TEXTE DIN LITERATURA POPORANA ROMÍMĂ ADUNATE DE Di G/ALEXIGÍ TOMUL I POESÍA TRADIŢIONALĂ BUDAPESTA EDITURA AUTORULUI 1899 MEMORIEI ELENEI G HIBA-BIRT A SA ÎNCHINA CARTEA ACEAST [V] CUPRINSUL Pagina Precuvîntare „ _ ~ ... ~~ — — .... IX—XIV Copilaşul de turc şi Marcu Cralovicî .... .... 1 Novac şi Gruia ... .._ .... ... .... ... ... 13 « « « 14 Domnul Badu Voda .... - .... .... 23 Badiu, crîjmar Badiu ... --- ... ... 27 Toma Alimoş .- — ~ -~ .... ... 34 Voinicul şi furul .... — .... ... .... 38 Blăstămul mamiî .... ... - .... ^ Y 42; A lotrilor ... ... ... ... — ~. — — 45 A luî Iosim lotrul ~ — .,. ■ 47 Soarele şi soru sa ... ... ... 51 Sfîntul Ştefan craiu .... ... ... ... ... 54 Trei crai ... • ... ... _ — .. 56 Ianăş Ungurul ... ... .... ... ... — — ... .... 61 îţleiieşel — ... .... — .... .... ... ... 65 ! Lenea... .... ... ... .. 70 Miria ... .... .... _ .... ... -. .. .... 73 Vălean.... ... „_ ... — — ... — — „ .... 78 -Chiva ... i... 80 Gbiorgbiţa... ... ... ... ... — ... -~ — ... ... 83 Crăişorul ... .... ... ... ~. _ ... _ 85 Mama şi copilul 92 Bărbatul şi nevasta .... ... ... ... ... ... .. 95 Badu şi soru sa Anglielina ... .... .... ... ... ... 98 Iovan Iorgovan ..103 [VI] Pagina Nevasta credincioasă ._, .... .... .... .... — ... 112 Brumaşul mare, ... ... ... — - .... 115 Mălaiul şi popa .... ... ... _. ... — ... „. .. . '. 118 Junele şi fata ... .... ... ... — — . ... 121 A luî Napoleon ... .... .124 A luî Osman paşa .... ... — .... ... . ... 127 A luî Iancu .... .... ... .... ... ~~ — 128 Nevasta luî Constandin .... .... 130 Podarul şi nevasta .... .... ... .... ... 136 Colinde ~~ .... ... ... ... — »~ -~- - ... 139 Dragostea -_. ... .. 173 Crăişorul .... _., .... -_ — —. — - „. 175 Moartea îndrăgostiţilor ... ... ... ... .. ... ™ 178 Moartea fraţilor „ ... ... ... 179 Bărbatul otrăvit ... ... ... ... ... — ... _ 180 A luî Nuţu .... ... ... _. .... ... ... • ... 181 Andronim şi Ileana ... .... 183 Vălean .... .... ._ — ... — \~~ — - .. .... ... ... 189 Mibu ... ... ... ... ... ... — .- ... ... .... ~ 191 Păţenia nevestiî cu drăguţ .. 193 A luî Iancu _ ... ... — — — ... ^. .... .. 195 Leacul voinicului ... .... .... ... ... - ... 197 Chiemarea ploii în timpul secetiî _198 Povestea numerilor .... ... ... ... ... . _ ... .... ... 201 Descîntece... _ ... — ~- ... — . ' 205 Ghicituri ... ... ... 213 Frînturî de limbă.. .... ... ... ... .... — 216 Bajocurî... .... .... .... .... ... ... ... . ... 217 Jocuri de copiî — ... . ... „ 220 Cum trebue bătut în cărţi ... „. . ... ... ... 221 Oraţia ţiganilor ... ... ... ... ... ... ... ... .. 222 împărăţia poamelor... „. ... ... ... . 225 Moşul şi cocoşul ... ... ... ... ... ... „„ ... , .. 227 Lupul şi vulpea „. ... ... ... ... ... . .. ... ... ... 229 Bărbatul şi nevasta ....233 Lupul şi iezii ... ... ~~ _ ... ... - ... ... ... ... 235 [VII] Scoaterea luî Adam şi Eva din raiu _ ... ... 238 Povestea luî Păcală şi a luî Tîndala ... ... .. 241 Fata cu fălincă — — — — - 248 Omul şi pisatul - - ~~ -~ 250 Popoarele cum voiau să înmormînte pe Cristos ...251 Fetele orfane~~252 Goştia ţigănească ... ... ... ... — ~. -254 Ţiganul furînd ceapă _ .... .... . -256 Povestea babiî vrăjitoare .... ... ... 257 Dumnezeu şi Satana ^ ... ... ... -~ ~~ -270 [IX] Notiţe - - — ~~ • — — -•271 La începutul studiilor mele universitare m'am ocupat cu limbile slavice, dar la îndemnul neuitatului meii profesor, Alesandru Roman, am trecut la filologia romană. Tot la îndemnul luî m'am hotărît, că voiu aduna dintru toate, ce rodeşte spiritul poporan. In timpul de ferii am făcut călătorii prin ţară, maî totdeauna pedestru, şi mereu am ajuns la materialul dat acuş publicităţii. Maî mult am umblat în Ungaria propria-zisă, prin comitatul Aradului, de la care am primit însărcinare, ca să-î scriu monografia; apoi prin părţile Bănăţene. Lucrarea de faţă este o muncă de cincisprezece anî. Din puţinul meu şi cu mari jertfe o scot de sub tipar, încrezîndu-mă numai în sprijonul publicului romîn. Materialul adunat l-am descris întocmai cum îl rosteşte poporul. N'am adaus nici un cuvînt cătră el, dar nici nu l-am dires, precum făceau unii în trecut. Textele adunate de mine nu le-am atins, nu le-am poleit; nu-s aur topit şi turnat, ci numai bruşurî de aur, cum le-am scos din baia nestimată şi fără margini, din poporul romîn. Ele [X] sînt o fotografie vie a spiritului şi graiului romîn, că să se poată zice, ce cîntă Kalevala despre lucrul faurului Emarinen: «Ei tunnu vasarun jâlki, Eikâ pihtien pitâmăt».* Ortografia dată de mine deşi nu corespunde cu desăvîrşire graiului viu, totuş întrupa cu destulă fidelitate sunetele poporane. Semnele D-luî G. Weigand, ce-î drept, sînt maî potrivite pentru scopuri filologice, dar nu m'am putut folosi de ele, căci tipografiile noastre nu le aii şi de alta parte împedică citirea cărţii. Este o transcripţie foarte bună şi cea recomîndată de Dl. P. Passy în «Maitre Phonetic» (Paris), însă fiind puţin cunoscută şi cam greoae, am delaturat-o (Cfr. E. Kuhn şi H. Schwerr von Carolsfeld «Die Trans-cription fremder Alphabete», Leipzig, 1897). Am aflat maî potrivite semnele folosite de Miklosich şi din pricina, că sînt cunoscute pretotindenea în filologie. Şi pentru transcripţia dată de mine ele mi au slujit de temeiîi. Fiindcă însă eîi scriu în prima linie pentru publicul romîn şi nu numai streinătăţiî, a trebuit deci să aflu oareşi-care compromis între ortografia obicinuită literară şi între transcripţia filologică. Dacă vom analisa asemenea transcrieri, ne vom convinge îndată, că nici una * «Urma ciocanului nu-î pe el şi nici cleştele nu 1-a atins». [XI] dintre ele nu poate zice, că întrupa cu cea mai strictă fidelitate sunetele din vre o limbă:, căci pentru acest scop trebue să alergăm la ajutorul fonografului. Am făcut mai multe încercări cu fonograful împrumutat de la societatea etnografică din loc, şi m'am convins, că studiul dialectologii! mari resultate va trage folosindu-se de el. Datorinţa noastră este mereu a aduna material din gura poporului şi a-1 transcrie cu o ortografie folkloristică, căci numai după ce am făcut aşa zicînd «cartea funduală» a graiului viu poporan, putem codifica limba. Adunarea variantelor încă-i de mare însemnătate, căci din confrontarea lor pe de o parte videm cît de mare teritor ocupă un product din literatura poporană, iar pe de alta parte varíentele pot numai1 hotări, că unde s'a născut şi de unde a purces vre un product din poesia poporană. Societăţile noastre ştiinţifice puţin aü lucrat pe tărîmul ăsta, iar particularilor le lipseşte şcoala la asemenea muncă. Colecţiile de pîn'acum mai mult dacă ne-aü înzestrat vocabularul limbii; valoarea lor este poate numai literară or etnografică. Lucrările D-luî G. Weigand sînt întie, carî ne învaţă cum să muncim şi ce metodă să urmăm. In limba romînă avem lăudabilă revistă «Şezătoarea» a D-luî A. Goroveiü, unde asemenea publicări îşî găsesc un adăpost. Fraţi! noştri din regat maî aü muncit ceva în direcţia asta, ca să amintesc şi frumoasa colecţie de doine a D-luí M. Canian (Iaşi). La no! însă pîn' acuş afară de lucrarea D-luí V. Onişor (Iaşi.) maî nimic nu s'a făcut. Din lipsa de cunoştinţe cuvenite ceî maî mulţi zic, că nu-şî vreîi să schimonosească limba; ast fel remîne treaba baltă pîn' la vremuri maî potrivite, cînd vor vini bărbaţi cu pregătiri maî temeinice. Pe ascultătorii meî de la universitate, unde propuiu limba şi literatura romînă ca privat-docent, mereu îl însufleţesc, ca să se apuce de asemenea lucrări; îî îndemn, ca să facă fie-care ca tesă de licenţă monografia lim-bistică a locului seu natal. Să nădăjduim cele maî niaî bune, că în viitor şi pe tărimul ăsta vom înainta.* Despre valoarea fonetică a semnelor folosite de mine voiu vorbi pe larg în tomul III. De ocam-dată dau maî mult o îndrumare cum trebue citite textele, amintind numaî semnele neobicinuite în ortografia literară. A) Vocale: a = un a labializat (gerundet). Cfr. sunetul â în limba engleză; e = un e scurt şi închis (cfr. lemne, ferbe); e == un e lung şi de- schis (cfr. lemne, ferbe); e = un ă rostit maî deschis. B) Consonante: c = k; c = ce, ci; d' = un d * Mult m'am mirat de schija D-luî Al. Antimirean, apărută în «Foaia-Albastră» (Bucureşti, 1899, numeral 22). Un om de alt fel talentat şi cap ciitic cum poate risca asemenea judecăţi în.contul poesieî poporane?! Să vede, că sau nu s'a ocupat din adinş şi cu pregătiri temeinice cu literatura poporană ; sau — ce-î maî reiî — s'a pripit, ca să zică — ceva nou. (Cfr. «Telegraful Romîn». Sibiiu 1899, numeriî 34, 35, 36). moiat înainte de e şi i. Cfr. acelaşi sunet la sîrbî şi la maghiari; l = un l moiat înainte de e şi i; n = un n moiat înainte de e şi i; s = un ş, după care se aude o îotaţizare slabă. Se foloseşte numaî în locul sunetului c; t = un t moiat înainte de e şi i; z = j, ge şi gi. Semnul elisiuniî de fel nu-1 folosesc, ca sa nu încurc citirea textelor. In locul luî întrebuinţez mereii semnul legăturii. Asemenea fac, cînd maî multe cuvinte trebue rostite împreună. Textele poporane romîne vor apare în trei tomuri; fiecare cam corespunzînd mărimii celui de faţă. In tomul I. se află roadele poesiiî tradiţionale : cîntece bătrîneştî, balade, romanţe, colinde, cîti-tece de stea, descîntece, ghicituri, frînturî de limbă, bajocurî, jocuri prunceştî, vrăjiturî, poveştî şi snoave. Tomul II. cuprinde poesia lirică cu o prefaţă despre ritmul poesiilor poporane; îar tomul III. gramatica materialului şi vocabularul întru cît se poate etimologic al cuvintelor necunoscute de toţi romîniî, saii maî rar folosite. In notiţele puse la capătul fie-căruî tom daţi cititorului deslucirile cuvenite asupra unor bucăţi. Intru cît mi au. dat voie cunoştinţele mele şi împrejurările; amintesc paralele, cari se găsesc afară de literatura noastră la popoarele învecinate. In privinţa asta am cercat în prima linie poesia slavilor, maî cu samă a slavilor meridionali. In vocabular va găsi scrutătorul şi o samă de cuvinte, cari nu se află în texte. Aceste le-am adunat mereii în decursul anilor. Le însemn tot- deauna cu o steluţă, punînd încă lîngă ele şi locul, unde se folosesc. Ajutorului primit din fundaţia «Elena Ghibâ-Birta» pot mulţumi continuarea studiilor mele la universitate. Fac deci numai o datorinţă sffntă, cînd îmi închin cartea memoriei neuitatei Elene Ghiba-Birta. [1] COPILAŞUL DE TURC ŞI MARGU CRALOVICÎ. Sus din codri Mamuluî, La munţi Tal hanului ^D-aii născulu, s-aii făcut D-un copilaş mic de turc. ^Odată ţîţă mî-o Jjupt, D'e doauă ori l-o scăldat, D'in fagăn că mî-o plecat, La^covas că mi s-o dus, Săcurîe că ş-au făcut. \fi Mică-î, Doamne, de nimica, Num a de sinzăs de oce. Aîdusiîe c-o^pîecat, Aîdusiîe-n vifeziîe. Unde, măî, că să dusa? |fc"La munţi Tălhanuluî, Sus la codri Mamuluî. | Cum^-în codri c-azunza, Cu săcurîa-n fag că-m da, [2] Pînă-n muce mî-o băga. q Oblînseîe mî-aşfema, Şaua căpătîî pufia, îel să^a de să^durmere. £-Aşa-m doarme de frumos, Gînd ^obarme cu faţa-n sus. Gînd sufletu că-m răsuflă, Crenz în^slavă le aruncă. Cînd sufletu că mi-ş^raze, t° Toate crenziîe s-aplacă, Pastă obraz mi-fcizbia, Sînzile mi-Lj?odida, îel nis samă nu-ş băga. Iar sinstitu de-mpărat, /C"Puţîn somn că mî-o^somnat Şi pă îel că l-o visat. Cente că mi-şjuva, Şi îel, măî, că-m sloboza Pă seî sinzăs de^robaş, JtfCare o fost de nerzare. Dacă îel că-L^lobozare, Aşa din gura-m__grăîare: «Voî sinzăs fisorî, Voî să vă duseţ ir" La munţi Tălhanuluî, Sus la codri Mamuluî, Că-m îestă, măî, îestă [3] D-un copilaş mic de turc, D'e doauă orî l-o scăldat, Odată l-o legănat, D'in lagăn că mî-o plecat. C-Dacă voî că l'i-ţ aduse, Viîaţa îo voî ierta, Acasă vpî trimela.» Ăî sinzăs Tis orî După îel pleca fffsus la codri Mamuluî, La munţi Tălhanuluî. Umblă îi, cît mi-ş umbla, Pastă copil că mi-ş da, Adunnit, măî, supt un fag. f^Cum mi-1, măî, cum mi-1 veda, îeî că mi să-nspăîmîhta, Fuga la săcurîe-rn^da, Toţ, măî, îeî să jinduia Săcurîa să mi o scoată, lflNisî unu nu puf a. Iar copilu mic de turc, gP'in vorbă şi^dîn zgomot îel în sus că mi-ş sărîa, Mîna pă săcurî puha J/rŞi cfin mîn- o^răsusa, Aşa din gură-m grăia: «Voî sinzăs fisorî, Pă voî v-aii adus ¿0 zîle sfîrşif-a voastre, 000 negre păcaf-a mele.» Sinzăs de fisorî [4] La pămînt înzenunfa Şi de îel că să^ruga: «Vaî copilaş mic de turc, Să fas bine păntru noî, fTMaî mult păntru Dumîîezo, Că pă noî că n-o trimes Prîa sinstitu de -m parat, Iei la prînz că te pofteşte.» Gopilaşu mic de turc, [fi Cum îel, măî, că-m auze, Aşa din gură-m grăîe: «Duse-văţ voî înnaîinfe, C-oî vini îo maî pă urmă, Să nu zîcă^iacarHine, ITG-am vin.it îo de vr-o frică.» La-mpăratu mi-ş pleca, Cunypăratu mi-1 vedere, Friguri de moarte-]prindere, Iei din pat că să punere. Io Da copilu mic de turc Aşa din gură-m grăîa: ^(Parafe, mărita ta, Pă mine, măî, m-adusaî, gk&a-m şi măicuţa mîa, Jr"Să sug ţîţă dela îa.» împăratu că-m grăîa, Cîfe muîerî că îera, Tăfe, măî, le^rînduîa, Ţîţă luî, măi, ca să-î dîa, 2pNu-1 pufaîi d-a-1 sătura. Iar copilu că-m grăîa: [5] Parafe, măriîa ta, Pă mine, măî, m-adusaî, Adă-m şi măîcuţa mîa.» Păratu să mîniîa: ■ C «Voî sinzăs fisorî, Să vă duseţ, măî, Sus în codru Mamuluî, La munţi Tăi hanului, S-aduseţ şi maica luî.» (jl)Şi îeî, măî, că mi-ş pleca, Gurn d-în codru d-azunza, Pastă îa că mi-ş, măî, da, /;Alăîind şi văîătînd, D'e copilaş întrebînd. /r Sinzăs- de fisorî D'in gură-m grăîa: «Aida maico să te dusem, Măî, la copilaşu tău, Că-î la sinstitu d-împărat, %0lei la prînz că l-o poftit.» Cum îa că-m pleca, Ţîţa pastă spafe-m^da, Poale larz că-n^şjumeta Şi îa fuga că mi-ş da ie-La sinstitu de-mpărat. Cum îa, măî, că d-azunza, Copilaşu mî-o vida, După spate că sâ^da, Suze de să sătura. âPDacă îel să saturare, Aşa din gură-m grătare: [6] Parafe, măriîa ta, Pă mine, măî, m-adusaî, Adă-m, măî, şi calu mieii.» împăratu că-m grăîa : ţ «Voi sinzăs fisorî, Voî să vă duseţ Sus la codri Mamuluî, ' La munţi Tălhanuluî, S-aduseţ şi calu luî. U) Eesfie-î, măî, de al aduse, Numa-î^muncă d-a-1 cunoaşte.» Gopilaşu că-m grăîe: «Lesiic-î, măî, de a-1 cunoaşte, Că are d-un corn d-în cap /fŞi-î cu peri ca de drac.» Sinzăs de fisorî După cal pleca, Umblă cît umbla, Pastă caL^lăda. Cum calu-î vida, Cu dinţ că-L^niînca, Cu pisoare-î omorîa. D'in sinzăs fisorî Sins că mî-o rămas, Je-Abîa ăîa c-or scăpat. La-mpăratu să dusere, Aşa din gură-m grăîerc: «Parafe, măriîa ta, Se maî cal, măî, are îel, 9<7 Cu dinţi că n-o mîncat, Cu pisoare n-o omorît, [7] D'in sinzăs fisorî Noî sins am rămas». Copilaşu mic de turc, Cum asta că-m auza, j~ Căpăstru-n mînă-ş luva, După cal că nii-ş pîeca Sus din codri Mamuluî, La munţi Tălhanuluî. Umblă cît umbla, Uf Pastă cal mi-ş da, Calu dosu d-întorsa Şi în copilaş că-m da.. Copilaşu mic de turc Mîna p-on munte pună /rŞi d-în safă mi-1 lovîa, Calu la pămînt căda. Căpăstru-n cap îî băga, Pă cal îel să-ncăleca, La-mpăratu să dusa, ^pAşa îel că mi-ş grăîa: «înnălţafe d-împărafe, Tu, măî, miîe să-m daî Vifaz cu mih să să lovîască, La mine să.îndrăzhască, 2e-Dacă tu că nu mi-î da, Unde capu tău. îţ stă, Acolo pisoarile». D-împăratu că-m grăîa: «Ar copilaş mic de turc, 5^Tu, măî, să mi te dus D-în oraş d-în Ţăligrad [8] La sărdacu lu Novac». Gopilu cum auza, Calu îel că-ncăfeca Şi îel, măî, că să dusa 4-D-în oraş la Ţăligrad La/sărdacu lu Novac. Lua uliţ d-a^rînda, Birturi d-a^nrărunta. D'in gură-m grăîa: [fi «Mor^inăîciţă ş-oî muri, Novăseşf n-oî d-întălfii». Iară Novac ăl bătrîn D-în^ăfană că îera, D'in gură-m grăîa: If «Au lovită, puîu taîci, îa îeş taîci pîn-afară, Sin pă noî ne pomeneşte ? D-o fi vr-un tare vifaz, Veste miîc să mi-ţ fas. iff Da d-o fi v-un blăstămat, Să-Î daî o palmă, să-1 laş». Cînd lovita că-m îeşa, Aşa din gură-m grăîa: «Aî copilaş mic de turc, ÎC^Grusa ta .şi^Ieza ta, Se pomeneşf^pa taîca?» Iar copilu mic diPturc Mîna stînga că-m^finza, D'e pămînt că mi-1 trînfa, y Mi-1 lega, mi-1 fereca, La^obrîncă-1 aninare, [9] La obrînca caluluî. Copilu aşa grăîa: «Mor măîciţă ş-oî muri, Novăseşf n-oî d-întălni». 5"Tară Novac ăl bătrîn, Cînd îel, măî, că auza, D'in gură aşa-m grăîa: «Aii Gruiţă, puîu taîci, Ia îeş taîci pîn-afară, toSin pă noî fie pomeneşte? D-o fi vr-un tare vifaz, Veste miîe să mi-ţ fas. Da d-o fi v-un blăstămat, Să-î daî o palmă, să-1 laş» /TGînd lovita că-m îeşa, , Aşa din gură-m grăîa: «Aî copilaş mic de turc, Grusa ta şi l'eza ta, Se pomeneşf pă taîca?» tfl Iar copilu mic de turc Mîna stînga că-m finza, D'e pămînt că mi-1 trînfa, Mi-1 lega, mi-1 fereca, La obrîncă-1 aninare, 2c*La obrînca caluluî. Copilu aşa grăîa: «Mor măîciţă ş-oî muri, Novăseşf. n-oî d-întălni». Iară Novac ăl bătrîn ^ON-ave pă sine mîna, tel afară că-m îeşa, [10] Aşa din gură-m grăia: «Ai copilaş mic dé turc, Crusa ta şi leza ta, Se mai legat fisori ?» 5" Iar copilu mic dé turc Mina stingă că-m finza Şi dé pépt că mi-1 luva, D'é pămînt că mi-1 trînfa, Mi-1 lega, mi-1 fereca, lú La obrîncă-1 aniñaré, La obrînca calului. Copilu aşa grăia: «Mor matriţă ş-oi muri, Novaseşi n-oi d-întălni». ytTlară Marcu Cralovis în căfană că-m íéra, Gînd iei că-m auza, lei afară că-m ieşa. Da Novacu ăl bătrîn, 1» Aşa din gură-m grăîa: «Aleu^nunaş Marcule, D'ecînd mama m-o făcut, Asta sudă n-am văzut: Tot legat şi ferecat, Jt-La obrîncă aninat». Iară Marcu Gralovis Milă lui că să făsa, Buzdugan că mi-ş luva Şi din mînă-1 răsusa, O^D-în copilaş mi-1 zvîrl'a. Iar copilu mic dé turc [11] Mina slîngă că-m finza, Buzduganu^sprizoria Şi din gura că-m grăia: «Ai dat Marcu voîniseşfe, C-îo să daii copilăreşte». Gînd copilaş că-m zvîrfa Mîna stingă că-î frînza, Mîna stingă cu tri coaste. Marcu 'la pămînt căda (fi Şi din graî că mi-ş grăîa: «Aî copilaş mic de turc! D'ecînd mama m-o făcut, Aşa vifaz n-am văzut. ^P'irepture să mi-ţ spun, jC*D'e se viţă de sămînţă, D'e se viţă că-m îeşf tu Aşa tare şi vifaz?» Iar copilaş mic de turc Aşa din graî că-m grăîa: 2p^j£tătuş Marcu mă-ntrebaş, D'irept^îore să mi-ţ spun, D'e se viţă de sămînţă, D'e se viţă că miş. îeii? Şi din nagra jăzmeliţă îfr-Fost-o mama birtăşiţă. Nemerimî-o tăbărît, Vini Marcu Gralovis, Cu mama că s-o culcat Şi pă min m-o căpătat». >>t> Marcu Tel cum auza, Bine i61 să>nădăîerc, [12] îel ín sus că să sculare, ^^TJupă cap că mi-l^luvare, D'in guriţă-1 sărutare Şi din grai că mi-ş grătare: C «Io mis Marcu Gralovis, Tu ieşi Milos Gobilis, Fisorélu şi d-al míéü». Cum copil că-m auzare Şi din mină mi-1 luvare, #Şi îel, măi, că mi-1 duseré, D'irujpital că mi-1 băgară Şi pă îel că-1 vindecară, Novaseşi mi-î slobozere. D'in birtuţ că să băgară, /CŞi îeî, măî, că mi ş mai beră Şi tri zile şi tri nopţ. Unde iei că-m^ribezeră? Tomna-n ţara Rumînască, Pentru să să pomenască *l£La. boieri, la Dumñe-voastră. La boîerî s-o pomeni, Pînă soare-n ser va fi! (Straja, comitatul Timiş.) [13] NOVAC ŞI GRUIA. Sus la poarta raîului, Zos la poala codrului, La sa masa^rotşilată în prezur galbăn cu piatră fŞeăe Gruia supărat, Nebăut şi nëmîncat. «Haï Gruïa, Gruîiţ a mneû ! Se şedz aşa supărat, Do ţî dor de _ţe-nsurat, ut Do ţî dor de Ţeligrad?» «Nu mi-î dor de mă-nsurat, Si mi-î dor de Ţeligrad». «Eî Gruîa, Gruîiţ a nmëû! Lasă-fe de vifëziïë, (c'Tu^pjs în mare robiïë. Şi-ţ^dă puşca pă doî boî, Harmile pă alţî doî. Şi maî sînt acasă doi, Şi negasem şasă boi, Ş-agonisîm amîndoî!» (Capălnaş, comitatul Garaş-Severin. Spusă de ô fată de 20 anî.) [14] NOVAC ŞI GRUIA. Mîndru-î ceriu, sfîntu soare, ^Străluca o sărbătoare. Dar su umbra unui fag Şicfa Gruia şi Novac. 5" Gruia să cam cuzeta, Iar Novac îî cuvînta: «Gruîe, Gruîe, fătu mneu, Tăt îe răii năravu tău. Tu cu^jheţ fe însoţeşf, /tfCu tălharî fe sfătuîeşf, Şî nimica nu lucrez, Numa ţara o prădez. Că zo capu ţî-1 mănînc, Dor ţî dor de fe-nsurat?» Nu mi-î dor de mă-nsurat, Ce mi-î dor de Ţiligrad». «Şez acasă, nu^umbla, Că tu poţ a fe-mbăta. Ş-apu turci f-or lega $?Cu o sfoară de mătasă Caşî mîna-n cot de groasă.» Pă tată so n-o-scultat, Ci tri caî o înşălat. [15] Unu-î^fiegru, c-on arap, Altu-i cu sfauă pă cap, Ş-altrîîel'a îe cam sur Plăfeşf-o ţară singur. J"Iel pă suru să^chifeşfe Şî-1 Jncoardă Rjnfeneşfe. «Bun noroc fu tată dulce!» Şî^ăcîndu-ş sfînta cruce Tăt o mers neîncetat, WMîn pă prînz în Ţiligrad. S-o dus la birtu^paratului, Unde-î vinu cel maî bun, Birtăşiţă de rumîn. îel cu ofi^jtrăgăna, /? Cătă Aniţâ zîca: «Tu Afiiţa, birtăşîţă, Adă-m vin cu^vedera, Să-ţ daii ban cu civerîa». Ahiţa îi aducă teVinu tăt nemăsurat. Da nu bîa pă cum să bîa, ^Fundu odată^ritorca. Bîa de tri zile de plin Şî bău tri buţ de vin. ît-Ş-o butîîe de vinars D'intr-odată îel o tras. Şi mmca o vaca grasa, Da n-o pus un ban pă masă. Cînd Aniţa ban cerîa, 90 Să făca că n-aviza. PaTma-n pumn ş-o^prăfăca, [16] Pastă faţă o lovïa, Sînzifë d-o^jiăpăda. Aniţa s-o mîniîat, Haina alb-o lăpădat 5 Şî în îiagra s-o-mbrăcat, La-mpăratu s-o^cărat. Gînd la dînsu o întrat, împăratu o-ntrëbat : « Cë-ï Aniţă, birtăşîţă ? (fi Az tri an s-or împlinit, D'ëcînd la noî n-aî vifiit». «Poafë delà Dumfiëzaû, Oricât pă birtu mriëû : Un voîfiic ardiïëîiësc iSfCu^clobot sălăzenesc, Cu tri caî moldovăneşf, Be de tri ziïë dë plin Şî bău tri buţ dë vin. Ş-o butîïë dë vinars 5P D'intr-odată ïël o tras. Şî mîncă o vacă grasă, Da n-o pus un ban pă masă. Gînd dë ban î-am pomenit, Pastă faţă m-o lovit». ÎCflTu Aniţă, birtăşîţă, Du-fë ïufë tu acasă. Dă-î tu luï cë o pofti Şî dë ban nu pomeni. Numa să-1 poţ îmbăta, % Turci să-1 ^oată fëga. Dar frumos îî căpăta. [17] Gă acela-î mare drac, Gă-î Gruia a lui Novac. Corbi de l-ar fi mîncat!» Cînd Aniţa o întrat, ^~Gruîa-ndată o-ntrebat: «Undaşi fosţ^mîţă bătrînă?» «în vecin după lumină». «Fiîe-ţ curvă mumă-ta, Şez acasă, nu umbla, #>Adă-m vin, nu fe-mbiîa!» Şî Aniţa îî duca & Vinu tăt nemăsurat, Pîn ce nu^pjca de bîat. Gînd turci or auzît, #"Că Gruîiţa îî la birt, Pă afară s-adunau încît nu maî^fepîau. îar cei cc-nluntru întraiî Staţi şi numa să uîtau. Gă îi zo nu cuteza D'e Gruîiţa s-apuca. Gînd vini un turc bătrîn Cu coareci rupt înjimd, Gătă tăţ să întorca 2£*Şî-n mîniîe le zîca: «Turcilor, nebunilor, D'e ce stat, de nu-1 fegaţ!» Turc atunc să apucară, Pă Gruîiţa îl legară ^pTăt cu sfoară de mătasă, Caşî mîna-n cot de groasă. [18] Şî cu una cfe fuior, Ga fluîeru la picor. Da Gruia cînd să freza, Sfoara cfe fuîorjupîa. 5"Numa ceia de mătasă Tăt întrîagă maî rămasă. Căc aşa l-o blăstămat Tată so cel supărat, ^P'ipce nu l-o ascultat. In Cînd Gruîiţa să treza, Gătă turc aşa zîca: «Turcilor, fîrtaţilor, D'esîegaţî-mă un pic, Ga să scriu la tata carte, a să şfiîe din departe, Că Gruîiţa îe-n^Jisoare, Că tata az-mîfie moare!» Dară turci să făca, Că pă Gruia nu-1 pricep. 1» Şî la femfiiţă-1 duca Tăt în fere pînă-n şele, Tăt în lanţ pînă-n grumaz, Tăt în^penfe pînă-n spete. Şapte an s-or împlinit, VcD'ecînd Novac nimic n-o auzît. D'ecînd îera Gruia maî mic, Avîa un corb, vorbîa un pic: «Gorbule, pasere nagră, ^ Du-fe^zboară lumîa-ntrîagă. 30Să-m daî ştire de ficor, Că de doru luî^rpaî mor!» [19] Corb din aripî^fîlfăîa Şî din gură foc ţîpa. Şapte ţărî îel o^zburat Şî de Gruîa nu o dat. 5"Cînd^îera a şapfa ţară, Ostenit £i£ra să moară. Să pusă să^croncăiiască, Cînd. şî cînd să mânuiască. Gruîa cînd o auzît, ' WCătă corb aş-o grăîit: «Doară tu aî auzît, Cumcă îo mis de perit? Aî vinit faţa să-m strî£, Şî ofi mfieî să mi-î mînc?» \T«N-am vinit faţa să-ţ strîc, Nifii ofi să ţî-î mînc. Mă trimîasă tată tău, Ca să cot pă Gruîa său.» «Corbuîe, pasere nagră! ifi D'-aîj/ăcut cu cinva bine, Fă tu astăz şî cu mine. Du-fe tu-n cănţălariîe, Adă-m pană şi hărţile, Ca să scriti la tata carte, ÎT"Ca să şfiîe din departe, Că Gruîiţa-î în fisoare, Şî că îel az-mîne moare». Corb zbura-n cănţălariîe, Aducă Gruîi hărfiîe. 00 Luă pana de mănunf, Pusă hărfiîa^pă zenunf, [20] Scrisă năcaz.