[1]
il
•
A
R
H
1. V
A
REVIST A DE ISTORIE, FILOLOGIE
ŞI CULTURA ROMANEASCA
DIN IAŞI
Individualitatea limbii române şi elementul slav J>
1
1
I
1
!
I
I
"
Cum sunau în plsl. cele 4 Categorii din
limba română.
'Potrivit cu aceste rezultate, cari în parte se deosebesc de
ale lui Mikosich, cuvintele limbii române din aceste 4 Categorii
sunau în plsl. veacului al IX ast-Iel (ţinând, fireşte, socoteală şi
de rezultatele dela capit. despre :&,h, K1, .l\.,;\\):
Categoria 1 suna: b/iiskă, briiză, dălă, hrănă, /ăkă, lăsă,
/iito (late ?), mriiiZa, mrăna, nevăsta, Nămec�, pIăva,p/iină, plose,
prabăgă, sonsăkă, stăgă, tăskă, trăba,crăda, văkă,' Mabă, sopăle,
podbiilă, sverăpă, şi vrăinen, povdste, veaste, 'sămarenă, să­
vătă, etc.
Categoria 11 suna: izmăna, pomăna, nevăsta, procăpă,
săvătă, căpănţt, vădro, căv», văkă, dădina. omăgă, păgă, prăsăk�.
Categoria In suna: oeăle, grăSiti, biiJiti,' pliisivă, izmiiniti,
namăriti, primiiniti, sămăriti, tăskovati--făskujon, trăbovati-tră­
bujon, trăzviti, klăl, hmă'î, o/ăi, krastăle, săviilenikă, sVăstenikă,
prăkupece şi bă<lană, trăsnonti, măzga,ruinănă, băzanije, ţiibănă,
biizenije, şţ vrămen, viiste, klăsten, viiveriţa, lăne.
Categoria IV suna: pLăli-p/ăvon, lapiti, prăsăka, prăstoJă,
prăstaviti, priimezdije, ptaponă, băliti, priilestiti, prălază, pra-,
"goniti. .
1) Urmare la' Arhiva, a. 40-1ea, No. 3�4, p. 108.
[2]
2
,·'I"LIE BARBULESC:U
Miklosich, şi nimeni după sau înainte de el, n-a observat,
ceea ce vom dovedi aci, că: aceste cuvinte' slave din limba
română nu se poate să Ii intrat în ea în epoca; plslovenică, ci'
numai CI1 începere din epoca postplslovenică. '
Inainte de a dovedi aceasta, însă, cată să precizăm un alt
punct; dacă limba română are şi a avut vre-odată acel sunet
li al plslovenicei.
Ilie Bărbulescu,
Contribuţie Ia biografia lui Eustratie LogofătuP>
Adaos la "Cariera lui Eustra tie " . (Arh, lulie=Dct, 1933),
IVa. 3-4 pag. 125-'-127). La 28 Octombrie 1630 Moise Movilă
V. întăreşte lui Fealtin din Cotnari o moară şi o povarnă în apa
Buhalniţii. In dosul actului e adaosul: "în lipsa milei sale pan
Dumitraşco Ştefan vel. logofăt şi al doilea logofăt de la curte,
eu .Eustratie al treilea logofăt şi am, iscălit" 2).
Eustt atie fost logofăt. La 28 August 1632 întâlnim pe Eus­
tratie cabiv logofăt. Eşirea din slujbă trebue să fi avut loc
încă din Ianuarie 1632, când Cantemirbeg din Bugeac, trimetea
la Constantinopol pe mazilul Moise Movilă 3). Ni-e cunoscut şi
urmaşul lui Eustratie în funcţia de treti logofăt. Un document
din 1 Noemvrie 1632 (7141) îl semnalează în persoana lui Du­
mitru Buluş �). Dar să revenim la documentul din 28 August
1632 (7140) în care Eustratie apare ca fost logofăt. Actul ce-l
menţionează, emanănd din cancelaria lui Alexandru Iliaşiv Tn­
tăreşte Monastirii Bisericani satul Fittngeşti, "care acum să nu­
meşte Răzărneşti, carele au fost dăruit Monastirii de Eustratie
biv logofăt". Satul se găsia în ţinutul Putnei. .
Pe lângă ştirea unei' danii, documentul ne dă ceva în plus:
numele cornplect al fostului treti logofăt. ' '
1) Urmare Ia Arhiva a. 40 No. 3-4 (1933) lJag. 127 .
. 2) "B� HE "1.11' HN'l' U' 1\\1\. n"HĂV'I\\HTpdllm", BE,\ I\cor,t> 1\
In'",piH I\cor4'.1'. COT AK"'P'\. "3 EI{C1'PLl'l'lE TPE'I'iH 1\ w ,tHi) '1' \'1 �ICKMU,
.în T. Codrescu an. 1 No 8: (Noernbrie 1933), pag: 116.
3) N, Iorga, Socotelile Braşovului pag. 69.
4) N. Iorga, Studii şi Documente VI, pag, 77.
[3]
CONTRIBUŢIE LA BIOGRAFIA LUI EUSTRATIE LOGOFATUL 3
. Iată ce ne Spune documentul după ce arată că Eustratie
lostul logofăt cumpărase satul de la Duraşco şi sorusa Ţonţa
m lui Caramie care.1 stăpâni se mai înainte 1): "apoi după aceia
Istratie biv logofătul el au dat şi au miluit-o pe acea de mai
sus scrisă Sf. Monastire cu acea ocină, drept aceia ca să-i. fie
şi de la Domnia Mea SI. Monastiri Bisericanii aceia a treia
. parte din satul Fitingeştii care acum să mai numeşte Răzămeştii,
'cu vad de mori, cu vii, dreaptă ocină şi miIuire şi urie de în­
tăritură cu tot venitul nestrărnutat nici odinioară în veci. Insă
să fie îndatoraţi şi părinţii monahi din mai sus .numita mănăs-.
tire ca să pomenească pe logofătul Dragoş Istratie după testa­
mentul lui .la jertîelnicul lui Dumnezeu şi să aibă a-i face lui
pomenire din an în an după cum se cade. Drept aceia cine din
seminţia numitului boer va voi să strice dania şi a lui bună mi­
Iuire pe acelaş să-I răpiască mănia lui Dumnezeu 3). Conform
dorinţei boerului dăruitor călugării de la Bisericani au pomenit
pe logofăt; în pomelnicul Monastirii în răndul altor ctitori ce
au înzestrat sfântul locaş cu moşii sau odoare e trecut şi "Eus­
tratie logofătul" 3).
1) Vânzarea lui Duraşco şi a Ţonţei a părţtlor din Fi­
tinge ştt către Eustratte trebue să se fi făcut după 19 August 1631
(7l39) şi înainte de 28 August 1632 (7140). In adevăr la 19 Au­
gust 1631 (7139) erau Încă stăpânitori În "Fitingeştice s'au che­
mat mai Înainte Răzămeşti", Duraşco şi' cu fraţii, surorile şi nepoţii
săi, când susţin pentru sat un proces cu Lupu biv spătar şi fiul
său Dumitraşcu. (Creşterea colecţiilor 1911 pag. 236). Opt ani mai
'târziu (în 1639) Dumitraşcu (acum) stolnic, fiul Lupului biv spă­
tar se judeca, de data aceasta cu egumenul şi cu întregul sobor
de la Bisericani "pentru un loc ce are Monastirea în Fitingeşti
cumpărat şi dat Monastirii de Eustratie fost logofăt". (Arhiva Is­
torică a României 1, 1. pag. 93).
2) T. Codrescu, Uri carul val. V pag. 222-3.
3} T. Codrescu, Uricarul VoI. XXIlI pag. 317. Şi'n ;,Pomel­
nicul Romănesc al Mănăstirii Biser icani", pomelnic găsit la schi­
tul Durăului, legat odinioară de Bisericani prin aceiaşi conducere,
se spune: "Eustratie logofăt: acesta au dat a treia parte de sat
'în Fiţingeşti". (N. Iorga: Studii şi Dac. XVI pag. 247). Danii va
fi făcut Eustratie şi Monastirii Bistriţa al cărei pomelnic de ase­
menea menţionează pe "Eustratie logofătul". (1. Minea, Pomelnicul
M-rii Bistriţa În Cercetări Istorice Vlll-IX pag. 58.'
[4]
4
C. A. STOIDE
In nota de la finele prefeţei "Pravilei alese", traducere fă­
cută de Eustratie în 1632, numele său e însoţit asemenea de
menţiunea .fost logofăt": "Pocăitul Eustratie, fost legofăt", a
scris 1).
Intr'un document din 1636 (7144) Februarie 26, menţionat
numa] Î'pfreacăt, apare iarăşi Eustratie ca biv logoiăt.
, Hrisovul dat de Vasi le Vodă Lupul moştenitorilor oare-şi
împart averea rămasă de pe urma lui Constantin Uri carul, amin­
teşte şi o fiică a acestuia .Măricuţa cneaghina lui Istratie biv
logofătul" 2).
La 9 Iulie 1639(7147) Eustratie biv logofăt, asistat de boeri
în slujbă şi biv, vinde lui Leondari fost vameş satul Părliţii din
ţinutul Sorocii 3). Am văzut mai înainte, satul îl avea Eustratie
'de la Moise Vodă Movilă. Eustratie a fost întâlnit ca logofăt al
treilea în anii 1630 şi 1631 în timpul domniei lui Moise Movilă;
iar un document menţionează chiar o danie a acestuia din urmă
către cel dintăi. E dar posibil ca Domnul care făcea o danie
modestului' cărturar ce va fi fost Eustratie la data aceia, să fi
făcut, din obscurul diac de logoieţle, ce stătuse în această slujbă
mai bine de 10 ani, un logofăt a! treilea cu intenţia de a-l ri­
dica în rang, probabil, cu timpul.
Cariera lui Moise Vodă Movilă întreruptă la sfârşitul lui
1631, va îi sfărâmat ori ce nădejde de parvenire a cărturarului
nostru. In a doua domnie, Moise Vodă Movilă va avea ca treti
logofăt de Pătraşco Ciogolea, om tot atât de iubitor de cultură.
deşi el însuşi nu era un cărturar de talia lui Eustratie �), dar
care avea faţă de Domn merite personale care-I impuneau. Un
hrisov al lui Moise Vodă lăcăndu-i o danie, arată că a pribe­
git alături de domnescuI său stăpân prin ţara landiască 5).
1) 1. Bianu, "Manuscriptul românesc de la ]632 al lui Eus­
tratie logofătul", în "Columna lui Traian", an. II No. 4-5 pag.
210-17.
2) N. Iorga, Studii şi Doc. VII, pag, 102.
3) Gh, Ghibănescu, în Arhiva din laşi IX, pag. 477.
. 4) Pentru Pătraşco Ciogolea om de cultură şi pentru carie ra
lui şi a tuturor Ciogoleştilor vezi: V. Pârvan "Un vechi monu­
ment" etc. în Conv, Lit, 1904.
5) Pentru alte danii făcute de Moise Vodă Movilă lui Pă­
traşco Ciogolea vezi şi Iorga, Studii şi Doc. voI. XIX, pag. 23- 4.
[5]
CONTRJBUŢIE LA BIOGRAFIA LUI EUSTRATIE LOGOFATUL 5
Vânzarea făcută la 9 Inlie 1639, era întărită de Vasile.Vodă
Lupu Ia 31 Iulie aceJaş an, aminttndu-se iarăşi de "Eustratie
biv logofăt", ca vânzător; la 18 Mai 1641 (7149) în Iaşi, veliţii
boeri �în frunte cu Gligore Ureche veI spătar întăresc lui Eus­
tratie biv logofăt părţile lui din satul Feteşti 1).
Stăpânirea a Iost, confirmată de Domnul din scaun Vasile
Vodă câţiva ani mai târziu şi anume la 20 Februarie 1646
(7154). La acea dată Vasile Vodă din Iaşi, întăreşte lui Eustra­
tie biv logofăt care venise cu un zapis de la Gligore Ureche
veI vornic al ţării de jos, stăpânirea asupra satului Feteşti 2).
Inainte de data acestei confirmări a lui Vasile Vodă se
mai Întâlnesc câteva ştiri răsleţe despre Eustratie,
II întâlnim În Iaşi, la 20 Martie 1644 (7152) . ca martor la.
vânzarea ce o face Ioan Ciurea din Porceşti către Toma veI
stolnic: "şi când i-au vândut Dumisale acele două case s'au
prilejit DumnealuiIstratie logofătul şi Ionaşco Cărstian" s). Această
denumire de Eustratie logofătul e numai o scăpare, căci la data
arătată Eustratie nu mai revine în slujbă după -cum nu-l mai
întâlnim din 1632 înainte decât ca biv logofăt.
La 29 martie 1644 (7152) când Jonaşco Dracea vinde lui
Velicico hiv-comis patru jirebii şi patru oameni. (vecini) din
Sănăuţi, aflăm că la această vânzare "s'auprilejit Dumnealui
Ţâca ce-au fost postelnic şi Eustratie ce-au fost logofăt" 1).
La 20 Octomvrie 1645 (7154) boeri în slujbe şi biv. întă­
resc vănzarea pe care călugării de la Pantocrator o fac către
1) Gh. Ghibănescu, Surete III, pag. 309.
2) La menţionarea primelor ştiri pe care le avem asupra lui
Eustratie figurând ca diac, am susţinut că aceste ştiri arată funcţia
la zi a lui Eustratle, că adică Eustratie era diac între 1618-1628.
In sprijinul acestei păreri dăm şi documentul de faţă în care
se prezintă un caz similar. Deşi la Întărirea în proprietate a lui
. Eustratie, pe părţile lui din Feteşti în 1641 Gligore Ureche apare
ca vei spătar, la confirmarea din 1646, Domnul Vasile Lupu amin­
tind de mărturia lui Ureche spătarul, îl numeşte cu funcţia ce·o
avea atunci În 1646. Se spune adecă că Eustratie fost logofăt a
venit cu un zapis de la Gligore Ureche vei vornic al ţării de jos.
3) Gh, Ghibănescu, Ispisoace şi Zapise II, II, pag. 52.
4) Gh. Ghibănescu, Ispisoace şi Zapise II, II, pag. 53.
[6]
6'
G. A. STOIDE
Toderaşco (Ianovici) vel logofăt. Intre aceştia figurează şi .. Js­
tratie biv logofăt" J).
Ultima menţiune, pe care o posedăm; asupra lui Eustratie
e din 20 Februarie 1646 (7154), întărirea lui Vasile Vodă Lupu
pentru părţile din Feteşti, menţiune deja amintită.
Un document fără dată îl ărată mărturisind o vânzare pe
care Varvara fimeia lIii de Nemerniceni, cu fii, o face către Ilie
Şeptilici şi Irăţănesău Gheorghe de Nemerniceni". Iscăleşte Is­
tratie biv. logofăt 2).
Câteva date asupra legăturilor sale de familie.
Asupra vieţei particulare şi asupra familiei sale avem prea
puţine informaţii. In documente apare cumpărând şi vânzând
moşii, primind şi făcând danii. Era cum se vede om cu o stare
corespunzătoare rangului ce-l ocupa . printre contemporanii săi.
Documentul din 26 Februarie 1636, dând numele Măricuţei
"cneaghina lui Eustratie biv logofăt", menţionează şi pe mem­
brii familiei, colateral! şi ascendenti ai acestei Măricuţe: "Mierla
cneaghina lui Strătulat Dobrenchii" şi "Nastasia cneaghiria Na­
eului" surorile ei, cum şi pe fratele lor-Savin c îii lui Constan­
tin Uricarul şi ai Tofanei fata lui Mălai vătah" -),
Căsătorit cu fiica unui boerinaş, uricar, scriitor de hrisoave
în cancelaria domnească, de la care soţia lui împreună cu su­
rorile şi fratele ei moşteneau o. avere importantă, în documentul
menţionat având să-şi împartă între ei ,.0 parte din Rotornpă­
neşti cu curţi, cu mori" şi o parte din .Hreasca pe Şomuz",
.. jireabii în Onceşti şi o falce de vie la Cotnari", "tir�p l��M&­
pll" g, precum şi la Nimirceni, şi ţinănd seama că dintre rudele
sale cel puţin una intrase în rândul boerimii de divan, Nacul ce
1) Gh. Ghibănescu, Isp, şi Zapise II, II,' pag. 89.
2) Condica Mitropoliei II, pag. 823; se publică în anexă.
Zapis emis înainte de 1643, dată la care întâlnim pe Ilie Şeptilici
vel Post. Vezi T. Balan, Dac. .Buc, I p. p, 238-239,
3} N. Iorga, Studii şi Documente, VII, III, pag. 102. Pen­
tru rudele acestea ale lui Eustratie a se vedea şi Cond. Mitr.
11, pag. 823 şi urm.
[7]
, CONTfUBUŢfE LA BWGRAFIA LUI EUSTRATIE LOGOFATUL" 7
va fi mai apoi mare stolnic J), Eustratie s'ar fi putut aştepta la
aeeiaşi carieră. Cum am presupus ceva mai îuainte, probabil
atitudinea prea pe faţă de partizan al 'lui Moise Movilă îi va fi
oprit ascensiunea.
Dintre urmaşi îi cunoaştem numai o fiică. Un document
care poartă data evident greşită de 15 M<:trtie 1653 (7161)rie,
relatează că Gheorghe Ştefan a confirmat lui Contăş, diac de
jicnicerie, satul Feteşti din ţinutul Hărlăului, Acest sat,ne spune
Domnul întăritor, îl avea Contăşdupă socrul său Eustratie Jo­
gofătuI, care şi acesta îl avusese danie de la Moise Movilă.
Documentul nu dă numele fiicei lui Eustratie, căsătorită cu
Contăş 2). �'
Acest lucru ni-l spune un document cu dată mult maităr­
zie şi anume din 2 April 1670 (7178 ) (data greşită Contăş e biv
vei stolnic după 1680). '
"Contăş fost mare stolnic cu femeia lui Irina, fata lui Eus­
tratie logofătul dă mănăstirii Cetăţuia un loc de cramă şi căr­
oiumă în târgui Cotnari" ... "pentru sufletele răposaţilor părin­
ţilor noştrii" d).
1) P�ntru stolnicul Nacul vezi şi N.' Iorga: Studii şi Doc.
VII" III, pag. 102, 103, 104 şi Ghib. în 1. Neculce 8. pag. 7-1 J.
2) Gh. Ghibăriescu, Surete IV, pag. 289.
3) V. A. Ureche, Miron Costin 1 pag. 130-1. Acest Contăş
care .a făcut o cariera politică de stul de importantă a avut strânse
legăturt cu Miron Costin, pe care prin 1658, pe când Contăş era
tren logofăt şi Milon Costrn părcălab de Hotin, îl ajuta să-şi ia în
stăpânire moşiile soţiei sale Ileana fiica lui Ioan Movilă. (N.lorga,
Studii şi. doc. XXII, pag. 353). Desul, lor contact îi va fi făcut cre­
d em, să discute uneori şi • istorie".
Contăş Însuşi avea dreptul să se socoată un, cărturar după
moda timpului; făcuse operă de trariscriitor de rnanuscriue (Gh.
Ghibănescu, "Un rnanuscript vechi românesc, din secolul al XVII",
în Arhiva din laşi 1910 pag, 219) şi credem că putem susţine că
. atunci când Miron Costin spunea că primul cronicar moldovean
ar fi Eustratie logofătul, deţinea această ştire de la Contăş (afir­
maţie din Poemul polon). Dar, încă un argument că Eustratie a
scris o "Cronică" independent de Cronica lui Ureche.
Documentele ne-au păstrat următoarele ştiri· asupra carierei'
politice a lui Contăş: .
La 15 Martie 1653? (7161) e diac de jignicerie (Ghib. Surete
[8]
C. A. STDIDE
Documentul publicat de V. A. Ureche în regestă, nu re­
produce numele ambilor părinţi ai Irinii. Că în original trebue
să fi fost trecut şi numele soţiei lui . Eustratie ne face să' pre­
supunem şi împrejurarea că "locul- din Cotnari era din zestrea
acesteia din urmă: Ori cum, făcând Monastirii Cetăţuia . danii
"pentru sufletele răposaţilor părinţilor noştri" evidenţiază ca la
această dată atât Eustratie cât şi Măricuţa erau morţi de muli.
Avem indicii care ne îndrepta Iese să presupune m ca. moartea
lui Eustratie a avut lOG în cursul anului 1646; aceste indicii ar
fi : a) Ultima lui tipăritură: "Cartea românească de învăţătura
de la pravilele împărăteşti", poartă data eşirii de sub tipar. 4
Mai 1646; 1) b) ultima ştire documentară ce menţionează pe Eus-
IV, 289). De la· 20 Noembrie 1654 (7163) până la 11 Decembrie
1657 (7166) uricar, (Duc. din 7163 Noernvrie 20 Ghibănescu Isp.
şi Zapise, III, 1, 65. 7165. Mart. 14, op. cit. pag. 84. 71660ech.
11, op. cit. pag. 91). In 1658 şi 1659 e treti logofăt (lorg. S1. ŞI
Doc. XXII, pag. 353. Condica M iti op. II, Arh. Siat. Ia Şl, pa chet 98.
pag. 1(186. Ghib .. lsp. şi Zap. !II, 1, nag. 109). In 1662 şi 1663 e
al doilea logofăt. (Dor. din 16 Iulie 7170 Ghlb. lsp. III. 1, pag.
220). (Doc. din 18 Mart. 7171 Cond. Mitrcp. Il, pag. 214)
In Martie 1665 Contăş e parc. de' Hotin (D. Oan,M-rea Su­
ceviţa, pag. 205). Din Septembrie 1667 e retrogradat şi-I întâlnim.
iarăşi ca treti logofăt până prin 1669. (Doc .• din 1 Sept. 7176,
Ghib. Surete VIII, pag, 121; 20 lanuar 7175, Ghib . .Surete VIII.
pag. 113; 2 Martie 7175, Ghib. Surde VIII, pag. 114. 30 Iunie
7176, Ghib. lsp, şi Zap. III. II, pag. 73'.; 7 Apnt 7177 Ioan Ne­
culce 8 pag. 63. 22 Dech. 7178, Ioan Neculce 8, pag. 64). Prin
1672-'-3 e mare sulger (P. P. Panaitescu, Călători poloni prin ţă­
riIe Române. pag. 71 nota 1). La 13 August 1673. (7181) e biv
vel sulger (Ghibănescu lsp. şi Zapise III, II, pag. 149. Din ., .
'1676 e mare stoInic (V. A. Ureche. Miron Costin, II, pag. 525).
In .1677 în acest rang fiind, întâmpină pe solul polon Ioan Gninski ;
relaţia secretarului soliei menţionează o neplăcută aventură pe care
a avut-o Contăş cu un ienicer- aga Turc (P. P. Panaitescu, op. cit.
pag. 71) .. Cu toată afirmaţia lui Contăş către secretar..că dezgus­
tat de starea de lucruri din ţară"nu vrea să mai locuiască în
. Moldova", îl întâlnim încâ prin docurnente işi tot în funcţia de
mare stolnic până în 1680. (8 Iunie 7186, Surete XVI, pag. 10I.
25 Aoril 7187. Ispisoace IV, 1. pag. 27. 5 Iunie 7187, Isp, IV, 1,
pag. 34 15 Mart. 7)88, Surete VI1I. pag. 125 ..... 7188, V.
A. Ureche, Miron Costin, II, pag. 528). .
1) Bianu=-Hcdoş, Bibliografia Rom. veche, 1, pag. 158.
[9]
=�1�'R�J�BU�T�.l�E�L�A=.�B�IO�G�R�A�F�JA�L�U�I==E=(=S=RT=A=1='I=E=.=J.=O=G=O=FA=T=O=L======9
tratie e din Februarie 1646. E cu neputinţă ca Eustratie in anii
1644-46 să fie atât de des amintit (relativ) în documente şi
după 1646 să se facă i'n jurul lui o tăcere adâncă, dacă ar mai
Ii fost trăitor după această dată. S'au publicat doară enorm de
multe documente relativ la sec. al XVII.
Putem dar conchide în toată .siguranţa, că personajul, care
la 16 Martie 1664 (7172), iscălind Istratie veI sulger, alături de
boerii divanului domnesc certifică că Ursachi Vameşul a plătit
datoriile fiilor lui Gavril Hatmanul"), dacă nu e o greşală de
transcriere, trebue să fie altcineva decât fostul logofăt al treilea 2).
Irina fiica lui Eustratie prin 1690 mai trăia încă; Contăş
era mort. Intr'un act din acest an, luna August 28 zile, ea care
acum iscălia "Irina giupâneasa ce-am fost a stolnicului Contăş,
cu coconii mei, Lupaşco şi Solomon şi Iordăchia", vindia pen­
tru "vriamie de lipsă. ne având de ce ne apuca", moşia Terner­
Iianii, lui Constantin Vodă (Cantemir). La întărirea actului iscă­
Iese marii boeri în frunte cu Tudosă.Dubău vel logofăt. Intr'o
notă la sfârşit, reîerindu.se la zapise spune "fiind multe prădzi
intraceastă ţară, de tălhari, jăcuindu-mi alte un alte,' s'au luat
şi acele" 5).
O ipoteză asupra genesei cătotva dintre operele sale. In
scurta expunere l'am vazut pe Eustratie făcând o danie Monas­
tirii Bisericanilor, iar pornelnicul Monastirii II aminteşte la "jert­
Ielnic", Legăturile sale cu Monastirea au fost poate mai frec­
vente decât ne relatează informaţia ajunsă până la noi. Ţinând
seamă că între manuscrisele aparţinând odată Monastirii sau
1) V. A. Ureche, Miron Costin, II, pag. 517.
2) Intre altele şi pentru că era în uzul -cancelariilor dom­
neşti şi in genere al diplomaticei româneşti, de a iscăli foştii dem­
nitari ai statului şi de a li se reproduce numele însoţit de ultimul
titlu şi cel mai mare al boeriei avute; ar fi neverosimil ca numai
pentru Eustratie să se fi făcut excepţie nurnindu-l totdeauna nIJ­
mai Eustratie log. sau logofăt al treilea dacă ar fi fost vreodată
sulger. Şi timpul după care ar reapare în divan, la 18 ani după .
ultima menţionare, precum şi vârsta prea înaintată peste şapte­
zeci de ani - de care trebuia s'o aibă în ·1664, se împotrivesc
la această identificare. .
3) N. Iorga: Studii şi Documente XX]), .pag. 357-g.
[10]
10
, C. A. STOIDE
călugărilor de aci se aminteşte, o pravilă "scrisă la Bisericani
prin 1512" '), că un sbornic, conţinând între altele şi 'un frag­
ment din cronica lui Macarie, aparţinuse prin 1682-3 unui preot
din Bisericani, într'o notă din sbornic spunăndu-se aceasta 2), şi
tinănd seamă că aceste date asupra Bisericanllor' coroborează
legaturile mal sus arătate ale lui Eustratie cu Monastirea şi cu
domeniul preocupărilor sale, 'ne-ar îndreptăţi, cum s'a afirmat
, '
mai sus, să presupunem că legăturile lui cu Bisericanii au in-
fluenţat oarecum asupra activităţii sale "ştiintifice".
Dacă nu i-au determinat numai decât cariera căci nu mi­
mai o carte sau un eveniment din viaţa cuiva sunt determi­
nantele unei activităţi, au făcut poate ca Eustratie găsind aici
un manuscris din cornpilaţia lui Manoil Malaxos 3), şi poate şi
unele manuscrise ale vechei cronici moldoveneşti în afară de
fragmentul din Macarie, să-şiIi început cariera de traducător de
cărţi de legi şi compilator de cronici 4).
Dar aceasta e numai o ipoteză, pe care, alt material mai
bogat ar putea-o confirma sau infirma. Noi am făcut-o fiindcă
am socotit, repet, că atunci când, cineva face unei monastiri o
1) 1. Minea, '"Letopheţele Moldoveneşti scrise slavone şte "
în Cercetări Istorice, 1, pag. 200, nota 34, şi Şt. Berechet op. cit.
pag. 149. lnforrnaţia' o dă A. 1. Iacimirski: "Din manuscrisele
slave" pag. 85-:-6.
2) 1. Minea, op. cit. pag. 200 nota 34.
3) Nomocanonul lui Malaxos a circulat foarte mult la noi.
Academia Română avea 16 manuscrise iar Biblioteca din Iaşi 1.
ŞI. Berechet op, cit. pag. 161. '
4) Pentru legăturile unui adnotator al cronicii lui Ureche cu
, Bisericanii s'a pronunţat Şt. Orăşanu ; e vorba, de Misail Călu­
gărul. nOe altă parte un Erornonah din mănăstirea Bisertcani a
scris un praxiu in slavoneşte cu traducere română, în "luna Iunie
23 zile, în zilele lui Vasile Voevod la anul 7160 (1652").
Identificarea acestui, errnonah Misail, cu Misail Călugărul
compilatorul lui Ureche până la proba contrarie noi o credem ad-,
misibllâ. Cronologia nu se opune, iar cunoştinţele de slavonie a
eromonahului arată că el era om cu carte, in stare deci a înde­
plini o lucrare ca aceia de copiere şi compilare ce i se, atribue
lui MiSail Călugărul". (Şt. Orăşanu. CrcinicariiMoJdoveni în sec.
al XVll. Conv. Lit, XXXIII. pag. 617--618).
[11]
CONTRIBU1'IE LA BIOGRAF1A LUI EUSTRATlE LOGOFATUL 11
, � -
danie de importanţa celei făcute de Eustratie Bisericanilor, acel
dăruitor se interesează de viata şi'activitatea acelei monastiri şi'n
oarecare măsură o şi aprobă, Nu în mică măsură va fi consi­
derat dar Eustratie şi viaţa culturală a Bisericanilor atât de.
desvoltată în acea epocă; dania lui putea fi prinosul unui car­
turar avut faţă de o comunitate cărturărească pe care adesa
o va fi cercetat.
Anexă.
Adică eu Varvara fimeia Jlii de Nemerniceni şi cu ferii (sic)
mei Magdalina' şi Ana şi Tofana, scriem şi mărturisim· cu a­
ceastă scrisoare a noastră cum am văndut o jirebie şi un ci­
vert de sat de Nimirceni (sic), de nime nevoit şi de nime îm­
presurat, ci de bună voia mea, din vatra satului şi trapăşi din
ţarină şi din tot venitul lui Ilie Şeptilici, şi Irăţănesău lui Gheor­
ghiede Nemerniceni, şi i-arn văndut parte me de dooao heleş­
tei din heleşteul de sus, din a opta parte, o parte şi un cevert
şi din heleşteul din gios din a patra parte o parte şi un cevert
cu iazul, cu tot. Drept 66 de lei bătuţi şi o vacă cu v�tăI.
Şi în tocmală ni-au fost lstratie logofătul şi Eremia Mur­
gulet şi Aramă din Hreasca şi Popa Gheorghe de acele şi Pla­
ton de Pleşeşti şi Eremie Cărcu şi Deleu de Spătăreşti şi Cos­
tin de Răuseni şi' Nistor Vătărnanul de Ruşi şi alţi oameni buni
mulţi.
Ca să hie lor direaptă ocină şi moşie şi nimeni pre urmă
sau din ruda bărbatului mieu să n'aibă a întoarce în veci. De
asta scriem şi mărturisim noi toti.
In altă ordine de idei s'ar putea spune acelaş lucru despre
Eustratie şi Bisericani,
Pentru activitatea culturală a Bisericanilor a' se vedea şi Şt.
Gr. Berechet "Importanţa însemnărilor slavo-rornâne de pe ma­
nuscrisele vechi" În .. Omagiu Profesorului Ilie' Bărbulescu" pag.
449-458. N'am putut găsi şi deci nici utiliza, nici la Biblioteca­
Centrală din Iaşi şi nici chiar la Academia Română, cartea O-lui
A. Lapedatul: »Manuscrisele de la Râşca şi Biserrcani ",
[12]
12
C. A. STomF:
Şi eu popa Gheorghe de Hreasca Însumi cu mâna me am
scris ca să să ştie.
U Nemerniceni.
Istratie biv logofăt. lrimie Cârcu. lrimie Murguleţ iscal.
Platon .....
(şase peceţi)
c. A. Stoide.
Document dela Ştefan III V oevod, cel Tânăr,
din 7030 <1520> Octomvrie 311).
Rezumat: Domnul Întăreşte lui Matei şi nepoţilor lui, lvan
Lungul, Duma şi Toader, satul Mălilleştii la Glodurile pe Botnişoara
şi siliştea fot acolo "pe din sus de Resteoan", cumpărate dela
Magdalina, fiica lui Sima Boldur Voinic cu 280 de zloţi tă­
tărăşti,
M[li]A[o](c)rni"IO G[O]iKi"uo I\I\� GmE,i)d(n) B.OfRo(A \,t 1'[0]«(')-
n[o](A)[,lljl� .3�I\I\i\U ,\\OAAdIW'�U. 3ndMfHHrno 'JUHlI(I\I\) H('CU(I\1)
HdWU(,\\) Allcmo(I\I\) Rut(I\I\) «rne Hd m(I\I\) RZ.3}lu(rn) UAII
Ef'O '1mS'Ju OVCI\�um(m). UJiKf n}1i'1iAE n}1�A Hdl\l\li U Iljli:A Hd­
W"I\I\" '\I\O(A)AtlKCI\H'\I\H GOI<l}111 ,\i\dl' A7.AIIH:& Ao"-Kd GUJ('I)A(i)jll\ ARUJjl­
""K,\ 110 fii AOGjlOli R�AU HIIKII('\i\) HfilOHSiKAfHd li HlmpIICIII\ORl\Hd II
njloAdM CKOK) n}1dCSlo UJrn"lUHS eil(m) fU ll}1dRilf'O SjlHKd UJ(m) SjlUl\d
UJ(IJI)L�d îIf (,III\I\d GUJ(A)AOjld A&OjlHIIKd 410 0)(") III\I\d(i\) O)(m) A -kA.A
(r[o[c[no]A[c]RdI\l\hJCIJIE,t),md L{Of&OA� EAHO CEI\O Hd u,wk ,\\:&/\lmnIJlf
S l'ilOAS}1tM Ud GOmHIIIUOdjl'k U O)AH" Cfl\UL/J'k mll(iK) Hd GOmHU­
WM}1'k nOKh.IWE O)(m) jlfcrnua(H) nO(A) Cd;\I\OK) AueS. eJ\Sl'd('\I\) Hd­
'\I\U(M) wsrnue U SHS(K]ORIl Ef'0 lf[{dHS ASHI'Si\ORli Il AS'\I\1l II mea­
AII[jl] 3(\ AKt cm-k II O)CI\I\:& AEc�mf 3M(m) ,Ol,UIMpCKIf(X) li IfdWIl casru
{\I\�mEK) Il SH"" U'O "KJ(H) "SHI'0Y(A)" A�'\I\(\ II mMAE}1 3dnl\<\­
IllIfAIl SCIl rnernn Kh.IWf IUIC,IHH!" rlllwk311 CII 3M(m) mdrnd(jl)Clm(X)
S jlSKH '\I\2;I'A�AUHII AKLIJII Clil\l\H GO{It)A0}1d ARO)jlHIIKJ n}1-kA HJ,\I\H
II [rljl�;A HdWII'\I\U ;\I\O'\AdKCKU,\I\1I GOI<I}1I1. mcor jldAU ,\\h.1 RUA "'I�WE II(X)­
,A,�GjlS\O] Ro)(A)HOK) mOKI\I\f(iK) U nO(A)"OIO 3(\rI,\MrlS JTldl\O(iK) II
w(m) "d(C) A"iUl li nomRjlKAIi'\Ii fC'\I\� C,\Sl'd('\I\) "dlllll('\\) ,\\:&01no
1) Publicăm acest document în felul cum apare. ClI toate că noi avem
altă părere despre modul cum trebuie să se facă editarea textelor cirilice.
. (Nota redacţiei).
[13]
, ;r
"
,J
I
noe, DEI"A ST. IlT VOEVOD, C�L TANAR, DIN 7030 (1520) OCT. 31 13
.
11 SHKS Ef'O HR,IHS i\SHI'!:![MKH H I\S'"11] " mOdI\H [rnce n�l'f;l\pElJfHHOE CfI\O]
U4 H,"1> ,"KMfHHIJH S f"\OI\Sp1it\E U,' &OmHHwodpt H rncs CMHLIH
mH(m)"4 comHHwlMp'k ne KhlWE w(m) PEcnlfu.ld(H) nO(A)c","SIO
,mcS K(\KO Ad t(CIII) H('\�) w(m) H4C SpHU C7. K7.CE(,") 1\"'X-0I\W(I")
","" H I\'kmf(,") U(X') " SHSlJdmo(,") H(X) H nptSHS'I4mo(,") uX "
npdLIJSp'krno(,") II(X-) II liKCE,"S PO,,"S U(X-) xrnc U(,") &!:!I\E(m) Hd
GMI�ml" HEn0pSWEHO HIIKOI\lImEH<\ R:kKH il X,onM(p) mo,"S nph.(I\)-:
PElJfHHOI"S CEd,S LIN S 1"'OI\SIl'kM Hd GOmHHwMpt Hd I/I\,'k ,"ZI\H­
HElIJO(,") H. mOH CEMUIIII mll(m) H,I \ &OmHUluodp-k IN RIUWE (\p(m)
pEcmEWd(H) LIJO no(/\) Cd,"SIO ,mcS I\d €(cm) U(,") w(m) SCU(X-) crnc­
pW(H) C7. Sci;:,"u u(X) Cm4pll,"U X'0mLIllIM�U ne KSA,II13 R'kK4 wmu­
Rd"H, " H" rne ,,(cm) KtPd HdUHf'O r[ocno](AC)Kd RhlWEnHCdHlUI'O
,""1 cml�dHd KOERO(I\i') H R'!,!ld np'&KK'"3'IIOGi\fHH"1'0 ,"" cpdm" nm1lld
II litPd GWr.I(jl) H4LUH(X-) K'kp" IMHd IIC41\,\. R'kp,\ "dH4 mmp4 ARoll­
HUK4 K'kP'I nMId HEf'PUI\d R1\Il'\ f!dH4 qlH"KORH'Id H nd"4 mMII&H
X omHHclm(X) Rt.p.i rI4H,' Kocm"l H n4"d KwHAPII\ HE'\HlI,KU(X) Rilld
ndH4 "P&tlpE rI0Pflldpt CS'IdKCKdf'O Rt.Pd rI"Hd XPdHd cndTdp-k !<1:Pd
IldH" €Pfl"i'1I\ ImcrritoHl1K'\ R1>p" 11,1"4 w"pm 1l0CmM"UK" R'kll'\ n"H"
C7.KSr.lHd lJ"WHUKdR'kp" 1l,\H,' CmpZ'Id CmO"HIII\" Rtp" Il"Hd KZIJ,fI\­
'kHd KO,"UCd II WkPd �CH(X) cO"'kPW(K) Hd"III(X-) ,"O,,'AdRCI\H(X-) RE­
'IHI\U(X) H ,"",m(X) 4 IlO H,\WE(,") mHKom'k KTO GSAE(m) f'OCIlOAdPK
IMWEH sEj,",m w(rn)] A'kmm HdWfl(X,)lUiUl (oirn) HdWEI'O P"A4 [H"" IldK]
GS(A) 1\01'0 &1' U3&Epe(rn) r[o](c) n[0[(A)[4]IlE(,") &hlmll HdlllEl [SE'""H
'"O'IA4KCI\OH rnern dG"1 H," He nopSIlJII" H4WEI'0] A,\H'(d H 1l0rnRjl7.­
mAmr4 ""H d& .... H," SmKllzl\u(,\) II SKll'lmH('\) 3d"S(m) [eC'""1 U,\\
Aii"" H nom�pl.lAH"H 34 uX np<\KOIO c"Sm&S " Sd LlJO u.JlUl CO&H KS­
IlH"'1 Hd CROH np41{1" nHH1:3H, 4 H4 &W,\lJJH] nomr<pz'KAEHle mo,"S
K1'>Ce,"S R .. IWIrJHCdHO,"S R�i\'k"lf EC,"H HdllU,"S KtPHO'"S Il,,"!:! mornpS­
WdHS MI'O,t,lTS nIlC"TH' li nl'ld(lII) "dW!:! IlPHR'kCH�lH K CI,"S ,\Hcm!:!
HdWf<,"O\f-IlHCd(iI) A!:!,"umpS 116110KU('I) S r.lCGJ(X") K"mo -1-3,\ '"(C)U,d
OKITJOKprd ".tI
Traducere:
Din mila lui Dumnezeu noi Stefan Voevod şi hospodar
ţării Moldovei. Facem ştire cu această carte a noastră tuturor,
cari vor căuta pe dânsa, sau cetindu-Ii se vor auzi, precum au
venit înaintea noastră şi înaintea boierilor .noştri ai Moldovei
Magdalina fiica Varnicului Ba/dur de a ei bună voie, 'de nime
[14]
14
SEVER ZOTTA
silită mCI asuprită şi a vândut a ei dreaptă ocină din al ei drept
uric, din uricul tatălui "ei Slma Boldur, Vornic, pe care l-a a­
vut dela moşul (bunicul) Domniei Noastre Ştefan Voevod, un
sat anume Măttneştti la Glodurile pe Botnişoara şi o selişte ia­
răşi pe Botnişoara pe din sus de Resteian, chiar supt pădure,
slugilor noastre Matei şi nopoţilor. lui, Ivan Lungul şi Duma şi
lui Toader drept două sute opt zeci zloţi tătăreşti şi slugile
noastre Matei şi nepoţii lui,lvan Lungul şi Duma şi Toader au
plătit toţi acei de mai sus scrişi bani - 280 = zloţi tătăresti în
mănile Magdalinei fiicei lui Sima Boldur Vornic dinaintea Noas­
tră şi a boerilor Noştri ai Moldovei. Deci Noi văzând a lor
de bună voie tocmeală şi plată deplină, aşijderea şi de la Noi
am dat şi am întărit slugiI'Or Noastre lui Matei şi nepoţilor lui,
Ivan Lungul şi Dumii şi lui Toader pe acel de mai sus zis sat
anume Mălineştii 'Ia Gtodurite pe Botnişoara şi acea silişte dea­
semenea pe Botnişoara pe din sus de Resteoan, chiar supt pă­
dure ca să fie tot dela Noi cu tot venitul lor şi feciorilor lor
şi nepoţilor şi. strănepoţilor şi la tot neamul lor ce se va alege
mai aproape neatins nici odată în veci. Iar hotarul acelui de
mai sus zis sat, ce-iIa Glodurile pe Botnisoara pe din sus de
Resteoani; chiar supt pădure să fie lor despre toate părţile cu
toate hotarele lor cele vechi pe unde au umblat din veac. Iar
spre acea stea este credinţa Domniei mele de mai sus scris Şte­
fan Voevod şi a preaiubit fratelui Domniei Mele Petru şi cre­
dinţa boerilor Noştri. Credinţa boierului Isac, cr. b. Petru Vor­
nic, cr. b, Negrilă, cr. b. Grincovici, şi a b. Talaba, [Părcălabi] de
HotIn, cr. b. Cosiea şi a b. Condrea [Păr că/abi] de Neamţ, cr. b.
Arbure Portar de Suceava, cr. b. Hrana Spatar, cr. b. Eremiia
v isternic, cr. b. Şarpe Postelnic, cr. b. Săcuian Paharnic, cr.b.
Strâcea (Stlrcea) Stolnic, cr. b.CăţăleanComis, şi credinţa tu­
turor boierilor noştri ai Moldovei, mari şi mici. .
. Iar după a Noastră viaţă cine va fi' Domn 'ţării Noastre
din copiii Noştri sau din neamul Nostru, sau pe cine l'ar alege
Dumnezeu să fie Domn acestei Ţări, să nu se atingă de dania
şi întăritură Noastră, ci să li o confirme şi să li o Întărească
de vreme ce şi Noi li-am dat-o şi li-am întărit-o pentru a lor·
dreaptă slujbă şi pentru că au cumpărat pe ai lor drepţi bani.
Iar penţru mai mare întărire celor de mai sus scrise, am porun­
cit boierului Nostru credincios Toiruşan Logofăt să scrie şi a
[15]
i
I
i •
4 L'�,�
"
s
l:
I r-
DaC. DELA ŞT. III VOEVOB, CEL TANAR, DlN 7030 (1520) aCT. 31 15
Noastră pecete de această carte a Noastră să o lege. A scris
Dumitru Popovici în Iaşi. La anul '7030 luna Octombrie 31.
Note. Documentul, pergament de mărime normală, şnurul
.si pecetea lipsind, în 'parte deteriorat, aparţine d-lui A. Calli­
gari din Durnbrăveni, judeţul Botoşani. Un regest a fost publi­
cat de d-nul Ghibănăscu în Surete şi Izvoade XXIV, p. 93.
Importanţa lui constă în împrejurarea că dă şi numele
de botez Sima (Simeon) al vestitului Vornic Boldur al luiŞtelan
cel Mare, învingătorul de la Lenţeşti lângă Cernăuţi în ziua de
Duminecă 29 Octomvrie 1497 şi de la Sipinţi ln30 Oct. 1) EI ne, '
mai face cunoscui că Boldur a mai avut o fiică, Magdalina pe
lângă alta Marica, care şi ea vinde o' moşie Socii în 7027
(1519) Iulie 5 cu 140 de zloţi unui Andruşco. Mama ei se chema
'Muşa 2). Marica să fi fost căsătorită cu Dragoş Vornicul sj r nu
credem, cu VornicuI lui Ştefan cel Mare, din neamul Boul, care dis­
pare din divan în 1491 ,) ci mai curând cu celalt Vornic Dra­
goş, din Domnia lui Bogdan III, Vornlc Intre 1508 şi 1513 5), care
nu era din aceiaşi generaţie cu Boldur. Acesta, Visternic din
1479-1491 G), apoi Vornic, nu mai apare în divan după 2 Febr.
1503 "). In 26 August Vornic este Jurg Dolhi (Lungul) e). Aceasta
este, tot ce ştim despre familia viteazului căpitan al lui Ştefan
cel Mare D).
Nu fără interes este, că În Letopiseţul de la Bistrita e nu­
mit Voevod ("GTfz\".iUl �omo,&." npH:.'IIM �O"AOjM BomoAi' eRou'o")
în înţelesul aborigen al cuvântului, compus din ROHHL\ şi B"',&.BTII
(a conduce în ·război). 1: Bogdan .în traducere, voind' să evite o
1) Let. de la Bistrita în Bogdan. Cronici îndite, 46.
: }) Iorga, Stuâ. şi Doc. V. 211. -- Anul îl cornplectăm după
Ghtbanescu în Bul. Muzeului Municipal IV, 211. .
3) Ghibănescu 1. c. .,
4) M� Costăchescu, Documente moldoveneşti dela Stefancel
'Mare, 174. ' .. , . � ,
5) Ibid.
6) Bogdan, Documentele lut ştefan cel Mare, 1, 459.
7) Ibid. II, :216.' , .
8) Ibid. 227.
(O 'b?) Un Boldu�şi jupâneasa lui Nastea în 6973 (1465) Dec. 30.
hl anescu Sur. ŞI Izv. XXII, 81) - Odochia f. lui Boldur 7119
[16]
16
SEVE.ft ZOTTA
confusiune întrebuinţează cuvântul "Hatmanul" ,ceiace produce
tocmai o confuziune, cunoscut fiind că În vechile cronice mol­
doveneşti se întrebuinţa acest cuvânt în alt sens, pentru Porta­
rul de Suceava '). Mai potrivită ar fi fost expresia "capul oştireir ,
ceiace de fapt era atunci Vornicul2) şi abia mai târziu, în sec.
al XVI-lea Portarul de Suceava, care-şi schimbase titulatura ofi-
, cială în .,Hatman şi Părcălab de Suceava'. Urechia, cu toata fi­
delitatea cu care urmează textul Letopiseţului dela Bistriţa, nu
întrebuinţează cuvântul Voevod, care şi lui i se părea nepotri­
vit, Ci Vornicui. Poate că era solutia cea mai bună.
Despre lupta de la Lenteşti pretinde că ea a avut loc di­
mineata. De unde avea el această informatie în plus?
In Bielskl, dela care ia detaiIul, ca Boldur a zdrobit în
luptă pe Mazurii, (oştenii Ducelui Conrad al Mazoviei 3) nici nu se
pomeneşte de Lenţeşti, ci de Sipinţi unde' a avut loc loc lupta
finală şi nici în Brzeski, ne asigură d-nul Prof. 1. Minea, care
crede că acest amănunt Urechi a îl avu dintr'o altă cronică
moldovenească, necunoscută.
De boierii menţionaţi în documentul ce'l publicăm, s'au
ocupat cu deamănuntul d-nii 1 Mtnea şi.«) M. Costăchescu &).
(1610) Dec. 10. (Ibid, li, 206) - Stâlpul lui B. În Pornârla, 7145
(1637) Mai 9 Ibid.lII, 69) - B. Gherghil şoltuz de Bacău,
7163 (1655) Mart. 6. (lbid. IV, 291) -,Gligorief.lui R în Epu­
reni 7172 (1664) lan. 27. ilbid, 149) - "Candachia fata Măgdă­
linei Bolduroae, nepoata Petrei Huhulei, strănepoata Tăutului logo­
făt" vinde-II, Răzina pe Nistru uricarului Băisanul. (L. T. Boga,
Documente Basarabene, XI, 27). Băisan era bunicul lui T. jora
din 1668, anul documentului. Această Magdalenă a fost născută
Huhulea (Ghibănescu Isp, şi Zap, 1, 194) deci căsătorită Boldur.
Ea trăia în 7099: (Ibid.)
.Il Bogdan, Vechile cronice Moldoveneşti p. 177: "hatmana
Szandrego ", p, 152 ,,\'t\1'I""H4 CKOfN", p. 168: ,,,G'rOYPSfIO r'fT­
,""HOl"" M.
2) V. şi Gh. Duzinchevici, Vormcia moldovenească până la
1504, Iaşi, 1930: "Vornicii mai aveau drept să conducă armata"
p. 21. • .
3) Wickenhauser, Bochotin, 21. E posibil că Conrad, t 1503,
a condus personal detaşamentul de 'cavalerie Întrucât Regele era.
În luptă şi atunci Boldur va fi avut satisfacţia de a fi invins pe
un Piast!
4) Cercetări Istorice IV2, p.200--215.
5) Op. cit. p, 29-31.
[17]
J'I
I
i
- I
noe, - DELA ST. III vOEvatr, CE:L TANAR, DIN 7030 (1520) aCT. 31 17
- . ����============
Neamurile lor au dispărut de mult, afară de unul, Stîrceştii, des­
cedenţi din Matiaş Stîrcea Visternic '). Diac în 7055 (1547) Apr.
1, fiul lui Ioan Slârcea PărCălab de Hotins), care poate să fie
identic cu stolnicul din 1522. Acesta era căsătorit cu Nasta, sora
lui Cirstea "). In Divanul din 1524 după complotul boerilor din
1523, Stircea nu mai apare ca Stolnic, ci e înlocuit prin
Zbiare 4).
Satul Malineştii la glodurile pe Botnişoara, se pare că
şi-a schimbat numele. Nu-I găsim în regiunea p ărăului Botni­
şOQrQ din judetele Lăpuşna şi Tighina.
Sever Zotta.
Românii pe teritoriul polonez până în sec. XVI.
Il
Intălnirea Românilor cu Rutenll.
(Urmare)
Din cele de mai sus reesă, că românii odată cu secolul
'XII au început să treacă pe pămănturile ruseşti, pătrunzănd
parte prin nordul Moldovei, iar parte direct din Ardeal prin
Maramureş, 5) mai Întâi în cete mici, cete de războinici, cari că­
utau să se înroleze ca mercenari In armatele princilor străini.
Dar nu este exclus, că printre aceştia s'ar fi aflat păstori şi
1) Acad. Rom. Pachet Il, No. 23/11.
3) Wickenhauser, Putna, 208.
3) Arh, Stat. Bucureşti, Condica Asachi No, I.
4) Ghibănescu, Divanurile Domneşti în Moldova şi Mun­
tenia în sec. XVI, Il; Stlrcea, vel Paharnic din p. 10 este a se
ceti Stoica. (Arh, Ist. l' 30).
5) I� afară de afirmaţiile tuturor învăţaţrlor, cari s'au ocupat
de aceast�chestiune, avem şi dovezi documentare, pe care, parte
le-am amintit deja în text. (Vezi şi K. Kadle c, op, cit., pag.
290-291). De ex. ÎIJ anul 1433 relativ la satul Turka se scrie:
.Valachi advenie de Hungarra", iar în 1530 se scrie, că satul
.Kolno sedebit in jure Moldavico (D. Mototolescu, [us Valachi­
cum, pag. 12 şi A. G. Z., XVI, 3419).
2
[18]
18
TH. HOlBAN
negustori, de care Kaluzniacki este sigur. De abia mai târziu,
când a luat naştere la Est de Carpaţi un stat al Moldovei, din
diferite motive - parte din ele amintite deja, - mase mari de
păstori au colonizat aproape întreaga Rusie Roşie, întinzăndu-se
chiar şi mai departe spre Nord 1). Dar grosul românilor s'a oprit
şi s'a stabilit în Galiţia de mijloc, anume prin ţinuturile Przernysl,
Sanok, Sambor 2), unde prin locurile păduroase mai uşor puteau
să-şi asigure hrana de toate zilele. decât prin locurile deschise
din urma agriculturii 8). Şi tocmai' pe această linie, adică pe di­
recţia Przemysl, Sanok şi Uzhorod - spune Pofkamski')­
nu zăbavă vreme, după aşezarea românilor în aceste părţi s'au
întâlnit cu elementele rutene şi slovace,
Chestiunea întâlnirii, românilor cu rutenii este foarte impor­
tantă, fiindcă după cum vom vedea, românii, în primul rând,
au suferit o puternică influenţă slavo-ruteană şi atât de hotără­
toare, încât mai târziu, unii dintre cercetători 5) înclinau 'să
creadă, că în acele sute cu drept valah din Polonia n'au trăit
români. O piedecă În credinţa acestor învăţaţi forma numele
prea româneşti ale coloniştilor, precum şi a diferitelor locali­
tăţi, ca de ex. Brailo, Stan, Nan, Borilo, Stancel, Tatomir, Syhla
Măgura, Lupatul, etc ..
Chestiunea întâlnirii românilor cu rutenii ne interesează
din mai multe puncte de vedere; dar cel mai de căpetenie este
explicarea fenomenului: cum de românii, care se aflau în Po­
lonia În lzumărdesiUl de mare alt dispărut de pe harta etnogra­
fică: atât devreme şi fără sa lase prea mari urme tn comparaţie
cu numărul lor.
Fără îndoială, că românii s'au întâlnit cu rutenii foarte de­
vreme. Chiar în primele timpuri ale închegării statelor româ­
neşti în Ardeal, adică prin secolul al VlII şi IX, românii au pu­
tut face cunoştinţă cu slavii răsăriteni, cari tot prin această
1) Ilie Bărbulescu, op. cit., pag. 4 şi C. Cogălnicianu, Ar­
hiva din 1929, pag. 245.
2) Sz. Rundstein, Ludnosc wiesniacza zierni halickiej w wieku
XV, 1903, pag. 39 şi AI. Stadnicki, op. cit" pag. 4.
3) Al. Stadnicki, 1. c. şi K. Kadlec, op. cit., pag. 316.
4) Pisma posrniertne, 1, pag. 315, nu arată însă cam pe ce
vreme.
5) AI. Stadnicki, op. cit., pag. 21 şi următoarele.
[19]
ROMANII PE TERITORIUL POLONEZ
19
vreme veniau sub diferite numiri să dea naştere statului rutean :
Rusia' Carpatică. Dar rutenii de abia in jurul secolului al XII
au început să vie in număr mai mare - poate întrecănd nu­
mărul românilor allători deja acolo -, ocupând mai mult poa­
tele munţilor şi văile răurilor, ocolind totdeauna munţii pădu­
roşi 1) potrivit cu ocupaţia lor de agricultori. In felul acesta sla­
vii aflaţi prin Rusia Roşie şi Ardeal, fiind goniţi de popoarele
sălbatice, au trecut peste Carpaţi şi au ocupat teritoriul de la
răsăritul Moraviei, începând dela Trencina, întinzăndu-se peste
văile râurilor Nitra şi Zitava, având la răsărit drept hotar natu­
ral munţii plini de păduri, cari şi în secolul al XII se numi au
Tatra mică sau Tatra mare, Măgura oraviană, Tatra de jos 2),
etc. şi cari teritorii istoricii de mai târziu le-au numit Rusia Car­
patică sau Subcarpatică cu o populaţie rusească numită ruteni.
Dar prin faptul că păretele de munţi dela răsăritul acestei ţări,
precum şi unele localităţi chiar din mijlocul ei, poartă botezul
românesc, trebue să conchidem, că atunci când ruşii dela ră-­
sărit au început să vie în număr inai mare în această ţară, a­
dică prin secolul al XII, au găsit pe români acolo şi numai de
�a ei au putut să înveţe cum se numesc acele localităţi. Pe de
altă parte este posibil, că ruşii în tot cursul secolului al XIII
au continuat să tot vie în aceste părţi, şi poate unii dintre ei
in tovărăşie cu cete de români, întâlniţi undeva prin munţi şi
unii dintre ei sub formă de păgăni 5). In felul acesta s'au În­
mulţit mereu, întrecând cu mult numărul românilor aîlători acolo.
Aşa dar este uşor de înţeles, că inainte de secolul XIII influ­
-enţa rusească a fost mică şi fără însemnătate. Din potrivă, poate
s'a exercitat o influenţă contrarie, din partea românilor asupra
ruşilor. Aşa se explică, că mai târziu o mare parte din ruşi se
'Ocupau numai cu păstoritul, ceea ce era, oarecum, împotriva
'Obiceiurilor lor străvechi. Iar ca să admitem, că aceasta ar fi
<O formă de evoluţie a gospodăriilor lor; nu putem, întru cât
s'ar fi întâmplat contrariu: de la o gospodărie păstorească se
putea trece. Ia una agricolă. Pe această scară, de altfel, au pă­
şit românii. Dar de abia după secolul XIII, când ruşii au primit
1) A. Petra v, ap. cit., Vezi Introducerea.
2) Ibidem, pag. 20-21.
3) Ibidem, pag, 2 şi următoarele.
[20]
20
TH. HOLBAN
creştinismul dela popoarele vecine 1), şi nu este exclus, că în
această privinţă şi românii au jucat rol însemnat, şi când din­
spre răsărit au început să vie noi valuri de ruşi, de data aceasta
însă creştini, numărul ruşilor deveni prea mare faţă de cel al
românilor, iar odată cu aceasta şi influenţa ruşilor deveni pre­
ponderentă asupra românilor.
Aceste deduceri se referă mai mult la românii veniţi din
. Ardeal şi cari au trecut pe la Nord de Carpaţi direct peste Ta­
tra şi Beskizi. Cât priveşte însă românii din Moldova, am ară­
tat c'a putut să se întâlniască cu slavii dela răsărit - mai târ­
ziu ruteni sau ucrainieni, numiţi aşa de învăţaţi - cam tot în
acelaş timp, cu deosebirea însă, că pe teritoriul Moldovei, ro­
mânii chiar, începând cu secolul XII erau mai mulţi decât con­
locuitorii lor ruteni şi de aceea aceştia, înainte de secolul XIV,
au fost asimilaţi de către români �).
Prin urmare, românii în general s'au întâlnit cu rutenii în
două etape: prima pe părnăntul etnografic românesc înainte de
veacul al XII-XIII, când rutenii au fost asimilaţi şi a doua,
referitoare la românii colonişti, pe părnănturile ruseşti şi polo­
neze, hotărătoare pentru viaţa românilor de acolo. Această de
a doua influenţă a asimilat complectamente pe coloniştii români,
poate mai ales din cauză, că rutenii şi românii aveau aceeaşi
religie, lucru ce pe acea vreme avea mare însemnătate în asi­
milarea popoarelor.
In ce priveşte timpul celei de a doua Intâlnlri, se poate
admite, că românii s'au izbit de mari mase rutene prin jurul se­
colului al XIV, mai ales după acest secol, şi nu numai decât
pe linia amintită de Potkanski 3).
Inghiţirea elementului românesc a mers cu paşi grăbiţi,
mai repede de cum ne-am fi aşteptat. Prin jumătatea a doua a
1) Ibidem, pag. 4.- Şi mai ales trebuie să avem îu vedere,
că prin împrejurimi alte popoare de credinţă orientală nu erau.
2) Urme rutene in Moldova avem multe (v, Ilie Bărbulescu �
Curente literare la Români). Şi combinând aceste fapte între ele,
poate povestea lui Djugosz asupra originii moldovenilor ar avea
vre'un sâmbure de adevăr, măcar în ce priveşte chestiunea ru­
teană (v. I. Minea, Informaţiile, pag. 13). In general o admite şi
M. Hruszewszki, în lstorja, op. cit., t. v., pag. 373.
3) Op. cit., pag. 315.
[21]
ROMANII PE TER1TOIUUL POLONEZ
21
secolului al XV dreptul românesc poseda multe influente rutene,
iar prin sec. al XVI termenul "Ruthenus" sau "Rutheni" cu­
prindea nu numai pe Ruşi, dar în general locuitor în acea ţară
şi chiar atunci când era vorba evident de un român, fiindcă se
avea în vedere religia şi nu naţionaitatea 1). De aceea un do­
cument din sec. al XVI, când spune, că într'un sat cu drept va­
lah locuiau ruteni 2), adesea ne poate induce în eroare; cu toate
că în acest secol de multe ori dreptul valah era împrumutat şi
altor naţiuni.
Pe de altă parte însă trebuie să amintim, că .şi românii pe
unde au ajuns până a nu fi asimilaţi, şi-au impus influenţele
lor foarte devreme. Mai întăi din cauză că ocupaţia lor de că ..
petenie era păstoritul, numele lor de Valah (cuvânt ce înseamnă
păstor) s'a întins şi asupra altor naţiuni cu aceeaşi ocupaţie şi
de aceea acest cuvânt a început să însemne nu numai român,
dar în general păstor 3).
Nu numai atâta, românii, asimilându-se, au lăsat urme a-
1) WI. Abraham, Jak6b Strepa, arcybiskup halicki, 1908,
Krakow,
2) Pe de altă parte ştim că Stadnicki şi-a scris opera ba­
zându-se tocmai pe documente din această vreme.
3) In Balcani la Sârbi şi la Bulgari, încă dela început ter­
menul "Vlah", însemna nu numai român, dar în general "păstor".
In Ungaria această dublă Însemnare s'a păstrat. "Valahi" (Valhus,
Volahus, Olahus, ung. Valăh-c-Volăh=-Olăh) uneori se nurniau şi
ruşii, cari duceau ace/aş fel de viaţă de păstor şi poate de aceea
ambii termini se găsesc alături: .. Valahi et Rutheni" sau chiar
se confundă: -Rutheni alio nornine Valahi. Tot aşa avem şi la
românii din Galiţia, de ex. : -Wolosz Oszey Ruthcnus- (A G.
Z., XIV, 203-204). Dar pentru confundarea acestor doi termini
a ajutat mult şi credinţa comună ce-o aveau cele două popoare, In
Ungaria, in localităţile unde erau români mai mulţi, "Olah" în­
semna şi "Român" şi • pravoslavnic". Tot aceeaşi dublă insetn-.
nare o "avea şi "Orosz" Ruthenus" (A. Petrov, op. cit., pag. 61)
intocmai ca şi in Galiţia. Acest proces de amestecare in părţile
ungare şi galiţiene a avut loc mai târziu şi anume prin secolul
al XVI, spre sfârşitul acestui secol, când desnaţionalizarea româ­
nilor era În ultima fază. Azi, cuvântul "Valah" în limba cehă In­
sarnnă în general păstor, iar în limba polonă : român şi cal ca strat
(Vezi M. Rudnicki, jezyk Polski, 1914, II, pag. 281).
[22]
22
TH. HOLBAN
--�---
dânci în limba şi obiceiurile popoarelor înghiţătoare. Această
parte a chestiunii o tratăm într'un capitol special ').
* *
*
III.
In Podhale.
Românii, pe cari izvoarele istorice ni-l arată foarte devreme
la poalele munţilor Tatra şi Beskizi, precum şi în întregul Pod­
hale 2), .au pătruns în aceste părţi independent de cei, cari tre­
cuseră în Rusia Roşie prin Moldova şi Maramureş 8) şi 'anume
s'au coborât direct din munţii Carpaţilor Apuseni pe partea nor­
dică a lor, locuri ce le-au fost cunoscute din vremuri mai vechi.
Aceştia sunt anume o ramură a românilor, cari mergând
pe partea sudică a Carpaţilor Apuseni au ajuns mai departe în
colindările lor de s'au oprit în Moravia ').
Poenele Tatrei şi a Besrhizilor au fost cunoscute români­
lor din timpuri străvechi,-poate că înaintea altor colonişti. Parte
dintre dânşii au putut să ocupe aceste înălţimi încă înainte de
secolul XII în mici cete de păstori şi voinici războinici, porniţi
din Ardeal în explorarea locurilor dinprejur, ţinănd mereu calea
munţilor, căutând păduri şi ape 5). O parte dintre acei românii,
1) Vezi şi Arhiva 1931, No. 3.
2) Podhale este o numire de origină poloneză, formată din
pod-hale-e-supt hale (=stâne de oi), cuprinzând podişul ce se
întinde dela poalele Tatrei şi până aproape de Cracovia sau teri­
torul dela graniţa de Sud a Malopolşei (Polonia Mică), începând
dela vechea colonie Biala deja graniţa ungară (K.Rotkanski, op,
cit., pag. 306) şi întmzându-se În lungul munţilor Beskizi şi Ta­
tra (Adam Fischer, Lud polski, 1926, pag. 17).
3) K. Kadlec, op. cit., pag. 296, crede, că românii din Pod­
hale sunt cei din Galiţia, cari În înaintarea lor spre apus au a­
junspână'n aceste părţi, însă se mărgineşte a afirma aceasta nu­
mai în câteva cuvinte. Este Iaptcînsă bine stabilit, că românii au
venit în Podhale dela Sud şi nu dela răsărit (K. Potkanski,
op. cit.).
4) K. Potkariski, op. cit., pag. 394, iolA. Petrov, op. cit. 20.
5) Munţii serviau drept o adevărată călăuză În collndările
, I "
,
I
ţ
\
I
l, I i
[23]
ROMANII PE TERITORIUL POLONEZ
23
mergând în lungul coastei de sus aTatrilor slovaci au ajuns
în Moravia '), iar o altă parte, urcând cotloanele munţilor Bes­
chiz! şi Tatra şi-ati dat drumul pe partea nordică a acestor
munţi 2) pe pămăntul etnografic polonez. Trebuie să admitem, Că
românii nu s'au întâlnit chiar la început cu polonii, întru cât ei
în cursul lor nord-sudic, prin secolul al XII încă nu ajunseseră
până la poalele munţilor Carpaţi S). CU atât mai mult, că ro­
mânii În primele secole nu s'au îndepărtat mult. de poalele Car­
paţilor. Acolo aveau lunci şi poene, pentru desfăşurarea gospo­
dăriei lor păstoreşti, organizăndu-se în forme de "stâne" (hale)
păstoreşti. De altfel în Podhale, din cauza pământului neroditor,
astfel de gospodării era mai greu de organizat -). Aşa' se ex­
plică, că numai în Tatra şi Beschizl chiar până astăzi avem
"hale" curat păstoreşti cu caracter puternic românesc 5). Şi de
abia mai târziu, prin secolul al XIV, când puterea prinţilor po­
loni a început să se întindă tot mai mult spre sud, tineri voi­
nici români. au putut să intre în serviciul acelor prinţi,cari mul­
ţumiţi de isprăvile lor îi încetăţenea, dăndu-le părnănturi pustii
dela graniţă. pe care le puteau coloniza cu oameni de ai lor;
cu păstori români. In felul acesta românii, cari trecuseră deja
pe partea nordică a Carpaţilor în Podhale, se puteau întinde în
toate părţile.
românilor (K. Potkanski, op. cit. pag.324), fiindcă ei rareori cău­
tau locuri de aşezare populate, şi mergeau .rnai mult în voia în­
târnplării prin locuri 'nelocuite, necunoscute încă de nimeni.
1) K. Potkariski, op. cit.. pag. 325.
2) Se ştie că partea de sud a Carpaţilor dinspre Ungaria
este mai joasă decât partea poloneză.
3) Intregul Podhale a început să fie colonizat de populaţia
poloneză odată cu sec. XIII (Vezi K. Potkariski, op. cit., pag. 306, 1).
4) In veacurile de mijloc - spune Potkariski, op. cit., pag.
291, I-partea de sud a Tatrei precum şi întregii Beschizi, erau
o singură pustietate. Numai bradul putea să crească pe acel pă­
mânt sărac. Podhalul era pur şi simplu neroditor.
5) K. Potkariski, op. cit., pag. 331, spune că "urmele aces­
tor grupe de păstori se reflectă În halele din Tatra; fiecare din
aceste grupări a trebuit să trăiască, să lucreze la fel ca celelalte,
şi anume fiecare stână (hală) trebuia să fie aşezată la mcioarele
unui munte păduros sau o yale, ori o costişă cu otavă bună".'
[24]
24
TH. HOLBAN
Dar se înţelege, că elementul românesc '�" pornit în beje­
nie nu totdeauna de bună voie - dealtfel desj re această ches­
tiuneam mai amintit. Astfel din Ardeal, parte l'in români au
p ... utut porni în pribegie din cauza ungurilor, cari odată cu se­
colul al X, năvălind dinspre a pus, in decurs de trei secole au
supus, rând pe rând toate voevodatele, româneşti 1), allătoare
acolo la venirea lor 2). Unii dintre români, cari nu se putea Il
împăca cu noua stăpânire de altă credinţă. şi-au părăsit locu­
rile strămoşeşti, pornind in căutarea altora. Prin urmare, fie din
cauza persecuţiilor ungureşti, fie chiar numai din dorinţa de a­
venturi, parte dintre românii ardeleni - după cum am arătat ­
au pornit In lungul Carpaţilor spre apus şi nord. Au ajuns în
munţii Tatra şi Beschizi, lăsând urme În numiri ca Tatra 3), lan­
ţul munţilor Măgura 4) dela nord de Spija, piscul Zamăgura
(-După Măgura), Baca (Baţa==baclul) afluent al răului Waga,
1) lncepând pela anul 1000 cu ducatul lui Kean au terminat
În secolul al XIII, cucerind ultimul cuib al românilor ardeleni: Trei
Scaune şi Ţara Bârsei (Vezi C. Cogălniceanu, op. cit., Arhiva,
1929, 3-4).
2) Majoritatea cronicilor ungare afirmă, că Ungurii au găsit
pe români În Ardeal organizaţi În voevodate (Ibidem, pag. 240) ;
dar cu toate acestea cei mai mulţi dintre istoricii străini cred, că
românii au venit în Ardeal mai târziu. Aşa crede K. Kadlec, În
lucrarea citată, precum şi majoritatea istoricilor poloni (V. de ei.
Sochaniewicz, În Kwartalnik historyczny, 1916, cu ocazia receziei
âcute cărţii pomenite a lui Kadlec). Este adevărat Însă, că men­
ţiuni indirecte despre români avem Încă din sec. al IX (Arhiva,
1928, 2, pag. 157 şi Letopiseţele ruseşti), adică înainte de venirea
Ungurilor Dar unul din documentele. ce ne arată precis despre
existenţa românilor În Ardeal este diploma lui Bela. al II (1141-
V. A. Petrov, op, cit., pag. 22). .
3) K. Potkariski, op. cit., pag. 315. A. Sobolevski (Rocznik
Slawistyczny, 1911, IV, pag. 276) devivăaceastă numire dela
*turtri, care la rândul ei a devenit * Tarti şi apoi Tatra; dar după
cât vedem, deducerile lui nu pot fi admise, fiindcă în acest caz
ar trebui să avem: Trata < * Turti. In limba populaţiei Bajkow,
prin regiunile Sileziei, Tatra însamnă orice scală de pe vârful ce­
lui mai inalt munte.
4) K. Potkanski, op. cit., pag. 339, II, spune că "Măgura,
un vârf din munţii Spita, baricadează drumul intre Dunajec ŞI
, Poprad, unde a fost un însemnat cuib al coloniştilor" şi tocmai
această numire este de origină românească.
j
.......
I
[25]
ROMANII PE TERITORiUL POLONEZ
25
HroiI aîluent al raului Dunaeţ, Sihla numire de munţi de deasu­
pra văii Mala Laka (Lunea mică), Woloszyna (Voloşâna) nu­
mire de vârf din munţii Tatra şi a.; iar de aici, de pe cărările
acestor munţi, nu le-a venit greu să se coboare in Podhaliul
polonez. Dar chestiunea principală ce se impune este, să sta­
bilim mai de aproape drumurile şi cărările, pe care românii au
putut să înainteze 'pănă în aceste părţi. Ori cari ar fi fost a­
ceste drumuri, trebue să avem în vedere, că ele au trebuit să
fie nu numai uşor de strecurat pe intinderea lor, dar ceea ce era
mai important au trebuit să dea românilor să-şi agonisească
hrana în vremea lungii lor călătorii. Situaţia geografică a aces­
tor munţi ne arată, că aceste drumuri au putut fi numai cur­
surile râurilor, ale căror văi bogate au ajutat pe români să îna­
inteze spre nord, păscăndu-şi turmele din ale căror produse se
hrăniau.
Intr'adevăr râurile Tatrei: Dunaeţ şi Poprad, precum şi
cele ale Beschizilor : Skawa şi Raba. ale căror văi sunt bogate
în sedimente, avem dovezi, că şi mai târziu au plimbat pe co­
lonişti, atât dela Sud spre Nord, cât şi invers. Şi tocmai pe
. văile acestor râuri au trebuit şi românii să se scoboare in Pod­
hale. Afirmaţia noastră se adevereşte prin 'urmele ce le-au lă­
sat ei pe acolo, şi anume prin botezurile româneşti ale locali­
tăţilor. Astfel afluentul Dunaieţului, Hrori este recunoscut ca
fiind de origină românească 1), precum şi alluentul râului Waga,
Baca 2), şi altele.
Mai trebuie de subliniat, că dintre aceste răuri, Dunajec,
aîluent al Vistulei şi care izvorăşte din inima Tatrei, a fost una
din cele mai puternice artere, ce-a condus mereu pe colonişti,
atât dela Nord spre Sud. cât şi invers 3). Cursul lui, din vre
1) Vechiul românesc: * gruri, azi grui (forma hrori sau hrull
este o influenţă ruteană), se păstrează in limba polonă subt forma
gruri şi despre care ST. Wedkiewicz afirmă, că atât. fonetismul,
cât şi înţelesul este de origină rornânească.. V. şi Kadlec (300).
2) Polonezul, "bac'a", păstrat la populaţia din Podhale este
dela românescul baciu.
3) K. Potkariski, op. cit.. pag. 322, 1, enumeră următoarele
colonii fondate pe Dunajec şi despre cari se pomeneşte pela anul
1388: Tylmanowa, Grywald, Tylka, Haluszowa, Czorsztun (tocmai
această colonie formează graniţa Între cele două tipuri de locuitori
[26]
26
TH� HOLŞAN
murile cele mai vechi, forma U�1UJ dinşliahurile principale, ce
deschidea drumul spre Ungaria. De?ceea din vreme s'a sim­
ţit nevoie să se întărească acest loc periculcs prin construirea
cetăţilor Wojnicz, Czchow ') şi Sqcz. Pentru ca romi;triii ,să a­
jungă în văile acestui râu, a trebuit să scoboare din Beschizi,
ţinănd cursul Popradului şi tocmai de pe valea acestui din urmă .
râu .au putut să pătrundă direct în inima Podhalului, Scobora-·
rea românilor direct din Tatra şi Beschizl ne-o arată urmele
româneştiIn localităţi, precum şi în deosebirea felului' de viaţă
a locuitorilor de azi, cari mai accentuate se ,găsesc delaSacz
şi Czortyna � văile Dunajecului, - pe la poalele munţilor
Gorca în jurul Ochotnicei (Ohotniţei) 2), unde avem . vârful Ki­
czora (Chicioara) 3), şpre Nord-Vest şi nu spre Est cum natu­
ral ar fi fost, în caz când românii, ar fi venit în Podhale dinspre
răsărit. Deci două au fost drumurile, ce-au putut aduce pe co­
loniştiivalahi pe pămăntul etnografic polonez: sau scoborând
directiiin Beschizi şi Tatra, sau venind dinspre răsărit dela Du­
najec, dar tn văile căruia au putut pătrunde -- .după cum am
văzut - tot din Beschizi. pe văile Popradului.
Dar întru .căt asupra cursului coloniilcr din, Podhale lna­
inte de secolul al XIV avem foarte puţine date prin documente,
scriitori poloni, bazaţi pe cercetări comparative, au emis dife-.
rite păreri mai mult sau mai puţin adevărate. Astfel învăţatul
istoric, răposatul K. Potkanski 4) spune, că .. partea de Nord a
din Bescnizi ; .fonetislPul de altfel arată, că . ar fi de orrgma ro­
mânească, mai ales-dela începutul cuvântului-Malinowski), Sz­
lembark, Frydrnan, Harklowa, Waksmu, caii arată, că nemţii foarte
devreme au cunoscut aceste locuri, având in vedereorigina ger­
mană a acestor numiri.
1) Acest castel exista încă în sec. XII (V. K. Potkanskl, op.
cir., .pag, 303, 1), iar SqCZ era departe spre graniţa ungară şi încă
la 1224 îşi avea, castelul său vestit,
2) WL. Kubijowicz, Zyciepasterskie w Beskidach Mag6rs­
kich, 1927, Cracovia, pag. 40, spune, că locuitorii din aceste părţ!
şi astăzi .nurnesc îngrădirea unde se Închid oile: "okoi�, ceea ce
fără îndoială, că ar putea să existe chiar o, strânsă legătură între
numirea podhaleanăşl cuvântul românesc "ocol" cu acelaş.lnţeres
şi pretutindeni răspândit.
, 3) Ibidem, pag. 30.,
4) OPt cit •. 1, pag. 295.
[27]
ROMANII PE TERITORJUL POLONEZ
27
Tatrei şi Intregii Beschizi au fost ocupaţi de slavii poloni, par­
tea de Sud de Slovaci, iar dela răsărit 'au venit supt Beschlzi
rusianii sau românii 1), Iormănd prima colonie după drept va­
lah 2). Dar observă.mai departe, că Slovacii cu toate c'au fost
mai devreme in aceste părţi, n'au ocupat Podhalul a), şi că
prima colonie a fost formată aici de Wislari �). Se înţelege, că
sunt deduceri foarte probabile şi cu toate acestea trebuesc luate
în consideraţie' fiindcă sunt singurele. Odată cu începutul sece­
lului XIII 5) se arată acolo (în Podhale) nemţii, iar după ei vin
românii 6). Din aceste timpuri istoria oamenilor din Beschizi
şi Podhale ia o nouă întorsătură. Schimbarea radicală o pro­
duc românii, cari scoborăndu-se din munţi în mase mai mari
s'au împrăştiat printre rara populaţie din Podhale,
Cu venirea românilor, cursul coloniilor din această parte.
care pană la venirea lor avea direcţia Nord-Sud 7), se schimbă
în sens contrariu, adică dela Sud spre Nord 8). Prin urmare ve­
dem, că curentul coloniiror româneşti a fost atât de puternic,
încât ca unul ce merge dela Sud spre Nord a oprit şi a în­
tors în sens contrariu direcţia coloniilor de până atunci. Acesta '
este de mare importanţă. Dar în afară de asta, cu venirea ro­
mânilor aici, însăşi viaţa oamenilor din Podhale ia un nou as­
pect; ocupaţia agricolă de până atunci s� transformă în ocu-
1) K. Potkanski, op, cit, 1, pag. 313, se exprimă în felul
următor: »Ruşi adevăraţl, puteau ei să riu fie, însă români cu si­
guranţă; căci românii au fost răspândttorii culturii rusesti. cari prin
ei şi cu dânşii a ajuns atât de departe", vedem deci, câtă greu­
tate există pentruvremurile mai vechi În deosebirea rutenilor de
români.
2) AL, Jablonowski, Zr6dla dziejowe XVIII, Il, pag. 126.
3) K. Potkariski, op.cii, II, pag. 324.
4) Ibidem, 1, pag. 297.
5) Ibidem. In altă parte spune, că Nemţii În Secolul al XII
erau În Spija, .
6) Fr. Bujak, Historja osadnictwa ziem 'polskich w krotkim
zarusie, pag. 17 şi K. Potkariski, op. cit., 1, pag, 326.
7) Ibidem, pag. 312.
8) Ibidem, pag. 331, observă că odată cu venirea Românilor.
cercetătorul trebuie să aibă în vedere mersul colonillor nu dela,
Cracovia spre Tatra, ci dinpotrivă.
[28]
28
TU. HOLEAN
paţie de păstori. Şi aceasta este o nouă dovadă, că la studie­
rea colonii1or din Podhale, elementul românesc nu poate fi
neglijat ').
(Va urma) Dr. Th. Holban
«Noi contribuţii la relaţiile rornîno=bulgare
în sec. al XIX».
Din îndemnul d-lui prof. I. Bărbulescu şi sub Îndrumările
d-sale care a dat totodată şi materialul necesar pentru utilizare,
D-I P. Constantinescu-Iaşi, actualmente profesor la Facultatea
Teologică din Chişinău, a tipărit un studiu intitulat: "Rolul Ro­
mîniei în epoca de regenerare a Bulgariei", Iaşi 1919, pe care
apoi l'a continuat şi complectat, in unele privinţi, cu noi date, în
revista "Arhiva" ").
Din acelaş îndemn şi îndrumări am cercetat din biblioteca
d-Iui profesor documente şi acte publicate in periodicele Aca­
demiei din Sofia 3), pe baza -cărora aduc noi contribuţii la ma­
rea problemă a relaţiilor romîno-bulgare, ca o complectare la
cele scrise de d-l Constantinescu-Iaşi şi continuare la valoroasa
carte a d-lui prol, 1. Bărbulescu : ,,!?elationes des Roumains avec
1) Acest lucru îl observă şi Potkanskl, op. cit., 1, pag. 326,
însă adaugă că "nu face să se puie prea mare preţ" pe aceasta.
2) v. "Arhiva" XXIX, 2 pag. 263 ; XXX, 1 pag. 98, 2 pag.
147 ; 3-4 pag. 1 n şi XXXVIII. 1 pag. 7 şi urm.
:�) In acest sens am utilizat documentele apărute În .Sborntk
za narodni umotvorenija nouka i kniinina" editat de Ministerul
Instrucţiunei, Sofia 1898-1908: Spisanie na Bălgarskata Akade­
mija na naukiie" (Analele Acad. din Sofia); Dr. P. Oreskov"Au­
tobiografija na Sofront Vracanski" Sofia 1914; T. Pancev "Iz Ar­
hivata na Najden Gerovr 'Kn. I Sofia 1911; Kn. Il Sofia 1914 şi
M. Popruşenko .Dokumenti za Bălgarskata Istorija" voI. I par­
tea I Sofia 1931. In special arhiva lui Gherov contine un numar
i mportant de documente privitoare la chestia ce ne interesează. Do­
cumentele sira scrise În 1. rusă, franceză, strbă, bulgară literară şi po­
pulară. Pentru bulgara populară am fost ajutat de prietenul meu
V. Dulamandji.
[29]
r
NOI CONTRIBUŢII LA RELAŢIILE ROMANO-BULGARE 29
les Serbes, les Bulgares, les Grecs ei la Creatie" , Iaşi: 19121).
*
* *
Cercetînd evoluţia istorică a relaţiilor romîno-bulgare, din
primele lor începuturi, am ajuns la concluzia că aceste relaţii
prezintă trei aspecte diferite şi anume:
1. Relaţii etnice şi de influenţă bulgară, care durează
până pe la sfîrşitul sec. XIII.
2. Relaţii, sub forma colonizărilor bulgăreşti, începănd in
mod răzleţ la sfîrşitul sec. XI-XII şi continua te în secolii ur­
mători până spre sfîrşitul sec. XIX.
3. Şi în sfârşit. relaţii de conveţuire şi oarecare ocro­
tire românească, accentuate în special în sec. XIX, şi anume
In epoca de Regenerare a Bulgariei. In sec. ţlX, colonizările
bulgăreşti şi relaţiile de ocrotire romînească apar concomitent,
cînd exodul lor în Principate se măreşte, din cauza Turcilor,
dar mai ales a Grecilor, iar aspiraţiile naţionale bulgăreşit, din
cauza aceleiaşi situaţii politice, devin comune, într'o măsură,
cu cele rornîneşti. La rîndul lor, relaţiiile din sec. XIX le îm­
părţim în relaţii: economice, politice, bisericeşti şi culturale.
dintre Bulgarii emigranţi şi cei din Sudul Dunării, sau dintre
Romîni şi Bulgari. Cu toate clasiflcaţiile ce le facem, ele se
prezintă într'o desfăşurare aproape organică, şi diviziunile in­
troduse sunt făcute pentru o sistematizare a materialului, ele'
riu pot fi acceptate cu desăvîrşire. Căci adesea aceleaşi relaţii
au importanţa lor economică şi culturală, sau invers.
*
* *
Relaţiile economice, din epoca de regenerare a Bulgariei,
premerg, intr'o măsură, celor politice şi culturale. Şi necunoaş­
terea lor duce la neputinţa de a explica, îndeajuns procesul de
evoluţie a celorlalte relaţii. Ele sunt foarte numeroase, însă, în
. cea mai mare parte, individuale şi particulare. Există, în această
1) Cele ce public sînt numai contribuţii fragmentare din o lu­
crare întitulată "Relatiile Pomtnilor cu BUlgarii in sec. XVlIl şi
XIX", în care problema este tratată în tot ansamblul ei dela data
la care se opreşte d-I prof. I. Bărbulescu în "Relations des Rou­
mains " şi cu un adaos despre informaţiile bulgăreşti relativ la Ro­
mîni şi numiri şi nume romîneşti în. limba bulgară.
[30]
30
VALENTIN GR. CHEL;\RU
privinţă un număr apreciabil de scrisori comerciale particulare
între Bulgarii din Muntenia şi Basarabia, şi Bulgarii din Sudul
Dunării. Totuşi, numărul lor mare dovedeşte că au existat le­
gături economice-comerciale, care au ajutat, într'o măsură oa­
recare, la intensificarea relaţiilor politice şi culturale, şi, în mod
indirect, la realizarea idealului urmărit de Bulgari.
1. Pentru explicarea căilor economice sub forma în care
au existat e necesar de menţionat un fapt prea cunoscut în is­
toria universală.
Rusia, protectoarea popoarelor Slave, căuta să atragă sub
egida panslavismului politic şi pe Bulgari. Se ştie că, Bulgarii
nu aderaseră la politica panslavă a Rusiei 1). Deaceia Rusia, pen­
tru a lupta în acelaş timp şi contra politicei turceşti, încearcă
prin diferite mijloace să atragă pe Bulgari. Şi într'adevăr în Bul­
garia se naşte un curent slavofiI susţinut de mulţi fruntaşi din
Bulgaria, sau Bulgari din Galaţi, Braila şi Bucureşti. E necesar
să menţionăm aceste date, cum am zis, pentruca să cunoaştem
ce rol mediator au jucat Principatele Romîne între Rusia şi
Bulgaria 2).
a) Astfel Rusia transporta prin Principatele Romîne lăzi
de cărţi ruseşti şi bulgăreşti, în cea mai mare parte bisericeşti.
Transporturile se făceau din Odesa, sau Moscova, chiar şi din
Petersburg. Ele erau trimise de comunităţile bulgăreşti, de Soc.
Slavofi1ă din Moscova, sau de Soc. "SI. Kiril şi Metodiu" din
Odesa, sau chiar din iniţiativa Departamentul Asiatic, prin Brăila,
Galaţi sau Bucureşti, pentru Bulgarii din Bulgaria, sau acei din
Constantinopole 3).
In Ianuarie 1850 se face un transport de lăzi cu cărţi de
fizică, prin Galaţi cu vaporul, pentru Bulgarii din Constantino-
1) Vezi L. Leger "Le Panslavisrne et l'Interăt francais" Pa­
ris 1917.
2) Intr'o comunicare ţinută la Seminarul de Slavistică, vorbind
de relaţiile economice m'am servit de o schiţă, În care reconsti­
tuisem, pe baza documentelor, liniile comerciale dintre Rusia­
Principate şi Bulgaria. Din motive tehnice nu o pot reda În stu­
diul de faţă.
3) In Constantinopole exista aceiaşi activitate contra Tur­
cilor, întreţinută de Ruşi prin înfiinţarea de ziare "Le Nord", "Bos­
forskij Telegraf", societăţi culturale, bibliotecă populară, etc.
[31]
NOI CONTRIBUŢII LA RELAŢIILE ROMANO-BULGARE 31
pole 1). In anul următor; în Mai, se anunţă de către • Ev. Gher­
ghiev 2), lui N. Gherov 3) un nou "transport de cărţi didactice
şi bisericeşti, sosite la Galaţi în balot", care vor Ii transpor­
tate prin Rusciuk, sau Svlstov-s-Ia Constantinopole 4). Acest
transport este aprobat de Consulii Ruşi din Principate (Există
alte transporturi făcute în chip tainic). Intr'adevăr, la 7 Febr.
1857 soseşte la Bucureşti, pe ascuns, un nou transport de cărţi
trimis de N. Gherov din Rusia, pentru N. Pulev 5), cu scopul de
a fi expediate, în momentul oportun, prin Rusciuk, la Erden­
Constantinopole ti). Transporturile prin Principate sînt continuate
şi'n anii următori 18707), 18738) etc., transporturi de cărţi cu
preţ redus, sau gratuite din donatiile cornitetelor SlavofiJe.
b) Dar Rusia transporta cărţi şi reviste, şi pentru Bulgarii
din Principate. Astfel că, prin intermediul Bulgarilor, Romînii au
posibilitatea, de a cunoaşte într'o măsură, mai amănunţit lite­
ratura şi spiritul rusesc. In Ianuarie 1853 Toskovic, negustor
din Odesa, trimite un transport de cărţi cu vaporul pînă la Ga­
aţi, lui Ev. Gheorghiev, cărţile fiind destinate populaţiei bul-
I
gare din Galaţi şi împrejurimi O). Trebuie să menţionez că, în ge-
neral, transporturile făcute în Principate nu erau donaţii, Întru­
cît Bulgarii de aici aveau posibilităţi de plată şi chiar de aju­
torare, cum vom vedea indată, populaţiei nevoiaşe din Sudul
Dunării. Chiar transportul amintit, în număr de 23 cărţi biseri­
ceşti, este valorificat lasuma de 137 ruble de argint 10). In Mar­
tie 1857 este menţionat un alt "transport de cărţi bulgăreşti" pe
1) Op. cit. c. II. Sofia 1914. Doc. 1940.
2) Fruntaş bulgar, negustor din Galaţi, care a purtat cu
N. Gherov o corespondenţă În peste 1000 de scrisori.
3) Consul rus În mai multe centre din Bulgaria, scriitor şi
poet, considerat printre îndrumătorii literaturii bulg. ; autor al ma­
relui dictionar .Recnik na bălgr. jazyk", Plovdiv 1895,
4) Idem c. 1 Sofia 1911, Doc. 168.
5) O familie bulg. din Karlovo,
6) Idem. c. II. Doc. 1943.
7) Idem. Doc. 1947.
8) Idem. c. 1 Doc. 144.
9) Idem c. II Doc, 2251.
10) Vezi Dac. 2252.
[32]
32
VALENTIN GR. CHELARTJ
adresa lui Ev. Oheorghiev, din Galaţi 1). In Mai, 1857 se face
Încă un transport din Moscova pe-adresa lui P. Angelovic (fiul
unui vestit bancher bulgar din Bucureşti) pentru Bulgarii din
Bucureşti, trimis de G. Toskovic "), Se urmăreşte, cu această
ocazie, de a Se desface cărţi ruseşti cu preţuri reduse, trans­
portate din centrele mari de cultură ale Rusiei: Odesa, Moscova,
Kiev şi Petersburg O).
ln acelaş an, la sfîrşitul lunei lui Mai se mai primeşte
Încă un transport din Petersburg şi se infiintează librării de
desfac eri : a bulgarului Romanenko, Gh, Petrovic din Brăila, etc. 4).
Dealtfel din 1856 se încearcă să se vîndă cărţi ruseşti la Bu­
cureşti prin Hr. Gheorghiev 5), trimise de prof. Bodjanski din
Moscova �). In scrisoarea din "23 Mai 1872 Ev. Gheorghiev îl
roagă 'pe N. Gherov care se află în acel timp în Rusia, să cum­
pere pentru Mitropolitul din Bucureşti un Encolpion şi o Mitră
în val bare de 40-60 arginţi austriaci.Tn acest sens, direct, sau
indirect, legăturile comerciale se intensifică, Rusia fiind depo­
zitul principal de transport, prin Principate, sau în Principatele
Romîne.
c) Guvernul rus însărcinează cu desfacerea transporturilor
pe consulii lor din Bulgaria şi Principate, dar mai ales pe ru­
sofili ca N. Gherov. Dacă multe transporturi se făceau prin Ev.
şi Hr. Gherghiev, nu-i exlus că multe din ele se. făceau direct
pe mare, şi se descărcau în portul Burgas (Bulgaria). De aici
erau trimise la Filipopol şi Gherov avea grija să aprovizioneze
ţinuturile din împrejurimi, sau chiar pe Bulgarii din Valachia,
d) Totodată cu transportul lăzilor de cărţi, erau transpor­
tate şi lăzi cu obiecte bisericeşti (cruci de argint, potire, evan­
ghelii şi vestminte). In Mai, 1867 s'a cumparat o masă de altar
şi alte obiecte bisericeşti în valoare de 365 ruble, din Odesa,
pentru o biserică din Tîrnovo 1). In Martie 1859 se anunţă pentru
bisericile din Filipopol (reşedinţa lui Gherov) "un transpurt de
1) Idem c. 1 Doc. 356.
2) ldern c. 1 Doc. 169.
3) Idem Dac. 320, 2280-81. .
4) ldem Dac. 171.
5) Frate cu Ev. Gheorghiev, fruntaş bulgar în Bucureşti.
6) Idem c. II Dac. 237l.
7) Idem c. I. Doc. 365.
[33]
6 lăzi cu cărţi şi o ladă cu odăjdii şi obiecte bisericeşti".
Probabil că, transportul s'a făcut prin Basarabia, întrucât este
menţionat "cu aprobarea gubernatorului gheneral al Basarabiei
şi prin intermediul agentului tainic Bahmetiev" 1) .. Un .aseme­
menea transport, în aceleaşi condiţiuni, se face în luna Mai 1857,
când se trasportă o Iadă cu obiecte de valoare asupra căreia
se atrage atenţia prinţului Uerkarskij din Tîrnovo O). Un trans­
port mai mare, tot pentru prinţul Cerkarskij se face în August
1877. De data aceasta se transportă 40 colete cu diferite lu­
cruri printre care şi obiecte bisericeşti, pentru care s'au elibe­
rat diferite facturi în valoare de 265 franci 3). Mijlocitor intre
comitetul Slaveanolil şi prinţ a fost Romanenko din Galaţi (ne­
gustor bulgar). Odată cu aceasta s'a mai.transportat pentru Ghe­
rov un geamantan, un cozonac dela Dvna Marika, şi o carte dela
Aksanov pentru D-rul Ţankov.
e) Inslărşit e necesar să amintim că, în afară de acestea
'transporturi de cărţi, au mai existat, cum reesă din documente,
încă un număr insemnat de transporturi de cărţi din Rusia în
Bulgaria. Numărul lor se ridică la 50 de transporturi, in această
epocă, însă nu se arată dacă ele au fost făcute prin Principate,
'sau direct prin m. Neagră şi porturile bulgăreşti ca: Vama,
Burgas, etc. '), Rrebuie însă să admitem că, aceste cărţi fie tran­
sportate direct în Bulgaria, au fost cunoscute şi chiar transpor­
tate şi la Bulgarii din Principate. Bulgarii emigraţi cunoşteau
'Cărţile ruseşti în deajuns şi desigur că şi Românii, la rânduI
'lor, le cunoşteau dela ei 5).
Dacă la cărţile cunoscute, prin transporturile făcute din
iRusia Ianai, se adaugă şi=acetea din Sudul Dunării, ba mai
-tnult încă şi numărul celor 820 de cărţi ruseşti sau traduceri În
li) Idem op. cit. Sofia 1931. Doc. 76.
2) Idem. c. 1 Doc. 167. I 3) Idern. Doc. 273.
.4) Despre numărul de cărţi ce s'a transportat şi ce fel de
'Cărţi anume, se va vorbi pe larg la "Relatiile culturale"; vezi c. I.
Doc. 1386, 1538, 128, 248, 480, 541. ldern c. Il. Doc. 2204,
2074, etc.
5) Se ştie că acele comitete tainice Bulgare din Bucureşti,
Brăila numărau în sânul lor mulţi Români, aşa că literatura rusească,
.pe care o cunoşteau Bulgarii, o cunoscuseră şi Românii.
[34]
34 VALE:N'fIN (;R. C;rif:LAlIU
bulgăre-şte, tipărite tu centrele noastre din Muntenia '), se poate
. admite, - ca adaus la teoria â-lui pro]. 1. Bărbulescu, care sustine,
că influenta rusească a avut un rol insemnat ÎIl dezvoltarea
spirituală şi culturală a Principatelor in sec. XIX-a 2)_că in­
fluenţa rusească s'a făcut in bună parte şi prin intermediul Butga­
rilor emigrati in Principate,' desigur că in mare parte şi prin aju­
torul oştirilor ruseşti.
f) Pentru a scoate în evidenţă relaţiile economice şi liniile
comerciale de care s'au servit, precum şi roluIce I-au avut Ruşii
în aceste relaţii, mai amintim că Ruşii pentru ca să atragă pe
Bulgari, nu s'au mulţumit numai la transporturi de cărţi, ci au
ajutat populaţia nevoiaşă, sau armata Bulgară" prin diferite
mijloace ca: îmbrăcăminte, cojoace, bocanci, etc. Aceste aju­
toare erau trimise, de aceleaşi Societăţi de binefacere, care tri­
meteau şi cărţile necesare. Căutau, precum se vede, să satis­
Iacă şi cerinţele spirituale, ca şi cele materiale ale poporului
Bulgar.
In August 1877, comitetul Slavoîil din Moscova trimite
prin Bucureşti, prin intermediul lui Ev. Gheorghiev, 41 colete,
care contin îmbrăcăminte şi alte lucruri folositoare, pe numele
prinţului Cerkarski], pentru populaţia nevoiaşă din Tirnova "),
Acelaş comitet trimite în luna Decembrie un alt transport com­
pus din 75 cojoace pentru soldaţii din Bulgaria '), iar în Au­
gust, acelaş an prin Zimcea se transportă 3 colete de medica­
mente pentru spitalele din Tîrnovo, Colete le sînt expediate din
Bucureşti pe numele lui G. Paniţa (negustor bulgar), totodată
suma de 295 franci. Tot în acelaş an se mai face un transport,
din Rusia, pentru populaţia nevoi�şă din Turcia, Svistov şi TÎr­
novo ';).
Dar populaţia nevoiaşă din Bulgaria era ajutată şi de co­
mitetele de binefacere din Bucureşti, Brăila, Galaţi sau Ismail,
In Decembrie 1876 se face un transport. din Chişinău compus
1) Este vorba de 320 cărţi tipărite la noi, pe care biblio­
grafia romînească nu le cunoaşte, şi titlul cărora le voiu publica
deasemeni la b Relaţiile culturale".
2) Vezi 1. Bârbulescu "Curente literare la Români în perioada
Slavonisnului cultural ",
(3 ldern c. ( Doc, 273. I 4) Idern Dac. 9, 10. I 5) ldern Doc. 277.
[35]
Nor CONTRIBUŢII LA RELAt[iLÎ�' RdM,\NO-BULGARf� 35
din 3 lăzi şi 9 pachete cu rochii de iarnă pentru femeile bul­
gare sărace din Filipopol ') trimis de comitetul de ajutorare de
acolo. Transportul se face în condiţii secrete, pentru a nu avea
neplăceri cu "poliţia şi vama".
In August 1877 se fac alte transporturi' de ajutoare popu­
laţiei nevoiaşe din Svistov, unde se mări numărul emigraţilor.,
Comitetele din Bucureşti încearcă toate posibilităţile de ajutor
şi apelează la Comitete Slavofile din Rusia, pentru ca să le
trimită noi ajutoare necesare populaţiei 2). La această acţiune
aderează şi fruntaşii bulgari din Galati; dar mai ales Ismail 3).
Inca din luna Iulie, In acel aş an, societatea .. Crucea Roşie"
din Bucureşti trimete ajutor în medicamente răniţilor din Svistov,
Timova. De aceasta s'a îngrijit Dvrul Burmov. Situaţia era din
cele mai tragice.
In Svistov şi Zimcea erau răniţi. Un număr de 28 studenti
chirurgi din Bucureşti şi Rusia trec Dunărea să dea ajutoarele
necesare. Iar Soc. "Crucea Roşie- din Bulgaria. prin G. Glebov,
distribuie ajutoarele trimise de Soc. "Crucea Roşie" din Bucu­
reşti 4). Concomitent cu ajutoarele trimise pentru răniţi, Soc.
"Sf. Kiril şi Metodiu" din Odesa trimite, prin D. Skackov din
Kubei (bulgar din Basarabia), Guvernatorului din Tulcea Juzeîovic
un număr de 894 puşti») asupra cărui transport s'a cerut şi pă­
rerea lui Ev. Gheorghiev din Galaţi G).
Acestea sînt relaţiile economice, care au avut loc Între
Ruşi şi Bulgari prin intermediul Principatelor Romine, pe de o­
parte, şi intre Bulgarii. din Principate şi acei din Bulgaria, pe
de altă parte.
g) Pentru a sfîrşi paragraful .. căilor. comerciale." rămîne
sit menţionăm şi relaţiile directe, ce au avut loc între Romlnii
din Principate şi Bulgarii din Nordul, sau Sudul Dunării, pen­
truca să putem schiţa liniile comerciale, care au făcut legătura
Între noi şi peninsula Balcanică.
In luna Octombrie 1852 Ev. Gheorghiev trimite, ca dar,
lui N. Stupin (consulul general rus din Andrianopole) 100 ocale
1) Idem Doc. 784. I 2) Idem Doc. 280�81..:...82, etc.
3) Idern. Doc. 295-96, etc. I 4) ldern. c. II, vezi Doc.2838.
5) Idern J903. 16) Idem 1902,
[36]
36
V A L"ENTlN l; R. Cii ELA H ti
. de cartofi -). Transportul s'a făcut pe la Rusciuk, Tirnovo la
Andrianopole. In 1857 negustorul bulgar Toskovic, din Odesa
se interesează .. prin Ev. Gherghiev, asupra preţului curent al ce­
realelor noastre; în vederea cumpărării unei cantităţi mari de
orz 2). In ,toamna anului precedent (Oct. 1856) Ev. Gheorghiev
face noi cumpărături pentru prietenii din Bulgaria. Astfel cum­
pără din regiunea Buzăului 40-50 bucăţi de caşcaval şi 2 can­
tităţi de unt în greutate de 50 ocale fiecare. Aceste cumpără-
. turi, împreună cu altele făcute în Galati, sînt transportate pela
. Giurgiu pentru o familie din Karlovo şi pentru N. Gherov la
Filipopol z). Scrisoarea vorbeşte de "alte cumpărături pe care
le va face Ev. Gheorghiev".-Mai tîrziu, în Iulie 1877 prinţul
Cerkarskij trimite în Bucureşti pe Hr. Stoianov (învăţător bulgar
din Sofia) ca să cumpere 3 litografii r,) pentru Svistov 4). In a­
celaş timp Hr. G. Danov aduce din Viena, prin T. Severin, la
Galaţi o presă în valoare de 1400 Ilorini, pentru AI. Roma­
nenko, gubernatorul Tulcei. Tot atunci se trimite lui Cerkarskij
unsoare şi tuş pentru litografie, pe care le-a cumpărat Ev. Gheor­
ghiev în Bucureşti, şi pentru care a plătit suma de 107 franci 6).
Cumpărăturile acestea au fost făcute la "Socec/I, trirniţîndu-se
împreună cu un sul de hlrtie pela Zimcea la SviStov lui N.
Gherov, iar de aici prinţul Cerkarskij, la Tîrnovo 7).
In August, al aceluiaş an, se transportă prinţului Cerkars­
kij, într'un transport mare, mobilier (masă, dulap, scaune) din
Bucureşti, tot de Ev. Gheorghiev, în valoare tot de 387 franci 8) .
. Se mai cumpără în luna aceasta la Bucureşti 100 de coase pe
care Ev. Gheorghiev le transportă la Svistov, pentru ca să ser­
vească la cositul Iinului regimentelor din imprejurimi; urmînd
ca imediat ce vor fi alte coase, să .rnai trimită încă 400 de
coase, pentru care cere să i să se trimită 390 franci -). Un trans­
port mare s'a pregătit în toamna anului 1877, cînd Ev. Gheor­
ghiev însărcină pe un bulgar cu aprovizionarea de lemne de
1) Idem 2097. 2) I Idem. Doc. 2277.
3) Idem c. 1. Dac. 200. .
4) Litograliile fuseseră aduse dela Viena.
5) Idern c. 1. Dac. 269. I 6) Idem. Doc. 270.
7) Idem c. IL Dac. 2838. I 8) Idern c. r. Doc. 273.
9) Idern. Doc. 276.
[37]
SOI C:ONTRlDUT[[ LA RELATIIL.E nO�IAl'\()-ElUL(;.-\HE 37
�-_"'_"�,";"_....::;"�:.o=...:.===---:::::=.-..::::::=::::.:=:=:=:::-.:::....-:::::::-..::::..�.:::::::--:::--=:....... . .- -==-�,:-;='::"'-�":::::=:.:.:-:-.::::"-'---_
foc pentru încălzirea Spitalelor înfiinţate la marginea Svistovu­
lui. In acest sens se face un depozit la Zirncea, iar de aici se
transportă peste Dunăre la Svistov. Exista între acestea 2 oraşe
amenajată o trecere peste Dunăre în condiţii prielnice. Cum,
însă, aprovizionarea cu lemne se făcea dela pădurile din Nordul
Munteniei şi Olteniei, s'a proecfat transportarea lemnelor pe va­
lea OItului şi peste podul dela Dunăre, la Nicopoli. Odată cu
acest transport puţin costisitor s'a început tot pe valea OItului,
pe plute să se transporte cantităţi de făină, grîu şi fin, nece­
sare în primul rînd regimentelor bulgăreşti 1). In general vor­
bind, Ţările Romîneşti alimentau cu produsele lor pe Bulgari, şi
desigur că multe din aceste transporturi au fost făcute în mod
oficial. Documentele nu ne confirmă această presupunere 2).
Ceiace se' poate conchide, ca o concluzie la acest paragraf,
precum reesă din documente, toate porturile deJa Dunăre ser­
veau de centre comerciale pentru transporturile, care se făceau
între aceste ţări. Iar Dunărea era linia comercială de legătură
între porturi. Documentele vorbesc de "corăbii de pe Dunăre
cu marfă pentru Muntenia şi Moldova, care merg pînă'n Ostro­
vul Calaîatului şi Vidin" 3), .. vaporul dela Giurgiu �), corăbii cu
marfă G), vaporul Vienez pe Dunăre" 6), etc.. Transporturile de
cărţi, obiecte bisericeşti, haine etc. din Rusia prin Principate
sau În Principate, din Bulgaria in Nordul Dunărei, sau trans­
porturile din Oltenia şi Muntenia in Bulgaria, stabilesc două li­
nii comerciale principale: 1. Pentru Răsărit, mărfurile se trans­
portau din Moscova, sau Odesa prin Chişinău, Galati-Brăila­
Bucuresti=Giurgiu=Pussiuk (CÎteodată prin Tulcea, direct la
RusciUk)- Ttrnovo=Gabrovo-s-Filipopol (sau direct prin Sta fa­
Zag orai-s Andrianopole şi Constantinopole. II. Pentru mărfurile
venite din Apus '), mai ales acelea din Viena, se transportau
1) Idem. c. II. Dac. 2848.
2) A se vedea la sfirşitul capitolului relaţiile oficiale, care
au existat în acea vreme.
3) ldem c. 1. Dac. 89. I 4) Idem. Doc. 161.
5) Idem. Doc. 156. I 6) Idem. Dac. 157.
7) Transporturile din Apus nu sînt multe. Existau însă legă­
turi Între Bulgarii din Bucureşti şi negustorii din Viena. Erau co­
respondenţi cornerciali bulgari plasaţi prin casele comerciale din
[38]
33
===
VAU�NrrN GR, CHELARU
prin Braşov Bucureşti - Giurgiu şi apoi linia comună spre
. Constantinopole, sau cu vaporul pe Dunăre, ptnă la Sisdov şi
de aici prin Tiroovo, Gabrovo, etc ..
2. Desigur că, legăturilor comerciale atît de frecvente şi
căilor de comunicaţie atît de întinse între toale centrele mari
comerciale de pe ambele maluri ale Dunării, li se impunea, pen­
tru o mai intensă viaţă economică mi] loace de comunicare prin
poştă. Numai astfel se putea face schimbul de valute şi intre­
ţine o activitate în sensul acelei existente din acea epocă.
a) Ajutoarele băneşti pentru cei săraci, trimise de Bulgarii
din Principate, sau aceleaşi comitete slava file din centrele Ru­
siei, se transmiteau, populaţiei din Bulgaria, prin poştă, sau în
unele cazuri, prin curieri speciali. Astfel e vorba de un ajutor
bănesc cerut de Hr, Botev (poet bulgar) dela Gherov pentru un
scriitor bulgar, care a scris la "Dunaiskaja Zara" 1), de ajuto­
rul .trirnis de Comitetul de binefacere al Bulgarilor din Bucureşti �),
şcolilor din Karlovo şi Constantinopole, de ajutorul trimis, prin
intermediul lui Bahmetiev, de Comitetul SlavofiJ din Moscova,
pentru şcolile din Plovdiv "), un alt ajutor, tot pentru sinistratii
din Plovdiv, îl face Soc. de binefacere bulg. din Bucureşti ')
ajutoare pentru revistele din Constantinopole şi alte centre bul­
găreşti strînse din Basarabia şi Odesa 5), sau pentru reprezen­
tanţii poporului la Constantinopole 6) un ajutor in valoare de
2657 franci este trimis de către Societatea Fernenină bulgăreasră
din Bucureşti 7), un alt ajutor strîns prin liste de subscripţii la
Bulgarii din Bucureşti se expediază la Plovdiv· pentru reedi­
tarea ziarului "Bulgaria" 8). In sfîrşit se mai trimite un ajutor
din Rusia pentru o biserică din Sofia În valoare de 136 piaştri
turceşti 9). Banii sint adunaţi de Departamentul 'Asiatic. O
Viena, mai ales de unde se transporlau cîteodată . mărfuri. Chiar
Iitogratiile trimise în Bulgaria din Bucureşti, erau sosite din Viena.
O. cu scrisoarea din 13 Martie 1855 în care Ev, Gheorghiev cere
lui Gherov să intervină pentru Hr. Gheşov ca să-i înlesnească să-i
trimită marfă din Viena prin Braşov, la Bucureşti. Alteori marfa
sosea cu vaporul Vienez, Vezi op. cit. c -. I. Dac. J 55 si 270.
J) Idern c. I Dac. 80. I 2) ldern Doc. 221.
3) Idem Doc. 1345. I 4) Idern Doc. 250.
5) ldem c. II 2292. I 6) Idem c. I 399.
7) Idern c. II Dac. 2659. I 8) Idern c. 1 Doc, 400.
9) Op. cit. Sofia 1931 Dac. 457.
[39]
Nor CONnUBUT[[ LA RELATlfi.E ROMA:\'O BULGARE:
39
;1
�/
nouă chetă prin Basarabia, Brăila, Bucureşti de a stringe bani
pentru ajutorarea editurii Bulgăreşti 1), un nou transport de 20 ru­
ble de la Odesa la Bucureşti 2), alt ajutor din Constantinopole g),
altă sumă în valoare de 939 franci adunaţi de Sopov din Bu­
cureşti, pentru oraşul Filipopol «, ajutorul Bulgarilor din Isrnail
pentru Bulgarii din Plovdiv 1), la care mai amintim, mila strînsă
de 2 călugăriţe Haritina şi Evdochia din mănăstirea "Naşterea
Maicei Domnului" din jud. FilipopoJ,prin regiunea Hersonului,
şi Basarabiei li), suma de 81 lire turceşti primită de Gherov, pentru
Şt, Toskovic din Odesa, din partea fruntaşului bulgar din Bucureşti.
1. H. Sakalogiu 7), donaţia de 10.000 arginţi a preşedintelui bise­
ricilor din Bucureşti d-l Pandet pentru un seminar în Tîrnova
(banii fiind depuşi la o bancă în Petersburg) 8) şi In sfîrşit suma
de 40.000 lei jertfiţi de călugărul Kalinik, egumenul mănăstirii
Marcuţa (Oltenia) ca ajutor pentru nevoile populaţiei nevoiaşe ").
Erau, ce-i drept, fruntaşi bulgari bogaţi, <;are susţineau intere­
sele ţării, la noi în Bucureşti, ajutînd cu bani, nu numai pe Bul­
garii din Bulgaria, ci chiar şi pe Sîrbi. Printre aceşti fruntaşi
. să enumărăm pe: N. Mustakov, I. Kililarov, H. Denco, H. Iovco,
H. Teodosi şi alţii 10). Nu trebuie să uităm nici comenzile nume­
roase pentru tipărirea de cărţi, care se trimiteau deasemeni prin
poştă 11).
b) Cu toată mulţimea de mandate şi misiuni, pe care le
avea de îndeplinit poşta, ea lăsa de dorit prin neregularităţile
şi întîrzierile ce le pricinuia şi nici nu putea satisface, în mod
normal, necesităţile populaţiei, În ce prizeşte transportul de
cărţi, ziare sau corespondenţă. Interveneau diferite cauze, care
stagnau mersul normal al ei. Numeroase documente vorbesc de
neregularitatea şi întreruperea poştei. Intr'o scrisoare este men­
ţionat că: .. La Rusciuk sînt opriţi de a trece oamenii şi scrise-
1) Idem c. \1 Doc. 2292. I 2) Idem c. I Dac. 76.
3) Idem c. 1 Doc. 399, 414. I 4) Idern Doc. 1878.
5) Idem Doc. 295, etc. I 6)Op. cit., Sofia 1931 Dac. 148.
7) Idem c. II Dac. 2262. I 8) Idem c. Il Dac. 1656.
9) Vezi "Autobiografija ... pag. 112.
10) Vezi "Spisanie ... kn. 1 Sofia 1911 pag.166.
Il) Asupra cărţilor bulgăreşti tipărite la noi, se va putea
vedea la cap. "Relaţii culturale",
[40]
40
VALF::'-iTIN CR. Cr·[E;LAHlJ
riie 1), sau în alta de "întreruperea corespondenţei" 2), deci
.pierderea unei scrisori de curierul H .. Taplicev ") iar în re­
giunea Ismailului este oprită cu desăvîrşire, pentru care fapt s'a
apelat la N. Gherov" �). Ev. Gheorghiev lncercă să trimită lui
S. Filaretov (fost învăţător bulgar în Sofia, apoi funcţionar în
Rusia) 71 de ruble de argint, prin negustorul bulgar Toskovic
"pentrucă iarna poşta nu circulă şi nici pachetele între Rusia şi
Romînia" 5). Un alt document vorbeşte că "gazeta nu venea prin
Rusduk " -). Cînd poşta bulgărească nu avea posibilitatea să
transporte cele necesare, se apela Ia ajutorul celorlalte poşte
care existau, ca poşta: Austriacă, Nernţească, Franceză, Tur­
cească şi Rusească i). Se vorbeşte chiar într'un document că
"Gherov a primit o scrisoare prin Giurgiu, cu ajutorul poştei
Ruseşti". Scrisorile, în orice caz, circulau; sînt amintite "scriso­
rile dela Bucureşti" a unuia din Carloveţ, pe care a primit. o
Ev. Gheorghiev, tocmai la Galaţi 8). alta din Turnu-Severin etc.
Se utiliza şi telegraful "Gherov a telegrafiat în Rusia" -), '"Hr.
Gheorghievdin Bucureşti Îi telegraliază lui Ghika la Plovdiv" le)
etc. pentru cazurile de urgentă nevoie.
c) Cînd erau de transmis scrisori confidenţiale, misiuni,
pachete, se utilizau curieri speciali. S'a amintit la paragrafele
precedente de agenţi tai nici şi curieri importanţi ca Bahmetiev,
H. Taplicev, corespondenţi ai consulatelor ruseşti. Un alt curier
. însemnat a fost G. Tascovic. Documentul vorbeşte de "curierul
G. Taskovic cu scrisoare Ia Ţarigrad II). Se întîmpla ca adesea
persoanelor particulare care plecau în aceiaşi direcţie li se în­
mîna scrisoare: Gherov trimite o scrisoare lui Toskovic in
Odesa, prin negustorul bulgar din Costantinopole, Ceamov 12),
iar Ev .: Gheorghiev o scrisoare. lui Gherov prin Ghika 13). Intr'o
1) Idem c. 1 Doc. 154. I 2) Idem Doc.· 168.
3) Idern Doc, 174.
4) ldem c. I Doc. 77 ct, cu Doc. 1856 în care se vorbeşte
de lipsa totală a poştei în Basarabia.
5) Idem c. II Doc. 2377. I 6) ldern, Doc. 2227.
7) Idem c. 1. Doc. 58. I 8) ldern, Dac. 237.
9) Idern c. II Doc. 1931. I 10) Idem c. 1 Dac. 304.
11) Idern, Doc. 157. I 12) Idem c. II Doc. 2271.
13) Idern c. II Doc. 1855.
[41]
41
scrisoare rusească adresată de funcţionarul rus V. Teplov, lui
N. Gherov este vorba de "curierul pentru paşaportul lui N. Ghe­
rov, ca să plece la Bucureşti- J). Desigur că N. Gherov a fost
pentru înfiinţarea de curieri, în vederea înlesnirii posibilităţilor
de transport între centrele comerciale şi resedintele consulare.
Precum reesă dintr'o scrisoare, tot în limba rusă, din Plovdiv
21 Aprilie 1863 2) adresată de N. Gherov, lui N. Stupin (con­
sulul general, prieten fidel bulgarilor), Gherov accepta ," Înfiin­
ţarea de curieri, care să facă legătura dintre Bucureşti- Tîrnovo
=-Bitolia (Serbia), sau cu Staro--Zagora-Erden-Adrianopole
în Constantlnopole", Iar din Andrianopole. prin Stara-Zagora
(Eshi-Zahora), curierul lui N. Gherov va primi pachetele şi scri­
sorile pentru Filipopol (reşedinţa lui Gherov).
Există încă un număr apreciabil de scrisori care confirmă
existenţa curierilor. Nu-le putem cunoaşte nici atribuţiile Iiecă­
ruia, întrucît pasagiile respective din documente sînt scrise în
cifre, în alfabet secret. Probabil că acestea scrisori conţineau
secrete de o importanţă mai mare, şi cum ei erau încontinuu
expuşi jafului şi prădăciunilor turceşti, s'a recurs la diferite al­
fabete secrete 3). Şi poşta şi cutierii ajutau, prin urmare, la men­
ţinerea şi chiar intensificarea relaţiilor.
3) In mod natural trebuie să admitem şi existenta posi­
bilităţilor de transport pentru populatia ambelor ţinuturi Dună­
rene. Există documente, care vorbesc de "corăbiile ce merg (nu
spune a cui sînt) pe Dunăre şi transportă călători pînă'n os­
trovul Calatatului U 4), de călătoriile lui N. Gherov din Bulgaria
la Bucureşti, sau din Bucureşti în Rusia. In 1876 Gherov se
pregăteşte să plece la Viena. Cu această ocazie Ev. Gheorghiev
îl slătueşte pe Gherov că "poate pleca cu vaporul pe Dunăre
din Rusciuk pînă'n dreptul Bucureştiului şi de aici în 42 ore cu
trenul la Viena, sau pe Dunăre prin Baziaş 5).
In Iunie 1875 trece prin Galaţi, din Basarabia generalul
1) Idem c. II Doc. 2228.
2) Idem c. II Ooc. 2204.
3) Vezi op. cit. c.1. Doc. ]57, 1449; c.ll. 00c.2001, 2164.
2166, 2179, 2199 etc.
4) Iderrî c. 1. Ooc .. 156. 5) ldem Ooc. 25 I.
[42]
42
VALENTJN CR. CHEf,ARD
Ignatiev. De aici continuă drumul în Germania 1). In Oct. 18i6
soseşte la Galati o profesoară de lucru manual din Koprevls­
tiţe, pentru ca să boteze pe fata unui oarecare bulgar Gavril '2).
La Il Februarie' 1877 Gherov pleacă spre Petersburg. A fost
Însă nevoit să treacă prin Bucureşti şi Chişinău, a trebuit să
plătiască diferenţa de bilet 1-). Călătoria fratelui lui N, Ghrrov
din Bulgaria în Bucureşti pentru a pleca de aici la Moscova
la studii 1), călătoria tatălui/ui N. Gherov din Filipopol prin,
Si listra la Călaraşl t;), călătoria lui G. Toskovic din Bucureşti,
prin Comrat în Rusia r, J; a doctorului Najdenovic, din Viena,
prin Mehadie, la Bucureşti 7), o altă călătorie, din Kalofev Ia
Chişinău a lui Mirca Staiko (cumnat cu Hr. Botiev) şi a unui
Rus : din Chişinău În Rusia 8). Dealtfel N. Gherov a făcut că­
lătorii numeroase cu: vaporul, trenul 9)şi cu poştalionul. In luna
Mai 1846, Gherov face o călătorie mare, venind din Rusia, prin
Sudul Basarabiei, pentru ca să cunoască viaţa emigranţilor bul­
gari, trecînd prin Akkerrnan, Reni, Belgrad, Galaţi, Brăila şi
Bucureşti 10).
4. Consecinţa acestor relaţii cornerceale, individuale şi
particulare, este animatla vieţii economice a Principatelor ro­
mlneşti, în care Bulgarii joacă un rol important, prin Societăţi
bancare, edituri, case comerceale, individuale şi particulare etc.
Astfel In centrele comerceale ca : Brăila, Galaţi, Bucureşti,
se înfiinţează case cornerceale, care serveau de antrepozite
pentru desfacerea, sau transportul de mărfuri' '). Acestea case
comerciale aveau agenţi cornerr iali în diferite oraşe din străi-
1) Idem Dac. 236. 2) ldem Dac. 249.
3) ldem Dac. 266. 4) Idem Doc, 340.
5) Idem c. II. Dac. 1988. 6) Idern c. IL Dac. 22i 4.
7) Idem c. II. Dac. 2261. 8) Idem c. I. Doc. 58.
9) In această privinţă trebue-să amintim de călâtoriile lui
N. Oherov m ii ales În 1855 la Petersburg, Odesa, Moscova, apoi
la inceputul anului 1856 În Bucureşti, Giurgiu, vezi op. cit. c. Il
Dac. 2254,--56-5i-59-60-61-62 etc ..
la) Idem c. 11. Dac. 2999, 3000; Descrierile şi impresiile de­
spre aceste oraşe se vor cita la cap. "Informaţii".
1 1) In Galaţi erau 300 de corăbii cu marfui i, care s'au des­
făcut în Principate.
[43]
43
N'�r CONTR1BUTlI CA RELA'Y'IlLC HOMANO·BtlLGARE
':::;:::'-::::-.�-::. ""'--..... • • ' - �- _. -:':::::::0::=.--:':::'::'::'::
nătate la Moscova, (bulg. Doncoglu) 1) în Elveţia şi Cehoslova­
eia ') sau erau Bulgari, mai ales în Galaţi, reprezentanţi ai di�
îeritelor case, cornerceale, ca Zah. Kulazevsl«] sau Daskalov a·
gen! vamal. Existau între Ev. Gheorghiev (negustor bulgar)
relaţii cu negustorul elveţian, din Galaţi, J. Ryelmer j) funcţio­
nari) comerceali bulgari 4), societăţi tipografice şi de editură,
mai ales la Brăila, a lui Vaklidov, la Bucureşti depozite de
cărţi a lui Romanenko, tipografia lui Panickov din Brăila, a Soc •
.,Otecestvo" din Bucureşti, tipografia romîno-bulgară din Brăila,
etc. Schimburi de valute streine, eliberări de poli ţi lui Taskovic
de Hr. Gheorghiev, pentru 75 lire turceşti 5) de credite prin
banca din Petersburg pentru suma de 2800 lire de Hr. Gheor­
ghiev n) ppntru o şcoală de fete din Plovdiv, de 10.000' arginţi
pentru un seminar din Tîmova '1), capital depus de Protosin­
ghelul Kiril Nektariev, la Hr. Gherghiev 8), Multe scrisori vor­
besc de "scumpetea din Principate", de cumpărăturile pentru
N. Gherov, de "creditul deschis" pentru cumpărăturlv) Ev. Gheor­
ghiev cere lui Oherov, să-i trimită un .pisar, care sit se pri­
ceapă la negustorie şi contabilitate 10), tot astfel Gherov trimite
la Bucureşti, la Hr. Gheorghiev pe un băiat bulgar Gh, Spasov,
pentruca să înveţe să iacă pîne bună Il). Intr'o scrisoare
din 15 Ianuarie 1865 este menţionat că "Dr 1. Bogorov a cum­
părat dela Bucureşti 400 acţiuni" 1'), sau în alta din 14 Febr.
1877 că, Ev. Gheorghiev primeşte dela G. Stoianov 50 acţiuni
pentru Doctorul Ţankov 1,"). Dealtfel este cunoscut că mulţi din­
tre: fruntaşii bulgari, aveau moşii şi imobile. Hr, Gheorghiev a­
vea o moşie lîngă Giurgiu, şi livezi prin împrejurimile Bucu­
reştiului. In 1842, 5 August Doctorul Beron cumpără dela Petru
Feraru prin vechii ii săi Crăciunu şi S. Ioanovlci, o moşie din
hotarul Priseaca, (Craiova), ca unul ce "de mulţi ani venitu
1) Există o Ia-nile astăzi În Tighina : el, cu Doc. 297, din
Bucure şti 1855.
2) ldern c. 1. Dac. 243, 253. 3) Idem Doc. 244.
4) Idem Dac. 202. 5) Idem c. II. Dac. 2262.
6) Idem c. 1. Dac. 939. 7) Idem c. 1, Dac. 1656.
8) ldem c. 1. Dac. 395, 396, 397. 9) Idem Dac. 320.
10) Idern Dac. 178. 11) Jdem Doc. 1446.
12) Idern 43. 1 a) Ideui c. II. Doc, 2657. '
[44]
44 VALENTIN eH. CHlOLAHIE
�-::=::::"':="�":�"::::=-7--==-.;.::-���-:.:=::::::::..=:.::::::::::=:=:::::::..-::..:.::::--.::::=::-'::::=::::==::::::::::::::-----=:":::::::·-:-:;::�:=::::::::�:::-":::::::--=:""--:=:::=---::::::=::-::::·�
aci dinti ţara Turchi (Bulgaria) '), asupra moşteniri lui s'a în­
tîlnit In Martie 1872 N. Gherov şi Atanas Malecv (bulg. din
Plovdio) cu reprezentanţii bulgari din Bucureşti �).
Dovada unei vieţi comerciale intense, desfăşurată în Prin­
cipate, şi a relatiilor economice intre Români ş'j Bulgari, reesă
şi.din numărul considerabil de negustori bulgari emigrati în
Principate. Printre negustorii Bulgari şi fruntaşi in acelaş timp,
trebuie să cităm pe Hristo şi Evloghic Gheorghiev şi secre­
tarului lor, Kerernidciev, pe banchetul Anghelovic P., negustorul
Atanasovic, Iordan Deblev, Hadzi Iordan din Bucureşti, pe Va­
klidov din Brăila, negustorul Abrarnov.c P. reprezentant comer­
cial din Galaţi, Bogliako din Tulcea, pe moşierii mari ca An­
ghel şi' Vasilaki Nedelkovic. tipograful bulgar Iosif Romanov din
Bucureşti, tipograful H. D. Panickov din Brăila erc., pe tîtgo­
vetii N. Toskov şi Şt. Toskovic din Odesa, Damianovic din
Plovdiv, care au avut legături cu negustorii bulgari din Princi­
pate; negustosul Abrarnov Mih. Genkovic din Giurgiu, etc. Toate
acestea ne arată, însă, întreaga activitate desfăşurată de Bulgari
în Principate, cu sau fără mijlocirea noastră 3),
5. Dar procesul interindividual de influenţă reciprocă şi
convetuire între Bulgarii emigranţi şi Rornlni este amplificat de
relaţiile economice întinse de export şi import, care se desfă­
şoară în acea vreme.
Am găsit, şi'n această privinţă, în cercetările întreprinse,
numai 4 documente, care menţionează astfel de raporturi. Intr'un
document din 10 Decembrie 1857 <), Filipopol, adresat lui N. Stu­
pin in 1. rusă, N. Gherov prezentînd raportul veniturilor larma­
rocului din Uzundzovsk (localitate În jud. FiJipopol), a produ­
selor indigene, a manufacturilor streine importate din Austria,
Germania, Anglia, Franţa şi Rusia, precum şi de supra producţia
ce bîntuia acea regiune afirmă că, din cele ce se fabrică în
jud. Filipopol, stofă şi şireturi le de lînă se exportă în mare can­
titate în toate provinciile Turciei Europe "În Principatele Vala-
1) N. Iorga "Un act rornînesc privitor la începătorul culturei
bulgare dr. Verone ". An. Ac. Rom. Seria II tom. XXXVI, 1914
(recte: Dr, V. Beron). 2) ldern c, II. Dac, 2749.
3) Dac. 320 pag. 191 op. cit. c. l.
4) N. 44 pag. 32 şi urm ... Doc. za bălg, isi." 1931.
[45]
� 5
t­
I
r I
" .
'E.4;
Noi CUNTRiBuit'II LA rdnATilLE RoMANO�Î3ULGARj� 45
chiei, Moldaviei şi Serbiei, În Asia Mică si Egipt" 1) La rîndul
lor mai importă din Rusia lăcăţi de aramă galbene şi oarecare
cărţi bisericeşti, iar înainte de războiul Crimeiei aduceau can­
tităţi de fer şi aramă. Documentul nu spune dacă cele irnpor­
tate din Rusia se făceau prin centrele noastre comerciale. Se
poate presupune că din acest transport se oprea şi pentru Bul­
garii .din Principate.
In aceleaşi împrejurări Gherov prezintă al doilea raport
în anul 1858 2), prin care constată o accentuare a crizei eco­
nomice şi monetare din cauza supra producţiei produselor străine
şi nedesîacerii produselor indigene, precum şi un aserne nea ex­
port, ca şi'n anul 1857, în Principatele de la Dunăre. Presupu­
nem că, transporturile de mărfuri ruseşti treceau prin centrele
noastre comerciale, pentrucă Bulgarii încearcă să reia relaţiile
economice şi cu Rusia 3), prin porturile de la Mareax Neagră si
Dunăre .. relaţii ce fusese stagnate din cauza crizei. Totodată
să înfiinţeze un nou consulat rus în Sofia, iar acel din Rusciuk
să ia sub pază navigatia pe Dunăre. Desigur un pretext, ca şi
înfiinţarea unui consulat la Tîrnova, care să supravegheze poşta
şi să trimită prin poştă corespondenţă şi mandate in Principa­
tele Moldovei şi Valachtei, cu care locuitorii bulgari poartă o În­
semnată negustorie" t) şi din lipsă de poşte trimit scrisorile oca­
zional prin corespondenţii lor, în oraşele de la Dunăre, iar de
acolo, ocazional, le trec pe cealaltă parte a Dunării, unde le
dau la poştă. (Natutal că poşta nu lipsea cu desăvîrşire, căci
precum am arătat mai sus, era neregulată şi nu sosea la
timp).
Că într'adevăr, Bulgarii exportau la noi produsele indus­
triei casnice, reesă şi dintr'un document din 1873, 4 Aprilie o),
1) • V. Kniaeestva Yălacttjo, Moldavju, Setbju i Mall/ju
Azfa i v Egipet ..
2) No. 93 pag. 71 idem, op, cit.
3) Cf. Documentul 223 pag. 264 şi urm. din 25 Ncernbrie
1861, Fiiipopol, adresat lui N. P. Ignatiev (trimisul Rusiei la Poartă)
de N. Agherov, idem, op, cit.
4) Poslatj po pocte korespotuiecju i denesnyja posytki v
Knjaş.estva Yatachtju i Moldavju, s kotoramj Mteli Bo/garii ve
dut znacltelnuju torgovlju", I
5) Doc, ,1937 pag. 195 şi urrn. op. cit. c. II.
[46]
46
VALENtIN CE{. Cfjt�LARU
r
tot în limba rusă, adresat de Gherov lui N. Popov (profesor,
secretarul Comitetului SlavofiJ din Moscova) în care se arată
că se exporta În Romţnia : postav, covoare, şireturi, ciorapi, pre­
cum şi producţii de jer şi oţel din Gabrov şi altele" 1).
Din aceste documente reesă că, s'a importat in Principate
produsele casnice bulgăreşti. Desigur că s'a exportat şi din
Principate, precum am amintit mai sus 2), produse de cereale,
alimente şi cherestea; documentele, însă, nu vorbesc în mod
oficial, de exporturile din Principate în Bulgaria.
Concluzie : Reţinem, prin urmare, că relaţiile economice in­
dividuale, prin transporturi de mărfuri ÎfI Principate, sau prin
ele, crează centre comerciale, linii poştale, căi de comunicaţii şi
animează viaţa noastră economico-bancară, desvoltînd raportu­
rile oficiale, prin desfacerea produselor dintre Principate şi Bul­
guria. Pri9 ele se cimentează legăturile Romîno- Bulgare din epoci).
de regenerare, în vederea aceluiaş scop comun: indepen­
denta de sub jugul turcesc,
Valentin Gr. Chelaru,
Date nouă cu privire la viata si activitatea
, ,
jurlsconsulţilor Christian Flechtenmacher şi
Damaschin Bojinca.
Cu câţiva ani în urmă am început să cercetez şi să cu­
leg date pentru a alcătui o lucrare despre [urisconsultul D. Bo­
[inca, a cărui viaţă ne era puţin cunoscută, iar activitatea, aşa
de intensă în domeniul dreptului vechi românesc, aproape ne­
cunoscută. In anul 1930 am tipărit această lucrare şi nu pot să
nu-mi amintesc şi aici de buna voinţa cu care d-l prof. Tit us
Patriciu mi-a dat ajutorul material să o tipăresc, fiind aceasta
prima şi cea mai valabilă apreciere, care m'a îndemnat la muncă
În domeniul atât de arid al vechiului drept românesc.
1) • Gabrovskiţa ieiezny]« i sialnyja izdellja i drugiţa",
2). Vezi cap. 1 paragraf g),
r
!.
I
I
!
I
i
J
[47]
ACT •• TURISt. C F'LEClcrI'ENlvlACflEIl ŞI D. BO.fINCA 47
Am publicat în urmă o lucrare şi despre jurisconsultuI
Christian Flechtenmacher aducând o modestă contribuţie la lu­
crările eruditului cercetător Andrei Rădulescu.
După publicarea acestor lucrări eercetând miile de dosare ne­
cunoscute am mai găsit şi alte date pe care le voi da mai jos
-- atâta cât îmi va permite spaţiul în coloanele acestei reviste­
continuând a publica toate datele pe care le voi găsi căt de '
puţine, în primul rând pentru a putea fi folosite şi de către
altii, cari ar vrea să le studieze din alt punct de VEdere decât
al nostru, cât şi pentru a se trezi interesul altora cari ar putea
publica o lucrare mai mult sau mai puţin completă asupra a­
cestor [urisconsulţi. In calitate de [urisconsulţi oficiali ai Statu­
lui, aceşti doi "pravilişti" au lucrat aproape toate lucrările ju­
ridice din timpul lor. Fiind însă funcţionari, lucrările lor erau
oîiiclale şi nu se iscăleau, întrucât aparţinând nLogofeţiei celei
mari a dreptăţii" urmau să fie iscălite de cătră marele logofăt.
Observaţiile şi deslegările juridice cât şi lucrările particu­
lare erau iscăllte de ei.
Prin cunoaşterea caligrafiei şi a modului de exprimare a
acestor [urisconsulţi, se poate deduce de cele mai multe ori
cine sunt autorii lucrărilor neiscălite.
Chrisiian Flechtentnacher ') alcătuitorul proectului pentru
"Comisia Epitropicească".
In anul 1883 Fleehtenmacher însărcinat de către IJ Logofă­
tul cel mare a dreptăţii" alcătueşte un .proeci pentru comisia
epltropicească=, In 4 Mai 1833 pe acest proeet se pune urmă­
toarea rezoluţie; "Acest proect a logojeţiei cercetându-se şi În­
tnuiătăţindu-se de către sfat prin raport se va face cunoscut ec­
se/elef/ţii sale spre tntărire", Intr'adevăr proectul scris în între-
1) Andrei Rădulescu, Pravilistul Flechtenmache r : Karl K.
Kleiti, Ein siebenburgischsăchsischer Pravilist in moldavische n
Diensten, in rev, .Korrespondenzblatt des Vereins Iur siebenbur­
gische Landeskunde ", voI. 49, an. 1926, pp. 114-115; 011. Un- .
gttreanu, jurisconsultul Christian Ptec htenrnt cher ; ŞI. ar. Bere­
chet. Curs de istoria vechiului drept românesc, izvoare, laşi 1934 i
M. Galan, org mizarea justitiei moldovene în timpul ocup. ruseşti
din an. 1828-34; Gh. Ungureanu, Infiintarea şi organizarea ju­
decătoriilor În Moldova laşi, 1932; Iosepli Trausch, Schriftsteller­
lexikon des Siebenburger Deutschen. Braşov 1868, I, 327.
[48]
48
c:H. UNC;[)REANtJ
gime de către Flechtenrnacher 1), este adaugit şi corectat din loc
în loc cu creionul, desigur de către membrii sfatului. In urmă
în 3 Noemvrie 1833 se. mai pune o rezolutie: "După Îndreptă­
rile făcute de sfat, Dumnealui vei logofătul nu va pierde din
vedere la prescriere a tndrepta stilul potrivit cu idtotismisu limbii
moldoveneşti şi lesnicios la cetire",
Acest proect transcris pe curat a fost înaintat comisiei epi­
tropiceşti "spre a avea de povăţuire Împreună Cll ptavile' la 28
Septembrie 1834.
S'a luat hotărârea ca să se tipărească, pentru a putea fi
cunoscută de toată lumea un aşezărnănt pentru comisia epitro­
picească şi pentru epitropi.
Manuscrisele acestei praviJi era gata la 14 Iunie 1840, iar
la 2 Decemvrie 1840, Gh. Asachi trimite exemplarele comandate
tipărite în institutul Albinei 2). Intrebuinţarea proectului lui Flech­
tenmacher este evidentă, totuşi nu se pomeneşte nimic de el.
Cristian Flechienmacher membru in comisia t ânduiiă pen­
iru alcătuirea asezământulul poliţienesc.
In anul 1834 îl găsim pe Flechtenmacher lucrănd alăturea
de K, Cantacuzino, G. Suţu şi A. Balş la alcătuirea unui aşe­
zărnănt poliţienesc a).
Dăm mai jos o adresă a acestei Comisii de unde se va
vedea că În acest an la alcătuirea unei legi se utilizau toate
legile existente atunci în Europa şi că membrii comisiunnii erau
la curent cu organizarea juridică şi adrninistrtivă a altor ţări.
1) Arhiv, Stat. Iaşt, Tr. 1382 op. 1550, dos. 711 fila 15-- 25.
Acest procct este publicat În Întregime În analele Parlarn., IV,
2 p. 267 ; Nu este publicat după corecturi le făcute de sfat ci exact
cum le-a scris Flechtenmacher; chiar acea copie este făcută de
către el după ciorna ce .0 avea, întrucât la sfârşit are următoarea
notă: "Intocmai cu ciorna aflătoare la mine. Flechtenmacher 1833
August 26".
2) Arhiv. Stat. Iaşi, Tr. 1382 op. J 560, dos. 711, fila 182.
Este interesantă ccrectura făcută când se tipărea : se corectează cu­
vintele: Formalităţi, formalitate, declara, adresa, va regula, trata
etc., înlocuindu-să cu: Formalitate, Iormalită, declararisi, adresa­
risi, a regularisi, tratarisit".
3) Arhiv Stat. Iaşi, TI'. 1764 op, 2013, dos, 319.
[49]
ACT. JURISC. C. FLECHTENMACHER ŞI B. BOJINCA 49
Comisia rănâuită pentru alcătuirea aşezămăniului Politie­
nesc căiră cinstita mare Postelnicie ; în 22 Octomorie 1834
No. 15.
Spre îndestularea otnoşăniei acelui secretariat supt No.
871 comisia are cinste a lnpărtăşi că după luare aminte ce au
făcut aşăzărnănturllor statornicite în părţile Evropii, atingătoare
de poliţie, au aflat că poliţia să înparte în două ramuri :
1) acel administrativ şi 2) acel giudecătoresc.
Aceste două ramuri au alte subdevizii dintre care una este
şi poliţia îndreptătoare. Aceasta hotărăşte asupra tuturor călcă­
rilor (deIicturilor-delits) a cărora pediapsă covărşeşte 15 franci
gloabă sau 5 zile de închisoare, fiind aceasta de datoria paei­
nicilor giudecători (juges de paix) sau a simplei poliţei (tribu­
nal de police),
In Franţia, în Austria, precum nici în Prusia nu este osă­
bită giudecătorie cu nume de poliţie îndreptătoare, decât în
Franţia tribunaluriIe de 1 instanţă, primesc în a lor cercetare
pe aceia care de cătră poliţia administrativă să trimit ca nişte
călcători sau neurmători a rânduelilor aşejate şi hotărăscu după
greşală, anume ace prin pravile aşăzatăpediapsă spre înfrănare
vinovaţilor la asămine întâmplare tribunalurile de instanţia în­
tâia să socotescu de poliţia îndreptătoare (Police correctionelJe)
iar a descoperi delictele cu toate încungiurările ei (constater
le delit) şi a aduna localnicile dovezi care slujăscu de temeiu
lucrării judecătoreşti precum şi de a aplica cuvenita pediapsă
este de competenţa poliţiei administrative.
In Austria şi în Prusia însuşirile poliţiei îndreptătoare sâni
atărnate asupra dregătorilor politiceşti cu această osăbire că
în Austria în lipsa unor asămine dregătorii, magistratul sau do­
miniul, primăscu în cercetare lor întămplătoatile delicturi iar în
Prusia giudecătoriile ţivile a locului unde vor fi urmat.
Flechtenmaoher K. Caniucuzino
jurisconsult a statului
G. Suţul, A. Balş
Flechtenmacher este însărcinat să alcătuiască un proect
pentru inţrânarea moţluzilor,
In anul 1833 Divanul ţării de sus a judecat o pricină în-
4.
[50]
50
GH. UNGUHEANU
tre văduva Ana Ichim dela Botoşani şi sărdarul MihalachiPă­
rechi pentru bani.
Divanul hotărăşte ca să se împlinească aceşti bani dela
sărdarul Mihalachi şi să se dea văduvei.
Vornicia de Botoşani cu toate că a întrebuinţat "măsuri
de aspră execuţie" totuşi nu a putut scoate nici un ban dela
numitul sărdar întrucât n În zadar au fost căci după cercetările
ce cu amănuntul au făcut numitului Părechi se găseşti cu totul
în tieînchtpuire de plată neaoând nici o stare mişcătoare sau
nemişcăioare", Această situaţie a procesului este adusă la cu­
noştinţa domnitorului Mihai Sturza în 22 act. 1835, iar în 23
act. 1835 Vodă cu mâna lui scrie următoarea rezoluţie: "Să re­
comăndueşti căminarului Flechienmacher a alcătui un proect de
aşezământ spre înţrânarea mofluzilor" 1).
Flechtenmacher alcătueşte următorul proect pe care 'in 3-
celaş an la 4 Noembrie îl' înaintează "Logofeţi ei Dreptăţii".
Acest proect a fost înaintat, cu "doclad" către sfat, care în ziua
de 18 Noemvrie 1835 îl aprobă în întregime.
Proect de aşezământ spre înfrânarea moflujilor.
§ 1. Intre cazurile înşelăciunii să socoteşte şi următoriul
caz:
a) Când cineva prin risipirea averii sale sau cheltuelilor
nemăsurate au ajuns în stare de a nu putea plăti datoriile
sale.
b) Când cineva prin 'viclene uneltiri au căutat să-şi prc­
lungească creditul.
v) Când cineva prin punerea de creditori iconomicoşi sau
cu prefacerea de sâneturi poliţă ori într'alt chip prin înşălătoare
intovărăşire, uneltire, sau prin mistuirea unei părţi din averea
sa au prefăcut adevărata starea mesii făcând sau Infăţoşănd
vicleană catagraîie de daturi şi luaturi sau de toată starea ave­
rii sale.
§ 2. Unul ca acela dovedindu-să praviliceşte de va fi din
starea nobililor potrivit cu legiuirea art. 358 a Organicescului
1) Arhiv •. Stat. laşi, Tr. 1756 op. 1994 Dos. 1 fila 359.
[51]
l r'
I
, ,
ACT. JURISC. C. FLECHTENMACHER ŞI D. BO.JINCA 51
Reglement, întâi să va degradari si de cătră domnul şi obşteasca
obicinuita adunare şi apoi să va pedepsi după .praviliceasca
hotărâre, adică i să va vinde la mezat toată averea .spre In­
destularea creditorilor Încât va ajunde şi să va osândi cu arest
dela 6 luni la 2 ani după mărimea înşelăciunii şi a sumii cu
'care au căutat să înşele pe creditori.
§ 3. Iar pentru aceialalţi Ialiţi din starea neguţători lor, po­
sesorilor, arendaşilor să-vor aplicarisi legiuirile cuprinse în §
246 şi 247 din condica creminalicească.
Exiract din condica creminalicească.
§ 186. Fapte de criminal să socotesc 12) iconomicosul fa­
liment.
Cap. al 15-lea. Pentru iconomicosul faliment § 245 în între­
gime, § 246 idem. § 247 idem.
Flechien macher
jurisconsult al statului.
In anul 1834 Noemvrie 5 Flechtenmacher examinează pe
Neculai Ioan candidat la postul de avocat la comisia epitropi­
cească. După examinare Flechtenmacher scrie către Logoleţia
Dreptăţii:
"După slovesnoi poruncă cercetănâ mai qios iscălitul pe
dumnealui Neculai Ioan răcomandarisii de advocat prin cinstit
comisia epitroptcească l'am găsit vrednic după tmpreqiurările
localnice" .
Marele [urisconsult Flechlenmacher moare la anul 1843
Mai 1/13 şi lasă familia într'o Ioarte rea stare materială, ca să
nu spunem mizerie. Familie numeroasă, fără casă proprie, fără
pensie şi pe deasupra şi cu datorii. La 24 Aprilie 1844 soţia
sa Jeanette se plânge domnului 1) de necazurile pe care le su­
tere şi cere ca să aprobe să i se cumpere de către epitropia
şcoalelor biblioteca rămasă dela soţul ei, Ea arată că biblioteca
cuprinde "livrajllri mari şi scumpe" pe care nu le-a putut vinde
pe Ia particulari; desigur pentrucă nu i se oferea preţul lor.
Mihai Sturza la 27 Aprilie 1844 pune rezoluţia ca Epitro­
pia şcoalelor să cumpere cărţile .f ăcăndu-să tot odată prin Q-
1) Arhivele Statului Bucureşti, Min. lnstr. Culte, dos. 196.
[52]
52
GlI. UNGUREANU
ceasta un aqiutoriu năâuoii unui ţuncţionariu care au slugii
acestei ţări în tot cursul vieţii sah]". Epitropia şcoalelor însăr­
cinează pe P. Câmpeanu şi T. Coârescu cari împreună cu bib­
liotecarul Academiei să evalueze biblioteca; aceştia la 25 Iulie
1844 o evaluează Ia suma de 8468 lei moldoveneşti.
Totuşi până la 16 August 1849 nu i s'au cumpărat căr­
ţile. La această dată soţia lui Flechtenmacher, care de data a­
ceasta iscăleşte Anika, se plânge din nou domnului arătănd că
din slujba Divanului (jurisconsult) i s'a dat pensie jumătate din
leafă, iar dela şcoală "mi.au tăiat toate fără milă"; cere din
nou să i se cumpere oărţtle înaintănd şi un catalog al cărţilor.
De data aceasta epitropia şcoalelor cumpără cărţile cari lipsiau
din biblioteca Academiei. - Este interesant de ştiut că printre
cărţi este citat şi un manuscris: "Manuscriptus Armenopuli ins
Moldaulsche iiberseizt van Christian Flechienmacher" 2 volume.
Vedem prin urmare că Flechtenmacher a tradus în intregime
manualul lui ArmenopoJ.
Ar fi interesant lucru de a studia această traducere cu
.lucrarea lui Toma Carra din 1804 1).
Damaschin Bojinka 2).
Asupra vietii şi activităţii jurisconsultului D. Bojinca se
mai găsesc încă multe date. Din procesele pornite de urmaşii,
săi se pot găsi uşor date asupra 'familiei sale. In anul 1844
Iulie 31 un Neculai Bojinca capătă paşaport (bilet dela Agia
oraşului laşi 3) ca să miargă la Braşov "cu trăsură năirnită",
, adică închiriată, ca să-şi vadă rudele. Biletul cuprinde "fiziono­
mia" lui şi-I arată în vrăstă de 20 ani. Trebue să fie vre-o rudă
de a lui D. Bojinca venită cii el în Moldova.
1) Vezi Gh. Ungureanu, Incercările lui Atex, C-tin Moruz
Vodă de a da Moldovei o condică de legi, Iaşi 1934. Extras din
.Arhtva" No. 3-4 1933,
2) Gh, Unqureanu, [urisconsultul Darnaschin T. Bojinca,
1802 - 1869, Contributii la viaţa şi activitatea sa, Iaşi 1930;
Traian Topliceanu, Damaschln Bojânca, Ed. Astrei Oraviţa,
La Ora vita s'a ridicat de curând o statue lui Bojinca,
3) Arhiv, Stat. Iaşi, Secretariatul de Stat, dos. 4322.
[53]
ACT. JURISC. C. FLECHTENMACI-IER ŞI D. BO,fINCA 53
In 16 Mart 1871 moştenitorii lui pun sechestru pe averea
soţiei lui Bojinca, Casandra, ca să nu o înstreineze şi .. fiind a răs�
punde 3000 galbini". Iscălesc: Sultana consoarta maiorului E­
nescu din Câmpulung, Maioru Vasile Gărdescu Ia Roman, Co­
lonelul Grigore Gărdescu (minorii decedatului Col. Gărdescu) din
Eliza GilIet, Elenna Perieţeanu, Eufrosina Scărişoreanu,
In marele proces al îalimentului băncii Moldova din Iaşi,
. <cu toate că era rânduit ca jurisconsult şi asesorul tribunalului
<criminal Gheorghe Apostoleanu se apelează şi la Bojinca, care
răspunde, că "şi mulţimea însărcinăril ar funcţiunii mele de [uris­
<consult al Statului nu-mi îngădue a primi şi sarcina de vindic
in obiectul băncii" 1858 Iunie 1).
In anul 1840 Martie 24, Bojinca tiind directorul Serninaru­
Iui, alcătueşte "Regulamentul Seminariei din Socola" 2).
Foarte interesantă trebuie să fie corespondenţa lui Bojinca
<cu reprezentanţii culturii din Transilvania.
Dau mai jos patru scrisori S) ale lui Bojinca catre Bariţ :
1838 Aprilie 8 laşi
Hristos a înviat domnule Bariţ,
Fac Dvvoastră cunoscut că la fi-a curgătoare! am trimis
33 fi. 36 h. s. m. preţul adunat dela 14 prenumeranţi a îoaei
literale pe giumătate an, care bani veţi primi dela neguţitoriul
Hriste Gheorghiu. Tot odată vă mai trimit şi următorii prenu­
rneranţi de nou.
1) Inalt preosfinţitul Mitropolitul a Moldaviei Veniamin
<cavaler a mai multe ordenuri.
D. Marele logofăt N. Canta, 3) Marele logofăt C. Sturza.
D. Hatmanul Teodor Sturza. D. Sardarul Hriste, D. Sard.
Anastasie Polizu. .
Toţi aceşti poftesc a avea toate nume riIe dela 1 Ianuarie.
Eu nădăjduesc că după ce vor mai ceti unii şi alţii voi pute
face vre-o 50 prenumeranţi aici în Eşi. Sed hic omnia lento
procedunt gressu et quam Iinqua gaIIica nimium sint dediti ad-
1) Arhivele Statului laşi, Trib. S. II.
2) Acad. Rom, M-ss., 730 f. )-19.
3) Ibid., 1\\-ss., 878 .f. 85, 79, 81, 85.
[54]
54
GIt UNGUREANU
dictique producta Iitteratura nationalis nonnisi politica ratione
et accornodo ternpore, compluribus quasi obtondi tăntum de­
bent , hirne go conformitor genio acfurus faciam quo pro viribus
fieri poterunt provideo attamen non fine gaudio quod litteratura
nationali uti coepit progrediente, paucos post annos cunta ejus
impedimenta disparitura sint. Observandum attarnen habeo: ut
latinis Iitteris scribere inchoaturus contra cyrillicos parcius 10.
quatur ne prodesse volens nocere contingat (sapienti pauca) ip­
sarn emin ternpus.: ipse rerum cursus, ipsacultura promotie de­
siderata operabitur,
Intru altele rămăn al Dvtale prietin.
paharnic D. Bojinca
j urisconsuIt
Cinstite domnule Bariţ,
Fiindcă s'au mai prenumerat cinci persoane de nou şi a­
dică D. Hatmanul Anastasie Başotă, Cămtnaru Citin Neqruţ,
vrednicul acel naţionalist, patriot şi literator, sulgerul Gh. Fili­
pescu, inginer, Pavel Dierine, cuviosul ieromonah Jgnatie ico-
. Domul Seminariului.
Cari aceşti prenurneraţi au şi plătit banii dela început. Vă
rog a să trimite prenumeratele foi; eu am nădejde a aduna mai
mulţi prenumeraţi după ce sa vor mai îndulci cu cetirea aces­
tor foi. D-l Neqruţ nt'au făgăduit că va trimite unele din poe­
ziele D-sale spre a să tipări în foaia literală pentru care soco­
tesc că ar fi potrivit scoposului nostru a i să face tot prin foaia
literară oareşcare lăudare din partea redacţiei pentru ca prin
asemine ceva să i să dee mai mare îndemnare spre lucrare ; ..
Căci acest bărbat este vrednic de toată lauda, are multe pro­
ducţiuni literale lucrate nu pentru vre-un interes ci curat din
râvnă patriotică.
Intru altele rărnănn al Dvtale gata spre slujbă.
Paharnic Dam. Bojinca
Iaşi 1839 jurisconsuIt
Domnule Bariţ,
Ştiu că vă poate Ei cu supărare atâtescrisori câte cu un>
doi, prenumeranţi, Adevărat că ar fi bine dacă toţi s'ar prenu­
mera la timpul cuviincios, dar însă eu nu pot a nu primi per-
[55]
ACT • .JUR\SC C. FLEC[-JTENMACIUm ŞI D. BOJINCA 55
soanile aşa precum. să înştitnţează ; atâta mă bucur că văd că
din zi în zi se adaogă viitorii acestei gazete şi măcar că chel­
tuelile oorespondenţiilor sant mari şi apăsătoare pentru Ii-voastra
dar totuşi cu cât vor fi mai mulţi prenumeranţi cu atâta să vor
face şi ele mai uşoare. Acum deocamdată mai trimit doi pre­
nurneranţi : D. Aga Iacobache Palade, D. Paharnicul Toader Bo­
ţan amăndoi din Eşi cărora să li se trimită foile dela începutul
anului şi dacă în scrisoarea cea dinaintea acesteia nu ţi-am în­
sămnat şi pe D. Spăt, Dimitrie Gane, că nu-mi aduc aminte, apoi
trece-l şi pe acesta în numărul prenumeranţilor.
Intru altele sânt al D-tale prietin
Paharnic D. Bojinca
1839 - Februarie 27 jurisconsult.
Iaşi.
Cinstite Domnule Bariţ,
Mai iată 2 prenumeranţi: D. Comisul Costache Voinescu,
şi D. Andrei Teodorescu 'profesor la seminariu, pentru care
acest din urmă ţi-am mai scris că pe anul trecut semestrul
al doile întreg n'au primit gazeta şi doreşte a o ave căci
neprimindu-o voi trebui să-i întorc banii inapoi.
Alta ai bunătate te rog şi pune la cale regulata ecspe­
diţie a gazetii că unii le capătă şi alţii nu, încât vor să să des­
gusteze prenurneranţii numai din această pricină. Dela Huşi sănt
18 prenumeranţi şi în pachetul cu Nr. 4 căutând spre a mă in­
credinţa de sănt toate am găsit 18 dar Însă 2 pe numele ne­
gutitorului Ene Holban una supt Nr. adresei 193 şi alta supt Nr.
141 să ştii că acest Holban este tot unul şi acelaş iar nu 2
persoane, iar un no. au lipsit adică pe numele comisoai Sofia
Teodoru pentru care te poftesc să le trimiţi toate dela început.
Domnule Bariţ l Eu voi să scriu fratelui meu la Banat să-mi
trimita o gramatică de acele a lui Deaconovici care dela Lu­
goj va veni la D-ta, mă rog să ai bunătate a o ecspedia încoace
prin vreun ocazion sigur şi mult mă vei Indatori.
Rămâind al dumnitale prietin
Iaşi 1839.
(Va urma).
Pah. D. Bojinca.
Gh, Ungureanu.
[56]
56
)
C. A. STOlDE
Precizări necesare în legătură cu
«pretcndenţa lui Gontea»
Deoarece în Cercetări Istorice No. 2 anul VIII-IX pag.
215-19. D-I Prof. I. Minea revine asupra chestiunei lui Gonţea
pretendentul enunţănd noi ipoteze, ne simţim datori să discu­
tăm această revenire a Domniei sale pe care în mare parte am
provocat-o noi înşine prin articolul din Arhiva, Iulie-Oct. 1933,
pag 132-5. .
Remarcăm că D-I Minea renunţă cu totul la concluzia că
Gonţea pretendentul ar fi fost deposedat de moşia Cobăle În
timpul domniei a doua a lui Petru Rareş, şi la toate supoziţiile
care derivă din această concluzie adoptănd afirmaţi unile noas­
tre: deposedarea a avut loc înainte de 25 Martie 1529; satul
confiscat a fost dat de Petru [Rareş lui Pavel Scripcu Brăniş­
terul la 25 Martie 1529, apoi redat lui Gonţea la o da1ă ne­
cunoscută pentru a fi vândut de acesta în Februarie 1546 lui
Ioan Movilă Visternicul,
In faţa mărturiilor documentare aduse de noi în articolul
pomenit, dar publicate deja, Domnia sa renunţă de asemenea
la afirmaţia pe care o făcuse (în art. precedent) că "în afară
de relatarea acestui document (din Noembrie 1633) nu mai ştim
nimic despre pretendenta fiului lui Păcurar" 1).
Dar, cu toată această aprobare a ipotezelor enunţate pen­
tru prima dată de noi şi nu repetate după D-nii Ghibănescu şi
Coriolan, în unele chestiuni, D-J Minea nu cade compJ.ect de
acord cu noi.
In articolul' din Arhiva pag, 135 am afirmat că I "Gonţea
a încercat să se facă Domn în întâia domnie a lui Rareş şi anume
înainte de 25 Martie 1529" 2). D-I Minea acceptă numai o parte
din concluzia mea şi anume că pretendenta lui Gonţea a avut
1) Cercetări Ist, CInul V-VII, pag. 355.
