[5]
PATRIA
Într-o primăvară, sub maxilarul superior al gurii de
piatră care formează zidul Horoabelor, ascultînd Ialorniţa
somnoroasă care-şi făcea loc pe sub trepte verzui de
gheaţă, am avut revelaţia Patriei. Străbătusem de nenu­
mărate ori ţara în lung şi-n lat ; ştiam bătrînele biserici
de şiţă, uitate în marginea unor drumuri prăfuite; de
sus de pe vîrfurile Făgăraşilor, sub ameninţarea crivă­
ţului, zărisern judeţele albastre desenate de înălţime, ţări
ele basm, cărora le lipseşte numai cîntecul; nu uitasem
vuietul mării la ţărmul căreia mă odihnesc în fiecare an ;
dar niciodată ca atunci, în acea zi de martie tîrziu, n-arn
simţit mai dureros de dulce iubirea nemărginită care m-a
împins să scriu o carte despre scumpa ţărînă a Patriei.
Torentele primăverii inundau o vale stranie văzută
atunci prima oară sub lumina crudă a soarelui. Cerul
foarte albastru şi înalt, fără nori, înfrumuseţa şi mai mult
dimineaţa. Apele transparente ale Ialomitei, mînate peste
bolovani albi, spre locuri necunoscute, de o chemare mis­
terioasă, semănau cu o piele de leopard. Rîul avea ceva
din agilitatea, şiretenia şi cruzimea animalului evocat. Se
strecura fanatic pe sub plăcile de gheaţă în care îl tinuse
iarna ; în drum dărîma praguri de pămînt negru, cu o
stăruinţă care înlocuia forţa; mai sus, căzînd pe trepte
[6]
� j
ii
'j
I
il
li
de -oremene, cărase copaci bătrîni la vale, srnulgîndu-i din
şubredele rădăcini ; departe, părăsindu-ne, cinta impetuos,
eliberat în sfîrşit. Străbătusem de la Vîrful cu Dor un
ţinut devastat de viscole, luptînd ou o mlaştină de zăpadă
albă, - făcusem imprudenţa să plec fără schiuri -. pe
sub întunecate păduri infestate de un parazit forestier şi,
ajuns încr-o margine, am zărit un pustiu polar expus ero­
ziunii soarelui. Un drum grăniceresc coborît cu peripeţii
ne-a dus pînă la o cabană ascunsă sub perdele visătoare
de conifere.
Acolo, într-o oră, am ascultat prăbuşirea zăpezii seu­
turate de veveriţe jucăuşe, zvonul surd al căderii acelor
de pin, ţipătul rătăcit al vîntului şi rnăcinarea munţilor,
înţelegînd că tot ce ochii mai văzuseră altădată, făoin­
du-mi sufletul să vibreze, trebuia încredinţat hirtiei.
Mi-am amintit în ceasul acela, vechile ecouri ale cîmpiei
munteneşti pe care o străbătusem cu un car, prăvălirea
tumultoasă a Oltului, surprins singur şi trist undeva in
drumul său lung, arnorţirea unui lac glacial în lumina
lunii şi neîntrecutele nopţi de iarnă rornîneşti, cind la
gura sobei auzi trosnetul copacilor de-afară la tresărirea
gerului.
Şi am început peste cîteva săptămîni o călătorie lungă
de cîţiva ani, care nu a luat sfîrşit nici în ziua de azi.
Nu mi-a trebuit mult ca să înţeleg că ţara rornînească nu
erau numai aceste ţinuturi de vis care îmi înflăcărau ima­
ginaţia. Pretutindeni, în locurile cele mai neaşteptate, la
capătul unor drumuri depărtate, oameni ca mine şi ca
alţii ridicau aşezări noi, luptau ou o teribilă moştenire
socială, uitată în văzul lumii de către o orînduire de
tristă amintire: sate părăginite, oraşe distruse parţial de
[7]
bombardamente, uzine ruinate şi la propriu şi la figurat,
într-un cuvînt tristul bilanţ al războiului.
Am fost martorul acestor zece ani de putere repu­
blicană, de domnie a oropsiţilor de ieri, asistînd la renaş­
terea Patriei, la dezmorţirea ei. N-am să afirm aici că
s-a făcut totul. Probabil că nu vom termina peste noapte
cu greutăţile, dar ceea ce mi se pare demn de arătat este
că s-a născut un spirit nou ; şi e bine de ştiut că această
voinţă de a clădi o altă ţară, a celor liberi, există şi ne
intlmpină la fiecare pas.
Sus, la zeci de metri înălţime, deasupra unor alţi munţi
ridicaţi din beton, piatră şi fier, de către cei care gîndesc
în cărămidă cu mîna, am avut aceeaşi bucurie a contem­
plării. La Bicaz, plutind deasupra batardoului. într-o
cuşcă de oţel; pe acoperişul blumingului de la Hunedoara,
ars de constelaţiile de oxigen ale aparatelor de sudat;
pe punţile schelelor larninorului de la Roman sau pe tera­
sele de marmură ale "Casei Scînteii" am simţit aceeaşi
încîntare ca în faţa zidului Horoabe1or. Imi place singu­
rătatea senină a munţilor sau melancolia mării părăsită
în amurg de oameni, cîntecul viguros al fluviilor, foşnirea
aspră a secarei nesecerate, dar şi freamătul metropolei.
imnul scrîşnit al uneltelor de muncă, clamoarea unei uzine
în care se amestecă fîlfîicul focului, loviturile de fier ale
ciocanelor, mirosul inecăcios de fum şi emanaţiile trupu­
rilor omeneşti încălzite de efort.
Ssau scris destule cărţi despre ţara noastră şi nu voi
spune o noutate dacă am să afirm că acest pămînt gene­
ros şi oamenii lui merită şi mai multe cîntece. Poeţi, e
vremea voastră I
I9l7.
[8]
1,
I
l'
I
I
l
1\·
1,
'1
SEMANATORUL
In preajma aniversării Republicii am reluat o călătorie
în jurul ţării, întreruptă numai cu două luni în urmă.
M-am jurat ca pînă la terminarea romanului la care lu­
crez să nu mai scriu nici un reportaj şi de fapt rindurile
care urmează nici nu au pretenţia să fie un reportaj. Sînt
gîndurile unui călător norocos, avînd posibilitatea să vadă
aproape toată ţara în anul 1958, atît. Nu este vorba aici
decît de a aşeza pe hîrtie cîteva reflecţii produse de spec­
tacolul neobişnuit, zărit adesea din goana unei maşini
sau a unei motociclete. Am urcat pînă în vîrful munţilor,
lîngă singuratice stînci, sub perdele de molift, lîngă cerul
veşnic furnegător şi după aceea am coborît pînă la neli-
. niştita mare, lipsită de frumuseţea patetică a verii în acest
ultim anotimp al anului. De pe un vechi drum de piatră
al legiunilor romane am văzut gîtuirea Dunării Între stîn­
cile reci de granit şi după aceea mi-am oprit privirea pe
munţii cei liniştiţi din apus. Am cutreierat mirişti galbene,
împărăţie a iepurilor în decembrie şi am ascultat slava
cadrului de stejar murmurînd in frunze cafenii la adierea
unui vînt călduţ de primăvară. Intr-o livadă de pomi des­
frunziţi, cu crengile ca nişte gheare de pasăre, am stat
de vorbă cu cîţiva agricultori despre ultima recoltă. Către
Salon ta, m-arn întîlnit cu porcarii pustei ardeleneşti şi
[9]
ne-am dat bună ziua ca nişte vechi cunoscuţi. De sub
nişte schele înalte am fluturat o mînă în cinstea zidarilor
de la Săvineşti. In pădurea Ghioracului am ascultat bă­
taia de aripi a fazanilor care seamănă cu gilgîirea unei
ape tulburate, şi, peste cîteva zile, am auzit respiraţia
industrială a unei uzine complexe din Moldova. O dată cu
frumuseţea fără seamăn a ţării noastre, cîntată de poeţi,
s-a născut frumuseţea fără seamăn a muncii omeneşti.
Visarea este un sentiment de aur pe care nu trebuie să-I
pierdem, dar nu cunosc o rouă mai frumoasă decît sudoa­
rea Irunţii unui metalurgist şi nu există o oboseală mai
sacră decît aceea a omului oare a înălţat o casă.
Lîngă noi creşte o Rominie nouă, socialismul ridică pe
aceste meleaguri un templu uriaş, sprijinit pe coloane de
oţel, templu in care se arde cărbune în cinstea zeiţei cu
braţe de fontă numită Munca. Slujitorii săi de aici l-au
uitat pe dumnezeu cel de aer, nevăzut şi atotputernic în
etajele superioare ale cerului, pentru că şi dînsul prea-i
uitase de multă vreme, şi se îngrijesc mai mult de cele ce
se întîmplă lîngă ei, pe pămîntul acesta darnic pentru cei
vrednici.
Toată ţara are acum un obraz roş de cărămidă; pe
fruntea ei, în vîntul proaspăt, foşnesc frunzele purpurii de
pînză ale drapelelor, Mergeţi în înapoiata Moldovă de
altădată, ţinut de păstori şi de agricultori, şi veţi vedea
ceva de neînchipuit: pe kilometri întregi se ridică spre
cer coşuri fumegătoare şi schele. Coborîţi în Dobrogea
vînturilor şi a stepei, ţinut al exilului trist, şi veţi auzi
cunoscutul scrîşnet al excavatoarelor. Daţi ocol Olteniei,
şi veţi zări protezele metalice ale schelelor petrolifere.
Alergaţi pînă în Banatul cel dulce, unde hlarnida iernii
se topeşte la boarea Adriaticei şi o să vedeţi risipite, pe
9
[10]
: j
j
t
1·
J
I
�!
cîmpurile negre, cuburi de piatră, unul lîngă celălalt,
numeroase cuburi albe adăposnind pe colectiviştii ţinu­
tului. Urcaţi pînă în munţii tainici ai Domei şi veţi des­
luşi şuieratul joagărelor moderne acoperind cîntecul păsă­
rilor. Umblaţi pe drumuri necunoscute şi veţi întîlni
oameni răsrurnind birumul, arzînd încă, deasupra unor
pardoseli de piatră. Cineva a trecut peste tot şi a semănat
pe aceste meleaguri oraşe intregi.
In paginile mele nu pot să pomenesc ce s-a realizat
pină acum în ţara noastră. Nici nu are rost. Există sta­
tistici exacte, mult mai convingătoare. Vreau să spun că
nu rodul muncii noastre, a fiecăruia m-a impresionat cel
mai mult. La temelia tuturor lucrurilor stă o filozofie a
muncii, gindul mîndru ai omului. Unii ne reproşează că
in reportajele noastre nu pomenim prea des numele celor
mai vrednici. Trebuie să spun că ar fi un lucru nepotrivit.
Incă nu au dispărut toţi leneşii din Romînia, dar numărul
celor mai buni dintre contemporani este atît de mare, încît
arnintindu-i numai pe unii, i-arn nedreptăţi pe ceilalţi.
Ceea ce s-a schimbat anii aceştia în noi cel mai mult este
conştiinţa. Sînt convins că în oricare alt regim social pot
exista muncitori foarte buni, de o înaltă calificare şi o
producţie de bună calitate, dar socialismul se deosebeşte
de aceste regimuri tocmai prin conştiinţa înaltă a mun­
citorului, care ştie că tot ceea ce produce este pentru el
şi nu pentru nişte buzunare străine.
Am stat la masă cu foarte mulţi oameni în călătoria
făcută în jurul ţării şi pot afirma cu convingere 'că am
întîlnit absolut la toţi acelaşi gînd comun : interesul pentru
viitorul patriei noastre a cărei faţă se schimbă nu în fie­
care zi, ci în fiecare oră. Aş fi v-rut ca cititorii mei să fi
auzit pe un cazangiu din Oradea vorbindu-mi despre
10
[11]
grija provocată -de dispariţia unor anumite specii din
fauna ţării noastre, insuficient ocrotite pînă acum, de
demersurile făcute din îndemn propriu pentru a se pro­
duce intervenţiile necesare în aşa fel încît pericolul ce
pîndeşte speciile amintite să înceteze. Ar fi trebuit să
simţi frămîntarea unui deputat în Marea Adunare Naţio­
nală pe care îl însoţeam, chinuit de gîndul că nu găsise
deocamdată mijlocul să electrifice două sate alăturate
periferice, operaţie ce necesită eforturi materiale deose­
bite. Am ascultat uluit pe un maistru povestindu-mi cum
tovarăşii săi au găsit o soluţie pentru îmbunătăţirea cali­
tăţii produselor şi cum s-au realizat economii de cîteva
milioane. La un pahar cu vin bun, un vînător pişicher,
mecanic de locomotivă în viaţa de toate zilele, după ce
a povestit cele mai teribile anecdote auzite pînă acum,
mi-a făcut o teorie economică ce m-a pus pe gînduri. Era
vorba de creşterea avutului obştesc prin măsuri eficace.
In altă parte, un conducător de sindicate îmi demonstra
cum reuşeşte să îndepărteze pe lucrătorii tineri de cîr­
ciumă, învăţindu-i farmecul pescuitului sportiv,
Se poate afirma cu tărie: socialismul este cauza comună
a tuturor celor ce muncesc cu braţele şi cu mintea în ţara
noastră. Am văzut sute de oameni tresărind de plăcere
la anuntarea desăvîrşirii cutărui combinat siderurgic,
aplaudind cu satisfacţie punerea în funcţiune a unui nou
furnal, cum fac suporterii echipelor de fotbal, cînd centrul
înaintaş favorit a înscris un punct în spaţiul porţii adver­
sarului.
Numai cine a văzut efortul unanim al tuturor celor
ce-şi iubesc intr-adevăr patria şi fac totul pentru a o
ridica din mizeria lăsată de burghezie, poate să afirme
cu linişte : da, există un optimism al constructorilor socia-
Il
[12]
I I
I
: �
lismului şi el nu este numai o febră trecătoare, un entu­
ziasm gol. Nu vreau să spun că peste noapte Rominia s-a
transformat într-un ţinut paradisiac unde curge laptele şi
mierea. Mă întristează încă faptul că am văzut ţarini
nearate, lăsate în paragină de către micii proprietari ce
n-au înţeles avantajele colectivizării, dar asta nu mă im­
piedică să spun cu mîndrie: puţină răbdare încă şi nu veţi
mai cunoaşte Rominia ! Nu mi-e frică de viitor. Noroa­
iele noastre ancestrale vor fi îngropate sub beton, cătu­
nele noastre de pămînt vor fi prăbuşite sub tîrnăcop şi
deasupra vor creşte trupuri de granit închipuind oraşe
vaste şi tot acest ţinut fără seamăn va fi stăpînit de
oameni frumoşi şi drepţi.
Prieteni ai mei, pe meleagurile noastre a trecut Sernă-
nătorul !
J 9 I �
[13]
OMUL DE AZI,
OMUL DE MlINE
Ca. şi "Casa Scinteii", Fabrica de Confecţii "Gh. Gheor­
ghiu-Dej" este concepută modern, acoperind toate nevoile
sociale şi de producţie. De la clubul aflat in centrul clă­
dirii şi pină la sala de gimnastică, totul pare lăsat din
mistrie, cum se spune, cu numai o zi în urmă. Un mega­
fon puternic transmite la această oră muzică populară
cubană, sirena după cum se vede fiind înlocuită cu melo­
dia sincopată. Din boturile de metal ale cişmelelor aflate
în sala vestiarelor, curge neîntrerupt apa (am imaginea
unor cai de fontă care se adapă dintr-o corolă de beton)
şi, sus, deasupra noastră se aude vîjiitul maşinilor electrice
de cusut.
Cîteva afişe anunţă o excursie în timpul căreia se vor
preda lecţii de schi, o conferinţă despre Ibsen şi un film
nou. La sala de şah iubitorii acestui sport sînt invitaţi
să participe la o competiţie.
Urcăm scările bine măturate, observînd cochetăria unor
gazete de perete foarte stikzate, cu rame metalice. La
secţia numărul 5, ne întimpină un front de manechine,
Intre piepturile de canafas, cupe CÎştigate în întreceri
sportive, becuri luminînd pancarte care anunţă Ziua Fe­
meii. Mai mult de o sută de oameni lucrează încordat.
13
[14]
Ir"'.
;'1
I
j
J
I
1
I
)
'I
Vîjîitul auzit de jos are aici rezonanta unui aerodrom de
pe care decolează nenumărate avioane. In aer, aburul
maşinilor de călcat, mereu absorbit de pălăriile de tablă
ale excavatoarelor, mirosul de stofă proaspătă atît de
cunoscut şi Fîlfiitul de aripă de pasăre al pînzei de întărit
piepţii. Pe pereţi, !În cuiere speoiale, şabloane galbene şi
roz, în forme ce contrazic geometria, harfe de placaj şi
echere cu ajutorul cărora se imaginează in pînză.
Trebuie să ocolim baloturile cafenii-albasere, să fim
atenţi Ia zgomotul căruciorului care aduce mereu alte
costume confecţionate şi să ne obişnuim ou chiuitul sub­
ţire de greiere al banzigului, un fierăstrău de tăiat stofa.
Mi se pare că închipuirea nu ajută prea mult atunci
cînd vrei numai să-ţi imaginezi ceea ce se numeşte bandă
rulantă. La început, graba femeilor care încheiau costu­
mele bărbăteşti m-a dezolae. După un ceas, am înţeles
că ceea ce mi se părea excesiv în mişcările lucrătoarelor
era numai o îndemînare, că rigiditatea plimbării acului
cu turaţie fantastică in pînză cere o gimnastică specială
făcută pe scaun.
Antenele mişcătoare ale maşinelor de cusut, sulurile
albe de aţă, răsucindu-se vertiginos, fluviile lucioase, ca
luminate de lună, ale căptuşelii mereu împinse de o mînă
harnică sub fierăstraie, iată elementele acestui tablou
mereu nou al muncii.
In ultimii doi ani, am vizitat foarte multe uzine. Ca şi
în alte locuri, am fost izbit de siguranta celor cu care am
stat de vorbă. Cu numai zece ani în urmă aceşti oameni
mi-ar fi răspuns altfel, declinarea calităţii de scriitor sau
de ziarist, sînt sigur, i-ar fi intimidat. Croitorul Pircă
14
[15]
Marin, deşi foarte politicos, ni se adresează între două
croieli. Muncitorul zilelor noastre nu are timp de conver­
saţii îndelungate şi interlocutorul meu este atît de obişnuit
să i se ia interviuri, încît răspunde chiar cu o uşoară dega­
jare, ce-l prinde, trebuie să recunosc. Este un bărbat înalt,
cu o privire vie, uşor atentă, din care nu lipseşte o ironic
abia accentuată. Mă uit la mîinile sale albite de cretă, care
desenează neostenit in valul intunecat al acestui rîu ne­
sfîrşic de stofă, Ele au o deprindere pe care nu e greu s-o
observi. De opt ani degetele sale croiesc costume şi pro­
babil, . ceea ce noi dorim din toată inima, vor continua să
mai croiască mulţi ani de aici înainte. Intre altele aflăm
că Pircă Marin a făcut o călătorie în Uniunea Sovietică.
Impresiile sînt comunicate cu dezinvoltură şi cu umor.
Socotind că i-arn răpit timp preţios, îl părăsim pentru a
ne apropia de Roman Dumitru care pilotează în stofă cu
un fierăstrău ce aduce cu acela al unui traforaj,
Dinsului ii lipseşte rutina celui dintîi, e puţin stîngaci,
deşi de o volubiLitate care trădează plăcerea de a fi ches­
tionat. Observ la el, din momentul apropierii de bancul
la care lucrează (nu ştiu dacă termenul nu este impropriu)
o uşoară febrilitate şi chiar o cochetărie a gestului. Mane­
vrează cu dibăcie suprafeţele de pînză, pe care le îmbu­
cărăteşte în insule albe, migrînd la intervale regulate pe
o masă imensă lustruită. Cu nouă ani în urmă era cojo­
car şi a abandonat meseria de sezon in favoarea acesteia,
pe care nu are de ce s-o regrete. Cîştigă după spusele sale
peste 1100 lei lunar şi după plăcerea ce i se citeşte pe
chip Înţeleg că nu s-ar mai apuca niciodată să croiască
scurte de oaie sau căciuli. Atelierul spaţios, plin de lu­
mină, mişcarea din jur, ritmul vertiginos al producţiei în
bandă care se potriveşte atît de bine temperamentului său
15
[16]
il
,II
bătăios, îl mulţumeşte şi la despărţire ne face un semn
amical, neuitînd să clipească dintr-un ochi: "Asta e I
Poftim."
!1
Un geam imens, invadat de o armată de căteluşi de
pislă, mi-a atras paşii spre creşa uzinei. Ne însoţeşte tova­
răşa Milman, o gazdă foarte amabilă. Sîntem rugaţi să ne
scoatem paltoanele şi să îmbrăcăm halate albe, atunci căl­
cate. După aceea, trebuie să aşteptăm.
Pe un grafic alăturat se 'vede programarea concediilor.
Directoarea creşei ne dă cu bunăvoinţă explicaţii supli­
mentare : primirea copiilor se' face în jurul orei şapte de
dimineaţă, urmează vizita medicală, masa, gimnastica.
jocuri de imaginaţie ("vintul bate frunzele" sau "răţuş­
tele mele") şi apoi somnul obligatoriu.
Alăturat, pe acelaşi perete, iată şi programul. mamelor
în afara orelor de producţie. Se face o educa�ie sanitară
susţinută prin seminarii şi lecţii, totul după un orar strict
şcolar,
Un maldăr, de dosare, aflat pe un birou,. îmi solicită
curiozitatea, Răsfoiesc citeva şi-mi permit. să transcriu
fişa uneia din pensionarele acestei creşe, pe numele ei,
Revelant Renate.
"Inţelege vorbirea, pricepe cu întîrziere, exprimă plă­
cere la lucrurile ce-i convin, recunoaşte persoanele, are
mişcări coordonate.
Stă bine pe scaun la masă. Urcă şi coboară scările. Stă
pe oliţă. Cunoaşte copiii. E încăpăţînată. Nu are interes
pentru programul educativ, ii place ·mai mult jocul �1
'dansul. Fuge, răspunde la cerinţele exerciţiilor de girn-
16
l "
.�
[17]
nastică, Se spală pe mîini ii pe obraz înainte şi după
masă."
Vă amintesc că susnumica are numai un an şi vrei luni.
Pe masă sînt o sută treizeci de dosare. O armată de
infirrniere şi ingrijitoare înconjură aceste fiinţe gălă­
gioase, pe care le aud acum foarte aproape.
"Paradisul copiilor", cum i se spune, este format din
două săli, aflate în extremele clădirii, distribuirea pensio­
narilor făcîndu-se pe criterii de vîrstă. Programul este cu
totul altul pentru cele două categorii stabilite, din consi­
derente educative. Lnterior de marmură, mari geamuri pe
care urcă frunze de plante, mobilă pitică de culoarea dulce
a şerbetului sau bleu-palid, cum e cerul primăvara, rafturi
albe, aşezate la o înălţime convenabilă pe care stau imo­
bile păpuşi cam stereotipe, căţei zbîrliţi de sticlă. un radio.
un tobogan cafeniu, un parapet de sticlă, şi foarte aproape
de intrare, o herghelie de cai de lemn, încremeniţi Într-un
salt inutil.
Doi cîte doi, copiii dansează. Trei femei, îmbrăcate în
halate albe, bat tactul din palme. Mi se pare de necrezut
să am în faţă fetiţe şi băieţi de numai un an de zile.
Sînt Îmbrăcaţi la fel, ceea ce mă oboseşte. Au priviri inte­
ligente, cercetătoare, unii dintre ei, văzînd oameni ne­
cunoscuţi, încep chiar să "pozeze", lucru ce pare obişnuit,
pentru că însoţitoarea explică capriciile cu un : "v-a văzut
pe dumneavoastră". Se produce o dezordine iute
curmată; un maimuţei cu fundă roşie, cu privirea rea,
este zvîrlit spre o fereastră, cineva cade pe parchetul alu­
necător şi înţelegem că trebuie să plecăm pentru a nu
compromite "disciplina" instaurată aici de multă vreme.
Ajuns în curte, mi-am amintit de copiii cartierului meu.
plini de bube dulci, murdari, schilozi, petrecindu-şi dimi-
2 - c. 2181
/-71/3$13
17
[18]
1
I
I I
I
neţile pe maidane, uitaţi de părinţi în odăi mizere, fără
foc şi hrană, de anii aceia îndepărtaţi, fără jucării, pe care
i-am petrecut într-o casă întunecoasă, plină de igrasie,
Într-o aşteptare deznădăjduită.
Soarele de martie luniinează moale copacii din curte?
uzinei. Pînă departe, spre tramvai, mă urmăreşte rîsul
sănătos al acelor copii răsfăţa ţi, muncitorii noştri de mîine
care se vor gindi totdeauna la copilărie ca la o zi de
duminică.
19 j 7·
[19]
BOTANICA INDUSTRIALA
De treizeci şi ceva de ani, dimineaţa la cinci şi jumă­
tate mă trezeşte o sirenă cu glas metalic, răsunînd deasu­
pra cartierului meu ca într-un port vast. Aerul are o
sonoritate gravă, strigătul dur face geamurile să zăn­
găne. In ferestrele vecinilor mei se aprind lumini - odi­
nioară erau numai nişte lămpi afumate, cu o pîlpîire
bolnavă, tristă. Peste un sfert de ceas se aud bocanc ii
ceferiştilor călcînd pe asfalt. Îi ştiu de multă vreme ple­
cînd la ora aceasta, duşi de cîini pînă la colţul străzii, cu
hainele ce miros a fum de locomotivă, strînse bine ve
trup, pentru că e frig şi abia au ieşit din aşternuturi. Şi-au
sărutat nevestele şi copiii şi grăbesc către Atelierele din
apropiere. Fac lucrul acesta de treizeci sau de patruzeci
de ani, îi cunosc de cînd erau. tineri, cu feţe spelbe de
adolescenţi, cu mustaţa abia mijită, pe vremea cînd eu
colindam maidanele şi mă jucam în gunoaie cu fraţii lor.
Ne dăm cîteodată ziua bună şi ne întîlnim în ceasuri de
seară în faţa unei sticle de vin. Nu s-au schimbat prea
mult, poate numai sub ochi timpul şi-a aşezat migăloasele
lui desene şi în părul sur au căzut noi nămeţi.
Am străbătut ţara de la un capăt la altul, am văzut
locuri neînchipuit de frumoase, numai pe aici, pe lîngă
mine, în apropierea curţii, n-arn călătorit de mult. Unii
19
[20]
dintre vecini au plecat p�nă la capătul străzii şi nu s-au
mai întors, au rămas sub plopii cimitirului Sfînta Vineri.
Acolo întîrzie şi bunicii şi părinţii mei de multă vreme.
Deasupra cartierului totdeauna cerul a rămas întunecat.
Peste soare se aştern des năframe de fum negru, înaltele
coşuri de cărămidă aruncă deasupra caselor o zgură mă­
runtă de cărbune. Cîntecul auzit cel mai des pe străzile
noastre e şuieratul locomotivei de la depoul din apropiere
Cu douăzeci de ani în urmă străzile spălate de ploi erau
numai nişte drumeaguri noroioase în care îţi rămîneau
pantofii. Pe l<îngă unele uluci bătrîne rn-am furişat în seri
de toamnă ca să-mi aştept prietenii, în copacii venerabili
m-am ascuns uneori şi cred că în dimineaţa aceasta am
să-mi aduc aminte de toate lucrurile, pentru că merg pe
un drum pe care îl ştiu de mult, şi acum îl regăsesc.
Griviţa de azi mai aduce cu calea negustorilor de
altădată. Dar cîte lucruri noi: firmele s-au .schimbat, au
dispărut stămbarii care te trăgeau de mînecă şi te tîrau
în magherniţele lor Întunecoase. Magazinele spaţioase
cu firme de sticlă, pline de ceferişti, seamănă foarte puţin
cu cîrciumele sordide de odinioară, pline de fum şi
murdărie. Clădirea nouă a clubului Ateliere10r unde se
organizează expoziţii de pictură şi se proiectează filmele
cele mai noi nu exista pe vremea cînd străbăteam pe
la prînz, foarte grăbit, ulicioara vecină care duce la
poarta Reviziei de vagoane.
O, mai este şi acum acolo podul acela minunat de
fier, pasarela sub care îmi pierdeam ceasuri întregi ca
să caut în grămezile de gunoaie cutii de ţigări cu titluri
•
1
L
[21]
stralfle sau mărcile poştale atît de dragi la o vîrstă ...
Pe linii uitate, iată, n-au dispărut vagoanele fără gea­
mUQ, în reparaţie, unde mă strecuram fără ştirea cuiva,
ca să călătoresc cu ele pe continentele visărilor. Caut
umbra tatălui meu. Ştiu şi acum atelierul luminat cu
lămpi de carbid, mirosul atît de puternic de talaş şi de
clei. In multe seri am întîrziat acolo pe o tejghea prea
înaltă pentru mine, ascultînd cîntecul rindelei lui, închi­
puind i,n pasta moale a chitului furat, idoli diformi, as­
cunşi mai apoi prin buzunare. Pe lîngă aceste ferestre
murdare, treceau uneori transatlantice : ferestre de tren
luminate, în spaţiul cărora zîmbeau nopţii femei foarte
frumoase.
Deasupra Atelierelor arde totdeauna un zăduf alb.
Copacii din curte sînt invăluiţi în foile de celofan ale
ceţii, Dimineaţa de ianuarie îmi aminteşte viu, o altă
dimineaţă a anului 1933. Era foarte frig şi mă întrebam
de ce văd atîţia oameni? Aveam nouă ani şi duceam în
suferraşul albastru o mîncare caldă pentru un unchi al
meu care mă aştepta dincolo de barele de oţel ale curţii.
Niciodată nu văzusem atîţia soldaţi şi atîtea maşini.
Strada largă, plină de zăpadă, cunoştea o forfotă ne­
obişnuită. De departe se auzea clănţănitul paturilor de
puşcă şi tropăitul bocancilor, Puştile aşezate în piramide,
cu gitucile lor subţiri, cenuşii, abia solipind în lumina
sură a zilei de februarie, m-au înfricoşat. Ajuns În faţa
bisericii Sfîntul Gheorghe rn-arn oprit uluit. Tot aco­
perişul Atelierelor era ocupat de o mulţime neagră de
oameni. Din pricina frigului, ţin minte şi acum, rnişcau
picioarele ca să se Încălzească. Ii auzeam cum strigau
ceva mulţimii de femei care aşteptau la porţi să le
21
[22]
I
li
1,
J,
. ,
trimită mîncarea şi rn-am strecurat şi eu către gardul
de fier. Cred că ciorba săracă de fasole din sufertaşul
adus se răcise de mult. Am fost înghiontit, aruncat. de
CÎteva ori departe de locul unde trebuia să ajung, însă
în cele din urmă am reuşit să întind printre gratii,
pentru că gratii erau, unui om neras, cu faţa slăbită.
cu ochi arzători, bucata îngheţată de pîine neagră si
mîncarea istovită.
In aceeaşi zi, am auzit deasupra cartierului împuşcă­
tu rile criminale ale jandarmilor. In geamurile multor
case nu s-au mai aprins lămpile. In unele porţi am văzut
mai apoi pînzele negre ale morţii, umflate de vînt. Noap­
te de noapte, am ascultat lîngă ferestre paşii grei ai
jandarmilor. Nu pot să uit chipurile îngrozite ale femeilor.
Stăteau pe la colţuri, invelite în broboadele lor cafenii,
grele, aşteptînd cu mîna la gură să li se întoarcă bărbaţii
de la puşcărie. Copiii le-au crescut mari, neduşi la şcoală
şi ele mai aşteptau încă primăvara şi vara şi iarna, tot
aşa, în colţul străzii, cu mîna aspră la gură, Într-o
mirare nedornolită.
In faţa gardului prin care am strecurat pîinea îngheţată
omului cu faţa cruntă care nu şi-a mai văzut femeia, mă
opresc în dimineaţa aceasta o clipă. Pe un zid de piatră
CÎteva cuvinte amintesc trecătorului că se află în faţa
unui loc istoric.
Călători care visaţi cu privirile pe fereastra trenurilor,
rezemaţi cu ceafa de catifeaua vagonului, vă invit să mă
însoţiţi în uzina imensă, generos pîntec industrial care
naşte trenurile voastre de plăcere ...
In bala vagoanelor te simţi ca sub peroanele unei gări
nordice. De sub plăcile afumate de sticlă de deasupra se
22
L
[23]
23
cerne lumina. Un clopot ca de tramvai te face să tresari.
De undeva din faţă cade spre noi un val uriaş de fier,
o rampă scrîşnitoare pe care este purtată o navă Cu multe
ferestre. Automotorul acesta seamănă cu un pachebot
verde, atunci stropit de valurile mării. El este recepţionat
din mers de o echipă de maiştri care-i încearcă vopseaua
proaspătă cu degetul. In dreapta şi-n stînga, o flotilă
pe şine ; vagoane negre, roşii, albastre. Unele abia au un
schelet de lemn sau de fier, altele par numai nişte sănii
pe roţi înalte, purtate de hăţuri metalice: odgoane de
oţel. Însoţitorul meu îmi spune că ne aflăm în locul unde
se reface "toaleta" confortabilelor care moderne. Rochiile
de stejar sau de oţel dur sînt croite cu îndemînare de
lucrătorii iuţi. Am stat un sfert de ceas şi-am privit mon­
tarea unei ferestre. Cît e de simplu să ridici sau să laşi
un geam, niciodată nu mi-am închipuit că sînt necesare
atîtea şuruburi. ..
Miroase a vopsea, ochii încep să usture, pe 'deasupra
noastră trec poduri rulante. Instinctiv îţi laşi capul în jos.
Imense undiţe se bălăbănesc în dreapta şi-n stînga. In­
trăm la otelărie, N-am regăsit aici flăcările Hunedoarei,
mugetul cuptoarelor ei lacome. Dintr-o cabină ca ace­
lea de unde se comandă subrnarinele, un om suprave­
ghează cu ajutorul butoanelor un cuptor electric care are
deasupra un joben imens de tablă, legat de tabloul cenu­
şiu cu lungi ambulacre de cauciuc. E o ardere liniştită,
poate la fel de intensă, lipsindu-i însă patetismul opera­
ţiei manuale.
o uşă grea de metal apărînd cuptoarele fierăriei de
curenţi ne introduce în împărăţia lui Vulcan. Pe pereţi
bat aripile roşii ale unor păsări uriaşe. Dacă te uiţi
1
l'
I
l'
II
_1
[24]
(
I
"
bine, la picioarele noastre şi-au lepădat penele lor cenuşii'
de fier : sînt arcurile spirale ale vagoanelor, care la drum
au un cîntec al lor, adormitor, intim.
Undeva, foarte aproape, gifîiala ciocanelor pneurnatice
şi loviturile repetate, indesate ale catapultei de oţel. In­
covoierea fienrlui este executată cu indeminare de o
echipă de tineri. Se folosesc lungi harpoane de metal dur
şi cleşti, Bucăţile incandescente, aducînd uneori cu mari
caramele, sînt turtite pe toate părţile, fierarul avînd în
gesturi o graţie de chirurg. Forcepsul de care se folo­
seşte răsuceşte cu iuţeală arşicele de fier, mereu măsu­
rate În tiparele din apropiere. Cînd delicata operaţie
s-a terminat, produsul este aruncat într-un bazin plin C1.l
apă rece.
Lîngă mine, pe pămîntul ars şi bătătorit, cade o ciu­
percă de culoarea vişinei ; e un tampon metalic, sfidind
încă Într-un nor de fum violet.
Privirile îmi sint atrase de un paravan de protecţie pe
care cineva a scris cu creta patru versuri. Le reproduc,
puţin înduioşat, pentru că ele reprezintă un omagiu mo­
dest adus de prietenii să-i unui coleg fierar, care, dacă
am înţeles bine, lucra în contul anului 1960 :
la mulţi ani să fie
Cu mireasmă de pace
Şi vesel ca un ghiocel
Din luna aprilie.
1960
Pentru Popa.
Autorul catrenului desenase naiv, alături, şi două flori
ce aduceau foarte bine cu vestitorul primăverii.
24
L
[25]
Mi se păru ca m acest atelier, plin de fum. ascultînd
căderea cojilor de metal nears şi bătaia ritmică a ciora­
nului, simt nu esenţa huilei, ci miresmele proaspete ale
lui prier ....
Uzina, cu toate atelierele ei, închide o imensă curte
comună. Pe zidurile lustruite de vreme se pot citi anun­
ţuri de familie: "Cine a pierdut un portmoneu cu acte
este rugat să întrebe la B 5", sau (ceea ce era scris pe
aripile de tablă ale unui cuptor): "Apropiaţi-vă, anti­
reumatic". Oamenii glumesc cu creta, îşi amintesc unul
altuia să închidă uşile în urma lor, marea familie a fero­
viarilor îşi trimite cărţi poştale ...
Pînă la atelierul montării locomotivelor trebuie să stră­
batem cîteva hale. Iată, se aude avioneta bantzigurilor
de la tîrnplărie. Lemnul are o opoziţie sonoră, scrîşneşte
lîngă noi; fagul roşcat de culoarea conopidei mutate
lasă lîngă maşină o mătreaţă gălbuie care e strînsă ou
mătura şi folosită la nu ştiu ce. Aici se fac rame şi
banchete, miroase a bait şi a panel.
Răbdătorul nostru însoţitor, responsabilul gazetei de
uzină, 'nu mă lasă să-mi scape nimic. Mă poartă la băile
infernale ale fierului, la secţia de nichelaj, ca să privesc
fierberea vertebrelor de vagon, în valuri verzi de vitriol,
s�nt condus la secţia de detectat bolile secrete ale me­
talului, intr-o cabină mică, unde pe un ecran se pot ve­
dea fisurile interne ale roţilor, şi în cele din urmă îmi
deschide uşa atelierului de ştanţare a pilelor. Pe cîteva
rafturi stau ca într-un mare magazin alimentar lungi
limbi de păsări şi grămezi de viscere de aramă, desigur
piese de locomotivă. Încăperea aduce cu o sală de muzeu,
25
i
d
[26]
are ceva re<:e, îngheţat, dar. oamenii care lucrează aici
nu simt asta.
Trecem o punte şi ne trezim pe un promontoriu fără
sfîrşit pe care stau aliniate zeci de maşini. Bacul cu clo­
pot care străbate atelierul se urneşte din cînd în cînd.
O lunetă de fier, în care vor fi montate intestinele caza­
nelor, e transportată către un stand de pămînt. Cineva
de lîngă mine spune cu un umor de ceferist: "Dacă mai
staţi puţin o să vedeţi cum îmi coase cabina 4565" (nu­
mărul este aproximativ).
Se munceşte încordat, niciodată n-arn ştiut că pma şi
roţile trenurilor au ceea ce se numeşte un bandaj, cil
un cazan se înfăţişează pe dedesubt ca o haină de militar
de pe vremea habsburgilor, din pricina abundenţei de
nasturi metalici, nitui rea făcîndu-se alături într-o sală
plină de flăcări, într-un zgomot care întrece orice închi­
puire. Pîntecele locomotivelor sînt mitraliate cu ciocane
pneumatice de mînă, şi mi se parc că este tot ce am
văzut mai grandios aici.
Fusesem sfătuit să vizitez şi o fabrică de tractoare:
poate nu bănuiţi că ceva dintr-o astfel de uzină am gă­
sit la "Griviţa Roşie". O aripă a marilor ateliere a fost
destinată de conducere reparării tractoarelor parcului de
maşini care livrează unelte agricole fermelor de stat şi
lntovărăşiţilor din jurul Bucureştiului.
Ne strecurăm printr-un cimitir de carcase metalice, de
roţi şi şenile. Pe o pistă de pămînt, broaşte mecanice,
sforăitoare, cu ochi galbeni, electrici, îşi trec prima probă.
Din coşurile scurte ies respiraţii albastre de benzină;
alături, o pasăre a paradisului de sulf se zbate dincolo
de un zid de protecţie: se sudează o roată metrică.
26
[27]
Aici, în mirosul veşted de ulei, cîmpul este evocat de
două lucruri: de lucirea mată a laptelui antitoxic ce
stăruie pe bancurile fiecărui muncitor şi de numele co­
munelor cărora aparţin maşinile aduse la reparat: Elizs
( !), F răsinet ...
In copilărie am adorat sculele. Forma lor curioasă avea
mistere de nedezlezat pentru mine. Am cerut însoţito­
rului meu să mă ducă într-o magazie în care aceste
obiecte erau depozitate. Nu ştiu dacă vă place menghina,
dar mie mi se pare că ea seamănă cu un cuirasat pitic;
în găleţile de aluminiu. de la intrare. am zhicit arderile
verzi ale uleiurilor şi rn-am aplecat să culeg cu o curiozitate
veche brăţările rulmentilor, spirale de oţel ale unor
piese necunoscute mie. Dacă mă uit bine împrejur, se
poate face o botanică industrială; filiera de tăiat ghi­
venturile la şuruburi aduce cu un trifoi, burghiul de fi­
letat pace un spic de oţel, mandrinele acestor meş­
teri par bulbul scaieţilor de cimp, iar mînerele alezoare1or
(nişte burghie care măresc găurile metalelor) pot fi iden­
tificate foarte bine cu ştiuleţii de porumb. Chiar matri­
tele depuse grijuliu în rafturi au crini simetriei, săpaţi
în epiderma lor.
In sala strungurilor am văzut un lucru de neuitat. In­
tre rafturile de metal, acoperite cu şpanuri multicolore,
se afla o masă simplă alcătuită din scînduri de brad, din
acelea care se folosesc la facerea lăzilor de mere. Pe ea
se găseau aproape zece vase de pămînt în care creşteau
rnuşcate, Tulpinele lor verzi se îndreptau către o fereastră
înaltă din apropiere. Alături cînta uşor orga caloriferului
cu aburi şi tîşnea firul argintiu al unei fîntîni arteziene.
27
[28]
" I
I
t �!
I
I
I
I
I
I
Totul era atît de neaşteptat încît m-am întors către cel
care mă însoţea. El a ghicit ce voiam să întreb.
In fiecare ţi, înainte de a intra în schimb, strungarul
Stoica Dumitru îşi udă florile, deşi nici ceilalţi se pare
nu le lasă neîngrijite. Omul se simte ca acasă şi şi-a
adus la această a doua sa locuinţă lucrurile cele mai
dragi.
Iată muncitorul zilelor noastre, stăpînul acestor uzine
în care intră fără spaimă. Călători, privind uneori pe
ferestrele trenurilor, copacii şi munţii şi valurile mării,
gîndiţi-vă un minut şi la oamenii aceştia. Ei stau între
flăcări, mînuiesc ciocanele, uneori nu dorm nopţile ca
voi să călătoriţi confortabil...
I Q 1 7
[29]
-
oous. BASMALUŢE ROŞIl
Am mai fost aici în urmă cu doi ani, tot într-o dimi­
neaţă geroasă de februarie, însoţit de trei poeţi care cău­
tau între flăcările cuptoarelor de la "Griviţa Roşie" căl­
dura poeziei. Peisajul pare neschimbat. Aceiaşi pomi drepţi,
nişte plopi ireali, albi de promoroacă, fumul Atelierelor
curgînd ca un fluviu negru deasupra şi zidurile de cără­
midă, cu literele lor de piatră: Glorie eroilor cejerişti /
Aproape, în faţa noastră, scena dramei din 1933. Gar­
dul cu bare oenuşii de fier şi curtea peste care a căzut
o zăpadă tînără, subţire, rece şi strălucitoare. Aici au
curs rîuri de sînge. Pereţii întunecaţi ai halelor erau
ciuruiti de gloanţe. Pe acoperişul de beton au stat cîteva
mii de oameni strigînd trei cuvinte de o semnificaţie
adîncă: Pîine! Pace! Libertate!
Au trecut 26 de ani de atunci ...
In Ateliere mai lucrează încă unii dintre eroii zilelor
sîngeroase ale grevei. Un guvern dement a crezut că isto­
ria poate fi oprită în loc cu gloanţe de mitralieră şi cu
umplerea citorva puşcării.
Locul mi-e familiar. Portarul nu pare mirat. Vine atîta
lume aici, şi nu numai în februarie... In dreapta intrării
s-a ridicat o clădire care nu exista la ultima noastră
vizită: cantina nouă făcută pentru salariaţii complexului.
29
[30]
;1
(
i i
I
, I
1 :
1 I
I i
I
\
I
, ,
.'1
i
Urcăm treptele de piatră şi prin uşile deschise vedem
imensa sală unde pot lua masa în acelaşi timp o mie de
oameni. O scenă inaltă domină cîmpul de ciment. Aici
pot avea loc, de asemenea, congrese şi spectacole. Din
curiozitate intrăm şi în încăperea unde se găteşte. Intre
zidurile de faianţă strălucitoare: cilindrii albi ai cuptoa­
relor cu gaze, un fel de uzină modernă de alimentare
unde totul e reglat cu precizie de aparate. Se gătesc trei
menu-uri zilnic şi se proiectează lărgirea numărului de
solicitanti, prin aceea că în viitorul apropiat şi unele
unităţi mai îndepărtate ale C.F.R.-ului îşi vor putea tri­
mite salariaţii în această cantină. Curăţenia, ordinea şi
eleganţa îmi amintesc prin contrastul izbitor de prînzurile
de altădată ale ceferiştilor dinainte de 2; August. Nu ştiu
dacă în comerţul socialist mai există spre vînzare ceea ce
se numea altădată sufertaşe, adică nişte vase ingenioase
de tablă, cu o capacitate ridicolă în care familiile celor
ce munceau în uzine cărau pentru ai lor trei linguri de
ciorbă şi un sos sleit de mîncare. Am văzut, nu o dată,
chipurile vinete, disperate, infornetate ale vagonetarilor.
