[6] 6- I .... � ... :E � r Am auzit după aceea legănatul trenului şi glasurile tinerilor zgomotoşi. Vagonul s-a umplut de un miros bun de coniac franţuzesc. Preotul din capătul celălalt al vagonului începuse să clipească mai des, şi privirile i se umeziseră cu totul. Cineva destupase o sticlă lunguiaţă, şi strigătele deveniră mai ascuţite, aproape neruşinate. Cîteva pahare de aluminiu fură purtate din mînă în mînă şi se auzi gîlgîitul vesel al băuturii căzînd în fundul de metal. - Un hectar şi jumătate... răspunse după multă vreme omul cu pălăria neagră, fără să se mişte, făcînd să vibreze numai puţin pielea arsă de soare a gîtului prea lung şi prea subţire. - Şi cu două hectare jumate la Malul-cu-Flori, poimîine ... Era o socoteală de lucrători agricoli, pe care n-o înţelegeam prea bine, socoteală făcută cu glas moale, aproape indiferent, tărăgănat, fără plăcere. Pe urmă se întreb ară unde or să doarmă, şi cineva dintre ei spuse că era o şură în apropiere, la proprietarul locului, şi după asta îşi amintiră de un lucru inspăi­ mîntător. - Alaltăieri, spuse cel cu chimir negru, aprinztndu-şi abia acum ţigara fumegoasă, l-a trăsnit pe trei, sus, sub pădure ... - Cînd cu ploaia aia mare? întrebă cel mai tînăr, fără curiozitate, apatic, scărpinindu-se după ureche şi privindu-şi unghiile mari, negre. - Atunci ... Se făcu tăcere, şi iar am auzit legănarea de osii a trenu­ lui şi rîsetele nepăsătoare ale tinerilor. l-am privit fără nici un sentiment, deşi undeva nepăsarea lor devenise dureroasă pentru mine. Cel ce mi se păruse un artist se însufleţise, probabil pentru că băuse o picătură de coniac. I I I 10 11 I 1 II I 1 l [12] i�' , � �I I t � .1 '1' ,1 � 1 �I l f il l' Avea acum o privire fanatică şi o devora cu ochi intenşi pe una dintre fete, ţinînd-o de mînă cu o fermitate pose­ sivă, cu o dorinţă a degetelor asudate ce nu putea să nu fie observată. - Fulgerul a tras la coasă, adăugă cel cu povestea. Ei dăduseră să fugă să s-ascundă în pădure ... - Şi au murit? întrebă mahmur cosaşul cu gîtul lung şi subţire. - încă nu, le-au săpat o groapă şi i-au băgat jumătate în pămînt. Stau acolo şi le aduce lumea de mîncare, sînt ţepeni şi galbeni ... Se făcu tăcere şi văzui chipul femeii aşezate în faţa preotului, care privea spre cei cinci tineri. Foşneau nişte hîrtii foarte subţiri, şi în curînd vagonul se umplu de mirosul atît de cunoscut al şuncii de Praga. O fată tăia o pîine albă, bine coaptă, şi unul dintre băieţi desfăcea cu un cuţit bine ascuţit capacul unei cutii de conserve. Cum se întîmplă în astfel de ocazii, mi se ·făcu deodată foame. Preotul cu barba neîngrijită privea pe fereastră, dar îi simţeam lăcrimarea gurii. Trenul se opri într-o haltă. Soarele intra acum pe fereastră, luminindu-ne feţele. Era ora amiezii. Călătoria mă obosise puţin şi simţeam că o să mi' se facă somn. De tinerii aceia zgomotoşi mă plictisisem, şi ţăranii nu mai vorbiră cîtăva vreme. Pe urmă, după un timp, cînd mă simţii singur şi puţin trist, cum eşti singur şi puţin trist cînd călătoreşti fără prieteni, se întîmplă un lucru pe care o să vi-l povestesc. Ajunsesem aproape .de Cimpu-Lung, poate la trei sau patru