăturile sale ce-au avut cu Vladislav Iaghelo, craiul leşăscu, pre pofta lui Svidrighel şi a litvinilor, au prădat cu oaminii săi Sneatinul, Haliciul şi olatul Cameniţii cu ţinuturile ei. e întorcîndu-să Alexandru vodă cu plianul din Ţara Leşască, au agiunsu o samă de şlehnici de a Buceacului şi o samă de liaşi de a craiului leşăscu pe moldovenii lui Alexandru vodă ce aducia plianul mai pe urmă. Că Alexandru vodă trecusă / < f. 40> Nistrul mai nainte şi înfrîngînd leşii pe moldoveni li-au luat plianul înapoi. După aeastă poticală Alexandru vodă văzîndu-să şi scăpat de prieteşugul ce-au avut cu Vladislav, craiul leşăsc, cum scriu istoricii leşăşti, den voe rea au murit. Multe lucruri bune au făcut şi au aşădzat Alexandru vodă aice în ţară şi nume bun i-au rămas, numindu-l toţi lăcuitorii ţărîi noastre Alexandru vodă cel Bun şi Mare. Avut-au Alexandru vodă 4 feciori cu doaă doamne, anume Ilieş i Ştefan şi Pătru i Alexandru. Şi au murit i scaun, domnind ani 32 şi luni 8. VALAHIA. 6920, 1412. DOMN 6. DOMNIE 6. RADUL AL 2< LEA> CE I-AU DZIS ŢEPEŞ. După Mircea vodă Bătrînul au stătut la domnie Radul vodă Ţepeş. Iară la alt letopiseţ a Ţărîi Romîneşti am aflat numindu-l pe acest domnu Vlad vodă Ţepeş. Acestu domnu au făcut cetatea de la Poenari, din ţinutul Jîiul de Jos. / < f. 40 v. > Aşijdirea au făcut şi svînta Mănăstire Sneagovul, den ţinutul Ilfovului. Mai făcut-au şi un lucru foarte necuvios cu orăşenii de Tîrgovişte, pentru o vină mare ce au fost făcut orăşenii unui frate al său, care ce vină a fi fostu nu adeveriadză, iară pediapsa orăşianilor iaste aciasta, că în dzua Paştilor fiind toţi orăşenii la ospeţă, iar cei tineri la horă, aşia, fără veste, pre toţi i-au cuprinsu. 
{ 32} Deci cîţi au fostu oameni mari, bătrîni, pre toţi i-au înţăpat, puindu-i pe împregiurul tîrgului. Iară cîţi au fost tineri, cu fămeile lor şi cu fete mari, aşa cum au fostu împodobiţi în dzua Paştilor, pre toţi i-au dus la Poenari, de au tot lucrat la cetate, pîn-ce s-au rupt toate hainele de pre dînşii, cît au rămas toţi cu piele< a> goală. Pintru aceia i-au scos nume Ţepeluş. Altă ce s-ar mai fi lucrat în dzilele lui, s-au la ce sfîrşit ar fi vinit, nu scrie, fără cît că au domnit ani 15. / < f. 41> 6935, 1427. DOMN 7. DOMNIE 7. VĂDISLAV VODĂ 1, CE S-AU NUMIT CEL BĂTRÎN. După Radul vodă Ţepeş au stătut domn Vladislav vodă, carele au făcut beserica domniască dn Tîrgşor, ot ţinutul Dîmboviţii şi au perit de sabie în mijlocul Tîrgşorului. Însă altă ce s-ar fi lucrat în dzilele lui sau cum s-au pricenuit peirea lui, nice la un letopiseţ scris nu am găsit, numai că au domnit ani 18. MOLDAVIA. 6941, 1433. DOMN 11. DOMNIE 11. ILIIAŞ VODĂ 1 ŞI ŞTEFAN VODĂ AL 1 < LEA>, FICIORII LUI ALEXANDRU VODĂ CEL BUN. După moartea lui Alexandru vodă celui Bătrîn au stătut la domnie fiiu-său cel mai mare, Iliaş vodă, după cum scrie une letopisăţe, că încă bătrînul Alexandru vodă, mainte de moartea sa să-l fie ales pre dînsul a fi domnu în urma sa. /  < f. 41 v. > Carele dacă au stătut la domnie, dzice letopisăţul lui Ureche vor< nicul> cum să fie priimit şi pre frate-său Ştefan vodă la domnie. Deci, întrînd în vrajbă între dînşii, vrînd să omoare Iliiaş vodă pre frate-său Ştefan vodă, au fugit Ştefan vodă la munteni. Iară alte letopisăţe a lui Miron logofătul, după cum au aflat scrie de Cromver, cronicariul leşăscu, dzic că după ce au stătut domnu Iliiaş vodă îndată au urgisit şi au gonit pre frate-său, Ştefan vodă, şi pre maştehă-sa să o fie înecat. Iară Ştefan vodă au năzuit la domnul 
{ 33} muntenesc, rugîndu-l de agiutoriu împotriva frăţine-său, lui Iliiaş vodă. Însă ce domnu a fi fost la munteni nu însămniadză. RĂZBOIUL 1 CE-AU AVUT ACEŞTI 2 FRAŢI. Luînd Ştefan vodă agiutoriu de la munteni au venit cu oaste asupra frăţine-său, lui Iliiaş vodă, unde i-au eşit înainte şi frate-său Iliiaş vodă, la locul ce să chiamă Lolonii în ţinutul < loc gol>. Şi dîndu-ş< i> război, au biruit Ştefan vodă pre frate-său Iliiaş vodă. / < f. 42> Şi scoţîndu-l den ţară au apucat Ştefan vodă domniia. Iară Iliiaş vodă avînd doamnă pre Sofiia, sora lui Vladislav Iaghelo al < loc gol> craiul leşăscu au năzuit la cumnatu-său craiul, arătîndu-şi strîmbătatea sa făcută de frate-său Ştefan vodă. Că încă fiind viu tată-său, Alexandru vodă, l-au ales pre dînsul la domnie, ca pre un frate mai mare; şi s-au rugat să-i dea agiutor împotriva frăţine-său şi să-l aşedză în domnia ţărîi, făgăduindu-să că în viaţa sa va rămînea neclătit în poroncile crăeşti şi a recepospolitii Ţărîi Leşeşti. Iară şi Ştefan vodă, măcar că cu agiutoriul muntenesc apucasă domniia ţărîi, nu s-au lăsat cu atîta, ce au trimis şi el soli cu daruri scumpe la Vladislav, craiul leşăscu. Aflat-au solii lui Ştefan vodă pe craiul de la Lînceţi şi ş-au dat soliia, arătînd craiului cum toată ţara poftescu şi priimescu pre Ştefan vodă şi mai bine să ţie craiul cu Ştefan vodă, pre carele priimeşte / < f. 42 v. > ţara, decît pe Iliiaş vodă, carele-i urît ţărîi. Că şi Ştefan vodă să făgăduieşti a fi cu priinţă craiului şi neclătit va rămînea în poroncile crăeşti, precum au fost şi tată-său, Alexandru vodă. Şi atunce, prin solii aciia, s-au rugat craiului ţi pentru greşala ce ar fi făcut tată-său, Alexandru vodă, împotriva Crăii leşăşti, potrivindu-să lui Sfidrinschii. Să iarte craiul şi pagubele ce s-au făcut pe acea vremi în Podoliia; ca un stăpîn milostiv să le lasă. Deci măcar că Iliiaş vodă era cumnat craiului, ce dintru sfatul tuturor leşilor au ales şi au priimit să rămîie Ştefan vodă la domniia ţărîi, din vreme că-l priimeşte şi ţara. Şi atunce, prin solii lui Ştefan vodă, vădzînd priinţă cătră sine, i-au dat craiului Şipenului, şi Cecunului, şi cu Hmelovul, care ţinuturi sint / < loc gol>. Iară lui Iliiaş 
{ 34} vodă i-au dat un ţinut să şadză cu casa sa şi să nu să amiastice la domniia ţărîi. Ce Iliiaş vodă nu vru să rămîie pre socotiala craiului, ce iarăş< i> au vrut să ispitiască cu războiu asupra frăţine-său. AL DOILE< A> RĂZBOIU. De iznoavă, dar au întrat Iliiaş vodă cu oşti în Ţara Moldovei, asupra frăţine-său, lui Ştefan vodă. Însă cine i--ar fi dat acea oaste, necăiuri nu adeveriadză. Unde i-au eşit şi Ştefan vodă în tîmpinare la sat la Dărmăneşti, în ţinutul < loc gol>, fev< ruarie> 1, luni, în săptămîna cea albă; şi dînsu-ş< i> războiu rămasă izbînda iar la Ştefan vodă. Năzuit-auIliiaş vodă şi al doile rînd în Ţara Leşască şi iar, neaşedzîndu-să căuta vreme să mai strîngă oşti, să vie în ţară asupra frăţine-său, lui Ştefan vodă. Ci văzîndu-l leşii că nu să aşadză, din poronca craiului l-au prinsu un Iane Ţoli şi l-au aşădzat în cetatea Siragiului (Siragiul iaste oraş şi cetate cu zid de piatră împregiur, pre apa ce să chiamă Varta, cu doamnă-sa Sofiia şi cu fii< i> săi) puind şi pază, însă cu cinste. / < f. 43 v. > Iară pre urmă au trimis craiul Vladislav Iaghelo solii săi la Ştefan vodă de au giurat Ştefan vodă înaintea solilor crăeşti, în oraşul Suceii, precum va sta cu credinţă înaintea craiului şi să încredinţedze. Ce, dar, curund, după această legătură, arătat-au Ştefan vodă şi mare slujbă leşilor. Că gătindu-să tătarîi să între în Ţara Leşască cu pradă, i-au lovit Ştefan vodă pre tătari şi i-au strîcat foarte rău. Şi o cetate, anume Branlavul, care era sut ascultarea lui Svidrighel, au luat-o de la oamenii lui Svidrighel şi au închinat-o craiului Vladislav (precum scrie Cromver în carte< a> 20 şi Stricovschie în carte< a> 16, zaci< alo> 4, în svîrşit). 1433. Svidrigailo, fratele lui Vladislav Iaghelo, craiul leşăscu, trăgînd agiutor de la lizifanti şi cu ruşii împreună, Fedeco Dimitrovici şi cneadzul Noşit şi cu moscalii au prădat Ţara Litvei. Pre urmă Svidrighel cu mare putere au tras la Vitepsca / < f. 44> de o au luat-o. Şi dentr-altă parte cneazdul Fedco şi cu cneazl Noşit au bătut cetatea Bresce în Litva şi Melnicum, şi aproape era să le dobîndiască amîndoao cetăţile. Ce înţălegînd di oştile lui Vladislav Iaghelo craiului leşăscu, s-au întorsu înapoi. 
{ 35} 1434. Vladislav Iaghelo, craiul leşăscu, aflîndu-să la un tîrgşor, anume Grodec, 4 mile de la Liov, acolo aştepta pri oamenii lui Ştefan vodă să sosească din ţară. Şi noapte< a>, culcîndu-să afară supt cortu, craiul, pitnru ca să asculte privighitorile, fiind primăvară, au răcit noaptea. Din care răceală au cădzut în friguri cu lîngoare şi a 17 < a> dzi au murit, într-o dzi, luni. După moarte< a> lui Vladislav, craiul leşăscu, au stătut la crăie fiiu-său Vladislav, al triile cu acest nume. Scrie Stricovschie la istoriia sa, carte< a> 16, zaci< alo> 1, precum la coronaţiia acestui craiu să fie fost şi oamenii lui Ştefan vodă. / < f. 44 v. > Iară după coronaţie acest craiu nou s-au pogorît la cetatea Siragiului pintru seimul, unde era închis şi Iliiaş vodă. Atunce o samă de boiari leşeşti, priiatini lui Iliiaş vodă, au poftit pe craiul ca să sloboază pre Iliiaş vodă de la poprială, ce craiul n-au priimit. Că agiunsese Ştefan vodă cu solii săi şi la acesta craiu. Iară curund după aceasta, cu ştire< a> starostelui acelui oraş, a Siragiului, ori, cum scriu unii, din nepaza străjerilor ce era la acea cetate, au scăpat Ilieş vodă din cetate. AL TREILE< A> RĂZBOIU A LUI ILIEŞ VODĂ CU FRATE-SĂU ŞTEFAN VODĂ. După ce au scăpat Ilieş din cetate, întrat-au şi al treile rînd în Moldova, de au turburat o parte de ţară asupra frăţine-său, lui Ştefan vodă. Ce eşindu-i Ştefan vodă înaine la Podraga, în ţinutul < loc gol>, iarăş< i> nenorocirea lui Ilie; vodă, şi acolo au rămas biruit. / < f. 45> Al patrule< a> războiu. De năroc era Ştefan vodă cu frate-său Iliiaş vodă: cînd bine nu să mîntuia de însu, atunce şi sosiia cu oşti asupra lui. C în anul 6943 <  = 1435 >, av< gust> 4 s-au lovit Ilieş vodă cu frate-său Ştefan vodă la Pipereşti, în ţinutul Iaşilor, într-o vineri. Ce nărocul cel rău a lui Ilieş vodă, şi acolo au pierdut războiul; cum să dzice un cuvînt, că unde nu va da Dumnedzău, nu poate omul. Vladislav al 3< -lea>, craiul leşăscu, văzînd atîta netocmală şi războae între aceşti doi fraţi pintru domniia ţărîi, i-au aşedzat prin solii săi că li-au împărţit ţara în doao. Lui Ştefan vodă i s-au vinit Ţara de 
{ 36} Gios cu Cetatea Albă Şi Chiliia şi Tighinea. Iară lui Iliiaş vodă s-au vinit Ţara de Sus, Hotinul, Suceava şi cu alte locuri de sus şi Iaşi, precum scrie Stricovschie, carte< a> 17, zaci< alo> 2. / < f. 45 v. > Iliiaş vodă, nezăbăvind vremea, au mersu la craiul în Liov, împreună cu boiarii săi, cum scrie Cromver la carte< a> 21, de au giurat, fiind de faţă craiul, puind stiagul la picioarele craiului, precum va fi credincios craiului şi gata în proncile crăeşti, împrotiva fieştecărui nepriiaten al craiului. Şi atunce au legat Iliiaş vodă să de< a> pre an 100 de cai, 400 boi şi 200 camine moron pintru treaba cuhnii crăeşti şi 400 băibărace, sau haine roşii. Măcar cum s-au aflat scris de Cromver, cronicariul leşesc, peştele şi boii numai într-acel an li-au dat Ilieş vodă, craiului. Aşijdirea şi ţinutul Scepinului ce-au fost dat craiul Vladislav Iagheloan lui Alexandru vodă, tatul lui Iliiaş vodă, cu uric de aşădzămînt, l-au întorsu Iliieş vodă craiului pentru pagubele ce-au făcut Alexandru vodă leşilor, cînd au prădat Colomîia şi Sneatinul, de cari am scris înapoi. Iară craiul au dat lui Ilieş vodă cetatea Haliciul, să-ş< i> ţie acolo averea. Însă şi Ştefan vodă, asemenea au trimis solii săi la Vladislav craiul cu daruri, făgăduindu-să şi el a rămînea / < f. 46> supt poroncile crăeşti. Ce la giurămînt nu l-au mai silit craiul, socotind că va rămînea a trăi Ştefan vodă cu frate-său Iliieş vodă, precum s-au fost legat amîndoi cu giurămînt în Cetatea Albă. Iară al patrulea an au şi mai giurat domnii cu toată boerimea ţărîi, craiului Vladislav al 3 < -lea>. Şi acolo Ştefan vodă au adaos să dea pre an 5000 de galbini aur şi 400 cai, cînd ar trebui craiului. Într-acesta chip s-au aflat scris de Cromver la carte 21 şi de Stricovschie, carte 17, zaci< alo> 2, la sfîrşit. 6947 <  = 1439> re această vreme întrat-au tătarîi în Ţara Leşască de au prădat Podoliia. Şi întorcîndu-să cu plian tătarîi, sărit-au podolenii după tătari, pre care agiungîndu-i, întorsu-s-au tătarîi la dînşii şi mulţi nemişi au perit, unde şi Mihai Buceaţchii au cădzut în războiu. 6947 <  = 1439>. Într-acest an au prădat tătarîi Ţarade Sus pîn-la Botăşiani. Ars-au tîrgul Botăşanii. Şi iară la anul, după această pradă, în luna lui dechemvrie / < f. 46 v. > au mai prădat tătarîi şi Ţara de Gios. Ars-au şi tîrgul Bîrladul şi tîrgul Vasluiul. 
{ 37} 1439. Într-acest an venit-au soli de la unguri la craiul leşăscu, poftindu-l la Crăiia Unguriască, aflîndu-să pre atunce în mare grijă ungurii de turci. Anume aceşti soli era: Ioan episcopul Sighi< di>nului şi Mathei Talonianul, starostele Dalmaţiei şi a Carvanului şi Emiric Marchelin, postelnicul Siliţiei, poftind aceşti soli ungureşti pre craiul Vladislav să-şi ia muiare pre văduva Elisafta, crăiasa lor. Ce dar după multe svaturi a svetnicilor leşăşti, măcar că Vladislav, craiul leşăscu, fiind om tînăr, nesuferind să-ş< i> ia fămee în vîrstă, mai mult bătrînă şi îngrecată. Iară prin svatul tuturor au priimit şi Crăiia Unguriască. Şi între alte tocmele aşedzat-au şi aceasta, ca de va naşte crăiasa Elisafta făt, şi de va trăi, atunce să silească craiul Vladislav să-l pue cu agiutoriul său craiu Bohemii, iară Crăiia Unguriască să fie asupra lui Vladislav şi a săminţii lui. / < f. 47> Şi pentru aceasta tare să nevoia ungurii, mai mult pentru greul ce avia despre sultan Mural al < loc gol>, numit cu acest nume al < loc gol> împărat turcescu. Căci încă fiind viu Voiceh Albreht, craiul unguresc, au fostu trimis sultan Murat sol la craiul leşăscu Vladislav făgăduindu-i bani şi 100. 000 oaste să-i dea, numai să să rădice asupra lui Voiceh, craiului unguresc. Şi au zăbovit solii turceşti la Cracău, pîn-ce-au luat răspunsu că ungurii de bună voe lor au dat Crăiia Unguriască lui Vladislav, craiului leşescu. Stătut-au, dar, acest Vladislav, craiul leşăscu şi craiu ungurescu şi încă fiind solii ungureşti în Cracău, la Vladislav craiu, iată de olac veni veste cum crăiasa Elisafta au născut făt. RĂZBOIUL LUI VLADISLAV CRAIU< L> LEŞĂSCU ŞI UNGURESCU CE-AU AVUT CU SULTAN MURAT LA VARNA ŞI AU PERIT VLADISLAV CRAIU ÎN RĂZBOIU. Acestu craiu Vladislav era, cum s-au pomenit mai sus, craiu leşăscu şi ungurescu, pe vremea ce împărăţiia Ioan Paleolog al < loc gol> împărat grecescu în Ţarigrad, fiind mare grijă de turci, că den dzi în dzi îmbla să ia ţarigradul, cum luasă şi alte ţări /  < f. 47 v. > de supt stăpîniia grecilor. Deci împăratul grecesc pururea scriia la Vladislav craiu şi la Iangul, domnul Ţărîi Ungureşti cei den mijloc, orta magiar, să nevoiască să 
{ 38} vie să dea agiutor împotriva turcilor, ca să să izbăvască creştinii de încungiurarea turcilor. Şi făcînd acea izbîndă îl va încununa cu stimă împărătiască şi nu să va mai chema craiu, c împărat. Iară craiul Vladislav cu Iangul domnul, înţălegînd pofta împăratului le era aminte şi cerca vreme să să rădice asupra turcilor pentru volniciia creştinilor. Şi oblicind sultan Murat s-au dus la Magnisiia să să odihnească, ca un om bătrîn, şi lăsasă în locul său împărat pre fiiu-său, sultan Mehmet, om tînăr, neştiutoriu rîndul oştilor, s-au gătit cu tărie mare şi au trecut Dunărea şi prădară şi arsără satele bulgăreşti şi agiunseră pîn-la Varna, di o luară. Iară turcii nemică de aciasta nu grijiia, că fiind tînăr sultan Mehmet, umbla tot la vînat şi la alte diezmierdăciuni. Iară vizirii ce era prejur dînsu au scris la sultan Murat numai să vie cum mai curund, că iaste în cumpănă să piară împărăţiia lor, că sultan Mehmet nu-i ascultă de ce-l sfătuesc ei. / < f. 48> Atunce sultan Murat îndată au vinit pîn-împotriva Ţarigradului la Scuder, peste Boaz. Iară în ceasta parte eşisă-i oştile în tîmpinare cu Halil paşa. Şi au poroncit sultan Murat împăratului grecescu, lui Ioan Paliolog, să-l triacă cu vase în ceasta parte de peste Boaz, să nu facă zăbavă cu trecătoarea pre la Galipoli, pre unde-i era a trece, că apoi vor strîca pacea ce avia între sine. Iară împăratul grecesc Ioan Paleolog, de frică, au trimis de au trecut pre sultan Murat, cu toată oastea ce-au avut, drept pre la Beşictaş pre lîngă Ţarigrad. Atîta minte avu împăratul grecesc Ioan Paleolog cu sfetnicii lui. Şi nu socotiră, becisnicii, că Vladislav craiu pintru dînşii venisă asupra turcilor. Că de s-ar fi zăbăvit sultan Murat cu trecutul pre la Galipoli, să nu-i fie trecut drept pe la Ţarigrad s-ar fi zăbovit şi ar fi lovit ungurii pre sultan Mehmet, singur, şi ar fi izbîndit Vladislav craiu, şi pre sultan Murat încă l-au fi prinsu. Iară sultan Murat, după ce au trecut de peste Boaz, îndată au şi mersu la unguri, la Varna şi împreunîndu-să şi cu sultan Mehmet s-au lovit tare cu ungurii; şi înfrînseră ungurii pre turci şi-i tăiară foarte tare, cît să împuţinară călărimea turcilor, numai cu pedestrimea rămăsese / < f. 48 v. > sultan Murat. Sfătuitu-s-au turcii să fugă, să pierdusă nădejdea; ce enicerii n-au lăsat, dzicînd că, măcar să piară pîn-la unul, n-or fugi, ce cu toţii să stia. Deci ungurii, sămeţindu-să, s-au sfătuit să mai dea războiu turcilor şi să facă năvală tocma la corturile împăraţilor. Iară Iangul, domnul 
{ 39} ungurescu au dzis cătră craiul şi cătră toţi boiarii, să margă el întîi cu samă de oşti, să facă năvală la turci şi la cortul împăratului, că-i părea că va izbîndi; iară neputînd izbîndi, atunce lesne va să vie şi craiul pre urmă, cu toată oastea, să facă năvală. Şi plăcu tuturor ace sfat, că toţi cunoştea că va face Iancul izbîndă, fiind om înţălept şi vitiaz bun. Ce craiul, fiind tînăr, n-au ascultat, ce s-au potrivit celor ce era pre lîngă dînsul, carii dzicea că, dacă va izbîndi Iangul, să va vesti numele lui. Deci aşia s-au înşelat craiul. Şi îndată poronci de au dat în trîmbiţă. Şi încălecară boiarii ameţiţi şi fără de nici un cumpăt dederă năvală asupra porţii împăratului, unde era eniciarii. Şi să făcu un războiu iute şi tare şi năvăliia la cortu împăratului şi să făcu moarte mare / < f. 49> cumplită, cît era numai să dea dos sultan Murat. Ce eniciarii nu l-au lăsat, dzicîndu-i că: numai ce-ţ< i> caută a muri aicia cu toţi cu noi; într-alt chip nu poate fi. Dat-au năvală craiul tocma în cortul împăratului, fără nemică siială şi cumpăt. Iară un eniceriu îndată dede de-i tăia amîndoaă picioarele a calului, celi denainte, de supt craiul, tocma denaintea împăratului. Şi cădzind craiul gios, îndată îl sfărîmară pe craiul în mici bucăţi şi-i luară capul de-l pusără într-o suliţă şi-l purtară pin tabără. Iară oştenii craiului începură a fugi şi turcii a-i goni, tăindu-i şi luăndu-i în robie. Şi mai mulţi s-au înecat într-o baltă mare de lîngă Varna. Acestea toate li-au făcut sfatul cel rău şi turburat de vin. Iară Iangul, încă pînă a nu da craiul războiu turcilor, au cunoscut că va petrece craiul aşia. Ce de acolea ş-au luat oastea şi s-au îndelungat şi s-au dus în ţara sa, de nime nedodeit. / < f. 49 v. > După peirea lui Vladislav craiul al 3 < -lea> la Varna, mare jele s-au făcut în toată Crăiia Leşască de peirea craiului lor. Şi înţălegînd că ungurii ş-au ales craiu pe Ladislav ficiorul lui Albreht Voiceh, ce fusese craiu ungurescu mai nainte de Vladislav, fiind copilul Ladislav de 5 ani, s-au strînsu şi leşii la 23 a lui April pre calendariul lor, al doile< a> an după peirea lui craiu Vladislav, căci nu credzusă îndată de peirea craiului, viindu-le veşti într-alt chip, cum l-ar fi luat în robie turcii. Unii dzicia că iaste dus la Ţarigrad, alţii la Vineţiia, alţii la alte locuri. Iară pre urmă înţălegînd că ungurii ş-au pus şi craiu, cum s-au dzis mai sus, pre Ladislav, 
{ 40} atunce şi leşii s-au strînsu la cetate la Siragi, în anul de la Hristos 1445. Acolo au socotit, din sfatul lui Zbignev cardenalului, ca să aliagă craiu pre Cazimir craiul Litfei, fratele lui Vladislav, craiul leşăscu şi unguresc, cel perit la Varna. Şi îndată au trimis soli la Litva să poftiască pre Cazimir cneadzul la Crăiia Leşască, la săimul la Petricov. Iară Cazimir au pornit pre solii leşăşti cu răspunsu îndoit, dzicînd că el însuş< i> pintru jele frăţine-său, lui Vladislav craiului, nu poate să margă la săimul de la Petricov / < f. 50> ce au triis solii săi, pre Ravifin, pre Cherzgal şi pre Paţă, în luna lui septemvrie. Iară neplăcînd leşilor răspunsul lui Cazimir, de iznoavă au trimis la Cazimir 8 boiari de svat să-l aducă cu tot de< a>dinsul pe Cazimir la crăie; şi de n-ar priimi, sau de ar mai lungi voroavele, să-i spue solii că-ş< i> vor cerca alt craiu. Ce Cazimir tot sta îndoit, că şi boiarii Litvei nu era bucuroşi să-i lasă Cazimir, căci l-au cunoscut om îndrăzneţ la trebile războaelor. Iară muma lui Cazimir îl sfătuia, ca pre un ficior, să asculte sfatul cel mai de folos. Ce tot aşia Cazimir au răspunsu solilor leşăşti să aştepte cu seimul de la Petricov, pînă să va mai sfătui cu boiarii Litfei. Strîns-au seim Cazimir cneadzul la Vilna, în Litfa, în anii de la Hristos 1446, în luna lui ghenarie. Acolo s-austrînsu Litva toată şi au răspunsu leşilor să mai aştepte cu alesul craiului nou; că într-alt chip de vor vrea să facă leşii, să vor scula cu toată puterea asupra lor. Ce au căutat leşilor, şi de nevoe, a aştepta. Şi aşia, / < f. 50 v. > să scurtăm voroava, au ales pre Cazimir, al doilea ficior a lui Vladislav Iaghelo, craiu leşăscu, şi l-au coronit în Cracău. DE AICEA NE ÎNTOARCEM IAR LA RÎNDUL ISTORIE< I> ŢĂRÎI NOASTRE. După ce s-au împărţit fraţii Iliiaş vodă şi cu Ştefan vodă, precum s-au pomenit mai sus, aflat-au vreme Ştefan vodă ca să să curăţască de frate-său Iliiaş vodă şi l-au prinsu cu vicleşug, poftindu-l la sine, ca pe un frate, şi i-au scos ochii în anii 6952 <  = 1444>, în luna lui mai, înaintea Rusaliilor. 
{ 41} Pentru această orbire a lui Iliiaş vodă de frate-său Ştefan vodă nemică nu scrie cronica leşască. ce numai la letopiseţul ţărîi am găsit scris. Domnit-au Iliiaş vodă, întîi 2 ani şi 9 luni singur. iară apoi, împăcîndu-să, au mai domnt amîndoi, împreună, pînă la 7 ani. Şi după orbirea lui Iliiaş vodă au mai domnit singur Ştefan vodă 5 ani, care peste tot s-au făcut domniia lor ani 12. Avut-au Iliiaş vodă 2 fii, pre Roman şi pre Alexandru, iar Ştefan vodă pre Petru. / < f. 51> VALAHIA. 6953, 1445. DOMN 8. DOMNIE 8. RADUL VODĂ AL 3< LEA>, CE S-AU NUMIT CEL FRUMOS. De viaţa acestui domnu, sau întîmplările ce ar fi fost în domniia lui, nemică necăiuri scris n-am găsit, fără cît atîta am aflat însămnat că el au făcut Mănăstirea Tînganul, în ţinutul Elhovului, şi au domnit ani 15. MOLDAVIA. 6953, 1445. DOMN 12. DOMNIE 12. ROMAN VODĂ AL 2 < LEA>, SIN ILIIAŞ VODĂ. După moartea lui Iliiaş vodă, neputînd răbda fiiul său Roman vodă / < f. 51 v. > atîta nedumnădzărie a unchiulu său Ştefan vodă ce făcusă cu tată-său Iliiaş vodă, s-au agiunsu cu o samă de boiari de curte şi au prinsu pre unchiu său, Ştefan vodă, şi i-au tăiat capul. Şi au apucat Roman vodă scaonul ţărîi. Iară Pătru vodă, fiiul lui Ştefan vodă, simţind că îmblă văru-său Roman vodă, să-l omoară cu vicleşug, nu au putut îngădui, ce i-au căutat deodată lui Pătru vodă a da cale văru-său lui Roman vodă şi au pribegit la unguri. După ce au pribegit Pătru vodă în Ţara Unguriască, de nevoia văru-său, lui Roman vodă, n-au zăbovit, ce curundă vreme agiutorindu-l Ioan Huniiad, vestit pre 
{ 42} atuncia, otcîrmuitoriul Ţărîi Ungureşti, au venit Pătru vodă cu oaste unguriască şi au împinsu < pe> văru-său Roman vodă din ţară şi au apucat el scaonul. iară Roman vodă au nîzuit la craiul leşăscu Cazimir al < loc gol>, fiindu-i văr primare de pre mumă şi i-au arătat strămbătatea despre văru-său Pătru vodă. La care i-au răspunsu craiul că după ce să va pogorî în Ţara Rusască şi la Liov îi va da răspunsu. Şi aşia, pogorîndu-să craiul Cazimir spre părţile rusăşti, / < f. 52> eşit-au înaintea craiului muma lui Roman vodă, mătuşa craiului, aflîndu-să şi ia acolo, căriia îi dedesă craiul Colomîia de chiverniseala ei, rugîndu-să craiului de agiutor fiiu-său, lui Roman vodă, avînd şi ia, cu sine, 200 de moldoveni. Ce dar craiul au fost sfătuit, ori să-i tocmască pre amîndoi la domnie, ori să pue pre Roman vodă cu tărie. Iară mai apoi au hotărît sfatul că de-i vor împăca cu Pătru vodă, să domniască ţara împreună, că-i dai pre urmă vreunul de dînşii să nu paţă mai rău decum au păţit Iliiaş vodă cu frate-său Ştefan vodă, cemai bine să-l pue cu tărie pre Roman vodă la domnie. Şi vrînd să facă craiul gătire de oaste, agiutor lui Roman vodă, scos-au şliahta rusască şi de la Primislia şi de la Liov, de la belzu, de la Helmu şi de la Podoliia şi au purces craiul cu oastea pîn-la Liov. Ce mai apoi tîmplîndu-să de au murit Roman vodă, otrăvit de văru-său Pătru vodă, s-au lăsat şi craiul de acel gînd. Şi au domnit Roman vodă ani 1. / < f. 52 v. > 6954, 1446. DOMN 13. DOMNIE 13. PĂTRU VODĂ AL 3 < LEA>, FIIUL LUI ŞTEFAN VODĂ, NEPOT DE FIIU LUI ALEXANDRU VODĂ BĂTRÎNUL. Acest Pătru vodă au luat domniia ţărîi cu agiutoriul de la unguri, cum s-au pomenit mai sus. Şi dzic să fie dat el cetatea Chiliei ngurilor. Aşia scrie letopisăţul moldovenesc. Iară cronicarii leşăşti nemică de aceasta nu însămniadză, nici cu ce pricină au dat-o, sau cît ar fi stăpînit-o ungurii nu scrie. Iară Cazimir, craiul leşăscu, vădzind că au murit Roman vodă şi au rămas la domniia ţărîi Pătru vodă şi aflîndu-să craiul pogorît la 
{ 43} Cameniţa, fiind acolo lîngă craiul şi voevodziile Primislii, a Liovului, a Helmului şi a Podoliei, îndată au trimis craiul solii săi la Pătru vodă, anume pre Ozdrovîz, voevodul Ţărîi Rusăşti şi pre Coneţpolschii, caştalianul Sandomirului şi starostele de Primislia, să margă singur /  < f. 53> Pătru vodă înaintea craiului, să facă jurămînt şi, după cum s-au aflat scis, şi de cronicarii leşăşti, să dea şi pre Mihailo cneadzul, ficiorul lui Jicmont cneadzul de Litva, carele fugisă dela craiul, întîi la cneadzul Mazoviei, apoi la prusi şi la Şlionsca, mai apoi prin Ţara Unguriască au venit în Moldova. Iară Pătru vodă, vădzîndu-să mîntuit de nepriiatinul su Roman vodă au răspunsu la acestea solilor crăeşti cît pentru giurămîntul să-l facă iaste gata, şi aicea şi înaintea craiului să margă nu s-au apărat, numai să nu fie chemat cu vreun vicleşug. Iară pre Mihailo să-l dea nu i să cade pre cel ce au năzuit la dînsul, ca să nu-ş< i> piarză credinţa; nice craiului, socoteşte, că nu-i va fi cu cinste, iară den ţară îl va goni, precum au şi făcut, că peste puţină vreme l-au gonit Pătru vodă pre Mihailo den ţară. Iară acel Mihailo, mergînd la tătari, la hanul Crîmului, mare pagubă au făcut leşilor în Podoliia. Aşijdirea, în anul de la Hristos 1449, acel Mihailo, împreunîndu-să cu acieş< i> tătari au lovit Ţara Sibirului şi au luat Starodubul, Novogrodul şi alte multe cetăţi ruseşti. / < f. 53 v. > Iară de vreme ce am pomenit de acest Mihailo, am socotit să însămnăm şi pricina fugirii lui din Ţara Leşască spre aceste părţi. Acest Mihailo, ficiorul lui Jicmont, cneadzul Litvei, după peirea lui Vladislav al < loc gol>, craiul leşăsc şi ungurescu la Varna şi el nedejduia că va apuca crăiia leşască. Iară după ce au stătut Cazimir al < loc gol> craiu pre aceia vreme, rugîndu-să el craiului de cnedziia tătîne-său la Litva şi vădzind Mihailo că nemică nu isprăveşte, încă cunoscînd pre craiul şi cu ură aupra sa, au fugit din Litva la Mazoviia, la socru-său, tatul muiarii sale. Şi de acolo, cum s-au dzis mai sus, la prusi. Ce şi acolo, vădzind că nu va putea trăi, s-au dus la Smolensca şi de acolo, prin Ţara Unguriască, au venit la Pătru vodă în Moldova. Cazimir, craiul leşăscu, după acia solie, grăbindu-să să margă în Litva, pentru că să apropiia vremea seimului Novogrodului, luînd veste de Pătru vodă că vine la Hotin să facă giurămînt singur craiului Cazimir, au trimis craiul 4 soli la Pătru vodă la Hotin. Iară craiul, 
{ 44} neaşteptînd venirea solilor săi, au purces la Litva (scrie Cromver, carte 22). / < f. 54> Iară Pătru vodă au giurat înaintea solilor leşăşti, împreună cu toţi boiari ţărîi, cum vor fi cu priinţă craiului. Iară încă fiind craiul la Cameniţa, să fie venit sol de la hanul Crîmului la craiul Cazimir, îndemnînd pre craiul asupra lui Pătru vodă. Iară cu ce răspunsu îl va fi întorsu pre acel sol tătărăscu nu scriu istoricii leşăşti, numai însămniadză dzicînd că pre taină l-au pornit. LUCRURI STREINE. Cazimir, craiul leşăscu, bine n-au sosit în Litva, iară tătarîi au întrat în Podoliia, de au ars-o şi au prădat-o. Ce la întorsu i-au lovit la strîmtori Theodor Buciaţchii, starostea Podoliei şi au scos mulţi robi. În anii de la Hristos < 1448> Ioan Huniiad, otcîrmuitoriul Ţărîi Ungureşti, după ce au pierdut războiul la Varna, unde au perit Vladislav, cum s-au pomenit, de iznoavă într-acestaş an au purces cu oşti asupra turcilor. Ce den vicleşugul lui Gheorghie dispotul sirbescu / < f. 54 v. > fiind încungiurat Huniiad, otcîrmuitoriul Ţărîi Ungureşti, de sultan Murat al < loc gol> împărat turcescu în Cîmpia Mierulii, la marginile bolgarilor, au pierdut Huniiad războiul şi au perit creştini 8000. Şi fugind Huniiad l-au prinsu Gheorghie dispotul şi au căutat lui Huniiad a pune zălog la Gheorghie dispot pre Vladislav, fiiu-său cel mai mare, pîn-au trimis preţul său de răscumpărare. AICE VENIM IARĂŞ< I> LA RÎNDUL ISTORIEI NOASTRE. De acest Pătru vodă aşia am găsit scriind la toate letopisăţîle, că au fost ficior lui Ştefan vodă şi nepot de fiiu lui Alexandru vodă. Iară la cercarea uricilor ce-am făcut noi, am aflat cum un Pătru vodă, ce-au fost într-acest vlet, ce scrie şi la letopisăţă cum că au fost ficior lui Alexandru vodă, şi din vreme că alt Pătru vodă n-au mai fost la acia vreme făr-de acesta, mai de credzut sînt uricile lui, decît letopisăţîle. Numai aceasta n-am putut adeveri, chiar ficior bătrînului Alexandru vodă au fost, au nepot de fiiu lui Alexandru vodă, de vreme că Alexandru vodă Bătrînul au avut fii numiţ< i> şi Pătru şi Alexandru / < f. 55> 
{ 45} Acest Pătru vodă cîţi ani ar fi domnit peste tot, necăiuri scris n-am găsit, făr-cît atîta scriu letopisăţe moldoveneşti că, după ce au dat cetatea Chiliei ungurilor, au domnit un an şi au murit. Ce prin socotiala toată domniia lui au fost ani 1. / < f. 55 v. > 6955, 1447. DOMN 14. DOMNIE 14. ŞTEFAN VODĂ AL 3< LEA> După moartea lui Pătru vodă au stătut la domnie acest Ştefan vodă, carele de unde au vinit, sau a cui ficior au fost, nicăiuri scris la letopisăţîle moldoveneşti nu s-au aflat. Cum şi pentru un Ciubăr vodă, carele să fie domnit pre urma acestui Ştefan vodă. Dzic că dentr-un letopisăţ lătinescu să fie adaos aceste domnii. Iară Miron logofătul dzice că în cronicele lşăşti nemică n-au aflat scris, pomenind de aceşti doi domni, ce cum li-au fost scrută domniia, aşea şi pomenirea lor. Iară şi aceasta nu am trecut a nu însămna, cum s-au tras cuvîntul den om în om pentru aceşti doi domni, atît pentru Ştefan vodă, cît şi pentru Ciubăr vodă. Dzic că pre acest Ştefan vodă să-l fi omorît boiarii săi. Şi au făcut hotărîre boiarii, pre cine vor afla de dimineaţă la poarta cetăţii, pe acela să-l facă domnu. Şi aflînd dimineaţa la poartă pre un om bătrîn cu un ciubăr, numai decît l-au rădicat domnu şi i-au dzis Ciubăr vodă. Murit-au acest Ştefan vodă în scaon, domnind ani 1; iar Ciubăr vodă au domnit luni 2. / < f. 56> 6956, 1488. DOMN 15. DOMNIE 15. ALEXANDRU VODĂ AL 2< LEA>, FIIUL LUI ILIIAŞ VODĂ, NEPOT DE FIIU LUI ALEXANDRU VODĂ BĂTRÎNUL. De domniia acestui domnu mulţi istorici, în multe chipuri au scris. Şi mai vîrtos Miron logofătul, uitîndu-să mai mult pe cronicile leşăşti decît pe letopisăţîle ţărîi şi nice la rîndul domnilor pre acest Alexandru vodă nu l-au fost pus. Pentru că letopisăţul lui Miron scrie că / < f. 56 v. > după moartea lui Ştefan vodă şi în urma lui Ciubăr vodă ar fi stătut la domnie un Bogdan vodă, făcîndu-să că iaste ficior lui Alexandru vodă. 
{ 46} Bătrînul. Şi încă dzice că au aflat în cronica leşască scris de Stricovschie, carte< a> istoriei sale 40, zaci< alo> 2, că n-ar fi fost Bogdan vodă ficior cu cununie lui Alexandru vodă. Şi acest Bogdan vodă ar fi avut războiu cu Alexandru vodă la Tămăşeni, lîngă Roman, pre Siret. Şi după mult războiu au biruit Bogdan vodă pre Alexandru vodă. Şi la acel războiu au perit Onciul logofăt şi Coste şi Andronic şi alţii. Iară Alexandru vodă au fugit în Ţara Leşască, cătră agiutoriul lui craiu Cazimir. Iară Ureche vor< nicul> nice decum, nemică, de acest Bogdan vodă, sin Alexandru vodă celui Bun nu pomeneşte. Ce scrie că după Ciubăr vodă au stătut la domnie acest Alexandru vodă, fiiul lui Iliiaş vodă. Şi aduce mărturie pre Onciul logofăt şi Coste şi Andronic, cum că Bogdan vodă au fost fiiu acestui Alexandru vodă cel Tinăr, însă nu cu cununie. Şi după ce-au domnit Alexandru vodă 4 ani, s-au rădicat fiiu-său, Bogdan vodă, cu războiu asupra sa. Şi s-au lovit cu tată-său, Alexandru vodă, la Tămăşeni, av< gust> 22. Şi după multă nevoinţă au biruit Bogdan vodă pre tată-său, Alexandru vodă, şi multă moarte s-au făcut în oastea lui Alexandru vodă. Şi / < f. 57> într-acel războiu au perit oameni de frunte: Onciul logofăt şi Coste şi Andronic şi alţii. Şi au apucat Bogdan vodă scaonul tătîne-său, iară Alexandru vodă au fugit în Ţara Leşască cu doamnă-sa şi cu cuconii săi. Aflatu-s-au scris la un letopisăţ sirbescu, de Azarie călugărul, precum în dzilele acestui domn Alexandru vodă s-au hirotonit preaosvinţitul mitropolit chir Theoctist, de Nicodim din Ţara Sirbască, în dzilele bun credinciosului cneadzului Gheorghie Dispot. Aflat-am şi noi multe hrisoave a cestui domnu Alexandru vodă, care îl adeverescu că au fost fiiu lui Iliiaş vodă şi au domnit ani 4. / < f. 57 v. > 6960, 1452. DOMN 16. DOMNIE 16. BOGDAN VODĂ AL 2< LEA>, FIIUL LUI ALEXANDRU VODĂ, CE SĂ NUMEŞTE CEL TÎNĂR ŞI NEPOT DE FIIU LUI ILIIAŞ VODĂ. CAP. < loc gol>. După ce au biruit Bogdan vodă pre tată-său Alexandru vodă şi au apucat scaoul, cum scrie mai sus, iară tată-său, Alexandru vodă, aflîndu-să în Ţara Leşască, au poftit agiutor de la craiul Cazimir. Nu s-au apărat craiul, ce îndată au trimis pre Ioan Siniavschii cu Ţara Rusască şi cu Podoliia şi au împinsu pre Bogdan vodă şi au apucat 
{ 47} Hotinul şi Niamţul şi Suceava şi iar au aşădzat pre Alexandru vodă la scaonul ţărîi. Iară Bogdan vodă, fără zăbavă, înţălegînd că s-au întorsu Ioan Siniavschii în Ţara Leşască, adunînd oameni de pretutindene şi după multă nevoinţă iar au scos pre Alexandru vodă den domnie şi den ţară şi au apucat iară Bogdan vodă scaonul. Năzuit-au Alexandru vodă iară la craiul leşăscu, făcînd /  < f. 58> jalobă de iznoavă pre fiiu-său, Bogdan vodă. Şi au stătut craiul multă vreme la sfat, la ce cale ari piutea pune ţara, aflîndu-să atîte amestecături într-însa. Deci o samă de sfetnici dzicea, de iaste voia craiului să ia toată Ţara Moldovei supt stăpîniia sa, să scoaţă domnii dentr-însa şi să o împarţă, să o facă ţinuturi, să pue giudeţ oamenii săi, iară lui Alexandru vodă să-i dea vreun olat în Ţara leşască, să-i fie pentru traiul său. Iară altor sfetnici s-au părut acest sfat foarte cu greu şi primejdios într-un nărod nesuferitoriu de stăpîni streini. Şi cătră acestea pentru lege şi pentru megieşie aproape cu turcii, carii acmu luasă supt stăpîniia lor bolgarii şi ţărmurile Dunării. Cu greu să socotiia şi dzicea că mai bine iaste să să apere de după zidul altora, decît după al său. Mai sănătos sfat au aflat la acest de pre urmă, ca cu putere streină şi primejdie mai bine iaste a să apăra şi a să mîntui de un vrăjmaş, ca Turcul. Şi aşa [pre] o samă de boiari moldoveni, ce să afla pre aceia vreme / < f. 58 v. > în Ţara Leşască cu Alexandru vodă, aliasără pre Ozdrovăz Coneţpolschii să ducă de iznoavă pre Alexandru vodă în scaonul ţărîi, carii au scos voevodziia rusască; şi avea Alexandru vodă şi moldoveni, gloate mari, şi au întrat în Moldova cu trei oşti mari: moldovenii, cu domnul său, un polcu; Buciaţchii, cu podolenii, iară cu altă oaste era Coneţpolschii. Trecut-au Nistrul la Hotin, supt cetate, că era cetatea pre mînule oamenilor lui Alexandru vodă. Iară Bogdan vodă era atunce la Lipovăţ în ţinutul < loc gol>. Leşii, dacă au înţăles de Bogdan vodă aproape, au trecut Prutul să-i dea războiu. Ce Bogdan vodă socotind că nu le va putea sta împrotivă s-au tras la locuri strîmte pentru să înşele pre leşi la strîmtori şi zăbăvind, să-i flămîndzască. Aşea i-au purtat den loc în loc pîn-la apa Bîrladului; iară el tot ţinia pădurile şi trimitea cu înşălăciuni soli cum îi iaste voia să să plece craiului şi să facă pace, făgăduindu-să, precum mărturiseşte Dlugoş, istoricul leşăscu şi 
{ 48} Mehovia 70. 000 de galbini aur turceşti. / < f. 59> Iar, cum scrie Vapovschii, 7000 ughi turceşti să dea craiului pre an şi încă şi alte daruri multe făgăduia, numai să-l apere craiul de turci. Credînd leşii aceste cuvinte ale lui Bogdan vodă au lăsat să fie pre făgăduinţa lui şi s-au întorsu oştile spre ţara lor. Iară Bogdan vodă să ascuţiia să-i poată vîna undeva. Ce simţind leşii din oamenii lui Alexandru vodă, că le dzicea să nu să încriadză lui Bogdan vodă, ce să să păzască, ce dar leşii fiind mai mult cuprinşi de înşălăciunea lui Bogdan vodă, tîmplatu-s-au de au fugit un diiac a lui Bogdan vodă la oastea leşască de li-au spus adevărul şi taina lui Bogdan vodă. Atunce, credzind şi leşii, sfătuisă boiarii lui Alexandru vodă să încungiude pădurea, să hălăduiască de meşterşugul lui Bogdan vodă; că supusese Bogdan vodă oastea sa în pădure. Ce leşii, fiind sămeţi, n-au vrut să asculte, ce au întrat să triacă prin pădure şi au trimis şi carăle înainte cu pîrcălabul de Hotin şi cu dînsul toţi moldovenii şi podolenii. RĂZBOIUL LUI BOGDAN VODĂ CU ALEXANDRU VODĂ ŞI CU LEŞII. După ce au întrat leşii şi carăle lor în pădure, cînd au fost la mijlocul pădurii au făcut năvală oastea lui Bogdan vodă la carăle leşilor; ce apărîndu-să leşii abiia au scăpat, însă cu multă pagubă şi perire. Iară cînd vru să între şi ceialaltă oaste leşască, atunce s-au ivit şi Bogdan vodă cu toată oastea sa, cu multe stiaguri şi buciume şi fără călărime, numai pedestrime multă. Vădzind aceasta leşii s-au tocmit de războiu şi au băgat în mijloc pre Alexandru vodă. Şi acest războiu s-au tîmplat a 6< -a> dzi după ce făcusă pace la Crasna. Şi s-au bătut de nainte de apusul soarelui, pîn-ce au înoptat, perind de îmbe părţile, pînă s-au înglotit pedestrimea lui Bogdan vodă, care au făcut la strîmtoare multă moarte în leşi, tăind cu coasăle vinele cailor. Unde şi hatmanii leşăşti, vrînd să îmbărbătedză pre ai săi, ş-au pus şi ei capitele, anume Petru Ozdrovăz şi Neculai Porava şi Mihail Buceaţchi. Şi era izbînda lui Bogdan vodă, de nu ar fi dat agiutor moldovenii lui Alexandru vodă, carii trecusă pădurea cu podolenii ce-i trimisese cu carăle. Aciia s-au întorsu înapoi, de au dat inimă de îndrăznială celor pieitori pre oastea lui Bogdan vodă, de au dat dos a fugi şi au împlut pădurile. Şi aşia cu vitejiia / < f. 60> 
{ 49} moldovenilor, au rămas izbînda la leşii cei ce pierdusă războiul. Mulţi oameni di frunte din leşi au perit în acel războiu: Nievoerschii, Bienscovschii, Davidovschii şi alţii mulţi ca aceştie. Deci Alexandru vodă cunoscînd că nu să va putea aşădza la scaon, că pre vrăjmaşul său Bogdan vodă, măcar că-l înfrînsese într-acia dată, dar nice o pagubă nu-i făcusă. Că Bogdan vodă şi cu oamenii săi, cumu-ş era învăţaţi a ţinia pădurile, măcar de să şi răşchirasă, de iznoavă, îndată s-au strînsu şi s-au bulucit să lovască pre leşi, ştiindu-i de tot slăbiţi. Înţălegînd acestea leşii, împreună cu Alexandru vodă, şi vădzindu-să slăbiţi de tot agiutoriul, măcar că deodată înfrînsese şi ei pre Bogdan vodă, iară de al doilea rînd nu era nădejde, şi vădzind că nu le slujeşte nărocul, nu s-au apucat de scaon, nice au mai aşteptat al doile< a> războiu, temîndu-să să nu-i lovască Bogdan vodă fără veste şi să nu petriacă mai rău decît întîi. / < f. 60 v. > Şi aşia dar, bulucindu-să Alexandru vodă, cu toţii s-au tras degrabă spre Ţara Leşască. Însă leşii n-au lăsat trupurile hatmanilor săi; ce pe Pătru Ozdrovăz, ducîndu-l la Liov, l-au îngropat acolo. Şi acolo în Liov frate-său, arhiepiscopul Liovului, de jealea frăţine-său, după ce l-au îngropat, au murit şi el. Era, pe acia vreme vestit om pintru învăţătura lui. Scrie Cromver la cartea sa, 22, că după această bătae a leşilor cu Bogdan vodă, curundă vreme, înţălegînd tătarîi de perirea leşilor în Moldova, au întrat în Podoliia de au prădat şi Ţara Rusască pîn-la un tîrgşor mai sus de Liov, anume grodec şi pîn-în marginea Ţărîi Bălzii. Mai scrie cromver cronicariul leşăscu cum după ce au sosit Alexandru vodă în Ţara Leşască, de iznoavă împreună cu mumă-sa, doamna Mariia, s-au dus la craiul leşăscu Cazimir, pre carele l-au aflat la Sambor, venit de la săimul Litvei, rugîndu-să craiului de agiutor ficiorului său, lui Alexandru vodă, împotriva lui Bogdan vodă. Ce craiul, pentru să să mîntuiască de acea dată de doamna Mariia, au dat răspunsu craiul cum la săimul viitor va socoti. Iară Bogdan vodă, văzindu-să curăţit de vrăjmaşii săi, s-au aşădzat / < f. 61> la scaonu. Ce de aceste războae ale lui Alexandru vodă cu a lui Bogdan vodă scrie Ureche vor< nicul> cum la une letopisăţe a ţărîi nemică n-au aflat scris, făr-cît pre Bogdan vodă îl scriu ficior lui Alexandru vodă şi au rămas pre urma tătîne-său la domnie Iară întru une izvoade de ale ţărîi, cum şi în cronicele leşăşti s-au aflat scrisă şi aceste războaie. Ce oricum au fost, noi toate li-am cules şi li-am însămnat pre rînd; n-am lăsat a nu le scrie şi acestea. 
{ 50} Iară după doi ani a domniei sale (scrie cronicariul leşesc) precum unul dicei ce era cu Alexandru vodă, anume Pătru, ficior cu ţiitoarea lui Alexandru vodă celui Bun, vădzind că craiul leşăsc Cazimir gătiadză oaste asupra lui Bogdan vodă, fiind îndemnat şi de Alexandru vodă, întrat-au în ţară acel Pătru fără veste şi aflînd pre Bogdan bat, l-au omorît. Şi cu vicleşug despre Alexandru vodă au apucat scaonul. Şi îndată acest Pătru vodă au pus gînd cum ar putea să omoară şi pre Alexandru vodă. Aşea scrie Cromver istoricul. Iară letopisăţul Ţărîi Moldovei scrie că după ce-au domnit / < f. 61 v. > Bogdan vodă 2 ani, au venit fără veste Pătru vodă Aron şi au aflat pre Bogdan vodă la sat la Răuseni, din gios de Suceava, şi au lovit vineri în răvărsatul zorilor, oc< tomvrie> 16 şi acolo i-au tăiat capul lui Bogdan vodă. Şi au stătut domnu ţărîi Pătru vodă Aron. Mai scrie Ureche vor< nicul> că au aflat la un letopisăţ vechiu, sirbăscu, izvodit iar de acel Azarie călugărul, ce mai înapoi l-am pomenit, precum acest Bogdan vodă au făcut începtură, a da dajde turcilor; şi de atunce ni-au numit turcii bogdani, pîn-astădzi. Şi acest Bogdan vodă iaste tatăl lui Ştefan vodă cel bun şi au domnit ani 2. În anul de la Hristos 1462 semne de mierat s-au arătat, vădzindu-să pre ceriu după apusul soarelui cruce cu sabie zmultă, între răsărit şi între apus. / < f. 62>. VALAHIA. 6968, 1460. DOMN 9. DOMNIE 9. LAIOTĂ BASARABĂ VODĂ 1, CE S-AU NUMIT BĂTRÎNUL. CAP. < loc gol>. Acest domnu au închinat Ţara Romînească turcior. Iară altă ce s-ar fi mai lucrat în dzilele lui, nemică, nicăiuri, nu scrie, făr-cît că au domnit ani 17. / < f. 62 v. > 
{ 51} MOLDAVIA. 6962, 1454. DOMN 17. DOMNIE 17. PĂTRU VODĂ AL 4< LEA>, CE I-AU DZIS ARON. După ce-au tăiat Pătru vodă capul lui Bogdan vodă au apucat Pătru vodă scaunul şi s-au aşădzat la domnie. RĂZBOIUL LUI PĂTRU VODĂ CU ALEXANDRU VODĂ. Vădzîndu-să Alexandru vodă amăgit de Pătru vodă Aron, carele să făcea ficior lui Alexandru vodă Bătrînul (scrie Cromver cronicariul leşăscu, carte 22) cum că de iznoavă s-au rugat Alexandru vodă craiului leşăscu Cazimir, de i-au dat oaste agiutor asupra lui Pătru vodă şi cu oştile leşăşti să-l fie aşădzat pre Alexandru vodă la scaunul ţărîi făr< ă> nice un războiu. Iară alte letopisăţe moldoveneşti scriu că au venit Alexandru vodă, tatăl lui Bogdan vodă, cu oaste asupra lui Pătru vodă Aron / < f. 63> şi au avut războiu la Movile, lîngă tîrgul Iaşii, din sus. Şi nenărocirea lui Alexandru vodă, nice acolo nu i-au slujit să izbîndiască, că l-au biruit Pătru vodă. Iară Alexandru vodă, vădzind că au pierdut războiul, au fugit la Cetatea Albă şi acolo i s-au sfîrşit viaţa. Aicea uitîndu-să Miron logofătul la multe izvoade de letopisăţe, atît moldoveneşti, cît şi leşeşti, şi silindu-să să nu rămîie nemică nescris şi neputînd şti aiave adevărul, s-au încîlcit în voroavele şi amestecăturile cronicelor leşăşti, cum să vede şi voroava aice, într-aceste domnii, foarte amestecată. Că întîi să miară de Alexandru vodă că-l mărturisăscu alte letopisăţă că au fost tată lui Bogdan vodă şi dzice că nu ştie de unde au luat aceasta, uitîndu-să la cronicarii leşăşti că mărturisăscu pre Bogdan vodă că n-au fost cu cununie ficior lui Alexandru vodă celui Bătrîn, care de cîţ< i>va ani murisă. Iară acest Alexandru vodă, care au avut bătae cu Bogdan vodă, dzice că nu i-au fost tată, ce Alexandru vodă au fost ficior lui Iliiaş vodă şi era de 15 ani de vîrstă cînd s-au bătut cu Bogdan vodă şi-l aducea leşii să-l pue domnu în scaonul ţărîi. Şi / < f. 63 v. > Bogdan vodă era în vîrstă. Şi mai dzice Miron logofătul că n-au putut adeveri de acest Alexandru vodă, tatăl lui Bogdan vodă, că nu-l mărturisăscu scriitorii letopisăţelor moldoveneşti de unde au venit acest Alexandru vodă, de s-au bătut cu 
{ 52} Pătru vodă Aron. Că alt Alexandru vodă pre aceli vremi nu să află în cronicele leşăşti scris, făr-de acest Alexandru vodă, ficiorul lui Ilieş, care au luat agiutor de la craiul Cazimir asupra lui Bogdan vodă. Şi după ce l-au scos Pătru vodă Aron din scaunul ţărîi pre acest Alexandru vodă, iar în Ţara Leşască au năzuit. Ce de s-au mierat Miron logofătul că n-au putut adeveri de Bogdan vodă, care s-au numit ficior lui Alexandru vodă celui Bun şi cum că Alexandru vodă, ficiorul lui Iliiaş vodă, nu putea să fie tată acelui Bogdan vodă, de vreme ce cronicariul leşăscu mărturiseşte că ar fi fost de 15 ani de vîrstă cînd s-au bătut cu Bogdan vodă şi pentru acest Alexandru vodă, ce s-au bătut cu Pătru vodă, care Alexandru vodă ar fi fost, neaflîndu-să în cronicile leşăşti, alt Alexandru vodă făr-ficiorul lui Ilieş vodă. Dar aceasta o ştim că şi Miron logofătul, mai mult decît alţii mainte / < f. 64> decît dînsul s-au nevoit ca să poată afla adevărul, după cum să şi vede. Ce numai poate n-ar fi putut afla nice el toate izvoadele. Iară noi, aceste pricini a cestor domni, aiave li-am găsit însămnate şi mărturisite, atît într-un letopisăţ a ţărîi, izvodit de Ureche vor< nicul>, cît şi din hrisoavele acestor domni şi pomelnicile pre la mănăstirile lor ce sint toţi domnii însămnaţi, cari a cui ficior au fost. Întîi pentru Alexandru vodă, ficiorul lui Ilieş vodă, că au fost adevărat tată lui Bogdan vodă. Şi măcar că uni< i> istorici au dzis că au avut aceli tăzboae în de ei, care s-au pomenit, dar alţii dzic că nice un războiu n-au avut şi după Alexandru vodă au domnit fiiu-său Bogdan vodă. Şi pentru că ar fi fost Alexandru vodă, sin Iliiaş vodă, de 15 ani, cînd îl aducea leşii domnu la Moldova, iarăş< i> dovadă am găsit într-un letopisăţ a ţărîi, care am mai însămnat înapoi, că Alexandru vodă la acia vreme n-au putut să fie de 15 ani, de vreme ce avia doamnă şi cuconi şi nice alt Bogdan vodă la acea vreme n-au mai fost altul, fără ficiorul lui Alexandru vodă, care au fost tată lui Ştefan vodă cel Bun. / < f. 64 v. > Iară pentru moartea lui Alexandru vodă scrie un Dlugoş, liah, că l-au otrăvit Pătru vodă Aron, care au stătut domnu ţărîi; şi aicea să cunoaşte că nu la Cetatea Albă au murit Alexandru vodă, ce în Ţara Leşască, otrăvit de Pătru vodă. Şi iaste de credzut că de unde avea nădejde de domnie, acolo au tras la nevoia sa Alexandru vodă, iar nu la cetatea Albă. Iară pentru care Alexandru vodă au fost acel ce s-au bătut cu Pătru vodă Aron, dzicem prin socotială că au fost fiiu lui 
{ 53} Bogdan vodă şi frate cu Ştefan vodă cel Bun, pre carele aşea l-am găsit însămnat la vechiul pomelnic a Mănăstirii Bistriţii, numindu-l Alexandru vodă cel Tînăr, fiiul lui Bogdan vodă. Iară de vreme că noi, aflînd că au fost şi alt Alexandru vodă, fiiu lui Bogdan vodă, osăbi de Alexandru vodă fiiul lui Ilieş vodă, nu să poate şti carele au murit otrăvit de Pătru vodă. / < f. 65> Iară după acestea, în cîteva rînduri au trimis Pătru vodă soli la craiul leşăscu Cazimir să-l priimască supt apărarea crăiască, giurînd că va fi craiului cu priinţă; ce nu l-au priimit craiul deodată. Iară Cromver, cronicariul leşăscu, la cartea 25 scrie că au cetit în Cracău, în cămara crăiască aşădzămînturile Moldovei, scrisă cu slovă sirbască, că la anul de la zidirea lumii, cum numără beserica răsăritului, 6963, iară de la Hristos 1455, Pătru vodă, domnul Moldovei, au făcut giurămînt craiului, prin nevoinţa lui Odrivez, voevodul Ţărîi Rusăşti şi a toţi boiarii sfetnici prin care să făgăduiaşte Pătru vodă să dea agiutoriu craiului şi Crăiei Leşăşti pre obiceiul vechiu a domnilor mainte trecuţi de dînsul la oştile crăeşti. Iară maicei sale, Mariei, îi lasă tîrgul Siretiului cu ocolul lui, pîn< ă> cînd va face craiul între ei alt aşădzămînt. Aicea samînă să fie fost Pătru vodă şi Alexandru vodă ficiori lui Iliiaş vodă, pre carele, cum scrie Dlugoş, l-au otrăvit Pătru vodă acesta. Şi scrie de dzice că acest Pătru vodă au fost ficior lui Iliiaş vodă, frate cu Alexandru vodă, pre carele l-au otrăvit frate-său, Pătru vodă. Că şi pre doamna Mariia / < f. 65 v. > o face cronicariul mumă lui Pătru vodă. Scrie cronicariul leşăscu de dzice că şi acest Pătru vodă, din sfatul boiarilor săi, într-acelaş an au trimis soli la soltan Mehmet, împăratul turcescu, de au legat bir, pre an 2000 ug< hi>, răspundzind leşii că nu pot da agiutoriu domnilor din Moldova, fiind învăluiţi cu oştile asupra prusilor. LUCRURI STREINE. Întru acest an au murit Ioan Huniad cel vestit otcîrmuitoriu Ţărîi Ungureşti. Iară la al doile< a> an au murit şi Vladislav, domnul ungurescu, pre vremea nunţii sale în oraş în Praga. 
{ 54} 1543. CÎND AU LUAT TURCII ŢARIGRADUL. Întru acest an sultan Mehmet, împăratul turcescu, ficiorul lui sultan Murat, au luat Ţarigradul, cu mare jeale şi grijă a toată creştinătate< a>, / < f. 66> cincidzăci de dzile bătîndu-l. Şi luarea mai mult s-au prilejit din vicleşugul unui grec anume Ghierluc (uită-te ce niam sînt grecii), de au arătat locul pre unde au fost mai slab, de au dobîndit cetatea. Iară pre urmă Dumnedzău nu l-au lăsat făr-de pediapsă, că au poroncit sultan mehmet de au muncit pre acel grec, pîn-l-au omorît. Perit-au la poarta cetăţii Paleolog împăratul gecescu, stînd tare la războiu. Sadahmat, hanul de peste Volga, fugind cu 9 ficiori ai săi şi cu o samă de mîrzaci şi ispravnici mai de frunte ai săi, au năzuit la Litva, ca la nişte priiatini ai săi. Ce s-au amăgit, că l-au prinsu boiarii Litvei, prepuind pre dînsul să nu fie venit pentru răsipa Litvei. Şi, vrînd să fugă den Litva, l-au agiunsu litvinii pre acel han după Chiev şi l-au prinsu, puindu-l la închisoare în cetatea Rovca, de au rămas închis pîn-la moartea lui. Zedor, sau Sidor, mitropolitul Chiovului, care s-au tîmplat / < f. 66 v. > şi la săborul de la Florenţa, pre carele îl făcusă şi cardinal Eughenie, papa Romei, strîngînd acel Sidor mitropolitul cîtîva şliahtă şi oaste rusască, au merdu întru agiutor lui Paleolog, împăratul Ţarigradului, unde mare vitejie au arătat. Ce, precum s-au pomenit mai sus, stînd bărbăteşte Paleolog, la poarta cetăţii au perit. Şi luîndu-i capul un eniciar l-au dus la sultan Mehmet. Şi aşia, pîn-astădzi, turcii stăpînescu Ţarigradul pintru păcatele creştinilor, cu mare pagubă a toată creştinătatea Ţarigradului. Pre această vreme Ivan, cneadzul Ostrogului, şi Ioan Lavcin în dzua de Paşti, precum scrie Mehovie, au lovit pre tătari laTtrîmbovle. Şi aşia i-au bătut pre tătari, cît nice unul n-au scăpat, precum şi Cromver scrie la carte< a> 22. AICEA NE ÎNTOARCEM IAR LA RÎNDUL ISTORIEI NOASTRE. 1456. Într-acestu an, domnind Pătru vodă Aron ţara, iată / < f. 67> au venit Ştefan vodă, ficiorul lui Bogdan vodă asupra lui şi cu războiu au gonit pre Pătru vodă Aron din scaon, după ce au domnit ani 2. / < F. 67 v. - 68 v. albe> < f. 69> 
{ 55} VALAHIA. 6985, 1477. DOMN 10. DOMNIE 10. ŢĂPĂLUŞ VODĂ 1. Acestu domnu au avut mare războiu cu bătrînul Ştefan vodă, domnul Moldovii, la Rîmnicu Sărat. Şi fu biruit Ţăpăluş vodă, cît şi pre dînsul prindzîndu-l Ştefan vodă i-au tăiat capul. Şi au pus Ştefan vodă domnu în Ţara Romîniască pre Vladul vodă ce-au fost călugăr. Iar cît ar fi domnit acel Vlad vodă nu să află scris, nice iaste pus la rîndul domnilor. Iară Ţăpăluş vodă au domnit ani 16. MOLDAVIA. 6964, 1456. DOMN 18. DOMNIE 18. ŞTEFAN VODĂ AL 4< LEA>, CE SĂ NUMEŞTE CEL BUN, SIN BOGDAN VODĂ AL 2< LEA>. După 2 ani ai domniei lui Pătru vodă Aron, rîdicatu-s-au den / < f. 69 v. > Ţara Munteniască Ştefan vodă, ficiorul lui Bogdan vodă, cu mulţime de oaste munteniască de ţară adunaţi (după firea moldovenilor, gata la domnia noao) şi au întrat în ţară. Şi silind spre Suceavă la scaunul ţărîi, eşitu-i-au înainte Pătru vodă Aron şi s-au lovit în dzua de Gioi Mari, aprilie 12 la Doljăşti, pre Siretiu, la tină, şi înfrînsă Ştefan vodă pre Pătru vodă Aron. Nu s-au lăsat Pătru vodă cu atîta, ce de iznoavă s-au bulucit şi s-au lovit cu Ştefan vodă la Orbic şi rămasă izbînda iar la Ştefan vodă. Scrie letopisăţul moldovinescu că au prinsu Ştefan vodă pre Pătru vodă Aron şi l-au omorît. Ce nu să tocmeşte, nice iaste adevărat. Iară cronicarii leşăşti într-alt chip scriu. Că au scăpat Pătru vodă în Ţara Leşască, cum vom arăta pre urmă, unde să va pomeni de războiul lui Ştefan vodă cu Mătiiaş, craiul ungurescu. După ce au biruit Ştefan vodă pe Pătru vodă Aron s-au strînsu boiarii ţărîi mari şi mici şi altă curte măruntă dinpreună / < f. 70> cu Theoctist mitropolitul şi cu mulţi călugări la locul ce să chiamă Poiana Dreptate, în ţinutul < loc gol> şi cu toţii l-au rădicat domnu cu voia tuturor şi l-au pomăzuit spre domnie Theoctist mitropolitul. Şi-acolo au luat Ştefan vodă stiagul Ţărîi Moldovei şi au mersu la Suceavă la scaonul ţărîi. 
{ 56} Cunoscutu-s-au îndată Ştefan vodă, la începutul domniei sale, că va fi mai mult plecat spre războae, de cît spre pace. Că îndată au dat oştilor sale stiaguri şi au făcut hotnogi şi căpitani. CÎND AU PRĂDAT ŞTEFAN VODĂ ŢARA SECUIASCĂ. Ştefan vodă fiind om pururea poftitor de războae şi inima lui plecată spre vărsare de singe, n-au zăbăvit multă vreme după ce s-au aşedzat în domnia. În al 5< -lea> an a domniei sale, în anul de la zidirea lumii 6969, iară de la Hristos 1461 s-au rădicat cu toată puterea sa şi au trecut în Ardial de au prădat Ţara Săcuiască. Nice au avut cine să-i stea împrotivă şi după multă pradă ce-au făcut cu pace s-au întorsu înapoi, fără nici o smintială. Iară în al 6< -lea> an a domniei sale, în anul 6971 < = 1463> iul< ie> 22 au lovit cu o puşcă în gleznă pre Ştefan vodă la Cetatea Chiliei. Mai mult nu scriu letopisăţîle ţărîi ce-au isprăvit la Chiliia. Iară în al şeaptele< a> an a domniei lui Ştefan vodă, iulie 5, luatu-ş-au doamnă de mare rudă, pre Evdochiia de la Chiev, sora lui Simion împăratului. Iară cronicariul leşăscu dzice că au fost fată lui Simion împăratului, iară nu soră. CÎND AU LUAT ŞTEFAN VODĂ CHILIIA ŞI CETATE< A> ALBĂ DE LA TURCI. Iară în anii 673 < = 1465> ghen< arie> 23, adunînd Ştefan vodă multă oaste den ţară, vrînd să răscumpere cetăţile ce le luasă turcii de la alţi domni, pogorîtu-s-au cu toată puterea sa la cetatea Chiliei; şi, sosind miercuri spre gioi pre la miadzănoapte, început-au a bate cetatea. Însă gioi nu s-au apucat de harţu. Iară vineri dez de dimineaţă au prinsu a bate cetatea şi toată dzua s-au bătut, pîn-în sară. Iară simbătă s-au închinat cei den cetate şi au întrat Ştefan vodă în cetatea Chiliei; şi acolo au petrecut trei dzile veselindu-să. După aceia au mersu şi la Cetatea Albă, unde făcînd multă năvală au dobîndit şi Cetatea Albă. Şi aşia, amîndoao cetăţile, cu multă vărdare de singe şi perire li-au dobîndit. Care întărindu-le cu zaharia şi cu slujitori au lăsat pre Isaiia şi pre Buhtea pîrcălabi, ca să aibă de grije cetăţilor. Iară Ştefan vodă s-au întorsu la scaunul său, la Suceavă. / < f. 71>. Iară în al 10< -lea> an a domniei sale, 6974 < =1466> iul< ie> 
{ 57} 10 au început Ştefan vodă a zidi Mănăstirea Putna, întru slava lui Dumnedzău şi a preacuratei Maicei sale, Fecioarei Mariei. RZBOIUL LUI MATIIAŞ, CRAIUL UNGURESCU, CU ŞTEFAN VODĂ LA BAIA. Pricina oştirii lui Matiiaş, craiul ungurescu, asupra lui Ştefan vodă o scrie pre largu Mehovie istoricul leşăscu la carte 26. După ce au biruit Ştefan vodă pre Pătru vodă Aron, la care războiu era cu Pătru vodă şi un Berindel, carele şi acela trăgea nădejde de domniia ţărîi, năzuit-au amîndoi, Pătru vodă şi Berindel, la Cazimir al < loc gol> craiul leşăscu, rugîndu-să de agiutor împrotiva lui Ştefan vodă. Ce craiul leşăscu Cazimir, avînd de mai nainte legat prieteşug cu Ştefan vodă, precum să va mărturisi aicea, după ce să va arăta sfîrşitul aceştii bătăi, între Matiiaş, craiul ungurescu, şi între Ştefan vodă, nu li-au dat nice o nădejde. / < f. 71 v. > Deci Pătru vodă Aron cu Berindel, vădzindu-să cădzuţi gios de agiutoriul leşilor, ştiind pre Matiiaş craiul ungurescu nepriiatin lui Ştefan vodă, pentru prada ce făcusă Ştefan vodă în Ţara Unguriască, au mărsu în Ţara Unguriască la Matiiaş craiul ungurescu, rugîndu-l de agiutoriu şi îndemnînd şi pre singur craiul asupra lui Ştefan vodă. Iară Matiiaş craiu, şi pentru pricinele ce avea de mai nainte asupra lui Ştefan vodă şi fiind şi simăţ pentru cîteva războae cu năroc ce-au avut cu turcii şi cu alţi megiiaşi ai săi şi rîvnind să tragă şi ţara supt stăpîniia sa, căci de multe ori să lăuda că izbîndele ce face Ştefan vodă, cu puterea lui Matiiaş craiu le face şi făcea pre Ştefan vodă că iaste ispravnic pus de dînsul, socoti Matiiaş craiu să nu lasă vreme ca aceia, avînd domni gata pe Pătru vodă Aron şi pre Berindel, însă mai ales pre Pătru vodă, şi îndată strîngînd ca 40. 000 de oaste, unguri şi altă adunătură, au purces însuşi> singur Matiiaş craiu şi au venit peste munţi asupra lui Ştefan vodă. Deodată au trimis soli să să închine. Eşit-au cu oştile sali Matiiaş craiu pre Oituz şi au venit / < f. 72> drept la Roman, noem< vrie> 29, unde au şedzut 6 dzile de s-au odihnit; şi purcedzind, au aprins tîrgul Romanul, dec< emvrie> 7, în urma sa, de au arsu. Şi de acolo au mersu drept dpre Suceavă, asupra lui Ştefan vodă, ardzind şi prădînd. Iară Ştefan vodă, nepriimind soliia lui 
{ 58} Matiiaş craiu, sta gata cu oastea sa de-l aştepta pre Matiiaş craiu să-i dea războiu. Avea Ştefan vodă agiutoriu şi de la craiul leşăscu, Cazimir, însă să să întîmpine Ştefan vodă cu Matiiaş craiu la loc largu nu cutedza, ce-l aştepta să-l poată lovi mai la strîmtoare. Iară Matiiaş craiul, nevrînd să-l lasă nice un unghiu în ţară necălcat şi neprădat de oamenii săi, s-au abătut spre Moldova, la tîrgu la Baia, unde au sosit cu oastea sa luni, dec< hemvrie> 14. Şi acolo cum nu vrea avia nice o grijă Ştefan vodă, aşia au lăsat oastea fără de nici o pază, la băuturi şi în pradă. Unde avînd Ştefan vodă ştire şi prindzind limbă marţi noapte, 15 dec< hemvrie>, socoti vreme bună şi loc mai strîmtu a fi să-l lovască pre Matiiaş craiu. Şi îndată au pornit toată oastea călărime şi singur Ştefan vodă cu toată pedestrimea s-au pornit din Suceavă, după călărime, la Bae. Unde aflînd pre unguri / < f. 72 v. > fără grije adormiţi şi ameţiţi de beţie, noaptea, cînd toate să văd mai straşnice şi mai înfricoşate, la revărsatul zorilor, au aprinsu tîrgul asupra ungurilor. Şi îndată au întrat oastea lui Ştefan vodă în ungurii lui Matiiaş craiu atîta cît nu avură de ce să mai apuca ungurii. Vădzind şi focul asupra sa, la un loc cu moartea, n-au mai putut să să apuce ungurii de altă, fără cît cine încătro putea, pleca fugea noapte< a>, să scape cu dzile. Şi nimi nu să mai întorcia, ce prin munţi de scăpa cineva le ţinia calea ţăranii ce era trimişi de Ştefan vodă pre potici cu aceia triabă şi îi tăia cu coasă, cu fuşturi şi cu topoară, pre cîţi-ş< i> tumpina. Iară singur Matiiaş craiu, cu cîţi s-au aflat lîngă dînsul atuncea, rănit cu 3 rane (cum scrie Cromver), lăsind toată tabăra, au scăpat peste munţi, avînd povoaţă pre un moldovan. Perit-au pre loc 10. 000 de unguri. Perit-au şi Berindel, ce trăgea nădejde de domnie. Iară Pătru vodă Aron / < f. 73> în Ţara Leşască. Într-acesta chip s-au tîmplat laudei lui Matiiaş craiu. Căci aşa noroceşte Dumnedzău pre cei mîndri şi falnici, ca să să cunoască lucrurile omeneşti cît sînt de fragede şi neadevărate. Că Dumnedzău nu în mulţi, ce în puţini arată puterea sa, ca nimene să nu nedejduiască în puterea sa, ce întru Dumnedzău să-i fie nădejdea. Iară Ştefan vodă, după această izbîndă şi biruinţă asupra lui Matiiaş craiu ungurescu, au trimis îndată solii săi cu daruri den dobînda sa la Cazimir craiul leşăscu, pre carele l-au aflat solii lui Ştefan vodă în Litva, în oraş în Vilna, mulţămind craiului de agiutor, 
{ 59} poftind şi înainte să nu-i lipsască agiutoriul. Iară Bomfin, istoricul ungurescu, nice cum nu priimeşte această izbîndă a lui Ştefan vodă, ce el laudă partea lui Matiiaş craiul ungurescu, vrînd să acopere ocara lui Matiiaş craiu. Iară ce scrie, minciuni scrie. Istvanfie, biruinţa lui Ştefan vodă o scrie deplin / < f. 73 v. > asupra lui Matiiaş craiu, precum s-au pomenit mai sus. Iară Matiiaş craiu, după ce au scăpat, diodată la Ardial, au dat vina boiarilor săi şi ardelenilor, cum să să fie agiunsu cu Ştefan vodă şi li-au luat galbeni de aur 400. 000. Matiiaş craiu de iznoavă s-au gătit de oaste, de care gătire, neştiindu-să încă adevărat, au trimis Cazimir, craiul leşăscu, la Ştefan vodă cum îi va da agiutoriu asupra lui Matiiaş craiu. Iară pre urmă s-au adeverit că acia gătire a lui Matiiaş craiu au fost-o făcut asupra cehilor ce le dzic bohemii. Însă întîi ce era să să porniască Matiiaş craiu asupra cehilor, au fostu trimis soli la Cazimir, craiul leşăsc, legînd întîi pace Matiiaş craiu cu Frideric, împăratul nemţăsc, trăgînd în partea sa acea domnie a Bohemiii, avînd Cazimir craiul leşăscu de pre săminţie triabă şi amestec la acea cnejie a Bohemii< i>. Ce craiul Cazimir n-au priimit acea poftă a lui Matiiaş, craiu ungurscu, ce fără zăbavă vreme, bine dăruiţi solii lui Matiiaş craiu, de Cazimir, craiul leşăscu, s-au întorsu înapoi. / < f. 74> Iară pre acia vreme, noemvrie în 25, s-au pristăvit Evdochiia, doamna lui Ştefan vodă. DE PRĂDAREA SĂCUILOR. Iară după această izbîndă a lui Ştefan vodă ce făcusă la Baia cu Matiiaş, craiul ungurescu, s-au rădicat Ştefan vodă cu toată puterea sa vrînd să-ş< i> izbîndiască strîmbătatea ce-i făcusă ungurii, au întrat la Ardial şi multă pradă şi ardere au făcut în Ţara Săcuiască. Bine au dzis un poiatic (scriitoriu de stihuri): "Cînd nebunesc împăraţii, piiare nărodul". Aşea şi Ţara Săcuiască, cîtă pradă şi răsipă i-au făcut Ştefan vodă pintru nepriiateşugul şi vrajba cu Matiiaş craiu. Şi s-au întorsu Ştefan vodă cu pace, fără de nice o smintială, nice au avut cine să-i stea împtorivă. De această poveste ce spune că au prădat Ştefan vodă Ţara Săcuiască cronicariul cel leşăscu nemică nu scrie. 
{ 60} CÎND S-AU ÎMPĂCAT ŞTEFAN VODĂ CU MATIIAŞ, CRAIUL UNGURESCU. Deci, fără zăbav au încetat vrajba între Matiiaş, craiul unguresc, şi între Ştefan vodă. Că vădzind ei că vrăjmaşul lor / < f. 74 v. > şi a toată creştinătatia, Turcul, le stă în spate şi asupra volniciei tuturor întinde mrejele sale ca să-i poată cuprinde, măcar că să arăta turcul piriaten, cu multe cuvinte de înşălăciune şi cătră unul, şi cătră altul, ca să-i poată vîna, ni pre unul, ni pre altul zădăriia, nedejduind că într-acele mestecături să vor pleca lui, pentru agiutoriu, şi cu vreme supt giugul său să-i supue. Cunoscînd acestea, Matiiaş craiu şi cu Ştefan vodă, s-au împăcat şi s-au aşădzat. Şi încă după pace aşădzată şi legătură ce făcusă amîndoi, au dăruit Matiiaş craiu lui Ştefan vodă 2 cetăţi: Balta şi Ciceul. Iară după ce au legat pace Matiiaş, craiul ungurescu, cu Ştefan vodă, trimis-au şi Cazimir, craiul leşescu, soli la Ştefan vodă, anume pre Dobieslav Bişovschie caştalianul Belzului şi pre Stanislav Tecenschi, ficiorul lui Ioan caştalianului de Cracău, mai întărind prieteşugul craiului cu Ştefan vodă şi adăogînd şi aciasta ca să nu să oştiască asupra nemărui Ştefan vodă fără ştirea craiului. Iară craiul încă, nici pre un nepriiaten a lui Ştefan vodă să nu-l priimască supt apărarea sa. Şi pornindu-şi solii Cazimir, craiul leşăsc, la Ştefan vodă în luna lui iunie, craiul însuş< i> s-au întorsu la Visliţa. Iară la al doile< a> an după pacea între dînşii, în anii de la Hristos 1466, ghenar, / < f. 75> purcedzind craiul Cazimir de la Cracău au venit drept la Ţara Rusască, aşteptînd la Liov venirea lui Ştefan vodă la dînsul, pentru să facă singur întăritura legăturilor sale Ştefan vodă cu craiul Cazimir. Ce Ştefan vodă acea dată au răspunsu prin soli că nu poate să margă la craiul, pentru multe valuri ce are despre turci şi despre unguri. Poate fi avea şi prepus de o samă de svetnici, ca, mergînd la craiul Cazimir, să nu-l opriască (la oamenii mari, şi prepusuri mai mari). Iară înaintea solilor crăeşti, anume Ioan Mudzin, voevorul Podoliei şi a lui Stepca Iaroslav, podcomorul de Premisla au făcut giurămînt Ştefan vodă, craiului Cazimir, ori la Colomîia, ori la Sneatin, va veni şi singur Ştefan vodă la craiul, numai ştire să aibă cu 2 luni mai nainte de venirea craiului acolo. Pre aceia vreme au nemerit la craiul Cazimir şi soli de la Mugli-Chirii sultan, hanul tătărăscu. 
{ 61} 6978 < = 1470> DE NIŞTE TĂTARI CE AU ÎNTRAT ÎN ŢARĂ SĂ PRADE. Rîdicatu-s-au mulţime de tătari de peste volga şi au întrat în ţară să rade, cărora prindzindu-le de veste Ştefan vodă li-au eşit în tîmpinare la o dumbravă ce să chiamă Lipniţi, aproape de Nistru, în ţinutul < loc gol>, unde i-au lovit Ştefan vodă / < f. 75 v. > cu oastea sa, av< gust> 20. Şi, dîndu-le războiu vitejaşte, i-au înfrîntu şi multă moarte şi răsipă au făcut într-înşii. (Scrie Stricovschie, cronicariul leşăscu) că-ntr-acela războiu au cădzut în robie la Ştefan vodă şi un ficior al hanului, pentru care să fie trimis hanul de peste Volga la Ştefan vodă soli să sloboadză pre fiiu-său den robie. Ce Ştefan vodă, vădzind soliia hanului, trimisă cu simeţie, au poroncit înaintea solilor de au omorît pre ficiorul hanului; pre urmă şi pre soli au poroncit Ştefan vodă de i-au înţăpat, slobodzind numai pre unul, cu nasul şi urechile tăiate, să margă să spue hanului ce au vădzut (De aceasta Dlugoş şi Cromver şi Mehovie scriu). Pre aceia vreme tătarîi de preste apa Volgăi, cu hanul său Mainac, trecînd Niprul, împărţindu-să în 2 părţi, au lovit unii la Litfa, alţii la Podoliia. Carii în Litva şi în Podoliia, ţinuturile Litvei, la Volin, toată acia margine, pre lîngă Cameniţa, pre lîngă itomir, Ruzmir, Jidova, Vlodimir, au prădat şi au robit 10. 000 de oameni. Că litvinii, fiind strînşi puţini, n-au cutedzat să-i lovască pre tătari. Precum scrie Cromver, au fost dat ştire mai nainte lui Cazimir, craiul leşăscu, Mendli Ghirei, hanul Crîmului, avînd prieteşug acel han cu craiul leşăscu Cazimir, iar mai în lontru n-au putut strîca acei tătari; că era strînsă oastea leşască şi rusască la Trîmbole cu Rafail Iaroslavschii, starostele / < f. 76> Liovului şi cu Pavăl Iasinschie, starostele Belzului şi a Helmului. CÎND AU SFINŢIT ŞTEFAN VODĂ MĂNĂSTIREA PUTNA. Aşea, Ştefan vodă, cunoscînd că acele izbînde nu de aiurea ce de la sîngur Dumnedzău i să pogoară, întorcîndu-să la scaunul său, la Suceavă, au svinţit Mănăstirea Putna, sept< emvrie>, 3 < lipseşte anul>, care iaste zidită den temelie de dînsul, întru lauda lui Dumnedzău şi a preacuratei Fecioarei, Maicii Domnului nostru Iisus 
{ 62} Hristos, la care svinţire multă adunare de călugări au fost, cu carii şi singur Theofil mitropolitul şi Tarasie episcopul, dinpreună cu Iosif arhimandritul şi egumenul Putnii. Dzic că au fostu la liturghie arhiepiscopi şi episcopi şi preoţi cu diiaconi 64 la jărtăvnic. PENTRU ZAVISTIIA CE-AU ÎNTRAT ÎNTRE ŞTEFAN VODĂ ŞI RADUL VODĂ DOMNUL MUNTENESC. Zavistiia, muma tuturor răutăţilor din lume, aceasta iaste, precum şi aicea vedem între Radul vodă, domnul muntenescu şi între Ştefan vodă, în anii de la Hristos 1470. După obiceiul omenescu, cu cît cineva ari avia mai mult, cu atîta zavistuiaşte la averea altuia, cum n-ari avia. Aşia şi Ştefan vodă, nu-i agiungea al său, ce zavistuia Radului vodă (Scrie cronicariul leşăscu. ) / < f. 76 v. > că pre acia vreme ştiind că să apropie vremea făgăduinţii lui Ştefan vodă, cum că era să margă singur la Cazimir, craiul leşăscu, au purces craiul de la Corcin cu 3000 de oameni spre Ţara Rusască, vrînd acolo ca să aştepte pre Ştefan vodă. Ce iarăş< i> de iznoavă pricea cu Radul vodă, domnul muntenescu, au împiedecat pre Ştefan vodă de n-au putut merge însuş< i> la craiul leşăscu. Iară soli au trimis cu cărţi iscălite şi cu pecetea sa, în care să adeveriia, cum că la anul viitor, în luna lui mai, va mergi la craiul. Simţisă şi craiul Cazimir atuncea de gătirea lui Ştefan vodă asupra Radului vodă şi în mare grijă cădzusă craiul, ca să nu agiungă Radul vodă la agiutoriul turcilor, den care să nu fie mai pre urmă răsipă Ţărîi Moldovii. Iară de vinirea lui Ştefan vodă înţălegînd craiul Cazimir s-au aşedzat în 6 luni, după ce va da ştire lui Ştefan vodă, craiul, să margă Ştefan vodă la craiul. Şi aşia craiul Cazimir s-au întorsu iar la Corcin. Iară Ştefan vodă au strînsu ţara şi slujitorii şi au întrat în Ţara Munteniască şi au prădat marginea, fev< ruarie> 27. Ars-au Ştefan vodă şi Brăila, într-o marţi, în săptîmîna albă. Scrie letopisăţul ţărîi de perirea a o samă de boiari de Ştefan vodă, anume Isaiia vornicul, Negrea păh< arnicul> şi Alexa stol< nicul>, în tîrgu la Vaslui. Iar ce pricină de moarte au avut acei boiari, nu pomeneşte; poate că s-au agiunsu cu Radul vodă, domnl muntenescu. / < f. 77> 
{ 63} 6979 < = 1471>, mart. 7. RĂZBOIUL LUI ŞTEFAN VODĂ CU RADUL VODĂ, DOMNUL MUNTENESC, CÎND S-AU BĂTUT LA SOCI. Radul vodă, vădzind atîta pradă în ţara sa făcută de Ştefan vodă n-au lăsat să nu-şi caute strîmbătatea sa. Însă de multe ori să tîmplă de sintu aşia de fragede lucrurile omeneşti, den nerăbdare mai multă scădere şi pagubă aduc; aşia şi Radului vodă s-au tîmplat. Strîngîndu-şi Radul vodă oastea sa şi megieşască au venit asupra lui Ştefan vodă. Ce Ştefan vodă aflîndu-se gata, de sirgu s-au pornit şi i-au eşit înainte la Soci. Şi acolo dîndu-şi războiu, mart 7, cu mare îndrăznire au biruit pre Radul vodă, luînd toate stiagurile, cu multă moarte în oştenii Radului vodă. Şi pre carii i-au prinsu vii, pre toţi i-au omorît. Numai pre Stan logofătul şi pre Mircea comisul i-au luat vii. Într-acest an au fost şi un cutremur de pămînt foarte mare, av< gust> 29, peste toată ţara, în vremea ce şădzusă domnul la masă, la vreme de prîndzu. Măcar că fireşti lucruri sint aceste cutremuri, cînd să întîmplă, şi poate să dzică că semne şi arătare cutremurile vremilor viitoare sintu; precum şi atunce au însămnat acest cutremur mare vărsare de singe şi giugul turcilor pre biata Moldovă şi pre alte părţi creştineşti pîn-la aceasta vreme de acmu, precum vom arăta la locul său. / < f. 77 v. > În anul 6980 < = 1472> adus-au Ştefan vodă pre Mariia den Ma< n>gop de o au luat luiş doamnă. Iară în anii de la Hristos 1473 Matiiaş craiul ungurescu, au pornit 16. 000 de oaste cu Toma Tarcet, de au prădat pe supt munte în Ţara Leşască. Aşijdirea sultan Mehmet, împăratul turcescu, au prădat Ţara Bosnii şi bătînd cetatea Iaiţa, cu mare ruşine s-au întorsu, lăsînd tunurile toate înecate în apă. Husan Cazam împăratul persilor, biruind în cîteva rînduri pre sultan Mehmet, împăratul turcescu, aşia cît la un războiu cîteva dzăci de mii de oaste, i-au tăiat şi i-au robit a lui sultan Mehmet; şi i-au luat în Aziia Crăiia Trapezontul şi Sinapul, la Anadol. 6981 < = 1473>. AL DOILE< A> RĂZBOIU CE-AU AVUT ŞTEFAN VODĂ CU RADUL VODĂ, DOMNUL MUNTENESCU, LA IZVORUL APEI. Ştefan vodă, fiind aprinsu pururea spre lucruri de vitejie, îi părea că un an ce nu avusese războiu că are multă scădere, socotind că şi 
{ 64} inimile voinilor în zăboae trăind să ascut şi truda şi osteniala cu care să deprinsese iaste a doa vitejie, strîns-au oaste de iznoav< ă> /  < f. 78> şi au luat cu sine pre Băsărab Laiotă ca să-l ducă la ţara munteniască să-l pue domnu (inimile mari, mari lucruri rîvnesc de multe ori a face şi a să lăţi peste hotarăle sale). Aşea Ştefan vodă, gătindu-să de iznoavă, asupra Radului vodă cu oaste, noem< vrie> 8, au venit la margine Ştefan vodă şi au împărţit toate stiagurile oştii sale pre Molcov. Deci, într-o dzi gioi în 18 dzile a ceştii luni, s-au împreunat Radul vodă cu Ştefan vodă la locul ce să chiamă Cursul Apei, în ţinutul < loc gol> şi dîndu-şi războiu de îmbe părţile vitejaşte s-au bătut pîn-în sară. Aşijdirea şi vineri şi sîmbătă toată dzua, pîn-în sară. Iar noapte< a> spre duminecă au lăsat Radul vodă toate ale sale în tabără şi au fugit cu toată oastea sa, la scaunul său la Bucureşti, pre apa Dîmboviţii. Iară în letopisăţul lui Ureche vor< nicul> scrie, aducînd mărturie pre un letopisăţ lătinescu, că nu s-au bătut 3 dzile războiul lui Ştefan vodă cu Radul vodă. Ce vădzind Radul vodă că nu va putea sta împrotiva oştii lui Ştefan vodă, nice au aşteptat războiul, ce au fugit la cetate. Iară Ştefan vodă s-au pornit cu toată oastea sa după dînsul şi într-acestaş< i> lună în 23 de dzile au încungiurat cetatea Bucureştilor. Iară Radul vodă într-aceiaş< i> noapte au fugit / < f. 78 v. > den cetate, lăsindu-şi pre doamnă-sa Mariia şi pre fiică-sa Voichiţa şi tot ce-au avut şi s-au dus la turci. Iară Ştefan vodă, miercuri în 24 de dzile a ceştii luni au dobîndit cetatea şi au întrat într-însa; şi au luat pre doamna Radului vodă şi pre fiică-sa Voichiţa, au luat-o doamnă, că-i murisă doamna ce au avut după Cne< a>jna. Luat-au Ştefan vodă toată averea şi hainele cele scumpe şi toate stiagurile Radului vodă şi veselindu-să 3 dzile s-au întorsu înapoi la scaunul său la Suceavă, lăsind pre Băsărab domnu Ţărîi Munteneşti, care au domnit o lună. Iară Radul vodă au năzuit la turci, ca să-şi poată scoate agiutor de la împăratul turcilor şi să-ş< i> răscumpere domniia cu puterea lui. Iară Ştefan vodă după această izbîndă asupra Radului vodă, întorcîndu-să la scaunul său la Suceavă (precum scrie Stricovschie şi Cromer), au trimis Ştefan vodă solii săi la Cazimir craiul leşăscu, făcîndu-i ştire de izbănda sa asupra Radului vodă, fălindu-să şi cum cetatea Dîmboviţăi, cu toată avuţiia i-au luat, dinpreună şi doamna şi fiică-sa; şi acum au pus şi domnu în locul Radului vodă, pre 
{ 65} Băsărabă vodă. / < f. 79> Iară solii lui Ştefan vodă, aflîndu-să nepurceşi dela craiul, iată şi alţi soli sosăscu de la Ştefan vodă la Cazimir craiu, cerşind agiutor Ştefan vodă împrotiva Radului vodă, făcîndu-i ştire cum Radul vodă, luînd agiutor de la sultan Mehmet, împăratul turcesc, au intrat în ţară, de radă cu foc şi cu sabie. Pornit-au îndată craiul Cazimir craiul leşăscu, pre Dobieslav Besonschii, caştalianul Belzului, şi pre Eghidie Sohodolschii la Radul vodă, pentru să-i împace cu Ştefan vodă. Iară lui Mihai Buciaţchii, starostele de Sneatin, i-au poroncit de sirgu să porniască şliahta din Podoliia într-agiutor lui Ştefan vodă. RĂZBOIUL RADULUI VODĂ CU BĂSĂRABĂ VODĂ. Radul vodă, năzuind la sultan Mehmet împăratul turcescu, în anul de la Hristos 1475, de unde, după ce-au luat agiutor, au întrat în Ţara Munteniască cu 15. 000 de turci, fără alţi lefecii ce adunase, şi au dat războiu lui Băsărabă vofă gioi, dec< hemvrie> 25. Şi au înfrîntu pre Băsărabă vodă şi toată oastea lui; carele vădzindu-să împregiurat de vrăjmaşii săi au năzuit drept la Moldova, la Ştefan vodă. Iară turcii s-au pornit în goană după Băsărab vodă ş au venit pîn-la Bîrlad. De acolo au slobodzit turcii ceambulurile sale de au prădat ţara şi s-au întorsu înapoi, spre ŢaraMunteniască. / < f. 79 v. > 6982 < = 1474>, oc< tomvrie> 5. CÎND AU LUAT ŞTEFAN VODĂ CETATEA TELEAJĂNUL I CÎND S-AU BĂTUT CU ŢĂPĂLUŞ ŞI CU UNGURII, MAI APOI ŞI CU BĂSĂRAB. Luat-au Ştefan vodă cetatea Teleajina şi au tăiat capetele pîrcălabilor şi muiarile lor li-au robit. Atunce au scos mulţi ţigani den Ţara Munteniască aice, în ţară la noi; şi cetatea încă au ars-o. Iară într-acestaş< i> lună în 5 dzile au fost războiu în ţara Munteniască cu ungurii şi cu Ţăpăluş vodă. Şi cu agiutoriul lui Dumnedzău au biruit Ştefan vodă şi au bătut pre unguri. Şi-ntr-aceiaş< i> lună în 20 de dzile au răzbitu şi pre Băsărabă. 
{ 66} 6983, 1475. DE VESTITĂ IZBÎNDĂ A LUI ŞTEFAN VODĂ CE-AU BĂTUT PRE TURCI LA PODUL ÎNALT. Întru aceia vreme sultan Mehmet, împăratul turcescu, nevrînd să lasă pre Radul vodă, fiind supus Împărăţiei Turceşti, întru atîtea pagube ce-i făcusă în cîteva rînduri Ştefan vodă, gătind 120. 000 oaste turcească, cu tătari, ghen< arie> 20, au pornit cu Radul vodă asupra lui Ştefan vodă, vrînd să supue şi pre Ştefan vodă, nu că-i era milă de Radul vodă. Iară Ştefan vodă luînd agiutor 2000 de oaste călăriaţi liaşi şi avînd şi oastea sa 40. 000 şi mai avia 5000 de săcui / < f. 80> ce-i dobîndise de la Matiiaş craiul ungurescu, cu această oaste Ştefan vodă nu aşia că va putea sta făţiş împrotiva atîta mulţime de oaste turcească şi munteniască cu Radul vodă, ce cu meşterşug au socotit să înceapă. Că întîi au poroncit de au pîrjolit iarba peste tot locul înaintea turcilor de li-au slăbit caii cei gingaşi. Iară după ce au tras pre turci la strîmtoare de asupra Racovăţului, pre apa Bîrladului, la Podul Înalt, în ţinutul < loc gol>, acolo li-au dat războiu Ştefan vodă turcilor şi cu agiutoriul lui Dumnedzău, supusese o samă de oameni în luncă, de unde au început a da siamne de războiu cu trîmbiţe, cu buciume şi dobe. Care întorcîndu-să oastea turcească asupra glasului buciumelor şi a altor semne de războiu, că şi negura nu-i lăsa să priceapă turcii de unde li-ar fi a da războiu cu Ştefan vodă, acolo den dos i-au lovit Ştefan vodă pre turci; şi de mulţimea turcilor să ameţisă oastea lui Ştefan vodă, biruitori vădzindu-să. Ce singur Ştefan vodă în frunte< a> oştilor sale, nepărăsit, îmbărbăta pre ai săi. Şi aşia, cu agiutoriul lui Dumnedzău, rămasără cu mare ocară biruiţi turcii, cît ei în de ei s-au fostu tăind. / < f. 80 v. > Scrie cronicariul Ioan Stricovschie, carte 20, zaci< alo> 3, la 100. 000 de trupuri să fie cădzut într-acel războiu. Precum dzice Stricovschie că au vădzut singur la anul de la Hristos 1575, cu ochii săi, grămedzi mari de oase, viind el din Ţara Turcească şi 3 cruci de piatră puse în semnele acei biruinţe a lui Ştefan vodă. Perit-au cîţ< i>va paşi aleşi într-acel războiu şi mai mult de 100 de stiaguri. Pre cei prinşi i-au înţăpat, iar 4 robi mai de frunte cu 36 de stiaguri şi o parte din dobînde au trimis Ştefan vodă cu oamenii săi la Cazimir, craiul leşăscu, la Litva, mulţămindu-i de agiutoriu. Scrie cronicariul leşăscu < că> 4 paşi aleşi au cădzut într-acel războiu, iar stiaguri mai multe de 100 luate. Şi dzice măcar că şi lui 
{ 67} Ştefan vodă nu fără mare vărsare de singe i-au rămas biruinţa despre turci. Căci de mulţimea turcilor începusă a să ameţi oastea lui Ştefan vodă. Ce singur Ştefan vodă, în fruntea oştii, dîndu războiu, au deşteptat războiul. Arătatu-s-au Ştefan vodă, după acest războiu cu biruinţă, plecat Unuia lui Dumnedzău, numărînd, că de la singur Dumnedzău iaste izbînda. Patru dzile după războiu nici o mîncare nu au mîncat, făr< ă> numai pîne cu apă. Pre ficiorul lui isac Paşia, după ce l-au prinsu viu, l-au slobodzit. / < f. 81> Iară turcii ce-au scăpat, au luat pen păduri şi au eşit unde să începe apa Smilii, în ţinutul Tutovei. Acolo turcii, în legea lor, au mulţămit lui Dumnedzău că au eşit la lume. Iară Ştefan vodă s-au pornit după dînşii cu moldovenii săi şi cu 2000 leşi ce i-au fost venit într-agiutoriu şi au gonit pre turci pîn-i-au trecut Siretiul la Ionăşăşti, unde să pomeneşte astădzi Vadul Turcilor. Şi acolo, la o movilă mare deasupra Tecuciului, la Siretiu, odihnind 3 dzile, i-au venit veste de la starostii de Crăciuna (Crăciuna era o cetate la Putna, deasupra Milcovului), cum Radul vodă vine cu oşti fără veste asupra lui Ştefan vodă. Şi întristîndu-să Ştefan vodă, cu cine avia, cu ai săi, îndată au răpedzit la oştenii săi de-i strîngea de sirgu. Atunce au sosit şi Şendrea hatmanul, cumnatul lui Ştefan vodă, cu o samă de oşti ce au fost rămas înapoi. Aşijdirea şi Coste< a> păh< arnicul> cu altă samă de oaste, ce au fost gonit pre turci, de i-au fost trecut Siretiul, au sosit. şi avînd Ştefan vodă bucurie de ai săi, cum să aflară pregiur dînsul la vreme de grije, îndată au răpedzit pre Şendrea hat< manul>, cu puţintei slujitori, în chip de strajă înaintea oştii munteneşti. Carii dînd preste oastea muntenească, mulţi puţini, fură biruiţi de oştenii Radului vodă, unde şi Şendrea hat< manul> / < f. 81 v. > au perit, mai gios de Rîmnic. Acolo s-au pomenit multă vreme Movila Şendrii. Şi l-au dus de l-au îngropat în sat la Dolheşti, lîngă tată-său. AL TREILE< A> RĂZBOIU A LUI ŞTEFAN VODĂ CU RADUL VODĂ. Înţălegînd Ştefan vodă cum, adevărat, Radul vodă, domnul muntenescu, îi vine cu oastea sa, ghen< arie> 13 zile, au trecut Siretiul Ştefan vodă cu oastea sa şi să loviră mai sus de Rîmnic. Şi dînd războiu vitejeşte despre îmbele părţile, multă moarte s-au făcut. Şi cu 
{ 68} agiutoriul lui Dumnedzău au rămas izbînda lui Ştefan vodă, cît au pierdut muntenii războiul. Dat-au voe Ştefan vodă oştii sale să prade în 3 dzile, cît vor putea în Ţara Munteniască. Şi prădînd, adus-au multă dobîndă oştenii lui Ştefan vodă. Şi zăbăvind Ştefan vodă acolo pînă a să strînge oştile toate, adus-au pre mulţi din boiarii Ţărîi Munteneşti şi alte capete oameni de frunte şi au pus Ştefan vodă pre ai săi boiari şi oameni de cinste de au vorovit şi au tocmit de au despărţitu hotarul Ţărîi Moldovei pîn-în pîrîul Milcovulului, unde şi pîn-astădzi să hotăreşte. Că mai nainte au fost avînd ţărîle amîndoao pricini pintru hotar. Că muntenii / < f. 82> vrea să ţie hotarul ţărîi lor pîn-în apa Trotuşului, iar moldovenii nu-i lasă. Ce au vrut Dumnedzău de au luat Ştefan vodă cetatea Crăciuna, den gura Midovului, deasupra Odobeştilor, cu tot ţinutul ei, ce să chiamă ţinutul Putnei, şi l-au lipit de Moldova; şi au pus starostii săi pre Ioan şi pre Vîlcea. Întorcîndu-să Ştefan vodă cu oştile sale şi viind în sus pre apa Bîrladului, agiungînd la Vaslui îi plăcu locul şi socoti să facă case domneşti. Şi îndată, întîi au pus de au zidit beserică pre numele svîntului Ioan Prediteci < Botezătorul>, dînd laudă lui Dumnedzău şi avînd bucurie de izbîndă cu năroc, ce-au biruit pre turci şi pre munteni. Şi pre urmă, lîngă beserică au făcut Ştefan vodă şi case domneşti, care să cunoscu şi astădzi în tîrgu în Vaslui. Aflîndu-să Ştefan vodă într-aceia vreme cu oştile sale la Vaslui i-au venit veste de olac de la drevgătorii de Soroca, precum Lobodă şi Nelivaico, hatmanii căzăceşti, au întrat în ţară şi pradă. Deci Ştefan vodă, nesuferind pre nepriiatenii săi să-i lasă să-i strice ţara, cu ai săi, cu cîţi era, îndată au purces. / < f. 82 v. > Şi tîmpinîndu-să cu acei căzaci la Grumădzeşti, pre Răut, în ţinutul < loc gol>, unde fiind căzacii în pradă răsîpiţi, i-au lovit Ştefan vodă noaptea, fără veste şi rămasără biruiţi căzacii şi prinsără atunce oştenii lui Ştefan vodă şi pre Lobodă, hatmanul căzăcescu şi gonindu-i spre Nistru; iar Nelivaico şi hat< manul> cu o samă de căzaci au întrat să triacă Nistrul, unde mulţi s-au înecat, între carii au fost şi un polcovnic, anume Jura, carele s-au înecat acolo, unde şi astădzi să pomeneşte acel loc, de-i dzic Vadul jurăi. Şi de acolo, întorcîndu-să Ştefan vodă, au descălecat tîrgul Iaşii şi întru lauda lui Dumnedzău au început a zidi beserica lui sveatîi Nicolae, care stă şi pînă astădzi în oraşul Iaşilor, lîngă curtea domniască. 
{ 69} Deci s-au întorsu Ştefan vodă la scaunul său la Suceavă cu mare pohvală şi iruinţă de la singur Dumnedzău de sus, eşindu-i înainte mitropolitul cu toţi preoţii, aducînd svînta evanghelie cu cinstita cruce în mînule sale, ca înainte< a> unui împărat şi biruitor de limbi păgîne, de l-au blagoslovit. Atunce mare bucurie au fost tuturor domnilor şi crailor de pin / < f. 83> pregiur, de biruinţă. Iară după ce s-au aşedzat la scaun la Suceavă, întru lauda lui Dumnedzău, au început a zidi Mănăstirea lui sveatîi Dimitrie, ce iaste înaintea curţilor domneşti, în Suceavă. Atunce Ştefan vodă s-au cununat cu doamna Voichiţa, fata Radului vodă, iară pre maică-sa cu mare cinste o au trimis la domnu-său Radul vodă, în Ţara Munteniască. Iară solii trimişi de Ştefan vodă au aflat pre craiul Cazimir în Litva, unde au fost mersu la anul nou, trimiţînd Ştefan vodă, craiului, 4 robi aleşi şi 36 stiaguri, parte din dobînda lui, arătînd vitejia ce-au făcut şi mulţămind craiului de agiutoriu. Iară Ştefan vodă, ştiind că nu să va lăsa Turcul cu aceia ruşini, au rugat prin solii săi pre craiul leşăscu ca să să apropie craiul cu oştile sale spre Ţara Rusască, să fie mai aproapi de Ştefan vodă, ca, audzind turcii apropiiarea craiului de ţară, să aibă grijă. Ridicat-au Ştefan vodă pre mulţi din prostime la statul de nemişi, pentru vitejie ce-au arătat în războaele acelea. / < f. 83 v. > Trimis-au Ştefan vodă şi la sultan Mehmet soli cu daruri, poroncind solilor să facă jalobă că nişte oameni răi den Ţara Turcească, eşind, au prădat locurile lui; de carii i-au căutat lui Ştefan vodă a-ş< i> apăra ţara, de au bătut pre acei făcători de prădzi. Şi s-au rugat sultanului ca pre acei ce vor fi scăpat să să dea lui Ştefan vodă la pediapsă, socotind că ce au făcut, fără ştirea şi fără porunca sultanului au făcut, ştiind Ştefan vodă că nu să va lăsa cu atîta sultan Mehmet, nice va uita perirea oştii sale de Ştefan vodă. Aşijdirea şi papei Romei şi craiului ungurescu Matiiaş au trimis Ştefan vodă frumoase daruri, poftindu-i şi pre dînşii de agiutoriu împrotiva a unuia aşa de puternic şi de obşte vrăjmaş a toată creştinătatea. Iară Matiiaş craiul îndată au luat asupra sa acea izbîndă a lui Ştefan vodă; lăudîndu-să, au răpedzit cărţi pre la megiiaşi, dînd ştire că ispravnicul său Ştefan vodă au bătut pre turci, i proci <  = şi altele>, măcar că nu de mult mai nainte au fost păţit ruşine mare Matiiaş craiul de acest ispravnic al său, de Ştefan vodă, cînd au fostu trimis 6000 de unguri cu sărdariul său Maer Balas, să prade Ţara Moldovii. / < f. 84> 
{ 70} Într-acest an venit-au soli la Cazimir, craiul leşăscu, trimişi de Isac Trapezinianul, ahusan cazanilor, îndemnînd pre craiul Cazimir asupra turcilor. Şi de la craiul Cazimir acestaş sol au trecut la alţi domni creştineşti, tot cu îndemnare asupra turcilor. Iară Ştefan vodă nu părăsiia a trimite soli la craiul leşăscu, rugîndu-l de agiutor împrotiva turcilor, că înţălesese Ştefan vodă din iscoade că avia trimişi la Poarta Turcească, precum sultan Mehmet, împăratul turcescu, strînge mulţime de oşti la Odriiu. Sfătuia Litva pre Cazimir craiul să apere pre Ştefan vodă în Moldova cu toată puterea sa de turci, să-i fie ca un părete Moldova: decît pierdzind-o, să-i fie a să lupta cu turcii pintru Ţara leşască. Ce nemică n-au folosit, nice au clătit aceste sfaturi pe Cazimir craiul, nice îndemnarea şi poftele alor săi; că să strînsese toţ< i> svetnicii la craiul în Liublin, în luna lui iulie, unde 15 dzile au fost voroava pintru turci şi pintru Ştefan vodă. Şi acolo, cu mînioasă voroavă, cu sfatul tuturor domnilor leşăşti s-au sculat asupra craiului Cazimir, Dievslav Rizvanschii, voevodul Cracăului şi Iani Rizvanschii, caştalianul Sandomirului şi marşalîcul crăiei, dzicînd craiului că cu nebăgare de samă a lui, precum şi tată-său şi < a> frate-său, ca nişte blăstămaţi Crăiia leşască, care o au luat în floare, şi acmu nu numai de nepriiateni, ce şi de netovarăşii necuvioşi şi despre Litva rău, care den puterea şi sfatul ei s-au răsipit / < f. 84 v. > şi s-au scurtat şi împuţinat. Iară cu aceste voroabe a lor nemică altă n-au isprăvit, făr< ă> cît aceasta de au trimis craiul Cazimir soli la sultan Mehmet pre Marţin rocemovschii, stolnicul Cracăului, poftind pre împăratul, aducîndu-i aminte de prieteşugul vechiu, care era între împăraţii turceşti şi între craii leşăşti, să-ş< i> părăsască oştile de asupra Moldovii, care iaste supt stăpînirea Crăiei Leşăşti. Că într-alt chip toată puterea sa craiul Cazimir, împrotiva celor ce s-ar rădica asupra a lor săi i-a căuta a o pune. Măcar că mai denainte, fiind de toţ< i> monarşii creştineşti îndemnat craiul Cazimir asupra turcilor, neceodată n-a priimit să să rădice asupra turcilor. De-au făcut greşală Ştefan vodă sultanului, atunce cu sfatul tuturora trebue să să dezlege giudeţul. Ce cu acestea cu toate s-au întorsu solul Vrocemovschii, îmbrăcat cu o cabaniţă cu soboli, cu mărgăritari cusute marginile, tîmplîndu-se multe piiadici pre cale. 
{ 71} Iară turcii întru aceia vreme au pornit 70 de galioane la Crîm şi au poroncit tătarălor să margă cu o samă de oaste într-agiutoriu. Şi au încungiurat şi dispre mare şi dispre uscat Chefea, cetatea ianovezilor, vestită pre aceia vreme, / < f. 85> care neputînd-o tătarîi mai mult apăra, a 6< -a> dzi o au luat-o Turcul supt stăpînirea sa. Şi aşia, cu vicleşug, şi pre orăşianii mai de frunte, care vicleşug de 5 ani mai nainte s-au fostu gătind şi dobîndind turcii cetatea, îndată pre nemişi cu fămeile şi cu copii< i> să-i şi împreună cu singuri viclenitorii şi cu hanul Crîmului Menghe-Chirei, cu 2 fraţi ai lui, carii ori din tîmplare veniţi acolo, ori de frică să scape de la cîmpu la cetate, pre toţi i-au trimis la ţarigrad. Iară pe prostime, lăsîndu-i pre loc pîn-la o vreme, apoi i-au mutat pre aiurea. Pre neguţitorii moldoveni, pre soli şi alţi cercători, pre toţi i-au omorît. Numai un galion ce avia în lontru 150 de copii tineri din Chefia, luaţi pentru < spurcata rahna şi preacurvia a tiranului turc> şi ce-au fostu mai bun dobîndite, au dus la sultan Mehmet, fiind ispravnic pre acel galion un grec. Şi acestu galion era despărţit de alte galioane. Şi era 24 de turci carii era în galion pentru apărare; au nemerit în Chiliia, care pre urmă o au luat Ştefan vodă. (Acestea scrie cronicariul leşăscu dentr-un pisar crăesc, carele pre acia vreme s-au tîmplat la Crîm, trimis de Cazimir, craiul leşăsc, la Menghi Chirii hanul). Oblicind şi în Ţara Leşască la Cazimir craiul, de luarea Crîmului şi de Chefe de sultan Mehmet, împăratul turcescu, mare spaimă şi groază au adaos Ţărîi Leşăşti şi întru inimile leşilor, aşia ca cînd arfi prădat turcii Podoliia şi Ţara Rusască. Iară strîngîndu-se leşii la seim în Corcin se sfătuia să facă oşti împrotiva turcului. Ce unii sfătuia să nu zădărască / < f. 85 v. > pre un putiarnic ca acela, alţii dzicea să aştepte pre Vrocemovici, care era trimis sol la sultan Mehmet. Dat-au nădejde lui Ştefan vodă Cazimir craiul de agiutoriu, că-i va da prin Stanislav Voitrobca, voevod Belzului şi pri Andrei Borisovschii, proboşciul Pencieciului. Iară sultan Mehmet, împăratul turcesc, după ce au dobîndit Chefe au luat cetăţile în lungu, împregiurul Crîmului stînd. Şi au luat şi Cetatia Albă. Iară cînd s-au întorsu solul leşăscu, Martin Vrocemovschii, de la împăratul turcescu au sps craiului cum au aflat pre sultan Mehmet în Bulgariia, la Varna, cu nenumărate oşti, viind spre Moldova, asupra lui Ştefan vodă. Acest răspunsu au adus craiului Cazimir de la sultan Mehmet, împăratul turcescu, precum ar fi fost 
{ 72} bucuros să facă îndestul pofta craiului, de nu l-ar fi aflat acum purcedzind din Odriiu cu oşti asupra Moldovanului, dzicînd că acia oştire pe rugămintia muntenilor şi a tătarălor, birnicilor săi, face, pre care nu-i poate să-i părăsască. Ar fi dat pace moldovenilor, de nu ar fi oprit birul cel legat pre an şi de ar fi slobodzit robii şi de ar fi întorsu cetatea Chiliei (îi dzic şi Ahilliia la istorici). Scrie cronicariul leşăscu că răpedziia Ştefan vodă soli după soli la craiul Cazimir pentru agiutoriu, arătîndu-i precum toţ< i> moldovenii vădzindu-să acoperiţi de atîta mulţime / < f. 86> de turci cineş de sine să socoteşte şi pre Ştefan vodă singur în lasă. Iară de vor videa agiutor crăescu, toţi vor sta pre lîngă dînsu. Le arăta şi aceasta prin soli, că dobîndind turcii Moldova, deodată vor alerga şi în părţile Crăiei Leşăşti, ardzind şi prădînd. Acestea toate înţălegîndu-le Cazimir craiul, de sirgu toată Ţara Rusască, Podoliia şi Ţara Belzului rădică; care cu Pavel Iasinschie podscarbi şi cu starostele Belzului şi a Helmului au poroncit să stea de strajă la marginea ţărîi. Iară agiutor lui Ştefan vodă nu i-au dat. 6984 < = 1476> RĂZBOIUL LUI ŞTEFAN VODĂ CU SULTAN MEHMET, CÎND S-AU BĂTUT LA VALEA ALBĂ. CAP. 24. Vădzind sultan Mehmet, împăratul turcescu, atîta pagubă ce-i făcusă Ştefan vodă şi cetăţile Chiliia şi Cetatea Albă, nerăscumpărate, fiind încă supt stăpînirea lui Ştefan vodă, gîndi singur cu capul său să margă să între cu oştile sale în ţară să o stropşască şi să o prade. Şi apropiindu-să de Dunăre  [unde], Ştefan vodă mult s-au nevoit să nu lasă pre turci să triacă Dunărea. Ce în zădar / < f. 86 v. > i-au fost acia nevoinţă, căci tătarîi de o parte, turcii de altă parte s-au înmulţit cu oaste fără număr. Însă deodată au dat cale turcilor şi s-au apucat de tătari, pre carii pre< a> lesne biruindu-i, i-au gonit pîn-la Nistru. Vrea să dea războiu şi turcilor, ce vădzind atîta mulţime de oaste cu împăratul şi tătărîme şi pedestrime cu tunuri n-au cutedzat, ce s-au sfătuit cu boiarii de s-au dat la locuri strîmte spre munte, ca să poată apăra, dacă să vor birui de turci. Şi aşia s-au dat Ştefan vodă cu oştile sale spre munţi, unde ş-au ales loc de războiu la Valea Albă, la strîmtoare; şi turcii după dînşii. 
{ 73} Pedestritu-s-au oastea lui Ştefan vodă să nu să nedejduiască a fugi, ce să stea cu arme. Datu-ş-au războiu luni, iulie 26, care războiu ţinu multă vreme, neînfrînt de îmbe părţile. Osteniţi, iară turcii adăogîndu-să cu oaste proaspătă, au obosit moldovenii, neavînd agiutor nice di o parte. Cădzut-au în războiu, apărîndu-să pîn-la moarte; carii mai mult stropşiţi fiind de mulţimea turcilor, au rămas biruit Ştefan vodă, şi izbînda la turci. Perit-au de ai noştri moldoveni atăţea de mulţi, cît să înălbisă locul de trupurile celor periţi la Valea Albă. Mulţi şi den boiarii mari au picat şi vitiajii cei mai aleşi au perit cu totul. Şi să făcu scîrbă mare a toată ţara şi tuturor domnilor şi crailor de pen pregiur, dacă audziră că au cădzut moldovenii supt mîna turcilor. / < f. 87> Într-acest războiu au cădzut Ştefan vodă gios de pre cal. Ce Dumnedzău l-au ferit de nu s-au vătămat. Iară turcii s-au pornit spre Suceavă şi, ardzind tîrgul, s-au întorsu înapoi, prădînd şi srdzînd ţara. Iară Ştefan vodă, după eşirea nepriiatinilor săi den ţară au poroncit de au strînsu toate trupurile ce-au perit într-acel războiu şi au făcut movilă, şi diasupra au zidit beserică, care stă şi pînă astădzi întru pomenirea acelor suflete. Şi de atunce să numeşte Războianii satul acela, pentru războiul ce-au fost acolo, la Valea Albă. Iară Ştefan vodă, după ce-au pierdut războiul la Valea Albă, scrie letopisăţul ţărîi că au mersu în goană după turci, pre carii să-i fie agiunsu la Dunăre la trecătoare, la vreme de mas. Şi lovindu-i fără viaste aşia i-au spăriet, atîta cît li-au căutat a lăsa tot plianul ce luasă den ţară pre mîna lui Ştefan vodă; şi s-au întorsu cu izbîndă. Nu pociu adeveri deplin, căci letopisăţîle streine nu pomenescu de acia înturnare. Iară iste şi de credzut, că cine era Ştefan vodă, ori cu ce mijloc să va fi nevoit spre răscumpărarea aceia despre turci. Iară domnul muntenescu Băsărab vodă mare ocară şi rea cuvîntare au avut despre toţi domnii megiiaşi creştineşti / < f. 87 v. > (pentru căci şi el au fost agiutor cu oastea sa, turcilor, asupra lui Ştefan vodă). Scrie cronicariul leşăscu că au trimis sultan Mehmet, după războiul ce-au avut cu Ştefan vodă soli cu daruri la Cazimir, craiul leşăscu. Aşijdirea şi de la hanul tătărăscu tot pre aceia vreme Nadur Ghirii sultan, pintru prieteşugul amînduror cu Cazimir, craiul leşăscu. Şi dzice cronicariul, ce pricini ar fi poftele lui sultan Mehmet de pace de la craiul Cazimir, nu află, fără cît grijea lui să nu să uniască creştinii asupra lor. Şi pentru scădere ce au făcut sultanul lui Ştefan vodă şi ţărîi, să nu tragă craiul 
{ 74} Cazimir şi alţi domni creştineşti asupra turcilor, răscumpărînd paguba ce-au făcut sultanul în Moldova mai nainte de Ştefan vodă. Răspuns-au craiul leşăscu, Cazimir, solilor, aşa celor turceşti, cum şi celor tătărăşti, că priimeşte pace, pentru a căriia solii întăritura va trimite şi craiul la amîndoi solii săi. Într-acest an, Ioan, împăratul Moscului, au luat Novgorodul cel mare şi mare parte de Ţara Rusască cea Albă, adecă Belo Rusiia, care mai nainte vreme asculta de marele cneadzu al Litvei. / < f. 88> Într-acest an au murit sultan Mehmet, aproape de oraşul Nicomidiei, stînd în locul lui împărat sultan Baiazit. Vrajba între doi turci: Iezum turcul, căriia îi dzicia unii Sălim, fiind biruit de Sultan Baezit împărat au scăpat la sultanul Eghiptului. Şi dîndu-i agiutoriu sultanul de Eghiptu, de iznoavă fiind biruit de sultan Baezit au fugit Uzum la Rodos, de acolo la Rîm, iară pre urmă l-au omorît. În anul 6985 < = 1477>, noem< vrie> 8 s-au prestăvit Theoctist mitropolitul de Suceavă, de carele scrie în letopisăţul lui Ureche vor< nicul> că au ţinut scaunul 25 de ani. Şi în locul lui au stătut altul, Gheorghie mitropolit. Într-acestaş an s-au prestăvit doamna Mariia ce era de la Ma< n>gop, dec< hembrie> 19. Aice nu ştim cum poate să fie cu cale de au scris Ureche vor< nicul> că într-acest an s-au prestăvit doamna Mariia ce era de la Ma< n>gop; dar Ştefan vodă avia doamnă pre Voichiţa, fata Radului vodă. Ce poate să fie murit întîi aceia şi apoi, pe urm doar, de au luat pre doamna aceasta de la Ma< n>gop. În anul 6986 < = 1478> scrie Ureche vor< nicul> că într-acest an au început Ştefan vodă a zidi cetatia Chiliei şi o au săvîrşit-o într-acestaş an, iulie 16; care lucru nu să poate crede, într-un an să o isprăvască, ce, s-au au adaos vreo cetăţuie mai mică, cătră cetatea ce< a> mare, cum am înţăles de o samă de boiari de ţară, ales den Panaiote ce au fost vel post< elnic>, sau au dires şi au mai întărit cetatea Chiliei, simţind Ştefan vodă de cugetele păgînilor asupra acelor cetăţi, trăgîndu-i şi altă pîndză - că acmu luasă Cetatea Albă Mehmet, cum s-au pomenit - sau niscai tunuri, adăogînd cătră dînsele pîndzăle, baştele, şanţuri, întărindu-le. / < f. 88 v. > Într-acest an şi într-această lună iulie în 25 prestăvitu-s-au Bogdan vodă, ficiorul lui Ştefan vodă. Într-acestaş an, avgust 18, prestăvitu-s-au Pătru vodă, al doile< a> ficior a lui Ştefan vodă. 