^amăreîe. Iar acele cornurefe Le umplu de lăcrămeîe. Gînd corb cu carta sosa, 5 Novac de^cin s-apuca. Să lăsa îel de cinat, Să apucă de plecat. Mîarsă-n^grazdu ferecat, Scoafe-ş calu minunat (0Cu mătasă îmbrăcat, Şî cu cucurî de arzint, Cum n-o maî fost pă pămînt. Novac merza, Vîntu întreca, jiTPaseri^tpăfuga, Parcă nu să maî vida. Gînd văzu o mănăstire, ÎL^căzu luî ceva-n fire. Şî cînd vru îel a întră, 1? Călugări nu-1 lăsa. «Ce vreî tu, măî, moş Novac ? Vreî tu să fie prăpădeşf, Mănăstiri să zefuîeşt?» «Nu vreîi să vă prăpădesc, lr"Mănăstirî să zeTuîesc. Daţî-rn^port călugăresc, Găc vreii să călătoresc Pînă în ţara turcască. Am de gînd că-n lumîa proastă OONime să nu mă cunoască». Lapădă haîhe domfieşf, [21] îmbracă călugăreşf. Moş călugăr să^făca, Armile şi I-ascuncTa, în Ţiligrad să duca, C Turcilor aşa zîca : «Bună zîiia Turcilor, Turcilor, stăpîhilor! Auzît-am, auzît, Lucru mi îe potrivit, WG-aveţ un rob de perzare, Nu 1-aţJ'ace de vînzare? Şî d-ar fi cam tîriărel, V-aş da mulţ galbifi pă îel, Găc azungu la^slăbiîe |K Şî n-am cine să mă ţîîe. Şî de n-ar avîa^cap^greii L-aş învăţa tot mereti, Să rămînă-n locu mîeu». Turci cum îl auza, D'in gură aşa-m grăîa: «Robu nu fii îe de dat, Că pă îel l-am zudecat, Ca să moară spînzurat. Gruîiţa-î ham de Novac *tf~Şî îe mare blăstămat, Că de cînd s-o pomenit, Tăt aşa h-o nă'eazît. Ne^îha drumurile, Ne tăîa capetele». ^ţj Novac dacă auza, D'in gură aşa-m grăîa: [22] «Dacă nu mi-1 slobozit, Va rog să nu-1 prăpăcTiţ Pînă nu 1-oî spovedi Şî de moarte 1-oî găti!» C-Atunc turc să mîniîa, Că pre mult îî năcăza, Nu-1 lasă să-1 spovecfască Şî de moarte să-1 găfască. Iară Novac ce fâca ? ^Punzîle îel îş goîa, Galbin pă zos^răsfîrîa, Turc a strînze să-ntrăca. Novac sabiîa-ş scota, Pă tăţ turci mi-î tăîa. /CvYpu la femniţ mcrza, Lăcăfile îe rupîa Şî pă Gruîa mi-1 scota. îi amîndoî să^Juvau Şî prîn turc să întorcaii, $>Pă căpcîn că mi-î tăîau. îară Gruîa cu Novac SfLJnvau pă după cap Şî să -sărutau cu drag. Tăt mereu să veseTati J^-Şî la turc nu maî gîndau. (Un orbeţ bătrîn cînta istoria luî Gruia ou o voace trăgănătoare la intrarea unuî pod în Bevrişi.) [23] DOMNUL RADU VODA. Pă cîmpi Perişuluî Şi pî-aî Perisaluluî Fuze Doamne sine-m fuze, Fuze Domnu Radu vodă 5" într un rădvan domnesc Cu fmţu cu Vlăduţ. ^D'e goană sine-î goneşte? Sălselen şi moldoven, Bucureşfu cu totu. 10 Dar anume care-m îesfe ? D'e goană sine-î goneşte ? Şi Drăganu din Periş Cu paloş^alăturiş. Iară Domnu Radu vodă /S~Aşa din graî că-m grăîa: «Aleî fme, măî Drăgahe! Mă goneşf, o fe_glumeşf, O cu mine-m pribezeşf? îar Drăgan că mi-ş grăîa: $0 «Aleii nunaş, Radu vodă! T'e gonesc, nu mă^lumesc, Firî-aî nănaş draculuî. Şti nasule, dar nu şti? Cînd am fost la masa mare, [24] Boieri m-o^jdăruîit Cu s-o vrut, cu s-o putut, Cu mărămî cTin jDpzînarî, Cu sălaşe de rudari. f D-al'eî capu 10 să-ţ tai! Că îo nu te pot ierta, Şi d-al tău şi d-al Vlăduţ. Şti nasule, d-o nu şti? Cînd am fost la masa mică, Ifi Boieri m-o dăruîit Cu s-o vrut, cu s-o putut, Cu galben din pozînarî, Da tu, măî, maî dăruîit Cu sins îepe d-afe .breze. /rDa tu, niăî, maî aaruîit Şi cu mînzi caşi îele. ^D'e dăruîit mi l'-aî dăruîit, Nis în of nu l'-am văzut. Şti nasule, dar nu şti? U Şi de asta f-aş îerta. Numa nu te pos îerta, Şti nasule, dar nu şti? Cînd fusese desprâ zîuă, D'espră d-alba vesel'iîe, tC"Pre fma-ta ţ-aî luvat, D'in grădină f-aî băgat, Făcuş voîa trupului, ^lăcomiîa ofilor». Odată că-ni chiofere, 20 Aşa din gură-m grăîere: «D'-aleî capu c-o să-ţ taî, [25] Că îo nu fe pos Ierta, Şi d-al tăti şi d-al Vlăduţ». Iară domnu Radu Vodă lei aşa că mi-ş grăîi: J^«Afeî fme, măî Drăgane! Findcă-î lucru şi d-aşa, Taîe numa capu mîeu, Şi, măî, să ierţ p-al Vlăduţ, Că îe mic, fîepreseput, /DLa o şcoala că l-am dat, Mîndră carte d-o-nvăţat, Şi ţ-o fi fine păcat». Iar Drăgan că mi-ş grăîa: «Au nunaşe, Radu vodă! |^Şfi nasule, dar nu şti ? Cînd taî temnu dela vîrf, Sine bine-l^odrăzleşfe, Bună umbră dobîndeşfe, Multă^marvă să d-umbreşfe. [26] Şti nasule, dar nu şti ? Cînd taî Temnu din tulpină, Că sacă dela inimă. -Să taî capu numa-1 tău Şi să îert p-alu Vlăduţ ? 2£"Că îe mic, nepreseput, La o şcoală că 1-aî dat, Mîndră carf-o învăţat, 161 domn marc să^rădică, Şi pă mine m-o luva OP Cam pă viţă, pă sămînţă, Pîn pă miile m-o afla. [27] BADIU, CR1JMAR BADJU. Sus d-aîurîa pă plaîurîa Umblă tursi sus d-aîurîa După Badu crîzmar Bad --Alăîind şi chiofind ^Şi de mamă^suduîind. îară Badu, crîzmar Badu D-în^podrum că s-o băgat Cam la capu vasuluî, La^slăvina vinuluî. lO A băut de s-o-mbătat. Baduîasa crîzmărîasa, Dacă tursi auza, Ia afară că îeşa, Aşa din gură-m grăia: iT«Turşilor, boierilor, Se pă -Badu pomenit? Că îe Badu mort de bîat, A băut s-o îmbătat.» Iară tursi că-m grăîa, ^ OBine lor că Ie părîa: «Băduîasă crîzmărîasa, Cu^tătur de zupînasă, [28] Cu of cfe curv-alasă, Tu, măi, să mi fe dus, Limba-n miere să o baz, Şi la Badu să ie dus, 5" Limba-n gură să î-o pun. D'-o fi Badu mort de bîat, Limba-n samă n-o băga. Dar d-o fi cam^sămărît, Iei la îel că f-o^ţrăza, Ut în guriţ f-o săruta». Bădul'asa crîzmărîasa Limba-n miere că-ş puna, La Badu că să dusa, Limba-n gură că-î puna, JTÎel nis samă nu băga, Că îe Badu mort, de bîat. îa la turs că mi-ş grăîa: «Tursilor, boîerilor, Limba-n gură î-am băgat, lOlel nis samă nu-ş băga, Că îe Badu mort de bîat.» Tursi îi cum auza, Binişor că Ie părîa, La îel, măî, că^nădul'ere, 2T"Şi la îel că să băgare, Mi-1 lega, mi-1 fereca, Cu tri ştrangurî de^Jăorî Şi cu tri de fuîorî, Şi cu tri d^imbrişin. tyUnde, măî, că mi-1 puna? Cam la stîlpi coşului [29] în^bătaîa focul uî. Iară tursi şi ca spursi Aşa-1 bafe-1 chinuiesc /Cu sfîrcu gărbasuluî CPă faţa obrazului. Iară Badu, crîzmar Badu Iei, măî, nu să pomena Şi tri zile şi tri nopţ. Cînd îel, măî, să pomena, (jUAşa din gură-m grăîa: «Bădul'asa, soţul mieii, Să-ţ azufe Dumnezăii! Tu, măî, să mi ie dus, Galben cu^fîrtaî să-m îeî, (^"Şi la tură, măî, să-î aruns, Ca să să maî^găbăvîască, D'in bătaie să^-slăbîască.» Badufasa crîzmărîasa Galben cu fîrtaî luva ţj OŞi la turs îî arunca, Şi maî rău. că mi-1 băfa. Iară Badu, crîzmar Badu Aşa din gură-m grăîa: «Bădutasă, soţul mîeu, ÎT* Să-ţ azufe Dumnezăii! Tu, măî, să mi fe dus Sus în dai d-în Stări dai La serdacu lu Novac, Că acolo-î frate mîeu. ¿0 Veste luî tu să mi-ţ^fas.» Bădul'asa crîzmărîasa [31] Cum îa, măî, că-m auza, Poale larz că-m^sumeta, Şi îa, măî, că să dusa, La Nicolsa azunzîa, rLa Nicolsa bun voînic. Aşa-m doarme de frumos, Şi cu doauă sluz micuţ, Una-1 mişcă, alta-1 pişcă, Una cu vin îl stropeşte. ifi Bădufasa crîzmărîasa Aşa din gură-m grăîa : «Aî cumnate Nicolsa! Tu, măî, fe înveseleşf, D'e frafe-to nu grizeşf. jCPrinsă tursi pă Badu, La îegat, 1-a ferecat Cu tri ştrangurî de fuîorî, Şi cu tri de imbrişin, Şi cu tri de^ăurorî. 2A)Unde, măî, că l-o Tegat? Cam la stîlpi coşuluî D-în^dogoarîa foculuî, Aşa-1 bafe-1 chinuîeşfe Cu sfîrcu gărbasuluî JC"Pă faţa obrazuluî!» Iar Nicolsa bun voînic Aşa din gură-m grăîa: «Bădufasa, tu cumnată, Tu acasă că fi-î duse, Că îo, măî, m-oî fase Un tîrgovefe de DOI, Ş-oî viiîi-n casă la voî.» Ia acasă că-m pleca; Iar Niyicolsa bun voînic, /Lapădă ţoale domiieşf 9 Şi-nbracă călugăreşf. îel, măî, că mi-ş pleca Pă lîngă ferîasta luî, Aşa din gură-m grăîa: «F . . . . crusa şi leza, W?Şi lu Badu, crîzmar Badu! Cîţ turs Badu c-o tăîat, ^ătănirî-aş Dunărîa.» Iar tursi cum auza, Aşa din gură-m grăîa: P «Bădufasa crîzmărîasa, Cu stătur de zupînasă, Cu ofi de c . . . alasă, Sin pă Badu-1 pomeneşte?» «Un tîrgovefe de boî, JjO Că^vine-n^gazdă la noî.» Tar Nicolsa bun voînic, Cînd în casă că tuna, Ofi pă coş arunca Şi pă Badu că-1 vida, Tel aşa din graî grăîa: «Badulasă crîzmărîasa, Să-m daî un pahar de vin, Să cuminec pă Badu, Că Badu-î de răposat. O^Cîţ turs Badu c-o tăîat, Zătănirî-aş Dunărîa.» [32] Bădutasa ciîzmărîasa Sama luî că mi-ş şfiîa, O vadră de vin^dusa. Iar Nicolsa bun vornic C Vadra de vin o luva, Şi îel pa coş să suta, Vadra la gură puna. G-o mină vadra ţîfia, Gu alta ştrangurî tăia ; WTăîa ştrangurî de fuîorî, Şi încă tri de lăorî, Şi încă tri de imbrişin. Iar Nicolsa mi-ş grăîa: «Alei, Badu, crîzmar Badu, [33] (TF.. .. crusa şi teza! Tu să-m taî marzimle, îo să taî mizloasile.» D-în turs să^şlobozere, Aşa sînze ca-m^Jjisere Jbt) Pînă-njaju caluluî. Dacă tursi că-m tăîerc, îeî năpoî că să-ntorsere. Iară baba dela Bozna Gu^rîglare că-m ţăsere. âjTOdată cu brîgla-m^dare, Cîfe frunze lăpădare, Atîţa turs să^_£ăsere. Iar podera că plecare, s Şi după îi că-m plecare. 00 Iar Nicolsa bun voînic D'in gură aşa-m grăîa: «F. . . .-î crusa şi teza! Atîţa turs s^arădica Cită frunză şi îarbă, D'e mă arde printră spete. (•"Aida năpoî să ne-ntoarsem, Atîţa turs să mi-ţ maî taî, Pînă noî c-om azunza. Gînd tu, măî, că veî azunzc Şi la baba dela Bozna, tflTu, măî, să mi-ţ maî taî Şi-ncă sulu şi brîgla, Sa mi-ţ taî şi răsboîu Şi^şurselu din suveîcă. Pa baba să mî-o maî laş, |CMiîe, măî, să mi o laş.» Gind turşi să răpeza, Atîta sînze făsa, Pînă-n pîeptu caluluî Gaîi-n sînze că nota, JpCînd la baba azunza. Iar Niclosa bun voînic Baba îel că mî-o prindă, Carne dcpă îa tăîa Şi în gură că îî^ «Murgufe, murguţu míéü, Să-ţ,azufe Dumnezău! Tu, măî, să mă mai dus La gropanu cu sins ulmî, Cu sins ulmi dintr-o tulpină, Ca sins dezefe la mînă. Acolo tu să mă dus. Cînd la ulmi că-î azunzc, Cu pisoareîe să-m sapi,. Mare^taîniţă să-m fas. 30 Şi cu dinţi să mă îei, D-în tainiţă să m-aruns, [37] Cu pisoare să m^astrus, Şi tu, măî, să mi fe dus La tăîcuţa şi__d-al mîeu, /Veste, măî, să mi-î tu^fas, C"Ca să şfiîe c-am perit.» Murgu îel cum auza, Frumoşel că-1 askucaj. Şi îel, măî, că şi pleca La tăîcuţa şi_d^a luî. 10 Cum la taîca azunzere, Cu pisoare că-m^băfa, Poarta-n patru c-o spărza, Tată-so că mi-ş îeşere, Cum murgu că mi-ş vedere, fC"Bme îel sămădăîere, Că Toma ca mî-o perit. Murgu-n grazd că mi-1 băga, Fîn cu floarc^răvărsa, Şi îel, măî, că pribeza. JLOUnde, măî, că-m pribeza? Tomna-n ţara Rumînască, Pentru să să pomeîiască La^cjncz, la Dumne-voastră! (Straja, comitatul Timiş.) [38] VOINICUL ŞI FURUL Pă sei drum cam părăsit, Cu^jîegar acoperit, Gu^troscoţăl învăl'it Frumos merze un volnic $ Călare pă murgu luî. Murgu merze^Jpoiestrind, Voinic merze^cucăîind, Furu merze^a serînd. Merze voinic, cît merzere {0 Şi somnii că-1^prididere. Dacă somnu-1 prididere, VornicJlin capscutura Şi din grai că mi-ş grăîere: «Caută, măî, pă mumă-sare^. |CrSomnu de ofjagă mi să, Caîa-n codru-ncidc mi să.» Merze îel cît merzere Şi somnu că-1 prididere. Zos depă murgu să^xlare, JjJjOblînsiîe m-aşferfiare, Şaua căpătîî punere Şi murgu că-m^p_aîvanere Cu^paîvanu de mătasă, [39] Cu ţăruşu dé arzint, Sé n-am văzut decînd sînt. îel să^ă dé să culca, / Cînd somnu că mi-l^Juva, ^îacă furu că-m viña Şi paîvanu că-m tăiere, Pă murgu că-m^ăiecare. Undé, măi, că-m pribézeré ? Apa^ Nistrului tresa. #}Dacă Nistru că-m tresa, Şi voinic să deşteptare, Mîna pă paivan punere. Paîvan trazé, paivan viñé, Dară murgu nu-ş maî viñé. /^"Paîvanu cînd mi-ş trăze, tacă paîvanu tăiat Şi murgu că mi-i furat, îar voíñicu săracu Caută sus, caută zos, AoUrma murgului să-î vadă, Că iél biné mî-o cunoaşte, Că íé potcovit turseşfe Cu cuñe dé sîrmă-ntoarsă, D'é tíñé biné la coastă. J^Gu potcoave de arzint Tíñé biné la fuzit. îel pă urmă că-mJuvaré, Pînă undé mî-o minaré? Pîn la apa Nistrului. 0oAcolo cum azunzeré, Aşa din gură-m grăîere: [40] «Gătită, măî, pă mumă-sare! Nu îe luntre, nisi punte, Nisi luntre^umblătoare, Nisi punttrecătoare.» 5 Aminte că-ş adusere D'e sa mică săbiîoară, Foarte tare îe uşoară. Scoasă mica săbiîoară, Mică plută că-m tăîere, l/i Pastă Nistru d-o^riincare, Bună punte că-m făsere. Dacă Nistru că-m tresere, Ved-on foc^a licărind. Dacă focu că-m vida, 1*5" Bine îel să nădăîa, La foc îel că mi-ş^trăza. Iacă furu aămmiţ. Şi murgu că-î paîvanit Gu paîvanu de mătasă, )$Cu ţăruşii de arzint, Şe n-am văzut decînd sînt. Iar voînic că mi-ş grăîere : «Gaiîtă, măî, pă mumă-sare! Să mi-1 taî îo adurmit? îrSă va ţîne-nseluiit.» Cu Jjalma de gît îl luvare, Şi-I însepe d-a-L^rîmfere, Gu măsuca-1 masuca, ,Şi din gură că-m grăîa: 00 «F . . . . morţî tăî de fur! Aii îo ţîîe nu ţ-am spus, Unde tu mi ţî-î afla Coşite cu patru caî, Fură doî şi lasă doî, £a să tragă pîn-acasă, CSă nu laş omu^ădestru.» Cu măsuca-1 masuca, Aşa din gură-m grăîa: «F . . . . morţî tăî de fur! Aii îo ţîîe nu ţ-am spus, [41] WUnde tu mi ţî-î afla Cosiîere cu doî caî, Fură-î unu, lasă-î altu, Ca să tragă pîn-acasă, Să nu laş omu pădestru.» {C"Cu măsuca-1 măsuca, Aşa din gură-m grăîa: «F. . . . morţî tăî de fur! Aii îo ţîîe nu ţ-am spus, Unde tu mi ţî-î afla ţ»jŞi voîniselu călare, Pă deparfe-1 ocoleşte, Binişor că mi-1 păzeşte. Să nu laş omu pădestru, Cum m-aî lăsat şi pă mine. ^Odată că-m ciofere, Sabiîa că mi-ş scofere, Capu lotrului tăîere Şi murgu că-ncălecare. [42] BLASTĂMUL MAMIÏ. Pă su poala codrului îesfe raza soarelui.' Da nu-î raza soarelui, Se mis ofi şerpeluî, 5" Şerpile Nistrului, Puîu^balaoruluî. Da şerpife se-ni lucra? Un voinic frumos^suza. Mi-1 suza dë zumătafe, ) Zumătafe nu-1 mal poate D'c cimeşa sa frumoasă, Făcută dë soru sa, D'ë^yizdala dë cufîfë, /5"Pă din nuntru zugrăvite. Giţ drumaş p-asi tresa, Staû în loc şi să uita. Volnic din grai că-m grăia: «Voî drumaş, drumaşilor! ţt#D'-aţ fi^făcut cuiva bine, ^Faseţ bific şi cu mine/-Mă scoafeţ delà ăst cînë.» [43] Şerpile din graî grăîa: «Voî drumaş, drumaşilor! Drum aveţ, drumu^îneţ, ^Voî nimic cu min n-aveţ, Că maîca sa mi l-o dat într-o zî mare de post. Gu mîna ţîţă î-o dat, C-on pisor l-o legănat, Gu gura l-o blăstămat: (ti Suze mami ţîţîl'e, Sugă-mi-fe şerpile, Gînd ţ-or^da musteţiîe, Cînd ţ-o fi musteţa-ntrîagă Şi lumîa ţ-o fi maî dragă.» /C-Noafiă an să d-împlina, D'ecînd şerpile-1 suza. Sfintu Patru pă drum tresa îar voînicu că-m grăîa: «D-aîeî Petre, sfinte Petre! 2j()Daca-î făcut cuîva bine, Fă acuma şi cu mine Mă scoate dela ăst cîne.» Iară şerpile-m grăîa: «D-afeî Petre, sfinte Petre! ^D'esl'agă ^yizdeîife, Că îo să-1 îndit, Că maîca sa mi l-o dat Intr-o zî mare de Paşf. Cu mîna ţîţă î-o dat, 00 C-on pisor l-o legănat, Cu gura l-o blăstămat: [44] Suze manii ţîţîfe, Sugă-mi-fe şerpife, Gînd ţ-or da musteţîfe, Gînd ţ-o fi musteţa-ntrîagă C Şi lumîa ţ-o fi maî dragă. Noaiiă ah s-or d-împlihit, D'ecînd îo l-am d-îndiţît, Zumătafe-Î putrăzît.» Sfîntu Pătru-1 desîega [0 Şi şerpile-1 îndiţa. (Straja, comitatul Timiş.) [45] A LOTRILOR. ^Goată, măî, pă mumă sa! Pă ais n-a^dat frunza, Dară la noi pastă Olt A-nfrunzît codru cu tot. ^Nu şfu cudru-î d-înflorit, 0 de fisorî ocolit, Nu şfu zese, d-o sinspese, Şi mi-ş frize d-un berbese Gu^său de tri dezefe. tPNu mi-1 frize cum să frize, Si mi-1 frize d-în cîrfize, Şi-1 d-întoarse d-în belsuze, D'in belsuze de arzint, Se n-am văzut decînd sînt. [CArambaşa lotrilor Aşa din gură-m grăîa: «Măî tu D'ihe, Gonstandihe, Tu şti^da cu^nta bine; îa flinta ta la spinare, ÎOPuhe plumb cu^pivăra Şi^jaure cu mina.» îaca-n* vale pastă Olt Fuze podera cu tot [46] D'e frica lu Busuioc Mîncă cucuruz necopt, Npayîa cînd a^fase foc. ^Morţî tăî de om bogat, t Tată Târna f-am rugat Să-m daî doauă-tri parele, Să-m^scot copiii din iarnă. Da o dragu Dumnezo, Viii-o vara^ca mine, $ Pun-oî mina pă fine. F. . . . morţi de răcită, Nu t-oi vida^împupită, Să-m pun curîaua la flintă, La flintă cu tava verde, fCŢin-o Doamne, nu mî-o^joerde. Să îati flinta la spinare, Să mă bag în codru mare, ' Să-m păzăsc îo la^ştrîmtorî, Să maî prind negusîtorî, ^0 Să mi-î scap de galbiîorî, Tot galben de vehetis, Unu d-o sută şi sins, Tot să beî, tot să rnănins!» (Straja, comitatul Timiş.) [47] A LUI IOSIM LOTRUL. Sus pă apa Ruscăîeî La moara lu Iederan, Iederan rine icîan, Avîa un^bj^an, de băii. C"Tară îosim arambaşa . La îel, măî, că să dusa, D'in gură aşa-m grăîa: «Iederan cîiie icl'an, Să-m daî un^ocal de ban» ^Iederan că mi-ş grăîa: «Arambaşa Iosime, , Să m-aşfepţ tu puţinei, Bani îo că î-am băgat, în surie îo î-am băgat. |C"Surica îo voî tăia, Şi, măî, zău o voî topi, Bani îo, măî, ţ-oj^grizi». «Iederan cîne icl'an Aşa îo f-oî aştepta, ^ODacă tu, măî, că mi-î da Pă prunca Măriîa ta, ^Zălog miîe să mî-o daî, 10 pă firi f-oî aştepta». [48] îedcran că mi o da Pă prunca Măriîa lui. D'e mină mi o luva Şi lu îosim că mî-o da. Clar îosim arambaşa D'e mină că mî-o luva. Unde îel că mî-o dusa? Sus d-în codri ăî maî mari. Iară pă îa c-o dusa, iOLa^ilboc că n-o puna, Apoî din gură-m grăîa: «Să vez pruncă Mările, La şilboc nu f-oî pune». Da o ploaie că mi-ş^a, ţcTar îosim arambaşa D'in gură aşa-m grăîa: «Aleii pruncă Mările, ^Ploaîe, Hiăî, că mi fe^pjoaîe, îa vină, măî, tu la rame, în^cabahiţă la mine.» Iară prunca Măriîa, îa, măî, că nu mi-ş vria. îară îosim arambaşa, îel, măî, mi să mîniîa, Ji~La şilboc că mî-o puna. îară prunca Măriîa, Gînd fu păla mîaz de noapte, Poale lari că-m^sumeta Şi îa fuga că mi-ş^da. $0 La tată-so să dusere, La tată-so azunzere, [49] Aşa din gură-m grăîere: «Taică, taîcă îederarîe! îa descide-m uşiţa, jPă îo^ot sînt Voîciţa.» f-îederan cine icfan Aşa din gură-m grăîa: «Aleii pruncă Măriîe ! Uşa nu ţ-oî descide.» îară prunca Măriîa [p îară aşa să ruga : «Taîcă, taîcă îederan, Dacă tu nu fe-ncrez, Ţîţile ţ-oî arîtare.» Pă ferîast le . arîtare, ^Cfederan că mi-ş grăîere: «Taîci, taîci Voîciţo, Dacă tu îeşf Voîciţa, D'in grădină să te baz, Acolo tu să maî dorrnî, 2fi Să dormî pînă diminaţă.» Voîciţa nu cufezare, Poafe larz că sumetare. Unde fuga că mi-ş dare? La Doloave să dusere, ^Lc-Sluznică că să punere, îară îosim arambaş, Dacă vide c-o fuzit, Lotri îel că mi-ş luvare Şi pă urmă-î mi-ş luvare. 00 Unde urma că-î mîna ? La Doloave că-î mîna. [50] Iar Iosim arambaşa La Doloave azunza. LaJDiinarî că mi-ş trăia. Iară Voîciţa vma 6" Cu^şofeî în cap la apă, Gu şofeî şi cu ca ucu. Gu vadra apa*scota. Iară Iosim arambaş Aşa din gură-m grâîa: iP «Să-m daî ap fată să blau!» Iar Voîciţa dumfîa-îi Gaucu că mi-ş luva, Şi d-în cap că mi-ş rnaî da Şi^Jarmă că mi-ş strîga, ţte-Podera să rădica, Pă Iosim că mi-1 prindă. La robiîe-1 trimefa. (Straja, comitatul Timiş.) [51] SOARELE ŞI SORU SA. Plecat, mî-o plecat Soare să să-nsoare Cu opspese cai. Atît mî-o umblat 5" Şi mî-e^jxăpădat, D'in opspese caî Zese mî-or murit, Opt or obosit. Acas-azunzere, Iff D'in gură-m grăîere : «Ţesă-m îano, ţesă-m Fir şijimbrişin, ^Sculurî de mătasă, C-o să-m fas cămaşă. |CCă îo mî-am umblat Cu optspese caî, Zese mî-or murit, Opt or obosit, Şi îo n-am găsît i^Fjotrivhică miîe, Fără se pă fine, Tu samen cu mine.» Iana că-m grăîere: [52] «Soare frăţioare, . Uncf s-o maî văzut Şi s-o pomenit, Să îa^or pă frate <0 Şi frate pă^soră ?» Iar îel că-m grăia: «Ţesă-m îano, ţesă-m Fir şi imbrişin, Sculurî cTe mătasă, ift G-o să-m fas cămaşă.» Iar îana-m grăîere: «Soare frăţioare, Aşa f-oî luva, Dacă tu veî fase (C*Un pod pastă mărî Şi popă de sară Biseris de sară.» Soare-m auzere, Un pod că-m făsere, li) Un pod pastă mărî, Biseris de sară Şi popă de sară. D'e mîfi mî-o luvare, La mărî d-azunzere, ÎTIana că-m grăîere: «Soare frăţioare, Tu să maî aştept, Că îo să mă spăl.» Iar soare-m grăîere: ^0 «îano nu te las, Că tu, măî, te nes.» [53] îana că-m grăîere: «Soare frăţioare, Dacă frică-ţ ieste, Ţîfie-mă de brăti.» ^■D'e brăii mî-o luva, Să desfăşura, La mărî d-azunza, îa că mi-ş sărîa Şi să înîieca. l/> Soare cum vida, Balegă luva,* I După îa zvîrl'a, în faţ-o lovîa. îa că mi-ş grăîa: /C~«Maî bine c-oî fire ^Smoala petrilor, Hrana peştilor, D'ecît soţioara L-al mîeii frăţior.» (Auzită din moşul Ilie Vladu în Lescoviţa, mitatul Timiş.) * Oameniî povestesc, că decînd a dat soarele în faţa el na-lega, de atunci are luna pete în obraz. [54] SFINTUL ŞTEFAN CRAÎ. (Corindă.) Sus la Buda, sus, Nalţă mi să, nalţă Curţile boîereşf Ţări ungureşf, CPre noaiîă^fuîişoară în noaîiă pridvoară Curţîîe Domnului Ştefan crai, Fiîe-î sufîetu în raî! Sfîntu Ştefan crai UD Puţîn mi-ş durmîa, Mare vis visa. Cînd să pomena, La Dumhezo să ruga, Patriarhi aduna, ţC*Pă^filozofî îî tema Şi lor le povesfa, Se iei că-m visa. «Astă noapte puţîn durmîam, Şi iată se visam: *}fi Tri înzerî din seruri Să pogora [55] Şi lui sfîntu crai grăia: Cînd curţîîe veţ găta Şi voi viîaţa-ţ prăda Şi noî ţ-om luva». t-Patriarhi mî-auza Şi pă iei că mi-I.sfinţa. Cînd curţîîe s-or'gătat, Viîaţa îel ş-oprădat. Ca să să pomehască iO Pînă-î ţara d-ungurîască. (^Straja, comitatul Timiş.) [56] TREI CRAI. La masa de piatră Mulţ boîerî s-o strîns, Boîerî d-aî divanului. Dar anume care-m îesfe ? Cleşte Domn Sîla Miaî Şi eu Mezăr craî. îeî că să vorbesc Şi să sfătuiesc Care s-o d-afla t*Şi s-adevăra, Ga să mi să ducă Pă vale de zos Şi pă munţ de Griş La «Mica Gorlată», [^Facă-ş ofi roată, Vadă lumîa toată. Bate mi să, bate Tătari cu^muscan, Paş cu arambaş, ^OÎar tursi cu Mns. Iei să mi să ducă, Iei să mi-ş aducă O mina de frînc, [57] Un cap de aîduc Şi sînze de paş, Gap de arambaş. Care s-o d-afla CŞi s-adevăra ? Craîu sel fiemţăsc Murgu-ncăleca Şi îel că pleca Pă vale de zos, /£"-Pă munţi de Griş. Şi din stîncă-n stîncă, D'in piatră în pîatră Pîn la zumătafe. Năpoî să-ntorsa, /O Iei că să dusa La masa de pîatră, Capu ş^apleca Şi îel povesfa: «Domnu Mezăr craî, ^Domn Sîla Miaî, Gă îo că mî-am fost Pă vale de zos, Pă munţî de Griş Şi din pîatră-n pîatră ^cr-Murgu nu-ş maî poate». Care îar s-aflare ? Craîu^muscănesc Murgu-ncăfeca, Iei că mi-ş pleca DOPSL vale de zos, Pă munţî de Criş [58] Şi o*in pîatră-n pîatră Murgu nu-ş maî poate. Năpoî să-ntorsa, Gapu ş-apleca C Şi îel povesfa : «Domnu Mezăr craî, Domn Sîla Miaî, Că îo că mî-am fost Pă vale de zos, Uf Pă munţî de Griş Pîn la zumătafe Murgu nu-ş maî poate.» Care îar s-aflare ? Craîu d-ungurîesc («"Murgu-ncăfeca, Iei că mi-ş pleca Pă vale de zos, Pă munţî de Griş. Iei că mi-ş umbla ^UJTăt din pîatră-n pîatră Şi din stîncă-n stîncă Pîn la zumătafe MurgU tăt maî poate, Murgu că-m grăîa: •^OStăpîne, zupîne! Bagă mîna-n^jjzman, Scoaf-o cîrpa de mătasă Ofi tăî ca să ţî-î lez, Că îo că maî zbor ţ0 La «Mica Corlată», Bate mi să, bate [59] Tursi şi cu frînsi, Tătarî cu muscan, Paş cu arambaş». Craîu d-ungurîesc C Cum îel că-ş vedere, Iei să răpezere, Fuga că mi-ş dare, Iei că mi-ş luvare O mînă de frînc, C6 Un cap de aîduc Şi sînze de paş, Cap de arambaş. Iar îel că-m pleca Pă vale de zos, /C"Pă munţî de Criş. Murgu că zbura, Şi îel să dusa La masa de pîatră, Iei că mi-ş grăîa : 2t) «Domn Sîla Miaî, Domnu Mezăr craî, Că îo că mî-am fost La «Mica Corlată», Făcuî ofi roată, ^CWazuî lumîa toată. Io m-am răpezît, Fuga că mî-am dat, Io că mî-am luvat O mînă de frînc, do Un cap de aîduc Şi sînze de paş, [60] Gap de arambaş. îo că mî-am adus, ^.Fală mî-am^fjicut». Domnu Mezăr crai, CDomn Sîla Miaî Cum aşa-m veda, Sus mi-1 rădica, Domn mare-I puna. Ţara zudeca, IM D'in birt să băga. Craîu d-ungurîesc Iei că mi-ş luva, Luva bjutuxă^ La lume plăfere. (Straja, comitatul Timiş.) [61] IANAŞ UNGURUL. Mîfîes larz că sufulca, &Colas albi îm^mplefa Şi frumos că mi-î cosa Şi în traîstă mi-î puna Şi la gosfiîe-m pleca. Merza, cît merza, /5**Pînă-n codru-m azunza, Iară îanăş că-m grăia : «Vidă, Vidă, doamna mîa, la-m cîntă un cînfisel, Să tresem codru cu îel». Iară Vida mi-ş grăia: «Cînd-oî-nsepe a cînta, Codri marî or răsuna, Eemnife s-or clefina, [62] Izvoară s-or turbura, Eivezî verzi sa vor usca, Mihu tâlhar fi-o auza. Că-î tâlhar, de codri mari, $ Tnnainfe h-o ieşi, Pă fine f-o prăpădi». Iară Ianăş că-m grăia: «Cîntă Vido, nu te teme, Că-s voinic cu comanac,' ^>Să vez Vido s-oî să fac!» Iar Vida auza, însepîa a cînta, Codri mari răsuna, Eernnile să clefina, /cApile să turbura, Eivezîle să usca Şi Mihu c-auza, Cătră hoţ că mi-ş grăia: <( Fraţîlor^Jîrtaţîlor, ÎC Doară tobiîe-m răsună ? Oare lăuta s-aude?» Cînd bine samă băga^ «Asta nu-s his tobife, Dar nu-s his muzisife îrNuma-î glasu Vizi mele». Iei pă îi mi-î lăsa, Şi naîihfe Ie îeşa. Şi cînd iei că să-ntălha, Mihu din grai că-m grăîa: 00 F • • • morţî, măî Ianăş, Drăguţa se m-aî luat-o ? [63] Pîntru ia că noî h-om bate, Oare-n lupte ne luptăm, Oare-n săbii he tăiem ?» Iară Ianăş că-m grăîa: ^«Ba în lupte n-om lupta, Că lupfile-s mai direpfe». îeî atunsa s-apuca Zî de vară pînă sară. Mihu pă Ianăş mi-1 prindă, ^Pin zenunf în pămînt îl baga. Iară Ianăş că-I luva, Pă Mihu pînă-n brîîi îl băga, IaViăş Vizi că-î grăîa: «Vidă, Vidă, doamna mîa, /CÎa rădică-ţ ţoafiîe, Să-ţ. maî văd îo ţîţîle». Iară Vida cînd vida, "Cu dosu cătră îel să-ntorsa. Ianăş rău să mîniîa S/jŞi pă Mihu mi-1 luva, Pînă-n brîu în pămînt mi-1 bă^ Iară Vida că-m zîsa: «Care dintră voî c>-udi, Pă mine m-o stăpîhi». Vîară Mihu s-opinfa, Pînă-n brîii că mi-1 băga. Şi Ianăş să mîniîa, Pînă-n grumaz îl băga Şi capu că mi-1 tăia, 5Maî bin-oî fi făr de tine, D'ecît îo fără de mînă. Să trăiască mumă ta, îo copiî, măî, c-oî maî fase, Dară mînă nu mî-oî fase». /cîar Mirîa să mîniîare Şi maî tare că-m strigare, Pîn mumă sa-m auze. Mumă sa îm şi vine, Aşa din gură-m grăîe: ¿9«Se ţî-î Mirîo, de tu strîz? Aii porsi că ţ-aî perdut, Aii bucate ţ-aî sfîrşît. Aii opinsife ţ-aî rupt?» Mirîa îel că mi-ş grăîere: î^«Nisi porsi n-am perdut, Nis bucate n-am sfîrşît, Nis opinsife n-am rupt. Adurmireî supt un fag, Vîntu marî-o aburat, Otf Cu frunză m-o astrucat, D'in sînu mi s-o băgat, [75] D-un şerpe mare balaur. Cînd să-nsinze, mă cuprinde, Să zgîrseşfe, mă sfîrşeşfe. Bagă mîna-n sîn la mine, £D'e scoafe şerpe balaur». Mumă sa cum auzere, Aşa din graî că-m grăîere: «Ba îo maîsi n-oî băgare, Mi-î frică că m-o muşcare, (fi Făr-o mîn-oî rămînere. D'ecît îo-re făr de mînă, Maî bin-oî fi făr de fine. Să trăîască tată-to, Copiî îară c-oî maî fase, |CDară mînă n-oî maî fase». ■ Mirîa îel cum auzere Şi îel, măî, să mîniîare Şi maî tare că strigare, Pîn ibovhic-auzere. ÎOGlasu luî că cunoşfere, Fuga la îel că mi-ş dare. Cînd la îel că azunzere, Aşa îa că mi-ş grăîere: «Se ţî-î Mirîo, de tu strîz? ICAîi purseîi ţ-aî perdut, Aii bucate ţ-aî sfîrşît?» Mirîa îel că mi-ş grăîe: «Nis opinsife n-am rupt, Nis purseîi n-am perdut, ^i?Nis bucate n-am sfîrşît. Adurmireî supt un fag, [76] Supt un fag mare rotat. Vîntu marî-o aburat, Cu frunză m-o astrucat, Şi somnu că mî-o luvat. •*"D'in sînu mi s-o băgat D-un şerpe mare balaur. Cînd să-nsinze, mă cuprinde, Să zgîrseşfe, mă sfîrşeşfe. Bagă mîna-n sin la mine, 1* D'e scoate şerpe balaur». Mila îeî că să^,făsere, A minte că-ş adusere D'-o maramă de mătasă. Bagă mîna-n pozînare, le^coafe cîrpa de mătasă, Mîna-n îa că^ăluîere. Mîna-n sîn că mi-ş băgare, JBuxduş cu galbin scofere, Sînu-î plin de galbinorî. dpDa Mirîa cum mi-ş vedere, Bine luî că mi-î părere, După cap că^mî-o luvare, D'in guriţ-o sărutare. Şi de mînă mî-o luvare, Î^Acasă îeî că-m plecară, Mare^gazdă să făsere. Şi îeî, măî, îm pribeze D'intr-o ţară-n alta ţară, Tomna-n ţara Rumînască. [77] II. (Fragment.) «Maică, măîcuîiţa mîa, leş la poartă-n cala mîa, Că-n sîru mîeu s-o băgat Un şarpe d-aur balaur. J" Bagă-ţ maîcă mîra ta, Şi-m maî scapă viîaţa». «Dragu mami puîişor, Mîra mîa nu oî băga, Că şarpile m-o muşca. SP Şi decît fără de mîră, Maî bire fără de fire. Că d-o fi tată-to-n pace, Ca fire altu mnoî face». «tură dragă mîndra mîa |C*D'e-m scapă tu viîaţa». (Vidra de Sus, comitatul Turda-Arieş.