Ei nu semănau de loc cu mulţimea gălăgioasă ce năvă­
leşte în sala plină de ecouri a cantinei, cu tineretul ce se
înghesuie în jurul meselor curate, acoperite cu feţe de
masă de olan dă, cu puştii de 16 ani, elevii meseriaşi din
cadrul complexului, supăraţi că nu li se dau şervetele de
hîrtie. Majoritatea ceferiştilor din vechea generaţie sînt
foşti ţărani. Unii au mai lăsat prin comunele din vecină­
tatea Bucureştiului cîte un pogon sterp de pămînt îngrijit
de rudele bătrîne sau de nevestele vrednice. Viaţa le-a
trecut între orele de muncă sălbatică, plătită prost şi dru­
murile nesfîrşite de dimineaţă şi de noapte făcute în
curse îngheţate pînă în indepărtatele lor comune. Di11
30
[31]
f
I
,l
ceea ce e ţăran în ei le-a rămas pasiunea pentru creşterea
păsărilor şi a porcilor şi voluptatea unei damigene aduse
de sărbători "de la mama lui"! pentru că G.F.R.-ul le dă
permise gratuite. O dată cu instaurarea puterii populare
mentalitatea oamenilor a inceput să se schimbe. Faptul
nu e greu de explicat. Ţăranii hrăniţi cu ciorbe de cor­
coduşe şi cu cîte un hartan de pasăre jigărită la cîte o
zi mare s-au trezit dintr-o dată între cristale şi faianţă,
cu cuţit şi furculiţă pe masă, cu şerveţel "Urs" şi cu de­
sert. Recunoaşteţi că este ° evoluţie şi luxul te obligă !
Trebuie să spunem că anii noştri au comprimat în ei
perioade întinse de istorie. Ţăranul care intră în drogherie
şi cere un tub de pastă de dinţi mi se pare un fenomen
demn de salutat şi relevat. Unii se miră că în Talcioc
pot fi văzuţi oameni simpli umblînd după mobilă flo­
rentină. Lucrul mi se pare absolut normal. O statistică
cît de elementară ar dovedi că în zilele noastre cei mai
numeroşi cumpărători de aparate de televiziune şi de
radio sînt tocmai reprezentanţii acestei "lumi de jos",
eliberate în sfîrşit de mizerie, dornică de cultură, cum
o-a fost şi nu putea fi nici o altă lume.
Privesc la cei din jurul meu. Sînt ciocănarii "Griviţei
Roşii", prietenii sau fiii oamenilor împuşcaţi de jandarmi
cu numai 26 de ani inainte, căraţi la morgă ca nişte pa­
chete, în urma unor "omoruri scuzabile". Ei şi copiii lor
sint elevii unor şcoli cu un program didactic ce m-a pus
pe gînduri pentru că la vremea mea n-arn învăţat nici pe
jumătate cite se învaţă în zilele noastre. Sînt vopsitorii
secţiei vagoane,. cu salopetele pătate de uleiuri, mirosind
a miniu şi a baiţ. Aceiaşi oameni care în după-amiaza
de azi vor da un recital la o casă de cultură, aceiaşi care
31
[32]
vor juca o piesă pe scena unui teatru sindical. li privesc
cum merg, cum mănîncă, cum stau 'pe scaune. Sint stă­
pîni la ei acasă ...
Afară, dintr-o lalea de fontă, o stamină albă de apă
zvicneşte sub cerul de iarnă. Plopii Atelierelor clincăie
ia frig. Am trecut prin citeva hale, ne-am oprit să ne
dogore flăcările cuptoarelor, am ascultat simfonia gravă
a ciocanelor, ciripitul asurzitor al aparatelor de nituit
şi ne-am ferit ochii de erupţia fierbinte a sud urii. Este
o dimineaţă obişnuită la "Griviţa" şi stăm în faţa unei
freze. Surprinde numărul mare de femei. După o scurtă
informare aflăm despre ce este vorba: elevii Şcolii me­
dii nr. .. "Aurel Vlaicu", liceu al fiilor de ceferişti, au
venit ca de obicei la practică. Se pare că ne aflăm În
faţa unui caz unic pînă acum. In fiecare zi, printr-un sis­
tem de eotaţie bine fixat, toţi elevii şi elevele de la
"Aurel Vlaicu" muncesc timp de patru ore în secţiile
Complexului. Este o măsură ce trebuie aplaudată pen­
tru ci viitorii ingineri, sau ştiu eu ce altceva, se fami­
liarizează din timp cu uzina, atît de străină în general
intelectualilor.
La o freză lucrează două femei. Muncitoarea Andrei
Niculina o învaţă pe eleva Stoicescu Eugenia cum se
taie pinioanele pentru vitezometrul locomotivelor. Două
femei ce s-au împrietenit numaidecît, probabil ajutindu-se
una pe alta. Una de 24 de ani, cu o faţă visătoare, pre­
lungă, cu miini delicate cu care stringe menghinele, şi
cealaltă o fetiţă de 15 ani, cu un chip ca al Tatianei
Samoilova, cu nişte ochi prelungi, ascultînd sfaturile ce
i se dau, uitînd pentru citeva ore de logaritmi şi de limba
latină şi îmbrăcînd salopeta cenuşie, mirosind a ulei şi
32
l
1
[33]
a fum. Freza, un aparat ciudat, cu pirghii şi rotiţe, cu o
limbă rotitoare, cu ajutorul căreia se taie metalul, are
sub ea o adunătură de grăunţe de fier, strălucind în lu­
mina halei. Un fir albicios de apă amestecat cu rotarol,
un fel de săpun cu calităţi de răcire şi ungere (şipotul
de ernulsie) curge în continuu deasupra piesei strunjite,
Aceasta are la început înfăţişarea unei gulii de metal în
care se sapă striaţii egale, devenind în cele din urmă
o ciupercă ciudată de culoarea cenuşei.
Le privesc pe cele două femei. Au părul strîns cu
două băsmăluţe roşii (ce vreţi, protecţia muncii !). Se
grăbesc să desăvîrşească un număr oarecare de piese me­
talice. Una din ele, cea mai tînără, eleva, imi spune că
vrea să se facă profesoară. Va urma Literele şi declară
că-i place limba franceză. Este în al doilea an de practică,
A lucrat pînă acum la raboteză şi apoi la freză. Dacă-i
place atelierul? Sigur că-i place. Este o muncă intere­
santă, vie, de neuitat. O întreb ce este tatăl ei. Elec­
trician de poduri. Mai are doi fraţi, tot electricieni, şi
locuiesc împreună cu mama lor în Giulcşti. Curios, vreau
să ştiu cîţi elevi are liceul "Aurel Vlaicu" unde am în­
văţat şi eu. 2.000 ..•
Numărul este imens şi poate nu l-aş fi aflat dacă
nu m-ar fi intrigat litera alăturată numărului clasei: ele­
va Stoicescu Eugenia învaţă în clasa a IX-a H ... Bătrînul
meu liceu, bombardat şi refăcut, adăposteşte un număr
aproape dublu de elevi, fără să mai socotim pe cei ce
urmează cursurile serale, Aici, în altădată năpăstuita
mahala a oeferiştilor, se pregăteşte o intelectualitate nouă,
legată de locul de muncă al părinţilor.
Cealaltă femeie, muncitoarea Andrei Niculina, e căsă­
torită şi îmi mărturiseşte că e bucuroasă că va naşte peste
- c. 2181
33
[34]
oîteva luni ... o fată, pentru că aşa voieşte soţul ei, sudor
şi el în acelaşi atelier. De ce o fată? Pentru că el n-a
avut surori. O întreb ce-a atras-o spre meseria destul
de dură, indicată mai ales pentru bărbaţi. A urmat o
şcoală profesională şi i-a plăcut strungăria, Se pare că
explicaţia ţine mai mult de o tendinţă artistică nemărtu­
risică, Sînt convins că muncitoarea din faţa mea a desenat
sau desenează foarte bine. Locuieşte împreună cu băr­
batul ei în cartierul CFR şi cîştigă lunar cam 850-900 de
lei. Îşi aminteşte, dacă este întrebată, de viaţa grea a
familiei sale formată din cei doi părinţi şi 13 copii şi
găsesc că este inutil să o mai chestionez în ceea ce pri­
veşte condiţiile actuale de muncă.
Mă îndepărtez. Lîngă freză au rămas cele două basmale
roşii aplecate deasupra cuţitului rotitor, un disc dinţat
care se înfige în metal ca o gură lacomă de rechin. Fe­
meile au o graţie care lipseşte bărbaţilor. Chiar arun­
carea pieselor pe bancul alăturat este un fel de balet ­
strîngerea menghinei are în ea ceva calin. Lîngă piesele
elevei Stoicescu Eugenia, un coleg (adolescent înalt cu fi­
gura severă) a lăsat pe neştiute două şpanuri : unul gal­
ben şi unul verzui, colanele reci dar frumoase ale muncii
sale. Fata cu ochi alungiţi, după plecarea noastră le-a
luat şi le-a pus deoparte, cum ar fi făcut cu nişte flori
ce trebuiau ascunse. Ne îndepărtăm cu discreţie. Sub aco­
perişul afumat, în zgomotul ciocanelor, graţia şi iubirea
nu rătăcesc singuratice.
Traversăm Atelierele. Ateneul romin îşi anunţă în sala
vagoanelor ultimul concert: dirijor Nicolae Boboc. In
program: Theodor Rogalski, Cesar Franck şi Karl Orff.
Desfid pe cine imi arăta în urmă cu 20 de ani un mun­
citor între coloanele de marmură ale Ateneului !
31
[35]
.as
!
Lîngă ieşire alte două afişe pe care le reproduc fără
comentarii :
AVIZ: miercuri, 4/II - curs seral de ECONOMIE
CONCRET A, tovarăşii sînt rugaţi să fie cu hîrtie şi
creion.
Alături, cu litere strîmbe, scrise cu cerneală roşie :
Concursul Cine ştie cîştigă! Concurs de literatură.
ştiinţă şi artă al Radlodijusiunii, Tovarăşii sînt rugaţi
să se înscrie din timp.
Asta e "Griviţa" de azi, inima de foc şi fier a revolu­
ţiei proletare din ţara noastră, "Griviţa" muncitorilor
care au transformat fiecare uzină Într-o universitate.
19 j 9
[36]
,
, I
• I
I
,1
I
I
GRWIŢ A NOASTRA
Griviţa noastră întinereşte ! Bătrîna cale a negusto­
rilor e de nerecunoscut. Şi-a construit ti frunte de cără­
midă proaspătă şi în fiecare zi îşi ridică tot mai sus
creştetul de piatră. Generaţiile mai tinere, atît de obiş­
nuite cu faptul revoluţionar al transformării oraşelor peste
noapte, poate nu au amintiri prea multe despre artera
aceasta bătrînă, una din străzile cele mai vechi ale Bucu­
reştiului.
Nu vreau să fac un istoric al căii marchitanilor, nici
n-arn să pomenesc ceva despre pitoreştii căruţaşi care ali
străbătut-o în goană, în vremuri de demult, n-am să
evoc şubredele dughene cu stambă în vitrine prăfoase,
nici atelierele vîrîte în pămînt ale fierarilor Cu baros.
Copil fiind am străbătut-o de nenumărate ori, fermecat
de geamurile ei cu becuri chioare, de îngrămădi rea atră­
gătoare a mărfii pantofarilor. Griviţa era pentru mine
calea de sărbătoare, calea de duminică, locul spre care
mînau în zile rare paşii şi privirile noastre, ale celor
obişnuiţi cu uliţele pavate cu iarbă ale Cuţaridei, Gri­
viţa a rămas pentru mine o cale de piatră (eveniment
Într-un loc unde pulberea şi noroaiele vătuiesc paşii, vara
şi iarna), o calc cu minuni...
:16
[37]
Cine-şi aminteşte hotelurile, chioşcurile multicolore, 10-
teriile înfrunzite de afişe, cinernatografele cu sonorul răgu­
şit, prăvăliile mirosind a iuft şi a gazolină, semeţele clă­
diri cu mezzanin dinspre zona centrală şi, ca revers, borde­
Iele de pămînt ale ceferiştilor, pe care-i trăgea sărăcia ca
aţa spre Bucureştii-Noi (unde locurile costau mai ieftin)
ştie ce înseamnă amintirea unei străzi, a unei familii de
case.
Griviţa noastră cu bălţi, cu raţe călcate de automobile,
Griviţa cu strigătele oltenilor cu cobiliţă, Grivita de fum
a Atelierelor, unde au fost împuşcaţi muncitorii de către
nişte ticăloşi, Griviţa cu glasul de orgă al muncii este
mereu vie în această amintire. In fiecare dimineaţă la
şase sirena, asoultaeă treizeci de ani între două amortiri
de somn, îşi cheamă oamenii la muncă.
Griviţa cu fotografi ambulanti, cu negustori de seminţe,
cu berării învăluite la streaşină de iederă şi zbor apropiat
de porumbei, este Grivita cea pitorească, Griviţa vînzăto­
rului de planete, cu zodiace confecţionate după vîrste, cu
decoruri de carton pentru un la minut, Griviţa care a
pierit sub bombele americane în 1944.
Griviţa cea adevărată este mulţimea celor ce se grăbesc
dimineaţa spre atelierele de foc unde se făuresc vagoane.
Pentru muncitorii aceştia care gîndesc cu flacăra apara­
telor electrice de sudar în fier, partidul comuniştilor a
hotărît să dărîme ce mai era ruină şi urît şi să aşeze
deasupra nişte case de tip socialist, cu odăi luminoase.
cu terase, cu sfidarea repetării etajelor.
Trebuie spus deschis. Pe Griviţa au construit alandala
nişte negustori vreo trei hoteluri răpciugoase pentru relaţii
de minute, vreo zece cîrciumi cu scene pentru nişte dez­
brăcate şi cam atît. Guvernele burgheze au fost silite să
37
[38]
,- � I
repete în cărămidă ceea ce mistuise un foc pe la I920:
gara de lemn, Gara de Nord de astăzi, cam cenuşie, cam
pitică, cam meschină, deşi s-a făcut tapaj la vremea aceea,
spunîndu-se că seamănă cu nu ştiu ce loc asemănător din
Occident. Demagogii care se foloseau şi de punerea pe
picioare a unei vespasiene de tablă, au arătat inflăcăraţ;
ce se făcuse pentru Griviţa noastră. Bine că timpul i-a
îngropat!
Adevărul este că strada arăta ca vai de ea. Contri­
buţia fortăreţelor zburătoare a fost consistentă, dintr-o
stradă rnizeră, Griviţa devenise într-o zi pe la orînz un
cimitir.
Au trecut cincisprezece ani de atunci şi călătorul care
se dădea jos din expresul de Paris şi găsea drept la
ieşire cea mai mizerabilă privelişte cu putinţă, adică
nişte barăci cu soldaţi, căzute în ţărînă, cu ferestre de
şipci bătute în cuie de-a curmezişul, spelunci cu grătar
dinainte şi munţi de gunoaie dinapoi, într-un cuvint Gri­
viţa fetidă, Griviţa fetelor cu tarif, ceea ce îl făcea să
creadă că e îndreptăţit să spună că sîntem o ţară de ţigani,
acel călător zic, revenind în zilele noastre, ar rămîne,
cum se spune, cu gura căscată.
Un vînt vijelios a smuls pereţii de paiantă, i-a terciuit,
i-a pisat, i-a băgat în pămînt, bulendrele tarabagiilor cu
lămpi au zburat cine ştie unde şi a apărut în mai puţin
de un an, Griviţa noastră de astăzi, Griviţa socialistă,
Griviţa modernă cu care ne mîndrim.
Cu cîteva luni în urmă, ziarele au publicat o fotografie:
oum va arăta piaţa Gării de Nord în curînd, E vorba de
un sector limitat al oraşului. Încă vreo zece blocuri ou oîte
şapte-opt etaje vor încadra Ministerul Transporturilor.
Aceste clădiri minuscule proiectate în birourile unui in-
38
[39]
L
stivut vor deveni realitate în cîteva luni. Dar nu despre
ele vrem să scriem. Aici, pe Grivita noastră, s-a construit
într-un timp record un număr considerabil de apartamente.
Ele sînt astăzi în cărămidă, var şi parchet, ceea ce in
urmă cu un an sau cu mai puţin însemna tot nişte ma­
chete pe care ziarele nu le-au fotografiat pentru că era
vorba de nişte "plombe" numai.
Iată-mă deci într-o dimineaţă, înainte de a vedea In
pagina întîi a presei noastre macheta viitoarei pieţe a
Gării, la al nu ştiu cîtelea etaj al unui bloc proaspăt
lăsat din mistrie, însoţit de inginerul Igor Belinschi, can­
didat de partid, privind fatada veselă a noilor clădiri din
bulevardul Duca. Nu sîntem singuri. Am urcat pe nişte
schele mişcătoare conduşi de utemistul Dulfu Şerban, un
tînăr inginer blond, foarte bătăios şi de dirigintele lucră­
rilor, tov. Gh. Durnitrescu, ascultînd în acornpaniamentul
solemn al ciocanelor de dulgher, explicaţiile date de cei
ce supraveghează lucrările.
Nici un spectacol nu e mai reconfortant decît mişu­
narea zidarilor pe punţile vibratoare. Se aud strigăte,
cad cuie pe o şipcă, miroase a var (ah, varul odăilor în
care intri prima oară are un miros special) şi cei care
au trecut ca mine de la peretele de lut făcut cu baligă.
la gletul de ipsos, ştiu că atunci cînd deschizi o uşă
nouă, intrînd într-o încăpere în care vor locui unii ca tine,
venind de la apa de puţ, sau de la cişmea la baia de
faianţă, trebuie să spargi un pahar, să-I arunci prin
fereastră şi să sărbătoreşti cum se cade trecerea din
veacul feudal al exploatării în veacul socialist.
Oamenii de lîngă mine vorbesc cu insufleţire, aproape
nu-i ascult. Sint emotionat. Vedeţi dumneavoastră această
garsonieră cu terasă, pe care se poate face plajă vara,
39
[40]
I
t �
I
1:
J
. '
cu ferestre luminoase, cu parchet proaspăt care mai are
o sudoare de lemn raşcherat deasupra, nu va fi locuită
de cine ştie ce cocută cu condicuţă, de vreun negustor
cu alte trei apartamente şi familii, ci de un cazangiu de
la C.F.R. sau de un impiegat de la Mişcare. Pe treptele
acestea nu vor urca băieţi cu obraz şi fără, ci copiii aca­
rilor mei pe care-i revendic mereu.
Tovarăşul Belinschi mi-a arătat faţadele noilor blocuri;
unele roşu cu alb (mai vesele), altele verzi cu gri şi cu alb.
"Unii, îmi spune dînsul, au văzut în asta un exces.
Ar fi trebuit, ne recomandau ei, să le facem gri, ca
unele mai vechi, ca să arătăm că sîntem sobri." La dra­
cu GU ,sobrietatea I Vreau să rîdă Griviţa asta a noastră,
o vreau tînără şi fericită. Nu, tovarăşi constructori, să
lăsăm prejudecăţile şi să ridicăm case luminoase, spoite
atrăgăcor. aici e mult fum de locomotive şi trebuie ţipă­
tul culorilor vii. Tovarăşe Belinschi, dumneata ai drep-
tate ...
Inginerul Dulfu îmi dă cîteva date. Se mai consultă
cu dirigintele, are loc chiar o polemică la care asist, o
să vă relatez totul. Constructorii au întrecut din elan
propriile angajamente. Unul din blocurile de peste drum
e gata "Încuiat", cum se spune, adică bun pentru recep­
ţie. Din pricina întîrzierii construirii unei instalaţii cen­
trale de apă, beneficiarul nu poate să-I ia în primire. Şi
asta il necăjeşte pe uternistul blond şi neliniştit. S-a gă­
sit însă o formulă de compromis şi curind VOm vedea
flori la ferestre, cum se văd de aici, de unde stăm, într-o
aripă învecinată dată în folosinţă cu CÎteva Juni în urmă.
Vîntul bate în perdelele subţiri şi străvezii. Recunosc
muşcatele şi zore1ele feroviarilor. Ai să le vezi pe pe1uzele
şi pe zidurile gărilor şi cantoanelor îndepărtate, le ză-
40
[41]
�
I
rirn şi aici, ridicîndu-se din cutiile cilindrice de lapte­
praf, înveli te încă în etichete de lac. Sînt între ai mei.
Iată cărucioarele de copii pe balcoane, iată borcanele de
griş prin ferestre şi nelipsitele pînze de perete scrise cu
arnici: "Cine bărbatul îşi iubeşte, mîncare bună-i gă­
teşte ... "
- In curtea plină de materiale, la terminarea lucrărilor
se va face, bineînţeles, un parc cu flori şi alei, îmi spune
cineva,
Locul e vast. Vor fi cîteva sute de copii, parcă văd
leagăn ele de fier albastru ale vagonetarilor şi parcă aud
strigătul şi rîsul celor care peste cîţiva ani vor lua din
mîinile părinţilor aparatele de vonsit sau rindeaua.
O înşiruire a realizărilor este oarecum monotonă, dar
trebuie s-o reproduc măcar în mică măsură pentru a vă
da o idee cît de cît despre ceea ce-au făcut constructorii
ziua şi noaptea. Un bloc nou in limbajul arhitecţilor de­
vine o formulă. Auziţi-l pe inginerul meu blond :
- Duca 3-II (astea sînt numerele viitoare pentru Poş­
tă) : 136 de apartamente. (Printre ele am trecut mai de­
vreme, mi s-au deschis uşi, am tras în piept aerul parfu­
mat de vopsele şi am deschis geamurile abia chituitc.
Griviţa 152-156 : 68 apartamente; Duca 2-4 : 29 aparta­
mente; Petre Poni 1-3: 38 apartamente. Astea îs gata.
Sînt in construcţie : Griviţa 162: 64 apartamente, Gri­
viţa 174 cam tot atît, Duca 15: 24 apartamente, şi s-a
trecut la săparea temeliilor viitoarelor blocuri din piaţa
Găriioe vor însuma 1400 de apartamente. (E vorba nu­
mai de secvenţa din jurul Gării, pentru că, aşa cum o
să vedeţi, nu numai la numerele acestea se construieşte
pe Grivita noastră ... )
41
L
[44]
,
, �
J
···1
f· l ită de muncitori ca şi părinţii ei. O întreb
ce va 1 ocui a .
dacă îi place viaţa de şantier şi după convingerea ou
care-ml răspunde, îmi dau seama că mai ales pentru cei
care fac a muncă intelectuală, contactul cu lumea vie .1
constructorilar este o şcoală măreaţă.
Şefa şantierului stă de vorbă cu un bărbat negricios
şi tresar deodată. Simion Ştefan, zidar de meserie, ii
cere cu aerul cel mai firesc din lume:
- Gînd îmi daţi logaritmii ăia?
Am auzit de şcolile de şantier, de Strenati, de cîţi alţii,
iată unul din aceştia. îi întreb. Imi răspunde calm, fără
urmă de îngîmfare, cu aerul cel mai obişnuit. Are 40 de
ani, doi copii, a învăţat zidăria în Italia. Are o şcoală
de meşteri, dar vrea să devină inginer. Urmează un curs
seral şi după doi ani, va intra la facultatea muncite­
rească. Iată de ce-i trebuiau tablele de logaritmi.
Il privesc. "Fane", cum i se spune, e negricios şi
buzat, suferă de inimă, dar asta nu-l împiedică să fie
cel mai bun şef de brigadă. Seara învaţă. Alţii ca el
s-au făcut lăutari. Simion Ştefan o să fie inginer. Ii
strîng mîna bătătorită. In jur s-au strîns citiva tineri.
Ii măsor pe rînd. E ora mesei, s-au spălat, au nişte
pul avere negre, par mai curînd nişte figuranţi de film
decît mozaicari după cum aflu că sînt în realitate.
Tovarăşul Oprea Constantin, secretarul UTM-ului de
pe şantier, îmi spune că are 68 de asemenea tineri care
lucrează foarte bine şi cîştigă la fel. Au cu toţii cîte
i sau 9 clase, se pregătesc pentru facultate, In curînd
diferenţa de nivel cultural dintre muncitori şi intelectuali
in ţara noastră va rămîne de domeniul amintirii.
Păcat că nu mai am vreme să întîrzii, dar Griviţa
noastră e atît de lungă ...
44
[45]
Maşina ajunge în piaţa Chibrit. Aici în viitorul apro­
piat se vor ridica 30 de blocuri. Casele cu un singur etaj
şi prăvăliile joase vor cădea sub tîrnăcop, Am trecut de
Complexul Griviţa Roşie, unde anii aceştia s-au ridicat
ateliere imense, utilate modern şi o cantină despre care
am mai scris. Nu vreau să mă repet. Am trecut de podul
Constanţa, unde după unii Griviţa s-ar termina, începînd
bulevardul Bucureştii-Noi, dar fac contestaţie : pînă la
uzinele Gotwald tot Griviţa noastră este, schimbaţi tăbli­
tele dacă ele există, pentru că e nefiresc ca o stradă să
se termine în capătul altei străzi.
Pe dreapta, iată Depoul modern, ridicat acum cîţiva
ani. In stînga alte două clădiri galbene cu circa 100 de
apartamente. Lîngă ele, un şantier proaspăt: se ridică
al treilea bloc, care va avea după aprecierile mele cam
80 de apartamente. Se munceşte de zor. Plouă mărunt,
ca toamna, dar un fleac de burniţă mu poate întrerupe
lucrul. Intru într-un gang şi dau peste tînărul Stoica
Vasile, de 19 ani, instalator pe şantier. Are un chip vesel
şi curat. Meştereşte la o menghină cu o pilă şi îmi spune
că e Hul unor muncitori de la tramvaie, care loouiesc
in apropiere. Lucrează de cîtva timp aici, după ce a
lucrat la Năvodari, cu fratele său. Il întreb cît cîştigă pe
lună. Se uită la mine, îşi mută basca mai pe ceafă şi
zice şugubăţ:
- Păi n-arn voie să iau sub o mie patru ...
Să fii sănătos, am plecat. Trebuie să văd ce s-a făcut
pe Griviţa noastră şi pentru nevoile culturale.
Mă opresc la Casa de cultură a tineretului, Vasile
Roaită, construită anul trecut. Aici era un teren de fotbal
districtual pe care am jucat şi eu cu puţin timp în
urmă. Locul, de nerecunoscut. In locul magaziei de lemn
45
[46]
, �';f
I
l'
I
:1
1 '
1·
I
,
J
pentru echiparea jucătorilor, iată sala uriaşă de spectacole
şi birourile elegante, scena imensă şi pereţii pe care
echipa de pictori a lui Perahirn zugrăveşte în culori vii
activitatea tineretului.
Comunistul Mihai Ionel, directorul Casei de cultură,
Îmi oferă un scaun. E un tînăr rotofei, cu un obraz
deschis şi o vorbă dulce. Ce mai faceţi pe aici? Deo­
camdată se lucrează la decorarea interioară şi la insta­
'area unor basoreliefuri exterioare. Cine a ridicat fru­
moasa sală cu accesoriile ei minunate? Finanţarea a
făcut-o Sfatul Popular. Au contribuit prin muncă volun­
tară muncitorii de Ia "Dacia", "Griviţa Roşie", "Boleslav
Bierut", "Tableta", "Depoul Triaj" şi alţii. Aceiaşi care se
întîlnesc zilnic in sala de 600 de locuri unde se ţin
conferinţe, se proiectează filme (de anul acesta cu apa­
rate proprii) şi se joacă piese de către echipele artistice
ale fabricilor din jur.
Poate nu ştiţi, dar vă spun eu, pentru că am copilărit
în apropiere, ce era pe aici acum 15 ani. Cine se aventura
dincolo de podul Constanta, pe străzile astea, altădată
de lut, nu pietruite ca acum, trebuia să ştie măcar să
se apere cu un briceag. Aici aveau loc baluri in cîrciumi
sordide, terminate cu înjunghieri şi raiduri ale poliţiei.
Privesc grupul de fete de Ungă uşă: sint cîteva filatoare
de la "Dacia" venite la repetiţie. Directorul Casei de
cultură îmi spune că există şi un cerc de artă plastică,
cerc condus de către pictoriţa Salamet Alexandrina. Aici
vin pietrarii de peste drum după orele de muncă şi fac
muzică, meta1urgiştii de la fostuJ "Laromet" şi sudorii de
la C.P.R.
Ies din nou în stradă. Pe stînga, fabrica de marmoră,
cu grămezile ei de bolovani uriaşi, cu macaraleIe gigantice
46
[47]
mişcîndu-se solemn sub cerul negru, cu cadenta ciocanelor
de piatră, mi se pare un cîmp în erupţie subterană. Mai
sus, un turn înalt, cu o nacelă de cărămidă în vîrf. Pe
dreapta, în spatele Casei de cultură, în faţa Casei Scînteii,
care se vede din flanc, siluetă albă de ivoriu, ca o corabie
de marmoră, alte blocuri. Intreb, mi se răspunde: acolo
vor locui toţi muncitorii care lucrează în construcţii. Se
tinde la o concentrare a forţelor de muncă din acest
domeniu şi e nevoie de un mic orăşel satelit în marginea
Bucureştiului. Căminele sint aproape gata. Se văd bine
faţadele roşii în cîmpul umed.
Plecăm. Maşina ne poartă prin faţa cvartalului de
locuinţe al ceferiştilor de la Bucureştii-Noi. Clădirile
gălbui, cu acoperişuri cenuşii, cu impunătoarea faţadă a
cinematografului "Infrăţirea între popoare" mi se par la
fel de tinere ca acum cîţiva ani dnd au fost oferite
muncitorilor de la Ateliere,
Pe stînga, teatrul de vară "Nicolae Bălcescu", construc­
ţie recentă, cu brîul său de statui, cu prospeţimea parcului
din jur, cu alei îngrijite. Pe aici hălăduia un bogătaş:
Bazilescu ...
Drumul ia sfîrşit. Am ajuns la capătul Griviţei noastre.
Am plecat din faţa "Macului roşu" cu pleoapele lui de
mortar verzui şi ne-am oprit aici, în faţa uzinelor meta­
lurgice "Boleslav Bierut",
Putem să spunem liniştiţi : pe Griviţa noastră se con­
struieşte de la un cap la altul. Să mai fotografiem ce
se mai poate fotografia, pentru ca să putem arăta celor
ce ne vor urma, ce-am făcut noi, anii aceştia, sub con­
ducerea comuniştilor.
I9! 9.
47
[48]
. j
I
OMUL ŞI MUNCA SA
După o lungă absenţă am simţit nevoia să mă reîntorc
lîngă contemporanii mei, stăpînii flăcărilor şi ai meta­
lelor, aceşti zei ai fierului pe care i-am văzut prima
oară la Hunedoara, căznind şi supunînd materia informă,
dindu-i viaţă, graţie şi frumuseţe. Mi-era dor de dogoare,
de închipuirile flăcărilor, de praful metalurgic, de pili­
tura oţelului.
Uzinele, ca şi porturile, farmecă mai ales în amintire.
Totul se leagă de culori, de mirosuri, de lumini, de
necunoscut, de primejdii, de grandoare, de frică şi de
admiraţie. Porturile te cheamă cu sunetul dogit al sire­
nelor de ceaţă, în strigătul cărora există ceva primordial,
tulburindu-te aşa cum te tulbură ţipătul de dimineaţă
al cocoş ului. O uzină, emiţînd în ritmul amestecat al
ciocanelor pe nicovale imense, scrişnetul fierului pe fier,
răsuflarea focului, aţîţat de teribile curente de aer com­
primat, răcirea metalelor cu foşnete infinite, game şi
gemete, dă iluzia unei muzici cosmogonice de ciocnire
a elementelor primare. Progresul a Înlăturat spectacolul
metamorfozei brutale a oţelului. Un strung ţiuie numai
ca o insectă, tăind cu fineţe într-un aliaj dur. Scinteile
scăpate din această operaţie aproape chirurgicală au
ceva de artificii, o presă hidraulică turteşte o osie ou
[49]
y.
o lovitură repetată, surdă, dură. O manetă mînuită cu
uşurinţă înlocuieşte braţele asudate ale fierarului, foalele
aţîţînd altădată focuri îndărătnice au fost înlocuite cu
cuptoare sistematice care scutesc ore întregi de veghe.
Uzina modernă ne lipseşte de imaginea infernului, auto­
rnatizarea evocînd mai curind sanatoriile decît sinistrele,
infectele, intunecatele ateliere de altădată unde muncitorii
îşi scurtau zilele în aburi otrăvitori, istoviţi de travaliul
sălbatic pe care trebuiau să-I facă. Macarale, poduri
rulante, ancore cenuşii de fier cărind greutăţi imense
deasupra capetelor, purtindu-le cu uşurinţă spre locurile
cclc rnai la îndemînă au născut Ieeria mişcării,a ritmului.
Muncitorul zilelor noastre a împrumutat dinamismul ma­
şinilor create. Braţe oricit de grăbite nu pot înlocui gran­
doarea gestului unui escavator ce ridică o tonă de pămînt,
după ce a scormonit solul adînc.
La toate acestea mă gîndeam în drumul făcut într-o
dimineaţă de mai spre Uzinele ,,23 August". Tramvaiul
mă purtă spre locuri cunoscute. Uite, În stînga tigareta
de ciment a turnului de paraşutisrn (în vîrful ei văzusem
Într-altă dimineaţă de demult, ciuperca multicoloră a
unei paraşute), In faţă, coşuri le albe-gălbui-fumegăroare
ale "Titanului", deasupra căruia plutesc în permanenţă
nouri de calcar, aburii albi, informi, schimbînd culoarea
cerului. Poate în nici o parte a Bucureştiului, faţa oraşu­
lui nu s-a schimbat atît de mult ca aici. Paravanele roşii
de cărămidă (în ele au rămas patrate goale pentru ferestre
prin care zboară păsări grăbite) cresc necontenit. Spaţii
verzi cu pomi foşnitori, tineri... Tot cartierul muncitoresc
miroase a măceş de curind Înflorit şi a var, mirosul acesta
sanitar, aspru, uscat. Pe schele bat ciocanele arcuite,
.'
4 - c. 21"1
49
[54]
ce e atita nevoie de flori în uzinele socialiste ! Tinereţea
pomilor, lumina verde a soarelui rătăcit printre ele e
o răsplată dulce a incordării lor permanente.
In atelierul alăturat, după ce am călcat peste nişte
stamine de fier şi am privit multă vreme pendularea
graţioasă a unor polizoare aducînd cu aparatele de vînat
submarin cu care ne-au obişnuit ultimele filme, am stat
de vorbă cu Neagu Ştefan, un bărbat de vreo cincizeci
şi trei de ani, cu o faţă jovială şi doi ochi şireţi,
ascunşi de ochelari. Neagu Ştefan are obisnuinta inter­
viului şi nu se lasă mult rugat să vorbească. Am aflat
de la el cîteva lucruri care, credeţi-mă, merită să vi le
relatez : pînă în 1947 "am fost căruţaş şi am slugărit
la gearnbaşi cu un cal" pentru că al doilea ori îi murea,
ori a-avea ce să-i dea de mîncare. Mă priveşte încurcat.
Se întreabă dacă vreau să-I ascult şi zice: "Nici o pri­
copseală ! mulţi din generaţia mea (cuvîntul îi place şi-l
spune apăsat) au monomenc la cimitirul "Capra" !
L-am mai întrebat cite ceva. A mai avut un copil pe
care voia să-I facă tot căruţaş. L-a pierdut într-o zi cînd
l-a lăsat să se ducă la un muşteriu. Din nebăgare de
seamă a căzut şi a trecut căruţa cu toată incărcătura peste
el, adică cu două mii kilograme de lemne. Necazuri. Are
o casă, aşteaptă să iasă la pensie şi se bucură că au
venit comuniştii şi i-au strîns de pe drumuri pe cei din
strada Baicului. Mulţi din "generaţia lui" muncesc acum
în uzine: la ,,23 August", la "Republica", la "Titan" !...
Cred că nu mai e nevoie de nici un comentariu. La
întoarcere, trecînd prin acelaşi sector l-am văzut făcînd
[ii
[55]
o Însemnare cu creta pe o tablă: Mîine 24 mai, muncă
voluntară la Palatul Culturii. TOţi tovarăşii din secţie
sînt rugaţi să participe ... "
Ştiu că scriind numai despre cei sus-pomeniţi îi nedrep­
tăţesc pe toţi cei ce muncesc atît de bine în una din
cele mai importante uzine ale ţării noastre, dar las şi
altora loc pentru a-i descoperi. Despre ,,23 August", cum
i se spune pe scurt, s-au mai scris şi se vor mai scrie
rînduri multe. Acest loc de muncă la fel de sacru ca
un muzeu, trebuie vizitat mereu, pentru că totdeauna
arată celor curioşi o faţă nouă, deosebită
19 I 8
[56]
REPORT Al CU TIPOGRAFl
Cunoşteam drumul. Dincolo de gardul de fier, clădirea
roşie de cărămidă cu oeasul rotund, care se luminează
seara ca un ochi electronic pare un decor de teatru. Intu­
nericul acoperă curtea cu umbre violeee. Sus, la primul
etaj, în secţia zeţărie, pe care o cunosc cum ţi-ai cunoaşte
propria casă, se aprind luminile. Nu mai sînt becurile
palide, acoperite cu pălării verzi de porţelan, atîrnînd
deasupra regalurilor. Neonul incendiază parcă aerul din
jur, focul feeric face să scînteie literele de plumb, dor­
mind în casetele de lemn. Bătrînul portar albanez mă
salută cum o făcea cu opt ani în urmă. Nu pare mirat
că mă vede după atîta timp, sosind din nou aici.
La prima vedere, "Atetl,ierde Grafice nr. 1" par neschim­
bate. Aceeaşi curte acoperită cu dale cenuşii de piatră
pe care se rostogolesc baloturile de hîrtie către intrarea
secţiei maşini plane, acelaşi zumzet făcînd să vibreze
pavajul: o erupţie sonoră egală, monotonă, evocînd acti­
vitatea unor motoare de submarin. Intr-adevăr, clădirea
bătrîn ei tipografii pare acum, în in tu nericu 1 negru, un
vapor străbătînd noaptea. Dar alături, în locul unor
vechi magazii dărîmate, iată o grădină foşnind. Straturi
de flori aprinse licărind abia în reflexe palide ale gea­
murilor, CÎteva bănci pe care stau doi muncitori de
fi6
[57]
voroa, fumînd cu gesturi rare. Asea-i "uzina", cum o
numea zeţarul Ion Hampu, a doua noastră casă. Aş vrea
să mă opr-esc să schimb o vorbă-două cu linotipiştii,
s-ascult torsul maşinilor de dedesubt, să mai aud ţăcăni­
tul regleţilor şi-al vingalakului, dar dacă mai întîrzii o
să plece tovarăşa Angela, bibliotecara. şi cu ea am treabă.
Urc scările clubului în goană. De sus se aud voci de
bărbaţi şi un ţăcănit de zaruri aruncate. Schimbul 1 a
terminat de mult treaba. Numai s-o mai găsesc pe biblio­
tecară! Altfel reportajul meu e compromis. Şi-i păcat.
Auziţi: cum mai merge munca culturală În tipografia
aceasta şi dacă dă dumnezeu şi ceva pentru scriitorul
zelos care vînează un subiect de schiţă: ce-aţi zce de
o poveste sunînd cam aşa: am fost, am văzut. E bine
totul, dar... Ei, aici e-aici ! In secţia, să zicem legătorie,
am găsit pe tovarăşa X care se mai luptă cu buchiile
alfabetului. Sau nu, mai dramatic este altfel: la maşini
plane există un rotar (ăsta e un termen tipografic care
va face praf pe neştiutori !) care abia acum a fost adus
pe băncile şcolii de alfabetizare. Straşnic! Trecînd prin
curte am şi văzut geamurile clasei cu plafonul jos, unde
cu opt ani în urmă o femeie năltuţă şi delicată preda
oamenilor de serviciu a.b.c.-ul. Acolo, tot într-o astfel
de seară, mi-am simţit ochii umeziţi de lacrimi văzînd
acele cîteva mîini mînjite de cerneală ale muncitoarelor,
scriindu-şi numele pentru întîia oară. Nu, zău că merita
să fac drumul pînă aici !
Clubul e luminat, cum se zice ti giorno, Vechea casă
a patronului, cu ferestrele înalte, acoperite cu perdele de
pluş, cu parchetul lustruit lună, cu un salon strălucitor
şi cu o vatră în cărămidă aparentă şi fier forjat, e plină
de oameni. Taci, îmi zic, am nimerit la o reuniune
57
[58]
fi
tovărăşească ! Te pomeneşti ca Iar au luat tipografii mei
steagul roşu de producţie pe întreaga secţie a poligrafiei
şi e rost să-i văd cum petrec. Aş, de unde J E o seară
obişnuită, ca multe altele. Pe o tablă şcolărească, neagră,
se-ntocrneşte un clasament al celor care joacă biliard,
o chestiune complicată cu multe cifre pe care n-arn avut
timp s-o dezleg. într-un colţ se discută şansele echipei de
fotbal a intreprinderii, care se ţine deocamdată bine în
campionat. Trec mai departe; în sfîrşit, iată pe femeia
cea slăbuţă, cu ochelarii prea apropiaţi de ochi. E tot
la locul ei, pe scaunul de stejar cu spătarul înalt, rnito­
cosind in hirtoage. Parcă ieri i-arn resrieuit ultima carte
pe care mi-o imprumutase. E la fel de palidă şi de
binevoitoare, Mă recunoaşte numaidecît şi-mi face loc
alături. Mă întreabă Ce mai fac? - Am venit Cll o
chestiune serioasă la dumneata. - Care? întreabă. Zic:
ceva pe linie culturală. Tovarăşa Angela mă ceartă puţin:
- Ti-ai mai adus aminte şi de noi! - Ce să fac?
Trebuie. Mai bine mai tîrziu decît niciodată.
Cam ce-aş vrea să ştiu?
In două cuvinte şi jumătate îţi spun: aş vrea ceva
"gras" pentru un reportaj sau o schiţă. Mă inţelegi P Mă
înţelege. E numai urechi. Ei bine, ce? - Domnule, cum
staţi cu analfabeţii? Dă-mi numele unuia mai îndărătnic
la învăţătură. Unul încăpăţînat, care în loc să vină la
cursuri trage la bufetul din colţ. Pentru că, să nu-mi
spui că toate merg la voi, aşa, sfoară!
Tovarăşa Angela se uită la mine lung. Ochii îi sclipesc
dincolo de lentilele ochelarilor apăsaţi pe nas. Ca şi
cînd mi-ar spune : ai băut ceva înainte de a veni aici?
Tot nu inteleg. - Atunci poate măcar o femeie de serviciu,
ceva, o să găseşti dumneata. Mă cunoşti, DU pot să
S8
[59]
mă duc la redacţie şi să dau din umeri: fraţilor, am
fost şi n-arn descoperit nimic! E vorba de o sarcină
importantă: reportaj despre culturalizarea maselor. Au
ştiut ei de ce m-au trimes. Sînt doar reporter special.
Trebuie făcut ceva inteligent, sprinţar, care să-I determine
pe acerbul redactor-şef să spună: O avea el (e vorba
de mine) defectele lui, dar cind se duce undeva, nu se­
ntoarce cu traista goală. Ori, mic asta-mi trebuie. Ia
să-mi spui un nume, că restul il fac eu! Ce dacă n-o
să-I văd pe analfabetul meu! Există imaginaţie! Cam
în genul ăsta: e înalt, tăcut şi încăpăţînat. Un muncitor
foarte bun, dar cu prejudecăţi. Nu vrea şi pace să se
apuce să deschidă o carte. "Sînt bătrîn, ar zice. La ce-mi
mai trebuie mie acum să ştiu să citesc ... " Şi aşa mai
departe. Totul e să lucrezi în contraste : o tuşă violentă
şi una aşa, mai ştearsă. Alb şi negru. Lupta binelui cu
răul.
Tovarăşa Angela a înţeles. N-am noroc. Ultimul anal­
fabet al tipografiei, pe numele său Vasile Ivan, şi-a luat
încă de acum trei ani diploma de patru clase elementare !
Să-mi fi văzut faţa ... - Nu, zău, tovarăşă Angela, ia
mai caută, poate mai găseşti ceva, un mohican. Ultimul
mohican ! stăruii eu. - Ce-ai vrea, domnule, să-I inven­
tez? Dacă nu e - nu e, şi gata I Ei, comedie !
Uite, de-aia nu mai scriu reportaje. Nu-mi plac repor­
tajele roz! Te duci, vezi, scrii! Totul e bine, e frumos,
e inăltător. Zic atunci: tovarăşa Angela, ia spune-mi ce
se mai întîmplă pe aici? Poate te prind cu ceva. Du-mă
la vechea şcoală de alfabetizare, că eu am trecut prin
curte şi am văzut lumină. Să nu crezi că-mi scapă ceva.
Bine, nu mai sint analfabeţi, dar trebuie să mă încre­
dinţez cu ochii mei. - Haide! şi mă ia de mînă. Păşeşte
59
[62]
1
·1
I
1
oamenii lipsesc pentru că sînt în schimbul de după masă!
M-am dezumflat. Nici aici n-am nimerit-o! - Mai vrei
ceva? zice tovarăşa Angela. Poftim iar afară în curte,
să te urc în sala cea mică a clubului. O urmez umilit. Sus,
orchestra tipografiei. Şase oameni. Nu e cine ştie ce:
patru Iinotipişti : Oprişan Traian, Oprişan Mircea (fraţi),
Cetăţeanu Vasile şi Moţoi Lambru, unul de la expediţie,
Amică Bucur, o femeie, Stancu Janeta. Nu sînt şase.