{ 75} 6989 <  = 1481>, iul< ie> 8. RĂZBOIUL LUI ŞTEFAN VODĂ, CÎND S-AU BĂTUT CU ŢĂPĂLUŞ VODĂ LA RÎMNIC. Fu războiu în Ţara Munteniască. S-au bătut Ştefan vodă cu Ţăpăluş vodă la Rîmnic, în ţinutul < loc gol>. Şi cu agiutorul lui Dumnedzău au biruit Ştefan vodă pre munteni. Perit-au mulţi munteni. Luat-au Ştefan vodă toate stiagurile lor şi mulţi din boiarii munteneşti au picat într-acel războiu. Şi pre Ţăpăluş vodă l-au prinsu viu şi i-au tăiat capul. Şi despre partea lui Ştefan vodă încă au perit mulţi oameni de frunte, boiari. Pus-au Ştefan vodă muntenilor domnu pre Vlad vodă Călugărul, carele pre urmă au făcut vicleşug asupra lui Ştefan vodă, pentru că dedesă agiutoriu turcilor, cînd au mersu turcii de au luat cetăţile şi au prădat ţara. Iară Ştefan vodă, după războiul cu Ţăpăluş vodă s-au înturnat cu mare pohvală la Suceava. Dzic unii într-alt chip de Ţăpăluş vodă, cum atunce au prinsu Ştefan vodă pre Radul vodă, carele au fost aţiţătoriu de turci asupra creştinilor. / < f. 89> Şi i-au agiutat şi braşovenii, tăind pre turci, şi luînd Ţara Munteniască, au lăsat pre Ţăpăluş vodă în locul său. Ce, oricum au fostu, toată izbînda lui Ştefan vodă că au fost să să tocmască. Dzic unii şi aceasta, să să fie arătat într-acel războiu lui Ştefan vodă svîntul măcenic Procopie, îmblînd pe diasupra războiului călare şi într-armat ca un vitiaz într-agiutor dînd vîlhvă oştii lui Ştefan vodă. Şi iaste a să crede acest cuvînt; că dacă s-au întorsu Ştefan vodă biruitoriu la scaunul său, la Suceavă, au şi zidit beserică pre numele svîntului măcenic Procopie, la sat la Bădeuţi, unde stă şi pîn-astădzi. Iară în anul 6991 < = 1483> au început Ştefan vodă a zidi cetate la tîrgul Romanului, ce să chiamă Smeridova. În anul 6992 < = 1484> scrie letopiseţul lui Ureche vor< nicul> precum Ştefan vodă, într-o noapte au prădat şi au arsu toată Ţara Munteniască. 6991 < = 1484> CÎND AU LUAT SULTAN BAEZIT AL < loc gol> ÎMPĂRATUL TURCESCU CHILIIA ŞI CETATIA ALBĂ. Sultan Baezit, împăratul turcescu, cu mare oaste au întrat în ţară şi au bătut Chiliia şi Cetatia Albă. Însă acolo au fost şi domnul muntenesc Vlad vodă Călugărul cu muntenii, întru agiutor, cum s-au pomenit mai 
{ 76} sus, că au făcut vicleşug asupra stăpînului său, lui Ştefan vodă, de au dat agiutor turcilor. / < f. 89 v. > Şi miercuri, în 14 dzile ale lui iuli< e> au luat cetatea Chiliei, în dzilele pîrcălabilor Ivaşco şi Maxim. Aşijdirea, tot într-acest an, într-o dzi iar miercuri, av< gust> 5 dzile, au luat şi Cetatea Albă, fiind pîrcălabi Gherman şi Ioan. Şi ar mai fi apucat şi alte cetăţi, că Ştefan vodă la gol n-au vrut să îndrăzniască a eşi, ce numai la strîmtoare nevoia de le făcea smintială. Ce vădzind turcii agiutoriu de la Ţara Leşască, că vinisă lui Ştefan vodă, după ce au luat sultan Baezit cetăţile Chiliia şi Cetatea Albă, s-au întorsu. Iară mai cu dedinsu au întrat în grijă Cazimir, craiul leşăscu, şi toţi liaşii, pentru Ştefan vodă, vădzind slăbită Ţara Moldovei de turci, să nu să închine Ştefan vodă a turci şi să să lasă de prieteşugul liaşilor. Că nu fieştece domnu era Ştefan vodă, ce vestit între domnii creştineşti pentru multe războae cu năroc ce au făcut asupra tătarălor şi a turcilor şi a ungurilor. Socotit-au, dar, Cazimir craiul şi au trimis agiutor lui Ştefan vodă, mai mult apărînd de oşti hotarul Ţărîi Leşăşti, năvălind oştile turceşti şi tătărăşti. Măcar că craiul Cazimir siliia nice o pricină să nu aibă despre turci asupra sa, ce socotiia că avînd încă părete pre Ţara Moldovii, totuşi are nevoe Podoliia, Ţara Rusască şi Litva. Iară cu cît / < f. 90> mai mult, lipsind păretele, adecă Moldova, s-ari risipi de tot Podoliia, Ţara Rusască şi Litva. Şi cunoaştea acmu oricum a fi vătămaţi moldovenii, fiind şi părăsiţi de agiutoriul lui. Iară de odată au socotit craiul să să audză de pogorîrea sa cu oşti la marginea Ţărîi Moldovei, pentru că şi turcii atunce ar avia grijă de nu ar supăra ţara ades. Şi adevărat că pre acia vreme avia turcii grijă de crăiile leşăşti. Şi aşia, la începutul to< a>mnii, în anul de la Hristos 1485 s-au pogorît Cazimir craiul la Liov, unde toată şliahta rusască şi a Podoliei s-au strînsu, gata de oaste. De acolo, clătindu-să craiul cu toată aceia şleahtă şi altă curte a lui, precum scrie în letopisăţul lui Ureche, mai bine de 20. 000 de oaste fiind cu craiul, au trecut Nistrul supt Haliciu şi au venit la Colomîia şi au tăbărît toată oastea pre cîmpii Colomîei. Nu după multe dzile au venit şi Ştefan vodă cu frumoasă boerime şi curte împodobită şi bine grijiţi slujitorii. Gătisă craiul un cortu crăescu, în care cortu anume făcusă divan nalt, pre care să şadă craiul la adunarea sa împreună cu / < f. 90 v. > Ştefan vodă. Şi aşia stînd craiul în podoabe crăeşti şi împregiur stîndu-i svetnicii leşăşti, iară Ştefan vodă viind pre un al foarte arătos şi mare, stînd polcovnici şi alte căpetenii crăeşti împregiurul cortului şi descălecînd aproape Ştefan vodă, îndată i-au 
{ 77} eşit domnii crăeşti înainte, de au dus pre Ştefan vodă la craiul, ţiind în mîna sa Ştefan vodă stiagul ţărîi cu pecetea ei, făcînd acolo în cortu, după obiceiul moldovenesc, închinăciune craiului, puind stiagul ţărîi la picioarele craiului. Atunce au slobozit şi aţăle cortului, dîndu-să în laturi ciia ce sta pin pregiurul cortului, de departe prăvind. Acolo Ştefan vodă vorbind cele ce au fost di triabă au eşit giurat Ştefan vodă craiului cum că cu toată ţara sa va fi cu priinţă craiului Cazimir şi pre singur craiul să-i aibă de stăpîn. Şi cariul să dea agiutor împrotiva a toţi nepriiatinii săi şi că nu va îmbla Ştefan vodă cu nime în tocmală împrotiva craiului, nice să va arăta, niciodată nepriitin sau priitoriu nepriiatinilor crăeşti; şi oaste sau pace cu nime să nu facă, fără poronca craiului, dzicînd în taină şi de Matiiaş craiul ungurescu, că şi matieş craiul să făcea stăpîn Moldovei. / < f. 91> Află-să în aşădzămînturile crăeşti uricul lui Ştefan vodă de dînsul pecetluit şi de 14 boiari ai lui. Şi aşia au ospătat craiul acolo pre Ştefan vodă, şezînd cu 13 boiari de ţară la masă, cinstit bine şi dăruit Ştefan vodă de craiul Cazimir. Rădicîndu-să au sărutat Ştefan vodă mîna craiului şi au purces spre ţara sa, luînd agiutor de la craiu 3000 de oaste călăriaţă, de prin toate polcurile aliasă, pre carii au trimis cap pre Ioan Carcovschii, ce să porecliia Poliac, om vestit de războae. Acest nume Poliac ş-au agonisit slujind în oastea lui Jicmont, împăratul nemţăscu. Iară şi craiul Cazimir, după ce au purces Ştefan vodă de la Colomîia s-au pornit şi el în sus în Ţara Leşască şi s-au aşădzat la Cracău. Fără zăbav< ă> vreme au întrat tătarîi în Podoliia şi la Ţara Rusască, făcînd mari prădzi, cît în lungiş şi în curmeziş să videa focurile satelor, tîrguşoarilor şi ţarinile aprinse. Şi înţălegînd craiul Cazimir de trecătoarea tatarălor peste apa Nistrului, la Tavaniia asupra Podoliei şi a Ţărîi Rusăşti, au pornit cu oaste den curtea sa pre Iane Olbreht, poroncind şi la şliahta rusască şi a Podoliei să încaleci. Ce tătarîi (cîndu să gătiadză nu aştiaptă posmagii) acum întorşi cu plianul, iar tot agiunsu leşii pre o samă de tătari, cu carii mare războiu au avut leşii. Însă de la < o> vremi, înfrîngînd leşii pre tătari, i-au tăiat rău şi pre mulţi vii au prinsu. Iară cetăţile care li-au luat turcii, Chiliia şi Cetatea Albă n-au putut să li mai dobîndiască, căci turcii, pîn-a nu eşi din cetate li-au grijit cu oamini şi cu puşci şi cu bucate de agiunsu. Şi au rămas pre mîna turcilor pîn-astădzi. / < f. 91 v. > 
{ 78} Iară pîn-a să sfătui Ştefan vodă cu craiul leşăscu Cazimir la Colomîia, unde să adunasă, iară din gios au vinit Hroiută cu turcii pîn-la Suceavă şi au arsu tîrgul, sept< emvrie> 19, luni şi marţi; şi di cii s-au întorsu, prădînd ţara şi arzind. Iară oc< tomvrie> 9 s-au prestăvit Iosaf arhimandritul, egumenul Mănăstirii Putnii. RĂZBOIUL LUI ŞTEFAN VODĂ, CÎND S-AU BĂTUT CU MALCOCIU ŞI CU TURCII LA CATLABUGA, 1493. După ce-au scos Ştefan vodă pre vrăjmaşii săi den ţară şi dacă s-au răcit vremea şi caii turcilor au slăbit, au lovit Ştefan vodă pre Malcoci la Catlabuga, noem< vrie> 16 dzile; şi au topit toată oastea turcească. Întru această bucurie dacă s-au întorsu Ştefan vodă de la acest războiu cu izbîndă, la scaunul său la Suceavă, pus-au al doile< a> arhimandrit Mănăstirii putnii. Iară în letopisăţul lui Ureche vor, nicul> scrie că în bucurie dacă s-au întrosu Ştefan vodă cu izbîndă de la acel tăzboi, atunce au zidit beserica sveatîi Nicolae în tîrgu în Iaşi. / < f. 92> Iară în anul de la hristos 1492 au murit Cazimir, craiul leşăsc, lăsînd în locul său craiu pre fiiu-său Vladislav, cu testament. Scrie cronicariul leşăscu că în luna lui dec< hemvrie>, cu 15 dzile mai nainte de moartea craiului Cazimir, s-au vădzut pre ceriu spre amiadzădzi 3 sori; şi pre urmă, după apusul soarelui şi stia ca o mătură s-au arătat. După acestea semne au murit craiul Cazimir, crăind 45 ani; iară de vîrstă era de 64 de ani. Iară după ce au astrucat pre Cazimir craiul cu mare cinste în Cracău, s-au strînsu toţi domnii leşăşti şi Litva, în luna lui avgust la Petricov, pentru alesul craiului nou. Acolo îndoite voi a leşilor asupra alesului den ficiorii lui Cazimir craiul; mai mulţi poftiia crăiia lui Olbreht, mărturisindu-i vitejiia asupra tătarălor şi înţălepciunea şi vîrsta lui. Alţii dzicia acestuia asupra tătarălor că au fost mai mult din oştenii cei vestiţi vitiaji ce au fost cu dînsul şi aciia părţuia lui Alexandru, al doile< a> după Olbreht. Iară o parte ţinea cu Jicmont, cel mai mic frate al lor. Litva, după moartea lui Cazimir, alesese pre Alexandru, cniazul Litvei. Sta împrotivă alţii, dzicînd cum Litva, împrotiva aşădzămînturilor vechi au făcut, nici fără / < f. 92 v. > svatul senatului 
{ 79} leşăscu ş-au ales şie cniaz. Şi nu iaste lucru cu cale la alesul craiului să urmedze pre aciia, fiind ei cei întîi. Alexandru să fie cu cnedziia Litvei, iară Iane Olbreht, după cum îl aşădzasă frate-său Vladislav cu pozvoleniia sfetnicilor ungureşti şi cehilor, să rămîie cu cnedziia cehilor, cu nădejde, pre urmă, de Crăiia Unguriască. iară Jicmont, cu oarecare făgăduinţă, sau den privederea dumnedzăiască craiu lăsat leşilor şi însămnat să stăpîniască Ţara Leşască, de vreme că el cu istiaţa minte şi chipul mai cinsteş întrece pre alţii. Înţălegînd acestia Elisafta crăiasa de sirgu strîngînd 1600 de oaste călărime, pre bani făcuţi, i-au pornit cu ficioul său întru agiutoriul lui Frideric, episcopul de Cracău şi la toţi cîţi ţinia în partea lui Iane Olbreht, între carii mulţi era de aciia carii mai luasă liafă în Ţara Unguriască cu Ioan Olbreht. Atunce, îndată începu parte< a> lui Ioan Albreht a să întări mai mult decît celea părţi. Şi aşia, în 20 dzile a lui avgust după calendariul Rîmului fu ales Ioan Albreht craiu leşăscu, care de sirgu la Cracău, după obiceiu pomăzuit fu şi coronit la crăie de Zbignev, arhiepiscopul. Scrie cronicariul leşăscu, îndată după coronaţiia / < f. 93> craiului Olbreht să fie nemerit soli de la veneţiiani şi soli de la sultan baezit, împăratul turcescu, de bine menind lui Olbreht, stăpîniia. Solii veneţiianilor era la craiul leşăscu cu poftă să rădici şi el oaste asupra turcilor; căci le luasă sultan Baezit veneţiianilor Albaniia, pustiind-o, şi cetatea pre lîngă mare, anume Derhah. Iară solii turceşti aducînd daruri craiului au arătat priteşug şi pacia stăpînu-său cu Crăiia Leşască. Sttut-au cîtăva vreme Olbreht craiul gîndind în ce chip ar face. Că de o parte pacea cu turcii îi arată folosul său, dintru altă parte agonisita numelui şi lăţimea stăpînirii sale. Apoi şi răscumpărarea unchiu-său despre turci de la Varna. Era îndemnat şi de unguri, Olbreht, să să oştiască asupra turcilor. Tîmplîndu-să pre aceia vreme şi moarte împăratului nemţăscu, lui Frideric, i-au căutat a trăgăna răspunsul solilor pîn-la anul, legînd pace 3 ani cu sultan Baezit, care s-au întîrit cu giurămîntul de îmbe părţile. 
{ 80} 6994 < = 1486>. RĂZBOIUL LUI ŞTEFAN VODĂ, CÎND S-AU BĂTUT CU HROIOTĂ PRE SIRET LA ŞCHEE. Într-acest an venit-au Hroiotă cu oaste de la unguri / < f. 93 v. > asupra lui Ştefan vodă, căruia i-au eşit Ştefan vodă înainte pre Siretiu, la Şchee. Şi dînd războiu vitejeşte, într-o luni, mart< ie> 6, au pierdut Hroiotă războiul şi oastea, mai apoi şi capul, însă cu mare primejdie lui Ştefan vodă. Că s-au pornit de au cădzut gios calul cu dînsul, cît puţin de n-au încăput în mînule vrăjmaşilor săi. Iară pre Hroiotă, prindzindu-l viu Ştefan vodă, i-au tăiat capul. Într-acest an 6995 < = 1487> au descălecat Ştefan vodă tîrgul Hîrlăul şi au zidit şi beserica cia domniască din piiatră. Aşijdiria şi curţi domneşti cu zidiuri cu tot, carele stau şi astădzi. În anul 6998 < = 1490> au murit Matiiaş, craiul ungurescu, carele mare nume de vitejie au lăsat pre urmă. Că nu numai cu nemţii şi cu vecinii săi de războiu cu năroc făcia, ce şi cu turcii multe războae auavut şi de multe ori i-au biruit. Iară pre urma lui au stătut craiu Vladislav. Într-acest an au murit şi Ioan, ficiorul împăratului de Mosc, nepot lui Ştefan vodă. În anul 7003 < = 1495> Ştefan vodă au zidit svînta Episcopie în tîrgu în Huşi, hramul svinţilor apostoli Petru < şi> Pavel şi / < f. 94> au făcut şi curţi domneşti, carele sint surpate; numai beciurile stau pînă astădzi. Iară în anul 7004 < = 1496>, iul< ie> 25 răposat-au Alexandru vodă, sin Ştefan vodă şi l-au îngropat în Mănăstirea Bistriţii, lîngă strămoşu-său Alexandru vodă. 7005 < = 1497> RĂZBOIUL LUI ŞTEFAN VODĂ, CÎND AU BĂTUT PRE ALBREHT, CRAIUL LEŞĂSCU, LA CODRUL COZMINULUI. Venit-au pre urmă Vladislav craiul a ungurilor şi a ceşilor şi cu Alexandru cneadzul Litvei la Liov, fraţii lui Olbrecht, craiului leşăscu. Şi au avut voroavă pre taină, între sine, fraţii, sfătuind de oaste împrotiva turcilor, ce mijloc mai bun ari afla. Şi acolo au pomenit şi pentru Ştefan vodă să-l scoaţă din domnie şi să pue pre frate-său, pre Jicmont. Spre aceasta oştire Olbreht, craiul leşăscu, pre taină au tras pre frate-său Alexandru, cneadzul Litvei şi pre Ioan Tifenie, mistrul prusilor şi pre Conrad, cneadzul / < f. 94 v. > Mazoviei şi pre frate-său Jicmont, pre carele vrea să-l pue domnu Ţărîi Moldovei, şi să scoaţă pre Ştefan 
{ 81} vodă. Şi au poroncit la toată şliahta leşască şi a prusilor şi a pomeranilor şi Slonscăi, la luna lui mai să să afle toţi purceşi şi strînşi la Liov. Şi cătră acestea multă oaste pe bani au făcut. Albert, craiul leşăscu, gîndi ca să-ş< i> arate vitejiia asupra Moldovei, socotind că pre< a> lesne o va supune. Ştiind că de multe ori să agiutoriia Moldova de la craii leşăşti ca de la nişte vecini de aproape, spre toţi vrăjmaşii şi, strîngînd craiul oaste, au scos cuvînt cum va să margă la turci să ia şi să dezbată Cetatea Albă şi Chiliia, care cetăţi le luasă de la Ştefan vodă Baezit, împăratul turcescu. Aşijdirea au răpedzit craiul Albert sol la Ştefan vodă, făcîndu-i ştire de gătirea sa asupra turcilor, îndemnînd şi pre Ştefan vodă, după datoriia creştiniască, după vechile aşădzămînturi ce era legate mai denainte vreme cu craii leşăşti, şi cum să-i răscumpere Cetatea Albă şi Chiliia, / < f. 95> care le luasă turcii de la Ştefan vodă; şi să margă Ştefan vodă împreună cu craiul să bată Cetatea Albăşi Chiliia şi să-i gătedze Ştefan vodă zaharea de hrană oştii. Carele lucru au părut bine lui Ştefan vodă şi cu bucurie mare au priimit pre soli, căci au făcut oaste împrotiva vrăjmaşului său. Şi au dzis că va merge Ştefan vodă cu oastea acolo, supt Chiliia. Iată craiul Albert, după ce au pornit solii săi la Ştefan vodă, îndată s-au şi pornit cu Jicmont, frate-său şi cu oastea ce avia în liafă. Şi sosind la Primislia au aşteptat cîteva dzile ceialaltă oaste să nemeriască. Acolo la Perimislia l-au agiunsu pe craiul Creslav den Curotva, / < f. 95 v. > canţiliariul şi episcopul Coiavului, trimişi de Frideric cardinalul, la craiul, căci acum se descoperisă vicleşugul lui Albert craiul asupra lui Ştefan vodă, de i-au dzis craiului cu frumoasă cuvinte şi cu pricini ca acelea, abătîndu-l de socotiala şi fără de cale oştire asupra lui Ştefan vodă, ca să nu să întoarcă mîniia lui Dumnedzău spre el. Ce nemică n-au isprăvit, că cu sudălmi au gonit craiul pre acel canţilaru şi pe episcopul Coiavului dzicîndu-le: "Voao vă iaste lucrul beserica şi liturghiile să păziţi cum să cade, ca unui preot, iar nu de războae să grijiţi; că gîndul mieu voi nu ştiţi. Că de aş pricepe că ştie cămeşe de pre mine sfaturile mele, aş băga-o în foc". Aşijdirea Alexandru cneadzul Litvei, la săimul la Parciov pre taină aşădzasă cu frate-său cum el, cu oastea Litvei, va trage la 
{ 82} Moldova pre la Breslav şi pre la Soroca. Şi aşia Alexandru cneadzul au clătit pe altă parte Litva, zmudzii, rusii şi polleşii. Şi după ce au sosit la / < f. 96> apa Buhului l-au întrebat boiarii Litvei unde mrgu, neştiind ei nemică de acel sfat al lui. Iară Alexandru cneadzul au poftit pre boiarii Litvii să nu bănuiască, căci nu le poate descoperi taina căii lor, de vremi că Albreht craiul au răspunsu leşilor că de i-ar şti cămeşa lui sfatul acesta o ar arunca în foc. Aşia şi lui i să cade a ţinia sfatul frăţîne-său, lui Albreht craiului leşăscu. Şi de aice să cunoştea vicleşugul lui Albreht, craiului leşăsc asupra lui Ştefan vodă (ca cum l-ar fi răbdat Dumnedzău). Dintr-acest răspunsu a lui Alexandru cneadzul, turburîndu-să boiarii Litvei, au răspunsu într-acesta chip: "Ce vremi că tu despre noi ai tăinuit sfatul socotelelor tale, noi mai departe cu tine de aice nu vom merge şi nu ne vom oşti necăiri". Şi aşia, neputînd cnedzul Alexandru să facă îndestul sfatul celui pre taină, a frăţîne-său, lui Albreht craiul, asupra lui Ştefan vodă, căci boiarii sfatul / < f. 96 v. > şi toată oastea Litvei n-au vrut să mai margă cu dînsul; atunce au pornit într-agiutor lui Albreht pre marşalîcul său, namesnicul, anume Stanislav Pietrovici Chişca şi pre cneadzul Simion Ivanovici, cu carii cîteva mii de dvoreni, oameni aleşi. Iară singur Alexandru cneadzul Litvei au poroncit să facă oameni Broslavul, care mai nainte era arsă de moldoveni. Iară boiarii ungureşti, cunoscînd că leşii îmblă să ia Ţara Moldovii de tot sub stăpîniia sa, cum de multe ori şi supt craii ungureşti să afla ţara, de sirgu prin solii săi au dat ştre lui Ştefan vodă să fie triaz pregiur sine, că Albreht, craiul leşăscu, nu asupra turcilor face oştire, ce asupra lui, ca să pue pre frate-său Jicmont, pre carele îl gonescu ungurii, domnu în locul lui Ştefan vodă în Moldova. Scrie letopisăţul Moldovei pre mîna leşilor. Şi aşia Ştefan vodă, prindzind veste de la unguri şi cunoscînd vicleşugul lui Albreht craiul leşăscu asupra sa, au început a să păzi tare şi îndată, prin iscoade / < f. 97> au cercat adevărul sfatului lui Olbreht. 
{ 83} Iară Albreht craiu, făcînd căutare oştii sale la Liov, la sfîrşitul lui iunie, după calendariul lor, s-au pornit drept spre Ţara Moldovei, unde îndată s-au arătat semne rele şi de primejdie leşilor; că un tîrgovăţ, anume Eropa, nebunit strîga prin Liov că mergu leşii la perirea sa. Aşijdirea, supt craiul povodnicul, într-un pîrîu mic era albu calul şi cel mai ales ce avia acel cal au cădzut şi s-au înecat în puţinea apă. Acest cal era mai mult drag craiului. Suptu cortu au detunat un şleahtici şi 12 cai. Preutul, făcînd slujbă, au scăpat de pe prestol tainele; carele, precum scrie Mehovie şi Belischii şi aponschii prăvind singur craiul au arătat. Iară Ştefan vodă, cunoscînd deplin vicleşugul lui Albreht craiul leşăscu, vădzind că nu trage spre Cameniţă de unde i-ar fi calea mai driaptă şi mai aproape la Chiliia şi la Cetatea Albă, ce tragi la Pocutiia, şi mai triaz s-au făcut Ştefan vodă lucrurilor lui Olbreht. Şi îndată trimisă soli ai săi, boiari de ţară, pre Tăutul logofăt< ul> şi pre Isac visternicul la craiul, întrebîndu-l cu mijloc prietenescu, / < f. 97 v. > au vrăjmăşăscu, vine spre Ţara Moldovei. Că de merge asupra turcilor, mai driaptă cale au avut pe aiurea, şi cum să adeverisă solilor crăeşti că la marginea Ţărîi de Gios ar fi adus hrană de agiunsu oştii crăeşti şi a Litvei. Şi singur Ştefan vodă acolo într-agiutoriu gata era să vie; numai cît ar fi stătut craiul cu oştile sale la hotarul Ţărîi Turceşti. Ce nemică solii lui Ştefan vodă n-au cunoscut pe craiul că îmblă cu înşălăciune, ascundzind cuvintele. Pre soli cu bucurie i-au priimit craiul şi darurile ce-i trimisese Ştefan vodă cu mare mulţămită şi cu dragoste li-au priimit şi li-au luat; şi solilor iarăş< i> acela răspunsu li-au dat, cum iaste mergător la turci. Mai aoi şi solii săi de iznoavă i-au triimis la Ştefan vodă ca să întăriască cuvîntul. Iară el s-au întorsu cu oastea sa spre Pocutiia. Înţălegînd Ştefan vodă cum craiul să apropie cu oaste de margine, de iznoavă au poftorit soliia şi au trimis înaintea craiului iar pre Tăutul logofăt< ul> şi pre Isac vist< iernicul> cu multe daruri şi l-au tîmpinat pe craiul de ceia parte de Nistru şi i-au închinat darurile; şi iarăş< i> cu dragoste li-au priimit. Şi de cii au trecut apa Nistrului pre la Mihălceni în ceasta parte, cu toată oastea sa şi au venit la Coţmani, în ţinutul < loc gol>. Acolea ş-au descoperit toată vicleniia şi faptele sale cele ascunse. / < f. 98> Atunce solii lui Ştefan vodă au avut poroncă să dzică craiului: "De va să facă craiul oastea aceia asupra lui Ştefan vodă, nefiind nice o pricină de vătămare, va pune Ştefan vodă nevoinţă cît să va căi craiul 
{ 84} căci au rădicat sabiia asupra lui Ştefan vodă". Cu această solie sămaţă a lui Ştefan vodă, pornindu-să în mîniia sa Albreht craiul, peste obiceiul a stăpînilor lumii, au trimis pe solii lui Ştefan vodă la închisoare în Liov, puşi în obedzi. Scrie letopiseţul lui Ureche vor< nicul> că după ce au vinit Albreht craiul leşăscu la Coţmani au şădzut 7 dzile acolo. Şi de acolo au purces craiul cu oastea sa şi au lovit la Şipinţi, în ţinutul < loc gol>, unde înţălegînd Ştefan vodă că-l împresoară vrăjmaşii săi au tocmit strajă şi o au trimis împrotiva leşilor, ca să ţie vadul Prutului la tîrgu la Cernăuţi. Iară Ştefan vodă în 27 de dzile a lui avgust, duminecă, au eşit din Sucavă spre tîrgul Romanului cu toată oastea sa. Şi într-acia dzi îi aduseră lui de la strajă 6 leşi, din carii pe 3 liaşi i-au trimis la împăratul turcescu, iar pre ciialalţi au poroncit de i-au spîndzurat. Şi îndată neaşteptînd craiul oştile litvei, nice a prusilor, nice pre mazuri, s-au pornit ca un vrăjmaş asupra ţărîi, cu toată puterea sa şi au mersu drept la Suceavă, unde îndată / < f. 98 v. > de 4 părţi încungiurînd cetatea cu tabăra au început tare a bate cetatea, nădejduind că moldovenilor li s-ar fi urît cu Ştefan vodă pintru atîtea războae cu vărsări de singe, ce făcusă Ştefan vodă mai întîi cu turcii, cu tătarîi şi cu ungurii şi că vor părăsi pre Ştefan vodă şi vor vini de să vor închina lui. Iar letopisăţul lui Ureche vor< nicul> scrie că au sosit craiul la cetatea Sucevii duminecă, avgust 24, iar în 26 marţi, de cătră seară, au început a bate cetatea. Şi au bătut pregiur dînsa 3 săptămîni şi nemică n-au folosit. Ce s-au greşit Albreht craiul în socotelele sale (precum au desprinsu mai demulte ori celor mîndri şi simeţi îi amăgeşte norocul orbu). Că măcar că au avut craiul 80. 000 de oaste de războiu, cum dzic ei, computovi, adecă pre izvod, fără altă mulţime de oaste ce să trag după oşteni, care să număra ca la 40. 000, făr-alte cărucioare şi făr-alte 30. 000 în tabără. Iară cetăţenii tare să apăra; că unde spărgea glonţurile puşcilor dzua iară peste noapte astupa cu pămînt şi cu scînduri şi cu piatră, căci Ştefan vodă grijisă bine cetatea Sucevii. Stînd dar cîtăva vreme leşii prin pregiurul cetăţi, iar Ştefan vodă după ce au eşit din Suceavă, precum s-au pomenit, de au mersu spre tîrgul Romanului cu toată oastea sa, acolo la Roman de sirgu s-au strînsu toţi ostaşii lui Ştefan vodă, avînd agiutor şi de la turci şi munteni; aşijdirea şi de la craiul ungurescu avea trimişi 2000 de săcui. 
{ 85} Iar în letopisăţul lui Ureche vor< nicul> scrie că au trimis Lasclou al < loc gol> craiu ungurescu 12. 000 de oaste într-agiutor / < f. 99> lui Ştefan vodă, şi cu acea oaste au trimis craiul pe Birtoc, voevodul Ardialului, ce era cuscru lui Ştefan vodă. Iară Ştefan vodă, după ce au eşit din cetatea Sucebii, diodată nu le da leşilor cîmpu şi pre unde să răşchira leşii pintru pradă şi jacuri, oamenii lui Ştefan vodă unde-i prindea, acolo îi omorîia. Şi aşia îi strîmtorisă oamenii lui Ştefan vodă pre leşi, cît nice den tabăra lor nu cutedza să mai iasă. Care vădzindu-să leşii închişi de toate părţile au început, deodată pre taină, iară apoi strîga prin tabără şi grăia rău de craiul lor şi dzicia să-i lasă craiul să să ducă la casăle lor, fiind cuprinşi de toate părţile lipsa; că fîrşisă bucatele şi hrana de cai şi strîga dzicînd că nice Litva, nici prusii nu i-au venit într-agiutor. Că mistrul prusilor, anume Tifenie, rămăsese bolnav în Liov, unde au şi murit. Iară Ştefan vodă trimisese de ţinea toate căile şi drumurile, de nu lăsa nice despre Ţara Leşască, nice de aiurea, să vie leşilor nice hrană, nici agiutor. Şi leşii încă, fără nădejde fiind că vor păţi atîtea nevoi cu craiul său, nu / < f. 99 v. > socotisă de mai nainte să să fie întărit, luînd sama locurilor pre unde ar trece şi le-ar fi fost mai lesne şi fără grije de le aduce hrană. Şi aşia, întru acestea strîmtori aflîndu-să leşii cu craiul lor, bătînd cetatea 3 săptămîni, şi dzua şi noaptea şi nemică folosind, iată veniră soli de la Vladislav, craiul ungurescu şi a cehilor la frate-său Albreht, craiul leşăscu, în tabără, întrînd la mijloc de pace între Ştefan vodă şi între craiul Albreht. Primit-au bucuros Albreht craiul leşăsc pacea (că la ce strîmtori era i-au căutat a priimi), fiind atuncea şi bolnav de friguri, Albreht craiul, vădzind şi mare scădere dintru otcîrmuirea sa în oastea sa că s-au tîmplat. Iară neputîndu-să tocmi amîndoao părţile în poncturi, căci siliia Vladislav, craiul ungurescu, să facă pace întemeiată între Ştefan vodă şi între Albreht craiul, avînd grije de Ştefan vodă să nu să închine la Împărăţiia Turcului, şi să le facă atunce mare răsipă ţărîi, legat-au pace între Ştefan vodă şi între craiul Albreht pîn-la o vreme. Şi au aşădzat să să întoarcă craiul cu oastea sa de la Suceavă pe şliavul pre unde au vinit, de au întrat în ţară. 
{ 86} Şi îndată să clătiră leşii, lăsînd cetatea Sucevii şi di acolo îndată au trimis craiul Albreht la frate-său Alexandru, cneadzul /  < f. 100> Litvei, care să afla încă la Braslav, de tocmiia cetatea, făcîndu-i ştire să nu mai trudiască oştile Litvei. Şi îndată au pus craiul de au strîgat prin tabără cum s-au făcut pace cu Ştefan vodă şi să întoarce la casăle sale. Şi aşia oc< tocmvrie>, 19, gioi, au purces craiul din Suceavă. Că nu s-au întorsu craiul pe calea pre unde venisă, ce pre altă cale, spre Codrul Cozminului, pre unde era ţara întriagă. Iară Ştefan vodă, vădzind că leşii n-au lua urma pre unde venisă (poate fi socotiia că leşii li-ar fi mai aproape sau căci ştiia că acia parte de loc, încătro mergea ei, iaste necălcată de oşti şi ar afla hrană), îndată au trimis solii săi la craiul Albreht de l-au poftit să nu ia pre aceia cale, ce pre unde au vinit, aducîndu-i aminte că pre unde au purces nu va avea cale deşchisă, că sint păduri desă şi dialuri mari şi stînci şi închisă drumurile cu lemne; şi vădzind ţăranii paguba ce să va face de oaste< a> leşască nu vor răbda, ce vor vrea să-ş< i> apere ale sale, de unde toate să vor aţiţa de iznoavă spre vreun lucru rău, carele va strîca şi pacea. La care singur Ştefan vodă arăta craiului să nu să întărîte / < f. 100 v. > prin păduri întru desime, la strîmtori, ţăranii asupra leşilor, arătîndu-i şi mijlocime păcii cum aşădzasă: pre unde au vinit, să să întoarcă. Era bucuros să să mîntue de leşi, să iasă mai curund din ţară, fără nice o primejdie. Măcar că Mehovie, carte 4 şi Bilschii şi Vapuschii numără vicleşugul lui Ştefan, acia răsipă întru acei codri ai leşilor, di cari vom pomeni. Iară Cromer, carte 30 şi Herbat, carte 18 şi letopisăţîli rusăşti scriu că mai mult din netocmala şi îndărăptniciia leşilor s-au tîmplat. Ce n-au înţăles leşii aceasta, nici au credzut pre solii lui Ştefan vodă, dzicînd că cu vicleşug îmblă viclianul Ştefan vodă, ca să nu-i strîce leşii locurile acelea şi să nu-i prade ţara (ce şi aceasta încă au avut datorie v să o socotiască, a-ş< i> apăra ţara ce rămăsese încă nestrîcată de oştile lui Albreht). Scrie letopisăţul lui Ureche vor< nicul> că vădzind Ştefan vodă că n-au băgat samă craiul, ce tot ş-au păzit calea spre Codrul Cozminului / < f. 101> şi fiind înhierbîntat Ştefan vodă de războiu socoti că are vreme de a-ş< i> răscumpărare strîmbătatea sa despre cela ce nu numai pacea cia veche o au călcat-o, care avusese domnii Moldovei cu crai leşăşti, ce şi giurămîntul şi şi pacea ce legasă atune, de curund. Avînd Ştefan 
{ 87} vodă oastea sa toată strînsă depretiutindirea şi odihnită gata, au triimis înainte ca să apuce calea la Codrul Cozminului să săciuiască pădurea, să o înţinedze, ca să o poată porni asupra oştii leşăşti, dacă va întra în pădure. Deci mergea leşii cine cum şi unde putea. Şi al patrule< a> conac au sosit craiul la codru, care codru era plin de copaci prea des, de 2 mile de loc, ce să chiamă Codrul Cozminului, drumurile năruite, dialuri, stînci foarte dese pintr-acel codru. Nenorocitul craiu au poroncit leşilor să bage întîi carăle; şi au trecut fără de nice o scădere carăle. Iară Mehovie şi Belschii scriu că îndată craiul singur cu velcopolenii au întrat întîi în codru. Ce cum scrie Cromer / < f. 101 v. > cronicariul, a doa dzi au întrat în codru /trimiţînd înaintea lui puşcele şi carăle) numai cu curtea sa. Pre urma lui apoi şliahta, a cei mici şi a cei mari Ţărîi eşăşti şi rusimea, făr-orînduială, făr-tocmală, făr-arme, goli; ca la casăle sale, fără grije îmbla pin păduri. Mai pre urmă veniia lefeciii. Ce Belschii scrie că puşcile în mijloc era puse peste obiceiu, spre mai mare perirea leşilor. Venisă acum la mijlocul codrului carăle crăeşti şi alte cară şi greime, cînd iată ţăranii din toate unghiurile codrului, pedestri, dau glas şi năvală asupra taberii crăeşti, tae, împungu şi omoară pre leşi şi striga: ucide, ucide; răsipăscu carăle, împraşte, jăcuescu, dezbracă şi oboară copacii asupra leşilor, carii era abiia înţinaţi; că mai nainteţăranii tăiasă copacii, de-i lăsasă abiia înţinaţi de numai cît îi clătiia, îndată cădea copacii, cu mare sunet, peste drumuri, cît nu mai putea leşii să margă să păşască mai nainte nice cei den nainte, nice cei den napoi. Şi acolo, iată, fără nădejde leşilor, au nemerit şi însuş< i> Ştefan vodă, oct, omvrie> 26, cu multă şi tare oaste, călăreţi şi pedestrii, avînd şi 2000 de turci, măcar că scriu une< le> letopisăţă ruseşti cum era în sanie Ştefan vodă, pintru boală de picioare ce-i dzic podalghia, acolo, cu mare năvală / < f. 102> i-au lovit din dos spre leşi, atîta cît să amestecas< ă> leşii, lovindu-i alt rău peste nădejde. Iară de la < o> vreme, îndreptîndu-să leşii, cît putea, să apăra bărbăteşte. Ce fiind fără orînduială, nice hatmani, nice rohmistri, nice stegari, nice alte semne de ostaşi nice mai audziia unul pre altul, de huiat, de ţipet, de nechedzăturile cailor, de cădzăturile copacilor şi de trăsnetele leşilor, de loviturile armelor, care toate în codri mai straşnice răsunînd, să pare, de huiatul pădurilor. Mai pe urmă, vădzindu-să leşii periţi despre oastea lui Ştefan vodă s-au înturnat la tabăra sa, de unde 
{ 88} nu departe eşisă leşii atunce. Ce şi acolo i-au încungiurat oştile lui Ştefan vodă, cît era pierduţi de toată nădejdea şi de viaţă. Numai spre ceriu căuta. Unii striga de agiutoriu la icoana preasfintei Născătoarei de Dumnedzău ce-i la Cinstihov< a>, alţii strîga pre sfînta cruce, alţii făgăduia la mormîntul svîntului Iacov. Ce nu i-au îngăduit moldovenii pîn-acolo, ce de toate părţile îi omorîia, pîn-de la o vreme li-au trimis craiul agiutor de slujitorii curţii sale într-ales. Carii eşind din pădure cu dobe, cu trîmbiţe, cu arme goale au aţiţat de iznoavă războiul cu oamenii lui Ştefan vodă, cu carii / < f. 102 v. > dîndu-şi războiu într-acia ună dată cei ce era încungiuraţi şi încă cu viaţă în tabără, lăsînd carăle şi altele toate celi ce au avut, cine încătro au putut, fugiia. Şi au scăpat pin păduri de au năzuit unde era craiul. Abiia au eşit la sat la Cozmin; şi pre urmă şi dvorelnicii craiului, cu mînă vitejască apărîndu-să, s-au întorsu pin păduri iar la craiul. După ce au trecut craiul peste codrul Cozmin, a doa dzi au şedzut craiul pre loc, aşteptînd pre cei scăpaţi şi rătăciţi pin păduri, să iasă afară la tabără. Iară foarte multă şliahtă rusască şi leşască au perit: unii ucişi, alţii prinşi. Şi astădzi în locul acela stă movilă care, scrie Stricovschie, că au vădzut cu ochii săi movila foarte mare şi oasăle numai a celor periţi, în anul de la Hristos 1574. Scriu cronicarii leşăşti de tirăniia lui Ştefan vodă mai mult decît păgînii să fie făcut cu robii leşi ce-i prinsese într-acest războiu. Că ori pre cîţi aducea vii la dînsul, poronciia de-i omorîia (aceasta astupă alte bunătăţi ale lui Ştefan vodă, ce să cuvine ochii domnului să fie depărtaţi de tirănie, mcar că ar avea pricini de omorît; ce departe de la dînsul şi de la ochii lui să să facă). / < f. 103> Iară mulţi au încăput robi şi în mîna turcilor şi a tătarălor, carii venisă într-agiutor lui Ştefan vodă, dintru carii mai aleşi era Nicolae Grabadin Tecenschie, voevodul Ţărîi Ruseşti şi Gavriil al doile< a> Tecenschie, din Moraviţă, moşan, şi Avenie Hierbort, stînd aceştie tare la războiu au perit. Iară Ianuş, ficiorul lui Zbignev, dintr-acestaş a lui Tăncel Grabie, podcomorului Cracăului şi a starostelui Maliborcului (pre carele îl numeşte cronicariul, marşalîcul cel mare) fu luat de turci în robie şi dus în Ţara Turcească. Şi pre urmă au scăpat şi au venit în Ţara Leşască, la moşie-ş< i>, precum scrie Mehovie, carte 4. Aşijdirea şi pintru Prohniţchii, precum mărturiseşte Cromer şi alţii mulţi robi au scăpat din Ţara Turcească. Iară ficiorul lui Ozdrovăz, voevodul Ţărîi Ruseşti era pre aceia vreme îndoială. Iară al 18< -lea> 
{ 89} an, pre urmă şi acesta au scăpat, măcar că mulţi dzicea cum că n-ar fi fost ficior lui Ozdrovăz, ce un vecin a lui, carele spuindu-le de ficiori, l-au priimit măsa la moşiile tătîne-său. Iară pre urmă acel ce să făcia ficior lui Ozdrovăz, mare beţiv s-au ales, în care beţie au cheltuit averea sa, pre obiceaiul beţivilor şi a desfrînaţilor. / < f. 103 v. > Iară după ce au eşit den pădure leşii, făcîndu-să mai înţălepţi, după atîta pagube ce au avut, legînd tabăra şi tocmind oastea în rînduială, s-au pornit de la codru, că nu-i lăsa moldovenii din toate părţile să nu-i cehuiască şi să nu-i pişce. Că într-o noapte, fiind vînt mare au aprinsu iarba uscată asupra taberii. Bătea vîntul şi aţiţasă un pojar mare, de mergea asupra taberii leşăşti; şi s-ar fi aprinsu tabăra, de nu ar fi apucat leşii de sirgu să cosască împregiurul taberii, iarba. Într-aceaia dată veniia şi 600 de madzuri, trimişi într-agiutor craiului de la cneadzul Cpndrad, cu un polcovnic şi de a crijecilor, însă pe altă cale. De carii, înţălegînd Ştefan vodă, au pornit asupra lor 3000 de oaste aliasă, cu Boldur vornicul, pre carii i-au lovit într-o dzi, duminecă dimineaţa, oct< omvrie> 29, de ceia parte de Prut la un sat ce-i dzic Lenţăştii, precum să văd şi astădzi ocopurile făcute de leşi pre hotarul acelui sat. Şi acolo i-au înfrînt oastea lui Ştefan vodă cu Boldut vor< nicul>. Şi au perit mai toţi în războiu; cu care biruinţă şi mai simăţ Ştefan vodă au apucat tot malul Prutului cu oastea sa, puind nevoinţă la trecătoare, să răsipească de tot pri oastea leşască. / < f. 104> Sosind craiul la Cernăuţi, oc< tomvrie> 29, trei dzile au stătut cu tabăra legată. Iară leşii tot să slobodziia pri aproape de apuca pradă din ţară. Ce puţini să înturna de oaminii lui Ştefan vodă. Iară acolo în Cernăuţi au lovit pre leşi o veste, care întîi la singur craiul o au dus-o, precum s-au înglotit oastea lui Ştefan vodă şi de iznoavă vine asupra lor. Vrea craiul pre taină să lase oastea şi să fugă. Ce au împlut îndată pre toţi leşii această veste care o au credzut-o cu toţii. Şi îndată, înspăimîntaţi fiind, mai ales velcopolenii carii acum începusă a-şi lega ce avia pre cai, să gătiia de fugă, cu mare ocară, scrie Cromver, vrînd să-ş< i> lase carăle cu totul. Ce oblcind craiul, măcar bolnav şi slab, cum era, i-au căutat a să arăta oştii, trimiţînd şi pre frate-său Jicmont pre la boiari de au potolit această veste şi i-au îmbărbătat. Că îmbla toată noaptea cu fînare şi lumînări şi pre cineş tîmpina îi bucura cum nu iaste nemică; şi mergea pe la corturile boiarilor şi aşia abiia s-au potolit acia spaimă. 
{ 90} A doa dzi după aceasta veste, stînd craiul să să clătiască din tabără, iată au nemerit cîteva mii de oaste călăreţi litvini, trimişi de Alexandru cneadzul Litvei. S-au / < f. 104 v. > împlut craiul şi toată oastea de mai bună nădejde şi mai vesele inimi. Letopisăţul cel rusăscu pune pricini acestor litvini, pre carii au fost povăţuitoriu Stanislav Pietrovici Chişca şi cneadzul Simion, de care am pomenit mai sus, cum nevrînd altă oaste a Litvei de la Breslav să margă după craiul Albreht, au fost orînduit pre această oaste a Litvei să o fie tîmpinat, după ce au trecut Nistrul, oastea lui Ştefan vodă, cu carii să fie avut mare războiu. Ce biruind pre oastea lui Ştefan vodă, au străbătut de au eşit înaintea craiului (la Cernăuţi). Ce aceasta nici Cromver, nice alte letopisăţe nu o scriu din cele leşăşti. Că de ar fi fost adevărat, cum ar fi fost tăcut, ales Cromer ? Iară aceasta scriu cum au nemerit acia oaste de Litva la craiul. Şi scrie Cromer cum litvinii aciia au cerşut de la craiul să-i sloboadză pre dînşii în pradă la Moldova; ce nu i-au lăsat craiul, dzicînd că-i bolnav şi pentru boala lui să grăbeşte la ţara sa. / < f. 105> Mai datu-li-au războiu Ştefan vodă la trecătoarea Prutului, ce nemică acolo nu li-au putut strîca leşilor. Iară nu i-au lăsat pîn-ce Sneatin, ce şi pre madzurii carii apăra pe craiul i-au lovit la Şipinţi; şi cu puţină oaste au scăpat craiul la Sneatin. După ce au sosit Albreht craiul la Sneatin, îndată au slobodzit oştile, ca din robie, pre acasă. Şi Litva s-au dus la Breslav şi mai încolo de Breslav, să fie lovit cîtăva oaste de tătari, să să fie bătut cu Litva, precum scrie letopisăţul rusăscu. Iară craiul Albreht, viind din Moldova la Cracău după acia bătae, ruşinat, ca cînd ar fi isprăvit vreun lucru bun, au început a să veseli cu oaspeţi, cu beţii, cu jocuri. Spun că într-acia noape, mergînd însuşi, al triele ceas pe uliţăle tîrgului, teptil, fiind bat, au nemerit pe beţi. S-au aţiţat sfadă între dînşii şi într-acia sfadă l-au rănit pe craiul, din care rană multă vreme au dzăcut. Scrie cronicariul leşăscu de dzice anume, l-au fost pedepsit Dumnedzău cu acia pagubă ruşinată, orbindu-l Dumnedzău de nu-ş< i> vedea ocara care au păţit în Moldova. Nemică de folos nu socotiia, nice-ş aducea aminte pre ce nepriiatin groaznic şi îndrăzneţ, pre Ştefan vodă au aţiţat asupra sa. Pre urmă mari pagube şi grele mîhniciuni 
{ 91} au / < f. 105 v. > crescut leşilor şi rusilor. Mare jiale şi mîhniciuni tuturor în Ţara Leşască au fost pre acia vreme acia oştire nesocotită a lui Olbreht, craiul leşăscu, după ce au venit veste de atîţea boiari şi ficiori de boiari, de atîţia vitiaji, cum unii au perit, alţii robi prin Ţara Turcească, alţii la tătari, la Aziia, la Capadochiia, unii preste mare, că să afla, care cu singele lor au răscumpărat viaţa craiului. Punea vina cea mai mare leşii pre Filip Callimah, al căruia sfat mai mult asculta craiul Albreht, decît altor lăcuitori ai săi (aşia petrec domnii cu sfatul şi cu apropiiarea la sine a streinilor). Acest Callimah era de niam ital (roman) din oraşul Florenţiia, om învăţat, dascal lui Albreht, om nestătătoriu, prost la sfat; pintru aceia îl gonise den Italiia şi au venit în Ţara Leşască. Care şi den Ţara Leşască fugi peste mare, pintru nişte fapte ale lui; apoi pre cărţile lui Albreht craiul au venit în Ţara Leşască şi acolo au murit. Într-acest an 1498, după perirea leşilor la Codru, s-au făcut mare foamete în Litva. Şi începusă a să aţiţa mare boală / < f. 106> în oameni în Ţara Leşască. De la Rîm adusă acia boală şi den Ţara Leşască la Litva. Lăsatu-s-au Jicmont de domniia ţărîi, căruia i-au dat cneziia Glogovului şi a Opatrului, în Slonsca. Certarea celor puternici. Scrie letopisăţul lui Ureche vor< nicul> şi dzice: Dumnedzău cel drept, cela ce cartă nedreptatea şi înalţă dreptate< a>, cu cîtă certare pedepseşte pre ciia ce calcă giurămîntul. Că acesta Olbreht, nu spre păgîni, ce spre creştini vrea să facă războiu; nu da agiutoriu celuia ce nu avea odihnă de turci, ce vrea să slăbească pre cela ce să lupta cu vrăjmaşii creştinilor, pre carele trebuia cu toţii să-l agiutoriacă. Ce Dumnedzău, la atîta lipsă şi nevoe îl adusese pre cela ce mergea cu atîta hvală să stropşască ţara şi să o supue, care întîi nice taina sa nu vrea să spue nemăruia, / < f. 106 v. > ce scosese cuvîntu că merge să ia Chiliis şi Cetatea Albă. Şi încă adăogea de dzicia că de i-ar şti haina sa, de pre dînsul, gîndul lui, o ar arunca în foc; iar apoi agiunsiasă de nice ai săi nu-l băga în samă, ce era în zavistiia celor de cas< ă> şi de batgiocura tuturor. Şi în toate chipurile îl huliia, aşia şi cinstea den dzi în dzi micşurîndu-să, de inimă rea puţin de n-au murit. 
{ 92} DE CAPETELE CELE DE FRUNTE A LEŞILOR, CE S-AU AFLAT PERIŢI. Aflatu-s-au laacest războiu, din capete, doi fraţi Tăncenschii şi Miculai, voevodul Ruschii, periţi şi Gabriil din Maravici şi Herbor. Aşijdirea doi fraţi Grotovi, Humiţchii şi Murdileu şi alţii mulţi; cine poate să-i pomniască pre toţi ? Alţii au cpdzut la legătură, cumu-i Tuncinschii Zbignev, potcomori Cracăului, Pruhniţschii, Gargoveţschii şi alţii mulţi. Pre unii i-au fost spînzurînd ai noştri cîte doi, de păr, că au fost îîmblînd pre aceli vremi păroşi, ca şi nemţii; şi alte batgiocuri multe li-au fost făcînd, de să pomeneşte şi astădzirăutatea lor ce au fost păţind. Iară Ştefan vodă, după izbîndă cu năroc ce-au fost făcut la acest războiu, s-au întorsu înapoi la scaunul său, la Suceava, cu mare pohvală şi laudă, ca un biruitoriu. /  < f. 107> Dzic unii să să fie arătat lui Ştefan vodă la acest războiu svîntul mucenic Dimitrie călare şi într-armat, ca un vitiaz, fiind într-agiutor şi dînd vîlhvă oştii lui. Ce iaste de a şi credere, de vreme că au avut în Suceavă beserică zidită pre numele lui. După aceia au dat cuvînt Ştefan vodă a toată oastea să să strîngă la Hîrlău la dzua lui sveatîi Nicoale. Şi aşia s-au adunat cu toţii la Hîrlău într-aceia dzi. Şi acolo Ştefan vodă au făcut ospăţ mare tuturor boiarilor şi tuturor vitejilor săi şi cu daruri scumpe i-au dăruit pre ei. Şi decii i-au slobodzit cineş pre la casa sa, dîndu-le cuvînt la toţi să de< a> laudă lui Dumnedzău, pentruce că toate puterile sint de la Dumnedzău. CÎND AU PRĂDAT MALCOCI ŢARA LEŞASCĂ. Malcociu au întrat în Ţara Leşască cu mulţime de turci; şi n-au avut cine să-i stea împrotivă, ce multă pradă de oameni au făcut şi dobîndă de dobitoace au fcut şi au luat. Şi au agiunsu mai sus de Liov 25 de poprişti; s-au întorsu înapoi, prădînd ţara şi ardzind. Să videa că după acest războiu fără năroc, ce făcusă leşii cu Ştefan vodă va fi perirea lor. / < f. 107 v. > CÎND AU PRĂDAT ŞTEFAN VODĂ ŢARA LEŞASCĂ. Ştefan vodă vrînd să-ş< i> răscumpere strîmbătatea ce au avut despre liaşi şi să-şi întoarcă pagubele ţărîi sale, îndată la începutul primăverii, al doile< a> an, au întrat cu oştile sale, avînd şi tătari şi turci, de au prădat Podoliia şi Ţara Rusască; trecînd de la Liov au agiunsu pîn-în tîrgşorul Calciu-Glota, pîn-la apa Visloca, în lungu şi în lat prădînd. Nespusă groază şi frică au pus peste toată Crăiia Leşască, cît nime gata să-i stea împrotiva lui Ştefan vodă nu era, sau să-i îndrăzniască, ce toţi gata de fugă, nu numai laoraşă şi pre la cetăţi, ce la munţi şi prin codri mari de fugiia. De unde mulţi robi, aşia bărbaţi, cum şi mueri, copii, s-au robit de Ştefan vodă, agiungîndu-i pre cale fugind, cu bejeniile, din carii mai mulţi au agiunsu robi pre la Dobrogea, pre la Machedoniia şi în oardele tătărăşti şi mulţi şi peste mare. Scos-au Ştefan vodă multe turme, de tot feliul de dobitoace, en Ţara Rusască, şi ca la 100. 000 de robi i-au aşădzat de[şi] pîn-astădzi trăiaşte limba rusască aicea în ţară. Ars-au Ştefan vodă Primislia, Radomna, Iaroslav, Prevorschii şi Buceciul; multă nevoe au avut şi Podhaeţul şi alte mai mici tîrgşoare / < f. 108> şi fără număr sate aprinse şi arse. Numai un lucru au făcut leşii pre aceia vreme de folos; însă de frica lui Ştefan vodă au întărit Cracăul despre miadză-dzi cu başte, cu zid cu şanţuri, pre care au slobodzit pre supt cetate apa Rudava, adăogînd şi altă casă, cîteva, pre lîngă zidiuri. Curund iarăş< i>, încă bine nesfîrşindu-se prada lui Ştefan vodă, iată tătarîi, lăsînd plianul luat mai nainte den Ţara leşască la Crîm, de iznoavă, în luna lui iunie, au slobodzit mare ceambul în Podoliia şi în Ţara Rusască, de au arsu şi au prădat. Iară craiul Albreht, vădzind asupra sa mari bănaturi de cătră toţi, de sirgu au poroncit la toată şliahta leşască să să porniască şi să să strîngă mai curund la Sandomir; şi singur craiul, părăsind Cracăul, au alergat la Sandomir. Ce pîn-a să strînge leşii la Sandomir şi pîn-a porni de acolo împrotiva tătarălor, iată tătarîi să întorsese cu mult plian, nefiind cine să le stea împrotivă. Înţăegînd dar leşii de înturnarea tătarălor, ce au putut şi ei, în olatul Sandomirului fiind strînşi şi au luat. Şi aşia şi craiul s-au întorsu la Cracău. / < f. 108 v. > 
{ 94} N-am lăsat aicea a nu scrie semnele ce s-au tîmplat pe vremea acestui craiu. După ce s-au întorsu de la Sandomir (scrie Cromer), în oraşul Cazimirul s-au născut un viţăl cu 2 capete, la jidovi, de care un cap era la locul coadei, iară coada la mijlocul spinării era, den a driapta. Acest semn de nenorocire vrăjiia oamenii, precum nu peste multă vreme toamna spre luna lui sep< temvrie>, au întrat 70. 000 de turci în Ţara Rusască. Toate aceli locuri peste Nistru, pre Halini, pre la Jidaciov, pre la Drohobici şi pre la Sambor, cu foc şi cu sabie au pustiit, luînd robi şi mult plian. Şi de nu s-ar fi întorsu singuri turcii de bună voe, nime nu le sta înainte, nice le eşiia. Ce numai singur Dumnedzău din cer, făcîndu-i-să milă de nărod, i-au bătut cu aceia iarnă de grabă, cu omeţi mari şi cu geruri au cădzut, cît nu puteau turcii străbate cu caii prin omeţi. Şi aşia, la 40. 000 de turci au rămas înghieţaţi, nefiind turcii şi caii lor deprinşi la atîta răceală. Pre mulţi afla oamenii ucigîndu-şi caii şi întraţi în burduh, de să învăliia cu piiale< a> cailor săi. Iar cîţi au rămas din turci, trecînd prin ţară, flmîndzi şi degeraţi, făcîndu-să moldovenii, / < f. 109> leşi, i-au lovit la strîmtori, de i-au omorît, cît abiia de vor fi trecut 10. 000. Iară Ştefan vodă, prădînd Ţara Leşască, cum s-au pomenit mai sus, s-au întorsu cu mare dobîndă, fără nice o smintială, trecînd Nistrul la Haliciu. Şi au prădat şi de ceasta parte şi decii au venit în scaunul său la Suceavă, cu mare bucurie şi cu biruinţă. 7008 < = 1500>, mart. 11. CÎND AU VENIT DE IZNOAVĂ OASTEA LEŞASCĂ DE AU ÎNTRAT ÎN ŢARĂ SĂ PRADE, VĂDZIND STRICĂCIUNEA CE LI-AU FĂCUT ŞTEFAN VODĂ. Albreht, craiul leşăscu, vădzind atîta pradă şi stricăciune ce i-au făcut Ştefan vodă în ţara lui, nu vru să lasă, ce de iznoavă au strînsu oate şi au întrat în ţară. Şi începu a prăda şi a strîca ţara, pîn la tîrgu la Botăşani. Iară Ştefan vodă, prindzind veste, strîns-au de sirgu oştile sale, şi cu cine avea, cu ai săi, au eşit înainte< a> acei oşti leşăşti. Şi li-au dat războiu la tîrgu la Botăşiani. Şi cu vrerea lui Dumnedzău pierdură leşii războiul şi fu izbînda lui Ştefan vodă. Şi multă oaste leşască au perit şi pre mulţi i-au prinsu în robie şi multe cazne le făcia moldovenii leşilor. 
{ 95} Scrie letopisăţul lui Ureche vor< nicul> că au pus Ştefan vodă / < f. 109 v. > de au arat cu leşii pre o culme de dial la Botăşiani şi au sămînat ghindă şi s-au făcut dumbravă mare de iaste pîn-astădzi copaci mari. Ce de această poveste nemică nu scrie cronicariul leşăscu. Numai în letopisăţul lui Ureche vor< nicul> scrie şi de acest războiu a lui Ştefan vodă ce au avut cu leşii la Botăşani, cum s-au dzis mai sus; ce nu am lăsat a nu scrie aicea. Într-acestaş an, mart, s-au pristăvit Despina, doamna Radului vodă, ce era robită de Ştefan vodă, cînd luase cetatea Dîmboviţa. Şi cu cinste o au îngropat în Mănăstirea Putna. CÎND S-AU ÎMPĂCAT ŞTEFAN VODĂ CU CRAIUL LEŞĂSCU. În anul 7009, iară de la Hristos 1499 < sic>, aşedzatu-s-au între sine Albreht cu Vladislav, frate-său şi cu Alexandru marele cneadz a Litvei cu mari legături, vădzind răsipile şi prădzile olatelor sale despre turci, să aibă a să agiutori unul pre altul la nevoia şi grija sa. Şi dacă ar simţi unul dintr-înşii că face pre taină, ori oase, ori pace, cu turcii, să nu-l lasă. Iar de nu ar vrea, atunce să nu fie dator a-l agiutori ciilalţi pre acela. / < f. 110> Stătu-au la mijloc de pace, între Jicmont cu Ştefan vodă, solii lui Vladislav, craiului ungurescu. Şi pre aceia vreme şi Ştefan vodă s-au împăcat cu Albreht, craiul leşăscu; din ce pricini, nice letopisăţul leşăscu nu scrie. Scrie letopisăţul lui Ureche vor< nicul> precum Ştefan vodă, lăsind inima cia neprieteniască, întorcîndu-să cătră datoriia creştiniască s-au împăcat cu craiul leşăscu, aducîndu-şi aminte şi de prieteşugul ce-au avut cu Cazimir, tatăl lui Olbreht. Şi mare legătură au făcut, nu că doară s-au temut de puterea lor, care să ispitisă şi războiu făcusă şi cu turcii, de atîtea ori, şi i-au biruit. Aşijdirea şi cu alţi megiiaşi de pen pregiur, avînd sfadă, niceodată nu s-au plecat, ce pintru să cunoască toată creştinătatea că n-au fost despre dînsul începătura şi că n-au rădicat el armele asupra craiului, ce craiul, fără de cale şi fără de ştire au venit asupra lui Ştefan vodă, unde şi acolo s-au întorsu cu ruşine. Mai apoi, ca să arate că mai mult poate să strîce el craiului, 
{ 96} decît craiul lui Ştefan vodă, au întrat de i-au arsu tîrgurile şi i-au robit podanii; nice au avut cine să-i stea împrotivă, ce cu mare dobîndă s-au întorsu în Ţara Moldovei. / < f. 110 v. > Că venirea craiului dobîndă au adus lui Ştefan vodă, că s-au împlut toţi de jacuri leşăşti; de acolo au venit Ştefan vodă, şi cu toţi plini s-au întorsu la casăle sale. Aşijdirea, acmu la pace, pre lesne au stătut, ca să să cunoască că ori la ce-l vor cerca, gata iaste să-i fie într-agiutor împrotiva fiecărui vrăjmaş; iară pribegii de îmbe părţile să nu să priimască. Iară de s-ar tîmpla vreunui domn a Moldovei să iasă de nevoia turcilor, în Ţara Leşască, să-l priimască şi în tot chipul să pue nevoinţă ca să-l aşedză la domnie. Iară domnii Moldovei pururea să aibă urechi deşchisă despre turci, să de< a> ştire craiului de gîndurile lor. Strîmbătăţile ce s-ar face la margine de îmbe părţile, să le cerce starostii de Cameniţ< a>, de Cernăuţi, de Hotin. De s-ar face despre parte< a> acestor starosti vreo strîmbătate, atunce boiarii mari să să trimiţă de îmbe părţile să cerce. Şi să fie slobod amînduror năroadelor neguţitorii a face. Şi pe aceste aşădzămînturi şi scrisoare s-au făcut, care să află şi astădzi în metrica crăiască în Cracău. / < f. 111> Scrie Vapovschie cronicariul leşăscu, că pre aceia vreme să fie trimis şi Ioan cneadzul, împăratul moschicesc, legînd şi el prieteşug de pace cu craiul leşăscu. Nezăbavă vreme sultan Baezit al < loc gol> împărat turcescu, de legătura păcii între atîţea domni creştineşti, au trimis şi el soli de pace la Albreht, craiul leşăscu, şi au priimit şi craiul acia pace cu turcii. Începînd oaste cu veneţiianii, avea grije să nu să rădice acei crai, caii s-au pomenit mai sus, că au fost legat pace între dînşii, asupra turcilor, carii luasă de la veneţiiani Morea şi altele, multe. Nenărocit era acesta Albreht, craiul leşăscu; că tătarîi de cîte ori loviia în Ţara Leşască, niciodată gata nu să afla asupra lor, ce tot cu plian să întorcea tătarîi. Precum şi în anul 1500, după ce făcură aşădzămînturile între domnii ce s-au poemnit mai sus, au lovit tătarîi la Volin şi la Ţara Rusască pre la Belyu, pre la Cratnoslav, pre la Toruben, pre la Crasnec şi pre la Liboblin, pîn-la Visla au prădat, robind. Acestea înţălegînd craiul, pîn-a să găti să margă asupra tătarălor, tătarîi, prdînd de voe, s-au înturnat făr-nice o dodeială cu robi şi cu mult plian. / < f. 111 v. > 
{ 97} Într-acestaş an 1500, mare războiu s-au făcut în Italiia, bătîndu-să hişpanii cu franţozii pentru crăiia Neapoliei. Şi Maximilian făcea războiu cu Şvicerig; aşijdirea şi papa cu florintiianii, veneţiianii cu enovedzii, mediolanenii cu stăpînu-su, Ludovic Sforţa. Iară în anul 1501 strînsu-s-au săim în Ţara Leşască, din poronca craiului, la Petricov. Şi tîmplîndu-să încă solii turceşti neporniţi atuncea urnind încă 6 ani pacea, s-au întorsu solii turceşti bine dăruiţi de craiul Albreht. 7009 < = 1501>. DE UN PĂTRU VODĂ ARON, CE I-AU TĂIAT CAPUL CRAIUL LEŞĂSC. Într-acestaş an trimis-au Ştefan vodă solii săi la craiul leşăsc, la sim, poftind pre tocmala şi legătura ce au avut să dea Pătru vodă Aron, ficiorul lui Iliiaş vodă, care era pribag în Ţara Leşască. Că simţise Ştefan vodă cum Pătru vodă pre mulţi din domnii leşăşti îi trăsese în parte< a> sa, de îndemna să facă oaste asupra lui Ştefan vodă, făgăduind să plece ţara toată să fie supt ascultarea leşilor. / < f. 112> Stătut-au craiul la sfat ce ari face: să dea pre un om nevinovat şi care s-au plecat la crăie, să părea un lucru tirănescu să ţie, iarăş< i>, pre nepriiatinul lui Ştefan vodă era împrotiva aşedzămînturilor legate cu Ştefan vodă şi cu craiul. Şi înţălesese craiul dintru solii lui Ştefan vodă precum de nu-l va da craiul, pre aşădzămînturile ce s-au făcut, oaste să va face pentru dînsul. Şi craiul era gata pre aceia vremesă purceagă la prusi. N-au cutedzat a lăsa cererea lui Ştefan vodă gios, să-ş< i> lasă în urma sa nepriiatin; ce din sfatul tuturor au aflat să nu dea pe Pătru vodă, ce înaintea solilor lui Pătru vodă au poroncit de i-au tăiat capul. Şi pentru să dzică nărodul că l-au omorît pe dreptate, au poroncit craiul de au sunat cum Pătru vodă au făcut cărţi viclene. Şi aşia au pornit solii lui Ştefan vodă. Obîrşindu-să săimul, îndată s-au pornit cu oşti la prusi. Şi sosind la Teruinia, au trimis soli la mai marele prusilor, sfătuindu-l de bună voia sa să vie să să plece craiului, decît să vadză armele leşăşti asupră-şi. Acest Pătru vodă, cum s-au pomenit, iaste Aron, pre carele, după ce l-au bătut / < f. 112 v. > Ştefan vodă la Doljăşti, pre Siretiu şi după izbînda lui Ştefan vodă asupra lui Matiiaş, craiul ungurescu, au fugit Pătru vodă la leşi. 
{ 98} DE MOARTEA LUI ALBREHT, CRAIUL LEŞĂSC. Iară craiul Albrect, aşteptînd răspunsul să-i vie de la prusi, ales căci prusii urniia răspunsul, să arăta craiului a fi plecaţi, iară aştepta agiutoriul să le vie de la nemţi; că mai mult nemţii îndemna pre prusi să să rocoşască asupra leşilor. Ce întru aceli amestecături între dînşîi au murit Albreht, craiul leşăsc, de ciumă. Şi l-au dus de l-au îngropat în Cracău. Acest craiu n-au fost însurat. Iară toamna, precum scriu letopisăţîle ruseşti, şi mehovie, Sahmat Ghirei sultan, hanul oardelor de peste Volga, ficiorul lui Ahmet, trecînd apa Volga şi Donul, cu toate oardele de peste Volga, au venit într-agiutor Litvei, asupra moscalilor. Scrie Cromer, ca la 100. 000 de tătari să fie fost cu acel han. Tras-au hanul cu oştile sale la Ţara Sibirului şi au stătut supt Novogrod şi supt alte cetăţi şi au prădat Ţara Moscului pîn-la Bransco şi au dobîndit Novogorodului, şi alte cetăţi i s-au închinat. / < f. 113> După moarte< a> lui Albreht craiul s-au strînsu ţara la săim la Petricov, fiind cap săimului, după obiceiul vechiu, Frideric, arhiepiscop pre acea vreme a Gneaznii, carele deodată era şi episcop Cracăului şi cardinal. Au stătut cîţiva îndoiţ < i> pregiur alesului craiu nou, fiind multe şi neprotivite socotelele leşilor, din feciorii lui Cazimir craiul, pre care ş-ar alege craiu. Căci mulţi din leşi poftiia crăiia lui Vladislav craiului ungurescu, dzicînd că Vladislav, cu averea sa, va lăţi şi va întemeia crăiia şi-i va apăra de turci şi de tătari. Şi acmu au fost trimis la unguri cu povăţuirea lui Pătru Rumitu, postelnicului crăescu, din sfatul pe taină a o samă de domni a lui Pătru Mişcovschii, voevodul Linciciului şi a lui Nicolae Vroblovschii, canonicului Cracăului, îndemnînd pre Vladislav la Crăiia Leşască. Alţii poftiia pre Jicmont; ce au biruit socotiala celora ce au poftit pre Alexandru, cneadzul Litvei, căci era şi mai mulţi şi au avut dovadă mai bună asupra alesului Crăiei Leşeşti. / < 113 v. > LUCRURI STREINE. AICEA AM SOCOTIT A FI CU CALE A SĂ SCRIE ORÎNDUIALA ŞI OBICEIURILE LEŞILOR CÎND FAC ŞI RĂDICĂ CRAIU NOU. Strîngîndu-să episcopii şi tot clirosul besericii şi sfetnicii crăiei, aşijdirea şi altă boerime, aşia mireni, cum preoţi, toţi la Cracău să 
{ 99} strîngu. Atunce craiul cel ales, îmbrăcat, întîi să grijeşte prin svînta ispovedanie, prin milostenie şi prin pocăinţă (care să faci în dzua duminecii), cu o dzi mai nainte, la preasvînta cuminecătură. Şi a doa dzi, cînd iaste să blagoslovască pe craiul, să strîngu preoţii dez diminiaţă la cetate, la beserica episcopii alui Stanislav, îmbrăcîndu-să în mitră episcopască. Aşijdirea sfetnicii şi boiarii toţi să află la acia strînsoare de preoţi. Şi după ce să strîngu, atunce arhiepiscopul cu toată preoţimea, pre orînduiala besericii, după obiceiul besericii apusului, purced din beserică la curţile crăeşti; cu mare cinste şi dumnedzăire mergu. Şi acolo, înainte< a> curţilor crăeşti, lăsînd şcoalele şi alte chipuri, ce mergu la alai numai singuri episcopii şi arhiepiscopul întră în curtea crăiască, ca să ducă pre craiul nou în beserica episcopească. Întîi / < f. 114> prin postelnicul cel mare, sau prin alt cap mai de cinste între preoţi, îmbracă pe craiul în hainele episcopeşti, puindu-l între domnii şi între boiarii cei mai de frunte. Iară arhiepiscopul îl stropeşte cu apă svinţită şi citeşte această molitvă: "Dumnedzăule, ziditoriule celor plecaţi, carele cu lumina Sfîntului Duh ne bucuri, trimite asupra acestui şerbu al tău (ime rec = numele) darul tău, ca printr-însul să cunoaştem venirea ta întru noi". De acolo duc pre craiul la beserică 2 chipuri mai de cinste preoţeşti, unul ţiindu-l de mîna driaptă, altul de stînga, înaintea căruia un domn dintre svetnici duce coroana şi altul schiptrul, al treile< a> mărul, al patrule< a> sabiia goală duce, şi preoţii, înainte, crucea, şi tot cin< ul> de beserică şi boerimea, cineş pre orînduiala sa. Viind la beserică, acele odoară crăeşti, care le duc înaintea craiului: coroana, schiptrul, mărul şi sabiia, le pun pe prestol, în oltariu. Şi pe craiu, pîn-obîrşescu oraţiile sale, arhiepiscopul şi episcopii îl pun în scaunul crăescu. Apoi unul din episcopi dzice această molitvă: / < f. 114 v. > "Atotputernice, prea vecinice Dumnedzăule, otcîrmuitorule celor cereşti şi pămînteşti, carele pre robul tău ai voit a-l rădica la stepenea şi la vredniciia crăiei, lasă, rugămu-ne, ca făcîndu-l slobod din toate împrotivirile să să întăriască cu darul a păcii besericii şi spre bucuriia vecinicii păci, din darul tău să să învredniciască a agiunge prin Hristos, domnul nostru. Amin". Sfîrşind molitva, îi aduce aminte tare craiului pentru credinţa cătră Dumnedzău şi alte înţălepciuni ce să cuvin craiului să le păzască, dzicînd: "De vreme ce astădzi, prin mînule noastre, prea bunule, Doamne, carii purtăm întru aceasta slujbele lui Hristos, Mîntuitoriului 
{ 100} nostru, măcar căci nevrednic svînta unsoare şi semnele crăiei iaste să le priimeşti, iaste bine întîi să-ţ< i> aducem oarice aminte de sarcina la care eşti însămnat. Astădzi vredniciia crăiască iai, şi a cîrmui pre credincios nărodul tăi ţi-e dat; iai grijă luminat, adevărat, între cei muritori loc plin, iară plin de scădere de ostenială şi grijă. Şi adevăr, de vei cugeta că toată puterea, de la Domnul Dumnedzău iaste, prin care crescu craii, şi făcătorilor legilor cele drepte aleg, şi de turma ce ţi să dă / < f. 115> pe mînă, unuia lui Dumnedzău că vei da sama. Întîi să păzeşti dumnedzăirea, pre Domnul Dumnedzăul tău, cu toată mintea şi cu curată inimă să-l cinsteşti. Leea creştiniască şi credinţa catolicească, care din pruncie o ai mărturisit-o, pîn-la sfîrşit să o ţii nevătămată şi pre aceasta împrotiva tuturor împrotivnicilor, după puterile tale, să o aperi. Ispravnicilor besericii şi tuturor preoţilor să le dai cinstea ce să cuvine. Volniciia besericii să nu o strici. Dreptatea, fără care nici o tovărăşie îndelungu a sta nu poate, spre toţi neclătit să stăpîneşti. Celor buni, hărăzitoriu, celor răi certări ce să cuvin puindu-le. Pre văduve, pre cei meseri, pre săraci, pre cei slabi, de la toate supărările să-i aperi. Tututor celor ce vor năzui la tine, bun, blînd, şi priimitoriu să te arăţi. Şi aşia să te porţi, cît nu spre al tău, ce spre a tot norodul folos că stăpîneşti şi har a bunătăţilor tale nu aicea pre pămînt, ce în ceriu să-ţ< i> pară că aştepţi. Care acela să-ţ< i> hărăzască ţie, care vieţuiaşte şi împărăţeşte, Dumnedzăule în veci de veci". Svîrşind aceasta, întriabă episcopul cu aceste voroabe: "Vei să păzăşti svînta credinţă dat < de> beserica catholicească şi stînd pe lîngă dreptate să te porţi cu care ? " Răspunde craiul: "Voiu". "Vei să fii apărătoriu besericii şi slugilor besericeşti ? " Răspunde craiul: "Voiu". / < f. 115 v. > "Vei crăiia, ţie dată de Dumnedzău să o păzăşti, după dreptate să o chivernisăşti şi să o aperi? " Răspunde craiul: "Voi. Şi cu agiutoriul lui Dumnedzău şi cu sfatul credincioşilor miei, aşia întru toate a păzi le făgăduescu, cum voiu putea mai bine". Obîrşind aceste întrebări craiul, înaintea arhiepiscopului, îngenunchind, luîndu-ş< i> şlicul, dzice aceste cuvinte: "Eu (ime rec = numele), cu voia milostivului Dumnedzău, făcîndu-mă craiu leşăscu, mărturisăscu-mă şi făgăduescu înaintea lui Dumnedzău şi înaintea îngerilor lui, îndată dintru acesta ceas, giudecata şi dreptatea şi pacea besericii a lui Dumnedzău şi norodului pre sama mea dat, după putinţă 
{ 101} şi dreptate a face şi a păzi, prăvind la vredniciia milii lui Dumnedzău, precum mai bine îmi va putea arăta sfatul credincioşilor miei episcopilor şi preoţilor besericii lui Dumnedzău, a da cinstea ce să cuvine şi a ceia ce s-au dat şi aşedzat de chesarii şi craii creştineşti, besericii, întreg voiu păzi. Arhimandriţilor, egumenilor, tuturor ostaşilor şi şleahticilor, cinstea ce să cuvine după svatul credincioşilor miei a arăta şi a da, voiu, şi mă făgăduescu" / < f. 116> Şi aşia pune amîndoaă mînule pre evanghelie dzicînd: "Aşia să mă agiute Dumnedzău şi svînta Evanghelie". Apoi dzice arhiepiscopul această molitvă: "Atot puternice Dumnedzăule, ziditoriul tuturor, împăratul împăraţilor şi domnul domnilor, carele pre Avram credincios robul tău l-ai făcut biruitoriu asupra vrăjmaşilor, lui Moisi şi lui Isus a lui Navi, norodului tău mare biruinţă li-ai dat şi spre speritul David, cuconul tău, l-ai înălţat în împărăţie şi pre Solomon l-ai îndzestrat cu nespuse daruri, a preaînţălepciunii şi a păcii, prăveşte, rugămu-te Doamne, la rugile smereniei noastre şi pre acest şerbu al tău (numele), pre care cu smerita cinste îl cinstim şi îl alegem craiu, înmulţeşte darurile blagosloveniilor tale şi pre dînsul cu driapta puterii tale pururea acum şi fieşteunde îl povăţuiaşte, ca urmînd credinţa lui Avram, blîndeţăle lui Moisi, tăriia lui Isus a lui Navi agonisind, cu smereniia lui David fiind înălţat, cu preaînţălepciunea lui Solomon împodobit, întru toate ţie să-ţ< i> placă şi pre cărarea dreptăţii cu norocit pas de pururea să păşască şi cu coiful acoperemîntului tău să să îmbrace şi cu pavăţa / < f. 116 v. > nebiruită să să acopere, înfăşurat cu armele besericii să dobîndiască cea poftită asupra vrăjmaşilor sfintei cruci, biruinţa, şi să ia izbîndă de năroc şi să le adaogă lor spaimă puterii sale şi pace celor ce vor oşti împreună cu dînsul. Cu veselie să aibă pre Hristos, Domnul nostru, carele cu puterea crucii au sfărîmat iadul, biruind împărăţiia diiavolului, biruitoriu s-au suit la ceriuri, între care toate puterile şi biruinţa crăiilor stă, care iaste mărirea celor smeriţi şi viaţa şi mîntuinţa noroadelor, care petrece cu tine şi împărăţeşte Dumnedzău peste toţi vecii vecilor. Amin". Şi iar ceteşte alte molitve, care pintru lungimea voroavei nu s-au scris aicea. Pre urmă arhiepiscopul îngenunche şi craiul pre cruce şeade culcat. Peaveţii cîntă stihurile carele iarăşi trec aice. Apoi toţi episcopii şi protopopii, cu toată preoţimea, îngenunchind diasupra 
{ 102} craiului fac litie. Care obîrşind-o arhiepiscopul, ceteşte Otce naş < = Tatăl nostru> şi alte molitve şi aşia de iznoavă cetescu altă molitvă pentru craiu. / < f. 117> Şi şedzînd arhepiscopul, iară craiul îngenunchind înaintea lui să dezbracă de hainele preoţăşti, iară arhiepiscopul îş< i> întinge degetul mic, drept în svîntul mir şi îi unge mîna driaptă, începînd de la palmă pîn-la cot şi între spete şi în umărul drept, dzicînd: "Te ungu pre tine întru craiu din untul svinţeniei, în numele Tatălui şi a Fiiului şi al Svîntului Duh. Amin. Pace cu tine". Şi răspund "şi cu Duhul tău". Apoi ceteşte molitva, precum îl pomăzuiaşte craiu, şi altele carele nu le-am mai scris aicea, pentru scurtarea voroavei. Iară pre urmă, după ce citescu molitvele, toţi episcopii, ţinînd pre a mînă pomăzuiturile de bumbac, ştergu locurile cele unse ale craiului, dzicînd ruga aceasta: "Dumnedzău, împărate împăraţilor şi domnu domnilor, prin care împăraţii împărăţăscu şi făcătorii legilor fac giudecăţile, să blagosloveşte acest îmbră< că>mînt crăescu şi fă ca şerbul tău (ime rec), craiul nostru, care iaste să o poarte ca o haină de bune obiceiuri şi fapte svinte, înaintea ta să luminedze şi, după viaţă trecătoare, mărirea vecinică ce nu are svîrşit să moşteniască prin Domnul nostru Isus Hristos". / < f. 117 v. > Şi aşia îmbracă pre craiul în haină, dzicînd: "Ia haina făcută de patru începături, prin care să înţălegi 4 părţi ale lumii a fi supuse puterii dumnedzăeşti; că nime nu poate cu năroc a stăpăni pre pămînt, de nu i să va da putere den ceriuri". Acestea dzicînd arhiepiscopul îş< i> spală mînule şi puindu-ş< i> infula, haina, ceteşte: "Vearoiu vă edinage Boga", i proci < = Cred într-unul Dumnedzău, şi aşa mai departe > şi pre craiul îl duce la scaunul crăescu. Apoi, la liturghie, făcînd toţi episcopii rugă pentru craiul şi, îngenunchind craiul, arhiepiscopul îi dă sabiia, dzicînd ruga: "Priimeşte sabiia de sus dată, de la oltariu, prin mînule noastre, săvai nevrednice", i proci. Şi atunce la liturghie, încingîndu-l cu sabiia, szice arhiepiscopul: "Încinge-ţi sabiia ta, peste mijlocul tău, preaputernice, şi ia aminte că svinţii nu în sabiie, ce prin credinţă au biruit împăraţii". Apoi îi pun corona în cap şi dzice: "Priimeşte corona crăiei, care măcar că de nevrednici, însă de mînule episcopilor ţi să pune în cap, în numele Tatălui şi a Fiiului şi a Duhului Svînt", i proci. Mai pre urmă mărul de aur, rătundirea lumii închipuind-o, în stînga, şi în driapta schiptrului, adecă toiagul crăesc îi dau, szicînd: 
{ 103} "Priimeşte toiagul înţălepciunii şi a adevărului", i proci. / < f. 118> Şi cînd aduce de pune caiul pe prestol, la oltariu, pîne şi vin şi sărută svinţăniile (care să dzice pace) să cuminecă atunce craiul; apoi îl deşcingu de sabie şi după liturghie, după ce-l pun în scaon, atunce arhiepiscopul îl înaltă la crăie şi orînduiala crăiască îi dă, dzicînd aceste cuvinte: "Şedzi şi ţine de acmu locul ţie dat de Dumnedzău", i proci. Apoi arhiepiscopul începe psalmul: " Pre tine, Dumnedzău, te lăudăm", i proci, şi svîrşind stă din driapta răspundzînd: "Dreptatea şi giudecata, gătire scaonului tău", i proci. Apoi ceteşte 2 molitve, după care obîrşesc orînduialeli coronaţiei. Atunce cu toţii, cum sintu strînşi svatul, cum cel besericesc, aşia cel mirănesc, petrec cu mare cinste şi cu multe şiraguri pre stăpînul nou, ducîndu-l la curtea cetăţii, unde stau dvorelnici şi altă adunare, orînduită pre obiceiu ce să face. A doa dzi îi giură ispravnicii tîrgului, aducîndu-i în tipsie cu taftă roşie acoperită cheile tîrgului, făcute de aur şi alte daruri. Apoi face craiul cavaliari, dîndu-le sabii goale, i proci. Şi acestea, pentru mai deşchisăle lucruri şi a crailor leşăşti cu carii să megieşadză ţara noastră, măcar pre scurtu am scris aice; iară / < f. 118 v. > să venim la rîndul istorii domnilor ţărîi noastre, de unde am lăsat. După ce au stătut Alexandru, cneadzul Litvei, la Crăiia Leşască îndată să grăbi a mergi cu oaste asupra tătarălor de la Volga, carii să rocoşisă pre hanul lor şi hanul cerea agiutoriu de la craiul leşăscu. Că rocoşindu-să tătarîi Volgăi asupra hanului lor, anume Şahmat, neputînd sta mai mult Şahmat, căci tătarîi lui să agiunsese cu hanul Crîmului asupra lui Şahmat, care cu 30. 000 de oamini au fost fugit la Cetatea Albă. Acolo vrînd turcii să-l prindză, agiungînd Mengirii hanul Crămului la turci au fugit şi de acolo prin pustiu şi au venit la Chiev. Ce şi acolo n-au putut sta fără de grije; că prindzindu-l voevodul Chievului, l-au trimis la Vilna, în Litva, şi acolo i s-au poroncit să aştepte venirea craiului. Ce pre urmă vădzindu-l că îmblă să scape şi de acolo, l-au închis cu pază tare pre Şahmat. În anul 7010 < = 1502> prestăvitu-s-au Paisie arhimandritul şi egumenul Mănăstirii Putnii. Într-acestaş an, avgust 4 dzile, prestăvitu-s-au şi Athanasie Bolsun, curund după Paisie; amîndoi lăudaţi de viaţă bună / < f. 119> şi curată, care în viaţa lor nemică nu li-au lipsit ce s-au cădzut păstoriei lor ca să nu pliniască. 
{ 104} CÎND AU LUAT ŞTEFAN VODĂ POCUTIIA DE LA LEŞI. Ştefan vodă, fiind gata de războiu, ca un leu ce nu-l poate îmblîndzi nimene şi lui odihna altora îi părea că iaste cu pagubă, au întrat în Ţara Leşască, cu oaste şi au prădat Pocutiia şi o au şi luat-o. Şi dzicia că acel olat l-au luat leşii de la moldoveni, fără cale. Atunce craiul, după ce au făcut sfat pintru Pocutiia ce o luasă Ştefan vodă, au strînsu oaste pre bani şi au trimis de au întrat în ţară şi au făcut multă pagubă. Şi atîta s-au fost supărat alor noştri, pîn< ă> s-au rugat cu toţii lui Ştefan vodă de au eşit de la Pocutiia, însă mai mult de boala ce au avut la picioare, adecă podagrie; şi cetăţile ce le luase li-au întorsu. Scrie letopisăţul leşăscu, că avînd gînd Ştefan vodă să lovască Pocutiia, au îndemnat întîi pre tătarîi Crîmului de au lovit cu pradă la Podoliia şi în Ţara Rusască. După care şi singur Ştefan vodă slobozind oastea asupra Ţărîi Ruseşti, toate ţinuturile între Nistru şi între munte, care loc se numeşte Pocutiia / < f. 119 v. > făr- de nice o dodeială şi făr< ă> nădejdea leşilor o au luat şi o au stăpînit-o Ştefan vodă, dzicînd că locul acela, Pocutiia, au fost de Moldova. Vădzindu-să leşii întru atîtea greutăţi şi griji, trimiţînd adese cărţi leşii la craiul Alexandru, i-au căutat craiului a purcede den Litva. Şi luna lui oc< tomvrie> au venit la Liublin şi acolo au făcut sfat cu sfetnicii săi. Şi din sfatul tuturor au tras oaste cu bani asupra lui Ştefan vodă şi au răscumpărat Pocutiia. Şi au întrat leşii în ţară cu multă scădere ţărîi, aşia cît au căutat lui Ştefan vodă a părăsi şi a eşi den Pocutiia, fiind atunce şi slab Ştefan vodă de picioare; de care slăbiciuni nu peste multă vreme şi-au dat datoriia omenească. S-au fost supărat şi ţărîi cu Ştefan vodă. Acest Ştefan vodă, cum scriu cronicarii leşăşti, şi ales Stricovschie, au fostu om hîtru şi norocit. Om nu naltu la stat, şi la minte ascuţit, isteţu şi ştiutoriu lucrurilor războaelor, făcînd războae cu năroc asupra turcilor, asupra ungurilor, asupra leşilor şi asupra tătarălor, la toţi vecii ştiut. / < f. 120> 7012 < = 1504>. DE MOARTEA LUI ŞTEFAN VODĂ CEL BUNĂ. Nu multă vreme, dacă s-au întorsu Ştefan vodă de la Pocutiia la scaunul său la Suceavă, fiind bolnav şi slab de ani, ca un om ce-au fost într-atîtea războae şi ostenială şi neodihnă în 47 de ani, în toate părţile 
{ 105} să bătea, cu toţii, şi după multe războae cu năroc ce-au făcut, cu mare laudă, au răposat marţi, iuli< e> 2. Fost-au acest Ştefan vodă om nu mare la stat, mînios şi de grabă vărsător de sînge nevinovat. De multe ori la ospeţe omorîia făr< ă> giudeţ. Iară la altele era o întreg la fire, neleneş şi lucrul său îl ştiia a-l apăra. Şi unde nu gîndiiai, acolo îl aflai. La lucruri de războae, meşter; unde era greu însuş< i> de să vîrîia, ca vădzindu-l ai săi să nu s< ă> îndărăpteze. Şi pentru aceia rar războiu de nu biruia. Şi unde îl biruia alţii nu pierdea nădejdea; că ştiindu-să căzut gios, să rădica deasupra biruitoriului. Mai apoi, după moartea lui Ştefan vodă, şi ficiorul său, Bogdan vodă, urma lui luasă de lucruri vitejăşti; cum să tîmplă: din pom bun, roadă bună iasă. / < f. 120 v. > Iară pre Ştefan vodă l-au îngropat ţara cu multă jale şi plîngere în mănăstire în Putna, care iaste zidită de dînsul. Atîta jeale era, de plîngea toţi, ca după un părinte al său, cunoscînd toţi că s-au scăpat de mult bine şi apărare. Şi după moartea lui pîn-astădzi îi dzic sveatîi lui Ştefan vodă; nu pentru suflet, că iaste în mînule lui Dumnedzău, că el încă au fost om păcătos, ci pentru lucrurile lui celi vitejăşti, carelenimeni din domni, nice mai nainte, nice după dînsul l-au agiunsu. Fost-au mai nainte de moarte< a> lui Ştefan vodă, într-acel an, iarnă grea şi geroasă, cît n-au mai fost nice odănăoară; iară peste vară au fost ploi grele şi povoae mari de ape şi multă înecare s-au făcut. Ştefan vodă aproape de moartea sa au chemat vlădicii şi toţ< i> svetnicii săi, boiarii cei mari şi alţii cîţi s-au întîmplat, şi li-ai arătat cum nu vor putea ei să ţie ţara cum o au ţinut-o el. Ce socotind din toţi mai puternic pre turcu, şi mai înţălept, au dat învăţătură să să închine turcilor. Şi de cii au stătut la domnie fiiu-său, Bogdan vodă cel Grozav şi Orbu. Făcut-au Ştefan vodă 44 mănăstiri, fiind însuş< i> ţiitoriu peste toată ţara. Şi au domnit ani 47, luni 2 şi săpt< ămîni> 3. / < f. 122> < Fila 121 r-v. albă. > 7012, < = 1504>. DOMN 19. DOMNIE 19. BOGDAN VOD< Ă> AL 3< LEA>, SIN ŞTEFAN VODĂ CEL BUN. După moartea lui Ştefan vodă, pre carele îl număscu şi pînă astădzi Bun, moartea, hotarul vieţii omului hotăraşte lucrurile şi aţîţă 
{ 106} ori bine de cel bun, ori rău de cel rău domnu a grăi norodul. Precum şi lui Ştefan vodă credzu după moartea lui mai mult şi mai tare i-au dzis cel Bun. Nemuritoriu nume iaste acest epethet: bun. Uitaţi-vă, domnilor, la acest neputred şi nemîncat de viermi nume: bun, ca uitîndu-vă să-l urmaţi şi urmîndu-l să-l agonisiţi. Fericit domnu, după a căruia moarte jăleşte norodul şi-i dzic bun şi milostiv. Stătut-au cu voia tuturor fiiu-său Bogdan vodă la cîrma şi stăpîniia ţărîi, nu mult despărţitcu firea de tată-său. Că după ce au stătut la domnia ţărîi socoti întîi săş< i> aşedză şi să-ş< i> întăriască lucrurile cu megiiaşii săi, să-ş< i> arete nume bun. Şi întîi pre învăţătura tătîne-său, lui Ştefan vodă, trimis-au la Împărăţiia Turcilor pre Tăutul logofătul cel mare şi pedestrime de dărăbani de au dus 10 pungi de bani şi s-au închinat cu toată ţara la sultan Suleiman, împăratul turcescu. / < f. 122 v. > Iară Împărăţiia de bucurie mare cu dragoste i-au priimit şi i-au dăruit toţi banii Tăutului logofătului şi i-au adus în ţară. Şi au zidit pre acei bani beserică în sat în Bălăleşti, la ţinutul Sucevei, unde stă şi pîn< ă> astădzi. După aceia au trimis soli la Alexandru cel < loc gol>, craiul leşăscu, ce era pre aceia vreme, pe carele l-au aflat solii lui Bogdan vodă dus din Radomna la Cracău, fiind bolnav de boala ce-i szid doftorii paralisis. Acolo aflîndu-l solii lui Bogdan vodă pre Alexandru craiul, între alte arătate legături de prieteşug între dînşii au cerşut Bogdan vodă pe sora craiului, pre Elisafta, luiş, doamnă, făgăduindu-să că va întoarce Tismeniţa şi ţinutul Cesibişii craiului, care ţinuturi li-au fost luat tată-său, Ştefan vodă, de la leşi şi li-au fostu încă stăpînind Bogdan vodă, precum scrie Mehovita şi nu le întorsese leşilor. Ori că măcar că nu le avea acestea Bogdan vodă, iară gîndiia să le ia de la leşi; într-alt chip nu poate afla cronicariul leşăscu. Vrînd Bogdan vodă să să arete leşilor şi blînd şi simăţ n-au priimit nice fata, nice muma fetei pre Bogdan vodă pentru grozăviia lui care o avea la faţă şi orbu de un ochiu. Iară nevrînd leşii, să întărîta pre Bogdan vodă şi din priiatin să-l facă nepriiatin / < f. 123> au aruncat asupra fetei cum nu i-ar fi voia. Şi aşia mulţămind craiul de daruri lui Bogdan vodă prin soli, pintru logodna au arătat lucru îndoit. Alexandru craiul, după ce au pornit pre solii lui Bogdan vodă, n-au fost fără grijă de Podoliia şi de Ţara Rusască, ce sfătuia cum ar putea să depărtedze pre Bogdan vodă de la Pocutiia, şi orînduisă lefe slujitorilor pintru apărarea marginilor Ţărîi Leşăşti. Că Bogdan vodă, măcar că din soliia dintîi pierdusă nădejdea de sora craiului să o aibă 
{ 107} luiş doamnă, ştiind că muma fetei mai mult sta împrotivă, iară după ce oblici că au murit muma fetei, de iznoavă au trimis Bogdan vodă soli la craiul, socotind că nu-i va apăra craiul pe soru-sa, de vreme că murisă măsa; şi nice cum n-au priimit fata să margă după Bogdan vodă. CÎND AU PRĂDAT BOGDAN VODĂ POCUTIIA. Vădzind Bogdan vodă că-ş< i> pierdu nădejdea de fata aceia, gîndi să-ş< i> răscumpereruşinea sa cu singe nevinovat. Şi lăsînd inima cea prietenească, de arme să apucă. Şi strînsă toată ţara şi au întrat în Ţara Leşască la Pocutiia, unde aflînd / < f. 123 v. > cetăţile negrijite, nici alte oşti, pre< a> lesne o dobîndi. şi au lăsat oamenii săi în Pocutiia, iar el s-au întorsu înapoi. CÎND AU PRĂDAT LEŞII ŢARA MOLDOVEI. Vădzind leşii pguba ce le făcusă Bogdan vodă, nu suferiră, ce de grabă strînsără oaste pre bani, 4000 de oşteni şi i-au trimis în Ţara Rusască; carii, lovind la Pocutiia pri oaminii lui Bogdan vodă ce-i lăsasă să apere Pocutiia, îi împinsără înapoi. Şi pre urmă au prădat leşii ţara pîn-la Botăşani, unde au perit doi fraţi şlehtici, ce le dzicea Strus, oamini aleşi, vitiaji, tineri amîndoi, podoaba şlehtii ruseşti. Era numele acestor 2 fraţi Şneaşni şi Gheorghie. Însă cădzind întîi în războiu Şneaşnii şi vădzindu-l frate-său Gheorghie cădzut au nevoit să-l apere şi cădzind cu calul l-au prinsu viu oamenii lui Bogdan vodă şi pre dînsul; pre carele, ducîndu-l la Bogdan vodă, împreună cu alţi robi, îndată au poroncit Bogdan vodă, înaintea lui, de li-au tăiat capetele. Ce aceasta perire a celor puţini leşi, mare perire au adus ţărîi; că îndată agiungînd leşii pre oastea lui Bogdan vodă şi dînd războiu tare, au rămas biruiţ< i> oamenii lui Bogdan vodă. / < f. 124> Cădzut-au într-acel războiu pîrcălabul de Hotin, iară însuş< i> hatmanul Corpaciu, scrie cronicariul, de abiia au scăpat. Prins-au pre mulţi dintre boiarii de ţară şi pre toţi, în mîniia acelor doi fraţi, ducîndu-l la Cameniţă, i-au omorît. Iară nu scrie liahul Mehovita, nice Vapovschie, cum s-au obîrşit pe urmă acia oştire cu Bogdan vodă. 
{ 108} Dzice Cromver, cronicariul leşăscu, că el aşia au aflat că cu tocmala între Bogdan vodă şi Alexandru craiul s-au hotărît între dînşii armele şi dovadă pune cronicariul de scrisorile craiului ce s-au aflat în visteriile Cracăului, care scrisori deplin dovedesc precum şi a triia oară după războiul şi prada leşilor ce au făcut în ţară, de iznoavă au trimis Bogdan vodă trei soli la craiul leşăsc, carii au aşădzat aceste legături între dînşii: să de< a> craiul pre soru-sa Elisafta după Bogdan vodă, numai să priimască Bogdan vodă legea besericii apusului, cu toată curtea sa, să urmedze rînduialeli besericii rîmleneşti şi să facă beserici în ţară, în care preuţii Rîmului, după orînduiala unuia papei Romei şi singur papa să întăriască cununiia lui Bogdan vodă cu sora craiului Alexandru; să să plece Bogdan vodă cu toată ţara crailor leşăşti. Şi aşia, cu alţi domni creştineşti, Bogdan vodă să rădice oaste asupra turcilor. / < f. 124 v. > Ce acestea nu s-au putut hotărî între Bogdan vodă şi între craiul Alexandru, pentru moartea ce s-au tîmplat craiului Alexandru. Şi nu s-au putut isprăvi nici de o parte. Că stînd Jicmont craiul leşăsc pre urma frăţine-său lui Alexandru, toate acelea s-au uitat. Şi scrie cronicariul leşăscu cum să le fie trimis Bogdan vodă toate acele scrisori înapoi la Jicnîmont, craiul leşăscu. CÎND AU PRĂDAT RADUL VODĂ, DOMNUL MUNTENESC, PUTNA. Pre aceia vreme, Radul vodă, domnul muntenescu, neavînd nice o pricină asupra lui Bogdan vodă, sculatu-s-au cu toată puterea sa şi cu Roman pribagul de au întrat în ţară şi au prădat şi au arsu ţinutul Putnii şi pe de ceia parte de Siretm de au făcut multă pradă şi perire şi s-au întorsu înapoi. 7015 <  = 1507>, oct< omvrie> 28. CÎND AU MERSU BOGDA VODĂ ÎN ŢARA MUNTENIASCĂ ASUPRA RADULUI VODĂ. Vădzind Bogdan vodă cîtă pagubă i-au făcut Radul vodă în ţara sa, nu putu suferi (la oamenii cei mari cu greu să pot suferi acele ce aduc mişcurare şi uitare cinstei numelui său) atîta răsipă, socotind şi numele tătîne-său, lui / < f. 125> Ştefan vodă, să nu piară şi el ispitit fiind în 
{ 109} cîteva rînduri cu lucrurile războaelor, spre care mai mult îş< i> videa firea plecată, vrînd să urmedze lucrurile tătîne-său, despre partea vitejiei, sculatu-s-au cu toată puterea armelor sale, trăgînd agiutor şi spre săcui, au purces spre ŢaraMunteniască şi au întrat la locul ce să chiam< ă> Rătedzaţii, la Movila Căiatei, peste Rîmnic, oct< omvrie> 28, unde au şădzut 10 dzile, prădînd şi ardzind de la Milcov pîn-la Rîmnic şi în gios pe de îmbe părţile pîn-în Siretiu. Şi, iată, acolo l-au tîmpinat soli de la Radul vodă, un călugăr, Maximiian, de niamul dispoţilor greceşti. Şi s-au rugat lui Bogdan vodă ca să facă pace cu Radul vodă, aducînd aminte lui Bogdan vodă datoriia creştiniască la care sint datori domnii creştineşti să să uite pururea. Şi aşia, acia solie a Radului vodă pintr-acel călugăr au încheiat pacea între Bogdan vodă şi între Radul vodă. Iară letopisăţul lui Ureche vor< nicul> scrie că, pentru voia şi rugăminte< a> călugărului Maximiian, au făcut Bogdan vodă pacea cu Radul vodă. Trimis-au şi Bogdan vodă solii săi la Radul vodă pintru mai mare încredinţarea şi întemeiarea între domni. Giurat-au Radul vodă cu boiarii săi cum va ţinia pacea neclintită şi hotarul ţărîi, pre unde au fost, să-l întoarcă Radul vodă /  < f. 125 v. > lui Bogdan vodă şi alte prădzi ce au făcut ţărîi Radul vodă. Şi aşia s-au întorsu Bogdan vodă cu pace la ţara sa. Însă de acestea nemică nu pomenescu cronicarii leşăşti, de Radul vodă ce au mersu cu Roman pribagul de au prădat ţinutul Putnii, şi cum au mersu Bogdan vodă în Ţara Munteniască asupra Radului vodă nu pomenescu, nice să află scris. 7016 < = 1508>. DE MOARTEA RADULUI VODĂ, DOMNUL MUNTENESCU. Au deprinsu lumea adea a dzice că de n-ar fi moarte în lume, mai bine ar fi. Ce mare greşală fac într-aceasta. Că nu numai firii omeneşti, ce şi politiei iaste trebuitoare moartea. Şi aicea să să uite la Radul vodă. De nu l-ar fi hotărît moartea, poate de iznoavă s-ar fi aţiţat perire şi răsipă bieţilor munteni. Că cine era Bogdan vodă pre aceia vreme, n-ar fi trecut să nu fie răscumpărat despre Radul vodă stricăciunea ţărîi sale. şi aceasta s-ar fi făcut iar cu răsipa bieţilor lăcuitori a Ţărîi Munteneşti. Trebuitoare, dar, iaste în lume moartea, care nu altă, ce hotar face lucrurilor omeneşti. 
{ 110} Murit-au, dar, Radul vodă într-acest an, după Paşti, stînd pre urma lui domnu Ţărîi Munteneşti cumplit Mihnea vodă, carele au omorît / < f. 126> pre boiarii munteneşti. Rău au deprinsu a părea a o samă de domni acestor ţări, căci pre cei cumpliţi şi răi domni îi huleşte lumea. Ar vrea de toţi într-un chip să scrie istoriile lumii; ce aceasta în zădar o fac. Căci s-ar lăuda numai cei răi şi cumpliţi domni, într-un chip cu numele celor buni şi milostivi, nemică altă n-ar fi, făr-cît hulă celor buni şi laudă celor răi. Ce căci muritorii mai mult aliargă după laudă, decît după hulă, ar alerga toţi domnii după răutăţi şi tirănii. CÎND AU PRĂDAT BOGDAN VODĂ ŢARA LEŞASCĂ ŞI AU AGIUNSU PÎNĂ LA LIOV. În anul de la naşterea Domnului nostru Iisus Hristos 1509, iară de la Adam 7017, după toate soliile lui Bogdan vodă la craiul leşăsc pentru Elisafta, sora craiului, cum s-au pomenit mai sus, că după moartea lui Alexandru craiul, la care făcîndu-să în 2 rînduri solii, trimiţind Bogdan vodă pintru sora craiului, şi stînd frate-său Jicmont al < loc gol>, cel întîi craiu leşăscu cu acest nume, căruia i-au fost întorsu Bogdan vodă toate acele aşădzămînturi ce îmbla să să facă şi poftiia leşii între dînşii şi Bogdan vodă, cum s-au dzis mai sus, / < f. 126 v. > vădzindu-să can ruşinat pentru Elisafta, sora acestor crai, că acest Jicmont au fost frate lui Alexandru craiului, pentru cari de i-au fost şi făgăduit craiul Alexandru lui Bogdan vodă să i-o dea, iară cu grele poncturi; să-ş< i> părăsască Bogdan vodă legea pravoslavnică şi să priimască legea, orînduiala Rîmului, socoti să-ş stîngă acia ruşine de spre craiul leşăscu cu singe nevinovat. Şi aşia, de iznoavă au început a strînge oaste Bogdan vodă şi au purces la Ţara Podoliei. Ce oblicind craiul ungurescu, Ludovic, ficiorul lui Vladislav de gătirea lui Bogdan vodă alupra leşilor, îndată au răpedzit soli, pre Ştefan Telenţii, ca să-l poată întoarce pre Bogdan vodă de la acia gătire şi ca să-l împace cu leşii. Ce nemică n-au folosit soliia craiului ungurescu. Că Bogdan vodă au pripit de au trecut apa Nistrul, vineri, iul< ie> 29 şi au întrat la Rusim Podoliia şi simbătă au sosit la Cameniţă. Şi de cii au slobodzit oastea în pradă pîn-în Liov, dîndu-le vină că n-au lege, pintru strîmbătăţile ce fac, alta că va 
{ 111} să-ş< i> răscumpere Pocutiia, a triia şi pintru sora lui craiu, Elisafta, ce n-o giuruisă Alexandru craiul. Deci ardzind şi prădînd ţara, au mersu la Liov de au bătut cetatea cîteva dzile şi nu o au dobîndit; / < f. 127> iară multă avere au luat dintr-însa. Şi singur Bogdan vodă cu capul său au lovit cu suliţa în poarta Liovului, care şi astădzi spun că să cunoaşte sămnul şi nice leşii nu tăgăduesc de aceasta, ce încă ei mai tare mărturisăscu că au fost adevărat, aşa. Închinatu-s-au cetatea Rohatinul, ce iaste o milă de loc de la Liov, căci alte tîrguri pin pregiur le arsese. Şi de acolo au luat cîtăva avere. Luat-au şi clopotul cel mare din Rohatin, care l-au dus în oraşul Sucevii, scaunul Ţărîi Moldovii pre aceli vremi şi l-au pus la mitropolie. Era bucuroşi şi căminicenii lui Bogdan vodă, fiind de lege pravoslavnici toţi, şi podolenii, şi pe semne avînd dodeială de leşi pintru lege, să fie toţi uniiaţi. Cum mai pre urmă, după moartea lui Ioan al 3< -lea>, Sobeţchii, craiului, prin toată Ţara Leşască şi Rusască şi Podoliia făcusă unie. Scrie Miron, ce-au fost logofăt mare, cum ţinia minte în poarta Liovului scris chipul lui Bogdan vodă, care după multă vreme stînd, l-au ştersu leşii. Robit-au multă boerime leşască, făr-altă mulţime de oameni proşti. Şi aşia cu dobînda şi izbînda aceasta / < f. 127 v. > s-au întorsu Bogdan vodă din Ţara Leşască la scaunul său, la Suceavă. Şi robilor ce-i adusese den Ţara Leşască, li-au împărţit hotară în ţara sa. Şi de ci ş-au luat doamnă de ţar< ă> şi au făcut pre Ştefan vodă cel Tînăr. 7017 <  = 1509>, iulie. CÎND AU PRĂDAT LEŞII ŢARA MOLDOVEI. Înţălegînd Jicmont, craiul leşăscu, această pradă a Ţărîi Leşăşti, făcută de Bogdan vodă, de sirgu au mersu de la Cracău la Liov, cu oaste în fial< ă>. Şi acolo, la Liov, de sirgu s-au strînsu la dînsul toată şliahta rusască, şi de la Podoliia şi den Ţara Leşască, gătindu-să asupra lui Bogdan vodă. Înţălegînd frate-său, Vladislav, craiul ungurescu, au trimis soli la frate-său Jicmont, poftindu-l să părăsască acia gătire de oaste asupra lui Bogdan vodă, şi mai bine să să împace cu dînsul, aducîndu-i aminte pagubele lui Albreht, frăţîne-său, ce au luat de la Ştefan vodă la Codrul Cozminului. Socotiia Vladislav, craiul ungurescu, că de să va pustii Ţara Moldovei, va fi pricina Crăiia Leşască de va porni 
{ 112} asupra sa pre mai marele vrăjmaş, pre Turcul, rîdicîndu-să atunce Turcul şi asupra Crăiei Leşăşti şi Ungureşti. / < f. 128> Că turcii, pustiindu-să Moldova, ari aşădza-o cu turci, sau cu tătari. Ce Jicmont craiul n-au priimit acel sfat şi învăţătură a frăţine-său, lui Vladislav craiul ungurescu, ce au orînduit toată oastea crăiască şi au dat-o pre sama lui Nicolae Cameniţchii, voevodul Cracăului, hatmanului celui mare a Crăiei Leşăşti (că singur craiul, pentru boală ce avia, din care boală şi curund moarte i-au sosit, n-au putut merge). Şi aşia Cameniţchii hatmanul, pornindu-să de la Liov, au tricut Nistrul în ţară, prădînd şi ardzind ţara. Era într-acia oaste leşască şi oaste streină, cehi şi nemţi, şi un polcovnic al său, anume Cernu, carele pe de altă parte multe sate, tîrgşoare, au arsu, de li-au lăsat numai locul. Şi aşea oastea leşască, după ce au trecut Nistrul în aceasta parte, prădat-au Cernăuţii, Dorohoiul, Botăşanii, Ştefăneştii şi Hotinul. Şi prădînd în lungu şi în curmeziş ţara, au agiunsu pîn< ă> supt Suceavă. Căci Bogdan vodă, după cum scriu cronicele leşăşti, după prada ce făcusă în Ţara Leşască, slobodzisă toate oştile pre acasă. Ce i-au căutat de-odată a să da în laturi de la Suceava. Iară leşii, neputînd strica nemică cetăţii Sucevei, au prădat 20 de dzile ţara. Scrie letopisăţul lui Ureche vor< nicul> că un om, anume Vasco, de ai noştri, avînd mînie pre alt Vasco, ce i-au fost luat muiarea, s-au închiat / < f. 128 v. > la leşi, de au prădat pretiutindirea, ştiind că n-are cine le sta împrotivă; şi pre vrăjmaşul său acela încă l-au prinsu şi l-au înţăpat. Iară craiul, lui Vasco, pintru acea slujbă, i-au dat Hotniţă, un sat ce iaste supt Iaroslav, să şadă pîn-la moartea lui. Iară leşii, după pradă ce-au făcut, s-au întorsu înapoi spre ţara sa, cu mult plian şi robi. Ce neutînd leşii duce atîta dui< u>m pre cale, au poroncit de li-au tăiat şi li-au ucis. Şi sosind Cameniţchii hat< manul> cu oştile la Nistru, unde începusă şliahta a trece Nistrul, iară oastea cea pre bani şi curtea crăiască au fost rămas înapoi, aproape de marginea Nistrului, de ceasta parte, cărora rămăsese cap Tvorovpii de la Buceci, om ispitit la lucrurile războaielor. Iată acolo i-au agiunsu o sumă de oşteni de a lui Bogdan vodă. Stătut-au tare leşii la războiu, iară şi moldovenii încă tare le da războiu. Şi aşia de îmbe părţile aţiţîndu-să tare bătae, iară fiind moldovenii mai puţini, au dat dos. Şi luîndu-i în goană leşii, mulţi au cădzut în prinsoari, anume, din 
{ 113} capete: Matei logofătul, Cîrje şi Homelnicul, amîndoi ori stolnici, ori medelniceri; că cronicariul leşăscu îi scrie şafari, Patrichie şi Dorohei şi alţi mulţi boiarinaşi de ţară, ca la 50, cărora din poronca lui Cameniţchii li-au tăiat capetele, dzicînd cum / < f. 129> că şi Ştefan vodă, tatăl lui Bogdan vodă, pre oaminii leşăşti ce-i prinsese la Trîmbovle, i-au tăiat cu toporul în Podhaeţ. Cărra vădzindu-le Cameniţchii mormînturile şi movila, au lăcrămat şi s-au giurat să facă şi el aşia oamenilor lui Bogdan vodă. Tîmplatu-s-au acesta războiu în dzua unui svînt ce-i dzic leşii Franceşcu, în oc< tomvrie> 14 dzile, după calendariul lor. Şi de atuncea şi mai mult sărbadză leşii pre acel Franceşcu. Scriu cronicile leşăşti să fie fost şi turci în oastea lui Bogdan vodă. Şi aşia Cameniţchii hat< manul> cu izbîndă den Moldova şi cu robi au aflat pe craiul în Liov foarte bolnav, unde, iată, de iznoav-au venit soli de la Vladislav, craiul ungurescu, anumi Ozvald Carlampii şi Betlen Vernomic şi au aşădzat pace cu Bogdan vodă într-acesta chip: să întoarcă Bogdan vodă leşilor toată paguba care au făcut în Ţara Rusască şi craiul încă să întoarcă robii şi alte pagube lui Bogdan vodă. Şi aşia s-au sfîrşit oştirea între Jicmont craiul şi Bogdan vodă. Scrie letopisăţul lui Ureche vor< nicul> precum Jicmont, craiul leşăsc, după prada ce au făcut leşii în Moldova, el au trimis la Vladislav, craiul unguresc, ca să nevoiască să facă pace cu Bogdan vodă, / < f. 129 v. > ştiind că Bogdan vodă va vrea să-ş< i> întoarcă mai cu asupră de la leşi. Pre aceastaş vreme au venit hanul Crîmului cu oştire asupra nohailor. Ce strîngîndu-să nohaii au dat tare războiu crîmlenilor şi i-au bătut, cît 2 nepoţi ai hanului au cădzut într-acel războiu şi singur hanul, cu puţini, abiia au scăpat. Într-acest an mare cutremur au fost în Ţarigrad, în 40 de dzile. Surpatu-s-au multe geamii turceşti. Iară, vrînd Dumnedzău, besericile creştineşti le-au ferit. Multe mii de oamini au perit de acel cutremur, cît au căutat împăratului turcescu a fugi la Odriiu; ce nice acolo nu s-au cutedzat a să aşădza, ce în cîmpu cu corturile au şedzut. Într-acest an s-au prestăvit şi acel Techel, vestit tălmăcitoriul legii lui Mehmet. 