2) Nu am fost deci de acord cu D-I Coriolan care crede cfl
Gonţea este unul dintre cei trei pretendenţi care luptă odată cu
Rareş pentru dobândirea tronului Moldovenesc In 1527. O. Corio­
dan, Petru Rareş etc. pag. 29 şi 30.
[57]
PRECIZARI NECESARE IN LEG. CU "PRET. LUI GONŢEA" 57
loc înainte de 25 Martie 1529 şi adaogă o presupunere surprin­
zătoare: "Gonţea a fost acel .Jotru" pe care boerii răsculaţi
il-au ridicat în 1523 în contra lui Ştefăniţă Vodă AI).
Ca argument aduce în sprijinul acestor afirmaţii faptul că
�documentele apropiate de evenimente nu arată că pretendenta
lui Gonţea a fost în vremea lui Petru Rareş" şi că documentul
din 20 Decembrie 1581 păstrat în traducere pune viclenia lui
'Gonţea în vremia lui "Gheorghe Vodă (desigur lectură greşită)
-deci întraltă domnie decât a lui Petru Vodă Rareş", uitând că
chiar O-sa a reprodus un pasagiu din documentul din April 1554 :
.. acel sat (Cobăle) a fost luat de Petru Voevod pentru vicleşu­
gul lui, căci Gonţea şi-a luat însuşi nume de Domn 2).
Nu numai acest pasagiu, ci numeroase alte argumente in­
firmă presupunerea O-lui Minea.
a) In majoritatea cazurilor schimbarea Domnilor punea
'chestiunea continuităţii în proprietate. Noul voevod în primii
ani ai domniei întăria prin hrisoave stăpânirea pământului di-
1eriţilor proprietari supuşi ai săi. Asemenea când avea loc o
vânzare sau un schimb.
Aceste acte de întărire cuprindeau un rezumat al docu­
mentelor anterioare privitoare la moşia respectivă, dând numele
ultimilor proprietari şi împrejurările în care s'a făcut transmi-
1erea proprietăţii de la unii la alţii.
In acest mod se înlăturau conflictele în legătură cu legi­
timitatea posesiunii.
Pentru ilustrarea acestei teorii, pe care o vom desvolta
cu altă ocazie, luăm exemple chiar din studiul O-lui Minea "Com­
plotul boeresc contra lui Ştelăniţă Vodă ',
Un document din 24 Martie 1536 dat de Petru Rareş spune
că satele Jolcăşanii. Topilenii şi Grecenii s'au confiscat «de la
Luca Arbure portar pentru vicleşug supt Ştefan Vodă».
Un alt document dat de acelaş în 23 April 1529 vorbeşte
de confiscarea Grămeştilor de către Ştefan .Vodă de la Luca Ar­
bure pentru aceiaşi vină.
1) Cercetări Ist. anul VlJl-IX No 2 pag. 215.
2) Cercetări Ist. anul VIII-IX no. 2 pag. 21(j.
[58]
C. A. STOI f)F,
58
�==============�=====================
Acelaş lucru îl arată 'documentul lui Rareş din 8 Aprilie
15281).
Moşia Cobâle se găsia într'o situaţie analoagă.
Ea aparţinea lui Gonţea prin cumpărătura de la nepoţii
Cozmii părcălab de Neamt, păn în momentul pretendenţei sale.
Documentul din 1529 ne spune că "a fost perdut satul în
viclenie (de Gonţea) fiind că şia pus şie nume de domnie" 2),
şi Petru Rareş I-a dat lui Pavel Scripcu Brănişteriu.
Dacă în documentul din 1546 aşa cum îl avem astăzi nu
se vorbeşte despre confiscare nici despre dăruirea .către Pa veI
Scripcu Brănişteriu :;ii nici despre reîntoarcerea moşiei la .Gon­
tea, asta se explică prin faptul că documentul ni s'a transmis în
regestă. Originalul trebue să cuprindă toate aceste amănunte pe
care de altfel actele posterioare bazate pe, acest Original le
cuprind. ' ,
Şi anume documentul din 1fi54 şi cel din 1633 ne spune
clar că Petru Vodă a confiscat moşia Cobăle de la Gonţea. O­
riginalul documentului din 1581 vorbeşte tot de Petru Rareş
care a fost transcris greşit prin "Gheorghe Vodă"; redactarea
documentului din 1633 este făcută pe baza documentelor ante­
rioare şi anume a doc.din 25 Martie 1529, 4 Febr. 1546, 20
April 1554 şi 20 Decembrie 1581. . ,
Nu poate fi vorba deci decât de-o confiscare în vremea
lui Petru Rareş. Nu ne putem permite să facem ipoteze inutile,
când mărturiile vremei nu dau date precise în acest sens.
Primul document pomenit de noi (1529) nelndicănd nu­
mele Domnului sub care s'a făcut confiscarea, ne obligă să con-
r
\
t
\
-------
1) 1. Minea, "Complotul boeresc contra lui Ştefăniţă Vodă" în
Cercetări Istorice anul IV, partea II pag.206-7. A se vedea şi
Gh. Coriolan, Petru Rareş, inainte de urcarea sa pe tron etc. pag.
17�-19, unde se dau opt documente, (şapte de Ia Petru Rareş şi
unul de la Ştefan Rareş), prin care se întăresc moşii diferiţilor
boeri. In documente se specifică de cine a fost perdută moşia şi'n
ce împrejurare. Ca un refren revine expresia -I'au perdut în vicle­
şug, când au ridicat pe un lotru asupra capului nepotului dom­
niei mele» ...
2) G. Coriolan, Petru Rareş etc. pag. 41-44. O traducere
după originalul de la Academie a dat şi G. Ghibănescu, Surete
XXV. pgg. 1-2.
[59]
=
" PRECIZARI NECESARE IN LEG. CU "PRET. LUI GONŢEA" 59
chidern că ea a avut Joc în timpul Domnului care dădea docu­
mentul, singurul pomenit în actele posterioare.
Deci pretendenta lui Gonţea şi confiscarea moşiei Cobâle
a avut loc, fără posibilitate de îndoială, în prima domnie a lui
Petru Rareş (nainte de Mart 1529.
Credem că dând aceste explicaţii am arătat că ne preo­
cupă In deajuns cine a fost Gontea biv vornic fiul lui Păcurar
şi că putem pretinde cu siguranţă că n'a fost acel "Iofru" din
1523 pe care D-I Minea îl identificase ceva mai înainte şi cu
Petru Pribeagul').
In legătură cu această discuţie D-I Minea ridiCă o nouă
chestiune: aceea a datei la care este întâlnit pentru prima dată
în documentele Ion Movilă log ..
Găsind greşită afirmaţia pe care o făceam noi că Ion Mo­
vilă e întâlnit ca log. din 1554, Dvsa Iără a arăta pe ce-şi ba­
zează afirmaţia îl arată ca log. din 1553. Credem că s'a ba­
zat pe lucrarea d-lui Ghibănescu: Divanurile Domneşti În
sec. XVI.
Intr'adevăr această publicaţie atribue lui Alexandru Lă­
puşneanu următorul divan pentru 1553: "Ion Movilă logofăt,
Ion Nădăboico vornic, Petru Crăc, Ioan Hărovici şi Neagoe părc.
de Hotin, Ion Danciul şi Crăstea apoi Veisa, părcalabi de Neamţ,
Iosif Veveriţă şi Vascan parc. de Roman, Dan portar Sucevei,
Moga, apoi Şendrescu spătarul, Ion Petricină visternic. Văscan
Movilă postelnic, Coste apoi Toader paharnic, Nedelcu stolnic,
Plaxo comis. (Acad. Rom. pecete 100 �) ",
Atragem atenţia asupra formulei "Ioan Danciul şi Cristea
apoi Veisa parcalabi de Neamţ", "Moga .apoi Şendrescu spa­
tarul", .Costea apoi Toader paharnic".
Pentru ca d-l Ghibănescu să poată pomeni pe Veisa, Şen­
drescu şi Toader ca următori. în divan lui Cristea, Moga şi
Costea, trebuie să aibă la dispoziţie măcar două documente:
1) In "Complotul boeresc În contra lui Ştefăniţă Vodă" Cer­
cetări tstortce IV. partea Il, pag. 207, D-I Minea spunea: "Cine a
putut fi "Iotrul amintit? N'am putea oare să ne gândim la Petru
Prlbeagut, despre care din 'anul 1520 avem ultima ştire prin in­
formaţie poiană?'
2) Gh. Ghlbâuescu, Divanurile Domneşti în secolul al XVI
pag. 21.
[60]
60
G. A. STOIDE
primul trebuie să cuprindă pe aceştia din urmă, iar al doilea
pe cei dintăi. Or d-I Ghibănescu se mulţumeşte cu unicul do­
cument de la Academia Română, care e datat greşit de d-sa cu
1553 şi considerat de noi ca fiind din 1560 dată la care găsim
acest divan" cu excepţia lui Nădăboico strecurat nu se ştie cum
în locul lui Ion Moţoc al dac. din 1560 1) şi a. unui Nedelco
care nu a fost niciodată siolnic.
Deci Ioan Movilă log. nu apare in 1553: documentul pe
care se bazează d-l Minea 2) fiind greşit antidatat, ci abia în
1554 cum am afirmat noi În articolul de mai inainte.
Deasemenea atrag atenţia că În acelaş articol rectifica­
sem deja numele paharnicului din Ion Movilă in Simion. pag. ]35.
C. A. Stoide.
Problema agrară în Cehoslovacia 3>.
Despre expropriere a unor părţi din lattţundtile marilor
proprietari din cuprinsul Republicei Cehoslooactei ; improprie­
tărirea celor care nu aveau pământ destul pentru tntreţtnerea
familiei lor; tmproprietărirea celor cu lotul lipsiţi de pământ;
urmările reformei agrare - repercuiările ei asupra vieţii po­
litica-sociale şi economice a statului cehoslovac.
Domnul Ministru al Cehoslovaciei la Bucureşti Jan Seba
precum şi Ministerul Instrucţiunei Publice de la Praha, prin D-l
Consilier Technic Fr. Bous căruia m'am adresat, au binevoit
1) Codrescu, Uricarul X pag. 161-2. Arh. Basarabiei ll.,
pag. 204.
2) Nu intrăm În amănunte asupra motivelor care au făcut pe
d-I Ghibănescu să prezinte un document din 1560 ca emis În 1553.
Ne miră 'însă faptul că d-I Minea acceptă fără a discuta această
inexactitate istorică şi că nu găseşte suspect faptul că un singur
document cuprinde personagii care ocupă succesiv aceiaşi func-
une.
3) Părţi dintr'o, Conferinţă, din ciclul organizat de Cercul revis­
tei -Arhlva-, ţinută În Aula Universităţii din laşi, la 24 Martie 1934.
[61]
PROBLEMA AGRARA IN CEHOSLOVACIA
61
să-mi puie la îndemână pentru documentarea conferinţei urmă­
toarele lucrări, pentru care le aduc multumirile mele:
Bocek K., Druşsteonictoi o zemich slooansky' ch, Praha 1922 e.
Ceskoslooensţee zemedelsioi, publ. Acad. de Agr. din Praha
1928.
Dvorăk Iar. Ing. Dr., Mlekarsiui v Republice ăeskoslovel1ske
Praha 1923.
Klinder Ferd. Ing., Stav zemedelskeho druăstetmictoi v Ces­
koslooensku, Praha 1929.
Macek J., The Land Ouestion Praha 1920.
Prokes Ant. Dr., Kratky prehled ceskoslovenskeho zeme­
delstoi Praha 1923.
Reich Edv. Dr. Ing. et Vlactl Ing., Academie Tchecoslo­
vaque d'Agriculture .- îondation, programme de travail, organi­
sation et activite, Praha 1931; La culture tniellectuelle agri­
cole dans la Republique Tchecosiooaque, Praha 1931 ; La culture
et la formation de la [emme dans la Republique Tchecoslouaque
Praha 1927; Ze vzpominek na Kunese Sonniaqa Praha 1932.
Sţţlotculture dans la Republique Tcnecoslouaque Praha 1926.
ViSkovsky cn Dr. et Pavel Ant. Ing., La reforme [onciere
Vozenllek Jan, Resume des resuliats acquis de la reforme
jonciere Praha 1930.
Vozenilek Jan, La reforme aqraire en Tchecoslooaquie,
Paris.
Vozenllek Jan, Die Tecnechoslonaktsche Bodenreţorm, Prag
1931.
Jan Vozenilek Dr. Ing., Vy'sledky ceekoelooenske pozem­
kooe reformy, Praha 1930.
Wenzl Tr., Zemec!elske Druşsteonictoi na Moraoe, Brno
1929.
Au fost utilizate mai mult scrierile d-lui Vozenilek şi pri­
mite în totul punctele sale de vedere, pentru această conferinţă.
deoarece D·I Ing. Dr. Jan Vozenilek este preşedinte al Oficiului
Fonciar de Stat (vezi mai jos) şi preşedinte al reformei agrare
şi deci, credem noi, un bun cunoscător al stării de lucruri.
S'a desvoltat subiectul Problema agrară în Cehoslovacia
[62]
lIIARGA R ETA ŞTEFANESCU-SERGHI
62
==========���������=========
cu scopul de a informa marele public ieşan J) despre această
problemă vitală şi de actualitate a noastră şi a statului vecin.
EI sporeşte seria de inlorrnatiuni despre viata statului vecin, pe
care le-am publicat, mai înainte, fie în ziarul ieşan "Opinia u, fie
În revista "Arhiva", de la 1926 încoace.
Reforma agrară, un mare act de dreptate, prin care se
ilustrează primele decenii ale secolului al XX-lea, s'a înfăptuit
şi în Cehoslovacia. Domnul Preşedinte al Republicei, T. Masa­
ryk, în calitatea sa de şef al legiunilor cehoslovace de pe toate
fronturile aliate, în timpul marelui război mondial, a susţinut, cu
tărie, că reforma agrară trebue să fie una dintre datoriile cele
mai însemnate ale viitorului stat cehoslovac.Când, la sfârşitul
războiului, Ceho-Moravtl, Slovacii şi Ruşii Subcarpatici se uniră,
constituind Republica Cehoslovaciei, oamenii se găseau sărăciţi
şi nedreptăţiţi, din cauza anterioarei intocmiri habsburgice, ba­
zată pe tradiţii feodale.
Părnăntul era în mâinele marilor latifundiari, în întindere
de 'l« din totalul supraîeţii. Proprietatea mijlocie, prin parcelare,
contribui se la îmbucătăţlrea pământului rural; sute de mii de
intreprinderi pitice, astfel create, ale micilor proprietari, cu su­
prafeţe de abia câţiva metri pătraţi, nu produceau atât cât tre­
buia cultivatorului şi familiei lui. Nu existau nici posibilităţi de
inchirierea pământului dela marii latifundiari. Procentul de pro­
letari şi se mi proletari rurali era mare. Aceştia, până la război.
îşi părăseau patria, ca să-şi caute mijloace de existenţă în străi­
nătate. Emigrarea lor avea un caracter temporar, când emigra­
tul se angaja la lucru, în vreo ţară învecinată, pentru cele trei
sezoane agricole, ca să se întoarcă, pe iarnă, înapoi, acasă, sau
un caracter durabil. când ernigratul se expatria, poate pentru
totdeauna, în America sau aiurea. In momentul de faţă se află
în străinătate (Statele Unite, Canada, Jugoslavia, Rusia) peste
2 milioane de Cehoslovaci, cei a ce constitue o pierdere pentru
această naţionalitate. Indată după război, Franţa a angajat, dar
pentru un timp scurt, lucrători cehoslovaci pentru refacerea re-
1) Conferinţa a fost ascultată, cu interes deosebit, de un nu­
meros auditoriu, compus din profesori universitari şi de liceu, stu­
denţime şi eleve de liceu, precum şi de persoane din societatea
ieşană, ,
[63]
PROBLEMA AGRARA IN CEHOSLOVACIA
63
giunilor devasta te. America a înăsprit şi redus posibilităţile de
imigrare a elementelor străine. Ideile periculoase ale bolşevis­
mului din Rusia Sovietică tind să pătrundă în Europa Centrală.
Ele puteau prinde rădăcini numai acolo unde spiritele erau în­
vrăjbite, nemulţumite de nedreptăţi.
Din cauza acestor condiţiuni, reforma agrară era absolut
necesară în Republica Cehoslovaciei.
Un Oficiu [onciar al Statului îşi începe activitatea la 1
Noembrie 1919 pe baza legii din 15 act. 1919.
Acest 'oficiu lucrează independent de guvern. Conducerea
acestui oficiu este încredinţată unui preşedinte, care, prin situaţia
sa şi prin puterile sale, se apropie de puterea unui ministru,
şi este numit de preşedintele republicei.
. Această instituţie, după cum au recunoscut-o străinii în
mal multe rânduri, a dat strălucite probe, mai ales apărând a­
plicarea reformei fonciare fără şovăiri (şi influenţe de vre-un fel)
şi schimbări de metodă la care au fost expuse toate ministerele
prin schimbarea Cabinetelor.
Legislaţiunea cehoslovacă privitoare la reforma agrară da­
tează din epoca 1919-1921. In primul loc ea limită libertatea
proprietarilor fonciari, cu proprietăţi mai mari de 150 ha. pă­
mânt agricol sau 250 ha. pământ de orice alt fel, de a dispune
de pământullor. Deocamdată aceştia au continuat de a-l exploata;
nu puteau însă nici a-l vinde, nici a-I împărţi, nici a-l în­
chiria, fără asentimentul statului. Statul îşi ia dreptul de a lua
şi distribui în schimbul unei îndernnizări, o oarecare parte a
marilor domenii. Asupra preţului terenului expropiat. cât şi a­
supra suprafeţei expropiate Statul s'a împăcat (în 90% cazuri)
pe cale paşnică cu proprietarul.
1 s'a lăsat marelui proprietar o suprafaţă de minimum 150
. \
ha. pământ arabil ori 250 ha. de altfel, precum şi suprafeţele
consacrate parcurilor, castelelor, suprafeţele cu caracter istoric,
suprafeţele planta te cu păduri, cele care se disting printr'un
pitoresc deosebit, Iabricele care n'au vreo legătură cu exploa­
tarea solului productiv.
In unele cazuri, marii proprietari continuă să aibă proprie­
tăţi de mai multe mii de hectare. Scopul reformei, în această
republică, este de a stabili un echilibru între mica şi marea pro­
prietate; ea n'a urmărit distrugerea marii proprietăţi.
[64]
64
MARGARETA ŞTE:F'ANESCU.SERGHI
Marile domenii atinse de reformă aparţineau la 1930 pro­
prietari. Părnăntul agricol avea o suprafaţă de 1.310.000 ha şi
2.770.000 ha pământ păduros şi de altfel. In total 4.080.000 ha ..
S 'a lăsat proprietarilor cam 1.250.000 ha - 30% din su­
prafaţa avută mai înainte de reformă.
S'a împărţit la noi proprietăţi cam 1.500.000 ha - 40%'
la sută din suprafaţa marilor domenii atinse de reformă.
Cam 1.125.000 ha au rămas disponibile. Statul n'a decis
soarta lor. O parte importantă va fi eliberată în profitul marilor
proprietari atinşi de reformă.
Părnăntul expropiat a fost distribuit indivizilor sau asocia­
ţiilor. Individual Ia ţăranii care n'aveau destul pământ propriu.
vechilor funcţionari de pe domeniile expropiate, vechilor luptă­
tori ai armatelor Antantei, Comunelor, instituţiilor umanitariste
şi ştiinţifice.
Centrul de gravitate al reformei din punct de vedere so­
cial şi economic este în pământul agricol împărţit. Cam 1/�
milion de familii cehoslovace au primit în proprietate 830.000
ha pământ agricol. Acest pământ a intrat În categoria intre­
prinderilor agricole mici şi mediocre şi a servit mai ales ca să
le cornplecteze să facă pe micii agricultor! să poată produce
anume cât le trebuie pentru viaţă'. Astfel din tot pămăntul ex­
propriat s'a dat micilor agricultori cam 770/0 iar restul de 23%
rămas s'a destinat formării fermelor dela 30 până la 150 ha.
Prin urmare, în această republică nu s'a făcut o parcelare mc­
canică de loturi, ci s'a avut în grijă de a se -construi o pro­
porţie sănătoasă a întreprinderilor agricole de toate mărimile.
In regiunile cu o populaţiune mai puţin deasă, mai ales
În partea occidentală a statului, unde se găseau latifundiile cele
mai întinse, s'a procedat Ia o colonizare interioară care a ajuns
la desvoltarea şi crearea a 3000 de exploatări noui de o su­
prafaţă medie de 12 ha. Această acţiune a ajuns nu numai la
mărirea comunelor prin crearea de noui exploatări, dar chiar
la crearea a cam 30 noui comune.
Pădurile şi locurile care ating un total de 3/4 de milion
ha, au fost transformate fie în proprietăţi ale statului, fie că au
fost date în seama comunelor, districtelor şi Iederaţiilor de co­
mune. Persoanele fizice nu au fost autorizate prin lege să do-)
băndească păduri ori locuri mai mari.
[65]
PROBLEMA AGRARA IN CEHOSLOVACIA
65
r
, ,
S'au distribuit 80.000 parcele pentru construcţiuni de lo­
cuinţe eltlne. Marile construcţiuni de pe domeniile exproprlats
au fost înzestrate cu suprafeţe de 30-150 ha, creindu-se ferme
care apoi au fost încredinţate, la cerere, numai celor special
pregătiţi la munca agricolă : foşti fermieri ai marilor latifundii
ori absolvenţi capabili ai cursurilor dela şcoalele de agri­
cultură.
Preţul pe Un ha de pământ agricol cu clădire pe el va­
riază între 1000 şi 5000 Kc. S'a ţinut seamă totdeauna de 'îm­
bunătăţirile făcute de proprietar din momentul aplicării legii de
expropriere şi până la data efectuării exproprierii, statul platind
acel� îmbunătăţiri.
Statul vinde pămăntul . celor doritori cu preţ de 45°10
deasupra preţului cumpărării de la proprietar. O treime ser­
veşte pentru asigurarea existentei funcţionarilor de pe ma­
riIe. domenii, când, în masura aplicării reformei agrare, ei au
pierdut putinţa de a-şi câştiga existenta, o altă treime pentru a
plăti impozitul pentru proprietatea expropriată, iar ultima treime
serveşte pentru a se acoperi cheltuelile făcute pentru săvărşirea
reformei agrare, căci statul nu prevede, în bugetul său, nici o
contribuţie pentru aplicarea reformei tonciare. Cei ce obţin pe­
mănt trebue să suporte cheltuelile necesare pentru efectuarea
reformei şi aplicarea ei.
.Părnăntul obţinut prin împroprietărire nu poate să fie, pen-.
tru oarecare timp, vândut, fără asentimentul statului. In­
tervalul acesta este de 6 ani pentru loturi mai mici de 5 ha şi
cam 12 ani pentru loturi mai mari de 5 ha.
Legislaţiunea cehoslovacă nu stabileşte vreo diferenţă in­
tremarii proprietari, din punct de vedere al naţionalităţii sau
al confesiunii lor. Au fost supuse reformei, fără deosebire, pro­
prietăţile mari, fie că proprietarul lor era cehoslovac, german,
maghiar sau de orice altă nationalitate străină" ').
Rezultatele reformei agrare în Cehoslovacia, aşa cum ni
le anunţă d-I Voăenilekvsunt următoarele:
1. Latilundiul agricol (marea proprietate) a fost suprirnată
şi tot odată au ';,fost suprimate şi micile proprietăţi pitice, aces-
1) Vezi Vozenilek, opere citate.
i
[66]
66
MARGARETA ŞTEFANESC:U-�ERGHI
tea fiind mărite prin actul îrnproprietărtril.: Astfel se ridică nu­
mărul proprietăţilor de întindere mijlocie,
2) Creşte numărul întreprinderilor agricole familiare; ele
fac să fie hrănite de două sau de 3 ori mai multi indivizi de
de cum era - raportând pe ha - în marile intreprinderi. De
aci rezultă o diminuare remarcabilă a procesului de emigrare
î il America, ori în ţările europene.
3. Cultivarea se face intensiv în proprietatea mică şi mijlo­
cie. Şi datorită acestui fapt Cehoslovacii au un excedent de ex­
port a produselor vegetale, şi mai ales un pasiv important de
.carne şi grăsimi.
4. Intreprinderile familiare se caracterizează printr'o muncă
(lucrare) de înaltă calitate a tuturor membrilor familiei; munca
prestată de lucrătorii plătiţi pe marile moşii, înainte de, expro­
priere, era de o calitate mai inferioară.
5. Aici,' i'n Cehoslovacia, micul agricultor este în chip ex­
cepţional de cultivat. Scolile de agricultură dau în fiecare, an
eate 10.000 de absolvenţi, cei mai mulţi fii de plugari mici ori
mijlocii. Ei aduc rezultatele învăţăturii lor în viata practică. Coo­
perativele de credit, de vânzare şi cumpărare, îngrăşarea şi a­
meliorarea sistematică a pământului şi, electrificarea câmpurilor
favorizează desvcltarea agriculturii acolo. Statistica suprafetelor
însernănţate şi a reco\1ei la ha. în Cehoslovacia constată că
nivelul de producţiune în comparaţie cu situaţia dinainte de re­
formă agrară creşte treptat, mai ales în ce priveşte producţi­
unea anuală.
6) S'a dat aproape 80.000 terenuri pentru construcţii ,atât
în oraşe cât şi la ţară. Reforma fonciară a contribuit la des­
voita rea activităţii construcţiilor şi astfel a făcut să crească în-
trebuinţarea mănei de muncă in aceste direcţii. '
7) Interesele statului şi interesul public au fost bine în­
tărite prin statizarea unor mari suprafeţe Iorestiere, prin dis­
tribuirea suprafeţelor necesare pentru cărnpurile de exercitii mi­
litare şi de tir, a terenurilor utile pentru construcţiile întăririi
văilor cu teren fugitiv, prin punerea la' dispoziţia publicului a
mai multor castele foarte vechi şi a altor monumente. Pe supra­
feţele expropriate se află 414 castele, contraîorturi, turnuri-cele
mai multe în Bohemia. Parte, au rămas statului, parte au trecut
clubului Turiştilor şi parte comunelor, ori persoanelor civile,
[67]
PROBLEMA AGRARA IN CEHOSLOVAGJA
67
r
ori celor morale. Proprietarii acestor castele (ori cei iniţiali, ori
cei deveniţi) au fost obligaţi să recunoască că aceste bunuri în
cea mai mare parte devin de un caracter public; nu s'a pier­
dut din vedere interesele turismului şi ale explotării străinilor (vi­
zitatori), obligăndu-i pe proprietari să admită să se facă cărări,
tabele şi semne indicatoare de orientare şi să-şi păzească propri­
etăţile de vandalisme. Se afirmă pregătirea unei legi pentru
conservarea monumentelor istorice.
8) Mărirea proprietăţii fonciare a micilor proprietari agri­
cultori a favorizat creşterea veniturilor şi puterea de a cumpăra
a acestora pe piaţa internă. Intr'un stat eminamente exportator
cum e Cehoslovacia, aceasta exercită o mare importanţă pentru
comerţul şi industria ei.
9) Reforma fondată pe expropierea unei părţi a proprie­
tăţii particulare a consolidat în chip extraordinar principiul pro­
prietăţii private. Masele oamenilor de jos mai înainte as­
pirau zădarnic să devie proprietari de pământ, urau proprieta­
tea îonciară străină lor, nutreau utopia de a suprima această
instituţie juridică. Deîndată ce însă aceste mase primesc câte
un petec de pământ, ele se lipesc de el cu toată tragerea de
inimă şi luptă cu înverşunare şi-l apără, ei sunt apărătorii prin­
cipiului proprietăţii private.
Cehoslovacia şi-a trimes oamenii. ei pregătiţi la Institutul
de Inalte Studii Agrare dela Paris. Aceştia îşi propun să facă
studii comparative asupra reformelor fonciare in statele Europene,
dând mare importanţă problemei agrare despre care sunt con­
vinşi că dacă e bine soluţionată este una dintre garanţiile cele
mai solide de pace şi de prosperitate în Europa.
Margareta Ştefănescu-Serghi
[68]
R.e c e n z i.i
1. Minea: "Ion Vodă Armeanui inainte de domnie", Cerce­
tări Istorice.
O comunicare asupra lui .. Ion Vodă Armeanul înainte de
domnie" serveşte de prilej Dvlui 1. Minea să discute preten­
denţe şi pretendenţi din epoca cuprinsă între 1531-1551.
Aducănd în discuţie material neluat până acum în consi­
deraţie de cercetători, sau interpretat greşit; D-sa pune într'o
lumină cu totul nouă acest răstimp turburat de nenumărate
ambiţii. ..
Dacă primeşte identificarea făcută de D·l Iorga în ceace
priveşte pe acel solicita tor de interventii pe lângă solul polo­
nez Ocieski, venit în 1531 la Constantinopol cu plângeri contra
lui Rareş, şi care-şi spunea fiu a lui Ştefan Vodă (identificat
cu Ştefan Lăcustă) Ii-sa cu drept cuvânt respinge altă, identi­
ficare pe care o făcuse D-l Iorga. Un Ivan fiu al răposatului
Ştefan Vodă fusese identificat de D-I Iorga cu Joldea (N. Iorga,
Studii Istorice etc. pag. 330 şi nota 2) D·I Minea găsind că
"din toată informaţia păstrată rezultă că ridicarea lui Joldea
ca Domn a fost opera văduvei lui Petru Rareş, că deci Joldea
trăise păn la acea dată în anturajul familiei domneşti" se îm­
potriveşte identificării Ivan-s-Joldea. O informaţie din Domnia
lui Ştefan Rareş spune însă ceva mai mult decât cronica; con­
firmând ipoteza Dvlui Minea.
Intr'un document de la 25 April 1552, emis de Ştefan Ra­
reş, pentru schimbul unei moşii între Domn şi episcopul Ma­
carie, apare în Divan şi .Joldea Comis". (Melchisedec, Cronica
Romanului.) Nu e nici un motiv să nu socotim pe acest
]oldea comis identic cu logodnicul Ruxandei Rareş şi preten­
dentul pe care partida de ţară îl opunea candidatului (Petre
StolnicuJ) ridicat de pribegii din Polonia în Septembrie J 552.
[69]
r
RECENZII
69
r
,
> •
Bazat pe documentul din 5 Iunie 1551 în care se vorbeşte de
"hoţul" ridicat de Jurie spătar asupra Domnului Ştefan Rareş,
D-I Minea cu drept cuvânt socotea că pretendenta lui Ioan fiul lui
Ştefan Vodă, la care' foarte probabil se referă doc. din 5 Iunie
1551, avusese loc înainte de această dată. Ar părea că două
rapoarte ale lui Negrisoli către ducele de Modena, se referă la
acest eveniment. La 3 Iunie 1551 din Cracovia, Negrisoli ra­
porta că după ce "il gran vallaco" s'a dus la Constantinopol,
"i popoli hanno mandato oratori al suprascritto Serenissimo (re­
gele Poloniei) pegandolo ad . accetarli sotto la tutela sua; li
quali sono stati ispediti, che per suoi nuntii a porto mandare
la risolutionc; per cui ha scritto in questi mezzo a tutto 'l ge­
nerale consiglio del regno suo, senzo 10 quale non pura deli­
berare. (Hurmuzaki Xl, LVII, 42). La 15 Iulie acelaş către, duce,
în urmare la raportul de la 3 Iunie, dădea şi condiţIile acor­
dului încheiat între poloni şi poporul moldovenesc (nella con­
c1usione de l' accordo Iatto coi popoii valachi). Se obligau mol­
dovenii să plătească în timp de pace un tribut (censo) de 100
mii de fiorini,iar în timp de război să trimită 20 mii de ca­
valeri (Hurmuzaki XI, LIX, 44). Socot cum am afirmat mai îna­
inte, că aceste tratative trebuesc atribuite partidei care înainte
de 5 Iunie 1551 era dispusă să ridice un pretendent pe tronul
Moldovei, pe care Iliaş Rareş plecat la Constantinopol, lăsase
ca locţiitor pe fratele său Ştefan. Motivul care m'a făcut să pre­
supun aceasta e că în ambele rapoarte ale lui Negrisoli se
spune că au tratat cu polonii solii poporului valah, şi nici decum
trimeşii unui domn. Că deci evenimentele acestea avusese loc
înainte de discuţiile care vor începe apoi şi între Ştefan Rareş
şi Poloni; dacă despre solii poporului moldovenesc raporta Ne­
gri soli la3 Iunie 1551, solia trebue să fi avut loc cu cîteva
zile înainte de această dată. Ori atunci Ştefan Rareş nu avea
cum, neliniştit de ambiţiile lui Iliaş-Mehmed, face apel la ve­
cinii din nord.
In legătură" cu. pretendenta lui Ioan fiul lui Ştefan V, d-l
Minea a pus 'şi faptele relatate de doc, din 5 Iunie 1551. Pre­
tendentul a avut desigur şi alţi pai tizani. Relaţia lui NegrisoIi
vorbeşte de solii poporului din Moldova. De aceia aşi socoti
că la acest eveniment se referă şi cazul relatat 'de un docu­
ment al lui Ştefan Rareş din 3 Apri! 1552 (7060). Prin acest
[70]
70
C. A. STOlDE
*
*
document Ştefan Vodă întăreşte lui Sas parc. de Soroca două
sălişti dintre care una Fântâna Holeneşti fusese .pierduta de
popa Ho1ineşti cu feciorii săi în vremea vicleşugului lor, când
apoi au fugit în ţara teşeescă. (Cercetări Istorice, IV, II 1928
pag. 141).
*
Nu sunt însă de acord cu D-I Minea în ceace priveşte pe
unul dintre pretendenţii care, la 30 act. 1540 informează Sie­
niavski, »non ita pridem actis diebus", fusese respinşi de Şte­
fan Lăcusta. Dvsa (admitind că Sieniawski era rău informat când
spunea că pretendenţii şi-au perdut capetele "capitibus plexit"),
socoate că pretendentul care după Sieniawski se da drept fiu
al răposatului Ştefan Vodă, trebue să fie viitorul Ioan Vodă Ar­
meanul. Maî curând aşi socoti că acest pretendent a fost Ale­
xandru Cornea, alesul boerilor din Decernbre 1540. O cronică
contemporană, într'un pasagiu probabil rău transmis, pretindea
a şti că acest Alexandru a fost portar de Suceava: nici un do­
cument nu-l arată în această ipostază.
Portar de Suceava era pe atunci Mihul, la care aceiaşi
cronică pretindea că Alexandru ar fi fost "sil!gă ", Şi din altă
informaţie se pare că Alexandru Cornea îşi valorificase preten­
tiile la domnie şi înainte de Decembre 1540.
La 25 Oct. (1540?) Ştefan Vodă (Lăcustă), scriind birău­
lui şi părgărilor din Bistriţa pentru a le confirma primirea a
şapte căutare şi jumătate, de praf de puşcă îi anunţă că «acum,
lntr'această vreme, noi suntem în urma acestui lotru, în slujba
cinstitului împărat, şi în slujba crăească şi a noastră» (Şt. Nico­
Jaescu, Doc. Slavo-Române pag. 172). Documentul nu se referă
la Petru Rareş pe care Lăcustă l'ar fi numit cu numele său de
Petru Vodă, nea vând dreptul să-I numească «acest lotru-. N'a­
vea nevoe să specifice Bistriţenilor de cine-i vorba, fiindcă a­
ceştia-i cunoşteau păsul, Un document de la începutul aceluiaşi
an, şi anume de la 11 Ianuarie, al lui Ştefan numeşte pe lotrul
care nu-l lăsa să doarmă. Din Bârlad scriind părgarilor şi bi­
răului de Bistriţa, făgădui mari recompense aceluia care va
, 'prinde şi va aduce la dansul pe Crăciun şi Ioan Stângaciu slu­
gile lui Alexandru (Cornea) (St. Nicolaescu, op. cit pag.183-5).
(Documentul de la 25 act. a fost datat de D-I Nicolaescu cu
- c. 1525-27., Documentul e însă de la Ştefan Lăcustă având
[71]
T
1
71
I
l
I
, ,
comun cu documentul aceluiaşi din 11 Ianuarie, «semnul (Iili­
grana) hărt.ei, două' săgeţi încrucişate». Pecetea doc. din 11
Ianuarie e la fel cu cu pecetea Doc. dela 11 Oct. (op. cit. pg.
169) a aceluiaş prin care scrie Vlădicăi Anastasie dela Vad
«ca să ne facă slujbă cu acest Petru Vodă. Inscripţia ambelor
peceţi e următoarea "m'l<\1''' ICi) C1'f�"dH" ROf ... " "H" ").
De aceia am socotit că tot Alexandru era şi pretendentul
despre care Sieniawski spunea că cu câteva zile înainte de 30
Oct. 1540 ar fi Încercat să se facă domn. Şi vârsta prea .Ira­
gedă (Intre 13 şi 15 ani), ar fi împedicat ca Ioan Arrneanul să
încerce ocuparea tronului Moldovei În 1540. In privinţa celui­
lalt «pretendent- al informaţiei lui Sieniawski, pare că D-I Mi­
nea are dreptate. Dacă poate fi vorba despre un apropiat al lui
Rareş, acesta nu poate fi decât fratele său Teodor, fost parca­
lab de Hotin. Dar, pe acest Teodor fost parc. de Hotin, D-I
Minea îl confundă cu un alt Teodor '), fost' mare logofăt din
Septembrie 1523 şi până în 1538, al cărui nume de familie era
Bubuiug (O. CorioIan, Logofeţii mari Teodor Bubuiugşi Teodor
Baloş etc.. Concluziile D-Iui Cori olan trebuesc în parte rec­
tificate În sensul că Teodor Baloş n'a fost niciodată mare logo­
făt, cum afirma d-sa interpretând eronat o informaţie din pub­
licaţia de documente a dr. O. Popescu 2). In legătură cu acest
1) La identificarea lui Teodor logofătul cu Tendor parc. de
Hotin fratele lui Petru Rareş s'a gândit un moment şi D-I Iorga:
"Logofătul cel Mare Teodor (1530-5), în care s'ar putea vedea
fratele lui Petru Rareş, acel care era la 1538 în Hotin ca pâr­
călab trecător şi fu primit de Poloni în ţara lor", etc. (N; Iorga,
Istoria Bisericii 1, pag. 158, Vălenii de Munte 1908). Această iden­
tificare o primise şi I. Bogdan, .Letopiseţul lui Azarie" pag. 12
nota 3. După apariţia monografiei D-Iui G. Coriolan citata şi de
D-l 1. Miilea, această identificare nu mai poate fi susţinută.
2) lnterpretând eronat un doc. din 30 Mart 1537, publicat
În Dr Orest Popescu, Câteva documente moldovene pag, 39 şi în
Wickenhauser, Woronetz pag ... D-I G Coriolan socotea că la
acea dată Mare Iogolăt al Domniei lui Petru Rareş era Teodor
Bălo ş, Dar acest Teodor Băroş era şi la 30 Mart 1537, ca şi 11
ani mai târziu numai un logofăt mic, un pisr r în cancelaria dom­
ne iscă. Treptele marei logofeţii nu le-a urcat nici odată. La 2 Iu­
lie 1548, pe când mare logofăt al Moldovei era Mateiaş (Melchi­
sedec, Cronica Rcmaoului, 178-83 etc.) el Teodor Băloş logo­
Iătul (mic) impreună cu un alt boerinaş Ion Moţoc vornic (mic)
[72]
atunci vornic mare fiind Borce, erau: trimişi de Iliaşl Vodă într'o
misiune la cetatea Bistriţei (Hurmuzaki- Iorga, Documente XV, 1,
pag. 469,
Teodor fost parcalab de Hotin, frate al lui Rareş, exislă o foarte'
Întinsă corespondenţă Între Poloni de-o parte; şi Turci, Ştefan
Lăcustă şi Rareş în a doua domnie, de' alta. Ce e drept nici o
informaţie nu arată să fi fost pretendent. A putut însă nelinişti
Domnia lui Şjefan Lăcustă în serviciul fratelui său.
Alex. Băleanu: "Documente şi regeste moldoveneşti".
In cercetări Istorice VII'�lX (1932-3) No. 2 pp, 80-150
d-I Alexandru Băleanu publică Cu titlul de "Documente şi regeste
moldoveneşti" o serie de documente din sec. XV-XVIII.
. In prefata În care autorul arată modalitatea de care s'a ser­
vit În transcrierea actelor, promite ca "la capătul acestei publicaţlt-,
pe care d-sa Îşi promite să o continue şi'n alte numere ale re­
vistei ieşene, să dea "Iămuriri istorice". Culegerea e făcută cu
multă acurateţă, şi acoio unde În surer sau În regestă" textul se
prezintă transmis incorect, în nota din josul paginei e res­
tabtlft,
Socot că nu e inoportun ca până ce autorul Însuşi va veni
cu note, desigur foarte documentate, asupra publicaţiei, să scot
În evidenţă o mică parte din informaţia nouă pe care o aduce cu­
legerea d-sale,
Se Înţelege că nu voi omite de a menţiona' şi documentele
care fuseseră publicate în alte ediţii.
Din fondul "documente necatalogate" se oubltcă un dac.
de la Ştefan cel tânăr emis din Suceava la 4 Iulie 1522 (7030).
Ştefan V. întăreşte lui Grozav vornic satul Poiana cumpărat
de la "Dumca şi surorile lui Urăta şi Anuşca» pentru 270 zloţi
tătăreşti.
Trotuşan logofăt scrie şi pune pecetea. Fără divan. Su­
retul .e tălmăcire din 10 Mart. 1813 a lui Stamate biv vel pitar,
' . fJentru acelaş Grozav, ni se dă un dac. din Vaslui, cu data
de 23 Martie 1528 (7036). Petru Vodă a întăritpârcăJabului de
Novograd (Roman) Nicoară Grozav, giumătate din satul Gărleşri
de pe Bârlad, cumpărat de la Toader cu fraţii lui Bejan şi Cristea
drept 150 zloţi tătăreşti. (O regestă a aceluiaşi document se gă­
seşte in cond. de anaf'orale II, fila 35;. DOCumentul 'arată, cea ce
\
I
I
C. A. STOmr;;
72
[73]
RECENZII
73
nu se cunoştea pânăacum, că numele cornplect al viteazului VOf­
nic si pârcălab era Nicoară Grozav.
Cu data de 1542 (7050) fără loc, lună şi zi se publică un
foarte important document de danie a lui Petru V. Rareş cătră
Nicoară Hâra pârcâlab de. Hotin. Domnul a dat lui Hâra pentru
slujba lui credincioasă satul Protopopenii 'cu mori pe Siret. Petru
Vodă ţinea acest sat -de la Anuşca giUpâneasa lui Frumeş, căreia
îi dăduse în schimb Stăncăuţii ce-l dăduse Domnului "Erfmia ca­
rele au fost Hurnenic", rămas dator cu 300 de aspri din sarna de
la ocnă când a fost cămăraş,
La schimb fusese faţă Erernia fostul Visternic "carele s'au
numit atunce din călugărie Evloghie=.
Tot atunci mai dă Domnul lui Hâra şi satul Hereştii cu mori
în Moldova "căci acel sat l'au pierdut, . Crasneş ce�au fost vls­
tiernic întru vicleşug, când au şi pierit".
Documentul prezintă importanţă din mai multe puncte de ve­
dere: în primul rând e unul dintre foarte puţinile doc. mterne,
date de Rareş în a doua -dornnie, înainte de 1545. Data docu­
mentului e exactă. Hâra e "păzitorul patului domnesc" (cronica
lui Macarie în 1. Bogdan Letop. lui Azarie p 139) cămăraşul care în
1538 avertizează pe Petru V. de intenţiile de trădare ale bc erilor ,
Credincios lui Rareş, cu care a lrnpărtăşit pribegia, Ştefan V; Lă­
custă, încerca la 16 Octombrie (1538 sau ]539) să-I atragă la sine,
dându-i ştire că l'a ertat de greşala ce-a greşit: "Drept aceia cum
vei zări această carte a noastră tu să vii la noi în ţară, fără frică
şi fără îndoială pe sufletul nostru" etc. (SI. Nicolae seu, Docu­
mente Slavo Române, pag. J82), După urcarea a doua a lui Ra­
reş pe tron, Hâra este ridicat la rangul de pârc. de Hotin (N. Iorga,
Studii istorice asupra Chiliei etc. pp, 348�9) inainte de 19 Mar­
tie 1541 ; în 1545 moare şi e înmormântat la mănăstirea Pobrata,
unde va fi şi gropnlţa stăpânului pentru care a avut în viaţă atâta
credinţă şi dragoste (N. Iorga, Inscripţii dipe bisericile României
1. p. 59).
Cu data de 5 Mart ]546 (7054), avem \.10 document dela
Petru V. Rareş. Vodă a întărit Iiciorilor lui Ioan Horga, satul Rân- .
z eştii, moştenire de la moşul lor Danciul Horga.
Documentul fusese publicat ceva mai inainte, după altă co­
pie şi de cunoscutul scriitor şi folkloristVirgil Caraivsn. Copia
[74]
74
C. A. STOIDE
O-lui Caraivan poartă data de 20 Mart 1546 (7054). (Documente
Răzăşeşti anul 1 Nr. I Mai 1932 pp. 1-3).
Prin documentul dat în Huşi la 24 April'1546 (7054) Petru
V. întăreşte mănăstirii Pobrata satele Prisaca, Protopopenii şi He­
reştii. Documentul e în parte distrus şi nu se vede dintr'nsul, cea­
ce cornnlectează un doc. din 1586-7 (7095) fără lună şi zi, că
satele fusese date monastirii de fostul pârcalab de' Hotin Nicoară
[Hâra].
Un document cu data de 16 Martie 1574 (7082) prezintă irn­
portanţă pentru istoria dreptului vechi românesc. Acest document
aduce o nouă mărturie, la cea-ce se ştia până acum, că primul
caz de punere de fierăe s'a petrecut sub Ion Vodă Arme anul. (Vezi
un doc. de la Ion V. Arrneanul pentru fierâe şi în Ghib. Surde II.
pag. 274�6). Documentul ne dă formula tipică pe care o vom întâlni
in toate documentele de la sfârşitul seci. al XVI şi din .seclc al XVII:
"iar Solornia Nădăbălceasa s'au indreptat denaintea noastră şi dena­
inte a tot sfatul nostru şi şi-a pus şi fierâil Z zloţi în vistieria noastră".
Dar zapisul de întărire din 1576 (7084) Iulie 6, e de la un
"Iuga vei vornic", necunoscut documentelor noastre. E titlul boe­
rului transcris încorect, sau ne găsim în faţa unui falsificat?
.Un document din 8 Iulie 1597 (7\05), de la Ieremia V. Mo­
vilă pentru neînţelegerea dintre Grigore Crăciun veI vornic cu nea­
murile lui şi mănăstirea Probota pentru Protopopeni. O eroare
orobabil tipografica, arată că preţul pentru care Petru V. ti luat
Stâncăuţil de la Erimia Humenic e 300 mii aspri În loc de 300
numai.
Documentul din 22 Iulie 1598 (7106), prin care Ieremia V.
Movilă întăreşte mănăstirei Florentina satele Hrăneşti şi Floreşti,
a fost publicat după o copie mai cornplectă aîtătozre la Acad. Rom.
23/CXXX de 1. Antonovici (episc. Iacob Bărlădeanu) Jt1 "Mănăsti­
rea Floreşti" (Buc, 1916) pp. 2-4.
Am spicuit câteva numai din informaţiile noi aduse de pub­
licaţia O-lui Băleanu, Sunt multe alte lucruri interesante în acest
mănunchi de documente, pe care orice cercetător de istorie rornâ­
nească le va utiliza cu folos, şi pe care noi din pricina îngustimii
spaţiului nu ne putem permite să le discutăm mai amplu.
Relevăm în publicaţia O-lui Băleanu grija cu care au fost a­
dunate aceste documente.
O-sa a întreprins de mulţi ani o metodică cercetare a ştiri..;.
[75]
RECENZII
75
lor de istorie veche românească, aflate În diferitele dosare ale Ar­
hivelor Statului secţia laşi.
Cu o răbdare de adevărat benedictin a ajuns În posesia u­
nui material imens, din Care astăzi o mică parte, numai, vede lu­
mina tiparului.
Munca sistematică de cercetare a ştirilor, adăugată cu edi­
tarea documente Iar intr'o formă nu numai Îngrijită dar chiar ele­
gantă, asigură d-lui Bâleanu un loc aparte Între editorii de docu­
mente.
Dacă din circa de peste 50 de do:umente cuprinse În acest
număr din Cercetări Istorice, au scăpat atenţiei O-sale, 3 sau 4
publicate şi mai înainte, trebue să ne găndim la zecile de alte do­
cumente înlăturate de autor atunci când şi-a triat pentru tipar ma­
terialul adunat cu atâta osârdie,
Şi mai ales dacă ne gândim la lipsa unei biblioteci de spe­
cialitate' (.Biblioteca Centrală- are atâtea lipsuri II) şi a unui reper­
toriu al documentelor româneşti publicate în diferite publicaţii u­
nele dintre dânsele inaccesibile de decenii...
Aşteptăm cu nerăbdare continuarea publicaţiei O-lui Băleanu.
Const. A. Stoide-
t Vi. Djak ovlc r Să/garile v Besarabia, Kratăk istoriceski
ocerk s pet' pritozentja Sofia, 178 pag.
Autorul prezintă În acest mic studiu cîteva din aspectele vieţii
coloniale a Bulgarilor din Basarabia.
...
Deşi apărut in 1930, studiul de faţă are oarecare importanţă,
- bineînţeles cu unele restricţii - pentrucă aduce material, în
mare parte cunoscut de noi, la marea problemă a raporturilor ro­
mîno-bulgare; problemă, care a preocupat pe prof. Constantinescu­
laşi, şi pe care personal o urmăresc îndeaproape. Din acest punct
de vedere preztntărn şi studiul lui VI. Djakovic. Autorul face un
scurt istoric al colonizărti Bulgarilor în Basarabia susţinînd că,
Bulgarii din Basarabia nu sînt rămăşiţi din epoca năvălirii ar, ci
emigranţi în sec. XVIII-XIX, din cauza Turcilor. Această afirmaţie
pare să fie justă, dar nu-l mai puţin adevărat că ernigrarea Jar se
datoreşte, în mare parte, nu numai Turcilor, ci şi Orecilor; am­
bele state urmăreau subjuga rea şi desnaţionalizarea lor. In ce pri-
[76]
76
VALENTIN G R. CHELARU
veşte data apariţiei primilor colonişti o fixează în sec. 1<:V1II (1752).
Chiar dacă admitem că colonizarea începe din acest timp, nu pu­
tem uita de existenţa coloniştilor bulgari încă la inceputul sec. XIV,
cum susţine G. Brătianu În "Les Bulgares a Cetatea-Albă au de­
but du' XI V-e siecle", Paris 1925.
Continuă, apoi, autorul, cu numărul Bulgarilor pe care-I gă­
seşte la 1877 în număr de 103.225 suflete, iar în 1928, la 333.750
Bulgari. Desigur că datele sînt exagerate. Lipsa obie ctivităţii ştlin­
·ţifice apare şi la el ca şi la praf. Derza vin, sau scriitorul rus A.
Skalkovski], utilizaţi de autorul cărţii. Ce diferenţă enormă Între
datele de mai sus şi cele pe care le prezintă izvoarele timpului.
D-I Constantinescu-Iaşi susţine, pe baza" raportului prezentat
Academiei ruseşti, că în, 1850 se afla în Basarabia circa 69.525
Bulgari, iar recensărnântul din 1902 arată numărul de 111.452
Bulgari 1). Păstrând media dintre aceste cifre şi cu toate acestea
datele lui Djakovic sînt fantastice!
Numărul satelor îl fixează la 72 colonii. In "Arhiva lui Ghe­
rov", publicată de Academia din Sofia 1�11, În documentul 1091 se
vorbeşte de 100 sate bulgăreşti. De altfel n'ar fi raţional să ad­
mitem un număr enorm de locuitori şi redus În ce priveşte satele
bulgăreşti. ..,
Autorul crede a şti că partea de sud a Basarabiei, înce­
pând dela Valul lui Traian, după cum spune şi un scriitor rus,
,se numeşte "Bulgaria Nouă", iar numărul Bulgarilor Întrece pe 01
Românilor. Şi chiar În oraşele: Reni, Vîlcov, Chişinău, Akkerrnan,
ei figurează primii, sau al doilea În ce priveşte populaţia. Partea
interesantă este enumărarea celorlalte neamuri care au' venit în
Basarabia, precum şi data CÎnd s'au aşezat În părţile noastre.
Studiul este împărţit în 4 părţi. Bulgarii sub Ruşi, pînă la
1857, epoca rornînească (1857-1878), iarăşi sub Ruşi (1878-1918)
şi Bulgarii de astăzi (I918-1930)
1. In prima parte, autorul vorbeşte de însemnătatea, care a
a vut- o "Carska Gramota" dată de Alexandru II în 29 August
1819, şi rolul generalului rus 1. lnzov. Mai departe, afirmă că Bul­
garii au găsit aceste locuri pustii, pe care ei le-au colonizat plan­
tind pomi, livezi, etc. Şi pentrucă observă, că afirmaţiile acestea
1) Vezi Z. Arbore .• Dictionarul geogr. al Basarabiei" 1904.
[77]
RECENZlI
77
n'au temeiu zice: "aşa cel puţin vorbesc tradiţiile= şi citatul din
cartea lui A. Skalkovskij !
Il. Epoca romînească (1857-1878) este partea doua a lucră­
rii. Aici se vorbeşte de Proclamaţie lui Balş (prinţ sau cairnacan,
cum zice autorul) din 1857 şi C. Vogoridi, care dă hrisovul dela
6 şi 1.0 Iunie 1868 pentru funcţionarea colonie! şi, şcolii din Bol­
grad. Toate aceste date sînt cunoscute încă din articolul lui Cons­
tantinescu-Iaşi "Contribuţii la rolul Rom. în epoca de regenerate
a Bulgariei" 1).
Mai interesante sînt informaţiile despre revistele rornîneşti şi
streine ce se găsesc În biblioteca din Bolgrad : Tribuna Remînă,
Revista Carpaţilor, Instrucţiunea Publică, La lecture, La valeur, The
illustratet London Nevs, Pădagogisches Arhiv, Ruskij vestnik, Denj,
Kolokolj, etc, etc.
Aceste 'informaţii au rolul lor important, in ce priveşte viaţa
culturală a Basarabiei şi chiar a Principatelor. Autorul însă se mul­
ţumeşte numai să le enumere.
Tot atît de important e şi faptul că profesori rornîni predau
la Liceul din Bolgrad, unde unul din ei Pîrvu Titus a fost şi di­
rector. Urmează despre organizarea învăţămîntului şi rolul jucat în
1860�61 de M. Kogălniceanu. şi Ioan A. Cuza.
lll, Partea treia este mai săracă în amănunte: se vorbeşte
iarăşi de organizarea liceului numit "Liceul Atexanai u lll",
Numai în treacăt este amintită acţiunea şi legăturile ce le-au
avut Bulgarii din Basarabia cu cei din Principate. ar, se ştie,
în această privinţă există material mult mai bogat şi interesant.
In ultima parte se ocupă de acţiunea Basarabiei pentru Unire
cu al ei .Statul Ţărei" şi de raportul din 20 Octombrie 1920 prin
care Basarabia va acorda drepturi minorităţilor. Urmează publica­
rea documentelor "Carska Gramota", proclamatia lui Balş şi Hri­
sovul lui C .. Vogoride in 1. română şi bulgară şi o listă completă
a personalităţilor bulgăreşti din Basarabia, care au luat parte la
ridicarea culturală şi politică a coloniilor.
Ceiace lipseşte, în primul rînd, în această ordine de idei este,
ne menţionarea cărţilor apărute la tipografia din Bolgrad, rolul
ce l-a jucat S. Radulov şi Dr. Mutev şi legăturile lor cu Bulgarii
1) Vezi "Arhiva'" XXIX, 2 pag. 261.
[78]
78
VALENTIN GR. CI-IELARU
din sudul Dunării. In Bolgrad sau tipărit cărţt bisericeşti pentru
toţi Bulgarii, didactice şi de literatură.
Tot aşa, ultima parte a cărţii (1918-1930) este complet
lipsită de date, asupra modului În care trăiesc astăzi Bulgarii in
Basarabia, În ce raporturi se află cu populaţia băştinaşă, Etc .. Nu
mai vorbim de obiceiurile, datinele şi alte preocupări ale lor de
astăzi; lucruri destul de interesante, care lipsesc cu desăvîrşire în
lucrarea de faţă şi care ar putea fi un material preţios la cunoaş­
terea Bulgarilor din Basarabia. Precum reesă din acest studiu,
autorul s'a limitat numai la partea strict istorică, deja cunoscută,
şi nu poate fi considerat că prezintă în ansamblu viaţa Bulga­
rilor din Basarabia.
P. Nikov: Edno neizvesttio opisanie na bălgarskija cemo­
tnorski brşg of XIIl vek 1)". (.,Eine unbekannie Beschreibung der
Bulgatischen kiiste des Schwarzen Meeres: von P. Nikov).
Praf. P. Nikov dela Facultatea de Litere din Sofia publică,
în Anuarul Universităţii din 1931, jurnalul de călătorie a lui Wen-
. zel Edler von Brognard 2), o descriere a malului vestic al mărei
Negre şi o scriere necunoscută despre m. Neagră din sec. XIII B).
Jurnalul lui Brognard intitulat: "journal meiner Reise von Kons­
t antinopel, lăngst der westiichen kiiste des Schwarzen Meeres
liber die Donau bis Gallaz und von dannen weiters iiber Buka­
rest, Hermatinstadt nacli Wien", cuprin de 69 pagini şi începe dela
.2 August 1786, data plecării din Bosfor, spre Viena.
Ceiace ne interesază, în mod direct e faptul, că această că­
lătorie o parte cu vaporul, II parte cu poştalionul, timp de o lună
'şi jumătate (ajunge la Viena la 20 Sept.) se face prin Principatele
Romîneşti.
1) In "Oodisnik na Softjskija universitet. lstoriko-filologiceski,
Iakultet", Kn, XXVIII, 3 Sofia 1931. Annuaire de l'Universite de
Sofia. Faculte historico-philalogique,tome XXVIII, 3;
2) Trimisul Austriei la Poartă între, 1781-1787, unde scrie,
printre altele: "Ueber die Befestigung des Kanals am Schwarzen
Meere" .
3) Toate aceste scrieri sînt păstrate de Arhivele Statului din
Viena, la mapa: Turkei, fasz. 13, Collectanea lll, împreună cu altele
referitor la cetăţile depe Dunăre, la aşezările din Crimeia, etc.
[79]
•
RECt<:NZII
79
Date importante,' sau impresii de călătorie cu pnvire la Ro­
mîni nu sînt, ci numai înregistrări despre oraşele prin care a
trecut. E explicabil, dealtfel, întrucît este redactat abia la Viena
în 24 Decembrie 1786. După 5 zile de călătorie dealungul ţăr­
mului bulgăresc W. v. Brognard ajunge în ziua de 8 Aug. la Si­
listra "und enâlich: .. nac/z Silistt a utid alle iibrigen flachen Ge­
genden der. Donau", Vorbeşte. mai departe de postul Vama prin
care Valahia, Moldova, Serbia şi Bulgaria transportau rmărîurne
lor. Asupra acestei informaţii importante, trebuia să insiste şi prof.
Nikov. Apoi despre Kilia şi regiunea stepei ,.keinen einzigen Berg ,
Baum, oder anderes Zeichen hai", a deltei Dunărene, Tulcea şi
Galaţi, precum şi a barcagiilor Ruşi, care ajung cu luntrele lor
pînă la Constantinopole.: Trece prin Tulcea, Isaccea, Reni (autorul
îl numeşte Turnarowa) şi Galaţi. La 22 August se îndreaptă spre
Tecuci. La 23 August ajunge la Bîrlad, trece cu.trăsura pela Putna,
Focşani, locul principal, cum zice Brognard, de trecere în Vala­
chia, La 24 Aug. ajunge la Buzău, la 25 merge pe drumul Bucu­
reştiului. La 26-28 la Bucureşti. E importantă, în această privinţă,
informaţiile ce le dă despre căile noastre de comunicaţii 1). ,
Pleacă cu trăsura din Bucureşti, prin Floreşti, Ploieşti, Pi­
teşti, Curtea de Argeş şi la 1 Sept, prin Salatrok Se îndreaptă
spre Budapesta- Viena.
Era interesant, ca aceste informaţii să fi fost interpretate, pre­
zentîndu-Ie sub formă de studiu; asupra chestiunilor ce interesează.
Artur Gorovei :"Contribuţii la istoria literară" Acad.
Rom. Mem. Secţ. literare, seria Ilt, tomul VI, mem. 9. Bucu­
reşti 1933.
D·I Artur Gorovei, membru corespondent al Academiei
Romîne, În şedinţa dela 23 Mai 1933 aduce cîteva contribuţii
In. biografia poetului basarabean C. Stamati. Dvsa stabileşte data
cînd C. Stamati s'a însurat cu Catinca, fata Căminarului Tudu-
. 1) I. prin Focşani la Iaşi şi Galaţi: Il. pe Dunăre-Brăila, Si-
listra, Olteniţa, Giurgiu, Tîrnova, Vidin şi Orşova. Este importantă
a zeastă informaţie pentru legăturile noastre cu Bulgarii.
[80]
80
VALENTIN GR. CHr<:LAkU
eD
rache Ciurea şi anume în anul 1826, Septembrie 26. Data căsă­
toriei este cunoscută indirect dintr'o hotărîre a Tribunalului
Baia, astfel că, la cunoaşterea extractului de cununie ar putea
fi ne exactă.
Cu privire la o rudenie a poetului cu Cărninăreasa Ileana
Crăste, doi A. Gorovei afirmă că, soţul nepoatei sale Srnaranda,
care era basarabeancă (şi aici nu arată de unde cunoaşte aceasta),
anume Colonelul Sunguroft e basarabean. Este o afirmaţie ne­
întemeiată şi după numele său Sângurov, sau Sungurolî este
mai just să credem că e de origine rusească.
O altă contribuţie de istorie, mai bine zis, şi nu de istorie
literară este cu privire la Iarniliile înrudite cu familia scriitorului
Nicu Gane. Clucerul loniţă Ganea, liul Pitarului Miron Gane, a
avut şase copii între care Ionachi Gane membru la Judecătoria
Sucevei, în rubedenie cu Pităreasa 'Ileana Borşoaia.
Alţi frati sînt Costache Gane, Matei Gane spătar, tatăl
scriitorului Nicu Gane, însurat cu Rucsanda fata Căminarului
Ioniţă Grigoriu. Dealtfel toate aceste date, care stabilesc rude­
niile familiilor boereşti din Moldova şi a moşillorce le deţi­
neau, interesează nu istoria literară, ci istoria familiilor boereşti
şi a stării sociale din secolul trecut. Mai interesante sînt legă­
turile lui M. Gane cu Vornicul Conachi, care intervenise pentru
fraţii Grigoriu. Intr'o scrisoare relativ la această chestiune se
vorbeşte de un oarecare Ciornei. Ţin să amintesc că o aseme­
nea numire există în Basarabia, anume moşia Ciornei (Ciorna)
din ţinutul Sorocei. D-I A. Gorovei mai publică o amintire din
copilăria lui N. Gane şi Matei Gane, amintire care contribuie
în mod real la biografia poetului. Tot D-sa susţine că in toate
documentele este scris Gane şi nu cum scriu alţii Ganea, dar
satul Ganea;care apare chiar in documentele publicate în a­
ceastă comunicare, ne dă dovada că familia Dane s'a iscălit şi
Ganea.
Piotr Caraman: "Obrzf(d Koleâowania u Slow(an i u Ru­
muttov", Sşudjutn porâwnawcze. W Krakowie 1933, 630 pog,
Cu studiul de faţă despre "Colindele la Slavi şi Romîni",
d-l Petre Caraman, actualmente profesor secundar în. Bucureşti,
şi-a trecut doctoratul in litere la Universitatea Polonă, Fost elev
II j
[81]
RECENZII
81
al d-lui proî. I.. Bărbulescu, .a studiat in Polonia,unde a avut
posibilitatea să-şi adune material, extrem de important, pentru
o lucrare ştiinţifică şi .de valoare reală. Academia Polonă; apre- .
ciind studiul d-lui Caraman la justa lui valoare; l-a trecut prin­
tre publicaţiile ei, tipărindu-l, Este o lucrare Iolkloristică şi în­
cercare de literatură comparată, în care autorul urmăreşte să
stabilească cu ajutorul legăturilor istorice dintre -Slavi şi Ro­
mîni (zwiazkom historycznym u Slowian i Rumun6w) aceleaşi
(
tipuri de colinde.
După o clasificare a colindelor, discutabilă de altfel, trece
la stabilirea de legături folkloristice între colindelemaloruse,
bulgare, romîneşti, precum şi a deosebirilor ce-există.
Insistind asupra colindelor la' toate popoarele slave,
Dvsa se opreşte asupra celor greceşti şi acelor neslave,
care circulă prin Europa (niestowiariskich na wschodzie Eu­
ropy).
Urmează a' stabili geneza lor şi diferite alte date şi obi­
ceiuri identice la Slavi şi Romini, încheind lucrarea cu. o bo­
gată bibliografie.
Rămîne să revenim; cu altă ocazie, pentru a discuta amă­
nunţit toate problemele propuse şi concluziile la care ajunge
autorul.
Petru Caraman e "Contribuţie la cronologizarea şi geneza
baladei populare la Romtui=, Partea I.Cronologizarea, Cluj,
1932; Partea 1/: Geneza, BUCUreşti 1933: (Extras âiti "Anuarul
Ariiivei de Folkior" 1 şi II).
In partea întîi a studiului d-l proi. P. Cararnan, cunos-'
cător şi cercetător în domeniul folkloristic, domeniu ignorat de
literaţii noştri, încearcă să stabilească cîteva contribuţii cu pri­
vire la balada populară romînească,
D-sa porneşte dela credinţa, că nu putem stabili anumite
evenimente istorice şi nici o cronologizare precisă prin creaţiile
populare, pentrucă amintirea unui fapt istoric se păstrează un
timp limitat şi nu pot avea loc în acest timp decît forme ne­
artistice ale producţiei populare. Desigur că, cristallzîndu-se în
6
[82]
82
VALENTIN GR. CHELARU
creaţii artistice ele dăinuesc mai mult. La aceasta se mai ada­
ogăîn decursul vremii şi adaptarea producţiilor populare la di­
ferite alte evenimente şi împrejurări, şi în acest caz, . cronolo­
gizarea e imposibilă. Totuşi, D-sa crede că unele producţii
epice .. dau iluzia realităţii", mai ales 'baladele, dar şi aici in­
tervin atîtea schimbări şi influenţe străine, încît nu se poate pre­
ciza nimic exact cu privire la cronologizare. D-l Caraman a
omis un fenomen, care determină vitalitatea productiilor bazate
pe fapte istorice.
E vorba de procesul impresiunei, care intervine la forma­
rea unei poezii epice. Desigur că numai evenimentele' mari,
ca şi momentele impresionante au putut rămîne şi dăinui timp
de secole în sufletul poporului. Căci nu trebuie uitat, că la for­
marea oricărei producţii literare intervine acel element etern,
sufletesc. Dealtfel chiar problema interesează mai mult din punct
de vedere estetice-literar decît istoric. Credem că mai intere­
sant e de pătruns în structura artistică a baladei şi în cunoaş­
terea felului de viaţă, de agînd,i, a atitudinii poporului în faţa
evenimentelor, şi a sentimentelor care se degajă, care şi ele
corespund asplratiilor de epoci, decît de a şti dacă o baladă
e din cutare epocă, sau zugrăveşte cutare evenimente. Aceste
consideraţii cad pe planul al doilea.
Dealtfel chiar d-I Caraman ajunge la concluzia că popo­
rul are tendinţa de a arhaiza anumite evenimente - specific
genului epic, sau de a le actualiza - specific genului liric, şi
că "balada nu poate constitui prin ea însăşi un izvor de va­
loare documentară pentru istorie, trebuind să ne. slujim şi de
alte documente". Precum tot atît de bine relevă caracterul de
universalitate al poeziei populare şi culte repetînd' cunoscuta
afirmaţie că "producţiile poetice au cu atît mai mare valoare
de, document pentru realitate al căror ecou sînt, cu cît sînt mai
slabe, ca .realizare artistică".
Este întocmai: producţiile, care copie realitatea, prezen­
tind tot ce-i personal, legat de timp, nu prezintă decît un in­
teres istoric. Ele sînt lipsite de' valoare artistică.
Şi atunci, dacă tocmai .baladele de valoare nu prezintă
elemente accesibile cronologizării, nu văd care-I utilul crono­
loglzării baladelor, care nu îndeplinesc condiţiile' cerute de le­
gile poetice. Cel mult e un material informativ, pus în lega-
[83]
RECENZII
83
tură cu alte date şi informaţii pentru stabilirea, să zicem, a unei
epoci. Or, cum vom vedea, chiar d-I Caraman, pleacă dela ci­
tate de cronici pentru a stabili adevărurile istorice din baladă.
Pe noi ne interesează cum şi-a însuşit poporul şi ta interpretat
diferite evenimente. '
Sub asemenea rezerve trebuie privită încercarea de cre­
nologizare, pe care o face d-l Caraman cu, privire la "Cîntecul
lui Marcoş-Paşa" (Bruiaman-Paşa).
D-sa ne dă o serie de citate din izvoarele istorice, prea
numeroase chiar, pentru a stabili evenimentul istoric din ba­
ladă. Credem că sînt de prisos citatele din toate cronicele po­
loneze, pe care d-I Caraman le-a cunoscut în studiile Dvsale din
Polonia, după care trece la identifica�,ea evenimentului, auten­
ticitatea lui, determinarea geografică, a timpului, etc.,compa­
rînd izvoarele istorice cu tema baladei.
Incercarea aceasta este reuşită pentru balada de mai sus,
fiind unică în literatura noastră. Afară de prof. N. Iorga, care
schiţase câteva date, nimeni nu 's'a dedat până la d-l Caraman
la asemenea studii:
In partea a doua a' studiului se ocupă de geneza, sau mai
bine zis stabilirea cronologiei cîntecului bătrînesc. Este mult mai
importantă această chestiune, ca şi acea a expansiunei baladei ro­
mîneşti: dela cine, sau prin cine am împrumutat-o-chestiune
care n'a fost decît atinsă În treacăt.
Reîerindu-se la baladă, d-I Caraman presupune că între
evenimentul istoric şi forma definitivă a baladei există încă
alte forme ca : tradiţia orală, legenda. .De aceste Iorrne nu e
necesar în toate cazurile, cum nu întotdeauna din aceste forme
se ajunge la baladă. D-sa stabileşte pentru formarea baladei
2 conditii principale : un conţinut impresionant şi individuali­
tăţi cu talent. Dar nu-i mai puţin adevărat că a treia condiţie
este publicul pregătit pentru vitalitatea şi desvoltarea baladei.
Se ştie că pentru baladă se cere un alt public, decît pentru
basm sau legendă, căreia d-l Caraman îi dă un colorit atît de
original. In continuare Dvsa trece la analiza elementelor com­
ponente din balada lui Marcoş Paşa, şi anume: elementul fan­
tastic şi miraculos, elementul realist şi coloarea locală, precum
şi schimbările provenite în baladă din cauza .adaptărti la mediu
Iolkloric" .
[84]
84
--�- ���'�------"""--.'P---.
!
V ALF;NTJN GR. CHELARIE
Şi această adaptare a baladei, pe care autorul o presu­
pune prin asocierea lui Marcu Paşa cu Toma Alimoş e discu­
tabilă. Totuşi-analiza este făcută cu multă conştiinciozitate şi poate
chiar cu talent. Sînt lucruri noi pe care le aduced-l Caraman,
încă discutabile.
Ceiace interesează în primul rînd este expansiunea bala­
dei şi provenienţa ei. D-I Caraman se ocupă numai de susci­
tata baladă, al cărui centru de expansiune îl găseşte în, Mol­
dova. E o chestie; care trebuie generalizată, ca pe bază de
probe să poţi preciza Jocul de unde provin baladele şi unde
se extind. De altă parte d-l Caraman stabileşte destul de exact cen­
tru de expansiune pentru balada Marcoş-Paşa,pe baza feno­
menului fonetic al cuvîntului Marcoş.
La sfîrşitul studiului d-I, Caraman ajunge la concluzia că
nu ne putem face iluzii despre cronologizarea fiecărei balade,
căci numai în cazul de faţă, unde într'adevăr prin baladă s'a pu­
tut recunoaşte, şi nu reconstituiiuv eveniment istoric.
Ja. Ginkulov; .Sohranie socinenij i perevod, v proze i
stthali dlja upraşnenija v Yataho-Moldavskom jazyk, s prisovo­
kupleniem : 1) Slovarja, 2) Sobranija Stavjanskih -pervoobraznyh
slov upotrebljaenyh v jazykem Valaho-Moldavskom, Sanktpeterburg,
v. iipografij Imperatorskoj Akademij Nauk 1840-.
("CoLectia operilor şi a traducerilor, în proză şi versuri pen­
tru exercitarea limbei Valaho-Moldovenească. Cu adaosul : 1) voca­
bularului 2) Colectiei de cele mai elementare cuvinte siave, între­
buinţate tn limba Valaho-Moldovenească. Alcătuită de la. Ghin­
culov. Sanktpeiersburg, în tipografia Akademiei Imperiale de
Ştiinţe 1840") 1).
Această carte, asupra căreia mi-a atras atenţia d-l prof.
I. Bărbulescu, se află în păstrarea Bibliotecei Universităţii din
Iaşi 2). Este o colecţie din cîteva opere: literare, istorice, bise-
1) Pe dosul coperte], aprobarea cenzorului P. Corsacov, din
10 Oct. 1840, cu' condiţia ca să se raporteze numărul exempla­
relor tipărite.
2) Vezi în "Arhiva" No. 1-2, 1933, M. Ştefănescu "Cărţi
ruseşti aflate în bibliotecile din Ţ.Romîne la inceputul sec. XIX· •.
l
.' <
) ,
[85]
RECENZII
85
riceşti, şi poezii moldoveneşti, sau munteneşti, alcătuită de 'la.
Ghinculov în 1840. In acelaş an, ceva mai înainte,tipăreşte
.Nacertanie pravil Yulaho-moldavskoi gramatiki '), despre care a
amintit T. Paladi în articolul "Patru Gramatici", afirmînd că la.
Ghinculov se trage din familia Hîncu şi a fost profesor în fa­
milia Hîşdăilor.
Extrasele şi fragmentele din cartea mai sus amintită, scrise
în limba romlnească, cu litere chirilice, păstrează, sintaxa şi or­
tografia din acel timp. Nu s'a introdus nici o schimbare faţă
de originalul operilor.
Este o antologie, cum .obişnuim să zicem astăzi, din poeţii
cei mai de .searnă .. Aici însă s'au cules pasagii din diîeritescrieri
mai însemnate, pe care le avea literaturaPtincipatelor în acea
vreme, în aşa chip ca să poată cuprinde esenţialul, Încît Ruşii
să-şi-poată face ideie de pnoductiunile spiritului valaho-mol­
dovenesc.
Nu există prefaţă obişnuită de lămurire pentru cetitorivşi
nici o altă notiţă explicativă, ci după tabla de materii încep
fragmentele din operile respective.
Pentru Intelegerea limbei s'a adăugatun vocabular de cu­
vinte valaho-moldoveneşti traduse în 1. rusă. Urmează apoi
partea cea mai însemnată, fiindcă este origitială : un vocabular
etimologic al cuvintelor din această carte, de origină slavă.
Ja, Ghinculov îşi începe. antologia . cu un .extr�s din SI.
Pisanii", anume c'un psalm (titlul capitolelor respective sînt
scrise ruseşte) scris chirilic.
Este psalmul 1, din vre'o psaltire din acea vreme. Urmează
parg. 2 din învăţăturile Mîntuitorului relativ la milostenie, des­
pre rugăciune, despre post (ajunare), avuţii, unde se, află ur­
mătoarea construcţie : " ... dacă lumina, care iaste întru tine iaste
.întunerec dară întunerecul cît va fi". '
Urmează al doilea capitol Intitulat "Extras din colecţia de
legi date în Moldova", iar la tabla de materii este trecut: de,
A. ·D()nid ..
Capitolulcuprinde mai multe paragrafe:
1) Pentru pravile, în. care este explicat că "înţelepciunea
1) v, "V. Romînească" 2, pg. 277 şi urrn. 1916.
[86]
86
VALENTIN GR. CHELARU
7 n r
T
pravilelor iaste o epistimi adecă învăţătură, care învaţă pre om,
ce iaste dreptate şi ce iaste strîmbătate". Explicaţia importan­
ţei pravilelor cuprinde 1'7 puncte.
2) Pentru Judecători, în 19 puncte sînt fixate drepturilor
şi obllgaţiile lor. Extrag următorul citat caracteristic: "Judecă­
torii în zilele Duminicelor să cerceteze pre cei închişi prin in­
chisori şi să dea poroncă, ca păzitorii să nu' se poarte cu cru­
zime asupra lor, ci să le poarte grijă pentru hrana lor şi pen­
tru spălarea hainelor."
3) Pentru Jăluitori, în 8 puncte sînt lămurite indatoririle
reclamanţilor : "Cel, ce ceare şi are a lua, trebuie să meargă
să. se judece la judecătoria ţării, saţ! a ţinutului unde se află
pîrîtul cu locuinţa, sau unde s'au făcut aşezările şi zapisele ",
4) In slîrşit, urmează expunerea, în 9 puncte, pentru Pî­
rît: "Pîrîtul are voe a indatori pre piraş, ca să dovedească" ...
Este întrebuinţat cuvîntul pîraşeejeluitor, reclamant. Probabil ca,
fragmentele de mai sus, sînt luate din colecţia de legi dată în
Moldova de Scarlat Calimachi (1'7 Sept. 1812-Iunie 1819).
Urmează cap. 3: .Extras din "Descrierea Moldovei" de
prinţul D. Cantemir"; anume cap. 19 din partea a II-a a cărţii
întitulat "Despre nărăvirile Moldovenilor", cap. 20: .Despre
obiceiurile logodnelor şi a nunţelor în Moldova A şi cap. urma­
tor :, "Pentru obiceiurile îngropării în Moldova" terminat cu pa­
sagiul : "Ei deobşte un an de zile în toate Duminecele merg
cu toţii la mormînturi şi plîng pre morţii săi şi cei mai bogaţi năi­
mese femei, care ştiu a CÎnta osebite stihuri de jale, în care a­
rată iele mişălia şi ticăloşia vieţii acestea, dupăcum se poate
vedea dintru acest stih,-căci mai toate au încep eri asemenea,
adică: .Plîng şi mă tînguesc pentru viaţa cea rea a lumii a­
ceştia, cum se rumpe ca şi ata" .-(In traducererea d-iui G. Pascu
este trecut Sîmbetele, nu Duminicele). ,
Presupunînd că, autorul ştie latineşte şi că fragmentul este"
tradus tie autor, am comparat capitolile din "Sobranie- cu tra­
ducerea făcută de d. G. Pascu, Textele nu corespund, decît urma­
rind ideia in general, propoziţiunile şi diviziunea frazei nu au
nimic comun. Se poate lesne observa că fragmentul din cartea
lui Ginculov n'a urmărit .lndeaproape textul din care s'a tradus.
Presupunerile de mai sus sînt adeverite. Comparînd cu
.Scrisoarea Moldovei" de D. Cantemir Domnul ei, Care acum
I
� I •
[87]
_ '_'W
RECENZII
87
Intii sau tlpărit.; In sf. m. Neamţul la anul 1825, August În 19,
am' observat o cornplectă identitate, sau mai bine zis, fragmentul
este luat din. cartea de mai sus. Or, se ştie că această tradu­
cere nu urmăreşte în deaproape textul, ci este făcută după
înţeles.
Cap. 4 este intitulat .Fragmente din Istoria Moldovei- şi
anume:
a) "Muma lui Ştefan cel Mare împiedică pre fiul său în
cetatea Neamtul la anul·l484". (In cuprins autorul povestirei
11 numeşte Ştefan al şeselea).
b) .Ştefan cel Mare cuvintează al său testament politicesc,
la anul 1504". După un scurt istoric, cu caracteristicile Iieca­
rui domn: Alexandru cel Bun, Mahomed al doilea, "a căruia
scop era a statornici În lume o monarhie universală (obştească)",
Ştefan cel Mare .. .lncuscrit cu Imparatul Greciei şi cu marele
Ţariu Ivan Vasilievici şi Dimitri, nepotul lui Ştefan despre fiica
sa Elena, este menit a moşteni coroana Rosiei", urmează testa­
mentul cpoliticesc= : ,,0 Hul mieu Bogdan! Şi voi' toţi ai miei
prieteni şi companioni de atîtea triarnvuri" (sic), terminat cu :
e Dumnezeul părinţilor noştri. .. vă va trimite voao odinioară mln­
glere, vind.ecîndrănile şi statornicia pe totdeauna viitoarea
voastră soartă". La tabla de materii, în dreptul capitolului, este
trecut G. Asachi.
. Cap. 5; (la tabla de materii e trecut tot cap. 4). La fel ca
şi celelalte, în ruseşte este intitulat "Fragmente din Istoria Va­
lachiei" cu o scurtă istorioară de prof.Aaron: "Mihaiu Il Vitea­
zul... a domnit dela 1593-l60P; Prol, Aaron este trecut şi la
tabla de materii, probabil este acelaş, care a tipărit în 1805
.Patimi" ... şi la 1807 «Jalnica întîmplare a lui Piram şi Tisbe­
În Braşov şi Sibiu 1).
Urmează cap. 6 intitulat "Articole. împrumutate din perie­
dicele Valache şi Moldoveneşti, cu păstrarea ortografiei între­
buinţată În ele". Cuprinde un mic studiu filosofic-social "Nemul­
i umirea cu soarta în care ne aflăm".
Autorul acestui studiu un oarecare Munteanu afirmă că
"nemulţumiţi sînt pentrucă au căutat aceiaee nu puteau să afle,
- pacea cea din lăuntru a sufletului în împrejurările din afară".
1) Vezi "Bibliografia veche romtnească= Bianu, Hodoş.
!
I
,.
II
[88]
88
VALENTIN GR. CHELARU
Şi zice mai departe: "nu este în lume fericire fără mulţumire,
sau mai bine zis, mulţurnirea este însuşi fericirea", Rîvnirea
duce la nemulţumire, aceasta însă nu Inseamnă. că nu 'trebuie
sărivneştisă ai existenţa zilei. Deaceia tineretul trebuie să în­
veţe. Dar nemulţumirea este şi din "o mîndrie ascunsă, o am­
biţie, sau fiindcă nu are bogăţii destule, sau poziţia lor". Auto­
rul conchide că, fiecare să-şi facă' datoria şi să fie mulţumit de
postul său.
Desigur că articolul este potrivit spiritului vremii, pentru
care a şi fost trecut în antologie.
Urmează "Inmormintarea Sultanului din Lahor". Autorul,
necunoscut, spune că aceasta este relatată de, călătorul dr.
Martin Onigberger. Ultimul paragraf 'din acest capitol se nu­
meşte "Reteta", care se găseşte în manualele de romină de
el. VI. Semnează K:1. (trebuia K. N.)" '
Este o mică 'schiţă a provlncialilor caracterizaţi reuşit prin
curiozitatea şi rnahalagismul lor, scrisă de C. Negruzi în Apnil
1838 şi publicată în volumul "Păcatele tinereţilor" 1857, scri­
soarea II-a pag. 252-254. .Se aseamănă în această privinţă,
dacă nu e influenţat, cu o scenă din comeclia lui Gpgol "RE-
vizorul". ' ,
Ultimul capitol cuprinde "Poezii".
a) "Odă către Dumnezeu" de N. Dimachi ;
b) "Albina şi trîntorul" de G. Asachi,cu notiţa : la înce-
putul gazetei "Albina Romlnească" 1829.
v) "Anul nou ar Moldo-Rominilor 1830", G. Asachi.
Poezia începe cu o strofă reuşită, faţă de următoarele:
"Luminat de line raze, Ş'astăzîpreste a lumii faţă
Timpul CUrSU 'naintează Către a omului viaţă
Intr'a stelelor noian, Se mai adaogăînc'un an" ...
Urmează: Fragment din poemele lui Puşkin "Ţiganii" tra-
dus de A. Doniei, care n'a lipsit în �Cărţile' de cetire" după
Unire. în Basarabia; două poezii populare "Arde-mă, frige-mă",
etc., "Fragment din Henriada lui Voltaire" tradus de V. Pc- '
gor, şi "Fragment din Alzir sau Americanii" (tragedie) actul
II, scena II. semnată de Aleksandrescul.'
Cu acestea 7 capitole se termină colecţia de" opere ori­
ginale, sau traduceri: versuri, sau proză. Autorul a colecţionat
[89]
_ ',"',,-ym=
RECENZII
89
în aşa fel, ca să prezinte literatura romfnească în toate asper-
ieleei� , ."
, Pentru' a fi înţelea'să de Ruşi, Ja, Ghinculov a' adăugat un
vocabular rornînesc-rusesc. Verbele sînt puse la .prezent şi su­
pin. 'Vocab�larul conţine circa 3000 cuvinte, care se găsesc în
texte. Urme�ză un adaos la vocabular, în special pentru cap.
6 şi 7 (proză' şi poezii) şi lipsurile din vocabularul prim, circa
500 cuvinte. In total vocabularul are vre-o 3500 cuvinte.
Partea originală a acestei cărţi, cum am amintit mai sus, şi nu
lipsită de oarecare interes ştiinţific este ",colecţia de cuviute slave în­
trebuinţate in limba valaho-motâovenească". Este un mic dicţionar
etimologic de cuvinte romîneşti cu ,explicaţia. şi traducerea în
ruseşte, dintre cele mai des întrebuinţate în limba valaho-rnol­
dovenească. După cîteva. cuvinte, pe care le găseşte de origini
diferite. ca: plug din germ. pflug, ochi, sfînt poate, din sanctus,
sau sîrb, svet, şi vt ajmaş, asupra căreia nu-şi fixează părerea
(din brazlj?) J), Ghinculov înregistrează cam 'v;e' o 600 cuvinte
de origină slavă (rusă, sîrbă, bulgară). Cele mai multe din ele
deşi sînt traduse în ruseşte, şi trecute la grupul cuvintelor slave,
(de fapt medio-bulgare) 2) nu au etimonul; de ex. voivod, stog,
nu se arată că provin din m.-bulg. voivoda, stogu. Insă aproxi­
mativ după comparaţia făcută cu "Rumăllisch�deutsclzes Wărter­
buch=, Bucureşti, 1903, al lui Tiktin, am putut constata că, mai
toate sînt de origină m.-bulgară chiar dacă autorul nu arată
etimonul de unde au provenit
Este strecurat, pe cît am observat eu, cuvîntul pescar, care
provine din lat. piscarius şi nici decum nu-i de origină slavă,
cum crede autorul. Cuvîntul Ramin este trecut din etimonul sîrb
rumen. Mai sînt cîteva cuvinte ca: guleţ , gudok. Rornînescul
guleţ, care înseamnă 'vioară mică, ţiuit, zbîrnîit, nu este trecut
la Tiktin şi nici la Cihac. Etirnonul lui nu este dat nici la Ghin­
culov. In aceiaşi situaţie se află cuvintele: preloz:=(rus), perelaz
(In Dicţ. rusa-rom'. Grigorovitza, perelaz înseamnă fuga unui
epurepeste un cimp ), pirl(lg(toloacă, ogor) = perelog, p ărsni
(a visa) = prisnutj.: a văgui=vyrgaJj. Inţelesul lui vyrgalj lipseşte
1) Vezi Dicţ. lui Tiktin, .vsJ. (m-buJg.):" vrazi(di)binll ",
2) Vezi 1. Bărbulescu "individualitatea, limbii tomîne si ele­
meniele slave vechi", Bucureşti ) 929.
[90]
90
VALENTIN GR.CHELARlJ
şi la Grigorovitza. Cuvintele acestea nu sint în dicţionarele ro­
mîneşti, iar In vocabularul lui la. Ghinculov deşi sînt trecute la
cuvinte slave, nu le este redată etimologia.
Dacă ţinem seamă că, În acel timp Principatele Romine
nu cunoşteau decît Lexiconul dela Buda 1825. şi un. dicţiona r
al lui Pamvo Berlnda, pe care 'poate că le-a utilizat şi' autorul,
vocabularul lui prezintă cel putin interes istoric pentru filologlll
rominească.
Ajungem la următoarea concluzie:
l. Cartea lui Ghinculov este o antologie romînească cu­
prinzînd producţii variate.
II. Este făcută pentru Ruşi, cu scop de a prezenta citeva
aspecte din literatura noastră.
III. E o carte de popularizare, urmărind scop practic prin
vocabularul anexat.
IV. Insistă asupra traducerilor din ruseşte; totuşi se ob­
servă şi oarecare spirit naţional romînesc.
V. Este scrisă in spiritul vremii, afirmînd că cele mai ele­
mentare cuvinte în 1. romînă, sînt de origină slavă (adică medio­
bulgară cum zicem noi astăzi).
VI. Şi însfîrşit, cartea are oarecare interes ştiinţific şi is­
toric, şi e un argument în plus la teoria d-lui prof. L Bărbu­
Jescu 1) că; influenţa rusească a jucat un rai important tn Prin­
cipatele Ramine, fn sec. XIX.
Valentin Or. Chelaru.
Vera Ivanova. Urmele de scriere glaqolitică în . Bulgaria
răsăriteanâ. Inscripţia glagoltttcă dela Presiav, (in limba bulgarii)
By zantiuoslaoica IV (1932) 1/, 227-302)."
G. Mijatev în »Descrierea bisericii dela Preslav a ţarului
Simeon" (Bălg. Pc. 1, 1, 112-'I16) dă şi o inscripţie glagolttica
descoperită acolo. Autoarea, în chip foarte judicios şi cu un
1) L Bărbulescu .Curentete literare la Ieomtni În perioada
slavonistnului cultural". Bucureşti, 1928.
2) Din motive tehnice titlurile operilor recenzate de' d-nul
Crânjală se tipăresc In romineşte. N. R.
[91]
RECF:NZn
91
bogat aparat critic, răstoarnă lectura lui (TIU'HU) şi stabileşte
una nouă, justificată şi prin destinaţia clădirii în care a fost
descoperită, un baptisteriu: CTII rH C)Kf. Caracterele glagolitice
sunt rotunde, la fel cu cele întrebuinţate în regiunile macedo­
nene; şi inscripţia nu poate servi decât ca o dovadă în plus
că şi în Bulg.: de răsărit se scrie cu glagolitica, anume, cu cea
din Macedonia 1)
L. Miletic: Contributie la istoria inireitului articol În 1.
bulgară. (in 1. bulgară) Bălg, Pr. Il, 1, 1-16.
t:& -d -o (şi în multe dialecte ruseşti) ns -.\ -o şi VK -d -e, In
textele bulg. vechi şi c.. paralel cu TZ, declina te cu numele
subst, pentru cele 3 genuri. c .. pare mai vechiu în texte. Ra­
portul lor numeric e următorul: Cod zogr. (Jagic) c .. -83, T&-
68; Cod. Mar. (Jagic) c .. - 98, Tz-64; Evg. Assem. (Crncic)
'1.-44, 'l'z-40; Trebnik Sin. (Euhol. Severjanov, Petrograd
1922) ch.-43, Tl.-5; Glagol. Gloz (Wondrak) ch.-5, Tz-3;
Sav. Kn. Scepkin) c .. --27, T:&-27; Cod. Suprsl. (Severjanov)
CIo-43, 'I'K--70. Şici, şi 'l'Z sunt cantitativ multe (afară de EuhoI.
Sin. unde este evitat articolul). Numai în Cod. Suprsl. TZ în­
trece pe Ch. (in celelalte ca., e mai numeros); în Sav. Kn. sunt
la egal.
La adjective articolul s'a pus relativ târziu, prin analogie
cu subsantivele. Formele articulate cu C'HK -d -o apar încă în
vblg., dar foarte rar în Cod. Mar., Sav, Kn. şi Cod. Suprasl. In
dialectele din Rodopi, s'a generalizat prin egalare cu celelalte.
In dialectele nordice şi sud-vestice, unde ORZ înlocueşte pe ca-,
.:> din 0&:& cade. cs, '1'7., HK se găseşte în Rodopi, afară de Ce­
pin, Batak., Pa vlikjansko.13:& HK, '1'7. în Prilep, Veles, Bitolia,
Ohrid, Debăr, Tetovo, Skopie, Strumiţa; apoi în N. V. Ţaribrod,
.Trln, Breznik,' Bosilegrad, Berkovsko, Belogradcik, 'Kulsko, Pi­
rat, "I'irnoc, Bela-Palanka, Morava. In toate celelalte dialecte e
'I'Z -<1 = e.
1) Pentru mai multe amănunte în această privinţă vezi: 1.
Bărbulescu Istoria Iit. şi gramat. limbii bulg, vechi, Iaşi.
[92]
92
D. (.:RANJALA
sm
N. S. Derzavinr' Esseuri din istoria lit. bulgare în epoca
acumulăriicapitaliste şi ci captialismului industrial. I Un maestru
al satirei=Stojdn Mthaiiovski; 1856:-1927. (în' limba rusţi) în
Trudy Insi. SI. Ak. N. SSSR 1.l932p. 15�96.
I , ' ' • ,
Mai slab decât Eminescu, mai puţin .prolund, mai puţin
maestru al formei şi mai puţin filosofic; în schimb, mai realist,
mai analitic şi mai meticulos în dărnicia criticii sale destructive
numai; tot aşa de pesimist şi lacom de totala odihnă-moar­
tea -Nirvana. Autorul chiar vorbeşte de .o preferinţă a' lui 'Mih.
pentru Eminescu şi de o quasi-identitate psihologică.
In acestea se rezumă pentru noi interesul lucrării. Incolo�
cam cum i-ar sta lui Eminescu-vai, a scris "Impărat şi pro­
letar" r-cu steaua în cinci colţuri drept diadernă.?
Autorul vrea să-I scoată pe S.Mih. neapărat reprezentant al
.masselor muncitoare", .. al unei clase, care murea înăbuşltă de
capitalism. 'şi a. m. d. Dar, de unde? ,Mih.a criticat pe, toţi
dearăridul, fără nici o deosebire! Cu îoarte multă asprime, după
cum se vede din multiplele citate ale autorului. Mai ales fap­
tul că profesa idei de ordine, înţelegere în stat, că era moral
şi moralizator, religios şi chiar mistic îl sileşte pe autor să spue
În cele din urmă că poetul «n'a înţeles viaţa dela început până
la sfârşit •. Curat... n'a înţeles!
D. Dimitrov: Contribuţia la studiul. lui L. .Karavelov
(in 1. rusă) in Truay, 117-140.
Pentru cei pe cari anumite situaţii -proletarex, o rătăcire
de iluminaţi (greu, de crezut), nenorocirea şi neputinţa de a fugi
ii Obligă să scrie sub regimul sovietic, toţi revolutionarii--fesp.
cei bulgari-au fost adepţi ai ideilor nihllisto-anarhisto-comu­
niste, premergător! sau cel puţin visători ai fericirii sovietice
actuale !Este o respingătoare schimbare ideologică pe întregul
plan al preocupărilor lor în acest domeniu şi este cea mai vi­
novată falsificare adusă memoriei şi ideilor mai mult decât şo­
vine ale acestor eroi, siliţi în dragostea lor nemărginită de neam
să caute ajutor pretutindeni. Sărmanii Botev şi Levski I De-ar
învia prin minune şi i-ar vedea împodobit! cu secera şi cioca­
nul internationalo�bolşevic s'ar sinucide succesiv până Ia totala
[93]
nefiinţă şi a memoriei lor. Nu putea fi alt fel tratat nici Ljuben
Karavelov.
Studiul conţine câteva date interesante pentru noi, asupra
trecerii şi petrecerii lui L. K. prin Romînia.
-
r
I '
i
RECENZII
93
. �,
v. N. Korablev : Stepan Radie şi problema sârbo-croată.
(fll limba rusă), (reminiscente personale), Trudy, 141-156.
Ca unul care a trăit între' Jugoslavi şi a cunoscut majori­
tatea conducătorilor lor politici şi a oamenilor lor de Ştiinţă îşi
propune să pue la punct oarecum exagerările răposatului Radie,
care a fost împuşcat de soviniştii Sărbi pentru ideile sale croate
autonomiste.
Exagerăndu-se în mod şovin din ambele părţi, găseşte că
chestiunea jugoslavă este solubilă numai într'o .. Uniune" a re­
publicilor sovietice Jugoslave. Nici n� putea scrie altfel!
D. Crânjală
Claudio Isopescu: ,,1/ poeta (Iiorgio -Asachiin Italia",
Livorno, 1930.
Scopul acestui studiu îl expune autorul lasfîrşit': "Ouesto
studid tende a dimostrare con ricchezza di particolari i .tratti
piu caratteristici del soggiorno dell'Asachi in Italia, i suoi sva­
riati studi e specialmente quelli, finora sconoscinuti.i." Şi într'a­
devăr, din locul domniei sale, domnul Isopescu este una dintre
persoanele indicate pentru astfel de cercetări.
Inainte de a pătrunde în amănunte, autorul ne afirmă că
umani ştii italieni sînt aceia cărora datorim naşterea ideii' lati­
nităţii a poporului nostru. Prin intermediul şcolilor polone,
această ideie trece la cei dintăi cronicari moldoveni şi la pri­
mul istoric rornîn, Dimitrie Cantemir. Iar în urma unirii unei
părţi a Rornînilor transilvăneni cu biserica catolică, ideia lati­
nităţii devine accesibilă unei mai largi pături sociale. Dela co­
rifeii curentului latinist, Clain, Şincai şi Maior, această ideie
trece Carpaţii, în Muntenia cu Gh. Lazăr, iar în Moldova la
Gh. Asachi.
[94]
94
NEACŞU ALEXE
Ma:i . departe, autorul intră în subiectul studiului său, pe
care-I începe cu schiţarea biografiei lui Asachi. Prin mărturiile
dintr'o scrisoare a ex-prirnarului din Herţa şi prin acele dintr'un
document al familiei Asachi, probează origina transilvăneană
a lui Asachi.
Se ocupă apoi de şederea lui Asachi în Italia. Data ve­
nirii lui Asachi în Roma o dă cu probalitate : anul 1808. In ce
priveşte însă,. activitatea lui Asachi la ROma, domnul Isopescu,
avînd la îndemînă material bogat şi, în parte, necunoscut pînă
la dinsul, reuşeşte să ne informeze cu amănunte bogate şi pre­
cise. Astfel, scopul venirii lui Asachi la Roma era să cunoască
de aproape "antica Signora del mondo, quella donde deriva
l'essere ed il nome dei Romeni" (el, .. Sunto daI viaggiodi un
. moldavo a Roma", fragment dintr'un memoriu de călătorie, ne­
cunoscut învăţaţilor pînă la domnul Isopescu). Pentru aceia
studiile lui Asachi sînt foarte variate : istorice şi literare - cla­
sice şi moderne -, arheologice şi de pictură. (cî, Note auto­
grafe găsite în manuscrisele sale) ..
Din "La chiesa Catfedrale de S. Pietro a Roma. DaI viag­
gio inedito di un moldavo in Italia", 1837, - prima publicaţie
cu acest caracter în ţara noastră -, şi din .Frammento delle
memorie del viaggio di un rom eno nel 1808", domnul Isopescu
ne arată impresiile celor dintăi vizite făcute de Asachi la Roma,
iar din "Una sventura in (sic) compagna di Roma 1801 (sic),
- notă autograîă - evidenţiază mărturiile lui Asachi cu pri­
vire la introducerea sa în elita intelectuală din Roma.
Trecind la a doua parte a şederii lui Asachi la Roma,
autorul arată cu bogate amănunte, Şi, poate, cu prea multă in­
sistenţă, rolul pe care l-a avut Bianca Milesi în activitatea lui
Asachi din această epocă. Cu această ocazie dă. şi o biografie
a acestei femei. Probabil că Asachi a cunoscut-o în apropierea
pictorului Keck, dela care primesc amindoi lecţii de pictură (el,
Tablouri desemnate de Asachi şi păstrate in secţia de stampe
a Acad. Rom.).
Poetul favorit din p. d. v. al ideilor naţionale i-a fost AI­
Iieri, iar cel care exprima mai bine sentimente potrivite cu sta­
rea sa sufletească, Petrarca. Asachi este, astfel, primul rom in
care se ocupă cu studiul literaturii italiene.
[95]
RECENZII
95
La moneta di Stefano il voevoda. Dalla biografiadi un
" - 1 .
Romeno contimporaneo";' Albina Romînească, 1845, ne arata
ca Asachi s'a ocupat la Roma şi Cll studiul istoriei Romînilor.
II interesează şi evenimentele contemporane, asupra cărora
ne dă informaţii mai tîrziu (1861), în articolul "Roma". "Gior­
nale del Campioglio" din 1810 şi 1811 îi aducea ştiri din
ţara sa.
Prietenia cu Bianca este însă punctul central, în jurul că­
ruia se învîrteşte întreaga acţiune a lui Asachi din a doua
parte a şederii sale la Roma. Scrie poezii pe care i-le dedică­
Astfel sînt:" Alviro a Cinzia", anacreontică ; "A Leuca perii
giorno anniv'ersario delia sua nascita 1812", o cantonă petrar­
cescă, care tradusă în romîneşte, este neintrecută pînă atunci;
urmează în aceiaşi direcţie "Li angore" şi cîteva sonete făcute
cu ocazia plecării lui din Roma. Dintre poeziile lui Asachi
scrise în acest timp, acestea sînt cele mai bune. Celelalte, in­
spirate, în parte, din evenimentele contimporane, sînt. slabe. In
acestea din urmă. printre Ca're putem cita "AIIa. Principessa
Rallo Callimachi" - deşi scrisă mai tîrziu (1819), concepută
totuşi din aceiaşi nuanţă culturală -, se vede influenţa poe­
tului italian Pietro Metastasio.
In 1812, cînd se vorbea că . Napoleon, odată,. cu expediţia
în Rusia, va restabili şi vechea Dacie Traiană, sentimentul na­
ţional îl determină pe Asachi să părăsea'scă Italia la 22 Iunie.
Poezia "L'avvenire", care, îr parfe, este traducerea uneiode a
lui Horaţiu '), ne arată rolul pe care Asachi avea să şi-l înde-
plinească în ţara sa. .
Domnul Isopescu ne arată, într'adevăr, în unele. părţi ale
lucrării sale, "cdn ricchezza di particolari" studiile diferite fa­
cute de Asachi I"J Roma, influenţa pe care el a suferit-o din
din partea unor scriitori italieni şi latini, aducind, cîteodată,
chiar lucruri "Unora sconosciuti". Uneori Însă "la ricchezza ... "
e prea bogată, chiar şi unde. ar .putea fi mai... "povera". Prea
lungi citate în raport cu însemnătatea concluzhlor la care ajunge.
Notele bibliografice sînt prea numeroase în raport cu conţi-
1) Influenţa lui Horaţiu asupra lui Asachi se mai observă şi
în oda "AlI'Italia" şi În sonetul "AI mio planeta",
[96]
96
NEACŞU ALEXE
nutul însuşi al studiului. Deasemenea pare că insistă prea pe
larg asupra prieteniei lui Asachi cu Bianca Milesi.
Neacşu Alexe.
G. Bogdan-Dulcă : .Loan Barac" Stadii şi Cercetări. Acad.
Rom. XXII, Bucureşti, 1933.
Intr'un studiu de 168 pag. d-l Bogdan Duică ne prezintă
viata şi opera lui Ioan Barac. Chiar deja început Tncearcă să
polemizeze cu d-l 1. Colan, care scrisese un studiu asupra lui
Barac, însă necomplect după d-l Bogdan-Duică. şi deci infe­
rior celor ce-şi propune D-sa.
D-sa crede că I. Barac "merită o cercetare mai completa U
întrucît a fost urr scriitor, dacă nu nemuritor, totuşi un spirit
bogat. Această insistentă, satirizată şi'n literatura tinerei scrii­
toare Marta Rădulescu, nu este justificată,' pentrucă, 1. Barac,
cum spune însuşi d-l B.-Duică la sfîrşitul cărţei, a fost "un li­
terat fără originalitate şi nu 'se înalţă peste rostul detraducător
mediocru al operelor ce întîmplător îi cad în mină". In, cazul
acesta e o contradictie chiar la d-l Bi-Dulcă
In biografia ce i-o consacră sînt întroduse pasagii , relativ
la organizarea studenţirnii ungureştl şia diferitelor grupuri stu­
denţeşti, care al' putea' să lipsească, pentrucă d-l Bi-Duică tot
nu reuşeşte să precizeze din care grupă făcea parte tînărul 1.
Barac. Deaserneni aici. ca şi mai departe relativ la opera sint
introduse o mulţime de cuvinte streine, sau provincialisme ne­
explicate, îngreuind utilizarea uşoară a studiului de faţă.'
Un punct important, asupra căruia insistă d-l B.-Duică,
este influenţa maghiară şi nemteasca din opera lui' 1. Barac.
D-sa ornamentează studiul cu citate maghiare din care se des-,
prinde traducerea inferioară a poetului Ardelean.
Pare neverosimilă afirmaţia neîntemeiată pe argumente,
cum că un tipografI. GoU a venit din Germania «şi a voit, de­
plin conştient, să dea poporului romînesc educaţia politică ce-i
lipsea». In orice caz putem presupune alte intenţii lui Gott, de­
cît acelea pe care i le atribuie d-l Bi-Duică.
In ce priveşte cronologizarea operilor lui 1. Barac, stabi-
[97]
RECENzrr
97
tirea Izvoarelor din care a tradus, compararea făcută cu lucră­
rile ungureşti, dau dovada unei analize amănunţite, care, deşi
nu întotdeauna, nxeazăortgtnalul din care s'a tradus, sau arată
deosebirile şi asemănările dintre ele.
Astfel cu privire Ia "Istoria prea frumosului Arghir",
.Risipirea Ierusalimului", .Loreti" traduse din ungureşte, n 1001
de Nopţi", sau "Corăbierul cel dintâiu", din nemţeşte, sau
"Adelaida, Hamlet, Atala", traduceri prin limba germană, pre­
cum şi altele, pe cari JIU le menţionăm, d-l Bi-Duică, pole­
mizănd cu D-I Colan, caută să stabilească opiniile Dssale.
Sînt şi lucruri interesante, pe care le aduce D-sa, mate­
rial informativ bogat, dovedind utilizarea a multor izvoare ale
timpului: periodice romineşti, literatură maghiară, etc. In spe­
cial Ia "Rătăcirile lui Ulisse, Halima-ua", în opoziţie cu d-l
Colan, d-I B.",Duică aduce material informativ, prin care caută
să .analizeze şi să compare textele germane şi maghiare cu
cele romîneşti precizînd izvoarele din care a tradus Barac. De­
asemenea aduce cîteva traduceri noi, care lipsesc la D-I Colan.
O traducere necunoscută intitulată "Cetăţuia pe drumul cţărli"
şi "Pustnicul .din Insula Forrnentera", traducere din Kotzebue.
Acestea, ca şi altele, le pune în legătură cu -istoria teatrului
unguresc, căutând în repetate rînduri să combată, în orice oca­
zie, părerile d-lui Colan.
Nu e cazul să menţionăm rînd cu rînd părerile d-lui
Bi-Duică, Ele sînt în opoziţie cu ale d-lui Colan. Ceva mai
mult, sînt mai defavorabile pentru scoaterea în lumină a .lui
1. Barac, şi cu oarecare pretenţii de a fi cele adevărate. D-l
B.-Duică nu crede în posibilitatea creării de opere originale
pe 1. Barac, opus d-lui Colan, care totuşi nu-l socoate că me­
rită .,,,0 completă cercetare".
Stilul e adesea familiar. cu expresii provinciale neexpli­
eate. Unele controverse, sau prea multe chestiuni neclariîicate,
altele numai sub semnul întrebării, ne face să credem că d .. l
Bi-Duică .a exagerat, într'o măsură, importanţa lui 1. Barac,
pe care o anunţă la începutul studiului şi nu se vede în ce -ar
consta meritul poetului cînd, repet, chiar Dvsa-ni-l prezintă ca nun
literat fără valoare", slab traducător, nerealist, departe de .as­
piraţiile naţionale romîneşti, sub influenţa şi în serviciul-eul­
turei unguresti,
7
[98]
98
��LENA STRACHINA 1-1 1U
H*
$#4&
Numai pentru simplul fapt că a scris în limba romînească
la începutul secolului trecut, nu-i putem atribui vre'o importanţă
- la nivelul celei atribuite de d-l B.-Duică - În istoria lite­
. raturii şi nici în evoluţia ideologică a mişcării culturale tran­
silvănene.:
Elena Străchinariu.
------
Generalul R. Rosetti: Evolutia mijloacelor şi a chipului
de [ăptuire a războiului dela moartea lui Ştefan cel Mare ptnă la
acea a lui Matei Basarab. V. Strategia. (All. Acad. Rom. s. 111
t. X/V. m, 2), Bucureşti, 1933, 99pag.
In această comunicare autorul se ocupă de strategia folo­
sită în războaile duse de Petru Rareş, Ioan Vodă, Mihai : Vi­
teazul şi contimporanii domni: Matei Basarab şi Vasile Lupu.
Vorbind de Petru Rareş, observă că felul de conducere a răz­
boiului de către acest demn e contrar legilor tactice - adică
divlzează forţele - dar tot Dvsa-Ji dă dreptate, arătănd că a­
cest ·fel de luptă era cel mai bun in războaile cu oştile arde­
leneşti care şi ele erau împărţite. Campania neierioită a dom­
nului din Polonia e pusă pe seama pripelii lui Petru Rareş ­
şi a unei lipse de informaţii adăugăm noi. Nu, putem admite in­
tegral, că politica domnului moldovean ar fi fost nepotrivita.
Amănunţit studiată această politică ne va arăta că sub forma
impulsivă a manifestărilor lui Petru Rareş se' ascundeau pla­
nuri bine. contura te. Tactica de luptă a lui Ioan Vodă este a­
ceea veche moldovenească, adică atragerea duşmanului' în in­
terior şi apoi distrugerea lui la loc strîmt (p, 27).
Nu se poate admite în totul ce spune Haşdeu despre
domnia lui Ioan Vodă, opera marelui învăţat fiind mult influ­
enţată de ideile timpului în care a scris-o. Avea chiar scopul
de a servi propagandei pentru împroprietăriri. (V. I. Minea,
Adevăr şi neadevăr relativ la istoria Romînilor - extras din
"Cercetări istorice" VHI2 1932 pp. 9 şi 10).
In lupta din 1754, autorul recunoaşte lui Ioan Vodă mă­
suri bune de siguranţă, informaţie precisă în general o bună
strategie. (p. 31).
Amplu şi sugestiv este tabloul campaniei lui Sinan-paşa
l
I
1
fi
[99]
nECI�NZ[J
99
şi acţiunea lui Mihai. Delileul dela Călugăreni era locul cel
mai bun de luptă pentru domnul cu armată mică. Succesul tac-
. ticei lui Mihai e recunoscut chiar şi de cronicarii turci. (p. 54).
Mihai Vodă s'a arătat apoi un excelent general care înţelege
războiul de uzură - preţueşte totuşi războiu 1 de surprindere:
cucerirea Ardealului, Judicioase sunt cauzele arătate de autor
relativ la pierderea Moldovii de către Mihai Vodă.
Cu dreptate, înfrîngerea marelui voevod dela Mirăslău
e pusă pe seama lrnpulsivitătii domnului. In luptele dintre Ma­
tei Basarab şi Vasile Lupu, primul se arată un militar mai bun,
cu strategie întemeiată pe realităţi - dar să nu se uite faptul
că domnul muntean avea şi o armată, ce-i drept de mercenari,
care era gata î 11 tot momentul pentru luptă.
In "privirea generală CI d-l R. semnalează că'n războaele
de apărare s'a folosit strategia defensivă activă, fie în luptele
de măcinare, hărtuire, atragerea duşmanului la loc strîmt şi
sdrobirea lUi etc. <
Autorul s'a arătat şi de astă dată un bun cunoscător al
evenimentelor istorice, utilizănd aproape toate informaţiile is­
toriografiei noastre şi străine, precum şi un competent judecător
al vechii noastre strategii.
v� Popovici,
-_._-
-----
.
P. Skok : Nasa p omorska i ribarska terminologija na [a-
dranu (Terminologia noastră marină şi pescărească la Adriatica),
Spitt 1933, 8°, 184 pag .
. După război, Polonii şi Jugoslavii, cari prin tratatele de
pace 'au dobândit ieşire la mare, au început să se silească el do­
vedi: cei dintăi că ei au trăit pe ţărmul Balticei înainte de alte
popoare, anume de Germani, iar cei de ai doilea că ei au trăit
În. oraşele de pe ţărmul Adriaticei, înainte de Italieni resp. Vene­
ţieni. Se silesc deci fiecare să dovedească că tratatele de pace
au restabilit pe Poloni şi Jugoslavi în "drepturile lor istorice",
după formula cunoscuti, "prior ternpore potior jure", pe care
se ştie că o încearcă şi Maghiarii faţă de Români în Ardeal.
Polonii au adunat terminologia marină a lor În un mare
dicţionar ",Slownik morski" În 3 volume, în care arată că nu
[100]
100
ILIE BARDULESCU
=======
dela Germani au luat ei termini marini de instrumente, de pes­
cuire, de peşti, etc. şi deci că nu pe aceştia i-au găsit ei când
s-au aşezat pe ţărmul Mării Baltice. Jugoslavii n-au ajuns încă
să, facă un mare dicţionar; căci ei deabia acum adună termenii.
Astfel, între alţii, profesor P. Skok dela Universitatea din Za­
greb a adunat în această lucrare un mare număr de cuvinte
cu privire- Ia pescuire în Marea Adriatică şi pe temeiul etimo­
logtei lor vrea să arate, cum însuşi autorul spune la pag. 7:
"dela cine au, învăţat Jugoslavii Adriaticei navigaţia şi pes­
cultul J".
Invăţaţii Italieni mai cu seamă caută să arate că Sărbo­
Croaţii (==Jugoslavii), când au venit în sec. VII p. Chr. din
patria străslavă şi s-au aşezat pe ţărmul dalmaiin al Mării
Adriatice, au găsit aci pe Veneţienii Italieni, cari au dat acelor
slavi barbari cultura veneţiană, i-au învăţat să fie marinari şi
să pescuiască în mare, dăndu-le pentru astea terminologia lor
italiană, atât pentru numirile diferitelor instrumente de pescuit,
cât şi pentru numirile diferiţilor peşti marini şi pentru instrumen­
tele de pescuire, etc. De asta, zic Italienii de astăzi, ei au dreptul
istoric asupra Dalmaţiei de a o stăpâni.
Prof. Skok însă îşi ia sarcina, in această scriere a sa, să
dovedească pe cale filologică, analizănd acele numiri, acei ter­
meni mari ni şi pescăreşti, că nu Italienii Veneţieni erau, la ve­
nirea Slavilor, pe coasta Dalmatlnă a Mării Adriatice şi deci că
nu aceştia le-au dat acelor Slavi cultura şi acei termeni, ci
Romanii Dalmatini, cari erau un popor romanic, diferit de Ha­
lieni (Veneţieni), aşa cum diferiţi sunt şi Francezii, Românii etc.,
deşi şi aceştia sunt un fel de Romani, adică latini. Romanii Dalma­
tiei, zice, erau Romani de tip balcanic şi aveau civilizaţta.Medite­
raneană ca şi locuitorii din sudul Italiei (Sicilir nii etc.), pe câtă
vreme Veneţienii Italieni erau Romani de tip Apeninic, adică
cu alte caracteristice romanice în firea şi limba lor de cât R'0�
manii Dalrnatici. Când Sărbo-Croaţii au venit din Străslavia pe
coasta Dalrnatină au ocupat cămpiile şi văile nepopulare ale
răurilor ca agricuHori şi s-au întins şi în oraşe, cari erau 10'"
cutte de acei Romani Dalmatici marinari şi pescari; în oraşe
am trăit veacuri în simbioză cu aceşti Romani, slaviaăndu-i trep­
tat, dar învăţând dela ei meşteşugul de marinari şi pescuitul
şi primind dela aceştia termenii cu privire la mare şi pescuit.
[101]
T
RECENZII
101
=====,
L
I
J.I f
t: l
Numai .mai târziu (a. 1409) au venit din Italia în Dalmatia Veneţie­
nii ; când aceştia au venit aci au inceput a prigoni, spre a italie­
niza, şi pe Slavi şi pe Romanii Dalmaţieni, ba prigoniră pe Ro­
manii aceştia chiar mai tare de cât pe Slavi, aşa că, prin aceste
prigoniri mai mari, aceşti Romani cari mai rămăseseră nesla­
vizaţi s-au italienizat cu încetul. De aceea, zice Skok, (p. 12)
"Italia de astăzi nu are nici o legitimaţie ştiintifică spre a sus­
ţine că Veneţienii, deci ea (Italia), sunt continuatorii direcţi ai
vechii Romanităţi în Dalmatia", ci această legitimaţie o au nu­
mai Slavii, căci numai ei au continuat de a trăi acolo încă din
sec. VII până astăzi, pe când Veneţienii au venit după Ju­
goslavi.
. Spre a-şi dovedi această teză, prol. Skok analizează pro­
venienţa în limba sărbo-croată (jugoslavă) a o mulţime de ter­
meni cu privire la mare, la ocupaţia de marinar, la pescuit şi
găseşte că aceşti termeni sunt numai de origine Jatină-dalmată
(balcanică) şi nu se găsesc şi în dial, vene ţi an (latin apeninic).
Mie mi se pare însă, că modul cum stabileşte această diferenţă
de origine nu prezintă soliditate ştiinţifică, mai ales fiindcă
numai Ia câţiva din aceşti termeni . dă, pe lângă forma lor
1 atino-dalrnatică şi pe cea corespunzătoare latină (veneţiano )-ape­
ninică. Iar pentru ca argumentarea să fie solid ştiinţifică ar trebui
să dovedească că termenii romanici (latini) din limba Sărbo-Croa­
ţilor se găsesc numai în limba romană dalrnatină, dar nu şi în
romana apeninică (italiano-veneţiană).
Astfel zice (p. 8) că Jugoslavii Dalrnaţiei au cuvântul skupio
cu varianta skrpio, atât ca nume propriu al unei insuliţe, cât şi
cu înţeles de subst. comun insuliţă. Acest cuvânt ei îl au, zice,
din romanul dalmat scopultis, pe care Romanii dalmatici îl au
din grec. skopelos ca rezultat al culturii mediteraneane. Pe de
altă parte, spune Skok, pe ţărmul apeninic (adică în Italia) nu
există această formă, ci o alta, din rare derivă o a 3-a formă
din limba Jugoslavilor dalmatici, anume skolj, cu acelaş înţeles,
iar această din urmă skol] se constată documentar numai In
sec. XV şi ea e, la aceşti Jugoslavi, de origine veneţiană in­
trodusă la ei atunci târziu, de când au venit aci Veneţienii din
Italia şi influenţa culturii veneţiene a început si} se exercite pe
coasta dalrnatină a Adriaticei. Deci, zice Skok, forma scopuJus
(grec. skopelos) nu ecunoscută pe ţărmul apeninic al Adria-
[102]
102
ILIE J:ARBfJLESCU
ticei, adică în Italia, De cât, argumentarea aceasta nu are pu­
tere de a documenta că pe coasta dalrnatină erau numai Ro­
mani şi nu şi Veneţieni, pentrucă: mai întâi nu ne arată care
era acea "altă formă" veneţiană din care s-a derivat skolj din
sec. XV, şi al doilea nu ne face să vedem că această "altă
formă" însăşi nu derivă chiar şi ea din acelaşi grec skopelos
sau lat. scopulus , căci s-ar putea ca acelaşi romanic skolţ să
nu fie altceva de cât prelacerea posterioară a formei skupto
şi că, deci, amăndouă acestea să derive din acelaş romanle
scopulus, care există nu numai pe coasta dalrnată ci şi pe cea
apeninică a Adriaticei. Căci, de altfel, cuvinte de provenienţă
grecească ca skopelos (latin scopulus) se află aşa de multe în
dia!. veneţian italian, în cât, cum se ştie, unii stăruiră chiar a
susţine că Veneţienii ar fi Greci de origine; aşa că se poate
că însuşi dial, veneţian e o expresie a acelei civilizaţii medi­
teraneaneîn care praf. Skok vcuprinde numai coasta dalmată
şi Italia de sud (Sicilia etc.) .
Că se poate ca şi Jugoslavii dalmatici să aibă aceeaşi
formă din limba Romanilor (dalmatici şi apeninici) dovedeşte
cuvântul sârbo-croat kttla], cu înţeles de "largul mării departe
de la ţărm", pe care îl au şi Veneţienii sub forma ele goljo, cu
înţeles de golf. Amândouă derivă din lat. colpus, care' în doc.
latine dalmatine apare şi sub forma culfus; iar în limba latină
a Romanilor cuvântul e intrat din grec. kolpos ca expresie a
culturii mediterane.
In acelaş fel trebuie să se observe argumentarea, cred, şi
la cuv. sărbo-croate dalmatine ca jarbol, oliganj, pelega.vetc.,
ce mai dă praf. Skok susţinănd că forma romană din care, s-au
derivat se găsea numai în limba Romanilor dalmatini, dar nu
şi în cea a celor apeninici Veneţieni. Dar slăbiciunea. argumen­
tării sale se vede mai cu seamă în cea mai mare parte din
cuvintele sărbo-croate de origine romană, ce invoacă praf. Skok,
a căror origine o arată dând numai forma romană dalmată,
fără să spună dacă această formă se află sau nu şi în limba
veneţiană. Astfel e cu numele sărbo-croat Sakatur din adi. latin
sicatorius, italian seccatojo, numele Lavdara din lat. lapidaria,
numele Lavsa din cuv. celto-latin lausa (p. 19); astfel cu ver­
bul krcati din lat. carrizare (p. 27), cu cuv. tramata, prozata
etc. (p.35) şi cu mai toate celelalte cuvinte ce dă, despre cari'
[103]
RECENZII
103
arată numai că sunt de origine latină. dar nu şi că cuvintele
latine din cari ele derivă se găsesc sau nu şi în limba Veneţienilor,
căci numai rar pomeneşte de acest lucru.
De aceea argumentare a profesorului Skok din această lu­
crare nu dovedeşte teza politică a sa: că Romanii dalmaţi, iar
nu Veneţieni locuiau pe ţărmul Adriaticei in Dalmatia la aşe­
zarea aci a Sârbo-Croa\i1or (Jugoslavilor). Dar dacă nu izbu­
teşte în asta, cartea prof. Skok e îoarte importantă prin etimo­
logiiIe latine (romane) ce autorul ei descopere diferitelor cu­
vinte despre mare şi pescărit slave din limba sărbo-croată ;
căci in aceste etimologii, ce dânsul descopere sau ne prezintă,
se pot observa cred eu, fenomene necunoscute până acum în dorne­
niullimbii latine populare care slujeşte de temelie şi limbii noastre
române. Chiar dacă proî, Skok n-a băgat însuşi de seamă aceste fe­
nomene necunoscute în Filologia Romanică. Astfel,Skok derivă pe
jugosl. rnagla "ochi de mreaje" din lat. macula(p. 65), pe ricaglo, un
fel de mreaje de prins peşte, din lat. retiaculum (p. 34), pe [a­
gla din lat. acula "ac" (p. 67), numele insulii Krk din lat. Cu­
ricum (p. 16), pe sablun din lat: sabulurn "nisip mărunt de mare"
(p, 21). Prol. Skok n-a observat însă că aceste cuvinte jugo­
slave cari nu conţin pe acel sunet 11 din cuvintele corespun­
zătoare latine prezintă acelaş fenomen pe care-I constatăm în
cuvinte române de origine romană (latină populară), ca mterla din
l� merula, rabla pe care eu îl cred din lat. rabula, (căci cf, bizantin
(j01J�Aa faţă de latineşte subula, rom. sula), sula din lat. subzzla,
chiar tabla din lat. tabula, râul Olt din latin Alnta. Aşa că, potrivit
cu această constatare el fenomenului şi în limba sărbocroată a Dal­
maţiel şi în limba română, cred că nu greşesc dacă trag con­
cluzia, că: nu pe terenul limbii române 1) şi nici pe cel al limbii
sărbo-croate dalmatine s-a pierdut acel 11 interior latin, cum se
crede, ci că el se pierduse deja în latina populară. (CL însă Ar­
hiva, XXX, p 62 şi XXXIX, p. 61).
Ilie Bărbulescu.
1) Cf. Ilie Bărbulescu : Individ. limbii române şi elementul Slav,
Iaşi 1929, p. 162, fenomene Ia fel, relativ la consonante, şi p. 479.
! :
i:
I
I
I
!
[104]
Cronica
Cercul r evlstpi "Arhiva". S'a reluat activitatea cercului
de studii "Arhiva". In şedinţa din 17 Mart. au ţinut comunicări
d-nii Zotta, D. Gazdaru, L. Boga. Pentru şedinţele următoare
sint anunţaţi d-nii : Şt. Berechet, Gh. Ghibănescu, D. Găzdaru,
Galan, C. Stoide, A. Golirnas şi V. Gr. Chelaru.
Conferinţele Soc." Arhiva". Continuînd tradiţia din anul
trecut, cercul vechii reviste ieşene "Arhiva "a organizat anul
acesta un ciclu de conferinţe în aula Universităţii, cu scop de
a răspîndi ştiinţa şi cultura între studenţi şi publicul ieşan. Au
conîerenţiat : praf. Gh. Ghibănescu : "Promenade arheologice",
pro]. univ, 1. Miilea: "Generaţiile reprezentative ale evoluţiei
noastre istorice: acord şi dezacord între tineri şi bătrîni", Dr.
C. Andreescu : "Viaţa Universitară în Ev. Mediu A , praf, UIlÎV.
Şt. Berechet: "ImporLmţa limbii slave pentru Romini", praf. A.
Scriban : "Influenţa ungurească asupra limbii rornine", con]. D.
Găzdara : "Din trecutul cel mai îndepărtat al Rornînilor din Is­
tria", praf. Margareta Serglii : "Problema agrară în Cehoslo­
vacia", şipraf. univ, 1. Bărbulescu : "Contribuţii Polone la civili­
zaţia Europei moderne".
Contribuţii Polone la civilizaţia Europei moderne 1). Este
titlul conferinţei d-lui Prol. L Bărbulescu, ţinută în ziua de 11
Martie a. c. D-sa păstrează tinuta distinsă a conler enţiarului şi
este un mînuitor de aleasă măestrie a cuvîntului. Printr'o acu­
rateţă a frazei a prezentat publicului ieşan importanţa limbii
Slave şi a istoriei poporului Polonez, care a contribuit la civi­
lizaţia Europei, prin răspîndirea civilizaţiei umaniste la Valahi
şi Ruteni, importanţa inovatoare a lui Kopernik în Astronomie,
a lui Majekowski în Filologia Comparată, Chodokowski în Etno­
psihologie şi a D-nei Sklodowska (Curie) în ştiinţe. Cu puternică
evocare evidenţiază figura lui Chopin în muzică şi a scrii­
torilor Polonezi (Mickewicz, Slowaski, Sienkiewicz, Reimont) în
literatură. Inslirşit d-l I. Bărbulescu menţionează importanţage­
niului militar Polon reprezentat prin' Sobieski salvatorul Europei
de urgia turcească la asediul Vienei din 1683 şi prin mareşalul
Pilsudski învingătorul armatelor lui Trocki, care urmărea intro­
ducerea bolşevismului în Europa. «Căci, încheie -Dvsa, ce
s'ar fi ales de data aceasta din strălucita civilizatie.n . Europei
de astăzi, dacă ar Ii izbutit Rusia Sovietică 'să o înlocuiască cu
civilizaţia ei, ne stau mărturie cele ce aflăm că s'a realizat în
Rusia, unde în locul civilizaţiei Europene s'a înscăunat pretinsa
civilizaţie bolşevică, care în cel mai bun caz este numai un
început de civilizaţie».
V. Gr. Chelaru.
1) Pentru ca să se vadă spiritul în care se fac aceste con­
ferinţe de popularizare, am spicuit numai citeva date din, con ..
îerinta d-lui J. Bărbulescu.
[105]
ANUL AL 41.lea
1934
No.3-4
ARHIVA
\,;»�B.vIST A DE ISTORIE, FILOLOGIE
Jf.". '" \_ ,. "�S:.\;r eUL TURA ROMÂNE A se A
:� \ ili ''-" m h X )0;;1 l DIN 1 AŞI .
\." �I
0�. I
�� � vt{.b3rtJ
Individualitatea limbii române şi elementul slav')
Exista sunetul ii în limba română veche '1
Cu deamănuntul am analizat această întrebare în cartea-mi
"Fonetica Alfabetului Cirilic". Pentru că nu mai am altceva de
adăugat la cele ce spuneam într'însa, voi· reproduce aci toate
dezvoltările de acolo (p. 147-155), fiindu-ne trebuincioase în lă­
murirea acestei chestii şi a Intrebărli despre vechimea cuvin­
telor slave cu 'Ii:.
Tiktin, în ale sale Studien p. 81, crede că: "trotz der iden­
tischen Schreibung der Tonsylbe in den Typen lkge, chramă
und chrarne bis in unser Schriîtzeit, also bereits in der zweiten
Hăllte des 16. Jahrh., ... 1<1 in J1>ge chrame anders gelautet ha­
ben mussfen als in l-kgă chrarnă, mithin, da liber den Lautwerth
der Zeichen in letzteren Formen kein ZweifeJ obwalten kann,
l'kge chume schon zu jener Zeit nichi mehr leage chiăme gc­
sprochen uiurden", Şi aceiaşi idee o mai exprimă Tiktin în Zeii­
schriţt far romanieche Philoloqie XI, 58 şi X, 250. Iar calitatea
acestui asi-ţel de sunet o scoase dănsul din aceea că, văzând
în vechile texte, că în acele casuri 1> tii se amestecă cu f, acel
sunet al lor: "es muss folglich zweitens einen dem e nahe­
stehenden Laut bedeudet haben". De aceea crede că acel sunet
e ea, adică ă s. e din germanul Băr, sunet pe care el il înseamnă
cu �: "wir haben demnacii l-kge als lfge und demenisprechenâ
ţnsre c-kre g-kme als piţre cţre g�me zu lesen",
1) Continuare la Arhiva, a. 41, 1-2, p. 2.
[106]
106
ILIE BARBULESCU
•
Dar ce îl face pe Tiktin a crede că în aşa ca suri 'k (sau
şi ia) însemna nu 'il sau ea şi e ci ea?
11 împinge la această concluzie, cum spune acolo, mai În­
tâi amestecul formelor ca IiICTE cu feTE, TjlE��IiIlJlf, cu TpE&�nţlf,
ili:IJE cu /\ElJi - nu numai în veacurile XVI şi XVII, ci în toată
literatura română ciri1ică, până în a doua jumătate a secolului
al XIX, când se ştie pozitiv că nu se pronunţă decât numai
este, trebueşte, lege; apoi, afară de aceasta, şi faptul că, s. e.
în sec. XVI şi XVII, după consunantele palatale '1, u când în
silaba următoare se află un f, nici o-dată, zice Tiktin (p. 85),
nu s'ar afla în texte scris" în loc de 'Ii sau s: ra, că adică s'ar
fi scriind totdeauna numai IJtHf, lJ�m, IJIiIHE iar nici odată IJdHE.
Astfel că, pe acelaşi temei, ne spune şi AI. Philippide in a sa:
Introducere la istoria limbii şi literaturii române (p. 100) că
scriitorii vechi, ar fi scris desigur şi IJdHE, adică caracterele RI, ori
i, ori ra ar fi exprimat în cuvântul IJdHE un sunet exact analog
cu cel exprimat de ii în cuvântul '1tjl:&".
Dar concluzia aceasta a lui Tiktin se întemeiază pe o pre­
misă greşită. Şi anume, e o scăpare din vedere, credem noi.
afirmarea că în vechile texte nu se scrie '1d IJ" (ci numai '1�,
'Ii: '11i1 etc), când în silaba următoare e E. Căci şi aşa se scrie,
"după cum se scrie d şi după alte consunante palatale cu w.
Ast-fel, în Codicele Voroneţean se află '1 <ljlElI,U alături de '1R1PElI,lJ şi
'1tllfll,H precum şi Â�il'ldl�ME. Psaltirea Scheiană are de asemeni d
'1"pE şi "tPElI,U. Intr'un doc. munteano-slav din a. 1586 găsim sa­
tele R:&il""/\E alături de ''''EjlIJWdHIJ, cea ce în alt doc, mun­
teano-slav din a. 1620 e scris RilK'I-kM şi ''''EjlEWdHU 1). Intr'un
doc. moldo-slav din a. 1434 găsim oraşul GO'l"Ki: precum şi
satul pO/\HUdHIJ 2). Un act din 1627 al mitropolitului din Ardeal
Dositei către călugării de la mânăstirea Bisericani din Moldova
are: d'ldi\f 3i\nUCE şi d'l'kM sanuce sau n�c,,(" m'l-kTt uns ," l!."<1 ,
AE "'1'kcT-k ,":&PTSPUCH'" alături de JjlTjlŞ "'1"RI CZ LI'HlI, şi J/lH'rp�
""tRl 3). Intr'un act din 1563 e: RZi\'1"MIJ 4).
1) La Arcniva Statului, Mănăst. Radu-Vodă, pachet 19, No-
1 şi 2.
2) Uricar XVIII, 9.
3) Arhiva Istorică 1, 93.
4) Hasdeu: Cuvente 1, 346.
[107]
,INDIVIDUALITATEA LIMBII ROMANE ŞI ELEMENTUL SLAV 107
Iar cât pentru scrisul WJ - adică cu d după W care e
tot palatal ca 'J şi 1), - găsim mai peste tot exemple 'n: vechile
texte. Astîel, în afară de cele ce dădurăm aci, în Tetravanghelul din
British Museum (a. 1574) se află rplIUdi\Mf alături de 'ltPf, d'J-R'"
Intr'un doc. moi do-slav din a. 1522: wdpm 1l0CTMHHKd 1). Popa
Grigore din Măhaci are: IUdCf, rpfwdMM etc. In Coresi: c4)p:t.­
U1dLjH, .Jj\KP:&TOWd3f, d WdIlT-E 3H, I'�HUdMM alături de COVP'J"tM 2).
Acelaşi lucru în Cronica lui Moxa, Pravila de la Govora,
Molitvenicul lui Stoica, şi în alte texte din veacurile al XVI
şi XV IL
Acestea ne dovedesc pe de o parte că în vechile noastre
texte se scrie 'Jd, I)d, iar pe de alta că nu trebue să dăm lui 'f
şi IJ de atunci nici o altă nuanţă fonetică, de cât tot pe acea
palatală pe care o avea şi W 3).
Dar atunci ce deosebire îonetică era între '1d, I)d, ura şi
-rk, urk, când după ele venea o altă silabă cu f?
Trebue să spunem de la început că în textele cirilice, atât
slave cât şi române, nu era în acel scris, nici o altă deosebire
de cât: exprimarea sau neexprimarea palatalităţii lui c, g, S.
Dar în aşa cazuri trebue să se observe o deosebire radi­
cală între limba paleo-slovenică şi cea a textelor aşa numite
bulgaro-slave sau slave cirilice în genere de după veacul al
XII �). In adevăr, cum am văzut, nimic nu ne îndreptăţeşte a
crede că în limba paleo-slov. '1; însemna ea, ci acolo el repre­
zenta pe un ii. Ast-fel că în textele curat paleo-slov, trecerea
lui 't în d după palatale reprezintă în adevăr fenomenul fonetic
de trecere a lui ii în a, adică trecere rea lui Că, gă, să în ca, ăa, sa.
Ast-fel trebuesc înţelese în palea-slav. s. ex, imperfectele ca
Tf'lMX7. în loc de Tf'J-RdX:t., (cum ar trebui să fie cu -E ca în
HfctdX:t. unde nu e palatala '1).
Dar chiar şi în limba textelor paleo-slov. nu se poate ad­
mite că în scrisul Tf'l-tdX K era pronunţarea alt-fel de cât tot cu
'1 moale palatal; nici acolo dar nu se poate admite, că '1 se
pronunţa altfel de cât cam române scul cr, sau ce, de cât adică:
1) Uricar XVIII, 92, 82. Cf. Wfl1llf, ibidem, 87.
2) Gaster: Chrestomaiia 1, 12, 16, 23, 28, 24, etc.
3) Ci. însă Tiktin : Stuâien, 91, 100 şi urm.
4) Această deosebire n'o face Tiktin în Studien, p. 1lI.
[108]
108
ILIE BARBULESCTJ
tec'aahs. Aşa că tocmai din această pricină, în textele paleo-slov.
(cari reprezintă deja o oare-care tradiţie literară) de pe când 'Ii a­
junsese a Însemna şi ra, acest r.J e une-ori întrebuinţat pe lângh '1, III,
etc. spre a însemna sunetul lor moale, palatal, - chiar in ca­
zuri de imperfecte ca nf'ld"XZ. Deci, atunci când exista deja o
tradiţie literară paleo-slov.. adică cam prin "secol. XI, unii scrii­
tori găseau că '1, LU, etc. exprimă deja în sine palatalismul su­
netelor pe care le reprezintă, şi de aceea scriau numai Tf'lddXZ,
etc., spre a pronunta totuşi teci aahs, ctc., pe când alţii,' îm­
pinşi chiar de acel sunet I pe care '1 pronunţau după c, il mai
scriau odată lângă ur, '1, etc. Şi de aceea, deja în textele pa­
leo-slov. găsim scris une-eri alipit la vocala d care venea după
'1, LU, etc. Ast-fel în Savina Kniga e ,"H�",ii:ILUd, in loc de
,"H�"'dILUd ca în m'lddXZ, unde 'Ii reprezintă pe ra din care I nu
nu e alt-ceva de cât reprezentarea în scris a palatalismului lui
UJ� Aceasta .Înseamnă că acolo ,"H�iK*ILU4 nu reprezenta Ione­
tlceştealt-ceva decât pe ,"H�iKdILUd şi că deciamăndouă se pro­
nunţau identic mnozcisa, sau cum noi Românii am pronunţa
mnojiaişa.
Din aceleaşi motive, imperfectul '"�iKii:dX� din glagoliticul
Codex Marianus nu se pronunţa ast-fel de cât ca dacă ar fi
fost scris ,"�iKddX;t\, adică precum nf'lddXZ ; şi anume, şi acolo
acel rk după iK e scris numai spre a se arăta că '" e moale,
adică că după el se aude un slab r; aşa că ii: din el repre­
zintă pe ra şi anume sunetul 1 din palatală alipit la d.
Aşa fel de exemple, şi cu acelaş sens, se vede des in
textele paleo-slov. şi cirilice şi glagolitice,-atâtdupă '1, �, cât
şi după alte palatale ca u 3, "'A, lUT, etc. Ast-fel în Psalterium
Sinaiticum: �V'iKii:cz spre a reprezenta foneticeşte pur şi simplu
pe �V'iKdCZ, V�",iwz pe V�iK"HZ, n�*'lir"TH pe n�iKdrATH. In Co­
dex Assemanicus e 'ItETz, care foneticeştenu era alt-ceva de
cât 'IdfTZ.
Şi, aceiaşi reprezentare, poate de prisos, a muierii conso­
nantei palatale o mai vedem în textele paleo-slov. şi in cuvinte
in cari după palatale vin alte vocale de cât d. Ast-fel 'IlOfUUI
nu era alt-ceva de cât 'IC'V'HUIf, '1IOA� era '1�YA�, c,,'lim�u,1O era
identic Ioneticeşte cu c",k""u,�I(, ,"�iKl� cu '"�iK�V', etc. 1)
Acestea ne dovedesc dar că era deosebire între HQCt(\X 1\
1) Leskien : Handbuch, ed. 1898, p. 50.
[109]
�c _
INDIVIDUALITATEA LIMBII ROMANE ŞI ELEMENTUL SLAV 109
şi m'lMXK sau MOiKdJXK; căci în primul, "k representa pe ii,
deci se pronunţa cam ca nosăahs, pe când nf'ldddXK, ,\\OiKddXl!.
se pronunţau pec'aahs, moz'aaha, adică, am scrie curat Ioneti­
ceşte, pectaahs, mojraahs. Acest scris cu -t şi ti, dar, reprezinta
ocolo, în adevăr, şi o transformare [oneiică reală în care -t era
= ii. Dar în scrisul ,\\OiK1\"Xl!. şi I\\OiKd"X"� nu era reprezentat
acel fenomen fonetic în care 'Ii � ti trecuse in a ; ci aci "k era
=-la, în care 'i nu era altceva decât însemnarea tncă odată a
lui 1 care se auzea în pronunţarea palatalei, pe când în scrisul
1\\Oi"(\dX� nu mai era scris încă odată acel 1. care se auzea la
pronunţarea lui iK. Tot ast- fel şi în casurile cu '11\ sau 'Iti şi
celelalte în care nu e vorba de acea transformare -t = ii în a.
In acest al doilea caz dar scrisul 'Ii., iK'l: etc. era o curată orto­
grafie în loc de '1(\, iKtI etc. Se întâmplă atunci, în această pri­
vinţă, aceea ce vedem şi azi la noi cu privire la c şi g etc.,
căci şi la noi unii sub-înţeleg pe acel lin ele, şi de aceea scriu:
şapte, dăduş, etc., pe când alţii îl mai redau încă odată, scriind
şzapte, dăduşr etc. ; sau acea ce vedem şi după iK, punăndu-se
încă odată 11=1 în unele vechi texte, ca de pildă în Leviticul
din 1580 la: RjlbiKHI\\dUIHi\Cjl" 1) = vrăjzmaşilor, care de regulă
se scrie Rjll\iK,"dWIli\OPI\.
Atst-Iel e ,în textele paleoslovenice, sau dacă .nu chiar pe­
ste tot ast-fel, atunci e câte odată şi ca în unele cazuri din cele
bulgaro-slave în care consonantele palatale une-ori îşi pierd
caracterul lor moale, devenind tari, şi atunci '11d devineva, IUI<I
devine WIl, I)Id devine I)d etc., - întocmai ca în unele dialecte
bulgare din ziua de astă-zi în cari se află s. ex. cealuvarn sau
c/aluvam şi caluvam = eu sărut 2), şi întocmai ca'n limba ro­
mână: ţeapă sau ţiapă şi ţapă etc.
De alt-fel modul acela de a reprezenta palatalitatea lui '1,
:K, etc, încă odată alipit la vocala de după ele, se vede şi In
textele sărbo-slave, Ast-fel într'unul cu "Viaţa Sfântului Vasile
cel nou" e '1'k, pronunţat ea, scris în loc de lld: CKOH'I-t, CKO­
Hh.'1"kTH, KOHh'l'kHHE, npHTI.'1"k,\\H, '1twf, '1iicI\ etc. 3),�toate în loc de
tot aşa de obicinuit CI\OH'Id, '1JWf '1aCI\ etc. In documente raguzane
din sec. XII I-XV se scrie tot ast-fel 'k cu sensul de 16, dar în care
1) Cuvinte, 1, p, 8.
2) Lavrov Obzors. p. 67,-ConeVl!., in SbM II, 294.
3) Spomenik, XXIX, 61.
[110]
110
ILIE BARBULESCU
reprezintă numai palatalismul consunantei ce-! precede. Ast-fel
WnpdKi\·hHh. pronunţat opravIten, Kp""tKC1'Kd pronunţat kralzevstva,
etc., ceea-ce se află şi în documente curat sărbeşti 1)
Tot ast-fel, acelaşi obicei de a reprezenta încă odată, ali­
pit la vocala următoare, palatalismul lui '1, u iK, se vedeşi'n
textele ruso-slave. Căci foarte des vine .în ele: f'pdHHlJ,IO, iKlOp­
<KfKH'lh 2), etc" alături de forme cu simplul a : KPH"NIJdHf, nf'ldTh.,
dar şi amestecat" cu h\ = fd : nf'li:\Th. şi nf'ldTh., iVPiKdT şi "VP­
iKh\ Th., etc. 3).
Şi, acelaşi obicei grafic, d'a reprezenta sau nu palataIiza­
rea consonantelor alipită la vocala ce urmează, îl mai găsim
şi în textele român o-sla ve, - independent de f sau de ori-ce vo­
cală ar fi în siJaba următoare lor. Ast-fel: nf'ldTH şi nf'lh\TH,
GC'IdR1\, GC'Ii:\K'h, AfpiKd1f'H şi Af(liKh\TII, numele mf'SWdHH şi
HHf'H'IdHH 4), nCTKfpiK"kHf şi nCTRflliKfHf,,"fW'IdHH şi nZ(H)rzpZ'I"kHlf('")
WCH'ItlO 5).
Acum, ca să ne reintoarcem la textele române, în ele,
cum am arătat, se află scris şi '1", 1,1" inainte de f din silaba
următoare. Iar scrisul acesta alături de '1h\, '11\, 1,1", 1,Ih\ etc., nu e
nici la ele ceva propriu, care ar reprezenta un fonetism deose­
bit' de acestea din urmă, adică pe un ii (=ea), ci e o ortogra­
fie, comună tuturor ltteraturilor slaoe cirtlice, - ortografie după
care '1'k suna tot ca '1d şi I,It tot ca 1,1". In cel mai rău caz, 'M
1,1" se poate să fi reprezentat şi la noi, ca une-ori în textele
bulgaro-slave (p. 351), pe ca, ga, adică pe '1, 1,1 întărit şi fără să
se audă acel l după dânsele, - cam în senzul că .medialul ·k
(=după noi cu la) trece foarte des în a", cum zice Hasdeu
despre limba cronic ei lui Moxa 6).
Cât pentru chestiunea, în legătură cu această pronuntare,
dacă il-kl,lf se pronunţa lZage sau leage, şi .Kr.J,"f = chtcme, iar
nu cu t = ei nu e locul aci de a o mai discuta. Părerea mea
1) Archio [iir slav. mu. XVI, 357, 367.
2) Ogonovskij : Hrestomatlja, 280,
3) Uljanickij: Materialy - CI. Iagic ,' lzsledooanija J, 171.
4) Uljanickij : Matertalţ), 3, 7, 8 şi passim.-Uricar XVIII.
9 şi 294, etc.
5) La Arhiva Statului, Mânăsf. Păngăraţi, pachet 3 No, 48.
6) Cuvente, 1, 416.
[111]
INDIVIDUALITATEA LIMBII ROMANE ŞI ELEMENTUL SLAV 111
e, cum am mai atins-o şi altă dată 1), că aici - în special în
cazuri ca Klili\l\E, TjlEGSr.tlIJf etc. -avem a face nu cu o pronun­
'tare a secolilor XVI, XVII şi după acestea, ci cu o tradiţie gra­
fică literară rămasă din vremuri mai vechi, când se pronunţa
chiar ast-fel cum se scria. Eu cred dar că, chiar dacă în timpul
de care ne ocupăm aci, se scria I,ItHf - I,IdHf, totuşi În amăn­
două cazurile limba generală românească nu mai avea'n pro­
nunţare de cât pe I,IfHf, - cum se şi află foarte des în textele
veacurilor XVI şi XVII. Deci şi în aceste cazuri -k (sau tii, a)
reprezenta pe f, dar nu pe vre-un a.
Noi am putea admite cel mult că scriitorii mai pronunţau
uneori, ca o modă, după vechia pronunţare: zaste, leage, şi că
tocmai aceasta ii făcea să amestece CU" este, lege din limba vie.
Dar acum ni '''se mai cere să analizăm şi o altă Întrebare.
Ilie Bărbulescu
Basarab şi năvălirea Tătarilor din 1241
Cel dintăiu Voevod cunoscut din viitoarea dinastie a Ba­
sarabilor a Ţării-Româneşti este acest Voevod oltean sau mai
bine zis al Jiului menţionat în 1241. Dealtmintrelea el e poate
chiar acela care a înfllnţat voevodatul Jiului venind din Haţeg
unde era voevodul Românilor din acele regiuni. Căci din di­
ploma ungară din 11472) rezultă, cum că un Voevod român
din Haţeg 3) a Inîiinţat voevodatul Jiului. Aceasta a fost prima
aşa zisă descălecare din Ardeal, urmată mai apoi de descăli­
care a lui Negru-Vodă la Câmpulung '), şi de acea a lui Dragoş
şi apoi a lui Bogdan în Moldova.
1) In ale mele Studii privitoare la Limba şi Istoria Ro­
mânilor, pag. 72-103.
2) Hurmuzaki, Documente. 1, 250.
3) C. Kogălniceanu, Românii de dincoace de Carpaţi sub
domina ţi unea Ungurilor până la intemeierea Ţărli-Romăneşti şi
a Moldovei in "Arhiva" Iaşi 1929, No. 3, 4, 1930, No.2, 3, 4,
1931, No. 2, 3, 4.
4) C. Kogălniceanu, Negru-Vodă în Convorbiri Literare.
Iunie 1929, p. 450-462.
[112]
112
C. KOGALNICEANU
Basarab, din timpurile cele mai vechi şi pănă mult mai
incoace era un nume răspândit anume exclusiv in Ţara Ha­
tegulul 1).
Unii din istoricii noştri tăgăduesc existenţa lui Basarab,
argumentele Invocate Însă in sprijinul acestei păreri sunt cu de­
săvărşire neintemeiate 2).
Nu avem decât foarte puţine ştiri despre năvălirea Tata­
rilor din 1241 în cea ce se atinge de ţările române şi in deo­
sebit de cele ciscarpatine. Se poate zice că nu există decât
două ştiri, una din izvor apusean, şi cealaltă, cea mai amănun­
ţită, din izvor răsăritean.
Cea dintăi este istorisirea contemporană a călugărului
Rogerius care în Carmen Miserabile, se mărgineşte a raporta
că hanul Bochetor cu o oardă de Tatari, trecu Siretul şi nă­
văli în teritoriul Episcopatului cuman 3). Cu această ocazie, cum
aflăm din bule papale ulterioare, reşedinţa acestui Episcopat,
Milcovia, oraş aşezat pe Mllcov, azi dispărut, a fost cu totul
distrusa.
Acest episcopat se întindea nu numai asupra teritoriului
cuman, situat în vechiul ţinut al Trotuşului şi în districtul ac­
tual al Putnei, dar şi asupra teritoriului aşa zişilor Brodnici
sau al Muntenilor, situat între Milcov, Buzău şi Ialorniţa �).
A doua ştire ce avem din izvor răsăritean este cronica
istoricului persan Fazel-Ullah-Rashid, scrisă pela anul 1330
după nişte fragmente istorice mongole ce se aflau în arhivele
Hanului rnongol din Persia 5�.
In pasagiul în chestiune e scris: "Pe la mijlocul prima­
verii anului 1240 Principii trecură munţii (Galiţiel) spre a
întra in ţara Bulgarilor şi a Ungurilor. Orda, care mergea la
1) N. Iorga, Imperiul Cumanilor şi Domnia lui Basarabă,
Bucureşti. 1928, p. 4, nota 2.
2) N. Iorga, Geschichte des rurnănischen Volke�, Goth�
1905, 1, 137,' nota 3 şi Ioan C. Filltti, Banii şi Caimacanii
Craiovei, Craiova, p. 6, nota 1,
3)' Rogerius, Miserabile Carrnen în Flori anus, Fontes, IV, 59,
4) Vezi C. Kogălniceanu. o. c. Românii de dincoace de
Carpaţi.
5) D'Ohsson, Histoire des mongols, La Haye 1834, I,
p. XXV.
[113]
BASARAB ŞI NAVALIREA TATARILOR
113
dreapta, după ce trecuse prin ţara Ilauie, văzu venind împo­
triva sa pe Bezerenbam cu o oştire. Acest din urmă fu în­
frânt. Cadan şi Buri mergând asupra Saşilor i-au învins după
trei bătălii. Budgec trecând peste munţii acestei ţări spre a
intra la Cara- Ulag, şi bătu popoarele U!ag, trecu peste Babuc
Bere şi întră În ţara lui Mishlav unde bătu pe duşmanul ce-l
aştepta" .
Insemnătatea acestui pasagiu - cea ce a scăpat din ve­
derea istoricilor cari tăgăduiesc existenţa acestui Basarab ­
este mai cu seamă împrejurarea că nu priveşte decât ţările
române anume dincoace de Carpaţi. Budgec a năvălit în ţara
Cara-Ulaghilor, adica în Ţara-Românească dincoace de Olt
unde peste câţiva ani, la 1247 e menţionat Voevodatul lui Se­
neslav, probabil identic cu Mishlav din cronica persana. IIaute
nu este decât ţara Oltului sau a Făgăraşului. După ce o tra­
versase când era să între prin pasul Turnului Roş în Oltenia
îi ieşi înainte Basarab.
Totul în acest pasagiu este precis şi desluşit. E firesc ca
Basarab, Voevodul Jiului, să le fi ieşit înainte spre a-i opri în
strimtorile acestui pas.
Cu toate acestea unii istorici români luăndu-se după un
autor german au bănuit exactitatea acestei istorisiri şi au tă­
găduit că Bezerenbam ar fi Rornănul Basarab fie pe motivul
că istorisirea vine dela un cronist de mai târziu care estro-.
piază cumplit numele '), fie pe motivul că un Ban Basarab n'a
putut exista la acea epocă în Oltenia 2).
Că unele nume sunt estropiate ca de pildă Kelar în loc
de Keral, adica Rege pe ungureşte Kiraly, este exact, dar cele
m ti multe denumiri sunt dimpotrivă de o exactitate uimitoare,
ca Saşii, IIaute pentru Olt, Cara - Ulaghi, pănă şi muntele
Papuc-Bere numit Papuc-Planina Ia Succari 3) ca munte din
care vine rîul Bârsa, Bere fiind cumanul Berg = planina,
munte. Acesta nu poate fi decât muntele cel mai înalt din
1) N. Iorga, Gesch. d. r. Volkes, 1, 137, nota 3:
2) Dr. Augustin Bunea, Incercare de Istoria Românilor
pănă la 1382, Bucureşti. 1912, pp. 136-137.
3) D. Onciul, Orig. Princ. Rom. p. 156, nota 56.
[114]
114
C. KOGALNICEANU
munţii Bârsei zis azi Buceciul sau Bucegiul care neapărat pă­
strează încă amintirea Tatarului Budgec.
Invinuirea că această istorisire ar proveni de Ia un cro­
nist Care a scris mult mai târziu nu este îndreptăţită de oare
ce deşi el a scris. cronica pe Ia 1300 adica vre o şaizeci de
ani în urmă însă el a scris-o pe baza unor fragmente istorice
. sincronice.
Din faptul că un Ban român nu exista încă Ia acea epocă,
cea ce este exact, căci primul Voevod care a purtat titlul de
Ban a fost Vladislav I zis Vlaicu, nu se poate încheia că lupta
Tatarilor cu Românii din Voevodatului Jiului nu a avut loc cu
atât mai mult că Bezerenbam nu înseamnă Banul Bezeren, ci
pur şi simplu Bezerenba cu terminarea nazală m de oarece
numele Basarab chiar pe româneşte sună adeseori Basaraba .•
Dar motivul cel mai radical invocat impotriva exactităţii
istorisirii lui Rashid relativă la luptele cu Românii de către arda
este afirmarea autorului german cum că arda nici nu ar fi
fost prin aceste regiuni, cea ce acesta ar fi dovedit 1).
Examinând de aproape scrierea germană am constatat
că el nu numai nu dovedeşte aceasta ci emite numai nişte
păreri bazate pe citaţi uni inexacte. .
Astfel în cea ce priveşte pe Hanul arda, care după Rashid
- " fi ,'"
după ce a trecut prin Ţara Oltului a invins pe Bezerenbam,
susţine că arda din Galiţia a apucat la dreapta şi că trăgând
o linie dreaptă din Haliei spre Prusia aceasta linie ar duce la
Litvania şi că prin urmare lIaute ar fi Litvania şi incheie că
arda netrecând de loc prin teritoriu românesc Bezerenbam nu
poate fi un conducător român. EI se referă anume la pasagiul
din Rashid 2), ori acesta se mărgineşte a scrie că arda mergea
spre dreapta celorlaltor oarde dar niei cum că din Galiţia ar
fi apucat la dreapta.
Dealtmintrelea autorul german n'a observat că acest pa­
sagiu al lui Rashid se referă mai exclusiv numai la Ardeal şi
1) Strakosch-Grassrnann, Der Einfall der Mongolen in
Mitteleuropa in den Jahren 1241 und 1242, Innsbruck 1893. DI.
N. Iorga 1. c. pretinde că acolo se aduce dovada cum că Be­
zerenbam nu putea fi un conducător al Românilor, de oare ce
el nu se afla pe pământ românesc.
2) Strakosch-Grassmann op. cit. p, 42-43.
[115]
BASARAB ŞI NAvALIREA TATARILOR
115
li
I
I
în deosebit Ia Românii de dincoace de Carpaţi. De acea ipo­
teza sa este tot atât de şubredă în cea ce priveşte pe Cadan
despre care Raschid zice anume că a întrat In ţara Saşilor,
adică în ţara Bârsei, pe când autorul german pretinde că Cadan
din Rodna şi Bistriţa ar fi trecut spre Oradea Mare citând ca
martur pe Rogerius 1). Acesta însă nu scrie de loc aşa ceva şi
istoriseşte numai devastarea diferitelor oraşe Iără o indicaţie a
cutărui sau cutărui corp necum al aceluia al lui Cadan.
Cred că aceste sunt îndestulătoare dovezi despre ne do­
vezile autorului german.
Dar chiar admiţând că Rashid ar fi făcut o confuzie în
privinţa lui arda aceasta nu îndreptăţeşte a bănui exactitatea
istorisirei persane în celelalte amănunturi şi a luptei unei oarde
tata re cu Românul Basaraba, cu atât mai puţin că datele sale
esenţiale sunt confirmate de alte izvoare sincronice. Astfel Ras­
hid scrie că Tatarii au năvălit în Ungaria primavara trecând
peste munţii Galiţiei iar Rogerius 2) şi Arhidiaconul Thomas 3)
arată amândoi că Tatarii au Intrat prin Poarta Rusiei în ziua
de 12 Martie. După Rashid au fost trei oarde de Tatari, a lui
arda, a lui Cadan şi acea a lui Budgec. Tot astfel zic şi iz­
voarele ungureşti, o oardă după ce a trecut munţii a distrus
Rodna, Bistriţa şi altele.salta a năvălit în ţara Bârsei ,) şi a
tleia sub Bochetor a pustiii Episcopatul Cumanilor.
Rashid citează ca căpitenii a oşti rei care a năvălit asupra
Saşilor pe lângă Cadan şi pe Buri şi din raportul călugărului
minorit de Plano Carpini despre călătoria sa la Tatari in. 1246
se vede că printre Regii tatari cari au năvălit in Ungaria a
fost şi Buri 5).
Privitor Ia Budgec nu e de loc adeverit, cum s'a admis
pănă acuma 6) că el ar fi trecut din tara Saşilor peste munţi
1) lbid. p. 93.
2) o. c.
3) Historia pontificorum Salonitarum.
4) Hurmuzaki, Doc. 1, 233.
5) Hurrnuzaki, Doc. 1, 233.
6) Onciul, o. c. şi Xenopol, Istoria Românilor, ediţia l-a,
1. 550 traduc greşit textul arab de oarece nu e zis că Budgek
din tara Saşilor trecu peste munţi ci numai că Budgek din ţara
unde se află a trecut peste munţii acestei ţări.