Sî,nt şapte, mai e şi tovarăşul Pîrvu Nicolae de la legă­
tarie.
Mă uit pe perete. Uite-l şi pe Molnar, Care Molnar?
Molnar de la zeţărie, cu care mă certam că îi aduceam
totdeauna tîrziu bunul de tipar. Mai e şi Bartok, şeful
de la offset. Ia te uită ce costume şi ce alură de orchestră
mare. Gleen Miller. Două tobe, un acordeonist, başca
restul! E timpul să plec. Va să zică am scris reportajul.
Ce mă fac că e un reportaj roz? Şi mie nu-mi plac repor­
tajele roz.
In poartă mai privesc faţada roşie, luminată de un
reflector ascuns Între frunze de iederă. Sus, la zeţărie, ard
bastoanele cu neon, aruncînd pe dalele de piatră scîntei
albăstrui. Cei doi muncitori tot mai fumează pe banca
grădiniţei în care strălucesc abia crestele de cocoş ale
cannei indica.
i
1
.1
..
J
[63]
r
CINTECUL METROPOLEI
Un mucalit spunea că oraşele mari sînt ca bacteriile,
le ştii, dar nu le vezi. Privit din avion, Bucureştiul se
înfăţişează aşa cum e cunoscut din hărţile topografice:
un corp neregulat cu o coloană lichidă : Dimbovita, mai
multe vertebre de asfalt: bulevardele principale şi cîţiva
plămîni vegetali: imensele grădini şi parcuri, al căror
număr sporeşte cu fiecare zi. Spre margini; către cîmpia
Munteniei, tinere păduri visătoare, cu arbori proaspeţi,
păzesc noaptea somnul profund al Metropolei.
Dezordinea arhitecturală a Capitalei noastre poate de­
zamăgi la început pe un superficial, dar cine pătrunde
farmecul acestei Îngrămădiri urbane, atit de familiare şi
surprinzătoare, îşi dă seama că tocmai lipsa unităţii de
stil face din Bucureşti un oraş de neuitat. EI are o cu­
loare, un sunet al lui, adică ceea ce înseamnă Într-un
cuvînt aerul său ce nu poate fi falsificat.
Priviţi străzile mărginaşe cu salcîmi bătrîni pe margini,
copaci atît de nostalgici, podoabe melancolice ale ţinutu­
rilor de şes, rezistenţi la vînturile şi valurile de nisip arun­
cate dinspre îndepărtata Dunăre, sau acele case prăbuşire
din unele mahalale, cu grădini sălbatice în faţă, în care
cresc Într-o dezordine fermecătoare, gherghine şi septem-
63
[66]
nelor şi se aude de departe lepădarea mistriei, scrîşnetul
macaraJelor şi foşnetul chimic al varului. De aici, de pe
chei, de lîngă leneşa apă care-şi poartă amînat suprafaţa
lucioasă spre locuri necunoscutle, poţi să contempli pano­
rama Bucureştiului, fundalul pe care se zăreşte erupţia
spectaculoasă a înaltelor coşuri ale uzinelor noastre.
Trecînd podurile de piatră nu se poate să nu-ţi amin­
teşti că Dîmboviţa a oglindit de mult braţele de lemn ale
unor mori despre care Ion Ghica spunea că au fost ade­
vărata podoabă a acestui rîu. E timpul evadărilor spre
pădurile din jur. Puţină lume ştie că în jurul Capitalei
Rornîniei au existat fantastice ,îngrămădiri de copaci, locuri
de legende încă neuitare. Pe aici au trecut teribilele
legiuni romane in drumul lor victorios. Pădurile Cotroce­
nilor, Grozăveştilor, Lupeştilor şi Văcăreştiului au adă­
postit pe Cumani şi pe Vizigoţi. Ele au ars demult şi
locul lor a fost luat de plantaţiile tinere sădite de mîinile
harnice ale unor brigadieri.
Şi dacă vă întoarceţi şi sînteţi îndrăgostit, nu uitaţi
grădina Botanică. Este un loc izolat, de unde abia se
aud dezmierdările Iăutelor de prin restaurantele oraşului.
Locul e făcut pentru nopţi cu lună, GÎnd aleile sînt par­
dosite cu plumb topit şi iarba pare violetă şi se aud
greieri misterioşi, cusînd în pînza nopţii. In urmă a ră­
mas acea parte a oraşului care-ţi evocă un trecut romantic.
Dacă ai străbate străzile somnoroase, luminate acum cu
becuri electrice, ţi-ai aminti desigur felinarele de altă­
dată, aprinse de pitoreşti fanaragii la ora amurgului. Lu­
mina lor tremurată, verzuie, spectrală, pîlpîitul filarnen­
tului alb care respira parcă la fiecare zvîrcolire domoală,
66
[67]
a rămas numai o arruntire a trecutului. Dincolo de gră­
dinile paşnice, sub frunzişul cărora se odihnesc bărbaţii
şi femeile căutînd la stelele îndepărtate, e cartierul mar­
ch1taniaor, cu lumina lui violetă de neon, cu bulevardele
lucioase pe care aleargă limuzinele negre, troleibuzele şi
tramvaiele.
Deasupra păienjenişului de sîrme se aprind vitrinele
electrice, mari fuzee roşii, albastre, verzi şi galbene. Ora­
şul clocoteşte, pînă tîrziu în noapte se mai aud claxoanele
şi uruitul vagoanelor de călători. E de neînchipuit pentru
bucureşteanul zilelor noastre că pe arterele acestea au
trecut in 1595 cămilele lui Sinan-Paşa. Am uitat cu toţi
cortegiile ciumaţilor şi drumurile de lemn luminate de
masalale. Piaţa Sfînnil Gheorghe, cu larma ei, cu bogăţia
sa vegetală, cu autocamioanele care transportă tone de
cartofi şi roşii, cu buchetele proaspete ale zarzavarurilor,
te face să uiţi epoca toptangiilor de la hanul Sfîntul
Gheorghe Nou, prăvăliile întunecoase ale mărgelarilor,
zarafilor şi lăcătuşilor şi dughenile salvaragiilor. Locul cîn­
tarelor cu lanţ a fost luat de cintarele automate, prăvăliile
întunecate de altădată au fost înlocuite cu magazine igie­
nice, arătînd ca farrnaciile, Unde-i lumea dispărută a ca­
vafilor, işlicarilor şi bciangiilor, îngrămădiţi în dughene
nesănăcoase P Să o lăsăm uitată în cronici, să trecem iar
peste un pod de piatră, traversînd molcoma Dîmbovită,
această centură de apă a oraşului şi să ne îndreptăm
paşii, urcînd spre clădirea Marii Adunări Naţionale.
Cine nu are nevoie de clasicism, de gazon tuns cu ma­
şina să meargă în parcul Ioanid, aici este stăpînă de­
zordinea.
'.J7
[70]
lăsînd urme prelungi pe trotuarele lucioase. Pe Huviile
negre de bitum alunecă vapoare ou troleu, dincolo de gea­
murile cărora se înghesuiesc oamenii. Alături, gonesc
coleoptere de aluminiu cu carapacea neagră (lungi limu­
zine, impulsionate cu benzină, adunînd sub boturile pre­
lungi de metal nu ştiu oîţi cai-putere). Străzile se umplu
dintr-o dată de o mulţime gălăgioasă. Ora evacuării cine­
matografelor. Intr-o grădină-restaurant, ou mese metalice
inutile, se mai aude şoapta ornamentelor de stuf pălit.
Sub arcadele templului de papură se ard fripturi de 4 lei
şi 85 de bani şi renurniţii mititei ce şi-au cîştigat o faimă
mondială. Clondirele rurale s-au aburit de ceaţă. Lăsăm
bulevardele ancorate de cer cu gheare luminoase şi in­
trăm într-un restaurant. Aici găsim Bucureştiul care pe­
trece, o clientelă decentă, nezgomotoasă. Au dispărut afa­
ceriştii deghizaţi în costume de stofă englezească şi doam­
nele cu bijuterii. Imaginea sumară a reporterului: lumină
indirectă, umbre amestecate pe un perete calcio-vecchio
ca într-un joc chinezesc, un ring circular de dans sub focul
unui aparat cu magneziu clipind violent la intervale rare
şi exaote, cum ar face un reflector. Sub tavanul inalt, încă
serpentine de la Revelion, un foşnet infinit de hîrtie,
sporind muzica violentă a orchestrei. Un oovor moale şi
roşu ca o limbă de ogar, mese albe în penumbră, mici
focuri de ţigări stidind ici şi 0010, un parfum vag feminin,
alt foşnet, de data asta de mătăsuri şi sacadata mişcare a
toourilor pe suprafaţa alu neooasă , mică insulă luminoasă
în vălul verde de fum. In proiectilele de alpaca, aducînd
mai degrabă cu nişte oupe de metal devorate de alge verzi
de frig, născute de diferenţele de temperatură: sticle alun­
gite de vin. Rîsete scurte, ritmul unui pian şi frecarea
unei mături de oţel pe timpanul unei tobe. Intr-un elan
70
[71]
neaşteptat al aparatului cu magneziu, o mînă plan tată pe
un obraz, o afecţiune iute stîrnită de muzică. Şi petre­
cerea este o activitate omenească, Ciocnirea paharelor,
urările scurte, osteneala saxofon ului, sticlirea stinsă a
sifoanelor cu urechi de iepure din plumb şi iar jocul chi­
nezesc de umbre, rezumînd ardoarea a douăzeci sau trei­
zeci de oameni veniţi să petreacă după o zi de muncă.
Ora Il. Calea Victoriei a rămas în urmă, pustie, albică
de sepiile ei luminescente, olătinîndu-se uşor în bătaia
vîntului. Deasupra blocului în construcţie din piaţa Amzei
se văd eşarfe de ceaţă. In turla de lemn a bobului, înaltă
cît o casă cu şapte etaje, se ridică un asoensor primitiv
care aduce pînă la cel de-al patrulea plafon tomberoane
cu beton. Urc o scară îngustă, dreaptă, flexibilă, semă­
nînd cu scara metalică a unui vapor şi privesc împletitura
de cofraje de la picioare. Un perete imens de rogojini
apără de vînt armătura metalică peste care se toarnă
o masă cafenie. Jos, în încăperile de la parter, unde vor
fi magazine, ard focuri vesele. In jur se învîrtesc cîţiva
zidari în oojoace, ou căciuli pe cap, părînd mai degrabă
nişte ciobani. Reflexele varului stins le luminează chipu­
riIe. Echipa de noapte: un tehnician, 12 lucrători, 2 meca­
nici, un dulgher şi un electrician. Se lucrează în conti­
nuare pînă la 1 noaptea cînd începe îngheţul. Încă anul
acesta, ceea ce văd eu acum: adică nişte schele făcute
din bile rotunde, cîteva ziduri roşii de cărămidă şi pla­
foanele negre, încă moi ca o carne proaspătă (sînt nece­
sare 21 de zile pentru sudare) vor alcătui laolaltă un bloc
cuprinzind 123 de apartamente şi cîteva magazine. Întîrzii
Ungă ziduri. Se lasă frigul. Scrîşnetul bobului se aude tot
71
[72]
r
I
I
I
I
mai precipitat. Suprafaţa metalică acoperită de beton
creşte. Caut să-mi închipui cum va arăta această ca�ă
nouă peste citva timp, cînd în pereţii ei proaspeţi vor fi
bătute primele cuie. Mă aflu in faţa unui lucru gingaş,
oricît ai părea de paradoxal, pentru că chiar un blockhauş
cu şapte etaje are un suflet al lui, căldura omenească a
trudei. O casă nouă este rezultatul unei inchipuiri febrile
a unui arhitect, este suma unor calcule tehnice detailate.
La crearea ei se cheltuie deopotrivă şi hirtie de calc şi
imaginaţie şi multă muncă fizică. Efortul brutal al muş­
chilor zidarului se intrece cu aripa fragilă a minţii proiec­
tantului. Am văzut în anii din urmă mii de astfel de
case ridicindu-se pe ruinele odioase ale războiului şi de
fiecare dată rn-am simţit Ia fel de emoţionat. Cuvintele
devenite familiare ale unui marş: CLădim, construim, ca­
pătă aici, pe schelele mişcătoare ale acestui şantier, sub
noaptea rece a unei ierni blînde, fără zăpadă, o semnifi­
caţie adînc umană. Copiii zidarilor, aducînd cu nişte cio­
bani legendari sau chiar păstori fără oi, ocupaţi acum cu
turnarea betonului, vor locui între zidurile calde ale unei
impunătoare clădiri, ridicată de mîinile lor aspre, bătă­
torite. Nu-mi plac entuziasmele facile, şi Ia urma urmelor
am văzut lucruri mai impresionante, dar, cum am mai spus,
mi-am închipuit într-o clipă: căldura, lumina, glasurile,
dragostea, necazurile, jocurile şi cîntecele şi plînsetele,
dimineţile şi serile albastre mînjite pe geamurile unei
case noi, căpătînd abia în noaptea asta chip. Să visăm ...
Peste drum, într-o altă clădire de beton şi fier, luminile
ferestrelor se sting pe rînd. Ştiu : mîine în zori se VOt
aprinde la fel, una cîte una, ca o reclamă verticală, cu
declanşări ritmice. Părăsesc şantierul. Am de mers în
atitea locuri !
[73]
Ora II I/Z. Intrarea de marmură a Operei de Stat, lumi­
nată de ori ni gălbui în fier forjat, a fost invadată de mul­
ţimea care a ascultat în seara aceasta "Evghenie Onc­
ghin", Trec maşini cu o alunecare scurtă, se aud glasuri
de femei şi de bărbaţi, urări de noapte bună, spuse cu
tandreţe şi emoţie şi parcul pustiit de anotimpul răută­
cios rămîne singur. Sub zidurile acoperite cu pluş nu se
mai aud glasurile sopranelor, Cortina de metal a căzut
între staluri şi scenă. La rampă s-au stins luminile ulti­
melor reflectoare. Peste drum, la alt şantier, răsună glasul
profund al ciocaneJor de dulgher. O macara cîntînd o arie
industrială ceva mai stridentă cară la al nu ştiu cîtelea
etaj o fereastră ce aduce cu o harfă de lemn. Ţigaretele
de neon încărcate ou o măduvă fluentă, luminoasă vibrează
în asfalt. Oraş de cîmpie la origină, expus eroziunii vîn­
turilor din Bărăgan aduse cu viteze fantastice de curenţii
aerieni, capitala noastră, fără ambiţii arhitectonice, îşi
ridică in anii noştri un chip semeţ de cărămidă. Pe
bulevardele pustii din loc în loc: erupţii albastre, mag­
netice. Se sudează liniile de tramvai. Ne îndepărtăm de
perimetrul central. Un cîrd de tramvaie, uitate parcă sub
cerul negru, în faţa stadionului 23 August. Şoferul ne
spune că sînt afectate transportului muncitorilor de la
uzinele de vis-a-vis. Deasupra turnului de paraşutisrn
arde un bec roşu, semnalînd avioanelor în zbor nocturn,
înălţimi ameţitoare de unde amatorii tineri ai acestui
sport se lansează în scurte zboruri verticale. Iată mai de­
parte puţin, "Titanul" fumegind. Imensul stadion, tăcut
sub noapte, fără freamătul gălăgios al duminicilor cu
întreceri sportive, cînd o sută de mii de oameni strigă
laolaltă înfierbîntaţi, pare un port părăsit. Nici aici nu
se doarme. Schele luminate ca un decor de teatru, flşiile
73
[74]
I
I
I
I
. " al r reflectoa'" ",ig"'do zidarilor , .. Bob 1" Ţ
argrntn e una, . ' .
şi larma cunoscută a şantlerelor. Anul trecut erau numai
nişte barăci de lemn. Acum maghernitele au fost dărîmate
şi în locul lor s-a ivit un cartier întreg de .locuinţe, cvar-
tale şi scuaruri, magazine cu vitrine strălucitoare şi gea-
muri acoperite cu perdele. La o sută de paşi, Uzina. Pie-
trele bulevardului au o vibrare surdă, îndepărtată. Pe
'zidurile de sticlă, sub acoperişul de cristal, se zbat flăcări
infernale. Metalul este topit şi lovit, încovoiat şi supus.
Ne oprim în faţa uzinei "Republica". După legitimarea
de rigoare (timp în care se poate face o scurtă investiga­
ţie prealabilă) iată-mă într-o hală imensă, plină de fum.
E cald ca într-o zi de vară şi trebuie' să-mi las
paltonul într-un birou unde lucrează inginerul Zema Rai­
mund, un tînăr originar din Reşiţa, oare mă însoţeşte bine­
voitor peste tot. Este aproape miezul nopţii, ora Iaşă
cînd te fură somnul, cind cei mai mulţi dintre noi visăm,
plutind intre ţărmurile de fum ale inchipuirii. Aici, pe
un teritoriu care întrece de cîteva ori suprafaţa unei gări,
cîteva sute de oameni muncesc ou îndîrjire. Mă aflu într-o
uzină de tuburi ; adică într-o fabrică ce produce schele­
tul metalic al marilor oraşe, vinele de fontă şi fier ce
aduc de sub pămînt apa rece şi caldă. Tot aparatul circu­
lator al locuinţelor noastre este produs aici. Priviţi
rachetele incandescente ce alunecă pe un pat mobil de
role : sînt tuburi mari pentru canalizate, produse de
Iamin arul de şase toli care aduce cu o imensă broască
ţestoasă eşuară în mijlocul halei afumate. Patru oameni
dezbrăcati pînă la brîu, cu trupurile semănînd cu marmura
umezită de ploi a statuilor aeletilor, aruncă în flăcări
de o mie de grade, bucăţi grele de fier, lungi de doi
sau trei metri. Uzina e mecanizată. Transportul bareloe
T-I
[75]
T, 1= rapid eu ajutorul unor benzi rulante. Grămezile
de fier brut, aducînd cu o îngrămădire de lemne de foc
sau cu stive de brichete, sînt aruncate în fluxul tehnologic,
cum spune cu atîta poezie însoţitorul meu, la comenzi
precise. Drumul scurt se termină în baia de flăcări a unei
vetre rotative. Un inel de cărămidă refractară ocroteşte
pe muncitori de radiaţiile focurilor. O sirenă de locomo­
tivă şuieră din cînd în cînd. Mi se explică şi codul sem­
nalelor: la patru şuierături este chemată rnacaraua, la
două electricianul şi aşa mai departe. Se vorbeşte tare,
cu palmele la gură. Aş vrea să discut cu unul dintre
muncitorii cei mai buni ai acestui schimb. Picoş Petrache,
conducătorul brigăzii de tineret, este un tînăr care sea­
mănă cu Antinous, statuie văzută în muzeul de la Delfi.
Aceeaşi agerime a privirii, acelaşi păr şi o gură cuteză­
toare, un zeu al metalurgiei, coborît între tronsoanele
uzinei "Republica". Are 24 de ani şi e membru de partid
din anul 1956. Bineînţeles joacă rugby (uzina are o
tradiţie a acestui joc bărbătesc şi o puternică garnitură în
prima divizie a ţării). Nu e însurat şi a venit de la
Brăila unde a urmat o şcoală de calificare. E îmbrăcat
într-o salopetă înnegrită de ardoarea flăcărilor, ceea ce
dă chipului mîndru o nobleţă nouă. Sub gura plină, o
frunză de umbră. Doi ochi vii şi gestul rar. Vreau să
ştiu dt cîştigă lunar. Intre HOO şi 1300 de lei. Il las,
are treabă.
Lîngă noi se sparge fierul. Ţaglele sînt apăsate de
nişte labe grele, mecanice. Durerea rnetalului strivit are
rezonanţe. Peste zece metri, iată un fierăstrău. Barele
rotunde sînt retezate cum ai tăia buşteni, într-o mişcare
înceată ce presupune un consum mare de energie. Lîngă
foarfecile metalice, un pachiderm striveşte bucăţile incăl-
75
[76]
· d aproape Ia o stare Iichidă. Cilindrii de
ZI te, a use
laminare cărînd tuburile scot un zgomot de tren în mers.
Uzina are un farmec feroviar, începînd cu chemărils
sireoei şi terminînd cu zgura ce se aşază pe haine.
Intrăm într-o încăpere îngustă cu pereţi de geam. Lîngă
uşă, un grafic marcînd punctajul celor trei brigăzi aflate
în întrecere. Reţin o condiţie demnă de a fi reprodusă:
"Predarea schimbului în stare de necurăţenie aduce scă­
derea cu zece puncte a ţnocentaţului:" Este limpede : în
socialism avem nevoie de uzine-farmacii, higiena locului
de muncă înseamnă sănătatea muncitorului, un spor de
producţie şi o creştere a nivelului de trai. Nu mai e
nevoie de comentarii.
Ora 11/2. Azi a fost zi de salarii. Inginerul Zema Rai­
mund strînge ştatele şi mai face o ultimă verificare. S-au
găsit şi 10 lei rătăciţi. Deasupra unei mese metalice arde
un bec de 200 de lumini. Cît am fost plecaţi pe teritoriul
uzinei, acesta n-a ars. Omul din faţa mea îmi explică cu
simplitate: "Sîntem într-o campanie de economii". Nu­
mai în luna decembrie, o singură brigadă, a economisit
17.000 de lei. Cum? Nu mai sint atîtea rebuturi, se
face un calcul precis la tăierea fierului brut, după cum
am văzut şi eu, risipa de energie electrică a fost curmată,
etc. Dincolo de geamurile afurnate se văd flăcări verzi,
asemănătoare celor de sulf, realizate în teatru de regizori
cînd se vrea evocarea spectrelor ; aici, în îacăperea cu
miros metalurgic, eu cu încă un muncitor tînăr - Taşcă
Mihalcea - originar din Galaţi, comunist şi el, unul din
elementele fruntaşe din acest schimb, stăm de vorbă.
76
.:
.. ;
.itz *
[77]
Omul de Ungă mine a făcut o şcoală profesională
şi două cursuri de calificare. A jucat, bineînţeles, rugby
(aici toată lumea joacă rugby din pricina adjunctului
şefului de secţie, Toma Moldoveanu, fost internaţional
şi pasionat amator). De ce nu mai joacă, nu-mi spune.
Il întreb cum stă cu casa? Dă din cap. Aşa şi-aşa.
Dar.; zice, uzina construieşte anul acesta 60 de aparta­
mente. E pus pe listă. Nici o grijă. Şi după aceea: să
vezi dumneata ce stadion avem ! Chiar �n incinta uzinei.
Gazon, mai ceva ca la ,,23 August". Duminică dimineaţă
au loc meciuri de divizia A. .. Trebuie să plec. Insoţitorul
meu, inginerul, mă roagă să-i citesc notiţele, nu cumva
să fac vreo greşeală în descrierea "fluxului tehnologic" şi
să pară el vinovat. O fac cu plăcere. Ne despărţim în
curtea uzinei. E frig. Un frig pătrunzător. E aproape 2.
Mă salut cu portarii. V-a plăcut? Mi-a plăcut. Pe peretele
din faţă, un anunţ însoţit de o fotografie: muncitorul
Traian Popescu de la uzinele "Republica" a cîştigat un
automobil. Să-I stăpînească sănătos. Pronosportul îşi face
reclamă.
Ora z. Mai devreme cerusern tovarăşului Titică învoi­
rea de a vizita un depou al LT.B.-ului, noaptea. Am fost
convocat la birourile din strada Armenească şi nu l-am
mai găsit. Inlocuirorii domniei-sale mi-au spus că e
nevoie de o înştiinţare prealabilă de 24 de ore. Mă rog,
chestiune de organizare interioară, dar un ziarist hîrşit
pătrunde oriunde. Iată-mă la Atelierele Centrale LT.B.
din şoseaua Ştefan cel Mare. Întîmplător de servici, tova­
răşul Gheorghe Ion, secretarul organizaţiei de bază. După
cercetarea documentelor ne Însoţeşte în secţia strungărie,
17
'j
I
I
[78]
rl
"
·1
singura care funcţionează noaptea. Aproape 30 de oameni
muncesc aici pînă la 7 dimineaţa. Aceeaşi ordine �i
curăţenie exemplară. Aici se fabrică vagoane de tramvai.
Numai turnarea scheletului mecanic se face în altă parte.
De la şuruburile cele mai mici pînă la bobinarea meta­
lelor, totul se execută intr-o încăpere alăturată. Privesc
o tablă neagră, acoperită cu cifre scrise cu cretă. Din cele
600 de ore de lucru cît se prevăd şi cele 720 promise
de muncitorii unei brigăzi, pînă la 10 ianuarie, adică
în zorii zilei în care ne aflăm, au fost executate 426.
Vreţi să ştiţi cît cîştigă lunar strungarul Gheorghe Ale­
xandru? Intre 1800 şi 2000 lei. Scurtă biografie din
mers : are 25 de ani, e alpinist. Acasă, de dimineaţă o
să-I aştepte un copil măricel. Dacă are casă bună? Are,
dar vrea una şi mai bună. I.T.B.-ul a construit un bloc
la 50 de metri de aici, pe un fost teren de fotbal. Blocul
de lîngă "Aro", "Garofiţa", e tot al intreprinderii. Sînt
peste 1000 de muncitori numai în "Ştefan cel mare". In
următorii doi ani se vor rezolva toate cererile. Iată, in
sfîrşit şi un bătrîn! Tovarăşul Georgescu Ion de la
Rotărie. Pensionar. Păi? - Da ! Avem nevoie de dînsul.
Lucrează din 1925 aici. N-are somn. Aşa-s bătrînii. Pri­
vesc grămada de roţi. Tot atelierul seamănă cu o sală
de gimnastică in care au fost uitate o mulţime de haltere.
In două luni s-au montat 40 de motoare. Ceea ce
am zărit eu in faţa uzinelor ,,23 August'" tramvaiele
acelea, 60 de vagoane, sint produsul suplimentar al
secţiei mecanice. Secretarul organizaţiei de bază nu este
un lăudăros. Nu avea de unde să ştie că eu văzusem mai
inainte vagoanele, sub cerul liber. Pînă e gata noul depou
s-o ţină iarna asta aşa cum a apucat ...
78
[79]
•
N-am să reproduc convorbirea. Poate aglomerarea de
amănunte industriale într-un reportaj literar pare niţel
ostentativă. In cele din urmă, mă interesează gîndirea
acestor oameni, mentalitatea lor nouă. Am cunoscut foarte
bine lucrătorul deprimat de altădată, chinuit de spectrul
şomajului şi al curbelor de sacrificiu. Toată copilăria
mea a fost urmărită de răsunetul lugubru al sirenei îm­
puşcaţilor d::: la Griviţa. Oamenii zilelor de astăzi vorbesc
şi gindesc altfel. La toţi predomină ideea de belşug
industrial. La "Republica" era vorba de nu ştiu cîte zeci
de mii de tuburi, aici de CÎteva sute de osii realizate
într-un timp mai scurt decît previziunile planificate, în
alt loc de mai multe cărămizi. Pe urmă este mîndria,
patriotismul local, noţiune uzitată în sens critic în care
eu nu văd un rău : noi facem, noi producem I Adică, ce,
la "Electroputere" din Craiova or fi niscai zmei? E
limbajul colorat al ciocănarului, al zidarului, al metalur­
gistului aflat în uzina lui, in casa lui. Avem stadion în
incinta uzinei, facem blocuri, al nostru este "Macul Roşu"
sau a noastră-i "Garofiţa" (familiarul de la casa noastră,
blocul nostru). Ies reconfortat în curte. Tovarăşul care
a şters-o englezeşte sau inlocuitorii săi care cer \In răgaz
de 24 de ore pentru acordarea unei autorizaţii de vizitare,
n-au ce ascunde. Sînt încă robii unei mentalităţi birocrate.
Ora 2 1/2. Portarul "Maternităţii Polizu" mă priveşte cu
suspiciune. Pe autorizaţia mea sînt trecute uzini, "Poşta
Centrală", "Casa Scînteii", totul în afară de "Maternitatea
Polizu", E chemat doctorul de serviciu. La telefon i se
spune: un gazetar. Primire rece. Timp în care pot să
văd holul vernil de o curăţenie exemplară. Cristale,
79
[84]
d v '1' de ziare este o problemă destul de grea
a oua nu toane .
Cere un personal numeros şi ar fi costisitoare dacă n-a-
exista benzile rulante. Acum, oamenii de aici se gîndesc
la o celulă fotoelectrică, necesară la numărătoare. Mai e
o dificultate şi la împachetat. Oamenii trec prin cele
două mîini circa 6000 de kilograme de hîrtie în timp dt
opt ore de lucru. Este destul de obositor. Incă puţină
răbdare. Văd eu sacii ăştia cusuţi cu două maşini? Aici
se pierdeau milioane de ore cu legatul manual cu sfoară.
Acum totul merge uluitor de 'repede. Un jgheab mişcător
de cauciuc duce pernele de hîrtie în ambalaj de culoarea
şofranului pînă la canalele de scurgere. Jos, unde cobor
numaidecît, aşteaptă alte echipe de oameni încărcînd
febril. Se lucrează cu ceasul în mînă, la secundă. Din
cinci în cinci minute se aude cîte un motor ambreind.
Nu se văd încă zorile. Aerul e rece. Taie ca briciul.
Pe drum au îngheţat bălţile. Nenea Lupu, şoferul, în
şubă de oaie, ca un patriarh rural, conduce impasibil.
- Ţi-e somn?
I-o fi, dar aşa-i serviciul.
Ora 5,J'. Gara de Nord, învăluită în aburi, nu e atît de
pustie cît îmi închipuiam. Iată un tînăr proaspăt bărbierit,
cu un buchet de flori, aşteptînd pe cineva la capătul unui
peron. De sus, din pîlnia rnegafonului, o voce de femeie
anunţă: "Trenul 306, din direcţia Cluj, Sibiu, Oraşul
Stalin, Predeal, soseşte peste cinci minute la linia 4".
Uşoară emoţie în jur. O doamnă într-o blană pufoasă
Ee priveşte încă o dată în oglindă. Mecanicul este de 0
punctualitate impresionantă. N-are nici măcar 54 de
secunde intirziere, numai 53. Locomotiva se opreşte lent.
84
[85]
Urmează o defilare mută a călătorilor, osteniţr. Feţe
palide, veghea ochilor, lucirea de bucurie a celor ce se
regăsesc şi după cinci minute peronul rămîne gol. Doi
soldaţi beau bere pe inima goală, trece un electrocar,
c1ănţănind din clopot strident. Mă apropii de locomotivă.
Mecanicul mă priveşte fără uluire.
- Vreau să vă întreb ceva, spun.
Omul coboară treptele negre, şi-mi întinde mîna. II
cheamă Dărău Teodor. A plecat din Timiş la 1,45 pe
locomotiva 142°75, ajutat de fochistul Tica Ioan. Trebuie
să ducă locomotiva în Depou, la revizie. In scurte cuvinte :
ce l-a făcut să înveţe mecanica? Nu ştie prea bine. E
moţ, fugit la 15 ani de acasă. Ca şi şeful brigadierilor
de la "Scînteia", are I încredere în destinul lui. Ar fi
putut să vîndă ciubăre Într-o neîntreruptă migraţie, dar
istoria ţării noastre a vrut ca viaţa să-i fie altfel. Conduce
acum o locomotivă, are o casă bună. Vrea un copil, poate
o să-I aibă. Mă lasă. Are de lucru. Ne salutăm ca doi
vechi cunoscuţi.
Ora 5,55'. In biroul şefului de staţie de la Gara
de Nord, arde inutil pe o masă un Ielinar cu geamuri verzi,
unul din acele felinare feroviare de care se servesc însoţitorii
de vagoane. Nu ştiu cui aparţine, dar el îmi evocă toate
drumurile făcute cu trenul. De afară se aude forfota
mulţimii. O femeie de serviciu caută cheia şcolii. Ce
şcoală aveţi aici? O şcoală a personalului nostru pentru
siguranţa călătorilor, îmi răspunde şeful de staţie, un
om slab şi scund, cu o mustaţă ca mătasea porumbului.
Tovarăşul Slicaru Ion, secretarul organizaţiei de bază Il
Gării de Nord, locuieşte în Dămăroaia şi are o gospo-
8'3
[86]
dărie "pe cinste". E cam obosit, dar cîteva lucruri tOL
are să-mi spună. Şoferii care aduc presa cu autocamioan-ţ,
îi degradează pachetele cu ziare şi se produc uneori întîr­
zieri. Trenurile "sînt făcute din bucăţi" şi asta duce la
greutăţi. Ar mai vrea ca cinematografia noastră să
toarne un film despre călătorii şi ceferiştii nedisciplinaţi. In
viitorul apropiat, dacă vreau să ştiu, Gara de Nord nu
va mai semăna de loc cu cea de astăzi. Cam atît. Dacă
ar avea timp mi-ar mai spune, dar acum trebuie să facă
un drum pînă la peron. E încă întuneric. Afară, pe un
trotuar, ard două ouptoare de asfalt.
Ora 61/2. Iarna, fără abundenta zarzavaturilor, o piaţă
poate părea un loc liniştit, lipsit de mişcare. Dar nu este
adevărat. Mii de oameni se intilnesc în faţa dughenelor
de lemn şi tîrguitul păsărilor e zgomotos. Pe rafturi,
grămezi de verze roşii, morcovi şi hrean. In lumina
tulbure, prazul aşezat în stive mi se pare o vegetaţie
marină, decolorată. S-au deschis halele de carne. Imi
place spectacolul mulţimii agitate. Copacii roşii de carne,
jumătăţile de vită răstignite în cîrlige au în ele ceva
vital. Pocnesc topoare sfărîmînd oasele. Carnea de berbece
are o culoare minerală şi o pojghiţă subţire de gheaţă O
înveleşte parcă Într-o îmbrăcăminte de celofan. Aici se
vînd 20.000 de kilograme pe zi. In hala rece, luminată
de becuri puternice încă de la orele 4,3°, lucrează 86 de
muncitori măcelari. Sortarea şi despicarea vitelor cere
o muncă rapidă, încordată. Mii de bucureşteni, bărbaţi
şi femei, îşi aşteaptă disciplinat rîndul în faţa cintarelor.
Afară se luminează. Două tărănci fără cumpărători,
ascunse după o grămadă de gulii, vorbesc în gura mare:
85
[87]
- A născut, fa?
- A născut.
- Ce, fa?
Băiat.
- Să-i trăiască! Da de dandanaua aia ai auzit?
- Ce dandana?
- Racheta, de. Aia de zboară ...
Frig, mulţime grăbită, claxoane şi clopote de tramvaie.
Bucureştiul muncitor grăbeşte spre locurile de producţie.
Am terminat şi eu şi Nea Lupu schimbul ca orice
lucrători şi bem, în picioare, la botul calului cîte un
rachiu, să ne înzdrăvenim.
1959
•
[88]
CUŢ AR/DA AZI
Au trecut patruzeci de ani. Locurile nu mai seamănă.
Au murit oameni, şi-au lăsat copiii care la rîndul lor au
făcut copii ; de unde să încep şi despre ce să scriu mai
degrabă?
Pe aici s-au streourat într-o noapte geroasă [andarmii şi
ne-au strîns părinţii, ducindu-i în beciuri unde i-au schin­
giuit şi i-au trimis betegi înapoi. In porţile astea s-au
lăsat stoluri de cîrpe negre însemnînd locul pe unde
au ieşit ultima oară din casă cei înţepeniţi de glonţ ...
In faţa ferestrelor noastre au răsunat tabele ruşinoase
ale perceprorilor, vestind vecinilor pricopsiţi că n-arn
plătit dijmele. Pe aici erau uliţele ciinilor vagabonzi, CÎini
săraci ca săracii. Intre pereţii de bălegar îngropaţi sub
asfalt acum se cuibărise boala nobilă a tusei. La noi
în Cuţarida, Moartea cerea tain mai mare, înţeleasă cu
sora ei hîdă, Mizeria.
A bătut un vînt în duzii vechiului maidan şi s-au auzit
porţi încuindu-se. Gardurile de fier ale cămătariIor, as­
cunşi după ziduri groase, au ruginit. In curţile unde se
lăfăia Sărăcia cu rochia ei murdară de zdrenţe s-au auzit
cîntece. Vecinii mei, meşterii, zidarii, ciocănarii, cu neves­
tele şi cu rudele au ieşit cu fruntea sus la porţi. Să mai
petrecem şi noi, fraţilor, că s-a schimbat lumea.
88
[89]
Să vii dumneata prin Cuţarida, nu mai cunoşti I Uite
ce străzi cu piatră şi pavaj, uite canalizare, uite grădini cu
trandafiri, uite case de zid, ce mai, ne-am boierir l Pe
casele cît genunchiul nu se mai aşază stolurile triste de
porumbei nemîncaţi, ba să nu mint, mai sînt cîţiva, de
ne strică tabla cea nouă. Să te uiţi de deasupra, 'maha­
laua noastră-i ca floarea-soarelui I
S-a dus naibii troaca porcului. In ajunul Crăciunului
mai guiţă cîte o scroafă ici şi colo, dar nu mai e vaierul
de altădată. Lumea cumpără cîte o pulpă de la rnăce­
lăria din colţ, curată ca o farmacie, că pe aici s-a aşezat
Higiena în haine albe, cu săpun în buzunar. Mahalaua
noastră nu mai seamănă cu înghesuita, puturoasa, fetida,
mirositoarea turmă de bordeie de altădată. La buza
gropii lui Ouatu s-a ridicat o fabrică nouă, cu trei coşuri.
De dimineaţă pînă seara o aud cum suflă ca un bărbat,
din hornurile-i semeţe de cărămidă.
Dimineaţa, cind stă să se lumineze şi noaptea-i pe dric,
nu mai ai loc de biciclete pe Grivita noastră. Trec gărarii
spre Ateliere, dîndu-şi bună dimineaţa, călare. Numai
sirena a rămas aceeaşi, 'cu sunetul ei prelung, ce-mi
aminteşte de Vasile Roaită şi de zilele geroase ale lui
Februarie 's ...
Să nu uit nimic ...
Ai mei sînt de mult în pămînt, dorm în cimitir, la
capătul străzii. Seara, cînd vin mai tîrziu acasă, văd
printre scîndurile rare ale paradisului răposaţilor, lumini
mici şi şovăitoare, bătute de vînt.
Mă duc cîteodată acolo, să stau la picioarele bunicii
pe o bancă. Nu i-am făcut toate pomenile nici pînă
acum, că sînt păgîn, poate n-o avea ce mînca pe lumea
ailaltă, dar tot o mai ţin minte şi mai las să-mi cadă
89
Il
, �I
f Ij
I
[90]
e obraz cite o lacrimă. Tata şi mama m-au părăsit mai
demult, le-am uitat parcă şi chipul. Pe urmă îmi aduc
aminte şi de vecini. Sînt toţi împreună aici, roată: fierarH,
acarul, cizmarul, timplarii mei băgaţi in pămînt de bur­
ghezi, o mare familie de răposaţi, ţinînd sfat in ţărînă.
Băieţii lor le-au luat locul la Ateliere, pun trenurile în
mişcare.
Să stai şi să te cruceşti I Ne bagă şi pe noi lumea în
seamă ... Una, coana Rozica, ştie politica pe degete. Vor­
beşte mai bine decit mine cum stă Franţa in Europa. A
crescut mintea oamenilor, n-o să vă mint tocmai pe
dumneavoastră I
Dar am luat-o anapoda, aşa că mai bine să încep cu
meseriaş ii mei din colţul sorăzii, ca să n-o mai lungesc.
Cum s-ar zice, pe strada noastră, aveam patru prăvălii:
una a lui Sişto, de-a murit, săracul, un italian cu un
picior de lemn, care vindea stafide şi făină, alta a
croitorului (numele nu vi-l spun că mai trăieşte 1), om
foarte cumsecade, a treia tot a unui croitor, un oltean
şmecher şi înfipt, lucrînd la concurenţă, şi, în sfîrşit,
ultima a unui cizmar.
Mai sus, pe stinga şi pe dreapta, cîrciumi puzderie. La
trei case una. Intr-un cuvint, asta-i aşezarea geografică.
Strada noastră se numea mai demult Pleşoianu. Într-o
curte plină de praf, într-o casă căzută pe o pactle, m-am
născut eu. Acum, că au trecut anii şi am crescut, o să
vă povestesc ce s-a întîmplat cu unii oameni, vecinii mei.
Întîi să-i luăm pe negustori, că ei erau pîinea şi cuţitul,
ei ne tăiau porţia cînd nu le plăteam datoriile, n-am ce
le face, o să-i încondeiez.
Cum am mai spus, Sişto, că am început cu el, a murit,
fie-i ţărîna uşoară, că era mai cumsecade. Strinsese ce
90
:\
!...
[91]
:1
!.-
I
strînsese, şi-a deschis o prăvălie, mai mult o chiţimie
intunecată, plină cu rafturi în care intram cu sfială,
cerind de doi lei roşcove. Uuu şi cum mai mirosea pră­
vălia lui, nici Paradisul nu avea atîta farmec ! Acolo mă
uita dumnezeu, cu ochii la borcanele pline de grăunţe
verzi şi liliachii, nişte bomboane ce se topeau ,în gură, nu
altceva. Şi unde mai pui că avea şi ciocolată, dar nu aşa,
orice ciocolată ...
Mai bine să nu mai vorbesc. Sişto şi-a băut capitalul
şi şi-a Iuae un tovarăş. Acesta a deschis alături un salon
văzînd că nu merge numai cu "coloniale şi delicatese".
Negustorul cel nou, mai priceput, i-a pus marfa pe roate
şi a strîns ceva bănişori, dar eu tot la bietul italian cu
un picior cît un butuc mă gindesc şi acum, la el şi la
pungile ce-mi mutau nasul din loc şi la balanţa automată
cumpărată prin '35, cu o limbă roşie, cu fosfor în cap, de
se vedea şi noaptea. Unde mai pui munţii mei dulci de
zahăr, pe care-i credeam munţii biblici ! În vîrful lor nu
se poate să nu se fi proptit arca lui Noe după potop.
Inchipuiri de copil. Să nu ne lăsăm furaţi de fleacuri ...
Acum că s-a terminat şi cu Sişto, şi cu celălalt negus­
tor, in băcănia de altădată s-a făcut o cooperativă de
cizmărie. S-au strîns ei în de ei, şuşterii şi deasupra uşii
scrie cu lieere frumoase: "La cizmarii progresişti". Ţi-e
mai mare dragul să intri, să dai bună ziua. Păi unde-mi
sint ucenicii ofticoşi, cu obrazul ca scîndura, bătuţi cu
calapoadele, unde mi-e patronul în cizme şanti, cu şorţ
de muşarna, să strige în gura mare că meseria se învaţă
cu sula în coaste ?
Intri, faci bon, dai banii, în două zile ţi-ai pingelit
pantofii. Stau şi mă uit. Nu mai seamănă mahalaua
noastră. Dacă ai strînge pantofii meseriaşilor, ai umple
91
[92]
ion cu el' Nu mai sînt oameni desculţi. Te uiţi la
un caml .
femei, ţi-e mai mare dragul, umblă în sandale de la
"Kirov". Avem prăvălie cu responsabil, cassă, vitrină
în cristale şi oglinzi, te încalţi la noi în Cuţarida ca pe
Calea Victoriei I <,
Cît despre haine, ce să mai vorbim! Croitorul ăl
bătrîn îşi mai păstrează vechiul atelier în care mai intru
uneori seaca, cu acelaşi fior în inimă, ca altădată. Pînă
tîrziu, sîrbul meu cu ochelari stă pe masa de lucru şi
pigăle cu acul în nişte piepţi de haină. Nu aprinde
lumina de sus (cum o mai fi văzînd?) şi simt mirosul
vechi de stofă pîr1ită şi zăresc într-un colţ vechea lui
maşină de călcat in care sforăie tăcut cărbunii trecuţi.
E ora cînd înaltele lui manechine de canafass par nişte
soldaţi încremeniţi. Prin geamul murdărit de întuneric se
strecoară o slabă lumină de felinar. Afară prin uşa
deschisă se aude un zvon de frunziş. Costumele putrezite
de pe manechine piriie de vechime. Stau pe un scaun şi
privesc oglinzile lui moarte, ciuruite şi coclite, verzui. In
ele nu se mai reflectă decît vagul amurg. Iarna aici
sfîrîie o sobă cu rurneguş, părînd mai curînd un vapor.
Colo, în perete, sclipesc nişte nasturi de metal. Un echer
doarme pe un perete. Mărunt, sclipeşte puţin urma de
viespe a acului vrednic. Croitorul meu tace, ştiind cît îmi
place atelierul lui cu tavanul afumat, cu sfoiegeală pe
la canaturi, cu miros de hirtie veche peste care a trecut
a maşină încinsă,
Dar dincolo de geam, stidesc geamurile luminoase ale
cooperativei de croitorie, De aici se vede forfota lucrăto­
rilor şi se aude clopoţelul vesel al uşii. Olteanul primeşte
clienţi. Vin gărarii mei la probă, se uită la cristalele elin-
92
[93]
căitoa>re de sub lampa electrică. Ştiu cît suferă bătrînul.
Il întreb cînd trece dincolo, peste drum ...
Ar trece, dar nu poate să-şi lase masa la care a lucrat
treizeci de ani şi mai bine, oh, blestemată dragoste de
proprietar. Ştiu că nu mai are clienţi, dar nu mă înduio­
şez acum. O să treacă şi el strada în cele din urmă ...