- Spusă de un om cam de 60 anî.) [78] VĂLEAN. Frunză verde feuşfan, Ce ficor îera Văl'an! Colo dumineca Văl'an mîndru să şfimba C*Şî pă ufiţă merza. Cu tri mîndre să-ntălhe, Cu una^brîncă^ăde, Cu una vorbe-ş nrinde, Cu una ofi-ş trăze. 10 Dară mîndra lu Văl'an Scoafe capu pă ferîastă: «Ia vină Vălan în casă, Că-Î^xalfiu cald în masă, — Jiozoîina-î pă ferîastă». r Vălanu-n casă merze Şî din rozol'ină be, La calfiu să-nfinde Şî din grai aşa grăîe: «Noapte bună mîndra me, )0Că îo nu maî pot şide». Cînd acasă azunze, Gătă mamă sa grăîe: «Aşterne măîcuţă patu, [79] Că mă doare rău capu». Cînd îera la mnaz de noapte, Văfanu iraze pă moarte. Cînd îera de cătă-n ziuă, C Frunzuţă verde de nuc, Pă Văfan la groapă-1 duc. Mamă sa din graî grăîe: «Valahe suffetu mheii, Aş-o murit tată tău. [fi Valahe suflet curat, Că mmdrîîe l-or mîncat». Frunză verde salbă dalbă, D'in Văl'an cure otravă. Frunză verde de pelin, D'in Văîan cure venin. (Siniie, comitatul Arad. Spusă de o babă.) [80] TIVA. La crîzma Mărinfih Bîaîi dumfiişori ţări, Tăt îş bîau şî^iluîesc, Pă T'iva o logodesc. CZoî sara o logodit, Sîmbăta o şî murit, Duminecă vin cuscri, Şî îeşe tata T'ivi Pînă-n pragu uşiîi, 1/tC-nn pahar galbăn în mină Tăt întina şî suspină Cu lacrimî dăla inimă, îel din grai aşe grăîe: «Soacră, soacră, draga me, iCCrîapă brăii-n tri^fărtăî Şî he-ngroapă p-amîndoî. Şî-Î pune o cruce dalbă, G-o murit că mî-o fost dragă. Şî-î pune cruce roşiîe, Î0C-O murit dă helcoşiîe. Şî he-ngroapa p-amîndoî [81] în uşa biserici Dsinde-ş cîntă dheci». Ga pă mormîntu T'ivi Crescu pana^coliîî, ţ-Cîţ drumarî pă drum trece Tăt din cofiîe rupe Şî pă T'iv-o pomihe. (Căuaşd, comitatul Bihor. Spusă de un flăcău.) II. (Fragment.) La grădina sîrbuluî îesf-un nuc mare rotund, CD Supt umbrita nuculuî îesf-un pat mare-nceîat. Sine mi-î culcat în pat? Ifiîe mi-î mort de bîăt, Nu mi-î bîat de băutură, fCSi mi-î bîat de fermecat. Una-î Ana seceşana, Una-î T'iva vîrşăţana, Una-î Gata sebeşana. [82] III. (Fragment.) Gîntă cucu-n vîrf de nuc, Pă D'orcfe la groapă-1 duc. Sin pă D'orde mi-1 dusa ? Tată so cu frate so, C Mamă sa cu soru sa, Maî cu foc ibovnica. (Straja, comitatul Timiş.) [83] GHIORGHIŢĂ. Trec tri cară pă hotară, Dar carile cuî îeraîî? Sîmf-e (-iele) cară lu D'ordiţă Trecînd dup-o fisoriţă. CD'ordiţă din grai grăia: «Fisorî, fisoreîi meî, Vifiiţ voi maL^enişor, Io mă duc maî tărişor, Să-m descidu porţile, â>Şi să-nfindu mesîle, Să aprind făcfiîil'e, Să umplu păharîle». Gară la poart-azunzaii Şi pă D'ordiţă-1 strigau. /c-îeşe maîca lu D'ordiţă Gu cosiţa despletită, D'e lacremî de-bde vorbeşte, D'e suspin de-bde grăîeşfe, Gă D'ordiţă-î mort în casă SJO Sus pă masă Cu^căpşoru la ferîastră. Şi pă D'ordiţă-1 sluzesc Noaiiă popî, noauă diîes. [84] Fisoriţraşa-Î grăia: «Sărăcuţ cíe miñé doamñé, D'é cup (= cu pă) sara fui fisoară, Mñaz dé noapfé fisoriţă, C"Zorí cfé ziuă văduvită. Maică, maică, draga mía, Scoafé^zolzu din doî foî Şi ñé-ngroapa p-amîndoî. Pă miñé maico mă-ngroapă Ifi La uşa lingă altari,^ Indé cîntă hăî mai mari. Pă D'ordé maico-1 îngroapă La uşa biserisi, înde cîntă diîesi. |C"Siñé p-acofe mi-o trese, Tot să vadă şi să criada G-aü fost dragoste curată D'intr-on zuñe şi c-o fată». (Căpălnaş, comitatul Garaş-Severin. Spusă de o fată tineră.) [85] CRAIŞORUL. I. Frunză verde fuîişor, Fostu mi-au un crăîişor, Tînărel mîndru fisor, Gaşi puîu bradului (*• Pă^prinsana muntelui. Sé soţîîe ş-aîi luvat ? O fetiţă de-mpărat. Aşa mîndră sé-m íéra Gaşi floarîa cîmpuluî £0La lumina soarelui. Porña s-o căsătorîască Pastă voia părinfască. Cînd iei nunta c-o găta, Garfé mică că-m sosa, /c^Trupifé ca să-ş găfască, La bătaie să pornască. Nevasta din grai grăîa: «Dragu mñéti, suffétu mñéü, Na marama dé mătasă, 2<)Pă marziñ cu jior^trasă, Gînd aoru s-aü topi, [86] Să şti dragă c-oî peri». Grăîişoru că-m grăia: «Draga mîa sufîetu mheii, Na tu iheluţu mneii, (TCînd inelu s-o topi, Să şti dragă c-oî peri». îeî să sărutară Şi că mi-ş pîecară. Merze cate zumătate, \fi Că maî multu nu maî poate. Că sînu i să aprinde, Luî a minte că i vine, Mîna-n sînu că-ş băga Şi marama o scota |CŞi la îe că să uîta, Sărmanu îel că vida, Că aoru să topîa. îel din graî aşa grăîa: «Drazi mneî, ostaşî mheî, $iJVoî aisa-m odihnit, Că îo năpoî că mă-ntorc, Gă^planu l-am zăuîtat Pă masa verde rotată». Şi îel năpoî să-ntorsa, £C"-Acasă cînd azunza, Un dinărarî năinfe-î îeşa, Grăîişoruîuî spuha, Doamna p-on pod aii călcat Şi îa-n rîu mi s-aii hecat. îel cînd aşa auza, Carte mică că-m scriîa, [87] D'inărarîuluî dăda. D'inărarîu să-ntorăa, Carta la părinţ^preda. Graîu-n apă că-m sărîa i>Şi acolo să ñeca. Dumhezo-î împreuna Pă îel cu soţia sa. împăratu mi-ş pleca, Poruncă-n ţară-m dăda, io Şi ţara să aduna Şi apa că mi-ş oprîa, Şi pă ieî că mi-î afla, P-amîndoî îmbrăţoşaţ. (Straja, comitatul Timiş.) [88] II. Pă drumu Aradului Merg fiîi-mpăratuluî Tot mergînd şi-ş făcînd crus%- Că Dumnezo să I-azufe. C"Pîn la ţara Rumînască Iest-o grădină domîiască, Nu-î stăpîn s-o stăpînască. O fost unu de-mpărat S-acuma îel s-o-nsurat. [fi Nis uspăţu n-or gătat, Pînă carte î-ati picat, Carte dela-mpărăţiîe, Să mîargă la cătăpiîe. Iei din grai d-aşa-î grăia: |C«Maică, maică, draga mîa, ^.Grizeşfe nevasta mîa Cu colac, cu lapte dulse, Doară că îa nu s-o duse. Că d-o fi d-o pase-n ţară, JLO Io pă sar-oî vini iară; Da d-o fi d-o răutate, Io maîc-oî trimefe carte». Şi cînd sară s-o făcut, Iei acasă c-o vinit, [89] Nevasta nu o văzut-o, Pă maica sa o-ntrebat-o: «Maică, maică, draga mîa, Da inde-î nevasta mîa?» e-«Heî fiîuîe, dragu mîeii, l-am mînat-o după apă, î-a picat şi s-o iîecat.» «Haî d-ai"ată-m mormîritu, Să-m stîmpăr îo sufletu. ^Ollaî d-arată-m crusiţa, Să-m stîmpăr îo inima.» «Heî fiîule, dragu mîeîi, Multe ploî că m-oyaloîat, Mormîntu îi s-o-şezat.» fcniAdă maîco seîiţa, Ga să-î scot îo ţoafile, Să-m stîmpăr îo boaîile.» «Heî fhul'e, dragu mîeii, Mulţ pruncuţ că mî-am avut Şi seîîle f-or perdut.» «Pagubă-î de Dumnezăii, Că ţ-am supt îo feptu tău., Da tu maîc-aî trăbuîi Colo dusă-n tri hotară JrŞi să-ţ deîe foc şi pară, mîargă fumu pă ţară, Să să-nveţe maîşife, Cum să ţîn nurorile.» (Căpălnaş, comitatul Garaş-Severin. Spusă de o fată tineră.) [90] III. Todoraş fisor rfë crai, Că tu viiïërï că născuş, « Sîmbătă mare crescuş, Duminecă fe-nsuraş, C Lun sosiră cărţile, Cărţile de-mpărăţîîe Pă tri an dë cătăniîe. «Maică, măîcufana me, ^Câştigă nevasta me wGu ţîpău, cu lapfë dulsë, Dor dë mine doar n-o dusë.» «A îo dragu maîşiîi, Nevasta ţ-oî câştiga Cu colac, cu lapfë dulsë, Ic-D'ëla fine dor n-o dusë.» Acasă cînd o vinit : «Maică, măîcufana me, Arîtă-m nevasta me ? » «A îo dragu maîsiîi, *LQC& tu dëcînd că f-aî dus, Gă multe ploi or ploîat Şi mormîntu l-o minat.» «Haï arîtă-m crusiţa, [91] Să-m stîmpăr îo inima.» «A îo dragu maîsiîi, Gă tu decînd că f-aî dus, Multe vînturî or bătut C*Şi crusiţa îi or rupt.» «Inde-Î maică feîiţa, Să descidu temniţa, G-acolo-î nevasta me.» «A îo dragu maîsiîi, #>Că tu decînd că f-aî dus, Doamne mulţ pruns s-or făcut, Şî feîiţa or pjerdut.» «Pagubă că mhi îeşfî mamă;> Că aî^ixăbuîi legată /C"în cozîfe caîilor, Să-ncunzurî hotarîfe, Să să-nveţe soacrile A ţine nurorile.» : (Brusturi, comitatul Arad. Spusă de un flăcău.) [92] MAMA ŞI COPILUL Pă drumu Braşouluî Tres-o tînără nevastă G-on fhuţ micuţ în braţă Tot cîntînd şi fluîerînd, 5" Pădurîa merze-nverzînd, Fiîuţu-Î merze plîngînd, Tot plîngînd şi suspinînd, Pădurîa merze uscînd. Fiîuţu-î din graî grăîa: to «Vaî măicuţă, draga mîa, Se^rîndu-î pă capu tău, D'e tu meri maico cîntînd, Pădurîa mere-nverzînd ?» Nevasta din graî grăîa: lf «Frunzuţă verde de viîe, Da îo cînt dej^curiîe,^ G-am scăpat dela^socriîe. Vaî fiîuţ, fiîuţu mneu, Se rîndu-î pă capu tău, Ho D'e tu merî maîci plîngînd, Pădurîa mere uscînd?» «Vaî maîcă, măicuţa mîa. Da cumu maîcă n-oî plînze, Noauă-n cale n-o îeşî fa Samădăîi dela Braşoii, [93] Pă tm maîcă f-or luva, Pă mihe m-or lăpăda.» «Pînă capu-n sus mî-o sta, Maîca nu f-o lăpăda.» cGînd vorba şi o găta, Samădău din graî grăîa: «Lapădă-ţ nevastă fiu!» «Ba îo nu 1-oî lăpăda, Pînă capu-n sus mî-o sta!» U) «Dacă nu fi-î lăpăda, D'ela fine l-om luva, Şi în sus l-om arunca, Si cu sabiî l-om tăîa.» Nevasta cînd auza, /CFiîuţu îeî îl lăsa Supt un^gros cu faţa-n zos Şi fiîuţu îeî zbiera, Nime-n lume nu-1 auza, Fără mama cuculuî fcD'in poafife codruluî. Ia din graî aşa grăîa: «Tăseţ puî, puîiţi mîeî, Gă s'aude, maîc-aude, Nu şfu plîns de copil mic, tf Orî un glasu de voîhic ?» Puî tăsaii şi ascultau Şi din graî aşa grăîaii: «Gă s-aude, maîc-aude, Şi nu-î glas de un voînic, Q?Si-î un plîns de copil mic.» Mîerla, mama cuculuî [94] îa în zos că să^uîa, Şi fiîuţu că-1 luva, Sus în codru îl suia, Şi zău mare îl cresta. C" Dacă mare l-o crescut, Fiîuţu din graî grăîa: «Vaî maîco, maîcuţa mîa, Ian ^ăşfigăm^străîcuţa, Şi-m caută bîtuţa^ Ifl Să mă duc la măicuţa • Pă drumuţu codrilor, La bjrUn^u_lotrilor». Cînd în birtu să băga, îel din graî aşa-m grăîa: /^(Birtărjiă^draga mîa, Ia dă-m vinu cu vadra, îţ dau ban cu grămada». Birtăriţ-aşa zisa: «Tas tu drase blăştămalfi, Îj) Tot în^zdremţurî înnodate !» Fiîuţu din graî grăîa: «Frunzuţă verde de linte, Adă-ţ tu maîco aminte, Und pă mine m-aî lăsat ÎCSupt un gros cu faţa-n zos». Birtăriţa să dusa, Mîfies dalbe sufulca Şi cu îel să săruta, Şi de zefe că crepa. Batta, corn. Caraş-Severin. Spusă de un moşneag.) [95] BĂRBATUL ŞI NEVASTA. Pă vaîa Boşnaculuî Sînt c . . . . e dracului, Şi c că nu-s buñé, T'e spuñé şi té spuñé. f Gă muîerîa îestă dracu, Pripeşte dé lăgă capu, Ga să mî-o crîadă bărbatu. Iar bărbatu îel săracu Aşa din gură-m grăîa : [fi «Muîere, muîerîa mia, Şi pă fine că f-oî dusé». Iar muîerîa că-m grăia: «D'é mî-aî fi tu bun bărbat, Mî-aî da tri océ dé míeré lî* Şi fusiíé dé răciîe Tomna déla Vărădiîe. Pogasé dé sins oca, Doar şi Íéü că m-oî scula». Iar bărbatu îel săracu ţ^Bănişori că nu avia, Numa doî boî^zuns d-avîa. La tîrg îel că să dusa, Tri océ dé mîer luva, [96] Tri fusiïë dë raciïë Tomna delà Varadiïë, Pogasë dë sins oca, Doară şi ïe s-o scula. ç Acasă că mi-ş vina, La capu Îi că-m puna. Iar muîerîa îestă^dracu, Să gînda, să socofa, Së lucru să îî mai dîa? «Măi bărbafe, omu mïëû, Omu mïëû, lu Dumnezău! Ia tu coasa pă spinare Şi placă pă vala mare, Şi-m coseşte cînëpa, /cPotoïesfë-m inima. Şi-m cosesfè^nurifë, Potoïesfë-m fundurile». Iară omu că-m grăîa : «Muïerë, muîerîa mîa, ţji Dacă cîhëp-om tăîa, Cu së drac fi-om d-îmbrăca?» Iar muîerîa că-m grăîa : «Cu cînëpa tu îî fi, Da cu mine nu-ï maî fi». ^c~ïar omu îel săracu Să gînda, să socofa, Goas pă spinarë-m luva, Pă vafa marë-m pleca, Cînëpa că mi-ş tăîa, 00 Cînëpa şi inurilë. Acasă îel că vina, [97] Cînd în sobă ca-ş tuna, Ofi-n pat că arunca, Patru pisoare vida. Iară omu îel săracu f Caută-n blid, nu-î nimic, Caută-n oală/îacă-î goală. Iar muîerîa îestă dracu, Aşa din gură-m grăîa: «Măî bărbafe, omu mîeu 1 /0Îa tu ploaşca bîa odată, Nu Ie luva sama toate». Ploaşca îel că mî-o luva, Cînd la gură o puna, Num-c^ţără că îera, jc-lel de pămînt mî-o trînfa. Iar muîerîa îestă dracu, Aşa îa că mi-ş grăîa: «Măî bărbafe, omu mîeu, Omu mieii, lu Dumnezău 1 îfi Ian îa^bisul într-o mînă Şi mă baf-o săptămînă, Doar n-om fase gazdă bună. Iar bărbatu că-m grăîa: «Muîere, muîerîa mîa, #rîo f-oî bate c-o nuîa Şi mă tem că f-o durîa». (Straja, comitatul Timiş.) [98] RADU ŞI SORU SA ANGHELINA Sus la Udrîa-n orăşel Bolnăveşf-un voînisel. D'e tri aii tat^păfimeşfe, Numa soru sa-1 grizeşfe. C Radu are soră mare, D'e frumoasă^soţ nu are. Cit îî ţara luî de lată, Ca Andel'ina nu-î altă. Ofi îi lusesc ca stele, |fl D'-o priveşf viderîa-ţ pere. Făţîşoara-î ruminele, Buzîfe cam subţirele, Iară trupuşoru îi Parcă-î tras prîntr-un inel.. f^Radu-î zisă un cuvînt Zăcînd greu la pămînt: «Vino soro de-m azută, Vino capu de mi-1 mută Şi la umbră şi la soare, Jp La căldură, la răcoare». Andelina-l auza, Capu luî îî rădica, Apoî îa un vas luva, [99] După apă să dusa. La izvor cînd o sosît, Doamne se mî-o auzît! O fată aşa-î grăîa, £ Suspinînd o zeluîa: «Vaî soruţă Andefină, îeşf ca ziua sa sănină, Da acuş te veşfezeşf, Mare răii să^păfimeşf. /jr?Domhi-n Udrîa or vorbit, Că tu îeşf de prăpădit. în setafe-n Ţefigrad Un turc păgîn s-o sculat Ş-o bătut pă-mpăratu tursesc, ^Carî bîa sînze creştinesc. D-împăratu luî î-a zis: Nu mă fase, măî, de rîs, Că-ţ dau ţară şi domniîe, Ba şi multă: blagă ţie, foîar păgînu îî grăîa: împărate ţ-oî lăsa Ţara tu să o domrieşf, Da să nu mă prăpădeşf. Nu-m da ţară şi domniîe, IcNu-m da fiisi bpgăţîîe, Si mă lasă-n ţara ta Tăt a bîa şi a mînca, în pat bun d-a mă culca, Fete mîndrî-a săruta. Ji^Căpitanu mî-o pfecat Păla fefe-n Ţefigrad. [100] Carfe-n Udrîa mî-o trimes Păntr-o fată de ales. Domni din Udrîa vorbesc, Ga pă fin fe dăruîesc». 5"AndeIina-m auza, Tare mi să năcăza, Ga de dracu să ferîa, Tăt plînza şi suspina Şi acasă să-ntorsa, #)Lîngă Radu să puna, Iară Radu îî grăia: «Se plînz tu soruţă dragă? Vreî tu să mă părăseşf, D'e mine să nu grizeşf?» |? «Să fe părăsescu îeti? Rău m-ar bate Dumnezăiî. Dară dacă m-aî^trebat, îo ţ-oî spun-adevărat. După apă cînd m-am dus, JfiO fată aşa mî-o spus: în setafe-n Ţefigrad S-o sculat un turc spurcat, Nu vria ţară, nis domniîe, Dară nisi bogăţîîe, JrSi prin ţară d-a umbla, Tăt a bîa şi a mînca, Fete marî a d-înşela. Garfe-n Udrîa mî-o trimes Păntr-o fată pă ales. ÎO Domni din Udrîa vorbesc, Gă pă miri mă dăruîesc [101] Căpitanului tursesc». A tuns Radu că-m zîsa: «Andefino sora mîa, Nu fe spăriîa nimic, (J- Să n-aî frică nis un pic, Şez tu afară la poartă Şi-m priveşte lumîa toată, Da fe uîtă numa bine Şi tu cînd îl vez că vine, (PV'mo îut soro la mine. Să-m daî murgu d-înşelat, D'e bătaîe câştigat D'in grazdu sel ferecat, Apoî tomfieşfe mi-1 bine, (CPrecum m-aî văzut pă mine. Dăm sabiîa ascuţită. Sufita mîa otrăvită, Buzduganu^micuţel D'-o sută oce de fer». ^)Cînd la Udrîa mî-o sosît Păgînu d-afurisît, Domni tăţ la îel mersără, Capifile-m d-apfecară, D'in gură d-aşa-m grăîiră: 2c*«Căpitan mare tursesc, Ţîîe tăţ să d-umilesc. Mese multe ţ-am gătat D'e băut şi de mîncat, Numa fată n-am d-aflat. Gîfe fefe-n Udrîa sînt, Or fuzit tăfe pă vînt, [102] Numa una fi-o rămas, Care traze mult năcaz. Căs îi de tri an de zile Nu-Î să maî gat lacrimile, C Frafife îi pătimeşte, Zîua-noapfa îl grizeşîe». Găpitanu sel spurcat La Radu că mî-o plecat. Andefina cînd mi-1 vede U) La frate so să răpede, Defe-î murgu d-înşelat D'in grazdu sel ferecat. % Defe sabîa ascuţită Şi sufita d-otrăvită, ^Buzduganu micuţei D'-o sută oce de fer. Gu sufiţa-n piept 1-o^fipt, D'e pămînt mi l-o trînfit, Cu buzdugan l-o picat, 2tfCapu luî mi l-o tăîat. Andefina sa frumoasă Scăpa de drac sănătoasă. Apoî îi mî-or pribezit? Unde, măî, mî-or pribezit ? IrTomna-n ţara Rumînască, Ga Dumfiezo să-î trăiască. (Straja, comitatul Timiş.) [103] IOVAN IORGOVAN, i. Plecat, mî-o plecat D'in Straza din sat D'es de diminaţă Pă roaiiă, pă saţă C"Vr-o tri^sorurele, Fete frumoşefe. Sora sa mai mare Ie de sărutare, Mîndră-î sora Lină. fi) Sa maî mică-î zînă, Le-ntresa pă toate Ga o sta de noapte, Iar mîndriîa Ii Ga soarife zîl'i. falele să pufia D'e maî odina, Sa mic-adurmîa. Sele doaiiă marî, Se-s surorî^primarî, %9 Pă sa mic-o lasă, Năpoî să-ntorsa. [104] Ja să deştepta Şi Ie căuta. Da nu le cl-afla, Nis Ie d-auza, 5"Făr pă'cucu mic, Mîndru şi voinic Prin ,arburj^jburînd Şi^jfin glas cîntînd, Codru răsunînd. H> îa tăt cuvînta, Cucului zisa: «Cucuie voinic, Scoafe-mă la lume, La lume, la ţară |CD'in pădurî-afară, La drumu de ţară, Să-ţ fiu sorioară, Ca o dumnişoară». Cucu răspundă: ¿0 «Nu pot draga mia, Că îo d-am surori, Cîfe vara flori». Da fa cuvînta, Cucului zîsa: «îriAuz cucuie, Tu voînicufe, Scoafe-mă la lume, La lume, la ţară D'in pădurî-afară, y Că ţ-oî fi soţîîe, Pînă s-oî fi vile». [105] Cucu răspundă: «Nu şfu draga mîa, Scoate f-oî o ba, Că îo nu-s fisor, C-Să poLsă mă-nsor, Si-s o păsăruîcă, Nu şfu de^mîndruîcă». Atuns dep-o stîncă Groaznic mi-ş vida [fi Spaîma sa maî grîa. Un şerpe vina, După îa curîa. îa tare-m fuza, Şerp-o azunza, /C^Goada-ncolăsa, La brîti mî^aduna, îa tare-m striga, Codru răsuna. ¥ Sus pă Serna-n sus ^Mulţ voînis s-or dus Şi tăţ s-or răpus, Da maî o rămas Un rumîn vifaz. îovan Iorgovan, 2e-Braţ de buzdugan Cu un căluşel, Azer sprintenel, Doî cîn sprinfeneî, Ca doî vultureî, [106] Galu so zucînd, Ga un zmäü răcnind, Galu ^umuţînd, Sazëlf d-aruncînd. CÏël să preumbla Şi mi-ş pëtrësa Sus pă Sërna-n sus, Gam pă su d-ascuns. Iată c-auza Şi nu prisëpïa : ïë glas bărbătesc, Sau ïë fëmëïësc ? Gă Sërna^muza, ïël întuneca, ^Sërni îî zîsa : «însată d-însată Sërna mïa curată, Gă Îo îţ voî da Mrîană d^arzintata, Jiu Şi ţ-oî d-arunca în albim, ta Un fisor dë aor Gu of dë bàlaor». Sërna d-auza, (trD'ëloc însëta, Bmë-m auza, Binë-m prisëpïa: Nu-Ï glas bărbătesc, Si-ï glas fëmëïësc. Dp ïël să mîniïa, Murgu pinfina [107] Şi cumplit lovia, ^•Aîer străbată. Şerpe d-auza, Gă aspru vina C Şi fata lăsa. Iei îl azuîiza, Şerpiîe zîsa: «îovan Iorgovan, Braţ ă& buzdugan, (fi Gu se fel de bine Vin astăz la mine ? Doară tu gîndeşf Să mă prăpădeşf ? însă viu mă lasă /e-Şi fe-ntoars-acasă. D'e mi-î omorî, Bine nu o fi, Musc-oî slobozi, Boî oî otrăvi, lePlugu 01 opri, Caii or muşca Şi mulţ or crăpa», îovan Iorgovan, Braţ de buzdugan, ÎPÎel cînd auza, Aşa că-m zîsa: «Şerp-afurisît, înc-am auzit, Că aî prăpădit 9* Faţa femeîască, Cu falcă hoţască». [108] Serpiïë zîsa : «Iovan Iorgovan, Braţ cfë buzdugan, Gînd f-am d-auzît, tTu f-aï şi ivit. Io am fost lăsat-o Şi n-am vătămat-o. T'ë rog viii mă lasă Şi fë-ntoars U) Zor pă capu mïëù, Mort oî fi maî rău, Dacă mort oî fi, Bine că n-o fi». Iorgovan zîsa : Ie" «Lumî-oî d-învăţa, ^-Fumurî ca să facă, D'ëloc musca crîapă, Galu no përi, Da tu mort îî fi». Sabîa d-învîrfa, Gapu mi-î tăîa. Fata cum vida, La ïël d-alerga Şi-1 îmbrăţişa. ïël ô săruta, Aşa că-î zisa : «Io f-am sărutat, Mă fëm dë păcat. Bine sămănăm, 50 Să fie d-întrebăm, Së viţă om fi, [109] Poate că îî-om.şfi?» Fata d-asculta. Aşa mi-î zîsa: «Mis fată de-mpărat, CvD'ela scăpătat». Iorgovan zîsa: «Se mare păcat, Gă f-am sărutat, Mis fisor de-mpărat ¿1/ D'ela scăpătat. Si n-or blăstămat A noştri părinţ Gu lacrimi ferbinţ: Tu să fiî la răsărit, /C^Caşi serbu prăpădit, Io să fiii la scăpătat, Gaşi feu vătămat». II. Mulţ voîniş s-o dus Sus pă Serna-n sus, ^Şi toţ s-or răpus. Şi o maî rămas Un rumîn vifaz, îovan Iorgovan, Braţ de buzdugan. 3c* Sus pă Serna-n sus [110] Fată-ş căuta, Nimic n-auza. Si i să-mpărîa G-auza un glas, £• Şi nu-ntëïëza Ori îi fëmëïësc, Orï îï bărbătesc^ ïël aşa zisa : «înşată Sërna, C^Că îo mi ţ-oî da în albiîa ta O mrîană dë aor Gu of dë bălaor». Sërna înseta, /CiBinë auza, Gă-î glas fëmëïësc Şi nu-ï bărbătesc. Pinfin caluluï da, Ş-atuns mi-ş sărîa % D'in în clanţ în clanţ, Pînă azunza, Und fata ţîpa. Şerpife-1 vida Şi aşa-Î zîsa: "VriiÎovan Iorgovan, ^ T'ë rog viû mă lasă Şi^răntoarn-acasă, Fata îo n-am vătămat.» «Şerp-afurisîfe, QOÎncă^orţ cuvinte!» «îovan îorgovan, [111] D'e mi-î omorî Şi maî rău o fi. Musc-oî slobozi, ^^arva o peri!» C- «Şerp-afurisîfe, încă porţ cuvinte. Ţar-oî învăţa, Fumuri ca să facă, Apoî musca crîapă». #?La îel azunza Şi să sloboza, Ş-atuns îl vida Şi mi-1 maî vida, Fata o luva, /c Acasă pleca. (Straja, comitatul Timiş.) [112] NEVASTA CREDINCIOASĂ. Frunză verde de mălină, Moşule, Jiăjxmiile! Numa-n fisor o avut, Duminecă s-o-nsurat, C" Lun la oastşe l-o luvat. La nevastă o lăsat Noaiiă an şi noailă Iuti, Noailă dalbe săptămîn. Nevasta l-o aştseptat & Noaiiă aii şî noaiiă lun, Noaiiă dalbe săptămîn Şî îel tăt nu o vinit. La nevastă or vinit Peţîtorî, logoditorî, /e~Ş-o peţîră, logodiră. Moşu din casă îeşî, Lopata-n mînă luva, în grădină să dusa. Sapă viî din rădăsină, Î0Ee zvîrl'e pastă grădină. Tăt sapă şî să uită în^lătuţu cîmpuluî, în lunguţu drumuluî. [113] Şî nimica nu să vede, Fără un cătană verde. Cătana cînd azunza, D'in graî îel aşa-m grăîa: C-«Bun îî lucru moşule?» «Bun îî, bun, da nu prîa bun.» «D'i se moşule nu-î bun?» «Cum să fiîe lucru bun? Numa un fisor avui, $ Duminecă s-o-nsurat, Lun la oastşe l-o luvat, La nevastă o lăsat Noaiiă ah şî noaiiă lun, Noaiiă dalbe săptămîn. /CNevasta l-o aştseptat. La nevasta or vinit Peţitori, logoditorî, Ş-o peţîră, logodiră». Cătana din graî grăîa: •Jj«j«Aîdaţ moşule cu mine, Şî-m dă apă depă piatră, Că-n mine ihima-m crîapă». Atuns moşu să dusa Şî luî apă îî dăda Jf Şî în casă mi-1 băga. îa păharu he-ntşinat, Şed pă scaun he-mbiîat. După zezetu sel mare Scoase inel din^credinţare, îOŞî mi-1 bagă în pahar Şî din graî aşa-m grăîa: [114] «Nănuşiţă, cumătră mare, Fi o^slobodu-m o ba, Ca să întşin la fina?» «Bucuros fisor frumos!» t Nevasta cfin graî grăîa : «Cuscri, cuscri, drazi mneî, îa fiţ buii şî iertători, D'e mine ascultători Şî năpoî d-întorcătorî, [P Că mî-o adus Dumnezăti Iară pă ortacu mheii. Ş-o fost bun şî o fost răii, Ăsta mi-î ortacu miieti, ..Rebde-1 bunu DumnezăQ!» (Bacamezeu, comitatul Caras-Severin. Auzită dela o nevastă.) [115] BRUMAŞUL MARE. i. Duminecă diminaţă Tînăr voinic să scula, Faţa dalbă mi-ş spăla, ^T^ica nagră periîa C" Şi pă murgu d-înşela, înşela şi-1 d^întşinga Şi pă îel sa-ncăîeca Şi pă drum că mi-ş pleca. Merza murgu cît merza \fi Şi odată că-m^trăcha, Voîhic în frîti mi-l^trînza Şi zos îut mi să uita Şi pă prunca mî-o vida, Albită, da rumenită |C*Şi cu braţu plin de flori, Şi cu braţu şi cu sînu. Şi su ţîţă rumăniţă, Su suîoară tămăîoară, Da pă braţă îarbă crîaţă, ^ La cap^-fjoare trandafir, La pisoare ruză-n floare. [116] Voinic din grai că-m grăia: «Săruta-ii-aş adurmită, S-o ţîna însăluîită. D'eştşepta-îi-aş, pare-m răii». C Murgu n-avia se lucra Si stătu d-a^străfîga, Prunca mi să destşepta Şi din grai aşa-m grăia: «Măi voînise Dumne-ta, ifi Strînze-ţ murgu, Ţîne-ţ drumu, Că îo-s floare de mare, Sine mă îubeştşe, moare». Voinic din grai că-m grăia: |C «îo-s Brumaşu sel mai mare, Care cade de cu sara, Nu să ia pînă-n prînzu mare. Aîdaţ noi să ne iubim, O zî-doaiiă să trăîim, ioPînă nu ne veştşezîm». Să luvară, să iubiră, O zî-doaiiă că trăîiră, Pînă nu să veştşezîră. Voîfiic din graî că-m grăia: Frunză verde de cucută, ^Bela mi-î floare trecută». (Batta, comitatul Garaş-Severin. Auzită dela o fată.) [117] II. (Fragment.) Tunai în grădina verde, Găsîî pă mîndr-adurmită, Adurmită, rumenită. Săruta-ii-aş adurmită, ţ- Mi s-o ţîna-nsăluîită, ^-Boldi-u-aş cu zezeţelu, Mî-o blăstăma suffeţelu. Nu şfu murgu cum lăsa, D'in pisoare^dupăîa, Ifi Mîndra din somnu-m sărîa Şî din graî aşa-m grăia: «Măî năîcuţă Dumne-ta, Batşe-ţ murgu, ţîne-ţ drumu, Mulţ voînis ca Dumne-ta |cNu m-or putut săruta, Gă nu-s fată, fîis nevastă, Se mis floare depă mare, , Sine mă îubeştşe moare.» «Mîndro îo-s Brumaşu mare, Io Că mă culc cu stefife Şi mă scol cu soarife». (Bacamezeii, comitatul Garaş-Severin. Auzită dela un ficior.) [118] MĂLAIUL Şl POPA. Pă deluţu^ndelungat Faze domnu mălai cald, Şî cu doamna mămăligă Amîndoî într-o f.eîigă, Ç Şî cu^clisacrîncedă Şî cu brînza putredă. Popa din Vală-re Sus pă şarga să^guîe Şî după mălaî cure. 10 Şî popa din graî grăîe : ^întorc mălaîuîe năpoî, D'ëcînd delà noï aî fuzit Prunci-n vatr-or^cimpovit, Prëufasa o orbdit, |rio încă am^b^lînzîL întorc mălaîuîe năpoî, Că te scald în lapte dulce, Cu clisa f-oî nticături, Cu untu f-oi tămăzî, [119] Tăt aşa t-oiu^potroşî, Pină tu la noî îî şi.» «Ba îo popo n-oî întoarce, Pîn-am fost la fine-n casă, •^Dac-o vinit un om la fin-acasă, Tu aî pus pfita pă masă Şî aî tras masa pă mine Şî mă^cuş de ruşine.» «întorc mălaîuîe năpoî.» #?«Ba îo popo n-oî întoarce, Pîn-am fost la fiîi-acasă, Ţ-am ţînut boîi-n poîată Şî ţ-am făcuţ^clisa grasă, Ţ-am ţînut cinsfa la casă.» /^•«întorc mălaîuîe năpoî.» «Ba îo popo n-oî întoarce, Că rnuîerîîe voastre Cele proaste Mă^umîiesc, da nu mă pumnesc, i0Pă lopată mă tomhesc Şî de vatră mă trînfesc, Cu tăcune mă^ngrădesc, Cu cenuşă ma-nvăîesc, Copiîi mă^străzuîesc icAlţî cu dinţî rînzîţ, Alţî cu ofi befiţ.. îo mă coc, da nu mă coc. Pînă-ce îo mă cocam, Copiîi tăţ să băfe, 36 D'in cuptorî îi mă scote Şî la coph mă-npărţe, [120] Popa aTin graîu-ş grăîe: Mîncaţ copiî, nu mîncaţ, Dacă voî tăt I-iţ mînca, Pă diminaţă-ţ crepa». (Hălmaj, comitatul Arad. Auzită din vizitiul meu.) II. (Fragment.) C Pă deluţu-ndelungat Merze domnu mălai cald Şi doamna mămăligă, Amîndoî într-o^tşefigă. ■ «Stăî mălai şi nu tşe duse, tO Că tşe scald în laptşe dulse, D'e cozoc f-oî despoîa Şi cu unt t-oî mesteca, Să tşe muise prunsi rnneî Flămînduţ şi mitutşeî». (Brusturi, comitatul Arad. Spusă de un ţăran.) [121] JUNELE ŞI FATA. Mîndra-n grădzină pfiveştşe, Dze lacrimi abîa^zăreştşe, Trese ,brata şi mî-o-ntrîabă: «Dzi se plînz fetşiţă dragă?» 