[116]
116
C. KOGALNICEANU
in/ţara Cara-Ulaghilor ci vice-versa. In aceasta privinţă autorul
german în chestiune de astă dată are dreptate când susţine
că Budgec n'a trecut din ţara Saşilor dar adaogă greşit prin
Oltenia pe când el a trecut direct din Ţară-Românească cisol­
teana in ţara Saşilor. Căci din textul lui Rashid nu rezultă de
loc cum că Cadan ar fi trimis pe Budgec peste munţi în ţara
Ulaghilor. In text e zis numai ca Budgec trecu peste munţi
din locul, din ţara în care se afla şi se poate foarte bine ca
el să fi făcut parte din corpul lui Bochetor şi că din Episco­
patul Cumanilor să fi trecut peste munţii Vrancei şi să fi nă­
vălit în ţara Voevodului Mishlav sau Seneslav pe care învin­
găndu-l a năvălit de aci peste muntele Babuc Bere adica Bu­
cegiulde azi in ţara Bârsei.
Nu incape dar cea mai mică îndoială cum că a fost lupta
la întrarea pasului Turnului Roş între Tătari şi Bezerenbam,
Dar acesta fost-a un Voevod Român sau ba, căci unii istorici
români au mers pănă a tăgădui şi aceasta susţinănd că Beze­
renbam din cronica lui Rashid ar fi fost Banul unguresc al
Severinului 1).
Unii au admis, fără nici o dovada o metateză făcând din
Bezerenbam un Zeberenbam cea ce ar fi Însemnat banul Seve­
rinului, pe ungureşte Szărenui ban, alţii au mers până a înlocui
litera B cu D obţinând Dezerenbam ce ar fi I insemnând De
Zeureno banus, o lectură cu desăvârşire .cu neputinţă cu atât
mai mult că semnul arab e B şi nu D 2).
Dar ce e nevoie de a recurge la nişte explicaţluni atât
de complicate şi nejustificate când chestia e nu se poate mai
simplă. Tatarii voind să năvălească prin pasul Turnului Roş în
Oltenia Voevodul român al Jiului - căci prin diploma ungară
1) Ioan C. Filitti, op. cit. p. 6; Titus Hotnog, Bezerenbam
din cronica persană a lui Fazel- Ullah-Raschid, studiu istorice­
filologic, Iaşi, 1919. p. 24.
2) V. Bogrea in anuarul Institutului de Istorie Naţională,
Cluj, 1921-22, pp. 382-383 şi Dr. Ilie Gherghel, Besarabeni în
Arhiva, Iaşi, april 1928, pp. 142-146 cari dovedesc imposibili­
tatea acestor explicaţiuni. Dealtmintrelea Banatul unguresc al
Severinului, cum voi dovedi cu altă ocazie, nu era identic cu
ţara Severinului, şi Voevodul român al Jiului nu depindeaue
dânsul, prin urmare ce ar fi căutat banul unguresc departe de
cetatea sa a Severinului tocmai la Turnul Roş.
[117]
BASARAB ŞI NAVALT.REA TATARILOR
117
din 1247 existenţa unui Voevod al Românilor este dovedită de
oarece e scris că ţara Voevodului Litovoi să rămănă Românilor
cum au avut-o şi pănă acuma şi tot asemenea prin această diplomă
e dovedit că Voevodul român dispunea de o oaste a sa - le-a ieşit
inainte Voevodul român cu numele de Bezerenbam după cro­
nica persană, adică Basarab, nume care revine la unii din ur­
maşii acestuia şi mai cu seamă la intemeitorul Ţării-Româneşti,
Basarab, Marele Basarab cum e scris pc piatra de pe mor­
mântuI de la Cămpulung, a fiului său Neculai Alexandru.
Căci Basarab întemeitorul Ţării-Româneşti, nu e, cum s'a
admis pănă acuma greşit din Voevozii de dincoace de Olt, ci
din acei de dincolo, din neamul lui Basarab din 1241 ').
Existenţa reală dar a acestui prim Voevod din viitoarea
dinastie a Basarabilor, a lui Basarab din 1241 este in afară de
ori ce îndoială.
Numele însuşi Basarab sau Basaraba vine mai probabil
din limba tracă sau dacă decât din acea cumana, de oare ce
acest nume era răspândit mai cu seama în ţara Haţegului, unde
Cumanii nu vor fi păti uns, pe când în Ţara-Românească şi în
Moldova unde ei au stat timp indelungat nu dăm de acest
nume în timpurile vechi.
. Basarab se aseamănă cu cuvintele greceşti bassareus, bas­
sarens şi bassarides care desemnează vestmintele ce purtau ba­
cantele tracice �).
c. Kogălniceanu
1) N. Iorga, Oltenii, unde contrar părerii de altă dată, ad­
mite că Basarab 1 era din Oltenia.
2) N. Iorga, Imperiul Cumanilor şi in Revista istorică.
oct.-dec. 1925, p. 364. DJ. Iorga admisese originea traci că, dar
apoi a revenit şi s'a pronunţat pentru cea cumană mai cu seama
pentru influenţa culturală a Cumanilor. Or din bula papală din
1247 rezultă că chiar încă la această epocă Cumanii trăiau
încă în corturi.
[118]
118
D. GAZDARU
. ·0 relaţie italiană despre focul din Iaşi'
dela 1827 1) ,
>
Cu data Yienna 11 Agosto 1827, Nunţiul Apostolic din
Viena inîormează Congregatia De, Propaganda Firle din Roma
despre pagubele suferite de Misionarii Catolici din Iaşi, care
şi-au pierdut, din cauza focului din Iulie 1827, şi biserica şi
reşedinţa.
La această scrisoare, Nunţiul anexează şi' o descriere a
focului, făcută chiar în ziua incendiului de un martor ocular.
O reproduc întocmai cum am găsit-o în Arhiva Con gre­
gaţiei De Propaganda Fide din Roma, în Vol. 8. Scritture ri­
« ţertie nei Conqressi. Moldauia dai 1�23 al 1827.
Una lettera d'lassy giunta qui per stalîetta porta
la triste notizia d'un terribile mcendio avvenuto il
31 di Luglio per cui la maggior parte di quella citta
e andata in cenere.
Il giorno d'jeri e stato per la cittă d'Iassy un
.glornov.di pianto e .di disperazione. Alle 2 pomeri­
diane principio il fuoco nella casa di Izmet 2) nelle
vicinanze del Consolato Russo. Un impetuoso vento
di maestrale porto in UIl mornento per diverse dire­
zioni le scintille in diversi quartieri delia citta : co­
siche nel breve spazio d'un quarto d'ora piu di dieci
case situate in diversi punti divennero preda delle
fiamme. La tempesta an do sempre piu inîuriando, ed
in egual maniera avendo preso maggior piede le
fiamme, con una incredibile rapidita attaccarono e
incendiarono tutto do che incontrarono. Ogni umano
ajuto si rese inutile e soltanto ognum si crede for­
tunato di aver potuto saI var la vita. Dalla casa
d'Izmet fino al Consolato di Francia e dall'altra parte
fino al Bachlui, e dall'altra fino al Convento di Fro­
moja, tutte in questo momento e in cenere. Piu d'un
terzo delia cittă, e la piu bella parte delia med[esim]a
e stata preda delle fiamme. Circa 800 case tra. le
1) Comunicarea făcută la Societatea .. Arhiva" in Martie 1934.
2) Sic. E vorba de casele spătarului Ilie Burchi Zmău (Cf.
Uricartul lui Cod re s c u VI, 177).
[119]
, M
1
I
I
J !
.t:
o RELAŢIE ITALIANA DESPRE FOCUL DIN IAŞI 119
quali il Palazzo del Principe Os�od�ro �on. tutta la
cancelleria e gli archivj, i Pal.azzl �el B?lan R.ozno�
van Ghika Palladi, Kalimachl, e di altri, quasi tutti
i m�gazini di mercanzie,' quindici chi�se, tra le quali
la Metrapolitana ed il convento catt?lIco So�lO state
distrutte daI furioso elemento. Le fiamme circonda­
vano specialmente le strade che mettono al Palazzo
del Principe, la quali sono lastricate di tavoIe, enon
di pietre ed csendosi in queste ancora attacato il
fuoeo m�lte persone che tardavano a fuggire per
salva;e qualche Iora ogget1o si trovarono inîelice­
mente rachiuse. Fino ad ora si sono scoperti piu di
50 cadaveri. Il Principe, istesso con tutta la suagente
appena e arrivato a potersi salvare. 1 Missionari cat­
tolici si sono salvati per mezzo di un salta sopra
d'un alto muro, ed ora, spogliati di tutti i Iora averi
si trovano nella casa delI'Imperiale e Reale Agenzia.
Piu di dieci mila persone sono senza tetto, e vanno
erranti delIa disperazione. Soltanto con sforzi stra­
ordinari e riescito di salvare la casa dell' Agenzia 1.
e R. e l'abitazione deI Cancelliere.
Non si puo poi descrivere il terrore che formava
la vîsta d'un tratto di circa mezzo miglio di ardenti
fiamme che nella notte incendiavano la cittă. A tutto
questo si uni va ancora la circostanza della necessită
di aprire le porte ai carcerati,poiche anchele pri­
gioni erano attacate del fuoco: questi poi uniti ad
altra cana glia minacciavano da un'altra parte il sac­
cheggio delia cittă, e soltanto con straordinarj slorzi
delle autorită, e degli abitanti tra i quali si son di­
stinti i sudditi di S. M. si e potuto me1tere un Ireno
alle Iicenze. La scena divenne affatfo orrida nel d
seguente quando all'apparvi del sole si videro i mi­
seri avanzi oi questa infelice cittă, e girare all'intorno
in quei med [esim li luoghi, ne'quali il giorno prece­
dente era il ben essere, turbe di disperate persone,
parte delle quali erano occupate a scavare dalIe ro­
vine gIi inceneriti cadaveri dei Icro parenti.
In questo momente istesso in cui chiudo questo
mia Iogllo arde tuttora il fuoco in una parte delia
cittă, e continua la terribile tempesta, Solo l'Onni­
potente ci pua salvare daI totale sterminio.
Iassy 2. Agosto 1827, 2. pomeridiane.
o scrisoare din Iaşi, sosită aici cu ştafeta, ne aduce trista
veste despre un teribil incendiu întîmplat la 31 Iulie, diupri-
[120]
120
D. GAZOARU
..
cina căruia cea mai mare parte a acelui oraş s'a prefăcut în
cenuşă.
Ziua de eri a fost pentru oraşul Iaşi o zi de plingere şi
de disperare. La orele două după prînz a început focul în
casa lui Izmet [sic = Zmeu] în apropierea Consulatului Rusesc.
Un furios vint mistral a dus într'o clipă in diferite direcţii scîn­
teile prin diferitele mahalale ale oraşului, astfel că în scurtul
timp de un sfert de oră peste zece case, aşezate în diferite
puncte. au căzut pradă flacărilor. Furtuna veni tot mai furioasă
şi în aceeaşi măsură şi flacările, luind proporţii din ce în ce
mai mari. atacară cu o iuţeală de necrezut şi aprinseră tot
ceea ce întllniră. Orice ajutor omenesc fu inutil şi fiecare se
crede fericit dacă şi-a putut salva măcar viaţa. Dela casa lui
Izmet şi pînă la Consulatul Franţei. şi de cealaltă parte pînă
la Bahlui şi pînă la Mînăstirea Frumoasa, toate sint cenuşă în
momentulacesta. Mai mult de o treime din oraş, şi cea mai
frumoasă parte a lui, a rămas pradă flacărilor. Circa 800 de
case. printre care Palatul Principelui Gospodar cu toată can­
celaria şi arhivele, palatele boerilor Roznovan, Ghica, Palladi,
Calimachi, şi ale altora, aproape toate magazinele de mărîuri,
cincisprezece biserici, printre care Mitropolia şi Conventul Ca­
tolic, au fost distruse de furi osul element. Flacările înconjurau
în special străzile ce duc la Palatul Principelui, care sînt pa­
vate cu lemn, şi nu cu piatră. şi ajungînd focul şi la ele. multe
persoane care Intîrziau de a fugi pentru a-şi salva vreun lucru
s'au găsit din nefericire închise de jur împrejur. Pînă acum
au fost descoperite mai mult de 50 de cadavre. Principele în­
suşi, cu toată curtea sa, abia a reuşit să se poată salva. Mi­
sionarii catolici s'au salvat sărind peste un zid inalt, şi acuma,
despoiaţi de toate averile lor se ailă in casa Agenţiei impe­
riale şi regale. Mai mult de zece mii de persoane sînt fără
acoperiş şi umblă rătăcind de disperare. Numai după extraor­
dinare sforţări s'a reuşit să se salveze caşa Agenţiei Imperiale
şi Regale şi locuinta Cancelierului.
Nu se poate apoi descrie groaza pe care o provoca ve­
derea unei intinderi de aproape jumătate de milă de llăcări
arzătoare, care în timpul nopţii mistuiau oraşul. La toate astea
se adaoga încă împrejurarea nevoii de a deschide porţile celor
Incarceraţi, deoarece şi inchisorile fură prinse de foc: aceştia
[121]
o RELAl'lE ITALIANA DESPRE FOCUL DIN IAŞI
121
i
�
apoi, uniţi cu alte canalii, arneninţau de altă parte jefuirea
oraşului, şi numai după sforţări extraordinare ale autorităţilor
şi ale locuitorilor, printre care s'au distins supuşii Majestăţii
Sale, s'a put ut pune frâu desordinilor. Scena fu de tot grozavă
în ziua următoare, cînd la apariţia soarelui se văzură resturile
mizere ale acestui nefericit oraş, şi umblînd de colo colo prin
locurile în care cu o zi mai înainte era bunăstarea, mulţime
de populaţie disperată, printre care unii erau ocupaţi să răs­
colească printre ruine cadavrele arse ale rudelor lor.
In acest moment chiar, În care închid această foae a mea,
arde Încă focul într'o parte a oraşului, şi continuă teribila fur­
tună. Numai Atotputernicul ne poate salva de totala distrugere.
laşi 2 August 1827, 2 postmeridiane.
Se mai. cunosc şi alte descrieri ale acestui foc, jocul cel
mare, sau al optulea, cum i se mai spune în izvoarele istorice
de ex. Scrisoarea din 13 Aug. 1827 a Consulului prusian din
Iaşi, baronul Ludovic Kreuchely'), acea din 23 Aug. 1827 a
Viceconsulului Ioan de Margotti 2), apoi paragraful respectiv din
Ma n o l ac h i D r ă g h ici, Istoria Moldovei, Tomul II, laşi 1857,
pg. 170, nota istorică a lui Th. Codrescu 1), UIi document dela
Mitropolitul Veniamin Costache &), precum şi notiţele date de
A. Papadopol-Calimah5) şi .Gh. Gh ib ă n e s c u »), dar
niciuna nu este atit de bogată în detalii şi mai ales niciuna
nu povesteşte fazele incendiului cu atîta dramatism ca descrie­
rea italiană publicată de noi mai sus ..
D. Găzdaru,
1) Dac. Hurtnuzaki X, pg. 425. ..
2) Dac. Hurmuzakt X. pg. 426.
3) Urtcariul VI, pg. 177.
4) Sever de Zotta, Pojarul din laşi în 19 Iulie, 1827
în Arhiva Gettealoqicâ I (1912) 196-200.
5) In articolul său Amintiri despre Curtea domnească din
Iaşi, publicat în Convorbiri Literare XVIII (1884-85) 406-407.
. 6) Intii în Romînul din 16 Mai 1887, iar acum in predica
Istorica-bisericească Biserica Talpa/ari, laşi 1934, pg. 9.
2
[122]
122
GH. DUZINCHEVJCI
Ioan Ghica şi WIadyslaw Czartoryskl
(Contribuţiuni la istoria legăturilor polono-române în
timpul lui Cuza-Vodă)
Principe le Wjadyslaw Czartoryski, şeful Hotelului Lam­
bert, prin agenţii săi, doctorul Gluck şi Gradowicz, era tot­
deauna bine informat asupra evenimentelor din Principatele
Române. Insemnătatea acestora pentru politica de reinviere a
Poloniei era foarte mult preţuită de Hotelul Lambert. Prin po­
ziţiunea lor geografică şi prin legăturile pe care le avea de
mult emigratia polonă în principale, acestea erau menite să
formeze o bază de operaţiune în lupta cu Austria şi Rusia.
Pentru a putea acţiona, Czartoryski avea tot interesul nu numai
să consolideze poziţia lui Cuza faţă de uneltirile opoziţiei,
lucru pe care l-a încercat prin memoriul adresat guvernului.
francez în preajma isbucnirii revoluţiei polone din Ianuarie
18641), dar chiar să grupeze în jurul principelui român pe
acei politicieni cunoscuţi ca susţinători ai cauzei polone. Ast­
fel e cazul cu Ioan Ghica, fost preşedinte de consiliu şi de
mai multe ori ministru. La 25 Septembrie 1863, Wladystaw
Czartoryski scrie lui Ioan Ghica o frumoasă scrisoare în care,
declarându-i că-I consideră ca pe unul din cei mai buni prieteni
ai cauzei polone în Răsărit şi demonstrăndu-i că pericolul ru­
sesc ameninţă deopotrivă pe Poloni ca şi pe Români, îl. roagă
să reia reIa ţi unile cu principele Cuza care se arată favorabil
cauzei polone, şi să-i ofere sprijinul său politic !).
Dar Ioan Ghica se găsea în imposibilitate de a satisface
rugămintea principelui Czartoryski, deoarece el era În fruntea
acelei alianţe politice dintre extrema stângă şi dreaptă cunos­
cută sub numele de "coaliţie monstruoasă", şi care tindea la
răsturnarea lui Cuza 3).
1) Gh. Duzinchevici: Chestiuni din vremea lui Cuza­
Vodă (sub tipar in "Cercetări istorice").
2) Anexa I.
3) A. D. Xenopol, Domnia lui Cuza-Vodă 1, laşi 1903,
pag. 275.
[123]
ION GIIlCA ŞI WLADY:;LAW CZARTORYSKI
i23
La 15 I 27 Octombrie 1863, Ghica răspundea lui Czarto­
ryski, asigurăndu-I de bunele sentimente pe care le are faţă de
Poloni. Insă, în ceiace priveşte atitudinea binevoitoare a lui Cuza
pentru cauza polonă, Ghica se sileşte în răspunsul său nu nu­
mai să-I discrediteze pe acesta dar chiar să-I convingă pe Czar­
toryski că principele român e partizan al Rusiei ').
Gh. Duzinchevici
Anexa 1.
(E L)
Prince
Paris HOtel Lambert,
25 Septembre L863.
Je profite du depart de M. Gradowicz qui retourne il Bu­
carest pour me rappeler par ces quelques lignes il votre sou­
venir. Depuis longfemps, Prince, nous sommes accoutumes il
vous considerer comme un de nos mellleurs amis en Orient.
Vous. avez toujours ete favorable il la cause polonaise. Vous
nous avez en toute occasion secondes dans nos efforts et vous
n'avez [arnais abandonne cette opinion, partagee par tous les
coeurs genereux en Roumanie et en Pologne, qu'un Hen intime
attache l'un il l'autre l'avenirdes deux pays .•
En eiîet sans une Pologne independante la Roumanie sera
continuellement exposee au dan ger d'etre absorbee par ses
puissants voisins ou bouleversee par leurs intrigues. Si la Po­
logne se considere il juste titre comme un des boulevards de
I'Europe contre les invasious de la Russie, la Roumanie de
son cote peut seule preserver les nombreux peuples qui corn­
posent I'Empire Ottornan, des aggressions du colosse mosco­
vite. Nos deux nations ont donc des interets communs, une
mission comune et par suite se trouvent en butte du meme
danger.
Aussi, plus que [amais, je le crois, le temps est venu
d'unir nos forces et de poursuivre ensemble un but identique.
1) Anexa II.
[124]
124
GH. IJUZINCHEVICI
Je connais les circonstances independantes de votre volonte
qui vous ont determine â vous eloigner du pouvoir. J'ai lieu
penser qu'en ce moment Son A. S. le Prince Couza est Iavo­
rablement dispose pour notre cause et veut par un appui sin­
cere contribuer au succes de nos elîorts. Permettez-moi, Prince,
de vous adresser non pas un conseil, mais une priere : l'oc­
casion ne semblerait propice pour vous rapprocher de S. A.,
pour lui preter un concours qu'il ne peut at1endre que de Vous
et pour maintenir son gouvernement dans une direction vrai­
ment salutaire. Je n'ignore pas que c'est exiger de vous un
grand sacrifice, mais je n'hesite pas ă vous le demander, Prlnce,
au nom de ce que vous avez de plus cher, au nom de votre
patrie, au nom de la mienne. Vous seul, Prince, je de le repete,
vous etes capable de grouper autour de vous les hornmes
franchement devoues ă votre pays et â fonder ainsi sur une
politique honnete et energique l'avenir de la Roumanie.
Veuillez agreer, Prince, l'expression de ma tres hau te con­
slderaticn et de mes sentiments devoues.
signe (L. Czartoryski)
Biljoteka XX. Czartoryskich, Cracovia mrs.
5744 (Agence de Bucharest 1863'-1864).
Copie.
Anexa II.
Bucarest le 15\ 27 Octobre UJ63.
Prince
Je vous remercie miIle lois pour vetre bonne et aîlec­
tueuse lettre. Vous avez raison Prince de me traiter en ami
des Polonais : ils parlent ă mon coeur non seulement par leurs
soullrances et leur heroîsme mais encore par les interets po­
litiques qui !ient leur cause ă celle de mOD pays. Comptez
sur moi Prince eu tout ce que vous jugerez que je puis etre
utile ă la noble et Sainte Pologne d'ailleurs ce ne serait pour
moi que travailler au salut de mon pays.
Je ne connais pas les raisons qui vous font penser que
pourriez trouver dans Le Prince Couza des dispositions Iavo-
[125]
ION GHICA ŞI WLADYSLAW CZARTORYSK[
125
rables au succes de vos eiîorts ; s'il en etait ainsi Son Altesse
me trouverait prompt il le seconder et je suis il meme de lui
applanir bien de difficultes : mais en ce moment je dois vous
avouer Prince. que tout prouve que Le Prince Couza nage
dans d'autres eaux et je suis porte il croire qu'il y a deja des
engagements serieux de pris, j'ai honte de vous dire tout ce
que j'en pense, mais je ne saurai trop vous engager il etre
sur vos gardes et il vous tenir dans la plus grande circon­
spection. En attendant rien que la police active exercee par
notre Gouvernement sur les bords du Danube et du Pruth vaut
a la Russie un corp d'arrnee : plus tard, il moins de revirements,
nous verrons cette action prendre un plus grand developpe­
ment et peut-etre prendre des proportions tres considerables.
Veuillez agreer Prince J'expression de ma plus haute
consideration et de mes sentiments respectueux.
Ion Ghica
lbid. original.
Românii pe teritoriul polonez până în sec. XVL
Il
Intâlnirea Românilor cu Rutenii.
(Urmare)
Din vremuri vechi găsim aşezări româneşti pe partea po­
loneză a muntilor Apuseni. Mergând dela răsărit spre S�cz
(Sonci), pe lângă Muszyna, găsim satul Lemkow, foarte devreme
colonizat de Români 1) şi cu o mare însemnătate pentru studie­
rea vietii acestor colonişti. Deci subt S�cz şi Spiza s'au aşezat
din vremuri vechi Români, veniţi din Tatra pe valea Popradului,
care drum era mai uşor de străbătut, plecând' deja origina ace-
1) Ibidem, pag. 313. Aşa se susţine de către scriitori, că
au fost aşezaţi Ruşi cu drept românesc (Adam Fischer op. cit.
pag. 21).; dar după cum observă MaIinowski, op. cit., pag. 16,
nu se ştie dacă in general Ruşii au ajuns cândva in aceste
părţi, aşa incât în acea colonie trebue să fi trăit mai întăi
Românii.
[126]
126
TII. HOLBAN
stui râu în lungul cursului 1), S'au împrăştiat apoi în întregul
Pogorze apusean, în Sadecciyznie, în Podhale, şi în Zywiec­
cayznle, conducăndu-i în toate părţile văile râurilor. Numai fă­
şia de pământ, ce se întinde dela Poprad şi Muszyna spre ră­
sărit pe Jasionka şi Wislok la graniţa ungurească a fost mai
târziu şi în general încet colonizată 2).
Dar cum că Românii într'adevăr au fost şi încă în număr
mare în toată localităţile enumărate mai sus, avem sigure şi
nestrămutate dovezi. Aceste dovezi le aflăm în resturile româ­
neşti din limbă, îmbrăcăminte, obiceiuri şi chiar în deosebirea
felului de viaţă dintre locuitorii din Podhale. Până astăzi există
o graniţă sigură etnografică între munteni (gorali) şi locuitorii
poloni dela câmpie 3). Chiar locuitorii munteni din jurul Beschi­
zilor, precum şi partea din Silezia de mijloc şi astăzi se nu­
mesc Valahi �), ceeace desigur vorbeşte mai convingător decât
ori ce document, că aceştia sunt urmaşii vechilor colonişti ro­
mâni. lnsuşi pasul dintre Vistula, Myslenica şi Wadovica, care
este mult la nord, încă prezintă o graniţă etnografică, despăr­
ţind locuitorii dela câmp de cei dela munte 5).
In această privinţă, un adânc cunoscător al vietii locuite­
tilor din Podhale, găseşte două tipuri în viaţa păstorească din
Beschizii Sandecki 6). La nord se întâlnesc multe sălaşuri de
oi sub formă de stâne (hale), puţine vite albe şi foarte puţin
răspăndită agricultura; iar spre Sud-Est se întâlneşte un alt tip
unde agricultura este mai mult răspăndită şi se cresc mai multe
vite albe 7). Astăzi nu putem găsi nici o dovadă, care să ne
1) K. Potkariski, op. cit., 1, pag. 342, spune, că până la
izvorul Popradului, coloniştii nu puteau pătrunde din cauza
munţilor şi a pădurelor dese; dar el avea in vedere cursul dela
Nord spre Sud.
2) Adam Fischer, op. cit., pag. 21 şi următoarele.
3) K. Potkariski, op. cit., 1, pag. 311, arată că graniţa si­
gură între munteni şi locuitorii dela câmpie o formează satul
Jazowsko de pe Dunajec.
4) Adam Fischer, op. cit., pag. 17,
5) K.Potkanski, op. cit., pag. 312, I.
6) 'WL. Kubijowicz, Zycie pasterskie w Beskidach Magors­
kich, pag. 48 şi urm.
7) Tocmai în jurul acestor munţi s'au aşezat mai, multe
colonii româneşti. Din cotloanele munţilor Sandecki, şi-au dat
[127]
ROMANNII PE TERITORIUf, POLONEZ
127
arate, că aceste două tipuri au derivat unul dela altul, Din po­
trivă, formele de azi, precum şi tradiţia ne mărturiseşte, că a­
ceste două tipuri au existat independent unul de altul 1). Şi iată,
că exact acelaş tip de păstori găsim şi în Beszczadz 2). Pri­
mul tip apare pe pământul etnografic polonez, iar al doilea pe
aşa zisul pământ rusesc.
Tipurile arătate mai sus-spune Kubijowicz-îşi găsesc des­
legarea numai în relaţiunile lor ,etnice. Şi anume primul tip a­
parţine unei sigure urme a existenţii românilor acolo, ale căror
ecouri răsună şi azi pe pămăntul unde au trăit mai înainte.
Tot atât de eloquente dovezi despre existenta românilor
în aceste părţi găsim şi in botezul românesc al localităţilor, ce
se păstrează şi până astăzi. Astfel avem: Sihla S) nume de
munte de deasupra văii Luncei Mici () ; Zasihle, sat românesc
In Pod hale 5) ; Woloszyna, numire de vârf (sau pisc) al Tatrei
de după Sihla. Nu departe de vârful Zamăgura 6), se află şi
azi satele numite Lapsze (Lapşe) de sus şi de jos, precum şi
Lapszanka de sus şi de jos, ale căror numiri ne arată, că pe
acolo au trăit Români 1). Cu această numire aflăm încă la anul
1362 un sat şi anume Lopuşna în judeţul Cracovici. Mai de-
drumul pe văile coturoase ale Dunaiţului, Popradului şi a Ka­
meniţei : partea de Sud a acestor munţi a fost ocupată de co ..
lonia din Lernkow, formată de Români şi poate în unire cu
Ruşi (Ibidem, pag. 43-44).
1) Acest al doilea tip se întindea de la Ochotnica şi Czor­
sztyna departe spre Est. Acest fapt încă ne dovedeşte, că Ro­
mânii aici n'au venit dela răsărit, fiindcă fenomenul pomenit ar
fi fost invers.
2) Aşa se numeşte prelungirea spre Est a Beschizilor.
3) Dela latinescul: silva. rom. slhlae-pădure.
4) In poloneşte Maia Laka.
5) L. MaJinowski, op. eit., găseşte că acest sat este o ve­
che colonie românească în regiunea Zakopane şi a fost bote­
zat aşa din cauză că se afla pe Sihla, - adică după muntele
mocirlos ST. Wedkievicz, în Rocznic Slawistyczny , VII, pag.
129, arată că . sihla încă nu-şi are etimologia descoperită.
6) Zamăgura, deci şi această numire este de origine ro­
mânească.
7) L. Malinowski, op. cit., deduce acest cuvânt dela ro­
mânescu Lapşana, nume de buruiană sau dela române scul a
lopăi,
[128]
128
TH. HOLBAN
parte avem Lopuszna 1), sat aproape de Checim la răsărit de
Tărgul-Nou 2), pe unde părnăntul este foarte roditor 3). O altă
Lopusznă - colonie de români -, era in apropiere de Podhale,
prec�m şi alta pomenită pela 1400 în ţinutul Cracoviei. Pe par­
tea ungurească în munţi, găsim un sat şi un pârâu cu numele
Lapşa, adică aceste sunt urme, ce ne arată pe unde Românii
au pătruns în Podhale. .
Tot aşa in Beschizii de Nord, aproape de Wadovica pe
lângă Oswiecima [Os'Iiencimar In satul Parzbce 4), Valahii păs­
tori şi-au infundat turmele lor în pădurile regale 5). In satul
Ochotnica, chiar deasupra Podhaliului au existat Români, fiindcă
în anul 1416 David Valahul a primit dela Vladislav Jagelo pri­
vilegiu pentru fondarea lui 6). Alături de Ochotnica, se află din
vechime un sat Turbacz, unde au existat hale păstoreşti cu ca­
racter românesc 7). Mai departe, mergând dela răsăriul Beschi­
zilor în regiunea Muszyna - cam pe valea Dunaiţului şi a Po­
pradului - pe vremea regelui Ştefan în anul 1582 se amintesc
63 gospodarii valahe aranjate în coloniile Szlachtowa şi Ja­
worka, iar ceva mai sus pe afluentul stâng al Dunaiţului, în
satul pomenit Ochotniţa, in acest an se găsiau 8 dvorişti gos­
podării după drept valah 8). Spre Nord pe Wisloczek prin apro­
pierea orăşelului Gorlice de azi, în judeţul Grybow 9) au existat
câteva sate cu drept valah. Bielczarowa sau Binczarowa - azi
se numeşte Biala -, infiinţată la anul 1551 şi Bogusza, Intii­
tată la anul 1544 '0) posedă documente de fondare cu cuprins
1) Kodex Dyplomatyczy Malopolski, III, pag. 212, alături
de Lopuşna se mai aminteşte un sat Wloszynowicz, care este
posibil să fie acelaş cu Wotoszynowicz, dela Wolch (Vezi şi
K. Potkariski, op. cit., pag. 325, 1.).
2) Vezi părău cu acelaş nume în Galiţia şi care curge
în Bistriţa.
3) K. Potkariski, op. cit., 1, pag. 290.
4) Poate că are VI"O legătură cu românescuI porumb; dar
este mai sigur, că vine dela polonozul: parobek-Iiermler.
5) K. Potkanski, op. cit., pag. 325.
6) Ibidem.
7) Wl. Kubijowlcz, op. cit., pag, 31.
8) K. Potkanski, op. cit., pag. 324, I.
9) In secolul al XVI se numia ţinutul S�cz sau Sadecki.
10) Al. Stadniki, O wsiach, op. cit., pag., 83-90.
[129]
HOMANII PE TERITOR IUL POLONEZ
129
la fel. Dar, cum că prin aceste părţi existau şi alte sate cu
drept valah se poate deduce din-cuprinsul acestor două documente
ale satelor de mai sus, unde se spune: "poczta ... more qui iIIis
villis valachicis in vicinatus consistentibus observa1ur" 1). In anul
1567 se aminteşte de satul Powroznik, nu departe de Gorlice;
iar pela începutul sec. XVI a fost înîiinţat satul Przegonina
(rus. Perehonina), astăzi de asemeni nu departe de Gorlice ­
ambele posedând drept valah. Satul Przegonina pela anul 1581
aparţinea stărostiei Biecki. avea şoltuz şi două dvorişfe cu drept
valah 2). In 1589 a fost înfiinţat satul Czertyzne "după obiceiul
valah" "); iar în anul 1544 Sigismund, regele Poloniei, pentru
mărirea veniturilor stărostiei S'!cz, permite românilor să colo­
nizeze satul regal Krolowa Ruska (Crulova Rusca) şi declară
prin documentul eliberat, că "eos circa ius Valachicum relin­
quirnus": In anul 1590 acelaş rege Sigismund III permite şi al­
tor Valahi să vie şi să se aşeze acolo 4). Locuitorii din satul
Stawisza (Stavişa) în 1564 se conduceau după "more Valacho­
rum" 5). Tot după drept românesc a fost fondat şi satul Wysowa
prin sec. XVI şi care se află nu departe de Gorlice 6).
In afară de aceste sate şi localităţi, unde se specifică în
documente, că acolo au trăit Români după, dreptul lor, mai gă­
sim un şir întreg de alte sate şi localităţi, a căror proveni­
enţă românească nu poate fi pusă la îndoială. In felul acesta
în anul 1210 7) un sat cu numele Choloszino, undeva prin ţi-
1) Ibidem, pag. 89. Trebue de observat, că între dreptul
valah din Galiţia şi cel din Podhale nu există deosebire, cu
toate că influenţele au fost diferite - un fapt ce merită deose­
bită atenţie, De adăugat însă este, eă aceste două documente
sunt singurele, ce scutesc pe cneaz deja serviciul militar.
2) Teka Grona Konserwatorow, Galicyi Zachodniej, 1, Cra­
covia, MCM, p. 282.
3) Ibidem pag. 12.
4) Ibidem, pag. 132. Acest sat a fost reînoit in anul 1608
(Ibidem, pag. 161).
5) Ibidem, pag. 161.
6) Ibidem,' pag. 318.
7) Kodeks Dyplomatyczny Malopolski, II, pag. 20. Poate
că tot in legătură cu această numire ar fi de pus satul Holo­
sice, amintit la anul 1 t 53 prin ţinutul Cracoviei (Ibidem, pag. 1),
dacă nu cumva este acelaş sat cu mai tărziul Choloszino.
[130]
130
TH. HOLBAN
nutul Cracoviei. Această numire încercăm a o socoti drept o
formă mai veche a numelui Woloch, Wolosz sau Woloszin şi
deci care trebue explicată în legătură cu existenţa Românilor
în acele părţi. Şi într'adevăr în ajutorul acestei presupuneri ne
vin următoarele cuvinte, ce se aud şi azi Ia ţăranii din Podhale
Cholosznie, Chojosznik, Cholusnik, Kolosza, cu însemnarea de
"pantaloni de lână" (iţari), iar la un scriitor mai vechi (Zamoy.
ski) acest cuvânt apare şi sub forma: Wolosznie (pantaloni va­
lahi) - ceea ce ne îndreptăţeşte presupunerea noastră. Cuvăn­
tul pomenit sub formele de mai sus, în limba muntenilor din
Podhale şi pănă astăzi înseamnă "pantaloni valahi" adică ro­
mâneşti 1). Dar, ori cum părerea, că parte din Români la acea­
stă dată s'au detaşat de munţii Carpaţi şi s'au împrăştiat prin
Podhale nu poate fi o hazardare, întru cât, câţiva ani mai târ­
ziu, în 1242 găsim prin aceste părţi un sat cu numele Klag, al
cărui origină românească de nimeni nu poate fi contestată 2).
Alături de cele spuse am putea adăuga cu oarecari rezerve, şi
satul Albina, menţionat la anul 1280 ') şi un alt sat Lucescu,
pomenit la anul 12684), ambele situate nu departe de TârguI
Nou. Astfel, că prin al XIII secol avagarda românilor, poate
ajunsese până Ia Cracovia.
Mai departe, tot in această ordine de idei, găsim pela
1405, prin ţinutul Sgcz, un sat cu numele Watrow 5) aşezat un­
deva în apropiere de Jedlna, Desigur că acest sat şi-a lmpru­
mutat cuvântul "vatra", ce şi azi se întrebuinţează.
(va urma)
Th. Holban
1) L. Malinowski, op. cit.
2) Kodeks Dyplomatyczny Malopolski, II. pag. 68. Mali­
nowski, dovedeşte de acord cu Miklosich că klag, klagac, za­
klagac, cu însemnarea de "cheag, a închega laptele", între­
buinţat azi de pastorii din Cieszyr; şi Pod hale, derivă dela rom.
vechi: kI'ag, azi chag.
3) Kod. Dypl. Mal. II, pag. 127.
4) Ibidem, pag. 145, este dovedit, că sufixul eseu, este o
proprietate a limbii române, după cum arată prof. Ilie Bărbu-
lescu în Arhiva din laşi. '
5) Kod. Dypl. Ma!., IV, pag. 99.
[131]
ROMANII PE TERITORIUL POLONEZ
Dicţionarul limbii româneşti
de 1. Aurel Candrea
131
Chestiunea dicţionarulut limbii româneşti e veche de tot.
Academia, chear de la înfiinţarea el, a fost preocupată de a­
cest gînd şi n'a reuşit să dea încă un dictionar. După ra, Lazar
Şătneanu, la 1896, spre surpriza tuturor, a dat publiculur ro­
mânesc dicţionarul său, cu multe defecte, dar totuşt indispen­
sabil.
Ridiculizat grozav de doctorul Ureche, chear Şătneanu s'a
speriat de greşelile care i se găsise şi n'a scos altă ediţiune
de cît tocmai la 1908. De data asta nu l-a mai ridiculizat ni­
mem, mai ales că dădea şi etimologia cuvîntuluj, eera ce a
produs impresiune. Dar şi această ediţiune are sute de greşeli I
Peste şase ani apăru ediţiunea a treia (1914), apor, după
războj, a patra (1921), a cincea (1925) şi in sfîrşit a şasea
(1930). Dicţionarul cel atît de ridiculizat odată e azt în mînile
multora, mar ales că nu e prea scump (puţin peste 200 de lej)
şi, deşi toreşte de greşelr, va fi încă mult timp, căcr nu e altul
pentru marele public.
In acest timp a apărut ultimul fascicul al marelut dictionar
al lut Tiktin, început Ia 1895 şi terminat Ia 1925. Acest dic­
ţionar e de mare valoare şi e tocmar cela ce ar fi trebuit să
facă Academia, care s'a înhămat la o lucrare prea chilometrică,
pe care n'o va putea termina de cît pe la 1960-70! Tiktin a
dat o lucrare de foarte mare valoare, dar tot nu pentru marele
public. Nici la el, etimologia nu e prea dezvoltată.
In Decembre 1931, altă surpriză plăcută: dicţionarul numit
"enciclop.edic" al lut Candrea în colaborare cu Adamescu, care
a dat dicţionarul istoric şi geografic. Ne vom ocupa aci numai
de dicţionarul limbit, deşi amîndouă merita atenţiune şi laude,
căci reprezintă un progres în ştiinţa românească.
Candrea, Evreii şi el, ca şi Şătneanu şi Tiktin, a muncit
serios dînd dicţionarul limbiI din trecut şi de astăzt şi deve­
nind astfel absolut necesar unui filolog sau şi marelui public
(deşi costă 2000 de lei, cam scump pentru mulţr), Dînd şi ci­
taţiunr, şi figurI, şi etimologii, şi cuvinte dialectale, produce o
mare impresiune la prima vedere şi chear şi pe urmă, căct
[132]
132
AUGUST srRlBAN
aduce multe intorrnaţiunt, Dar, cînd îl supur analizeI, descoperi
în el sute de greşelt de inlorrnaţiune şi chear de limbă. Aceasta
nu înseamnă de loc că vrem să scoborîm valoarea Jur, ci numar
să arătăm ce greu e să Iaer un dicţionar al limbit romăneştt
(Tantae motte erai romanam condere gen tem 1).
Să le luăm cam alfabetic:
La a abdica nu dă accentul prezentuluj, cela ce e necesar,
căct s'ar putea crede că se zice âbdic, ca predic. Tot aşa, la
abjura şi degera nu dă accentul prezentului.
La acvilă şi acoilin dă şi o forma acuilă şi acuilin, cela
ce e o formă imposibilă. Noi zicem acvilă şi acoilin pronun­
ţînd cv ca Germaniî. Aceasta formă trebuie alungată, cacr nu
e nici latină, nicI românească. NoI trebuie să zicem ăchilă, a­
chilin sau pajură şi tncoooîat orI coroiat (de la corot, un fel
de şotm), Acuilă şiacuilin nu zice nimeni (cum nu zice nici"
cuirasă. V. mal jos).
La a adia dă o etimologie imposibilă (lat. * adi/tare!) ca
şi la multe alte cuvinte. Am dat-o eu de mult in "Arhiva" : slav.
duti, a sufla, cum se vede din varianta a adula. La un dicţio­
nar aşa de mare, etimologia trebuta dată precis şi mai pe
larg, cacr Ia lămureşte intelesul, Iar publicul o citeşte cu plăcere.
La alună americană zice arachis hypogeae, greşală de
tipar în loc de hypogaea, de la grec. hyp6gaios, subteran.
Cuvîntul anâtima lipseşte. E dat anoiemă, care e un neo­
logizm, dar nu trebuîa să lipsească anatimă, luat direct -din
gura Grecilor modernr (ca patimă, plapomă on proolimă, dea·
sebit de problemă, după pronunţarea latină, italiană orr Iran-
. ceză).
La amsi, hamsi zice sm. (subst, masc.). Limba rom. nu
primeşte asemenea formă. Acest peşte (gr. hampsi, cum zice
în etirn ) se numeşte hamsie, cum ştill eii de Ia Galaţr, de un­
de-s de loc (Ir, anchois), Dar hamsi e o forma imposibilă. Ar
merge hamsiă, ca rachiii. Dar hamsi. .. nu!
La amuţa te trimete la muţa, care nu e dat.
Dă forma asasinator, care nu se aude, în loc de asasinant
(adj.)orI asasin (subst.).
La aporie zice "problemă greu de deslegat" în loc de
"grea de dezlegat", căci se concoardă cu problemă. Asemenea
greşală poate s'o facă un ziarist, dar nu un filolog 1 Apor, se zice
[133]
F
DJCŢIONARUL J;.IMBII ROMANEŞTI
133
dezlegat, nu deslegat. Dacă scrii si în loc de zi, poţr citi zlab,
dezluşit în loc de slab, desluşit. La deslega dă şi forma dez­
lega. Dar deslega e fals! Nu se zice de cît dezlega, însă numai
slab, desluşit, slănină.
La ălalalt dă aecentul pe lalt, cînd nu se zice de cît ăla­
lalt (accentuat pe ă), adică cel-lâli, pronunţat cel ialt, ca cel
mic, nu celmic, nicI celmic, ci fie-care cu accentul propriu, sau
(dacă vreI) cel-lalt, dar nici de cum cel-lâlt. Asta ar fi o fal­
sificare a pronunţărif l
La acelea zice că se acenturază şi acoleâ şi că e egal cu
acolo. Ac6lea e o forma familiară egală cu ale: şi întrebuinţată
greşit de uniI în loc de acolo. Se zice: ce faceţt aco lea, adică
"aicI". Cînd zicr : Rata icl, rata colea, Rata trece Dunărea nu
Înseamnă rata "colo", ci e numar o variantă atrasă de rimă
din ideta lur aicI. N'aI putea zice: uite-te acolea În loc de
acolo! Dar se zice colea.
La anină zice "amentă femelă", deşi se zice numaI ament,
cum zice şi autorul la ament!
La abubă zice âbubă. Dar corect e a bubă, adică "cea .
bubă, buba cefa", Dacă scrii âbubă, ca coşcooă, înseamnă că
genetivul e abubei, ca coşcooei, cind el e ălei (celei) bube.
La batoză nu dă etim, (care e varianta bolozan, turc.
bolozan, un fel de luntre mare).
La boqdaşie (şi. bogdaşă), poznă, boroboaţă (Olt.) lipseşte
etimologia (care e ung. bukdosâs, tumbă).
Lipseşte balâisesc (cam vechr), leşin, turc. baiylmak, a
leşina, baYylty şi *bafyidy, sfîrşeală, leşin, cu terrninaţiunea ca'n
grec. ballizo, aoristul ebailisa. De aci şi tmatn baiţţldi, .a le­
şinat popa", de bună ce era mîncarea pe care nor O numim
tmambaildi.
Bahahuie (Mold.), hodoroagă, Iemete cam bătrînă şi urîtă,
cam tot una cu bahaâtrcă, lipseşte.
Bara baftă, corabie de războt, ca vestita barabafta tur­
ceascătorpiJată la 1917 În canalul MăcinuluI de locotenentul
Murgescu (apor amiral), lipseşte. Etim e dată de mult de mine:
rus. brandoahia. germ. branduiachi.
Dă forma batrintor, care nu există, în loc bătrtor sau M­
triior.
Dă numai forma başoldina, nu şi başoaldă .
..
[134]
134
AUGUST SCRIB AN
Batog nu înseamnă "un fel de peşte" (gadus morrhuaţ,
ci "un fel de mîncare de peşte" (crap, morun, bacală), peşte
uscat ort şi afumat. Acest preparat se cheamă "batog". Bacalâ
e grec. bakalâs, un peşte marin (Canada, Irlanda ş. a.) din al
cărut ficat se scoate untura de peşte (în zooI. gadus morrhua,
fără nici o legătură cu morunul).
A batogi nu are şi forma batoji (Mold.), chear dacă vor
fi scriind-o unit, şi nu înseamnă "a bătături". ci (reflexiv), "a
se usca de bătrîneţă. a se stalidi", absolutdeosebit de a bătu ci,
care înseamnă în adevăr "a bătăturt= şi cu care l-a confundat
autorul. Ce greşală!
Dă bîrhaie (adica bortuii, măruntaIe) ca îem. pl. Asta nu
se poate. Pluralul feminin nu poate fi de cît bîrhăi, ca şi
borhăi, vînătă!, bătăr, TuibădăI, Iar dacă măruntoie pare unora
fem. plural, se înşeală acela: e un neutru pl. Ca să fie fem.
plural, ar trebui să zicem măruntăt, cum citează autorul din
Creangă şi Gane. Dar, odată ce zicem măruntaie, înseamnă
, că merge după vătraI, oătraie. ApOI, mal zice: borhăie fem. pl.
Cum se poate asta? Asta arăta ca autorul nu e Român, deşi
e născut şi trăit în România! Ca să fie pluralul borhăie, ar
trebui să fie un neutru ca hîrqău (oală), şi apor pl. borhăte, ca
hîrgă!e.
La a se bălăbăni şi a boscorodi nu dă etomologia, care
e dată de mult de mine: ung. bete-bolondulnt şi boszorkany­
kodni, acelaşr înţeles.
� La bolbotină nu dă originea, care e de mult dată de mine
în' Conv. Literare: bulg. btluotina, borîtură.
La bufniţă zice că are urechi mart l Acelea nu-s "urechI",
ci moţun de pene.
La bilbii zice că se zice bălbăi î La ţilţii scrie corect, dar
la liliac 2 iar zice fălfăind, ca Şăineanu.
La a bircîi zice numai: "Mold. A scotoci, a cotrobăi (Rv.
Crg.)". Eu zic aşa: Bîrcîi şi - iese v. ti. (vsI. "briickaii, sîrb
brkati, bulg. biirkam, amestec, deranjez. V. obtrcui, burcut, zbtr­
cesc. Cp. Cl,l zbirnîîş. Munt. Mold. sud. Dobr, Murdăresc, mîz­
gălesc cu creionul ori cu condeiul, vorbind de cărţi şi de caiete,
Verb. intr. Olt. Obîrcui, orbocăi, rătăcesc mult pînă nemeresc.
V. refl. Mă scotocesc (prin buzunare) ca să găsesc ce-va, - Si
zbircti (ca sîrb. zbrka, amestecătură, dezordine), mizgălesc;
•
[135]
DlCŢIONA RUL LIMBII ROMANEŞTJ
135
mozolesc ţîţa ca să se scurgă tot laptele, vorbind de viţel după
ce s'a muls vaca".
Scrie bosumţlai (cu M, ca şi Tiktin de alt-fel în loc de
bosunţlat, unilat. cat. botinţlat, bucălat, de la boia inflat, un­
Hai. Şăineanu scrie bozumîlat l
La brînză nu dă etimologia, care e dată de mine: lat. za­
berna, torbă, rom. zăqîrnă, torbă de scurs brinza, cu varianta
=zbtrnă, prin metateza brînză, conţinutul torbei, ca sifon, apa
care se scurge prin sifon. Ital, giberna, fr. giberne cartuşieră.
La butuc (ca şi Jn cele-lalte dicţionare) amestecă două cu­
vinte. Aici se vede cum etimologia lămureşte înţelesul! Eu zic
aşa: 1) buluc (turc btiltik, detaşament, cornpanie : ngrec bu­
iâki, bulg. sîrb. buliuk, turmă), escadron de arnăuţi şi de sei­
meni in vechea oaste românească ori la Turci, Unguri şi Leşi.
2) buluc (turc. bolluk, belşug), mare cantitate, berechet: buluc
luminări. Adv. "in masă compactă, cu grămada, unul peste
altul caltcti veneau buluc:" Direct năvălind venea buluc spre
mine. Vezi busna şi qhiotura.
La Candrea, Tiktin, Şăineanu şi Academie nimic din toate
aceste precizări! Totuşi dicţionarul meu. zace de 21 de ani
gata de tipar!
A cădea de-a'n boulea sau de-a bou (Munt.), a cădea in
brînci, la Candrea: "a merge ae-a'n boulea, a merge alene,
abia tîrlndu-şl picioarele (în felul boilor)", cei a ce e fals.
La buşală zice: .. lovitura cu pumnul" cela. ce nu e, căci
înseamnă "lrintitură", aşa în cît să facă buţ,
La buştean nu dă originea, care e săsescul bumstam,
germ. baumsiamm, trunchi de copac.
La a se burica zice că e egal cu Da se aburca"! A se
burtca e »a-ţi scoate biricul (sau pieptul) înainte" (ca germ.
sicli brtisten, a se împieptoşa), a te fuduli, pe când a se aburca
. e .a se urca, a se căţăra" ! Ce greşală!
La breaz nu dă etimologia, care e bulg. brez, de la breza,
mesteacăn, a cărui scoarţă .e brează, De aici vine şi barz
(Banat), breaz, cu pene ca barza, din *bearz, "bearză, de unde
şi barză, pe care l-aă luat Albanejii de la noi (bardhă), nu invers.
Brad vine din laf. bratus, un copac perpetuu verde, care,
ca şi vgrec. brăihţ], un fel de ienupăr, şi alb. breth, articulat
[136]
136
AUGUST SCRIBAN
bredhi, brad, vine din ebr. beros, sirian berot. arab. broto ehi ..
paris, înrudit cu vsl, * berza, mesteacăn.
Boreasă (Trans.), nevastă, ţărancă, care vine din germa­
nu) bauer, ţăran, e derivat de la botereasă l
La borză, un fel de gîndac, zice, din greşală, că e lung
de 20-25 de centimetri, in loc de milimetri.
La bour zice că înseamnă şi ·"margine de pălărie", fr.
bord, şi citează din Sadoveanu: "pălăria lată'n bourl", care e
o greşală in loc de baruri, un barbarizm pe care eu nu-l pun
în dicţionarul meu.
Bulbuc, beşică de apă care se formează mai ales cînd
plouă tare, e un imitativ ca şi lat. bulla, beşică de apă (bul­
lire, Ir. bouillir, a fierbe, ş. a. multe); rudă cu bubă, boboc,
clăbuc şi bildibic. De aci vine a se bulbuca, pe care Candrea
îl deriva din lat, =oototcare din ooloere, a rostogoli !
Perîectul simplu de la a că/elia (Trans.), a umbla, e scris
călcliă în loc de călcite, ca cum ai scrie liniătn în loc de
liniem.
Cereală (nord), clorpac, plasă întinsă pe beţe de prins
peşte, e derivat de Ia rut. cekaLo, pe care nu-I găsesc în dic­
ţionare şi nici nu ştiu ce ar putea însemna, căcr verbul cekatt
înseamnă .a aştepta-o Dar se poate deriva mult mai bine de
la rus. cerkalo, ctorpac, de la cerpatt, a scoate apă sau ce-va
din apă (ca îr, puiser, lat. haurire, germ. sCh6pfen). Corespunde
cu meredes (de la ung. meră-edeny, ctorpac, de la meritenl, a
scoate apă saă din apă, etim. dată de mult de mine, cam gre­
şit la Candrea, care-I derivă de la ung. meruo-tuuoş. Din rus.
eerpaio s'a făcut rom. cereală după a cerca, dar ctorpac a ră­
mas neschimbat, aşa cum l-am auzit de la Ruşi.
A chelţăni, fără etimologie, e derivat de mult de mine de
la ung. keţelnt, a peria.
A chibzut e derivat la Candrea de la ung. kepzelni. Eu îl
deriv mai exact de la kepezni.
Ciobârnac (Olt.), păringă, cobiliţă mare pentru dOI oamenl
de dus un hîrdău, nu vine de la sîrb. cabrena, ci de la ung.
csaborhordo, purtător de hirdăă (de crubăr).
La căpuşă dă o figură de chichiriţă (păduche de oaie),
care e un insect, pe cînd căpuşa e arahnid, ca painjinu, şi are
opt picîoare, şi nu se numeşte în zoologie melophaqus eoinus,
[137]
DICŢIONARtL LIMBII ROMANEŞTl
137
ci ixodes ricinus, aşa cum zice Candrea la ctrcel. Chichiriţa e
melophagus ooinus, aşa cum zice şi Candrea. . '
A se ciorouăi, felrăetimologie la Candrea, e sirb caoart­
jati, a flecări.
Ciuciăr, (Munt.) botul unui vas, e bulg. cucur, izvor, ca­
nelă, de la ăucurkam, curg încet, curkam, curg ţîrîit, La Can­
drea e accentuat greşit ClucIur.
Ciupercă nu e "pălărie de femeie, mică şi caraghioasă",
adică, mai corect exprimat, "pălărie femeiască mică şi cara­
ghioasă", ci inseamnă ironic ori-ce pălărie moale: la-ţi ctu­
perca din cap, măi l
Cleşte e dat ca neutru, cum şi este, şi deci pluralul e tot
. cleşte, ca şi nume. Atunci de ce supt figuri dă pluralul oleşti
fără să explice că e şi masculin? In Conv. Lit. (Febr. 1910 CXI)
scrie două cleşte, iarDosoltel zice cleşii şi cleşturi. Asta tre­
buie să se spuie.
Cuvintele ca clinchet (Alexandri şi Gane) ori clinqăi (VIa­
huţă), nu trebuie puse în dicţionare, căci îs cuvinte barbare,
derivate de la fr. cliquetis şi germ. klinqen. Nimeni nu le intre­
huinţează şi displace omuluI de bun gust, Pot cel mult să figu­
reze in glosarele operelor acestor autori!
Un barbarizm ca cloazon, părete despărţitor la corabie
(la vapor), n'are ce să caute în dicţionarul limbii noastre. Cine
ştie de la ce marinar Iranţuzit il va fi auzit Candrea ori il va
fi văzut scris undeva, şi l-a şi luat. Dacă vrei un termin pentru
asemenea ideîe, zi primez (lat. per medium, prin mijloc), pe
care-I dă şi Candrea.
Clondir, sticlă cu gîtul scurt şi strîmt DU e exact expri­
mat, ci e galon (vas de sticlă) de 5-6 litri ori chear şi de
2-3 şi chear o simplă butelie (cum ştitt eu de la Galaţi). La
,început s'a zis aşa celor de lut, ca cele deCura<;ao, apot şi
celor de sticlă. E necesar să se dea şi etimologia, căct la pre­
cizează înţelesul, şi nu e destul să zic] că vine de la bulg.
klondlr, ci trebui-e să SpUI omului că vine de la grec. klondiri,
krondiri şi krţjondiri, de la krvon, frig, adică vas care ţine apa
rece, ca şi, urcrorul şi span. alcarraza. Zic şi Bulgarii krondll
şi klondir, dar nu de la ei am luat nOI vorba. Asta e adevă­
rata inlormaţiune, demnă de un dicţ. al limbii rornăneştt l
[138]
138
·;'AUGUST,SCR.IBAN
La €(')băit zice "care are cobea" în loc de "care are cobe",
Iacătă o greşală de limbă, ca şi în patru colţi (cum zice la
işlic} în loc de cotţurt l Coti: înseamnă dinţi canini: coltii por­
eului sălbatic.
Codirza nu e Iîna tunsă de pe la coada oilor, ci (In vest)
lina rămasă de la scărmânat, rar în .est (Mold.) "gozuri, rămă­
şiţă de la vîntura tul grînelor".
A compărea, de conjugarea a doua, nu şi a compare, de
cani. a treia, cum zic Inculţit, care mai zic şi va apare. Ase­
menea forme, găsite prin ziarele proaste, n'au ce să caute
în asemenea dicţionar.
Coioroaniă nu e de cît "babă, hodoroagă", nu şi .. rea".
La chimă zice "vârf, culme" şi dă ca exemplu chima răuluî
pe malu p irăulut (Creangă), iar ca etirn, zice numar "gr." Dac'ar
fi zis: ngrec. schîma, de unde vine şi schimă, shimă şi stimă
(ca neologizm schemă), "arătare, înfăţişare, duh necurat", s'ar
fi lămurit că chimă e tot una cu stimă, shimă, schimă şi că nu
poate însemna " vîrf, culme", ci "nălucă, arătare, monstru, duh
rău 1." lacătă ce'nseamnă etimologia! E absolut necesară !
Ciocîrlanul nu e bărbătuşul ctocîrliei, ci e o pasăre deo­
sebită (galerita cristata, adică "moţată") şi.ş) trage numele de
la cioc (moţul de pene din creştet), El rămîne lama la noi, pe
cînd cîocîrlia e altă pasăre (alauda arvensis), emigrează rarna
şi-şl trage numele de la cîntecul el, după cum se vede din ar­
delenescul ţtrloi şi ţirluq, rudă cu bulg. cevruliga, curultqa, cu­
culiga, cu danezul skoulărken, cu suedezul skoqlarken ş. a. cu
acelaşi înţeles (Vezî la Berneker, Slav. Etym. Wtb. 1, 157 şi
164). Sînt şi varietătl de crocîrliî : alauâa arborea (mai mică),
alauda melanocorţiplui tcalandra sari tatarica}, mal mare. La
Candrea, în loc de melanocorypha (cu capul negru) e tipărit
melanocripha, cela ce e o greşală de tipar.
Asemenea, la Tiktin şi Şăineanu ctocîrlanul e masculul
ciocîrliel, cum cred foarte multi'.
August Scrib an.
(Va urma)
[139]
DIN LEGATURILE'MOLDO-TATARE IN SEC. XV 1'3'9:
===
Din legăturile moldo=tătare în mljlocul
sec. XV.
.In tratatul încheiat cu Polonia la Suceava în 29 Iunie
1456, Petru (III) Aron, domnul Moldovei, pe lângă clauzele re­
feritoare la legăturiie de prietenie cu statul vecin, adaugă; "De­
asemenea promitem şi chezăşuim că pe fiii ce avem sau, ce
am putea avea ai lui Sidachmailt odinioară hanul Tătarilor să-i
dăm şi să-i exirăâăm însuşi domniei-sale regelui Casimir şi
coroanei sale, acum sau când vom fi avzaţi de mai înainte
prin trimisul sau trimişii săi şi prin scrisorile sale şi pe aceiaş
'fii ai numitului han Sydachmath vom trebui să-i conducem până
la Camenecz. Deasemenea chiar domnia sa Regele nu, trebue
să trimită pe tatăl acelor fii adică pe hanul Sud-Achmatn fără
sfatul şi voinţa noastră şi a domniilor lor sfetnicii noştri din
Moldova" 1).
La promisiunile de inchinare făcute în cetatea Sucevei la
2 mari 1462 în faţa solilor poloni 'Mujilo din Cameniţa, sta­
roste de Sniatin şi de Colomea, Stanislas din Liov, staroste al
Haliciului şi Ioan Langa diac regal, Ştefan cel Mare adaugă un,
text analog; "Şi apoi pe fiii lui Sadi Ahmai, cari prin mila lui
Dumnezeu sunt acum în măniln noastre împreună cu alţi că­
pitani şi Ulani, avem să-i tinem cu tărie şi statornicie, îu măni
tari şi credincioase şi n'avem să le dăm drumul niciodată, nici
să-i dăm III vreo parte oarecare sau în mâna cuiva, fie Litva­
nilor sau Basarabilor, fie ţarului Ag Gherei fie Turcilor sau Un­
gurilor. Dacă însă cumva ni-i va cere mai întâi domnia sa
Craiul sau ne va aduce aminte de ei, atunci noi avem să-i dăm
în mănile domnului şi stăpănului nostru prea înăltatului Craiu
şi ale boerilor lui, ai coroanei leşeşti. In altă parte n'avem să-i
1) Hurmuzaki, Dac. prio, la Ist. Rom. Il, 2, n, 52, p. 66;
Gh. Şincai. Cronica Românilor (Buc, ed. Ii, 1886, 3 voI.) II, p.
40: »pre fiii lui Şahmet hanului tătărăsc îi va da în mâna craiu­
lui". Mathias Doghiel, Cod. Dipl. reqnt Poloniae,. 1, (apud J.
�aro, Geschichie Polens, Gotha, 1886, V, pp. 289-290). M. Cos­
tăchescu, Documentele moldooeneşti înainte de Ştefan cel Mare,
il (Iaşi, 1932; pp. 779-88, n. 230) p. 781.
[140]
140
CONST. 1. ANDREESCU
dăm nicăiri... şi dacă nu vom da pe fiii lui Sad Ahmat, îm­
preună cu ceilalti căpitani şi ulani, atunci domnia sa Craiul nu
ne va' fi, dator cu. nimic şi va fi 'slobod să nu se ;,ţie de scrise­
rile. pe care le avem de t: la dansul sub pecetea- crăiască
atărnată= 1).
Existenţa acestor Tătari in Moldova între anii 1453-1456
şi 1462 a fost pomenită de istoricii noştri cu explicatii cari im­
puneau o nouă cercetare în care să se ţină seamă de situatia
stăpănirilor tătare de la nordul Mării Negre, lucru care ar fi lă­
murit - pe cât este posibil - legăturile Moldovei cu diferitele
hoarde create pe ruinele Hoardei de Aur, in mijlocul secolului
al XV-lea.
Vom căuta să lămurim in paginile cari urmează cum au
ajuns fiii lui Sid Ahmed în voevodatul românesc şi cum au in­
feles,săufilizeze domnii moldoveni aceasră ocazie.
*
* *
La moartea lui Usbek-Han (1340) şi în special după stin­
gerea dinastiei urmaşilor direcţi ai lui Gingis Han prin moartea
lui Berdi-Han (1359), urmează in Kiptchak o perioada turburată
în care domnesc, până in 1378, vreo 24 de hani. In cele din
urmă se. creiază două centre de dominaţie, unul cu capitala in
Saray (Zarev astăzi) dincolo de Volga, altul intre Volga şi
Nipru 2). Infrângerea lui Mamai, hanul Saraiului, la Kulicovo
(8 Septembrie 1380) părea a pregăti ruina Hoardei de Aur 3),
1) Hurm. 11, 1, n. 124, p. 145 (extras). 1. Bogdan, Doc, lui
Ştefan cel Mare, Il (Buc. 1913), op. 293-4. - Gh, Şincai, op •.
cit. Il, p. 67. - N. Iorga, Istoria lui Ştefan cel Mare, pp.84-5.
- 1. Ursu, Ştefan cel Mare. (Buc. 1925� p. 22, nota 1) greşeşte
când crede că Stefau a trebuit să aibă un răsboiu victorios cu Tă­
tarii, neprecizând data. Atunci ar fi fost prinşi fiii lui Sid-Ahrned,
Aceştia însă se găseau în Moldova încă din vremea lui Alexăn­
drel. Probabil că 1. Ursu îi confundă cu leminek, cel închis prin
1471 la Cetatea Albă.
2) Th. Schlernann, Russland, Polen und Lioland bis ins 17.
Jahrhundert, Berlin, 1886, p. 267.
3) Asupra victoriei lui Dimitrie Donskoi ef. S. Bestujew-Rjumin,
Quellen urui Literatur zur russtschen Geschichie (în Geschtchie
Russlands, 1, trad. de Th. Schiemann) Mittau 1887, p. 305. - Gen­
nadius Karpov, Gesch. des Kampfes zuiischen dem mosk. unâ
[141]
DIN LEGATURILE MOLDO-TATARE IN SEC. XV 141
dar evenimentele petrecute în Asia distrug. sperantele Ruşilor
cari credeau că eliberarea lor era aproape. In anul următor,
graţie sprijinului dat de Timur Leng, hanul Toktamiş, care se
pretindea urmaş al lui Gingis, ia succesiunea lui Mamai şi recons-
1itue puterea hoardei 1), deşi pentru putin timp. Ruptura cu Ti­
mur Leng în 1387, înfrângerea şi moartea lui în 1395, aduc o
nouă desmembrare a statului tătar. Deşi în primul moment în­
vingătorul lui Toktamiş, generalul Aidegu (Jedigei) guverna şi
Crimea pe lângă ţinuturile de dincolo de Volga în numele ha­
nilor din Saray, totuşi în curând cele două mari centre
tătare se separă, iar prin infrângerea lui Aidegu în 1411 Cri­
mea Tătarilor .Precopensi" revine urmaşilor lui Toktarniş, fraţii
Kadir Berdi şi Djelal Berdi 2). Fiul acestuia din urmă. Hagi
Gherai, crează dinastia GheraiIor, care va domni în Crimea
până în 1783.
Dincolo de Volga, banatul din .Saray decade din ce în ce,
împărţlndu-se în cele din urmă în mai multe stătuleţe dintre
cari cel mai important era hanatul din Kazan creat de Ulu­
Mahomed 3), un fugar din Saray. Acesta devine destul de pu­
ternic pentru a fi în 1431 arbitru în conflictele dinastice din
Moscovia lui Vasile cel Orb (1425-1462) 4). iar mai târztu, În 1441,
va prinde în luptă pe marele-principe al Moscovei pentru a-I eli­
bera mai târziu 5) In acel aş timp o altă hoardă e condusă de ace)
Ahmed (Kueiuk-Mahomed), considerat de Matei de Miechow ca al
şaptelea han alTătarilor "ZavolhensiA 6) (de dincolo de VoJga)
pol.slit, Reich; 1462-68, Moscova, 1867, III, p. 457. - N. Brian­
Chaninov, Hist, de Russie, Paris, 1929, p. 100-101. - A. Ram­
baud, Hist. de Ruesie, Paris 1879, p. 173-4.
1) Schiernann, op. cit., p. 289.
2) Hammer, Gesch. des osm. Reiches, Pesta, 1827-34, II,
p. 140-41. - Hammer-Purgstal, GesGh. der Goldenen Horde in
Kiptschak, etc. Pesta 1840, dă lista complectă a hanilor.
3) Schiemann, op, cit. p. 299. - Mat. de Miechov, Chron,
Pol. (până Ia 1502), Cr acovia 1521 (1, p. 128-9) spune că e
fiul lui Temir Han.
4) Rarnbaud, OPt cit. p. 181. I 5) Ibid. p. 183. I 6) M. de
Miechov, op, cit. 1, p. 129.
[142]
CO�ST. r. ANDREESCU
.numiţi de Karamzin "Nogaii Hoardei Albastre" 1). Tot acum
apare şi Sid-Ahrned 2,) care face obiectul studiului nostru.
*
* *
După prădăciuni locale prin 1441 şi 1442, Sid-Ahmed intră în
1446 în contact cu Moscoviţii lui Vasile cel Orb, cerându-Ie tribut.
Cererea era însoţită de invazia fiului său Mazoucha, care, bătut
la 2 Iulie 1446, se retrage 3).
In curând Sid-Ahmed intră în contact cu Polonii:
Cauza a fost în mare parte intervenţia fostului duce Ii­
tuan Mihail, fiul duceJui Sigismund. Revoltat contra lui Casimir
rV:i�i deposedat de acesta, Mihail fusese nevoit să fugă la
principele Mazoviei, apoi la "Pruşi şi la Slonca (Silezia), mai
apoi prin ţara ungurească în Moldova" 4). Aci el luă parte la
luptele lui Petru (II) Vodă cu Roman (II) cel sprijinit de Poloni.
Când otrăvirea şi moartea lui Roman înlătură motivul ostilită­
ţilor moldo-polone (2 Iulie 1448), 5) Casimir IV. care înaintase
până la Lemberg 6), trimite pe Petru Odrowonz voevodul Ru-
1) Karamsine, Hisi. de l'emp. de Russte (tr. par St. Thornas
et [auîlert), Paris, 1820, V, p. 402. Tot el (V, p. 410) ne mai spune
că după Mahomed a urmat fiul său Mamutfk (Ahmed), asasinul
tatălui şi fratelui său, care asediază fără succes cetatea rusă Us­
tienka în 1446 şi la întoarcere. în ţara sa se îneacă in râul Vebluga.
2) M. de Miechov, op. cit. 1, p. 129. Szidahmet Czar, fiu]
lui Tachrnat Tzar (Ibid, 1. p. 140).
3) Karamsine, op. cit. V, p. 411-2.
4) Or. Ureche, Letop. Ţării Moldouei până la Aron Vodă
(1359-1595), ed. C. Giurescu, Bucureşti 1916, p. 34. Ia infor­
matia de la Bielski, Kronika polska (p. 324, an. 1448); ef. tex­
tele privitoare la Români din această cronică în traducerea din
P. P. Panaitescu, Influenţa polonă în opera şi personalitatea
cronicarilor Griqore Ureche şi Miron Cosiin Bucureşti, 1925.
Anexa (p. 141). O altă editare a pasagiilor lui Bielski, dată de Gh.
Năstase (Cercetări Istorice), 1, Iaşi 1925, este incomplectă Şi
uneori inexactă.
5) Or. Ureche, ed. cit. p. 34.
6) lbid. lbid. - I. Minea Istoria Moldovei, 1432-1457,
curs litografrat, Iaşi 1933) spune că regele a Înaintat până la lghel­
niţa, fără a da referinţă în sprijinul afirmaţiei sale.
[143]
DIN LEGATURILE MOLDO-TATARE IN SEC. XV 143
Slei ŞI pe Przedborz din KoniecpoJ, castelanul Sandomirului şi
starostele Przemyslului la Petru (II) cerăndu-i omagiul şi pre­
darea lui Mihail. Răspunsul voevodulul moldoveanne arată pe
deplIn că ducele lituan îi fusese un aliat credincios În lupta
cu fostul său suveran. Deşi este gata să depună jurământ de
credinţă regelui, el nu vrea să-i predea pe Mihail deoarece
n'ar fi cinstit. Ii va spune doar să părăsească ţara 1). Intr'ade­
văr Misail pleacă din Moldova la Tătarii Zavolhensi 2), proba­
bil inainte de 22 August 1448 când Petru se allă la Hotin unde
nrezenta trimişilor poloni actul prin care promitea r ă va veni
în Polonia să depună omagiul "dacă nu ar fi neliniştit de Tă­
tari sau de alţi duşmani sau împedicat de o neputinţă" 3).
Sid-Ahmed este repede convins de Mihail, cu care POf­
neşte în vara anului următor în contra Poloniei. Intrănd în
Lituania, el cuprinde cetăţile de margine cari trecuseră de
partea Iostului duce, anume Sthadorow, Radohosch, Nowogr o­
dek, Syewgeski şi Brasko, punând staroşti credincioşi acestuia
dar, la apropierea armatei regale, Tătarii se retrag. Cetăţile
cari s'au supus lor sunt recucerite şi staroşţii puşi de ei cer
iertare lui Ca si mir 4).
Nu ştim care a Iot atitudinea lui Petru (II) faţă de această
invazie din 1449. De altfel el dispare În curând 5), fiind înlo-
1) Ureche, p. 34. -- Bielski, p. 342. an. 1448 (irad. Panai­
tescu, p. 141-2). I 2) lbid. Ibid.
3) Scrisoarea de făgăduială a lui Petru (Costăchescu, op, cit,
II, pp. 733-737, n. 215) e însoţită de un act de garanţie semnat
de boerii ţării (ibid. PP. 737-40, n. 216). CL asupra tăgăduelii
Bielski, p, 343, an. 1448 (Irad. Panaitescu, p. 142).
4) N. Iorga, Notes et extraits pour servir it l'hisioire des
Croisades au XV-e SUJCie, lV-e serie, Buc. 1915; p.44, n. XXiII:
scrisoarea lui Casimir, regele Poloniei către Marele Maestru al
Teutonilor 1<J Koerngsberg (din Nowogrodek, Vineri 25lulie 1449).
Mihail e desemnat prin cuvintele .Luo 1108tl'0 hoste", dar apare
sub' numele său în rapoartele teutone către Marele Maestru din 1
aug. 1449 (ibid. p, 44 n, XXIV), 24 oct. 1449 (ibid, p. 45, Il.
XXV) şi 23 sep. 1450 .(ibid. p. 45, n. XXVI).
5) Ultimul document cunoscut al lui Petru (II) este din Su­
ceava 10 oct. 1448 (Costăchescu, op, cit. Il, pp. 368-73. n. 95)
şi primul document cunoscut al lui Alexandrel este din 21 Iebruar
1449 (regestă, ibtd. p. 376-7, n. 97).
[144]
144
CO�ST. 1. ANDREESCU
cultcu Alexandrel, fiul minor al lui lJiaş Vodă şi protejatu]
Polonilor. Dar in curând şi domnia' lut Alexandrel era ame­
ninţată. Pretendentul Bogdan îl bate la Tămăşani în 12 Octom­
brie 1449. 1) Acest Bogdan (1) pare a fi avut legături de prie­
tenie cu Tătarii lui Sid-Ahmed. Astfel s'ar explica faptul că
hanul văzând pe nobilii Rusiei şi Podoliei ocupaţi cu răsbotut
in Moldooo, 2) intră in 1450 în ţinuturile lor pe neaşteptate
Inaintănd până la Grodek şi ţinutul Belzeu şi luând pradă bo­
gată. 3) Acest atac mongol apare ca o diversiune în favoarea
Moldovenilor lui Bogdan (II).
Atacurile tătare continua şi in anii următori.
In Iulie 1452, în jurul zilei sl. Ioan Botezătorul, Tătarii
1) 1. Minea, Letoptseţele moldoveneşti scrise slavoneşte (Cer­
cetări istorice, laşi, 1925, pp. 190 sq, şi 230.
2) 1. Minea. Curs. cit; pp, 67-71. - Bielskl, pp, 344-45,
an. 1450 (trad. Panaitescu, p. 142-145). E vorba de expe diţiile
polone din 1450, prima condusă de Olieski, a doua condusă de
Petru Odrowonz şi Przedborz Koniecpolski Sau mai degrabă de
a doua terminată cu pacea din 5 Septembrie 1450. lntr'adevăr,
deşi Bogdan (II) încercase prin Dietrich Buceaţki, starostele Ca­
meniţei şi Podoliei, să obţină de la rege "ca să îndepărteze pe
Alexandru şi pe maica sa de la graniţă şi cu toate slugile lui şi
dincolo de moşiile şi ţinutul său" (Costăchescu. op, cii., 11, p.
748: ser. din Suceava 2 Decembrie 1449, .pp, 746-49, p. 219),
nu isbuteşte şi, ameninţat de invazia polonă, încheie la 11' Fe­
bruar 1450 la Roman tratatul de alianţă cu Ioan Hunyade (lbid.
pp. 749-52, n. 220), urmat de cererea de ocrotire din Suceava
5 Iulie 1450 (ibid. pp. 755-58. n. 222). In luptele pentru tron
între urmaşii lui Alexandru cel Bun, Bogdan (II) apare ca urmaş
şi partizan al lui Petru (II) şi duşman al lui Alexăndrel, pe care-I
consideră ca uzurpator. Ar fi deci natural ca - în vreme ce se
alia cu Hunyade - să trimită cereri de ajutor la prietenul lui
Petru (II), fostul duce Jituan Mihail şi la aliatul acestuia Sid­
Ahmed, pregătind astfel diversiunea acestora. De altfel chiar Ma­
tei de Miechov leagă soarta lui Sid-Ahmed În 1453 cu moartea
lui Bogdan (II) duşman şi el al Poloniei: " ... (Srd-Ahmed) perpe­
tua captivitate vitam finivit et poenas attritionis Russlae velut et
Bogdan Moldaviensis damnabili morte solvit " iop, cit. II, p. 215).
3) M. de Miechov, op, cit. Ii, p. 214: .Jmperator Tartaro­
rurn Szadachmath intelligens nobiles Russiae et Podoliae bello Va-
[145]
DIN LEGATURILE MQLDO-TATARE IN SFG. XV 145
Zavolhensi pătrund în Podolia, cucerind castelul Rovus (Rokow)
şi prinzănd pe nobilul Stogneus Rey de Oxa cu soţia lui. 1)
Pe la 4 August al aceluiaş an. în jurul zilei sî, Bartolo­
meu, Sid-Ahrned pătrunde în Rusia până la Leopol şi pleacă
cu prăzi bogate. 2)
Aceste atacuri par a fi in strânsă legătură cu situaţia
turbure din Lituania nemulţumită de dominaţia polonă, De alt.
fel regele, temându-se de noi invazii, încheia alianta cu Ale­
xăndrel, consfinţită prin obligaţia ce lua domnul Moldovei la
Siret în 23 septembrie 1453, 3) de a-l ajuta în contra Tătarilor
şi a altor vrăjmaşi ai regatului, între cari s'ar putea număra şi
Lituanii gata de revoltă. Căci aceşti Lituani se arată pe faţă
fa vorabili hanului. prieten cu fostul lor duce. In vreme ce Sid­
Ahmed se întorcea în ţara sa, câţiva boeri Iituani trimit la ha­
nul Tătarilor Zavolhensi pe nobilul Radzivil Hostikovicz. Solia
acestuia era foarte interesantă. Lituanii - probabil Ioşti parti­
zani ai pretendentului Mihail - mulţumesc lui Sid-Ahmed pen-
1ruprădăciunile făcute de el în Podolia şi Rusia Roşie, rugăn­
du-l să pornească din nou contra Poloniei 4).
Dar tocmai când Radzivil ajunsese în Tabăra lui Sid-Ah­
med, pe malurile râului Elza 5), conflictul între hanul Volgei şi
hanul Hagi-Gherai al Crimeei spulberă orice speranţă de elibe­
rare a Lituanilor.
Rivalitatea latenta între cele două principale hoarde tă­
tare isbucnise într'o luptă pe faţă. Hagi-Gherai, conducătorul
lachico ocupatos ..... 1 1) lbid. lbid, 2) lbid. Ibid. ! 3) Şincai, op,
cit. 1, p. 36. - Bielski, p. 350, an. 1458 (trad. Panaitescu, p.
293). - Tr ad. din Cercetări Istorice (P. 12]) spune greşit: "îm­
potriva Turcilor". Scrisoarea lui Alexandrel către rege din Siret
23 Septembrie ]453 (Costăchescu, op. cit. II, pp. 765-69. n.225)
prin care promite că se va inchina şi cere ocrotire contra duş­
manilor este urmată de tratatul încheiat la Bănila în 14 (Februar­
Mai) 1455 În contra Tătarilor şi altor duşmani (lbid. pp.769-71,
n. 226). Data tratatului de 14 mart, propusă de V. Pârvan (Ale­
xăndrel Vodă şi Bogdan Vodă, Buc. 1904, p. 79) este respinsă
de Costăchescu (op. cit. pp. 528-30, adnotaţii la regesta docu­
mentului lui Alexăndrel din 12 Mai 1455).
4) M. -de Miechav, op cit. Il, p, 214.
5) 1. Dlugosz, Hisi. Polonicu ltbri Xll, ed. II, Cracovia 1712,
XIII, col. 356, an. 1455, p. 181.
[146]
146
CONST. 1. ANDI).EESCU
Tătarilor de la Perecop 1), profită de faptul că Sid-Ahmed se
întorsese abia din expediţie răsboi ni că şi - la începutul anu­
lui 1453 - îl atacă şi îl bate chiar în tabăra sa 2), distrugănd
pentru multă vreme unitatea Tătarilor Zavolhensi. Hanul înîrănt
fuge cu soţia şi o parte din fiii săi In spre Polonia, urmărit de
aproape de duşman, care pradă probabil cu această ocazie mar­
ginile Podoliei 3). Lăsăndu-se în voia lui Casimir V, care nu
voia să se strice cu puternicul han alCrimeei, Sid-Ahmed este
închis la Kovno în Lituania, unde stă în captivitate până la
moartea lui, înainte de 14924).
O parte din fiii hanului de dincolo de VoJga se refugia­
seră în Moldova lui Alexăndrel "). Când Petru (1Il) Aron ia tro­
nul, îi găseşte în ţară 6); deasemenea şi Ştefan cel Mare 7).
*
* *
1) M. de Miechov şi Dlugcsz il numesc Eczigeri; Kararn­
sine Azi Gherei; în documentele moldovene apare ca Aci sau Ag
Gherei.
2) M. de Miechov, 1, p. 146; Dlugosz, 1. c. (data de 1455
nu se refera la data luptei cu Hagi Gherai, care are loc În 1453) ;
Karamsine, op, cit. V, pp. 439-41.
3) M. de Miechov, 11, p. 225, an. 1453. Sunt bătuţi şi a­
lungaţi la Krasnew. Sau poate sunt tovarăşii lui Sid-Ahm ed, bă­
tuţi în apropiere de Kiev, cum spune DIugosz (1. c.), după care
se ia adesea M. de Mlechov,
4. M. de Miechov, 1, p. 140 şi 11, n. 215. - Olugosz (Il p,
181) e mai complect. Ne spune că Sid-Ahrned e prins la Chiev
prin viclenia duce lui Simeon şi tr ebuia trimis la Leopol, dar Re­
gele, care "favoriza" sau mai adevărat voia să se împace cu Li­
tuanii, schimbă hotărârea şi-I trimite la Vilna, Ştirea că moare În
.. zilele lui Casimlr IV" o dă Miechov (1, p. 140). Poate că arnu­
rit înainte de 2 Mart 1662, deoarece în actul dat de Ştefan cel
Mare nu există nimic referitor la el, cum era în făgăduiala lui
Petru (III) Aron.
5) 1. MÎnea (Curs cit. p. 85) greşeşte când pretinde că ei
ar fi trăit la Cetatea AIbă. li confundă cu alţi prinşi tătari de mai
târziu. t 6) Cf. mai sus, p. 1) nota 1. I 7) Cf. mai sus, p. 1.
nota 2.
1)
[147]
DIN LEGATURILE MOLDO-TATARE IN MIJLOCUL SEC. XV 147
Atitudinea acestor doi domni faţă de refugiaţii tătari ne
sugerează unele concluzii.
Petru (III) Aran, care nu se prea încredea in Polonii foşti
susţinători ai lui Alexăndrel sau care va fi avut poate mai
dinainte legături cu resturile hoardei Tătarilor Zavolhensi, pro­
mite în 1456 regelui polon că-i va ceda la cerere pe fii lui
Sid-Ahrned, conducăndu-i până la Camenita. Dar, în acelaş timp,
el cere lui Casimir să nu predea pe Sid-Ahmed duşmanului său,
Hanul Crimeei, fără avizul domnului şi boerilor Moldovei.
Ce urmărea domnul moldovean prin această clauză a tra­
tatului din 1456? Probabil că prin nepredarea ostatecilor tătari,
el credea că va înlătura Un atac al Tătarilor Crâmleni, arne­
ninţăndu-i cu o reconstituire a hanatului de dincolo de Volga
în favoarea unuia din ostateci sau chiar a lui Sid-Ahrned. Căci
nu permite regelui polon să predea prietenului şi aliatului său
Hagi Gherei pe fostul han al Tătarilor Zavolhensi, cu scopul
de a menţine această nesiguranţă, atât de favorabilă pentru
Moldova.
In vremea lui Ştefan cel Mare nu mai era nevoie de ti­
tătea restricţii, deoarece legăturile noastre cu hanul Cr irnr e]
erau extrem de bune, graţie regelui polon sau poate din cauză.
că Sid-Ahmed murise între timp.
Casimir incheiase probabil o înţelegere cu învingătorul
lui Sid-Ahmed deoarece in 1460, când se pregătea să plece In
răsboiul cu Boemia, el cerea ajutor "ad Tartarorum Imperatc­
rem Eczigeri et ad Valachie Voievodam Stephanum" 1), ajutor
care-i va fi acordat. .2) Poate că şi teama ca regele să nu sus­
ţină pe vreunul din fugari şi să provoace noi lupte dinastice
în Crirneea şi la Volga, il reţinea pe Bagi Gherei In sfera de
inlluenţă poloneză. Avea veşnic În faţă ameninţarea unei re­
intronări a lui Sid-Ahrned sau a fiilor săi, cari, - spune Şte­
fan -, nu puteau fi predaţi nici în »Vi'eo parte oarecare sau în
mâna cuiva, fie Litvanilor sau Basarabilor, fie ţarului Ag Gherei,
1) Dlugosz, op, cit. XIII, col. 257.
2) Cazimir IV merge în Pomerania cu soldaţi Poloni, Litu­
ani şi Tătari (lbid. XII!, col. 272). De altfel trimişii lui Hagi Ghe­
rai, veniţi la Radom în 1461, oferă acest ajutor rr gelu, Poloniei
(ibld. XIII, col. 280).
[148]
148
CONST. r. ANDREESCU
fie Turcilor sau Ungurilor", adică nu-i va da pe mânile duşma­
nilor Poloniei şi ai Moldovei. 1)
Că aceşti ostateci reprezentau într'adevăr un pericol per­
manent pentru Hagi Gherai ne-o dovedeşte faptul că în inter­
valul de la 1448 sau mai exact de la 1543 până la 1469, timp
de mai mult de 15 ani, Moldova nu a fost niciodată atacată
de Tătari. Şi chiar în 1469, năvălitorii conduşi de Mamak
sau Maniak nu erau Tătari din Perecop sau Crimea, ci veneau
de dincolo de Volga "). De altfel şi situaţia politică era alta în
1469. Prin moartea neaşteptată a lui Hagi-Gherai . în August
J 466 3) şi prin luptele dina sti ce din Crimea, nu numai că se
dăduse posibilitatea crearii unui nou hanat puternic dincolo de
Volga, dar şi legăturile polono-tătaro-moldovene se răciseră
brusc. Chiar in 1468, în tratatul de închinare încheiat Ia 28
Iulie în Suceava, Ştefan cel Mare cerea regelui polon să-I pă­
zească şi să-I apere de Turci, Tătari şi Unguri. 4)
Prima ciocnire a lui Ştefan cel Mare cu Tătarii Crâmleni
are loc abia în 1471, înainte de 16 mai 4). Această ciocnire
poate fi pusă în legătură cu luptele cu Radu cel frumos, dom-
1) In tratatul din 2 rnart 1462 (ef. nota 1, p. 1).
2) "Mamak Imperator . Tartarorum Ultraoolhenst (M. de
Miechov, II, p. 230). In alt loc, M. de Miechov (II, p. 256) spune
că Ştefan a pedepsit adesea pe Tătani Zaoolhensi şi Precopenst.
"Manyak, hanul tătar de dincolo de Volga" (Olugosz, XIII. col.
449).-- J. Caro (op. cit. V. p. 444) ii numeşte "Cazaci" Tătari
de dincolo de Volga. Tot acolo ii aşează şi Cromer (apud Şincai,
op. cit. Il, p. 85--6) şi N. Iorga (Ist. lui Ştefan cel Mare, p.121).
Nu erau deci Tătari din Crimea, ci Ultravolhensi şi nu puteau
aveau legături de alianţă cu Muntenii, cum crede I. Ursu (op. cit.
p. 67): .. Ştefan Îşi dădea desigur seamă că intră În luptă cu ali­
aţii lui Radu, care erau Turcii şi Tătarli-.
3) Dlugosz, XIII, col. 396. M. de Miechov, I. p. 140.
4) I. Bogdan, op. cit. II, pp, 300-304. Se vede că multă
incredere nu avusese nici pănă atunci Stefan în hanul Crimeei
din clauza adăugată în tratatul din 2 rnart 1462 (lbid, II, p. 287)
că, dacă ar fi avut ,,0 luptă sau un războiu cu Tătarii, etc." să
fie ajutat de Poloni,
5) Raportul consulului din Caffa către oficiu! San Giorgio
din Genua, apud V. Vasiliu, Les Tatars et la Moldaoie au femps
d'Etienne le Granâ, (Revue hist. du Sud-est europeen, Juil.-Sept.
1931, pp. 188-91) p, 190-191.
1
t
[149]
u
DIN LEGATURILE MOLDO-TATARE IN MIJLOCUL SECL. XV 149
nul Munteniei şi chiar cu situatia încordată între Moldoveni şi
Genovezii din Crimea pentru stăpăntreacetătit Lerici. S'a Con­
testat de-unii existenţa acestei expediţii ; de alţii ea' a fost de­
f,Vtitiv determinată. O mărturie-a JuiŞtefan întăreşte spusele
celor din urmă. In scrisoarea sa din Vaslui 13 Iulie 1471, dom­
nul moldovean spune regelui Poloniei prin solul Suhodolski că
- din cauza turburărilor provocate de Tătari, Turci, Munteni,
etc. nu poate presta personal omagiul nici în acel an '), De
altfel se pare că Ştefan împreună cu Rulenii răspund imediat
la atacul tătar cu prădăciunea marginilor Crimeei. 2)
Oştile tătare conduse probabil de Mamak, căpitanul căm­
piei din jurul Callei (distinct de hanul Mamak al Zavolhensilor)
şi desigur de Eminek Sultan, fratele său. nu reprezentau în a­
ceastă vreme de lupte dinastice între urmaşii lui Hagi Gherai,
decât o mică parte din forţele <crâmlene, o parte care poate fi
considerată ca fiind în slujba Genovczilor. In nici un caz al doilea
Mamak nu poate fi numit han 3), titlu care se dădea numai unei
singure persoane; fraţii sau rudele domnitorului real al Tătarilor
luau numele de sultan. Eminek "sultan- e prins în timpul expedi­
ţiei din 1471 şi stă închis la Cetatea Albă până înainte de 3 Mart
1473, când Genovezii din Ca Ha anunţă evadarea lui 4). La el se
referă 1. Ursu, când pretinde greşit că într'o luptă victorioasă cu
Tătaril, Ştefan ar fi prins "pe fiii lui Sid-Ahmed" 5) şi 1. Minea
1) 1. Bogdan, op. cit. II, p. 311-14: "Se qula non lateat
vestrarn serenitatem scire, quod a longo iam tempore, forte n08-
trorum scelerurn magnitudine exigente, Dei clernencia nostra m
(terrarn) sinistre inspexit, quod non paucis transactis ternporibus
de undiquaque parte videlicet Thariharorum, Thurcorum parcium­
que Transalpinarum, Siculorum necnon Hungarorum gravissirne in­
sultaciones nos undique rnolestant.i."
2) V. Vasillu, op. cit. pp, 190 şi 191.
3) Cum face Dira Vasiliu (op. cit. p. 190). Greşeşte de ase..,
rnenea când spune că hoarda tătară întorcându-se din Moldova
în 1471 tace "prădăciu�j la RUŞi" (p. 189). Nu e vorba de Ruşi,
ci de Ruteni! din Rusia roşie poloneză.
4) N. Iorga, Acte şi. Fragmente, lIJ, pp. 50-51 şi Chilia si
Cetatea ALbă, p. 137.' .
5) Op. cit. p. 22 nota 1 (ef. mai sus, p. 1 nota 2).
[150]
150
CONsr. J;ANDREESCU
cănd pretinde greşit că fiii lui Sid-Ahmed ar fi tost ţinuţi închişi
la Cetatea-AIbă 1).
In orice caz, pacea de care se-bucuraseră graniţele răsă­
ritene ale Moldovei timp de aproape douăzeci de ani şi rare
permisese voevozilor moldoveni din mijlocul sec. XV să-şi în­
tindă dominaţia pe litoralul Mării Negre până la Mangupul Cri­
meei, era ruptă. In curând, prin căderea hoardei Gher ailor sub
suzeranitatea turcească, pericolul mahomedan va ameninţa ro.
mănimea nu numai dinspre sud, ci şi dinspre răsărit.
*
.* '"
In 1500 şi 1502 apare un alt Sid-Ahrned, fiul lui Ahmed,
care a fost uneori confundat cu predecesorul său. De, altfel
viaţa lor este întrucâtva asemănătoare.
Tatăl său Ahmed, fiul lui Kitchim şi han al Tătarilor Za­
volhensi, este întâlnit prima dată în /461, când asediază Pres.
lavul Rezanului şi respins, acuză pe căpitanul său Kazac Ulan
de trădare 2). Duşman al Moscoviţilor· şi Crâmlenilor 3), el era
aliat al Polonilor 4) şi apare ultima dală în 1468, când este din
nou respins în Iata Rezanului 5):
Fiul său, Sid-Ahmed (Szig Âhmad) detronat din cauza că­
sătoriei sale cu fiica lui Musa, principele Nogailor, se refugiază
În Polonia unde este ţinut În captivitate la Kovno 6). Când re­
gele Albert al Poloniei şi fratele sau Alexandru, pe atunci mare
duce al Lituaniei, pregătesc (1500) atacul contra lui Mengli
Gherai, Sid-Ahrned este eliberat 7) şi - reluănd conducerea
Tătarilor Zavolhensi - porneşte contra Tătarilor din Perecop.
Inîrănt, el fuge cu 300 de călăreţi la Turcii lui Baiazid, dar a­
juns în apropiere de Cetatea Albă şiterr:ându-se de robia Sul­
tanului, se întoarse în Polonia 8). Pentru a doua oară în 1502,
Alexandru, devenit rege al Poloniei, eliberează pe Sid-Ahmed,
care-şi reia domnia împreună cu fratele său Sid-Mahorned 9),
1) 1. Minea, curs. cit. p.85 I 2) Karamsine, op. cit. V, p.427.
3) In 1465 e bătut lângă Dan de Bagi Gherai (Ibid VI, p.8).
4) Ibld. VI, p. 103.
5) lbid . .vr, 'pp. 61-67. I 6) Ibid. VI, p, 303. I 7) M, de
Miechov, 1, p. 140. I 8) Ibid, Ibid. I 9) Kararnsine, op. cit. VI,
p.304.
[151]
DIN LEGATURILE MOLDO-TATARE IN SEC. XV 151
deşi pentru puţin timp, căci o noua intervenţie a lui Mengli
Gherai îi aduce sfârşitul. Din nou fugar, e prins in Lituania şi
inchis la Kovno până la moarte 1)
Se pare că dispariţia acestui ultim Sid-Ahmed, care nu
poate îi socotit acelaş cu cel mort în timpul domniei lui Ca­
simir IV, ci poate un nepot al său (în nici un caz nu e fiul lui
Ahmed Gherai, detronat de fratele său Mcngli Gherai), aduce
ruina ultimelor resturi de organizaţii iătare de dincolo de Volga.
Loviţi de Crărnleni şi de Moscoviţi, Tălarii Zavolhensi se îm­
prăştie. Ne întrebăm dacă nu cumva o parte din ei, împreună
cu hanul lor, vor accepta propunerea făcută În 1502 de Sulta­
nul otoman de a se aşeza în cămpiile din vecinătatea Chiliei
şi Cetăţii Albe, adică în Bugeacul actual, pentru a domina Mol­
dova şi a deschide Turcilor calea către "toate părţile lumii fi 2).
Or. Const. I. Andreescu.
Contribuţiuni la cunoaşterea «foametei celei
mari» din 1684---1685
Sfârşitul anului 1683 adusese pentru Moldova o stare de
lucruri cu totul deosebită. Evenimentele externe concurează cu
cele interne la crearea aces-tei situaţii. Căci, dacă înfrângerea
turcească de la Viena schimbase raporturile dintre puterile creş­
tine şi imperiul otoman, făcând din colţul sud-estic al Europei
teatrul unui învălmăşag care a durat mai bine de jumătate de
veac, prinderea lui Gheorghe Duca Vodă la Domneşti în ziua
de Crăciun a anului 1863 accentuase cu mult in rău pentru
Moldova urmările acestei campanii.
Armate polone venite să aşeze in scaun pe mazilul şte­
fan Petriceicu, armate turco-tătare cari apărau integritatea te-
1) M. de Miechov, 1, p. 140 şi Karamsine, op, cit. VI, p.
304. I 2) Scrisoare din tabăra tătară, din 12 Mai 1502, în Hurm.
op. cit. II, 2, p. 493.
[152]
152
CONST. A. sroms
ritoriului Sublimei Porţi şi aduceau pe tron un gospodar căruia
_ socoteau ei --.:- că sângiacul şi cuca ii dădeau o legitimitate
incontestabilă în faţa pământeniIor, pradă ţara în lung şi 'n
lat lăsând-o aproape pustie de Illerinde şi de oameni. Criza de
autoritate, exemplul rău şi lipsurile au făcut ca la prădăciunile
străinilor să se adauge şi ale unor pămănteni.
In 1686, francezul Philippe Dupont, secretarul lui Jan So­
biecki, pretindea că în 1685, de la hotarul Pocuţiel până la
Iaşi, nu se găsea nici un om 1) şi că în Ţara-Românească ş�
, în Moldova nu plouase de trei ani 2). Afirmaţia din urmă e o
exagerare datorită necunoaşterii stării de lucruri din Principate ..
Sosit în toiul verii într'un ţinut de stepă cum era Moldova şi,
o parte din Ţara-Românească şi impresionat de mai înainte de
povestirile asupra foametei grozave ce bântui se Moldova în
în anul 1684 şi începutul lui 1685, el era dispus să afirme că
de trei ani nu plouase de loc în Principate; Dacă lucrurile s'ar
fi petrecut astfel, am fi avut fără îndoială menţiunea cronicari.
lor părnânteni, dar ni că eri , nu întâlnim nici cea mai mică aluzie
în acest sens.
Cronicarii moldoveni, scriind despre foametea care a băn-
tuit ţara în anii 1684-85, nu menţionează că aceasta ar fi fost
o consecinţă a unei secete. Toţi vorbesc de o foamete care
avea drept cauză lipsa de stabilitate şi nesiguranţa care de­
terminase majoritatea locuitorilor ţării la bejenie: "Deci :viind
domnia (lui Dumitraşcu Vodă) în Iaşi, şi aşezăndu-se în scaun
era mare foamete că fusese ţara toată bejănită şi nu putuse
oamenii ara şi nu se făcuse pâne '. . . . . şi podgheazuri din
ţara leşască totdeauna slobozeau de stricau şi prădau; tălhărit
mult era şi de la Cotnar în sus era ţara pustie; preste Prut
păzeau [oimirii drumul Cameniţei de jăcuiau şi Tătarii încă
făceau mari gălcevi pentru prada lor". 3)
1) N. larga, Studii istorice asupra Chiliei şi Cetăţii Albe.
Buc. 1899, pp, 235-37 şi 1. Minea, Despre Dimitrie Cantemir,
Iaşi 1925, p. 174.
2) Pentru această afirmaţie a lui Dupont cf: l. �inea, Iaşii
în vremea Caniemireştilor, laşi 192 . (Extras din Viaţa Româ-
nească, p. 5.
3) 1. Neculce, în Kogălniceanu, Letopiseţe li, Buc. 1872, pp.
224-26.
[153]
z .......... -----------
CONTH.I13. LA CUNOAŞTEREA «FOAMETI!:I CELEI MARI» 153
Unele informaţii documentare confirmă şi amplifică ceiace
cronicarul dă numai în rezumat. O desnădejde de nedescris se
desprinde din paginile unor scrisori adresate Bistriţenilor de
vornicul de Cămpulung Toader Nacu, fost Armaş: "fiind asupra
ceşti sărace de ţară rnănia lui Dumnedzău. am rămas destul la
lipsă când noi nu ştim de atăţia ai (ani) cea ce este plugul= 1),
scria el la 7 Mai (1684 sau 1865). In expresii de o plasticitate
sdrobitoare e arătată prada Leşilor . "iară Leşii acmu iar pră­
cară această săracă de ţară de la târg de la Piatra în sus,
de-au lăsat numai părnăntul" "), Cu prada oştirilor străine era
asociată prada mult mai rea, sistematică şi pretutindeni scoto­
citoare a "tâlharilor", dintre cari mulţi erau pămănteni sau
pribegi. La 3 Mai scria Nacu În acest sens notarului Ferenţi :
.De-i vrea Dumneata a şti pentru veşti dintr'acoace, să ştii că
nu-i nici de o laudă, că tâlharii nu mai lipsesc, pradă şi iau
tot" 3); la 29 Septembrie revine asupra acestui punct: "să ştii
Dumneta că ţara noastră e plină de oşti şi de tălhari, cât nu mai
rămase sat sau târg sau mănăstire neprădată .şi nejăcuită" 4).
Lipsa de siguranţă În orice colţ al ţării face pe Toader Nacu
să-şi trimită din lucrurile de preţ la Bistriţa: "Noi suntem ai­
cea la Cămpulung, ce nu ştim cum ni-s tărnplă pentru aceşti
tălhari ce jăcuesc: câte oare avem aici în ţară nu-i unde mis­
tui; ce deci socoate Dumneta al meu ce am, aş trimite la mână
Dumitale să stea păn doar Dumnedzău a întoarce şi 'ntr'alt
chip." 5). Ce scapă de prada oştilor şi de tălhari, luau Tătari]
sub formă de negoţ: "iar Imblă prin ţara Moldovei ... să face
neguţători ")6,
Pentru ca ţara să ajungă în cea mai neagră mizerie şi
lipsă n'au fost deajuns incursiunile polono-tătare şi prada tăl­
harilor. S'a adăogat şi o conducere lacomă şi neînţelegătoare
a stării excepţionale de lucruri în care se găsea Moldova în
acea vreme: "In zilele acestui Dumitraşco Vodă, aşa jăcuind
1) N. Iorga, Documente româneşti din arhivele Btstritei,
Buc. 190 1, Il, p. 59.
2) Ibidem, p. 54.- 3) Ibidem, p. 55.-lbidem, p. 52.
4) Ibidem, p. 55. - 5) Ibidem.
6) Pseudc-Neculai Costin, în Kogă lniceanu, Leiopiseţe, li
p. 34-35.
4
[154]
154
='- ... --'-------�
CONST. A. STOIDE
pănile de pre la oameni din câtă şi era in ţară, că de 4-5
ani tot oşti şi prăzi erau într'ânsa, şi arau oamenii foarte câte
putin pentru neputinţă. Deci luăndu-le pânea şi de câte avea,
s'au făcut foarte foamete mare" 1); ••.. trimetea pe slujitori
şi unde alla orice îeliu de păne. o lua şi o băga în curtea
domnească şi de acolo o vindea cu mare preţ; iară săracii ne­
având atăţea bani, cât să poată cumpăra, murea de foame-2).
Lipsa era atât de mare încât în însemnările contemporane
apar fraze ca acestea: adesea "s'au făcut foamete mare de
mânca om pe om" 3). ". "erau oamenii toţi leşinaţi, morţi pe
. drumuri şi pe uliţe, cătu se mânca om pe om" 4) •.• "oştile
îrnblănd prin ţară, mare foamete au făcut, cât om pre om
mânca" 5). Aproape toate scrisorile lui Toader Nacu se termină
cu cereri de păne. Intr'o scrisoare primită la Bistriţa la 7 Au­
gust 1864, el spune că trimite ,. un copil" cu cinci cai, pentru
păne.»), La 26 Noembrie trimite "feciori" pentru păne 7). Şi
lucrurile din casă e nevoit să şi le vândă: "am trimes cest
nepot al mieu, că n'avem de ce ne mai apuca, ce am inceput
a ne vinde şi hainele din spate; ce am trimes un tărnbar gal­
. băn de adămască cu blane de sobol, şi o dulamă şi nişte tipsii
1) Cronica Bălăcenească in Şincai, Cronica, ed. II, Buc.
1866, III, P 215. Şi Toader Nacu are de suferit din cauza cru­
zimei şi lăcomiei lui Dumitraşcu Cantacuzino. La 29 Septembrie
1685, el se pregătea să plece la laşi şi trimitea un om la Bistri­
ţent "să cumpere cevaî rachiu şi turte dulci să ne fie de pocloane
dacă .orn merge la curte". (Iorga, Dac. rom. II, p.52). Probabil în
timpul acestei mergeri la curte se petrece întârnplarea citată de
pseudo-Neculai Costin (Kog. II, p. 34): "Acest tiran fricos (Du­
-rnitraşcu Cantacuzino). încă pentru să scoată bani mulţi, au spân-
zurat de mâni pe Gavril Brăescul ce-au fost jăcnicer mare şi pre
Toader a Nacului, feciori de beeri mari."
2) Pseudo-Neculai Costln, 1. c. p: 33, 35. Aci se povesteşte
şi cazul acelui ţigan din laşi care ademenind o "fată săracă" (or­
fană) a băgat-o într'o pivniţă, a ucis-o şi apoi "au tăiat dintr'ânsa
de au fript şi-au mâncat". lntârnplarea e reprodusă şi in Cronica
Bălăceneascâ, 1. c.
3) I. Neculce, în Kogălniceanu, op. cit. II. pp. 224-26.
4) Cronica Bălăcenească, 1. c. - 5) N. Iorga, op. cit, p.
48-49.
6) Ibidem, p. 5'4. - 2) Ibidem, p. 56-7.
L
[155]
CONTRTB. LA CUNOAŞTEREA «FOAMETEI CELEI MARI» 155
de plumb ca să putem a ne cumpăra cevai pâne" 1). Flagelul
era atât de mare, atât de mult îngrozise sufletele, încât un căr­
turar, pătruns de fiorul unor vremi apocaliptice, lega nenoro­
cirea aceasta de anumite "semne". Pe foaia unei Alexandrii
copiate în sec. XVII cineva însemna cu teamă: "să să ştie de
când s'a cutremurat pământul în anul 7193 (1685) luna Ianua­
rie 21, la vreme de noapte, în zilele lui Dumitraşcu Vodă în
ţara Moldovei. Atunci a fost mare foamete într'acea ţară încât
mureau oamenii de foame" ').
Lipsa produselor alimentare le ridicase enorm pretul. Se
făcuse o adevărată inflaţie a monedei, care-şi redusese simţi­
tor puterea de cumpărare. "Eară bani eşise mulţi în ţară; iară
bucate nu erau", spune cronicarul.") "Vitele erau scumpe;
mierea era scumpă; găinile mai nu erau în ţară; găina era
câte un leu, oul câte un potronic (zece bani), ocaua de unt
câte doi orţi bătuţi şi era şi câte un zlot, ocaua de brânză
câte doi potronici (douazeci de bani)" 4) .•. "mierţa târgului
cea de 16 ocă de grâu trei lei bătuţi; iară sacul de săcară ca
de două mierţe şi polu era cinci, şase lei" 5). Preţul produselor
crescuse vertiginos în decurs de un an. La 3 Mart 1684 Toader
din Foleşti cu soţia lui Axina dau zapis lui Golăe că-şi vând
ocina lor din bătrânul Zahariei pe 10 merţe de mălai "când era
merţa câte un zlot in zilele lui Dumitraşcu Vodă" 6). La .25
Iulie 1685 "era" merţa de mălai doi zloţi bătuţi şi un ceal". 7)
Ca să se poată' aprecia enorma diferenţă de preţuri care era
între vremurile dinainte de foamete şi cele din timpul ei, este
de ajuns să amintim informaţia dintr'un document din 3 Mart
1) G. l�OHf&, OIlHCK Hd jlx..KCOHCH1'1, H C1'djlOnf'ld1'HH1''k ImHrH
HIl HllilOAI�d1'd GHG,\HOTfKd R� cOi\-)Hn\ (V. Ţonev, Opis de manu­
scrise si tipărituri vechi din biblioteca populară din Sofia), Sofia.
1910, p. 449.
2) 1. Neculce, ed. cit. p. 224-26.
3) Ibidem.- 4) Pseudo-Neculat Costin, ed. cit. p. 34- 5.
4) 1. Marinescu, Documente Vasluene, în Bul. Com. [stor.
IV, p. 207.
5) Inedit, Arhivele Statului, secţia laşi, pachet 98, p, 284;
ct. Anexa, No. 3 Pentru cursul monedelor în această epocă CI.
G. Zane, Sisteme monetare şi monete principale din veacurile
trecute, în Cercetări istorice, an. IV, laşi, 1928, No, 1, pp. 3-36.
[156]
1682: "două zeci şi una de chile de miei şi nouă chile de
orz", făceau "precum au fost preţul pânei 30 de lei".'). Dar
aceste 21 chile de melu şi nouă chile de orz fac 150 de saci
(cinci saci la chilă). Deci, doi ani înainte de foamete 150 de
saci de pâne făceau 30 lei, adică cinci saci la leu, iar în timpul
foametei costa cinci, şase lei sacul. O consecinţă imediată a
flagelului care băntuia ţara va fi trecerea unei bune părţi din
mica proprietate în mănile marilor latifundiari, boeri în slujbe,
cari avea bani sau uneori rezerve de produse alimentare cu
cari puteau cumpăra ocinile răzăşilor. Preţul pământului era
mult scăzut: "că nime nu căuta atuncea să cumpere moşii."
Documentele menţionează vânzări făcute în vremea lipsei. Unul
vinde pământul "dela îoarnetele cele reale" 3). Altul vinde mo­
şia pe. 10 merţe de mălai. 4) Al treilea cu umilinţă mărturiseşte
că a dăruit ocina sa boerului Constantin Stolnicului "căci Dum­
nealui Costandin Stolnicul şi Nastasia giupâneasa Dumisale
ni-au strâns în casa Dumisale pre foamete ce mare în zilele
lui Dumitraşcu Vodă la a doua domnie când pierea mulţi oa­
meni de foame." 5)
Creşterea accelerată a JatifundiiJor într'o ţară în care nici
o regulă de drept nu oprea Iărârniţarea proprietăţii prin eredi­
tate, îşi găseşte explicaţia, pe lângă altele, şi în flagelul ade­
sea repetat al foametei aduse de nenorocita aşezare a ţării
Moldovei .. în calea tuturor răutăţilor".
Constantin A. 5toide
156
CONST. A. STOIDE
8
I
A NE X E.
1.
3 Mart 1682.
Adecă eu Alexa şi cu frate mieu Sămion, făcui-am zapis
adevărat la mâna vărul nostru Ioan Leahul din Rădeni, pecum
1) Inedit, ibidem, p. 432; cf. Anexa, No. 1.- 2) Ibidem, p.
284; el. Anexa No. 3. - 3) N. Iorga, Studii şi Documente VII,
lll, Buc. 1901, p. 365. Regesta unui zapis din 1687', asupra unui
proces pentru pământ.
4) I. Marlnescu, op. cit. p.207, zapis citat din 3 Mart 1684.
5) Inedit. Arh. St. Iaşi, pachet 98, p. 284; cf. Anexa No. 3.
[157]
=
CONTTIB. LA CUNOAŞTEREA «FOAMETEI CELEI MARI» 157
când au fost acei în ţara muntenească cu noi, au avut două­
zeci şi una de chile de miei şi nouă chile de orz, deci el s'au
tămplat de s'au dus în ţară la moşie. Deci au venit astă toamnă
pecum scrie valetul mai gios ca să-şi vănză păne. Deci noi am
fost vândut pâne precum au fost preţul pănei 30 de lei. Şi cu
banii ni-am plătit nevoile noastre aice, şi am făcut ce-am ştiut
cu bani, acum, dacă au venit feciorul la bani ori la păne, n'am
avut nici bani nici pâne, şi i-arn făcut acest adevărat zapis de
moşia noastră de la Rădeni de la Podobiţi, ce este partea noas­
tră, ce este a patra parte, toată i-arn dat-o lui Ioan Leahului,
pentru acei bani ce scrie mai sus, să facă el ce ştie cu dânsa.
Iar cine ar zice ceva, vr'o amestecătură ori vo datorie ori ceva,
noi nu suntem altora nernărui cu nemică [datori], ce cui va
păre ceva, noi sântem vii. Şi când am făcut acest zapis au
fost oameni buni anume: Tătarul Izbaş din Ceucil şi Alecsa
feciorul [lui] Nonăş şi Dar-ce sân Stroici ot tam, Lupul Gligori
sân Golan Tipsianu şi alţii oameni buni. Deci noi aşe ştim şi
mărturisim. Pentru credinţă ni-am pus degetele.
7190 Martie 2.
Samson Alecsa, Lupul, Gligori, Tipsian şi alţii.
(Arhivele Statului, seeţia laşi, pachet 98,p. 432) 1).
2.
� 2) Ali ci> 3H:U "or'H cE Tll'!;'Ci\l\ 31:,\\'''1<1 CK Nk'1'o ""l-3i<J.:(1685)
C '1,......, ,-.- C "
"\\lI, li rEH 'RJllr.l x, d. R' 'ld I�04JH RZ ,i,HH AHI"'H1'�MWI\O ROAlI ,,,,0,\'-
AORMX"I1cKoli 3f,""". 1'"r Ad &iHni> Rf,\HI<'-i ri\llA� H{\ 1'OH .3fi\\' I\li
,
âV,\\lfllJX" d ",," RlI,H UIT r l\dAH.
3.
25 Iulie 1685.
Adică noi Irina şi cu fiul meu Ion şi Aniţa şi cu fe.tele
mele Sanda şi Nastasia ce săntem noi bătrăneli Irina şi Aniţa
Ietili lui Lazăr Călugărul şi fimeii lui Tudosca, care a fost fata
1) Sub denumirea de pachet 98 e înregistrată la Arh. St,
laşi, conr.ica Mitropoliei Moldovei.
[158]
158
CONST. A. STOI.nE
Bălănicioaii. Scriem şi mărturisim cu acest adevărat zapis al
nostru, precum de nime siliţi nici asupriţi am dăruit şi am dat
danie Dumisale stolnicului Constandin şi giupânesei Dumisale
Nastasii, a noastră dreaptă ocină şi moşie ce avem de pe înma
noastră Tudosca şi de pe moaşa noastră Bălăncioae, din sat
din Lieşti ce-s pre Jijia şi un urie de pre acel hotar, care mo­
şie iaste aleasă şi stărpită de Ghiorghiţă Făsăitul ce-au fost
voruic de poartă şi de mulţi oameni [buni] şi este şi mărturie
de la hoiarnici. Căci Dumnealui Costandin stolnicul şi Nastasie
glupăneasa Dumisale ni-au strâns în casa Dumisale pre foa­
mete ce mare in zilele lui Dumitraşco Vodă la a doua domnie,
când perea mulţi de foame şi era merţa de mălai doi zloţi bă­
tuţi şi un ceal. Atunci ni-au hrănit pre noi Dumnealui stolni­
eul şi Nastasia giupâneasa Dumisale un an giumătate pre cinci
suflete care sân tem scrişi anume mai sus. Şi am căzut la Dum­
nealui stolnicul de ni-au dat 20 de lei; şi altă nimica după su­
fletele noastre n'am avut fără acea moşie, şi cu moşia încă şi
am fi perit de nu ni-ar hi hrănit Dumnealor aceştt boeri, că
nime nu căuta atunce să cumpere moşii, ce mulţi cu mai bune
moşii au perit pre ace vreme. Pentru aceia căci ni-au hrănit
de ni-au scos capetele atăta vreme şi bani ni-au ertat, nu ni-au
mai făcut nevoe, am dat Dumisale stolniculul Costandin şi Nas­
tasiei giupânesei Dumisale şi cuconilor Dumisale danie acele
părţi de moşie a noastră din sat din Lieştl de pre Jijie, din ţă­
nutul Eşilor, din vatra satului şi din ţarini şi din îănaţă şi din
radiu cu tot venitul, cu tot ce s'a afla în hotarul acelui sat, să
le hie Dumilor sale driaptă ocină şi moşie in veci.
Şi la tocrnala noastră s'au prilejit Dumnealui Ghiorghită
Banul cel Mare şi Dumnealui I1ieş Drăgutăsculşl Dlui Pătrăş­
can clucerul cel mare şi Dlui Toader Albotă armaşul şi Dlui
Pătraşco jicniceriul şi Murguleţ şi Andrei vornicii de poarta;
Dona ce-au fost vornic şi ginerile Butucei din Lieşti, şi mulţi
oameni buni; şi pentru credinţă ni-am pus peceţile şi Dum­
nealor aceşti boeri toti au iscălit şi ş'au pus peceţile. Aniţa,
Irina, Pătrăscan vel clucer isca!. Andrei (sic) Abăza stolnic
isca!. Andrei (sic) Albotă biv veI armaş. Dona vornic, Murgu­
leţ vornic.
7193 Iulie 25.
(Arhivele Statului, secţia Iaşi, pachet 98, p. 284).
[159]
a
I
Nor CO:'l"TRIBUTII LA RELAŢIILE ROMANO-BULGARF .159
Noi contribuţii la relaţiile rornîno=bulgare în
sec. al XIX 1).
2. Relaţiile culturale.
Concomitent cu relaţiile economice-comerciale între Bul­
garii din Principate şi acei din Sudul Dunării existau şi relatii
culturale. Şi unele şi celelalte au precedat şi, într'o măsură
oarecare, au pregătit mişcarea politică pentru independenţa Bul­
garilor. Dacă, în unele privinţi, se poate face o distinctă clari­
ficare între relaţiile politice, pe de o parte, şi cele economice
şi cultural-religioase, pe de altă parte, între legăturile economice
şi culturale clarificarea este făcută mai cu anevoie, din cauză
că ele sunt în acei aş perioadă şi in acelaş timp, Încât aceleaşi
legături prezintă importanţă şi economică şi culturală. Mai ales,
dacă ne gindim la transporturile şi negoţul cărţilor didactice,
literare, sau bisericeşti, care se făceau în sec. XIX din Princi­
pate în Bulgaria, din Rusia - prin Principate - în pen. Bal­
canică, ori din pen. Balcanică la noi, vom putea afirma, că a­
ceste relaţii au o netăgăduită însemnătate economică, dar, în
acelaş timp, şi culturală.
In cap. 12) menţionasern numărul mare de transporturi de
cărţi, care se făcea din Rusia, în mare parte, prin Galaţi, pen­
tru emigranţii bulgari dela noi sau pentru acei din Sud. Este
cunoscută, în această privinţă, acţiunea Rusiei şi interesul pe
care-I poartă popoarelor Slave subjugate, urmărind, prin pan­
slavism, să atragă sub egida ei şi pe Bulgarii împilaţi de vea­
curi sub jugul turcesc. Cu acest scop. de a apropia pe Bul­
gari la politica sa şi de a lupta, În mod indirect, la destră­
marea puterii turceşti, Ţarul Rusiei, prin ministrul sau dela De··
parlamentul Asiatic, cu ajutorul dat de comitetul Slavofil din
1) Vezi urmare la »Arhiua- a. 41 lanuar-Apr. No. 1-2
pp. 28 şi urm, unde discutasern «Relaţiile economice dintre Rc­
mîni şi Bulgari».
2) Idern, op, cit. pp. 30-38.
[160]
1) Vezi »Spisanie DuBălgarskata Akadetnija na naukite«,
dar mai ales 1. Pancev« : Iz Arhivata na Najden Geroo« kn, 1
Sofia 1911 ; Kn. II Sofia 1914 şi M. Popruzenko : »Dokumettti za
Bătgarssata Istotija« t.I Sofia 1931 (ef. Arhiva '934 No, 1-2.
pag. 28).
2) Aproximativ 90-100 de scrisori.
3) Op. cit. c. l Dac. 541 ; 4) Op. 'cit. c. II Dac. 1746.
5) Jdem, loc. cit, Dac. 1747; 6) Vezi, Relaţii economice
"Arhiva" No, 1-2, 1934 pag. 35 şi ur.n.: 7) Idern, c. 1. Dac.
570 (scris în 1. bulgară populară); 8) Idern, Doc. 150.
Moscova, a Soctetaţu de binefacere "Sf. Kiril şi Metodiu" din
Odesa, a comitetului bulgăresc de binefacere şi ajutorare din
Odesa, cu concursul conducatorilor emigranţi10r din Principate
(negustorul Ev. Gheorghiev din Galaţi, Hr. Gheorghiev din Bu­
cureşti) şi a tuturor consulilor ruşi din Bulgaria, în fruntea că­
rora trebuie să cităm pe N. Gherov, i-a ajutat sub toate lor­
mele ca: haine, arme, alimente, dar mai ales cărţi. Căci lipsa
de cărţi didactice, literare şi bisericeşti se resimţea în toată
Bulgaria.
a) Deaceea un număr apreciabil de scrisori 1) vorbesc de
marele număr de transporturi de cărţi precizând numărul şi ti­
tlul cartnor, care au ajuns în Principate 2). Incă din toamna anu­
lui 1841 3} N. Gherov trimite din Odesa, prin Vasile Stanjovic,
părinţilor săi Hadzi Ghera Dobrevic Musek din Koprivstiţa un
număr de cărţi bisericeşti în valoare de 335 ruble şi 1675 co­
peici. Cărţilelrimise sunt: 12 Minee, 1 Triod, 1 Penticostar, 5
Psaltiri şi 12 Ceasfoave. Printr'o scrisoare din 28 Noembrie
1846�) din Odesa, D. Mutev (bulgar din Kalofer) înştiinţează pe
N. Gherov, că i-a procurat de la Evreii din Odesa: Geografia
de Sokolovskij (3 părţi), Lexicon de Ol'dekop, Aritmetică, şi
harta Bulgariei. Acestea cărţi au fost trimise lui Gherov, prin
Morovenov, negustor bulgar din Ţarigrad 5), împreună cu o scri­
soare dela un prieten al său Ja. Bacej,
Transportul s'a făcut probabil prin Principate pe căile co­
merciale cunoscute -). Din cărţile bisericeşti transportate pînă
la această dată În Bulgaria, fratele lui N. Gherov, Atanisie H
Gherov din Ţarigrad cere în toamna lui 1848 un număr de 135
cărţi 7). Ceva mai tirziu, probabil în 1850 8), Ev. Gheorghiev
]60
VALENTIN GR. CHE:LARU
[161]
NOI CONTRIBUŢII LA RELAŢIILE ROMANO-BGLGARE 161
negustor din Galaţi, îi scrie lui N. Gherov în privinţa cărţilor
bisericeşti că "dacă vor sosi să se deschidă acolo la pod".
Desigur că erau cărţi şi pentru Ev. Gheorghiev - respectiv
pentru Bulgarii din Galaţi. La finele lunii Octombrie 1849 se
expediază cu vaporul 8 lăzi cu cărţi de fizică. O Iadă este lă­
sată în portul Galati pentru a fi trimisă ia Constantinopole în
iarna anului 1850 1). Restul de lăzi este trimis în Bulgaria ne­
gustorului Hr. Popov din Koprivstiţa cu scopul de a fi reparti­
zate în centrele bulgăreşti 2) ca : Vidin, Rusciuk, Tîrnovo, Gabrovo,
Plevna, etc. unde s'au şi vîndut "), La 30 Octombrie, acelaş an �),
H. Mutev îi trimite o .nouă listă de cărţi ruseşti : Fizica de Se­
glov, Zoologia de Edvars, Retorica şi Pitica de Zeleneţ, Geo­
grafia de Ohodovskij, Istoria Rusiei de Ustrailov, Botanica de
Dikandov, Chim ia de Gherş, Meteorologia de Kept, Fizica de
Lanţ, Aritmetica şi Algebra Geometria de Busse, Trigonome­
tria de L., Gramatica rusească a limbilor asiatice (Gramatika
Rs. jazyka Vostokova) şi Istoria Universală de Smaragdov (Ist,
Vseobscaja Smaragdova). Aceste cărţi ajung în mînile lui Ghe­
rov şi dela el la Bulgarii din Principate. Intr'adevăr în Aprilie
15825) aceste cărţi sînt transportate cu "vaporul ce trece prin
Galaţi" 0), unde sînt lăsate 14 cărţi (probabil la Ev. Gheorghiev,
fruntaş şi negustor) Cu acelaş vapor este trimis din Odesa de
că/re D. Toskovic (negustor bulgar). lui N. Gherov un trans­
port de cărţi bisericeşti (23 cărţi în valoare de 137 ruble de
argint) 7) Lada cu cărţi a fost ascunsă la Galaţi de Ev. Gheor­
ghiev şi a fost trimisă în momentul oportun. (Căci aceste trans­
porturi de cărţi erau oprite de către Turci). Din aceeaş Iadă
Ev. Gheorghiev a luat cărţi (avînd aprobarea lui N. Gherov)
pentru Bulgarii din Galaţi. Un număr important de cărţi, care
cu siguranţă că au ajuns şi în Principatele noastre, a fost do­
nat de Z. Knjazeskij, liceului SI Kiril şi Metodiu din Filipopol,
in toamna anului 1852 8). Iată lista de cărţi ruseşti:
Bazele Silviculturii de KoU (Osnovanie Lesovodstva), Des­
pre exploatarea pădurilor în satele iubitoare de muncă (O raz-
1) ldern, c. II. Dac. 1940; 2) ldern, Dac 1939; 3) Idem,
Dac. 2219,2220, 2221 ; 4) ldern, Dac. 1764.
5) ldern, Dac. 1766; 6) "Galackiată parahodă "; 7) Idern,
Dac. 2252; 8) Idern, c. 1, Dac. 1386.
[162]
1) Idem, c. 1. Doc. 625 ;
vădent] Lesa V sel'cs Trudoljube), Matematica Silvică de Kenig
(Lesnaja Matematika), Technologia Silvică de Felner (Lesnaja
Tehnologija), Cauzele nerecoltei la ţărani (Priciny neurozaja u
krestian), Gramatica rusească prescurtată de A. Vostokov (Krat­
kaja Russkaja Grammatika A. Vostokova), Gramatica grecească
de Popov (Grecesska]a grammatika Popova), Gramatica 1. latine
de Beljustin (Latinskaja grammatika Beljustina), Chrestomaţia la­
tină, in 2 voI. (Latinskaja Hrestomatija), Gramatica nernţească
(Nernckaja grammatika), Abecedar rusesc (Russkij Bukvar'), Carte
pentru cetirea şi exerciţiul limbii (Kniga dlja ctenija i upraz­
nenija V jazyke), Biblioteca copiilor de V. Popov (Detskaja Bi­
blioteka Popova), Prescurtare din Robinson de Polovţov (So-
. kraăcenny] Robinson V. Polovcova), Păreri despre gospodăriile
săteşti (Besedy o selskom hozjajstvă], Geografia fizică şi mate­
matică (Fiziceskaja i maternaticeskaja geografija A. Obodovs-
kago), Antichităţ! Slave de Safarik, traducere de Bodjanskij
(Slavjanskija drevnosti Safarika), Schita istoriei lumii antice de
Derpt (Ocerk Vseobscej istorii drevnjago mira), Carte pentru ci­
tirea şi exercitiul vorbirii (Kniga dlja ctenija i upraznenija I v
slovestnosti), Incercare de versilicatia rusească de A. Vostokov
(Opit o russkom stihoslozenil), Poezii de A. Vostokov (Sti hot­
vorenii), Gramatică rusească de A. Vostokov (Ruskaja gramma­
tika), Dela Soc. Imperială de Arheologie (Ot Imper. Arheolo­
giceskago obsesiva), Reguli pentru educaţia elevilor de liceu
şi gimnazii (Pravila dlja ispytanija v yezdnyh uciiiScah i gim­
nazijah), Catalogul manuscriselor ruseşti şi slavoneşti (Opisanie
Russkih i Slov. rukopisej), Carte rusească pentru oamenii culţi
(Russkaja Kniga dlja Gramotnyh ljudej), Ucraina de Z. Kule ;
(Ukrajna), Cetiri săteşti de Prinţul Odoevskij, 2 vol. (Selskce
ctenie) şi încă un număr de cărţi religioase.
Toate aceste cărţi dau dovada gradului de civilizaţie şi
de influenţă rusească la care a ajuns poporul bulgăresc şi este
o mărturie în plus, că Bulgarii ne-au transmis nouă, in mare
parte, spiritul şi cultura rusească.
La 1 Octombrie 1854 1) s'a primit în Karlovo 3 manus­
crise în 1. rusă şi anume: Scriere despre hrisoavele bulaareşti
1
'1
I
1.
il
I
: I
.,
I
I
I
i
I
l
I
I
162
VALENTIN GR. CHELARU
[163]
NOI CONTRIBUŢII LA RELAŢIILE ROMANO�BULGARE 163:
(Zapisky za Blg. grammoty), Documente bulgăreşti despre scrie­
rea părnîntului (Bălgarsky grami zernleopisanie), Dicţionar bul­
găresc (Blg. Slovar') şi următoarele cărţi ruseşti: Evanghelia lui
Ostromir (Ostromirovo Evang.), Observări filologice (Filology­
cesky nabljudenie), Emigraţiunile Slave (Slavjanskoe narodo­
naselenie), Geografia de Sokolovskij, Geografia de Obadovskij,
Geografia Turciei (in 1. franceza), Gramatica Slovenească de
Dobrovskij (Slovjanska gramm.), şi o altă gramatică tipărită la
Zemun. In 1856 se duc tratative de către Gherov 1) la Peters­
burg pentru cumpărarea de cărţi bisericeşti, cu scop de a fi
vîndute în Bulgaria. Preţul de cost al cărţilor se ridică pînă
la suma de 2000-2500 ruble. Un document în copie, nedatat
(probabil din anul 1856) 2) vorbeşte despre un depozit special
pentru cărţi bisericeşti înfiinţat cu ajutorul grafului AI. Petrovic
şi prin intermediul negustorului Şt. Toskovic, care să furnizeze
cărţi din tipografiile din Moscova şi Kiev în condiţiuni avan­
tajoase Bulgarilor din Principate şi celor din Bulgaria.
Ceva mai târziu, în Septembrie a, c. Ja. Osmjanţov 3)
(mare cartografîn Moscova) trimite lui N. Gherov: Gramatica
comparată-istorică a limbii ruseşti de Buslaev (Sravnitel'no
istoriceskuju gramatiku Russkago jazyka), după care Gherov în.
tocmeşte gramatica limbii bulgăreşti. Tot el îi recomandă: Gra�
matica comparată a 1. ruse de Davidov (1854) (Sravnit. Gramm.
Russk. jaz.), Gramatica limbii Slave bisericeşti de Vostokov
(2 voI.) (Gram. cerkovno-slav. jaz yka), Miklosich Loutlehre tind
Formenlehre, Chronoqraphie Bţjzanitne, Păreri despre istoria
limbii ruse (Mysli ob istorii Russk. jazyka), Monumentele 1. Slave
bisericeşti (Pamjatniki c. SI. jazuka) şi La Bulqarie par Papan­
dopulo Vretos. Acestea cărţi N. Gherov le caută în Bucureşti
însă nu găseşte decît o Gramatică a limbii Yatache (Gra­
matika Valahskago jazyka) (nu spune cine-i autorul). Cu aceiaş
ocazie N. Gherov cumpără din Bucureşti alte 2 cărţi, pe care
le trimite în Bulgaria 4). Odată cu aceste cărţi valache (nu
spune care anume) N. Gherov trebuia să trimită lui Ja. Oşm­
[anţov 5); Bibliografia bulgară de K. Bojoglu (Blgarska Biblic-
1) ldern, Doc 653; 2) ldem. c. II, Doc. 1929.
3) ldern , c. II, Doc, 1868; 4) Idern, Doc, 1870; 5) Idern,
Dac. 1873. .
[164]
1) ldem, c. 1, ODe. 169.
2) "Za da mozatâ NaSiti... da si kopuvată pc, lesno".
3) ldem c. II Ooc. 2280; 4) Idem, Doc. 2281 ; 5) Idem, ODe.
2282; 6) ldern, c. 1, ODe. 700.
grafija) şi Noua bibliografie grecească (Novo-greceskaja Biblio,
grafija), care, cred, că erau cunoscuteşi'n Principate.
La 25 Mai 1857 N. Gherov se afla în Odesa. Ev. Gheor­
ghiev trimite pe Petru Anghelovic din Bucureşti, fiul banche­
rului bulgar Anghelovic, la N. Gherov ca împreună cu Toskovic
să cumpere cărţi bisericeşti cu litere chirilice din Moscova,
Odesa şi Petersburg, pentru ca "ai noştri, zice Ev. Gheorghiev 1),
să le poată cumpăra mai lesne" 2) şi să nu fie nevoiţi să
cumpere cărţi bisericeşti tipărite în Austria. Prin urmare Bul­
garii din Principate se alimentau cu cărţi aduse din Rusia. In
Mai 1858 Sinodul rusesc aprobă vînzarea cărţilor bisericeşti
În Principate şi Bulgaria cu jumătate de preţ 3). Cărţile din O­
desa sunt aduse la Galaţi şi predate lui Ev. Gheorghiev, iar
acesta le expediază lui Hr. Ghesev negustor din Plovdiv 4).
, Cărţile s'au transportat prin Galaţi în lăzi de cîte 4 puduri şi
pentrucă nu se puteau transporta mai departe au fost trimise
lui D. Nacevic şi J. Stancoglu din Svistov 5). Printre acele bi.
sericeşti s'au trimis şi alte cărţi care 'erau oprite de 'Turci 6).
Astfel în lada albă No. 1 sunt următoarele: Lexicon Enciclo­
pedic (Enciklopediceski Leksikon), Curs liceal de Matematică
(Gimnaz.iciskij Kurs cistoj Matematiki), Matematica de Franker ,
Botanica de Dekandol, Fizica (în limba franceză), Arheologia,
Convorbiri franceze-ruse-greceşti (Razgovory Fr-Rus-Grecesk.),
Chimie, Cercetări critice de Venelin (Kriticeskija Izsledovanija),
Statistica Imperiului rusesc (Statistika Rossijskago Irnperij), Ma­
tematica (în I. greacă), Veacul ţarului bulgar Simeon (Vek Bo­
lgarskago Carja Simeona), Ioan Raic, Rostislav Mihailovic, Ri­
torica, Pitica, Scrierea 1. Slavon eşti (Pismennica na Slavjans­
kij jazyk), Opere de Bogdanovic (Socinenie}, Calendar pe anul
1854, Elements de la grammaire Irancaise, Gramatică raţionala
(Logiceskaja grammatika), Codice de legi a Imperiului rusesc
(Svod zakonov Rossijskoj Imperij), Istoria lui Petru cel Mare
(Istorija Petra Velikago), Logaritmi, Lexikon latin-rus, Bibliote­
cile bulgăreşti (Blăgarsky.ty knizici), Lumina tineretului (Cvetă
I
/1
VALENTIN GR. CHELARU
164
!
I
[165]
NOI CONTRIBUŢII LA RELAŢIILE ROMANa-BULGARE 165
Mladosti), Stoian şi Rada, poem de Bodjanski (Stojan i Rada),
Biblie (în l turcească), Istoria Greciei (Istorija Grecij), Despre
izvoarele poeziei populare (Ob Istocnike Narodnoj Poezii). In
lada neagră No. 2: Despre germenii literaturii noi bulgare de
Venelin (O zarodyse novoj bolgarskoj Jiteratury), Reguli contra
holerei (Pravila protiv holera), Cercetări critice-istorice despre
1. rusa (Kritiko Istoriceskoe izslsdovanle o russk, jazuke), A­
necdotele Curţii Otomane (Anekdoty Otomanskago dvora),
Despre caracterele poeziei populare slave (O haraktere narod­
nyh pesn' Slavjan), Napoleon Bonaparte, Dicţionar Rus şi Slav­
bisericesc (Slovar' Cerk. Slav i Russk.), Nouveau Dictionnaire,
Introducere în Istoria Bulgare-Slavă (Vhczdenie-to v Istoria-ta
na bălgar. slavjan.), Gramatica Sîrbească (Gradja za Srbsku
Grammatiku), Istoria Evului-Mediu (Istorija srednyh vekov),
Aritmetică Bulgărească (Bălgarska Aritmetika), Carte slavo-bul­
gară pentru educaţia copiilor (Slaveno băIgarskoe dătovodstvo),
Distracţii pt. copii (Zabave za deci), Scurtă istorie turcească şi gre­
cească (Kratka Istorija Greka i Turaka), Antropologia Sîrbească
(Antropologija Sr'bska), Vechile manuscrise bulgăreşti (Stari ruko­
pisi bălgarski) Istoria nouă (Novaja Istorija), precum şi numeroase
dicţionare, cărţi bisericeşti ruseşti sau greceşti. Cărţi s'au mai trans­
portat pentru bisericile din satele Kara-orman, Mericlere 1),
Koprivstiţa 2). .
La 11 Octombrie 1858 Ev. Gheorghiev îi comunică lui N.
Gherov, că D. Anghelidi negustor de cărţi din Plovdiv soseşte
la Bucureşti il). Ev. Gheorghiev, care făcea legătura între S1.
Toskovic, librar din Odesa, şi N. Gherov con sul în Plovdiv în
acea vreme, transmitea tot ce primea din Rusia prin Galaţi, li­
brarului D. Anghelidi. Dealtfel Ev. Gheorghiev vinde în Galati
cărţi pentru emigranţi, iar mai tîrziu însăşi soţia lui Ev. Gheor­
ghiev ţinea cont lui N. Gherov dc ..ărţile re se vindeau în Bu­
cureşti 4). Alteori cărţile bisericeşti se trimiteau prin Constan­
tinopol şi de aici se expediau în toate centrele consulare 5).
Această lipsă de cărţi bisericeşti se observă şi'n anii următori �),
1) ldem, o p. cit. 1931 Doc, 21 pag. 21: Idern c, Il, Doc,
2005; 2) Idern, Doc. 1775; 3) ldern, c. 1, Doc, 200; 4) Idern,
Doc, 144; 5) ef. cu scrisoarea din 30 lan. 1859, op, cit. 1931,
Doc. 74, pag. 47; 6) Idem, c. II, Doc. 2283,1559-73.
[166]
166
VALENTIN GR. CHELARU
In 186J 1) sunt menţionate alte cărţi printre care: Istoria Bul.
gariei de Gildferding (Bolg. Istorija), o Psihologie, Antropo­
logie, Logică, Retorică, Zoologie, etc. In 1882 Gherov primeşte
din partea profesorului sîrb Andrea Pasztory IO exemplare din
Gramatica bulgare-italiană (Blăgarsko-Italianska Gramamtika) ti­
părită în 1862, 8°,175, pg. Ia Viena, tipografia L. Sommer 2).
In 1862, luna Iulie se face un mare transport de cărţi bi­
sericeşti în număr de 24 exemplare. De data aceasta, cărţile au
fost transportate prin Constantinopole �), iar de aici în coloniile
bulgăreşti. In Aprilie 1863 e vorba de un nou transport de
cărţi bisericeşti, care să se vîndă cu jumătate de preţ 4). Dea­
semeni a ajuns în Principate o broşură în 1. rusă a lui K. Le­
ontiev (secretar în Erdene) întitulată: "Zapiska o literaturnom
vlijanii v Trakii", (Scriere despre influenţa literaturii în Tracia),
tipărită în 1865 5). Această broşură au cunoscut-o, cred eu, şi
Bulgarii din Principate, precum au cunoscut şi poeziile trimise
de N. Gherov în Bucureşti alcătuite cu ocazia Incoronăril Ţa­
rului Alexandru al Rusiei 6). O altă broşură cu caracter politic
circulă în Ţara Romînească la începutul anului 1867 1). T. Za­
prjanov îi scrie lui N. Gherov, ca s-o răspîndească prin toate
"satele mai importante şi oraşele" 8) din Bulgaria. Probabil că a­
ceastă broşură politică răspîndită în Principate şi Bulgaria este
scrisă de S. Burmov pe care N. Gherov menţionează că a vă­
zut-o în vitrinele librăriilor din Petersburg 9). Ceva mai tîrziu,
cînd N. Gherov se afla în Bucureşti (August- Septembrie), se
vindea o altă broşură a lui Burmov despre: "Proekt Patriar­
sesky] za resenie Bălgarskyj văpros" (Proectul Patriarhiei în
rezolvarea chestiei bulgăreşti) 10). Tot atunci, spune Gherov. se
dăduse la tipar o altă broşură în aceiaş chestie. In 1869 se
cumpără din nou cărţi bisericeşti. De data aceasta din Odesa ").
'1) Idem, Dac, 1966;
2) Idern, Dac. 1923 scris In 1. sîrbă şi Dac. 1924.
3) ldern, op. cit. 1931, Dac. 248 pag. 287; 4) Idem, c.II,
Dac. 2204; 5) Idem, c. 1, Dac. 1630; 6) ef. cu Dac. 2265 din
1857. Gherov a lasat 40 de exemplare in Bucureşti. ca să fie ex­
pediate lui St. Toskovic la Odesa; 7) ldern, c. II, Dac. 991; 8)
"na vazny-ty sela i gradove"; 9) Idern, Dac. 1257; 10) Idem,
Dac. 1263; Il) Idem, c. II, Dac. 2294-95-97.
[167]
NOf CONTR.IBUŢH LA RELAŢIILE ROMANO-BULGARE 167
In 1869 se aduc cărţi bisericeşti din Pecerskaja Lavra din Pe­
tersburg în valoare de 180 ruble 1). In 1870 sînt menţionate:
Dicţionar de Starcevskij, Istoria literaturii' (Istorija na litera­
tura-ta), Metodica, (expediate din Odesa 2), Dr. A. Zimmerman :
Lumea până la crearea omului (Mir do sotvorenija celoveka)
traducere în 1. rusă de Pavel Olhin,tipograţia M. O. Wolf, 1865, DT.
Zimmerman: Omul, fenomen tainic al naturii sale morale şi fizice
(Celovek, tajnstvenyja javlenija nravstvennoj i Iiziceskoi ego
prirody) tradusă în 1. rusă in 2 vol., tipărite la Petersburg O).
In 1871 Fingov, bulgar din Kaloler, transportă alte cărţi din Ru­
sia datorită lui N. Gherov l): Dicţionar etimologtco-Iilologic al
limbii Slave-bisericeşti (Etimologo-iilologycesky] Slovar' Slav­
[ano-C'rkovno-Russkago jazyka), Istoria Literaturii Universale
de Scherr (Vseobsca Istorija Literatury), Istoria Literaturii Slavo­
neşti de Pipin şi Spasovic (Istorija Slavjanskoj Littetatury), Is­
toria bisericii bulgăreşti, sîrbeşti şi moldouo-munieneşti de S.
Golubinnikov (1 volum, Istorija Bolgarskoj, S'rbskoj i Moldo­
Vlasko] c'rkvi), Istoria Slavilor (Istorija Slavjanja), Istoria Filo­
zofiei (Istorija Filosofii), Opere de Gilferding pentru Bulgari 'Şi
Sîrbi, Rezolvarea problemelor de Algebră de Mayer Girsch
(Resenie Algebriceskih zadae") tipărită la Saks, Natura: carte
pentru cetit în casă şi în şcoală, traducere de P. Eustafev
(Priroda: kniga dljă ctenija doma i v skole), tip. la Berlin, Fran­
klin: Ştiinţele naturale pentru instruirea cetitorilor şi tineretului,
traducere de N. Fillipov (Estestvenna Istorija dlja obrazovannyh
cltatelej i [unosestva), Cărţile lui J. J.. Rousseau traduse in 1.
bulgară, Caracterele arheologice a vechilor Bulgari (Arhytek­
turnye c'rteăl drevnyh Bolgar) tipărită în 1832.
In 1872, 23 Mai N. Gherov, după rugăminţile lui Ev, Gheor­
ghiev 5). cumpără din Petersburg un Encolpion pentru Vi carul
MetropoJiei din Bucureşti. Această carte este cumpărată în urma
dorinţelor înainte de moarte a fratelui lui Ev. Gheorghiev, iar
cu o altă ocazie Ev. Gheorghiev îi trimite lui N. Gherov o carte
de la Acsakov 6) "Detskie gody" (Anii copilăriei) pe care o pri-
1) Idem, 1947; 2) Idern, c. 1. Doc. 934-36-37; 3) Idem­
Doc 938; 4) Idern, Doc. 948--951; 5) Idern, Doc. 211' 6) Pu-
publicist şi slavofil rus. ' ,
[170]
1) v. Arhiva XXX 1, 1923) pg 71; 2) Ibidem; 3) Ibidem.
proprii, sînt nu realităţi fonetice, ci "reguli ortografice" sîrbe
sau bulgare, aplicate la noi 1). Deasemeni nimeni n'a arătat, a­
fară de d. Bărbulescu, că e lat din textele vechi romîne repre­
zenta de regulă pe re, iar nu pe e 2), precum nimeni nu ştia '
pînă la .Foneiica" lui Bărbulescu că ·f. reprezintă şi pe ra şi f,
nu numa pe ea, iar 111 reprezintă şi pe ea = 1\3). D·I Drăganu
a afirmat atunci, dar după ce d. Bărbulescu i-a documentat,
ceeace reproduc $i eu aici, d-l Drăganu n'a mai declarat nimic,
căci a fost nevoit să tacă!
Astăzi d, Drăganu reîncepe. In .Dacoromaniar VIII pag.
221 în notă, D-sa afirmă, ceeace face şi în cartea .Romtnit În
veacurile IX-XIV pe baza ioponotniei şi a ottomasiicei", ur­
mătoarele: "şi ceea ce ne spune Bărbulescu despre "un terito­
riu f. restrâns" al străromânei..., care, pînă după sec. X şi XI,
CÎnd ne-am fi întâlnit cu Slavii, ar Ii fost Oltenia".
Subliniez citatul pina după secolul X şi XI, (cum spune
şi In cartea sa, că după Bărbulescu elementele slave au intrat
în remîna după sec. X şi XI.) Această afirmaţie este de fapt un
mare neadevăr, pentruca nicăiri şi niciodată d, Bărbulescu n'a
spus acest lucru. Iau din nota d-lui Drăganu citatele trecute
de D-sa în care ar fi asemenea afirmaţii şi citez pentru lămu­
rirea chestiunii şi dovedirea purului adevăr. In cartea: "In­
dividualitatea limbii romine şi elementele etaoe vechi, Buc. 1929,
d-l Bărbulescu la pg. 95 (citată de d. Drăganu) zice: "Vom
documenta anume, că limba bulgară a intrat în româna nu În­
tre sec. IV sau V -V II, adică în epoca lui Iordanes, cum s'a
crezut pînă acum, adecă în perioada limbii paleoslovenice, care
se sfîrşeşte în sec. IX, ci în epoca postpaleoslovenică care începe
cu veacul X". Sau la pg. 110 (citată de Drăganu in notă): au intrat
cel mai devreme (cuvintele) cu începere din veacul x. .. , deabia
in sec. X au început a intra în ea (cuvintele) ... această regiune
nelocuită de Slavi înainte de veacul X, între sec. V- VII DU
putea fi alta d ecăt o parte din Dacia Traiană, adică Oltenia
Romîniei de astăzi". Aceeaş părere o are şi la pag. 19. Sau
la pg. 525 (citată tot de Drăganu): "între sec. IV sau V pînă
la inclusiv al IX, Bulgarii nu au trăit în Dacia Traiană". Am
170
VALENTIN GR.. CHELAR.U
�----.,
[171]
G&3
o RECTI[<'ICARE I'l':NTRU D. PROF. N. DRAGANU 171
subliniat citatele respective ca să se evidenţieze că d. Bărbu­
[eseu niciodată n'a pomenit barem de părerile pe care d. Dră­
ganu i le pune în seama O-sale. Sau nu-mi. închipui că d.
Drăganu o fi cetit invers în Joc de sec. IX, secolul XI?! Şi
poate dea ndoaselea o fi cetit şi d, Al. Rosetti cînd a recenzat
cartea d-lui Bărbulescu în Revista istorică română 1, 1931, pg.
147 căruia D-sa i-a răspuns în Arhiva a. No. 1-2, (1933) pag.
70 şi urm. arătînd unilateritatea şi un anumit cusur al spiritului
ci-lui recenzent. Nu cred, că aceleaşi cusururi le are şi d. Dră­
ganu, ci mai curînd, patima şi lipsa obiectivităţii îl fac să a­
runce cu prea multă uşurinţă asttef de afirmaţii. Dovada celor
spuse de mine o face chiar d. Drăganu, In aceiaş notă, de care
am vorbit, d. Drăganu mai zice: »Teoria lui Bărbulescu
însă nu este nouă. Ea-i aparţine lui Hasdeu". In primul rTnd
d. Drăganu nu vrea să ştie ce-i o teorie. Pentru aceasta
traduc din Larousse ; • teorie este un ansamblu de CU1lOŞ­
tinte care dau o explicaţie completă unui anumit ordin de
fapte". Deci un ansamblu de cunoştinţe care duc la o ex­
plicaţie completă. Şi atunci, are în această privinţă Hasdeu
vre 'o teorie? D-I Drăganu nu face dinstincţia între o teorie şi
o simplă ideie sau afirmaţie, cu scopul de a scoborî valoarea
celor scrise de d. Bărbulescu.
Are Hasdeu vre-un studiu în care să se ocupe de această
chestiune pe larg şi documentat, enunţat în sensul celui tipărit
de d. Bărbulescu? Desigur că nu! In al doilea rînd părerile
pe care le exprimă Hasdeu în "Strat şi substrat", "Istoria cri­
tică a Românilor" pag. 306 J) sunt următoarele: ,.Acţiunea Sla­
vilor asupra limbei române a fost eminamente culturală, intro­
ducăndu-se prin cirilisrn după secolul IX, apoi răspăndindu-se
şi întăr indu-se în graiul poporan şi'n terminologia topografică
mulţumită usului oficial, mulţumită ltturqhiei şi mulţumită mo­
dei". Am subliniat ceiace este specific părerilor lui Hasdeu. Şi
acum întreb, unde există la d. Bărbulescu asemenea idei,
devreme ce D-sa susţine. că introducerea elementelor slave
vechi se datoreşte factorului etnografic. Iar În al treilea rînd,
d. Bărbulescu citează. întotdeauna părerile predecesorilor săi.
aşa că şi'n această privinţă Dvsa a citat la pag. 4, că întrucîtva
1) Vezi la Bărbulescu, op, cit. pag. 9.
[172]
172
\'ALENTIN GR. GHELARU
numai Hasdeu se deosebeşte de restul filologilor şi istoricilor,
care sînt susţinătorii teoriei .că elementul slav e chiar parte
organică şi integrantă a individualităţii etnice romîne" ').
Cu toate aceste şi Hasdeu, deşi se deosebeşte de ei "so­
coate tot ca ceilalţi: că limba paleoslooenică a dat românei
cele mai vechi cuvinte slaoe" (op. cit. pg. 37). Deci Hasdeu
numai a afirmat în treacăt unele chestiuni şi aceasta numai în­
tr'o privinţă, pe cîtă vreme d. Bărbulescu a clădit o teorie pe
temelii solide. pe care d. Drăganu încearcă să o "dărîme" şi'n
neputinţa Dvsale recurge la mijloace de felul celor arătate
mai sus.
In al patrulea rînd, d. Bărbulescu citează părerile tuturor
fie că sînt contrare, fie că sînt apropiate de ale Dvsale (este
citată şi combătută părerea lui Hasdeu, dar şi a lui Capi­
dan). D-I Drăganu nu ţine cont nici de acest imperativ impus
de ştiinţă. In "Dacoromania ", d. Bărbulescu este citat de mai
multe ori de d. Drăganu la pg. 197, 209, 211,218,221 etc. etc.
Citaţiile nu produc nici o dificultate, pentrucă d. Drăganu
nu are de susţinut nici o părere. In cartea sa amintită mai sus
d. Bărbulescu nu este citat niciodată, deşi sunt citaţi toţi filo­
logii şi deşi chestiunile respective sînt desbătute şi de d. Băr­
bulescu în op. cit., fiindcă de data aceasta d. Drăganu are de
susţinut o teză, care vrea ca să fie contrară teoriei lui Bărbu­
lescu (vezi recenzia despre Drăganu, ceva mai departe).
Astfel procedînd "făcându-şi socoteala de acasă" d. Dră­
ganu se înşeală, dacă crede că va putea "dărîma" teorii pentru
a-şi "clădi" pe ale sale. Căci nu se poate dărîma o Şcoală ca
acea de Slavistică a d-lui prof. Ilie Bărbulescu, cu Ialşificări in­
tenţionate ale adevărurilor descoperite şi propagate de ea, cum
de multă vreme încearcă în zadar d. Drăganu împreună cu alţi
domni dela Cluj sau Bucureşti..
In cele din urmă adevărul iesă la suprafaţă, iar Ştiinţa re­
zervă fiecăruia locul său binemeritaf.
Valentin Gr, Chelaru
1) v: Bărbulescu, op. cit., pg. 5.
[173]
Recenzi
Sbornik v ceet na praf. L. Miletic za sedemdesetqodisntnata
ot rozdenieto mu, 1863-1933 (L. Miletics-Fesisc/zrijt).
Sofia, XXX + 687, preţul leoa 500, fr. elo, 20.
AI doilea Festschriît al prof, 1.. Miletic (Ia primul, în 1912,
cu prilejul a 25 ani de profesorat, au colaborat numai elevii
săi) este un volum foarte bine imprimat sub îngrijirea lui St.
Romanski-editura Institutului ştiinţific Macedonean-şi cuprinde
65 de contribuţii pline de interes, dintre cari 47 semnate de
străini '). Aşa cum spune în prefaţă D. S1. Romanski, contribu­
ţia numeroşilor învăţaţi străini (dela noi nimeni) e o dovadă
de consideraţie nu numai pentru persoana sărbătorită, dar şi­
poate mai ales-pentru tînăra ştiinţă bulgară, la ridicarea că­
reia din nimic aproape pînă la prestigiul de care se bucură as­
tăzi, sărbătoritul a contribuit (noi credem cu mai multă strălu­
cire decât ceilalţi din generaţia sa: A. Teodorov-Bălan şi răpo-
saţii S. SiSmanov, D. Matov şi B. Conev) într'o măsură, care
nu poate fi dată în câteva cuvinte, aici. Profesor de filologie
slavă la Universitatea din Sofia încă dela înfiinţarea acesteia
(1888, sub formă de şcoală superioară), membru al Academiei
bulgare (după transformarea vechei "Bălgarsko knizovno dru­
zestvo", Înfiinţată la Brăila) al cărei preşedinte este din 1926,
1) Astfel J. J. Nikkola, A. Vaillant, A. Seliscev, T. Lehr­
Spltawinski. L. Beaulieux, L. Teslliere. N. Jokl, J. MeIich, Fr. Ra­
rnovs, M. Vasmer, K. Nitsch, Prinţul N. Trubeckoj, O. H. Bujer, M.
Speranskij, N. Vane Wijk, A. Mazon, L. Niederle, O. Oescmann,
etc., etc.
[174]
174
D. CRANJALA
director al .. lnstitului Ştiinţific Macedonean" şi al revistei "Ma�
kedonski Pregled", se poate foarte bine afirma că în opera şti­
inţifică a lui L. Meletic se oglindesc "sfortările ştiinţei bulgare
pentru a cerceta ceiace un popor are cel mai de preţ al său­
limba sa". Cercetările sale sunt nu numai din domeniul limbii
bulgare vechi şi medii-prin ediţiile ştiinţifice pe care le-a pre­
gătit-ci şi asupra bulgarei moderne, prin studiile sale cunos­
cute asupra dialectelor bulgare de răsărit şi din Rodopi. Incă
dela începutul studiilor sale şi după doctoratul său dela Zagreb,
pe lângă studiul celorlalte caractere specifice ale limbii bulgare
s'a ocupat cu chestiunea articolului postpozitiv şi În mai multe
lucrări din ce în ce mai întinse şi mai documentate, a argumen­
tat cea mai acceptabilă ipoteză asupra originii acestuia (artico­
lul postpozitiv este congenital în limba bulgară), respingând pe
aceia a substratului traco-lliro-roman. Filolog de larg orizont, el
s'a ocupat şi cu chestiuni, cari privesc etnografia şi istoria cul­
turală a Slavilor. Aici se pot cita cercetările sale asupra limbii
documentelor noastre munteneşti, asupra istoriei coloniilor bul­
gare din Transilvania şi Banat, asupra vechei populaţii din ră­
săritul Bulgariei şi a Bulgarilor catolici (Pavlikjani). Incă În
secolul trecut, făcând cîteva excursii ştiinţifice la noi el a pu­
blicat o serie de documente însoţite de studii asupra limbii lor,
în cari a formulat teoria medio-bulgarisrnului limbii acestora,
teorie îmbrăţişată de toţi savanţii noştri şi bulgari, afară de
Dvl Prof. I. Bărbulescu, care o corijează în mod foarte exact şi
foarte drept cu teoria "macedo-slavă", sub care se înţelege
limba bulgară de apus. Faţă de ştiinţa noastră, D. Miletic a păs­
trat şi păstrează totdeauna un viu interes, scriind asupra lu­
crărilor rornîneşti, cari interesează filologia şi istoria bulgară,
recenzii întinse, documentate şi de cele mai multe ori o­
biective.
In timpul din urmă scrie interesante articole de documen­
tare in chestiunea Bulgarilor macedoneni la .. Makedoski Preg­
led", revistă, care se menţine la un nivel ştiinţific foarte ridi­
cat. In afară de altele, din domeniul filologiei pure vom cita
foarte bunele sale articole "Edinstvoto na balgarskija ezik v
negovită narecija", Bălgarski Pregled 1, 1, 1-21 şi .. Kărn is­
torijata na trojnija elen v starobăJgarskijaezik", ibidem, II, 1,
[175]
fi ECENZlf
175
1-16 (despre cari vezi recenzii amănunţite în Arhiva XXXVIf
(lY30). 3-4. 286-294 şi XLI, 1-2, 91).
Volumul cuprinde lista cronologică a lucrărilor prof. Mi­
letic alcătuită de praf. Rornanski (IX-XXX) şi se termină cu
un indice de nume şi cuvinte după origină (661-687).
Şiei. M:Iadenov: Bălqarskata ţttoloqiţa i qospodin L.
Mileii/: (pa slucaj na 70 goclisninata of roedenieio mut, Rodna
Rei:. SOfia, VIi (I934), 110-125).
Prin poziţia sa şi prin rolul său de iniţiator de studii şi
el însuşi cercetător pe teritoriul puţin explorat pănă la el al fi­
lologiei bulgare se poate presupune şi aprioric afirma că in
lucrările lui Milelic se vor gasi părţi, pe care critica de astăzi
nu le primeşte·- dacă nu pentru ansamblu, cel puţin pentru a­
numite detalii. Şi, desigur, este utilă opera, pe care ar face-o
cineva, căutând să adune într'un tot observaţiile suferite de
anumite păreri ale seniorului pentru a le scoate - dacă e po­
sibil- din circulaţie. Este una din posibilităţile reale de pro­
gres. în filologie mai ales, acţiunea de purificare a unor opere
şi activităţi În general admirabile, dar prin aceasta nu scutite
de inexactităţi de importanţă diîerită, Nu este o notă rea pen­
tru o generaţie să-şi verifice moştenirea. Este poate datoria ei.
O astfel de verificare ar vrea să încerce cunoscutul savant bul­
gar, elev al praf. L. Miletic, asupra operei profesorului său.
NOI înşine, în recenzia asupra Festschri ltului 1933, vorbim dra­
pra teoria mediobulgarismului limbii documentelor noastre muu­
teneşti formulată de d Mileti(\ care nu se mai poate susţine
astăzi (deşi o strînge în braţe şi D-I Mladenov) şi trebue să
mai regretăm (vezi studiul lui I. Ohienko în traducerea noastră
rornînească "Cum trebuesc editate documentele moldoveneşti
din Omagiu prof. I. Barbulesr u, Arhiva, laşi, XXXVJlI (1931).
2-4, 518-5:l2) metoda, care prea vrea să tie cont de cititorii
diletanţi inexistent! Cu care DI Miletic a editat documentele
s rle din Braşov. Deşi In editarea lor pusese mai multă pripă,
dacă nu iscusinţă, decât chiar antecesorii săi (Ohienko, op. cit.
pag. 520). el a fost luat de îndreptar de către editorii noştri
. .