Simbătă seara nu mai auzi mandolina veche a lui nea
Fane. A plecat şi el după alţii. Unde sînt canarii şi grau­
rii, unde sînt coliviile cu funde bogate ca nişte bujori de
mătase? Unde-i geamul aburit pe care scria cu degetul
cîte un client plictisit: Treci şi te tunde! Nu se mai
simte nici vechiul, răsuflatul miros de odicolon prost şi
nici izul de gaz intrat în duşumelele putrezite.
Cooperativa "Higiena" a spart pereţii, a mărit feres­
trele, a pus oglinzi cît uşa şi a adus scaune rotitoare.
Sus, deasupra capetelor, cîntă un aparat de radio. Cînd
romanţe, cînd simfonii. Avem aspirator, avem curăţenie.
Localul miroase a spirt sanitar, foarfecele lucesc în cutii
de sticlă. Alţii sînt şi oamenii. Intră, s-aşază, şi-şi dau
obrazul ca nişte boieri. Sună bricele ca insectele. Am arun­
cat dracului şervetul murdar şi lama stricată. Avem chip
subţire.
Iar am rătăcit drumul. Ar mai trebui să mai spun cîte
un cuvînt şi despre uzinele cu flori de la capătul străzii,
despre piaţa ca o catedrală, cu nuferi de carne şi venti­
lator cîntător, să amintesc stadionul de pluş verde sub
care doarme groapa noastră cea veche, cu boziile şi lătu­
rile ei puturoase. Aici ne adunăm duminica să vedem ce
face echipa vagonetarilor.
După masă nu se mai aud goarnele hodorogite ale
grarnofoanelor de altădată. Pe acoperişuri s-au lăsat
şi pe la noi berzele de aluminiu ale televiziunii. Avem
93
[96]
Cei patru muncitori, patru personalităţi puternice, mi-au
confirmat vechea părere că în anii noştri chipul creatoru_
lui cu mîna şi mintea a luat altă înfăţişare, că men­
talitatea lui s-a schimbat ou totul, că secretul superiori­
tăţii despre care scriam mai sus este un lucru simplu şi
măreţ: socialismul a restituit omului demnitatea.
lJnde sînt nedreptăţiţii de ieri, unde este omul bătut
cu palma de dolofanul patron sprijinit pe baioneta [an­
darmului, unde este muritorul de foame? Aici, în faţa
mea, sub chipul a patru comunişti tineri, bine dispuşi,
bine hrăniţi, cu umor, cu imaginaţie, cu o politeţă pe
care numai omul numit pe nedrept "simplu" o are, patru
bărbaţi puternici şi plini de încredere în ei. Ce i-a schim­
bat într-atît?
Socialismul le-a redat încrederea în ei, socialismul re­
pet le··a restituit demnitatea. Aici, în curtea fostei Piro­
tehnii te izbeşte, ca pretutindeni la locul de muncă, abun­
denţa ierbii, a arborilor, a florilor. Fermele producătoare
d răsaduri nu au clienţi mai buni decît uzinele socia-
e .
1· te 9 Mai" este o fabrică veche, nu are hal ele lumi-
1S • "
noase, neonul şi aerul condiţionat pe care orice construc-
ţie nouă făcută de comunişti le posedă în mod obligatoriu,
dar cîtă curăţenie, cîtă grijă faţă de om, cît respect pentru
efortul lui! Iată de ce nu mă mir că aici am găsit, şi
vor mai fi mulţi ca ei în uzină, patru individualităţi atît
de pline de farmec.
şeful brigăzii complexe de la ,,9 Mai" mă roagă să
aştept puţin pînă cînd "secretarul" său o să-mi aducă
jurnalul.
[97]
- Despre ce jurnal e vorba? întreb mirat, doar nu
sînteţi fete de pension ...
- O să vezi dumneata ...
popescu Ovidiu, pentru că el este secretarul, îmi în­
tinde un registru gros, pătat cu nobila funingine a strun­
O'urilor. Il deschid emoţionat şi am în faţă oglinda unei
"
activităţi rodnice şi chiar a vieţii intime a acestor oa-
meni care merg în colectiv la teatru, cooperează la locul
de producţie şi cîştigă mai bine tocmai din pricina aces­
tui "ajutor reciproc",
Se încinge o discuţie animată ce nu poate fi reprodusă
cu fidelitate.
- Ce v-a determinat să creaţi brigada?
- Ideea că muncind şi ducînd o viaţă in colectiv vom
reuşi să muncim şi să trăim mai bine. La început n-a
mers totul pe sfoară. După cum v-am spus, am avut şi
un tovarăş care n-a înţeles ţelul înalt la care aspirăm.
Brigada e în refacere. Vom angrena şi alţi tovarăşi care
şi-au dat seama încă de pe acum de progresele Înregis­
trate. Voi exemplifica. Şi ne arată jurnalul. Ne-am luat
angajamentul să facem economii în valoare de 20.000.
Pînă la data aceasta am realizat o cifră superioară: 30.000.
Şeful brigăzii, e vorba de tovarăşul Haiducu, are o
mîndrie abia reţinută,
- Priviţi cifrele. Totul este consemnat aici. O dată
18.000, o dată 18 aei, da, nu rîdeţi, o dată 6.000, se adună.
Cum se realizează? Simplu. Ne-am luat angajamentul
să colectăm 700 kg. de fier vechi, l-am colectat, fiecare
e cel puţin autorul a două inovaţii ...
Nu am spaţiu ca să reproduc totul, dar vă voi arninti
cîteva lucruri realizate de aceşti oameni minunaţi. Veţi
vedea varietatea preocupărilor şi mal ales noutatea gln-
7 - c. 2181
97
[98]
. . -
dirii despre munca propriu-zisă atît de caracteristică l
nişte oameni noi, la nişte comunişti. Jurnalul conţine u a
angajament impotriva as�ltului în producţie de la sfîrşi�
tul fiecărei luni. obligatIvItatea de a respecta fluxul tehno_
logic şi de a se Î!Jvăţa sistematic. La rubrica: LecturÎ
găsim complicate titluri tehnice sovietice de specialitat
e.
Foaia aceasta de temperatură a procesului de muncă mă
impresionează profund. Unde este sclavul îndobitocit de
repetitia mişcării, unde este omul "automat" al capitalis_
mului ? Ce se mai poate citi? Intr-o şedinţă, omul care
a plimbat cîinii unui burtă verde, trage la răspundere
pe responsabilul cultural pentru că acesta le face greutăţi
în procurarea de bilete de teatru.
Ridic ochii către el. Imi zimbeşte cu puţină amărăciune:
Da, da. Teatrul a devenit pentru noi o necesitate. Dacă
nu văd în fiecare săptămînă o piesă, nu mă simt om.
_ Dumneata ştii, intervine Haiducu, că odată am fost
dat afară de controlorii de la "Naţional" pentru că n-a­
veam haine bune? Asta nu se uită! Umblam de copil
cu JuIes Verne in sin şi mă jucam cu jucării furate noap­
tea, ca să nu mă vadă patronul. Copilul meu are diascop
�i mă tot ceartă că nu-i cumpăr un aparat de proiectare.
Vreţt să facem o paralelă între viaţa muncitorilor de ieri
şi cea de azi ? Vindeam gladiole pe stradă şi mi se părea
că cerşesc. Noaptea cu încă şapte copii organizam vînă­
toare de păduchi. Unul din patronii mei, că am avut des­
tui, e vorba de Cristache Rădulescu, cel care a ţinut "Ta­
rapanaua de aur", avea acasă scaune cu picioare de aur
şi o cameră al cărui tavan era împodobit cu pietre pre­
ţioase. Dădea ciinelui ficat tocat şi pîine albă, iar nouă
ucenicilor lături. Dacă-i ceream o pereche de pantofi, ne
bătea ...
[99]
Obrazul lui se înroşeşte puţin. Ii place să povestească
şi, hai să nu fiu modest, mi-a citit cărţile. Bucuros că
mă cunoaşte, îmi face invitaţia de a-m�povest.i viaţa sa.
Nu este întîmplător că între angajamentele din jurnalul
pe care l-am citit cu lăcomie se găseşte şi acela de a
învăţa şi o meserie auxiliară, că cei patru sînt abonaţi la
trei reviste politice, că pentru ei obligativitatea invenţiei
e lucrul cel mai firesc şi că Între cursurile pe care le
urmează au avut timp să citească Patul lui Procust şi
Americanul liniştit, Morometii şi Istoria antică.
- Ridicarea nivelului cultural, ridicarea nivelului pro­
fesional, iată ce trebuie urmărit.
- Cum se răsfrînge practic în salarizarea dumneavoas­
tră acest efort insemnat, această activitate multilaterală?
Popescu Ovidiu, cel mai timid dintre membrii brigăzii,
îmi răspunde prompt:
- Fiecare a căpătat cîte două grade de salarizare în
răstimpul de la crearea brigăzii şi pînă acum. Cîştigăm
intre 1000-1300 lei. Inainte primeam 700-800 lei. Recu­
noaşteţi că se simte ...
Timpul trece pe neştiute. Din vorbă-n vorbă, iată-ne
în faţa unei probleme de viaţă. Şeful brigăzii îmi spune :
- Soţia mea e funcţionară. Cînd ne-am căsătorit eram
căpitan. La reducerea forţelor noastre armate, m-am re­
intors la meseria mea. La început, roabă încă a unei con­
oepţii vechi, s-a mîhnit, dar mai pe urmă, cînd a cunoscut
pe soţiile tovarăşilor mei de muncă, şi-a dat seama că
titlul de muncitor nu este mai prejos decît acela de func­
ţionar, dimpotrivă ...
Este timpul să ne despărţim. Convorbirea le-a mîncat
cîteva procente din angajamente, dar ce satisfacţie pentru
mine! Aici se naşte noul. Deocamdată, în ţară mai sînt
99
,1
I
[100]
'I
I
încă două brigăzi de acest gen, dar formula va fi în
• d răspîndită,
curm bi " ,
1 cursul conv�r 1C11 am promis acestor oameni că voi
n, de cîteva ori la ,,9 Mai", în t1mp, pentru a le urmă-
reveOl Cred că '" înduri
, "tat.ea, re ca aceste pnme Şi puţine rin un s.înt
n actiVI, .. RV' v f' .
. utul unul roman vutor. arnme, ca sa 1U 10 ton CU
Incep , , f'
, Il lor un angajament sens, ce va 1 respectat.
Jurna u '
19 j 9
[101]
T
VIAŢA LA ŢARA
Ancheta noastră s�a desfăs.rat Într-un pers­
metr« de circa 3500 km2• AM fost vizitate 8
gospod�rii colective.
A. fost INalt 123 interuixri.
COLECTIV1ZA, coleaioizez, vb., 1 Tranz. (In perioada dictaturii
proletariatului) A uni de bună voie principalele mijloace de pro­
ducţie pentru folosinţa colectivă, ca bază a proprietăţii socialiste­
obşteşti; a transforma, a reuni în colectiv. Veriga principală a miş­
cării colbomice este artelul agricol, în cadrul căruia sînt colecu­
L'izate numai principalele mijloace de producţie. (lst. PC(b) 430)
- Refl, pas. Ţ ăranii colectioişti pot să hotărască în adunarea gene­
ralii C4 la intrarea în gospodaria colectivă să se colectioizeşe şi
animalele de producţie - vaci şi oi - care depăşesc numarul preoă
zut în statut pentru a rămîne în proprietate personală, Stat,
Gosp, Agr. t z.
COLECTIV IZA RE, coleaioizări, s. f. Acţiunea de a colectiviza un
bun obştesc; unire de bună voie a principalelor mijloace de pro­
ducţie pentru folosinta colectivă, aa bază a proprietăţii socialiste
obşteşti; reunire în colectiv. Colectioirarea agriculturii e posibilă n14 ..
mai în baza liberei consimţiri a ţăranilor. Cînd ţărănimea va trece la
colectioizarea agriculturii, atunci, în baza colectivizării masive, va
deveni posibilii deplina lichidare a chiaburimii ca clasă. Gheorghiu­
Dej, ART. CUV. 295. Colectioizaren deschide un cîmp larg pentru
avîntul puternic al productivităţii muncii ţărăneşti, pentru creşterea
neîncetată a bunei stări materiale şi a nivelului cultural al ţăranilor,
LUPTA DE CLASA, '955, nr. 3-4,91
(Din dicţionarul limbii rornîne contemporane)
101
[102]
Satele sînt concentrate şi res­
piră din plin atmosfera de şes.
Populaţia fiind prolifică. numărul
lor oreşte. Pe un fond eminamente
rural vei vedea grefîndu-se tot
mai des imitatii de aspecee oră­
şeneşti periferice. In general, păre­
ţii caselor sînt făcuţi din impleti­
turi de nuiele sau Iemn, ca şi
din chirpici. Ca În toate cegiunile
de şes şi de stepă, lutul e folosit
şi aici, făcîndu-se din el cup­
toare vara. cotinete, puieti, sau
prispe lîngă poartă, aproape cip.
drum, etc. Pentru apă de băut, au
fie fîntîni sau cumpene, fie puţuri
ou bulumace de lemn. In fine,
de relevat că, după războiul euro­
pean, au început să se ridice şi
1n sate statui.
Portul Ilfoveanului se orăşcrri­
zează pe zi ce trece. Chiar 'in
generaţiile de bătrîni vei constata
pantaloni nemţeşti in locul celor
mitocăneşti, increţiţi la şolduri, Cu
înfăţişare de şalvari şi făcuţi din
dimie vlnătă. Însă giubeaua, mai
ales la drum sau iarna, e curentă.
De altfel această modernizare, care
e şi mai pronunţată la sexul femi­
nin, atacă tot mai mult din ce c al
trecutului. Din viaţa copiilor dis­
par bunăoară jocurile cu arşioi, atît
de asemănătoare cu cele din
peninsula balcanică, iar în viaţa ti.
aererului, radio şi după el lăurarii
ţigani, introducînd tot mai adînc
dansuri moderne, ancmiază atît Iol,
102
"-
Ba'
Satele au inceput să ia întă
de mai multă vreme aspectul
unor orăşele cu magazine Uni.
versale, camine culturale, poli.
clinici şi cinematografe ou firme
luminoase de culoarea cernelii.
Deasupra acoperişurilor de ţiglă,
spre Olteniţa, punct situar la
60 de km de Bucureşti, deci in bă_
taia eurnulu; de televiziune din
Capitală, se pot zări reţele ÎlI-'
tregi de aluminiu care captează
seara traasmisiile directe ale spee­
tacolelor teatrale. Joi seara, cole.;_
tiviştii din Valea Roşie au vizio­
nat "Văduva veselă", azi, VOI
asista la spectacolul "Hangiţa" de
Goldoni. A dispărut aspectul
mizer al satelor de şes, aşe­
zări sordide, îngrămădiri de
clădiri de paiantă şi lut, cu acope_
rişuri de stuf trecut prin vreme.
Oamenii au renunţat de mult la
ismana tradiţională, la bete şi la
cămaşa cu amici. Locul bundei îl
ia pufoaioa sau demipalronul ClI
guler negru de miel. Se păstrează
căoiula tradiţională cu moţ, aşe­
zată pe o sprînceană, deşi mai
ales tinerii au adoptat şapca pă­
tată de uleiul tractoarelor. In v.­
tra satelor, COp11l joacă fotbal.
H ora are loc sub pîlniile postului
de amplificare. Lăutarii ointă la
nunţi şi botezuri. In fond, dansul
e neschimbat, numai forma
uneori alta.
1
[103]
dorul străvechi şi cel litera," Poezia
epică - un specific patrimoniu al
şesului, deci al IIfovului - cedează
în faţa versifioatelor prozaisrne
orăşencşti cîntate, Cu ea va dis­
părea şi înflorirea literară a cul­
tului pe care Ilfovenii îl au pen­
iru cal, deşi, de fapt această tră­
sătură, care e de provenienţă tur­
cească şi care aparţine şi altor
regiuni dunărene, II caracterizează
distinct şi astăzi. Şi dispărînd atari
comori prilejuitoare de reale
tnălţări sufleteşti, tneee-tneee şi su­
fletul ilfovean se va simţi măcar
parţial cucerit de ce e pleavă în
moravurile şi civilizaţia oraşelor
contemporane.
Locul cavalcadelor spectaculoase
pe animale înfierbîntate, umede de
sudoare, l-au luat convoalele de
biciclişti cu velocipede Împodobite
ca Intr-un carnaval rural. De alt­
fel, acest animal superb, caballus,
purtător de poveri, tinde să devină
un element mai mult decorativ în
peisajul sătesc.
E.B.
(Aspecte, 195<))
t.p.
(ENCICLOPEDIA ROM1NIEJ,
volumul II, pag. z49-19�.)
COLECTIVIZAREA IN REGICNEA BUCUREŞTI
date culese pînă Ia 13 II 1959
Gospodării colective
Cooperatioe de producţie
Intouărăşiri agricole
258
16
1.944
familii
46.187
1.899
239.927
suprafete
164.938 ha
6.401 ha
550.450 ha
COLECTIVIZAREA IN REGIUNEA BUCUREŞTI
(pe raioane la aceeaşi dată)
Raion CăIăraşi 58,16%
Rai o n S 1 o b o zia 60%
Rai o n U r zic e n i 30,87%
Rai o n Le h 1 i u 21,42%
Terenuri desre Ienite în regiunea Bucureşti pînă Ia ianuarie
1959: 3.047 ha.
103
[104]
COLECTIVIZARBA IN REGIUNEA BUCUREŞTI
(situaţie generală la aceeaşi dată)
Cooperativizat
Colectivizlft
64,1%
15,22%
:1
I
*
Prin fereastra biroului în care mă aflu, se vede Bucu­
reştiul însorit. Omul din faţa mea este binevoitor. II as­
cult cu atenţie. Intre noi, sub o pojghiţă de cristal: o
hartă desenată pe o hîrtie roz. Ici şi colo, puncte roşii şi
albastre, linii vagi închipuind delimitări topometrice. Re­
giunea Bucureşti. Dacă aş fi într-un avion, aş vedea ţinu­
tul acesta plat, cu lunci inundabile, cu bălţi visătoare în
amurgirea iernii. "Mesopotamia Ilfovului", cum i s-a
spus, dar pot să mă şi închipui într-un astfel de vehicul
aerian. Nu mai este însă vorba acum de lauda ulmilor,
de a descrie păduri de stejar inflorare de vînt, de arţari
albaştri tremurînd în amurgul stepei pontice prelungite
pînă aici, nici măcar de stabilirea virtuţilor plantelor xe­
rofile. Altădată poate mi-ar fi plăcut să evoc aşezările
lacustre descoperite de arheologi încă de mult timp la
Snagov, aş fi imaginat cîte ceva despre străvechea aşezare
bizantină Daphne, Olteniţa noastră de astăzi, un port
banal la Dunăre, dar mă mulţumesc numai cu datele că­
pătate de la funcţionallUl secţiei agricole a Sfatului Popu­
lar regional Buoureşti. Voi vedea într-un scurt raid un
front invizibil, un front ciudat, fără demarcatii : Frontul
colectivizării. Este vorba aici de o bătălie lungă în care
argumentele nu sînt furnizate de arsenale ci de filozofie.
a luptă paşnică, cerind răbdare, o adîncă convingere şi
mai ales o muncă de zi cu zi, ale cărei rezultate sînt
mai convingătoare decît orice altceva.
104
[105]
privesc cifrele din faţa mea. M-aş putea duce în re­
giunea Constanta, unde nu mai există ţărani individuali
sau în regiunea Timişoara ori în regiunea Galaţi, unde
colectivizarea este realizată aproape în întregime. Aş pu­
tea merge în regiunea Bucureşti, în raioane puţin mai în­
depărtate, dincolo de Călăraşi, la Modelu, la Dragoş Vo­
dă, la Dichiseni, Radu Negru sau pe lîngă Lehliu, la
Crăseni ; lîngă Urziceni, la Grindu unde aş putea găsi o
gospodărie colectivă care are în proprietate o suprafaţă de
4.936 ha ; la Traianu, Ograda, Perieţi sau la Buciurneni şi
Hotarele. Am auzit chiar că la Ceacu sînt colectivişti
care au adus acasă cîte 7.000 kilograme de cereale, adică
şapte tone de grîne, ca să nu mai socotim vinul şi banii
incasati şi mierea. Dar îmi place să ajung acolo unde lup­
ta este la început, unde lucrul este mai greu. Ştiu ce au
de infruntat comuniştii din satele pierdute în cîmpia Du­
nării. Trebuie supusă istoria veche şi tradiţia proprietăţii
pierdute. Nevestele care mai vorbesc despre munca în
colectiv ca despre o grea încercare nu pot fi potolite
decît prin exemple strălucite. Trebuie schimbată mentali­
tatea a mii de oameni, trebuie învins dumnezeu care plouă
şi fulgeră cînd vrea el.
De pe unele mese trebuia aruncată pîinea mucegăit-i
sau bucata de mămăligă rece, ciorba de corcoduşi să ră­
mînă o amintire pe care s-o găsim numai în paginile
monografiilor. In garderobul de brad al ţăranului să fie
introdus costumul orăşenesc la doi nasturi alături de cioa­
recii tradiţionali. Opinca la romîni (ah, cit îmi place ti­
tlul ăsta l) schimbată cu cizme şi cu bocanci (şi după
cît am băgat de seamă, opinci nu mai cumpără decit
echipele de dansuri ale intreprinderilor de la oraş).
10.5
[106]
· t 1 coşcovit de lut să fie aruncată lampa fu-
Dm pere ee. . . .
" colo unde va fi existat trebuie scos V (sul Mal-
me"'oasa, a '
.. °Domnului şi înlocuit cu broşuri de zootehnie. Dar
Cit _
astea-s gînduri ce mă frămîntau în urmă cu zece ani.
Stau aici în faţa omului care-mi dictează cifrele şi caut
să-mi închipui ce am să găsesc în comunele pe care o
să le vizitez. Sînt optimist. Neam mai văzut un sat de
multă vreme. Imi strîng hîrtiile, mulţumesc şi mă ridic ...
Intr-o zi de primăvară timpurie ...
Bucureştiul se aplatizează către periferii. Prin geamul
maşlOii se vede şoseaua lucie. In stînga şi dreapta: turle
cenuşii de tablă şi cupole umede. Dimineaţă de februarie.
fără ger. Căruţe, mi, oameni. Un foc de coceni, un car
dejugat. Oraşul la extremităţi ia forme agrare. Curţile se
măresc, se văd mai multe animale, apar coşare, nave de
paie galbene.; Antenele de radio, drepte, metalice, sînt
înlocuite cu prăjmi prea solicitate, îndoite în aerul albas­
tru ca nişte arcuri gata să arunce săgeţi nevăzute. Circiu­
mile au devenit hanuri. Au în faţă prispe deschise sub
care beau ţăranii îmbrăcaţi orăşeneşte. Ard grătare, dea­
supra coşurilor se ridică coloane de fum verzui. Aerul e
mai rece. Nenea Lupu, şoferul, om venit de la ţară de
multă vreme, se bucură secret de un lucru de care nu-mi
dau încă seama. Ce pot să înţeleg eu din treaba asta? O
să văd oameni ocupaţi cu angarale. Şi pe urmă, colectivi­
zarea e o treabă serioasă. Vecinul meu nu mă priveşte. E
atent la drum. Alte căruţe încărcate, oameni dormitînd în
ritmul lent al trapului unor căluţi pîntecoşi, în dreapta şi-n
stînga: cimpia, ca o piele jigărită. Pete albe, pete negre.
Un corb, vorba poetului, traversează orizontul diametral
(unde sînt vînătorii mei să mai împroaşte nişte alice, îl}
106
[107]
cîrdurile numeroase de ciori grase, lăsîndu-se ca o iarnă
neagră peste arături !). Siluetele înalte ale silozurilor de
piatră, o moară şi iar dezolarea cîmpiei, cu un solz de
gheaţă deasupra.
Sate cu case pestriţe. Domină arcul maur şi zidul or­
namental excesiv. Impresie de falsă grandoare rurală.
Acareturi întinse, curţi spaţioase acoperite cu o tocă­
tură de paie, nelipsieele monumente ce au îmbogăţit altă­
dată nişte speculanţi, copii îmbrăcaţi în haine groase, în­
tunecate, orăşeneşre, jucînd fotbal în faţa sfaturilor popu­
lare. Baloanele de cauciuc au luat locul mingii de cîrpă.
Văzute o secundă în aer par nişte mici planete rătăcitoare.
Larmă şi strigăt. Starea sănătăţii: excelentă. ·Obrajii
roşii, staruri suple. Mă izbesc, o nepăsare juvenilă şi spi­
ritul sportiv colectiv. Ţurca, capra lungă, gioalele, ştiu
eu mai ce au dispărut. Fotbalul a înmormîntat scumpele
distracţii ale traditionaliştilor,
Ciobanii ieşiţi în prispa primăverii cu turmele, poartă
cizme de cauciuc, foarte bune pentru noroaie. Blănile
miroase puse pe umeri le mai păstrează aerul legendar.
Altfel : nişte seniori plecaţi să tragă în piept ardeiul lui
februarie! Cantoane, cu mici împrejrnuiri, şi iar visarea
cîmpiei în indulcirea zăpezii, moartă în piriiaşe albastre.
De pe un drum vicinal vin şapte sau opt tractorişti pe
biciclete. Au băşti negre pe creştet, eid de nu ştiu ce
anume şi sună Intr-una din clopoţeii împodobiţi cu hirtie
roşie. Unii dintre ei au vîrît între spiţe şi cîteva serpen­
tine albastre, verzi şi galbene.
Tăcere îndelungată. Drumul e drept, monoton. Pîlcuri
de pomi în depărtare şi ape violete ca nişte carcase de
cărăbuşi. Nenea Lupu, şoferul, tot mai surîde. Pielea de
jaguar a iernii te face visător.
107
[108]
I
1
,:1
I
� I L
Cătune de piatră, cu acoperişuri roşii de ţiglă. Mai
sînt desigur şi colibe de lut de culoarea frunzei de tutun,
n-a smuls toată lumea de pe case stuful măcinat de in­
temperil, dar zidurile noi, tot mai numeroase te fac să
nu le mai iei în seamă. Ogoarele arate toamna, la dez­
velirea dezgheţului par nişte foi de dictando între stîlpii
de telegraf. Unde mai e umbră, sub poala cninguoilor, au
mai rămas plăci de zăpadă radioasă. Cît ai vrea să scapi
de natură, nu poţi. Ea răzbeşte în ţesături, în cîntec, În
verb. Suferim de prea multă frunză in epică, dar filei
să renunţăm Ia ea nu putem.
La Budeşti, un orăşel născut în mijlocul unui sat, ne
întîmpină cu marşuri pîlniile unei staţii de amplificare.
Magazine universale, cinematograful sătesc cu firmă lu­
minată noaptea, vitrine cu haine şi o înghesuială pe
sn-ada principală, care evocă Griviţa în zi de sîmbătă.
Faetoane, autocarnioane, tractoare în trecere. O sirenă de
undeva. De data asta, oraşul şi-a aruncat un braţ indus­
trial pe aici prin apropiere.
Ne aflăm în cîmp, în faţa unei fabrici ciudate. Cobo­
rîm din maşină. Puţin mai departe cinci sau şase clădiri
noi, cu bastoane de aluminiu deasupra coşurilor.
Fabrica de conserve din Mitreni ocupă o suprafaţă
relativ restrînsă. Un şir de butoaie bine cepuite stau în
curte, gata să fie Împinse către sala de prelucrare. Tova­
răşul Ionescu Gheorghe, inginerul-şef al acestei inedite
întreprinderi socialiste, ne dă lămuririle necesare. Fabrica
este înfiinţată în 1950. Foloseşte ca muncitori pe ţăranii
din Valea Roşie (o comună din apropiere) şi pe cei o
sută de oameni aduşi în fiecare dimineaţă cu autocamioa­
nele de Ia Olteniţa. In împrejurimi fiind un bazin Iezu­
mical, s-a ivit necesitatea creării acestei fabrici care' trans-
108
[109]
formă în muncitori pe lucrătorii de cîmp din apropiere.
Intreprinderi de genul acesta, îmi răspunde inginerul la
întrebarea pusă, mai există în ţară la Mureşeni, lînga
Tirgu-Mureş şi Zagnavădeni, lîngă Brăila.
Lîngă noi sfîrîie un calorifer. O instalaţie termică în
plin cîmp, surprinde. Da, nu e nici o minune, se folo­
sesc mijloace locale modeste şi fabrica are încălzire cen­
trală. Cazanul caloriferului arde deseuri de motorină şi
e foarte economic. Aici muncesc aproximativ 300-400
de oameni în lunile de vîrf - toamna - şi se văd semne
de prosperitate. In club, un aparat de televiziune. Iacă­
perea este îngustă, mobilată simplu şi poate adăposti pînă
la 50 de persoane. Joi seara ţăranii din împrejurimi şi-au
închis vitele mai devreme şi au venit să vadă Văduva
veselă de Lehar. Astă-seară se dă Hangiţa de Goldoni.
Fiind sîmbătă se scontează pe un număr mai mare de
spectatori. Păcat că sala e atît de mică I Să n-avem însă
nici o grijă, sîntem asiguraţi că toate sufletele or să
vadă comedia (aici nu încape nici o nuanţă umoristică)
pentru că, aşa cum am băgat probabil de seamă, la o sută
de metri mai departe, se mai găsesc două aparate de
televiziune, aparţinînd celor care au obţinut cîte un apar­
tament în casele recent construite, în apropierea fabricii.
Intreb cum se explică ivirea nucleului orăşenesc în mij­
locul unui loc destul de nepopulat? In apropiere există
cîteva gospodării colective: la Şoldanu, la Valea Roşie,
la Radovanu şi Gura Argeşului. Fabrica prelucrează anual
2.200 de tone de legume şi fructe. Peste 600 de familii sînt
legare într-un fel sau altul de acest obiectiv industrial. E
simplu ca bună ziua. In cîţiva ani veţi mai auzi de
Mitreni.
109
[110]
Popas la Vlmeni
în raionul Olteniţa, după cum am aflat, sînt pînă acum
23 de gospodării agricole colective. Era necesară. oricwn
o staţie de maşini şi tractoare foarte puternică şi ea a
fost creată la Ulmeni, dincolo de Olteniţa. Străbatem În
viteză oraşul de lîngă Dunăre. Trecem de Chimogi, re­
numită staţie experimentală agricolă.
Drumul mi-e cunoscut. In urmă cu zece ani, am stat
cîtva timp la Spanţov, la o fermă de stat. Era drumul
Lupeascăi către Mînăstirea, unde avea o fermă, cu baie
numai în faianţă, cu lumină electrică, cu pomi şi locuri
de pescuit, astăzi, fermă de stat. Satele sînt rare, risipite.
Pămîntul nu e prea supus, e un pămînt iute, cum mi-a
spus mai tîrziu un colectivist, adică uscat, ars de soare,
un pămînt nisipos cu care trebuie să te lupţi îndelung.
La staţia de maşini şi tractoare din Ulmeni se intră
destul de uşor. Nu tu portar, nu tu suflet să te întrebe
ce vrei, nu tu nimeni pînă in mijlocul ogrăzii vaste unde
stau aliniate peste 70 de tractoare intr-un front impre­
sionant. Locul e în mîinile unor gospodari. Drumul e
pietruit, curat, abia lăsat din mătură. Ne î'flItîmpină un
tractorist cu o găleată de benzină in mină:
- Dumneavoastră?
Scoatem legitimaţiile. Tînărul, pentru că nu are nicr
20 de ani, citeşte cu atenţie şi ne arată pe unde să apucăm.
pînă atunci, fotograful face o poză cu cele 7 combaine
romîneşti livrate de către uzinele .. Sernănătoarea", chiar
atunci sosite de la Bucureşti.
Atelierul de reparaţii este in plină transformare. Cs­
pacitatea sa e Într-o creştere permanentă şi trebuie un
spaţiu suplimentar. Ca şi în alte părţi există şi aici o
110
,ji�
�L
[111]
problemă a insuficienţei spaţiului. Se proiectează uzine,
fabrici, ateliere şi, în cîţiva ani, ritmul lor de dezvoltare
depăşeşte planurile iniţiale. Ceea ce altădată ar fi ajuns
o jumătate de secol, în deceniul nostru se perirnează nu­
mai după cîţiva ani.
Şeful atelierului, muncitorul Tănase Călin, un atlet în­
tr-o salopetă neagră de doc care a căpătat strălucirea
mătă�ii şi moliciunea ei aparentă, ne spune că s-a în­
ceput cu un şopron obişnuit, numai cu un acoperiş pri­
mitiv deasupra. Acum, în jurul nostru sînt cîteva clădiri
cu pereţii proaspăt spoiţi. Acolo este dormitorul burla­
cilor, "Hotel rogojină", cum i se spune, glumindu-se,
deşi se doarme pe saltele de lînă, acolo este sala de
mese, dincolo magazia şi, puţin după colţ, dacă eşti mai
curios, rastelul bicicletelor: vreo 20 sau mai multe, lu­
cind în soarele cu dinţi, de februarie.
Cu tractoarele pe care le-am văzut, întrecînd numă­
rul presupus de mine, se ară anual 45.000 de hantri.
- Să veniţi dumneavoastră cînd începe campania,
spune cu o uşoară mîndrie maistrul cel tînăr din faţa
noastră şi obrazul i se roşeşte puţin. Se scoală satu', nu
alta. Anul trecut am avut la treierat 9 combaine. Asta
a mărit numaidecît numărul celor care au cerut să se
înscrie în gospodăriile agricole colective.
- Ca în orice unitate socialistă aici există, desigur, şi
şcoli de calificare ?-
- Cum să nu ! mi se răspunde. Pentru cei în vîrstă.
există o şcoală de calificare de 9 luni. Pentru ucenici,
una de 3 ani. Anual, staţia dă agriculturii între 30-40
de tractorişti.
III
[112]
S.M.T.-ul are o staţie proprie de radiofioare. La În­
toarcere, trecînd pe lîngă sala cantinei putem auzi Un
vals de Strauss. Intrînd o secundă mă interesez ce
menu au avut în ziua aceea tractoriştii. Aud un zbîrnîit
cunoscut de ealorifer.
- Nu-i aşa că ...
Malstrul nu mă lasă să tcrmln :
- Sigur că da. Am folosit o veche locomobilă ieşită
din uz şi cu ajutorul ei ne-am instalat o staţie termică ...
Folosiţi deşeuri de motorină, ulei ars ...
- De unde ştiţi ?
- Cum să nu ştiu, doar am mai văzut un astfel de in-
jector cîţiva kilometri mai la vale. Pe aici oamenii sînt
ingenioşi şi dacă bag bine de seamă au devenit şi preten­
ţioşi. De vreme ce au televizor, musai se impune şi în­
călzire centrală, că de baie nu mai vorbesc! Să vă fie
de bine 1 Şi ca să nu credeţi că am uitat, iată şi masa
de prînz de la cantină în ziua de simbătă 14 februarie:
Felul întîi : ciorbă de paste făinoase.
Felul doi: cartofi cu carne şi murături.
Desert.
Toate ar fi fost bune dacă nu mă frămînta o între­
bare. Din poartă privind încă o dată imensa curte si
careul maşinilor, m-arn intrebat de ce, cu puţină cheltu­
ială, nu se amenajează nişte magazii protectoare -penbru
aceste delicate vapoare argintii care sînt oombainele ,;Se­
mănătoarei" pentru că la ploi şi la viscol, Iragilele viori
industriale sînt expuse ruginii, că doar din fier sînt făcute.
Să mai gîndim la treaba asta, ce spuneţi, tovarăşi de la
Staţia maşini şi tractoare Ulmeni?
112
J.
[113]
Treapta unu
Şoseaua duce undeva în fundul ţinutului. Pămîntul pe
aici are o culoare leşioasă, ca soda. Nenea Lupu, şoferul,
este nemulţumit. De ce nu pun fraţii ăştia nişte porni pe
margini? Iţi obosesc ochii să tot priveşti atîta cîmpie.
pomii înseamnă verdeaţă, umiditate şi dacă vreţi şi pu­
ţină variaţie în peisaj. S-ar mai stinge atîta nisip, pă­
mîntul ar căpăta o culoare mai întunecată. Mi-ar plăcea
cîteva păduri tinere sub cerul ăsta strălucitor, ou pojghiţă.
Medităm. Drumul urcă. Din sută în sută de metri,
panouri proaspete de tablă, atunci vopsite:
ŢARANI MUNCITORI, MUNCA IN COLECTIV
vA ASIGURA O VIAŢA IMBELŞUGATA!
Pe o colină dulce, între plopi sonori, mişcaţi de o adi­
ere rece sau de curentul Dunării, care se strecoară undeva
în dreapta noastră, tîrîş, secret, ca o fiară, un conac cu
turlă, aducînd cu vila doctorului Minovici din faţa Mio­
riţei, Un Treinasuri local veghea de acolo, probabil, mun­
ca argaţilor, cu luneta. Din cerdacul acoperit cu ţiglă
veche se vedea pînă în Bulgaria ! Trecem mai departe.
Case [oase de lut, numeroase. Unde veţi auzi că exista
apă curentă şi e1ectriaitate înainte de Revoluţie în Romi­
nia, să ştiţi că numai la zece metri în jur, regimul demo­
craţiei populare a moştenit cea mai josnică sărăcie, ceea
ce se numeşte sărăcie lucie. Cărămizile conacului, ţiglele,
curtea, pomii aliniaţi, aduşi de cine ştie unde, pentru că
aici e patria salcîmului, grădina cu ifose orientale, elec­
trica cu fir tras numai in deal, pavajul curţii mîndre, ma­
gaziile aerisire, toate însemnau numai cu cîţiva ani în
urmă, sudoarea miilor de oameni de pe aici.
8 - c. 2181
113
[114]
Tone de hîrtie au fost acoperite cu litere mărunte, slă­
vindu-se isprăvile de neuitat săvîrşite de nişte potentaţi
degenerat] care nu-şi cunoşteau bine nici limba maternă.
Au curs mări de vin şi s-au aruncat în văzduh miliarde
de cuvinte. Cine ne-ar fi privit de la depărtare, cine ar fi
văzut metresele beneficiarilor exploatării aruncînd aurul
rominesc pe mesele de la Monte Carlo şi de la Biaritz,
ar fi crezut că ţara rominească este vestitul. ţinut al mie­
rei şi al laptelui, al ciinilor cu covrigi în coadă. Şi priviţi
aici ! 60 de kilometri de Bucureşti ! Abia de zece ani se
ridică ziduri de cărămidă şi în casele făcute "în general
din chirpici", după cum ne asigură Enciclopedia Romi­
niei ediţia 1938, pătrunde lumina electrică şi muzica. Sub
drumul care-I străbatem, o conductă de metal duce pînă
la Mînăstirea, locul altădată al încîntăriIor unui suveran
a cărui amintire trebuie blestemată mereu, apă potabilă,
apă curentă, cum i se spune, apă catre căra în canal uri
lăturile regale !
Stancea, sat prizărit, fără cinematograf, fără cămin cul­
tural, înseamnă pentru mine: treapta unu. Gospodăria
colectivă "Steagul Roşu" este întemeiată în 1956. Are un
teritoriu de 146 de ha şi aici muncesc circa 50 de familii,
Este condusă de un ţăran mijlocaş de 60 de ani, Vasile
Pe Sandu, cum îşi silabiseşte el numele văzînd creionul
şi hîrtia din mîna mea. E înalt, cu spere, cu un ochi des­
cîntat, cu o mustaţă ca un ghem de sfoară de z�eu. A
avut cinci hectare de pămînt, cai şi căruţă. Faţă de alţi oa­
meni - şi unii dintre ei sînt aici, lîngă mine - era oare­
cum pricopsit. S-a gîndit ce s-a gîndit, s-a certat cu nevas­
ta, nu un an, nu doi, vreo trei şi în cele din urmă a pus
piciorul în prag. El şi-a dat seama că drumul prosperi­
tăţii începe de la unirea mai multor braţe de muncă.
114
[115]
Privesc în jur. Sediul gospodăriei nu este prea arătos.
Sînt la început. Au zugrăvit totuşi zidurile, au o sobă de
teracotă şi chiar nişte bănci. Au ridicat anul trecut un
grajd pentru vite şi nişte magazii cu o capacitate de 20 de
vagoane, un saivan pentru 300 de oi, o fierărie şi 3 puţuri.
Au o grădină de zarzavaturi al cărei teritoriu trebuie mărit
anul acesta şi să nu cred că nu-i frămîntă multe ambiţii.
Ne aşezăm gospodăreşte la masă. Ia s-o luăm metodic,
că mie îmi trebuie cifre. Eu fac o anchetă. Vreau să
arăt ce a adus munca in colectiv acestor oameni care-mi
vorbesc cu atîta convingere despre ceea ce au realizat
într-un timp atît de scurt (doi ani pentru o gospodărie
atît de mică nu înseamnă mai nimic).
Gheorghe Cristea, un Decebal cu buza ca ştevia uscată,
cu un obraz colţos şi o pleoapă rebelă, mă priveşte se­
rios. Are un glas solemn şi-mi place cum ţine pumnul
pe masă, cum ar sparge o ceapă. Intre sprîncene, o dungă
apăsată, dincolo de ea, ° frunte largă şi părul tUl}s scurt,
ca romanii. La tîmple, o măzăriche în păr. Dacă avea
pămînt? Avea ca şi cînd n-ar fi avut. Tcei hectare de bal­
tă. Ce punea, lua apa. Nouă copii şi sărăcia. Lucra cu ziua
la cei mai bogaţi. O mîncare să te fuduleşti că eşti sătul,
dar să-ţi ghiorăie maţele şi cîţiva lei, aruncaţi acolo. Cu
mîinile lui negre, arse de arşiţă, a pus în pămînt orez şi
a stat ani de zile cu picioarele pînă la genunchi în apă.
Are şalele lăsate şi o suferinţă ascunsă în priviri. Eu
nu-mi dau seama cîtă umilinţă au ascuns zidurile astea
de lut, "făcute în general din chirpici". In 1958 a primit
pentru munca lui : 1340 kg grîu, II40 kg porumb, 3 du­
ble de fasole, 100 kg de sămînţă de floarea-soarelui,
200 kg de cartofi, 1360 de lei, 900 kg. de legume. Dco­
camdată nu e cine ştie ce. V -arn mai spus, la Ceacu,
!JG
[116]
•
."..L
, .
ţăranii au adus acasă cîte 7 tone de cereale şi cîşti�� CÎt�
o mie de lei pe lună. Dar asta e treapta unu. AICI oa­
menii sint la început. Nu mai fuge nimeni de urs în zl.
lele noastre (ursul fiind perceptorul). Pe masa fiecăruia
stă în fiecare zi o piine mare, coaptă bine, s-o pupi !
Ion Stan are 25 de ani. A terminat armata. Să nu fie
căciula brumărie purtată pe o parte, tinereşte şi fularul
strîns sub bărbie il la Yves Montand, l-ai crede învăţă.
tor. Are o faţă să spargi nuca, gură mare, sănătoasă, şi
gestul rar, stăpînit. A fost cioban. Cel mai sărac om din
sat. Cînd s-a însurat, a căpătat un pogon de la socru, de
pricopseală. Rîde galeş. Ehei, pe cîţi i-a rugat el...
Il întreb: cît scoteai cu spinarea? (Că te văd mare şi
apucat.) Vreo 3°0 de kilograme de grăunţe. Ce să vinzi,
ce să mănînci? Ce să dai perceptorului? Şi anul ăsta
care a trecut? Dacă vreau să scriu ce-mi spune dumnea­
lui. Scriu. Intîi şi întîi că şi-a făcut o casă cu două odăi,
că are un copil. Pe urmă a luat vreo 2400 kg de cereale,
griu şi porumb la un loc, niscai fasole, niscai cartofi,
ceapă, floarea-soarelui, zarzavat şi bani.
Încăperea s-a umplut de lume. Au mai venit Dima
Milian de 19 ani, băiat ca de oraş, cu armata nefăcută,
de-al gospodăriei, cară, sapă, aduce, alde Şchiopu Gheor­
ghe, om bătrîn care a văzut multe în viaţa lui, rumîn
ţeapăn, cu mustaţă vrabie, zici c-acum fuge de pe buză,
Toma Gheorghe, Gorea Marin şi Radu Gheorghe. Res­
tul, fără nume, grămadă în spatele meu.
Ascult. Păi, moi la "Steagul" avem deocamdată I8 cai
şi 99 de oi, I5 scroafe şi-un vier. De ce n-am început-o
mai devreme? Ca omu' prost. Te uiţi la cai. Ai tăi
sînt... (Vorba cronicarului: ce te faci, dispare calu' şi
vine scarbavnicu' de oraş cu maşini la sat şi e prăpăde-
116
•
[117]
nie! Ah, dulcii noştri semănătorişti care trebuiau tăiaţi
de mina dreaptă, să nu mai scrie, să nu mai exalte ima­
ginea plugarului harnic care aruncă teatral seminţe în
pă.mîntul vegheat de dumnezeu, cel mare şi îndurat ... )
Vite, caii ne-au ţinut, caii şi muierilii. ..
- Nu-i nimic, să vă trăiască 1
- Şi dumneavoastră ... Cum ziceam. Ce-mi trebuie mic.
dom 'le. O luam binisor la patru, cum sta noaptea să plece
şi pînă seara la opt nu mă mişeam de pe loc. Mă ţinea
pămîntul. necuratu' că trebuie să-I obI oi eşti să te porti
bine cu el, că altfel nu-ţi dă şi dacă nu-ti dă, n-ai şi
dacă n-ai, mori sau, mai rău, ceri. Mă auzi dumneata
pe mine?