5" Da mîndruţa-î răspundza: «Plîng că mărămuţa ta, Mărămuţa ta sa noaiiă îestşe ruptă brato-n doaiiă.» «Mîndruţă că nu-î aşa, Iplî ruptă inima ta, Tşamă ţî-î că tş-oî lăsa.» Şi fata dzin grai grăia: «Luva mi-î brato, o ba, Dzin doaiiă să ştşu una?» /r«Io mîndro că tş-oî luva, Dacă tu mi-î număra Peiiife dzep-on păun Şi petrife dzep-on drum. Periile dze păunită, ^0 Petrife dzepă ufiţă. Cîtşe frunze-s pă un nuc, Cîtşe pene-s pă un cuc.» Şi fata dzin graî grăîa: [122] «Luva mi-î brato, o ba, Dzin doaîiă să ştşu una?» «Io mîndro că tş-oî luva, Dacă tu mi-î număra $ Iarba dzepă un otar, Cîtşe pere-s într-un car.» Şi fata dzin graî grăîa: «Luva mi-î brato, o ba, Dzin doauă să ştşu una?» (0 «Io mîndro că tş-oî luva, Dacă tu mi-î^fjsrmeca Pă fratşe to se-1 maî mic, bel maî mic şi maî voîhic. îel îm zoacă zocu mîeu (trŞi umblă în portu mîeu.» «Fermeca l-aş fermeca, Dacă tu mi-î învăţa.» «Mîndro, la voî în grădzină, La un măr la rădăsină ÎO Iestş-on şerpe spînzurat, Dzin gură-î cură venin, Dzin coad-otravă dzepl'in. Tu le strînze-n păhărîel Dă fratşeluî tăii dzin îel, JrGînd o sere ap să beîe, Tu-Î dă farmesif-aseîe.» Fratşe acasă vina, Apă reşe că serîa. Da sora să apuca, QuPăhărelu mi-1 luva Şi dzin graî aşa-m grăîa: [123] «Bîa fratşe vin încălzit, Gă-î bun dze om năcăzît, Bîa fratşe vin pipărat, Gă-î bun dze om supărat.» 5* «Soră, sorioara mîa, Ia întşină ş-apoî bîa.» Sora sta şi iară sta, Dzin păhărîel nu gusta. Iei păharu mi-1 luva, AJDzintr-o dată mi-l^sorbîa. Gînd îera la mîaz dze noaptşe, Fratşîfe trăza dze moartşe. Gînd îera la cîntatorî, Iera-mpodobit cu florî, /fîar cînd dzîîiă să făsa, La groapă că mi-1 dusa. Şi mîndra dzin graî grăîa: «Luva mi-î brato, o ba, l Dzin doauă să ştşu una?» 30«\o mîndro nu tş-oî luva, G-amu cunoştş otrava. Şi dacă tşi-î mîhiîa Şi cu mihe-î fas aşa.» ; (Oreşaţ, comitatul Timiş.) [124] A LUI NAPOLEON, i. Napulîna Bună parte Toarnă năpoî, nu te bate, Fuz că vine Viîiton Cu cozac şi cu muscah, C-Cu tunuri cu,glonţurî mari, Care strică ziduri tari. Fuzîţ şî voî fraţ îubiţ, Care vreţ să maî trăîiţ, Că pă noî n-o-ncunzurat (6 Alîsandru împărat Cu cozac şî vU muscah, Vesfîţ acum de mulţ ah. Napuîina Bună parte Iei placă ca să robîască |C*La Il'in-apusuluî în prîazma Parizuluî. Uotî-n sus o rădicat Şî pă Franţa o cotat, D'în ihim-o suspinat, Ji5 D'în gură mî-o cuvîntat: «Să trăîeşf ţară iubită, [125] în vec să fiî pomihită. Uo Pariz şî curta me, Şfu că nu f-oî maî vide în tătă vhaţa me. ^ Uo flîuţu mîeii îubit, Pă care l-am părăsît, înc-aş vre ca să te ved, înc-odată să maî cried, Cumcă maî trăîiţ în lume. IjD Maîcă tristă fără nume, Uo că ţîîe maica mia /Zelnică ţ-o fi lumîa. Ludăvacă-mpărăfasă, Uo ce văduvă rămasă. ^"HJo tu direptafe sfînta, Aî^făcut în mih-izbîndă, Tare nu mă-ndepărta, Ci mă-ngroapă-n ţara ta, Că îo mis încunzurat ^D'-Afisandru împărat, Şî la tine am scăpat La Hin-apusuluî în prîazma Parizuluî. Că marîa asta sărată fr-Dor şî zefe îm arîtă, Unde, măi, că nu să vede Nic pămînt hic îarbă verde, Numa, măî, tăt mare lată Şî-n mizloc un stan de fatră, 5l»Ca acolo să roDesc, Pînă-î lumîa ce trăiesc». [126] II. O zelîiică Bună parte, Că ca îelu n-o mai fost Aşe mîndru şî frumos, Nic o fost nic n-o maî fi, f Pînă lumîa c-o trăîi. «Cind d-acasă am plecat, Că îo tăfe î-am ferdut, D'în Loropa zumătaîe, D'în lume a triîa parte». (Boroş-Ineîi, comitalul Arad. Auzite din ţăranul G. Herţig. După zisa luî el le-a învăţat din moşul seu, care a fost cătană şi s'a luptat înprotiva «franţuzilor». Am avut o broşură («Pesmă cu cîn-tărî lumeştî şi veselitoare») din anul 1831 scrisă de Demetr-ie Ardelean («preparând în cursul al II-lea în Arad»), în ea încă să află: «Jalnica tînguire a luî Bună parte fostu împărat al Franţiei». Cartea asta de mare valoare pentru folklorul nostru am dăruit-o bibliotecii Astriî.) [127] A LUI OSMAN PAŞA. Dunărîe apă viîoară, D'e f-aî face o cernală, Să majtréé la maîca-n ţară, Să-m de bañ de celtuîală 5"Ş-on cal bur de călărire. Ca să mă duc în bătaie, In bătaia turcilor, ^Privinţa volnicilor. Colo-n Plevn-a triîa casă ^Qfiţîri stau la masă, Hazman paş din grai grăîa: «Tată ţara-i cu noroc, Numa Plevna arde-n foc. Sărit turc, sărit tătari, /$"Că rumíñi fie-ncunzur. Oî săraca Plevna noastă, Ciñe să ie moştinască, Turci din ţara Turcască, O craíu din Rumíñüa, 2x)Care începu bătaia? Sărit turc, sărit tătari, Că rumíñi ñé-ncunzur!» (Albac, comitatul Turda-Arieş. Auzită dintr'un ţăran.) [128] A LUÎ IANCU. Pă drumu d-Araduluî Mere murgu îanculuî Tăt^ţîvîind şî rînfezînd, Dîn copite ^yjrKnd^ 5~Nime-n lume nu-1 d-aude, Numa sărea doamnă sa Dîn pragu vecină-sa. Dară îe dîn grai grăîa: «Murguţ, murguţ. dragu mheîi, Ind-aî lăsat îancu tău?» «Io pă Iancu l-am lăsat Pă marzina Dunări Bătîndu-să cu turci.» «Fă mă Doamne ce mi-î face, |lTFă mă Doamne coară nagră, S-azung la îancu dă grabă!» Dumnezo coar-o face Şî la Tancu-ş d-azunze. Da Iancu dîn graî grăîa: 2A7«Hîş d^aoace coară nagră, C-aî vihit aşe dă grabă? Aî vihit să-m duc trupu? Nu mî-o îeşît suffetu.» [129] Dară coara că-m grăîe: «N-am vihit şi-ţ duc trupu, C-am vihit şi-ţ cot făcu.» Dară îancu că-m grăîe: ii t «îo lacu, măî, mî-am d-aflat: D-irima^goronuluî, Pazişfa pămîntuluî!» (Căuaşd, comitatul Bihor. Auzită dela un moşneag.) [130] NEVASTA LUÍ CONSTANDÎN. Gonstandin morari sărac Iubit-o şî s-o-nsurat, Mîndră Părasc-o luvat. Părăsea să supără, r Pă Constandin nu-1 lăsă. \ Gonstandin să supără, Puşfiţa-n spaf-o luvă Şî la soacră s- alergă Şî dedé bună zîuă. IP « Bună zîuă soacră me !» «Mulţam ţîîe^zunere.» «Nu m-aî văzut Părăsea?» «Haî zuñere dragu mñéü, D'în casă decînd aî dus-o |^G-a mñéí of n-o maî văzut-o» Gonstandin să supără, Puşfiţa-n spaf-o luvă* Şî pă Pârasc-o d-află. Şî cărca puşca s-o puste, 2/0 D'e frumoasă se îera D'e nu putură puşca, [131] Şî din grai aşa-m grăîi: «Haîda tu Părasc-acasă!» «Ba îo-casă nu m-oî duse, Pînă-Î vinde tu doî boî, ^Să he^îeî un făgădău.» «Ba îo doî boî n-oî vinde, Num-oî. fase Jnţă^groasă Şî f-oî mîna cătă casă.» Părăsea să supără, / Curat raîu-ntunecat. Domnului Doamne. Dumnezo mi-ş cuvînta: «Sfinţi miei şi drazî niîeî, Domnului Doamne, !ff*Care s-ar pute d-afla, Să să ducă să f-aducă?» Domnului Doamne. Sînf-Ifiie că-m grăîe: «Gata-s Doamne io d-a mere, 0<* Domnului Doamne, Numa-m dă ce io iioî cere. [151] Dă-m tunu şî fulzeru, Domnului Doamne, După Iuda mere-uoî». Dumnezo mi-ş cuvînta : Domnului Doamne, «Tunu ţîîe nu ţ-oî da, Că tunu-î d-îio d-armă grîa, Domnului Doamne, Tu îeşf tinăr^_buîecel__ (P Şi ti-î vătăma cu iei». Domnului Doamne, «Ba, numa Doamne mi-1 dă.» Dumnezo încă-1 dade, Domnului Doamne, (CBine stă d-al învăţa, Bine, bine ca pă sîfie; Domnului Doamne, Tuna rar, fulzera des. Stnf-Ifij^arăduîe fjO Dornuuluî Doamne, Tăt tunînd şi fulzerînd. Cînd tuna a-ntiîe tioarâ, Domnului Doamne, îadu tăt să^jrămură. ÎCCînd tuna a doaiiă iioară, Domnului Doamne, Lăcăţîfe zos picară. Cînd tuna a triîa iioară, Domnului Doamne, 2p Şi d-uşîfe zos picară. Cin tuna a patra iioară, [152] Domnului Doamne, îadu-n patru să crepă. Cînd tuna a cinca iioară, Domnului Doamne, C Iuda zos pica să moară. Smf-IIiîe să ţipa Domnului Doamne, Şi täte Ie căpăta Şi mîndruţ mi Ie suie (M Domnului Doamne, Sus la faţa cerului Şi bine J^alipuîe, Domnului Doamne, Care pă inde uo fost: Soarife cu razîfe Domnului Doamne, Şî luna cu lumina Ş-o sta mîndră luminoasă, Domnului Doamne, Şuştagu botezului Şî scaunu Domnului. Domnului Doamne, Defe-ş Iuda d-a^crîşca, Sînf-IIiîe-î cuvînta: Domnului Doamne, «Ta£ tu Iudă, nu crîşca, Pă fine f-oî sătura Domnuluî Doamne, D'e fîrtaţî, ce ţ-aî prins. 00 Pă faţă fe^fîrtăţesc, Domnuluî Doamne, [153] Pă dos mi fe^ptkfepsesc». Iuda maî tare crîşca, Domnuluî Doamne, Sînf-Iîiîe-Î cuvînta: C «Tac tu Iudă, nu crîşca, Domnuluî Doamne, Pa fine f-oî sătura D'e surate, ce ţ-aî prins, Domnuluî Doamne, (fi Pă faţă fe^urăţesc, Pă dos mi fe pedepsesc». Domnuluî Doamne. Iuda maî tare crîşca, Sînf-IIiîe-î cuvînta: (C Domnuluî Doamne, «Tac tu Iudă, nu crîşca, Că pă fine duce f-oî Domnuluî Doamne, Colo zos colo maî zos, Zos în fundu îaduluî Domnuluî Doamne, Şî îo ludă fega f-oî D'e un stîlp mare de fer Domnuluî Doamne, '"Lf Cu un lanţ mare de fer. Şî îo Iudă pune ţ-oî Domnuluî Doamne, Pă umăr d^adreptu tău. Un toîag mare de fer, Orb Domnuluî Doamne, Să fiî tu Iudă cu îel [154] Doară pînă la zucfeţ». Domnului Doamne. Domnu să îe d-alduîască, Să fiî gazdă sănătoasă. Domnului Doamne. (Auzită din Florea Oanii, sfat în Saldăbaj, comitatul Bihor.) [155] GORINDA LUI «SÎNT'-IUON. feşîljor domni îeşît Vînatorî d-a lui Crăcim. Tăt vin ară cît vînară Cit fu zîiia dă vară. C Cît fu. cofa dă cu sară Mîndră fîară-ş^trăgănară: Un^erbuţ cam^urior Şî la păr^dăspicăţel Şî la coarh^răvărşel, $ La picoare d-arzinţel. Petrîa^defe şi-1 săzefe, Da eerbuţu-n grai grăia: «Petre, Petre d^rcaşjmare, Traze d-arcu_jnaî năpoî, f~"*Şi nii^daî şi mă săzeţ, Că nu-s îo ce-ţ pare ţîîe, Ge-s îîiionu Sînf-Iîion, Da maîca m-o blăstămat, Si fiu fiară sus pă codru l^Noauă ah şî noaiiă zîfe Şî p-atîfa săptămîhe. Gînd acefa-mpîihi f-oî, Zos la ţară lăsa m-oî, [156] Biseric desfide tioT, Sluzbă mîndră face uoî. Dă cu sară vecerfiiîe, Zorî dă ziuă fiturdiîe, $ Păla prînzuţ sluzbe sfinte. Sluzba sfîntă cin-o-scultă? Maî întîîu maica sfintă Cu ilîuţ micuţ în braţă. Fiîuţu-î sfîiit făt plînze, IP Maîca sfîntă îî grăîe : «Tac fiîuţ, nu tăt^maî plînze, Că îo ţîîe că ţ-oî da Doauă mere, doauă pere, Doauă ţîţă dalbi a mele». /rFiîuţu mic tăt plînza; Maîca sfîntă-n grai grăîa: «Tac fiîuţ mic, nu tăt plînze, Că îo ţîîe că ţ-oî da Şî fente raîuluî, ]p Şi fiî tu maî mare-n raî». (Căuaşd, comitatul Bihor.) [157] CORINDA. în ţărmurî de Dunăriţă * Crescut-o, resărit-o Un pom nalt înrămurat Gu trupina sus pă soare, £Cu ramuri zos spră mare, Şî marîa din graî grăîe: «Rădică-ţ pom ramurile». Iar pomu din graî grăîe: «Troc în mare, trec înclin, /0Gâ nu-s îo ce-ţ pare ţîîe, Ge-s scara lu Dumhezo, D'epă mîhe tăt scoboară, Zos scoboară şîjjogoară, Zos în sfinte duminec, /CPăla dalbe biserec». Iar marîa din graî grăîe: «Rădică-ţ pom ramurile, Gă f-a strica valurife, Gă adună şî d-adună JpTăt trupuri făr de capife, După tot şirul să cîntă: «•Eeru-î Doamne». [158] Şî săbii făr ele mănunf». Iar pomu din grai grăîe: «Trec în mare, trec: în lin, Nu mă prîa răii supăra, C"Că rău mi f-oî blăstăma, D'e tu mare îî săca. Pă inde-ţ sînt vadurile, Ara îiom cu plugurile. P-inde ţî-s întorsurile, (D îngrădi-h-om grădinile. în grădih c-om sămăna? Flori vînăfe mohorîfe. Şî la flori ce iiom aduce? Tăt fiăorî însurători I^Şî fetiţă cu berfiţă Ş-or afeze ş-or cule_ze. Ca maî mică-î^nestorhică, La braţă cu iarbă crîaţă, La brău-î cu spic de grăti». $Q Ş-o întinăm de sănătate ! (Saldăbaj, comitatul Bihor.) [159] CORINDA. Pă feţîfe munţilor * Sus în^ţele zorilor, Nu sînt ţele zorilor, Ce d-iio dalbă mănăstire. 5"Mare-î, mare-î pă picoare, Pă noauă stîlpurî de cară Şî p-atîfa de tămîîe Şî p-a cinca de făcfiîe. Da-î purcesă de demult, (P D'in^fară-î muşfu^prins, Pă din lontru-î zugrăvită, Zugrăvită aurită. Da cu ce-î d-acuperită ? Tăt cu feglă mohorîtă. /TDa într-însă cine şede? Că mi-ş şede maica sfîntă, Dumhezo cu Sînf-luon, Cu fiîu-ş micuţ în braţă, Cu cosîţă^răvărsată ¿7 Pastă fiu mic aruncată. * După tot şirul să cîntă: «Corindă-m Doamne». [160] Maica sfîntă-ş cuvînta: «Ce plînz fiîuţ d-atîta? Că ţîîe fiîuţ ţ-oî da Doaiiă mere, doatiă pere, C" Doafiă ţîţă dalbî-a mele, Şî f-i fiu zuca cu iele». Fiîu tare-ş^ded-a plînze Cu grele lacrimi de sînze. «Tac fiiîuţ mic, nu tăt plînze, Ifi Că îo ţîîe fiu ţ-oî da Şî feîile raîuluî Ş-încă raîu cu tătu». «Eesne-î maîcă d-a tace, Că nu vez tu ce văd îo; l& Colo zos, colo maî zos în cel d-îioraş zîdovesc Doaiiă meşferî^meşferesc P-îio cruce dalbă de brad, Doaiiă meşteri meşteresc fa) Guîe dalbe de uoţel. Doaiiă meşteri meşteresc Pă grefe^niaîurî de fer. Şî pă mine pune m-fior Pă cruce dalbă de brad, ^Şî la mine bate ş-îior Guîe dalbe de iioţel. Şî prin talpe şî prin palme Cu grele maîurî de fer». Maîca sfîntă-ş cuvînta: Î0«îe îeş îoane pîn-afară, Tu îîoahe te apucă [161] D'e corn unitarului, Coată-n sus şî coată-n zos, D'e vez îoane ce-î vida». «Că îo maîcă că mî-o văd f Stafia cela de lucafer înălţînd, mărindu-să, C-iio zare pă asta lume, Cu una pă ceîalaltă Viiiind tare ce putînd ^ D'e nimica nu ţînînd, Pă himica nu călcînd. Pastă văî săc ce-ş treca, Mîndre văî s-arăduîa. Păstă pomi săc ce-ş treca, /"cMîndri pomi d-înflorîa. Pastă holde ce-ş treca, Mîndre holde-ş^răscoîa. Pastă munţi ce-ş treca, Mîndri munţî da^sălta, jfi Ca mheîi primăvara. Şî năpoî să^înturna, Mîhile-n sînu-ş^îpa, Grefe rahe ce-ş! găsa, Pastă rahe ce-ş sufla, IC Grele rahe vindeca». Maîca sfîntă cuvînta : «înde fiii aî zăbovit?» «Gă îo maîc-am zăbovit în cel d-iioraş zîdovesc, WCă pă mine s-or tălhit Afurisit cîh de zîdovî. [162] Şî pă miri m-or^finzuîit». «Şi cfipt-ce fiîuţ f-aî dat, N-aî tunat, n-aî fulzerat ?» «N-am tunat, n-am fulzerat, <*■ Că 10 maică nu m-am dat Păntru fine păntru mine, Ce îo maică că m-am dat Păntru lume păntru tătă, Ca să descumpăr lumîa, £0Lumîa rîa cu moarta mîa». Cruce sfintă-ntoarsă-n masă, Să fiî gazdă sănătoasă! (Săldăbaj, comitatul Bihor.) [163] G O RIN DA. Fica gazdi s-o sculat Şî pă cap s-o pepfinat * Şî la bjrînc s-o sufulcat, Cofe'^aTbe-n orînc ho luvat, £ La fîntîn-o d-atergat. La fintînă să^jele Un^suruţ d-on porumbuţ. Pnnde-n braţă cu dulcaţă, Duc-acasă, puhe-n masă, (B Pastă masă grăti răvarsă, Pastă grăti colac de grăti. Să fiî gazdă sănătoasă, Să plăfeşf cofind-a noastă C-un colac mîndru frumos /C^D'in pcfiţa lu Cristos Şî c-o buză de răfiîe, Ca Dumhezo să te ţîîe! (Săldăbaj, comitatul Bihor.) * După cîte doaue şire să cîntă: «Hoî fefin nu Termefin!» [164] GORINDA CRACIUNULU Hoî, trecu, mi-ş merg, Hoî, doîj^rumăreî. Gorinaa-m Doamne! Drumari cine sînt? 5" Una-î maica sfîntă, Unu-î sfînt îosîf Păjeldal mergînd, Ga nineîi săltînd. în sara d-azun l/> La Crăcun merze, Sălaş îş cere. Şfi-ve Dunmezo Sălaş ce uo da, Că^sălăîi-s mulţ. «Poate că îioî da Grazdu caîilor, îezîa bolilor». Bine, să duce, Sălaşu-ş face, H^Mîndru-ş d-aşferfie Valuri de postavuri Şî viguri de Jîolzurî, La^cap ce pune ? [165] Tăt fife-nflorife. Noapfa păl-iio vreme Pă maîc-uo^Jove Nişte munc cam grele. CMaîca-n grai grăîe : «Hoî, Sfinte îosîfe, Scoală şî maî scoală, Că îo n-am hodină D't^rosurî de caî, jjtl D'e tropotu lor». Bine, să scula, Pă caî blâstăma: «Firî-aţî blăstămaţ, Voî să n-avet sat, fC*Num-uodată-n an, Numa la Ispas Ş-atunc num-on cas». Biiîe, să duce, Sălaşu-ş face, %t Mîndru-ş d-aşferiîe Valuri de postavuri Şî viguri de zolzurî. La cap ce puiie? Tăt fife-nflorife. 2fNoapfa păi-tio vreme Pă maîc-tio Iove Nişte munc cam grele. Boîi-ş d-abm^^ D'in munc d-uşura, «toFiîuţ mic năşfc, Gristos pă pănrînt [166] Sufletelor noaste. Maica-n grai grăîe: «Hoî, Sfinte îosîfe, Ie scoală, maî scoală». C" Bine, să scula, Mîndru să ruga, Pă boî d-alduîa: «Firî-aţ d-alduîiţ, Dacă-l paşf-on cas, iP Voi să d-aveţ saţ». Gînd fu într-ace, . Zîuă să face Gaş-iio florice, Grăcunu-î grăîe: (c «Hoî, inaşî mneî, Mereţ de videţ Grazdu caîilor. Ce-Î sălăî d-asară Morţî-s, firi-s viî?» %6 Bine, să duce, Bine îeî cerca Grazdu caîilor Şî sălăî n-afla. Numa ce văzură? £jC"~îezîa boîilor Sclipind, luminind Şî făclii arzni(L__ La Grăcun mere, Bine şî spune: 39 «Hoî, sfinte Grăcuiîe, Biîie "ş-am cercat [167] Grazdu caîilor, ff Sălăî n-am d-aflat, Numa c-am văzut? îezîa boîilor ^ Sclipind, luminînd Şî făclii arzînd». Grăcun nu şfiîe, Da să^jiăduîe Sî-n acol mere. 60 în coţ şî-n zenunţ Mîndru să ruga: «Hoî, îartă-mă, îartă, Că îo n-am ştiut, Că îo d-aş vut şti, /CV-aş vut^ăluîi Sobe călduroasă Şî perine groasă». Maîca-n graî grăîe: «Hoî, sfinte Grăeune, Io îertămu-fe, iert, Numa ţ-oî muta, Da.^zîuţa ta Năpoî ca năîinfe, Să fiîe mutată i^Pîn la zudecată». [Dacă s'a sftrşit corinda, să pune un colac pe masă. Co-rindătoriî urmează :] S-tio gătat; fii gazdă sănătoasă, Să plăfeşf coîind-a noastă -¡0 G-un colac mîndru frumos [168] D'in pefiţa lu Hristos. Zupîn gazdă s-tio gătat, Şî la mîn s-iio sufulcal, Gorindătorî iio aşteptat! (Auzite din Florea Oaniî, sfat în Sqldăbaj, comitatul Bihor.) [169] CORINDA. Goborît inii-o coborît, Goborît mh-o domnu sfînt, Sfînţu Petru pă pămînt în oraş în Făgăraş C Gu un mhic^e fluîeraş Şi d-a lungu l-o^Ju.vat. La mhizlocu satului La casa bogatului Gu fluier-o fluierat, 0 Gu gura o cuvîntat: «Gata-î prînzu, pus pă masă, ^-Slobozu-he gazdă-n casă?» Şi din lontru cuvîntară, Să îesă pă poart-afară. £~«Prînzu-î gata, nu-î de voi, Ci de domni mari ca noi». Ii afară rănturnară, Drumu d-a lungu^Juvară. La capătu satului &La săracului îi frumos le fluierară Şi cu gura-î întrebară: «Gata-î prînzu, pus pă masă, Slobozu-he gazdă-n casă?» [170] Iar săraci îî primiră Şi în lontru-î sloboziră, După masă mni-î^ăgară Şi aşe Ie cuvîntară: C «Gata-î prînzu pre puţin, Haîdaţ cu tăţ să prînzîm». După-ce să uspătară, Dumnezo Ie cuvîntară: «Holcfile să vă rocfască, $ T'atra nu fe^băntuîască. Iară în ocolu teii O înmulţi Dumnezeu Tăt felu de dobitoace, Tăfe or fi sănătoasă». f5" îi d-acolo că porniră, La un deluţ mnic ieşiră Şi puţîn să hodiniră. Dumnezo o cuvîntat: «Petre, nu ţ-am arîtat. 1)3 Priveşte la răsărit în raîu cel mult sfinţit». Petru sus să rădicară, Vede raîu cît o ţară Şi casa săraculuî *)jsin mhizlocu raiului. Pă dm lontru zugrăvită, D'in afară aurită. Pasărîa în glasu seu, Lăuda pă Dumnezeu. 7V Dumnezo o cuvîntat: «Uîti-fe la scăpătat, [171] D'e vez îadu-ntuhecat Şi casa bogatului în mhizlocu îaduluî Tătă hagră şi pălită, C-LaJiăîzaş descuperită». CoTÎnduţa nu-î mai multă, Trăiască cih-o ascultă. (Auzită din ţăranul Teodor Petreuş în Botiza, comitatul Maramureş.) ¿0 [La intrare corindătoriî astfel cîntă:] «Bună sara lu ajun, Gă-î maî bună lu crăcun, Gă-î cu rimei cu purcei, Gu păstori după îeî». (Arad.) /C~«Bună dzîua lu azun, Gă-î mal bună lu erăsun, Gă-î cu meî cu purseî, Gu copih după îeî. A^une^jiluhe, că-s maî bunel %) Nus, nus, că-s maî duls. Poame, poame, că hi foame. Griţarî, criţarî, că-s maî tari. Groşiţă groşiţă, că-s pistriţă. ^Tulţ.^ulţ, că-s maî mulţ. 2c*Florinţ, florinţ, că-s maî cuminţ. [172] Să trăiască gazda cu, găzdăriţa, Să ne umpîe^căpiţa Cu un^aeoy_dze vin, Să ne fiîe inima dze plin CŞî cu unu dze rătşiîe, Să ne fiîe inima spre bucuriîo. Gîtşe cufie pă casă, Atîtşa galbifi pă masă. *Nană, da-ne seva!» H> [Copii cu steaua la intrare astfel1 cintă:] «Cărnaţ cu piperi, " î-a nostru dze ieri. Fuioare, nusj^pasuîiţă., La noi toatşe-s într-o credzinţă. (C"Şî o l'itră dze rătşiîe Cu grabă daţî-m şî miîe, Măcar fiartă să fiîe. Mis sărac.^mărac, N-am dzîn ţoale iris dărap. JpDară în pisoare Sizme fără talpă, fără căi cin, Da dze nădraz Faseţ bine şî fie daţ, Ca să pot alerga pă coastă după vulpe, &fCă şî vulpîa-î vicl'ană, Da şî îo mis fisor bun dze cătană». (Auzite din tinerul Me Pirtea în Ogradina, comitatul Caraş-Severin.) [173] DRAGOSTEA. Frunză verde, foaie lată, Fost-o-n ficor şi o. fată. Floriceî de^deoceî, S-or îubit d|,mnicuţei. f Cînd or fost pă la luvat, Părinţi nu î-o lăsat. Ii de mînă s-or luvat Şi s-or dus şi s-or fiecat. Măruţ cu frunză rătundă, ftlnă-o fost apă^afundă. Şi părinţi s-or luvat Şi pă îi de î-o cotat. Şi-nnecaţ că î-o aflat. D'-acolo că î-o luvat, /cP-amîndoî î-o^tjrrjaţ___ La umbruţa nuculuî în marzina drumului, Pă ficor d-a dirîapta Şi pă fată d-a stînga. D'in ficor mii-o răsărit Un ruguţ mîndru-nflorit, Şi din fată răsăriră O ruziţă mîndră plină. [174] Şi ruguţu s-o întins Şi ruziţa o cuprins. Cine p-acolo trece, D'in gură aşe grăîe: £~«C-o fost dragoste curată Şi cu dor anmesteeata». (Auzită din ţăranul Teodor Petreuş în Botiza, comitatul Maramureş.) [175] CRĂIŞORUL. Fost îiodat-uon crăîişor, Tînărel, mîndru ficor, Cum îs brazî codrilor Sus pă vîrvu munţilor. {~D'e nevastă ş-iio luvat Copilită din cel sat, Copilită rumîncuţă, ^Vecinuţelor drăguţă. Şî luî carte î-o picat, 1$D'e-Cjatună iio plecat. «Na dragă inelu mrieu, Pune-1 pă dezetu teii. Cînd inel-uo^uzîiii, Şi şti dragă c-oî muri, /Clar dacă uo^ruzinat, Şi şti că mis îngropat». «Na marama de mătasă, Pă marzin cu aorjxasă, Cînd aoru s-iio topi, ifi Şi şti dragă c-oî muri». Crăîişoru mult plînza, Cîndcotună porna. Pîn un codru îel că trece, Pîn un codru-ntuiîecat, £r D'e mulţ uoamiîi blăstămat. [176] în^melzoc fîntîna sta, Geuzeloş din îe tăt bîa. Graiişoru tat margînd I s'aprinsă doru-n sîn, C*La maramă tăt privîa Şî d-uodată-ncremina D'e videre ce vida, Aoru că să topîa. «Stat ficorî şi ascultat, f*La umbra 1-aîest copac După mine ş-aşfeptaţ. Gă acas-am zăuîtat, Pă mas verde aruncat Paloşu ceLjpfil?J.t». (C"Pă drum iei cum ahdăfe, Un voînicuţ tăiate^ Un voinic cu calu mic. «Noroc bun tîner voinic». «Mulţani Dumi-tale craî». $j0 «înde măi, inde te duc, Ce veste bună-m #cluc ?» «Doamne craî şi uoame bune, D'e bine nu am £e-ţ spune. Taică to ţar-uo prădat, Σ*Mîndra ta ţ-îio aruncat într-un tău. adine şî lat». «Na voinice calu mheu Şî şi-1 duc la tată mneii. Dacă-ntrabă inde-s îeîi? OT?Tu şi-î spun că io m-am dus Pă^tărmurîa api-n sus, [177] Spune-Î că am adurmit Inde-î apă bujbjrabu-...- Taîcă so oeioc întrabă: «Inde-î crăîişoru dragă?» C «Crăîişoru zo s-tio dus Pă ţărmurîa api-n sus, Şî îel zo s-iio zăbovit lnde-î apă bulbucit». Ţară multă aduna, &T„ăuriîe îe strîca, P-amîndoî că-î întăîne, întălne îmbrăţoşaţ, Pă^jhjmuc mîndru culcat. Ducîndu-î ca şi-î îngroape /t^Strîgă tata: «Ho nepoate, Duce ţî-î şî-î îngropat Nu-ntr-un loc cu ceîalalţ, Su streşina biserecî, înde sluzesc diîecî». ^ Şî din îel drag-iio îeşît Un brad nalt şî minunat Pă biserică plecat. Şi pă îe drag-îio-ngropat La uşa biserecî. JfŞî din îe tio răsărit Mlădiţă de îederiţă, Pă biserică să-nfinsă Şî cu bradu să cuprinsă. (Auzită din ţăranul Pavel Curt în Niermeghi, comitatul Bihor.) [178] MOARTEA ÎNDRĂGOSTIŢILOR. «Vină soro, sorioară, Nu fi tu în mare boală. Vină-n cîmpu sël frumos, Uncte-Î noaua^drăgăstos». Vine sora şi să uîtă Pă aseïa vafë lungă. Vede pă voînicu seu Cum şede într-jun părău. îa-L^apucă şi-1 sărută, ^ Şi amîndoî că să ţucă. Iată moşu delà oï Viile si^facă război. Vinë cu o bîtă mare, Le^dă în cap foartşe tare. jCÎată moşu delà oi Omoară pă amîndoî. (Balta, comitatul Cara^Severin.) [179] MOARTEA FRAŢILOR. La fîntîna cu doî braz Am ucis îer pă doî fraţ Păntr-o puîcă d-îndrăzită. La fîntînă îe mi-ş sta, $ Poaîe dalbe sufulca, Faţa roşiîe-m spăla, Braţă dalbe-m arîta Şî cîntînd să fegăna. Cu tiofi m-o fermecat (0 Şî pă braţă m-am culcat. Jar^ceî fraţ,^ceî voîniceî, Tînărî, blînz_ca nişte mîieî, Nu şfu^ce s-or supărat, Că de mine s-or^îegat. IfDa îo sus m-am rădicat, Pă amîndoî î-am culcat Şî su braz î-am îngropat La crucile drumului, La răcorîa vîntuluî. 10 Care fată o trece, în cale să să oprîască Şî să-î plîngă de zel'e. (Boroş-Ineu, comitatul Arad.) [180] BĂRBATUL OTRĂVIT. Vaî cTe mine răii îm pare, Că-rii^yine Murăşu mare, N-am îo punte, nisi luntre Să trec la Iîana-n curte, C Să-Î maî daţi doî-tri ^netas, Să mă pun cu îa la pase. Iîana ca mi-ş grăîere : «Măî bădiţă Dumne-ta, îo şfu bad de unde vin, CP Că tu viiî dela Sibiî, Eagăţ calu de gutîn, D'e gutîn şi ide tri 1'emîie, Tună-n casă, nu te teme, Că de sine t-aî temut, t**îo pă îel l-am otrăvit Cu otravă din dumbravă, Cu^îeşfiţă din portiţă, Cu păr galbăn din cosiţă, Cu oii roşu-ncondeîat, Jj^Ca^să nu-ş^niaî^de pă tac». (Straja, comitatul TinJf.) [181] A LUI NUTU. Pă Nuţu lu grădinar L-tio pus tată so pîndar La păru cu pere coapte, Cît uo fost^draga de noapte C N-tio vinii suflet de tiom Şi s-apropiîe de pom. Pînă-n zorî s-tio tăt_răbdat, Nuţu de nu s-îio culcat. Uo adurmit, trudi lui, \0 La trupina părului. Vin fetite la izvor, Piîd de Nuţu «bor, hor, hor Da hic una nu să-ndură Şi trăzasc-on ficoraş, l^"Uo şi fure pă pîndas^ Numa Eiţa, fată-n dor Cu^uraz cît un fîcor îndrăzni şi fure pere. Rupe una, pă picor. ^Clătind crenzile din vrere, ^Tulaî, cad perile zos Pastă Nuţu cel frumos, îel tresare, după hoţ. [182] «Vreï să-m^cepî, da tăt nu poţ!» Ş-uo cuprinde pala spate, îe-ţîvîeşfe şî să zbate. Uor pîrît pă bdata fată. C* Bdata mamă, bdëtu tată Dor azuns cu'fata lor înnăîinfa popilor. D'in_yoroavë şî prin sfat Furtu grëû s-ho zudëcat : \fi Păntr-tio pară şi-ş da fata, Ga s-oboare la^pltar Şî pă ie şî pă pîndar. Păntr-tio poamă dintr-un pom Şi ïeï fata delà ûom ! (Auzită din ţăranul Pavel Curt în Nïermeghï, comitatul Bihor.) [183] ANDRONIM ŞI ILEANA. «Hoarcă, Hoarcă unde leşî, D'e tu turma nu păzeşf ? Vin-aîic, că îo mă duc Pă Il'ana să-m aduc, <"P-a mhetL»crin şi iară vin. D'e-Î păzî, tu-î primi La rusaîe un caş mare, La crăcun uh mhel bun Şi la paşf doî colac». 