[176]
176
D. GRAN.TALA
ceiace nu-i ridică meritul - desigur, dar nici nu scade valoa­
rea impulsului pe care l-a dat. In toate aceste scăderi, şi în
'cele de amănunt pe cari le aminteşte D-I Mladenov, nu trebue
să se uite momentul şi împrejurările în care a lucrat cineva.
Este foarte uşor ca după un trecut ştiinţific de aproape 50 de
ani să vii să impuţi cuiva greşeli mărunte, cele mai multe ne­
glijabile, în chestiuni cari între timp au fost luminate de altii.
Isi închipue D-I Mladenov că există cineva atât de naiv, care
să creadă că în orice chestiune filologică nu se pot face infi­
nite observaţii-şi absurde în definitiv?
Işi lncnipue D-sa că, dacă, de pildă N. S. Der:r.avin în
Trudy Institufa slavjanovedenija Akademii nauk SSSR 1, 1932,
tşi bate joc în modul cel mai usturător şi drept posibil de ac­
tivitatea sa de extremist purist al limbii bulgare, deja revista
Rodna Rec, ar fi drept să se apuce cineva să-i conteste D-sale
cel mai mic merit în- munca aceasta ingrată? Sau, dacă cineva
s'ar apuca să-I prezinte pe D-sa ca pe cel mai patriot filolog
diutre toţi lnvătaţii bulgari, care recurge şi la rea credinţă 1),
numai ca să-şi apere un prestigiu naţional rău înţeles, ar în­
semna aceasta că l-a distrus pe D-I Mladenov ca învăţat?
D-I Mladenov în articolul acesta al Dvsale a trecut neînchi­
puit de mult peste graniţile permise de o atitudine critică, dar
ştiinţifică şi respectuoasă de adevăr şi nu mai puţin de sine.
Pe mobile personale desigur mărunte şi meschine, Dvsa împrăş­
tie otrava răutăţii sale şi acolo unde nu are ce căuta şi aici
nu face decât operă de Herostat-muta1is mutandis. Citind cri­
tica semnata de către d-sa la adresa lui B. Conev e) şi mai a�
les aceasta adresată lui L. .'VIiIetic, îţi dai bine seamă-cu toate
observaţiile ştiinţifice de foarte multe ori juste - că D-I MIa­
denov în chestiuni foarte serioase are atitudini regretabile de
mahala. De o soliditate ştiintifică incontestabilă, Dvsa se trivia­
lizează dureros în răutăţi nestăpănite, de natură să-i compro­
mită seriozitatea.
1) Cf. l. Bărbulescu. Curentele literare la Români în peri­
oada slavismului actual, Iaşi, 1928, pag. 299-322.
2) In Be1ezki kăm slovaşkija recnik (Observaţii asupra lexi­
eului slovac) S osoben ogled za slo vasko-bălg arsko ezikovo e­
dinstvo. Dokladovano v istonzeesko-fflologtcesktja klon na 27, XIT,
1923, pag. 112. Extras din lzvestija al Acad. bulgare.
[177]
RlllC8NZ[J
177
Peste toate greşelile lui, dintre cari cele mai multe moti­
vabile sau uşor reparabile chiar prin prima parte a acestui ar­
ticol al autorului, a adresa faţă de activitatea lui Miletic urmă­
toarea întrebare: (123) "Dar, oare poate fi socotit ca "sJavist"
D. Miletic ?" şi a răspunde: "Şi aici trebue să se răspundă în
mod totalmente negativ fU, înseamnă a fi perdut la un moment
dat simţul măsurii şi al realităţii şi a fi setos de o glorie de
Herostaf.
Pentru bunul nume al ştiinţei bulgare şi chiar al Dvlui
Mladenov socotim că aceasta este prea mult 1).
N. S. Dersavln r Proieesor dr. Ljubomtr Mi/eiii, k 70�
letiju so dnja rozdenija in Trudy Instituta slaojanooedenija
Akad. Nauk S. S. S. R. IJ, 1934, pag. 490-500.
Savantul rus Derăavin căruia, abstracţie făcând de convin­
gerile şi dialectica lui "proletară", nu i se poate adresa o se­
rioasă imputare în ce priveşte eruditia lui Întinsă şi sforţarea
de a fi obiectiv, semnează un concis dar substantial articol În
care analizează activitatea seniorului filulogiei bulgare. Aşa
cum pare şi firesc pentru un străin, D-sa se mărgineşte la ci pre­
zenta partea pozitivă, constructivă din lucrările lui Miletic, În
care-înainte de toate-vede reprezentată ştiinţa linguistică bul­
gară contemporană. "Fără studierea amănunţită a lucrărilor prof.
MiJetj(3, consacrate cercetării detaliate din p, d. v. cultural, is­
toric şi lingustic a poporului bulgar din afară de graniţele Bul­
gariei, In Transilvania şi Banat, În strânsă legă tură cu soarta
cultural-istorică şi politică a poporului bulgar în Pen. Balca­
nică, nu se poate astăzi cunoaşte nici istoria, nici istoria litera­
turii şi nici istoria limbii bulgare în întregimea lor. Iar acesta,
Inslărşit, este nernăsuratul merit al sărbătoruului (1 (p. 497).
In ce priveşte studii le lui asupra dialeeioJogiei bulgare,
D. spune: " ... după bogăţia materialului adunat, după prelucra­
rea ştiinţifică a acestuia şi după tehnica cu care este prezentat
1) In voI. II din Trudy instlt. slavjanove denija Akad, Nar k
S. S. S. R. 1934, pag. 491-500, semnează N. Derzavin un foarte
frumos articol în care analizează opera lui L. Miletic.
[178]
178
D. CRAN.fALA
�ele reprezintă opere clasice în domeniul dialectologiei slave
şi o adevărată epocă în istoria studiilor limbii bulgare, în în­
telesul real al cuvântului " p. 499. "Serviciul incontestabil al
sărbătoritului se rezumă în aceia că în lucrările sale capitale
consacrate istoriei şi dralectologte' limbii bulgare, el, mai bine
decât oricare dintre colegii săi bulgari, cu multă desăvârşi re şi
talent, a făcut să se reflecte În linguistica bulgară 'principiile
ideologice şi metodologice fundamentale caracteristice pentru
ştiinţa europeană în operele celor mai buni reprezentanţi ai sai
dintr'o anumită etapă a evoluţiei ei" (491).
Desigur că D. nu socoate că ştiinţa filologică bulgară şi-a
îndeplinit veacul cu D. L.' M. şi nici că trebue să înceteze de
a lucra. Este interesant de remarcat însă că D-sa nu vede în
generaţia mai tânără de savanţi bulgari pe cineva care să con­
cureze In viilor la o meritată celebritate ca a lui Miletic (492)
datorită unor opere originale şi de mare amploare. In privinta
rezervelor pe cari le face, desigur că are dreptate, dacă se gîn­
deşte numai la D. St. Mladenov, ale cărui cuvinte din Rodna
Rei': (vezi recenzia respectivă) încă nu le-a citit Deasemenea.
pînă Ia apariţia voI. II, din Trudy D-sa nu a văzut nici irnpo-
� zantul Festschritt în privinţa căruia scrim câteva cuvinte mai
sus şi unde D-sa .sernnează un studiu original: "Iz issledovanii
v oblasti albanskoj immigracii na teritorii Bivs Rossii i U. S. S.
R." 504-512 (Din cercetările asupra imigraţiei albaneze în
fosta Rusie şi U. S. S. R.).
Dim. Dlmltrov e Vojna i reuoljucija v sooremennom pes­
n-itoorrestoe Bolqar Priăzoo'ja. Trudy 11 (1934), pag. 127-14?f.
(Războiul şi revolutia in cântecele Bulgarilor din reg. Azooulutţ.
CInd în 1855, ne-au fost cedate cele trei judeţe din sudul
Blsarabiei, o parte din coloniştii bulgari instalaţi acolo de că­
[re imperiu S'dU mutat In regiunea Azovului, unde au primit
noi loturi a 50 ha .• alcătuind-Ia un loc cu 2 colonii de fugari'
din regiunea Vidinului-un număr de37 colonii ca, astăzi? 50361
suflete şi reprezentând cel mai puternic sîmbure de populaţie
bulgară în Rusia (mai sunt în Crimeia 22000, în regiunea Bla­
goevsky-Ucraina 19411 şi reg. Olsansky-Ucralna 7634 suflete) ..
[179]
179
RECENZII
===================
Imprejurari diferite au făcut pe unii să-şi pieardă parte din pă­
mânt şi să devie revoluţionari - mai ales după revoluţie când,
ar spune cineva, nici n'au ce face alta. Nu interesează însă ce
cântă poetul popular după calapodul revoluţionar - desigur al
poeziei populare mai bogate ucrainene, ruseşti, etc. (în afară
de o curioasă poezie populară, care - de unde până unde?­
cântă războiul dintre Franţa şi Prusia, Dela 1860, toate cele­
ialte poezii citate sunt de modă bolşevică, noi şi puternic trase
de păr în privinţa revoluţionismului lor). Pe noi ne importă la­
tura linguistică a chestiunii. Coloniile acestea, supuse dela ins­
talarea lor unei rusiiicări integrale, fără nici o legătură cu "pa,
tria la care renunţaseră şi totalmente izolaţi În mijlocul unui
popor a carui limba li se impunea pe mai multe cai, pare a
nu-şi fi perdut nici cea mai mică parte din puritatea limbii lor
bulgare. Dacă metrul obişnuit în cele mai multe producţii po­
pulare poetice bulgare contribue în mare parte la conservarea
faţă de inîluenţele străine, ne-am aştepta cel puţin la influenţe
de altă natură decât metrice. Este pur şi simplu curios-desi­
gur cu atât mai puţin cu cât e vorba de productii versiîicate.
care se execută după forme bine fixate din tradiţie şi cu arăt
mai mult când e vorba de producţii a I căror autor e căntăre t
şi comunist de meserie, A. P. Anghelovski-cât de pure de in­
fluenţe fonetice şi stilistice ruseşti sunt aceste poezii. Am avut
prilejul de mai multe ori să ascultăm vorbind bulgăreşte colo­
niştii bulgari din sudul Basarabiei şi, chiar dacă nu avem un
exemplu de frază şi fonetisme la îndemînă, dar am îost foarte
impresionat de nota rusească, pe care o prezintă în aspectul ei
in tegral limba acestora.
Nimic din toale acestea în exemplele citate de autor, deşi
acesta se mărgineşte numai la cele revoluţionare şi nu ne dă
nici o variantă a unor exemplare cunoscute şi pentru regiunile
din Bulgaria.
In exemplele acestea limba este bulgară de răsărit, fără
influenţe vest-bulgare, cu îonetismeie normale fără nici o ex­
cepţie (cînd nu sunt accentuaţi, a>ă, o>u, e�i, j, căderea lui h
intervocalic, etc.; apoi Mă < ste da (> sda > zda, neacc.
zdă). Un singur fonetism străin ar fi pronunţarea lui g ca h
sonor (v) după o influenţă, care s'ar datora limbii ucrainene,
pe care însă noi înclinăm a o socoti ca o înregistrare greşită
[180]
180
D. CRANJALA
csz
din partea studentelor cari au colecţionat materialul şi cari nu
şi-au dat probabil silinţa să asculte mai exact 1). Eu cred că
sunt îndreptăţit să fac această rezervă în privinta exactităţii
înregistrări lor şi pe baza faptului că nu găsesc înregistrate şi
alte fonetisme foarte frequente-caracteristice-pentru graiul că­
rora aparţine limba cântecelor. Pe lângă mulţi a în loc de nor­
mal ă, el, i, nu găsesc niciodată notat pe e :> [ă în cuvînte
ca tebel, tebjă, meden l. medjăn, etc. etc. Simt apoi o oarecare
silinţă pe care şi-au dat-o colecţionarii de a acorda rimele în
deosebi când se termină în-aja (pers. III, pl. inperf.indicativ:
i. e, u, a-XX); ultimul a trebue să fie fără discuţie mult mai
închis decât cel normal. Nici ajutoarele prin urmare dar nici
însăşi autorul nu posedă destulă pregătire pentru studii de a­
cest fel �). Astfel dintr'o greşală de înregistrare (Koljom pag,
145) D. D. face mai departe o greşală de înterpretare, alrrmănd
că forma numelui propriu K61jo > K6lju, al cărui m final nu
.este decât o greşită înregistrare a latinului sg. mi este "inte­
resantă". Ii scapă în schimb caracterul împrumuturilor lexice
pe cari le găsim aici din 1. rusă. Sunt termeni extrem de rari, de
natură ca să spun aşa tehnică, cum e: otvet = răspuns, panscina,
burzujscina, etc. Incolo acelaşi vocabular împestriţat poetic de
grecisme şi turcisme.
Autorul la începutul articolului şi În note dă o foarte bo­
gată bibliografie în privinţa lucrărilor cari privesc coloniile bul­
gare din Rusia şi a colecţiilcr de poezie populară deacolo­
tipărite.
D. Crânjală
N. Drăganu: Rominii in veacurile lX-XlV pe baza to­
ponotniei şi a onomasticei (Ac. Rom. XXI), Bucureşti 1933, 8°,
682 pag.
Studiul d-lui N. Drăganuaduce mult material informativ
şi bibliografic, aranjat pe capitole referitoare la: Romînii din
Panonia, Carpaţii Vestici, Banat şi Hunedoara, Munţii Apuseni,
1) Lucrul s'ar putea spune cu mai puţin temei despre st> se.
�) Este un merit că au indicat peste tot accentul în cuvânt.
[181]
RECENzrr
181
Valea Someşului, Mureşului, Oltului, din Moldova, Muntenia şi
gurile Dunării.
Deşi scris cu pretenţia de a spune "ultimul cuvînt al
ştiinţii", totuşi simpla înşirare a materialului, fără a-şi arăta
punctul său de vedere, nu Iasă să se întrevadă, aşa cum crede
şi I vrea autorul, concluziile ia care ajunge, dar "care vor ieşi
dela sine" (pg. 40).
Pe de altă parte, d. Drăganu duce o polemică nu fără pa­
timă cu Melich, dar mai cu seamă cu Trernl ') şi Wei­
gand 2). care au demascat fantezismul şcoalei dela Cluj şi con­
cluziile forţate, pe care se străduiesc să le scoată în sprijinul
tezei ei. Dealtfel şi'n cazul de faţă, într'o anumită măsură, lip­
seşte spiritul obiectivităţii şi se încearcă de către autor să se
ajungă la "anumite premize", pentru a scoate "anumite con­
cluzii".
I
Plecind dela polemica învăţaţilor Treml, V. Haman, Me-
lich, Jakubovich, E. Moor, etc., N. Drăganu ajunge la concluzii
destul de satisfăcătoare pentru D-sa!
Luînd ca atare cele scrise de Anonim, adăugînd cîteva
concluzii bazate pe anumite prezumţti, autorul zice că Romînii
din Pannonia n'au putut fi stîrpiţi de Unguri cu totul (pg. 31)
cum, la fel, zice, că în loc de "Romani" trebuie să citim "Ro­
mîni", afirmaţii, care, cu toate argumentele autorului, nu sînt
de loc convingătoare (pg. 23). Dealtfel încercări de felul aces­
tora de mai sus, ca şi a concluziilor puse sub formă de între­
bare, sînt multe în studiul d-lui N. Drăganu,
Cu privire la formarea poporului romînesc subliniază şi
pare că admite părerea lui A. Philippipe, părere împărtăşită şi
de altii, totuşi, deşi în notă citează şi părerile altora ca Bunea,
Jirecek, etc. "uită" desigur intenţionat, de a menţiona şi părerea
d-Iui Bărbulescu, care era de fapt şi a lui Hasdeu. că Romînii
1) Cf. şi recenzia lui N. Drăganu despre Trernl : Die Un­
qarischen Lehnuiărter in Rumăntschen în Dacoromania VIII,
(1934) pz. 195 şi urm.
2) Cf. 1. Bărbulescu, Cuvintele romineşti siilpar şi aliluiar
În Arhiva XXXV, (Aprilie) 2, pg. 118.
[182]
1) Vezi I. Bărbulescu: «Individualitatea 1. ramine şi ele­
mentele slave vechi» pg. 19, 110, Bucureşti 1929; Arhiva a. 29
N.3, Iulie 192.2; ef. şi recenzia lui P. Skok din Slaoia VIII, 4, p, 782;
2) op. cit. pg. 249-306).
au locuit pînă'n secolul IX inclusiv în acea parte "Sclavinum
rumunnense" a lui Iordanes, adică Oltenia de astăzi '). '
D-I N. Drăganu consideră afirmaţiile notarului Anonim
pline de adevăr şi urmăreşte, susţinînd aceasta, să arate că te­
ponomia şi onomastica din sec. IX-XIV a diferitelor regiuni
locuite de Romîni, dovedesc cu prisosinţă autenticitaleacrc_
nicii şi deci prioritatea elementului romînesc.
Desigur că teza astfel susţinută, în linii generale, e ade­
vărată. Nu însă pînă unde vrea să ajungă Dvsa. Căci lipsa 0-
biectivitătii, tendinte de a "forţa" anumite date, o pune într'o
situatie defavorabilă şi chiar depreciabilă.
Deaceia multe lucruri trebuiesc considerate numai În mă­
sura posibilităţii controlării lor, deci cu toată rezerva cuvenită
oamenilor de ştiinţă.
Aşa bunăoară: Petra nu e de loc lămurit (pg. 45) Curt
ar proveni din curtus-a-um, zice autorul, şi este egal cu scurt.
De unde? (pg. 51). Cuvîntul strungă < CTIl3.rd, pentru a cărei
etimologie înclină a crede, este considerat de Draganuca
introdus înainte de sec. IX, sub forma struga. Dar D-sa "uită"
cel puţin să menţioneze (de vreme ce-i menţionează pe toţi)
părerea slavistului prof. I. Bărbulescu, care susţine 2) că strungă
în forma aceasta, este introdus abia In sec. X, întrucît paleos­
lovenicului 3. (Q) corespunde postpaleoslovenicul un. Iar mg.
esztronga corespunde plsl. cTpx,r4 (op. cit. pg. 306). D-I Dră­
ganu a găsit de prisos să-I mai citeze I Tot aşa pentru locali­
tatea Knez, atestat în anul 1055 (mg. Kenez, Kenesz) provenit
din K7.HHl3h (p. 108) ca şi mg. Kanizsa autorul le considera
împrumurate în sec. X dela un popor Slav din Sud. Aceasta,
zice el, ne trimite e de după n, care este dintr'un mai vechi y
(pg. 110). Dar d. Bărbulescu (op. cit. p. 128-243-306) aratase
deja că forma 1'7.Hn\31, prin pierderea lui 7., b. încă pe teritoriul
J. bulgare şi transformarea lui bt. în la, ea, a dat rom. Kneaz.
Cuvîntul suferind transformări pe teritoriul 1. bulgare, (căci pe
teritortul 1. romîne ar fi trebuit să se supue aceloraşi legi ca
182
VALENTIN GR. CI-mLAIlU
[183]
şi cuvintele latineşti: oenius >vfl1t, poTslimentll1n > pămînt etc) '),
în perioada paleoslovenică, este introdus la noi în epoca post­
paleoslovenică, începînd cu sec. X. Iar atestarea lui în docu­
mentele noastre la 1055 corespunde minunat teoriei d-lui I.
Bărbulescu.
D-I Drăganu, condus de un anumit spirit, "a uitat" să intro­
ducă. pentru complectarea informaţiilor. şi părerea mai sus a­
mintită! Probabil că d. Drăganu vrea să pară neapărat creator
de teorii, pentrucă citind pe d. Bărbulescu nu mai putea să a­
firme că Ir.sa a ajuns, pe baza topOllomiei, la concluzia că
forma Kneaz am imprumutat-o dela "un popor de origină Slavă
din Sud", ci trebuia să repete ce afirmase d. Bărbulescu În op.
ct. Ia pg. 128 şi anume: forma Kneaz am luat-o dela Bulgari,
după ce suferise schimbările fonetice pe teritoriul limbii bulgare,
în epoca postpaleoslovenică, cu tnceperea sec. X. Iar această
argumentare, pe baza filologiei. a el-lui Bărbulescu este impu­
ternicitii ele citatul d-lui Drăqanu, care spune că Knez este Q­
testat În 1055, adică in sec. XI.
Nici pentru sztupân, osztupan, rom. stăpîn, autorul nu e
lămurit (pg. 130-4). Dvsa "crede că s'ar putea" ca forma sztupon
rom. stăpîn < m. bg. stopaoă. Dar aceasta este pe larg des­
bătută, şi în mod definitiv, la d. Bărbulescu op. cit. pg. 127·8
şi urm. Păcat că d. Drăganu "uitase" să menţioneze şi aceasta
în studiul Dvsale ! Aşa că oricît ar fi de ingenioase părerile
autorului cum că ... ar fi fost şi forma sl* stupană > "stupan­
un fapt rămîne stabilit ca Dssa enumără părerile altora (citeo­
dată mai "scapă din vedere") lasînd numai "să se Întrevadă
concluzia" la care vrea să ajungă şi pe care, de cele mai multe
ori, n-o spune, Iar prima atestare a formei Oziupon la a. 1279
ajută la temeinicia teoriei d-lui Bărbulescu, care pe baza fe­
nomenelor filologice stabilise, că elementele slave au intrat în
1. remînă şi chiar În maghiară În epoca postpaleoslovenică adică
începînd cu sec. X (ci, şi pentru Kenez pg. 248 op. cit.), In ce
priveşte Măgura, d. Drăganu se mulţumeşte numai să înşire
părerile lui Miklosich, Puşcariu, Tagliavini, Philippide, etc. fără
să-şi spuie punctul Dvsale de vedere (pg. 203-5). La rom. Cerna
1rebue să facem o mică complectare pe care autorul a omis-o.
l
!
1
i
RECENZII
183
I
I
II
I
I
1) Op. cit. p. 279.
[184]
1) ef. Arhiva. 3 (a, 1922) pg. 338, combătut şi de M. Fas­
mer în Zţsl I'h. IV, 1-2, p. 282 (notă, op, cit. pg. 19).
In primul rînd, e greu de admis provenienta Jui Cerna < m
bulg. ("rna, cum crede Dvsa (pg. 240). D-I BărbuJescu op. cit.
pg. 19, spune clar: "Desigur că temei nu se poate pune nici
pe numiri geografice ca Tsierna=Sieov« ... pe care aceia (Safa�
rik, Niederle, Jirecek) le indentifică cu slav. Cerna ... pentru mo­
tivul că nu ştim dacă prin grupele Tsi şi I1L scriitorul voia să
reprezinte sunetele c, t. ori di".'). D-I Drăganu "omite" să men­
ţioneze şi aceasta. Barem atît! Cu toate acestea înşiră părerile
lui Melich, Tomaschek, Hasdeu, Niederle, şi alţii. Sau poate de
teama neputinţii argumentării?
In al doilea rînd, nu-şi spune cuvîntul. Oare ce crede D-sa ?
Pretentiunea de a părea cel mai complect se loveşte de lipsa
de obiectivitate şi concepţie cerută omului de ştiinţă.
Acelaş lucru şi cînd e vorba de Birzava (Bersovia). Pen.
tru Bolta, Baltă (p. 447) trimit să se complecteze informatia la
Bărbulescu op. cit. pg. 122, întrucît autorul "uitase" să adauge
la nota pe lîngă "slaviştii" Th. Capidan, Gr. Nandriş etc. şi
pe I. Bărbulescu. Cuv, Zlatna atestat în 1262, după d. Drăganu,
"derivă" din 3i\"T�HO, dar forma maghiară Zalalna o discută
polemizînd cu Melich fără să ajungă la vreun rezultat. Şi "deri­
varea" lui Drăganu, precum şi concluzia care îi lipseşte, se pot
găsi la Bărbulescu op. cit., pg. 70. D-sa poate veni şi de data
aceasta în ajutorul d-Iui Drăganu, afirmind: Maghiarii au ungari­
zat, CÎI1t;! au intrat în Ardeal, numirile mai vechi bulgare E;i\KTO în
Balato, 3i\dTHO în Zalaitio", Explicaţia este evidentă datorită
"polnoglasiei" maghiare -ala -ara, faţă de cea rusă -oro-olo,
(op. cit., pg. 71).
Informaţiile pentru Ampoi, Ompoi (pag, 489-92) Mures
(pag. 496-99), Amaradia (pag. 274), Trojan (pag. 232) şi' Olt
(pag. 536) trebuesc complectate cu cele deJa Bărb, op. cit. pag:
478-80. Ar mai fi încă multe incorectitudini, lipsuri în privinţa
informaţiilor ce le dă autorul, noi ne mărginim deocamdată. la
acestea.
Ceiace surprinde la lectura cărţii este procedeul utilizat de
N. Drăganu. Procedeu ingenios, însă inacceptabil în ştiinţă.
I
I
184
VALENT1N GR. CHELARU
[185]
RECENZII
185
Dvsa nu citează informaţiile tuturor filologilor (ef. cu Bărbulescu).
Şi s'ar putea trece şi aceasta cu vederea. Mă rog, nu-i convine
autorului, sau poate că găseşte, să zicem, de prisos! Dar d-I
Drăganu nu-I citează în cuprinsul cărţii, tocmai ca să nu-şi
strice' premizele, şi deodată la concluzie atacă şi "dărîmă" teo­
ria d-lui proî. Ilie Bărbulescu.
Dvsa susţine "ca şi colegul său Capidan" şi ca toţi cei­
lalţi filologiei înainte de d.1 Bărbulescu. că elementele slave
au intrat în remîna înainte de secolul X, (între sec. V-VII zic
unii, sau începînd din sec. VIII spune d·1 Drăganu şi Capi dan)
şi conchide că "teoria lui Bărbulescu nu se mai poate susţine
pe urma cercetărilor topomonice şi onomastice". Dar cred, cum
am spus, toponomia lui Drăganu n'a făcut decît să cimenteze
teoria lui Bărbulescu, astfel că la cercetările filologice, atît de
profund studiate de d-I Bărbulescu vin în ajutor şi cercetările
toponomice (arestările cuvintelor) prezentate minuţios de d-I
Drăganu. Căci primele atestări ale cuvintelor sIa ve sînt trecute
la d-I Drăganu abia din sec. XI, XII şi XIII. De unde atunci .teo­
ria lui Bărbulescu cade 1" Numai cu aceste atesiări, d-l Drăganu
nu este îndreptăţit, pentru cnvintele slave, să se vcoboare pe
scara anilor pînă'n sec. VIII", ei din contră să se oprească la
sec. XI sau X, cum susţine d-I Bărbulescu. Ori, acuzaţia d-lui
Drăganu că introducerea cuvintelor slave în limba remînă, după
d-l Bărbulescu, este pusă prea tîuziu, devine o acuzaţie pentru
Dvsa. Introducerea lor, începînd cu sec .. X. (epoca postpaleoslo­
venică), corespunde adevărului, fiind bazată pe cercetări, cum
am spus, filologice.
Dar este altceva. D·I Drăganu afirmă, că d-I Bărbulescu
admite intrarea cuvintelor slave in remina după sec. X
şi XI. Putem bănui, şi credem, că aceasta face dovada patimei
şi lipsei de bună credinţă a d-lui Drăganu, de care este con­
dus Dvsa în ştiinţă, pentrucă nicăiri nu a spus d-l Bărbulescu
in intreaga D-sale activitate şi mai cu seamă în .,Individuali­
tatea limbii rornlne", lucrul acesta, ci a afirmat că incepind cu
sec. X' cuvintele slaoe au intrat in 1. rom filă ..
Nici în privinţa teritoriului ocupat de romini d 1 Drăganu
n'are dreptate, pentrucă d-l Bărbulescu fixa se un teritoriu res­
trîns, pe baza filologiei, inainte de veacul X, adică sec. IX in­
clusiv (op. cit. pag. 110).
[186]
Cit priveşte afirmaţia gratuită că teoria lui Bărbulescu a
fost "combătută cu succes" de O; Asboth, St. Mladenov, A.
Philippide, Th. Capidan, AI. Rosetti, nu ar merita nici să fie
luată în consideraţie. Totuşi, ca să nu se creadă, că neeschi­
văm, adaug că în op cit. pag. 243-48,304-6,332-7,337-81,
etc., etc., d-l Bărbulescu a răspuns cu argumente puternice şi
şi destul de documentat la cele scrise de O. Asboth în Nţjelv­
tudomânu, 1906 (pag. 594). Nu mai vorbesc de "succesele" lui
T. Capi dan ! D. Bărbulescu op. cit. pag. 36, 504 şi urm. a atras
atenţia asupra erorilor de ştiinţă şi a ccncluziilor greşite ale lui Ca­
pidan. Pe baza acestor erori, d-l Capi dan, necunoscător în Slavis­
tică, ia drept paleosJovenice toate cuvintele din Lexiconullui Mi­
klosich Deasemeni netemeinicia celor scrise de AI. Rosetti se
poate vedea în Arhiva a. 40, No. 1--2, 1933, pag. 70-8.9. D-I
Drăganu menţionează recenzia lui AI. Rosetti din Revista Isto­
rică Romină, însă "uită" să adauge că d-I Bărbulescu a arătat
în 19 pagini' confuziile şi neştiinţa în domeniul Slavisticei a d-lui
Al. Rosetti. Simţul obiectivităţii lipseşte şi CÎnd afirmă (pag.
599 în notă) că potrivirile slovaco-romine relevate de d-l Bar­
bulescu op. cit. pap. 43-47, 54-55, etc., -etc., nu sînt" tocmai"
sigure.
Iar în privinţa întinderii rotacismuJui, vrînd să fie cu orice
chip opus părerii d-lui Bărbulescu, d-l Drăganu menţionează că
rotacismele publicate in Arhiva sînt "rotacisme presupuse". Pen­
tru completarea notei d-Iui Drăganu (pag. 600-1), cu privire la
rotacism, mai adaug încă: Th. Holban, în Arhiva an. 40. No.
1-2 (1933) pag. 89 şi I. Bărbulescu Arhiva an. 40 No. 1-3
(1933) pag. 152 şi urm. Şi'n acestea citate de mine, şi'n cele
trecute în notă la d-I Drăganu nu există nici un rotacism "pre­
supus" ! Şi cu această ocazie, răspunzînd d-lui Al. Rosetti, d-l
prof. Ilie Bărbulescu a afirmat încă odată punctul Dvsale de
vedere.
Totuş studiul d-Iui Drăganu aduce material bogat, documen­
tat, în multe privinţi, pentru prima dată prezentat atât de amă­
nunţit, în ce priveşte toponomia şi onomastica din sec. IX-XIV,
privind problema în tot ansamblul ei, dacă ţinem seama de
amănuntele date de noi spre completarea cărţii şi edificarea
adevărului.
I
I
I
j
1
I
I
:1
186
VA LENTlN tiR. CHELARU
[187]
RECENZII
Piotr Caraman e Obrzed Koledowania
( (
munow, Krakowie 1933, 8°, pag. 630+ VIll.
Am promis în numărul trecut al
reveni.
u Stouiian u Ru-
revistei 1) că vom
Incercări de felul acesta sînt unice în domeniul folkloris­
ticei noastre. D·I Caraman a reuşit într'un studiu detailat să ne
prezinte colindele la toate popoarele Slave şi la Romîni. Prin
urmare, un studiu de folklor comparat. Autorul găseşte natural
că poporul rornînesc, venind în atingere cu Slavii, să aibă multe
asemănări, influenţe, etc. în pri virita colindelor noastre.
După ce trece în revistă tot felul de colinde la Romîni:
colindele copiilor. Ilăcăilor, pluguşorul, Vasilca, mascaţii de
Anul Nou, Sorcova, cele religioase ca: Steaua şi Vicleimul,
(lrozii) precum şi diferite obiceiuri întrebuinţate în asemenea
ocazii, autorul stabileşte 3 feluri de colinde: "de fereastră", "de
casă" şi pentru gospodari, asemănătoare cu a Bulgarilor (pag.
11), avînd aceleaşi aspecte şi obiceiuri (pag. 17).
După această "prezentare" a colindelor, în care găseşte
asemănari identice cu cele maloruse şi bulgăreşti - lucru f.
important - autorul analizează colindele "de curte" şi "casa"
(spiewane na dworze i w domu).
D-sa împarte colindele în: generale şi speciale, apoi co­
linde pentru gazdă, flăcăi, fete, însurăţei, văduvi şi văduve, bă­
trîni, copii, preoţi, păstori, pescari, negustori, soldaţi, etc. La
colindele pentru flăcăi, autorul stabileşte două tipuri: I. bulgar­
malorus-belorus-polonez, II. tipul romînesc. La acelea pentru fete,
remarcăm: motive despre viaţa gospodărească, motivuri ero­
tice, despre îmbrăcămintea şi frumuseţea fetelor (pag. 75).
Deasemeni la colindele pentru văduvi şi văduve sînt ace­
leaşi motive religioase şi apocrite la Romîni şi Maloruşi (pag.
102), Dar ceiace se poate obiecta d-Iui P. Caraman este faptul
că nu dă citate romîneşti, pe lîngă atît de multe şi bogate ci­
tate sia ve, ca să ilustreze măcar întrucîtva identitatea între co­
lindele noastre cu cele slave.
Interesante sînt colindele pentru vii şi pentru morţi (Ko­
ledy dIa zywych i dia urnartych, pag. 152), dar mai interesante
sînt aceleaşi obiceiuri, pe care le. relevă autorul, între Huţuli
Arhiva, an. 41, No. 1-;-2 (1933) pag. 80-1.
[188]
188
VALENTIN GR. CHELARU
şi Romini, atunci cînd gospodarul dă colacul urătorilor în curte
(gospodarz dajac im Koltacz na dvorze (pag. 176). Mai departe
este arătat tipul colindelor maloruse-bulgare-rornîne, stabil in­
du-se diferenţele ce există: la Rominişi Bulgari tipulcolindelor
cu caracter epic, iar la Maloruşi, tipul plastic-descriptlv (pag.
185). Trecînd in revistă colindele la Poloni, în legătură cu ti­
pul malorus-bulgar-romîn, autorul insistă cu deosebire asupra
acestui tip de colinde la Slovaci Moravi, Cehi, Croaţi, Sloveni,
Sîrbi, Beloruşi şi Rosieni (pag.: 238-72.
In privinţa semănat ului şi umblatului cu �Moş Ajun" P.
Caraman menţionează aceleaşi obiceiurî la noi şi la Bulgari,
unde copiii umblă cu : " ... na ce POAll, na ce pona, AtI<a pano XOAll,
AtaII XOAII II AtI<a ne XOAII 'N asemănător lui "Bună dimineaţa
la Moş Ajun! Ne daţi ori nu ne daţi?" (pag. 274-5).
Un capitol este consacrat colindelor neslave şi greceşti
care circulă prin Europa, menţionînd, şi aici, unele asemănari
între motivele religioase la Greci, Romîni, Maloruşi, Bulgari,
mai cu seamă la Macedoromîni şi Albanezi.
Partea a doua a cărţii este mai importantă. Autorul con­
sacră ciclului romînesc de colinde (cykl rzymskich) cîteva capitole,
încare evidenţiază geneza colindelor noastre în legătură cu ve­
chiui cult mitric şi cu sărbătorile romane: Brumalia, Saturnalia
(pag. 317-337). Comparînd analogiile dintre Saturnalii şi Cră­
ciunul la Romîni, Poloni şi Beloruşi, sau între Crăciun (Boze
Narodzenie) şi Calendae Januariae, Larentalia, Compitalia, etc.
d-I P. Caraman analizează documentat aducînd lucruri de o
mare importanţă (pe care spaţiul nu ne permite să le prezentăm
aici). Tot aşa, este stabilit tipul colindelor cu caracter agrar
(nedocumentat cu citate), "pluguşorul" care se găseşte la: Slavi,
Nemţi ("KleinenPflug"), la Slovenţii din Karintia cu ocazia car­
navalului, la Bulgari, Francezi, Englezi ("Foolplongh"), sau Da­
nezi, in diferite ocazii (pag. 3il-343).
In privinţa fazelor evolutive, prin care au trecut colindele
romîneşti, autorul crede că ar Ii putut fi 3 faze şi anume: dela
faza magică a simbolurilor şi jurămintelor la faza formulelor şi
credinţelor.
Deasemeni urmărind etimologia cuvîntului "colindă" la
toate popoarele Slave, Unguri, Greci, Albanezi, Lituani şi Ro­
mîni, d-l Caraman susţine că cea mai apropiată formă de cea
I
I
I
r
[189]
RECENZII
189
latină este forma romînească : colinda, corinda (calenda) (pag.
373-89).
In ultima parte a cărţii, d-l Caraman, cu acelaş interes
accentuiază latura magică întrebuinţată de gospodarii Ro­
mîni şi Slavi in legătură cu sărbătorile şi colindele stu­
diate. Superstiţiile. obiceiurile şi datinele ce se obişnuesc
in asemenea ocazii, la Crăciun şi Anul Nou, dar mai a·
les credinţele specifice agrariene, "închinarea colacului" la Ro­
mîni şi Slavi au dus la convingera, că legăturile de veacuri şi
identitatea aceloraşi fapte. ce duc la aceleaşi afinităţi sufleteşti,
au dat naştere unor fenomene asemănătoare.
Relevăm arta lui Caraman în alegerea exemplelor ca a­
cest vers onomatopeic:" Kwok, Kwok! - sto kurok, geg. geg 1 ­
Sto husok !" (pag. 408), şi mai specific, refrenul atît de duios
al colindelor noastre: "Ai ler oi d'ai ler oi!... căruia autorul
îi găseşte corespondent la Croaţi: "Fiole, îiole 1. .. «, la Slovenţi :
Oj kole, kole, koledo 1.,.", sau la Bulgari: "lWJIaJ1,e ne MOll
KOJIaAe!" (pag. 472).
Departe de a putea face măcar un rezumat amănunţit, ca
să fie accesibil publicului romînesc, şi de a prezenta marea
importanţă a acestei cărţi atît de bogată în material şi solid
docornentată, ţin să subliniez că este o încercare reuşită, unică
în acest gen.
Valentin Gr. Chelaru.
1. Minea: Pretendenta lui Gonţea oornicul şi încă ceva,
in «Cercetări istorice», No. 3, an. VIII-IX, laşi 1934, pp :
353-360.
Răspunzând la precizările mele trecute, d-l Minea caută să
dovedească că l-am plagiat pe Dvsa şi pe G. Cori olan, că n'am
adus nimic nou în discuţia acestei chestiuni şi că pot fi igno­
rat - cum face dealtfel.
Toate aceste afirmaţiuni sunt inexacte.
Dvsa pretinde că aş fi putut sau chiar am utilizat un curs
ţinut în 1932-33 la Universitatea din Iaşi despre domnia lui
Petra Rareş, curs la care nu am asistat şi nu ştiu dacă a fost
editat cu referinţele bibliografice cari mi-ar fi dat' posibilitatea
cunoaşterii isvoarelor.
[190]
190
C. A. STOmE
In orice caz, am fost primul care am atras atenţia în ul­
timul timp asupra studiului .lui G. Coriolan (Logofeţii Mari Teo­
dor Bubuiuc şi Teodor Băloş, etc.) apărut în 1910 şi neutilizat
de istoricii noştri, inclusiv d-l 1. Minea.
N'am fost de acord niciodată cu G. Coriolan (ci Petru
Prlbeaqul şi Petru Rareş, p, 29) în privinţa pretendenţei lui
Gonţea, Nu l-am socotit pe acesta drept copreteodent la un tron
vacant împreună cu Petru Rareş şi Ştefan Lăcustă în Ianuar
1527, cum făcea G. Coriolan, ci drept un "viclean" ale cărui
pretenţii au loc in timpul domniei efective a lui Rareş, Înainte
de 25 Mart 1529.
Pentru ce conchideam astfel? Am avut impresia că aşa cum
se relatează lucrurile în document, Gonţea trebue să fi încercat
a ocupa domnia foarte de curând, poate numai cu câteva luni
înainte de 25 Mari 1529, fiindcă domnul nici nu mai dădea for­
mula obişnuită "asupra capului Domniei mele", ci zicea numai
că .. şi-a pus sie nume de domn". Acei pentru care se scria do­
cumentul nu mai aveau nevoie de rememorarea faptului. Apoi
în document nu se spune că satul a fost luat întâi să fie "drept
domnesc", cum se obişnuia în asemenea cazuri. Dacă preten­
denta s'ar fi produs în Ianuar 1527, cum credea G. Cori olan,
Petru Rareş ar fi dat lui Scripcă Brănişterul satul înainte de
1529 sau l-ar fi luat drept domnesc, lucru care ar fi fost men­
ţionat în documentul pomenit. Divanuri de la Rareş avem şi din
1527 şi din 1528; în unele din ele se întăresc moşii pierdute
de "vicleni" din timpul domniei lui Ştefan cel tânăr'
Dar mai este încă un motiv care mă făcea să admit a­
ceastă dată şi anume jumătatea a doua a anului 1529 sau în­
ceputul lui 1529, ,.înainte de 25 Mart", Dacă nu sunt "urme în
documente" despre Gonţea sau ncomplicii" lui (cî, I. Minea, art.
cit.), există totuşi urme despre o schimbare în divan, care ar
putea fi pusă în legătură cu n viclenia". Vornicul Hran, întâlnit
ultima dată în 1528 este înlocuit în 152Q cu Grozav,
fostul pârcălab de Roman 1). Ar fi un. indiciu al fricţiunilor
1) Doc. din Vaslui, 13 mart 1528 (Ghlbănescu, Surete, XVIII,
p, 129); din Huşi 28 mart 1528 (ibid. p. 133); din Huşi 4 april
1528 (ibid. p. 135); Pentru vornicul Grozav, dac. din 11 mart
1529 Vaslui (ibid. p, 139); din Huşi 22 mart 1529 (ibid. p.142).
[191]
RECENZII
191
din a doua jumătate a anului 1528. E interesant mai ales fap­
tul că vornicul mare e Înlocuit într'o vreme când e pedepsit
Gontea, care purta titlul de fost vornic; fusese vornic mic, poate
un subordonat al lui Hran 1). ,
Nu aceiaş siguranţă se află în afirmaţiile d-lui Minea. In
1927 credea că pretendentul complotului boeresc contra lui Şte­
Iăniţă fusese Petru Pribeagul; în 1933 îl punea pe Gonţea. Când
noi i-arn semnalat această contradicţie, ne-a răspuns că în 1927
a pus o simplă Intrebare. Dvsa în articolul din .Cercet. ist.:
VIIf-IX (1932-3), No. 2, n'a declarat că renunţă la su­
poziţia din 1927, lăsând contradicţia să subsiste. Eu am remar­
cat acest lucru, după cum remarc acum că Dvsa a adoptat unele
din concluzille mele asupra lui Gonţea, cu o singură restricţie:
nu-mi recunoaşte paternitatea lor -),
1) Se întâlnesc şi alţi pretendenţi moldoveni ridicaţi din mij­
locul boernnii mici. Erau îndeobşte oameni cari se impuru z u PJJJ)
. valoarea personală, legături de familie şi adesea printr'o pretinsă
ereditate domnească. Petru stolnicul, viitorul Alexandru Lăpuş­
neanu, va fi fost un stolnice l (documentele timpului nu menţio­
nează nici un stolnic mare Petru). In domnia sa se ridică un Lupu
păhărnicel (cf , l. Minea, Un pretendeni la tronul Moldovei in
1560, Cercetări istorice, an. VIII-IX, No. 3, pp. 262- 263 şi N.
Iorga, Studii şi documente VI, 1, document de la Bogdan Lăpuş­
neanu care pomeneşte de Lupu pâhărnicel). La fel a fost poate şi
cazul lui Gonţea.
2) In No. 2 din Cercetări istorice an. VIII-IX, 1932-33,
p, 219, d-t Minea scria următoarele privitor la un pasagiu din
doc. dat de Iancu Sasul În decembrie 1581: "documentele apro­
piate de evenimente nu arată că oretendenţa lui Gonţea a fost în
vremea lui Petru Rareş, cum explică adăugănd vechile documente
Moise Movilă la 13 noembrie 1633. Documentul din 20 decembrie
1581, păstrat În traducere arată că viclenia lui Gontea a fost în
vrem pa lui Gheorghe Vodă (desigur lectură greşită), 'deci Într'altă
domnie decât a lui Petru Vodă Rareş; deaceia socotim .. • In ar­
ticolul nostru (Arhiva, an. 41, No. 1-2, pp. 57-58) am argu­
mentat că în traducerea documentului din 158], acolo unde se
scrie Gheorghe Vodă, În original n'a putul fi decât Petru Vodă,
fiindcă documentul din 1581 fusese alcătuit pe baza conţinutului
documentelor din 1529, 1546 şi 1554. D-I Mipea a adoptat aceste
concluzii ale noastre in mod tacit. In Cercetări istorice, an. VIII-IX,
No. 3, p. 355, scrie: ., Traducerea care a păstrat documentul din
1581 de la Iancu Vodă Sasul (Arhiva Românească, 1, ed. II, Iaşi
[192]
192
C. A. STOIDE
Deasemenea d-l Minea mă ignorează când e vorba de le­
găturile între Pavel Scripcă Brănişterul şi Movileşti. ar, într'o
convorbire, în vreme ce Dvsa înclina a crede că documentele
cari vorbesc de pretendenţa lui Gonţea ar fi Ialşilicate, deoa­
rece nu-şi putea explica trecerea moşiei Cobâlea de la Pavel
Scripcă Brănişterul la Movileşti, i-arn atras atenţia că am gă­
sit pe Ioan Movilă, soţ din prima căsătorie a unei Greaca, mama
lui Toader Movilă şi nepoata lui Scripcă Brănişterul, identificat
de mine cu cel din 1529. Astfel explicam eu trecerea moşiei
Cobălea de la Scripcă la [o an Movilă, pe cale naturală a unei
dotări. De unde în Cercet. isi. No. 2, p. 218 scria: "Deci nici
un document posterior nu mai aminteşte că stăpân al satului
Cobălea a fost şi Pavel Scripcă al cărui neam s'a putut pierde
în luptele moldoveneşti (sic) de după 25 mar! 1529 ... ", după
relatarea noastră verbală revine, utilizând documentul din N.
Iorga, Studii şi documente, VI, 2, p. 414. Ii semnalez alte do­
cumente necunoscute de Dvsa referitoare la acest neam: 1) o
regestă a unui document de la Petru Rareş din 14 mart 1532
(7040) întăreşte stăpânirea lui .,Spiridon Scripco şi Irăţâniso
Pavel Scripco Brănişteriu şi surorile lor Ana şi lIca, feciorii Sta­
nei fetei lui Dragoş Scrivulin, toţi nepoţi lui Danciul Negru pe
un sat pe părăul Liva, Scrivulenii.: (Ghibănescu, Sureie, XXV,
p. 2); 2) la 8 april 1559 (7067) "Toader şi fratele său Iuraşcu,
feciorii Grecii, nepoţi lui Pavel Schiridon (în alt loc în docu­
ment se spune Scripco) Brănişterul, fac schimb de sate (dau
Leleva, recle Heghedişanii pe Leleva din dac. din 1529, pentru
Cruşavaţ) cu »Ioan şi frate său Simion şi surorile lor Mări ca şi
Sofronia şi Drăghina şi Varvara şi Neacşa şi Nastea, feciori
Petrii Medelnicerului, nepoţi lui Negrilă părcălabul (Ioan Ne"
culce, fasc. V, 1925, p. 352 şi Ghibănescu, Surete, XXV,
pp. 3-41).
*
* *
Chestiunea logofeţiei lui Ioan Movilă, aşa cum o pune de
1860, pp.' 60-63) merge mai departe Cu precizările, spune că
Gonţea a pierdut satul Cobâlea în vremea lui Gheorghe Vodă
(recte Petru Vodă)".
1) Ţinând seamă şi de informaţia din N. Iorga St şi. Doc.
VI, II, p. 414, Pavel Brănişterul avea două fete, Greaca şi Anuşca.
[193]
RECENZII
193
data aceasta d-l Minea, implică reluarea studiului împrejurări­
lor în care Alexandru Lăpuşneanu şi-a ocupat tronul şi a dom­
niei lui până la 1554. In Arhiva (an. 40, p. 134-5) aiirmarn în­
tr'o paranteză că "din 1554 tntălnirn pe Ioan Movilă în func­
ţiunea de logofăt". D-I Minea la răndul D-sale, preciza într'o
notă (Cercet. ist. an. VIII-IX, No. 2, p. 216): "Alexandru Lă­
puşneanu îi zice logofăt, fiindcă la 20 april 1554, data docu­
mentului, Ioan Movilă era logofăt cum era şi în 1553. Vezi însă
greşit d-I Stoide, (1. c. p. 134) unde se afirmă că logoleţia lui
Ioan Movilă începe în 1554". Dar eu am arătat în primul ar­
ticol numai data de la care îI întâlnim în această funcţie. în
documentele autentice existente, dovedind În răspunsul meu
(Arhiva, an. 41, p. 59) că documentul pe care se baza afirma­
ţia d-sale e a pocriî ').
Inceputurile domniei lui Alexandru Lăpuşneanu sunt de­
parte de a fi fost elucida te. Prea multă lumină nu s'a făcut nici
In privinţa sfârşitului lui Ştefan Rareş. E adevărat că V. Ma­
togna a demonstrat indubitabil că asasinarea lui Ştefan Rareş
s'a făcut prin amestecul generalului imperial Castaldo 2). Ramă­
nea de rezolvat întrebarea: cum s'a stabilit un acord între
conspiratorii cari trăiau în Ardeal şi boerimea pribeagă in Po­
lonia, care ridică din sănul ei pe fostul stolnic Petre, atunci
când în Polonia se adăpostea ca pretendent oficial "Ioan, fiul
'lui Ştefan Vodă", Întâlnit aici şi în cursul anului 1551. Această
Întrebare nu şi-a pus-o V. Motogna şi nici d-l Minea când trata
Cea dintăi are fii pe Toader şi Iuraşco ; cea de-a doua are o fată,
numită Greaca - probabil după rnătuşa şi naşa ei - şi care are
fiu p e Toader din căsătoria primă cu Ioan Movilă. Greaca dintăi
primise. de la tatăl său moşia Leleva, iar Anuşca moşia Cobălea.
In Februar 1546, interviue o schimbare în situaţia moşiei Cobăle a.
Gonţea fusese ertat şi Ioan Movilă trebue să o cumpere dela el.
1) Am dovedit destul de clar că documentul citat ca din
1553 este un falşificat alcătuit în parte pe baza unui document
din 1560 (cf. Arhiva, an. 41, pp. 59-60). Rog pe d-I Minea să
examineze cu atenţie argumentele aduse de mine.
2) V. Motogna, Contribuţii la relaţiile dintre urmaşii lui
Rareş şi Ungaria în Rev. Istorică X, P. 20; şi Relatiile dintre
Moldova şi Ardeal in veacul al XVI, Dej, 1928, p. 7-12.
[194]
194 .
C. A. STOIDE
începutul domniei lui Alexandru Lăpuşneanu 1). Chestiunea fu­
sese însă în parte rezolvată de N. Iorga: "Se pare că Alexan­
dru se relugiase în Ardeal pe timpul când era numai Petre stol­
nicul şi că partida imperială contra căreia făcuse din ordinul
Turcilor expediţia sa din 1552, ajută trecerea fugarului în Po­
lonia, unde-I aştepta sprijinul neoficial dar foarte eficace al o­
fiţerilor de la graniţă �), La concluzia aceasta îl duceau ştirile
din socotelile Bistriţei, unde la 4 august 1552 era menţionat un
dar făcut "lui Ioan Diacul şi voevodului Alexandru trimes în
Polonia". O ştire publicată recent întăreşte afirmaţia precedentă
şi arată că în August 1552 Alexandru venise în Ardeal în mod
special, pentrn a trata cu pribegii şi poate cu Casta Ido; până
atunci el locuise câţiva ani lângă voevodul şi hatmanul Ru­
siei, domnul Nicolae Sieniavski" S). Astfel se explică atitudinea
lui Sieniavski, care va lucra cu îndrăzneală trecând peste ti­
midităţile politicei oîiciale ale curţii polone şi Îşi va impune
protejatul. Dacă curtea ar fi lucrat la rezolvarea crizei din Mol­
dova, ar fi căutat să impună aci pe Ioan Arrneanul. Peste o lună
numai, la 5 Septembrie Alexandru încheia cunoscutul tratat, zis
de la Bacuta. Textul acestui tratat dă alături de pretendent pe
următorii boeri (aşa cum a fost rezumat de Doghiel şi repro­
dus în Hurrnuzaki-Densuşianu, II, 5, p. 31): Niegril "halman
mare", Dan vistiernic, Mogilda logofăt, Moţoc mareşal, Niegui
staroste de Soroca, Mochivala spătar, etc. Pe lângă aceasta 0-
rechovius arată că, după ce pribegii Intelesi cu boerii de ţară
au ales pe Lăpuşneanu, unii dintre aceştia din urmă, în frunte
cu Sturza "magnus procurator" şi Moghila "magister equiturn",
după uneltirile Elenei Rareş, ridică la tron pe Joldea '). Eltimie,
care deasemenea menţionează incidentul, indică ca sprijinltori
ai lui Joldea pe .. Gavril marele vornic" ,şi Sturdza hatmanul.
1) Inceputurile domniei lui Alexandru Lăpuşneanu în Cer­
cetări Istorice an. 1, pp. 100-113.
2) N. Iorga, Documente româneşti din Archioele Bistriţei,
part. l,p. XLIX.' ,
3) Elena Eftimiu, Contribuţiuni la istoria lui Iacob Het a­
eli de Despotul, în Revista Istorică, XX, No. 4-6 p. 114.
4) Citez după 1. Minea, Inceputurile domniei lui Alexandru
Lăpuşneanu în Cercetări istorice anul 1, p. 107 nota 1.
[195]
RECENZII
195
D·I Minea făcuse o greşală în articolul menţionat. Căutând
să împace informaţia lui Orechovius cu a lui Eftimie, conchide
că boerul sprijtnitor alături de Sturdza ar fi "Gavril Movilă vor­
nicu, care n'a existat niciodată. De data asta Dvsa mai face o gre­
şală admiţând că acest Movilă s'ar fi găsind la 5 Septembrie în
tabăra lui Lăpuşneanu la Bacuta, pe când din informaţia lui 0-
rechovius reese că se afla în ţară la data de mai sus.
Pentru a înlătura orice îndoială, vom identifica personagiile
care apar în tratatul de la Bacuta, explicând semnificaţia ordine i
În care iscălesc ei.
Niegril hatrnan mare este Negrila fost portar de Suceava
după uciderea lui Petru Vartic (din 7 April 1548; ef. Ureche, ed.
Giurescu, p. 164) şi până în 1549; după acest an dispare din do­
cumente, fiind probabil pribeag 1).
Dan vistiernic e deasemenea întâlnit în documente începând
din 1546 până În 1550 în funcţia de vistiernic 2). Nu trebue con­
fundat cu vistiernicul din 1551-52, Ioan Danclul s). In domnia lui
Lăpuşneanu îi întâlnim pe ambii, pe Dan ca "hatman şi portar de
Suceava" şi pe Ioan Danciul împreună cu Veisa ca pârcâlab de
Neamţ 4).
Moţoc mareşalul, adică vornicul, este cunoscut în documen­
tele noastre. In 12 Iulie 15485) şi în 19 Noernbrie acelaş an 6)
apare cu funcţia de vornic mic; e trimis în diferite misiuni la
Bistriţa. In domnia lui Lăpuşne anu, În primii ani, îndeplineşte
funcţia de pârcălab, de "capitaneus" 7).
1) Ghibănescu, Divanurile Domneşti in secol. xvt În 10011
Neculce, fasc. 7 pag. 19.
2) Ibidem pp. 18-19;
3) Ibidem p. 20.
4) Ibidem pp. 21, 22, 23.
5) Hurmuzaki-Iorga, Documente, XVI, p. 469.6) Ibidem p. 470.
7) l\1atei Szasz judeţul Bistriţei, către Sigismund Thorda •..
despre năvala Moldovenilor" Wayrnoda Moldavis nonnullos boye­
rones et precipue ]ohannem Maczak capitaneum, aliosque circiter
miile homines etc. Scrisoare trimisă [Marti 26 Sept. 1553] "feţia
tercia aufe diem Be atts Michaelis". în Hurmuzaki-Densuşianu,
Doc. II, v. p, 122.
[196]
196
C. A. STOIDE
Niegut staroste de Soroca e necunoscut documentelor. Este
probabil Neagoe care apare din 1554 ca pârcălab de Hotin, ală­
turi de Ioan Hârea '),
Mochilava spătar e iarăşi necunoscut documentelor. EI tre­
bue identificat cu Vascan Movilă, postelnicul lui Alexandru Lă­
puşneanu O). In timpul Răreşeştilor va fi fost spătar al doilea sau
al treilea. In tratat iscăleşteuItimul.
Cât despre Mogilda logofăt, el este desigur un "Mogâldea"
şi a fost logofăt mic. Un document al lui Ştefan Rareş către Bis­
triţenl, din Suceava 24 Mai 1551, anunţa că oile furate de nişte
păstori cari au fugit apoi în Moldova, s'au găsit la Mogâldea lo­
gofătul, care e gata să le restitue 3). In domnia lui Alexandru
Lăpuşneanu e întâlnit iu 1554 ca vistier 4), probabil fost sau mic,
deoarece vistier mare la această dată era Ion Petr icină 5).
In tratat boerii sunt menţionaţi cu ratiqurile pe care le
aveau tnainte de pribeqire. Acest lucru era în concordanţă cu o­
biceiurile instalării În domnie, deoarece abia la trei zile după ins­
talare Domnul distribuia slujbele. De altfel, trecând peste tradi­
ţie, putea oare Lăpuşneanu să distribue slujbe numai partizanilor
din Polonia, atât timp cât avea nevoie şi de sprijinul boerimii din
ţară pentru a ocupa tronul?
Era natural Însă să ţină seamă de cei mai apropiaţi parti­
zani şi să dea lui Negrilă, pribeag alături de el şi pomenit în
fruntea boerilor în tratat, locul de mare logofăt, iar nu lui Ioan
Movilă eare-i fusese adversar proaspăt.
Ioan Movilă ocupase funcţiunea de pârcălab de Hotin îna­
inte de rnart 1551, când este probabil făcut mare logofăt. După
Mai 1551 Ştefan Rareş îl înlocueşte cu Lucoei 6). Deşi căzut În
disgraţie Ioan Novllă rămâne în ţară, unde îl găseşte noul voe­
vod Alexandru Lăpuşneanu amestecat în ridicarea la domnie a lui
joldea (ef. Orechovius, 1. c. care-I numeşte "Moghilamagister
equitum a). Iertat de Lăpuşneanu, ca şi [oldea şi partizanii săl.:
1) Ghibănescu, loc. cit. pag. 21. 2) Ibidem pp. 22, 23.
3) Hurmuzaki-Iorga, XV, 1, p. 482-3 şi Documente Ro­
mâneşti din Arhivele Btstrtţei 1, p. XLVIII.
4) C. Andreescu şi C. Stoide, Documente şi Regeste, voI I.
5) Ghibănescu, loc. cit. p. 21. 6) Ibidem p. 20.
[197]
RECENZII
197
el rămâne În afara divanului până la defecţiunea lui Negr ilă, că­
ruia îi ia probabil locul de mare logofăt în 15541).
D-I Minea se miră deasemenea (p. 355) de afirmaţia noastră
că documentul din Fenruar 1546 s'a transmis în regestă.
D-I Ghibănescu (Surete, IX, p. 27) găseşte că documentul
este ,.0 mistificare curată" deoarece: 1) data Februar 7(,56 e ine­
xactă; Petru Rareş murise la 4 Septembrie 7054. 2) după relaţia
vânzârii lui Gonţea către Ioan Movilă vistiernicul urrnează : "iar
când se va afla în nlscareva vreme nlscareva direase la semin­
ţiile Gonţei şi la nepoţii Cozrnei să nu se crează, pentrucă n'au
avut nici o treabă cu acel sat Cobălea, nici să aibă a se pârâ în
veci". (lbid. ibid.) Deci documentnl pomeneşte persoane cari vor
trăi peste 40-50 de ani, o anticipare imposibilă. Dacă ar fi ana­
lizat limba documentului, ar fi ajuns la aceiaş concluzie. Dar d-l
Ghibănescu nu utiliza ştirea dată de documentele din APTi! 1554
şi Decembrie 1581. Din acestea O-sa ar" fi înţeles că fondul nu
e Ialşificat deoarece conţine stirea confirmată de aceste două do­
cumente deşi mai puţin cornplectă decât in ele. Să nu uităm însă
că pe acestea din urmă le avem în întregime, pe cel din 1554 În
original, pe cel din 1581 intr'o traducere din sec. XIX cu multe
greşeli, dar totuşi o traducere.
Conchidem că Gonţea a fost ertat de Petru Vodă şi fiindcă
urma să i se restitue moşia după ertare, el a vândut-o lui Ioan
Movilă care o stăpân ea sub formă de dotă prin căsătoria cu ne­
poata lui Pavel Scripcă Brănişterul, De acum înainte titlul de
proprietatea asupra Cobălet 'il forma cumpărătura nu moşteni­
rea. Documentul din 1529 nu mai avea însemnătate în faţa diva­
nului, dar circumstanţele trecerii de la situaţia de moştenire la cea
de cumpărare a moşiei Cobălea au trebuit Şi au fost menţionate
în documentul original din 1546, cu tot luxul obişnuit de amă­
nunte. De aci înainte nu mai interesa, ca titlu de proprietate decât
vânzarea, deaceia, văzând că documentul nu conţinea decât acest
4) La această concluzie m'a dus o informaţie publicată în
Hurrnuzaki VIII p. 68: La 19 Febr. 1554 o scrisoare adresată re­
ginei Isabela o anunţă că a primit ştirţp trimisă "aIIa mia Eccelsa
Porta che Nicrita et Vladica di Bogdania, hominihonorati pn­
qlti per il passato di Bogdania, vennero al/a prefatta Eccelsa
Porta alIa qual şi Iarnentarono di Alecsandro Vayvoda di Bog­
dania" .
[198]
198
c. A. STOIDE
lucru, at-i conchis că era o regestă posterioară anului 1592,
,Faţă de felul în care se găseşte transmis documentul din
1546, d-I Minea trebue să admită sau părerea mai veche a d-lui
Ghibănescu (bazată pe necunoaşterea cornple ctă a informaţiei) că
documentul e falş sau cea mai nouă - a noastră - că ne aflăm
În faţa unei transmisiuni in rege stă pe baza căreia s'a brodat in
sec. XVIII probabil textul editat în voI. IX al Suretelor.
La p, 359, d-l Minea propune unele rectificări în legătură
cu lectura numelor lui Eremia şi Ioan Movilă. Ii atrag atenţia că
i-a scăpat informaţia din Ureche (ed. Giurescu, p. 249-50) pe
care de altfel o considerase in arictolul precedent, că de urgia lui
Iancu Vodă au fugit în Polonia "Eremia vorrncul carele mai apoi
a fost şi Domn şi frate său Simion paharnicul" alături de alţii.
Cela ce a adaos traducătorul e numai mare vornic în lc c de vor­
nic. Această pribegire a avut loc după 20 Decembrie 1581. Nu
putem presupune că Kogălniceanu care CI editat documentul, ar fi
făcut vre-o schimbare, bazat pe textul cronicer. EI l-a editat cum
l-a avut, cu eroarea �Ion Moghilă paharnic" În loc de Simion.
C. A. Stoide.
Vasile Hristu: Ocerki uărhu romănskata Literatura
(=Priuiri sumare asupra Literaturii Române), Sofia 1934, 16°,
pag. 28.
Am primit dela d-l Vasile Hristu, care se intitulează "di.
rectorul Şcoalei Române din Gorna Giumaia", orăşel în Bulga­
ria, această broşură scrisă în bulgăreşte şi încă una mai mică
care are titlul Kir Leoniâa preâ t eakcijaia. Broşura din urmă
este traducerea In limba bulgară a Iarsei într'un act a lui Ca­
ragiale: Conu Leonida fată cu reactiunea. De aceasta nu mă
voiu ocupa acum, căci încă n-am controlat traducerea cu ori­
ginalul românesc, ci numai de întâia.
Amăndouă aceste lucrări au de scop, spune autorul Însuşi
În prefata la "Ocerki", să facă cunoscută publicului bulgăresc
literatura română în liniile ei mari. Scopul acesta l-a adus au­
torul bine la îndeplinire, fiindcă în deosebi "Ocerki" prezintă
Literatura noastră bine de tot ,în liniile ei mari, dela origine
până chiar în ultimele.i momente şi producţia de astăzi. In toată
[199]
RECENZII
199
această prezentare autorul e destul de bine informat, ceeace
înseamnă că a citit multe din şi despre această literatură;
uneori e iniormat chiar mai bine de cât alţii cu veleitaţi uni­
versitare. Iar ceeace e şi mai valoros în această activitate a
d-lui Vasile Hristu este obiectivitatea şi cumpăneala cu care
prezintă pe scriitorii noştri, ierindu-se de a le pune epitetele de
"mari" sau "talente", pe cari li le dau la noi în ţară, îăcăndu-le
reclamă, cenacluri le din care fac parte sau scriitorii-agenţi ai
unor edituri cari prin înălţarea anumitor opere ale unor scrii­
tori nici pre mari, nici de talent, urmăresc să aţâţe curiozitatea
publicului românesc care să le cumpere marfa adică cărţile ce
au editat.
Spune, anume, d-l Hristu că Literatura începe la Români,
cu limba bulgărească, foarte de vreme, iar că în sec. XVI în­
cepe Literatura în limba româna. Aşa s-a informat din cărţile
ce a citit, deşi alţii credem altîel despre asta. Vorbeşte apoi de
Şcoala transilvană din sec. XVlII, care dă nouă direcţie Litera­
turii române, pe cea latinistă, Arată, după aceasta, mişcarea
literară modernă începută în Principatele Române pe la 1830 cu
Văcăreştii, etc. şi cu influenţa culturii franceze. Aci e de ob­
servat că autorul nu s'a lăsat condus numai de cei cari cred
că cultura franceză au adus-o în Principate Grecii din Fanar şi
Francezii refugiaţi din Franţa de frica marei revoluţii, ci zice că şi
Ruşii ne-au transmis-o prin oştirile lor de ocupaţie în vremea răz­
boaielor cu Turcii subt împărătesele Elisabeta şi Ecaterina II.
(p. 9). Iar acesta din urmă e punctul de vedere în deosebi al
nostru dela "Arhiva", cari insistăm asupra lui (s. e x. în No.
din a. XXXII, p. 144 şi 267). Autorul stăruie apoi să prezinte
Literatura din sec. XVIII şi XIX cu Asachi şi Heliade, curenteie
şi scriitorii din acel timp. Vorbeşte de Cercul Junimea dela
laşi şi "Convorbiri literare" şi de mutarea lor la Bucureşti. Acum
d-l Vasile Hristu se afirmă mai bine informat sau cel puţin mai
obiectiv de cât alţii cu valeităţi universitare; căci spune că după
strămutarea la Bucureşti a "Convorb. liter." s-a creat la Iaşi,
în a. 1889, revista "Arhiva" "care şi până în ziua de astăzi
continuă să apar" sub redacţia slavistului prof. Ilie Bărbulescu"
(Kojato i do den' dnesen prodălzava pod redakcijata na sla­
vista praf. Ilie Bărbulescu). Aşa spune d-I Hristu din Bulgaria,
pe câtă vreme ceha Huskova Flajshansovă, care a trăit la Bu-
[200]
200
1. BARBULESCU
cureşti câţiva ani iar acuma e docentă pentru limba română
la Universitatea cehă din Bratislava, când a scris în limba cehă
cartea sa despre "Prozatorii Români" nici n-a pomenit măcar
de existenţa "Arhivei", măcar că această revista a implinit un
anumit de seamă rol în mişcarea noastră culturală şi cu
toate că acest rol i-I demonstrează chiar lunga ei existenţă,
căci "Arhiva" e acum în al 41-lea an al vieţii sale. Dar d-l
Hristu e obiectiv şi nu s-a lăsat influenţat de alţii, pe câtă
vreme Huăkova nu şi-a putut păstra această obiectivitate, cum
am spus deja în "Arhiva", XXXVII (1930), p. 281. Sau în cel
mai rău caz, d-I Hristu e mai bine informat de cât unlversitara
Huskova.
Tot astfel, autorul nu se lasă influenţat de reclamele ce­
lor dela noi faţă de anumiţi scriitori; căci, de pildă, pe Ion
Luca Caragiale II numeşte în adevăr, (Ia p. 15) "cel mai mare
scriitor român în proză" (najvelikija rornănski pisatel' v pro­
zata"), dar când vine la alţii mai noui şi cari trăiesc, nu-i nu­
meşte tot aşa, cum le zic mereu reclamele celor interpuşi de
editori sau ale anumitor găşti, adică nu le zice şi dânsul:
"marele" sau "marele talent" cutare, fără ca, pentru acei cu
bogată cultură literară şi cu gust fin în judecarea operelor li­
terare, aceşti "mari" să fie altceva de cât .,mai distinşi" faţă de
alţi scriitori de literatură, dar nici de cum aşa cum îi apreciază
în public interpuşii editorilor şi anumiţi interesaţi. Ast-fel de
unul din literaţi spune cumpănit (p. 22) că e numai .cel mai
praductio scriitor român, care până acum ne- a dat peste 50 de
volume de romane şi povestiri" (toi e najplodoottija romănski
pisatel', kojto do sega ni e dal nad 50 toma romani i razkazi) ;
iar de altul, despre al cărui "mare talent poetic", fără să fie astfel,
au scris des anumite reclame, spune (p. 21) numai: că a fost lansat
de revista "Viaţa Românească". Aşa rezervat şi cumpănit scrie
autorul acestor "Ocerki" şi de alţi scriitori încă, măcar că cri­
tica noastră interesată fi încarcă şi pe aceştia de laude cu to­
tul exagerate. Pomenesc aceasta, fiindcă e interesant să cons­
tatăm cum ne apreciază cineva (d-l Hristu), care trăieşte în o
altă ţară şi care-i, deci, în afară de vâltoarea intereselor de
gaşcă comercială, literară şi socială chiar (Francmasoneria)
din România. De altfel autorul prezintă în broşura sa "Ocerki"
pe scriitorii noştri şi operele lor până chiar în momentul actual,
[201]
RECENZII
201
căci vorbeşte şi de activitatea şi romanele d-Ior Mihail Draga­
mirescu şi E. Lovinescu şi de cele ale d-lui Cocea şi de roma­
nele d-lui C. Stereo E interesant de spus că scriind de activi.
tatea ca romancier a d-lui C. Stereo din care cunoaşte 4 vo­
lume, zice (poate că tot cu exagerare) că : "asla e cea mai gran­
dioasă creaţie în Literatura Română şi Stere poate fi socotit
Turghenev al pământului românesc" (tova e naj-grandioznoto
tvoreestvo v romănskata Literatura i Stere moze da băde smătan
Turgenev na romănskata zemja); iar pomenind de scriitorul
Nichifor Crainic îl apreciază, din Goma Giumaia, că � unul din
poeţi, care face din poezia sa 'o meserie aducătoare de veni­
turi (Nikiîor Krajnik e edin ot poetite, kojto' ot svojata poezija
napravi dohoden zanajat). Ceeace, însă, ne arată că d-l Hristu
stă, într'o anumită măsură şi fără să bage de seamă, poate
subt influenţa "Adevărului Literar şi Artistic", nu e dar cu to­
tul independent în aceste aprecieri, cum e în cele ce am spus
că face în broşura sa faţă de "Arhiva" şi în altele ce nu mai
pomenesc. ,
Autorul e interesant în ale sale "Ocerki" şi prin legătu­
rile ce pe alocuri face între scriitorii Români şi Bulgari, Astfel
arată (p. 13) că in cercul socialist de Ia revista "Contimpo­
ranul" din Iaşi, unde activau fraţii Nădejde, Morţun, Dobro­
geanu-Gherea (1881-1887), lucra împreună' cu aceştia şi marele
poet revoluţionar bulgar Hristo Botev. Spune, apoi, că în limba
bulgareasca a apărut, în traducere, studiul lui Dobrogeanu­
Gherea despre: "Privire materiali stă 'asupra Istoriei" (Materia­
listiceskljat văzgled vărhu Istorijata) şi încă alte studii ale lui
Gherea cari au apărut în limba bulgară, în a. 1910, În revista
"Săvremenik" de sub direcţia lui Gheorghe Bakalov, Vorbind
de Eminescu (p. 14) spune că poema acestuia "Luceafărul" a
fost tradusă în bulgăreşte de Kolev şi că ea seamănă cu "De­
monul" rusului romantic Lermontov (tova e "Demonat< na Ler­
montov). Scriind de lucrarea lui Ion Adam (1875-1911) al
cărei titlu îl traduce în bulgăreşte : "Gospod darjava narodită"
(= Dumnezeu dăruieşte pe popoare), spune că elementele cari
se găsesc in legenda din ea sunt identice cu cele lucrate de
poetul bulgar Penco Slavejkov în opera acestuia "Epiceski
păsnl= (= Căntece epice). Zice că această mică legendă a lui
Adam a fost tradusă în bulgăreşte şi tipărită în revista Raz-
[202]
202
r. BARBULESCU
vigor (1) în a, 1922 cu nota traducătorului că ea e plagiată de
Adam de la Slavejkov (p, 19). D.Hristu însă apără pe Adam,
spunănd că e nedreaptă această învinuire, fiindcă "prelucrarea
unuia şi acelaş subiect e permisă" (zaătoto razrabotvaneto na
edin i săsti siuăet e dopustimo). Scriind despre d. Victor Efti­
miu (p, 23) zice că e "cunoscut mai mult ca dramaturg", că
drama acestuia "Teocrisis" are subiect din creştinarea Bulga­
rilor şi că vechile capitale ale Bulgarilor Aboba şi Pliska sunt
locurile unde se desfăşură acţiunea piesei.
Supărătoare însă în broşura d-lui Hristu sunt desele erori
de tipar chiar la numele autorilor. Astfel în loc de Carp e
Karn şi Kard�iale' în loc de Karadiiale şi Volenşi în loc de
Volenti (p, 11), Proieklu Vojnesti în loc de Brătescu Vojnesti
(=Voineşti), V. A. Ţreke în loc de V. A. Ureke, Haădu În •
loc de Hazdeu, Densugianu în loc de Densuşianu (p. '12), Se­
mănătrul în loc de Sernănătorul (pg. 17), Kornbuk (p. 14) şi
Koshurk (p. 16) în loc de Kosbuk (= Coşbuc), Victor Elirniu in
loc de Eftimiu. AHred Mutoi în loc de Muşoi (p. 23) etc. Drept
e însă că în alte părţi ale broşurli aceste numi sunt corect
tipărite.
Repet, ca încheere, că broşura "Ocerk" împlineşte bine
scopul cu care a îost scrisă: de a face cunoscută, în linii mari,
Literatura Română în poporul bulgăresc; ea e bine informată
şi, în general vorbind, obiectivă şi cumpănită în tratarea mate­
rialului. Asta face onoare d-lui Vasile Hristu autorul ei.
Ilie Bărbulescu.
Radu 1. Paul: Un capitol de stilistică romînească.: Su­
biectul de voinţă. Cluj, 1934, 20 pg.8o•
Studiul d-lul R. Paul este o cercetare de stilistică romi­
nească - atît de puţin studiată la noi - cu privire la pronu­
mele personal .În funcţie de subiect de voinţă. Autorul, cerce­
tînd de aproape funcţiunea pronumelui personal în legătură cu
anumite forme gramaticale, crede că fenomenul lingvistic: "se
cam codesc ele fetele, dar le place să se mărite", se poate a­
plica la toate persoanele pronumelui personal. Prin aceasta,
Dvsa urmăreşte să dea o mai mare desvoltare problemei, pu-
[203]
RECENZII
203
nind-o pe adevăratele ei baze, (aşa crede autorul). Numai că
noi credem, că valoarea afectivă şi semnificaţia deosebită din
p. d. v. stilistic în forma: "se cam codesc ele fetele" este alta,
decît cea atribuită de autor, cînd zici "mă cam codesc eu ...
te cam codeşii tu" ... etc. Aşa că nu putem generaliza problema
cu atîta uşurinţă in modul preconizat de autor. In schimb pu­
nem mare preţ pe explicaţia dată de D-sa în ce priveşte fac­
torul determinati v sau de voinţă, cu un puternic efect stilistic,
studiat de autor şi grupat, cam arbitral de altlel, în diferite ca­
tegorii.
In partea a doua, autorul se ocupă de valoarea accentu­
lui sintactic, care, împreună cu predicatul din propoziţiune, e x­
primă ideia determinării (pg. Il). Astfel ajunge D-sa la stabi-
, '
Iirea unor raporturi a pron. personal ca subiect. In opoziţie cu
argumentele d-lui Procopovici care consideră pron, personal
faţă de verb într'un raport morfologic (ca un caz de encliză,
pg. 16) - şi pe care nu-l vom discuta aici - d-l R. Paul con­
chide la un raport sintactic, în funcţie de subiect de voinţă,
In .orice caz, privind problema sub raportul morfologic al
d. Procopovici sau sintactic al d. Paul, Încercările de stilistică
în cazul de faţă, sînt o contribuţie pentru ştiinţa romînească.
G. G. Rafiroiu: Maramurăşul. Mânăstirea din Peri, Ora­
dea 1934, 48 pg. ]60.
Lucrarea de faţă merită să fie menţionată, datorită faptu­
lui că tratează despre cea mai veche mănăstire romînească, cu
scopul de a prezinta o monografie cît mai completă şi mai ştiin­
ţifică. Fără a intra în detaliile ei, menţionăm în treacăt că
această încercare de monografie este o admirabilă broşură, dacă
privim lucrarea prin spiritul ei de popularizare, pe care desigur
că autorul l-a urmărit să-I imprime. Căci, e dela sine înţeles,
că în alt caz n'ar fi acordat peste 10 pagini aspectului fizic
din trecut şi de astăzi al Maramurăşului, sau primilor domni,
chestii cunoscute în istorie.
Mai interesante şi importante, în acelaş timp, sînt men­
ţionările făcute despre m-rea Peri, luptele de rivalitate duse cu
m-rea Muncaciu, precum şi punctele bine concretizate prezen-
[204]
204
VALENTIN GR. CHELARU
tate de autor cu ocazia ridicării rn-rii Peri la rangul de sta­
vropighie. Desigur că problema nu este desbătută în toată am­
ploarea ei ; chestiunile sînt atinse în treacăt, abia schiţate 1),
deci neştiinţific tratate. Scrisă cu un ton, cîteodată poetic, însuşi
autorul ne confirmă cele ce am scris noi, prin următoarele cu­
vinte: ... "inţelegem tot mai mult rostul înfiinţării unei episco­
p'ÎÎ ortodoxe maramurăşene" (pg. 41). Prin urmare, o broşură
scrisă de un maramureşan pentru dragostea Maramureşulut,
Şt. Berechet: Der Etnfluss des Bţjeantintschen auf das
alte Rumănische Pechi, Athen 1934, 16 pg. 8° e .
Extras din revista "MV1JfJ-001JVa. IIa.:n::n:01JÂtu''' dela Atena, studiul
d-lui Berechet este consacrat influenţei bizantine exercitată a­
supra vechiului drept romînesc. Tratînd, în cercetările de faţă
forma evolutivă a dreptului rominesc dela a. 105 pînă în zilele
noastre, (ceeace a făcut şi'n celelalte 'studii cărora s'a consa­
crat profesorul de drept vechi romînesc dela Iaşi) autorul men­
ţionează influenţa romană, slavă, insistînd cu deosebire asupra
celei bizantine, pe care o desvoltă în studiul sus citat. D-sa
face un istoric al chestiunii cu privire Ia cărţile juridice:
2":VVTUYfJ-U 'E�ci�t�Âo<;, IItoaÂlOV şi N 0fJ-0XtlvUJv, (luate dela Bizantini
în decursul secolilor) şi la traducerile care s'au făcut În rornîneşte,
oprindu-se la sfîrşitul epocei Fanariote (1821). Regretăm că
n'avem loc barem să rezumăm fazele acestei influenţe - o vom
face probabil cu altă ocazie - pentru a pune în lumină im­
portanţa cercetărilor. precum şi interesul ce-l prezintă, prin nou­
tatea şi bogăţia materialului studiat, pentru dreptul vechi ro­
mînesc,
V. Or. Chelaru
1) Nu e pusă aici cu tot aparatul bibliografic. Aşa la pg.
40 abia aminteşte de influenţa catolică. Pentru complectare vezi
1. Bărbulescu: Curentele literare la Romini, Buc. 928 pg. 51
şi urm.
[205]
C r o n
c a.
Al doilea congres internaţional al Slaviştilor 1). Anul
acesta, la sfârşitul lunei Septembrie, s'a ţinut al doilea congres
internaţional de Slavlstică, - de data aceasta în Varşovia - sub
auspiciile preşedintelui republicei polone, profesorul Jgnatiu
M6scicki.
Pentru realizarea cît mai impunătoare a acestui congres au
fost constituite două comitete: comitetul de onoare şi comite­
tul organizator. Comitetul de onoare a fost compus din 15 mem­
bri polonezi şi 18 personalităţi, din alte ţări, consacrate Ştiinţei
şi în special Slavisticei. Dintre membri polonezi care fac parte
din comitetul de onoare menţionăm, după cartea citată în notă,
pe actualul prim-ministru prof. L. Kozlowski, fostul preşedinte
al consiliului de miniştri I. Jedrzejewicz, actualul ministru al Ins­
trucţiunii prof. W. Jedrzejewicz, primarul Varşoviei şi Cra­
coviei, Preşedintele Academiei prof. S. Wr6blewski, Rectorii
Universităţilor şi alte personalităţi de seamă, profesori şi di­
rectori ai diferitelor societăţi polone.
Personalităţile streine alese în comitetul de onoare sînt
savanţi cu renume în domeniul Slavisticei (pe care îi menţio­
năm şi noi aici în ordinea în care sînt trecuţi în cartea citată)
şi anume: I. Bărbulescu, A. Belic, E. Berneker, O. Broch, A.
Bruckner, J. Endzelin, H. Gregoire, J. A. Lundell, A. Meillet,
J. Melich, J. Mikkola L. Miletic, F. Pastrnek, P. Pavolini, H. Pe­
dersen, S. Smal-Stocki, H. F. Schrnid şi N. von Wijk.
Cu această ocazie comitetul organizator a binevoit să a­
ducă la cunoştinţă slavistului rornln, d-lui profesor Ilie Bărbu­
Iescu, invitaţia că este ales membru in comitetul de onoare,
împreună cu celelalte personalităţi marcante menţionate mai
sus. Iată conţinutul scrisorii:
No. 950.
31 Aoăt 1934.
Monsieur et eher Maitre
Le comite organisateur du II Congres International des Sla­
vistes a I'honneur de vous informer qu'il vous a elu membre
du Comite d'honneur du Congres et, il l'oceasion, vous prie d'a-
1) Datele ce le dau sînt ·]uate după programul oficial al
congresului publicat în limba polonă şi franceză: Proqramme
des trauaux du congres (Program prac zjazdu), Varsovie-Cra­
covie. Le 23-30 Septembre 1934.
[206]
206
VALENTIN GR. CHELARU
V. Gr. Chelaru.
Le vice-president,
Prof. St. Sloriski.
greer I'assurance de son prolond respect et de son confraterneI
devouement.
Le secretaire general.
Praf. W. Doroszewski.
Mansieur le Professeur
L Barbulescu
it Iassy,
Comitetul organizator a fost compus din diferiţi profesori
şi academicieni ai Universităţilor din Cracovia şi Varşovia în
număr de 12, sub preşedinţia prol. 1. M. Rozwadowski, praf. S.
Slonski vicepreşedinte, prof. W. Doroszewski secretar general,
S. Szober casier, precum şi alti profesori preşedinţi ai diferite­
lor secţiuni.
Dintre celelalte personalităţi. ştiinţifice din occident unii
au prezidat câte o secţie, unde s'au ţinut comunicările. Astfel
au fost preşedinţi de secţie: prol, M. Murko, prof. A. Vaillant,
praf. S. Romanski, prot, M. Vasmer, proî. M. Weingart, prof.
A. Mazon şi alţii.
Au ţinut printre altii, comunicări însemnate prof. A. Ma­
zon din Paris despre: "Un parler de l' Albanie meridionale et
le bulqaro-macedonien comtttun", L. Beaulieux despre: "Quel­
ques caracteristiques de I'eooluiton du bulgare moderne", prof.
deja Paris A. Meillet-L. Tesniere despre: Rapport sur îacttoite
du Comite d'Orqanisaiion de l'A tlas Linquistique slaoer , prof.
rus dela Universitatea din Viena N. Trubetzkoy despre: .Die
Soqenannte Entpalatalisierunq der Ursi. e und e oon harten Den­
talen im Polnischen vom Standpunkie der Phonologie", prol. dela
Univ. din Berlin M. Vasmer despre: .Die Ausbreitunq der
Finnen in den Slauiechen Lăndern", prof. dela Univ. din Turino
M. Bartoli, despre: .Attanie linquistico slaoo", M Weingart dela
Univ. cehă din Praga, desnre : Cesky' typ jazţţka cirkeune-slouan­
skeho, jeh» pamătky a vqznam" (Tipul ceh al limbii slave-bise­
riceşti, monumente şi însemnătatea ei), şi însfîrşit I. Horăk,
despre: Vztahy slouansko-qertnănke v oblaeti lidooe plsne" (A­
tingerile slava-germane în domeniul poeziei populare).
Dela noi şi-au anunţat oomunlcărie, în afară de d-I prof.
Ilie Bărbulescu, domnii prof. S. Dragomir, G. Nandriş şi alţii.
D� remarcat că, deşi s'au înscris cu diferite comunicări, cei
mai multi nici nu s'au dus la congres, iar unii din ei nici nu
şi-au trimis măcar rezumatul comunicărilor, pentru a fi publicate
în volumul editat de comitetul organizator al congresului: Ksiega
Referat6w (Recueil des communications"). Varşovia 1934; aşa
-, dela noi d. S. Dragomir.
[1]
--
ANUL AL 42-lea 1935 No; 1-2
m�������������������-���
A
R
H
1
v
A
RE VIS T Ă DE 1 S TOR 1 E, FI L O LOG 1 E
ŞI CUL TURĂ ROMÂNEASCĂ
DIN IAŞI
Individualitatea limbii române şi elementul slav'J
Există organic sunetul ă În Iimba română
de astăzi?
Tiktin, spre a-şi susţine părerea-i arătată: că în limba ro­
mână veche exista sunetul ii, caută să găsească resturi din
acest sunet chiar şi în limba română de astă-zi. De altfel, ei
însuşi pare a recunoaşte că, dacă aşa urme n-ar fi în limba
vie de acum, atunci acea părere a lui despre vechea existenţă
a lui ii nu s'ar putea susţine pe temeiul numai cum dansul in­
terpretează Ionetisrnul vechilor texte române. Şi, potrivit cu a ..
ceastă gândire, declară chiar că: "din fericire, observăriJe mele
personale mă pun în stare de a putea să arăt că pronunţarea
lui 'k y' (=ă) nu numai că există de fapt, dar, în mai multe
ţinuturi, ea este chiar singura cunoscută şi obicinuită. O prin­
cipală particularitate a limbii române de apus, aşa dar a celei
din Ungaria, Transilvania, Banat şi Bucovina, precum, în parte
şi a celei din apusul Moldovei, la care se înlănţueşte încă şi
îndepărtata Istrie, este că locuitorii Români ai acestor ţinuturi,
- în loc de e al Românilor din răsărit, care corespunde unui
vechi ea, pronunţă un larg ii, asemenea Iranţuzescuiui e în pere.
Pe când în Valahia mare şi mică, şi încă în toată Moldova şi
Basarabia, e în lege nu se pronunţă altfel de cât în leg, legi,
legâm etc. în sus zisele ţinuturi se aude de obicei Iy'ge, pre'rde,
cţ' re, g�' me etc".
1. Continuare la Arhiva a. 41-lea (1934) No, 3-4, p. 111.
[2]
2
ILIE BARBULESCU
Iată chiar textul lui Tiktin, p.89: "Es wăre daher beîemd­
lich iind musste gegen unsere aiH theoretischen Wege gewon-
. nene Gleichung 1:=y' Bedenken hervorrăten, wenn sich nicht
in irgend einem Winkel des rilmanischen Sprachgebietes Spnren
dieser der macedonischen an Alter weit nachstehenden Spre­
chweise finden liessen. Gliickicherweise set zen mich meine per­
sonlichen Beobachtugen in den Stand erklăren ză konnen, dass
die Aussprache des 'k als y' nicht năr factisch existirt, sondern
in mehreren Landschaften sogar die einzig bekannte tind iibliche
ist. Es ist eine hervorstehende EigenthiimIichkeit des gesammten
rumanichen Westens, also Ungarns, Siebenbiirgens, des Banath
iind der Bukovina, sowie ei nes Theils der westlichen Moldau,
denen sich aăch das ferne Istrien anschliesst (s. weiter tinten)
dass die rumănischen Bewohner dieser Gegeden an SteJle des
eder ostlichen Rnmănen, wo es ălterern ea entspricht, ein breites
ii horen lassen, ănlich dem e in franz. pere. Wăhrend man in
der grossen I1nd kleinen Walachei, fast in der ganzen Moldau,
und in Bessarabien e in lege nicht anders atisspricht als in
Leg legi legâm u s. w., hort man in den vorgenannten Land­
schaften allgemein lfi'ge pierde efi're gy'me ii. s. w. So erscheinen
die verschiedenen Gestalten, welche rk in seinen einzelen Ent­
wicklungsphasen angenommen hatte, in der Mundarten crysta­
llisirt, dem historischen Nacheinander entspricht ein geographi­
sches Nebeneinander" (Studien p. 89).
Iar mai târziu pare că mai reduce extinderea acestui y' (=a),
căci scrie: 1) "Die offene Ausprache des fi herscht gegenwărtig
nur noch in Siebenbiirgen und den angrenzenden Gebieten
Rumăniens" .
In urma lui Tiktin, cred că ar fi existând organic sunetul
ii în limba română - şi alţi filologi 2). Chiar profesor A. Philip­
pide, care făcea un curs de Filologia sunetelor la Universitatea
din Iaşi, credea că "deşi sunetul a nu se simte în limba comună
românească, totuşi nu i se poate tăgădui existenţa în dialecte le
1) In ZRPh., X, 2,0.
2) Aşa Ov. Densuşianu şi Th. D. Speranţa : Graiul nostru, texte
din toate părţile locuite de Români, Bucureşti 1906. - 1. A. Candrea :
Graiul din Ţara Oaşului. - Iosif Popovici: Rumănisc!1e Dialecte, Halle
1905.-0. Weigand s. ex, în Der Banater Dialekt (lahresbertcht, III)
şi alţii.
[3]
INfHVIDUALITATEA LIMBII ROMANE ŞI ELEMENTUL SLAV 3
româneşti", cum spune într'un raport lipsit de obiectivitate ce
o făcut şi depus la Academia Română despre o lucrare filo­
logică.
Eu socot însă că toţi se înşală, când văd un sunet ii Of-
qanic În individualitatea Ionetismului limbii noastre.
Că, potrivit cu vigoarea variabilă a curentului de aer se
pot simţi oare-cari nuanţări, foarte puţin perceptibile de altfel, în
pronunţarea diftongului ea, nu se poate tăgădui. Dar sunetul
specific ii nu se simte, acolo unde limba noastră e şi a fost
numai în mijlocul elementului naţional românesc. Se poate că
pe alocuri, în ţinuturi în care e şi populaţie ungureasca, va fi
în limba română, şi sunetul ii, care corespunde maghiarului e ').
Astfel se poate în Ţara Oaşului (Maramureş) sau prin regiunile
Ciangăilor din apusul Moldovei, ori şi în Banat. De cât aci ii
nu e organic al limbii române, ci o influenţă posterioară a
limbii maghiare, care a trecut Românilor pe al ei e (=ii), une­
ori şi alte caractere fonetice maghiare, ca s. ex a") (=oa s. ex.
în: vapă I. apă, cOasă 1. casă); 101 aşa precum limba sarbească
a strecurat-se pare-in cea română din Banat pe ale ei c, g
în loc de româneşte organice 3) te, de (s. ex. punce în loc
de punte şi unge în loc de unde).
Se poate chiar că astă strecura re s-a făcut nu numai prin
atingeri etnice, ci prin români zarea Maghiarilor în multe din
satele româneşti ale Banatului 3), Mararnureşului etc.
Nu e, de aIHeI, de mirare şi nici greu de înţeles, ca, în
regiunile unde-i populaţie maghiară, limba română să capete
un aşa unguresc e = ii. pe câtă vreme acest sunet e aşa de
caracteristic, prin extinderea lui, în limba maghiară, încât el
slujeşte Iilologilor chiar la distingerea dialectelnr acesteia. Su­
netul e=a pare, după monumente, că există În maghiara deja
în sec. X; iar astăzi e caracteristică prin al său deschis ii in
loc de e", "mit seinem offenen e anstatt e", limba maghiară
din regiunea Tisei de miazănoapte şi din nordul şi apusul Tran­
silvaniei 4).
Acest maghiar ii se putea insinua şi în pronunţarea romă-
1) efo Simonyj: Die Ungarische Sprache p, 135-136.
2) efo Hasdeu: Românii Bănăţeni şi Weigand : Der banater Dialect.
3) ci Weigand, în Jahresbertcht, III, 231-2.
4) Constată Simonyj: Die Ungarische Sprache, p. 136.
[4]
4==================�IL�J�E=n�A�R�B�U�LE�'S�C�U�=================
nească din regiunea lui; dar organic şi primitiv românesc el nu e.
De altfel şi eu am căutat de mai mulţi ani să controlez
afirmările acestea despre existenţa la noi a unui sunet precis
ii, şi mărturisesc că nu l'am simţit nicăieri, deşi am vorbit şi cu
Bănăţeni şi cu Transilvăneni şi cu locuitori din apusul Moldo ,
vii, şi deşi chiar am călătorit în Transilvania şi Moldova, iar
Muntean sunt prin origine. Căci acel sunet însemnat de Weigand cu
� nu e un precis ă, ca s. ex. în limba germană, ci numai o
slabă nuanţare lungită a lui e, şi aceasta în regiuni de subt
influenţa streină.
Iar în limba maoedo-romănă, care prezintă stadiul cel mai
vechi de dezvoltare a limbii române, nu este sunetul ii.
Dar afară de aceasta, ne existenţa sunetului ii în pronun­
ţarea românească ne-o mai dovedeşte un alt însemnat fapt: că
atât pe sunetul ii din cuvintele limbii germane cât şi pe cel
corespunzător acestuia, e (sau ai) din cea franceză, limba ro­
mână nu-l percepe astăzi decât ca e, niciodată ca al lui TiJ(tin
y' (=ii). Iar aceasta se întâmplă atât în România cât şi în
Ardeal, şi nu numai în limba noastră literară ci şi în cea
mai populară.
Astfel, toţi Românii învaţă şi pronunţă pe franc. e la fel
cu ai şi e; nici o deosebire nu fac între aceste trei sunete, între
cari e şi ai reprezintă pe ii (Tiktin y'). Nimeni nu va tăgădui,
desigur, că toţi şcolarii noştri pronunţă numai per, [rei, mer,
sezon, mer, epe, etc, men, paie, mett, etc. cuvintele franceze
pere .jrere, mere şi mazre, saison, epee, efe, matn, palats, ma1tre.
Iar cuvintele franceze cu ai, cari au trecut în limba română
modernă, sunt pronunţate în aceasta de pe urmă numai cu e.
Astfel: fr. eclattege rom. ecleraj, fr. lainage rom. Jenaj. fr.
caisson rom. cheson, fr. Irain rom. tren, îr. raison rom. rezon,
fr. saison rom. sezon. Pe când Ir. decor, etage, cari au trecut
în limba română, se pronunţă tot cu e: decor, etaj; aşa şi Ir.
tantieme e rom. tantiemă 1), rom. etajeră din fr. etagere.
Acelaş lucru se întâmplă şi cu limba germană.
Şcolarii noştri, când o învaţă, nu percep altfel şi nu pro­
nunţă de regulă de cât: Ber, ehnlich, Rumenen, erkleren, Laden
1) Vezi exemplele la Federic Dame: Nouoeau dictionnaire ţran­
cais-roumain, Bucarest 1900 şi Dicţionar pentru explicarea cuvintelor
radicale, de St, N. Bucureşti.
[5]
JNDlVIDUALlTATEA LIMBII ROMANE ŞI ELEMENTUL SLAV 5
etc. pe germanele Bar, ahnlich, erkliiren, Lâden. Iar cuvintele
germane intrate în vorbirea limbei române la Românii din Ar­
deal arată cum aceştia pretutindeni percep şi pronunţă simplul
e în loc de germ anul a. Aşa Românii pronunţă acolo: briîtrcgăr
(germ. Brieltroger), betker (germ. Băcker), geşeft (germ. Geschiift),
plencăr (germ. Planker), presentir (germ. prasentiren), şerfuesc
(germ. schiirfen), şerfştain (germ. SChiirfstein), ţelis: (germ. zaller)})
Şi nimeni nu tăgădueşte că Saşii 'de acolo pronunţă 'a, cât
ştiu eu.
Aceste consideraţii şi exemple de cuvinte cu ii (=ţ') fran­
ceze şi germane trecute la Românii de pretutindeni cu simplul
e, ne arată invederat că limba noastră nu posedă în firea orga­
nismului său sunetul a (la Tiktin şi ceillalţi e'), fiindcă, de l-ar
fi avut, cu ii am fi pronunţat noi acele cuvinte franceze
şi germane dar nu cu e. Faptul că le avem cu e ne dovedeşte
că urechea Românului percepe drept e pe a şi că însuşi organul
vocal al lui nu se poate altfel să redea pe acel a care e strein
de dânsul.
Limba română, dar, nici nu are şi nici nu a avut în ve­
chime, în organismul individualităţii sale fonetice, sunetul ii
(=y') , căci de l'ar fi avut, n-ar fi perceput pe străinul (slav,
francez, german) ca e, ci tot ca a.
Dacă totul ne arată că în limba română veche nu a existat
sunetul ii; dacă nici astăzi nu avem organic în ea acest sunet;
şi dacă, în sfârşit, astăzi, sunetul strein (francez, german) ii e
perceput şi re dat în limba noastră prin curat şi simplu sunet e,­
nu se poate să admitem de cât că în toate timpurile a Iiinţat
în viaţa organică a îonetisrnului românesc numai aceeaşi ten­
dinţă: de a percepe şi reda şi pe slavicul a tot prin sunetul e.
Aceste lucruri nu le-au observat nici Miklosich, nici cei de după
dănsul, Trebue, însă, să se ţie socoteală de ele; de aceea noi,
conform cu ele, să vedem cuvintele plslovenice.
Ilie Bărbulescu
1) Ve�i.le !a Simicn C. Mândrescu Influenta culturei germane asu­
pra noastra, Iaşi 19U4, p. 31, 96, 36, 54, 73, 74, 62, 97 şi la Ion Borcea:
D.e�tsche Sprachelemente im Rurnânischen, în al lui Weigand Jahresbe-
ricnt, (d. 1904), X, 138-249. p, 178 şi passim. ,
[6]
1) Facem loc Cu plăcere acestui articol scris de d, Gălăboîî, profesor
.la Universitatea din Sofia, ce ni l-a' trimis din capitala Bulgariei prin d.
proî. Petre Caraman, directorul "Institutului Român" de acolo. Articolul a
fost scris de autor în bulgăreşte şi l-a tradus în româneşte pentru "Arhiva"
d-ra Stella Petrova, profesoară de limba bulgară la "Institutul Român" din
Sofia care ştie bine româneşte (Dir.),
Perioada de zece ani înainte de războiul balcanic este de
cea mai mare însemnătate pentru desvoItarea culturală a po­
porului nostru. Intelectualii bulgari trăiau atunci într'o dispozi­
ţie sufletească, la care privim astăzi cu mândrie. O voiu de­
semna cu excelenta expresiune a lui K. Lamprecht drept un
patos cultural entuziast şi voiu menţiona numai câteva din nu- ,
meroasele ei achiziţiuni : instituirea academiei artelor, deschi­
derea teatrului naţional, iniţiativa pentru întemeierea operii na­
tionale şi academiei muzicale, construirea catedralei .,Alexan-
� der Nevski", fundaţiunea multor reviste şi edituri etc. Această
epocă, dela 1896 până la 1912, 'pe care o unim cu numele mi­
nistrului instrucţiunii publice de atunci profesorul Dr. Ivan Şiş­
manoff, om de înaltă cultură, aspira la o apropiere mai mare
de cultura Occidentului. Iată dece influenţa rusă aşa de puter­
nică până atunci, începe să se încrucişeze în mai multe locuri
cu influenţa occidentală. Pe lângă aceasta e semnificativ că,
pe când generaţiile trecute arată în rarele lor atingeri cu cul­
tura occidentală o predilecţie izbitoare pentru valori culturale
mai vechi, generaţia tânără caută exclusiv ceace e mai nou.
Aceasta este valabil şi pentru literatură. Se citesc mai cu sea-
mă scriitorii aceia care alcătuesc centrul intereselor literare în
acelaşi timp în Germania şi Franţa (Ibsen, Hauptmann,' Maeter­
linck, Sudermann) ; pe lângă aceştia însă se citesc şi se tra­
duc şi scriitori mai vechi. (Atunci de exemplu se traduc in
versuri partea întâi din »Faust" a lui Goethe de Prof. Dr, AI.
Balabanolf şi .,Infernul" din "Divina comedia" 'a lui ,Dante de
C. Velitchkoff). Aceiaşi tendinţă arată şi interesul pentru lite­
ratura rusă care pe baza rudeniei llmbelor şi deasemenea în
urma altor motive, este până în ziua de' astăzi mai puternic
decât interesul pentru literatura occidentală europeană. Scrii-
1
I
1 '
6
CONSTANTIN GALABOFF
Literatura bulgară mai nouă 1)
[7]
LJTERATURA BCLGARA MAI NOUA
7
torii contemporani Gorchi, Andreieff, TchehoH şi alţii sunt pre­
tera ţi.
Menţionez numai literatura; nu stau însă astfel lucrurile pe
celelalte tărămuri ale vieţii culturale: în domeniul picturii, al
-muzicii, al filosofiei, al ştiinţii. Şi aici stă prezentul culturii oc­
cidentale şi al celei rusesti pe primul plan al. intereselor, tre­
cutul nu posedă aceiaşi putere de atracţiune. Do�ă exemple din
cele numeroase, care ar putea fi citate: peisagiştii de atunci
sunt sub puternica influenţă a impresionismului din Munchen şi
filosofia lui Rehmke găsi prin reprezentantul său energic prof.
D. MihaltcheU o mare răspândire care culminează după răz­
boiu în întemeierea "Societăţii filosofice-matematlce" din Ga­
brovo .
. Un observator superficial va fi uşor ademenit să explice
toate aceste manifestări şi altele asemănătoare drept o pasi­
une pentru tot ce e modă a unui popor, rămas în urmă; cine
însă cunoaşte va privi din punct de vedere istorice-cultural
felul de a gândi al intelectualilor noştri, va judeca altfel. Inte­
lectualii noştri vor să-şi însuşească cea ce este nou crezând,
că tot ce e nou conţine ceace este mai de valoare dintre toate
achiziţiunile la care s 'a parvenit pe treptele culturale din tre­
cut. Felul acesta greşit de a gândi, propriu popoarelor tinere,
capătă la noi o justificare teoretică în doctrine înţelese Ialş
despre desvoltarea vieţii sociale. Sub desvoltare se înţelege i­
nexact numai o înaintare necurmată către mai bine, însă nici
odată simpla desfăşurare a fortelor vitale. Iată cum se naşte
superstiţiunea, că ceace este mai 'nou In cultura occidentală eu­
ropeană şi cea rusă este de asemenea şi cel mai desăvârşit.
Bunurile culturale din trecut apar prin urmare de prisos şi con­
trariu generaţiilor trecute, cea nouă devine cu totul indiferentă
faţă de istorie. Nici istoria proprie. nici cea străină nu intere­
sează pe generaţia tânără, "şi foarte semnificativă este impreju­
rarea, că dramele istorice ale scriitorului nostru cel mai mare
Iv. Vazolî, care se jucau la această epocă, fură deadreptul per­
stilate de tinerime.
Voinţa către egalizare cu nivelul cultural al popoarelor
înaintate, voinţă, care se relevă în pasiunea de a ne însuşi tot
ce este mai nou, şi-a găsit inlătlşarea cea mai însemnată în
literatură. Intr'adevăr nimeni nu îndrăznia să apere ca tănărul
[8]
ii
CONSTANTIN GALABOFF
nostru popor ar putea da naştere unui scriitor a cărui Impor­
tanţă s'ar întinde în afară de hotarele mărginite ale patriei, cu
toţii însă cereau o literatură aprofundafă prin problematica ma­
rilor scriitori şi filosofi străini. Până şi scriitorilor celor mai ne­
Însemnaţi criticaJe pretindea ceiace numai un Ibsen, Haupt, II>
mana, MaeterIink, Gorki, Andreieff sau Tcheholf ar fi fost în
stare să îndeplinească. N'ar trebui însă să surădern în faţa a­
cestui fapt. Tocmai acestor pretenţii exagerate datorăm ceiace
este mai de Valoare din tot ce au realizat scriitorii noştrii în
deceniul de Ynainte de războiul balcanic. Intr'adevăr, idei stră­
ine şi forme străine fură adoptate de cele mai multe ori la In­
tâmplare, fără nici un principiu, însă pe calea imitării s'a a­
prins dorul puternic pentru o forma mai fină, mai desăvărşită.
Acest dor a înfăptuit apoi ceiace este mai de vaJoare-o limbă
poetică ale cărei posibilităţi de exprimare sunt cu mult mai
mari decât ale limbii poetice din vremi trecute.
Este imposibil de a stabili aci care din scriitorii acelui
timp nu sunt decât imitatori. Gradul patimii de a imita este di­
vers şi în privinţa unor scriitori ca Pentcho SJaveikoff, P. C.
Iavoroff şi P. 1. Todoroff poate fi vorba numai de influente,
nici de Cum însă de imitaţia aceia oarbă care este proprie ma­
jorităţii, Aceştia numiţi mai sus sunt fără îndoială şi scriitorii
într'adevăr înzestraţi, Ei sunt şi reprezentanţii tipici ai acelui
patos cultural şi ai acelei voinţe către egaJizare cu nivelul cul­
tural al popoarelor înaintate. Ei îmbogăţtră literatura noastră
cu o serie de lucrări importante, dar nu numai pentrucă erau
cu talent, ci de asemenea pentru că trăiau cu acest patos, cu
această voinţă.
Şi în sufletele celorlalţi scriitori apelul noului timp găsi
răsunet. Şi alţii căutară să se apropie cu ideile şi formele lite ..
raturii occidentale şi de ale celei ruseşti mai nouă. La tradiţi­
une nu rărnaseră decât scriitorii mai vechi, al căror cel mai irn­
portant reprezentant era Ivan VazoH. Trebuia prin urmare să
survie ceiace era de neînlăturat: poeţii şi criticii deja revista
"MisăI" (Găndul), primii care dădură pe faţă patosul cultural
şi voinţa către egalizare cu nivelul cultural al popoarelor îna­
intate, au dat şi signalul de luptă cu cel mai mare poet bul­
gar Ivan Vazoff şi cu tradiţiunea literară. Lupta în contra lui
'fu mănată cu o patimă meridională, totuşi mobilul acestei lupte
[9]
L1TEHATllRA BULGAR.A MAT NOUA
9
înverşunate care a durat mulţi ani, nu era ura personală, pre­
cum mulţi presupuneau pe timpul acela, de oarece altminteri
n'ar fi avut succes. Metalele preţioase nu se disolvă doară de­
cât în apă regală. Intr'un articol al prof. Dr. C. Crăstefî, re­
dactorul revistei "GânduI" care conducea lupta împreună cu
poetul Pentcho Slaveikoiî, găsim exprimată convingerea, "că
Ivan VazoH ar trăi într'adevăr mereu încă În vremea de Îna­
inte de Iiberarea noastră de sub jugul turcesc (1878), că tot
ce e vechiu ar trebui măturat, daca vrem să pătrundă ceva
nou în suflete, şi că istoria n'ar avea Întotdeauna timp să aş­
tepte moartea naturală a tot ceiace este vechiu".
Revista »Misăl" nu exprimă decât un raport faţă de Ivan
Vazoff care trebuia neapărat să survie având În vedere dispo­
ziţiunea sufletească descrisă. Dacă n'ar fi fost prof. Dr. C. Crăs­
teff şi Pentcho Slaveicoli altii s'ar fi îndreptat mai curând sau
mat târziu împotriva lui Ivan Vazoff şi împotriva tradiţiunii li­
terare. In zadar erau deci slorţările partizanilor lui Ivan Vazof]
de a-l menţine mai departe în centrul vcneraţiunii unanime. Ei
nu găsiră nici un răsunet. Cu toţii vorbeau despre drumuri noi
pentru cultura noastră rămasă în urmă şi cel mai mult se vor­
bea despre "noutate" în literatură, în poezie, deoarece - pre­
cum se vede şi din Inţeleptele vorbe ale lui Goethe - ,.Poezia
înrăureşte în cel mai înalt grad în bazele iniţiale de desvoltare
a popoarelor - fie ele chiar cu totul barbare, semi-cultivate,
- sau Ia modificarea unei culturi, la întrez ărirea unei culturi
străine", Astfel stau lucrurile atunci în Bulgaria; acestea erau
condiţiunile noastre culturale şi era foarte natural ca intelectualii
noştri să caute drumuri noi pentru cultura noastră rămasă în
urmă tocmai în poezie mai mult decât în orice alt domeniu.
Trebuia întâi să se scurgă un timp îndelungat, trebuia să
se străbată drumurile noi, să se aştepte îndeplinirea producţi­
unilor de artă pentru a ajunge la priceperea că însuşi cei mai
considerabili dintre poeţii noi nu depăşesc poeziile, romanele
şi poveştile lui Ivan Vazoil. Căci nici unul din poeţii ultimelor
decenii n'a scris ceva a cării însemnătate să ajungă pe cea a
a poemii lui :Epopea celor uitaţi", scrisă cu atâta căldură, cu
atâta sentiment patriotic şi uman, sau însemnătatea marelui
roman "Sub jugul turcesc" în care descrie luptele noastre pen­
tru libertate din anul 1876, Sau cea a povestirii lui "Unchii" un
[10]
10
CONSTANTIN GALABOFF
tablou de moravuri din orăşelul nostru de provincie de îna­
inte de liberare,colorat de un veritabil umor.
Şi cu toate aceasta revoluţiunea literară înainte de
1912 care îşi are condiţiunile preliminare în tendintele revistii
"MisăI" nu poate 'fi socotită drept zadarnică. Această revoluţiune
posedă din contra câteva nume, a căror importanţă pentru des­
voltarea literaturii noastre celii noi este de netăgăduit. Poezia
lirică a unui Teodor Traianoff, D. Debelianoff, Nicolai Lilielî,
L. Stoianoff şi Em. P. Dimitroff conţine bucăţi care dau dovadă
de o sensibilitate fină şi revelă adeseori un simţ surprinzător
pentru formă.
Poezia lor are un caracter supra natural, o poezie care se
mişcă exclusiv într'un cerc de noţiuni, ce rare-ori numai au
vre-o atingere imediată cu realitatea.
Drept caracteristică pentru Theodor Traianoff şi D. Debe­
lianoff trebuie pusă în evidenţă înclinarea puternică spre mis­
ticism. Această înclinare este factorul modiîicator ce transformă
realitatea în irealitate. Ea conduce spre viziune, viziunea spre
extaz. In toate poeziile lui Tneodor Trianoll şi ale lui Debelia­
noff este un fior extatic. Sufletul poetului visează ca în friguri,
când sbuciumat de groază, când răpit de deliciuri supreme, dar
întotdeauna pătruns de ceva mai Sublim, ce rămâne fără nume
şi numai rare-ori primeşte numele lui Dumnezeu. Deslegată de
toate conexiunile reale conştiinţa poetului nu mai trăeşte decât
în rellexiuni, prin care caută să pătrundă în relaţiile dintre cel
Prea Inalt şi poet. Viaţa personală se înfăţişază în ochii lui ca
un farmec, ca o taină învăluită fără speranţă în voinţa celui
prea Inalt. Viaţa proprie apare în ochii lor ca un martiriu, însă
în ce priveşte această atitudine ambii poeţi evită între umilinţă
şi răsvrătire. La Th. TraianoH sunt chiar locuri, care reamintesc
motivul biblic despre Iacov, luptând cu Dumnezeu.
Apoi este caracteristică pentru arnăndoi poeţi o încordare
dramatică, care se manifestă nu numai în ritm, ci şi în limbă,
şi această particularitate trebue desigur pusă în legătură cu
starea sufletească febrilă a poetului prins în farmecul visurilor
extatice. Nimic nu împiedică avântul neînfrânat al versurilor,
care sună la D. Debelianoff cu accentele cele mai nobile ale
limbii bulgare, punând deseori în evidenţă utilizarea celor mai
fine mijloace metri ce.
[11]
LlTEHATURA BULGARA MA I NOUA
11
, .
D
I
Dar cu toate punctele numeroase de tangentă Th. Tra­
ianoîl şi D. Debelianoîf sunt două naturi poetice cu desăvărşire
deosebite. Deosebirea devine evidentă de tot dacă comparăm
poeziile lor din răsboiu. Reactiunea împotriva marelui eveni­
ment al răsboiului este exprimată în două moduri diferite. Pen­
tru Th. Traianolî răsboiul se transformă într'un eveniment cu
totul iraţional, prin care se îndeplineşte o taină obscură, pentru
D. Debilianoll răsboiul rămâne un fragment al realităţii enig­
matice, de care atârnă ursiia lui personală şi soarta milioane­
lor de oameni. Ceva supraomenesc ca întotdeauna desvălue
Th. Traianoîi şi în atitudinea sa faţă de răsboiu, ceva pur ome­
nesc însă manifestă D. Debelianoff in poeziile sale din răsboiu.
Deacea D. Debiloanoff ne este cu mult mai simpatic. Mai apro­
piat de realitate decât ori şi unde în poezia sa lirică. D. Debe­
lianoff a resimtit şi a exprimat în poeziile sale din răsboiu ca
nimeni altul dinamica răsboiului. In cele câteva poezii din răs­
boiu ce ni le-a lăsat după moartea sa eroică din 1916 pe tea­
trul de răsboi lângă Struma, avem tot ce este mai de valoare
din ceiace posedăm ca avut de artă din timpul acela steril.
Aceştia sunt cei doi reprezentanţi mai însemnaţi ai sim­
bolismului bulgar care s'a desvoltat sub înrăurirea străină şi care
poate fi considerat deja un capitol încheiat al istoriei literare
bulgare mai noi. Th. Traianoîl care a trăit lungi ani la Viena
şi edita revista literară "Hyperion" este influenţat de literatura
germană; D. Debelianolî revelă distinct înrăuriri din partea
simboliştilor francezi şi din partea poetului bulgar deja menţionat
P. IavoroH.
Pe deplin o odraslă a simbolismnlui francez este Nicolai
Lilieff, unul din editorii revistii literare "Zlatorog" (Cornul de
aur). Poezia lui lirică este deasemenea înstrăinată de lume, deşi
nu ajunge la acel aş grad de înstrăinare ca poezia lui Th. Traia­
noîî, Saturată cu elemente mistice poezia lui N. Lilieff are dea­
semenea spoiala vizionară, totuşi fiorii extatici de care era deja
vorba, ii sunt necunoscuţi. Sbuciumul de groază, încânta rea
plină de deliciuri extatice care alcătuesc indiciul caracteristic
mai cu seamă la Th. Trianolî, şi deasemenea la D. Debilianoff
in mare parte, lipsesc aci cu totul şi în locul lor avem dorinţe
timide, aproape visuri de fată tănără, ceace deseori produce
Chiar efectul de sentimentalitate. Rare-ori numai visurile acestea
[12]
12
CONSTANTIN GALABOFF
timide se desfăşoară în t..blouri plastice, ca la D. DebeJianoff,
de cele mai multe ori duce Ia tablouri confuze, estornpate, care
se înfăţişaza ca pasteluri şi posedă un farmec deosebit Poeziile
lui se scurg ca o melodie potolită, când sunănd domol, când
făgăduind cu îineţă şi caracterul nehotărât al dorinţelor ademe­
neşte spre zăbăvire meditativă Ia lectură.
Tipic la dansul, ca şi la D. Debelianolî, este iarăşi mo­
dul pur omenesc, în care-şi exprimă reactiunea În potriva ma­
relui eveniment al răsboiu'ui. In genere are mai multă asemă­
nare cu D. Debelianoff decât cu Th. Traianoll, totuş îi lipseşte
marele talent al celui dintăiu, Comparată cu poeziile lui O. De­
belianoll, lirica lui pare aproape săracă în sentimente. Şi din
punct de vedere formal nu poate fi pusă pe aceiaşi treaptă cu
lirica lui D. Debelianoîl, cu toate că N. Lilieff trece drept cel
mai bun maestru al versllicaţiunii bulgare.
L. Stoianoîî, a cărui poezie lirică trebuie desemnată dea­
semenea ca înstrăinată de lume, nu are ca poet o soartă demnă
de invidiat, întrucât i se contestă de mulţi darul poetic, în ciuda
muncii l�i învierşunate de peste 30 de ani. Nu vreau să discut ,
aci asupra imputărilor făcute acestui poet până acum, una din
ele însă voiu pune În evidenţă: că poezia lui lirică, Influenţată
de literatura rusă, ar fi destul de rece în perfecţiunea sa for­
mală. Această imputare nu-mi prea pare legitimă. L. Stoianoff
nu are desigur temperamentul înflăcărat al unui D. Debelianoff,
îi lipseşte asemenea şi susceptibrlitatea timidă a unui N. Liliefî,
din care cauză însă nu este totul la el numai perfecţiune for­
mală. In estetismul rece al poeziilor lui nu poate fi făgăduită
şi trecută cu vederea nota personală care devine chiar expre­
siunea emoţiilor poetului mai cu seamă în culegerea de poezii
"Spadă şi cuvânt". Numai că prea des sentimentul e transfor­
mat şi modelat după norme estetice, astfel încât îşi pierde vi­
goarea elementară, ceeace nu este rar şi la Th. Traianoff. A­
ceastă transformare a sentimentului personal se îndeplineşte în
cadrul unui simţ pentru stil nestatornic şi greu de determinat.
Poetul se sforţează de a intrupa sentimentele sale când În for­
me antice, când în forme din evul mediu, când în stil rococo,
când în forme din India sau Persia veche etc. Rare-ori numai
apare ca omul născut în Bulgaria. simţind împreună cu noi
contemporanii şi în privinţa aceasta este un neorornatic tipic;
[13]
r
LITERATURA BULGL\.RA MAI NOUA
13
e
I
1 I
Inclinarea romantică pentru trecut iese în relief în atitudinea sa
faţă de răsboiu, Deşi a luat cu arma în mână parte la luptă,
răsboiul nu este pentru dănsul decât un prilej pentru privire
retrospectiva la trecutul Bulgariei şi al altor ţări, pentru visat
şi pentru estetizare Pornirea către misticism, ce-i este dease­
menea lnnăscută, iese totuş la iveală şi în poeziile lui din ras­
boiu, ca pretutindeni în poezia lui lirică.
AI cincilea reprezentant considerabil al simbolismului bul­
gar este Em. P. Dimitroff, inlluenţat de literatura franceză. El
are multe puncte de tangenţă cu N. Lilieff, mai cu seamă cea­
ce priveşte modul de a simţi. Şovăirea intre smerenie şi răs­
vrătire aşa de caracteristică pentru Th. TraianoH şi D. Debe­
lianoff, nu poate fi urmărită nicăiri. Vaetul tânguitor se topeşte
blajin şi fără sgomot ca zăpada. însoţit de aceleaşi visuri ti­
mide. caracteristice pentru poezia lirică a lui N. Liliell. Şi pen­
tru dănsul viaţa nu are decât un înţeles - visatul. Visurile lui
sunt totuş mai bogate în culori şi mai încăntătoare decât ale
lui N. LilieH şi adeseaori dau dovadă de el mare profunzime
şi duioşie a senzaţiilor mistice. El înţelege taina pământului şi
a anotimpurilor şi această pricepere indică lntrucătva caracte­
rul esenţial al simtimăntului său mistic.
Este imposibil de a ţine seamă aci de toţi sirnboliştii bul­
gari, întrucât sunt foarte numeroşi. Inainte de a trece Însă la
povestitori! din timpul de Înainte de răsboiu, vom menţiona încă
numele lui Iv. H. Hristolî şi al lui Iv. Mirtcheîl. Primul a ur­
mat pe calea lui Th. Traianotl şi a scris câteva poezii fru­
moase, care dau o expresiune extatică sentimentelor mistice.
AI doilea dela care posedăm mai multe poezii de valoare, este
deasemenea pornit către misticism, senzaţiile lui mistice nu
sunt însă aşa de febrile. Amândoi au acelaş înţeles fin pentru
formă, arnăndoi însă sunt deopotrivă înstrăina ti de lume şi de­
o potrivă enigmatici, precum de altfel şi niaestruI celui dinfâiu
Th. Tralanoff.
Această înstrăinare de lume în poezia lirică bulgară din
timpul dinainte de răsboiu este o apariţiune izbitoare care re­
clamă un cuvânt explicativ. De unde acest fapt? Cum de în­
torc spatele vieţii poeţii unui popor tânăr şi energic pentru a
se lăsa în voia viziuni lor mistice? Această fugă de realitate
nu poate fi desigur readusă numai la Înclinarea slavă pentru
[14]
14
CONSTANTIN GALABOFF
misticism. Intre imprejurarea, că dorinţa pentru cultură euro­
peană occidentală ardea aşa de puternic in sufletul intelectua­
lilor bulgari pe timpul acela de inainte de răsboiu intre 1896
şi 1912. descris Ia inceputul expunerii noastre - şi imprejura­
rea cealaltă, că tocmai atunci lirica noastră devenise aşa de
înstrăinată de lume, subsistă într'adevăr o relaţiune. Această
dorinţă puternică dusese intelectualii noştri la nemulţumire de
viaţa bulgară, rămasă în urmă; de realitatea bulgară, care nu
permitea aşa de repede să fie transformată, nu putea permite
aşa de repede să fie modelată. In sfera urmărilor diverse dela
această nemulţumire. care constitue un mare capitol în . istoria
psihologiei poporului nostru. scade deasemenea şi refugierea
poeziei noastre lirice în împărăţia viziunilor. Visurile erau o
reactiune in potriva realităţii. Toţi aceşti simbolişti ca şi dis­
cipolii lor numeroşi DU vroiau să ştie nimic de viaţă - nu nu­
mai de a noastră, ci şi în genere de nici o viaţă.
Nemulţumirea de viaţă, iată o trăsătură caracteristică in
literatura noastră, trăsătura evidentă şi In arta povestitoare
din timpul dinainte de răsboiu. Realitatea bulgară este adesea­
ori cu deasila transformată de povestitori în sensul unii îm­
bogăţiri cu apariţiuni cu conture grandioase, specifice pentru
viaţa rusă sau cea occidentală. Până şi numele eroilor sunt
destul de des ruseşti sau occidentali. Tinerele femei şi tinerii
bărbaţi primesc nume de desmierdare ruseşti sau occidentale.
O Mimi şi un Saşa nu sunt nici-o raritate in povestirile din
timpul acela şi umblă ca vedenii astăzi încă ici şi colea in
beletristică, in ciuda lectorului susceptibil.
Şi refugierea din viaţă în împărăţia viziunilor, in regi­
unile întunecate ale unii imaginaţii adeseaori bolnăvicioase nu
este o apariţiune neobicinuită în beletristica de atunci. Pe când
inclinarea aceasta fu întărită la poeţii lirici mai cu seamă prin
influenţa simboliştilor occidentali, poetul rus Leonid Andreeil'
influenţează mai ales pe povestitori ca prototip.
Nicolai Rainoll, ale cărui "Legende bogomile" au apărut
in 1912, se refugiază nemulţumit în trecutul bulgar. Pe când
Ivan Vazoff, reprezentantul principal al generaţiunii mai vechi,
menţionat la inceput, căuta' in dramele şi romanele sale isto­
rice trecutul de dragul prezentului, cu scopul de a întări sen­
timentul patriotic al poporului, N. Rainoîl îl căuta numai ca
[15]
p
LITERATURA BlJLGARA MAI NOUA
15
visător. Şi pe când Iv. VazoH făcea din legende realitate, N.
RainoH făcea din realitatea istoriei noastre veche bulgară le­
gende. Tipică pentru N. Rainoil este culegerea "Viziuni din
Bulgaria veche" care ne înfăţişază decorativ, ca un vis calei­
doscopic îmbătător trecutul îndepărtat al poporului nostru. In
culegerea aceasta se află şi legenda lui cea mai frumoasă
"Ahinora" a cărei frumuseţe păgână n'a fost ajunsă şi înîăptu­
ită de nici un alt povestitor bulgar de legende. Ca o floare
mare fantastică frumoasa soţie a regelui Asparuh Ahinora exală
parfumuri sua ve, deşi numele ei nu înseamnă decât parfum de
viorea. Totuş pentru a obţine îndurarea divinităţii răsboiului,
regele o sacrifică spre mântuirea poporului său şi corpul ei
alb ca zăbada se topeşte pe rug în flăcările mistuitoare.
In culegerea aceasta precum şi în toate povestirile istorice
al� lui N. Rainolî se reflectă dorinţa aşa de caracteristică
pentru generaţi unea mai nouă către o cultură mai înaltă. O
astfel de cultură ne arată dânsul în producţiunile poporului
nostru, în domeniul cugetării religioase şI al artei, şi în privinţa
aceasta leg-ndele lui N. Rainoff încetează să fie legende. Căci,
precum dovedită deja cercetările ştiinţifice cele mai noi, n'am
adoptat numai pur şi simplu cultura bizantină, ci am şi creat
ceva independent. Ideile religioase ale bogomililor, care găslră
răspândire chiar şi în Franţa, conţineau ceva absolut 1I0U,
ceace Iu descoperit pe baza unei cercetări după isvoare au­
tentice şi scos la iveală de proî. I Ivanoll în cartea lui sub­
stanţială asupra bogomililor. Deasemenea producţiunile noastre
de arta sunt originale într'un grad înalt şi nu mă pot abţine
aici de a nu îndrepta pe cititor la sentinţa lui Thedor Schmidt
cercetătorul cunoscut al istoriei artelor, "ca nu poate fi vorba
nici decum despre o artă provincială bizantină în Bulgaria, ci
despre o artă care, numai Influenţată de Constantinopol, nu
însă pornită din Constantinopol, era aşa de viguroasă şi plină
de sănătate, încât a putut chiar sub stăpânirea turcească să
înflorească splendid mai departe şi să producă opere de artă,
de însemnătate." O apreciare ştiinţifică a artei noastre găsim
în frumoasa lucrare a praf. Dr. Bogdan Filolî "Arta bulgară
veche", apărută în 1919 În limba germană.
Povestirile istorice ale lui N. Rainoff au avut uu mare
succes în public. Acest succes se explică întâi prin marele
[16]
talent poetic al autorului care a împlinit prin proza lui ritmică
ceva, ce nu existase încă în literatura bulgară, al doilea _
prin însufleţirea culturii bulgare vechi, un fapt care coincidea
cu incIinările deja menţionate ale generaţiunii mai noi şi al
treilea - prin împrejurarea că răsboaele întăriră conştiinta
naţională a intelectualilor, precum şi cremă un interes m�i
mare pentru trecutul nostru .. Şi astfel ajungem, ca aceiaşi inte­
lectuali care recuzau câţiva ani înainte dramele istorice ale
lui Iv. Vazoîî, să aclarne acum povestirile istorice ale lui -N.
Rainoîi.
Proza lui N. Rainoff se distinge nu numai prin caracterul
ritmic. deja menţionat, ci şi prin comparaţiuni şi metaphore
excelente. Inainte de toate însă produce efect asupra lectorului
prinselecţiunea îngrijită a vocabularului. Urmând exemplu] lui
Pentcho Slaveicoli el îmbogăţeşte limba noastră poetică cu un
mare număr de cuvinte vechi ieşite deja de mult din întrebuinţare.
Adeseaori crează şi neologisme, al căror maestru cel mai mare
în literatura bulgară este dansul. O vioiciune şi în acelaş timp
ceva sacerdotal însufleţeşte această limbă şi fiecare cuvânt
sună ca o revelaţiune. Şi într'adevăr N. RainoH este .un poet
al revelaţiilor. Pornirea către misticism, despre care am tratat
deja luând în cercetarea pe ceilalti simbolişti, este în deosebi
de intensă la el. E regretabil totuş că misticismul I�i nu este
întotdeauna simţit. Destul de des nu poate fi vorba decât de
speculaţiuni mistice care au o spoială teosofică destul de
puternică.
N. RainoH a scris povestiri şi romane numeroase, şi este
hotărât figura cea mai însemnată în literatura bulgară mai
nouă şi tot deodată o personalitate proeminentă. Ca pictor
decorativ şi ca istoric al artelor este unul din cei mai buni
în Bulgaria. De câţiva ani este ataşat la Academia de Artă
din Sofia ca profesor de istoria artelor. .:
Suntem la marginea perioadei dela 1896 până la 1912
Cu "Viziu�ile din Bulgaria veche" ale lui N. Rainofl, apărute
în timpul răsboi ului mondial, am depăşit chiar epoca aceia.
Totuş înainte de a ne îndrepta spre epoca răsboiului, trebuie
să pomenim şi de realismul bulgar. El se găseşte sub influenţa
rusă, ici şi colea însă pot fi băga te de seamă şi înrăuriri fran­
ceze şi germane. Reprezentanţii principali sunt Elin Pelin.
16
CONSTANTIN Gi\LABOFF
I
I
L
�
>,
i
I
I
I
1
\
I
il
[17]
LITERATUR./. BULGARA MAI NOUA
17
Dobri Nerniroîl şi Iordan Iolcoll, Nu pot fi uitaţi totuş şi
Gheorghe RaitcheH şi Dimiter Şişmanoff. Gh. Raitcheff a scris
câteva povestiri şi romane sub influenţă rusă. In deosebi de
puternic se simte influenţa lui Dostoevski. D.Şişmanoff care
scria în ziarul .Slovo" mici rapoarte critice despre literatură
şi muzică, este autorul câtorva povestiri şi romane, descriind
cu succes diferit viaţa de oraş. Cel mai de valoare din ceeace
a oferit până acum sunt câteva povestiri în culegerea .. Oameni
stranii" şi micul roman întitulat pe englezeşte "Highlife". Cel
mai mult l-au Influenţat scriitorii francezi.
Elin Pelin care şi-a cele brat acum câţiva ani jubileul de
25 de ani activitate ca om de litere, rămâne cel mai bun
cunoscător al vieţii noastre de ţară din Bulgaria de Vest. Un
mare maestru în descrierea aşa numitilor şopi, el are talentul
rar de a pune In toate o notă umoristică. El manifestă destul
de des şi darul său liric şi în povestirile lui se simte un lirism
cald. Acest lirism cald găsim mai cu seamă in zugrăviri rus­
tice. Din nenorocire însă' Elin Pelin nu este prea productiv. La
o activitate mai mare ar fi devenit poate într'adevăr un Fritz
Reuter sau un Peter Rosegger bulgar.
Dobri Nemiroiî, care scrie deasemenea de un timp înde­
lungat, descrie nu numai viaţa de ţară, ci şi viaţa de oraş şi
ne-a dăruit unul din cele mai bune romane ale noastre. Şi'n a­
cest roman ("Fraţi"), În care se descrie cu un talent de obser­
vaţiune uimitor viaţa oraşului de provincie inainte de liberarea
Bulgariei, D. Nemiroff se interesează .mai ales de probleme
psihologice. Problematica psihologică � totuş nu divulgă nimic
speculativ; totul la dănsul este conceput intuitiv. Ieşit din popor,
din straturile cele mai simple ale societăţii şi aproape fără·
orice instrucţiune, acest povestitor talentat dă dovadă de o
inteligenţă naturală, rare ori de găsit. Din nenorocire însă nu
este întotdeauna înţeles cum trebuie, ci din contra este de­
preciat de mulţi critici.
Anii de răsboiu fură o vreme sterilă care n'a produs
decât o singură figură interesantă În domeniul literaturii-Iordan
Iolcoft, Incă înaintea răsboiului balcanic a publicat câte ceva în
reviste, totuş abia povestirile lui de răsboiu au deşteptat aten­
ţiunna criticii şi a publicului. Realist de tot, el trăeşte În veri­
tatea aspră a răsboi ului şi darul lui fin de observaţiune a con.
2
[18]
18
CONSTANTIN GALABOFF
ceput nu numai cea ce este particula!' în viaţa exterioară, ci şi
ceeace este deosebit în viata interioară a luptătorului, Nicăiri
Bulgarul nu dă pe lată un caracter răsboinic, pasionat pentru
viaţa de răsboiu. Chinuit de dor puternic pentru consângenii
săi, de dorul de boi, de plug, el luptă îndeplinind datoria lui
cu credinţă, pentru a aduce mai curând pacea. Stoil - astfel
se numeşte eroul uneia din povestirile lui Iolcoil - este ţăra­
nul bulgar tipic, fiul veritabil al pământului legat cu o putere
elementară de pământ. Iubirea către pământ trăeşte în sufletul
ţăranului ca un instinct, deşteptat periodic în fiecare primăvară
de razele de soare. "Noi suntem răbdători, domnule locotenent",
spune Stoil, "însă dănsul este nerăbdător ... dănsul -- pămăntul,
El vorbeşte". Această iubire elementară către pământ se iden­
mică aci cu iubirea de patrie. Bulgaria este tot una cu ogoarele
roditoare pline de albăstrele, cu luncile înflorite cu ochişorii
vioi ai bănuţeilor, cu păşunele parfumate ale Rodopilor, cu
pripoarele singuratice ale Balcanului.
Atitudinea poetului faţă de răsboiu este totuş o alta decât
cea a eroilor lui. Eroii lui nu iubesc răsboiul - dânsul îl iu­
beşte şi crede In influenţa lui înobilitore asupra inimii omeneşti.
In timpul răsboiului luptătorul trăeşte cu conştiinţa datoriilor
înalte şi îndeplineşte tot ce poate ii mai înalt - eroi eul ins­
piră lui I. lotcolî o frumuseţe deosebită - o îrumuseţe virală
xcrt' E�O%1lV, precum o găsim în concepţiunea antică.
Viata literară după răsboiu este extrem de complicată, cu
toate că direcţiunile ei par foarte evidente la prima privire. O
vreme complicată cu dorinţele şi înclinările adesea-ori contra­
dictoare ale unui popor sdruncinat în adâncul sunetului prin
desnodământul nenorocit al răsboiului, a adus cu sine şi o via­
ţă 'literară complicată, unde privirea criticilor căutând rapor­
turi sau o oarecare coheziune nu se poate orienta decât cu
mare greutate.
După războiul cu urmările sale grele pentru viata econo­
mică, sufletul Bulgarului se află într'o stare de încordare. deo­
sebit de puternică la Bulgarul cult. Pe el îlchinueşte nu nu­
mai grija pentru păinea de toate zilele, ci şi conştiinţa amă­
râtă, întrucât drumul spre o serie de posibilităţi culturale va
rămâne închis pentru un timp nesfârşit. Intelectualul bulgar ştie
prea bine, că-şi poate manifesta puterea creatoare nu numai
! ,
,
1,
�,
, L
,
[19]
LITERATURA BULGARA MAI NOUA
19
într'o măsură restrănsă, el vede clar de tot piedicile pe care
trecutul cu încheierea sa funestă i-a pus în cale şi conştiinţa
despre toate acestea crează o dispoziţiune sufletească deose­
bită, necunoscută generaţiunii de înainte de răsboiu, Ne simţim
cu aripele oloage, de aceia patosul nostru cultural şi voinţa
pentru egali zare cu nivelul cultural al popoarelor înaintate este
acum mai slab.
Indiciul caracteristic al acestei stări plină de încordare
este participarea aprigă a intelectualilor la viaţa politică. In
viaţa culturală observăm deasemenea multe apariţiuni care sunt
produsele aceleiaşi stări sufleteşti. In primii ani după răsboiu
predomina tendinţa de a se smulge brusc dela tot ce e vechiu,
î� loc de a merge înainte ocolindu-l, Aşa mai întăi de toate
în literatură reprezentantul principal al acestei tendinţe anor­
male era revista "VeZ!1i" (Balanţa) care a încetat deja să
apară. In această revistă nu fu cruţat aproape nimic din ceiace
era considerat drept vechiu. Pe când revista "MisăI" ocolise
odinioară tradiţiunea literară fără a-i contesta orice insemnă­
tate, negaţiunile din revista" Vezni" fură continuu aspre şi fără,
nici o urmă de recunoaştere.
Această revistă a importat în urmă expresionismul în Bul­
garia - o tendinţă care, deşi născută deja înainte de răsboiul
mondial, găsi răspândire abia după 1918, fiind şi în Europa
occidentală produsul aceleiaşi tendinţe către inovaţii radicale.
La dispoziţiunea sufletească care predomina în primii ani după
răsboiu expresionismul găsi un răsunet intens în sufletele ge­
neraţiei poetice mai tinere şi viitorul istoric literar bulgar va
trebui să consacre câteva pagini şi încercărilor expresioniste.
Imitarea expresionismului occidental însă, nu poate fi în nici
un caz conexată - precum am Iăcut-o în privinţa imitărilor de
înainte de răsboiul balcanic - cu voinţa pentru egalizare cu
nivelul cultural al popoarelor înaintate. Expresionismul bulgar
nu era însufleţit de acelaş patos cultural, căci la imitatorii ex­
presionismului patosul cultural era foarte slab. Rădăcinile lui
erau aiurea: îndispoziţiunea care se manifesta in negarea fără
nici o consideraţie a tot ce era vechiu. Această dispoziţiune
bolnăvicioasă găsi în doctrina expresionistă armele gata pentru
combatere în contra tradiţiunii vechi. Expresionismul fu impor­
tat în Bulgaria nu pentru a crea, ci pentru a distruge. Drept
[20]
20
CONSTANTIN GALABOFF
urmare contribuţia lui în comoara literaturii noastre este neîn­
semnată de tot.
De însemnătate sunt numai lucrările expresionistului ta­
lentat Tchavdar Mutafoff şi înainte de toate minunata "Poveste
în rococo" care dă dovadă de un umor foarte rafinat şi de un
mod de a vedea absolut original. Tchavdar Mutafoff care a
scris o serie de nuvele expresioniste şi un roman "Diletantul",
nu rămâne ca majoritatea expresioniştilor la deîormarea reali­
tăţii, ci trece adeseaori şi la reconstrucţiune, la reunirea ele­
mentelor deformate într'o realitate nouă, fiind călăuzit de un
simţ profund pentru stil. Astfel rezultă o lume de figure şi i­
magini care posedă o frumuseţe particulară. Un mare maestru
a limbii, a scris lucruri de care fiecare bulgar ar trebui să fie
mândru. Totdeodată este şi criticul nostru de artă cel mai bun.
Prin el abia am învăţat ceiace în adevăr înseamnă critică de
artă. Critica lui urmăreşte direcţiuni le criticii moderne germane.
In timpul şederii sale îndelungate la Munchen a avut în abun­
denţă prilej de a-şi întări şi adânci simţul pentru artă şi price­
perea pentru problemele criticii de artă. El este în acelaş timp
şi unul din arhitecţii cei mai buni.
In comun cu Tchavdar MutafoH am editat cele două jur­
nale literare săptămănale "Istoc" (Răsărit) şi "Streletz" (Arcaş).
Deoarece expresionismul nu era decât o negare, a pro­
vocat îndată după ivirea lui în Bulgaria o opoziţiune puternică.
Cu toată încordarea aceia a spiritelor care căta motivele rnarelor
nenorociri naţionale în trecut, se găsiau oameni cu conştiinţa
cumpătată care vedeau prea bine că nu se poate repercuta veri­
tical dela tot ce e vechiu, că nu se poate nega totul.
Expresionismul a avut însă şi o urmare pozitivă pe care
nicidecum n'a intenţionat-o. De câţiva ani se poate observa o
oarecare destindere a spiritelor, a cărei influenţă se resimte şi
în literatură. Paralel merge şi întoarcerea poeţilor la realitate.
După simbolismul himeric, după expresionismul abstract se
caută iarăşi adevărul viu al vieţii. Legătura cu tot ce e natal,
pierdută până aci şi susţinută ani îndelungaţi numai de po­
vestitorii Elin Pelin, Dobri Nemiroff, Iordan Iolcoîl şi alţii, este
restabilită. Această împăcare cu tot ce e natal fu produsă neîn­
tenţionat de expresionism. Expresionismul propăvăduia primi­
tivism şi deoarece viaţa noastră, este încă relativ primitivă,
[21]
LITERATl'RA BULGARA MAI NOUA
21
r.
1
poetul trebue să se indrepte spre viaţa noastră. In poeziile şi
povestirile cătorva poeţi din timpul de înainte de războiu gă­
sim multe trăsături primitive ale vieţii noastre, fără de a fi
totuş întrupate într'o reproducere realistă. Aceşti poeţi au cres­
cut sub influenta simbolismului sau a expresionismului şi şi-au
Insusit multe din particularităţile acestor două tendinţe. Aci tre­
buie să menţionez pe foarte talentata poetă D-na Elisaveta
BeItcheff-Bagreana care utilizează adeseori motive din căntecele
noastre populare; Athanos Daltcheff ale cărui poezii sunt însu­
f1eţite şi de un spirit filosofic şi apoi Dimiter Panteleeff şi Ior­
dan Bacaloff StubeJ. Poeziile lui D. Panteleeff sună ca o ru­
găciune în accentele lor simple şi sincere, şi poeziile lui 1. B.
Stubel contin imagini care, indiferent de modul de tratare, au
prin ele înşile o valoare poetică considerabilă. Demni de men­
ţionat sunt în sfârşit şi poeţii lirici: Iordan Stratieff, Gheorghe
Caraivanoff şi Th. Harmandjieff.
Cei mai buni povestitori ai generaţiei celei mai tinere sunt
Anghel Caraliitcheff, D-na Fani Mutafoff, soţia expresionistului
Tch. Mutafoff menţionat mai sus, Vladimir PolianoH şi Sveto­
slav Mincoff. Povestirile populare ale lui A.. Caraliifcheff au un
parfum care ne aduce aminte de mirosul fânului proaspăt cosit.
Nuvelele povestitoarii noastre celei mai bune, Dvna Fani Mu­
tafoff, unde descrie viaţa de oraş, sunt o glorificare a senti­
mentului matern la femeie; povestirilor lui VI. Polianoff tra­
tează ceace este brutal În viaţa de oraş, iar nuvelele lui Sveto­
sla v Mmcotl, scrise într'un "genre" decorativ pronunţat, sunt
prima încercare de a trata motive din i superstiţia noastră po­
pulară după exemplul diaboliştilor germani.
Suntem la sfârşitul consideraţiilor noastre. După multe e­
rori poetul bulgar a ajuns deci din nou la tot ce e natal. Ine­
lul de logodnă cu spiritul occidental, dacă mă pot exprima ast­
fel, îl poartă deja de timp îndelungat, la degetul său. Căsăto­
ria totuşi stă încă în perspectivă.
Prof. Dr, Constantin GăIăboff
Sofia (Trad. de Stella H. Petroff)
[22]
22
MIHAIL GALAN
Păreri oficiale din 1834 despre rolul ţăranului
în viata politică a tării.
, ,
Incheierea convenţiei dela Petersburg din 17 I 29 Ianuarie
1834 lichidează litigiile rămase nerezolvate dintre Rusia şi Turcia
de pe urma tratatului dela Adrianopole (1829) şi pregăteşte în
acelaş timp Încetarea lungii ocupaţii ruseşti din Principatele ro­
mâne, dare a durat dela Aprilie 1828 până în Iulie 1834.
Acestei convenţii îi urmează şi înţelegerea dintre cele două
Curţi cu privire la numirea candidaţilor la tronuri le Principatelor,
stabilindu-se numirea lui Mihail Sturdza în Moldova şi a lui Ale­
xandru Ghica în Muntenia 1).
La 11/23 Aprilie 1834, părăseşte Moldova, fiind condus
până la Sculeni de o mulţime de oameni din toate stările,
generalul Kisseleff, fostul Preşedinte plenipotenţiar al amănduror
Principatelor, omul, "care în acel moment nu mai părea un
simplu muritor, ci era geniul binelui patriei care părea că se
duce" 2).
Kisseleff părăsea Principatele lăsând în urma lui rezul­
tatele unei munci titanice, desfăşurate timp de 5 ani pentru
prosperitatea ţărilor încredinţate conducerii sale şi persistând,
mai ales, în dorinţa vie de a vedea asigurată complecta apli­
care şi realizare a tuturor principiilor stabilite prin aşezămăntul
fundamental al ţării - Regulamentul organic '), aplicarea căruia
trebuia să asigure puterii protectoare - Rusia - situaţia şi pres­
tigiul de binefăcătoare a ţărilor puse su b ocrotirea ei; acestea
din urmă trebuiau să contribuie în mare măsură şi la stabili­
zarea influenţei ruseşti asupra tuturor popoarelor creştine din
peninsula Balcanică, supuse sub jugul aspru al imperiului otoman.
Numirea lui Mihail Sturdza la tronul Moldovei are o dublă
explicaţie: pe de o parte Rusiei erau bine cunoscute calilatile
multiple ale acestui candidat, calităţi manifestate şi mai înainte,
dar mai ales în perioada dintre 1828-1834, când el a ocupat
1) 1. C. Fillitti. Domniile române sub regulamentul organic, 1834-1848.
Bucureşti, 1915, pag. 10.
2) Ibidem, pag. Il.
3) M. Galan, Dificultatile aplicarii Regulamentului organic În Moldova
"Cercetari istorice", an. VIII-IX, Nr. 1, pag. 15.
i
i
f
I
1 !
[23]
PAHEHI OFICIALE DIN 1834
23
diferite servicn înalte, printre cari, multă vreme a servit ca
ministru de finanţe, iar pe de altă parte, fiind cunoscut ca ru­
solil convins, prin numirea lui se ofereau Rusiei toate garan­
ţiile pentru aplicarea Regulamentulai organic şi implicit, men­
ţinerea influenţei ruseşti în Moldova.
Noul domn era înzestrat cu o vastă cultură, "care îl deosebea
mult de compatrioţii săi", cum se exprimase despre el contele
Pahlen 1); era un foarte bun administrator şi cunoştea amănunţit
obiceiurile şi nevoile ţării 2).
Intreaga domnie a lui Mihail Sturdza reprezintă un efort
formidabil pentru adaptarea. ţării la noile forme de viaţă de
stat organizat, de stat modern -).
Dar cu toată desvoltarea materială a Moldovei În perioada
dela 1828 până la 1849, noi am rămas cu desăvârşire înapoiaţi
în ceeace priveşte participarea generală a ţării la evenimentele
mari politice ale ei. Un fapt petrecut chiar la înscăunarea lui
Mihail Sturdza, ne va lămuri asupra concepţiei curioase a
conducătorilor noştri, cari din aristocratism exagerat, nu puteau
admite nici un fel de manifestare din partea ţărănimii faţă
de un act solemn, cum a fost, de exemplu, acela al întronării
primului domn regulamentar.
La 16 Iunie 1834, adică, cu trei săptămâni înainte de so­
sirea domnului Ia laşi din' lunga. călătorie pe care o făcea la
Constantinopole pentru a primi investitura din partea Sultanului,
spatarul Grigorie Carp, în calitate de vornic al ţinutului Boto­
şanilor, printr'o adresă conlidenţială, aduce Ia cunoştinţa Depar­
tamentului treburilor din lăuntru, că în urma investigaţiunilor
ce le-a făcut, a aflat că prin ţinut se poartă, din sat în sat, prin
mijlocirea privighetorilor de ocoale, o hârtie pornită din partea
cornisului Ioan Gherghel, urmând să fie iscălită de preoţi şi
pasnici, în calitate de reprezentanţi legali ai locuitorilor săteni.
Această lucrare fiind "Întinsă tainic" şi fără ştirea ocărrnuitoru­
lui ţinutului, acesta din urmă s'a simţit obligat a aduce cazul
Ia cunoştinţa şefilor săi ierarhici: "ca să nu greşăsc - zice
1) Arh. St. Iaşi, dosar litera P Nr, 37, fila 67.
2) 1. C. Fi li tti , op. cit, pag. 448.
3) A D. Xenopol. Istoria Românilor din Dacia Traiană, vol. XI, Buc.
1930, pag, 172.
[24]
24
MIHATL GALAN�'
vornicul-n'am voit a codi pană ce nu voi înştiinţa" ocârmuirea ').
Departamentul de Interne, luând act de conţinutul acelei
hârtii, o înaintează Statului administrativ pentru ca acesta să
hotărască .Inirănare unui asărnine cutezătoriu, ce în neştiinţă
administraţă] locale, lucrează în taină".
Să vedem acum conţinutul hărtiei incriminate:
nPre cît simţirea unii prevăzutii fericiri ce pronia neau
dăruit în tînăra acesta patrie şi care este mai pătrunzătoare,
dăruindu-ne după noi reformă, menitoare de fericire, oblădui­
toriu din chiar sînul şi aleşii săi fii, cuprinşi dar de o însem­
nată bucurie, noi Iăcuitorii ocolului Tîrgului din ţinutul Botoşani,
prin aceasta rugăm plecaţi pe înnalt preosiintia sa părintele
Mitropolitul ţării, pe dumnelui marile vornic Neculai Dimachi,
pe dumnelui vornic Alecu CaJimah, pe dumnelui diputatul ţinu­
tului Comisul Ioan Gherghel, de a primi în numele ocolului,
însărcinarea unii diputaţii şi prin a preosfinţillor voastre şi a
d-voastre reprezentaţie, să depunlţi în numile nostru la thronul
înălţimii sale supuniria, qiurâmintul şi credinta ce ne încun­
giură şi "ne îngrădeşte şi să rostiţi ura ţie ce niş1e lăcuitori su­
puşi şi credincioşi ar pute cuvănta cătră milostivul oblăduitoriu
al ţării" 2).
Din acest conţinut rezultă că boerul Gherghel, în calitatea
lui de deputat al Obşteştii Adunari, a avut frumoasa intenţie
de a face ca evenimentul important al lntronării lui Sturdza­
domnu], căruia i-a fost sortit de a începe o nouă epocă În
istoria Moldovei - să aibă răsunet şi contribuţia sufletească
a ţărănimii din ţinutul Botoşanilor. Intentia autorului declaratiei
de mai sus a fost deci cat se poate de nobilă şi inoiensivă,
neurrnărind a It scop, decât acel mărturisit.
Această intenţie rezultă şi din declaraţiile comisului Gher­
gheJ la interogatorul ce i s'a luat: "povodul îndemnării a trii­
metirii uraţiilor prin privighetorii ocoaleJor ca să iscălea se ă de
sate, aceasta au urmat numai dela o sângură bună plecare şi
cu privire ca să poată îndestula mai desăvârşit mărturisirile de
bucurie a viitorului nostru obIăduitori".")
1) Ibidem, fila 2.
2) Arh. St. Iaşi, Ministerul de Externe, tr. 1764, op, 2013, dosar 536,
fila 1.
3) Ibidem, fila 120.
[25]
PA.RERI OFICIALE DIN 1834
25
Despre această actiune este informat, prin organele sale,
şi hatmauul Th. BaIş, care "cu mirare şi piste toată nădejdea"
constată că s'a făcut "o urmare în pământul acesta nepilduită şi
ne obicinuită, mai vărtos, norodului rnoldovinesc." Prin refe­
ratul său către Sfatul administrativ, hatmanul Balşse arată
foarte îngrijorat de acţiunea lui Gherghel, care "ar putea as­
cunde şi alt pravăţ, adică a deprinde pentru viitorime norodul
şi a-l mişca spre păsări şi obraznice cutezări în orice vremi
şi ori şi cănd ". 1)
Ingrijorarea sa hatmanul o bazează pe următoarele consi­
derente : "Acestea toate oare nu ar fi nişte pregătiri de a de­
prinde norodul acesta în dreptăţi necunoscute lui, la sumeţări
şi în alte pricini de cari lesne s'ar putea moJepsi fără zăbavă
un ţinut de altul? Şi oare o aşa lucrare a Comisului Gherghel
nu să poate socoti ca ar voi să tragă creditul norodului În
alte peristasuri, ca să poata agiunge la ţălul ce ar ţănti, ca
mai cu mare lesnire, prin aşa povod, să poată Invita duhul
norodului? Şi oare dacă norodul odată s'ar deprinde În aşa
Ieliu, ocărmuirea prin ce măsuri ar putea să puie stavilă? Şi
iarăş în prostimea duhului norodului n'ar putea aduce în pre­
pus, îngrozitoriu lui, prin însărcinare ce s'au supus a giura, şi
mai vârtos în olătirea ce să află astăzi, n'ar putea tălmăci, ca
giuramântul Ia care să lndiamnă a face, i-ar fi o pregătire de
înpilare deacum înnainte în alte înpovorări lui?"
Deci, prin exagerările de mai sus şi prin răstălmăcirea
scopului adevărat urmărit de Gherghel, acţiunea acestuia este
Incrirninată şi considerată, în limbajul de astăzi, ca o acţiune
îndreptată contra siguranţei statului, putând servi la un moment
dat ca provocare Ia răscoală' şi nesupunere.
Sfatul administrativ, întrunit în şedinţă extraordinară, a
luat în discuţie cazul acesta, calificat drept o urmare " soli­
toare de îngrozitoare nelncuviinţări", find .,păşit peste toate
datoriile şi legiuirile" şi a formulat următoarea 'incheiere:
1) comisul Ioan Gherghel, Iăcăndu-se vinovat de însuşirea
unor atribuţiuni ce nu-i erau conferite prin lege (calitatea de
deputat îi permitea de a "ave glas numai în chibzuiriJe adu­
nării şi î'n ţinut nu este socotit decât ca un particularnic"), va.
1) Ibidem, f. 5-6.
[26]
26
MIHAIL GALAN
fii pUS sub supravegherea poliţiei; aga oraşului Iaşi va proceda
imediat la percheziţionarea domiciliului lui Gherghel, sigilând
toate hârtiiIe, ce eventual s'ar gi'lsi şi înalntăndu-le Sîatului
administrativ; acelaş lucru îl va face şi ispravnicul din Botoşani
la domiciliul lui Gherghel de-acolo. Deasemenea, agra din Iaşi
va da ordine respective personalului dela barierele capitalei.
pentru ca Gherghel să nu poată nici într'un fel părăsi oraşul
până la n oui dispoziţiuni :
2) samişul ţinutului, Antonie Onicescu, care a înlesni!
corespondenţa lui Gherghel cu privighetorii ocoalelor, fără a
face cunoscut despre aceasta ocărrnuirii, va fi arestat şi în
lanţuri adus la Iaşi, împreună cu funcţionarul, care a scris
actele in cauză;
3) privighetorii ocoalelor, cari au pus in lucrare cele pre­
conizate de Gherghel, vor fi aduşi şi ei în lanţuri la Iaşi pentru
a fi supuşi cercetării; in locul lor se vor alege alţi privi­
ghetori şi
4) pentru cercetarea celor petrecute, se va orândui o
comisiune de anchetă, compusă din aga oraşului Iaşi vornicul
Catargiu, aga Ilie Kogălniceanu şi banul Dimitrie Bran,
Indată după luarea acestei dispoziţiuni, comisiunea de
anchetă şi-a început lucrările; membrii ei "au stătut a socoti
cu scumpătate la toate şi după luările aminte acele cu toată
pătrunderea ce s'au facut", au ajuns la concluzie că acţiunea
lui Gherghel nu constitue vreun act care ar conţine vreun
scop ascuns, "ci o mişcare numai dela intrigile ivite între ţi�
nutaşii boeri de Botoşani asupra alegerii deputaţilor cuveniti
a întâmpina pe Prea înălţatul . domn" şi comisul Gherghel
prin adunarea semnăturilor pe acele adrese de întâmpinare,
n'a căutat, decât "a covîrşi pe acei de alt tăraf". Singura în­
vinuire, pe care Comisiunea o pune în sarcina lui Gherghef,
ar fi aceea că dansul, adresându-se direct catre privighetorii
ocoalelor în calitatea lui de deputat, şi-a însuşit prerogative, cari
nu-i erau conferite prin lege, căci "înputernicire unui deputat
la opşteasca obicinuită adunare iaste îngrădită numai a pre­
sudstfui la asemenea adunare, când urmează a ei sesie şi a-şi
da atunce socotinţa la cele ce ar fi a să trac1arisi", urmând ca
I
[27]
PARERI OFlCIALE DIN 1834
27
în afară de aceste sesiuni "deputatul supt acest titlu nu poate
a fi cunoscut, decît ca unul din Ieţile particularnice".")
In privinţa sameşului Onicescu, comisiunea deasemenea
nu i-a putut găsi nici o vină, constatându-se că şi el a fost
condus de buna credinţă în această acţiune.
Privighetorii ocoalelor, cari au adunat semnăturile preo­
ţilor şi sătenilor, fiind lnvinovăţiţi de faptul că au procedat în
această chestiune fără să aibă dispoziţiunile respective ale şe­
filor lor ierarhici. sunt absolviţi şi ei de orice pedeapsă, corni­
slunea găsind "că întru neştiinţă de îngrădire înputernicirii u­
nui deputat la obsteasca oblcinuna adunare", privighetorii 0-
coalelor "au socotit că un asărninea ar putea ave dreptate de
oareşi care mai multă fntindere".
Prin urmare, cornisiunea se pronunţă pentru nevinovăţia
tuturor partaşilor acestei acţiuni, luând ca bază însuşi declara­
ţia comisului Gherghel, care afirmă categoric următoarele:
"M'am povăţuit dela o nevinovăţie, adică că aşi putea ave şi
întru aceasta o cât de mică înpărtăşire privitoare mai ales la
o asărnine plăcută urmare ce încheagă o mulţămire obştească
atât de dorită" �).
Dovedindu-se nevinovăţia lor, ar fi urmat deci în chip
logic, ca toată afacerea să fi luat sfârşit. Dar ceare apare cu
totul curios, este importanţa, pe care o dau acestui incident
membrii guvernului, adică ai Slatului administrativ, cari în şe­
dinţa din 20 August 1834, nesocotesc cu desăvârşire concluziuniJe
comisiunii de anchetă şi, deşi comisul Gherghel "nu au fost
povăţuit de vre o ră cugetare>, totuşi, fiind că dănsul "au făcut
o aşa ră întrebultare a haractiriului ce poartă de Deputat a
Obşte ştii Adunări" şi putând, adică, prin acţiunea sa să pro­
voace o mişcare generală cu "ne cuviincioase urmări" şi fiind
că "urmarea d-sale au fost publică şi stă o scandelă în ochii
obştiei", Sfatul găseşte cu cale să aplice comisului Gherghel
o pedeapsă foarte grea: "spre piJduire şi altora" se hotărăşte
demiterea lui din calitatea de deputat al Obşteştii Adunări, ur­
mând să se efectueze în ţinutul Botoşanilor noui alegeri" O).
1) Ibidem, f. 40-41, raportul .Comislet cercetătoare pricinilor ivite a­
supra deputatului ţinutului Botoşani Comis Ioan Gherghel" catre Sfatul
. administrativ, 18 Iulie 1834.
2) Ibidem, fila 120.
3) Ibidem, fila 134.
[28]
28
MIHAIL GALAN
Deasemenea Sfatul administrativ hotărăşte demiterea din
slujbă atât a Sameşului ţinutului, cât şi privighetorilor de ocoale;
aceşti slujbaşi sunt pedepsiţi pentru faptul Il nu fi denunţat
autorităţilor superioare acţiunea comisului Gherghel.