{ 114} 7018 <  = 1510>. CÎND AU PRĂDAT BET CHIRII SULTAN CU TĂTARÎI ŢARA MOLDOVEI. Întrat-au Bet Chirii sultan, ficiorul hanului, nepotul împăratului, fără veste pe trii locuri de au prădat Ţara Moldoveii cu multă mulţime de tătari, de la Orheiu pîn-la Dorohoiu şi pe Prut în sus, unde multă pradă şi robire de oamini au făcut şi plian / < f. 130> de dobitoace au luat. Atunce sultanul să să fie rănit de sigiată, de care rană au murit. În anul de la Hristos 1509 Vasilie Ivanovici, împăratul Moscului, luni în urma lui oct< omvrie>, au luat mare den Litva, anume Peco. Acest tîrgu stă de asupra unui iazer mare, pre care îmblă şăici şi alte vase mai mici. Cură dintr-acel iazer apă prin mijlocul oraşului şi în 6 mile de la oraş cade acea apă în iazerul ce-i dzic Ciuciuco, spre Ţara Iflantiei, de la Riga 60 de mile, de la Novogorodul cel mare 36 mile, de la Narva şi de la Ivangorod, care sînt cetăţi cu scalele sale, de 46 de mile. În anul 7019 <  = 1511> fev< ruarie>, miercuri, în săptîmîna albă, au murit Mariia, doamna lui Ştefan vodă cel bun, muma lui Bogdan vodă, fata Radului vodă şi cu cinste o au îngropat în Mănăstirea Putna. Dintr-acest an au murit şi Tăutul logofăt, carele au făcut Mănăstirea Trestiiana, în ţinutul < loc gol>, la văletul 7004 <  = 1496>, precum iaste scris numele lui pri clopot. 7012 <  = 1513>, av< gust> 22. CÎND AU PRĂDAT MENDI GHIRII HANUL CU TĂTARÎI LITVA ŞI BET CHIRII, FICIORUL HANULUI, AU PRĂDAT MOLDOVA. Pre aceasta vreme Mendi Ghirii hanul au prădat Litva / < f. 130 v. > pîn-la Vilna, de au făcut multă pagubă şi mulţi robi au luat. Aşijdirea pre aceia vreme Bet Chirii, ficiorul hanului, au întrat în Moldova şi au prădat ţara pîn-la Iaşi. Ars-au şi tîrgul Iaşii şi ţinutul Cîrligăturii şi au agiunsu pîn-la Dorohoiu şi pîn-la Ştefăneşti. Iară alţii au prădat în gios, la Lăpuşna şi la Chigheciu. Şi de sirgu vrînd să iasă cu robii, multe suflete şi robi s-au înecat în Nistru. Iară asupra acelor tătari trimis-au Bogdan vodă pre Corpaci, hatmanul său, de i-au lovit cu 1000 di oamini. Şi nesocotit dîndu-le războiu, au perit de-ai noştri 700, iară 300 au scăpat. Iară tătarîi cu pagubă mai multă de apă decît di oaste avînd, s-au întorsu la Pericop. Iară Bogdan vodă, îngrozindu-să de 
{ 115} acea pagubă, au trimis la craiul leşăscu soli de au poftit agiutoriu împrotiva tătarălor, de vor vrea să vie de iznoavă, ca să să apere, alta pintru ca să-i sloboadză solii să triacă la Moscu. Şi de toate i-au făcut craiul pri voe. DE NIŞTE TĂTARI CE-AU VINIT DE IZNOAVĂ DE AU PRĂDAT ŢARA MOLDOVII. Nu multă vreme trecînd, ce într-acelaş an, au întrat tătarîi / < f. 131> cu oaste mare în ţară. Şi făcînd multă robie şi pradă şi întorcîndu-să înapoi, iară Bogdan vodă i-au lovit cu oaste proaspătă şi au scos tot plianul de la dînşii. Iară în anul 1510 venit-au la Jicmont craiul leşăsc sol de la Iulie, al doile< a> cu acest nume papă Rîmului, anume Iacob Peso, carele au aflat pe craiul la Cracău, îndemnînd papa pe Jicmont craiul, împreună cu alţi domni creştineşti asupra turcilor, sfătuindu-l să facă pace cu domnii Moldovei şi să aşedze Ţara Leşască de spre Moldova şi Ţara Litvei despre Moscu şi să să împreune oştile lui Vladislav, craiul ungurescu şi să purceadză asupra turcilor. În luna lui martie 12 dzile după calendariul leşăscu, au mărsu sol şi de la Bogdan vodă la Jicmont, craiul leşăscu, unde aflîndu-să acolo şi solii turceşti, a patra dzi după ce au pornit pre solii turceşti s-au împreunat soli lui Bogdan vodă cu craiul Jicmont, aducînd aur, argint, ce au fost luat de pre la beserici cînd au prădat Ţara Rusască. Şi robii de îmbe părţile atunce s-au întorsu. / < f. 131 v. > Şi făcînd de iznoavă legătură de pace, s-au întorsu solii lui Bogdan vodă înapoi. 1511. Iară în luna lui mai 13 dzili au mersu de iznoavă soli de la Bogdan vodă la Jicmont craiul leşăscu şiatunce au fost voroavă pintru oştirea lor asupra turcilor. Venise atunce şi de la ispravnicul besericii Cetăţii Albe un sol la Jicmont, craiul leşăscu, îndemnîndu-l asupra turcilor (Urîtă stăpînirea turcilor di pe aceli vremi, cînd încă nu spusese de tot aceste ţări, o socotiia. După ce dzici, sărace creştine, de giugul cest de acmu ? ). Şi puţin pe urmă au nemerit soli şi de la împăratul Moscului, aşedzind Litva despre Ţara Moscului. Scriu cronicarii leşăşti că la noe< m>v< rie> 7 dzile, după calendariul lor, de iznoavă au trimis Bogdan vodă sol la Cracău, la Jicmont, craiul leşăscu, cerşind agiutoriu de la craiul împrotiva tătarălor crîmleni. Şi 
{ 116} au cerşut slobodzenie solului său să triacă şi la Vasilie, / < f. 132> împăratul Moscului, cu voia craiului, pîn-în Litva. Şi i-au slobodzit craiul solul de au trecut la Moscu cu pace. Pre aceia vreme s-au aţiţat spurcata eriticie a lui Martin Liuter, fiind om învăţat în theologhie, în oraşu Vetimbergu, în Ţara Saxoniei, pri unde a besericii apusului s-au escat învăţătura lui. Iară în anul 1511 de iznoavă tătarîi Crîmului într-acest an, au întrat în ţară, împrotiva cărora au purces Bogdan vodă, avînd şi 4000 de leşi, cu hatmanii leşăşti într-agiutor, anume Stanislav Lascoronschii şi Tvorovschii şi unguri mai bine de 800. Ce gătindu-să Bogdan vodă să lovască pre tătari, iară nohaii înţălesese de întrarea crîmlenilor în ţară, ce i-au lovit ei mai întîi în Crîm, de au căutat crîmlenilor a lăsa toată dobînda şi să să apere de nohai. Ce pîn-a să întoarce hanul la Crîm, nohaii, cu toată prada ce au putut apuca din Crîm / < f. 132 v. > au trecut Volga. Şi aşia ţara au hălăduit de pradă. Pre aceasta vreme mari amestecături în părţile turceşti era. Că Salim beg (sau Selim), ficiorul lui sultan Baezit, vrînd să omoară pre tată-său, să fie el împărat, au supus întîi supt stăpîniia sa cetatea Chefia, ce iaste diasupra Mării Negre, în Crîm. Şi aceasta au fost dobîndit moşu-său, sultan Mehmet, mai nainte, de la enovedzi. Şi au luat şi Cetatea Albă şi Chiliia de supt ascultarea tătîne-său lui sultan Baezit, care pre aceli vremi, fiind şi bătrîn şi avînd nevoe de împăratul persilor, pierdzind cîtăva oaste a sa cu persii, au dosit din Ţarigrad sultan Baezit, la Odriiu. Iară Selim, audzind de tată-său că s-au dat la Odriiu şi fiind la un cuvîînt cu hanul Crîmului, avînd crîmleni, sîrbi, bulgari şi turci cu sine, au purces asupra tătîne-său, lui sultan Baezit, spre Odriiu. Ce audzind bietul tată-său au strînsu şi el oaste şi au purces împrotiva ficiorului său celui rău. Şi aşia l-au înfrîntu, cît abiia au scăpat Selim cu ficiorul hanului. / < f. 133> Iară curund după aceasta, la anul 1512, fiind bătrîn sultan Baezit, de bună voe au lăsat împărăţiia ficiorului său. Iară el singur ş-au ales loc de traiu oraşul Hamazia, în Ţara Siriei; care după ce au mersu acolo, a doa dzi au murit. 7022 <  = 1514>. CÎND AU VENIT TRIFĂILĂ CU OASTE UNGURIASCĂ ASUPRA LUI BOGDAN VODĂ. Într-acest an a domniei lui Bogdan vodă, fără veste au întrat în ţară un Trifăilă, ce să făcia ficior de domnu. Ce oblicind Bogdan vodă, cu 
{ 117} cine au putut, pevreme de iarnă, cînd toate oştile au deprinsu a fi în odihnă pre la casăle sale, au eşit la pod din gios de Vasluiu, fev< ruarie> 27. Şi, înfrîngîndu-l ai noştri, i-au topit toate oastea lui; şi pre dînsul încă, prindzindu-l viu l-au dus la Bogdan vodă şi i-au tăiat capul. La anul 1514 Vasilie, împăratul Moscului, au luat / < f. 133 v. > vestit oraş şi cetate tare, Smolensca, după ce l-au bătut 12 săptămîni. Mult singe s-au vărsat mai nainte vreme, a moscalilor, pintru acest Smolensc, pe vreme< a> crailor leşăşti, a lui Cazimir, a lui Albreht şi a lui Alexandru, pre a cărora vremi să ispitiia în multe rînsuri moscalii cu oştile sale de au mersu asupra Smolenscului, la Litva. Ce pe vremea lui Jicmont craiului, fiind ispravnic cetăţii Smolenschii un Solohur, om bărbat la apăratul cetăţii, scriu cronicile Litvei, că cu vicleşug să fie luat moscalii cetatea Smolensca, să fie agiunsu la altă oaste ce era pre aceia vreme pus pintru paza cetăţii cu acel Solohur. Ci oricum o au luat-o moscalii, fiind singur Vasilie, împăratul Moscului, la acia oştire. Multă avere au scos di acolo cu sine moscalii, la Mosc. Iară în anul de la Hristos 1516, iară de la zidirea lumii 7024, mart< ie> 10, au murit Vladislav, craiul ungurescu şi a cehilor, fiind de vîrstă de 60 de ani. Şi în locul lui au stătut craiu / < f. 134> fiiu-său Ludovic, fiind de 10 ani. 7025 <  = 1516>, noe< m>v< rie> 8, într-acest an semne mare s-au arătat pre ceriu şi de mierat vecilor; de spre miadzănoapte au strălucit ca un chip de om, stînd multă vreme. Şi iar s-au ascunsu în văzduh. Aşijdirea curund după acelaş semnu, într-aceiaş< i> lună, au fost cutremur mare de pămînt, într-o luni. 7025 <  = 1517> ap< rilie> 18. DE MOARTEA LUI BOGDAN VODĂ. În anul acesta Bogdan vodă, sin Ştefan vodă cel bun, datu-ş-au datoriia firii omeneşti. Răposat-au în tîrgu la Huşi, şi de acolo ducîndu-i oasăli în Mănăstirea Putna, cu cinste l-au astrucat lîngă tată-său, Ştefan vodă, nu cu puţină laudă pintru lucruri vitejăşti ce au făcut. Că nu în beţii, nici în ospeţă / < f. 134 v. > ce ca un străjer în toate părţi< le> au priveghet, ca să nu ştirbască ţara ce-i rămăsese de la tată-său. Multe lucruri bune au făcut. Iară ce s-au lucrat în lontru, sau în ţară la noi, despre partea giudeţălor şi a dreptăţii, nu aflăm. Cunoaşte-să că unde 
{ 118} nu-s pravile, den voia domnilormulte strîmbătăţi să fac. Domnit-au Bogdan vodă ani 12 şi luni 9. / < f. 135 v. > < Fila 135 albă>. 7001 <  = 1493>. VALAHIA. DOMN 11. DOMNIE 11. RADUL VODĂ AL 4< LEA>, CE SĂ NUMEŞTE CEL MARE. Acest domn au făcut Mănăstirea den Dial şi au avut multe războae cu Ştefan vodă, domnul Moldovei. Pîn< ă> şi ăre doamnă-sa Mariia şi pre fiică-sa Voichiţa li-au robit Ştefan vodă şi iar nenorocit Radul vodă, că tot el au rămas biruit. Şi au murit în scaon, domnind ani 15. În dzilele acestui domnu să tîmplasă de scosese den scaon Amira, împăratul, pre svîntul Nifon, patriiarhul Ţarigradului, şi-l trimisese la închisoare la Odriiu. De a căruia svîntă şi bună viaţă eşind vestea în toate părţile, s-au audzit şi în Ţara Rom}niască şi au înţăles şi domnul Radul vodă de bărbăţiile cele sufleteşti ale svîntului. Şi au trimis cu rugăminte la acest svînt părinte / < f. 136> părinte ca să vie în ţara lui, că-l pofteşte ţara. Iară svîntul i-au dat răspunsu dzicînd: Măriia ta însuţ< i> vedzi goana şi închisoarea mea, care iaste de la vrăjmaşii cei adevăraţi ai lui Dumnedzău. Dar cum voiu veni în ţara ta ? Iară domnul iară i-au trimis cuvînd dzicîndu-i: "Nu purta grijă de aceasta, că grijea mea iaste". Iară svîntul patriiarh iar i-au dat răspuns dzicînd: "Cum ştii, aşia fă". Şi îndată au trimis Radul vodă la Împărăţie de au cerşut pre acest păstor mare. Şi nu-i fu peste voe, ce i să împlu voia de la Împărăţie. Şi de grabă trimise de aduse pre svîntul în ţara sa şi-i dede toate pre mînă dzicînd: "Eu să domnescu, iară tu să ne îndreptezi şi să ne înveţi legea lui Dumnedzău şi să ne fii tată şi păstoriu, mie şi tuturor oamenilor şi solitoriu la Dumnedzău". Iară el află turma neplecată şi neascultătoare şi beserica răzvrătită şi cu obiceaiuri rele şi nesocotite. Şi chemă pre toţi egumenii de la toate mănăstirile Ţării Munteneşti şi tot clirosul besericii şi făcu săbor mare denpreună cu domnul şi cu toţi boiarii, cu preoţii şi cu mirenii. Şi îndată slobodzi izvoară de învăţătură limpede şi necurmată şi le spunea din Svînta / < f. 136 v. > Scriptură şi-i învăţa pre toţi. Şi-i adăpa cu apa milii credinţii cei adevărate, graiuri de pravile şi de lege, de tocmirea besericii şi de dumnezăeştile slujbe, de domnie şi de boiarii şi de mănăstiri şi de 
{ 119} beserici şi de alte rînduiri de toate. Şi tocmi toate obiceaiurile pe pravilă şi pre tocmelele svinţilor apostoli. Deci hirotoni 2 episcopi şi le dede şi eparhii cu hotară, care cît va birui. Şi învăţă cum vor purta de grijă şi vor paşte oile care le sînt date în samă, ca să să îndreptedze toată ţara aceia di acii 3 arhierei. Iară domnului îi dzisă: "Ţie, doamne, să cade să îndreptezi cei strîmbi cu giudecată tare şi îngrozită si driaptă, după cuvîntul lui Dumnedzău, care dzisă cătră Moisei, îngăduitoriul său şi cătră toţi ficiorii lui Izrail, grăind: <  < Iată v-am dat legea mea şi giudecata şi îndreptarea în mînule voastre; nu făţări nice a mic, nice a mare, nice a văduvă, nice a venetic, nice pre sărac să nu milueşti cu giudecata, nice celui bogat să făţăreşti; că giudecata iaste a lui Dumnedzău>>. Iară în svînta Evanghelie dzice: < < Nu giudecareţ< i> în făţărie, ce giudecaţ< i> în dreptate>>. Şi iar au mai dzis Dumnedzău lui Moisii şi ficiorilor lui Izrail, grăind: < < De viţ< i> îmbla după poroncile mele şi viţ< i> păzi legea mea şi o veţ< i> face, vă voiu da roao în vremea ei şi pămîntul va da sămînătura sa / < f. 137> şi pomii vor da roada sa şi veţ< i> mînca în săturare şi veţ< i> fi întăriţi în ţara voastră şi voiu da pace ţărîi voastre şi nu viţ< i> fi fricoşi; şi oşti şi războae nu vor trece prin ţara voastră şi veţ< i> goni vrăjmaşii voştri şi vor cădea înainte< a> voastră şi 5 de ai voştri vor goni pre 100, iar 100 pre întunereci şi voiu căuta spre voi şi vă voiu blagoslovi şi voiu înmulţi şi voiu împlea şi voiu pune legea mea cu voi şi veţ< i> mînca cele vechi şi bucatele voastre să vor împresura cele vechi de cele noao şi voiu îmbla cu voi şi voi viţ< i> fi oaminii, iar eu voi fi voao Dumnedzău. Iară de nu mă veţ< i> asculta, nice veţ< i> face poroncile mele, ce vă veţi lepăda de dînsele şi nu veţ< i> păzi legea mea toată, eu voiu face voao aşia, că voiu aduce pre voi pustiire şi săminţiile voastre în zădar le veţ< i> sămîna şi osteninţele voastre le vor mînca vrăjmaşii voştri şi vă vor goni duşmanii voştrii şi viţ< i> fugi nefiind goniţ< i> de nimi; şi tăriia voastră va fi în deşert şi voi trimite pre voi fieri sălbatece şi pre ţara voastră şi vor mînca dobitoacele voastre şi pre voi vă voiu împuţina şi ţara voastră va fi pustie. Şi dacă vă viţ< i> dezlipi de mine, şi eu mă voi depărta de la voi. >> Aşia grăiaşte Domnul, svîntu lui Israil". Acestea şi altele multe învăţături den svintele scripturi / < f. 137 v. > îi învăţa şi încă mai dzicea: "Beţiia şi curviia cu totul să să lepede şi să să dezrădăcinedze de la voi. Că s-au dzis prin apostolul: < <  Nunta iasta curată şi pat nespurcat; iară curvarilor şi preacurvarilor va giudeca Dumnedzău>>. Pentru curvie să înecă lumea cia dintîi, iară mai apoi şi Sodomul şi 5 oraşă să prăpădiră şi arsără cu foc şi cu piatră pucioasă pintru sodomiia (adică căci curviia cu parte bărbătiască), că acolo să arătă capul spurcăciunii cei mai mari. Deci, fraţilor, să fugiţ< i> de curvie, şi de toată necurăţiia, cum dzice Pavel, şi îmblaţ< i> după curăţie, ca să vedeţ< i> pre Dumnedzău. Acestea dzic voao să le păziţ< i>, dacă vă iaste voia să moşteniţi împărăţiia cea ceriască. Iară pizmaşul diiavolul, vădzind învăţături folositoare de suflet ca acestea, nu putu răbda, ce făcea multe meşteşuguri şi vicleşuguri ca să goniască pre fericitul Nifon din Ţara Panoniei, cum şi făcu, în chip ca acesta, o, vai şi amar ! Că-i dzisă Radul vodă dempreună cu boiarii: "Pasă şi eşi den ţara noastră că viaţa şi traiul şi învăţăturile tale noi nu le putem răbda, că strîci obiceaiurile noastre". / < f. 138> Iară svîntul Nifon, dacă audzi aşia neşte cuvinte nebune şi turbate ca acestea să miră şi dzice: "Nu aşa, doamne, nu aşa, ce te îndrepteadză după legea lui Dumnedzău şi pre tine şi pre boiari, ca nu cumva să porniţ< i> şi să aduceţ< i> mîniia lui Dumnedzău asupra voastră şi a ţărîi voastre, că vădzu că pentru fărădelegile voastre curund va fi să sloboadză pre voi. Iară mie nemică nu-mi iaste de aceia ce dziceţ< i> voi, că puterea şi tăriia mea iaste legea. Ce fără de ruşine şi fără de făţărie grăesc înainte mării tale şi boiarilor tuturor. Că pre soru-ta, care o ai măritat după Bogdan făr-de lege, avînd el muiare cu lege şi o au lăsat fără de nice o vină şi au luat pre soru-ta, el iaste curvariu şi soru-ta ca o preacurvă; ce-i desparţi, şi dă bărbatului iar muiarea sa şi potoleşte mîniia lui Dumnedzău mai nainte, pînă nu să porneşte pre voi". Iară acestea cuvinte foarte aţiţară şi mîniiară inima domnului. Şi îndată goni pre svîntul denainte< a> sa şi poronci să nu-l mai bage nime în samă, nice să-l socotiască, nice să-l cinstiască. Iară dumnedzăescul Nifon, nemică nu băgă în samă, nice grijiia de aceia, ce-ş< i> punea nădejdea pre Dumnedzău, după cum dzice proorocul: / < f. 138 v. > "Nu vă nedejduireţ< i> pre domni, nice pre fiii omeneşti". Dumnedzău trimise corbul de hrăniia pre Ilie prorocul. Aşijdirea păzi cu bucate şi pre Daniil prorocul, cu Avvacum. În chip ca acesta păzi şi pre acesta cu un ficior de boiar ce-l chema Niagoe, care era mai mare preste vînători. Şi 
{ 121} aşa făcu Dumnedzău din cele amară, dulci, şi din cele pizmaşe cu prietnicie. Că aducea bucate de hrana svîntului şi aiave şi într-ascunsu, cu îndemnarea lui Dumnedzău, făr< i> nice o temere. Iară fericitul Nifon îl întăriia cu rugile sale ca să criască şi să să înalţe şi în toate faptele cele bune şi să să rădice în năroc bun şi să fie plăcut înainte< a> lui Dumnedzău şi a oamenilor; cum, mai apoi, cu rugăciunea svinţii sale să împlură amîndoao. Şi Radul vodă tot ţinea pizmă neschimbată pre svîntul şi nu putea folosi nemic: nice cu frica, nice cu alte amăgele, pîn< ă> iar să plecă el svîntului cu smerenie şi-l chemă în taină şi-i dzisă aceste cuvinte amăgitoare, dzicîndu-i aşia: "Părinte, iartă-ne svinţiia ta, şi aibi şi svinţie-ta ertăciune de la noi şi să-ţ< i> dăm avuţie cîtă-ţ< i> va trebui şi să n-aibi părere rea nice pre mine, nice pre boiari. Şi pintru însurarea lui Bogdan încă nu te mai amesteca, că el au luat blagoslovenie de la alţi svinţi arhierei. / < f. 139> Iară tu pasă cu pace, ori unde viei vrea şi roagă pre Dumnedzău pentru mine. Şi unde vei lăcui, eu tot voiu purta grije pintru hrana ta şi ce-ţ< i> va trebui, tot îţ< i> voiu trimite". Atunce svîntul răspunse cu îndrăznială şi ca unui om prost îi dzise: "Radule, Radule, tu şi priiatinii tăi cu multe rugăciuni m-aţ< i> plecat de m-aţ< i> adus în ţara voastră şi m-aţ< i> pus să vă învăţ legea lui Dumnedzău. Deci, de v-am învăţat ceva rău şi făr-de lege, spuneţ< i> voi şi mărturisiţ< i> fărădelegile mele. Iară de faceţ< i> voi fărădelege, cum şi la arătare şi aiave vă videţ< i> şi vă arată faptele voastre, căci mă goniţ< i> fără dreptate den ţara voastră, căci v-am spus adeverinţa, ce eu însă mă voiu duce după cuvîntul vostru. Iar voi rămîneţ< i> în păcatul vostru şi pre mine iar veţ< i> să mă căutaţ< i> în vremea care nu mă veţ< i> afla, ce veţ< i> să muriţ< i> în păcatul vostru şi nu va să fie cine să v-agiute întru acia vreme". Şi dacă dzis< ă> aşia, eşi den ţară şi vini la locul care-i poronci Dumnedzău, cum şi lui Avraam acela, în Eleu. Iar acesta iar trecu prin Machedoniia şi prin Thetuliia şi merse în svîntul munte care să chiam< ă> Athon, ca să petriacă acolo şi în locul carele iaste făgăduit călugărilor. Şi cum merse acolo, îndată să prinse de lăcaş în svînta şi marea mănăstire aVartopedului. Şi cei ce doriia cîştigară şi dobîndiră pre acela ce-l jăluia şi să bucurară şi mulţămiră lui Dumnedzău pintru acel lucru. / < f. 139 v. > Şi dacă audziră mergea toţi dintru acel Svînt Munte la dîndul, cu oserdie, ca la un izvoru curătoriu de viaţă, de la carele toţi cîştiga băutură de veselie trupască şi sufletiască. 
{ 122} Şi lăcui svîntul într-acia mănăstire mai mult de un an. Şi într-atîta vreme lăcuind el acolo, pre 2 din fraţii ce mersese cu dînsul îi trimise cătră Dumnedzău, iară pre al triele< a> lăsă-l să margă în cetatea Solonului, şi-l întări cu rugăciunile sale ca să să sfîrşască cu sfîrşitul mucenicilor, carele şi dobîndi. Şi pătimind multe munci să săvîrşi pintru lege şi dobîndi cunună împletită în 3 viţă: cu postul, cu ascultarea şi cu munca sa. Iar mult pătimaşul său trup, al lui Macarie (că aşia < îl> chema pre acel măcenic) fu îngropat în Solun, iar sufletul acum dănţuiaşte cu îngerii în ceriu. Deci dumnedzăescul Nifon pricepu că va să fie aproape şi petrecaniia sa şi să bucură sufleteşt şi să veseli. Şi luă cu sine posluşnicul care-i rămăsese, pre Iosaf, şi trecu muntele de ceia parte şi merse la Mănăstirea Dionisatului şi să prinsă de lăcaş acolo. Că şi mai nainte acolo lăcuiră. Şi Dumnedzău încă vru s-ş< i> săvîrşască svîntul viaţa acolo. Iară cît petrecu acolo, în toate era întocma cu alţi fraţi, şi cu mîncarea şi cu postul şi cu osteniala şi fără de preget, atîta cît era altor fraţi ruşine de smereniia şi de nevoinţa lui. Că era tuturor chip de învăţătură şi de mustrare. Şi să nevoia spre posluşaniile / < f. 140> şi tuturor fraţilor, la toate slujbele le agiuta; la moară mergea de măcina, la magherniţă agiuta, la magupie aşijdirea şi la alte posluşanii la toate (cum şi < loc gol> l-au vădzut făcînd lucruri ca acestea). Şi ce aş putea spune smereniia sa cea multă şi osteninţăle lui. Că nu spun numai fraţii care sînt lăcuitori întru acia mănăstire, ce şi alţii de pintr-alte mănăstiri de pin pregiur, toţi spun şi mărturisăsc că era nevoitoriu spre slujbe şi spre ispovedanie şi spre pocăinţă şi spre curăţie. Şi pre alţii pre toţi îi certa şi-i învăţa, dzicînd: "Smar, fraţilor şi părinţilor, celuia ce-l va afla moartea nepocăit, că în iad nu iaste pocăinţă". Şi pre mulţi i-au scos tocma den gura diavolului; şi pre mulţi din păgîni, turci, armeni, papistaşi şi de alte erese au întorsu de i-au botedzat şi i-au unsu cu svîntul mir şi i-au adus în credinţa cea adevărată a pravoslaviei, mai mult de 4000 de suflete. Iară pre cîţi mişei au miluit, şi săraci, şi cîţi au scos den robie, dzic că aciia n-au număr, aşia era milostiv şi bun tuturor, asemenea lui Dumnedzău. Drept aceia şi Dumnedzău proslăvi pre cel ce-l proslăviia şi-l chiemă la sine. Iară svîntul, cunoscînd cu adevărat trecerea sa dentru această lume, i să bucură sufletul foarte. Şi îndată chemă toţi fraţii şi le spuse de vremea 
{ 123} petrecaniei sale şi cum îl chiamă Hristos la împărăţiia / < f. 140 v. > ceriului, cia gătită şi-i blagoslovi, cum iaste obiceiul, şi să ertă cu toţi. Şi arătă cătră toţi dragoste, iar nu pizmă. Şi cîţi făcusă lui rău şi năcaz şi cîţi era blăstămaţi, pre toţi îi ertă şi-i dezlegă, ca un ucenic adevărat a lui Hristos, cu al căruia trup şi sînge să şi priceştui. Şi aşia-ş< i> dede sufletul în mînule lui Dumnedzău. Şi luî lumina luinilor cereşti, în care iaste Hristos. Şi ce era den pămînt, pămîntului lăsă. Şi cu multe cîntări de la toţi călugării, den toate mănăstirile Muntelui Athonului să îngropă trupul lui cu mare cinste în luna lui avgust în 12 dzile, cînd era cursul anilor de la zidirea lumii 7016 <  = 1508>. Şi apuse zarea soarelui de naintea a tot ochiul. Şi rămasă între toţ< i> fraţii plîngire şi tînguială fără de mîngîiare şi nu era nice unul dintre dînşii cari să nu fie vărsat lacrămi pentru lipsirea părintelui şi învăţătoriului celui bun a toată lumea. Iară Iosaf posluşnicul svîntului Nifon, iubitoriului de Dumnedzău lăsă toată jelea şi întristarea, nevoindu-să să împle poronca părintelui său. Şi merse numaidecît la Ţarigrad şi tocmi toate poroncile svîntului foarte bini şi pătimi acolo multe munci pentru lege. Iară apoi îl şi arsără în foc turcii şi să învrednici şi elcetei măcenicilor. Că şi de aceasta încă mărturisise svîntul Nifon mai nainte, ca şi de Ţara Munteniască, cînd dzisă cătră ighemonul Radu, grăind aşia: "Vădz, dzice, pogorîndu-se pre voi şi pre ţara voastră, pintru netocmirea besericii şi pintru mulţimea fărădelegilor voastre, mîniia / < f. 141> lui Dumnedzău". Deci, dacă eşi fericitul Nifon den Ţara Panoniei, nu trecu multă vreme, ce cădzu ighemonul Radu într-o boală groaznică şi cumplită şi alte răutăţi multe îl încungiurară. Şi nu i să mai puta uşura nevoile, ce de ce mergea, de aceia i să mai îngreuia grijile. Şi să scorniră în ţară răutăţi şi gîlcevi şi besericii netocmire. Şi să sfîrşi Radu vodă între nişte tîmplări grele ca acestea. Iară mai nainte de petrecaniia sa el căuta pre svîntul, cum drzisese el, şi nu-l afla, ce era sufletul lui plin de frică şi de cutremur. Şi atunce pricepură toţi că să împlură cuvintele svîntului care dzisese mai nainte de Radul vodă şi de Ţara Muneniască. Iară trupul Radului vodă îl îngropară în mormîntul carele făcusă în tinda besericii în Mănăstirea den Dial, unde iaste hramul svîntului Nicolae, făcătoriul de minuni, care o zidise den temelie în domniia sa, tot de piiatră cioplită, şi stîlpii uşilor şi ferestrile tot de marmure, cum să vede şi acum, beserică frumoasă şi minunată. Iară a o zugrăvi, el n-au apucat, ce apoi s-au zugrăvit cu poronca lui Niagoe vodă, cu văpsele şi cu aur. 7016 <  = 1508> DOMN 12. DOMNIE 12. MIHNEA VODĂ 1. Deci, după moartea Radului vodă, boiarii nu să putea voi pre cine vor pune domn. Că unii dzicea să fie unul, iar alţii altul. Şi era gîlceavă între dînşii, după cuvîntul Evangheliii ce dzice: "Cînd să va împărţi casa, atunce să va pustii". Şi aşia fiind ei împărecheţi, rădicară caznă asupra / < f. 141 v. > lor, pintru păcatele lor, cum dzisese fericitul Nifon, şi pusără domn în scaunul ţărîi pre Mihnea, ficiorul Dracii armaşul. Şi cum apucă domniia, îndată să dezbrăcă lupul de piiale< a> cia de oae şi-ş< i> astupă urechile, ca aspida şi ca vasiliscul şi-ş< i> încordă arcul şi găti săgeţi de a săgeta şi sabiia o fulgera şi mîna şi-o întăriia spre rane. Şi prinse pre toţi boiarii cei mari şi aleşi şi îi munci cu multe munci cumplite şi le luă toată avuţiia. Şi să culca cu giupînesăle şi cu fetele lor, înaintea ochilor lor. Deci unora li-au tăiat nasurile şi budzele, prin alţii i-au înecat, iar pri unii i-au spîndzurat. Iară el să îmbogăţiia şi creştea ca chedrul pîn-la ceriu şi-ş< i> împlea toată voia sa. Iară pre un niam care era mai ales şi mai temător de Dumnedzău, căruia îi era numele de moşia Banovţi, adică Băsărăbeşti, el cu multe amăgele şi şutele şi cu grele giurămînturi să lega cu boiarii, carii era de acel niam, că nu-i va omorî, nice le va face nice o nevoe. Şi făcu şi cărţi de giurămînt şi de afurisanii, iară el în toate dzilele săpa groapă şi cugeta cum va putea face să piardză şi niamul lor, ca să nu să mai pomeniască în Ţara Panoniei. Iară rugăciunea svîntului Nifon nu-l slobodziia, nice îl lăsa să le facă nice un năcaz, ce toate meşterşugurile lui cele viclene, ca nişte paiangini să strica. Iară el fiind îndemnat tot de răutatea firii sale, chemă pre Stoican, svetnicul său cel mai mare şi intră numai cu dînsul / < f. 142> în pivniţa domnaiscă şi scoasă pe pivniceri afară. Iară cu voia lui Dumnedzău rămasă un copil, care era şi el de acel niam, spre care făcea sfat să-l piardză. Şi dacă vădzu pre nedreptul domn că întră în pivniţă, el să împlu de frică şi de groază şi, neavînd unde fugi, întră într-o bute deşartă de să ascunse; că aşia tocmi Dumnedzău. Şi cum 
{ 125} întră în pivniţă domnul cu Stoican, începură a să sfătui cum şi în ce chip vor face să-l piardză pre acel niam, cugetînd că nu iaste nime în pivniţă să audză. Deci, dacă obîrşi sfatl, chemă pivnicerii şi zisă să le dea să bea vin de unde va fi mai bun. Şi dacă băură eşi domnul şi Stoican den pivniţă veseli, gîndind că n-au audzit nime sfatul lor cel viclian. Deci după dînşii eşi şi copilul furiş şi nu spusă nemărui, nemic, ce-ş< i> căuta triaba şi slujba sa, pîn-află vreme şi prilej de spuse părinţilor şi niamului său celui mai mare toate lucrurile şi vicleşugurile călcătoriuluide giurămînt domn. Deci ei, dacă audziră aşia şi cunoscură că sînt adevărate cuvintele lui, ei să adunară de să sfătuiră şi luară avuţie şi oameni cît putură şi trecură Dunărea de ceia parte şi scăpară toţ< i> den cursa Mihnii vodă, călcătoriul de giurămînt, că era Dumnedzău cu dînşii şi rugăciunile svîntului Nifon, patriiarhul. Şi nu putea nimene să să potrivască lor, ca şi lui Moisii, marele proroc. Iară zvăpăiatul domnu, dacă audzi de pribegirea lor, de părerea rea i să / < f. 142 v. > schimbă firea şi bucuriia i să întoarsă în tristăciune şi-ş< i> arătă mîniia şi urgiia ce avea spre dînşii. Şi altă nemică nu putu să le strîce, ce în pizmă li-au arsu curţile şi casăle li-au răsipit. Iară cîţi au aflat de acel niam rămaşi, pre toţi i-au muncit cu multe feliuri de munci; pre unii i-au şi omorît. Şi mănăstirea lor, care o făcusă ei pre rîul Bistriţii, den temelie o au răsipit. Şi beserica Svinţilor Apostoli, carele o zidise Niagoe, socotitoriul lui sveati Nifon, să fie de îngroparea morţilor, iar o au sfărîmat. Încă şi pomii i-au tăiat şi i-au dezrădăcinat. Şi rădică mare goană asupra acelui niam blagoslovit. Iară preoţilor de prin satele lor, tuturor li-au tăiat nasurile, spre batgiocura besericii. Şi să ispitiia şi să sfătuia să ardză pre toţi egumenii de pre la toate mănăstirile; şi alte răutăţi multe vrea să facă. Ce Dumnedzău cel văzătoriu de inimi şi de cugete nu vru să lasă să cadză drepţii în mînule muncitoriului, ce-i mîntui de moartea cia cumplită. Deci acei boiari drepţi, pre carii îi ferisă Dumnedzău den mînule muncitoriului de carii să dzisă mai sus, merseră la Împărăţie şi spusără înaintea împăratului toate răutăţile Mihnii vodă. Iară împăratul, dacă audzi aşia şi înţăliasă că sînt cuvintele lor / < f. 143> adevărate, făcu sfat de< n>preună cu dînşii, socotind în ce chip va putea goni pre Mihnea vodă den scaunul Ţărîi Panoniei. Domnit-au Mihnea vodă ani 
{ 126} 2. 7018, 1510. DOMN 13. DOMNIE 13. VLADUL VODĂ 1. Pus-au Împrăţiia domn pre Vladul vodă, fratele Radului vodă, care fusese domn înaintea Mihnii vodă, de care s-au spus mai sus, căci boiarii îl cerşură pre acela de la împăratul. Deci dzisă împăratul cătră dînşii: "Iată, eu vă dau pre dînsul în mînule voastre, şi pre voi în mînule lui, iară pre Dumnedzău în mijlocul vostru. Deci, de veţ< i> face lui vreun vicleşug, sau de va face el voao, Dumnedzău să vă piardză de pre faţa pămîntului, cu tot niamul vostru". Iară ei dziseră toţi: Amin. Şi giurară giurămînt Vladului vodă dintrpreună cu boiarii înainte< a> paşii Dunărei. Şi le dede împăratul oaste mare şi purceasără. Şi dacă sosiră la Dunăre, iară făcură giurămînt înaintea lui Mehmet paşa al Dunării şi dzise niamul Băsărăbeştilor aşa: "De vom îmbla noi cu vicleşug şi de nu vom sluji noi domnului nostru, Vladului vodă, în dreptate, să să piardză niamul şi numele nostru dintr-această ţară în veci". Şi dzisără toţi: Amin. Aşijdirea şi Vladul vodă dzisă cătră Mehmet paşa: "De voi face eu acestui niam vreun rău, sau vreun vicleşug, sabiia ta să tae / < f. 143 v. > capul mieu cu mare ruşine şi să pierdzu niamul mieu dintr-aciastă ţară". Şi iară dzisără toţi: Amin. Şi aşea trecură Dunărea cu toată oastea. şi dacă trecură împărţiră oastea în 3 polcuri; şi un polc lu Niagoe, nedejduindu-să pre ruga svîntului Nifon, părintele său. Iară Mircea, ficiorul Mihnii vodă, dacă înţăliasă aşa, merse pre supt cumpăt la Mănăstirea Cotmeana, care să chiamă Ospăţul cel de sară, adică mitohul Coziei şi de năprasnă să făcu gîlceavă mare de oastea lui Niagoe. Şi audzind acestea Mircea ficiorul Mihnii vodă, di grabă numai ce au scăpat cu un ficior a lui Stoican pri o feriastră, noaptea, desculţi, deşcinşi şi făr-de şlice. Iară Niagoe îi tăia oastea. Iară pre cîţ< i> nu i-au tăiat, pre toţ< i> i-au prinsu vii; numai ce scăpă ficiorul muncitoriului Mihnii şi al lui Stoican, disculţi şi deşcinşi, cum s-au dzis, iar armele li-au luat. Şi împăcă mănăstirea şi călugării de frică ce avia. Iară ficiorul Mihnei vodă au mersu la tată-său şi i-au spus toate cu multă frică. Iară el, dacă audzi aşia, să spăriia şi dzisă cătră dînşii: "Cine au făcut voao aceasta? " Ei dzisără: "Niagoe, vătavul de 
{ 127} vînătoare". Aceasta audzind Mihnea vodă să împlu de frică şi dzisă: "De vreme ce făcu / < f. 144> puiul leului aşia, dar cînd va veni leul cel mare, ce va face? " Şi îndată să sculă den scaon şi fugi în Ţara Unguriască. Şi acolo să deşteptă dintr-acia frică. Iară alţii să răsipiră prin toată Ţara Munteniască şi nu era nimi să le agiute. Că aşia agiută ruga fericitului Nifon şi mîniia ceia ce au prorocit svinţiia sa s-au împlut. Deci şedzu în scaun Vladul vodă şi veni toată ţara de i să închină şi-i adusă daruri multe şi să întoarsără iar cine pre la casă-ş cu mari bucurie. iară Vladul vodă, cu agiutoriul lui Dumnedzău, creştea întru mai mari bunătăţi şi în cinste, pîn< ă> cît au ţinut sfatul acelui niam drept. Iară Mihnea vodă au cădzut în eresul hlei Duhului Svînt. Că iată cum iaste tot ţinutul apusului, de putredzeşte cu marele Rîm în eresele sale, să făcu Mihne< a> vodă papistaş. Şi cum au perit al doile< a> Iulian, călcătoriul, pintru închinarea idolilor, aşia şi acesta, pintru luptarea Duhului Svînt. Că s-au împrietenit cu ungurii şi au împletit mreji viclene asupra tînărului Vladul vodă şi veniră asupră-i. RĂZBOIUL VLADULUI VODĂ CU MIHNEA VODĂ LA GHERGHIŢ< A>. Dacă să loviră oştile, iară Danciul, marele vornic, agiută Vladului vodă / < f. 144 v. > că era şi el de un niam bun şi drept şi biruiră pre oastea călcătoriului şi hulitoriului Mihnea vodă, şi fugiră toţi ruşinaţi, în Ţara Unguriască. Şi vini mîniia lui Dumnedzău pre Mihnea vodă, al doile< a> Iulian, şi fu rănit de vitiazul Dumitru Iacîşci şi muri. Pre carele trimisese Dumnedzău ca şi pre svîntul mucenic Miercurie asupra păgînului Iulian şi ca pre sveatîi Nistor, de au ucis pri Liia, cu gura lui sveati Dimitrie, aşia şi acest Dumitru Iacîşci, pintru ruga lui sveati Nifon au rănit şi au omorît pre urîtul muncitor, pre Mihnea vodă. Iară de Vladul vodă eşi veste pretutindirea pintru războiu şi pintru năroc bun, pîn< ă> cînd au ţinut sfatul acelui niam ales de Dumnedzău al Băsărăbeştilor. Iară dacă lepădă sfatul acelui niam şi priimi a altora, ca Avesalom, ficiorul lui David, cînd s-au sculat asupra tătîne-său, aşea 
{ 128} şi Vladul vodă au priimit sfatul fărădelegiuitoriului Bogdan şi sări asupra acelui fericit de Dumnedzău niam, atunce pogorî şi pre dînsul mîniia lui Dumnedzău. Că dacă să iuţi Vladul vodă şi să aţiţă foarte mînie mare asupra acelui niam drept, care tocmisă şi ijderîse Bogdan cel făr-de-lege, pre carele afurisise fericitul Nifon şi l-au lepădat din svînta beserică pintru prea curviia lui, cum s-au spus în cuvîntul mai dentîi, grăia minciuni cătră domnu pintru tînărul Niagoe, dzicînd aşia: "Doamne, eu am înţăles cu adevărat că Niagoe va să te scoaţă din scaon. / < f. 145> Iară tu nevoiaşte să-i sfărîmi capul, sau să-i tai nasul, sau să-i scoţi un ochiu". Deci domnul foarte priimi sfatul lui, păindu-i că iaste adevărat. Şi să ispiti să facă acest lucru şi trimise să aducă dintru acel niam drept pre iubitul Niagoe la dînsul. Iară alţi boiari, dacă înţăliaseră, dzisără domnului: "Doamne, părăseşte-te de aceasta, nu asculta cuvintele lui Bogdan. Că Niagoe iaste cu adevărat ficior al nostru şi nu are întru sine vicleşug, cum nu ştiu toţi boiarii Ţărîi Munteneşti, cu toată adeverinţa". Iară domnul dzisă: "Dacă iaste aşa, voi îl aduceţ< i> şi giuraţ< i> pintru dînsul". Iară ei nevoia să-l împreune, să stea cu Bogdan de faţă. Ce el, călcătoriul şi afurisitul, totdiauna sfătuia pre domnu, spre uciderea lui Niagoe şi a niamului lui. Aşia totdiauna, îndemnînd Bogdan pre domn, să aprinsă cu mînie spre uciderea lor şi vrea să nu ştie nime de aceasta. Şi de n-ar fi trimis Dumnedzău pre un călugăr de li-au spus, pri toţ< i> i-ar fi pierdut. Ce cu agiutoriul lui Dumnedzău şi pintru rugăciunea svîntului Nifon să mîntuiră de mîniia şi de moartea cia năprasnică şi au scăpat la un ostrov, din care au trecut Dunărea. Şi merse la Mehmet paşea şi-i spuseră toate cîte li s-au întîmplat de Vladul vodă. Iară paşia să aprinsă cu mînie şi strînsă oaste mare / < f. 145 v. > şi trecu Dunărea dinpreună cu dînşii şi făcu războiu lîngă oraşul Bucureşti şi birui pre oastea Vladului vodă. Iară el vădzind oastea lui biruită şi cădzută vru să fugă. Iară cu împiedicarea lui Dumnedzău fu prinsu de oastea lui Mehmet paşa şi-l adusără pre Vladul vodă în Bucureşti, la paşia, legat. Iară dacă-l vădzu paşea, dzisă-i cu ocară: "O, călcătoriule de giurămînt, iată, să-ţ< i> fie după cuvîntul giurămîntului tău şi să tae sabiia mea capul tău". Cum să şi împlu. Că însuş< i> paşa cu mîna lui i-au tăiat capul, în oraş în Bucureşti, supt un păr. Şi să împlu giudecata 
{ 129} şi răscumpărarea lui Dumnedzău cea driaptă. Şi îi luară trupul de-l dusără la Mănăstirea den Dial, care o făcusă frate-său, Radul vodă, de-l îngropară. Iară pre cela ce-i dzicea ei pentru pizma ca să-l piardză, pri acela Dumnedzău cu voia sa şi cu porunca sa l-au unsu şi l-au pusu domnu. Iară el nice într-un chip nu vrea să fie domnu, ci cu glas mare dzisă cătră tot nărodul: "Puneţ< i> alt domnu, pre carele viţ< i> vrea, de< n>preună şi cu sfatul nostru, iar pri mini mă ertaţi, că nu voiu fi". Iară nărodul tot strîga şi dzicea cătră dînsul: "Iată, nu va Dumnedzău să fie altul, nice noi, ce numai tu să fii noao domnu". Iară Vlad vodă au domnit ani 2. / < f. 146>. 7020, 1512. DOMN 14. DOMNIE 14. NIAGOE BĂSĂRAB VODĂ 1. Plecatu-s-au Niagoe vodă Băsărba a tot glasul noroadelor şi luă corona şi scaunul a toată Ţara Rumîniască şi îndată făcu giudecată şi dreptate între oameni. Şi Niagoe vodă beserica cea cădzută şi puse pre Macarie mitropolit a toată Ţara Ungrovlahiei, Plaiului şi Severinului, cu blagosloveniia lui Pahomie, patriiarhul Ţarigradului. Deci dintr-aceia vreme, pînă astădzi, s-au potolit şi s-au împăcat ţara de gîlceavă şi besericile să veseliră. Că aşia agiuta ruga svîntului Nifon. Iară Bogdan cel afurisit vru să fugă. Ce giudecata lui Dumnedzău nu-l lăsă, pentur mozaviriia ce mozavirise spre svîntul Nifon şi pentru vicleniia lui; ce cădzu în mrejea cia vicliană şi-l apucară ca pre o hiară înşălătoare, care să prinde cu amîndoao picioareli în cursă şi să vînă el în laţul carele vrea să vînedze pre Niagoe. Că fugind de Niagoe vodă ca de leu, dede în Dunăre şi scăpă de corcodel, iară de şarpe fu apucat şi trimis la Niagoe vodă. Iară el, dacă-l vădzu într-atîta pediapsă îi dzise: "O, vai de tini, ocaainice, dar cădzutu-ţi-s-au ţie să faci viclenie ca aceasta, căci nu te-i temut de Dumnedzău, cela ce vărsă vicleşugul tău atîta singe ? / < f. 146 v. > 
{ 130} Iată, de toate te ert, pintru Dumnedzău, şi de acum înainte să te pocăeşti de răutăţile. Iară avuţiile cele domneşti, care le-i luat tu fără dreptate şi le-i ascunsu, să mi le spui şi nu vei păţi nici o nevoe. Iară de nu, păcatul să fie pre capul tău şi sufletul tău". Iar el nu vru să spue nemică, că-i întunecase diiavolul, cel ce-l iubiia el, mintea şi inima, pentru care lucru multe munci au luat, pîn-ce ş-au dat şi sufletul, cum au prorocit şi de aceasta svîntul Nifon, de au dzis că cu rea moarte va să moară Bogdan. Iară trupul lui nice fierăle, nice pasările, nice pămîntul nu l-au putut mînca; ce numai ce s-au pîrjolit şi au înegrit, întru răutatea tuturor. Şi pierdu Dumnedzău pre toţi vrăjmaşii lui Niagoe vodă şi i-au plecat supt picioarele lui şi toate avuţiile i li-au descoperit. Şi pămîntul izvorî bunătate şi roadă şi mulţămiia lui Dumnedzău toţi pintru domniia lui, căci că s-au spodobit a videa şi a avea domnu ca acela. Deci îi veni cuget şi gînd bun, dumnedzăesc, în inima lui, ca şi mai dedemult svîntului Theodosie cel Mic, împărat, să mute moaşteli svîntului Ioan Hrisostom de la Cucus în Ţarigrad, ca să dea ertare şi tămăduire maicei sale, Evdoxiei împărătesăi. Într-acesta chip să asămînă şi creştinul Niagoe vodă; şi trimisă den boiarii săi cei credincioşi cu cărţi la Svîntul Muntele Athonului să aducă moaştele svinţii sale părintelui Nifon, patriiarhul, ca să curăţască şi să tămăduiască greşala Radului vodă / < f. 147> şi a altora carii făcură svinţii sale rău fără de vină. Şi dacă sosiră boiarii la Sfetagora merseră la Mănăstirea Dionisat şi să închinară besericii, cum iaste obiceiul creştinesc; Şi luînd blagoslovenie de la părinţi, dederă cartea domnului în mîna egumenului şi a bătrînilor. Iară ei să închinară şi dacă cetiră cartea socotiră toate pre amăruntul şi să mierară toţi de acel lucru mare şi de cererea domnului, cum vor face. Şi nice într-un chip nu cutedzară spre acel lucru să-l dea, nice vrea să lasă pre nimi să să apropie să destupe mormîntul svîntului, ce numai să împlură toţi de frică şi de cutremur. Iară sluga cea credincioasă ce era trimis pintru acel lucru, merse la dînşii şi le dzisă: "Svinţi părinţi, nice o frică de aceasta să nu aveţ< i>, ce să ne ertaţi, că noi ne nedejduim pe credinţa domnului nostru care are cătră svinţiia sa; nime nu va avia nice o primejdie, nice voi, nice noi". Atunce ei dzisără: "Faceţ< i> cum vă iaste voia". Şi îndată luă sapa, sluga cea mai mare, căruia îi era numele Danciu logofăt, şi 
{ 131} chiemînd credinţa domnului său care avea cătră fericitul Nifon, lepădă toată frica şi începu a săpa, pînă agiunse de moaştele svîntului. Deci le scoasă afară şi le băgă într-un săcriiu de lemn, cu mirosală bună. / < f. 147 v. > Şi să adunară toţi călugării de la toate mănăstirile şi veniră de să închina svîntului şi săruta moaştele, mulţămind lui Dumnedzău celui ce au proslăvit pre robul său cel mult nevoitor şi dzisără: "Fericita pomenirea ta, Nifoane, îndreptătoriul a toată lumea". Şi îndată arătă Dumnedzău minune, că vindecă pre un călugăr care era de mulţi ani mut şi pre altul de durerea capului şi pre altul de friguri şi pre alţii, pre mulţi, de multe feliuri de boale îi tămădui. Deci îl grijiră bine şi cu cinste, ca pre un cinstit şi-l trimisără în Ţara Panoniei la domnul Niagoe vodă. Şi trimisără cu svinţiia sa şi pre chir Neofit, om ales şi svînt, asămănîndu-să părinţilor celor mai dedemult, carele era den cetatea Ahila, den Evropa Elispondului, şi cu alţi călugări de la mănăstire. Şi dacă dodiră în Ţara Romîniască, de grabă făcură ştire domnului Niagoe vodă. Iar el adună tot clirosul besericii şi toţi boiarii, aşteptînd pre părintele său cel sufletesc. Şi dacă sosiră la scaon, iară domnul cu credinţa sufletului şi a inimii cuprinse coşciugul cu moaştele svîntului în braţă, ştiind că sînt ale iubitoriului său, şi le săruta cu lacrimi şi cu multă veselie, împreună cu tot norodul creştinescu. şi dusără săcriiul cu moaştele svîntului, cu toţ< i> oamenii, / < f. 148> întru cinstita Mănăstirea Dialul, unde iaste hramul svîntului şi făcătoriului de minuni ierarh Nicolae şi-l pusără diasupra mormîntului Radului vodă. Şi făcură bdenie toată noaptea, împreună cu domnul Niagoe vodă, rugîndu-să svinţii sale pintru ertăciunea păcatului Radului vodă, care făr< ă> dreptate au lepădat pre svîntul de la sine şi l-au gonit den ţara sa (căutaţ< i> ce făcu Dumnedzău). Cînd fu despre svîrşitul Utrenii, vrînd Dumnedzău să arate aiave ertarea păcatului Radul vodă şi a altora carii făcusă nevoe şi scîrbă svîntului, vădzu singur Niagoe vodă descoperire ca aceasta de la Dumnedzău, unde s-au rupt scoabele cele de fier şi acoperămîntul mormîntului Radului vodă şi degrabă să desfăcură marmurile şi să ivi den lontru trupul Radului vodă groaznic şi întunecat, plin de punoi şi de putoare. Şi, iată, îndată să deşchisă săcriiul cu moaşteli svîntului Nifon şi izvorî de la svîntul izvor de apă şi spălă tot trupul Radului vodă şi arătă luminat. Iară apoi iar toate încuetorile şi pietrile singure s-au închis şi s-au încuet, ca şi mai nainte. Şi să arătă şi Radul vodă lui Niagoe vodă şi îi făcu mare mulţămire pintru lucrul cel de milostenie ce au făcut 
{ 132} pentru dînsul. Şi îndată fu un sunet aşia, oarece, şi să dusă denainte< a> ochilor lui. Iară Niagoe vodă să spăriia şi-ş< i> vini în fire / < f. 148 v. > şi socoti de minunea svîntului Nifon cum iaste adevărat< ă> ertarea Radului vodă. Şi mulţămiia lui Dumnedzău de aceasta şi svîntului Nifon, făcătoriul de minuni, cum apoi vădzu şi cu ochii săi, aiave, trupul Radului vodă, ertat. Aşijdirea şi altă minune făcu svinţiia sa, că < să> arătă însuş< i> svinţiia sa lui Niagoe vodă şi-i dzisă: "Fătul mieu, Niagoe, socoteşte cu dedinsul şi vedzi că toţi mă ţin svîntu, căci că sint cu darul cel bun al Duhului Sfînt şi toţi sărută cu credinţă moaştele mele şi să împlu îndoit de dar bun. Numai cutare boiar (şi-i spuse numele cari iaste) n-are credinţă cătră mine, nice sărută moaştele mele. Ce ia aminte de vedzi lucru adevărat". Şi cum dzisă, aşia fu nevădzut. Iară Niagoe vodă, dacă să deşteptă căută şi vădzu pre toţ< i> oaminii sărutînd moaştele svîntului, iară cela ce-l spusese svinţiia sa, el trecu cu meşterşug, ca-ntr-ascunsu şi nu-i băgă nime sama. Iară Niagoe vodă, dacă vădzu aşia, el îl chemă la sine şi-i dzice: "Ce va să fie aceasta, că toţi boiarii şi oaminii sărută moaştele svîntului, iară tu nu vrei să le săruţi ? Dar în ce chip huleşti pre svinţiia sa aşa ? " Iară boiarul acela, dacă audzi aşia, îndată-l cuprinse frica şi cutremur, cît îi mai eşiia sufletul, de nu vrea măsrutisi pre svinţiia sa / < f. 149> că iaste svîntu şi îndată chemă numele svîntului Nifon şi dde laudă şi mulţămire svinţii sale, pentru mila ce făcuse cu dînsul. Şi dintr-acel ceas mare credinţă avea acel boiar cătră moaştele svîntului Nifon. Aşijdirea şi alte ciudese multe şi arătări făcea Dumnedzău în toate dzilele cu moaştele preacuviosului său. Şi tot cine mergea la dînsul şi chema numele svinţii sale într-agiutor, toată vindecarea şi sănătatea dobîndiia. Deci domnul Niagoe vodă vdzind că fac moaştele svîntului atîtea minuni, dede de făcu săcriiu de argint curat şi-l polei cu aur şi-l înfrumuseţă cu mărăgăritar frumos şi cu alte pietri scumpe. Şi diasupra au scris chipul svîntului întreg, iară gios, la picioarele svîntului să scrise pe sine în genunche, rugîndu-să svinţii sale. Şi-l trimise cu mare cinste la Mănăstirea Dionisatul, împreună cu svinţiia sa chir Neofit mitropolitul, şi cu credincioşii săi boiari. Şi dacă-l duseră la mănăstire iară călugării de acolo dederă lui Niagoe vodă polcon capul svîntului şi o mînă şi blagoslovenie de la părinţii cei svinţi carii era în mănăstire, ca să fie de svinţire şi de agiutor domnului. Iară el priimi 
{ 133} acele daruri cu mare bucurie şi le purta tot cu sine, pri unde mergea, şi în curte şi în beserică; iară în cale le purta în carîtă. Iară în Muntele Athonului, pe groapa svîntului, zidi beserică / < f. 149 v. > frumoasă în numele svîntului Nifon, iară mănăstirea o au îmbogăţit cu multă avuţie şi multe zidiuri aufăcut şi înalte. Aşijdirea şi mănăstirea lui Hariton, care de obşte să chiamă Cotlomuz, careo au început a o zidi din temelie Radul vodă, iar Niagoe vodă o au săvîrşit şi cu toate frumuseţăle şi podoabele o au împodobit, din lontru şi den afară, iară împregiur i-au făcut zid. Mai făcut-au beserica svîntului Nicolae, făcătoriul de minuni, cu turle şi chilii şi trapezării, pivniţ< e>, magherniţ< e>, magupie, grădină şi poartă mică şi mare, bolniţ< ă> şi ospătărie şi jitniţ< ă> şi visterie şi alte case de toată triaba. Iar beserica şi chiliile li-au împlut de frumuseţe şi li-au săvîrşit de acoperemînt, iară beserica cu tinda o au învălit cu plumbu şi o au şi tîrnosit, cu blagosloveniia arhiereului şi a protului şi a altor egumini de la alte mănăstiri. Şi făcu cinste mare tuturor şi-i dărui cu daruri mari şi să dusără cineş pre la locurile sale, cu mare bucurie, mulţămind lui Dumnedzău. Făcut-au şi o pristanişte în Ascalon, la mare, să fie de corăbiiari, şi o corabie mare şi alta mică, cu tot ce trebuiaşte. Şi o au zidit cu zid împregiur şi au făcut o culă cu arme şi cu tunuri, să le fie de pază. Şi ate metohuri, cu de toate, au zidit şi au făcut şi bine li-au / < f. 150> tocmit din care are mănăstirea mult venit şi i-au pus numele Lavra cea Mare a Ţărîi Munteneşti. Iară Lavra svîntului Athanasie, toată beseria cea mare, cu oltariulşi cu tindzile li-au înoit şi au împreunat plumbul cel vechiu cu altul nou şi o au coperit toată de iznoav< ă>. Şi cliserniţa o au zidit din temelie şi au făcut vase de triaba besericii, de aur şi de argint, şi zăvese cusute cu sirmă de aur preafrumuşeţate au dat. Şi i-au făcut şi mertic mare, cîte 200. 000 < sic> de taleri de an. Iară în lavra Ivirului a lui sveatîi Iftimie, făcătoriul de minuni, pre sus, pre zidiuri au adus apă cu urloae ca de 2 mile de loc de departe şi cu multă avuţie o au îmbogăţit. Iară doamna lui, Despina, dat-au o zăveasă cusută tot cu sirmă de aur şi preaînfrumuseţată să o pue înainte< a> svintei şi făcătoarei de minuni ioane, în care iaste scris chipul preacuratei Ficioare şi Maicii lui Dumnedzău Mariei, care să chiamă Portăriţă, care au vinit pre mare la acia mănăstire cu mare minune, cum să află scris de dînsa. 
{ 134} Iară la mănăstirea Pantocrator au făcut mari zidituri, / < f. 150 v. > ca şi la Iver şi au dăruit multe daruri. Aşijdirea şi în lavra cea mare a Hindrilariului, iar au adus apă, tot ca la Iver. Iară în lăudata Mănăstirea Vatopedului tocmi să să dea milă pre an ca şi la Lavra lui sveatîi Athanasie. Şi au pus pre făcătoarea de minuni icoana Precistii un măr de aur cu mărăgăritar şi cu pietri scumpe şi zidi şi pivniţ< ă> mare den temelie. Aşijdirea au împodobit şi în mare< a> Mănăstirea Xeropotam, că au făcut o trapezărie din temelie şi pivniţ< ă>. Iară la sveatîi Pavel au zidit o culă din temelie, să fie de straje. Ce vom mai înmulţi cuvintele, spuind toate mănăstirile pre rînd, că toate mănăstirile den Svîntul Muntele Athonului li-au îmbogăţit cu bani şi cu vase; şi dobitoace încă li-au dat şi multe zidiuri au făcut şi fu ctitor mare a toată Sfetagora. Iară beserica cea mare, săbornică, den Ţarigrad, au adunat plumbul cel vechiu şi au cumpărat altul nou încă mai mult şi o au coperit toată de iznoavă. Şi toate chiliile din Patrierşie li-au înoit şi Patrierşiia cu bani şi cu multe daruri o au îmbogăţit şi i-au făcut mertic mare. Iară svînta cetate a Ierusalimului, Sionul, care iaste muma besericilor, iarăş< i> o au dăruit şi o au îmbogăţit, dinpreună cu toate besericile din pregiurul ei; şi alte mănăstiri de la răsărit, toate. Aşijdirea şi în măgura Misiei, Mănăstirea Orescului, unde sînt moaştele svîntului Grigorie, făcătoriul de minuni, tinda besericii o au zidit şi o au acoperit cu plumbu şi pe tronul cu moaştele au făcut un cerdăcel de piiatră şi l-au zugrăvit frumos şi l-au poleit, iară pe tronul svintelor moaşte au pus un covor de mătasă cusut tot cu sirmă. Şi la metohul aciiaş, care să chiamă Menorliţa, au zidit o casă mare, să fie de odihna mănăstirii, în care să făcea toate slujbele ce trebuia. Iară în Elada, pre svînta mănăstire anume Metior o au îmbogăţit cu multe daruri şi multe zidiuri au făcut. Aşijdirea şi în Penthaglonia, mănăstirea anume Trescaviţ< a> iarăş< i> o au îmbogăţit şi în Machedoniia mănăstirea ce să chiamă Cusniţa o au miluit. Iară în măgura Cathesca, care să chiamă acmu Cuceina, multe lucruri au făcut şi alte beserici de acolo toate li-au miluit şi lăcaşurile călugăreşti hrăniia şi făcu acolo zidiuri ca şi printr-alte locuri. Ce vom mai spune deosăbi lucrurile şi mănăstirile care li-au miluit; să dzicem dinpreună, toate cîte sint în Evropa, în Thrachiia, în Elada, 
{ 135} în Ahiia, în Iliric, în Cambaniia, în Elispond, / < f. 151 v. > în Misiia, în Machedoniia, în Thetuliia, în Sermiia, în Lugduniia, în Pethlagoniia, în Dalmaţiia şi în toate laturile, de la răsărit pîn-la apus şi de la amiadzădzi pîn-la miadzănoapte, toate svintele beserici le hrăniia şi multă milă pretutindinea da. Şi mai vîrtos pre cei ce să streina prin pustii şi prin peşteri şi prin schituri, fără de nice o scumpete îi hrăniia. Şi nu numai creştinilor fu bun, ce şi păgînilor. Şi fu tuturor tată milostiv. Şi mai vîrtos în Ţara Munteniască mari şi minunate mănăstiri au făcut. Şi arhimandriia svîntului şi purtătoriului de Dumnedzău, părintelui nostru Nicodim, care să chiamă Tismeana, hramul Adormirei preacuratei Născătoarei de Dumnedzău şi pururea fecioară Mariia, toată beserica o au acoperit cu plumbu. Şi alte lucruri au săvîrşit. Iară mănăstirea den Nucet, unde iaste hramul svîntului şi marelui mucenic Gheorghie, multe au înoit şi pre făcătoarea de minuni icoană a svîntului măcenic, bătut-au însuş< i> Niagoe vodă cu cuişoare n măr de aur curat, împodobit cu mărgăritare şi cu pietri scumpe. Adus-au şi icoana cea făcătoare de minuni din Ţarigrad, pri care era însămnat chipul Domnului nostru Iisus Hristos, care mai nainte / < f. 152> o îngiunghease un ovreiu cu hamgiariul; şi cum o îngiunghia, îndată eşi izvor de singe den locul hamgeriului, cît stropi şi haineli acelui ovreiu. Iară el, de frică, nu vădzu că-i sînt hainele stropite de sînge, ce numai ce au vădzut singele care era pre icoană. şi aşia, fiind el cuprinsu de o spaimă caaceasta, aruncă icoana într-un puţ, care era într-o pivniţă (că şi el în pivniţă într-ascunsu, giunghease svînta icoană). Deci eşi afară, ca cum n-ar şti el nemică de acia minune. Şi cum eşi afară, îndată îl tîmpinară nişte oamini. Şi dacă-l văzură că iaste aşea crunt de singe pre haine îl prinsără şi-l întrebară ce va să fie aceasta. Iară el, vădzindu-ş< i> hainele crunte îi fu a mărturisi aiave şi el minunea icoanei şi alergară toţi dinpreună la puţ şi scoasără icoana afară. Iară singele tot izvorîia din urma hamgeriului neoprit, atîta cît şi toată apa aceia să făcusă roşie de singe. O, mare sînt minunile tale, Doamne Iisuse Hristoase, Dumnedzăul nostru ! Care lucru, dacă vădzu acel ovreiu credzu în Hristos, Fiiul lui Dumnedzău şi să botedză el cu toată casa lui. Aşijdirea şi alţi ovrei, mulţi, carii vădzură cu ochii lor acea minune mare, să botedzară, pntru care minune iaste pretutindinea scrisă şi vestită. / < f. 152 v. > Iară mutarea 
{ 136} acei svinte icoane den Ţarigrad în Ţara Rumîniască într-acesta chip fu, că să arătă în vis această svîntă icoană domnului Niagoe vodă şi-i dzise să o mute den Ţarigrad în ţara sa, precum au şi făcut. Iară Radul vodă al < loc gol> mult să nevoise mai nainte să o aducă în ţara sa, ca şi alte dumnedzăeşti icoane şi moaşte svinte; ce lui nice cum nu i s-au dat. Iară cînd îi fu ei voia atunce şi dumnedzăescul lucru s-au săvîrşit şi s-au mutat, pre care cu mare bucurie şi mulţămire o aştepta domnul Niagoe vodă şi cu multă cheltuială o au adus. Şi aducînd-o, cu dragoste o au priimit şi i-au făcut cununa tot de aur curat şi o au împodobit cu mărgăritar ales şi cu alte feliuri de pietri scumpe. Spart-au mitropoliia din Argeş din temeliia ei şi zidi în locul ei altă svîntă beserică tot de piatră cioplită şi netedzită şi săpată cu flori. Şi au prinsu toate piiatrile pre din lontru din dos, una cu alta, cu scoabe de fier, cu mari meşterşug şi au vărsat plumbu de li-au întărit. Şi au făcut prin mijlocul tinzii besericii 12 stîlpi nalţi, tot de piatră ciopliţi şi învîrtiţi, foarte frumoşi şi minunaţi, carii închipuesc 12 apostoli. Aşijdirea şi svîntul oltar, diasupra prestolului, încă făcu un lucru minunat, cu turlişoare vărsate, iară fereastrile / < f. 153> oltariului şi ale besericii celi pe diasupra şi ale tinzii, tot scobite şi răzbătute prin piatră cu celi pe diasupra şi ale tindzii, tot scobite şi răzbătute prin piatră cu mare meşterşug le făcu. Şi la mijloc o ocoli cu un brîu de piiatră împeltit în 3 viţe şi cioplit cu flori şi poleit, beserica cu oltariul, dinpreună cu tinda, închipuind svînta şi nedespărţita Troiţă. Iară pre suptstreaşina cea mai de gios, împregiurul a toată beserica, făcu o streşină tot de marmure albă, cioplită cu flori şi foarte scobite şi săpate frumos. Iară acoperămîntul tot de plumbu, amestecat cu cositor şi crucile pe turle tot poleite cu aur şi turlele tot cioplite cu flori şi unele făcute sucite. Şi împregiurul boltelor fcute tot steme de piatră, coplite cum meşterşug şi poleite cu aur. i făcu un cerdăcel de nainte besericii pre 4 stîlpi de marmure pestriţă foarte minunat boltit şi zugrăvit şi învălit şi acela cu plumbu. Şi făcu scara besericii tot de piiatră scobită cu flori. Părdosit-au toată beserica şi oltariul şi tinda împreună şi acel cerdăcel cu marmure albă şi o împodobi şi pe din lontru şi pe den afară foarte frumos. Şi toate scobiturile piiatrilor pe den afară le văpsi cu lazur albastru, iar / < f. 153 v. > florile le polei cu aur. Şi aşia vom putea spune cu adevărat că nu iaste aşea mare şi săbornică ca Sionul, care-l făcu Solomon, nice ca svînta Sofiia, care o făcu marele împărat Iusti< ni>an, iară cu frumuseţea iaste mai pe diasupra acelora. 
{ 137} Şi cum au dzis svinţiia sa Nifon patriiarhul, încă la Radul vodă, că să va muta Mitropolia den Argeş în Tîrgovişte, care Radul vodă nu s-au învrednicit a o muta, iară cu Niagoe vodă s-au împlut cuvîntul svinţii sale şi cu a lui blagoslovenie zidi Mitropoliia în Tîrgovişte, mare şi frumoasă, cu 8 turle şi tot rătunde, cum să satură ochii tuturor de vederea ei. Mai zidit-au şi altă beserică în Tîrgovişte din temelie, hramul svîntului şi marelui mucenic Gheorghie, cu clopotniţă naltă pre tindă. Iară acea mănăstire Coziia, de care am povestit, au înoit beserica cia veche şi au pus icoane pre frumoase: Svînta şi nedespărţita Troiţă şi a preacuratei despuitoare, a lui Dumnedzău Născătoare şi pururea Fecioara Mariia şi alte poale de analoghi, şi odejdii multe şi frumoase. Că acea mănăstire are loc făr< ă> gîlceav< ă> şi ales de petrecerea călugăriască, nedepărtată de lume şi plină de toate bunătăţile, cu munţi mari, / < f. 154> îngrădită şi cu văi încungiurată cu un rîu mare şi izvoară multe împregiurul ei şi are toată hrana călugăriască, poiani şi livedzi cu pomi roditori făr< ă> număr, vii şi grădini. Şi acolo cură piiatră pucioasă şi tot pămîntul împregiurul ei iaste pămînt roditor, care şi noi, cu ochii noştri, am vădzut acel loc şi i-am dzis pămîntul cel făgăduit. Iată, într-acesta chip avea nevoinţă şi de dumnedzăescul lucru care era la Argeş. De-acum pintru lungime să spunim mai pre scurt şi să facem şi svîrşit acestii istorii. Că proronci Niagoe vodă şi pofti să vie toţi arhimandriţii den Muntele cel Svînt al Athonului, de< n>preună cu egumenii de la toată mănăstirile şi scrise şi carte. Iară Gavriil Protul, dacă vădzu cartea şi scrisoarea domnului, îndată chemă pre toţi egumenii de la toată mănăstirile cele mari de la Lavra, de la Vatoped, de la Iver, de la Hilindar, de la Xeropotam, de la Caracal, de la beserica lui Alimpie, de la Haritonul Cotlomuz, care iaste lavră rumîniască, de la beserica lui Filohtei, de la Xenof, de la Zugraf, care iaste lavră bulgăriască, de la Simensca, de la Dohiar şi de la lavra rusască, de la Pantocrator şi de la Cpnstamonit, de la Sveti Pavel şi de la Dionisat, de la beserica lui Sveti / < f. 154 v. > Grigorie şi de la Simon Petra. Aceşti egumeni toţi veniră la igemonul Niagoe, în Ţara Rumînească, dinpreună cu Gavriile Protul, carele fu dzis mai sus. Deci chiemă domnul şi pre Theolipt Ţarigradianul, carele iaste patriiarh a toată < lumea> şi cu dînsul pre 4 mitropoliţi: de la Seriş şi de la Sardiia şi de la Midiia şi de la Melinic şi veniră şi ei şi-i priimi domnul cu mare cinste. şi chemă şi pre toţi egumenii din ţara sa şi pre 
{ 138} tot clirosul. Şi merseră de< n>preună cu Niagoe, igemonul Panoniei şi cu Macarie, mitropolitul ţărîi, la mănăstirea cea noao şi minunată, la Argeş şi făcură vecernie şi colivă întru lauda Adormirei Preacuratei Născătoarei de Dumnedzău şi dede de luară toţi oamenii, lăudînd pre după obicină. Apoi făcu cină, ca să să odihniască oamenii, lăudînd pre Dumnedzău. Iară după cină tocară şi făcură bdenie toată noaptea patriiarhul şi igemonul, dinpreună cu mitropoliţii care fură dzişi mai sus, cu protul şi cu toţi egumenii Sfetagorii şi ai ţărîi şi să ruga lui Dumnedzău cu rugăciuni şi cu cîntări; iar alţi oamini toţi dzicea: Gospodi pomilui < =Doamne milueşte>. Şi sfîrşiră bdeniia cînd să răvărsa zorile. Deci dacă trecu un ceas de dzi, în luna lui avgust în 15 dzile, tras-au / < f. 155> clopotele ca să margă patriiarhul cu mitropoliţii şi cu tot clirosul denpreună, să tîrnosască beserica. Iară prestolul în oltar tocmi-l şi-l aşădză însuş< i> Niagoe vodă, cu mînule sale spre svinţire. Şi aşădză şi făcătoarele de minuni icoane a lui Pantocrator şi a Precistii în beserică, la locul lor, împodobite tot cu aur şi cu pietri scumpe. Aşijdirea puse şi alte svinte icoane, cîte încăpură şi în tindă, pintre stîlpi. Şi cele den tindă era cîte 2 feţe şi pe diasupra cu bolte săpate, cu meşterşug şi poleite. Şi era aceli icoane toate ferecate cu argint curat şi poleite cu aur, între care icoane era şi chipul svintului Nifon, ferecat tot cu aur şi cu pietri scumpe înfrumuseţat, atîta de minunat, cît nu poate mintea omului să închipuiască şi să spue. Deci dacă tîrnosiră şi aşădzară toate lucrurile celi noao şi le svinţiră, odihniră puţinel, şi iar merseră la beserică domnul Niagoe vodă, cu doamna lui Despina şi cuconii carii le dăruisă Dumnedzău şi cu toţi boiarii, fiind patriiarhul cu mitropoliţii şi cu toţi egumenii şi chirosul în beserică. / < f. 155 v. > Iară dacă svîrşiră dumnedzăiasca liturghie, făcu domnul ospîţ mare şi veselie tuturor oamenilor. Şi dărui pre toţi, pre cei mari şi pre cei mici, pre săraci şi pre văduve, pre mişei şi pre cei neputernici şi tuturor cîţi li să cădea milă, le dăde< a>. Iară clujba care să făcu fericitului Nifon să blagoslovi de Theolipt patriiarhul şi de tot săborul să să facă şi să să aşedză pretiutinderea. Şi tocmiră de făcură şi slujba svinţii sale cu vecernie, cu utr< e>nie şi cu liturghie. Şi pusără pre chir Iosif să fie arhimandrit într-acia mănăstire noao şi-l blagosloviră să facă liturghie cu bederniţă. Aşijdirea şi cîţ< i> vor fi după dînsul tot să poarte bederniţă şi să să cheme arhimandriţi, 
{ 139} pîn-în veac. Această blagoslovenie să dede de chir Theolipt, patriiarhul şi de tot săborul, cum şi mai denainte să dedesă şi să făcusă în Tismeana, cu blagosloveniia lui Filothei patriiarhul. Şi tocmiră să fie aceste mănăstiri amîndoao cinstite într-un chip: şi arhimandrii şi scaune mai mari decît toate mănăstirile Ţărîi Munteneşti. Şi să făcu lucrul acesta cu mare legătură şi cu groaznic blăstăm. Iară Mitropoliia s-au mutat din Argeş în Tîrgovişte. Şi cum dzisese mai nainte svîntul Nifon, acum să împlu de Theolipt, patriiarhul Ţarigradului şi de Macarie, mitropolitul ţărîi şi de Niagoe vodă, domnul Ungrovlahiei şi de toţi boiarii cei mari şi mici / < f. 156> şi de tot svîntul săbor. Şi aşia să tocmi, ca de acum niceodată, în veci, să nu fie Mitropoliia în Argeş, ce să fie mănăstire şi arhimandrie, iară în Tîrgovişte să fie Mitropolie stătătoare, cum s-au aşădzat. Şi să făcură aceste lucruri cu mare oprială şi blestăm, ca să nu să mai clătiască, nice să să mute în veac, nice de patriiarh, nice de mitropolit, nice de domnu, nice de boiari, niceodată. Acestea toate să aşădzară cînd fu cursul anilor 7025 < = 1517>, av< gust> 17, în dzilele bunului credincios domnu Io Niagoe voevod şi ale lui Theolipt, patriiarhul Ţarigradului şi ale lui Macarie, mitropolitul Ungrovlahiei, în slava lui Dumnedzău şi în frumuseţea şi lauda a toată Ţara Munteniască. Drept aceia făcură domnului şi boiarilor lui laudă şi cuvinte de cinste şi a toată curtea lui şi a tuturor oamenilor ţărîi. Deci bunul şi iubitoriul de Hristos, domnul Niagoe vodă le făcu mare cinste şi-i dărui cu multe daruri şi-i lăsă de să duseră toţi, careş pre la locul său. Iară mănăstirea cia noao din Argeş o îngrădi împregiur cu zid şi în lontru făcu multe chilii călugăreşti şi o înfrumuseţă cu tot feliul de trebuinţă. Făcut-au trapezării şi magherniţe, / < f. 156 v. > magupie şi povarnă de olovină, pivniţă şi clopotniţă naltă. Şi puse clopot mare şi cu altefrumuseţi, cu de toate o împodobi şi o făcu asemenea raiului lui Dumnedzău. Iar în mijloc era acea casă dumnedzăiască, stînd ca ; i pomul cunoştinţii; ce însă nu aşia, că dentr-acela mîncară strămoşii poama morţii, iar dentru acesta să mîncă dătătoriul de viaţă trip şi singe al Domnului nostru Iisus Hristos, care să giunghe în toate dzilele întru ertarea păcatelor şi în viaţa de veci. Acestea făcu bunul credincios domnu Io Niagoe voevod, fericită să-i fie poemnirea lui. Şi totdiauna creştea şi să înmulţiia bunătăţile în 
{ 140} inima acestui bun domnu. Şi scoasă slujbă şi rugăciuni dreptului şi fericitului Nifon, părintelui şi sprijenitoriului său. iar rugăciunile lui îi păziia cu pace în domniia sa şi pre toţi vrăjmaşii îi supunea supt picioarele lui. Şi cum înălţăpre Avraam rugăciunile lui Samuil prorocul şi arhiereul pre David asupra lui Goliiath, aşia şi acum agiutară rugăciunile svîntului Nifon, lui Niagoe vodă, domnul Panoniei. Şi au domnit cu bună pace şi au murit în domnie. Îngropatu-l-au în svînta şi minunata mănăstirea lui în Argeş. Domnit-au Niagoe vodă ani 8, luni 8. / < f. 157> 7028, 1520. DOMN 15. DOMNIE 15. RADUL VODĂ AL 5< LEA> CE-AU FOST CĂLUGĂR. Acest Radul vodă au fost călugăr despre partea Buzăului. După moartea lui Niagoe Băsărab vodă s-au fost înălţat domnu Preda, fratele lui Băsărab vodă, ca să ţie domniia lui Theodosie, nepotu-său / < f. 157 v. > feciorul lui Băsărab vodă. Iară boiarii, neiubindu-l, ş-au rădicat ei domn pre acest Radul vodă Călugărul. Şi au mersu Radul vodă cu boiarii şi cu oaste să să lovască cu Preda. Iară Preda au chemat pre Mehmet beiu într-agiutor lui. Iară Meh, et-beiu n-au vrut să vie la oaste curund. Deci Radul vodă, el, au vinit cu boiarii şi cu oaste de s-au lovit cu Preda la Tîrgovişte şi au biruit Radul vodă pe Preda şi au perit Preda. Iară mai pe urmă au vinit şi Mehmet beiu cu turcii şi au avut războiu cu Radul vodă la Tîrgovişte. Şi au biruit Mehmet beiu şi au prinsu pre Radul vodă viu şi pre alţi boiari. Deci Mehmet beiu pintru moartea Predii el au trimis turcii de au prădat buzăianii făr< ă> veste şi au luat mulţi oamini, voinici, fete şi dobito< ace> şi multă pagubă au făcut pre locul acela, pre apa Buzăului, în luna lui mai în 2 dzile. Şi iar s-au întorsu turcii la oraş la Tîrgovişte şi au şedzut Mehmet beiu puţină vreme cu turcii şi s-au întorsu înapoi şi s-au dus preste Dunăre la Nicopoe şi împreună cu Radul vodă. Iară oaricini din boiari, anume Bădica comisu, văr primare cu Băsărab vodă, el au tăiat capul Radului vodă Călugărul, însă vu voia lui Mehmet beiu. Întru aceia vreme şi pre Theodosie l-au agiunsu moarte< a> şi au murit la Ţarigrad. / < f. 158> Acest Radul vodă Călugărul, cît ar fi domnit necăiuri nice la o istorie scris nu să află, dar prin socotială au domnit ani p< o>l < jumătate>. 
{ 141} MOLDAVIA. 7015, 1517. DOMN 20 DOMNIE 20. ŞTEFAN VODĂ AL 5< LEA>, SIN BOGDAN VODĂ AL 3< LEA> ŞI NEPOT LUI ŞTEFAN VODĂ CEL BUN. După moartea lui Bogdan vodă au stătut la domnie< a> ţărîi fiiu-său Ştefan vodă, carele, cum scrie un letopisăţ sirbăscu să fie fost numai de 9 ani / < f. 158 v. > şi fu întărit la domnie după obiceiul domnilor ţărîi de Theoctist mitropolitul ţărîi în oraşul Sucevii. Iară cronicele leşăşti nemică nu pomenescu de acest Ştefan vodă, ce scriu că după moartea lui Bogdan vodă au stătut domnu ţărîi Pătru vodă Rareş. 7027 < = 1519> av< gust> 8. CÎND AU ÎNTRAT ÎN ŢARĂ ALBU SULTAN CU TĂTARÎI ŞI L-AU BĂTUT ŞTEFAN VODĂ. Scrie letopisăţul ţărîi că la al doile< a> an a domniei lui Ştefan vodă, în luna mai av< gust> în 8 dzile s-au rădicat Albu sultan cu tătarîi de la Pericop, cu multă oaste tătărască şi au trecut Nistrul făr< ă> veste şi au tras spre Prut şi au agiunsu pîn-la locul ce să chiamă Şerbanca (din sus de Ştefăneşti) şi s-au apucat a prăda ţara. Că nărocul cel bun al lui Ştefan vodă, s-au prilejit cu oaste gata în gura Coroviei, mai gios de Ştefăneşti. Şi au dat veste şi ţărîi să strîngă de sirgu; iară tătarîi bulucindu-să să suia pe Prut în sus. Iară Ştefan vodă au trimis pe Petrea Cărăbăţ vornicul cu / < f. 159> giosenii, de au trecut Prutul şi au lovit pre tătari, la revărsatul zorilor, făr< ă> veste, cînd ei nice o grijă nu avea< u>. Şi cu nărocul lui Ştefan vodă i-au răsipit şi mulţi tătari au perit şi i-au tăiat şi mulţi în Prut s-au înecat şi în Ciuhru s-au năroit şi-i scotea vii din năroiu. Aşijdirea şi pri 2 mîrzaci mari, anume Timiş şi Bicaz i-au prinsu vii. Alţii s-au răsipit pre cîmpi şi la strîmtoarea Nistrului n-aurămas făr< ă> pagubă tătarîi. Că fiind obosiţi caii lor de multă fugă au întrat în Nistru şi mulţi s-au înecat şi singur sultanul cu puţini abiia au scăpat, însă şi el rănit rău în cap. Şi s-au întorsu cu multă pagubă şi ruşine; încă şi el rănit rău în cap. Şi s-au întorsu cu multă pagubă şi ruşine; încă şi aciia cîţ< i> au scăpat, făr< ă> arme şi făr< ă> cai au scăpat. Iară Ştefan vodă după izbîndă ce-au făcut asupra acelui han s-au întorsu la Hîrlău cu mare laudă şi biruinţă Şi au dat învăţătură tuturor 
{ 142} boiarilor săi să să strîngă la Hîrlău, la dzua svîntului mucenic Dimitrie. Şi acolo, dacă s-au adunat, ospeţă şi bucurie mare au făcut şi pre toţi vitejii cei buni i-au dăruit Ştefan vodă. Şi decii ş-au luat luiş doamnă; iară pre cine ş-au luat doamnă nu scrie letopisăţul moldovenescu. / < f. 159 v. > În anul 7031 < = 1523>, mart în 20 pribegit-au Şarpe postelnicul de frica lui Ştefan vodă în Ţara Leşască. 7031 < = 1523>. CÎND AU PERIT ARBURE HAT< MANUL> CU FICIORII SĂI. Arătatu-s-au acest Ştefan vodă mare văsrător de singe, cum s-au cunoscut cu bietul Arbure hat< manul> şi cu ficiorii săi. Că întîi au tăiat pre Arbure hat< manul>, iar apoi, mai pre urmă, tot într-acelaş an au tăiat şi pre doi ficiori ai lui, anume pre Toader şi pre Nichita. Scrie letopisţul ţărîi precum să fie aflat Ştefan vodă în viclenie pre Arbure hat< manul>; iară lucrul adevărat nu să ştie. Dar aicea, de vreme că au aflat pre Arburecel bătrîn în viclenie, dar ficiorii lui ce i-au făcut de i-au omorît ? Aicea să cunoaşte tirăniia lui Ştefan vodă. Dzice Sineca filosoful că tiranii numai prin pricini au de pedepsit, iar mijloc n-au. Crescut-au acest Ştefan vodă pre mînule lui Arbure hatmanul şi apoi ce plată au luat de la domnu-său. Cum şi Sineca filosoful de cumplitul Nero împăratul Rîmului, carele au crescut pre mînule Sinecăi şi ca un bătrîn sfetnic l-au sfătuit, cîrmuindu-l pintru binele cel de obşte; iar apoi Sineca fu omorît de Nero. / < f. 160> Dzice Salustie: "Celor cumpliţi domni a face strîmbătăţi iaste a stăpîni". Iară precum nice de la o curte a domnilor nice odată nu lipseşte zavistiia, aşa nice la domniia lui Ştefan vodă. Şi cu cît era mai tînăr, cu atîta mai lesne cale au aflat zavistnicii şi îmbunătorii asupra lui Arbure hat< manul>. Dzice Clavdie: "Otrava zavistiei cumplite nice o dzi nu o poate împăca". Şi adevărat, precum dzice un Valerie cel Mare: "Nice o fericie aşia de izbîndă nu-i, care s-ar putea feri de dinţii zavistiei". Aşea şi norocirea lui Arbure: deodată cu zavistiia să hotărî de tirăniia lui Ştefan vodă tînărului. Vădzind dar ciialalţi boiari fapta lui Ştefan vodă, toţi s-au îngrijat. Căci şi Şearpe post< elnicul> simţisă tinere şi groaznice lucruri ale lui Ştefan vodă, plecate spre vărsare de singe, şi au fost pribegit mai nainte în Ţara Leşască. Că toţi să temea de plata lui Arbure că vor lua fieşcarele de< n> dînşii de la Ştefan vodă. 
{ 143} În anul 7032 < = 1524> rădicatu-s-au boiarii ţărîi asupra domnu-său, lui Ştefan vodă. / < f. 160 v. > Dzice Plutarh filosoful că: "Domnii cei buni, din cei răi, cu aceasta să despart, că celui rău domnu numai ascultare, iară celui bun şi ascultare şi dragoste i să arată". Părăsiră boiarii a avea dragoste spre domnul lor pintru groaza şi tirăniia ce făcusă cu Arbure şi cu ficiorii lui, de-i omorîsă. Ce cu toţii s-au rădicat asupra lui Ştefan vodă. Ce cu greu iaste a afla pre tiranul adormit; că den fire iaste fricos şi după ce îş< i> împreună şi fapta, cu firea, mai fricos să face. Căci fapta cea cumplită a domnilor cumpliţi le arată de pururea înaintea ochilor griji şi primejdii. Aşea şi Ştefan vodă, după ce arătă fapta sa cu moartea lui Arbure şi a ficiorilor lui, să cunoscut împrotiva tuturor boiarilor săi, şi avea grije pururea, în care grije era triaz pregiur sine. Ce n-au folosit nemică biiaţii boiari; că lui Ştefan vodă îi vinisă ţara într-agiutor. Ce îndată s-au răsipit boiarii printr-alte ţări. Iară pre cîţi i-au prinsu vii, pri toţi i-au omorît. Anumi prin Coste pîrcălabul şi pre Ivaco logofătul şi pre Sima vistiarnicul. Şi aceasta s-au tîmplat în tîrgu în Roman, sept< emvrie> în 2, anul 7032 < = 1524>. / < f. 161> PENTRU OASTEA TURCEASCĂ. Într-acelaş an, întorcîndu-să o samă de turci din pradă de la Ţara Leşască, li-au eşit Ştefan vodă înainte la Prut şi, din 4000 de turci puţintei au hălăduit la locurile sale. Nu pomenescu cronicarii leşăşti nemică de Ştefan vodă, cum am mai dzis, fără cît o samă de cronice leşăşti scriu că la anul de la Hristos 1524 o samă de oaste turcească şi tătărască au lovit în Ţara Leşască, de au prădat olatul Liovului şi a Saloncului şi a Belscăi şi Ţara Podoliei, carii făr-de nice o smintială de leşi s-au întorsu cu plianuri, că n-au cutedzat leşii să ias< ă> să-i lovască undeva. PENTRU LEGĂTURI DE PACE CE AU TOCMIR ŞTEFAN VODĂ CI JICMONT CRAIUL LEŞĂSCU. Scrie letopisăţul ţărîi că au trimis Jicmont craiul leşăscu, sol la Ştefan vodă pintru calea neguţitorilor să aibă deşchisă cale pin ţară a trece spre Ţara Turcească. Aşijdirea şi Ştefan vodă au trimis solii săi la 
{ 144} leşi pintru întărirea păcii şi pintru giudecăţi la marginea lor de îmbe părţile să să facă. Aşijdirea şi pintru cale / < f. 161 v. > deşchisă prin Ţara Leşască să aibă oamenii lui Ştefan vodă a trece la Moscu. Ce de altele au priimit craiul, iară solii să triacă de la Ştefan vodă la împărăţiia Moscului n-au priimit, pintru mari vrajbă ce era între leşi şi între moscali. Iară cronicariul leşăsc Stricovschii de această legătură de păci între Jicmont, craiul leşăscu şi între Ştefan vodă nemică nu pomeneşte. În anul de la Hristos 1526 au rămas biruit Ludovic al < loc gol>, craiul ungurescu, nepot de ficior lui Cazimir al < loc gol> craiu şi nepot de frate lui Jicmont, craiul leşăsc, de sultan Selim, împăratul turcescu, la cetatea Mohaci, cu mare pagubă şi cia de pre urmă perire şi răsipă ungurilor au fost aceasta. Că fugînd Ludovic craiu s-au năroit într-o mlaştină, călcat de calul său, acolo s-au înăduşit. Iară sultan Selim au luat într-acel an Buda şi alte cetăţi şi tîrguri. 7034 < = 1526>, fev< ruarie> 5. CÎND AU PRĂDAT ŞTEFAN VODĂ CEL TÎNĂR ŢARA MUNTENIASCĂ PÎN-LA TÎRGŞOR. Simeţindu-să Ştefan vodă pentru vîlhva ce-i mergea cu năroc la / < f. 162> războae, strîns-au ţara şi cu mare urgie au întrat în Ţara Munteniască asupra Radului vodă, fev< ruarie> 5. Şi au prădat ţara pîn-la Tîrgşor şi n-au cutedzat Radul vodă necăiuri a-i sta împrotivă, ce cu pace au nevoit de i-au potolit simeţiia. Şi aşia s-au întorsu Ştefan vodă înapoi, făr-de nici o smintială. Iară în anul 7035 < = 1527> prestăvitu-s-au Pătru vodă, ficiorul lui Bogdan vodă, fratele lui Ştefan vodă cel Tînăr. 7035 < = 1527> ghen< arie> 14. DE MOARTEA LUI ŞTEFAN VODĂ CEL TÎNĂR. Într-acest an murit-au şi Ştefan vodă cel Tînăr, ficiorul lui Bogdan vodă în cetatea Hotinului, otrăvit de doamna lui. Vedzi aicea moartea acestui Ştefan vodă de singură doamnă-sa. Nu va fi putut nici ia răbda vărsarea de singe ce făce< a> domnu-său. Nice odată sfîrşit bun al 
{ 145} tiranilor nu s-au audzit. Ceteşte, cetitoriule, istoriile împăraţilor lumii şi vei videa sfîrşitul tiranilor: tot rău. LUCRURI STREINE. După ce au luat sultan Selim Buda şi au perit Ludovic, / < f. 162 v. > craiul ungurescu, o au rădicat o samă de unguri craiu pre Ioan Zapolii şi îndată au purces asupra Budei, care făr< ă> nemică zăbav< ă> o au luat-o înapoi, lăsînd cîtăva oaste în cetate pentru apărare. Şi alesul la crăie, acest Ioan Zapolie n-au fost de temeiu acea dată. Ce dacă să strînsără de la Pojin mulţime de unguri, unde şi crăiasa lui Ludovic, mortului, Mariia văduva, să aflasă acolo, au ales pre Ferdinand, cel întîi cu acest nume, crai unguresc şi de sirgu au purces Ferdinand craiu cu oşti asupra Budei şi o au luat-o de supt ascultarea lui Iani Zapole. Iară lui Iani Zapolie i-au căutat a lăsa Crăiia Unguriască şi au trecut în Ţara Leşască. În anul 1530, Jicmont craiul leşăsc, fiind bătrîn de vîrstă, au coronit din voia şi alesul tuturor pre fiiu-său Avgust Jicmont, fiind tînăr de 10 ani. AICE NE ÎNTOARCEM LA RÎNDUL ISTORIEI NOASTRE. Acest Ştefan vodă întru tot semăna cu firea moşu-său, lu< i> Ştefan vodă cel Bun. Că la războae îi mergea cu năroc. Că tot izbîndiia şi lucrul său îl ştiia purta, măcar că era tînăr de dzile. Numai era mînios şi pre< a> lesne vărsător de singe omenesc. / < f. 163> Iar oasăle lui Ştefan vodă s-au astrucat în Mănăstirea Putna, ce iaste zidită de moşu-său Ştefan vodă cel Bun. Domnit-au Ştefan vodă ani 9, luni 9. / < f. 163 v. > 
{ 146} VALAHIA. 7029, 1520 p< ol>. DOMN 16. DOMNIE 16. RADUL VODĂ AL 6< LEA> DE LA AFUMAŢI. După moartea Radului vodă al 5< -lea>, ce-au fost călugăr, fiind acel turcu mare, anume Mehmet beiu de la Nicopoe la Ţarigrad, au aflat vreme şi au cerşut să le fie domnu. De care credzind împăratul pre Mehmet beiu i-au dat domniia în Ţara Rumîniască. Iară Stoica logofătul, fiind într-acia vreme la Poartă la Ţarigrad, îndată au răpedzit carte în Ţara Rumîniască la toţi boiarii, numai să rădice domnu pre Radul vodă de la Afumaţi, pintru că ţara piiari de turci. Şi îndată s-au adunat toţi boiarii, şi mari şi mici şi toată curtea şi au rădicat domnu pre Radul vodă de la Afumaţi, ginirile lui Băsărab vodă. RĂZBOIUL RADULUI VODĂ CU MEHMET BEIU LA SAT LA GLUBAVI. Mehmet beiu purcedzind de la Poartă cu stiag de domnie şi cu mulţi turci, au întrat în ţară. Iară Radul vodă s-au gătit de oaste şi i-au eşit în tîmpinarea lui şi auavut războiu la sta la Glubavi. Şi au biruit Radul vodă pre Mehmet beiu şi au fugit Mehmet beiu. / < f. 164> AL DOILE< A> RĂZBOIU A RADULUI VODĂ CU MEHMET BEIU LA CLEJANI. Mehmet beiu de iznoavă s-au gătit şi iară au venit cu mulţime de turci şi au întrat în ţară, udne Radul vodă iarăşi i-au eşit înainte cu oaste. Şi s-au lovit la Clejani şi au biruit dintîi Radul vodă pre Mehmet beiu şi mulţi turci au perit. Iară cînd au fost pe urmă au biruit turcii şi au perit Benga banul, iară Radul vodă cu boiarii au fugit în Ţara Unguriască. Iară Mehmet beiu au pus oamenii lui subaşi prin toate oraşăle şi s-au dus Mehmet beiu piste Dunăre. Iară peste puţină vreme au venit Radul vodă din Ţara Unguriască cu boiarii şi cu mulţi unguri şi au trimis îndat< ă> oamini aleşi de au prinsu pre toţi subaşii, ce-i pusese Mehmet beiu, de prin toate oraşăle şi li-au tăiat capetele. 
{ 147} AL TREILE< A> RĂZBOIU LA GRUMADZI. Strîns-au Radul vodă oaste foarte mare, iară Mehmet beiu iarăş< i> au venit cu toate oştile şi sangeacele gata de oaste şi au întrat în ţară. Şi iarăş< i> i-au eşit Radul vodă înainte cu toată oastea lui şi împreună cu boiarii şi au avut războiu / < f. 164 v. > mare la Grumadzi. Şi atunce s-au lovit Radul vodă de făţiş cu turcii şi iarăş< i> dintîi au biruit Radul vodă pre mulţi turci şi delii au perit. Iară Mehmet beiu, dacă au vădzut aşia, au început a fugi şi Radul vodă încă s-au întorsu spre scaun, fugind. Iară apoi proceîleţii de turci, ei, s-au înturnat înapoi şi au fost izbînda turcilor. Iară Radul vodă au fugit cu boiarii în Ţara Unguriască. Şi s-au dus Radul vodă la Ianăş craiu şi au cădzut la picioarele lui şi l-au rugat să nu lasă ţara creştină în mîna turcilor şi să nu fie pre voia lor. Deci Ianăş craiu s-au milostivit pintru creştini şi s-au gătit de oaste cu 30. 000 de unguri, tot voinici aleşi şi au pogorît pre la Rucăr în Ţara Rumîniască. Şi au venit Ianăş craiu pîn-la oraş la Piteşti; iară Mehmet beiu n-au cutedzat a-l aştepta, ce au fugit preste Dunăre. Deci Ianăş craiu s-au înturnat înapoi cu mare dar şi s-au dus în Ţara Unguriască. Iară Radul vodă au venit în Tîrgovişte, vesel, împreună / < f. 165> cu toţi boiarii. Şi s-au sfătuit cum vor face să scoaţ< ă> ţara creştină den gura turcilor. Şi au plecat capul Radul vodă şi s-au dus la Ţarigrad la Împărăţie. Deci împăratuş au ţinut pe Radul vodă multă vreme acolo şi n-au vrut să-i dea domniia, pintru căci au avut pîră de cătră Mehmet beiu şi au dat domniia lui Vlădislav vodă. Iară cît ar fi domnit Radul vodă nu adeveriadză. Numai prin socotială au domnit ani 2. 7029, 1521. DOMN 17. DOMNIE 17. VLADISLAV VODĂ AL 2< LEA> Venit-au Vladislav vodă de la Poartă domnu Ţărîi Romîneşti cu stiag de la Împărăţie. Şi au mersu toţ< i> boiarii de s-au închinat / < f. 165 v. > lui Vladislav vodă. Venit-au şi Pîrvul banul, ce era dus la Craiova, cu mulţi voinici aleşi şi i s-au închinat lui Vladislav vodă. Iară Vladislav vodă ş-au bătut gioc de Pîrvul banul şi i-au dzis să fie postelnic în cas< ă> şi să pue ban mare alt boiarin, în locul lui. Deci cînd au fost preste noapte, iară Pîrvul banul, el, au fugit înapoi la voinicii lui şi 
{ 148} curînd s-au întorsu cătră Vladislav vodă, gata de oaste. Şi au biruit Pîrvul banul pre Vladislav vodă şi au fugit Vladislav vodă preste Dunăre. Iară împărăţiia s-au milostivit şi au dat domniia iar Radului vodă de la Afumaţi. Domnit-au Vladislav vodă ani 1. 7030, 1522. DOMN 18. DOMNIE 18. RADUL VODĂ AL 6< LEA>, CU A DOA DOMNIE. Venit-au Radul vodă de la Afumaţi cu a doa domnie de la Poartă şi cu stiag de la Împărăţie şi au şedzut în scaun în Bucureşti, fev< ruarie> 28. / < f. 166> Iară cînd au fost al 7< -lea> an a domniei Radului vodă, unii din boiari, anume Niagoe vornicul i Drăgan post< elnicul> au rădicat oaste pre taină asupra Radului vodă. Deci cînd au prinsu Radul vodă de veste, nu ş-au putut strînge oaste în grabă, ce numai decît au şi fugit împreună cu fiiu-său Vladul vodă la banul cel mare, la Craiova. Deci agiungînd Radul vodă în oraş în Rîmnic, iară boiarii l-au agiunsu pri Radul vodă de l-au legat şi i-au tăiat capul, şi lui şi fiiu-său Vladului. Şi au perit amîndoi în oraş la Rîmnic, fiind cursul anilor 7037 < = 1529>. Iară altă ce s-ar fi lucrat în dzilele aceştii domnii a Radului vodă, nemic nu însămniadză, necăiuri, numai atîta că au domnit ani 7. 7037, 1529. DOMN 19. DOMNIE 19. MOISEI VODĂ AL 1, SIN VLADISLAV VODĂ AL 2< LEA>. După perirea Radului vodă, venit-au Moisei vodă, ficiorul lui / < f. 166 v. > Vladislav vodă, domnu de la Poartă, cu stiag de la Împărăţie. Şi au tăiat pre 2 boiari, anumi pri Niagoe vornicul i Drăgan post< elnicul>. Iară alţi boiari, vădzind acia faptă, au fugit la Ţarigrad şi ş-au adus domnu pri un Vladul vodă. Iară Moisei au fugit în Ţara Unguriască, domnind ani 1, p< o>1. 
{ 149} MOLDAVIA. 7035, 1527. DOMN 21. DOMNIE 21. PĂTRU VODĂ AL 5< LEA>, CE I-AU DZIS RAREŞ, SIN ŞTEFAN VODĂ CEL BUN. După moartea lui Ştefan vodă cel Tînăr, strînsus-au boiarii împreun< ă> cu toate căpeteniile de ţară şi au sfătuit / < f. 167> pre cine vor alegi să pue domnu. Că pri obiceiul ţărîi pri atunce nu încăpea altul la domnie, fără numai carele era sămînţă de domnu. Ce întrebînd şi iscodind unul de la altul s-au aflat unul de au mărturisit că au înţăles dentru mitropolitul ţărîi ce să prestăvisă, Theoctist, mai nainte de Ştefan vodă, precum s-au pomenit mai sus, fiind şi Ştefan vodă bolnav la Hotin au lăsat cuvînt, de să va săvîrşi Ştefan vodă să nu pue la domnie pre altul, ce să pue pe Pătru Măjeriul, ce l-au poreclit Rareş, de pre numele muerii lui, care au fost după alt bărbat, tîrgovăţ din Hîrlău, ce l-au chemat Rareş. Aşea pe Pătru vodă aflîndu-l şi adeverindu-l că iaste de osul lui Ştefan vodă, cu toţii l-au rădicat domnu, ghenar 20. Careli apucîndu-să de domnie, nimene nădejdea n-au pierdut, că pace şi odihnă era tuturor şi ca un păstor bun ce păzeşte turma sa, aşia Pătru vodă în toate părţile străjuia şi priveghia şi nevoia să lăţască ce au apucat. Ce nemică după ce s-au aşedzat la domnie n-au zăbăvit, ce de războae s-au apucat şi la toate îi mergea cu năroc. CÎND AU PRĂDAT PĂTRU VODĂ ÎNTÎI ŢARA SĂCUIASCĂ. 7036 < = 1528> Pătru vodă Rare, în al doile< a> an a domniei sale, rădicat-au oaste / < f. 167 v. > mare asupra săcuilor, la Ţara Unguriască. Şiş-au împărţit oastea în 2 polcuri şi pre 2 poteci şi au treut peste munţi. Şi, dacă au întrat la dînşii, în toate părţile i-au spart şi i-au prădat şi oraşăle şi satele lor li-au jăcuit şi pre toţi i-au supus şi i-au plecat luiş şi cu pace s-au întorsu la scaunul lui la Suceavă. Şi îndată s-au apucat de au urdzit Mănăstirea Probata şi au zidit-o pînă în giumătate. Iar după pierdzaea războiului ce au avut mai pre urmă craiul Ioan Zapolie cu Ferdinand la Tokai, i-au căutat aş< i> lăsa crăiia şi ţara şi au năzuit în Ţara Leşască la Jicmont, craiul leşăscu. Şi întrînd în Ţara leşască au descălecat la Ioan Tarnovschie cu mare nume şi cunoscut între toţi leşii. 
{ 150} Acesta dar, Tarnovschie cu mare bucurie l-au priimit în casa sa oaspe pre craiul Ioan, fiind înstreinat de ţara sa, cît şi cetatea cu totul i-au lăsat să-i fie de hrană şi slujba lui Ioan craiul, adăogîndu-i toate argintăriile ce ar fi trebuit la masa unui craiu. AL DOILE< A> RĂZBOIU ŞI PRADA CE-AU FĂCUT PĂTRU VODĂ ÎN ŢARA UNGURIASCĂ. Iară aicea în ţară, înţălegînd Pătru vodă Rareş de atîtea amestecături între craiul Ferdinand şi între craiul Ioan ce să lucra / < f. 168> în Ardial şi avînd grijă ca să nu să aţîţă dentru acia turburare ce să făcusă în Ardial şi în ţara lui, au întrat cu o sam< ă> de oaste de ţară în Ardial şi fără veste au lovit pri oamenii lui Ferdinand de i-au tăiat şi i-au răsipit; şi luîndu-le tabăra, s-au întorsu cu mare plian în ţara sa. Iară Ioan Zapolie craiul, aflîndu-să în Ţara Leşască, după ce i-au venit veste de prada şi răsipa oştilor lui Ferdinand, făcută de Pătru vodă, mare bucurie avu. Şi îndată prin solii săi mare mulţămită au trimis lui Pătru vodă şi-l ruga să-i fie într-agiutor, să-ş< i> poată înturna crăiia sa. De iznoavă Pătru vodă nu aşea jălind soartea cea rea a lui Ioan craiul, cum are apreg şi aprinsu la prădzi au întrat în ŢaraUnguriască şi au luat de la săcui cetatea Bistriţa, la marginile Ardialului; ce nu o au putut-o ţinia îndelungu, avînd grije de sultan Selim ca să nu-i vie vreun bănat, ce o au prădat şi o au lăsat pustie secuilor. Această poveste într-alt chip o scrie Ureche vor< nicul>, precum după soliia şi pofta lui Ioan craiul au pornit Pătru vodă asupra oştilor / < f. 168 v. > ce era împrotiva lui Ioan craiul la Ardial, că i-au fost dăruit lui Pătru vodă, Ioan craiul, acia cetate Bistriţa. Şi au pornit Pătru vodă cu oştile sale pre Grozea vornicul cel mare şi pre Barnovchie hat< manul>, boiarii cei mai credincioşi ai săi şi i-au învăţat o samă de oaste să triacă pi drumul Braşovului, iară altă oaste pi drumul Sucevii, mai sus, şi au întrat în Ardial. Iară ungurii, simţindu-să a fi împresuraţi de vrăjmaşi, de sirgu s-au gătit de războiu. Că nu atîta grij< ă> avia ungurii de oştile celi de sus, cum de cele de gios ce veniia asupră. Şi aşia strîngîndu-să cîţ< i>va domni din Ardial, carii era gata să stea şi pintru volniciia şi moşiile sale să moară, adunîndu-să cu tunuri şi cu multe arme s-au apropiiat 
{ 151} din sus de Braşov, oaste de oaste. Şi acolo, dîndu-le războiu de îmbe părţile vitejaşte, cu mare vărsare de singe de îmbe părţile, rămasără bieţii unguri biruiţi de oastea lui Pătru vodă, lăsîndu-ş< i> toate armele sale şi puşcile cu tabăra toată, au dat dosul a fugi. Picat-au mulţi domni ungureşti într-acel războiu, la apa ce-i dzic Bîrsa. Aşijdirea şi ceialaltă oaste, ce întras< ă> pi din sus, pi drumul Sucevii, iarăş< i> au făcut multă pradă şi ardere în Ţara Unguriască. Şi aşia, după izbînda oştilor lui Pătru vodă Rareş asupra ungurilor / < f. 169> cu multă pradă şi robie s-au întorsu înapoi în ţar< ă, la domnu-său Pătru vodă. Audzid Ianăş craiul ce s-au lucrat, mult s-au bucurat, şi pri lîngă făgăduinţa dintîi ce-i făgăduis< ă> cetate< a> Bistriţa, şi alt< i> oraşe i-au mai dăruit lui Pătru vodă. Trimis-au Pătru vodă oamenii săi să ia supt stăpîniia sa aceli cetăţi ce-i făgăduisă. Ce bistricenii n-au suferit să aibă stăpîni streini şi încă îndemnară şi celalalte cetăţi, cumu-i Braşovul şi altele, di pin pregiur, şi să lipădar< ă> şi di Ianăş craiul lor. CÎND AU PRĂDAT PĂTRU VODĂ A TRIIA OAR< Ă> ŢARA SĂCUIASCĂ. Acestea cunoscîndu-le Pătru vodă, că nu numai pri dînsul, ce nice pe craiul său nu priimăscu, s-au pornit însuş< i>, cu toată oastea sa, cu mare aprindere de mînie asupra bistricenilor; pri carii cuprindzindu-i şi fiind strînşi de armele lui Pătru vodă, de toate părţile, s-au închinat li Pătru vodă, priimind şi ispravnic şi dregători pri dînşii de la Pătru vodă. Şi luînd Pătru vodă multe daruri de acolo, s-au întorsu la scaunul său la Suceavă. / < f. 169 v. > 7037 < = 1529>, av< gust>. CÎND AU PRĂDAT PĂTRU VODĂ POCUTIIA, ÎN ŢARA LEŞASCĂ. Sieţiia mai de multe ori orbeşte pri oamenii cei mari, pricum aicea pe Pătru vodă Rareş. Că simeţindu-să de atîtea războai cu năroc ce au făcut în Ardial, socoti că şi cu leşii îi va sluji norocul. Şi aflîndu-ş< i> prilej şi cap de price, să nu dzică leşii că-i făr< ă> cale, trimis-au solii săi la Avgust Jicmont al < loc gol> craiu leşăscu, de-l 
{ 152} pofti ca să-i întoarcă moşiia moşilor săi, Pocutiia, care au fost vîndută şi zălogită de craii leşăşti, moşilor săi. Ce craiul nu socoti altă, făr< ă> cît că Pătru vodă zădăreşte loc de price. Ce nice un răspunsu solilor lui Pătru vodă n-au dat, ce s-au întorsu solii făr< ă> isprav< ă>. Iară după ce viniră solii lui Pătru vodă făr< ă>nice un răspunsu, gîndi cu armele sale că va lua Pocutiia. Şi nemică zăbăvind, au întrat Pătru vodă, cu oastea sa, în Ţara Leşască, la Pocutiia, de au părădat şi au arsu sate şi tîrguri: Colomîia, Sneatinul, Tismeniţa şi altele, pîn-la Halici. Şi cu acia pradă s-au întorsu Pătru vodă înapoi, făr< ă>nice o smintială. / < f. 170> RĂZBOIUL DINTÎI CE-AU FĂCUT PĂTRU VODĂ CU LEŞII. După ce oblici Jicmont, craiul leşăscu, de prada şi stricăciunea ce-au făcut Pătru vodă în Pocutiia, îndată au pornit craiul pre Ioan Hrabii Tarbovschie, hatmanul cel mari al Crăiei Leşăşti. Iară atunceş, în dzi 1 a lui av< gust>, ce să prinde la noi iule< e> 21, s-au arătat pre ceriu stea cu coadă, ce-i dzic cometa, care autrăit cîtăva vreme. Atunce au trecut 1200 leşi Nistrul, spre Pocutiia, ca să scoaţă pri oaminii lui Pătru vodă, ce-i lăsasă să ţie oraşăli şi să fie de apărare. Şi ş-au dat războiu leşii în 12 locuri cu moldovenii. Ce de la o vreme înglotindu-să leşii, li-au căutat moldovenilor a lăsa Pocutiia leşilor. Dat-au ştire lui Pătru vodă oamenii lui din Pocutiia de oastea leşască ce le venis< e> asupră. Şi au pornit îndată Pătru vodă înainte 6000 de oamini, carii agiungînd aproapi di tîrgşorul ce-i dzic Gvozdeţul i-au lovit Tarnovschie hatmanul cu leşii şi i-au spart. Şi au rămas Gvozdeţul pre sama oaminilor leşăşti. După care izbîndă a lui Tarnovschie hat< manul> începusă a să înturna / < f. 170 v. > înapoi leşii, neavînd nice o grijă de Pătru vodă. RĂZBOIUL AL DOILE< A>, CÎND S-AU BĂTUT LEŞII CU MOLDOVENII. Pătru vodă, îndată, cum scriu cronicarii leşşti, cu 20. 000 de oaste, cu tunuri, au întrat în Ţara Leşască, unde, dacă au luat veste Tarnovschie hat< manul> diodată au stătut leşiiîn grije, sfătuind să lasă tunurile şi tabăra şi sfătuia să să întoarcă înapoi, la cetatea 
{ 153} Haliciului. Ce n-au priimit această ruşine Tarnovschie hat< manul>, dzicînd că încă nevădzind pe vrăjmaşul său să dea dosul, ce mai bine a muri cu cinste, sau a izbîndi. Şi aşia au întrat la Obărtin şi acolo au aşădzat tabăra, făcînd şanţuri împregiurul taberii şi carăle împregiurul taberii li-au împlut cu pămînt, în loc de băşti, şi pe după cară au orînduit streleţi cu sineţă. Iară după ce-au grijit leşii bine tabăra, iată şi Pătru vodă singur, cu oastea sa, să arătă leşilor. Şi s-au tăbărît împregiurul taberii leşăşti, orînduind Pătru vodă 50 de tunuri să bată nepărăsit în tabăra leşască. Nu avea aşia grijă Pătru vodă că va piiarde războiul cu leşii, /  < f. 171> cum avea grijă să nu-i scape din tabără (lunecoase sint lucrurile omeneşti în lumea aceasta). Şi aşia, îndată fiind într-armaţi moldovenii îmbla pin pregiurul taberei leşăşti, ca să amăgiască pre leşi, să-i scoaţ-afar< ă> din tabără la harţu. Iară leşii, avînd şi loire în tabără, să suia pe şanţuri şi răniia pre mulţi din oastea lui Pătru vodă. După aceia începură oamenii lui Pătru vodă a bate nepărăsit în tabăra leşască cu puşci şi au ţinut 5 ceasuri acel războiu; ce puţină scădere făcea în şîleşi, că era bine grijiţ< i> şi legaţi cu tabăra. Iară şi leşii, avînd cîteva tunuri, pre cari era puşcar mai mare Staşcovschii, om meşter la îndreptatul puşcilor, au slobodzit şi ei puşcile în oamenii lui Pătru vodă şi au făcut mare gaură într-înşii, cît şi în osiile de la puşcile lui Pătru vodă l-au sfărîmat. Şi au omorît şi pe un puşcaş di a lui Pătru vodă şi aşia au căutat celor ce năvăliia la tabăra leşască a să da înapoi. După aceia Tarnovschie scos-au o sam< ă> di oaste afară din tabără. Iar moldovenii, vădzind la poarta taberii leşăşti că sta Balenschii şi Andrei Troianovschi şi alţi rotmistri, au dat şi acolo / < f. 171 v. > năvală asupra leşilor. Ce îndată Tarnovschie hat< manul>, strigînd asupra leşilor să păşască asupra moldovenilor, că acmu înfrînsese moldovenii pre Andrei Troianovschi cu oamenii săi. e sărind şi Balenschii cu oamenii săi l-au înfrînt şi pri acela moldovenii, picînd la acia năvală, cîţ< i>va leşi. Iară sărind şi alte polcuri leşăşti, de iznoavă s-au aţiţat războiu între leşi şi între oamenii lui Pătru vodă. Era din căpetenii leşăşti Nicolae Slinavschii, Macie Vlodic şi alţii. Stătut-au un războiu tare între dînşii, cu multă vărsare de singe di îmbe părţile, pîn-de iznoavă 2 fraţ< i> liaşi, anume Procop şi Alexandru, amîndoi de Seuceşti, au năvălit din tabăr< ă> şi au lovit din dos pre oastea lui Pătru vodă, dîndu-le agiutor Tarnovschie hat< manul> cu oaste proaspătă. 
{ 154} Stătut-au acel războiu 2 ceasuri între dînşii, pîn< ă> şi singur Tarnovschie hat< manul>, cu toată oastea pediastră s-au clătit din tabăra asupra oaminilor lui Pătru vodă şi au înfrînt pre oamenii lui Pătru vodă, cît n-au mai putut sta, ce au purces în răsipă. Iară singur Pătru vodă într-o movilă aştepta să vadză / < f. 172> sfîrşitul rĂzboiului, care vădzind pre ai săi fugind au dat dos şi singur Pătru vodă, lăsind toată tabăra lui în mînule leşilor, 1000 de moldoveni au cădzut în robie la Tarnovschie hat< manul> şi 50 de tunuri, fără alte sineţă mai mărunte care li-au luat hat< manul>. Şi li-au trimis toate la Cracău. Iară cămăraşul Aşadlovului arunca bani pre uliţă de bucurie. AL TREILE< A> RĂZBOIU CE-AU AVUT MOLDOVENII CU LEŞII. Iară Tarnovschie, hatmanul leşăscu, după acia izbîndă asupra lui Pătru vodă, lăsînd oastea la Pocutiia s-au dus de sigru la craiul. Iară leşii cei rămaşi pintru paza marginii la Pocutiia, nerăbdîndu-să, adese mergea în pradă în Moldova, pre carii foarte rău îi strica oamenii lui Pătru vodă şi cu mare scădere le căuta leşilor a să întoarce înapoi. Iară de iznoavă gătindu-să 1000 de liaşi să între în ţară să prade, iară fără veste i-au încongiurat cîtăva samă di oaste a lui Pătru vodă la locul ce să chiamă Tarasăuţii. Şi aşia i-au lovit, cît puţini din leşi au scăpat. Că pre loc, cum scrie cronica leşască, mai bine de 200 au cădzut morţi, fără / < f. 172 v. > ce-au luat în robie vii. Acestea înţălgînd Ioan, craiul ungurescu, şi vădzind atîte< a> amestecături între leşi şi între moldoveni, trimis-au soli la Jicmont craiul leşăscu, carii n-au putut altă ispravă mai mult, făr< ă> cît într-un an s-au aşădzat. Scrie cronicariul leşăscu că şi un Ibraim paşa să fie trimis la craiul leşăscu cu poftă că întoarcă lui Pătru vodă puşcele care li-au fost luat Tarnovschie hat< manul> de la dînsul. CÎND AU PRĂDAT LEŞII LA MOLDOVA ŞI MOLDOVENII LA LEŞI. Îndelungîndu-să den dzi în dzi pacea între leşi şi între moldovei nu răbda oastea leşască ce era la Pocutiia şi mai la margine de strajă, ce au întrat în ţară de au prădat şi au arsu Cernăuţii şi alte sate, pîn-la 
{ 155} Botăşani, neavînd moldovenii nice o grije despre leşi, fiind pacea legată. Vădzind Pătru vodă atîta pagubă şi amăgitură despre leşi, nu putu suferi mai mult, ce îndată au gătit oaste. Fiind iarna la fev< ruarie> au dat cuvînt să-ş< i> potcovască caii, că era / < f. 173> iarnă goală şi ghieţoas< ă>. Şi dacă au întrat moldovenii în Podoliia au arsu Cervona şi Iaghelniţa şi Ciarnocojinţii în < loc gol>. AL PATRULE< A> RĂZBOIU CE-AU AVUT MOLDOVENII CU LEŞII. Prindzind veste leşii cum iarăş< i> au întrat moldovenii la dînşii, şi pradă, de sirgu s-au gătit de războiu, împreună cu rohmistrii ce era puşi pri margine şi cu dînşii Andrii Tecenschii şi Nicolai Siniavschi, hatmanul Polni şi cu alţi rohmistri, cu oşti, şi au eşit înainte< a> moldovenilor la apa Siretiului, în ţinut< ul loc gol>. (Scriu cronicarii leşăşti să fie fost şi turci, cîţ< i>va, între moldoveni). Datu-ş-au războiu la apa Siretiului. Purta din driapta pre leşi Nicolai Siniavschii, hatmanul di cîmpuri, iară din stînga Tcenschii starostele Rohatinului. Ce puţin au stătut leşii la războiu. Că aşia i-au strînsu pre leşi, cît nime de arme nu să auca, ce cine încotro putea, fugiia să scape. Mulţi s-au înecat în Siriat; mulţi au încăput la robie vii. Prins-au vii 60 de şlehtici aleşi / < f. 173 v. > (scriu cronicarii leşăşti), iară 800 au perit de cei mai de gios. Iară letopisăţul lui Ureche vor< nicul> scrie ca la 2000 şi mai bine de leşi să fie perit atunce. Cîdzut-au într-acel războiu Vinglinschii din Herbul Gogimbii şi Pilişchii din Herbul Laleva; iară Vlodec Pravgici fu prinsu de moldoveni şi alţii mulţi, necunoscuţi. Şi aşia fu izbînda la moldoveni. 7046 < = 1538> CÎND AU VENIT SULTAN SULEIMAN, ÎMPĂRATUL TURCESCU, ASUPRA LUI PĂTRU VODĂ DE AU PRĂDAT ŢARA, ÎMPREUNĂ CU SULTANUL CU TĂTARÎI. Sultan Suleiman, al < loc gol> împărat turcescu, înţălegînd de atîtea războaie şi mestecături ce făcea Pătru vodă, pintru care şi Jicmont, craiul leşăscu, şi Ioan Zapolie, craiul ungurescu, prin oamenii 
{ 156} săi făcusă jalobă la Poartă asupra lui Pătru vodă, care întrînd în urechile lui sultan Suleiman s-au scîrbit rău pi Pătru vodă. Că Jicmont, caştalianul de Briascu, au arătat Porţii / < f. 174> prădzile făcutede Pătru vodă la Pocutiia şi alte prădzi la Podoliia. Sta tare solul leşăscu cu pîră asupra lui Pătru vodă, dzicînd şi aceasta că de nu-l va rădica împăratul din ţară şi din domnie pe Pătru vodă, fiind Ţara Moldovii supt mîna turcului, apoi îl vor scoate ei cu oaste; căci nu mai pot suferi răutăţile ce s-au escat între dînşii. Iară Ioan Tarnovschie, hatmanul leşăscu, din poronca craiului Jicmont Avgust al doile< a>, cu mare oaste acmu tricusă la Nistru şi începusă a bate cetatea Hotinului, aşteptînd şi pri craiul leşăscu Avgust Jicmont, carele venis< ă>, pîn-la Liov, nu cu puţină putere. Ce, pricum scrie Stricovschie, că ar fi dobîndit cetatea, că şi lagumuri gătis< ă> să pue supt cetate. Ce oblicind Pătru vodă au trimis degrabă la Tarnovschie hatmanul, cu mare poftă, de au lăsat Tarnovschie cetatea. Iară şi Ioan Zapolie craiul iarăş< i> au făcut jalobă la sultan Suleiman, împăratul turcescu, asupra lui Pătru vodă, pricum i-au prădat şi i-au răsipit cetatea Priajmăului şi cum i-au luat cetatea Bistriţii. Şi cătră acestea şi de moartea lui Grit şi a altora cîţ< i>va polcovnici, omorîţi de Pătru vodă. Aşijdirea era şi aceasta pîră asupra lui Pătru vodă, cum neguţitorii / < f. 174 v. > turci ce mergea cu sculele sale de la Crîm prin Moldova în sus în jăcuia Pătru vodă cu oamenii carii îi are însămnaţi şi puşi pe acea triabă, de ţin drumurile neguţitorilor, de-i jăcuescu şi-i omoară. Şi acele puşci ce li-au luat Jicmont, craiul leşăscu, de la Pătru vodă li-au fost luat şi Pătru vodă de la Perenie şi de la Ştefan Maelat, hatmanii lui Ferdinand, împăratului nemţăscu, de la Ardial. La acestea jalobe a coi crai, fiind aţiţat de mînie sultan Suleiman împăratul, care înţălesese şi de tirănile ce începusă a face Pătru vodă cu lăcuitorii ţărîi, că şi din ţară pri taină mersese jalobă asupra lui Pătru vodă, de sirgu au dat poroncă oştilor sale să să grijască. Iar diodată au trimis poroncă şi la tătari; căci avea grijă sultan Suleiman să nu aibă mai mare gîlceav< ă> cu leşii pintru ţară, că leşii să ridicas< ă> cu tărie mare asupra lui Pătru vodă şi era în grije să nu ia ţara supt stăpîniia lor. 