10 Hoarcă cîndu-1 auze, La Androhim să grabe Şi sare şi-LJjnguşe. Androhim voios pîeca, floarea singură ie ca. Jţ^Tătă turma-ncunzura, După uoainin să uita, Pă lotri, lupi îî muşca Şi în sînze îî scălda Şi de moarte mhi-î găta. 20Da Androhim cînd merze, Fluîeraşu şi-1 scote, în fluîeraş îel^gînta, Tâţ codri de resuna. [184] Androhim merze pă vale, Luna mîndră îeşe-n cale. Aşe de frumos cînta, Luna de mi-1 asculta. op, şi dracu să băgă. îera sprinfihel Σ""Şi cam sur Gu capu în^rjunz, G^g rumazî lunz, Gu^botu dé ţap Şi cu coarhe-n cap. [186] Tăt întunecos, Cu trupu^flocos, Cu fluieri subţîrî, Ca de trandafiri. CyJof îfofilat, Cu uobraz înfiat, Uref de măgarî, Coad ca la-husarî. «Bună sară tu ficoară, U)T'e peţesc de soţioară». Il'ana să spăriîe, Lacrimile îî curze Şi nimic nu respunde. Atunc dracu mn-o întrabă: i&*«Nu-î vini de voîa ta?» Ifana atunc grăia: «Nic moartă nu f-oî iubi, Cu Andronim m-oî credinţa Şi cu îel m-oî cununa». \p «Şfu-1 bine pă Andronim, Că-î frumos caşi un^crin. Colo sus p-on vîrv de munte G-o cetate am o curte. Colo la mine în casă ^P"Cu galbih îs pline vasă Şi în casă o domni Cine dulce m-o îubi». «Nic moartă nu f-oî îubi». Drac-atunc o apuca, Otf liana tare-m ţîpa. Pă uşă vru a îeşî, [187] Andronim atunc sosî. Gînd în casă că întră, Gătă dracu că striga: «Alelei puî de Satană, CSă nu duc p-a me liană». Dracu atunc să-ntorce Şi lumnina o stînze, D'e bătaîe s-apuca Şi ţîpa pă gură foc, M) Ga fuîoru^fjplomoc, P-amîndoi îî^puptuşe Şi în braţă îî strînze. Dracu mni să opinti, Cu îi pă uşă îeşî \«rŞi în văzduh că zbură. «Aleîeî puî de Satană, Mă răpiş c-a me Iîană. Da d-o fi să he omorî, Să iWslupî cu hişfe florî. 10 Să-m puî floarîa rîtuluî La creşfetu capului, Iar la furca feptuluî Să-m puî floarîa raîuluî. Aşe tu de nu mhi-î face, WDumhezo atunc te bate. Că liana me ce dulce Sus la cerurî că s-o duce Şi o spune tăf-aceîe, G-aî făcut tu numa rele». 50 Dracu atunc să^njrica, Nu maî poate a-î purta. [188] Dracu că rnni să lăsa Cu ïël şi cu mîndra sa Pă o stîncă fiagră tare Si înnaltă delà vale. CAndroiiim cînd o vëzut, Gumcă dracu o şezut, Cu liana o fuzit. Dracu după îi curîe Şi dë-bdë-ï azunze. \P Dracu atunc încerca, D'ë bătaîe s-apuca. Andronim să întorce Şi pă dracu mîii-1 prinde Ş-o mînă-î punë în gît l^Şi mni-l^zugrumă urît. Şi cu una-1 îe de coarne, Ca să-1 culce doar adoarme. Cu un pumn aşe-1 loveşte, Gît pă munfe^jtăvăleşt'e. \fi Cadë-n vaïë Imgă apă, înde vifile s-a_dapă. _ . Şi odată-nţepineşfe, Caşi tatra să-nfetreşfe. Àndronim s-o înturnat, JtrCu lîan s-o cununat. D'-atunc dracu nu maî vine, Trăîesc fetite maî bine. (Auzită din ţăranul Teodor Petreuş în Boliza, comitatul Maramureş.) [189] VALEAN. Frunză verde^mugurîan, Ce flcor îera Văl'an! Sîmbătă, dumineca Mîndru Doamne să şfimba ^ Şi la uliţă îeşî, Cu tri mîndre să-ntălni. Pă una iiofu^trăza, Cu una vorbe^jprinda, Cu alta mînă^dăda \P Şi din grai aşe grăîa: «Asta-î floarîa florilor, Asta-î mîndra mîndrilor». Strigă mama pa ferîastă: «Pasă Văfarîe în casă, £ Dîn boala me nu ţ-oî da. Nic boala me nu s-o duce, Pînă tu nu mi-î aduce Sloi dă daţa-n cap dă vară, Mură nagră şî juuanyL--, jC^Nana sta şî socofe, Ind-ar pute fi acele ? «Mîndră, mîndrufiţa me, Mare îeşf, bolîndă_îeşf, Slabă minte^liărăneşf. ii) Sloi dă daţa-s buzîfe, Mură nagră-s ofi teî, Mă, stîmpără, nană, îeî». (Căuaşd, comitatul Bihor.) [198] CHIEMAREA PLOII IN TIMPUL SECETll* I. Păpărugă, rugă! Ia îeş cTe ne uda Cu găîata d-apă Presta gloata tătă, C" Gu^ulcuţă noauă Pîinuţă de roatiă, Cu inel d-arzint Presta tăt pămînt. ^P-roaTe Doamne, ^ploaie, Să curgă şiroaie PI oîiţă curată, D'in seri îî lăsată, -Oblăsei cu noureî. Adă-m Doamne fetite, jcSă slobozîm ploiife, * O ţigancă (fată) înbrăcată în nuele de salce trece prin sat urmărită de mai multe ţigance şi lăejî, cari cînt versul de sus şi adună darurile dela oameni. La casele celor maî în stare bună să opreşte alaiul, îar oamenii varsă cîte o vadră de apă asupra «Păpărugiî», sau cum îî maî zic, asupra «Dodoliî». [199] Ca să crîască grîniîe, Crîască cucuruzîfe. Ploaie Doamne, ploaie, Locu să să moaie. ^"Unde-î vaîa sacă, Mai mult să să facă, Unde-î vaîa lungă, Mai mult să s^azungă. Unde-î da cu sapa, (pSa pornască apa. Unde-î da cu plugu, Să mîargă ca untu. Crîască spicu Cit voînicu, /irCucuruzîîe Cit grediniîe. Rodu umple podu, Rodu să rodască, Gazda să trăîască. ^Mîncă gazdă sănătos, Porsi-s unturoş. (Straja, comitatul Timiş. Auzită din ţigance.) [200] II. ^^ămăruţă^guţă ! * Dă Doamne ploîiţă, Ploîiţă curată Făr-un fir dă piatră, t Rodu ş-umpIe podu, Spicu cît voînicu! (Fekete-Batăr, comitatul copii.) * In loc de «Mămăruţă, gută!» să zice maî Gogule, /Gogul'e!» Ţeremonia Gogului e următoare (vorbele unui t bărbat din sat): «Copiii saii fet'iţîl'e să-nbracă-n ramuri dă UJbozoc verz dîn creşt'et pînă-n tălpi. Pă cap poartă un comanac ~dă pipirig. Al'argă d-alungu ul'iţîlor cîntînd cînt'ecu Mămăruţî. în urma şî-nnăîint'a lor me o cată dă copii strî- gînd: «Iacă Gogul»; cîntă şî dînşî, da numa după c-or încetat ceî îmbrăcat dă Gog. în urma Gogului me un copil şî |fr o fată, fui Gogului, cu o xpşară-n mînă. în asia să adună daruril'e dă noaă, pită, slănină şî ce să maî dă, ba încă şî griţarî. După ce vesţ'a Gogului s-o lăţît, îeşe flîecare muiere sau bărbat dîn casă la uliţă strîgînd : «Bun sosit Mămăruţă ! (Gogul'e!)». Toarnă o noală-doaiiă pă dînsu zlcînd: «Apă-ţ dau, ca şî tu şi ne daî, şî şi nu traz_ sucu pămîntuluî maî mult1» Mămăruţa (Gogu) apoi me la o altă casă, unde tăt aşe fac». [201] POVESTEA NU MERI LOR. I. ' Haï să zîsëm^una, Oă rësarë luna. çPO&USL ţîţă fata are. Haï să zisëm doauă, Clacă luna-Î noaiiă. ^Fri pisoarë la căldare, Doauă ţîţă fata are. Frunză dë,bombir {/- Şî de rozmal'in, $ Unde să m-al'in? Hal să zîsem tri, Să merzem d-asî. Tri pisoare la căldare, etc. Haî să zîsem patru, j£* Nu-m trebuie patu. ^Patru ţîţă vaca d-are, Tri pisoare la căldare, etc Haî să zîsem sins, Să merzem d-aîis. î^jŞins dezife mina are, etc. Haî să zîsem şasă, Să merzem acasă. [202] ^Şasă boî plugu-ş trag, etc. Haî să zîsem şapte, Că vaca-î cu lapte. -Şapte pop^masclu-ş fac, etc. c Haî să zîsem opt, Mălaîu-Î necopt. ^Opt fete la o casă Multă sărăsîîe lasă. Şapte popî masclu-ş fac, etc. \fi Haî să zîsem^noatiă, Găîina ne uoaiiă. Opt fete la o casă, etc. Haî să zîsem zese. /^ese^îise_ pă părete, Puoamhe, bine îi să şede, Opt fete la o casă Multă sărăsîîe lasă, Şapte popî masclu-ş fac, Şasă boî plugu-ş trag, ţfiSină cfezife mina are, Patru ţîţă vaca d-are, Tri pisoare la căldare, Doaîiă ţîţă fata are. Frunză de bombir JjfŞî de rozmafin, Unde să m-afin? (Păişenî, comitatul Arad. Auzită din copiî.) [203] II. Haî să zîsëm.-una Să să facă aoï. ^XJoauă ţîţă fata are, Una-m ïesfë luna. O t-Buj-bir, florisică dë crin Şi dë rozmarin. Haî să^zîsem doî Să să facă tri. ^pri pisoarë pă^roşfeî, tfJDoauă ţîţă fata are, etc. Haï să zîsëm tri Să să facă patru. ?atru ţîţă vaca are, etc. Haï să zîsëm patru |t"Să să facă sins, ^Şins zezëfë palma are, etc, Haï să zîsëm sins Să să facă şasă. ^Şasă găurî fluërï-arë, etc. ÎpHaî să zîsëm şasă Să să facă şapte, ^apfe^clisă p-on părete, Vaî, ca bine fi să şede, etc. Haï să zîsëm şapte 2rs cl S9, facă opt. Opt boî la un plug, ^vaî, că multă pit-aduc, etc. [204] Haî să zîsem opt Să să facă noatiă. La o scroafă^noauă purseî, Ar mînca neîcuţa din îeî, etc. C"Haî să zîsem noatiă Să să facă zese. ^ese fete la o casă Multă sărăsiîe varsă, etc. " (Straja, comitatul Timiş. Auzită din copii.) III. Hai să zîcem una [fi Să să facă doaiiă. Doauă ţîţă fata aré, Una-í de^bonbir Şî dé rozmal'in. Hai să zîcem tri. ieTri picoaré la cqldaré, etc. Hai să zîcem patru. Patru ţîţă vaca aré, etc. Haî să zîcem cine. Cinc zezifé mina aré, etc. ^OHaí să zîcem şasă. £,Şasă boi în plug îm trag, etc. Haî să zîcem şapte, rŞapte popî sluzbă.fac, etc. (Boroş-Ineu, comitatul Arad.) [205] DESCÎNTECE. De-izdat. I. [Cu cuţîtu fas crusé, undé-Í izdatu; undé fe doaré.] «Fuz izdafé, necurate, cu cuţîtu f-oî tăîa, cu C gura f-oî descinta şi cu mîna f-oî lăpăda, ñi.s dé fac nu f-oî lăsa. Fuz izdafé, blăstămafe, nu-1 ^rînze şi nu-U^frînze, c-am^curit cu noaîiă cuţite şi cu noatiă suflete; cu déscínfécu f-oî descinta, cu mîna f-oî lăpăda, departe f-oî arunca, presta [/i) mărî ñegré i-oî arunca. D'ordé îac să aibă dé miñé şi dé maica Măriîa!» II. ir «Fuá izdafé, blăstămafe, că nu-î loc dé fin-aîis; dé crusé, mănăstire, undé popa fé sifesfé, cu mina té zgorñesfé cu un bit férécat la uşa cui f-o mînat». De^bube dulcí. «D'éla rădăsină să uscară, voi bubé duls vă uscarăţ, N . curată, luminată, ca maîca presista din serî lăsată». [206] D^deochî. [D'é d'eocit.] I. «Fuz of pestă cap la uşa cuî f-o mînat. N . curată, luminată, ca maica presista din seri lăsată», II. coaca-i coa «Fuz of pastă cap la uşa sé f-o dat, N . curat, 0 luminat, ca sfaüa din seri. Dacă-î fi din muiere, -coacă-i ţîţîfe, cură-î lapfile; dacă-î fi din om, é, să-i curiijDişatu». La cap şi laioale. «Moaşă c ă, puturoasă, moaşă de 99 (Pde feluri, moaşă frănţuzască, moaşă tălănască, moaşă ungurîască, moaşă de 99 de feluri cu frunfa f-oî înfrunta, departe f-oî lăpăda». De gîlci. (/ «Pîecat-or tri păcurari la munte cu tri^pîlcuri dé |P*oî, unu mut, unu şfop, unu orb. Pînă orbu o vida, pînă mutu o striga, pînă şfopu o^guri, viñé lupu şi luva oîiîe, luva gîlsiîe, bubile^tăturoaîife, strî-goaíilé» toafé^,sumile. Toată frunza dé brumă-î ^rumită, ,cotoîu gîşfi din zénunf la vale ñis nu Ojjsaca, ñis nu să uscă, da gîlsiîe lu Dordé săcară, să uscară şi în pămînt să băgară». [207] De meleţî. «Placă D'ordiţă pă o cărare, s-o-ntălnit cu tri mari în cale. Una fu cu lingura cu mîere, una fu cu lingura cu unt şi una fu cu boala-n poală. A cu lingura cu mîere mă-ndulsi, a cu lingura cu unt m-o uns, a cu boala-n poală mă trînfi, mă zdrobi, înyxjefe grîaţă la inimă şi du-rere-n cap. Plecai pă cale, mă-ntălniî cu maîca Sîntă Măriîe Mare. Nu te văîta, nu fe^eîecăîi, ^?du-fe la Ana descîntătoare, că îa cu pepfin f-o pepfina, cu mătura f-o mătura, cu untură f-o unze, cu boabe f-o hărăni». [Ana mereu lapădă boabe de cucuruz pe jos, pîn'ce descînta.] De bubă. (t" [Pun tri^jjiărăburî de pituţă şi pă îeîe sare şi cu pita ocoîeşf buba zîcind:] «0 plecat D'orde pă drumu mare şi s-o-ntăliiit cu buba şi positura-n cale. Bubă pufoasă, bubă porsască, bubă văsască, bubă cînască nu^umfla, 3© nu^gjmfa, că cu descînfecu f-oî descînta şi cu sare f-oi săra, cu pită f-oî descînta, nis de Iac nu f-oî lăsa, Ia pămînt f-oî muta». [îeî pita şi o îngropi la poartă, unde să-ntoarse-n pămînt.] De^junghi. «Cufesăî cînepă de vară, îeşî zundu afară. Adunai cînepă de vară, îeşî zundu afară. Bătuî cînepă de vară, îeşî zundu afară. Sămănaî cînepă de vară, îeşî zundu afară». [208] De orbalţ. ^xOrbaiţ ciipprbalţ, cu săzetătură, cu umflătură nu umfla, nu gîmfa, numa năpoT să fe-ntors, că nu-î locu teii aîis, numa locu Sînfi Măriîi Mare, CTcurată, spălată, luminată, ca maica presista din seri lăsată». (Auzite din ţăranca bătrînă Ana Nicolaevici în Straja, comitatul Timiş.) De^deochiat. (P «Mergînd D'orde-n cărarîa luî să tălni cu 9 făr-măcătoare, cu 9 pocitoare, cu 9 deofitoare, şi-1 fărmăcară şi-1 pociră şi-1 deofară şi tăt nu să saturară. Guzman de Amin facu lu D'orde! [Trebue suflat, scuipat şi zis: «Du-fe-n pfatra Mafeluî!»] i^Da mergînd D'orde-n cărarîa luî să tălni cu Sînta Măriîa. Măriîa cu poaîiîe, mmecîfe sufulcafe îl în-trăba : Da ce ţî-î ţîîe D'orde ? Mergînd în cărarîa mîa m-am tălnit cu 9 fărmăcătoare, 9 pocitoare şi 9 deofitoare, m-or fărmăcat, m-o pocit şi m-o t>?deofat şi tăt nu s-o săturat. [Trebue suflat, scuipat şi zis: «Du-fe-n pfatra Mafeluî!»] D'e-î de bărbat, crepe^yboacîle, saîe-î ofî, rupă-îi-să ^£Îe-rileurimi, îară D'orde resaîe^ţrecsaîe ca un aur nemăsurat, ca Dumhezo ce l-o dat dîn pînfeâîîe ^j£%iîne-sa. Guzman de Amin îacu lu D'orde! [Trebue suflat, scuipat şi zis: «Du-fe-n pfatra Mafeluî!»] D'e-î de muîere, crepe-î ţîţîîe, pfice-î cosîţîle, rupă- [209] îi-să baîeriîe irimi, saîe-î ofi, îară D'orde re-saîe, trecsaîe ca un aur nemăsurat, ca Dumnezo ie l-o dat dîn pînfecîîe mîîie-sa. Cuzman de Amin îacu lu D'orde! [Trebue suflat, scuîpat şi zis: «Du-fe-n pfatra Mafeluî!»] D'e-î de fete mărunţele sau de copfiî mărunţei, să îe crepe călcîîiîe, să Ie curgă sînzîîe^saîeră ofî, rupă-îi-să baîeriîe irimi, îară D'orde resaîe, trecsaîe Ca un aur fiemăsurat, ca Dumnezo ce l-o dat dîn pînfecîîe mîîie-sa. KJGuzman de Amin îacu lu D'orde!» [Trebue suflat, scuipat şi zis: «Du-fe-n pfatra Mafeluî!»], (Auzită dela un moşneag în Vidra de Sus, comitatul Turda-Arieş.) De bube. 1^"* «leş buba bubilor, puîu cumelor; îeş bubă de 99 de an, că cu mătura f-oî mătura şî-n mare f-oî ţipa». [Descîntătoarea îl scuipă în ochi pe bolnav şi zice: «EI Doamne, reti ţ-o fost!] (Auzită dela o babă în Boroş-Ineu, comitatul Arad.) De pocit. [Trebue luat apă şi băgat în ea 9 cărbuni. Descîntecul trebue spus de 9 ori.] «Doamne tu-m azută, maîcă sfîntă! D'escînfecu-î îfdela mine, îacu-î dela Dumhezo! Să luvă D'orde [210] dela casa luî pestă cîmpurî, pestă^dîmburî, sa tălni cu 9 unguroî şî cu ^bpsorcoî.. Cu mine nu să tălni, numa cu maica sfîntă. Maica sfîntă-n grai grăia: Ce f^cînţ D'orde şî te vaîeţ? M-am Cluvat dela casa me şî dela masa me pestă cîmpurî, pestă dîmburî, mă tălniî cu 9 unguroî,, cu 9 bosorcoî. Nu te cînta, nu te văîta, că îo am doaîîă surori, una-î mal mică, una-T^^maîstornică, o luva tăfe durerile şî î-o duce la îorbe nepăscufe {fi şî la fîntîne nencepufe. D'orde trecsară curat ca aiiintu curat, ca Dumnezo ce l-o dat. Nimica nu î-o fi; şi nu-î file dîn zîîia asta năîinfe!» De^desclintit. «Doamne tu-m azută, maîcă sfîntă! D'escînfecu-î [£"deia mine, îacu-î dela Dumnezo! Să luvă Dumnezo cu Sîm Petru pă cale, pă cărare pîn la podu de aor. Dumnezo trecu, Sîm Petru nu putu, că podaua să clăti, picoru [orî mîna] să sclinti. Trec Petre! Podaua s-o clătit, picoru s-o sclintit. Io 1-oî fyi tămăduîi: cont cu cont, carne cu carne, vînă cu vînă şî aşa s-o^forăsti, cum^>resteşf^căuacu feru!» De^-soare săc. [Dufe la fintînă, te spală de 9 orî şî zî de 9 orî:] «leş soare sec, Că f-azunze cel viu!» [Sau:] «Ies soare, Că f-azunze cel cu picoare!» [211] De orbalţ. «Doamne tu-m azută, maîcă sfîntă! D'ëscînfëcu-Ï delà mine, facu-î delà Dumnëzo ! Să luvară 9 fete nalfë^goncolafë, cu cosîţîle pă spate, cu secëriïë Cla brîu legate pă cale, pă cărare, să tălniră cu maîca sfîntă-n cale. Maica sfîntă-n graî grăîa : înde me-reţ fefë nalte, concolafë, cu cosîţîle pă spafë, cu secëriîë la brîu legate ?^Mem, c-am auzît că-s coapfë-oarzîïë, şi ïë secerăm. înturnaţ tare şî maî (ftarë' ea s-o ţîpat^prbanţu la D'ordë, orbanţu pîn ustenală, orbanţu pîn foame, orbanţu pîn fërbin-ţală, orbanţu pîn sete, orbanţu pîn 99 dë felurî în 99 dë fipurî. leş din crëri capului, că dë nu-I îeşî, cu secëra f-oï sëcëra, cu mătura f-oî mătura, /fr-pă mare f-oî arunca, acolo şi përî, cum perë roaua dë soarë !» (Auzite dela o babă în Socodor, comitatul Arad.) De bubă rea. «Doamn-azută, ţîîe-ţ Doamne. îo mă rog ţîîe, lf>i\\-m azută mile! Fuz bubă din faţa obrazului, din of, de supt of, că îo cu cuţîtu f-oî tăîe, cu pricea f-oî împunze. Fuz din faţa obrazuluî, din of, de supt of, din creiî, din rînză, ca D'orde să remînă curat şi luminat, ca maîca ce l-o făcut, j2e»ca sfîntă zî ce l-o lăsat». (Pecica, comitatul Arad.) [212] D^tleochî. «Eac să deîe Dumnezo! D'in cuvîntu mneu, din mnila lu Dumnezo, cfin casu d-acuma fac să deîe Dumnezo! Mergînd D'orde în cala luî, în cărarîa Ciuî să-ntălni cu 99 deofitorî şi 99 nedeofitorî şi s-or mnirat cît îî de frumos şi de gras. I-or luvat puferîa şi or dus-o, unde cocoşu roşu nu cîntă, nic securîa nu taie. D'eofitori să pîară ca stupitu-n caîe şi ca spuma pă mare, D'orde să remîriă curat, \P liuniîinat, cum Dumnezo l-o dat şi maîca precista l-o lăsat. Eac să deîe Dumnezo!» (Auzită dela o babă în Bejan, comitatul Hunedoara.) [213] GHICITURI. Sin-o murit şi nu s-o născut ? [StrămoşubAdam, căcî a fost făcut din lut, îar nu născut.] * Sinf*n-o murit şi s-o născut? [Muerea MJ^ot, /că s'a făcut stîlp de sare.] * Se fel dze doauă lucrurî să pot fase şi nu să pot, isprăvi ? JScară pin' la cer şi poa" peste mărî.] * Doî staţi, doî să ştşimbă, doî să sfădzesc, unu fură şi altu ascundze ? ^[Gerul şi păjnîntul stau, ^şiua cu^noaptea să schimbă, ^eaţacu^moartea să tt> sfădesc, moartea fură şi pămîntul ascunde.] (Bocşa-Romînă, comitatul Caraş-Severin.) * Uolă unsă-n cîmp ascunsă ^JEpure. Am uniştălăii plin de îepe,curfe?LGuptorul cu pite.] Am patru fraţ, nic cîndnusăazung?[Roţilelacocie.] Am doauă^ruz lunz, azung pînă-n cerî?^Ochiî.] [214] Nalt ca casa, Verde ca mătasa, Dulce ca mîerîa, Amar ca fîerîa ? JNuca.] C" Sus bat dobiîe, Zos pică hegure ? [Sîta.] '•■ ^ * °^ Turta me pă turta ta, Fusu mneu în c . . u teii ?^Rîjniţa.] Mă dusei Ia voî, fo? Prinsei pă'măta dinnăpoî,. O prinsei de b_uric Şî îa făcU ţîvilic ? JCleanţa.] (Pleşcuţa, comitatul Arad.) Am o vacă d-a făta şi viţelu-n îa îară-î d-a [T făta ?^pPruna.] |e să bagă-n biserică maî năîintşe ^Sunetul cheiî.] Se-s^zaîe pestă cale ? [Furnice.] \>e mere-n biserică cu capu-n zos ?■ [Guele dela potcoavă.] llf Amo vacă cu o ţîţă-n spatşe şi-n îa maţîîe-s viî?^[Casa.] [215] Se îestă maî mult în biserică ?^JSunet.] Am doaiiă^eme de mătasă, îe zvîrlu pestă casă /la craî şi crăiasă? [Soarele şi luna.] * C ' Mă sui în scai să_ved de cai, caîi nu-î vezuî, si stînsiîe păscîncLlunsile? [Oameniî cu coasele.] £~vezuî Am o oală cu fideu de carne ? Jleşitoarea.] ^ ¥ « Mă suî în scai să ved de caî, caîi nu vezuî, si scă- paî tşeîiîe, să-ncunară ţările ? [Noaptea.] * * & Am o raţă fără maţă, zbîară pă daţă ?^[Lauta.] C& Se stă-n apă şi nu să vede? [Limba.] Se trese pîn apă şi nu să udă ? [Viţelul în vacă.] ¥ O Am doaiiă babe întru-n^uric ?^;[Foarfeciî.] Se s-aude şi nu să vede ? IBeşina.] Se-î dela noi pîn la voî, tot fund de căldări /f noî? [Muşuroi.] Sumei, sumei, caută un cocoşel într-um,ogă-şel? [Beşîna.] ^ (Balta, comitatul Garaş-Severin.) [216] FRÎNTURÎ DE LIMBĂ. I. «Capra nagră^calcă-n piatră, piatra rupe capu capri ñegré.^nepé capu capri-n patru, cum o crépat piatra-n patru.» II. Găîina noaiiă uoauă noauă noaîiă üoaüa noauă. III. Vrui să zîc, da nu zíséí; da d-oî zice înc-oi zîce, ca să zîc c-am zîs c-oî zîce. IV. Şapte pruñé-n poala me. V. Fluture pă punte, Fluture su punte. (Arad.) [217] BAJOGURI. «Drac-o maî vezut cal verde şLsîrb cu minte.» «Cralovicu Marcu, N-aî vézut pă dracu ? Ba l-am vézut în tîrg ^Călărind p-un^sîrb.» «Mere namţu la^cirvaî Cu cociîe cu tn caî, D'iminaţa^îaî şi vai, Nic cociîe, ñic tri caî.» «Vaî sărace namţule, Cum îLcură zdramţîfe! ^pLasă^cură Că-s destule.» «Mere namţu la Bodrog, /5"*Ca să-ş coate dé noroc, Da norocu s-o uscat, D'ordé D'uci l-o furat.» [218] £>Ungur-bungur, Ţapă-n c . r, Ia păharu, Be cfin c . r». *^ «Ñamt, ñamt^otofíant, cu c . . u-n şanţ». ( Arad.) [Luncanií din comitatul Aradului astfel bajo- curesc pe moţii ciubărari:] «Miră pă irima drumului, mire dracu zmeri-n £»j fire». Numiri de bajocură: ^Papalapfe. ^Bjiză vînătă. Zimbrilă. (Arad.) [Dracu cu dipla aşa î-a ademenit pe saşi: «Vină Honţ mai curînd, Că remîî pă su pămînt.» (Brad, comitatul Sibiu.) [219] [In vremea lobăgiii, cînd nemeşul sau cum l-au mai numiL»domnul de.pămînt» a trimes în sat pe un pandur al seu, paza satului vezîndu-l astfel "striga cătră oameni:] «Ma, Crăsune, mă l^Tiuî dzîn dzal la vale, c-o tunat nevoîa sa vînetă la noî în sat, a cu hodo-roadze-n pisoare şî cu sizmeî în căpiţă şî însins cu bosumotăremdătşe. Şî nu mîncă nimica, numa turtă dze grîii curat şî vîrvu laptşeluî şî brînză dze yij găTină.-' Şî o porunsit, că mîhe-n reversat dze sat să ziî dzin sus dze zorî cu patru cară la doî boî!» (Auzită dintr'un ţăran bătrîn în Bulzeştî, comitatul Hunedoara.) [220] JOCURI DE COPII, i. [Pruncii staii roată, unul începe a spune cîntecul următor şi pe care cade vorba din urmă, fuge după ceialalţî să-î prinză.] Anarama,^catarama, CŞi un puî, putu puî, ^,Gucaviţa,^aviţa, Acru.^macru, Du-f e la dracu !» II. «Aîn, zvaî, draî, [iD^Coadă de vătrai». III. «Cum fe famă ?» — Soarbe zamă. «Cum fe strigă?» (Arad) [221] — Mămăfigă. [^""«Cum fe zoară?» — Puî de coară. CUM TREBUE «BĂTUT» ÎN CĂRŢI? «Trizec şi doaîiă de cărţ, dacă voî dirept nu spuheţ, cu toporu v-oî tăîa, cu mătura v-oî mătura, în foc v-oî ţipa, întră stînc şi îemhe v-oî mîna, inde cocoşu roşu nu cîntă, la îerbe îlepăs-(Tcufe, la ape hencepufe». [După ce-s cărţile bine «amestecate», trebue făcut cruce în chipul acesta:] «Tateş, mameş, fanfanapeş, cocîrda, fîisc!» [Acuş urmează tatăl nostru aşa numit «ţigănesc»:] «Gocoromandro, conisimandro, ihimiîa, vha, şulta-mpărăţîîa, hicî lingi, hicî fingi, dapu mala, întoarceţ pefindala, covăsînţ, amin!» [Iarăşî îţî faci cruce după-cum s'a aretat maî în sus şi să începe «cotarîa de noroc».] (Auzită dela o ţigancă în Micălaca, corn. Arad.) [222] ORAŢIA ŢIGANILOR. Sosînd zîtia paştilor — mare-î bucuriîa ţiganilor. — Dară ţigani să sfătuîiră — uni cu alţi să gîncfiră : — «cum trăîim noî într-o ţară — şi mîncăm paşf tăt cu ocară; — dară noî ţîgan frumos — C"cu minte mare şî sfătos — să scriîem carte la Stancu paraleii — că-î mare domn ca Dumnezeii — ca noî să ne facem popă de moşiîe — care şî pruncilor noştri să fire». — Unu-ndată-ncăfeca — şî la Stancu paraleu alerga. — Stancu cum (P carta citeşte — la ţîgănime să găteşte. — Ţigani tăţ înnăîinfe-î îeşîră — şî dîn grai aşe-î grăîiră: — «Bin-aî făcut c-aî vinit dîntr-atîta ţară — ca să fiî şî tu cu noî de ocară. —Dară să ne sfătuîeşf — de poţ să ne găfeşf — că n-am dus la popî (jC~în ţară — şî n-am rugat cu iiofi de tomnală — ca să ne de paşf, măî frate — cu tăt felurî de bucate». — Iară ţîgani să gîndiră — şî loc popi socotiră — afară din sat — inde-î locu maî curat. — Iară ţîgani şezură la masă — şî pă care ţîgan \jQ l-or aflat maî nalt — deloc popă l-or rădicat — şî din gură aş-or strigat: — «O Stancufe, mîndru paraleu — cînd şezuş tu pă^ifeii — gîndam că îeşf Dumnezeii!» — Popa multe cărţ scrisă — [223] la ţîgan Ie trimesă — şî t-o poruncit cu sete — ca tăţ ţigani să s^efe — să vină la Stancu cu bu-cafg — şî cîfe c-un prunc în spate. — Iară popa întriabă de ispovadă — că nu o avusă ñic îiodată. — Iară ţîgani ziseră: — «ispovadă fiîe nu fiîe — numa pastile să fiie». — Iară popa-ntr-aca noapte — strînsă bucate de paşf tăie — nişte prescuri de pele de caî — şî cu uoţet dé noaiiă añ. — Făcur-o mătaniîe —■ să sculară-n picoaré — şî-n- (p cépu popa citiñél — ţîganî tăţ după îel: «O fltos, fitos, Giri poscolos, Posciri póseos, Pirinos puréelos.» IJE* «Gu popa d-împreună — să ne facem voîe bună». — «Zamoril sdovac codrăcos — Siciril fit ol ciri-nogos — cosîcore împărăţîîe — încreţite poposite — irtin irtinos — o mare ifniţa — o mare îndiţîîa — o mare bezacă — arhangelu beng — Ifi nana feuşfan — bonutucla uoca — socla mola dela păpuna — sora devia mare — ispita mare buz-duganu — copoflic cu meîestăii — ca să fugă flămîrrzăniîa, amin!»