In acest sens Sfatul redactează o analora, care este pre­
zentată Domnului şi Întărită de acesta la 21 August 1834,
dlspunăndu-se efectuarea noilor alegeri de deputat în ţinutul
Botoşanilor.
Ceea ce e mai curios, este faptul că această anafora a fost
aprobată de către Mihail Sturdza, care - după toate mărturiile
contimporane-a fost un om foarte intellgent şi care ar fi fost
cel mai indicat să înţăleagă că actiunea lui Gherghel DU era nici
într'un caz de condamnat. Dar se vede că mentalitatea con­
ducătorilor noştri era de aşa natură, încât să nu poată concepe
şi admite participarea ţărănimii noastre la evenimentele ce se
petreceau în ţară, chiar dacă acele evenimente erau destinate
să manifesleze aprobarea şi bucuria generală.
Şi dacă ne gândim că aceste lucruri s'au petrecut la noi
în acea perioadă când o mare parte din popoarele europene
se Irămăntau deja de o jumătate de veac, iar al altele şi de mai
demult pentru a introduce ideile liberale, democratice, trebue
să înţălegem cu atât mai uşor situaţia de astăzi dela noi din
ţară, când cunoaştem cu toţii modul în care participă ţărăni­
mea noastră la evenimentele politice ale ţării, precum şi mo­
dul în care înţelege să-şi facă datoria şi să-şi pretindă drep­
turile stabilite prin constituţia noastră perfect democratica.
Mih. Galan
. Doctor în Litere şi Filosofie.
Răspândirea coloniilor româneşti în Polonia
Am arătat în altă parte vremea când coloniştii români au
pătruns pe teritoriul polon. In studiul de faţă vom da numele
coloniilor şi locul pe unde au fost înfiinţate.
Deşi aceste colonii aveau organizaţiile lor aparte (voevo­
date, crai ne şi cnezate) ele făceau parte din împărţirea admi­
nistrativă poloneză. De aceea pentru uşurinţa cercetărilor noastre
y
[29]
-
RASPANOIHEA COLONIIlOR ROMANE ŞTI IN POLONTA 29
am luat drept punct de plecare sistemul administrativ polonez
din evul mediu.
Polonia medievală se împărţia în următoarele patru mari
provincii: Polonia Mică (Matopolska);' Polonia Mare (Wielko­
polska), Sllezia (S'Icsk) şi Rusia Roşie (Rus Czerwona) 1), cari
la răndul lor se îrnpărţiau în regiuni ori stărostii şi ţinuturi.
Dar, fiindcă majoritatea coloniilor româneşti se aflau în Polonia
Mică şi Rusia Roşie, vom da numai împărţirea acestor două
provincii.
Polonia Mică era împărţită în: 1) regiunea Cracooiei cu
ţinuturile: Krakowski (=Cracovski), Proszowicki (= Proşoviţcki),
Ksiyski (= Csienschi) şi Lelowski (= Leliovschi); 1) regiunea
Btecki (= Bieţchl) cu tinuturile: Biecki şi Czchowski (= Cihov­
schi); 3) regiunea S'!cz (= Sonci) ori Sqdecz (= Sondeci) cu
ţinuturile: Grybowski (= Grâbovschi), Sadecki (= Sondeţchi) şi
Szczyrzycki (= Şciţăţchi) : 4) regiunea Ostoiecimoski (= Oslen­
cimschi) cu ţinuturile: Osfencimschi şi Zatorski : 5) regiunea
Sandomierski (= Sandornierschi) cu ţinuturile: Radomski, Opo­
czyriski (= Opocinschi) şi Checzyriski (= Hencinschi); 6} regiu­
nea Styzycki (= Stenjăţchi).
Pe de altă parte Rusia Roşie era împărţită în următoarele
regiuni: Przemţjscki (= Pşernăscki) cu ţinuturile: 1) Przemyski
şi Przeworski (= Pşevorschi); 2) Sanocki (= Sanoţhi}: 3) Ha­
ltcki (= Haliţchi) cu ţinuturile: Halicki, Trernbowelski (= Trern­
bovelschi) şi Kolomyjski (= Colomâischi); 4) Chelmski (=Helm­
schi) cu ţinuturile: Chelmski şi Krasnystawski (= Crasnăstav­
schi); 5) Betski (= Belschi) cu ţinutul Buski (= Buschi); 6)
Grabowski (= Grabovschi); 7) Horodelski ; 8) Podolski cu ţi­
nuturile: Kamieniecki (Carnienietchi) şi Sarnborski.
Astfel având ca punct de plecare această împărţire admi­
nistrativă vom enumera mai jos coloniile româneşti.
A. Polonia Mică
1. Regiunea Cracoviei.
LOPUSZll0 (= Lopuşno), veche colonie de români nu de-
1) Micha] Bobrzyjiskl, Dzieje Polski w zarysie, Cracovia 1926, Il
pag. 290-301 şi Helena Witkowska, Dzieje ustroju Polski w zarysie, Var�
şovia, 1921, pag, 64-66.
[30]
30
THEODOR HOLBAN
parte de Checim, (Kodeks dyplomatyczny miasta Krakowa;
Akta Grodzkie i ziernskie, XVIII, No. 34651); Karol Potkariski :
Pisma posmlertne, 1, 1922, Cracovia, pag. 325).2)
Prima dată se aminteşte pela anul 1400, când apare un
"Iacobo de Lopuszno". La anul 1505 acest sat era în stăpâni­
rea fraţilor nobili Alexandru şi Andrei. Istoricul polon K Pot­
kariski (op. cit., pag. 325) găseşte, că la anul 1581 în Lopuşno
nu mai trăiau români, dar adaugă: "totuşi se pare c'au fost,
cel puţin numirea e românească."
Wisloczek (= Vislocec) sat cu drept românesc în ţinutul
Rymanow (1512-K. Kadlec : Valasi a Valaske pravo, Praga,
1916. pag. 375, nota 1).
La 1512 acest sat a fost trecut din drept nemtesc În cel
valah.
2. Regiunea Biecki.
Przegonina (= Pşegonina) sat cu drept românesc. (1581-
Teka Grona konserwator6w Galicyi Zachodniej, t. I, Cracovia­
MCM pag. 282). A fost Întemeiat probabil pela începutul sec.
XVI. In anul 1581 aparţinea starostiei Biecki. Avea şoltuz (cneaz)
şi 2 jumătăţi de dvorişti cu drept valah. Astăzi se află nu de�
parte de Gorlic.
Wysowa (= Văsova) sat cu drept românesc. (V. Przego­
nina). A fost întemeiat căndva în sec. XVI. Azi se află lângă
Przegonina.
3. Regiunea S�decz.
Bilczarowa sau Binczarouia sat cu drept românesc. (A.
Stadnicki: O wsiach tak zwanych woloskich, pag. 88-90). A
fost întemeiat pe baza dreptului valah la anul 1531.
In doc. de fondare. care se păstrează în cartea lui A.
Stadnicki, se spune că nobilul St. Pieniczek de Iwanowicze
"tenutarius et advocatus" al moşiilor regale "Gryb6w· din re­
giunea Cracoviei, cu învoirea regelui vinde "scultetia" (= cne­
zia) din satul Bilczarowa, cu 30 florini, lui Iwan Truchanowicz.
Aici avem un caz de vindere a cneziei de către rege. Dar în-
1) Pe viitor această colecţie de documente vom insemna-o pe scurt:
A. G. Z.
2) Pentru fiecare sat vom da bibliografia în .paranteză, respectând
ordinea următoare: anul, autorul, titlul şi pagina.
[31]
RASPANDIREA COLONTILO'R ROMANI<:ŞTI TN POLONTA 31
trucăt satul poseda drept valah, documentul înşiră mai departe
datoriile şi drepturile noului cneaz, datorii şi drepturi generale
tuturor coloniiior româneşti. Cnezia propriu zisă se compunea
dintr'un lan de pământ, unde avea să locuiască cneazuI. In a­
fară de asta mai căpăta un "obszar" de pământ, pe care-I a­
vea deja, apoi loc pentru păşunat, putea să construiască moară,
crăşmă şi râşniţă. Avea drept să ţie prisacă şi să vâneze ani­
male sălbatice în padurile regale. Dar din prisacă şi vânat era
obligat să dea regelui o 1/4 din venit.
Cneazul primia o 1/6 din dările cmecilor şi o 1/3 din amenzi.
El era scutit de serviciul militar. In schimb avea obligaţia:
"să vie pe jos sau cu trăsura în Gryb6w de câte ori va fi
chemat" şi să dea anual, subt forma de alimente, "unum les­
nik tertio", adică a treia parte dintr'o măsură cu grâu.
Pe de altă parte cmecii erau obligaţi: cei cari n'au OI sa
dea anual câte 12 groşi, iar cei cari au să dea anual de pe
suta de oi câte 3 şi câte 2 caşuri valahe (caseos val achi cos).
In afară de asta, atunci când funcţionarul regal va veni să re­
vizuiască sau să strângă dările, fiecare colonist va da câte 12
groşi - "ratione conquinalium, quod kuchenne dicitur". Apoi
câte 6 groşi: "ratione bellicaliurn", iar când stejarul din păduri
va rodi ghindă sau jir (= zir), vor da al zecilea porc. Pe de-a­
supra, cmecii cari cresc vite albe sau cai vor da câte 6 groşi,
iar cei cari cresc oi, de pe fiecare sută, vor da câte-o oaie.
Toţi cmecii sunt obligaţi să lucreze cneazului 3 zile pe
an, iar de 2 ori pe an, (Ia Crăciun şi Paşti) vor da cneazului
"honoramentum quod poezta nuncupatur", aşa "precum se ob­
servă şi în alte sate valahe din vecinătate". Ei vor fi judecaţi
după dreptul valah.
Boqusza (= Boguşa) sat cu drept românesc. (1544 - Al.
Stadnicki, op. cit., pag. 83-87); Slownik geograficzny krolew­
stwa polkiego, Varşovia 1882). A fost întemeiat pela anul 1544.
Documentul de fondare este identic cu cel al Bilczarowei. De­
osebirea e numai în următoarea frază: cmecii cari nu cresc oi
vor da anual câte 12 groşi şi "unum paprt;tg" - un fel de peşte.
Kr6lowa Ruska (= Cruliova Rusca) sat cu drept românesc
în ţinutul Grybowski, Se mai numia şi Woloska Wie,c; sau Kr6-
Iowa. (1500 - K. Kadlec, op. cit.; Slownik geograficzny; Teka
Grona konserwator6w, t, 1, pag. 132).
[32]
32
THEODOR HOLBAN
Avea 12 jumătăţi de dvorişti sau J 2 gospodării, un soltuz,
2 popi şi o biserică. A fost fondat pela anul 1500. In anul
1544 regele Sigismund I, pentru mărirea veniturilor stărostiei
Sc;decki, permite Valahilor să colonizeze satul regal Kr610wa
,şi spune că "eos circa ius Valachicum relinquimus"; iar în 1590
Sigismund al III permite şi altor valahi să se aşeze acolo.
Potorozniţe (= Povroznic) sat cu drept românesc. (Lepko­
wski în Gazeta Lwowska 1855, pag. 134 - aprud KadJec).
A fost înfiinţat pela anul 1567.
Czertţiine (= Certâjne) sat cu drept românesc in judeţul
Grybowski. (Teka Grona Konserwator6w, 1, pag. 112).
A fost înfiinţat în anul 1589 de către Petru Myszkowski,
după "obiceiul valah".
Stawisza (= Stavişa) sat cu drept românesc în ţinutul
Grybowski. (Teka Grona Konserwatorow , J, pag. 112).
In anul 1574 era aici cnezie şi sat »mare Valachorum",
care fu lnnoit în anul 1608.
4. Regiunea Os'wieclmskl
Parqbce (= Parombţe) sat locuit de români. Se a Ilă şi azi
în Beskizii de nord, aproape de Wadowice şi lângă Oswiecima.
(K. Potkanski, Piswa posmistne, 1, pag. 325).
Documentele ne arată că, românii prin aceste părţi îşi
păşteau turmele de oi şi vaci.
Ochotnica (= Ohotniţa) sat cu drept românesc. (K. Pot­
kariski, op. cit., I. pag. 32J).
In anul 1416 un oarecare David Valahul a primit privilegiu
dela Vladislav Jagelo pentru fondarea acestui sat.
Lapsz6wka (= Lapşuvca) sat înfiinţat de români aproape
de Jurgowa. Azi se află pe partea ungureasca în Podhalul ră­
săritean şi nu departe de Parcbce. (K. Potkariski, op. cit. 1,
pag. 325).
Zasichle colonie înfiinţată de români, chiar sub Tatra pe
partea polonă. Numele ne arată că acest sat a fost locuit de
români. (K. Pofkariski, op. cit., 1, pag. 325).
5. Regiunea Sandomir.
Malice sat locuit de români. (14-l2 - A. G. Z., XIV,
No. 340).
[33]
Theodor Holban
r=��:-:;:;J
I
1
Î
)
t
1
NOI CO:\lTRIBUŢIf LA RELAŢ1JLl<� HOMANO-Bl:LGAR�� 33
Nobilul Dobrogostius Nieczaski dă în judecată pe nobilul
Iacob WolochoWicz de Malice.
Maximotoice (= Maxirnowiţe) sat locuit şi de români
(1559 - A. G. Z., XIX, DCCCLIX).
In document se vorbeşte despre o învoială făcută între'
Ana de Stoianice şi Ioan Wolosiecki.
(urmează)
Noi contribuţii la relaţiile romîno=bulgare în
sec. al XIX 1)
2. Relatiile culturale.
In Martie 1878 ') se aduc în Bulgaria un număr de cărţi
ruseşti dintre care menţionăm: 3) Macakarov, Dicţionar ruse­
francez (Makarov nRussko-francuski slovar'") Dicţionar Iran­
cezo-rus ("Francusko-russki slovar'<), Reif, Dicţionar germano·rus
(Reif "Nemsko.russki slovar'<) Dictionar engleza-rus ("Anglij­
sko-russki slovar'"), Ollendorf, Metoda I. ruseşti pentru Englezi
(Ollendorfova metoda za russkija jazyk za Anglicani"), Ches­
tiunea Orientală de Sinkler, traducere din 1. engleză în redacţia
"Cetăţeanul" (. Vostocnij vopros of Sinklera", prevod ot Ang li].
ski v redakciata "Grazdanin"), Autobiografia ţarinei bulgare, (în
1) Vezi continuare la .Artnno: a. 41 (1934) Iulie-Octombrie NO.3-4
pg. 159-168, unde se discută prima fază a relaţiilor culturale romlno-bul­
gare.
2) Cercetările noastre (în numărul trecut al "Arhi/Jei") se opresc la
sfîrşitul anului 1877. Am arătat, cu acea ocazie, marele număr de cărţi ru­
seşti care circulau prin intermediul emigranţilor bulgari în Principate între
anii 1841-1877. Numărul apreciabil de cărţi ruseşti din Principatele noastre
ne impuneau, încă din numărul trecut al revistei, si'! ajungem la o conclu­
zie. N'am făcut-o atunci pentrucă am urmărit să aducem noi date care să
poată proba concluzia la Care voim să ajungem. Intr'adevăr, marele număr
de cărţi şi jurnale ce le aduc în studiul de faţă vor complecta materialul
ce l-am publicat in ultimul număr al .Arhivei" şi va confirma teza noastră
ce o susţinem.
3) P a ne e v : "Iz Arhiuata na Najden Gerotr kn, Il Sofia 1914,
Doc. 1786.
3
[34]
VALENTIN GR. CHELARU
1. bulgară) ("Avtobiografija na bălgarskata carica"). Prietenul
nostru, de Baron Korf ("Nas drug", Baranom Korfom) etc.
Acestea sînt transporturile mari făcute prin Principatele
noastre, care conţin cărţi bisericeşti, dar mai ales, de literatură
şi cultură rusească. Ele ajung şi 'n Principate sau sînt impor­
tate special pentru Bulgarii din Nordul Dunării. Dar, pe lîngă
aceste transporturi, au circulat printre Bulgari cărţi de oare­
care importanţă care, fie că erau transportate, fie că erau aduse
incidental, ajungeau în mînile Bulgarilor şi Romînilor. Un fapt
este necontestat: ele au fost cunoscute şi au facilitat la cu­
noaşterea culturii şi spiritului rusesc.
Astfel în 1840 este menţionată cartea: .Rucnaja Knizka
Pravoslavnago Hrisiianina" (Cărticică de mînă a creştinului
pravoslavnic), tradusă şi'n limba bulgară, "Sv. istorija t katthizis"
(SI. Istoria şi catehismul) deasemeni cunoscută de Bulgari şi
tradusă în limba lor 1). Se menţionează .Pametntct răkopisni"
(Monumente manuscrise) 2). In 1847 cartea lui Tur g hen i e I In­
titulată .Na K anune" (In Ajun) "), a profesorului Gri g o r o vie;
.. O pervyh epistolah Slavjanskih" (Despre primele epistole
Slavone), tipărite în Odesa, sint cunoscute de Bulgari 4). Dea­
semeni cartea lui M li S e k o v .Bzatmnopteante meiâu mlad i
star . s�jascenllik" (Colaborarea între preoţii tineri şi bătrîni) şi
a Iui S 'r e z n e v ski j5) "O boqosluienii i jazuceskin obr jadah âre­
v�ilisiavJa,;il" (Despre serviciu! divin şi vechile rituri la Sloveni).
; � .. j-
Documenţe!�d�in anul 1849 ne inîorrnează despre: "Ca�ovi Bla-
qoslouejnijs", (Ceasuri bivecuvîntate) 6) şi .Diploqraţija" (în care
se vorbeşte de registele şi viaţa comercială 7), In 1851 e men­
ţionată: "Or' cka Encikloţiedija" (Enciclopedia grecească B), în 1852
(:ar!ea: "Zizneopisanie In. 1. Venelina" (Biografia lui In. L Ve·
ne,"n), scrisă de N. Pal auz o v, care trimite broşura sa lui
N: Gherov prin Morovenov, negustor din Ţarigrad 9) In 1855
circulă o broşură: .Pis'ma iz Bolqarij" (Scrisori din Bulgaria) 10),
în 1856 N. Gherov cumpără dela Aprilov, prin Mutev. .Bolqar­
ski qramotţj" (Documente bulgăreşti) Il) .Bolqarskija pesni" (Cln-
34
============��====����=============
j i
I
1) r. Pa ne e v : .Je Arhivata na Najden Gerov" Kn. I Sofia 1911,
Dac. 564; 2) Ibidem, Dac. 19; 3) ldem, Kn. II Dac. 1847; 4) Ibidem, Doc.
1749; 5) Ibidem, Dac. 1748; 6) Idem, Kn. 1 Doc. 750; 7) Ibidem. Dac. 750;
8) !dem,. Ku, II Dac. 2889; 9) Ibidem, Dac. 1883; 10) Ibidem, Dac. 2338;
11) Ibidem, Dac. 1'758.
[35]
NOI CONTRIBU}'II LA _RELAŢIILE ROMANO-DTlLGAflE 35
tece bulgăreşti, de Bezsonov) ') .Dreonue i nun. Bolgare, la.
Venelina" (Vechea şi noua Bulgarie, de Venelin) 3) pe care Fila­
retov i-o trimite lui Gherov din Moscova, .Karmana Kniska"
(Cărticică de buzunar) 3) .Hariloj Komnin" dramă scrisă în l.
grecească de K a r a t e o dor i. In prefata dramei se vorbeşte
de Rusia, "care a înghiţit Basarabia, Krîmul şi Kaukazul" 4). Tot
în acel an Gherov cere dela H. Mihailov din Viena să-i trimită
cartea: "Pis'ma ob istorii Serboui i Bolqar" (Scrisoarea despre
istoria Sirbilor şi Bulgarilor 5) de G h il f e rd ing. In Iulie, acelaş
an, Gherov trimite, prin Gesev, lui Hr. Oheorghiev din Bucureşti
un plic special în care se alla cartea: "Sinodik Carja Borisa"
(Sinodicul Ţarului Boris 8). In 1857 Ţ an k o v tipăreşte: .Jsto­
rijaia za Turska" (Istoria Turcească) traducere după .Tureka
istorija" a lui SIa vei k o v, care o tradusese din Iranţuzeşte.")
Tot în 1857, S. FiI are t o v trimite lui N. Gherov: .Srăbska
lstorija Barteneoa" (Istoria Sărbilor, de Bartenev) 8), iar G h i l­
i e r din g îi trimite din Belgrad .. Beseda" (colecţie de poezii
şi poveşti populare). 9)
Cîteva mărturii despre cărţile ruseşti avem şi'n 1858. Ghe­
rov menţionează: "Malka Enctklopedija ili pr'vonacjalny poz­
nanija za deca-ta" (Mică Enciclopedie sau cea dintăi ştiinţă
pentru copii), "Pr'vy znatiija za detca" (primele cunoştinţi pen­
tru copii), "Mysli za Bolqarski-ot tazyk" (Păreri despre J.- Bul.
gară), "Zitie Sv. Klimenia" (Viaţa Si. Climent). D sigur că,
numai preocupările pentru copii dau dovada ·�I.ln",icivilizaţii
'înaintate. Tot 'în acelaş an, se pune sub tipat 'îr, Petersburg
brosura lui Da s k a Iov "Reakcija v Evropejsko j TurcijY) (Reacţia
în Turcia Europeană) care avea să propage printre Bulgari
sentimente turcolobe. II) O broşură în acest gen, dar care'
înfăţişa punctul de vedere al Grecilor faţă de Bulgar!' şi
care circula printre ei cu aceleaşi scopuri, este: "Gărcija i Pan­
slauizămăt" (Grecia şi Panslavisrn, în 1. grecească) 1').
In anul 1864 sI. Toskovir. trimite lui N. Gherov un număr
1) Idern, Kn. Il Doc. 2361 ; 2) Ibidem, Doc, 2356; 3) Ibidem, Dac. 2342;
4) Ibidem, Dac. 1654; 5) Ibidem, Dac. 1669; 6) Idern, Kn. 1 Dac. 336;
7) Idem, Kn. II Dac. 2549: 8) Ibidem, Dac. 2376; 9) Idem, Kn. I Dac. 728;
10) Igem, Kn, II, Dac. 1672; 11) M. P o p r li ii; e n k o: .Documenti za BăI­
aaretuuo Istorija", t. I, Solia 1931. Doc. 1371 şi 2003; 12) Idem. op. cit. t.
i (1931), Doc. 441 din anul 1869.
[36]
36
VALENTIN GR. CHELARU
de 200 exemplare din: .Druqar za Detcaia" (Prietenul copiilor),
ca să le vîndă în centrele bulgăreşti 1). In 1865 circulă prin
Bucureşti două broşuri (posesia lui Hr. Gheorghiev): .Haidut
Enea" (Haiducul Encio) de B r ani tel şi "Cerkovnijat oăpros"
(Chestiunea bisericească) de R a k o v ski j O), iar în 1867 Comi ..
tetul tainic bulgăresc din Bucureşi tipăreşte; "La Bulgarie de­
oant l'Europe: şi "Les plaies de la Bulgarie" '), pe care le
trimite în toate centrele Europei, cu scop de a face atentă
străinătatea asupra problemelor şi situaţiei în care se află
Bulgaria.
Tot în 1866 K. Le o n t j e v (secretar în Edren) trimite
lui Gherov, şi altor fruntaşi bulgari, romanul său: "V. Sooem
Kraj a" (In ţara ta) tipărit încă în 1864 4). In 1869 se tra­
duce "Mal/astin Letopis, s oăerkom istorii bolqar [Letopisetu]
lui Manase, cu o schi ţă din istoria Bulgarilor b). In /721· s'a
trimis lui Gherov din Moscova de către Sirjaev un număr de
exemplare din: .Braiskoe prioestoie" (Binecuvîntarea frăţească),
ca să le împartă în diferite regiuni 6).
Prinţul S. Sahovskij (funcţionar În Consulatul rus din Cons­
tantinopole) cere din Bucureşti, prin intermediul Printului Cerkas­
kij, aprobarea Guvernatorului oraşului Sis tov pentru transportul
citorva exemplare din cărţile aşa zise: "Material dlja izuăenija
Ba/garii" (Material pentru studiul Bulgariei 7). Cărţile transpor­
tate din Bucureşti, prin Sistov, în Tîrnovo, sînt supravegheate
de Teoharov (bulgar, fucţionar rus).
Dar, înafară de acest număr apreciabil de cărţi propaga­
toare de cultură şi politică rusă, ideile civilizatoare ale veacu­
lui trecut au fost cunoscute, în Bulgaria şi în Prinincipatele Ro­
mîne, şi prin jurnale şi reviste.
Bucureştii, capitala Valachiei şi centrul politic al Bulgari­
lor refugiaţi, a alimentat prin ziarele şi revistele ce se tipăriau,
mişcarea politică, dar mai ales culturală, a Bulgarilor de pretu­
tindeni. Tot prin Bucureşti se transportau jurnalele din Rusia în
Sudul Dunării 8) iar din Sudul Dunării soseau reviste bulgăreşti,
greceşti, etc. pentru Bulgarii din Nordul Dunării. Astfel ziarul
editat în Constantinopole .Bălqacijar (Bulgaria), având ca re-
. dactori pe Va k 1 ido v şi Ţ a il k o v 9), care desbătea politica
1) Idem, Kn. II •. Dac, 2290; 2) Idem, Kn. I Dac. 418; 3) Idem, op.
cit. t. 1 (1931) • .Doc. 375. 4) Idern, Kn,I Dac. 163'2-35; 5) ldern, Kn. II Dac.
2576; 6) Ibidem. Dac 2926; 7) Ibidem, Dac. 2921 din 15 Iulie 1877; 8) I�
bidem, Dac. 2227,. 9) Idern, Kn. 1 Dac. 1647-8.
[37]
f
I
1 '
NOI CONTRlBUŢU LA RELAŢIlLE ROMANa-BULGARE 37
Bulgariei şi a peninsulei Balcanice, circula în Principatele ro­
mlneşti între anii 1859-1863. Intre anii 1848-1861 exista zia­
rul: .Concradsk; oeetnlk: (Jurnalul Ţarigradului) condus de
1. B o g o r o v şi Al. E k zar hul. Este primul ziar bulgă­
resc în Constantinopole a carui prim număr apare la 1 Ianua­
rie 1848 1). La acest -ziar scriau toţi conducătorii bulgari din
diferite ţări printre care şi acei din Bucureşti; ziarul fiind destul
de răspîndit în Principatele noastre. Intre 1863-1877 apar la
Constantinopole ziarele; "Săvetnik" (Conştiinţa) sub redacţia
lui N. Mi hai Iov ieşi T. S t. B u r m o v, 2) apoi .. Vre'l1ja"
(Timpul) editat numai de B u r m o v �), .Dunao" (Dunarea), zi­
arul: "Vek" cu redactorul M. D. Bal a ban o v, " Makedonija"
(1866-1877) sub redacţia I'li P. R. SIa vei k o v, care mai
scoate ziarele: "Sutos", "KOsturka" şi .tsturka: (1874), cunos­
cute în Bulgaria, şi'n Principatele Rornlne 4). In Smirna apare
prima revistă bulgară: "Liuboslovie" (Iubitor de cuvînt) [1842]
sub redacţia lui K. F o tin o v (învăţător în Smirna). Incepând
cu anul 1844 revista se primea în Bulgaria, Tracia, Macedonia,
Rusia, Serbia şi Romînia, şi anume în B răi 1 a, Gal ati şi
B u cu r e şti 5). Mai importantă e revista "MesesosloL''' (Alma­
nach lunar) care apare la Ţarigrad între anii 1857-58, condusă
deDr. Ţ a n k o v şi Dr. D. Mut e v 6). Anii următori (1858-60)
1) cî, în .Bălqariju 1000 qodini, 927-]927", D. Mi g e v : • văeraedane
crez pesata" pg. 617. I. B o g o r o v scosese pe la 1846 la Leipzig ziarul:
"BăZgarslfi Orei" pe care apoi l-a strămutat la Constantino pole unde era
un focar bulgăresc ostil Turcilor. lnsă .Bălgorski Orel" (Vulturul Bulga­
riei) n'a putut apărea sub forma aceasta şi atunci I. Bogorov l-a numit mai
simplu, dar in fond cu aceleaşi sentimente turcolobe : "Carigradski ves­
tnik e , .Bălqarsk! Orel: a apărut la 20 Aprilie 1846 sub numele de: "BăI­
qarsk! naroden: ieoeetnic», iar la 1 Ianuarie 1847 cu titulatura: .Bălqorslci
Orei". In programul formulat în cele 6 puncte de J. Bogorov sînt două
care ne interesează în mod direct: 1. Ştirile să fie luate din Ţarigrad, Gre­
cia şi Muntenia. Il. Partea literară să con stea din povestiri, basme, poezii
populare şi proverbe. Prin urmare, avea acelaş program pe care-I aveau
revistele din Moldova ale generaţiei patruzecioptiste ca: "Dacia Literară",
"Propăşirea" şi chiar "Arhiva Romtnească", Trebuie si! amintim că "Băi­
garski Orei" era citit de tîrgoveţii bulgari din Bucureşti şi subvenţionat
.. pe sub ascuns, iar 1 v. B o g o r o v tipăreşte în Bucureşti: .Părvi(�ka băl­
garslw qramattka: (Prima gramatică bulgărească), [Ibidem, pg. 617].
2) Idern. Kll. I Doc. 764; 3) Idem. Kn, Il Doc. 2032-2626; 4) CI. D.
Misev; "VăzraZdane." pg. 660; 5) Ibidem. pg. 615; 6) Ibidem. pg. 659.
[38]
VALENTIN GR. CHELARU
în locul revistei "Mesesoslov" se înfiinţează "Bălgarski Knizioi" .
la care colaborează: D. Mutev,Dr. Ţa n k o v, T. S t. B u rm ov, S.
FiI are t o v în calitate de redactori şi un număr Însemnat de
scriitori printre care: P. R. SIa v e j k o v, V.�.p o p o vie, etc").
Se mai primeau în Principate şi'n Basarabia (la liceul din BoJ�
grad) revistele: .. Ciialisie" .Păettca» «Ruilca" .Denj: condusă
de S. S. Bob ce v, "Văskresnik" şi altele, care s'au tipări
între anii 1842-1875 la Canstantinopole 2).
Dar în afară de ţiarele şi revistele bulgăreşti din Turcia,
cunoscute în Principatele romîneşti, au fost acelea din Rusia
ca " Bratski irud" (Munca frăţească) editat la Moscova la anul
1860, de R a j col v. Zi n zif o v. a). "Z�m1Ql za nauka, zanajai
i tărgovija" pe care-I scotea D r. 1 v. B o g o r o v la Belgrad
în 1862'). Tot aici a apărut Intre anjj. 1860-62 sub redacţia lui
G. S. R a ko ski: .Dunauskt Lebed" (Lebeda Dunării) cunoscută
în Rornînia prin atacurile vehemente adresate contra Turcilor
şi Grecilor. 5) Ceva mai Înainte, În anul 1857 G. S. Rakooski
scosese la Novi Sad (Austria) .Bălqaretca Dnetmtcar (Jurnalul
bulgăresc), iar la 1865 apare sub redacţia lui N. Păr van o v
(Ia Belgrad) ziarul bulgăresc" Văstok" (Răsăritul) care era f. răs­
pândit în Principate 6), de unde primea unele subvenţii dela
Bulgari ca şi .Dunaosku] Lebed" 7).
Iv. Do b r o v ski scoate intre anii 1850-51 la Viena ziarul:
"Mirozrerzie" pe care-I continuă la Bucureşti pe la 1870-71
sub numele de "Mirozrerzie ili Invalid" 8). In acest ziar Iv,
Dobrovski a formulat regulile ortografiei limbii bulgare în de-
; plin acord cu producţiile populare bulgăreşti.
"Mirozrenie" se tipărea în 1000 de exemplare şi avea a­
bonaţi în diferite centre bulgăreşti, printre care figurau şi acelea
din Romînia. Aşa, numai la Brăila existau 43 de abonaţi. 9) Alte
ziare bulgăreşti apărute la Viena şi cunoscute la noi, sînt:
.Knisouen imot za decaia" .Knieica za naroda", .Pedoqiceska
Knizica", etc. 10)
1) Ibidem. pg.630 şi urm ; 2) Ibidem, pg. 659; 3) Ibidem, pg,662 ; 4)
Ibidem 5)Ibidem pg. 660. La • Dunavskyj Lebed: a fost redactor timp îndelun­
gat consulul francez Do z o n, care locuia la Belgrad, ct, op, cit t. 1 (1931)
Dac. 360; 6) ldern "Vtlzrtl7.dane •.. pg. 660; ef. şi Kn, 1· (Gerov) I?ac. 1589; il>
7) Ibidem Dac. 400-421 ; 8) D. M i {; e v: "Vtlzrazdane ..• pa. 662, ci ŞI P. C o n­
sta n tin e s cu: .Rolul României în epoca de regenerare a Bulgariei",
Iaşi 1919 p. 33. P. Constantinescu-Iaşi îl numeşte pe Dobrovski un aventu­
rier cu numele de Do b r o v ici care a tipărit "Bălgarski Invalid". 9) 1_
dem: "Vtlrzrazdene ... pg.652. 10) Ibidem, 662.
[39]
NOI CONTH.lBUŢl! LA RELATlTLE nOMANO�BULGAnE 39
Dar la ziarele şi revistele bulgăreşli care circulau prin
Principate trebuie să le' menţionăm pe cele ruseşti aduse tot
prin intermediul Bulgarilor. Astîel : "Moskovskija Wdomosti"
(Buletinul Moscovei) care se aducea prin Bucureşti 1) .Odeski]
Yesinik" (Jurnalul Odesei) în care se publicau ştiri "i z-z a D u­
n a ia", ziarul .Gotos" (Glasul) 2) "Russkij Vestnik" (Jurnal ru­
sesc) "), la care era abonat liceul din Bolgrad ; ziar preocupat
de chestiunea bisericească (cercoony] oopros), "Santpete.rbur­
skija VedornosW (Buletinul PeterburguJui) '), " Russkaja Besedar
(Convorbiri ruseşti) 5), "Pedago;�'lL:eskij sbornik" (Analele de
Pedagogie), şi "Prauoslaunoe Obozrenie" (Revista ortodoxă) ce
se trimiteau cu scopul de a face propagandă rusolilă, "Uf!itel'"
(Invăţătorul) "Hristiankoe ătenter (Cetire creştinească),») "Slap
trjanskoe Obozrente" (Revista slava) cu date despre situaţia eco­
nomică şi demografica a Bulgariei 7), "Vremmcniku ziar ce-a
apărut la Moscova pînă în anul 1858 şi continuat mai departe
sub titlul: "Cfenie Obsestuenrwj Istorii i Dreonosti" (Cetire din
Istoria Universală şi Antică 8), Liceul din Bolgrad era abonat la
.Den'", .Kolokol'r şi altele. Toate acestea contribuiau, într'o
măsură oarecare, la Infiltrarea culturii şi spiritului rusesc, în
Principate reuşind, in acelaş timp, să contrabalanseze acţiunea
Turcilor.
Legături mai puţine au avut Bulgarii din Principate cu
revistele din Praha.Aici apărea, in 1874- 75, sub redacţia lui
Iv. B o g o r o v "Klii,qoviSte za proăiiane", iar legătura între Prin­
cipate şi Praha o făcea K. P a v 1 o v, elev în Praha, care .tnmetea
Bulgarilor din Bucureşti ziarele ce apăreau acolo.v)
Tut prin intermediul Bulgarilor, în Principatele romine, se a�
duceau ziarele greceşti, nefavorabile politicii bulgăreşti, cum sînt:
,,"E"ov" ,,'H�tEga", "NEa' 'E1t0X11", " Nsoi,6yo<;" , "HÎ,LO<;" , "T11AEyga­
cpoe; 'tO'U i30(J1tog01J�, ,,'A1']o,,", "i3u�aVTÎc;", şi altele. Toate aceste
ziare erau urmări te cu deosebit interes de conducătorii Bulga­
rilor din Galaţi şi Bucureşti, pentrucă, cum am spus, duceau o
politică -duşmănoasă Bulgarilor mai ales pe chestia bisericească
pe care o agitau în favoarea Patriarhiei -din Constantinopole to).
1) Idern (Gerov) kn. II Dac. 2227. 2) ldem (Gerov) kn. 1 Dac. 773;
3) Ibidem, l372, 202. 4) Idern kn. II Duc. 2510-11; 5) Ibidem, Doc. 2377;
6) Idern op. cit. t. I (1931) Doc. 455; 7) Idem, kn. 1 Dac. 1140; 8) l dem,
kn Il Dac. 2002; 9) Ibidem Dac. 2079; 10) ldem kn. 1 Doc. 97' şi 12",
[40]
La ziarele mai sus citate, trebuie să menţionăm : .Journai de
Consiantinople", .Presse d'Orient" ,2) şi "NordQ 8) ziare bulgă­
reşti .din Constantinopole, ce au apărut între anii 1857-59; nCou­
rrier a'Orient: 4), ziar cu atitudine inconsecventă în/re Bulgari
şi Greci, ziarele turceşti "A naiot", .Turqute" 5) şi .Dunao", ofi­
ciosul lui Mehmed-Paşa 6), care combătea acţiunea revoluţio­
narilor bulgari, şi altele.
Se mai primiau în Principate ziare şi reviste îranţuzeşti
la care erau abonaţi Bulgarii din Bucureşti, Brăila, Galaţi şi
Bolgrad: "La Lecture', "La Yaieur", "journal de debots" 7),
.Revue des deux mondes" 8), etc. Ziarele nemţeşti: Allqeimeine
Zeitunq" 9) şi n Pşdaqoqiscnes Archuo», englezeşti: .Daule
Neuis" 10), .Leoant Herald" "), T/ze illustratet London Neuis",
erau, desemeni, cunoscute la noi.
Lupta pentru independenţa Bulgariei, realizarea aspiraţii lor
naţ��n�le p� care le aştep,ta.l� dela Europ� cuv principi�le. natio.�
nalitătilor ŞI autodeterrninării popoarelor, l-a facut pe emtgrantu
bulgari să păstreze un permanent contact cu Orientul, adică
Rusia, cât şi cu Occidentul. Iar Principatele romîneşti, care se
cornplăceau lntotdeana a se numi hotarul între cele două lumi a
Răsăritului şi Apusului, ofereau Bulgariei cea mai largă ospi­
talitate. Aceleaşi aspiraţii creaseră aceleaşi mijloace de luptă,
şi prin urmare, aceiaş conlucrare. Pe lângă acţiunea comună
ce se pregatea în tainicile comitete bulgare-revoluţionare (în
cari intrau şi rornlnli), al doilea mijloc de luptă era presa. Dea­
ceia nu fără de interes erau primite ziarele bulgăreşti din alte
ţări, sau cele ostile politicii noastre comune şi favorabile celei
turceşti. Incît şi ziarele politice romîneşti erau tot atît de răs­
pîndite printre Bulgarii emigranţi. Numai la liceul bulgăresc din
Bolgrad, ca să nu menţionez şi altele, se primiau un mare număr
de gazete rornîneşfi : "Tribuna Romină", "Reuista Carpaţilor"
.. Instrucţiunea Publică", .Steaua Dunării, Zimbrului şi vuituru-
\
1
!
40
VA.LENTfN GH. CHELAHU
1) Idem, Kn. Il Dac •. 2793. 2795; 2) Ibidem, Dac. 2784-85-86-77-88-89
ş. a. 3) Ibidem, Dac. 1763-64 4) Ibidem, Dac. 2067, 2544, 2552 ş a 5)
Ibidem, Dac. 1636, 2039, 2086; 6) Ibidem, Dac. 2953; 7) Ibidem, Dac. 2003 ;
8) Ibidem, Dac. 2744; 9) Ibidem, Dac, 1873; 10) Iclem, Kn. 1 Dac. 239 ;
11) Idem, Kn. II, Dac. 2604.
[41]
NOI CONTRIBUŢII LA RELATIILE ROMANO·BULGARE 41
lui", "Arhiva Românească", şi încă multe elitele pe care nu le
mai citez aici ')
Dar ceia ce trebuie să sublinim este faptul că, cele mai
multe ziare şi reviste bulgăreşti au apărut la noi, în Bucureşti.
Explicaţia, desigur, e evidentă, cînd ne gîndim la marele număr
de Bulgari emigranţi în Principate, şi la tendinţele noastre de
eliberarea jugului turcesc. In prima fază a luptei pentru rege­
nerarea Bulgariei ziarele şi revistele bulgăreşti se tipăreau la
Constantinopole, Belgrad, Viena, etc. de unde se trimeteau la
noi; în Iaza a doua, începînd cu anul 1863, activitatea politică
dusă prin presă, a fost conexată în jurul comitetelor revolu­
ţionare din Muntenia.
Astfel dela prima gazdă bulgărească ce apare în Princi­
pate la 1863 şi până la 1877, deci în curs de 14 ani, s'au ti­
părit, la noi, cinzeci şi unu de ziare, gazete, reviste şi alte pu­
blicaţii periodice. 2)
Din 1863 şi pînă'n 187'7, apar la Brăila următoarele ga­
zete şi reviste. In 1863-1864: .Băiqoreka pcela (Albina
Bulgărească) o), sub redacţia lui Va k 1 ido V l); între 1867-
1878 Do b r i Voi ni k o v tipăreşte gazeta: .Dunaoska Zora"
(Zorile Dunării) 5), în 1868-69 este menţionat: "Junak" (Eroul)
a lui N. Iv. S m o k o vie, tot în 1868, D. V o j ni k o v scoate
o foaie satirică: "Osa" (Viespea), iar D. Pa ni c k o v: .Hăs"
(Revoluţionarul). In anii următori, 1870--1874, D. Pa n i c k o v
sub pseudonimul D i v-D e d o (Bunicul incult) redactează, în
Brăila: " Hităr Petăr: (Harul Petre). In aceJaş timp H. A. S a vie
publică ziarul romino-bulgar : .Urbanul" (Grazdanin) [1871],
apoi: "Zaba" (Broasca) [1874] scrisă de A. S a vie; după un
an, (1875) S t. Zai rn o v scoate: "Nlihal" (Mihail), o foaie sa­
tirico-socială 6); în 1876 apare: .Bălqareki Leu" (Leul Bulgă-
1) Vezi: VI. Dia k o vie .• Bălqarite v Besarabtja", Sofia, 1930 pg.
21 (e!. recenzia mea din "Arhiva", an. ·41 (1934) No. 1-2, pg. 75 şi urm).
2) el, op. cit. D. Mic e v : »Văzraidane crez pesata" pg. 660, unde se dă
lista completă a periodice lor bulgăreşti din Romania, şi P. Con sta n t i­
nes c u-I aşi, op. cit. pg. 34, care menţionează nu mai ci ne i s p r e­
z e c e per iod i ce apărute la noi. in acea' vreme. 3) cf. cu .Albina
Românească" a lui Gh, Asachi. Posibil ca Bulgarii din Brăila să fi cunos­
cut gazeta lui Asachi. 4) CI. P. C. loc. cit; 5) P. Con sta n tin e S C Il,
Joc. cit. spune că a apărut intre anii 1866-1869; 6) Ibidem.
[42]
42
VALENTIN GR. CHELARU
resc) şi "Momce" (Adolescentul). �oi de mică Însemnătate, redac­
torii cărora nu se cunosc, şi "Văzrazdanie" (Renaşterea), cu
redactorii S. Mi la r o v, T. Peev şi Iv. Drasov. Pe lîngă
numărul apreciabil de ziare menţionam revistele: "Zornica"
(Luceafărul) care apare sub redacţia lui Iv. Va k 1 ido v (1864).
"Citaliste" (Lectura) [1869J şi în sfirşit, .Pertodtăesko spisanie
na Bălgarskoto' knizoono druăestoo: (Publicaţie periodică a
societăţii literare bulgăreşti) condusa Între anii 1870-1877, de
V. D. Stojanov şi T. Peevl).
In timp ce în Brăila se edita .Bălqarska Păela" la Bucu­
reşti sub conducerea ziaristului G. S. R a k o v ski se puseseră
bazele ziarelor .Bădusnost" (Viitorul). ziar romlno-bulgar, cu
caracter politic, literar şi comercial") şi .Branitei: (Apărătorul) s)
al cărui prim număr s'a distribuit Bulgarilor din Bucureşti în
ziua de 26 Iulie [1864J <).
In 1867 -·-1869 apare ziarul: .Naroanost" (Naţionalitatea)
sub redacţia lui Dr. Iv. Bogorov şi Iv. Ko s a k o v e) : anii
următori, 1869-1871. "Otecestuo" (Patria), ziar rornlno-bulgar
condus de P. K isi m o v şi D. Vo j n i k o V 6); deasemeni între
1869-1872 L. K a r a vei o v scoate "Zuoboda" ziar politic 7),
con ti il U a t în anul 1 872 nu mai caz iar rom î II e s c
sub titlul: .Libertaieat , şi însfîrşit, tot între anii 1869-
1875 Iv. Mă fi Z o v conduce ziarul umoristic: "Tâpan" [Toba]").
Mai sînt menţionate: în 1872 o foaie satirică Intitulată: "Ta­
ratez: (Ariciul), în 1872, ziarul poetului revoluţionar Hr. B 0-
ti o v: .Budilruk= (Deşteptătorul)"}, .Nezaotstmoet" (Neatîrnarea)
redactată de L. K a r a v e I o v între anii 1873-18741°), în anul
1874 ziarul: "Vostolî" (Răsăritul) a lui A. An d r i C Il), în 1875
H r. Bot j o v scoate, în locul ziarului: "Budilnik", ziarul po­
litic :"Zname" [Steagul] 12), K. Ţ a II k o v ziarul bulgaro-ro­
min : "EaJll<awb-Ballwnul", iar, ceva mai tîrziu, numai ziarul
, rornlnesc : " Balkanul" , în anul 1875--1876 apare: "CTapa­
nJIaHI1Ha - Stara Planina; L' Hemus" redactate de S. S.
1) el. cu "Analele Academiei Romine" deja noi; 2) P. C. loc. cit:
3) Idem. (Gerov) kn. 1 Dac. 415; 4) Ziarul aparea şi 'il Februarie 1865. [1-
bidem, Doc, 418] ; 5) P. C. loc cit.; 6) el, Ibidem; 7) el. Ibidem; 8) d. P.
C. Joc. cit. unde spune că "Tăpan" (Behăitul, cum îl numeşte autorul) a
apărut numai 1 an, între 1869 ··1870; 9) P. C. Joc. cit. nu menţionează
cine-i conducătorul ziarului; 10) La P. C. loc. cit. este trecut anul 1871
nu 1873; Il) Idem (Gerov), kn. I. Dac. 1Ş89; 12) P. C. loc. cit.
[43]
/
NOI CONTRIBUTII LA HELATULE ROMAN()-BULGARE 43
Bob c e v. In timpul proclarnării independenţei (1877) K. Ţ a n­
k o v conduce ziarul bulgăresc, scris în 1. franceză: "L'Eloii
âOrieni" şi P. S. Bob e k o v: "Selîidneunyj Nouinar" (Nou-
tatea zilnică). .
Paralel cu activitatea politică. dusă de Bulgari prin ziare,
se manifestă şi latura literara-publicistică a scriitorilor bulgari,
concentrati în jurul revistelor, care, de cele mai multe ori, aveau
şi un caracter politic. Explicaţia. cred că, este evidentă pentruce
revistele literare aveau un pronunţat caracter politic-patriotic.
Prima revistă, apărută la Bucureşti, este din 1852, cu titlu:
"Smesna kiika" a poetului P. R. SIa v ei le o v 1). Mai târziu
în 1865 G. S. R a k o v ski scoate revista "Balgarstw siarina"
(Antichitatea Bulgărească); în 1870 apare: "Mirazrenie tli in­
valid" a lui 1 v. Do b r o v ski, de care am amintit mai înainte;
în 1872 P. Sap u n o v redactează revista: .Prosoestenie" (Cul­
tura), II. R. B 1 ă s k o v revista pedagogică: _UciliSte" (Şcoala),
şi "Gradin/w" (Grădiniţa ) 2) [1874], iar în 1877: "Slaujanslîo
Cartsuo" (împărăţia slavă), revistă pentru înfrăţirea Slavilor S)
[1877]. Mai amintim revista "Stopan" (Stăpînul) cu redactorul
D. V. H r a n o v (1874-1875) şi gazeta beletristică "Znanie"
(Ştiinţa) a lui L. K a r a v e l o v, din 1875-1"8764).
In afară de centrele mari, cum e spre ex. Bucureşti, Brăila,
unde au apărut cele mai multe periodice, mai existau centre
bulgăreşti însemnate care au desfăşurat o vie activitate publi­
cistică -). Aşa în Bolgrad, centru bulgaresc cu liceu şi tipogra­
fie În care s'au tipărit multe cărţi, apare în 1869 gazeta "Păt­
nik" (Pasa gerul) sub conducerea scriitorului T. Z a p r j a n o v,
în 1876-1877 ziarul, .Bălqarskt glas" (Glasul Bulgariei) al cărui
redactor era K. Tu 1 e s k o v. Tot aici II. B lăs k o v, care mai
târziu va conduce câteva reviste în Bucureşti, scoate, în 1862,
revista bisericească: .Duhooen procit:' (Ce tire duhovnicească),
şi'n 1864: .Duhoony kniiki" (Cărtulii duhovniceşti). Patru ani
mai târziu, în 1868, lşi face apariţia revista lui Te dos ieI k 0-
n o m o v: "Obst trud", (Munca obştească), care este ultima în­
cercare din aceasta epocă.
1) "Smesna kitko» (Buchet amestecat); Z) Numărul 1 şi 4 al acestei
reviste a apărut în Bucureşti, iar 3 şi 5 în Giurgiu; 3) ef. cu "Dacia Lite­
rară" a şcoalei crltice dela laşi 4) ef. P. C.loc. cit. 5) Este curios în această
privinţă că la Galaţi, deşi existau foarte mulţi Bulgari. n'au apărut nici reviste
şi nici măcar gazete.
[44]
44
VALENTIN GEl. CHELARU
In preajma războiului pentru independentă un bulgar anume
Iv. Kă r s o v s k i [1. Carşovsky(sic.)] scoate un ziar r o­
m ă nes c cuc a rac t e r pol iti c bul g ă r e se: "Vultu�
rul" tipărit în Ploeşti (1876-1877), iar altul, tot în Ploeşti,
1 v. MiI a r o v, ziarul rornînesc : .Enâipendenza Nationala"
(1876). La Giurgiu, în acelaşan, H r. Bot j o v, II. R. B lăs k o v,
şi Şt. Sta m bol o v scot ziarul politic .Nooa Bălgarija" (Bul­
garia Nouă) '), iar în 1877�1879 D. K. P o p o v şi H r. B ă c va­
r o v ziarul patriotic: .Bălqartn" (Bulgarul).
Evenimentele ce s'au precipitat au pus capăt activităţii
publicistice bulgăreşti din Principate; teatrul luptelor politice şi
culturale se deplasează în Sudul Dunării, în Balcani, unde ace­
iaşi conducători de eri, vor duce lupta de mîne pentru Inlătu­
rarea haosului şi primitivităţii în care au fost ţinute statele
subjugate Turciei.
Din acest moment istoria vietii culturale bulgăreşti pre­
zintă o diminuare, dacă nu chiar o scădere bruscă, a relaţiilor
culturale cu Romînia independentă.
Cu aceasta, Încheiem primul paragraf din capitotul rela­
ţiilor noastre culturale cu Bulgaria şi, cred, că ni se impune, să
anticipăm unul din multiplele aspecte ale concluziilor noastre.
Marele număr de cărţi ruseşti pe care l-au înregistrat Prin­
cipatele romineşti în sec. XIX, mai ales În epoca de regenerare
a Bulgariei 2), importante pentru desvoltarea vieţii noastre eul­
turale, se datoreşte, în cea mai mare parte, emigranţi lor bulgari.
In această epocă scriitorii ruşi au fost cunoscuţi în Ţările
Rornîne, iar cultura şi literatura rusească a înlluentat viata
noastră culturală şi literară începătoare. Istoricii noştri lite­
rari au tăgăduit importanţa culturii ruseşti, la' noi în Princi­
pate, şi au susţinut, în virtutea unei traditii, că formele de cul­
tură, producţia noastră literară şi toate maniîestărtle civiliza­
toare ale secolului; sîr-t transplantate din Apus şi introduse.
prin intermediul generaţiei patruzecioptiste, ca modele şi tipare
accesibile vieţii romineşti. Dacă nu putem trece cu vederea
rolul covîrşitor al generaţiei dela patruzeci şi opt şi importanţa
influentei franceze în evoluţia culturii şi literaturii romi ne, pentrucă
1) PI. loc, cit. afirmă că • Nova BăIgarija" a apărut întăi la Bucureşti.
2) Cf. "Arhiva" a. 40. 1-2 p. 4-41.
[45]
NOI CONTRIBOTII LA RELAŢIILE fWMANO-BOLGARE 45
este destul de evidentă, nu putem tăgădui nici importanţa in­
fluenţei ruseşti, exercitată, cum am spus, de emigranţii bulgari
şi armatele ruseşti din timpul Protectoratului. Bulgarii învio­
rează viaţa culturală a Principatelor noastre; I. pentrucă sînt
aducătorii culturii, literaturii şi spiritului rusesc, 1) şi II. Interne­
itorii, animatorii şi conducătorii publicisticei bulgăreşti 2). Această
activitate desfăşurată de Bulgari, în diferite centre rornineşti,
prin tipărirea de cărţi, ziare politico-sociale, reviste de cultură
şi literatură, întreţine o mişcare culturală care se desvoltă pa­
ralel cu cea rominească. Dar, socotim, că mişcarea culturală a
a Bulgarilor nu s'a putut desvolta independent şi individual de
mişcarea culturală romînească, pentrucă existau, în ce priveşte
partea politică, aceleaşi vederi comune şi 'aceleaşi tendinţi.
Ceiace este important, şi credem justificat de a o susţine,
este faptul că, literatura şi cultura rusă n'au fost numai impor­
tate de Bulgari (au şi un rol de intermediari, evident, dacă ne
gîndim la enormul număr de transporturi de cărţi care s'au făcut prin
intermediul Bulgarilor), ci şi răspîndită de ei prin periodicele
ce le aveau la îndemînă.
Vreau să spun că Bulgarii au avut un dublu rol; au
adus literatura rusă în Principate, nedîndu-şi poate seama că
ea va influenţa viaţa noastră culturală, şi apoi, în mod fatal,
au răspîndit-o prin scrierile lor, pentrucă şi ei la rîndul lor su­
ferise mai mult decît noi influenţa covărşitoare a marci litera­
turi sla ve.
1) In această privinţă trebuie să-i socotim ca mijlocitori ai culturii.
Ei nu puteau impune vieţii noastre, spiritul rusesc, ci I-au adus şi familia­
rizat, împreună cu literatura rusească. Poate că nici nu şi-au dat seama de
rolul important ce-l aveau. căci pe ei nu-i interesa să ne importe nouă lite­
ratura rusii, ci si'! creieze pe toate căile posibile, dar mai ales în cazul de
faţă, pe cel al pubticistei, a viaţă politica-culturală proprie bulgară. ca ins­
trument în vederea scopului ce-l aveau: independenţa. Aşa că, propiu zis,
partea Iundarnentală a relaţiilor culturale ramina-bulgare este activitatea
culturală bulgară în Principate şi influenţele. eventual, reciproce care au
existat. Numai pe al doilea plan ar veni influenţa literaturii ruseşti, adusă
de Bulgari în Principate. Cum însă, ea a fast covărşitoare şi a avut o în­
rîurire nu numai asupra vieţii noastre culturale şi literare,d a r şi' n a c-
. tivi t a t e acu l tur a l ă - l i t era r ă bul g ară din P rin cip a t e, a
prezentăm ca un tot organic.
2) Desigur din Principatele Ramine.
[46]
VALENTIN c n, CHE;LAR.U
46
==========��������============
Această Ia/ură a vieţii noastre - influenta rusească şi ro­
lul ei În cultura rominească - a fost în cea mai mare parte
ignorată la noi de către istorici.')
Dar, în afară de rolul Bulgarilor ca intermediari ai culturii
ruseşti, ca propagator! ai acestei literaturi, animatori ai vieţii
culturale şi prin revistele şi ziarele ce le scoteau în Principate,
menţionăm încă o mică latură a activităţii lor, care, ori cît de
redusă ar fi ca Importanţă în evolutia culturii noastre, îşi are totuş
rolul şi mica sa însemnătate istorică. Intelectualitatea bulgară
s'a refugiat În centrele Europei occidentale, în Rusia, Romînia etc.
In toate centrele s'au înfiinţat comitete bulgăreşti pentru sal­
varea Bulgariei de sub jugul turcesc. Ele erau într'o perrna­
nentă legătură cu comitetul central revoluţionar din capitala
ţării noastre.
Bulgaria a avut cu epoca similară cu a noastră, cînd ti�
nerii intelectuali se refugiau în ţările protectoare unde lnfiripau
încercări de renaştere culturală, atrăgând atenţia statelor euro­
pene. Generaţiei patruzeci-optiste romîneşti i se poate opune ge�
neraţia de sacrificii a regenerării bulgăreşti. Astfel se explică înce­
putul mişcărilor culturale ale Bulgarilor în Principate, căci aici
era centrul lor de activitate, încît cultura Occidentului a fost
adusă, în f. mică parte, şi de emigranţil bulgari care aveau le­
gături politice cu centrele bulgăreşti din Viena, Praha, Paris,
etc. de unde se trimiteau ziare şi reviste.
In Bucureşti, Brăila şi Galaţi s'au plămădit năzuinţele de
1) Importanţa şi relevarea acestui factor cultural care a avut o în­
semnătate in sec. XIX, în Principate, 'se datoreşte în cea mai mare parte
slavistului p r o I, 1. Bă r b u l e s c u. Ii-sa a fost primul susţinător al
acestei teorii, şi numai necunoaşterea limbilor slave şi lipsa unei intuiţii a
putut duce pînă la ignorarea acestor pagini din istoria culturii şi literaturii
noastre (el, 1. B i1 r bul e s cu: .Curentele literare la Romtni in perioada
slauonismului cultural", Bucureşti 1928 pg. 243, 325 şi mai cu seama pg.
347. "Din istoria culturii şi literaturii ruse" curs predat de D-I praf.
Bărbulescu In an, şc. 1932-33 (partea introductiva) şi ,.Arhiva" XXXII pp.
144- 150; 267-271, XXXIII pg. 251-254). Meritul, şi 'n aceasta privinţă revine
Şcoalei de Slavistica de la laşi, care, prin metoda sa şi cercetările ştiinţifice
ce le face, prirnează prin inovaţia problemelor şi teoriilor cu care antici­
pează viitorul. Pentrucă numai cu o metodă riguros şti lnţifică , fără preo-
/ cupări de natură naţionalist."! şi cu solide cunoştinţl poate exista o şcoală
care să aducă un aport real în ştiinţă (ef. cu şcoala naţionallstă dela Cluj).
[47]
NOI CONTRIBUTII LA RELATIILE ROMANO-BULGA[lE
.. .. __ o
47
veacuri ale Bulgarilor şi s'au încercat mişcări culturale şi po­
iitice în legătură cu comitetele bulgăreşti din celelalte ţări, pe
unele se rel.rg iaseră ei, urmărind cu pasiune înHriparea unei
actiuni pentru independenţa ţării lor subjugate, la care să adere
statele Europei deiavorabile politicei turceşti.
Vom adăuga, prin urmare, lat e ori a d-l u i p r o fes o r
1. B ă r bul e s c u, - car e sus ţin e căi n I l u e n t a rus e a­
s c ă a a v u tun rol f n sem n a t î n sec. X 1 X i n P r i n­
ei pat e, dat ori t ă ar mat e lor rus e Ş ti,')-c ă a c e a stă
influenţă s'a exercitat în secolul trecut, atît în
Moldova cît ş i'n Muntenia, în mare parte şi prin
in t e r m e d i u 1 e m i g r a n ţi lor bul g ari, 2) car e aur ă s­
p ă n d i t-o în mod ind i r e c t, ca Ş i pe ace adi n O c­
c i d e n t, (în măsură extrem de mică), dar şi'n mod di­
re c t, p rin act ivi t a t eal o r p u b 1 ici sti c ă, act i v i­
tate cu oarecare importanţă în istoria culturii
şi literaturii romîneşti din secolul trecut.
Valentin Gr. Ohelaru
1) Vezi .Artuoa: XXXII pg. 144, 148, 267, 270; XXXIU pg. 251 ;
2) Cred că armatele ruseşti au întletatea pentru Moldova, care din
cauza condiţiunilor geograIice îi mai lesne expusă inlluentii rusesti, In Mun­
te�ia, Îmi face impresia că, rolul armatei ruseşti este mult, mai redus şi înlo­
CUlt cu cel al Bulgarilor emigranţi.
Notă iipografică. Din anumite consideraţii tehnice s'a tip
p.arit cu c pentru c, z pentru i, s pentru S. Astfel că e apare
ŞI pentru el şi pentru t, iar z şi pentru j (rom.),
[48]
Comunicări
Pentru un alt recensent
In "Revista Istorică Română" din Bucureşti au apărut două
recensii despre cartea mea "Individualitatea limbii române şi
elementele slave vechi", Iaşi 1929: una scrisă de un romanist,
d. Al. Rosetti, în a. 1931, şi cealaltă de sJavistuJ d. Gr. Nandriş,
în 1932. Amândouă sunt expresia răutăţii - neinţelegătoare a
cărţii, precum şi a insuficienţii ştiinţifice şi a pretenţiilor prin
nimic justificate ale autorilor lor. Am arătat aceste caracteristice
cu privire la recensia d-lui Rosetti, în "Arhiva", a. 40-lea (1933),
p. 76-89. Tot în acel articol îăgăduiam că mai jos, în acelaş
număr al revistei, voi prezenta şi pretenţiozitatea d-lui Nandriş.
Dar după ce lucrătorul tipograf a isprăvit culegerea articolului
despre recensia d-lui Rosetti, subt impresia, la corectură, a in­
suficienţelor acestuia, m-arn răzgândit. Mi-am zis atunci că: de
cat să-mi pierd vremea arătănd aceleaşi cusururi şi la celălalt
recensent, mai folositor aşi fi Ştiinţii şi Culturii româneşti dacă
aşi scrie despre o problemă oarecare de Filologie române-slavă
sau de Istorie. Şi, de data aceasta, am renunţat de a mă ocupa
şi cu recensia d-Iui Nandriş. Dar am renunţat şi pentrucă mi-a
venit în minte aceleaşi caracteristice la alţi apreciatori ai cărţii
mele "Fonetica aliabetului Cirilic în textele române din sec.
XV! şi XV!'I, în legătură cu monumentele literare paleo-, bul­
garo-, sărbo-, ruso.. şi romăno- slave ", Bucureşti 1904. Această
lucrare, a căreia temelie am pus-o deja în 1899 în teza mea
de Doctorat scrisă In limba sârbocroată şi tip. Ia Zagreb, des­
chidea şi ea, ca "Individ. limbii române etc." drumuri noui, ea
pentru cunoaşterea limbii române vechi; la apariţia ei, însă, în
1904. s-au aruncat răutăcios asupră-Lau depreciat-o şi batjocorit-o
[49]
COMUNICARI
4�
d-nii N. Iorga, O. Densuşianu, N. Draganu etc. adică cei ale
caror idei despre îonetlsmul limbii române vechi le răsturna
fundamental prin datele nouă ale Slavislicei necunoscute lor.
ce aduceam în această .Fonetica etc.", documentând că limba
noastră din sec. XVI era în stadiul ei actual, iar nu în stadiul
arhaic, cum ziseseră înainte acei detractor! ai cărţii (v, Arhiva,
XXX, a. 1923, p. 63 şi urm.). Vremea acelor răi neînţelegători
ai "Foneticei etc." însă a trecut şi, astăzi. nimeni dintre cerce­
tătorii obiectivi nu se mai poate ocupa de limba română veche
din textele ei, fără ca cel puţin să porneasca dela cercetările
şi rezultatele acelei batjocorite Inainte cărţi a mele, cum pornesc
s. ex. Emile Petrovici: De la nasalite en roumain, Cluj 1930;
P. Skok: Une in�cription etc., în .,Dacoromania", VI,p. 343, Cluj
1931 ; Damian P. Bogdan, în "Revista jstorică Româna u, III, a.
1933, fasc. Ii---IlI, p. 288 etc. Iar lnvăţatul profesor univ. croat
P. Skok, nu numai că deseori porneşte dela ea în studiile sale,
dar în revisia cehă din Praga "Slavia", VIII (a. 1930), 4, p.
776 o proclamă chiar, In ciuda acelor detractori, "chef.d'oeuvre",
capodoperă. Toate acestea însemnează că .Fonetica AH. Cirilic
etc" a mea, când a apărut în 1904 (resp. 1899), era o operă
cale înfrunta prezentul şi anticipa viitorul, o lucrare. deci, care
peste cam 30 de ani s-a impus prin valoarea ei originală, cu
toate deprecieri le individioase şi batjocurile răutăcioase ale
unora. Acest lucru' mi-a venit în minte după ce tipograîul a cules
pentru "Arhiva U elin a. 1933 răspunsul meu cu privire la recensia
d-lui A. Rosetti. Atunci, subt aceste impresii, mi s-a trezit în
conştiintă elin nou convingerea-mi că şi ,,,Individ. limbii române
etc". fiind o operă ca .Fonettca '', - deci care Înfruntă prezentul
cu traditia, invidiile şi apucăturile lui şi anticipează viitorul prin
mulţimea ideilor şi varietatea materialelor ce aduce în discuţie şi
prin soluţiile nouă ce dă diferitelor probleme, - cu toate că e
batjocorăta şi depreciată de insulicienţa şi lipsa de intuiţie a
celor de astăzi, ca d. recensent Nandriş, va sfârşi prin a se
impune şi ea peste alti 30 de ani. Iar cei ce vor veni după mine
vor asista ele sigur atunci la această impunătoare afirmare a
"Individualitatii limbii române şi elementele slave vechi".
Din acest motiv am renunţat dea mai răspunde insulicien­
ţelor acestui recensent în a. 1933. După aceea însă, aceeaşi rea
credinţă şi răutate, pe care cei dela Cluj au arătat-o faţă de
4
[50]
50
ILIE BA RBULESCU
,
1
.Fonetica AH. Cirilic" şi la cari temperamentul meu m-a con­
strâns să răspund În Arhiua, XXX (a. 1923). p. 62, aceeaşi rea
credinţă şi răutate le-am constatat fată de" Individ. 1. române".
In adevăr, d. Drăganu, crezând că adună elemente cu cari să
o lovească şi deprecieze, pomeneşte (în Dacoromanta, VII, 1931-.
1933, p. 221) că �a fost combătută mai Întăi tocmai de A. Phi­
lippide Originea Pomăntlor 1, 804-824, apoi de AI. Rosetti
Revista Istorică Română, 1--}931, p. 147, G. Nandriş, ibid. 11-
1932, p. 388". Dar reaua credinţă se vede în această afirmaţie
a d-lui Drăganu prin aceea că dansul pomeneşte numai ceea ce-i
convine. adică combaterea acestor 3, nu spune nimic însă, cum
ar trebui corect, că eu am răspuns lui Philippide (care com­
bate jaloanele puse de mine în broşura Problemele Capitale ale
Slauisitcei la Români laşi 1900) chiar prin această "Individuali­
tatea limbii române", Iaşi 1929, p. 124; pret um, de asemeni
d. Drăganu pomeneşte ostentativ de recensia d-lui Al. Rossetti
dar nu spune nimic, cum ar fi trebuit corect, şi de răspunsul
meu distrugător al acestei recensii (în Arhiva, anul 40 (1933),
p. 7 J). Iar, de altă parte, clujanul profesor Th. Capidan - în
acea şi Dacoromania, VlI, p. 136----:-în sprijinul unei aîirmări ad­
misibile numai de necunoscători: că cuvintele slave cu un din
limba română, ca muncă etc. sunt, în aceasta, "de povenienţă
sârbească",-invoacă: "acum în urmă, Gr. Nandriş, într-o dare
de seamă asupra lucrării Individualitatea ltmbii române şi ele­
mentele slave vechi de I. Bărbulescu (Reu. Ist. Rom. II. 402)
admite aceeaşi părere susţinută de mine". Deşi corect ar fi fost
din partea d-lui Cap. nu să invoace pe d. Nandriş care nu în­
seamnă nimic în Ştiinţă, iar dacă totuşi îl invoacă să menţioneze,
în acest punct, că nici Skok (în Slaoia, VIII, 4, p. 787) nu ad­
mite sărbisrnul cuvintelor slave cu un, şi, în definitiv, să invoace
chiar şi pe d. AI Rosetti' care, In recerisia sa pomenită, spune:
"Bărbulescu combate cu dreptate teoria lui Capidan, care vede
în tratamentul lui un «9) un sârbism" (v. Arnioa, a 40-lea,
p. 76). Căci nu se invoacă numai ce-ţi convine,când vrei să
faci Ştiinţă obiectivă. Dar. d. Capidan se poartă, ca şi d. Dră­
ganu, cu rea credinţă şi răutate faţă de activitatea mea care-i de
alt soi de cât cea a Clujului dumnealor. Aşa că eu, văzând atăta
rea credinţă din partea aşa numitei "Şcoli dela Cluj", care ci­
tează, în potriva-mi, până şi afirmările d-lui Nandriş în pomenita
[51]
COMUNICARI
51
sa recensie, m-arn hotărât acum să revin la făgăduiala dată
înainte si să arăt acele cusururi mai sus pomenite' şi la acest
, ,
domn. Ceeace voi face luăndu-i-le punct cu punct. .
Dar trebuie să spun mai întâi că acest recensent, care acum
nu găseşte nimic bun şi de valoare în cartea mea, mai nainte
;,;e îmbulzea să-mi scrie şi să-mi trimită cu dedicaţie de "res­
pectuos omagiu ti broşurele de ale sale c�. publica. De astă �ată
s-a schimbat însă. De ce? Credeţi că fiindcă eu am sens °
mare lucrare, această "Individualitatea etc", fără valoare, şi
astă lipsă de valoare a ei l-a revoltat pe valorosul erudit? Nici
de cum. Ci pricina e alta: că în a. 1929 (XXXVI), Arhiva a
publicat o recensie a d-lui Th, Holban despre broşura d-lui Nan­
driş cu titlul: "4 documente dela Ştefan cel Mare" apărută în
1928. In această recensie d. Dr. Holban, un fost student al meu,
arată d-lui Nandriş că în publicaţia sa nu e în curent cu ce­
rinţele şi datele nouă ale Slavisticei. De asta s-a supărat d.
Nandriş şi a ţinut morţiş să se răzbune pe mine, directorul
nArhivei", arătând, cum a încercat prin recensia sa despre .10-
dividualitatea 1. române etc.", că nu dănsul ci eu nu sunt în
curent cu datele nouă ale SJavisticei. A crezut că eu nu trebuia
să public recensia d-Iui Holban şi că dacă am publicat-o, am
făcut asta de necaz pe marea valoare a dumnealui. Dar a greşit
deja aci în judecata minţii sale; căci eu n'am nici un amestec
în părerea colaboratorilor despre cutare sau cutare scriere apă­
rută: fiecare scrie ce crede el, nu ce cred eu. Asta e conducerea
principială a Şcoalei dela laşi a mea şi cu care mă mândresc;
s-o ştie oricine. Aşa că deja această năvală asupra-mi din re�
censia d-lui recensent e o primă dovadă de chipul pătimaşi şi
unilateral cum dansul judecă lucrurile Acest chip se vede apoi
în întreaga-i recensie. Să arăt punct cu punct.
1. Recensentul îşi începe recensia cu constatarea că "lu­
crarea d-lui I. Bărbulescu este resultatul unor îndelungate cer­
cetări, începute înainte de a. 1906", deci de 25 de ani de muncă
ştiinţifică; căci rudimente din cartea aceasta apărută în 1929
am tipărit, cum drept observă, în "Anuarul Universităţi din Iaşi"
din 3. 1906 şi în IagiC Festschrift, Berlin 1908. Nu spune, dar să
arăt eu că aceste articole rudimentare n-aveau mai mult de cât
cam 16 pagini. Şi cu toate acestea, continuă recensentul : "expu­
nerea din carte nu corespunde cerinţelor de metodă ştiinţifică
[52]
,
şi păcătueşte prea mult împotriva formei". Mă miră însă scur­
timea de vedere şi înţelegere a minţii recensentului, care, zi când
astfel, nu bagă de seamă că această carte ce recensează are
530 de pagini şi că În timpul celor 25 de ani de când lucrez
la ea aşi fi putut să verific prima-mi intuiţie a subiectului în­
ceput în 1906, să văd că ea e greşită, chiar ca metodă, cum
pretinde recensentul, şi să nu mai stăruesc în adunarea unui
aşa enorm material în 530 pagini dela 16. Eu n-arn putut ve­
dea în 25 de ani de adâncire şi verificare a subiectului, că
cercetarea mea nu corespunde cerinţelor de metodă ştiinţifică,
dar d. recensent a văzut asta îndată ce mi-a apărut cartea.
Nu vreau să pretind că nu e cu putinţă această ideie ce şi-a
autosugestionat. Dar pentruca ea să poată fi o realitate concretă
trebue ca mai Întâi d. recensent nu numai să-şi autosugestio­
neze că e mai deştept decât mine, bietul autor al cărţii, dar
să şi dovedească această pretenţie a sa. Ceeace Însă a lucrat
recensentul până acum nu are nici o valoare ştiinţifică; aşa nu
are publicarea celor »4 documente dela Ştefan cel Mare, Bucu­
reşti 1928, în care "dă multe cuvinte greşit" din pricina, în
răndul întâi, -a metodei vechi şi neîncurent cu Slavistica nouă.
cum se arată, în Arhina, XXXVI, p. 155; tot astfel stă şi cu
articolul său despre Hâis l-cea cu privire la boi, publicat în
Dacoromania, Ill, 692-3, cuvinte ce in cearcă după "metoda
patriotică" veche a Şcoalei Iatiniste dela Cluj. despre care scrie
cu mirare şi desconsiderare Weigand (în Balkan-Archto, II, p.
IV-V) să le scoată din latineşte şi despre care încercare italia­
nul profesor universitar C. Tagliavini spune (în Studi Rumeni,
III, 1928, p. 132) că "i resultati del Nandriş non si possano
ritenere". Cât pentru celelalte broşurele ale recensentului meu
ca "Les diphtongues el liquides dans les elements slaves du
roumain", .,Les rapports entre la Moldavie et l'Ukraine d'apres
le folklore ukrainien etc" sunt pur şi simplu lucruri şcolăreşti,
cari nu contează în Ştiinţă şi de cari nimeni nu s-a ocupat şi
nu se ocupă, fiindcă oamenii învăţaţi cunoscători dau atenţie
numai cercetărilor solide sau originale, iar nu localizărilor
simpliste după studiile altora.
Aşa că din acestea comparate cu trecutul meu ştiinţific, se
vede că d. recensent nu putea avea cap aşa de deştept, cum
crede dansul despre sine, în cât să vadă, în 1 sau 2 ani după
52
IUE BARBlLESCU
[53]
COMUNICARI
53
apariţia cărţii, ceeace eu n-arn fost în stare să văd, verificându-i
mereu datele şi concluziile, în timp de 25 de ani cât am
adunat material în 530 pagini.
Dar să dovedesc aceasta şi prin cele ce dânsul spune
mai departe în recensie.
2. In recensia sa, la p: 388, recensentul spune că: "după pă­
rerea d-lui l. B. cele mai vechi cuvinte slave au intrat în limba
română În sec. al X-lea sau într-al XI-lea, din medio-bulgară.
In lucrarea de faţă d. I. B. înlocuieşte termenul medio-bulgar cu
acel de postoateostooentc, înţelegând prin aceasta sec. X. când
ar fi intrat cele dintăi elemente slave în limba românâ". Şi zice
apoi că �această precizie în datarea faptelor lingvistice şi cre­
area de termini ştiinţifici adhoc, care nu corespund unei reali­
tăţi lingvistice ... este un artificiu neştiinţific, căutat de autor
pentru a evita terminul consacrat poleoslooenic. sau vechi slav
bisericesc, sau chiar vechi bulgar, întrebuinţat de toţi specialiştii
pentru denumirea limbii textelor slave scrise până în secolul
al XI-lea inclusiv".
Dar sunt eu, autorul cărţii, de vină, dacă capul d-lui re­
censent nu a priceput rostul acestui termen: post-paleoelooenic,
pe care-I utilizez în contra "tuturor specialiştilor" şi chiar în
contra ideilor dumnealui? In carte la paragr. "Abaterile fonetice
din textele paleoslovenlce", p, 59, arăt, doar, că aceste abateri
nu existau în textele pierdute din sec. IX şi în limba lor şi că
ele (abaterile) au început să se produca în limba bulgară numai
din sec. X şi XC şi de acum constituesc începutul unui nou
stadiu de cât cel paleoslovenic care se termină cu sec. IX,
anume constituleso începutul stadiului medio-bulgar. Dar indi­
vidualitatea limbii medio-bulgare încă nu se concretizase în
sec. X şi X[ cu aceste "abateri ", ci individualitatea acesteia se
concretizează numai în sec. XlI, când acele abateri nu erau în
ea întinse numai într.un număr restrâns de cuvinte ca În sec.
X şi XI, ci cuprinsese aproape toate cuvintele j,imbii bulgare
şi pe lângă ele se mai produsese în limbă şi alte caractere de
cât acele din textele copii ale sec. X şi XI cari împreună cu
acestea constitueso individualitatea limbii medio-bulgare în sec.
XII. Iar aceste "alte caractere" le prezint În carte la p. 468.480.
Prin urmare limba bulgară nu era în sec. X şi XI al textelor
copii ce avem nici paleoelouentcă, căci paleosl, se isprăvise
[54]
54
ILIE BARBULESCU
de a fi cu inclusiv sec. IX. nici mediobulgară, căci individuali­
toiea ei mediob.se concretizează numai in sec. XII. Deci limba
bulg. din sec. X şi XI era o realitate lingvistică deosebită şi
de realitatea paleosl. (sec. IX) şi de realitatea mediob. (sec. XiI).
Iată de ce am numit eu această realitate Iingv din sec. X şi XI
cu termenul postpaleoslovenică şi ce n-a priceput d. recensent.
3. Apoi, mai spune d recensent că: '"limba ve-che slavă
bisericească a lui Ciril şi Metod (paleosl.) reprezlntă un anumit
dialect slav de lângă Salonic, dialect care făcea parte din ace­
laş grup de dialecte din care face parte şi dialectul bulgar din
care s-a desvoltat limba bulgară literară modernă, dar nu re­
prezintă dialectul din care s-a format limba bulgară actuală.
Această distincţie trebue reţinuţă pentru înţelegerea realităţilor
lingvistice". Aşa spune recenzentul, dând zor mereu cu "reali­
tăţile lingvistIce", pe cari crede că le ştie numai dumnealui,
dar pe cari, totuşi, am arătat mai sus (Ia postpaleol.) că nu
le pricepe. De cât, Slavistica de astăzi nu mai zice ca Miklo­
sich acum 50 de ani că limba paleoslovenică e una şi bulgară
e alta deosebită. Am arătat asta deja în carte, la p. 39-40, cu
citaţii din scrierile lui Miklosich în legătură cu Jagic etc. Ci azi
toţi susţin că poleosl, e limba bulgară şi nu numai limba bulg.
literară, adică cea scrisă, cum parcă vrea să spună recensentul
în citaţi a de mai sus, ci chiar limba bulgară vorbită de popo­
rul bulgar dintre Salonic şi Constantinopol, care, spune Iagic :
"in Munde des Volkes gelebt hat" (vezi cartea mea la p. 40).
Iar paleosl. este totdeodată partea dia!. bulgar răsăritean vorbit
şi "limba bulgară actuală" face parte din acelaş dialect bulgar
răsăritean din care e şi cel paleoslovenic. lată ce nu ştie d,
recensent, când totuşi, scrie acelea de mai sus, dar pentru care
ideie pot să-i pitez ce spune proî. univ. bulgar A. Teodorov
Balan în a sa Bălgarska Gramatika, Sofia 1930 p. 2: ,.pe dia­
lectul răsăritean se întemeiază limba bulgară literară" (vărhu
istocnoto nacecie pociva bălgarskijat knizeven ezik". Ceeace
spune toată lumea de altfel, iar recensentul n-a dovedit nicăeri
şi prin nimic că ar fi altfel, adică aşa cum zice dânsul greşit
mai sus.
4.· Apoi mai spune: "lupta pe care o duce d. 1. B., în lu­
crarea sa, împotriva teoriei paleoslovenice, adică împotriva
acelora care admit intrarea elementelor sJave în limba română
[55]
COMUNICARI
55
În epoca paleoslavă şi chiar mai înainte (sec. VII-sec. IX) este
îndreptată de fapt Împotriva aparenţelor şi nu a realităţilor.
Iată de ce cercetătorii care întrebuinţează termenul paleoslo­
venic, după Miklosich, întemeietorul slavisticel româneşti, nu
înţeleg în fond că limba română şi-ar fi împrumutat elementele
sale din limba paleoslavă, care este limbă literară tehnică, cu
un uz restrâns [eu am arătat Însă şi mai sus, la Iagic că ea era
o limbă vorbită: im Munde des Volkes, ceea ce arată nestiinta
recensentului] ... ceice au întrebuinţat termenul (.paleoslovenic")
după Miklosich în studiul elementului slav din limba română,
I-au întrebuinţat ca termen de comparaţie ştiinţifică ... ei nu vo­
iau să spună că cuvântul românesc derivă din vslb. (vechi slav
bisericesc) ci că acel cuvânt vslb. este cel mai vechi repezen­
tant slav cunoscut al cuvântului românesc". Dar d. recensent
nici aici nu mi-a priceput cartea şi totuşi scrie în contra, pro­
babil spre a părea aşa de deştept. încât dânsul a văzut acest
cusur al cărţii numai în 1 an sau 2 de când a apărut, ceeace
eu n-am fost în stare să văd în 25 de ani de cercetare a su­
biectului ei. Dar rog pe cititor să citească paragraful care poartă
În cartea mea titlul: "Dialectul âaco-slooean sau «de aproape
înrudit cu paleoslooenica: .�i dialectul paleoslovenic dela p.38-58.
In acest paragraf la p. 389 va găsi. între altele. următoarele:
.. După toţi cercetătorii cari s-au îndeletnicit cu formarea sau
compoziţia limbii române. aceasta a luat cele mai vechi cu­
vinte slave ale ei nu chiar din limba sau dialectul numit paleo­
slovenic. ci din dialectul daco-slovean s , sau din cel de aproape
înrudit cu paleoslovenica ... Toţi aceştia însă socotesc pe aceste
amândouă din urmă ca fiind mai acelaş dialect. Şi totuşi, am
arătat şi se ştie, toţi derivă din pateoslooenica cuvintele s!ave
vechi ale românei, iar nu din daco-slooeana sau din dialectul
"de aproape Înrudit cu paleoslotienica", Pentru ca să facă astfel,
evident că ei toţi înţeleg că paleoslovenica nu se deosebea mai
de loc de daco-sloveana ori de "dia 1. de aproape înrudit"; aşa că,
cum nu există texte vechi cari să ne arate natura daco-slovenei ca­
re-i identică cu a celuilalt dialect. se ia palea-sloven/ca. din care
avem textele-copii ale veacurilor X sau XI, ca element de cer­
cetare in locul daca-sloven ei. Aşa înţelege a face chiar cel mai
profund cunoscător şi studietor al limbii române Miklosich». Aşa
spun eu în carte. Apoi studiez pe 19 pagini caracterele ace stor tex-
[56]
56
ILT8 BARBULT<:':;CTJ
te-copii, deci ale limbii paleoslovenice, cari aseamănă această lim­
bă cu celelalte două, deci cari arată "aproape identitatea de-stadiu"
a lor, şi sfârşesc paragraful, la p. 58, cu următoarele: .Jată, dar,
atât ea consideratii, cari nu fuseseră băgate de seamă de Ştiinţă
şi cari arată că era şi este justă intuiţia lui Kopitar, Şaîarik,
Miklosich şi a tuturor celor cari, mai mult apriori, socotind
aproape identic dial. daco-slovean cu cel paleaslovenic, în lipsa
de izvoare pentru cel dintăi derivă din paleosknienica cele mai
vechi cuvinte slave socotite că au fost date de dial, daco-slo­
vean limbii române". Deci eu aduc în acest paragraf date nouă,
neobservate ie Slavistică, prin cari justific şi sprijinesc pe acei
cari derivă din paleoslovenica cuvintele slave vechi ale rornă­
nei. Dar asta o fac pentru ei (Kopitar, Miklosich erc.), şi ca apoi
eu să merg mai departe În cercetarea subiectului cărţii mele
care contesta acel paleoslovenism în cuvintele slave vechi ale
noastre, Aşa că d. recensent nici după 20 de pagini de citire
a acelui paragraf al cărţii n-a priceput ce susţin eu în el; n-a
priceput că eu nu zic, cum am văzut că spune în pasagiul său
citat: "că limba rcrnănă şi-ar fi împrumutat elementele sale din
paleoslovenică", ci numai justific pentru ce acei cari susţin teo­
ria paleoslovenisrnului cuvintelor slave vechi din româna, că ei
fac aceasta cu dreptate ştiinţifică din acel punct al iar de vedere.
N-a priceput, deci, recensentul că eu nu duc "luptă" contra
acestora, ci sprijin cu noi argumente fapta lor de a deriva din
paleoslovenica, fiindcă această limbă e "aproape identică." cu
daco-sloveană sau "limba de aproape înrudită". In realitate, prin
termenul "limba paleoslovenica" eu înţeleg limba bulgară in
stadiul ei din sec. IX, stadiu pe care îl reprezintă limba funda­
mentală (adică fără "abateri") a textelor-copii din sec. X şi XI;
aşa că lupta mea e în contra teoriei (lui Miklosich etc) care
susţine că cele mai vechi cuvinte bulgare au inlrat in româna
din buiqara siadiului secolului iX şi susţin că au intrat elin sta­
diul nou al bulgare! din sec. X şi XI. Iată ce n-a priceput d.
recensent şi lotuşi combate.
5. Mergând mai departe, recensentul mai spune, la p. 389
a recensiei sale: "teoria autorului [a mea] că elementele slave
au intrat în limba română abia în epoca medio-bulgară nu se
poate susţine, căci ştiut este că traslorrnările fonetice se produc
în limbă cu mult înainte de a fi înregistrate de textele scrise ...
[57]
COMUNICARI
57
Multe din transformări le fonetice pe care le întâlnim în medio­
bulgară se produsese În graiul vorbit în dialectele slave cu care
a venit în contact graiul românesc, mult înainte de epoca
medio-bulgară". Aşa spune. Dar nici aci nu mi-a priceput car­
tea. Mai întâi eu susţin ca cuvintele bulgare vechi au intrat în
română nu din mediobulgară, căci asta se individualizeaza în sec.
XII, cum spun în carte şi am arătat 'şi aci mai sus, ci din post.
paleoslovenică, adică din acea "realitate lingvistică" care se
produce In sec. X şi XI şi care nu e nici paleoslovenică (căci
are "abateri") şi nici nu are încă individualitate mediobulgară.
Deci n-a înţeles asta el. recensent. Apoi na înţeles cartea nici
când spune că �multe din transformări le fonetice pe care le
întâlnim în mediobulgară se produsese în graiul vorbit... mult
înainte de epoca mediobulgnră ", N-a înţeles, pentrucă eu spun
precis în carte. şi s-a văzut şi aci mai sus, că acele "abateri"
fonetice din textele copii ale sec. X şi Xl s-au produs in aceste
două neacuri, deci timult înainte de epoca rnediobulgară" care
e numai din sec. XII o individualitate proprie mediobulgară.
6. Apoi continuă: "din punct de vedere istoric nu putem
înţelege cum au putut trăi Romanii lângă Slavi şi împreună cu
ei, cel puţln trei secole, fără sa primească dela aceştia nici o ­
influenţă în graiul lor". Dar nici aci n-a priceput cartea. Mai
întăi, eu nu spun în ea că Românii au trăit "împreună" cu Slavii
acele trei veacuri, din sec. VII-IX inclusiv, ci nUYJ1ai lângă Slavi
de cari se despărţeau prin râul Olt. Cât pentru atingerea Ro.
mânilor cu Slavii dela răsărit de Olt în genere, pe care şi celă,
lalt recensent, d. A. Rosetti, a înţeles-o ca şi d. Nandriş, pe
dos, din cartea mea, am explicat-o pentru cel dintăi In Arhiva,
a 40-lea, p. 78-79; ea rămâne explicaţie şi pentru d, Nandriş
care s-a amestecat unde nu se pricepe.
7. Recensentul mai continuă la p. 390 a recensiei : "Con.
cepţia sa [a mea] despre formarea neamului românesc şi des­
pre împărţirea în dialecte a graiului românesc. şi-o exprimă
autorul [eu] mai precis la p. 503-504 .... Nici prezenţa în dia­
lectul -dacoromăn şi aromân a unui strat de influenţe slave co­
mune, cum a arătat, acum în urmă, şi d. Th. Capidan, Elementul
\
slav in dialectul aromân, nici mărturiile istorice cari amintesc
pe Arornăni In sec. Xvlea în sud, În Tesalia, nu-l fac pe d. I.
B. să se îndoiască de teoria sa". Dar În această exprimare re- •
[58]
58
ILIE BARBULESCLJ
censentul arată nu atât neînţelegere a paginii respective din
cartea mea, cât mai cu seamă rea credinţă. Căci eu acolo mă
ocup cu ideile d-lui Capi dan, pe cari le consider superficiale
şi le resping. lată ce zic: "Greşeşte deci T. Capidao: Elemen­
tul slav În dialectul aromân p. 45, unde afirmă că cuvintele
slave vechi n-au putut intra în fiecare dialect (românesc) aparte,
după ce acestea se despărtiră de limba română mai mult sau
mai puţin unitară [strărornăna] etc!'. Tot aci adaug: "Niederle:
Slooanske Staroşitnosti, II, 2, p. 302 zice că întăia oară se po­
menesc Vlahi (=Români) în peninsula Balcanică la Kekavmenos
în sec. X .... ci. însă B. P. Hasdeu: Strat şi Substrat p. 30 şi
Th. Capidan : Elementul slav în dialectul aromân p.47, că : noi
ştim oarecum precis că elementul românesc apare în sudul Pe­
ninsulei Balcanice în cursul sec. X". Dar chiar de am şti "pre­
cis" că în sec. X, aceasta datare corespunde cu aceea a teoriei
mele ;' chiar şi În aşa caz, păstorii Români, cari s'au rupt odată
cn începutul sec. X din Oltenia şi Banat şi au trecut peste Du­
uăre, puteau, chiar într'un an sau doi, să ajungă cu turmele în
sudul Peninsulii Balcanice, cum ajung în migraţiunile lor şi as­
tăzi". Iar în ce priveşte "prezenţa în dialectul dacorornăn şi
aromăn a unui strat de influenţe slave comune, cum zice că a
arătat d. Capidan, nici aceasta nu o trec cu vederea cum vrea
să spună recensentul cu rea credinţă, ci o combat la p, 504
astfel: "Diferenţa de origine geografică a cuvintelor sIa ve vechi
din dialectul dacorornăn şi cel macedoromân ne este arătată prin
aceea că dial. macedoromân nu are multe din cuvintele slave ale :
dialectului dacoromân; aşa n-are smăntănă, jupăn, stă pân, go­
lărnb, cristei, grindei, hamei, roboată, [intiţă, rovină etc." Deci
există în aceste două dialecte nu numai elemente slave co­
mune (bulgăreşti), ci şi elemente slave deosebite în dacor. de
macedor. Rea credinţă deci mai mult de cât neînţelegere a celor
spuse de mine la acea pagină.
8. Mai spune recensentul: "rămâne un adevăr confirmat
şi de lucrarea d-lui I. 8., că un mare număr de elemente slave
au intrat în limba română într-o epocă mai tărzie, ceea ce n-a
tăgăduit nimeni nici inainte de domnia sa. Acesta este evident,
dar trebuie să se facă distincţie între elementele intrate pe cale
cărturărească şi între acele intrate prin contact direct dela
popor la popor, precum trebuie să se ţie seamă. de diferitele
�r
I
I
I
r •
[59]
COMUNICARI
59
dialecte şi de diferitele regiuni din care au venit elementele
slave în limba română. Un alt principiu de care nu ţine seamă
studiul dogmatic al d-Iui 1. B. este posibilitatea suprapunerilor
elementelor slave în limba română. Elemente intrate În diferite
epoce au găsit adesea în limba română corespondenţele lor mai
vechi şi s-au suprapus acelora transforrnându-Ie, suferind tran­
Iormări sau convieţuind, cum este d. e. cazul lui qânscă şi
gâscă". Aşa-mi spuse rccensentul: că studiul meu e dogmatic,
pentru că 1) nu ţine socoteală dacă elem. slave au intrat În
română pe cale cărturărească sau prin contact dela popor la
popor, 2) nu ţine socoteală de diferite dialecte şi regiuni din
care au venit elemente în limba română şi 3) nu ţine socoteală
de posibilitatea suprapunerilor elem. slave în 1. română. De cât
aceste acuzări dovedesc şi ele că n-a priceput ce am scris eu
în carte; căci realitatea e tocmai contrarie. Intr-adevăr, în carte
spun că cuvintele teoriei lui Miklosch pe cari le discut în ea
sunt intrate în limba română prin convietuire a Românilor cu
BuJg arii; aşa zic s. ex. la p. III a Preleţii şi tot aşa mai spun
in diferite alte pagini ale ei. Iar în cartea-mi Curentele literare
la Români în perioada Slanonismului cultural, laşi 1928, arăt,
chiar la p. 1, că disting la noi Perinda Slavonismului cultural,
pe care o tratez în ea şi arăt elementele culturale slave ce au
intrat în română, şi Perioada Slavonismului etnografic, _ adică a
convietuirii şi amestecului nostru cu Slavii bulgari, cum arăt în
studiul meu în limba croată : Kad su poăeli da ulaze u rum.
jeztk etc. fiindcă atunci nu aparuse această Individualitatea limbii
române ce recensează d. Nandriş. Deci eu ţin socoteală de acest
principiu de sub no. 1. De altfel că ţin socoteală se vede. la
exemplele ce dau la începutul fiecăruia din cele 9 capitole ale
cărţii. Apoi la principiul Insemnat de mine aci cu nO.2 e acelaş
lucru: eu ţin socoteală de diferitele dialecte şi regiunidin care
au venit cuvintele slave vechi In limba română, pentru că am
chiar un paragraf special cu titlul: "Două dialecte bulgare în
vechile cuvinte slave din limba română" (p.4S1). Deci nici asta n-a
priceput-o d. recensent. Acelaş lucru şi la principiul însemnat
(lei cu no. 3; căci În realitate eu ţin socoteală, în carte, de "po­
sibilitatea suprapunerilor elementelor slave în limba română",
iindcă s. ex., chiar la exemplul d- lui recensent reîerindu-mă,
spun la p. 248, unde vorbesc de cuvintele slave vechi cu nazele
[60]
60
'ILIE BARBULESCn
ca: "vechi gănscă". Deci eu disting pe un vechi gânscă de un
gâscă Iără nazal. Iar toate aceste 3 puncte arata, prin urmare,
că studiul meu, nu e dogmatic, cum l-a priceput superficialitatea
sau neînţelegerea recensentului.
9. Mai departe recensentul spune: "Se cuvine să aducem
şi o mică rectificate în ceeace priveşte paternitatea "teoriei
postpaleoslovenice sau mediobulgare". D. I. B. susţine că d-sa
este primul care afirmă că elementele slave din limba română
au fost împrumutate mai târziu de epoca paleoslovenică, adică
mai târziu de sec. al IX-lea. De fapt a ridicat acest principiu
la rangul de dogma ... dar încă Miklosich a luat în considerare
şi acest principiu". Şi aici d. recensent, spre a-mi dovedi asta
la Miklosich, Îmi dă deja acesta exemple de cuvinte ca rom.
râs<rysll, hârJet<ryllcY şi dlhor-r dyhoru. vidră<vydra; apoi
îmi dă exemple cu rom ea faţă de plsl '1;; exemple cu rom. il'
faţă de pls\. rll ca trugu> târg.
Decât In toate aceste recensentul dovedeşte şi că n-a pri­
ceput cartea mea şi că e de rea credinţă. Mai întâi, eu nu afirm
că elementele slave din limba română au fost împrumutate ....
ci susţin cu argurnentări şi date filologice acest lucru. Apoi eu
nu susţin în cartea mea că eu sunt "primul care afirmă [sus­
ţine] că elementele slaoe din limba română au fost împrumutate
mai târziu de epoca paleoslovenică", ci numai că elementele
slave socotite de Miklosicli oechi "au fost împrumutate mai.
târziu de epoca poleosloveni -: :ă, adică mai târziu de secol. al
IX-lea. De celelalte elemente sla ve, cari nu sunt vechi, eu nu
mă ocup în carte, căci relativ la ele sunt de aceeaşi părere cu
Miklosich şi cu adepţii teoriei acestuia că au fost împrumutate
mai târziu de epoca poleoslovenica, adică mai târziu de sec.
al IX-lea. Aşa că d. recensent nu mi-a priceput cartea ci În­
curcă ideile mele din ea, şi când vrea să-mi aducă "o mică
rectificare în ceea ce priveşte paternitatea teoriei postpaleos­
lovenice sau mediobulgare"; căci teoria mea e "postpoleosJo­
venică", dar nu "mediobulgal'ă", cum am explicat şi aci mai sus
la punctul 2. Apoi ci. recensent, spre, a părea mare erudit, Îmi
citează, la acele exemple pomenite, fraze din Miklosich, clar nu
spune că toate acele eu le-am discutat in carte, arătănd ideile
lui Miklosich la p. 309 cu privire la râs, hârleţ, vidra, dihor ;
la p. 341 arătănd ce spune el despre cuvintele pIsl. cu 'Ii În
[61]
COMUNICARI
61
limba română şi la p. 385 ce crede despre cele cu plsl. - trăi
ca tîrg. Miklosich, anume, despre toate spune că. sunt luate de
limba română "in alter Zeit aus einer dem altslov. năher ver­
wandeten Sprache entlehnt ", cum am explicat şi mai sus Ia
punctul 4. Iată ce n-a priceput d. recensent.
Aşa că, afirrnănd că eu am luat teoria 'postpoleolouonică
a mea dela Miklosich e tot aşa de rea credinţă, ca şi d. prof.
N. Drăganu dela Cluj, care pretinde (In Dacoromanta, VIII. p.
221) că am luat-o dela B. P. Hasdeu (ef. Arhiva, a. 41-lea.
No. 3-4, p. 171).
10. Continuă, apoi, recensentul la p, 391: "Prezenţa Aro­
mănilor în Macedonia şi Tesalia este atestată istoriceşte în sec.
X ... există însă elemente slave comune dialecteJor româneşti
din nordul şi sudul Dunării, aceste elemente n-au putut intra decât
atunci când limba română forma o unitate, deci înainte de sec. X ...
Pe de altă parte este constatată prezenţa în limba greacă a
elementelor vsl. (paJeos!avenice) şi chiar a unor elemente mai
vechi; d. ex. AOYYOC; "pădure" ... Weigand a aratat, pe de altă
parte, că în toponimice şi în anume comune greceşti s-au păs­
trat elemente Slave mai vechi de cât epoca vslb ... Este cons­
tatat că Slavii au ocupat de timpuriu, mult înainte de epoca
vslb. (sec. IX) Peloponesul unde au lăsat urmele graiului lor în
În toponimice. Ar fi surprinzător să admitem influenţe slave
timpurii în limba greacă prin contact etnic şi să afirmăm cii
expansiunea slavă spre sud a ocolit elementul românesc care
era răspândit pe teritorii întinse în Dacia şi în Peninsula Bal­
canică şi că Slavii n-au venit în contact cu Românii de cât în
sec. Xvlea. Prin teoria sa autorul [eu] vrea să apere individua­
litatea etnică românească, pe care o confundă cu individualitatea
lingvistică. Confuzia În/re etnic şi lingvistic nu este admisă.
astăzi. Nu există insă rasă neamestecută ". Nu pot să reproduc
întreg acest pasagiu al recensentului, fiindcă mi- aş umplea pa­
gina de un galimatias şi o poliloghie fără rost. Esenţialul in
el este că recensentul n.a priceput măcar fundamentul rezulta­
telor cercetărilor mele din cartea-mi ce se incumetează s-a re­
censeze. Anume. îmi spune mie, ca şi cum aş fi scris eu 10
carte undeva • că expansiunea slavă spre sud a ocolit elemen­
tul românesc care era răspândit pe teritorii întinse în Dacia şi
în Peninsula Balcanică şi că Slavii n-au venit în contat cu
[62]
62
ILI8 BAHBULESCU
Românii (în Pen, Balcanică) de cât în sec X-lea". Dar, pentru
Dumnezeu, domnule recensel1t: eu susţin în carte că. neamul
românesc s-a format nu, cum spun. a Benko şi după aceasta ai
noştri (Onciu, Philippide, Densuşianu. Haşdeu etc.), şi în Dacia
Traiana şi In Peninsula Balcanică, ci eu susţin, ca alţii că s-a
format numai În Dacia Traiană şi anume pe teritoriul ei dela
Apus de Olt (vezi p. 490 şi urrn.), Deci expansiunea Slavilor
spre sud În Penins. Balcanică n-a vea acolo nici un element
românesc ca "să ocolească" înainte de sec. X. ci cel mult cu
începere din sec. X, când acest element românesc s-a rupt
dela apus de Olt elin Dacia Traiană şi s-a coborât peste Dunăre
spre Macedonia unde s-a format ramura macedo-rornănă.
Această ideie fundamentală a cărţii mele n-a priceput-o
d. recensent. Dacă n-a Inteles asta, apoi e uşor de priceput
polilologhia ce o face spre a-mi spune ce zice d. Russo despre
Sclavinum rumunense, fără să-şi dea socoteală că toate corn­
baterile mele dela pag. 493 şi urrn. se relereau la d. Russo al
cărui nume n-am socotit necesar să-I citez. Iar pentru celelalte
din pasagiul recensentului citat în 'acest punct (10) cu privire
la "prezenţa Aromânilor În Macedonia şi Tesalia etc." i se dă
explicaţie prin existenţa În dial-macedorornăn nu numai de ele­
mente slave comune dialectelor româneşti din nordul şi sudul
Dunării", cum zice dansul, ci şi prin existenţa (vezi punctul 7
aci) numai în dial. dacoromân de cuvinte slave vechi cari nu
există şi în cel macedo-rornăn, ceeace nu ştia şi n-a observat
recensentul în carte. Iar cât pentru existenţa În "limba greacă
de acolo a elementelor vsl. (paleoslavenice), ca 'Aoyyor;, etc" gă­
seşte explicările mele, pe cari Însă nu le-a priceput, la p. 290
şi urm. Eu nu pot să reproduc acelea şi aci pentru înţelegerea
d-lui recensent. Spune recensentul În acest pasagiu citat mai sus
că eu, prin teoria mea, vreau să apăr individualitatea etnică
românească". Nimic din astea şi ce mai spune la p, 391·2 a
rencensiei sale nu e aşa cum a înţeles dumnealui; rog pe citi­
tor să citească cartea mea dela p. 6-9; ci vreau pur şi simplu
să-mi susţin teoria mea, combătând acea Belmischunţţ, arneste­
eul Românilor cu Bulgarii inainte de sec. X şi la Miklosich şi
la Tornaschek, ca şi la L Bogdan, Ovid Densuşianu etc. Dar
d, recensent n-a priceput aceasta,
Il. Continuă recensentul la p, 393, că eu aş fi scris în
[63]
COMU�ICART
63
carte că: nu "era deosebiri dialectale" în limba bulgară de pe
teritoriul ei vast, în care intra paleoslovenica dintre Constan­
tinopol şi Salonic. In realitate Însă eu nu spun aşa, ci scriu la
p. 43 că: paleoslovenica "reprezenta un stadiu fonetic care era
atunci aceLaş în toate celelalte ţinuturi ale limbii bulgare, din
care ea (paleosl.) făcea parte. Cred dar, că dialectele bulgare,
cu precisele lor subdialecte de mai târziu şi de astăzi, au în­
ceput a se naşte în limba bulgară după sec. IX, dar că în
sec. IX şi înainte ele nu existau; că deci, înainte de acest veac
inclusiv nu exista un dialect daco-slovean deosebit de cel palea­
slovenic propriu zis, cu anumite note fundamentale specifice de
fonetism. Fireşte, identitate absoLută între ele nu exista, ci unele
regiuni vor fi avut oarecari deosebiri locale; dar aceste deosebiri
nu erau Încă frapante, [undamentale şi consiituitoare de indivi­
dualităţi aparte, ci şterse, superficiale şi răzleţe, cam aşa cum
limba moldoveană se deosebeşte de cea munteană deja noi,
sau cum se deosebesc între ele dialectul ekav (din Sârbia s.
ex.) de cel ijekav (din Herţegovina de ex.) ale limbii sărbo­
croate". Aşa spun eu acolo, dar ci. recensent n-a priceput va­
loarea acestor spuse şi îmi inventează că eu sunt dogmatic şi
că aş fi spus că nu "era deosebiri dialectale' în limba şi pe
teritoriul bulgar.
12. Recensentul vrea să combată, la p. 394, cele ce scriu
eu despre textele paleosl. Savina Kniga şi Codex Suprasliensis
că ar fi scrise în Dacia Traiană. Eu aduc argumente, între altele, pe
bljud7> şi [ezers din acestea ca fiind în limba română masculine
în loc de bljudo şi jezero neutre în celelalte texte paleoslove­
nice. Dar dumnealui îmi spune că n-arn dreptate, "pentrucă
faptul că neutre le slave trecând în limba română, au intrat În
categoria subst. masculine". De cât nici aci nu a înţeles cartea
mea, fiindcă dacă ar fi priceput cele ce scriu în ea la p. 165
şi 237-243 ar Ii văzut că limba română dă în general cuvinte­
lor ce împrumută nu forma gramaticală după gen, ci dimpotrivă
genul după formă şi-apoi putea găsi s. ex. rom. rufă femenin
(iar nu ruf), slovă (iar nu slav), care derivă din bulg. ruho-slovo
neutre. Aşa că şi bulg. bljudo, jezero ar fi devenit blidă, iezeră,
iar nu blid, ezer, cum avem şi. e tot mase. şi în Sav. Kn. şi.
Cod. Supr, Deci d. recensent dovedeşte pentru sine însuşi "lipsă
de înţelegere a fenomenelor lingvistice", iar nu pentru mine.
[64]
64
ILlE BAnBULESCU
13. Recensentul mai spune apoi la p. 395: "Intregul capitol
despre limba daco.slavonă este întemeiat pe o ideie greşită.
Miklosioh credea că graiul SJavilor din Cergăul Mare, Cergăul
Mic, Rusciori şi Bungard reprezintă continuarea SlaviJor care
au populat odata Dacia. Este însă probat că aceşti Slavi, dez­
naţionalizaţj astăzi, sunt colonişti bulgari de prin sec. XIlI. Aşa
stănd lucrurile, este neîngăduit să întemeezi teorii pe fapte gre­
şite". Dar d. recensent habar n-are de cuprinsul cărţii mele, pe
care se vedă că, şi în aceasta privinţă, n-a priceput-o. Căci, de
fapt eu scriu în ea despre aceşti Slavi din Transilvania la două
locuri: la p. 99, mal întăi, unde spun următoarele: "Miklosich
susţine că Slavii Bulgari din Cerghed, Baumgarten şi Reuss­
d6rfchen (în Transilvania), a căror limbă a dispărut, - uităn­
du-se de a mai fi vorbită, numai În spre sfârşitul veacului al
XIX, ar fi fost un rest din vechii .. Sloveni" de cari spun Pro­
copios şi Jordanes că vieţuiau In sec. VI În Dacia Traiană. De
aceea, Miklosich socotea că limba acestora ar fj cea daco-slo­
veană sau "limba de aproape înrudită cu plsl." şi de multe ori
compara Ionetisrnul ei cu cel al cuvintelor slave vechi din ro­
mâna, în sprijinul tocmai al oriqinei acestora din stadiul pa­
leoslooenic. Slavistica de după el, Insă, prin Miletic mai cu
seamă, descoperind noui izvoare istorice despre aceşti Bulgari
ai Transilvaniei. dovedeşte ca ei nu sunt aşa de vechi locuitori
acolo, ci că numai prin sec. XIII au fost aduşi ca colonişti dintre
Bulgarii răsăriteni de peste Dunăre şi s-au aşezat în ţinuturile
de pela acele sate ale Ardealului etc". Iar la p. 125 vorbesc
din nou despre aceşti Bulgari, cănd reproşez lui Philippide că
se întemeiază, în scrierea sa Oriqinele Românilor, pe această
"ideie greşită" a lul Miklosich hindcă nu cunoaşte ultimele date
şi rezultate ale Slavisticei; aci spun, în adevăr, lui Philippide
urrnătoarele : "Iar din pricina necunoaşterii acelor limbi se in­
întemeiază în criticele sale pe ideile vechi ale Slavisticei de pe
vremea lui Miklosich, Astfel, Miklosich susţine că limba Slo­
venilor din Dacia, adică daco-slovena, era un rest dela vechii
S loveni cari pe vremea lui Iordanes locuiseră în această ţară;
Slavistica nouă însă, lntemeindu-se pe noui cercetări, nu mai
admite această părere, ci mai ales de când cu studiile praf.
]\rIiletic, arată că limba daco-sloveană, ce o avem în izvoare
şi despre care scrie Miklosich, nu e rest din acea a vechilor
[65]
COMUN1CARI
r
,
I
Sloveni, ci ea e limba coloniilor de Bulgari, aduşi de regele
Ungariei Ştefan V, fiul lui Bela IV, în sec. XIII, ca pradă din
Bulgaria pe care o bătuse în război atunci". Aşa spun eu în
carte, unde şi citez pe MiJetic: Sedmigradskite BăI gari şi
i tehnijat ezik şi Arhioa XXXV, 2, p, J 54-155, unde e vorba de
de cele 2 Cergăuri (Cerghed), Rusciori, Bungard. Astfel că. re­
censentul, după ce a citit cartea mea la p. 38-53 şi a înţe­
les-o pe dos şi după ce a citit şi p. 125, până să scrie despre
cele ce am citat aci, a uitat de cele dela p. 125.
Continuă d. recensent : « ••• autorul [puJ trage o barieră ar­
tificială între acest secol [IX} şi Sec. X. Secolul al X-lea crează
după d. I. B. dialectele slave printr-o "revoluţie internă", prin­
tr-O "izbucnire", prin "impulsuri lăuntrice" a căror cauză o gă­
seşte în amestecul Slavilor cu Bulgarii neslavi. Această con­
cepţie este lundamental greşită. Evoluţia lingvistică nu face sal­
turi.; Liturghierul dela Chiev este considerat ca cel mai vechi text
slav. El are vădite caracteristice dialectele (c: st şi z : zd), Cum
explică autorul această revoluţie? EI leu] are despre grai o
concepţie filologică mecanică, în baza careia nu admite o evo­
lutie a graiului, care se vădeşte în texte prin apariţia formelor
dialectale". Dar tot ce scrie recensentul 'in aceste citate sun!
sau neînţelegere a cărţii sau necunoaştere a lucrurilor. Eu nu
trag nici o barieră artificială între sec. IX şi X din moment ce
"abaterile" apar în sec. X şi XI adică în perioada post paleo­
slovenic�j şi din moment ce ele nu erau in limba bulgară. din
sec. IX (care limbă se găsea fără abateri în textele originale
pierdute); în textele copii se vede limpede asta şi recunosc şi
slaviştii. Deci "bariera" au {ras-o între sec. 1X şi al X-lea "aba­
terile" limbii bulgare, adică limba însăşi. Asta n-a priceput-o
recensentu}, Apoi Imi spune: "Secolul a] X-lea crează după d.
!. B. dialecteJe slava printr-o revoluţie". Dar eu Il-am scris aşa,
ci (la p. 60) că: "cred. dar, că numai după trecerea secol. pa­
leosl. al IX, adică din veacul al X, eu zic că prin o revoluţie
internă ... limba bulgară care încă nu avea grafuri desluşite şi
precise, ci numai nelnsernnate, nemarcate diferenţe fonetice, a iz­
bucnit a produce în cuprinsul ei acele abateri ce vedem în textele­
copii paleoslovenice, Această revolutie, izbucnire care începe cu
sec. X .. , a început a produce graiurile pe cari le vedem numai
schiţate (in sec. X) în textele-copii încă nedesluşit, dar care
5
[66]
în urmă se tot desluşesc şi se precizează treptat, mai ales cu
Incepere din veacul XIl aşa numit medio-bulgar, până în sec.
XIV unele, iar altele până chiar în ziua de astăzi". Aşa că eu
n-arn zis, cum a priceput recensentul că sec. X crează dialec­
tele. Repet acum cu alte vorbe ce am înţeles eu prin expri­
marea dela p. 60 a cărţii, pentru ca să înţeleagă şi d. recen­
sent: Amestecul dintre elementul bulgar de neam turco-tătar
cu elementul slovean, ba desigur că şi cu ceva element autohton
(adică antebulgar şi anteslovean) romanizat, a produs în in­
teriorul limbii şi al fiinţei fizico-psihice care se plamadea prin
acel amestec şi din care vor ieşi slavii Bulgari şi limba lor,
o frământare, o revoluţie. Intocmai cum în fiinţa omenească se
produce frământare sau revoluţie (adică preîacere) internă în
perioada de gestaţiune sau în perioada de incubaţie la o maladie.
in timpul acestei gestaţii sau incubaţii, ori la sfârşitul lor, iz­
bucnesc la suprafaţa corpului omenesc, pe întinderea lui, pete
sau alte semne cari trădează trămantările şi preîacerile, din in­
teriorul lui. Aşa s-a întâmplat şi în corpul limbii bulgare spre
stărşitul sau în momentul sîârşirei acelei gestaţii ori incubaţii :
au izbucnit, adică au apărut mai în acelaş timp pe tot corpul
ei, semnele exterioare ale acelei Irământări lăuntrice, adică au
apărut, au izbucnit acele "abateri" fonetice şi chiar prefacerile
unor organe ale vorbirii cari au făcut s. ex. că sunetul repre­
zentat în sec. IX paleoslovenic prin litera cirilică i. din textele
cirilice s-a pierdut din limba bulgară în veacul X sau Xl, A­
ceste "abateri" ale îonetismului şi chiar organele vorbirii \ au
inceput a produce grai urile sau dialectele în sec. X, dar numai
le-au început în acest veac, căci acum nu se produse, nu se
îndeplini individualitatea dialecte lor bulgare. Aceste începuturi
din sec. X, spun eu acolo în ciute, se dezvoltă apoi treptat
şi abia după o evoluţie treptată de 2 veacuri se precizează, în
sec. XII, dialectele sau grai urile bulgare ca individualitate. Aşa
că eu prin revoluţie şi "izbucnire" n-arn înţeles şi exprimat, cum
a priceput recensentul, "violenţă" în exterioruljonetic al limbii,
ci o frământare în interiorul ei din pricina acelui amestec al
elementelor etnice diferite; când au apărut "abaterile" şi anu­
mită prefacere a organului vorbirii acesteia, au urmat evolutiv,
adică treptat, mai departe, prefacerile spre individualizarea dia­
lectelor sau graiurilor bulgare. De altfel cuvântul "revoluţie"
· I
j
· I
· t
I '
I
I
1
66
ILIE BARBULESCU
[67]
COMUNICARI
67
are două accepţii, pentru că revoluţia e de 2 feluri într-un or­
ganism fizic sau social: de "prefacere violen1ă" şi de "prefacere
lentă", adică evolutivă. Aşa am spus şi înţeles eu in carte, dar
d. recensent a înţeles pe dos: că eu nu admit o evoluţie a
graiului.
Iar în ceeace priveşte Liturghierul dela Chiev, fiindcă nu-i
prea cunoaşte problema, a ales din el rău tocmai caracterele
c şi z, pentru ca să mă combată. Recensentul pare că nu ştie
că asupra acestui punct e o mare discuţie, încă nerezolvată în
Slavistică: dacă sunetele c şi z sunt caractere ale unui dialect
bulgăresc ale întregului Liturghier, sau aceste sunete sunt ca­
ractere ale limbii cehe cari s-au introdus în limba Iundarnen­
tală cirilo-metodlauă (paleosJovenică) a textului prin scriitorul
(poate Ceh) din Cehoslovacia unde s-a făcut copia Liturghie­
rului. Am arătat asta la p. 44-45 şi se mai poate vedea la Ja­
git în Archiu ţiir slaoische Pniloloqie, XX, p. 1�13 sub titlul,
Zur Prooenienz der Kijeuer Blătter. Dar d. recensent nu ştie
de astea.
Apoi recensentul spune: .. Ce priveşte factorul antropolo­
gic, de care autorul [eu] se ocupă la p. 66, credem că el nu
trebue pus în serviciul problemei lingvistice". Rog însă şi aci
pe cititor să citească În cartea mea la acea pagină. Acolo eu,
spun, între altele, tocmai combătând pe Pic care scrie despre un
"tip moldovenesc antropologie", că: "Argumentul antropologie
al n tipului" ar putea avea valoare ştiinţifică la Români numai
dacă i-ar veni in sprijin, spre a-l întări, cel filologic al JJnomen�
cIaturii geografice şi al celor mai vechi cuvinte slave din limba
română vorbită, că acestea ar fi de limbă rusească". Deci şi
aci d. recensent mi-a înţeles pe dos cartea mea.
14. Recensentul mai spune: "la p. 67 autorul [eu] exprimă
părerea aproape generală de astăzi, că limba ruteauă e un
dialect al rusei iar nu, cum susţin alţii, că ea e o limbă deo­
sebită de ruseasca rnoscovită" .. , Nu este locul să intrăm aici
Într'o argumentare mai largă, ne îngăduim însă să observăm
că părerea aproape generală, este că limba ruteană (ucrainiană)
este o limbă autonomă, nu un dialect al limbii ruse". Observa­
ţia asta dovedeşte că autorul habar n-are de situaţia acestei
probleme a limbii ucrainiene astăzi, căci de fapt, numai unii
învăţaţi, aceştia mai cu seamă ucrainieni cari sunt conduşi de
[68]
consideraţii politice şi vor o Ucraina independentă iar nu In­
corporată, fie şi autonomă, în/r-o Rusie unitară, numai aceştia
pretind că limba ucrainiană e o limbă de sine stătătoare, ca sărbo­
creata, polona, bulgara, etc.; oamenii de ştiinţă însă (aîară de
Miklosich), pe cari nu-i preocupă interesele politice ale Ucrainieni­
lor, susţin că limba ucrainiană este un dialect al limbii ruse. Aşa
spune Jagic, în studiul său cu titlul Die slauischen Sprachen, ce
s'a publicat în Die Kultur der Geţjenuiart ... herausgegeben van Paul
Hinneberg, Berlin tind Leipzig 1908, unde la p. 14 zice: "Heute
unterscheidet man nămlich drei russiche Hauptdialekte : den
grossrussichen... den weissrussischen ... den klein eder sudrus­
sischen.; der unterhalb des gros und weissrussischen begint,
den gauzen Suden bis an Schwarze At'eer und ostlich bis an
den Don einnimmt und ausserhalh Russlands noch in Bukovina,
Galizien (bis Lemberg), ferner in dem an Oalizien angrenzen­
den ungarischen Gebirgsland gesprochen wird. AceJaş lucru
spune Jagi« încă în Archio ţur slaoische Philoloqie, XX, p. 26
şi urrn. Tot astfel rusul Sobolevski în a sa Lekcii po Istorii
russkaqo jazţjka şi cehul Vondrak înVergletchende slaoische
Grammaiik, I, Gottingen 1924, p. 15 şi rosul Şachmatov în Rocz­
nik Slawistţţceni, II, 141-14, precum şi germanul Dr. Karl H
Meyer, Privantdocent an der Universităt Leipzig (iar acum Pro­
Iessor an der- Universităt Munster i. Westî.), în cartea sa: His­
torische Grammatik de,. russischen Sprache, s. ex. la p. 6, sub
titlul: Die drei Haupt Sprachgebiete des Osislavischen (Rus­
sisch, Kleimussisch, V\Teissrussisch). Şi tot astfel cei mai în­
semnaţi s)avişti filologi de asWzi. Dar d. recensen! nu ştie de
astea şi totuşi scrie despre �Ie.
Am analizat până acum 10 din paginile recensiei d-lui
Nandriş. Mă opresc aci pentru acest numiir al Arhivei; restul
îl voi analiza În numărul viitor, deşi ab una disce omnes. Din
cele ce am arătat acum însă se vede destul de bine şi sper
că va întelege şi d. recensent că: spre a recensa o lucrare ca
Individualitatea limbii române şi elementele slave îi trebue celui
ce se încumetează: şi enorme cunoştinţi în domeniul Slavislicei,
Filologiei Maghiare şi Romanisticei, şi spirit care să le cuprin­
dă pe toate şi să le priceapă. Ceea ce tocmai, cum am arătat
în acest articol, îi lipseşte domnului recensent.
Hie Bărllmlcscu
j
II
dl
! î
I
i
1 Ci
,
II.
I
I
68
'ILIE BARBULESCU
[69]
COMUNJCAlU
69
Dicţionarul limbii româneşti de L. AUI'el (andrea 1)
La chichion nu dă etimologia, care e în grec. kykeon, bău­
"tură amestecată, confuziune (etirn, pe care am auzit-o de la
tatăl meu). AceiaşI figură e la heliiuqă, mîncare proastă (cum
zice Candrea) pe care nu-l pune în legătură cu hiltiuqă, "mîn­
care proastă, ca nişte lăturt sau spălăturf de vase", şi nicr nu
dă etimologie, care e : pol. beliuqa, amestecătură turbure, ca
hiliicii din bttitett, clatin, zgîlţîr (Berneker, 1, 118). Se zice şi
hăliuqă (Mold. sud, Munt. est), huitucă (Murit. est), hiltuqă
(Suceava) şi I1lltrugâ (Mold. Rev. 1. Creangă, 2, 218, şi 3, 286)
şi înseamnă "zoarcă, zemurcă, zeamă lungă, mîncare (udă tură)
proast�l" .
In loc să scrie cactca, un joc în Banat (cu i scurt), adică
în drriiă silabe (ung. kacskaş, scrie cu t lung, cela ce I-ar face
pe un neştiutor să citească în tret silabe (cu i lung). E acelaşi
greşală ca acea pe care o fac cel ce scriu obicinuit, vecinic,
pacinic În loc de obişnuit, veşnic, paşnic. Candrea (ca să îm­
pace şi capra, şi varza) scrie: obicinuit, pacinic, paşnic şi obiş­
nuit, vecinic, veşnic lncurcănd lumea de geaba, căcr nu se zice
decît obişnuit, paşnic şi veşnic. Apor, unul, văzînd acolo un i
lung, ar putea citi în trei silabe! Iacătă deci o falsificare!
La a ctuquli nu dă etimologla, care e ung. csokolni, după
cum ciufuli e ung. csuţolni (pe care-I dă exact). Dar nu-s două
verbe deosebite a ciufuli, ci unul. şi acelaşr cu două înţelesuri
sau, dacă vrei, unul ar veni din ung. csuţulni, a urîţi, şi altul
din csuţouu, a lua în rîs.
La ciup! nu dă etimologia, care e sârb. tsupatt, a zmulge,
a jumuli, de unde şi ung. cipni şi alb. capit.
Lipseşte chiulangiii (un cuvânt aşa de democratic) 1
La a ceiăra dă şi varianta inexistentă a cetera ca să zica
că înseamnă şi "a cânta din ... ceteră « 1 Ce falsificare! Aşa zice
şi Şăineanu l Dar a ceiăra nu înseamnă de cît ,,3 bate capul"
(ung, csaiarozni, elim. dată de mine) şi are prezentul În ez
icetărez}, Asta Candrea nu spune, eera ce e un mare defect,
căcî s'ar putea crede că se conjugă ca a supăra.
La codănacă, Ietişoară, zice că vine de la codană şi codan,
1) Vezi urmare la Arhiva an. 41 (1934) Nr. 3·4 pag. 131.
[70]
r
I
AUGUST SCRIBAN
70
cu coada lungă. Cînd colo, codan vine din qodan, cade se re­
duce la vsl. qod», an, de unde vine şi godac, purcel pînă la
un an (numit şi godin, grăsun şi qtrmâţ), qodană (mold. codanăţ,
"fetişoară", coâinac (Ialorniţa), "godac, godin, purcel", de la
bulg. qodinak, "de un an", vorbind de purcel, apot şi de băieţI
şi fete de 10-15 ani. De aci s'a făcut godănac,-acă şi cOdănac,
-acă ! Ho, ho, qcdănactlor, că nu umblă Turcii (Conv. Lit, 1920,
625). Cînd e vorba de fete. se poate admite că codană, codă­
nacă e influenţat de coadă, adică "fată care începe a-şt împleti
coadele=. Dar asta trebuje să fie precizat.
La chesar accentuîază cnesăr t Din nenorocire, aşa e şi la
Tiktin şi la Academie. Ce greşală! NoI l-am luat aşa cum este
din grecescul kaîsar (Caesat). Asta e invers cu greşala de la
c uciăr, pe care Candrea îl acceniuiază crucIur!
Scrie cuirasă! Ce ortografie e asta? Se pronunţă ca In
cuişor? Nu! OrI ca'n cuibar (cu i scurt)? NicI aşa, ci chiUrasă,
ca'n chiul (alt cuvânt democratic !). AtuncI de ce nu scrie aşa?
Ca etirn. la cimpoi dă ung. csimpolya. Aşa credeam şi eu
odată. dar, cercetînd mal mult, am văzut că Ungurii au luat
cuvîntul de la nor, iar nor l-am luat din lat. "symponium în loc
de eymphonta, vgrec. symphonia, sinlonie, de unde s'a făcut
"ştmpoi, apot cimpoi şi ciumpoi, ca citură şi ciuiură ş. a. De
aci şi ital, zampogna şi (piemontez) ciamporţma.
Cîutură, derivat de Candrea de la lat. vuJg. *chytra, v­
grec. hţţtro, oală, vine, orr-ce s'ar obrecta, de la lat. sItula, cu
acelaşt înţeles. Siiula are i scurt, şi decr trebuia să dea rom­
seiură (ca păcură, lingură), ori seche sau sechie (ca unghie,
[achie), ca itaI. eeccnia. Probabil, a fost şi o variantă cu i lung,
şi de acolo s'a făcut şitură, apor citură şi ciutură (ca căciulă
din căşulă, mlat, casibula ; ciut din şut ş. a.). Ort-ce alte eti.
mologii nu se potrivesc semantic. Varianta italiană et6tola
sprijină mal degrabă această etimologie, căcI Italienii au ciam­
porgna din symphonia. Precum ual avem unghie faţă de păcură,
tot aşa Italienii au sechia faţă de etatota.
La cIocoI zice "comp. bulg. eoko/,. BuJg. clokoj e luat de
la nOI, Iar nOI l-am format de la doc, moţ, ca numele de fa­
milie Motol de Ia moţ. CIocoI s'a zis Ia început (Trans.) CIO­
cirlanului (numit şi cIoCOi) din cauza moţului lui. Muntele Cîo�
clovina însemnă "motata" (adică "măgura moţată"). Apoi s'a
il
I
1 t
II
!
I w
i
, l'
: r
! 1.
1
:1
[71]
COMUNICARI
71
dat ca poreclă Ieclorului de casă, valetulul, lacheulur, linguşi­
torului, curtizanulul, Apot numele s'a întins la perceptor (al
boîeruluî, apoi al statulut), mumbaşir, arendaş, functionar. Ciocoi
gulerat înseamnă agent Iiscal în uniformă. Baie-i, Doamne, pe
clocoi cum ne bat şi el pe noi înseamnă 1J bate-t pe perceptort"
(căci ţăranul nu pricepe de ce să plătească bir. El admite un
singur bir: la circtumă !). Asemenea e fals redat proverbu Nici
saicia pom, nici ciocotui (corect mojicui) om.
Azi, ironic, înseamnă "moşier, boier mare, om cu înfăţişare
boierească sali CU pretenţlum de boler : Da de cînd te-al făcut
aşa de clocoi de nu mal poţi umbla pe jos? In sfârşit, ciocoi
zic Turcii din Dobrogea clobanilor Ardelenf iar Bulgarii moşie­
rilor din România.
Iacătă lucrul Ioarte simplu, fără palavrele celor cari zi­
ceau că nciocolul are cloc de pradă". Ce caraghîozlîc l
Accentuază cleoeiă (vslav. kleueta). defătmare. Eu cred că
se accentuîază clevetă, ca cîrcotă ş. a.
La cosoroabă, grinda pe care se sprijină acoperişul, dă ca
etim. ung. koszoni, coroană. Eu zic: kossaruţa, "lemn care
încoronează casa",
Nu dă etim, la comanac, potcap călugăresc, care e sîrb.
kalamanak, de la mediolat. calamancum şi -maucum, care e medio­
grec. kalimâţkion şi -fka, de unde şi istrorom. cumarac şi co­
rotnac, pol. rut. kalamaţka, rus. kalatnenok, germ. kalmank, Ir,
calmande, span. calamaco. De aici şi camilaţkă, ngr. kamilaţka
şi kalimaţka, glugă de ceremonie a prelaţilor.
La ena mu che ena su zice, citind din Alexandri: m'am
făcut ena, muche ena su cu coriţeniii tarafului, iar cuvîntul cori ..
[ent lipseşte. Eu nu ştiu ce înseamnă. Să fie o greşală în loc
de corifeu?
La devlă, cap (ironic) zice "comp. cu sîrb. deblo, butuc".
E bulg, delva, chrup, prin acelaşI figură ca lat. testa, hlrb, oală,
urcîor, şi rom. ţeastă, ital, testa, Il'. tete, cap.
La a deschilini nu trimete la chilin (ung. kiil6n), "deosebit,
despărţit", pe care totuşt îl dă.
La dragaueT (Olt.), stevie, zice sbst. (substantiv) ca la
multe altele, dar nu spune de ce gen e.
La a se desirâbăla nu dă etimologla, care e varianta a se
[72]
72
AUGUST' Sr:HTHAN
sirăbăla, auzită de mine la Galaţi, lat. pop. * traballare, Hal.
traballare, a dansa prea mult, a şovăi a se clătina.
Accentuiază diastimă, distanţă, în loc de diăsiimă, cum
se accentuiază toate grecizmele de forma asta: cratimă, trăsă­
tură de unire, patimă, plâpomă ş. a.
La dicanicesc, judecătoresc, dă ca etim, ngrec. dihanikos
În loc de dlkanikos.
La dihor pune accent pe amîndouă vocalele, dar ar fi fost
mal bine să precizeze aşa: dihor în est (Mold.) şi dihor în vest
[Munt. Trans.), cum trebuia să precizeze şi la cucută (vest) şi
cucută (est), Iar la cticură. tolbă, de săgeţ'i (de la vgerm, kukur
ngerm. kocher, toc, tolbă, de unde şi mediolat. cticurum, mgrec.
kukuron, alb. kukură şi v/ro coiore. Rom. Etym, Wtb, 4790) au­
torul accentuiază el/cură, cela ce mie mi se pare greşit. Tot
aşa cucută, corrnană (Trans. MoJd. nord), care poate ar veni de
la ung. kukora (cum zice şi autorul). cred că e greşit accen­
tuat cucură.
La dreaoă (vestul ţării), traversa, vergea (la pat), grafie
s, a., Candrea zice: "fie-care din beţele care trec prin rnosoa­
rele alergătoarei de urzit" şi "urzitoal'ei" la chingă. Iacă­
tii încă două din multele greşeli de limbă pe care le face!
Genitivul de la alerqătoare, privighetoare, strecurătoare, sărbă­
toare, siropitoare e În -orii ! Numai cînd e vorba de femei care
îndeplinesc o funcţiune e genitivul în -oarei (o arii) , ca: lucră­
toaret, directoares. V. mai jos la dutmul oastei.
La dric zice că se compune din perinos ş. a., o greşală
de tipar în loc de perinoc. Dă forma drîql şi ârtqiu (Banat),
coctorbă, vătrai de lemn. ELi zic că nu poate exista forma driql,
cum nu poate exista cioci în loc de cioclu ş. a. multe. E tot o
greşală de limbă!
La dubă zice "mică luntre de pescari". Nu e destul! Duba
e o luntre cu Iundu ascutit (cu carină) şi cu capetele înălţate
ca la gondolă, deosebită de lotcă, care e mai largă şi mai
joasă şi are îundu lat (fără carină). Candrea zice Ia lotoă :
"luntre de pescuit". Tot nu.i destul!
Locuţlunea adverbială de-a dara nu vine de la interjecţiunea
dura (Dura cu căruia Pin' la lelea Măriuţaş, cum zice Candrea,
ci de la substantivul dură, duriţă, .,rotiţă", de la verbul a darui,
\de alt-fel din acelaşi origine cu interjecţiunea dura, dur-dur,
[73]
COMUNICARI
73
Toţi nefleten şi căprart,
Toţi au ajuns boier! mari!
Numai eă, [ecior de popă,
Am ajuns de bat in dobă !
Dă forma ţerie. (Trans.), "măsură de capacitate de cenţi­
nutul uner vedre" şi atât tot. Trebuia să accentueze ţerie şi să
spună că e tot una cu herie sau ţeriie şi herîte, la care, de
alt-fel, nu dă etimologia. Am dat-o eu de mult: de la 181', fier
hle,r, ca arămie, tingire de aramă, de la aramă, orl lemnie,
putinică, de la lemn, ori demerlie, turc. demirli, legat în fer, de
la demir, îer, orI acoo, butoi ferecat, de la slav. akov şi verbul
kooatt, a fabrica, a iereca.
Greşală de accent face şi Academia, care şi ia accentuiază
[erle, herie, "vadră". De unde să lasă acest accent? Iacătă
cum nu ştiu oamenii româneşte!
Nu dă varianta {sat, pe care totuşr' o d8 la sat.
La tusar zice "peşte cu solz! aspri. şi răpănoşl ca pila".
Cum să fie solziI "răpănoşi?" Probabil, a fos1 influenţat de fI'.
râpe, răzuitoare, care e în adevar aspră, ca şi pila. Dar "solzI
âura-oura. Dar trebuia sit se precizeze că de- a dura vine de
la un substantiv.
La dorlnqă (Olt.) prăjină, părîngă, zice că.e modificat
după părînqă. Nu e nevoie de asta! EI vine de la ung. doronq,
âurunq, prăjină, rudă, din slav. drcq», sîrb. drug, drug. Candrea
îl derivă din sîrb. doronga.
La ţttcă, haqîică accenfu'îazi:i fiică, hagiică!
Dă verbul a eriqe, dar nu spune cum e participiul, ElI zic:
coriq, dirig, eriq, formele Iatinizate, fără participiu, care ar fi
coris, diris, eris, ca dreg, dres orr ca admis, comis, permis raţă
de trimes.
La etc, zice "prescmtare din ei cadem" în loc de cetera,
cum e corect
La fala!tar (vestul ţăriî), călăreţ care merge înaintea unul
cortegit; sau care călăreşte pe cait înaintaşt al unet trăsuri (ung.
[ullajtâr, de la germ. vorreiter, de unde şi rus. ţoreiior), e deri­
vat de Candrea dela forma rusească, de unde n'ar fi putut Ieşi
[alaitar . Avem de la Ruşl un cuvint asemănător neţleter, soldat
runtas, rus.lefrertor, de la germ. qeţreiter, ",scutit de corvadă",
care lipseşte la Candrea. Eu am auzit În judeţul Botoşani stri­
gătura asta:
[74]
August Scriban
răpănoşr= ... asta înseamnă a nu fi stăpân pe adevărata limbă
românească!
La furtun nu dă şi varianta primitivă hurtum, care vine
de Ia turc. arab. hortum, trompă, tulumba. .
La husar zice "soldat de cavalerie ungur". Eu zic .. soldat
unguresc", căcr, dac'am zis "ungur", corect scris Ungur, în­
seamnă că e Ungur, (că vorbeşte ungureşte), dar poate fi in
oastea românească, pe cînd, dacă zic unguresc, Înseamnă că
e al statulu) unguresc. Tot aşa: regele românesc, tara româ­
nească, popa armenesc, craiul leşesc. Asta e adevărată limbă
românească, pe care, val, prea multi n'o ştiU!
La dichiciu zice că se numeşte şi găleant, o unealtă ciz­
mărească, dar nu dă qăleant Ia Jocul lut. Acolo pomeneşte şi
verbul a cinăiui, a pregăti pentru fiert ort fript o pasăre oriun
purcel, dar nu spune, la locul lUI, că vine de la ung. cslnositni.
Lipseşte goagă (vest), bilă, bobiţă cu care se joacă copiii
(cum ar fi nucile, alunele orr bilele de ciment orz de sticlă).
Din acelaşi rădăcină: gogonat, gogoaşă, rudă cu cocoaşă ş, a.
multe.
Lipseşte qoânqăne (Munt.), nazurr, (Gh'iorlanul acasă la tată.
su minca Şi pe dracu, dar la stăpîn face qoanqăneţ, care vine
de la ung. ghyenge şi gyonge, gingaş, fraged, gyongiilni, a Se Iră­
gezi. dial. şi dsingas, rom. gingaş, cu verbul gyongeltetni, rom.
a qiuqiul! şi gyongiilni, a frăgezi. La giugIuli Candrea nu dă
etimologia, ca şi Tiktin, Şărneanu şi Academia de alt-fel.
La qneiss zice: "rocă formată din cuarţ, Ieldspat şi mica"
în loc de mică. Altă greşală de limbă. .
La duium dă ca exemplu din C. Negruzzi duiumul oastei,
cela ce nu cred că e exact, căct genitivul e oşti! şi nu cred
c'a greşit Negruzzi, cum nu greşesc nici-odată cronicari] şi toţi
scriitorii mai vechr, ca Miron Costin în ex. citat de Candrea la
stoli : au purces asupra oşit». Numai semidocţiî modern/ ali
început cu Monitorul Oaste; şi strada Oastei (în Iaşt), E ace­
taşt greşală pe care o face la dreaoă (V. mal sus) şi la păstaie,
unde zice păstaia liniei în loc de linţii. Tot aşa greşeşte Sextil
Puşcaru cînd scrie cuqetărit limpede în loc de limpezi (Ist. lit.
rom. Sibiu, 1921, pag. 150).
74
AUGUST SCRIDAN
[75]
COMUNICARI
Le stade actuel du probleme du rothaclsme.
75
Le probleme du rothacisme se presente sous dilîerents as­
pects: l'aspect physiologique, de l'origine et de la chronologie
et celui de la delimitation geographique. C'est le dernier aspect,
dont nous allons nous occuper dans cette etude critique ou
nous nous proposons de discuter les recherches qui ont ete
taltes sous ce rapport,
Des le commencement, il Iaut remarquer qu'il y a, en ce qui
concerne le lieu et le developpernent du rothacisme, deux theo­
ries: la premiere, soutenue par la plupart des philoJogues et
des hlstoriens roumains, c'est que le rothaclsme a ele un phe­
nornene linguistique restreint, propre seulement a une region,
et la deuxieme, que ce phenomene a efe general dans les dia­
lectes roumains. Generalernent, les opinions des adeptes de la
premiere theorie ne sant pas' differentes.
M r, A. Balot ă n'adrnet pas le developpement du rotha­
cisme que dans une region qui a pu comprendre la Transyl­
vanie, la Bucovine ei peut-etre aussi la partie montagneuse de
la Moldavie J).
D'ailleurs dans son etude Mr. Balotă s'occupe du
câte physiologique du phenomene, moins que de la
delimitation geographique. Cependant il nous laisse
croire, qu'il admet le rothacisme comme un phe­
nomene general dans le dialecte daca - rournain.
Ainsi, il dit : .Ces changements entre r ei n (assimi�
laHon, desassimilation) sont une particularite des dia­
lectes nord-danubiens (Daco et Istro-Roumain) [op.
cit. pg.53J. "De fous les dialectes roumains, seulement
le Daco-roumain et ns1ro�roumain ont le rothacisme"
(pg. 151). Il n'est pas clair toutefois que le phenomene
qui est caracteris1ique pom Jes Daco-roumains soit
general ou non dans ce dialecte-ci. an voit que
J'auteur n'est pas clarUie sur ceHe question: "Le
Daco-l'Oumain par la generalite des transformation
assimilafion ou desassimiJation entre Tl ei r, a ete
general, dans ce dialecte. D'autres arguments, nous
font admeHre, qne seulement ceHe tendance a ele
generale, ei que le rolhacisme a efe seuJement parti-
1) La nasalisation et le rothacisme dans les langues roumaine et
albanaise, Bucarest 1926, pg. 163 (ef. Arhiva XXXIII. 3-4 (1926) pg. 303).
[76]
1) Grai şi suflet, II, 2 pg. 387 (Iaisant le compte-rendu du Jivre de
Ros e t ti; Etude sur le rothacis171e el2 roumoin) "Nu cred nici eu că rota­
cismul ar fi gene!',,1 În daco-roJ1)în, nici o probi'i decisivă nu vine siH con­
firme". D'apres De n s u şi a il u nimeri p€llt-etre du a l'in!luellce de llimârui,
et celui-ci sous J'in!luence de cărui (cI. lJistoire de la Longue Roumainc.
1 pg.33, 338-340-342, et II pg. 119),
1) Dan s: Rominii în veacurile IX-XIV pe baza foponimiei şi a
onomastice!, Bucureşti 1934: (el. Arhiva 41. 3-4 (934) pg. 180-186 "Ro­
tacismul romînesc nordic nu era general în sec. XV!. cînd îl găsim m"i
întăi, nici în regiunile ,lzi romîneşti, nici în cele neromîneşti)) (op. cit. pg.
605) et plus join: <, Şi mai puţin general era rotacismul în partea astăzi
rominească a Carpa,ţilor nordici. Toate aceste fapte ne arată că, intocmai
ca şi rotacisl11ul din istria, nici rotacismul elin Nord nu este vechiu, general
şi pretutindeni autohton, ci importat" (pg, 606).
3) '"că între rotacismul din sec. XVI şi XVII al Ardealului nord-estic,
Maramureşului şi Bucovinei şi cel din sec. XIX al munţilor Apuseni a tre­
buit să fie o legi1tură, şi anume de-a-lungul ţăl'mului drept al Mureşului,
pe cursul Someşului-mic şi al celui de sus al Someşull1i-mul'e pînă în
Muntii Rodnei şi ai Maramureşllilli şi de-aici mai departe" (pg. 607).
4) istoria literalu/'ei religioase (.l Românilor, Bucureşti 1904 (Apud A.
P ro c o p o v ici: Despre nazalizare şi rotacism, Bucureşti 1908, pag. 37).
culier El une region qui reste a elre determinee ....
Nous ne pouvons pas adrnettre la generalite de ce
phenomene ear les plus anciennes traces de la langue
daco-roumaine ne nous presentent pas ce phenorneno
cornrne general" (op, cit. pg. 162). Par consequent,
1'1 r. Balot ă admei que la tendance au rothacisme a
ete generale, mais le rothacisme a ete seulement par­
ticulier il une region.
Mr. O. De n S li Ş ia n Il sans preciser les limites geographiques
du rothacisme, pense que le phenornene n'a pas pu etre gene­
ral dans le dialecte daco-roumain 1).
MI'. N. Drăg anu 2) constate que le rothacisrne nordique
n'est pas general, mais qu'il est importe et il le fixe dans la
region nordique de la Transylvanie le Iong ele la rive droite
du Mures, dans le Maramureş ei de la Bucovine 3).
Le point de vue de M r. N. lor g CI n'en dilîere point, parce­
qu'il soutient que le rothacisrne est une pari icularite du parler
du Maramureş et des parties montagneuses de Transylvanie 4).
Il Iaut remarquer que G. P a se u dans Istoriea lite­
raturii şi limbii romîne, Bucureşti 1921 pag. �jO allirme :
"Iorga, Arhiva Iaşi 760,·761 (Iunie 1890): Afacerea (sic)
�! ' 1,
III i
1 '
I
I
I
il
,1
r :
, I
i!
II
I
I
j
II
j 1
j (
1
!
I
76
VALENTIN GH. CHELARU
[77]
'rE
I
COMUNICARI
77
I
I •
I
\
,� ,
rotacismului a existat în toate dialectele din Dacia
traiană şi Macedonia". Peut-etre que N. Iorga, proba­
blernent sous l'inîluence de B. P. H ii Ş de 11, Cuvente
den beirăni Bucuresti 187\), II pg. 11, Iait cette aîlir­
mation san� argum�nter et indirectement : "Aceasta
(dit N. Iorga) arată limpede că timpul când s'a scris
Psaltirea de la Schela văzuse deja biruinţa desăvir­
sită a lui r în dialectul din Nord-Vestul Moldovei şi
partea corespunzătoare din Transilvania şi că acuma,
supt influenţa dialectului cu 11, se reveuca la această
îorrnă. Mişcarea care a şters a proape total rotacismul
din toate dialectele din Dacia Traiană şi Macedonia
şi care l-a lăsat viu numai în dialectul istrian, nesu­
pus acestei in[]uente a dialectului cu D, începuse",
Par consequenr, N.· Iorva adrnet le dialecte avec n,
qui exista it deja iorsqu'o� ecrivait le Psautier de Şcheia,
et il ne nous âit pas assez clairement si le rotha ..
cisme a ele generat.
Les alîirmations de ce cornpte-rendu ri'etaient pas
soutenues ou confirmees, et par contre, dans Istoria
literaturii religioase, Nil'. N. lor g a adopte la premiere
theorie, soutenue par la majorite des phihologues.
Mr. G. Pas c li soutient que le rothacisme etait au Xv-eme
et XV -erne siecles un phonetisme dialectique particulier a la
region comprise entre les Montagnes Apuseni, le Maramureş et
Ia Bucovina J).
Al. P h il i P P i de 2) conclut que le rothacisme existait au
Xvl-erne et Xv'Il-eme siecles dans toute la Transylvanie du
Nord, dans le Maramureş et dans Ia Bucovine.
Les îorrnes rothacisantes des documents de la
Moldavie. dit Mr. Pascu, sont dues it cerlains clercs
des regions ou exisiait le rothacisme ("nume, pl. nu­
mere< i1omina, din Varlaam, Cazaniea 1643, este un
arhaism moldovenesc, iar pără = prcp. până este o
formă bucovineană care a strabatut în Moldova" (op.
cit Pl!. 47). Plus fard, dans Reuisfa Critică (1927)
pg. 256-57, avec l'occasio!1 du compte-rendu de R o­
set t i, Etude SUI' le rothacisme, il aHir'me que la forme
1) G. Pas c U ap. cit. pag. 46-47.
2) Originea Romfnilor, Il, Ce spun limbile romină şi albaneză, laşi
1928, pag. 130§246. lZ2.De meme Mr. E. Petravici considere le Nord
de la Transylvanie, dans san Iivre: De la nasalite en Roumain. Rechel'­
ches experimentales, Cluj 1930, pg. 96.
[78]
"Ich glaube, dass wir nicht Iehlgreiîen, wenn wir
als rotazierend die Gegend bezeichnen, die sich nord­
lich von Mures erstreckt und auch den grossten TeiI
1) Despre nazalizare şi rotacism, Bucureşti 1908, la pg. 39.
2) Aujourd'hui M r, P u Ş car i u a la merne opinion, que notre
Ecole de Slavistique.
3) Zur Rekonstruction des Urrumănischen, publice dans Prinzi­
plenţraqen der romanischen Spracţuoissensctiaţt, 26 Heft, Halle a. S.
1910 (Z. f. r. Ph.), ct. compte-rendu de Bărbulescu dans Arhiva XXIX, 2.
pg. 29Z-31O).
VALENTIN GR. CI-IELARU
78
para provient de pănă sous l'inlluence du fără, mais
il garde la merne opinion que, le roihacisme est un
phenomene âialectique de la region du Nord de Ma­
ramureş, M. Apuseni, Ţara-Oaşului ei la Bucovţne.
Mr, A. P ro c o p o v ici etablit les memes delimitations geo­
graphiques 1). Il va plus loin et dit que personne n'admet au­
[ourd'hui l'opinion que le rothacisme a efe jamais un pheno­
mene general.
"Părerea că rotacismul s'ar fi aflat odinioară Ia toti
Romînii cred că n'o mai susţine nimeni. Admitind
opinia aceasta nu am putea înţelege, cum de nu s'au
luat după cuvintele rotacizate şi alte, care aveau
vreun r original, prefăcîndu-l şi pe acesta în n în
epoca desrotacizării. Din contră, dacă rotacismul a
putut să dispară în aşa fel cum s'a întîmplat, cu
toate că pătrunsese chiar în limba literară, aceasta
dovedeşte că patria sa nu a putut fi mare şi că a
fost copleşit de dialectul mult mai puternic, care-I
împrejura. Se pare totuş că, rotacismul a lăsat cîteva
urme, dar despre acestea va fi vorba altă dată", Plus
fard, dans Revista Filologică, 1. pg. 256, il garde
l'aneienne opinion. (cî, Drăganu, op. cit. pg. 606):
"Nimic nu ne indritueşte pînă acum să declarăm că
rotacismul a fost cîndva un fenomen generalizat".
C'est I'arqumeniation de Mr. Procopooici en 1908.
Nous allons ooir plus [ain s' il a raison ou non,
et commeni il abandonne les opinions qu'il aoait el
admet la theorie de Bărbulescu, sans meniionner cela.
(op. cit. pg. 41).
M r. S. P u Ş car i II a la merne idee 2), en admettant un
territoire restreint : la Transylvanie du Nord, le Maramureş et la
Bucovine 3)
II j
Il
I t
1 '
l'
j
, li
E
r
I
1:
I
'1'
I
I
[79]
COMUNICARI
79
der Bukovina mit der nordlichen Moldau umlasst".
(op. cit. pg. 49).
Et eniin, M r. A 1. Ros e t ti aiîirme que l'aire du rothacisme
dans le daco-roumain ancien devait englober une bonne partie
de la Transylvanie, le Maramureş ei le suo-ouest de la Bucovine-).
En ce qui concerne la Transylvanie, M r. Ros e t ti pense que le
rothacisme est la particularite phonetique qui distingue d'une
faGor'!. tranchante au XVI-eme siecle les parlers du Nord-est
de ceux du Sud de la Transvlvanie 2). Quant au rothacisme de
Moldavie, Mr. Ros e t t i soutient qu'il n'y a pas de preuves certai­
nes que la Moldavie propremen1 dite ait participe normalement
il cette innovation phonetique- B). M r. Ros e t t i ainsi que M r.
D r ă g a nu, le considere importe, ou, pour Ia plupart, pseudo­
rothacisme (assimilation et desassimllation) 4).
Ce sont les opinions des philologues et des historiens de
la premiere theorie. Par consequent MM. A. Balotă, Q. Den­
suşianu, N. Drăganu, G. Puseu, Al. Philippide, E. Petrooici, A.
Procopooici, S. Puşcariu et Al. Rosetti souiienneni que le 1'0-
thacisme s'est deoelopp e sur un territoite restretni dans la region
de Bucooine, Maramureş, Ţara-Oaşului, M. Apuseni} donc dans la
Transylnanie du Nord, le long de la rtoiere de Mureş. Parmi
eux, le plus acharne deîenseur de cette theorie est M r. Al.
Ros e ti i, qui s'occupe, dans ses etudes, avec le probleme du
rothacisme.
La deuxierne theorie est representee par Mr. le proîesseur
Il ie B ă r bul e se u et son Ecole de Slavistique. Il sontient que le
rothacisme est un plu!nomene general de tous les dialectes rou­
mains. Le professeur de Iassy a aHirme san point de vue
pour Ia premiere fois dans son etude intitulee: Catolicfsmul
iar nu Husitismul iniţiator al scrierii limbii romine. (argumen-
1) Voir: Etude sur le rothacisme en roumuin, Paris 1924 pg. 41
(eL Arhiva XXXII 2, pg. 151-156, et 3-4. pg. 303-308; Grai şi suflet
Il, 2 pg. 354 et pg. 382).- 2) Op. cit. pg. 12. -3). Idem, Limba romînă în
secolul al XVI-lea, Bucureşti 1932 pg. 73 (el. op. cit. pg. 8).
4) • Daci! rotacismul nu apare în texte care provin din Sudul Tran­
silvaniei, Banat, Oltenia şi Muntenia", on peut conclure qu'il y avait deux
regions distinctes, I'une qui connaissait le rothacisme et l'autre qui ignorait
cette innovation phonetique. (ibid). Mais cela ne peut changer l'opinion
que le rothacisme a existe sur tout le territoire de la langue roumaine.
[80]
80
VALE:NTlN GR. CHELAHU
tele filologice) 1), puis dans: Argumente filologice împotriva teo­
riei Husitismulni, 2) M r. B ă r bul e s C li soutient que, au
Xv-erne - XVl-eme siecles, le rothacisme n'etait pas un phe­
nornene local en Maramureş ou eu Transylvanie, mais il exis­
tait sur tout le territoire des Principautes, 3)
"Dar Slavistica şi alte resturi ale limbii romîne ac­
tuale ne învedel'ează că rotacisrnul nu era un feno­
men numai local mararnureşan sau transilvănean, ci
că pe atunci, exista şi în limba remînă din Princi­
pate" (op. cit. pg. 61) Cette opinion qui etait a 101':',
plutot une intuit ion du phenornene en soi, se îondait
sur quelques. norns onomastiques ei antroponimiques
ou se trouvaient des traces de rothacisrne, EI savoir :
Fintireaie au lieu de Fintineale, Jemereşti au lieu de
Jemineştl, Galbir au lieu de Galbin, Jamtră au lieu
de Geamănă (op. cit pg. 61).
Ni r. B fi r bul e se II combat, legitimement, les opinions
de ceux qui essayent el expliquer quelques cas de rothacisrne,
par l'assimilation ou desassirnilation, Certes que, dans les C2lS
des mots: singeroe«; sonquinosun, sfngerare < songuinare, nu-o
mere < nomina, număra'< nominare, nimărui e t nimănui <.: ne­
min --; mărunt ei mănuni < minutue, qerunchi et qenunchi <
genuculum, amerini et amentnţ < minacia, mârunchi et mă�
nl1nchi < marwnculum, rărunchi ei rănurzc/zi < renuculwn, câ�
nmt et cănllnf·< canutwn, etc. 110US auan.", alfaire avee le phe-
110mene du rathacisme et non pas auec l'as.similatiofl ou de­
sQssimilatiol1, parce que autremeni on ne peut admettre que la
/angue accepte SOliuent l' additiof1 cl'url del1xleme n aux mots
qui ont dejct un n (mărunt < mi nu fus, genunchi < genucu­
lum, rărunchi < renuculum, iuringine < fuliginem, cărunt <
(î
canutum) [eL op. cit. pg. 62J.
.Acestea arată (dit Mr. Bărbulescu) că tot rofacism
1) Arhiva XXVIII, 2 (1921) pg. 204·205
2) l. B il r bul e s cu: Curentele literare la Romlni În perioada
Slavonismului cultural, Bucureşti 1928, pg. 59-63.
3) Il faut mentiormer que B. P. Haşdeu a ilHirme l'existence du ro­
thucisme dans tous les trois dialectes roumains; ,(Din cele trei dialecte
ramine-daco-romîn. macedo-rornin şi istriano-rornin, - primul mai puţin, al
doilea mai obişnuit, al treilea aproape tot d'auna, preface pe n intre vo­
cale i'n l'i). (Ibidem)
[81]
iar nu asimilaţie ori disimilatie (comm� pense Mr.
Puşcariu op. cit. pg. 42) e actualul f .l� Joc de !1.:.
(dans les 1110tS mentionnes plus haut) .. căci limba rorrnna
a sutent intcdeauna două sau trei silabe deosebite
cu Il in acel as cuvînt şi n'a simţit pretutindeni nevoia
de a-i \lesimi'la pe vreunul r, c�m Învederea�ă s.
ex : semn > serenus, anina � arena. Ba alteori, tot
ca o dovadă a celor ce SpUI!: ca limba nu fuge de
doi Il în un Cuvânt, e faptul că unele care au un 11
mai adaugă unul spre a face doi". Mr, Barbulescu aiîir­
me veritablement que : ... �se pare că limba rornină
de astăzi n'a fost Încă destul de cercetată în dialec­
tele ei; caci în unele reviuni se mai găsesc resturi
chiar din vechile aspecte C� ale rotacismului din textele
rotacizate" (op. cit. pg. 62 ').
Il Iaut rernarquer que MI'. P u ş car i u considere
les Iormes irimă et qerunchi comme desassimilations
ei non pas cornme des rothacismes.. "in diesen zwei
Wortern (irimă ei gerunchi) die rotazierte Forrn sich
eine dissimilatsrischa Tendenz erhalten hat" (op. cit.
pg. 40) 2). Au contraire, M 1'. P r o c o p o vi ci n'adrnet
pas MM. P Il Ş car i u et Ros e t t i, car il considere
les desassimilations proposces (cărunt, rărunchi, irimă
et gerunchi) comme trop risquees "),
Ce sont des rothacismes connus par 1\1 r. B ă r bul e seu
lorsqu'il soutint certe theorie, qui Iait partie desmultiples pro­
blemes poses par l'Ecole de Slavistique de lassy et qui etait
tout il îait opposee aux theories precedentes. Evidemment, les
aHirmations faites fIl 1921 el basees sur ce qu'on cOIlIlaissait
alo'rs etaient diHiciles il soutenir. Depuis lors, la decauverte de
nouveaux documents de Moldavie a apporte de nouveJles COIl­
firmations, parce que les arguments qui prouvent l'existence
ti'
COMUNICAHI
81
====
1) Dans Societatea de mîne, X, 12. Dec. Cluj 1933, pg. 235, Mr. S. Pop
a confirme les opinions de Mr. B:1rbulescu. Il pense que le rotacisme se
trouve aujourd'hui non pas seulement en M. Apuseni comme, I'on croyait
jusqu'a presenl, rriais aussi en Bessanbie. L'aire Oll s'elendait ce phenomene
a ete bien plus grande que nous la connaissons aujourd'hui. ("Pi'trerile filolo­
gilor romi ni şi slreini despre unele parliculariti1ţi ale limbii noastre vor
trebui revizuite şi puse chiar pe alte baze, in urma cercetărilor dialectale,
Astfel rotacismul" ... )
Z) De la illeme maniere MI'. Puşcariu pense que la forme bire n'a pas
ele generale en Daco-roumain (ef. DR. l, pg. 388).
3) Dacof'omania IV, p. II. pg. 1174.
[82]
82
VALENTTN GR. CHELARTJ
du rothacisme dans les Principautes se sont multiplies et les
recherches dialectologiques, qui ont ete Iaites sur le terrain, sont
conîirmees au sens de nos convictions, meme par l'Ecole de
Cluj qui entreprend de pareilles recherches et qui avait (pas
aujourd'hui) une theorie opposee il celle de notre Ecole. (Les
recherches ne sont pas finies et ils ont anticipe deja notre
conclusion).
A juste titre nous sou1enons le point de vue bien etabli
que le rothacisme a existe dans tout le territoire daco-roumain
et donc, aussi dans le dialectes : Istro-roumain ou l'on peut
trouver des traces de rothacisme merne aujourd'hui, Macedo­
el Megh�no-roUl'nain dont les anciens textes ne sont pas en­
core connus ').
Merne Al. P h i r;,p p i d e, quoiqu'il soit du merne avis que
la majorite des philologues en ce qui concerne la delimitation
geographlque du rothacisme, alîirme que ce phenornene se trouve
d'une maniere sporadique dans tous Ies dialectes et sous-dia­
lectes roumains 2).
",n intervocalic în elementele latine se preface spo­
radic în r. Fenomen posterior celui de sub 121 (adica
în muierii lui n + J vechi...) cărunt < canutus, Iereas­
tră < Ienestra, marunt < minutus, mormint <. moni­
mentum, nimărui < nemin -, păring < panicum, ră­
runchi < renuculus, singerez < sanguina". J'a­
joute qu'on rencontre aujourd'hui la forme; mănunt,
nimănui, rănunchi, sîngenez, etc.