{ 157} Şi aşia, tot pre acea vreme, cînd încă Tarnovschie, hatmanul leşăscu, tot supt Hotin să afla, pornitu-s-au sultan Suleiman singur cu oastea sa şi pe de altă parte şi tătarîi au întrat în ţară, de ardea şi robiia. / < f. 175> Iară biieţii boiari, înţălegînd de prada tătarălor şi cum că au sosit şi împăratul la Dunăre, să sfătuia şi cerea unul de la altul sfat, ce vor face, ca să poată hălădui de atîtea nevoi şi primejdii ce s-au strînsu asupra lor şi asupra ţărîi. Iară după ce au vinit acestea toate la urechile lui Pătru vodă şi mai vîrtos Hîrea chelariul spuindu-i cum şi ţara să vorovăscu să-l părăsască, multă scîrbă au întrat în inima lui. Că încătro vrea întoarce oastea, înainte nu putea cunoaşte. Că leşii venisă supt cetatea Hotinului cu tărie, puterea turcului mari, mulţimea tătarălor neoprită, ceşti den lontru slabi şi să urîsă tuturor cu Pătru vodă, plini de vicleşuguri. Ce, s-au ales din toate, cu ai săi sfetnici, ca să agiungă la Ioan Zapolie, craiul ungurescu, să-i împace şi să întoarcă oastea asupra tătarălor, socotind că de va putea birui pri tătari, iară pre turcu pre lesne îl va împăca. Ce cu greu iaste a să trece sorocul lui Dumnedzău, măcar că Avgust, craiul leşăscu, împăcasă pe Pătru vodă cu Ioan Zapolie, craiul ungurescu. Iară oastea turcească cu singur sultan Suleiman trecea Dunărea, şi tătarîi, ca un pohoiu de grabă acoperis< ă> ţara. / < f. 175 v. > CÎND AU PRIBEGIT PĂTRU VODĂ ÎN ŢARA UNGURIASCĂ. Vădzind Pătru vodă că-l împresoar< ă> vrăjmaşii săi de toate părţile şi ai săi l-au părăsit toţi şi avînd maimare grije să nu-l prindză boiarii să-l dea pre mîna lui sultan Suleiman, pornitu-ş-au doamna cu cuconii spre munţi, înainte. Şi părăsit de toţi, s-au dat şi el spre munte. Ce şi de acolo, neputîndu-se amistui, aflînd cale deşchisă prin tîrgu prin Piiatră au trecut şi pri Mănăstirea Bistriţii în munte, deasupra Mănăstirii. Şi s-au lăsat ca s< ă> poată odihni ceva. Unde numai ce vădzu pre ciia ce-l goniia că încungiurară Mănăstirea ca un roiu, de toate părţile, ca să-l poată prinde. Ce cunoscînd Pătru vodă acestea, de sirgu au încălecat pri cal, sept< emvrie> 18 şi singur au fugit să hălăduiască şi au nemerit la un sihastru duhovnic, unde iaste acmu Mănăstirea Besericanii şi i-au arătat cale spre Ţara Unguriască. Şi întrînd în munte, departe, rătăcit, fără drum, făr< ă> povaţă, au întrat în strîmtori ca acelea, de nu era a mai merge nice călare, nice pedestru; şi 
{ 158} i-au căutat a-ş< i> lăsa calul şi au purces pedestru. Şi aşia, pedestru, în 6 dzile rătăcind prin munţi, flămînd şi trudit, au nemerit într-un pîrîu ce cură spre Ţara Unguriască, spre săcui. Şi eşind pre pîrîul acela, au nemerit la nişte păscari carii / < f. 176> dacă i-au luat sama, cu drag l-au priimit. Iară Pătru vodă, înfricoşîndu-să de acei păscari, s-au spăriiat şi foarte să temu. Iară păscarii cu giurămînt s-au giurat înaintea lui cum îi vor fi cu dreptate şi nemică să nu să tiamă. Atunce, acolo, au dat Pătru vodă păscarilor 70 di galbini de aur. Iară dacă au vădzut păscarii galbinii şi mai bini l-au priimit. Şi l-au dus la otacul lor de l-au ospătat cu ospăţ păscărescu. Iară dacă au însărat l-au îmbrăcat în haine proaste şi cu comînac în cap. Şi fiind oaste unguriască de straj< e> la margini, i-au întrebat ce oamini sînt ? Ei au dzis: "Sintem păscari". Şi aşia au trecut pin strajea ungurească şi nimi n-au cunoscut pe Pătru vodă. Deci păscarii au dus pe Pătru vodă la casa unui boiarin unguri, priiatin de mai nainte lui Pătru vodă. Ce neaflînd pri acel boiarin acas< ă>, făr-numai pin giupîniasa lui şi i-au spus păscarii pri taină de Pătru vodă, care dacă au înţăles di Pătru vodă cu cinste l-au priimit la casa ei şi i-au făcut ospţ. Iar un voinic oarecarele, ce fusese aprod la Pătru vodă, tîmplîndu-să într-acel sat, fiind scăpat şi el dintru acele răutăţi, îi spusără lui de păscarii aciia ce vinise den munte. / < f. 176 v. > Şi ştiind el că Pătru vodă au întrat în munţi şi nemică de dînsul nu să ştie, au cugetat întru inima sa ca doar va putea şti ceva de domnu-său şi au mersu la păscari, ca doar ar putea înţlegi ceva dintru dînşii. Şi dacă i-au vădzut, îndată au cunoscut pri domnu-său, Pătru vodă, şi au cădzut de i-au sărutat picioarele. Vădzind Pătru vodă pri credincioas< ă> sluga sa, mult s-au bucurat şi s-au mîngîiat şi multe cuvinte de taină au vorovit cu dînsul; şi îmblîndzindu-i-să inima, au adormit puţintel şi multă zăbav< ă> n-au făcut pîn-a să odihni Pătru vodă. Iară acia giupînias< ă> au gătit un liagăn cu 6 cai şi 12 voinici într-armaţi şi dacă l-au deşteptat s-au suit di au şădzut în liagăn numai cu aprodul şi au mersu pre locuri făr< ă> drum, pîn-au sosit la casa altui boiarin ungurescu, şi acela priietin lui Pătru vodă, care dacă l-au vădzut, cu dragoste l-au priimit şi l-au ospătat şi îndată i-au gătit liagăn, iarăş< i>, cu 6 cai, că loc de zăbav< ă> nu era, că din urmă prinsesă veste oştenii unguri, ce era de 
{ 159} straj< ă>, că au trecut Pătru vodă pintre dînşii şi nu l-au cunoscut. Şi di acolo s-au pornit după dînsul a-l cerca să-l poată prinde undeva. Ce Dumnedzău, otcîrmuitoriul tuturor celor ce să roagă cu credinţă, au acoperit pe Pătru vodă şi i-au deşchis cale de au sosit mai / < f. 177> curund la cetatea Ciceul şi simbătă în răsărita soarelui, sept< emvrie> 28 au întrat Pătru vodă în cetatea Ciceului şi au închis porţile, unde şi pe doamnă-sa cu toată casa ei au aflat-o acolo, în cetate. Iară ciia ce-l doniia din urmă, vădzind că au hălăduit Pătru vodă de naintea lor s-au întorsu înapoi. Atunce multă plîngere şi tînguire era acolo de doamnă-sa Iliana şide fiii săi Iliiaş şi Ştefan şi de fiica-sa Rocsanda şi de alţii ai casii lor pintru multă scîrbă şi nevoe ce le vinise asupră, ştiindu-să den cîtă cinste şi mărire au cădzut la atîta pediapsă. Deci Pătru vodă au întrat în beserică de s-au închinat, mulţămind lui Dumnedzău că l-au izbăvit din mînule vrăjmaşilor săi. Cetatea Ciceul în Ţara Unguriască era dată de Matiiaş al < loc gol>, craiul ungurescu, lui Ştefan vodă celui Bun, după ce să împăcas< ă> amîndoi, cum s-au scris mai sus, la rîndul său. Şi era slobodă acea cetate de craii ungureşti, domnilor den Moldova, să-ş< i> ţie acolo averea cu oamenii lor. Iară Ian Zapolie, craiul ungurescu, înţălegînd de clătirea lui sultan Suleiman spre Moldova asupra lui Pătru vodă, avînd grij< e> de vicleşugurile turceşti, că dacă va supune di tot, / < f. 177 v. > Ţara Moldovei, să nu între Turcul şi la Ardial, să supue şi Ţara Unguriască, fiind megiiaşe măcar că era legaţi cu mare prieteşug Ian Zapolie, craiul ungurescu, cu sultan Suleiman, ce niceodată creştinilor drag Turcul n-au fost. Cerşut-au agiutor craiul ungurescu de la Ferdinand, împăratul nemţăscu, după aşădzată pace ce era între dînşii să să agiutoriască unul cu altul şi să-i trimiţ< ă> Ferdinand, împăratul nemţăscu, oşti mai în grab craiului ungurescu; iară şi el, strîngîndu-şi oştile ungureşti, va priveghia ca la loc bun să-ş< i> ispitiască norocul cu oştile şi cu singur sultan Suleiman. Făcut-au răspunsu de sirgu Ferdinand, împăratul nemţăsc, lui Ian, craiul ungurescu, cum la începutul secerişului va sirgui să să afle toate oştile împărăteşti şi celi nemţăşti la craiul Ian. Şi aşia, la vremea cea însămnată s-au strînsu oştile la Varadin şi di acolo au purces la Ardial 
{ 160} 90. 000 di oşteni. Iară Ian Zapolie, craiul ungurescu, cum putea siliia şi el ca să fie pri taină acia pornire de oaste asupra lui sultan Suleiman, căci avea mare prieteşug Ioan, craiul ungurescu, cu sultan Suleiman, împăratul turcesc, cum s-au arătat mai sus, ca să nu oblicească sultan Suleiman împăratul. / < f. 178> Prădînd şi stropşind sultan Suleiman Ţara Moldovei şi fiind ţara bejenită spre munţi, strînsu-s-au vlădicii şi boiarii ţărîi la sat la Badeuţi, în ţinutul Sucevii şi s-au sfătuit cu toţii ce vor face de acea nevoe ce le venisă asupră. Şi au ales cu sfatul ca să trimiţă sol la împăratul cu mare rugăminte şi plîngere, să-i iarte. Şi aşia au ales dintre dînşii pe Trifan Ciolpan şi l-au trimis sol la împăratul turcescu, aflîndu-s< ă> la Suceavă, şi să rugară de pace şi ş-au cerşut domnu. Vădzind împăratul rugămintea lor s-au milostivit şi i-au ertat şi au trimis la dînşii pre un agă al său, turcu de credinţă, de i-au chemat pre toţi la împăratul în Suceavă. Iară ei cu multă frică au mersu şi au cădzut la picioarele împăratului, pre carii i-au priimit împăratul cu bine, ca pre nişte robi ai lui. Mai apoi ş-au ales domnu pre Ştefan vodă, sin Alexandru vodă al < loc gol>, care era mai nainte izgonit de Pătru vodă. Şi acolo la Suceavă fiind împăratul au legat bir, pre an să-i dea ţara cîte 10. 000 di galbini de aur la Împărăţie. / < f. 178 v. > Iară alte visterii, ce n-au fost apucat Pătru vodă să li rădice cu sine la Ardial, li-au luat toati împăratul, sultan Suliiman. Şi aşia s-au pornit împăratul, sultan Suleiman, înapoi den Suceavă, petrecîndu-l şi Ştefan vodă pîn-la Dunăre. Iară după ce-au trecut Dunărea sultan Suleiman, luînd veste precum Ian, craiul ungurescu, cu oştile sale şi cu oştile lui Ferdinand, împăratul nemţăscu, au apucat poticile munţilor ca de ar vrea el cu turcii să între în Ardial să nu-l lasă, şi cum< că> iaste gata să să bată cu dînsul, de aceasta veste gemînd şi scrăşnind din dinţi sultan Suliiman, aprinsu de mînie au trimis ceauş la Ioan craiul ungurescu dzicîndu-i că au uitat de binefacerea lui şi făcîndu-l nemulţămitor să-i spue că curund îl va face de-ş< i> va piiarde crăiia şi să va căi. La acestea ale lui sultan Suleiman au răspunsu Ioan, craiul ungurescu, turcului cu multă smerenie cum el nu împrotiva împăratului, pre carele l-au cunoscut apărătoriu vieţii sale şi cinstei sale, au făcut acea gătire / < f. 179> di oşti, ce împrotiva nepriiatinului său, lui 
{ 161} Pătru vodă, carele fiind supt poronca crailor ungureşti au făcut în cîtiva rînduri prădzi în Ardial, pre carele acmu îl are închis în cetatea Ciceului, pre carele în scurtă vreme îl va avia în mînule sale; iară împăratul Suleiman să nu aibă nice o îndoire de prieteşugul ce are legat cu dînsul, i proci. Iară Pătru vodă, fiind silit în mare închisoare, în cetatea Ciceului, un an şi 6 luni, să temea şi de oamenii săi pre carii îi avia de apărare în cetate, cu sine, ca să nu-l dea în mînule ungurilor. Iară nice să îndoia de tot cu mila lui Ioan, craiul ungurescu, ce de bună voe eşind den cetate au cădzut cu rugămintea la craiul Ioan ca să-i lasă cetatea Ciceul pintru traiul său, cu casa sa, rugîndu-să craiului să-i iarte cele mai denainte greşite de dînsul, arătînd Pătru vodă craiului cum şi el, măcar că-i craiu, iar fiind om iaste supus primejdiilor şi vremilor împrotivnice a lumii aceştiia şi va fi cunoscut şi craiul, de multe ori, mutările şi nestările lumii aceştiia. Făcutu-ş-au pace Pătru vodă despre craiul ungurescu, după care l-au rugat Pătru vodă pe craiul de i-au dat voe să agiungă la Poartă, ca să-ş< i> poată tocmi lucrurile despre / < f. f. 179 v. > Împărăţie. Şi dîndu-i voe şi slobodzenie, agiuns-au Pătru vodă pre la priiatinii săi la Poartă, trimiţind Pătru vodă daruri veziriului şi altor agi< i> împărăteşti. Iară letopisăţul lui Ureche vor< nicul> scrie că fiind Pătru vodă închis în cetatea Ciceului, multe pedepse şi nevoi îi veniia asupră-i. Că nu numai de la cei streini, ce şi de la ai săi avea pedepse, de la carii îi miluisă şi îi boerisă la binele lui şi nu avea nădejde să pitriacă nevoe. Că întîi un Simion pîrcălabul, pri carele îl pusese Pătru vodă mai denainte vreme tocmitoriu şi socotitoriu şi giudecătoriu cetăţii aciia, dinpreună şi cu vladica Ansatasie, aceştie amîndoi, gîndind rău la inima lor asupra domnu-său, lui Pătru vodă, s-au sfătuit dinpriună ca să prindză pre Pătru vodă şi să-l ucigă şi capul lui să-l trimiţ< ă> la Ştefan vodă, pri carele îl pusese sultan Suliiman împăratul domnu în scaunul Moldovii, gîndind şi cugetînd întru inimile sale că vor dobîndi cinste de la / < f. 180> Ştefan vodă. Ce Dumnedzău cel drept, carele ştie inimile tuturor, ştiut-au şi acesta sfat (cari lucru nimi fără voia lui Dumnedzău nemică nu poate face). Că prindzind di veste Pătru vodă şi înţălegînd 
{ 162} acesta sfat, că vor să-l ucigă, silit-au cu meşterşug de i-au scos din cetate şi i-au gonit Pătru vodă pentru aceasta. De năroc era Pătru vodă de a păţire nevoi dispre vrăjmaşii săi. Ca bine de una nu să curăţiia, alta-i sosiia. Că întîi scăpînd di la vrăjmaşii săi de la Moldova, peste straja unguriască au dat. Şi di acolo, tricînd pri taină şi intrînd în cetatea Ciceului, spre vrăjmaşii săi nemeri. Bine de acetia nu s mîntui, iată sosi făr< ă> veste de la Ianoş, craiul ungurescu oaste şi au încungiurat cetate< a> de toate părţile. Vădzind Pătru vodă vicleşugul lor şi nevoia ce i-au vinit asupră, s-au închinat lor şi au dat cetatea ungurilor. Carii, dacă au dobîndit cetatea pre mîna lor, multă pacoste şi pediapsă făcea lui Pătru vodă, că ce era a lui, / < f. 180 v. > le ţinea toate ei, nu era volnic cu nemică. Ales de Maelat, domnul Ardialului, multă nevoe avea de dînsul. CÎND AU TRIMIS PĂTRU VODĂ DIN CETATE< A> CICEUL CARTE PRE ASCUNSU LA SULEIMAN, ÎMPĂRATUL TURCESCU, CU RUGĂMINTE SĂ-L IARTE. Petrecînd Pătru vodă în cetatea Ciceului un an şi 6 luni, multe nevoi şi pedepse de la unguri avea. Şi neputînd mai suferi răutăţile şi nevoile ce petrecea de la dînşii, au socotit să să dezbată de supt mîna ungurilor. Şi s-au sfătuit cu doamnă-sa ca să trimiţ< ă> carte cu mare jalobă şi plîngere la împăratul turcescu, sultan Suleiman, ca să i să facă milă, să-l iarte şi să scrie împăratul la Ianoş, craiul ungurescu, ca să-l sloboadză să margă la Împărăţie, să slujască împăratului. Şi ştiind carte sîrbască Elena doamna, au scris la împăratul cu mare jalob< ă> şi plîngere, poftind ca să să milostivască, să-i iarte. Şi o au pecetluit-o şi au dat-o la . Iar Pătru vodă pri taină au slobodzit-o pri o zebrea din cetate< a> de sus şi au cădzut gios, din afar< ă>, lîngă zidul cetăţii. Şi di ci au chemat pri o slug< ă> a sa crdincioas< ă>, sirbu, şi i-au arătat carte< a> şi i-au dzis cu taină să o ducă la Poartă, să o dea în mîna împăratului. Şi aşia, luînd sirbul cartea, s-au gătit şi s-a dus în Ţarigrad şi au dat-o în mîna împăratului. Care cetind împăratul carte< a> şi vădzînd atîta jalobă şi plîngere a lui Pătru vodă / < f. 181> (sau cum 
{ 163} dzic unii, pintru lăcomiia turcească, că turcul iaste bucuros pri fieştecare să-l priimască numai să i să plece şi să-i dea bani) s-au milostivit împăratul şi l-au ertat şi cu bucurie l-au priimit. Şi îndat-au învăţat să scrie carte la Ianoş, craiul ungurescu, ca să sloboadză pi Pătru vodă să margă la Împărăţie; şi au trimis şi sol di olac. Care după ce au mersu carte< a> împreună cu solul la craiul unguresc, n-au băgat sam< ă> craiul, nice l-au slobodzit pi Pătru vodă. Cari, ducînd acest răspunsu la Împărăţie, di iznoav< ă>, păn-în 6 ori au trimis împăratul la craiul, poftind să sloboadză pi Pătru vodă să margă la Împărăţie, ci ungurii nice într-un chip n-au vrut să-l lasă, dîndu-i vină că, cînd au ţinut scaunul Moldovii, multă asuprial< ă> au avut dispre dînsul şi încă adăoga de-l făcea notceagoş, dzicînd că ari moşii şi ocini cu dînşii împreună. Mai apoi, a 7< -ea> oară, au trimis împăratul solii cu hochiumuri la craiul, aducîndu-i aminte în multe feliuri; şi di-abiia l-au slobodzit pre dzisa împăratului. Deci au trimis împăratul hotchium la Pătru vodă ca să margă cu încredinţari, să nu să tiamă. CÎND AU PURCES PĂTRU VODĂ LA ÎMPĂRĂŢIE DIN CETATEA CICEUL. Vădzind Pătru vodă atîta adeverinţă de la împăratul, fu bucuros foarte şi inima i să veseli şi i să păru ca cum i s-au rădicat o negur< ă> întunecată, / < f. 181 v. > unde să vădzu eşit din Ţara Unguriască. Purces-au Pătru vodă din Ciceu în luna lui ghenar, într-o duminică; lăsinduş-< i> doamna şi coconii au purces la Ţarigrad cu multă plîngere şi jelanie la împăratul lor. Iară dacă s-au dus Pătru vodă la Ţarigrad, ş-au plicat capul supt talpili împăratului, pri carile cu bucurie l-au priimit şi l-au ertat. Acest Pătru vodă, cît ar fi domnit întru această domnie, necăiuri, nici la o istorie scris nu s-au aflat. Dar prin socotial< ă> au domnit ani 11. / < f. 182> VALAHIA. 7038 pol, 1530 pol. DOMN 20. DOMNIE 20. VLADUL VODĂ 1. Acest Vladul vodă, luînd domniia de la Poartă, cu voia boiarilor, au vinit şi s-au aşedzat în scaon. Iară după ce-au trecut 2 luni al domniei Vladului vodă, venit-au Moisei vodă din Ţara Unguriască pri Olt cu ungurii asupra Vladului vodă. Şi au avut războiu la sat la Viişoară. Şi au biruit Vladul vodă pri Moisei vodă, cît au perit şi singur Moisei vodă. Aşijdirea au perit şi Barbu banul de la Craiova. Iară altă ce s-ar fi mai lucrat, mai mult nu scrie, făr< ă> cît scrie că şi Vladul vodă s-au înecat în Dîmboviţ< a>, la sat la Popeşti. Iară boiarii apoi au rădicat domnu pri Vintilă vodă. Domnit-au Vladul vodă ani 2 p< o>l. / < f. 182 v. > 7041, 1533. DOMN 20. DOMNIE 20. VINTILĂ VODĂ 1. Acest Vintilă vodă au fost din oraş din Slatină, cari după ce l-au rădicat boiarii la domnie s-au apucat întîi de au făcut mănăstirea de la Omenedec. Iară apoi au tăiat mulţi boiari. Deci cînd a fost al triiele< a> an a domniei lui s-au dus Vintilă vodă la Craiova să vînedză cerbi preste Jiiu. Şi s-au sfătuit Vintilă vodă cu oaminii lui de taină ca să tae acolo şi pri alţi boiari. Iară prindzind veste boiarii, s-au gătit de au tăiat ei pre Vintilă vodă în malul Jiiului. Şi apoi au vinit boiarii la svînta Mănăstire Argişul şi au luat pri egumenul Paisie şi l-au rădicat domnu şi i-au schimbat numeli de i-au dzis Radul vodă. iară Vintilă vodă au domnit ani 3 p< o>l. / < f. 183> 7044, 1536. DOMN 21. DOMNIE 22. RADUL VODĂ AL 7< LEA>, CE-AU FOST CĂLUGĂR. Acestu Radul vodă au fost egumen la Mănăstire la Argeş. Şi după ce l-au rădicat boiarii la domnie au vinit de s-au aşedzat în scaon. Şi îndată s-au apucat şi au făcut Mănăstirea Mislea, unde iaste hramul Sviataia Troiţă. Apoi Radu vodă au tăiat pri banul Toma şi pri Vlaico logofătul. Iară ce pricini ar fi avut acei boiari nu scrie. 
{ 165} Deci preste puţină vreme au vinit Laiotă Băsărab vodă cu nişte boiari, anume Stroc pribagul şi Manole şi Mihalco şi cu haiducii din Ţara Unguriască asupra Radului vodă. Şi au avt războiu cu Radu vodă şi au biruit Laiotă Băsărab pri Radul vodă şi au fugit Radul vodă cu boiarii la Nicopoe. Iară Laiotă Băsărabă vodă au vinit în Tîrgovişte. Iară după ce au tricut 2 luni, iarăş< i> au vinit Radul vodă cu boiarii lui cu toţ< i> şi cu mulţi turci. Şi au avut războiu cu Laiotă Băsărabă vodă la Fîntîna Ţiganului şi au biruit Radul vodă, unde au perit Laiotă Băsărabă vodă, şi / < f. 183 v. > şi Stroe pribagul şi Manole şi Mihalco. Iar apoi au mazilit turcii pri Radul vodă şi mergînd la Ţarigrad, l-au făcut surgun la Eghipet şi acolo au murit. Domnit-au Radul vodă ani 9 luni 8. / < f. 184> MOLDAVIA. 7046, 1538. DOMN 22. DOMNIE 22. ŞTEFAN VODĂ AL 6< LEA>, CE I-AU DZIS LĂCUSTĂ. După ce s-au aşădzat Ştefan vodă la domnie aice în ţară, înţălegînd că au cădzut Pătru vodă pre mînule craiului unguresc, nezăbăvind vreme, au răpedzit la Poartă, făcînd ştire şi rugîndu-să pin priietini, veziriului, să poroncească Împăraţiia la craiul ungurescu să-i trimiţ< ă> legat pe Pătru vodă la Ştefan vodă. Ce Pătru vodă îş< i> aşădzasă lucrurile de cătră Împărăţie, di-l chema să margă la Poartă. Şi mergînd Pătru vodă la Ţarigrad, s-au aşedzat la Galata, care cetate iaste făcută de itali şi de un niam ce-i dzic liguri, şi să numeşte la historii Pera. Acolo cură Boazul, între Pera (adică Galata) şi între Ţarigrad. Iară Ştefan vodă, aicea, întru nenorocita ţară, mari şi greli nevoi strîngea de la bieţii lăcuitori. Şi de la o vreme s-au arătat mai vărsător de singe, / < f. 184 v. > că fie pintru ce greşală poronciia de omorîia; şi încă de multe ori la masă, chemînd, pri mulţi cu mîna sa  < îi> omorîia. Pătru vodă rareş, după ce s-au aşădzat lucrurile despre Împărăţia Turcului şi-i venisă un agă împărătescu cu hochiumuri de-l chema la Poartă, sta de cerca vreme să-ş< i> isprăvască de iznoav< ă> domniia ţărîi. 
{ 166} Iară Ştefan vodă, domnind aicea în Moldova, şi înţelegînd de Pătru vodă Rareş, care se afla la Ţarigrad, priimit în cinste la Împărăţie şi îmblă să iasă domnu, nu puţină grij< e> avea, ştiind că şi avere multă avea şi au luat cu sini, la pribegiia lui, di au dus în cetate în Ciceu, care aceste toate îi era ca o ghiaţă la inimă. În dzilele acestui Ştefan vodă au fost lăcuste, care au mîncat toată roada pămîntului şi s-au făcut foamete mare în ţară, în Moldova şi la unguri. Şi pintru aceasta i-au dzis Ştefan vodă, Lăcustă. Era urît tuturor acest Ştefan vodă pintru faptele lui de tirănie, cum s-au pomenit mai sus. / < f. 185> Iară într-o dzi s-au rădicat Găneştii şi Arbureştii şi cu slugile lor, voroviţ< i> la un loc spre cumplita moarte a stăpînului lor, lui Ştefan vodă, care nu li s-au cădzut. Aflat-au pre Ştefan vodă într-aşterut, odihnind în cetatea Sucevii şi l-au omorît, cum vom arăta mai gios (O, spurcată faptă ! ). Însă aţiţătoriu aceştii rar audzite fapte au fost Mihul hatmanul şi Trotuşan logofătul. Fiind sfătuiţ< i> de cu sară ca nişte tîlhari şi ucigaşi, aşia cu toţii, au armele lor răsipit-au uşea cerdacului, în cetate< a> Suceii, unde odihniia Ştefan vodă, au năvălit asupra lui Ştefan vodă la aşternut, carile< e> neştiind nemică de această tîmplare să-i vie asupră, s-au sculat fiind numai cu cămeşia. Iară ei cu toţii, ca nişte fieri sălbatici şi făr< ă> milă, l-au omorît pri Ştefan vodă, cu multe rane, cît şi acmu să cunoaşti singele pi zidiul păreţilor casăi aciia în cetatea Sucevii, pistrelat din Ştefan vodă şi, tăindu-i capul, l-au scos afar< ă>. Această plată au luat Ştefan vodă de la ciia ce i-au miluit şi i-au cinstit. Însă pri urmă li-au plătit Dumnedzău cu urgie, cum să va scrie mai gios, la rîndul său. Domnit-au Ştefan vodă ani 2, luni 3. / < f. 185 v. > 7048, 1540. DOMN 23. DOMNIE 23. ALEXANDRU VODĂ AL 3< LEA>, CE I-AU DZIS CORNEA. După spurcata faptă ce-au arătat Mihul hatmanul şi Trotuşan, logofătul, cu alţi protivnici ai lor, după ce au omorît pri Ştefan vodă, cu toţii au rădicat domnu pri Alexandru vodă ce-i dzic Cornea, care au fost pri aceia vreme portar cetăţii Sucevii; iară mai nainte au fost slugă 
{ 167} la Mihul hatmanul. Şi după ce l-au rădicat domnu, i-au schimbat numele, di i-au dzis Alexandru vodă. / < f. 186> Într-acestaş an, Alexandru vodă Cornea şi Mihul hatmanul şi Trotuşan logofătul, luînd veste de Pătru vodă Rareş că se află în cinste la Împărăţie, au răpedzit de sirgu la Ferdinand al < loc gol> craiu ungurescu pri unul ce-i dzicea Pătru Robeu, ispravnicul Sibiiului cu rugăminte de agiutor împrotiva lui Pătru vodă Rareş, arătînd pricum şi în tricuteli vremi au avut domnii radzim despre craii ungureşti. Cerşut-au agiutor împrotiva lui Pătru vodă, făgăduindu-s< ă> Alexandru vodă cu boiarii săi cum să va închina cu toată ţara supt ascultarea Crăiei Ungureşti. Această poftă de agiutor a lui Alexandru vodă întîrdziindu-s< ă> despre Ferdinand, căci Ferdinand îndată au chemat la sfat pri o sam< ă> din domnii săi, arătîndu-le pofta lui Alexandru vodă şi a boiarilor ţărîi, ce li s-ar părea, care întîrdziindu-s< ă> răspunsul şi oblicind Împărăţiia de solii lui Alexandru vodă la craiul ungurescu, mai mult agiutor au făcut Pătru vodă la Poartă, că au luat pre< a> lesne domniia şi cu mai puţină cheltuial< ă>, oblicindu-s< ă> la Poartă umbletile lui Alexandru vodă şi cu a sfetnicilor săi. / < f. 186 v. > Luînd Pătru vodă a doa domnie, au purces cu imbrihorul împărătescu, ghen< arie> 6 dzile, spre Dristor, cu mulţimea de eniciari şi călărime turcească. Şi de acolo au trecut Dunărea şi, viind la Brăila, să găti cu oştile să margă asupra lui Alexandru vodă Cornii. Iară boiarii ţărîi, înţălegînd de domniia ţărîi, dată lui Pătru vodă, au părăsit toţi pri Alexandru vodă Cornea şi au eşit în tîmpinarea lui Ptru vodă la Brăila. Iară Alexandru vodă au rămas în cetatea noao cu Mihul hat< manul> şi cu Trotuşan logofătul şi cu Pătraşco şi Crasniş şi Cozma. Iară ciialalţi boiari, mergînd la Pătru vodă în Brăila, pri toţi cu drag i-au priimit, ertîndu-le greşealele celi făcute mai denainte. Şi ei toţi, priimind cu bucurie pi Pătru vodă, au strîgat de bine menind în ani îndelungaţi şi norociţ< i> domnului său, lui Pătru vodă, aflîndu-s< ă> toţ< i> în bucurie. Iară pre Alexandru vodă, pricum scrie Istvanfie, istoricul ungur, l-au omorît şi pri dînsul boiarii ce rămăses< e> cu dînsul, nădăjduind că dintr-acea faptă vor avea obraz la Pătru vodă. / < f. 187> Şi după ce omorîră şi pri Alexandru vodă, au eit şi ei în tîmpinarea lui Pătru vodă, la Gălaţ< i>, 
{ 168} cu multă gloată de ţar< ă>. Pre carii, cunoscîndu-i Pătru vodă vicleni şi înţălegînd fapteli lor şi neavînd Dumnedzău să-i lasă făr-osîndă, pintru moartea ce făcus< ă> ei întîi asupra lui Ştefan vodă Lăcustă, apoi lui Alexandru vodă Cornii, au poroncit Pătru vodă de li-au tăiat capitile, muncindu-i întîi cu grele şi cu cumplite munci. Iară letopisăţul lui Ureche scrie că după ce s-au aşădzat Pătru vodă Rareş cu a doa domnie la Suceav< ă>, acolo să-i fie aflat pre acei boeri şi cu alte vicleşuguri şi au poroncit di li-au tăiat capitile. Aşea iaste sfîrşitul răilor şi cumpliţilor vărsătorilor de singe nevinovat, răsplătind Dumnedzău motţile acelor doi domni de acei lupi încruntaţi. Iară acolo pri loc, la Galaţ< i>, au pus Pătru vodă hatman i pîrcălab Suceavschii pe Petrea, ficiorul lui Vartic. Pintru acest Alexandru vodă Cornea, cît ar fi domnit, necăiuri nu am aflat scris. Dar prin socotială au domnit ani p< o>l. Iară letopisăţul lui Ureche vor< nicul> scrie că au eşit Alexandru vodă cu oaste înainte< a> lui Pătru vodă la Gălaţ< i>. Şi acolo, părăsindu-l toţ< i>, au cădzut în mînule lui Alexandru vodă, dinpreun< ă> şi a lui Pătraşco, carile să ţiniia di dînsul, într-o dzi, miercuri, în luna fev< ruarie>; şi scrie că ar fi domnit acest Alexandru vodă numai luni 2, săpt< ămîni> 3. / < f. 187 v. > 1540. LUCRURI STREINE. AICEA NE TRAGE RÎNDUL SĂ POMENIM ŞI PINTRU MOARTEA LUI GRIT. După ce au murit Ian Banfi Lindva, ce era voevod Ardialului, în dzilele lui Ian Zapolie al < loc gol>, craiul unguresc, au stătut Grit otcîrmuitoriu şi namesnic Crăiei Ungureşti. Însă la aceasta diregătorie a lui Grit cîţ< i>va boiari ungureşti n-au vrut să primască. Ce stînd şi Laschi liavul, cari pri atunce era în mare cinste la Ioan Zapolie, craiul ungurescu şi cu Verbeţie, în parte< a> lui Grit, i-au isprăvit acea diregătorie de la craiul, ca să fie otcîrmuitoriu şi namesnic Crăiei 
{ 169} Ungureşti. Şi au poroncit de au făcut şi atişirif lui Grit, să-l citiască în ivală, poroncind să iscăliască şi boiarii Ţărîi Ungureşti. Ce n-au vrut boiarii să iscăliască, nice au priimit acea diregătorie să fie la Grit, carii pri anume era: Ioan Telie, ispravnic Beligradului, / < f. 188> cari-i în Ardial, Stanislav Varalie, diregătoriul Beligradului sirbăscu şi Ţiban, episcopul Varadinului şi alţii, între carii şi Nadasdie. Aceştea n-au priimit diregătoriia lui Grit şi nici au iscălit, pintru mare ură ce avea pe acel Grit. Acest Grit era om şi trufaş; şi pintru limba şi turcească, era cunoscut lui sultan Suleiman, împăratul turcescu şi lui Ibraim paşa, ce era pre aceli vremi vezir, pri cari îl trimisese Ioan, craiul ungurescu, la Poartă, după ce l-au făcut otcîrmuitoriu Ţărîi Ungureşti, pintru să aşedză lucrurile Ardialului, cari di iznoav< ă> iar să aţiţasă netocmele între domnii ungureşti. Dzic unii că acest Grit să fie vorbit în taină cu veziriul Ibraim paşa, trăgînd Grit la sine crăiia Ţărîi Ungureşti şi aşădzasă nişte lucruri spre peirea lui Ioan, craiului ungurescu. Ce bine dzice (Scriptura): "Cine sapă groapa altuia, el cade într-însa". Aşia şi Grit, după ce au purces di la Ţarigrad, tricînd Dunărea la Dristor, au venit în Ţara Romîniască, avînd / < f. 188 v. > cu sine 300 şi mai bine de pedestrime, eniceri şi călări 1000 şi ma bine di turci, făr< ă> unguri; între carii unguri era Urvan, Bastiian, Doţie şi Gaşpar Perusie, horvat de niamul lui, Gheorghie călugăr, înaintea căruia i-au eşit din Podoliia şi Enorim Laschii. Avea şi ferman la Pătru vodă şi la Radul vodă, domnul muntenesc, să asculte ce li-ar poronci Grit. Scrie Istvanfie să fie spîndzurat la Dunăre Grit pri un boiar muntenescu, anume Ilie, artînd tuturor lăcuitorilor Ţărîi Munteneşti ca să să tiamă de dînsul. Trecînd, dar, acest Grit munţii în Ţara Unguriască, la Ardial, s-au aşădzat cu tabăra la Braşov. Şi îndată au trimis Grit cărţi la un domnu ungurescu, anumi Emirit Ţibac, ce era ispravnic Ardialului, făcîndu-i ştire de înturnarea lui de la Ţarigrad şi să vie la dînsul pintru sfatul a mari lucruri. Iară Ţibac, nepurtînd grije de vicleşug despre Grit, îndat< ă> cu 200 de oamini au venit la Grit şi s-au aşedzat de 2 mile / < f. 189> de la Braşov. Şi acolo, noaptea, fiind Ţibac supt cort, au trimis Grit nişte eniceri de l-au ucis pri Ţibac, tăindu-i capul. Iară oaminii lui Ţibac, vrînd să să apuci de arme, după ce s-au deşteptat din somnu, i-au omorît şi pri dînşii, scăpînd foarte puţini. 
{ 170} După ce au dus capul lui Ţibac la Grit şi vădzind ciialalţi boiari fapta tirăniască a lui Grit, s-au apucat de arme şi, strîngînsu-s< ă> cu toţii la Sibiiu, s-au sfătuit să răscumpere nevinovata moarti a lui Ţibac, dispre Grit, alergînd cu sabiile crunte prin sate şi oraşă, strigînd şi arătînd moartea lui Ţibac făcută de Grit. Nezăbăvind vremea, să aleg trei bărbaţi răscumpărători morţii lui Ţibac, anumi: Gutard comis şi Ştefan Maelat şi Franciuşco Cvendie, cătră carii s-au adunat cîţ< i>va domni pre carii îi trec, pintru lungimea vorbii, lăsînd, cine va vrea să ştie, să cerce la Istvanfie, istoricul Ţărîi Ungureşti, iară noi să venim la istoriia noastră. / < f. 189 v. > Trimis-au îndată soli la Pătru vodă aice în ţară şi la Radu vodă în Ţara Munteniască, anume pri Nicolae Cornisie şi pre Martin Adrasie, căpeteniile săcuilor, arătînd tirăniia lui Grit, cu moartea lui Ţibac şi a altora, cerînd agiutoriu împrotiva lui Grit. Nu s-au apărat amîndoidomnii a le da agiutoriu, ce îndată li-au trimis oşti, şi aşia, cu toată oastea, făcîndu-s< ă> ca la 40. 000. Acestea, oblicind Grit, cum nu numai pre ardeleni, ce şi pri amîndoi domnii îi are vrăjmaşi, fiind în mare grij< ă>, s-au mutat lacetatea Meghisiia, care dobîndind-o, au sfătuit cu ai săi de s-au închis acolo, pîn< ă> i-a vini agiutor de la craiul Ian Zapolie şi de la Mehmet paşia, sarascheriul de Beligrad şi Bali bei, capitanul Samandriei. Ce nemerind mai curund ungurii cu agiutoriul de la amîndoi domnii acestor ţări, n-au lăsat pe Grit să să grijască de alte, că zaharalele şi altele ce gătis< ă> să să ducă de aiurea în cetatea Meghisiii, ce au şi purces să dobîndiască cetatea unde era Grit. Apăratu-s-au diodată Grit, avînd cu sine eniceri şi altă oaste turcească, împingînd pri unguri, diodată. / < f. 190> Iară sfătuindu-s< ă> acei ce era giuraţi asupra lui Grit, socotind că nice hrană îndelungu nu va avia Grit în cetate, au încungiurat cetatea, ţiind-o închis< ă> de toate părţile şi au pus de au strîgat în tabără că cine nu va fugi de la Grit pîn-în 4 dzile, să vie la dînşii, îi vor avia de vrăjmaşi. Deci întîi Urvan, Baţiian şi Părusie, lăsind pe Grit, au fugit în tabăra celor 3 bărbaţi ce încungiuras< ă> pe Grit cu oşti. Aşijdirea şi tîrgoveţii au abătut în turci de i-au tăiat şi i-au omorît pre cîţi n-au putut scăpa. Din tîrgu au început a-i bate din tunuri, de să sfărîma cetatea. 
{ 171} Aşea, vădzindu-să Grit de doi nepriiatini încungiurat şi împuţinîndu-să şi hrana, temîndu-să şi de foame, s-au agiunsu cu o sam< ă> de oaste, dîndu-le daruri, ca să-l lasă cu ficiorii săi să iasă di cetate. Ce nemic n-au isprăvit, ca nişte oamini ce era aprinşi cu răscumpărare asupra lui. Şi era din toate părţile încungiurată cetate< a> şi tîrgoveţii închisese toate părţile şi poticile, / < f. 190 v. > de nu era loc de eşit. Că Maelat şi Gutard şi Cvendie, cu o parte mare de oaste, păziia cetatea despre partea de amiadzîdzi, iară moldovenii şi muntenii şi Batoţie păziia despre răsărit. Iară despre apus şi despre miadzănoapte Toma Bernardie cu săcui păziia împregiur. Întru aceasta strînsoare fiind Grit, iată l-au lovit şi boală, dar au început a socoti de scăparea sa şi a copiilor săi, de ar putea. Şi gîndind acestea, iată zidiul cetăţii, de tunuri, despre răsărit au cădzut. Care dacă au vădzut oastea spărtura, neaşteptînd poronca sărdarilor săi, îndată au dat năvală, sărind unii peste zidiuri, măcar că enicerii şi alţi turci apăra tare. Unde făcîndu-să multă vărsare de singe şi în unguri, de la o vreme biruiră ungurii pre turci şi dobîndiră cetatea, nelăsînd pi nimi viu. Iară Grit cu ficiorii săi au fost scăpat denafar< ă> de zid, lăsînd toată averea sa în jac biruitorilor. Ce / < f. 191> nemerind în tabăra moldovenilor şi a muntenilor l-au prinsu şi l-au pus la pază tare şi apoi l-au dat pre mîna ungurilor, pri cari ducîndu-l petrit la cei 3 bărbaţi, întîi au poroncit unui ţigan ce era calo de i-au tăiat mînule, apoi au pus de i-au tăiat capul. Perit-au şi Doţie şi alţii mulţi, iar pri ficiorii lui Doţie, anume Anton şi Andri, oamini cu chipuri de a firea, aducîndu-i la Pătru vodă, i-au omorît Pătru vodă pri amîndoi. Veni aicea cum plăteşte Dumnedzău tiranilor şi vărsătorilor de singe. Iară de iaste aşia cum scrie Istvanfie şi de Pătru vodă, că au omorît pre ficiorii lui Grit, cumplită şi oţărîtă faptă făr< ă> milă şi abiia audzită în lume, la creştini. Dzic unii că dacă au înţăles sultan Suleiman de închisoarea lui Grit, să fie poroncit lui Ioan Zapolie, craiul ungurescu, să margă să de agiutoriu lui Grit. Ce n-au cutedzat Ioan craiul, dzicînd că nu are cum asupra unui nărod să stea împrotiv< ă>, pintru moartea lui Ţibac. Iară după ce au perit Grit, au stătut ispravnic / < f. 191 v. > Ţărîi Ungureşti Maelat şi Balasie. 
{ 172} TIJ LUCRURI STREINE. AICEA SCRIEM DE LUCRURILE CRĂIEI UNGUREŞTI ŞI CUM AU ÎNCĂPUT CRĂIIA UNGUREASCĂ ÎN MÎNA TURCULUI. Crăind Matiiaş Corvin, pintru faptele şi vestea celuialalt Corvin, Ian Huniiad, sfătuindu-s< ă> cu Cehul, sau bohemii, şi împrotiva Avstriei, cu turcii au ţinut pace. Ce vădzind şi papa de Rîm şi veneţiianii, 100. 000 de galbini de aur, care în toţi anii îi da Crăiei Ungureşti agiutor împrotiva Turcului, s-au tăiat de la unguri aceşti bani. Iar la Ardial era pri atunci ispravnic Ştefan Bator. Pre aceia vreme un Ali beiu, cu multe oşti turceşti au lovit în Ardial. Însă cu agiutoriul căpitanului di Timişvar / < f. 192> mare perire s-au făcut în turci. De iaste aşia cum scrie Hronograful, 60. 000 de trupuri turceşti să fie cădzut pîn-la Dunăre. Iară tot în sfatul său nu s-au aşădzat turcii; că ungurii şi cu nemţii să sfătuia atunce şi între dînşii, neaudzite şi nespusă vărsări de singe s-au făcut. Că în anul 1514 s-au rocoşit şi s-au întărîtat ţărănimea asupra domnilor săi, rădicîndu-şi crăişor anume pri Ghiorghie, din săcui, mari vărsări de singe făcîndu-să în toate părţile şi în toată Crăiia Unguriască, împărţindu-să în doao părţi, să cuprindză toati unghiurile crăiei. Mai pre urmă s-au adunat la Timişvar, carele încungiurîndu-l să-l ia, i-au lovit Ian Zapolie, voevodul de Ardial şi cu agiutoriul Timişvarului i-au înfrîntu. Şi au cădzut acel Gheorghie crăilor, cu frate-său Lucaţie la prinsoare. Şi-l puse voevodul pe acel crăşor la mari chinuri; făcîndu-i cunună de her, aprinsă în foc, i-au pus-o în cap, cununîndu-l ca pe craiu. Apoi slobodzindu-i singe din vine au dat să bea oştenii ce era prinşi cu dînsul. legînd şi 20 de capitani de ai lui, iarăş< i> i-au oprit 3 dzile de mîncari, apoi i-au silit să mănînce carne de pre crăişorul lor, di viu; iară rămăşiţa de pi trupul lui şi / < f. 192 v. > a frăţîne-său, puind să facă mîncări, au pus la aci mas< ă> să mănînce oştenii lui, ce era prinşi cu dînsul. Acele pozne făcîndu-să în Crăiia Unguriască şi vărsări de singe, atunce stătu împărat turcescu sultan Suleiman, iară la unguri era craiu Ludovic al < loc gol>, om tînăr, a căruia copilărie şi tulburările Crăiei Ungureşti vădzind sultan Suleiman împăratul, au legat pace cu perşii şi s-au întorsu cu tot gîndul spre unguri şi cu toată puterea. 
{ 173} Iară Ludovic craiul vădzindu-să ne a tocma la putere cu turcul, trimis-au pri la toate crăiile creştineşti soli, cerşind agiutor împrotiva Turcului, arătînd şi de ţărîile lor grij< e> de turci, de vor supune Crăiia Unguriască, turcii, şi ales la Vineţie solul ungurescu ce graiu au avut cătră republica lor. Au dus şi oraţie scrisă la sultan Suleiman. Şi aşia, cînd ciie îmblă sfătuindu-să şi cumpănindu-să, iar sultan Suleiman purcede cu toată puterea sa asupra Crăiei Ungureşti. Iară bietul craiul Ludovic, ca un om tînăr, cu cîtă putere avea, îi iase şi el cu oastea sa înainte lui sultan Suleiman / < f. 193> împăratului, la Mohaciu. La care loc dînd războiu, acolo au perit şi el şi mai toată oastea unguriască, pripindu-l turcii pîn-a sosi Ian Zapolie domnul Ardialului, cu oaste den Ardial şi a ungurimii de sus. Cuprins-au Turcul toate locurile pi Drava şi Sava şi s-au întorsu cu mari plian. Iară Ian Zapolie, timpinîndu-l veste pre cale de perirea lui Ludovic craiu cu oştile lui, au şi luat în gînd de crăie, vădzind că s-au stînsu cu acel Ludovic de istov sămenţiia de craii ungureşti. Şi îndată începu a trage la sine pre domnii ungureşti şi cu daruri şi cu cuvinte, arătîndu-le la ce folos şi la ce bine s-au adus ţara şi Crăiia Unguriască di craii streini, de alte niamuri; că Albreht craiul ales den casa Avstriei atîtea turburări şi mestecături au lăsat în crăie pre urma sa; Vladislav liavul, cu nesocotiala lui la Varna au perit şi au rămas oastea toată, tăriia şi vîrtutea crăiei; aducînd aminte şi faptele sale şi dizrădăcinarea care o făcus< ă> el la Timişvar, atîtea răutăţ ce făcusă / < f. 193 v. > turburată şi oştită ţărănimea şi potolitul acelui pojar, arătînd şi ocara niamului ungurescu, avînd oameni harnici şi de triabă să-ş< i> aliagă craiu dintr-alte niamuri. Cu aceste cuvinte şi făgăduinţă au tras cătră sine pri cîţ< i>va domni şi căpetenii. Şi cînd au fost la astrucarea oasălor lui Ludovic craiu în Buda, cum s-au arătat mai sus, că au perit la Mohaciu şi s-au aflat trupul lui într-o bahnă, întinat, unde îl vădzus< ă> un oştian de ai lui că au perit, năduşit de calul lui, aleg pri acel Ian Zapolie o samă de domni să fie craiu ungurescu, de cari am pomenit şi la domniia dintîi a lui Pătru vodă Rareş, cu agiutoriul din domni, mai ales: Ştefan Verbiţie şi Pavel Artandin, Gheorghe Păshanie, Nicolae Ghesla şi a lui Ioan Daţiv. 
{ 174} De altă parte, pre aceia vreme Ferdinand, fratele împăratului nemţăscu, vădzind şi el că den sămenţiia crailor ungureşti n-au rămas următori, şi el au tras pre o sam< ă> de domni unguri, din sus, în partea sa, dzicînd cum că ar fii mai aproapi săminţiia lui de Crăiia Unguriască, de vreme ce Albreht / < f. 194> craiu au fost de singele lor, dintr-o casă cu dînşii, a Avstriei. Şi aşia, în partea lui Ferdinand ţinia cîţ< i>va de zavistuia pri Ian Zapolie, între carii era: Ştefan Bator, Valentin Turoge şi Ştefan Maelat, Ioan Sala, Gaşpar Săred, Bantaz Abpafi, Ferens Gnar; şi cătră dînşii şi Pavel Bahat, om vestit de lucrurile războaelor, de niamul său tribal. Aceştia adunîndu-se cu oştile lui Ferdinand, drept asupra Budii au purces. Iară Ioan Zapolie craiul, vădzind asupra sa putere şi fiind încă craiu nou, cu toate lucrurile neaşădzate, socotisă să aştepte pre nepriiatenii săi la Buda. Apoi vădzind cădin domni nu vin la dînsul nime, ca la un lucru ce era încă crăie noao, au purces de la Buda şi au luat cal< e> spre Ţara Leşască. Iară oştirile lui Ferdinand, gonindu-l în urmă, au apucat pri o samă din oştenii lui Ioan şi i-au prinsu şi i-au răsipit, luînd oştenii lui Ferdinand, Buda, făr< ă> nici o apărare. Şi pusără otcîrmuitoriu, sau namesnic Crăiei Ungureşti pri Ştefan Bator (adică caimacam), dîndu-i soţie pri Pavel otcîrmuitor de Astrogon şi pre Băritan, logofăt pre cărţi şi pri Alexe Torcon visternic. Iară Ian Zapolie era pribag în Ţara Leşască, unde au / < f. 194 v. > năzuit la un domnu den Ţara Leşască, anumi Ieronim Laşco, om pri aceli vremi în Ţara Leşască, preste toţi vestit. Primind acela pre Ioan Zapolie pribagul cu mare omenie şi dragoste la toate voroavele cu dînsul, pîn-într-atîta îi făgădui, cît dzicea că tot gîndul său şi toată nevoinţa sa şi toată averea sa va pune la mijloc, numai să-l pue iară în locu la scaunul Crăiei Ungureşti; aşia va sili şi va nevoi. Jicmont, craiul leşăscu, măcar că de radzimul ce rădzima Ian Zapolie cel pribag la Laşco îi părea bine, dar mai mult nu să amesteca. Iară Laşco, cu ascuţită mintea sa, ia înainte gînd şi de la o vreme îi spune că nice într-un chip cu alt mijloc la cinstea şi la pdoabele sale nu va veni, fără numai prin năzuire la sultan Suleiman, împăratul turcescu, a căruia fiind de curund sol de la leşi, Laşco, au cunoscut om cu înaltă fire şi nu lui aşia de ţar< ă> să ţie, cum de vestea, în toată 
{ 175} lumea, să aibă un craiu cirac al său şi de dînsul pus craiu cu mare veste îi va fi. Pre care sfat, aşia supţire om cu fire amestecătoare / < f. 195> la lucruri mari aşedzat şi el şi pribagul Ioan, să apucă Laşco de triabă şi agiunge întîi la veziriul, cu care avusese cunoştinţă den solie la Împărăţiia Turcului. Apoi, fără zăbav< ă> vreme îş< i> face de la săim solie, cu pofta a mulţi domni leşăşti şi purcede supt umbra trebilor Crăiei leşăşti tocma la poarta lui sultan Suleiman, unde întîi pri viziriul şi pri cîţ< i> va păşi aproapi di împăratul Suleiman cu daruri în partea sa i-au tras. Iară în fruntea soliei de la Împărăţie au poftit cu puterea sa şi cu armele sale să pue pe asupritul şi gonitul din scaunul său Ian, cu mare strîmbătate despre Ferdinand şi cu vicleşugul a o sam< ă> de domni ngureşti. Grăind cătră împăratul că "ce ar fi mai mare şi mai vestit< ă> împăraţilor de laudă şi în toată lumea vestea şi vîrlhva, decît a apăra asupriţii, a rădica căzuţii ? ! Şi pintru unele ce acestea rădică Dumnedzău pri împăraţi şi le dp şi le lăţeşte şi le înalţă puterea, pentru să fie apărare lumii de strîmbătăţi. /  < f. 195 v. > Şi ce-ţ< i> trebuiaşti împărăţii tale la mai mari şi mai lăudat lucru în toată lumea, decît acesta, să aibi crai ciraci ? La care fericire împăraţilor cu cuvioas< ă> îţ< i> arăt scara: pri Ian craiu, scos den scaunul său de nepriiatini, pri carili dacă-l va rădica înalta şi nebiruita mîna ta, în toată viaţa lui şi săminţiia lui, în urma lui, neuitată va fi mila bunătăţii tale". N-au trebuit mai mult decît atîta să osteniască Laşco la o împărăţie, care unele ca acestea păzeşte şi aştiaptă. Îndată au eşit poroncă de gătire de oaste. Răspunsu eşit lui Laşco: să ias< ă> cu Ian înaintea împăratului la Beligrad, îndat< ă> ce să va dezvăra în anul viitor. Adulmecă Ferdinand aceia a lui Laşco liavului la Poartă solie şi alege şi el soli de la sine, unguri, ca de la un craiu ungurescu, şi îi trimite la sultan Suleiman împăratul, poftind cu înşălăciuni de la Împărăţie înoirea crăiei pre chipul său, şi ce s-ar cădea, şi cinstea Împărăţiei la cămara lui, din aceia crăie, nu să apără Ferdinand. Ce nu-i fu priimită soliia la Împărăţie, răspundzind solilor lui Ferdinand cum nu iaste din bătrînii Împărăţiei aciia, a priimi la prieteşug pri aciia carii numelui otomanilor fac strîmbătăţi, nice pre unii ca Ferdinand, / f. 196<  carele fără ruşine crăiia altuia au călcat, de care mai aproapi ar fi Împărăţiia, ca una care cu biruinţa şi armele şi vitejiia sa, 
{ 176} nu cu meşterşuguri şi amestecături au pus piciorul. nevrednic, pintru acia giudecată iaste Ferdinand la înalta Împărăţie de prieteşug. Şi încă să ştie că strîmbătatea şi călcarea care au făcut Ferdinand Crăiei Ungureşti, cît să cerce pre Ferdinand păn< ă> şi în părţile apusului. După acest răspunsu şi solii aciia din Ţarigrad a-i scoate au eşit poroncă. Întru aceiaş< i> vară, cît s-au dezvărat, au şi purces sultan Suleiman împăratul cu mare mulţime de oşti. Şi eşindu-i Ian Zapolie craiul cu glotişoara sa înainte şi cu mamca sa Laşco liavul la Beligrad, au mersu la aunare. S-au clătit puţinel de pre perină sultan Suleiman cu zbîrcita frunte, însă cu blînd ochiu cătră ian. I-au tinsu mîna dzicîndu-i "Îţ< i> dau mîna apărătoare la toate trebile tale şi ridicătoare la cinstea care ai fostu, şi aceia care de la Dumnedzău nemică altă nu pofteşte, numai asupriţii şi cădzuţii să-i rădice. / < f. 196 v. > Fii dar cu bună şi veselă inimă şi milelor mel neuitătoriu". Şi îndată au învăţat pre veziriul să-i iasă carte cu giurămînt, care dzic ei acnamea. Giurămîntul cu aceste cuvinte îl aflu la hronograf: "Dătătoriul de daruri şi milelor sale, acela mare şi de toate ziditoriul, Dumnedzău, acela care iaste mare şi puternic prin voia dumnedzăeştii socotele, acela carele a îmbe raiurile iaste sultan şi a tuturor împărţiilor aceştii lumi lăţite cîrmaciu şi al doile< a> crîngul cap şi oştilor diregător, carele iaste al nostru proroc Mehmet, asupra căruia proroc fie pururea blagoslovenie şi dragoste înaintea dumnedzăeştii mile, prin a căruia bună milă şi cu ai săi patru priiatini mari învăţători şi tainici: Abubecrie, Osman, Omer, Ali, prin carii blînd în bunătăţi înaltul Dumnedzău dentru a sa nesfîrşită milă să fie pururea vesel şi priimitor de tot puternicul Dumnedzău şi a toţi svinţii şi fericite suflete carele îl laudă, cu a căruia voe şi milă eu, sultan Suleiman Shiiac, împăratul împăraţilor, cu mila lui Dumnedzău lăudat mare şi nebiruit, împăratul Ţarigradului, craiu crailor, dătătoriul cununilor, umbra lui Dumnedzău asupra pămîntului, stăpînitoriul a Mării cei Mari şi a Evropii de gios, Siriei, Araviei, Iudeii, Hananeii, / < f. 197> Galileii, Finichiei, Alexandriei, Eghipetului şi a marelui Caer, Ethiopiei, Midiei, Liviei, a mării de la Hîndi şi a Mării Roşii, Crăiei Ierusalimului, Samariei, a Mării Tiveriii, Damascului, Halepului şi a Mării Antiohiei, Mesopotamiei, Haldeii şi a Marelui Vavilon, cu mai mare şi mai mică Armeniia, parthilor, persilor, 
{ 177} mengrilor, ghiurghilor, Mării Capsiei, Trapezontului, Tavriziii, Capadochiei, Chesariei, Pamfiliei, Chilichiei, Tarsiei, Caramaniei, Amastriei, Paflagoniei, Lidiei, Frighiei, Vithiniei, marelui oraş Nichea, Nicomidiei, a Halchidonului, a toată marea Anatoliia, Greţiei, Traţiei şi a marii Romaniei, Machedoniei, Thesaliei, Peloponisului, Corinthului, Hersonului, Albaniei, Bosnii, Volgariii, Valahiei, Moldaviei, Schitiei, Tartariei şi a multe alte nesfîrşite ţări şi crăiei şi împărăţii dobîndite cu sila şi puterea şi arme vitejeşti şi vitejiia noastră, fulgerătoarei sabiei şi de mai nainte de noi împăraţi Mehmet Shiac şi fiu-său sultan Selim Shiac, blagoslovitul părintele nostru, la odihna cărora necuprinsă şi prea înaltă milă fericiia dumnedzăiască cu sufletele lor în veci să fie. Voaă, dar, prealuminatului ian, den mila lui Dumnedzău craiu ungurescu, / < f. 197 v. > Croaţiei, Dalmaţiei, Moraviei i proci. Eu mai sus pomenitul sultan Suleiman Sihac, împăratul turcilor nebiruit giur înaintea atotputernicul Dumnedzău, prea înalta, svînta lumina lui atotputernic< ă> şi bunătatea dumnezăirii lui la tăriia ceriului, soarele, luna, stelele, pămîntul şi faţa pămîntului, la împărăţiia preasvînta a lui mehmet strămoş, moşul şi tatăl mieu şi muma mea şi pînea mea, sabiia, sufletul şi viaţa mea şi tuturor busurmanilor împregiur tăiaţilor, sănătate. Cătră tine, fratele mieu, Iane craiu, nu te voi părăsi, de ar vini toate împărăţiile şi crăiile mele la scădere să nu să aliagă nemică de dînsele, să rămîiu numai însumi, sau cu doi, trei, busurmani împregiur tăiaţi, încă legat şi dator sintu şi rămîiu să te caut şi să te cercu prin toate unghiurile lumii şi să-ţi dzic: iată, eu gata sint, ce vei despre mine la tot gata sint bine să fac. Şi făgăduinţii mele de nu voi face destul şi deplin, dintr-acela ceas preaputernicul Dumnedzău, mîniia şi drept giudeţul lui asupra capului mieu să vie, şi pre tot să mă piiardză şi ori de ce m-aş atinge cu trupul mieu prea înaltul Dumnedzău în piiatră să mă întoarcă; nice să mă sufere tăriia pămîntului, nice îmblînd să mă poarte/ < f. 198> ce în doaă părţi să să răsfacă şi să mă înghită cu tot trupul şi sufletul mieu şi să mă soarbă". Acest giurămînt aşia groaznic prin toată Crăiia Unguriască şi la părţile Ardialului pre la toţi s-au răpedzit. Iară ei cu oştile îndată clătescu spre Buda, care foarte lesne o au luat-o. Că nemţii vădzind atîta greime de oşti, lăsînd tîrgul s-au mutat la cetatea care o ţinia, Nadajde. Şi în cetate nepriimind Nadajde să să închine l-au pus în 
{ 178} obedzi nemţii şi au făcut de hălăduirea sa legătură. Şi aşia şi tîrgul şi cetatea luînd împăratul au dat pre mîna lui Ian craiu. Iară împăratul cu oştile au mersu drept la Beciu. Şi bătîndu-l cu tot feliul de arme o lună întriagă, cu mare vitejiia lui Nicolae de Salmaş, hişpanul, apărat fu. Apropiindu-să iarna, s-au întorsu sultan sultan Suleiman înapoi, dînd pre mîna lui Ian craiu toate podoabele crăeşti: corona, schiptrul şi altele, la divan, în viderea tuturor. Cu toate acestea l-au îmbrăcat şi i-au dzis împăratului: "Priiatine şi frate, de vreme ce la nevoia ta la mine şi la agiutoriul / < f. 198 v. > mieu ai năzuit, după a lui Dumnedzău, eu încă înţălegînd strîmbătatea ta deplin, cetatea şi oraşul Buda şi toată Crăiia Unguriască în mîna ta le dau şi pre tine craiu ungurescu aleg şi întărescu. Voaă, iarăş< i>, domnilor şi boiarilor aceştii crăii, poroncescu să fiţi acestuia craiu al vostru plecaţi. Care lucru de veţ< i> face, mă veţ< i> avea priiatin, iară de nu, sabiia mea îi voi să va încrunta. Tu, dar, priiatin craiu, bunătăţilor lui Dumnedzău şi alor mele neuitătoriu să fii. Care tu aicea ai cununa şi alte crăeşti podoabe, să te împodobeşti tu şi următorii tăi, dupătine". După acestea, lăsînd cîteva stiaguri, pre Aloiz Grit, ficiorul lui Andrii, hatmanul veneţiianilor, de pază craiului, singur cu mult plian s-au întorsu turcul spre ţarigrad. Iară Ferdinand, după ce să dusă turcul, îş< i> rădică inimile cu ungurii din partea sa asupra lui Ian craiu şi îl închide în Buda pri Ioan craiu, împreună cu Grit, pri carile îl lăsasă Împărăţiia de pază şi cu cîţ< i>va din domni< i> unguri, anume Emiric, Ţibac, / < f. 199> Gheorghie Pistini, Ştefan Verbeţie. Iară cu osîrdiia şi mai mare vitejiia a o sam< ă> de domni unguri, carii era den afară de închisoarea Budii, şi anume: Toma Nadazde, Ioan Zeret, Franţisco Capalnat, Cazon voevodul de Ardial şi lui Ian Bamfi, şi alţi domni Crăiei Ungureşti, strîns cu neîndoit gînd: Velhelmu baron de Rungheldolfu, hatmanul pre nemţi, înspăimare purced făr< ă> izbîndă de la Buda. Multă vărsare de sînge au făcut între sine ungurii pre aceli vremi, carii cum putea birui unul pre alalalt, unii ţinea cu niamţii, alţii cu turcii, pîn< ă> de la vremea de îmbe părţile au pătrunsu aicea grozăvie, decît de fiară mai mult. Şi au stătut între Ferdinand şi între Ian craiu aşădzare: să crăiască Ian în viaţa sa, iară după moartea lui nu altul ce numai Ferdinand, sau un ficior al lui să fie craiu. Iară lui Ian craiu, de-i va rămînea ficior, să ţie toate cetăţile tătîne-său şi pre Adial. Şi pîn-într-atîta să siliia, cît şi pe Grit, ce-l lăsas< e> sultan Suleiman de 
{ 179} agiutor lui Ian craiu îl trăgea în partea sa cu dări, ce iară alt folos n-au făcut, fără cît vărsare de singe între aceste părţi, între Gotart Cun şi Bamfi şi între Nicolai Bator de Gaghi / < f. 199 v. > şi Ioan Cucude. Iară pre urmă s-au aşădzat cu legături de pace, cu giurămînturi între sine, de ar vrea să-i calce Turcul, soţii să-ş< i> fie. Iară după ce s-au aşedzat craiul Ian au început cu gînd de însurat. Şi din sfatul priiatinilor săi, prin soli, anume Ştefan Broderii şi Verbeţie ş-au luat crăias< ă> pre Isavela, fata lui Jicmont, craiului leşăscu. Şi aducînd-o cu cinste şi cu mari gloate s-au cununat cu Ioan craiu în stol beligrad. Abiia să satură bietul craiu de puţintea pace şi crăiasa tînără la Buda, iară la Ardial să rădică de iznoav< ă> un Ştefan Maelat şi Embiric Ţibac, turburînd ardelenii să opriască dările visteriei, unde singur craiul încălecînd au potolit acea răscoală şi cu certare unora. Acolo ostenind craiul Ioan, după aşădzarea şi potolitul acelor rocoşiani în Ardial, să bolnăveşte craiul în oraş în Sas Sebeş. Începusă a să rădica din boală, cînd numai ce-i vini veste că i-au născut un făt, crăiasa. Şi de bucurie, uitînd slăbiciunea boalii, s-au luat după mese şi petrecănii din care au cădzut în mare herbinţeală a inimii şi ş-au sfîtşit viaţa craiul Ioan. / < f. 200>. Aproape de moarte au lăsat cu testament pre cuconul său, de va trăi, următoriu crăiei şi pre Gheorghie Martinengo, cîrmuitor Oradiei pentru mare credinţa ce avea la dînsul şi pri o rudă a sa, anume Pătru Viinţehi l-au lăsat pitrop cuconului, rugînd pri toţi domnii, cu lacrămi să nu priimască craiu strein, pri cei ce era de faţă; iar celor ce nu era acole< a> prin cărţi li-au scris, şi să nu dea pre fiiu-său în laturi şi să agiungă la sultan Suleiman împăratul, că va fi apărătoriu fiiului său şi îndată la poarta lui să trimiţ< ă> soli, pintru înoirea crăiei fiiului său. Cîteva dzile au tăinuit moartea craiului, neclătindu-să oştile din loc şi neştiind nemică de moartea craiului. Soliia îndată la Împărăţiie pornind pre Ioan Erehi şi pre Ştefan Verbeţie. Şi cînd solii cu mare credinţă, pre testamentul craiului mărgu cu sirguială la Poartă, iară Ferdinand, înţălegînd de moartea craiului îndată trimite la crăiasa tableli legături tocmite între Ian craiul şi între dînsul, poroncindu-i crăiasei să să ţie de tocmala ce-au făcut bărbatu-său în viaţa lui: să lasă crăiia, să să ducă la oraşăli celi aşădzate cu pruncul ei, făgăduindu-i şi mai multă dzestre, ca unii crăiase, cum s-ari cădea. Iară de nu va vrea de bună voe să să ducă şi să ias< ă>, şi va vrea să calce / < f. 200 v. > tocmala şi legăturile în doao rînduri 
{ 180} aşădzate cu bărbatul ei, arme să aştepte. Cu care ca o crăie dreaptă a sa va cerca casa Avstriei şi de sirgu voii sale, în cevoe iaste, răspunsu să-i facă. Iară pre Salma, solul lui Ferdinand, multă vreme l-au oprit în Buda diregătorii crăiei şi tîrdziu, şi foarte cu greu au făcut pe crăiasa să priimască soliia. Deci celi ce-au poroncit Ferdinand, toate au grăit solul crăiasei şi pre urmă şi lauda de arme. Răspuns-au crăiasa cătră sol că nu poate să stea, acmu, după sfaturi ce ari răspunde lui Ferdinand, slăbită fiind de lacrămi şi de amara jeale după soţul ei, craiul, nice poate nemică face, făr< ă> învăţătura tătîne-său, lui Jicmont, craiul leşăscu. La care de nu-mi va da o vreme Ferdinand să agiungu la tată-meu, pintru învăţătura, ce să va apuca de arme, puţină laudă va agonisi, şi chesar Maximilian şi Ferdinand, di or vini cu arme asupra unei femei strînsă de lacrămi şi asupra unui prunc în faşe. După soliia răspunsă de la crăiasa, Ferdinand, nemică zăbovind, / < f. 201> au ales oaste şi cu mare tocmală, cu ghenerariul său Leonard Velsho şi o trimisă în Crăiia Unguriască să bată cetăţile; care nu va vrea de bună voe să să închine, să le cuprindză cu oşteni în partea sa. Sultan Suleiman, cu sfaul, socotind că cu cinste Împărăţiei iaste să apere pre giurămîntul său şi dat cuvîntul pre crăiasa văduva şi pruncul, chemînd solii ungureşti li-au răspunsu, cum au dat Crăiia Unguriască lui Ian şi fiilor săi şi au înoit acia crăie şi asupra pruncului, fiiului lui Ian, şi săminţiei lui, pîn< ă> vor ţinea şi ei credinţa Împărăţiei şi vor fi mulţămitori şi aminte ţiitori milelor împărăteşti; şi iată să arată lumii stătătoriu cuvîntul şi mila sa. Şi s-au gătit de oaste, puind toată puterea sa, să nu să bucure nepriatenul său, Niamţul. Dînd şi solilor daruri şi pruncului semne de apărare: căftan cu sirmă ţăsut, pavăţă cu pietri scumpe podobită şi buzdugan de hier cu aur bătut şi pi coadă iar cu aur şi sabie, cu mărgăritar piste tot acoperită. Şi îndată groaznică poroncă au dat lui Ustref paşa / < f. 201 v. > şi lui Mehmet paşa, numai să purceadză cu oşti, cu mare sirguială într-agiutoriu, ca să apere pe crăiasa cu pruncul, nesocotind aşia piedici, sau cu iarnă să să mîntuiască; că de-ar păţi ceva crăiasa din zăbava purcesului, cu capetele vor plăti ei scăderea ce-ar avea crăiasa. Ferdinand într-aceiaş< i> vreme alege şi el soli unguri şi-i trimite la sultan Suleiman, poftind Crăiia Unguriască cu legături ca acelea cu care au ţinut şi Ioan craiu de la împărăţiia lui; ce solii lui cu mare scîrbă i-au pus la închisoare dzicîndu-le că sint de moarte, căci sint de 
{ 181} la un nepriiatin a Împărăţiei trimişi; şi acela ce-ş< i> bate gioc de Împărăţie, milă cere fără ruşine şi calcă Crăiia Unguriască şi pe crăiasa cu pruncul, care iaste supt apărarea împărăţiei lui. Nemţii lui Ferdinand, dacă simtu că vin acei doi paşi, Ustref şi Mehmet paşii, să dau înapoi. Iară cum înţăleg că s-au întorsu turcii, iar au venit cu hatmanul lor Rohan Dulfu şi pînă la Buda sosind o au încungiurat de toate părţile, cu mari strînsoare. Sulta Suleiman, înţălegînd acea veste, aprinsu de mînie, să apucă cu mare sirguială de gătire de oaste, pornind îndată / < f. 202> oştile di prin tot locul, în chip de olac, înainte la Buda. Şi el însuş< i>, cu mare mulţime de oaste, în urma celorlalte oşti au purces, nedeprisu oştilor sale, conace peste obiceiu luînd enicerii, silind să apuce pe oastea nemţească la Buda şi să nu să scape şi de luna lui avgust, care lună încă de la tată-său, sultan Selim, ţinea şie fericită de războaie. Şi cînd agiungea în marginea Crăiei Ungureşti, l-au tîmpinat veste de izbîndă, cum Rohan Dulfu, ghenărariul lui Ferdinand, cu 20. 000 de nemţi, cu unguri, cu totul au perit de turcii carii au mersu mai nainte. După această veste mergea mai încet şi agiungînd la Buda au descălecat despre Buda veche, pintru putoarea de trupuri ce peris< ă>. Şi îndată craiului-pruncu, ce-i pusese ungurii nume Ştefan, i-au trimis daruri trei cai cu toate podoabele şi frîiele şi şeli tot cu pietri scumpe împodobite; aşijdirea şi caftane tuturor boiarilor ce era pre lîngă cucon. Solii turceşti ce-au mersu cu daruri au poftit cu mare blîndeţ< ă> de la crăiasa să trimiţ< ă> cuconul în tabăr< ă> la corturile împărăteşti şi pri toţi domnii şi boiarii pre lîngă pruncu, fără de nici o siială; că de aceia a inimii măriri iaste sultan Suleiman, cît pri toţi alţi împăraţi, nu numai cu / < f. 202 v. > puterea şi norocul, ce şi cu dumnedzăirea şi driptatea biruiaşte toate fericite. Şie şi fiiului-său nedejduiască cu gînd neîndoit; va împăratul cu ochii săi să prăvască pri fiiul priiatinului şi ciriacului său şi din braţele sale să-l dea fiilor săi, carii cu împărăţiia sa aicea sint, ca s-l cunoască de acmu din pruncie şi de prieteşug temelie neclătitei credinţe otomanilor de acmu să înceapă şi pe singura crăiasa, în loc de fiică a sa şi nor< ă> o ţine, ca pre o fiică ce iaste iubitului său priiatin şi ciriacului său, răpăosatului craiu, soţ< ă>, pruncului craiu, maică. Ar vrea prieteneşte să o vadză, numai pravila din bătrîni otomanilor apără a întra bărbatul strein la lăcaşul fămeescu, ice pofti pi crăiasă la sine poate, la corturi, pintru prepusul lumii, să nu să 
{ 182} clătiască în ceva cinstea numelui ei, care la fămei mari şi de cinste, mai scumpă decît toati odoarăli iaste cinstea. La acist graiu al solilor, îndată rănită inima de maică a crăiasei, foarte slabă, mîhnită, împotrivă au răspunsu crăiasa. / < f. 203> Iară dacă i-au dzis Gheorghie Martinengo, pitropul, să socotiască cu această deşartă siială să nu întărîte pre turcu la niscari tirănii, cu inima în tremur au îmbrăcat pruncul cu lucii crăeşti faşuri şi l-au pus cu mamca în carîtă lucie de aur şi cu cîteva doamne de cinste şi cu toţi domnii şi boiarii l-au trimis la corturi. Eşitu-i-au înainte cîteva stoluri de călări şi l-au petrecut pîn-în corturile împărăteşti. Sultan Suleiman cu blîndeţă au căutat spre cucon şi l-au luat singur în braţele sale, vorovind pre tîlmaciu cu mamca. Au chemat şi pre copiii săi, ce era cu dînsul şi li-au dzis să sărute pruncul şi că iaste fiiul ciriacului său, să ţie minte, întru aceia dragoste să-l aibă şi ei, cum au avut el pri tată-său. Iară pri domni şi pre boiari ce venis< ă> cu pruncul, i-au chemat cu veziriul la mese. Şi cînd acolo ospetiadză pre domnii ungureşti, era gata orînduită oaste să cuprindză tîrgul. Şi aşia, necunoscînd ungurii, au purces buluc, după buluc, enicerii că mergu să vadză oraşul, cît nice ciia ce-au străjuit la porţi n-au simţit cînd au cuprinsu şi porţile cetăţii şi uliţăle toate / < f. 203 v. > şi meidianul oraşului de mijloc. Îndată au început a strîga telalii pe uliţă să să închidză tot omul la casă-ş< i> şi cine-ş< i> în gazda sa. Armele tot omul de la cas< ă> să le dea, care va să nu piiae cu toată casa sa; şi aceasta di o face, nime grij< e> să nu aibă. Dacă i-au dat ştire lui sultan Suleiman că tîrgu s-au cuprinsu făr-de nici o turburare mulţimei oraşuui şi acmu sint toate porţile şi uliţăle pre sama enicerilor, iară dacă însăras< ă> au trimis pruncul la mumă-sa cu cinste; iară pri boiari pri toţi i-au oprit în tabără. Crăiasa, dacă au vădzut cetatea cuprinsă de turci şi domnii opriţi toţi în tabără, au scris răvaş cu mare jalob< ă> la împăratul şi cu lacrămi să nu uite împăratul cinstit şi cel milostiv numele său şi slava ce era de bunătăţile sale la toată lumea şi giurămîntul careli lumii ştiut iaste, cu carele au întărit milele şi blîndeţăle sale şi pre urma soţului său, craiului, să ţie; pre boiari, carii toţi aceştia au ţinut credinţa stăpînu-său, cu toată inema în partea numelui otomanilor şi a Împărăţiei sale, împotriva nepriiatinilor Împărăţiei şi a stăpînului lor, craiului, ciriacului scaunului său să-i sloboadză. / < f. 204> Au stătut după aceasta patru dzile împăratul la sfat, ce va face cu 
{ 183} Buda şi cu casa crăiasei şi cu domnii ungureşti. Sfătuia Mehmet paşa şi cu Ustrif paşa, amîndoi musaipi, să trimiţ< ă> în Ţarigrad şi pe pruncu şi pe domni şi în Buda să se pue un paşă, om blînd, să cîrmuiască pre unguri cu blîndeţă, pre încet să-i deprindză supt giulgiul Împărăţiei. Iară Rostin paşa, ginerili lui sultan Suleiman, sfătuia nici într-un chip să nu calce giurămîntul dat şi să nu să facă silă ca aceasta, lumii urîtă, unii fămei şi unui pruncu, carii s-au priimit pintru apărare şi acmu să-i scoaţ< ă> den casa lor cu robie, la care faptă în toată lumea ocară să va naşte Împotriva tuturor, Mehmet, paşa de Beligrad, cîruia îi era numele Iahaoglu, pi poriclă, sta clătind cu capul şi întreba ce şi cum ari socoti el, că era întri toţi mai bătrîn, au dzis cătră împăratul: "Multe sfaturi sînt la împăraţi, împărate Suleimane, iară numai unul drept iaste. Ce ni să pare voiu dzice; în voe va fi a priimi şi a nu primi, şi a rîde de un om prost ca mie, sau a fi cu greul urechilor voastre, / < f. 204 v. > oi priimi de veţ< i> rîde, sau cu greu viţ< i> priimi prostiia mea va face aceia, iară nu răutatea în partea scaunului tău. Că de sint şi prost, bătrîneţăle mele loc să aibă. Şi mai mult făcut bătrîn, tot bătînd războae cu acest niam, şi nu mi-i laudă, încă den dzilele părintelui tău, multe izbînde, am învăţat toată firea, toată aşădzarea niamului acestor oamini. Căutaţi sfatului vostru căial< ă> să nu aveţi. De 5 ori aceşti 20 de ani înarmat în Ţara Unguriască am venit. La toate acestea războae, sau cap pre alţii, sau slujitoriu supt ascultarea altora am fost. Şi cu gînd ce ai venit, să înalţi împărăţiia şi să lăţeşti hotarăle împărăţiei noastre şi să aşădzi pace, să odihnim de la o vreme, supt norocul tău, după ostenelele tale, ai luat Beligradul, cuibul şi scaunul tuturor tîlharilor, asupra noastră. Ungurii, după aceia, au prădat Misia şi Bosna, pintru care fapte ai venit şi într-aceste părţi cu războiu şi ai zdrobit toată oastea şi pre craiul singur. Şi după acestea ţ-au venit şi Buda supt putere şi la mînă, cu mare numele tău, cinste şi vîlhvă şi pî-în inima nepriiatinilor tăi ai apropiiat grija. Apoi ai dat pri sama unui ungur, carele niceş era de singe crăescu născut, şi cu ce folos, l-ai îmbrăcat cu podoabele crăeşti. S-au sculat un craiu dintre nemţi asupra lui şi l-au scos din crăie şi au cuprinsu şi Buda / < f. 205> şi toată crăiia cu atîta izbîndele tale şi trude şi singele nostru agonisite. Acmu, iată, a cincea oştire faci, apărînd Buda de nemţi, cu atîta cheltuială Împărăţiei şi atîta ostenială şi siirguială, şi a ta, şi a oştii, cît poate dzice că nu ai venit pri pămînt, ce ai zburat în aripi, cu aceasta nădejde a noastră, a tuturor, ca doar 
{ 184} vei face sfîrşit de la o vreme acestor epăci şi vărsare de singele nostru, cu acest niam. Ce, precum vădzu eu că iaste sfatul unora, la la nişte svîrşite trude şi ostenele şi a războaelor griji te vor pune; cu apărarea aceştii văduve şi a unui copil de ţîţă îş< i> arată lauda, căriia preţ nu iaste. Eu, ca un prost, nu pricep ce ar fi lauda aceia a lumii, făr< ă> folos. Oasăle roade slava aceasta, care aduce giji şi războae; nice la înţălepţi purtători de oşti loc nu are veste ca aceasta, care aşădzare nu face. Moşii şi vestitul tatăl tău 22 de crăii cătră împărăţiia noastră au adunat pînă acum. De cît aciia mai fericit te voiu să fii, iară nu mai înţălept; căci iaste mai mare a fi înţălept, dicît a tot ceasul a fi nebun. Care nu iaste alta mai mare decît aceasta: / < f. 205 v. > triaba altuia să păzăşti şi a toată viaţa, avere, cinste, împărăţie, la grij< i> să o laşi. Destul ai făcut, cît mi să pare milii, blîndeţălor, bunătăţilor tale moşii şi părinţii tăi cu acestea nu să îndestula, ce cu biruinţa asupra nepriiatinilor şi după biruinţă cu aşădzaea ţărilor, care toate înţălesului şi înţălepciunii tale dau, împărate, ca unuia pre carele ti-au podobit Dumnedzău şi că eşti singe împărătescu şi că eşti împărat înţălept. Eu ceiu partea mea cînd socotescu a războaelor griji şi primejdii şi cumpăna. Dzic atîta, pre unguri să nu-i credem, că cu ochii-i vedem nepriiatini, măcar că unii să fac a să tupila supt umbra ta. Mai mulţi unguri sint la nemţi şi ţin cu dînşii. Crăiasa, dar, ca o fămee cu un pruncu în braţă, harnică să ţie împrotiva Niamţului crăiia şi oraşul acesta, nu iaste. Va trebui, dar, cu puterea împărăţiei toată, şi totdiauna, cu pedestrime, cu tunuri, să stăm pururea gata să o apărăm pre această fămei, care lucru nu laudă, ce mare ocară în lume ne va face. Şi măcar mai apoi să ne aducim, cu vreme lucrurile împărăţii noastre la cumpănă, mai / < f. 206> cu cinste şi cu folos iaste a merge cu arme asupra altoa, decît a să apăra de alţii. Sfătuiescu, dar, această crăie, de atîtea ori luată şi cuprinsă cu războae, paşalîc să să facă, după obiceiul bătrînilor noştri. Crăiasa să să trimiţă la tată-său, pruncul la Ţarigrad, în casă împărătiască să să hrăniască şi să să criască în legea noastră. Domnii toţi să să omoară. Cetăţile lor să să răsipască. Cîţi oamini di oaste vor fi, toţi la Anadol să să triacă. Numai plugarii carii lucriadză pămîntul, aciia, pre la tîrguri şi sate, cu oamini de pază pre la cetăţi să-i las< e>. Aşea ţara aceasta ei aşădza şi nemţii or sta de grijă Avstrii< i> şi Stiriii, nu de Ţara Unguriască". 
{ 185} Sultan Suleiman, cumpănind cu gîndul sfaturile de îmbe părţile au ales mijloc: nicea aşia aprig, cum u dzis paşa de Beligrad, nice cum ciialalţi. Au trimis poroncă crăiasei să nu-ş< i> facă voe rea căci îi caută acmu a eşi dintr-aceasta cetate care, neputînd-o a o sprejini de nepriiatini nemţi, s-au socotit a o ţinia cu oşti împărăteşti. Iară ei scaon crăescu s-au aşădzat cu pruncul la Lipa / < f. 206 v. > şi cu tot Ardialul şi părţile Crăiei Ungureşti, de sus, pînă să va rădica pruncul, Ştefan craiu, la vîrstă, aceia ţară fiind mai în laturi şi cu atîta mai îndemînă va fi crăiasei, că să va hotărî cu tată-său, cu craiul leşăscu, acînd Împărăţiia pururea grij< e> de aceasta, să fie supt apărarea Împărăţiei pruncul cu mumă-sa. Care den loc au dat poroncă puternicului sangeacului de Timişvar, boiarii şi toţ< i> domnii slobodzi, cineş la slujba care au avut să fe, numai Verbeţie bătrînul să rămîie aicea la Buda, să giudece oraşul după pravila lor. Şi iară petrecători împărăteşti cu stiaguri şi cară să vor da, aşijdirea şi agi< i> împărăteşti pre lîngă crăiasa au orînduit, ca să-ş< i> rădice crăiasa toată averea casii şi podoabele toate şi vase pîn-la Lipa. Numai ce ar fi armele cetăţii şi zaharealele să las< e> pre loc. Atuncea crăiasa cu lacrămi şi cu ascunsu suspin, ceriului mărturisind păgîniasca înşălăciune, din cetatea şi oraşul Buda au purces. Bieţii domni, împriună cu crăiasa, iarăş< i>, de bucuriia vieţii că au scăpat cu dzile şi nu ş-au pus capiteli, au uitat ce-au pierdut. Şi aşia mîntuindu-s< ă> crăiasa cu pruncul Ştefan craiu, căruia apoi ungurii i-au pus nume Ian Jicmont şi în dragostea tătîne-său, lui Ian craiu, carele aproapi de 30 de ani au crăit la dînşii, cu bine, de la toţi domnii, boiarii şi tot Ardialul au adus pruncului la Lipa scaon nou de domnie, daruri. / < f. 207> Acestea cînd să lucreadză la Buda, iară Ferdinand luînd veste de perirea oştilor sale cu Rohon Dolfu, temîndu-să de puterea turcilor şi pintru să mai facă zăbavă lui sultan Suleiman au trimis sol pre Nicolae Salma cu daruri scumpe la sultan Suleiman, aflîndu-să la Buda: un păhar de aur cu iscusit meşteşug făcut şi cu ales mărgăritar împodobit şi un ceasornic. Acela era de mierat odor, carele cu roatele de argint întorcea nu numai ceasurile dzilelor, ce tot crugul ceriului şi a celor 7 planete clătiri, cursul soarelui şi primenelile lunii, cu mare şi de mierat meşteşug, cu a ceasurilor şi minuturilor în mulţi ani măsura care cum de tîrdziu unele cu altele în mare sirguială întorcîndu-să din clătirea ceriului celui mai de sus de toate, carele porneşte altele 
{ 186} dedesuptul său, crîngurile cereşti, a celuia ce dzic astronomii, adecă, clătitriul cel dintîi (sau clătirea cea dintîi), care porneşte toate celelalte crîngur. Acestea de mari astronomi, cu adîncă socotială izvodite şi făcute, spun, la Maximiliian împăratul, de a căruia viaţă au rămas poveste de zăbava lui în tot traiul la mari şi de mirat lucruri. Care daruri foarte au plăcut lui sultan Suleiman. Că era / < f. 207 v. > acel sultan aşia de supţire la minte, cît nu numai era cărturariu în basnele ce are legea lor, ce astronomiia şi cozmografiia înţălegea, dascali avînd pre lîngă sine şi ales pre Amon doftorul de toate dăscălii< le>. Poftiia solii lui Ferdinand de la sultan Suleiman Crăiia Unguriiască să o dea pre sama lui, legată supt haraciu, precum au fost dată lui Ioan craiului în toţi anii. Sultan Suleiman cu veselă faţă luînd darurile au răspunsu prin tîlmaci cum necuvioasă legături ar fi acelea de pace să ia Ferdinand oraşă şi tîrguri şi crăiia care o au ţinut Ludovic craiul (pri acest Ludovic omorîse sultan Suleiman în războiu) şi el să rămîie numai cu truda şi cu osteniala şi cheltuiala, cu atîta numai cu haraciul. De pe Ţara Avstriei, aşedzat scaunul său spre pace, atunce să să ţie cu adevărat împărăţiei lui prieteşug, care mijloc de-i va părea lui ferdinand cu greu şi ar vrea să aliagă războae pe aceia va sta, că şi Crăiia Unguriască despre dînsul va apăra şi părţile Avstriei în pradă vor merge. Aşea lăsind sultan Suleiman lucrul la mijloc cu apropiiate vremi de toamnă au purces spre scaunul său, lăsind la Buda oaste de pază, eniciari. / < f. 208> Întru aceia, la Lipa, Gheorghie Martinuzii, nebăgînd în sam< ă> pre alţi domni, trebile crăiei au luat după părerea sa pre sine, cu ce au adus la gînduri pre crăiasa, muma cuconului, că ar pofti el crăiia; din care prepusuri au întrat între dînşii mari zarve, care şi lor şi părţilor creştineşti, pri acolo mare rău s-au aţiţat şi s-au început. Şi pînă într-atîta au venit lucrul, cît crăiasa, temîndu-să de sine şi de copil, au trimis jalobă la sultan Suleiman asupra lui Gheorghie, cum s-au agiunsu cu Ferdinand spre perirea ei şi a fiiului ei. Însă această zarvă pîn-într-atîta socotind domnii răul său că că va fi au nevoit să potoali pe crăiasa, cu mare nevoinţă, cu toţii. Însă nu în delungu au stătut acea tocmală între crăiasa şi între Gheorghie, care vădzind-o că iară îmblă crăiasa să-i coboară de la turci peirea, cu taină au agiunsu Gheorghie la Ferdinand, arătîndu-i toată inima cu priinţa spre slujbele lui şi nu de vreo viclenie împotriva fiiului, a stăpînu-său Ioan, la care 
{ 187} milă şi credinţă a avut, cît la moarte şi pitrop pi dînsul l-au lăsat fiiului său, pruncului, ce era atunce de curund născut / < f. 208 v. > şi a toatei casei sale. Ce vădzind că cu lucruri şi cu socotele muereşti să poartă crăiasa, poate va pogoră perire şi cestoralalte părţi a Crăiei Ungureşti, cum s-au făcut şi cu Buda. Cu firea fămeiască şi deşarte prepusuri, alergînd în tot ceasul la agiutoriul turcescu, cu care umblete a ei trăgînd oştile turceşti de nice o nevoe va face de vor cădea şi aceste oraşă pre mînule turcilor, cum au cădzut şi Buda, pierdzind pre sine şi pre fiiu-său. Pentru aceia alt liac nu vede, numai crăiasa cu fiiul ei să să dea pre mînule lui Ferdinand, rămăşiţa crăiei, ca la un monarh cu puterile şi care poate să apere despre turci să nu piiae. Şi cum au rămas şi crăiasa ca o fămee şi copilul încă nu la vîrstă de cîrmă, să mute ţărîle cele ce au fost legate încă de bărbatu-său Ioan. Ferdinand, măcar că nu să încredea cu amestecătoare şi nestătătoare firea lui Gheorghie Martinuzii, iar nu lăsă acest prilej ce i să făcu (că de cîte ori pogoriia ungurii cu netocmelele lor pre turci, cu nemţii la sfadă, de atîtea ori lua şi turcii despre ceia parte / < f. 209> despre dînşii cetăţi şi încăpea şi nemţii despre părţili sali de cuprindea şi ei cetăţi şi oraşe), ce face sfat, de care dă ştire frăţîne-său, lui chesar. Şi diodată trimite 1000 di oamini aleşi, călări şi cîtăva armată, adecă tunuri şi altă ce ari trebui apărare la Gheorghie Martinuzi, carele ţinia încă de la Ioan craiu Oradiia. Şi fără nemică zăbav< ă> gătiadză şi alte oşti cu Ioan Baptişta Castand, om vitiaz la lucrurile războaelor, de niamul său hişpan. Şi după cîteva sfaturi la Beci, Castand, unde şi de firea lui Gheorghie Martenuzii au pomenit, cum vor să iasă lucrurile lui, au purces în părţile ungureşti şi a Ardialului, sirguind cu toate sfaturile la Gheorghie în Oradiia. Isavela crăiasa, vădzind aiave amestecăturile lui Gheorghie, adună ghiuluş, la oraşul Agnez anume împotriva lui, nădejduind că cu aceia adunare va mazili pre Gheorghie din toată puterea isprăvniciei lui, cu agiutoriul împotrivnicilor. Ce Gheorghie Martinuzi, om amstecător mare, dacă simte gîndul crăiasei, cu o samă de domni, el încă pre la priiatinii săi scrie cărţi şi în loc purcede cu gloata la oraşul acela unde începusă a să aduna ghiuluşul. / < f. 209 v. > Crăiasa, dacă au prinsu de veste că au apucat el înainte la oraş cu gloata sa, ori că să siia, ori să nu-l vadză în ochi, au trecut la Beligrad. Iară el în loc au făcut de s-au răsipit toţi de la acel sfat. Şi de atunce, în vedere nepriiatin copilului craiu şi mîne-sa, crăiesei. Şi au început a cuprinde oraşăle pre numele lui 
{ 188} Ferdinand, craiului nou. Şi în puţine dzile au sosit şi Baptişta Castand cu oştile lui Ferdinand la Cliujvar. După sosire lui Castand cu oştile au mersu Gheorghie la crăiasa, ştiind-o acum înspăimată şi după cîteva mustrări îi dzice să nu mai amestice zarva, ce mai bine cu cinste şi cu pace să de< a> crăiia lui Ferdinand pe samă, după cum au fost legat şi bărbatul ei, Ioan craiu, cu Ferdinand. Şi în loc alt ghiuluş de toţi domnii la Clujvar au strînsu, la care înaintea tuturor au răspunsu Castand cu ce triabă au întrat cu oştile stăpînu-său în Dachiia, arătînd şi tablele legate cu Ioan craiul: după moartea lui, la Ferdinand să vie Crăiei Ungurieşti stăpîniia, ţinîndu-să şi Ferdinand de ce s-au legat. Legăturile era acestea: crăiasa cu numele fiiu-său, Ardialul a-l apăra de turci nu poate; ce să dea pre sama lui Ferdinand crăiia, cu folosul a toată creştinătatea şi în locul / < f. 210> Ardialului să ia crăiasa cu fiiu-său o ţară ce-i dzic Evboriia şi Ratisboriia, în ungurimea de sus, alăturea cu mulţii leşăşti, a cărora ţări venitul iaste 25. 000 de galbeni de aur pre an. Şi pentru mai mari legături priateşugului asălor lor, Anna, fiica lui Ferdinand, să fie logodită după Ian Jicmont, cuconul crăiasei (care nume îl dedese domnii din Ardial, cum s-au pomenit mai sus), şi cu dzestre 100. 000 galbeni de aur. Şi datoriia care era făcută de tată-său şi de mumă-sa, crăiasa, 50. 000 galbini de aur să plătiască Ferdinand. Şi în loc de zălog pintru acestea au pus cetatea Caşa să fie scaon crăiasei cu fiiul ei. Şi pre aceste tocmele şi legături cari arăta Baptista Castand, ce venis< ă> de la Ferdinand cu oaste şi cu armată într-agiutor lui Gheorghie Martinuzii, ce era ispravnic şi cîrmuitoriu lîngă crăiasa şi lîngă cucon, lăsat de Ion craiu. Apoi acela au făcut amestecături şi s-au agiunsu cu Ferdinand. Care cu grea căutătură de mînie crăiasa asupra lui Gheorghie, i-au căutat a priimi această tocmală, dzicînd că doar o va scoate Dumnedzău de supt giugul lui Martinuzi / < f. 210 v. > şi denaintea ochilor lui. Şi cu aceli făgăduite amăgitoare a lui Castand şi făgăduinţa cu numele lui Ferdinand, purcede în loc den scaon crăiasa, pentru Castand şi Martinuzii, cu fiiul ei, la oraşul anume Ţinob. Şi acolo, cale de 8 ceasuri de la oraş, au scos crăiasa cununa, schiptrul, mărul, semnele şi podoaba Crăiei Ungureşti şi li-au dat lui Castand. Spun să fie grăit crăiasa cu acesta chip cătră cocon: "Dacă şi al tău şi al mieu năroc n-au vrut să fii în scaonul crăescu a tătîne-tău, carele drept ţie să cuviniia cu dumnedzăescu şi omenescu giudeţ, mîniia spre 
{ 189} noi amîndoi a ceriului, care nice cu un mijloc a să primeni nu poate, a răbda ne caută întru acesti cumplite vremi şi să alegem ce rău mai mic să vede. Căci iaste să ţi să plătiască crăiia de moşie. Numai ce-i mai fără grij< e> şi cu binele creştinătăţii să priimim. Întru acei< a> anilor încă eşti vîrstă, care a te chivernisi la grele vremi nu poţi, împrotiva puternicului Turcu. Ce cu voe bună să dai celui mai putiarnic, să nu fim de a lumii mustrare. Încailea pe partea creştiniască priiateni / < f. 211> şi cu milă spre noi să facim; că a turcilor prieteşug putiarnic, dar fără credinţă, bine l-am simţit. Fie dar. Şi Dumnedzău aşia să dăruiască, mare strîmbătatea ta, încai cu binele creştinilor să fie. Ţie, Castande, dar acestea a crăiei odoară cu care să încunună craii ungureşti; tu fără zăbav< ă> la stăpînul tău Ferdinand să le dai. Şi prealuminatul stăpînul tău luîndu-li, nu aşea de dînsele să se bucure, cum pentru binele acestor ţări creştineşti nevoinţă şi grij< e> să aibă şi de cuvăntul său prin tine dat să să ţie". Îndată după acestea au mersu cu toţi domnii la giurămînt, să fie cu credinţă în partea lui Ferdinand, şi ales Gheorghie Martinuzi şi apoi saşii, săcuii. Şi după giurămînt, ştiind că aciasta priminială a lor făr< ă> sfadă cu turcii nu va fi, au stătut şi la sfat de oaste. Iară crăiasa, ca una acmu nu stăpînă, să nu mai zăbăvască în casa altuia, strîngîndu-ş< i> borfele, au purces peste grei munţi, pre cale, din pămîntul Ardialului. Spun, la un munte nalt, pogorîndu-se din cărîtă, pîn-a încungiura un piscu, căutînd asupra Ardialului cu suspine / < f. 211 v. > pîn-a-i sosi carîta, fiind cărturare fămee, au scris într-un copaciu cuvinte lătineşti (adecă aşa va ceriul). Acesta sămnu lăsind durerii inimii sale, au purces părăsind Ardialul. Gheorghie Martinuzi, amestecătoriul şi neaşădzatul întru îmbletele sale, cum de purcesul crăiasei vesel, aşea de războaele cu turcii, care acum spîndzura gata, mîhnit în multe gînduri să izbiia. Şi întîi haraciul care să da la turci, la cetatea Uivarului strîngînd l-au pornit cu sirguială la Împărăţie, dînd ştire Porţii şi de aceste ce s-au făcut, că toată vina iaste a cei fămei, crăiasei, de umbletele a ei, fămeeşti. Şi cu de acestea şi cu pornitul haraciului siliia să-ş< i> tocmască numele la Poartă şi să întoarcă gîndul turcilor de oşti gătite pintru umbletele lui asupra Ardialului. Însă aceste îmblete a lui Gheorghie, de îmbe părţile, i-au gătit perire, iar cu sfatul unora dintre dînşii. Că şi Turcul, sultan Suleiman, oblicind pintru Ardial, închinat la Ferdinand, au poroncit paşii de Buda şi domnului de Moldova şi domnului 
{ 190} muntenescu şi la alţi paşi împregiur să între în Ardial cu armata: mîna să certe vicleniia făcută Împărăţiei. Purces-au paşii şi cu domnii acestor ţări, după poronca împărătiască şi au apucat cîteva cetăţi. Luat-au şi cetatea Lipa. / < f. 212> Iară ungurii încă se pun împrotiv< ă> cu oşti şi iau cetăţile iar cătră sine. Şi aşia într-acesta chip cînd stau poronceşte Ferdinand prin cărţi, la Baptişte Castand, oricum ar putea face, să omoară pre Gheorghie Martinuzii, căci simţise umbletele lui întoarse cătră turci. Iară Castand, plinind poronca, dă această triabă lui Palaviţin, polcovnicul lui şi lui Marco Antonie, care era diiac pre cărţi nemţăşti la Gheorghie, să-i facă samă. Făcut-au pe poroncă şi au ucis pre Gheorghie Martinuzii, pintru a căruia moarte, spăimaţi ungurii şi mai ales săcuii fac între sine giurămînt asupra lui Castand Baptişte. Aşia, după multe cu turcii amestecături, Ferdinand, să tragă inimile ardelenilor la sine, le pune voevod pi Andrei Bator< i>. Crăiasa Isavela, întru aceia vreme, cerînd de la Ferdinand celi prin Baptişte Castand făgăduite, iară dacă vădzu că numai ce o poartă cu cuvinte deşerte, amăgindu-o, începe pri taină a să agiunge cu domnii de Ardial, cei ce să giuras< ă> asupra lui Castand. Şi au agiunsu şi la Mircea vodă, domnul muntenescu. / < f. 212 v. > Apucatu-s-au Mircea vodă pintru trebili crăiasei şi a cuconului ei la Împărăţiia Turcului. Şi stînd aşia, den doaă părţi la părere ardelenii şi de turci şi de nemţi, trimit soli la Ferdinand, poftindu-l să nu fie opriţi aş< i> cerca mijlo< a>ce de pace cu Împărăţiia Turcului. Că cu venirea a unui hasechi, anume Halil, pre carele isprăvisă Mircea vodă, nădejduia ardelenii că vor pleca pre Împărăţie la pace, nepomenind nemică de Ferdinand. Dat-au voe Ferdinand, însă cu tocmală, să dea turcii cetăţile ce luas< e> de curund. Să apucă Halil cu răspunsu de cale şi pîn-în 18 dzile răspunsu să aducă. Iară pîn-la întorsu lui Halil, s-au strînsu ungurii la ghiuluş la Aguropul, unde soseşte şi Halil, aducînd de la Împărăţie răspunsul acesta: că într-alt chip Împărăţiia nu primeşte, nice va priimi. Numai de vreme ce au murit Gheorghie, cu nedriaptă moarte, şi ei cu puterea lor pre nemţi nu-i poate scoate den Dachiia, să asculte poronca împărătiască: să aducă la loc pri cuconul Ian Jicmont fiiul lui Ian craiu, cu mumă-sa crăiasa, la crăie, de vor ungurii pace şi linişte şi mîntuire care au avut de la Împărăţie în dzilele lui Ian craiu. Şi iată la / < f. 213> paşa de Buda să poronceşte şi i să dă pre mînă toate Rumele 
{ 191} şi domnii de Moldova şi de Ţara Munteniască, oastea Crîmului cu tătarîi. Toţi aceştie să să adune la paşa de Buda şi cu aceia putere ca 200. 000 de oaste, acolo să vie, la dnşii. Deci, de vor fi drepţi şi să vor da supt ascultarea Împărăţiei, hălăduiţi vor fi; iară de ar vrea să să mai tărăgănedze cu aceste amestecături, închinîndu-s< ă> la alţii, plata faptelr lor gata iaste supt a numelui lui Dumnedzău giurămînt că toţi lăcuitorii acei ţări supt sabie vor merge şi fămeile şi copii lor în vecinica robie, de care rău şi vaet sufletele lor să de< a> samă, carii sînt pricina pogorîtului acestor răutăţi. După acest răspunsu altul să nu mai aştepte, numai sîngele acela, de la sufletele lor, să să cee de la Dumnedzău samă, carăă răutăţilor ce vor să fie pricin< ă> au dat. S-au cutremurat toţi ungurii de aceste poronci care au adus Halil; ştiind vine de puterea turcilor cum iaste, au început a gîndi de sine. Mult au luptat Castand să-i îmbărbătedze împrotiva turcilor. Ce n-au putut faci cu meşterşugurile sale / < f. 213 v. > nemică. Într-acia dată s-au rocoşit şi oştile nemţăşti pintru plata lefilor, că nu luasă cîteva lefe. Şi aşia de greu să turburas< ă>, că era să ucigă pre Castand şi pe toate capetele, carii era toţi şpanioli. Nu i-au putut nice într-un chip Castand să-i opriască de acea zarvă. Şi puindu-ş< i> alte capete dintre sine au purces spre Beciu, în urma cărora şi Castand piste puţine dzile (au purces) s-au dus. Spun că iar el să fie făcut ace meşterşug să ias< ă> din Adial mai cu acoperită ruşine; care lucru dacă sau făcut şi au lipsit, tot Ardialul s-au plecat supt ascultarea Isavelii crăiasei şi a fiiului ei. Iară pînă a vini crăiasa, multe zarve era între dînşii. Iară viind crăiasa şi cu fiiu-său Jicmont la stăpîniia Ardialului, pintru să-ş< i> facă priiatini la Poartă, au trimis 10. 000 galbini de aur să împartă pre la porţi daruri, cari bani apoi s-au legat la Împărăţie în loc de datorie, pîn-în ceste vacuri ce-au pierdut Turcii Buda şi tot Ardialul. Şi aşia s-au aşedzat cîţ< i>va ani pace, pîn-la moartea crăiasei. / < f. 214> Iară pre urmă crăiasei, rămîind încă copilul nu de vîrstă, el singur au poftit şi l-au sfătuit priiatiniii tătîne-său să aliagă 12 domni sfetnici să cîrmuiască trebile crăiei. Însă dzilele lui nu de tot fericite. Că lăsindu-să numai cu un gînd la una, Împărăţiia Turcului, a toţ craii ungureşti şi domnii creştineşti ş-au pornit ur, cît nime din crai, sau den domnii creştini, pîn< ă> şi veneţiianii, din casăle lor moşancă de cinste să-i fie crăias< ă> n-au priimit. 
{ 192} Spun de dînsul că cu învăţătura doftorului anume Stan, careli au cădzut la lege arienească - ariian să cunoaşte pe diresăle lui date ariianilor în Ardial în-acmu - acest craiu au aşădzat această lege să fie priimită în Ardial; şi nu numai legea ariianiască, ce şi lege papistăşască, calviniască şi liutirăniască, şi acea arieniască, cărie lege iaste cap Fotie şi Ariia, de la săboară procleţiţi. Şi aceste 4 legi stau pîn-acmu, scoţindu-şi ochii unii altora şi pîn-în ceste vremi. Murit-au acest craiu tînăr, născut şi crescut tot în zarve şi în neaşădzări, nu fără prepus di otravă, rămîind crăiia iară fără următori săminţie de crai. Şi după moartea lui s-au osebit Ardialul de la Crăiia Ungurească supt cnedzi. Şi întîi Ştefan Bator, carele apoi din cnedziia Ardialului / < f. 214 v. > l-au luat leşii craiu lor. Iară în locul lui la Ardial au stătut cneadz Jicmont Bator. Acestuia iar i-au abătut să facă schimbu cu împăratul nemţăscu, de au lăsat Ardialul în sama împăratului nemţăscu. Şi împăratul i-au dat lui o ţărişoară în sus. Şi cu acel schimbu, iară au adus asupra Ardialului amestecături, ce nu s-au îndelungat mult cu a de acestea viaţa. În locul lui Jicmont Bator au stătut cneadz Andrii Bator. Şi pe acest Bator l-au strînsu domnul muntenescu Mihai vodă, cu poronca turcilor, răsipindu-i oastea. Iară singur Andrii Bator năzuind la Sibiiu nu l-au priimit oroşanii, temîndu-s< ă> să nu le aducă după sine nevoe; şi aşia îmblînd prin păduri, rtăcit, au perit de păstori. După acest Andrei Bator au stătut cniadz Jicmont Racoţi, carele în loc la începutul domniei sale, au început iară valurile şi netocmelele în care să afla capetele acei ţări. Ce bătîndu-să pe domniia acei ţări, iară din Batoreşti unul, anumi Gavril Bator şi făgăduindu-i doao olate, a Mu< n>caciului şi a Patacului, acela au lăsat cnedziia lui Gavril Bator şi el, cu mare avere s-au mutat la Mu< n>caco şi la Patac. Acest Gavril Bator era zburdat copilandru. Cu hihote să mărturisiia cătră bătrînul Racoţ, cu temere. Ce l-au / < f. 215> amăgit şi l-au spăriat de i-au luat de a mînă domniia Ardialului. Şi aşia, în gîndul său cel cu crieri tineri suit, au sosit la desfrînată fără ruşine viaţă, călcînd casăle a cîţ< i>va boiari, făcînd silă fămeilor şi fetelor lor, stricîndu-le ficioriia. Şi anume, trimitia unde ştiia fămei, frumoas< ă> şi pe unde i să tîmpla a merge, fugiia oaminii de-ş< i> ascundea fămeile şi fetele lor pre la beserici. Şi cînd îi spunea slugile lui că să ascund şi fug oaminii cu fetele lor, el 
{ 193} rîdea cu hohot, în mare glas, atîta era de departe de ruşine, ca o fiară. 
{ 194} Iara într-o vreme, far< a> veste, la Sibiiu, nestiind nime de vinirea lui, acolo, asia far< a> veste, au scos pre barbat< i> den afara di oras, cîti au socotit ca ar fi la numar mai multi de curtea lui, iara fameile lor li-auîmpartit tuturor a lor sai, de petrecanie far< a> de lege, alegîndu-s< i> luiîntîi un cîrd. şi sint fameile la Sibiiu iubeta, cumu-s sint de fel albineta. Pintru care spurcata si rara audzita fapta striga thiologhii, preotii lor, pre la beserici de a lor, au raspunsu ca blînda plata iau sibianii pintrufapta ce-au facut cu Andrii Bator; la nazuirea lui n-au vrut o portita sa-ideschiza, de au perit. / < f. 215 v. > Iara cu aceasta fapta ce face cumuiarile lor nice un rau nu faci, ce înmulteste tîrgul. Aceste faradeleginepovestite, nespusa, nice audzite în lume, vadzind domnii, pestedumnedzaiasca si omeniasca pravil< a>, trimis-au jalob< a> la împaratiepre dînsul. Care lucru simtind el si temîndu-sa de viclesug, s-au mutatîn Oradiia, unde întru una din dzile, esind la primblare, l-au ucis doificiori de boiari unguri. şi asea au strînsu acel fara rusine cîrlan, laudatacasa a Batorestilor, cu rau sfîrsitul sau si de ocara. Pre urma acestuia austatut cniadz Ardialului Betlen Gabor. Acesta domnu, cu mare si deplinafire fericit, fost-au împrotiva Împaratiei Niamtului, cîtava vreme, cucehii împreunat, cu agiutoriul si a turcilor, pîn-la zidiurile Beciului auagiunsu cu oaste si partile Craiei Unguresti de sus au dezbatut desprenemti si la volnicie au adus. Murit-au acest cniaz în anul de la Hristos1629, cu mare jeale tuturor dintru aceli parti. Pre urma lui, doamna-saCaterina, care era de casa cnedzilor de Brandaburgu, au nevoit de aupus pe fratele sotu-sau ştefan / < f. 216> Betlen, carele la turci era demare credinta, însa om blînd la firea sa si de pace. şi vadzind întreunguri multe capete amestecatoare si de zarve, au lasat de buna voecnedziia si far< a> varsare de sînge au dat locul Racotastilor. Spun decaiala ungurilor cu povestea lui Iesop, care scrie ca broastele tiind unbutuc în loc de împarat, în locul lui au ales pre un siarpe sa le fieîmparat, ce era într-un iazer. şi asia Gheorghie Racoti statu la cnedzie. Fiind hatman întîi si vestit la Betlen Gabor, în partea ungurimii de sus, puternic fiind foarte, au luat cnedziia cu sfatul si priimirea tuturor. Întarit-au acest cne< a>dz în dzilele sale Ardialul si partile ungurimei desus, cu întemeiata cnedzie si pre cît< i>va 
{ 194} amestecatori i-au rasipitsi i-au pus la închisoare în toata viata lor si pîn-într-atîta întarit siîntemeiat, cît si el nadejduia de Craiia Lesasca, cum si Bator. În anii dela Hristos 1648, de gînduri cum ari agiungi la cununa Craiei Lesasti, aucadzut la boala, cari-i dzid doftorii mela< n>holie, cari din sfatuldoftorilor siliia sa se lecuiasca cu vînatoriia. / < f. 216 v. > Cenefolosindu-i si aceli primblari, s-au sfîrsit viata. În locul lui Gheorghie Racoti au statut la cnedziia Ardialului fiiul sau cel întîi nascut, iar prinumele tatîne-sau Gheorghie Racoti, om nu înalt, iara fara temere fire. Di aceasta, cum si de urmasii lui vom scrie unde vom agiunge ladomniia lui Vasilie voda, ce au domnit aice în tara. şi de aicea neîntoarcem iaras< i> la rîndul istoriei noastre. / < f. 217> 7048 p< o: 1, 1540 p< o>1. DOMN 23. DOMNIE 24. PATRU VODA AL 5< LEA>RAREş CU A DOA DOMNIE. Dupa ce s-au asedzat Patru voda Rarescu a doa domnie în scaunul tarîi, trimis-au de s-au adus pre doamna-saElena si pre fiii sai, pre Ilias si pre ştefan si fiica sa Roxadna din cetateaCiceul, din Tara Unguriasca. şi sosind la Suceav< a>, mai 25, li-au esitPatru voda în tîmpinare cale de 3 mile de la oras, cu multa bucurie siveselie la adunarea lor. Dupa aceia, trimis-au Patru voda sol la JicmontAvgust craiul, de s-au cersut robii ce-i robisa Tarnovschie hatmanul, cînd venis< a> la Hotin. Ce nu i-au fost nice de un folos solii aceia, cas-au întorsu solul lui Patru voda far-de nice o isprav< a>. Venit-auporonca de la sultan Suleiman la Patru voda Rares si la Radul voda, domnul muntenescu si la pasia de la Nicopoe sa marga cu osti în TaraUnguriasca, sa prindza pri Maelat, domnul Ardialului. Sultan Suleiman, întalegînd pintru Maelat, domnul di Ardial ca / < f. 217 v. > îmbla cuviclesug asupra Isavelii si a ficiorului ei, agiungîndu-sa cu Ferdinandtrimis-au poronca la Ahmet pasia de la Nicopoe si la Patru voda si laRadul voda, domnul Tarîi Muntenesti, de au mersu cu osti în Ardial, casa prindza pre Maelat. Purcedzind dar, Patru voda pri Oituz, au întrat cuostile sale în Ardial si s-au împreunat si cu pasa de Nicopoe si cu Radulvoda la Dunare. şi nice o scadere Tarîi Unguresti pri unde au mersu cuostile n-au facut, pintru sa nu aiba grij< e> si pripus Maelat. Iara Maelat, dupa ce parasis< a> a bate cetatea Fagarasului, caci acum facus< a>tocmala si asadzamînt cu hatmanul lui Ioan craiul, sa afla la 
{ 195}curtile sale sadzînd. Nice putea într-alt chip ostile turcesti si a domnilorfatis sa-l prindza, caci sa sunase ca-i vin lui Maelat osti într-agiutor dela Ferdinand, ce facura sfat domnii împreun< a> cu pasa sa-l poatagîmba cu viclesug. şi trimisara de chemara pre Maelat sa vie la pasapintru întemeierea legaturilor de pace între dînsul si între Împaratie, facîndu-i stire ca si sultan Suleiman sa afla acmu purces în cale samîntuiasca Buda, care pre aceia vreme era încungiurata de osti nemtasti, socotind ca mai bine ar fi cu pace sa se asedze, dicît cu varsare de singe. Ce sa vie la pasa. / < f. 218> În care solie a lui Ahmet pasii au trimisuraspunsu Maelat ca nu are cum merge la pasa; ce de-i va trimite pasazalog pre fiiu-sau, va veni la pasa. Raspuns-au pasa ca pre fiiu-sau nu-lpoate trimite la dînsul caci iaste în slujba împaratiasca si iaste cuprimejdie de viata la dînsii a trimite zalog far< a> stirea împaratiasca. Iara va trimite doi agi mai mari de la Vidin si de la Silistra, caroraamînduror li-au dat singur cu mîna sa sultan Suleiman stiaguri deispravnicie. şi asea, îmbracînd pasa pre doi comisei de la grajdiul lui înhaine scumpe de lastra si cu arme ferecate si pre cai împodobiti, nestiind povestea nice acei 2 turci, i-au trimis. şi încredzndu-s< a>Maelat, i-au priimit cu cinste. Nesocotind a fi viclesug, vadzind sizaloage trimisi, oamini de cinste ca aciia, au purces si Maelat si aumarsu în tabar< a> la pasa. şi diodata au mersu la corturile lui Patruvoda, pre care priimindu-l Patru voda si zabavindu-l cu voroave, iatamultime de turci, amestecati cu munteni, au nemerit la cortul lui Patruvoda, trimisi de la Ahmet pasa si de la Radul voda. şi acolo au prinsupre Maelat ferecîndu-l în obedzi, l-au dus la pasa. Iara pasa îndata / < f. 218 v. > l-au trimis la Tarigrad, la închisori. şi acolo l-au tinut preMaelat pîn< a> i s-au sfîrsit viata. Iara Patru voda, întorcîndu-s< a>dintru acia slujba împaratiasca, iaras< i> prin Ardial, au venit la scaunuldomniei sale, nu far< a> prada Ardialului. şi era atunce anii de la zidirealumii 7049 < = 1540>. Vadzind multe si neparasite amestecaturi înArdial pri aceli vremi, precum s-au pomenit osabit de lucrurile siamestecaturile Craiei Unguresti, dupa moartea lui Ian Zapolie, deiznoav< a> sultan Suleiman au trimis poronca la Patru voda, al doile< a>rînd, sa marga cu osti la Ardial. Bucuros era si Patru voda de aceiporonci; ca nu 
{ 196} putea uita Patru voda strîmbatatile ce i-au facutungurii, cînd era în cetatea Ciceul. Ce de iznoav< a> au întrat Patru vodacu ostile sale de au pradat în Ardial si au ardu în Tara Unguriasca, pîn-la Cetatea de Balta. şedzut-au 6 dzile la Cetatea de Balta, de au facutmare prada si stricaciune Ardialului. şi dupa acia prada s-au înturnatPatru voda pre la Bistrit< a> si au esit peste munti la Bae. Însaletopisatele lesasti si unguresti de aceasta ostire / < f. 219> a lui Patruvoda nu pomenescu. Ce de Iliias voda, ficiorul lui Patru voda, scriu caau facut aceli pradzi la Ardial, pricum vom arata la rîndul sau, undevom scrie domniia lui Iliias voda, ficiorul lui Patru voda. Iara dupa ces-au întorsu Patru voda din Ardial spre tara sa, au savîrsit ManastireaPobrata, care iaste de dînsul zidita din temelie, ce iaste pri apa Siretiuluidi spre soare apuni, în tinutul Sucevii. Urdzit-au si Manastirea Rîcica, în tinutul Sucevii. Savîrsit-au si Manastirea Dobrovatul, în tinutulVasluiului. Zidit-au si Manastirea Capriiana, în tinutul Lapusnii. Savîrsit-au si Episcopiia din Roman si Mitropoliia din Suceav< a> si oau împodobit, cum si la Manastirea Bistrita si alte beserici de piatra auzidit Patru voda în tara, cum în Hîrlau, în Bae si în alte locuri. Samînabine Patru voda a fi ficior lui ştefan voda cel Bun; asea istetu la firespre razboae, cum si a zidi beserici si alte lucruri bune de pomenire întara; la giudet blînd si drept, statul lui cuvios si gata la cuvînt. Îmbatrînitfiind Patru voda si cu boala grea, adaos catre batrînetale lui, s-au datdatoriia cea de obste, cu / < f. 219 v. > mare jeale tuturor. şi l-au astrucatîn Manastirea Pobrata, în anii 7054 < = 1546>. Ramasu-i-au lui Patruvoda fii, anume Iliias si ştefan. şi au domnit Patru voda ani 6. şi s-aupristavit vineri la miadzanoapte. / < f. 220> VALAHIA. 7054, 1546. DOMN 22. DOMNIE 23. MIRCEA VODA AL 2< LEA> Venit-auMircea voda cu stiag de la Poarta si au sedzut în scaon la Bucuresti înluna lui mart< ie> 17 dzili. Iara dupa ce-au tricut 2 saptamîni au taiat preo sam< a> de boiari, anume pre Coada vor< nicul> si pre frate-sau Radulcomisul si pe Dragul stol< nicul> si pe Stroe < spatarul> i Vintilacomis< ul> si pri alti boiari carii nu sint 
{ 197} scrisi aice. şi cu reamunca i-au muncit, pintru avutie. Iara alti boiari, cît< i> au putut scapa, au fugit în Tara Unguriasca. Deci cînd au fost în al doile< a> an adomniei lui, venit-au boiarii cei pribegi din Tara Unguriasca, pri GuraPra< h>ovei cu oaste asupra Mircii voda si au avut razboiu cu Mirceavoda la sat la Peris. şi au biruit Mircea voda pri acei boiari pribegi. Atunce au prinsu Mircea voda pre Udriste visternicul si pri Theodosiebanul si li-au taiat capetele, în luna lui av< gust> 26 dzile. şi au domnitMircea voda ani 7. / < f. 220 v. > MOLDAVIA. 7054, 1546. DOMN 24. DOMNIE 25. ILIIAL VODA AL 2< LEA>. Cap. < loc gol>. Zaci  < locgol>. Dupa moartea lui Patru voda Rares cu dragoste au radicat boiariidomnu pre fiiu-sau cel mai mare, Iliias, într-o dzi de sîmbata, sept< emvrie> 3; ca si firea si fata îl lauda sa fie blînd, milostiv siasadzator, gîndind ca va samîna tatîne-sau. Ca pre urma s-au aratat calupul cel supt piiale< a> oii, ce iaste în poveste, ca departe de fireatatîne-sau era Iliias voda. / < f. 221> De acest Iliias voda putin amvadzut la litopisatul lui Ureche vor< nicul> si a lui Simion dascal< ul>, iar scrie Istvanfie istoricul ca pe vremea ce era multe amestecaturi înArdial i-au venit si lui poronca de la sultan Suleiman de au întrat înArdial, avînd si oaste turceasca cu sine şi trecînd peste munti s-autabarît la Toriian. şi de acolo au slobodzit calarimea ceambul, moldvenisi turci, în prada spre Stepusie, spre Orbai si Cvizdie, orasale si cetatilesacuilor, care în lungu si în lat, mare prada au facut. Asijdirea orasalesasilor, anume Herman si Prejmerul l-au arsu pîn-în temelie, în pamînt, si au robit oameni si multe dobitoace au luat. Iara întorcîndu-sa cuplianul oamenii lui Iliias voda si turcii, au prinsu de veste Vladislav siPavlo Baicu, diregatorii lui Batorie si ispravnicii a patru tarisoare aArdialului, care stau în megiesie cu orasul Colosa, Doboca, Osdia siCulom si s-au gatit de sirgu de razboiu. şi viind si Baptista cu Felixdespre Brasov cu osti nemtasti au purces sa tie calea ostilor lui Iliiasvoda si a turcilor, carii sa înturcas< a> den prada cu mult plian si presfatul lui / < f. 221 v. > Baptista silit sa apuce caile despre munti. 