staţii de oraşul acesta. Trenul gifiia printre pomii uzi şi strălucitori în soare. începuseră să se zărească munţii. Sub noi, traversînd un pod, văzui un rîu spumegînd, şi pietrele albiei aruncau ecourile căderii apelor. Era una dintre acele zile pe care n-o 12 [13] uiţi toată viaţa, o zi de care n-aş vrea să-mi amin­ tesc atunci cînd am să simt că mor, pentru că prea era frumoasă. Ţăranii mei s-au adunat mai aproape, au mişcat coasele cu aceeaşi blîndeţe, cum ai muta o fiinţă, nu nişte lemne neînsufleţite, şi cel bătrîn a căutat într-o desagă de in, cenuşie ca sarea grunjoasă, şi a scos o bucată de mămăligă rece. Era o bucată tare, galbenă, cu găuri, ca un fagure, cu o coajă zgrunţuroasă, o bucată mai mică dintr-o mare mămăligă, din care se mîncase de mai multe ori, şi înainte de a o aşeza pe banca tare de lemn, sub ea şi-a aşternut batista, o cîrpă mototolită, tot de culoarea sării grunjoase, netezind-o cu blîndeţe, ştergînd-o cu muchia palmei. Ceilalţi doi s-au aplecat între picioarele desculţe, şi în tăcere au scos din desagi alte două bucăţi de mămăligă, la fel de vechi, de zgrunţuroase şi de galbene. în vagon mirosea încă a şuncă de Praga şi a coniac franţuzesc; tînărul care mi se păruse un artist melan­ colic înfuleca un peşte frumos, albastru, ca plumbul, şi am zărit sclipătul cărnii, semănînd cu un fulger al undelor de adînc. Dinţii sănătoşi ai fetelor cu breton, aducînd atît de mult una cu alta, ronţăiau bucăţile de franzelă, şi chipul femeii de lîngă popa cel tînăr era atît de lacom că m-am cutremurat. Părintele, cu barba neîngrijită, închisese ochii, şi mie nu îmi mai fu foame. Ţăranul cel slab scoase din traistă în cele din urmă o ceapă mare, rotundă, un fruct frumos, poate tot atît de frumos ca o lampă de noapte, pe care-l sfărîmă cu o simplă apăsare a palmei, şi tot mirosul de şuncă de Praga pieri. Cosaşul cu chimir negru de piele căută în brîul său cu ţinte vechi şi roase şi scoase o legătură, tot vinătă, 13 [14] 1· l' tot umedă, de culoarea sării grunjoase, şi o desnodă cu răbdare, ca pe un pachet cu perle, atent să nu piardă ceva, o legătură în care se afla puţină sare. După aceea, cei trei ţărani îşi luară prînzul de dumi­ nică, în tăcere, fără să privească munţii umeziţi strălu­ cind în soarele de iulie, atît de vesel şi de darnic, înfru­ museţînd totul în jur. • [15] F Jl PATRU PEŞTI Într-o seară m-am pomenit cu prietenul meu, ingi­ nerul N., bătîndu-mi la uşă. Era o vreme pe care o iubesc: ploua, în grădină frunzele lovite de picăturile reci de apă vorbeau ca o femeie în somn, şi mirosul amărui de frunză putrezită, ameţitor la ora aceea, îmi stăpînea simţurile ca un alcool. Voisem să citesc, cartea îmi căzuse pe masă, priveam noaptea neagră de-afară, fără stele, învăluită numai în boarea şi transparenţa pînzei lichide. Cunoaşteţi neînchipuitul susur al burlanelor, în stare să te arunce intr-o pagină cu versuri. .. Am deschis, puţin mirat, puţin supărat că cineva Imi turbură visarea. - Ce-i cu tine? l-am întrebat pe prietenul meu, văzindu-i chipul răvăşit. Te ştiam la Bicaz ... Nu mi-a răspuns şi a pătruns în casă, scuturîndu-şi mantaua de ploaie, căutînd cu ochii un drum