Evidemrnent Philippide a pense El la langue d'aujourd'­
hui, dans laquelle le phenomene Iait vraiment son apparition d'une
maniere sporadique dans les mots latins qui ont n intervoyelle,
mais rien ne nous empeche de penser que, si le rothacisme
est aujourd'hui sporadique, il en a ete ainsi autre!ois. Par contre,
le [ait qu'il est sporadique aujollrd'hui sur iout le ferritoire
roumain flOUS fait admetire qu'il ya eu line epoque ou le pMno­
mene efai! general. En sorte que, les mots qui oni eu 11 inter­
voyelle I'ont transforme en r, et apres quelques temps (XVII-eme
1) M r. Cap i dan pense que les clialectes macedo- et megleno-rou­
main n'a pas eu de rQthacisme. (el. Dacoromania II. pg. 486) De la meme
opinion sont tous les philologues qui admettent la premiere theorie.
2) Op. cit. pg. 126 § 246, 122.
[83]
---
COMUNTCA RI
83
siecle) le phenornene se restreignit et resta sous Ia forme spo­
radique d'aujourd'hui,
Une autre preuve que le rothacisrne se trouvait repandu
sur tout le territoire, c'est que le phenomene a penetre dans
les mots etrangers (que Philippide donne comme formes
rothacisantes}: aqaris; < &Y(j)v[�(j), crem ere < v. b. kremeni,
hodiri < v. b. otiiduh/19ti, Huedir < Huedin, încremeri, înţe­
peri < v. b. [epenu, ream < ung. nem, slâniră <:: b. slanina,
l1ispdr - ([işpan) < ung. ţoispan, El Moţi 1). Merne si nous ad­
mettons que le rothacisme se conserve seulement chez les mots
latins (quoique nous soutenons que le phenornene existe pour
les mots latins et etrangers) c'est encore un argument que le
phenornene a ele general 2).
Mais les formes: sinqeros, sinqen :», rărunchi, rănunchi,
qerunchi, genunchi, măruncht, mănunchi, amerinţ, ameninţ, ni­
mărui, nimănui, pîră, ptnă, mirosi, niinosi, arin, anin, oerin, venin,
puroi, punoi, jireapăn, jneapăn, mărunt, măn unt'), qăuros. găunos,
qerune, qenune, qiurincă, 9 iunincă (Arhioa XXXIII 3-4, 272) prou­
vent autre chose que de l'assimilation ou de la desassimilation. Elles
prouvent une lois de plus que les îorrnes rothacisantes se sont
transiormees en îormes non rothacisantes. et qu'aujourd'hui nous
avons encore les Iormes avec r El cote des iorrnes avec n, et,
notamment, les mots qui ont '11 au Iieu de r. La transîorrnation
de r en n montre que le phenornene s'est etendu de telle sorte
qlle nous avons une Iausse regression dans queJques mots ou
il n'eu fallait pas. Pour donner un exemple: puI d'(! madzine=une
espece de petits pois, au !ieu de pUI d'(! madzire (c. Prăvăleni,
Hunedoara), luna li cănuşerJu = le mois des cerises (le mois de
Juin), au lieu de [una li Cireşer'î (e. Certeje, Cîmpeni) luC'iafcmu
pl. lucyleni = lucHer, au lieu de luceafăr (c. Ieud, Petrova,
Borşa) 4), fănă=sans, au !ieu de fără (c. Vutcani, Fălciu) 5).
1) Op. cit. pg.'128. N. Iorga dans Arhiva 1890, pg. 760 dit que la
forme amerinta se conserve a câte de fereastră.
2) TOlls les philologues pensent que le rothacisme est un phenomene
caracteristique pour les mots latins.
3Î Les Corn, de Cotîrgaşi, Cojoci et Chiril (Neamţ) cL Anuarul Liceului P.
Rareş. P. Neamţ 1933-34 pg. 65-67, et autres villages de Moldavie ei de
Bessarabie.
4) Dacoromania VII pg. 183-4, S. Po p: Contributii la rotacism.
5) Arhiva XXXI, 3-4- (1924) pg. 287.
[84]
84
VALENTIN GR. CHELARU
Par consequent, nous nous permettons d'aîfirmer, en basant
notre avis sur les arguments mentionnes plus haut que le rotha­
cisme est un phenornene general.
Quant a cela, personne ne soutient aujourd'hui qu'il
y ait desassimilation, excepte M r. A. H o set t i qui les con­
sidere pseudo-rothacismes 1), parcequ'il pense que l'aire de la
desassirnilation est plus developpee du point d. v. geo­
graphique que l'aire du rothacisme 2). Ces aîfirmations sont corn­
battues par M r. P r o c o p o vi c i qui trouve les desassimi­
lations rărunchi, qerunchi, irimă trop risquees. Il admet que la
iendance du rothacisme a ete plus intensive, bien que moins de­
veloppee du p. d, v, geographique, que la tendance de la desas­
similatioI13). Pourquoi, alors, ne pas attribuer au rothacisme
les formes, qerunchi-qenunchi ou mărunchi-mănunchi, car, en re­
gardant par exemple la carte de ALR (DRom. V, 320), on peut
voir que la forme gerunchi est auestee au Nord de la Transylvanie,
ou le rothacisme existe surement.
Cependant elle n'est pas une forme exclussivement
transylvaine, comme le croit Ş t. Pa Ş ca 3) (Nord-auest
de la Transylvanie jusqu'ă Borşa) dans SOri etude Ter­
minologia calului: părţile calului, parcequ'on n'a pas
enregistre des reponses que de la region du Nord de
la Transylvanie. Cornment peut garantir M r. P aş c a
que, si nous recevons les reponses du reste du pays
(la Moldavie, la Bessarabie, etc) on n'aurait pas eu
la forme, gerunchi (ou mărunchi)?
Une autre preuve que ces formes (gerunehi, mărunchi, etc)
sont les rothacisrnes et non pas des desassimilatlons est la diîle­
rence semantique entre les Iorrnes rothacisantes et non rothacisan-'
tes. an dit (G. Cotiugeni-Mari, Saraca) mărllnc/zi au !ieu de mă­
nunchi en parIant de la faux ou de la faucille et mănunchi au sens
de faisceau (de chanvre par ex.); le mot irma pl. irim = eoeur,.
rencontre a Arieşeni et dans- la region de la plainede Bihor
, &
(pres de SaJonta), est employe 10rsqu'i1 s'agit de "inima lemnu-
lui", tandis que chez J'homme on dit inima�); il est certain qu'eu
1) Op. cit. pg. 17.-4) Idem, pg. 31.
Z) Dacoromwlia IV, pg. 1174-75. (OR. ou DRam.)
3) Dacoromania, V Pg. 298 sq.
4) Idem, VI! Pg.184. Cependant S. Po p conclut el tort que cet
exemple s'est conserve seulement grâce el l'adion d'un 11 ou r anterieur ou
posterieur.
[85]
-
COMUNICARI
85
<ce cas c'est un rothacisme et non pas une desassirnilation parce­
que la forme qerunchi (aussi que irimâ, mărunchi, etc.) est un
rothacisme atteste meme dans le Codex de V01'olZeţ 1) et
d�ns le Psauiier de Voroneţ 2) et merne d'aujourd'hui comme le
rothacisme chez les Motzi et les Istro-roumains il). Meme Mr. P r 0-
c o p o vie i adrnet que le rothacisme a precede les iendances de
la desassimilation 4).
Les îorrnes : 'ropot, rainte, pîră, etc. attestees en Bessara­
bie et en Moldavie ne sont non plus des desassimilations parce­
que nous les trouvons aussi dans le Codex de Voroneţ et le
Psautier de voroneţ. dans M. Apuseni, Selişte (le Maramureş),
Suciul-de-sus (la Transylvanie) Cimpulung (la Moldavie), efc.5)
Aujourd'hui merne, M r. P u Ş car i u n'admet pas des assimila­
tions ou des desassimilations de cette Iacon :
,,0 asemenea probă ne-o dă Rosetti însuşi, cînd
constată că ,,1' se pronunţă în regiunea rotacizantă"
(Limba. pg. 79), iar pe de altă parte ştim că scrierea
cu p}! era obişnuită la Mitropolitul Varlaam. Dar.
dacă în vechi texte moldovene găsim nume proprii
ca Margire, Rnmărula, Rujiră, am putea avea a face, _
după Rosetti (Limba, pg. '74) cu cazuri de asimilare,
iar în Fîntîreali, Jemereşti cu disimilare consonantică.
Totuşi cînd pentru acelaş Marzini admitearn eu că
păstrarea lui n s'ar datora, la Istro-rornăni, unei disi­
milări, Rosetti îmi obiecta că disirnilarea ar fi trebuit
să o găsim şi în iirer "tînăr" şi oirer "vînăt", căci
acest proces implică o lege Ionetică, (Gr. S. V. 8).
Această motivare stă însă în contradictie cu ceiace
ne spune în Cursul de [onettcă ... " (Dacoromanta
VII. 451)
Ce sant bien entendu des contradictions inevitables chez
Mr. P u Ş car i u aussi bien que chez Mr. Ros e t ti etsourtout chez
IVIr. N. D r ă g il n uG) qui combat leS opinions de Puşcariu en ce
qui concerne Ies clesassimilations des mots cites plus haut (par
Mr. Puşcariu), mais 7) qui dit, (dans la note) au contraire, quand
11 s'agit de Mr. B ă r bul e s cu:
1) CI. Pas c 11 op. cit. Pg. 41 ; 2) !dem. pg. 71; 3) Idem, pg. 47.
4) Dacoromania, IV. pg. 1175,
5) ef. P h i 1 i p p i d e. op cit. pg, 130,
6) op. cit. pg. 60.
7) Idem, pg. 606.
[86]
86
VALENTIN GR. CI-IELARU
"Strîngînd un număr de rotaclsme, şi mai ales
presupuse rotacisme, aslmilaţii disimilaţil l. I::1ărbulescu
şi şcoala lui. .. (Nous avons dernontre que ce sont des
rothacismes, admis aussi aujourd'hui par Puşcariu
et Procopovici).
Il est certain, que d'apres Ies recherches de M r. Balot ă
le phenornene du rothacisme en ce qui concerne le p. d. v. phy­
siologique est assez clair ei il s'ensuit que c'etait un phenornene
general dans tous les dialectes rournains.
En DOUS basant sur les Iaits, cela justifie notre these que
le rothacisme "est le resultat d'une desassimilation fi-fl>i'ir(' (le
second Il, le 11 dedouble, etant faiblement prononce) J).
a) "Le rothacisme est une consequence de la na­
saIisation dans les mots du type : - voyelfe lin +
voyelle - �) le rothacisme est le resultat d'une desa­
ssimilation n-n"> n-r, (B a lot ă op. cit. pg. 53). Nous
avans vu que le rothacisme roumain, est dO. el la
dedoublation (sic) (par resonance) du 11 du groupe nasal,
dans la situation - voy 1/ n+ voy--->- ooţjn 1/ voy- >
- ooun II n + voy par une desassimilation n-n ">
n-r ; VOY11 II n + voy- > voyn Il r + voy--". (Balotă op.
cit. pg. 153).
En ce cas, en admettant que le rothacisrne est une con­
sequence de Ia nasalisation et le resultat d'une desassimilation,
on peut evidemment soutenir que le phenornene a ele general
et non pas dans une region determin ee. Cela aîterrnit notre opinion
d'autant plus qu'au Xv-eme et XVI-eme siecles, les documents
de Moldavie et de Bessarabie l'aftestent dans les diHerentes
reglons :
Jamiri (Geamini) 1472, Iaşi; Jil'eapă(n) (Jineapăn)
1410, Cîmpulung; Lumiriani (Luminiimi) 1435. Putna;
Masteacăru(J) (Măsteacănul) 1455, Neamt; Nebureşti (Ne­
buneşli) 1448; Fântireale (FînHneale) 1439, Tufova ; Si­
hla Giamirina, 1491, Bacău; Bodea Rumărula. 1489, FăI­
ciu; Căpătăroasi 1503 Fălciu etJa Bessarabie, Jeme­
neştii, 1470. Neamţ; Sima Rujiră, 1495, Orhci; Făn­
tăreanul, 1522, Botoşani; Frăsira, 1525, Orhei; Ion
Margire, 1528, Vaslui; Galbir, 1546, Buşi; aujourd'hui
Galbîr dans.la commune de Cotiugeni-Mari, Soroca;
et dans la commune de Cornava, [Orhei], înrainte,
1) A. Balo!ă op. ci!, pg. 1"11.
[87]
COMUNJCAIU
87
1
II
,1 '
mînră ; (cî. D. Mac rea, Dacoromania, pg. 184-186).
La conclusion de Macrea, que le rothacisme a
existe dans la Moldavie, est tres juste, rnais il aurait
du mentionner que l'auteur de cette theorie est Mr. le
prolesseu- 1. Bărbulescu.
II nous manque encore les sources pour la Valachie el,
cornme nous l'avons dit, pour les dialectes Macedo-roumain et
Megleno-roumain. Nous y pouvons ajouter les restes de ro­
thacisme que l'Ecole de Slavistique de, Iassy a enreg istres en
Moldavie, dans: le district de Soroca dans les corn. de Sena­
tavca, Bursuc, Frumuşica, Prajila; le district de Bălţi dans la
corn. de Coşcodeni; le district de Suceava dans les corn. de
Piciorul Jireapănului et Bălăceana ; le district de Neamţ dans
les corn. de Cotirgaşi, Cojoci, Chiril ; le district de Fălticeni : le
district de Iassy; le district de Fălciu dans la corn. de Vutcani ;
le district d'Orhei, dans les corn. de Terşiţei, Cornova, Chiştel­
nita, Vărzăreşti : le district de Lăpuşna dans les corn. de Văr­
zăreşti-Noi, Mireni et le district de Tighina dans la corn. de
Cobusca-Nouă.
Eu Valachie, nous les trouvons dans le district de Rlm­
nicul-Sarat dans la corn. de Ci oră şti ; en Transylvanie, dans
le district de Turda dans les cam, de Varlălău, Varviz; au Sud
vers Tîrnava-Mică, puis vers le district de Sibiu dans la corn.
de Răşinari et, enîin, en Oltenie ; au Monastere de Cozi a, dans
le district, de Gor] dans la corn. de Colteşti et dans le district
de Dolj dans la corn. de Făntîna-Banului 1).
Tous ces arguments sont des realites linguistiques qui con­
Iirrnent entierement la theorie de B ă r b li 1 e s c u et de son Ecole.
Dans les derniers temps MM. S. Puşcariu ei AI. Procopovici
ont adopte la theorie de Mr. I. B ă r bul e s c u. an peut proba­
blernent adrnettre que Mr. P u Ş car i u ainsi que P r o cap o­
vi ci sont arrives it la meme conclusion que Mr. B ă r b li les cu
it la suite des recherches entreprises par le Musee de la fan­
gue roumaille de Cluj. Mais, quoi qu'an dirait, il est certain
1) Arhiva, XXXI, :3-4, pg. 287; XXXII, 2, pg. 150; XXXIiI, 3-4, pg.
266; XXXIV. 1, pg. 67; 2, Pg. 67; 3-4, pg. 200 sqq ; XXXV, 1, pg. b5; 2, pg.
123 sqq; 3-4, pg. 292; XXXVI, 1, pg. 62; 2, pg. 144; 3-4, pg. 277; XXXIX,
1-2-3, pg. 6'7 sqq; XL, 1-2, pg. 89; Anuarul liceului "Petru-Rareş", P.
Neamţ 1933-34. pg. 65 sqq.
[88]
1. Au meme resuitat arrive S. Pop qui, apres des recherches dialecto­
logiques, pense que les opinions des phi!ologues, en ce qui concerne le
probleme du rothacisme, doivent etre revues si non changees pas. (Societatea
de mîne, ibidem),
que Mr. le prof. l. B ă r b ti 1 e s c u a efe le premier il. soutenir
cela. C'est vrai qu'ils admettent aussi que le rothacismo n'est
pas propre aux M. Apuseni et au Maramureş. Nous avons dit
deja que Mr. P r o c o p o vie i est contre la delimitation geo­
graphique du rothacisrne de la Moldavie, soutenua par Mr,
Ros e t ti, aussi bien que contre la desassirntlanon qu'il con­
sidere un phenomene posterieur au rolhacisme. Mr. P ro c o�
p o v ici sem ble croire aujourd'hui (contrairement a Rosetti)
que le rothacisme a existe autrefois dans toute la Moldavie,
"Ce ne îndreptăţeşte să declarăm cu atîta hotă­
rîre că rotacismul n'a existat nici odată şi nici n'a
avut măcar oarecare reflexe În acele trei judeţe mol.
doveneşti şi nici In judetul Fălciu din aceiaşi regiune,
CÎtă vreme ştim că a Iiinţat în centre atît de impor.
fante ale aceleiaşi Moldove, ca Rădăuţ], Moldovita,
Voroneţ" .. , (Procopovici,DacRom. IV, 1175)').
Mr.S. P u Ş cal' i Il utmse le merne geme d'arguments
quand il combat la theorie de Mr, Ros e t t i, J: conclut que
les traces de rothacisme se 1rouvent aussi en Moldavie ou la
regres sion du phenornene pouvait etre plus intensive ei plus
vieille qu'au Maramureş et au Nord de la Transylvanie, D'a­
pres lui (aujourd'hui), la Moldavie a participe d'une maniere
reguliero a I'innovation et en aucun cas le rothacisme de la Mol­
davie n'est pas importe du Maramureş,
"Dacă În Moldova urmele de rotaoism sînt mai rare
decît în Maramureş şi în Nordul Ardealului, s'ar putea
că în Moldova recreeiunea acestui fenomen să fi fost
mai intenstoă şi mai veche". (DacRom. VII. pg. 451).
Ces considerations peuvent etre vaJables aussi pOUl'
la VaJachie. "Nu văd de ce să credem că "Moldova
nu a participat în mod norma] la inovaţie"? Cînd
avem indicii indirecte şi directe despre Intinderea lui
în Moldova", (Ibidem) "Tot "împortant" printr'un
element romînesc care s'a revărsat din Maramureş
şi Ardealul nordic în Moldova e, după Rosetti, rota�
cismul în Moldova... Dar fn general, cine ne poate
1"
I
1\
I
VALENTIN GH. Cl-JECA nu
-==---===-=-=-====
--------
88
[89]
li
COMUNICARI
89
dovedi că rotacisrnul e un fenomen de limbă i ro p o r­
ta t" ... (Idern, pg. 454).
Autrement dit, Mr. S. P u Ş car i u n'adrnet pas ces pre­
tentions de N. D r ă g an u et Ros e ţ t i qui dans le dernier
ternps, essayenl par leurs etudes de remeHre en discussion la
vieille theorie 1).
Nous avons montre les aspects de ces deux theories, en
discutant leur îondernent, et nous avans rernarque I'evolution
des conceptions de Mr. S. P li Ş car i li, le representant de
l'Ecole de Cluj, et de MI'. Al. P r o c o p o vie i. Le Iait est
bien slgniîicatil que tous, absolurnent tous, ont adopte la theorie
de Mr, le proi. Ilie B ă r b li 1 e seu, le createur de l'Ecole de
Iassy . Nous signalons que Mr. P u Ş car i u ei l'Ecole de Cluj
sont adeptes de la theorie de notre EGO le et nous leur demandons
de reconnaitre sincerernent la paternite de la theorie el celui il
qui elle appartient. Cela, pour corriger une petite incorrectitudc
de methode et de retablir une verite sclentilique.
Valentin 6r. Chelaru.
1) Dans la meme situation que Puşcarlu et Procopovici nous POU­
vons placer Mr, D. Mac r ea qui arrive par les memes voies, peu re­
commendables, a la conclusion de ses pn'decesseurs,
Post scriptum. il fau! lire (p. 75,1. 32) "des translormations-asimila­
tion ou desassimilation-entre n et r ... a ete generale",-au !ieu de: "des
transformation assimilation ou desassimilatioll etre ,. et n, a ete general".
[90]
lj
1
I! I
i II
I;f;
I l
1"
', ..• Ii .•.
I'
I 1:
i
,
i
l'
�
R e c e n z
Ş te fan M etc ş, Domni din principalele române pribegi
in Tral1s!lvania in veacul XVI/. Cluj 1934 80 42 pg.
D. Ştefan Meteş cercetand Arhivele Statului din Cluj a
găsit şase scnsor] ungureşti, extrem de interesante, privind legă­
turile unor domni din Ţara românească şi Moldova cu ArdeaJul
secolului XVII-lea. Odată cu traducerea în româneşte a acestor
scrisori, D. Şt. Meteş dă şi lămuririle necesare dar nu totdeauna
exacte. Capitolele în care discută D. Meteş noua sa informaţie:
I. Din relaţiile MovileştiIor cu Transilvania (pag. 3-15).
II. Aşezarea lui Constantin Vodă Basarab în Transilvania
(pag. 15-24).
III. Pribegia în Transilvania a lui Gheorghe Ştefan, Domnul
Moldovei (pag. 25-30).
IV. Intervenţia lui Gheorghe Ghica, Domnul Moldovei, pen­
tru eliberarea lui Ioan Kemeny şi soţii din robia tătărească din
Crimeia (pag. 30-33).
V. Pribegia lui Mihnea Vodă în Ardeal şi înmormânfarea
lui în Satumare' (pag. 33-42).
In jurul acestor capitole şi acolo unde informaţia D-lui
Meteş tace, vom provoca unele discuţiuni. D-I Meteş, indus In
eroare de genealogistul palon din veacul XVII P. Okolski, se
îndoeşte asupra originei moldovene ale MoviJeştilor, mai amin­
tind că Ioan Movilă, tatăl lui Eremia -- Simion şi Gheorghe­
poate să fie din Ardeal, când această problemă a fost rezolvată
aproape definitiv de D-I Sever Zotta. (Arhiva genealogică an.
II. Oct. Dec. 1913 şi numărul precedent). D-l Meteş, nesocotind
contribuţia D-Iui Zotta "Ştiri noul despre Movi!eşti" (op.
cit. p. 206-245), mai admite încă că doamna Elisabera sau Eli­
saveta Movilă era o unguroaică Csomorfany sau Ciomârtan.
(Zotta, op. cit. p. 208). Desigur că D-I Meteş, a luat In spriji­
nul acestei afirmaţiuni raporturile sociale ale Moldovenilor cu
Ungurii, raporturi excepţionale, condiţionate de pribegi, dând
mai târziu şi căsătoria pribeagului Gavril Movilă cu sora lui
David Zolyamy (Şincai, ed. 1853, III. p. 21). De altfel-În trea,
[91]
AUR EL 1-1. GOLJMAS
91
căt fie zis -mcI doamna Marghita, numită şi Melania, soţia lui
Simion Vodă, n'a fost decât tot polonă, în urma cuceririlor
genealogtce ale cărţii lui Lozinski (Zotta op. cit. p. 222 şi 243).
Foarte preţioase sunt ştirile cari arată odată cu svărcolirile
"verilor movileşti" şi rolul lui Petraşcu Vodă, viitorul mitropolit
dela Chievul rusesc, care luptă în 1620 cu Turcii, alături de
nefericitul Zolkiewskl (p. 6-7). O greşală tace D-I Meteş atunci
când pune Ţuţora de lângă Iaşi în judeţul Lăpuşna (p, 6).
Multe amănunte se dau despre Gavril Movilă, care şi-a sfârşit
viata tcământată în Ardeal "întro lume de nobili străini, nu
dintre cei mai buni, cu care însă se înrudi îndată prin căsăto­
rie". Regretăm de faptul că D·I Meteş, atunci când avea
să explice prin note în paranteze traducerea, nu dă preciziuni.
Aşa pune voevod în Ardeal la 1626 pe Rilkoczy (p. 12). Sbuciu­
mu! lui Ioan Movilă relevat şi de 0-1 Iorga în Socot. Braşovu­
lui (An. Ac. Rom; XXl) rămâne mai cunoscut prin publicaţia
D-Iui Meteş. Foarte interesant ar fi fost ca să avem şi ştiri
noui despre legăturile altui movilean -prin femei-tot din vre­
mea acestor pribegi, Miron Moghilă Barnovschi. Cu moartea lui
Ioan Movilă - Mai 1644 - au dispărut pentru totdeauna Movi­
leştii din Ardeal şi dacă în 1657, după tnîrăngerea lui Rakoczy
II, un Movilă va candida la tronul Transilvaniei, acesta va fi
Îndemnat de Polonia, ca unul ce "era frate cu soţia pelatinului
din Cracovia" (p. 15).
Cât priveşte despre aşezarea lui C-tin Vodă Basarab în
Transilvania, D-I Meres cornplectează cu noua informaţie ceiace
ştiam mai înainte dela cronicarul sas contemporan Nekesch
Schuller, A. Franck sau diaconulPaul de Alep - despre C-tin
Basarab. Din acestea ni se fac cunoscute şi posesiunile lui
Constantin .Cărnul" cumpărate din Ardeal. Astfel se complec­
tează şi datele celor care au făcut monografia acestei impor­
tante domnii, cât 'Şi a contemporanului sau şi chiar amic de
pribegie - Gheorghe Ştefan. Se evidenţiază suficient adeva­
ratele intentiuni, cât şi ipocrizia lui Rakoczy II, care nu ezita
prea mult în a-şi călca cuvântul. Urmaşul lui Gh, Ştefan în
domnia Moldovei, Gheorghe Ghica, făcând în taină politică ală­
turi de creştini e arătat de noua ştire a 0 .. lui Meteş, luptând
din răsputeri a scoate din captivitate pe prietenul său Ioan
Kerneny. Lux de amănunte găsim şi despre pribegia lui Mih­
nea Vodă în Ardeal, domnul care vrând să reediteze domnia
lui Mihai Vodă Viteazul este alungat în Ardeal sub protecţia
cărora se pune şi în ţara cărora moare subit şi uitat de toţi.
In concluzie, prin publicaţia sa D-l Şt, Metes a pus la
Indemăna istoriogralului material inedit şi bun de utilizat.
Aurel H. Gollmas
[92]
92
RECENZ[I
s. P o P - E. Pe t r o v ici: Din ailasul linquistic al Romi­
niei. Cluj 1934, 8°. pg. 47. (Extras: Dacorornania VII).
In primul paragraf, d. S. Pop prezintă câteva: Conside­
raţii asupra metodei, întrebuinţată în anchetele pe teren, In ve­
derea Atlasului Iinguistic al Rornîniei.
Evident, consideraţiile acestea, fiind mai mult o expunere
teoretica a modului de a lucra al anchetatorilor, nu au, deo­
camdată, decit o importanţă de natură informativă. Principiile
enunţate şi consideraţiile făcute vor putea avea valoarea lor
reală numai în momentul cînd va fi posibil să se controleze
materialul linguistic, adică cînd cercetările vor fi terminate.
Abia atuncl vom avea concordanta între principii, ca valoare
intrisecă, şi starea reală şi fidelă a fenomenelor Iinguistice. To­
tuşi, trei puncte trebuie să remarcăm: 1. Materialul adunat pînă
în prezent de anchetatori a depăşit (după informatiile lor) cu
mult materialul adunat de Weigand. (Ţin să subliniez că nu
trebue să uităm mijloacele şi posibilităţile de lucru ale lui
Weigand). 2. Anchetele pe teren sînt un progres vădit, în ce
priveşte claritatea şi preciziunea formelor dialectale, faţă de
anchetele făcute prin corespondenţă, de cele mai multe ori,
neprecise, trimrse unor corespondenţi care n'au nimic comun
cu regiunile unde se făceau anchetele 1). (Dacă ne gindim la
cercetările făcute altădată de Muzeul din Cluj şi publicate în
Dacoromania). 3. Meritul acestor cercetări, dificile din atitea
puncte de vedere, pentru care se cere o solidă pregătire ştiin­
ţilică, revine, cu bună dreptate, tinerilor îuvătaţi, ca: S. Pop,
E. Petrovici şi Şt, Paşca, (dacă e vorba să facem clasificarea
valorilor reale după concepţia noastră de astăzi, dînd întretate
acelor care muncesc, clasiticaţie, care desigur că va răscula o­
pinia celor deprinşi să judece după criteriul monopolizării).
Paragraful 2 consacrat: Cum dispar termenii vechi cui­
minlstratuii şi cum se tncetăţenesc cei noi, menţionează dela
început că "răspunsurile, primite la aceste întrebări, sînt ex­
trem de instructive pentru cunoaşterea procesului de eliminare
al terminologiei străine, precum şi o accentuată tendintă de În­
cetăţenire a cuvintelor rornînesti din Vechiul Regat" (pg. 61).
Dupa S. Pop. "nicăiri cain aceste răspunsuri, nu se poate re­
cunoaşte repeziciunea cu care subiectele vorbitoare au înlocuit
terminologia veche, în timp de mai bine de un deceniu" (pg.
62). Numai că S. Pop uită că pentru subiectele vorbitoare, ca
1) Spre ex. in satele Basarabiei există învăţători - destui de nume­
roşi - din Oltenia şi Muntenia, Aceştia şi-au luat răspunderea să servească
drept corespondenţi ai Al.It-ului pentru satele unde proîeseazs .. v,0m . dc!­
vedi in numerile viitoare că mare parte din materialul Basarabiei : trimis
de ei Muzeului din Cluj, este faJş şi nu concordă cu realitatea Ionetică şi
lexică a regiunilor respective.
[93]
şi pentru oricare. alt ţăran, anchetatorii apar persoane oficiale
şi atunci e dela sine înţeles că subiectele vorbesc într'un limbaj,
pe cât e posibil, asemănător celui "o!icial". Psihologia lor, cu
totul alta în asemenea împrejurări, are o mare înrlurrre asupra
răspunsurilor ce le dau, şi de această I psihologie trebuie ţinut
neapărat seama.
In ţinuturile alipite, cum e Basarabia bunăoară, ţăranii văd
în Iiecare intelectual care face citeva însemnări pe hârtie, un tri-
I mis al oiiciatităţilor, şi mai ales, al fiscului l}. Dar, chiar ad­
mitind că subiectele vorbltoare au Iost convinse că n'au de a­
tace cu oficialităţi, ei, cu toale acestea. vorbesc "modelat" pentru
a fi inţeleşi de anchetatori, şi de foarte multe ori, adăogind ex­
plicaţii cît m ai pe plac "nacealnicilor". Insusi S. Pop atirrnă ca
"ţăranii cu care stau de vorbă spun că uiâzd îi "pe ruseşte"
(recte: pi ruseşn), iar dacă s'a zis pînă acum "nu mai trebuie
să zicem, şi de acum inainte". S. Pop crede că aceste afirmaţii
ale subiectelor vorbitoare constituie un document din care reesă
o vădită manifestare ostilă contra vechiului regim. De Iapt,
dacă ar cunoaşte psihologia maselor şi anumite condiţiuni în
legătură cu viaţa cotidiană a ţăranului, nu ar ajunge la astlel
de "concluzii logice". După S. Pop "această victorie se dato­
reşte îrnprejurărti că judeţ venea pe o cale administrativă, era
oarecum olrcial (aceasta mai puţin), dar, În special, faptului ca
acest cuvînt e considerat străin şi că "administraţia trecută a
pricinuit ţăranilor multe neajunsuri". Profundă eroare, din cauza
concepţiei greşite dela care pleacă şi anume a metodei super­
ficiale pe care lşi clădeşte prernizele sale. Este conceptia de
metodă naţionalistă a Şcoalei dela Cluj, metodă justificata din
punct de vedere istoric, dar defectuoasă în ştiinţă. Căci iata ce
se întâmplă. Bazat pe această metodă de privire superficială,
adică de neaproîundare a chestiei, d, S. Pop ajunge la concluzii
greşite, întrucît Ienornenul Iinguistic prezentat ca atare, este
astlel numai In aparenţă, în realitate este cu totul altfel. D-sa
a greşit, când a ajuns la astfel de concluzii, din cauza: me­
totiei, oreconcepitet şi din necunoaşterea tuturor factorilor de­
terrninativi ai vieţii şi psihicului unei regiuni 2). ln lond, reali-
I
VALENTIN GR. CHELARU
93
1) Aceasta s'a putut controla cu ocazia recensămintului general, cînd
s'au făcut anchete in vederea statlsticilor.
2) Avea dreptate unul din colegii noştri, care făcând o comunicare
la o şedinţă a Soc. « Arhiva» prezidată de 0-1 prol. 1. Bărbulescu, susţinea
cii acei care rac anchetele să fie de prin părţile locului, să aibă instinctul
limbii acelei regiuni şi să ancheteze în mod cu totul. dar absolut cu
totul, indirect (şezind mai mult timp într'o localitate şi conversînd cu oa­
meni despre diferite chestii, nu cu. chestionarul În mină). Pentru aceasta
trebuiau s"t lucreze asistenţii tuturor Universităţilor din ţară, acei dela Bu­
cureşti (care-s Munteni) pentru Muntenia şi Oltenia, de la Cernăuţi pentru
BUCOVina, ş, a. m. d. Dar ... sînt multe de spus şi preîer să tac. ln orice
caz e evident că sistemul acesta de acaparare e delectuos.
[94]
94
RECENZII
--
I
I \
Il
Il
II
I
I
I
tarea, cum am spus, este alta şi anume. Nu s'a încetăţenit
aşa de repede terminologia administrativă nouă în locul celei
vechi. Aceasta a putut-o constata d. Pop în anchete, dar dacă
te vei duce să trăieşti în mijlocul ţăranilor basarabeni, timp
mai îndelungat, ai putea ved-a realitatea din toate p. d. v. deci şi
cel Iinguistic. Grosso moda, 60% se aude uh?zd (nu utăza) "îs
din uiezdul Sorocii", (mai ales în regiunea cîrnpinenilor) şi ap­
roximativ la toţi ţăranii trecuţi peste 40 de ani.
Mi se va putea obiecta că subiectele anchetate sînt cei
mai mulţi ţărani analîabeţi între 40-60 ani, dar acei (care au
60 de ani) răspund la anchete sub impulsia reminescenţelor
din Basarabia de altă dată, CÎnd ţăranul era sluga' boeruluiui.
Bărbaţii din categoria aceasta, care par mai "desgheţaţi" şi te
Înfruntă semeţ cu privirea, sînt acei care au cetit cîte ceva şi
s'au "boerit", aşa că e natural ca acestea să se forteze să vor­
bească cît mai corect romîneşte şi'n limbaj cât mai "oficial".
In privinţa celorlalte afirmaţii făcute de S. Pop, că ţăranii
evită cuvîntul din cauză că e străin şi le aminteşte de "ad­
ministratia trecută care a pricinuit ţăranilor multe neajunsuri­
este, repet, o Interpretare naţionalistă, posibil adevărată' stărilor
de lucruri din Ardeal, dar nu din Basarabia, Ţăranul basarabean
n'a' avut o conştiinţă naţională datorită căreia să facă astlel de
diîerenţleri. Inainte de război, el vorbea moldoveneşte şi spunea
că ţine "cu rusul", iar dela Unire: "că de cînd au vinit Rornînii îi
mai scump": nu are de unde şti că au coincis electeledazastruoase
economice ale războiului odată cu actul Unirii 1), Nici explicaţia
a doua, că administraţia trecută pricinuind multe neajunsuri, îi
face pe "subiectele vorhitoare să aibă tendinţa de a scăpa şi de
terminii Introduşi de dînsa" nu estejustă, pentrucă nu cores­
punde realităţilor. Realitatea e alta. Toate aceste subiecte (din
categoria de mai sus) Iţi vor destăinui dacă te cunosc şi au
încredere în tine, că "înainte erau naloguri (impozite) mai pu­
tînteh sÎ un singur nacralnic, da amu îs tăţi nacîalnicl şi tare
multi naloguri. Toti vor să fie boeri şi toţi vin di ti jăpoaie".
Nu ştiu dacă această situaţie mizeră îi face să uite cu re­
peziciune termenii vechii administraţii ! Ceiace afirm eu aleea
e o stare generală în Basarabia pe care o cunosc în deaproape
pentrucă am trăit acolo, şi am cunoscut ţăranii aceştia care
sînt cei mai buni Moldoveni. Astfel toată chestiunea cu pri­
vire la vechii termeni administra tivi mai ales judet este aşe­
jata pe o temelie şubredă şi deplasată pe un teren îndoelnic,
şi de multe ori, ireal. Doar pentru prefect şi primar să aibă
mai multă dreptate S. Pop. La Iorrnele: ( proţect şi proţector,
1) De menţionat ca în regiunea Sorocii s'a zis întotdeauJ1�. romin
pentru bărbat : "Da nu mai vine romînu (barbatul) acasă". "Da ţi-i acasă
romlnu" ?
[95]
VALENTlN GR. CHELARU
95
care, spune Pop, sînt cele mai frecvente în Basarabia, adăugăm
forma priflect (şi forma prieţeciu dată de Pop) pe care o con­
sideră. mult :nai întrebuinţată (decît forme�e ,date. de. D:s�. Dea­
semeni la primar (Pop zice; premare, primare ŞI primari) forma
cea mai întrebuinţată, credem noi, este: prtmâr'le şi premâr'le
(cu un e f. î. imperceptibil. am fost la primar' le"). Dintre tor­
mele date de Pop cea mai �zitată în Basarabia este: primari;
celelalte sînt I. rar întrebuinţate. La forma dată de Pop, mas­
cal, noi adaugărn forma muscat, pl. mascati, pentru forma arudie,
cunosc formele: artuii şi. arude, pe lîngă forma lui Pop căzut
în plin cred că în Basarabia se zice o fost în plen (forma căzut
nu e cunoscută), la forma sărnic dată de Pop, să se puie ac­
centul pe i, sărnlc, pl. sărnţ: ("dă-mi o coropcă de sărnic= dă-
mi o cutie de chibrituri "). .
Pentru a ţrământa-ţârima d. S. Pop observă cu bună
dreptate că frămînta este forma ce se întrebuinţează în Ba­
sarabia. Celelalte forme: jintuii ca mîna, măniniăl, mai mâniniăl u,
morminia, etc. sînt forme locale. Insă cred că frămînta este
mai des întrebuinţat ca [ârlma şi ca aduna (aluatul, pînea).
Mai adaug încă o mică rectHicare, nu se zice în Basarabia:
ţărim, îl [ărî m, ci [ârăm l�O, [ă'răm, dar lu-o [ăr'mat. La fel
la aduna (aluatul) nu e corectă forma dată de Pop fi adun, ci
forma al adunt U final redus, cu tendinţă spre ă), şi ăl adun' (12
pronunţat scurt şi oarecum terminat nazal, ceva mai încet). In
privinţa explicaţiilor semantice relativ la frămînta şi soage, date
de S. Pop, credem că sîntem de acord.
In fine, ultimul paragraf datorită lui S. Pop şi E. Pe t r o v ic i
se ocupă de pluralul mînă. In urma materialului ce l-au adunat
s'a ajuns la concluzia că "nu se face deloc deosebire între
"main" şi "bras". Deasemeni mai susţin Dvlor că forma mînă
nu este generală »în domeniul daca-ramin", ci a fost Înlocuită,
În foarte multe cazuri, de brincă pl. brînci (mai ales în Sud­
Vestul Transilvaniei). Cel puţin aşa reesă din harta anexată.
După cîte ştim, forma brincă şi brăncă, ca şi labă se întîlneşte
şi'n Nord-Estul Basarabiei. Pluralul brinoi-brănci, ce-i drept,
se găseşte mai rar. Se întrebuinţează deobicei la singular, mai
ales în sens peiorativ. (»Nu-ţi băga brănca 'n stahan (strachină).
Mănîncă şi cu brînculiţarş.
Relativ la pluralul min pe care Dvlor îl stabilesc în partea
de Est a Basarabiei, avem de observat că această îormă a
pl�:alului se pronunţă mint (î final redus). O reminiscenţă a lui
u fina I vechi pronunţat ca i redus, probabil sub influenţa lui
Il precedent.
In orice caz nu min, cum l-au înregistrat Dvlor, căci forma
min, nu diferă, atunci, cu nimic de forma s, ex. eu amîn. (Or,
[96]
96
HECENzrr
între eu amin şi forma eu mă spăl pi mini, este o mare deosebire
d. p. d. v. fonetic.
Acelea�i observă!'! av�m d,e �făcut şi p�ntru pluralul (dat
de Dvlor) minute, forma articulata In Basarabia ŞI Bucovina. Nu
se aude pl. minute, ci min'le (cu un f. f. imperceptibil u, daca
n.u chiar sincopat, şi cu 11 f. putin nazal şi prelungit). Tot aşa
ŞI pentru f. mtnile (Est). Pentru pl. mini din Sudul Basarabiei.
trebuie să adăugăm că se pronunţă mini cu Il muiat iar
i final f. redus. Forma de plural mină arestată de Dvlor i'n
Nordul şi Sudul Basarabiei şi considerată ca oj.Iorrnă interesantă"
noi o Introducem alături de forma mîni şi o socotim mină (ă
final redus care se confundă cu i fin. redus). Probabil că nu
s'a înregistrat atent, dealtfel e şi f. greu, dacă nu eşti de prin
părţile locurilor, să faci distincţia cuvenită.
. O formă articulată de plural I. des întrebuinţată în regiu­
nea Orheiului şi Bălţilor este: minurile şi minur'le. care nu este
înregistrată de anchetatori. Singurile forme corecte date de Pop
şi Petrovici, pentru Basarabia, sînt pluralele : minili (428, 464,
476) şi minuli (440); celelalte trebuiesc revăzute după conside-
raţiile de mai sus. Valentin Gr. Chelaru
Pe t r u Car a m a n. Duiinele romîneşti în limba franceză.
Contribuţie critică asupra [olklorului romin in străinătate.
Bucureşti 1934. 8°, 110 pg.
Acest studiu, pe care-I menţionăm în treacăt, este o, docu­
mentată critică, făcută cu multă obiectivitate şi seriozitate ştiin­
titică, cărţii d. Vulpescu Les coutumes roumaines periodiques,
Paris 1927. In prima parte a studiului, în note, d. Caraman a prezen­
tat o amănunţită "privire critico-istorică asupra studiilor de Iolklor
romlnesc în 1. franceză". Pregătirea stiinţifică a autorului în
domeniul folkloristicei, tratarea metodică în această disciplina,
a făcut ca acest studiu critic să indice un anumit sistem de­
fectuos în ştiinţă, cum e cazul cu d. Vulpescu, şi să facă să se
întrevadă o latură sociologică, dacă voiţi, a "spiritului secolu­
lui" în care trăim; .un fel de şcoală naţională de superficiali-
'tate şi parodie ştiinţiîicăv=-curu spune autorul.
Sub acest aspect este prezentat acest studiu în care se
arată, falsurile, erorile, conjecturile de texte, necunoaşterea şi
lipsa de orientare ştiinţifică, etc. etc. ale d-Iui Vulpescu. Re­
marcăm şi noi, cu această ocazie, spiritul de frantuzomanie al
d-Iui Vulpescu care crede că: "ler oi lea", ar fi provenit din fr.
"roi", dela o colonie franceză din Saba! D. Vulpescu uzează
de aceleaşi mijloace ca şi alţii, căci astfel de metode au, de­
sigur, un scop bine definit. Contra acestei maniere s'a ridicat
d. praf. Bărbulescu, de atltea ori, cornbătînd trancolllia şi uni.
lateritatea în ştiinţa romînească tArhiua, XXIX 3 pg. 422, şi 40,
1-2 pg. 70).
[97]
RECENZII
====== =======
Serbolujlcenit. 1)
Cîteva cuvinte ca întroducere la o recenzie
97
(Joseph Păta: Les Serbes de Lusace. Litterature et eul­
ture apres la Grande guerre. Blb1iotheque de l'lnstitut slave de
Geneve No. 1, Geneva, 1933, pag. 69).
Dintre toate neamurile de Slavi, cari avansaseră adânc în te­
ritoriul german 2) şi care apoi pe rând s'au stins, lăsând în urma lor
doar o împestriţare toponimică slava a ţinuturilor o dată locuite, Su­
pravieţueşte numai poporul Serb (Die Wendtn) al Lujiţei (Lausitz)")
împărţit şi el în două fragmente mai mici: unu! mai mic în Lujiţa de
jos, în spre nord şi celălalt mai mare, spre sud, spre graniţele Sa­
xoniei şi ale Boerniei. Depărtată aproximativ numai cu vre-o 10
km. dela granitile de nord ale Boemiei şi cu 80 de km. de
Berlin, Lujiţa este cuprinsă aproximativ În liniile mari ale patru­
laterului imaginar format de Dresden, Berlin, Frankiurt pe Oder şi
Zitava-), pe o lungime NS de 140 kn. şi o lărgime E-V de 60 k, -bis,
Ţarişoara e brăz dată în lungime de un râu, Sprewja (Spreej,«)
pe care se află aşezate cele 2 capitale: În cea de sus Budysin
(Bautzen) cu 41 mii de locuitori şi în cea de jos Chosebuz (Cot-
1) După cunoştinţele pe cari le am, în literatura ştiinţifică românească
chestiunea Iujiceana nu numai că IlU a fost tratată, dar nici cunoscută nu
a rost macar, dacă nu ţinem seama de îaptu l că "Serbo-Lujicenii" sunt ci­
taţi alături de celelalte popoare slave, ca Iăcănd parte din lamilia lor. Atât.
In plus, s'a ţinut in Sibiu, la 7 Iunie 1927. de catre Jaroslav !\IOtlN, din
Praga, o conferinţa "Cehoslovacia şi Lujiţa" elin care au fost publicate unele
părţi În N. 8, 1927 al revistei "TransilViJllia". Tiparul Institutului de Arte
Grafice .Daci» Traiană". Sibiu, 1927, pag. 8, 8" el. Vladimir Zrneskal : "Hor­
nikovă Luzicka Knihovna v Praze" il uvodern a soupisern knih, Cesko-Iu­
iicka knihovnicka. poradă Dvr J. Pata, No. 17, 1931, v Praze, la pag. l1i3.
Deaceia, inainte de a expune cuprinsul cărţii, socotim ca util să dam câ­
teva date privind poporul serbo-Iuţtcean, tara pretenţia de a Ii făcut ceva
complect şi perfect. Şi tot de aceia vom ela cât mai multe date biblio-
grafice. .
�) Până la Harnburg iŞi Brernen dealungul Mării Baltice, Polabi, ro­
meramem; spre sud Liutici şi Bodricii. CI. AmoRt MlIka: "Les llmites
du domaine \in��uistique slave il l't')poque primitive" în A. L sI. Ph. 1904.
26, cL şi L. Nieclerle: .SJovanske stuozitnosti" !lI, Prnha, 1919 .
. . . 3) Nume.le s'a generalizat cu timpul J;; int�eg teritoriul. [uzfwi eran
num�ţ� In. vech:me numai cei din Luji(a de jos; cei din Lujiţa de sus erau
numlţ! Milcom.
4) CI. şi J, Pata, In studiul pe care îl reeenzi1m, pag. 8 şi 12.
4 bis) Vezi harta anexată.
5) In parenteze cUlm numele germane ale locaEUlţilOl' respective .
.,
,
[98]
98
D. CB.ANJALA
tbus) cu 50 de mii de locuitori. Orăşele în Lujiţa de sus mai
sunt: B6rkow (Burkau), Kamjenc (Kamez), în regiunea de Sud­
Vest, catolică ; Kul6w (Wittichenau), Wojerecy (Hoyerswerda),
Beta Woda (Weisswasser) şi Slepo (Sehleile bei Weisswasser)
î� mijlocul Lujiţei , Grodk (Spremberg), Wetosow (Wetshauj şi
PICn (Pcitz) în Lujiţa de jos -).
In Lujiţa de sus, In colţul de sud-vest, locuitorii sunt ca­
tolici. Deşi în număr mic -la 15.000 - ei reprezintă fragmentul
cel mai disciplinat, mai ccnservativ şi mai puternic din p. d. v.
naţional al acestui popor. Un centru cultural însemnat au
aceştia în Khro scicy (Crostwitz) în apopierea căruia se află
Mănăstirea Marijna Hvăzda (Mariastern). Ceilalţi Lujiceni sunt
toţi protestann, însă nu au o unitate nici de limbă, nici de
cultură cu un centru unic, nici de ideal.
Viata Slavilor de pe teritoriul astăzi german a rost o luptă
permanenta şi crudă. în care egocentrismul şi anarhismul slav
ti ceda! În faţa disciplinei şi a fortei organizate germane şi este
o adevaratii minune că această insulă de Slavi s'a menţinut şi
se menţine încă aici 7). Hărţuiţi şi decimat! pentru creştinarea
iar, purtaţi apoi în razboaiele caselor germane stăpănitoare c..
Lujiţa de jos a aparţinut Prusiei, cea de sus Saxoniei - in epoca
modernă apăsarea, sau mai exact voinţa de deznaţionalizare 8),
mai ales In Prusia, a fost urmărită prin biserică, şcoală, admi-
6) Poporul sorbo-lujiccan se numeşte el pe sine la sg. Serb, la plu­
ral Serbia; iar ţara şi-o numesc Serbţţ. Nemtii o numesc Luusite, lor spu­
năndu-Ie Die Wet.den, iar limbii das Sorbische. Termenul francez Serbes­
Lusaciens este traducerea celui uzitat în limbile slave.
Limba serbo-Iujiceană în cele două dialecte principale ale sale - de
jos şi de sus - reprezintă un stadiu relativ vechi; a păstrat dualul, aoris­
tele, im perîectul. etc. Lujlceana de sus este mai apropiată de limba cehă,
iar cea de jos de limba polouă, numai că nu are nazale.
7) In ce priveşte numărul lor, după statistica !ticută în anii 1880--
1885 de către nrot. Arno st Muka (Statistika luiiekich Serbow, Kamjenc,
1885. 89, pag. VI+388), Lujicenii de sus erau 101Q59, iar cei de jos 'i59!O.
După statisticile germane, numărul lor integral ar 'îi fost în 1910 de 10 569?,
iar în 1925 de 71029. După statistica .. Asociaţiei minoritătilor naţionale. d!D
Germania", numărul lor, in 1927. s'ar urca la 160900. DU[J8. Jiri Kapllan
(Ko1ik je Luzickych Srbu, Franta, Praga, V, 1932 No. 25, pag. 389-3PO),
cifra din urmi1 ar fi cea mai aproape ele adevăr, cu menţiunea că la el.lnsa
trebue să se mai adauge 1000 suflete .. scăpate din vedere" ,10000 can !o­
cnesc individual 111 diferite oraşe din Germania. 4000 colonişti Î.n Am:"flca
de nord şi câteva sute în America de sud şi. Australia. Cei mal mu lţl e�­
patriaţÎ sunt din Lujiţa de jos din cauza persecuţiilor la cari au fost SUPUQl;
unii sunt plecaţi imediat du flă revoluţia din 1848, iar alţii între 1860-1880.
8) Marea lor mulţime locueşte la sate, dintre care unele. sunt �OOo.:')
serbollljicene. In cea mai mare parte ei sunt plugari şi pesca!"!, ap.OJ m!­
neri şi lucr�tOl"i. Oraşele sunt foarte puternic german iza te. �el lYla! p;lţm
germaniwt este Kul6w, cu 3:Jolo Lujiceni. iar cel lYlai pl:terl1lC ger!!liJmzz1t
este Ch6sebuz, cu 2"10 Lujiceni. BudYsin are 15°10 populatie serbolu]lCeană;
în celelalte ea variazij între extremele arătate.
[99]
RECENZII
99
ni sira ţie, pe .teren economic în deosebi, ca şi prin colonizările
din oraşe şi localităţile miniere, realizând brăul german, care
desparte astăzi Lujiţa de Boemia 9).
t�ARTA LUjlTEI
Lămuriri
graniti de tărl
Lujiţa veche
Lujiţa de astăzi
ferit. gcrmanlzat
Bramborsko = Brandenburg
Sasko = Saxonia
Slezsko = Silezia
Cechy = Boemia
Labe = Elba
9) Cf. Jan Machal: Slovanske literatury, Novo.ieska biblioteka vyda­
vană nakladern Narodniho Musca, V Praze, 1922, dil 1, pag. 192 (Literatu­
riie slave, Noua bibliotecă cehă editura Muzeului naţional).
[100]
100
n, CnANJALA
, '
I
I
!
!:
I
i II
! .i
"
Deşi au fost momente când însăşi În Cehia a predominat:
o nobilime germanizantă, totuşi se pare că stăpânirea coroanei
cehe întinsă de câteva ori asupra Lujiţei a contribuit foarte.
mult la con!'ervarea caracterului slav al poporului. Au stăpâ­
nit-o în parte Încă în sec. XI regele Vladisţav Il, regele Sobes­
'lav În sec. XII şi urmaşii săi pană la PremysI Ottakar II, în
sec. XIII. In sec. XIV Caro! IV obligă pe nobiJii germani sa-şi educe
fiii în limba slavă; dar Bula de aur, pe care a dat-o, a rămas mai
mult un desiderat 10). Stăpânirea lui Jiri de POdebrad, in sec.
XV, a fost de scurtă durată, iar după el Cehii însăşi au fost
ameninţaţi de germanizare. In 1635 Ferdinand II o face cadou
electorului saxon, ca Iief al coroanei cehe II), cu condiţia ca la
stingerea dinastie! saxone de Wettin să revie Iaras: coroanei,
cehe. Deaceia, până. Ia marele razboi, dinastia de Habsburg a­
vea între titlurile sale şi pe acda de posesoare a ambelor Lu­
jiţe. Nimic nu a împedicat însă ca, în 18 l 5, Congresul dela
Viena să rupă încă o parte din Lujita de sus saxona spre a o
da Prusiei. Mai târziu, imperiul german n'a suferit nici o pie­
dică in ce priveşte organizarea administrativă pe care a dat-o
ţării, fragmentâl?d teritoriul acesta compact de Slavi între 7
centre electorale, pentru ca Lujicenii să nu ajungă nici odată
să aibe reprezentanţi proprii; 'iar tratatele de pace au fost î
aşa fel încheiate încât principial Lujicienii nu se bucură astăzw
nici de obişnuitele şi iluzoriile adesea drepturi ale unei mino-r
rităţi naţionale, ca unii ce constitue un popor aparte, avăndu.şj
şi patria în Germania însăşi 12).. .
. Reforma Iuterană, cu cultul ei pentru limba maternă, a
trezit puternic şi la Lujiceni - mai întăiu la cei de jos _ con­
ştiinţa naţională slavă şi ideia că poporul lor este cel mai mic
frate din marea familie a numeroaselor popoare slave. Primele
lor monumente literare sunt în adevăr traducerile cărţllor reli­
gioase din sec. XVI, după ce mai lntăiu folosiseră In biserici
cărţi religioase ceheşti, iar pe alocurea germane. Preotul Michal
Frencel din Budestecy (Gross-Postwitz), UI1 foarte activ tradu­
cător de texte religioase şi important ortograf serbolujicean, 'în
1697, adresa lui Petru cel Mare, la trecerea acestuia prin Ger­
mania, un memoriu In care vorbeşte de unitatea de sânge a
10) Tot desiderate au rămas şi hoUirâriJe episcopilor din Meissen �
Bruno II, dela înc. sec. XIII si Ioan VI de la Salzhausen din sec. XV ca
preoţii cari au enoriaşi lujiceni să ţie prediclls, spovedaniile. etc .. În limba
lor, fie ei Înşişi, fie prin înlocuitori cari cunosc limba. Cf. Jan Măchal op;
cit. pag. 192-3.
11) CL Jan Măchal, o p. cit. pag. 192.
12) Cf. losef Pata: Luzicti Srbove ia hitlerismus În Slovanska Revue,
Praga, 1, 1934, No. 2-3, în petit la pag. 22-26.
. 12 bis) Aşa că M. Frencel, lujicean, trebueşte considerat ca anima­
tor al ideei pansJaviste înainte de Krizanic, croat.
I
[101]
RECENZII
101
popoarelor sia ve, de conştiinţa pe care o au Serbo-Lujicenii că
lac parte din aceiaşi tulpină din care se trage marele popor
rusesc, etc. Cam în acelaşi timp Jesuitii lujiceni, conştienţi de
�aptul că limba lor este soră cu cea cehă, alcătuiau după mo­
delul ei o ortografie pentru Lujicenii catolici 13), fără să-şi dea
seama şi unii şi alţii că lucrează pentru adâncirea deosebirilor
dintre ramurile confesionale aceluiaşi poporserbolujicean desus'-).
Inca pe la 1706 doi fraţi preoţi catolici, Martiri şi Jiri Şimo­
nove din Cemjeric - Lujiţa de sus, au cumpărat In centrul Pra­
găi un loc, pe care au clădit "Serbski Seminar" deschis în
1728, pentru semlnariştil şi teologii lujiceni. Cu toate că mai
târziu au pătruns aici şi Nemţii din Lujiţa, Seminarul acesta a
�ost cea mai însemnată pepinieră de entuziaşti Lujiceni pentru
naţia lor oropsită. Seminarul acesta a trecut prin momente când
aproape nici nu mai era lujicean, apoi a învins ameninţările
lui Franţ-Ioseî de a-l desiilnţa. Ca o culme a contrazicerilor
brutale ce îrnpestriţează viaţa practică a Slavilor, cari În toate
momentele s-au considerat cu cea mai tandră platonie drept
"fraţi". Seminarul acesta' a Iost vândut cu asentimentul formal
al guvernului cehoslovac, In 1923, lăsând pe Lujiceni,
tocmai acum când al' fi avut dreptul să spere mai mult în spri­
jinul Cehilor liberi, la voia întâmplării.
Tot de pe atunci tinerii Lujiceni, cari erau la studii - în
deosebi teologice - în diferite centre, luau din ce în ce mai
mai puternic conştiinţă de individualitatea naţiei lor slave şi
pe lângă orele de limbă maternă, pe cari şi le predau în cercuri
intime în toate centrele unde se �}l,seau (Budysin, Chosebuz,
Praga, Lipsea, Dresden, Breslau, Wittemberg, etc.) învăţau câte
ceva şi din istoria, folclorul, etnografia şi muzica poporului
lor. In 1716 se înfiinţează la Lipsea "Societatea de predică
serbă (Serbske predarske tovarstwo) apoi ",Sorabia"; în cele­
lalte centre cu timpul se înfiinţează alte societăţi, cari durează
mai mult sau mai puţin. Aproape toate aceste asociaţii au scos
ziare şi broşuri pentru luminarea poporului.
Cea mai importantă societate studenţească pe care au a-
13) Jezuitul lujicean Iakub Ticin a editat, În 1672, În Praga, prima
gramatică a limbii serbolujicene de sus: Principia Iinguae vendicae, adap­
tînd la limba lui o ortografie apropiată celei cehe. Protestantii însă au a­
doptat ortografia germanizantă a lui Zaharia Berling. care a scris În 1689:
Didascalia seu ortographia vandalica, Cf. J. Machal op, cit pag. 1 Q4.
14) Asupra srortărilor făcute de către diferiţi conducători spirituali
lujiceni CA. Lubjenski, H. Zejler, J. Iordan, A. Smoler, PIuI şi mai ales M.
Hornik) pentru apropierea nu numai a celor două ortograîli deosebite. dar
şi a celor două limbi literare - de jos şi de sus - tara să reuşească să
schimbe mult din starea lucrurilor, vezi 1. Machal, op, cit, vol. II, Praga,
1925, la pag. 378 sqq,
15) Aceasta publică o revistă lunară pentru membrii săi: "Luzickosr­
bsky vestnik' În al XV-lea an de apariţie.
[102]
102
D. CRANJALA
"
vut-o Lujicenii In afara teritorufui lor au fost aceia dela Semi-
narul din Praga, numită "Serbowka", care funcţionează şi acum
fără mare însemnătate, Fiindcă direcţiunea Seminarului nu ad­
mitea să activeze In ea şi Lujicenii neteologt, aceia au înfiinţat
o alta: "Luzicko-serbske towarstwo ", în care au participat şi Cehi.
In 1907 a fost înfiinţat aiciCesko-Luăicky Spolek "Adolf Cerny".
Acesta din urmă funcţionează şi astăzi In Praga - cu 'toiul in­
dependent de stat - sub numele de "Spolecnost pratel Luzici".
care este cea mai puternică asociaţie de prietenie cu un popor
slav (vorbesc, In realitate; nu după aparenţele plătite .cu bani
grei de diferite guverne).
Din îndemnul lui J. A. Srnoler, unul dintre fruntasii naţiu­
nii lujicene, elevii dela gimnaziul din Budysin au înfiinţat în
1839 »Societas Slavica Budissiniensis", care împreună cu soci­
etăţile "Swoboda" (luferană-1876) Vlada (catolică- 1888) au
format după 1890 o centrală "Lipa".
Radicalismul-ca să spun aşa-tineresc despărţea însă într'o
măsură pe tineri de bătrâni, pe lângă sciziunile cari existau în
mijlocul tineretului însăşi. Intotdeauna însă s'a găsit cineva care
să facă slortarea de a aduna la un loc forţele dispersate; aceştia
erau de regulă fruntaşii vieţii studenţeşti. Astfel, din iniţiativa
lui Arnost Muka -- savantul de mai târziu -la.,6 August 1875,
s'a organizat în Khroscic o adunare generală unde marele poet
de mai târziu J. Bart - Clsinski il propus organizarea unei so­
cietăţi unice. Aceasta ar fi Intimpinat desigur rezistenţa cel, puţin,
dacă nu persecutia germană. A rămas deaceia stabilit ca in
fiecare an să se ţie vara o adunare generală il tuturor societă­
ţilor şi studenţilor lujiceni, în diferite centre pe rând; aceasta
era: hlowna skhadzowanka - adunarea principală. Deja 1880
s'a organizat câte încă una În primăvară; "naletna skhadăo­
wanka", iar dela 1910 se fac trei adunări de acestea pe an.
Conduse de către un preşedinte .hlownv starsi" şi de un comi­
tet cu numeroase subcornisii, organizaţia aceasta pregătea pen­
tru adunările generale tot felul de manifestări mai ales corale
şi teatrale cari, răspunzănd parcă la o tradiţie populară, aveau
un deosebit ecou În mijlocul populatiei lujicene şi în mod in­
contestabil au conttibuit la menţinerea dacă nu chiar la creşte­
rea demnităţii limbii lujicene în ochii poporului care o vorbeşteI6);
pe de altă parte organiza sau colabora la editarea ziarelor şi
16) Multe din informaţiile de amanunt asupra chestiunii lujicene le
am dela prietenul meu Jiri Kapitan, care a petrecut acolo timp îndelungat,
a învăţat perfect serholujiceana de sus şi a scris o serie de articole foarte in­
teresante în nurnerile din ultimii ani ai hebdomadaruJui din Praga "Franta".
Tot el a binevoit să-mi împrumute o brosura a sa asu ora aceleaşi ches­
tiuni - încă netipărită. Regret că nu pot 'folosi aici mai multe din datele
sale de visu.
[103]
HECENZII
103
I
1".
revistelor lujicene, colectiona bani pentru tipărirea operelor
scriitorilor importanţi, ca � lui H. Zejler, Mata K6syk, etc., şi în
deosebi pentru "Serbski Dom" (inaugurat in 1904 În Budysin).
Ca să evidenţlern cât de puternic caracter naţionalist puteau
avea uneori aceste adunări. este suficient să arătăm că în pe­
rioada razboiului 1914-1918 s'a ţinut e drept o singură adunare
la Khroscic, dar s'a jucat acolo o piesă a lui .A. Novak : Posledni
kral (Ultimul rege) în care se desfăşoară trecutul frumos al
poporului lujicean, pe când acesta era liber stăpân pe soarta
sa şi purta războae victorioase In contra cotropirii germane.
In 1919 In cele din urmă CI rost creiată "Zvvjask lu.zi:;ko�serbs�
keho studenstwa", care a început să editeze ziarul �Serbski
Student" şi tot de atunci adunările anuale îşi reiau activitatea, In
1921 adunarea hotăreşte să intre în organizaţia acum în ade­
văr centrală a tuturor societăţilor serbo-luiiccne "Domovina"-
Patria, cu sediul în Budysin, la Serbski Dom 17). .
Din expunerea succintă de mai sus s'ar desprinde ideia că
poporul lujicean, chiar dacă nu ar fi definitiv pornit pe panta
deznaţionalizări! 18) totuşi priveşte originea sa slavă ca pe un
fel de traditie, iar limba sa ca un mijloc in plus de înţelegere între
ai săi. O astfel de idee nu ar corespunde însă realităţii. Este
drept că în faţa colosului german organizat, perseverent şi
atent poporul acesta mic, divizat prin limbă şi prin religie, să­
rac şi dependent totalmente ele burghezul şi industriaşul german
nu poate opune decât o pasivă rezistenţa, arareori şi numai
platonic sprijinită de iubirea fratilor săi de rasă. Şi totuşi după
cea mai obiectiva părere, nu este un popor destina! unei pieiri
sigure, unei asirnilări inevitabile, In sprijinul acestei păreri va
pleda varietatea activităţii literare desfăşurată în limbă proprie
- puternic înainte de război, cu şi mai mult avânt după acesta.
In tot timpul stăpănirii lor de catre Germani, Lujicienii au
fost şi sunt faţă de aceştia de o Iealitate fără exagerare exem­
plară. Chiar în timpul. marelui război nu s'a afirmat nici un
lujicean in frontul aliaţilor, după exemplul polonez şi cehoslo­
vac. Şi totuşi, în vremea revoluţiei germane, după ce printr'un
deputat al lor Amos! Bart, ceruseră în mod egal recunoaşterea
drepturilor depline ale naţiunii Jor şi au fost refuzaţi, şi-au pro­
clamat o independenţă - la 13 Noernbrie 1918 - pe care n'au
putut menţine nici ClI forţa, ne-având armată, nici prin tratate,
nefiind recunoscuti. In adevăr, faptul C<'1 dele gatul lor a însoţit
. 17) In Lujiţa de jos J. B. Tesnar in 189:1 a fondat la gimnaziul elin
Chosebuz socletatea .Luzyca- .In 1891 s'a fondat lot acolo societatea "Zw2stk",
durănd pănă Ia 1905. decând a dispărut in Lujita de jos orice urmă de
viaţa studenţească naţionalei. Aceasta de atunci este suplinită de către
şezătorile populare.
18) Ceiace nu se poate afirma cu toată siguranţa, dacă ţinem seama
de împrejurarea că astăzi intreg poporul este bilingv.
[104]
104
n. CRANJALA
=====
Ia Paris delegaţia cehă şi apoi faptul că !flSaşl Germanii din
Lujita sprijineau această acţiune a trezit băuueli, anume că pe
deoparte Cehoslovacia vrea să-şi apropieze un pământ care nu
i-ar fi aparţinând, iar pe de alta că o anumită poputaţie ger­
mana vrea să se sustragă dela suportarea unor despagubiri de
război din cele mal grele. In practică acţiunea a eşuat; dar
efectul ei moral a fost ioarte mare prin speranţele care le-a
trezit, prin întrezărirea de o clipită, a libertăţii la care înainte
nici nu putuseră să spere şi prin demonstraţia ac! oculos că
eşecul se datora lipsei de activitate orcanizată înăuntru şi de
propagandă în afară. De aici a derivat, cred.fendinţa grabnică
de a unifica odată pentru totdeauna conducerea culturală el
tuturor Lujicenilor prin Dornovina şi o atenţie mai mare pentru
cei cari In străinătate se stăruesc să-i facă cunoscuţi; deaici a
pornit şi organizarea Socolilor Lujiceni, care la Congresul din
Praga i'n 1932 El strălucit şi toate celelalte acţiuni, cari tind să
distingă în ochii aş spune Europei pe Lujicean şi de slav şi
de german. Lucrul acesta pentru noi apare cu aiâl mai semni­
ficativ cu cât acţiunea era dusă sub sortii unei persecuţii, care
nu omite şi nil iartă nimic. Procesele autorilor acţiunii dela 1918
au condamna! greu, ca şi cele ale patrioţilor de mai încoace,
cari erau acuzaţi de panslavism-e.inaltă trădare. Efectiv nu sunt
suferite decât acţiunile incolore : cetăţeni germani de limba vendă,
aceasta e formula admisa, cu multe restricţiuni în ce priveşte
originea ei şi drepturile ei. Ca să fiu mai aproape de realitate,
am să spun că limba vei/dă e admisă numai când face propa­
gandă germană, iar în ultimul timp tot ce este vend este tole­
rat numai când atrage tllrişti străini, exploataii bineinţeles de
organizatori. comercianţi şi hotelieri germani,
Nu e deci nici o surnnză că ziare si reviste au fost sus­
pendate, societăţi suprirnate, Secolul. după 1932, desliiuţat. Ra­
sismul lui Hitler a anulat tot, dar reclădeşte acum după propriul
sistem: Recunoscuti ca arieni, Lujicenilor Ii s'a dat prin mai multe
declaraţii chiar ale lui Hitler asigurarea că nu se caută germa­
nizarea lor, că învăţător+i şi preotii lor mutaţi în locatităţi ger­
mane vor fi retrlmişi în mijlocul conaţionalilor, că vor căpăta o
organizare potrivită - numai sti nu mai fie toleraţi cei rătăciit
dintre ei, adică naţion altstil lujiceni şi să se renunţe la apelurile
dela Liga naţiunilor 19). Cei dintăi au fost satisîăcuţi hltlerişti'.
prin hitlerizarea Lujicenilor în special; iar Lujicenii aşteaptă şi
cine ştie cât VOI' aştepta drepturi pentru limba lor în şcoli. Au
căpătat p drept un Fuehrer tujicean, Pavel Nejdo, care fi fost
ales la Crăciun, în 1933 şi de către popor însuşi - cu prorni-
1 9) Mernor-ndum relatlf il la <ituation des Serbes de Lusace
(Wendes) en Allemagne au Consell dela Societe des nations. Fcderatlon
des Associntion des Amis de la Lusace, Iără loc, 1 Sept. 1933, pag. 40,
[105]
RECENZII
105
siunea că va obţine ertare a celor condZ\m!li1ţi, revenirea celor
mutaţi, reaparitia ziarelor si revistelor suspendate.,. gcnnaniza­
ren nu vrea să renunţe la' paşii ;'{lCtI\i. AP'Hi.>. ,-' ziare, reviste­
ceiace n'a rost susp':'ndc.t. bincjntelps cu loiogralia lui Hitler şi
cu zvastica. In �;co;dă şi biserică pro:'nganda' se poate face şi
In limba germnnă, .. e acce sibua tuturor. Ceiace ce este tolerat
şi chiar sprijinit de ci-itrc stat sunt serbările etnografice: costume,
obiceiuri lujicene , Sunt i"tereSi'1iI1,� t;i productive !!o), atrag pe
străini, In felui şi I'n măsura aceasta Luiiţa este lujicaană astăzi 21)'
Tot ner-usita mi.şr:,)rii pentru inderendenţi'i a atras intere­
sul Europei asupra Lujicenilor. D",ICl război încoace s'au format
Nunta lujiceană din Lujiţa de sus prusacă
societăţi de amiciţie Iujiceană în afară de Cehoslovacia la Paris
Belgrad, Z�greb, Ljublja na, Varsovia, Poznan şi la Sofia, încer­
când să treacă prin studii şi broşuri chestiunea lujiccană de pe
cămpul intelectual pe cel politic; d.Ierite studii îranceze au fost
20\ Ceiace caracterizează costumul naţional la Lujiceni. Ia femei,
este bogăţia, varietatea - dece nu supărătoare pentru ochii noştri? - de
culori, în felul Lipo venilor dela noi. In contra tuturor afirm' ţiilof contrarii.
aşi crede că nu este originar decât în foarte mid\ parte - recunosc aceasta
pentru costumul de doliu' la lemei, de culoare albă. O dovada pentru aceasta
ar li Faptul că îl poartă numai lerneile şi apoi că este în cea mai mare
parte confecţionat din materii cumpărate, industriale, Bărbatii poartă costu­
mul national numai în trn prejurar] solemne ca serbări religioase, cununii,
înmormfmtări, etc. Costumul lor naţional p,s!e ÎnsH îracul ş) clacul negru.
Contrast 'Il acesta este cel puţin amuzant. Vezi clişeul anexat, Nunta lujiceană.
2I) cf revista Bez d.rz. V, 19,H, 1, 17-22, proî, J, Pata .Dnesni LUiice"
Lujiţa de astăzi,
[106]
106
D. CFlANJALA
traduse şi răspăndite apoi în America, în Anglia, in Suedia, etc .. 22)
Josef Pata. Les Serbes de Lusace. Litterature et culture
apres la grande guerre, Bibliotl1eque de l'Institut Slave de Ge­
neve, No. 1, Geneve, 1933 p. 69.
Cartea ce recenzăm este traducerea franceză a lucrării
praf. J. Pata: Z kulturnitio 7.iuata luzicky' cit Srbti pa sUetove
oâlce. Praha, 1929 (Din viata culturală de după războiul mondial a
Serbilor lujiceni), traducere facuta. de către d. Gilbert Cherest,
cara semneaza şi o mică prefaţă.
Cele "Câteva cuvinte din istorie" sunt în parte cuprinse
în notele noastre premergătoare recenztei=-ca şi .. Viata intelec­
tuală a Lujiţei înainte de marele război", asupra căreia tangen­
tial se revine de altfel cam în fiecare capitol al acestui studiu"
Grup de fete din Lujiţa catolică. In mijloc este învaţătorul M. Nawka
Din viaţa intelectuală antebelică il Lujiţei trebue să men­
ţionăm încă împrejurarea că sub impulsul ideilor liberale atât
de bogate în consecinţe pentru viaţa Europei şi a lumii s'a
creiat şi la B,Jdysin o societate de cultură naţioala numită ",Ma­
Cica Serbska" (1847), care a desfăşurat o foarte bogată activi­
tate de iniţiativa şi centralizare it acţiunilor indreptate să eul­
turalizeze şi educe în spirit naţional poporul serbo-lujtcean prin
organizare de coruri, reprezentati! teatrale, congrese, editare
de ziare, de lucrări literare şi ştiinţifice, etc., Patrioţi luminaţi
şi muncitori neobosit], la conducerea ei s'au rănduit J. A. Smo­
Iei 23) şi M, Hornik ?J), ca şi poetul H. Zejier ;5), toti remarcăn-
22) A se vedea în cartea recenzate: nota deja pag.68 continuată la 69.
23) Jan Amos! Srnoler scriitor, W16-1884-evanghelic.
24) Michal H6rnik, preot catolic, J833-Hl94.
25) Handrij Zejler, poet romantic-liric, 1804-1872.
[107]
p
RECENZII
du-se prin lucrări originale în poezie, în proză, prin studii sau
prin culegeri· folkloristice. Conducatorul nou al MaCicei, proî, A.
Muka a ridicat ştiinţa filologiei serbolujicene la nivelul celor­
lalte filologii slave naţionale, iar poetul J. B. C'isinsk! 26) a îrn­
bogăţit poezia cu îorrne inspirate dela cele mai simple .popu�
Iare până Ia cele mai complicate greceşti. Pe la sfârşitul seco­
lului trecut la activitatea desfăşurată în Lujiţa de sus s'au a­
dăugat şi Lujicenii de jos, creindu-se la Budysm în Macice
Serbska o secţiune pentru Lujiţa de jos sub conducerea filolo­
gului Bogurnil Swjela şi a poetului mai târziu emigrat în A·
merica Mata Kosyk 27). iar în 1904 se inaugurează În Budysin
clădirea proprie a Macicci Serbska realizată cu contribuţia mă­
runtă a poporului şi cu un infim ajutor din afară. Acesta este
"Serbski Dom", în care se centralizează efectiv toată viaţa eul­
turală a Serbo-Lujicenilor, fie în marea sală de reprezentati!
sau în încăperile diferitelor societăţi, în bibliotecă, tipograîie şi
librărie proprie.
Generaţia mai nouă, aceia In fruntea căreia statea publi­
cistul Miklaws Andricki, a Iost adeptă a ideilor realiste ale prol,
T .0. Masaryk, Andricki însă a murit tânăr in 1908, iar în 1909 a fost
urmat întru cele veşnice şi de cel mai mare poet lujicean Ja­
kub Bart C'j?;;inski. Activitatea lor a fost continuată de către J6�
zei Nowak şi Jan Skala, Michal Nawka, Franc Kral-Rachlowc
şi Jurij Delerik.
1) Jurnale şi colectii.
In viaţa culturală ai Lujiţei unic, ca şi postbelice, un rol
de prim ordin joacă publicaţiunite periodice. Casopis Macicy
Serbskeje (Revista Matiţe! Serbo-lujicene) a grupat şi reţine în
jurul ei încă dela fondare-ai 1847 -pe toţi scriitorii consacraţi
şi pe oamenii de ştiinţă a Lujiţei, publicăndu-le studiile şi lu­
crările în forma Jor definitivă. In 1932 era redijată de către
proi. A. Muka,
Revista Lusica (Lujita) este organul de publicitate al litera­
ţilor consacraţi; dela 1882 grupează în jurul său şi pe cei din
Lujiţa de jos. Cu o întrerupere dela 1916 la 1921 ea apare a­
cum sub un titlu puţin schimbat. Dela război a condus-o A.
Muka şi J. Libs. Dela 1926 este redactată de către prol. Ota
26) Jakub Bart Cisinski, preot catolic, cel mai mare poet al Lujiţei
de sus, 1856-.1909. Praf. J. Pata în Sbornicek Jakuba Cisinskeho, v Praze,
1926, pag. 77, publică trei studii scurte asupra lui şi o serie de poezii tra­
duse în ceheşte,
27) Mato K6syk, pastor evanghelic-vezi mai jos.
[108]
108
D. CIUN.TALA
===
Wicaz, un foarte activ şi talentat istoric litera!' lujlcean. Intre
anii 1926 şi 1928 a avut un supliment ştiinţific şi muzical.
Skouironek ze serbskictt honoto (Ciocărlia lanurilor lujicene) re­
dactat de către compozitorul şi adâncul cunoscător al cântecu­
lui popular lujicean Bjarnat Krawc.
Cel mal vechiu şi mai răspândit ziar lujicean este Serbske
nowinţş, care apare deja 1842 cu o cronică literară; dela 1920
apare zilnic. Deja 1884 era condus de către Marko Srnoler, în
timp ce A. Bart redacta cronica economică, iar A. Bryl pe cea
literară si culturală. .
Mai apar Serbski Hospodai (Agricultorul serbo-lujicean),
Serbski student, ziar studenţesc, din 1919 şi Sokolske listy
(Foile ... ), din 1925.
Ziare cu preocupări rellgioase apar în Lujiţa încă din se­
colul trecut: protestanta: Missionski Posoc (Solul misionar) fon­
dat în 1854, iar dela 1916 numit Nowy miesionski pasat (Noul.i.) ;
este condus în ultimul timp de cărre pastorul Mikela. Tot pro­
testant este Pomluij S6h. Catolice: Kaiolicki p osot (Solul ca­
tolic) fondat In 1861 ca organ al asociaţiei relig,ioase "Ciril şi
Metorliu= şi condus în timpul din urmă. dela 1 928, de către J6-
zel Nowak, iar dela 1932 de către J. Hornik : dela 1932 are un
supliment pentru tineret Nasamlodosc (Tineri mea noastră).
Serbo-Lujicenii de jos au avut revista Raj (Raiul), con­
dusă de către învăţătorii Hezak si Wjela, care se ocupa de
chestiuni pedagogice şi morale. Era In al 19-1ea an de apari­
ţie în 1931, când din lipsă de fonduri a fost înlocuită cu un
supliment dela Serbske nowiny ( ... za clteci).
� In timpul revoluţiei germane au fost editate în Iimba ser-
bolujiceană şi germana pentru ambele Lujiţe : Serbski Dhenik
(Jurnalul lujicean) de către Jan Skala şi Serbske slovo (Cuvân­
tul Iujlcean) de către J. G. Bryl.
Cel mai vechiu ziar serbolujicean de jos a fost Serbski
Casnik, care aparea la două săptămâni din 1849, cu o mică In­
trerupere în timpul războiului. Impreună cu alte ziare a fost
suspendat de către hitlerişti în 1933. Era singura foaie politică,
literară şi de cultură a Lujicenilor de jos. Pănă la 1923 a fost
condus de către Bogumi! Swiela, iar de atunci de către poeta
Mina Witkojc, care din 1932 i'şi asociase la conducere pe
luvăţătorul Fryco Rocha. Un alt ziar lujicean de jos, con­
fesional, care o duce foarte greu chiar dela fondarea lui în
1904 este W6sadnik.
Cele mai vechi colecţii (biblioteci) lujicene, în cari se .re­
publică întregi lucrărlle Irnportante aparute fragmentar în diîe­
rite periodice sunt cele redactate de către P1'Of. A. Muka : Serb­
ska dMwadtowna zberka (colectia teatrală lujicean�!) fondată In
1879 în colaborare cu poe1ul J. B. Cisinski şi Serbska ludowa
knihownja (Biblioteca populară lujiceană), fondată ln 1901. J.
[109]
•
RECENZII
109
Delerik a fondat în 1914 colecţia Serbska Knihoumja (Bibliote­
ca lujiceană) cu caracter religios. Serbska d�iwadlowna zberka
a fost in 1922 preluată de catre centrala societăţilor Jujicene
.. Dornowina" şi îmbogăţită în 1923 cu colecţia Serbske Klan­
kodiiwaalo (Teatrul lujicean de pa puşi), iar în 1926 cu Zberka
hodouniycli dziuiaaunu, culegere de piese şi mistere pentru
Crăciun.
In Lujiţa de jos numărul colectiilor este bineînţeles mult
mai redus: Serbska KniglowIla, iondată În 1921 de către Bo­
humil Swjela, odată cu Dotojcnoserbske iiwaolowe gry (Piese
teatrale Jujiciene de jos), a cărei conducere a preluat-o însa în
1922 prof. A. Muka,
Vieţii literare şi intelectuale În genere i-a dat un mare a­
vânt crearea în 1921 a Cercului scriitorilor lujiceni (Kolo serb­
skich splsowaoelow) sub preşedinţia lui Jakub Lorenc Zalăski,
având o secţie şi la Praga. Din colaburarea scriitorilor a eşit
colecţia Dom a s/â!t (Noi şi lumea) în care se publică şi tra­
duceri din literaturi le slave şi universală. In Praga Vladimir
Zrneskal publică colecţia Slowjanske Rozhladţ; (Perspective sla­
ve) pentru popularizarea în limba serbolujiceană a diferitelor
opere bune din literaturi le sla ve. Solwlska Knihoumja a fost
fondată în 1926.
2) Poezia lujiceană. In Lujiia de sus (saxonă] in fruntea
generaţiei actuale de poeţi stă lozef Nowak, năcui Î/1 1895
la Wotrow (Ostro).
Studiile şi le-a făcut la Praga, unde a cunoscut dragostea
şi sacriiiciile pentru libertate ale Cehilor şi simpatiile lor pentru
Lujiceni. S'a inspirat dela poetul ceh din Silezia Petr Bezruc
şi din predecesorul său lujicean J. Bart C'isinski, cu distincţia
că nu cultiva şi poezia intimă, subiectivă. In 1919 a publicat
colecţia Z duchom swobody (Cu ideia libertăţii) în care ciclul
Rjekowje (Eroii) cu Wbohej Zuăicy (Sarrnană Lujiţa !), W pu­
tach bedy (In lanţurile sărăciei), Petr Bezruc este deadreptul
revoluţionar. Tot aşa În Postance Serbja! (Lujiceni, ridicati-vă l)
şi Zlota Praha (Praga daurită). Ca S;J atiog(\ maximum de ex­
presivitate şi concizie, el părăseşte adesea rima In poezie. Este
un poet prin excelenţă naţionatist.Lun absorbit al misterului
istoric al naţiunii sale şi al destinului ei.
Tot din istoria - dealtfel putin cunoscuUl- a poporului
serbo-lujicean este inspirată drama sa Posledni Itral (Ultimul
rege) jucaU! în timpul revoluţiei din Germania. Forma ei (;l tre­
buit însă s-o corecteze mult ca s'o poată tipări, schimbându-i
Si conţinutul şi ioeologia pe alocurea. AsHel in forma tipărită
la Budysin în 1921 el il renunţat la revolta armată şi la vio�
lentă. spunând că singurul mijloc prin care Lujiecnii şi-m putea
vreodată redoMndi libertatea este "spada intclingenţei. armele
[112]
· ! f',
I i
I I
I
1.
! I
112 D. CRANJALA
======.
3) Proza serbolujiceană.
Adresăndu-ss unui popor lipsit de o clasă socială supe­
rioara, literatura serbolujiceana - aceasta se poate spune cu
atât mai caracteristic pentru proza ei - este nu numai de ori­
gină, dar şi de ţinută populară, cultivănd tendinta, fie morală,
fie patriotică.
Unul dintre cei mai buni prozatori lujiceni de sus este
Miklaws Bjedrtch-Radlubln (1898-1930). In schite răzleţite
prin diferite reviste locale el descrie scene amuzante şi naive
din viaţa populară, pline de o critică şi de un hurnor sănătos,
într'un stil viu şi firesc. In 1914, Katolski posol a publicat în
două volume o parte din opera Sa.
Juri] LibS (1857-1927) a publicat două colecţii: In 1920
Patru povestiri pentru Lujiţa; iar în 1921 A!te patru povestiri.
Tot el a republicat, scriindu-i o prelată, povestirea unui foarte
talentat prozator loiicean Juri] \Vinge{' numita Hr0110lJ. Acesta
este numele unui sat din Lujiţa de sus, a cărui soarta tragică
este descrisă într'un mod foarte mişcător şi artistic.
Ziarul Serbske nowiny a republicat în 1922 o povestire a
lui J. B. Mucink numita Zasowidzenie (Revederea), iar În 1924-
după forma sa apărută în 1878, în Serbska Lipa (Teiul serbo­
lujicean) -.- romanul lui J. B. Cisinslci : Narotiowc a uirotrodzenc
(Patriot şi renegat),
Un alt scriitor lujiccan cu proză de o inegala bilă. putere
descriptivă a peisajiu!ui lujicean şi animat de un patriotism
curajos şi poetic totodată f'SIC Jakub Lorenc Zaleskî, născut
la Radwor (Radibor), în 1874. Purtat ca funcţionar al statului
departe de patrie, el a putut deabia după razboi, în 1922, să
termine opera Sit inceputa dela 1890, în coloanele dela Luzca, nu­
mită: Serbsky Rjekowje (Eroii serbolujiceni), considerată pe ne­
drept ca primul roman serboluj icean. Tot din viaţa vechi lor
populaţii slave depe teritoriul german sunt inspirate şi: Kiţko
apărută în 1926 şi 19'28 în Luztca si Kupn zabytycli (Insula ce­
lor uitaţi), cari se disting printr'o limbă deosebit de frumoasă.
Scrierile institutoarei Marja Kuhasec, născută în 1891 la
Khasow (Quoos), sunt deaserneru romantice, pline de fantasticul
şi superstitiile evului mediu. Prima ei lucrare este W/lSadlzy
(Leprosul). In 1926 a scris drama, care în realitate este mai
mult o epopee, Khodo jta (Vrăjitoarea) In trei acte, inspi.r,ată di�
legendele medievale. In 1920 a tradus o piesă a sCrIItorulUI
ceh Şubrt "Jan Vyrava", care sub numele de Janota Wica.2'
(Ioan Viteazul) a fost jucată ca prima şi unica piesă lujiceană
pe scena teatrului municipal din Budysin. in timpul din urmă
a scris piese de teatru pentru conii.
Jurt] Sloderik, născut la Poncicy (Pauschwitz), în 1873.
[113]
RECENZlI
=================
113
======
scrie la Serbske nowiny, după modelul scriitorului german Kum­
mel : Wobrazy ze wsy. Tot acolo şi în Luzlca îşi publică lucră­
rile literare şi. preotul Romuald Domaska (sub pseudonimul
llsan), născut la 1869 în Koslow (Caslau). Printre altele a scris:
Pitatusouiu JeZOr (Lacul lui Pilat), Canalerul de Saxa, Kho­
âoţti; (Vrajitoarele) Wbolwc Mosty (Ponts d'Ubigau), Napoleon
a serbsk! toojak (N. şi soldatul serbolujicean), Pokladopytaf
(Căutătorul de comori), etc. "O).
Pictorul luj icean Merein Nowak - Njechorn'ski face pe
lângă jurnalistică şi literatură sub pseudonimul Wohnjos. Sc�i­
tele lui din viaţa lujiceană sunt romantice, pline de un patrie­
tisrn ardent, dar şi de o ironie mişcătoare 30).
Jurnalistul Jan Skala scrie deasemenea şi proză literară.
In colecţia sa Na wuhlowych jamach. (In ruinele de cărbuni)
descrie viaţa minerilor lujiceni dela Hoyerswerda şi Senîtenberg
în bucăţi pline de o adîncă înţelegere şi compatimire faţă de
mizeria vieţei omeneşti.
4). Teatrul serboluţlcean.uj
Cea mai mare lipsă a acestuia este anume aceia că e
cultivat de către diletanţi. Societatea "Speranţa" a prietenilor
artelor frumoase - Jujiceni - din Budvsin face lăudabile sfor­
ţări ca interpretii amatori să capete cît mai multă îinetă şi pri­
cepere în jocul lor, însă desigur că succesul lor real rămâne
în mare parte suplinit de dragostea şi patriotismul spectatorilor.
Repertoriul este relativ bogat, compus din piese vechi şi noi,
originale şi traduceri. In afară de cele ale lui J. Nowak şi
Marja Kubasec, piese acceptabile au scris Miklaws Hajna şi
Felix Haina, brodate pe teme religioase, biblice. Cea mai bună
piesă lujiceană nouă este a institutorului Jur] Wjela (sub pseu­
donimul Kubscan), născut la Kubsoicy, în 1892, numită Kniez
a roboăan (Boerul şi. iobagul), în care binelnţeles boerul este
gerrnanul, iar iobagul este ţăranul şi lucrătorul lujicean.
Repertoriul teatrului pentru copii este deasemeni bine re­
pr��entat. Piesele sunt în general pline de naivitate, potrivite
spiritului copiilor şi sunt jucate de regulă în aer liber, în faţa
unui public foarte numeros şi entuziast. Au mai scris piese
bune Romuald Dornaska şi M. Nawka.
Un mare animator al teatrului lujicean de sus este Jury
29) .C�utătorul de comori" şi "Cavalerul de Saxa" au fost publicate
în 1931, în Budysln. cu o prefaţă a praf. J. Pata.
30) Vezi mai jos la .. Arta lujiceană-.
. 31) Teatrul lujicean în ansamblul său a fost tratat de către praf. J.
Pata în Luzicko srbske diva dlo, În colecţia lucrărilor editate de către Insti­
tutul slav din Praga, în 1932.
8
I
[114]
\'
D. CF\A1\'.TALA
===================
114
Sfodenlr, care pe lângă jurnalistică şi literatură face şi teatru.
apoi este compozitor şi şef de orchestră. O piesă foarte apre.
ciată a lui este: Napoleon, în cinci acte, cu scene a căror des­
făşurare şi motivare este foarte naturală şi reuşită. Acţiunea
este brodată în jurul ideei că învingerea lui Napoleon se da­
torlşte Destinului - mult mai puţin capacităţii duşmanilor săi.
Activitatea teatrală în Lujiţa de jos este condusă de către
poeta Mina Witkojc. Cea mai bună piesă - în realitate este o
Costum femeesc din Spreewald (Lujiţa de jos)
succesiune de tablouri din viaţa populară - este cea va l�i
H. Nowy-Borkojskl : Serbska pseza (Sezătoarea Iuiicean�).In
care se amestecă destul de frumos căntecul popular cu diferite
scene dela şezătorile lujicene, unde femeile torc lînă pentru
ţesutul costumelor lor naţionale 32). O dramă î.n două acte a
32) Şezătorile acestea - mai ales în Lujiţa de jos -.sunt lIni?u.1 mi-:
jloc de deprindere a tineretului cu limba şi cântecul n�t\Onal re.hgl?s ŞI
lumesc; ele ţin loc aici şi de şcoală şi de biserică, aş: spuI?e, l!l limba
naţională. Un studiu asupra importanţei lor a scris BogumIl Şwjela in Sve­
slavenşki zbornik, Zagreb, 1930.
[115]
RECENZII
115
-scris r�larjana Domaskojc-Cazojka, născută la Cazow, în 1872:
Z chuaycn zywjena (Din viaţa celor săraci), publicată în Luzica,
:in 1929. Singură această piesă Iujiceană a fost [ucată pe scena
teatrului din Praga, în 1932, în traducerea cehă a lui K. Kyas
5. Traducertle.
Măndria literaturii lujicene de traduceri sunt Iliada şi Odi­
sela traduse In metrul originar de către Matej Urban (1846-
1931), publicate In 1921--1922. Ele au dovedit că limba ser­
bolujiceană de sus este aptă de cea mai bogată supleţe. L'irni­
tation de Jesus-Christ s'a bucurat pănă la 1923 de cinci tra­
duceri, ultima fiind a lui Jury Libs. Filip Rezak a tradus "Ba­
bicka" (Bunica), romanul scriitoarei cehe Bosena Nemcova, care
.si-a făcut loc de mult şi în alte literaturi. Mina Witkojc a tradus
din nuvelele ei; tot dănsa a adaptat pentru serbolujiceana de
jos multe din poeziile lui H. Zejgler şi J. B. C'isinski,
Ar fi să încărcăm prea mult cu amănunte acest referat,
dacă am da numele numai a celor mai însemnaţi traducători
şi a celor mai importante traduceri. Incepănd cu 1. cehă, apoi
-slovacă, polonă, rusă, în literatura serbolujiceană de sus au fost
traduse lucrări din aproape toate literaturi le lumii, iar multe din
ele au devenit ca şi naţionale prin faptul că mereu sunt repu­
blicate în reviste, în almanahuri şi în cărţile de lectură popu-
Iare 33). '
II. Literatura ştiinţifică.
Pentru mişcarea ştiinţifică din Lujiţa, Încă dela fondarea
ei, Macica Serbska=-mutatis mutandis=-reprezintă cu organele
ei de publicitate ceace reprezintă Academiile la alte popoare.
Cel mai distins savant lujicean a fost prof. A:rnost lViuka Bt)
(1854-1932). Din 1929 din iniţiativa şi sub direcţia lui a În­
ceput să publice o serie de lucrări ştiinţifice, Wădmostr e Roz­
prawy, din cari primul volum este al prof. J. Pata Zawad ela
stuâija serbskeho pismoostuia, 1929, p. 286 (Introducerea în stu­
diul literaturii serboluiicene), :15) iar al II-lea al lui M. Krjecmar:
Jakub Bart-C'isinski, 1934.
33) O astfel de carte a publicat în ediţia Macicei Serbska proî. J.
Pata: Serbska Citanka. 1920, pag. 426.
, .34) Ceva mai mult asupra activităţii sale, împreună cu bibliografia
1uCrăn!or. se po�le vedea in: Amoşt Muka, nap sal Fr. Pastrnek. Bibliografie.
sestavil Joseî Pata. V. Praze, Năkl, ceske Akademie ved a umeni, 1933
pag. 47.
. . 35) Aceasta este traduc�rea r�vizuită şi. mult adăugită a lucrării ace,
Iuiaşi autor; Uvod do studia lUzlckosrbskeho pisemnictvi Praha 1925.
vag. 148. " , ,
[116]
36) Filip Rezak (1859-1921): Dicţionarencic1opedic German-Iullceao
Budyşin, 1920, pag. 1150 cu o introducere.
37. Prof. .1. Pata: Kapesni slovnik luticko-cesko-jihoslovansky a,
ceskoluticky, V Praze, 1921, pag. 320.
38) Praf. J. Pata: Krătka prirucka homoluşlcke srbstiny, cstrucna
mluvnice, rozhovory a korespondence, v Praze, 1920, pag, 116.
39) Evoluţia studiului etnografiei lujicene o descrie prof. 1 Pata in
Kr6tki prehlad luziskoserbskeho naradopisneho dZ'ela, wosebity woc'işc' z;
revue Slavia, letnik x, 1932, sefi. 4 ..
Opera cea mai importantă a lui Arnost Muka este Sioumtk
dOlnoserbskeje recy a jeje narecoio (Dicţionarul limbii serbo­
lujicene de jos şi a Gl'aiurilor ei), lucrare de înaltă ţinută şti­
inţifică şi eruditie. ca�e a început să apară dela 1911 Ia Petro­
grad în editura Academiei ruseşti şi a fost terminată în 1928,
în editura Academiei cehe, Ia Praga, în întindere de 2510 pa.
gini Iorrnat mare (trei volume). In acesta el dă toate cuvintele
serbolujicene de jos în uz ca şi cele din monumentele literare
vechi împreună cu echivalentele lor din serbolujiceana de sus,
germană, rusă, poloneză, şi cehă. Este un monument unic în li­
teratura ştiinţifică nu numai slavă, dar şi În cea universală. In
1918 a publicat Bausteine zur I-Ieimatkunde des Luckaner 1.
Kreises. In 1919 Hajno Hanăo - Slepjanski publică la Budysin
harta linguistică a Lujlţei făcută de A. Muka, pe care a înso­
ţit-o de un index toponimie in lujiceană de jos, de sus şi în ger­
mană. In 1920 A. Muka publică la Budysin, prelucrănd vechiul
dictionar din 1866 al lui PiuI şi dicţionarul enciclopedic lujicean
german al lui Rezak: Hornjoserbski prirucny slownik (Dicţionar
uzual al limbii serbolujicene de sus), lnsoţindu-l de o gramatică
prescurtată a limbii respective. In 1927 tot la Budysln el pu­
blică În a V-a ediţie rectificată şi augumentată : Serbski zemje­
pisny slowntăeţ: (Dictionar geografic serbolujicean), care este
în realitate un foarte bun manual de geografie a Lujiţei. Pe
lângă cel al lui Rezak, 36) care a admis în dicţionarul său toate
inovatiile realizate în lexicul serbolujicean, în 1931 şi-a ter­
minat apariţia dicţionarul în 2 volume al lui Jurij Kral. Un dic­
ţionar B7) şi o gramatică serbolujiceană 38) a scris şi prol,
J. Pata.
Ar fi prea ingrat pentru paginile acestei reviste bătută
de văntul crizei economice ca să căutăm a epuiza încă lungul şir
de nume lujicene, care s'au ocupat cu diîerite chestiuni ştiin­
ţifice în limba lor maternă - în lucrări originale şi În nume­
roase traduceri - fie din domeniul istoriei literare, al lingu­
isticei, din acela al ştiinţelor istorice 39) ori naturale. Pentru un
popor, care s'a bucurat de gratia limbii materne În şcoli numai
in mod excepţional - şi acesta în secolul trecut - credem că
j
I '
i
I
I
I
n, CI1ANJALA
116
[117]
RECENZII
eşi ceiace am arătat deja este suficient să dea măsura capaci­
tăţii acestui aşa de mic, de divizat şi de nenorocit popor slav.
Nu putem însă trece cu vederea că şi studiile bibliogra­
Iice nu lipsesc ştiinţei lujicene. J. Wjacslawk, născut la 1885
la Horka, a publicat catalogul bogat al Macicei şi Wendische
Bibliografie apărută în 1929, cu foarte multe lipsuri îndreptate
de către O. Wic'az in A. f. sI. Philo. O bibliografie asupra lu­
crărilor de linguistică, literatură şi cultură lujiceană a publicat
deaserneni Jos. Volî la Praga şi tot aici VI. Zmeskal a pu­
blicat catalogul bibliotecii lui Michal Hornik (Vezi nota 1). O
importanta bibliografie lujiceană de jos a scris R. Lehrnann.
Arta în Lujlţa.
Ca orice popor slav Serbolujicenii au un folklor muzical
'foarte bogat. Cea mai bogată colecţie de cântece publicată este
a lui Jan Arnost Smoler din 1841 şi 1843, în limba germană.
Deasemenea Ludvik Kuba, un pictor ceh, care a adus foarte
mari servicii cunoaşterii lumii slave prin preocupările sale et­
nografice, a publicat o serie de căntece lujicene în Slovanstvo
ve svy' eli zpeoecn din 1855 (Lumea slavă oglindită în căntecele
sale), reeditate În Luiickosrbske plsne, în 1921 (Cănrece ser­
bolujiclene). Puternică propagandă pentru cunoaşterea Lujiţei In
'Germania au făcut armonizările şi compoziţiile pe motive po­
porane ale lui Bjarnat Krawc-Schneider") născut la Jitk în
1861: Zerja (Zorile) din 1921, Wulka Lubosc (Marea iubire)
din 1923, Zorlesko (Izvoraşul) din 1925 (şi în traducere ger�
mana), Şkowronck ze serbskich honow (Ciocărlia ogoarelor lu­
[icene) din 1929 şi tot de atunci Sloncne pruhi (Raze de soare).
Impreuna cu elevul său M. Lesavec au reînviat dansurile naţi­
onale nu numai în colecţia lor din 1930: Serbske narodne reje
(Dansuri naţionale lujicene), ci şi în popor. Au o operă muzi­
cală: Smjerinica (Zina morţii) scrisă de către Jury Pilk (J 858�
1926), care a publicat şi o foarte bună colecţie de căntece :
Dobry wjecor (Buna seara), la Budysin, în 1924.
In Lujiţa de jos B. Swjela 41) a reeditat două colecţii mai
vechi ale lui J. Jordan, '2) iar Mina Wilkojc a tradus câteva din
colecţiile lui B. Krawc.
Frumuseţea peisajului lujicean-mai ales în Lujiţa de jos,
unde numeroasele ramilicări ale Sprewei, Spreewald, formează
"o imensă Veneţie rustică-şi Irumuseţea costumelor naţionale
40) Intre numeroasele sale studii asupra muzicii lujicene-în limba
germană mai ales-a scris şi monografii asupra celui mai vechiu compozi­
tor lujicean K. A. Kocor, asupra lui Jurii Pilk şi "Smetana şi Lujita" .
. 41) Cel mai bun filolog şi etnograf lujicean de jos. Este preot evan­
;ghehc; născut la 1873.
[118]
118
D. CRANJALA
2
au atras acolo mulţi pictori străini, intre cari slovenul Ante
Trstenjak şi cehul Ludvik Kuba, care În cartea sa Cteni o Lu­
zici (Lecturi despre Lujiţa), apărută în 1925, în Budysin, a dat
o serie de frumoase reproduceri de pe pănzele sale. Arta naţi­
onală' este reprezentată de către tănărul pictor Mercin Novak 42)_
Njechornski, născut la 1900 în Njechoni (Nechern), In Lujiţa de
sus. A studiat la Dresden, Lipsea, Praga şi Varşovia, iar arta
sa se inspiră din legendele şi mitologia naţională: desenuri stra­
nii, schiţe impresionante cu tonalităţi de extraordinar legendar
şi fantastic, balauri şi alte animale fantastice, vrăjitoare, etc.,
din. care multe sunt reprodusa pentru vederi postale, pentru j.;
lustrarea almanahurilor, cărţilor şi literaturii lujicene, a byline­
lor ruseşti, etc, Face dese expoziţii locale şi în străinătate (Lu­
bliana), Intr'o conferinţă ţinută la Macica Serbska s'a ocupat
de "Datoriile artei Iujicene ", Tot în Lujiţa de sus lucrează
Hanka Krawcec, fiica lui B. Krawc.
In Lujiţa de jos Fryco Latk este un foarte bun ilustrator.
Cam acestea s'ar putea spune în puţine cuvinte despre"
primii Slavi, pe care i-a cunoscut, în afară de propriul său po­
por, părintele slavisticei. Joseî Dobrovskv. 14).
Studiul recenza! se termină cu un capitol "Conclusion" '"
care nu prezintă un interes deosebit. 45)
D. Crânjală
42) Jan Petr Jordan (1818-1891) a fost secretar al CongresuluiSlav
1848 dela Praga, in urma cii rei acţiuni a fost scos din locul său de docent
de limbi şi literaturi slave la Universitatea din Lipsea. In afară de nume­
roase lucrări speciale tipărite, a editat în Lipsea .JahrbUcher fiir slavische
Literatur, Kunst und Wissenschaft" în 1843-1848 şi apoi în Praga .Slavi-·
sche Centralblătter", în 1848-1849).
43) Pro]. J. Păta a scris: Lusickosrbsky' malir Martin Nowak, v Pra­
ze, 1930, pag. 31, în care reproduce 29 din lucrările sale.
44) Ca profesor la Seminarul Iujicean din Praga el a învăţat limba
dela elevi şi a pregătit O gramatică, pe care a distrus-o într'un acces de
boală. In studiul său: Josef Dobrovsky' a Luzice, V Praze, 1929, pag. 88, ..
proî, J. Pata arată că Lujicenii au fost primii slavi pe cari i-a cunoscut
Dobrovsky', Fondatorul studiilor de slavistică a vizitat Lujiţa deabia În 1825, ..
dar a intreţinut numeroase legături cu Lujicenii şi a influenţat foarte mult
dezvoltarea studiilor slave acolo.
45) In afară de Zawod ... al prol, J. Păta, pentru istoria literatu�li lu-­
jicene, expusi'! in mod succint. se poate consulta J. Machal, op. CIt. vol.
I pag. 192--196, vol. II pag. 367-381. şi voi. lI! (tot în Praga, 1929). pag.,
600-611. ,
Lipsind tigograHei literele capitale Z, C, 5 s-au cules Z, C, ş ..
[119]
HECENZI1
119
Fr. Dv o r n i k : Les legenâes de Constantin et de Meihode oues de
Byzcnce. Prague 1933, X+443.
Incepănd cu 1933, comisia bizantinologică a Institutului
slav din Praga a scos ca Sup plenienta la revista Bţţzanilno­
staoica acest prim volum dintr'o scrie consacrată raporturilor
byzantoslave.
Autorul acestui studiu, profesor de istorie bisericească la
Universitatea Carol din Praga şi membru al clerului catolic, are
meritul de ii fi adus în studiul izvoarelor asupra activităţii ci­
rilo-metodiene 1) o nouă metodă, cea a studierii izvoarelor im­
portante scrise în limba veche bulgară din p. d. v. al byzan­
tinistului, adica acela de a controla dacă studiul epocei respective
bizantine şi compararea lor cu lucrările istorice literare similare
bizantine 2) aduce o confirmare caracterului lor de legende 3)
după cum le-au socotit unii; sau, dacă, din contră, acest studiu
sub vălul unor preocupări de ordin strict religios şi cu inîuziuni
de supranatural adesea nu descoperă în ele o serie de adevă­
ruri istorice cari se completează şi colaborează reciproc, pro­
băndu-ni-le astfel încă odată şi, cred, definitiv ca pe foarte se­
rioase documente literare slave şi bizantine, aşa cum le-au so­
cotit cei mai mulţi.
Cartea se împarte în 8 capitole mari, fiecare conţinând
alte trei subîmpărţiri. In primul "La jaunesse de C-tin" 1-38-
studiază organizarea sau configuraţia administrativă a împe-·
riului byzantin în sec. VII-IX, schimbările pe cari le-a pro­
vaca t în conîiguratia themelor aşezarea S lavilor în teritoriile
lui şi momentul cănd a fost înîiinţată therna Salonicului (înainte
de 836). în care tată! apostolilor, Leon, ocupă un rang militar
înalt, după cum se vede şi din educaţii şi instrucţia aleasă ce
a dat-o fiilor săi. Este desigur foarte acceptabil ca u9xovoa lui
1) O privire general.''! foarte interesantă şi utilă asupra stării actuale
il studiilor despre limba şi literatura veche slavă dă Prof. M. Weingart
intr'o serie de recenzii privind cele mai noi studii apărute în acest do­
meniu - în Byzantinoslavica V, 1933-34, la pag, 417 -468 şi În extras.
Recenzia asupra studiului de mai sus este scrisa la pag. 424-451 şi con­
tine pe lângă foarte importante observaţii şi însemnate cornplectări bib­
liografice.
2) Că aceste două legende se aseamănă schematic foarte bine cu lu­
crările de hagiografie byzantine ale epo cei a fost dovedit încă în 1915 în
Seminarul praf. 1. Bidlo - vezi Casop. Mat. Mor: anul acelaş, pg. 28-66.
3) .Propiu vorbind, acestea nu sunt «legende» aşa cum ne închipuim
de obicei operele de acest gen literar: nu găsim aici explicaţii asupra unor
minuni oarecari şi nici laude interminabile. Acele legende se termină cu
înmormântarea eroilor lor, despre un cult al lor sau despre viaţa lor vii­
toare nici o vorbă nu mai spun. Adică sunt propriu zis monografii istorice,
cari au pe alocurea caracter de amintiri personale". el. rec. proî. M. W.
pag. 427.
[120]
să fi fost aceia a Strymonului, dacă vom ţine seamă de pro­
Iunda cunoştinţă a limbii slave a locului, pe care o posedau
ambii fraţi. Şi accentuărn aceasta, fiindcă din studiul acesta se
desprinde clar ideia, convingerea că fraţii erau greci iar nu
slavi, convingere care pare că se sprijină şi pe conştiinţa fap­
tului acestuia la scriitorii legendelor Insăşi (of, recenzia praf.
M. W. pag. 427 în ce priveşte viaţa lui Metodiu). Mărturisim
Însă că nu putem împărtăşi această convingere, fie ea sprijinită
şi pe faptul obiectiv citat. El poate fi interpretat şi În sensul
că autorul acestei vieţi El ţinut să sublinieze misiunea naţională
slaoă pe care au avut-o apostolii. Daca misionarismul lor poate
fi priceput şi explicat printr'o stare de spirit specială epocei
de renaştere bizantină în care au trăit ei, geniali1afea pe care
au dovedit-o în cunoaşterea şi mânuirea limbii sla ve ne îrnpedică
să credem că erau greci. cel putin greci curaţi. Este o părere
care a mai fost discutată, dar chestiunea ar putea fi elucidată
poate numai în cazul când s'ar dovedi că în scrierile epocei res­
pective byzantine se obişnuia ca unor anumiţi oameni însemnaţi
ai vremii să li se indice şi naţionalitatea în mod precis. Aceasta
n'o face autorul nostru, cu toate că în fiecare capitol face di­
gresiuni de cele mai multe ori foarte utile pentru lămurirea unor
chestiuni de amănunt, laterale, care prezintă un interes special.
Noi considerăm că naţionalitatea părintelui lor (ce ne dovedeşte
.că el era sigur grec ?), rangul lUI social, cultura greacă a fiilor
săi, destinul lor in Inalta societate greacă. activitatea lor mist­
onară pentru biserica şi statul byzantin au făcut nu numai să se
neglijeze, dar să se şi evite poate amintirea originii lor slave.
lmpăraţi şi patriarhi au fost în Byzanţ de altă naţionalitate
decât greci şi dacă faptul a fost pe alocurea special menţionat
aceasta se explică prin rangul lor şi prin adversităţile pe cari
le trezeau la Greci. Se făcea aceiaşi menţiune atunci şi pentru
demnitarii mai mărunţi, din provincie? Chestiunea nu este spe­
cial studiată şi credem că rămâne Încă deschisă, fiindcă este
evident că aici se acordă prea multă importanţă unei singure
afirmaţii, care nici ea nu are calitatea de a fi categorică. Cu­
vintele lui Constantin cu prilejul soliei sale la Arabi: il "'1'7. HdC%
C0Y'TI> SZ.Ch\ �0Y'A0ÎKhCTKIiI IIUJM, noi nu credem că ele prezintă
o dovadă a originii sale greceşti. Ele pledează numai pentru
conştiinţa la el a priorităţii culturii byzantine faţă de a altor state
şi popoare afară de imperiul roman şi Roma. pentru convingerea
. sa de byzantin şi de. adept al civilizatiei greceşti, al culturii,
statului şi bisericii pe cari le reprezenta, al sentimentelor sale
leale faţă de toate acestea. (Contrariu crede şi prof. M. W. în
recenzia sa, pag. 435).
Din studiul moravurilor curţii şi ale epocei, din acela al
instrucţiei care se dădea atunci în C-pole şi în celelalte oraşe
ca şi din acela al carierii lui Constantin, care a apucat un mo-
I j
120
D. CRAN.TALA
=======
[121]
RECENZll
121
ment de aleasă îmbunătăţire a învătămăntulul în Byzanţ (cap.
U "La carriere de Constantin El Bvzance", 39--84) ne convin­
gem că autorul descrierii vieţii lui Constantin (e foarte proba­
bit să nu fi fost Metodiu însasl) era la curent nu numai cu
administraţia, dar şi cu viaţa complexă a imperiului şi a ca­
pitalei lui.
Protejat de logothetul Teoktist, Constantin refuză să intre
în cariera de viitor a administraţiei şi să se căsătorească bine
şi cu toate că acceptă postul de bibliotecar al patriarhului,
pleacă retrăgăndu-se la mănăstirea Kleidion - din adversitate
faţă de patriarhul Ignatie, spune autorul - ele unele este scos ca
să ocupe locul de profesor la Universitate 1) a lui Photios,
profesorul lui şi obiectul lui de admiraţie, devenit patriarh. In
ce priveşte polemica lui Constantin cu patriarhul iconoclast,
oaterisit Ioan, credem util să reproducem greşala de text (pag.
353) pe care o remarcă proî, M. Weingart în recenzia sa, pag.
434; anume, acolo nu poate fi vorba decât de scaunul (cathe­
dra) de patriarh perdut de Ioan, pe care îl promitea împăratul
(e o turnură de stil hagiografică, cu caracter didactic) în cazul
că va învinge în discuţie teologică pe tănărul Constantin] ... oy­
NOWO\( csr-c}, a cărui catedră de profesor nu exista motiv să fie
condiţionată de un astiel de succes.
In cap. lll "La mission arabe", 85-111, autorul exami­
nează raporturile dintre Arabi şi Bizanţ în sec. IX, motivele
ambasadei, data ei, (anul 850-851; praf. M. W. dă anul 851,
pag. 434-5). Compoziţia e.i, (cu care putea perde un însemnat
spaţiu şi timp pentru a căuta o explicare filologică unei greşeli
de transcriere a redacţiilor sud-slave Iată de cele ruso-slave :
IlOi\dWOI( 1. nccaaura ; cî. rec. praf. M. W. pag. 435), localitatea
disputei, polemicile religioase dintre mahomedani şi creştini şi
literatura polemică byzantină contra Islamului, conchizând că
autorul scrierii dovedeşte o cunoaştere perfectă a mişcării idei­
lor în Bizanţ, în sec. IX.
In cap. IV "Au mont Olympe", 112-147, el cercetează retrage­
rea lui Constantin la o mănăstire de pe Muntele Olymp (anul
856) lângă fratele său, care se lăsase şi el de cariera adrninis­
traţiei, din cauza asasinării protectorului lor Teoktist de către
noul împărat Bardas; cercetează apoi caracterul vieţii spirituale
de aici, pe care nu îl găseşte internaţionalist, participarea călu­
gărilor la luptele religioase şi politice care se dădeau în Impe­
riu, simpatiile şi adversităţile pe cari le creiau ele în lumea
monahală, într'un cuvânt atmosfera în care au trăit cei doi fraţi
în retragerea lor. rnonastică şi probabilele influente pe care spi­
ritul lor le-a suferit aici.
1) Prof M. W. în recenzia sa respinge cu drept anachrooismul acesta
în terminologia folosită de autor.
[122]
122
D. CRANJALA
-====-==
In general, autorul acordă acestor legende o valoare isto­
rica incontestabilă; cu toate acestea, pe alocurea îşi permite
interpretări nesprijinite de text. Unul din cazuri ar fi când pre­
supune că ascendentul patriarhului Photios asupra fostului său
elev, Constantin, li rsaousese pe acesta din urmă deja Muntele
Olyrnp în Constantinopole, împăcăndu.I cu noul regim, încă
înainte de misiunea dela Chazari. Textul însă e clar, categoric
şi nu Iasă loc la interpretari în ce priveşte faptul cii Constantin,
la venirea soliei Chaaarilor, a fost căutat şi găsi: pentru a că­
păta din ordinul împăratului noua sa însărcinare misionară (Ia
praf. iVI. W. pag. 436).
In cap. V .Bizance et les Ch azares", 148.211, analizează
raporturile dintre imperiu şi Chazari în secolul şi pînă în sec.
IX, pericolul Ruşilor, c�re Ii impingea la alianţe repetate, judais­
mul la Chazari, diferitele misiuni trimise acolo cu scopuri di­
plomatice şi de propagandă religioasă antievreească mai ales,
aşa cum a fost şi aceea ti celor doi fraţi; itinerar ul ambasadei,
discuţiile lui Constantin cu Evreii, etc" formează obiectul de
cercetare în restul capitolului.
In cap. VL �Byzance el la grande Moravie", 212-247
pornind dela analiza cercetărilor arheologice locale, el precizeaza
raporturile - aproape indirecte - pe care teritoriile transdanu­
hiene le aveau cu Imperiul roman şi continua/arii sai, apoi
dezvoltatele lor relaţii cu Bizanţul, căile comerciale
cari le legau, influenţele aduse din Bizant: Înclinarea reli­
gioasă şi ascetică a Moraviei catre Byzanţ şi a Bulgarilor către
Franci, consecinţele religioase ale acestor hotărîri politice şi
atitudinea papalităţii Iată ele situaţia creata; sărăcia izvoarelor
bizantine în privinta Moraviei, explicabilă prin lipsa de interes
a Bizantului faţa de aceasta, după ce il trecut indiferenta reli­
gioasă 'a Papei.
In cap. VI[ .,La diocese de Methode ei la lutte autour
d'Illyricum", 248-283, se ocupă de istoria religioasă a Europei
centrale şi a apusului Pen. Balcanice, a jurisdicţiei diferitelor
diecez e în timp şi a luptei pe care o ducea papalitatea pentru
a re câştiga din p, d. v. religios teritoriile cari din sec. IV apar­
ţineau imperiului de răsărit din p. d. v. politic. Dieceza moravo­
panonă a lui Metodiu era, după autor, continuarea tradiţiei stră­
lucite a Celei din Sirmiurn �;i graţie acestei creaţii papalitat�a
recăstiga pentru sine o parte a Illyricului de apus, stavilind In
acelaşi timp si întărirea clerului german aici.
In cap. vur, �L'orthod()xie de'C-tin el de Methode", 284-330,
se demonstrează legătura vie cu Byzantul, pe care o întreţineau
În Italia numeroasele mănăsfiri greceşti şi ia Roma acele de
p� Palatin şi Aventin. unde, Într'una din ele a fost călugărit
Constantin. Din studiul acestor împrejurări şi din acela al mo:
tivelor călătoriei celor 2 fraţi la Roma reese că Byz:anţul ŞI
[123]
F
HE:CENZII
123
I
i
1'"
I
1.
adepţii lui nu nutreau încă o atât de hotărîtă ură contra cetăţii
eterne, că în conştiinţa lor ea se bucura de prestigiul şi pri­
matul pe care II dădea mormăntul apostolic şi că venirea fratilor
aici (a. 869) nu întrelăsa să se vadă importantele urmări poli­
tice, pe cari le-a prelungit moartea neaşteptată a lu Constantin
acolo.
După "Conclusion" (331-336) cadea conţine un apendice
cu descrierea izvoarelor asupra activităţii cirilo-metodiene 339-
348), traducerea franceză a celor două legende panonice (349-
394), un indice bibliografic (395.402), bibliografia (403-418) şi
un indice de nume de persoane, locuri şi de cuvinte (419-439).
Jos e f Vei s. Rukouet' hlaholske paleogra{ie. Wedeni do
kniiniho pisma hlaholskeho. R!.lkoveti slooanskeho usiavu v Praze,
sv. II (Manual de paleograîie glagolitică) v Praze, 1932. pag,
VIII + 174 şi 54 tabele.
I
Deşi este foarte bogată bibliografia studiilor cari s'au o�
cupat de paleograîia slavă-glagolitică şi cirilică.-nici până în
zilele noastre nu au încetat să se producă păreri din cele mai
contradictorii în ce priveşte însăşi părţile cele mai importante
ale studiului: origina alîabetelor, momentul creării sau apariţiei
lor, autorul sau autorii lor, prioritatea lor în timp, etc. Este a­
ceasta o situaţie, care inspiră o adâncă neîncredere specialiş­
tilor paleograîi şi slavistilor, simultan.
Ea, totuşi, nu se datoreşte atât sărăciei de izvoare isto­
rice, cât libertăţii de interpretare, pe care o lasă sau o cau­
zează numărul lor redus, ştirile rar precise şi categorice. Dea­
ceia dăm cea mai deplină dreptate autorului, care în Prefaţă
(V-VII) combate "Romantismul paleogralic", plăcerea cu care
se formulează în acest domeniu ipoteze adesea seducător şi in­
teligent combinate, dar nenutănd aduce în sprijinul lor nici un
fapt istoric incontestabil. Este o chestiune de metodă.
" ... Cred că e necesar, dacă ar fi să vie şi în paleografia
slavă timpuri mai bune decât cele de până acum, ca oricine
vrea să-şi spună părerea În ce priveşte scrierea slavă să Iacă
cunoştinţă cu principiile de bază ale paleografiei generale. Fi­
lologul slav nu trebue să lucreze în paleogralia slavă cel puţin
cu oarecari date sigure numai fiindcă este filolog slav. ci e ne­
voe să ţie seamă şi de ştiinţele istorice ajutătoare" (VII). Apoi,
propune să se ţie seamă şi de partea lingvisticii a monumen­
telor paralel cu aceia paleograîică, numai metoda aceasta pu­
tând da o soluţie acceptabilă asupra priorităţii unuia din alfa­
bete. Concluzia sa este "că glagoliticul şi cirilicul sunt două
alfabete paralele şi chiar dacă nu sunt străine unul de altul, ci
[124]
124
D. CHANJALA
unul depinzând de celălalt, dependenţa lor nu este organică;
unul nu e derivat din celălalt, alfabetul cirilic fiind complectat
cu câteva semne luate din cel glagolitic. In realitate totuşi şi
în fond, glagoli!icul este o stilizare a minusculei greceşti, pe
când alfabetul căruia astăzi îi spunem "cirilic" este evident
unciala grecească" (V).
Epuizând o bibliografie atât de diversă şi greu de urmă­
rit 1), prin expuneriJe şi discuţiile clare pe cari le face, prin me­
toda sa, studiul depăşeşte cerinţele unui manual; dar rămâne
o carte uzuală prin dimensiuni, prin concluzia pe care şi-a im­
pus-o autorul.
In Introducere (3-12}, discutănd personalitatea şi lucrarea
Cernorizeţului Hrabăr, se ocupă de probabilitatea unui alfabet
complect utilizat de vreun popor slav înainte de intenţiunea lui
Constantin, respingând-o şi, fără să precizeze dacă scriitorul
vorbeşte In O pisrnenech despre allabetul glagolitic sau ciri1ic,
fixează numărul literelor la 38, anume 24 după scrierea gre­
cească şi 14 după necesităţile proprii ale limbii slave.
Studiu] propriu zis se împarte în două părţi, prima fiind
"Conspectul istoric al ştirilor privind origina şi evoluţia scrierii
glagolitice" (13-113) în 8 capitole. In cap. 1 (13-21) cerce­
tează cele mai vechi monumente 'glagolitice şi cirilice, argu­
mentele linguistice şi paleografice pentru prioritatea glagoliti­
eului şi părerile celor cari o combat. In cap. II (22-36), ocu­
păndu-se de autorul glagoliticei, respinge ipoteza din nou re­
luată a lui Jeronyrn, face istoricul diferitelor opinii, cari s'au e­
mis asupra compoziţiei allabetului glagolitic, asupra elemente­
lor din care a fost compus, etc. In cap. III (37-49) cercetează
in ce măsură au participat elementele allabetelcr orientale In
compoziţia celui glagolitic. In cap. IV (37-49) raportul In care
stă glagoliticul faţă de minuscula greacă. In cap. V-V! (50.60-
76) dă lista literelor din care e compus glagoliticul, formele JOI'
evolutive, origina lor sigură sau probabilă, etc. In cap. VII
(77 -102) studiază prescurtările şi modurile de prescurtare din
textele glagolitice, iar În cap. VIII (103-109) studiază diferitele
semne cari se puneau deasupra rândurilor, titlurile, semnele de
despărţire, spiritele, numeralele.
Partea II-a a studiului se ocupă de "Monumentele gJagoli�
tice şi particularităţile lor paleografice" în Încă 8 capitole (10-
159) şi un Adaus (160-164), în care studiază glagoIitica cursivă.
El acceptă obisnuita împărţire în trei perioade: 1) rnora­
vo-panonică, 2) bulgară-macedoneană şi 3) creată. Pe aceasta
1) In recenzia sa din Byzslav, V, 1933-34. pag. 417-424, praf. M.
Weingart indică unele mici lipsuri.
[125]
RECENZlI
1250
din urmă o sublmparte în: a) până la jumătatea sec. XIII,
b) sec. XlII�XIV şi c) sec. XV-XVI,
Este util indicele de nume de persoane alcătuit (165-167),
dar cel mai util este numărul mare de reproduceri fotografice
după diferite texte, clare, pe hârtie cretată.
Drd. D. Crânjală.
Dacoromanla, Buletinul "Muzeului limbii rornîne " condus
de S. Puşcariu, VII, 1931-1933. Cluj i934,8°, IX+697pg.
S. P u Ş car i u : Consideraţiuni asupra sistemului fonetic
şi fonologic al limbii ramine. pg. 1-55.
Autorul, silindu-se să evidenţieze specificul rominesc în
Ionetica şi fonologia limbii noastre, a înşirat constatări cunos­
cute asupra cîtorva. fenomene lingvistice, încheind cu impresia
că a dat o importantă contribuţie pentru fixarea sistemului nos­
tru fonetic şi fonologic.
Procedeul formulat de a extrage specificul romînesc spri­
jinit pe baza de articulaţie este, fără îndoială, cel mai indicat.
Nu ne opunem nici ipotezei D-sale, după cum spune d.
Puşcariu, că ceiace e specific Ioneticei şi fonologiei noastre "re­
zultă din proporţia in care fenomenele lingvistice apar şi din
consecinţe-le pe care acestea le-au avut.
Din nefericire însă, autorul a trecut cu vederea tocmai a­
ceastă proportie şi aceste consecinte care ar fi rezultat, fireşte,
din comparaţia limbii romi ne fie cu celelalte limbi romanice.
fie cu limbile balcanice sau cu oricare dintre limbile străine.
Domnul S. Puşcariu începe cu fenomenul caracterizat prin
"masarea energiei de rostire la inceputul cuvintelor în paguba
silabelor: mi] locii şi finale" (p. 1).
In să fenomenul în sine nu se poate considera ca ceva
specific limbii romîneşti. Din contra, cred că e mult mai specific
limbilor care au, în mod regulat, acentul pe prima silabă.
Conservarea consonanteJor şi a grupelor de consonante
iniţiale nu se poate invoca drept argument al fenomenului.
Simpla comparaţie între rom. 'iepure faţă cu fr. corespunzător
lieore < leporem, e de ajuns să ne clarifice că fenomenul e mai
puţin caracteristic limbii noastre decît celei franceze şi tot aşa,
probabil, şi faţă de celelalte limbi romanice 1).
1) Conservarea consonantelor şi a grupelor de consonante iniţiale
trebue discutată în cadrele unui tratat de lingvistică generală. La diferitele
explicaţii fiziologice s'ar putea alti tura şi următoarea: Cînd individul vor­
bitor se pregăteşte să rostească un cuvînt, închide în mod necesar gura
ca să acumuleze cantitatea de aer în camera de rezonanţă. Cînd începe să
articuleze cuvintul, consonantele şi grupele de consonante iniţiale, ben efi-
[126]
126
D. STRUNGARU
Dacă ne amintim că toate limbile romanice au păstrat ac­
centul expirator latin, care în majoritatea cazurilor e pe sila ba
penultima, rămîne dela sine înţeles pentru ce, cu exceptia cu­
vintelor pollsilabice, accentul emiatio cade la începutul cuvîn­
tului. De aceia nu ne mulţămim cu exemplele monosilabice, sau
cel mult, blsilabice, înregistrate de autor In prima pagină.
Tot aşa căderea consonantelor finale sau afonizarealor,
cît şi afonizarea vocalelor finale, nu pot fi utilizate în sprijinul
constatării specificului romînesc, chiar dacă ne-am mărgini nu­
mai la limbile romanice. "Un francez-zice d. Puşcarlu= vor­
bind romîneşte, rosteşte pe ieri cu acelaşi sunet final ca pe hier
francez" (pg. 2). Din această afirmare eu înţeleg că fenomenul
afonizării vocalelor finale e mai specific limbii franceze decît
limbii nostre, deci tocmai contrar celor ce voia să ne dove­
dească autorul.
Supt pretext că vor găsi ceva specific rornîneso în natura
oocalelor eterorqanice (nume plauzibil inventat de autor), dom­
nul Puşcariu emite o ipoteză originală, conchizînd că "lipsa de
rotunzire a buzelor nu este ceiace dă timbrul special lui ă şi
i, ci invers, că la baza acestor sunete sint numai vocale nero­
tunziie", (Subliniat de autor)
Sînt aderentul celor spuse în prima parte a frazei, Întru­
cît problema mă preocupa înainte de a citi acest articol. In să
amintirea vocalelor rotunzite ca neavînd aceiaşi posibilitate fa­
cilă de trecere la cele eterorganice o socot neadevărată.
Nu numai reala percepere a simţurilor dar şi exemple nu­
meroase pledează pentru susţinerea lui Philippide. Gamillscheg
şi ceilalţi. Intr'adevăr, dacă preîacerea În ă, i, a vocalelor ne­
rotunzlte, are loc În mod mai consecvent decit cele rotunzite,
(nu însă aşa cum exagerează autorul la pg. 12, aliniatul întîiu
de sus) să nu se ignoreze că primele, în procesul lor de trans­
formare în vocale eterorganice, îşi însuşesc timbrul caracteris­
tic vocalelor rotunzite ').
Subtilitatea autorului pentru perceperea sunetelor, eviden­
ţiată la pag. 12, care zice că: " ... nu e o simplă întîmplare că în
rostirea mea vocala t se găseşte tocmai după r iniţial: rîs (dar,
ciază de mijloacele favorabile pe care le au la dispoziţie. Astfel îmi ex­
plic conservarea cit şi tăria unora din ele, ca: 1, n, r, echivalentă C? Il,
nn, 1',., din corpul cuvintelor. Pauzele dintre cuvinte, o cerinţă a c/anflci'!­
rii cit şi a organelor fizice. fac ca acelaşi tratament să se aplice tlltu,ror
cuvintelor. Abateri se observă, în general, la cuvinte cu un corp restrins.
<- 1) it s'a transformat în ă, la pers. 1 plur. a indicativului prezent,
fiind ci'! era urmat de m (m rotunzit). .'
Vocalele palatele (e, i) prefăcîndu-se în cele eterorgamce respective
(ă, Î). trec prin fazele ii Ce rotunzit) şi ij (i rotunzlt), faze atesţate de te�te.
Neglijarea acestor etape fiziologice ne surprinde cînd o intîlmm la un filo­
log ca domnul Sextil Puşcariu.
[127]
RECEI'\ZII
127
bătrân)", nu poate Ii luată în consideraţie. O vocală, ca să nu
mai vorbim şi de celelalte sunete, conţine diferite elemente co­
mune altor vocale, îşi poate însuşi un infinit număr de alte su­
nete imperceptibile, pe care însă le trecem cu vederea notînd
numai sunetele noţiune. AIHel, alfabetul nostru ar fi cu mult
mai complicat decît cel ieroglilic.
Trecînd la cercetarea unor schimbări, produse prin asimi­
laţie . sau disimilaţie între două sunete învecinate, d. Puşcariu
spune: "Caracteristic . pentru limba remînă este... că această
acordare sau diferenţiere. se face foarte rar în sens progresiv
şi de obiceiu e regresivă" (pg. 15). Lipsesc însă exemple străine
din care să se vadă că această caracteristică a limbii noastre
se explică prin "graba de a articula sunetele următoare ... ".
spre deosebire de alte limbi în care asemenea modificări de
rostire se explică "prin principiul comodităţii".
Dar "graba de a articula ... ", nu presupune acelaşi prin­
cipiu al comodităţii? Dacă unele cazuri de asimilaţie progre­
sivă "sînt adevărate rarităţi" n'ar fi totodată şi un argument
în opoziţie cu masarea energiei.... la începutul cuvintelor?
Specificul limbii noastre nu se poate întrevedea nici din
constatarea "că vocalele noastre se nazalizează Înaintea conso­
nantelor nazale" ... (pg. 19) mai pronunţat decît cele germane,
căci dacă ne gîndim la limba franceză, trebue să recunoaştem
că, sîntem cam pretenţioşi. D. Puşcariu concepe calitatea unui
sunet dependentă de "apertura canalului oral" (pg. 19) 1).
La pag. 20 şi următoarele, insistă asupra unor caracteris­
tice ale consonantelor. Lucrurile fiind cunoscute, voiu trece mai
tugitlv, rezervîndu-rni numai cîteva observaţii.
Autorul luîndu-se după Miklosich şi Weigand, admite
existenţa spirantei Jaringale aîone h, în cuvintele rornîneşti ca:
ham, hoţ, (pg. 21, 22). E curios cum acest sunet, care (după­
cum recunoaşte şi autorul) "lipsea în latina vulgară", a reapă­
rut tocmai în limba remînă. Rămînem Ia constatările lui Phili­
ppide din Originea Romintlor A) pg. 210-212, unde admite
existenţa spirantei vel are alene. Despre lichide şi nazale se
spune că "numai la sfîrşitul cuvîntului ele îşi pot pierde în parte
Ionia" 2) (pag. 22). .
1) Nu înţelegînd a reduce ştiinţa la cunoştinţele lui Philippide, re­
marc această falsă concepere, ci pentru convingerea că la articularea unui
, s�net m�i închis ori mai deschis, există o corelaţie armonioasă între apro­
pierea Ş! depărtarea limbi! de palat, pedeoparte, şi între restrîngerea
sau IărlŞlrea . a��rturei buc.ale, pedealtăparte, Această corel�ţie firească
poate fi dezichilibrată de Iilolog care, cu unele sforţări conştiente, poate
articula vocale închise şi cu gura căscată, etc .• Probabil asemenea frivoli­
tăţi [ac să dăinuiască antagonismul intre unele tabere de lilolozi,
. 2) Pentru precizare a fenomenului să se compare AI, Philippide (op.
Cit. Pg. 119). .
[128]
)
Nota dela pag. 24 e o presupunere neîntemeiată. O ob­
servaţie mai atentă asupra procesului fiziologic al vocalelor e­
sau o iniţiale, menite să constituie singure prima silabă. va
întîlni adevărata explica tie. Lungirile de vocale »cu valoare
funcţională" (pg. 26), din limba noastră, se explică prin starea
afectivă a Individului vorbitor, asupra cărora ar fi fost de dorit
să se insiste mai mult. Afirmaţia că accentul se produce "prin�
tr'o mărire intenţionată a debitului de aer" (pg. 27), nu e toc­
mai conformă cu realitatea. Numai în propoziţiuni interogative.
exclamative sau imperative se poate vorbi de vre-o intenţie
anticipată. In vorbirea de toate zilele accentul revine, în mod
firesc, vocalei celei mai pline din silabă, iar în cuvînt, vorbind
de limba remînă, pe silaba penultima.
După domnul Puscariu specific romînesc este şi "repartiţia
accentului pe amîndouă componentele diftongului oa şi, mai
rar, ea". (pg. 28). Aceasta însă e tot ce poate fi mai nespeciţtc
rom mese. R. Ortiz dacă scrie soare, (după exemplul citat), n'a
auzit acest cuvînt la un Romîn care vorbeşte corect. Se prea
poate ca traducătorul italian să fi avut la îndemînă vre'o ediţie
veche unde era scris sore.
Cît despre accent, părăsind cîteva observatii de amănunt.
pot spune că se fac unele constatări destul de interesante pen­
tru şovăire a ortoepiei noastre.,
La pag. 41 e socotită ca neadevărată părerea lui Rosetti
(din Grai şi suflet. V, 1931-1932, pg. 352) relativ la palatali­
zarea JabiaJelor 1).
Către sfîrşitul articolului, se enumără diferite aspecte fo­
netice şi fonologice fără să li se ofere tuturor cuvenita ex­
plicaţie. -
In concluzie, autorul a ţinut să exagereze oridecîteori
Înscrie vr'o afirmaţie subiectivă. Ia în consideraţie, citînd, operele
sale anterioare şi citeva articole înregistrate în Dacoromania.
De volumul al doilea al lui Philippide, atît de utilizat. nu po­
meneşte decît atunci cînd împrejurările, şi nu întotdeauna fericite.
îl ajută să-I combată.
Era necesar ca exemplele din limba remînă să se fi dis­
cutat alături de cele corespunzătoare din limbile străine (duP�
cum a crezut de cuviinţă s'o spună în prima pagină) şi ,numai
în asemenea împrejurări s'ar fi întrevăzut specificul romînesc.
D. S'trungaru
128
D. STRUNGARU
1) Socot totuşi că obiectia lui Rosetti e valabilă şi merită să o relevăm:
"Teoria lui Proco povici este clădită pe baze şubrede- A presu�une,
aşa cum fac Meyer-Liibke, Puşcariu şi Procopovicl. că, in tre�ut, limba
claselor culte nu cunoştea inovaţia, atunci cînd ea este atestată 1\1 �extel.e
din sec. al XVI-a şi al XVII-a, înseamnă, prin urmare, a nesocoti reali­
tatea faptelor (GS .• V. pg. 352).
[129]
RECENZII
129
s r, Paşca: Din l,argot"ulromînesc. pg. 163-167.
Materialul adunat de Pasca este nou şi interesant, mai a­
les că. la noi, (deşi există termeni argot-ici) nu este încă cunos­
cut. Numai că adevăratul material trebuie căutat nu în anchetele
tăcute de gazetari în Realitatea ilustrată şi llusiroţtuneo Romină,
ci în însăşi limbajul vorbit al mahalalelor, unde exista condiţii
favorabile pentru existenţa argat-ului. Afirmam aceasta, bazaţi
pe cercetări personale făcute la faţa locului '); în primul rînd
se poate cunoaşte materialul brut în forma lui primă, deci In
momentul procesului de creaţie individuală, iar in al doilea rînd,
se pot stabili o sumedenie �e .variante a căror va�oare semar:­
tică variază în raport cu rmrmca şi aîectul vorbitoruluf. Prin
aceste anchete se înregistrează cuvintele care tind spre dispa­
riţie din cauza circulaţiei lor restrînse, sau depăşesc limitele
limbajului popular, generalizîndu-se în limba comună. Toate a­
ceste consideraţii arată superioritatea anchetelor pc teren. La
termenii lui Paşca vom adauga cîţiva întîlniţi de noi.' Astfel
pentru "clienţi" (care nu dau bacşiş) la Pasca, am auzit Intre­
buinţîndu-se expresia: IZU ştie carii; pentru n Ioarîece", ţăcăne­
Zile; pentru na rade", tot rasol ; pentru ,,3. la garccnne", a la
fante; pentru "cocotă", cctauetcă, Ciuccă, coioarbă, coardă,
chiftică, marcoavă, maâamă, etc:; pentru na îura", a boli, a
cardl, a naşti, a horsclii, a harşii, a şparli. a .50t[, a stanqhi,
a face hartm-narim, a face numărul cinci. cinci oricinci două­
zeci şi cinci, o palmă şi o fugă bună, a face şesă, cinci şi ca
doi şese, oiţln qevezen, porecle: Broscoi cu clei la mînă, Li­
pici, Lipicescu, Stanqhilâ, etc.
Poate că trebuia Paşca să explice materialul adunat, ca
lucrarea să fie completă.
Ş t. Pa Ş ca: Nume de familie compuse elin Ţara Gitului.
pg. 167-172.
Material bogat spre completarea acelui adunat de V. Bo­
grea. Cred că precizările lui Pasca relativ la îorrnele compuse
cu imperativ şi indicativ pers. IiI sg. pot fi acceptate în locul
- clasilicăril lui N. Drăganu
Semnalez, în altă ordine de idei, formele: Capbătut (Sa ..
roca), Captare (Lăpuşna), Capverde (Iaşi), Popa Radu (laşi), Roa-
dedeal (Orhei), şi Septiîraţi (Orhei). V. 01'. Chelaru
1) La Institutul de Filologie din laşi am Iăcut 2 comunicari despre
Limbajul mohulalelcr. Lucrarea e în ultima ei lorrnă .. şi se va pune sub ti­
par anul acesta.
[130]
S. P O p, G. Mac rea şi S. P u Ş car i u : Contribuţii la
rotaciem. pg. 181-187.
1. S. P o p, In Muntii Apuseni, aduce noi contributii pri­
vitoare la urmele de rotacism din regiunea M. Apuseni. Munca
lui S. Pop, materialul adunat şi toate celelalte călităţi le rele­
văm cu plăcere, dar nu putem lăsa nementionat faptul că D-sa
mai admite încă acţiunea lui Il sau r precedent sau următor, în
cuvintele: qineap ăr, âarmăros, ţuringiri, lindiră, rituiurică, irmă,
etc., (nu avem semnele necesare pentru transcrierea Ionetică).
Or, se ştie, nimeni, nici DI. S. Puşcariu, nu mai admite
astăzi disirnilaţie la cuv. gineapăr (gineapăn) sau irmă, irim
(inimă).
2. D. Mac rea, In textele vechi din Moldova, ne-a scutit
să cercetăm documentele, publicate de M. Costăchescu. Dvsa
admite formele: fă rapoi, mai 'rabde, etc: publicate În Arhiua,
ca fiind rotacisme (În conlrazicere cu Pop), şi deci acest fapt îl
plasează printre susţinătorii teoriei D-Iui Bărbulescu-că rota­
cismul a fost un fenomen general. Totuş, Macrea comite o mare
eroare voită şi puţin recomandabilă, cînd zice: "se poate, cred,
conchide, (cî. S. Puşcariu şi AI. Procopovici) că rotacismul,
odinioară, era extins aproape În întreagă Moldova". Se poate
conchide, Însă pe baza celor spuse de D-I Bărbulescu,
3. S. P u Ş car i u, O urmă indireciă ? înclină să creadă
că ar fi existat forma Crăctur. De acord. In acest caz vom ad­
mite (ceiace de mult s'a admis de d. Bărbulescu) că a existat ro­
tacism şi'n Sudul Transilvaniei (Braşov şi Banat). Cum rămînem
atunci cu părerile Dvlui A. Rosetti, care distinge în mod tran­
şant două regiuni deosebite în Ardeal (Etude, pg. 12)?
Ar fi riscat să credem că, dacă a existat forma Crăciur,
e fapt sigur că ne un element latin". Am ajunge, generalizind
problema, la o serie de concluzii bazate pe premize false, mai
ales cînd pentru ipoteza că rotacisrnul a avut loc numai În
elementele latine se opun cuv. slave care au rotacism : qrăairă,
cremere, ţeperl, hodiri (Vezi la comunicări: Le stade actuel du
probleme du rotacisme, pg 83). Valentin Gr, Chelaru
I
I
I I
130
---
VALENTIN GR. CH8LARtJ
Dr. A. Balot ă : Borisao Stankouic, prozator sirb. Bucu­
reşti 1934, 8°. 29 pg.
Autorul acestui studiu, Dl. Al. Balota, prezintă .pt:hliyului
romînesc pe unul din cei mai reprezentativi prozaton �lr�bl, �o.:
risav Stankovic. Caracterizarea scriitorului sîrb, Iăcută 111 Imn
generale, şi traducerea în rornineşte a unui paragraf di� ro­
manul autorului Necista Krv = Sînge necurat, es.le �,refatata de
un scurt istoric al literaturii sîrbesti din a doua jumatate a sec.
XIX .. Autorul, ca să prezinte evolutia productiei şi limbii literare
[131]
131
sîrbeşti, sublinia�ă trei momente: în jurul anului 1848--roman­
tismul, în al anului 1870-reaJismul importat din Rusia, şi la în­
ceputul sec. XX-eliberarea scriitorilor de "tirania şcoalelor lite-
. rare" (pa. 6). In ce priveşte perioada a doua a literaturii sîr­
beşti, cî�d pătrund în Serbia "idei noi", a realismului în litera­
tura şi pozitivismului în ştiinţă, aduse din Rusia de emigranţi
bulgari ca Sv. Markovic şi L. Karavelov, (cum spune d. Balotă),
avem de observat că această ideie este în deplină concordanţă
cu cele susţinute de OI. Proî. 1. Bărbulescu şi Şcoala O-sale.
Noi am arătat (Arhiva, 41, pg. 34, şi în numărul de faţă), ca in­
fluenţa spiritului şi literaturii ruseşti a fost cunoscută în Princi­
patele Ramine, ca şi In Serbia, în mare parte, prin interme­
diul Bulgarilor care învăţaseră în Rusia. In orice caz, tema ast­
[el prezentată de noi îşi găseşte o nouă confirmare în spusele
el-lui Balotă, cînd e vorba de literatura sîrbă.
Primul capitol, cum am spus, trece în mod sumar fazele
evolutive ale literaturii sîrbeşti pentru a plasa şi evidenţia per­
sonalitatea lui Borisav Stankovio în raport cu preocupările lite­
rare din acea vreme. Prezentarea acestui capitol credem că
are mai mult un caracter de familiarizare a literaturii sîrbeşti
la noi. Deşi, pe alocurea, sînt făcute de autor diferite conside­
raţii, lipseşte caracterizarea totală a atmosîerii literare şi în
special a prozei sîrbeşti, care, astîel prezentată, să clere citito­
rului starea literară sau, mai bine, mediul în care apare producţia
acestui mare prozator sîrb.
In treacat fie zis - cred că e o eroare a autorului cînd
aîirrnă că "dintre toate liieraiurile sireine (subliniat de mine)
literatura sîrbească este cea mai puţin cunoscută la noi". Pro­
babil că d. Balotă s'a gindit la "to�te literaturile slave" nu
sireine. Dar chiar slave fiind, nici literaturile : bulgară, cehă sau
poloneză nu sînt mai cunoscute. La drept vorbind, la noi nu
este cunoscută nici una din literaturile slave, în afară de cea
rusească din care s'a tradus cîte ceva. Traducerile însă sînt
slabe din cauza necunoasterii limbilor slave.
Capitolul II este consacrat în întregime operii şi persona­
lităţii lui Borisav Stankovic,
Caraterizarea prozatorului sîrb este în multe privinţi reuşită
cuprinzînd multiple aspecte din opera lui, dar, poate, nu tocmai
atât de completă, mai ales, când e vorba de compararea lui
cu scriitorii mari ai altor literaturi. Punctului acestuia de vedere
i se acordă în ultimul timp o deosebită atenţie, căci cunoaşterea
unui scriitor şi plasarea lui în cadrul literaturii universale nu
se poate face decît pe baza studiilor de literatură comparată.
Privită prin acest ultim aspect, caracterizarea operii lui Stan­
kovic ar fi de mai mult interes. Trebuia subliniat caracterul
tradiţional şi nostalgic al prozatorului şi profunda analiză psi-
[132]
]32
V�LENTJN GR. CHl�LARU
hologică a personagiilor romanului său. Eternul uman care se
desprinde din acţiunea romanului, instinctul şi dramatismul sîni
note, cum spune şi autorul. de dostoevscisrn. Dar acest as­
pect al tragicului .dm Dostoevschi, al vieţii şi mizeriei din ZoJa
sau al subconştientului şi instinctului ce leagă pe om de pă­
mînt din Rebreanu, trebuiau relevate, dacă nu În aspectul
general, cel puţin caracteriztnd personagiile romanului lui
Stankovic. Ar fi reeşit atunci toată drama sufletească care e dată
atit de măestrit 'in legătură cu tot specificul şi obiceiurile Sîrbilor
de Sud. Şi aici comentariile Ir-lui Balotă urebuiau să fie mai
ample. Observ încă o notă. Obiceiul primitiv de pervertire
din Sudul Serbiei, descris de Stankovic, se găseşte şi la Ruşi,
ca fenomen natural, sub denumirea de snohacestvo. Faptul că-I
găsim la Slavii de Sud şi la acei de Răsărit ne face să ad­
mitem, cu probabilitate, că în epoca străslavă, cînd toate nea­
murile Slave locuiau În comun, era general. Astăzi a rămas
numai în unele regiuni, (ca o reminiscenţă a vieţii de clan), unde
anumite condiţiuni economice-sociale, favorabile acestui fel de
trai, sînt mai pronunţate. D·) prol. Bărbulescu mi-a atras atenţia
asupra cuvîntului sîrb, de provenienţă turcească (scris de autor
de mai multe ori) ciarscia=piată pe turceste, care se pronunta
de fapt carsija. Nu ştiu cărui fapt se explică introducerea cuv.
ciarscia În loc de sîrb. cct!sija? Tot aşa pentru alte cuvinte
traduse de d, Balotă, nepotrivite fondului romanului, cum e spre
ex : Ir. tapaqiu. Numelor proprii d. Balotă le dă Vocativul identic
cu Nom., deşi spre ex. Simka, Temea, Solia, ar fi trebuit la Voc.
să fie: Sirnko, Tornco, Soliro, pentrucă aşa este, în general, în
1. remînă. Afară de aceasta, tot studiul d-lui Balotă abundă în
greşeli de tipar care ingreuiază lectura sau schimbă Intelesul
propoziţiunilor. Spre ex.· "Mergi unde te mîna soarta" (p, 25)
In loc de: "Mergi unde te mină soarta"; Ştia că are să fie
aşa de cînd Iusesă peitţă (p. 20), al' putea ti in loc de peiiţă
fetiţă, sau poate peţită ; criticii (p. 13) în loc de critici, de in
loc de pe; o clădire' rotunda, în loc de rotundă (p. 19), perâeau
în loc de perdeaua (po 23); nu mai vorbesc de ultima pa­
gină unde sînt înşirate operile autorului (an=en, el=set) etc.
Asupra lor il atras atentia şi d. Procopovici (Da cor. IV). Nu-i
mai putin adevărat însă, că d. Balotă aduce material nou, sau,
dacă ne gîndim la studiile de filologie, idei personale, un In­
ceput la ceiace a susţinut d. praf. Bărbulescu : că cercetările
din domeniul limbilor şi literaturilor slave trebuie să aibă şi un
caracter practic (Arhiva, XXXV, 3-4, pg. 243, sqq.)-ideie rernar­
cată în prelata cărţii de d. Balotă şi aplicată în decursul
studiului.
Valentin 61'. Chelaru
[133]
Cronică, Cărţi şi Reviste
Raportul anual al Societăţii istorico-!ilologice "Arhiva", al căreia Of­
gan este această revistă condusă de d. prof. Ilie Bărbulescu, se va publica
in numărul viitor al revistei noastre. Deocamdată subliniem că anul acesta
Societatea « Arhiva» a ţinut un număr de şedlnti ştiinţilice la care s'au fă­
cut diferite comunicări de istorie, îilologle şi istorie literară. La şedinţele •
acestea, bilunare, care au avut loc Sîmbăta între orele 6-8 in Amfiteatrul No.
1 al Facultăţii de Litere, au luat parte diferiţi profesori univ .. conierenţi-
ari şi asistenţi, membri ai societăţii, precum şi mare număr de studenţi •.
Deasemeni Cercul revistei «Arhiva» a organizat şi in acest an' sub direcţia
ci-lui pro!. Bărbulescu, Directorul revistei, un număr apreciabil de confe­
rinţe, ţinute în Aula Universităţii, care deaserneni se vor publica în mod
detailat. Paralel cu această activitate a Societăţii am început lucrările pre­
liminare în vederea constituirii «Institutului de Limbi şi Literaturi Slave»
ce va funcţiona pe lîngă Catedra şi Seminarul de Slavi sti că-Seminarul
llmitindu-şi lucrările in cadrul strict universitar.
Aniversarea lui T. Masaryk. Seminarul de Limbi şi Literaturi Slave
de sub Direcţia �d-Lui prof. I. Bărbulescu, a sărbătorit Joi 7 Martie, în Aula
Universităţii, pe Dvl T. Masaryk, cu ocazia împlinirii 85 ani de viaţă. La a­
ceastă solemnitate au asistat autorităţile, universitatea. numeroşi profesori
univ., un public select şi un mare număr de studenţi. D-I proî. L Barbu­
lescu a ţinut un discurs despre: "Viaţa şi opera lui Masaryk", conturînd în
chip magistral, in culori vii, personalitatea proeminentă a sărbătoritului. In
furtuna aplauzelor i s'a adresat sărbătorit ului, de catre d. Bărbulescu, un sa­
lut şi un omagiu ce s'a expediat printr'o telegramă. '
Academia Romină. Se vor fi şi constituit deacu cele două Academii
proectate: una de Ştiinţe şi alta de Medicinii. Lăsînd la o parte faptul, dacă
Academia de Ştiinţe corespunde cerinţelor unei Înalte instituţii de culturii,
subliniem numai că Academia Romînă şi-a pierdut din prestigiul ce ar fi
trebuit să-I aibă. Aceasta lămureşte atmosfera care domneşte În Academie.
Căci, de vreme ce, i principial vorbind, se înfiinţează noi Acadernil, inseam­
nă că actuala Academie nu corespunde realităţii, Ea a rămas o instituţie
învechită în care, dela război incoace, prirnează spiritul intereselor politice­
personale" contra căruia s'a ridicat, în cadrul acestei reviste, d. proî. 1.
Bărbulescu, care, nu odată, a afirmat că: "în vechea Academie s'a încui­
bat spiritul de gaşcă ce regulează aproape totul după interesul individual,
sectar sau de grupare, şi care, de asta, paralizează toate bunele intenţii ...
Căci o Academie trebue să aleagă pe membrii ei numai pe criterii ştiinţi­
fice, şi numai în cazuri extraordinare şi pe marii bărbaţi de acţiune" (Ar-
[134]
134
CRONICA, CAR.f1 ŞI REVlSTE
hioa, XXXV, 3-4, pg. 300-301 şi XXIX, 1-2-3. p. 105). De altfel dovada
afirmaţiilor noastre o putem exemplilica. Oameni de ştiinţă, cum e spre ex,
Prol, O. Taîrali, 1. D. Ştefănescu (sau regretatul profesor Şt, Zeletin, că­
ruia i se aduc azi atitea elogii), apreciaţi În cercurile intelectuale, din ţară
şi mai ales din străinătate, nu sînt membri, deşi alţii cu mai puţine me­
rite şi mai puţin renume în ştiinţă, pentrucă satisfac anumite interese au
reuşit să se aleagă Spiritul acesta (vezi l. Bărbulescu : Spiritul de gaşcă
tn ştiinţă. Arhiva XXVlII, 1, pg. 104 şi XXX, 3-4, pg. 382) este încă o do­
vadă de halul de primitivitate orientală în care s'a sbătut şi se mai sbate
muribund societatea noastră romlnească. Totuş contra acestui spirit, reac­
ţia a început (s. ex.. Gîndul Vremii Ill, 5. Academia de ştiinţe Pg. 15-15).
Remarcă. In ziarul Obzor LXXVI, 70. Zagreb 1935, din 25 Martie, pg. 2
d, Iv, Esih publică o dare de seamă asupra poeţilor O. Goga şi A. Cotruş,
cu titlul: seiia« u Rumu/ljslwj poeziji, D. Esih, vorbind de d. Cotruş, cre­
de ci'! "problemele ţărăneşti au găsit ecou adînc în poezia lui", conside­
rîndu-l, după Coşbuc, ca cel mai mare poet. Probabil ci'! d. Esih a fost rău
informat, căci, după cît ştim, nu se poate ridica poezia lui Cotruş la înăl­
ţimea poeziilor lui Coşbuc. Pedealtă parte. pentrucă "Arhiva" s'a condus
numai de criterii obiective de restabilire a adevărului, semnalăm fantezia
voită a ziarelor Curentul din 24 Apr, C., Universul şi Adeverui din 27
Apr, c. în care sînt redate "impresiile presei streine= despre poezia lui
Cotruş. Cu această ocazie se aminteşte şi de foiletonul din Obzor al .mare­
lui scriitor Iv. Esih, secretarul general al Academiei Jugoslave". Intr'ade­
văr d, Iv. Esih este un tînăr scriitor care are cîteva studii (semnalate de
noi la bibliograiia revistei) şi ocupă, după cît ştim că se intitulează, postul
de "pomocnik tajnika Jugoslavenske Akademije"=ajutorul secretarului' A­
cademiei (funcţionar la Academie), Este, ce e drept, un scriitor în deplin
progres, dar nu e încă "mare" şi nici .secretar general" sau măcar mem­
bru. E şi acesta un sistem al moravurilor romîneşti pe care-I remarcăm.
Societatea pentru întreţinerea raporturilor culturale dintre Romî­
nia şi Uniunea Sovietică. In ziarul Adeuerul din 23 Mai c. este anunţată,
de diferiţi profesori univ. şi intelectuali din Bucureşti, înfiinţarea unei "So­
cietăti pentru întreţinerea raporturilor culturale dintre Rominia şi Uniunea
Sovietică". Desigur că este o apropiere culturală lăudabilă. Numai că nu
se indică sursa de unde a pornit aceasta iniţiativă. După cît ştim, lnliinţa­
rea acestor societăţi face parte din programul Soc. V. O. K. S. (Soc. Sov.
pentru apropierea culturală cu străinătatea) de sub conducerea d-Iui A. J.
Arosev. Dvsa a infiintat în Dec. 1934 o filială a acestei soc. la Praga, iar
în lan. 1935, cu concursul d-lui Herriot, o altă filială la Paris (vezi prager
Presse din 2 Dec. 1934 pg. 6 şi 11 lan. 1935, pg. 5). Societatea din Ro­
mînia, desigur că este o filială a acestei societăţi înfiinţată direct din Mos­
cova, prin intermediul Legaţiei din Bucureşti, sau şi mai sigur, în urma su­
gestiilor filialei din Paris. Facem cuvenita menţiune obiectivă.
Francofilie. In ziarul Adevel'ul din Dum. 23 Dec. 1934 (număr spe­
cial închinat Franţei). pg. 30, D-I A. Rosetti proî, univ. publică un mic ar­
ticol despre: "Şcoala linguistică franceză". Vorbind de creatorii acestei
. şcoli, Dvsa crede de cuviinţă să afirme: "Printre elevii lui Gaston Paris
[135]
CRONICA, CARŢI ŞI REVISTE 135
�=======�������==========�
menţionăm pe ... D-nii I. A. Candrea, O. Densuşianu şi Sextil Puşcariu, care
au creiat, la noi în ţară, o şcoală inîloritoare de specialişti". Remarcăm şi
cu această ocazie, Iranţuzomania d-lui A. Rosetti şi restabilim un mic ne­
adevăr, pentrucă d. S. Puşcariu nu este produsul şco alei franceze, ci, se
ştie, a relei germane. A fost elevul lui Weigand şi şi-a făcut studiile la
Leipzig şi Viena (v .• Dicţionarul enciclopedic C. Rominească")
Ne ridicăm şi de data aceasta, aşa cum a făcut-o de atîtea ori d-l
prof. I. Bărbulescu în paginile acestei reviste, la principiile de care sintem
călăuziţi, că ştiinţa şi adevărurile ei nu pot fi coborîte şi puse în serviciul
politicei naţionale de moment şi intereselor trec1\toare.
Am făcut remarca de mai sus, nu din spirit de polemică individu­
ală (căci nu interesează atitudinea personală sau sentimentele ce le nu­
treşte cineva În mod particular), ci relevînd un sistem, care s'a practicat
şi se practică la noi (de d. Iorga, Rosetti, V. Pîrvan şi alţii), sistem cu va­
loare trecătoare chiar în politică şi dăunător ştiinţii, combătut de d, Bărbu­
lescu ([?rhiva XXIX, 1, pg. 147, XXXI. 1, pg. 66). Din cauza acestui sis­
tem a ajuns d, Iorga sa susţie că poezia epică sîrbească se datoreşte in­
Iluenţii epopeiei franceze (Arhiva XXIX. 3 p, 426), sau d. Rosetti să afir­
me că şcoala linguistică franceză este singura dătătoare de ton (Arhiva
XL, 1-2, pg. 71).
Vehementa acestei atitudini se poate vedea şi'n timpul din urmă
cînd, în ziarul Escelsior, 27 Apr, 1935, d, Iorga aiirmă : .In Germania tre­
buie să crezi neapărat că tot ce este acolo ca rezultat al gîndului, vine dela
vechii Teutoni, a căror rasă s-a păstrat fără nici. un amestec, nici prin că­
satorle, nici aşa puţintel peste gard. Pas de mai spune acuma CII vestitul
cîntec al Nibelungilor vine dela epopeia franceză a evului mediu şi că. Iără
antichitate, fără Rousseau şi Diderot n'ar li existat Schiller şi Goethe, ţi
s'ar arde cartea în piaţa publică!". Inregistrăm şi aceasta pentru istoria cul­
turii şi evoluţia ideologiei rornîneşti.