- Te-aud I
- Bine atunci. Pă cînd acum? Tot aşa mă scol, încă
m-am "boierit", pînă nu-mi bate soarele-n geam, nu ies
in curte. Stau ce stau. Vine brigadieru' şi măsoară. Zice:
Gata. E 12. Pot să plec acasă. Aş mai face ceva, că nu
mă-ndur, Da' poţi? Şi atunci o iau Iipa-lipa. Mă uit în
sus, să scrii, te rog, soarele în creştet, trag un somn, îmi
pun o palmă undeva şi mă plimb. Mă duc la ferma de
stat. Ca să muncesc individual nu mă primeşte ...
Bine ne face, zice Ion Stan de alături.
- De ce, că ar mai ieşi un ban.
- Ar ieşi, ar ieşi, dar domniile-voastre nu vreţi să fa-
ceţi contract colectiv, ci de unul singur. Ori inginerii ăia
de la fermă, dorm? că nu dorm ...
Aş mai vrea să ştiu cum stăm cu neştiinţa de carte?
Păi să-mi povestească dumnealui, socotitorul Costică
Gheorghe, care a fost la recensămîntul din nu ştiu ce an.
Numai din Stancea şi Clinciu, adică din 2013 suflete, erau
500 de analfabeţi, Acum, tineri, bătrîni ştiu să scrie.
117
[118]
Şi pentru că tot e de faţă, şi pare mai informat aş vrea
să aflu dacă există casă de naştere? Cum să nu! La
Spanţov (2. km depărtare). Şi vin femeile? Vin, că s-au
învăţat. (La ieşirea din sat am trecut pe aici. In salonul
încălzit am găsit două mame sub supravegherea unei În.
grijitoare.) Şi cămin cultural cînd vă faceţi? - Avem la
Spanţov, - Nu la Spanţov, unul aici, de-ai dracului ...
E· �
1 •
La Clinciu
Costică Gheorghe, om umblat, cu servietă la subţi,
oară şi-un obraz de cumnat, roşu ca tulburelul, cu un
basc cum erau calotele baloanelor lui J ules Verne şi un
raglan gri, ieşit la soare sau mîncat niţel de drumuri, se
urcă în maşină lîngă noi şi nu mai spune nimic. Să ve.
nim la gospodăria agricolă ,,2.1 decembrie". Venim. Nu-i
departe. Doi kilometri.
Acelaşi drum siv. Dezolarea peisajului arnuţeşte. Iarna
a aruncat un disc alb imens peste pămînt. La citiva kilo­
metri, în dreapta noastră, dormitează dealurile sounde ale
Bulgariei.
Sediul G.A.C.-ului din Clinciu îmi spune de la început
că aici am trecut la treapta a doua. E mai spaţios, mai
luminos, mai cald. Ne întîmpină tovarăşul Gheorghe Ne­
delea, preşedintele gospodăriei, un bărbat de 47 de ani,
cu părul cărunt, cu nelipsita mustaţă a celor din ţinut. Ne
aşezăm. A intrat şi şoferul, nenea Lupu, care ascultă cu
o curiozitate mereu crescîndă la răspunsurile ţăranilor. Sînt
de faţă: Cristache Petrovici, secretarul organizaţiei de
bază, Go1ea Ion, Constantin Tudor, Panciu Filipache, Tu­
dorache Constantin, Dima I. Marin şi alţii. Ne facem loc
unii altora şi ne apucăm la vorbă.
118
[119]
Gospodăria are un teritoriu de 356 de hectare şi cuprin­
de 142 de familii. A fost înfiinţată în 1953- Avere socială
ca să spun aşa: 42 de cai, 220 de oi, 28 de scroafe şi un
vier, 32 de căruţe, 21 de pluguri, 8 prăşitori, 9 grape, 4
lllarcatoare de lemn pentru semănatul porumbului în cui­
buri. (Ce-i, domnule, cu semănatul ăsta în pătrat? - Ehei,
are şi el chichirezul lui ! Aduce... - Aha !)
Pe uşă intră un romîn cu căciula pungă, cu mîinile vi­
rîtc în buzunarele saricei de culoarea şobolanului.
- Bună ziua.
Bună ziua. Stai şi dumneata colea şi spune ...
- Ce să spun?
- Cum ţi-era cînd erai individual...
OmUiI se aşază, se uită împrejur. Nu-i place să vor­
bească de asta.
Ei, era bine, zice Într-o doară.
- Bine, pă dracu', sare altul.
Aşa zicem noi ...
O dreseşi.
- O dresei, Domnule, dragă, dacă vrei să ştii dumnea­
ta, am fost neşte proşti. Eu abia anul trecut am intrat în
oolectivă.
Pune căciula alături. cum ai aşeza o lampă, cu grijă,
să n-o clatine.
- Da. Mă uitam la el (gest rotund). De, că n-o să vă
meargă. Şi uite-mă ...
- E mai bine?
- E mai bine, dar nu-mi vine s-o spun că mi-e ruşine
de mine.
- Lasă, mă nea Ilie, ·că dumnealui nu te scrie ...
Cristache Petrovici, tace ce tace şi pe urmă se dă mai
aproape. Se poartă altfel. Are o scurtă croită bine şi un
119
I
sÎ
[120]
fular albastru cum îi sînt ochii meditativi. Ca şi preşe­
dintele, Gheorghe Nedelea, e membru de partid din 194'.
E născut aici, în Clinciu. li privesc fruntea de un pogon,
tăiată de cărări, şi-l ascult. A fost întîi croitor şi pe urmă
s-a Întors în satul lui, săturindu-se de ac şi de mosor.
Vorbeşte cu blîndeţe, pe unii care sînt de faţă Îi ceartă
fără să-i privească :
- A fost greu, tovarăşe ... Unii dădeau cu pietre în nOI.
şi, uite-i, acum sînt aici.
Nu mai departe, acum citva timp au intrat în gospo­
dărie 27 de rudari improprietăriti în '45, cu pămînt cu tot.
Nu le mai place nici lor să rămînă deoparte. S-au închis
pădurile, au simţit şi ei gustul tihnei.
- Şi sînt muncitori, că după cîte ştiu eu .
- Cum nu! Imi pare rău că vorbiţi aşa .
- Nu se mai ceartă între ei, pentru vreo femeie?
Să nu cauţi la ei un cuţit ca să ascuţi un creion, că
nu găseşti...
Socotitorul Costică Gheorghită, gălărean, om de Ia
Dunăre, de ştie "să pună problemele" cum trebuie, mă
ţine la curent cu planurile pe '59 ale gospodăriei. Şi-a
scos raglanul şi a rămas într-o haină de catifea reiată de
culoarea ba a iodului, ba a iederii proaspete.
- Avem nevoie de un inginer agronom. Treburile încep
să ne depăşească, tovarăşe. O să facem în anul ăsta o
magazie pentru cereale cu o capacitate de 20 de vagoane
şi un porumbar cu o capacitate de 50 de vagoane. S-au
înmulţit păsările şi ne mai trebuie cîteva coteţe. Başca al­
binăritul. Oile s-au înmulţit şi ele. E nevoie de un
saivan mai larg. Oamenii au început să priceapă că legu­
mele aduc parale frumoase. O să irigăm un teren destul
de mare. Numai porcii ne-au adus aproape 20.000 de lei
120
[121]
cîştig. Avem şi greutăţi. Teritoriul gospodăriei este îm­
părţit în 6 trupuri de pămînt de cîte 50-60 hectare.
Uneori staţia de maşini şi tractoare de la UImeni intir­
zie cu arăturile de toamnă, dar ii credem şi pe ei, ce,
parcă numai noi sintem? O să plantăm pomi roditori şi
o să înmulţim numărul stupilor ...
Expunerea este făcută nu tocmai ordonat dar imi
place entuziasmul general. Unde se încurcă, oamenii diu
jur îl ajută:
- Da p-aia n-o spui ?
- Ca urmare a Expunerii tovarăşului Gheorghiu-Dej se
va trece la extinderea cultivării sfedei de zahăr. Terenul
e prielnic, De la 10 hectare la 15 hectare cum scrie în
planul gospodăriei. La floarea-soarelui suprafaţa cultivată
se va extinde de la 11 hectare la 20 de hectare ...
Un fenomen interesant este faptul că munca echipelor
de lămurire nu se mai loveşte de rezistentele iniţiale. In
gospodăriile colective au inceput să intre ţărani care au
şi cîte 6 hectare de pămînt, cum e cazul lui Dima 1. Marin
din Clinciu. Procesul nu se va opri bineînţeles aici pentru
că mai sînt şi unii cu CÎte 10 hectare, mai îndărătnici, dar
se speră că vor fi convinşi şi ei de rezultatele bune obţi­
nute pînă acum de săracii de altădată.
Dau să plec, oamenii n-au terminat. 5 colectivişti tineri
au primit loc de casă (cîte I.300 de metri pătraţi) con­
form hotărîrii plenarei C.C.-ului. Oamenii sînt necăjiţi de
prezenţa lămpii cu gaz. Anul acesta vor electrifica gatul
prin autoimpunere. Trasul curentului costă destul, dar
asta nu-i sperie. Mai vor să ridice o şcoală elementară cu
patru clase pentru că numărul elevilor din cătun a cres­
cut la 220. Au ţiglă, au cărămizi, după cum se vede au
şi bunăvoinţă. O vor face. Ar vrea şi o sală de şedinţe,
121
'ill
�
[122]
" 'eargă pînă la Spanţov, Uite, la Grădiştea
sa nu mal m idi . '
T ' toimpunere s-a n leat un cămin cultural la
��p ,
T' ală mare şi asta numai în comuna Spanţov
anna o şco
d dată are numai 4 gospodării colective.; Să
care eocam " 'A "
te cîţiva am, pe arci. m sa trec neapărat
trec eu pes ," " '"
D' iil continua. Daca nu aş vedea seara cum Îşi
ISCUţll e
" d tele Întunecat,e pe geamuri n-aş mai pleca
asaza per e '
ia G,A.C,-uri se munceşte �u rezultate bune. Membrii gos-
dă ' , 'Inceput să priceapă foloasele unei activităţi
pa anei au , " " ,
'. 1 ganlzate, Prezenţa In vecinătate a G.A.S,-un-
ştnntmce, or 1 ".. . di id li S
1 "'emP u pentru ţărarui 10 IVI ua 1. -a trecut
ar este un el' ,"
1 " "'ai rafmata.
a o munca '" " ' " ,
PI" Am fi vrut1>a .ne oprim PUţ10 ŞI să asistăm la
ecam, A 1 1 1 Sf '
di avea loc In toca U atului Popular din Span-
şe inta care "
'd' " ""ndusă de catre un delegat al CC-ului" dar
ţov, le tnţa "'" " A
, 't 'los ne reclama 10 altă parte, Ne stringem
tlmpu nenu , "
A' '\ r'lctenie. I'ovarăşul Nedelea cununa în seara
ml101 e cu P ""
, urat petrecere rrumoasa.
aceea; i-am
T reaptll a treia
S "S b cauciucurile automobilului se sfarmă gheata
cara. u , '
bti D' pre [Ilmeni, aceeaşi ceată de tractorişti, pe
su ţire, ins
bi . 1 N salutăm fluturind mîna, Pe şosea, ţărani gră­
ICIC ete. I e
bi S· c de undeva. Unde sînt opincile legendare?
rti. e tntor
T ' b" b ţ" poartă cizme de cauciuc şi picioarele lor
aţi ar aII
d . e pe pulpă cu o stofă aspră de pantalon
repte, strins ", '
'. . nişte ascuţltofl de creIOn,
pa r vmte 10
Pe un gard, un afiş :
AsTA.SEARA, SEARA DE BASM
C . C angă In faţa porţilor, femei înalte, cu obra-
a 10 re '
1 A altoane croite orăşeneşte, Sub stofa albastră
zu pur, u p' . ,
122
[123]
vulpi roşcate. Pe cimp, iarna asta căznită a mai lăsat
ici-rolo malacoave albe de zăpadă.
Comuna Valea Roşie e ascunsă undeva după un şold
de pădure tînără. Drumul coteşte mereu. Un cioban îl
dirijează de pe pernele din spatele maşinii pe nenea
Lupu, care nu mai surîde.
Iată-ne în faţa unui conac, cu cerdac aerian, suspendat
deasupra unei curţii vaste. Intrăm. Oamenii nu par miraţi
că ne văd.
- Bună seara, zicem.
Fotograful, înarmat cu un tripied de metal, îi hotă­
răşte să ne bage în seamă pentru că ţăranul rornîn mo­
dern ştie ce-i aia publicitate.
Vicepreşedintele, Paceagiu Radu, după ce află pentru
ce am venit, cheamă cîţiva ţărani în jur!
- Ia veniţi mai aproape, luaţi cîte un scaun şi spuneţi
lu' tovarăşu' ce-am făcut noi...
Altfel vorbesc. Nu sînt sfioşi ca prietenii mei din Stan­
cea. Să-i auzi ai zice că se laudă, dar nu-i asa. Despre
gospodăria lor au scris pînă acum citeva ziare. Colectiva
este înfiinţată în '950. Are 832 hectare şi e compusă din
240 de familii. Aici cifra averii este mai lungă şi mai
impresionantă. G.A.C.-ul posedă 90. de cai, 34 de vaci,
526 de oi, 90 de scroafe, 72 de stupi, 2000 de păsări, 36
hectare de grădină, 7 hectare de vie Hamburg, IO hectar=
pomi fructiferi, 2,50 hectare de cultură de căpşuni, 2
motoare de 25 cai putere, 6 secerători, 4 legători, o cosi­
toare mecanică, 40 de căruţe, un autocamion propriu, 3
rutiere, o moară cu ciocăne1e. Oamenii au început-o cu 5
căruţe şi IO cai. Ca să se ştie. Lista nu e completă : mai
au 2 grajduri, 2 maternităti pentru scroafe, un sai van pen­
tru oi, o magazie cu o capacitate de lOO vagoane şi una
123
I
li
[124]
cu o capacitate de 15 vagoane, un pătul cu o capacitate de
15 vagoane, 2 ateliere de fierărie şi timplărie, 2 garaje,
3 rernize pentru animale, o puiereaţă, o basculă, o cramă
şi o prisacă şi o staţie de amplificare cumpărată cu banii
întovărăşiţilor. Dar cum le trebuie şi electrică nu se vor
lăsa pînă nu-şi trag fir în casă fiecare. Unde mai
zici că or să poată avea atunci şi cinematograful lor.
Au virat 125.000 lei I.R.E.B.-iUlui şi statul pune restul,
Toată lucrarea va face ca la un milion. Dacă o să mai
fie nevoie, mai vînd nişte grîu ...
Aş vrea să aud cum stau cu cîştigurile. Preşedintele
rîde, se uită la contabilul-şef, un tînăr cu strungăreaţă:
- Ia spune, mă dumnealui, trage scaunu' ăla mai
aproape, că nu eşti mort ...
Colectivistul Costache Aurică a făcut din cîştigul lni
şi al familiei anul ăsta o casă, a vîndut un vagon de
porumb şi a adus în comună 4000 de tigle.
- Cărau autocamioanele de la el ca de la siloz 1
In '58, Lazăr Năstase (patru perechi de braţe cu ale lui)
a scos 6000 kg. de cereale, 5000 kg de Iuraje, 2500 kg zar­
zavaturi, 50 kg. de brînză, 20 litri ulei, 200 kg. fasole.
500 kg. cartofi, 200 kg. ceapă, 10 kg. lînă şi 4500 lei.
Luate una lîngă alta, la o socoteală sumară, a SCQS
27.000 lei într-un an, adică circa 2.500 lei lunar, lucrînd
numai 8 luni din 12.
Colectiva are un inginer agronom, care ţine cursuri de
agrotehnică, plătit se pare, din bugetul gospodăriei. In
'59 vor face o înarăşătorie de porci, vor pune încă 3
hectare de vie nobilă, 3 hectare de sfeclă, vor face o iri­
gaţie care le va aduce 80.000 de kg. de legume la hectar
şi vor scoate cîştiguri suplimentare la struguri şi ţuică, aşa
cum au scos anul trecut (circa 44.000 lei).
124
i 57
[125]
60 % din colectivişti şi-au construit sau şi-au refăcu­
casele. Nu există om să nu aibă difuzor. Fondul de bază
al gospodăriei a ajuns la suma de 1.420.000 lei. Munca
de lămurire pentru atragerea restului de ţărani rămaşi în
afara gospodăriei continuă. Prin căsătorii mulţi dintre
individuali au ajuns întovărăşiţi. Problema principală, îmi
spune vicepreşedintele, este aceea a pămîntului. Anul tre­
cut a fost introdus sistemul brigăzilor complexe. S-a evi­
tat specializarea îngustă, s-a mărit interesul pentru scoa­
terea unor producţii-record. Intrecerea capătă o înfăţişare
aproape sportivă. Fiecare este în felul acesta obligat să
ştie de toate: pomicultură, viticultură, zootehnie, api­
cultură, legumicultură şi agricultură. Orice depăşire aduce
realizatorilor 30 % din produsele suplimentare. Fiecare
brigadă are un buget propriu, unelte proprii, etc. Aici gă­
sesc al doilea croitor care s-a lăsat de meserie şi a de­
venit colectivist, pe Constantin Dumitrache. Om de 46
de ani, cam silnic la vorbă, imi mărturiseşte în eele din
urmă că din CÎştigurile personale şi-a luat ţiglă pentru casă
şi 4 rinduri de cărţi la copii (unul are 7 clase, altul 6 şi
al treilea nu ştiu mai cîte). Ar fi meritat să-I fi auzit cu
ce mîndrie vorbea despre cele 4 rinduri de cărţi ...
Ilie Dumitrache, unul dintre conducătorii gospodăriei,
un om potrivit, se lasă împins mal în faţă. Este, după cum
îmi spune, tatăl eroului Dumirrache Gheorghe al cărui
nume îl poartă o unitate militară. Lîngă mine se înfige
Dănilă Radu, alt colectivist, care a făcut numai din banii
cîştigaţi anul trecut două case, una pentru el, una pentra
fii-său. Să le stăpînească sănătoşi I
- Da' pă mine nu mă-ntrebi nimic, tovărăşele ? prinde
sămînţă de vorbă şi vicepreşedintele.
- Te întreb, tăticule. Ia spune ...
125
[126]
_ Păi fii-mea este 'seCretara U.T.M.-ului de la ,,23
August" din Bucureşti:
_ Uite că o-am auzit. Da' mai bine să-mi explici dum.
neata cum aţi tăcut de vă aflaţi înaintea altora ...
_ întîi şi-ntîi c-am început mai devreme. Al doilea că
pă noi ne-au mîncat guşaţii. Aici au fost moşieri. Alde
Dumitru Niculescu, alde Horia Bogdan, alde Lăzărescu,
Teodoru şi alţii. Fiecare cu felia lui: 400 de hectare,
600 de hectare, să tot stai să petreci ... De chiaburi ce să
mai vorbim ! Uite, noi ăştia pe care ne vezi, noi i-am
făcut pe cîţiva, că ne dădeau pămîntul în dijmă. Ajun­
seră de luau ei trei părţi şi noi o parte. Puteai să faci
ceva, că nu puteai! Săracu' n-are ce vinde! Puneam inul,
îl jumuleam, îl dam paie, p-ormă cară pămînt la Olte­
niţa, başca 5-6 zile de muncă iarna pă gratis 1 Ne PH­
neau să le cărărn gunoiul şi nici de mîncare nu ne da.
- Şi ce s-a ales de ei ?
- Unii au' apucat-o care-ncotro, alţii ca alde Radu Ilie
Buciumăneanu, cîrciurnar în Olteniţa, au dat pămîntul co­
lecrivei şi acum e la şantier. Mă �rezi dumneata că aveam
doi cai la trei familii ?
- Te cred. Şi-acum?
- Nu că mă laud, am casă, am tot ce-mi trebuie, şt,
uite, nu plec de-aici. Aici e clubu. Mai vine unul, mai
vine altul, afli ...
Să-i lăsăm. Nu mai e nevoie de nici un comentariu. In
maşină, pe la mijlocul drumului spre Bucureşt� nenea
Lupti zice din întuneric:
- Domne' ăştia parcă-s vorbiţi ...
- Ei?
- Păi ştii dumneata cît cîştigă portaru' ăla de păzeşte
gospodăria ?
126
[127]
- De unde să ştiu?
- 700 de lei pe lună în mînă, fără să mai punem la
socoteală ce-i mai dă în grîu şi alte alea ...
Tare aş vrea să-i văd chipul I
E o noapte rece, cu lună. Cîmpurile sticlesc ca gearnul,
Sînt profund tulburat. Aici, în întunericul cîmpiei, în că­
tune izolate. neştiute, cîte 50-60 de familii se mişcă în
cele din urmă pe un drum comun, îşi lasă găina şi ocolul
şi ridică un grajd, o remiză, în acelaşi timp în care, la
Bucureşti, se înalţă bloouri mari sau la Săvineşti, monta­
tarii strîng ultimele şuruburi ale motoarelor fabricii de
fibre sintetice. Comparate, realizările sînt la fel de în­
semnate, omul acela, cu vorba ca sabia, mi-a spus un lu­
cru de o însemnătate de care nu şi-a dat seama. Ţăranii
se strîng laolaltă şi transformă aceste sedii modeste, unele
luminate încă cu gaz, în nişte atenee, în parlamente să­
teşti, unde se hotărăşte soarta viitoare a păturii noastre
rurale pornite pe drumul unei vieţi îmbelşugate ...
Dummică
Gospodăria "Drumul lui Lenin" din Livedea este cunos­
cută în toată ţara fiind una dintre primele gospodării
colective înfiinţate în Romînia. Satul nu e arătos. Lumea
apăsată s-a strîns în 1949 şi a pornit la treabă cu pămînt
puţin şi mijloace modeste. Azi sînt II5 familii înscrise
în colectivă. Suprafaţa de pămînt a intovărăşiţilor atinge
cifra de 560 hectare. Avere: 45 de cai, 20 de pluguri, 20
de boroane, 20 de prăşitori, 3 semănători, o secerătoare.
o cositoare, 50 de boi şi 35 de vaci, 29 de scroafe, 2 vieri
200 de oi, Ia berbeci, 100 de stupi, 5 hectare de vie,
la hectare de pomi, ) hectare de grădină, 4 hectare neiri-
127
[128]
gatc pentru legume, o casă de naşteri, un cămin culturill
ridicat din banii lor, un aparat de cinematograf propriu,
o creşă, o şcoală de şapte ani şi o grădiniţă de copii.
Cifrele mi le dă contabilul gospodăriei, singurul dintre
-colectivişti pe care l-am găsit la sediu (ceilalţi sînt ple­
caţi la Lilieci, în apropiere, unde se întemeiază astăzi o
nouă gospodărie). Alexandru Biţineanu cu 2 perechi de
braţe de muncă a luat la împărţirea veniturilor în 1958
următoarele: 3600 kg. porumb, 3500 kg. grîu, 1000 kg.
orz, 300 kg. fasole, 6 kg. lînă, 180 kg. brînză, 3000 lei,
6000 kg, furaje. A făcut o casă şi copiilor. Are aparat
de radio şi aragaz. Niculaie Anton, el singur a ridicat:
2400 kg. porumb, 2400 kg. grîu, 1000 kg. orz, 200 kg,
fasole, 5 kg. lînă, 100 kg. brînză, 4000 kg. furaje şi
2000 lei. Şi-a făcut şi o casă cu 5 odăi, are bineînţeles
radio şi aragaz.
In anul 1959, gospodăria va clădi o sală pentru şedinţe.
Suprafaţa fermei o să se mărească cu 50 % şi va mai fi
ridicat încă un grajd pentru vaci.
Ieşim în curte. Satul pare pustiu. Viaţa la tară s-a
schimbat mult. Altădată lumea ar fi fost grămadă la
biserică. Astăzi, ţăranii pioşi de altădată colindă satele
dimprejur şi cheamă la ei pe cei nelămuriţi încă să le
.arate averea comună. Nu mai există viaţă "tihnită" şi
nimeni nu regretă, pe drept cuvînt, liniştea "patriarhală"
de odinioară ...
Punct terminus : Otopeni
Pădurea de la Sineşti, ca o orgă de lemn îngropată ju­
mătate în zăpadă, a rămas în urmă. Străbatem străzile
Bucureştiului in sens invers. La răscruci, copacii stopurilor,
cu fructe pe o parte crude-verzi şi coapte-roşii, pe cealaltă,
128
t
1
[129]
ne opresc din cînd în cînd. Soare. Primăvara vine cu paşi
uşori, de undeva din hotarele anotimpurilor. Ieşim din
I oraŞ. Şoseaua e pustie. Gospodăria ,,1 Mai"-Otopeni pare
mai degrabă un conac de ţară, ou o vastă ogradă, cu
grajduri şi clădiri auxiliare. Ca şi la Lilieci şi Livedea :
, lume puţină. La început, dăm de o femeie binevoitoare,
zîmbi,toare. O cititoare a "Gazetei Literare", cum aflăm
cînd spunem pentru ce am venit! Tovarăşa Ochea Ana.
pînă să mai sosească altcineva, ne invită în cancelarie.
Vorbeşte cu plăcere despre sine şi despre oamenii de la
gospodărie. Are 54 de ani şi a fost 30 de ani Iuncţionară,
o intelectuală, deci. A venit după fiul său de la Corabia,
aici. Locuieşte în incinta gospodăriei unde a căpătat casă.
La inceput a făcut o muncă administrativă, dar într-o zi
s-a plictisle de hîrţoage. Este fiică de plugar şi-i place
munca manuală. A creat o crescătorie de cobai, care pro­
duce venituri însemnate colectiviştilor. Numai anul trecut
animalele vioaie, albe, cu ochi Iportocalii, pe care le vedem
cînd coborîm în subsolul clădirii, au adus oamenilor de
aici suma de II4.000 lei.
Pe uşă intră vicepreşedintele gospodăriei Marcu Gri­
gore. Vine de la grajduri şi pentru că mai are încă dt>�­
tulă treabă de făcut, abia îl convingem să stea puţin jos
pe banca de lemn de lîngă noi şi să ne spună cîte ceva.
E un bărbat de vreo 40 de ani, cu un obraz întunecat
şi doi ochi bănuitori. Cînd află că sîntem ziarişti, devine
binevoitor. Gospodăria ,,1 Mai" a luat fiinţă în 1956 doar
cu 16 familii. Astăzi numărul acestora a crescut la 67.
Suprafaţa G.A.C.-ului este de Il8 hectare. Averea: 14
cai, 9 căruţe, o vînturătoare, un trior, o morişcă de po­
rumb, două autocamioane cumpărate din banii colectiviş­
tilor, 296 oi, 170 miei, 19 vaci, 9 viţele, 2 tauri, 5 viţei,
9 - c. 2181
129
[130]
te 2 vieri In numai doi ani de muncă ÎIn comun
23 saoa , : . . .".". '
unii dintre colectivişti au reuşit sa-şi faca nOI case, din
cărămidă, cum mi se precizează. Despre asta pot d-mi
vorbească Ionescu Alexandru, Stanciu Alexandru, Costea
Ion, Niculaie Constantin şi chiar vicepreşedintele. Este
semnificativ faptul că ei au fost cei mai săraci oameni
din împrejurimi.
Telegrafia fără fir a satului funcţionează cu precizie.
Copiii au dus vestea pe uliţi că în curtea spaţioasă a
sosit un automobil. In cîteva minute lncăperea se umple
de oameni.
Năstase Grigore a primit in 1958: 900 kg. .de grîu,
900 kg. de porumb, 450 kg. orz, 6 kg. lînă, 42 kg. legume,
3000 kg. furaje, 25 kg. ţuică, 15 kg. struguri. Are acasă o
vacă, aragaz, radio. Imi spune cu mîndrie că poate să stea
un an şi jumătate fără să muncească, pentru că are podul
plin. E un om roşcovan, cu un păr scurs pe lîngă urechi.
şi nu scoate miinile din buzunare. Se aprinde repede, ca
o petardă. Îşi aduce aminte că n-a vea leţcaie şi că slu­
gărea Bucureştiul pentru o bucată de pîine. Il întreb
de ce nu s-a ajuns la o colectivizare completă? Pentru că
oamenii de pe aici au servicii în Bucureşti şi pentru că
î.nţdeg mai greu avantajele muncii în comun. Aaum au
început să vină buluc, văzînd că deşi '58 a fost un an
secetos, el le-a a.dus celor din gospodărie venituri însem­
nate.
- O să vie şi vremea aia cind o să se roage ei de noi
să-i primim, acum, n-avem ce le face, cu sila nu poţi
să-i bagi binele in casă omului. Lasă-i ...
Năstase Grigore este unul din cei 6 comunişti ai gos­
podăriei şi aprinderea lui îi face şi pe ceilalţi mai vor­
băreţi. Mlădinescu Pavel, cu două perechi de braţe a rea-
130
[131]
ljzat în anul trecut 600 de zile-muncă. N-a avut mei
măcar o curea de oămint la intrarea în colectivă. Din cei
78.000 de lei cîştigaţi şi-a cumpărat loc de casă şi şi-a
ridicat cîteva odăi.
- Pentru că, vezi dumneata, îmi explică, un colectivist
şi dacă ridică un pai sau duce o găleată de apă de ici
pînă colo, este plătit. Nu pierde nimic, dimpotrivă ...
Stanciu Constantin, om mai tînăr, mai şiret, mai come­
dian, mai şovăitor, se lasă greu ispitit.
- Ia spune, mă Stanciule, că tu abia anul trecut ai
intrat in porţie.
- De, domnule ...
- Haide, haide, că curgea izmana şi se uitau percep-
tarii la tine ca la sfîntul soare. Muşteriu bun ce erai ..•
A avut un pogon de pămînt. Sootea cît să te saturi
două luni. Anul trecut, muncind singur a ridicat cîteva
mii de kilograme de cereale, ca să nu mai punem la
socoteală lîna, ţuica şi vinul cuvenit, furaje şi altele.
- Ai dat de bine, îl ceartă Ionescu Alexandru, al trei­
lea croitor rural care şi-a abandonat meseria ca să devină
colectivist, încilnit în raidul acesta. Are 500 de lei pe
lună, bani în mînă, unde mai pui podul plin 1 Şi face
pe-al dracului...
Şi după aia se întoarce spre mine:
- Eu mi-am făcut într-o vară o casă ca o icoană, vine
lumea la mine ca la urs, să se uite. Am lăsat acul şi
cresc porci. Nu-i o treabă uşoară. Uneori dorm cîte trei
zile aici, nu mă mişc, dar îmi place. Am cărat acasă 5 tone
de grîu şi porumb. Am mai vindut. Vreau să-mi iau te­
levizor, să moară Otopenii, na !
131
[134]
da "�I " b
per/t;oce: Aici ce a fost, r aici r -am raspuns : ise.
rica, sediul postului de jandarmi, primăria, conacul boic_
rului...
- Şi?
- Peste citiva ani am găsit ou surprindere în cartea sa
Drumurile Europei convorbirea avută cu mine. Credeam
că văzuse foarte puţine lucruri din pricina răgazulul SCUrt,
dar iată că Într-o frază, scriitorul sovietic definise stîlpii
puterii moşiereşti : popa, jandarmul şi primarul.
B3Jg de seamă că n-am fost îndrumat degeaba aki.
Omul din faţa mea poartă o şapcă de catifea reiaeă pe
cap şi o scurtă militărească. Un Davîdov tînăr, cu obrazul
bine bărbierit, a cărui biografie o ştiu in parte. El mi-o
va mărturisi mai tirziu, peste citeva ore cînd, scăpat de
numeroasele obligaţii pe care le are, va rămîne cu mine
în biroul strîmt al oontabilităţii.
Micşan Nicolae, comunist din 1945, este deputat în
Marea Adunace Naţională şi are în urma sa o vastă acti­
vitate pe tărîmul coleativizării. Confruntarea cu imaginea
deputatului demagog al burgheziei, om de afaceri sau
stîlp de tripou la Biaritz, se impune neapărat. Am în faţă
un ţăran ou altă mentalitate, vorbind cumpătat (imi 'spune
cu un zîmbet subtil : Cred că n-o să ne descrieţi ca în
Groapa, lucru ce-mi face plăcere) cintărindu-mă din ochi
cam cîţi bani fac şi apăsînd acolo unde trebuie în expu­
nerea făcută la întrebările mele. Sint departe de omul
rural al unor cărţi vorbind în pilde şi snoave. Limba şi-a
păstrat savoarea. dar, cum am observat la cei mai mulţi
ţărani din zilele noastre, metafora a fost părăsită şi locul
ei l-a luat informaţia ştiinţifică, amănuntul agrotehnic,
Dumnezeu este pomenit rar şi cu o oarecare maliţie, Căr-
134
[135]
ţile Darurilor sau Visul Maicii Domnului nu se mai cu­
nOSC.
Nicolae Micşan are un carnet cu date bătute la maşină,
după cum am mai scris, nu e încălţat în [egendareie
opind şi îmi răspunde ca un inginer, cu pricepere şi vioi-
, dune. Mă interesează biografia lui? Ţăran sărac, mai
apoi activist de partid, luind parte la constituirea renu­
mi,telor gospodării colective de la Lenauheim, Livedea şi
Pechea, mai apoi şef de serviciu în Direcţia organizării
ministerului agriculturii. Iată-l din nou aici, în gospodăria
colectivă "OIga Bancic", preşedinte. In 1950 se număra
printre cei dintîi care se înscriseseră pe lista intovărăşi­
ţilor şi aproape fără voia lui, cînd aşa cum îmi poves­
teşte cu humor, abia găsise o casă pe Academiei la Bucu­
reşti, cu gaze şi baie, a luat drumul comunei natale, întor­
cindu-se între ţărani. Il întreb dacă nu cumva viaţa asta
nu l-a obosit. Ride de-a binelea, privindu-rnă curios. Ce-oi
crede eu?
Mă aflu în faţa unui caz interesant şi îl întreb CÎte
ceva despre problemele în care întîrnpină greutăţi pentru
că nu-mi închipui că toate lucrurile merg ca trase cu ata.
- Uite, tovarăşe Barbu, despre ce e vorba. Sint aici
din '55. A mers încet la început. Ţăranii îndătinaţi se lasă
convinşi după multă stăruinţă că le este mai bine în gos­
podărie decît lucrînd pămîntul individual. M-am gîndit
că cei mai buni propagandişti sînt cifrele şi i-am trimis
pe cei înscrişi pe la rude ca să le spună cit au cîştigat
muncind în colectiv. Rezultatele n-au întîrziat să se arate.
Un sac de goîu în plus convinge mai bine decît un dis­
curs. Am aici un agitator foarte bun ...
Mi-I arată. E un ţăran mărunt, cu mustaţă deasă şi
cenuşie ca spinarea sobolului, cu ochii rizători, liniştit
135
[138]
I
A ;tu
:afară de problema convingerii ultimilor individuali (au
mai rămas numai 17 În toată comuna după cum am aflat),
ce-l mai frămîntă îndeosebi?
Preşedintele răsuceşte carnetul din nuna şi pe o parte
'şi pe alta, ca şi cind atunci l-ar fi văzut prima oară:
- Uite ce e. Anul trecut am adus în întovărăşire 417
.oameni. E o cif.ră, nu ?
Este.
- Disciplina �n gospodărie e bună. Să ştii, tovarăşe,
că oamenii din Coşereni sînt foarte vrednici şi n-arn lip­
suri la cîmp. Mai e o chestiune însă pe care vr�u s-o
rezolv şi cred că-mi va veni foarte greu. Dumneata ai
cicit Pămînt desţelenit?
- Cum să nu?
- E acolo o scenă care mi s-a întipărit foarte bine în
minte : au venit toţi cu cai, cu lucruri la colectivă, numai
că noaptea, cîte unul se ducea în grajd şi mai dădea
nutreţ calului său. Aşa ni s-a întîmplat şi nouă aici cu
unul. Adusese două vaci. Vine iarna, ce m-am gîndit? Le
vînd statului ca să nu mă coste hrana şi in primăvară iau
altele tinere pentru nevoile gospodăriei. A aflat omul.
A venit afumat la mine şi m-a întrebat: de ce-mi vinzi
vacile? - Care vaci? - Vacile mele! - Întîi, i-am răs­
puns, că nu mai sînt vacile tale, ci ale noastre şi al doilea,
sînt bătrîne şi în primăvară o să cumpăr altele mai ti­
nere ... A plecat injurind, dar cînd i-au mai ieşit fumurile
din cap, s-a întors şi mi-a spus: - Ai avut dreptate,
erau bătrîne, te rog numai cînd oi cumpăra altele tinere
să mi le dai mie să muncesc cu ele ...
Uite, asta e ! Unii nu au încă simţul colectivităţii. Ţin
mai mult la lotul lor personal de pe lîngă casă decît la
.averea tuturor care le aduce cîştiguri mult mai însemnate,
J38
[139]
dar cu stăruinţă îi voi convinge şi vor inţelege că mai
sînt încă stăpîniţi de vechiul simţămînt de proprietate ...
Treburile îl cheamă în altă parte pe preşedinte. Il las
să plece. Inginerul agronom al gospodăriei, Dumitru Mi­
hăescu, îmi dă restul de informaţii de care am nevoie.
Gospodăria colectivă "Olga Bancic" este înfiinţată în
anul 1950. Cifrele mi se par foarte elocvente şi le aşez
una sub alta: Avutul obştesc a crescut de la 225.000 la
1.500.000 lei, iar fondul de bază de la 67.000 la 700.000
lei. La înfiinţare, gospodăria a avut numai cai şi boi
pentru muncă. In 1959 se poate vorbi despre un parc
zootehnic ce cuprinde 41 de vaci cu lapte, 480 de oi, 25
de scroafe mari, 350 de păsări mari, II stupi, un eleşteu
de peşte, 3 grajduri, o maternitate pentru scroafe, etc.
Curiozitatea mea merge şi 'mai departe : aş vrea să ştiu
cit a cîştigat (şi iau la întîmplare un nume de pe un tabel)
Stănică Neacşu, anul trecut în gospodărie pentru munca
lui.
- Cum să nu!
Tovarăşul Mihăescu deschide un carneţel, cu foi bătute
la maşină (s-a dus peniţa şi călimara la ţară !).
- Aşa, vrea să zică, ou trei braţe de muncă a efectuat
320 zile-muncă obţinînd 726 kg. grîu, 138 kg. ca-rtofi,
1918 kg. porumb, 10 kg. ţuică, 132 kg, roşii şi 1470 lei.
După alte cîteva exemple pe care n-arn să le con­
semnez ieşim în curtea gospodăriei. Inginerul agronom
este mîndru să-mi arate curtea şi adăpostul nou-nouţ
pentru păsări, grajdurile cu tăuraşi şi vaci de producţie
cu nume atît de pitoreşti (Mama, Suza, Bica, Duda,
Vinerica, Tita, Dumana etc.) şi vagonul de dormit al
cractoriştilor.
139
[140]
I mica Încăpere cu radio şi lumină electrică, adăpoş,
n .
tind echipa de muncitori agricoli a tovarăşului Papară
Niculaie, stau de vorbă cu doi ploieşteni care nu au nici
20 de ani. Amîndoi, tineri, ochioşi, iuţi la vorbă, sînt
deprinşi cu gazetarii. Au trecut mulţi pe aici şi le-ar
place să citească oieeva r.indUiri scrise despre ei.
Privesc în jur. Pe un raft, sus, mai multe cărţi.
- Aveţi timp să citiţi?
- Dar cum? Mai ales la vremea asta cînd plouă
şi nu putem ieşi la cîmp.
Paturile curate, atmosfera intimă a micului vagon,
prietenia lor caldă C2 se simte din felul cum îşi vorbesc,
totul îmi spune că mă aflu în mijlocul unei familii tinere.
Ii las să asculte cîntecele săltărete de Ia difuzor şi cobor
iar în curtea vastă.
Ultimul popas : Ln faţa cazan ului de ţuică unde se
pregăteşte rachiul de struguri. Gheorghe Ionică şi ne­
vastă-sa lucrează aici pentru colectivişti şi după un
scurt schimb de cuvinte, cînd îi întreb cum se simt
Ia "Olga Bancic", el îmi spune: "Tovarăşe, poate n-o să
mă crezi, dar dacă mi-ar da păm�ntuJ. înapoi nu l-aş mai
lua. La gospodărie am de toate, acasă ţineam numai o
jigodie de cal",
Pentru că prea e ispititor mirosul de ţuică f�erbinte
ieşim afară. In curtea gospodăriei, e larmă. Căruţele cu
porumb trec în goană, într-un colţ un camion descarcă
nişte gulii, se aud strigăte vesele: "Dă-i bătaie, dă-i
bătaie!" In sala ce ţine loc de club s-au adunat vreo
20 de bărbaţi.
- Să staţi cîteva zile să-i auzin numai şi nu vă mai
trebuie nimic, imi spune insotitorul. Au o limbă, tovarăşe
140
[141]
şi cîte mai spun... Cînd le-om aduce săptămîna viitoare
televizorul, nu-i mai scoatem de aici ...
Inginerul agronom este chemat la o partidă de şah.
Trebuie şă-l- părăsesc. Se înserează. Pe uliţele satului se
aprind beourile. lată imaginea modernă a vieţii rurale
romîneşti. Opaiţul a fost îngropat, locul şezătorilor bătrî­
neşti I-au luat radioul şi televiziunea. În poartă îmi mai
aduc aminte de privirea mîndră a grăjdarului Alexandru
Frangulea, de veselia lui Tudor Bichir, socotitorul gos­
podăriei, care se lăuda faţă de mine că-I "omoară" la
-şah pe inginerul Mihăescu.
Se întîmplă ceva tulburător şi trebuie să scriu toate
astea pe hîrtie. Am să mai vin pe aici, pe la Coşereni.
(9 j 9·
[142]
CUM TRAIM
Oraşul
Miercuri după masă. Redacţia e aproape goală. Re­
dactorii stau in tipografie, Se scoate Gazeta. Reportajul
acesta ar fi trebuit să-I scriu de ieri. Astăzi am să merg
în altă parte. Concepusern altfel "pagina". Să ajung la
Floreasca, să dau un 0001 tocmai prin dealul Cotroceni­
lor, la o casă de cultură care mi-a plăcut foarte mult,
să intru într-un cinematograf şi să întreb la ieşire pe
cîţiva spectatori :
- Cum a fosti fiJ.mul, tovarăşe? Ce-ai vrea să mai
vezi? Ce părere ai despre filmele noastre? etc. Cam
asta. a fotografie a vieţii surprinse în mers. Ceva despre
după-amiezele noastre. Cum trăim? Ce facem după ce
muncim ... Subiect frumos. Redactorul responsabil cu nu­
mărul mi-a sugerat ceva şi mai interesant:
- Ia un bloc, colindă-l de sus pînă jos. Fă-mi o
secţiune intr-un bloc.
a să încercăm.
a iau pe jos. Parcă mai bine e aşa. E o seară
umedă de decembrie. Toată lumea o compară cu o
seară londoneză, dar e atîc de banal să o numeşti aşa!
Ne plac clişeele. Ne scutesc să gîndim. E mai uşor să
spui ce-a mai spus altul.
1-12
[143]
Dar e o seară frumoasă. O seară cu ceaţă, cu luminile­
violete. Aburi, ploaie subţire ointâtoare, o umezeală plă­
cută. Timp de plimbare pe jos, haihui. Deasupra cerul
întunecat, nevăzut, sub care plutesc plante de fluer •.
Illişoîndu-se uşor la trepidaţiile stîrnite de trecerea tram­
vaielor şi a autobuzelor.
Dacă am avea un fluviu lat şi poduri imense de piatră
şi cheiuri de granit... Cîtă muzică are ploaia şi o apă
curgătoare ... O să spuneţi că introducerea e lungă. Nu-i
adevărat. Vreau să vă vorbesc despre oraşul în care
trăim. El este deocamdată scena, imensa scenă unde
se va desfăşura acţiunea reportaj ului meu.
O piaţă circulară. O statuie neagră, umedă, învelită
parcă într-o pelerină de cauciuc. Simfonia muncii de
la orele 18. Ciocane şi voci omeneşti. In faţa mea se
ridică o casă. Peste 20 de ani cînd am să trec prin faţa
ei o să-mi amintesc la reciti rea acestor rînduri de seara
de decembrie cind constructorii nu ajunseseră decît la
etajul, ştiu eu, 6 sau 7. In stînga se află o turlă făcută
din X-uri. Sus, în vîntul nopţii, un zidar sau un dulgher
cere ceva. Aleargă pe o punte de şipci. Mi-e groază să
nu alunece, dar el e nepăsător ca un copil. Mai jos,
arde un bec. Primul între zidurile umede, proaspete.
E un fapt tulburător. Acolo, cind varul va netezi aspe­
rităţile cărărnizii şi ale mortarului, va fi căldură, lumină.
Intr-o seară ca asta o femeie va aşeza masa. Văd aburii
mîncării calde. Ştiu faţa de masă îngheţată, apretată, ca
un patinoar de pînză. Aud căderea apei într-un pahar.
Aud lăsarea arcului unui pat pe care se aşează un trup
ostenit. Cunosc acele cîntece viitoare şi vorbele îngînate,
de gură închisă, ale dragostei.
E un fapt tulburător ...
143
[144]
In aceste cuburi de piatră, de ciment şi geam, în
.acest univers rece, multiplicat, în realitatea azi nede-­
săvîrşită a unor odăi în construcţie se vor spune, cuvinte
frumoase. Simt căldura plăcută de mîine din aceste
camere şi îmi pot închipui mişcarea uşoară a perdelelor
căzute peste calorifere. Te salut, om necunoscut ce
împingi un cărucior cu ciment, te salut om necunosejj
care alergi pe puntea de şipci. Poate pagina asta urne­
zită de cerneală o să-ţi cadă în mînă. O să ştii că
te-am văzut, că m-am bucurat cu tine pentru ce-ai făcut.