ocolit pînă la cel mai apropiat fotoliu. Leam lăsat să ajungă acolo, după ce-şi aruncase gluga în cuier, şi am încuiat uşa în urma lui. Eram singur şi devenii curios dintr'o dată. 15 [16] I i 1, i I , , I " i � 1 t- I I! I " ti i , , I , I . ! - Ai ceva de băut? mă întrebă el, fără să mă pri­ vească, ostil, febril, agăţindu-se de braţele fotoliului. - Tu ştii bine că la mine totdeauna se găseşte cîte ceva ... Am deschis uşa barului şi l-am arătat sticlele, strălu- cind uşor în lumina lămpii de noapte. - Poftim, alege ..• - Dă-mi orice ... Mvarn gîndit o clipă şi, ca vechi cunoscător, am destupat o sticlă de coniac, pentru că această băutură poate fi gustată la orice oră, de dimineaţă pînă seara. - Cum merge treaba la baraj? am întrebat uscat, indiferent, ca să-I scot puţin din gîndurile lui. - Bine, bine, cum să meargă? Am mutat albia Bistriţei, ar trebui să vii mai des acolo, doar eşti scriitor ... Nu i-am răspuns. Mirosul de spirt al coniacului umplu odaia. l-am întins un pahar, privind culoarea băuturii în lumină, după un vechi obicei. - Bea, asta te va limpezi, eşti cam obosit. .. Prietenul meu nu era obişnuit cu coniacul şi în general cu nici o băutură, aşa că goli paharul dintr-o înghiţitură. Îi observai tremurul mîinilor, foarte palide în lumina galbenă a lămpii. - Mai merge unul, nu-i aşa? -Da ... Faţa lui, frumoasă altădată, era lividă. îşi pierduse strălucirea aceea secretă pe care i-o surprinsesem cu doi ani în urmă, cînd o cunoscuse pe Anca. (Mă gîndeam că numai despre ea putea fi vorba, că numai ea îl adusese în starea asta de agitaţie.) Îi turnai din nou coniac în pahar. Pe frunte i se ivise o brumă uşoară. Asudase. Nu era îmbrăcat în hainele lui obişnuite de călătorie, se vedea bine că vine de acasă, că sosise de mai multe zile în Bucureşti. Pentru cei treizeci şi cinci de ani ai săi era 16 [17] puţin prea obosit. II sfătui sem mai demult să ceară un concediu lung. pentru că îl încercase o astenie, dar el îmi răspunsese că numai munca, preocuparea continua il ajută să uite ceva despre care nu-mi vorbise însă nicio­ dată. Asemenea stări nu au decît oamenii chinuiţi de o singură idee, şi curiozitatea mă încercase de multă vreme, dar o discreţie rău înţeleasă îmi oprise totdeauna pe buze orice întrebare. Aşteptam să-I aud, deşi îi povestii în 5 minute ultimele noutăţi despre prietenii comuni. Ştiam că nu-l interesează şi că abia aşteaptă să vorbească, dar nu-i era nici lui prea uşor. Cît îl intuisem, era un om mîndru, închis în sine, un ambiţios. Era apreciat pentru munca lui, ziarele îi pomeneau des numele, pentru că în repetate rînduri cotidienele scriau despre marea lucrare de la Bicaz. îmi plăcea să-i spun că el va face o revoluţie in beton - lucru şi absurd, şi poetic - undeva, în sfîrşit, deforma ţie profesională. N. băuse şi al doilea pahar cu aceeaşi lăcomie primi­ tivă pe care nu o au băutorii de calitate. Coniacul alun. gase mirosul de frunză udă, şi după cîteva înghiţituri alcoolul mă trase spre graniţa dulce a imperiului său purpuriu, imperiu în care toate lucrurile capătă stră­ lucire ca putregaiul. Cînd umplurăm a treia oară paharele, il văzui cum lasă cupa de cristal