An d r ies c u C. Despre o naţionalitate ortodoxă. Buc, 1934. 80,
40 pg. (extras).
Este expusă politica de ortodoxism şi problema dacă e Rorninia stat
naţional sau de frontieră.
Berechet Şt. Răspuns unor critici. Iaşi 1934, 160, 7 pg.
Dl, praf. Şt. Berechet a răspuns, în mod convigător, unor critici aduse
de pro]. A. Solovjev dela Belgrad.
Bej e n a r u N. Politica externă a lui Alexandru Lăpuşneanu, Iaşi
1935, 80, 130 pg.
Faţă de scrierile ponegritoare care înfăţişau domnia lui Alexandru
Lăpuşneanu într'un mod fals, lucrarea de faţă prezintă un punct de vedere
nou, reuşind să contureze personalitatea Domnului din legăturile sale de
po litică externă şi preocupările culturale şi bisericeşti.
B r ă tia n u I, Gh, Reclierches sur Yicina el Cetatea-Albă. Bucureşti
1935, 80, 196+ VllI planşe.
Cu toate preocupările politice, dl, pror, Brătianu s'a plasat in ultimul
timp printre cei mai îecunzi istorlograîi, Ultimul studiu, menţionat mai sus,
[136]
136
CRONICA, CARTI Şi REVISTE
-
',1
il
I
!
I
I
,1
r
I
I
I
I
despre Vicina şi Cetatea-Albă, este începutul unei noi serii de cercetări
istorice, care se vor publica sub îngrijirea d-sale,
Car a m an P. Consideratii critice asupra genezei şi ri'tspÎndirii
baladei Meşterului Manole tn Balcani. Iaşi 1934, 80, 42. (extras).
Consideraţiile critice Iăcute de P •. Caraman studiului D-Iui P. Skok,
relativ la geneza şi circulaţia baladei Meşterului Manole în Sud-Estul Euro­
pel, sint contribuţii serioase bazate pe cercetări filologice şi folklorice.
Constantinescu D. Cehoslovacia. Iaşi ]934,8°,95 p.
Cartea, al cărei început a fost o lucrare de Seminar de sub direcţia
d-lui praf. 1. Bărbulescu, merită a fi relevată, Este o privire generală asupra
Cehoslovaciei, cu scop de popularizare.
G ă z dar u D. Numele etnice ale lstrorcminilor. laşi, 1934,80, 32 pg.
(extras).
In acest studiu dl, Găzdaru se ocupă de numele date Istroromînilor,
dind o nouă explicaţie poreclei Ciribiri, pe care o consideră de natură
onomatopeică, după cîntecul special al piţigoiului, numit în nordul Italiei:
ciribibi, ciribiri,
K lei n K. K. Der Humanist und Reformator l oltannes Honier,
Hermannstadt 1934, 80, 202 pg. (Schriften der Deutschen Akademie in
MUnchen, Heft 22).
O operă de ştiinţă În toată accepţia cuvintului şi din toate punctele de
vedere, asupra căreia trebuie insistat în mod special, căci impune respect
şi stimă prin arnbundenţa materialului şi masivitatea muncii.
M e s rob e a Il u A. Nuooi contributi sul Voivoda Oaspare Graei­
ani e la guerra Turco-poiacca del 162/. Roma 1934, 40, 114 pg. (extras).
Sint contribuţiile istorice pe care dl, Mesrobeanu le-a adunat în
Arhivele deja Roma, şi care pun in lumină politica Voevodului Gaspar.
"Moldova Nouă" 1, 1, Ian-Mart, Revistă trimestrială, Director, N. P.
Smochină. Iaşi 1935, 8", 120 Pg.
Este o revistă care in ştiinţa rornîneasoă aduce contribuţii necunoscute
asupra diferitelor probleme ale Republicei Moldoveneşti. Menţionăm două
studii semnate de dl. N. Smochină: Republica Moldooenească a Sooiete­
Lor, înfiinţarea şi organizarea republicei, şi mai cu seamă: Les Moldaues
de Russie Sooiettque depuis son origine [usqu'a nos [ours. De mare
importanţă linguistioă sînt informaţiile toponimice şi antroponomastlce,
S cor p a n G r. Ediţiile lui Eminescu. Iaşi 1935, 80, 27 pg. (extras).
Cercetăriie d-Iui Scorpan au adus deplină lumină. căci au corijat ero­
rile ce s'au strecurat in poeziile lui Eminescu, cu ocazia diferitelor ediţii
apărute În decursul timpului.
S toi d e C. Mănăstirea Runcu. P. Neamt 1934. 80, 15 pg. (extras).
DI. Stoide Ci adunat un număr de documente referitoare la 111. Runcu
pe care le-a prefaţat cu o schiţă istorică.
Ung u rea n u G h, Mănăstirea Pionul sau Schitul fIangul şi Rui­
nele Palatului Gneji/o/' Cantacueint, P. Neamţ, 1934,80, 23 pg. (extras).
In studiul de faţă G. Ungureanu se ocupă de împrejurările care au elat naş­
tere schitulul. Inscripţiile şi documentele culese sînt o contribuţie istorică,
V. Gr, Chelaru
-----
[138]
tură CU nişte ceară pe care avea s'o primească. J) Aceeaşi ru­
găminteeste reinoită şi în scrisoarea din 23 Septembrie 1756.
De Vergennes mai trebuia să-I roage pe principele Moldovei
ca în afară de ceară, să dea lui J. B. Linchou şi -9500 piaştri
"que mon pere a a recevoir de la Camare que ['ai tenu-i-scrie
F. T. Linchou - pour Son Altesse pom diverses marohandises ... " 2)
O ultimă rugăminte în acelaş scop era făcută ambasadorului
francez la 22 Octombrie/2 Noembrie 1756. In această scrisoare
se subliniază că scopul călătoriei lui J. B. Linchou era atace-
, rea cu ceara. Acesta avea să vie în Moldova însoţit de un Irate.")
Inainte de 11/22 Noernbrie 1756 J. B. Linchou era la Iaşi.
La această. dată Const, Racoviţă scria lui de Vergennes că va
proteja pe Linchou şi că deja a dat ordinele necesare ca să-i
fie liberată ceara. <) Afacerile nu se rezolvau aşa de repede 5)
cu toată. mtervcntta princiară, şi mazilirea lui Const, Racoviţă
survenită în Martie 1757 trebue să ti cauzat o mare pierdere
pentru fraţii Linchou, lipsindu-i de un sprijin. Pentru a se pune
în gardă îaţă de anumite neplăceri care ar fi puiul să le aibă
J. B. Linchou, fratele mai mare ruga la 1 April 1757 pe de
Vergennes ca să-I recomande pe fratele mai mic noului prin­
cipe, Scarlat Ghica.�) Acesta dădu curs favorabil rugăminţii
ambasadorului francez. 7)
Pentru câţiva ani de zile, faptele lui Ltnchou ne sunt ne-
cunoscute. Cu începere din anul 1765, documentele ni-l arată
In Muntenia în serviciul principelui. De ce a trecut din Mol­
do va în Muntenia şi cum a ajuns SEt aibă îuncţia pe care o de­
ţine, documentele nu ne spun nimic. Probabil că, luând în Martie
1764 domnia Munteniei, Constantin Racoviţă, în amintirea de­
capitatului Linchou, l-a luat în serviciul său pe fratele acestuia.
Principele Ştefan Racoviţă îl foloseşte pe J. B. Linchou pentru
legăturile sale cu Polonia.
138
GH. DUZINCHEVJCr
1) J. C. Filitti, o. c. pag. 190.
2) lbid. pag, 196-197.
3) Ibid. pag. 200.
4) lbid. pag. 414-415.
5) lbid. scrisoarea lui Const. Racoviţă către de Vcrgennes din 16
Martie 1757, pag.420.
6) J. C. Filitti = o. c, pug. 220.
7) Ibid. pag, 438-439, scrisoarea lui Ghica adresată lui de Vergennes
aşi 29 Malj9 Iunie 1758.
[139]
JEAN BAPTISTE LINCHOU
.�================�==================�======
139
Turcia în această epocă se interesa foarte mult de eve­
nimentele din polonia. Domnii noştri erau aceia cari îurnizau
informati unile necesare Porţii ').
Fo'arte interesant e Iaptul că J. B. Linohou când era în
Polonia în calitate de reprezentant al principelui său, nu se
mulţumea numai să observe cu atenţie evenimentele din Polo­
nia, şi să facă rapoarte, ci arăta preferinţe pentru un anumit
partid politic polon cu care era în strânse legături.
In timpul regelui August 1lI (1735-1763) cănd decăderea
Poloniei nu mai era de mult pentru nimeni o taină, două par­
tide politice încearcă să salveze republica. Unul e partidul Ia­
rniliei Czartorvski care doreşte îndreptarea tuturor relelor cu a­
jutorul Rusiei: altul e partidul familiei Potocki care luptă pen­
iru acelaş scop. dar, spre deosebire de partidul precedent, vrea
să activeze cu sprijinul Franţei şi Turciei. Cearta dintre aceste
două partide măreau şi mai mult haosul din Polonia.
Linchou a avut legături cu partidul familiei Potocki, Incă
din Aprilie 1765 acesta era suspectat pentru» les liaisons .•. avec
ceux q ui nous etoient contraires", . fapt pentru care se cerca
chiar rechemarea lui.") Din acest moment Linchou era pus sub
observaţie şi legăturile lui în Polonia erau urrnărite cu atenţie.")
Francezul însă era foarte abil şi ştia să facă să i se piardă
urma, 4) căci în timp ce era bănuit că se află încă în Polonia,")
el de mult nu mai era în această ţară. G) In cursul lunei Iunie
Linchou era din nou în drum spre. Polonia. O scrisoare din 26
Iunie 1765 ni-l semnalează în satul de gramţă Zviniace din a-
1) Hurmuz aki val. 1 supl, I. de Vergenues către ducele de Preslin,
Constantinopol 23 Dec. 1763, pag. 731. "J'ai su d'un emlssaire de la Porte
que les Princes de VaJaquie et de MoJdavie, ont eu ordre d'envoyer it
Varsovie des emissaires intelligents, charges de veiller a tout et de rendre
cornpte de tout ce qu'ils pourront apprendre d'Interessant".
2) N. Iorga = Dac. privitoare la familia Callimachi, II. pag. 353, seri­
soare a Ministerului către Alexandrowicz., Varsovia 7 April 1765.
3) Biblioteca principilor Czartoryski, Cracovia, mss. 660. 1. 75-76 (97-
99) scrisoarea lui Ant. Devina, Lw6w 5 Iunie 1765. Aici se menţionează
că Linchou a avut legaturi cu fostul voevod de Belz, Potocki.
4) lbid., scrisoarea aceluiaş din Lwow, 10 Iunie 1765, f. 77-78 (101-103)
5) Ibidem. .
6) Ibid. lTISS. 626, 1. 457, scrisoarea lui La Roche, Iaşi 11 Iunie 1765.
Vezi şi scrisoarea din 19 Iunie 1765, ibid. mss, 660, î, 80 (108) şi scris. lui
Deyrna, ibid. f. 81-82 (109-111).
[140]
140
GH. DOZfNCHEVrCl
propiere de Coţmanl.r] unde s'a oprit în aşteptarea curierului
dela principele său. �) Funcţionarul Anton Deyrna care comu­
nica cele de mai sus superiorilor săi, propunea ca să fie de­
legat cineva în Zaleszczyki - localitate în faţa satului Zviniace
de cealaltă parte a Nistrului - cu supravegherea lui Linchou. B)
La 4 Iulie 1765, când deja Linchou trecuse de câteva zile
prin Zaleszczyki�) în drum spre Lwow, ministerul polon cerea din
Varşovia 'ca scrisorile adresate acestuia să fie interceptate, căci
- continuă documentul- "C'est assurernent un espion, qui, se­
Ion toutes les apparences. continue les liaisons qu'il avoit de­
puls Iongtems avec les PP. ei autres". 5)
Pe la jumătatea lui Iulie, Linchou era în KrysiynopoIe 6)
iar la sfârşitul aceleaşi luni la Lwow unde avea intrevederi cu
funcţionarul palon Anton Deyrna.v) Acesta, conform instrucţiu­
nilor pe care le avea, a căutat să-I tragă de limbă pe Francez,
dar fără prea mare rezultat. Linchou i-a arătat numai scrisoa­
rea adresată principelui sambelan al Coroanei. Care era conti­
nutul celorlalte scrisori "pe care el (Linchou) le împarte nobi­
lilor" , Deyma n'a putut afla nimic, s)
La 31 Iulie Linchou urma să plece în Podolia la episcopul
din Carneniţa CIJ. o scris oase dela principele său. D)
Cât timp a stat în Lwow, Linchou a propus lui Deyma un
aranjament poştal. In fiecare săptămână trebuia să vie un Tatar
din Bucureşti la Lw6w ca să ia scrisorile pe care le va expe­
dia Linchou din Varşovia. Scrisorile aduse pentru acesta urmau
să fie expediate la Varşovia de Deyma. Funcţionarul polon n'a
dat nici un răspuns cerând ca să i se trimită ordine 'in acest
sens. 10)
1) Mss. 660, scrisoarea lui Ant. Deyma, I. 83-84 (113-115). Vezi şi
scrisoarea aceluiaş elin 27 Iunie 1765 (Lw6w), ibid. f. 85-86 (117-119).
2) Ibidem, scrisoarea citată din 19 Iunie 1765.
3) Ibidem.
4) La 30 Iunie se comunică elin Zaleszczyki trecerea lui Linchou prin
această localitate. Vezi N. Iorga = Doc. privitoare la lam. Call, Il, pag. 357.
·5) N. Iorga, ibidem, pag. 357.
6) Bibl. Czartoryski, mss, 660, f. 87 (121), scrisoarea lui AnI. Deyma,
Lw6w 17 Iulie 1765.
7) Ibid. mss. 625, f. 19H93, scris. lui Ant. Deyma, Lwow 31 Iulie 1765
8) Ibid.
9) Ibid.
10) Bibl, Czartoryskl rnss 626, scrisoarea citată din 31 Iulie 1765.
[141]
.TEAN B \PTlSTE LJNCHOU
141
I
1-
I
========================================
La 4 August 1765 Linchou adresa din Horodenka lui Dey­
ma o scrisoare rugăndu.l să-i trimită scrisorile care ar îi sosit
pentru el, de oarece e reţinut de boală în această localitate 1).
Deyma a primii, desigur, cu bucurie o asemenea rugă­
minte caci i se dădea posibilitatea-cum de altfel avea şi in­
strucţiuni de mai înainte-sa intercepteze scrisorile Francezu­
lui. Scrisorile lui Deyma din 7 şi 21 August 1765 sunt o do­
vadă că acesta controla conţinutul scrisorilor adresate lui Lin­
eMu.2) Va fi rost acesta atât de compromiţător? Poate. In
orice caz, fapt sigur e că guvernul palon, profund nemulţumit
de trimişii lui Ştefan Racovită, Syropu]o şi Linchou, adresa
marelui vizir la 8 Septembrie 1765, o plângere împotriva
celor doi.3) Nu ştiu ce urmare a avut această plângere.
Depunerea principelui Munteniei în Septembrie 1765 a fost
o pierdere simţită pentru Linchou care se afla încă în Polo­
nia. <) Ce a mai făcut acesta pănă la începutul anului 1766
când avem din non veşti despre dănsul, nu ştiu. La 13 Febru­
arie se comunica la Varşovia din Zaleszczyki că Linchou a
apărut din nou "pentru a neguta cu marfa lui ce are în
rnănăstirile de peste Nistru". Până la venirea ordinilor din
Varşovia, spre a nu-l scapa din mână, e arestat. 5) Această
măsură e aprobată de ministerul polon care afirma că în
Octombrie 1765, Linchou Incercase să strice pe Turci cu
Ruşii, "II n'est pas besoin - se scria din Varşovia-vd'avoir
des menagemens pour Linchou, Il n'a Iait autre chose en Po­
Iogne que roder dans le paîs pom espionner ei pom mander
it la Porte des îausseies absurdes. Presentement arrive a Za­
leszoyki (sic), sans passeport et incognito, il ne peut qu 'etre
soupconne d' espionnage. II îaut l' examiner serieusement" 6).
1) Mss, 626, f. 195.
2) Ibid. I, 197, 203-204. Deyma comunica din Lw6w la 21 Aug.
1765 că va face tot posibilul să afle [scopul misiunii agentului principelui
Munteniei, Syropulo, care merge la Varşovia. Ibid, f. 203-204.
3) Vezi Anexa I, Despre Syro pulo şi Linchou a mai fost vorba şi in
raportul adresat ministerului turc la 22 111 Septembrie /765. (Bibl, Czar­
toryski, rnss. 626, f. 369).
4) N. Iorga = Do c, privitoare la [am. Call. II, pag. 358.
5) Ibid. pag. 361.
6) Ibid. pag. 362 scrisoarea din 20 Pebr. 1766.
[142]
142
CH. DUZINCH8VICI
După cum vedem Linchou avea toate motivele să fie des­
perat. 1) Arestarea lui Linchou a fost destul de lungă şi severă.
Prin Mai 1766 a fost eliberat In urma stăruinţii principelui
Moldovei la care a şi găsit azil. 2) Legăturile acestui Francez
ca episcopul de Cameniţa continuă a fi bune chiar şi după
stabilirea lui în Moldova. 3)
Alte informaţii asupra lui J. B. Linchou, n'am mai găsit
laşi, Iunie 1935,
An e x a '1
Biblioteca Czartoryski, mss, 6:26.
Memoire au o-, Vezir du 8 de 7�bre 1765.
Mgr! . . . . 1. r. II y a environ huit mois, que parut eu'
pologne un nornme Siropulo, chirurgien de prolession. en
qualite d'Ernissaire de la part du p-ce de Valachie Czeiian de
1) Ibidem, scrisoarea elin 28 Februarie 1766, pag. 362. Lui Linchou
i s'au confiscat toate hărtiile, O listă a acestora este probabil aceea pe
care amgăsit'o În Bibl, Czart, mss. 626 la f. 373-377 intitulată "Papiel's de L."
2) Vezi anexa U.
3) Vezi anexa Il şi !Il. Deşi nu în directă legătură cu subiectul de
mai sus, dăm în rândurile 'care urmează informaţiile i găsite tn Bibl. Czar­
toryski mss, 626, asupra anului 1765, in legătură cu Istoria Rornănilor..
Colonelul Stankiewicz a fost însărcinat in anul 1765 cu o misiune diplo­
matică la Constantinopol. Avea instrucţiuni să se oprească şi la Iaşi. (Vezi
scrisoarea lui Dzleduszycki elin 1 Iunie 1765 către Czartoryski, preşedintele
Comisiei militare a Poloniei 1. 303 sqq., şi raportul acelulaş cu aceeaş dată,
î, 311 sqq). La 22 Iunie 1765 Stankiewicz raporta, fiind dEJa la. Varşovia,
ce a făcu! la Constantinopol. Pomeneşte şi de intrigile vizirului care nu
informa exact pe sultan asupra evenimentelor din Polonia, .On faisoit
croire que le Prince de IvIoldavie donnoit de îaux avis qu'etant Droguo­
man il avoit ete partial. Le Mulîti qui auparavant L'avoit empeche de
devenir Prince de Valachie soutenoit qu'il le connoissoit toujours sur ce
pied, Sa conîirrnation pour la Principaute etoit deja suspendue, lorsque
le Parti que les Grecs avoient dans le Seral! apprirent au G. Seigneur
que le Vizyr dans le cours de son Vizyriat avoit intriguc et cache devunt' le:
G. S. quelques represantatives, qu 'actueilement meme il etoit reconcilie'
et ell correspondence avec le Han des Tartares clepose"que les avis du
Prince de Moldavie Sllr la Pologne etoiont vrais, mais que le Vizyr cherchoit
on s'emparant ele ]'autorite a se venger de ses ennemis .... (f. 323--324):-
[143]
JEAN Bl.PTISTE LINCHOU
143
Rakowtcz, Siephan Voivoda ayant distribue it Varsovie ou il
s'arreta peu de temps, it plusieurs de nos \fv1agnates, ei mern­
bres du Gouvernement des Lettres de la part de Son p-oe, et
en ayant rccu les reponces convenables, il partit, se rendit it
Leopol en podolie, ou il s'arreta i sous pretexte des Emplettes,
qu'il devoit Iaire pour SOD Cornrnettant ; rnais j'ai en mains,
de quoi demontrer, qui L'objet de ses occupations eri cette viJIe
etoit, de porter par ses lettres quelques seigneurs, desquels il
croyoit problematique La bonne foi, et intention pom leul' Roy
etpatrie, de se departir de l'obeissance [uree et due it leur Sou­
verain il etoit pom cet eîîet muni des mstructions tres sedi­
tieuses, au le Glorieux nom de la subl. porte n'etoit pas medio­
crement compromis, dressees ei couchees par ecrit par un nom­
me Fotaki au service du Susrnentionne Stephan Yotooaa, en
qualite de paharnic ou echanson. Ma Cour, inlorrnee de tous
les discours. propos, îaux rapports faits â sus dit p-ce, instiga­
tios iiliciies, entin de touies les sourdes menees de ce Siropu-
10, et Elle cour etant aussi ires parsuadee que la subI. porte,
qui a accoutume d'agir en' tout temps sans deiours et rede­
ment vis il vis de tont le mande, la formidable puissance la
meUant en etat de pouvoir le faire, et sa Iacon de penser l'em­
pechant de faire autrement, Elle com disje, me donna et en�
voya ordre it Jassi (ou je me trouvois pomlors dans j'aUente
des ordres de la porte) d'ecrire une simple leître â Stephan
Voivoda pour lui representer â qui il s'exposeroit si Dons vou�
hons nons plaîndre aupres de son souverain de ceHe infraciion
du droit des Gens, le prier, ei l'exhorter serieusement it rap­
peller ... Siropulo, ce ql1e je fis en remettant ma leHre pom ce
p-ce El celui de Moldavie.
2. non obstant ce procede Gracieux oi: honete de la part
de ma caur vis a vis d'un p-ce vassal, avec le quel en vertu
des conventions quelconques Elle n'a I'ien ii faire, n'etant pas
limitrophe; et dant Elle n'a menage i'homme envoye pOlU' brou­
ilIer, qL1e par consideration pom la subt porte, ei alin de ne
pas donner prise a. nas adversaires de nous accuser aupres
d'EUe comme de peu d'altention, Elle com ayant d'ailleurs pu
user. et le peuI toujoms contre tel seditieux aui ce soit du droit
de souverainete dans ses etats; non obstant' (disje) ce procede
gracieux et honetc de ma cour, il parut, il y a environ trois
[144]
144
GH. DUZLNCHEVIcr
il
i
II
II
li
,
tnois, un autre ernissaire valaque de la pari de re rneme p-cc
Stepha (sic) Voiooda, nornme Linchou pire que le premier, ac-
1uellement encore El Leopol ou dans les environs de ceHe vilJe,
ou il ne garde aucun rnenagernent, etant qU2nt El SOIl personeJ,
ivrogne, et par sa conduire le rebur des honetes gens, rout il
raii incapabJe El rernplir l'objet de sa Commission, sUPPosee li­
cite, c'est El dire: de Iaire des rapporfs Vfridiques; ma cam
tout El fait Scandalisee et ourree des procedes seditieux de cet
homme, Procedes qu'Elle ne [lent en aucUDe rnaniere combiner
avec la declaralion de V. A. bleu qU'jnexecutee du 18 de juil­
Jet; mais El1e cour sachant pomfant que ce Linchou (i dont le
here Germain ei aine pom causc et crime des instigations sedi­
iieuses faites en Mcldavie contre le p-ce Y gouvemant alers,
a e1E� eu certe Rosidence Imperiale, il Y El queJques annees, un
exemple de la justice du Glaive Imperial pom des pareiis Brou­
iIlons); est aussi peu authorlse par la subl. ports, a Iaire ce
qll'jj Iait, que I'avoir efe le faux rapporteurs Si/apulo, Elle pric,
en prevenant, le Ministere oHoman de ne pas trouver mauvais,
que si Sur les insinuations qu'on lui f(�itjrera sur SOl] compor­
temeni sediiieux, jJ ne menagera pas,ron usera en saH endroit
du droit de souverainel.e en touie la riguem, que cbaque e1at
indcpendant le pent fairt�,ce procede de ma Cam eu avcrtis­
sant le Minister Oltoman fait vois il V. A. combien l'on sou­
hai/eroit cnes 110U.s, de ne pas faire chose qui puf deplaiH�
a nos vieux ei b01ls Arllis les Glorieux ottomans.
1. 365
Chades de Bos.kamp
Anexa Il
--
---
Bibl. Czartoryski mss. 626.
Original.
Linchou către epiecopul de Cameniţa.
Iaşi 16 Iunie 1766.
jl1ol1seigneul',
Depuis la Leitre que j'etIS J'honneur d'ecrire il Votre Ex­
cellence le 4 Septembre de L' Annee demiere en repollse El celle
dant Elle m'avoit honoree le 26 Aout, ma Cornmission ayant
fini par la disgrace du Prin ce Rakowiiza alors mOll Maitre, je
"
[145]
JEAN BAPTISTE LINCHOU
145
n'etois plus El rneme de continucr EI correspondl'c avec Vetre
Excellence.
Vous aurez peuj(�lr,(; Mgr entendu, que Mr. Alexandrowicz
m'avoit Iait arreter il Zaleszczyki : on m'a impute d'avoir ele
susciter des irouDleE; cn Pologne : on insistoit vivement sur l'ex­
hibition de rnes Papiers qu'on ne trouva point, Sans rn'arreter el
un detarl qui seroit Inutile, d'au1ant que mon caractere est. bien
eloign6 d'animer ies esprits, je me horne il donner pari il V. E.,
qu'apres un Jong et etroit Arret, on m'a reţache depuis quelques
Sernaines El. la requisition de Mgr. le Prince de Moldavie qui
m'a honore dans mon Malheur de Sa puissante Protecrlon sous
les Auspices de 1'111'. le Kaminari Panagiodore un des Ministres
de Son Altesse, La c1emal'che de 1\1!'. Alexandrowicz en obscur­
cissant La Conduite ei caracterisant Son Imprudence a donne
un nouvel citat 2\lJX eminentes Vertus de Mgr. notre tres gra­
cieux Prince. ei aux qualites peu CGl11mllneS de Son Mln;stre
qui m'a fait eprouver les cHef d'une grace disiinguee ...
f. 459-460.
BibI. Czartoryski mrs. 626.
OriginaL
Intre aceiaşi.
Monseigneuf,
Un Expres que j'avois envoye a Czarnulwzince n'y ayant
point trouve Votre Excellence, ni san Aumonier M. L' Abbe
Peecz, rapofla le Paquet que j'ai garde jusqu'il ce jour. Ayant
apres que Votre Excellence, se irouve EI Varsovie, rai l'hon­
neur de joindre ici la Lettre qui avoit etE� ronfice il L'Expres,
apres avoir retiH� le Paquet destine pourMgr le PaJalin de Ki­
jovie, que rai achemine par Mohilow. Elle lui sera rendii.e par
M. Rousseau Negotiantfrancois, doat la probite ne saur6it so111-
frir aucun soup�on et quc me fera parvenir la reponse si Vo­
tre Excellence daigne m'en honorer.
Je me trollve Monseigneur il la Cour d'Iassi. Je suplie
,tres hurnblement Votre Excellence (j'eire persvadee, que j'aspi­
rerai toujOlll'S it lui donner queJque opinion des Scntimens res-
[146]
----
1) N. larga: IstQria Jit(�raţllrii religiQqsQ a Românilor în St, şi Doc�
VII. !Il p. XLIV.
Contributii la istoricul mănăstire! Bisericani
,
Linchou
Monseigneur
de Votre Excellenco
Le tres hurn ble et tres
obeissant serviteur
C. A. STOIDE
Iassi le 5 Acut 1766.
146
il S. E. Mgr. L'Eveque de Kamienieck.
f. 489. 6h. Duzinchevlcj
Mănăetirea centru de cultură. Cultura atât cât a putut e­
xista în trecutul românesc, nu poate fi socotită cătuşi de puţin
ca o manifestare în afara vieţii monahale, Conditiile materiale
şi obiceiul timpului împingeau aproape numai pe clerici spre carte.
A încerca sti se argumenteze existenţa unei vieţi culturale în
afara vieţii de mănăstire, înaintea primei jumătăţi a sec. al xvn,
e o încercare străină cu totul de adevărul ce se oferă prin
atât de dese mărturii. In ţările româneşti, cu precumpănire pen­
tru Moldova, viaţa cărturărească a sec. XV-XVlI a fost nu în­
Iluenţată, dar născută din nevoia de manHestare şi din prisosul;
de muncă al modeştilor servitori bisericeşti. De formă slavonă
la Început, cultura aceasta îşi ajungi;: apogeui în epoca "de În ..
înHorire g!lorioasii a ţării" de supt domnia marelui Ştefan 1)<
pectueux ei inviolables ' que je lui ai voue : il me sera Ilateur
si Vetre ExcelJence me Iournit quelqus occasion de. lui mani­
îester par des preuves au!hentiques, combien je sui penetra de
ses bontes distinguees il mon egard: je lui en conserve un e­
ternel souvenir, mon bonheur seroit parîatt, si je pouvois rn'en
rendre digne.
Un Courrier de M. Alexandrowicz a passe ici depuis trois
ou quatre jours portant la nouvelle que Miuisfre avoit eu ses
audiences, N'ayant rien de plus interessanr il comrnuniquer it
Votre Excellence, je me recommande il Sa hau te Protection en
renouvellant il ses pieds L'homage du tres proiond respect
avec le quel j 'ai honneur d' etre
1 I
II
I ,
!
I 1"
[147]
. ,
� .
r
I
CONTRIBUŢII LA ISTOlHCUL MANASTIREI BISERICANI 147
=====
Se continuă în sec. XVI atât în vechile mănăstiri, şi în
răndul întăi la Neamţ, cât şi în cele noi. In cursul acestui se­
col îşi face apariţia şi scrisul românesc, ca o cerinţă de des­
fătare sufletească a celor mulţi, neînvăţaţi, "nepedepsiţi" în
slavonie. Conservatoare a vechii tradiţii de limbă canonică,
mănăstirea rămâne pentru mult timp încă, focarul din care se
recrutau din ce în ce tot mai rarii cunoscători ai slavonis-
mului.
Dar, atunci când, pretutindeni limba românească e
biruitoare, stăruinţa în anumite centre mănăstireşti în cultiva­
rea lirnbei slave, evidenţiază, nu un conservatism încăpăţînat
şi optuz, ci doar nevoia de mai adâncă pătrundere în miste­
rile "ştintei� vrem ei. Era pentru timpurile noi, de rarisirni cu­
noscători de slavonie, cunoaşterea acestei limbi, o dovadă de
aleasă cultură, 1) Încoronare, şi. în acelaş timp, un isvor de ins­
piraţie - clasicismul timpului. Cunoaşterea cât mai amănunţită
a imprejurări!or de trai, şi a manifestărilor pe terenul cultural
a mănăstirilol' elin trecutul românesc însemnează cunoaşterea
însăşi a cea ce a fost cultură românească.
Cu aceste gânduri dau într'un tot o serie de ştiri în legatură cu
Blserlcanii, puternic focar de viaţă monahală în 'prima jumă­
tate 11 secolului XVII.
Despre [undarea Bisericanilor. Nu se poate pune nici o
bază, pe inscripţia "foarte tărzie", care spune că mănăstirea a
fost zidită. de "Ştefan Vodă sin Bogdan Vodă" 1) Nici "cuvintele
pentru post ale Avei Dosoftei", copiate din ordinul lui Stefan
Vodă în 1475, nu sunt o cat de mică mărturie 111 acest ' sens,
Au fost copiate în altă parte şi manuscrisul Il ajuns la o dată
. 1) N. Iorga. Istoria bisericii româneşti ed, r. val. r. p, 96. O atenţie
specială a acordat mănăstirii Ştefan Tomşa II. Vezi anexele.
. Tomşa păstra şi hrisoavele M-rii, pe care in timpul năvalei În ţară a
I�I �lexandru Movilă le încredinţează lui Dosolte.i, mitropolitul de mal
... tar�1U al Ardealului. (Hajdeu, Arh, Ist, I. 1. pp, 92-3). Intr'o regestă a u­
nui .document di.l1 16 Iulie 1612 (7120) ni se spune Ce1 Ştefan Tomşa face
dame :,rugătoal'li sale Monastiri ce' să numeşte Blsericanir= (Anexa V). E.
probabil ca Ştefan Tomşa să fi ridicat in locul modestului «Schit a lui Io­
sip ", mănăstirea mai nouă; poate 111 Inscripţia pusă de dănsul si delectos
păstrată, ciilugării de mai târziu, au citit pe Ştefan Vodă s'in Bogdan
Vodă". "
[148]
148
C. A. srorns
«
oarecare, In cursul sec. xvn, în posesia «Sfintei Monastiri Bi­
sericanii şi a "chitului lui Iosip» '). La fel s'a i'ntâmpiat, desi­
gur cu Pravila din 15122) şi cu Slujbenicul din 1527,3) şi una
şi altul copiate alt undeva, şi aduse la Bisericani In cursul a':'
aceluiaş secol ai XVII. Din nota de pe "Cuvintele pentru post
ale avei DosoHei", de pe o notă scrisă pe un Slujbenic de "la
Inceputul sec. al XVII« '), se vede ca Mănăstirea se numea şi
"Schitul lui losip", Se înţelege după numele îundatorului. Do_
cumente contemporane cu Iosip ctitorul nu ni s'au păstrat sau
cel puţin, nu se cunosc până acum. Totuşi au existat, şi pe"
baza unor mărimii mai noi, care vorbesc şi de aceste docu­
mente, se poate calcula cu aproximaţie data îundării ; o măr­
turie a lui Ştefan părcălab de Neamţ, către Domnul Miron
Barnovski (1626.9), vorbeşte de nişte zapise "ce au fost date
de părintele Iosip stareţul Mănăstirii la neşte posluşnici ce au
rost având de demult credincioşi ca să le ţie. Intru ceea s'au
tămplat moartea părintelui staretului. Alti calugăr! ce au fost
au întrebat pe posluşnici de ceste urice, ci nu le-au dat. Ce
au stătut închise până acmu, când 3U10st acmu peşte străne­
poţi acelor posluşnici bătrăni şi le-au aîlat şi le-au dat părin­
ţilor, dinaintea noastră" 5) Ştefan, părcălabul de Neamţ, prin
Ielul în care designează în mărturia sa pe "losip stareţul", se
vede că vorbeşte despre o persoană prea cunoscută pe atunci,
cari nu poate fi alta decât aceia a ctitorului, al cărui nume
Monastirea îl şi purta. Relaţia aceasta, care vorbeşte de stră­
nepoţii. din 1626-9 ai unor prosluşnici trăitori în timpul lui 10-
sip stareţul, fixează anume data la care va fi trăit acesta: cu
trei generatii înainte, deci între 1540-50. Intre aceste date tre­
bueşte fixată şi zidirea Mănăstirii primitive, a schltului lui Io­
sip, Cele mai vechi hrisoave domneşti, despre care anume
1) ŞI. Berechet. Importanţa însemnărilor slavo-romăne de pe ma­
nuscrisele vechi în «Omagiu Prof. Ilie Bărbulescu p. 451.
2) ŞL Berechet, Izvoarele Ist. Dreptului românesc, curs universitar
1932-3 p, 149,
3) A. Iatimirski, Slavianskia i ruskia rukopisi rumunskih bibliotek
pp. 381-'2. .
4) A. Iaţimirski, Slavianskla i ruskia r ukopisi rumunsklh bibliolek
p p, 374-5. ,
5) B. P. Hajdeu. Arhiva istorică a României. I, I. p. 92.
[149]
p
CONTRlBU1'I[ LA ISTOfllCUL MAN"STJ8.EI B[2,f:i:RTCA;\'I 149
se Iace amintire, nu merg însă mai. departe de domniile lui
petru Şchiopul şi Ieremia Movilă, Documente de la aceşti din
urmă domni sunt menţionate în mărturia pe care o dă in 1627
Dosithei mitrouolitul Ardealului către Nil egurnen de Biseri­
cani. Aceste d'oc:'.Hnente şi altele, în timpul năvalei în Moldova
a lui Alexandru Movilă, fusese încredinţate de Ştefan Tomşa,
lui Dosithei si de Dosithei unui Ştefan de Sineşii. Ingropate de
Stefan documentele au fost găsite la desgropare putrezite şi
"s'au risipit" 1).
Averea Mănăstirii .. danii şi cumpărături, procese de rc­
otnâecări de hotare, [alşuri de hrisoaoe. In "Catastihuf de să­
mile tuturor mănăstirilor din ţară", alcătuit In Ianuar 1743 de
o comisie formată din doi episcopi şi din marele spătar după
porunca lui Constantin Mavrocordat, M-rea Bisericani e trecută
ca proprietară a 8 sate întregi sau părţi, două branişti, o moară
şi o vie la Gărle în Putna 2). Era un domeniu destul de întins,
alcătuit cu timpul prin daniile sufleteior pioase şi cumpărături.
Nu ni s'au păstrat hrisoave de întărire şi danie a moşiilor M-rii
din secl. XVI. Se face totuşi menţiune de unele din ele datănd
încă din vremea lui Iosip primul egurnen, deci de acte de prin
1540-50, în mod vag. Iără a se arăta ce acte erau şi de la
cine, Tot numai amintire se face şi despre documente dintr'o
epocă mai nouă: de hrisoave de la Petru Şchiopul şi Ieremia
Movilă.
Actele amintite şi probabil încă altele s'au perdut In di­
ferite împrejurări. Cel mai vechi act. In legătură cu M.rea, pe
care l'am putut găsi, e un hrisov de întărire dat de Simion
Movilă, pentru o danie mai veche tăcută de Ieremia. La 9 Mari
1607, Domnul întăria Bisericanilor o moară la Avereşti, sat a­
tămător de ocolul Tărgului Piatra 3). In Iunie 1608 Constantin
Iv!ovi![,\ intărra şi el această stăpânire ') La 23 Noernbrie 1611,
în ajunul părăsirii scaunului, acelaş întărea dllugiirilor, după
m� z;�pis, elemia făcută în satul Orbic de Dumitra giupăneasa
lui Ciolpan şi de fiica ei Crăstina, giupfmeasa lui Samoil pah.;
1) Hajdeu op, cit. pp .• 92-:'l.
2) I, Bogdan, Sămila mân1\stirilor de ţară din Moldova pe anul 1742
în Buletinul Comisiei Istoricev j. p. 256. '
3) Anexa I.
4) Anexa II.
[150]
150
C. A. STOIDE
în hrisov se spune că ele s'au dat Mvrii : "cu toată partea lor
de bucate şi vite şi cu partea lor de ocină câtă Ii se va alege,
din satul Orbicu şi cu heleşteu şi moară în părăul Orbicului
şi cu altă moară în apa Bistriţii şi nişte vii la Bacău şi schi­
tul lui Ciopan monah" 1).
La 16 Iunie 1612 Ştefan Vodă Tomşa face danie "rugă­
toarii sale Monastiri ce să numeşte Bisăricanii", satul Troita,
întărindu-i şi stăpânirea asupra morii din Avereşti 2). Ni s'au
păstrat o serie de regeste de documente de la Ştefan Tornşa,
Radu Mihnea, Gaspar Graţiani, Alexandru Iliaş, şi unul, aşa de
rar, de la Alexandru Movilă, prin cari să specifică întăriri dom­
neşti către Bisericani pentru satul Troiţa şi moara din Ave­
reşti 3).
Din când în când se amintesc şi procese de revendicări
de hotar pe care le-a avut M-rea cu alte comunităţi călugăreşti
ca: Schitul V ănători, Mănăstirea lui Aran Vodă, SI. Troiţă şi
Bistri ta 4).
La 14 April 1620 Maria, văduva postelnicului Dumitru
Paleologul, dă mănăstirii satul Vănătorii cu vad de moară în
Bistriţa f». La 7 Aprilie 1622 Ştefan Tornşa dă carte babiiAle­
xoaii pentru a-şi stăpâni cât va fi vii bucatele ei: boi, vaci, cai
şi oi; după moarte VOl' trece În stăpânirea Bisericanilor, con­
form dorinţei exprimate de ea şi soţul ei o). La 9 Iunie 1625,
Radu Mihnea îi întărea stăpânirea pe o poiană "Intre Vaduri ",
în gura Părăului Uscat 7). In Ianuar 1632 Mvrea cumpără de la
feciorii fostului vornio Nădăbaico : două vaduri de moară în
Belceşti �). La 28 Aprilie 1632 Alexadru Iliaş întărea M�rii cum­
părătura şi dan ia, satul Fitingestii la gârla Putnei, pe care
o avea de la Eustatie log. Satul avea vad de moară şi vii 9).
La 25 Mai acelaş an întărea şi cumpărăturile făcute de M-re
1) Anexa Ill,
2) Anexa IV ; 3) Anexele VI, VII, lX, X, xi, XII, XIII, XIV, XV, XVII.
4; Anexele: IV. XVi. XVIII, XX, XXI. XXXI.
5) Hajdeu, Arhiva Istorică r. I. p. 69-'70. Pentru Vânători Biser i­
canii au proces ClI călugării de la Bămova în Domnia lui Moise Movilă.
Câştigă Bisericanii, Domnul găsind "că stăPâ;irea de la Bârnova s'au Iăcut
fără de pravilă şi fără de obiceiul pământului (Uricarul V pp. 224-8).
6) Anexa XXlIl. 7) Anexa XXV. 8) Anexa XXVIII,
9) Urlcarul V, p p, 222-4.
[151]
-
CONTHIBUŢII LA ISTORICUL MANASTH-\EI BISEHICANI 151
._===�=============
de la Candachia giupâneasa lui Goe biv vornic, jumătate din
Şăndreni la ţinutul Bacăului ').
Părţi din Căndeşti cumpără M-rea dela" Toader şi Tudora fi­
darii lui Dumitru Meleşcu" la 13 Oct. 1631. 2) Cu mărturii îalşe
ridicase proces Zaharia Zamă cu neamurile lui asupra călugărilor.
Mărturiile "de oameni buni" dau dreptate Bisericanilor. 3) La 18 Mai
1634 Vasile Vodă Lupu [udecase pricina dintre Bistriţa şi Bisericani
pentru a poiană "dreo_ptă danie şi miluire M-rii [Bisericani] de
la Domnul Stefan Tomşa". Vasile Vodă dă dreptate Blserlcani­
Jar. ') in Octombrie 1636M-rea cumpără un loc i'n Ro măneşti
de la feciorii lui Cocioban, de acolo. 5) Prin 1649, Ion şi Mihail
călugării de Bisericanl dau nepotului lor Eladie călugăraşul un
pornet. După moartea lui, părnăntul va trece M-reL G) La 2 Iu­
nie 1650 negustorul Adam lan de la "Şarhorod din ţara le:"
sască" să învoeste cu egumenul Mitroîan de Blsericani şi cu
Maica Drosida de la M-rea de peste vale [Vănătorii], să facă
1) Gh. Ghibănescu, Ispisoace şi Zapise IL!. p. 8.
2) Ghib. lsp. r, Il p. 234.
, 3) La 6 Iulie 1634 Vasile Lupu pe baza cercetării !afat" Jocului dă­
dea câştig Biserlcanilor (Ghib. Isp, Il, 1 p, 85). Cercetarea o făcuse înainte
de această dată Popa Ioan din Rediu şi Cornărzan (Ghib. lsp.I], 1 p.82-3
apoi Gheorghe Boţul, Cămărzan şi Păntelei. (Ibidem p. 83-4). In Octombrie)
1637 neînţelegeri se iviau din nou între călugări şi răzăşii din Căndeşti pen­
tru fân (Ghib, Ispisoace II, 1 p, 143). In Mari 1638 Vasile Lupu dădea Bise­
ricanilor, care câştig-ase iarăşi procesul, hrisov de întărire pe Şendreşti şi
Căndeşti (Ibidem Il, I p. 155) .. Mai târziu şi Zaharia Zarnă împreună cu alţi
răzăşl lăsau ocinile lor M-rii. Vasile Lupu le întărea Ja4 Ianuar 1641 (Ibi­
dem p. 2281. In Aug. 1647 Domnul intărea M-rii. stăpânirea pe trei bătrâni în ace­
laş sat (Ibid. 13p. il, II p.134). In August 1649 !VI-rea avea pără pentru a­
ceste pământuri cu Popa Maxim, Vasile diaconul şi Ion recioru! lui Oânscă.
(lbidem p. 216-7). In Gct. acelaş an, Domnul, dupi'! hotarnica făcută de C.
Bant�.ş, Îlltăria M-rii jumătate din Cândeşti. (Ibidem pp. 220-1).
4) Anexa XXXI.
5) Hajdeu. Arh. Ist. 1. I pp. 86-7. Contra călugărilor se scoală "alţi
răzăşi cu !rimia Morariul Săcllniilor şi cu alţi oameni, deci au mers la cas�
Mănăstirii de au sud uit călugăraşul de lege şi i-au l'i'lcut destul val şi des­
t�lă scârbă". Călugării recJamând, o anchetă e făcută de toţi dregătorii de
ţmut. Mi1rturia o iscmesc: Dumitru s(uroste de Putna, Irimia Dabija pârcă�
lab, Ianiţă şi Pepele iuzbaşi, Scântee vătavul, Ilie vornicul de Vrancea şi
Lupul CllăraşuJ. (Hajdeu Arh. Ist. I, 1 p. 93).
6) Hajcleu op. cit. p. 94.
[152]
152
C. A. STOIDE
-
pentru Bisericani un heleşteu pe locul Vânătorilor. Peştele vâ­
nat va fi dat pe din doua ou IvI-rea de peste Vale. 1)
La 27 Noernbrie 1650 Filip feciorul Vărnavei cu nepoţii
vând lui Iosip egurnenul de Bisăricani: locui numit Tortoeşti în
hotarul târg-ului Piatra. 2) Intre vânzător! îusese şi feciorii lui
Leonte, care-şi dăduse ocina pentru ,,0 cergă şi două scoarţe
turceşti". Călugării nu achitase costul pământului şi târziu dUPă
moartea lui Iosip, în 1665. feciorii lui Leonte fi chiamă la [u,
decată. Pentru împăcare Bisericanii dau 8 oi.") In Mai 1665,
butnarii din Mărăţeii Pieirii în frunte cu Vasile Starostele vănd
Mănăstirii nişte delniţe "ce au fost între vaduri". Odată cu dăn­
şii vând şi tărgoveţii de Piatra o Dumbravă tot între vaduri
Unii şi alţii vindeau pentru a face om de oaste, la cererea lui
Eustratie Vodă Dabija.4) In pricinile de pământ lupta era prea
aspră pentru il nu se recurge la mijloace neoueste. Un oarecare
călugăr Pavel marturiseste în 1631 ca au venit la dansul, "Gheor­
ghe Păngărăceanul cu carte de la Nil şi de la tot soborul l de
Pangăraţi] şi au adus un urie pecetluit şi nescris şi s'au aco­
lisit de mine sti-l scriu". La scris pe Braniştea Bisericanilot.
Jură că unicul e Ials. f') In acel aş sens mărturiseşte la 13 Ianu­
arie 1631 diaconul BiWi 01 târg Şehei 'înaintea boerilor ţinu.
tali : după îndemnul lui Neculai egumen de Bistriţa şi a călu­
gărilor de acolo "au ras un urie, cu neşte mesrerşuguri diavo­
leşti, de l'au ras peste toiul şi l'au scris hiclean .... şi au
pus Intrănsul şi hotarul mănăstirii Bisericanilor". Bilăe îăcea
mărturia "căci că s'au spăriat de moarte dintr'o zacare", 6) Altă
dată Bisericanii pretind "că au dat zeci de lei ace bucată de
loc [elin hotarul Dăneştilor] de au plătit o moarte a unui copii
la vornic Boul ee s'au Iost g�Îsit pe acel hotar", al lVI··rii de
peste vale". 7) Mărturia lor se dovedeşte îalşă.
lnsemnări de pe manuscrise. Episcopul Melchisedec a pub­
licat în ale sale "Notiţe" o listă a manuscriselor care au aparţinut
1) Ibidem pp. 78-9.
2) Loc. cit. p. 95.
3) Ibidem.
4) Haideu loc. cit. p, 79-80.
5) Ibidem p. 106.
6) Hajdeu, Arh. lst. 1, 1 p, 71.
7) Anexa.
[153]
-
CONTRIBUŢII LA ISTORICUL MANASTIREf BISERICANI 153
odată bibliotecii Bisericanilor 1). Figureaza în această listă multe
mss. din sec. XVII. O mică parte numai dintre ele se mai găsiau
la M··re în momentul În care Academia Română lua iniţiativa
transportării acestor preţioase marturii ale trecutului în depe­
zilele ei. Din nefericire s'au găsit aproape numai mss. care in­
cepeau cu secl, XVlIf-a; ele au fost studiate de dl. AI. Lape­
datu �). Din sec. XVII, În afară de simplele mentiuni făcute de
Episc. Melhisedec în "Notiţele" sale, se găsesc publicate in­
semnări de pe manuscrisele care au aparţinut Mănăstirii, în unele
studii ale istoricilor noştrii şi mai ales în operile rusului laţi­
rniski, istoriogral bine documentat şi distins paleograî, dar om
de-o moralitate elastică S) şi care desigur -nu e strein şi de
"pierderea" atător mss. ale Bisericanilor.
Fără a se fi încercat după studiile lui Melchisedec şi ale
d-lui Lapedatu a se considera într'o privire de ansamblu datele
mai nou scoase la iveală despre manifestările cărturăreşti ale
Bisericanilor în secJ. XVII, DI. Iorga observase încă de mult
rosturile culturale ale M·rli. Dvsa, vorbind despre Mitroîan care
făcuse "pecetea psaltirei slava române" din 1680, şi despre
Pahornie ajuns mitropolit de Voronej în Rusia, ambii "de pos­
trig" de la Bisericani, admisese că Mănăstirea a fost "se pare,
o mănăstire de cărturari=-). E mai mult ca probabil, că schim­
bările şi greutăţile abătute asupra pământului Moldovei în de­
cursul timpurilor au fost resimţite şi de Bisericani. Aceste schim­
bări au făcut ca numeroase manuscrise, de conţinut variat-e,
din ce a putut fi salvat, se vede că au existat aici şi mss. cu
continut juridic şi cronicăresc, datănd multe din ele din seci.
XVII, copiate aici sau aparţinând Bisericanilor prin danie-s-au
fost perdute, poate pentru totdeauna. Aceiaşi soartă vor fi avut
puţinele mss. din secI. XVI; e cert ca; pănă la noi n'a ajuns
nici un ms. despre care să putem afirma cu siguranţă că a fost
scris sau măcar a aparţinut Bisericanilor în acest secol. E a­
ceasta o dovadă de situatia modestă în această epocă a M-rii
" ,
dar e In acelaş timp şi o dovadă de greutăţile şi jafurile pe
1) N. Iorga, Ist. bisericii rom. val. n p. 92 nota 1.
2) Ibidem.
3) I. Bogdan, Letopiseţul lui Azarie p. 6 nota 1.
4) N. Iorga, Istoria lit. religioase a Românilor p. CXCVII.
2
[154]
care le-a suferit pe atunci modestulschit al lui Iosip monahul.
De multe ori va fi rămas din M-re numai pereţii. Abia dupăce
Miron Barnovschi a făcut zid imprejurul M-rii şi câţiva dintre
boerii timpului, au făcut turnurile de pază, viaţa în Mănăstire a
recăpătat oarecare siguranţă 1). Abia din Sept. 1617 ni s'a pas,
trat manuscrisul unei psaltiri despre care ştim sigur ca a apar­
ţinut Mvril la acea data. Era o danie a monahului Arsenie care
o cumpărase pentru importanta sumă de 20 de taleri. Fireşte
era scrisă în 1. slavonă 2). O altă psaltire, într'un sbornic, care
conţinea şi alte texte, un Acatist şi Paraclisul Precestei, copia
»robul D-lu! Ieromonah Isaia" "în zilele blagocestivului 10 Miron
Barnovscht Voevod", şi anume la 2! Ianuar 16283). Din prima
jumătate a secl, XVII e şi însemnarea de pe un leturghier pe
care Grigore Gheanghea îl cumpără şi-l dă "R� ''''OHdc'rHp iOJ�
CH�OJR''. pentru pomana sa şi a soţiei Anisia 4). In 1631 "În zi­
lele lui Alexandru Voevod" eromonahul »Gheorghe ,de Biseri­
cani" face "cu cheltuiala sa", adică cumpără, Mănăstirii o le­
turghie 5). La 18 August acelaş an, eromonahul Partenie, altci­
neva decât stareţul contemporan, cu acelaş nume, transcriitorul
unui Apostol, menţionează că a terminat, în acea zi la orele 3
epistolia SI. Pavel către Evrei G). Bucuros de lucrul terminat
cuvioşia sa Înalţă "atot văzătorului şi prea bunului Dumnezău
slavă, marire" ... Un eromonah Misail, care poate pe drept a fost
identificat cu adnotatorul cronic ei lui Ureche-Simion Dascălul,
scrie în 1652 un Apostol (Praxiu) în româneşte 7). Un leturghier
copiat la 14 Mart 1658, era cumpărat de eromonahul Mihai
pentru 12 lei şi dat Bisericanilor, "ca să-i lie lui pomană şi
părinţilor." Era scris în slavoneşte 8). In 1672 "mult greşitul
erodiacon Ioanichie" scria un evangheliar sJavonesc. Câteva
.cercan de condei" de pe ms. de »smeritul popa M!sil ot S-ta
Mănăstire Bisericani" şi de "Eromonahul Verna(v] egumen ot S·ta
J
f
154
C. A. STOIDE
t
1
1) Acelaş Ist. Bisericii vol, Il, p. 91-2.
2) A. laţimirski, Slavianskia rukopisi Neamţkago monastirja v Ru-
mainii, Moscova 1898 p. 22.
3) Acelaş, Slavianskia i ruskia rukopisi rumunskih bibliotek pp, 3963
370. - 4) Ibidem 374-5-a.
5) Şt, Berechet loc. cit. p. 455.
6) Ibidem p.
7) 1. Bianu, Catalogul mss. 1 p. 165.
8) Iaţimirski, Slavianskia i ruskia rukopisi rumunsldh bibliotek p, 373.
1
j
[155]
CONTRIBUŢII LA ISTORICUL MANASTIREI BISERICA NI 155
monastire Bisericani", care în romăneşte scrie "pace şi sănă­
tate la Dumneata" ... !) Era poate numai o ambiţie a "smel'itului"
care ar fi vrut să se intituleze egumen. O notă pe Psaltirea dată în
1617 Bisericanilor de Arsenie eromonahul menţionează vizita din
1683 a lui Duca Vodă la M-re 2). Pe un tetraevangheliar datat de
Iaţimirski în secI. XVII, o notă spune că "acest tetraevanghel
re] de Ia bătrânul Iosif"; o alta din 27 Ianuarie 1695 face cu­
noscut că "Dumitraşco sin a preutului Gligori Pădure" "la Bi­
seri cani s'a îmbrăcat în portul svinţilor îngeri" 8)� Din secl, al
XVlI, şi anume din prima jumatate "când la Bisericani era
staret Nil", e şi nota de pe un ms. al unei Psaltiri făcută şi
dăruită Mănăstirii de Iorist "ceI ce este întru monahi călugărul"
pentru sufletele "lui Gherasim şi al Călinei şi al copiilor lor
Gheorghie şi Efrem de la Dărmăneşti 4).
Am schiţat această "contribuţie" la istoricul Bisericanilor
cu găndul de-a pune la Indernăna cercetătorilor în răndul întăi,
câteva ştiri inedite despre trecutul Monastirii, şi in al doilea,
notele de pe mss., aceste din urmă publicate în două dintre
cărţile lui A. Iaţimirski, Mi s'a părut că ar putea fi întru cătva
necesar şi cunoaşterea în extenso a ştirilor utilizate aici. Pentru
aceasta dau şi o:
Anexă
1607 (7115) Mart 9. Danie şi întăritură a lui Simion Mo­
vilă V. ce dă M-ri Bisericanilor o moară de la Avereşti ce este
supt ascultarea tărgului Pietrei.
Arh. St. Iaşi Tr. 1137, op. 1290 Dos. 55 fila 49
II
1608 (7116) luni 23 Dania şi întărirea D-lui Constantin
Movilă V. tot pe moara de la A vereşti.
Ibidem.
1) Iaţlmirski op, cit. p, 329 .
. .. 2) laţirnirski, Slavianskia rukopisl Niameţkago monastirja v Ru­
majnn, p. 82. Nota se găseşte pe foaia 215 a ms.
3) Iaţimirski, Slavlanskia i ruskia rukopisi etc. p. 324.
4) Berechet op, cit. p, 457.
[156]
156
C. A. STOIDE
III
1611 (7120) Noembri 23. De la Constantin Movilă V. is­
spisoc cuprinzător că înaintea, Domnii Sale au mărs călugării
de la Monastirea Bisericani cu un zapis de mărturie de la Du­
mitra giupăneasa lui Ciolpan şi de la fata ei Crăstina giupă_
neasa lui Samoi! pah. precum înaintea morţii lor de bună voe
lor s'au dat otltoriţă la acea Monastire cu toată partea lor de
bucate şi vite şi cu partea lor de ocină câtă li să va alegi din
satul Orbic şi cu heleşteu şi moară în părăul Orbicului şi cu
altă moară în apa Bistriţil şi nişte vii la Bacău şi cu schitul
lui Ciolpan monah, spre a lor veşnică pomenire. Şi au dat şi
dresele de cumpărătură ce au avut de la Petru şi Ieremia V.
Iar după aceia sculăndu-se toate niarnurile acelor giupănese au
părăt de faţă pi călugări, că zapisul acela n'ar fi fost adevărat
şi giurând călugării şi pah. Samoil s'au îndreptat şi s'au întărit
veşnică stăpânire Monastirii pe afirosiri. Şi la' argintărie ce va
fi să nu aibă treabă călugării.
Arh. St. Iaşi Pachet XXVIII.
doc. 31
IV
1612 (7120), Febr. 5. De la Domnul Ştefan Vodă [Tornşa]
ispisoc întăritor Monastirii Bisericani pe însâmnata giumătate
din satul Orbi eul parte ce din sus.
Condica K. 345 p. 89.
V
1612 (7120) Iunie 16. Dania Domnului Ştefan Vodă fugă­
toarei sale Monastiri ce să numeşte Bisăricanii pentru satul
Troiţa şi asărnene întăreşte mai sus numitei sale Monastiri a
ei dreaptă ocină şi moşie o moară pe apa Cracăului cu satul
Avereşti.
Arh. St. Iaşi Tr. 1I37 op. 1290 dosar 55 fila 49.
VI
1612 (7120) Iunie 17. Dania Dvlui Ştefan V. pe satul Tra­
iţa şi pe moara de lângă satul Avereşti, rugătoare! M·ri Bise­
ricani.
Ibidem.
[157]
Ibidem
Ibidem
Ibidem
caNTIUBUŢII LA ISTORICUL MANASTInEI BISERICA NI 157
VII
1612 (7120) Iunie 18. Cartea D-lui Ştefan V. cătră dregă­
torul de la Piatră Iăcăndu-i ştire c'au miIuit S-ta Mănăstire Bi­
sericanii cu un sat Traita şi cu o moară ce este în hotarul mai
sus arătatului sat.
, VIII
1613 (7121) Ghenarie 17. Carte de giudecată a D-Iui şte­
fan V. între monahii de la M-rea din ţarina Eşului [Aron Vodă),
şi între rugătorii călugări de Sf. Mănăstire Bisăricanii pentru
moara de lângă satul Avereşti, dăndu-i rămaşi din toată legea
ţării [pe călugării de la Aron Vodă].
IX
1613 (7121) Martie 30. Urie pe pergament a Dvlui Ştefan
V. dând şi întărind M·rii Bisericanilor satul Troiţa şi moara de
lângă satul A vereşti şi alte.
X
1613 (7122) Dec. 19. Cartea D-JuÎ Stefan V. întărind că.
lugărilor de Bisăricani a stăpâni şi a apăra hotarele satului
Traita pe unde au hotărât credinciosul Vasăli spătar.
Ibidem
XI
1615 (7125) Apri! 6. Urie pe pergament a D-Iui Ştefan
Tomşa V. dăruitor M-rii Bisăricani pe satul Troiţa pe apa Cra­
căului cu vaduri de mori şi cu toate hotarele lui, şi veniturile
câte sant pe dănsul, arătănd şi încredinţătoarele hotare.
Ibidem.
XII
tIC
1616 (7'124) luni 13. Danie şi întărire a D-lui Alexandru
Movilă M-rii Bisăricanilor satul Traita pe Cracău, cu locuri de
moară şi cu toate hotarele lui, şi a sa moşie o moară ce este
pe apa Cracăului alăturea de satul A vereşti,
Ibidem,
XIII
1616 (7124) Aug. Dania şi întărirea Dvlui Radu V. sfintei
[158]
158
C. A. STOIDE
XIV
M-ri Bisăricanli după miJuirea dela Iri mia V. şi întăritură dela
Ştefan V. o moşiă de la satul Avereşti pe Cracău.
Ibidem P. 50.
1617 (7125) luni 15. Cartea D-Iui Radu V. înputernicind
pre Mănăstire [Bisăricanii] a stăpâni satul Troiţa şi morile şi
tot hotarul pe unde au hotărât credinciosul lor Vasile spătarul,
după danie ...
Ibidem.
XV
1618 (7126) Mart 14. Urie pe pergament a D-lui Radu V.
dăruind M-rii Bisăricanii satul Troiţa după miluirea de la Şte­
fan Tornşa şi un vad de moară de la lrimia Movilă, arătănd şi
sămnile hotară încungiurătoare satului Troiţa şi locul morii.
Ibidem.
XVI
1618 (7126) Mai 4. Carte de giudecată de la Gaşpar Vodă
ce au avut Mănăstirea Bisăricani cu Schitul de peste Vale') [Vă­
nători], prin care se dă schitul rămas de giudecată.
Ibidem ma 18.
1) Se cunosc puţine lucruri despre schitul de maici "De peste Vale"
[Vănătoril]. Un dac. din 1650 a publicat Hajdeu (Arh. lst. I. 1 p, 78-9) şi
recent preotul C. Matasă a dat câteva date şi pomelnicul M-rii în cartea
Sf. Sale "Palatul Cnejilor". I� dosarul 55 op. 1290 transport 1137
am găsit pe lângă o serie de regeste şi doc, în extenso tratând relaţiile
schitului de peste Vale cu Bisăricanii şi trei surete depe hrisoavele unor
domni de la sfârşitul sec. XVI pentru întăriri făcute numai acelui schit.
Deşi nu au nici o legătură cu Bisăricanii le reproduc aici pentru a fi' ast­
fel mai la îndemâna cercetătorilor.
a
[27 Iulie 1574]. Suret. Petru Vvod cu mila lui Dumnezău Domn pământului
Moldaviei, am dat această carte a noastră călugăriţilor ot Vânători cum că
să fie ele tari şi puternice cu această carte a noastră aşi ţin� loruşi o moară
ce este in Dăneşti; şi pentru ca nime să nu aibă a le supăra şi a le asupri
inaintea aceştii scrisori a noastre.
I' i
Domnul au zis
S'au scris în Iasi la anul 7082 Iulie 27.
loc. cit, fila 108.
b
[1580 Ghenar 27]. Ia Iancul Vvod cu mila lui Dumnezău Domn pământului
Moldaviei, au dat Domnia me şi au miluit pre a noastră rugătoare M-re de
peste apa Bistriţii ce să cheamă Vănătorii cu un sat anume Dăneştii şi cu
[159]
CONTRIBUŢII LA ISTORICUL MANASTIREf BISERICANI 159
XII
1618 (7127) Sept. 8. Cartea D-Iui Gaşpar V. cu a ei tăl­
măcire, cuprinzătoare că au dat şi au rniluit şi au întărit călu­
gărilor de la M-rea Bisăricani o poiană dintre Vaduri, ce este
în gura părăului Suhăi, la vadul cel din sus, şi păn Ta vadul
cel din gios pe arnăndouă părţile din deal în deal până în pă­
dure. Care tot hotarul acesta este împreunat cu svănta M-reŞi
această poiană au fost dreaptă domneasca şi le-au fost lor da­
nie şi miluire de la Ştefan Vodă Tomşevici. De aceia să le fie
lor şi de la Domnia Sa danie şi miluire şi întăritură cu tot ve­
nitul nestrărnutat nici odinioară în veci.
Cond. de anof. 142 fila 58.
Regestă mai scurtă la Div. Domnesc. Tr. 145G
dos. 48 fila 328.
XVIlI
1619 (7127) Mai 9. Carte de giudecată a D-Iui Gaşpar V.
între călugarii de Bisăricani şi între călugăriţele de la Vână­
tori pentru două mori din hotarele satului Troiţa, aproape de
satul Avereşti, unde se lovesc hotarele. S'au îndreptat călugă-
o moară, care sat au fost al nostru drept Domnesc supus ocolului de Pia­
tră. Deci să fie a SL Monastiri de la noi cu tot venitul.
Domnul au zis.
S'au scris în Iaşi la anul 7088 Ghenar 27
Gavril log. au învăţat
loc. cit. fila 11 O
c
[1596 Iulie 1]. Ieremia Movilă V. cu mila lui Dumnezău Domn pământului
Moldaviel, s'au milostivir Domnia me şi am întărit şi am dat rugătoarelor
noastre călugăriţe de la Sfânta Mănăstire de peste apa Bistriţii un sat ci
să chiamă Dăneştii şi cu o moară şi cu tot venitul, după cnm au dresuri şi
de la cei mai dinainte Domni bătrâni. Drept aceia nimeni să nu aibă treabă
din slugele noastre sau dregătorilor din târguI Pietrii cu acel sat, ci să le
fie lor şi de la noi danie satul cu tot venitul şi altul să nu să amestece
înaintea cărţii Domnii mele.
Insuşi Domnul au zis.
S'au scris în Suceava la 7104 Iulie 1
Damian vist. au învăţat
S'au tălmăcit de Chiriac Ieromonah de la M-rea Neamţului la anul 1836
Dechemvre 28. loc. cit. foaia 112.
[160]
160
C::. A. STOIDE
K. 346 p. 89.
rii de Bisăricani dând rămasă pe călugăriţe din toată legea
ţării.
Tr. 1137 op, 1290 dos. 55 ma 50.
XIX
1619 (7127) Iuli 1. De la Gaşpar V. ispisoc asămene întă­
ritor numitei Monastiri Bisăricani [pe satul Orbic], Încă şi cu
blăstărnuri.
'xx
1619 (7127) Iuli 30. De la Anastasie Crimcovici mitropo­
litul Suceavski, ceste cuprinzătoare de giudecata călugărilor de
Bisericani cu călugării de la SI. Troiţa şi cu sămintiile lui Ciol­
pan călugărul şi încă vazăndu-se la călugării de Bisăricani, un
zapis de la Dumitra giupăneasa lui Ciolpan, şi de la Crăstina
fata lui Ciolpan şi ispisoace Domneşti s'au dat rămaşi pre Troi­
ceni şi pe sărninţiile lui Ciolpan întărind stăpânirea M-rii Bi­
săricani iarăşi cu blăstărnuri.
Ibidem.
XXI
1619 (7127) Iulie 27. Noi GaşparVoevod cu mila lui Dum­
nezău Domn ţării Moldaviei scriem slugii noastre ispravnicului'
(sic) de Piatră şi dăm ştire pentru trebuinţele rugătorilor noş­
tril călugării de la S-ta Monastire ce se chiamă Bisăricanii,
cum că ei s'au giudecat de faţă înaintea Domniei meale cu ru­
gătoarele noastre călugăriţe din Sl. Mănăstire [de peste vale]
pentru o vale din Vănători şi o moară. Deci Domnia mea cu
tot svatul am socotit asupra lor şi am aflat cum că acea moară
să fie călugărilor din Bisăricani să aibă ei a o ţine. Iar hota­
rul moşiei Dăneşti să aibă a-I ţine călugăriţele. Deci, cum vei
vedea această carte a Domniei meale apoi să mergi acolo păn
la moşia Dănesti însă să aduni oameni buni şi bătrâni cei dirn­
pregiur megiaşi şi până unde vei afla mai cu dreptul cu acei
oameni buni şi cu sufletele voastre, aşa să aibă a ţine hotarul
moşiei Dăneşti călugăriţele, după hotarul vechi pe unde au ţi­
nut din vremile cele vechi. Aşa să fie şi pe noi să nu supere.
Domnul au poruncit S'au scris în laşi la let 7127 Iuli 27.
Nebojatco Logofăt.
S'au tălmăcit de mine Natanail leromonah din Sf. M-re Nearnţu.
TI'. 113i op, 1290 Dos. 55 fila 102.
[161]
Ibidem fila 50.
CONTRIBUTII LA ISTORICUL MANASTIREI BISERICA NI 161
XXII
1620 (7129) Noembrie 29. Dania şi întărirea Dvlui Alexan­
dru lliaşi pe satul Troiţa cu locu de mori şi pe moara de ală­
turea cu satul Avereşti.
XXiII
1622 (7130) April 7. Suret de pe o carte gospod de pe
sărbie de Ia Ştefan Tornşa scrisă în laşi de Lucoci uricariul Ia
Iet 7130 April 7.
Dat-am această carte a Domniei mele Babii aceştia anu-
me Alexoaei din Popeşti ţinutul Neamţului, precum ca să fie
tare şi puternică cu aceasta carte il Domniei meale aşi stăpâni
şi aşi apăra dreaptele bucati ce ari: boi, vaci, cai şi oile
şi altele. Nimărui nimic să nu aibă a da ci să aibă a
să hrăni de la dânsele pănă când va fi cu viaţă. Iară după
moartea ei, bucatele şi câte îi vor rămâne să rămăe a M·rii
Bisăricanilor, iar nepoţii săi mai mult să nu aibă nici un ames­
tec, pentru că au adus Înaintea Domniei meale şi carte de la
Igumenul şi tot soborul a sfintei mănăstirii Bisăricanilor, ară­
tănd că ea cu bărbatul ei după moartea lor s'au dat mai sus
numitei Sfintei Mănăstiri cu toate bucatele lor şi cu banii lor,
iar pentru moşie nu au nemic. Drept aceia nime să nu aibă a-i
face nici o supărare, împotriva cărţii noastre aceştia. De pe
sărbie pe limba moldovenească am tălmăcit la anul 1809.
Sept. 3 Clucer Pavel Debrici.
Arh, Stat. Pachet 101 doc. No. 1.
XXIV
1625 (7lJ3) Mart 29. Dela Gheorghi vornicul de Costăni
şi Savin Sulger, mărturie hotarnică, cari din porunca Radului
Vodă arată că de faţă cu egumenul şi călugării de Bisericani
şi Pintilie de Hărliceşti cu răzăşii lui de Orbic au ales şi hotărât
parte de ocină acei monastiri, giumătate din giurnătate de satul
Orbicul, după cum le răspund ispisoacele, alegând partea Ma­
nastirii ce să fie partea ce din sus şi din câmp şi din vatra
satului. Şi au pus stâlpi şi despre apăsaţi (sic) precum şi mai
inainte au ţinut părinţii lor şi după cum s'au hotărât vatra
satului şi cămpul aşa să ţie, şi să nu aibă a trece peste stâlpi
nici călugării nici Pelin cu răzăşii lui, iar despre răndul pădurii
[162]
162
C. A. STOIDE
K. 346 p. 90.
şi dumbrăvii şi a luneii să ţie îrăteşti precum au ţinut şi mai
înainte şi o curătură din luncă ce este lângă cură tura lui Robcă
ce au fost a lui Clolpan, cum şi două pocni cari sănt din sus
de sat, pe apa Orbicului ci sănt curăturile lui Ciolpan, asărni­
nea şi trei curături a lui Ciolpan ce sănt pe Bucureşti, toate
să le ţie călugării.
Anat 142 f. 58v şi regestă mai scurtă Ia Div.
Domnesc Tr. 1450 dos. 48 fila 328.
XXVI
1626 (7134) Mai 27. Dela D-I Miron Barnovski Movilă V.
ispisoc întăritor acei numită Monastire Bisericani, după cuprin­
derea aceiaşi mărturii hotarnică însămnată în urmă (Anexa XXIV).
K. 346 p. 90.
XXVII
1630 (7139) Noembrie 8. Mărturie de Ia Atanasăi egume­
nul de Ia M-rea Tazlău şi alţii, cuprinzătoare că ei aîlându-să
în ţara de jos au venit înaintea lor popa Partenie de la M-rea
Bisăricanii dimpreună cu Irimia şi Dumitraşc şi Costandin
Iicioril lui Nădăbaico şi cu alţi fraţi ai lor, pe care i-au Între­
bat călugării de la Bisăricani pentru două vaduri de moară din
Belceşti cum le este răndul, adică numai ei le ţin sau şi alţi
fraţi împreună; iar numiţii Irimia, Dumitraşc şi Costandin au
răspuns că după împărţală, acele dou vaduri le-au venit numai
în partea lor, după cari apoi s'au tocmit cu ei călugării de la
Bisăricani şi le-au cumpărat de veci aceli două vaduri de
moară.
XXV
1625 (7133) luni 9. Asărnenea cartea Radului Vodă că
au întărit stăpânirea M-rii Bisericani pe o poiană cu îănaţi
dintre Vaduri, care este în gura Pârăului Uscat, dela vadul
cel din sus şi până la cel din gios; pe amăndouă părţile, din
deal, până la pădurea ce este tot hotarul împreunat cu Sfântă
Monastire,
I
1
I!
Anal. 20 r, 81.
XXVIII
1632 (7140) Ghenari 16. Zapis de la Dumitraşc, Irimia şi
Tudosia şi cu toţi fraţii lor, ,ficiorii vornicului Nădăbaico, prin
care vând călugărilor de la Bisăricani aceJi două vaduri de
[163]
Ibidem.
Anal. 20. f. 81.
CONTRIBUŢII LA ISTORICUL MANASTlREI BISERICANI 163
moară din Belceşti la Putna în gârla din gios, zicând că locul
de cămpu nu l'au vândut.
XXIX
1632 (7140) Mai 25. De la D·I Alexandru IIieş ispisoc
iarăşi lntăritori Monastirii Bisăricanii pe parte din Obric şi cu
heleşteu şi moară in apa Orbicului şi cu altă moară în apa
Bistriţii şi cu nişte vii la Bacău şi cu schitul lui Ciolpan MonahuI.
K. 396 p. 89.
xxx
1633 (7142) Săpt. 12. Ispisoc sărbesc cu tălmăcirea lui
făcută de pitarul Ion Stamati, tntăritoari Mănăstirii Bisăricani
asupra acelor două vaduri de moară după zapisul de mai sus
(Anexa XXVIII).
XXXI
lfi34 (7142) Mai 18. Cartea Dvlui Vasile V. cu a ei tălmă­
cire, cuprinzătoare că s'au giudecat înaintea Domniii sale şi a
boerilor, călugării de la M.rea Bisăricanii cu călugării de Ia
M-rea Bistriţa pentru o poiană de lănaţ, şi cu durnbravă prin
pregiurul ei dintre vaduri, ce este În gura părăulul Suhăi, zi­
când călugării de M-rea Besăricanii că ace poeană este dreaptă
danie şi miluire M-rii de la D-I Ştefan Tomşa V. şi de Ia
Radul V. cu întăritură de la Barnovski V. precum au arătat
diresă şi danii pe acea poiană. Şi călugării de la M-rea Bistriţa
cu vicleşug o ar fi tras la stăpânirea lor; dând răspuns călu­
gării de la Bistriţa că Barnovschi V. au făcut schimb cu dănşii
dăndu-le ace poiană a M-rii Bistriţa, care ace poiană a M-rii
Bistriţa luăd-o Barnovski o au dat Mănăstirii sale Hangul. Deci
Domnia sa şi cu tot satul au hotărât că nu să cade a să lua
de la' o Mană stire şi a să dea alteia; pentru că acea poiană
de mai inainte au fost dreaptă danie şi miluire a Sî-tei Mo­
nastirii Bisericanli, după cum s'au văzut drepte dresele lor de
danie şi de miluire pe ace poiană. Ci călugării de la M-rea
Besericanii să stăpănească zisa poiană în pace, iar călugării
de la M-rea Bistriţa să aibă aşi lua poiana lor înapoi de la
M-rea Hangu, neavând cu poiana Bisericanilor nici o treabă:
fără a se mai trage vreodioioară în giudecată, pentru această
poiană. Iar hotarul aceştii poeni să începi din malul Bistriţii
[164]
de la Stânca Sinodii, şi apoi Obreja în gios, din sămne în
sămne pe lângă muntele Uscatul, şi tot pe lângă munte, până
în valea Să eului. Iar de acole valea în gios, păn la apa Bis­
triţii, apoi Bistriţa în gios, păn la Stânca ce dintăi, şi cu atâta
îi este tot' hotarul, şi întru, alt chip să nu fie impotriva
acestei cărţi.
164
C. A. STOIDE
Anaî, 20 f. 81.
j I
,.1
! 1
Anaf. 142 f. 58v-59; la Div. Domnesc Tr.
1450 dos. 48 fila 328 regestă scurtă.
XXXII
1637 (7145) Ghenari 12 Ispisoc sârbesc cu tălmăcirea
lui... cuprinzător de giudecată ce au urmat iutre cămăraşul
Toderaşcu cu giupăneasa sa fata pah. Dabijăi şi nepoată de
de fiică Nădăbaicului şi între călugării de Ia Bisericanii, zicând
ce dintăi că ar fi având şi ei parte în aceli două vaduri de
moară şi că li să împresoară de către călugări pentru cari de
la giudecată s'au dat rămaşi pe cămăraşu Toderaşcu şi soră-sa
(sic) hotărându.să că ei să-şi caute cu fi ci arii Nădăbaicului, iar
călugării să stăpânească în veci nesupăraţl întocmai după za­
pisul de mai sus.
XXXIII
1638 (7146) Zapis de la Irimia i Dumitraşu i sora lor
Todosia Ilciori Nădăbaicului prin cari mărturisău că au avut (sic)
aceli două vaduri de moară mai sus pomenite şi tot odată
vând şi locul giumătate de hotar tot ... iar pe ceilaltă giumătate
l'au dăruit acei monastiri.
Ibidem.
XXXIV
1638 (7146) April 11. Jspisoc sărbesc cu tălmăcirea lui ....
întăritor zapisului de mai sus.
XXXV
Ibidem.
fără velet. Mărturie de la un Tănasă ce au fost vornic
şi Atanasie egumenul de la M-rea Berzunţul împreună cu alţii.
cuprinzători că au socotit nişte părţi de ocină cu două vaduri
de moară ce le-au cumpărat călugării de la Bisăricani de la
Irimia ficiorul lui Nădăboico ce au fost vornic şi de la alţi
fraţi ai lui, însă giumătate au cumpărat şi giumătate au luat
danie pentru sufletele părinţilor lor şi că au aflat cumpără-
[165]
Ibidem.
Ibidem.
4
CONTRIBUTII LA ISTORICUL MANASTIREI BISERlCANI 165
turile lui N ădăbaicu două vaduri de moară şi 12 părnănturi
din lrunte în sat la Belceşti stăl pită cu pietri de către Barbă
Aibă ce au fost staroste de Putna şi că au mai ales un pământ
din frunte din Româneşti ce l'au cumpărat călugării de la Cris­
tiana, Ilie şi Andronic.
XXXVI
fără velet. Mărturie tot de Ia acel Tănasă ce au fost
vornic şi staroste de Putna cu alţi împreună, asăminl mărtu­
risind pentru alegere cumpărăturilor de la Nădăbalcu.
Ibidem,
XXXVII
1639 (7147) Mart 14. lspisoc sărbesc cu tălmăcirna lui
întăritor monastirii pi aceli dou vaduri de mori.,. adăugănd a
să erăta că Todosia fata vornicului Nădăbaicu murind, călu­
gării de la M-rea [Bisăricanii] au dat zece galbeni pentru în­
groparea ei.
XXXVIII
1642 (7150) Apr. 7. Ispisoc cu tălmăcirea lui... întăritor
Mănăstirii Bisărioani pi aceli dou mărturii hotarnice.
Ibidem.
XXXIX
fără velet. fante 1639] Zapis de la Irimia Nădăbaicu şi
cu sora sa Tudosia prin care vând şi închină Mănăstirii Bisă­
ricanii un vad de moară In apa Putnii în gârla din gios la
satul Blăceştii şi cu tot locul.
Ibidem.
XL
1649(7158) Noembrie 17. Dela D-I Vasile�V. ispisoc cuprin­
zători de giudecată ce au avut călugării de la Bisăricani cu
nepoţii şi strănepoţii lui Ciolpan şi după dovezile ce au îniăţoşat
călugării asupra părţii din Orbic s'au dat rămaşi Intărindu-să
monastirii vecinica stăpânire.
K. 346 pp. 90-1.
XLI
1662 (7170) luni 20. Hrisovul D-Iui Elstrate Dabija V.
[166]
166
THEODOR HOLBAN
Let 7181 Dech;
Iscăliţi Ursul biv vornic. Pătraşu Pitariu.
Tr. 1137, on. 1290 dosar 55 ma 106.
pentru giudecata ce au avut călugării de la Bistriţa cu călu­
gării dela Monastire Blsăricani, pentru moşie, pentru poeni, şi
pentru branişti ce au aceli Monastirie la munţi, la păduri, hotar
lângă hotar la sat la Brăşăuţii Bistriţei şi la sat la Vânătorii
Bisăricanilor.
Anaf. 135 f. 35v
XLII
1672 (7181) Dechd. 15. Aecă cu Ursul biv vornic şi
Pătraşcul Pitariul părcălabii de Neamţ, facem ştire cu această
scrisoare a noastră, precum s'au părăt de faţă călugării de'
Bisăricani şi călugăriţele de piste vale pentru o bucată de
loc din hotarul Căueştilor, zecănd Bisăricanii că au dat patru
zeci de lei ace bucată de loc ce au plătit o moarte a unui
copil la vornicu Boul, ce s'au fost găsit pe acel hotar; deci
noi am socotit cu oameni buni şi am giudecat precum să-şi
aducă Bisăricanii scrisoare de la vornic Boul, precum să fie
dat acei bani. Deci Bisăricanii scrisoare n'au avut precum au
dat acei bani, nici marturi să fi spus călugăriţelor de acel
copil ce ce (sic) s'au găsit pe hotarul lor. De ar fi fost de
plată ş'ar fi plătit călugăriţele hotarul, ce n'au avut nevoe,
nici Bisăricanii au dat banii precum au zis. Deci am socotit
să-şi ţie călugăriţele hotarul pe unde au ţinut din vac, iar
Bisăricanii ca să nu mai aibă treabă a să amesteca la acel
hotar, să-şi tocmească bolovanii} iar împreună pe loc unde au
umblat din vac. Aceasta scriem ca să nu mai aibă a supăra
aceasta pără în vac. Să să ştie.
C. A. Stolde
Răspândirea colonlilor româneşti în Polonia 1)
B. Rusia Roşie.
1. Regiunea Lwowski.
Bşyszczuwoda (= Blâşcivoda) sat cu drept românesc.
(1444 - A. G. Z., XIV, No. 1026).
1) Continuare la Arhiva, XLII, 1-2, pg. 33.
[167]
RASPANDIREA COLONIILOR ROMANEŞTI IN POLONIA 167
In dac. ni se spune că omul Si dor Sluşca s'a mutat după
dreptul valah (de iure valachorum) în satul Chelm, părăsind
vr-chea locuinţă în Kulik6w, unde trăia tot după acest drept.
Dar întrucât se iscase neînţelegere în legătură cu felul de drept
posedat de acest om, au fost chemaţi să jure şi să spuie ade­
vărul următorii oameni: Miceaico din Bjyszczywoda şi Calenic
din Smerecov - oameni cari au trecut din satele pomenite în
Kulik6w, de unde Sidor plecase. De aici putem deduce că Mi­
ciaico şi Calenic trăiau tot după dreptul valah, din moment ce
au putut trece în Kulik6w unde locuitorii trăiau după dreptul
valah.
La urmă se adaugă că aceşti oameni fiind ortodocşi vor
jura în biserică, pe care doc. o numeşte "Synagoga". Formula
jurământulul era 111 latineşte, de aceea un funcţionar special,
numit "ministeriali", era însărcinat cu traducerea acestui [ură­
mănt, pentru ca oamenii să poată înţelege.
Istoricul Ştefan Sochaniewicz (W6jtowstwa j soltystwa
pod wzgledem prawaym-i ekonomicznym w ziemi Iwowskiej,
1921, pag. 393) presupune că acest sat poseda drept nemtesc.
Bolechoui Wo!oski (= Bolehuv Voloschi) sat cu drept ro ..
mânesc şi locuit de români în judeţul Zydaczow nu departe de
fluviul Şuchil. (1472 - A. G. Z., VII, pag. 127; 1488; A. G. Z.,
UO. 1964, 1963 şi 1967).
Cmecii plătiau desetina de pe oi şi porci. Cneazul era
obligat să meargă la război. Satul Bolechow Walachorum po­
seda 20 lanuri şi 2 iazuri (Al. Jablonowski, Z'vodla dziejove,
XVIII, 1, pag. 80). Istoricul german R. G. Kaindl (Geschichte,
III, pag. 115) crede că acest sat poseda drept nemtesc, însă
fără să aducă dovezi.
Borszowice (= Borşoviţe) sat cu drept românesc şi locuit
de români (1449 - A. G. Z., XIV, 2164 ; 1456 - A. G. Z., XIV,
3637; 1564 - M. Hruszewski, Zerela, III, 375).
In aceste doc. aflăm că, cmecii regali Ostaş şi Ivan din
Borşoviţa au proces cu nobilul Vlodec Mituliriiski arendaş în
Piekulowice. Iwan de Borszowice apare în 1456 ca Iwan Borş
de Tuczne, unde cneaz era un oarecare Fien. După cum vedem
Ivan s'a mutat în Tuczne cu dreptul său valah,
In 1564 găsim aici pe un Boris Volosov.
[168]
168
THEODOR. HOLBAN
Czarnoszowice (= Ciarnoşoviţe) sat locuit de români.
(1497 - A. G. Z., XV, 2567).
In documente se pomeneşte de locuitorii Michno (= Mih­
nea) şi Volos (= Românul), cari precum numele arată sunt ro­
mâni.
Czazyce (= Ciazâţe) sat locuit de români. (1473 - A. G.
Z., X, 1262).
In dac. se pomeneşte de doi locuitori, cari după mine sunt
români: Ivan Volosovici (= Ioan Romanul] şi Marcu.
Kamionka sat cu drept românesc în ţinutul Kamionacki.
(1447 -A. G. Z., XIV, 1868; 1448 - A. G. Z., X, no. 94;
1454 - A. G. Z., XIV, 3120; 1457 - A. G. Z., XV, 48; 1459-
A. G. Z., X, 294; 1470 - A. G. Z., XV, 774; 1845 - A. G. Z.,
XV, 4281 ; 1515 - A. G. Z., X, 252; J. T. Lubomirski în BibIi.
oteka Warszawska 1855, IV, pag. 12).
In 1470 observăm că un locuitor din satul Manastir, unde
era drept valah, se mută în Kamionka cu acelaş drept, de unde
reesă că în acest sat era drept valah. Proprietarul acestui sat,
în toate documentele, apare »Georgii Strumilo Vex(ili)f(e)ri Le­
opal (iensis)", care murise în 1485.
Chelm sat cu drept românesc (A. G. Z. XIV, 1026, an.
1444; vezi Bryszezywoda),
Krasow sat cu drept românesc (142!-A. G. Z. X, 52;
1443-A. G. Z., XIV, 814, 816, 818 şi 819; 1447-A. O. Z, XIV,
1932; 1547 -A. G. Z., X, 763; 1578-A. G. Z., 1915 şi 1971;
Al. Iablonowski, iradIa dziejowe, XVIII, I, pag. 153 şi II, pag.
231; Fr, Tersouski Asady, op. cit., pag. 94).
In documentul dela 1421 se aminteşte numai, că între sa­
tele Krasow şi Szczerca se Iondează un nou sat după drept
valah (Zubrza sau Lubiana). Dar acest sat de-abia în 1578 a
luat fiinţă.
In 1443 cneazul din Krasow este dat în judecată pentru
furt. De patru ori este chemat În faţa judecăţii pentru aceeaşi
vină şi nu se prezintă, iar a cincia oara este condamnat în
lipsă.
In 1447 se descrie un alt act de mutare a cmecilor cu
drept valah în Krasow.
In anul 1564 erau acolo 20 dvorişti după drept valah şi
50 cmeci. Se plătia duodesetina de pe oi şi porci. Popa dădea
[169]
1
I
I
,(
"
H.ASPAND!H8A COLONIILOH HOl\IANEŞTI IN POLONIA 169
anual "kunice" (= cunite) căte 15 groşi (M. Hrusewski, Zerela,
JII, pug. 367).
Kuhajounce (= Cuhaiovite) sat locuit de români după
drept valah. (1446-A. O. Z., XIV. 1665; 1457-A. G. Z., XV,
167; AI. Jablonawski, Zr6dla dzlejowe. 1. xvm, I, pag. 72).
In dac. din 1446 se spune că: "nobiL Nicalaus de Wol­
kow villam suam Walachorum Domine Kuhayowice in distr,
Leopol. sitarn în 50 rnarcis invadiaviat" dimpreună cu o pescărie
numită Podwisocki (= Podvisoţchi) şi [urnătate loc de păşunat
numit Raczslawowicz, cari desigur se conduceau lot după drept
valah. In 1475 se aminteşte despre un nknez de Kuhajow", de,
unde reesă că acest sat poseda drept valah şi era locuit numai
de români.
Kunraioui sai cu drept românesc, (1457-A. G. Z., XV,
171 şi 198).
In primul document avem un caz de judecată între doui
stăpâni de părnănturi pentru posedarea omului Ivan "de viJla
Kunrarow de jure valahorum=.
In al doilea dac. ni se descrie un caz de fugă a doi oa­
meni depe moşiile nobilului Ioan Oleski în satul Kunratow,
Judecănd în general s'ar părea că Oleski este cel cu dreptatea,
totuşi în fata judecăţii el CI pierdut procesul şi a fost nevoit să
dea averea confiscată a celor doi oameni.
Interesantă este procedura, mai ales având În vedere că
cei doi colonişti posedau drept valah. Coloniştii dorind să se
muie In satul Kunratow au cerut aprobarea stapănului lor Oleski,
cari nu s'a învoit. Atunci cei doi oameni au fugit în Kunrantow,
lăsăndu-şi averile in satul lui Oleski, unde-au stat mai înainte.
Nobilul Oleski nu putu să-i dea direct În judecată, ci acuza pe
cneazul Leu din Kunratow. Dar i'n fata judecăţii Oleski Ci per­
dut procesul.
Krechoio (= Crehuv) sat cu drept românesc şi locuit de
români. (1456-A. G. Z., XiV, 3556 şi 3719) .
. In primul document ni se spune, că oamenii Chodor şi
Volos s'au mutat din satul Krechow In Zelecz. In al doilea
(doc.) găsim deja pe "Chodor Valacho de Zelecz" conducăn­
du-se după dreptul valah, de unde se poate vedea că şi satul
Krechow poseda acelaş drept.
3
[170]
Kulikou: (= Culicuv) sat cu drept românesc. (l444-A. G.
Z., XIV, 1025 şi 1026).
Se pomeneşte de un »Knesz et Symecz Kme1honum dom.
Iohannis de Culioov", de unde reesă in mod dar că acest sat po�
seda drept valah (V. sat. Blyszczywoda).
Dobrotwor, 1ârguşor în tinutul Kamionka, unde o parte
din locuitori posed au drept valah. (1539 - A. G. Z., X, 593;
1569 - A. G. Z., X, 1463 şi 1483; 1565 - M. Hruşevschi, Ze­
reia, op. cit., III, 310, 317; AI. Jablonowski, op. cit., XVlII, 1
pag. 219).
Pe strada Nadbuzna - arată dac. din 1565 --.. trăia un
Wolosinowski, iar în afară de asta era o stradă locuită numai
de români, din care cauză. se şi numi a : ulica Woloska (= strada
românească). Mai departe doc. spune că, locuitorii cari mai
demult timp posedă drept valah, dau duodesetina de pe oi;
apoi de pe fiecare zece oi dădeau câte - un miel, iar cine
avea mai mult sau mai puţin, plătia de fiecare oaie câte 1 groş.
La străngerea acestor dări şi deci atunci cănd sosiau Iun­
cţionarii, toţi locuitorii cu drept valah dădeau la un loc poşta:
20 groşi, o oaie, o găină şi câie o păne. �
Drolwwysz (= Drohovăş) sat cu drept românesc în ţinu­
tul Drohowyzki, care se întindea dela Nistru, peste gurile Zu­
brezei până la Wybranowska. (AI. Jablonowski, op. cit., XVIII,
II, pag. 2Y4; 1443 - A. G. Z .. XlV, 732; 1456 - A. G. Z., XIV,
3493; 1467 - A. G. Z., XV. 570; 1473 - A. G. Z., XV, 1240;
1483 - A. G. Z., XVlIl, 1817 şi 1823; 1554 - A. G. Z., X.
1006; 1571 - A. G. Z., X, 1637 şi Fr. Persowski, op, cit.,
pag. 92).
In J 443 Wunczek de Boberka dă in judecată pe cneazuJ
Vasile din Drohowysz, de unde reese că în acest sat era drept
valah.
In 1456 Stiborius de Wisznia, fiind dator lui Jura de Dam­
browka 4 mărci - costul unui cal, se obligă că dacă în timp
de 4 săptămâni nu va achita datoria, va fi abligat să dea 8
boi depe moşia Drohowysz.
După cum vedem, stăpân în Drohowysz era Stiborius, care
era rudă cu Wunczek dela 1443. Aceştia doui, dimpreună cu
Neculai şi Petru, arendează în 1467 satele Baberca şi Droho­
wysz lui Ioan Tardlo, Acesta din urmă dimpreună cu frate său
! ,i
"
I
I
I t
II
11
170
THEODOR HOLBAN
f-
[171]
HASPANDlREA COLONlILOH ROMANEŞTI IN POLONIA 171
Andrei în 1473 apar deja stăpâni în Drohowysz. In 1483 fraţii
Andrei şi Stanislau - Ioan probabil murise - îşi împart averile,
când satul Drohowysz cade în partea lui Andrei.
Dedoszycy (= Dedoşăţă) sat cu drept românesc (1500-
A. G. Z., 'XV, 2962).
In document se spune că, nobilul Ioan de Obsznicze şi
soţia sa Margaretha de Poihciemne "dimisit kmethones de ea�
dem Podciemne de iure valachico in ius val achi cum in bona
nobil. Iohannis Dedoszyczski", 1) de unde reese că în satul De­
doszycy" era drept valah.
Dobrzani (= Dobjani) sat locuit şi de români (1485 - A.
G. Z., XV, 1797; 1489 - A. G. Z., XV, 200'7).
Găsim următorii locuitori, români după nume: Sima Va­
lahul şi Duma Valahul, cari erau nobili şi foarte bogaţi. Ambii
aveau case în Lw6w.
Druezkoui v= Druşcov) sat locuit şi de români. (1448-
A. G. Z., XIV, 2130). .
Intre martorii acestui document gasim pe un "Nicolao Va­
Iach de Druszkow".
Gyl6w (=Gâluv) sat cu drept românesc (1454 - A. G. Z.,
XIV, 3066 şi 1483 - A. G: Z., XVII!, 1823).
In 1454 omul Miczko de Gylow "de iure valachico" vroia
să treacă la alt drept, dar avea nevoie de aprobarea stăpănu­
lui său. Vedem dar, că un colonist cu drept valah putea să-şi
schimbe dreptul, însă cu învoirea proprietarului.
In 1483 acest sat era în stăpânirea lui Andrei şi Stanislau
de Szczekarzowicze (= Şcecajovice).
Gesz6w, Jaszow sau JeJ:ow sat cu drept românesc şi lo�
cult de români (1446 - A. G. Z., XIV, 1703 şi 1704; 1450-
A. G. Z., XlV, 2343, 2354, 2371, 2375 şi 2376; 1451 - A. G.
Z., XIV, 2421, 2424, 2426, 2427 şi 2430. Al. Jablonowski, op,
cit XVIII, 1, pag.164).
Acest sat apare prin documente sub trei forme: Geszow,
Jaszow şi JeZ6w, din cauza amestecului în limba polonă al lui
9 şi i protetlc, fenomen care încă şi azi se poate observa, de
ex : jenerai l. general. Aproape peste tot, în documentele ce
1. Latinescul de şi polonezul ski sunt sufixe sinonime, arătănd titlul
de nobleţă a numitei persoane ori chiar numai origina. . .
[172]
le-avem, cneaz în-acest sat apare Iwan sau Giwan "knWÎO de
Geszow". Alături de el rol important joacă un rcmân (Il nu­
mele: Przeczko Valach (= Pşecico Valah)
Până în 1456 stăpân in Geszow apare nobi ul Alberti, a­
rendaş in Jaworow. In 1456 regele Cazimir Jagelonul vinde lui
Petru din Szamotul oraşul Jaworow dimpreună cu satele: Ols,
zanica, Zaluze, Jpz6w şi Czortyri (cu 3000 galbeni); iar in I50p
Andrei din SzamotuJ, voevodul Poznaniului, schimbă "ius Va­
Iachicum= din satele Je�6"Ii'J şi Zaluze în "prawo magdeburskie"
(= dreptul magdeburgic), Adică În anul 1506 satul Geszow nu
mai poseda drept valah.
Honiatucz (= Honiatăci) sat cu drept românesc (1444-
A. G. Z., XIV, 1238).
In document se spune că, nobilul Stiborius de Wisznia
(vezi Drohowysz), introduce drept valah în satul Lesninwice "cum
Zari, laborios! Stefan, Paula Syechoni krnethonibus de Honia­
ticz", - adică prin aceşti oameni mutaţi din Honiatycz, unde
trăiau după dreptul valah.
Hodouiice (= Hodoviţe) sat cu drept românesc. (1443 _ ..
A. G. Z,. XlV, 590; 1446 -- A. G. Z., XIX, 2698; 1447 - A.
G. Z., XIV, 1886 şi 1955).
In 1446 nobilul Stiborius de Wisznia, dimpreună cu nobi­
lul Franciscus decan de Lwow, pertractează asupra aranjării
graniţelor "inier Hodowice ei Lesniowice ei intel' tabernas in
fluvio Hodovice pertinentes ad Lesniowice ". In acest scop Sti.
borius şi Franciscus vor trimite câte 3 110biIi şi câte. 3 oameni
bătrâni şi se hotărăşte, că "ambamm parcium debent silvam
libere, .. ei incidere robora et ligna ad diem preiatam, pascua
et agros debent arare et laborare et ambe partes non decent
villas preterire pro quo litis questio oritur ". Care dintre cele
două părţi nu se va prezenta va plăti o amendă de 100 mărci.
Relativ la această chestie Stiborius a mai avut un conflict
cu satul Hodowice şi i'n 1443.
Dar aranjarea praniţelor dintre cele dOl1�l sate DU se fer­
minase nici în 1447, îniruct!t între SHborlus şi Franciscus urma
judecata. A "
Din cele spuse mai sus putem deduce, că întru cat mtre
cele două sate erau p�;duri. păşuni şi ogoare de arat comune,
iar pe de altă parte ştiut fiind C�t locuitorii din Lesniowice po�
I
I
I
I
t
172
THEODOR HOLBAN
[173]
p
RASPANDIREA COLONIILOH l'tOMANEŞTI IN POLONIA 173
sedau drept. valah, tot după acelaş drept la acea vreme au tre­
buit să se conducă şi locuitorii din Hodowice.
Jasniscze, .jaczniezcze sau Jasniszcza (= Jasnisce, Iacinişce
sau Iaşnişce), sat cu drept românesc (1451-A. G. Z., V, 131;
1453-A. G. Z., XIV, 2756; 1488-A. G. Z., XV, 1943; 1498-
A. G. Z., XV, 1926; I501-A. G. Z., XVII, 3736; 1502-A. G.
Z., XVII, 3849; Al. Jablcnowski, op. cit., XVIlI, 1, pag. 70 şi II,
pag. 320; M. Hruszewski, Zerela, m, pag. 376.
In 1453 găsim pe un Giwan de Jasniscze, care trăia acolo
după dreptul valah. In 1488 Stanico de Jasniscze şi Jaczko
cneaz de Zarnycze "pro Cunrado servitore de Jasnyscze Iide­
iusserunt radium 60 mare." şi anume o parte în mâna lui Spitcu
de Jaroslaw şi o alta În mâna lui Botyş şi Andruşco de Jas­
nyscze, - pe aceştia din urmă îi găsim şi în 1498. Se vede că
Andruşco era cneaz, fiindcă în 1501 îndeplineşte această func­
ţie cu ocazia rezolvirii conflictului dintre Petru Diac de Stolsko
şi Baloş cneaz de Lozina, Interesant e că în 1501 Cunrado şi
Andruşco apar ca nobili de Yasniscze.
In 1502 dreptul valah se mai păstra In acest sat, fiindcă
observăm că nobilul "Steczko alias Staschek heres de Jacznys­
cza pro hornine Hryn de Jacznyscza, quod ipsurn noluisset sibi
mittere de iure valachico in ius valachicum, Stans eoram iure
idern Stasko dirnisit ipsum Hryn libere sibi Cunrado".
in jurul anului 1564 aflăm (M. Hruszewski) că locuitorii
acestui sat erau obligaţi să facă strajă Ja granita tătară, mol­
dovenească şi ungară,
Losznua (= Loşnia) sat cu drept românesc (1453 -- A. G.
Z., XIV, 2756; 1469 - A. G. Z., X, 136; 1496-A. G. Z., XV,
1926; 1500-A. G. Z., XV, 3053; I50I-A. G. Z., xvu, 3723;
1529-A. G. Z., X, 421; 1543-A. G. Z., X, 684; 1545-A. G.
Z., X, 711; AI. Jablonowski, op, cit., XVIIl, 1, pag. 73 şi II,
pag, 176, 379 şi 452. Persowski, op. cit., pag. 94).
Acest sat apare prin documente foarte des sub numele:
Lozina.
In 1453 găsim pe un Gywaskone (= lvaşca) cneaz de
Losznya şi Gywko de Loszyna. (Vezi Wroczow) alături de alţi
"quibus locaverunt rus valachicum", Acest cneaz era foarte bine
văzut de rege. In 1469 este dăruit de Cazimir' Jagelonul cu o
dvorişte in Lozina.
[174]
In 1469 Qywaşcu nu mai trăia, fiindcă cneaz este Balaş,
pe care�1 găsim când: "Balosz cneaz de Losznva=, când "Ba­
losz tivun de Lozyna=. De aici se desprind două lucruri: 1)
Losznya şi Lozyna este acelaş sat şi 2) termenul cneaz se a­
mestecă cu cel al tivunului.
Coloniştii erau obligaţi numai să se ducă cu proprietarul
Ia vânat.
Les'niowice (= Lesrnioviţe) sat cu drept românesc şi
locuit de români. (1440 - A. G. Z., XIV, 131; 1444 - A. G.
Z., XlV, 1238; 1446 - A. G. Z., XIX, 2698; 1447 - A. G. Z.,
XIV, 1955 şi 1886; 1454 - A. G. Z., 3250 şi 4045; J 456 _
A. G. Z., XIV, 3710; 1457 - A. G. Z., XIX, 2784; 1482-
A. G. Z., 1601; 1484 - A. G. Z., XV, 1746; 1499 - A. G. Z.,
XV, 2931, 4588: AI. Jablonowski, op, cit., XVIII, r, pag. 65 şi
70, II, pag. 280).
In 1440 era In stăpânirea lui Niculai HeJmbaz din Lw6'w
şi se pare că la această dată încă nu poseda drept valah, fiin­
dcă de - abia în 1444 Stiborius de Wisznia "iuvabit ius vala­
chale în Les'niowice " (vezi Honiatycz).
In 1452 ni se prezintă un caz interesant relativ la dreptul
de stăpânire al cmecilor. Oamenii Ivan şi Michno fiind primiţi
pe ogoarele din Les'niowice - acum proprietatea lui Zirnno­
wodzki - se vor putea muta de acolo în Lubinie, "donec
agros non locabunt aut non vendant seu non Iaciant ius ei
consuetudinem lerrestrem" şi se adaugă mai departe, că liberi
sunt să meargă la ogarele lor din Les'niowice, fără ca cineva
să-i poată aresta. Tot aşa omul Masyeg, care locueşte pe un
lan de pământ în Lubinie, poate să meargă în Les'niowice şi
să stea cât va pofti "et imn isti tres hornines sunt liberi a pe­
nis onmibus". Vedem dar, că un simplu colonist putea să aibă
stăpânire în dOU;1 sate diferite, se înţelege însă, ca posedănd
acelaş drept, - în cazul nostru drept valah,
In Les'niowice era pescărie şi moară, cari în 1454 se
aflau în bună stare.
In satul Les'niowice, după cum se poate vedea din docu­
mentul anului 1456, erau două 'drepturi: valah şi german. In
legătură cu acest fapt trebue să atragem atenţia, că acest sat
se compunea din 2 părţi; o parte ce se afla în stăpânirea
familiei Zirnnowodzki, mai veche şi propabil adevăratul sat
�II
I
j
I
1:
! I
I II
L '1
I
�
1:
;1
il
I
I
j
174
THlwnOR HOLBAN
[175]
=
o SGHISOA RE A LUI GAVRIL VODA MOVILA 175
Les'niowice CU drept valah; iar o altă parte, în stăpânirea
unui oarecare Nicolai -de Les'niowice, mai nouă şi care pro­
babil forma un cătun, ce ţinea de vechiul sat Les'niowice, cu
drept nemtesc- Ori cum ar fi, intălnirea dreptului valah şi a
celui nemtesc în acelaş sat e un caz rar în documente, dar
care ne dovedeşte că cele două drepturi începuseră să se in­
fluenţeze reciproc.
(urmează) Theodor Holbau
o scrisoare a lui Gavril Vodă Movilă.
Obiectul discuţiei de mai jos îl formează modul cum a
fost publicată după original scrisoarea lui Gavril Vodă Movilă
domnu! Ţarii Româneşti adresată lui. Gaşpar Vodă Graţiani
domnul Moldovei, scrisoarea ce poartă data de 13 Ianuarie 1620.
Mai întăiu a apărut În "Revista istorică română" din Bucureştii
anul 1932, val. II, fasc. IV, transcrisă cu Ii tere latine şi astfel
publicată de d-l profesor P. P. Panaitescu sub titlul: ,,0 scri­
soare românească a lui .Gavril Movilă către Gaspar Graţiani
(1620)" şi apoi In revista "Cercetări istorice", din Iaşi, anul
VlIl-IX No. 2 1932-1933, publicată chiar cu cirilica origina­
lului de d-I Th. Holban, alături de altă scrisoare, sub titlul:
.. Două scrisori româneşti dela Gavril Movilă".
Este cert faptul că, orice document prezintă cel puţin o
dublă importanţă: după conţinutul său din punct de vedere
istoric,dupt-i forma cuvintelor din punct de vedere filologic.
Punctul de vedere filologic n'a fost respectat de amândouă e­
ditiile scrisorii, căci atât transcrierea latină a d-lui praf. Panaitescu
cat şi cea cirilică a d-lui Th. Holbau reprezintă, una faţă de
cealaltă precum şi faţă de original, importante deosebiri de
transcriere. Constatând acest fapt din compara (ia Jar, domnul
profesor Ilie Bărbulescu s'a adresat la "Archiw Glowny " din
Varşovia - unde se află originalul - şi a obţinut o îoto-copie
a documentului.
Avem astfel posibilitatea de a reda transcrierea exactă a
acestei scrisori, după normele uzitate şi respectate uniform de
[176]
Slavistica de azi, din toate centrele de Ştiinţă străine şi slave,
ca: Praga '), Varşovia 2), Viena 3), Berlin 4), Sofia 1), Belgrad 0)
etc., şi de a pune în evidenţă erorile observate la cele 2 edi­
tiuni pomenite ale acestei scrisori. Căci nicăieri nu se admite
astăzi ideile d-Iui P. P. Panaitescu (vezi Arhioa, a. 40-lea UD.
1-2 (1933), p. 54) de a se publica documentele sau textele
slave. Eroarea acestei cereri a d-lui Panaitescu se va vedea şi
din modul cum dînsul a publicat documentul de care vorbim aci.
Relev apoi faptul că şi slavişti străini au făcut mai de
mult erori in transcrierea şi publicarea documentelor aşa cum
face azi d-] Panaitescu, dar acum le-au pus la punct conform
cu cerinţele Slavisticei de astăzi.
Astfel aşa zisa şcoala VI-a slavo-ctrllica, imitând ortogra­
fia textelor catolice-latine nu transcria pe � şi " finali. Din
Croaţia această ortografie s'a răspândit acolo unde fi'icea pro­
paganda biserica catolică creată. De exemplu, e prezentă în
textele Cehilor, în timpul domniei lui Carol IV (1346-1378)
regele Boerniei, Existenţa acestei Şcoli literare ciriIi.ce il desco­
perit-o d. praf. Bărbulescu 7).
In textele neînîluenţato de această şcoaHî catolica-latină,
când o consoană se suprapunea, 1> de lăngă ea nu se mai tran­
scria ci se subînţelegea. AsHeJ scrie în tratatul său de orto­
grafie Constantin Koslenski Filosoful format în şcoala literară
ortografică il patriarhului Eftimie din Tărnovo e).
Şcoala catolica-latină scria În rând consoancJe suprapusa,
îără z. sau 1, respectiv. De aceea felul acesta de a tnH1scrie _
adoptat apoi de multi -- introducând cuvintele suprapuse, în
rând fără z., constHue o eroare ştiinţifică şi o falsificare a rea­
lităţii istorice. Astfel a transcris greşit pro], Miletic deja Sofia
1:
1:
I!
II
1
1
1
1
l'
I
I
176
DTM1TRI1:i: 1. CIUREA
. i
",
1) S. ex. lan Stanislav, în Byzan!inoslavica, vol, V, pag. 1-112.
2) S. ex. revista Prace filologiczne.
3) S. ex. Archiw fur slavische Philologie, val. XXXI, p'lg. 205-214.
4) S. ex, Zeitschrift fUr slavlscho Phj]ologie.
5) S. ex. Iordan Ivanov : Bălgarski Starini iz Makedonija. erI.2-a,
Sofia 1931.
6) S. ex, L. Stojal1ovic: Stare srpske povelja i pisma, Belgrad ] 924.
7) Ilie Bărbuicscu: "Vne ecole Iitteralra cyrillique inconnue citez les
Slaves et les Romllains", În Arhiva, 1 lan. 1924, pag. 1--14 .
8) Ibidem, pag. 9.
[177]
•
o SCRISOAHI<: A UJI GA VIUL VODA MOVILA 177
documente româno-s1ave în Sborn. Min. vol. IX; aceiaşi eroare
o face Ion Bogdan în "Documente privitoare la relaţiile Ţării
Româneşti cu Braşovul în sec. XV şi XVI", Bucureşti 1 905 şi în
"Documentele lui Ştefan cel Mare", voI. 1 şi II, Bucureşti 1913;
asemeni Kalllzniacki când publică "EvangeJium Putnanum",
Eroarea de a transcrie documentele cu toate literele suprapuse
Introduse în rând a făcut-o şi Miklosich În: "Monumenta serbica
spectantia kistoriam Serbiae Bosnae Ragusii", Viena 1858, Ca şi
Ljubomir Stojanovic în: "Stari srpski zapisi i natpisi", val. I,
Belgrad 1902. Ljub, Stojanovic în publicaţiile sale de astăzi,
însă, nu mai persistă în această eroare, întrucât a adoptat me­
toda cea justă utilizată astăzi de toate şcoalele stăine, Acest
lucru se poate constata din publicatia sa de documente "S1are
srpske povelje i pisma", Belgrad 1934, în, care redă literile su­
prapuse, evident şi prescurtările,
Astăzi şi accentul trebueşte redat la editare. Miklosich nu
transcria accentul, întrucât îl considera ca o simplă influenţă
literară grecească rară nici o valoare filologică în textele slave,
Dar Lavrov se ridică cu dreptate împotriva acestei metode, a­
ratând că redarea accentului - atunci când documentul nu e
datat - poate servi la stabilirea probabilă il epocii şi il locului,')
şi poate arăta accentul cuvăntului în pronunţarea scriitorului
• textului.
Redau acum, aici, mai jos, transcrierea exactă a documen­
tului, îăcută de mine după fato-copia lui primită din Varşovia
de d. prol, Bărbulescu ; în transcrierea aceasta pun literele su­
prapuse şi eu în rând, însă în paranteze spre a se arăta astfel
prin paranteze, că sunt suprapuse In original.
+ b r,m�li'u(i\) MorI"" ROmOCl,,') E;;;�i'il') I\I\-;{cmi'� u r{c)f1(,&,,\)pg
BKCCH 3f(I")M RM(IIJ)l\oi nUUlf('Ii\) np("l:\)C?{'l)MOnl:M!IIM(r) �! ql:.<,(,'l,i\l)
IM(r) GPd(T) r(Ac)RI\!\H f& rd(w)n.t(p) I!OH:c(il,ll) it\,\(c)rnlKl Eil�i'�!'J
�I r(c)n(ft,,\p) r�f.COII 3�(I\<\)i\E I\\O(i',A,il)r.n:oe+i.w"(I') �i,go('l') H .1(.<\),1<\
I!i'f KII'(n)HO(iK) Il C:& "'OliO&lf rO'ici't\M(it�) r(Ac)lwnm. K:r,mjH\ ,\'l'f:;(c)
'1',' ĂL\!( .Jj\ LJli'pE AO(/\I\)IliH nldM. ne(u)rnw. CJ\lI'rd ,A,O(,\I\)Ull1 rfldM.
BJ.mr(t\) 10';11('1') i'Z. ,W RHlwr. 1,1' 1,.1(îl)m1, ,<1,0(1\1\)&11'11 m4M. {\(\ IIOM.
1) P. A. Lavrov : Obzor zvukovyh i iormal'nyh osobennoste] bol­
garskago jazyka, Moskva 1893 pg. 215.
[178]
Kd C� KdVme. d'lIi'l1{ .il u;klU u�Jcm}lll.. cDd,"EHn CI1l1'}lYlml1 tUH C�
<\'.i'f Wd,"eHU. H!3'"dH 11!3 I<dflf.mEM. Cl\. Cmp!i\(H)r�. dKKmd}lE (DMHHH.
Âf Ci\V(iK)GK. C�H dAVK� C� Cf\ViI�d(C)I<!i\ ÂM"Ui'U mdM. Âf}lf(n1')d
'1'kId. V('")CMmdV. nllfmVmHU,A,EWk. Il}lE V(U),A,f dV COK",nH(1'). I<� Cd
d4\1\d cDM\EUH Kd d'lEId. amsma R}l'k(,") lîI(C)1'f. Â!(") Wdl\'HHH. KI\
d'lfld. HV ckv nVmV(1') d4\iId d'lU'I-k. i\d HOl',. K� MilE QlL\MHUI. dV 4\0( C1').
cm}li'lIuu. WII KV KdllemfM. m\\(I�) ;f\K� '"dU mU,li\llV}li'!3 <111' �\\(C1').
€WU(I�) M d(P)A -R(i\). KZVmZ(U),A,v(W). Ci\V(iK)I>Z.. ,A,d}l?> d'llf"'k _'Il
u,'k}lZ. K!i\(L�) Wd,"WH C!i\(H'r) mo(u,) CK(U)mV. IW Kt\CE IW GVl\dmE.
KV �M"EH. Kd}li'U Ci\!3iKK(C)KV. Il}lE KdCfM i\CiJ(p). ;f\1'}ld'l'klîl 1l0(X)
nmmvdw. Ci\Vr,\ ,A,O(,")Hi'H milM. d IHHl1}lt. I\d ,A,O(,")Hld ma, 11d('")
nVmV(1') i\Z.Cd CK u!3 '1f(}l)KZ.(,") ,A,E GnlZ CKUZmdme d AO(,")Ui'H 1'd(i\)
d'Jd(�)md CI\pi'f(I") WU ,A,K('") .11\ LJ-li"}lE ,A,O(,")ui'1f mME. H rz. Cz. A,l
V('")HOila(1') ,A,UH If i\trnn r(,A,C)IHrmU. d'"H(U) nu(c) ref). M' ,A,(") "(1')
"-l-3}lKU r dK}lU(.1) M.oruM ROfK\\(,A,d).
Fotocopiaadresei de pe vers o nu ni s'a trimis de d. di­
rector al Arhivei din Varşovia, desigur uitând de ea.
Faţă de această transcriere socotită de noi corectă, d-I
prof. P. Panaitescu transcrie greşit următoarele cuvinte:
R(\ER0,A,Z în loc de forma corectă KomoAd.
Nu transcrie pe U (u rIlAd}lK).
3M"'\If în loc de 3f'"M.
KI\dWI\Oll În loc de RM(W)KOf.
IlHLUf1' În loc de nwUf('"}.
1l11'f>&Z3i\K\cMIHMr\\ în Joc de Iljl(i»l�:&(3)i\("GM"Hl\(r).
CllzAI'IIMr", în loc de cll�(,L\,II'J)ud(r).
3E,"i\H În loc de 3f('"),\E.
'"M,A,MC"\\I în loc de '\\O(i\,A,d)KCKOE.
,"HOrO 111 loc de '""0(1').
K!3f1H\\il,e în loc de IW(Il)HO(iI<) fi.
i\iN;ORIE În loc de MORCKi"E.
domniei în Joc de ,A,o(,\\)Hlu.
domnie în loc de Ao(,")Ui"H (în mai multe Jocuri),
tămpuriu în loc de nJH'"IlV}li"S.
eşit în loc de wm(u.).
slujescu în lop de Ci\SiiO�( C }I<I;;.
lipseşte d (Il ,A,O(,")Hi'U).
tale în loc de 1'1l(i\).
l'
I
I
,
i
�]
îl
'1
\1
11
�
,
I
178
DIMITRIE 1. CIUREA
[179]
NUl în loc de .I\(H.)
i\'k1'O în loc de "(1').
Şi nu ţine seamă de faptul că literile suprapuse trebuesc
redate suprapuse, sau dacă le-a pus în rând să fi spus că în
original ele au fost suprapuse, pentru că astfel să nu se
poată crede de cititor că scrisoarea cuprinde influenţa şcoalei
croato-catolice. La fel nu se ţine seamă de prescurtări şi cu­
vintele sunt redate În întregime, astfel că citind numai această
transcriere nu poti vedea în ea însăşi forma originală a docu­
mentului.
D-I Th. Hol ban transcrie greşit următoarele cuvinte:
1'.1CI1I""(I_) in loc de f'.1CjlIH(").
EZCOI în loc de RZCOH.
IlIUJfl\�( h) în loc de mHuf(I\\).
Ojlzla::MlocMHHitf'( o) în loc de Ojl( 1: )CZ(3 )/lIOGMHHiI(f').
Domnul Holban transcrie greşit În tot documentul litera -t
prin l/;, dar dintr'o comparaţie a acestor 2 litere în acest do­
cument rezultă o deosebire evidentă. Litera .\;: e făcută în forma
-1" adică cu coada de sus lungită mult la stânga, şi am avut
ocazia să observ aşa formă şi în alte documente chiar din sec.
XVI şi XVII-lea, atât din Muntenia cât şi din Moldova. Astfel
este s. ex. şi în scrisoarea lui Mihai Viteazul către [upan Du­
mitni veliki dvornic, publicată de d. N. Iorga în Câteva docu­
mente de cea mai veche limbă românească (sec. XV şi XVI),
Academia Română, Bucureşti 1906, p. 16.
Apoi din Însuşi cuvântul u,lqM sau djli\+'(,,) rezultă aceasta,
căci nici Într'un caz n-ar putea fi U,Kp,t (= ţăra) sau djli\(l.)" (=
Ardăl), cum transcrie d. Holban, -1, cu coada de sus lungită
mult spre stânga, fonetismul limbii române nepermiţând a­
ceasta. Această formă de z. a lui 1> se pare că al' fi de origine
malorusă; ea se găseşte astfel în Paleografia cirilică a lui Karski.
Transcrie greşit:
f'dWO.1J)(iI) în loc de '·ilWllil(jl).
K�COI în loc de &:&COIcI.
ilmKI1'( a) în loc de il\1-lRe( 1')
K�IlHQiI" în loc de IW(O)IN(iK) ici.
i\'Q&QKIX(Z.) în loc de "IQ&OGi'�.
KUIi\M'"(:I.) în loc de UCfMf('IA).
r
o SCRISOARE A LUI GAVR.IL VODA MOVILA
179
iil
iî
[180]
Dimitrie K. Clurea
Nu transcrie iscalitura domnitorului. D-l Holbau face ace­
iaşi eroare prin nerespectarea literilor suprapuse. Nu redă
prescurtările, ci cornplectează cuvintele în paranteză. Deosebit
de aceste erori sau greşite transcrieri ale domnilor Panaitescu
şi Holbau, arnăndoi nu dau atenţie şi nu lac nici macar men­
ţiune că originalul are mai numai m iar nu T şi mai numai
v iar nu s, Dar aceste deosebite forme de litere au însemnă­
tate pentru cel ce studiază şcolile paleograiice, ortograli ce şi
culturale ale epocf în care documentul e scris.
Dacă şcolile străine au înlăturat de mult erorile ce le fă­
ceau în transcrierea documentelor, cred că â sosit momentul ca
şi noi măcar de acum Înainte să nu le mai tolerăm! Să res­
pectăm deci literile suprapuse şi să redărn prescurtări le şi cele
lalte elemente paleografice pentru ca orice om de Ştiinţă să
poată scoate din document (scrisoare) orice li trebuie pentru
cercetările sale.
I
ţI
J
II
1
!
180
DIMITRIE r, CIUREA
d'lZmld În loc de d'lt( c )md.
""llm& în Joc de I\d(ll)m'k.
d'lH'Il'; în loc de d'lli'l'''.
11.Z$ld în loc de U:fi$ld.
dUIi! în loc de "'1fli!.
n$lfmBnliHAEHz în loc de o$lfmvTUHAmt.
(\mâm.\ în loc de amzma.
&P&I" în loc de K$lt(/VI).
c:t.B În loc de d;B.
suurn în loc de fl1m(I�).
dP,A,M în loc de "$lA ;'(il).
4iB/\HI în loc de 4i7./Vlm.
c/\BiI\CKB în loc de cI,�"a;( C )K�.
;l\T$ld'l)l1i! in loc de .f\'I'$I" ,,'1;1<1.
n�XmHm�kKS în loc de noXmllmvdw.
CEHellZ în loc de r.HlHV'k.
Tdt\1 în loc de md(I\),
�/�\HOiKl în Joc de V(I\\)HOil\i:(T).
tU'.ml în loc de Nkmll.
e tV\(f)C(h\)lţ în loc de <lt\�II(H).
[181]
•
Comunicări
Folklor românesc în englezeşte ')
Contribuţie critică asupra îolkloruluf român
în străinătate.
Cartea d-Iui Beza-"Paganism in Roumanian folldore"­
nu- j desigur o lucrare cu caractere unitar. Sub un titlu atât
de cuprinzător ar putea intra aproape tot materialul îolkloric al
unui popor, căci, evident, cea mai mare parte a acestuia con­
tinuă manifestări sufleteşti din vremuri păgane.
Nici între capitole cărţii nu e vre-o legătură strânsă, cele
mai multe fiind absolut independente unul de altul. Autorul a
desprins din Iolklorul românesc o serie de aspecte cu toiul va­
riate. Există apoi un capitol-cel din urmă, asu pra baladelor
scoţiene şi rornâneşti-c-care nu se poate încadra în titlul cărţii,
oricât e acesta de general, decât doar unele prin motive izo­
late. E uşor de observat că avem a face la origine cu un şir
de conferinţe şi articole cu subiecte diferite, pe care autorul
le-a reunit în volum, căutăndu-le un titlu convenabil. In acelaş
timp însă, acest titlu ni se pare prea vag şi cam arbitrar. Căci
ce trebue înţeles prin păgân şi păgănism ? - Tot. ceiace nu-i
recunoscut de religia creştină? ori numai motivele mitologice?
sau tot ceiace e de origine antecreştină ?
DaI', în tezaurul folklor!c al Iiecăru: popor=-caşl în cel ro­
mânesc prezintat de d. Beza-i-aîlăm atătea elemente, care sunt
tot aşa de actuale In vremea noastră precum erau şi înainte
1) Marcu Bezu, Paganism in Roumanian Iolklore, London 1928, pa­
ges: X + 162 (aud illustrations),
[182]
182
PETRU CARAMAN
li
1
j
i
l'
!,
'1
'1
Il
"
de Hristos şi care nu pot constitui deloc o distincţie intre lu�
mea păgână şi cea creştină;
In ciuda acestei controverse şi în ciuda diversităţii de su­
biecte, lucrarea d-Iui Beza prezintă în întregul ei oarecare uni;
tate: în tot acel original mozaic de tablouri-sub forme arhaice
şi uneori lipsite de 'nţeles pentru cei de azi-surprindem tre­
săririle aceluiaşi suflet etnic.
Chiar din prelată, autorul ne mărturiseşte că lucrarea sa
va fi mai mult literară şi-i explică acest caracter prin două mo­
tive, dintre care unul de-o înduioşătoare persuasivitate: "Ches�
tiunile tratate În aceste pagini nu sunt simple abstracţii pentru
mine, ci lucruri reale şi proaspete, care dau culoare şi bucurie
unei vieţi interioare". (pg. V).
Dacă pentru amatorul de literatură asemenea rânduri as­
cund o promisiune, pentru foJklorist ele înseamnă dela început
o prevenire care-I îndreptăţeşte mai mult la scepticism în ce
priveşte valabilitatea materialelor foliklorice expuse. De aceia
folkloristul este cu atât mai plăcut surprins, cu cât găseşte în car­
tea d-Iui B. mai mult decât i se Iăgădueşte. In adevăr, deşi es­
teticul intră în grija principală a autorului şi-I aflăm realizat
I
prin poetice evocări răspăndite în tot cuprinsul cărţii şi prin-
tr'un stil de-o entuziastă vioiciune, totuşi elementul literar este
rnănuit cu destulă prudentă şi sobrietate, încât în deobşte nu
prejudiciază autenticitatea materialului etnografic. Cartea sa,
care se adresează marelui public, îl poate întreţine cu succes
datorită formei poetice şi totodată îi strecoară cunoştinţe juste
în legătură cu folklorul românesc. Ba într'o oarecare măsură,
chiar specialiştii străini . se pot orient a cu folos după cartea
d-lui Beza în anumite aspecte generale ale folklorului nostru.
D. B. este fără îndoială un scriitor de talent, se vede aceasta
îndeajuns, oricât de conţinut e avăntul său literar în cartea de
faţă. Pe noi însă nu ne interesează deloc forma sa, ci fondul
folkloric. Subliniind cu satisfacţie faptul că această formă în ge­
nere nu alterează fondul, ci se mărgineşte numai să-i dea cu­
loare, trecem la analiza critică a lui.
Lucrarea d-lui B., lipsită cum e de veleităţi ştiinţifice, nu
se caracterizează prin erudiţie. Informaţia sa însă e de obiceiu
sigură, fie că rezultă direct elin propria experienţă Iolklorică a
autorului, fie că e culeasă din diferite surse româneşti sau stre-
[183]
&
COMUNICARf
183
ine. Păcat însă că aceste surse nu sunt totdeauna citate, ceiace
face neoontrclabile multe din datele expuse şi scade din utilita­
tea cărţii pentru specialişti.
D. B. începe cu obiceiul colindatului din ale cărui multi­
ple faţete prezintă: colindarea din ajunul Crăciunului, steaua şi
vicleirnul, sorcova, uratul cu plugul şi urnblatul mascaţilor. Au­
torul nu ne dă descripţii în extenso, ci schiţează sumar aceste
datini prin ceiace i se pare că au ele mai caracteristic, împle­
tind cu acest prilej şi unele amintiri personale.
O fericită alegere pentru teza sa, în legătură cu rernines­
cenţele păgăneştl la Români, face d. B. în mitul astral al căsă­
toriei soarelui cu luna din cunoscuta noastră baladă populară,
prin care evidenţiază continuarea unor divinităţi ale Olimpului
greco-roman. Un interesant paragraf este aici şi cel relativ la
rolul lunei în anumite vrăji din timpul nostru. Descăntecele care
le însoţesc păstrează până azi forma de invocaţie catre lună,
caşi cum ar fi un personaj supranatural, Ea e rugată să inter­
vină în viaţa omului îrnplinindu.i diferite dorinţe. Aici trans­
pare clar un cult antecrestin redus astăzi la aspecte aproape
exclusiv magice. Demn de atenţie e şi paralelismul pe care-I
face d. B. între un imn orlic închinat Artemidei şi o invocaţie
din basmul lui Apuleius adresat aceleiaşi divinităţi (p. 24) pe­
deoparte şi un descăntec românesc pe de alta (p.25-6).
Vorbind despre Caloian, nu înţelegem de ce d. B. dă pre­
tutindeni numele datinei sub forma: "Kalojan" (p. 27 sq.). En­
glezul şi orice străin fireşte îl -vor citi, în conformitate cu orto­
gralta engleză: Kalodzan - ceiace înseamnă o alterare il justei
pronunţări. Schimbarea grafiei româneşti a expresiilor îolklorice
are sens numai în cazul când aceasta se face în scopul unei
apropieri cât mai mari de pronuntarea românească. Grafia "Ka�
lojan" convenea unui text german ori slav, nu însă unuia en�
.glez, pentru care forma românească însăşi era cea mai po­
trivită.
In ce priveşte sensul datinei Cal oi anului, suntem de acord
cu d. B. că nu trebue să vedem în ea o simplă practică magi­
că pentru ploae, Fără nici o îndoială, ea este în răndul întâi o
reminescenţă de cult, totuşi nu i se poate tăgădui scopul prin­
cipal al provocării ploilor. Pretutindeni p� unde e În uz acest
obiceiu-la Români, caşi aiurea-este susţinut de credinta că
[184]
1) S. FI. Marian, Sărbătorile la Romănl=Bucureşti î901, t, III, 298.
2) Ibidem, m, 302.
3) Cf. Noua Revistă Romană 1[, 94-5, de unde mai târziu a fost re­
produsă şi În volumul "Iarha îiarelor".
4) N, Gherov, H8cnik na blăgarskii lazîk, t. II. 342.
5) Marian, op, cit. Ill, 302.
savarşirea lui aduce ploae. Şi desigur, dela oflgme datina va
ii având asemenea preocupări. Credem însă că la Români _
datorită inîluenţii PaparudeloI' cu care se 'ntălneşte foarte ade­
sea ele au fost întărite şi astăzi par preponderente,
După d. 80, Caloian < Kalo + yan, adică Ion cel fru­
mos. Numele vechiu Adonis, crede el, s'ar fi schimbat în Ion
sub influenţa numelui Sfântului Ion, a cărui sărbătoare cade la
24 Iunie; cu toată această creştinare, însuşirea principală a lui
Adonis ar rămâne să se continue în epitetul însoţitor : Kalos.
D. B. găseşte că relaţiile Caloianului cu ploaia se datoresc toc­
mai transmiterii unui atribut al Si. Ion, care în calitatea sa de
botezător are legături ,cu apele.
Explicarea e ingenioasă, totuşi ne îndoim de veracitatea
ei. O asemenea Qrigine a numelui ar fi posibilă, căci înlocui­
rea numelor arhaice ale datinelor cu numirile sărbătorilor la
care cad e un fenomen Iolkloric destul de frecvent. Chiar a�
cea stă datină, la Bulgari, se numeşte "Gherman" fiindcă are loc
la sărbătoarea sfântului Gherrnan. Dar la explicarea dată de d,
B. se opun dOU2l motive însemnate:
1. Datina, la Români, nu cade la SL Ion (24 Iunie), ci de
obicei In marta III J) sau în joia IV t) după Paşti; deci n'are
nici o ledătură cu acest sfânt. Argumentul că la Ilkraineni o
datină similară cade la Sf. Ion, nu-i suîictent.
2. O astfel de schimbare o. numelui s'ar putea concepe în­
tr'un mediu grecesc, iar nu la Români. Evident, o influenţă gre­
cească s'ar putea presupune, însă la Greci nu există acest nu­
me pentru nici-un obicei.
Etimologia cea mai verosimilă pare a fi cea propusă de
d. Candrea 3): vsl. KdI\HI:h (=- de lut). Acest epitet va fi prece­
dat un nume propriu care a putut dispărea cu timpul. In bul­
găreşte găsim şi forme ca acestea: KdMUl3Pii şi !\(\MHl2I 4). Con­
statărn că îonetismul din urmă e foarte apropiat de cel al nU�
melui Calian atestat pentru datină în Moldova, de Săulescu 5).
184
PETRU CARAMAN
[185]
•
COMUNICARI
185
La această etimologie însă, credem necesar a adăuga urmă to­
rul corectiv: epitetul KlhIH�, ce designa păpuşa de lut, s'a în­
tâlnit foarte probabil cu numele împăratului Ioniţă, care în bul­
găteşte sună I{M05IW& şi pe baza asemănării fonetice s'a con­
fundat cu el. Această contaminare, din care a luat naştere nu­
mele Caloian al doctrinei româneşti, va fi avut loc pe la înce­
putul sec. XlII, datorită marii popularităţi de care se bucura
ll,d}lb RlI/\05IHK şi în lumea Vlahilor. Ba chiar nu e exclusă po­
sibilitatea ca la identificarea lui KlIMlH:& CH Rill\05IH:t; să fi con­
tribuit şi moartea tragică a ţarului bulgar, ucis mişeleşte în cor­
tul său de campanie, la asediul Salonicului 1). E ştiut că în
în compozitia respectivei datini, intră o serie de rituri funerare:
păpuşa de lut este purtată cu alaiu în consciug, bocită de fete
cu părul despletlt, înmorrnăntată ... etc... Această parte din da­
tină a putut fi uşor adaptată ţarului Caloian, pentru ca apoi cu
vremea evenimentul istoric să fie complect uitai, lăsând dati­
nei numai numele. Suntem în general împotriva oricăror hipo­
teze istoricizante relative la originea datinelor, însă în cazul
de faţă nu aflăm nici-o explicaţie mai plauzibilă ca aceasta.
Fără de ea, nici etimologia KiI"5IHZo nu se poate susţine. In 'ce
priveşte supoziţia d-Iui B. că numele Caloian pe care-I soco­
teşte "echivalentul creştin al lui Adonis", ar fi trecut de la da­
tină asupra fiului îrnpărarului Alexios IV şi asupra tarului 10-
uită 2), o considerăm lipsită de temei. "XUAOC;" adăugat la nu­
mele lor are o provenienţă cu mult mai simplă: e un epitet cu
care poporul-ca în toate timpurtle=-îşi caracterizează pe mo­
narhul său, printr'o însuşire distinctivă. Orice altă explicaţie e
de prisos.
Vorbind despre Parparudă, care în dialectul mr. se chia­
mă Pirpirună, d. B. ne spune că în Zagora (Epir) macul-mr.
"parparuoa"-ar avea un rol principal la pregătirea acesteia.
Dacă este exactă informaţia, ea nu arată altceva decât o a­
tracţie a florii pe baza confuziei de numiri, Chiar şi numele da­
tinei a lost desigur înîluenţat de cuv. "parparuna". Aceasta însă
nu aruncă nici o lumină asupra etimologiei numelui, necunos­
cută păn' acum. O confuzie analoagă s'a petrecut şi la Bulgari
1) N. Stanev, Srednovekovna Bălgartja, Soiţia 1934, pg. 304.
2) Beza, Maced. Folkl. p. 35-6.
4
[186]
186
PETRU CARAMNN
g
unde "Peperuda" a fost asociată cu fluturele, :,are i'n bulg. se
chiamă" peperuda".
Trecând la Căluşari, d. B. face mai întăi o lungă digresie
(p. 37-45) în legătură cu Rusaliilo, spre a reliefa fondul de cre ..
dinte vechi pe care pare a se proecta datina. Cam prea multă
literatură, adesea fără să explice direct subiectul. Poeti zarea a­
ceasta când merge prea departe vine în detrimentul adevăru ..
lui. Nu putem de ex, primi argumente ca cel pe care-I aduce
d. B. spre a explica caracterul de sărbătoare a morţilor pentru
Rosalia, la Romani: "Trandafirul era un simbol convenabil al
scurti mii vieţii şi precum trandafirul vestejindu-se tot mai păs­
tra ceva din parfumul său, tot aşa şi amintirea celui mort dura
încă" (p. 43-44). Un asemenea raţionament şi astfel de asocia­
ţii/sunt prea subtile şi rafinate pentru popor-ele nu pot răsări
decât în mintea omului cult.
Recunoaştem ca juste apropierile dintre Anthesteria-cRo­
salia=-Rusalii. Descripţia datine;'; căltişarilor, atât în forma da­
corom. cât şi mrom. ("Aluguciarii") este exactă, însă prea su­
mară şi cu unele omisiuni. Totuşi, din complexul de ritualuri
ale datinei, d. B. nu uită să releve scena foarte interesantă cu
uciderea şi învierea unuia dintre căluşari, Cu drept cuvânt vede
în acest rit o continuare a cultului lui Dionysos, care dease­
menea era închipuit a fi murit şi înviat. Această credinţă mi­
tologică-simbol al morţii şi invierii naturii-care în antichitate
domina tot sud-estul Europei, nordul Africei şi Asia occiden­
tală, gravita nu numai în jurul lui Bacchus, ci şi al altor di­
vinităţi ale rodniciei, după popoare.
Dintre obiceiurile deja Sânziene, d. B. alege pitoreasca
datină mrom. "găleata" pe care o descrie pe larg aşa cum are
loc în Clisura, satul său natal şi o compară în acelaş timp cu
datina neogreacă cunoscută sub numele de «1{Alîoova<;». Evident,
e unul şi acelaş ceremonia! În doua variante foarte puţin deo­
sebite, la ambele popoare. Dealtfel chiar şi la Aromâni, în u­
nele localităţi, datina poartă numele neogrecesc - i se zice:
"clidona".
Regretăm însă că d, Beza nu se mulţumeşte numai cu
prezintarea datinei, ci se lasă ispitit a o şi explica, cuîundăn­
du-se în neguroase hipoteze, care de multe ori n'au mrmc co­
mun cu subiectul. In special mitologjzarea diferitelor elemente
[187]
a
COMUNICARI
187
ale obiceiului mrom. este foarte oriticabilă. De ex. după d. B.,
copilul care ar" un rol important în "găleata" nu este altul de­
cât Eros. Ca să-I identifice, citează un pasaj din Aristofanes,
unde lui Eros care conduce carul de nuntă al lui Zeus şi al
Herii, i se dă epitetul de «&�tq)lOa/,1j<;». D. B., traducănd acest
epitet prin perifraza ",fericit că are pe amiindoi părinţii în vi­
aţă" (p. 61 )-crede că găseşte In el un puternic argument în
favoarea iclentificăl'ii urmărită, fiindcă şi copilului din datina
mrom. i se cere, spre a ti ales, să-i trăiască ambii părinţi. Cre­
dem însă că traducerea data de d. B. nu e justă. Deşi în multe
împrejurări-când e vorba de un copil de muritor - &fAcptOaA�<;
are sensul atribuit de d, B. '), totuşi când se referă la o divini­
tate cum e in locul citat, Înseamnă: tmpodobit cu flori, acope­
rit cu flori din toate părţile, infloritor ... Dar chiar dacă tradu-
. cerea d-lui B. ar fi acceptabilă, acest detaliu încă nu i-ar da
dreptul la o astfel de identil.care, fiindcă nu numai la nuntă, ci
şi la alte datini e în uz ca băiatul sau fata care are un rol în­
semnat să aibă arnăndoi părinţii vii. E acesta un motiv magic
general cunoscut ca bun omen.
D. B. mai citează şi alte exemple din mitologie spre a a­
arăta că la cei vechi Eros era de obiceiu închipuit ca făcând
parte din cortegiul nupţial. In acele cortegii însă, rolul lui Eros
are o semnificaţie cu toiul specială, pe când copilul ori flăcăul
ce scoate inelele fetelor din "găleată·, sau "fărtatlu« deja nuntă
n'are nici una din atribuţiile caracteristice lui Eros şi nu-l re-
prezintă prin nimic. .
Dar d. B. ajunge la asemenea concluzii necunoscănd de­
cât aspectul mrom. şi neogrec al datinei, ceiace e foarte im­
prudent Obiceiul există şi la alte popoare din Orientul Euro­
pei. Românii nordunăreni îl cunosc şi ei sub numele de "Ver­
gel". Apoi, la Bulgari, e foarte răspândit sub numele de,,,ntfHE
"!lKcmumrn-k" = căutarea inelelor) sau "MABMH".
De asemenea îl au Ukrainenii. La Bulgari, foarte adesea
scoate inelele o fată, nu un băiat. Atunci unde e Eros? Inte-
1) CI. numeroase dovezi pentru aceasta in interesantul studiu al lui
A. Oepke : 'Af-IŢLoaAE1� irn griechischen und he!lenistischen Kult (in Archiv
Hir Religionswissenscbalt, Band XXXI (1934), Heît 1-2, p. 42-56)-unde sunt
relevate diferite ceremonialuri antice, in care copii cu ambii părinţi in vi­
aţă indeplinesc anumite roluri.
[188]
resant e iarăşi faptul că la celelalte popoare obiceiul nu-l le­
gat excluziv de Ajunul SI. Ion de vară, ci Il aflăm şi Ia alte
sărbători, de ex, la Bulgari: la Anul Nou, Sf. Gheorghe, Ispas;
iar la Românii nord dunăreni şi la Ukraineni, la Anul-Nou.
Aceasta arată că datina nu e formată din elemente caracteris_
tice sărbătorii Sf. Ion; de aceia deducţiiJe d-lui B. în legătură
cu atmosfera speciala CI ajunulul de Sânziene, din care ar fi
luat naştere obiceiul în chestiune, sunt cu totul nesigure. Noi
credem că la temelia acestei datini stau mai mult motive ma­
gice de tipul divinaţiei, Dar odată angajat pe drumul arătat, d.
B. merge şi mai departe. Pentru el, fata ce însoţeşte uneori
găleata e o muritoare. care se căsătoreşte cu un zeu. Iar pentru
cazul când fata gătită ca mireasă lipseşte, el face afirmaţii ca
acestea: "găleata încununată cu flori reprezintă pe mireasă"
(p. 62). Faptul că zeul nu se află În scenă e tălmăcit prin aceia
că zeii ar fi invizibili. Astfel autorul ajunge la misterele eleu­
sine şi orfice a căror concepţie de bază e "căsă.toria mistică
între muritori şi divinităţi". Un reflex al acestor mistere este
după d. B. şi datina mrom. "Găleata". Ii găseşte chiar şi pa­
ralelisme mitologice: Dionysos - Ariadna, Adonis _ Perserona,
Servius Tullius - Fortuna, Hades - Cora!
Iar ceiace e mai hazardat, d. B. crede că asemenea ele­
mente mitologice antice şi în special motive din misterele ele­
usine "supraveţuesc încă În tradiţia populară românească, pre­
cum sunt revelate în balada Mioriţei" (p. 63). Dupăce expune
subiectul Mioriţi], citând şi o parte din ea, d. B. conchide că
în această baladă populară, dincolo de povestirea fantastică, se
zăreşte "cea mai intimă semnificaţie a legendelor eleusine" (p.
65). Acea supravietuire mitologică o vede d. B. în tabloul ale­
goric al nunţii, care în câteva variante, poetizează aşa de fru­
mos moartea eroului:
"Căsătoria mistică, la care toată natura ia parte, nu-l alta
decât aceia a zeiţei morţii cu Adonis, el Însuşi un tânăr din
păşuni singuratice, foarte frumoas, întocmai caşi eroul baladei
noastre, despre care ni se povesteşte că faţa lui e albă ca
spuma laptelui, părul negru ca pana corbului ... " (p, 65).
Totuşi - exceptând unele reminiscenţe străvechi din ba­
Iadă - noi credem că ciobanul Mioriţii noastre, deşi frumos ca
Un Adonis, n'are nici-o legatura directă cu miticul Adonis! că
f
I
188
PETRU CARAMAN
f
[189]
� ...
COMUNICARI
189
e un cioban veritabil şi că povestea lui este în esenţă o crea­
ţie poetică inspirată din Imdrejurări reale, pământeşti, ale vieţii
oiobăneşti.
Dar d. B. asociază în aceiaşi interpetarc balada Mioriţll
cu datina mrom. încheind : "Ceiace aici [în balada] este dat în
formă de poezie narativă, este înscenat dramatic în datina gă­
leţii. Balada reprezintă căsătoria unei zeiţe cu 1111 tânăr muri­
tor; datina pe aceia a unei fete muritoare cu un zeu. "p. 65).
Apoi, dupăce crede că a probat îndeajuns existenţa elementu­
lui eleusinic la baza datinei mrom. şi a baladei păstoreşti drorn.,
d. B. trece la analiza mai multor basme româneşti şi străine.
cărora le află acelaş substrat mitologic. In prealabil însă, prin­
tr'o digresie pur literară - povestirea unei călătorii prin Mace­
donia - autorul evoacă figuri supranaturale ca cele ale Cali­
canzartlor şi ale zănelor (p. 66-9), ducănd astfel pe cititor la
sursa însăşi a superstiţiei populare, pe care o încadrează În
viaţă.
Urmează apoi două capitole strâns legate în ele, cu acelaş
tilu : "căsătoria sfântă". In primul, d. B. relevează prin mai
multe exemple din îolklorul rom. şi strein, următoarea temă de
basm: un muritor reuşeşte să se Însoare cu o zână prin vre-un
Vicleşug - deobiceiu îi fură hainele când se scaldă-sau adesea
chiar prin însuşirile lui alese. Dar după un răstimp, zăna, fie
că-şi recapătă hainele ascunse, fie că nu i-au fost respectate
condiţiile puse... dispare, uneori pentru totdeauna. In această
căsătorie, vede d. B. deasemenea concretizat motivul central
al misterelor eleusine, pe care îl urmăreşte şi pe tărămul bas­
mului. E de regretat că d. B. nu s'a oprit în arest domeniu la
stabilirea de variante şi de analogii în cadrul aceluiaşi tip.
Tendinţa de a demonstra o hipoteză inacceptabilă l-a silit să
forţeze nota.
N'a observat d. B. că motivele de basm, prezintate de el
ca eleusinice sunt motive de circulaţie universală? Şi în cazul
acesta, nu crede că basmele respective au o vechime cu mult
mai mare de cât misterele şi legendele eleusine ? Unirea dintre
o zeitate şi un muritor, ca ideal visat de Iantazia populară. a
putut sugera deopotrivă şi realitatea cultului dela Eleusis, ca şi
legenda cu basmul; iar nu cu necesitate legenda a răsărit
din cult.
[190]
t
I
PETRU CAH.AMAN
190
In al doilea capitol al .,căsătoriei sfinte" d. B. relevă tema
în formă inversă : căsătoria unui zeu cu o muritoare - tipul
Amor şi Psyche. Sunt arătate şi aici teme analoage la Romani
şi la alte popoare. Forma cea mai obişnuită este il basm ului
cu soţul balaur, care se transformă noaptea Într'un tânăr frumos.
Alteori eroul are chipul de porc ori de alt animal sau chiar
de dovleac. Intre basmele streine relatate, este interesant cel
sanscrit din Pancatantra şi cel italian din Pentamerona. Tipiza­
tia aceasta, deşi după alte criterii, e deja demult făcută la Ro­
mâni de cătră L. Şăineanu, care deasemenea În "ciclul pără­
sirilor sau om. animal" distinge ca tip fundamental: tipul Amor şi
Psyche (Ci. Basm. Rom. pg. 321 sq.),
- Dar oare se pot identifica în adevăr basmele grupate
de Şăineanu şi de d. B. Ia acest tip cu basmul antic din ro­
manul fantastic al lui. Apuleius ?
Deşi destule motive comune vorbesc în favoarea unei
astfel de tipizări, se pot totuşi ridica oarecare îndoieli. Să a­
runcăm o privire critică asupra lor. In Apuleius avem evident
căsătoria unui zeu cu o mmiloare; In celelalte basme însă,
fata de împărat se mărită cu un tănăr ascuns sub chip ele şarpe
datorită unei vrăji, nu e vorba de o zeitate. Este adevărat urme
de divinităţi bărbăteşti nici nu s'au păstrat clar În Iolkorul nos­
tru; numai zânele s'au bucurat de această vitalitate deosebit
rezistenta. Avem totuşi de remarcat că acest tânăr ascuns în
piele de balaur are adesea însuşiri supraomeneşti.
In cazul acesta, nu poate fi confundat cu un muritor _
nici chiar cu Făt-Frumos, obişnuitul ideal pămăntean pentru e­
roul basme lor româneşti, fiindcă soţul-balaur izbuteşte să facă
singur isprăvi miraculoase, pe când Făt-Frumos chiar dacă să­
vărşeşte şi dănsul asemenea fapte, ce întrec puterile omului, nu
este el însuşi executorul lor, ci îl ajută altcineva. Dacă prin
aceasta, stabilirea de identităţi Între basmul lui Apuleius şi ce­
lelalte nu este împiedicată, sunt alte motive care par a se opune.
In basmul antic, eroul principal nu e un tânăr cu chip de
balaur, ci Eros care-şi păstrează pretutindeni în povestire Iizicul
său de zeu cu toate caracterele distinctiva _ până şi arcul cu
tolba de săgeţi e menţionat. Dacă însă motivul balaurului-soţ
nu e central şi nici măcar nu e concretizat sub chipul vre-unui
erou epic, care să ia parte la acţiune, �xistă totuşi ca o îicţi ..
[191]
-
COMUNJCARI
191
une abstractă: oracolul spune regelui că fiica lui cea mai mică
şi cea mai frumoasa e sortită sa se mărite cu un monstru în
formă de şarpe. Părinţii şi poporul ţărf o conduc la locul de
osăndă indicat de oracol, părăsind-o pe stânca prăpăstioasă de
la ţărmul mării - încredinţaţi toţi că fata avea să fie răpită de
un balaur fioros. In realitatea basmului lui Apuleius însă, eroina
nu se eăsătoreşte cu nici un balaur şi nici cu un zeu sub chip
de şarpe; ci cu însuşi zeul Eros. Motivul balaurului apare În
Apuleius destul de neclar; când ca un fel de sumbră arnenin­
ţare divină, care nu se realizează; când ca o minciună plăs­
multă de surorile pizrnaşe ale Psychei, care voiau să se răz­
bune cruci în contra ei.
-- Să fie .oare aceasta forma populară autentică a bas­
mului apuleian ? In acest caz, clasificarea Şăineanu-Beza, care,
pentru basmele cu eroul om-balaur, îşi ia ca prototip pe Amor
şi Psyche, n'ar fi tocmai justă. Dar nu trebue uitat că Apuleius
e un scriitor cult Deşi pentru respectarea culorii specifice bas­
mului el CI cruţat un însemnat număr de elemente populare,
totuşi n'a avut deloc intenţia sa redea fidel basmul.
Trebue deci distins ceiace e popular de ceiace te compo­
ziţie a scriitorului. S'ar putea crede, ,după povestirea lui Apu­
leius că în basmul antic sunt doi eroi bărbaţi: balaurul şi Eros.
Noi avem însă convingerea că în povestea populară utilizată
de Apuleius, ca şi în basmele moderne, avem a Iace cu un per­
sonaj divin sub chip de balaur. Apuleius a separat acest motiv
popular în două deosebite, modlficăndu-l simţitor. El a procedat
aici ca un nuvelist sau ca un romancier realist, reducănd la
pură ficţiune ceiace în basm era conceput ca o realitate epică,
generatoare de acţiune' N'avem În mitologia antică mărturii că
Eros se putea metamorfoza în balaur, dar ţinând seamă de
basmele popoarelor actuale socotim că această hipoteză e ve­
rosimilă; sali dacă nu, atunci identificarea cu Eros a eroului cu
puteri miraculoase este făcută chiar de Apuleius, Dealtfel cre­
dem că în genere mitologizarea de tipul greco-roman, atât de
consecventă în basmul latin, tot lui i se datoreşte.
Aceiaşi temă a căsătoriei unui erou supranaturaJ cu o
muritoare. o urmăreşte d. B. mai departe, sub o altă formă;
un astru personificat se 'nârăqeşte de o fată frumoasă. Dupăce
releva căteva legende româneşti şi bulgare-având ca subiect în-
[192]
192
PETRU CARAMAN
surătoarea soarelui sau numai iubirea lui pentru o pămănteană+­
d, B. se opreşte Ia basmul muntenesc al «Fetei din grădina de
aur», povestit de R. Kunisch, de care s'a slujit Eminescu la
crearea "Luceafărului". D. B. Îşi încheie capitolul expunând su­
biectul acestui poem din care citează mai multe versuri. Dar
cu acest basm suntem deatul de departe de tipul Amor şi
Psyche, deşi d. B. pare a-I încadra tot în el. Remarcăm, Cl1 a­
cest prilej că folkoriştii trebue să privească foarte critic basmul
cules de Kunisch, de oarece el nu ni l-a re dat exact cum l-a
auzit În popor, ci are şi o însemnată contribuţie personală, atât
În motivele izolate, cât şi mai ales în construcţia basrnului şi
în unele semnificaţii nepopulare ce i-a atribuit. Fiindcă nu po­
sedăm o altă variantă, e greu de distins partea autentic popu­
lară de cea streină.
In cap. VIII, d. B. pornind dela cosmogonia vedica - aşa
cum e concretizată de în Scrisoarea 1 a lui Eminescu şi făcând
şi alte asociaţii cu produse nefolkorice străine - ne dă un mă­
nunchiu de legende relativ la zidirea lumii. Toate vorbesc des­
pre preexistenţa apei şi în cele mai multe transpare concepţia
dualistă exprimată prin conflictul perpetuu dintre principiul bi­
nelui şi al răului: Dumnezeu şi diavolul. Deasemenea avem
legende care povestesc şi despre rolul pe care f-ar fi avut di­
ferite animale sau insecte la creaţie: broasca, ariciul, albina ...
fapt pentru care sunt cinstite de oameni şi cruţa te, carnea lor
fiind "tabu" de obiceiu.
Legendele despre crearea omului par a fi în realitate o
serie de derivate populare dela legenda biblică. Şi pe acestea
le caracterizează acelaş dualism de cugetare menit să explice
natura omului cu acel bizar amestec al ei de înclinări bune şi
rele, care izvorăsc din două surse antitetice. Deaceia, după
unele variante, dracul plăsmueşte perechea de oameni din lut
şi Dumnezeu le suflă viata; iar după altele, măcar femeia ia
naştere din coada dracului cu care a fost înlocuită COasta lui
Adam.
Legendele despre potop sunt nişte desvoltări apocrife ale
temei biblice, la fel brăzdate de elemente tipice mazdeismului.
Noe, eroul principal, ajutat de Dumnezeu, dar mereu împiedicat
de diavolul, izbuteşte după multe peripeţii să scape dela peire
seminţia omenească şi toate speciile de animale.
[193]
· COMUNICAR[
" 193
!
1
o categorie deosebită în acest ciclu o formează legendele
referitoare la potopul parţial- mai precis, la scuîundările de
cetăţi, oraşe, sate, castele ... în mări sau lacuri 1). Tate legendele
ciclului despre potop -- fie că au de obiect dezastrul total sau
numai local - au la bază aceiaşi concepţie etice-religioasă,
care priveşte cataclismul ca o pedeapsă divină pentru păcatele
grele ale omenirii. O frumoasă ilustratie a acestei concepţii este
legenda - pusă în gura unui bătrân chetvangiu din Macedonia­
despre oraşul cufundat într'un iaz, din adăncul căruia se aud
în miez de noapte clopote de biserici sunănd. Această evoca­
tivă legendă care încheie capitolul despre potop e povestită cu
mult talent, însă ea nu mai e, fireşte, material foJkloric -decât
prin ideia generală - ci literatură pură,
In ultimul capitol, d. B. prezintă mai multe paralelisme
intre baladele populare scoţiene şi româneşti. Mai întăi vom
reproşa autorului faptul că, în acest scop, nu utilizează cele
mai bune izvoare nici pentru Iolklorul scoţian nici pentru cel
românesc: pentru primul: se slujeşte de "Reliques" ale epis­
copului Percy şi de "Ministrelsy of the Scottish Border" a lui
Walter Scott : iar pentru al doilea în special de Alexandri.
Când d. B. are material scoţian ştiinţific cules şi atătea eule­
geri româneşti superioare celei a lui Alexandri, nu-i mai este
permis astăzi să se servească de colecţii aşa de contestabile
sub raportul autenticitătii folklorice. Dealtfel acesta e un PUDct
slab al întregii cărţi, fiindcă - în afară de asemenea surse ­
d. B. se mai slujeşte şi de prea multe asociaţii cu producţii
culte. In al doilea rând, noi privim cu foarte mult scepticism
unele dintre analogiile stabilite de d. B. la acest capitol între
baladele populare româneşti şi cele scoţiene.
Singurele paralelisme serioase socotim că sunt următoarele
1. Motivul de tipul Lenore (Iratele strigoiu) din balada
"Proud Lady Margaret" şi balada macec\orom. cu cei 9 fraţi
morţi de ciumă şi sora Giamlichea.
1) Cf. asupra acestor teme, uriaşul material de variante folklorice
adunat in special de Rene Basset dela cele mai diferite popoare din Eu­
ropa şi din alte continente, sub titlul general: "Les oilles englouties"­
În Reoue des traditions populaires. Seria acestor legende începe cu vol.
V (1890) şi se continuă regulat în toate cele următoare până la vol, XXIX:
(1914). '»
[194]
19�4=================F�JE=�T=R=U==CTA=R=A=M=A=N===================
2. Motivul metamorîozelor din balada "Cucul şi Turturica"
şi cel dintr'o baladă scoţiană analogă, citată după Walter Scott
(p. 160).
3. Până la un punct. motivul baladei "The bailiff's dau­
ghter of lslington" (după Percy) şi tema balcanică de tipul odi­
seiac al bărbatului întors acasă, pe care soţia nu-l mai re­
cunoaşte.
Celelalte sunt cu totul forţate. Aşa de ex. nu-i de-ajuns
că balada "CUd of E!le" din Percy şi "Fata Cadiului" din AJe­
xandri au ca motiv răpirea unei fete de către iubitul ei, spre
a le socoti variaţii ale aceleaşi teme. Raportul nu-i ceva carac­
teristic prin el însuşi anumitor popoare,' ci e un act general­
omenesc. Ar trebui luate 'Il consideraţie împrejurările speciale
în care a avut loc; dacă în felul cum sunt cânta te acestea în­
tr'o parte şi 'ntr'alta, aîlărn izbitoare puncte comune, avem
dreptul să le încadrărn în acelaş ciclu de variante. Nu e Însă
cazul aici. Apoi tema: «Fata scăpată dela spânzurătoare» (The
Maid freeel from the gallow) din Percy n'are nici-o legatură cu
balada lui Giurgiu, deşi d. B. crede că sunt «aproape identice»
(el, pg. 148-9). Subiectele diferă complect : în balada scoţiană
o fată e osăndită la spânzurătoare şi răscumpărată ele iubit;
iar în cea românească, eroul, fără să fie în nici-o primejdie,
pune la 'ncercare dragostea părinţilor şi a iubitei, convingăn­
du-se la sfârşit că aceasta din urmă are pentru el sentimentele
cele mai adănci, Comună Ia cele două balade nu e decât forma,
"- un şablon Iolkoric foarte cunoscut, care, Ia unul şi acelaş
popor slujeşte adesea de schemă pentru temele cele mai dife­
rite. Deasemenea e lipsit de fond paralelismul dintre balada
«Blestemul» din Alexandri şi «Child Waters» din Percy, unde
nu-i vorba de nici un blestem (el, p. 149-51). La fel nu ve­
dem nici-o analogie serioasă Între balada «Lord Randal> din
Walter Scoti şi «Neguţa> (p. 154-5) şi nici între «Clerk Saun­
ders» şi «Mogoş Vornicul», unde potrivirea e între detalii se­
cundare, iar nu între motivele centrale ale baladelor (p.155-6).