Dar acum lasă-mă să mă duc. Trebuie să bat cu
piciorul jumătate din oraş. La revedere ...
Strada
Ulucul de piatră c luminat de nişte cutii de conserve
transparente. Pe o parte şi pe alta cîte trei dălii de
foc albastru, lunar. Asfalt, ziduri, ferestre; unele întu­
necate ca nişte ochi carbonizaţi, altele galbene, chemă­
toare. Un copil s-a jucat şi a decupat în cartonul negru
pătrate exacte. In fund explodează un cobra roşu de
neon. Sub ploaie, tuburile fierbinţi probabil că sfîrîie.
Jos, în micile bălţi toate podoabele astea de sus sînt
sfărîmate de paşii distraţi. Trec autobuze Skoda elegante
ca domnişoarele. Copacii s-au învăluit în baloane imper­
meabile de nylon. Sus, unde bat dulgherii mei: o
dantelă de lemn, cam ţeapănă care-mi place însă foarte
mult. Magazine, magazine. Vitrine aglomerate. Mai de­
parte nişte fiinţe gingaşe, inghetare acum, fiinţe de
sticlă rece cu ochi morţi: iepuri cu alice în ei şi două
păsări frumoase şi mindre cu toate culorile naturii pe
ele: fazani.
Ce ne-am face fără fantezia vitrinelor ?
!44
l'
� "'- -
[145]
La magazinul Moto trei maşini între trei pereţi de zid
şi unul de sticlă. O coloană ciudată răpeşte perspectiva.
Maşinile ar trebui expuse pe nişte prornontorii vaste.
Aşa dau impresia că or să năvălească pe neaşteptate în
stradă, că or să spargă cristalul şi cine ştie ce-o să se
mai intimple.
Dincolo au fost scoase păpuşile groteşti de carton în­
călecate pe motociclete. Era urît, s-a spus, oamenii din
magazin au auzit, acum au aşezat înaintea acelor instru­
mente de ucis liniştea, aparate de radio t1p "Balada".
Dar asta parcă voiam s-o soriu în partea a doua a
artiGOlului meu "Poezia comerţului". Nu-i nimic. Trebuie
să-i învăţăm pe responsabilii de magazine că există o
ştiinţă a vitrinei, care te obligă să n-arăţi chiar tot ce
ai dincolo de tejghea. In sfîrşit ...
Mă uit înăuntru. înghesuială şi cozi la case. Lume
.
amestecată. Să facem o statistică. Au dispărut domnii
graşi, ou paltoane cu guler de vidră, care cumpărau
parfumuri pentru amante. Iată între femeile aşezate una
lîngă alta la o mezelărie, CÎteva căciuli. Nişte ţărani.
Mai în faţă cîţiva muncitori. Stridentele din îmbrăcăminte
s-au netezie, Unde sînt disperatii de pe la uşile de altă
dată? Unde sînt oerşetorii P Unde sînt mîinile mutilate,
întinse cu disperare?
Strada. Să privim strada şi o să înţelegem multe. Trec
tineri zgomotoşi, veseli. Cară in mînă magnetofoane. E
miercuri, dar asta n-are importanţă. Unde scrie că trebuie
să dansăm numai sîmbăta? Holurile cinematografelor cen­
trale gem de lume. Privesc prin uşile de sticlă. Oamenii se
. întîlnesc. Sărutări de mîini, aplecare a capului la bărbaţi
Un braţ strecurat sub alt braţ. La un colţ o ţigancă
frumoasă oferă flori de iarnă. E ceva febril în aer,
10 - c, 2181
145
[146]
o vibraţie surdă. Nu numai claxoane şi clopote de
tramvai, nu numai şuieratul atît de odihnitor al trn,
[eyelor, dau impresia de simfonie cu tirnpan de tobă ...
Lîngă "Cercul militar" doi brazi culcaţi lîngă zid. Au
pe ei încă o brumă verzuie. Se pregăteşte marele decor
al sărbătorilor de iarnă. Pe lîngă mine trec oameni Cu
pachete. Cunoaşteţi veselul miros al ambalaj ului d2 ma­
gazin, ştiţi cît de plăcut foşneşte hîrtia asta subţire.
In Piaţa Republicii a crescut un pom nobil. Sub el ­
scări de pompieri. Mîine va ninge cu globuri de argint
şi cu jucării. Copiii se uită pe fur.ş spre promisiun-j,
viitoare. Minunat obicei să faci din tot oraşul o mare
odaie plină cu daruri. Cine a aşezat aici casele astea
adevărate? Cînd a avut timp să aprindă luminile la
toate etajele?
Cara noastră
Am colindat librăriile privind pungile festive în care
stăteau laolaltă, într-o mare înfrăţire, toţi autorii lumii.
M-a bucurat inghesuiala din faţa standurilor. Responsabila
unei unităţi mi-a spus într-o zi că nu se linişteşte pînă
n-o să convingă pe nu ştiu cine ca să-i mai dea un etaj.
"Nu am loc, se văita, uită-te şi dumneata cîtă lume!"
Aici e o librărie şi totuşi oamenii ca să pătrundă
Înăuntru trebuie să se şi bată puţin. Vînzătorii asudaţi
dau din umeri în faţa cutăruia :
- Nu mai avem, tovarăşe. S-a epuizat. Scrieţi la
editură să mai scoată o ediţie ...
Cum trăim?
Iată cum trăim !
Anna Karenina din standul librăriei a ajuns pina aici,
pe masa electricianului Pavel Galeş. Omul habar a-avea
146
,
[147]
c-O să-i intre în casa In seara asta un reporter însoţit
I de un fotograf şi-o să-i tulbure tabieeurile. L-am găsit
I în holul locuinţei sale din bulevardul Magheru de vis-a­
i vis de cinematograful "Patria". Era nebărbierit şi pentru
că nevasta îi plecase să cumpere ceva a coborît să mai
: schimbe o vorbă-două cu portarul. Se găsea şi adrninis­
i tratorul acolo şi vreo 6 copii curioşi.
l-Am vrea să ne im-ităm la cîţiva locatari, dacă se
. poate, spunem după ce arătăm Iegitimaţiile.
Gazdele, că de faţă era şi tovarăşul Rizan Roman,
se agită bucuros în jurul nostru.
- Poftiţi, poftiţi ...
Cunosc ospitalitatea omului care a fost sărac şi are
o casă, o masă şi cîteva scaune. In glasul lor am recu­
noscut plăcerea veche a celui ce ştie să primească. E
un fel de întrecere : la cine să mergem mai întîi. Pînă
una-alta, tovarăşul Galeş profită şi ne urcă la etajul VI
cu ascensoru1. Reportajul începe în lift. Scot hîrtiile,
creionul. Pe care să-I ascult mai întîi? Pînă s-a dumirit
cel mai tînăr, mecanicul, iată-ne în faţa apartamentului
jI. O cheie, o răsucire în broască, uşa se deschide. Trag
cu ochiul. Coridor Jung. Uşi verzui. Copii, peste tot
copii care trec în vîrful picioarelor. Cărţi de vizită. Unele
de metal, cu litere săpate cu apă regală. Altele de carton.
Cîteva semne de cerneală albastră.
Să facem o statistică. Cine locuieşte în blocul acesta ;:>
- Păi în total sînt 91 de apartamente ocupate de 4
ingineri, un funcţionar şi 86 de familii de muncitori ...
toţi de la I.T.B. Dacă aveţi timp mergem şi la s (� e
etaiul) unde am eu un prieten sau la 2, sau la 1.5
(ăsta e numărul apartamentului) la tovarăşul inginer-şef ...
147
I
1\
I
"
:1
[148]
t:
't:
I
I
l �
,. !
_ Stai oleacă, nene Galeş. Să privim puţin în jur.
Du-ne şi da baie şi în dormitor. Noi sîntem curioşi. Eu
vreau să scriu cîte ceva despre locuinţa unui mundtor
din zilele noastre. Întîi să-ţi urez s-o stăpîneşti sănătos ...
- Mulţumesc. Mulţumesc.
- Unde zici că e nevasta?
- Vine acum, s-a dus să cumpere ceva.
Aşa, ăsta-i vestibulul. Încăpător, Buuun, Mai departe.
Aici e baia. Curat ca la farmacie ; uite oglinda, lucrurile
de bărbierit, faianta albă, closetul cu lanţ. Nu rîdeţi ...
Nu rîdeţi. Eu am stat 34 de ani într-o casă ... dar în
sfîrşit, nu e vorba de mine ...
- Unde-ai locuit pină acum, tovarăşe Galeş?
- Pe Theodor Speranţia, Intr-un subsol. Ştii dumneata
ce înseamnă pentru mine locuinţa asta ?
Omul din faţa mea are ochii plini de lacrimi. E un
bărbat cu părul incărunţit.
Vorbele se înşiră una după alta. Încă nu ne-am aşezat
pe scaune. Iată dormitorul. O husă veselă pe studio, o
lampă de noapte cu pălărie de hîrtie rerată ; un şifonier
cu doi iezi de porţelan deasupra ; o masă ; scaune ; un
raft; o scrumieră-papuc cu podoabe de scoici ; fotografii
de familie pe un bufet: nrunta - cu două imagini so­
lemne; fÎll11 ; CÎteva rude, poate. Micul univers cu calo­
rifer, perdele frumoase ; o lampă sus, în tavan, şi iată,
Anna Karenina deschisă la pagina 274 cu cutia pînzată a
ochelarilor deasupra.
- Cine citeşte ?
- Cînd eu, cînd nevastă-mea, cu rîndul.
Nu m-arn uitat ce volum este: I sau II ... In sfirşit.
- Şi dincolo?
148
[149]
Dincolo stă fiul comunistului Pavel Galeş, student la
electronică. Intrăm. O scrumieră cu un rest de ţi gad abia
fumată. O carte: Studii de matematică superioară de
Caius Iacob. Un aparat de radio, un studio, un ceas, doi
butoni de argint, balenele uitate pe un raft, un tablou
de perete (ar trebui mai multe, tovarăşe Galeş ! O să
le simţi nevoia mai încolo, n-avea grijă ... )
Inspecţia casei nu s-a terminat.
- Asta-i cămara ...
Cartofi, sticle, cam tot re găsiţi la fiecare într-un
asemenea loc, n-arn să m-apuc să le descriu.
- E bine?
- E bine.
Ar fi trebuit să-I auziţi cum spunea lucrul acesta.
Cînd te-ai mutat?
- La 23 August.
- Vrea să zică n-ai nici o jumătate de an ...
Cam aşa ceva.
Şi merg toate cum trebuie ?
- Adică?
- Robinetele, comutatoarele ...
(Obicei de reporter care doreşte să nu iasă totul "roz",
ca să pară mai convingător).
Dar aici rn-am ars. Aici toate robinerele şi toate
comutatoarele funcţionează bine! Gazda a uitat să ne
arate balconul :
- Ia poftim colea să vezi unde-o să stau la vară.
Loc să întorci cu carul...
Se apleacă şi mută vasele cu mincarea "pusă la rece".
Ce spui P Bulevardul imens lŞl clatină lămpile albastre,
în fund se aprinde şi se stinge cobra aia de neon roşu,
în asfalt explodează luminile de sus.
149
[150]
Ei, seamănă ?
Seamănă cu mahalalele sordide, cu strazr nepavate
luminate cu gaz sau nelurainate pur şi simplu, c� casei;
pe-o rînă, la gîtul bibilicii P Seamănă "apartamentul",
da, apartamentul (îmi place să spun: tovarăşul Pavel
Galeş, electrician la I.T.B. a căpătat la 23 August un
apartament cu baie, cu cămară) cu pereţii ooşcoviţ] de
bălegar şi liU,!? Seamănă farrnacia ro oglinzi şi ou lanţ,
ca să nu-ei spunem pe nume, cu vespasiana din fundul
curţii? Seamănă "studioul", da, smdioul, cu patul de
blană de scînduri cu saltea de paie? Seamănă AZI cu
IERI?
Omul de 53 de ani din faţa mea, cu părul cărunt,
voia de mult să mulţumească public într-un fel partidului.
Acum am venit noi. Are ocazia s-o facă. E unul din
zecile de mii, unul din sutele de mii de oameni care au
străbătut în 15 ani drumul de la era cavernelor la
epoca cÎn care muncitorii capătă apartamente nu la Dămă­
roaia, nu la Chitila, nu la Dîlga, ci în centrul capitalei
Romîniei.
E un fapt revoluţionar. Sînt emoţionat.
Sonerie. A sosit soţia tovarăşului Galeş. Surpriză. A.
să fi ştiut... Cunoaştem, tovarăşul Galeş s-ar fi bărbierit,
dînsa ar fi pus o rochie mai acătării, dar noi nu facem
probă de film. Vă stă bine şi rochia asta albastră, tova­
răşă Petruţa ...
Ne aşezăm la masă. A apârut o sticlă noduroasă de
mastică, păhărele.
- Mersi, dar noi sîntem în reportaj. Nu prea merge
să miroşi a alcool!...
- Nu se poate ...
Ştiu ce înseamnă să refuzi un astfel de om. Ciocnim.
150
I
J...
[151]
I
.L.
� Să stăpîniţi sănătoşi apartamentul!
Lîngă uşa balcon ului : un lărnii pitic sau leandru, nu
ştiu. Omul s-a gîndit să nu-l prăpădească frigul. Cartea
deschisă de pe masă mă face să întreb �
- Citiţi mult?
- Da. Ce să facem ?
Bărbatul netezeşte foile moi şi spune firesc:
- Eu nu prea beau, după ce vin de la muncă Iau
o carce : dacă nu, mergem la teatru sau la cinema.
- Ce-aţi citit în ultimul timp?
- Spartacus, Port-Artbur, Napoleon.
- Şi la teatru, ce piese aţi văzut?
- Ferestre deschise şi Nota o la purtare. Vineri avem
bilete la V-ale carnavalului. Vezi dumneata, stăm �i
aproape de teatru acum. E mai 'Uşor. Cobori de pe scară
şi treci drumul, gata ...
Sonerie. Au venit musafiri.
- Nişte prieteni de-ai mei, tot itebişti, spune gazda
or să stea dincolo pînă terminăm noi. ..
Glasuri, paşi. Omul din faţa mea îmi povesteşte cum
a picat de la Bistriţa la Bucureşti în 1930. O viaţă de
om sărac lipit pămîntului. Una din acele cutremurătoare
poveşti care ar fi avut un alt final fără revoluţia noastră,
o existenţă mizeră ce s-ar fi prelungit pe cine ştie
cîţi alţi ani, fără condiţiile de trai oferite de partidul
muncitorilor celor ce făuresc cu energia lor o ţară nouă.
E căsătorit de 26 de ani cu femeia în rochie albastră
care stă dincolo cu musafirii. Munceşte şi ea la fabrica
"Macul roşu" şi seara se regăsesc aici înere pereţii calzi
ai casei lor.
Privesc geamurile pe care alunecă din cînd în cînd
o lumină mare spectrală, salutul bulevardului de jos.
151
III
�I
::
I
I
[152]
Mi-am adus aminte de cetlălalt, tovarăşul Rizan Roman.
Sînt sigur că a dispărut ca să-şi anunţe soţia că Vor
primi musafiri. Ne ridicăm.
La revedere· ...
Două etaje mai jos. Apartamentul 31. O carte de
vizită. Sonerie. Eram aşteptaţi. Intre timp, tînărul nostru
însoţitor s-a bărbierir, are o urmă de cochetărie şi în
felul în care e îmbrăoat.
- Poftiţi...
O casă plină. Doi copii mărunţei, o fată şi un băiat,
ne întîmp1nă gălăgioşi. Le strîngem mîinile.
- Mariana.
- Dragoş ...
Fata are 4 ani şi 7 luni. Băiatul, un Puşkin de 2 ani,
cu ochii vii, curioşi, îmbrăcat în salopetă se împrieteneşte
repede cu noi. Privire circulară. Două odăi: una a
copiilor (un fel de salon cu un mic divan; cu un
pătuţ într-un colţ, numai stinghii: cu un ceas argintiu
care bate regulat, ca o inimă mecanică) şi dincolo de
uşă: dormitorul gazdelor noastre: şifonier, studio, oglin­
dă, covor, fotografii de familie. Pe un perete, o diplomă.
Citesc din mers şi textul mă reţine.
Tovarăşul Rizan a fost atlet şi ciclist. Pe hirtia în­
rămată scrie că a ieşit al doilea într-un cross de 2000
metri. Il întreb dacă mai face sport.
- Am fost campion amator al Capitalei la semifond,
dar de cînd m-am însurat, m-am Iăsar.,
Soţia sa, tovarăşa Dorina, obişnuindu-se cu musafirii
s-a aşezat pe un scaun şi deşiră un pulover vechi. Surîde
uşor cînd îşi aude bărbatul şi noi trecem peste amănunte.
Il privesc pe tînărul din faţa mea. Are 30 de ani,
152
[153]
e subţire, suplu ; felul deschis în care ne-a întîmpinat la
intrare mărturisea pentru un cunoscător firea unui sportiv.
- Vreau să nu vă modificaţi din cauza noastră, spun,
programul obişnuit al zilei. De pildă, la ora aceasta &.
făceaţi ?
Văd bine ce făceau. Tovarăşul Rizan dispare o clipă
şi se întoarce cu un pachet de cărţi în mînă. Unul pentru
fetiţă, unul pentru băiat, care-i mai mic. Incepe o
bătaie, terminată cu bine. Copiii sînt curioşi, desfac
volumele. Puşkin al meu m-a uitat repede şi fixează cu
o curiozitate sporită iepurii şi vulpile roşcate din pagini.
Paginile de nylon au rămas alături pe pajiştea de pînză
a husei oare înveleşte micul divan. Moment intim. Pînă
una-alta, fotograful i-a "prins" pe neaşteptate în cadrul
obiectivului. O explozie albastră scurtă şi toată lumea
rîde.
- Cînd te-ai mutat, tovarăşe Roman ?
- La 23 August ...
Unde-ai stat pînă atunci ?
- Pe Intrarea Olteni 22 ...
- Cum era?
Să nu mai vorbim. O singură cameră, igrasie ...
Aud bătaia ritmică a ceasului din perete. E cald, e
bine, mi-aş scoate puloverul, dar nu se cuvine. Pe
şifonierul de dincolo a încremenit un carusel. Jucăriile
copiilor ...
Lîngă mine, între frunzele de poplin, doarme o păpuşă
frumoasă. Are ochii uimiţi, larg deschişi. Femeia de pe
scaun deapănă mereu. Se aude sfîrîitul linii deşirate, La
ce s-o fi gîndind? Poate voobele bărbaeului îi evocă
serile din odaia Întunecoasă de altădată, poate în ure-
153·
[154]
�
1.,
<
chile ei n-a murit Încă ecoul urcării igrasiei pe un perete
umed.
Studio, două camere, centrul Bucureştiului. Auzi jos
tramvaiele! S-a întîmplat ceva. Aici, pe lîngă vechiul
ARO, cam ştim noi cine locuia. Nişte oameni graşi,
nişte femei fără profesie. ,,1nchiriem garsoniere la domni
singuri." Ultima pagină a Universului era plină cu astfel
de anunţuri. Vindem apartament, preţ convenabil în plin
centrol Capitalei. Pa1'Că nu cunoaştem cine le vindea şi
cine le cumpăra? în socoteala societăţii de-atunci nu
intrau muncitorii de la tramvaie. Lor le erau destinati!
magherniţele din Bucureştii-Noi, de pe Rahova. Fac
în gînd socoteala cam cîţi ani trebuia să muncească
omul din faţa mea, cu nevasta lui ca să poată achita,
nu costul acestor odăi spaţioase, dar măcar chiria pe
un an întreg. Imi amintesc de convoaiele de nevoiasi,
scoşi cu boarfe1e pe trotuar de proprietarii hrăpăreţi.
Parcă văd camioanele trase de nişte cirlani jigăriţi,
parcă aud plînsul de demult al unei femei umblînd în
urma droaştei pe 4 roţi, plîngînd în gura mare sub
privirile oonsrernace ale foştilor vecini: "Un' să mă
cluc ? Un' să mă duc? Că n-am pe nimeni ... "
Nu întreb cit plăteşte omul meu chirie pentru că ştiu.
Cred că nici 80 de lei pe lună. Jos, sub oglindă, zăresc
cotoarele mai multor cărţi. Biblioteca personală. Tovară­
şul Rizan vorbeşte încet, stăpînit. Copiii n-au terminat
cu răsfoirea volumelor. Tic-tacul ceasornicului mă obse­
dează.
- De unde-I ai ?
Gazda se ridică, trage de ghiuleaua argintie care atîrnă
de un lanţ şi-mi spune simplu :
Din Uniunea Sovietică.
154
[155]
r
- Ai fost în U niune ')
- Da, două săptămîni, intr-un schimb de experienţă.
- Frumos?
Frumos ...
Şi ceasul ?
Mi-a plăcut.
rude văzînd că nu observ nimic. Imi arată limbile
după aceea.
- Il dau totdeauna cu o oră înainte, seara. Mi-e mai
uşor dimineaţa.
Se reaşază pe pat. Abia acum zăresc al treilea pachet
de cărţi pe care l-a ţinut ascuns. Titlul primului volum
mă lămureşte: "Prăjituri şi dulciuri".
- Asra-i pentru tine, spune soţiei. Voiam să ţi-o dau
mîine, dar ...
Privesc fotografia din perete:
- Pari mai tînăr acolo.
- M-au fotografiat cînd am fost premiat ca fruntaş.
Pe urmă convorbirea se insufleteşte. Gazda mea are
Medalia Muncii. E loctiitorul secretarului în organizaţia
de bază de la locul său de muncă. Fac o socoteală
simplă: 30 de ani, o familie, o casă. Cel din faţa mea
nu are în urmă anii de muncă ai tovarăşului Galeş.
A început-o bine, îi e mai uşor.
- Cum stai cu cărţile? intreb.
- ULtima pe care am terminat-o a fost un roman de
Viii" Laţis.
- Şi cu spectacolele?
Săptămîna treoută am fost la teatrul c.C.S.
- Mergi în fiecare săptămînă?
Nu. O săptămînă eu, o săptămînă ea ...
- De ce ') Lucraţi În schimburi deosebite?
155
_____ .A
[156]
c
J
1
I
l
Tovarăşa Dorina îmi arată copiii:
_ Nu putem să-i lăsăm singuri.
Am înţeles, dar nici fără teatru sau cinema nu se
poate. puşk.inul meu negricios a abandonat iepurii şi
vulpile şi se hîţînă intre doi cai de lemn. Fata împinge
acum un cărucior pe care a aşezat păpuşa. In urmă Cu
cîţiva ani cred că ţinea locul fiinţei de celuloid. S-a
făcut tîrziu. Oamenii aceştia se scoală devreme. Insoţi­
torul meu, fotograful, îşi strînge uneltele. M-aş mai fi
jucat cu nărăvaşul băieţel, dar trebuie să ajungem undeva
în seara asta.
Mai poftiţi pe la noi.
Cu plăcere.
Dacă vreţi, putem merge la un prieten de-al meu
care stă la 2 (2 e etajul).
Am merge, dar deranjăm, nu e o oră de vizite. Aici
sînt toţi o familie, La 1, la 3, la 5, fiecare are un
prieten. Se urcă şi se coboară treptele de ciment, se
bate în uşă. Astă-seară ne ducem la 4 sau la 6. O
imagine a convieţuirii socialiste. Jos, lîngă lift, îl întreb
pe fotograf:
- Ei, ce zici ?
- Mi-ar place şi mie o astfel de locuinţă.
- Cine ştie unde s-a şi pus prima cărămidă a aparta-
mentului dumitale. Ai răbdare.
Cum locuim?
- Bine ...
Casa tuturor
In planul reportajului meu intra şi vizitarea unei săli
de spectacole. O colegă de la Gazetă auzind pe unde
vreau să ajung, mi-a sugerat ideea de-a viziona la
136
[157]
"Nottara" piesa Dacă vei fi întrebat de Dorel Dorian,
[ucacă de actorii din Bacău.
Alerg prin burniţa albastră şi la orele 21>30 fix strîng
mîna directorului teatrului sus-numit cu care mă cunosc
mai demult.
- Nu ţi-am adus piesa promisă de-acum 2 uni, sînt
în reportaj.
Tovarăşul Chiril Econornu surîde uşor.
Mi-am închipuit ...
Vreau să merg pe scenă.
Am 10':: şi în sală.
Nu, pe scenă.
Urcăm in goană cîteva trepte. S-au auzit soneriile,
Acum bate al doilea gong. Intuneric, calc stîngaci. Mi-e
teamă să nu dărim ceva. A, iată scena. Maşinişti, podarul
cocoţat tocmai sus pe o pasarelă mecanică. Şoapte. Cor­
tina nu s-a ridicat incă. Un reflector bate dintr-o parte.
Culise, o draperie, o scară în spirală şi dincolo de
pînza groasă, respiraţia spectatorilor. Tusete înfundate.
Gong. Al treilea. In plin miraj al teatrului. In faţa mea,
în spate, în dreapta şi stînga: actorii aşteptindu-şi in­
trarea. Le văd fardul pe obraz. O femeie îşi frînge nervos
degetele.
Cortina se ridică Încet. Lîngă mine stă ciucit un
om supraveghind rotirea unei benzi de magnetofon. Un
beculeţ verde ca un ochi de peşte străluceşte uşor în
întuneric. Prima replică. Actorul stă pe scaun şi priveşte
la omul febril ce se plimbă în jurul său ...
N-am să vă povestesc piesa. Aici oamenii muncesc în
tăcere, ţinindu-şi respiraţiile. Actorii se mişcă după o
matematică a intrărilor şi a ieşirilor în care e calculat
desigur şi metrul cutare unde, ajunşi, trebuie să rostească
157
[158]
o anumită renlică. E o meserie grea. Cere efort intelec­
tual şi fizic. Ore întregi de repetiţii, în fiecare seară alt
text ...
Privesc în sus. De tavan spînzură o canapea, legat1'i
cu două sîrme. Piesa are o desfăşurare cinematografică,
cu secvenţe ingenioase. Cele două planuri sînt luminate
sau scuf,undate în întuneric, pe rînd. Un om aşază
mereu un scaun de paie în acelaşi loc. Tot el îl
retrage cînd partea aceea a scenei intră în penumbră ...
Uşoară disperare. Un reflector nu s-a stins la vreme
sau canapeaua de sus a coborît prea devreme, ca într-o
oiesă suorarealistă. Nici un zgomot în sală, dar munci­
torii din jurul meu sînt iritaţi. Doar piesa participă la
un concurs! Actorii joacă fără sufler. Aceasta, e femeie,
urmăreşte doar textul în dosul draperiei care mă ascunde
şi pe mine. Ah, ce film ar ieşi de aici. Iată, pe scări
un ofiţer hitlerist coborînd treptele. Un revolver scli­
peşte in lumina slabă. Se aud sirenele. Decorul creează
impresia de umezeală, de pivniţă plină de lucruri inutile.
Acţiunea se desfăşoară dramatic, te ţine cu răsuflarea
tăiată. Cînd au trecut 45 de minute P
Cortina cade. Se aud aplauzele sălii. Oamenii din
jurul meu năvălesc pe scenă. Sîat grăbiţi, au ereabă. Cine-i
şeful maşinist? întreb. Un om slăbuţ, cărunt, întoarce
capul.
- Ai timp, tovarăşe, pentru un scurt interviu)
- Da.
Canapeaua este înlocuită acum cu un pat.
- De mult eşti în teatru ?
Pinzaru Nicolae are o vechime de 9 ani in meseria
asta. înainte a fost muncitor la fabrica de cherestea din
Bacău. îl întreb cum a ajuns şeful rnaşiniştilor,
158
[159]
- Simplu, soţia mea lucra pentru teatrul din localitate,
, şi ...
A tras cu ochiul, i-a plăcut, a învăţat, iată-l acum
supraveghindu-şi oamenii, zece la număr. Se apropie şi
actorul Virgil Florescu, Se fac prezentările. Intreb cîte
ceva în legătură cu activitatea acestei echipe harnice.
- Avem două formaţii permanente, mi se răspunde.
Una la Bacău, alta la Piatra-Neamţ. Jucăm foarte mult
în turnee.
- Pe unde aţi fost?
- Păi în toată regiunea Bacău. La Bicaz, la Moincşti,
la Roman, la Trifeşti, la Tazlău, la Ştefan cel Mare, la
Zeletin, la Podul-Turcului, 95 de zile la sate ...
- E impresionant. Totuşi o astfel de deplasare cere
un efort însemnat şi apoi decorurile, chiar dv. '"
- Avem un autobuz şi un autocamion propriu
- Se schimbă treaba ...
De ce naiba om fi noi obişnuiţi ou ideea că actorul e
mai întîi un pribeag. un fel de vagabond generos. V re­
mea mersului în căruţă s-a dus pe apa sîmbetei. Un
actor nou, un public nou ...
- Cum sînt, domnule, ţăranii ...
- Minunat public. Au o sete de teatru, se îngrămădesc,
se bucură să ne vadă, ne roagă să mai rămînem ...
- Bine, dar unde jucaţi ?
- Uiţi căminele culturale care au săli tot atît de
frumoase ca şi asta ?
- Nu uit, dar parcă vedeam o scenă în aer liber.
Sub umbra unui crîng. Foşneşte vîntul în frunze. Cerul
e albastru. Spectatorii pe iarbă. In dreapta, autobuzul,
în stînga autocarnionul. Decorurile au devenit inutile.
159
[160]
Ei, bine, nu-i aşa. Ţăranul vrea misterul peretelui de
carton. Vrea lumina ireală a reflectorului. V rea să audă
bine replica. De aceea i Il-au ridicat cămine culturale. De
aceea actorii merg p1nă în creierul munţilor ca să-I joace
pe Hamlet lui nea Ion.
Am impresia că încurcăm treaba pe aici. Valeriu Cri ••
rache, şeful rnaşiniştilor de la "Nottara", ne-a ocolit ce
ne-a ocolit, ne mută blind cu mîna.
- Staţi aşa, să-mi fac şi eu repetiţia mea ...
De sus coboară patul. Se loveşte puţin de rampa
unei scări. Uite, de-aia e bine să faci repetiţii şi cu
decorul. Nu-i place cum lucrează podarul.
- Ascultă la mine, nenicule. Să-mi lucrezi uşor, ia
mînă.
Se uită în sus. Tot nu-i mulţumit.
- Umblă, dom'le, cu patul, cum ai umbla cu mortu,
Aşa, vezi că ştii...
Comunistul Valeriu Cristache avea zi liberă astăzi, dar
putea să stea acasă cînd tovarăşii de la Bacău, neobişnuiţi
cu scena asta mai mare şi mai modernă, aveau unele
dificultăţi ?
Iată-l aici, dîndu-i o mînă de ajutor tovarăşului Pîn-
zaru.
Gong. Incepe actul III. Fugim în sală.
Ora 23,30.
Stau pe o ladă joasă, scriind pe genunchi. Spectatorii
au plecat de cîteva minute. Cortina e ridicată. Maşiniştii
n-au terminat treaba.
Valeriu Cristache strigă la cineva :
- Dă-mi grinda de la Nora, jos. Aşa... Cum ziceai
dumneata? De cîţi ani smt în teatru? Păi să-i socotim :
12 la Municipal, 4 la Operetă, ia adună... Atenţie la
160
[161]
contrabara aia. Aşa... zici că ce m-a atras pe scenă?
Mi-a plăcut.
- Ai vrea să devii actor ?
Neagă, dar nu-l cred.
- Tovarăşe, şi cu meseria asta e ° treabă. Am fost
.tliungar, am început liceul în particular. Am 34 de ani.
cîte n-am făcut? Am fost preşedinte de sindicat, asesor,
secretar, locţiitor politic, zidar', preşedinte de comitet de
instituţie ...
Mută o sobă mai încolo, n-are linişte :
- Hai cu grinda aia de la Nora (i-o aduce cineva în
sfîrşit). Plec totdeauna cu ultimul tramvai. Dacă femeile
de serviciu uită să măture, mătur eu. Teatrul ăsta e casa
mea, e casa noastră a tuturor, nu trebuie să avem grijă
de ea ?
- Trebuie, tovarăşe Cristache !
Ii strîng mîna. Scena despuiată mă invită la plecare.
Scările au fost dernontate, dar oamenii aceştia vrednici
abia au început munca pentru ziua următoare. Să-i lăsăm
singuri, să nu-i ţinem de vorbă.
Cum trăim?
- Bine.
1960
•
[162]
ENERGIA.
Cum se naşte un reportaj? Simplu. La ora II cînd ai
terminat lectura ziarelor şi te gîndeşti cu plăcere că ai
o zi liberă înainte pentru că abia săptămîna trecută ai
mirosit din nou fumul unei uzine şi l-ai mulţumit .De
secretarul de redacţie, un zbîrnîit de telefon îţi turbură
reveria. Abia îţi făcuseşi planul să te apuci să răspunzi
unui coleg care ţi-a aruncat o piatră în grădină şi glasul
celui mai şiret fermecător al muzelor te invită la o scurtă
plimbare pînă la' Ploeşti. Urmează "protestele" şi iată-te
privind grîul de mai, înverzit şi crescut la ultimele ploi.
Fastul cîmpului de primăvară te face să uiţi necazurile.
Pomii au cămăşi aeriene de frunze proaspete şi peste
acoperişurile satelor călătoresc păsări. Vine vacanţa cu
lenea pe malul mării - nu mai e mult, nu mai e mult
- o să uiţi aceste dimineţi cînd cauţi undeva în memorie
cu disperare, întrebîndu-te: Ce ştii despre petrol?
Cîte n-ar trebui să ştim despre petrol !
La o socoteală simplă pentru ca să scriu cele 5 pagini
comandate (mai intră şi fotografiile) trebuiesc citite cam
vreo mie de pagini pe puţin. Iată, acasă, în raftul din
stînga, sus, avem Manualul inginerului de mine; Averile
pămîntului (o geografie economică pentru oricine - pe
care după consultare nu vi-o recomand pentru că autorul
162
[163]
prea ia totul în răspăr), un curs de Geologia petrolului
şi o Geologie generală, cam veche, cam depăşită. dar
vorba aceea poţi să-ţi faci treaba cu ea ...
In fond de ce sint necesare atîtea hîrţoage? Am pre­
judecata că trebuie să te aclimatizezi cu mediul în care
pătrunzi. Nimic mai penibil decît să intri într-o uzină
şi să te uiţi ca viţelul la poarta DOuă. Atunci te
cuprinde senzaţia că eşti analfabet şi creionul gonit pe
hîrtie nu reuşeşte să fixeze totul sau dacă o face. iese
ceva despre care e preferabil să nu mai vorbim. Dar
timpul e scurt şi ingurgitarea s-a făcut cam în pripă. Te
scuzi faţă de tine ! Nu-i nimic: vei găsi acolo unde te
duci elementele necesare. Doar mergi ca să descoperi
oameni, eşti de meserie inginer de suflete şi o să te
descurci! - Mulţumesc, dar e destul de greu. Dacă o
să mai repeţi cele scrise săptămîna trecută, n-o să te
mai citească nimeni. Uite, de pildă, în faţă a apărut
oraş-ul Ploeşti. Aici poţi să dai frîu liber neistovitei
dumitale imaginatii. Mi se pare că ai găsit şi titlul repor­
tajului. Ce-ai zice de cuvîntul ăsta ! Energia 1
Fundalul deluros, coşurile care fumegă paşnic şi în
jur sondele, copaci de oţel sub care gîfîie maşinile.
Undeva, sub acoperişurile uzinelor sint oamenii. Cine l-a
pus pe secretarul de redacţie să te trimită la o uzină
de utilaj petrolifer P Era mai spectaculos de descris cîmpul
acesta cu păduri de metal. Ah, parcă văd un Î itlu
pe trei coloane Aventurile pămîntului sau Migratia ţiţeiu­
lui (da, da, migratia). Şi îţi aduci aminte de cuvinte fer­
mecate : miocen, roci, dacian, meotian, flanc anticlinal...
Puteai să începi cu cîteva consideraţii despre istoria neli­
niştită a pămîntului. O secţiune la 5000 de metri adîncime,
folosindu-te chiar de carotajul electric, îţi putea permite
163
[164]
atingerea materiei poetice, care la fel trebuie descoperită
după îndelungi sondaje, cu precauţiuni, ou răbdare, lucru
ştiut de foarte puţini. Aici sînt mări moarte, păduri şi
animale ucise în decurs de milioane de ani. Ce călăto..:
. 'le
fantastică şi cite perspective pentru un condei mai SPrin-
ten! Parcă mulţi ştiu culorile petrolului ? Călătoria lui
subterană cu sarea, înălţarea din straturile cele mai pr.�
riferice către suprafaţa pămintului. Dar călătoria gazelor �
Unde mai pui descrierea unei rafinării! Trebuie să măr�
turisesc că am început să îndrăgesc animalul viscos De
care-I captăm cu atîta sudoare. E şiret, aleargă, ne denj,
tează, se înveleşte ro straturi protectoare şi milioane de
oameni il caută în lumea întreagă cu stăruinţă. Din pri­
cina lui au fost ucişi oameni, unii s-au îmbogăţit. Trebuir.
neapărat ca cineva să scrie fantastica lui poveste ...
Am ascultat un geolog. A picat într-un moment de
derută al meu cind tot ceea ce văzusem într-o scurtă
(prea scurtă vizită) la "Uzinele 1 Mai" din Ploeşti, plutea
nebulos în memorie. Omul intrase într-o grădină de vară
pe neaşteptate şi-l cunoştea pe amicul de lîngă mine.
Avea un tren peste o jumătate de oră şi trebuia să mai
treacă pe acasă să se schimbe pentru că pleca tocmai într-o
nouă expediţie. Un om slab, febril şi preocupat de gîn­
dul călătoriei începute la miezul nopţii. Avea în mîini
o geantă uşoară din care a scos nişte pahare minuscule
şi o furculiţă la fel. In taşca de piele poseda o avere.
Ne-a arătat cîteva fotografii şi de la el am aflat cîteva
lucruri care mi-au înlesnit să pricep ceva mai bine cele
ce văzusem în dimineaţa aceleiaşi zile.
Pe urmă geologul grăbit voi să-mi explice teoria
sa personală despre originea petrolului. El nu credea că
e de origine animală. Ştiu, mai există o teorie a petro-
164
. �
.'.
_1
[165]
lutul de origine minerală. Aici chimiştii sînt mai tari.
I In sfirşit, timpul nu ne permite să aflăm adevărul ade­
vărat. Poate îl voi mai intilni pe omul ciudat care a
l1IÎncat în grabă şi a dispărut cum venise pentru că avea
un tren, puţin după miezul nopţii.
Cu ce să încep cînd e vorba despre oamenii de la
1 Mai" - Ploeşti ? Cu echipa de fotbal "P�ahova" care
nu prea joacă bine de la o vreme? Cu cei 650 de frun­
�i în producţie pe luna aprilie? Cu milioanele econo­
misite de la începutul anului? Am să las cîteva fapte să
vorbească. Ca să descrii imensa scenă pe care se petrec
lucruri demne de o pană mai bună îţi trebuie şi timp
şi spaţiu.
Marţi 17 mai 1960, Teatrul Naţional din Bucureşti a
jucat piesa Omul cu mirtoaga de Ciprian. Am privit
sala imensă (capacitatea cred că întrece pe aceea a sălii
Patria din Bucureşti). In strada Mihail Eminescu nr. 9
s-a deschis o expoziţie de artă plastică a pictorilor si
sculptorilor din Ploeşti, Subiectul: viaţa uzinei de utidaj
petrolifer ,,1 Mai". Ziarul întreprinderii semnalează într-o
ştire că pe pereţii camerei 29 din căminul muncitoresc
au apărut reproduceri după picturi celebre. Oţelarul Te­
recoasă Stelian a cerut bibliotecarei a 16o-a carte. Echipa
de teatru a uzinei a concurat nu ştiu unde cu piesa Moar­
tea lui Almaşoo de Olşanschi. Cu cîteva luni în urmă,
Filarmonica din Ploeşti "Ciprian Porumbescu" a concer­
tat in sala care ţine loc şi de cantină. In program,
Între altele: Preludiile de Liszt. Pe aici au mai tre­
cut: violonistul Ion Voicu, echipa unui teatru oare a
jucat Hangiţa lui Goldoni şi în curînd vine "Estrada".
Nu este o inventariere culturală, menită să demonstreze
că la ,,1 Mai", ca şi pretutindeni în fabricile din Repu-
165
[166]
blică, se duce o viaţă �turală intensă. Faptele vorbesc
i tulbură. In grădina uzinei se coseşte primul fîn de
mai- Mirosul e tulburător. De la Cazangerie se aude valul
de Zgomote, ca al unui ocean, produs de sudarea electrică ;
lîngă noi, sclipirea intensă a unui foc albastru concureaZă
cu violenţa soarelrui. Insotieorul nostru, tovarăşul Dumitru
Galia, dispecer la Uzinaj şi secretar 2 al gazetei Meta­
lurgistul ne dă explicaţiile necesare. Instalaţia 4 D L care
a adus faimă ţării noastre peste hotare mi se pare la
rima vedere o imensă instalaţie feroviară. Un pod
P .• • In li
metalic peste care pot trece trenuri mtregr. rea Ll:ate
ceea ce văd este turla de forare, formată din 3 tronsoane
det1lontabile. Impreună cu substructura şi agregatul de
forţă (troliu, cutia de viteze, intermediara ou 2-4 al!bori,
wrbo-ambreiajele, motoarele şi pompa triplex - totul,
egal 250 tone, instalaţia se transportă foarte uşor şi poate
fi montată şi demontată în 48 ore. Se luptă impotriva
greutăţii propriu-zise a metal ului şi prin economii de ma­
teriale; candidatul de partid Preda Gheorghe a adus
uzinei suma de 1.200.000 lei anual, inginerul Toma Eugen
prin inovaţiile făcute reuşeşte să economisească lunar 40
tone de material.
Hala Cazangeriei ne atrage cu mugetul ei industrial.
Decor halucinant. Nacele imense de oţel, ciuperci feroase,
cu un luciu mort, ocheane de metal în care oamenii su­
dează adevărate încăperi, cu pereţi groşi. Sînt instalaţii
de rafinare pentru India. Eroii acestei secţii sînt 00-
muniştii Filitis Alexandru, Onea Ion, Mihai Nicolae.
f;năchescu Gheorghe şi Radu Gheorghe.
Am trecut prin secţia Uzinaj, pe la Danturări, Forje
I i Oţe1ărie. Intenţionat n-am să vă descriu atelierele
�ntru că ele nu se deosebesc cu nimic de altele. Ceea
166
[167]
ce e nou aici este o maşină electronică freza şi mor­
feza cu comandă program. Oamenii care o vor rninui
trebuie 'să aibă o înaltă calificare şi in curînd doi mun­
citori ai uzinei o vor face să funcţioneze. Incerci un
sendment uşor de nostalgie. 1n viitor uzinele se vor
transforma în imense palate unde totul va funcţiona
automat. Vor fi puţini oameni şi focul spectaculos al
forjelor, printre corturile de metal pe care le văd acum,
sub care mişună oameni vrednici, vor rămîne O' amintire,
ca şi curnpenele de oţel de cîteva tone ce-şi aşteaptă
rîndul să fie lovi te sub catapulta unui ciocan uriaş. Echi­
pa fruntaşă a lui Bratu Gheorghe, formată din Stroe
Ion, Răţoi Ştefan, Petre Traian, David Constantin şi
Olaru Ion va rninui cine ştie ce teribile maşini sau
poate din pricină că va avea prea mult timp liber va
cosi alt fîn de mai, tot atit de proaspăt, tot atît de
mirositor.
Reporterii zilelor de atunci vor inţelege mai puţin
ceea ce am văzut noi în anul 1960 : Energia luptînd pen­
tru cucerirea acelui viitor in care truda omenească va
rămîne numai o amintire.
Să mulţumim acestor mîini vrednice care clădesc vii­
torul nostru, al tuturor.
J
[168]
I
I
eva TORŢA
ALERGiND INAINTEA NOPŢn
Părăsisem Boemia cea roşoată ŞI intrasern într-un de­
f.ileu straniu unde toamna întirziase să ajungă. Ici, colo
cîte o praştie autumnală aruncase, în vîrful unui copac se­
meţ, o piatră roşie: frunza murea încet în strălucirea lui
octombrie de neuitat. Autobuzul ne-a adus repede în faţa
unei intrări ca de gară, cu un peron îngheţat, cu ghişec şi
în CÎteva minute am uitat lumea de-afară. Intram în peş_
tera Macocha. Aceasta este o Veneţie subterană ceho­
slovacă unde gondola a fost înlocuită cu o barcă obişnu­
ită. Se merge pe un lac albastru, fără viaţă, placid dar
tocmai de .aceea misterios. Ambarcaţiunea te conduce cu
prudenţă printr-o serie de grote. Drumul sinuos dezvăluie
interiorul unei nuci de calcar imense. Mă mirase la În­
ceput că nu capăt o fadă, cum se obişnuieşte la noi, dar
după primii paşi rn-am lămurit. Aici s-a lucrat cu regizori
de teatru. Lumini aşezate după un calcul minuţios trans­
fo�m:i locul într-o catedrală unde gustul pentru mister, atît
de nordic, e puţin exacerbat. Stomacul de piatră oferă sur­
prize la tot pasul. Peretele pare cînd un burete dur,
cînd o imensă perdea cu franjuri translilcide. Sugestia
se face cu reflectorul şi ghidul nu oboseşte să explice;
iată nişte copii, jucîndu-se; iată un elefant alb; iată
nişte statui de ceară! Iluzia e completă. In stînga şi-n
168
r
L
[169]
dreapta răsare o pădure de lumînări de granit, orgi'
I imense sau un peplum aruncat peste o joasă şi strîmtă
descliizătură. Sub un clopot de sticlă, cineva exclamă:
. - Parcă ne aflăm la Peştera Muierii din Oltenia!