la picioare, pe covorul moale, cum ar fi. lepădat un crin galben, aproape cu tan­ dreţe, cu înduioşarea omului ce nu se îmbată des, dar cînd o face, o face în sărbătoare. Ploua încă mărunt, frunzele mele tot mai şopteau ca femeile în somn, bătu puţin vîntul şi ne scutură perdeaua, umplînd camera cu puţină umbră. Îl pîndeam făcînd pe indiferentul, trăncănind despre orice, în afara celor ce mă interesau. - îţi aminteşti peştii l mă întrebă pe neaşteptate prietenul meu. 2 - c, 544 17 [20] "' li curiozitatea să cercetez - pe care le aduceam rriumfătort Intinzîndu-le frumoasei noastre gazde. Ea, în semn de omagiu, deşerta punguţele pe rînd în faţa noastră, şi monştrii aceia superbi, lacomi vîsleau suplu prin apă şl devorau bucăţelele mici, albe, ca o ninsoare subacvatică. Vrînd-nevrînd, iubeam cu toţii peştii Ancăi şi cred că nimeni nu îndrăznea să-i uite vreodată la vizite. Eu mă aşezam, ca de obicei, într-un colţ al salonului, mobilat simplu şi cu gust, şi priveam cum dansau ceilalţi. Era loc destul, încăperea dădea spre o terasă înaltă şi se stingeau luminile de sus, rămînînd aprinse numai nişte veieze galbene, îmbrăcate în mătase. Serile acelea aveau farmec. Era înaintea verii, aerul mirosea a dragoste, noi toţi O iubeam puţin pe logodnica lui T., şi el era atît de înţelept, de cumsecade şi părea că ne înţelege şi că are chiar puţină milă de noi. După cîteva pahare de punş, amestecate cu coajă de mere şi cu scorţişoară, totul devenea frumos. Nu-mi place dansul şi aproape nu-i înţelegeam pe cei din jurul meu. Erau cîteva perechi de oameni, iubindu-se diferit: unii ca la începutul iubirii, cînd totul e fierbinte în jurul tău: aerul, apa, trupul celuilalt; alţii - cu puţină deza­ buzare, cu acea ultimă zvîrcolire a morţii iubirii, cînd vrei să ai elan şi nu mai ai, cu regretul tragic că pierzI ceva frumos, de neîntors. O ştiam după şoaptele din jur, după strîngerile de mîini, surprinse în lumina puţină. după înţepăturile din vorbele unora. Se iubea într-un fel conservator: nimeni nu şi-ar fi permis vreo groso­ lănie la adresa prietenilor, nimeni nu se certase cu nimeni, şi dacă exista puţină gelozie în aer, ca ameninţarea unei furtuni, ei bine, această furtună există oriunde se inril­ nesc mai multe femei frumoase şi cîţiva bărbaţi interesanţi. îmi plăcea să-I privesc pe N. El era un timid care făcea pe brutalul. Părea tăcut şi mă întrebam ce putea 20 [21] să spună femeilor pe care le iubise, dacă iubise cumva mai multe. Era obsedat de meseria lui, ţinea la barajul de la Bicaz ca la un lucru personal, şi faptul că în anul acela trebuise să rămînă în Bucureşti pentru nişte proiecte îl chinui se puţin, deşi, îmi dădeam seama, pentru starea lui sufletească picase bine, pentru că ar 6. fost nenorocit să nu fi. putut s-o întîlnească atît de des pe Anca. Dansa stîngaci, îl simţeam încurcat. Cred că ţinea mult la T., logodnicul gazdei, şi avea simţămîntul unei vinovăţii imense, ce nu putea fi. trădată. De cîteva luni se schimbase, iubirea îl făcuse agitat, puţin nepăsător. De cîteva ori îmi spusese vag că suferă şi eu ştiam de ce, iată de ce nu mi-am explicat cum reuşise să se învingă pe sine, cum