{ 198}Iara oblicind Iliias voda de ostile ce-i veniia asupra, au grabit satriaca muntii mai degraba. Ce fiind îngreuiat cu mult plian, au agiunsuostile nemtasti pre Iliias voda si pre turci si acolo au scos plianul nemtiicu ungurii de la Iliias voda. şi pre multi osteni de a lui Iliias voda si dinturci au luat ungurii si nemtii si au perit acolo. Iara de ar fi sositpedestrimea nemtasca si sacuii, sa fie apucat poticile muntilor, niceIliias voda, nice turcii n-ar fi scapat. şi asia, cu desert, s-au întorsu Iliiasvoda din Ardial la scaunul sau la Suceav< a>. Dupa ce s-au înturnatIliias voda din Ardial la scaunul sau, atunce s-au cunoscut firea lui, departata de cum îl socotiia boiarii si tara. Ca dentru tovarasie cu turciila Ardial, s-au dat dupa obiceaiurile turcesti. şi asia, Iliias voda pedenafar< a> sa videa pom înflorit, iara din lontru lac împutit. Ca avealînga sine Iliias voda sfetnici turci tineri cu carii dzua petrecea si sadezmierda, iara noaptea cu turcoae curvind, asia l-au adus la spurcatacurvie, departîndu-s< a> de obiceele crestinesti, care sa cuvin domnilorcrestini. În videre sa arata / < f. 222> crestin Iliias voda, iara într-ascunsu turcu. şi atîta calcasa legea crestineasca, cît de-l vrea rabdaDumnedzau mai îndelungu, pre multi, de nu pre toti îi vrea duce laorbire si la întuneric. În dzilele lui, certat-au Dumnedzau tara, pentruspurcatele fapte ale lui Iliias voda, ca simbata dupa Pasti au omorît preVartic hatmanul în tîrgu în Husi în anul 7056 < = 1548>, ap< rilie> 7 sil-au îngropat în Manastirea Pobrata. Dupa toate acestea faradelegi cefacea Iliias voda, fiind întunecat si ratacit cu întunecarile diiavolului, împlîndu-l Satana de învatatura lui, lasat-au tara si domniia la frate-sauştefan voda si la maica-sa, si el s-au dus la Tarigrad la sultan Suleimanîmparatul si au priimit lege turceasca, lepadîndu-s< a> de Hristos, gîndind ca va dobîndi cinste mare de la împaratul. Ce mai apoi s-auînsalat, pricum sa va arata mai gios. Scrie Gvagnin si Cromver ca dupace s-au turcit Iliias voda, / < f. 222 v. > l-au pus la ispravnicie sultanSuleiman. Deci, vadzindu-s< a> în cinste Iliias voda, pintru sa-s< i> aretecredinta si slujba la Împaratie, vorovindu-s< a> cu o sam< a> di osteniturcesti, cu stirea Portii, avînd povoata pri un turcu (de nu va fi fostgrec), anume Marmara, au mersu 
{ 199} la Bratslav cetate si auîncungiurat-o, luînd în robie pri toti orosanii. Au aprinsu tîrguBratslavul de au arsu pîn-în pamînt. Iara pre urma si pintru aceasta faptaasupra nevinovatilor crestini cît< i> au perit si i-au robit la Bratslav, întorcîndu-sa cu izbînda la Tarigrad, prepus-au ori pre dînsul sultanSuleiman pintru legea lor ca nu o tine deplin si au poroncit de l-aupierdut; poate fi în mare înecat, ca nu s-au mai stiut nemica de dînsulce s-au facut. Asea i-au platit Dumnedzau. Iara letopisatul lui Urechevor< nicul> scrie ca dupa ce s-au turcit Iliias voda, apucîndu-l siîndulcindu-l cu bine, l-au pus pase la Dristos, puindu-i numeMah< o>met. şi n-au traganat într-acea boerie îndelungu, ce dupa doiani, zavistuindu-l multi din nepriiatinii lui, cu multe cuvinte rele / < f. 223> catre împaratul, au cadzut la închisoare. şi au trimis împaratul del-au legat si i-au luat toata avutiia si apoi l-au trimis peste mare, laBrusa, de l-au închis. şi acolo, în voe rea, peste scurta vreme s-au sfîrsitviata, dînsu-s< i> sufletul sau în mînule diiavolului, în legea turceasca. Domnit-au acest Iliias voda în tara ani 8. / < f. 223 v. > VALAHIA. 7061, 1553. DOMN 23. DOMNIE 24. RADUL VODA AL 8< LEA>, CE I-AU DZIS şI ILIE. Venit-au boiarii pribegi ce era în Tara Unguriascaasupra Mircii voda, radicîndu-s< i> domnu pre Radul voda, ce i-au dzissi Ilie. şi cu agiutor de la unguri, avînd Radul voda si multi haiduci, auavut razboiu cu Mircea voda la sat Mancesti. i au biruit Radul voda preMircea voda si l-au gonit pîn-în Giurgiov si multi oamini au perit. şiapucînd Radul voda scaonul au domnit luni 6. / < f. 224> 7061 p< o>1, 1553 p< o>1. DOMN 23. DOMNIE 25. MIRCEA VODA CU A DOADOMNIE. Venit-au Mircea voda al doile< a> rînd cu hanul tatarascu sicu oaste turceasca, cu sangeace, pre la Vaznesenie < = Adormirea MaiciiDomnului> si au biruit pre Radul voda si pre haiduci si i-au gonit prestemunti. şi au apucat Mircea voda scaunul în Bucuresti; iar apoi 
{ 200}curund l-au mazilit turcii pre Mircea voda, si s-au dus Mircea voda laTarigrad. Iara în locul Mircii voda au pus Împaratiia domnu pe Patrascovoda cel Bun. Iara Mircea voda au domnit luni 8. 7062, 1554. DOMN24. DOMNIE 26. PATRAşCO VODA CEL BUN 1. Viind Patrascovoda domnu de la Poarta cu stiag în tara / < f. 224 v. > s-au asadzat înscaon în Bucuresti în simbata Pastilor. Iara dupa ce au trecut 3 ani adomniei lui s-au dus Patrasco voda peste munte, în Tara Unguriasca, cutoti boiarii lui si cu multa oaste. şi de acolo au trimis pre Socol vorniculîn tara lesasca, la cetatea ce sa chiam< a> Liov si au adus di acolo pecraiasa Izabela si pre ficiorul ei Ianas craiu si l-au pus craiu în cetate înCluj. şi s-au întorsu Patrasco voda iara în tara. şi dupa ce au mai trecutun an au murit în scaon, în luna lui sept< emvrie> 24 de dzile, fiindcursul anilor 7066 < 1558>. Domnit-au Patrasco voda ani 4. / < f. 225>MOLDAVIA. 7062, 1554. DOMN 25. DOMNIE 26. şTEFAN VODAAL 7< LEA>, FIIUL CEL MAI MIC A LUI PATRU VODA RAREş şIFRATELE LUI ILIIAş VODA CARELI S-AU TURCIT. Cap. < locgol>. Zaci < loc gol>. Dupa ce au parasit Iliias voda tara si legea, radicat-au boiarii si tara domnu pre ştefan voda, fratele lui Iliias voda, ficiorul cel mai mic a lui Patru voda Rares, socotind ca doar va samînaacest ştefan voda tatîne-sau, lui Patru voda Rares, uitîndu-s< a> laspurcata fapta si domnie a fratîne-sau, luiIliias voda (ca domnilor bunisi întalepti oglinda trebue sa fie faptele trecute a trecutilor domni: celebune si de lauda sa li urmedze, iara de cele rele si da hula departe safie). Statut-au dar ştefan voda la domnie si dintîi sa arata spre totiprecat si milostiv si spre fapte bune silitoriu, spre beserici nevoitoriu, vrînd cu acestea ca sa stinga numele cel rau a fratîne-sau si / < f. 225 v. >sa înoiasca bun nume a tatîne-sau, a lui Patru voda Rares (Adevaratficiorii buni adaog si crescu numele parintilor sai si-l fac nemuritoriu; iara cei rai ficiori ocarascu si stîngu numele parintilor buni). Cu cesocotiala au socotit aceasta ştefan voda ca va arata, de au scos den tarasa ereticii, 
{ 201} pre carii îi siliia sa-i aduca la pravoslavie. Ca pre uniidin armeni de buna voe, cu fagaduinta, pre altii cu sila îi întorcea catrecredinta pravoslavnica. Iara mai multi lasind tara, s-au dus pintr-altetari, unii la turci, altii la lesi si prin Tara Unguriasca, cine încatro puteasa ias< a>, pintru sa-s< i>tie legea sa. Pe proasta cale purcesese ştefanvoda cu acestea, socotind ca va astupa ocarîta viata a fratîne-sau, lui Iliias voda, si el pre urma au urmat fapte neplacute lui Dumnedzau sivatamatoare oamenilor. Ca s-au pornit spre lacomie, care iaste mumatuturor rautatilor. Ca den lacomie întîi ce avea ştefan voda, s-au facutcurvariu. Nu sa rabda de muieri cu barbati; nu ramînea fete ficioarenebatgiocurite, nice giupînesale boiarilor sai nu haladuia nesiluite. / < f. 226> Aceasta ştefan voda s-au aratat în faptele curviei, urmînd preAndrei Bator, domnul Ardialului, de care am pomenit în istoriia decraiia si craii si domnii unguresti, care dîndu-sa si acela dupa curvie, denu scapa famei cu barbati si fete ficioare, pre urma l-au ucis doi ficioride boiari unguri. Asea si pre ştefan voda, vadzindu-l boiarii si bietiilacuitori neînfrînat în lacomie si în curvii, vadzindu-s< i> muiarile la silacurviei, fetele sale batgiocurite si stricate n-au putut suferi (Dzice SfîntaScriptura la Leviticon, cap. 20: "Cela ce va preacurvi cu muiarea altuiasi va face curvie cu fameia vcinului sau, cu moarte sa moara curvariulsi preacurvariul". şi la A Doa Lege iara Svînta Scriptura dzice, cap. 27: "Blastamat carele doarme cu muiarea vecinului sau. şi sa dzica narodul: Amin, asea sa fie". La Ezdra prorocul, cap. 3 dzice: "Departati-va deniamurile streine si de muiarile lor". Pavel apostol, cap. 1 catraCorintheni, iar dzice: "Feriti-va de curvie, ca pre curvarii si pepreacurvarii Dumnedzau îi va giudeca"). / < f. 226 v. > Cu calesfatuindu-a boiarii si cu dreptate asupra lui ştefan voda (scriu cronicariilesasti precum acest ştefan voda agiunsese la Poarta, fagaduind ca sa vaturci ca si frate-sau si îi venis< a> si fagaduinta de la Împaratie ca-i vorda diregatorie la Anadol), au trimis boiarii lui ştefan voda de sirgu laboiarii pribegi, carii era esiti de multe nevoi a lui ştefan voda în TaraLesasca, facîndu-le stire de spurcatele si nesuferitele fapte a lui ştefanvoda si ca nu mai pot rabda, ce sa vie sa sa mîntuiasca de ştefan voda. Atunce boiarii pribegi ce era în Tara Leseasca s-au sfatuit sa nu vie faracap, ce s-au radicat domnu dintre dînsii pe Petrea stolnicul si au 
{ 202}esit în tara cu oaste lesiasca. Iara boiarii ce era cu ştefan voda, aflîndvreme asura domnu-sau la Tutora, n-au mai putut astepta venireaboiarilor pribegi, ce s-au radicat ei noaptea la pod la Tutora si au taiatatale cortului unde era ştefan voda si cu multe rane l-au patrnsu si l-auomorît. Asea giudeca Dumnedzau pre curvaai si preacurvarii / < f. 227>cum dzice apostol pavel catre Corintheni, ce am aratat mai sus. Daracaci Dumnedzau pune si înalta pre domni stapîni tarîlor, sa caute sagiudece strîmbatatile oamenilor, iara nu sa faca sila fameilor si [baiatilor] biiatilor lacuitori. Ca alte strîmbatati: lipsa, saracia, nevoiasint de suferit. Iara sa-s< i> vadza cineva muiarea luata de lînga sine lacurvie, altuia sa-i ia fata ficioara, cia din sînul si singele sau, sa o ia dela parinti spre spurcata pofta a curviei, cum poate sa rabde ? şi aceastaînca sa sa stie ca prin slobodzirea lui Dumnedzau, nerabdînd mai mmultspurcata fapta, precum a lui ştefan voda, sa pedepsascu di oaminidomnii rai si turbati, precum s-au aratat si aicea cu ştefan voda, omorîtde boiari la Tutora. LUCRURI STREINE. În anul 7064, iara de lahristos 1556, sultan Suleiman, împaratul turcescu au pornit pre Ali asa, ce-i era porecla Hadîm, cu osti turcesti în Tara Unguriasca, sa batacetatea Sighidinul. Iara Thoma Nadazdie, ispravnicul / < f. 227 v. > TarîiUnguresti audzind de oastea turceasca cu Ali pasa Hadîmul ca auîncungiurat si bate cetatea Sighidinul, s-au pornit si el cu ostirileunguresti de au început a bate cetatea Babotiia, ce era pre samaîmparatului, sultan Suleiman. Aceasta întalegînd Ali pasa Hadîmul auparasit Sighidinul si au purces sa dea agiutor cetatii Babotiei, pricare oîncungiurasa Thoma Nadazdie. şi dîndu-s< i> razboiu Ali pasa cuThoma Nadazdie au ramas biruit Ali pasa. Atunces-au întorsu craiasaIsavela, cu fiiul ei Ian Jicmont la cnedziia Ardialului, den poronca luisultan Suleiman, gasind-o solii turcesti pre Isavela cu fiiu-sau laPetricov, în Tara Lesasca. şi de la Petricov s-au dus Isavela craiasa lamasa, craiasa Bona la Varsav< a>. şi de acolo, împreun< a> cu cu soliiturcesti au venit în Ardial, pricum am aratat mai sus, unde am scris deCraiia Unguriasca. Iara în anul de la Hristos 1554 Ivan Vasilievici, marele cniadz, împaratul Moscului, au dobîndit supt ascultarea sa orasulAstrahanul si oardele ce-s pre Marea Caspiei, carii / < f. 228> mari îidzic moscalii Hvalensca more. şi de atunce sa scriu împaratii Mosculuistapîni Astrahanului. De aice ne întoarcem iar la rîndul istoriei noastre. Dupa ce au omorît boiarii pre ştefan voda la Tutora din sfatul tuturorau radicat domnu tarîi pre Joldea si i-au dat doamna pre Roxanda, fatalui Patru voda Rares, sor< a> lui ştefan voda. şi asea au purces Joldeavoda pre Jijiia, în sus, sa marga la Suceav< a>, sa faca nunta. şi aumersu pîn-la şipote, pre Miletin, niavînd nice o grij< e> di vinirea altuidomnu. Iara boiarii pribegi din Tara Lesasca întalegînd aceasta fapta ces-au lucrat în Moldova, de sirgu s-au adunat cu totii si s-au sfatuit si auaflat cum au reme îndamîn< a> ca sa-s< i> marga la mosiile lor. şi îndataau cadzut dup< a> Siniavschii, voevodul rusascu si hatmanul coronieicu rugaminte de agiutor, sa vie în tara. Asea Sinavschii voevodul si custirea craiului lesascu / < f. 228 v. > nezabavind vreme, au strînsu oastesi au purces el singur cu sine, împreuna cu boiarii, spre Moldova. Atuncea boiarii probegi îndata facura sfat ca sa nu vie far< a> cap si s-au radicat dintre dînsii domnu, pre Petrea stolnicul, în terebulia, si i-auschimbat numele Alexandru voda, cu porecla Lapusnianul. şi au întratîn tara cu oaste lesasca. Iara boiarii ce era aice în tara, neastiptînd celece au fostu poroncit si sfatuit cu boiarii pribegi din Tara lesasca, radicas< i> far< a> nice o grij< e> a pribegilor domnu pre Joldea voda, cum s-au poemnit mai sus. Cu care sosind la şipote, iata acolo boiariitarii luara veste cum pribegii au întrat în tara cu Alexandru voda si cuoate lesasca. Asijdirea si pribegii, întîlegînd atunce ca au radicat taracap pri Joldea la domnie, carele mergea la Suceava sa faca si nunta cuRoxanda domnita, fata lui Patru voda Rares, de sirgu au trimisAlexandru voda pri / < f. 229> Motoc vornicul cu o sam< a> di oasteînainte, ca sa prindza calea Joldii. Care tîmpinîndu-sa cu Joldea laşipote, neavînd asea de aproape Joldea nici o stire, l-au împresuratoastea lesasca si l-au luat viu, far< a> nice un razboiu. Pre carele, ducîndu-l la Alexandru voda, l-au însamnat la nas si l-au dat lacalugarie. Iara ştefan voda, ficiorul lui Patru voda Rares, pre careli l-auomorît boiarii la Tutora, au domnit ani 3, luni 4. iara pintru Joldea scrieletopisatul lui Ureche vor< nicul> ca au fostu si el domnu numai 3 dzile. / < f. 229 v. > 
{ 204} VALAHIA. 7066, 1588. DOMN 24. DOMNIE 27. MIRCEA VODA CU A TRIIA DOMNIE. Dupa moartea lui Patrascovoda iara au venit Mircea voda cu a triia domnie, domnu în tara, custiag. şi au sadzut în scaon în Bucuresti si au trimis la boiarii carii erapribegi în Tara Unguriasca de i-au chemat, facînd mare giuramînt. Deciei, credzindu-l, s-au sculat si au vinit, anume Stanila vornicul, împreunacu alti boiari si cu toata curtea, / < f. 230> si s-au închinat la Mirceavoda, pre credinta si legatura ce-au facut. Iara apoi, cînd au fost în lualui mart< ie> 3 dzile, cu mestersug mare au chemat Mircea voda preStanila vor< nicul> si pre toti boiarii si pre amîndoi episcopii si totiegumenii cu multime de calugari în cetate în Bucuresti. şi asea, far< a>veste, au slobozit într-însii pre beslii< i> lui si pri multi turci si pri totiboairii i-au taiat, varsîndu-s< a> mult singe nevinovat, care va dasam< a> înaintea lui Dumnedzau. Apoi si Mircea voda n-au îndelungatmult si au murit în scaon, sept< emvrie> 25, fiind cursul anilor 7068 < =1560> si l-au îngropat în manastirea domniasca, în Bucuresti, ramîindu-i fii doi, anume Patru si Alexandru. Domnit-au Mircea voda în domniiaaceasta di pi urma ani 2. / < f. 230 v. > MOLDAVIA. 7065, 1557. DOMN 26. DOMNIE 27. ALEXANDRU VODA AL 4< LEA>, CE I-AU DZIS LAPUşNIANUL. CAP < loc gol>. Zaci < loc gol>. Daca auvinit Alexandru voda în tara si au însamnat pri Joldea la nas si l-au datla calugarie, priimitu-l-au boiarii pre Alexandru voda cu dragoste si aumersu cu toti boiarii la Hîrlau si au trecut la Suceava. şi s-au asadzat înscaon. şi acolo s-au luat doamna pre Roxanda, fata lui Patru vodaRares, ce era întîi sa o ia Joldea. şi, cununîndu-sa cu dînsa, au facutnunta domniasca împreun< a> cu toti boiarii si cu curtea sa. Tîmplatu-s-au într-acest an mare omor în oamini si iarna grea au fost. / < f. 231>Asadzîndu-sa Alexandru voda Lapusnianul la domnie au asadzat 
{ 205}pace de toate partile si au grijit asadzarea tarîi. şi domnind cu liniste auzidit Manastirea Slatina în tinutul Sucevii, întru lauda lui Dumnedzau, cu multa cheltuiala si oserdie, iscusita si vestita între alte manastiri atarîi, care manastire s-au svintit de preaosvititul Grigorie, mitropolitul Sucevii si a toata Tara Moldovei. Fost-au la svinteniia Slatinii preoti si diaconi 16, în luna lui oct< omvrie> 14 dzile, fiind cursul anilor 7066 < =1558>. Mai pre urma zidit-au si manastirea Pîngaratii, în tinutul Sucevii. Spun ca mai mult de frica, decît de buna voe, o au facut, aratîndu-s< a> de multe ori în vis svîntul marele mucenic Dimitrie, îngrijindu-l pe Alexandru voda sa-i faca beserica pri acela loc. şi cumulta osîrdie facînd-o, o au svintit pre numele svîntului mucenicDimitrie. Iara în al patrulea an a domniei lui Alexandru voda, venitu-i-au / < f. 231 v. > ferman de la sultan Suleimna, împaratul turcescu; asijdirea si lui Patru voda, domnului muntenescu, sa marga la Ardial cuosti, sa asadze la craie pre Ioan Jicmont, la scauul cel de mosie, caruiaîi pusese ungurii nume ştefan, ficiorul lui Ioan Zapolie, craiuluiungurescu. şi împreunîndu-sa cu ostile turcesti, ce era orînduite desultan Suleiman au purces Alexandru voda pre poronca Împaratiei. şiplinind poronca s-au întorsu Alexandru voda cu norocire la scaunul sau, la Suceava, aducînd multa dobînda de la unguri. Pre acea vreme fost-auiarna grea, mare si friguroas< a>, cît au înghetat si hera salbatice pinpaduri. În dzilele acestui domnu prestavitu-s-au Macarie, episcopul deRoman, ziditoriul si începatorul Manastirii Rîscai, carele au fostepiscop Romanului ani 27; si cu cinste l-au îngropat în manastirea saRîsca. Iara în locul lui fu svintit Anastasie, om vrednic întru slujbapastoriei sale, carele 14 ani au fost episcop si pri urma si mitropolitauagiunsu. / < f. 232> LUCRURI STREINE. Pre aceasta vreme Ivanvasilievici, împaratul Moscului, avînd cu sine 300. 000 de oaste s-aupornit asupra cetatii polotcul, care cetate sta pre apa Dzvina, si cu marevarsare de singe o au dobîndit-o. Aflat-au mari visteruri într-acea cetate. 10. 000 de oamini au luat robi (scriu cronicarii lesasti), pri cari robi cusine i-au adus la Moscu. Iara pre jidovii carii n-au vrut sa se botedze, auporoncit de i-au înecat în apa Szvina. 
{ 206} Pre aceasta reme s-auasadzat tocmele de pace între Ferdinand, împaratul nemtascu, si întreîmparatul turcescu Suleiman în 9 ani. iara Ioan Jicmont, ficiorul craiuluiIoan Zapolie, domnul Ardialului, de iznoav< a> au început a faceamestecaturi. Ce simtind Saie si Balasie, unindu-sa cu ostile nemtasti, pre carili era capitan Nimitie, au rasipit ostile lui Ioan Jicmont. şi laaceia strîmtoare îi adusese, cît era sa fuga Ioan Jicmont în Tara Lesasca. Ce îmbarbatîndu-l boiarii lui, tras-au si osti turcesti catra ale sale si auîncungiurat cetatea. / < f. 232 v. > Sacmarul care batînd-o cîtava vreme, nu o au putut-o lua, ce s-au întorsu la Ardial far< a> nice un folos. Dupamoartea lui Ferdinand, împaratul nemtascu si craiu ungurescu, s-aufacut rocosituri între unguri cu îndemnarea ardelenilor si s-au apucat dearme. Ce întalegînd Maximiliian, cari au statut si împarat nemtascu priurma lui Ferdinand, au pornit ostile sale asupra Ardialului, cu hatmanulsau, Lazar Sfindie. Luat-au Lazar Sfindie cetatea Tocaiul si de sirgu siSacmariul, fiind lasat de unguri pustiiu, de frica ostilor nimtasti. IaraMustafa, pasa de Bosna, batînd 25 de dzile cetatea Crupa, o au dobîndit, puind supt sabie pri toti din cetate. Pre aceia vreme era solii nemtasti latarigrad, carii au legat pace; însa cu raspunsul solilor de la sultanSuleiman prin Hudaiat, terdzimanul sau, sa întoarca Tocaiul ardelenilor. Iara Ioan Jicmont, cu agiutoriul turcescu au luat cetatea Inaul siDesovul si vegosvarinul. / < f. 233> PENTRU DISPOT, CU CEÎÎMBLETE AU EşIT LA DOMNIIA TARÎI VOM SA ARATAM. Înanul de la zidirea lumii < 7070>, iara de la nasterea lui hristos < 1561>Iacov, oarecare, Vasilie Iraclie, de niam grec din ostrovul Samus, socoticu arme si cu osti sa poata întra în tara, sa apuce scaunul tarîi. Acestgrec Iacov Vasilie de la Iraclie, dupa nespusa trufie greceasca si a lui, facîndu-sa a fi neam di a dispotilor, caci si aceasta au grecii de firea lora sa face de niamuri mari; ca unii nu numai de niamul împaratilorgrecesti a sa numi, ce si de niamul acelui Iraclie, vestit pe vremeaelinilor, de niamul lui Ahilevsu, nu li-i rusine a grai minciuni, asea siacest Iacov Vasilie sa numiia a fi de niamul dispotilor. Care fiind trufassi mult de sine socotind, sa face a fi de niam mare. şi avînd hrisovulcare s-au dat dispotilor de Carol al cincile< a> chesar, luat cu mestersugdupa moartea unui dispot, 
{ 207} într-acestchip / < f. 233 v. > scrie MarticPasovschii, cronicariul lesasc, cum Dispotul cel adevarat fiind pre acelivremi om de cinste si de folos foarte, lacuia la Moldova. Carele întrunimic n-au fost mai gios decît cei de frunte. şi avia si un nepot, anumeVasilicu. Acesta dispot si cu nepotu-sau, oblicind ca Alexandru vodaLapusnianu vine cu domniiala Moldova n-au asteptat pre Alexandruvoda, ce de frica lui, cu toata averea lui ce-au avut, s-au radicat de laMoldova si au pribegit, ducîndu-sa la Rîm. Acolo, nu multa vremetrecînd, au perit nepotu-sau Vasilic la un razboiu. şi mutîndu-se diacolo Dispot, la alt ostrov, s-au cumparat ocine si s-au asadzat acolo, unde nu dupa multa vreme bolnavindu-sa, au murit acolo, ramîindu-itoata avutia lui pri mîna slugilor sale. Iara acest Iacov Vasilie, carele erade neam grec, fiind mai ales dintre slugile lui Dispot, ispravnic, si maicredincios la Dispot decît toate slugile, fiind si om istetu la fire siascutit la minte, stiind limba frînceasca, nemteste si greceste si latineste, dupa moartea lui Dispot au chemat pre toti tovarasii sai, slugile luiDispot si au facut vorba cu dînsii, dzicîndu-le: "Fratilor, iata, stapînulnostru muri si nu are nice o samîntie a sa / < f. 234> pre lînga sine siaverea lui toata pri mînurile noastre ramas< a>. şi iata cumu-i obiceiulla acesta loc ca daca moari omul si nu are feciori, sau alta ruda, iaugiudecatorii toata ramasita mortului. şi acmu, cît vor oblici de moartealui Dispot, vor veni de vor lua toata avutia stapînului nostru si noi vomramînea cu nemica dintr-atîta slujba ce-am slujit lui Dispot prin taristreine, pîn-aice. Pintru aceasta de ma vit< i> asculta cum voiu învata sivoao si mie ni va fi bine. Facit< i> asea: mergiti cu totii înaintea sfatuluisi spunet< i> de moartea stapînului nostru, lui Dispot si ma marturisit< i>pe mine ca sint nepot lui Dispot si facit< i> jaloba pri mine dzicînd caiaste nepotul lui Dispot si avutiia lui pri mîna lui au ramas si nu va sane platiasca simbriile noastre pintru slujba ce-am slujit cu credintaunchiului sau, lui Dispot. şi atunce vor crede cu adevarat ca sint nepotlui Dispot si nu vor lua avutiia stapînului nostru, ce va poronci sfatul dema vor chema si vor dzice sa va platescu simbriile voastre. / < f. 234 v. >Iara eu va fagaduescu toata averea stapînului nostru, lui Dispot, ce auramas, sa o luati voi sa o împartiti, iar eu alta nemica nu poftesc, faranumai zapisale si uricile care li-au avut Dispot sa-mi dati mie si sa-midati si 
{ 208} ceva de cheltuial< a>, cît sa ma poci duce de aice aiurea sa-mi aflu alt stapîn, ca voaa nice di o triab< a> nu va sînt aceli scrisori; siapoi ne vom raschira încatro ne va îndripta Dumnedzau". Deci tovarasiilui Iacov Vasilie grecului, audzind acestea cuvinte, cu dragoste priimirasi i sa giurara cum: nu numai la sfat ti vom marturisi ca esti nepot luiDispot, mortului, ce si pintr-alte tari vom marturisi cum Vasilie iastenepot lui Dispot. şi asia mestersugind au facut într-acesta chip cum i-auînvatat Heraclu si au împartit avutiia lui Dispot tovarasii lui. Iar el auapucat catastisili si zapisali si o som< a> di bani de cheltuiala si sa facunepot lui Dispot pri numele lui Vasilicu, nepotul lui Dispot, careleperisa în razboiu. Deci Iacov Vasilie viind diodata la Ardial, la Brasov, au început a suna cum iaste nepot lui Dispot si arata si urice de dispotie. şi acolo, dupa razboiul ce facusa Carol / < f. 235> chesariul la Morin înTorona împrotiva frantozilor, îmblînd prin toata Tara Nemtasca, autrecut în Tara Lesasca si di acolo au venit aice în tar< a> la Alexandruvoda. Pri carile di odata l-au priimit în dragoste Alexandru voda, facîndu-s< a> si ruda doamnii Roxandii, caci Roxanda, doamna luiAlexandru voda, era de pre muma-sa de niamul dispotilor. şi asia cîtavavreme avea mare socotinta de la Alexandru voda si de la doamnaRoxanda, acest Iacov Vasilie. Iara dupa firea cea nestatatoaregreceasca, carii tot a supune pre altii si a ramînea numai el nesupus, auînceput cu o sam< a> de boiari a lui Alexandru voda pre taina a sfatuicum ari putea sa apuce domniia tarîi. Ca era satui si boiarii deAlexandru voda pintru multe greutati ce începus< a> sa face Alexandruvoda tarîi. Nu s-au putut ascunde socotiala si gîndul grecului despreAlexandru voda; ca întalegînd Alexandru voda au pus de l-au otravit pritaina pri Iacov Vasilie. Ce simtindu-sa a fi otravit, îndata au luatdoftorii si nu i-au stricat nemica otrava. Dupa aceeia au fugit grecul deaice prin Tara Munteniasca si au trecut în Ardial, la Brasov. şi acolo, alegîndu-s< i> loc de odihna, socoti ca va putea haladui, stiind si limbasasasca, nimtasca / < f. 235 v. > latiniasca si romîniasca. şi facîndzabav< a> în Brasov cîtava vreme, trimis-au Alexandru voda dupa dînsulsa-l poata prinde. Ce oblicind el si întalegînd ca vrea sa-l dea Jicmontcraiul ungurescu de grumadzi lui Alexandru voda, prin priiatini pestezidiu slobozit au fugit furis, 
{ 209} noaptea, din cetatea Brasovului. şiîmblînd ratacit prin multe locuri, lipsit fiind si de chelsug, nestiindu-sace sa faci, au nemerit la Olbriht Laschii în Tara Scepinului, la hotarulTarîi Lesasti si Unguresti, avînd slobodzenie de la craii unguresti. şipintru ca nu demult mai nainte au fost luat acest Laschi famee vaduva, a lui Gheorghie Sarediii cu multa avere, priimitu-l-au Laschii liavul priacest dispot la casa sa cu cinste. şi fiind lipsit de bani Iacov Vasiliegrecul a face oaste, au cadzut cu rugaminte la Laschi, aratîndu-i niamulsau si înstreinarea sa, fagaduindu-sa grecul lui Laschi cum niciodata nuva uita de bine facerea lui ca aceasta, numai sa-l agiutoriasca la lipsa sila nevoia lui. Priimit-au Laschi rugamintea grecului, ca era acel Laschirasipitoriu si cheltuitor a lor sale si rîvnitor celor streine. Ca averenepsusa ce-au avut de la tata-sau si ce-au luat cu fameia-s< i> vaduva ceo luasa di curund asia cheltuisa / < f. 236> si împrastiiase cîtramases< e> la toti far< a> nume de avere, ce mai mult lipsit. Iara pepofta lui Iacov grecul, ce s-au pus nume Dispot, s-au zalojit Laschi toatemosiile sale drept 10. 000 de galbini de aur si cu acei bani au purces aface oaste numai sa între în tar< a>, socotind Dispot ca cît sa vorapropiia de marginea tarîi i sa va închina toata tara, aratînd nesuferitenevoi si apasuri a lui Alexandru voda asupra tarîi. şi asea gatindu-s< i>Dispot si cu Laschi toate celi ce li-ar fi trebuit si oaste cu 8 tunuri maride zidiuri au sosit în Podoliia. Ce acolo den poronca craiului Jicmont, aflîndu-sa si cîtava oaste den tara si de lesi si rusi i-au împiedicat de n-au putut trece Laschi cu Dispot. Ce macar ca au statut la batae, dar fiindmai putini, n-au putut trece, ce au perdut razboiul si tunurile. Ca setîmplasa si Dimitrie Visnovitschi, voevoda Podoliei, la acel razboiu cuLaschi si cu Dispot. Dupa aceia, macar ca sa vadzus< a> Dispot aceadata scapat din socotiala sa, dar n-au pierdut nedejdea, ce au trecut / < f. 236 v. > la Francesco Zaie, ispravnicul lui Ferdinand în Tara Unguriascade sus, împreuna cu Laschi. şi împacînd pre Zaie cu multe daruri, l-aurugat de agiutor, sa poata merge Dispot sa apuce scaonul TarîiMoldovei, aratînd precum si capetele ce sint în tara, boerimea, îlastiapta avînd buna nadejde de biruinta. Dupa multe voroav< a> întreDispot cu Laschi si cu Zaie, au ales sa scrie la Ferdinand jaloba si poftalui Dispot, de agiutor si slobodzenie 
{ 210} ostilor asupra lui Alexandruvoda, aratînd ca mai cu cale si mai cu cinste iaste sa aiba pre Dispotpriiatin, decît pri Alexandru voda, carele fiind supus turcilor face multesi nepusa tiranii lacuitorilor tarîi. Aceste carti a lui Dispot, nemerind laFerdinand, împaratul nemtascu, netîmplîndu-s< a> mai multi sfetnici deai sai, ce cu ciia ce s-au tîmplat acea data pre lînga Ferdinand, anume: Nicolae Olah, arhiepiscopul Stregonului si cu Thoma Nadazdie, palatinul, din care cel dintîi era din orînduiala preotasca, iara acestaNadazdie, din osteni, era domnu sfatului, si cu Gheorghie Drascovici, episcopul Zgrabiei, si cu Franciscu Forban, episcopul Varadinului si cuacestie ai statut împaratul Ferdinand / < f. 237> la socotiala si la sfat. Iara pre urma si cu nemtii carii îi tinea sfetnici au avut voroav< a> delucrurile lui Dispot. Ce nu sa tocmiia la sfat toti într-un chip. Ca uniidzicea: nu trebuie a sa potrivi unui om nestiut înca, nice niamul lui, niceharniciia lui si ca nu trebuie a întar< î>ta si atita pre sultan Suleiman, împaratul turcescu, supt a caruia stapînire dzace acea tara. şi catraacestea ca legaturile carele poftiia a avea cu sultan Suleiman sa leasedza, le vor strîca, de sa vor potrivi lui Dispot. şi ca acestea. Iara altiidintre sfetnkici carii era mai aprinsi la minte arata ca nu trebuie salas< e> împaratul Ferdinand o tara care si mai nainte vreme era supusaCraii Unguresti; ce sa-s< i> mai ispitiasca cu dînsa norocul. Iara de arfi vriun pripus despre sultan Suleiman, atuncea sa va raspunde cafar< a> stirea lor au întrat Dispot cu oaste în liafa sa Moldova, vrînd sa-s< i> ispiteasca norocul cu Alexandru voda, precum si la stapîniileturcesti sa tîmpla de multe ori ostiri far< a> stirea Împaratiei. Aceastaparere de pre urma fu mai mult socotita de împaratul Ferdinand. şiatunci au facut raspunsu lui Zaie / < f. 237 v. > sa fie foarte cu taina acellucru cu Dispot, caruia i-au trimis Ferdinand împaratul si dar 6000galbini de aur. Iara Zaie, dupa ce întaliasa voia împaratului sau, purtînttoate pre taina, sfatuindu-s< a> cu Laschi si cu Dispot au orînduit priAnton Sacuiul, cu mare veste pre atunce purtator di osti. Macar cadiodata sa apara tare Anton Sacuiul, iara mai pri urma fu tras cufagaduintale lui Dispot de au priimit sa ia asupra sa toata acea cîrma. Asijdirea si pre calarime cu sineta supt ascultarea sa. Asijdirea si IanValeiu, de niamul sau frantoz, care luîndu-î< i> famee de niamulNagmibalilor sa 
{ 211} asadzas< a> în Tara Unguriasca cu 100 decalarime si cu alta pedestrime s-au unit si el cu ciialalti. şi din Slonsca, cu Patru Seledtie, cu 150 de calarime au venit la agiutoriul lui Dispot. Asijdirea si pedestrime nemti, scosi din cetatea Cassovei si dintr-altecetati de pe margine fura adunati, cît cu totii sa facus< a> 2000 di ostenialesi. Acestea ispravindu-sa, macar ca Laschi poftiia sa poarte el toatacîrma, ce s-au ales sa ramîie toata în socotiala lui Anton Sacuiul, el safie purtator acei osti si sa cîrmuiasca pri toti, iar Laschi sa aiba grij< e>pintru alte trebi a lui Dispot. / < f. 238> şi vrînd sa fie pri taina lucrurilelui Dispot, au socotit cu totii siau facut veste ca au murit Dispot. şiîndata Laschi au ascunsu pri Dispot într-o camar< a> di taina si facuveste ca-i bolnav si sa arata mîhnit si cu voe rea Laschi pintru Dispot. Iara peste putine dzile esit-au Laschi jialnic dzicînd ca au murit Dispotsi de cheltuiala ce-au facut cu atîta som< a> de bani pentru Dispotramîne pagubas. Facut-au sacriiu di mortu si au pus o piatra mare; aducînd preoti îl ducea sa-l prohodiasca la beserica si ducea sacriiul înumere slehticii osteni lesasti. şi îngropara acel sacriiu cu piiatra înbeserica cea mare. Iara Dispot era ascunsu într-o camar< a> în cetate, stiindu-l numai o slug< a> credincioas< a> a lui. şi asea, dupa acestea saproni Dispot cu Laschi si cu Anton cu ostile, cu 8 tunuri, mergînd prinTara Unguriasca, lasînd diastînga Saradnia si Mu< n>caciul diadreapta, sa abatura spre muntii Tarîi Lesasti, în prijma Liovului. Avea lesiipazitori la caile acelor munti, ce n-au putut sta nemica împrotiv< a>ostilor lui Dispot, cît li-au cautat / < f. 238 v. > acelor pazitori a da cale. şi asia au sosit la Estepnici, la marginea Tarîi Moldovei. Oblicis< a>acum si Alexandru voda de apropiiarea ostilor lui Dispot, si nu crdea, pintru ca oblicis< a> mai nainte de moartea lui Dispot, fiind pri acelivremi oaminii lui Alexandru voda fata la îngroparea acelui sacriiu, cariiera trimisi iscoade. Ce de la o vreme, din priiatinii sai, Alexandru voda, ce avea lesi, i-au cautat a crede ca au învind Dispot si vin< i> cu Laschiiasupra lui cu ostile unguresti si cu Anton Sacuiul. Sîrguit-au Alexandruvoda de s-au strînsu ostile sale, ca la 25. 000, facîndu-le cautare încîmpii Sucevii. Ce mai multi era tarani în oastea lui Alexandru voda, dicît slujitori. 
{ 212} RAZBOIUL LUI ALEXANDRU VODA CUDISPOT VODA LA VERBIIA, ÎN TINUTUL < BOTOşANI>. Purces-au Alexandru voda împotriva lui Dispot voda, de care stiia cum si nemtiare în oaste Dispot voda. Statut-au la trecatoarea < loc gol> Alexandruvoda cu ostile sale, tocmind cîteva tunuri asupra trecatorii sa nu-i lasasa treaca diodata pri Dispot voda. Iara Dispot îmblînd calari / < f. 239>pre tarmuri singur, vadzu toata oastea lui Alexandru voda. şispaimîntîndu-sa ca nu-l va putea înfrînge încpeusa a pierde nadejdea dea birui pre Alexandru voda; ce gîndi sa fuga. Iara oblicind AntonSacuiul gîndul lui Dispot voda si spaima lui, l-au îmbarbatat si au cercatde afara alt vad si trecu oastea unguriasca si nimtasca cu Laschi si cuDispot. Iara Alexandru, vadzind trecerea lui Dispot, den sfatul luiMotoc, care era pre atuncea purtator de osti lui Alexandru voda, auîntorsu tunurile cu mare nevoe de unde era tocmite si li-au pogorît maigios. Aceasta mai mult au facut-o Motoc din nesocotiala sa. Iara AntonSacuiul uc ai sai, trecînd de sirgu vadul, dedera naval< a> si apucara sipodul si tunurile lui Alexandru voda. Dupa ce au trecut Anton cu ai sai, lasind pre Laschi si pre Dispot pre urma, lasat-au si pre un polcovnic alsau, anume Patru Delie, sa asculte pre Dispot si cînd ar poronci el, sasloboadza tunurili asupra lui Alexandru voda. Trecut-au întîi podul, venind dupa dînsul Rusime cu Burgundie si cu Velleiu cu ai sai. Iaraştefan, cu porecla Balog, cu o smaa de pedestrime, iara alta sam< a> depedestrime si tunurile, pre care era mai mare Delie si Laschi, cu Dispotmai pre urma, trecura si ei. şi daca trecura toti, tocmind toata oasteaAnton în 2 siraguri / < f. 239 v. > îndata dedira în dobe si în trîmbit< a>samnu de razboiu si facura navala asupra ostii lui Alexandru voda. ScrieIstvanfie istoricul sa fie avut Alexandru voda si 2000 de eniceri si turcicalarime. Ce n-au putut sta multa vreme la razboiu oastea lui Alexandruvoda. Ca amestecîndu-sa calarimea cu pedestrimea turceasca au purcesîn rasipa oastea lui Alexandru voda. Gonitu-i-au cîtva loc Anton siBurgundie cu raitarii frantozi, de i-au agiunsu si i-au taiat. Picat-aumulte trupuri din oastea lui Alexandru voda. Fost-au împartita osam< a>de oaste cu Alexandru voda, pre care o purta Motoc si Bogdan. Acestiia cîtava vreme au tinut razboiul cu 
{ 213} Laschi si cu Dispotvoda. Ce nemerind Anton sacuiul cu polcurile sale si dînd razboiu, numaidecît au purces Alexandru voda cu Motoc si cu Bogdan în rasipa. Ramas-au cîteva stiaguri de a lui Alexandru voda si tunurile toate premîna lui Dispot voda. Scrie Istvanfie, istoricul, sa fie cadzut într-acelrazboiu trupuri din oastea lui Alexandru voda 3000 si enicerii mai totiperiti si robiti. Multi robi au cadzut pre mîna lui Dispot. Ce pre toti i-auslobozit cu sfatul lui Laschi si a lui Anton, pintru sa traga cu blîndetainimile tuturor lacuitorilor tarîi spre Dispot. / < f. 240> La acesturazboiu tare si vitejaste au statut Alexandru voda. Ca pre un ungur cefacea singur rîzboiu cu dînsul l-au oborît cu sulita de pre cal. Asea îllauda istoriia streina, cum cîtava vreme singur Alexandru voda cuputini, parasit de toti ai lui, au tinut razboiul. Iara dupa ce au purces înrasipa si Alexandru voda cu cine era pre lînga sine ramasi, au cadzut cala 2000 din ostenii lui, împiedicati între niste garduri si santuri cu careera îngraditi pometii, unde sa strînsese taranimea. Unii din ostenii fugariai lui Alexandru voda s-au fost suit pin copaci, lasîndu-si caii; si priaciia îi ucidea din sineta. Acest razboiu a lui Alexandru voda cu Dispot, la ce loc au fost, cronicarii streini nu scriu. Iara rapaosatul GrigorieUreche vor< nicul> scrie ca au fost la Verbiia; însa pre scurtu scrie. Iaranoi, din cronice streine, am aflat mai pre largu, precum scriem. Alexandru voda, dupa ce au pierdut razboiul cu Dispot voda, luîndu-side graba doamna si averea toata, ca mai nainte trimisese la Suceav< a>de s-au luat ce-au avut si au trimis spre Dunare, / < f. 240 v. > si el dinIasi s-au pornit spre Husi. Acolo sa grijiia sa strînga tara si sa iaagiutoriu de la turci, sa se întoarca asupra lui Dispot voda; ce nemica n-au folosit. Lauda acestui rîzboiu o scriu si o dau istoricii lui AntonSacuiul, care neparasit si far< a> preget îmbarbatînd pre ai sai au luatîntîi biruinta. Razboiul acesta s-au tîmplat în dzua svîntului Martin, ce-lsarbadza papistasii, care svîntu iaste în 11 dzile în luna noemvrie, dupacalendariul lor, iara la noi vine la oc< tomvrie> 31 dzile. Dupa izbîndaDispot au purces cu Laschi si cu Anton si cu toate ostile drept laSuceav< a> si au pus de au zugravit pe pareti, la ulita ce sa chema UlitaTatarasca, razboiul lui Dispot cu Alexandru voda si chipurilecapitanilor, diosabi si a domnilor, cu mare mestersug facute 
{ 214}chipurile hatmanilor si anume care zugravitura si scrisoare pre urma, cuvreme< a>, s-au stersu. N-au zabavit Dispot, ce au trimis în goana dupa Alexandru voda; ce nu l-au putut agiunge. Nice alta nemica de a lui n-au putut lua, far< a> numai un car cu covoara cu paretare, îmbracamintede cas< a>, iar proaste. / < f. 241> Dupa ce au sosit Dispot la Suceav< a>, i-au esit mitropolitul tarîi cu toti episcopii si cu tot norodul în tîmpinare, de l-au petrecut cu mare cinste pîn-la cetate. Iara Dispot, stiindu-sanemîntuit de Alexandru voda, de care avea mare grij< e>, macar caîntalesese ca au trecut Dunarea, dar stiindu-l si cu avere esit den tara, au oprit Dispot toate ostile cele streine pre lînga sine. şi sa arata blîndDispot spre toti si cu cuvinte dulci, îmblîndzind pre boiarii tarîi siîntarindu-i cu nadejde de binefacere spre toti. Sa griji de iznoav< a> deosti asupra lui Alexandru voda. AL DOILE< A> RAZBOIU A LUIALEXANDRU VODA CU DISPOT LA PRUT, DREPT HUşI, ÎNTINUTUL FACLIIULUI. Iara Alexandru voda, strîngînd ramasit< a> dinostenii sai ce scapas< a> din calarime turceasca si adunînd si alti turci, ostasi ca 5000, între carii avea si cît< i>va eniceri, cu aciia cu totii aupurces Alexandru voda si au venit la apa Prutului si acolo drept Husi aufacut pod peste apa Prutului. şi acolo astepta agiutoriu pre Patru vodasin Mircii voda, domnului muntenescu. / < f 241 v. > Iara întalegîndDispot precum Alexandru voda au sosit la Prut cu osti turcesti siastiapta si agiutoriu pre ficiorul Mircii voda, domnul muntenescu, densfatul lui Anton ungurul, strîns-au tara si ostile tarîi la sine, ca la 25. 000di osteni, cu tarani, la Suceav< a>. şi luînd tunuri 32 Dispot cu sine, aupurces din Suceav< a> asupra lui Alexandru voda. Întalegînd Alexandruvoda de nepriiatinul sau Dispot ca sa apropie cu ostile asupra lui, auporoncit de au strîcat podul ce facus< a> la Prut. Era un sat desprepartea lui Dispot cu putinele casa, unde socotind Anton loc bund esupus tunurile au tras tunurile si li-au supus pintre cas< a> la acelcatucian, iar pre sinetasii unguri si pre nemti 
{ 215} pintre desime sipintre copaci si pe malul Prutului, unde era mai ponorît malul au supussa faca mestersug viclian si au poroncit Anton sa nu dea din sineta pesteporonca lui. Sta ostenii lui Alexandru voda cu Motoc amestecati cuturci pre rîpa Prutului ca 2000, carii daca vadzur< a> ca sa apropieoastea lui Dispot au poftit Motoc de au vorovit cu Anton Sacuiul, amîndoi puind parola. Ce vor fi vorbit în scurta voroav< a> nu scriuistoricii. / < f. 242> Nu s-au putut vidia de oastea lui Alexandru voda, oastea cea supusa a lui Dispot pintru desimea calarimea a lui Dispot; turcii asijdirea fiind far< a> grij< e> pintru apa Prutului, care era pentrudînsii, nu socotiia a fi vreun viclesug, ce alerga bulucuri sa vadza tabaralui Anton ungurul. Atunce de sirgu poronci Anton de slobodzira tunurileîn oastea lui Alexandru voda si poronci de esira sinetasii de unde erasupusi. Putin razboiu tinura ostenii lui Alexandru voda, ca slobodzirafoc tare ungurii si picara de pripa caii si unii morti cadzuti, altii raniti, au dat dos la tabara lor. Iara luînd veste Anton ungurul de vinirea luiPatru voda sin Mircea voda si de tatari într-agiutor lui Alexandru voda, s-au apucat Anton cu mare sirguiala a face podul ce-l strîcas< a>Alexandru voda. Aducînd multe cosuri, împlîndu-le cu piiatra, li-auaruncat în Prut, legîndu-le de grindzi cu nuiale de stejar si de loze, înloc de odgoani, peste carele au pus liase împletite bine, asternînd paesi pliava peste lias< e>. Pus-au tunurile în tarmurile Prutului, de aparadispre oastea lui Alexandru voda podul; ca facea navala ostile luiAlexandru voda sa împiiadice sa nu poata face podul. VadzindAlexandru voda ca s-au ispravit podul peste Prut si agiutoriul / < f. 242v. > i sa întîrdzie de la Patru voda sin Mircea voda si de la tatari, pierdut-au nadejdea de agiutor si de noapte s-au radicat si au purcesspre Chiliia si spre Cetatea Alba. şi trecînd Dunarea s-au dus la Silistrasi de acolo la Tarigrad cu toate ale sali. Iara ostenii lui s-au raschiratcine încatro au putut. Avut-au Alexandru voda cu doamna-sa Roxandadoi fii, anume Bogdan si Patru. şi au domnit într-aceasta domnie ani 5. / < f. 243> 
{ 216} VALAHIA. 7068, 1560. DOMN 25. DOMNIE 28. PATRU VODA 1, FIIUL MIRCII VODA. Dupa moartea Mircii vodastatut-au la domnie fiiul-sau cel mai mare, Patru voda, împreuna cumuma-sa, doamna Cneajna a Mircii voda, care dupa ce au trecut 2saptamîni, venit-au o sama de boiari pribegi din Tara Unguriasca asupralui Patru voda, carii nu-l iubiia sa fie domnu. şi au avut razboiu Patruvoda cu acei pribegi la sat la Romînesti, în tinutul Gorj si au biruitpribegii pi Patru voda cu boiarii sai. şi au fugit Patru voda împreuna cumuma-sa doamna Cneajna peste Dunare. Iara boiarii pribegi au ramasîn Giurgiov. AL DOILE< A> RAZBOIU AL LUI PATRU VODA CUPRIBEGII. Deci, luînd Patru voda agiutor de la turci, de iznoav< a> auvenit asupra acelor pribegi si au avut razboiu cu dînsii la sat laşarpatesti, în tinutul < loc gol>. şi acolo au biruit Patru voda / < f. 243v. > cu boiarii sai, pe pribegi. Atunce au perit Badea cluceriul si multioamini. şi s-au asedzat Patru voda împriun< a> cu muma sa, doamnaCneajna, la scaunul tarîi. AL TRIELE< A> RAZBOIU CE-AU AVUTPATRU VODA CU ALTI PRIBEGI. Dupa ce-au trecut o saptamîna, venit-au alti boiari pribegi pre Oltu asupra lui Patru voda, anumeStanciu Bengai si Matei a Margai si Radul logofatul si Vîlsan si altimulti si au avut razboiu cu Patru voda si cu turcii ce era agiutor luiPatru voda la sat la Boiani, în tinutul < loc gol>. şi au biruit turcii pepribegi si au fugit peste munte; si multi oamini au perit. Atunce au venitStepan vel portar cu un aga de la Poarta sii au adus stiag lui Patru voda, înnoindu-i domniia, si l-au asadzat în scaon în Bucuresti sa fie domnu în locul tatîne-sau, Mircii voda, în luna lui oc< tomvrie> 24 dzile. şiatunce au adaos Patru voda cu muma-sa la bir 15. 000 de aspri. Pe urmal-au mazilit Împaratiia pe 
{ 217} Patru voda si ducîndu-l la Tarigrad l-aufacut surgun turcii peste mare la < loc gol>. Iara în locul lui au pusÎmparatiia domnu pre frate-sau, Alexandru voda, / < f. 244> ficiorul celmai mic al Mircii voda. Iar Patru voda au domnit ani 8. / < f. 244 v. >MOLDAVIA. 7070, 1562. DOMN 27, DOMNIE 28. DISPOT VODA1. Vadzind Dispot ca-i sluji norocul bine si goni pre Alexandru vodaLapusnianul (însa cu vitejiia lui Anton Sacuiul), s-au întorsu cu mareveselie la Iasi, unde au poftit pre Grigorie, mitropolitul tarîi, de i-aucetit molitva de domnie, dupa obiceiu, si i-au pus nume Ion voda Dispot, aflîndu-sa acole< a> si Anastasie, episcopul de Roman siEvthimie episcopul de Radauti si toti boiarii tarîi; si din iasi au purcesspre Suceav< a>. Daca au sosit la Suceav< a>, acolo au poroncit de austrîgat sa-s< i> lasa toti armele de aparat si sa marga cines pre lacasalesale. Iar au poroncit si aceasta, ca cine nu va asculta de poronca si nusa va supune poroncilor, sa va certa de moarti. Graiia toti de rau deAlexandru voda si-l facea tiran, iara lui Dispot voda norocire în multiani strîga. Dupa aceia ales-au Dispot 4 boiari de credinta pre carii / < f. 245> au socotit sa-s< i> las< e> toata cîrma tarîi, anume pe Stroici, facîndu-l logofat mare si pre Barnovci hat< manul> si pre Motoc vornicmare. Caci acmu dintr-acea sopta de care s-au pomenit mai sus, cuAnton ce-au fost luat Motoc credinta despre Dispot voda si pre Grigoriecu porecla Ravelas, de niamul lui de la Beciu, ficior a unui IoanReveles, ce-au fost episcop oarecînd a unui oras Burgundiia, om stiut, care în mare cinste si trecere era la Dispot voda. Iara Patru voda, ficiorul Mircii voda, domnul muntenescu, cari era purces cu osti într-agiutor lui Alexandru voda cu tatarîi, dupa ce au întales de fuga luiAlexandru voda, s-au întorsu iarasi la scaunul sau la Bucuresti. Dispotvoda, daca s-au asedzat la scaon si i-au venit stiag de la Împaratie, aratatu-s-au blînd si tuturor cuvios, adeca cu fata vesela, 
{ 218}dragastoasa tuturor si la aratare crestin drept, iara în taina eretic. şi aveade ai sai sfetnici, di o legi cu dînsul. Mai apoi s-au aratat si necredintalui. / < f. 245 v. > Trimis-au dupa aceia soli la craiul lesascu si laîmparatul nemtascu, dîndu-le stire ca s-au asadzat la domnie, unde presoli bine i-au priimit si i-au fostu bucurosi unul ca aceluia ce slujisa sila curtea împaratului nemtascu si la Corona. Dispot voda la începutuldomniei lui avea mare trebuinta de bani si cheltuiala den dzi în dzi saadaogea si tara era desarta si stoarsa de Alexandru voda. Nice au aflatcît de putin în urma lui Alexandru voda, ca scosese Alexandru voda cusine si acum Dispot voda nice lefile slujitorilor nu avea de unde da; sa-isloboadza nu cuteza, ca tot avea grij< e> Dispot voda de Alexandruvoda. Dupa acestea toate, cum s-au pomenit, slobozit-au Dispot vodaostile toate pre la ernatic, însa cu putina plata, ca de odata socotisa cîteun galbîn de aur sa se dea de tot capul si acesta înca neputîndu-sa degrab strînge din tara, au poroncit de au luat un policandru si nistesfesnice de argint, ce au fost facut Alexandru voda la Mitropolie din< loc gol>, de li-au strîcat si au facut bani pe plata ostii. şi asea, / < f. 246> din banii facuti din sfesnicile bisericii si cu ce s-au mai strînsu dentara, s-au dat lefile slujitorilor. şi dintr-aceia au întrat Dispot voda înura tarîi, vadzind ca sa strica odoarele besericilor, care de alti domni s-au închinat lui Dumnedzau. Trimis-au Dispot voda sol la Jicmont, craiulArdialului, sa-i dea cetatile Clujvarul si Ciceul, care cetati era date deMatiias, craiul ungurescu, domnilor de Moldova, ca de nu le va da premîna lui Dispot voda, nu într-alt chip, ce de le va tinea Jicmont acele 2cetati în pieptul sau ascunse, di acolo, din piept le va scoate el. De caresolie mîniindu-sa Jicmont, craiul Ardialului, acest raspunsu au datsolului lui Dispot voda, sa-i spue lui Dispot voda ca critenii de purureasint minciunosi. Iara Alexandru voda Lepusnianu, aflîndu-sa laTarigrad, au facut jalob< a> la împaratul sultan Suleiman, dînd ardzu cupîra de mare strîmbatate a sa despre Dispot voda. / < f. 246 v. > SultanSuleiman împaratul au poroncit veziriului sa duca cu agiutoriul împaratescu pre Alexandru voda la scaunul tarîi. şi au trimis si la craiullesascu cu banat, caci au lasat prin tara lui a sa face atîtea amestecaturicu Dispot voda tarîi. Întru aceia vreme gatindu-sa Alexandru voda dedomniia Moldovii 
{ 219} sa vie iar în tara, iata sosascu boiarii trimisi deDispot voda la împaratie cu multe pocloane, adaogînd si birul laÎmparatie 10. 000 galbini de aur. şi asia iaras< i> s-au tocmit Dispotvoda lucrurile de la Împaratie si i-au dat stiag si sabie scumpa prin agaîmparatescu lui Dispot voda. Dupa ce s-au asedzat Dispot voda diiznoav< a> lucrurile domniei despre Împaratia Turcului, început-au aface mari rautati si tiranii în tara. Iara Anton ungurul, de care s-aupomenit mai sus, daruit bine de Dispot voda cu aur si cu argint si cuhaine scumpe cu soboli si sabii ferecate si palose la cai / < f. 247> cusele ferecate, s-au înturnat la casa sa, lasind în locul sau pre lîngaDispot voda pe Patru Divoe, ce era mai mare, lasat de paza cetatiiSucevii. Asijdirea lui Albreht Laschi înca i-au dat 10. 000 galbini de aur, fagaduindu-sa sa-i mai dea si alti bani ce-i mai ramasese Dispot vodasi i-au dat si cetatea Hotinului, la care ispravnic au pus Laschi pre IoanPiasotchii, omul sau, slehtici lesascu, macar ca în scurta vreme la marevrajmasie au venit Dispot voda cu laschii, pricum vom spune la rîndulsau. Pre urma, dupa ce s-au dus Anton si Laschi pre la ale sale, pri IoanPatru Rusegl, macar ca-l opriia Dispot voda sa mai sadza, fiind legat înslujbele lui Ferdinand s-au dus si el în Tara Unguriasca, daruit bine deDispot voda. Spun, sa-l fie petrecut Dispot voda un conac pe PatruRusegl. Iara acolo, la masul cel dintîi, i s-au furat a lui Patru Rusegl 2cai foarte frumosi, cari i-au fost daruit Dispot voda. Prepus-au tareRusegl pre Dispot voda pintru furtisagul acelor cai / < f. 247 v. > si cubanat s-au dus Patru Rusegl în Tara Rusasca si di acolo la Cassoviia. PENTRU LASCHII, CUM S-AU SFATUIT SA SCOAT< A> PREDISPOT VODA DIN DOMNIE. De aceasta poveste scrie MarticPasovschii, cum Albreht Laschii, voevoda Siraschii, daca au asedzat priDispot voda la domnie, cu multa cheltuiala a sa, s-au dus înapoi în Taralesasca, dupa ce i-au dat Dispot voda 10. 000 galbini de aur si au lasatcuvînt lui Dispot voda ca sa-i trimit< a> toti banii ce-au ramas, carii i-aucheltuit pintru dînsul, sa-s< i> rascumpere satele si ocnile care zalojisapintru Dispot voda. Iara Dispot daca s-au vadzut asedzat în domnie, nemica de aceasta nu 
{ 220} grijiia, ce numai de prade si de rautati cefacia în tar< a>. Asea, întrînd scîrba între dînsii, întalegand Laschi deatîtea asuprele si strîmbatati ce facea în tar< a> si lui nu-i platiiacheltuiala, gîndi ca sa-l scoat< a> din domnie. De care lucru, daca s-auadunat la seim, la Petricov, cu Dumitrasco Visnovetchii, carele si acestaera om cu puteri / < f. 248> mare si sfatuindu-sa amîndoi, au tocmitLaschii ca sa-l duca pre Visnovetchii la domnie si sa scoat< a> preDispot. La care lucru încredintîndu-sa amîndoi, nu dupa multa vreme s-au radicat Visnovetchii cu oaste cazaceasca si au venit la Nistru, asteptînd acolo si pre Laschii, ca sa marga amîndoi asupra lui Dispotvoda. CÎND S-AU SFATUIT BOIARII MOLDOVENI CA SASCOAT< A> PRE DISPOT DIN DOMNIE. Pre vemea coronatiei luiMaximilian, pre carele l-au coronit la Pojun craiu ungurescu, schimbatu-s-au Dispot voda din firea sa, facîndu-sa din blînd, cumplit, din milostiv, apucatoriu si lacom, puind pe tara mari nevoi si dizbracîndbesericile, casale lui Dumnedzau, luînd arginturile facea bani, pestenadejdea tarîi, neputînd mai suferi, sfatuitu-s-au boiarii tarîi, împreunacu episcopii ce vor face cu acel rasipitoriu de lege, ca nu numai calcîndobiceele tarîi si jacuri facînd, ce si legea cu totul ramasese debatgiocura cît / < f. 248 v. > de-l vrea cruta Dumnedzau îndelungu ladomnie, nu vrea putea fi într-alt chip ca sa nu primeniasca legea si sa nusa rasipasca tara. De care lucru boiarii împreuna cu totii, mai dedinsusfatuindu-sa cu Tomsa hat< manul>, ca sa scoat< a> pre Dispot voda dindomnie, aliasara si giurara pre Tomse, carele era om cu inima maredintre tot< i>, ca sa fie el începatoriu acestui lucru. Însa întru aceiavreme întalegînd boairii cum Dumitrasco Visnovetchii au venit laNistru cu oaste cazaceasca si astiapta pre Laschii vrîndsa vie asupra lui Dispot voda, s-au sfatuit cu totii si au aflat ca sa trimit< a> la dînsul sa-lpoftiiasca sa vie la domnie si sa nu zabavasca, nice sa vie cu oastemulta, ca vor ei cu tara, far< a> oaste sa-i dea domniia, nice sa asteptepre Laschii, dzicînd ca daca va veni Laschii va fi marirea si laudalui, iara nu a lui Visnovetchii. Vadzind acestea Visnovetchii si adeverindu-s< a> boiarii tarîi au 
{ 221} întrebat sfat de Pisacetchii, porusnicul sau, cum va face ? Astepta-va pre Laschi, au ba ? Ca boiarii tarîi îl poftescu. CePisacetchii, negîndind de viclesug si vadzind atîta adeverinta de laboiarii de tara / < f. 249> au dzis sa nu astepte pre Laschii, ce sa margala domnie, daca îl poftescu boiarii, sa nu feie lauda lui Laschi, ce a lor. Ascultînd acesta sfat Visnovetchii, au trimis raspunsu lui Dispot vodasi au sosit la Nistru si au chemat într-agiutor si pre tatari si înca adaogeade dzicea ca tatarîi stau gata la margini sa între în tara. Dupa acestea, simtindu-sa Dispot voda urît tarîi si avînd grij< e> mare, socotindu-se caunul închis în cetatea Sucevii, au rapedzit pre un Valentin, ungur, laFerdinand, chesariul si la Maximilian, craiul ungurescu, în cai di olac, poftindu-i de agiutor si de aparare împotriva boiarilor sai. si au poroncitDispot vodalui Valentin sa îmble sa sa gasasca cu Francesco Zaie si cuAnton Sacuiul si sa-i poftiasca de la Dispot voda si pre dînsii, sapazasca sa strînga osti si sa vie într-agiutor lui Dispot voda, fagaduindu-sa Dispot voda amîndurora ca nu-i va uita toata viiata lui, debinefacerea lor si îi va darui mai bine decît i-au daruit întîi pre amîndoi, aratîndu-le / < f. 249 v. > ca foarte pre lesne vor putea sta împrotiva unoroamini ce sint nestiuti întru mestersugurile razboaelor. Deci Ferdinand, împaratul nemtascu si Maximilian, craiul ungurescu, socotira a nu lasapre Dispot voda la primejdie, carora arata nemutata credinta si slujbelesale Dispot voda si priimira amîndoi rugamintea lui Dispot voda, stiindca au fost si mai nainte aparatori craii unguresti, Tarîi Moldovei. Iarasi Anton Sacuiul, de care nu odata am pomenit întalegînd din Valentin grija si strîmtoarea la care sa afla Dispot voda, n-au aparat agiutoriuldespre sine lui Dispot voda, numai socotiia ca ar fi piiadica caii saledepartarea cu ostile si ca-i lipsiia banii în carii stau madularilerazboaelor. şi asea întîrdziindu-sa lucrurile, au sosit la mai mare perireDispot voda, ca în ostile Ardialului, carele se afla pururea gata, nu puteanice o nadejde, caci pe cneadzul de Ardial mai nainte si cu scrisorile sicu cuvintele de vatamare îl strîcasa Anton Sacuiul, pi diregatoriul acinci beserici, anume pe / < f. 250> Lupul Petie solul chesariuluiFerdinand, carele trecînd prin Ardial la Tarigrad îl prinsese pintru cacil-au fost pîrînd pri Anton Saciul la sultan Suleiman. Asijdirea întredînsul si între Laschi
{ 222} mari si grel pricini de neprietesug era. şiacestea pricini întîi au fost de au parasit Laschii pre Dispot voda si s-auunit Laschii cu Visnovetchii asupra lui Dispot voda. Aflîndu-sa pre acelivremi Laschi la Liov, în Tara Rusasca, s-au fost pornit Dispot voda cuostile sale la Hotin, ca sa ia cetatea de supt ascultarea lui Laschii, carei-au fost dat-o mai nainte Dispot voda, precum s-au pomenit mai sus. şiera ispravnic lasat în cetate Piasotchii. Vadzind Piasotchii apropiiarea. lui Dispot voda au trimis Piasotchii în tîmpinarea lui Dispot voda, dzicîndu-i ca-i va da cetatea Hotinului, numai sa-l lasa cu ce are al sausa iasa slobod. Facutu-i-au Dispot voda pre pofta lui Piasotchii de auesit din cetate si iaras< i> au luat Dispot voda cetatea în sama lui. / < f. 250 v. > Întalegînd si aceasta, Laschii, cu mai mare gatire au facut cuVisnovetchii asupra lui Dispot voda. şi s-au pogorît cu ostile laCamenit< a> în Podoliia, unde vadzind ca Dispot voda pintru putineostile sale n-au cutedzat a trece Nistrul au ramas Laschii la Podoliia, facînd gatire; iara Dispot voda s-au întorsu pre la Reni si di acolo iar laSuceav< a>. Macar ca sa întorsese Dispot voda la Suceav< a>, iara urîtera tuturor pintru nevoile ce facea si nespuse greutati tarîi, facîndu-s< a>Dispot voda mare lacom, cum s-au pomenit si mai sus. Ca fara altenevoi ce era, mai scosese cîte un galbîn de aur de casa si atît safacus< a> Dispot voda de cumplit si neîmblînzit tiran, si ales asupracelora ce sa despartiia de muiare si lua alta, ca acelora mari si cumplitemunci le facea, dzicînd caci nu s-ar fi îndestulat cu o famee. Adaos-ausi aceasta la nevoile tarîi, ca facus< a> de platiia si muiarea a triia partedin galbanul ce scosese de cas< a>. şi atunce da voe sa sa desparta debarbat. şi aceasta o facea Dispot voda cu sfatul unui Ioan Lubcenie, /< f. 251> pre carele îl adusese Dispot voda din Tara Lesasca, si-lfacus< a> episcop. Pre multi, taindu-le capetele, Dispot voda poronciiade nu-i îngropa cîtava vreme, sa fie la pravila altora. Atîta îl urîsa de rautara pre Dispot voda si pintru credinta pravoslavnica mai mult, care nuo tinea Dispot voda. Ca la beserici sau niciodata, sau rar de si mergea, ce cu alte slugi petrecea. Ca în Cotnar, unde sa afla sasi prea multi, li-aufacut beserica si scoala si au adunat vivliotichi, adec< a> lacas de carti. şi pe semne beserica cea strîcata den Cotnar a papistasilor el o au facut-o de nu va fi si cea mare, ce sta 
{ 223} si pîn< a> astadzi. şi aduna dascalidin Tara Nemtasca si den Tara Lesasca, papistasi; si de atunce au ramasaicea în tar< a> la noi ezovitii si alti popi de ai besericii apusului, papistasi. Alijdirea sfesnicul cel de argint de la Mitropolie, facut cumare cheltuiala de Alexandru voda Lapisnianul, din care au facut bani. şi dintru aceia sa cunostea Dispot voda ca nu-i crestin drept. şi acmuoblicis< a> tara si de niamul lui Dispot voda ca cu amagituri, iar nu dedrept, au fost agonisit / < f. 251 v. > acest nume împaratescu de Dispotvoda si de Heracli, de niamul împaratilor Tarigradului facîndu-saDispot voda. Era si trufas mare Dispot voda si mult socotind de sine, capusese gînd sa ia si domniia Tarîi Muntenesti de la Patru voda, ficiorulMircii voda si Tara Ardialului, avînd la acestea sfetnic pre unDumitrasco, bulgar, dzicînd ca i-au pogorît din ceriu 2 cununi de aur; si ca acestea. Iara într-un rînd, oblicind Dispot voda de Ioan Jicmont, cneadzul Ardialului, ca dzace de moarte si sa sunasa la multi moartealui Jicmont, acestea întalegînd Dispot voda de sirgu s-au pornit cu ostica sa apuce Ardialul. si sosind la Trotus, supt muntii Tarîi Unguresti, carii despartu Ardialul de Moldova, au luat veste si s-au întorsu desîrguiaras< i>, înapoi, la scaunul sau. Scrie si aceasta Istvanfie, istoricul, ca esind Dispot voda, cum s-au pomenit, spre Hotin, îmblînd cu putiniîn cîmpi, i-au esit multime de oamini înainte si încungiurîndu-l, strîgasa îi radice aceli dari grele cele aruncas< a>, de cas< a> cîte un galbîn deaur. / < f. 252> Iara Dispot voda sa le fie raspunsu cum din sfatul luiMotoc si a lui Bîrnov sia doi vladici face aceste greutati, de pune cuasupra. şi de-i iaste vrio pricin< a> sa-i dea pri aciia pre mînurile lor sa-iomoara, dzicînd ca tot acesti 4 au fost pricina si la Alexandru voda del-au atitat la toate tiraniile si cum nu sa vor mai parasi de rautatile loracesti 4, de nu va grabi Dispot voda sa le faca sfîrsit vietii lor. şi asiaabiia cu multe cuvinte s-au asadzat acia multime de tarani, adeverindu-sa ca le va face pe pofta lor si le va radica aceli nevoi. Aceasta vorba siraspunsu a lui Dispot voda, de au aruncat vina acelor boiari au fost peurma perire lui Dispot voda, precum sa va arata mai sus. Asea întîiBîrnov, întalegînd parerili si poftele taranilor si stiind acum si socotialalui 
{ 224} Dispot voda, socotind ca mai lesne iaste sa faca orice decît sapatimeasca, sfatuindu-s< a> si cu altii, s-au apucat ca el va fi cel întîipricinuitoriu si desteptatoriu acestui lucru. şi asea, întîi pre IoanLucenie, episcopul ce-l adusese Dispot voda din Tara Lesasca si-lfacusa episcop, l-au otravit Bîrnov, / < f. 252 v. > care acel Luceniie stiiatoate sfaturile lui Dispot voda; si l-au îngropat afara din tîrgu, unde-idzic Meidianul den afar< a>. şi asia, cu mare tacere si taina s-au apucatde celelalte. Pre acea vreme Dispot voda s-au luat doamna din TaraLesasca, fata lui Martin Zborovschii, om stiut pre acele vremi în TaraLesasca, socotind ca cu acea legatura va trage pre Laschii iar îndragoste. Iara tara, vadzind pre Dispot voda ca s-au luat doamna de altalege, si mai tare urîra pre Dispot voda. şi facînd Dispot voda nunta cufata lui Zborovschii, pus-au pe oamini atît, cît nu numai de tot omul sadea feliuri de bucate, ce si pasari, vînat, peste si alte cheltuiali la bucate, care era cu mare lipsa si nevoe bietilor lacuitori a tarîi. şi cu acestea auadaos den dzi în dzi mai mare ura asupra sa Dispot voda. CÎND AUTRIMIS DISPOT VODA LA VIşNOVETCHII PINTRU PACE. ScrieMartic Pasovschie, cronicariul lesascu, ca daca au întales Dispot vodade venirea lui Visnovetchii asupra lui, stiind ca despre Laschii, de unde-i era toata nadejdea, are scîrba, / < f. 253> mare pintru ce nu-i întorsesecheltuiala, socoti ca de acolo nu sa va putea agiutori, întalegînd ca siLatchii va sa vie cu Visnovetchii asupra lui, s-au sfatuit ca sa faca pacecu Visnovetchii. şi nestiind nemica Dispot voda de viclesugul boiarilorsai, au trimis soli la v de pace, giuruindu-i Dispot voda lui Visnovetchii1. 000 cai si mii de boi, numai sa faca pace si sa se întoarca înapoi. Lacare lucru întrebînd Visnovetchii sfat de < la> Pisacetchii, porusniculsau, din carele pintru sfatul mai apoi i-au vinit toata rautatea asupracapului lui Visnovetchii, ca vrînd sa faca pace Visnovetchii pri cuvîntullui Dispot si sa sa întoarca înapoi, iara Pisacetchii tot au îndemnat smarga, dzicînd ca daca l-au poftit boiarii si tara, mai bine sa fie stapînddecît altul. şi asia Visnovetchii, ascultînd sfatul lui Pisacetchii, n-aufacut pace cu solii lui Dispot, ce s-au pornit spre tara, unde mai apoi s-au pus capul, pricum sa va arata mai gios la rîndul sau. 
{ 225} TRIMIS-AU DISPOT VODA SA FACA PACE CU LASCHII. Vadzind Dispotvoda ca despre Visnovetchii nemica nu foloseste, / < f. 235 v. > trimis-auiar la Laschii, cu multa rugaminte, sa-s< i> întoarca scîrba despre dînsulsi sa nu-l lasa la nevoia lui, ce sa-i vie într-agiutor, ca sa-l sprijeniascade vrajmasii sai si ce va pofti, si chieltuiala lui dintîi si cea de apoi, totîi va întoarce; înca si alte daruri multe i-au adeverit. Vadzind Laschiirugamintea lui Dispot, fiind si Laschii atunce sosit la Nistru, înmarginea tarîi, au chemat pe tot< i> porusnicii sai si au cetit cartea luiDispot voda înainte< a> tuturor. şi întribînd sfat de < la> dînsii, scoate-va pre v den domnie, au sprejini-l-va de vrajmasii sai, care întalegîndacestea cuvinte porusnicii sai, vadzind ca si Visnovetchii nu i-auasteptat pri cum le era tocmala, ce au întrat în tara, au sfatuit pre Laschiisa nu lasa la nevoe pre Dispot voda, de vreme ce mai înainte, cuagiutoriul lui l-au asedzat la domnie, dzicînd ca de va esi Dispot vodadin domnie si cheltuiala lui Laschii va fi perita; iara de va fi Dispotvoda la domnie, tot iaste cu nadejde ca sa va întoarce cheltuiala luiLaschii. Care lucru luînd Laschii acest sfat au purces ca sa apere priDispot si au venit pîn-în tarmurile Siretiului cu 14. 000 di osti. / < f. 254>CUM AU VICLENIT TOMşA HAT< MANUL> PRE DISPOT VODAşI I-AU RASIPIT OASTEA. Scrie Belschii, cronicariul lesascu, caatuncea întalegînd Tomsa hat< manul> cum Visnovetchii au întrat întara, aflat-au vreme ca sa vicleniasca pre domnu-sau, Dispot, si aumersu de i-au spus de vinirea lui Visnovetchii si cum au trecut si tatarîiNistrul si prada si ardu. Asea dar, spa< i>mîntîndu-sa Dispot voda deaceste cuvinte au poftit Tomsa hat< manul> sa-i dea lefeciii ce avea sialta oaste agiutor, sa iasa împrotiva tataralor, dzicînd ca de va putea opritatari< i> sa va întoarce de sirgu înapoi si pre Visnovetchii pr< ea> îl vasprijeni. Ca pîn-la acea vreme sa va strîngi si tar< a> lesne sa vor curatide vrajmasii sai. Iara Dispot voda, macar ca-i dzicea multi si mai alesLupul sasul, pre carele îl adusese Dispot voda, ca era mester de faceabani, stiind si 
{ 226} limba moldoveniasca bini, sa sa pazasca deviclesugul boiarilor, ce vadzind îmbunaturile boiarilor ce era giurat< i>într-un cuvînt asupra lui Dispot voda, care sfatuia pri Dispot voda saporniasca parte mai multa di osti împrotiva tataralor, s-au însalat v si aupornit într-ales< i> 350 calarime unguri si 50 de sirbi cu cîteva mii demoldoveni si era si cît< i>va nemti pedestrasi si povatuitori de tunuri. Aceasta oaste toata o au dat-o în sama lui Ilie / < f. 254 v. > Torman sia lui ştefan Tomsii hat< manul>, carii era la un loc graiti cu ciialaltiasupra lui Dispot voda. CÎND AU PERIT NEMTII LUI DISPOTVODA. Daca au luat Tomsa hat< manul> si cu Toruman oastea la mînalor au purces în gios si au trecut Prutul pri la Frasuliani si au pus tabarala sat la Sapoteni, în tinutul Iasilor. Ce nefiind nice un tatar, ce liniste, nice alt semnu de prada, ce tacere, toate în pace sta. şi vadzind Tomsasi cu ciia ce era viclenitori asupra lui Dispot voda, cum ungurii si sîrbiicugeta a fi lucrul într-alt chip, au raspunsu oaminii Tomsii ca au facuttatarîi mestersug. şi asia Tomsa împreuna cu Torman au orînduit preunguri într-alta parte, vrînd sa-i împarta la un sat, aproape de Nistru, li-ai poruncit sa-s< i> grijasca caii si pri dînsii si sa marga la acel sat. Iarasirbilor li-au însamnat de au mersu la alt sat, nu prea departe de celalalt, ca sa gazduiasca acolo. şi asia, noaptea, poronceste Tomsa si Torumande au aprinsu în sat o cas< a>, care era samnu, dupa ce vor videamoldovenii acel samnu / < f. 255> sa abata toti în unguri si în nemti. şiasea navalind noaptea moldovenii, cu sabiile goale, în unguri si înnemti, carii di la o vreme desteptîndu-s< a> si apucîndu-s< a> de razboiuau perit multi si din moldoveni; iar ungurii si moldovenii au perit toti. Ca mai ramîind o sama s-au dat într-o gradina încungiurata cu santu side acolo cîteva ceasuri s-au aparat, pîn-ce-au poroncit Tomsahat< manul> si Torman de au îndreptat puscile asupra lor si de acolo, pîn-la unul, s-au topit. Iara Ureche vor< nicul> scrie, aducînd preBilschii cronicariul lesascu, ca daca au luat Tomsa hat< manul> nemtiisi alta oaste de la Dispot voda, margînd asupra tataralor, cum s-aupomenit mai sus, s-au sfatuit Tomsa împreuna cu altii în ce chip vorputea pleca to< ti> ca sa fie într-una cu dînsii asupra lui Dispot 
{ 227}voda. Ce stiind nemtii pre unde slujascu, tot cu dreptate sintdomn< ului> nu pre lesni îi vor pleca, ce au tinut sfat si trimisar< a>iscoada pri < alta parte>, di n-au stiut nemtii asupra tataralor si pi urmaadusara veste ca s-au întorsu tatarîi si pintru bucurie dzisara boiarii sasa veseliasca toti si cinstira pre nemti pîn< a> i-au îmbatat si pestenoapte i-au ucis pri toti. Asijdirea niste nemti carora le poroncisa Tomsasa sloboadza focul în unguri si în sîrbi si ie nevrînd sa asculte poronca, stiindu-i tovarasi, i-au taiat pri toti, far< a> numai unul, anumi Hristofor, cari au ascultat poronca si au îndreptat tunurili asupra ungurilor, auramas viu. Iara o sam< a> de sirbi, vadzind acea perire asupra lor, au datînot peste Nistru si au scapat. Iara carii n-au vrut sa fuga au perit toti demoldoveni. De aceasta perire a nemtilor Martic Pasovschie, cronicariullesascu, într-alt chip scrie. Ca într-acia vreme rîdicîndu-s< a> / < f. 255v. > Ianos craiul ungurescu, cu multa oaste si apropindu-s< a> la hranitaArdialului supt munti, întales-au de aceasta boiarii Moldovii si vrînd casa împutinedze oastea lui Dispot, fiind vicleni asupra lui, avura prilej deau sfatuit pre Dispot voda ca sa trimit< a> oaste spre hranita unguriasca, sa fie de straj< a>. şi asia au trimis Dispot voda nemtii sai si cu osam< a> di moldoveni si cu dînsii pre Tomsa hat< manul> si pri Motocvor< nicul> si pri altii, carii, avînd viclenie ascunsa asupra domnu-sau, s-au agiunsu cu oastea moldoveniasca. şi noaptea, daca au adormitnemtii, i-au împresurat moldovenii si pri toti i-au taiat, neavînd nice ogrij< e> di otelele lor. Dupa ce s-au lucrat acestea, au purces Tomsa sicu Toruman spre Suceav< a> asupra lui Dispot voda, care sa afla încetatea Sucevii. Însa Tomsa diodata au purces pre la cetati si pre latîrguri, pri unde era pazitori oamenii lui Dispot voda. şi întîi au lovit laCetatea Niamtului, unde era pazitoriu Ioachim Prudentie, silezianul, deniamul sau nascut din cetatea vestita ce sa chiam< a> Glogoviia, tovarasîn toate / < f. 256> norocirile lui Dispot voda, carele nu s-au tîmplatatunce în cetate. Iara pazitorii, nestiind a fi viclesug, au lasat pre Tomsaîn cetate, unde putini nemti ce era în cetate, înontru, pre toti i-au ucisTomsa si au luat cetatea pre sama sa. Iara Prudentie, pazitoriul cetatii, nestiind nemica si avînd durere de cetate< a> luata de Tomsa, s-au dusla Suceav< a> cu patru, cinci tovarasi si dînd naval< a> acolo prin oastea
{ 228} ce era pregiur cetate, au scapat întreg în cetate. Tomsahat< manul>, dupa ce au luat Cetatea Niamtului, nemica zabavind, aumersu la Suceav< a> si au început mai tare a strîngi cetatea Sucevii. IaraDispot voda, neputînd sa iasa din cetate fatis, cu navala, s-au apucat deau întarit cetatea sa sa poata apara de dupa zidiurile cetatii si au pus deau slobodzit un tun ce era mai mare decît toate în cetate, dînd samnu sasa strînga ai lui. Nu pierdusa înca nadejdea de agiutor Dispot voda, caavea nadejde în socru-sau Zvorovschii ca va asadza cu Laschii de-i vaveni agiutor. Asijdirea si de la Anton Sacuiul, / < f. 256 v. > si Zaenadejduia de agiutor, socotind ca sa va putea apara din cetate pîn-îi vanemeri agiutoriul care s-au dzis. Avea cu sine Dispot voda sluj< i>toride triab< a> în cetate 1256, din care mai multi era unguri. şi era pecalarime mai mare Martin Farcas, iara pe pedestrime Patru Divoe, precarele l-au fost lasat Anton povatuitoriu, pricum s-au mai aratat mai sus. Iara 300 de pedestrasi unguri ce era, aciia asculta de Thoma Calabanian, ştefan Horvat si de Grigorie Gherontoniu. Iara celelalte polcuri era demulte niamuri: vlosi, nemti, greci, lesi, turci era adunati, însa si putinimoldoveni amestecati. Dispot voda, ramîind la mare închisoari sivadzindu-s< a> far< a> veste cuprinsu de nenorocire si di ciia cariioarecînd era supt mila lui Dispot voda, carii sa parea atuncea priimitorilui Dispot voda, fiind mesteri a multor lucruri, din carii era multi vlosisau itali, sau nemti, i-au fost radicat si pe aciia, ciia ce era asupra luiDispot voda giurati, atîta cît nice mueri, nice copii n-au lasat vii. / < f. 257> Întru aceasta amestecatura pre Gheorghie Reveles, nascut la Beci, de care am pomenit mai sus, carele strîngea haraciul în partili de gios, spre Dunare, nestiind nemica de rocosituri asupra lui Dispot voda, l-auprinuîsu oastea Tomsii, pre carele l-au trimis Tomsa la cetateaNiamtului la închisoare. Iara Tomsa hat< manul>, împreuna cu altiboiari ai lui, dupa ce au sosit la Suceav< a>, începura si mai tare a batecetatea. şi au orînduit Tosa patru tunuri de batea în poarta cetatii, casfarîmînd poarta sa poata da navala la cetate. Ce fiind moldovenii nostrinestiutori rîndul, putina stricaciune facea. Ce esiia cetatenii de le danavala si îi pingea atîta cît de la o vreme îmbla pri ascunsu din cetateafar< a> esind de aducea hrana în cetate. Iara într-una de dzile, cu voialui Dispot voda, sfatuindu-s< a> polcovnicii ce era în cetate cu PatruDivoe, au facut 
{ 229} mare navala din cetate cu 400 di oamini asupracelor ce era orînduiti de Tomsa de batea cetatea. şi aceia navala aufacut cît au apucat aceli 4 tunuri a Tomsii, / < f. 257 v. > si cu mînule letragea în cetate. Facut-au navala din oastea Tomsii sa nu las< e> tunurilesa li traga în cetate. şi nevrînd sa li dea ostenii lui Dispot, statut-au unrazboiu mare între dînsii. Ce de la o vreme aruncînd din cetate nemtiilui Dispot voda cumbarali de mîna si din sineta, cum dau nemtii foc, aucautat oaminilor Tomsii a lasa tunurile si s-au întorsu biruit< i>. Iaratunurile li-ua luat cetatenii. Perit-au (precum scrie Istvanfie, macar capoate sa laudi mai mult pri ai sai), cu cei raniti, din oastea Tomsii la 200di oamini. şi cu aciia au perit atunce si Toruman, cel întîi rocositoriuasupra domnului sau, lui Dispot voda (s-au luat acolo plata). Iara dinoamenii lui Dispot voda 6 au perit de sulit< a> si pri atatea raniti. Atuncea Tomsa, vadzind moali lucruri de dobîndit cetatea cu ai sai, s-ausfatuit c boiarii sa trimit< a> soli la Ioan Jicmont, cneadzul de Ardial, cersind într-agiutor osti asupra lui Dispot voda, stiind pre Ioan Jicmontnepriiaten si învrajbit lui Dispot voda. / < f. 258> Ce într-acea dzi sosiravesti la Tomsa de la margine precum Dimitrasco Visnovetchii (orichiemat de lacuitorii tarîi, ori de o sam< a> de boiari de tara îndemnat, ori de Laschii atitat) au sosit cu ostile la marginea tarîi, viind cu acelagînd ca sa apuce domniia, vadzind netocmal< a> între Dispot voda siîntre Tomsa. Parasit-au Tomsa de a mai bate cetatea si s-au mutat cutabara de ceia parte de Siretiu. Iara Visnovetchii cu oastea sa s-auasadzat în locul unde status< e> Tomsa si batea cetatea Sucevii. IaraDispot voda, vadzind în locul unui vrajmas, altul sosit si încungiurat dedînsul, la mai mare grij< e> au statut. şi au asadzat tabara supt cetateaSucevii Piasotchii, omul lui Laschii, ce era cu Visnovetchii, de care ampomenit mai sus ca era lasat de Laschii în cetatea Hotinului. Pre acesteaPiasotchii l-au trimis Visnovetchii sol la Dispot voda în cetate, cuaceste poncturi: de va da Dispot voda 25. 000 galbini de aur luiVisnovetchii pintru cheltuiala ce-au facuit cu oastea sa si de sa va apucade tot anul sa-i dea cîte 12. 000 galbini de aur sa nu triaca de vremeaînsamnata, îl va scoate din primejdie. Priimit-au cu mare bucurie acestelegaturi Dispot voda si au multamit lui Visnovetchii. şi daruind bineDispot voda pre Piasotchii 
{ 230} s-au întorsu în tabara lui Visnovetchii. Iara întru aceias< i> dzi au nemerit o sam< a> de boiari a tarîi soli laVisnovetchii, în tabara, carii au aratat si au adus carti de pre la totiboiarii si de la tara lui Visnovetchii si cu mare si întarita credinta, pricum ei împreun< a> cu toata tara îi priimascu si îi poftescu preVisnovetchii sa le fie domnu si cum ca pre Tomsa otcîrmuitoriu l-aufacut domniei pîn-sa va alege alt domnu si pîn-sa va sfîrsi bataia cetatii, laudînd pre Visnovetchii pintru lucrurile lui stiute asupra la toata lumea, ce au ispravit asupra moscalilor si a tataralor si fiind si niam mare. Asadar, aratînd boiarii lui Visnovetchii aceli cuvinte amagite si vicleneasupra lui, iara Visnovetchii fiind amagit de viclenie si dulci budze acelor boiari soli / < f. 259> de tara si trufindu-s< a> cu adeverintadomniei tarîi, îndata au trimis carti în cetatea Sucevii la Dispot voda, facîndu-i stire de vrajmasie si cum nu priimeste nice un asadzamîntu cuDispot voda (vedea-vei, nebune liavule, la cei ai venit si ce priimesti). Fost-au esit o sam< a> de unguri din cetate pintru hrana stiind cele cepriimisa si asadzasa Visnovetchii cu Dispot voda înainte, prinPiasotchii. Pre acei unguri au poroncit Visnovetchii de i-au ucis. Uniiînchidzîndu-sa într-o cas< a> în tîrgu, poroncisa si pe aciia sa-idobîndiasca. Ce au esit o sam< a> de unguri din cetate de au dat agiutorcelor închisi, cu mare moarte în lesi. Iara dupa acestea Visnovetchiinesocotindu-s< a> a fi amagit de boiarii tarîi, au orînduit 500 de cazacicu lesi amestecati, pe pofta boiarilor, sa trimit< a> cu dînsii sa aducacapul Tomsii (uita-te la mestersug) sa-l închine lui Visnovetchii. Iaraacei 500 de osteni, dupa ce au trecut podul Siretiu, fiind oastea Tomsiisupusa acolo, la acel loc, si cazacii cu lesii nestiind nemica de oasteatarîi ce era supusa / < f. 259 v. > i-au lovit acolo moldovenii cu Tomsa, cît n-au scapat nice unul. Iara Visnovetchii, nestiind nemica de perireaoamenilor sai, au fostu esit în carîta, ca era can bolnav, cu putini oaminiîn tîmpinarea oamenilor sai, socotindu-s< a> acum domnu tarîi. Iaradupa ce au olbicit de prirea oamenilor sai, atuncea s-au vadzut amagitsi viclenit de Tomsa si de boiari. Ce macar ca deodata nu s-au spariiatliavul, ce au încungiurat tabara cu cara, iara cu calarimea au esit larazboiu, care s-au tîmplat aceasta la pod la Vercicani, în tinutul < locgol>. şi fiind bolnav Visnovetchii au dat tocmala ostilor sale în samalui Piasotchii. 
{ 231} Datu-s-au razboiu lesii cu moldovenii si deodataînfrînsera lesii iara pre urma Tomsa, de alta parte lovind pre lesi i-auînfrînt si au prinsu vii si pre Visnovetchii si pre Piasotchii. Pre acestidoi i-au si pornit Tomsa la Tarigrad, la Împaratie. Însa prinsoarea luiVisnovetchii asea s-au tîmplat: fiind bolnav Visnovetchii, precum s-aupomenit, neputînd fugi mai departe, au întrat într-o capita de fîn la unsat la Botasiani, în tinutul / < f. 260> Dorohoiului. şi tîmplîndu-s< a> deau mersu un preot la fîn, sa încarce fîn în car (cu greu si anevoe sa treceprimejdiia omului; ce-i sa petriaca, nice cum nu poate sa triaca), au aflatpre Visnovetchii ascunsu în capit< a> si l-au dus la Tomsa de l-auînchinat. şi asea cum s-au pomenit mai sus, l-au trimis la Împaratie del-au închinat împreun< a> cu Piasotchii. DE MOARTEA LUIVIşNOVETCHII. Ducînd oamenii Tomsii pre Visnovetchii si prePiasotchii la Împaratie s-au tîmpinat cu oamenii lui Alexandru vodaLapusnianul si luîndu-i de la dînsii i-au dus la Alexandru voda si i-auînchinat Alexandru voda la Împaratie, dzicînd ca tara pofteste domnupre dînsul si în nadejdea lui au facut slujba împaratului; si dzic sa fifagaduit lui Alexandru voda iaras< i> domniia Moldovii. Iara preVisnovetchii si pre Piasotchii au poroncit împaratul de i-au pus de viiîn cîrlige despre Galata; si în cîrlige au trait vii pîn-a triia dzi, cu multesudalmi si ocari spre Mehmet. Iara turcii ca într-o proasca sageta într-însii, de i-au împlut de sageti. şi asia s-au sfîrsit Visnovetchii siPiasatchii viata. / < f. 260 v. > Ar fi putut Dispot voda, la gîlceavaTomsii cu Visnovetchii esi den cetatea Sucevii, sa sa fie dus cu cît< i>oamini avea pre lînga sine la cetatea Hotinului, sau alt loc, mai far< a>grij< e>, precum multi îl sfatuia de cei din cetate. Ce din vina si sfatullui Dionisie Aval, doftorul, l-au împiedicat, sfatuindu-l sa nu bage însam< a> pre moldoveni, ce sa sadza acolo în cetate. Iara din Ardial sapornisa 1. 000 de calareti si pre atîte pedestrasi de la Ioan Jicmont, domnul de Ardial cu Ladislav Radac, om cu veste de razboae, într-agiutor Tomsii. Acesta Radac au potolit pre sacui, carii sa radicas< a>la Ardial asupra lui Ioan Jicmont. Iara Tomsa, oblicind 
{ 232} de aceastaoaste trimisa de Jicmont la Ladislav Radac, li-au esit înainte si cu marecinste si bucurie i-au priimit în tabara sa. CÎND AU MERSU TOMşAASUPRA LUI DISPOT VODA LA SUCEAV< A> Dupa izbînda cunaroc ce-au batut Tomsa pre Dumitrasco Visnovetchii, au mers laSuceav< a>. şi strîngînd tara, au încungiurat cetatea Sucevii, unde eraînchis Dispot voda si de iznoav< a> au apropiiat puscile si au început abate cetatea. / < f. 261> Iara Dispot voda, si cei cu dînsul închisi, macarca audzis< a> de vinirea acei osti de la Jicmont, cniadzul de Ardial, cuLadislav Radac într-agiutor Tomsii, dar tot nu pierdea nadejdea si acmusa plinise 3 luni închisoarea lor în cetate si fiind sositi la mare strînsoaresi lipsa de zaharele s-au sfatuit sa dea navala din cetate în tabaraTomsii. şi asea, în dzua svîntului evanghelist Luca, în care Grigorie, Ghirontie si Martin cu pedestrimea esind din cetate au dat navala asupraungurilor si moldovenilor, statut-au un razboi mare între dînsii, cu marevarsare de sînge despre îmbe partile. Perit-au într-acel razboiu Bernovde sulita si Grigorie Ventie, om blastmat, din capetele lui Dispot voda, Delaghetii, care de multe ori sfatuia pre Dispot voda sa omoara pre aceivicleni ai sai, cu saga. Iara cu sfatul lui Ladislav Radac, dupa ce maiapropiiara tunurile mai supt cetate, facînd santuri si meteredza, începuraa face ungurii cei den afar< a> cu cei din lontru / < f. 261 v. > pre furisvoroav< a> si fagaduindu-le cesti den afar< a>, de la Radac, lefe bune sislobodzenie la mosiia lor, începura cei din cetate a sa pleca spre altelucruri noao sa faca. Vadzut-au pre oarecare din cetate ca graia de prezidiu cu altii de a Tomsii, pre care ducîndu-l la Dispot voda si spuindu-icum l-au vadzut graind de pre zid cu cei den afara, si întrebîndu-l ce arfi vorbit, n-au vrut deplin sa spue; si au pus Dispot voda de l-au omorît. Întru aceia vreme multa gîlceava si hriamat sa audziia din cetate, denlontru. Ce prepuindu-s< i> Dispot voda pre Patru Divoe polcovnicul caar fi viclean, vrea sa-l omoara, care mai nainte era în mare credinta laDispot voda. Iara slujitoriii, vadzind ca se face napasta polcovnicului, mare zarva facura si întîi sa ispitiia sa omoare pre Dispot voda. Apoi sasfatuira ca-s< i> vor face nume cum nu pintru capitanul l-au omorît, ceau viclenit pre domnul sau si s-au lacomit de 
{ 233} au luat bani de laTomsa. şi asia rupsera sfat, ca sa trimit< a> la Tomsea si de la va giuraTomsa ca vor fi slobodzi, ei vor deschide cetatea si sa haladuiasca si eide nume si de viclenie sa sa curatasca. / < f. 262> Oblicisa Dispot vodaacestea si diodata i-au potolit cu bani. Dupa ce i s-au parut lui Dispotvoda ca au asadzat acea gîlceava, iara Ladislav Radac trimite pre tainala Patru Divoe de au asadzat cu dînsul sa închine cetatea. Iara Dispotvoda, oblicind aceasta, pre taina au pus într-o cas< a> de au omorît prePatru Divoe, dupa a caruia moarte fatis strîga ostenii lui Dispot ca vorînchina cetatea. Iara Farcas ce era mai mare pre calarime si capitaniicarii nu fusese la aceli gîlcevi au statut între dînsii sa-i poata potoli, preunii cu rau, pre altii cu rugaminte si ales pe pedestrime, carii era maimulti decît ciialalti ce gîlceviia mai tare; ce nemica n-au putut folosi. Începusa acum toti a sfatui pre Dispot voda sa agiunga la Tomsa culegaturi de pace, sa-s< i> poata scuti viata. Ce nevrînd Dispot voda sa seplece, au început cu multa plecaciuni a sa ruga a lor sai sa nu-l lasa, fiind aproape agiutoriul cari-i vine; ca sa suna în cetate precum s-auîmpacat Laschii cu Zborovschii, socrul lui Dispot voda si îi vine cu4000 de lesi. Ce nemica n-au putut folosi Dispot voda, ca pedestrimea/ < f. 262 v. > ce era în lontru începus< a> a destupa încuietorile portilor, care era astupate cu lut si cu piatra, si au deschis portile. Acolo fiind obute mare plina de piiatra si rasturnîndu-sa, au cadzut asupra lui Martin, din tîmplare, si l-au omorît. Acest Martin era dintr-un tîrgusor din TaraUnguriasca, ce sa chiam< a> Sfîntul Gotardu. DE MOARTEA LUIDISPOT VODA ERETICUL. Vadzind Dispot voda ca au ramas viclenitde toti boiarii si l-au parasit toti slujitorii si tara s-au ridicat asupra luisi agiutoriu de unde avea nadejde, de la priiatenul sau, de la Laschii, nu-i vine si vadzindu-s< i> perirea sosita asupra-s< i>, au scos o cununa deaur, scumpa, ce avea, neavînd alta cu ce multami a o sama de nemti siunguri ce i-au slujit cu dreptate, li-au împartit acia cununa lor. Îmbracatu-s-au Dispot voda cu haine mai scumpe domnesti si pre cal cupodoabe îmbracat si cu alai dupa orînduiala domniasca au esit din cetate afara, mai sus de / < f. 263> Suceava, la Reni, unde era tara adunata. Venitu-i-au înainte porunca lui Dispot voda de la Tomsa de au 
{ 234}descalecat de pe cal si au mersu pe gios Dispot voda la Tomsa. şi stîndînaintea Tomsii si în vederea tuturor, l-au mustrat Tomsa cu multecuvinte, aducîndu-i aminte de multe lucruri far< a> cale si far de lege cefacea. Ca nu numai tara au pustiit, ce si besericile au pradat si s-au rîsde lege. şi dupa multa mustrate l-au lovit Tomsa cu buzduganul pre Dispot voda de multe ori, pîn-au cadzut Dispot la pamînt. şi acolo i-autaiat un tatar capul, macar ca si gloatele ce sta acolo sa lasa asupra luide-l loviia. Omorat-au acolo si pre Ioachim Prudentie; iara pri Dispotvoda, dupa ce l-au omorît, despoindu-i de piiale capul, l-au umplut cupaie si l-au trimes la Tarigrad la Împaratie. Într-acesta chip s-a tîmplatsfîrsitul lui Dispot voda. Era Dispot voda de vîrsta de 40 de ani si audomnit numai 2. / < f. 263 v. > 7072, 1564. DOMN 26. DOMNIE 29. şTEFAN TOMşA VODA AL 8< LEA> Dupa moartea lui Dispot voda, acolo în tabar< a> sa sfatuira boiarii, si mai ales Motoc si Stroici, sialiasara pre Tomsa hat< manul> carele / < f. 264> era otcîrmuitoriudomniei si cu totii l-au radicat domnu si i-au pus numele ştefan Tomsavoda, macar ca dzic far< a> voia lui sa-i fie fost domniia tarîi. Iaraatunce, întru aceia vreme, dupa peirea lui Dispot voda si dacaradicas< a> domnu pre stefan Tomsa, iata veni veste ca au sosit siAlbreht Laschii, voevoda Siraschii la tarmurile Siretiului, carele veniiaîntr-agiutor lui Dispot voda cu 14. 000 de osteni. Ce nemica nu i-aufolosit. Ca dupa firea lesilor, gatindu-sa cu greu, pîn-a sosi Laschii sadea agiutor lui Dispot voda, iara Tomsa însalas< a> si omorîsa preDispot voda. Întalegînd Tomsa voda de venirea lui Laschii, au trimis precapitanul de pedestri, carele era la Dispot voda, taindu-i nasul siurechile si dezbracîndu-l di haine l-au trimis la Laschii sa-i spue ca auperit Dispot voda si de va avea sa pata Laschii cum au patitVisnovetchii, sa vie, cum au purces, ca aseava pati si el si oaminii lui; Acestea spuindu-i niamtul lui Laschii, au întrebat sfat / < f. 264 v. > deromistri si de porusnicii sai. Ce toti i-au dzis ca de vreme ce pentru celace a-i purces au perit, adeca Dispot voda si cheltuiala lui aschii au perit, n-avea ce îmbla, sau ce cauta, ca sa ne întoarcem înapoi. Însa nu-s< i>
{ 235} putea alege calea pre unde sa voe întoarce, avînd grij< e> deviclesug. Pre la Codrul Cozminului se temea de tarani; ca daca vorîntalegi ca margu pri acolo, sa nu saciuiasca padurea, stiind patima luiAlbriht craiul. Scrie Gvagnii istoricul ca mai multi sfatuia pre Laschiisa se întoarne pre la Codrul Cozminului si au aflat sa trimit< a> Laschii200 de raitari într-ales sa nu lasa taranii sa saciuiasca padurea, ce saapere pîn< a> va venii Laschii. şi asea s-au pornit Laschii cu oastea saspre Codrul Cozminului. şi apropiindu-s< a> de Codru, s-au audzit dînddin sineta raitarii lui Laschii pre tarani taind padurea si slobodzis< a> întarani sinetale sa-i împiiadece de acel lucru si spariindu-s< a> taranii autrecut Laschii. Iara Tomsa 12. 000 de oaste veniia sa apuce pre lesinetrecuti si trimisese înainte de trecatoare Tomsa sa-i poata gîmbaundeva pre lesi si podurile la trecatoare / < f. 265> le strîca. Gonitu-i-auTomsa pre lesi si pre Laschii pîn< a> mai sus de Sneatin. şi, neputîndu-le strîca nemica lesilor, s-au întorsu Tomsa si au aprinsu la întorsuSneatinul. şi asia s-au întorsu Laschii far< a> nice o dobînda. RAZBOIUL TOMşII VODA CU PATRU VODA SIN MIRCII VODA, DOMNUL MUNTENESCU. Pre aceli vremi, Patru voda, domnulmuntenescu, întalegînd de atîtea amestecaturi ce se facea în Moldova, socoti sa-s< i> ispitiasca norocul, mai mult decît era, sa apuce si TaraMoldovei sa fie domnu, uitîndu-s< a> la împarecherea ce era întrecalarasi si între pedestrasi. Alta socotiia si pintru supararea tarîi cefacus< a> Dispot voda, vadzind si neasadzata domniia Tomsii despreÎmparatie. Cu acea socotiala s-au s-au pornit Patru voda cu osti asupraTomsii. Ce prindzind de veste Tomsa s-au gatit de sirgu si au esitînaintea lui Patru voda la Milcov. şi acolo dîndu-s< i> razboiu, aupierdut Patru voda, domnul muntenescu razboul. / < f. 265 v. > Întalesesesultan Suleiman, împaratul turcescu, de atîtea amestecaturi ce se faceaîn tara, de care Ioan Jicmont, cneadzul de Ardial, au fost facut stire laÎmparatie. şi Împaratie< a> iaras< i>, de iznoav< a>, au dat domniia luiAlexandru voda Lapusnianul. Dupa izbînda lui ştefan voda asupra luiPatru voda, domnul muntenescu, s-au înturnat ştefan voda la Iasi si deacolo au gatit boiari sa triimit< a> la Poarta, cu alti oamini de tara, sa-iscoat< a> stiag de 
{ 236} domnie. Iata, îi sosira olacari cu veste dedomniia tarîi, cum iaste data lui Alexandru voda, carele acum sosise laBraila si de acolo sa gatiadza si cu turcii sa între în tara. Aceastaîntalegînd Tomsa voda s-au sfatuit cu boiarii sai, ce vor face ? şi aflarasfat ca sa trimit< a> la Alexandru voda oamini de tara, giurati, sa-i spuiecum tara toata nu-l va, nice îl iubescu. şi di acolo sa triaca acei trimisila Împaratie si, pîn< a> nu va veni raspunsu, sa nu lasa pre Alexandruvoda sa între în tara. Dupa ce au mersu solii Tomsii cu acestea laAlexandru voda si îi dzisara cum nu-l va tara si nu-l iubescu, sa fie dzisacestea Alexandru voda: "De nu ma va tara, eu îi voiu pre dînsii si denu ma iubescu, eu îi iubascu pre dînsii si tot voiu merge / < f. 266> oricu voe, ori far< a> voe". şi oprind la sine pre solii Tomsii, au rapedzitla tatari hochiumurile pre poronca Împaratiei. şi îndata au purces tatarîiîntru întampinarea lui Alexandru voda, acoperind tara cu multimea sa, pîna la Prut, pradînd si ardzind (bine au dzis unul: cînd nebunescudomnii sa stînge si piiare cel nevinovat norod); de alta parte Alexandruvoda cu turcii si cu oaste< a> ce au avut pre lînga sine. Vadzindu-saTomsa întru acestea griji si ca nu va putea sta împrotiva acei puteri, cusfetnicii sai, cu Motoc vornicul si cu Veverit< a> postelnicul si cuSpancioc spatariul au trecut în Tara Lesasca si s-au asadzat la Liov(vedzi aicea cum orbascu pedepsale pre om). Au nazuit acolo de undeli-au vinit perire. ştiindu-s< i> faptele cu Visnovetchii lucrat< e>, cumau cutedzad a merge în Tara Lesasca ? (Vedea-vei pre urma, Tomso, cusfetnicii tai, unde si la cine ai nazuit). Iara pre Dumitrasco Sirbul, prindzindu-l, l-au dat lui Patru voda, domnului muntenescu, pre careleîl însemnasa Tomsa la narea cea / < f. 266 v. > driapta, fiind cu prepusde domniia Tarîi Muntenesti, pre carele mai apoi l-au omorît Patruvoda, domnul muntenescu. Asedzindu-sa Tomsa voda în Tara Lesasca, împreuna cu boiarii ce s-au pomenit: Motoc vor< nicul>, Veverit< a>post< elnicul>, Spancioc spat< arul> (scrie Istvanfie) ca si Stroici aupribegit atunce, cu Tomsa, la Liov. Fiind craiu pre aceia vreme la lesi, Jicmont, era Tomsa voda la craiul în mare ura si prepusuri, cu boiariisai. Iara Alexandru voda viind cu a doa domnie în tara, scos-au ceausîmparatescu de au trimis si pîra la Jicmont, craiul lesascu, asupraTomsii voda si a boiarilor ce era cu dînsul, pintru viclesugul lor, 
{ 237}poftind Alexandru voda pri craiul sa-i dea pre viclenii sai, pre Tomsavoda si pri boiarii lui. (Dzice Titero ca mare vina afla întru cela carelesi adevarul îl liapada si slujbele le pune în viclenie). Vadzind craiul sisol trimis de la Împaratie prin mijlocul lui Alexandru voda, cu pîraasupra Tomsii si a boiarilor vicleni, si avînd craiul lesascu pace legatacu Turcul, alta, stiind si prinsoarea si moartea lui Visnovetchii si a luiPiasotchii, si, si pintru slutiia ce facus< e> Tomsa a multi si stînd si lesiitare / < f. 267> cu pîra asupra Tomsii au trimis craiul pre omul sau, anume Crasenschii, la Liov, de au tpiat capul Tomsii si lui Motocvor< nicul> si a lui Veverit< a> post< elnicul> si a lui Spanciocspat< arul> (Istvanfie scrie) si a lui Stroici, pre carii i-au îngropat afaradin tîrgu, la Mnastirea lui Sveatîi Onofreiu. (Iata-te, Tomso, si tuMotoace la ce-at< i> sosit. ) Iara pre Gheorghe Reveles, care era închisîn Cetatea Niamtului de Tomsa, au trimis Alexandru voda de l-auzugrumat acolo. Domnit-au ştefan voda Tomsa 5 saptamîni. LUCRURISTREINE. În anul de la Hristos 1564 au lovit tatarîi în Podoliia si înTara Rusasca, pradînd si pustiind multe tîrguri si sate. Închis-au tatarîila Meji Boji pre Siniavschii, voevoda Ruschii hatmanul si cu maregreu s-au / < f. 267 v. > aparat de tatari. Ca cazacii care era în Litva, avînd povoat< a> pre un Berula, au întrat de au pradat în Tara Moscului. Acesti cazaci, la un tîrgsor ce-i dzic Setna, au batut pe 300 de moscali, luîndu-le si cîteva pusci. / < f. 268> 7072, 1564. DOMN 28. DOMNIE30. ALEXANDRU VODA LAPUşNIANUL CU A DOA DOMNIE. CAP. < LOC GOL>. Asadzindu-sa Alexandru voda Lapusnianul cu a doadomnie la scaunul tarîi, trimis-au de s-au dus pre doamna-sa Roxandasi pre fiii sai din Tara Munteniasca. şi vadzindu-sa acum curatit detoata grija den afara, au pus gînd sa sa curatasca si de vrajmasii sai ceiden cas< a>, pre carii prepunea el ca pintru viclesugul lor l-au scos dendomnie. 
{ 238} CÎND AU OMORÎT ALEXANDRU VODA 47 DEBOIARI. Învatat-au într-o dzi Alexandru voda pre lefeciii sai streini, carii îi avea lînga sine si i-au supus în curtea domniasca în Iasi. şi auchemat pre obiceiu boiarii la curte, cari far< a> nice o grij< e> siprimejdie ca aceia era. şi daca au întrat în curte, iara slujitorii, dupaînvatatura ce-au avut, au închis portile si ca niste lupi într-o turma faranice un pastor au întrat / < f. 268 v. > în biiatii boiari de-i snopiia si-igiunghea. şi nu numai pri boiari, ce si pre slugi; pre nime nu alegea, cepre toti supt sabie i-au pus. Multi sariia pe ferestri si peste zid afar< a>, de-s< i> frîngea picioarele. Perit-au atunce numai boiari 47, far< a> altacurte, nebagat< i> în sama. şi asea, dupa obiceiul tiranilor, a sa bucurade varsare de sînge, i se parea lui Alexandru voda ca s-au izbîndit inimiisi domniei sale. Ce ia vedzi ce dzice Sfînta Scriptura, la Ioan, cap. 15: "În toate dzilele sale cel nedrept otrufeste si numarul anilor nestiut iastetiraniei lui. Sunetul de spaima de pururea întru urechile lui. şi cînd iasteliniste, el de pururea îs< i> presupune viclesug. Nu crede ca s-ar puteaîntoarce dintru întunerec în lumina. Pravind prin pregiur, în tot loculsabie. Cînd sa va clati sa cerce pîne, vede ca i s-au gatat lui, în mîna lui. Dzua întunerecului îl va spaima pre dînsul, lipsa si strîmtorile îl vorîncungiura pre dînsul". şi iaras< i> la Pilde, cap. 28, dzice de domnultiran: "Leu racnind si ursu flamîndzind, domnu rau asupra norodului". Ia aminte ce liac scrie Titero de tiran. Asa dzice: "Nice o tovarasie sanu ne fie noao cu tiranii. şi nu iaste împrotiva firii sa-l dezbraci predînsul < de> poti. şi înca pre tiran cu cinste iaste sa-l omori; caci acestfeliu veninos si rau trebue stîrpit de la / < f. 269> obstea oamenilor. Caprecum sa tae une închieturi a trupului, care, neavînd singe, saca si fiindsaci vatama si celora parti a trupului, sanatoas< a>. Asea si într-acel chipde oamini vrajmasiia si neîmblîndzirea de fiara de la obste, ca de laomenii trupului despartit trebue si departat". N-au ramas nime pre urmaacestii cumplite fapte a lui Alexandru voda sa-i arete slujba si credintaîn dragoste. Mare lucru si de folos iaste si temeiu domnilor cînd sa vasluji cineva din dragoste. Dar misel acela domnu caruia îislujascu defrica. Frica dragoste nu are. Unde iaste frica nu-i dragoste si unde nu-idragoste, acolo iaste ura, din care izvorascu multa rasipa domnilor. 
{ 239} PENTRU RASIPIREA CETATILOR DIN TARA. Alexandruvoda vrînd sa între în voia turcilor la luarea domniei al doile rînd, s-auadeverit înaintea împaratului ca va rasipi cetatile den tara, numai sa-idea domniia. Ca vadzind împaratul atîtea mestecaturi ce sa facea în tara, gîndi ca sa slabeasca /  < f. 269 v. > tara din temelie, sa nu sa afleaparaturi. şi au lasat cuvînt ca cine va rasipi cetatile Tarîi Moldoveiaceluia va da domniia. Deci Alexandru voda vrînd sa pliniasca poroncaîmparatului au împlut toate cetatile de lemne si li-au aprinsu, de au arsusi s-au rasipit. Numai Hotinul au ramas si l-au lasat ca sa fie de apararedespre lesi. Faptele domnilor ori lauda, ori ocara, le aduc si le rasuna lalume, de sint fapte bune, lauda, iara de sint rele, ocara. Nimene nu valauda acestea fapte a lui Alexandru voda, cu rasipa cetatilor; iara a-locarî pentru acestea stricaciuni ce au facut cetatilor, lumea nu sa vasatura di ocari. Spunere de aceasta, ca nine un bine tarîi cunoastim caau facut. Ca vasul cel fara de fund, macar cîta apa ai turna într-însul, nu-l mai poti împlea. Asia si Turcul: de ce-i dai mai mult, de ce-t< i>face mai mare nevoie. Ca el darul îl scrie obicina; mai apoi de n-ai vreasa-i dai, numai ce-t< i> cauta sa-i dai. În anul 7073 < = 1564>, sept< emvrie> 23, pre Theofan, ucenicul lui Macarie, / < f. 270> ce eradin tinereta episcop, l-au facut Alexandru voda mitropolit de Suceava. Iara în anul 7074 < = 1566> rîdicatu-s-au de la Tara Unguriasca unştefan, oarecine, facîndu-s< a> a fi vita de domnu. şi strîngînd pastoridin munti si alta adunatura au întrat în tara, smomind pri oamini ca sai sa închine si sa-l duca la domnie. Ce întalegînd Alexandru voda autrimis împtoriv< a> slujitorii sai, pre carele l-au tîmpinat den sus deCetatea Niamtului. şi dînd razboiu, l-au batut si oaminii lui i-au rasipit. Iar acel ştefan singur au scapat prin munti, pedestru. Iar pri o samadintr-acea adunatura vii i-au prinsu si i-au dus la Alexandru voda. LUCRURI STREINE. În anul 7075 < = 1567> sultan Suleiman, împaratul turcescu, mari gatire de osti au facut asupra nemtilor. De caregatire întaegînd Maximiliian, împaratul nemtascu, au strînsu / < f. 270v. > saim la orasul Avgusta 
{ 240} cu boiarimea si statul împaratiei. Iaraal doile< a> saim s-au strînsu la Pojun cu staturile unguresti si pentrulucrurile unguresti. şi la saimul de la Avgusta singur Maximiliianîmparatul au mersu. Iara la cel de la Pojun au trimis pe frate-sau Carol. şi acestea seimuri li-au strînsu pentru gatirea ostilor împrotiva lui sultanSuleiman. Priimit-au toti la seimul de la Avgusta sa faca osti. şi asia cumare sirguiala a nemtilor, a tuturor, au ales cu calarime, cu pedestrimesa faca 50. 000. Asijdirea si Tara Unguriasca s-au ales sa dea agiutoriusi cu bani si cu oamini. Iara sultan Suleiman fiind îndemnat si decneadzul Ardialului si de Aslan pasa de Buda, la începutul lui iunie aupurces cu osti den Tarigrad. şi sosind la Odriiu au pornit de la Odriiupre Bertas pasa cu 26. 000 de calarime si 2. 000 de eniceri sa lovascaînainte în Tara Unguriasca. Iara ardelenilor si tataralor li-au poroncit samarga sa bata Sacmarul si Tocaiul si singur sultan Suleiman sa margala Agriia sau la Sighidin. / < f. 271> Iara Bertas pasa, nezabavind vremeau sosit si au încungiurat cetatea Ghiula. şi batînd înca Bertas pasaGhiula, iata soseste si sultan Suleiman la Beligrad. şi acolo la Beligradi-au esit în tîmpinare si Ioan Jicmont, cneadzul de Ardial, cufrumoas< a> si împodobit curte. şi dupa adunare, daruit de sultanSuleiman s-au întorsu la oastea sa. Iara dupa ce sa porni sultanSuleiman sa bata Agriia, iar atunce pre Mehmet pasa la Bosna, lacetatea Clujul, lovindu-l ungurii din Sighidin, fara veste, l-au omorît. De a caruia moarte întalegînd sultan Suleiman si fiind acum mînios aulasat Agriia si s-au pornit cu tabara la Sighidin. Iara Bertas pasa au luatGhiula, închinîndu-i-sa, si au luat si cetatea Inaul, lasat de nemti. IaraMaximiliian împaratu, cu frate-sau Fedinand, în 15 a lui avgust, dupacalendariul lor, au purces din Beciu la ostile sale, care sta cu tabara laOvaren; care osti, cu calarime, cu pedestrime, era mai mult de 100. 000. şi clatindu-sa cu ostile sale au pus tabara la Iavrim. / < f. 271 v. > IaraIoan Jicmont, pre aceli vremi, cu tatarîi au încungiurat Tocaiul. şi aupradat tatarîi pre la Sares Patac, pre la Moncaci, luînd multe ii deoamini în robie. DE MOARTEA LUI SULEIMAN, ÎMPARATULTURCESCU. Iara sultan Suleiman care avea calarime 100. 000 far< a>eniceri, au 
{ 241} început a bate cetatea Sighidinul, care cetate o aparatare den lontru Nicolae Zrinu; ca de multe ori si din cetate esiia de faceaasupra turcilor navala. Iara acolo zabavindu-s< a> sultan Suleiman, aucadzut în boala cu vintre; de care boala în scurta vreme au murit acolola Sighidin, dupa ce au împaratit 47 ani. şi dupa moartea lui au statutîmparat fiiu-sau, sultan Selim. Tainuit-au cîtva vreme Mehmet pasaveziriul moartea lui sultan Suleimansi au început mai tare a batecetatea. şi a opta dzi dupa calendariul papistasilor s-au aprinsu peste totcetatea Sighidinului, de ardea. şi atuncea au dat navala turcii în cetate. Iara Nicolai Zrinu, vadzindu-s< a> în primejdie, au deschis poarta si aupus tunurile în poarta. şi acolo stînd barbateste cu ai sai au perit la 600de turci. şi acolo, la acea navala, ranindu-s< a> cu 2 rane Nicolai Zrinuau picat. Iara ciialalti au perit, împresurîndu-i multimea turcilor. Dupace au dobîndit turcii Sighidinul au slobodzit oastea în prada, pîn-laCaniza si peste apa ce-i dzic Arabon. Iar veziriul au purces la Tarigradde au dus oasali lui sultan Suleiman. / < f. 272> Ioan Jicmont, cneadzulde Ardial, întalegînd de moartea lui sultan Suleiman, au lasat Tocaiul. Asijdirea si Maximiliian, împaratul nemtascu, întalegînd de ostileturcesti ca s-au întorsu, mergînd pre la Comoran s-au întorsu la Beci. Pre acea vreme Jicont Avgust, craiul lesascu, strîngînd oaste aliasa, cala 100. 000 si mai bine, cu multe tunuri, au purces sub cetateaRadocoviciu, de 24 mile dupa Vilna, si di acolo era sa sa clatiascaasupra moscalilor. Ce sfîrsindu-s< i> zaharelele, s-au întorsu craiul laGrodna, în Litva. Orînduit-au craiul pre Ioan Hudchevici de au mersusa dobîndiasca cetatea ce se chema Ula. şi începus< a> Hudchevici abate Ula. Iara întalegînd moscalii, care era în cetatea Polotului, aupurces într-agiutor cetatii Ulii, unde batea Hudchevici. Ce lesii, neasteptînd razboiu cu cei den Polotcu, pierdzind cat< i>va acolo, uciside cetateni, s-au dus Hudchevici înapoi. Iara pre urma au arsu lesiicetatea Ula. Iara în anul de la Hristos 1568, la luna lui sept< emvrie>cazacii / < f. 272 v. > de la Vitegsca si de la Besrula, avînd povoat< a>pre Stanislav Pat, voevodul de Vitegsca, au arsu aceste tîrguri si satemoschicesti: Utsniatu, Vselis si Viela si li-au pustiit si pre urma auaprinsu cazacii 
{ 242} aciia pre cît< i>va dvorelnici si pre un paharnic alîmparatului moschicescu, anume Patru Holovici, om ales si stiut, si cumult plian s-au întorsu la Vetegsca. Iara pre urma moscalii, cu 6. 000 detatari nohai au venit la Vetegsca, cu 3 voevozi anume: şeremet, VasilieButurlin si Hrebor si cu osti moschicesti si au arsu satele prin pregiurulcetatii. Iara cetatii n-au putut strîca. Într-acest an Ioan Jicmont, cneadzul de Ardial, au fost tras pri cît< i>va domni unguresti de laMaximiliian, împaratul nemtascu, în partea sa. Ce oblicind pre urmaMaximiliian împaratul si strîngînd saim la Pojun, pre unii dintr-aceidomni i-au omorît, pre altii i-au ertat. De aicea ne întoarcem iaras< i>la rîndul istoriei noastre. / < f. 273> DE MOARTEA LUI ALEXANDRUVODA LAPUşNIANUL. Alexandru voda Lapusnianul, cadzind la boalagrea, din care pricepea ca nu va esi, ce ca-i va fi acea boala hotar vietiisale, chemat-au episcopii si boiarii tari si toata curtea de i-au învatat culimba de moarte, aratîndu-li mosnian si urmatoriu domniei tarîi, dupamoartea sa, pre fiiu-sau Bogdan voda, ca sa-l priimasca si sa-l pue preurma lui la domnie. Iara el, priimind calugarie, au rapousatu. ScrieUreche vor< nicul> si dupa dînsul Simion Dascalul precum sa fie fostmoartea lui Alexandru voda cu însalaciune. Ca în boala lui simtindu-s< a> slab, apropiiat de moarte, s-au adeverit calugariei de ar mai venila viata. şi au lasat cuvînt episcopilor si boiarilor, de-l vor videa ca iastespre moarte, sa-l calugariasca. Deci vadzindu-l ei lesinînd în boala simai mult mort decît viu, dupa cuvîntul lui l-au calugarit si i-au pusnume de calugarie Pahomie. Mai apoi, daca s-au trezit si s-au vadzutcalugar dzic sa fie dzis ca de sa va scula va popi si el pre unii  (cautaaicea / < f. 273 v. > ca vrea sa însale Alexandru voda si pre Dumnedzau). Mai apoi episcopii si boiarii, întalegînd acest cuvînt si mai cu dedinsuRoxandra, doamna-sa, temîndu-sa de un cuvînt ca acela, careli era dea-l si crede, stiind cîta groaza si moarti facusa mai nainte în boiarii sai, temîndu-s< a> doamna sa nu pata ia mai rau decît altii, l-au otravit si aumurit Alexandru voda si cu cinste l-au astrucat în Manastirea Slatina, ce iaste de dînsul zidita. Acest Alexandru voda dzic ca au fost scotîndochii oamenilor si pre multi i-au slutit în domnia sa. Domnit-auAlexandru voda ani < loc gol>. / < f. 274> 
{ 243} VALAHIA. 7076, 1568. DOMN 26. DOMNIE 29. ALEXANDRU VODA AL 2< LEA>, FIIULMIRCII VODA. Cap. < loc gol>. Venit-au Alexandru voda domnu de laPoarta cu stiag în luna lui mai în 7 dzile. şi sadzind în scaon au venittoti boiarii ce era pribegi si s-au închinat lui Alexandru voda. Deci dupace-au trecut 2 luni, iara Alexandru voda au taiat pre cît< i>va boiari, anume pre / < f. 274 v. > Radul logofatul ot Dragoesti si pre Mihnea dinBadeni si pre ficiorul lui Udriste vist< ierul> si pre Tudor din Bucov sipre Vladul Clapie i Patrasco i Calota i pi Stan, ficiorul Draguletului ipre Radu stol< nicul> ot Bodesti si pre Radul, ficiorul lui Socolvor< nicul> din Cornateni si pre altii, multi boiari, în luna luisept< emvrie> 1. Dupa aceasta facut-au Alexandru voda o manastire dingios de Bucuresti, unde iaste hramul Svînta Troita. Iara cînd au fost alpatrule< a> an a domniei lui, luînd frate-sau, Patru voda, domniia laMoldova au fostu poruncit la Dumbrava vornicul si la toata boiarimeaMoldovei ca sa vie înaintea lui Patru voda la Focseni. Atunce au esit siAlexandru voda cu toti boiarii si cu toata curtea înaintea fratîne-sau, luiPatru voda, la sat la Sapateni, în tinutul < loc gol>, de au facut ospat, deau ospatat pre frate-sau Patru voda si pre aga turcul, ce era cu dînsul. şiacolo astepta ca sa vie boiarii din Tara Moldovei si cu toata curtea sa saînchine lui Patru voda, dupa cum le poroncis< a> Patru voda. şi asea auvinit Dumbrava vornicul si cu oata curtea sa sa închine lui Patru voda. şi cînd s-au apropiiat Dumbrava vor< nicul> aproape de Patru voda els-au gatit de razboiu si au lovit far< a> veste pe Patru voda si pre frate-sau Alexandru voda si, biruindu-i, au gonit pe Patru voda pîna la Braila/ < f. 275> si au aprinsu moldovenii si Braila. Atunce au perit Albulcluceriul; iara Alexandru voda au fugit la oras la Floci, în tinutulIalom< itei>. şi asea, întorcîndu-s< a> moldovenii din Braila cu izbînda, s-au lovit cu sangiacul Dristoriului. şi biruind turcii pre moldoveni aufugit moldovenii la margine, la domnul lor Ioan voda, carele era hain. Atunce Ion voda, vadzind ca au gonit oamenii lui si pre Alexandru vodadin scaunul Bucurestii, au trimis el de au pus domnu pri un 
{ 244}Vintila voda si, cu singur banul si cu multi lotri, ca sa hie domnu înTara Romîniasca. şi au mersu Vintila cu singur banul si cu acei lutrenide au întrat în Bucuresti si au sadzut 4 dzile în scaon. Iara pre urma lorau trimis Alexandru voda boiarii lui, anumi Dragomir vor< nicul> siMircea comisul si Bratul pah< arnicul> si Ion pîrcalabul cu oaste, de aulovit pre acei lotri cu Vintila voda în cetatea Bucurestilor. şi acolo auperit acel Vintila si Banul si acei lotri. şi iara au venit Alexandru vodaîn scaun în Bucuresti. / < f. 275 v. > şi au adaos atunce Alexandru vodaîn tara un bir ce i-au dzis: bir de oae saca. şi au murit Alexandru vodaîn scaonul lui, iun< ie> 25, domnind ani 9. / < f. 276> MOLDAVIA. 7077, 1569. DOMN 29. DOMNIE 31. BOGDAN VODA AL 4< LEA>, FIIUL LUI ALEXANDRU VODA LAPUşNIANUL. Cap < loc gol>. Dupa moartea lui Alexandru voda Lapusnianul, fiind fiiu-sau Bogdanvoda de 15 ani, l-au radicat cu totii domnu tarîi. Iara lucrurile tarîi totcîrmuia muma-sa, doamna Roxanda, ca era o famee harnica siîntaliapta, cu dumnedzaire milostiva si la toate bunatatile plecata. şiasuprind-o boala, au mersu si ia pre urma mosilor sai. şi o au îngropat-oîn Manastirea Slatinii, lînga domnu-sau, Alexandru voda. CÎND AUPRIBEGIT BOGDAN VODA VRAJMAşII LUI LA ÎMPARATIIE, DEL-AU MAZILIT. Daca au murit doamna Roxanda, muma lui Bogdanvoda, singur ramîind Bogdan voda la domnie, cumu-s era blînd sicucernic, asia tuturor arata dreptate, de sa videa ca nemica / < f. 276 v. >nu s-au aratat de obiceiul tatîne-sau. De carte nu era prost, la calariesprinten, cu sulita la halca nu era lesne altul protivnic lui. A sageta dinarcu tare, nu putea fi mai bine. Numai ce era mai de triaba domnieilipsiia: ca nu cerca batrînii la sfat. Caci sfatul copt de batrîni, coapte sisanatoas< a> lucruri adaog domnilor; iara sfatul crud, de cei tineri, crudesi neamistuitoare lucruri fac domnilor. Asea Bogdan voda, de la ceitineri din cas< a> lua 
{ 245} învataturi. Iubiia sa audza glume simascariciuni si giocuri copilaresti. Mai apoi au lipit de sine lesi, de-i erade sfat si de a bate la halca cu sulita, rasipind cu dînsii averea ceadomniasca. şi asia, den dzi în dzi deprindzind, napusti trebile tarîi; capre cît îl iubiia întîi, pre atîta îl urîra mai apoi. Acestea de la o vremelucruri cu hula, tragîndu-sa la urechile vrajmasilor la Împaratie, nu cumera, ce mai presus le adaogea. şi întrînd acestea la urechile sfetnicilorîmparatesti, aflînd vreme si ei sa-s< i> împle pungile, dat-au stireîmparatului. De care lucru mai cu dedinsu daca au întales împaratulaceste cuvinte au socotit sa maziliasca pre Bogdan voda si sa trimit< a>la Rodos / < f. 277> sa aduca pre Ion voda. Scriu cronicarii lesastiprecum Bogdan voda, dupa ce oblici de maziliia sa despre Împaratie sicum singur sultan Selim, împaratul turcescu, s-au scîrbit de dînsul, aufugit Bogdan voda în Tara Lesasca la Jicmont Avgust, craiul lesascu. Adeveritu-s-au craiul lesascu ca-l va agiutori pre Bogdan voda, devreme ce au nazuit la mila si la apararea lui, caci si Bogdan voda s-aufost adeverit lui Jicmont, craiul lesascu ca-i va da 24. 000 de oamini deoaste cînd ar pofti craiul. Trimis-au craiul lesascu Jicmont Avgust solla sultan< ul> Selim, împaratul turcescu, la Tarigrad anume pre AndreiTarnovschii, poftind craiul pre împaratul Selim ca sa-l priimasca preBogdan voda supt mila împaratiasca si sa-l faca iar domnu TarîiMoldovei. Dupa ce au mersu Tarnovschii la Tarigrad, au mersu întîi laveziriul si pre urma si la împaratul; si cu dragoste l-au priimit. IaraBogdan voda, neasteptînd raspunsul lui Tarnovschie, au întrat în tarafara stirea craiului cu 2. 000 de lesi / < f. 277 v. > de la cumnatii sai lesi. Scrie cronica lasasca ca o sor< a> a lui Bogdan voda au fost maritata înTara Lesasca dua Caspru Punevschii, iara a doa sor< a> a lui Bogdanvoda au fost logodita dupa Crestov Zborovschii. Ce pre urma viindCrestov Zborovschii la Bogdan voda sa-i dea pre soru-sa, cum s-autocmit, n-au vrut Bogdan voda sa-i dea pre soru-sa si înca si cu cuvinteproaste au urnit pre Zborovschii. Cu acestea vatamîndu-s< a> liavul ausi pus gînd liavul cum s-ar întoarce despre Bogdan voda amagitura siocara ce i-au facut. Asea fiind Bogdan voda în Tara Lesasca sitîmplîndu-s< a> singur al treile mergînd într-o sanie ca sa sa logodiascacu fata lui Ioan Tarlo, l-au tîmpinat o sluga a lui Zborovschii pri Bogdanvoda si înturnîndu-sa de sirgu sluga lui Zborovschii de au spus stapînu-sau, încalecat-au 
{ 246} îndata Zborovschii cu gloata sa si au prinsu preBogdan voda si nevrînd sa-l sloboadza au cautat lui Bogdan voda de audat lui Zborovschii 6. 000 galbini de aur. Iara pintru ramasita ce mairamasese Bogdan voda, lui Zborovschii s-au apucat chizes Panevschieliavul, pintru Bogdan voda. şi asia au slobodzit Zborovschii pre Bogdanvoda. Iara Bogdan voda, dupa ce au întrat în tara cu aceli 2. 000 de liasi, / < f. 278> multa paguba au facut tarîi. Oblicis< a> Bogdan voda ca l-aumazilit. Ca sultan Selim împaratul, macar ca pre pofta craiului lesascudodata contenisa cu maziliia lui Bogdan voda, iara dupa ce au întales delucrurile lui Bogdan voda, cum au întrat cu lesi în tara de au strîcat tara, îndata au trimis Împaratiia de au adus pre Ion voda de la Rodos si i-audat domniia tarîi. Iara Bogdan voda au fugit în Tara Lesasca si de acolola Moscu, unde mai pre urma acolo i s-au tîmplat si sfîrsitul lui, precumsa va arata mai gios. Domnit-au Bogdan voda ani 1, luni < loc gol>. / < f. 278 v. > LUCRURI STREINE. În anul de la Hristos 1570 AvgustJicmont, craiul lesascu, au împacat pre nepotu-sau Ioan Jicmont, cneadzul Ardialului, cu Maximiliian împaratul nemtascu. Iara într-acestas an sultan Selim, împaratul turcescu, au trimis sol la craiullesascu pre Ibraim Stras, liah turcit, din Herbul Ozdrovoz, poftind precraiul lesascu prin Ibraim solul, avînd neprietenie sultan Selimîmparatul cu Ivan, împaratul Moscului, ca sa sloboadza craiul lesascu30. 000 di oaste turceasca sa triaca prin Tara Lesasca la Moscu. Ceaceasta nice cum n-au priimit craiul. şi cu acestea au trimis si craiullesascu sol la sultan Selim împaratul pri Andrei Tarnovschie, care, purcedzind din Liublin, au trecut pre la Suceav< a> si pre la Lapusna aumersu la Chiliia si de la Chiliia au luat Dunarea în sus. şi trecîndDunarea la Tungea au mersu la Tarigrad. Soliia de la craiul lesascu aufost aceasta, sa întoarca sultan Selim ostile sale, care li-au fost pornit cu3 dzile mai nainte. Deci au sosit Tarnovschie solul, dzicînd ca sa margaostile din / < f. 279> Tarigrad pre aiurea, ca prin Tara Lesasca si prehotarale Craiei Lesasti nu le va lasa craiul lesascu. Pornit-au sultanSelim împaratul ostile asupra Astrahanului pre alta cale, iara nu preunde poftiia el. Asia era de puternici pre aceli vremi craii lesasti. Aiceaam socotit sa scriem si calea ostilor turcesti si isprava ce au ispravit laAstrahan. 