— Şî dacă gătară — pastile luvară — îar cînd în gură î-or luvat — deloc pă ^tăţ nevoîa î-a călcat — dîn dinţ ca draci or crîşcat — boîeresîfe or leşinat ■— prunci ca din gura şerpeluî or strigat: — «Vaî de noî dado — nu ne dă paşcu — că pă tăţ ne îe dracu !» — Iar ţîgani să-nbărbătară — şî cubăru cu paşfile-n cap [224] la popa aruncară — şî din grai aşe strigară: — «F.... popă paşcu şî spovada — noaiiă paşf nu ne da — că f-am ales d-a noastă sămînţîîe — şî n-aî fost de mare blăstămăţîîe!» (Boroş-lneu, comitatul Arad.) [225] ÎMPĂRĂŢIA POAMELOR. Cînd împărăţa prîa slăvită Irt^fî^sobornic îera Căpşuna, postelnic Vişina, îar^-sămăduşag trăze \Cireşa/pitarul împăratului îera Pruna. Atunca vina şî Strugurii la^ivan şî zîsă : «Cinstife-mpărafe! £*Să-ţ file în_şfire, c-o vrnL^D'imbru cu miros de zamă şî cu credincosu Piperi. Au de gînd să po-runcască împărăţii Taîe, şî f^_băJocuresja»w Atunca zîsă împăratu: «Aî mărfurile, să-m spun aceste de faţă?»; zîsă Struguru: «Am mărturiîe, pă gon-¿0 goasa Mazer ii, pă Gîrgăriţa, pă Linia şî pă maîca călugăriţa Păsula, umflătură de foaie, îar Mazerîa trup ferecat. încă şî pă prîa slăvită Agriz, maî pă boîerîasa Capă în 23 de haîne îmbrăcată şî cu barba^să traze pă pămînt». Apu zîsă împăratului /CD'imbru: «Vestit e-mpăraf e I Să n-am pă frafife mneîi Aî şî să n-am părete de socru mheîi Hirîan, de soacră me^Brozbă, de frafife mneu mic Nap, de fica me Răăită şî de nepoafiîe meîe Hazm'e; mă zor pă suflet, cumcă o grăîit Strutfwfu min-^J^ună înnăîinfa-mpărăţîi Taîe». Atunca zîsă-mpă-ratu: «D'esckdgţ cărţîîe zudecăţî drepte!» Vifiiră sfetnici împăratului: Nucile ca sfeîiîe, Alunite ca ploaia d-împreună cu Merite şî Porumbel'ile şî [226] Coarnil'ë. Vini şî voïvoda cël maxë,^Orumpiru şî şezură la zudicată şî zudicată o^făcură drept. Iară Struguru de vëzu, că să află în vină, să mîniîe şî să ţîpă în cap la împăratu Gutu. împăratu strigă C"rïe vinî cosoru-cuţît şî lovi Struguru de pica zos. Pepënil'ë, carë şî Iei ïëra în faţă de masă adunat, dacă vëzu, că Struguru defe în împăratu Gutîî, de cudă tăt gălbini şî crăpă. Atunca împăratu Gutîî, dacă vëzu, că Pepënil'ë crăpă .de cudă, blă- £tfstămă pă Strugure, de-î zîsă: «Du-fë delà mine blăstămafe de femn cîrn, să flî spînzurat, de cu Iii cîrn tăiat, de volnic călcat ; volnicii sînziïë să-ţ bele, fetîïë să Ii să roşască, dîntr-un părefe-ntraltu lovlască». A pu strigară tăţ cëï adunat: JC^Amin, amin !» (Auzită din ţăranul G. Herţîg în Boroş-fneu, comitatul Arad.) [227] MOŞUL ŞI COCOŞUL. Şi ïëra un moş Ş-avîa un cocoş. O, ce mai cocoş, Cum cînta la moş ! Ç~~ Gîntă cocoşule, Scoală, zoacă moşule. Şi ïëra o vulpe, Mînca pă cocoş. O, cë mal cocoş, C^Gum cînta la moş ! Cîntă cocoşufe, Scoală, zoacă moşule. Şi îera un lup, Şi mînca pă vulpe, /e**Vulpîa pă cocoş. O, ce maî cocoş, Cum cînta la moş! Cîntă cocoşule, Scoală, zoacă moşule. [228] Şi îera un urs Şi mînca pă lup, Şi lupu pă vulpe, Vulpîa pă cocoş. C" 0, ce mai cocoş, Cum cînta la moş! Gintă cocoşuîe, Scoală, zoacă moşule. Şi îera un om, {fi Omorî pă urs, Şi ursu pă lup, Şi lupu pă vulpe, Vulpîa pă cocoş. O, ce maî cocoş, j^Cum cînta la moş! Gîntă cocoşuîe, Scoală, zoacă moşule. (Pîncota, comitatul Arad.) [229] LUPUL ŞI VULPEA. O fost odată, dacă n-ar fi fost, nu s-ar povestşi. O fost odată o vulpe şi s-c^făcut moartă lîngă drum. Şi o trecut un om cu cosiîa cu^jseştşe, ş-o vezut-o ş-o luvat-o zîcînd, că-î bună de^undăjla £*domn la grumaz. Ş-o luvat-o ş-o pus-o în cosite. Şi vulpîa tot ţîpa \&. peştş pă drum şi omu tot rnîna la car. Gînd o azuns acasă, cînd o cotat să îeîe vTrîpîa; vulpîa n-o fost şi nis peştş. Că vulpîa năintşe o sărit zos şi o înseput să strîngă peştşi ifi şi î-o pus pă coadă. Să duse, să duse ş-azunze într-o pădure mare. îa o făcut foc ş-o pus peştşi să să frigă. Ş-o trecut un lup p-acolo ş-o zîs: — Soro, dă-m şi miîe peştş. —^Ba îo, du-tşe şi tu şi pune coada acolo-n /p-baltă, şi-î prinde şi tu mulţ, dacă şez pîn la^mîezu nopţî; da dacă şez pînă diminaţă, şi maî mulţ prinz, decît îo. Lujpu s-o dus, ş-o băgat coada-n jDalţă ji noaptşa o-ndeţat. Păla mîezu nopţî vrîa să-ş tragă coada % şi daţa o^pîrăîit; îel o gîndit, că îest mulţ peştş pă coadă ş-o zîs, că şede pînă diminaţă. D'iminaţa sa duse un om cu boii şi cu toporu la apă să spargă daţa, să-î^adepe pă boî. Omu s-o spăriîat, [230] cînd o vezut pă lup ş-o-riseput să zbere, Lupu încă s-o spăriîat ş-o vrut să-ş scoată coada şi n-o pututjQ. D'ela o vreme' trăgînd-o s-o rupt coada. Şi atunsa lupu o fuzit în pădure şi s-o-ntălnit cu C vulpîa. * — Bună zîfla, soro vulpe. — Mulţămesc Dumi-tafe fratşe lupuîe. Daprins-aî peştş ? — Maî năîintşe la mîezu nopţî am vrut să-m ¿1? trag coada din apă ş-am auzit seva pîrăîind. Am gîndit, că iest peştş mulţ ş-am zîs, că şed pînă dimiîiaţă, să prind şi maî mulţ decît tu soro vulpe. D'iminaţa o vihit un om cu boîi la baltă să-î adepe şi c-un topor pă mină. — Lasă, că nu-î diminaţă; nu vez tu muierile cum meîiţă acolo, nu vez tu viţeii ăîa j^ţJL-tşe, că ^curî după îi, numa să nu-î prinz, ş-atuns muierile cur să apere viţeii şi îo îeu. fuîoru, ca să-ţ fac coadă. \P — Bine, soro vulpe. Lupu s-o dus ş-o curs după viţel şi s-o făcut că-î prinde. Muierile or curs să apere viţeîîf'Vul- pîa pîn-atuns o luvat fuîori şi s-o dus în pădure. O vinit fratşe s-o lupu, ş-o pus fuîoru p-un Jnt-ţjC"-sum şi l-o băgat lupului de coadă. Vulpîa îară o faraTfoc ş-o pus peştş să să frigă zîcînd^cjită lup: — Ştşi tu fratşe lupuîe se? Pînă se să frig peştşi, hal să videm, sine poatşe sări pestă foc şi sine poatşe deloc mînca peştşi ? $0 Maî năîintşe o sărit vulpîa, da vulpîa o fost /-icîană, c-o sărit pă de lăturî. Da lupu o fost prost [231] şi fîis n-o putut să-ş rădise coada. O sărit pestă mizloc şi fuîoru o luvat foc ş-o ars pînă-n rădăsină. Lupu zîsă acuma: — Tşe mînc. ^ Nu mă mînca tu pă mine, că tşe-nvăţ a zuca. Zoacă, zoacă vulpîa cu lupu; vulpîa odată să b . . i, lupu zîsă: — Se făcuş? Co — Da vorbii o^ţaruţă nemţeştşe. — Nâ, acuma tşe mînc, zîsă lupu îară. — Tas tu, nu mă mîncă, că tşe^oc şi maî bine. Vulpîa o vezut o^butoare şi odată s-o ţîpat în /c^buloare, dară un pisor î-o rămas afară. Lupu-nsepu să^ţragă cu gura de pisor. Vulpîa zîsă: — Nu mă doare, nu mă doare, că-î rădăsină. Atunsa lupu o lăsat pisoru ş-o tras de rădăsină. Vulpîa o zîs: ^ — Aii pisoru mieii, aii pisoru mîeu! Atuns lupu s-o dus pîn pădure şi vulpîa o ieşit din butoare şi s-o dus şi îa pîn pădure. S-o-ntălnit cu un mîţ. La mîţ la grumaz o fost legată o coadă de lingură şi cum merza mîţu, cu coada 2e-de lingură tot^ţîncăna de crenz. Vulpîa s-o dus la îel^ ş-o zîs cătă îel: — Tşe^nsorî tu după mine? Atuns mîţu s-o-nsurat după îa şi vulpîa s-o dus în pădure. S-o-ntălnit cu lupu, cu gîiganu şi îepu-^riîe ş-o zîs: — Nu-m mi-î maî frică miîe de voî, am un [232] bărbat bun cu sabia ascuţită, cu puşca pfină de vfLpfase prav şi pulbere. Vulpîa s-o dus acasă ş-o pus de mîncare pă masă. Mîţu o sărit pă masă şi lupu cu gtiganu şi C~cu îepuriîe or vrut să vadă se bărbat bun are îa cu sabia ascuţită şi cu puşca plină de-î fase prav şi pulbere. Lupu s-o suîit într-un lemn mare, gtiganu o şezut la ferîastră la rădăsina lemnului ş-o pus frunziţe pă bot; îepuriîe o şezut departşe. CP Cum o şezut mîţu pă masă, o vezut o frunză fegănîndu-să ş-o gîndit, că-î um-şoarec. Da n-o fost şoarec, si porcu cum o şezut ş-o resuflat, frunza s-o legănat. Mîţu s-o dus şi 1-o^zgrăbălat cu mina. Porcu o-nseput sa_guîiţe. Mîţu s-o spăriîat [t~şi s-o suit pă un îemn,-und-o fost lupu. Atuns şi lupu s-o spăriîat ş-o gîndit, că vrîa să-1 bată ş-o picat zos. îepuriîe o fuzit năîintşe. Şi îi or fuzit, or fuzit şi s-or întâlnit la un loc. Zîse lupu cătă porc: Ifl — Fratşe, s-o făcut cu tşine ? — Pă mine m-o tăîat amar cu sabiîa pestă bot. — Da cu tşine, fratşe lupuîe ? — îo cum am fost p-un lemn, pă mine m-o vezut şi s-o suîit după mine. M-o fost frică, că l^vrîa să mă puştşe ş-am picat zos. Da cu tşine, fratşe iepure? ■— Io, cînd tş-am auzît guîiţînd, îutş-am^Juvat-o năîintşe la fugă, pentru-că fuga-î ruşinoasă, da-î sănătoasă. (Batta, comitatul Caraş-Severin.) [233] BĂRBATUL ŞI NEVASTA. O fost odată un om ş-o muiere. Şi muîerîa luî o avut un frate. Frafiîe o trimes^după îa să să ducă la iei la nuntă, că să-nsoara. Ia o zîs, că să duse, numa n-are cimeş. O trimes pă bărbatu so Cla moaşa sa să sară pînză. Pîn-atuns îa o adunat toate rîzîîe şi I-o băgat în cuptorî, apoî o zîs bărbatului: «Aî mai tare!» Iei o zîs: «I gîscă?» îa o respuns: «I bună şi îngustă?». îel îar-o zîs: «I gîscă?». îa î-o respuns: «I bună şi îngustă?». [fi Bărbatu o băgat nevasta într-un vas s-o ducă-n vas la nuntă. îel o luvat un^doruţ rupt pă îel şi o foşl^cidiîe pă lemne şi îel o zîs^că dă-n boî ş-o dat în pomî. Gidiîa o căzut pă îa şt îa zîse: — Omule, se fas ? l^"" — Dau în boî şi vîntu bate şi cade cidiîa. S-or oprit de marzina de sat. Pă bărbat l-o mînat la mumă sa să sară ţoale, că-î în peîa goala-n vas. Mumă sa î-o dat ţoale de s-o-mbrăcat. Atuns o trecut nunta. îa apoî o tors un fus şi l-o puîie laba pa mama-capră. ^Maî din zos îera lupu cel pîeş. Gînd s-o făcut holumbu de lupî mărişor, mama-capră strigă: «Vers apă ferbinfe, Ca pl'eşu să ţînă mint'e!» ¿1? Lupu cel pîeş, cînd auzî de apă ferbinfe, odată sări de supt celalalt şHaizî^mîncînd pămînt. Da lupi cum or căzut zos, unu-ş frînsă laba, altu-ş rupsă falca şi fuziră Doamne, da fuziră, de nic az nu s-or oprit. (Curticî, comitatul Aradului.) [238] SCOATEREA LUI ADAM ŞT EVA DIN RAI. Voîi să scoată Dumhezo pă Adam şi leva din r'aî pentru păcafife lor şi strigă după Arhandelu Niculaie: — Mă Niculaie, mă, du-fe şi scoate pă blăstă-t maţi ceia din rai. Arhandelu Niculaie îegîndu-ş opincile şi luvîn-du-ş bîta să duce. leva îl vede de departe şi zîce cătă Adam: — No, aîic n-o fi bine! to Apu îeşe din casă şi fuze înnăîinfa lu Niculaie. — Bih-aî vihit bade Niculaie, te aşteptăm cu cîtă mămăligă cu brînză. cu tocană şi cu răfiîe de comină. arhandelu Niculaie be şi mîncă cu Adam şi leva. It1 După-ce s-o săturat, să pune la vorbă: — Io nu şfu, ce vre Dumhezo ? Voî vis oamih cum să cade şi tătuş îm porunceşte Dumhezo să vă scot din raî. Lăsat, c-oî vorbi îo cu îel. Mere Arhandelu Niculaie năpoî la Dumhezo şi-I •ţjO spune, că-î păcat d-a scoate aşe oamih de cinstă din raî. •'■— No rumîhe, să feVbată pă fine sufîetu teu [239] cel bun, grăîi Dumhezo. Nu îeşf tu de nimica. Mă Miliaî, du-fe şi scoate pă blăstămaţî ceîa din raî! Arhandelu Mihaî luvîndu-ş focoşu, ungîndu-ş musteţîle cele lunz şi trăgîndu-ş cizmiîe cu pinfih ç să duce. leva îl vede de departe şi zîcë cătă Adam : — No, alic n-o fi bine ! Apu îeşe din casă şi fuzë înnăîinfa lu Mihaî. — Bih-aî vihit bace Mihaî, te aşteptăm cu cîtă popricaş şi vin bun. 10 Arhandelu Mihaî be şi mîncă cu Adam şi leva. După-ce s-o săturat, să puhe la vorbă: — Io nu şfu, ce vre Dumhezo ? Voî vis oamih hemiş şi tătuş^rnusaî să vă scot din raî. ^ — Da ai scrisoare, ca să fie scoţ? îl întrabâ jc leva; că doară fără scrisoare nu poţ scoate un hemiş din casă ? — Ba n-am zo, că nu m-o dat Dumhezo.* Să duce năpoî Arhandelu Mihaî şi cere scrisoare. Dumhezo l-o blăstămat : U — No ungurë, să te bată pă fihe scrisoarîa. Nu îeşf tu de nimica. Mă Irimiîe, du-fe şi scoate pă blăstămaţî ceîa din raî? Arhandelu Irimiïë îera tăt^drămţos şi olog d-on picor. D'-abde să trăze pîn la raî. leva îl vede iCdë departe şi zîcë cătă Adam : — No, aîic n-o fi bihë ! Apu îeşe din casă şi fuzë înnăîinfa lu Irimiïë. • — Bih-aî vihit, dadă Irimiïë, fë aşteptăm cu cita carhë dë purcel şi răfiîe caldă. Am^zëuïtat să vă spun, că ïëra cam frig şi c-o Jzidit un purcel în raî. leva să cam nădăîi, că vine [240] sfîntu ţiganilor şi-1 tăie îufe, apu luvă răfiîe, în care noată^broaşfile şi o amesteca cu cită^şjriri-tuş. Bătrînu Irimiîe hămisît cTe foame să-ndopa cum să cade, apu grăîi: (S — Da daţî-m şi nişte nădraz roşiî ş-o şubă, că nu maî pot de frig. L-oî ruga pă Dumnezo, ca să vă fese în raî. Adam şi leva î-o dat c-o cerut, apu aşe l-or scos din casă, de s-o-ntors cu ^aîta-n sus. Irimiîe o (jD gîndit, că aşe-î datina la domni cel marî. Gînd o azuns la Dumnezo îl rugă şi-1 rugă, ca să nu-î Jaăji-^uîăgeă pă oamini ceî de ominiîe, carî l-or daruîît cu nădraz roşiî şi cu şuba asta crepată-n spate. Dumnezo l-o blăstămat: — Mă ţigane, să fiî de rîs şi de ocară, să tăt ^culduîeşf şi să fe saturî cu lăpădăturî. Nu îeşf tu de nimica. Mă, Hans, du-fe scoate pă blăstămaţî ceîa din raî! Arhandelu Hans luîndu-ş părăzoru şi punîndu-ş )q în cap o pălăriîe cît un horn să duce. leva îl vede de departe şi zîce cătă Adam:' — No, aîic n-o fi bine ! Apu îeşe din casă şi fuze înnăîinfa lu Hans. — Bin-aî vifiit feter Hans, te aşteptăm eu căr-■JXTnaţ cu hirîan şi cu bere.^ Arhandelu Hans be şi mîncă cu Adam şi leva. După-ce s-o săturat, să scoală şi zîce: N — Mulţam de^,uzină, sărut mîna Doamnă. Da acu^marş afară din raî! (Slnt-Ana, comitatul Aradului.) [241] POVESTEA LUI PACALA ŞI A LUI TINDALA. O plecat Păcală p-on drum şi s-o-ntălhif cu Tîndala. Păcală 1-o-ntrebat pă Tîndala: — Măî, se îeşf tu fîrtafe? — Io mis lotru. O — îo îară mis lotru mare. — Apoi bine, — zîsă Păcală — da vez în lemnu ăsta ieste o pasere, că^closeşfe pă oauă; îa fură-î un ou şi .să nu fe sîmte, atuns şfu, că îeşf lotru mare. to Să sun Tîndala în îemn mereu-mereuţ şi băga mîna pă su pasere şi-î fura un oii şi mereuţ îară să defe zos, şi paserîa n-o simţit nimica. Păcală î-o dezlegat izmenite lu Tîndala şi îel îară n-o simţit nimica, cînd î-o dezlegat izmenite. — Eî frate, şti că îeşf lotru. Aî sîmţît, cînd ţ-am dezîegat izmenite ? — Ba n-am simţit. — Apoi noî doî să he prindem fraţ pînă la moarte. to Aşa făcură. Merseră îi amîndoî pă drum şi^în-sărară lîngă un sat. Păcală zîsă cătă Tîndala: — Măî frate, du-fe-n sat şi dacă zîse^pătrăula [242] «olt berto!», tu să zîs «om bun» şi minte seva cătă pătrăulă, ca să te înfidă. Gînd î-oî vini, te scot. — No bine, — respunsă Tîndala — mă duc. Să dusă. în sat pătrăula strigă «olt berto!», ^"Tîndala «om bun». Tîndala zîsă cătă pătrăulă: — Măî oamin, voî şideţ asiîa şi nişte oamin mînă un oii cît o^ploaşcă de mare şi să finuîe să-1 aducă-n sat. Pătrăula zîsă: Q9 — Aî să-ntidem omu ăsta, că-î nărod. Şi-1 luvară şi-1 înfiseră. Iacă vine şi Păcală, pătrăula strigă «olt berto!», Păcală «om bun». Păcală zîsă: — Măî oamin, voî şideţ asiîa, da la voî în luncă teste o pasere cît o casă. Şi pătrăula să vorbiră: — Măî ortas, noî am înfis omu ăsta nevinovat, că, paserîa cît casa fase oii cît ploaşca. O fi, hat să-î dăm drumu să să ducă. 2o Şi-Î deferă drumu şi să dusă. Să-ntălniră iară Păcală cu Tîndala. —■ Apoî frate, cum aî minţit tu ? — îo am zîs, că îesfe un oii în luncă cît o ploaşcă de mare şi să finuîe nişte oamin să-1 aducă în sat. îi m-or înfis. Da tu frate cum m-aî scos ? — îo am zîs, că îesfe o pasere cît o casă la îi în sat. —No bine. Aîda iîrtafe şi în satu ălălalt, să 30 minţ şi tu seva, să ved, doară te pot scoate şi îo pă fine. [243] Aşa făcură. Păcală tună în sat şi pătrăula strigă «olt berto!», Păcală «om bun». Zîsă Păcală: — Voi şideţ asi, da în îivez arde o bară cu pară. Pătrăula îl înfisă, că zîsă: <-> — Unde poate bara să ardă cu pară ? Maî^mînat cită vine Tîndala. Pătrăula zîsă «'olt berto!», Tîndala «om bun». Tîndala zîsă: — Măî oamiîi bun, voî şideţ asiîa, da la voî în îivez fug peşti pîrl'iţ. (P — Pătrăula să vorbiră : — Măî ortas, noî înfiserăm omu ăsta pă bună direptafe, că dacă arde bara cu pară, fug peşti pîrl'iţ. Aî să-î dăm drumu. Şi-1 sloboziră. Plecă Tîndala să azungă pă Pă-/Ccala şi pîecară îi amîndoî maî departe într-un sat. Să-ntălniră cu popa şi-î întrîabă popa pă îi: — Da unde vă duseţ voî fisorî? — Să ne punem sluz. Popa zisa: UT' — Miîe m-ar trebuii doaiiă sluz, una să-m pască vaca, una să-m^răhască^grazu. Dacă vreţ pă opt zîîe la probă. ! — Noî ne învoîim, taîcă popo. Dară alt lucru nu avem? î£~ — Nu, respunsă popa. Mîne dimihaţa să dusă Păcală să pască vaca. Popa î-o spus, că unde o sta vaca, acolo să pască. Şi vaca a mers noauă otară şi s-o apucat vaca să pască. Dară Păcală o_tăbă.rît d-atîta drum, să odini OO o ţîră. Da vaca pleca acasă şi Păcală după îa. Iar Tîndala luva lopata să rănască grazu şi popa luva [244] scaunu şi să pusă în uşa grazuluî. Cîfe lopeţ de gunoi scot'e, atît'a cîrz căpăta în cap dela popa. Tîndala nu zîsă nimica. Popa într-una îl loveşte, pînă gata de rănit. Sara vine şi Păcală cu vaca . C~ şi să-ntrîabă unu pă altu: Cum aî trăîit ortase? — Biri-am trăîit, că cîfe lopeţ de gunoî am scos, atîfa prescurî am căpătat dela popa. — Da îo frate să fiii şfut, să-m fiu luvat scaunu IU şi masa cu miiie, să fiii mîncat şi să fiii beut, că cum îeşe vaca afară din sat, şede şi paşte. Tîndala zîsă : — Măî frate, aî să mă duc şi îo cu vaca şi s-o pasc. — Apoî aî date. , Păcală fu bucuros, că remîne acasă să^cap'ife şi îel prescurî dela popa. Tîndala o luvat traîsta cu mîncare şi ploaşca cu vin şi masa popi-n spate. Pleca cu vaca să pască. Mersă vaca; ieşi din sat fjjafară şi să-pusă vaca în naş aspru şi merze şi merze pînă Ta noatiă otară. Da Tîndala s-ojfăcut numa spumă de sudoare şi tare o^tăbărît. Nu î-o fost să maî şadă la masă să be şi să mănînse, numa s-o culcat ş-o durmit pînă sara. Gînd s-o 2)6" pomenit, o vezut vaca că să duse. Să sculă, luvă masa, scaunu şi traîsta şi plecă după vacă acasă. Da Păcală luvă lopata să rănască grazu şi popa luvă cîrza în mînă şi scaunu. Şede pă scaun şi Păcală cînd scoasă' o lopată d^bucîuc, să uîtă la qnp popa să capife o prescură. Şi popa odată £p_oc» cu cîrza în capu lu Păcală. Să băga Păcală iară [245] în graz şi niâî scoasă o lopată, îară popa îî maî defe una. Şi cîfe lopeţ o scos, atîfa loviturî î-o dat. Vini vaca acasă. Păcală o gătat grazu de rănit şi Tîndala vini tăbărît. S-or dus în cuîină şi şed ^amîndoî mîniîoş, nu vorbesc nimic. Păcală s-o mîniîat, pentrucă Tîndala. î-o spus, că cîfe lopeţ de bucîuc scoate, atîfa prescurî capătă dela popa. Tîndala o fost îară mîniîos, că 1-o^facut Păcală să-ş îa masa şi scaunu şi să mîargă, că vaca şede jfl cum îeşe afară cîin sat şi paşte. Da îa s-o dus noatiă otară. Preufasa zîsă cătă popa: — Măî popo, nu baş bate sluzife, că or răni grazu afujid^şi or da^pestă căzanu cu galbin şi ni-1 fură. Da Păcală zîsă cătă Tîndala: — Auz măî fîrtafe? — Aud. — Aî la noapte să săpăm şi să-1 furăm şi să-î dusem acasă la muîerî, ş-atunsa noî împărţîm în ^0 doauă. Ee defe preufasa de sină şi mîncară. Popa să culcă şi îi să vorbesc şi luvară sacu lu popa; ăl maî mare sac, care o avut. Să duseră-n graz şi scoaseră galbini din cazan, şi pusă Păcală tăţ galic bini-n sac. Să băgă şi Păcala-n sac şi zîsă cătă Tîndala: — Ia sacu-n spate şi fuz. Luvă Tîndala sacu cu galbin şi pă Păcala-n sac. Da Tîndala n-o şfut, că Păcala-î în sac. Tîndala fuze şi fuze, pînă să 7^Jăeu de zîîiă. $ — Io am acuma ban destul şi lu ortac nu-î [246] dau; cînd rn-oî întâlni cu îel, î-oî spune, că mî-or furat. Şi aşa să culca şi adurmi ustenit. Păcală îeşe din sac şi îa sacu cu galbin şi fuga. Tîndala, cînd C~să sculă, să uîtă-n sus, să uîtă-n zos, sacu nu-î. Pă drum,nima. Să socoafe şi să gîndeşfe la frate so Păcală: — îel o fi vihit, ş-o luvat sacu cu bani. Şi s-o dus Tîndala. Luvă drumu într-un codru. IP Tîndala să socoti să beîască un feî, şi-ş făcu un bis lung şi-nsepu să^npmnască şi strîga «haîs», îară «haîs, şfuc, şfuc, poc, poc!» din bis şi îară «haîs, şfuc, şfuc!» Păcală îl auzî şi graîi îel singur: — No ăsta îesfe vr-un om cu caru. Să-î plătesc |P"seva, ca să mă care pă mine şi bani. îî dau doî-trr< galbin. Cînd găta cu gîndu, să uîtă-n parfa, în care să > aude bisu pomhind şi vede pă frate so Tîndala. — Eî fîrtafe, am gîndit să îaii îo bani tăţ, da ved, JjS că Dumhezo nu lasă. Aî, să-î împărţim frăţeşte. Şi-mpărţîră bahi-n doauă şi teşiră din codru, şi să duseră fheşfe-care la^căşiîe lor. Tîndala defe bani la muîerîa luî şi-I zîsă: — Muiere, îo-ţ dau bani şi mă fac mort, tu să Isrîe dus la popa să mă-ngroape. Fă-m groapă bună -şi d-asupra gropi pune blăhşi pă urmă pămînt. Frate mieii o vini să-m fure bani şi tu-î spuhâ, că mis mort. Muîerîa făcu aşa şi îngropa pă Tîndala. A triîa •J>0 zi vine Păcală la frate so, şi-1 vezu muîerîa şi-nsepu a plînze şi plînze. Da Păcală zisă cătă îa: [247] Se plinz soro? Da cum să nu pîîng, că frafiîe teu şi băr-tu mieii o murit, îerî l-am îngropat. Să făcu Păcală că plînze şi zîsă cătă muîere: ^ — Soro, aî la mormînt la îel să he cîntăm pă îel. — Apoî aîda, respunsă muîerîa. Azunseră la mormînt şi să-nsepură a cînta. Da Păcală zîsă cătă muîerîa lu Tîndala : — Du-fe soro acasă, du-fe şi lasă-mă să mă fa cînt îo sîngur. Pîeca muîerîa zdrobită de cîntat şi remasă Păcală sîngur. însepu Păcală a bpmbohi şi cu mîhife lăpăda pămîntu şi tăt zîsă Păcală: — Bom, bom, bom! Tîndala din groapă stiiga: —^fjaîs bică, că te îa dracu, că m-aude fîrtatu. îară Păcală: — Bom, bom, bom! — Da n-auz, haîs bică^ că te îa dracu, că Jfi m-aude fîrtatu. Păcală azunsă la blăh, şi^destruca blăhifeşi scoasă afară pă Tîndala. — Eî frate, his aîisa nu pot scăpa de fine. — Apoi frate, dacă tu şi-n mormînt f-aî băgat, ir*fe las cu zurămînt: tu să nu maî vin la mine, his îo la fine. Tîndala să dusa la casa luî şi Păcală pleca la casa luî. D'-atuns or/.udit în pase unu de altu pentru vesiîe. [248] FATA CU FA Li N GA. O fost o fată şi vifiiră peţitori, da mama îi î-o spus, că fata are o^Jafincă. Peţitori or întrebat:, — Se faîincă are ? — Apoî îesfe cam b ă. C — Lasă, că mis îo^maîstor pentru îa. Şi s-or dus să să cunune, da mumă sa î-o^crifit, să nu să facă de ruşine-n biserică. — Lasă mamă că nu mă b . ş. Popa zise: \Jt — Aliluia, aîiluîa! Da fata să b . . i, de făcu biserica^andibu!» Tăţ să rîseră, numa naşu şi zunife or fost nă-căziţ. Cînd s-or dus acasă, mumă sa o-ntrebă: — Da maici, f-aî b . . . t ? l^" — Ba mamă, num-am dat o_fusefnică, d-o făcut biserica «andibu!» Atuns s-o dus la mire acasă şi s-o b . . . t şi casa luî o făcut «andibu!» Atuns î-o pus miriîc un dop, şi îa de^jznoavă s-6 b ... t, şi o sărit ^jj dopu-n grindă ş-o spart casa omuluî. Pă urmă î-o dat drumu. îa s-o dus îa odăî, und-o fost soba nemăturată şi gaîiţîfe nespălate. îa s-o pus ş-o măturat, ş-o spălat. Cînd o vinit păcurarîu, o zîs: [249] — D'-o îi muîere, o îaii în loc de mamă, d-o li tată, să-m fiîe tată, d-o fi fată, să-ni fiîe soră şi d-o fi copil, să-m fiîe frate. — îacătă-mă! £■ — Tu îeşf sora noastă, o zîs păcurarîu ş-atuns o^mînat-o să mîne oîile. î-o pus un dop, cînd î-o spus, că are ral'incă. Atuns s-o b ... t şi dopu o picat întră oî şi oîiîe s-or spăriîat, de nu î-o putut maî mult aduna. 0t> Mă^ncâîecaî pă o şa Şi viniî îacă isa. Mă-ncăîecaî p-un aris Şi viniî pîn-aîis. [Ascultători respund : «Mîncaţ-aî povesta!»[ (Straja, comitatul Timiş.) [250] OMUL ŞL PISATUL. O fost o muiere ş-o fert o oală cTe păsat. Şi păsatu tare clocotşind o mişcat pîn casă. Vine bărbatu să să-neătzască şi iei la vatră, da păsatu şi maî tare j*>r,Jpr!» Atuns omu spune: C — Tas tuJbrtală. O îo în casă, o tu. Da oala şi maî tare «for, for!» Atuns omu nostru o luvat vătraîu şi^spuf» în oală, care cu tătu s-o spart. (Balta, comitatul Garaş-Severin.) [251] POPOARELE CUM VOIAU SA ÎN-MORMÎNTE PE CRISTOS. Domnul Isus Cristos cînd îera restîgnit pă cruce, viîîiră sîrbu, unguru, namţu, rumînu şi ţîganu, ca să-Lmormînfe. Da cîni de zidovî nu voîiră să "îe deîe trupu sfînt. C- Atunc zîsă sîrbu: — Haîdaţ să ne batem pentru îel! Respunde unguru: — Da, să ne batem, însă maî năîinfe să ştim, că fost-o nemiş, umblat-o în nădraz roşiî, avut-o opintiri şi focos ? — Ce să ne batem şi să cotăm, că fost-o nemiş o ba, — grăîi namţu — om băga nonos şi' ^JJjjcrămare la Pilat. ^ — Nu maî Jbjjs^oj^i^atîfa ^lînzîî, vorbi ru-ICmînu^Lăsaţ pînă sara, că-1 fur cu cruce cu făt. — E, dacă îo nu l-aş fi furat! zîsă ţîganu. (Auzită din moşneagul Tirica Bussu în Apateu, comitatul Arad.) [252] FETELE ORFANE. O fost odată o muiere bătrînă, care avîa doauă fetşe. Ş-o viiiit moartşa ş-c^dus pă săraca babă; fetşife or remas pîn drum. Se să facă iele ? S-or dus în pădure ş-o vinit un căpcîne, care f-o prins Cşi f-o dus acasă. Acolo f-o 1 agat într-o^osină şi f-oJiărănit cu sîmbuce de nucă. Fetşife noaştşe tăi or mîncat, pînă f-o îngrăşat. Atuns zîse capcîniîe cătă măsa, să facă foc în cuptorî şi să frigă fetşife. îel pîn-atuns s-o dus să fure ban. Mama (0 luî o scos fetşife din cosină ş-o zis: ■'ic fată pă lopată. . Sărî babo de n-arată. — V\c fată pă lopată. — Sărî babo de h-arată. Atuns baba să puna pă lopată, îar fetşife o ţîpă-n cuptorî, ş-or luvat ban şi ţoafe, şi s-or^a maî dus. Vine capcîniîe acasă, coată-n cosină şi vede, că nU'S fetşife acolo. Să duse-n casă să coatşe după îeîe. Cum să băgă-n^cuînă, îî^ttşe seva şi zîse: —-^Fuî, putş-a, ţîţa de mamă bătrînă. Atuns capcîniîe cure după fetşe, ş-azunze la Dunăre. Vede doauă fetşe ^notînd în apă şi fe-n-trîabă: — S-aţ pus voî fetşe, de putşeţ trese ? [253] Niştşe petri, respunseră fetşife, care cu azu-rtorilor or trecut. Şi capcîniîe o îegat niştşe s-o aruncat în Dunăre. D'eloc s-o înecat, îară fetşife or scăpat cu noroc. Şi az trăiesc, £~de n-or fi murit. (Balta, comitatul Garaş-Severin.) [254] GOŞTIA ŢIGĂNEASCA. O fost odată un ţigan bătrîn ş-o avut un copil. Cînd î-o vinit vreraîa să niîargă la cătane, iei s-o şi dus. Iacă s-apropiîe sărbătorile, ş-o zîs cată domnu căpitan: fc- — Lasă-mă acasă. —^Ba îo, nu tşe las. -— Lasă-măJmreriLPă trî zile. — No bine. Să duse ţîganu acasă. Da cum asunze lingă cort, (O îl vezu mumă-sa şi zîsă: — Dragu copilu maîsi, că îel îî cu^cascanet şi cu panganet. ■^îse ţîganu: — No mamă, adă-m mm caria; adă năîintşe zama. jCMăsa aduse zamă de tşisăl'iţă. — Mamă, a dS rjnflaîş. £y — Dragu mami numa nu-î. — Adă^ţuşaîs. Aduse măsa. Zîse ţîganu: JlJ — Aî dragă mamă, îo nu ştşu, că tu nu fas mîncare aşa bună ca la cătane. Ieşe ţîganu afară pă Ungă cort şi-nsepe să taie • busihiş. Da vine un om şi-1 întrîabă: [255] — Sé fas. măî ţigane ? — Tai businişi ăştşa. — Nu tăia, că iest a mîeî, şi poc.dă cu mosoaca ]a îel în cap. Ţîganu fuzi. ¡/ C~ Să dusé ţîganu năpoî la cătane. Zise căpitanu : .— Cum ţ-o mérs ţigane ? —Taré biné, mă rog Mânia ta. -— S-ai mîncat? — Zamă, rinflaiş, ţuşaîs. 