Evident, asemenea procedee nu pot avea alt rezultat de­
cât de a compromite metoda comparativa, reducănd-o la un
fel de joc copilăresc Iără nici o utilitate ştiinţifică. Ele nu a­
runcă lumină nici asupra mobilelor sufleteşti care, în împreju­
rări identice, se traduc adesea în creaţii similare la popoarele
[195]
-
COMUNICARI
195
cele mai depărtate şi nici asupra căilor de circulaţie în caz de
împrumut.
Ceiace surprinde plăcut în această lucrare e că d. B., de
şi literat, respectă cu scrupulozitate textele folklorice româneşti
pe care le citează, traducăndu-le cât se poate de îidelIn en­
glezeşte. Ne putem convinge de aceasta controlând pe oricare
din textele traduse. Chiar la cele la care nu citează textul ro­
mânesc şi nici nu indică sursa, îolkloristul român va recunoaşte
imediat, din însuşi textul englezesc, originalul. De ex. citind:
"To-night, great, great night
White Ilowers l
The great night oi Christmas,
White îlowers L. (pg. 5,
ne VOI' răsări pe dată în minte versurile care preludează co­
Iinda de fereastră din noaptea Crăciunului:
"O 'astă seară-i seara mare
Florile dalbe!
Seara mare-a lui Crăciun
Florile dalbe ! ... "
Sau, citind invocaţia :
- Moon, new moon!
Cut the bread in two
Aud giv us:
Half to thee,
Health to me l (pg. 21),
cine nu recunoaşte aici invocaţia spusă de copiii români către
crai-nou:
- Lună, lună nouă!
Tae pănea 'n două,
Jumătate ţie,
Sănătate mie!"
Pe cât de exact, pe atăt de frumos. N'am aîlat nici-un
loc, unde d, B. cu sau îără voe să fi falsificat originalul. E un
merit deosebi; ce trebue apreciat. Vom nota doar câteva mici
scăpări. La traducerea pasajelor din Mioriţa, d. B. ne vorbeşte
despre un "Buer de trestie" ("Hute of reeds", cf, p. 64). Aşa
ceva nu cunoaştem în variantele Mioriţii; desigur d. B. a vrut
[196]
196
PF:TRU CARAMAN
să spună "Bute of elder-wood" ("fIueraş de soc"). La aceiaşi
baladă, autorul traduce "f1ueraş de fag" prin "flute of birch­
wood" (p. 64) În loc de "fiute of beech-wo od". Deasemenea nu
e just re dat vgr. OLOs 'OOU()(JEUr; (p.56) prin "goodly Odysseus=
(frumosul Od.), ci trebuia tradus: "godlike Odysseus" (divi­
nul Od).
O ultimă observaţie avem de făcut în legătură cu termi­
nologia etnică nestabilă, de care se foloseşte autorul. Vorbind
despre Românii din Macedonia, d. B. îi numeşte când" Vlachs",
când "Rollmanians of Macedonia". Preferăm termenul din urmă.
"Vlachs" dă naş/ere la confuzii, căci străinii numesc deopotrivă
Vlahi şi pe Românii din nordul Dunării caşi pe cei deja sud.
Cartea d-lui B. e secundară şi de un material plastic des­
tul de bogat, alcătuit din fotografii - după natură şi după di­
feriţi pictori - şi din desenurl, Şi unele şi altele sunt bine exe­
cuta te; selectia lor însă nu-i cu totul ireproşa bilă. Astfel nu
înţelegem cum a putut gustul d-Iui B. accepta o fotografie ca
acea de la pg. 28, care reprezintă într'un aspect de parodie şi
de amalgam datinele de Crăciun pe scena teatrului din Cernă­
uţi I Foarte probabil, neavănd nimic din Bucovina, el s'a mul­
ţumit şi cu ceiace a găsit; dar era mai blne să lipsească acea
ilustraţie, fiindcă nu contribue decât cel mult să deruteze pe
străini în ce priveşte cunoaşterea datinelor noastre.
Apoi fotografia dela pg. 80 (" Torcănd ") o nedreptăţeşte
pe ţăranca română în faţa străinilor. Ţăranca noastră e mult
mai decentă decât o arată acea imagine - desigur din colectia
de costume naţionale «Socec».
In fine, fotografia după tabloul pictorului Kimon Loghi­
ca realizare artistică, minunată În adevăr - crede d. B. că e­
vocă ceva specific românesc? Că transportă în lumea basme­
lor noastre cu zâne? (cî, p. 65). Noi ne Îndoim.
In concluzie, cu toate punctele critica bile relatate, preţuim
lucrarea d-lui B. Recomandăndu-se în chip sincer drept ceiace
este - adică drept o scriere literară care ştie în acelaşi timp
să şi înveţe - ea prezintă străinătăţii, cu mijloacele poetu'lui
mai mult decât cu ale etnogralului, un număr Însemnat de pro­
duse Iolklorice româneşti împreună cu unele probleme puse în
legătură cu ele. Cartea d-Iui B., concretizare destul de izbu­
tită a lui «utile dulci», probează că adesea e cu putinţă să se
[197]
•
COMUNICARI
197
\i
il
1,
Petru Oaraman
îrnpletească adevărul cu esteti eul, fără ca acesta să dăuneze
celui dintăi. Dată fiind uriaşa răspândire pe glob a limbii en­
gleze, această lucrare - atât de accesibilă marelui public­
aduce, fără îndoială, un real folos la cunoaşterea poporului ro­
mânesc peste graniţă.
Dicţionarul limbii româneşti de L. Aurel Candrea
(Urmare)
La qăinaţ zice că pluralul e qăinaţc. adică e neutru. Eu
zic că e masculin, ca şi scuipat, pl. scuipaţi, nu seutpaturi, cum
zice Candrea,
Zice ca qălăiuş face pl. qălătuşe, cînd el face gălătu�'i şi
are varianta mat uzitată (Munt, Mold. sud) qălătuc, pl. -uci,
care vine dela buJg. gillti1k, înghiţitură, dela qlătka, gîtle}: rus.
qlotok, rudă cu grec. qlotie, limbă, şi lat. gula, gîtle] (rom.
gură), qlutire, a înghiţi, ş, a. Genul lUI qălăiuc e ca şi al lUI
dupac şi pumn.
La fercheş nu dă etimologia, care e ung. ţelekes, împodo­
bit, cochet. ek, podoabă, cela ce nici Academia, nicI Tiktin nu
spune. La ferchezui nu dă etimologia şi nu lămureşte că sînt
două verbe a ţerchezui : unul de la ung. [erkezni, a ajunge cu
pribotul la un loc înfundat ca apoI să izbeşti cu ciocanul, şi
ţerkezo, priboî, piron scurt şi gros, de unde (Mold. nord) ţer­
chezăii, ciomag, lovitură de ciomag; altul de la ung. [elken­
dăzni şi ţelekesitnt, a impodobi, influenţat de primul verb fer­
chezuiesc, şi înseamnă "dichisesc, ghilosesc, gătesc, înfrumuseţez
o persoană". Foarte simplu, dar niCI un dicţionar nu lămureşte
lucrul, măcar că trebute pentru ştiinţa limbif româneşti!
La [elendreş, un fel de postav rin, accentulază -eş, cela ce
n'are de unde să iasă, căci vine de la pol. [alenaysz, ţalanâisz, ţaj­
lendisz, de la germ. [lamlădisch, ţlăndrisch, din Flandra, o pro­
vincie a Belgiet. Se mal zicea -şi [ileândrăş, încă o dovadă li
accentulut, Candrea scrie că vine dela pol. ţelendţjsn, de la
germ. [liindrisch, Dar sh n'are ce să caute în ortografia polonăl
La ţalanqă zice »sul de lemn cu care se legau picioarele
oamenilor ca să fie bătuu". Altă greşală de limbă, caci trebuta
[198]
198
AUGUST SeRTBAN
c
să zică "de care se legal!". Ca etim, dă în grec. ţalânqas în
loc de ţâlanqas, bicI.
La geantă zice că înseamnă şi "Iarbă de vînat", cînd la
Înseamnă "taşcă, ghIozdan, cartuşieră-, Dac'ar fi aşa, ar fi o
figură egală cu acela prin care lat. zaberna, "geantă, torbă= a
devenit "brînză" I Dar nu e aşa!
La qinqtrlii: nu ştie etimologia, care e turc. zingirli, cu
lanţ (zingir, lanţ). Cafea gingirlie e "cafea bine fiartă al cărei
caimac se reduce la un lanţ în prejurul suprafeţei". Erau şi
galbeni gingirlil, care aveau un desemn de frunze ca o cunună
sali «a un lanţ. Turnul girgirJiu de la Salonic are în prejur un
ornament ca un lanţ. Nici Academia nu ştie asta.
La gligan zice numai că e bulgăresc, dar nu precizează:
gligan şi qltkan, de la qlik, dinte, colţ.
La gotcă zice că e ngăinuşă" (tetrao bonasia) şi femela
gotcanulut (tetrao uroqallue), dar nu explică ce e roş gotcă şi
de unde vine. Eu (în dicţ. meu) zic aşa: qotcă (comp. cu Gat,
Goţi, nume de popor, fem. sing. Gotcă, format ca şi puică,
mal ales că gotca se numeşte şi Leaşcă [Iem, de la Leah] şi
raţă leşească. Ruf. qoika vine de pe rom. Comp. şi cu rus.
karaqătka, un fel de raţă). Molâ. 1) Rată leşească (anas tador­
na) un fel de raţă care mişcă capul într'un mod particular şi
are în prejurul ochilor o prele foarte roşie şi nişte calozităţr (Ră­
ţoful el e mare cît gisca). Fig. Adv. Roş gotcă, (de ruşine, de
furie), roş ca sîngele. 2) Un fel de raţă mal mare (anas mos­
chaia), care miroase a mese şi e originară din America. 3) Un
fel de raţă sălbatică pestriţă mijlocie Între raţă şi gîscă. 4) Gă­
inuşă de munte (tetrao bonasiaş, care are În prejuru ochilor un
cerc lat de un roş aprins. V. cocoş şi ieruncă.
La qaoăt (Olt Ban. ) zice: sm. colectiv (bulg. gaved),
paraziţi, păduchi, vrerrnî. Olt. Lupi. - Eli zic; qâoăt şi qăoet,
neutru, pl, aaoeie, (bulg, gaued, rus. qauedt, gadină, jivină. Ber­
neker, 1, 299. VezI auat). Vestul ţării. Poşidic, mulţime de vie­
tăţî micî (păduchI, viermi, copii) ari şi dihăniI mal mari, trare.
lupt (Sezătoarea, VI, 32). Asta e iniorrnaţhme completă!
La ghellşă (Olt.) "capră neagră cu o pată albă pe bot"
nu ştiu nict cum să citesc, căc1 nu dă accentul. In dicţionarul
meii nu pun acest cuvInt.
ghiluş (Trans.), "petrecere tăcută de Bilca} noaptea cu 0-
[199]
•
COMUNICARI
199
cazi a uneî nunţt sau logodne", dă ca etim. ung. gyiiles. Eu
zic: ghhlluş şi -liş (ung. gyiiles). VechL Adunare, întrunire (ma
ales legislativă ori p. alegerea unul domn în Ungaria). Azi.
Maram. (gllJuliş). Şedinţă judecătorească (Şez. 31, 106). Trans.
(ghluliş şi ghiluş) şi Argeş (ghiluş) Reuniune, sindrofie (la o
nuntă, la o logodnă). Dolj. (gheluş). Locul de joacă al flăcăi­
lor. Vezt clacă şi sezătoare,
Lipseşte grăbar (sîrb. qrăbar, carpen, de la vslav. qrabrts,
rus. grabina), la care Acndemia pune numele meu în parante­
ză, căci eu l-am dat etimologia (in Conv. Lit.), De alt-fel, in
dicţ. Academiet, numele me ă se vede tot mal des.
La qhiordie, un iei de giubea care se purta 'iarna peste
biniş, Iar pe urmă bondă femeiască (de la turc. arab. kiirdiie,
de la Kurd, Curd), Candrea accenturaza g/7i6rdie, de sigur gre­
şit, căc! accentul e ca şi în cazaclie ş. a. Apoi se mal zicea
şi qhtordeâ, ghiorghie, qhiordeîca şi qhiotuieică.
La qoqoaşă dă şi forma gugoaşă. Eu zic că trebuîa să
zică aşa: gogoaşe (vest), gogoaşă şi gugoaşă (est), ca şi uşe,
mătuşe, coaje (vest) şi uşă, mătuşă, coajă (est). Acestea tre­
buIe să fie precizate în dicţionar.
La golomoz,. -ot (pl. oaze, oale) zice că înseamnă: "boţ,
bulz, cocoloş ; lucru boţit, făcut ghem; moloz; arababură, a­
mestecătură, încurcătură; o plantă ale căret îlorî au aspect no­
duros, numită şi golomăţşi noduroasă (dactylis qlomerata), E­
xact, dar nu destul! Eu zic:
1) qălămoz şi golomoz (Mold. Trans.) şi glomoz (Bucov.),
vine de la ceh. lzlemY'id', melc. Vezi la Berneker, I, 303, şi
comp. cu qlomoioc, gămălie, chilimoţ şi qălămoz 2 şi înseam­
nă: "cocoloş, mototol (de hîrtie, de bumbac ş. a.); chilimoţ,
boţ; gunoi", iar ca masculin, pl. .il. o plantă graminee sălba­
tică (dactylis glomerata). Se mal zice şi qălămoţ, qolomăţ, go­
lomoţ, gomoloţ. In vest qolomoz, boţ, bulz (an golomoz de mă­
măligă). In Tutova qolomoz, în Suceava glimoază, gunoI, bălig'ar,
2) găIămoz şi qolomoz (Mold. Trans.) şi qlomoz (Bucov.)
vine de la ceh. hlomoz; sîrb. g/01110i, gomof ş. a. (Vezt glă ...
mujdesc, hălămlljdie, 17ăl'mălaje, zgomot, gălăgie şi comp. cu
gă1ămoz 1 şi înseamnă: "hăIămujdie, hărmăla'ie, învălmăşeală,
zăhă'îaIă, dezordine".
La glămujdesc (care lipseşte la C.), zic: vine de la vrus.
[200]
200
AUGUST SCRJBAN
hlotnodzic, ceh. hlomoziti, din acelaşi origine cu gălămoz 2,
qlomoz, zgromojd, hâlămujdie, şi înseamnă (Mold. nord}: "fac
gură, protestez, crfcnesc"; în Trans. şi qrămujdez şi gremujdez:
a nu gremujda nici un vînt înaintea cut-ua (Reteganu, Noua
Rev. Rom. 15 Aug. 1900; 95).
Hălămujdie (absent la C.), mare dezordine, gălăgie, tără,
hor, forfoteală, amestec, e o variantă din cele precedente şi e
mal apropiat de vrus, hlomozd, huruială, şi are variantele: zqro­
mojd (Dosoîteî), 'iălămustă, ttalamuşte, lămoste, tămuste, fă­
muşiie, (Mold.), Iar în Olt. glagomă (sîrb. galama). La Acade­
mie alimojdti (fem. pl.), Ileacun.
Hărmălate (vest) şi harmalaie (est), "tărăboI", fără etirn.
la Candrea, vine de la vsl. *kormola, kramola, răscoală, mlat.
cârmula, C'lV. germanie, poate gepidic, de unde şi sued. diaJ.
klamra, vechi islandez qlamra, a face gălăgie, glam, glamm,
gălăgie, qlamr, veselie zgomotoasă (Berneker). Harhalate, pe
care-I dă şi Candrea şi-I derivă de la un verb ne ştiut de mine
a hărhătt (Mold.), "a vorbi mal mulţt deodată, a lătra mar
mulţi deodată", e o variantă din harmalaie.
Dar Hârhar, Jidan, nu vine de Ia "comp. rut. harhara,
temere rea", ci e o variantă din Pârhar şi Pârhal, alte epitete
ale Jidanulur în Moldova, şi vine de la rus. parti, rije, de unde
şi pursunţ], ritos, rom. parşio (parşiuu! zid, Jidan parsiv).
Hartuit (greşit luirtuit la Candrea), converaţiune Între
Jidanl, hărrnălaîe, e un irnltativ Înrudit cu pol. charchac, char­
kae, rut. hârkaii, a tu şi scutpînd, precum şi cu rom. a horcăi.
Ex. Se auzea un harhat jidănesc,
Grindel, un peşte numit şi oirlan (cobitis barbatula), nu
vine de la grindei, cum zice Candrea, ci de la sas. grendel,
germ. griidling şi grundel, de unde şi litv. gruţidulas,
Grăunte şi grăunţ nu vine din latinul =granuceum (1), cum
zice Candrea, ci e o variantă din grunţ, grunz, zgrunţ, de la
vgerrn. gruzzi, ngerm. griitze, grunţ, grăunte, grand, nisip, vsl.
gruda, gloduri, noroI brăzdat de roate şi uscat ori îngheţat,
litv. grudas, grăunte, gr6das, gloduri, lat. grando. grindină, alb.
grudă, ung. gorongy, bulgăre (Berneker, J, 357, şi Walde la
• grando şi l'ue/us). E rudă cu glont, gresie, grind, glod şi in­
[!i'aI1Zesc.
� Grul1z n'are etim. Ia Candrea, care dă un monstruos exem�
[201]
COMUNIGARI
201
plu din Grigoroviţă: auzeam scrişniturilc saniei pe grunzurti
ghetoşi. Cum "grunzurii"? Dacă grullz face pl. grunji (masc.)
şi grunzur; (neutru), cum poate fi articulat grunzurii în loc de
qrunzurtle ? Să admitem c'a găsit această monstruozitate la
Grigorovită l Oare e permis lexicografuluI să Încurce cititorul
(mar ales străin) ca să pună mîna pe dicţionar şi să ţi-I trîn­
tească 'n cap, cum îţi vine să Iad cînd vezI asemenea negli­
genţă ?
La grind, teren neinundabil, zice că vine de la vslav.
gredu şi atîta tot. Eu zic: vslav. gr6di, pol. grad, grind, scrun­
tar, ca crini, mămăligă uscată, din vslav. kr6tlt (Berneker, 1,
356) sau de la frisonul qririd, banc de nisip, oland, qrini, sa­
vură, nisip gros, germ .. qrand, nisip, qrund, fund, temelie, teren.
Glod. Iară etirn. Ia Candrea, vine de la leticul gluda, lut,
litv. gr6das, gloduri (Berneker, 1, 308) şi are patra înţelesuri:
tină, noroî (Mold.); substanţă rămasă nedisolvată (lipsă la C.):
sarea a rămas glod in ciorbă, glodurt de sare in mămăligă.
(Munt.); grunţurI, noroi uscat on îngheţat după ce a fost brăz­
dat de roate (pe la Brăila şi glozl); ştulete chircit ort Iără gră­
unţe (numit în Olt. şi ghij).
Glonţ, fără etim. la Candrea, e o variantă din grăunte şi
qruni, de unde s'a făcut glont, apot glonte după un masculin
mai rar glonţ'i, ca munţi-munte. Glonţuros şi qrunţuros ali ace­
raşr însemnare şi se raportă unul la altul ca rom. glod faţă de
litvanul qroâas, glodurr, grunţurr.
La gard dă figura unul gard de răzlogI şi scrie »gard fie
nuiele" !
Garf (Olt.), pîrjoală, costiţă, friptură cu osul coastet, lip­
seşte.
Gârdin, şănţuleţul făcut la capatul doageJor ca să intre
fundul, e dat ca masculin, cînd el e neutru !
La hardughie zice "clădire mare, veche şi dărăpănată",
Iar ca exemplu dă înţelesul figurat: să-mi dau eu bănătate de
fată pe o hardughie oeche (un om bătrîn) şi atîta tot, fără eti­
mologie, ca şi la Academie de alt-fel. Elim. a fost dată de mine
cu dor ani înainte de a apărea rasciculul dictionarulul Acadernicj
şi e extrem de interesantă: ngrec. luirturqia, fabrică de hîrtie 1
Prima fabrică de hîrtie exista deja în Ţara Romînească la 1768
(torga, Negoţul, 191). De la una din aceste Iabrirt, care era de
5
[202]
202
AUGUST SCRIBAN
sigur mare, hardughie a ajuns sa însemne "casă colosală", şi,
după ce va fi fost părăsită, "casă ruinată". Fig. "persoană ho­
dorogită".
La hodorogesc zice că e intransitiv, şi la urmă, fără să
menţioneze că e şi transitiv, dă un exemplu transitlv : băutura
hodoroqeşte mintea. ApOI, a hodorogt nu înseamnă numar de
cît .. a face zgomot (nu înţeleg de ce Candrea mal persistă a
scrie sgomot 1) cu un lucru stricat, hîrbuit, ca un car gol ce
umblă pe pietre", ci "a face hodoronc, a nu funcţiona bine",
apor (Iig.) a toca, a trăncăni, a 'ind ruga la vorbe; fac tărăbor
răscolind lucrurile: cine hodarogeşte prin pori?
Cît despre etimologie, nimic nicăirjI Eli am publicat-o în
Arhiva odată cu harduqhte, dar Academia a ignorat-o, ca şi
Candrea : e rut. hodorom hodiii, a se clătina, a merge şovăind,
Se ştie că Ruteni1 pronunţă t, d cu gura strînsă apropiindu-Ie
de ce, ge, ca şi MoldoveniI din nord. Dect hoditi a sunat ca
hog iti , şi de acolo a Ieşit a hodoroqi.
La a horhăi (Mold.), a rătăci, a orbocăi, nu dă etimologia,
care e ung. horholni, cu acelasr înţeles.
Tot aşa la a norpăi (Mold.), a sorbi, a mînca sorbind, de
Ia ung. hărpălni şi szărpolni, a sorbi.
Neştiind originea cuvîntuluI hiolă (ca şi Academia, care
nici nu-r dă accentul 1), Candrea accentuiază hiolă (o crimă!)
şi, după explicaţiunea poetului Stamati, zice că Înseamnă "a­
dîncime". Asta nu e destul!
Stamati, la glosar, zice: hiolă, "adîncime nemăsurată ", iar
În poezia .. Dragoş" zice: in ţăr' de fund hrube, In hiola mărit,
Te ascunzi cu dînsa, cu a mea Dochie. Hiola mării e "adincul
mări), unde poporul crede că te la în Hulă curentul saa bătaia
talazurilor". Aşa trebure explicat! In adevăr: din lat. [tbtua,
ac mare, bold de prins o haină orf de pus în păr (din *figi­
bula, de la ţigere a înfige), s'a făcut *fibla, ţiulă, apot fiolă
(pop. hiulă, hlolă). Eu am auzit des expresiuuea a lua ÎIZ hiu­
lă şi (în judetul Constanta) În ţiulă, a lua în spangă, în suliţă,
În furcă, în coarne, în vîrful picioarelor (de ex., covoarele aş­
temute prin casă). Cînd Vlăhuţă (în Rom. Pit. 104. ed. I, în.
tr'un stil declamatorie care mie nu-mi place deloc 1) zice: gre­
ben ii Păringulut, apucind filtre el undele Loirului, le aduc în hio­
lă de vale, înseamnă că duc vai urile ca luate într'o furca.
I
l'
i
[203]
-/ ...
COMUNICARI
=================�================
203
In rev, I. Creangă, 2. 28, e fals redat hioală ca din jud.
CovurluI. Ca şi fiulă, ca Ionetizm, mal avem sulă, căciulă, lă­
uruscă, staul ş. a. din subula, casibula (Du Cange), labrusca,
stabulum ş. a. Aşa dar, fără etimologie, nu se poate şti ade­
văratul Inteles al cuvîntului!
La gaie nu spune că se numeşte în nord şi cale şi că
vine de la ung. kânua, sîrb. kănja, de la lat. conta şi cicănia,
barză (Berneker, I. 483).
Lipseşte gamat, deşi e pus la suastică, unde zice .,cruce
gamată".
La gemulă, primul mugur, al plantei, zice că vine din lim-
ba franceză. Ar veni dacă s'ar accentua gemulă, dar gemulă nu
poate fi de cît latinul gemllla. Preciziune!
Lipseşte qurlup, Iar la urltip adaugă şi hurltip şi zice "pru­
nă tînără, necoaptă. diformată de o ciupercă ce creşte pe din­
sa". Nu e destul! El! zic: hurlub, variantă din hurlub, hulub
{rut. holub, rus. g6lub'i, rudă cu lat. cotumbus, porumb) şi în­
seamnă în sud şi vest, "prună deformată de ctuperca parazită
exoaSCl1S pruni, care are aer în locu simburelur, e acrişoară şi
de un gust plăcut. In Argeş şi Olt qurlup, în Mehed., Banat
qulup, qolup, şi galop, aiurea glurtoc, pirtoc, chiralăcă, cocoş
cucoşel. In nord porumbul (pasărea) se numeşte hulub, în Nearnţu
hurlub, iar în Fălcii:'! hulub înseamnă chear "hurlup", prună de­
formată.
La hîrlâu, murdar, accentutază hîrlav (pe t), ca cum ar
fi din est (Moldova). Dar el e din vest, şi deci se accentutază
hirltur.
La hirjoană zice că vine de la a se hlrjoni. Dar hirjoni
de unde? Cind colo, Iitrjoană e ung. harsona, trompetă, care
produce alarmă, apot înţelesul a degenerat pînă la glumă. Tot
.aşa : zbucium vine de la bucium, care e tot o trompetă. Simplu!
La holercă (Mold.) zice că vine din horilcă, Iar la horilca
zice Ilegal cu holercă" ! Eu zic: holercă, (Mold. Trans.), rachiu
prost, poşircă, vine din horilcă (BllCOV.), şi horilcă de la rus .
hortlka şi qoretka, rut, gorioka, de la vslav, qoreti, a arde (adică
"gîtul"). Cornp bulg. zaviuka, rom. zavelcă, şi balercă şi palincă.
De aci şi blllearcă, rachiCl sau şi ceaI prost. In Trans. şi ho­
Tir/că în loc de !zolercă (şi la Candrea).
August Scriban
. li
[204]
�2�.� ...• LG •. � .. �="""""""""""""" ••
. �
204
ILIE BARBULESCTT
Despre formele dimon, diavol, pogan, proclet şi
treclet din limba română.
In Duco-romania, VII (Cluj 1934), p. 140, d. proî, Iorgu
Iordan îşi expune părerea sa, ce şi-a format - însuşi Spune­
subt influenţa ideii de «aîect» a lui A. Philippide : că cuvintele
bisilabice slave de origine grecească din limba română dimon
diaool (ghravol) s'au format, din pricina unui "afect" cu care
s-au pronunţat, pe terenul limbii noastre din formele demon şi
trisilabica di-ia-uol cu cari aceste cuvinte au intrat În româna
din careva din limbile slave vecine (afară de sârba). Prin «aîect»
e s-a închis în i şi - îta s-a strâns În -Ia, zice Iordan. Tot din
pricina "afectului" cu care s-au pronunţat, crede 1 că cuvintele
slave poqân, proclei, ireclet, intrate în limba noastră din una
din limbile slave vecine (afară de sârb a) cu accentul pe ultima,
şi-au mutat acest accent, pe terenul rornănei, la prima silabă în­
cepătoare şi au devenit p6gan, proclet, treclei.
Dar în acelas număr din Dacor., la pag. 473, d. prcî, S.
Puşcariu îl combate, spunăndu-i că nu e destul de documentat
asupra acestor transformari şi că d. Iordan nu ştie ca limba ro­
mână mai preface pe e în i şi fără "afect" în diferite alte cu­
vinte, ca în irin din tren, clir şi cler, materie şi matirie, mag­
net şi magnit etc., ba că acelaş lucru îl găsim şi în alte cu­
vinte de origine grecească intrate În limba română prin limbile
slave vecine şi pronunţate cu i din e "fără alect". Pe lângă
aceasta, zice Puşcariu, chiar şi accentul se schimbă în limba
română moldovenească Iără .,afect" de pe ultima silabă pe pen­
ultima (prima), s, ex. în bolnav, duşman, schilod, (din bolnav,
duşman, schil6d în limba muntenească), In Moldova, zice P., la
aceste cuvinte cu accentul schimbat pe prima silabă "avem a
face, probabil, cu un reîrnprumut din ungureşte" iar nu cu "a­
Iect", Aşa că, pe când Iordan crede că şi aceste cuvinte
(pogan etc.) le-am luat din limbile slave vecine (afară de sârba)
Puşcariu socoteşte că pe acestea cu accentul schimbat Ie�am
luat nu din limbile slave şi nici chiar din sărbeasca, ci din limba
maghiară.
Dreaptă-i observarea d-lui Puşcariu cu privire Ia [<e şi
la exemplele sale mai adaug şi eu pe ioatiqhille din porunca
[205]
din a. 1600 a lui Mihai Viteazul ca domn al Ardealului J). Adică
e drept. că avem în limba română şi alte mai multe exemple
cu l<e; dar nu e nici dănsul destul de informat, când afirmă că
acele cuvinte slave de origine grecească cu i din e, ca şi di­
mon din demon. s-au reimprumutat din ungureşte în rom. Ci mai
întâi trebuie să arate că acele cuvinte nu ne-au venit chiar cu
i din limbile slave; căci ele se aîlă, chiar cu e, şi în limbile
sla ve, tot aşa cum în aceste limbi mai se află şi dtaool (ghla�
val) pe lângă diituiol. Eu am atras atenţia asupra acestei Intre­
bări ce trebuie să ne punem în totdeauna mai întâi, deja în
cartea mea Studii privitoare la Limba şi istoria Românilor,
Bucureşti 1902, p. 1-72. Acum atrag atenţia că limba bulgară
prin care ni s-a transmis multe lucruri culturale şi bisericeşti
Între sec. X!l-XlV, are, în graiuriJe ei din regiunea Rodopilor,
fenomenele (anorrnale În graiurile celelalte răsăritene ale ei, ca
şi 'în romina, în general): că preface nu numai pe 6 în u, ci
şi pe e în i. Despre 6>u am scris deja în articolul "Originea
cuvânt ului drum în limba română.", în Arhiva, XXXV (1928), p.
119-122. Fenomenul cu i<e se găseşte de asemeni, ca şi cel
cu uC:::6, în limba bulgareasca a Rodopilor, pe când în celelalte
grai uri răsăritene ale ei nu se allă ; am atras băgarea de seamă
asupra existenţii lui deja în cartea mea Individualitatea limbii
române şi elementele slave vechi, Bucureşti 1929, p. 376, în
exemple din Rodopi: blije, kli]e, virije, grije. Aşa că limba buJg.
a Rodopilor, care ne-a dat pe drum, călugăr, se poate să ne fi
dat şi pe dimon.
Acelaşi lucrue şi cu rom. bisilabic diavol (ghlavol). Deja
în un hrisov din a. 1019 se ana scris în greceşte !1ecifJoAL, iar
în alte e L1Lci�OI,l, numele localităţii bulg. A'k."M, adică cleavol
sau diavol, cum am arătat în aceeaş Indiviei. limbii rom. etc.
la p. 367. Aşa cădeja în sec. XI limba bulgară avea bisilahic
dea vol sau dravol din trisilabicul mai vechi NII<1Ko/\=dilavo] 2).
Azi Bulgarii pronunţă literar acest nurneDevol, tot aşa cum nu­
nele topic vechi Drknok îl pronunţă azi Drenok 3).
� ....... ------------
COMUNICARI
205
1) La N. Iorga: Câteva documente de cea mai veche limbă ro­
mânească (=Anal. Acad. Rom.), Bucureşti 1906, p. 16 (114).
2) CI. şi Iordan Ivanov : Bălgarski starini iz Malfedonija, ed. z-a,
Solia 1931, pg. 39, 55, 307, 551, 578.
3) Selişeev, în Sbornik v (:,est na proţ, L. Miletic, Sotia 1935,
P. 40, 44.
[206]
206
ILIE BARBULESCU
-
� I
ti
, � ,
< 1
I
I
I
t
II
,1 I
I
Iar cât pentru pogan, proclet şi treclet, nu se poate sus­
tine că le-am putut primi din bulgara, ruteana, polona sub
formele pogan, proclet, treclet $i că apoi limba română le-a
schimbat acest accent. Ci le-am luat din limba sărbeasca, sau
din slavo-macedoneană căreia i se spunea sărbească , căci,
cum am dovedit în Relatione des Roumatns avec les Serbes, les
Bulqares, les Grecs et la Creatie, Iaşi 1912, Principatele Române
au avut multe şi diferite feluri de relaţii cu Sârbii şi Slavii Ma­
cedoneni din sec. XIV-XVII inclusiv, cari ne-au dat şi aceste
cuvinte cu accentele lor, şi alte multe încă. ştiu că d. Iordan
a combătut această documentare CI mea în a sa Rutnănische
Toponomastik, Bonn-Leipzig 1924, p. 96-97; de cât combaterea
sa nu se întemeiază pe invocare de fapte, adică de realităţi.
cum ar zice, împreună cu d. Puşcariu, Şcoala filologică pozi­
tivistă, ci pe "ideia" sa că "e imposibil de admis că ... au venit
în România exclusiv colonişti sărbeşti şi nici decum bulgăreşti"
(ausschliessich serbische und gar keine bulgarischen Ansiedler).
Deşi în cartea mea pomenită eu Il-am susţinut că nu ne-au ve­
nit deloc colonişti Bulgari, ci am arătat numai, documentând
însă, că ne-au venit şi Bulgari, dar aceşti" foarte puţini, căci
ei se strărnutau mai numai în Peninsula Balcanică dela o re­
giune în alta, s. ex, dela apus spre răsărit, sau dela nord la
miază zi ori invers, rar emigrat! şi ei, în Perioada Slavonismului,
din Peninsula Balcanică dincoace de Dunăre în Oltenia sau
Transilvania ori în Moldova.
Nu se poate susţine temeinic şi documentat cea ce în­
cearcă a susţine acolo d. Iordan, că, în Perioada Slavonismu­
lui de care mă ocup în carte : "pentru Rcrnănt,.. numele de
Sârbi era o expresie comună, prin care se însemna toţi Slavii
din Pen. Balcanică (Iur die Rurnănen war der Name Sirbi ein
allgerneiner Ausdruck, mit dem er alle Slaven der Balkanhalbinsel
bezeichnete) ; căci pe vremea acelei perioade, când Românii cu­
noşteau şi scriau limba slavă a acelei Peninsule (dovadă
sunt textele slave ce ni �,>-au păstrat şi ceace am arătat, apoi, În
cartea mea Curentele literare la Români in Perioada stavonts­
mului Cultural. Iaşi 1928, p. 175, 186-197, 214-220, 261,
294-325), ei ştiau bine ce e limbă sărbească şi ce e bulgă­
rească : numai astăzi, când nu le cunoaşte pe nici una pot să
[207]
COMUNICARI
207
ii
1
\1
amestece Sârb cu Bulgar, atunci însă nu puteau Românii să a­
mestece aceste două noţiuni distincte.
Aşa că, multele colonii de Sârbi şi Slavi Macedoneni cari
emigrari! din Pen. Balcanică în Principatele Române ne aduseră
cu ele cuvintele slave pogan, proclet şi ireclei, chiar cu accen­
tele acestea din pronunţarea limbii lor. De aceea nu se
poate susţine pe temeiul realităţilor, nici părerea d-lui Iordan,
dar nici a d-lui Puşcariu care zice că aceste cuvinte ne-au venit
deÎa Unguri cu accentul ca în limba maghiară pe prima silabă,
dela început.
Toată această discuţie ne arată totdeo dată ce indispensa­
bilă este cunoaşterea în Iond a Slavisticei pentru studierea şi
cunoaşterea limbii române. Rog pe filologii noştri să nu-mi ia
în nume de rau această constatare, pe care am mai iăcut-o şi
alte daţi în "Arhiva" şi în alte din scrierile mele.
Ilie Bărbulescu
Catnllcismul şi începutul Literaturii în limba
română.
Am documentat deja de mult 1), că Literatura în limba rOM
mână s'a început în sec. XV, dacă nu chiar odată cu înteme­
ierea celor două Principate Române în sec. XIV, prin îndem­
nurile propagande lor Bisericei Catolice, care spre a ne atrage
din Pravoslavie în sănul ei, propoveduia între Români ideia: că
ei sunt de origine nobilă latini din Roma, iar nu barbari ca
Slavii, şi că de asta ei, Românii, să înceapă a scrie cu limba
lor română, care-i latină ca şi originea lor etnică, iar nu cu
limba slavă, cum scriau deja cu începere din sec. XII. Am do­
cumentat, împotriva tuturor, că nu-i adevărat ceea ce se sus­
ţinea la noi şi în streinătate relativ la această problemă, că
Biserica papală (Catolicismul] oprea de a se întrebuinţa în
slujbele ei lirnbele naţionale şi că numai Reforma (sec. XVI) şi
Husitismul (sec. XV) permiteau limbile naţionale în BisericeJe
lor; am documentat ca Catolicismul, prin îndemnurile propaga-
1) In Cercetări istorico-ţiloloqtce mai Întăi, apoi în Studii. În Arhiva
din 1921 şi În alte numere din anii urmatori, şi în Curentele literare la
Români.
[208]
toare ale lui, a produs începuturile Literaturii În limba polonă
la Poloni, în sec. Xlll, XIV, XV, înainte de Husitism şi Reformă;
acelaş lucru a făcut Catolicismul la Cehi. Am susţinut, apoi,
la stu I.u! cu titlul: Relarions entre les Princlpautes Roumains,
Raguse et les Ragusains dans la Periode du Slavonisme CultureJ,
publicat în volumul jubilar Melanges/ Raqusains oţţerts it 31.
Resetar, de unde l-am extras în broşură separată, Dubrovnik
1931, p. 7, că Biserica papală întrebuinta pe negustorii Ragu­
zarii cari făceau comerţ în Principatele Române, unii chiar aşe­
zaţi mai mult ori mai puţin statornic În acestea, pentru întin­
derea Catolicismului între Români. Aceşti Raguzani propagan­
dişti aduceau din Raguza (= Dubrovnik), la noi în Principate,
Catolicism cu limba slavă şi scrierea cirtlică în el.
Am documentat aceasta deja în scrierile mele mai sus
pomenite. Acum aduc o nouă confirmare a lor. In revista Prilozi
za Knliievnost, Jezik, Isioriju / Foltaor, XIV, 1-2 (19:34), care
apare Ia Belgrad sub direcţia proies. univers. Pavle Popovi-,
e un studiu cu titlul Slooenska Sluz.ba na teritorii Dubravacke
Republike u Srednjem ueku (-=Slujba bisericească In slavoneşte
pe teritoriul Republicei Dubrovnik în evul mediu), publicat de
Dr. Mihailo Dinir'. Cercetănd În Arhivele Raguzei (Dubrovnik-ului),
autorul acesta a descoperit numeroase însemnari şi documente
din cari se vede că În Biserica Catolică din satele şi oraşele
Republicei Dubrovnik se făcea serviciul divin în limba slavă a
lor şi că statul Însuşi, adică oficialitatea politică şi bisericească,
susţinea slujba asta în limba naţională în biserica. papală, în
sec. XIV 'şi XV, inainte de Reformă şi Husitsm. Erau chiar cărţi
bisericeşti cu slove cirilice şi limba slava În aceste veacuri în
bisericile catolice, cari ast-fel păzeau pe Slavii catolici, prin
serviciu şi propagande, de a nu fi ademenit! să treacă la Pra­
voslavio care şi ea avea popor slav şi bisericile ei cu slujbă
slavă pe teritoriul republicei. Erau preoţi catolici slavi, cari
chiar nu cunoşteau Iiterile latine ci numai cirilice; aceasta o
spune următoarea însemnare din a. 1407, ce se găseşte în Ar­
hivadin Dubrovnik (în studiul lui Dinic la p. 56): Et ibi pre­
Iatus presbiter Juan examinatus, qui nescit Litterem latinam, sed
illam que vocaiur chiunttza. Cui dictum fuit quod veniat die
dominica cum suo misali ad palacium archiepiscopale etc: Iar
intr'o altă Insemnare din a. 1476 se spune la fel, că: dictus
presbytsr Nicolas nescit ser/bere nisi litteras in chiuriliza.
208
rLIE BARBTJLESCU
=
[209]
COMUNICARI
209
II
r:
Aşa dar, încă o dată: Biserica papală nu oprea, ci admitea
şi recomanda, în regiunile cel puţin unde era nevoie de propa­
gandă în potriva Bisericilor adversare, limba naţională slavă şi
chiar scrierea cirilică ale Proslaviei.
Ilie Bărbulescu
Mânăstirea Lepavlna din pământul Vretanla
în ţara Croaţia
In studiul meu cu titlul Vechile relaţii ale Principatelor
Române cu Croatia, Bucureşti 1903, pe care l-am reprodus apoi
în cartea mea .Rolattons des Roumains avec les Serbes, les
Bulgares, les Grecs et la Creatie", Iaşi 1912, am dat textul slav
al documentului de danie a lui Vasile Lupu către' mănăstirea
Lepavina din Croaţia, pe care l-am copiat însumi cu prilejul
călătoriei ce am făcut în acea mănăstire In a. 1902. Textul a­
cestui document slav, scris în Iaşi în a. 1650 de pisarul Dumi­
traşco, spune că Vasile Lupu dărueşte câte 5500 aspri în fiecare
an c'r:'lm '''\I��)Tlljl' 1',\;:\,\(\(\ IlllrlCIHH'CI\dtl EK EHI"1U1 Ejl�T<illlL\ s
Kjl<\l1H'/-Ill 3. ,1,,' i\l1 Xjl:t>MH'CI\L\, adică: "sfintei mănăstiri numită Li­
povina din pămăntul Vretania În ţinutul ţării Croate". Mă între­
bam deja atunci ce este această Vretania? Răspunsul ce l-am
dat, după cercetările din acea vreme, a fost că primul episcop
al mănăstirii şi regiunii de ortodoxi de la Lipovina se 'numea
Siinion Vreiania şi că după acest nume al lui s-a dat numele
întregii sale eparhii. Astăzi însă atrag atenţia asupra unei cer­
cetări noui cu titlul <Şta je negda bila Vretanija», adică «Ce a
fost căndva Vretania», ce a apărut În limba sărbo-croată şi scris
de un scriitor sârb în revista din Novi Sad: «Glasnik istoriskog
drustva II Novom Sadu», Kniga ViI, sv. 1-3, Novi Sad 1934,
'de sub direcţia profesorului D-r Stanoje Stanojevic dela Uni­
versitatea din Belgrad. Aci autorul studiului, Dim. Vitkovic, e­
mite o nouă ipoteză. Anume, întâi că chiar numele de Vretania
dat episcopului Simion nu Era de familie al acestuia, ci era nu­
mele regiunii, adică a eparhiei peste care păstorea el. Apoi Vit­
kovic găseşte În «Glossasiurn ad scriptores mediae et iniimae
graecitatis» ai lui Du Canges cuvântul grecesc f;QST1:aVlXl�l = &lcl�tOc;,
[210]
210 ILIE BARBTJLESCU
==========��=============================
iar pe de altă parte în «Thesaurus graece Iinguae> al lui Hen­
ricus Stephanus află că &JeLllOt; însemna ceea ce lat. marinus,
maritirnus. De aci concluzia lui Vitkovi6: că Vretania însemna
«ţara dela mare», sărbocroat «primorje», ceea ce nu e altceva,
zice, de cât «provincia Dalmatia» deja ţărmul mării Adriatice
Aşa că «provincia romană Dalmatia» a fost numita Vretania
fiindcă era «maritimă». Comentând ipoteza aceasta a lui Vii­
kovic noi am spune că Grecii îi vor fi dat acest nume şi acestei
provincii dela Adriatica, aşa cu"m tot ei au numit Ia fel cealaltă
Vretania sau Bretania, a Englezilor de azi dela Marea Nordului
şi Oceanul Atlantic. Ipoteza aceasta e verosimilă, fiindcă Grecii
aveau În adevăr obiceiul de a boteza cu numi anumite ţări
şi regiuni cu cari intrau în atingeri prin întreprinderile Jor co­
merciale. Tot astfel au numit ei Italia de miază zi «Grecia
Mare» şi tot după acelaş obicei al lor se pare ca au numit
ţările şi ramurile Ruşilor, încă de prin sec. X, când au început
a intra cu aceştia în relatii comerciale: Velicorusia, Malorusia,
Belorusia.
Ilie Bărbulesou
Amnar.
Pentru acest cuvînt se cunosc mai multe omonime.
Despre modul, oarecum defectuos, cum ornonimele sînt
înregistrate în dicţionarele curente şi despre precedarea mai
sistematică care ar fi de preferat, am amintit cu ocazia discuţiei
cuvîntului amar din expresia alft(a} amar de vreme (el, Bule­
tinut Institutului ele Filoloqte Română "A le x a n d ruP h i 1 i­
ppide", 1934,1,178).
Dăm omonimele cunoscute:
1. Amînar, amnar, pl. aminare, amnare, s. het., instrument
de scaparat, .Iusil a allurner, briquet'.
Citatele le vom da după Ha s d e u, Etymologicll1n Ma,q­
num Romaniae, şi Dicţionarul Academiei, întrucît ele sînt însăşi
izvoarele directe.
"Să nu se deslipească de stăpînul său nici cît ai da în
amnar. Un" sat nu se formează Într'o bătae de amnar", (Dicţ.
Acad. 151).
2. Am(i)nar, pl. amiiinare, s. het., instrument de ascuţit,
<
[211]
II
COMUNICARI
211
.îusil a aiguiser'. De obicei este acelaş instrument de scăpărat.
care numai în mod secundar face şi această funcţie.
Totuşi am constatat că, în Bucovina, cu acelaş nume se
numesc nişte instrumente special ele ascuţit.
Aşa să te anul Leonte Ungureanu, Com .. Vatra Dorna, jud.
Cîrnpu-Lung, numea arnnar de ascutit coasa - "amflar di tras
pi ccsă" -, o bucată de otel lungă cam de 10-18 cm., şi lată
de 2-3 cm., mod fabricat, tocmai pentru acest scop, dintr'un
oţel special şi magnetizat. Tot amnar se zice şi instrumentului
cu care-şi ascut măcel arii cuţitele, lat, cu mîner, de mărimea
unui pumnal şi rotunzit la capăt. (Triîan Cîmpanu, Arbore, jud.
Suceava). "Scoate bulicherul din teacă şi.\ dă pe amnar. Pa­
loşul scotea, pe amnar îl da" (Dicţ. Ac. 151).
3. Am(î)nar, pl. am(i)nare, s. het., numire dată uneia din
piesele războiului (stativelor), în Moldova de N. şi mai ales în
Bucovina.
,Une des quatre cremaillieres de I'ourdissoir. Partie du
metier a tisser servant it etendre ou it detendre la toile'.
II as d eu, op. c. 1, col. 1094: .Amnar se zice acea
parte cu care se întinde pinza, , .. se mai numeşte cîteodată
şi tntinzăior. Amnarul dela război stă în tot timpul ţăsutului în
una din cele patru găuri ale sulului de 'nainte, în partea dreaptă
spre acela care ţese. Prin ajutorul amnarului se ţine întinsă
partea ţesăturii de.la sulul de dinapoi pînă la acel de dinainte.
Dacă partea ţăsută s-a prea lungit, atunci o strîngem pe
sulul de dinainte, învîrtind sulul cu amnarul. Are forma unui
diapazon sau carnerton, dar cu cele două extremităţi de sus
unite. In Dolj amnarul se chiamă tntorcăiorii, fiindcă prin învîr­
tirea lui se ţine pănza întinsă".
Dicţionarul Academiei, 1, 151, dă pentru acest instrument
şi numirea de amnăruş ; ,,0 bucata de lemn dăltuită la mijloc,
a căruia unul din capete intră în borta sulului la stati ve, iar în
dăltuitură se urcă sau se coboară lopăţica. Cu lopăţica şi amnă­
ruşul, se Intinde pinza pe sul".
Bogăţia acestor citate se motivează prin concluziile ce reies
din functia de mişcare pe care o îndeplineşte acest instrument,
aşa după cum se va vedea din cele ce urmează.
4. Am(î)nar, am(i)nare, s. het., numire dată dileritelor piese
în architectură : stîlpii sau turcile dela casă, moară, grinzile dela
f
" . i\Iii ' • !Ii,
[212]
212
I. MORAUESCfJ
stăvilarele mori lor, dela podur-i, stîlpii (stîlpul) din jurul stogului,
pe sa ma căruia se face un acoperiş portativ, etc.
,Poteau cornier, Ia poutre du pont, une des quatre traver­
ses it l'extremtto des ridelles du chariot'.
Dicţionarul Acael. 1, 151: "In Moldova şi Bucovina CÎnd
o casă e alcătuită elin patru stîlpi, cîte unul de fiecare colţ, a­
ceşti stîlpi În Muntenia se numesc stîlpi colţari, iar ln Moldova
amnari.
La moară (arnnare) se numesc acele lemne care sînt În
număr de patru, fiind dăltulte, iar prin dăltuituri intră paian­
turile " .
Ha s d e u, op. c., col. 1096:
"Pe aiure vîrfurile de pae a stogurilor se ridică şi se co­
boară cu scripţi, pe une Jocuri acoperişurile sînt puse pe patru
amnare, pe aiure numai pe unul în mijloc. Cele patru speteze
dela extremităţile draginelor se numesc arnnari".
5. Amtimar, pl. am(i)nare, s, het., o piesă mobilă a plu­
gului, cu care se regulează după voe tăerea brazdelor mai a­
dînci sau m'ai În faţa. ,Sorte de regulateur en forme de tige
rnetalique qui sert a hausser et it baisser le soc de la charrue',
"Andrea se chiamă un fer lung care prinde ferul lat de
grindei, avînd în capul de sus un alt fer zis amnar", (Dicţ.
Ac. 1, 151).
Desigur, ornonimele pot avea origini diferite, dar În cazul
de fată se pare că toale sînt derivatele aceluiaş omonim pri­
mitiv. Unul din aceste omonime este comun tuturor dialectelor
romîneşti : amnarul ele scăpărat şi tocmai pentru acest motiv
pe acesta 11 considerăm ca omonimul primitiv, omonimul tip.
Datorită prea deset lui întrebuinţări se explică naşterea
celorlalte omonime, pornind dela unele din însuşirile sale ca­
racteristice.
Cercetătorii anteriori au căutat etirnonul acestui cuvînt fie
în limba latină, fie în limba remînă, dar chestiunea nu-i nici azi
lămurită, după cum probabil tot nelămurită va rărnlnea şi dea­
cum Înainte.
Ci hac, Dictionnaire d'etymoloqie daco-romane, 1870, 1,
11, îl derivă din lat. iqntarium.
După el filologii s-au împărţit, unii rămînînd Ia explicarea
aceasta (P h i 1 i p p i de, Principii, 64, Originea RomZllilor, 11,
122), altii primind explicarea lui Ha s d e u, în totul sau în parte.
[213]
======�C�O�M�TJ�N=lC=A=R=I====================213
Hasdeu, op, c., col. 1089-1098, pornea dela ideia de mînă,
< lat. ati + manuale, manuarium,
Dicţionarul Academiei, 1, 151 : "Legătura etimologic ă
cu mînă e evidentă (cîr. mănuşă, mîner). i In sensurile de
supt [ poate fi adj. lat. manuarius, -a, -um, de mînă, substanti­
vat după omiterea substantivului subînţăles .claous", In sensul
II, 10 (architectură), pare că avem un derivat romînesc, compa­
rindu-se stilpii (adesea în Iorrnă de îurci), care susţin casa, cu
nişte mîni (braţe). Prin extensiune s-a dat aceiaşi numire la o
parte a războiului".
Ha s d eu susţinea că obiectele numite amnare, deşi de­
rivă deopotrivă dela ideia de mînă, se pot clasifica în două:
a) Obiecte tndemănatice: amnarul de scaparat şi cel de
ascuţit.
b) Obiecte în felul mînii : amnarul dela război, plug, că­
ruţă, casă, moară şi la Macedo-Rornîni, dela biserică.
Din iqniarlum = instrument de foc, ar Ii rezultat, spune
el, iau, iar, iiar, "cit lumea amnar": iar supt raportul logic
pornind dela iqnis = toc, nu se putea ajunge la noţiunea de
stilpi ai casei sau morii, care tocmai de foc trebue feriţi. Si-n
fine că lat. iqnis nu putea trece la noi, cum n-a trecut în nici
o limbă romanică, ci ţocus,
Dicţionarul Academiei e În regres faţă de Ha s de u, a­
tunei cînd atribue originea latinească numai arnnarului de sca­
parat, de ascuţit şi acela dela plug, iar pentru amnarele care
denumesc obiecte din lemn s-ar potrivi mai bine un derivat ro­
mânesc dela "mină", cu a cărei formă s-ar asemăna unele din
lucrurile astfel denumite.
Faţă de etimologia propusă de C i hac şi preferată de
P h i 1 i P P i d e, s-ar putea întîmpina că nu din iqniarium ar îi
provenit romănescul arnnar, ci dintr'un latin popular "uţiuirium =
instrument de produs foc.
In acest caz întîmpiuările lui H a s de 'u nu şi-ar mai avea
rost, Întrucât nu întîmpinăm nici o dificultate Ionetică.
E cazul să amintim aici comunicarea unei femei din N. E.
Ardealului, prin care spunea că pentru arnnarul de scaparat ar
exista jpe lângă forma arnnar şi agnar. Dar până la noi cerce­
tări nu putem avea mare încredere în spusele aceleia.
Etimonul propus de Ha s d e u şi primit de Dicţ, Ac. nu
[214]
poate fi admis, întrucât argumentele aduse sint slabe, cacr nu
se poate pretinde că numai obiectele denumite arnnare sînt sin­
gurile Indemănatice, de mînă, sau de forma mînii, cu care la
drept vorbind, se aseamănă foarte puţin.
Căci dacă forma exterioară ar fi fost aceia care le-ar fi
dat numele, atunci era mai firesc ca ele să se numească furci,
deja furcă, cum li se şi zic pe alocuri, şi nu amnare.
La Macedo-Romîni cuvîntul sună amnar, amînar, minear
minor, Formele fără a- pot fi meglenite, iar cînd nu-s se expli�
că prin alipirea lui amnar la familia cuvîntului mînă, unde forme
ca minor, pl. mindri s. m. = agneau apprivoise a manger de
la main et qui suit partout son maître, şi mtneare, pl. mineri,
s. het. = manche d'un couteau (P a s c u, Dictionnaire etţunolo­
qique Macedoroumain, 1, 118), I-au influenţat dînd forme ca
aminear, minear, minar.
Deşi PaS c u, op. c. nu înregistrează pentru amnăr şi
formele cu a-, totuşi ele există de fapt. Profesorul ieşan Sterie
Diamandi - macedonean autentic - ne-a comunicat că formele
cunoscute de D-sa sînt amnat şi aminar,
Apoi, în Docoromania, IV,. 278, T h. Cap i dan vorbind
despre Romînii nomazi spune: "La covata (= strachină de lemn)
cu acoperiş Romînii nomazi îi zic cărnicu, cei din Veria prin
cămicu tntăleg o pungă de piele, în care ei îşi pun mînearlu,
iasca şi creminea sau sturnarea". La indice pentru mînear dă
la pg. 341 torrnele : mînear, mănar şi amnear.
Dicţionarul Academiei, 1. C., dă chiar şi pentru meglenit
pe lîngă manar şi forma amnar. Existenţa lui cu a- în meglenit
e o probă că la toţi Macedo-Romlnii cuvîntul a sunat şi mai
sună încă cu a- iniţial.
După ce-am stabilit că forma răspîndită la toţi Homînii
este acea de am(f)nar, pentru instrumentul de scaparat, şi pre­
supunînd că nici acel *ignarium, amintit mai sus, nu poate fi
etimonul real, după cum nici lat. ad + manuale, manuarium,
sau romînescul mînă, vom încerca aflarea etimonului prin am­
bele metode uzitate.
a) Presupunînd că acest cuvint s-a format pe terenul limbii
romine, pornim dela adverbul vechi romînesc amină = În mînă,
la mînă, etc.; .ă la main, dans la main, en main'.
"Şi capul luînd amină au mers pe picioare şi două mile
1. MORAR Eseu
214
I
·1
I
1.
1
I
1
[215]
...
COMUNICAHI
ţinînd amină ca pul". Nice ei îără groaza morţii nu erau, ce
îrnblau în tot ceasul, cum se zice, cu zilele amină" (1' i k tin,
Rumănisch-Deuts�hes-W6rterbuch, 1, 55).
Prepozitia a cu sensul de în se mai întrebuinţează şi azi.
Casa are tălnci şi toate bîrnele intră a amnari" (Andrii
" ,
Budîi, 66 ani, Corn. Crucea, sat. Chiril, jud. Cîrnpu-Lung, Bucovina).
Ginerele său, între 35-40 ani, Toader Tăutu, ne-a spus
că azi nu se mai zice aşa, ci "case in amnart",
Toate sensurile omonimelor amnar se împacă mai bine
plecând dela omonimul tip atnnarul de scaparai, adică ferul ce
se ţinea amină, devenit am(i)llar.' amine! + - arlU > amtîşnarţ»,
am(i)narl, aminar, atnnar,
Amnarul de scaparat, fiind ele otel, ca orişice lucru are
diferite atribute adjectivaJe: mişcător, rezistent, dur (el, "iute
ca crita O), etc. Ca singurul instrument de producerea focului
era foarte des întrebuinţat în vorbire. Avînd, deci, o generală
şi deasă întrebuinţare i-a fost uşor limbii, ca plecînd dela sen­
surile unui cuvînt aşa de întrebuinţat, caracteristic, să denu­
mească 111 fel lucrurile ale căror funcţii se asernănau cu vreuna
din însuşirile caracteristice ale amnarului.
Aşa, un număr de obiecte s-au numit arnnare, atunci când
îndeplineau o funcţie oarecare apropiată de noţiunea de mişcare,
de ex. arnnarul dela războiu, care prin mişcarea lui învîrte su­
lul, intinzînd pînza ţăsută (el, citatele dela 3 amnar);
Tol aşa amnarul dela plug, prin a cărui mişcare se ridică
sau se Ingroapa mai adînc Ierul plugului.
S-a zis apoi tot amnare Iurcilor dela casă, moară, acope­
rişurile stogunlor, grinzilor rezistente dela poduri, stăvilare,
şi-n general lemnelor fasonate dintr'o esenţă tare.
Se va fi zis, probabil, îurcile dela casă, moară, etc. trebuesc
să fie din lemne alese, tari ca amnarul, adică dure, rezistente,
şi repetindu-se des expresii ca acestea, s-a zis dela o vreme
şi acestor piese, din lemn rezistent, tot amnare, prin acelaş
procedeu lingvistic: Adjectivul determin anat schirnbîndu-si înţă­
lesul prin lărgirea continuă a conţinutului, înlocueşte şi substan­
tivul determinat, îndeplinind singur ambele funcţii (P h i lip P i d e,
P r i Il cip i i, 46).
Dar se poate să se fi ajuns aici şi din expresii ca acestea:
lemn tare ca amnarul, ca şi tare ca cremenea, moale ca baliga,
[216]
------------------------ ....... q
216
1. MORA R Eseu
răce ca ghiata, devenite apoi amnar de tare, cremene de tare.
balegă de moale, ghiaţă de răce, etc. Astfel expresii ca: asta.i
furcă bună şi tare ca arnnarul, etc., au devenit cu timpul n
arnnar de tare, si-n fine, asta-i amnar nu lemn, prin metafora
aşa de întrebuinţată de Romîni.
Cît priveşte cele patru speteze dela coşul căruţii, numite
pe alocuri amnare, numirea le-a venit fie prin procedeul aici
arătat, ele fiind de regulă tot din esenţă tare şi cu acelaş rol
de susţinere, fie numai prin simpla extensiune a numirii de am­
nar pentru Iurcile dela casă, care-s tot verticale, tot din esenţă
tare, în acelaş număr şi tot cu acelas rol de susţinere.
Inline arnnarul de ascuţit e şi astăzi aproape unul şi ace­
laş instrument cu amnarul de scaparat, Acesta e făcut din oţel
tare, deobicei din pile uzate, aşa că oţelul mai tare ascute pe
cel mai slab.
Cind zici arnnar de ascuţit ai în minte tot arnnarul de sca­
parat, care în mod secundar, numai, face şi funcţia de cute.
De aici şi pînă a se special iza pe alocuri ca instrument
excluziv pentru ascuţit, nu-i decît un pas. Exemplele dela 2 am­
nar sînt elocvente. pentru a arăta cum s-a iăcut transitia dela
arnnarul de scaparat, cu funcţia secundară de ascuţător, la acela
de ascuţit coasa, care-i. ceva mai mare, şi înline la instrumentul
de ascuţit cutitul măcelarului, care nu mai păstrează nimic din
noţiunea de producător de Ioc a străbunului sau.
b. Presupunînd că etimonul cuvîntului amnar nu poate fi
din adv. amînâ, nefiind adică îorrnat pe terenul limbii romîne,
mai probabil ar fi să-I derivăm din lat. popular "ambularlurn =
umblător, mişcător < vb. ambulare, întrebuinţat în expresii ca:
[errum sau tnstrumenium * ambularium, Adjectivul sohimbindu-şi
înţălesul prin lărgirea continuă a conţinutului, a înlocuit sub­
stantivul pe care-I determina, ca pe ceva de prisos,
Acest strămoş lat. popular al cuvîntului amnar l-am între­
zărit, acum câţiva ani în urmă, la cursul D-lui profesor D. Gaz­
daru, cu ocazia discuţiei sensuri lor verbului ambulare.
Un proces spontan mi-a pus problema originii acestui cu­
vînt dintr'un compus al verbului arnbulare, origină sugerată de
noţiunea de mişcare a acestui verb. Fără a fi gIndit vreodată
ceva în legatură cu acest cuvînt, am avut deodată viziunea
[217]
instrumentului mişcat cu repeziciune, pentru a produce scîntei
din cremenea lovită.
Din acest amnar, socotit omonimul tip, s-au format cele­
lalte pe terenul limbii romîne, evoluţia semantică fiind cea ară­
tată mai sus. Din punct de vedere fonetic nu întîmpinăm nici
o diîicultatate. *Ambularium va fi existat la început alături cu
ambulatorium, cu timpul impunlndu-se exclusiv. * Ambularium >
{ amnarî, amnar.
* amblaris, amlan»; amnană >
aminari, aminar.
Pentru _ mbl - > ml > tnn cî, P h il i P P i d e, Origi­
nea Rominilor, Il, 123, numai in maceoo-romîn. şi istro-romîn,
în cuvîntul ambala > amnu > imna.
Pentru ambulare > imlare; tmnare. imnare cî. Pas c u, op.
c. 103, şi W. M e y e r - L ti b k e, Ramanisches Etţţmoloqlsches
Worterbucll, 1924, pg. 387: lat. ambulare > rom. umbla, it.
ambiare, îriaul, la, ir. aller, ambler, prov. amblar, mr. imnare,
megl. amnari, istr. amnă, etc. (cî, Ou sta v K o r tin g, Laiei­
niscn-romantsctiee Worterbuch, 1907, pg. 55, şi Fr. D l e z, Etţ]­
moloqisches Worterbuc11 der romanischen Sprachen, 1884, pg.
423). Faptul că la Daco-Romini verbul ambulo s'a păstrat cu
- mbl - intact (umbla, imbla, umbtător, etc.), pare a fi o
piedică pentru admiterea acestei etimologii. Explicarea ar putea
fi aceasta: fenomenul -'---- mbl - > mn a avut loc numai la
Romînii dela sud, şi deci e mai recent, în orice caz a avut loc
după separarea blocului rornînesc spre N. şi. S. Prezenta lui
amnar cu - mn - la Daco-Romini nu se poate explica decât
că acestora le va fi venit cuvîntul ulterior, odată cu instrumen­
tul, dela Macedo-Rornîni. Daco-Rornînii chiar de vor ii avut -­
foarte probabil - şi ei un cuvînt pentru acest instrument, deja
o vreme, prin tot o mai rară întrebuinţare, s-a perdut. Pe vre­
muri aşa de tulburi în Dacia, probabil, nu era posibil să se
fabrice arnnare, încît se vor fi importat desigur din marele cen­
tru de civilizaţie, Constantinopole. In sprijinul acestei păreri
vine o ghicitoare rornînească : "Mireasa'n pădure (iasca), gine­
rile în Ţarigrad tamnarui) şi muma'ngîrlă (cremenea)" (G. D.
T e o dor e s c u, Poezii Populare. 226, după H as d e u, op. c.,
col. 1089). .
In acest articol, discutînd omonime le cuvîntului amnar,
am emis două ipoteze:
·,.
I
1
. ţ
,
I
I
, t
\
I
COMUNJCAR[
217
6
[218]
f
I
amnarul dela moară,
casă, biserică, stog,
grinzi, cuprinde ideia
de rezistenţă la
greutate.
-_ ....... _-�
amnarul la războiu I
şi plug cuprinde
ideea de mişcare.
-
J� __ L, __ ---,,:Î
arnnarul de ascuţit,
cuprinde ideea de
duritate.
�---------==-----
�================I�.=M=O=R=A=R=I=�S�C�,U=====================
a) Sau că omonimul primitiv el însuşi e format pe tere­
nul limbii romîne ;
b) Sau că acesta îşi are obîrşia în lat. populară, şi nu,
mai omonimele secundare s-au format pe terenul limbii romîne,
In primul caz eu plec dela adverbul vechi romînesc amină,
şi nu dela mînă.
In al doilea caz eu plec dela lat. popular "ambulartum
<: vb. ambulare, însămnînd ferul, instrumentul mişcător pentru
producerea focului, şi nu dela ad -+ manuale, manuarius.
In sprijinul ipotezei a doua, care pleacă dela "ambutarium;
cuvînt ce exprimă noţiunea de mişcare, vin diferitele numiri
date instrumentului de mişcat sulul războiului, denumit pe alo­
curi şi amnar: zăvor (j, Iaşi), tntinzător, îniorcăior, val, (Basa­
rabia), şi cordenci < coardă (j. Vaslui, laşi, Orhei),
Toate exprimă prin excelenţă ideea de mişcare.
I
II
II
il
i
I
l
li
II
lin
'li
'I
l'
l'
II
! !
j 1
!
\ r
amnarul de scaparat
_ omonimul primitiv -, ore si era
cea mai largă, cuprinde ideea de
mişcare, rezistenţă, duritate etc.
1. Morărescu.
Satlre politice de acum ju.mătate de veac.
Am mai publicat, în unele din numerele anilor preceden!i
ale acestei reviste Arhioa, o serie de satire în versuri şi proza,
scrise de Vasile Alexandri, Mihail Kogâlniceanu şi alţii, în
potriva lui Mihail Gr. Sturza- Vodă al Moldovei, în uIti.mii
ani ai Domniei acestuia. Deasemenea am publicat şi în Ieeoista
[219]
COMUNICARI
219
.'
Arhivelor, din Bucureşti, No. 1 din 1924, o lungă peroraţie în
versuri, contra aceluiaş Domnitor, cu titlul Câiră Români 1, şi
cu anumite comentarii şi comparaţii, cari dovedeau că textul
acela era scris de însuşi marele nostru poet Alexandri, ca
reprezentant al unui comitet politic secret, care făuri revoluţia
ieşană din 1848, - şi care precedă părăsirea tronului Moldo­
vei decătră Sturza- Vodă.
In timpul din urmă, revizuind câteva acte vechi familiare,
păstrate de soţia mea, din vremea copilăriei sale, am găsit o
coală de hârtie pe care se ailau scrise pe 4 feţe, o serie de
versuri, peste care mai trecusem cu privirea altă dată, fără să-i
dau vre-o atenţie. Mă apucă! s'o cetesc, şi dela primele ver­
suri, găsii ceva de-un interes relativ, mai mult de curiozitate
şi de haz, şi anume: o satiră de 74 versuri, scrise într'un a­
malgam de irase şi cuvinte româneşti şi nemţeşti, şi văzui că
e o satiră umoristică, întitulată : Un vals nemtesc. (După aria:
"0 du lieber Augustin)", la adresa primului Rege al României,
încă din cei dintăi ani ai Independenţei noastre.
Am întrebat pe soţia mea de unde posedă o asemenea scri­
ere, şi ea mi-a spus că o deţine dela tatăl ei, Alexandru Ba­
ronzi, fost Avocat în timpul din urmă (1862-1893), care fiind
refugiat din Bucureşti, în vremea revoluţiei dela 1848, s'a oprit
în Iaşi, unde după puţin timp a capatat un post de secretar al
Prinţului N. Conaki-V ogoride, care era Caimacam al Moldovei,
înainte de alegerea la domnie a lui Alexandru I. Cuza.
Acest Alexandru Baronzi era frate cu un George Baronzi,
fost Prefect de Galaţi, şi cunoscut apoi ca poet şi literat, de
care vorbeşte chiar Dvl N. Iorga în Adevărul No. din 28 Mai
1922; ambii fii împreună şi cu alţi doi fraţi, al unui Anionio
Baronzi, de origine greco-ltaliană, refugiat în Bucureşti proba­
bil în vremea Eteriei greceşti, dintr'o insulă din Arhipelag,
unde îşi avuse familia, purtând numele de Paâronctno (= stă­
pân-proprietar al unei corăbii comerciale).
Alexandru Baronzi, socrul meu, avea pe vremea lui, o
cultură superioară, cunoscând vreo cinci limbi, dintre care mai
ales franceza şi germana la perfecţie. Fusese între timp şi
profesor de limba franceză la un gimnaziu din laşi şi la unul
din Tărgul-Neamţ.
Ce-i veni lui, nu se ştie, dar se crede că avea ceva de
[220]
-- .. � ....
220
N. A. BOGDAN
împărţit cu guvernul liberal al bătrănului Ion Brătianu, caca
până în urma resboiului din 77-78 făcea parte intre opozantii de­
atunci (conservatorii), cari scoteau pe vremea acea un ziar po­
litic în laşi, la care AI. H. scria aproape în mod regulat.
Probabil că pentru a fi publicat in acest ziar, (intitulat
Iaşii, dacă nu mă înşel), socrul meu scrisese satira de care
am vorbit mai sus. Dar ea rămase in manuscris, pe o foaie
volantă, care a dormit peste jumătate de veac între alte hărtir
familiare, fără să atragă până acum atenţia nimănui.
Dând abea acum peste acest petic de hârtie, şi in inte­
resul numai a curiosităţei acelor ce vor să-şi mai deie sarnă
de cum mergeau luptele politice de partide în vremurile dinspre
sfârşitul veacului al XIX-lea, aduc acum Ia cunoştinţa actuali­
lor gazetari şi oratori politici, textul de care vorbesc, pregătit.
spre inserare in un ziar oarecare,- dar care n'a putut avea,
până astăzi norocul de-a vedea lumina zilei.
Iată, mai jos, stroîele despre cari vorbesc:
Un vals nemtesc
După aria: ,,0 du lieber Augustin !"
Ah, du !ieber Freund Iohann,
Wem man sagt şi Brat-Ivan,
Zwăl] moşii la mine - ai dat
Und mit mir contract gemacht:
Chit cor6na voiu purta
Prim ministru te-oiu lasa,
Să-ţi compui Camer, Senat.
Mit Spitzbuben ce au votat
Pentru mine apanage,
Pentru tine avantage,
Să-ţi chişligi şi tu avere
Stănd noi immer la putere
Bis chind ţara rumunească
Vă fi prada cea nemţească.
Und du Kitzu ciotoros
Ohne Schnurrbart şi mucos
Saulst la Oppler Bier und Wein,
Du bist schmutzig und gemein.
Freund Brătianu abel' vrut
De colega te-a cerut,
Und so ich lasat la tine
Se slugesci Kellner la mine,
Aber nur nicht imbatat.
Se te arăţi tu la palat.
Komm und du Kleiner Schmarkah
Ce la Viena ai tratat
Mit dem Kaiser austriac
Se'i dăm Dunărea colac,
Und mit Ungur înfrăţit
Dăm Romănii toţi de ghit.
Bleib Ministru, du bist brav
WeB mit Dir lucrăm grozav.
Fraţii Lecca sehr vicleni
Comis crima'n Ungureni.
Schurken sind primejdioşi
Wir nicht glauben credincioşi;
Vodă Guza au tradat
Nicht corect ei s'au purtat!
Aber doch Brătianu vrut,
Şi la mine mult cerut:
Las 'pe Lecca 'n vlsterie
Weil versteht în coţcărle.
[221]
COMUNICARI
===�221
fi
Alles was Brătianu sagt,
ist la mine bun gemacht.
Also Kinder, tot pe voi
Las să fiţi pe lângă noi!
. Chirmuind şi Iăr de lege
Vă permite - al vostru Rege.
Faceţi ţara balamut
Pradati lumea chit de mult
.Ş'abuzaţi voi immer fort
Wir nicht sagen auch ein Wort ;
Hol'der Teuîel îremde Land,
Nur Berlin ist Vaterland!
Cum la mine voi nu dati,
Mit moşii nu me dotaţi,
la zum Teuîel ve lăsăm
Und nach Hause schnell plecăm.
Ia beiehlt Radu Mihai Aber jetzt genug bogat
Cu ciomagu vărtos dai, Stăm zuîrieden in palat.
In acei care îndrăznesc, Voi îacut la mine gust
Contra voastră bănuiesc; Bem vieI Bier, măncăm Krănwurst.
La palat noi nu"i primim lch bleib ruhig immer still,
Surd şi mut avem să iim. Mach Briltianu was er will;
Oposanţii alungăm Las 'pe dănsul chirmuiască
Kein Wort nu 'i ascultăm; Pe Romani se'i ciomăgiască l l !
Actualmente gazetarii noştrii politici şi-au modificat mult
stilul, - mai ales cânde vorba de cei prootnctali t
N. A. Bogdan
Ce-va despre etlmologltle pălărie şi izmă.
In Dacoromania din ] 933, pag. 127, Capi dan zice că rom.
pălărie şi alb. p attare searnană din întîmplare, iar punerea pe
aceiaşi linie cu căciulă, alb. kesulje, e greşită. Eu răspund: n'am
timp de combătut acuma şi ar fi şi lucru oţios, dar cînd am
pus eu în legătură rom. pălărie cu alb. paiiare, am elucidat
originea acestui cuvînt (Vezi mai pe larg la Gustav Meyer), şi
pace bună! Pălărie, cu varianta părălie (Munt. Dobr.) vine tot
de acolo de unde vine şi alb. pattat«, şi ori-ce obiecţiune e
zadarnică! .Tot aşa, etimologia căciulă din mlat. casibuia (Du­
cange) rămîne legată de numele meu.
Izmă, pe care Şt, Paşca îl dă ca derivat de Sextil Puşcaru
din ungurescul zamat şi nu mai ştiu ce (pag. 407), vine în rea­
litate din neogrecescul dy'osmon, vgr. heâlosmon, izmă, adică
«plăcut mirositoare», de unde şi alb. âtăozmă şi bulg. g16zum,
grzizum, izmă. Ce rătăcire a-l deriva din ung. zamat, szamai,
.szamak care vine din germ. smak, geschmack, gust! Ce lucruri
.simple, pe care mulţi nu le văd!
A. Scrib an
[222]
I
!i
Il
II
Il
.il
I
I
Recenzii
1. M i nea, Din istoria culturii româneşti, Iaşi 1935.
o încercare de sinteză cu subiectul" Cultura românească.
în sec. XVII" va fi primită cu simpatie, dată Iiind importanţa
epocei studiate. Dar lucrarea trebue să indeplineasca două.
conditii strict necesare în tratarea oricărei opere: informaţie la
curent şi interpretare justă a datelor. Acolo unde informaţia
lipseşte, autorul - în marginile bunului simt (ceia ce pentru
disciplina istorică înseamnă probabilul sugerat de informaţia
cunoscută) - poate impleti cu titlul de probabilitate, şi ghir­
landa înşelătoare a presupunerilor, Cine nu ţine seamă In stu­
diile istorice de aceste minime deziderate, va elabora opere
sortite încă de Ia apariţie caducităţii.
Cetind cartea Dvlui I. Mi nea, "Din istoria culturii ro­
mâneşti", am constatat cu oarecare surprindere lipsă de infor­
maţie, neglijenţă în utilizarea ştirilor. concluzii eronate şi frec­
vente contraziceri. La aceste scăderi se adaugă goana după
originalitate cu orice preţ; unele concluzii şi idei scoase din
cărţi străine şi redate de autor ca observaţii proprii, Irizănd
astîel plagiatul; un stil care prin obscuritatea lui măreşte con­
fuzia. Asemenea defecte sunt Încă accentuate prin situaţia
privilegiată a autoruluI în istoriografia românească. D· sa e
profesor de universitate şi lucrarea D-sale e acceptată fără
critică de public şi - cei a ce e mai rău - este luată de stu­
denţi ca model demn de imitat. Subsrriind concluziile cărţii şi
adoptănd metoda de lucru a profesorului, tinerii cercetători de
istoria patriei vor face un regres. Epoca în care lucrează J.
Minea nu mai permite apariţia operilor de acest iel. O denun­
ţare urbană, dar nemiloasă a futuror scăderilor se impune. E
cela ce facem în rândurile de mai jos.
* *
*
In 150 de pagini, autorul caută să caracterizeze .c�.ltur,!
românească în sec. XVII şi să precizeze "rolul crOnICII lui
-
[223]
RECENzn
223
Ureche în istoria culturii româneşti", într'un mod special, ca
produs al unei anumite mentalităţi. Caută să pună în evidenţă
două ielei. Una mai zeche : cronica lUI Ureche a fost scrisă de
autorul ei în latineşte şi tradusă In româneşte de adnotatorul
Simion Dascălul. 1) Alta mai nouă, fat atât de deosebită: rolul
şcolii create de Vasile Lupu la Trei-Erarhi în formarea unei
anumite mentalităţi în lumea moldovenească; cronica lui Gri­
gore Ureche ar fi un rezultat al acestei mentalităţi. Voi urmări
in studiul de faţă numai această din urmă teză, lăsând la. o
parte pe cea emisă privitor la scrierea în latineşte a cronicii. 2)
1. Mi nea crede că a descoperit în şcoala lui Vasile Lupu
de la Trei Erarhi motorul universal care pune în mişcare suî­
letul strărnosilor noştri într'o anumită epocă şi care determină
o anumită mentalitate şi tendinte ale căror urme s'ar descoperi
în cronica lui Ureche. Ideia e afirmată în mai multe rânduri:
"Cronica lui Grigore Ureche reprezintă o operă care ne poate
da relaţii despre mentalitatea ce a domnit în şcoala de la
Iaşi" "op. cit. p. 39); "e o demnitate În cronica lui Ureche ce
.. lipsea contemporanilor lui Ieremia Vodă Movilă şi aceasta,
Gr.i�ore Ure,�he n'a înv,ă!at-o �n �colil� polone, ci e�ana din
spiritul şcolii de la TrCJ "Erarhi din Iaşi" (p. 41); .Nivelul cul­
tural ridicat prin şcoala de la Iaşi n'a putul rămâne fără rezo­
nanţă în aspiraţiile politicei moldoveneşti" (p. 36-7); "ln legă­
tură cu şcoala de la Trei Erarhi s'a format în Moldova o
anumită mentalitate şi s'a alcătuit o ideologie culturală. naţio­
nală, fapte care se cuprind în cronica lui Ureche" (p, 43). Mai
departe, l, Minca se Întreabă "dacă fii de boeri moldoveni ar
fi învăţat numai la şcolile polone, s'ar fj ajuns oare tol acolo
unde s'a ajuns prin funcţionarea la Iaşi a fostei Academii de
la Iaşi" (sic) (p. 44). Dvsa răspunde negativ inîormăndu-ne că
"in această privinţă avem. explicarea lui Miron Costin" (sic)
(p. 44). "Mentalitatea lui Miron Costin, care nu are nici o le­
g�itură cu Academia din Iaşi, este dovadă pentru aceasta ,,(p.
41). In privinta mentalităţii ernante din şcoala de la Trei Erarhi,
I. Minea crede că a descoperit şi anumite nuanţe: pe lângă
1) I. Minea, Intre păreri şi ipoteze, În Viaţa Românească (1925 No­
embrie-Decembrie), p. 256. Acelaş, Adevăr şi neadevăr relativ la istoria
Românilor, în Cercetări istorice anul VIll-lX 1932-34 nr. 2. p. 15-16.
2) In adevăr, această teorie, fondată pe conîuziuni şi erori de trans-
misiune a versiunilor operii lui Ureche, deşi a fost emisă încă din 1925,
n'a fost luată în serios de nici un cercetător. O încercare de justificare a
părerii şi pe baza unor argumente de altă natură, a fost spulberată de 0,
Pascu numai din câteva trăsături de condeiu (O. Pas cu, Gligorie Ureache
şi Miron Cos tin, în Revista Critică, anul VIlf. n. 1, p. 29). In studiul de
faţă, I. Minea - renunţănd tacit Ia argumentele răsturnate de O. Pas cu, ­
îşi susţine teza numai pe baza "argumentelor" din text.
[224]
224
C. A. STOIDE
aceia din epoca lui Vasile Lupu, el găseşte şi o mentalitate
din epoca lui Gh, Ştefan: protagonistul acestei din urmă men­
talităţi ar fi. ... Simion Dascălul. 1. M. scrie: "Pe de altă parte
Simion Dascălul, în interpolările făcute la cronica lui Grigore
Ureche, ne dă mentalitatea şcolii de la Iaşi după restaurarea
făcută pe Gheorghe Ştefan" (p. 39).
Erori in legatura cu presupusul rol al şcolii din laşi.
Pentru a se putea arăta care a fost mentalitatea ernanată
din şcoala Trei Erarhi şi influenţa ei asupra lumii moldoveneşti
din acea epocă, ar trebui să avem mai multă informaţie in le�
gătură cu însăşi şcoala. Autorul unui studiu asupra ei ar Ii
trebuit să se documenteze mai serios decât a făcut I. Minea
deschizând din fugă J) câteva volume. Ne pare curios că întâl­
nim În opera unui istoric căruia i-arn fi presupus mai multă
prudentă şi seriozitate În cercetări, tendinţa de a atribui unor
dascăli veniţi din afară şi în primul rând lui Pocacki, intuzarea
în lumea moldovenească a unor anumite idei şi a unei anumite
mentalităţi despre care nu ne-a informat mai dinainte cu ar­
gumente convingătoare că existau în conformaţia sufletească
a presupuşilor protagonişti. Din acest punct de vedere s'ar fi
impus o analiză atentă a operilor lui Pocacki şi a dascălilor ce
ar fi funcţionat la Trei Erarhi. Deasemenea ar fi trebuit să să
analizeze şi ideile şi tendinţele care aveau curs în lumea po­
tonă la epoca în careGr. Ureche îşi făcea studiile. Numai după
un asemenea studiu şi dacă ar fi găsit o afinitate de idei între
cronică şi operile dasoălilor kieveni şi o discordanţă între cro­
nică şi mentalitatea din Polonia, autorul ar fi putut presupune
3) Pentru a se vedea felul neglijent în care lucrează 1. Minea voiu
cita un caz. Vorbind de Ignatie Iavlovici, d-sa scrie: "Ştim despre Ignatie
Iavlovici, om foarte învăţat, profesor la şcoala de educaţie clasici'! din Za­
mosc«, După câteva informaţii asupra Zamoscului. el revine afirmând ci'!
"şi la această academie din Zamosc unde se învăţa latineşte a fost pro­
fesor Ignatie Iavlovici" (o. c. p. 31). Nota 55 (de tapt 59 la note) trimite la
P. P. Panaitescu, L'inţluence de l'oeuure de Pierre Magi/a, în Melanges.
1925, p, 67-8. In câteva rânduri 1. Minea face două greşeli. In primul rând
Panaitescu, fiindcă întâlneşte pe lavlovici in 1644-45 prin Iaşi, afirmi'! ci'!
acesta a fost probabil profesor la Trei Erarhi; în al doilea rând Panaitescu
nu spune ci'! lavlovici a fost profesor la academia din Zarnosc, ci doar că
a studiai acolo. Iată pasagiul din Panaitescu : »On ne sait presque: rien
des autres prolesseurs ruthenes de Jassy. Un certain Tgnace IevlevJcz fut
probablernent de leur nombre. II etait le neveu d'un ancien recfeur du
college de Kiev et avait etudie le latin et la retorique dans cette ecole,
Son principal maitre lut Pooacki. li etudie ensuite a Zamosc et de la il se
rendit dans dillerentes villes pour enseigner",
[225]
.,.
t
:
I
(
, ,
I '
RECENZll
o influenţă a kievenilor asupra mentalităţii din Moldova şi im­
.plicit asupra operii lui Gr. Ureche. Căci, este mai natural să
presupunem că cronicarul putea fi mai uşor influenţat Ia tine­
reţe de dascălii iezuiti decât la bătrâneţe de profesorii din Trei
Erarhi. Anticipănd, voiu afirma că mi se pare puţin probabil
ca un om, care elaborează după o viaţă de studii şi observaţie
o operă atât de matur găndită şi realizată cum este cronica lui
Ureche, să se îi lasat influentat în elaborarea acesteia de idei
recent aduse de nişte bieţi dascăli. S'ar fi cuvenit, ca autorul
încercării de explicate a influenţei şcolii dela Iaşi asupra operii
şi mentalităţii lui Ureche, să se informeze şi să combată unele
păreri emise asupra formaţiei spirituale a cronicarilor Ureche
şi Miron Costin, în legătură cu însăşi cultura poiană. Poate
analizăud mai cu atenţie de exemplu formaţia spirituală a lui
Grigore Ureche, s'ar fi îndoit că acesta, format în Polonia unde
adoptă tendinţele spirituale pe atunci la modă, trecăndu.Is
prin îillera personalităţii sale, - ar fi putut, după ce a venit
în Moldova şi a iost ridicat la cele mai înalte trepte ale ierar­
.hiei sociale, după douăzeci şi ceva de ani de şedere aci. să
adopte ideia dragostei de patrie şi ideia demnităţii naţionale
dela nişte dăscălaşi care-şi purtau patria în col bul încălţămin­
telor. Mi se pare foarte puţin probabil ca nişte straini să dea
'lecţii de patriotism unui mare vornic. Nu înţelege 1. Minea cât
de micşorat aoare marele Dornic Griqore Ureche în această
nedreaptă colaborare cu eventualii heimat-los-i din Kiev?
Dl. P. P. Panaitescu a explicat în cartea D-sale «Inţluenţa
polonă, etc." cum .măndria patriotică", atât de caracteristică
lui Ureche se întâlneşte la modelele sale poloneze (p- 74)." Ca
şi aceştia Ureche e un scriitor de partid (p. 76). Insăşi metoda
de lucru este aceia a istoricilor polonezi, pe care - ca elev al
şcolilor acestei ţări - Ureche i-a cunoscut desigur (p. 80). Mi­
ron Costin a suferit şi el preferinţele de gust alt> epocii în care
'studiase: tendinţele criticiste cu mai multă aplecare spre res­
pectarea adevărului şi îoarte adesea o imixtiune a celor cu­
noscute de autor, contemporane sau prin contemporani, dând
astîel scrierilor sale şi o notă de memorii (p.119). Numai răs­
turnănd aceste păreri şi dovedind - cum am spus mai sus­
că există o filiaţie de mentalitate între ideile exprimate de cro­
nica lui Ureche şi eventualele scrieri ale dascălilor din Trei
Erarhi, s'ar fi putut face presupunerea unei intluenţe a acestei
.şcoli asupra lui Grigore Ureche. L Minea, fără să dovedească,
afirmă Inexactitati oiensătoare pentru personalitatea de scriitor
şi ideolog a lui Grigore Ureche.
Căderea lui Vasile Lupu, în 1653, după I. Minea s'ar fi
.datorat faptului că Vasile, ca unul ce era străin, "n'a avut
'destulă înţelegere pentru spiritul moldovenesc" (Minea, o. c. p.
I�
1) l
j .. " i,
i
li
I �
[226]
226
C. A. STOIDE
28). Moldovenii, conştienţi de mizeria vremurilor în care trăiau,
ar fi căutat să reacţioneze printr'o mişcare cu caracter naţional,
având ca şef pe Gheorghe Ştefan: "Firesc e că a început să mi­
jească oarecare năzuinţa pentru a transforma în bine situatia
rea În care se trăia. Vremea lui Vasile Lupu reprezenta o
vreme de compromis faţă de situaţia politică generala" (p, 37).
"Fraţii şi nepoţii săi duceau o viaţă care scandaliza lumea
moldovenească, era om lacom, că viaţa lui nu era curată'{p, 28).
E vechea teorie emisă de Tanoviceanu : mişcarea lui Gheorghe
Ştefan ar fi fost produsă de sentimentul naţional ultragiat. Dar
ceia ce este mai curios, 1. Minca presupune că "Simion Da­
scălul, În interpolările tăcute la cronica lui Grigore Ureche, ne
dă mentalitatea şcolii de la Iaşi după restaurarea făcută de
Gheorghe Ştefan" (p. 39). Aşadar, introâacătorut capitolului des­
pre "Ijderenia Motdooenilor" cu" Tâlharti din temniiele Pâmuiui"
ar reprezenta, după 1. Minea, un curent de rebonşă naţională
contra jiqnirii străinismului introdus ele Vasile Lupu. Iata unde
duce dorinta de originalitate cu orice preţ.
Pentru a-şi dovedi teza I. Minea denaturează adevărul re­
dat în cronica lui Miron Costin, atribuind acestuia o suprapre­
ţuire a lui Gheorghe Ştefan în dauna lui Vasile Lupu. După el,
Miron Costin ar fi exclamat: "sunt alţi oameni Ulai mari în
Moldova", adăugănd Dvsa : "prin urmare Vasile Lupn n'a fost
om mare" (p. 28). Procedeul este curios; Miron Costin afirmă
chiar că, deşi datoria recunoştintei pentru binele făcut de Geor­
ghe Ştefan şi amintirea neplăcerilor SUferite de părintele SZiU de
de la Vasile Lupu I-ar face să fie duşman acestuia din urmă,
totuşi din spirit de imparţialitate de istoric, nu poate nega vi­
tejia arătată de Vasile şi superioritatea lui faţă de Gheorghe
Ştefan '), De altfel, nu cunoaştem astăzi vreun istoric care să
mai susţină, alături de L Minea. superioritatea lui Gh, Ştefan
asupra lui Vasile Lupu, Defectele pe care Miron Costin le atri­
bue lui Vasile Lupuşi familiei sale nu erau numai ale lui, ci
ale epocii întregi; exagerări naive ale acestor defecte se gă­
sesc şi în Paul de Alep, Se vede că I. Minea e un cetltor foarte
credincios al cuvlosului arhidiacon.
Coniraziceri,
I. Minca presupune că Gr, Ureche şi-a scris cronica în
latineşte, aceasta fiind apoi tradusă în româneşte şi adaosă de
Simion Dascălul. Fără să-şi dea seamă de contrazicerea în care
cade, Dvsa reproduce părerea lui N. Iorga că Simion nu ştia
latineşte, cu următoarele aprecieri: "A avut dreptate DJ. N.
1) Miron Costin, Letopiseţul terei Moldovei în Cogălniceanu ed. II.
vol. I, p. 338-39,
[227]
RECENZ[l
227
I
I
I
1\ ..
.\
1
Iorga, când a scris despre opera stângaciului şi grosolanu!ui
peticitor (sic) care e Simion Dascălul, om învăţat pentru vre­
mea lui, cu ştiinţă de carte polonă, dar nu şi latinească: (Minea,
o. c. p. 133). Aşadar, Simion. nu ştia latineşte, dar traducea
din această llmbă o carie înireaqă l
Un document cu data de 15 August 1647 În care Grigore
Ureche ar apare ca mare vornic, tace pe 1. Minea să reia dis­
cuţia despre data morţii marelui cronicar. De aci, prilej de
contradicţie. La p. 49 d-sa crede că documentul din 15 August
are data de lună greşită., "fiind o copie şi o traducere veche şi
ştiind că vorba August putea fi confundată cu Aprilie, aşa că
e foarte probabil că la 3 Mai, când se făcea împărţirea averii
lui, Grigore Ureche murise. Documentul e deci din 15 Aprilie
nu August". In nota de la sfârşitul cărţii, d-sa argumentează
tocmai contrarul : dintr'o scrisoare a lui Bandini cu data de 2
Noernbrie 1647, s'ar ti putut deduce dî Ureche trăia la acea
dată. Acum 1. Minea scrie: "atunci, data documentului păstrat
în traducerea germană (din 15 August 1647) e bună şi data de
3 Mai 1647 trebueşte mutată la 3 Mai 1648" (p. 164, nota 96) 1).
1) Mă folosesc de prilejul ce-mi dă DJ. Minca pentru a inşira câteva
date biografice asupra lui Grigore Ureche. In lucrarea de faţă, 1. Minea a
sdruncinat prin "citate" tot ce se ştia exact despre viaţa cronicarului. Ast­
fel, d-sa aruncă îndoială fără drept asupra datei de 3 Mai 1647, la care fiii
lui Ureche îşi împărţeau averea părintească (p. 164), asupra datei În care
Grigore Ureche e mare vornic [p. 164), emite păreri greşite asupra datei
Ia care Ureche este spătar (p. 49), încearcă să arunce discredit asu pra le­
lului in care C, C. Giurescu utilizează inîorrnatta (p. 164). Se impune deci
să reiau studiul asupra biografiei lui Grigore Ureche, pe baza unei atente
examinări a materialului astăzi publicat. In 1615, Alexandru Movilă, uzur­
patorul tronului Moldovei, deţinut de turcolilul Ştefan Tomşa. utilizează pe
Grigore Ureche într'o solie către Bethlen Gabor, principele Ardealului. Scri­
soarea cancelarului ardelean vorbeşte de răspunsul. ce s'a dat: "Meae ad
spectabilem et magnilicem Gregori::m Urecham idiomate Hnngarice scrip­
tae litterae" (N. Iorga, S1. şi doc. IV, p, CXXI, nota 1). In Noernbrie 1616
Gr. Ureche se găsea la Lemberg (Barwinski, "Ştiri nouă asupra îarnilei
Ureche" În "Prinos lui D. A- Sturza", p. 203). Socot de altfel că s'a ac­
ceptat Cu prea mare uşurinţă supoziţia lui Barwlnski că Nestor Ureche n'ar
ii participat la aducerea in 1615-16 a lui Alexandru Movilă pe tronul Mol­
dovei. Miron Costin afirma contrarul, adăugănd că, în tim pul domniei
«toate divanurile au Iost prin Nistor Ureche» Miron Costin, (Letopiseţul
terei Moldovei ed. Cogălniceanu, II: voI. 1, p, 264). Conîlictul cu doamna
lui Ieremia Vodă fusese probabil vidat înainte de această dată. Din inîor­
maţia trunchiată a lui Barwinski nu reese că Nistor nu s'ar fi găsit în Mol­
dova în timpul domniei lui Alexandru Movilă. Pasul despre care se vor­
beşte în documentul din 1616, (Barwinski l. c. p. 210) este dimpotrivă un
[228]
228
C. A. STOIDE:
Neglijentă in utilizarea izvoarelor.
Am semnalat mai înainte, în nota 3, cum utilizează I. Minea
ştlrile în legătură cu Iavlovici. Să nu se creadă că ceia ce am
arătat acolo e un caz izolat. Am controlat şi alte ştiri, de unde
reese că aceste e un procedeu general: Iată încă alte cazuri,
pentru susţinerea aîlrrnaţiel mele : »In vremea lui Vasile Vodă
argument În sprijinul păreri! că Nistor s'ar fi găsit aci. De altfel, un docu­
ment publicat În .Creşterea colecţiilor ac. Rom. pe 1911, act. Dec. p, 234,
îără dată (cu data aproximativă de 1614. dar care trebue să fie din 1615 sau
1616 când Ureche era mentorul domniei lui Alexandru) întăreşte această
din urmă afirmaţie. Documentul are o formă curioasă. "Ureache bivvornic
porunceşte lui Şapteş să lase În pace pe Neaninul diac din Oneşti".
La 6 Mai 1618 (7127) călugării de la Secu jură pentru un sat, înaintea
"fecioriJor lui Ureche vornicul" (N. Iorga, St. şi dac. XI, p. 90). E vorba
aici de Vasile şi Grigore Ureche. La 5 mai 1622 (7130) Ştefan Tomşa cer­
cetează o plângere contra Teofanei, văduva lui Nistor Ureche, şi a fiilor ei
Vasile si Grigoraşcu, pentru satul Iurgeştii (N. Iorga, St. şi dac. VII, p.
369). 1. Minea, În ,,0 ştire despre Griqore Ureche" În Cercetări istorice,'
V-VII, p. 350, credea a-I fi Întâlnit la 6 Martie 1623 (7131). D-sa a citit
informaţia cam grăbit· Intr'ade văr, Într'un perilipsis publicat de N. Iorga
(St. şi Dac. V, p, 216) se găsesc două documente: unul cu data de 6
Martie 1623 (7131) privitor la alte personagli şi al doilea din 11 Martie
1628 (7136) care vorbeşte de Grigore Ureche şi este publicat aiurea În o­
riginal (cf. mai departe). Mă servesc de acest prilej ca să indic Dvlui Minea
«fişa rătăcită» a acestui document (el. I. Minea. Cult. mold. p. 164, nota 94).
Graba l-a făcut să dea documentului al doilea data celui dintâi.
Documentul cu data de 4 mai 1627. (71:;15) emis de Radu Mihnea
pentru Bisericani, În care semenază alături- de domn şi "Grigore Ureche
vornic". este probabil un falşificat (ef. C. A. Stoide şi C. Turcu, Documente
şi regeste din ţinulul Neamţului, p, 18). La data de mai sus. Radu Mihnea
era mort de mai bine de un an; Grigore Ureche nu putea fi acum decât
cel mult vornic de gloată. ar. nu era În uzul cancelariei domneşti ca un
vornic de gloată să contrasemneze acte. De altlel. nu se cunoaşte o stăpa­
nirea Blsericanilor asupra satului Măstacănul (cf. C. A. Soi de, Contribuţii
Ia istoricul mână stirii Bisericani, extras din Arhiva, an, 1935.
La 23 februar 1628 (7136), Mitrofan, episcop de Huşi, dădea carte de
mărturie lui Nistor Cornescu şi NecuJai Galbenul pentru moşia NegriJeştii
împresurată de Grigore Ureche (Arhiva din Iaşi, 1899, p. 380-381)' La 11
mart. acelaş an, Grigore Ureche se părăşte cu Gabor căpitan şi ai lui îna­
intea divanului lui Miron Barnowski pentru Briţcani şi Negrileşti (Jbid. an.
II, n, 3, p, 181 şi Uricarul, XVIU, p. 392-3). De la 11 decembrie 1628 (7137)
înainte, Crigore Ureche apare ca treti logofăt. Hrisovullui Miron Barnowski,
cu această dată, Întăreşte lui Grigore Ureche logofăt stăpânirea asupra sa­
tului Drăculeşti (Creşterea colecţiilor pe 1911, p. 235). La 16 decembrie
acelaş an, Atanasie mitropolitul cu episcopii şi boerii divanişti atesta
[229]
RECli.:NZ1I
229
Lupu ajunge profesor la Trei Erarhi Benedict de la Vatopedi
(mână stire în orientul grecesc), fost profesor la Kiev şi Mos­
cova, după aceia la Trei Erarhi" (Minea, o. c. P. 33). Nota tri­
mite la P. P. Panaitescu, L'inţluence de I'oeuore de Pierre Magi/a.
(Melanges, p. 77), unde se scrie însă: nA la fin de Novembre
1646, se trouvait a lassy, probablement en qualite de proîesseur,
le grec Benoît (Benedictos) de Vatopedi. II avait ete proiesseur
schimbul între Grigore Ureche logofătul al treilea şi Gheorghe Roşea vis­
tier (ibid), La 20 decembrie Grigore treti logoîăt dă şi el zapis pentru
schimbul cu vistierul Gh. Roşea (ibidem). .
La p, 49 a lucrării sale, 1. Minea scrie: "în timpul acestui domn.
movilesc (Moise Movilă, 1530-1631 şi 1633-34) e avansat ca spătar", Păre­
rea aceasta nu se poate admite, In prima domnie a lui Moise Movilă în­
tâlnim ca mare spătar pe Patraşcu Boul, Documente în acest sent s'au pă­
strat din 24 martie (Uricarul, II, p. 51), 8 aprilie (Ghibănescu, Surete, II, p.
159-51, 1 mai 1531 (ibid. pî 350). In a doua domnie, el are ca mare spătar
pe Dumitraşcu Şoldan: document din 15 martie 1534 (Uricarnl, V, p. 228).
Foarte probabil, nici În noembrie 1531, când boerii pornesc plângerea la,
Constantinopol contra lui Alexandru Iliaş, Grigore Ureche nu era spătar.
Miron Costin fusese greşit informat asupra demnităţii înaintaşului său (Cro­
nica, ed, Cogălniceanu, Il, p, 292). lncepănd abia cu domnia lui Vasile
Lupu, Grigore Ureche este mare spătar. Zapisul din 14 april 1634 (7142) e
dintre primele ştiri care ni-I arată în această calitate (cf, A. V. Gâdei, Cre­
'nicarii Moldovni. etc. Prefata lui V. A. Ureche, p. 12). Tot o dată greşită
trebue să aibă şi zapisul din 30 ianuar 1534 înecare Grigore Ureche Iigu­
rează ca veI spătar (Convorbiri literare, 1900, p, 622). In nota dela p. 154,.
1. Minea crede- pe baza regestei documentului de împărţeală a urmaşilor
lui Vorontar Prăjescu, datat în St. şi doc. VI, p, 269 cu data de 21 ianuar
1542 (7150) - că ar putea fi îndoială asupra datei dela care înainte Grigore
Ureche apare ca mare vornic. Intr'adevăr, în regesta cu data de mai sus e
citat între moştenitori şi�Grigore Ureche vornicul. D-Iul I. Minea i-a scăpat
însă faptul că în acelaş volum la p. 535, acelaş document s'a publicat într'o
versiune mai bună, după o "traducere dela începutul sec. XVIlI, datat Iaşi,
7152 Ghenar 21» (1644). Deci nu există până astazi nici o informaţie care
să schimbe părerea că la 5 august 1642 Grigore Ureche era încă spătar.
De altfel Urigore Ureche trebue să fi ţinut această demnitate până în ia­
nuar 1543. Inaintarea sa de la trea pta de spătar s'a făcut odată cu trecerea
lui Toderaşcu dela treapta de mare vornic al ţării de jos la aceea de mare
logofăt, Înlocuind in aceasta demnitate pe Gavril Mateiaşi. Or, Gavril Ma­
teiaşi mai contrasernnează documente ca veI logofăt până la sfârşituL lui
decembrie 1642. Astfel îl Întâlnim ca mare Iogolăt la 11 septembrie 1542
(7151) (Ghibănescu, Surete, II, p. 29), 8 noembrie 1542 (7151). (o. c. p. 30),
5 decembrie 1542 (7151) (o. c. p. 32) şi pentru ultima dată la 20 decembrie
1542 (7151) (o. c. p. 33). La 11 Iebruar 1543 e mare logofăt Toderaşcu
(ibid. p.40). Deci, Griqore Ureche, numai după 20 decembrie 1642 şi îna­
inte de Il ţebruar 1643 a putut ajunge mare oornic al ţării de jos.
[230]
230
C. A. STOIDE
"
II
de grec au college de Kiev, puis envoye a Moscou avec une
lettre de recomandation du prince Basile pour y enscisner le
grec et diriger une imprimerie; il n'y restaque quelque� mois
et vint ensuite en Moldavie .. 0"
La p. 16 a lucrării, 1. Minea scrie: "Stim că Ioan, fiul lui
Vasile Lupu a fost elev al colegiului iezui] din Iaşi". Ştirea o
luase din P. P. Panaitescu. Influenţa polonă, p. 13. Aci se
spune: "Ioan, fiul lui Vasile Lupu, învaţă limba latină de la
aceşti iezuiţi stabiliţi în Iaşi". După cele scrise de Panaitescu,
am înţelege că un iezuit sau mai mulţi vor fi mers la curtea
domnească pentru a învăţa pe tănărul prinţ ceva latineşte,
nu cum presupune I. Minea, că fiul domnesc o lua de dimineaţă
cu ghiosdanul de gănt, spre fericitul locaş al iezuiţilor. L-ar fi
oprit de la acest sport, pe lângă eticheta destul de categorică
şi sănătatea lui atât de şubredă 1).
In ceia ce priveşte contrazicerile O-lui Minea dela pp. 49 şi 164 pri­
vitor la data documentului din 3 mai 1647 şi a unui document cu data din
15 august 1647, se pot face unele precizări. Nu încape îndoială că încă înainte
de 14 august 1647 Grigore Ureche nu mai era mare vornic al ţării de jos.
Locul său îl luase Ghica, 'viitorul domn [Ghibănescu, Ispisoace, Il, 2, p. 130)
Mă mir că Dl. I. Minea, decât să ridice discuţii interminabile, n'a căutat să
vadă dacă la data controversată Ureche nu avea urmaş în boerie. Cât pri­
veşte documentul din 2 noembrie 1647 al lui Bandini, din care al' reeşi că
Ureche mai era în vieaţă la acea dată, merită desigur toată atenţia noastră.
Există şi o altă ştire din 1648-49 (documentul e fără dată de lunii, iar anul
e 7157) dela Vasile Lupu, in care se vorbeşte de un sat care a fost cum­
părat de un anume "Păntelei ce au fost vornic", .de la al nostru boiarin
Ureche ce au fost mare vornic", Satul fusese confiscat pentru o moarte
de om întămplată pe hotarul său şi cu dănsul domnul l-a "miluit pe bolari­
nul nostru de sus scris Grigore Ureche ce au fost mare vornic" (Bul. Corn.
ist. IV, p. 166-7. Dl N. Iorga se întreabă dacă nu ar li un falşiîicat. Nu mi
se pare că ar exista motive de lndoială asupra autenticităţii). Cum se pot
Împăca concluziile că Ureche mai trăia şi după 1647 cu părerea că la data
de 3 mai acelaşan urmaşii îşi împărţeau averea? Probabil la acea dată
Ureche era bolnav, poate lovit de un atac de apoplexie. In sprijinul acestei
păreri voiu aminti şi cazul fiicei sale Alexandra, Aceasta era grav bolnavă în le­
bruar 1670 şi Gheorghe Duca Vodă trimetea pe Constantin fost ceaşnic şi
Gheorghe fost logofăt să-i asculte dorinţele in privinţa averii (Ghibă­
nescu, Ispisoace, VI, 2, p. 159-60). După această dată, ea mai trăeşte pânii
la 25 mai 1671. Atunci mărturiseşte şi "Popa Toader din Frăţeni, cace m'am
tămplat la răul dumisale " (NI. Costăchescu, Ioan Neculce, IiI, p 37), Poate
şi Alexandra va fi sulerit încă din 1670 un atac care a ţinut-o bolnavii un
nn şi ceva. . , .
1) Miron Costin, Letopiseţul p. 308: "era Ion Vodă slabu ş: desno-
da tu şi de mâni şi de picioare, cum nu ar hi fostu feciorul lui Vasilie
Vodă, care era ca un leu şi la hire şi la trupu".
[231]
RECENZI[
231
I. Minea (o. c. p.35-6) atribue Antemiei, fiica lui Grigore
Ureche, un sentiment de autopreţuire care, se ştie, nu exista în
realitate. Dvsa aiirrnă că ea, "într'un act scris cu mâna ei, zicea
că e "bine învăţată în cărţi". De fapt actul, un hrisov de la
Gheorghe Ştefan, spune numai că a fost prezentat lui Vodă un
zapis scris de mâna Antemiei, care "era în cărţi foarte învă­
ţată" 1). Aprecierea este a scriitorului sau a emitentului acestui
hrisov, iar nu a însăşi Antemiei.
Mai interesant de notat este faptul că I. Minea încearcă
să corecteze greşeli inexistente ale altor cercetători. As HeI în
nota 94 (p. 164), d-sa crede că a găsit o greşeală în cartea lui
C. C. Giurescu, Grtgore Ureche Vomicul şi Simion Dascălul îtt
leiopiseiul Ţării Moldovei. Corijarea unei greşeli imaginare a lui C.
C. Oiurescu dă prilej lui 1. Minea să construiască una din cele mai
incoherente fraze din literatura istorică românească: .. Documentul
din Decembrie 1628, care-l aminteşte Logofăt, e din 11 Martie
nu 20, cum a scris DI. Giurescu în prefata citată, p. XXXVlIl"(?).
E inutil să mai spunem că C. C. Giurescu dă ceia ce arată do­
cumentele: la 20 Decembrie 1628 Grigore Ureche era treti lo­
gofăt (o. c. p. 38), iar în nota 86 (Ia aceiaş pagină) se arată
că înainte cu câteva luni, la 11 Martie acelaş an, Grigore Ureche
se întâlnise numai ca boiarin.
Vom mai da câteva exemple de stil confuz: "Pe de altă
parte opera istoriografică, când tratează vremurile de mult
trecute, e foarte încăpăţânat de mută, când vrem să scoatem
din ea vremea în care s'a scris". (Minea, o. c. p. 38). In altă
parte scrie: "Azi lipseşte în cea mai mare parte ,din cronica
lui Grigore Ureche domnia lui Alexandrel Vodă" (p. 120). Pro­
babil, a vrut să spună că "din cronica lui Ureche. în starea
în care se află astăzi, lipseşte cea mai mare parte a domniei
lui Alexandrel Vodă".
Conştient sau inconştient, 1. Minea plagiază. In cartea
d-sale, p. 54 I. Minea scrie: Iorga, St. şi Dac. VII, p. CLXV:
"Ne întoarcem la părerea "La 1655, urmaşul lui Va-
noastră veche pe care am mai sile Vodă Lupu (adică G.
spus-o, că adică În plimbă- Ştelan Vodă) chemase îna-
riIe sale prin Ardeal, Gheor- poi pe dascălii de la Kiev şi
ghe Ştefan, un om iubitor de întări se şcoala de la Trei
învăţătură şi un domn care Erarhi: ca unul ce avea mul-
ţinea ca supuşii săi să se bu- te şi strânse legături cu Ar-
cure de oarecari foloase ale dealul, el va fi fost acela
culturii, a dat peste acest Si- care a adus de acolo pentru
mion Dascălul şi l-a adus la latineşte (sic), pe dascălul
1) Elena Eftimiu, Antimila, tata vornicului Grigore Ureche în Revista
arhivelor 1, p. 380-2.
[232]
232
C. A. STOIDE
Iaşi şi probabil l-a făcut profe- Simion, de la care a rămas,
sor la şcoala redeschisă de o prelucrare a cronicii lui.
el" . . . Ureche".
Cartea O-lui N. Iorga, în care se' găseşte irleia că Gh. Ştefan
a adus din Ardeal pe Simion Dascălul, Iăcăndu-I profesor la
şcoala din Trei Erarhi, a apărut în 1904. ldeia se regăseşte şi
în alte opere ale acestui istoric (ist. lii. rom. I. p, 270 şi 301 ;
utiIizez ediţia II) Aş dori să ştiu cum va dovedi I. Minea că
este a O-sale această părere sau - cum se exprimă D-sa _
«părerea noastră veche».
La p. 21 a studiului O-lui In N. Iorga, o. c. p. CXLVII
I. Minea citim: citim:
«Nu puţine manuscrise cu- Manuscrise frumoase, cum
noastern eşite din mâna cali- nu se mai scriau de mult, fură
gralilor de la Trei Erarhi, unde dăruite ctitoriei domneşti ce�-
primul egumen a Iost....» lei mai noi (Trei Erarhi).
Imprumutând ştirea din N. Iorga, I. Minea - cu obişnuitu-l
dar de a exagera informaţia şi de a o denatura, - a ajuns la
"nu puţine manuscrise cunoaştem" eşite de la Trei Erarhi. Inu­
til să mai spunem că nu citează textul lui N. iorga. (Am fi,
tare curioşi să cunoaştem şi noi cât de puţine, măcar unul sau
două din Aceste manuscrise).
1. Miilea este insuficient informat asupra epocei.
La p. 44, afirmă despre Miron Costin: "când· s'a întors.
în ţară era însurat, era tată de familile". Ultima ştire despre
Miron Costin în Polonia este participarea lui la lupta de la
Beresteczko din 28-30 Iunie st. n. 1651) 1). In primăvara anului
1653, la răsturnarea lui Vasile Lupu, el se găsea la curtea a­
cestuia din urmă, utilizat fiind în diferite solii. Vrea oare I.
Minea să spună că înainte de Martie 1653, Miron Costin "era
tată de familie"? In cazul aceste O-sa ignorează toată informa­
ţia în legătură cu Întoarcerea .în ţară a Elenei, fiica lui Ioan
Movilă. Or, întoarcerea acesteia a dat naştere la o serie de
procese pentru revendicarea averilor movileşti. Din datele în
legătură cu aceste procese, reese că I1ina Movilă s'a întors
în Moldova cu mult după 1653. că atunci când s'a întors
era, nemăritată. Un document al lui Eustratie Dabija, din 31
Ianuarie 1662, ne spune că Ileana a venit în ţară în timpul­
domniei lui Gh. Ştefan 9.). Căsătoria cu Miron Costin s'a făcut
cu puţin înainte de 15 Martie 1658, când Miron era pârcăla�
de Hotin. La data aceasta, ambii soţi, dăruesc satul Timireamv
lui Contăş logofătul. care i-a ajutat să-şi recapete ocinile 3)<.
1) Panaitescu. Influenţa Polonă p, 110.
2) N. Iorga, St, şi Doc. IV p, 272-3.
3) " XXII p, 353.
[233]
l'
I
RECENZII
233
Deci, numai prin 1659.1660 Miron Costin a putut deveni «tată
de familie».
Desigur că găsim î� cartea D:lui I. Minca şi lucruri bune,
dar ele se pierd in mulţimea ero�llor provocate - cre.dem ­
de motivele expuse mai sus, ca ŞI de graba de a publica sub
aspect de lucrare ştiinţifică nişte însăilări de curs universitar.
Că lucrarea este ceva artificial şi neînchegat încă, ne - do­
vedesc deasemenea dezordinea şi neglijenţa în corectarea
greşelilor de exprimare sau de tipar.
c. A. Stoide
A. S c h m i d l, Die inilqiirlateinische Wortstellung.
Inaugural-Dissertation. Munchen, Bayerische Druckerei,
1933. 41 pp.
Elaborată în seminarul de filologie romanică dela Univer­
sitatea Munchen de sub conducerea profesorului Karl Vossler,
lucrarea cu titlul de mai sus se deosebeşte aproape fundamen­
tal de încercările similare în acest domeniu: nici abundenţă' de
material, adunat şi catalogat cu îngrijire, nici spirit analitic ne­
cesar în asemenea elaborărl, singurul adeseori menit să dea
roade de .care să se ţină seama. Deşi tânăr, autorul posedă o
cultură filozofică serioasă şi este familiarizat cu producţiile li­
terare de valoare, iar interpretarea fenomenelor de limbă este
strâns legată aici de operele literare de primul rang şi de aju­
torul dat de cunoştinţele filozofice. Drumul străbătut nu pleacă
dela cazuri particulare spre ansamblu, reluzănd să reconstitue
întregul din părţi. Spiritul sesizează prin intuiţie totalitatea din
câteva trăsături caracteristice fundamentale. şi apoi explică trep­
tat particularul. S. aplică peste tot metoda vossleriană şi separă
net cele două aspecte ale limbii: forma exterioară, aparenţa,
scheletul, aşa cum a fost redat aceasta de obicei de cătră ling­
vi ştii pozitivişti şi sufletul limbii, spiritul ce o stăpâneşte. pe
care îl au în vedere în deosebi idealiştii. "Gramaticele istorice
notează şi povestesc ceremonialul sau moravurile lingvistice
sub care au loc aspiraţiile şi tendinţele gândirii in limbă, iar
pe acesta au grijă să le treacă sub tăcere" ').
Materialul discutat este foarte restrâns, limitat la câteva
texte caracteristice din punct de vedere sintactic şi stilistic:
A.nthimus, Marcellus.Dribasius, Mulomedicina Chironis, Grigorie
din Tours, mici documente de limbă din epoca merovingiană.
Cu multă dreptate se pot ridică obiecţii împotriva acestei re-
1) K a r l V os s 1 e r, Neue Denkformen im Vlligiiriatein. Festschrift
lUr Philipp August Becker, Heidelberg, 1922, p. 175.
7
[234]
H. MfHAESCU
234
�==========���============
stricţii voite, Lucrarea ar fi câştigat în proporţii şi soliditate
dacă ar fi. împins îndărăt termenul a quo pentru formele de
gândire studiate, înoadrănd pe Plaut şi Petroniu, dar mai ales
pe ;Pl�uL Ţărrnurirea .�c:as�a Î? 'p:ivinţa bogăţiei şi varietăţji
materialului este specitica direcţiei Idealiste şi modul cum Con­
cepe ea cercetarile de limbă, iar restricţia în timp, studiindu-se
numai monumentele lingvistice dela sfârşitul epocii antice s'a
făcut oarecum sub presiunea concluziilor oferite de materialul
cercetat. Ce determină schimbările din latina populară În tre­
cerea ei spre limbile romanice? Altă mentalitate a vorbitorului
influenta religiei creştine, emanciparea de sub domnia formelo;
de gândire antropomorfice, deterministice, intelectualiste ale
antichităţii şi evolutia lor spre formele dualiste, obiective, prac­
tice voluntarisje cărora le deschide perspectivă evul mediu. Tot
complexul acesta de cauze lucrează asupra spiritului limbii si-I
preface J). Revenind înţelegem dece Plaut şi Petroniu sănt (;Il­
minati din calapodul fixat oarecum a priori, deoarece ei nu
cioncid cu acest timp.
Pentru a desprinde mai lesne spiritul latinei populare şi
a-şi putea da seama de schimbările ei exterioare, autorul pune
alături şi compară cele două extreme ale domeniului rornanic :
stadiul ei cel mai vechi, cunoscut sub denumirea de latină po­
pulară şi stadiul cel mai nou şi mai evolual, limba franceză.
Studiind poziţia cuvintelor din cele două extreme se defineşte
sunetul populaţiilor ce vorbesc aceste două limbi. "Limba latină
clasică eliberează dependentul, cea populară supune indepen­
dentul. Conceptul curat, liber de scop, individualist al lucrurilor
este eliberat de un spiritualism colectiv interesant. Din ase­
menea tendinte se dezvoltă acea incapabilitate il modernului
spre conternplare artistică, calculul valorilor care prin fiinţa lor
intimă sâni incalculabile, perplexitate a, neintelegerea şi absur­
ditatea faţă de formă, superstiţia că nimic nu este întâmplător,
liber, ci toate, chiar şi cele nelegate principal, sănt întemeiate
pe necesitate şi constrângere. (p. 32). . .
Clasic şi popular nu înseamnă două lucruri deosebite ŞI
nici nu derivă unul din altul. Acelaş material culminează de o
parte în cea mai înaltă expresie a operei de .art� (Vergiliu)
datorită spiritului poetic, evoluiază de alta spre limbile romam�.e
graţie spiritului general şi idealurilor ce preced ve�c�1 �e. mIJ­
loc. Ordinea cuvintelor în fraza poetică este expresia individua­
lităţii creatoare, nu este o urmare a unei libertăţi specifice lim­
bii latine din cauza terminaţiilor cazu ale ce veneau s'o ajute în
acest sens. De această libertate se foloseşte şi poetul modern,
dând ideii, sentimentului, actiunii exprimate, o formă exterioară
adecvată, corespunzătoare.
i'
\'
1) Karl Vossler, o. C" p. 191.
[235]
HECENzn 235
--=======���========�
Să mi se pară cum că eşti
De cum rasare luna.
Pe viţele-i negre de păr
. Coroana-i arde pare. (Eminescu)
i'
\'
In umbra dulcilor poveşti Păndind, să iasă, din perdea
Din nopţi o mie una. O a văzut din cer 'pe ea. (Arghezi)
După cum în opera de artă lucrează spiritul poetului şi
modelează materia, dăndu-i forma pe care o doreşte, tot aşa se
întâmplă şi în limba comună, populară. Aici elaborează spiritul
general al limbii si al timpului. In timp ce latina clasică aşează
în irază verbul la sîărşit, cea populară îl pune în mijlocul ei
(verum enitn âico iibi) , iavorizănd sinteza. Alteori se produce
fenomenul' numit inversiune, subiectul trece dela începutul frazei
la sfârşitul ei, predicatul deţinând şi aici centrul (ibi posiium
est monumentum). In propoziţia secundară verbul îşi revendică
de asemenea mijlocul. Acest caracter sintetic al limbilor roma­
nice este evident de pildă atunci când se compară poziţia cen­
trală a verbului din propoziţia secundară Iată de cea finală a
limbii germane cu un caracter eminamente analitic.
H. M:ihăescu.
Jos. S c h r i j n e n, Le latin chreiien deoenu langue com­
mune. Revue des etudes latines 12 (1934), pp. 96-116.
Ceia ce se înţelege astăzi, exprimat destul de irnpropiu,
prin termenul de latina populară (Vulgărlatein, latin vulgaire,
latina volgare) a fost un prilej neîntrerupt de discuţii în cer­
cul studiilor de asemenea natură dela îndrumarea lor definitivă
de cătră Friederich Diez şi până în zilele noastre, bucurăn­
du-se de întreaga atenţie cuvenită din partea romaniştilor ca
obiect de studiu de cea mai mare importanţă pentru lămurirea
originilor graiurilor romanice. Invăţaţii noştri şi-au dat seama.
înainte de Diez, că limba română nu-şi poate avea începutu­
rile în limba artistică, uneori săracă în expresivitate şi vigoare,
cuprinsă in scrierile literare ale antichitătii romane. Petru Ma­
ior a exprimat precis părerea că latina poporului se găseşte la
baza limbii româneşti şi cum latina scrisă a derivat şi ea la
răndul ei din cea a poporului ajungea la concluzia neaştep­
tată şi paradoxală că limba române�scă nu este fiica, ci mama
limbii latine scrise. Termenul de latină populară a rost înţeles
În mod deosebit de specialiştii ce s'au ocupat sau au vorbit
despre el. Prin opoziţie cu limba literară a cărturarilor au în­
ţeles unii prin el limba poporului, dialectul unei reaiuni deter­
minate şi atunci a fost timpul când se vorbia în lin"'gvistica ro­
manică de o latină populară a Galiei, a Spaniei, a Peninsulei
[236]
236
H. MIHAIESCU
Balcanice. Numeroasele deosebiri din limbile romanice de as­
tăzi se puneau pe seama acelor .deosebiri initiale din faza pre­
romană. Cercetările au dovedit ulterior că legăturile sănt atât
de strânse, înrudirile atât de apropiate şi răspăndite, încât pr«,
supun o limbă latină unitară la baza evoluţiei romanice. H.
Schuchardt în celebrul său Vo k ali s mus, după ce încearcă
să-şi dea seama de par�icularităţi.le Iatinei din Balcani, se pro­
nunţă hotărât pentru unitatea lai mei vulgare, iar această cre­
dinţă aduse apoi o revizuire a definiţiei cunoscute până atunci.
Inceputurile limbilor romanice nu mai puteau fi identificate cu
dialectele latine vorbite de populaţia rurală, ci ele găseau o a­
propiere în limba de cultură, limba de conversaţie dln armată,
administraţie, biserică, acea ko ine dela sfârşitul latinităţii ce a­
junse să fie înţeleasă şi vorbită dela un capăt la altul al impe­
riului roman. Formularea aceasta, acceptată şi utilizată apoi de
toată lumea savantă, fu exprimată clar de E. Seelrnann în car­
tea sa devenită clasică asupra pronuntărri latineşti, găsind la
noi un apărător competent şi tenace în persoana unui nloloc
pe cât de priceput pe atât de pasionat de asemenea studii, p�
A. Philippide. Seelmann distingea trei cercuri în activitatea ori­
cărei limbi: limba scrisă, limba comună, limba poporului, lim­
ba latină populară fiind acelaş lucru cu limba comună a Ro­
mei, limba de converzaţie a c1aseler culte, a clasei conducă­
toare.
Jos. Schrijnen, unul din cei mai de seamă lingvişti ai tim­
purilor noastre, încearcă să-şi facă valabilă părerea exprimată
acum câţiva ani în urmă în altă lucrare, că latina comună dela
slărsitul latinităţii trebue căutată în limba primilor creştini. Ea
poate fi redata scurt prin aceste două puncte esenţiale: 1. în
cuprinsul imperiului roman s'a format o limbă specială bazată
pe raporturile sociale ale primilor creştini; 2. această limbă
specială deveni apoi limba comună a Romaniei. Autorul pre­
zintă o listă de creştinisme, zise integrale, deoarece nu provin
decât la scriitori creştini, compilată cu ajutorul materialului
foarte bogat conţinut în Iişele dela Maximilianeum din Munchen,
unde se lucrează marea întreprindere lexicografică a Tezauru­
lui. Această bogăţie de expresii cu totul noi, abundenta de vo­
cabular şi de gândire întâlnite în opera lui Tertulian, inovaţiile
sale lingvistice excepţionale, socotit de toţi părintele latinei
creştine, determină pe autor să se întrebe: cine este creiatorul
adevărat al acestui limbaj atât de nou şi atât de abundent?
Tertulian, aşa cum se crede în genere ? Schrijnen crede că t?�­
mai dimpotrivă. Marele scriitor a dat mult din produsul spin­
tualitătii sale, dar nu este el creatorul acestei limbi, nu poate
fi el. Bogăţia lingvistică excepţională din scrierile sale presu­
pune, ca şi la - Omer, o lungă evoluţie de natură 901�ctiv�: fa��
parte din fondul comun al limbii vorbite de coreliglOnarn sar,
[237]
RECENZII
237
En elîet, le latin vulgaire, qui se trouve a la base des langues
;omanes est la langue commune qui s'est constituee, a partir
du V-me siecle deja, dans toute l'etendue de I'empire rornain ;
elle est la resultante des tendences continuelles d'unification
et de rapprochement des langues cultivee et vulgaire, tant
ecrite que parlee, Mais cette koine n'est autre chose que la
latinite chretienne elargie" (p. 116).
H. Mihăescu
An n a Colo m b o, Vita e opere di lan Luca Caragiale
Instituto per l'Europa Orientale. Roma MCMXXXIV. XII.
Cartea se prezintă ca o sinteză a critic ei romîneşti, corn­
plectata cu observaţii originale, asupra operei lui I. L. Caragi­
ale. O coordonare de păreri izvorîte din concepţii critice, une­
ori diametral opuse, dar care trecute prin prisma eclectică a
autorului, se înfăţişează sub aspectul unui tot organic. Operaţie
îndeajuns de dificilă, cînd ai în vedere că pentru elucidarea ac­
tului artistic, Anna Colombo aduce, pe acelaş plan, concluziile
celor doi poli ai criticei rornîneşti actuale - Ibrăileanu şi Dra­
gomirescu -, uneori citîndu- i succesiv. Scrisă fără dialectică şi
susţinută de o argumentare ştiinţifică, lucrarea contează ca o
contribuţie de valoare la critica operei lui Caragiale, putînd fi
cercetată cu folos nu numai de Italieni, cum susţine autorul, ci
şi de Romîni.
Incepe cu o introducere, în care este schitat procesul pe­
netraţiunii culturii apusene în Romînia. Pentru Iacilitarea înţe­
legerii operei lui Caragiale introducerea era necesară. Aşa
cum se prezintă însă această introducere nu-şi atinge scopul.
Faptele sînt expuse prea sumar şi, oarecum, deslinat. Depen­
denţa culturală a Rornîniei nu-i evideţiată şi asemănarea pe
care o face autoarea între situaţia Romîniei şi a Italiei de Sud,
face ca un strein să se gîndească mai mult la o dependenţă
politică. Prezentarea începutului burgheziei romîne "con tutti i
suoi difetti" , care avea să ofere material artistic lui Caragiale,
este de asemenea anemică.
Urmează La vita di I. L. Caragiale, care nu . aduce nimic
nou. Vorbind de influenţa franceză, hazardează cînd afirmă că
acestei influenţe Romînia datorează pe lîngă prima constituţie
liberală şi "le prime opere litterarie romene, come le poesie e
le corn medie di Vasile Alecsandri" (pag. 16). Un profan în li­
teratura romînă ar putea înţelege de aici că aceasta începe cu
Vasile Alecsandri.
Inîine, studiul operei lui Caragiale. Mai întîi clasificarea:
1. Scrieri umoristico�satiri�e (Comedii şi Momente); II. Scrieri
<'l'
[238]
238
NEACSU ALEXE
cu subiecte serioase (Năpasta şi Nuvele); III. Schiţe nouă.­
Clasificarea, deşi cam il la Ibrăileanu, e relativă, totuşi.
Prezint din cuprinsul studiului chestiunile mai de seamă
şi solutiile date de Colombo.
Obiectivitatea şi caracterul veridic al operei lui Caragiale:
.che egli sia perîettamente obbiettivo e verista, non la affermo
certa; egli rispecchia, nell'opera, un sua îantasma interiore : fan­
tasma che ha tutte le apparenze delia vita reale, ma ohe e
pure una creazione dell'artista, e serba in tutto I'impronta del
suo genio." (pag. 26), Şi consecinţa: " .. .io non credo che le
cornmedie de! Caragiale possano essere una Ionta sicura di
notizie per 10 storico." (pag. 29). Ceiace n'o lmpedică să ada­
oge peste citeva pagini: "lI mondo descritto nelle commedie e
nei Momente per quanto curioso, per quanto caratteristico di
un epoca determinata, e umano ... fi (pag. 33) ..
Indicii izoarele technicei teatrale a lui Caragiale: Labiche,
Sardouv Pailleron, Scribe, etc. Remarcă predilecţia lui Caragiale
pentru dialog, procedeu francez. Că unii scriitori francezi au
oferit modele technice lui Caragiale, se poate. Dialogul însă
este la Caragiale o inclina ţie temperamentală,
Ca o caracteristică esenţială a teatrului lui Caragiale re­
marcă limba specială: " ... una lingua che non e comica in se,
ma fa tuttuno con personagglo e ne e la migliore caratteristica,
perche ogni scorretezza grarnmaticale e sintattica, ogni dilor­
rnazione ... signiîica ed esprirne qualche lato del'indole e della
merite del parlante, (f (pag. 32). Caragiale "ha saputo sempre
indovinare, sulla ba se dell'analogia e dell'etimologia popolare,
come una parola nuova si sarebbe storpiata nella bocea di un
ignoranta." (pag, 33). Evident că, cea mai mare .diiicultate
pentru traducerea lui. Caragiale o constitue limba operei sale.
La observaţia ce s'a adus lui Caragiale de către unii cri­
tici romîni că personagiile sale n'ar fi profund studiate, Arma
Colombo răspunde că aceste personagii nu-s profunde prin in­
dividualitatea lor însăşi. Tipi de burgheji autentici, au centrul
de actiune în afara propriei lor conştiinţe:
Conducîndu-se indeosebi după Ibrăileanu, Colombo indică
sursa inepuizabilă din care îşi lua Caragiale subiectele: prostia
omenească. Fiind gol sufleteşte,. prostul nu-ţi deşteaptă nici un
sentiment, te Iasă indiferent, atitudine necesară pentru a putea
rîde pe seama lui.
Capodopera lui Caragiale este ,,0 scrisoare pierdută". ldeia
a luat-o Caragiale din Sardou "Les paHes de mouche". «O
scri'30are pierdută" este, după cum o defineşte şi Dragomirescu,
"una serena e comica visione della vita politica, in cui appare
futta Ia piccolezza e la poca importanza degli ideali, delle cause
politiche pur tauto strombazzate ... " (pap. 50). Şi mai .departe:
"Una Leitero Smarrita e il vero capolavoro drammatIco delia
[239]
RECENZI(
239
letferatura romena; e, poiche il politicantismo e un vizio di
tutti i tempi e tii tutti i regimi, poiche stupidi, ubbriachi, inna­
morati sena ovunque .. , ia credo di poter affermare che Una
Lettera Smarrita appartiene alla litteratura universale", (pag. 55).
Pledoarie slabă, căci o "O scrisoare pierdută" trece în literatura
universală nu prin subiectul ei, ci prin valoarea sa artistică.
Asemănarea de atmosferă pe care unii critici au găsit-o
între schiţele şi "Hevizorul" lui Goga! şi între schiţele şi "0 seri­
soare pierdută" a lui Caragiale, Anna Colornbo o explică prin
faptul că: "10 stato delia Russia in quell'epoca aveva molii
punti di contatto con quello della Romania", (pag. 71).
Drama "Napasta" este considerată de Colombo ca fiind o
piesă slabăş Plină de defecte. dintre care cel principal este ar­
tificialitatea caracterelor. Anca nu-i întru nimic veridică. Singur
Ion, în nebunia lui, este autentic, natural. Caragiale a vrut să
ilustreze artistic o temă: "Per la col pa, il castigo, e calunnia
per calunnia a.
Defectele acestei drame se datoresc, după Colornbo, ur­
mătoarelor cauze:
1. Dramaticltatea caracterului lui Caragiale; devenind o
manieră această caracteristică domină autorul in loc să fie (10-
minată şi nu mai poate fi un element de artă,
2. Contactul cu literatura rusă În care abundau astlel de
subiecte.
3. Caragiale nu cunoştea bine sufletul ţăranilor.
Numai cauza primă justifică deficientele acestei drame.
Celelalte două pot fi înlăturate în parte sau în totul.
Trecerea lui Caragiale de la Comedii la "Napasta" şi apoi
la Nuvele, Colombo o explică prin analiza temperamentului lui
Caragiale, şi nu prin cauze externe, Caragiale singur spunea
despre sine că simte enorm şi vede monstruos.
Evidenţiază faptul că toate personagiile lui Caragiale sînt
npredestina1e", sînt mînate In viaţă de către "Ia piLI cieca Ia­
talita". In aceasta constă partea tragică din comedii. Restul
- du mecanique plaque sur du vivant (Bergson, Le rire) -,
constitue partea comică.
Lectura cărţii It!i Colombo îţi Iasă o impresie elocventă
care duce spre confirmarea unei păreri: "CreaţiuniJe lui Cara­
giaJe sînt multe şi toate au o viaţă care le face să trăiască
chiar pentru cei ce nu cunosc cîtuş de puţin mediul nostru
sooial t)". (Arma Colombo nu cunoaşte tragedia desvoltării noa­
stre culturale). Şi aceasta datorită faptului că aceste creaţiuni
au "trăsătura eternă a sunetului omenesc" 2).
Neacşu Alexe
1) Mihail Dragomirescu, Critică, val. Il, pag, 175.
2) Ibidem.
[240]
240
r. BAnBULESCU
Moldova Nouă, revistă trimestrială, organul Asociaţiei
Culturale a Transnistrienilor, director: N. P. S m o c hin ă.
Anul 1, No. 1 (Ianuarie-Martie) şi No. 2-3 (Aprilie-Septembrie).
Iaşi 1935.
In cursurile mele universitare, făcute studenţilor la Iaşi,
deseori am căutat să rectific, documentând, anumite idei sau
cunoştinţi greşite, ce ei le-au capatat, pe căi diferite, anume
prin cărţi, ziare sau oameni, despre cultura, civilizaţia şi oarecari
fenomene din viaţa popoarelor slave în deobşte şi din a Ruşilor
în deosebi. Cunoaşterea limbilor slave mi-a oferit nu odată pri­
lejul să arăt că Ruşii nu sînt, În patura lor cultă şi intelectuală
şi în multe din institutiile Rusiei, nici înainte de răz6biul trecut,
nici astăzi, barbari, cum se credea şi se mai crede încă la noi
de cei ce, necunoscănd limba rusească, nu pot să ştie cum
trebuie viaţa acestui mare şi puternic popor. Cunoaşterea acestor
limbi m-a pus în situaţia de a arăta că dimpotrivă Ruşii, cel
puţin în pătura lor cultă şi intelectuală, sînt şi au fost sub re­
gimul ţarist, dacă nu în totul, cel puţin în mare parte, la înăl­
ţimea occidentului şi superiori nouă. Acest prilej de rectificate
a ideilor şi cunoştinţelor noastre mi s-a oferit şi cu privire la
Rusia Sovietica de astăzi, despre care, ca şi despre Rusia Ţa­
ristă, circulă Ia noi fel de fel de idei greşite şi neadevărate, în
cea mai mare parte din pricina necunoaşterli limbii ruseşti, care
necunoaştere împiedică pe ai noştrii de a se adresa direct la iz­
voarele ruseşti spre a înţelege viaţa poporului rusesc şi ţara lui.
Astfel, din această pricină au apărut în ziarele noastre ştiri
false: cum că abia în anul 1935 s-a întrodus în oştirea rusească
disciplina şi ierarhia gradelor, pe când se ştie de cunoscători
că acestea le-a introdus deja Lenin pe când era în viaţă (el a
murit în Ianuar din anul 1924). Intr'o carte apărută la noi În
1934 se spune că "Lenin şi Bolşevismul au cufundat în mizerie
un popor de 160 milioane de suflete", pe când adevăraţii cu­
noscători ştiu că lucrul nu stă chiar aşa. Intr'un ziar se scrie că
"în Rusia asistăm la distrugerea familiei prin teoretizarea pro­
miscuităţii, prin violuri obişnuite În grupa Paradoxal, dar totuşi,
ideologia bolşevismului pledează pentru această promiscuitate din
marea familie slavă dela Estul Europei de azi şi scuză homo­
sexualitatea". Pe când adevăraţii cunoscători ştiu că acestea nu
sînt adevăruri, ci din contra.
Scopul fundamental al acestei reviste Moldova Nouă este
de a prezenta Rusia Sovietică, în special Republica Moldove­
nească din ea, în adevărata lor lumină, adică fără falsurile şi
neadevărurile puse în circulaţie de cei necunoscători. Acest
scop îl poate împlini cu prisosinţă directorul revistei, d. N. P.
Smochină, fiindcă este, mai întăi.. român Transnistrian de ori-
(
1 {
Il '1
1.1
[241]
RI�CI<:NZ[T
241
gine şi apoi cunoscător al limbii ruseşti care-i dă putinţa de a
atla realităţile din Rusia şi Republica noastră Moldovenească.
Astfel, la noi se crede şi se scrie că Ruşii au creat Republica
Moldovenească numai cu scopul de a avea În eaun instrument
direct şi făţiş de propagandă tnpotriva României şi că, de asta,
ţinta noastră trebuie să fie de a se deslinţa Republ. Moldoven.
D. Smochină însă arată că această ideie, care-i şi a băr­
baţilor noştri politici cu pretenţie de conducători, nu e altceva
de cât o altă necunoaştere a rea\ităţiior. Căci Rep. Moldov. s-a
creat nu pentru asta mai întâi, ci fiindcă ideologia Bolşevismu­
lu! Marxist a lui Lenin cerea ce Lenin a stabilit şi în Constituţia
Rusiei Bolşevice din 5 lan. 1918: autodeterrninarea naţională a
popoarelor. Iar Românii Transnistrieni, ca şi cei Basarabeni,
prin lupte şi stărumţi anterioare Constituţiei acestea, arătaseră
că ei voiesc (autodeterminare) să aibă o aşa autonomie. Deci,
arată d. Smochină, politicianii noştri nu cunosc stările din Rusia
în această privinţă. Căci, spune, Rep. Moldov. s-a creat pe baza
principiului democratic al autodeterminării, cum, pe aceeaş bază,
s-au mai creat şi alte aşa mici republici În Rusia Sovietelor, ca
Rep. autonomă a ChirghiziIor. Rep. Auton. Mordova, Rep. Auton.
Udrnurtă, sau Obi astia (tot un fel de republică) Naţională Evre­
cască Birobidjan din vecinătatea Manciuriei, acestea 2 din urmă
reorganizate chiar i'n anul 1934. Dar ar fi putut d. Smochină să
menţioneze ceva mai vechi şi mai aproape de România, ce eu
am arătat la cursurile mele universitare de acum 3 ani, dupa
"CeskoslovensM Republika" din Mai 1934: cam odată cu Rep.
MoIdov. s-a creat şi Republica Evreiască (Zidovskaja Respublika)
în jud. Kerson dela Marea Neagră, făcând şi aceasta parte, ca Rep.
Moldov., din Republica principală Ukraina. Această Rep. Evr. e
compusă din 42 sate. din cari numai 34 cu populaţie evrească,
iar 8 sate cu populaţie amestecată. In total în aceste sate sunt
15.000 suflete elin cari 80 Il/o Evrei. Această Rep, Evr. s-a creat
după acelaşi principiu al autodeterrninării naţionale, ca şi Rep.
MoIdov .. căci nu avea în contra cărui stat, cum zic ai noştri
despre Rep. Mold., să se creeze acea mititică Republică Eveiască.
Aşa că, de asta, politicianii conducători ai României, Iindcă nu
cunosc această realitate din Rusia, n-au nici dreptul şi nici o­
portunitatea de a cere desfiinţarea Republicei Moldoveneşti, sus­
ţine d. Smochină, cred că cu dreptate.
Afară de asta d, Smochină mai prezintă şi o altă realitate
din Uniunea Sovietică, resp. din Republica Ucrainiană şi partea
din aceasta, Republ. Moldov.. că să nu se crează Ia noi că Rusia
a renuntat sau va renunţa la Basarabia; nu va renunta, adică,
. nici Uniunea Republicilor Ruseşti şi nici în special Republica
Ucraina. In No. 1 la p. 4 spune, În adevăr: "Reluarea raportu­
rilor diplomatice nu însemnează încă aplanarea litigiului. Insăşi
[242]
242
1. 13AHBOLESCU
===================
tovarăşul Starăi, preşedintele sovietului cornisarilor norodului
din Republica Moldovenească, la şedinţa solemnă a sesiunii
Comitetului Central Executiv, care a avut loc la 12 Oct. 1934,
a spus că "chestia Basarabiei rămâne şi va rămâne în acea
stare cum a fost caracterizată la conferinţa sovietico-romănă
dela Viena ... de tovarăşul Krestinski .. , nu odată de tov. Litvi­
nov, comisarul de externe ai URSS, şi de conducătorul tov.
Stalin în congresul XVI al Partidului". E o realitate aceasta, ce
pare a nu fi înţeleasă la noi. D. Smochină ar fi putut, pentru
susţinerea ei, să mai citeze nu numai (cum face la p. 19) faptul
că la 19 April 1935 (după ce în 1934 se crease Republica Mol­
dov. şi funcţiona) s-a adunat la Balta Primul Congres pan-rnol­
doveneso, care întocmeşte Constituţia Republicei Mold. şi îi sta­
bileşte graniţele, ci putea să mai citeze şi discuţiile ce s-au
făcui în acest Congres, la care au luat parte 2'13 delegaţi din
această Republică. Discutia a fost în sensul celor pomenite mai
sus de d. Smochină pentru anul 1934. Imi permit să atrag eu
atenţie asupra acestor discuţii. Anume, Starâi a zis, în cuvân­
tul său de deschidere: "România nu poate aduce o singură.
dovadă, care să îndreptăţeacă luarea Basarabiei. In această ches­
tie ea se sprijină numai pe jandarmerie şi puşcării în cari suferă
luptătorii pentru libertatea Moldovii". Aşa a spus Starăi, iar
majoritatea delegatiilor (arată revista cehă Slouanslo) Prehled;
XVII, anul 1925, 2) a cerut Congresului "protejarea robitei po­
pulaţii basarabene. Delegatii sovietelor ucrainiene din Congres
au apelat la reprezentanţii oficiali ai Republicei Ucrainiene (din
care face parte Republica Moldov.) ca să amintească guvernului
Ucrainian că în România trăieşte peste 1 milion de Ucrainieni
robiţi. Iar Şurnski, comisar al poporului (= ministru) Republicei
Ucrainiene, care reprezenta pe aceasta la Congres, a răspuns,
la acea cerere a delegaţi lor, astlel : "Noi ducem politică de
pace şi ne e scump sângele lucrătorilor şi ţăranilor. Zicem însă
robiţi lor Basarabiei şi tuturor popoarelor apăsate: luptaţi pentru
libertatea voastră şi să ştiţi că cu voi e poporul muncitor al
Federaţiei Sovietice". Aşa că în Rusia e aceeaş părere dea­
lung-ul tuturor anilor, cu privire la Basarabia: şi în 1929, ca şi
în 1934. Iată de ce cred şi eu că d. Smochină spune o realitate
de acolo, alirrnănd că "litigiul nu s-a isprăvit", nici acum, Intre
România şi Rusia cu privire la Basarabia.
Urmărind prezentarea realităţilor din Uniunea Sovietică,
deci din Ucraina şi Republ. Moldov., d. Smochină arată apoi
că în toate unitătile adică republicele «Uniunii» sau Federaţiei,
secretarii generali ai Partidului Comunist "formează autoritatea
de fapt", care-i controlatoarea şi hotărătoarea instanţă superioară,
chiar în administraţia fiecărei Republicii în parte. Şi arată că
că "Politbiroul" (7 inşi din Moskova) "nvmeşte, la posturile de
[243]
RECENzrr
secretari ai partidelor comuniste din unitatile naţionale ale Uni­
unii, pe oamenii săi devotaţi şi de încredere, de cele mai multe
ori streini de naţia pe care o conduc". Deci vrea să spună că
sunt astfel numiţi, nu pentrucă Uniunea vrea să se Înconjoare
în conducere de o anumită naţie şi să ţie în lanţuri pe altele,
cum s-ar putea crede de cei necunoscatori ai realităţilor de
acolo, ci fiindcă crede că, astfel, conducerea ţării se face mai
bine. Caci de altfel, şi arată d. Smochină (p.20-35) că sunt secre­
tari generali politici şi conducători în Republica Moldov. nu
numai din o naţie, s. ex. Evrei, ci din diferite din cele 165
natii ale Uniunii. Unii, anume, sînt Georgieni, alţii Moldoveni
din Basarabia, alţii Români din Transilvania, alţii Ucrainieni, alţii
Ruşi. Sunt, într'adevăr, Evrei, dar sint şi Români Între conducă­
torii Republicei Mold. Căci trebuie să arăt şi eu, spre a pre­
zenta realităţile Uniunii, că, spre cinstea poporului rusesc şi
a intelectualitătii lui, nu e adevărat ceea ce se spune la noi
de obicei: că Evreii au făcut revoluţia bolşevică şi că tot mai
cu seamă ei conduc actuala Rusie, adică Uniunea Sovietică,
ci Ruşii înşişi au făcut-o. Aşa arată, între alţii, şi ziarul Ces­
koslooenskâ Republika dela 10 Mai 1929 din Praga, scriind
despre o Statistică, In care se arată că membrii şi conducătorii
Partidului Bolşevic sunt în cea mai mare parte Rusi : 65 %
Ruşi şi numai 4.34 % Evrei. Un lucru ce, de altfel, îl spusese
mai nainte Şi scriitorul F. L Rodicev în cartea sa Bolseoikt
i Evrei.
Urmărind mai departe prezentarea realităţilor din Repu­
blica Moldoveneasca, d. Smochină arată activitatea în ea a
"Comisariatului (=ministerului) de Finanţe" la facerea şi execu­
tarea Bugetului Statului şi a Bugetului Sătesc, cari unul pe altul
se completează la venituri şi cheltuieli. Aci arată diferitele
impozite puse, mai mici pe colhozuri şi mai mari pe individua­
liştii burghezi, dar şi mai mari de cât pe toţi pe Kulaci adică
chiaburii satelor, fiindcă aceştia din urmă şi ceilalţi individua­
Iişti n-au trecut la gospodăriile socialiste, adică colective, ale
Kolhozurilor, ci au rămas tot la proprietăţile lor individuale
din fostul regim burghez. Imi permit să atrag atenţia asupra
acestui fenomen financiar din viaţa întregii Uniuni Sovietice,
pentrucă mi se pare că d. Smochină nu l-a explicat destul de Iim­
pede. Lenin însuşi, pe când era În viaţă, (Iată de . executările
fiscale ale tuturor ţăranilor, cari încă aveau proprietăţi indivi­
duale, fiindcă guvernul sovietic DU voia să-i constrăngă pe toţi
a părăsi acel vechi sistem burghez ai proprietăţii individuale,
ca să treacă la regim colectiv al proprietăţii în forma de Kolhpz),
Lenin zic, a Introdus un regim intermediar, de tranziţie, acel
al Ner-ului, adică o Nouă politică economică. Prin acest nou
regim Nep. - care de atunci durează şi astăzi numai că cu
[244]
244
I. BAR I3ULESCTJ
oarecari modificări - se admise şi proprietăţi individuale, dar
se puse dări mari asupra lor, iar pe Kolhozuri, adică pe pro­
prietăţile colective ale ţăranilor asociaţi în ele, se puse dări
mult mai mici, adică le privilegie pe acestea. Făcu aceasta
pentru ca. astfel, să constrăngă indirect pe taranii cu proprie­
tăţi individuale să părăsească acest regim economic şi să treacă
şi ei la regimul socialist, adică colectiv al Kolhozurilor Comu­
nismului. Aşa se explică severitatea în fiscalitate cu care e
tratat "cetăţeanul Pancenco Pavel Feodorovici", de care scrie
d. Smochină la p. 51 din No. 1 al revistei. Fiindcă acest Pan­
cenco avea proprietate individuală, era dar un cui al vechiului
regim burghez, pe care voia să-I silească, prin acea mare fis­
calitate, de a-şi părăsi proprietatea individuală şi a se asocia
şi el cu ea la Kolhozul din satul său Ciobraciu. Iar «Plănuirea
de stat» , de care scrie d, Smochină, nu se aplica cu acea
mare asuprire fiscală şi la ţăranii din Kolhozuri, ci numai la
cei individuali ca Pancenco. Fireşte însă că fac şi abuzuri acei
însărcinaţi cu strângerea \:dărilor, dar asta e altceva faţă de
regimul economic În sine.
In No. 2-3 al revistei Moldooa Nouă din April-Sept. 1935,
d. Smochină continuă să ne prezinte realităţile din Rep. Moldov.
la HComisariatul Sănătăţii publice". Aci arată cum acest mi­
nister a luat şi realizat măsuri pentru Inbunătăţirea stării sani­
tare a satelor şi pentru civili zarea lor: le obligă să întreţle
curăţenie, să-şi facă toţi privăţi la locuinţe, să-şi ţie gropi pentru
gunoi, să-şi văruiască casele, să cureţe de gunoi cotetele de
păsări şi animale, străzile, curtile etc. S-au făcut la ţară, în
sate şi chiar la cămpuri, "leagăne pentru copii», în cari să fie
îngrijiţi de crescătoare copiii, pe când mamele lucrează la
cămpuri, s-au făcut ambulatorii medicale etc. Trece apoi d.
Smochină să ne arate activitatea "Comisariatului Ocrotirilor
sociale" şi problema muncitorească, al cărui comisar (ministru)
e un Român moldovean.
In sfârşit se arată şi în acest No. 2 al revistei multe lu­
cruri foarte interesante cu privire la funcţionarea sovietică a
Republicei Moldoveneşti. Ar fi prea lung să le mai înşir acum.
Dar din cele ce am expus mai sus se vede îndestul cât de fo­
lositoare este această revistă Moldova Nouă, în deosebi pentru
oamenii noştri politici, cari vor trebui să o citească şi să medi­
teze asupra celor ce se arată în ea că există şi se face în Re­
publica Moldovenească de sub regimul Comunist. Numai aşa vor
fi în stare aceşti oameni politici să ne conducă cum trebuie
România noastră. Căci nu cred că seva găsi cineva,care să
creadă şi să spună că d. Smochină face propagandă pentru Co­
munism în revista sa. De altfel ar trebui să se înţeleagă şi la
noi, spre a nu se mai tulbura ţara cu spaime zadarnice, că pre-
[245]
frgt
�. [
i
R ECENZ!I
cum Fascismul nu e de exportat şi nu poate prinde rădăcini
de cât în stările sociale, economice şi psihologice speciale din
Italia căci în alte ţări şi popoare nu se poate realiza ca regim,
ci nu�ai ca partid politic mai mult ori mai puţin rezistent, tot
astfel nu se poate exporta, ca regim econornico-social, nici
Comunismul rusesc, ci că şi acesta, în alte ţări şi popoare nu
poate să pătrundă, ca regim, C! c:l mulvt .ca partid .politic: D?­
vadă a acestui lucru o vedem In incercările Comunismului prm
Spartacus în Germania, prin Bela Kun în Ungaria de după
război şi prin alte încercări din alte ţări, unde acest regim nu
a putut să se înligă, ca atare, ci numai ca partid politic. Pe
când, numai în Rusia s-a înrădăcinat şi ca partid politic şi ca
regim economico-social. De altîel însuşi Le_nin, întemeietorul
Comunismului şi al statului comunist rusesc, llltelesese aceasta
spre sfârşitul vieţii sale şi de aceea, de unde la -început cre­
zuse ca Comunismul nu va putea exista in Rusia fără ca el
să se introducă şi la alte popoare dela cari să primească aju­
toare spre a rezista şi trai în Rusia sa, şi de aci propaganda
ce o facea în alte ţări, -- când, mai târziu, văzu că Comunis­
mul s-a înrădăcinat în Rusia, dar că în alte ţări în cari se fă­
cuse propagandă el nu se putuse înfige, înţelese că sînt în
Rusia condiţii specifice cari nu sunt şi în alte ţări, şi aproape
renunţă la propagandă pentru acest gând al său: de ajutorare
a Rusiei de alţii din atara ei.
Aşa că întreprinderea culturală a d-lui Smochină, această
revistă Moldova Nouă, pentru activitatea ei folositoare nouă,
merită toată lauda şi încurajarea. Ilie Bărbulescu
C r O ni c ă,
Darea de seamă despre activitatea Societăţii istorico-fiIologice
"Arhiva" pe an. ŞCo 1934-1935.
1. Activitat�a Ştiinţifică. Societatea, conform menirii ce o are, a ţinut
un numar d�. şedu:te ştiinţifice, bilunare. între orele 6-8 în Amfiteatrul No.
1 al Facultăţii de LItere, la care s'au Iăcut diferite comunicări din domeniul
ist?riei,. fil910giei şi istoriei literare. Au asistat la aceste şedinţe: profesorii
universirar] !: Bărbulescu, O. Pascu, Şt. Berechet, D. Gazdaru, C. Andrees­
cu; prulesorii sec. A. Scriban, D. Gaîiţeanu, M. Gazdaru, T. Hotnog, V. Lungu,
M. Galan, A •. Mesrobeenu, N. Cozrna, N. P. Smochină, Oh. Romîndaşu, A.
Oohm�s; �slstenţll unlv. N. Bejenaru, Gr. Scorpan, Gh. Ungureanu, Gh,
AOavnloael, E. Condurache, Valentin Gr, Chelaru, studenţi şi alte persoane,
Au ţinut c?municări (în ordinea anunţării):
1. Prof. umv. D. O a z dar u: "Contribuţii italiene la istoria litera­
turii rornîne».
2. Asist. univ. V. O r, C h e l a r ti: «Basarabia privită de un scrii­
tor rus".
3. Asist. univ. O r. O r. S cor pa n: "Valoarea simbolică a «Lu­
ceafărului" de Eminescu".
• 4. Pr?!. univ., Ş t. O r. B ere c het: "Un dicţionar neogrec-romînesc
111 manuscris dela mceputul sec. XVII.> şi «Un Catavasier romino-greco­
slav din sec. XVIII».
[246]
246
CRONICA
4. Praf. A. M e s rob ea nu: «Ştiri noi despre Mihail Radu Vodă
(Mihnea al III-a) Documente inedite din Arhivele Vaticanuluis.
, .5� Asist. univ. V. O r. C h e l a r u: "Contribuţii privitoare laJstoria
Panslâvismului în Bulgaria în sec. XIX>!. .
6. Asist. univ. O h. Ung u rea nu: <Naţionalitatea lui V. Conta".
7. Stud. D. Strungariu: "Pe marginele Dicţionarului Academiei
Romîne»,
8. Asist. univ. O h. Ung u rea nu: "Date pentru reconstituirea me­
diului �mbiant al copilăriei lui Eminescu" şi «Cum I-au ajutat Botoşenenii
pe Eminescu». , .
Şedinţele ştiinţifice au decurs în cea mai desăvîrşită atmosferă academică,
făcîndu-se după fiecare comunicare discuţii şi observări interesante, căci
toate comunicările, dintre care unele s'au şi tipărit, au adus contribuţii se­
rioase ştiinţei noastre.
2. Activitatea culturală. Paralel cu această activitate a Societăţii Cer­
cul revistei-vArhlvas a organizat şi'n acest an sub conducerea d-lui praf.
J1ie Bărbulescu, directorul revistei, un număr apreciabil de conferinte pu­
blice, ţinute in Aula Universităţii. care au avut ca scop propagarea proble­
melor .ştlintiîico-culturale' şi'n afară de cercurile universitare. Aceste Con­
ferinţe au fost ţinute de profesori, personalităţi consacrate în studiul lnde­
lungatal cercetărilor ştiinţifice, dar şi de tinere elemente de valoare, con­
form unuia din prinei piile conducătorului spiritual al Cercului revistei" Ar­
hiva" şi al Şcoalei de Slavistică dela laşi-d. prof. llie Bărbulescu dîndu-le
astfel posibilitatea şi dreptul de a se manifesta şi pe această cale.
Conferinţele în ordinea În care s'au ţinut:
1. Praf. univ. 1 I i e Mi nea: "Originile mentalităţii noastre de astăzi».
2.' Prof. univ. Ing. An d r e e s c u - Cal e: "Problema şi soluţia raţl-
onală a ameliorării cu apă a oraşului Iaşi".
3. Prof. Gl1. G h i b ă nes cu: «Raporturile dintre cler şi stat, la noi, in
secolele trecute». . ' ,
4. Prof. univ. O r. Ş t. B ere c het: "Viaţa Basarabiei după război».
4. Prof. univ. A. O ţ e t ea: «Revoluţia naţional-socialistă în Ger-
mania». . ,
5. Praf. N. P. S m o c hin ă : "Revoluţia bolşevică in Rusia Sovietică".
6. Prof. univ. O. Pas c u: "Autonomia Moldovei".
7.ProL N. I. P o pa: «Tendinte noi în istoria literară." "
, 8. Prof. Ulliv .. (supl.) C. An d r ies cu: «Este Romînia stat naţional
sau stat de frontieră 7".
. 9, Proî. A. S c r i.b an: «Ungurisme din limba romină».
1 O. Prof. univ. 1. B ă r bul e se Îl: "Viaţa,. şi opera lui T. Masaryk»,
conferinţă ţinută sub auspiciile «Arhivei» cu ocazia aniversării zilei ono-
mastice a preşedintelui republicei Cehbslbvace.' .
Publicul ieşan a răspuns cu gentileţ,ă şi a încurajat cu destulă con­
ştiinciozitate această activitate culturală, îar "Arhiva» se poate mindri că a
stimulat în laşi' interesul pentru probleme de natură ştiinţifică, prezentate
sub un aspect de popularizare.. 1
Din dorinta de a mări numărul paginelor pînă la 32 coli, aşa cum
apărea în anii anteriori crizei economice, pe lîngă venitul provenit din con-
ferinţe, "Arhiva" a primit cu deosebită plăcere sumele donate de:. .
. 1. Primăria Municipiului Iaşi+- 5000 lei, Casa Şcoalelor =: 2000 lei (p ..
abonamente), Direcţia Creditului Funciar urban Iaşi.- 1200 lei şi �i'iseşt.el
un minunat prilej de' a mulţumi şi pe această cale d-Iui O. Racovlt�, pn­
marul Municipiului laşi, precum şi el-lui ajutor de primar Şoarec, d:IUI Pr9f.
Şoimescu, administrator şi d-lui Văleanu subadministrator al �asel Şcoale­
lor şi bunăvoinţei el-lui N. Uheorgheade director al Creditului Urban.
Valentin Gr. Chelaru
I