{ 247} DE TARA şI STAPÎNIREA ASTRAHANULUI, PRECE VREME AU CADZUT SUPT STAPÎNIREA MOSCULUI. Sascriem aicea. Cap. < loc gol>. Haniia sau Craiia Astrahanului stadiasupra Marii Caspiei, dupa oardele Nohailor si dupa tatarîi de pesteVolga. şi acestiia tot supt Moscu sint si multe orasa bogate siîndestulate are, între care iaste orasul Astrahanului, cea mai bogatascala pre Marea Caspiei. / < f. 279 v. > şi de pre numele acestui oras, aAstrahanului toata acea craie sa porecleste. Diasupra tarmurilui apeiVolgai, de alta parte, unde apa Volga cadzind în Marea Caspiei saîntoarce în 70 si mai bine de boazuri [si] acolo face ostroave asea dedese, cît de departe pravind sa pare a fi ca o mare aceli boazuri. Aceastahanie sau craie era înainte vreme sloboda si avea stapînii sai de mosie. Iara la anul de la Hristos 1554 i-au supus Ivan Vasilievici, împaratulMoscului. Iara în anul < loc gol> sultanul Selim, împaratul turcescu, fiind aprinsu de mînie si de zavistie pentru sa-s< i> înmultasca si sa-s< i>latasca împaratiia sa, îndata la 10 dzile a lui mart< ie> au pornit dinTarigrad pre uscat si pre mare multe osti turcesti: 25. 000 calarime si30. 000 de eniceri pre uscat si pre mare 150 de galioane si oardeletatarasti asa a Crîmului, cum a Bugeagului 80. 000. Care ostidinporonca împaratiasca trecînd îndelungate si multe primejdioas< a> tinisi iazere, au sosit la cetatea Azacului, fiind pre aceia vreme Azaculturcescu, care sta în gura apei Donului, care apa cade în iazerulMeotidului. şi pîn-a sosi la Azac mai sfîrsis< a> / < f. 280> hrana sizahareaoa, care au fost adus pre calarime si pre catîri si pre cai, gatitapentru Astrahan. şi acolo la Azac, s-au adunat cu ostile turcesti si celitatarasti, odihnind 10 dzile pre loc, pîna s-au grijit de alte zaharele ce-auputut. Pre ostile turcesti sarascher mai mare era Bechter beiu de laChefe si 6 6 singegasi. Iara pre eniceri era Veli aga, capitan pasa. Tunuri putine era în ostili de pre uscat, pintru cale departe siprimejdioas< a>: 2 baliemezuri si 3 mai mici, supt baliemezu cîte 12parechi de calarime tragea. Iara în ostile tatarasti era 12 tunuri maisprintene, pe cîmpu, care le tragea iara camile. Iara pre ostile tatarastiera mai mare Suletiu beiu si Mustafa. Aceasta oaste toata mergea precîmpi pustii, peste oardele tatarasti Nohai si peste cerchezi si pesti hîrti. Sosit-au supt cetatea Astrahanului iulie 25. Iara oastea de pre mare, careau fost-o 
{ 248} pornit sultan Selim împaratul, / < f. 280 v. > la Astrahan, 150 de galioane, în care era 5. 000 de eniceri cu sineta si 3. 000 debosneni carii tragea la vase, pre care era cap Meserli capitan pasa, omales. şi cu dînsii multe zahariale, care mergea dupa osti, care sosind lamuntele ce-i dzic Perevloca avea maestrii multe într-aceli vase sa sapeacel munte Perevloca, care munte sta între apa Donului si între apaVolgai. Acest munte pentru aceia sa chiama moschiceste Perevloca, caci acolo cazacii moschicesti le cauta vasele sale si luntrile a le tragepeste acel munte de la apa Volgai pîn-la Don si au obiceiu si deprinderecu acel feliu de luntrisoare a sale a îmbla; întra de la Azac, pîn-eraAzacul turcescu, în gios pe apa Volgai. şi acest munte între aceste apeiaste 3 mile p< o>l numai înaltul si în gios iara atîta. Numar< a> a fi ditot acel munte mare ca 6 mile. Supt acel munte daca au sosit ostileturcesti, esind la margine, au aflat butuci, pre care era sa-s< i> puevasale, sa triaca acel munte. Unde iata acolo 15. 000 de moscali, avîndpovatuitor si hatman pre Srebnic, i-au lovit moscali, avînd povatuitor sihatman pre Strebnic, i-au lovit acolo far< a> veste , unde 6. 000 deeniceri au omorît. Altii din turci abiia au scapat la vasale de pre apa, unde de iznoav< a> asia i-au lovit moscalii, cît / < f. 281> din 8. 000, abiia au scapat 3. 000 de turci. Ce vrea turcii sa tae muntele si sa abataapa Volgai în apa Donului; iara dupa acea perire a lor li-au cautat a saîntoarce înapoi cu acea armata a lor. şi întorcîndu-sa înapoi turcii, iaracîteva mii de cazaci, în luntrisoare mici, mergea dupa dînsii, dîndu-leades spaima si groaza, le facea mare scadere. Ca uneori trecea înaintecazacii, acelor galioane turcesti, noaptea ni din dos, ni din fata, esinddin stuhuri. Mai pre urma i-au lovit cazacii, aproape fiind de Azac de2 mile si acolo cît< i>va turci au omorît si pre altii au ranit, cît abiia curamasit< e> au scapat la cetate lla Azac. şi sosind supt cetate, de sirguau desertat turcii din vase tunurile si alta gebhana: pravul, gloantale. şiacestea toate, sept< emvrie> 20, aprinzindu-s< a> o cas< a> în cetate s-auaprinsu cu mare scadere a celor den lontru, asea în oamini, cum într-altelucruri a lor. Asea s-au prapadit de tot acea oaste turceasca care mergeape apa la Astrahan si ce au ramas îmblînd prin unghiuri, si încoace siîncolo, nice un galion deplin la împaratul / < f. 281 v. > Selim nu s-auîntorsu. Iara cazacii aceia, întorcîndu-s< a>, slobodziia peste tot loculpojar de ardea iarba, 
{ 249} pentru sa nu sa întoarca oastea cea turceascasi tatarasca de la Astrahan pri acolo si pintru sa nu marga turcilor hranade la Azac, nice de aiurea. Care oaste neputîndu-s< a> apropiia decetate, pentru apa Volgai care cura supt aceia cetate si o încungiura sifiind Astrahanul bine grijit, cu arme si cu oamini, zabavind ostileturcesti o saptamîna de dzile, nemica nu începea. şi asia, cînd sasocotira turcii a fi negîndind nice de o parte, iata, în 2 dzile a luisept< emvrie> cîteva mii de moscali noaptea, cu luntri, cu saici, cuplute, cu Sreberni hat< manul> moschicescu, mai nainte de zori de dzua, au lovit pre turci si pre tatari, în care facînd mare scadere au întratmoscalii vitejeste în cetatea Astrahanului. şi oblicind turcii de oastealor cea de pre apa ce le veniia întru agiutor cum au patit, si acmu sihrana le lipsiia, începusa foarte a sa îngrija în de sine. şi deodata / < f. 282> au lasat cetatea, vrînd sa sa întoarne înapoi. Ce cu sfatul tataralora doa dzi au încungiurat cetatea si începura a faci o cetatue, acolo undeau fostu Astrahanul cel vechiu, 2 mile în sus pe apa de la Astrahanulcest de acum. şi îndata s-au pornit cîteva mii de tatari la Moscu pintruhrana; ce nice unul de aciia nu s-au mai întorsu, ca i-au lovit moscalii, si nice un tatar viu n-au scapat. şi asia, mai zabavind 11 dzile ostileturcesti, neavînd nice zaharia, li-au cautat a aprinde cetatea ce o facusasi cu mare jeale si ocara a sa s-au întorsu. Aprins-au un sat lînga cetatesi sept< emvrie> în 12 au purces de la Astrahan ostile turcesti. Iarapurcesul ostilor turcesti de la Astrahan într-acesta chip s-au tîmplat: dezdiminiat< a>, dupa obiceaiul lor au dat stire de purces din trîmbit< e> dela corturile sarascheriului pe osti, din care glas si stire din trîmbit< e>îndat< a> s-au pornit camilele si carale. şi peste putina vremi al doiledzisar< a> în trîmbit< e>, în surle turcesti, în dobe si / < f. 282 v. > asa sapornira si ostile cu aceasta orînduiala: esiia întîi spahii, în cîtevapolcuri; dupa dînsii, veniia tunurile si gebhaniaoa, adeca glonturile sipravul care tragea camilele; si alaturea si toate partile mergea camile sicatîri si alti cai în povod, pre carii purta zaharia. Apoi enicerii, uniicalari, altii pedestri, cu sineta. Dupa eniceri veniia solacii, cu arce, cariipoarta lice sau cauce, în giumatate cusute cu sirma, iara în giumatate depîsla albe. Dupa solaci deci cît< i>va cai în povod, foarte frumosi asaracheriului ostilor, cu podoabe frumoasa. Dupa povodnici veniiasingegasii; pre urma lor veniia sarascheriul singur, dupa care un prapormare de coade di cal, albe, iscusit tocmit. Pre urma lui veniia trei 
{ 250}stiaguri mari de tafta rosie; putea fi într-un stiag 100 de coti. şi acelitrei stiaguri era învalite împregiur lemnu, sau coada stiagurilor, ca nule dezvalescu de tot, far< a> numai cît iaste la batae cu nepriiatenul. Preaceli lemne a stiagurilor, în loc de boldu iaste facuta inima mare de aur. Diasupra / < f. 283> acelor inimi spîndzura cît< i>va canafi, sau sacsoride lastra, pre carele sint scrisa slovele lui Mehmet. şi pre vremearazboiului cu nepriiatinul, atunce dezvalescu aceli stiaguri, pintru cavadzind toti legea scrisa pre aceli stiaguri sa nu jeluiasca viata pintrulegea lui Mehmet. Aceli lemne de stiaguri le poarta ceausii sardariuluisau sarascheriului pre osti. Dupa aceli stiaguri veniia tabulhanaoa, surle, trîmbiti. Dupa tabulhana veniia 8 stiaguri, fiestecare într-alt fel defloarea sa. Dupa stiaguri, un polcu mare de spahii, iara de pe laturimergea ceausii, de nu lasa sa sa apropie de acel beglerbeiu ce era maimare pri ostile turcesti. Iara pe de laturi mergea alte polcuri, uniiînainte, altii denapoi, altii mai pe de laturi, cine unde putea. Iara laconac, acei singegasi si spahii petrec pe saraschiariul pîna la cortul luisi stînd în rînd i sa închina. Iara sara, dupa apusul soarelui, într-amurgu, striga toti: hala, hala, hu, adeca Dumnedzau miluia. te-ne pre noi. Dupaacia strigare asea era de tacere, cît cini nu veniia / < f. 283 v. > aproape, nu sa audziia nemica si de avia a grai unul catra altul ceva, soptiia. Iaratatarîi, asea mergea pre urma ostii turcesti: Mehmet Gherii, ficiorul celmai mare a hanului cu 10. 000 de tatari alesi. Iara tata-sau Cazi Chiriihanul era în oaste cu giumatate de mila înaintea ostilor. Iara Adel Chiriiultan, cu 30. 000 de nohai, den a stînga mergea. Domnul Azacului, cuficiorul sau, Geaclîi, mergea din driapta cu îteva mii de tatari. Iata eraSulhot mai mari pri ostile tatarasti. Hanul singur mergea înaintea ostilorturcesti de giumatate de mila. Cînd era sa sa clatiasca, foarte dediminiat< a> batia în dobe, de sa clatiia ostile celi din frunte. Pre urma, dupa un cias, dzicia în trîmbit< e> ca în buciume, moschiceste, ca cînducid cînii. şi asia de sirgu încaleca toti pre cai cu stiaguri, carii era 4. Avea si un stiag negru si ros, în chipul celor turcesti, cu inima de aur sislove scris< a> legea lui Mehmet. şi dupa ce radica stiagul, îndataîncaleca hanul cu ficiorii sai, înaintea polcului lui, dupa 4 stiaguri: detafta rosie cu galbîna, / < f. 284> a doa alba amestecata cu rosie, a triiade tafta alba, în care era marginile verdzi si în vîrvu cu 
{ 251} coada decal niagra, al patrule stiag tot de tafta rosie, cu boldu de aur diasupra, cu slove de aur, arapesti. şi asia, din 21 pîn-în 23 de dzile a luisept< emvrie> trei conace n-au avut apa ostile turcesti nice tatarasti, pîn-a patra dzi au sosit la un iazer, dupa apusul soarelui, în care iazer eraapa putin can sarata, undi di o parte de ezer s-au pus oastea turceasca, de alta parte oastea tatarasca, asia cît mai toata acea apa din iazer aubaut-o. De acolo, purcedzind a doa dzi, n-au aflat apa; iara al doileconac au nemerit la apa buna, între 2 iazere, sa chiam< a> Burna siChescenia. Di acolo sa încep cîmpii far< a> ape, peste care cîmpi li-aucautat a merge; ca pe aiurea moscalii au fost arsu cîmpii. Iara CaziMîrzea, povoata cea mai mare a oardelor Nohailor, s-au fostu vorbit cuhanul Crîmului, de au povatuit pre turci pintr-acei cîmpi, pintru sa le iaagonisita. Ca sa apucas< a> ca-i vor duce pre turci prin locuri bune si cuape si / < f. 284 v. > cu fiiara de agiunsu de hrana, dzicînd ca numai 4dzile sintu de acolo pîn-la Azac. Ce acesta era viclesugul tataralorasupra turcilor. şi asia < la> o sama de turci li-au murit caii, unora li-austatut caii; ca mergînd pre acolo, uneori cîte 5 dzile nu afla apa si putiniau esit din turci de acolo. Ca pre unii tatarîi îi omorîia, altii de foame side sete periia. Caii turcilor care sta îi lua tatarîi nohai si-i mînca. şiturcii nu cutedza sa-s< i> sloboadza caii noaptea la patune cu roao, ca-ifura tatarîi i-i departa în locuri pustii; ce le cauta a-i tinia la corturi, lînga sine, grijindu-le de cu dzua iarba. şi mai mult sa fece turcilor amergi pintr-acei cîmpi ce le dzic Cîmpii Magearilor (ca de acolo au esitungurii), caci stiia ca pri acolo iaste multime de sarpi si de alte jivine. Ce tatarîi îi stiia amagi pre turci, dzicînd ca-i vreme de iarna si toatejivinele au întrat în pamînt. şi asia amagindu-sa turcii, dupa ce au sositacolo au aflat multe jivine cumplite: sarpi asia de grosi ca piciorulomului si lungi foarte. Acolo pri multe locuri s-au tîmplat si ales prelînga mlastine, de era / < f. 285> locul plin de piei de sarpi; asia eracîmpul albu de aceli piei, cît sa parea ca sint acoperit< i> cîmpii cupîndza alba. şi sarpi multi era într-amîndoao ostile. Spun ca peste aceicîmpi nu pot îmbla vara nice cu cîteva sute de cai, de multimea serpilor. Macar ca tararîi Nohai cînd îmbla pre acei cîmpi, pintru vînatul, atunceasia fac: slobod pojar înaintea sa, de ardu iarba si asia le cauta acelorjivine a întra în gauri; iara care nu întra în pamînt, arde. 
{ 252} Mergînddar ostile turcesti peste acei cîmpi, nu avia apa cîteva dzile. Au mas prelînga niste movili far-apa, unde si astadzi stau zidiuri de caramidzifacute; sa cunoaste ca au fost oarecînd niscai beserici. Fiera multe si demulte feliuri si mai multi cerbi, de carii scriu multi ca manînca sarpi, decarii sa afla multi. şi asia, de iznoav< a> fiind far-apa cîteva dzile, ausosit la un pîrîu sac (au cu putin-apa). Ce pîn-a sa strînge oastea toatasa sfîrsisa acia apa, ca au fost-o baut altii. / < f. 285 v. > La acel pîrîunavalind turcii, multi s-au ucis în de sine. Di acolo s-au pornit noapteapre racoare, neavînd apa 2 dzile. A triia dzi au sosit la o tina, în care eraapa foarte amara si sarata. Ce de mare sete au cautat si oamenilor sicailor a o bea. Acolo li-au venit veste ca au perit ca la 500 de turci, oameni alesi, pre carii i-au fost amagit un tatar dzicînd ca stie cîtevafîntîni în cîmpi, numai sa dea un dar bun. şi pre urma, luînd tatarulmulti bani de la dînsii, i-au dus în cîmpi, unde, neaflînd apa, au fugittatarul. şi asia, toti ratacind, au perit; numai 4 dintru dînsii s-au întorsu, carii avea si camile cu sine. Aciia au nemerit în oaste si au spus deperirea lor. Iara a doua dzi au nemerit la un iazer curator, caruia îi dziclesii Przevodnita, adeca trecatoari, în care iazer fiind apa buna auodihnit acolo caii o dzi. A doa dzi, sculîndu-s< a> de dimineat< a>, toatadzua mergînd far-apa pîn-în sar< a>, era apa în toata oastea tatarasc< a>. Turcii / < f. 286> sapasa puturi si aflara putinia apa de ploae, careploas< a> într-acea dzi. Într-acea dzi pre ginirile saraschiarului îljîcuis< a> tatarîi. Ca avînd cu sine 40 de turci calari, s-au fost pornit samarga înainte la Azac, pintru odihna sa si pintru sa-s< i> cumperi bucatede hrana oameni sai. Tatarîi tinia calea de jafuia si pre cei ce mergeaînainte si pre cei ce ramînea de oaste. Ce acum vrea turcii mult sa maimoara de foame, decît sa încapa în primejdie; cu lipsa de mîncare si debautura mai toti turcii ca au perit. Iara caii tataralor înca hamnisise, pîn-iata în de sara sosir< a> la iazerul care sa chiama Gigherlic. şi acolo s-au agiutorat putinel si li-au cautat a sa odihni acolo si ei si caii 2 zile. Acolo un titnariu de posmagi cîte 84 galbini de aur cumpara turcii; 10graunta de madzire la un aspru; chila de fain< a> 20 de galbini de aur sichila aceia ca o giumatate de merta era. şi pi urma si mai scumpucumpara titnariul de pîine / < f. 286 v. > coapta. Iara pre ruma si aciia cevindea, lacomindu-s< a> la bani, la amar au sosit, ca li-au fost spuindtatarîi cum de la acel mas, de la 
{ 253} acel iazer, 3 conace sintu pîn-laAzac. Ce i-au amagit, ca de acolo abiia ua mersu în 7 dzile pîn-la Azac. Întru aceia dzi, în urma, cîteva dzaci de cara turcesti si camile si catîrimulti, care n-au putut sosi la acea apa la iazer, cînd se odihniia altii, celi-au jacuit toate tatarîi; si ce au fost în car< a> au luat tot si pe slugileturcilor i-au omorît. La acel iazer Gigherlic au ospatat hanul pre turci, împartind tuturor cîte o bucata de pîne, dzicîndu-le ca toata hrana cîtaare o împarte cu dînsii. Aceasta o au facut acoperind viclesugul sau, hanul. De la acesta iazer a doa dzi au sosit la iazerul curator, care sachiam< a> Sasselegi Gherlig; si pîn-acolo iaste hotarul CîmpilorMagiresti. Într-acel cîmpu pîn-astadzi sa vad zidiuri multe si sa vad / < f. 287> pre acei cîmpi multe turnuri de piatra, unde era mai naintebiserici. şi asia sa vad, ca cînd chip di oamenii cei vechi mormînturilede piiatra le facea; iara acum au criscut pre aceli pietri muschiu. Tatarîicei batrîni spunia ca au audzit de batrînii lor cum au fost lacuit pre acelilocuri crestinii. Ce n-au stiut ce niam ar fi fost: sarmati, sau petihoti, saugreci, caci aciia tin lege greceasca. 2 saptamîni deplin au calatorit pintr-acei cîmpi. Iara esind dintr-acei cîmpi, la 9 dzile a lui oc< tomvrie> auavut conacul de mas far-apa. Iara a doa dzi au poposit la apa mica ce-idzic Cughelnicu. Ce pîna a sosi acolo, turcilor giumatate de cai murisasi unii au lesinat pre cale de sete; asijdirea si cît< i>va turci au murit. Iara multi bolnavi de sete si de foame ruga pre altii sa-i omoara, sa nurabde sete si foame. Întru aceia dzi acela vînt sa scornis, cît oborîiaoamenii pedestri si caii hamnisiti, cît nu putea de vînt sa sa clatiascanice cum. şi întru aceia dzi au omorît multi / < f. 287 v. > oamini si caicadzuti. Dupa vînt s-au slobodzit ploae rece 3 dzile, ploînd neparasit. şi aceasta ploae au strîcat oastea turceasca ce mai ramasese. Ca s-auîmplut de apa cealmalele si hainele, de nu putea sa sa clatiasca degreimea lor. şi sa facusa tina mare si lunecus; si pre aceasta apa, Gheorghelnicu, au mersu 3 dzile, pîn< a> la Azac, ca cade în apaDonului. Sosind la Azac au aflat la 200 de oamini, ramasit< a> pre cale. (Acolo, între Donu si între Gheorghelnic, tatarîi Nohai erniadza, iaravara mergu în cîmpii cei mari cu dobitoacele sale si acolo sint mlastine, de sapa puturi dobitoacilor sali). Supt Azac au sosit noaptea, oc< tomvrie> 14 si s-au pus cu tabara pri apa Donului, ca acolo era ocetatue mica, care s-au aprinsu si au 
{ 254} fost arsu de prav de pusca. şi acolo, la acea cetatue, îs< i> strîngea hrana, pîn< a> s-au strînsu turciice au fost ramas pi cale, pre carii îi aducea tatarîi pre caii lor, aratîndmila cu dînsii. Însa aciia avea cîte putini bani si îs< i> namiia caii latatari, carii dupa ce sosiia la conac, la Azac, le herbea pasat si le da siposmagi. şi de mare flamîndziciune nu putea / < f. 288> sa mînînce, cali sa îmfla capetele si pîntecele; si întru aceia noapte au murit dintreaciia si tot dintr-acea noapte, tîmplîndu-s< a> ger mare, multi din ceislabi au perit. A doa dzi, cumparîndu-s< i> hrana si întrînd în cîtevacorabii împaratesti s-au slobodzit pre Marea Niagra, spre Chefe. Ce atriia dzi s-au scornit aceia furtuna pre mare si s-au sfarîmat vasaleacelea si s-au înecat toti. Iara oastea tatarasca au trecut peste Don si cu< pasa> de Silistra carii mai avea putini oamini cu sine. Iara singurbeglerbeiu cu 5 sangeacgii au ramas supt cetatea Azacului cu ramasitaoaminilor sai, ca la 1000 poate sa fie fost, si acolo astepta poroncaîmparatiasca. Ca avea grij< e> sa nu-l omoara împaratul pintru caci s-arfi lasat amagit de tatari, de au pierdut atîta oaste. Mare scadere de ostiau avut turcii, ca 200. 000 si mai bini de oamini, cu calari, cu pedestrisi 150 de vase s-au pierdut si abiia 2. 000 di oameni de s-au întorsuînapoi / < f. 288 v. > la Tarigrad. Iara din tatari putini au perit, fiind maideprinsi cu lipsa si avînd cîteva iape cu dînsii, traia cu laptele lor, far-aciia tatari ce au trecut peste Volga, pintru hrana, în Tara Moscului, dincarii nice unul nu s-au întorsu înapoi, nice au mai putut sti de dînsiitatarîi ce s-au mai facut. Iara la anul de la Hristos 1570 p< o>l au întrattatarîiCrîmului în Tara Moscului si în dzua de Ispas au aprinsu tîrgulMoscul si o cetatedin gios, de au arsu pîn-în temelie, unde multi oaminiau perit de foc. Numai cetatea ce-i dzic Chitai gorod au haladuit, ca oau aparat-o moscalii. şi cu mare plian s-au întorsu tatarîi, far-de nice ododeiala. De aicea ne întoarcim iar la rîndul istoriei noastre, de unde amlasat. / < f. 289> 7078 p< o>l. DOMN 30. DOMNIE 32. ION VODA 1CE-I DZIC ARMEANUL. Cap. < loc gol>. Acest Ion voda a cui ficiorar fi, la istoriile lesasti nu s< a> afla; cum dzic unii sa fie fost ficior unuiştefan voda, însa nu cu 
{ 255} cununie. Altii dzic sa fie fost de laMazoviia, din Tara Lesasca, sa fie slujit acest Ion voda la Ferliiu, voevodul Cracaului. Acestu Ion Voda sa fie mersu la Tarigrad laîmparatie; iara cu ce triaba si pintru ce ar fi mersu la Tarigrad, nicecronicarii lesasti nu însamniadza. Iara letopisatul lui Ureche vor< nicul>dzice sa fie fost ficior de arman; din ce ar fi fost stiut, aceasta nu scrie. Poate fi din poveste au întales. Întru aceia vreme sultan Selimîmparatul, ficiorul lui Suleiman, împaratul turcescu, întalegînd deamestecaturile lui Bogdan voda, cum s-au dzis mai sus / < f. 289 v. > cas-au fost împrietenit cu lesii, de-s< i> maritas< a> si surorile dup< a> lesisi singur încapusese gînd sa-s< i>ia doamna din Tara Lesasca si ca avialesi sfetnici pre lînga sine, pre carii mai mult îi asculta, decît pre boiariitarîi, socotind împaratul sa nu cumva < sa> faca Bogdan voda asazamîntcu craiul lesascu, sa dezbata tara de supt ascultarea Împaratiei Turcestisi sa o lipasca catre Craiia Lesasca, au mazilit pri Bogdan voda si au datdomniia lui Ion voda, fiind pre aceli vremi acest Ion voda la Rodos, pesemne mai nainte surgun facut. Carele daca au luat Ion voda stiag dedomnie au purces cu cîtava oaste turceasca (cum scrie Gvagnin), ca la20. 000, esind în tîmpinarea lui Ion voda o sama de boiari de tara mai defrunte, anume Gavril logofat< ul> si Dinga hat< manul>. Iara Bogdanvoda, daca au întales de domniia data lui Ion voda, au rapedzit la boiariîn Tara Lesasca, pre carii îi trasese în parte< a> sa cu prietesug, poftindu-i de agiutor împrotiva lui Ion voda, vrajmasul sau, sa nu-llas< e> sa între în tar< a>. şi de nu vre hi pripit Ion voda cu oasteturceasca si tatarasca, nu pre< a> lesne s-ar fi asadzat la domnie. Ce Ionvoda sirguind cu oastea turceasca si era si tatari / < f. 290> cu dînsul, auapucat scaunul Iasii, sosind în postul cel mari, în luna lui mart< ie>, caciatunce sa asadzas< e> scaunul domniei la tîrgul Iasii. Iara Bogdan vod, necutedzîndu-sa mai mult sa stea si pintru lipsa agiutoriului sau dinTara Lesasca nevinind la dînsul, s-au mutat la Hotin, la marginea tarîi, despre lesi despartindu-i numai apa Nistrului. Deci Ion voda, îndatadupa ce sa asadza în scaonul tarîi socoti la începutul stapînirii sali sa saarete groaznic si strasnic, sa sa tiam< a> toti de dînsul; ca în Iasi au taiatpre Ionasco Zbiera în dzua de Pasti. Bine s-au scris de tirani ca nice ovreme n-au de blîndeta; precum acest Ion voda, nice la dzua Pastilor nus-au înfricosat de Dumnedzau 
{ 256} sa nu faca varsare de sînge. Statut-au îndata îngrijeti biietii boiari, macar ca alergasa întru întîmpinarea luiIon voda cu mare pofta de domnu crestin si blînd si sa tînguia ca maibine li-ar fi fost cu Bogdan voda, macar ca avea lesi pre lînga dînsul. Cade le lua lesii hrana / < 290 v. > cu cît mai mult turcii carii acmu îs< i>rîdea de muiarile si de copii< i> lor si-i batgiocuriia cu fapta a sodomiei. Acestea la începutul domniei lui Ion voda s-au aratat; iara vei afla preurma ce tiran au statut. RAZBOIUL LUI ION VODA CU BOGDANVODA. Ion voda stiind pre Bogdan voda la Hotin ca nu doarme cestrînge oaste împrotiva lui, strîns-au si el tara si oastea turceasca ce aveala sine. Iara lui Bogdan voda îi venisa agiutoriu la Hotin din TaraLesasca, de la priiatinii lui. Ca si cumnati îs< i> facus< a> Bogdan vodaden casa Padnevschilor, ca o sor< a> avia dupa Ponetovschii, alta ologodis< a> dup< a> Zborovschii si el sa logodis< a> cu fata lui Tarlo sio vrea lua, de nu i s-ar fi schimbat norocul. Asea, vadzindu-sa Bogdanvoda cu agiutoriul priiatinilor sai, / < f. 291> ca-i vinise 2. 000 de lesi cuNicolae Mielitchii hat< manul>, cu care era si Nicolae Siniavschii, voevodul Tarîi Rusasti, întrînd aceli 2. 000 de lesi în Moldova, îndataîncepusa a prada si a face multe strîmbatati biiatilor lacuitori ai tarîi. Decare jacuri întalegînd Nicolae Mielitchii hatmanul, au poroncit printabara de-au facut si au pus spîndzuratori, poroncind cu certare demoarte, cine ar face cuiva strîmbatate cît de putin< a>, dzicîndu-le ca nuîn tara a vrajmasi, ce a priiatini mergu si ca la tara sa. Acolo, pre loc, îndata au Mielitchii 700 de lesi, întorcînd alte sacsanale si oamini maiprosti în Tara Lesasca. Iara el singur cu 300 di oamini au ales Militchiisi trecînd codrul a doa dzi au sosit la apa Prutului, de unde au rapedzitpre Bielavschii si cu oamenii lui Bogdan voda la Hotin, de au pogorîtpuscile. şi dupa ce au sosit puscile s-au clatit si singur Bogdan vodapîn-la ştefanesti si cu oaste lesasca. Iara acolo au prinsu veste lesii cuBogdan voda ca si Ion voda se apropie de dînsii si strajile lui Ion vodasa videa. şi asia sfatuira lesii sa porniasca pre Stanislav Lascoronschiisi pre Nicolae Iazlovetchii si pre Nicolae Herbort si / < f. 291 v. > preStanislav Voilschii si pre Cruzin Nitschii, pre acesti rotmistri custiagurile sale si cu dînsii pre Temroc Petihovtul cu 30 de cazaci. Iaramoldovenii lui Ion voda, dupa ce au vadzut aceste osti trimise 
{ 257} delesii au trecut Prutul în ceia parte, asia cît lesii mergea pe de ceia partede Prut, moldovenii pe di ceasta parte. şi macar ca moldovenii lui Ionvoda era mai multi, scrie ca la 6. 000, iara lesii era, pe semne 400, prealauda lesii pre ai sai, iara batae nu s-au dat lesii cu moldovenii. Aiceasa vede ca s-au temut lesii si au avut dreptate 400 de 6. 000 sa sa tiama. Ce s-au înturnat lesii la tabara sa. A doa dzi iara au pornit aceia oaste. Ce s-au înturnat lesii la tabara sa. A doa dzi iara au pornit aceia oaste, lesii, carii dînd asupra strajii lui Ion voda, unde era si turci amestecati, si acolo s-au dat razboiu. şi îndata au înfrînt turcii au fost dat navalaîntîi. Iara dupa ce s-au apropiiat Herbort Lascoronschii si Iazlovitchiisi Cruzin Nitchii, dzicînd în trîmbit< e> de razboiu, au facut marenavala, cît au plecat strajile lui Ion voda de fuga. şi acolo au dobînditlesii 24 de robi; iara din lesi numai / < f. 292> un cazac de a lui Temroc, care si acela avînd cal tare în gura, neputîndu-l tinea ca sa-l întoarc, auperit di un turcu, taiat de sabie. S-au fost tîmplat si un tatar între cazaciilui Temroc care, vadzind întîi rîzboiul pierdut a lui Temroc, de oaminiilui Ion voda, au fost fugit la tabara hatmanului Militchii sa spue ca auîncungiurat turcii ostile lui. Ce pre urma vadzind Militchii hat< manul>ca n-aufost adivarat, ce au grait tatarul, au poroncit de au pus în lantupre acel tatar. Iara dupa ce întaliasara lesii din spusoarea limbilor prinsedin strajile lui Ion voda si cum peste un dial numai sta oastea lui Ionvoda si le venis< a> si de la rotmistrii carii sa afla tot în orînduiala sîntgata de razboiu, venis< a> la hatmanul ca sa-l trimit< a> agiutoriu si asiapre spuoarea acelui care venis< a> trimis de straje lesasca la hatmanul, anume Lisenschii, au trimis hat< manul> pre Ioan Iordan si pre MaciioZaleschii cu stiagurile sale într-agiutoriu, dupa care si singur hatamnulcu toata oastea s-au pornit. Apropiindu-sa oastea lesasca de Iasi, auvadzut / < f. 292 v. > Militchii hatmanul ca au fostu adevarat ce-i spunealimbile, ca era cîtava oaste a lui Ion voda, care au statut toata gata înaratarea lesilor. Era acestea pe vremea gioi dupa Rusalii. Acolo vrîndMilitchii hatmanul sa ispitiasca pre nepriiatinul sau au poroncit preHerbort si pre Iazlovetchii si pre Temroc sa faca hartu cu dînsii, doaraîi va scoate ai în laturi, unde spusese hatmanul Mielitchii o sam< a> dioaste a sa. Ca au fostu pus o sam< a> de lipcani si cu raitari cu sineta; ce pricepuse si Ion voda mestesugul lui Mielitchii si n-au lasat sa iasaoastea afar< a> departe de tabara. Vadzind Mielitchii hatmanul atîtamultime din oaste a lui Ion voda cariia nu-i va putea sta împrotiva, îndata au poroncit, facîndu-sa 
{ 258} a cerca vadul la Prut, ca sa triacaspre oastea lui Ion voda. Ce el nu spre Iasi, ce spre Hotin îi era voia satriaca, cum au si facut; ca daca au însarat, el s-au pornit înapoi si toatanoaptea s-au dus. Iara a doa dzi, daca au dat oastea lui Ion voda ca lesiis-au dus / < f. 293> si au fugit, s-au lasat dupa dînsii a-i goni. IaraBogdan voda, vadzindu-sa parasit si cadzut de nadejde a sa asadza înscaunul tarîi, au cadzut dupa Herbort Latcoronschii si dupa alte capetelesasti sa stea sa dea razboiu lui Ion voda. Ce n-au ispravit nemica, raspundzind lesii lui Bogdan voda ca n-au loc bun de dat razboiu. Aseaducîndu-sa lesii înapoi i-au agiunsu într-o vale Ion voda si acolo li-audat razboiu si au slobodzit tunurile în lesi; ce tunurile nemica nu lestrîca, ca-i covîrsiia glonturile tunurilor pre lesi. Iara într-acea noapten-au mai dormit lesii, ce sta gata pre malul Prutului de strajuia de oastealui Ioan voda. Iara dupa ce s-au facut dzua sa vadzura lesii ca Ioan vodasta cu tot denadinsul sa-i poata închide pre lesi undeva si sa-i bage lastrîmtoare. Ce au lasat hatmanul pre Herbortu pre urma si el sa trageacu tabara în sus, pe Prut. Însa mare navala au avut Herbort despreoamenii lui Ioan voda si cu varsare de singe de îmbe partile, pîn-cesosiia lesii în tabara lor. / < Iara> un turcu îmblînd pregiur tabaralesasca, baindu-si sulita, chema sa iasa unul din lesi la hartu cu dînsul; ce-l lovi pre acel turcu un liav cu bardisia ce poarta ei, cît au cadzutturcul de pre cal mort. Dat-au navala turcii sa apuce pre turcul celcadzut mortu; lesii sa nu-l dea. Statut-au un razboiu între dînsii, ce auperit de îmbe partile cît< i>va, iara mai multi din turci. şi acolo au luatsi un stiag ros turcescu un liah, anume Jicmont Rojim, taind mînastegariului. A doa dzi iaras< i> mare buluc de turci au facut navala latabara lesilor, din care un turcu luînd aminte pre un liah, anumeStanislav Ciolpa, ca era pre cal împodobit, îl chiema turcul sîrbeste saias< a>la hartu cu dînsul. Vrea liavul sa ias< a> la cîmpu cu acel turcu, ce nu l-au lasat hatamnul pintru unele pricini. Iara în locul lui Ciolpa autrimis pe Paval Hancijovschii sa faca hartu cu acel turcu; pe semne eraharvat au sirbu, pi voroava lui cea sirbasca. Scrie Bielschii de acestStanislav ca asia era de tare, cît pre 2 oamini radica într-o palma a sa. şi întîmplîndu-s< a> în Cracau, au radicat în clopotnita un clopot asiade mare / < f. 294> cît nu l-ar fi putut radica 40 di oamini. Dzic ca aseaera de tare, cît lemu verde asia-l strîngea, cît curea apa dintr-însul; doaapotcoave de cal le frîngea si altel< e> multe de acest Stanislav scriu
{ 259} cronicarii lesasti, care le lasam la dînsii sa le stie. Ce cum ampomenit, în locul acestui Stanislav Ciolpa au fost esit la hartuHanciovschii, care facînd cu turcul hartu au lovit cu colceacul în frunteliahul pre turcu. Sa potihnis< a> sa dea gios de pre cal, la care sa-l apucesarisa si altilesi, anume Stanislav Vazga si Stanislav Negotchii; ceturcul, pîn-a sosi aciia lesi, s-au zmult din mîna lui Hantovschii si auscapat. Ce acolo au statut pre urma mare razboiu, cît înfrînsese turciipre lesi. Ce adaogîndu-s< a> si lesii cu Herbort si Volschii cu polcurilesale, de iznoav< a> mare razboiu stînd, au înfrînt lesii pre turci. şimergînd în goana cîtva loc lesii dupa turci si neputînd capetele lesilorsa întoarca pri gonasii sai, au purces si alta oaste lesasca sa poataîntoarce pri gonasii sai. Ce cei ce goniia înainte, vadzind ca vin de a lorpre urma, au tot marsu în goana, pîn-ce au bagat pri turci în tabara luiIon voda. / < f. 294 v. > Ce de acolo au luat pre lesi în goan< a>; cenemica nu li-au strîcat, ca s-au aparat lesii pîn-aproape de tabara lor. şiapropiindu-sa lesii de Hotin, la un loc mlastinos, acolo li-au dat marenavala turcii si cu moldovenii. Ce si acolo s-au aparat lesii, caînglotindu-sa den tabara lesii, au cautat turcilor a da dos. Pîna în Nistruau marsu lesii tot cu moldovenii si cu turcii petrecatori. Ca la podet den-ar fi pus lesii 12 pusci, de apara trcatoarea, ar fi venit la mare perirelesii. Ce cu noapte au sosit lesii, trecînd Nistrul la Hotin; ca Hotinul eraînca pre sama lui Bogdan voda, unde lasas< a> în cetate pre liahulanume Dobrosolovschii. Iara dupa ce sosira lesii la Hotin, au avut si maimare razboiu cu turcii si cumoldovenii. Ce nice acolo nu i-au pututstrabate lesii; ce barbateste s-au aparat si acolo lesii, carii anume scriucronicarii lesasti. Ce aicea, pintru lungimea voroavei, îi trecem cuscrisul. / < f. 295> Daca au vadzut lesii ca nu vor putea sta îndelunguîmprotiva lui Ion voda si avînd grij< e> si de Bogdan voda sa nu încapaîn mînule lui Ion voda, ca esiia singur la razboiu, de multe ori, Bogdanvoda far< a> stirea lui Militchii hatmanul, ca si din tabara lui Ion vodaneparasit da din tunuri în lesi, s-au pornit lesii cu tabara si au statut suptcetatea Hotinului si capetele ce era si cu Bogdan voda au întrat încetate. Bogdan voda au trimis din cetate pri liahul Raditchii la Ion vodapoftindu-l sa nu-i ia domniia (vedzi pofta nebuna), aducîndu-i amintecum nice Ion voda nu sa va putea radzima îndelungu, de vreme ca auscos far< a> dreptate pre Bogdan voda din domnie. Socotiasca cum iastede greu lucru cela ce au fostu mai nainte stapîn, sa nu aiba 
{ 260} nemicasi ca ce face Ion voda aceasta data lui Bogdan voda, asia vor face si altiilui, sa stie, si sa nedejduiasca ca iaste Dumnedzeu care rasplatete toatastrîmbatatea. La aceasta solie a lui Bogdan voda, Ion voda nemica n-auraspunsu, / < f. 295 v. > nice s-au turburat; ce pre Raditchii, solul luiBogdan voda, l-au trimis Ion voda la Împaratie ca pre un rob. Pre careleducîndu-l un ceaus la Mehmet pasa, spuindu-i ceausul ca-i rob luat dinoaste, macar ca bietul Raditchii au spus pasii ca nu e rob, ce sol au fostutrimis de Bogdan voda, la Ion voda, iara pasa oblicisa si de perirea acît< i>va oamini de ai sai, de lesi, mîniindu-sa au trimis pre Raditchiiliavul la catarga. Pre urma Militchii hatmanul l-au scos din robie preRaditchii, trimitînd la Mehmet pasa pre Gerzec liavul, ce stiia siarapeste. Vadzind Militchii ca voia lui Dumnedzau nu iaste sa sa asadzeBogdan voda la domnie, au început a trece cu oastea sa în ceia parteNistrul. Ce ca era poduri putine, au pierdut cît< i >va cai lesii în Nistru, înecati. Paziia moldovenii, dupa ce sa vor mai împutina lesii latrecatoare, sa le dea razboiu, sa-i poata apuca. Ce vadzind aceia lesii, aulasat în urma o sam< a> de pedestrime, care era pre lînga tunuri, deîmprosca cu glonturi. şi din cetatea Hotinului înca da neparasit înmoldoveni. / < f. 296> Iara dupa ce au trecut oastea lesasca cu Militchiihatmanul, au început Ion voda a bate cetatea Hotinului. şi o au batut-ocîteva saptamîni. Tare apara cetatea liavul Dobroslovschii, iara vadzindIon voda ca nu va putea lua cetatea cu armele sale, au trimissol laIazlovetchii, care era hatman pri atuncia Craiei Lesasti poftindu-l saporonceasca lui Dobroslovschii sa-i dia cetatea. Sa fagaduia de preatunci Ion voda sa faca giuramîntu craiului lesascu, cum îi va fi cucredinta si cu priinta la toate poroncile craesti, precum era si alti domnimai nainte de dansul legati crailor lesasti, si ca acestea. Iara Iazlovetchiihat< manul>, vadzind aceasta solie a lui Ion voda, au facut stire laJicmont, craiul lesascu; si au priimit craiul giuramîntul lui Ion voda. Asea Bogdan voda pierdzindu-si nadejdea de a sa mai întoarce ladomniia tarîi, fiind si bolnav de ochi, viind de la Camenit< a> cuMilitchii, au multamit tuturor capetelor lesasti pentru nevointa ce aufostu pus cu dînsul, sa-l duca la domniia tarîi, fagaduindu-sa Bogdanvoda pîn-la moartea sa ca va fi multumitoriu, si au purces de acolo cuputini lesi si s-au dus la Moscu. şi acolo i s-au sfîrsit viata. / < f. 296 v. >Iara fiind cursul anilor de la Hristos 1572, iar de la zidirea lumii 7080, au murit Jicmont, craiul lesascu, în tîrgu în Ticotin. Acest 
{ 261}Jicmont, craiul lesascu au fost cel de re urma samintie Jaghellilor si aucrait 42 ani. Iara în anul de la Hristos 1573 s-au strînsu tot< i> domniisi boiarii lesasti, dupa moartea lui Jicmont, si soli despre alte domniimegiiase, la varsav. Acolo au nemerit si sol de la Ion voda, poftind prerecipospolita sa-i dea pre Bogdan voda, pintru carele au facut Ion vodapîra la Împaratie. Iara sa fagaduia Ion voda ca va fi în prietenie cuCraiia Lesasca, cum s-au fostu adeverit mai nainte, numai sa-i dea preBogdan voda; ca au pomenit solii lui Ion voda si pintru Pocutiia, ca nuo va cere de la dînsii; Facutu-i-au lesii raspunsu lui Ion voda într-acestchip: "Ca te-ai jaluit împaratului turcescu pre Bogdan voda sa ti-l dam, cum nu l-am chemat, asia nice vom sa audzim de dînsul; si ca nu sa aflaBogdan voda la Craiia Lesasca, sa stie Ion voda. Iara de va fi strîngîndBogdan voda, unde va fi, osti, sa stie ca prin Tara Lesasca nu-l vor lasapre Bogdan voda sa triaca cu ostile sale. şi sa stie Ion voda ca s-au datporonca hatmanilor sa-l pazasca pri Bogdan voda. Iara pentru Pocutiiace pomeneste Ion voda ca nu o va mai cere de la lesi, bine face". / < f. 297> Nemerit-au la Varsav la sei sol si de la hanul Cramului, poftindpre lesi sa nu-s< i> aliaga craiu pre împaratul Moscului, nice vreunficior a lui; ca Moscalul de demult iaste vrajmas lor si tarîlor sale siatunce nu stapîn, ce vrajmas ari avea. Arata solul hanului cum mai binesa aiba lesii priiatin pre împaratul turcescu, decît pre Moscal, si sfatuiasolul hanului sa-s< i> aliaga lesii craiu ori fieste pre cine, far< a> preMoscal. Fost-au trimis împaratul turcescu carti la Jicmont craiullesascu, pre caele neaflîndu-l viu, li-au cetit cartile la iavala tuturorlesilor. În care scriia pentru hanul Crîmului sa-i dea liafa ce au fostulegat mai nainte lesii sa dea Crîmului. Ce au raspunsu lesii ca gata sint, numai întîi sa le faca dreptate cu tatarîi, care înca fiind craiul Jicmontviu, au lovit tatarîi în Podoliia, de au arsu cetatea Barul si cîteva sate sitîrgsoare, pre carii macar ca-i lovis< a> Buceatchii, starostea deCamenit< a> si au fost scos robii, iar nu s-au cadzut tataralor pestelegatura / < f. 297 v. > sa faca acia stricaciune în Podoliia. CÎND S-AUAşADZAT ION VODA LA SCAON. Ion voda, dupa izbînda cu narocce goni pre Bogdan voda si lesi din tara, s-au asadzat în scaon careledintîi la toate sa arata prin 
{ 262} voia tarîi. Iara pre urma pri toti domniiau covîrsit cu vrajmasiia si cu morti cumplite, vrînd sa ia agonisitatuturor, nu cu alt mestersug, ce cu varsare de singe si din dzi în dziizvodiia feliuri de munci noao. O, Doamne sfinte, sa otareste condeiula scrie tiraniile si mijlocele tiranesti a cestui cumplit tiran domnu. Bagat-au de viu în foc pre vladica Gheorghie de au arsu, pintru prepusde avutie. Tot tiranul iaste lacom si bine au dzis oarecine ca lacomulnice luis, nice altuia nu iaste de folos. Mitropolitul Theofan nu ar hi vrutesi întreg, de nu ar fi fugit prin munti de groaza tiranului Ion voda. Temnitale toate era pline de calugari; si îngropa de vii pre Veverita sipre popa Cozma si pre Molodet calugarul. Asijdirea din boiarii cei decinste sabiia lui nu esiia, / < f. 298> omorîndu-i cu tot feliul de morti, asamanîndu-sa cumplitilor tirani, lui Nero si lui Dioclitiian. Ce aciiapagîni, iara acesta Ion voda crestin de au fostu, nimi nu scrie. Caprecum nime nu adevereste niamul lui, asia nice legea lui, de ce lege safie fost nu scriu, nice iaste de credzut sa fie fost crestin pravoslavnic(Vedea-vei plata de tiran < lui> Ion voda pi urma). şi asia socotiia Ionvoda ca nime n-au fost mai destoinic decît dînsul. De legi îs< i> rîdea, ca în postul cel mares-au însurat si alte calcaturi de legi multe facea. 7081 < = 1573>. CÎND AU VENIT VESTE LUI ION VODA CA L-AUMAZILIT ÎMPARATUL şI AU DAT DOMNIIA LUI PATRU VODAşCHIOPUL şI CÎND S-AU SFATUIT ION VODA CU TARA SA SARADICE ASUPRA TURCILOR. În al triile an < al> domniei lui Ionvoda, aratînd multe munci si morti cumplite, urîte lui Dumnedzau siotarîte lumii si nu-s< i> aducea aminte cum va veni la cia de apoi, iatai-au venit veste ca l-au mazilit împaratul si domniia iaste data lui Patruvoda ce l-au poriclit şchiopul. Acest Patru voda era din TaraMunteniasca, ficior Mircii voda si < nepot> Mihnii voda. / < f. 298 v. >Ion voda, daca sa simti înstreinat si scos den domniia tarîi (iata, aice saîncepe urgiia si rasplatirea de la Dumnedzau asupra lui Ion voda pintrutiraniia lui), i-au fostu scris capichihaialele lui Ion voda sa trimit< a>bani sa împinga Ion voda pe Patru voda şchiopul (orbirea lui 
{ 263}Dumnedzau). Sfatuindu-sa Ion voda cu boiarii ce-i avea sfetnici, facutitirani lacomi, ca si dînsul, cum ar fi mai bine: trimite-va el bani laPoarta pentru sa-s< i> poata tocmi domniia despre Împaratie, macar caturcii cuvîntul crestinului nu-l tin, au sa sa apere de Patru voda cusabiia, sfatuitu-l-au toti mai bine sa faca cu acei bani oaste asupraÎmparatiei Turcului si sa nu lasa pe Patru voda la scaunul tarîi (vedziaicea cum stramuta Dumnedzau sfaturile cele bune si le aduce spre rele, cu rau sfîrsit tiranilor). Socotiia Ion voda de odata sa agiunga si laHenric, craiul lesascu, de agiutoriu. Ce stiind ca are Craiia Lesascalegaturi de pace cu Împaratiia Turceasca si ca nu-i va da agiutoriu auales sfat sa trimit< a> la cazaci sa-i cheme în liafa, ca pre niste oaminislobodzi. / < f. 299> şi asia, strîngînd si tara, catra carii sa ruga cu multecuvinte blînde (acum blînd de frica) ca sa le poata întoarce si trageinimile spre dînsul, arata si nesatiul turcescu si lacomiia lor (vedeastercul în ochiul turcilor, iara bîrna în ochii sai nu videa), dzicînd caturcii toate schimburile fac pentru mîzda si pentru sa saraceasca tara, cadin saracie sa va mai slabi. şi ca acestea arata Ion voda tarîi. Arata siaceasta, cum pre< a> lesne, de vor vrea cu totii, va departa mîna turculuideasupra Tarîi, ca si pre lesi priiatini are. Cazacii s-au adeverit sa vieîntru agiutor, la carii au trimis, carora nu le pot sta niciodata înainteturcii. şi ca acestea dzicea tarîi cum de au facut cuiva înalgiosul, totpintru turci au facut (bine, dar Dumnedzau stie pintru cini facei), pintrusa-i împle si sa li între în voe. Ce ca nu s-au putut satura, nice li-auîntratîn voia turcilor, sa videa cu maziliia lui; pentru ce cu cît l-au fostucunoscut tara pre Ion voda de rau, asia acum sa-l cunoasca de bun simai mult spre folosul lor. Asea Ion voda, împlînd pre toti cu nadejde austrîgat cu / < f. 299 v. > totii ca lînga dînsul vor peri, precum s-au sitîmplat. Cazacii, vadzind liafa, si carii din firea lor sint gata la jacuri sila dobîndzi, s-au stransu ca la 1200; neîntrebînd voia craiului sau a altorcapetenii a Craiei Lesasti, au purces la Ion voda, între cari cazaci eraacesti capetenii: Svirciovschii si Barsam. Amîndoi avea cîte 200 decazaci, si de la Bratlav era 200 de cazaci, Cozlovschii iaras< i> avea 200de cazaci, asijdirea si Slujinschii, iar Ianci 100, Socolovschii iaras< i>100. Dupa ce sosira acesti cazaci la tabara lui Ion voda, care era cu
{ 264} corturi, osabi capetele, osabi cei mai prosti, poroncit-au Ion vodade au dat de bucurie din tunuri si din sineta. Iara dupa ce s-au radicatmasa au poroncit Ion voda de au adus cîteva tipsii de argint, pline degalbini de aur si li-au pus denainte cazacilor, poftindu-i sa priimascaliaf< a>; ce pre urma i-au luat si i-au împartit galbenii între dînsii. Asedzat-au pre cazaci dîn stînga ostilor sale, unde asadzîndu-s< a>cazacii toti, / <  f. 300> acolo li-au trimis 6 buti de vin sa bea pentrusanatatea lui Ion voda si cîteva sute de taleri. A doa dzi, mai nainte dezori de dzua, sculîndu-sa Ion voda au mersu la cazaci si au poftit pre totila cortul sau. şi acolo, la cortul lui Ion voda, asia li-au grait cazacilor, leseste, ca stiia Ion voda limba lesasca, ca era liah: "Asea, de n-as sti calucrurile voastre si vitejilor întalepti, nice odanaoar< a> nu as fi trimisla voi, sa va fiu ostenit asia departe, aicea. Iara ca va stiu ca sintet< i>oamini vitiaji si aveti mare lauda întru acest feliu de mestersug, pintruaceia v-am chemat pri voi la aceasta triab< a> carea o am cu sultanSelim împaratul, vrajmasul mieu de cap, rugîndu-va sa-mi slujit< i> pribani, macar ca voaa a va arata liafa nu îndraznescu, avînd grij< e> sa nuva arat putin, în prijma lucrurilor voastre celor mari. Iara si orice v-artrebui, veri bani, veri haina, asia voaa, cum si cailor vostri, de toate, dindestul vit< i> avia. Iara si eu nu ma îndoescu întru aceasta ca vit< i> stasi vit< i> începe cum sa cuvine celor buni. Pe lînga acestea, pintruosteneala aceasta a voastra foarte va multamascu, ca fiind oaminicrestini at< i> venit la mine si întru aceasta tîmplare a mea nu m-a< ti>lasat, / < f. 300 v. > pentru care de pururea voiu fi voaa datoriu si preatîta pre cale voiu sa platescu, precît vit< i> vrea voi. Ca macar ca vavadzu putin împrotiva vrajmasului asia de mare, iara asia va socotescuca cînd at< i> fi venit 2. 000 de calari, macar ca de acest vrajmas pagubanu iaste noao a socoti sa nu fie de noi biruit. Îmi cauta a marturisiaceasta, ca le slujeste norocul, de vreme ce den mic în ce putere asia s-au înaltat, tot intru slobodzeniia lui Dumnedzau, pentru pacatele noastres-au facut si orice au dobîndit, tot cu viclesug si cu amagirea lor, iara nucu tarie. Ca celor mai sus zburînd, mai lesne cu vreme soctescu ca potcadea. Mai mult lacramile de bucurie nu ma las< a> a grai; cum va sintde voios si ce inima am spre voi, Dumnedzau stie. şi voi vit< i> putea
{ 265} cunoaste de mine pintru ce dar mult nu-mi trebue voaa a malauda. Aceasta numai sa stiti ca norocul mieu, norocul vostru iaste". Acestea dzicînd, au lacramat Ion voda. La acestea cuvinte a lui Ion vodaau raspunsu Sfirciovschii de la toti, ca un ostian deplin, pre scurt auraspunsu lui Ion voda: "Nice banii (de care putin bagam în sam< a> noi)ni-au adus pri noi la aceasta ca sa venim la tine, Ioane, / < f. 301> ce casa batem pre vrajmasul tau. Pentru aceia nice de plata nu bagam însam< a>; destul vom avia, de vom goni de aicia pre nepriiatinul tau sipre tine vom împaca cu dînsul. Tu precum ne vei multami, norocul tauva arata aceasta. Noi de puterea turceasca, cît de putin< i>, nu netemem. Far< a> cît ce sfîrsit va fi, numai Dumnedzau stie. Iara aceastavom nevoi foarte cum am putea sa te aparam de vrajmasul tau". şi asiai-au poftit Ion voda pre cazaci la ospatu cu sine si i-au pus pregiur masacu dînsul Ion voda. La alta masa logofatul lui Ion voda si Ieremiiahatmanul lui si cu alti boiari moldoveni au asadzat. Acestea toateaudzindu-le împaratul turcescu, de sirgu au trimis 30. 000 de turci si2. 000 de unguri la Alexandru voda, domnul muntenescu într-agiutoriu, caruia i-au poroncit sa prindza pre Ion voda si sa duca pre frate-sau, Patru voda, în scaonul domniei Tarîi Moldovii. Alexandru voda, domnumuntenescu, din poronca împaratiasca, împreuna cu frate-sau Patruvoda, cu oaste turceasca si unguri si cu munteni, scrie cronica lesascasa fie avut Alexandru voda / < f. 301 v. > munteni aproape de 40. 000, aupurces. şi viind la apa Siretiului, dupa ce au trecut în ceia parte, s-autabarît diodat< a> acolo, la buna pasune, slobodzind caii slobodzi sapasca. CÎND AU BATUT STRAJA LUI ION VODA PRI STRAJA LUIPATRU VODA şI A LUI ALEXANDRU VODA. Ion voda, daca s-austrînsu oastea toata, iata i-au venit veste cum Patru voda si cuAlexandru voda au întrat în tara cu oaste unguriasca si munteni si turci. şi au ales Ion voda cap dintre cazaci prin Sfirciovschii cu cît< i>vacazaci si i-au dat si 5. 000 de moldoveni stiutori locurilor pri unde vormerge si cu Dumbrav< a> vornicul si i-au trimis înainte de straj< a>, savadza cu ochii, si Ion voda, cu alta oaste au purces în 
{ 266} urma luiSfirciovschii. Iara Sfirciovschii, mergînd pre cale ruga pre ai sai samarga fara zgomot, aratîndu-le ca vor ispravi bine, numai sa marga taresi fara sunet, sa-i poata lovi far< a> veste. şi asia Sfirciovschii cuDumbrav< a> vor< nicul>, cu acea sama di oaste au nemerit 400 dioamini, strajea lui Patru voda, si far< a> / < f. 302> i-au încungiurat si i-au prinsu pri toti. RAZBOIUL DINTÎI, CÎND AU BATUT ION VODAPE PATRU VODA şCHIOPUL. Întalegînd Sfirciovschii din ostenii ce-iprinsese cum Patru voda si cu Alexandru voda nemica nu stiu de oastealui Ion voda, îndata au rapedzit oamini de tara sa dea stire lui Ion vodasa sirguiasca mai în grab, ca biruinta-i a lui, sa-i lovasca far< a> veste, ca-i vreme ca aceia, pîn-a nu prinde vrajmasul de veste, fiind oastemulta. şi Sfirciovschii sta de paziia pe Patru voda si pe Alexandruvoda. Întalegînd aceasta Ion voda cum au putut mai tare au sirguit si, împreunîndu-sa cu totii la un loc, s-au împartit în trei polcuri si din treiparti au lovit pri oastea lui Patru voda, cînd dormiia far< a> grij< e>. Asia nime de nemica nu sa putea apuca, fiind dezbracati si far< a> cai; ca caii era slobodzi la pasune, lasîndu-s< a> în nadejdea strajii. Aseaîmpresurîndu-i oastea lui Ion voda, multa moarte au facut într-însii. Canice putea sa sa apere, nice sa fuga. Abiia au scapat amîndoi domnii, Patru voda cu frate-sau Alexandru voda. / < f. 302 v. > Patru vodadiodat< a> au fugit la Braila, lasind toata tabara în mînule lui Ion vodasi a cazacilor. Acolo au dat jac în tabara si mai mult au lasat pre cazacisa faca dobînda. CÎND AU PRADAT ION VODA TARAMUNTENIASCA şI AU PUS DOMNU PRE VINTILA VODA. Dupaizbînda ce-au facut Ion voda, de au batut pe Patru voda şchiopul si pefrate-sau Alexandru voda s-au lasat în goana dupa dînsii si au slobodzitoastea în prada de au arsu si au pradat Tara Munteniasca mai mult degiumatate, taind ce si le esiia înainte. şi puse domnu în TaraMunteniasca pre Vintila voda, iar Ion voda s-au întorsu înapoi. 
{ 267}CÎND AU ARSU ION VODA TÎRGUL BRAILA. Oblicind Ion voda ca Patru voda si Alexandru voda s-au oprit la Braila, s-au întorsu cu ostilesale asupra Brailii si puindu-sa cu tabara supt Braila au trimis doimuntiani la beiul de Braila, cerînd pri amîndoi domnii sa-i dea lui Ionvoda si sa spue turcului ca de nu-i va da, va sdea supt cetate si o va batepîn-o va dobîndi. / < f. 303> Iara beiul din cetatea Brailii, dupa ce auîntales soliia si cererea lui Ion voda au trimis si el 4 agi cu carii autrimis 10 glonturi de tunuri mari si 10 mici sa dzica lui Ion voda ca cuacel feliu de bucate îl va ospata turcul în cetate, carele nu le va puteaamistui. Mîniiatu-s-au tare Ion voda pre acei soli turcesti, carora auporoncit de li-au taiat urechile, budzele si nasurile si au pus de i-auspîndzurat de picioare înaintea cetatii. şi au poroncit de sirgupedestrimei, darabanilor, sa faca navala asupra tîrgului, carii avîndloitre gata, oborît-au de graba gardul tîrgului darabanii lui Ion voda siau întrat în tîrgul Brailii de au taiat pre turci, de n-au lasat nice cîine viuîn tîrgu. Acela singe s-au varsat, cît curia pîrau în apa Dunarii. şi auaprinsu tîrgul de au arsu, unde multa avere au aflat, aur si argint simargaritar mult, ca era bogat acel tîrgu, nestiind asupra sa alte pradzi, de cum l-au dobîndit turcii în sama lor. Vrut-au Ion voda sa sa apuce side cetatea Brailii. Ce luînd veste de 15. 000 de turci ce vin într-agiutorBrailii, au pornit / < f. 303 v. > Ion voda pre Sfirciovschii cu cazaciiîmprotiva celor 15. 000 de turci, dîndu-i si 8. 000 de moldoveni, pre cariitîmpinîndu-i Sfirciovschii si dîndu-le razboiu tare, au înfrînt pre turcisi mare moarte au facut într-însii. Abiia au scapat 1. 000 de calari. ALDOILE RAZBOIU, CÎND AU BATUT ION VODA PRI OASTEATURCEASCA şI TATARASCA. Dupa acest razboiu cu izbînda a luiSfirciovschii cu acele 15. 000 de turci, tot nu vrea lasa Ion voda cetateaBrailei în pace. Ce viindu-i din urma veste de o sam< a> de turci si detatari ca au întrat în tara, au lasat cetatea Brailei si au purces cuSfirciovschii asupra acelor turci si tatari si i-au lovit de i-au rasipit si priaceia oaste turceasca, cît carii încotro au putut scapa, au fugit. 
{ 268}CÎND AU ARSU ION VODA TIGHINEA şI CETATEA ALBA. Ionvoda, vadzind atîta suparare despre turci au tras cu ostile sale suptTighinea si împlîndu-s< a> di mînie / < f. 304> au început a bate cetateaTighinii. şi batînd-o cîteva dzile o au luat-o si au aprins-o, de au arsu. şi de acolo au orînduit 600 de cazaci la Cetatea Alba si o au aprins-o deau arsu. Ars-au si giumatate de tîrgu si multa prada au facut cazaciicalcînd cîmpii Bugiacului. Iara Ion voda, pîn-a sa întoarce cazacii de laCetatea Alba, au odihnit cu ostile sale cîteva dzile. AL TRIILERAZBOIU, CÎND AU BATUT ION VODA PRE O SAMA DI OASTETURCEASCA. Odihnind Ion voda cu ostile sale, iata îi veni veste di osam< a> de turci esiti de prin cetati si cu tatarîi Bugiagului, carii mergeala Cetatea Alba sa lovasca pre Ion voda far< a> de veste. Care îndata auorînduit Ion voda cazacii si li-au dat si 3. 000 de moldoveni, pre cariilasindu-i Sfirciovschii pre urma, au tocmit cazacii lui în trei polcuri. Înpolcul cel denainte era 400 de cazaci cu sineta si toti cu calcanuriîmprotiva sulitalor turcesti orînduiti. În al doilea polcu era pre atîtea cusineta si cu arce. / < f. 304 v. > Pre acestiia i-au orînduit în cornul dindreapta. şi într-acesta polcu si singur Sfirciovschii. În al triile polcu preatîte cu sulita lungi, pre carii i-au pus în cornul diastînga. Iara turciivadzind putini oamini au sarit cu mare îndrazniala asupra cazacilor. IaraSfirciovschii au poroncit polcului celui den mijloc de au sarit asupraturcilor, slobodzind într-însii focul. şi asia sa facu o amestecatura mareîntre dînsii. Atunce si singur Sfirciovschii au alt polcu din dos i-au lovit, sagetînd în turci din arce si ciialalti cu sulita lungi dintr-alta partenavalind asupra turcilor de-i împungea si-i îngiunghia cu sulitale. Statut-au un ceas acest razboiu între îmbe partile pîn< a> ce au sosit simoldovenii proaspeti si cu mare îndraznial< a> navalind asupra turcilorau înfrîntu pre turci si i-au batut. Prins-au vii 200 de turci pre carii capre niste dobitoace i-au mînat de i-au închinat lui Ion voda, pre cariiîndata au poroncit Ion voda de i-au taiat cu coasale. Cap pre acia oasteturceasca era un aga prea bogat, carele sa 
{ 269} pretaluia cu multu aurcazacilor si cu mai mult argint si alte odoar< a> fagaduind, numai sa nu-l aduca cazacii la Ion voda. Ce cazacii mai multe socotiia credinta spreIon voda, decît averea. şi asia fu omorît si acela turcu, cu cielalti. / < f. 305> AL PATRULE< A> RAZBOIU A LUI ION VODA, CÎND S-AUBATUT CU TURCII LA CAVUL, UNDE MAI APOI I S-AUTÎMPLAT şI MOARTE< A>. Întalegînd acestea sultan Selim, împaratulturcescu, foarte s-au turburat tare si socoti singur sa marga cu ostiasupra lui Ion voda, ca sa stropsasca toata Tara Moldovii si pre hainulsau Ion voda sa-l prindza, caci întrase în grij< e> mare împaratul sa nupiardza Moldova. Poroncit-au de sirgu în toate partile, la toti sangeacii, sa sa gatedze de oaste de iznoav< a> au pornit pe Patru voda şchiopulcu multa oaste turceasca asupra lui Ion voda. Asijdirea poroncit-au si lahanul Crîmului sa sa porniasca cu toata oastea asupra lui Ion voda. Întalegînd Ion voda acea gatire mare si de hanul cu tatarîi ca-i vineasupra di o parte, de alta parte turcii cu Patru voda, carii acum sosis< a>la Dunare, au orînduit pre Irimiia, pîrcalabul de Hotin, cu 1. 300 demoldoveni la trecatoarea Dunarii, sa apere trecatoarea turcilor. / < f. 305v. > Iara Ion voda, strîngîndu-s< i> oastea sa, s-au supus supt Tighinea. Acolo au lasat oastea sa sa odihniasca pîn-îi va veni raspunsu de laIeremiia pîrcalabul de vrajmasul sau. Iara Ieremiia pîrcalabul, mergîndla Dunare si vadzind de ceia parte atîta multime de osti turcesti cu Ptruvoda s-au agiunsu pre taina cu Patru voda, de la care au luat 30. 000 degalbini de aur si s-au facut ca nu poate opri trecatoarea. , pentrumultimea turcilor. şi întorcîndu-s< a> Ieremiia pîrcalabul la Ion voda, pre carele l-au aflat supt Tighinea, unde începus< a> a bate Ion vodacetatea Tighinii si i-au spus cum n-au putut opri atîta multime de osti. Care audzind acestea Ion voda de la Ieremiia pîrcalabul ca turcii întîitrecus< a> tunurile cu enicerii Dunarea s-au gatit si Ion voda, strîngîndu-s< i> mai degrab oastea, au purces în tîmpinarea turcilor la Dunare. şiaproape de Dunare s-au asadzat Ion voda cu tabara. Iara cazacii neavîndlimba, caci pre Ieremiia pîrcalabul nu-l credea cazacii, fiind în grij< e>, s-au strînsu la cortul lui Ion voda si i-au dzis Sfirciovschii lui Ion vodaaceste cuvinte: / < f. 306> "Noi ca t-am giurat sa-t< i> 
{ 270} fim cucredinta, Ioane voda, sa-t< i> slujim pîn-în acest ceas, împrotivavrajmasului tau si de acum sîntem gata sa-t< i> slujim si stim cavrajmasul tau nu pintru tara ta, far< a> cît pintru trupurile noastre vine. Ce noao ne trebuie sa stim întîi, multi sint si ce gîndescu, pintru sa nufim ca niste oamini morti, adusi la mormînd si sa nu ne punem capetele, ca niste dobitoace mute; pintru aceia ce veste are de dînsii, ce sfat, cemestersug, spune noaa". La acestea cuvinte ale lui Sfirciovschii, suspinînd Ion voda, au raspunsu prosteste: "Am cunoscut de multe oripriinta voastra sre mine, iubitii miei viteji si n-as fi bucuros sa vaamagescu, nice sa fac ceva far< a> sfatul vostru. Ce asia va dau în stiintacum Ieremiia pîr< calabul> nu-i departe, cu o sama de oaste, caruia i-amporoncit sane faca stire de sirgu de nepriiatinul nostru, cari ari asiadeplin veste si stire de dînsul. Eu pre Irimiia îl credzu ca pre sanatateamea, ca i-am cunoscut si stiu bini credinta si bunatatea lui. El mi-aufacut stire cum mai mult de 15. 000 de turci nu sintu. Ce de ar fi si30. 000 / < f. 306 v. > ne vom bate, cu agiutoriul lui Dumnedzau cudînsii". Nu s-au asadzat Sfirciovschii pre cuvîntul lui Ion voda, ce aupoftit pre Ion voda sa sadza acolo cu tabara, iara el cu oaminii lui vamerge supt nepriiatinul pintru limba. Priimit-au Ion voda cu dragostesocoteala lui Sfirciovschii si l-au slobodzit sa marga. şi i-au dat Ionvoda pri hatmanul sau, pri Veronie, cu 5. 000 de moldoveni calari, cariimergînd împreun< a> cu Sfirciovschii au dat peste straja turceasca, cariiera pri atunce cît si oaminii lui Ion voda. şi dîndu-le razboiu, au înfrîntupri turci; si n-au putut lua alta limba, far< a> numai un turcu ranit foartetare, dintru care alta nemica n-au putut întalegi, ce numai din singurastraj< a> au cunoscut ca iaste oaste turceasca multa. Atunce au dziscazacii lui Ion voda sa fie triaz si cu paza, cum va crede mai multu pre Ieremiia pîrcalabul. La care alta nemica Ion voda n-au raspunsu, far< a>cît au dzis: "Nu avem grij< e> pintru aceasta si stiu, dupa cumnadajduiescu ca în scurtu sa va arata. Ca eu pintru aceia am venit, sa-miapar mosiia pîn-la moarte". şi au esit Ion voda din tabar< a> cu / < f. 307> 300 de calareti si s-au lipit de balta la Cavul, care balta iase dinDunare. şi s-au suit într-un piscu de dial, ca sa poata cunoaste cîtasam< a> di oaste turceasca va fi. Ce nemica n-au putut pricepe, caoastea era pre vai tabarîta. Ce numai strajile au vadzut în 4 locuri, carenelasindu-s< a> sa va vadza de tot moldoveni, s-au clatit pri încet în
{ 271} şi asia, neputînd Ion voda pricepe pre nepriiatinul sau, s-au trascu toata oastea sa, care era de 30. 000, puind-o în 30 de polcuri; si totpolcul avea tunurile sale. Iara acolo, o sam< a> den boiarii tarîi, anumeMurgul, vornicul cel mare, si Bilae vor< nicul> cel mare si Slavilahatmanul, vadzind atîta putere de oaste turceasca ce venis< a> cu Patruvoda, temîndu-s< a> sa nu cadza în mreajea vrajmasilor sai, au parasitpre Ion voda si au fugit la turci, la Patru voda. Avea Ion voda si pive, 80, în oastea sa, de aruncat cumbarale, calarime deosabi. Avea tiitoare, Ciui; Ion voda sta diosabi, care pintru multa dragoste ce avea spre Ionvoda nu l-au lasat pri Ion voda între oastea cea calare, / < f. 307 v. >temîndu-s< a> sa nu-l vicleniasca boiarii tarîi, precum au si facut, denevoe, si sa nu-l dea turcilor, ce numai în cazaci nedejduia si credea. Dupa ce împarti Ion voda oastea în 30 de polcuri, pîn-a sa începerazboiul, atuncea au vadzut Ion voda oastea turceasca, multa, caresototiia mai bine de 50. 000. şi atuncea s-au vadzut amagit de Ieremiiapîrcalabul, pre carele îl avia mai în mare credinta decît pre altii. şiîndata poronci Ion voda sa cheme la sine pri Ieremiia pîrcalabul. Ce s-au aparat Ieremiia pîr< calabul> cu aceste cuvinte, ca n-au putut pricepesi cunoaste. Iara priinta si credinta lui catra Ion voda sa va videa, caîntîi el va da razboi turcilor. şi îndata au purces Ieremiia pîrcalabul cupolcul sau asupra turcilor. şi apropiindu-sa de turci au poroncitstegariului sau de au slobodzit stiagul în gios si s-au luat toti slicile sis-au plecat capetele la turci. Turcii ce era sa-s< i> dea razboiu, vadzindaceasta, au statut pîn-s-au apropiiat Ieremiia pîrcalabul cu oamenii sai, si s-au închinat la turci. Iara alti moldoveni, vadzind faptele Ieremieipîrcalabul au alergat la Ion voda înspaimati si i-au spus de Ieremiiapîrcalabul. Ce Ion voda, ca un om cu inima / < f. 308> mare ce era, sanu-s< i> piardza inimile pentru Ieremiia, care au viclenit pre domnu sau. şi îndata au poroncit sa dea din trîmbit< e> si în tobe semnu de batae. Iara turcii au pus în frunte pre Ieremiia pîrcalabul cu oamenii sai, de-imîna denapoi, ca pre niste dobitoace, asupra ostii lui Ion voda. Iara Ionvoda, vadzind pre moldovenii sai cu Ieremiia pîrcalabul în frunte, auporoncit de au slobodzit sinetale toate într-însii, de au perit pîn-la unul. Ca cîti n-au perit de focul lui Ion voda, îi omorîia turcii din urma, de nuputea strabate de trupurile lor, cadzute. 
{ 272} Iara cazacii, vadzind cesa lucriadza, au slobodzit focul în turci asia de tare, cît sa amestecas< a>turcii în de ei. Iara si moldovenii dintr-alta parte asea au dat de tarenavala asupra turcilor, cît diodata i-au împinsu de au dat dos turcii, orica nu le putusp sta mai mult turcii împrotiv< a>, ori ca vrea sa ia în foc, daca sa vor mai apropiia de pedestrime. Ce Sfirciovschii pricepîndaceia, au strîgat asupra moldovenilor sa sa întoarca moldovenii. şiîntorcîndu-s< a>, turcii i-au luat în goan< a> pre moldoveni. Moldovenii, vadzind ca-i gonescu asia de tare turcii, de iznoav< a> s-au întorsu laturci. / < f. 308 v. > Statut-au un razboiu asia de mare între dînsii, ca asiasa apropiiasa unii de altii, cît de a mîna sa batea. Slobodzit-au turcii focdin sineta asupra moldovenilor si aceia moarte s-au facut între dînsii, cîtpica de pre cai, asia turcii, cum si moldovenii. Nice sa mai audziia detrasnetul puscilor de îmbe partile, pîn< a> slabisa mînule tuturor a sataia unii pre altii, nice puscasii nu mai stiia în cine dau, nice putea videunul pre altul de prav si de fumul puscilor. Atuncea Ion voda auîndriptat pri a sai de napoia puscilor sa sa odihniasca putin si sa-s< i>pazasca stiagurile sale. Asijdirea si turcii s-au dat înapoi sa saodihniasca si ei. Asea stînd si pravind unii spre altii, au dat o ploae maresi repede, de s-au muiat pravul. Ce n-au fostu îndamîna moldovenilor, ca li s-au muiat pravul si puscele, de unde avea mare agiutor. Ce numaide a mîna le cauta a sa bate; ce si mînule le era slabite, ca nu mai puteasprijeni multimea turcilor. Ca si tatarîi proaspeti veniti din dos i-au lovitpri moldoveni si i-au înfrîntu, de i-au gonit, împriun< a> cu turcii si i-auomorît, de au ramas numai pedestrimea si oastea de strînsura, cazaci250. Ce fiind si / < f. 309> turcii osteniti nu cutedza a navali asupracazacilor Vadzind acestea Ion voda, alergînd de sirgu la cazaci li-audzis: "Vadzu, bunii miei viteji, ca den viclesugul Ieremiei pîrcalabuluiam sosit la aceasta, sa ne punem capetele; ce pre unde vor pica capetelevoastre, acolo si al mieu. Sufletul sa marga drept la ceriu". La acesteai-au raspunsu pre scurt Sfirciovschii: "De moarte nice cît de putin noaonu ni-i grij< e> si cu drag vom muri toti; ce sa dam înca razboiu acelorcîini de pagîni". şi acestea dzicînd s-au pedestrit cu totii siîmpreunîndu-sa cu oastea ce era venita, mai multi în dobînda decît înliafa, care era ca la 20. 000 si navalind cu dînsii singur Ion 
{ 273} voda, au apucat puscile de la turci, cele usoare; si o pusca dintr-acelea singurIon voda o au apucat-o. Ca asia era de tare Ion voda, cît singur o au tras-o. Care împlîndu-le aceli pusci cu prav, li-au spartu si li-au lepadat. şilegînd tabar< a>, s-au tras cale de o dzi la un sat de s-au îngropat, undede apa mare nevoe si lipsa avea. Iara turcii, daca s-au strînsu cu totii, cucei den goana, i-au încongiurat mai nainte de apusul soarelui. şi eraatîtea de multi turci cu tatari, cît nu-i puteai cuprinde cu ochii. şi acolotoata noaptea i-au strajuit turcii pri oastea lui Ion voda, / < f. 309 v. > sanu iasa dintr-acel loc. şi au aprinsu casale într-acel sat, ce era pustiiu, sa li sa faca turcilor lumina. Iara daca s-au facut dzua, cu toate puscileau început turcii a bate într-însii. Ce nu le putea strîca nemica, ca saîngopasa bine oastea lui Ion voda, cu cazacii, unde trii dzili s-au aparat, facînd cazacii în cîteva rînduri si navala asupra turcilor. Ce vadzindturcii ca cu greu îi vor dobîndi, au pus la socotiala sa faca legatura cuIon voda, sa li sa închine. Ion voda înca vadzind ca flamîndzescu si morde sete si pravul înca înputinas< a>, sa fuga, sa scape, loc nu era, doarsa zboare, ca tt locul cuprinsese turcii, au gîndit ca doar cu blîndete sicu giuramînt facînd turcii sa va scoate din moarte. Era jale mare lui Ionvoda de oastea ce-i venis< a> în dobînda, macar ca cazacii era gata totisa moara lînga Ion voda. Începu a trimite Ion voda la turci ca sa vaînchina, de vor trimite un om ca acela sa-i giure la poftele lui Ion voda. Turcii bucurosi au fostu la una ca aceia; decît cu arme si cu singe, maibine cu însalaciune sa-l dobîndiasca. şi trimisara un turcu la Ion vodade-i giura pre acestea: / < f. 310> Întîi pre cazaci sa-i sloboadza întregisi cu viata. A doa, ca sa-l duca pre Ion voda viu la împaratul, stapînullui. Iara pentru oastea de tara, nemica n-au pomenit, caci nu sa îndoiaca nu o va erta, fiind raia si paguba Împaratiei s-ar face de-i vor omorî. Dupa ce-au giurat turcul pre acestea lui Ion voda, au esit din santu, luînd cu sine pre toti cazacii. şi asia au dzis catre turcu: "De vreme caiaste voia lui Dumnedzau sa cadzu eu astadzi în mînule voastre, ma rogsa-mi aratati aceia ce mi-at< i> giurat: sa slobodziti pre acesti oaminibuni; iara de avet< i> vrio mînie pri dînsii, de pre mine va rasplatiti< i>si lor le dati pace". şi asia împartindu-s< i> Ion voda tot ce-au avut alsau între cazaci, s-au luat ertaciune de la dînsii, fagaduindu-sa ca pînala moarte nu va uita pre cazaci. Audzind acestea cazacii au început cutotii a plînge si 
{ 274} a-l saruta. Apoi, departîndu-sa ca trei pistrele desigiata de la cazaci s-au luat ertaciune de la tara cu multe lacrami / < f. 310 v. > si de iznoav< a> s-au înturnat la cazaci de li-au împartit aur, odoar< a>, ce au avut la sine dzicînd: "N-au vrut aceasta Dumnedzau, bunii miei voinici, ca sa pot avea mai mult pre voi, sau pre aciia deplin1200, ca m-as fi nevoit, cu agiutoriul lui Dumnedzau, sa nu îmble acesticîini pre locul mieu, care mi l-au luat Dumnedzau, pintru multe a melepacate. Ce în zadar, acestea îmi cauta a rabda, ce au slobodzitDumnedzau asupra mea sa ma despartu de voi, sa va duca Dumnedzausanatosi la casale voastre. Iara pre mine, de ma va pazi Dumnedzau desîngeroas< a> mîna acestor oamini rai si ma vor duce cu viata la stapînulmieu, nu ma îndoescu nemica întru stapînul mieu ca-mi va da iaras< i>domniia si voi sti a multami Craiei Lesasti si niamului lesascu. şi ce amavut pre lînga mine, mai bine voao sa ramîie, decît acelor cîini, pintrupriinta si slujbele ceam cunoscut de multe ori de la voi". Clatit-au lamulta varsare de lacrami pre cazaci aceasta voroava a lui Ion voda. şis-au lasat Ion voda si sabiia la dînsii si au purces singur, al doile numaicu un liah, anume Osmonschii, ca un rob, în tabara turceasca. / < f. 311>Acolo, dupa ce l-au dus pre Ion voda la pasa, care era sarascher, 4ceasuri l-au mustrat pasa. La care ce ar fi raspunsu Ion voda turcilor sacunoaste ca au raspunsu cuvînt mare. Ca acolo fiind Ion voda la pasa, l-au giunghiat pasa cu hamgeriul în pîntece si în gura si, scotîndu-l afarai-au taiat capul, puindu-l în sulita. Iara trupul l-au legat de coadele a 2camile, de l-au rupt bucati. Asia scrie cronicariul Gvagnin de moartealui Ion voda. Iara Ureche vornicul scrie cum de viu l-au legat pre Ionvoda de coadele a 2 camile de l-au farîmat. şi atuncea dzic sa fie dzisIon voda: "Cauta ca eu multe feliuri de morti groaznice am facut, iaraceasta moarte n-am stiut sa o fi facut". (Vedzi ce fel de pocainta aretiranul). Mai apoi ciialalti turci îs< i> ungea sabiile cu sîngele lui Ionvoda. Plata s-au luat Ion voda pintru cumplite morti ce au facut si el. Mai scrie Gvagnin de dzice ca pintru aceia l-au pedepsit Dumnedzaupre Ion voda, ca sa turcisa, ca cu legi turceasca sa poata scapa demoarte. Pre urma s-au lasat turcii la ceilalta spudza de tara de i-au / < f. 311 v. > snopit si i-au sfarîmat. Iara cazacii vadzind spre ce le sta lucrulsi nelasindu-s< a> pre giuramîntul turcilor au silit sa între în santu ca sasa apere pîn-la moarte. Ce n-au putut, ca era santul cuprinsu de turci. Cevadzind cazacii una ca aceia au întrat în gramada, în tabara turceasca, taind si 
{ 275} omorînd pre turci, de au perit pîn-într-unul. Iara pre osam< a> de cazaci i-au prinsu turcii vii, anumi pri Sfirciovschiihatmanul si pe Vavrintu Cozlovschii si pre Plotan si pre Zadorschii sipri Iancil si pri Zaletschii si pri Bogutschii. Acestie de pre urma s-aurascumparat si au esit din robie. Dupa perirea lui Ion voda si rasipa ostiilui s-au slobodzit tatarîi în prada peste toata tara, de au robit, de n-aufostu niceodata mai mare pustiire în tara, decît atuncea, împresurîndu-ipre toti far< a> veste pre la casale lor. Ce om au fost Ion voda nu trebuemai mult a-l talmaci, ca fapteli lui îl arata. şi au domnit ani 6. / < f. 312v. > Fila 312 alba. VALAHIA. 7085, 1577. DOMN 27. DOMNIE 30. MIHNEA VODA AL 2< LEA>, FIIUL LUI ALEXANDRU VODA. Cap. < loc gol>. Dupa moartea lui Alexandru voda au radicat boiariidomnu pre fii-sau Mihnea voda, în locul tatîne-sau. şi au trimis boiariipe Mitrea vistiiariul la Poarta ca sa-i aduca stiag de domnie. Decimergînd Mitrea vist< ierul> acolo au trimis împaratul pre un aga turcuîmpreuna cu Mitrea vist< ierul> de au dus stiag Mihnii voda, ca sadomniasca Tara Romîneasca. Atuncea au adaos Mihnea voda la Poartaun bir ce i. au dzis galiata. Iara cînd au fost al patrule< a> an a domnieiMihnii voda, radicat-au mehedintii un domnu, anume Radul voda Popa. şi au venit Radul voda Popa cu mehedintii si cu multi lotreni asupraMihnii voda, ca s-l scoat< a> din domnie. Deci Mihnea voda strîngîndu-s< i> oastea sa, s-au gatit de razboiu si s-au lovit cu Radul voda Popa sicu mehedintii la Craiova, în tinutul Dolj. şi au biruit Mihnea voda pre mehedinti si au / < f. 313> fugit Radul voda în cetatea Timisvarului. Iarapre urm au venit Borcia cluceriul cu ceaus de la Poarta si au adusmazilie Mihnii voda, aflîndu-sa Mihnea voda la Manastirea Plumbuita, în dzua Nasterii lui Sveatîi Ioan. şi s-au dus Mihnea voda la Poarta, unde dupa ce-au sosit acolo l-au trimis turcii la Tarabuz, surgun. 
{ 276}Facut-au Mihnea voda manastirea de la Tutana, în tinutul Argesului. şiau domnit ani 6. / < f. 313 v. > MOLDAVIA. 7084, 1576. DOMN 31. DOMNIE 33. PATRU VODA AL 6< LEA>, CE I-AU DZISşCHIOPUL, FIIUL MIRCII VODA AL 2< LEA> şI NEPOT DESOR< A> MIHNII VODA. Cap. < loc gol>. Dupa ce au omorît pre Ionvoda, pasa ce era sarascher pri ostili turcesti au pornit pre Patru voda lascaonul tarîi; iara el singur cu ostile turcesti s-au întorsu înapoi. IaraPatru voda îndata au si pornit pre Bilae vornicul de au cuprinsu scaonulla Suceav< a> si au dat veste de pace si de domnu tînar si au scos sibejeniile pre acas< a>. şi pre urma au sosit si Patru voda la Iasi si s-auasedzat la scaun iunie 25 de dzile. LUCRURI STREINE. Lesii, dupamoartea lui Jicmont craiului, au fost ales craiu pre Henric, fratelecraiului frantozescu. / < f. 314> Acest Henric, craiul lesascu, oblicind demoartea fratîne-sau, lui Carol, craiului frantozescu au esit pre taina, nestiind lesii, din Cracau, pri o portita si s-au dus la Tara Frantozasca, de au sttut craiu frantozscu în locul fratîne-sau, lui Carol. Într-acest an7984 < = 1575> dic< hemvrie> 18, sultan Selim, împaratul turcescu, dupa ce lua veste de bucurie de 2 cetati la Africa, a hispanilor, ca li-audobîndit, anume Tunes si Goleta, ce de mare bucurie de luarea acelor2 cetati au facut dunaima si dupa ce-au trecut apoi 2 saptamîni au muritsultan Selim, împaratul. Tainuitu-s-au cîtava vreme moartea lui sultanSelim, pîn-au ales împaat pre sultan Amurat, ficiorul cel mai mare a luisultan Selim. Acest Amurat au omorît pre cinci frati ai sai mai mici. Iarasutan Selim au împaratit 7 ani si 2 luni. Iara letopisatul lui Urechevor< nicul> scrie pintru sultan Selim împaratul ca au împaratit 8 ani si6 luni si dzici ca au fost bautor la vin, dar strasnic la razboae. / < f. 314v. > Într-acestas an trimis-au sultan Amurat multe osti turcesti, far-de
{ 277} numar, de au trecut marea si s-au ostit asupra Vavilonului, careiaste la rasarit. şi au facut tari razboae cu haldeii, ce sa numascu acumcazîlbasi. şi multa vreme s-au luptat cu dînsii si nemica n-au ispravit simulti turci far< a> sam< a> au perit. Pre aceasta vreme s-au aratat învazduh samnu de mierare: stea cu coada, sau, cum dzic unii, cometa. Noem< vrie>. Tot într-acestas an mare prada au facut tatarîi în TarîliRusasti, în Volin si în Podoliia. 55. 000 de suflete au perit, cu mic cumare; 340< 000> au robit. Luat-au bucate ca la 150. 000 cai, iape si cala 500. 000 di alti dobitoaci si oi 200. 000, far-alte pradzi ce au mai luat. Cu aceste osti tatarasti în Tara Lesasca au fost 7 sultani. Scriu cronicariilesasti ca acea prada ce au facut tatarîi în Tara Lesasca sa fie fost custirea lui Patru voda si dzic sa fie fost si oamenii lui Patru voda. Ca siplianul ce au / < f. 315> adus tatarîi dzic sa-l fie împartit cu Patru voda. Poate sa fie si adevarat, avînd Patru voda banat pre lesi si pentruagiutoriul cazacilor ce au fostu cu Ion voda, sa fie fost cu stirea luiPatru voda. Iara plianul sa-l fie împartit cu Patru voda, tatarîi, nu-i decrezut, ca nu-s acel feliu de niam tatarîi, sa faca la tovarasi împartala. Iara si cazacii n-au sadzut far-delucru pe aceia vreme, ca au lovit pretatari, avînd povoat< a> pre un cazac anume Bogdan, de au facut marepagub< a> tataralor. Lesii fiind parasit< i> de Henric, craiul lor, carenumai 7 luni craisa, au statut cu totii dupa alesul craiului nou. Strînsu-s-au cu totii la Varsav. Era cîteva parti si socotele la alesul craiului nou. Unii din domnii lesasti poftiia pre Maximiliian sau pre fiiu-sau Ernestu, unde si solii lui Maximiliian era la Varsav, tragînd cu daruri scumpe prio sam< a> de domni în partea lui Maximiliian. Altii pre Ernistu, ficiorul lui Maximiliian. Craiul svezascu înca tragia la sine Craiia Lesasca / < f. 315 v. > avînd si el solii sai la Varsav. Fata craiului Jicmont, caresingur< a> ramasese din semintiia lui Jaghelo, iara parte< a> barbatiascasa stînsese. Domnul de rdial ştefan Bator iaras< i> trasese cît< i>vadomni lesasti în partea sa. Alfonsu domnul de Ferrariia, asijdiria. Iarao sam< a> numai pre Anna, fata craiului celui mortu, socotiia sa o aliagasa fie craias< a> si sa o marite dupa ştefan Bator, domnul Ardialului. Maximiliian împaratul avea parte mai tare si facus< a> si giuramînt
{ 278} înaintea solilor lesasti la Beciu. Ce ca s-au zabavit Maximiliiana venit în Tara Lesasca, ciia ca tragea cu ştefan Bator, domnul de Ardialau nemerit mai curund din Ardial, împreuna cu Bator, lasind Bator înlocul sau în Ardial pre frate-sau domnu. Iara Maximiliian împaratul auramas far< a> Craiia Lesasca. Iara ştefan Bator s-au asedzat sa ramîiecraiu lesascu cu aceste legaturi si tocmele: Întîi sa giure la toate legilelesilor ca le va tinea tare. / < f. 316> A doa, datoriile craiei sa leplatiasca. A triia, orice au dobîndit moscalii loc de a lesilor sa-lrascumpere. A patra, cu turcii vecinica pace sa aiba. A cincea, hotaralesa le pazasca si sa aiba de grij< e>. A sease< a>, mai nainte de întrareaîn Tara Lesasca sa trimit< a> 100. 000 de zloti. A sapte< a>, robii de latatari sa-i rascumpere. şi asia la luna lui aprilie au purces Bator în TaraLesasca, prin Moldova. Esitu-i-au înainte întru întîmpinare la margineaTarîi Lesasti Ieronim, voevodul Tarîi Rusasti si Nicolae, castalianul deCamenit< a> si Sanivcestii, cu cîtava curte si slujitori. şi fiind Bator laCracau, fu ales craiu, carele îndata s-au cununat cu Anna, fata luiJicmont craiul. Cununatu-l-au episcopul de Cracau, în neîntîmplareaarhiepiscopului de Gneazna. Acesta, arhiepiscopul, s-au fost despartitcu altii, carii tinea în partea lui Maximiliian. şi în 30 de dzile ale luimai, dupa calendariul lor, fu si coronit. Iara dupa ce au audzitarhiepiscopul de Gneazna, / < f. 316 v. > arhiepiscopul Gneaznii, înCraiia Lesasca iaste cap si el tine locul craiei pe vremea cînd moarevreun craiu lesascu pîn-sa va alege altul si el are datorie întîi a însamnavremea sa sa strînga alti domni pintru alesul craiului nou, si el aredatorie, cu mîna lui, sa coroniasca pe craiu. Atuncea era preste voiaarhiepiscopulului de gneazna acia alegere la Craiia Lesasca pre Bator. Iar dupa ce sa ispravi de altii ştefan Bator craiu lesascu si sa cununa cufata lui Jicmont craiu, nice el, nice altii ce era cu dînsul n-au mai statutîmprotiv< a>. De aicea lasam la lesi sa scrie de ştefan Bator, craiul lor, iar noi ne întoarcim la rîndul istoriei noastre. 7085 < = 1577>. DE IVANPOTCOAV< A> CE L-AU PORECLIT şI CRETUL, CARELI ş-AUPUS NUME DE DOMNIE ION VODA. Dupa ce trecu un an al domnieilui Patu voda şchiopul, s-au scociorît un cazac, anume Ivan Potcoav< a>dintre cazacii / < f. 317> de la Zaporoj< e> facîndu-sa, cum dzic unii, frate lui Ion voda. Iara Potcoav< a> l-au poreclit ca frîngea în mînipotcoave. 
{ 279} Aceasta Potcoav< a>, raspundzindu-s< a> de mosie dela Mazoviia, de unde au fost si Ion voda, s-au scos nume de domnie siavînd cunostinta între cazaci au tras o sam< a> de cazaci la sine. Scriecronica lesasca ca audzind o sam< a> de boiari de tara de acestPotcoav< a>, cum sa raspunde frate lui ion voda si ca strînge cazaci lasine au trimis pe taina la dînsul din tara, poftindu-l sa-s< i> vie ladomnie si la mosiia-s, de vreme ca pre urma fratîne-sau, lui Ion voda, lui sa cuvine domniia tarîi. şi ca acestia sa jaluia boiarii si pe Patruvoda, pintru mari strîmbatati si nevoi cu darile peste putinta ce le facelor Patru voda. Asijdirea si cum au mari asupreli de turci, în carii aveamare dragoste Patru voda si-i avea în curte o sam< a> de turci. Priimit-au cu dragoste, bucuros, Potcoava acea pofta a boiarilor, pintru careli-au multamit. Numai au întrebat Potcoav< a> sfat în ce chip si cu cemijloce ari putea sa vie la domnie, sa-i faca acei boiari ce-l poftiiaraspunsu. Trimis-au curund boiarii din tara 2 carti. O carte scriia la / < f. 317 v. > cneadzul Costandin, voevodul de Chiov, ca pre atuncea eraChiovul în sama lesilor si alta carte au scris la starostea de Bar, cucîteva peceti de tara si a boiarilor celor mai de frunte, în care îi ruga taresa-i dea lui Potcoav< a> agiutoriu numai pîn-la Nistru si acolo îl vorastepta ei pri Potcoav< a> cu osti. Luînd Potcoav< a> aceste carti aumarsu necunoscut cu dînsale la Bar si li-au dat starostelui de Bar, cucare au avut si cîtava voroav< a> pre taina. Raspunsu-i-au starostele deBar ca bucuros era de agiutoriu si pre< a> lesne ar putea face aceasta, cestiind de legaturile si tocmelele care are craiul lesascu cu împaratulturcescu, a face aceasta nu i sa cade, far< a> voia si învatatura craiasca. Iara iata, scriind starostele la craiul alte trebi, va pomeni si aceasta; sifiind cu voia craiului nu sa va apara de acest lucru. şi lui Potcoav< a>i-au dzis, pîn-îi va veni raspunsu de la craiul, sa sa zabavasca într-altloc; caci sedzind acole la ar, sa nu sa sune ceva si s-ar face vreo spaimasi amestecatura în Moldova. Asia Potcoav< a> multamind starostelui, s-au dus di acolo. Iara letopisatul lui Ureche vor< nicul> scrie ca vrîndPotcoava / < f. 318> sa vie spre Moldova, cu mestersug au facut aceliscrisori la voevodul de Chiov si la staroste< le> de Bar, cu multe pecetide la boiarii si de la curtenii din Moldova cu pofta de agiutor luiPotcoav< a>, ca sa vie în tar< a>, cum s-au poemnit mai sus. 
{ 280} CÎNDAU PURCES ÎNTÎI CRETUL POTCOAV< A> CU OASTECAZACEASCA SPRE TARA MOLDOVEI. Întru aceia vreme, dupasfatul ce au facut Potcoav< a> Cretul cu starostea de Bar, iata si unCopetchii oarecarele, fiind atuncea nemerit la Bar, carele vinis< a> decurund de la cîmpu, întalegînd aceasta au mersu la Potcoav< a> de s-auadunat bucurîndu-sa de norocirea lui. şi îndata i s-au fagaduit deagiutoriu dupa putinta sa. Multamit-au Potcoava lui Copetchii si l-aurugat de ce i s-au adeverit sa-i arete si în fapta, fagaduindu-s< a>Potcoav< a> lui Copetchii ca-i va multami si-i va plati osteniala lui, împlîndu-l cumulta giuruinta, de-l va bucura Dumnedzau cu domniiaTarîi Moldovei sa sa poata asadza la mosie-s< i>, la care si moldoveniiîl chiam< a>. /  < f. 318 v. > Avînd dar Copetchii mare cunostinta sidragoste între cazaci, cu carii au fostu 20 de ani, s-au dus la dînsii, carora cît< i> bani au avut Copetchii, din agonisita slujbelor sale, i-auîmpartit cazacilor, împlîndu-i si cu multa fagaduinta. Catra carii ssi unmoldovan, anume Topa, care s-au fostu însurat în Tara Lesasca si traiaîn tinutul Bratlavului, s-au amestecat si el cu Copetchii. şi iata, cunevointa acestor doi, a lui Copetchii si a Topii, s-au strînsu 330 decazaci într-ales, pre carii au pus hatman pre dînsii pre un cazac anumeşah. şi au întrat Potcoav< a> Cretul cu acei cazaci în tara. Iara oblicindPatru voda şchiopul ca au întrat cazacii în tara cu acel Potcoav< a>Cretul, au strînsu tara si s-au gatit de razboiu, luînd si puscile, au esit samarga împrotiva lor. Iara audzind cazacii de aceasta, ca li-au esit Patruvoda înainte, au apucat ce au putut de la margine si s-au întorsu înapoi, crutindu-sa pe alta data sa sa gatiasca mai bine. / < f. 319> CÎND AUMERSU PONOSLU DE LA PATRU VODA LA CRAIUL LEşASCUPENTRU ZARVA CE FACE POTCOAV< A> CRETUL CU CAZACII. Patru voda şchiopul, avînd grij< e> de Potcoav< a> si de cazaci ca sa nuîntre de iznoava în tara sa prade, trimis-au pre un turcu ceaus carti lacastalianul de Haliciu, carele era sa marga sol la Împaratiia Turcului salege pace, facînd jaloba Patru voda ca peste legaturile pacilor ce au cuPoarta, pustiescu cazacii tara împaratului si 
{ 281} ca vor cazacii saasadze pre Potcoav< a> domnu la Moldova. Pentru aceia îi face stire sascrie la craiul sa împiiadice acest lucru si sa prindza pre Potcoav< a> sidupa legaturile asadzate de pace sa-l pedepseasca si sa faca dreptatedespre toti acei cazaci ce sint cu Potcoav< a>. Ca de n-ar vrea sa facacraiul acestea, atuncea împaratul turcescu va strîca pacea cu craiul si nuva sta în asadzamînturili ce s-au asadzat între dînsii. Acestea toatedeplin li-au scris castalianul, craiului. Întalegînd craiul acestea tare s-auîngrijet si de sirgu prin camarasul sau au pornit carti la hatmanul sau sila o sam< a> de / < f. 319 v. > boiari de margine, sa pue nevointa saprindza pre Potcoav< a>, împreuna si pre cazacii ce fac rocosituri cudînsul. Trimis-au hatmanul trei roate de slujitori cu Boboletchii, slugasa, ca sa afle pre Potcoav< a> la Nemirov, ca acolo sa afla mai nainte; ce viind Boboletchii la Nemirov, l-au aflat acolo. Ce Potcoava, caruiai s-au dzis si Cretul, prindzind veste au esit din tîrgu, avînd cu sine 50de cazaci pedestri cu sineta si au venit la un vad < loc gol> unde auîntrat în apa pîn-în pîntecele calului si au pus denainte, în frunte, cazacii. Iar Boboletchii, daca au sosit dupa dînsul la vad, vadzind prePotcoav< a> ca iaste gata a sa bate si la loc strîmtu, nu s-au cutedzat derazboiu, ce s-au întorsu înapoi. şi aciis si Potcoav< a> dupa dînsul laNemirov: Boboletchii la curte, iara Potcoava în tîrgu la gazda. Deci auchemat Boboletchii pre mai marele tîrgului si i-au dzis sa-l prindza prePotcoava, sa i-l dea. Iara mai marele tîrgului s-au lepadat de dînsul si audzis ca el nu-l va prinde, nice îl apara; ce de-i trebuiaste, el sa si-lprinda. Vadzind omul hatmanului ca nemica nu poate ispravi, s-au dusden Nemirov si au spus hatmanului, iara hatmanul toate / < f. 320>acestea li-au trimis la urechile craiului, cum au aflat pre Potcoava laNemirov si namesnicul voevodului Bratlavului n-au vut sa-l dea denNemirov. Trimis-au craiul cu ponoslu la voevodul de Bratlav, ca saporonceasca sa-l prindza pre Potcoava si sa-l trimita la craiul. Ce pînaa merge comornicul craescu cu cartile la voevodul Bratlavului, iaraPotcoava mai cu multi cazaci si mai bine gatit sa gatiadza sa între deiznoav< a>, pre la Soroca, în tara. Iara şah hatmanul, lasind în Nizia 400de cazaci si luînd cu sine 600 de oamini s-au dus pre sliahul ce sachiama Probita si acolo s-au 
{ 282} împreunat cu Potcoava. şi atunceal-au numit domnu Moldovei pre Potcoav< a> si au dat în dobe si l-aupetrecut toti pre Potcoava pîn-la Soroca. şi cumu-i rîndul oamenilor, saca s-au vestit Potcoava domnu tînar, multi i s-au închinat. RAZBOIUL LUI PATRU VODA, CÎND S-AU BATUT CUPOTCOAV< A> CRETUL, CARELE VENISA CU CAZACII. AudzindacesteaPatru voda şchiopul, cum Ivan Potcoava, ce-i / < f. 320 v. >dzicea si Cretul au întrat în tara pre la Soroca cu oaste cazaceasca, desirgu s-au gatit si au esit cu oaste împrotiva lui, avînd Patru voda si 500debeslii. Luat-au cu sine si puscele si s-au gatit de razboiu, puind preacei 500 de beslii pe dupa pusci, în frunte, dîndu-le învatatura ca dupace vor slobodzi puscele sa sa rapada în cazaci. Ce cazacii, cumu-s sîntînvatati la razboiu, cum au slobodzit puscile vadzind ca sa înalta fumul, toti s-au lasat la pamînt, de i-au covîrsit focul. Turcii, socotind ca sintucisi cazacii de pusci, s-au lasat la dînsii. Atunce cazacii au slobodzitîntr-însii focul si acolo au si picat 30 de cai si multa paguba au facut înoastea lui Patru voda. şi îndata au dat dos oastea lui Patru voda si auramas izbînda la cazaci. Iara Patru voda, dupa ce au pierdut razboiul, dînd dos, au purcis în gios; lasind scaonul Iasii, s-au dus în TaraMunteniasca. Iara Potcoav< a> au venit cu cazacii domnu si au întrat înIasi, noem< vrie> 23. RAZBOIUL AL DOILEA, CÎND S-AU BATUTPATRU VODA CU CRETUL LA DOCOLINA. Dupa ce au mersu Patruvoda în Tara Munteniasca, au dat stire la / < f. 321> Împaratie, facîndjaloba pre cazacii ce sint supt ascultarea craiului lesascu, cum l-au gonitden tara si sa strica tara si au cersut Patru voda de la Împaratieagiutoriu. Iara Potcoava, dupa ce au întrat în Iasi, întîi au slobodzittemnitale si re cei ce era închisi, între carii era si un sleahticiu de laVolin, anumi Bosie, pre carele l-au fost vîndut tatarîi unot turci din Iasi. Apoi au împartit Potcoava boeriile: pre sama lui şah hat< manul> au datpre toti moldovenii. Pre Topa l-au facut postelnic, pre Copetchii l-aufacut pîrcalab la Hotin. şi apoi au rapedzit Potcoav< a> si la 
{ 283}împaratul turcescu sa-i scoat< a> stiag de domnie. Iara pre acela sol a luiPotcoav< a>, mergînd la Tarigrad, l-au prinsu oamenii lui Patru voda sin-au agiunsu la Poarta. Venit-au lui Patru voda ponoslu de la Împaratiepintru moi lucrurili lui. Iara au trimis Împaratie< a> si poronca ladobrogeni si la tatarîi bugegeni sa marga într-agiutor lui Patru vodaasupra sa. Asea Patru voda s-au pornit cu ostile asupra lui Potcoav< a>si întrînd în tar< a> i-au venit moldovenii gioseni într-agiutoriu lui Patruvoda. Iara Potcoava Cretul audzind de venirea lui Patru vodaasupra sa/ < f. 321 v. > s-au gatit de razboiu si s-au sfatuit cu cazacii si au esit dintîrgul Iasilor cu oaste cazaceasca împrotiva lui Patru vodala Docolina. Fost-au si oaste de tara cu cazacii, ca multi sa închinas< a> laPotcoav< a>, caruia îi puses nume de domnie Ion voda. şi tocmindu-sade razboiu, vrea Potcoav< a> sa pue pre moldoveni în frunte, sa dea întîirazboiu. Ce n-au priimit cazacii, necredzind de tot pri moldoveni, ce aupus pre cazaci înainte. Însa şah hat< manul> au orînduit cît< i>va cazacide straj< a> sa ia aminte ce feliu de orînduiala face Patru voda ostilorsale. şi au vadzut cum au poroncit Patru voda sa pue înainte hergheliide cai si ciredzi de vaci pintru sa calce pe pedestrimea lui Potcoav< a>cu acel dobitoc. şi înaintea acei ciredzi au esit turcii la hartu si s-auharatit cîtva, cît cazacii nu putea suferi. Ce şah au asteptat sa sa maiapropie Patru voda si atuncea sa sloboadza focul; ce aceli dobitoace cele pusese înainte mai multa zahaiala au facut turcilor, decît cazacilor. Ca de trasnete, înturnîndu-s< a> dobitoacele înapoi, da peste oastea luiPatru voda. / < f. 322> Vadzind cazacii acia zahaiala de dobitoaci aulovit cazacii din driapta si şah din stînga pri oastea lui Patru voda sidupa multa nevointa a cazacilor, iata si al doile< a> rînd au pierdut Patruvoda razboiul si ramas< a> izbînda iar la cazaci. CÎND S-AU ÎNTORSUCRETUL ÎN TARA LEşASCA şI AU PARASIT SCAONUL şI DEMOARTEA LUI. Potcoav< a> Cretul, carele îs< i> pusese nume Ionvoda, dupa izbînda ce facusa asupra lui Patru voda la Docolina s-auîntorsu la Iasi. Deci vadzind ca nu sa va putea asadza la domnie, ca sidin Tara 
{ 284} Unguriasca sa pogorîsa oaste într-agiutoriu lui Patruvoda, nemica n-au zabavit, ce grijindu-sa de hrana, luînd cu dînsii si 14pusci si alte jacuri, au parasit scaonul si tara si au purces din Iasi, cu toticu ai sai, spre locul sau de unde venis< a>. Iara pîrcalabul de Hotin, careera pus de Patru voda mai nainte si pre urma îl gonis< a> de la HotinCopetchii, sa afla lacuitoriu de ceia parte de Nistru, cu numele lui IacobStrus. Carele / < f. 322 v. > întalegînd ca Potcoav< a> au esit din Iasi sitrage la locul sau, avînd oamini ai sai, pazitori, au trecut Nistrul pritaina la Hotin si au prinsu pre Copetchii. şi luîndu-l cu sine sa-l duca la Patru voda, domnu-sau s-au timpinat pre cale cu cazacii carii erautrimisi de Potcoava la Copetchii sa-l ia din cetate, ca sa nu cadza premînule lui Patru voda. Acolo au navalit cazacii si au luat pre Copetchiidin mînule lui Strus pîrcalabului si au omorît pre pîrcalabul, împreunasi pri altii ce au fost pre lînga dînsul. Iara dupa ce s-au apropiiatPotcoav< a> de Soroca nu-s< i> putea afla cale încotro va mergi. Ca spreNijov, pre cîmpu sa temea de ometi mari. Pre la Nemirov sa temea dehatmanul si de voevodul de Bratlav; ca era poronca de la craiul, lavoevodul de Bratlav, sa-l prindza pre Potcoav< a> si-l paziia tari si-lcerca si de la voevodul si de la hatmanul. Fostu-i-au esit în calehatmanul. Ce vadzind ca Potcoav< a> sa gatiadza de gîlceava, ca aveacazaci de triaba cu sine, nu i-au cutedzat, ca videa ca sa va varsa singemult. / < f. 323> Iara voevodul de Bratlav, aflîndu-sa la Nemirov preacia vremi, au poftit la sine pre şah si pre cît< i>va cazaci si li-au dzisvoevodul cum are mare banat de la hat< manul> pintru Potcoava; caciel nemica n-au stiut ca l-at< i> dus la domniia Moldovii, de at< i> datpricina de strîcat pacea între împaratul turcescu si între craiul. Ce sa nule para saga, ca sa va mîniia împaratul pre craiul. Ce l-au sfatuit samarga Potcoav< a> la craiul sa sa îndreptedze si pentru ca iaste om detriab< a> îl va priimi craiul cu dragoste si voi va vi-< i> curati de aciavina si Potcoava înca va haladui. şi au dis voevodul cum singur cuPotcoav< a> va merge la hatmanul si hatmanul va mergi cu dînsul lacraiul. Acestea daca li-au spus cazacii lui Potcoav< a>, el fu bucuros, gîndindu-sa ca daca va mergi la craiul îl va agiutori spre domnie. Deciau mersu împreun< a> cu voevodul de Bratlav la hatmanul. Atunce audat Potcoav< a> voevodului 12 pusci si hatmanului 2. Iara hatmanul autrimis pre Potcoav< a> la craiul, fiind craiul atunce la seim la Varsav, 
{ 285} pre carele îndata au poroncit craiul sa-l pue la închisoare, / < f. 323 v. > puindu-i fiiara în picioare si cu paza tare. Dupa seim s-au pornitcraiul din Varsav la Liov, mai mult pentru amestecaturile ce sa facusacu Potcoava. Iara pre Potcoav< a> l-au trimis la alta închisoare, la Rava. Ca la seim fiind îl vrea fi omorît, ca avia mare mînie predînsul. Cesocotiia voia tarîi, care sta tare pentru Potcoav< a>, aratînd craiului cumar fi om de triaba. Nemerit-au atunce la craiul în Liov un ceaus de laîmparatul turcescu, care între altele au facut jaloba si pri Potcoav< a>. si îndata au poroncit craiul de i-au taiat capul lui Potcoav< a>. Facut-aujalob< a> acel ceaus si pre Ioan din Zbaraj si pri voevodul de Bratlav sipre Filon Cmita pentru ca slobod pre cazaci, pre carii îi tin printinuturile sale de fac mare pagub< a> în olaturile Împaratiei Turcesti. şiîndata au orînduit craiul comisarii sai pre la tîrguri sa sa faca cercareacelui lucru. 7086 < = 1578>, ghen< arie> 1. CÎND S-AU AşEDZAT ALDOILEA RÎND LA SCAON PATRU VODA. Întalegînd Patru vod< a>ca Potcoava Cretul au parasit scaonul / < f. 324> si tara si au trecut înTara Lesasca, au venit la Iasi si s-au asedzat la scaun al doile< a> rînd. Atuncea au dat Mitropoliia lui Theofan, care în dzilele lui Ion voda salasase de frica lui Ion voda, precum s-au pomenit la domniia lui Ionvoda, si fugis< a> prin munti. DE UN ALEXANDRU, FRATELECRETULUI, LUI POTCOAV< A>, CARELE AU VENIT CU CAZACIIşI AU APUCAT SCAONUL LA IAşI şI L-AU TINUT O LUNA. Patruvoda şchiopul, daca s-au asedzat la domnie al doilea rînd, nu dupamulta vreme, ce întru acelasi an, fev< ruarie> 9 dzile, fiind cazaciiscîrbiti pentru moartea lui Potcoav< a>, de iznoava s-au radicat cu unAlexandru, fratele lui Potcoav< a>, si au întrat în tara asupra lui Patruvoda. Ce Patru voda stiind poticala ce patisa mai nainte cu cazacii, nus-au apucat de razboiu, ce li-au dat cale întîi, iara Alexandru, frateleCretului, au întrat în Iasi si s-au asedzat în scaon. / < f. 324 v. > IaraPatru voda de sirgu au strînsu oaste turceasca si unguriasca simunteniasca si 
{ 286} far-de veste au lovit în Iasi si au cuprinsu preAlexandru în curtea cia domniasca. şi au batut pregiur curte din cîslegipîn-la miiaze-parese. Iara într-o noapte, mart< ie> 12 dzile, au esitAlexandru cu cazacii din curte, ca n-au mai putut suferi, ca si iarba depusca si bucatele li sa împutinasa. şi socotind ca vor scapa, au fugit sprecodru. Carora prindzindu-le de veste oastea lui Patru voda, s-au pornitdupa dînsii. şi la iazerul Ciurbestilor i-au agiunsu si pre toti i-au surpatacolo si pre Alexandru înca l-au prinsu viu, dinpreuna cu boiarii lui. Acest Alexandru au tinut scaonul din fev< ruarie> 9 pîn-în mart< ie> 12dzile, care sa cuprinde o luna. Asedzatu-s-au Patru voda al triile< a>rînd în scaon si îndata s-au apucat de au zidit Manastirea Galata, învale; si nu dupa multa vreme s-au rasipit, care loc si pîn< a> astadzi sacunoaste. / < f. 325> DE NIşTE DOMNIşORI CE VENIS< A> IAR CUCAZACI. De naroc era Patru voda cu cazacii, cum sa tîmpla un, e>oride pururea slujindu-le narocul a nu avea odihna; ca bine de unii nu samîntuia, altii veniia asupra lui. Ca într-acelas an, dupa ce s-au asadzatal triele< a> rîndla domnie, au venit niste cazaci cu un domnisor laNistru. Ce acestiia nu s-au mai întorsu înapoi, ca s-au pus toti capetele. Asijdirea curund dupa acesti cazaci, la anii 7087, oc< tomvrie> 12 dzile, un Constandin, iar cu cazaci veniia în tara si s-au topit toti în Nistru. Într-acestas an si într-acestas luna, cînd Constandin cu cazacii treceaNistrul viind asupra Moldovii, cum s-au pomenit, iara Zborovschii cuoaste cazaceasca au lovit Dasovul de l-au arsu si l-au pradat si multeturcoae au robit si mult plian au luat si mai apoi s-au întorsu înapoifar< a> nici o smintiala. / < f. 325 v. > 7089 < = 1580> dec, hemvrie> 2. CÎND AU MAZILIT ÎMPARATUL PRE PATRU VODA şCHIOPUL. Într-acest an trimis-au împaratul Amurat pri un turcu mare de au mazilitpre Patru voda si luîndu-l din scaon l-au dus la Împaratie si apoi l-ausurgunit împaratul trimitîndu-l la Halep la paza, iara domniia au dat-oIancului voda. Domnit-au Patru voda ani 5. / < f. 326> 
{ 287} VALAHIA. 7091, 1583. DOMN 28. DOMNIE 31. PATRU VODA AL 2< LEA>, CE I-AU DZIS CERCEL, SIN PATRAşCO VODA. Cap. < loc gol>. Venit-au domu Tarîi Romînesti Patru voda Cercel, ficiorul lui Patrascovoda si împreuna cu dînsul un aga turcu, carele aducea stiag de domnielui Patru voda. şi au sedzut domnu în scaon în Bucuresti în luna luiavgust 29 dzili. Dupa ce s-au asedzat Patru voda la domnie, facut-aubeserica domniasca din cetatea Tîrgovistii. Iara pre urma au taiat Patruvoda 3 boairi mari, anume pri Mihaila vornicul si pre banul Dobromirsi pre Glontea pah< arnicul>. Iara pricina acestor boiari ce ar fi fost, necaiuri nemica nu scrie. Pus-au Patru voda birul curtii foarte mare siau scos gorstina sa sa ia din 10 oi, o oae. Deci cînd au fost al doile< a>an a domniei lui, venit-au Paraschiva / < f. 326 v. > cluciariul de laPoarta cu ceaus su au adus mazilie lui Patru voda. Iara Patru voda, dupace i-au luat domniia, el au fugit în Tara Unguriasca cu toti boiarii lui sicu toata averea lui cîta au avut, dupa ce-au domnit ani 2. / < f. 327>MOLDAVIA. 7089, 1581. DOMN 32. DOMNIE 34. IANCUL VODASASUL 1. Cap. < loc gol>. Daca au mazilit împaratul pre Patru vodaşchiopul, dat-au domniia Iancului voda, carele au fost de nasterea sasas, de lege liuteran. Pravosloviia nu iubiia. Deci au vinit în tara si ausadzut în scaon fev< ruarie> 17. Dupa aceia toata nedumnedzariia siereticiia sa s-au aratat. Ca lacomie de avutie nespusa avea, pentru carepre multi au omorît. Mai apoi, de lacomie mare ce avia trimis-au sa iaa dzecia din boi din toata tara. 