Fraza aceasta mi-a spus o mulţime de lucruri şi duoă
aproape un an de zile mă perseoută ! Aici totul e pavat
ca �ntr-un oraş subteran şi ceea ce fenomenele carstice
au imaginat în stîncă a fost subliniat cu kilowaţi. La
Macocha am avut viziunea oraşelor viitorului Atitea
rivalte subacvatice rn-au făcut să-mi gonesc mai bine
telegarii imaginaţiei. N-o să bănuiţi că recomand întoar­
cerea în caverne I
M-am gîndit atunci, ca şi în dimineaţa luminoasă de
mai cînd am început reportajul acesta în curtea fabricii
"Electrofar" - la nopţile viitoare ale oraşelor noastre. Ilu­
minatul cu aburi de mercur, devenit aproape obişnuit în
Bucureşti, lasă oarecum În urmă neonul (pentru că des­
pre ei va fi vorba mai ales in rîndurile următoare),
dar eu nu renunţ la el pentru că oferă posibilităţi
neistovite de a înfrumuseţa orele cind deasupra caselor
noastre stăruie întunericul. Cu facla, cu opaiţul, cu lam­
pa de gaz, cu becul electric de mai tirziu, omul a luptat
impotriva nopţii. Ne place detaliul, vrem să ne vedem
bine, vrem să arătăm străzile noastre, monumentele noas­
tre, şi pentru asta de mii de ani încercăm să alungăm
tristele ore fără lumină. Se vorbeşte încă de pe acum
de sodi artificiali în stare să înlocuiască astrul cel ade-­
vărat luni întregi şi eu pot să-mi închipui acele zone ale
pămîntului scufundate în beznă timp îndelungat, curios­
cînd binefacerile strălucitelor invenţii omeneşti. Pînă.
arunci însă mi-am imaginat oraşele acoperite de un fel
169
[170]
, ..
d. nervos de neon. Aţi văzut podul Băneasa
e SIstem
? EI a devenit o punte de piatră miraculoasă, doar
seara.
.cu cîteva bastoane Iuminiscente aşezate între pilaştril săi.
Intordndu-vă de la Operă nu v-au mişcat copacii argintii,
:neclintiţi deasupra bulevardului, reflectîndu-se în asfaltul
umezit şi n-aţi avut impresia unei plutiri pe un fJuviu
negru, fără valuri? Văzute de departe, unele vitrine În­
conjurate de panglici albastre sau roşii par nişte mărci
poştale vii. Visez borduri luminate de jos (am mal
scris-o), piatra înlocuindu-se cu sticlă incasabilă şi trans­
formînd căile noastre de circulaţie, şoselele în rîuri de
cosieor, Cîteva fîntîni aşezate in mijlocul Capitalei au
feeria izvoarelor fermecate pentru că sub funiile de apă
au fost instalate citeva reflectoare. Am văzut sala cea
nouă a Palatului republican şi aici, sub bolţile de mar­
mură, au 'înf.lonit irnenşi crini de neon. Străzile principale
capătă de la o seară la alta aspecte inedite. Becul cel
galben despre care am auzit că arc proprietatea de a fi
mai costisitor se aruncă în magazii şi oraşul e din ce
În ce mai bine luminat. Dar cineva trebuie să ne ajute
În treaba asta. Am pornit spre fabrica "Electrofar". Zgo­
motul rnistriei pe un zid proaspăt, loviturile de ciocan
de pe schele îţi vorbesc de la început despre o uzină
nouă, deşi, aşa cum mi s-a spus, nu chiar totul e nou
aici. Oricum, ca aspect general, întreprinderea despre care
scriu posedă caracteristicile noilor noastre fabrici : lumi­
nozitate, flori, curăţenie de farmacie, aer condiţionat şi...
neon!
"Electrofarul" cu fatada proaspătă, în culori dulci: ocru
şi vernil, pare, văzut prin noua poartă în construcţie, un
sanatoriu. Geamurile imense lasă să se zărească cîteva
hale înalte, cu pereţii albi. Glastre peste tot, scări ne-
170
[171]
gre în contrast cu interiorul deschis, spaţiu şi o tăcere
ca la Casele de creaţie. Undeva, zumzăie înfundat maşini.
Prin uşa deschisă a sticlăriei răzbate un fluierat vesel.
Insotitorul ne arată o schelă îngustă şi înaltă: - Ştan­
dul nostru de durată !
Explicaţiile vin imediat. Aici se va înălţa un turn
de 20 de metri înălţime, iluminat cu 800 de lămpi fluores­
cente care să arate de departe bucureşteanului unde se
află sursa de iluminat a oraşului. E foarte bine pentru
că oamenii au cu ce să se mîndrească.
Vizita noastră a durat mai puţin de două ceasuri. Pri­
ma impresie pare hotărîtoare. închipuiţi-vă o sală în care
se rotesc într-un ritm lent mai multe carusele cu bare
luminoase. Se aprind şi se sting lungi lumînări de sticlă,
scoase de mîini vrednice ca din nişte sfeşnice rocitoare.
Tavanul este cind albastru, cînd verde, cind alb, ca la
cinematograful de umbre. Miroase a eter şi e cald. Ard
cuptoare cu gaz metan şi un ochi atent vede sub roţi cozi
de păuni cind purpurii, cînd mov, cind roşii dtm e car­
minul. Sticlă transparentă, flăcări şi mişcare. Cu asta am
rezumat totul.
"tovarăşul Pirlea Ion, electromecanic, ne dă explica­
ţiile necesare. Am să încerc să vă descriu oarecum pro­
cesul tehnologic, foarte spectaculos. Trebuie să vă închi­
puiţi la început nişte cilindri subţiri de sticlă, de gro­
simea unei trestii aflate în adolescenţă. Cercul de nuiele
transparente este purtat într-o mişcare circulară saca­
dată deasupra unor flăcări, scăpînd prin înguste sau mai
mari ieşituri. Sub maşină se află un fel de primus exa­
gerat, cu o pîlpiire calculată la grad. Trestiile de sticlă
sînt încălzite treptat pentru a nu fi expuse spargerii
(proporţia de rebuturi a maşinii este foarte mică: la
171
[172]
5000 de bucăţi, daci o sută ajung să se sfărîme şi sînt
trimise la retopit, ceea ce înseamnă că nimic nu se pier­
de). La sfîrşitul prăjirii, buza nuielelor este turtită şi la
extremităţile lor apar petunii exacte. O lamă retează în
dimensiunea cerută tulpina prea lungă şi într-un coşuleţ
cad micile rondele, cu un zgomot delicat.
Privesc mîinile graţioase ale femeilor îmbrăcate În
mănuşi de bumbac (pentru amortizarea arderilor posibile).
Este o muncă migăloasă care cere atenţie şi chiar puţină
graţie pentru că şi automatismul, oricit ar părea de para­
doxal, are ceva graţios. Mă gîndesc mai ales la acele
degete pe care ar trebui să le vedeţi cum "iau" filamen­
tele electrozilor şi le aşază în florile de sticlă pomenite
mai sus, ca pe nişte starnine artificiale. O operaţie de
mare precizie, dacă ne gîndim la fineţea materialului, la
delicateţea ei şi la dimensiuni, ca să nu mai vorbesc de
energia umană scutită şi de timpul rapid al execuţiei.
La maşinile acestea cu nume lungi şi ciudate (maşina
•
de confecţionat discuri, maşina de picioruşe, la şpanul
automat de pus spirale, în laboratorul de suspensie, la
cuptorul de fixarea pastei fluorescente sau la cuptorul
de uscare a poliextemului) lucrează cîţiva oameni
al căror nume trebuieşte citat, cum ar fi comuniştii �
Paşcanu Maria, Victoria Popescu, Mihai Ilinca, Barbu
jana, Stan Marin (şeful echipei "lămpi fluorescente"),
Izbăşoiu Dumitru (mecanic), Radu Răducanu şi Elena
Petrescu.
Echipa lor a lansat o chemare Ia intrecere în cinstea
Congresului al III-lea al Partidului, cîştigînd steagul de
fruntaşă în prima etapă care a avut termen data de
1 Mai. Condiţiile intrecerii au fost: reducerea de consum
172
[173]
specific cu 1 la sută şi economii la discuri, spirale, elec­
trozi şi soduri.
Trebuie spus că, oricît ar părea de uşoară munca la
aceste maşini perfecţionare, se cere o mare atenţie şi
mai ales o ritmicirate ce trebuie respectată. Regulari­
tatea mişcării pretinde un partener energic şi ca sa lP­
trebuinţez un termen sportiv: "suflu". Privesc ciupercile
de tablă de deasupra cuptoarelor pe care flăcările aşază
desene fantastice. Feţele femeilor sînt asudate de o
brumă uşoară. Undeva susură o fîntînă arteziană care
primeneşte aerul (primenit şi cu nişte rozete metalice,
rotindu-se într-un perete pentru că �ntr-una din secţii este
nevoie de temperatura constantă de 25 grade Celsius,
iarna şi vara) şi o mînă delicată, îmbrăcată în mănuşă
albă de bumbac, a uitat sau n-a uitat, a aşezat în cupa
de email a fintinii un liliac violet, vorbind ochilor noştri
despre exuberanţa primăverii de afară. Lîngă o maşină
zăresc o mătură şi privesc pardoseala curată. Pun unul
lîngă altul aceste elemente semnificative: puţin liliac;
puţină sudoare ; un şuvoi subţire de apă care curge ne­
întrerupt; o mătură; aici, alături, un teanc de ziare
proaspete, cu o recoltă de litere atunci culese în plumb ;
zgomotul industrial ; un turn de sticlă in construcţie ; un
fluierat de lucrător tînăr, o ştire : la noi s-a şi tras prima
şarjă la sticlărie, pentru că pînă acum ţevile ne so­
seau de la Eieni ; �n faţa noastră o femeie aşază mici
filamente ca nişte rîme de sîrmă gri în faţa unei mîini
mecanice sîrguincioase : pe jos sclipeşte nisipul mărunt.
de sticlă sfărîmată şi iar mă uit la mătura imobilă : o
palmă de cauciuc culege parcă cu tandreţe omenească
resturile unei petunii dintr-acelea cu buză transparentă ;
în laboratorul de suspensie, doi oameni în halate albe.
173
[174]
I •
1
"
'1
_.
ca nişte doctori (femeile au ha:Iate de culoarea serii)
supraveghează cum în cilindrii tubucilor de neon urcă
pudra f1uorescentă şi ai impresia că asişti la creşterea
fascinantă şi rapidă a unei piei de cobra ; dincoace, sti­
cla - obiect fragil altfel - este tratată cu energie, ca si
cum lucrătorii ar smulge bucăţi de praz din pămînt ; un
atelier întreg este împodobit cu numeroase orgi de sticlă
(iar îmi revine imaginea instrumentmlui de calcar de la
Macocha ! că de aici am pornit) - toate la un loc, Cum
spun, mă farrnecă, îmi sporesc curiozitatea şi simt că
am imaginaţie.
Dar n-am terminat. Omul de lîngă mine imi spune
(am ajuns lîngă cuptorul de fixare a pastei) : - Dacă
n-ar fi cuptorul acesta, lumina născută în tuburi ar fi
neagră!l! Ce ciudată este toată chimia fosfaţilor, Unui
poet, locul îi poate inspira o baladă a lumînărilor negre
şi a celor albe, sugestie pentru descrierea veşnicei luptI'
între întuneric şi lumină. Privesc uşile de piele Cu ochiuri
rotunde, ca de vapor ce se închid în urma noastră. Am lă­
sat ţigările Înaintea lor. Cu varul acela fluorescent nu e
bine să te joci ! Deasupra unei maşini ard doi maci miste­
rioşi : unul roşu, unul verde (cuptorul grăieşte în limba
lui de lumină) : - Poftiţi ! Aici se face sudarea automată
la cele două capete ale tuburilor. Cîte 5 ace vii de foc în­
călzesc sticla. La pompa automată (tot un cuptor) se
elimină aerul şi se introduc mercurul şi argonul. Uceni­
cele doctorului Faust privesc impasibile rotirea mecanică
a caruselulri din faţa lor. Am ajuns lîngă Castelul de
lumini (cum îl botează, inspirat, insoţitorul meu). Aici
are loc ultima verificare a produselor. Nuielele electrice
capătă o măduvă albăstrie Într-o înflorire bruscă.
174
[175]
Aflu că oraşul nostru este iluminat cu culoarea 33 şi
amănuntul îmi place pentru că dacă noi ştim să decan­
tăm pînă şi lumina, nu e departe ziua cînd vom atinge
stdele ...
Orice reportaj trebuie să aibă o încheiere, de preferat
solemnă. In locul rîndurilor festive eu voi face altceva.
De cite ori, furat de vraja nopţilor noastre de primă­
vară, mă voi plimba sub ţesătura electrică a oraşului,
mă voi gîndi cu recunoştinţă la oamenii rnodeşti de la
"Electrofar". Munca lor de zi eu zi contribuie la spori­
rea grădinilor aeriene de neon pe care socialismul le
plantează deasupra oraşelor noastre.
[178]
�
,
" .
1.
I i
Cîteva fotografii
În redacţia gazetei de uzină a întreprinderii "Semă­
nătoarea" am găsit doi tineri, Unul dintre ei, mic de sta­
tură, Îmbrăcat într-o haină albastră de catifea re iată, cu
doi ochi fanatici, foarte serios, fumind, vai, ţigară de la
ţigară, mă roagă să iau loc. Privesc în jur: o încăpere
mică, mult fum, două scrurniere imense de plumb în care
zac mucuri strivite, două birouri şi teancuri de hîrtii şi
fotografii. Se pregăteşte numărul de 1 Mai al gazetei şi
atmosfera este febrilă. Am picat destul de prost, dar
n-arn ce să fac. Tovarăşul Brateş n-are timp, dar un re­
porter trebuie să fie nemilos. N-am avut ce să regret
din pricina stăruintei mele. Aici, acasă, pe masa de lucru
am 4 fotografii foarte elocvente care mi-au ajutat să dau
reportaj ului meu o şiră a spinării, absolut necesară.
Una din ele reprezintă pe muncitorul Marin Zamfir
în atelier, în faţa unei piese căreia ulterior i-a adus o
îmbunătăţire care a produs o economie de nu ştiu cîte
mii de lei. Este o operă de artă, realizată de fotograful
ziarului de uzină, şi ea valorează cît un poem. Sînt aici
cîteva elemente care spun totul despre ceea Ce vreau eu
să demonstrez în reportaj. Priveşti fruntea omului şi chi­
pul luminos, priveşti braţele înnegrite de unsoare, priveşti
ochii săi. Pe fundalul fotografi ei se zăresc cîteva ghivece
de flori. Singurul lucru imobil din acest cadru este piesa
metalică, căreia gîndirea omului i-a dat mal tîrziu o
altă formă, Nu mai trebuie spus nimic.
A doua fotografie înfăţişează pc muncitorul Marin
Duminică croind o imensă placă rnetalică. Din CÎteva
linii şi CÎteva cifre, în buzunarele noastre, ale tuturor,
rămîn multe mii de lei din care anul acesta vom ridica.
nişte case spaţioase unde vom locui mai confortabil.
178
[179]
L
Ultimele două fotografii despre care voi scrie, explică
pe primele. Intr-una, turnătorul Tudose Petre este sărbă­
torit de brigada sa pentru că a primit vestea că nevasta
i-a născut o fetiţă. In cealalcă îl vedem pe inginerul
Emil Popescu explicînd echipei de niruitori a cornunis­
rului Florin Alexandnu un detaliu tehnic. Ceea ce mi-a
plăcut foarte mult şi mi se pare caracteristic pentru
uzina-şcoală, care este "Semănătoarea", este amănuntul
că drept tablă era folosită carcasa unei combine. Aici
timpul costă într-adevăr bani şi se folosesc cele mai la
îndemînă mijloace pentru ca oamenii să înveţe cît mai
repede ceea ce mintea unuia dintre ei a descoperit într-o
oră de meditaţie.
Cred că am ajuns la punctul în care v-am indicat
schema rerportajului.
De unde începe
Nu o dată, văzînd ,ce se in tîmplă în ţara noastră,
m-am întrebat: ce mişcă uriaşul motor al vieţii noastre
sociale? Cum, cu aceleaşi resurse naturale, aproape cu
aceiaşi oameni, noi ridicăm în timp record oraşe întregi,
uzine şi şcoli, teatre şi stadioane? Ce s-a întîmplat?
Este un miracol economic sau altceva ? Clădirile răsărite
peste noapte costă bani; sălile imense, destinate dez­
voltării culturii fizice costă bani ; de unde aceşti bani?
Cine-i dă? Noi, desigur, dar cum se face că în altă
orînduire ou banii noştri nu se realiza nimic?
N-o să vă repet ceea ce ştiţi de mult desigur, dar gîn­
dul mă frămîntă, entuziasmul nu mi se pare gratuit.
Este multă sudoare la temeliile noi pe care le punem,
sînt multe nopţi nedormite şi cît suflet! Dar avem cu
ce să ne mîndrim. Am surpcins bucureşteni care şi-au
179
[180]
schimbat ruta plimbării cotidiene. Oamenii au mai lăsat
şoseaua KiseIef, atît de frumoasă, acum. în aprilie şi
îşi îndreaptă paşii spre centrul Capitalei. In mijlocul ora­
şului a răsărit un mic oraş. Nişte garduri de rogojini
ne-au ascuns plnă in urmă cu citeva zile rezultatele unei
munci de cîteva luni şi acum iată casele cu mai multe
etaje, iată magazinele luminate cu neon, iată imensa
sală de spectacole din spatele Palatului Republicii. Lumea
se mută, e un zumzet nemaipomenit, cad ultimele schele
de !pe ziduri şi eu caut cuvîntul care să exprime totul.
Trebuie mers acolo de unde încep aceste realizări, în
uzine, Lîngă oamenii care cu energia lor, cu mintea lor,
cu efortul lor de fiecare ceas, grăbesc transformarea ţării.
Ziarele publică machetele noilor cartiere unde tirnă­
copul şi macaraua vor face ca în citeva luni, bătrîne
străzi de demult să capete o altă înfăţişare. Le priv im
şi ştim că jucăriile de carton vor deveni ziduri foarte cu­
rind şi vom merge atraşi ca de nu ştiu ce magnet să le
vedem, să simţim acea mîndrie colectivă. atît de carac­
teristică zilelor noastre.
Uzina
Dimineaţă de aprilie, cu telegrafia zborului scurt al
păsărilor în văzduh, cu rumoarea frunzişului tînăr Ia
mîngîierea insinuantă a vintului, cu liliac abia îmbobocit,
cu lipăit de bidinele pe ziduri, totul atît de frumos în
minunea unei zile însorite I Copiii joacă fotbal pe străzi,
trec autobuze pline, oraşul strigă, oraşul cheamă. La
"Semănătoarea" postul local de radio anunţă: "Tova­
răşi, pentru dv, dntă Dorina Drăghici, Fiţi atenţi!"
Este un glas rnucalit, care-mi place. Acest "fiţi atenţi"
180
[181]
este atît de omenesc, atît de prietenos şi mi se pare că
exprimă ceea ce am simţit puţin mai tîrziu, că am in­
trat într-o mare familie. In faţa porţii, cîţiva tineri se
fotografiază în g,rup, cum fac turiştii. Ei sînt acasă, dar
le place curtea asta frumoasă, cu difuzoare şi iarbă, cu
bănci pe care se aşază. Aici e schimbul de după masă.
E ora 10,30 ; poate au trecut primele patru ore de lucru
ale schimbului întîi, dar tinerii au venit ca să joace bas­
chet, să citească ceva la dub sau pur şi simplru să vor­
bească. Sub un acoperiş cit un peron de gară de pro­
vincie stau bicicletele şi motocic1etele muncitorilor. Un
întreg magazin. Alături flori, (90.000 de pansele au fost
plantate pînă acum în curtea acestei uzine), run teren de
zgură, copaci şi gălăgia cinerilor. Dincolo de ziduri, du­
duie maşinile. A dispărut aerul erist de altădată al
fabricilor sordide, cu curţi sinistre pline de gunoaie şi
de fum. Aici este o grădină de sanatoriu, loc de idile,
dar să nu mai vorbim.
In cabinetul comitetului sindical e multă lume. Prin
telefon se vorbeşte cru secţiile. Zbirniie sonerii si numai
aparatul cu lampa electronică ne face loc mai uşor.
- Am vrea să ştim cîteva lucruri în legătură cu Între­
cerile socialiste în cinstea celui de-al III-lea Congres al
Partidului.
- Cu plăcere, luaţi loc ...
Ne aşezăm şi privim revistele de pe masă. Iată un re­
portaj despre "Sernănătoarea" în limba spaniolă, despre
uzina care s-a scris atît l
Interlocutorul ne spune: Lozinca noastră este: "Azi
mai bine ca ieri, miine mai bine ca azi". Punctele princi­
pale ale întrecenii rămîn : sporirea numărului de inovaţii,
asistenta tehnică şi economii cît mai multe.
181
[184]
nu de mult tovarăşul Gheorghiu-De], trebuie să învăţăm
numai să ne gosrpodărim, pentru că restul vine de la sine.
Pot să vă ofer şi cîteva amănunte. Uzina a dat de
anul trecut şi pînă acum suma de 10.000.000 Iei pentru
construirea de locuinţe. 130 de muncitori au căpătat apar­
tamente anul trecut şi 53 numai în primul trimestru al
acestui an. Pînă la sfîrşitul lui 60 cifra va depăşi una
sută, E o metodă simplă : Cu cît muncim mai bine şi mai
repede, avem mai mult! Să facă cum facem noi, cine
poate şi cine vrea!
Omul
In cabinetul tehnic al uzinei este cald şi plăcut. Trec
o mulţime de oameni către bibliotecă şi în du-ce-vino-ul
acesta, reuşim să găsim laolaltă inovatori care deţin pri­
mele locuri in lungul clasament al celor cu idei. Am să
vi-i prezint telegrafic:
Krahtus Gerhard: oomunist, decorat ou Ordinul
Muncii, clasa a III-a, 45 ani, autor a 107 inovaţii ornolo­
gate şi al unor proieoce în studiu. Fire veselă, volubilă.
Declară cu umor că între alte invenţii a brevetat şi un
sistem de a degusta din mers vinul cu ajutorul unui apa­
rat simplu. Profesia de bază: matriţer.
Sindie Nioolaie : comunist, 31 ani, lucrează de 10 ani
la "Semănătoarea". Declară cu modestie că e autorul a
numai 6 inovaţii. "Dar ce inovatii !", intervine cineva de'
alături. Din 1959, el a adus uzinei economii în valoare ele
700.000 lei. De profesie, lăcătuş.
Varbiu Nicolaie: comunist, 40 ani, autorul a 14 ino­
vaţii, decorat cu Medalia Muncii, de profesie: maeriţer.
184
[185]
La o socoteală rapidă, crede că a adus pînă acum uzinei
c:OOnomii in valoare de 200.000 lei.
Gheorghe Mocănaşu, de 35 de ani, autor a 4 inovaţii;
Ultimele două, realizate anul acesta, aduc uzinei economii
în valoare de 120.000 lei. Fire tăcută, modestă, trebuie
să facem eforturi ca să-I hotărîm să vorbească despre sine.
Acum că îi cunoaşteţi, să rezumăm discuţia care a avut
loc şi să dăm explicaţia acestor succese. La chemarea
lansată nu demult de unele brigăzi, avînd ca lozincă:
"Să învăţăm, să trăim, să muncim în chip socialist", au
răspuns 5 brigăzi de la "Semănătoarea".
Ce înseamnă : a trăi, a învăţa şi a munci în chip so­
cialist? Răspunsul îl găsim în cele cîteva exemple date­
de oamenii din faţa noastră. Unul este acela al lui Ni­
colaie Nedeluş. Acesta a cerut să intre intr-una din bri­
găzile care luptă pentru titlul de brigadă a muncii socia­
liste. Cererea lui a fost respinsă. De ce? Omul avea da­
rul lui dumnezeu, cum se spune, Credeţi că aici se ter­
mină povestea acestui muncitor? Nu.
După refuz, aceiaşi oameni care nu-l primiseră să mun·
cească alături de ei, s-au silit să-i cîştige prietenia şi,
într-o stăruitoare muncă educativă, l-au hotărît ca în loc
să cheltuie banii pe băutură, să-şi cumpere haine. Nu e
o poveste idilică. La început a fost greu. A urmat faza
"culturaHzării". Nicolaie Nedeluş a fost dus la teatru şi
la cinema, invăţind că mai există şi un alt fel de a-ţi pe­
trece vremea, decît acela de a da liturghii. Totul pare o
mică anecdotă moralizatoare care ar putea să facă să
ZÎmbească pe anumiţi sceptici, dar cine-i cunoaşte pe mun­
citori, ştie bine cită căldură sufletească găseşte la ei, cit
sînt de aspri atunci cînd e vorba de principii. Şi ca să nu
185·
[186]
,
r·
,
r
r
las neterminat micul roman, trebuie să vă spun că Nico­
laie Nede1uş a inceput să-şi vadă de treabă. Dacă a fost
'Sau nu Încă primit în brigada lui Tudor Bălan, n-am In­
trebat, pentru că răspunsuJ firesc e de presupus.
Interesul colectiv pentru fiecare s-a manifestat şi în alte
împrejurări. Vă citez CÎteva fapte mărunte, dar foarte
semnificative. Cînd Ristache Ştefan a căpătat o locuinţă
noruă, cei din brigada sa au sărit cu mic, cu mare şi "I-au
mutat". La căsătoria lui Wagner Valentin (între altele,
pianist), toţi cei din brigada sa au fost de faţă şi desPIe
petrecerea care a avut loc se mai vorbeşte şi astăzi, noi
nu dăm Însă amănunte. Brigada lui Tudor Bălan are Ca
supremă ambiţie pe aceea de a fi numită "brigada inova­
torilor". Din mai 1959, aceşti oameni au 8 inovaţii şi se
pare că nu se vor opri aici. Cum se explică inventivitatca
lor? Doi dintre ei urmează cursurile facultăţii muncito­
reşti, cinci sînt elevi ai unei şcoli serale şi alţi cinci urmea­
ză cursuri tehnice. Încă un amănunt mărunt, dar care tre­
buie să dea de gîndit : în fiecare sîrnbără, cum probabil se
întimplă şi în alte uzine, Ia "Semănătoarea" are loc o
revistă a presei". Aici, pe lîngă ultimele evenimente poli­
�ce sînt comentate şi cele mai noi ştiri despre întrecerea
socialistă.
La capătul convorbirii am vrut să aflu cîteva date În
ceea ce priveşte activitatea culturală. In cadrul uzinei
există un curs de iniţiere muzicală, urmărit de 70 de
membri. Filamnonica de Stat a dat la "Semănătoarea" un
concert inaugural în octomhrie 1959. (Gazeta întreprinderii
a pus Ia loc de cinste fotografia şi autograful lui IOIl
Voieu. Cuvintele acestuia adresate muncitorilor exprimă
o emoţie caldă şi puternică). Uzina are de asemenea şi
un cenaclu literar.
186
[187]
Dacă ar trebui să răspund, în concluzie, cum se trăieşte,
cum se învaţă şi cum se munceşte în chip socialist, aş re­
produce (şi o fac cu voia dumneavoastră) tabelul de mai
jos, cuprinzînd 20 de întrebări puse în cadrul unei anchete,
organizate la "Semănătoarea". Iată-le: 1) Obişnuiţi să vă
planificaţi timpul liber? 2) Biroul org. V.T.M. vă ajută
în organizarea timpului liber? 3) Aveţi programate mai
mult de 3 şedinţe pe săptămînă? 4) Participaţi la con­
cursul "Iubiţi cartea" ? 5) Faceţi parte dintr-o 'brigadă a
muncii patriotice? 6) Vă formaţi bibliotecă personală?
7) Lucraţi în momentul de faţă la vreo inovaţie? 8) Sîn­
teţi încadrat într-o formă de învăţămînt de stat? 9) Prac­
ticaţi sportul? 10) în ultima lună aţi vizionat vreun mu­
zeu sau expoziţie, individual? II) Dar în colectiv? 12)
Obişnuiţi să audiaţi concertele simfonica ? 13) Aţi fost în
ultima Jună la cel puţin un spectacol teatral? 14) Urmaţi
cursurile de minim tehnic? 15) Sînteţi într-o formaţie ar­
tistică a uzinei? 16) Obişnuiţi să faceţi vizite reciproce
tovarăşilor de muncă? 17) Participaţi la programul Casei
de cultură raionale a tineretului? 18) Sînteţi încadrat
într-o formă de Învăţămînt politic? 19) Sînteţi îndrăgos­
tit (ă)? (Aici voi comunica şi răspunsur-ile: din 20 de
interogaţi 10 au răspuns că sînt, 10 că nu. Luaţi măsuri,
tovarăşi de la "Semănătoarea", pentru că a venit prea
frumoasa lună mai. E drept că dragostea nu se poate
planifica, dar oriourn ... ) 20) Vă plac plimbările prim
parcuri şi la Şosea?
Iertaţi lungul citat, dar el cuprinde atîta poezie, încît
nu rn-am putut opri de a-l reda în întregime. Autorii aces­
tui chestionar merită toate felicitările şi recomand cu
căldură şi altor uzine acest "oracol" care spune tot despre
modul nostru de a trăi, de a învăţa şi de a munci.
181
[188]
.
,
il
,
Concluziile sînt totdeauna didactice .. Tragi o lin]
. �
exclami e putin penmat. Am spus-o de Ia început· sî
, . . lnt
tulburat. In jurul nostru se petrece -in fiecare secundă
ceva nou. Reporterul trebuie să simtă pulsul acestei vieti
desfăşurate altfel în zilele noastre. Am intitulat reportajul
Se naşte o idee. în fiecare secundă se naşte o idee. Cu
hîrtie şi creion, acolo unde se naşte o idee ! Iată îndem­
nul meu către tinerii literaţi. Aici este izvorul cel mat
adînc al inspiraţiei noastre. Destul cu hirţoagele, destul
cu statul pe scaun ! Privind schelele mîndre de pe străzi,
privind noile clădiri ridicate vertiginos, Ungă noi, asistînd
cu plăcere Ia îmbogăţirea noastră, a tuturor, am înţeles
sensul adînc al celor două cuvinte puse unul Lîngă celălalt
în toate halele uzinei "Semănătoarea" : Muncă ii creaţie.
La întoarcerea spre casă, cind prin geamul curat al
automobilului priveam panorama stră1uciooare a oraşului
invadat de fluviile vegetale ale primăverii, mi-am adu�
aminte de versurile simple şi profunde ale unui lăcăruş,
pe nume Florian Saioc, publicate �n gazeta întreprinderii.
Iată două delicate strofe care explică de ce prin lupta
comuniştilor este posibil că în zilele noastre să se scrie
astfel ;
Uzina mea-i ca urbele moderne
Cu parcuri înflorite şi alei
Şi peste stupii batelor se cerne
Polenul auritelor scintei,
Lumini albastre, cînd pătrunzi în hale
Păiefii ca intr-un codru de metal
Şi tablele por frunze fi petale,
Maşinile par trunchiuri de metal.
[189]
NAVE
Dincolo de Brăila, trenul alunecă pe un terasament
inalt printre bălţi verzi şi înoremeaite. Aerul e transpa­
rent şi vîntul aduce mirosul special al nămolului. La
amurg, soarele, vorba poetului, îşi scoboară în pămînt
cadavrul de aur. Cuvintele au obosit. Contemplarea se
face in tăcere, fără curiozitate. Peisajul dulce de sud
capătă aspecte exotice. Garduri de rogojini, în patrat uri
şi coloanele lichide ale irigaţiilor, sclipesc mărunt Într-o
ultimă lumină obosită. Se zăresc pădurile fosforescente
din preajma Galapilor, cu pinteni de putregai, In frun­
zele febrile: unda albăstruie a pelinului, cu putin argint,
cu puţin cositor ...
Trenul plonjează literalmente către lacul Brateş, un fel
de mare interioară, liniştită. Te miri că pe malurile joase
de lut nu au răsărit acele hoteluri de mîine pe, care le
reclamă un astfel de loc pitoresc. Se pescuieşte după da­
tină cu năvodul, ieşirea la larg are ceva ancestral şi tul­
burător, Intr-un triunghi de sfoară se zbate un tezaur
acvatic de aluminiu, un foc lunar, ridicat de la adînc
către căderea soarelui.
Galaţi.
Gară fără pretenţii arhitectonice, construită nu prea
demult, curată şi încăpătoare. Mulţime paşnică, ieşind in
189
[190]
. e spre o piaţă albastră de piatră, cu pardoseală de
ordl� A.u dispărut briştile de acum ; ani sau 4. PobedeZe
granlt�don pestriţ culeg călători şi bagaje şi într-un minut
cu e�ul rămîne liniştit. Cîteva turle cenuşii de biserici,
de�. În pantă, şi ne Întortocheate de tramvai şi imense
straZ1 1 ci '1 A •••• V 1
-.» vegeta e easupra copaC1 or mgruitr. agoaue e noi
'l�rl1
pa ,'" strident într-un efort electric.
scÎrtl!�ăciinile din faţa caselor foştilor negustori se stro-
îll ul A 1 A" '1"
CU furtun. eru e uşor mcins ŞI ca ătoreşte spre
peşte. re. Sînt curios. Cîteva fotografii mi-au arătat încă
Dun� te de a sosi aici faţa nouă a oraşului. Ceea ce era
dillal� o imagine Într-o pagină de ziar, capătă chip de
numai "S ci" A. • •
• Înaintea noastra. -a an mat intr-o cantitate rrnen-
Piatra. . d
. s-a cr01t un bulevard spaţios, ma ern, de-a lungul
să ş� s-au construit blocuri cu 4 etaje, în cărămidă şi
cărUI11ură uşoară, albă. Vitrinele luminoase prezintă, ca
n:il�!lI13ucureşti, ultimele noutăţi. Se zideşte în permanenţă,
ŞI �a t fără pauze. În fund, pe dreapta şi pe stînga, citeva
agl� � la vîrste diferite. Pe schele fluieră zidarii şi urcă
rdlo, A A •• •
C 11 'Il tomberoane. Sîntem atit de obişnuiţi cu lucrul
varul ! ă 'IlU ne mai mirăm. In faţa noului hotel s-au pus
ac.e'itaC 1"'1 ."
. şi sus, pe tcrase, se spa a geamuri e unui vntor
f10!"1le
(aPt.
restaU ul miroase a tencuială, a smoală şi a frunziş
Ccnu
. plimbare de recunoaştere. Trotuarele s-au aglo-
umeZIt. A "
pe Ileaşteptate. Nu se poate sta m casa la ora
merat firmele luminoase scînteie puternic în întunericul
li seara. neaşteptate. Rumoare, strigăte de fete şi băieţi
căzut pe "1' d .. d 1
d. uzine sau sa 1 e curs, acea vrvacitate e a
. esiti 10 . .""" " A
I "", neoprită, imediată, sănătoasa. Terasele ou mese srnt
17 anI, asalt. Se bea bere şi se dansează. Fiind luni, tea­
luate cU
190
.. il
[191]
trul stă în penumbră. Cinci cinematografe prezintă nou­
tăţile pe peliculă.
Paşii ne duc spre periferii. Am lăsat echipele de lucră­
tori de la drumuri care consolidează ultima parte a bule­
vardului cel nou şi pe sub teii abia înfloriţi, căutăm din
romantism vechiul oraş. Războiul a fost nemilos, urmele
lui pe clădirile inccdiate s-au şters, dar a rămas cite puţin
din ruine. In ritmul actual de ridicare de noi clădiri, nu
va trece mult şi nu vom mai găsi imaginea bătrînului Gl'1-
laţi decit în fotografii.
După un nou ocol şi după vizitarea frumosului teatru
de vară, recent terminat, ne oprim pe o terasă înaltă cu
vederea spre Dunăre. Aici e mai răcoare şi panorama
aminteşte Bratislava, unde fluviul umblă tot aţît de încet
între două maluri neegale, Jos, luminile şantierului naval,
o nebuloasă galbenă, statică, reflectată în ape. Vîntul în
rafale ridică feţele de masă şi cîntecul muzicanţilor, rit­
mat şi vesel, cheamă la dans. Am aflat un lucru deosebit
de interesant. Vestea construirii marelui Combinat side­
rurgic, cum ne-a spus secretarul U.T.M.-ului orăşenesc, a
dat dintr-o dată un ritm foarte viu vieţii gălătene. Direc­
tivele Congresului al III -lea al Partidului înscriu prin tre
obiectivele sale ca pe cel mai important "construcţia IlOU­
lui combinat siderurgic la Galaţi, pîrghie hotărîtoare in
dezvoltarea intregii economii naţionale în anii următori
Primele capacităţi ale acestui centru siderur gic vor fi
puse in funcţiune în 1965, urmînd ca treptat sa se atingă,
spre anul 197°, capacitatea prevăzută de circa 4 milioane
de tone de oţel anual." Pulsează în aceste cuvinte întreg
viitorul Galatilor, care vor deveni un mare oraş muncito­
resc, cu toate caracteristicile unei astfel de aşezări, şi În
mentalitate şi în felul de a exista al fiecăruia. Cu :J
19T
[194]
aceea, a apărut bordajul din piei de animale şi humu­
furile de aer pentru a ajuta la plutire. Frunza de laur a
sugerat prima ramă. Vîntul a dat ideea velei, Balsa şi
piroga s-au dezvoltat paralel. De la incaşi, spaniolii au
împrumutat aşa-numitul caballito, numit de indieni totora,
un cal de apă. Canoia, trunchiul scobit de copac (cedrul
şi mesteacănul) - iată cîteva trepte. Cu ajutorul clei ului
de peşte şi al smoalei fierbinţi, cu inventarea atei din
rădăcini şi a cusutului s-a ajuns la etanşarea corăbiei,
descoperire epocală. Prăjina de artar a precedat pinza,
dar se ştia acum cîte ceva despre propulsie. La pol,
eschirnoşii jupuiau balena, folosindu-i fanoanele la cam­
truirea navei rudimentare. Renul împodobea cu pielea lui,
bordajul...
Nu vreau să intru adinc în istoria corăbiei, pentru că
aş părea pedant. Mă farrnecă numai amănuntul poetic.
N-am ştiut multă vreme că au existat corăbii rotunde,
dar istoricii ne vorbesc despre astfel de construcţii la
egipteni, fenicieni şi asirieni. Herodot spune despre ele
că erau rotunde ca scuturile şi se guvernau ou prăjini.
Nu erau originale pentru că se cunoşteau pe Tibru şi
Eufrat, guffele, in Indochina şi China - joncile şi sam­
panurile. Grecii puteau străbate cîte 70 km. zilnic cu
ajutorul corăbiilor lor şi se ştie cîte ceva despre contri­
buţia papirusului la construcţiile egiptene de nave. Tot
Herodot ne dă o descriere a corăbiilor egiptene. EI
vizitase ţara Nilului în anul 410 î.e.n. şi ne vorbeşte
despre ambarcaţiuni de acant (asemănător lotusului de
Cirenaica), făcute din scînduri aşezate ca nişte cărămizi
Vasele' nu aveau coaste şi spaţiul dintre lemne era
astupat cu papirus.
194
[195]
Tamariscul şi cedrii Libanului îşi fac loc în istoria
navelor. Se mai cunoaşte călătoria luptătorilor asirieni pe
burdufuri la asaltul unor cetăţi şi prima (poate) flotă de
război a lui Senheryb. Apare rostrumul şi berbecul de
cucerire al cetăţilor. Ceea ce fusese o prăjină banală
devine ramă şi se cunosc dierele, trierele (triremele),
mai apoi rpenterele, ajungîndu-se pînă la 20 de rinduri de
trăgători la lopată. (Ptolomeu Filadelfos a primit în dar
o astfel de corabie de la Hieron al II-lea, tiranul Sira­
ouzei), De aici încolo intrăm în gigantismul construcţiilor.
Ptolomeu Filopator, alt domnitor al Egiptului, a posedat
un adevărat palat plutitor (faimoasa teserocontera - cu
40 de rinduri de rame, 12 punţi, 4.000 de vîslaşi).
Nu vreau să par doct, oum nici nu sînt, dar paginile
parcurse sint fascinante. Liburna cu silueta ei de lebădă,
dromonul, nava de război bizantină, evocarea focului
grecesc, drakkarele vikingilor (construcţii ce aminteau
mitologia nordică, populată cu animale fioroase), rătă­
cirile varegilor, toate la un loc mă farrnecă. Reportajul
nu suportă însă aglomerarea de date. Aşa cum scrie
autorul mai sus citat, drumul de la motorul tragic din
oase, muşchi, sudoare fi sînge pînă la motorul modern
al vaselor este lung şi interesant. Ne vom opri la
sugestie, invitînd la lectura atentă. Odată ştiute unele
lucruri despre nave, să vedem ce se petrece aici, la
marginea Danubiului, în vara anului 1960.
Un cargou de 4.500 tone pentru Romînia de tem era
un vis cu neputinţă de realizat. Un şantier naval cere
maşini şi oameni pricepuţi, cere, cred eu, o mare inves­
tiţie de imaginaţie pentru că tot timpul, ca în orice mese­
rie, nu e permisă rămînerea în urmă. Avem, aşa cum ne
asigură însoţitorul nostru, tovarăşul Maftei, ingineri foarte
195
[196]
f'�'
-
talentaţi şi proiectul cargou lui Galaţi care a fost lansat iti
cinstea Congresului al III-lea, a dovedit-o cu prisosinţă.
Ca să vă imaginaţi despre ce este vorba cîteva date
elementare vor fi folositoare. Aşa cum ştiu şi copiii,
drumul pe apă este foarte ieftin. Un vas de peste 4.500
de tone poate duce dintr-un loc la altul, încărcătura a
9 trenuri de cite 50 de vagoane fiecare. Am văzut
magazia principală a cargoului Galaţi (mi se pare că el
are trei magazii) şi trebuie să vă spun deschis că am
fost cuprins de stupoare. Închipuiţi-vă sala unui mare
teatru în pîntecele unui vapor. Da, aceasta era dimensiu­
nea: aceea a unui teaeru cu trei rînduri de loji! ! !
Se proiectează şi se va ajunge cu siguranţă la reali­
zare, cargouri de 10.000 şi 20.000 de tone. Inmulţiţi cu
2 şi cu 4 spaţiul şi imaginaţi-vă ca şi mine formidabile
buildinguri de oţel, plutitoare.
Cu ce s-a început? Şantierul a fost înfiinţat în 1897
de un profesor. Două sau trei clădiri roşii ne vorbesc
despre trecutul acesta îndepărtat. Aici se făceau pe atunci
numai micile reparaţii ale navelor streine, în drum
spre mare. Un fel de garaj de apă, cum aş spune eu.
In 1920 se construieşte primul vas de pasageri. 400 de
privilegiaţi puteau să călătorească în condiţii confortabile,
Cu timpul înregistrăm apariţia unui şlep de 1.400 de
rone, în 1938 - trei vase militare, asamblate numai pe
şantier pentru că piesele erau aduse din străinătate.
După 1944, şantierul ia un avint nemaicunoscut, Se
construiesc bacuri, remorchere, şlepuri, motonave.
Din biroul proiectanţilor privesc pe fereastră si caut
să-mi închipui istoria vie a locului de muncă. In spatele
şantierului - un cîmp cu cai încremeniţi, ca nişte statui
ecvestre din marmură brună, o Linie ferată la care
196
i,
[197]
lucrează mai mulţi muncitori în salopete gri şi un
teren de fotbal. Copiii aleargă după o minge cam
dezurnflată şi totul mi se pare straniu. Intre pereţii
albi, cîţiva oameni gîndesc î.11 fiecare zi la perfecţionarea
vaselor pe care le voi vedea în curînd. Schiţele în tuş de
pe pereţi sînt numai rezumatul în desen al muncii lor.
Viaţa se desfăşoară alături după alte reguli. Ce se
poate spune despre păscutul cailor în paralel cu apariţia
radarului la catargul cargourilor P Sînt două lucruri care
coexistă şi apropierea dintre ele mă face să reflectez.
Un cioban călare pe un asin blînd, trecind pe străzile
Galaţilor şi nişte băieţi de r6 ani însoţiţi de fete ade­
lesoente, cu feţe visătoare, ieşind de la cursuri : inginerii
de mîine care vor construi alte vase, mai bune, mai
iuţi, mai perfecţionate... Să ne gîndim, să ne gîndim ...
Drumul către primul atelier e străbătut în tăcere.
Lîngă noi, copite ruginite de metal, grămadă; în reali­
tate, mici piese care cine ştie unde vor ajuta navele
să se mişte pe şoselele nesfîrşite de apă. Mosoare cu
cabluri desfăşurate şi nişte torpile prelungi de oxigen,
aşteptînd să fie transportate undeva. Aici se lucrează
mult cu acetilenă şi existenţa lor în curtea şantierului nu
e întîmplătoare. Apropierea de lOGUl de muncă se face
În etape şi surpriza nu e mică. Vreau să ştiu de unde
se porneşte şi unde se ajunge şi însoţitorul nostru
Înţelege. Sub un pod rulant, agitînd o mare ancoră albă
stă materia primă : o stivă de metal, devenită numai cu
20 de metri mai departe o dantelă cu desene ciudate.
Drumul spre atelierul de confecţionat e scurt.