0j — No biñé^Ja alt an mă duc şi îo cu tşine. No, o sosît şi altu an. Placă dară căpitanu cu ţîgan acasă. Da căpitanu îera cu ţoale frumoasă. Zîse ţîganu: —cpL mamă dé minearé. ^ că n-or furat caîi!» Baba vetem o azuns înnăîinfa /, lotrilor, şi o slobozit căldură aşa de mare, de s-or [259] pîrîit femnife de ibTT, şi îi 'aescăfecară să be apă rese. Azunsă lotru şi strigă cătă fraţ, să nu bîa apă, pînă nu azunze îel, şî fraţî nu beură pînă vini îel. Şi făcu cu sabiîa de tri orî cruse, şi să făcu ^-baba stan de pîatră. — Videţ, să fiţi beut apă, v-aţ fi făcut stan de pîatră. —— îi^fuga cu caîi. Şi îe îeşi zos o cîrpă aşa de frumoasă, încît nu f-aî putut uîta la îa. îi să (O descaîese, nu alta, ca să îa cîrpa, da frafiîe maî mie, care o fost mîţu, făcu cruse cu sabiîa, şi să făcu o bară de sînse. Frafiîe sel maî mic zîsă: ' — Videţ voî, v-aţ fi făcut tri lemne, că asta-î /rfata babi. încăfeeară şi^Juga la drum merseră, pînă vine un frig şi, un zer, de gîndaî că pomnesc lemniîe de zer. Fata babi să făcu o casă şi un cuptorî, de nu pufaî să staî de cald. Şi îi să să ducă-n ^Jcasă. Frafiîe sel mic, care o furat caîi, trasă cu sabiîa şi făcu de tri orî cruse şi să făcu gară. îi îară fuga, pînă azunseră la un pod, care cătă §erî să suîe drept ca părefife, şi su pod or fost mările. Atunsa seî tri fraţ să odinască cîta, şi frafiîe sel maî mic, care o furat caîi, o zîs cătă Soare, adecă cătă cal: — S-om fase acuma dară, că pestă pod n-om pufa trese ? Oo Zîsă Vîntu: — Io podu, cînd-oî sufla, îl şi dobor. [260] Dară Luna zîsă: — Nu vă femeţ gazetelor, c-oî trese ca, luna. Soarite zîsă: — C-oî trese ca soarile. C"- Vîntu zîsă: — C-oî trese ca vîntu, numa să ñé odiñim o ţîră. . Şi aşa odiniră. Viñi «Ăl^bată-l crusa» să să lupte cu îi şi să îa caîi. Dară Vîntu zîsă: Í0 — Nu vă femeţ, că îo-1 suflu ca vîntu, ş-oî întoarse podu cu íél şi s-o ñeca, numa noî să ñe odiñim o ţîră. Dară lotru, adecă frafiîe sel maî mic, zîsă: — Noi ñis taré ustéñit, şi nu ñ-om odiñi ñimic, |C"numa să-1 perdém. însepu Vîntu şi atîta o suflat, cît podu cu îel o căzut. Soariîe o ars aşa pă îel, aşa dé taré, încît o fost ars ş-o căzut ínñécat în mări. Zîsă Vîntu: «acuma să odiniţ!» şi frafiîe lor sel maî ifi mic odată o adurmit. Fraţî lui să vorbesc amîndoi: — Noî doi ñis fraţ şi îel îera un frate mai mic, şi tătuş íél o furat caii. Dară împăratu numa doauă fefé aré şi îel ñ-o fi noauă porunsitor, ÎC-fiîind-că íél o furat caîi. Numa noî să-1 înnecăm pă îel şi să fuzim cu caîi, ş-om zise cătă-mpăratu, că noî am furat caîi, şi o fată o luva unu şi una altu. Ăî doi fraţ îl iau adurmit şi-1 aruncă-n mări, şi Jü^daü fuga. Dară calu, caré l-o fémat Vîntu, suflă odată şi-1 aruncă-nnăpoî pă un prund. Seîa doi [261] fraţ fuga, şi trecură mările şi azunseră la-inpăratu. Cînd azunseră la-mpăratu, tată setata să miră de frumoşaţa şi de strălusitu caîilor, şi împăratu cu bucuriîe vezîndu-î zisă: t~ — Se vreţ să aveţ pentru finu vostru, se v-aţ , finuîit? " îară îi ziseră: — înnălţafe împărate, noî vrem să ne daţ s-aţ făgăduîit, ca să vă fim zînerî aî Măriîi voastre. ¿0 Atunsa-mpăratu î-o împlinit voia ş-o zîs, să maî aştepte sins zîîe, să vină fetiie acasă dela şpaţîr. — Atunsa voî să^jsrindeţ caîi la căruţă, şi să Ie îeşiţ cu caîi înnăîinfe. ic- Va spusei, că împăratu avu doauă fete, una după unu şi una după altu. Să gătesc să mîargă la cununile, şi-mpăratu avîa şi şilboase-n tăfe părţile, îacă că vine şi frafiîe lor sel maî mic, care o furat caîi dela babă şi să ruga, să între-n-untru; i^ilboasile nu-1 lăsau. Dară îel făcîndu-să că serşeşfe, să dusă, şi mîarsă pîn la împăratu, şi să ruga de-mpăratu: — înnălţafe-mpărafe, îo m-aş ruga de Măriîa voastă, să mă lăsat şi pă mine . la^goşfiîa Măriîi &>voaşfe şi la a fraţilor mîeî! împăratu bucuros l-o lăsat şi s-o băgat în-untru la fraţî lui. Fraţî lui or zîs să-1 scoată afară, dară frafiîe sel maî mic grăîi: — înălţafe-mpărafe, io am furat caîi şi nu îi. ^Mă rog, îi pă mine adurmit m-or aruncat în mărî la un pod mare", şi îo am şezut sins zile, am trăîit [262] cu^cpricoave, pînă am vezut pă uni trecînd pă mărî. M-am rugat cfe îi să mă scoată şi pă mine la lume; îi cu lacîa mă scoaseră, şi am vinit pin la Măriîa voastă. Fraţi luî ziseră, că nu ieste adeverat, că îel o furat caîi, şi că nu-î îel frafiîe lor. — Mă rog, înnălţafe-mpărafe, să-ntrebăm pă caî; caîi şfu să vorbîască ca omu. Auzind împăratu, că vorbesc caîi ca omu, î-o (f) scos din graz afară şi î-o întrebat: «dară şfiţ voi să vorbit ca omu?» şi caii ziseră, că «ştim». î-o întrebat împăratu pă caî şi zisă: «cunoaşfeţ voî pă omu ăsta ?» şi caîi respunseră: — Cunoaştem, că omu ăsta h-o furat dela baba [tf"pă noî, dară ăî doî l-or aruncat pă omu ăsta-n mărî, ş-or vinit cu noî la Măriîa voastă, şi n-or adus. împăratu î-o legat de cozile caîilor, şi î-or rupt pă amîndoî. Cînd or vinit acasă, un cal o azuns cu o mînă, altu cu-n pisor. împăratu făcu alta nuntă şi maî frumoasă, şi prinseră caîi la căruţă. Prinseră pă Soariîe, pă Luna şi pă Vîntu, şi plecară să să cunune. Să întoarseră dela cununiîe, şi nunta să găti. împăratu îî defe zumătafa din îm-părăţîîe, ş-or trăîit scurtă vreme, şi moare fata-m-păratuluî. îel se să facă, după-se ş-o îngropat nevasta ? Să rugă de-mpăratu să-î dîa seva ban şi caîi şi doî cîn, ca să să ducă-n lume. împăratu î-o dat caîi şi doî cîn. Iei o plecat şi merze, merze 3o drum lung, şi azunsă într-o pustiîetafe. Defe de o casă; lumina arda în sobă, şi un moş îera în sobă. [263] Da moşu tăt sîfa într-o carte, şi nimic nu vorbîa. Voîhicu să băgă în casă şi zîsă: «bună sara moşule!» Moşu tăsa şi sifeşfe într-o carte. Zinerife împăratului să culcă, şi moşu tăt sita. Caîi î-o lăsat C-afară, find-că îeraii tare vifez caî, şi cîni unu la caî şi unu-n sobă cu îel, find-că îera cu sfiîală singur cu moşu, că moşu nu vorbîa nimica. Aşa diminaţa împliria voînicu noaiiăspese an, şi îel să ruga la Dumnezo, că o împlinit noaiiăspese an. (p Moşuluî îî păru bine, c-o auzît cu urefife, că voînicu o împlinit noaiiăspese an şi zîsă: — Dumnezo să-ţ azufe dragule, că mă^^sgoseş din Jjlăjstjhnu aîesta, că de sinzes de ari, decînd nu vorbesc nimica, şi nis d-aîisa nu m-am dus /fc-nicăirî, şi n-am lucrat nimica, numa tăt am sifit. Că aşa am fost blăstămat, că pînă n-o vini un vornic, care i s-o împlini noaiiăspese an în casa asta şi în pusfiîetafa asta. Că îo îară-s flsor de-m-părat, şi prin beţîîe am vîndut^^Uupife mefe la %Jj duzman. Duzmanu mî-o omorît trupile tăfe şi îeîe m-or blăstămat, şi părinţi îară m-or blăstămat, ca să merg într-o pustiîetafe, să-m fac casă, şi să tăt sifesc, să nu pot mişca nimica, pînă n-o vini un voînic, care în soba mîa să împlihască noatiă-spese aii. Atunsa îo să pot vorbi, şi să mă scol. Pentru asasta am tri cîn, să-ţ daii cîni ăşfa tri, că îi se-î porunsi, or fase. Pă un cîne îl famă însărat, pă unu Mîază noapte şi pă unu Zorilă. A D'e-î spune cătă îi: «însărat, Mîază noapte şi Zorilă, munfile ăsta prav şi pulber să-FJaseţ!», în clipit l-or fase prav şi pulberi. [264] îi defe şi plecară, unu într-o parte, unu într-alia. Voîhicu merze călare pă Vîntu, Luna şi Soarife alăturîa legat. Vîntu zîsă: — Cum să merzem, ca vîntu, o ca gîndu ? — Ba ca gîndu, să ieşim undeva într-o ţară. Mergînd azunsă într-o ţară. Vezînd o setate tată hagră, îel întreba pă oamen, de se ieste setata aşa hagră ? Oameni ziseră: — La noî în ţara noastă ieste numa un izvor, U* unde cură _apă de beut, şi la izvor Ieste o hală, TJB*care are doauăspese capife. în tătă sepfeiiiîna să-î dăm un voinic de optspese ah. Astăz la doatiă-spese sasuri îi dăm un voinic de opspese ah. Apoi zîsă ziherife împăratului: — Lasă, să merg îo acolo, să ved io se hală ieste. Taman atunsa or pfecat să ducă pă fata-mpă-ratuluî la hală, şi hala zbiera, de şi codri să legăna. Atunsa Iei zîsă cătă-mpărăfasa, care o plecat ÎH cu fata la hală: — Se-m daţ miîe, înhălţată-mpărăfasă, să vă scap fata dela hală şi tătă ţara ? împărăfasa respunsă: ? —' îo^aiîta fată am, şi trebuie s-o duc la hală, \(^"că o azuns rîndu Ii. Gîţ oamih mai vifez decît Duinhe-Ta s-or d-aflat, şi tăţ or perit. — îo o omor pă ia. — îţ dau fata după fine şi zumătafe din îm-părăţîîe. ■ŞQ — Apoi, ai să merzem la hală. Mergînd, hala durmîa în munte, unde îera iz- [265] voru în gaură, şi cînd fură doauăspese sasuri, îeşe afară. Cînd o vezu, voîhicu zise cătă cîh: «însărat, Miază noapte şi Zorilă!», că cîhi îerau la umbră / supt un lemn mare. Hala slobozî un vînt a dra-cculul şi o groaznică urlătură. Dară Iei defe poruncă cîhilor să o facă prav şi pulber pă Ia. Să apucară îeî sins cîh, şi d-odată sins capife îî rup-seră, şi a doaiiă oară iară sins. Hala zbiera: [p — Nu mă omorî dragă, că ţ-oî da io o fată ţhe şi mai frumoasă. Voîhicu grăîi: — Multă lume aî prăpădit tu, şi acuma pă fine o azuns rîndu. /C~ Rupseră şi sete doaiiă capife. Vezînd împărăfasa şi fata îl prinde şi îl sărutară; dară fata îî zîsă: — îo mis a ta soţiîe pînă la veshe. îî defe ihelu depă mîna îi, şi numiîe îi îera pă inel. Voîhicu zîsă: — Duseţî-vă acasă la-nnălţatu împărat şi-î spune ţ, că am omorît hala. î-oî vini maîjimînaţ, că trebuie să sparg dalu, să o scot tătă, ca să o fac dăraburî. /Ur- Oameni, care vezusă şi care auzîsă, tăţ îî înze-nunfa şi-î mulţămîa, pentru-că î-o mîntuîit de hala sa hesăţoasă şi spurcată. îel, după-se o omo-rît-o şi î-o luvat fimbife, î-o pus în traistă, caii. î-o. împăîvănat şi î-o spus, că dac-o vini vr-un QQ hoţ oare-sihe să-î fure, să-1 omoare. Un ţîgan, care vihisă, scoasă un cuţit, şi-î taie capu la [266] voinic, cînd durmîa. îa capefiîe haîi, şi să duse la-mpăratu şi zisă: — înnălţafe-mpărafe, îo am scos fata voastă dela moarte, şi am omorît hala, să-m daţ fata şi fr" zumătafe din împărăţîîe. împăratu răspunsă: — No, dacă tu îeşf ăla vornic, apoî^oştuîeşt să-m fiî zihere, şi-ţ daţi zumătafe din împărăţîîe. Dară pă voinic cîhi l-or cotat, şi iarbă de-nviîat fJO î-or adus. Gazda lor zîsă: — Tarî-am adurmit. Fhind-că să apropiîa nunta, fata zîsă, că nu ar fi^orobara asta de ţîgan voîhicu, carî-o omorît hala. Da îa s-o zăuîtat, că î-o dat ihelu îi, şi să-î |ţ* sară ihelu. Voînicu o încălecat pă calu, care-1 famă Soariîe, şi cu patru cîh ca patru ,-zăoz pîacă la-mpăratu. Gînd azunseră la căşiîe-rnpăratuluî şi calu, care-1 famă Vîntu, sufla odată, da aşa de tare, încît să C^p zg-îndărară căşiîe-rnpăratuluî, şi fereşfife să spar-^seră. împăratu, dinărari şi şîlboasiîe amurţîră. Ieşi fata-mpăratuluî: — Tato, îacă ăsta îesfe, care m-o scos dela moarte, că îară aşa vînt rnarî-o fost, cînd o omorît ÎC hala. Văzînd împăratu, că se caî are aşa strălusitorî, de care his un împărat n-are, îa caîi şi-î bagă-n graz. Voîhicu Ie da poruncă, că care s-o băga la îi să îa din păru de aor depă îi, să-1 omoare mintenaş. Să dusă apoî la-mpăratu în sobă şi vezîndu-1 ţîganu nu-ş perdu firîa; zîsă cătă dină- [267] rarî, să porunsască să scoată^hala asta dë voîiiic afară. Grăh voîhicu cătă ţîgan : — Pă fine trebuie să te scoatem afară, că tu îeşf dë përzarë. Tu îeşf coară spurcată şi minsi- 6-noasă, înşelătoare. Io am omorît hala. Ţîganu nu-ş perdu firîa şi zîsă: — Da undë-s semhifë taîë delà hală? Iël răspunsă : — înnălţafe-mpărafe, capëfiïë trebuie să aîbă (Jb limbî. Şi căutară capëfiïë şi adevărat, că nu-s limbile în capifë. Atunsa tema pă-mpăratu, pă-mpărăfasa şi fata, fë arîta ihëlu. Văzură pă voîhic, şi-1 cu-nuscură. Voîhicu tema cîhi dela moşu, carë ïëra |Cîn pustiïëtafë, şi zîsă un cîhë în vorbă omi-hască : — înnălţafe-mpărafe, noî am omorît hala, dară cuca aîa dë ţîgan o fost în fëmn şi gazda, după-se o omorît cu noî hala, o fost ustăhit, ş-o adurmit. ?J0 Noî am pïëcat după zivih şă adusëm lu gazda noastă, ca să-ş facă de mîncarë. Cînd am-adus o căprioară să o frigă, şi cînd am vinit la gazdă, caii or fost legat la ţăruş, şi gazda-î cu capu tăîat. Së să fasëm ? Aîdaţ să cotăm îarba pănhntuluî, şi Itf o aduserăm. Unserăm pă gazda, şi să scula zîcînd : «Doamne tarî-am fost adurmit!» Noî rëspunsë-răm : «Aî adurmit somnu sël mare, că o fost o hudulbaïë dë ţîgan, şi ţ-o tăîat capu». Atunsa împăratu porunsi să-1 ïezë d-o părete 9£) dë caî, şi să-î dïa drumu prîntr-o vite, carî-o fost dë curînd tăiată. L-or spart pă ţîgan, tăt bucă- [268] turî l-or Tăcut. Să-nsepu o altă vesefiîe şi maî pă sus cTccît sa dintîîe. Trimesă împăratu la alţ împărat să vină la goşfiîa feti luî. Voînicu zisă: — înălţafe-mpărafe, să merzein să fasem o gră-C~dină undeva în cîmpîîa asta frumoasă, să fasem nunta acolo. — Dară în cîtă vreme să poate găti maîeru asela? ^ — într-o zî, respunsă voînicu. Apoî zîsă să-î £0 aducă caîi din graz, şi-1 defe pă calu, care-1 tema Soarife, împăratului să-1 încafese; îel pă Luna şi-împărăfasa pă Vîntu. Vihiră dinărari şi domni ăî marî, şi ieşiră la o cîrnpiîe mare şi frumoasă; descăîecară zos tăţ, şi voînicu zîsă cătă Soare: — Soare, să merz^pcol odată, să să facă o setate cu zîdurî târî şi nalte. Mersă calu, şi cît o mers odată, să rădică un zid mare şi tăt cu îarbă verde, frumos de nu-î cît ţine lumîa şi ţara a împăratului. Da nu numa J^la îel, si şi la alţ împărat. Atunsa însepu Luna şi îa sa lucre seva; să aruncă-n doaiiă pisoare, şi atîfa potes să făcură în făte părţîfe, şi atîfa flori, care^din care maî mîndre şi maî frumoasă, şi tri pomi: unu de aor, unu de arzint şi unu de diîa- j^«jnant. Atîfa mere se îera în îi, de îeraii cu poa-îife pă pămînt. Su tăt meru cîfe tri mese rotate. Şi maî făcu Vîntu tri pomi cu crenz multe şi pă tătă crîanga^vonurî, simpoaîe şi lauţ; cînd însepu vîntu să sulie> aşa de mîndru bătăii zvonurile, ijO simpoaîile şi lauţîfe, de gîndaî, că his.bănzîfe-mpă-răfeşf, ba his pă lumîa tătă nu să aTîăaşa mîn- [269] dreţă dfe^jbănz. Atîfa zucaii împăraţi şi beură, de nu îera glumă cum să veseîaîi. tăt Stl SR vorbîască, Povesfa Scl sfîrşască, ^•Şi la mulţ ah să trăiască, Ga să să maî povesfască. Mă-ncăîecaî p-un aris Şi vă povestii pîn-aîis. (Straja, comitatul Timiş.) [270] DUMNEZEU ŞI SATANA. La-nceput tată lumîa îera su apă şi numa un petic de pămînt să găsî uscat, in de durmîa doî fraţ: DumnSzo şi dracu. La mfiezu nopţi să scoală dracu, ca să-mpingă pă frate so în apă. Da or Cin cătro 1-o-mpins, tăt uscat s-o făcut. Dracu de cudă o luvat fină şi o făcut un om. Adusă o tre-sfiîe şi suflă în Tel, ca să înviîe. Da sufla dracu, da sufla, însă haba sufla, că resuflarîa dracului îeşî prin gaura fundului dela om. Atunc dracu rugă Wpă frate so, ca să-1 înviîe pă om. Dumnezo o făcut bucuros. Şi d-atunc stăpîneşfe dracu pă trupu ominesc, îl finzuîe, trimefe bjfesjjgiirX asupra luî, după moarte îl lasă să putrezască şi să-1 mînK vermi; îară suffetu trebă dat în mîna lu Dumnezo, [C'că dela îel l-am căpătat. (Auzită din moşneagul Tiriea Rusşu în Apateu, comitatul Arad.) [272] [273] Copilaşul de turc şi Marcu Cralovici (p. 1—12). Ne-am obicinuit a numi productele poesieî epice «cîntărî bătrîneştt». Este un termin din punct de vedere cronologic foarte nimerit, căci tot odată ne spune, că spiritul poporului în zilele noastre nu maî alcătueşte poesiî epice, cu alte cuvinte «cîntece bătrîneştî». Cercul producţiuneî poesieî poporane devine mereu mat îngust: elementul epic de mult a perit din el, ca să deie loc celui dramatic, îar în urmă poesieî lirice. Şi noî am avut «lăutari or cobzari», cari se îndeletniceau cu facerea şi cîntarea versurilor; unii dintr'înşiî erau poate înzestraţî şi cu talente rari poetice. Eî n'ati făurit poesiile lor la masa de scris, ca poetul literatureî. moderne, ci aii cîntat împinşi de o însufleţire poetică, maî mult din instinct de cît din silă. Intîmplarea, care a predomnit sufletul lor, în lipsa de notărî istorice, prin cîntările barzilor acestor necunoscuţi s'a lăţit în popor şi a dobîndil vecinicie. Cîntarea asta trecînd din gură în gură a ajuns sub puterea tocitoare a unor indivizî-poeţî din popor, ast fel or s'a maî adaos cîte ceva cătră ea, or cu timpul s'a ciuntat. In zilele noastre popoarele nu maî trăesc într'o lume naivă, cînd faptele vitejeşti şi ciudate mereii ar fi la ordinea ziliî; aşa dară poesia epică perzîndu-şî nutremîntul se hrăneşte din întîmplărî de maî puţin interes, une or chiar şăgalnice, ale căror material maî totdeauna îl scoate din dragoste. Zilele noastre produc numaî [274] balade, romanţe şi poesiî lirice. De pilda bucăţile din colecţia mea: «Bărbatul şi nevasta», «Nevasta luîConstandin», «Moartea îndrăgostiţilor», «Moartea fraţilor», «Bărbatul otrăvit», «Păţenia nevestiî cu drăguţ» sînt pur şi simplu romanţe. Se vede, că sînt de obîrşie mai modernă. Dacă vom asămăna baladele noastre cu cele ale popoarelor de la mează-noapte, vor dovedi o deosebire foarte caracteristică. Omul de la mează-noapte prigonit de clima sa vitregă e maî tăcut şi maî zgîrcit în cuvinte. Cu puţine vorbe descrie întîmplarea cea maî straşnică. Baladele luî sînt scurte şi întunecate ca lumea neguroasă, în care vieţueşte. Gel de la mează-zi n'are să stea în luptă neîntreruptă cu natura pentru hrana traiului, pă-mîntul îî resplăteşte îmbelşugat sămînţa; are timp de prisos şi-î maî vorbăreţ, maî plastic în espresia spirituluî seu. Baladele sale nu sînt precum cele de la mează-noapte: o tragedie povestită într'iw. cîntec, sau maî pe scurt: un cîntec dramatic,* ci numaî istoriî tălmăcite pe larg, descrise după toate fasele lor. In baladele omuluî de la mează-noapte bănuim numaî întîmplarea; în cele de la mează-zi o videm de a mănuntul, aşa zicînd o pipăim cu ochiî. Ele nicî nu sînt într'adevăr balade, ci numaî romanţe sau cîntărî epice. Pe lîngă sîmburele dramatic, care-1 conţin, predomneşte în ele tonul liric şi desfăşurarea largă epică. Baladele nordice sînt fragmente dramatice, cîte un schelet pentru o dramă, nişte dialoguri versificate despre tragedii zguduitoare, în carî fără lungă analisare putem -constata esposiţia, încurcătura şi catastrofa. Baladele popoarelor balcanice sînt maî mult romanţe or cîntece epice. Deosebirea asta naţională se re-oglindeşte şi în baladele noastre, carî deşi stau * Greguss Âgost: «A balladârol», Budapest, 1866, 1—191. [275] în înfăţişarea lor maî aproape de baladele popoarelor balcanice, maî cu samă de cele bulgăreşti, aii totuş un germen puternic tragic. Ba sînt unele, ca «Vălean», carî fiind pline de mişcare şi con-ţinînd dialoguri scurte şi plastice, nu remîn în nimic îndărătul baladelor nordice. Caracterul esenţial al baladelor noastre este colorisarea bogată epică, descrierea minuţioasă a faptelor şi sini Seminţelor, însoţită totdeauna de tonul liric. Insuşi-rele aceste, mi se pare, trebue să le scriem pe contul înftuinţiî slave, contingentului celuî puternic slav, pe care l-am amalgamisat în decursul veacurilor. Geniul romîn însă, din firea luî tăcut şi contemplator, în toiul melancoliei aceste molatice se înclină maî mult spre subiectele tragice. In baladele sale dă întietate elementului tragic. Le alcătueşte întocmai ca popoarele balcanice, le cîntă şi le versifică pe o formă, care s'a născut în spiritul popoarelor din Balcan, dar le compo-nează ast fel, ca temeiul dramatic din ele să apare vederat. Balada, sau maî bine zis «cîntecul bătrînesc» «Copilaşul de turc şi Marcu Cralovicî» nicî îndoială, că-î de obîrşie slavă. Calul copilaşului de turc încă are multă asămănare cu vestitul Şaraţ al luî Marcu. Balada de faţă am scris-o de la Iacob Luca, poreclit şi Biţa Luca; om, care ştie scrie şi citi binişor. E un adevărat arbore de cîntece, care trebue numaî scuturat şi cad poamele de a valma. Nu trebue să amintesc, că scuturarea asta s'a făcut aşa, că mereu am tras cîte un chef cu dinsul. Cele maî multe balade şi cîntece din Straja le-am scris de la el; cînd le-am cules de la altul, voiţi aminti persoana. Biţa Luca este un ţăran de 35—38 de anî; ştie multe şi maî cîte. Oamenii zic, că-î cam lovit cu leuca; eii însă ştiu, că-î un bărbat înzestrat cu un talent rar de poet. [276] După spusa luî balada asta a auzit-o de la tatăl şeii. In partite sudice ale comitatului Timiş sîrbiî mereii se prăpădesc; poporul de rînd se romanizează, încrucişarea asta de sînge ne-a înbogaţit poesia poporană cu frumoasa bucata de sus. Amintirea marelui viteaz sîrbesc «Marcu Cralovicî» este destul de lăţită în poporul nostru din Banat; pînă şi copiii cu numele lui bajocoresc pe prietinii lor sîrbî. (Gfr. între jocurile prunceştî: «Graloviciu Marcu, n'aî văzut pe dracu?» etc). In colecţia mare a luî Karadzic n'am putut da de un asemenea subiect.* La bulgarî însă esistă o baladă «Marcu Cralovicî, Ive şi Ducadince», în care Vida Bazdardzica spune luî Marcu, că în cetatea Ducanea locueşte copilul Ducadincea, un băiat abia de şepte anî, şi deja-î maî viteaz de cît dinsul de şepte or. (Gfr. A. Strausz: Bolgâr nepkoltesi gyiijtemeny, 11.193—195, 200—208, 230—239. Budapesta 1892). Gfr. încă Ar. Densuşan «Revista critică literară» (IV. 118—123. Iaşî, 1896). In balada aicî publi-. cată «Novac şi Lida». crîjmărita Lida remîne înpovărată de Novac şi naşte un ficoraş, cu-î îî pune nume: «Coconaşul codrilor, Stăpînul haiducilor» (p. 120). După ce ucide în vrîstă de noaue anî pe Ghiţa şi pe Balaban, se luptă cu Novac, pe care asij-derea îl birueşte. Cunoscîndu-se însă tatăl şi fiul se înbrăţoşesc şi se sărută. Balada asta e descrisă în Găvăneştî, jud. Buzeu, pl. Căinau. * Gfr. totuş «Sultan i Nejaki Jovan». (Srpske narodne pjesme iz Hercegovine, zenske 64—66. Viena 1866); apoi «Marko Kraljevic i Musa Kesedzija» (Kraljevic Marko i drugi junaci srpski u narodnim pesmama, 42—49. Belgrad). [277] Interesant este cum povesteşte balada noastră naşterea luî Milos Obilicî. La Miklosich (Beiträge zur Kentniss der slavischen Volkspoesie, Denkschriften d. kais. Akad. d. Wissenschaft, Wien, 1870. XIX. 71.) citesc, că Milos Obilicî s'a născut dintr'o romînă (vlachinjica = ciobănea): «Istina je, sestrice, sto govoris svekoliko, Da je Vuka rodila Jjepa od grada vladika, A mojega vjernika jeetna mlada vlachinjica, Vlachinjica rodila, pod kobilom odhranila, A za to se on zove Milosu Kobilicu.* A fi lăptat de îapă (= kobila) este un lucru înjositor; la asta ţinteşte şi Senjanin Ivan, cînd zice despre sine: «Ah tako me ne rodila majka, Vec kobila, koje konje ragja».** Insaşî numirea luî Milos Obilicî de Cobilicî dovedeşte, că balada noastră este fructul înfluinţiî sîrbeştî, căcî numele viteazului sîrbesc Cobilicî e 0 etimologie poporană sîrbească. Să se corige cuvintele «sinzăs, pastă, păntru, tău» în «sinzes, pestă, pentru, teii». Şirul «Ne-merimî-o tăbărît» (p. 11) în «Nemeri (= nimerit) mî-o tăbărît». * «Adevăr să fie, sorupi, ce mereii îmi vorbeşti, Că pe Yuc 1-a născut frumoasa din cetatea boerească, Iar pe credinciosul meii o tinără ciobănea, O ciobănea 1-a născut, sub o îapă 1-a hrănit, Din asta pricină să chiamă Milos Cobilicî.» ** «Aşa să nu mă nască mamă, Ci o îapă, care naşte caii.» (Kosta Hörmann: Narodne pjesme muhamedovaca u Bosni 1 Hercegovini, Sarajevo, 1889. II. 498). [278] Novac şi Gruia (13—22). In colecţia mea se afla doaue variante a respîndituluî subiect despre Novac şi Gruia. Varianta dintie este numai un fragment. Fata, de la care am auzit-o, după limba giu mi se pare, că-î din părţile de peste Murăş, din comitatul Aradului. Interesant îî observa, cum s'a aclimatisat graiul fetit foneticii bănăţene. Peste Murăş se aud numai sunetele moiate: t', X, n, d\ îar la Batta şi Căpolnaş deja sunetul i a trecut în tş. Se vede lămurit, că pîn' ce a ajuns dentala t înainte de e şi i la tş, a trebuit să treacă prin forma (. Fata a păstrat încă pretotindenea sunetul t', numai în cuvîntul rotşilat s'a prefăcut în tş. In-fluinţa bănăţeană în rostirea eî să reoglindeşte şi în sunetul s, care peste Murăş se esprimă c. Mat o dovadă, că dinsa — o slujnică —■ nu-i din loc, este forma mneu în loc de mim. Bănăţenii băştinaşi în veci nu zic mneu, ci numaî mieii saii mieii. In varianta doaua să se corige formele «răii, tău» în «reîi, teii»; «înşălat» în «înşelat»; şirul «Tu Ahiţa, birtăşiţă» în «Tu Ahiţă, birtăşîţă» ; «prăfăca» în «prefacă», «pastă» în «pestă», «Dum-hezăiî» 'în «Dumnezeu», «văzu» în «vezu». Cfr. la At. M. Marienescu («Balade, 68, 75.) «Gruia luî Novac şi mumă sa», «Gruia şi tatăl şeii Novac»; Weigand «Gruia luî Novac» (Samosch und Theiss-dialekte, 52—56); A. Goroveî «Şezătoarea» (II. 32—39). Gfr. încă broşura D-luî Marienescu «No-vâceştî» (Timişoara, 1886). Domnul Radu Voda (23—26). Auzită de la Biţa Luca. Să se corige «tău» în «teu», «văzut» în «vezut», «Perisaluluî» în «Perişaluluî». Badiu, crijmar Badiu (27—33). Auzită de la moşul Dimitrie ^Miţ. Să se corige «Dumnezău» în «Dumnezeii», «Nincolsa» în «Nicolsa», «Nicolsa» în «Nicolsa»; şirul «Pînă-n piu calului» în «Pînă-n [279] píéptu calului». De espresiile obscene, ce apar în volum, să nu se scandalizeze binevoitorul cititor. Nu uite, că filologul face asemenea medicului: toate părţile trupului îi sînt interesante. Pentru filolog nu esistă cuvînt frumos sau urît, espresie aleasă or de ruşine; pentru el tot ce aparţine uneî limbi este interesant şi vrednic de studiat. Gfr. la G. Dem. Teodorescu «Badiul» şi «Stanislav» (538, 573); Artur Goroveî («Şezătoarea», 1899. numeral 4. p. 61—64); Teofll Frîncu şi George Candrea «Romîniî din munţii apuseni.» (199—226. Bucureştî, 1888); G. Weigand «Jahresbericht des Instituts für rumänische Sprache» (III. 294—97. 