{ 288} DE UN DOMNIşOR CE-IDZICEA ION VODA LUNGUL. CAP. < loc gol>. Iancul voda, fiindplin de lacomie, izvodi obicina, care n-au fost în tara niceodata, de autrimis în toata tara sa ia boi de a dzecea, care obiceiu nu l-au pututsuferi tara. Ce s-au radicat lapusnenii sfatuindu-sa ca sa sa dezbata / < f. 327 v. > de supt mîna Iancului voda. şi bulucindu-sa au radicat dintredînsii domnu pre Lungul si i-au pus nume Ion voda; si decii au purcespe Prut în sus. Iara Iancul voda prindzind de veste ca lapusnenii s-auradicat asupra lui, de sirgu au trimis pre Bucium vornicul cu oasteîmprotiva lor. şi tîmpinîndu-sa stile la Bolota, în tinutul < loc gol> s-aulovit de fata. şi dînd razboiu vitejaste de îmbe partile, pierduralapusnenii razboiul. şi domnisorul acela înca s-au înecat în Prut. Aceasta poveste, ce scrie mai sus, ca s-au radicat lapusnenii asupraIancului voda, cronicariul cel lesascu nemica nu scrie. Iara letopisatulnostru cel moldovenes can pre scurt o însamniadza si aceasta. CÎND AUPRIBEGIT BOIARII MOLDOVEI DE RAUL IANCULUI VODA PRINTARI STREINE. Multe lucruri spurcate si nedumnedzaesti facea Ianculvoda în domniia sa, cît de raul lui toata tara si boiarii sa otarîia. Calegea crestiniasca nu o iubiia. La avutie / < f. 328> lacom si pradatoriu, tara cu darile o îngreuia. şi era om curvariu peste sam< a>. Ca nu numaiafara, ce nice de curtea sa nu sa feriia. Ca giupînesale boiarilor de lamasa doamnii sale le scotea de le facea sila. Acestea toate neputîndu-lesuferi boiarii, mai vîrtos Movilestii, vl< a>dica Gheorghie, Ieremiiavornicul, carele mai apoi au fost si domnu si frate-sau Simionpaharnicul, Balica hat< manul> s-au sfatuit pre taina ca sa pribegiasc. Carii întîi s-au facut prilej cu voia Iancului voda, ca sa marga sasvintasca Manastirea Suceita, si apoi cu totii au trecut în Tara Lesasca, altii la turci, altii la munteni si într-alte parti. Mergînd jaloba laÎmparatie de rasipa tarîi i-au luat domniia Iancului voda si au dat-oiaras< i> lui Patru voda şchiopul. 7091 < = 1583>. DE PRIBEGIIAIANCULUI VODA şI DE MOARTEA LUI. Întalegînd Iancul voda cal-au maziliz împaratul si domniia au dat-o iaras< i> lui Patru vodaşchiopul, cunoscînd la ce ar vini mai apoi 
{ 289} lucrul, gîndi ca de vamerge la turci / < f. 328 v. > va avea pîra multa si mai apoi sa nu carecumva sa si piara, ce s-au sfatuit sa triaca în Tara Unguriasca, prin TaraLesasca, ca peste munti prin tara nu era putinta ca sa triaca, ca sa temeade tarani. şi asia au esit din tara si trecînd pre la Pocutiia i-au tinutcalea Iazlovetchii si l-au dus la Liov cu toata averea lui. şi îndata auscris la craiul de i-au dat stire. Iara craiul au scris la Siniavschiihat< manul> si la Herbort, starostele de Liov, sa ia toata averea Ianculuivoda în sama craiei si sa-i tae capul. şi îndata au trimis craiul prepodscarbul lui de i-au luat toata averea Iancului voda; numai domnii sicuconilor lui li-au lasat o parte, sa le fie de hrana. şi dupa învataturacraiului au taiat capul Iancului voda. Scrie Ureche vor< nicul> camoartea Iancului voda au fost cu învatatura împaratului turcescu, de i-au taiat capul. Asea au petrecut Iancul voda tenchiul vietii sale. AcestIancul voda dzic ca au fostu îmblînd vara cu sanie de os. şi au domnitani 3, luni 7. / < f. 329>. VALAHIA. 7093, 1585. DOMN 28. DOMNIE32. MIHNEA VODA CU A DOA DOMNIE, SIN ALEXANDRUVODA al 2< LEA>. Cap. < loc gol>. Venit-au Mihnea voda cu a doadomnie de la Poarta, viind cu dînsul si un aga turcu, carele aducea stiagde domnie Mihnii voda. şi au sosit la scaon în luna lui mai 20 de dzile. / < f. 329 v. > Iara pre urma au taiat Mihnea voda pre Stanciu logofatul. Cu ce pricin< a> l-ar fi taiat nu scrie. şi au mai adaos în tara un bir cei-au dzis napaste. şi au scos pre rosii bir foarte mare si au pus premegiiasi galeate de pîine si au scos obiceiu în tara de au luat dijma, din5 stupi unul. Iara apoi au venit Hadîrbal cu un ceaus de la Poarta, de auluat domniia Mihnii voda si l-au dus la Tarigrad. Iara daca au mersuMihnea voda la Tarigrad s-au lasat legea crestineasca si s-au facut turcude a lui buna voe si s-au închinat în legea turceasca la Mehmet, proroculturcilor. Domnit-au Mihnea voda în a doa domnie ani 5. / < f. 330>
{ 290} MOLDAVIA. 7092, 1584, oc< tomvrie> 17. DOMN 32. DOMNIE35. PATRU VODA şCHIOPUL CU O DOA DOMNIE. Cap. < loc gol>. Dupa ce au mazilit împaratul pre Iancul voda, dat-au domniia iaras< i>lui Patru voda şchiopul, pre carele asteptîndu-l toto, iata au venit adoile< a> rînd în tara si au sadzut în scaon, oc< tomvrie> 17. Iaraaudzind pribegii carii era fugiti printr-alte tari de nevoia Iancului voda, ca au vinit cu domniia iaras< i> Patru voda, cu dragoste s-au întorsu ladomnu-sau Patru voda, pre carii, daca au vinit, i-au miluit Patru vodaiaras< i> cu boeriile lor. DE NIşTE CAZACI CE VENIIA SA APUCESCAONUL MOLDOVEI. De naroc era Patru voda cu cazacii. Ca îndomniia dintîi nu mai avea odihna de dînsii. Acumu, la a doa domnie, bine nu sa asadzasa la scaon, iata cazacii veniia sa apuce scaonul, oc, tomvrie> 27. Ce Patru voda, prindzind veste, li-au esit înainte laPrut, la sat la / < f. 330 v. > Bogdanesti, în tinutul  < loc gol>, cu cîtioamini au putut aduna acea data. şi acolo i-au încungiurat Patru vodapre cazaci; aflîndu-sa cazacii la strîmtoare mare, li-au cautat a saînchina. Din care cazaci au ales Patru voda o sam< a> carii i-au parutoamini mai de triaba, de i-au oprit sa-i slujasca. Pre altii cu giuramînti-au slobodzit. DE NIşTE CAZACI CE-AU PRADAT NIşTE SATEDEN SUS DE TIGHINEA. N multa vreme dupa aceia au mai lovit alticazaci den sus de Tighinea, pe de ceia parte de Nistru niste sate ce sadescalecas< a> pre hotarul lesascu; turci ciutaci si moldoveni foartemulti, carii esisa den tara de raul nevoilor Iancului voda. şi mare moartesi prada au facut într-însii si robire; si cu dobînda s-au întorsu lalocurile sale. 
{ 291} CÎND AU ZIDIT PATRU VODA MANASTIREAGALATA DIN DIAL. Într-acest an, daca s-au asadzat Patru voda ladomnie nu vru sa las< e> în desert pomana sa, Manastirea Galata dinvale, care o zidise în domniia sa dentîi si apoi sa rasipisa, ce cu toatanevointa si oserdiia au silit Glata din dial, care traiaste si pîn< a>astadzi. / < f. 331> 7092 < = 1584> av< gust> 7. CÎND AU PRADATCAZACII TIGHINEA şI O AU ARSU. Întru acestas an strînsu-s-aucazacii si fara veste au lovit Tighinea de o au arsu si o au pradat-o si aurobit pre cei tineri, fete, copii, iara pre altii pîn-la unul i-au taiat simulta dobînda au luat cu sine. şi neavînd cine sa-i opriasca, sau sa lestea împrotiv< a>, s-au întorsu cu pace pre la locurile lor, far-de nice osmintial< a>. 7093  < = 1585>. DE O SECETA MARE CE AU FOSTUÎN DZILELE LUI PATRU VODA, DE AU PERIT TOATA ROADA. Domnind Patru voda Tara Moldovei, mare seceta s-au tîmplat în tara, de au secat toate izvoarale, vaile, baltile. şi unde mai nainte prindeapeste, acolo ara cu plugul. şi piatra pe multe locuri au cadzut si copaciiau sacat de secita. Dobitoacele n-au fost avînd ce paste vara, ce li-aufost darîmînd frundza. şi atîta prav era, cît, daca sa scorniia vînt, sastrîngea troiani de pulbere la gropi si la garduri, ca de omat. / < f. 331v. > Iara despre toamna, daca s-au pornit ploi, au apucat de au crescutmohoara; si cu acelea s-au fostu prindzind foamea saracimea, ca-icuprinsese pretutindirea foametea. 7094 < = 1586> avgust: 15. CÎND S-AU ÎMPREUNAT PATRU VODA CU MIHNEA VODA, DOMNULMUNTENESCU. Împreunatu-s-au Patru voda cu nepotu-sau Mihneavoda, domnul muntenescu, ficiorul lui Alexandru voda la sat laBogdanesti, pe Prut, în tinutul < loc gol>. Amîndoi cu curte multa si cugloate mari; si s-au ospatat amîndoi împreuna, cu mare cinste. 
{ 292}7095 < = 1587> ghen< arie> 8. RAZBOIUL PÎRVULUI, PÎRCALABULUI DE SOROCA, CÎND S-AU BATUT CU CAZACIILA PERIESLAV, ÎN DZILELE LUI PATRU VODA. Radicatu-s-au osam< a> de cazaci ca niste lupi ce era pururea învatati la prada, de auîntrat în tara si au pradat si multe bucate au luat de la tinutul Sorocii. Iara Pîrvul, pîrcalabul Sorocii, s-au îndemnat cu hînsarii / < f. 332> sicu altii carii au vrut sa marga de buna voe si i-au agiunsu la Perieslav, unde cazacii vrînd sa nu-s< i> dea dobînda, moldovenii sa-s< i>scoat< a> al sau, tare razboiu s-au facut între dînsii. şi în doaa dzilebatîndu-sa, abiia au spart pre cazaci. Mai apoi, daca i-au biruit, pre totii-au omorît, far-numai un cazac dzic sa fie scapat. Pre o sama vii i-auprinsu si i-au trimis la Patru voda, pre carii i-au trimis la Împaratie. 7095 < = 1587>, iunie. CÎND AU FACUT NUNTA PATRU VODA, DEAU ÎNSURAT PRE NEPOTU-SAU, VLADUL VODA. Într-acest an înluna iunie Patru voda au facut nunta nepotului sau, lui Vlad voda, ficiorul lui Milos voda, de au luat fata Mircii voda. şi au chemat lanunta pre Mihnea voda, domnul muntenescu. Nunta domniasca au facut, cu multa cheltuiala si giocuri. şi multi din vecini au venit de i-auînfrumusetat masa. Aceasta veselie s-au facut în tîrgu în Tecuci. DENIşTE CAZACI DE AU PRADAT DAşOVUL. Pre acia vreme, faraveste, au lovit cazacii Dasovul / < f. 332 v. > de l-au arsu. şi pre multi autaiat si pradînd, dobitoace si avere multa au luat si robind ce li-au placuts-au întorsu întregi, fara nice o sminteala. 7096 < = 1587> noem< vrie>. RAZBOIUL LUI PATRU VODA CÎND S-AU BATUT LA TUTORACU NIşTE CAZACI CE VENISA CU UN DOMNIşOR CE-I DZICEAIVAN. Nu dupa multa vreme, ce far< a> zabav< a> într-acestan, toamna, au venit cazacii în tara cu un domnisor ce i-au fost dzicînd Ivanvoda, carora li-au esit înainte Patru voda cu oaste den sus de Tutora, 
{ 293} noem< vrie> 23. şi dînd razboiu vitejaste de îmbe partile, au picatmulti. şi în 26 de dzile, noem< vrie>, birui Patru voda pre cazaci si i-ausilit cît au dat cazacii pre cini au avut mai mare, carele au luat platadupa vina sa. Iara ciialalti sa ascundea prin poduri si carii pre undeputea si moldovenii îi goniia. Mai apoi cazacii fugind prin paduri, cariiunde au putut scapa, aparîndu-sa pîn-la apa Cirimusului, de s-au tras întara lor. Ce putini întregi au scapat, mai toti raniti si pedestriti. / < f. 333> CÎND AU LASAT PATRU VODA şCHIOPUL DE BUNA VOESCAONUL şI DOMNIIA şI S-AU DUS ÎN TARA NEMTASCA. Domnind Patru voda Tara Moldovei ca un domnu vrednic, cum sa cade, cu de toate podoabele cîte trebuescu unui domnu de cinste, ca boiarilorle era ca un parinte, pre carii la cinste mare îi tinea si din sfatul lor nuesiia, tarîi era aparatoriu, spre saraci milostiv, pre calugari si premanastiri întariia si-i miluia. Cu vecinii de prin pregiur bine vietuia, cîtla toti avea nume bun si dragoste, de nu era a-i dzice ca nu-i harnic dedomnie. Giudetale cu blîndeta si far< a> fatarie facea. Mai apoi vadzindnevoia tarîi, ca turcii, pre obiceiul lor, au trimis de cerea bani de laPatru voda mai mult decît era adetiul tarîi, s-au sfatuit cu boiarii ce vorface, cum vor putea radica si alte dari, carele nu au mai fost. Ca nu-i deaceasta ca doar nu va putea plati aceasta data tara, ce iaste ca sa faceobiceiu, carele nu va mai esi. şi aceasta vor lua, si altele vor izvodi, cum s-au si tîmplat. şi asia, cu totii, s-au ales sfat acestii nevoi, ca sa saînceapa / < f. 333 v. > de la altul, iara nu de la dînsul. şi deci sa gati casa sa duca den tara, macar ca boiarii cu totii apara sa nu sa duca denatra, ce sa dea acia nevoe; ca altii vor da si tara tot nu va haladui. CePatru voda nice într-un chip nu vru sa sa apuce de acia dare si sa iablastamul tarîi asupra sa, ce s-au tocmit lucrul înainte si au lasat boiarisa pazasca scaonul, pîn< a> le va vini alt domnu de la Împaratie. IaraPatru voda s-au radicat cu fruntea boiarilor, carii sa temura a ramînea, sa nu pata ca mai nainte cu Iancul voda, între carii au fost Stroicilogofat mare, Ieremiia Movila vornicul si frate-sau Simionpah< arnicul>, carii mai apoi amîndoi au cadzut la domnie, si fratele lorToadir spat< arul> si Andrei hat< manul> si altii multi, carii nu sa îndurade dînsul si au trecut prin Tara Lesasca, în Tara Nemtasca si acolo s-auasadzat. Unde spun ca cînd au fost dînd Patru voda bani de cheltuialabucatelor au fost lacramînd si au fost dzicînd: "Acestea sint 
{ 294}lacramile saracilor". De acolo boiarii s-au întorsu în Tara Lesasca cutotii si s-au asadzat acolo la tîrgu la Podhaet si pre aiurea. şi asea luiPatru voda putem sa-i dzicem cel milostiv, ca binele / < f. 334> sau aulepadat pentru tara, care ca acesta altul nu s-au mai aflat. Era Patru vodaom blînd ca o matca far< a> ac. La giudecata drept, nebetiv, necurvariu, nelacom, nerasipitoriu. Putem sa-i dzicem ca toate pre izvod li-au tinut, ca sa nu sa smintiasca. şi au domnit ani 7. / < f. 334 v. > VALAHIA. 7099, 1591. DOMN 29. DOMNIE 33. şTEFAN VODA 1, CE I-AUDZIS SURDUL. Acestu ştefan voda au venit domnu de la Poarta înTara Romîniasca; iara a cui ficior ar fi, sau alta ce s-ar fi lucrat îndzilele lui necaiuri, nemica, nu s-au aflat scris, far< a> cît ca au domnitani 1, pol. / < f. 335> 7100, 1592. DOMNU 30. DOMNIE 34. ALEXANDRU VODA AL 3< LEA>. Acestu Alexandru voda au venitdomnu de la Poarta în Tara Romîniasca. Iara alta ce s-ar fi lucrat îndzilele lui necaiuri, nemica, nu s-au aflat sa scrie de dînsul, far< a>numai atîta ca au domnit ani 1. / < f. 335 v. > MOLDAVIA. 7099, 1591. DOMN 33. DOMNIE 36. ARON VODA 1, CE I-AU DZIS CELCUMPLIT. Cap. < loc gol>. Dupa ce au parasit Patru voda domniia sitara, înlalegînd turcii ca tara au ramas far< a> domnu, au cercat pre cinevor trimite în locul lui Patru voda. Ce narocul cel bun a tarîi sa schimba. Ca dupa naroc bun, iata, vine si rau, ca cum ar fi de la Dumnedzauînsamnat, dupa vreme buna si sanina sa vie vreme rea si turburata; dupadomnie lina si blînda sa vie cumplita si amara. Aflara turcii pre Aronvoda, caruia i-au dat domniia tarîi cu multa datorie. Care fiind omfar< a> suflet si îmblîndsi altii pentru domnie, 
{ 295} pre toti i-au împlutcu bani, luînd bani cu camata de la turci. Asea, dupa multa cheltuiala sidatorie ce împresuras< a> tara, s-au scos domniia la Moldova si au venitîn tara de au sadzut în scaon. Dupa ce s-au asedzat Aron voda la domnienu-i era de grij< e> de alta numai afara de a pradarea, iara din lontru nusa satura de curvie / < f. 336> de giocuri, de cimpoiasi si de mascariciice-i tinea; asijdirea dabilele cu care îngreuiase tara. Ca nu îmbladabilarii singuri, ce si turci trimitea de îmbla cu dabilarii, de nu-s< i> erabietii tarani volnici cu nemica: muiarile nu era a lor; fetele le rusina, cevrea sa faca, facea. Dajdeariul pentru un potronic de-l vrea pîrî la dînsulnu-l giudeca, ce acolo trimitea de-l piiardea. Pre boiari pentru avutie îiomorîia, giupînesale le siliia si domnind nu alta ce ciudese si poznefacea. Acestea si altele mai multe facînd, cunoscu ca tuturor iaste urîtsi nevadzut. Ce gîndi ca sa nu încriadza tarîi si lefeciilor si, ce au trasla sine în liafa unguri calari si pedestri; si au facut celor pedestri odaiîn curte, sa fie pururea lînga dînsul. Mai apoi, vadzind ca de datornicinu sa putea mîntui, au orînduit ca sa ia de tot omul cîte un bou. şi asiaau trimis în toata tara cu turci de strîngea; si care om nu avea bou, ei luaa cui gasiia în sat: de la altii lua toti cît< i> avia, pintru altii, ca multi derautati si dabile ce era, nice de hrana nu avia boi. / < f. 336 v. >RAZBOIUL LUI ARON VODA CÎND S-AU BATUT LA RAUT CUUN DOMNIşOR CE-I DZICEA BOGDAN VODA şI CÎND AUPERIT BUCIUM VORNICUL şI TROTUşAN LOGOFATUL şI PAOSVOR< NICUL>. Întru aceste rautati si belituri ce facea Aron voda, denevoe mare neputînd mai suferi tara, s-au radicat orheianii si soroceniicu un omnisor ce-i dzicea Ionasco, pre carele îl alesese cap dintre dînsiisi-i pusera nume Bogdan voda. Aron voda, daca au întales de aceasta, au dat stire tarîi sa sa strînga si el far-de zabav< a> au esit cu curtea sicu lefecii sai. Însa mai nainte, pîn-a esi den curte, au taiat pre Buciumvornicul si pre Bîrladianul logofatul si pre Paos vornicul, dîndu-le vinaca-i cu stirea lor. Deci au purces împrotiva vrajmasilor sai. şi mergîndau pus pre Ureche logofat mare. şi s-au tîmplat cu ostile la Raut si dîndrazboiu vitejaste de îmbe partili au izbîndit Aron voda si i-au biruit, batîndu-i pri toti. şi pre domnisor înca l-au prinsu viu si i-au taiat nasulsi l-au calugarit. 
{ 296} Deca daca au spart Aron voda pre viclenii sai, nice un loc / < f. 337> n-au lasat sa nu fie plin de vrajmasiia lui. Ca nupierdea numai pre carii au fostu într-acel razboiu, ce si sementiile lor, si vinovati si nevinovati. DE MAZILIIA LUI ARON VODA. Gatindu-saAron voda sa faca mari vrajmasii decît acestea, iata, i-au venitcal< a>rasi din Tarigrad cu veste ca l-au mazilit Împaratiia, ca împaratulturcescu si sfatul, audzind de atîta rautate ce facea, cu morti si cu jafurifar-de masura, l-au mazilit. Deci sa mira Aron voda cum va face sa nuprindza oastea de veste si tara de mazilie, ca sa nu-l omoara. Ca multiera carii vrea fi bucurosi sa audza una ca aceia. Ca unora le perisaparintii, altora ficiorii, altora fratii, altii saracisa de multe rautati. Ce pretaina au învatat calarasii sa nu scoat< a> cuvîntul afara si au trimis înIasi la doamna-sa sa sa încarce si sa purceadza în gios. Iara pre boiarii-au învatat de au chemat gloatele si li-au multamit / < f. 337 v. > deslujba ce i-au facut si li-au dzis sa marga cines pre la casale sale, gîndind ca doar sa vor duce, si el sa ia drumul la Tarigrad. A doa dzi, parîndu-i ca sa vor fi dus la curtenii, au încalecat si au purces spre Iasi, ca sa siliasca si el mai tare, sa nu obliceasca cineva, iata gloatelemergea de toate partile. Atunce au chemat pre boiari si li-au dzis: "Credzu, eu am slobodzit oastea sa marga pre acasa-s< i>, dar cine-iopreste ? " Spusu-i-au boiarii cum o sam< a> s-au dus, iara carora le iastecalea spre Iasi si spre munti, aceasta le iaste calea. Asia împriuna aumersu pîn-au însarat. Deci noaptea au silit de au mersu si nemicazabav< a> în Iasi n-au facut, ce au silit spre Tarigrad, unde mergînd l-autîmpinat un capigi-base împaratescu, viind la Aron voda sa-i ia dinscaon, sa-l duca la Împaratie. Iara daca întaliasara toti maziliia lui Aronvoda, nu într-alt chip, ce cum dupa multa furtuna si vreme rea, daca vadoamenii sanin, sa bucura cu totii de liniste, asia toata tara s-au bucurat. / < f. 338> 7100, 1592. CÎND AU TÎMPINAT PRE ARON VODAVESTE PE DRUM, NEAGIUNSU LA TARIGRAD, CUMÎMPARATIIA IARAş< I> I-AU ÎNTORSU DOMNIIA. Dupa cemazilisa Împaratiia pre Aron voda, Dumnedzau înca nu-s< i> împlusecertarea sa deplin. Ca Aron voda înca n-au fost 
{ 297} agiunsu laTarigrad, iaras< i> i-au dat domniia si scaonul tarîi. Ca datornicii luiturci cu totii au mersu la veziriul, de au strigat pentru dînsul si de nevoiadatornicilor iaras< i> i-au întorsu domniia. CÎND AU TRIMIS ARONVODA DE PE DRUM, ÎNAINTE, LA SCAON, PE OPREAARMAşUL SA PRINDZA PRE O SAM< A> DE BOIARI. Aron vodadupa obiceiul sau cel rau si cumplit, daca vadzu ca iaras< i> i-au datdomniia, de iznoava cumu-s era vrîjmas si cumplit, nu sa apuca de alta, ce iaras< i> gîndi, ce n-au putut împlea cu raul, întîi, sa savîrsasca acmu, pre urma. De pre cale au rapedzit pre credinciosul sau, pre Opreaarmasul cel mare, cu carti, ca sa prindza scaonul si cu izvod ca pretot< i> pre cîti au vrut el sa-i piardza, ca sa-i prindza / < f. 338 v. > si sa-itie la închisoare, pîn< a> va veni si el la scaon. Oprea armasul, dupaînvatatura lui Aron voda, de olac au venit si sara au întrat în Ias. şi niceaiurea au mersu în gazda, ce la odaile darabanilor celor unguresti, încurte au ersu. şi noaptea au mersu la gazda lui Ureche logofatul, precarele îl lasase Aron voda sa pazasca scaonul si au aratat Oprea armasulporonca domnu-sau. Iara Ureche log< ofatul> de graba audzind denumele lu Aron voda, cum iaras< i> au dobîndit domniia, vrînd sahaladuiasca de dînsul, au dat raspunsu Oprii armasului, dzicînd: "Acestlucru cu bucurie priimascu si sint bucuros sa-i slujascu, numai sa fie cutaina, sa nu stie nime. Bine ca ai venit. Sa sadzi la taina pîn< a> vomoblici pre toti cine, unde, sînt; pre cîti scrie izvodul sa-i prindem, sa nucumva smintim, sa obliceasca, sa fuga". şi asia Oprea s-au amagit cuacesta sfat si s-au asadzat iar la darabani într-acia noapte si într-acia dzi. / < f. 339> CÎND AU PRIBEGIT URECHE LOGOFATUL CEL MARE. Întalegînd Ureche logofatul de vinirea lui Aron voda si de poronca ce-itrimisese pre Oprea armasul, nu cutedza sa-l astepte în tara, stiind cîtagroaza si rautati facuse mai nainte dar acmu, mai pre urma, mai de maricazne sa va apuca. Ce data s-au asedzat Oprea la odaile darabanilor, aflînd Ureche vreme si cale deschisa de a sa departare si de a esire dentara, învatat-au la gazda sa, cine va întreba a doa dzi de 
{ 298} dînsul, sa-i spue ca s-au dus acas< a> la Cîrligatura. Asia, noaptea, toata noaptea, si dzua, toata dzua, fugînd Ureche au esit pre la Soroca, în Tara Lesasca. A doa dzi, sara, Oprea armasul, daca s-au dus la gazda lui Ureche sasfatuiasca, si nu l-au aflat, vadzind ca l-au amagit într-acesta chip, îndata au chemat pre altii, ce s-au tîmplat acolea, si au rapedzit cu cartiîn toate partile sa prindza marginea. Iara daca au oblicit Oprea armasulca Ureche logofatul au trecut Nistrul si s-au departat, n-au mai avut ceface, ce s-au asedzat de au tinut scaunul pîn-la venirea lui Aron voda. / < f. 339 v. > Iara Ureche, daca au trecut Nistrul, s-au dus îndata undeera si alti boairi pribeg strînsi, de astepta sfîrsitul lucrului. 7101 < =1593>. DE PATRU CAZACUL CE-AU VINIT LA SCAONULMOLDOVEI. Scrie Ureche vor< nicul> la letopisatul sau, ca pîn-a sosiAron voda la scaon, iara Patru Cazacul s-au radicat din Tara Lesasca cuputini pribegi, întalegînd ca scaonul iaste desertu. şi sirguind sa apucescaonul au întrat în tar< a> si au aucat scaunul la Iasi si l-au tinut doaaluni. Deci au sosit si Aron voda si au prinsu pe Patru Cazacul si l-autrimis Împaratiei. Iara cronicariul lesascu de aceasta poveste ce spun, e>ca au venit Patru Cazacul deau apucat scaonul, nemica nu scrie. 7101< = 1593>. CÎND S-AU AşADZAT ARON VODA AL DOILEA RÎNDLA SCAON. Scrie Ureche vor< nicul> ca Aron voda daca s-au asadzatal doile< a> rînd la scaon au pus pe Oprea armasul logofat mare si preVartic vornic mare de Tara de Gios / < f. 340> si pre Gheorghie vornicmare de Tara de Sus si pre Zota post< elnic> mare si pre Iani calugarulvisternic mare si pre Alexie stolnic mare si pre Coce comis mare. şicumu-s era de vrajmas Aron voda, nu de alta sa apuca, ce iara deasuprele a face tarîi si de dajdi mari. şi întîi cu voia lui turcii strîngeadajdile cu dabilarii; mai apoi nu-i putea opri si sila mare pretiutindireafacia. Lua slujitorii de tara cu sila de-i punea de le raniia la cai. Bucatele far< a> pretu si far< a> bani le lua. Deci cunoscînd Aron vodaca nu va fi pîn-în sfîrsit bine, ca tara 
{ 299} scrîsca de nevoi, pribegii staîntinati, gîndi, dupa toata rautatea ce facusa, sa sa curatasca si sa aretetarîi ca nu iaste din voia lui ce s-au lucrat, ce iaste din sila turcilor. Socoti sa sa agiunga cu Mihai voda carele domniia pre aceia vreme TaraMunteniasca, ca sa sa dezbata de supt mîna turcilor. Iara întîi socoti cadupa atîtea rautati ce facus< e>, sa sa / < f. 340 v. > apuce sa faca si vreunlucru bun, ca sa nu-i vie cu osinda. În anul 7102 < = 1594> apucatu-s-auAron voda de au facut manastirea în tarina Iasilor, care sa chiama Aronvoda, pre numele domnu-sau, unde iaste hramul sveatîi Nicolae. Iara înanul 7103 < = 1595> sa fie venit un Loboda cu oaste cazaceasca si augonit pre Aron voda din scaon si au arsu tîrgul Iasii. / < f. 343> Filele341-342 v. albe. VALAHIA. 7101, 1593. DOMN 31. DOMNIE 35. MIHAI VODA AL 2< LEA>, SIN PATRAşCO VODA 1. Cap. < locgol>. Venit-au Mihai voda domnu de la Poarta cu aga turcu si cu stiagîn Tara Romîniasca si au sedzut în scaon, în cetatea Bucurestilor, înluna lui avgust 29 de dzile. Îara în Tarigrad împaratiia sultan Murat; iara în Tara Unguriasca era craiu Batar Jicmont, iara în Tara Moldoveiera domnu Aron voda . Întru aceia vreme împresuras< a> turcii TaraRomîniasca cu datorii multe si cu nevoi grele foarte, cît nu mai avea cuce sa platiasca tara si sa scape de den gura vrajmasilor. Începur turcii acuprinde Tara Romîniasca si a-s< i> face lacasuri si meceturi, cîtîncepusa a tipa crestinii de nevoia turcilor si pretiutndirea era vaite sisuspine de raul turcilor Singur Mihai voda cu toti boiarii sa închisese deraul / < f. 343 v. > turcilor. şi multa vreme dzicea crestinii doar sa vorpotoli turcii de asupra; iara ei mai mult rau facea. Începusa turcii tarea calca tara si legea crestinilor si a arde besericile din tara. VadzindMihai voda atîta rautate si nevoe, nu mai putu rabda tipetele crestinilor, ce-s< i> strînsa boiarii toti, mari si mici, din toata tara si sa sfatuira cumvor face sa izbavasca Dumnedzau crestinii din 
{ 300} mînulevrajmasilor. şi vadzind ca într-alt chip nu sa vor putea izbavi, dzisaracu totii, numai cu barbatiia sa radice sabiia asupra vrajmasilor turci. Deci socoti Mihai voda cum ari avia agiutoriu si dintr-alte parti. şiîndata trimise pre Radul cluceriul Budzascul sol la Batar Jicmont, craiulungurescu, ca sa fie una cu dînsul si sa-i dea agiutoriu oaste, ca sa sapoata bate cu turcii. Trimis-au atunce si la Aron voda den Moldova solpre Stroe stolnicul Budzascul, ca sa fie si Aron voda /  < f. 344> într-agiutor lui Mihai voda. şi amîndoi fura bucurosi si gata pre raulturcilor. şi îndata trimise Aron voda pre un boiarin al lui, anume Cîrsteavor< nicul>, dînd giuramînt lui Mihai voda ca sa-s< i> fie întru agiutorunul altuia. Iara Batar Jicmont craiul înca facu sfat cu domnii si cunemisii Ardialului si legara giuramînt cu Mihai voda, cum sa fienedespartiti unii cu altii. Deci cînd fu la vlet 7103 < = 1594>noem< vrie> 10, strînse Batar Jicmont craiul o sam< a> de osti si le pusecapitan pre Horvath Mihai si pre Biches Isvan. şi venira la Mihai vodaîn cetate în Bucuresti si îndata taiara pre toti turcii cît< i> aflara acoloîn Bucuresti, în luna lui noem< vrie> 15 dzile. Într-acel razboiu fu ranitStroe Budzascul la mîna cia stînga. Iara dupa aceia far< a> zabav< a>fura scosi turcii din tara si ramasara crestinii izbaviti din gurile turcilor. Deci cînd fu dupa razboiu a triia dzi, purcese Mihai voda cu munteniisi cu ungurii la cetatea Giurgiovului si încungiurara cetatea si începuraa o bate cu tunurile. şi cîtava vreme o au batut si nu o au putut dobîndi. / < f. 344 v. > Deci vadzind Mihai voda ca nu o poate dobîndi cetatea, caci veniia turcilor arme si bucate din cetate den Rusi, iara Mihai vodael lasa cetatea si s-au apucat de au aprinsu tot orasul Giurgiovului, deau arsu; si iar s-au întorsu în scaon la Bucuresti. Iara sultan Murat al< loc gol> împarat turcescu, daca au prinsu de veste de Mihai voda, cumca s-au hainit si s-au aradicat cu sabie asupra Împaratiei, trimis-au preun pase, anume Mustafa pasa, cu multime de oaste si cu un domnu, anume Bogdan voda, ficiorul Iancului voda, ca sa scoat< a> pre Mihaivoda den domnie si din tara si sa pue pre Bogdan voda domnu. şi auvinit cu multime de turci pîn-la Dunare, la cetatea den Rusi. Iara Mihaivoda, daca prinse de veste, el pazi de-s< i> strînsa ostili si purceasaasupra Dunarii în luna lui ghen< ar> 8 dzile. şi mersara 
{ 301} pîn-la satla Pietri în tinutul Vlascii. şi acolo grijindu-sa sa triaca Dunarea, sa salovasca cu Mustafa pasa si cu Bogdan voda, atunce lui Mihai voda îiveni veste den sus, de la Rusava si de la Diiu, cum hanul au întrat în taracu tatarîi si au început a robi si a prada tara si a o arde. / < f. 345> IaraMihai voda foarte sa îngrija tare si sa învîrteji înapoi cu toate gloatelela un sat anume Holubestii în tinutul < loc gol>. şi trimise Mihai vodastrajiînaintea tataralor pre Radul Budzascul cu fratii lui Predapost< elnicul> si Stroe stol< nicul> si Radu Calo< m>firescul si cu osam< a> de osti alese. Deci cînd au fost la ghen< arie> 14 dzile într-o dzivineri ei sa tîmpinara cu tatarîi în straji la sat la Putinei, în tinutulOltului. şi dîndu-s< i> razboi ramasara biruit< i> tatarîi de Budzasti simulti tatari perira si pre multi si vii au prinsu. Iara hanul, daca prinse deveste el înca trimise pre un nepot al lui cu multime de tatari. şi venirapîn-la sat la Stanesti în tinutul < loc gol>. Iara Budzastii înca pazira sile esira în tîmpinare si sa lovira de fata în luna lui ghen< arie> 16 dzili, într-o dzi dumineca. şi fura biruiti si acia tatari; si atunce au perit sinepotul hanului cu multime de tatari. Iara hanul s-au tabarît la sat laşarpatesti, împreuna cu Mustafa pasa si cu Bogdan voda, carii veniia sascoata pre Mihai voda din Tara Romîniasca. / < f. 345 v. > RAZBOIULLUI MIHAI VODA, CÎND S-AU BATUT CU MUSTAFA PAşA. IaraMihai voda, daca prinse de veste de hanul si de Mustafa pasia si deBogdan voda, el înca trimise osti asupra lor cu banul Manta. şi îi lovinoapte< a>, far-de veste si i-au taiat, facînd multa moarte într-însii. şii-au gonit pri turci pîn< a> i-au trecut Dunarea si multi robi au scos. şiMihai voda înca purceasa cu toate gloatele pîn-la sat la şarpatesti, întinutul < loc gol>. Iara hanul nu asteapta pre Mihai voda, ce s-audepartit de Mustafa pasa si de Bogdan voda si au fugit. Iara Mustafapasa, cu Bogdan voda cu ostile lor, venira sa bata pre Mihai voda lacetate la Rusi. Iara Mihai voda purceasa cu toate ostile asupra lor. şi autrecut Dunarea pre ghiata pre la Marotin si sirguira de sa lovira unii cualtii în luna lui ghenar în 25 dzile, într-o dzi marti. şi fura biruiti turciisi peri si Mustafa pasa si multi turci; numai abia au scapat Bogdan voda. şi au 
{ 302} aprinsu Mihai voda Rusii si au arsu. şi au sadzut pri loc 3dzile, ardzind si marginea tarîi lor. şi asia, cu multa dobînda, s-auînvîrtejit Mihai voda la scaunul sau la Bucuresti. / < f. 346> Iara dupace-au batut Mihai voda acest razboiu au trimis pre un boiariu al sau, anume pre Mihalcea banul la alti boiari ai lui, ce era cu ostiîmprotivaDristorului, anume Preda spat< arul> si Radul comisul si auaprinsu acei boiari cu oastea lor Dristorul, de au arsu. Atunce au esit dinHîrsova turcii asupra acestor boiari, ce s-au pomenit mai sus, si sa lovirade fata. şi ramasara biruiti turcii si îi gonira pre ghiata si pre multi autaiat. şi au aprinsu si Hîrsova si ramasa izbînda la boiarii lui Mihaivoda. Iara capitanii ungurilor carii venise de la Bator Jicmont craiu, anume Horvat si Biches Isvan, avura împutaciune cu Mihai voda. IaraMihai voda nu-i putu suferi, ce i-au trimis la Bator Jicmont craiu sicraiul i-au trimis lui Mihai voda alti capitani, pre Chil Arbentu. AtunceMihai voda au trimis pre Chil Arbent capitan împreuna cu banul Mantasi cu osti la cetatea Brailii. şi asia, tocmindu-s< i> ostile, au început a bate Braila. şi batînd-o, o au spartu pîn-n temiu si multi turci perira. Facîndu-sa aceste razboae si nevoindu-se Mihai voda foarte tare pentrucrestini, iara Bator Jicmont, craiul ungurescu, socoti / < f. 346 v. > ca nuva mai avia Mihai voda nice o nevoe de turci si facu sfat cu totivoevodzii Ardialului cum sa scadza pre Mihai voda despre TaraMunteniasca, sa fie mai mic si ascultator supt mîna lui si a poroncilorlui si sa opriasca tara cu tot venitul ei. Iara Mihai voda, daca prinse deveste, el nu sa putu suferi, ce trimise la Batar Jicmont craiul boiaribatrîni sfetnici, anume Euthimie mitropolitul, cu amîndoi episcopii sipre Mitrea vor< nicul> i Isar logofat< ul> i Dumitru vor< nicul> i RadulBudzascul clucer< ul> si alti boiari de tara, cu acest raspunsu, cumMihai voda sa fie ascultator de Batar Jicmont, iara de tara sa n-aibascadere, ce sa-s< i> tie tara deplin si sa sa agiute unii cu altii, cum . li-aufostu giuramîntul întîi. Iara într-acei boiari ce-i trimisese Mihai voda lacraiul pentru tocmala, învrajbitoriul întrase în mijlocul lor, de saapucara unii din aciia boeri mai tare sa faca vrajba, decît pace, cum sascadza pre Mihai voda den tara. Iara ciialalti boiari, ce sa nevoia saslujasca domnu-sau în dreptate, de nepriiatini fura biruiti. şi scadzurapre Mihai voda despre domniia tarîi si despre venitul ei, numai sa fie /< f. 347> 
{ 303} întocma cu capitanii. şi alesa Batar Jicmont craidoisprazece boiari giurat< i> din Tara Munteniasca si-i puse ispravnicipeste tot venitul tarîi sisa fie pre mîna lui Batar Jicmont craiu. LUCRURI STREINE. Dupa aceia vreme, dupa ce taiasa turcii Aronvoda în Tara Moldovei si trimise si el la Batar Jicmont craiu de-i dideseosti ajutor, si capitani pusese pre dînsii Borcea Andreias. şi nevoindu-sesi Aron voda si varsîndu-si sîngele pentru crestini, ca sa dobîndeascacinste, el agiunsa pîra mincinoasa si napaste. Ca trimisa Batar Jicmontcraiu de-l legasa cu doamna-sa si lua toata averia lui si-l scoasara dintara lui cu rusine si-l bagara în temnita, în cetate în Venti, si-i taiaratot< i> boiarii si toate capetele, în luna lui aprilie în 23 de dzile, fiindcursul anilor 7103 < = 1595> şi pusa domn în locul lui unul ce era agala Aron voda, anume Razvan. şi-i schimbara numele, de-i pusera ştefanvoda, sa fie domn Moldovei. Iara Mihai voda deaca prinse de vestefoarte sa întrista. Pre acea vreme muri si sultan Murat, împaratul turcescsi luo împaratiia sultan Mehmet. şi deaca statu împarat nu putu rabdaatîta rusine, socotind el ca va fi mai destoinic. Ci într-acel an alesa unpasa anume Sinan pasa cu multi pasi si cu multime de turci, far-denumar, si-i trimise asupra lui Mihai voda. şi venira pîna la pod laDunare, la cetatea de la Rusi si facura pod peste Dunare, împrotiva / < f. 347 v. > Giurgiovului. Mihai voda deaca întelese, el înca-s< i> strînsetoate ostile ca sa iasa împrotiva vrajmasilor. şi trimise Mihai voda laştefan voda, domnul Moldovei, sa vie cu osti ajutor. ştefan voda trimiseo sama de osti. Dupa aceia purcese si el, pre acea vreme. Iara BatarJicmont, craiul unguresc, trimise la împaratul crestinilor, la Rodolfu, safaca tocmala cum sa-i dea împaratul o sor< a> a lui sa-i fie craiasa. IaraBatar Jicmont craiu trimise si la Mihai voda cum sa marga si el sa fie lanunta, ca nu stiia de turci, cum vin asupra Tarîi Muntenesti. Iara Mihaivoda vadzind atîta vrajmas, cu atîta hraborie viind asupra crestinilor sitrimise la Batar Jicmont craiu niste boiari anume Stroe Buzascul siRadul Calo< m>firescul cu daruri scumpe de nunta. şi dupa ce s-au datsolia de nunta Mihai voda, împreuna cu darul spusara-i si vestia cumturcii, cu toata puteria împaratiasca au sosit la Dunare si au facut podsa treaca asupra crestinilor. 
{ 304} Iara Batar Jicmont craiu de grabtrimisese în toata Tara Ardealului de-s< i> strînse toate ostile. şi trimisesi la împaratu crestinesc de-i dede o sama de osti agiutoriu, ca sa steaîmprotiva vrîjmasilor. Iara pîna vru a veni agiutoriul de la Batar Jicmontcraiu, vrajmasii de turci pripira si trecura Dunarea. şi începura a robi sia prada, de ardea Tara Munteniasca si-s< i> pusara tabara la sat la Calugareni, tinutul Ilfov. Iara Batar Jicmont craiu nu mai trimise ajutor. Ci Mihai voda, deaca vazu ca i sa zaboveste ajutoriul, elu-s< i> strînseoastea cîta avea si pripide sa lovira cu turcii de fata în apa Neajlovului, în vad, la Podul Calugarenilor. şi fu razboiu mare, în luna / < f. 348> luiavgust 13 zile, într-o zi miercuri, de dimineata pîna seara. şi atîta savarsa sînge mult, cît era apa cu sînge amestecata. Însa daca vazu Sinanpasa ca nu-i sporeste, ci sa va întoarce rusinat, elu-s< i> strînsa toti pasii, voevozii, capetele de oaste si facura navala mare asupra lui Mihai voda, ca sa izbîndeasca într-un chip, si luara cîteva tunuri. Iara Mihai voda elînca-s< i> strînse toti capitanii si toti boiarii si esira de fata în tîmpinarealor. şi aciias< i> tae Mihai voda, cu mîna lui, pre un pasa, anumeCaraian pasa si sa înfrînsera toti turcii înapoi. Deci tot< i> boiarii sicapitanii pre capete navalira asupra turcilor, de-i taiara si-i gonira, de-iînecara în tina. Deci cu cîta fala veniia Sinan pasa la acel razboi, mai cumulta rusine sa întoarse si scîrba multa pati, cîtu-s< i> pierdu voinicii sipasii; si-si luo Mihai voda toate tunurile înapoi. şi luo si multe steaguriturcesti si luo si steagul lor cel de legia, ce-i zic turcii a lui Moameth. Iara cînd fu preste noapte, Mihai voda sa sfatui cu tot< i> boiarii, cumagiutoriu nu le mai veni de la Batar Jicmont crai si fiind Mihai voda cuputina oaste, iara turcii era fara numar, ci socotira cum vor face sa sepoata lupta cu atîtea vrajmasi. Ci se dedera înapoi si pusara tabara în us, pre apa Dîmbovitii, la sat la Stoenesti, ca sa astepte pîna le va veniagiutoriul de la Batar Jicmont craiu si lasara tara muncitorilor. şi sasculara turcii / < f. 348 v. > si ajungînd la Bucuresti au fpcut acolo cetate. şi tot prada si robiia tara. şi mergînd si la Tîrgoviste au facut si acolocetate si au cuprins toata Tara Munteneasca. Iar în Tara Moldovei, deaca au vazut lesii cum ca ştefan voda s-au sculat cu toate ostile sa fieîntr-ajutoriu lui Mihai voda, s-au radicat si ei cu osti dinpreuna cuIeremia Moghila voda si-l pusera domn Tarîi Moldovei. Iar ştefan vodaau trecut muntele cu toata oastea lui de au mersu întru întîmpinarea luiBatar Jicmont craiu; ca purcesese si el de veniia sa sa împreune cuMihai voda, sa se bata cu turcii. şi sa 
{ 305} împreunara tot< i> si cu Mihai voda în luna lui octom< vrie> în 6 duile, fiind cursul anilor 7104< => 1596 , si purceasara tot< i> asupra turcilor. Iar turcii deaca vazuraatîtea osti strînse, ei nu asteptara, ci toti de pretutinderea dedera dosula fugi. şi lasara pre un pasa, anume Ali pasa, cu o sama de osti ca sapazasca cetatea Tîrgovistii, iar Sinan pasa au purces cu alte osti laBucuresti. Dupa aceia Jicmon< t> craiu cu Mihai voda si cu ştefan voda, cu toate ostile, ocolira cetatea Tîrgovistii si o aprinsera si perira tot< i>turcii cît< i> au fost în cetate si au prins si pre Ali pasa viu si l-au trimisîn temnita în Chiuvar. Deci au sezut ostile pre loc 3 zile si purceasaradupa Sinan pasa pîna îl agiunsera la cetatea Giourgiovului. şi începuraa taia pre turci, cum sa tae, si le stricara podul / < f. 349> si-i înecara înDunare. Deci sparsara cetatea Giurgiovului cu totul si atîta perire demulta era turcilor, cît abiia au scapat Sinan pasa cu putina oaste. şi auizbavit Tara Rumîneasca din mîna turcilor, cu multa rusine gonindu-idin tara si multi robi far< a> numar au scos. şi s-au întors cu toategloatele cu dobînda multa si cu veselie. Atuncea tot< i> crestiniidederahar lui Dumnedzeu pentru biruinta. Iar Batar Jicmont craiu, deaca vazupre Mihai voda cu atîta vitejie si cu întelepciune, au slobozit TaraRumîneasca cu tot venitul ei sa fie iar pre seama lui Mihai voda. şi saîntoarsera cines la tara lui. Într-acea vreme, ce-au fost purces BatarJicmon< t> craiu spre Mihai voda, de au gonit turcii din TaraRumîneasca, iar o sama de osti unguresti le trimisese la Lipova, laIanova si la alte multe cetati din prejur si mult rau au facut turcilor. Preacea vreme sa radicase si hanul tatarasc cu multime de tatari ca sa vieasupra crestinilor, în Tara Munteneasca. şi trecînd prin Tara Moldovei, pre la Tutora, iar Ieremia voda si cu lesii pripira de esira înaineatataralor de fata. şi facînd santuri s-au îngropatîn pamînt si sa batura cuzarboi 3 zile si nu biruira nice unii, nici altii. Deci deaca vazura ca nusa pot bate, facura pace între ei si s-au întors hanul în tara sa. şi lesiiînca sa rasipira la tara lor. Ieremia voda înca sa aseza în scaunu-s< i>. Iar ştefan voda deaca prinse de veste de Ieremia voda cum ca / < f. 349v. > i s-au rasipit lesii, au cersut de la Batar Jic mon< t> craiu osti ajutor, sa marga asupra Ieremiei voda, ca sa-l scoata den tara. şi dîndu-i ostiajutor, au purces ştefan voda cu ostile asupra Ieremiei voda, în luna luinoem< vrie> 27 de zile, în anul 7105 < = 1596>. Ieremia voda, deacaprinse de veste, pripi de-s< i> strînse ostile, moldoveni, si trimise la
{ 306} starostea de la Camenita de-i dede lesii ajutoriu. şi esira de saîntîmpinara unii cu altii la Suceava si sa batura. şi fu biruit ştefan vodasi-i taiara oastea. Iar el dede dosul a fugi pîna la un sat, anume Manestii, si acolo fu prins ştefan voda de niste tarani. şi ducîndu-l la Ieremiavoda, putina vreme au fost viu; apoi l-au întapat Ieremia voda si oasteaau perit cu totul. Iar boiarii, cît< i> scapara din razboiu, s-au dus la BatarJicmont craiu de au spus de întîmplarea lui ştefan voda si de periciunealor. şi foarte sa întrista. LUCRURI STREINE. Dupa aceia BatarJicmon< t> craiu, far< a> zabava s-au strîns toate ostile si au purcesasupra Timisoarei de au ocolit-o, începînd a o bate de toate partile. şiau luat tot orasul dinprejurul cetatii. Iar hanul înca veniia sa fie ajutorcetatii si navaliia în toata vremia furis de loviia oastea lui Batar Jicmontcraiu. Deaca vazu ca n-are razbun de tatari, el lasa streji sa pazeascacetatea si purceasa la tatar si sa lovira de fata. şi deaca birui BatarJicmont craiu pre tatari, luîndu-le toata tabara, iar sa întoarse BatarJicmon< t> craiu la cetate si o batu 3 saptamîni, facînd de multe orinavala mare asupra cetatii si nu o putura bate. De-aciia sa întoarse iar/ < f. 350> la scaon. CÎND AU TRIMIS MIHAI VODA PRE VELICICOLA BABA. Dupa aceia, cînd au fost cursul anilor 7105 < = 1597>, înluna lui mai, 6 dzile, trimise Mihai voda pre Velicico cu haiducii laBaba si ocolira Baba de o batura si o aprinsera si multa bunatate siavutie au dobîndit. şi întorcîndu-se înapoi cu dobînda, iar turciistrîngîndu-se de toate partile si purcezînd dupa Velicico l-au ajuns la unloc, anume Comsul, si dedera razboi unii cu altii, batîndu-se trei zile. şiturcii tot înglotindu-sa, fu biruit Velicico si perira tot< i> haiducii si-s< i> luara turcii tot pleanul înapoi. Iar Mihai voda deaca auzi, foarte saîntrista. şi cand au fost la luna lui iunie 16 zile au ales Mihai voda osticare era mai de folos puindu-le cap pre Farcas aga si le-au trimis la Diiuca sa-l dobîndeasca, trecînd Dunarea pre la Jdigla. Iar turcii înca leprinsese de veste, fiind multime de turci. şi nu esira sa se lovasca defata, ci s-au ascuns de au facut viclesug. Ca mergînd ostile lui Mihaivoda spre Diiu, fara nici o 
{ 307} temere, iar turcii i-au lovit far-de veste. şi fu razboiu tare multa vreme, însa în cea dea de apoi biruira turcii preoastea lui Mihai voda; si cît< i> au fost calarime pentre dînsii maiscapara cîte oarecine, însa putini, iar pedestrasii au perit cu totul. Dupaaceia Mihai voda, daca-s< i> pierdu atîtea voinici, sa scîrbi foarte siîncepu a trimite printr-alte tari streine sa-s< i> strînga voinici viteji. şiaducînd cazaci si lesi si de tot feliul de oameni carii era de folos sistrîngîndu-si Mihai voda oaste sa se / < f. 350 v. > lupte cu turcii, iarniste nepriiateni au scornit pîra mincinoasa spre Mihai voda de catreBator Jicmon< t> craiu cum ca s-au lepadat Mihai voda si s-auîmprietenit cu turcii. Batar Jicmont craiu facu sfat cu tot< i> voevoziiArdealului ca sa afle adevarul si dreptatea lui Mihai voda. Iara chiemîndpre Mihai voda, el sa temu de înselaciune si de pîra mincinoasa. şipurceasa Mihai voda spre împreunare cu Batar Jicmont craiu numai cudoi, 3 boiari, anume Mihalcea banul si Radul Buzascul si cu alti boiari. Iar Batar Jicmont craiu, deaca vazu ca vine Mihai voda bucuros laîmpreunare, el înca trimise pe postelniculcel mare Jeni Pocrati, cu multinemis< i>, cu 40 de cociui si cu multa cinste înaintea lui Mihai voda. şidescalecara în cetate în Beligrad si sa împreunara cu mare cinste în lunalui dechem< vrie> 19 zile, fiind cursul anilor 7106 < = 1597>. şi au fostîmpreuna 10 zile si cu multa cinste petrecura si mai mare credintafacura. şi tocmindu-si toate lucrurile s-au întors Mihai voda cu marebucurie la scaun. Iar Batar Jicmont craiu purceasa la împaratulcrestinesc, trimitînd Mihai voda pre banul Mihalcea împreuna cu BatorJicmont craiu pentru tocmelele tarîlor. şezind Mihai voda la scaun cutot< i> boiarii, au venit veste cum ca sultan Mehmet, împaratul turcesc, s-au sculat din tarigrad cu tot rasaritul si cu toata puterea lui, cu turciisi cu tatarîi, mergînd sa se / < f. 351> bata cu Rodolfu, împaratulnemtesc. şi descalecînd la cetatea Egheru au început a bate cetatea detrei parti. Iar împaratul nemtesc, deaca orinse de veste, s-au strîns toateostile si le-au trimis cu frate-sau Maximiliian asupra turcilor. Radicîndu-se si însus< i> Bator Jicmont craiu, cu toate ostile si dupa ces-au împreunat cu Maximiliian au purces asupra vrajmasilor. Iar sultanMehmet, împaratul turcesc, dupa ce-au batut cetatea Egherul i-au venitveste cum ca-l împresoara Maximian si cu Bator 
{ 308} Jicmont craicutoate ostile. Iar sultan Mehmet s-au lasat oamenii în cetate si el, cu toateostile purceasa si sa întîmpinara tot< i> la un sat, anume Cîrstestii, lovindu-se de fata unii cu altii, facîndu-se razboiu mare si tare în cincizile si în cinci nopti, cu multa varsare de sînge între amîndoao partile. Iara mai periia turcii si dedera turcii dosul a fugire, pîna esira din tabarasi din corturi si din toata marfa lor. şi ar fi fost dobînda si izbîndacrestinilor, iara crestinii nu sa stiura cumpata, ci sa dedera a jacui. Decipentru lacomia avutiei îs< i> pusera toti capetele. Cum scrie la VechiaScriptura, ca lacomiia iaste radacina tuturor rautatilor. O, amar mare ! Ca vazînd turcii atîta netocmala între crestini pentru lacomia lor s-auîntors procletii de turci asupra crestinilor si atîta fu moarte mare întrucrestini, cît fu voia lui Dumnezeu. Iar Maximian, cu cît< i> au scapat, s-au întors la scaun-s< i>. Asijderea si Bator Jicmont craiu înca cu cît< i>au scapat, iar s-au întors la scaunul sau în cetatea / < f. 351 v. >Beligradului. şi ramasara turcii cu atîta bucurie si semetie si începuraa esi în Tara Munteneasca, pre marginea Dunarii, pradînd si robind tara. Deci Mihai voda înca-si strînse ostile si purcease asupra Nicopoei. şimergînd prin tara au întîlnit o sama de turci în Teleorman, robind sistricînd tara. şi-i prinsara pre tot< i> vii, pîna veni si Mihai voda în vadla Nicopoe. şi ocolira cetatea Turnul de-l batura si-l arsera. Decigatindu-se Mihai voda sa treaca la Nicopoe i-au venit veste din sus casultan Mehmet au biruit pre Maximian si pre Bator Jicmont craiu, cutoate ostile. Deci Mihai voda sa întrista si începu a face pace cu turciisi cu sangeacul Nicopoei, sezînd Mihai voda 5 zile de legara pacea, daruindu-l cu daruri scumpe, fiind acestia la oct< omvrie> 6 zile, leat7107 < = 1598>. Într-acea vreme i sa suparase lui Bator Jicmont craiucu ostile, batîndu-se cu turcii si-s< i> închina tara împaratului crestinesc, ca sa-i poarte grija. şi împaratul trimisese doi comisari, pre Suhaiepiscopul si pre Istvan si giurara tara si tot< i> domnii Ardealului, ca safie supt mîna împaratului. şi prinsera pre Iujca canjirul lui BatorJicmont craiu, de-l trimisera în cetate în Sacmari si acolo i-au taiatcapul. Iar Bator Jicmont s-au lasat craiasa pe loc si s-au dus la împaratulcrestinesc de i-au dat o cetate, anume Epulia. Ace< a>sta sa adeveri cas-au dat tara pre o cetate. / < f. 352> Pre acea vreme iar au trimis sultanMehmet pre Mehmet pasa, vezir azemul, cu multime de turci si de tatariasupra crestinilor si descalecara în cetatea Oradiei. Deci unii bateacetatea, altii prada tara. 
{ 309} Însa Bator Jicmont, dupa ce-s< i> lasatara, mult s-au cait si nepustînd cetatea Epulia au fugit noaptea dincetate si fugi de au venit iaras< i> la Ardeal. şi în ce ceas sosi i s-auînchinat toti domnii si voevozii si toata tara. şi au prins si pre cei doicomisari împaratesti de-i legara si i-au trimis la Mihai voda, pentruprietesugul si credinta cea dintîi, ca sa fie iara unul cu altul. şi trimisela Mihai voda sa-i dea osti ajutoriu, sa se apere de vrajmas. şi-i dede3500 de voinici, puindu-le cap pre aga Leca. Într-acea vreme trimiseseîmparatul turcesc pre Hadîm pasa sa fie pasa la Diiu, pe margine, careleavusese împutaciune cu Mihai voda. şi trimisese de olac la pasa deDîrstor sa arga cu osti sa apuce scaunul lui Mihai voda. Deci el de grabs-au strîns ostile si esise sa se lovasca. Iar Mihai înca trimisese osti cuDumitru vornicul împotriva lui Mehmet pasa. şi sa lovira de fata uniicu altii la sat la Chislet si fu biruit Mehmet pasa de-i batura si-i gonira, luîndu-le si doao steaguri de le-au dus la Mihai voda în Caracal. şifoarte sa îmbarbata si strîngîndu-si toate ostile au purces si el asupra luiHadîm pasa, trecînd Dunarea / < f. 352 v. > cu toata gloata pe din sus deNicopoe, de s-au lovit cu Hadîm pasa. şi biruind pre turci au perit multi, luîndu-le tunurile si toata tabara. Dupa aceia Mihai voda au început abate cu tunurile si cetatea Nicopoei, spargîndu-o pre cîteva locuri. Iarla fev< ruarie> 10 zile facut-au Mihai voda mare navala si nu puturaîntra în cetate; ca cît sa strica zioa, iar turcii zidiia noaptea. şi sezuMihai voda 3 zile de tot plenuia Tara Turceasca. Iar de acolo au purcescu toate ostile catra Diiu, tot pradînd din Dunare pîna în munti, pîna ausosit împotriva Diiului. Ci sangeacul de acolo înca strînsese tot< i>turcii din tinutul Diiului si trimisese si la beiul de la Bae de au venit cuosti într-ajutoriu, esind întru întîmpinarea lui Mihai voda în sesulDiiului. şi facura razboae tare multa vreme si în cea de apoi fu biruintalui Mihai voda, de au facut multa perire turcilor; d-abia au scapatputintei în cetate, iar altii fura taiati, altii gonit< i> si risipit< i>. Saspunem de Mihai voda ce i s-au întîmplat într-acest razboi. Gonindturcii si rasipundu-i în toate partile, iar o ceata de turci daca vazuraperirea s-au întors cu mare haraborie asupra lui Mihai voda. şi atunces-au ales unul din turci cu sulita de o împoncise asupra pîntecelui luiMihai voda si o înfipse în pîntece. Iar Mihai voda, vazînd ca va sa piara, au apucat sulita cu amîndoao mîinile de hier si cauta în toate < f. 353>partile ca sa-i vie cineva din boiari ajutor, sa-l izbavasca 
{ 310} din peire. şi altii mai aproape nu sa aflara fara numai doi boiari: Preda postelniculBuzescul si cu frate-sau Stroe stolnicul. Ei grabira si taiara capulturcului si pre alte sotii ale slui si izbavira pre Mihai voda din mînaturcului. şi multa barbatie aratara Buzestii înaintea lui Mihai voda, casa luptara cu vrajmasii si izbavira pre domnu-sau din perire. Dupa cebatu acest razboi sezu Mihai voda 10 zile supt cetate, arzind împrejurtoata marginea Tarîi Turcesti. şi iar s-au întors Mihai voda cu toateostile si cu multa dobînda, ca sa treaca Dunarea pre la Rusava Iara cîndera ostile jumatate trecute, s-au lasat un vînd cu vifor pre Dunare. şiatuncea sa împartira ostile si ramasara jumatate asteptînd zece zile, pînaa sa potoli vîntul, de au tot plenuit si au ars în Tara Turceasca. Decitrecura tot< i>, cu toata dobînda, de sa adunara tot< i> în luna luinoem< vrie> 5 zile, leat 7107 < = 1598>. şi s-au întors Mihai voda lascaun la Targoviste, cu tot< i> boiarii. Întru acea vreme BatorJicmon< t>, craiu unguresc, iara intrase la multe gînduri, care nu i-aufost de nici un folos, nici lui, nici tarii (Cum sa zice, ca omul înteleptafla calea si pre unde n-au umblat; iar daca-s< i> piiarde firea, ratacestesi pre unde au umblat. / < f. 353 v. > Ca si Bator Jicmon< t> crai: înca nu-i ajunse cîtu-s< i>închina tara la împaratul crestinesc si apoi lasîndcredinta ce facusa cu împaratul, napustind cetatea Epulia, au venit iarla Ardeal si s-au apucat de prietesugul ce-l avea întîi cu Mihai voda. Apoi nici asa nu sa aseza, ci iara luo gînduri ca sa se desparta de Mihaivoda si sa închine Ardealul turcilor. Ci într-alt chip n-au avut cum face, pentru juramîntul cel rau si legatura ce facuse cu Mihai voda, cumcapîna va fi el craiu la Ardeal sa n-aiba turcii treaba. Deci BatorJicmon< t> craiu au facut sfat ficlean si au trimis în Tara Lesasca lavarul sau Bator Andreias, ca sa vie sa fie craiu în locul lui si el sa facatocmala cu turcii ca sa însale pre Mihai voda. şi au venit BatorAndreias pîna la cetatea Mediiasului. Acolo s-au împreunat cu BatorJicmon< t> craiu, strîngîndu-se tot< i> voevozii si nemisii, jurînd tot< i>lui Bator Andreias. Iara Bator Jicmon< t> crai i-au ales o cetate, anumeVleciul, strîngîndu-i toata avutiia si marha ce avea, într-acea cetate. şiel înca au purces de s-au dus în Tara Lesasca, ramîind Bator Andreiascraiu Ardealului. Atunce Ieremia voda, domnul Moldovei, daca s-auasezat Bator Andreias la craie, au trimis carti ca sa fie amîndoi una sisa scoata pre 
{ 311} Mihai voda din mijlocul lor. Iara de nu va esi Mihaivoda de buna voia lui, ei sa radice osti < f. 354> asupra lui, sa-l prinzasi sa-l dea turcilor. şi Bator Andreias fu bucuros acelui sfat rau, trimitînd soli la Mihai voda pre un nemis anume Ciomîrtan Tamas, casa iasa Mihai voda din tara, ca apoi va întra în mîna turcilor. Iar Mihaivoda daca auzi de acel sfat amar s-au strîns toti boiarii si facu sfat foartede folos. Daca vazu Mihai voda ca i sa radica atîta rau pre cap si într-alta parte neavînd unde cugeta, au trimis la împaratul crestinesc, deunde avea atîta vreme mila si ajutor, si-i obidi de toate cîte i s-au radicatasupra capului lui, cersind osti într-ajutoriu, ca sa marga asupra luiBator Andreias craiul, carele sa închinase turcilor. Iar împaratulcrestinesc au fost nucuros la toate, ca sa faca pre voia lui Mihai voda; într-aceia si el înca sa veseli. şi de grab trimise de s-au strîns toateostile si au purces asupra lui Bator Andreias la Ardeal; trecînd munteleau descalecat în luncile Brasovului. Acolo au mers tot< i> brasovenii, des-au închinat lui Mihai voda cu daruri scumpe. Iar el, daca vazu ca i saînchina cetatile, sa veseli si trimise la Radul Buzescul si la Udrea banulsa purceaza si ei cu toate ostile: craioveni si ai Jiiului si ai Mehedintilor, sa iasa cu dînsele în preajma lui Mihai voda, catra luncile Sibiiului. IarBator Andreias, daca prinse de veste ca au întrat / < f. 354 v. > cu toateostile în Ardeal, de grab au trimis de s-au strîns toate ostile si au purcescatra Sibiiu, asupra lui Mihai voda, puind tabara din jos de Sibiiu sifacura santur< i>, asezînd oastea de ctra zidul cetatii Sibiiului. Iar ostilelui Mihai voda însa sa strînsera si tot< i> boiarii si pusera tabara la unsat ce sa chiema Vestem. Deci la octo< m>vrie în 17 zile sa aratarastrejile lor si sa vazura ostile. Ci Bator Andreias, deaca vazu ca iastegata Mihai voda cu ostile si venise pre razboi, el foarte sa îngrija tare, vrînd atunce sa se sfatuiasca de pace. O, nepriceputa minte omeneasca! Cît vreme fu de a tocmire tara a face pace si nu asezara, ci vrura satocmasca cînd nu le era de nici un folos. Ca trimitind unii la altii depace, mai rea vrajba facura. Ca daca sa vazura ostile, ei navaliia spresfada si pace nu putura tocmi. Însa la oct< omvrie> 18 zile sa lovira defata unii cu altii si fu razboi mare pîna sara. şi-t< i> parea ca vrea sa-lînfrînga Bator Andreias cu ungurii; iar apoi birui Mihai voda cumuntenii. şi mult sînge sa varsa si multe trupuri ramasera pre cîmpiiSibiiului. Bator Andreias, deaca vazu ca-i pier tot< i> voinicii si sasparse oastea si iaste izbînda lui Mihai voda, au început / < f. 355> tarea blestema pre 
{ 312} Ieremia voda caci au scornit pre Mihai voda asupralor, de s-au rapus tara si craiia. Deci sezu Mihai voda în scaun laBeligrad oct< omvrie> în 26 de zile, luni. SA SPUNEM DE BATORANDREIAş, CE I S-AU ÎNTÎMPLAT DUPA RASIPA RAZBOIULUI. Fugind sa pribegeasca în Tara Lesasca si ajungînd la codrii Cicului, acolo rataci si umbla ratacit cîtava vreme si nemîncat. şi biruindu-lfoamea, au nemerit la niste ciobani, unul sacui, altul muntean. şispuindu-le ca el iaste Bator Andreias, craiul Ardealului si cum iasteîntîmplarea de s-au batut cu Mihai voda si l-au scos din tara, iar acumfugind în Tara Lesasca au ratacit si au flamînzit, iar acei doi pacurari l-au dus la lacasul lor sa-l ospateze si dupa ospat s-au rugat ca sa-lpovatuiasca. Deci acei pacurari s-aufacut a-l povatui si-i tae capul sibagîndu-l într-o traista l-au dus la Mihai voda, spuindu-i de toataîntîmplarea lui, socotind ca vor avea mar< e> ar de la Mihai voda. CiMihai voda, daca cunoscu ca iaste capul lui Bator Andreias, foarte i-auparut rau de moartea lui. şi de grab trimise unde-i ramasese trupul, de-ladusera si cusura capul la trup si-l îngropara în Beligrad, în bisericacraiasca. şi-l petrecura cu cinste multa, cu tot< i> boiarii si cu tot< i>nemisii Ardealului. Iar / < f. 355 v. > pacurarii ce adusese capul lui BatorAndreias la Mihai voda precum zice Scriptura: "Cu ce masura veimasura, masura-ti-sa-va", au pus de le-au taiat capetele, ca alta data sanu mai faca altuia asa. Deci dobîndi Mihai voda doao tari: Ardealul siTara Rumîneasca. şi în Tara Rumîneasca trimise domnu pre fiiu-sau, Nicolae voda. şi sa asezara domni fiiul si cu tatal în doaa tari, domnindei întru toata veseliia. Iar la Mihai voda i-au venit soli de la Rodolfu, împaratul nemtesc, anume Ognu David si Sechil Mihai, aducîndu-iveste ca sa se lase Mihai voda de toata Tara Ardealului, sa fie numai premîna împaratului crestinesc si sa se întoarca sa-si stapîneasca TaraMunteneasca. Mihai voda înca au facut sfat cu tot< i> boiarii si nemisiiArdealului si cugetara ca sa nu dea Ardealul, numai sa fie dajniciîmparatului, iar la domnie sa fie tot Mihai voda. şi acest sfat saasemîna, precum zice David prorocul la cap. 20 "Cugetat-au sfaturi caren-au fost în putinta". şi neputînd face într-alt chip, au ales Mihai vodadoi boiari, pre Mihalcea banul si Stoica logofatul, de i-au trimis soli laîmparatul, ca sa lasa Ardealul sa-l domneasca Mihai voda. Ci 
{ 313}împaratul nici un raspuns n-au dat, fara cît tot pohta lui cea dintîi. Mihaivoda iar au facut sfat si al doilea, aducîndu-s< i> aminte / < f. 356> cumca întîi tara era ocolita de vrajmas< i> si acum au dat Dumnezeu de iastedomnu a doao tari. şi-i plecar mintea a nu sa supune celui mai mare, cizisera ca nu va avea nevoe de împaratul, ci-l va lasa de va tineaArdealul. Deci sa începura sfaturi multe între tot< i> oamenii. Iar Mihaivoda daca vazu ca nu-i va fi Ardealul cu pace, începu a face pace cucarii era vrajmasii lui cei dintîi. Ca au trimis la soltan Mehmet, împaratul turcesc si cu mare bucurie priimi pre Mihai voda, trimitîndu-ide grab si steag. şi trimise Mihai voda si la craiul lesesc pentru pace sitocmeala; ci neputîndu-le aseza, au umblat cu multe cuvinte desarte. IarRodolfu, împaratul nemtesc, daca vazu pre Mihai voda ca s-au împacatsi s-au împrietenit cu turcii si sa desparte de dînsul, foarte s-au îngrijatsi socoti ca va avea scadere împaratiia lui despre Mihai voda, daca s-auînchinat turcilor. şi socoti cum va face cu putere si cu arme sa se ridiceca sa scoata pre Mihai voda din Ardeal. Iar Mihai voda, neaducîndu-siaminte de cea de apoi, ca nu-s< i> va lasa împaratul crestinesc cuvîntulîn desert, ci-s< i> înalta mintea de sfat neîntelept si de pizma cea dedemult, Ieremia voda, ce sa sfatuisa cu Bator Andreias spre raul lui. /< f. 356 v. > Mihai voda s-au radicat cu mari osti asupra Ieremiei vodala mai 6 zile si au întrat Mihai voda în Moldova. Iar Ieremia voda, prinzind de veste, s-au strîns toate ostile tarîi si lesii ca sa iasa împotrivalui Mihai voda. şi mergînd Ieremia voda înaintea lui Mihai voda, el saîntoarse de pleca spre cetatea Hotinului. Iar ostile lui Mihai vodaajungînd pe ale Ieremiei voda la un loc, anume Jusca, facînd acolorazboiu mare cîtva vreme, de au perit multi moldoveni si lesi. Decimoldovenii si lesii dedera dosul a fugirea, pîna s-au apropiat de cetateaHotinului, si acolo iar s-au oprit a da razboiu. Mihai voda pripi. şivazînd ca vor sa piara tot< i> cît< i> au scapat, s-au închis cu Ieremiavoda în cetatea Hotinului. Iar Mihai începu a bate cetatea. şi batînd 3zile, deaca vazu ca nu o va putea sparge au pus pazitori împrejurulcetatii si s-au întors la Moldova, la scaun în Iasi. Vazînd Ieremia vodaca vor sa-l scoata din cetate, într-o noapte au esit furis cu tot< i> boiariilui si au fugit în Tara Lesasca. şi începu Mihai voda a sa scrie si a samarturisi domnu si a treia tara. Iara boiarii si tot< i> batrînii Moldoveipoftira de la / < f. 357> Mihai voda sa le dea domnu pre fiiu-sau Nicolaevoda. Iar Mihai voda li sa fagadui. şi au ales doi 
{ 314} boiari, pre RadulBuzescul si Stoica postelnicul de i-au trimis în Tara Munteneasca saaduca pre Nicolae voda, ca sa le fie domnu, mergînd si 300 de boiarimoldoveni. Apoi au socotit cum ca fiiu-sau Nicolae voda iaste mic si nuva putea fi domnu într-o tara de margine Ca sa tot temea de Ieremiavoda sa nu sa radice din Tara Lesasca asupra fiiu-sau. Deci Mihai vodasa lasa, si-s< i> tocmi ostile, puindu-le capete patru boiari mari: Udreahatmanul si Andronic vistiernicul, Savva armasul si Negrea spatarul satie acea tara a Moldovei. şi Mihai voda sa înturna la scaun la Beligrad. şi iara au venit soli la Mihai voda de la Rodolfu, împaratul nemtesc, anume Penhaitor, cersind Tara Ardealului ca sa fie împarateasca siMihai voda sa-s< i> tie Tara Munteneasca si Tara Moldovei, ca-i vorajunge. Mihai voda nu sa îndura de Ardeal, ci siliia sa-s< i> tocmasca decatra împaratul, sa-s< i> tie Ardealul, mai trimitînd doi boiari, anumeCornij Gaspar si Tudosie log< ofatul> la împaratul, ca sa-i lasa Ardealulcum l-au dobîndit si sa aiba slobozenie la turci, sa marga la Timisoarasa o ia de la turci. Atuncea Mihai voda gati pre Marco voda, feciorul luiPatru voda / < f. 357 v. > si l-au trimis sa fie domnu la Moldova, mergîndcu dînsul si Preda Buzescul ca sa tocmasca toate lucrurile acolo. Iardupa ce sosira în Ias< i> au început a sa veseli; ci ostile Ieremiei vodaînca au fost viind la Moldova. Deci cu cîta bucurie mergea la domnie, cu atîta rusine fugira si napustira tara. Trimitînd Mihai voda soli ca sa-s< i> tocmasca lucrurile de toate partile si cînd îi parea ca s-au asezatmai bine, iar cu atîta mai rau s-au stricat de pretutindenea. şi saîncepura sfaturi mincinoase si ficlene despre tot< i> ardelenii, spre raullui Mihai voda, ca nu-l suferiia sa le fie domnu. Ci au trimis la craiullesesc sa le trimita pre Bator Jicmont sa le fie craiu, cum le-au fost si sadea ajutor Ieremiei voda sa vie la Moldova si sa scoata pre Mihai vodadintre dînsii, sa nu mai fie în mijlocul lor. Iar Mihai voda de acestia nustiia, ci sa gatiia sa strînga ostile sa marga la Timisoara. şi domnii sivoevozii si nemisii Ardealului era tot< i> adunati la Turda, de sa sfatuiapentru zabava lui Bator Jicmon< t> craiu, de nu vine dinTara Lesasca. / < f. 358> Dar Basta Giurgiu, viind cu osti împaratesti ca sa fie priiatincu Mihai voda, sa mirara cum vor face mestersug cu însalaciune sa facavrajba între Mihai voda cu Basta Giurgiu. şi i-au zis: "Cum vii tuajutoriu lui Mihai voda, si el iaste nepriiaten împaratului ? " şi cum ca
{ 315} Ardealul nici cum nu va sa-l dea împaratului; si alte cuvinte multeradicara. şi zisera: "Mai bine domneste tu, iar Mihai voda sa se duca latara-s< i> si noi sa fim închinat< i> cu toata tara împaratului". Într-acestchip învrajbira pre Basta Giurgiu cu Mihai voda. şi se veselira ardeleniisi venira cu osti asupra lui Mihai voda. şi el tot nu stiia nimic deaceasta. Ci înca trimisese sol la craiul lesesc pe Stroe Buzescul pentrupace. şi mergînd solul pre cale si fiind la un loc, anume Mu< n>caci, iaroamenii împaratului întelegînd ca s-au radicat ardelenii asupra luiMihai voda, l-au prins si l-au dus în Secmar, de au fost cîtava vremeacolo la închisoare. Iar Mihai voda tot nu stiia nimica. Iar oarecinespusese lui Mihai voda de toate ce sa facea si ce i sa radica asupra sicum ca si Basta Giurgea iaste tot una cu ardelenii. Ci Mihai voda întîinu crezu, iar apoi foarte sa îngrija / < f. 358 v. > si de grab trimise întoate partile sa-s< i> strînga ostile din Tara Munteneasca si dinMoldova. Iar ardelenii cu Basta Giurgea, daca vazura ca trimite sa-s< i>strînga ostile, pripira ca sa lovasca pre Mihai voda, pîna a nu strîngeostile. Ci Mihai voda, can cu semetie, neasteptînd înca sa-i vie toateostile, s-au radicat cu cîte osti au fost lînga dînsul si s-au întîmpinat laun loc ce sa chiama Marasalau, din sus de Diiu, pre apa Muresului. şiîncepura a sa bate ostile la sept< emvrie> 8 zile, luni, fiind cursul anilor7108 < = 1600>, facîndu-se razboiu mare multa vreme. şi fu biruitMihai voda de Basta Giurgiu cu ardelenii si mult sînge s-au varsat. IarMihai voda, cu cîtt< i> au scapat, au plecat fuga pîna în luncileFagarasului si acolo s-au tîmpinat cu ostile ce veniia din TaraMunteneasca si din Moldova, care nici de un folos nu i-au fost. Deci saîntoarsera tot< i> împreuna, pîna sa tabarîra la Prejmir, socotind acolode patima ce i s-au întîmplat. Sosi alta veste mai rea, ca lesii s-auradicat cu Bator Jicmont, de vin asupra Tarîi Moldovei si a TarîiMuntenesti si la Ardeal. Iar Mihai voda nu stiia ce sa faca, ci numaisuspina dintru adîncul inimii de atîta bunatate ce piiarde. / < f. 359> Caîntr-un an au dobîndit trei tari, iar într-un ceas le pierdu. şi vazu cadobînda lumii acestiia nu iaste a nimaruia, ci umbla din mîna într-altamîna si ramîne omul numai cu faptele lui, ori bune ori rele. Daca vazuMihai voda ca i s-au slabit toata puteria si de nici o parte nadejde deajutor de nicairi n-are, ca de toate partile era încuiat si ocolit devrajmas< i>, atunce sa mira si sa tabarî în Cîmpii Turdii, într-o 
{ 316}livade frumoasa, de-si tocmi ostile de seara pîna sara. Iar Mihai voda sadusese la Basta Giurgiu sa-i dea un sfat. şi atuncea veniia Basta Giurgiusa se împreuna cu dînsul, ca sa-i dea sfat si sa-i trimita si copilasul, pentru ca era închis în Fagaras, înca de cînd îl gonise lesii, împreuna cumuma-sa si cu Tac ştefan, fara nici un judet. Pentru acestia i-au vorbitca unui priiaten iubit. şi-i zise: "Doamne, sa stii cî mîine voi sa trimitsa-mi aduca coconul, foile inimii mele, ca pentru dînsul arde ficatiimiei, caci pentru mine sînt ei închisi ca niste morti. Pentru aceasta terog de-s< i> va fi voia, putintei nemti sa-mi dai ajutoriu". Atunce BastaGiurgea zise: "Da-t< i>-voiu; ia c< ît>i vei vrea si-i trimite unde-s< i> vafi voia". Acestea zicea Basta Giurgea, si altele gatia asupra capului lui. / < f. 359 v. > şi daca s-au despartit de Basta Giurgiu au mers la cortullui. şi facîndu-se zio chiema pre Rata Gheorghie de i-au zis sa marga laFagaras si sa ia capitani si pre Mîrzea cu mazilii si pre toate capeteniilesi pas de ocoleste cetatea, ca sa-t< i> dea coconul, sau sa izbîndesti sao strici. Ca eu fara zabava voiu sa merg la Beligrad. Ci cauta sa-mitrimit< i> cuvînt pîna mîine sara. Atunce au încalecat tot< i>; de mergeacu dînsul si putintei din ostile lui, pentru ca nu-s< i> aducea aminteniciodata de vreo parte sa aiba raotate. Iar ei, saracul, l-au pus cu capulîn jos, pentru pizma ce avea acel serdariu pre dînsul, caci îl primiiatot< i> cu mare cinste; si cetat< i> si toata Tara Ungureasca lui închina, iar pre ceilalti nu-i baga seama, nici îi cinstiia. Cum sosi moartea luiMihai voda din viclesug, facînd sfat rau ca sa-l omoara. şi iara sa miracum îl vor napastui. şi-l secera în launtru ficatii, avînd pe chir Sala omde credinta. şi zise: "Ce sîntem buni doi capitani, daca Mihai voda sabrodeste sa ia cununa ! Un rumîn ca acesta sa fie cinstit si sa aiba sinume ca iaste viteaz ! Noi sa cutezam, si el sa aiba harul în toata lumea! şi de nu-l vom omorî, noi n-avem ce fi buni. Numai cum mai curîndsa mergem si sa-i taem capul, fara nici / < f. 360> o ispita". Iar Mihaivoda tot nu stiia nimica ce va sa pata de catra dînsii. PENTRUMOARTEA LUI MIHAI VODA. Deci sa scula Mihai voda dedimineata, de au chiemat pre comisul ca sa pue saoa pre cal. şi îndatao au pus, vrînd sa marga la Beligrad, ca sa pue sa deratece casele. Graind acele cuvinte vazura ca încalecara si vin tare. Zisa Trufa Fac: "Nu purtati grija. Noi, Jani, sa mergem, iara ei faca cum vor vrea". 
{ 317} Vedea si pre altii pe jos viind catra dînsul. Lui îi parea ca vin într-ajutoriu si nimica nu avea frica. Iar ei, procletii, nu i-au fost ajutoriu, civrajmas< i>. şi daca sosira, statu Mihai vodaîn picioare si le zise: "Bine at< i> venit, voinicilor, vitejilor". Iara ei scotind sabiile mergeaasupra lui ca niste hiara salbatece, de întrara în cort. şi unul dintr-însiidede cu sulita si lovi pre Mihai vodadrept în inima; altul curînd îi taecapul. şi cazu ca un copaci trupul lui cel frumos. Într-acest chip l-auomorît pentru ca n-au stiut, nice s-au întîmplat sabie în mîna lui ceaiute. şi au domnit ani 8. / < f. 363> Filele 360 v. - 362 albe. MOLDAVIA. 7103, 1595. DOMN 34. DOMNIE 36. CAP 34. IEREMIA MOGHILA VODA, UNUL NUMIT CU ACEST NUME, CARELE AU FOST BOIARIU DE TARA, VORNIC MARE. Într-aceavreme, urîndu-li-se boiarilor de tara cu faptele lui Aron voda, anumeştefan Radul vornicul si cu Razvan hatmanul, s-au ajuns cu BatorJicmon< t>, domnul Ardealului, si cu stirea lui au trimis osti de au luatpre Aron voda cu toata casa lui, de l-au dus la Beligrad, unde si viata s-au savîrsit. şi în locul lui au pus pre ştefan Radul voda domn înSuceava. Iar în Tara Lesasca era craiu Jicmont, feciorul craiuluisvezesc. şi auzind ca au pus Bator de la sine domn în Moldova, n-ausuferit pre ştefan Radul voda, ci îndata au trimis pre Zamoischiihatmanul, cu osti si cu o sama de boiari, carii fugise în Tara Lesasca, pentru raotatile lui Aron voda, asupra lui ştefan Radul voda, de l-auscos din tara. şi au pus domn despre partea lor pre Ieremia Moghilavoda, puind într-acea data si prin toate cetatile tarîi slujitori de ai lor, lesi. Într-acea vreme, Împaratia Turceasca avea razboiu cu nemtii pentru
{ 318} Craia Ungureasca, pentru Buda, pentru Astrogonul si Enicul. şiauzind împaratul ca coprind lesii Tara Moldovei, au orînduit pre GaziCherei, hanul / < f. 363 v. > Crîmului si trimitînd si 2. 000 de iniceri catra70. 000 de oaste ce avea tatarasca (vestt era acel han de razboae, careleau avut razboiu si cu persii în cîteva rînduri, cu izbînfa) si i-au fosttrimis Împaratiia si steagul cu tuiurile, sa asaze la domnie pre cine vasocoti el ca va fi din partea Împaratiei. CÎND AU VENITZAMOISCHII HATMANUL CU LEşII. Iar prinzind de veste lesii declatirea lui Gazi Cherei soltan la Moldova, socotind a fi cu rusine salasa pre domnul acel pus de dînsii, la zminteala, fiind pre atunce CraiiaLesasca în vîrtute, au orînduit si ei pre Zamoischii hatmanul (cum spunecronica lesasca) mai mult decît 7. 000 de calareti si 3. 000 depedestras< i> n-au avut, (de nu-i lauda), far-de slugile lor, ce au purureapreste ceia ce sînt slujitori, în catastise. Octo< mvrie> 9 au sositZamoischii cu ostile la Tutora si a dooa zi, oct< omvrie> 10 s-au vazutsi strajile tatarasti, iar la oct< omvrie> 11 au sosit si hanul cu toataoastea. N-au putut rabda lesii far-de santuri vazînd atîta putere, ci s-auîntarit tabara cu santuri împrejur. şi cu socoteala lui Zamoischiihatmanul au facut, den afara de santuri, basti de pamînt, de la santultaberei asa de departe, cît ajunge glontul puscei. şi într-acele basti auscos oastea lesasca împotriva grosimei tatarasti. Navaliia tatarîi cu toataoastea asupra lesilor; ci lesii sta neclatit< i> si din basti da cu tunurile. Dosul sa le ia tatarîi nu putea de tabara; si asa au statut razboiul într-acea zi toata zioa. / < f. 364> A dooa zi socotit-au hanul cu estersug casa departeze pre lesi de la santuri. Au orînduit o sama de osti sa deanavala la lesi si sa se faca a fgi. Ci lesii, pricepînd mestersugul, au statutîntre basti, neclatiti, pîna la vree de chindie. Atunce pricepînd si vazîndca tatarii sa tem de foc, i-au luat lesii în goana pîna la oastea ceasupusa. şi cu aceia deaca s-au întimpinat, pe loc au statut si au tinutrazboiul, cît s-au mirat si hanul, fiind oaste lesasca mai putina. şi deacolo, pe încet aparîndu-se de navalirea tataralor, au venit iar la locîntre basti; ca trimisese Zamoischii totdeauna sa zica trîmbitile deîntoarcere. Iara Ieremia voda nu dormiia, ci de avea si în lesi nadejde, iara îndata au ajuns la hanul de s-au facut pace. şi de atunce au dat cele7 sate de tara. Causanii si altele, ce sa numesc sate hanesti, si au legatpre an miiare si alte pocloane de sa dau hanilor. şi asa, cu nevointa
{ 319} Ieremiei voda au statut între hanul si între Zamoischii tractate, adeca legaturi de pace, dînd si hanul zalog la lesi, si lesii la hanul, pînasa va încheia tocmeala. Numele acelor 7 sate: Causenii i Olanestii siPurcarii i Copanca i Ciobîrciul i Leontie i Vorita. PONTURILE DEPACE AU FOST ACESTIA: Ieremia voda sa fie domn în tara si sa-s< i>dea haraciul Împaratiei din an în an, dupa obiceaiu, iar hanului sa deaîn tot< i> anii daruri, miiare si alte pocloane. şi 7 sate sa fie de cîslelehanului în Bugeac. / < f. 364 v. > Ostile lesesti sa nu mai între în TaraMoldovei. Solii lesesti sa marga la Împaratiia Turceasca pentruîntaritura pacii. IAR DESPRE PARTEA HANULUI ERA ACESTEPONTURI: Steagul si tuiurile sa le dea pre mîna Eremiei voda si sa-iscoata de la Împaratie si hatiserif la domnie vecinica. şi hanul sa iasacu ostile din pamîntul Moldovei pîna în patru zile. şi asa savîrsindu-sepacea, întîi hanul au purces catra Crîm si Zamoischii catra tara sa, lasînd pre lînga Ieremia voda pre Albert Hanschii cu 3. 000 de oameni. Ca se temea Ieremia voda de unguri. şi asa au purces si Ieremia vodasi s-au asezat la Suceava. Razboiul acesta de la Tutora au fost mai întîidecît acela cînd au perit Jalcovschii, hatmanul lesesc. Vei afla si acelala rîndul sau. Zamoischii înca bine n-au fost esit din Moldova, orînduind si 12. 000 de unguri au ales pre Razvan domnu în Moldova, dînd vina pre ştefan Radul voda ca au lasat scaunul sa-i cuprinza lesiicu blestematiia lui. Ieremia voda, luund veste de pogorîtul ungurilor, pre cît s-au putut au strîns oastea tarîi si s-au gatit a starea de razboiuîmpotriva lui Razvan. Într-o dumineca era cînd s-au apropiat ostileunguresti de Suceava. Iar Ieremia voda tocmindu-si ostile asupratîrgului la / < f. 365> sat la Areni, si oastea lesasca ce avea cu sine o autocmit mai la cîmp, despre şchei, pe supt un mal ce iaste alaturea cudrumul Bîrnei. Fiind Ieremia voda în biserica la sfînta Liturghie, i-audat stire cum ca ostile lui Razvan sa vad si sa apropie de ostile tarîi. Cin-au vrut sa iasa din biserica, pîna nu s-au savîsit sfînta slujba. şi saajungea heretii lui Razvan cu ostile tarîi. Ieremia voda, dupa ce au esitdin biserica la osti, s-au timpinat 
{ 320} ostile dintr-amîndoao partile. şidupa cîtava luptare între osti, au lovit lesii pre oastea ungureasca dinaripa despre şchei. Îmbarbatîndu-se îndata si fruntea ostilor unde eraIeremia voda, au înfrînt pre unguri. Atunce, într-acel rzboiu, au cazutcalul supt Razvan si încalecînd pre altul, îndata au silit sa opreascaoastea ungureasca. şi oprindu-o, au pus razboiul iar la loc. Ciîndemnîndu-se iara ostile Eremiei voda, fiind si lesii în frunte, auînceput a fugi oastea lui Razvan voda, la care fuga l-au prins ostileIeremiei voda si pre Razvan si l-au adus la Ieremia voda. Sta movila siacum pre drumul Bîrnei de la Suceava, care sa pomeneste Movila luiRazvan pîna astazi. Cît au adus pre Razvan la Ieremia voda dupa cîtavamustrare, îndata i-au taiat capul si l-au us într-un par împotriva cetatii. Iar pre unguri i-au gonit ostile pîna la munte, cu mare varsare de sînge, la dechemvrie în 5 zile. Asa s-au platit si lui Razvan raul ce-l facuse siel lui Aron voda. / < f. 365 v. > Dupa razboiul acesta si perirea luiRazvan voda s-au asezat domnia Ieremiei voda far-de grija. Nici BatorJigmont, domnul Ardealului, nu s-au mai ispitit sa mai trimit osti înMoldova. Ci avînd banat pre lesi de paguba oamenilor sai cu Razvan, au trimis soli cu jaloba la Rodolfu, împaratul nemtesc, cumnatu-sau, sila papa de Rîm, jeluind de mare paguba ce i-au facut lesii în oastea lui, luptîndu-se el sa dezbata tara de supt mîna turcului, sa coprinza TaraMoldovei, sa împreune si pre moldoveni cu sine împotriva turcilor. Iarlesii au împiedicat acest lucru, spre scaderia crestinatatii, asezîndMoldova supt birul turcilor, de supt care bir era esita tara, cu nevointalui. Acestia întalegînd papa si împaratul nemtesc, mare ponoslu autrimis lesilor si osebire de biserica lor craiului lesesc, ca unuiîmpiedecatoriu de binele crestinesc. Au trimis si craiul lesesc sol lapapa, facîndu-i stire ca are el de grija Moldovei sa nu fie cu turcii, fiindsi mai denainte vreme supt grija sa, dupe cum si acum de curînd preGazi Cherei soltan l-au scos cu puterea sa din Tara Moldovei. Iardomnul de Ardeal, neavînd putere sa se apere pre sine, nu poate saapere Moldova de turci si de tatari, mai avînd prilej fiecînd CraiiaLesasca de osti. Aceste pricini avea ei între sine pentru Moldova. IaraIeremia vodadomniia cu pace pe acele vremi si cu lucrurile tarîiasezate; ca tinea si 
{ 321} osti streine si paziia datoriia sa ce avea spreÎmparatie. / < f. 366> Iar în Tara Munteneasca atunce, de curînd, eraMihai voda, acel vestit între domni, dupa moartea Mihnei voda. şivazînd tara cuprinsa de turci si toate orasale: Bucurestii, Tîrgovistea sialte orase, asezate cu turcii, însus< i> au nazuit la Bator, domnulArdealului si au trimis soli si la împaratul nemtesc, dîndu-i stire cacoprinzînd Sinan pasa Tara Munteneasca, pre< a> lesne va putea supunesi Ardealul. Dat-au Bator îndata osti într-ajutoriu lui Mihai voda, vazîndca s-au apropiat de dînsul focul. şi durîndu-i inima si pre muntenipentru mosiile sale, în putina vreme s-au strîns. şi întîi au gonit ostilelui Sinan pasa de prin orase si apoi, mergînd la Giurgiov, au statut si la razboiu de fata Mihai voda cu Sinan pasa, cu multa varsare de sînge. şidupa cîtava lupta au înfrînt Mihai voda pre oastea lui Sinan pasa, cît sisingur pasa sa nu fie aflat la îndemîna o luntre mica, cu care au scapatpeste Dunare, ar fi cazut la prinsoare. şi asa, într-acea data, s-au curatitTaraMunteneasca de turci, cu nevointa lui Mihai voda. Însa avea cu sinesi oaste nemtasca de la Bator Jicmont Dupa razboiul acesta multepagube au facut Mihai voda turcilor peste Dunare, arzînd si pradîndsatele, orasele, pîna la Pravadia. Fost-au acestia toate în anul 7104 < =1596>. Iar apoi în anul 7105 < = 1597>, precum izbîndele dintîi la multiau fost mai pre urma spre cadere, asa si acesta domnu / < f. 366 v. >Mihai voda, precum vei vedea povestia mai jos, la rîndul sau. Nstiutoarefirea omeneasca de lucrurile ce vor sa fie pre urma. Ce pentru un lucru, sau doao ce i sa prilejuiesc pre voe, bietul om purcede desfrînat siîncepe lucruri peste puteria sa. şi apoi acolo gaseste perirea. Al treileaan dupa acestia, vazîndu-se Bator Jicmont, domnul Ardealului, sosit labatrînete si far-de coconi, si vazînd ca turcii din an în an se întaresc sicasca asupra Ardealului sa-l coprinza, el acum îmbatrînit si obosit devîrtute, alegîndu-si viata batrînetelor cu odihna, au socotit ca si fratiilui, nici unul, nu va putea sa tie Ardealul de raul turcilor, au facuttocmeala cu cumnatu-sau, împaratul nemtesc, sa fie pre seamaÎmparatiei Nemtesti, Ardealul. Iar lui i-au dat împaratul, cumnata-sau, doao olate, anume Ratisbor si Opulia, la Tara Silezii, cariia îi zic lesiiSlonsca si sa hotaraste cu dînsii acea tara. 
{ 322} Peste voe eraardelenilor aceasta tocmeala, temîndu-se apoi de supunerea nemtilor. Ci îndata dupa purcesul lui Bator Jicmont s-au strîns toti boiariiArdealului si au ales sa le fie cniaz, adeca domnu pre Andreias Bator, carele era pre acea vreme în Tara Belgai, cu gîndulacela, ca sa secalugareasca. Ci fiind chemat de boiarii si de capeteniile Ardealului, cuglasurile tuturora, au lasat calugariia si au venit la domnia Ardealului. Împotriva era acest lucru tocmelei ce facuse împaratul / < f. 367>nemtesc cu Jicmont, pentru Ardeal, precum s-au pomenit mai sus. Cinelasînd în voia capeteniilor de Ardeal au socotit împaratul nemtesc sicu sabie sa-i supue, dupa tocmala ce facuse cu Bator. şi au orînduit cuostile pre un gheneral al sau, anume Bastea Girugiu. şi au trimis si laMihai voda pre un vladica al sau, îndemnîndu-l asupra lui BatorAndreias, pentru supunerea mai lesne a Ardealului din doao parti. Caavea Mihai voda si mai nainte cu Împaratiia Neamtului totdeaunaraspunsuri. Pre< a> lesne au priimit Mihai voda acest lucru, ca un ompururea poftitoriu de osti si fara zabava au strîns oastea TarîiMuntenesti, ca la 30. 000, si au întrat în Ardeal pîna la Sibiiu. şi acolos-au pus tabara, asteptînd pre Baste Giurgiu cu ostile nemtesti. Trimisese Bator Andreias la împaratul nemtesc solie cu rugaminte sanu-i faca aceasta asupreala, ca sa-l scoata din domniia ce-i era de mosie, de atîtea vacuri, a Batorestilor; ci acele osti gatite asupra lui, mai bine, den preuna cu dînsul, sa se orînduiasca asupra turcilor. şi vazînd ca nupoate face nimica cu rugaminte, au socotit sa lovasca pre Mihai vodamai nainte de ce sa va împreuna cu Bastea Giurgiu. Mihai voda aveaosti atuncea deprinse la izbînda, mai ales o sama de slujitori c sa chiemapre numele capitanilor sai, anume Buzestii, altii Ratestii, foarte / < f. 367v. > statatoare oaste. Iar ardelenii, unii îndoiti si nestrînsi bine înca laBator Andreias cu totii, ci numai cu cîta oaste au putut strînge, au datrazboiu lui Mihai voda la Sibiiu. Iar foarte în putina vreme au tinutrazboiul, ca îndata au înfrînt oastea lui Mihai voda pre unguri. SingurBator Andreias au fugit, parasit de tot< i> ardelenii, numai cu putinteilesi. Nestiutori de rîndul locurilor au ratacit într-o padure si au cazut premîna ostilor lui Mihai voda. şi aducînu-l la Mihai voda, au pus de i-autaiat capul. Nestiutoare firea omeneasca si de primejdiile sale. Ca apoipeste putina vreme asa au patit si Mihai voda de la Baste Giurgiu, precum au facut el lui Bator Andreias. Bine zice sfînta Evanghelie: "Cuce masura vei masura, masura-ti-sa-va". Vesel si tare era Mihai vodadupa isbînda. Pre< a> lesne cuprindea orase pe seama lui si i sa închinasi cetatile, dîndu-i nume de domnul
{ 323} lor, priimind prin cetati siosteni de ai lui (Dupa acele vremi are nume de-i zic Mihai craiu). Facut-au si episcopie la scaunul domnilor de Ardeal, la Beligrad. Iara capul luiBator Andreias l-au trimis pre solii sai la împaratul nemtesc, pentru careslujba multe daruri au trimis lui Mihai voda si l-au facut printip, adecaunul din domnii împaratiei. Iar n-au tinut îndelung Mihai voda domniiatarîi aceiia, cum nici împaratul nemtesc au putut a aseza Ardealul înpartea sa / < f. 368> nici într-un chip, numai ci au fost pricina de multevarsari de sînge între crestini si au facut turcilor îndemîna, ca sa poatacoprinde locurile cele mai bune din Ardeal. Fost-au acestia în anul 7107< = 1599>. CÎND AU MERS IEREMIA VODA CU OASTE şI AU PUSPE FRATE-SAU SIMEON VODA DOMN ÎN TARAMUNTENEASCA. Stînd Mihai voda dupa asezarea Ardealului, iaraIeremia voda de aici din tara, fiind îndemnat de turci, au strîns oaste sicîta oaste avea streina si au purces asupra Tarîi Muntenesti. Neavînd cunimenea nici un razboiu, au mers la Bucuresti si au asezat domn pefrate-sau Simeon voda Moghila, lasîndu-i oaste de a sa pre lînga dînsul. Iar el s-au întors la Suceava. N-au fost îndelungata domnia aceia a luiSimeon voda. Ca întelegînd Mihai voda de cuprinsul Tarîi Muntenestide Ieremia voda, îndata au purces asupra lui Simeon voda, lasînd princetatile Ardealului slujitori din ostile sale. N-au statut Simeon vodaîmpotriva lui Mihai voda într-acea data, ci s-au dus spre marginea tarîi, spre Focsani, pentru ajutoriul de la frate-sau, Ieremia voda, de la carevenise la Simeon voda si alujitori de Tara de Gios. şi daca s-au strînscîtava sama de osti la Simeon voda au statut si au asteptat pre Mihaivoda cu razboiu la o vale ce sa chiama Milcovul cel Mare, în TaraMunteneasca (acel pîrîu are si alt nume grozav). şi au statut razboiulcîteva ceasuri. Apoi au pierdut Simeon voda razboiul si s-au rasipit / < f. 368 v. > ostile care încatro au putut. Iara Simeon voda au nazuit laSuceava, la frate-sau Ieremia voda. Nu s-au îndestulat Mihai voda cuatîta, ci îndata, far-de nici o zabava, au tras ostile sale asupra Ieremieivoda spre Suceava, cu mare sîrguiala. La o graba ca aceia, neavîndnimica pas, nici vreme de gatire Ieremia voda, numai ci i-au cautat alasa Suceava si a nazui la Hotin. Asa-l pripiseMihai voda de aproapepe Ieremia voda, cît si pre niste haiduci 
{ 324} pedestri, cu cîteva cara, ce era ale Ieremiei voda i-au ajuns fruntea ostii la Mihai voda. şi austatut haiducii la razboiu, aparîndu-se cîteva ceasuri. Ci deaca s-au maiînglotat oastea lui Mihai voda, i-au spart pre haiduci pre Jijia, la un satanume Verbiia, unde sta o movila mare peste trupuri, apoi de Ieremiavoda facuta. şi era asa de groaznic Mihai voda si vestit de razboaie întoate partile acestia, ca îndata ce au sosit la Suceava i s-au închinat siSuceava si Cetatea Neamtului, puind prin cetati osteni de ai sai, pedestrasi. şi nici cu atîta n-au putut sa fie. Ci de la Suceava au gonit, gonind pre Ieremia voda si pre Simeon voda pîna la Hotin. CetateaHotinului o grijise bine Ieremia voda cu slujitori de ai sai nemti, ceavea. Iar el singur au trecut la lesi pentru ajutoriul. Pusese Mihai vodasi un domnisor, anume Marcul voda, care nume nu sa povesteste, pentruscurtarea vremii ce au avut acel domnisor si nu sa afla numele acesta laletopisete streine. / < f. 369> Într-acea vreme era lesii strînsi toti la saimla Varsev, sfatuindu-se de oaste împotriva Svedului. Ca craiul lesescJicmont fiind mosnean adevarat aceii craii si înca traind tata-sau Ioanncraiul, l-au ales lesii la craiia lor. şi dupa moartea tatîne-sau, neavîndalt fecior far-de Jicmont, cuprinsese Craiia Svezasca un frate al craiuluisvezescu, unchiu lui Jicmont. Deci fiind mai aproape Jicmont, feciorulcraiului svezesc de acea craie decît fratele mai tatîne-sau, Gustav, siliiapre lesi numai sa pozvoleasca la acel saimu, sa se faca osti împotriva luiGustav. Iar socotind lesii ca acele doao craii nici într-un chip nu vorputea sa se faca una, fiind una dincoace de mare si alta dincolo - cea mare sa chiama Balticum, o coada din ochean - si cu legea nu sînt una, si prilejindu-se acea întîmplare lui Mihai voda cu Ieremia voda, au datcraiului nadejde de osti asupra svezilor pe alta data, aratîndu-i maretreaba aceasta si cu grije Craiei Lesesti sa lasase tarîle acestea cuprinsede Mihai voda: Ardealul si Tara Munteneasca. Ci au statut saimul dupaaceasta treaba ca sa se faca osti împotriva lui Mihai voda, avînd Ieremiavoda cît< i>va domni gineri la lesi, tot oameni mari. Mihai voda cu toatanevointa batea cetatea Hotinului. Glonturile lui sa cunostea în zidurilecetatii, pîna la surparea ei, avînd nadejde ca deaca va lua si cetateaaceia, va putea stapîni pre< a> lesne si ara Moldovei. / < f. 369 v. > Scriehronograful lesesc ca asa era de vestit Mihai voda si la lesi, 
{ 325} cîtTara Podoliei, fiind cu legea de supr ascultarea patriarhului de Tarigradpre acea vreme, ca si noi, avînd mare zarva si price cu papistaii pentrulege, atepta cu bucurie pre Mihai voda sa vie, stiindu-l de o lege cudînsii, sai se închine toti podolenii. Dupa ruptul saimului a lesilor, îndata au purces hatmanul si cantelarul Zamoischii la tabara si apoi farazabava s-au pornit cu ostile împotriva lui Mihai voda. Vestit era la lesiacest hatman, ale caruia fapte nici Conetpolschii hatmanul, din veaculnostru n-au ajuns. Prinzînd de veste Mihai voda ca au purces ostilelesesti asupra lui, au lasat Hotinul si au purces spre Suceava. Iar Ieremiavoda cu Zamoischii înca, deaca au oblicit de purcesul lui Mihai voda, au lasat drumul Hotinului si au trecut Nistrul pe la un sat, anumeColodrubca, la tinutul Cernautilor, si apoi Prutul la tîrg la Cernauti. şiau mers pe la Codrii Cozminului la Suceava, unde Mihai voda întarisecetatea cu oamenii sai. Iara el s-au tras spre tara sa, pentru sa-si maiîngloteasca oastea si sa mai obosasca si pre lesi. CÎND AU MERSZAMOISCHII şI IEREMIA VODA ÎN TARA MUNTENEASCA. Zamoischii si cu ieremia voda, aflînd cetatea Sucevei grijita bine deoamenii lui Mihai voda, au ales cu sfatul lor sa nu faca zabava cucetatea, ci sa mearga întins dup Mihai voda şi asa au facut, ca far-denici o zabava au purces spre Tara Munteneasca. / < f. 370> ÎmparatiiaTurceasca avînd treaba tot cu nemtii pentru Craiia Ungureasca, bucuroasa ca sa sfadeste Ieremia voda cu Mihai voda. Asa sa tragecuvîntul, pîna astaz< i>, cum sa fie trimis cu tain 40. 000 de galbeni deaur la Ieremia voda, ca sa faca osti asupra lui Mihai voda si direse, ce-izic ei, atiserif de domnie vecinica lui, si sementiei lui. Simtind Mihaivoda ca-i tot vin asupra lesii cu Ieremia voda, s-au mai înglotit oasteasi s-au ale locul de a ada razboiu lesilor pe apa Teleajanului. La acelrazboiu avea Mihai voda 60. 000 de oameni: unguri, munteni, sîrbi; nemti înca avea putintei. şi au tocmit oastea pre malul dincolo sicalaretii i-au pus între amîndoao partile de arepi. Iar pedestrimea o autocmit-o deasupra, unde era vadul. şi asa au asteptat pre lesi, puind apaca o piiadeca între osti, pîna vor deprinde ostenii pre acel fel de oastesi sa vaza pîna în cît sînt de sameti lesii la razboaie. Oastea luiZamoischii era la numar ales 30. 000 de lasi si la Ieremia voda 10. 000de oaste de tara. Însa oastea lesasca tot aleasa, în leafa. 
{ 326} Ca silefeciii cei vechi, ce le zic cvarceana, tot era cu Zamoischii si lefeciinoi, cari facuse craiul sa fie împotriva svezilor, tot cu Zamoischii era, fara oamenii d pre la domni, ginerii Ieremiei voda. Însa toata oastea cuZamoischii si cu Ieremia voda au fost 40. 000, între carii era 4. 000 dehusari. Acel fel de oaste iaste tot în hier, oaste foarte temeinica / < f. 370v. > si neînfrînta, ales de ostile cum sînt ale noastre si muntenesti. Dacaau sosit si lesii la Teleajen, dupe cum era ostile lui Mihai voda tocmite, asa au tocmit si Zamoischii aripile: den a dreapta tinea oastea calarePetru Lasci; dintr-acolo era si husarii. Den stînga Ieremia voda cuoastea sa si cu o sama de lesi. Iar Zamoischii singur, cu pedestrimea sicu armata, adeca cu puscile au tinut mijlocul, stînd cu oastea dreptîmpotriva pedestrimei lui Mihai voda. Cu atîta era mai mesterZamoischii, cît au sosit, îndata au facut basti de pamînt, înalte, si acoloau suit tunurile îndata. Toata zioa aceia au statut razboiul, numai dintunuri da unii la altii si din sinete, peste apa. Iar a dooa zi mai îndraznetera Zamoischii decît Mihai voda, ca au trimis de au cercat mai sus preapa despre munte, de au aflat vad. şi îndata toata aripa ceia ce sta dena dreapta, stoluri dupa stoluri o au pornit. o la vad. Singur au statut maitare cu focul asupra vadului, decît în zioa dintîiu. Vazînd Mihai voda catrece oastea calareata a lesilor pre alt vad, au mai întarit si elpedestrimea cu santuri, iar el însusi cu toata oastea cea calareata aumersu împotriva ostii cei lesesti. Vazînd si Zamoischii ca lipseste toataoastea calareata a lui Mihai voda au pornit si el toata oastea sa si husariicu Patru Lsacin. / < f. 371> S-au mirat Mihai voda de semetia lesilor, cuce sîrguiala au apucat vadul. şi au statut un razboiu mare acolo, pentruvad. Însusi Mihai voda ca un leu în fruntea razboiului. şi au fostrazboiul cteva ceasuri, pîna au sosit si husarii. Nedeprinsa oastea luiMihai voda cu acel fel de oaste ce s-au pomenit, husarii. Ca acel fel deoaste, precum s-au zis, iaste tot în hier, numai ochii si vergile gurii savad. Multi pun si arepi tocmite de pene de vultur, sau de alte pasarimari; si cei mai de frunte cu pardosi peste platose. Iar slugile, care n-aupardos, pun scoarte de cele turcesti. Iar în fruntea cailor si la piept puncîte o tabla de hier, pentru fereala de glonturi. Nici pe fiestece calîncaleca hsarii, ci tot cai mari, grosi, sa poata birui a purta taurul si totde cei nemtesti, sau cai turcesti, de cie mai de< a> firea. La razboaieniciodata nu alearga mai mult den treapadul calului, sau numai cînd sarasupra, ori pedestrimei, ori taberei. Ca asupra ostii sprîntare, cum iastetatarul, niciodata nu-i slobod, ca sa rasipesc tatarîi si nu fac cu sulitanici o treaba. Sulitele lor sînt de 8 coti de 
{ 327} lungi, cu prapore pînaîm pamînt; ca un zid stau la razboaie. Deaca au trecut toata oastealesilor peste vad si husarii s-au stolit si au purces asupra ostii lui Mihaivoda, si de la celelalt vad au biruit focul lui Zamoischii pe pedestrimealui Mihai voda. şi cum au împins-o pe pedestrimea / < f. 371 v. > luiMihai voda din santurile lor de la mal au si cuprins-o calaretii ce maiera lînga Zamoischii. şi au venit toata pedestrimea lui Mihai voda, cutoata armada pre mîinile lui Zamoischii. Au dat stire lui Mihai voda depedestrimea lui ca s-au spart de la vad si acolo nu era cu putinta aînfrînge oastea lesasca. Numai ci au cautat a da ostile lui Mihai voda; însa nu de tot rasipa, ci cu tocmala. Întorcîndu-se însusi Mihai voda cucapul sau, unde era greul si tot asa au mers, aparîndu-se, pîna la un orasce sa zice Tîrsor. ştiind Zamoischii Mihai voda cine iaste la razboaie, ca sa nu se mai departeze oastea lui cea calareata, gonindu-i, sitemîndu-se de zminteala, au trimis trîmbitas de au zis de întorsul ostiisi cu porunca tare la capetenii, numai sa se întoarca. şi s-au întrs oastealesasca. Cazut-au la acel razboiu o mie de trupuri dintr-amîndoaopartile. Iara vii prinsi din oastea lui Mihai voda multi. Fost-au razboiulacesta în anul 7108 < = 1600>. / < f. 372> CÎND AU VENIT IEREMIAVODA CU ZAMOISCHII HATMANUL ÎN TARA MUNTENEASCADE AU BATUT PRE MIHAI VODA şI AU PUS DOMN PRE FRATE-SAU, SIMEON MOGHILA VODA. Sa urîse muntenilor cu domniia luiMihai voda, tot cu osti si cu razboaie Ci dupa fuga lui Mihai voda ausezut domnii Ieremia voda si Simeon voda, cu Zamoischii, trei zile preloc, pîna au început a veni tot< i> boiarii Tarîi Muntenesti si slujtorii, priimind pre Simeon voda domn cu giuramînt, mergînd si Ieremia vodapîna în Bucuresti si au asezat la scaun pre frate-sau Simeon voda. Lasîndu-i lui Zamoischii trei mii de lesi, cu Jan Pototchii, starostele deCamenita, iar Ieremia voda si cu Zamoischii s-au întors la Suceava. Iara Mihai voda, dupa ce pierduse razboiul la Teleajen, strîngea oaste prinmunti de ai sai si din Tara Ungureasca, cunoscut< i>, facînd aproape desapte mii de oameni, cum scrie hronograful. şi pornise pe Udrea spatariul cu 4.000 de oameni sa fie de straja. Iar el sa tot gatiia în munti, sa iasa de odata cu pusci si cu gatire mai buna. Ci l-au grabit Simeonvoda de n-au avut vreme sa se mai întareasca. Ca de grab, strîngîndoaste de loc si cu lesii, au purces din Bucuresti, pre sfatul boiarilor celorde loc, mergînd si zioa si noaptea, prin locuri ascunse, 
{ 328} pîna laorasul Argesului. Într-acest tîrgsor era si Udrea cu oastea lui Mihaivoda, acea de straja Diisu de dimineata au sosit oastea lui Simeon vodasupt acel oras. şi prinsese de veste si Ucdrea. Ci au cautat a scoate si eloastea la cîmpu / < f. 372 v. > nefiind loc de fuga; ca sa apropiiase ostilelui Simeon voda. Ci pîna de trei ori au dat razboiu lesilor. şi întorcîndu-se iar a patra oara, au purces în rasipa oastea Udrei. Mihai voda nu eradeparte, mai în munti, de acolo, viind sa se adune cu ceialalta oaste. Cideaca au dat stire Udrea de rasipa sa, au început si ceilalti, cu totii, a-lparasi. şi numai ci i-au cautat a lasa Tara Munteneasca si a trece muntiila Ardeal. Udrea, dupa aceia, curînd au venit si el si s-au închinat laSimeon voda. şi asa, Mihai voda, vrînd sa dobîndeasca Ardealul, aupierdut si Tara Munteneasca. Dupa ce au sosit Mihai voda în Ardeal, s-au aflat oamenii sai, carii pusese prin cetati, scosi de Bastea Girugiu sipusi ostenii împaratului nemtesc. Ci vazînd ca n-are loc nici în Ardeal, s-au sculat cu toata casa lui si cu cîteva capetenii, mai ales cu capitaniilui cei de credinta: Mîrzea, Ghetea si Racea si au mers în Beciu laîmparatul nemtesc, în nadejdea slujbei ce au facut împotrivaBatorestilor. şi l-au priimit împaratul bine. Iar Ardealul, ca n-au fostpentru dînsul, ci pentru sine asezat, atunce s-au aratat. Nu peste putinavreme, vazînd Jicmont Bator perirea fratine-sau, lui Andreias Bator, coborîta de cumnatu-sau, împaratul nemtesc, si Ardealul, / < f. 373> niciîntr-un chip nu vrea sa se supue supt nemti. S-au cait de tocmeala cefacuse cu cumnatu-sau, Rodolfu împaratul, cum s-au pomenit mai sus. şi lasîndu-si olatele care-i dedese cumnatu-sau, au trecut în TaraLesasca, ca-i era Zamoischii ginere, fiind doamna lui Zamoischii fatalui Andreias Bator. Apoi, din Tara Lesasca au venit la Ardeal. şi îndatacuprinzînd Tara Ardealului iara catra sine, au început a strînge ostiîmpotriva lui Bastea Giurgea, hatmanul împaratului nemtesc. Vazîndîmparatul nemtesc radicat Ardealul si rocosit iara împotriva sa, de aldoilea rînd, au gatit pre Mihai voda si l-au pornit iara sa marga sastrînga osti si dimpreuna cu Bastea Giurgea sa stea împotrivaBatorestilor lui Jicmont, cumnatu-sau si lui Bator Istiioann, fratele luiJicmont. Ca acesti doi mai ramasese din Batoresti. Purcegînd Mihaivoda din Beciu asupra Ardealului, daruit bine de împaratul, strîngîndiara osti si de ai sai, munteni, carii sa asezase în Ardeal si sîrbi, unguri, împreunîndu-se cu bastea Giurgiu la Clujvar. 
{ 329} Batorestii înca austrîns oaste si mai sameti fiind pe locurile sale au dat razboiu lui BasteaGiurgiu si lui Mihai voda, aproape de Clujvar, la un sat anume Mojina. Ci stînd nemtii în frunte tare / < f. 373 v. > cu focul lui Mihai vodalovind din dos pe oastea Batorestilor, au înfrînt pre Batoresti, cît abiiaau scapat ei cu capetele. Iara din ostile lor, parte mai mare, ce au fostpedestri, cu armata, adeca tunurile, cu tabara, au cazut toate pre mînalui Bastea Giurgiu. Era veste de biruinta acelui razboiu mai mare a luiMihai voda, decît a Bastei Giurgiu; care zavistie au facut si lui Mihaivoda perire. Spun oameni batrîni de pe acea vreme, cum sa fie ajuns încîteva rînduri cu daruri Ieremia voda la Bastea Giurgiu, pentru moartealui Mihai voda. Care lucru poate sa fie. (Ca ce nu lucreaza în lume, avutiia ! ). Banii turbura împaratile si cetati mari le surpa, cum sa zicecu un cuvînt lesesc: sula de aur patrunde zidiul. DE MOARTEA LUIMIHAI VODA. La anul 7109, av< gust>8, diis de noapte, înca fiindMihai voda într-asternut, au venit doi capitani nemti, cu oamenii lor, trimis< i> de Bastea Giurgia sa omoara pre v. şi cum au sosit la tabaralui, ca era osebi, au lovit la cort, unde odihniia, si acolo în loc i-au taiatcapul si l-au dus la Bastea Giurgiu. Iara trupul lui pîna la a treia zi austatut întru vederia tuturora, neîngropat. Ostile lui ce avea nu era cudînsul în tabara, ca pre toti îi slobozise în prada: pîna si copiii lui au fostmers în prada. / < f. 374> şi asa s-au platit lui Mihai voda pentruslujbele ce au facut nemtilor. Facut-au ieremia voda sfînta ManastireSucevita, în tinutul < loc gol>. şi au murit Ieremia voda în domnie, domnind ani 12. / < f. 374 v. > MOLDAVIA. Vl< ea>to 7116, 1607. DOMNU 35. DOMNIE 37. SIMEON MOGHILA VODA, UNULNUMIT CU ACEST NUME. Dupa moartea Ieremiei voda statut-au ladomnie frate-sau Simeon Moghila voda, nefiind feciorii Ieremiei vodaînca la vîrsta deplin, a caruia domnie au fost pe scurt, ca au murit otravitde cumnata-sa 
{ 330} doamna Ieremiei voda, tragînd domniia mai curîndla feciorii ei si mai vîrtos temîndu-se ca sa vor întemeia feciorii luiSimeon voda la domnia tarîi. Care pentru faptele acei doamne mai preurma au aratat Dumnezeu cu pacatele ei, domnind ani 1. / < f. 375>VALAHIA. 7109, 1601. DOMN 32. DOMNIE 36. şERBANBASARAB VODA, ÎNTÎIUL NUMIT CU ACEST NUME. Dupamoartea lui Mihai voda au statut la domnie şerban Basarab voda, careleau fost om întelept si bun si viteaz, milostiv si cu odihna saracilor sistreinilor, pre toti îi iubiia. Tara si locul bin ele orînduise, facîndu-s< i>pace si cu alte tari dinprejur, ca sa fie domnia lui odihnita. Asijderea saînchina împaratului turcesc sa-i dea haraci, ca sa nu-i mai rasipeascatara alta data. Ca nu iubiia vrajba sau mîniia, ci vrea sa aiba pace cutotii. şi asa, împacîndu-s< i> tara si domniia, s-au încetat razboaiele siostile cele multe. şi s-au strîns tot< i> oamenii pre la locurile sale, cinede pre unde era rasipit< i>. şi era bucurie si veselie în toata tara si delauda lui Dumnezeu pentru pace. LUCRURI STREINE. Iara vrajmasulcel rau, carele nu voiaste binele nici unui crestin, iar începu a scornivrajba cu ungurii, de strînsera osti foarte multe. Fiind craiu ArdealuluiSeichel Moisej, carele era viteaz mare, si trimise la toate ostile lui sa sepogoare în Tara Munteneasca, sa verse sînge mult, pentru ca sadobîndeasca cinste si iara sa se întoarca înapoi. Atuncea şerban voda, deaca auzi, foarte se mira mult si au / < f. 375 v. > facut sfat cu tot< i>boiarii lui si bine sa sfatuira sa-i daruiasca daruri ca sa se aiba ca siîntai. şi tot trimitea soli cu daruri. Aceasta însemna ceasul el rau al luiSeichel Moisej. Pentru ca deaca vazu şerban voda ca nu sa asazaSeichel Moisej de razboiu, scrise la dînsul într-acesta chip: "De vremece nu pohtesti pace, am nadejde pre Dumnezeu, capul tau cel far-deminte sa se jartveasca si sîngele ce sa va varsa sa fie în capul tau. şipacatele oamenilor sa fie în sufletul tau. şi sa stii ca nu viu asuprat< i>, cu sabia, ci cu puterea lui Dumnezeu; de la dînsul sa gasesti acesteporunci". şi trimise şerban voda pre Preda v< e>l ban, de au strîns toate
{ 331} ostile. şi cînd sa gatira sa purceaza, strînsera preotii sa facarugaciune si sa-l blagosloveasca tot< i>. şi sa rugara lui Dumnezeu samarga si sa vie cu pace si dusmanii sa-i supue supt picioarele lui, sa-ibiruiasca si sa zdrobasca sageata si arma dusmanului si sa întoarca lascaun cu cinste. Atunce sa închina, luînd blagoslovenie si cu ajutorul luiDumnezeu purceasa în Tara Ungureasca si a treia zi au trecut muntii. IarSeichel Moisej cu alazonie nice-s< i> aducea aminte de vitejia luişerban voda, ci-s< i> batea joc de dînsul, zicînd: "Sa vedeti acum prerumînul cel gros ce va sa pata, numai sa-mi treaca aripa cea dreapta, numai decît sa biruesc pre şerban voda, dusmanul mieu". Atunceaşerban voda sosi si-l ocoli. Îl strînse dintai si-l îmbulzi; atîta-l sparie si-lîmblînzi si-l baga acolo / < f. 376> în launtru, de-l încue ca într-o clucse. Dumnezeu atotputernicul dede-i cutremur pentru mosiia lui si pentrualazonie. Atunce chiema pre tot< i> voinicii si le zice: "Fiti astazi caleii, sa nu le dam vreme sa dea razboiu, sa ne biruiasca, ci cu ajutoriullui Dumnezeu sa-i lovim noi, far-de veste". Atunce trecura multipedestri si calari si nici unul n-au perit, multe tunuri slobozind asupra-le; si i-au ferit Dumnezeu pre dînsii, cu şerban voda. Pentruca daca s-auapropiiat, au dat navala dorobantii si calarimea si le dedera osabie, cîtau început a fugi, trecînd listava ca broastele si perira cît dintru dînsiinu scapara mai nimica; de va fi trecut cineva listava dincolo, iar ei îlomorîia cu sabia. Într-acest razboiu s-au aflat ucis acel proclet SeichelMoisej mort, despuiat. Asa au petrecut de alazonie, pentruca nu vreadragostea si prieteniia. Pentru nepriceperea lui s-au pierdut toate ostile; apoi îs< i> puse si sufletul. PENTRU ÎNTOARCEREA LUI şERBANVODA LA TÎRGOVIşTE, DUPA CE AU BATUT PRE SEICHELMOIşEJ. şerban voda merse cu toti boiarii si cu ostile de întrara înbiserica si sa închinara, multamind lui Dumnezeu ca le-au dat putere deau biruit pre Seichel Moisej, pizmasul tarîi. şi chiemînd ostile le zise: "Dau-va astazi multe vesti si buna voe, cines cu obiceiul sa aiba de lamine cu a lui vrednicie; ca au aratat fiestecare vitejie, de am biruit prevrajmasul si am aflat mantuirea". Acestea si altele multeau zisvoinicilor. şi atunce sa întorse / < f. 376 v. > cu bucurie la Tîrgoviste, esindu-i boiarii si mitropolitul cu tot< i> preotii înaintea lui cu cîntari, veselindu-se si dînd slava lui Dumnezeu. Apoi, deaca au trecut 5, 6 ani, de sa potolise toate vrajbile si sa asazase tarasi era pace, iar dusmanularunca cu piatra si trecu pacea cea multa si sa radica iara, cu vrajba reasi cu lacrami. 