Croiala vaselor se face în detaliu într-o hală spaţioasă,
mirosind a pilitură de fier, parfumul industrial atît de
cunoscut nărilor unui reporter cu experienţă şi multe
197
[198]
drumuri în picioare. Cu ajutorul unor şabloane se dese­
nează ca pe o stofă piesele respective şi cu ajutorul unor
foarfeci şi ghilotine se obţine ceea ce s-a dorit, Pe podea
stau într-o dezordine ordonată, bazine şi suliţi, cupe şi
tronsoane, ciudate echeruri, toată geometria analitică a
şantierului, excitînd fantezia. Muncitorii au mănuşi groase
ca acelea ale boxerilor şi transportul plăcilor se face cu
uşurinţă.
Maşina de şanfrenat (de tăiat marginile) are aspectul
unui pod de vase. Este o imensă impleeitură de drugi
verzi, cu roţi de vagon de tren. La picioarele ei, nişte
Ianare fără lumină, semănînd oarecum cu coşurile de
piaţă ale gospodinelor. In capătul geamandurilor greoaie,
bi.le rotunde pe care tabla este purtată cu uşurinţă ca
sub o maşină de cusut Singer. In secţia aceasta muncesc
cu foarte bune rezultate monteurul Mateescu Gheorghe
şi constructorul Zargogean Zareh. Ii privim cum încon­
voaie metalele. Se cere multă pricepere şi sudoare, imagi­
naţie şi atenţie'. Să nu-i ţinem de vorbă ...
Atenţia ne este solicitată de siluetele altor maşini.
La abkan se obţin nu tăieri, ci îndoituri. Manetele sînt
minuite de un om scund şi negricios. Alţi doi susţin
o plantă ciudată oare este violentată sub o buză strălu­
citoare. Tortura oţelului e scurtă şi dramatică. Pe lîngă
noi trec sudori care aduc cu scafandrii plutind deasupra
unei mlaştini de mangan. Aerul încetează, filozofic vor­
bind, de a mai fi un element, el capătă o. stare coloidală,
saturat cu pulberi minerale. Cu puţină imaginaţie te
poţi socoti în fundul unei mări moarte în care moleculele
s-au adunat în lungi filandre de lînă. Ici-colo sclipesc
tiparii de acetilenă devorînd pereţii oţelului. Sunetul
abia se desluşeşte. Aud vag lovitura ciocan ului de-afară.
\98
[199]
I
In memorie, tulbure, legenda Clopotului scufundat ...
lîngă uşă, un solz de balenă de cîteva tone: o cîrnJ:>.
cu un schelet de elefant, văzută parcă la microradio­
grafie.
La atelierul de fasonat, fascinanta încovoiere a meta­
lelor este oarecum asemănătoare. Trompele de ventilaţie
au forma cornului abundenţei şi asociaţia se impune:
imediat. Aici se construiesc marile duze pentru elicele
vaselor. Sintem foarte aproape de prefiguraţia navelor,
Strînse laolaltă, piesele cîntăresc 2.000 de tone şi te
Întorci la principiul lui Arhimede, gîndindu-te la formi­
dabila forţă a apei, care poate susţine asemenea giganti.
Călătoria noastră uimită se desfăşoară lent într-o mare
grădină ciudată. Cilindrii, pălării şi cercuri, băi de fier
şi flăcări. evantalii şi arcuri, totul solid şi dur, impri­
mîndu-se pe retină parcă în aqua forte. Trec oameni
cu limbi de coasă pe umeri şi o clipă îţi par secerători,
dar ei sînt nişte fierari vrednici, grăbind spre nicovale.
Aici lucrează fruntaşul în producţie Ionete Gheorghe şi
prezenţa noastră nu-l stinghereşte.
Ajungem în secţia de sudare. Pare de neînchipuit. dar
este adevărat. Vechea călăfătuire a fost înlocuită cu
suda rea automată. Plăcile sînt legate una de alta prin
nişte vipere argintii care fac din ele o masă rezistentă
la orice presiuni. Din 1951, nituirea a fost înlocuită cu
această operaţie desăvîrşită de trei oameni: două femei
şi un bărbat. Aparatul pare un banal cărucior de copil.
cu două cupe in care se introduce un fel de pilitură do
fier. Are un arc electric şi materialul izolat încremeneşte.
devenind o coajă ca a copacilor, rasă cu o rindea de
lemn după aceea. Numai cind le vezi îţi dai seama ce
simple sînt lucrurile cele mai interesante.
199
[200]
Ajuns aproape de cele două vase în construcţie, aflate
în curtea şantierului şi nu la malul Dunării cum aş fj
fost tentat să cred, îmi aduc aminte de legenda lui
Iason. Numai că aici nu se stă la umbra ambarcaţiuniloL
şi nu se aşteaptă prăbuşirea navelor. Aici se asamblează
piesele şi munca pe schelele de fier nu se deosebeşte cu
nimic de aceea a constructorilor de irnobile, Un cargou,
cum s-a 'spus, pare un hotel plutitor. Cînd este gata el
nu are fundaţii în pămînt- şi poate fi transportat prin
alunecarea pe nişte sănii unse cu seu, pînă la bazinul de
încercare şi de aici, la larg ...
Căţăraţi la 10 metri înălţime sau mai mult. sudorii
desăvîrşesc ceea ce în secţiile prin care am trecut, era
numai o sugestie.
_ Maistrul sudor Traian Albu, ne spune însoţitorul are
o invenţie in materia sa, brevetată în multe ţări.
După cum se vede, faima constructorilor noştri de nave
trece peste graniţe şi lucrul nu mi se pare de loc
întîmolător,
Am aiuns la capătul drumului nostru. In faţă, silueta
elegantă a cargoului Galaţi, proaspăt vopsit în galben,
negru şi roşu, Alături de el, şold lîngă şold. aş zice.
fratele său geamăn: cargoul Iaşi, pus numai pe apă şi
Într-O fază mai puţin avansată în ceea ce priveşte fini-
sarea.
Privesc pontonul de piatră deasupra căruia zboară
păsări necunoscute. Bate puţin vîntul şi înfioară apa
liniştită. Peisaj paşnic. Citeva rufe întinse la uscat.
piramide de lemne. aruncate din vagoane de cale ferată
şi o lin.işte care contrastează cu agitaţia de aici.
Facem primii paşi pe puntea navei abia născute. O
scară de lemn, cu o rampă de frînghie se balansează dea-
200
[201]
supra !Înălţimii ameţitoare. Incă 'se mai lucrează. Aici
n-am găsit decît instalatorii electrici şi tîmplarii. Motoa­
rele au fost plantate (nu toate) şi în cabina de comandă
totul pare simplu şi ordonat. O ancoră de 2.000 de
kilograme este fixată într-un perete metalic. Vasul imobil,
stă legat încă de uscat cu firele aparatelor de sudat, ca
într-o uriaşă plasă neagră cu ochiuri prea mari. Vizităm
cabina comandantului, saionul şi dorrnitorul său. Se poate
trăi în cele mai bune condiţiuni aici. Sală de baie, un
studio, şifonier, chiuvete, radio, telefon şi mai ales deli­
cate fose pentru lămpile din perete, totul elegant şi
simplu. Podeaua are înclinaţii ciudate. Paşii omului de
uscat sînt nesiguri şi mersul neregulat. S-au folosit placajul
şi foile de melamină (un material plastic uşor si plăcut).
Pereţii au culoarea odihnitoace a frunzei în luna mai.
Cabinele personalului sînt încălzite cu calorifere sau
electric, cum e castelul central al cargoului.
Pe punte, sus, iau un interviu scurt celor doi tîmplari
- comuniştii Balmuş Tudorache şi Bonderescu Vladimir,
harnici instalatori şi şlefuitori în lemn, oameni la toate.
cum ne asigură însoţitorul. Sînt însurati amîndoi, unul
are şi un copil, par veseli că au terminat prima parte
a zi\lei de muncă şi ne invită să mai venim pe aici,
pentru că vom avea ce vedea. Ii asigură că rn-am convins
de aoest lucru ...
Un cîmp întins, cu grine verzi, legănîndu-se la vîntur
verii. Pe aici au trecut numai prospectorii uriaşului com­
binat de mîine al Galaţilor. Mai sînt puţine zile şi
primii săpători vor înfige sapele în pămînt. Caterpilarele,
buldozerele şi screperele vor turbura această pace a pei-
20r
[202]
sajului, Brigadierii care au ridicat centrul modern al
oraşului vor veni încoace să construiască primele locuinţe.
Pelicanii, la rraversarea autumnală de anul viitor, VOr
avea surprize şi puţină incertitudine. Relieful se schimbil
uluitor pe aici, întreoindu-se cu neobosita natură. Văd
acele mulţimi de oameni muncitori, coborînd din trenuri
şi autobuze pentru a grăbi cu forţele lor schimbarea la
faţă a republicii noastre.
[203]
LAUDE
Pentru reporterii zilelor noastre dificultatea cea ma:
mare o constituie alegerea subiectului. Ca unul care
dirijează o echină de astfel de fiinte .xurioase" - aici
cuvîntul nu are mrnic ironic - mă găsesc deseori în
situaţia de a nu şti încotro să-mi îndrept mai întîi
privirile. Ceea ce scriu, nu este de loc cochetărie, o
introducere oarecare făcută în scopul de a vă aduce
pe nesimţite la subiect. Ziarele noastre se deosebesc de
presa burgheză structural. Zilnic, noi dăm ştiri cititorilor
dio patria noastră că undeva în ţară s-au mai ridicat
o uzină, un cartier de blocuri şi, de ce n-arn spune-o,
chiar orăşele intregi, ou şcoli, cu fabrici, cu stadioane şi
case de cultură. Senzaţional în proza aceasta este ritmul.
O colecţie a Scînteii, broşată între două coperte d �
carton, este de fapt un album admirabil al realizărilor
comuniste, adică nişte pagini de istorie cu care nici un
alt regim politic din ţara noastră nu se putea mîndri.
In vastul program de reconstrucţie a ţării, după ()
perioadă atît de scurtă, figurează obiective de neînchi­
puit pentru un regim de parlamentari şpertari care numai
în opoziţie îşi aduceau aminte de promisiunile lor de­
magogice. Industrializarea Moldovei sau barajul de la
Bicaz ar fi necesitat zeci, poate chiar sute de ani pentru
203
[204]
- - a obiective himerice domnilor liberali şi dorn­
ca pare u
nilor ţărănişti ce îmbrăcau opinei şi cămaşa cu arnici
de ro mai şi fracul, în fiecare zi. Demonstraţia de forţă
socială a proletariatului nu are nevoie de literatura
noastră, rinduride acestea rămînînd nişte palide insernnări
dintr-o cronică permanentă. Pînă şi ultimii sceptici care
mai posedă garsoniere camuflare în blocurile din centrul
Capitalei, aflate ceva mai departe de Hunedoara sau
Reşiţa să zicem, sînt treziţi de la o vreme de pickamerele
săpătorilor în asfalt din vecinătate. Ca orice oraş, Bucu­
reştiul a devenit un front al construcţiei. Nu mai auzim
trecerea lentă, de şalupă a Zis-urilor pe lîngă noi pentru
că, din aer, de alături, din faţă şi din spate, ne asurzesc
ciocăniturile dulgherilor.
Pe mine, lucrul acesta mă umple de mîndrie. Trebuie
să fii ori nebun, ori orb ca să nu te bucuri cînd vezi
cum ţi se ridică din ruine casa proprie. Am auzit glasuri
spunînd cu o falsă îngrijorare că betonul nu se toarnă
pe frig; că nu ştiu ce fereastră nu-i place, pentru că e
cam îngustă ; că nu ştiu ce fundaţie a fost turnată în
pripă şi dacă, doamne Fereşte.; Asculţi şi îţi vine să
le plîngi de milă acestor domni ce-şi plimbă căţeii pe
bulevarde, oftînd după cafeneaua pariziană. Nu pot să
nu vă mărturisesc că am prins pică pe cîte un arhitect
care a greşit un proiect. Uite, v-o spun şi dumneavoastră.
sufăr ori de cîte ori văd cofetul, ăsta-i cuvîntul, prăji­
tura, glazura de tencuială, cu stafide de tera cotă pusă
de nu ştiu cine. deasupra blocului ridicat pe locul fostului
Carlton ; bizareria unor faţade de case noi, fructul unor
imaginatii fără imaginaţie, mă face să mă duc la institu­
tul de proiectări şi să întreb: de ce nu-i daţi, tovarăşi pe
unii dintre dumneavoastră la şcoală, de ce nu-i duceţi în
204
c
[205]
i
muzee, de ce nu aveţi grijă de educaţia lor artistică,
pentru că nu e suficient să ştii cite etaje poate susţine
cutare planşeu, mai este nevoie şi de puţină artă şi pe
orice om din ţara noastră îl doare cînd obrazul unui
oraş este schilodit de nepriceperea citorva, pentru că,
mai mult decît orice artă, arhitectura contribuie la for­
marea gustului public.
Dar pot aceste fapte mărunte, menţionate numai pen­
tru că nu avem altă ocazie mai bună, să întunece
bucuria fiecărei zile, satisfacţia de a găsi în fiecare
dimineaţă un alt peisaj al străzii? Nici vorbă. Umblu
mult. Am străbătut sute de kilometri cu trenul, cu auto­
buzul şi cu vaporul chiar, colindînd republica noastră în
lung şi-n lat, intr-un drum de cîţiva ani, nesfîrşit încă.
Sub ochii mei am văzut ţinuturi în rregi , ţinuturi jalnice,
aflate la toate periferiile vieţii sociale, schimbindu-şi
înfăţişarea. Pe drumuri de care cîndva desfundare, în
raioane îndepărtate, în cătune altădată sălbătăcite, abia
menţionate in hărţi amănunţite, pretutindeni se petrecea
ceva. Cuvintele sint sărace. în pietruirea unui drum ne
ţară, în apariţia unui autocamion între zece case de lut,
în rularea unui film pe bandă îngustă pe o pînză de in,
atîrnată între două prăjini, în aterizarea pe acoperişuri
de stuf a antenelor de televiziune care par naşte berze de
metal cu aripile desfăcute, in lărgirea unui bulevard, în
schimbarea becurilor obosite cu bastoane luminiscente de
neon, eu văd semnele progresului.
Ani la dnd, lingă zidurile roase de vreme, igrasioase şi
mizerabile ale uzinelor luate din mîinile hrăpăreţe ale
capitaliştilor, am văzut ridicîndu-se schele. In curţile
cu caldarîm spart, neîngrijite şi părăsite, am văzut plan­
tindu-se pomi. Vreau de mult să consemnez un fapt care
205
- - -,
j
il
[206]
mi s-a părut de o semnificaţie profund tulburătoare, şi
asta pentru că a venit vorba de porni : am vizitat nenu­
mărate şantiere şi, vă rog să mă credeţi, am observat ou
uimire, cu recunoştinţă, cu înduioşare, cu entuziasm acest
fapt mărunt, dar de o grăitoare gingăşie : niciodată (in
afara cazurilor de forţă majoră) n-a fost sacrificat un
puiete, un tufiş, o frunză, în dauna unei construcţii. Am
văzut schele ocrotind copaci bătrîni şi unele proiecte
arhitecturale făcute in funcţie de podoaba vegetală din
jur. Nu cred că există o dispoziţie specială in acest sens.
Mi se pare o înţelegere unanimă, un respect general
pentru frumos şi util.
De unde vine dragostea pentru tot ce face viaţa
noastră mai Iesnicioasă şi mai plăcută? Cineva, tinere
muncitor, ţi-a aşezat mai întîi o carte pe masă şi te-a ru­
gat s-o citeşti. Şi la început ţi-a venit mai greu, pentru
că nu erai deprins cu lucrul acesta, şi cu răbdare ai fost
aşteptat. Mai pe urmă, cînd ai devenit curios, cînd timpul
te-a făcut să iOOSIÎmţi nevoia de splendori ale lumii văzute
prin ochi de artist, închipuite in vers sau în muzică, în
culori sau în piatră, ceea ce era adormit şi ucis cu preme­
ditare în tine de către un întreg şi lung trecut oprimanr
s-a trezit.
Cineva s-a gindic după aceea că setea de cunoaştere
trebuie dezvoltată şi ţi-a ridicat cîteva şcoli, mai multe
şcoli, nenumărate şcoli şi ţi-a arătat că nu e prea tirziu
să urei treptele acestor clădiri, Şi ai mers, ostenit poate
după orele de muncă, şi ai moţăit pe băncile tari. Tu,
cel uitat altădată, ai strîos din dinţi, ai dormit mai pu­
ţin şi al învăţat cîştigînd timpul pierdut şi luminile pier­
dute.
206
I
[207]
Cineva s-a gîndit că e timpul să ieşi din bordeiele de
pămînt, din mizerele case de mahala în care plouă şi
iarna e frig, şi ţi-a deschis uşile de fier forjat ale unor
case locuite altădată de trindavi. Cineva ţi-a spus că ai
fost alungat ani de zile de la uşile teatrelor şi ţi-a arătat
scenele luminate şi te-a lăsat înăuntru, în fotoliu mare
de catifea, ca să asculţi versurile celui mai mare poet 3�
lumii, Shakespeare, Cineva te-a luat de mînă şi te-a dus.
într-un fost palat regal (in paranteză fie spus de un
prost gust ţipător) şi te-a îndemnat să vezi cu ochii ta­
blourile care adunau între ramele lor aurite ceva din
frumuseţea lumii, tablouri cumpărate cu banii cîştigaţi
pe nedrept din sudoarea ta. Cineva te-a învăţat cu răb­
dare să înţelegi mesajul grav al simfoniilor lui Beet­
hoven, cineva ţi-a întins versurile înaripate ale genialului
nostru Eminescu. Cineva te-a învăţat că a trăi omeneşte
nu înseamnă numai bucata de pîine şi litra de basamac
pe masă. Cineva a tras perdeaua sumbră ce-ţi acoperea
ochii şi ţi-a arătat tot ce e frumuseţe şi dragoste, tot
ceea ce meritai din vecii vecilor. De aceea tu fereşti co­
pacii, de aceea tu ridici grădini în piatră, de aceea clă­
deşei oraşe peste noapte, de aceea eşti ascultat şi temut
în toată lumea, tu hegemon, tu clasă muncitoare,
Mai e nevoie să-ţi spun că acel cineva care ţi-a des­
chis ochii, care te-a făcut să renaşti, care ţi-a umplut casa
de căldură şi mintea de lumină este partidul tău, Parti­
dul Muncitoresc Romîn?
La "Viscolil", în luna calităţii
Cu aceste gînduri ne indreptam spre marginile Bucu­
reştilor într-o dimineaţă aburoasă de april, în căutarea
uzinei "Viscofil", urmînd îndemnul nepreţuitului meu'
201'
j
J
[208]
însoţitor, nenea Lupu, şoferul, căruia i-arn cerut un sfat.
Voiam anume să văd o fabrică unde condiţiile de muncă
sînt mai dificile pentru că tema reportaj ului meu aceasta
era: cum se manifestă grija faţă de om a partidului
nostru în diferite întreprinderi, temă vastă, in epuiza-
• bilă. Martorul nelipsit al tuturor reportajelor mele mi-a
spus fără a se lăsa contrazis: haide la Popeşti-Leordeni,
la uzina chimică!
Cum nu-mi place să mă repet şi sînt şi curios din fire
pe deasupra, m-arn lăsat condus de caii-putere ai Pobe­
dei Gazetei literare şi iată-mă după o călătorie destul de
întortocheată pe drumunile vioinale (şoseaua era în repa­
raţie pe o porţiune) în faţa "Viscofilulrui".
Cetăţuia industrială înconjurată de un cîmp lung, cu
păduri primenitoare de aer în depărtare, nu este o con­
strucţie recentă. De altfel nici n-arn urmărit să descriu
viaţa unei uzine noi, pentru că unui reporter cu pretenţii
îi stă mai bine să caute locuri inedite, subiecte mai difi­
cile. In ce consta dificultatea presupusă: cunoscînd multe
din fabricile şi unităţile industriale ridicate în anii puterii
populare, construcţii ireproşabile, bine gîndite, bănuiam
că în întl'Cprinderile preluate la naţionalizare de la pa­
troni, posibilităţile de a îmbunătăţi condiţiile de muncă
ale lucrătorilor sînt mai grele, cum e şi normal.
Iată-mă deci în curtea interioară a uzinei chimice
"Viscofil", privind ceasul de pontat care toarce electric,
timpul şi fişele salariaţilor, ca nişte fluturi arnorţiţi în
sertăraşele lor. Bucăţile acelea de hîrtie înghetară adună
mii de ore de muncă: în cifrele şi numele scrise pe de
este ouprinsă istoria vie a fabricii. Ajuns în clădirea ad­
ministraţiei, după un scurt apel făcut tovarăşului Ciurea
Ion, vicepreşedintele sindicatului, mi se dă o însoţitoare:
'208
[209]
tovarăşa Petrica Ştefănescu, apMl-ţle gingaşă, timidă, o
fată de 22 de ani, responsabila secţiei de protecţia
muncii.
Scurt istoric al uzinei: este o inoreprindere naţionali­
zată şi are numeroşi salariaţi. Avere socială: un cămin
de copii în strada Londra, o creşă de zi in incintă, 1)
casă de odihnă la Sinaia şi o cabană la Mamaia. T n
comparaţie cu "Casa Scînteii" cifra e modestă, dar sem­
nificativă. Pînă întreb de bibliotecă (ro.ooo volume de
literatură şi cărţi tehnice - cu circa 850 de cititori lunar)
privirea îmi este aorasă de un tabel. Regret că spaţiul
nu-mi îngăduie să-I reproduc pentru că, cu toată pedan­
teria rubricilor, (numele, funcţia, data concediului, sta­
ţiunea, dacă a mai fost sau nu în localitatea respectivă)
afişul înfăţişează lapidar şi convingător viaţa uzinei.
Copiez la întîmplare citeva nume: Ionescu Saf ta - mun­
citoare - merge la Govora între 2 şi 22 aprilie (asta a
trecut) ; Pestriţu Ştefan - mecanic - merge între 19 aprilie
şi 9 mai la Călimăneşti ; Răiculescu Ioana - muncitoare ­
va sta între 27 iunie şi 8 iulie la Borsec ; Sepi Gheorghe
- filator - de la 31 mai la Il iunie la Lacul Roşu;
Şueru Margaceta >- muncitoare - de la II mai la 31 mai
la Timişul de Sus. Tabelul cuprinde peste 50 (mai precis
59) de nume. Sînt numai cei care îşi petrec concediul
in trimestrul II al acestui an, prin Asigurările Sociale,
pentru că ceilalţi folosesc casele de odihnă de la Sinaia
şi Marnaia, aflate in proprietatea fabricii. O socoteală
simplă ne duce la concluzia că nu există salariat al 111-
treprinderii care să nu folosească avantajele oferite de
sindicat. Pe afişul respectiv, figurează încă numele loca­
lităţilor : Buziaş, Olăneşti, Herculane, Vatra Domei, Că­
ciulata, Slănicul Moldovei. Poiana Ţapului, Ocna Sibiului.
14 - c. 2181
209
j
d
[210]
Ca viaţă culturală, cei de aici se pot mîndri cu un cor,
o brigadă artistică, un post de radioarnplificare (în curte
răsunau tocmai măsurile unui tangou cintat la ghitacă
electrică şi fierăstrău) şi un aparat de proiecţie cinema­
tografică propriu .
• .Viscofilul" este o uzină tăcută, sobră, lipsită de dra­
rnatismul sonor al unor întreprinderi. Aici au loc des­
compuneti chimice secrete şi îmbătrinirea - maturizarea
celulozei în cazane cilindrice - se face nespectaculos I
Nici ţevile colorate divers, roşu-albastru-verde-galben,
prin care trece aerul sau viseaza, materie informă, într-un
drum lent de oeasuri întregi, nu scot vreun zgomot. Ca
să ajungem în pivnita unde au loc aceste "pervertiri"
străbatem cîteva secţii la fel de tăcute, încremenite Într-o
aşteptare îndelungată. Vorbesc în şoaptă, ca şi cînd pre­
facerea celulozei in HTe de mătase nu ar trebui tulburată
de nici un zgomot. Tovarăşa Petrica Ştefănescu îmi arată
secţia ba ratelor (mari rnalaxoare cilindrice, tobe metalice
cu funcţiuni neînţelese de mine) şi îmi spune că înainte,
lucrul era foarte primejdios pentru că orice ţigară aprinsă
sau orice metale feroase (se foloseşte numai aluminiu)
puteau provoca incendii rapide. Sulfura de carbon, sub­
stanţă foarte volatilă, element de bază în procesul chimic:
amintit, este impiedicată să se inflameze (de la soare) de
nişte perdele urnezite care filtrează lumina, oprind căldura.
Urcăm citeva trepte de ciment, apoi coborîm. La capătul
fiecărei secţii, o încăpere : baia.
In secţia mixoare, prin cîteva tuburi îmbrăcate într-o
cămaşă de sare îngheţată, trece xantogenatul de celuloză,
neauzit, tainic. Rotite, mici cazane, tronsoane negre şi
ţevi duc pînă în pivnita de viscoză, încăpere ciudată,
urnedă, de o curăţenie bizară, mergînd pînă la stcrili-
210
[211]
Ţ .. V
, ,
I
i,
i'
il
zare, irnt aminteşte, nu ştiu prin ce aSOCIaţIe, camera de
lucru a doctorului Faust. Aici totul e acordat: ventila­
ţie şi iluminaţie indirectă (ca şi în secţia baratelor ­
pentru a preveni incendiile). Dezaerarea viscozei se de­
săvîrşeşte în aceeaşi tăcere. Umblăm instinctiv pe vîrfuri.
Deasupra: o plasă metalică de tuburi roşii-verzi-galbene.
Pe acolo trec vidul şi apa. Baloane gris, cu numere şi
mici manometre. Doctor Faust, pe numele lui adevărat,
Dorobanţu Victor, un tînăr cu o barbă rară, slăbuţ şi de
loc timid, ou o şapcă albastră care a luat de mult locul
tichiei 'savantului, scrie cu areta pe o tablă neagră nişte
cifre.
Dorobanţu Victor are 32 de ani şi e membru de partid
din anul 1950. S-a născut în Popeşti-Leordeni - şi mun­
ceşte de 15 ani. Întii a fost plugar la ferma unui moşier,
apoi la ferma de stat din comună. După armată (o altă
universitate a zilelor noastre despre care se scrie prea
puţin) a intrat ca muncitor necalificat la "Viscofil". Prin
perseverenţă şi studiu a trecut cele trei grade de cali­
ficare, şi iată-I dirijind cazanele în care se petrece o meta­
morfoză chimică pe care mi-o explică cu răbdare şi poe­
zie ("Viseoza, tovarăşe, iese de aici ca o miere de albine"
- comparaţia e proprie cind vedem şi noi substanţa aurie,
de o transparenţă stranie).
Urcăm la secţia filatură. După maturizare, viscoza, co­
agulată cu acid sulfunc, devine un fir ca mustaţa porum­
bului. Ceea ce uriaşele cazane de jos care înlocuiesc
munca colosală a viermilor de mătase au produs după
orele de gestaţie, e bobinac de nişte suveici metalice,
învîrtindu-se cu o viteză neînchipuită. Pe mii de faguri
de aluminiu cresc mari gogoşi blonde.
211
'1
J
[212]
Exhaustoare, intestil11e argintii de tablă, călătoresc de
sub plafon, undeva spre o ieşire necunoscută. Ventilaţia
asigură un aer totdeauna curat. Pentru ca totuşi acizii să
nu atace organismul muncitorilor li se serveşte zilnic lapte.
Ultima secţie, a rexeilelor, sală enormă cu ringurl cin­
tătoare, pare Ia prima vedere un cîmp de lalele galbene.
Valwrile de fire, sîrme aurii de telegraf, torc zgomoto •.
Aici, îmi spune insoţicoarea, pe vremea pacronilor, dea­
supra maşinilor plutea ameninţarea mereu prezentă a
curelelor de transmisie care se puteau desprinde de pe
rolele lor căzînd şi strivind pe cine se afla dedesubt. Era
nevoie de o operaţie foarte costisitoare care s-a îndepli­
nit: transmisia colectivă a maşinilor a fost înlocuică cu
o transmisie individuală. Asta face ca defectele locale să
nu afecteze roate maşinile şi deci să scadă producţia, lu­
cru elementar dacă ne gîndim.
In curte, după o scurtă trecere în revistă a admirabilu­
lui loc de muncă, tovarăşa Petrica Ştefănescu ne spune că
in afara celor amintite pînă acum, direcţia uzinei a exe­
cutat şi o altă lucrare de mare irnporeanţă din punct de
vedere sanitar. Întrucît acizii Folosiţi ataoaseră stratul
freatic. infecclnd pămîntul şi făcînd apa din incinta fabricii
nepotabilă, s-a clădit o nouă staţie de pompare, izolin­
du-se zona malignă şi schimbindu-se întreaga instalaţie.
Ne întoarcem în clădirea sindicatului. Pe o masă: o
tobă, un acordeon şi un ţambal, dacă am văzut bine,
aşteptîndu-şi instrurnentiştii. Fata �n pulover verde mă
priveşte întrebător. Mai mă interesează ceva? Nu, nu
cred. Citesc singur tabelul cu angajamentele comitetului
de întreprindere: mici careuri, inchipuind luaile acope­
rite cele mai multe cu cerouri roşii. Ceea ce înseamnă
că au fost aduse la îndeplinire. Direcţia s-a obligat între
212
[213]
altele să menţină corul mixt de 60 de persoane, să re­
arnenajeze spălăeoria de deşeuri, să cumpere oostume pen­
tru cor şi să se îngrijească de terenul de voley şi fotbal
etc., etc. Circa 40 de puncte, alături de care se poate citi
ciJfil'a capitalului investit pentru realizarea respectivă, cine
răspunde, pe nume şi luna cînd trebuie adus la îndepli­
nire angajamentul. La plecare mi se oferă cu amabilitate
(dacă mai am răbdare să aştept om schimbului) auto­
buzul întreprinderii care mă poate duce pînă la margi­
nea oraşului. Mulţumesc, dar nu e nevoie ...
La poartă citesc un aviz semnificativ: vizitati expozi­
ţia noastră: Structura Universului.
Aici, ca pretutindeni in fabricile noastre, se munceşte
şi se învaţă. Unele capete infundate nu înţeleg că, în
socialism, uzina este camera de lucru a muncitorului.
&ci gîndeşte şi trăieşte o parte din viaţa lui. Aceasta
cameră de lucru îi aparţine, de aceea munceşte cu atîta
însufleţire. Domnilor, e la mintea cocosului. ,
La "Kirov", în săptămîna inovaţiilor
"KirovuJ" este cartierul general al pielarilor, Aici se
fabrică cei mai frumoşi pantofi de damă şi bărbăteşti
din ţară (ah, să nu citească cineva de la "lanoş Herbak"
aceste rînduri). Uzina ne întîrnpină în ziua urnedă ou liliac,
lalele şi cărămizi. într-o fereastră, imense buchete VlO­
lete ne cheamă privirea. Sus, la etajul II al clădirii de
lîngă intrare, zidarii tencuiesc o aripă nouă a fabricii
de încălţăminte. Intreprindere veche, mai bine zis un
complex de fabrici vechi ("1"00 patru) "Kill0''IU.l'' se anun­
ţă cu larma cunoscută a şantierelcr, Uzina se dezvoltă
din mers. Ca pretutindeni este nevoie de spaţiu. "Fcreşte
capul !" strigă cineva. Un lift de scinduri ridică la înăl-
213
[214]
i
J
t
ţirni ameţitoare grămezi de cărămizi. Un braţ de bărbat
face semne cuiva de lîngă mine, Privim geamul invadat
de podoabele primăverii posomorîte : liliac alb, Liliac mov,
nişte lalele roşii. Lalele şi cărămizi roşii. Pe aici a fost
un cartier. Se mai văd străzile asfaltate şi atelierele dis­
parate, cu ferestre mari. Un gard lung a strîns la un
loc cele patru făbricute,
Tovarăşa Maria Fulga, responsabila oulturală a "Ki­
rovului", mă conduce printre schele. In stînga şi în
dreapta căpiţe mari de piei, ca nişte sepii eşuate pe o
plajă, grămezi de var şi iar scheletele de lemn ale faţa­
delor. Trece un camion, undeva se încarcă cutii de car­
ton ou pantofi. Aici muncesc aproape trei sute de oameni
şi mi se pare că am nimerit şi la o oră nepotrivită, Se
pregăteşte o şedinţă de producţie. Mîine după amiază,
dacă aş avea timp, aş putea să asist la un concurs "Dru­
meţii veseli", pe o temă tehnică, la care participă şi bri­
gada de agitaţie a întreprinderii formată din 14 munci­
tori : 7 femei şi 7 bărbaţi.
Tovarăşa Maria Fulga (halat albastru, mers energic,
cîţiva pistrui şi un surîs graţios, n-o să se supere) îmi SPIl­
ne că formaţia este foarte cunoscută în Bucureşti pentru
că a dat reprezentarii la diferite Case de cultură şi chiar
la televiziune. (Mi se pare că am auzit chiar la radio
fragmente dintr-un spectacol satiric recene.) Demn de re­
tinut este faptul că textele spectacolelor sînt scrise de
muncitoarea Nicoleta Dumitru, şlefuitoare la încălţămin­
tea mecanică. "Kirovul" are o echipă de balet, formată
din copiii salariaţilor, şi una de dansuri.
Pentru că sînt cucios, o întreb pe însoţicoarea mea, cum
a. ajuns responsabilă culturală ? Este simplu. Lucrează aici
din 1948, cu o întrerupere de cîţiva ani, cind a activat
214
[215]
1
la C.C. - tot in domeniul cultural. Imi mărturiseşte că
scrie şi, ca să mă conving.. imi recomandă să caut colecţia
ziarului Munca numărul din 13 martie unde am să gă­
sesc articolul intitulat: "Din experienţa unui grup de
conferenţiari", semnat de dînsa. Aveţi un grup de con­
ferenţiari ? Mirarea mea e nejustificată, recunosc. Aşa-mi
trebuie dacă n-arn mai trecut pe aici! Mai tîrziu, într-un
birou mirosind a vopsea proaspătă, îmi întinde o foaie
de hirtie bătută Ia maşină. Dacă vă interesează şi pe
dumneavoastră, şi desigur că vă interesează, iată citeva
titluri din ciclul de conferinţe ce pot fi auzite la "Ki.rov" :
Enescu : omul şi opera ; Sîngele: oglinda sănătăţii ; Pla­
nul septenal etc.
Mă entuziasmez repede şi niciodată degeaba. In locul
acesta miroase a piele tăbăcită şi a tananţi. Pe o schelă
fluieră un zidar ou pantalonii ciupi ţi de var. într-o fereas­
tră am văzut nişte lalele de un roşu muşcător. Femeia
din faţa mea îmi spune cu aerul cel mai firesc din lume
că abia cu o lună în urmă a publicat un articol într-un
ziar 1n care împărtăşeşte şi altora experienţa ei. Peste cîte­
va zile, în sala de mese rere ţine şi Joc <le sală de speota­
cole, nu ştiu cîţi tăbăcari vor asoulta rapsodiile celui mai
mare compozitor romîn şi un cizmar le va vorbi despre
viaţa artistului. Tovarăşa Nicoleta Dumitru poate scrie în
dimineaţa asta un scheci satiric despre cei care mai privesc
superficial propria lor muncă. Baletul de copii (18 băieţi
şi fete) va da pe săptămîna viitoare un spectacol în faţa
aceloraşi oameni. Brigada de agitaţie - formată din Geta
Mustaţă, Artz Reghina, Kentz Iohana, Carrnen Brerai,
Maxim Petre, Gică Marinescu, Bădiţă Dumitru, Nelu
Manolache, Rudolf Gheorghiu şi alţii - pregăteşte între­
bările concursului "Drumeţii veseli" de mîine. In curte,
215
[216]
conform angajamentelor afJşate pe un tabel, ca dincolo,
la "Visoofil", se ridică o altă secţie de unsoare a pieilor.
Oamenii muncesc şi învaţă, îi apucă seara aici, măn1ncă
grăbiţi, vorbesc scurt, sînt uneori obosiţi, dar cît entu­
ziasm, cîtă plăcere în glas cînd îţi vorbesc despre ceea
ce tac! Sînt tulburat ...
Am vizitat şi cîteva ateliere. Jn secţia manuală, între
ruşte meduze aurii de hîrtie (becuri galbene cu abajururi)
am găsit-o pe Carmen Brerai, solista brigăzii artistice de
agitaţie. Responsabila culeurală de la "Kirov", dintr-o
afecţiune pătimaş feminină, m-a adus pînă aici ca s-o
văd la locul de muncă. Li privesc mîinile subţiri şi albe.
Taie cu îndemînare cu un cuţit bucăţi de piele mici, po­
doabe albe, de forma frunzelor, nişte frunze de asbest
care vor împodobi pantofii cine ştie cui. Ce să-i spun, ce
s-a tnereb ? Nu este nevoie de nici o explicaţie. Altădată
ar fi lucrat într-un atelier întunecos şi ar fi sfîrşit dobo­
rîtă de tuberculoză. In zilele noastre are posibilitatea să-şi
desăvîrşească .aptitudinile muzicale. Poate după cîtva
timp, cu stăruinţă şi învăţătură, vom mai auzi de ea.
Un ansamblu oarecare, unul din numeroasele noastre an­
samblcri, o va descoperi cu siguranţă şi ii va deschide
porţile carierei artistice la care visează desigur. Ii doresc
din toată inima succes.
E ora 3. Peste un ceas trebuie să ajung la ,,23 August".
In secţia mecanică, sforăie încă maşinile automate de
cusut. Cîteva femei îşi spală mîinile la o chiuvetă. Ora
schimbului. Comunistul Roman Alexandru, un tînăr de
20 de ani, mai are cîteva tălpi în mînă. Cu o mişcare în­
demînatică le trece pe sub buza Horisului, privindu-mă în
treacăt. Am luat-o de unul singur prin secţii, pentru că
responsabila culturală a "Kirovului" avea şi alte treburi.
216
[217]
Mă apropii şi privesc curios, Omul nu se tulbură. Pe un
afiş mare îi citesc numele alături de al unui tovarăş de
muncă. Au realizat împreună o economie însemnată. Sîn­
tem nu numai în săptămîna inovatorilor, cum ne-a pre­
venit un maree afiş încă de la poartă, dar şi într-o cam­
panie vastă de economii. Cînd ultimele tălpi au fost ştan­
ţ:ate, stăm puţin de vorbă. Dimineaţa munceşte, după
masă are sarcini în biroul U.T.M. al întreprinderii şi după
aceea învaţă. E elev la liceul seral,
Ultimul om pe care-I mai prind la "Kirov" este candi­
datul de partid Rusea Gheorghe. Scurtă biografie sernni­
ficativă : are 29 de ani. E ţăran, fiul unui plugar cu opt
copii. Averea părintelui: două pogoane. A venit la Bucu­
reşti în '45 (e originar din Piteşti). A fost ucenic la un
patron oarecare şi a cunoscut mizeria şi exploatarea.
A intrat pe urmă la "TaLpa", tot o intreprindere capitalistă.
Dacă aş avea timp, mi-ar povesti o mulţime de lucruri.
Il întreb ce diferenţă este între regimul actual de muncă
şi cel din trecut. Surîde. Atelierele moderne, aerisi te, spa­
ţioase, luminate cu neon, răspund singure, ironice peste
timp, peste dughenele patronilor: să fim serioşi. Uite,
tocmai de asta am venit pînă aici. Aş fi putut merge
intr-o uzină nouă, profilată după cele mai moderne cerinţe
ale tehnicii şi .igienei, şi in Bucureşti sînt destul, dar mă
interesa să văd cîteva din vechile întreprinderi naţiona­
lizate, pentru că şi aici grija pentru om, pentru muncitorul
zilelor noastre, se manifestă cu înverşunare: se sparg
ziduri, se introduc exhausroare noi (pe trotuarele inte­
rioare ale "Kirovului" se pot vedea pretutindeni conducte
imense de tablă) şi se creează secţii noi. Nu e nici o
exagerare.
217
[218]
"Kirovul" îmi va rămîne multă vreme în memorie cu
Iiliacul şi lalelele lui, cu cărămizile şi schelele lui şi mai
ales cu aceşti oameni care muncesc, învaţă şi cîntă ...
După-amiază literară
E ora 16 şi la minute. In uşa bibliotecii uzinei
,,23 August" un utemist blond ne spune cu glas tare, ca
să auzim noi, cei care am întîrziat puţin : "Incă n-a treout
sfertul academic !" Am venit in goană pe un bulevard in­
vadat de bOMea verde vegetală a Lui april şi am văzut
grupuri de femei şi bărbaţi, ieşind din schimb.
Au muncit, au mîncat ÎJt1 grabă şi ne aşteaptă aici, în
sala curată a bibliotecii. Sînt o sută cincizeci de tineri,
sau mai mulţi sau mai puţini. Unii dintre ei vin de la
cursuri, După muncă, după pîine şi învăţătură, nu strică
şi puţină poezie. Zece scriitori s-au aşezat la o masă şi
citesc din operele lor. E o linişte impresionantă. I�O de
perechi de ochi, sau mai mulţi, sau mai puţini, aţintiţi
asupra noastră. Mîinile care au strîns aparatele de sudură
în dimineaţa asta sură, aplaudă furtunos cind versurile
citite plac. Nici un artist nu-şi doreşte un alt public. Este
cel mai generos, cel mai îndatoritor public pe care-I cu­
nosc. Cineva dintre noi n-a citit pentru că se gîndea că le
răpim acestor oameni ocupaţi, un timp preţios. Un puşti
negricios ridică la sfîrşit braţul şi întreabă de ce nu
"s-a produs" şi dînsul. E o delicateţe pe care o apreciem
cu toţii. Mezinul nostru, poetul Nicolae Stoian, cucereşte
inimile deschise ale auditoriului. Palmele vagonetarilor de
la ,,23 August" nu obosesc decît tîrziu şi numai pentru a
permite altora să citească.
Nu, nici un artist nu-şi doreşte alt public decît aceşti
tineri pentru care arta nu e un lux oarecare, ci o nece-
218
[219]
sitate stringentă, Decanul de vîrstă al grupului, poetul
Carnii Baltazar, s-a angajat să conduci cenaclul întreprin­
derii. Ar fi trebuit să auziţi ovaţiile de răspuns. Un in­
giner mă opreşte la sfîrşit şi mă întreabă de ce scriitorii
nu sînt mai puţin grăbiţi şi de ce nu-şi propun să trăiască
măcar o perioadă de timp, viaţa de fiece zi a unei fabrici.
Are dreptate. In curind, aşa cum unii dinrre noi au fost
la sate şi au stat un timp indelungat acolo, vom veni aici,
între saule şi vom Îlnvăţa cîte ceva de la oamenii admira­
bili care ştiu atît de frumos să răsplătească arta noastră,
cerîndu-ne în acelaşi timp atît de mult, pe bună �reptate.
19 j 9
[220]
-
[221]
1
I
CUPRINS
Patria .
Semănătorul
Omul de azi, omul de mîine
Botanică industrială
Două băsmăluţe roşii
Griviţa noastră
Omul şi munca sa
Reportaj cu tipografi
Cîntecul Merropolei
Bucureştiul, noaptea
Cuţarida azi
O brigadă complexă
Viaţa la ţară .
O zi la Coşereni
Cum trăim
Energia
Cu o torţă alergînd Înaintea nopţii
Se naşte o idee
Nave
Laude
5
s
13
19
29
36
48
56
63
69
S8
95
101
133
142
162
168
176
189
203
[222]
In colecţia
BIBLIOTECA PENTRU TOŢI
au apărut:
M. E m i nes c u - Poezii
1. L. Car a g i ale - Teatru
F. M. Dos toi e v ski - Amintiri din Casa Morţilor
V. Ale c s an d r i - Culegere de proză, 1 : Călătorie
În Africa
V. Ale c sa n d r i - Culegere de proză, II : Dridri
J o ner e 3 n g ă - Amintiri, poueşti, povestiri
H. Barbusse - Focul
M i hai 1 Sad o vea n u - Zodia Cancerului sau
Vremea Ducăi-oodă
P. 1 s pir e seu - Basme, legende, snoave
F. G 1 Q d k o v - Cimentul
S t. O. 10 s i f - Versuri
H. S i e n k i e w i c z - Nuvele
M i h a j Ben i u c - Poezii
N. O str o v ski - Născuţi în furtună
G. Coş b u c - Fire de tort
* *
* - Alexandria - Esopia
222
A n a t o 1 e F r a n c e - Crima lui Sylvestre Bonnarâ
N. BăI c e seu - Rominii sub Mihai-Voievod Viteazul
Al. D a viI a - Vlaicu-vodă
Tu dor Ar g h ezi - Versuri
[223]
M. G o r k i
Copilăria
M. G o r k i - La stăpîn
M. G o r k i
Universităţile mele
Cai i str a t H o g a Ş - Pe drumuri de munte
G o e t h e - Suferinţele tînărului Wertber
Zaharia Stancu
Zaharia Stancu
Desculţ, partea 1
Desculţ, partea a Il-a
1. S. Tur g hen i e v - In ajun
M i hai 1 Sad o vea n u - Soarele în b altă - Dicenut
persian
M a u pas s a n t - Bulgare de seu
l o a n Slavici
Ioan Slavici
Nuvele, 1: Moara cu noroc
Nuvele, Il : Pădureanca
! I
K o v a c s G y 6 r g y - Cu ghearele şi cu dinţii
Ion G h i ca - Din vremea lui Caragea
E s c h i 1 - Perşii * Cei şapte contra Tebei
K o rol eli k o - Fără grai
NU UITAŢI!
ln fiecare sîrnbătă apare un nou număr în colecţia
BIBLIOTECA PENTRU TOŢI