298—305. V. 186—188. Leipzig). Gfr. încă Bogoljub Petranovic «Srpske narodne pjesme iz Bosne i Hercegovine» (205—232, Belgrad, 1867). Torna Alimoş (34—37). Auzită de la Biţa Luca. Să se corige «Mfrafé año» în «frafe Maño», «plosca» în «ploaşca». Cfr. Teodorescu (581); la Jarnik-Birsan «Calul Radului» (497); Iuliu Bognar «Musa Someşana» (I. 93—95. Gherla, 1892). Voinicul şi furul 38—41). Auzită de la moşul Dimitrie Mîţ. Să se corige şirul doilea depe pagina 39. în «Se n-am vézut» etc. Blăstămul mamiî (42—44). Auzită de la Biţa Luca. Gfr. Teodorescu (437, 438); Teodor Daul (Colindî şi cîntece poporali, 74—75. Arad, 1890); A. Goroveî («Şezătoarea», III. 64—66. Fălticeni, 1894); Weigand «Jahresbericht des Inst, für rum. Sprache» (III. 280). A lotrilor (45—46). Auzită de la moşul Dimitrie Mîţ. Să se corige «văzut» în «vézut», «pastă» în «pestă», «păzăsc» în «păzesc». Titlul baladiî l-am dat întocmai după cum o ştia şi dinsul. Aşa dară titlul vre să zică: «Gintarea a luí Iosim lotrul» (47—50). Totdeauna m'am ţinut de titlul cunoscut de popor, căci, precum am accentuat în precuvîn- [280] tare, nicî n'am adăugat, dar nicî n'am luat din cele spuse de popor. Ba şi în descrierea graiului m'am ţinut încît mi s'a dat voie din partea transcripţiei mele de popor. Soarele şi soru sa (51—53). Gfr. Teodorescu (410); Tedor T. Burada (O călătorie în Dcbrogia) «Soarele şi luna» (165); Densusan «Revista critică literară» (V. 114—118); M. Pompiliu (32—34); Ion Pop Reteganul («Trandafiri şi viorele», edit. II. 14—15. Gherla, 1891); A.Goroveî{«Şezătoarea» îl. 135—136. Fălticeni, 1893). Sfîntul Ştefan craiu (54—55). Auzită de la Biţa Luca. Balada asta sînt convins, că-î făcută de din-sul. Poporul romîn nu ştie absolut nimic despre craiul dintie al Ungarieî. Trei crai (56—60). Auzită de la Biţa Luca. Gfr. la Teodorescu «Voinicul» (686); Ar. Densusan «Revista critică literară» (IV. 295—299. V. 60—64); Strausz (II. 230—239). Să se corige «Mezăr» în «Mezer», «tăî», în «teî», «răpezere» în «repezere», «văzui» în «vezuî». Ianăş Ungurul (61—64). Auzită de la Biţa Luca. Să se corige «verzi» în «verzî», «auza» în «auza», «răsuna» în «resuna», «rău» în «reu». Cfr. Teodorescu (490. 626. 631. 633); Marienescu (12); k Burada (O călătorie în Dobrogia, 195); la E. D. Odorica Sevastos (Cîntece moldoveneşti) «Vidra» (302); Gr. G. Tocilescu «Tinerimea Romînă» (1.420—422. Bucureşti, 1898); A. Goroveî («Şezătoarea», II. 5—6. Fălticenî, 1893); Bugnar (I. 32—37). La bulgari (Atanas T. lliev «Sbornik», I. 123—125. Sofia, 1889); A. StrauszQl. 122—124. 230—239. 241—249); la sîrbî «Marko zeni Relju Bosnjanina» (Kraijevic Marko i drugi junaci srpski u narodnim pesmama, 23—33. Belgrad). leneşei (65—69). Auzită de la Biţa Luca. Sase corige «său.» în - «seu», «număr» în «numer», [281] «păntru» în «pentru», «vrăut» în «vreut». Cfr. Bugnar (I. 76—81); lliev («Sbornik», I. 311—314). Lenea (70—72). Auzită de la moşul Dimitrie Miţ. Să se corige «zău» în «zeii». Cfr. Sevastos (Cîntece moldoveneşti, 311); Jarnik-Bîrsan (491); Marienescu (45); Teodorescu (635) • Ar. Densusan «Revista critică-literară» (III. 24—27); A. Goroveî («Şezătoarea», II. 137—138. Fălticenî, 1893); Bugnar (I. 57—59); Frîncu şi Candrea (230—233). Mirîa (73—77). Auzită de la Biţa Luca. Cfr. Teodorescu (682); Burada (O călătorie în Dobrogia, 175, 176); M. Pompiliiu (41—46); Bugnar (I. 28—31); Frîncu şi Candrea (227—227). La sîrbî (Karadzic: Srpske narodne pjesme, I. 207—209. Belgrad, 1891); la bulgari (Strausz, II. 127—129). Vălean (78—79). Intr'o broşură «Vadrozsapdr» (Proces pentru trandafirii sălbatecî,Budapesta,1897.) am scris despre înfluinţa baladelor romîne asupra celor săcueştî. La 1863 a apărut în Cluj o colecţie de poesiî poporane săcueşti, intitulată « Vadrozsâk» (Trandafiri sălbateci) de loan Kriza, despre caro la 1864 în foaia «F6vârosi Lapok» (numărul 114, Maiii 20.) reposatul Iulian Grozescu a zis, că nu-î alta de cît traducerea baladelor romîne. Ga dovadă aduce balada «Toma» din colecţia Dluî At. M. Marienescu, din care «s'a tradus» balada săcuească «Molnâr Anna» şi «Ajgo Mărton». Despre balada săcuească «Komives Kelemenne» spune, că-î «o plagizare servilă şi o traducere foarte slabă» a baladeî romîne «Mănăstirea Argeşului» din colecţia lui Alexandri. S'a făcut o dispută mare prin foile maghiare, în «Peşti Naplo» (118,1864), în «Koszoru» (1864) şi la urma urmelor s'a încheiat cu observarea luî F. Samuil Szabo, cave zice întru altele: «Literatura maghiară ar fi o literatură de frunte, dacă într'o ast fel de composiţie şi limbă ar ştie [282] traduce poesiile epice streine, precum spune Grozescu despre baladele săcueştî. O asemenea traducere ar fi cea mat mare laudă pentru naţia maghiară». Eii de noii am scrutat chestia şi arătînd criteriile, cari mă vor conduce în judecata mea, am dovedit, că «Komives Kelemenne» într'adevăr este rodul unei înfluinţî romîne. Romîniî şi săcuiî de veacuri îndelungate trăesc împreună şi precum se găsesc urme de înfluiriţă reciprocă în limba lor, ast fel a priori trebue să declarăm, că în port, în joc şi în cîntece vom afli înfluinţă venită din o parte saii din alta. Ştim, că în oştirile lut Râkoczy aii fost înrolaţi o mulţime de romîni. Marşul vestit al luî Râkoczy n'a fost numai cîntarea de resboiii a soldaţilor maghiari. A resunat prin munţii Ardealului cîntat şi de fluerul şi buciumul ciobanului romîn ca jalnică tînguire după libertatea perdută, ca un blăstăm crîncen înprotiva jesuiţilor, cart voiau să-1 despoie de legea sa stremoşească. I. Kâldy, directorul Operiî din loc în colecţia «Cîntecele curaţilor» scrie, că doina, aşa numită «Erdelyi hajdu tâncz» (Jocul haiducilor (un fel de cătane) ardeleneşti) este cea maî frumoasă iveală a musiciî vechi maghiare. Pe cînd nu-î alta de cît bine cunoscuta melodie a jocului «bătuta». Am constatat maî departe în lucrarea mea deosebirea cea mare, ce_ esistă între baladele săcueştî şi pur maghiare din părţile afară din Ardeal. Baladele săcueştî au un fond istoric, sînt un fel de «cîntece bătrîneştî»; subiectele lor, forma şi composiţia corespund celor romîneşti. Baladele din părţile maghiare cîntă volniciele şi hoţiile haiducilor din pustă, apoî vieaţa familiară. Ge-î drept, nu-î iertat să lăsam din socoteală mediul, în care trăesc săcuiî: munţiî urieşî, clima deosebită de ceialalţî fraţî aî lor, împrejurările geografice, desvoltarea istorică; [283] dar trebue să punem tot atîta greutate pe baladele romîne, cu carî baladele săcuieştî sînt în toată privinţa «fraţî de cruce». Am înşirat în broşura mea maî multe balade săcueştî, carî ati asemănare cu cele romîne, dar m'am mărginit numaî la constatarea faptului, căcî o asemănare simplă nu dă încă voie criticei solide, să se grăbească a spune judecata, că baladele săcueştî sînt, precum zicea Grozescu, «plagizărî servile şi traducţiunî slabe» ale celor romîneştî. Asta poate mulţumi mîndria naţională, dar în ochiî ştiinţiî apare ca o judecată pripită. In «Komives Kelemenne» însă este vorbă de un obiceiu (zidirea de viii în temelia uneî clădiri), care este cu desăvîrşire strein po-poruluî maghiar şi care-1 aflăm la popoarele balcanice. Balada cu asemenea subiect esistă şi la poporul romîn; trebue deci să supunem, că în limba maghiară-a trecut de la noi. In constatarea obîrşiiî cuvintelor streine punctul de pornire totdeauna^ trebue să ne fie cercetarea: esistă oare la vecinî, căcî o împrumutare se poate face numaî din coatingere. Vecinul cel maî deaproape al să-cuilor este poporul romîn, la care într'adevăr dăm de balada cu asemenea subiect («Meşterul Manole»); aşa dar fără şovăire vom zice, că săcuiî idea şi conţinutul baladil «Komives Kelemenne» le-aii auzit de la noi şi apoî le-au localisat aplicîndu-le la clădirea cetăţii Deva. Balada «Valean» are un subiect foarte respîn-dit maî la toate popoarele. In colecţia luî Arany L. şi Gyulai P. (Magyar nepkoltesi gyujtemeny, Pesta, 1872.) «Megetetett Jânos» (III. 7—8). Gfr. Dr. A. Herrmann «Ethnologische Mitteilungen aus Ungarn» (1887—1889. broşura 3); M. Pompiliu «Balade poporale romîne» (Iaşî, 1870. p. 27—28). In colecţia luî Alexandri «Neluca» (p. 5). La Sevastos (Cîntece moldoveneşti, 297, 315). [284] Oliva [rosteşte: Tita] (80—82). 0 baladă foarte respîndită. Cfr. din colecţia lui Kriza «KâdârKata», apoi la Arany-Gyulai (tom. IIL). Fragmentele depe pagina 81—82 sînt spuse de Biţa Luca. Una, precum mi-a zis, poartă numele «A sîrbuluî» (II.), cealaltă «A luî D'orde», dar maî mult n'a ştiut din ele. Cfr. la Arany-Gyulai «Landorvâri Dorka» (1.162—172), «Kis Iulia», (1.183—184), «Szep lulia» (III. 8—12), «Homlödi Zsuzsânna» (III. 419—420), «Gyöngyvari Katicza» (II. 1—6), «Kirâlyurfi» (III. 61—62); la Alexandri «Inelul şi năframa» (20—22); laMarienescu «Ileana din Ardeal»(6—1,1), «Soacra» (17—22), «Nunta» (28—35), «Inelul şi năframa» (50—53), «Blăstămul sîngeluî» (125—131); A. Go-roveî («Şezătoarea», II. 78—79. Fălticeni, 1893). Tot cu baladele amintite să se compare din colecţia mea «Ghiorghiţă» şi «Grăişorul» (85—91). Balada «Ghiorghiţă» am auzit-o tot de la fata, care mi-a spus şi fragmentul despre «Gruia şi Novac». Din linibagiul baladei «Grăişorul» (I.) se vede, ca tinărul, care mi-a cîntat-o, nu-î bănăţean. Se pare a fi din părţile Ardeleneşti. «Grăişorul» (II.) l-am descris de la fata maî sus amintită. Să se corige «răutate» în «reutafe», «Dumhe-zâu» în «Dumnezeu», «lău» în «leu», «Irăbuîi» în «trebuii». Gfr. Teodorescu (662, 663); Sevaslos (Cîntece moldoveneşti, 248); M. Pompiliu (50—55); I. Pop Reteganul (16—18); Bugnar (I. 16—18, 46—50, 83—87); Weigernd «Jahresbericht d. Inst, für rumänischer Sprache» (III. 265—267); Frîncu şi Candrea (228—230, 233—235); la sirbî (Karadzic: Srpske narodne pjesme, ,1. 216—217, 254—255, 256—259, 260—274, 324-327. Belgrad, 1891). Mama şi copilul (92—94). Compară la Kriza «Budai Ilona» (317—318). Gfr. A. Gorovei («Şezătoarea» II. 138—139. Fălticenî, 1893); Bugnar (I. 13—16); Teodorescu (632). Moşneagul, care mi-a [285] dictat-o, este ;iot din părţile de peste Murăş, din comit. Aradului. Să se corige: «tău» în «teii», «zău» în «zeu». Bărbatul şi nevasta (95—97). Auzită de la Biţa Luca. Radu şi soru sa Anghelina (98—102). Tot de la Biţa Luca. Cfr. Marienescu (96); Teodorescu (577; capătul); Matica Hrvafska «Hervatske narodne pjesme» (I. 302—309. «Bolani Dojcilo i crni Arapin», Zagreb, 1896). Să se corige «rău» în «reu», «păntru» în «pentru», «Dumhezău» în «Dumnezeii», «văzut» în «vezut». Iovan Iorgovan (103—111). Amîndoaue variante sînt spuse de Biţa Luca. Gfr. Teodorescu (415, „419, 444); Burada (O călătorie în Dobrogia, 145); Densuşan «Revista critică-literară» (V. 23—29). Să' se corige «răsunînd» în «resunînd», «zmău» în «zmeu», «răpus», «rămas», în «repus», «remas», «rău» în «reu». . Nevasta credincioasă (112—114). Formele «mheîi, mheî» dovedesc, că nevasta, care mi-a spus balada, nu-î bănăţeană. Să se corige «răii» în «reîi», «Dumnezăii» în «Dumnezeu». In poveştile maghiare «că-tana verde» se găseşte adese or. Cfr. Teodorescu (616); Sevados (Cîntece moldoveneşti, 252); Dr. G. Wei-gand «Samosch- und Theiss-dialekte» (49—50. Leipzig, 1890); A. Gorovei («Şezătoarea», II. 7—8. Fălticenî, 1893); Girolamo de Rada «Antologia albanese» (50. Napoli, 1896). Brumaşul mare (115—117). Cfr. Teodorescu (450, 452, 453). La sîrbî «Junak vilu ustrijeli». (Karadzic: Srpske narodne pjesme, I. 157. Belgrad, 1891). Junele şi fata (121—123). Auzită de la o fată tinără. Cfr. M. Pompiliu (55—58); /. Pop Beteganul (29—30). Să se corige «răspundza, număra, măr, tău» în «respundza, numcra, mer, teu». [286] A luî Napoleon (124—126). Oamenii bătrînî ştiu multe povesti despre marele împărat. Vieaţa şi în-tîmplările luî a fost o citire plăcută poporului nostru. In posesiunea mea se află o cărticică de 40 pagine, tipărită la Buda (1815): «Napoleon Bonaparte, ce aii fost şi ce este ?» Gfr. încă /. Pop Reteganul (27—28). A luî Iancu (128—129). Pe pagina 127. şirul penultim să se corige în «Aî vinit, ca şi-rn duc trupu?» Nevasta luî Constandin (130—135). Să se corige «văzut» în «vezut». Podarul şi nevasta (136—138). Cfr. M. Pompiliu (24—27). Să se corige «tău, văzut» în «teii, vezut». Colinde sau eorinde* Colecţiile noastre de poesiî poporane maî toate au pus pond şi pe adunarea colindelor. Ba ceî mai mulţi culegători aii şi scris cîte ceva despre datina de «a colinda». In prefaţa «Colindelor» (Pesta, 1859.) Dl. At. Marian, Marienescu încă a dat oareşi-care părere asupra chestiei, care în vremea eî a putut mulţumi pe oameni; înaintea scaunului de judecată al ştiinţiî însă aceste părărî n'ati nici un preţ. Dl. G. D. Teodorescu în lucrarea sa «încercări critice asupra unor credinţe, datine şi moravuri ale poporului romîn», (Bucureşti, 1874.) dovedeşte maî multă critică şi cunoştinţe. Dar acela, care a pătruns maî temeinic chestiunea şi a avut un simţ foarte fin ethnologic, este repo-satul Simeon Mangiuca. In călindarul seu (Braşov, 1881) a dat la lumină o lucrare «Colinda» (p. 1—44), * In locurile, pe unde eil am umblat, n'am auzit forma «colindă», ci numaî «corindă». Din asta pricină m'am ţinut strins de graiul viii al poporului. [287] în care a adunat date foarte interesante şi de valoare; păcat numaî, că a fost un bărbat preocupat de a videa în toate urme din mitologia latină. (Cfr. maî Ar. Densuşan «Colindele şi him-nele vedice», în «Revista critică-literară», I. 1—15.; «Befrenul colindelor», I. 49—63. Apoî cele scrise de Dr. M. Gaster «Literatura populară romînă», 471—474. Bucureşti, 1883). Nu-î aicî locul, ca să întru în discuţia amănuntă a colindelor, să desfăşur originea lor; asta mi-o reserv pentru timpuri maî' potrivite. De ocamdată mă mărginesc a declara, că din parte-mî mă alătur la cele zise de Dr. Gregor Krek: «Einleitung in die slavische Literaturgeschichte», (Graz, 1887. p. 278, 415, 577, 583, 828, 834). Sînt convins, că precum numele «colindă», melodia şi în cea maî mare parte conţinutul colindelor este urma în-fluinţiî slavoane, ast fel şi în cercetarea orginir colindelor la poporul romîn trebue să purcedem tot din amestecul cu gintele slave. (Cfr. şi colecţia: VI. Antonovicşi M. Dragomanov «lstoriceskijapjesni maloruskago naroda», I—II. Kiev, 1874—1875). Maî cu samă în desbaterea poesieî poporane trebue să recurgem în prima linie la asemănarea productelor noastre poporane cu cele ale slavilor, maî bine zis ale slavilor din Balcan. Gramatica, dar şi maî tare vocabularul ni-î plin de urmele influinţiî slave, care se reoglindeşte şi în institu-ţiunile vechî ale principatelor, în orînduiala socială din trecut a poporului romîn (Cfr. loan Nădejde «Din dreptul vechili romîn», Bucureşti, 1898.) şi apare viii în poesia noastră poporană. Treaba asta nu ne slugeşte spre ruşine, cum au crezut puriştii noştri; din protivă, ea este cea maî mare laudă, căci dovedeşte sus şi tare, că poporul romîn este un ucenic bun, o naţie capabilă de a învăţa. «Viei entlehnt, viei gelernt!» [288] Asemenea influinţiî slave avem să datorim datina de «rególes» la maghiari. Fiindcă însă colindele ungureşti deşi sînt împromutarea cea maî noauă, dar avînd despre întrebuinţarea lor date vechi positive istorice, mă simt împuternicit pentru scrutările viitoare a le înşira. Datina «rególes» se găseşte în doaue părţi opuse ale Ungariei: peste Dunăre şi în unele sate din Ardeal. G. Heltai (1552) se plînge în lucrarea sa: «A részegségnek és tob-zódásnak veszedelmes voltáról való Dialogus», că în Ardeal îndată după ziua naşterii Domnului nostru Isus Cristos se începe marele prasnic al diavolului «régelo hét» (săptămîna colindăriî). Doaue calindare maghiare (1626 şi 1642) pun tîrgul Sibiului pe ziua «régelo hétfó» (Lunia, cînd să colindă). Datele aceste dovedesc, că în veacul XVI. şi XVII. cohndarea a fost destul de lăţită la unguri. Nici în trecut, cu atît maî puţin az nu vorbeşte nimica, că pe teritorul dintre Ardeal şi Dunăre ar fi fost datina de a colinda la maghiari. Conţinutul şi melodia corespund cu desăvîrşire în colindele din satul Kénos (Ardeal) şi din satul Bucsu (comitatul Vas), după cum m'am convins din colecţia mare (in manuscris) a prietinului meii Dr. J. Sebestyén. Datele istorice referitoare la chestie le-a adunat Szabó Károly în lucrare sa «Akirályi regósókról.» («Századok», XV. Budapesta, 1881. p. 553—568). Nici îndoială, că asupra colindelor maghiare din Ardeal aü trebuit să aibă mare influinţă şi colindele noastre. Este însă o chestie, care trebue lămurită. Corinda (139—141). Acelaşi subiect îl aflăm şi la sîrbî (Vuk Ştefan Karadzic: Srpske narodne pjesme, I. 138—139. Belgrad, 1891. Asemenea în ediţia din 1866. (Viena.) p. 307—308, 310); la croaţi(Matica Hrvatska «Hrvatske narodne pjesme», I. 39—42. Zagreb, 1896); la bulgari (Iliev «Sbor- [289] nik», I. 104—106); Slrausz (II. 1—3, 177—179); Peiranovic (1—10); Fraţii Miladinov «Bülgarski narodni pjesni» (47—51,' 56. Sofia, 1891). Cfr. Marienescu (Colinde, 74); Daul (39—40). Corinda (142—143). Cfr. Burada (O călătorie în Dobrogia, 43); Marienescu (77,80); Teodorescu (33); Gr. Moldovan «Ungaria» (VI. 365. Cluj, 1897); Daxd (30—31, 32—33, 34, 52—54). Corinda (145). Cfr. Burada (O călătorie în Dobrogia, 76); 'Marienescu (65); Teodorescu (85). Să se corige «răsărit» în «resărit». Corinda (146—148). Cfr. Teodorescu (27, 28); Marienescu (53); Daul(b0—5f); Frîncuşi Candrea (189). Să se corige «Dumhezău,. prinsără, păruţu, păntru, măr» în «Dumnezeii, prinseră, peruţu, pentru, mér». Corinda (149'—154). Să se confronte cu cea depe p. 142—143. In loc de «umăr, tău» trebue citit «umer, teii». Corinda lui «Sîni-Iuon» (155—156). Pentru rolul cerbului atît în cronicele vechî ungureşti, unde apare totdeauna ca animal conducător, apoî în colindele maghiare, să se compare frumoasa schiţă a Dluî Sebestyén «A magyarok eredetének mondája» (A Kisfaludy-társaság évlapjai, XXXI, 124—139). Apare şi în colindele sîrbeştî (Karadzic, 120—121, 125." 1891); apoî în colindele bulgăreşti (Iliev «Sbornik», 1. 10—11, 48—49, 72—73, 77—78, 170—171). Cfr. încă Strausz (1.236—239); Teodorescu (64, 65, 66, 67, 81); Marienescu (26, 31, 38, 127); Burada (O călătorie în Dobrogia, 62, 89, 97, 102); Moldovan «Ungaria» (VI. 87—88. 367); Daul (24—25, 35); Dr. Ion al lui Sbiera (Colinde, cîntece de stea şi urărî la nunţi, 7—10. Cernăuţi, 1888); Frîncu şi Candrea (142, 191). In colindele maghiare (Cfr. la Kriza, 121—122, 123—125.) întocmai ca la noi în loc de cerb se [290] cîntă despre taur [cfr. în Galiţia datina de a corinda în costum de tur or torun (bour), apoi în-brăcat de coza (capră), mis (urs)] şi despre vulture (la noî şoim), etc. Corinda (157—159). Cfr. Teodorescu (71, 73); Daul (47). Să se corige «rău» în «reü». Corinda (159—162). Cfr. Marienescu (28); Daul (5—6, 12). Să se corige «văd, pastă, păntru» în «ved, pestă, pentru». Corinda (163). Cfr. Daul(M); Sbiera (10—11); A. Goroveî («Şezătoarea», II. 143—148. Fălticeni, 1893). Să se corige «pastă, răvarsă» în «pestă, revarsă». Corinda (164—168). Cfr. Marienescu (3); Jarnik-Bîrsan (514); Daul (18—21, 26—29). Să se corige «văzură, văzut» în «vezură, vezut». Corinda (169—171). Cfr. Marienescu (56); Matica Hrvatska «Hrvatske narodne pjesme» (I. 64—69. Zagreb, 1896). Să se corige «rănturnară, uspătară, răsărit» în «renturnară, uspetară, resărit». [La intrare colindătorii astfel cîntă:] (171—472). Cfr. G. Weigand «Die Aromunen», (II. 134—135. Leipzig, 1894); Iliev («Sbornik», 60—61, 62). Dragostea (173—174). Cfr. cele maî sus scrise. Să se corige «măruţ» în «meruţ», «răsărit» în «resărit». Crăişorul (175—177). Cfr. cele mai sus scrise. Să se corige «tînărel, mărgînd, andăfe» în «tinerel, mergînd, andăfe». Moartea fraţilor (179)'. Poesiile adunate din Boroş-Ineu sînt scrise de la G. Herţig. Sa se corige «păntr-o, tînărî, supărat» în «pentr-o, tineri, superat». Bărbatul otrăvit (180). Să se corige «răii, păr, Murăşu» în «reü, per, Mureşu». A luî Nuţu (181—182). Să se corige «părului, păntr-uo» în «perului, pentr-uo». [291] Andronim şi Ileana (183—188). Cfr. Marienescu (54). Să se corige «pastă» în «pestă». Vălean (189—190). Cfr. cele maî sus scrise. Să se corige «rămas, răii» în «remas, reîi». Mihu (191—192). Cfr. Teodorescu (527, 531); Sevastos (Cîntece moldoveneşti, 321). Gr. G. Tocilescu «Revista pentru istorie, areheologie şi filologie» (III. 392—400. Bucureşti, 1884); M. Dompiliu (36—39); Bugnar (I. 87—89). Să se corige «în-trăbă» în a întrebă». Păţenid nevestiî cu drăguţ (193—194). Cfr. «leneşei» din colecţia mea. A lut Iancu (I—II. 195—196). Sînt poesiî bine cunoscute, maî cu samă în părţile ardeleneşti. Le-am pus în tomul I., fiindcă aii un conţinut istoric. Leacul voinicului (197). Cfr. Karadziâ (Srpske narodne pjesme, I. 224—255. Belgrad, 1891); Weigand «Samosch-undTheiss-dialecte» (50—51); Buqnar (l. 25—26); Weigand «Jahresbericht d. Inst. fur rum. Sprache» (III. 273. 280-282). Chiemarea ploii în timpul secetii (198—200). Cfr. Teodorescu (210);-la bulgari (Iliev «Sbornik», I. 330—331, 345, 346, 365—366, 368, 375, 386). Cfr. încă cele scrise de G. Dem. Teodorescu «In-cercărî scrise asupra unor credinţe, datine şi moravuri ale poporului romîn» (128—134. Bucureşti, 1874); Weigand «Die Aromunen» (II. 137). Povestea numerilor (201 -204). Cfr. Teodorescu (252); Haşdeu (Cuvente din bătrînî, II. 567—608); Tocilescu «Revista pentru istorie, archeologice şi filologie» (I. 108—110); Sbiera (66—68). Poesiile aceste se cîntă adese or şi de bărbaţi în crîjmă. Descîntece (205—212). Pentru descîntece cfr. frumoasa colecţie a Dluî S. FI. Marian (Suceava, 1886). Ghicituri (213-215). Cfr. lucrarea foarte inte [292] resantă a Dluî Artur Gorovei «Cimiliturile romîhi-lor» (Bucureşti, 1898). Frînturî de limbă (216). Cea de sub numărul V. (Cfr. Teodor eseu, 190.) repeţită de maî multe or şi spusă grabnic, va însemna un lucru de ruşine. Eu le-am auzit de la copii. In Arad Iqcuesc foarte mulţi romînî, maî ales în mahalauele «Şega, Pol-tura, Perneava şi Gahi». Bajocurî (217—218). Sînt descrise de la copiî. Cfr. Josef Haltich «Zur Volkskunde die Sieben-biirger Sachsen» (128—130. Viena, 1885. Edidit J. Wolfif). In vremea îobăgiiî cum striga paza satului cătră oameni (p. 219). Este un lucru foarte răs-pîndit în părţile ardeleneşti. Cfr. Frîncu şi Candrea (115). Jocuri prunceştî (220). Auzite de la copiî. Cfr. colecţia lui P. Ispirescu, «Jucării şi jocurî de copiî» (Sibiiu, 1885.) şi A. Gorovei («Şezătoarea», II. 57—64. Fălticeni, 1893). Cum trebue bătut în cărţi (221). M'am interesat de textul ţigănesc, dar pricepătoriî limbii ţigăneştî spun, că abia cîte un cuvînt se înţelege. Oraţia ţiganilor (222—224). Tot aşa mi s'a spus despre textul ţigănesc din «Oraţia ţiganilor». Cfr. Teodorescu (262); Weigand «Samosch- und Theiss-dialekte» 63—64); Tocilescu «Revista pentru istorie, archeologie şi filologie» (I. 469—475). Cfr. maî în ediţia luî I. Ciurcu (Braşov) broşurică «Ora-ţiunî ţinute la nuntele ţărăneştî» şi «Evangelia ţigănească». Cfr. la saşi (Haltrich, 110—111). Împărăţia poamelor f225—226). Un manuscris vechiu foarte interesant am împromutat Dluî P. Sîrcu, profesor în St. Petersburg, ca după ce 1-a folosit, să-1 dăruească în numele meu bibliotecii Astriî. In el ocure o variantă maî completă din «împărăţia poamelor». [293] Poveşti. Dl. G. I. Ionescu-Gion într'o schiţă frumoasă, făcută «ca un fel de prefaţă» la «Basmele» Dluî Dimilru Stănescu (Bucureşti, 1892.) între altele zice: «Maî greii este a transcria un basm de cit, a face o poesie» (p. XI). Durere, că nu pot fi părtaş de asemenea laudă, căcî de fel nu sînt înzestrat cu talent poetic; dar totuş sînt convins, că bărbaţii pricepători la lucru vor vide îndată, că eu n'am transcris basmele şi snoavele adunate de mine, ci le-am dat întocmai după cmm le-am auzit de la povestitori. Succesul acesta ri|imaî aşa s'a putut ajunge, că totdeauna am recuri la ajutorul stenografiei. Moşul şi cocoşul (227—228). Este un tel de cîn-tec, cu care mamele leagăn băeţiî. Lupul şi vulpea (229—232). Spusă de o babă. Bărbatul şi nevasta (233—234). Snoavă auzită de la Biţa Luca. Lupul şi iezii (235-—237). O poveste cunoscută şi la maghiari sub numele «Forro viz a kopaszra.» (Apă ferbinte pe cel pleş). Eu am auzit-o de la o slujnică. Scoaterea ţuî Aclam şi Eva din raiii (238—240). O snoavă, care mi-a povestit-o un om în Sînt-Ana cu mare taină: «ca nu cumva să audă hamţu, că se mîhiîe a dracului!» Povestea lui Păcală şi a luî Tîndala (241-—247). Auzită de la Bila Luca. Cfr. ce a scris Mangiuca (Călindar, 67-120. Braşov, 1881); A. Goroveî («Şezătoarea», III. 129—133. Fălticeni, 1895); Frîncu şi Candrea (236—237). Fata cu falincă (248—249). Snoavă auzită de la Biţa Luca. Omul şi pisatul (250). Snoavă spusă de un bărbat cam de 45 anî. [294] Popoarele cum voiau să înmormînte pe Crirtos (251). Moşneagul Tirica (diminutiv din Ciril) Russu era un om foarte hasliu. In privinţa snoavelor nime nu-1 întrecea. Istoria asta am auzit povestindu-se şi de nemţi şi de sîrbî. Cine ştie, pe unde s'a fi maî lipit de eh Cfr. la saşi (Haltrich, 181). Fetele orfane (252—253). Spusă de o babă. Goşlia ţigănească (254—255). Snoavă spusă de un bărbat cam de 34 anî, fost cătană. Ţiganul furînd ceapă (254—255). Tot de la dinsul am auzit-o. Potestea bobii vrăjitoare (257—269). Auzită de la Biţa Luca. Dumnezeii şi Satana (270). Povestea asta o cunosc toţi romîniî din comitatul Aradului. Nici îndoială, că este roadă influinţiî apocrifelor bogu-milice. Cfr. A. Goroveî («Şezătoarea», II. 98—107. Fălticeni, 1893).