{ 332} CÎND S-AU POGORÎT BATOR GABRU DE AUGONIT PRE şERBAN VODA şI AU JACUIT TOATA TARAMUNTENEASCA. Atunce şerban voda, deaca auzi, nimica n-au avutce face. Ca Dumnezeu l-au asîndit, nevrînd sa pazasca obiceaiul; Dumnezeu nu i-au rabdat. Ci s-au pogorît Bator Gabru cu toate ostile luisi nefiind gata de razboiu el au fugit. şi fugira toti, deaca nu putura darazboiu cu dînsul, sa-l biruiasca. şi toata tara au fugit la Dunare, depeirea lui Bator Gabru. şi au sezut trei luni de au jafuit toata tara si austricat manastirile si cele mari si cele mici. Deci deaca vazuramunten< i> atîta raotate, au trecut Dunarea la turci si s-au dus la sultanAhmet 1, fiiul lui Sultan Mehmet 3 împarat, ca sa trimita sa aduca prefeciorul Mihnii voda sa le fie domn si sa fie pace. şi într-acel ceas l-autrimis. şi venind în Tara Munteneasca, au gonit pre Bator Gabru si s-audus în Tara Ungureasca. Iar Radul sin Mihnii voda au venit domn înTara Munteneasca. şi era tara pradata de Batar Gabru de nu ramasesenici pîine, nici vin, nici vaca, nici oae, ca luase toate în TaraUngureasca, / < f. 377> încît si odajdiile tuturor bisericilor le luase. Iarapoi şerban voda au venit asupra lui Bator Gabru si deaca l-au biruitBator Gabru pre şerban voda, s-au dus în Moldova. şi-i era foarte cumirare, caci sa dusese far-de veste, întrînd gînduri în inima lui sa strîngaosti, sa vie iar la Bator Gabru sa-si izbîndeasca. şi într-acel ceas s-audus în Tara Lesasca si au strîns multe osti, între carii era 800 de jolniricalarasi si pedestras< i> 700 de oameni, trimitînd si în TaraMunteneasca sa-s< i> strînga rosii< i> si toti dorobantii sa marga în TaraUngureasca sa-s< i> izbîndeasca despre Bator Gabru cel nebun si sa-lîntelepteasca. şi deaca auzira boiarii si rosii< i> mari si mici, au fostbucurosi sa marga în Tara Ungureasca pentru acea amaraciune si pradace-au facut Bator Gabru în Tara Munteneasca. şi au trimis pre Stanciuvel slugeriu acolo si ostile sa întorsara catra dînsul si viclenira preRadul voda, gonindu-l într-acel ceas. Iar ei trecura muntele Brasovuluisi-i dedera razboiu mare, în luna lui iunie, în zioa de sfintii apostoliPetru si Pavel. Deci biruira pre dusmanul, taindu-i 25. 000 de voinici, decazura toti în razboiul acela. şi începînd sa-i manînce pasarile, iaravazîndu-i şerban vodai se facu mila si porunci de-i strînse pre tot< i> laun loc si aducînd pamînt mult au pus peste dînsii si i-au acoperit, facîndsi un stîlp de piatra înalt, ca sa-si vaza rusinea lor. Iar nebunul BatorGabru, începînd a fugi, putin au fost sa se înece / < f. 377 v. > 
{ 333} într-o apa, cazîndu-i gugiumana cu penele cele poleite ce purta în cap, si saascunse ca un cîine. Iar sa zicem ca au fugit cu mare rusine si nu i-aufolosit nimica penele cele multe ce avea, navalind sa ajunga la Sibiiu, sa între în launtru, sa se închiza. Iar ceilalti n-au ajuns sa se închiza, ciau ramas tot< i> în pamîntul lor. Însa dupe cum au facut el noao, asa s-au rasplatit si lui, de au perit Bator Gabru cu totul. Ca acea raotate aufost facut si el în Tara Munteneasca, de au pradat si au sfarîmat toatebisericile, de sînt si pîna în zioa de astaz< i> sfarîmate. şi el au fugit laSibiiu, pentru ca n-au avut creeri în capul lui. AICEA SCRIEM DEIZGONIREA LUI şERBAN VODA şI IARA A FIREA DOMNRADUL VODA. şerban voda, deaca birui pre pîngaritul de craiu, auvenit la Tîrgoviste, ca sa domneasca Tara Munteneasca. Iar nevrîndDumnezeu s-au dus în Tara Nemtasca si mai departe, pentru ca sa-s< i>aduca aminte de Tara Munteneasca, cum nu s-au chivernisit domniiabine. Atunce au întrat Radul voda în Tara Munteneasca si au gonit preşerban voda pîna înTara Moldovei, cu multi turci si tatari, taindu-imulti lesi si robindu-i, cît abiia au scapat numai el singur. şi, ducîndu-se la împaratul nemtesc, l-au priimit foarte cu cinste, dîndu-i dechieltuiala, ca sa-i fie de chiverniseala cît va lacui acolo el si oameniilui sa fie de odihna, domnind ani 8, luni 8. / < f. 378> MOLDAVIA. 7177, 1609. DOMN 36. DOMNII 38. Cap. 36. CONSTANDINMOGHILA VODA, ÎNTÎIUL NUMIT CU ACEST NUME, FECIORULIEREMIEI VODA. Dupa moartea lui Simeon voda statut-au la mareamestecaturi si netocmire scaunul tarîi. Ca ramasese trei feciori aiIeremiei voda: Constandin voda, Alexandru voda si Bogdan voda. Iarlui Simeon voda i-au fost ramasi 5 feciori: Mihailas voda, Gavriil voda, Patrasco voda, Moisei voda si Ioan voda. Deci sa împerechiiase boiarii, si cu dînsii si tara în doao parti: o parte tinea cu casa Ieremiei voda, iaralta parte tinea cu casa lui Simeon voda. şi dintîi era mai tare partea luiMihailas voda, feciorul lui Simeon voda, cel mai mare, cît au cautat luiConstandin voda, feciorul cel mai mare al Ieremiei voda si cu boiarii cei
{ 334} din partea lui a esi cu fuga din Iasi. Dupe care trimitînd Mihailasvoda în goana, au ajuns carale si cît< i>va boiari de ai lui Constandinvoda la Malaesti si le-au jefuit. Marginile Tarîi Lesesti era mai toate deoamenii lui Constandin voda, cumnati, domni margineni, cum era: Potocestii, Visnovecestii, Coretchii, tot< i> cu cuscriia legat< i>. Ca auavut Ieremia voda 3 fete maritate în Tara Lesasca, tot dupa oamenimari. Ci îndata ce au înteles ca au scos feciorii lui Simeon voda / < f. 378 v. > pre feciorii Ieremiei voda din scaunul tarîi, au purces însus< i>Visnovetchii si cu cît< i>va din Potocesti cu osti asupra lui Mihailasvoda. Avea si Mihailas voda pre lînga sine oaste de tara si putintei tatarisi turci. Ci turcii n-au vrut sa mearga la razboiu, ci au privit de departe. Fost-au acest razboiu între veri, pentru domnia tarîi, la ştefanesti. şi auînfrînt partea lui Constandin voda pe Mihailas voda si numai ci le-aucautat feciorilor lui Simeon voda a parasi tara, fugind unii în TaraUngureasca, altii la turci. Iar unul dintru dînsii, Patrasco voda, au ajunsde au fost mitropolit la Chiov, cu vestita mitropolia si arhimandria dela manastirea cea mare, ce sa chiama pre limba ruseasca Pecersca, undestau multe trupuri de sfinti întregi prin pestera, si pîna astazi cu multeminuni. şi asa, dupa ce s-au asezat la domnie Constandin voda, feciorulIeremiei voda cel mai mare, avînd tara bucurie si nadejde ca va urmatatîne-sau, ci departe au fost Constandin voda de acea fericire. Dupecum zice Iisus Sirah: "Vai de acea cetate, unde iaste domnul tînar", urmînd si Constandin voda dupa socoteala tineretelor, n-au pazitdatoriia sa deplin spre Împaratie. şi precum scrie letopisetul cel lesesc, dintîias data n-au vrut sa plineasca haraciul al anului celui dintîi, decare scîrbindu-se Împaratiia, l-au mazilit si au dat domniia lui ştefanvoda Tomsa. Nimica nu i-au folosit lui Constandin voda hatiseriful ceavea de la Împaratie dat tatîne-sau, de domnie vecinica /  < f. 379> lui, si feciorilor si nepotilor lui. Ca turcul cu vreme da, cu vreme ia; precumiaste vremia, asa lasa: blînd, cînd iaste vreme de blîndete, semet si iute, cînd iaste vreme de semetie. Crestinului nici odata cuvîntul nu-l tine, nici îi iaste rusine a-l amagi; toate precum iaste vremia, asa face. şi autrecut Constandin Moghila voda în Tara Lesasca, domnind un an. / < f. 379 v. > 
{ 335} VALAHIA. Vl< ea>to 7117. DOMN 33. DOMN< IE> 38. Cap. 33. Radul voda al noaolea, feciorul Mihnii voda, au venit domn dela Poarta si cu mare cinste au întrat în Tîrgoviste, la scaunul sau. şidupa ce s-au asezat la domnie bine si cu pace, ca un domn harnic, întîis-au tocmit tara, apoi i s-au închinat tot< i> rosii< i> si ceilalti slujitori, cu mare juramînt, sa-i slujasca cu credinta, luund ertaciune pentruficlesugul ce-au facut cu Tara Ungureasca, de s-au izbîndit si ei pentruraul ce facuse si ei aici si fagaduindu-se ca vor fi gata si sîngele a-s< i>varsa pentru dînsul. şi asa s-au odihnit si cei mici si cei mari, de toateraotatile. Iar un boiar mare, anume Barcan, carele au fost stonic marela Serban voda, fiind ficlean dinpreuna si cu alti opt boiari, au facutsfaturi rele, ca sa omoara pre Radul voda, far-de veste si sa radice domnpre Mihai camarasul. şi atunce sa mearga pre la tot< i> negutatorii sa-iomoara si sa le ia toata avutiia si sa goneasca pre tot< i> grecii, cît< i>sa vor afla în Tara Munteneasca. Iar Dumnezeu n-au vrut, cum vrea ei, ci cu vina lor sa-i judece. Ca aflînd Radul voda viclesugul acelor boiari, au învatat de i-au omorît pre tot< i> într-acel ceas si i-au dat pre poartaafaram ca sa se învete si altii de a mai vicleni pre domnu-sau. AICEASCRIEM DE RADUL VODA UNDE AU CRESCUT şI DIN CENEAM SA TRAGE şI PENTRU BATOR GABRU CA LUI / < f. 380>AU FOST RUDA DIN MIHNA LIDII. Pentru ca avea nadejde de multeori de domnia Tarîi Muntenesti domnit-au mosu-sau 9 ani. Apoi auramas tata-sau de au tinnut scaonul fiind harnic si cinstit de tot< i>boiarii. Iar un boiar mare, anume Iane, era foarte viclean si umbla laPoarta împarateasca facînd cuvinte rele, ca sa-l scoata din domnie si sa-l omoara. Deci scapînd el, s-au dus de s-au turcit, ca sa traiasca bine cîtva fi. Iar Radul voda fiind atunce cocon mic, s-au dus la Venetiia, pentru ca sa se pedepseasca si sa învete minte si toata întelepciuneacartii sa stie bine. şi în scurta vreme învata carte cît sa mira tot< i> deîntelepciunea lui. Deci, apoi, de acolo s-au dus la Tarigrad si au cersutde la împaratul domniia în Tara Munteneasca, fiind cu domnia la scaunMihai voda, care au luat Tara Ungureasca si s-au facut crai. Iar deacaau murit Mihai voda si dupa ce au fugit si şerban Basarab voda, apoi auvenit Radul voda sa 
{ 336} domneasca iara cu pace. Iar Bator Gabruîncepe a face cuvinte sa vie iar asupra-le, ca si întîi, ca-i parea ca n-aumai ramas oameni nimica. Atunce Radul voda scrisa carte la împaratulturcesc, facîndu-i stire de toate lucrurile. De care întelegînd împaratuli-au scris alta carte ca sa strînga toate ostiledegrab si sa marga asupra-icu toata puterea lui si sa ia si pre ştefan voda, domnul Moldovei, cudînsul sa-i fie într-ajutoriu. şi asa s-au strîns toate ostile lui. Iar Bator/ < f. 380 v. > Gabru deaca au auzit de acea veste rea, el numai ci tremurade frica. Deci boiarii lui facura sfat: "Cum pentru un om fara minte, caacesta si nebun, sa ne lasam noi mosiile noastre, sa zica domnii ca nune-am chivernisit tara bine. Ci noi cu turcii nu ne vom bate si cu tatarîisi cu muntenii si cu moldovenii". Ci dupa ce au facut sfat, l-au siomorît. şi asa s-au întors Radul voda cu cinste si n-au facut nici unrazboiu. Asijdirea si ştefan voda s-au întors cu atîta veselie în TaraMoldovei. RÎZBOIUL LUI CONSTANDIN VODA CU şTEFANVODA, FIIND şI şERBAN VODA ÎN TARA MOLDOVEI, DUPACE-L SCOSESE DIN TARA MUNTENEASCA. Fiind pe acea vremedomnu la Moldova Constandin voda, au priimit pre şerban Basarabvoda si cu multa cinste, pentru ca avea ei fratie mai denainte vreme unulcu altul, si-l darui cu multi voinici si-l petrecu. Deci petrecu si preRadul voda si pre craiu cu mestersug mare, cum s-au scris mai sus. Iarîmparatul, deaca au auzit, mult i-au parut rau si au mazilit preConstandin voda din domnie, trimitînd pre ştefan voda domnu înMoldova. Iar Constandin voda au trecut în Tara Lesasca si peste putinavreme s-au radicat cu ostti ca sa scoata pre ştefan voda din Moldova sisa domneasca el. (Iar Dumnezeu n-au vrut cum au gîndit el). Ci s-aulovit amîndoao ostile si aubiruit ştefan voda. La acest razboiu multi lesiviteji au perit. Ca era tot coconi / < f. 381> de boiari îmbracati în hier sipre tot< i> i-au robit turcii si tatarii si-i ducea pre denaintea lui ştefanvoda si-i blestema. Deci ei sa ruga sa-i iarte si sa dea daruri, galbenimulti fagaduia, postavuri si margaritare. Ci nu le lua în sama nimica, ciau poruncit de le-au taiat capetele. Deci acei boiari au facut atîtaplîngere si jale pentru coconii lor ce au perit pentru Constandin voda. Atunce ştefan voda s-au asezat în Moldova far-de nici o grija, vazîndca au perit dusmanii lui tot< i> într-o zi. Iar acei boiari au vrut 
{ 337} safaca razboiu cu ştefan voda; si lovindu-se de fat i-au biruit ştefan voda, si începînd a fugi, pre cît< i> au prinsu, pre tot< i> i-au omorît. Iar ceimai mari au fugit la Tarigrad ca sa-l pîrasca la împaratul si munciia sa-iafle vina, ca sa-l scoata din domnie si sa aduca pre alt domn, ca sa fieiar boiari mari. Ci fiindu-le norocul prost si rau, i-au dat Oman aga premîinile unor voinici, de i-au adus la ştefan voda legat< i>. şi îndata aupus de le-au taiat capetele. Iar pre Radul voda l-au mutat cu domniia înTara Moldovei, dupa ce au domnie în Tara Munteneasca ani 5. / < f. 381v. > MOLDAVIIA. 7118, 1610. DOMN 37. DOMNIE 39. Cap. 37. ştefan voda al noaolea, ce i-au zis Tomsa, au fost moldovan din sat dinOtesti, din tinutul Putnii. şi aflîndu-le el la Poarta pe lîngacapichehaiale pentru trebile tarîi si vazîndu-l om de tara, fiind cunoscutla toate capeteniile Portii, i-au scos domniia. şi i-au orînduit Împaratiiasi pre Cantemir beiu cu oardele lui, care pre acea vreme lacuia înBuceac, sa duca pre ştefan voda în scaun. Apropiindu-se ştefan vodaTomsa de tara, Constandin voda cu muma-sa si cu fratii lui au purcesla lesi, si cu cît< i>va din boiari, între carii era si Nistor Ureche, tatal luiUreche vornicul, carele au scris letopisetul tarîi pîna la Aron voda. Lesiiatunce avea mari amestecaturi cu Moscul si nu era vreme sa faca osti siîn Moldova. Ci ştefan Pototchii, cumnatul lui Constandin voda, careletinea pre doamna Maria, fata Ieremiei voda, cu puterea sa, peste voia siputerea craiului (ca-i trimisese însusi craiul un copil din casa sa, sa nucumva sa se ispiteasca sa între în Moldova, întarîtînd pre turci) au strînsoaste de prin cetati / < f. 382> [si de pren cetati] si de pre la rudeniilesale, ca vreo 6. 000 de oameni, lasînd pre soacra-sa, doamna Ieremieivoda, în Tara Lesasca. Iara Constandin voda si cu Alexandru voda aupurces asupra lui ştefan voda. Prinzînd de veste ştefan voda de venirealesilor, au strîns si el toata oastea tarîi. şLi sa întîmplase atunce devenise si niste slujitori de ai lui Mihai voda, capitanii lui cei vestiti, neputînd dupa moartea lui Mihai voda a lacui în Tara Ungureasca, fiindchemat< i> prin carti de ştefan voda, anume Mîrzea, Ghetea si Racea cucît< i>va oameni. şi au pus ştefan voda tabara deasupra satuluiPopricanilor, dînd stire si lui Cantemir, la carele pre acea vreme eramultime de nohai tatari; si au 
{ 338} venit si Cantemir cu ostile într-ajutoriu lui ştefan voda. Veniia Pototchii cu semetie pentru izbîndelece facuse fratii lui aicea, într-aceste tari, împotriva lui Razvan voda sia lui Mihai voda. Ci, cum zice moldovanul, nu sînt în toate zilele Pasti. Mergea far-de nici o tocmala, fara straji, far-de limba, sa stie ce fel, saucîta sama de nepriiateni are unde merge. şi avînd si oaste de strînsura, nu i-au bîntuit nimica lui Cantemir, nici moldovenii, pîna au sosit lesiicu tabara lor la un loc ce sa zice Cornul lui Sas. Atunce au vazutPototchii unde au venit. La acel loc, Cornul lui Sas, iaste cotit Prutul; însa cotul iaste despre partea despre rasarit, iar despre ceasta parte, / < f. 382 v. > unde era tabara lesasca, iaste esita apa Prutului, ca un piept, lacîmpu. Într-acel loc au facut ostile lui ştefan voda si tatarii navala lalesi. şi n-au putut tinea razboiul lesii nimica, ca în celalalt razboiu. Cade grab s-au spaimîntat si s-au amestecat, cît niciodata n-au apucat casa slobozasca tunurile. Însusi Pototchii, pentru ca sa i sa tainuiascanumele, au dat între carale haiducilor. Pre Alexandru voda înca l-auprins moldovenii. Iar Constandin voda au cazut pre mîinile unui tatar, carele întalegînd cine iaste, vrînd sa-si faca cinste la hanul, ferindu-sede Cantemir, dimpreuna cu niste cetasi ce avea tatarul au fugit cuConstandin voda si cu un comis al lui, anume Mihailescul. şi cînd ausosit la Daseu, ferindu-se iarasi si acolo de turci sa nu-l ia preConstandin voda, au gasit o luntre mica si s-au bagat sa treaca singuritatarii. Trecînd apa Niprului, s-au scornit vînt si s-au umplut luntrea deapa. şi acolo, în Nipru, s-au înecat Constandin voda. Iar pre Pototchiisi pe Alexandru voda i-au dus slujitorii de tara la ştefan voda; si preamîndoi i-au trimis la Împaratie. Ci Pototchii mai pre urma au iesit curascumparare, prin soli. Iar Alexandru voda au vazut la legia turceasca, în care au si murit. Spun sa fie ajuns la turci la boerie, anume < loc gol> la Împaratie. Iara ceialalta oaste lesasca toata au cazut în robie la tatarisi s-au înecat mai multi în Prut, cît deabiia de au scapat cineva. Cacît< i> au si înotat, trecînt Prutul, / < f. 383> luncile era pline de taranisi cosurile tataralor era peste Prut, de i-au prins pre tot< i> si i-au adusla Tomsa voda; iar pre cei mai multi i-au ucis taranii. Perit-au tot< i>boiarii cît< i> s-au prilejit de venise cu oaste, tot oameni de casaIeremiei voda: Vasile Stroici logof< atul>, Balica hatmanul, Chiritapost< elnicul>, Miron stolnicul. Numai Nistor Ureche n-au vrut sa viedin Camenita, ca-i sfatuia si pre dînsii sa nu marga, zicînd sa lasa sa semai vecheasca domniia lui ştefan voda. Ca 
{ 339} fiind domnie noao, moldovenii din fire sînt pururea la domnie lacomi. Ci nu s-au ascultatsfatul lui Ureche vornicul, dupe cum în lume multe sfaturi bune ladomni nu sa asculta, ci apoi vin la primejdii si ei si casele lor. Iar preVasilie Stroici îl ertase ştefan voda; numai învatase pre Nicoritaarmasul sa-l duca sa vaza perirea celorlalti, ca sa-i fie grija mai preurma de moarte. Ca era om tînar si de casa mai vechiu si mai cinstitdecît toate casele în tara. Ci zilele lui cele sfîrsite, cum sa zice cuvîntul; vazînd ca merge la perire, si nu-i spusese armasul povestia, s-au apucatde sabiia unui daraban, sa moara cu rascumparare, ca era om din firealui inimos. Ci l-au împresurat îndata darabanii si n-au apucat sa scoatasabiia. De care lucru deaca au spus armasul lui ştefan voda, îndata aupus de l-au omorît si pre dînsul, racnind: "Ai, cîinele, au vrut sa moaracu sotii". şi pre cît< i> aducea, pre toti îi omorîia, pîna si slugile si preprostime. Acel fel de varsatoriu de sînge s-au aratat dintîias data Tomsavoda. Pentru un diac, care era foarte de treaba la scrisoare / < f. 383 v. >s-au rugat boiarii sa-l iarte, ca iaste carturar bun. Au raspuns: "Ha, ha, ha, mai carturariu decît dracul nu iaste altul". şi tot l-au omorît si preacela. Într-acest chip au fost stingerea casei Ieremia voda. şi au fostrazboiul acesta la Cornul lui Sas, la anul 7120 < = 1612>. Dupa aceiatatarîi îndata au mers în prada în Tara Lesasca si, lovind far-de veste sidegrab, mult plean au luat si mare robie au facut oamnei. Domniia lui ştefan Tomsa voda cum s-au început în varsari de sînge, tot asa au trait. Avea si un tigan calo, ce sa zice pierzatoriu de oameni, tigan gros simare de trup. Acela striga de multe ori înaintea lui, aratînd pre boiari: "S-au îngrasat, doamne, berbecii; buni sînt de taiat". ştefan voda rîdeala aceste cuvinte si daruia bani tiganului. şi dupe cum a tuturortiranilor, adeca a varsatorilor de sînge, la toate tarîle în lume urîta iastestapîniia, asa si a lui Tomsa vod. Îl urîse si boiarii, macar ca era maitot< i> de casa lui, anume: Beldiman logo< fatul>, Barboi vornicul, Sturzea hatmanul, Boul vistiiarnicul, iar nici ei far-de grija mortii nuera, ci umbla în tot ceasul, cum sa zice, cu zilele a mîna. şi fiestecîndunde iaste frica, dragoste nu încape. Pentru aceia, întrebînd un împaratpre un dascal, cum ar putea sa fie împaratul drag tuturor, au raspuns: "De nu vei fi, împarate, groaznic nimaruia". Fericite sînt domniileacelia carora tarîle lor slujescu din dragoste, iar nu de frica. Ca fricaface urîciune / < f. 384> si urîciunea, cît de tîrziu, tot 
{ 340} izbucneste. Asa s-a prilejit si la Tomsa voda. În toate zilele petrecînd boiarii suptgrija, s-au vorovit cu totii, tragînd si pre tot< i> slujitorii în partea lor, si spre Mîrzesti. şi într-o noapte au esit cu totii la sat la Cucuteni si deacolo au poruncit lui ştefan voda sa iasa cu bine din scaun, ca nu poatenimenea a suferi domniia lui, cu atîta varsari de sînge. S-au spariatTomsa voda de o turburare ca aceia. Ci îmbarbatîndu-l cei ce era prelînga dînsul au strîns darabanii carii tot la un cuvînt era cu ceialaltislujitori. Ci deaca au vazut banii varsîndu-le ştefan voda, au statut ei cudomniia si au strigat si tîrgul în leafa. şi s-au strîns din tîrgoveti si dinslugile negutatorilor si alti oameni streini, cîtava gloata, la ştefan voda. şi s-au prilejit de veniia atuncea si din tinuturile de jos niste steaguri decalaras< i> la cautare si era descalecat< i> la Tomesti, rapezind ştefanvoda si la aceia cu leafe si i-au tras în partea sa. Slujitorii ce era cuboiarii, auzind ca striga ştefan voda în leafe, macar ca giurase boiarilor, ci dupa obiceaiul neamului nostru, au început multi din cei mainecunoscut< i> a sa rumpe de la boiari si a veni la ştefan voda; si pe locau început a slabi partea boiarilor. Deacaau vazut boiarii ca nu va saiasa ştefan voda de bunavoe dinscaun, au venit cu razboiu. Carora le-auesit ştefan voda cu ostile sale de laturea tîrgului, de< a>supra FîntîneiPacurariului, scotind si pre tot< i> tîrgovetii, cine cu arme, si cine cu ceavea. Iar despre vii au orînduit / < f. 384 v. > toata calarimea ce avea, deau lovit din dos pe gloata boiarilor. Fara de zabava au început a sa rasipigloata boiarilor. Deci si boiarii, carii încotro au putut, au plecat fuga. Din carii pe loc au prins pre Barboi vornicul si apoi si pre fii-sau. Decipre Barboi cel batrîn îndata l-au întepat de laturea tîrgului, iar pre fiiu-sau au trimis de la-u spînzurat în poarta casei tatîne-sau. Iar Beldimanlogofatul si Sturzea si Boul scapase în Tara Munteneasca; ci si aceiatot< i> n-au haladuit, precum vei vedea povestia, la rîndul sau. Precît< i> aducea prinsi, pre tot< i> îi omoîia, cu mustrare< a> ce avea elobiceaiu: "Sa nu te iarte Dumnezeu, cu cel cap mare al tau". Tuturoraceasta mustrare le facea. De aceste neasezari ale lui ştefan voda auzinddoamna Ieremiei voda, ca-i ramasese numai un fecior, copil mic, anumeBogdan voda, au îndemnat pre ginerii ei, pre Visnovetchii si pre cneazulCoretchii din Tara Lesasca - si atunce era si cu sfatul lui Nistor Ureche - venind însasi doamna cu ginerii sai cu osti asupra lui ştefan voda. Carora si ştefan voda le-au esit cu osti înainte la sat la Tatareni. Ci au 
{ 341} tinut foarte putina vreme razboiul; ca îndata au plecat fugacalareti, iar bietii darabani, fiind parasit< i> de calaret< i>, sa îmbulzisela o rîpa deasupra Tautestilor si sa apara. Ci au venit lesii de le-aufagaduit viata, numai sa-s< i> dea armele. şi încredintîndu-se / < f. 385>darabanii, s-au dat armele de la sine. şi deaca le-au luat armele au întratlesii cu sabiile într-însii si au perit tot< i> acolo. Carora le stau movilelesi pîna astaz< i>, deasupra satului Tautestilor. La ştefan voda eradarabanii foarte îmbracat< i> bine, dupa credinta cea ce facuse destatuse cu dînsul la radicarea boiarilor, cum n-au fost la nici o domnie. Pedestrimea grijita bine cu haine tot de felendres, cu nasturi si cuceapraze de argint, în pilda haiducilor de Tara lesasca, cu pene de argintla comanace si cu table de argint la solduri, pe ladunci. Fost-au razboiulacesta al lui ştefan voda cu lesii în anul 7123, 1615. Dupa rasipirea ostiilui ştefan voda, au fugit ştefan voda în Tara Munteneasca. şi mergîndaproape spre Focsani l-au timpinat ceausi împaratesti cu Beldimanlogofatul si cu Sturzea hatmanul si cu Boul vistiiarnicul în obezi. Ca-ipornise Radul voda, domnul muntenesc pre acea vreme, de mersese cupîra asupra Tomsei voda, fiind Radul voda mare nepriiaten lui ştefanvoda si veziriul ce era la Împaratie era priiaten lui ştefan voda. şipricepînd lucrul au zis veziriul: "Ce sa acoliseste Radul voda de celsarac ? ". şi îndata au trimis ceaus de au întimpinat pre boiarii carii s-aupomenit mai sus si, puindu-i în obezi i-au dus la ştefan voda. Deci cîti-au adus ceausii, îndata le-au taiat capetele si le-au aruncat trupurile înSiret. Purcezind ştefan voda în Tara Munteneasca în bejenii la Radulvoda / < f. 385 v. > iar oamenii lui loviia pna la Bîrlad si pîna la Vaslui; ci tot îi gonia lesii. Iar doamna Ieremiei voda era în Iasi si cu fiiu-sauBogdan voda. Însa toate divanurile era asupra lui Nistor Ureche. şi s-autarganat acea domnie a cei doamne mai pîna la anul. Sa urîse turcilor cuaceste bîntuiale despre lesi asupra Tarîi Moldovei si mai vîrtos ca totatuncea luase cazacii Trapezondul, cetatea turceasca dincolo de MareaNeagra si pre mare multe corabii turcesti cu negoata si pre un Tical pasacu cîteva corabii de oaste l-au luat viu si toata Marea Neagra o tineaînchisa. Deci au orînduit pre Schender, pasa de Silistra, cu osti asupralesilor ce era în Moldova cu doamna Ieremiei voda. şi vazînd si preştefan voda Tomsa în turburari totdeauna, si despre ai sai si desprestreini, l-au mazilit, luundu-l în 
{ 342} obezi din Tara Munteneasca. Iardomniia, în locul lui, au dat-o Radului voda, carele are nume în tara, de-i zic Radul voda cel Mare. şi cu adevarat i sa cade acest nume sa aibaîn veci, dupe cum vei afla viata acestui domnu scrisa la rîndul sau. Iasteacest Radul voda fecior Mihnei voda, care au domnit tot pe o vreme cuPatru voda şchiopul la noi în tara. şi au domnit ştefan Tomsa voda ani5. / < f. 386> VALAHIA. 7122, 1614. DOMN 34. DOMNIE 39. Cap. 34. Alexandru voda al patrulea, dupa moartea Radului voda la Moldova, aflîndu-se la poarta vezirului în Tarigrad, i-au dat domnia, trimitîndu-lcu aga turc, ca sa apuce scaunul. Iar boiarii, deaca au auzit, au facut sfatsa radice de grab pre Gavriil voda; si nu vrea sa priimeasca domnia, fiindu-i frica de alt domnu. Iar boiarii si cu altii cu toti zisera: "Noi pretine te poftim sa ne fii domnu". Atunce Gavriil voda au grait ca unîntelept: "Voi, boiari mari si mici, eu far-de voiea si stirea Împaratiei numa voiu pune, numai ca-mi voiu piiarde vremea, ca a lui iaste tara. Iareu ma voiu duce la Tarigrad, la Poarta cea mare, si de va fi voia luiDumnezeu, far-de zabava va voiu vedea pre dumneavoastra, boiari. şila cel ce vine domnu sa va închinat< i> cu totii". şi într-acel ceas aupurces Gavriil vod la Poarta. şi au venit Alexandru voda cu cinste sisezu în scaun în Tara Rumîneasca si i sa închinara tot< i> si mici simari. Iar netrecînd vreme i-au venit veste sa marga la oaste, trimitîndîmparatul pre Schender pasa sa asculte ostile de dînsul la toateporuncile Împaratiei. Asa si Alexandru voda s-au gatit si au scos tabaraafara. Atunce tot< i> boiarii sa veselira, facînd sfat sa tae pre greci, cai-au urît. Iar Lupul paharnicul atunce vicleni. Ci / < f. 386 v. > sîrbii sibolgarii mergînd la Alexandru voda, zisera: "Doamne, boiarii sîntficleni, ci porunceste ca sa se tae boiarii si grecii". Atunce auzind Lupulpaharnicul dinpreuna si cu spatariul au fugit în Tara Ungureasca. Iarceilalti, deaca vazura aceasta, ei sa sfatuira cum vor face. Ci zisera ca"nici un viclesug nu stim, ci noi, cu totii ne vom pune capetele pentrutine, domnul nostru". Alexandru voda neavînd ce sa faca, ca-l grabiiasa marga la razboiu far-de voia lui si facînd juramînt, i-au ertat. şipurcegînd într-acel ceas la oaste, s-au împreunat cu Schinder pasa si l-au daruit foarte 
{ 343} bine. Trecînd Nistrul pe la < loc gol>, fiind acoloo cetate nalta si începînd a o bate, aceia loviia tot trupuri, iar cestia totpetri. Deci au facut sfat sa dea navala si tot< i> navaliia. Întru carerazboiu au trecut cu glontu peste capil pasei si, cazînd jos dupe cal, tot< i> s-au spariat. Atunce, alergînd Alexandru voda, au radicat prepasa de l-au pus calare pre calul lui, iar el au încalecat pre alt cal si s-audepartat, ca sa nu-i sosasca si lui vreun glontu, ca nu-i va folosi niciîmparatul. Deci cei din cetate, temîndu-se de multimea turcilor, într-acea noapte au fugit din cetate. şi a dooa zi sculîndu-se Schender pasasi aflînd cetatea pustie, mult s-au mirat de fugirea lor, nestiind încotroau fugit. Atunce au alergat ostasii la cetate ca sa dobîndeasca cevas; sinegasind nimica, s-au întors înapoi far-de nici o dobînda. Iar cîmpii staalbi de cealmale si trupurile lor umflate, mîncîndu-le gadinile, dupecum sînt învatate. şi nimica / < f. 387> mai nainte s-au mers, ci au facutpace si s-au învîrtejit înapoi, cines la tara sa. Iara Alexandru voda, dupace au venit cu toti< i> slujitorii si s-au asezat în scaun la Tîrgoviste, aufacut sfat sa tae pre greci. şi îndata au omorît pre Cîrstea vornicul si i-au luat tot ce au avut. şi vrea sa tae pre multi; ci n-au putut de fricapasii. Pentru ca deaca au auzit ca au taiat pre Cîrstea vornicul, i-aucersut 40. 000 de galbeni de aur, ca sa-i trimita la Împaratie. Iar Lupulce era pribag în Tara Ungureasca, deaca au înteles ca au omorîtAlexandru voda boiarii, el s-au plecat capul la craiul, ca sa-idea oasteajutoriu si sa mearga asupra lui Alexandru voda. Iar el, deaca auzi deLupul pah< arnicul> ca strînge oaste si va sa vie asupra lui, s-au umplutde inima rea, macar ca tot nu credea ca va face un lucru ca acesta. Ciîndata au trimis o carte la craiu, ca sa vaza si sa adevereze pentru acestlucru. Iar craiul i-au trimis raspuns cum ca nu stie nimica, nici în taralui nu sa strînge nici o oaste, ca sa-l însale, sa-l loveasca far-de veste. Iar altii, din priiateni, îi facea stire pentru Lupul paharnicul, ca vine cuosti grele; ci sa nu mai astepte altceva mai mult, numai sa trimita în tarasa-s< i> strînga ostile si sa se apere de vrajmas. Iar el tot nu-i credea, ci-ilega de coadele cailor si-i tîrîia prin tîrgu. De care nimenea nu cutezasa-i mai spue, ca-i omorîia. şi el tot sedea în scaun. / < f. 387 v. > Iardeaca i-au venit veste ca au întrat Lupul în tara, s-au umplut de inimarea. şi strîngînd putintei calarasi si pedestrasi, cît< i> sa aflara acolo, le-au zis: "Iata ca avem mare nevoe de catre marginea Tarîi Unguresti; cisa stati tot< i> cu mine si va voiu da lefile îndoite". Iar ei 
{ 344} i-auraspuns ca: "Ai calcat juramîntul ce ai facut cu noi, de ne-ai oprtsimbriile si obiceaiurile rele ne-ai calcat si ne-ai urît pre toti, cîti amramas la mare saracie. şi arme de razboiu n-avem, ca sa putem staîmpotriva vrajmasilor, le-am vîndut si le-am petrecut toate, pentrunevoile ce am avut de la tine, Doamne. şi acuma nu-t< i> putem folosinimica; ci numai te scoala si fugi si-t< i> scuteste capul, cum vei putea". Atunce Alexandru voda le multemi si dede o punga de bani ca saîmparta cu totii. Macar ca au fost trimis mai nainte 700 de bulgari, casa stea împotriva Lupului si sa-i aduca limba, iar ei, porecliti, fiindficleni, s-au facut tot una cu dînsii si le era sfatul sa prinza preAlexandru voda cu tot< i> boiarii lui. Iar domnul întelegînd de acel sfatrau, numaidecît au înclecat pre cal si au fugit. Iar în urma lui Lupul încaau sosit si de grab au început a taia pre boiarii greci si pre slugile lorcarii jafuise tara. şi mult sînge s-au varsat de negutatori greci gialepi side tot feliul de oameni. Fiind într-o miercuri, în de seara, si nu sa vedeacum fugiia unul de altul de frica si multa groaza; multi boiari cazura, între carii si pe mitropolitul ce era pe acea vreme i-au taiat capul, de-ista trupul / < f. 388>  [trul] gol în praf, luîndu-i si odajdiile. IaraAlexandru voda s-au despartit de doamna lui si s-au dus într-alta tara, gol si far-de haine asupra lui. Cine-l vedea, multa inima rea i sa facea, un domn ca acela sa fie gol si gonit de o sluga a sa. Deci Alexandruvoda, deaca sa desparti de doamna lui, s-au dus la Braila. De careauzind Radul voda îndata i-au trimis bani de cheltuiala si hainesa-lîmbrace si sa-l cinsteasca, ca sa prinsese frat< i>. Doamna înca au fugitdecindea la Rus< i> si atunce s-au deschis ochii de au vazut zioa. IarAlexandru voda aflîndu-se la multa inima rea pentru despartireadoamnei sale, într-acea zi au sosit un om de la Rusi si i-au zis: "Bucura-te, Doamne, nu te întrista, ca-t< i> aduc veste buna de la doamna marieitale, ca iaste sanatoas< a> si au trecut la Rus< i>, asteptînd pe maria tacu zioa cea buna". Iar el, auzind aceasta veste buna, dede multumita luiDumnezeu si l-au daruit cu ceia ce au avut lînga dînsul. şi îndata auîntrat într-o ghimie si sosind la Rus< i> s-au împreunat cu doamna lui. De acolo asteptînd si tragînd nadejde ca sa-i vie veste buna de la turci, ca sa fie iar domnu si sa între în Tara Munteneasca, iar el l-au dus laTarigrad. Iar Lupul sa mira de cele ce au început, de care sa va apucaîntîi: sa îmblînzeasca turcii, ai sa dea ungurilor lefile si n-avea de unde. Ci au apucat pre tot< i> negutatorii de i-au închis la o manastire, de le-au 
{ 345} luat toata avutiia, de au dat ungurilor ca sa se plateasca si saiasa din tara, între carei mai era unul ce-i zicea Buzduga, om rau, blestemat, obraznic, tîlhariu, avan, / < f. 388 v. > silnic. Pre acela l-autrimis ca pe cît< i> greci va afla, pre tot< i> sa-i omoara. Deci el, ca unom crud si nebun, pre cît< i> greci si gialepi au gasit, pre tot< i> omorîiasi le lua marfa, far-de nici o mila. Alexandru voda / cît au domnit nuscrie; iar prin socoteala ani 4. / < d. > MOLDAVIA. 7123, 1615. DOMN38. DOMNIE 40. Doamna Ieremiei voda si cu fiiu-sau Bogdan vodaviind la Iasi cu oaste lesasca si cu Visnovetschi, unul din ginerii ei, far-de voia craiului lesesc au gonit pre ştefan Tomsa voda din scaun, apucîndu-l ia. Deci întelegînd Împaratia de aceste amestecaturi, îndataau orînduit pre Schinder pasa si cu Radul voda, domnul muntenescu, casa-l asaza la scaun. Deci luund veste doamna si cu boiarii ca vineSchinder pasa asupra-le (macar ca Radul voda, avînd inimacrestineasca, îi scrisese mai nainte vreme ca sa fuga), ci lesii fiindsemet< i> si far-de crieri, n-au vrut sa iasa. Ci tocma cînd sa apropiiaseostile, sa siliia sa fuga; si loc nu era. Bine le zic de aceasta cazacii, lesilor (ca dupa paguba leaful iaste întelept). Îndata dupa ce au întelesSchinder pasa de purcesul lesilor din Iasi, au repezit o suma de oastesprintena si i-au ajunsu la Dragasan< i> în tinutul Hîrlaului. Aparatu-s-au lesii oarece dintîiu, iar deaca s-au mai înglodat în oastea turceascas-au rasipit, cine încotro au putut. Însus< i> Coretchii au cazut pre mînalui Schinder pasa si biiata doamna cu fiiu-sau Bogdan voda. Iar preboiari, cît< i> era prinsi, i-au scos Radul voda de la Schinder pasa, pretot< i>. Iar doamna la mare ocara au venit, de care singura / < f. 389 v. >au marturisit catra boiari. Trecînd cu carul, au vazut pre boiari silacramînd au zis: "Boiarii, m-au rusinat pagînul". La aceasta ocara auvenit casa Ieremiei voda. şi poate fi pentru raotatile ei. Ca dupe cumspun, au fost o famee rapitoare si far-de frica lui Dumnezeu, de vremece au otravit pre cumnatu-sau Simeon Moghila voda. Nimica nu urmasedupa firea domnului sau, Irimiei voda, carele era om întreg la toate: nerapitoriu, nemîndru, 
{ 346} nevarsatoriu de sînge, blînd sidumnezeescu, precum marturiseste razboiul lui cu Razvan voda, ca n-auvrut sa iasa din biserica, pîna n-au savîrsit sfînta Liturghie, macar ca-ispunea ca sosesc ostile. şi în zilele lui mare bivsuguri au fost si taraplina de toate. Ci de iaste din vreo osînda stingerea casei lui, din fapteledoamnei sale au fost. Pre doamna si pre Coretchii i-au trimis Schinderpasa la Împaratie. Apoi, mai pre urma, Coretchii cneazul au esit de laînchisoare cumulta cheltuiala. Iar doamna au fost dupa un aga turc, pînala moartea sa si fiiu. sau Bogdan voda au ajuns de au fost la Împaratiecapigi-bas, savîrsindu-s< i> viata în turcie. şi au domnit ani 1. / < f. 390>MOLDAVIA. Vl< ea>to 7124, 1616. DOMN 39. DOMNIE 41. Cap. 39Radul voda cel Mare, unul numit cu acest nume, l-au mutat Împaratiiadin Tara Munteneasca domnu la Moldova. Aducîndu-l la scaunSchender pasa, facîndu-si Radul voda datoriia crestineasca cu doamnaIeremiei voda, scriindu-i ca sa fuga din scaun, si ia neascultîndu-l, auvenit la primejdiia ce mai sus s-au scris, la rîndul sau. LUCRURISTREINE. Trimis-au Schender, pasa, dupa rasipa lui Coretchii, dinporunca Împaratiei, un ceaus la craiul lesescu sa opreasca cazacii dupemare. Ca facuse atunce turcii niste cetati pre Nipru, anume Aslanhorodsi alta cetate o luase si omorîse pre tot< i> ostenii turci cît< i> au fostîntr-acele cetati (si acestia toate au fost pricina de au venit sultanOsman la Hotin) si sa se paraseasca a calca Moldova cu ostile lor. Autrimis si craiul lesescu un sol, anume pre Cohanschii, la Împaratie, dîndpricina toata pre tatari, carii totdeauna bîntuescu casele cazacilor, ci siei înca-si întorcu din pagubele ce le fac. Iaste si aceasta lauda înletopisetul lor, cum acel Cohanschii cu soliia lui au mazilit pre ştefanvoda Tomsa. / < f. 390 v. > Ci nu stiu cum s-ar prinde acest lucru. Caatunce era domn Radul voda, în locul Tomsei voda, cînd au trecutCoretchii la Împaratie. Iar pîra, adevarat, ca au avut ştefan vod Tomsatotdeauna despre lesi, la Împaratie. La anul Schinder pasa, din poruncaÎmparatiei, au strîns cîta oaste au avut din pasalîcul lui si cu Radul vodade Moldova si cu ostile 
{ 347} muntenesti si unguresti de la BetlenGabor, domnul Ardealului (fiind Betlen Gabor mare nepriiaten lesilor)si cu tatarîi au purces asupra Tarîi Cazacesti sa le strice palangile si sa-iprade. Aflînd si lesii gîndul lui Schender pasa i-au esit hatmanulJolcovschii cu ostile lesesti la margine, la un loc anume Busa, mai susde Soroca, pe Nistru; din ceia parte iaste acel loc. Iar Schinder pasaîncepuse a bate Rascovul. Ci daca au simtit ca s-au apropiiat ostilelesesti, au lasat Rascovul si au purces pe dincoace de Nistru, prin tara, împotriva locului unde era Jolcovschii, despartindu-i numai apaNistrului; fiind oaste mai putina la Jolcovschii, decît la Schinder pasa, iar mai aleasa, tot lefecii, si sa strîngea si cazacii din toate palangile ladînsul. Ci fiind craiul la Moscu cu ostile, s-au temut a întarîta putereaturceasca, avînd treaba într-alta parte Craiia Lesasca. şi au statut laSchender pasa cu legaturi de pace, nadajduind ca vor tinea turcii pacea. / < f. 391> Capetele de pace despre lesi era acestia: sa opreasca precazaci, sanu mai umble pre mare, si în Moldova sa nu mai meargaostile lor. Iar despre Schinder pasa acestia: pre tatari sa nu-i lase saumble stricînd si pradînd în Tara Lesasca si în Moldova. Domnu streinsa nu fie, fara numai cine va fi fecior de domnu. Ci toate acestia ca unvînt au fost. Ca pacea bine n-au savîrsit si au purces ostile dintr-amîndoao partile îndarat, iar tatarîi pe alta parte au si lovit Podoliia, înTara Lesasca, si au facut cîtava robie. Iar apoi, la anul, multime de tatariau lovit far-de veste Volinia, o tara mai sus de Podolia. şi pîna a strînge Jolcovschii ostile au esit tatarîi cu mare plian din Tara Lesasca, far-denici o zminteala. Mare banuiala au avut pentru toate acestia Jolcovschii de la craiu si de la toata craiia lesasca pentru lucrurile lui cele moi. Cila crestini nu sînt certari pentru unele ca acestia, ca la turci. Radul vodaplinind cu acestia al treilea an al domniei sale, s-au razbolit de ochi simai mult vazînd ca nu era cu putinta a trece sa nu se îngroase între turcisi între lesi lucruri de sfada, singur s-au poftit de la Împaratie sa-i viemazilie, sa / < f. 391 v. > poata merge la Tarigrad pentru leacul ochilor. Deci i-au facut pre voe Împaratiia, de l-au chiemat la Poarta. şi audomnit ani 3. / < f. 392> 
{ 348} VALAHIA. Vl< ea>to 7126, 1618. DOMN 35. DOMNIE 40. Cap. 35. Gavriil Moghila voda, unul numit cuacest nume, aflîndu-se la Poarta, avea mertic de la împaratul cîte 10ug< hi> pe zi. şi dupa ce au mazilit Împaratiia pre Alexandru voda, i-auda domniia si steagul cu un aga turcu si pre chir Dumitrasco si preNicolae Catargiul. Iar dupa ce s-au asezat la scaon au facut pe Lupul, acel mai sus numit, spatar mare. şi peste putina vreme, i-au venitporunca de la Împaratie lui Garviil voda sa marga cu Schender pasa laoaste. Deci gatindu-se si purcezînd cu toate ostile, s-au împreunat cuSchender pasa. Îndata pasa au apucat cu mîna dreapta pre Lupulspatariul, mustrîndu-l si zicîndu-i: "Tu esti Lupul cel viteaz. Bine aivenit la mîinile mele, ca mai mult nu vei mai trai, ca alta data sa nu mairadici sfaturi pre capul domnilor si sa-i scoti afara". şi asa, puindu-l înobezi, l-au trimis la Dîrstor la închisoare. De carele au si scis laîmparatul, facîndu-i stire ca au prins pre Lupul în oaste, carele au jefuitgradina si au suduit numele împaratiei tale. Ci sa-mi dai raspuns cumvoiu sa-l pedepsescu. La care i-au dat raspuns: moartea lui sa fie / < f. 392 v. > de tapa. Atunce Schender pasa, chiemînd pre cadiul sa judecepre Lupul dusmanul, deci dupa ce l-au judecat, îndata l-au si întepat. şicu aceasta moarte s-au rasplatit si lui si Buzdugai carii au omorît pregreci far-de mila. Iar în scurta vreme viind mazilie lui Gavriil voda, autrecut în Tara Ungureasca cu toata casa lui. şi acolo s-au savîrsit viata. Cît au domnit nu scrie, dar prin socoteala an 1. / < f. 393> MOLDAVIA. 7127, 1619. DOMN 40. DOMNIE 42. Cap. 40. GAşPAR VODA, UNUL NUMIT CU ACEST NUME, CARELE AU FOST DE NEAMULSAU ITALIAN-FRÎNC. Acest Gaspar voda fiind mai multa vremeterziman la Împaratie si facînd slujba Împaratiei, la mijlocirea paciiîntre Împaratiia neamtului cu turcii, i-au dat domniia Moldovei în loculRadului voda, avînd mare credinta la Împaratie. Cu greu fiind tarîi, nestiind limba, cum si rîndul obiceaiurilor. Ci 
{ 349} macar ca fusese omde Poarta, da viind la scaun, îndata s-au întins gîndul spre crestinatate, facînd ajunsuri cu lesii sa se radice asupra turcilor. O, Moldovo, de arfi domnii carii te stapînescu pre tine tot< i> întelepti, n-ai peri asa lesneCi domniile nestiind rînduiala ta, si lacome, sînt pricina perirei tale. Canu cauta sa-si cîstige nume bun în tara, ci numai sa strînga si sa sedesfrîneze în avutii; care mai pre urma toata sa rasipeste si înca si caselelor cad la primejdii mari. Ca blestemul saracilor, cît de tîrziu, cum sazice, nu cade pre copaci. De lauda iaste la fiestecare domn ca sa fie cugîndul spre partea crestineasca. Ca aceasta tara de traiaste / < f. 393 v. >în statul sau aîna acum, pentru tarîle crestine sta pîna astaz< i> înrînduiala sa. Însa cu întelepciune, nu fara socoteala si fara temeiu, ca nuîn loc de folos tarîi sa-i aduca perire, despre cum s-au întîmplat încîteva rînduri si acum în vremile noastre de au adus nesocoteala multorasi nebuniia. Mare cumpana acestui pamînt; Dumnezeu mai bine stie. Cade nu s-ar fi prilejit o sama de capete sa cerce mijlocire si sa nu fienazuit la Împaratie, ar fi venit tara aceasta la perire de istov, în multerînduri. Într-acesta chip si < în> domnia lui Gaspar voda la mareprimejdii venise tara. În zilele acestui domnu s-au radicat un domnisorde la Orheiu. Ci îndata Gaspar voda au trimis oaste, esind s singurîmpotriva lui. şi au prins viu pre acel domnisor si cîteva capete de laOrhei, pre carii îndata i-au si omorît. Gaspar voda stiia bine limbasîrbasca. şi îndata au mustrat pre capitanii cei prinsi le-au grait sîrbeste(Da imate serdte cisto ca gospodariu), care cuvinte talmacindu-leBucioc vornicul, adeca: Sa avet< i> inima curata catra domnu. LUCRURI STREINE. Într-acea vreme, dupa stingerea Batorestilor, stapîniia Ardealul Betlen Gabor. şi avea mare razboiu împotrivanemtilor pentru Craiia Ungureasca. şi îndemna si pre turci asupralesilor; ca dedese lesii ajutor / < f. 394> împaratului nemtescu împotrivalui Gabor. Ca atunce de curînd îi batuse lesii o oaste ce au fost la Casa, foarte rau. Ci pentru acea pizma îndemna pre turci asupra lesilor; fgaduindu-le ca de sa vor scula asupra lesilor, ca sa nu poata da ajutoriunemtilor, vaputea fara zbava a lua Beciul de la nemti. ş cu aceleîndemnari si fagaduinte si cu mari daruri scrisese si la hanul Crîmului, care carti au cazut toate la mîinile lui Gaspar voda. şi îndata le-au trimisla craiul lesesc. Care carti deaca le-au vazut craiul, n-au vrut singur saîmpute lui Betlen; ci fiind oamenii lui Betlen Gabor între sfetniciilesesti, cu cuscrii, au pus 
{ 350} craiul pe oamenii lui sa-i porunceascaca sa se paraseasca de acele fapte cu vrajmasie crestinilor, trimitîndu-isi izvoadele ce scosese din cartile lui. şi au mers solul de la boiarilesesti cu multa mustrare si banuiala, aratîndu-i si izvoadele cartilor cescrisese la hanul. Caredeaca le-au vazut Betlen Gabor toate cuvintelesale de fata au zis catra sol: "Muri-va Gaspar pentru aceste carti". şiîndata de toate umbletele lui Gaspar voda au dat stire la Împaratie. Curînd au simtit Gaspar voda ca s-au pierdut credinta la turci. Deci s-auasezat cu gîndul si mai tare cu lesii, îndemnîndu-i asupra turcilor. şiîndata au bagat osteni lesesti în cetatea Hotinului, dîndu-le la arataresupt apararea lor cu tara. Ci nu putea de boiari/ < f. 394 v. > fie slobodîn gîndul sau. Carii socotind cele de apoi, ca sa nu vie tarîi vreo peire, nu-i pristaniia boiarii, dintre carii era atunce mai cap Bucioc, vorniculde Tara de Gios si Vasilie voda era vistiiarnic mare la acea domnie. Ciîn multe chipuri sa ispitiia sa omoara o sama de boiari, ca sa fie slobodîn faptele sale. Ci asa aiavea nu sa cuteza sa-i omoara, pentru tara, caera Bucioc ales de toata tara. Iar lui Vasilie voda dîndu-i pricina ca nu< da> sama de o suma de bani ai vistieriei, macar ca-i era fin de cununie, l-au bagat în temnita, puindu-l si la munca. Iar pre Bucioc pusese gîndsa-l otraveasca. şi într-o zi, oprindu-l la masa, au început a-s< i> facevoia buna, închinînd la Bucioc cu veselie, si au pus de i-au dat otrava. În loc s-au simtit Bucioc otravit si s-au si sculat de la masa de s-au dusla gazda. Avînd erburi împotriva otravei, date de la un doftor priiaten(ca astepta el una ca aceia de la Gaspar voda), îndata au luat erburi, siau început a varsa otrava, cu mare cumpana de viata. Iar a doao zi s-aurazbolit si Gaspar voda, dînd pricina stolnicilor ca au facut bucatelecoclite. Avînd Bucioc vornicul aceasta grije de viata, numai ci i-aucautat a prestani ctra sfîntul lui Gaspar voda, ce avea într-acea dataasezat cu lesii, fiind aiavea si la Împaratie umbletele lui. Deci trimiseseÎmparatiia porunca la Schender pasa sa pue nevointa în tot chipul, cadoar îl va prinde. De care simtind / < f. 395> Gaspar voda da stire detoate la lesi. Deci vazînd Împaratiia ca nu-l poate prinde cu mestersug, au trimis un aga, schimni ceaus, dupa obiceaiu, sa cuprinza scaunul sisa mazileasca pre Gaspar voda. Iar el prinzind de veste ca vine schimniaga au scornit ca-i vin lesii asupra si au esit din Iasi, puind tabara laCapul Stîncii, împotriva Tutorii. Cum au sosit schimni ceaus, dupaobiceaiu-amu era gatit lucrul-, 
{ 351} îndata au pus slujitorii de au abtutîn turci, cît< i> au fost cu aga, si pre însusi schimni aga, pre tot< i> i-auomorît. şi îndata au trimis si la tîrg de au turburat tîrgul, si cu slujitoriamestecat< i>, pe unde i-au apucat întîmplarea aceia, acolo i-au omorît. Multi din turci se închidea prin pivnite, de sa apara cu arme. Iar Gasparvoda, dupa aceasta fapta, îndata au purces întru întîmpinarea luiJolcovschii hatmanul lesesc, carele era cu osti aproape de margine. Garaera Schender pasa si mai nainte de aceste fapte ale lui Gaspar voda, samarga cu osti din porunca Împaratii< i>, asupra lesilor, fiind orînduit sihanul si Cantemir beiu, vestit de razboae pe acea vreme, si ostilemuntenesti, si o sama de osti unguresti de la Betlen Gabor, de toataoastea aproape de 60. 000 si 1. 000 de ieniceri din odaile inicerestiorînduite. şi cu aceste osti au întrat în tara Schender pasa. / < f. 395 v. >Lesii, ca sa nu lasa înselat pre Gaspar voda cu prietesugul lor si ca sa-s< i> tocmasca smintelile cele dintîi, au purces si el cu oaste, trecîndNistrul la Hotin, la avgust în 22 de zile. Jolcovschii hatmanul avea oaste1. 600 de husari îmbracat< i> în hier, 4. 000 de calarasi, osebi de husari, ce le zic steaguri înzooate, 200 de raitari nemti calari, 400 de cazacilisovti, 2. 000 de oameni si dintr-altii cît< i>va, carii merg la dobînda, carii mai pre urma au mîncat capul lui Jolcovschii. Venise si un copildin casa craiului, numai sa între Jolcovschii cu osti în Moldova, într-ajutor lui Gaspar voda. Al doilea hatman, cum sa zice la dînsii, decîmpu, era pe acea vreme Conetpolanschii. Deaca au trecut Jolcovschiihatmanul cu ostile lesesti Nistrul, la Hotin, au facut lesii sfat. şi ziceaConetpolanschii sa astepte ostile acolo la Hotin pre Schender pasa, casa nu se departeze la cîmpi împotriva multimii ostilor tatarsti si turcestisi el sa marga pe de ceia parte de Nistru sa strînga cazaci de prinpalangi, sa lovasca în urma ostilor pe la Tighina. Ci sfatul acesta n-aupriimit Jolcovschii hatmanul. Ci sa fie zis într-acesta chip: "Mai bine savaza vestile cum sînt, decît sa le auza de la altii". La avgust 23 au venitsi Gaspar voda în tabara lesasca / < f. 396> sprinten, numai cu 600 deoameni, la adunare cu Jolcovschii. şi dupa voroava ce au fcut cucapetele lesesti au purces cu toata oastea lesasca pre Prut în jos, de laHotin la Tutora. şi acolo au pus tabara lesasca. Scrie letopisetul lesesc ca si Gaspar voda au avut 12. 000 oaste de tara. Sosit-au Jolcovschii laTutora, sept< emvrie> 2. Nu stiia Jolcovschii de 
{ 352} Schinder pasa lace loc iaste si cu cîta suma de oaste, lasîndu-si toata nadejdea la Gasparvoda, carele, de si stiia din iscoadele sale de multimea ostilor turcesti, iar nu spunea de toate lesilor, ca sa nu le strice inimile. Sept< emvrie>7 dni, dupa venirea lesilor la Tutora au sosit si strajile tatarasti, cu vreo300 de oameni, cu carii hartuindu-se cazacii, ce le zicea pe acea vremelisovtii, au înfrînt pre tatari; iar vii n-au putut prinde nici pre unul. Numai cîteva capete de tatar au adus la Jolcovschii si tot n-au putut aflanic atunce lesii de puteria lui Schender pasa. Iar tatarii de toate zileleprindea limba din holota lor ce umbla pentru hrana. şi stiia Schenderpasa de toate, cum iaste la lesi o< a>ste putina. Sept< emvrie> 8 dni, întîiCantemir beiu, apoi si însus< i> Schender pasa au sosit la Tutora. şi auîntind corturile dirept deasupra taberii lesesti, mai din jos, fiind lesii însanturile ce le facuse Zamoischii. şi într-acea / < f. 396 v. > ziJolcovschii n-au vrut sa scoata oastea, ci numai niste steaguri sprintene, cu lisovtii amestecate, mai mult doara ar putea prinde limba, sa stie deoaste, atîta iaste cîta venise, au mai iaste pre urma. În toata zioahartuindu-se cu turcii si cu tatarîi, esind si moldoveni de ai nostri, si niciatunce n-au putut sa ia limba. Ca mai mult de un stegariu turc n-au prinssi, pîna a-l duce la Jolcovschii, au murit de rana. Atîta oaste cîta venisesi descalecase, socotind Jolcovschii si nestiind ca în ceias noapte ausosit si oardele hanului cu galga sultan, fratele hanului. Ca hanulramasese în Buceag, iar ostile toate le pornise cu galga sultan. A dooazi dis de dimineata au scos Jolcovschii toata oastea lesasca, pe pilda luiZamoischii, cînd cu Gazi Cherei sultan. şi au tocmit oastea cît agiungeaglontul puscei, facînd si doao basti de pamînt: una la un cornu de oastesi alta la un alt cornu, cîte cu 4 pusci si cîte 300 de pedestras< i> cu foc. Iar Schender pasa tocmise oastea cea turceasca si pre unguri si premunteni, la aripa din gios; iar aripa din sus au dat-o lui Cantemir cuoardele lui. Iar celialalte oarde, ce era cu galga sultan, nu s-au aratat dedupa deal, pîna nu s-au început razboiul. Deaca s-au apropiiat ostle înde sine, întîi au dat lesii si cu moldovenii razboiu. şi îndata / < f. 397>au împns pre oardele lui Cantemir, începînd si turcii a sa da înapoi. Lesii, esind la cîmpu mai mult decît le era porunca, cu sireagul cel dinfrunte, au pripit si galga soltan cu oardele si au dat navala cu toate ostilela rîndul cel din frunte, lesesc, 
{ 353} si l-au înfrînt. Moldovenii nostri, dupe obiceaiu, îndata au plecat fuga si holota ce era lesasca asijderea, a-i goni. Iar tatarîi, neîncapînd toti în frunte, au lovit pre lesi si dinnapoi. şi asa, cu mare varsare de sînge, au înfrînt rîndul cel dintîi, pînaau ajuns la al doilea rînd, ce era tocmit iara în frunte, unde era sihatmanii singuri, care si acele rînduri era mai toate încungiurate detatari de catra tabara lor. Ci au mers lesii tot bulucuri aparîndu-se detatari, pîna supt santuri. Schender pasa tot cu navala aceia au lovit bastacea din gios si fara zabava au întrat enicerii în basta. Esit-au lesii într-acea data din sant si au apucat de au scos o sama de pedestrasi ce era înbasta; iar mai multi au perit. şi au luat turcii si 4 tunuri. Dupa aceia austatut oastea în tocmala neclatita, numai cît sa apara lesii de navalatatarelor; si basta cea din sus au ramas întreaga. Aproape de apusulsoarelui Schender pasa au descalecat cu toata oastea la odihna. Iar lesiiau cazut la mare spaima si turburare, lasînd / < f. 397 v. > si ei straji depaza; iar ceialalta oaste au întrat în santuri pe la otace. şi îndata au merstoate capetele la cortul lui Jolcovschii la sfat, tot< i> mîhniti, vazîndu-seînchisi de atîtea multime de osti, departati de tara si de cetatile lor, far-de nici o nadejde de ajutoriu. Tinea hatmanii amîndoi inime tari, raspunzînd tuturora cum ca a dooa zi vor sa-s< i> tocmasca lucrul curazboiul. şi apoi, deaca nu vor putea înfrînge puterea nepriiatenilor, salege tabara si sa marga spre tara lor, catra Nistru. Acest sfat deaca auauzit, , cu tabara legata, au patrunsu inimile tuturor, fiind mergerea denloc închisi de pasunea cailor si de hrana oamenilor. şi dupa aceia s-auraschirat sfatul îndata. Un domnu, anume Strus, si Calinovschii, starostea de Camenita si Samuil Soretchii s-au gatit de fuga, noaptea, cu oamenii lor, nazuind îndata sa treaca Prutul noaptea. şi acolo latrecatoare, dînd în Prut, spaimîntat< i> ca oile, s-au înecat Calinovschii, starostele de Camenite si multi din lesi. Unii, ratacind noaptea, au cazuta dooa zi în mîinile tataralor. Pre altii i-au dus cursul apei de i-au abatutiara înapoi la mal, de le-au cautat a întra în tabara. Iar Hmelenschii siCazacovschii, capeteniile cazacilor, au lovit întîi alaturea cu Prutul, apoi au luat cîmpii si au mers far-de nici o zminteala întregi. / < f. 398>Ceialalta oaste de lefecii sa turburase tot< i> si ei de fuga, scornindu-secuvînt prin tabara ca au fugit hatmanii, cît si ceia ce era la straje, lasasestrejile. Ci întelegînd Jolcovschii acea spaima a ostii, au umblat pe laotace cu faclii de vînt, aratîndu-se ostilor cum iaste de fata si are grijede 
{ 354} oaste, mai întarind si strejile, si asa abia au potolit oastea despaima. Iar în ceialalta noapte au scris si carti cu pîra, dînd stire lacraiul pentru aceia ce au fugit din tabara. Gaspar voda vazînd mareturburare si fuga ostii lesesti, parasit si de ostenii sai, au purces si elnoaptea si au trecut Prutul bine. Numai ajungînd la Braniste, fiind cuputintei de ai sai, si din boiari şeptelici hatmanul si Goia postelnicul, l-au omorît ceia ce era cu dînsul. Spurcata si groaznica fapta si neauzitaîn toata tara crestineasca. Ca domnul, ori sa fie bun, ori rau, la toateprimejdiile trebuiaste ferit. Pentru ca oricum iaste, de la Dumnezeuiaste pus. Precum zice Sfînta Scriptura, ca nu iaste nici o stapînire datafar-de voia lui Dumnezeu. Platit-au apoi cu capetele sale aceasta faptasi şeptilici si Goia, de la Alexandru voda, pe lege dreapta, de le-au taiatcapetele si trupurile le-au aruncat în / < f. 398 v. > esitoare. şi cu cale le-au facut; ca dupa scîrnave fapte, groaznice morti le vin. Iar bietulBucioc vornicul, din Braniste au nazuit la un fin al sau, anume ToaderBranisteriul, unde si lacuia acel Toader. Au nemerit singur, far-de slugipe lînga sine, precum vremia în fuga ostii asa aduce. şi cu multarugaminte si juramînt catra finu-sau, s-au oplosit în vicleana fagaduintalui. Apoi, a dooa zi l-au legat finul si asa, legat l-au dus la Schenderpasa. (O, sa nu-l iarte Dumnezeu, fin ca acela ! ). şi deaca l-au dus laSchender pasa, au pus îndata de au întepat pre Bucioc, saracul, acelacare pururea sfatuia pre Gaspar voda spre bine si de mare nevoie i-aucautat a priimi sfatul lui, Gaspar voda. Acest domnu, Gaspar voda, niciodata post n-au avut, ci pre ascuns în toate posturile mînca carne. Iara hatmanii lesesti, vazindu-sa închisi si parasit< i> si de tovarosiiamoldovenilor si în tara streina, încungiurati de atîtea osti, a dooa zi auscos toata oastea cîta le ramasese stoluri, însa aproape de santuri, cît sase apere de navala turcilor si a tataralor, si toata zioa aceia au sezutcalari în tocmala. Nici Schender pasa si tatarîi asa nu le-au statutasupra, alegînd cu sfatul sa-i tie asa, închis< i> pîna ce i-ar slabi foameasi hrana de cai, sa se închine de buna voe. / < f. 398 bis> Lesii înca, casa faca razboiu, putere n-avea. Ca si oastea li sa împutinase cu domniicei fugiti si multi raniti den razboiul cel dintîiu. Între carii era ranitifeciorul lui Jolcovschii si un nepot al lui de frate. Ci si a treia zi duparazboiul dintaiu, iara asa au scos oastea cu tocmala, aproape de santuri. şi într-acea zi s-au apropiat si galga solan, cu putini pre lînga sine si aupoftit pre însus< i> Jolcovschii la voroava. 
{ 355} Scosese Schender pasaîntr-acea zi toate ostile sale si-i pusese rînduri înaintea ochilor lesilor, ca sa vaza multimea. şi asa au facut în trei zile, pentru spaima lesilor, sa se închine vazînd multimea ostilor. Iar la voroava cu galga sultan, Jolcovschii n-au vrut sa iasa, ci au trimis pre cneazul Coretchii, fratelelui Coretchii ce fugise. Deci si galga sultan au trimis pre Velisah Mîrza. şi au cersut o suma mare de bani sa le dea lesii, si sa marga cu pace. Iara Coretchii aratînd alte legaturi de pace s-au apucat mîrzacul de sabiesi au zis sa astepte toti lesii sabie. Vazind lesii ca cu alt mijloc de acolon-au cum sa iasa, de unde era cazut< i>, au ales sfat sa iasa cu tabaralegata prin mijlocul ostirilor. şi asa au facut. Ca la sept< emvrie> 19zile, în de sara, fiind de trei zile tabara în rînduiala, au facut porti însanturi, cines< i> la rînd / < f. 398 bis v. > si au purces den loc cu tabaralegata de cara si cu osti rînduite pe de toate partile, si pedestrasi sicalareti, gîndind turcii si tatarii ca vin sa le dea razboi. Apoi au vazutpurcesul si în ceia zi pîna în sara. şi toata noaptea au mers lesii, cuputina dodeiala numai de tatari. Iar a dooa zi, sept< emvrie> 20, au sositsi Schender pasa cu toate ostile asupra taberei lesesti. Ci lesii, cît s-aufacut zio, au statut pe loc. şi într-acea zi s-au facut razboiu foarte mare, pîna la vreme de chindie. şi descalecînd turcii cu corturi de mas, mai înde sara iar au purces lesii cu tabara si toata noaptea au mersu, numai cudodeiala de tatari. A treia zi, sept< emvrie> 21, iar au statut tabaralesasca la un pîrîu, carele nu-l pomeneste nici letopisetul lesescu, anume, ce vale ar fi fost. Iar adevarat pe la Scumpiia au lovit. Ci ori ovale ce sa zice Rachita, ori la vreun ciuluc. Înca nu trecuse toata tabaralesasca valea, sosind Schender pasa au rupt turcii o bucata mare detabara si au luat si cîteva steaguri de la lesi si pusci. şi iar s-au închislesii acolo, la acea vale, de s-au aparat toata zioa aceia. A patra zi, sept< emvrie> 22, au sosit Schender pasa sa le tie calea din frunte si aupurces înainte. şi aproape deasupra Rautului au asezat toata oastea înfrunte Lesii înca oaste ce au avut mai aleasa o au tras de pen aripi înfrunte. şi la o vreme ca aceia, la care si de nevoe nu mai cauta a fitot< i> viteji, ca nu era / < f. 399> alta cale de viata, au esit cu toatatabara dirept asupra temeiului ostilor turcesti. şi stînd tare cu focul, aucautat turcilor a le da cale. şi într-acel razboiu au luat lesii de la turci2 steaguri si cîtiva tatari vii au prins. Iar dupa ce s-au asezat tabara laRaut, au mai esit cîteva steaguri lesesti de au mai lovit pe o sama detatari, carii trecuse Rautul. 
{ 356} Dupa rea petrecanie sa îmbarbataselesii si pierdusa toata grija. Iar ceia ce iaste sa nu treaca si orînduiala luiDumnezeu nu poate sa se tainuiasca. Fiind lesii far-de nici o grije, tarisi semeti, si cazuse la Valea Coboltei, unde era de o parte pîrîul, de altaparte oastea, loc deschis, fara trecatori. şi pierduse si Schender pasanadejdea de a-i mai dobîndire. Ca trimisese Schender pasa laJolcovschii, poftind sa-i trimata un om sa stie turceste. Au trimisJolcovschii, ci apoi nu l-au mai slobozit Schender pasa pre talmaciulacela. Iar apoi apropiindu-se de Nistru, ca o mila de loc de la Movilaula un sat anume Sloboziia Saucai, la tinutul Sorocii, unde acolodescalecase lesii conacul cel de apoi. Holota ce era adunatura, temîndu-se de hatman pentru dobînda, ca jafuise multe case în tara, sa apuce eitrecatoarea la Nistru, noaptea, au dat spaima si toata oastea foarte greus-au turburat, atîta cît care cum au putut a apuca cal, sluga al stapînu-sau si pedestras< i> si calaret< i>, tot< i> amestecat< i>, unii de altiifugind, s-au spart toata tabara. Hatmanii singur< i> ramasi, unul într-oparte, / < f. 399 v. > altul în alta. Zic unii sa se < fi> facut acea spaima dinslugile ostenilor carii mersese la o arie cu fîn, departe de tabara, si sa-ifie lovit tatarîi. Ci oricum au fost, spaima ca aceia au fost din care nus-au mai putut îndrepta oastea sa se asaza. Poate fi si de grija trecatoareiNistrului, care de care sa apuce mai curînd sa treaca. Au priceput tatarîiînca de cu noapte de rasipa ostii lesesti si încaecase tot< i>. A dooa zi, diz de dimineata, au cazut mai toate capetele lesesti, parasiti unii si deslugile sale, altii rataciti, pre mîna tataralor. Pre feciorului luiJolcovschii si un nepot al lui i-au gasit între cara, raniti, înca de laTutora. Pre Conetpolschii cu putintei oameni buluc asteptînd zioa, doarar putea aduna ceva oaste si sa afle si de Jolcovschii ce s-au facut, l-auîncungiurat tatraîi si l-au prins viu. Iar pre Jolcovschii, numai cu o slugaa lui, ratacit pedestru, l-au gasit o suma de tatari. şi pîna a întelege cineiaste, vazîndu-l om batrîn, l-au taiat. şi apoi întalegînd din sluga lui caau fost Jolcovschii, i-au dus capul la Schender pasa. Pre carele puindu-lîntr-o sulita, toata zioa au statut înaintea corturilor. ş într-acel loc stastîlp de piatra facut apoi de oamenii lui Jolcovschii si pîna astaz< i>, întinutul Sorocii, în ceia parte de sat, anume Slobozia Saucai, loc / < f. 400> ca o jumtate de mila de Movileu. Schender pasa, dupa aceastaizbînda, pre Conetpolschii si alte capete lesesti, i-au trimis la Împaratie. Iar el însusi s-au întors la Cetatea Alba. şi acolo, peste putine zile s-ausfîrsit viata. Zic sa fie murit otravit veziriul ce era atunce la Împaratie, temîndu-si vezeriia 
{ 357} de dînsul. Iar tatarîi au lovit toata Podoliia siRusia si fara nici o sminteala de nimenea, cu mult plean s-au întors înpartile sale. Fost-au acea rasipa a ostilor lesesti si moartea lui Gasparvoda, vl< ea>to 7129 < = 1621>. şi într-acesta chip au luat sfîrsitdomniia lui Gaspar voda, dupe cum mai înapoi s-au scris, domnind ani2. / < f. 400 v. > VALAHIA. 7127, 1619. DOMN 35. DOMNIE 41. Cap. 35. Radul voda, feciorul Mihnei voda, au venit cu a dooa domnie de laPoarta si cu cinste au domnit. Mers-au si cu sultan Suleiman împaratulcu ostile la Hotin, împotriva lesilor. şi fiind om vrednic si întreg laminte, facut-au si slujba placuta împaratului la Hotin, stînd si elmijlocitoriu la legatura pacii ce s-au facut între Împaratie cu lesii. şidupa aceia l-au mutat Împaratiia cu domniia la Tara Moldovei. Iar înlocul lui au ramas la domnie fiiu-sau Alexandru voda. Domnit-au Radulvoda ani 3 p< o>l. / < f. 402> MOLDOVA. 7129, 1621. DOMN 41. DOMNIE 43. Cap. 41. ALEXANDRU VODA AL CINCILEA, FECIORUL LUI ILIIAş VODA şI NEPOT LDE FECIOR LUI PETRUVODA RAREş. Acest Alexandru voda Ilias viind cu domnia de laPoarta si întelegînd de moartea lui Gaspar voda ca au fost pricinaşeptilici hatmanul si Goia postelnicul, i-au omorît si trupurile lor le-auaruncat într-o esitoare, precum s-au pomenit mai sus. şi cu lege dreaptale-au facut acea ped< a>psa. Scrie Ureche vornicul ca Ilias voda, tatallui Alexandru voda, au lasat domniia de buna voia sa si s-au dus lasultan Suleiman si s-au turcit, viind la întunecarea mintii din desfrînatafapta curviei. Apoi pre Ilias voda l-au facut surghiun la Rodos; si acolofiind la opreala au nascut pre Alexandru voda. Însa spun de dînsul ca lamoartea sa au marturisit legea crestineasca. Domnia lui Alexandru vodaera foarte slaba, cu purtatul trebilor peste obiceaiurile tarîi. şi în zilelelui au venit sultan Osman, împaratul turcescu, la Hotin, asupra lesilor. Ca întelegînd Împaratiia 
{ 358} de perirea ostilor lesesti de Schenderpasa, avea nadejde ca pre< a> lesne va putea cuprinde o parte / < f. 401v. > din Craiia Lesasca, socotind ca fruntea ostilor lesesti ce au fost sislujitorii cei vechi au perit în Moldova si nu vor mai avea lesii nici oputere sa stea împotriva. şi macar ca venisevesti ca sa gatesc persiiasupra Vavilonului sa-l ia de la turci, tot au lasat grija Vavilonului si austatut de gatire asupra lesilor peste toata iarna trimitînd si ceausilacraiul lesesc, dîndu-i stire ca-i vine asupra craiei lui cu toata puterea. Împaratii au acest obiceaiu de dau stire unul altuia cînd vor sa facarazboae. De care lucru s-au cutremurat lesii de vremile acelia, vazîndu-si si perirea ostilor sale, cu amîndoi hatmanii si a vedea asupra lorvenirea unii puteri ca aceia. Ci au trimis si craiul un sol de la sine laturci, mai mult ca sa vaza si cu ochii, iaste adevarata gatirea turcilor savie, au numai sînt cuvinte. Ci pe sol la Împaratie nici cu veziriul nu l-auadunat, numai i-au raspuns cu scîrba si l-au pornit înapoi. Iara si craiullesescu, n-au sezut fara gatire. Ci îndata iarna au strîns saim, trimitîndsi soli pe la toate partile crestinesti, dîndu-le stire de venireaîmparatului turcesc asupra sa, cu toata puteria împaratiei lor. şi au facutsfat sa faca osti ca sa poata sta împotriva puterii turcesti, alegînd seimusa faca 30. 000 de lefecii, între cari sa fie 14. 000 de husari si 8. 000 depedestrasi, alta oaste mai sprintena, si la 15. 000 de cazaci sa trimita lefisi însusi craiul cu toata pospolita sa încalece, stînd si ei toata iarna degatire. / < f. 402> Iar de la craii streine n-au avut de la nime nici unajutoriu. Mai mult de la Olandez cîteva corabii cu platosa si cu flinte sicu alte maestrii de oaste. Iar de la alte craii crestinesti s-au întors soliifar-de nici o nadejde de ajutoriu. şi înca de la nemti oprise si marginiletarîi sale nici cu bani sa nu faca lefecii, avînd nemtii pe acea vreme marizarve si amestecaturi cu Craiia Buhemului, care sa zice Cehul. Asalasase toti pre lesi, numai singuri sa raspunza Împaratiei Turcesti. Husari înca atîtea n-au putut face lesii; ca acel fel de oaste sa face cugreu si cu mare chieltuiala. CÎND AU PURCES SULTAN OSMAN CUMARE GATIRE ASUPRA LEşILOR. 7130 < = 1621> Cît s-audezvarat, sultan Osman au purces cu mare gatire de osti, adunate de printoate unghiurile tarîlor sale. Asa scrie hronograful 
{ 359} lesesc, ca si dinlimbi, apoi si din iscoadele ce avea lesii la turci, cum ca au avut sultanOsman 300. 000 de calarime, 12. 000 de iniceri, 80. 000 de tatari cuZaimb Cherei sultan, hanul Crîmului, fara de ostile muntenesti ce eracu Radul voda. Iar fiind sultan Osman aproape de Dunare i-au venitveste ca au persii Vavilonului. Ci tot au pazit calea asupra lesilor. Lalesi lipsiia hatmanii amîndoi. Ca Jolcovschii, hatmanul cel mare, perisela razboi, iar Conetpolschii, al doilea hatman, era la închisoare înTarigrad. şi era zarva între lesi pentru hatmanie. / < f. 402 v. > Ci craiulJicmont, ferindu-se sa nu caza la mai mare împarechiiare între capete, lucrul, au raspuns domnilor ca asteapta pre Conetpolschii sa iasa de larobie. şi asa iaste pravila lor, ales la capetele ostilor, sa mearga pre rînd, din stapîn mic la mai mare. Deci toate ostile le-au dat pre mîna luiHotchevici, hatmanul de Litva, om vestit din tineretele sale de razboaefiind de vîrsta ca de 80 ani. Cu 14. 000 de oaste au purces deodataHotchevici hatmanul. şi înaintea sa au trimis cu 4. 000 de oameni preLiubomirschii sa treaca îndata Nistrul la Hotin, fiind cetatea Hotinuluipre seama lesilor, din zilele lui Gaspar voda. Deci întrînd Liubomirschiiîn tara, pîna a sa apropiia ostile turcesti, au pradat tara pîna în Iasi, lasînd si Alexandru voda Iasii cu fuga la Roman, arzînd lesii si Iasii. şidin prada tarîi au strîns si hrana, care mai pre urma au tinut pre lesitoata vremea cît au fost la Hotin. În urma lui Liubomirschii au sosit siHotchevici hatmanul la Hotin. şi apoi dupa Hotchevici si feciorulcraiului lesescu, Vladislav, cu 16. 000 de oaste. Nu stiu ce vina ar fi datbietilor tîrgoveti de Hotin, la o sama ce-au fost mai frunte, ca i-auîmpins lesii de pe zidul cetatii jos, far-de nici o mila. Fiind Împaratia laTutora, iar cazacii tot nu sosise la Hotin, cu mare mîhniciune lesilor, ajungînd tatarîi / < f. 403> pîna în tabara lesasca, cît pierdse lesiinadejdia de cazaci. În 20 de zile ale lui avgust au lovit un soltan cuostile sale si cu multa oaste turceasca la tabara lesasca sub Hotin, cît augîndit Hotchevici hatmanul si alte capete lesesti ca ar fi sosit toataÎmparatiia si scosese si lesii toata oastea la cîmpu. Ci tatarîi, dupaputina navala, s-au tras îndarat. Atunce, într-aceias zi, au sosit si 1. 000de cazaci, înaintea hatmanului lor, anume Sahaidacinîi, dîndu-i stire cavine si oastea cazaceasca cu tabara legata de trei zile, tot cu razboiu printatari. Ca trecînd cazacii pe la Soroca sa zabovise cu prada, dupa firealor, si-i apucase tatarîi pre cale. 
{ 360} A dooa zi, av< gust> 21, au sositSahaidacinii cu 20. 000 de cazaci. şi într-aceea zi orînduind Hotchevicisanturile pe lînga tabara si facînd cautare cazacilor, au dat stire strejilecum ca soseste si Împaratiia cu toate ostile în tocmala, cum zic turcii, alai. Ci au lasat Hotchevici cautarea cazacilor si au scos si el toataoastea la cîmpu, cu tocmala, puind oaste supusa prin vai si prin ceretei. Iar el însusi au statut cu partea cea mai aleasa a ostii în frunte, socotindca vor da turcii îndata razboiu. Dar turcii n-au statut de razboiu, ci cumau sosit au început a descaleca si a întide corturile. Numai Cantemirpasa au facut navala cu ostile sale deodata la aripa lesilor. Ci vazîndoastea lesasca supusa prin toate vaile, au plecat si el spre descalecatul/ < f. 403 v. > ostii sale. Iar turcii scosese o sama de tunuri, de da înoastea lesasca si au fost harturi între osti pîna în seara. Avgust 22 de dezdimineata au cuprins turcii tot locul acela cu corturi, unde statuse lesiiîn zioa dintîi. Lesii înca au scos oaste împrejurul taberii, aproape. şiîntr-acea zi toata navala turcilor au fost asupra cazacilor, vazindu-i far-de santuri si osebit< i> de tabara lesasca. Avgust 23, dis de dimineata, s-au gatit turcii de razboiu. Cazacii era descalecat< i> cu tabara lor maijos pe Nistru, osebit< i> de tabara lesilor, înca fara santuri, numaiîncheiata cu carutele. Acolea la cazaci au facut turcii mare navala cutoate ostile, cît sa vedea într-acea data luata tabara cazaceasca. Ci austatut cazacii foarte tare si cu nevointa hatmanului lor, care era osteandrept si le-au dat si Hotchevici hatmanul ajutoriu cu trei roate de nemtisi cu 1. 000 de haiduci cu bardise; iaste un fel de arme, topoara cu coadelungi. Deci cazacii, cum au vazut agiutoriul, au mers drept asuprainicerilor, batîndu-se de la o vreme de aproape cu sinetile, cît le-aucautat inicerilor a sa da înapoi. şi asa gonind cazacii si haiducii preiniceri, s-au întarîtat si ostile calarete si s-au facut o glogoaza mare întreosti, adaogîndu-se si din ostile turcesti, cu tatarîi, si din bulucurilelesilor la acea / < f. 404> aripa unde era gîlceava, cu mare varsare desînge. şi într-acea data, la acel razboiu, au perit cîteva capete de enicerisi pasa de Silistra, om vestit de razboae. Despre partea lesilor din capeteau perit Zavisa si Endriiunschii, amîndoi rohmistri. şi den capeteletataralor de Litfa au perit Bogdan mîrza si Tarovici, iar mîrzacu. Lucrumare, duprecum îi lauda hronica lesasca, cum au statut de bine atunceîmpotriva turcilor, macar ca si ei sînt turci de lege. Iar în ceialalta zispun sa fie chemat sultan Osman pre eniceri si le-au zis ca nu va mîncapîna nu vor lua tabara cazaceasca. 
{ 361} Avugust 24, lesii n-au esit lacîmpu, ci au statut oastea la întaritura santurilor; ca pîna atunce pe maimulte locuri era tabara lesasca numai cu cara îngradita. Iar turcii întruaceias< i> zi, vazînd ca lesii nu stau de razboiu, ci de lucrul santurilorsi calaretii de-avaloma cu inicerii întîu au dat navala unde era frunteasanturilor. şi acolo dîndu-le nemtii tare raspuns, s-au mutat mai sus, cercînd loc mai slab. Ci si acolo la navala au cazut multi din turci. Apoisi la al treilea loc au luat, despre Zvancea; ci si acolo s-au aparat lesiitare. şi pîna amiazazi au dodeit pre lesi. Iar mai în de seara cu toatanavala au lovit la tabara / < f. 404 v. > cazaceasca, care sa grijise într-acea noapte cu doao rînduri de santuri: un sant tocma pe lînga cara, iaralt rînd mai departe de tabara. şi fiind aproape de santurile lesilor, multa oaste turceasca au perit de cazaci la acea navala. şi au gonit lesiipre turci, înfrînti de focul cazacilor, pîna în corturi. Avgust 25, nimican-au bagat sama turcii de paguba ostii sale ce au avut. C a dooa zi auscos tunurile cele mari si s-au apropiat de santurile cazacilor si au datneîncetat în cazaci cîteva ceasuri. În loc de minune, scria cronicalesasca, ca dînd asa des mai mult de un cazac, anume Vasilie sotnicul, n-au perit. Iar cai multi au omorît în tabara. Dupa patru ceasuri de cîndîncepuse a bate tunurile în cazaci, au esit cazacii facînd navala la pusci, de unde batea. şi din aripa despre lesi au lovit un stol iar într-acolo siau împins pre toata oastea de pre lînga tunuri, apucînd toate tunurilecele apropiiate. şi au mersu cazacii într-acea zi pîna în corturile turcesticu spaima mare si amestecatura în toata oastea turceasca. Ci dupa cumiaste firea cazacilor, lacoma la dobînda, au dat îndata la jafuri. şi cuacea zabava, avînd vreme turcii, au împins iara pre cazaci si de lacorturi si de la tunuri. Ci tunurilor apucase cazacii de le stricase roatelesi straturile. Dintr-aca zi au mai rasuflat cazacii si s-au acolosit / < f. 405> turcii despre partea lesilor cu navala. Ca sa deprinsese lesii de stagata bulucit< i> calari. şi cît îi împingea cazacii din foc pre turci, iarlesii îi loviia din aripa. Deci, din 26 a lui avgust au cazut greul asupralesilor; ca la 27 de zile mare navala au facut turcii la oastea lesasca, care era scoasa den afara de santuri, si au înfrînt pre lesi si 2 bulucuride nemti, de la doi polcovnici, au perit cu totul, avînd turcii marebucurie si semetie de atîta capete de nemti, de carii sta o gramadaînaintea corturilor împaratesti. şi sa nu fie întors îndarat pre turci nistesteaguri de husari, la grije era si toata tabara lasasca, asa sa amestecasade rau lesi. Au luat turcii într-acea zi steagul lui Hotchevici. Rumpîndus< i> zabala calului stegariului care steagul de husar laHotchevici, au bagat pe stegariul, fara voia lui, în desimea turcilor. 
{ 362} Scrie hronogravu ca la acea grije însusi mosneagul Hotchevici auesit din santuri si prin toate ceialalte porti esiia orînduita oaste. şi într-acea zi s-au dezbarat de oarba navala turcilor. Iar oaste multa au peritîntr-acea zi din lesi, si steagul lui Hotchevici cu stegariul. Iar avgust 28si 29 si 30 de zile au sezut turcii pre odihna. Iar Hotchevici hatmanulfiind mîhnit / < f. 405 v. > pentru steagul sau, care lucru la ostenii acestorparti si în loc de necinste si în loc de piezi rele sa socoteste. Septemvrie1 dni au socotit lesii sa lovasca cu toata oastea sa noaptea pre turci, numai pedestrimea sa o lasa la santuri. şi asa au facut, ca au scos toataoastea den afara; ci au împiedicat lucrul si gîndul lor o ploae. Iar a dooazi au aflat turcii gîndul lesilor din haiduc< i> unguri carii fugiiatotdeauna la turci si de la turcii Rusiei. Iar cazacii nu s-au rabdat nici peploae, ci au lovit într-acea noapte la o aripa den corturi. Septemvrie 3au venit în tabara lesasca de la Radul voda, domnul muntenesc, BatisteVeveli, om de neamul sau critean (zic sa fie fost cu stirea veziriului), îndemnînd pre lesi sa trimita sol de pace la turci; si nu s-au aparat lesii, ci au trimis un om foarte de isprava de la sine, anume Zelenschii, saîntrebe putea-se-or sa priimeasca soliile la Împaratie, au ba. şi dintr-acea zi umbla soliile. Iar sîngele bietilor osteni mai mult sa varsa întreamîndoao partile, în toate zilele si în tot ceasul. Septemvrie 3 au ispravitturcii si podul peste Nistru, de au trecut oastea si în ceia parte de Nistru. Pîna atunce avea lesii hrana sloboda de cai peste / < f. 406> Nistru; iarapoi i-au închis si din ceia parte. şi tot într-acea zi au venit si Caracaspasa de Buda, carele temîndu-se de Împaratie entru zabava trimiseseraspuns veziriului ca nu va merge la adunare, pîna nu va merge întîi întabara lesasca. Toata oastea turceasca iar sa pornise dupa Caracas pasasi de toate partile au statut cu navala asupra lesilor; iar mai mare cumult unde au statut Caracas pasa. Despre Zvancea era acel loc unde eratabara lesasca mai slaba si dusese pre Caracas pasa la acel loc nisteunguri ce fugise de la lesi la turci. şi acea navala au facut la santurilelesesti, cît sa nu fie apucat a esi un buluc de nemti cu un capitan, anumeVeer, si s-au întîmplat vreo 2. 000 de cazaci carii pastea caii, tiindu-i amîna prin ceretei, luase Caracas pasa santul lesilor. Ci nemtii prilejindu-se can din dosul ostilor turcesti si altii de prin santuri, au varsat focul înturci, cum dau nemtii, odata. şi dintr-acel foc au nemerit un glont preCaracas pasa drept în cap. Deci cît au vazut turcii ca au cazut Caracaspasa, s-au dat îndarat. Esit-au si lesii calari din santuri, iar 
{ 363} n-augonit pre turci, stînd dupa sprijineala de alte locuri, pe unde mainavaliia turcii. Slabise lesii de hrana si de desime mare de trupuri sascornise putoare în tabara lor, ca nu mai putea / < f. 406 v. > birui a caratrupurile în Nistru, ci sa scornise boale între osteni si mai vîrtos muriiacaii de o boala. Feciorul craiului Vladislav zacia bolnav si Hotchevicihatmanul iar asa, din care boala au si murit Hotchevici acolo, la Hotin, sept< emvrie> 14; om vestit între lesi de lucrurile razboaelor. Spun dedînsul, pîna au fost viu, cînd au venit pomenire de pace de la Radulvoda, sa fie zis: "Lasa sa vie Simedrul; sa va cai sultan Osman caci auvenit asupra lesilor". Trei zile dupa perirea lui Caracas pasa, turcii ausezut fara razboiu. Iar tatarîi ardea si prada Tara Lesasca pe lîngaCamenita si mai sus de Camenita si afuma Tara Lesasca înaintea ochilorlesilor, fiind ei închis< i> de toata hrana. Mai mult cu cazacii razbiiaprin paduri, pe la cetatile de aproape si aducea cîte oarece hrana, iar nude ajuns. şi au ales si lesii într-un rînd noaptea, cu vreo 1. 000 dehaiduci, niste cara de au adus din Camenita putina hrana si iarba depusca; ca împutinasa lesii si iarba si plumbul. şi multe boale sa scorniseîn nemti si în lesi si mai ales boala de vintre. Învatat< i> cu bere, siacolo numai apa Nistrului le era bautura, care iaste foarte grea la baut. Sfatuia unii din lesi sa lase pedestrimea sa apere / < f. 407> santurile, iarei sa iasa calari. Altii sfatuia sa porneasca pre feciorul craiului sa margasa grabeasca pre tata-sau craiul, sa vie cu agiutoriul mai curînd. şi sagatise si oastea Litfei, numai sa plece din tabara. Ci apoi toate sfaturileacestea le-au asezat Liubomirschii, pre carele l-au si ales oastea în locullui Hotchevici si l-au pus feciorul craiului hatman. Sept< emvrie> 15 s-au întors si solul lor Zelenschii, ce-l trimisese la veziriul, si tot într-aceazi i-au lovit turcii tabara lesasca la poarta Litvei. Ci facuse lesii într-acele zile trei o tabie den afara de santuri si din tabie dînd foc tare aucautat turcilor a sa da înapoi. Sept< emvrie> 16 au treut turcii tunurileîn ceia parte de Nistru si toata zioa au batut în tabara lesasca. şi tot într-acea zi si sultan Osman au trecut Nistrul si au mers de au vazutCamenita. Pusese sa bata o cetatuie, anume Panavtii, aproape deCamenita, întru care era niste haiduci pus< i> acolo de paza. Ci au peritcît< i>va turci, de haiduci, si au lasat cetatuia nedobîndita. Iar pe lîngaZvancea numai caci au trecut pre lîngacetate. Scrie letopisetul lesescsa fie zis sultan Osman pentru Camenita: "Dumnezeu au facut aceastacetate si Dumnezeu o va lua". Iar în zilele noastre au luat-o sultanMehmet, împaratul turcescu, în 9 zile, pentru pacatele lesilor sinetocmala între dînsii. / < f. 407 v. > 
{ 364} Fagaduita era plata tataralorla Hotin de sultan Osman: care va aduce cap de cazac sa ia cîte ug< hi>50 de aur. Deci alerga tatarîi prin Tara Lesasca, lovind taranimea, deaducea capete si lua banii. Ci carase niste gramezi mari de capete detarani înaintea corturilor împaratesti, cu nume de cazaci. Iar oasteaturceasca, neputînd strica lesilor din frunte, au trecut Nistrul tunurilecele mari si batea foarte tare din ceia parte pre cazaci si o parte dintabara lesasca. Numai ci au cautat cazacilor si lesilor a sa departa de lamal pe unde ajungea tunurile. şi la sept< emvrie> 16 acela razboiu sinavala sa facusa, cît si tatarîi dedese înot sa treaca apa si sa între întabara. Care nevoe vazînd Liubomirschii au pogorît neti pedestri cu foc; si s-au îmbarbatat si cazacii si au început a da foarte des cu focul, cît aucautat turcilor deodata a lasa puscile si a sa mai departa de la mal. Lucrîndu-se acestia la Hotin, Jicmont, craiul lesescu, veniia încet, cumsa zice: lesaste, întru ajutoriu fiiu-sau. şi într-acea data împutinase detot tabara lesasca iarba de pusca. şi de hrana era foarte strînsi, carenevoe nici de la turci nu lipsiia, ca flamînzise foarte rau si turcii. şi întoate zilele veniia vesti despre prazile ce fac cazacii pe Marea Neagra. Deci iar venise Batiste Veveli de la Radul voda, domnul muntenescu, cu fagaduinte tari ca vor fi priimite soliile, numai de zaloage < ce>poftescu lesii de la turci au adus raspuns ca iaste cu rusine Împaratieisa dea zaloage. / < f. 408> Deci si lesii au ales pre Iacob Sobetchii, tatalcraiul lesesc de atunce si pre Joravschii, castelanul de Belza. şi au merssolii lesesti în tabara turceasca. Schimbasa Împaratiia pre veziriul cuscîrba, ca n-au fost harnic sa ia tabara carazeasca, si pusese alt veziriu, carele ca sa-si arate lucruri mai tari au zis solilor lesesti sa lege bir prean la Împaratie. Care lucru nici într-un chip n-au priimit solii lesesti, puindu-i la opreala. Iar toata oastea, cu mare gatire si cu toate tunurilesi maestriile au pornit cu sine asupra taberei lesesti. şi o parte au pus sabata dncoace de Nistru, iar alta au trecut Nistrul si au batut în ceia zitoatazioa, sept< emvrie> 24 si la 25. Ci facuse si lesii santuri pre mal, dincoace, iar tot îi strica din pusci turcii, si mai rau din ceialalta partede Nistru. şi asa sa lupta în toate zilele pîna la sept< emvrie> 27 dezile. Acest obiceaiu au cazacii, deaca-i pridideste rau si pier de pusci, esde dau navala tocma acolo de unde bat puscile. Care fire a lor cine vafi vazut la Suceava, pre cînd închisese ştefan voda Gheorghie pre 
{ 365}feciorul lui Hmil, asa au facut si la Hotin. Cînd li sa parea turcilor casînt patrunsi cu mortile ce facea puscile într-însii, ca-i batea într-acele5, 6 zile cu 60 de tunuri, tot de cele mari, cum zic ei: balghemezuri, si-isocotiia spaimat< i>, atunce, în 27 a lui sept, emvrie>, au facut cuSahaidacinii hatmanul / < f. 408 v. > sau si s-au orînduit în doaobulucuri: o parte dincolo de Nistru si alta dincoace. şi noaptea aupurces, trecînd Nistrul pe pod la Zvancea, ca avea si lesii pod pesteNistru mai sus, împotriva Zvancei. şi au lovit tocma santurle veziriuluidin ceia parte atîta cît si veziriului i-au cautat în ceia noapte a nu mîneasupt cort. Iar dincoace acea spaima si groaza sa facuse în oasteaturceasca, cît jumatate de oaste fugise de supt corturi, la alta parte deoaste, lasînd si tunurile, de sa facuse o amestecatura mare. Ci cazacii s-au umplut de borfe, de sabii, de rafturi, de corturi. Iara mai multe autaiat si le-au rasturnat si cu mare dobînda s-au întors în tabara sa. Demirat era si la Împaratie si la toate capetele Împaratiei neînfrînta sineînspaimîntata firea cazaceasca, la ce strînsoare într-acea data era. Tatarii aducea si limbi carii spunea ca însusi craiul lesescu au sosit laLiov. Ci a dooa zi, dupa petrecaniia aceia, au chiemat Împaratiia preveziriul la sine; iar tunurile din ceia parte tot au batut, pîna în de sara. şi însusi veziriul au statut cu solii lesesti la legaturile de pace, avîndveste si de venirea craiului la Liov. Mult au statut turcii sa primeascalesii cevas bir; ca nici sa se pomeneasca acest lucru n-au priimit. Deci/ < f. 409> dupa multa framîntatura au statut si s-au ales pace, sept< emvrie> 29 pre calendariul nostru, iar pre al papistasiloroct< omvrie> 9. CAPETE DE PACE DESPRE ÎMPARATIE AU FOSTACESTIA: Pace vecinica de la turci Craiia Lesasca si niciodata ostiasupra ei sa nu radice. (Iar acum iata cum tin). Pre tatari sa-i opreascasa nu umble stricînd în Tara Lesasca. La Moldova pasa sa nu pue.  (Iarasi de aceia, macar de n-ar fi aproape). şi altele mai marunte pentrusemnele hotaralor la cîmpii Oziei si despre Tighina. IAR DESPRE LEşIACESTIA: În Moldova cu osti sa nu mai umble. Pre cazacii de la maresa-i opreasca. Ctatea Hotinului sa o dea pre sama domnului deMoldova. Soli mari cu daruri si cu întaritura legaturilor sa trimita laÎmparatie. şi numai ci le-au cautat lesilor mai pre urma a priimi si alega 30. 000 de cojoace din an în an sa dea tataralor. şi asa ispravindu-se, în loc de trîmbe taberile, si cea / < f. 409 v. > turceasca si 
{ 366} cealesasca, au strigat telalii pace si îndata s-au parasit si armele dintreamîndoao partile. Septemvrie 30 s-au facut tîrg între lesi si între turci, cumparînd lesii cai turcesti multi si eftini si corturi. Asijderea si turciide la lesi postave, pistoale. şi iarasi în zioa dintîi a lui oct< omvrie> sia doa zi au facut ostile tîrg între sine. CÎND AU PURCESÎMPARATIIA DE LA HOTIN SPRE TARIGRAD. A treia zi dupa ces-au legat pacea, au purces Împaratiia de la Hotin în gios, esind toataoastea lesasca în tocmala la cîmpu de au petrecut bulucurile turcesti siluundu-s< i> zioa buna cu clatirea capetelor de la lesi. Apoi, a patra zi, si lesii, dupa purcesul Împaratiei, oct< omvrie> 6, au esit si ei dinsanturile sale cu cazacii, lasînd cetatea Hotinului pre seama Raduluivoda, domnul muntenesc. Ca Alexandru voda, domnul tarîi noastre, precum s-au pomenit mai sus, viind Împaratia la Hotin, n-au aflatnimica grijit, nici poduri, nici conace. şi aflînd si tara fugita si stricatade lesi s-au scîrbit pre Alexandru voda foarte rau, cît era numai sa-lomoare. Ci l-au scos de la moarte veziriul. Iara de urgie mare n-auscapat, ca pîna la Hotin tot în obezi si legat la tunuri au fost si toatavremia cît au fost Împaratia la Hotin tot la închisoare / < f. 410> au fost, pîna cînd s-au întors Împaratiia spre Tarigrad. Mergînd Împaratiia precale, mare scadere au avut în oameni, hamnisita oastea si caii, ca dedeseraceli si ploi cu lapovite. şi de atunce sînt luati si Renii cu cîteva sate de sultan Osman, sat de tara pe Dunare, din tinutul Galatilor. şi sîntdate de Împaratie catra Smil, al caruia olat venitul iaste închinat lamormîntul lui Mehmet, ce iaste în Tara Arapasca, aproape de MareaRosie. Iara Jicmont, craiul lesesc, întelegînd pacea ce au facut fiiu-saucu turcii, deodata s-au facut mînios. Ci mîniia aceia era numaizugravita, ca pospolita foarte veniia încet. Velcopolenii atunce treceaVisla, iar Litvei îi veniia asupra craiului svezesc Gustav, la Riga, carecetate iaste vestita între toate cetatile lumii si atunce au luat-o svezii. şiîntr-acesta chip au fost lucrurile Împaratiei cei dintîi cu venirea luisultan Osman la Hotin, în anul de la zidirea lumii 7130 < = 1622>. Iar Alexandru Ilias voda, dupa ce au cazut la mare urgie de catre Împaratie, pentru pricinile care mai sus s-au scris, l-au si mazilit, si în locul lui aupus pre ştefan Tomsa voda. Domnit-au an 1. / < f. 410 v. > 
{ 367}MOLDAVIA. 7130, 1622. DOMN 41. DOMNIE 44. Cap. 41. ştefanTomsa voda cu a dooa domnie viind la scaon, schimbat din firea ceadintîiu, s-au aratat cu blîndete la tot< i> de obste. şi întîi au mersînsus< i> pe la bejenii, pre cît au putut, de au strîns conacele Împaratiei. Iar dupa ce au esit Împaratiia din tara, îndata s-au apucat cu toatanevointa de au savîrsit Manastirea Solca, care o începuse la domniadintîiu, si o au si sfintit-o în anul 7131 < = 1623>. Peste voia lesilor eradomnia lui ştefan Tomsa voda, fiind mai denainte la mare vrajba cudînsii; si pre Radul voda iar mare nepriiaten. Însa ştefan voda sa siliiasa nu dea vreo pricina lesilor, fiind de curînd legat< i> cu prietesugulnou cu Împaratiia. şi într-acelas an, vara, cu venirea unui sol lesesc cetrecea la Împaratiie pentru întaritura pacii ce facuse la Hotin, marecinste si pohvala au nevoit sa-i faca. Iar tot priiateni pre lesi a-i face, n-au putut. Acel sol de la craiul lesesc era om mare, anume cneazul deZbarasi, din Visnovecesti, cu multime de oameni si cu podoabe de totdesfrînate, cît d-abia ce sa afla în vreo istorie pe aceste vremi solir caaceia, cu 300 de oameni calari, fara pedestras< i>, ce avea pe lînga / < f. 411> carîta si carale. şi pîna si vezeteii îmbracati cu ursince. Vasele cucarele adapa aii era tot de argint si cofele, barilce, tintele la hamuri siceaprazele la haiduci, tot de argint. Iar dupa ce au intrat în Tarigrad aupus potcoave de argint la cai, batute cîte cu un cuiu, înadins ca sa cazapre ulite. Esindu-i ştefan voda înainte ca o mila de loc cu cîteva gloateîn carîta cu sine solul nu l-au poftit, nici au priimit sa mearga la masalui ştefan voda la ospat. Iar ştefan voda si la purcesul lui din Iasi spreTarigrad l-au petrecut cu cinste pîna helesteul lui Barnovschii voda, care si pîna astaz< i> sa chiama Iazul lui Barnovschii. Acolo l-aitimpinat calarasii de la Tarigrad cu veste ca s-au schimbat vezeriia si austatut veziriu un priiaten al lui ştefan voda. şi cum au înteles de lacalarasi de vestea acelui vezir, îndata au poruncit slujitorilor sa seîntoarca si pe loc s-au întorsu. şi singur potvorind cu graiul: "Lasa, cîine lese, ca te voiu purta eu". şi neluîndu-s< i> nici zioa buna de lasol, s-au întors la scaun, trimitînd prin tara, înaintea solului, de i-au taiattoate conacele si obroacele. Sosind solul acela la Tarigrad au aflatîmparatiia lui sultan Osman la mare turburare si închis Tarigradul deradicarea enicearilor asupra 
{ 368} Împaratiei, tiind acea turburare 9 zilesi tot< i>, fiestecine la casa sa, / < f. 411 v. > cu mare grije si spaima. Iaroamenilor si solilor le esise porunca de la caimacamul, nimenea din casa lui afara sa nu iasa. Deci si solului lesesc au esit raspuns sa sazaden afara de Tarigrad. şi au sezut solul toate zilele acelia la un satanume Halcali, pîna la asezarea împaratiei lui sultan Mustafa, unghiu-sau, al doilea rînd, în locul lui Sultan Osman. Iar pricina radicareienicearilor asupra lui sultan Osman au fost aceasta: întorcîndu-se sultanOsman fara izbînda de la Hotin da toata vina inicerilor, ca n-au vrut sastea la razboiu cum sa cade slujitorilor celor buni, mustrîndu-i purureaca sînt buni numai de betie, sa fie calcatori legii lui Mehmet. şi pusesegînd sa-i stinga pe tot< i> si sa faca slujitori arapi, carii statuse la Hotinmai tare la razboiu. şi asa, în toate noptile, sugruma pre iniceari. Iarneputînd asa plini pre voe gîndul în Tarigrad, s-au ales cale spreAnadol, la mormîntul prorocului sau la închinaciune, puind, dupaobiceaiu, de au strigat si telalii, dînd de stire de purcederea împaratiei. 1622. CÎND S-AU RADICAT CU ZORBA INICERII ASUPRA LUISULTAN OSMAN. Vazind inicerii gîndul împaratului asezat sprestingerea lor, s-au strîns cu totii si întîi la veziriul si la muftiul au merssi au strigat sa graiasca împaratiei sa se lasa împaratul de calea aceia, fiind de curînd descalecat< i> din oaste si lipsiti de toate. Ci daca n-auputut face nimic cu graiul veziriului si al muftiului sa întoarca preîmparatul din cale, a dooa zi s-au strîns / < f. 412> cu totii, plecînd catrasine si pre spahii. şi au mers la curtea împarateasca strigînd sa se lasaîmparatul de cale; însa veniie far-de arme. Ci raspunzindu-le sultanOsman ca: asa va sa faca, asa va sa faca, a treia zi au venit cu multimedin toate unghiurile Tarigradului, carii nici iniceri nu era si au lovitcasele împaratesti. şi îndata pre hadîmbii ce era pre lînga împaratul i-aufacut farîme. Însusi sultan Osman de odata scapasa la grajduri; ci l-augasit inicerii. Între casele cele din gradini era ascuns sultan Mustafa, unchiul lui sultan Osman, carele fusese întîi împarat putina vreme. Cifiind la fire foarte prostatec, îl scosese din împaratie si-l tinea ascunsuîntre gradini. Acolea, aflîndu-l inicerii, au navalit si l-au luat de acolo, înspaimîntat de moarte, si l-au pus în scaun, strigînd cu totii: "Acesta neiaste împarat". Deaca au statut sultan Mustafa la împaratie, cu poruncalui au luat inicearii pre sultan Osman de l-au pus pre un cal prost, acoperit pre cap sa nu-l cunoasca nimenea, si întîi la Edicula l-au dus. Apoi temîndu-se sultan Mustafa sa nu cumva iara sa iasa la împaratie, au trimis porunca 
{ 369} sa-l omoara. şi, omorîndu-l, inicerii pre cale laEdicule, l-au îngropat la un mecet împaratesc, far-de nici o cinste. Decisolul lesesc s-au dat soliia la sultan Mustafa, întrînd în Tarigrad cupomba ca aceia si pohvala, cît iaste în voroava tarigradenilor soliiaaceasta pîna astazi. Potcoave de argint pusese la o sama de cai, pre ulite, btute numai cîte cu un cuiu înadins sa caza pre ulite si alte zburdatecheltuiale. Care toate / < f. 412 v. > acelia mai apoi au adus si pre solulacela la mare nevoie si cheltuiala si pre lesi la mare cainta, cît iastelegat cu saimu oameni mari ca aceia de atunce sa nu mai trimita la turci. şi sa nu fie fost nevointa Radului voda, domnul muntenesc, si dupa ceslobozise turcii pre sol, s-au întîmplat de au lovit niste cazaci pre MareaNeagra. Deci rapezise Împaratia de olac un ceaus sa întoarca pre sol. CiRadul voda mai nainte aflînd povestia i-au dat de grab cale prin TaraUngureasca. Spun de solul acela, deaca l-au dus la Împaratie, dupaadunare n-au vrut sa zica nimica, cautînd pe dupa sine reun scaun sasaza si sezînd sa-si dea soliia, astetpînd cîtva, vazind ca nu-i dau scaun, cabanita ce era pre dinsul învaluindu-o, au pus-o si au sezut pre dînsaîn loc de scaun. şi dupa solie n-au vrut sa mai priimasca haina, raspunzind sa fie pretul ei la visteriia împarateasca drept un scaun, casa fie pentru solii lesesti. Aceasta poveste au ramas de la acea solie altecheltuieli desfrînate peste masura. Nimica asa însemnat în ceialalti aniai domniei acestiia a lui ştefan voda Tomsei nu s-au prilejit. Ci era îaraîn pace si în tot bivsugul, cît parea fiestecaruia ca nu iaste domniiaacelui domnu dintîiu, tot în zarve. şi pîna la domniia aceasta la toatebirurile sa tinea în seama la visteriia împarateasca 5. 000 ug< hi> lefiledarabanilor. Nici într-un chip nu-l lasa în pace Radul voda, domnulmuntenscu, ci sapîndu-l totdeauna si astazi si mîine, i-au venit lui / < f. 413> ştefan voda iar mazilie, în care i s-au întîmplat si moarte înTarigrad; si toata avutiia ce au avut au luat-o Împaratia. ştefan vodaTomsa mare varsatoriu de sînge au fost, gros la fire si prostatec cudomniia dintîiu, cît îi parea ca asa iaste bine. Iar la a dooa domnie cumult schimbat într-alt chip, dup patemile ce-i venise si lui la cap. şi aufacut si Biserica Domneasca pe poarta curtii. şi domniia lui au fost cufericire tarîi. şi în locul lui au statut la domnie Radul voda cel Mare cua dooa domnie, domnind ani unul. / < f. 413 v. > VALAHIA. Vl< ea>to7131, 1623. DOMN 36. DOMNIE 42. Cap. 36. ALEXANDRU VODAAL CINCILEA, FECIORUL RADULUI VODA CEL MARE. Dupa ceau statut la domniia Tarîi Muntenesti în locul tatîne-sau, tînar fiind, darboiarii era foarte cu credinta buna cu dînsul în toate trebile domniei siale tarîi, ca toate judecatile au fost asupra lor, apoi s-au radicat asupradomniei calarasii de la Manesti si de la Gherghita si din Ploiesti, încasi Rosii< i>. şi au facut sfat ca sa scoata pre Alexandru voda. Iar boiariifiind una cu domnul s-au strîns toti si cu toata curtea de au grabit si s-aulovit cu dînsii la sat la Manesti, pre Colintina. şi batîndu-se unii cu altiiau biruit Alexandru voda si cu boiarii pre slujitori, de i-au taiat si i-aurasipit în toate partile. Atunce s-au mai radicat niste boiari, iar ficleni, de pre Olt, cu un Paisie Calugarul, ca sa-l faca domnu si sa goneascapre Alexandru voda. Iar el, prinzind de veste, au trimis osti de i-au prinssi i-au omorît, cu domnisor cu tot. şi mazilindu-l Împaratiia, s-au dusla Poarta, unde acolo s-au dat obsteasca datorie. şi au domnie ani 4. /< f. 414> MOLDAVIA. Vl< ea>to 7131, 1623. DOMN 41. DOMNIE 45. Cap. 41. Radul voda cel Mare cu a dooa domnie, dupa ce au domnit înTara Munteneasca l-au mutat Împaratiia cu domniia la Moldova; dar nudomniei asemanîndu-se, ci împaratiei. Ca pentru lucrurile si tocmelelecasei lui i-au zis Radul voda cel Mare. Scrie Plutarh, vestitul istoric, laViata lui Alexandru Machidon, carele au scris Alexandria ceaadevarata, nu precum scrie o Alexandrie den grecie, ori dintr-alta limbascoasa pre limba tarîi noastre plina de aflari si de basne mincinoase, elau zis ca vredniciia împaratilor si a domnilor mai mult sa întelege dincuvintele lor si sfaturile cele graite de dînsii care cum si în cît au fost, decît razboaele cele de da ei facute. Ca avutiia si întîmplarea vremiiface razboae mai de multe ori, iar cuvîntul si sfatul întelept din singurafirea izvoraste, precît iaste putinta. Precum zice si Întelepciunea luiSolomon: "Din gura dreptului izvoraste întelepciunea". Fost-au acestdomn Radul voda deplin la toate si întreg la fire. 
{ 371} Cuvîntul ce-l graia ca o pravila era tuturora. Judecatile cu mare dreptate, far-de / < f. 414 v. > fatarie, cu socoteala si cu cinste, iar nimenui cu voe veghiata. Avea acest cuvînt: "Fiestecare domn cînd judeca pre un boiarin cu uncurtean, ochii domnului sa fie spre boiarin, iar judecata pre calea sa samarga. şi asa cînd sa pîraste un curtean cu un taran, mai de cinste sa fiecurteanul si la cuvînt si la cautarea domnului, iara nu abatînd judecatadin calea sa cea deapta". şi la multe divanuri, catra vorniceii cei degloata zicea: "Vornice, zi celui om sa mai iasa mîine la divan", ferindsa nu cumva sa fie gresit judetul. şi de sa întîmpla cumva negatit judetulla un divan, sa îndrepta la altul. Zicea de multe ori: "Nimica nu ocarasteasa pre domn, ca cuvîntul nestatatoriu". Pentru boiari zicea: "De marefolos si cinste iaste domniei si tarîi, boiarenul întelept si avut; ca deacaare domnul cinci, sase boiari bogat< i>, nici de o nevoe a tarîi nu sateme". Cu boiariul, ca cu un boiariu, cu slujitoriu, ca cu un slujitoriu, cutaranul, ca cu un taran facea voroave; si tot cu blîndete si cu mareîntelepciune. Ca de si era rapitoriu la vremia sa, iar nu îndelung. Preboiari la mare cinste îi avea si zicea: "Pre un om deaca-l boerestedomnul, nu încape sa-l suduiasca. De nu sa poarta cum sa cade unboiarin, sa-l scoata si sa pue altul în loc; iar a-l sudui, sau sa nu i satreaca / < f. 415> cuvintele cele graite cu cale, nu sa cade". Radul vodaavea o sluga înca sin copilaria sa caruia socotind ca nu-i iaste firea dboierie îl socotiia de a mîna, iar boerie nu-i da. Ci vazindu-se den afarade rînduiala altora, dupa firea omeneasca ce iaste pururea solitoare safie în viata între cei de frunte, s-au rugat mitropolitului si boiarilor sagraiasca Radului voda pentru dînsul, sa nu fie uitat fiind sluga de atîtavreme, si asteptînd în norocul stapînu-sau sa fie si el între oameni. I-augrait boiarii cu totii pentru dînsul, sa nu fie uitat, ca o sluga veche ceiaste; ca si slugile, cu nadejdea cinstei stapînilor sa agiunga a fi si eiîntre oameni, mai cu multa nevointa slujesc. Au raspuns Radul vodaboiarilor: "Mie, sa nu vi se treaca cuvîntul vostru, nu mi sa cade. Iar eustiu firea omului, ca de boerie nu iaste. Iar pentru voia dumnelorvoastre, iata, ca-l voiu boeri". şi a dooa zi l-au chiemat si i-au dat vatasiia deaprozi, care era de cinste la Radul voda şi aprozii cei de divan, nici lao domnie mai de cinste n-au fost. Ca multi era îmbracati cu ursinice sicu cabanite de jderi si cu vulpi, si ori la ce boiariu mergea cu carte, înpicioare sta boiariul pîna o cetiia. Dar n-au trecut o satpamîna si auvenit jalba din tîrg la divan, de la niste famei, de acel vatav nou, pentrusila ce le facuse si le batuse în tîrgu. / < f. 415 v. > Au cautat Radul vodala boiari si le-au zis: "Nu v-am spus ca 
{ 372} acest om de boerie nu iaste? " Iar catra dînsul: "Eu, mare, înca pe boerie n-am apucat sa-t< i> zic". şi au poruncit armasului de i-au luat pilul si au pus de i-au dat 300 detoiage. Numai precum nimenea nu iaste în lume far-de vina, asa siRadul voda au fost stingere tarîi, care nu sa va uita din pomenireaoamenilor în veci. şi de mirat iaste cum au încaput într-o întelepciuneca aceia o vina ca aceasta. Asa era de greu tarîi, cît sa pustiise curtea sitara. Ce pricina va fi fost, nu stiu, fara cît zburdata podoaba curtii. Canimenea din boiari, pîna în cei de a treia, sa nu fie cu niscai haineproaste, ca era de scîrba. Postelnicii si copiii din case cu podoabe marisi cu fotaze la cai. Mare întunecare aicea întelepciunii acelui domnu. Cadomnul iaste sa se poarte cum biruiaste venitul tarîi. Haraciul tarîi preacea vreme era legat la Tighina si la Cetatea Alba. Ci veniia inicerii labir si pîna cu hangere sariia la boiari. Acestia vazind Radul voda aumutat birul sa se dea la Tarigrad la Împaratie. Ca credinta ca aceia aveaRadul voda la Împaratie, care n-au mai avut nici un domnu, nici mainainte de dînsul, nici mai pre urma. şi cu craiile crestinesti, ales lesii, ungurii si alte tari crestine, mare folos au avut de la dînsul, ferindu-l demulte primejdii, ca un crestin. / < f. 416> Pazindu-si slujba dreapta catraÎmparatie si datoriia crestineasca o paziia, precum s-au aratat si la Hotincu mijlocirea lui la pacea ce s-au facut între turci siîntre lesi si mai preurma cu solul cel lesesc, cneazul de Zbaraj, caruia i-au dat cale prinTara Ungureasca, fiing gatit acel sol ca sa fie de opreala la Împaratie. Deci si la turci credinta si la crestini lauda avea, ca toate era cuîntelepciune legate. CÎND AU FPCUT RADUL VODA NUNTA FIIU-SAU, LUI ALEXANDRU VODA. Radul voda domniia aicea în tara lanoi, iar fiiu-sau Alexandru voda, în Tara Munteneasca. şi la aceastadomnie în tîrg la Tecuciu au facut si nunta feciorului sau cu fata luiScherlet, om vestit între tarigradeni, la care veselie era adunate doaotari: tara noastra si Tara Munteneasca. Scaunele boiarilor den Moldovaden a dreapta domnilor, iar din stînga boiarii muntenesti tinea vorba. Divanuri, case, ceardacuri înadins de acea treaba le facuse, cu lucratoridintr-amîndoao tarîle, la sat la Movileni, la malul Siretului, dincoace. Unde si soli streini venise cu daruri, de la unguri, si de la cît< i>vadomni din Tara 
{ 373} Lesasca. şi au taraganat acea nunta pîna a dooasaptamîna, cu mari petrecanii si cu bivsuguri. Pacea era întemeiata într-acea vrem în toate partile. Fara numai tatarîi Cantemirestilor bîntuia cutrecatorile / < f. 416 v. > sale în Tara Lesasca. Ca sa < dezbatuse>Cantemirestii de supt ascultarea hanilor si sedea cu oardele saledincoace de Nistru, în cîmpii Cetatii Albe si a Chiliei, ce sa ziceBugeacul. şi-i dedese Împaratia pasiia lui Cantemir, de sa scriia pasa. şi în tot< i> anii loviia Tara Lesasca, precum si atunce în zilele Raduluivoda. Nu asa cu mult dupa pacea ce sa legase între Împaratiia Turculuisi între Craiia Lesasca au lovit oardele lui pe la Sneatin toata Pocutiia, far-de veste si au facut mare robie i plean. şi dupa acea prada a lesilor, curînd au lovit si Tara Munteneasca, de au pradat cîteva sate, pîna în Buzau. Ci au sarit falciianii si cuvurluianii si tecucenii, cu poronca Radului voda de au lovit pre tatar< i> la întoarcere si le-au luat toatadobînda si robii. şi au facut Radul voda si jalba mare la Împaratie, dincare sa apropiiase scîrba mare de la Împaratie lui Cantemir. şi mai preurma ne-au scapat de dînsa pentru acele fapte. Curînd dupa aceia au arsla Iasi curtile domnesti si s-au mutat Radul voda de sedea la Hîrlau. şiatîta îndragise locul la Hîrlau, cît în toate verile acolo sedea, cu toatacurtea; ca dresese si curtile cele domnesti si cîteva biserici sînt facutede dînsul acolo. DE MOARTEA RADULUI VODA. Radul voda fiind om bolnav de mîini si de picioare, care boala se chiama podagrie sihiragra, n-au taraganat mult. Ci acolo la Harlau s-au savîrsit si viata, vleat 1626. / < f. 417> De mari primejdii s-au întîmplat atuncea de auscapat tara cu moartea Radului voda. Ca sa suise tatarîi cu galga sultandin Crîm si cu Cantemir pasa de aici din Bugeac cu 40.000 de tatari, saprade în Tara Lesasca, entru ca le oprise cojoacele lor ce legase lesii la Hotin sa le dea. şi le-au tinut calea ostile lesesti cu Conetpolschii hatmanul, carele de curund esise din închisoare din Edicula, dinTarigrad, iaras< i> cu nevointa Radului voda. şi asa de rau i-au batut pretatari, cît si sultanul si Cantemir cu fuga au scapat. Ci vrea sa-si acopere rusinea, veri, neveri, sa prade tara, dînd vina Radului voda cum ca el ar fi dat stire lesilor sa se gateasca asupra lor. Ci deaca au înteles de moartea Radului voda si de domniia lui Barnovschii voda, n-au strica tnimica în tara, fara numai ce-au fost de 
{ 374} mîncarea cailor. Ca Cantemir era fîrtat lui Barnovschii voda si satele lui la boerie nici odata nu fugiia din calea lor cînd trecea oardele lor pe la Cernaut< i>, în Tara Lesasca. Ci petrecea Cantemir la Toporauti cu zilele în casa luiBarnovschii. Iara oastea Radului voda cu cinste mare l-au pornit din Hîrlau în Tara Munteneasca, la manastirea ce iaste facuta de dînsul înBucuresti, cu Hrizea vistiiariul si cu Trufanda postelnicul si cu Costinvt< ori> post< elnic>. Iar pe urma lui au statut la domnie Barnovschii voda. şi au domnit Radul voda ani 3.