trecuse peste timiditatea lui. fatală intr-o mare dragoste ... Din ziua cînd am aflat că N. plecase cu Anca la mare, noi toţi, noi, ce ţineam atît de ciudat unul 11:1 celălalt, nu ne mai văzusem decît întîmplător pe stradă, Nici unul dintre noi nu adusese vorba despre desfacerea logodnei lui T. de Anca şi de căsătoria imediată Il prietenului meu cu ea. într,un fel, simţeam, ca unul foarte apropiat de N., un uşor dispreţ la ceilalţi. Toată lumea, sînt sigur, condamnase pe amicul meu, dar eu nu suflasem nici un cuvînt despre asta, gîndind că exista şi puţină fatalitate în ceea ce se întîmplase. Aş fi. vrut numai să ştiu cum o duc, şi unele ecouri ajunseseră pînă la urechile mele. l-am văzut de cîteva ori pt' stradă, şi în unele locuri ne-am întîlnit. Cîteodată N, mi se părea foarte fericit. A vea un fel de a trata femeile, o căldură dogorîtoare care le învingea, lucru ce dovedea o mare forţă interioară, demn de învăţat, demn de privit. Credeam că o stăpîneşte mai bine decît celălalt. T. mi se păruse totdeauna cam placid, cam 21 [22] nepăsător, şi asta duce de cele mai multe ori la pierderea iubirii. Ochiului meu nu-i scăpa însă şi o oarecare rezistenţă la Anca. Fire hotărîtă, energică, chiar cu o oarecare sete de a domina, obişnuinţă căpătată mai demult, ea mi s-a părut de cîteva ori în război cu N., om de acţiune, energic, stăpînit, hotărît. Dar zîmbeau atît de frumos unul altuia, păreau atît de fericiţi să se ţină de mînă chiar cînd erau şi alţii de faţă, încît opinia unanimă era că vor sta împreună multă vreme. La toate acestea mă gîndit între al treilea şi al patrulea pahar de coniac, privind chipul livid al prietenului meu, care tăcuse. Mi-era teamă că băutura îl va amorţi în loc să-l dezgheţe, cum se întîmplă cu unii, aşa încît îl îndemnai să deşerte cupa de la picioarele noastre. - Ce-i cu peştii ăia? Se auzea ploaia de afară căzînd pe frunze şi susurul burlanelor. Alcoolul mă tîra tot mai adînc în teritoriul său purpuriu, unde sînt şoapte şi aduceri-aminte, suspine şi o mare dragoste elevată pentru oameni, unde cauţi umbre frumoase, şi ideile aleargă înaintea ta, şi le culegi ca pe nişte flori de cîmp ... - Ştii cum au murit? - De unde să ştiu? Neam mai fost în casa Ancăi de la plecarea ta cu ea la mare, cînd v-aţi căsătorit ... - E adevărat. Spune-mi, ce-ai auzit după asta? Oamenii m-au condamnat, nu-i aşa? Tăcui puţin, - Nu, nu cred, astea sînt lucruri in care al treilea, sau, în cazul vostru, al patrulea, nu avea nici un rost să se amestece ... - E adevărat. Măcar ţie însă ar trebui să-ţi explic ... - Dacă nu ţi-e prea greu, am să te ascult ... El culese paharul de pe covor, şi de data asta sorbi cu prudenţă. 22 [23] r r - De la o vreme, am început şi eu să beau. Alco­ olul e bun. - Cu condiţia să nu i te încredinţezi cu totul, dar după ce munceşti mult, e bun ... El avea acum o faţă mai liniştită, - Cu T., spuse rar, avusesem o explicaţie încă din iarna lui '57. Fusesem împreună la munte, în iarna anului cînd am cunoscut-o pe Anca. .. La început n-am iubit-o. Pica sem întîmplător acolo, la mare, vara, şi după cîtva timp m-a surprins aerul ei copilăros. Ştii bine că n-am avut o copilărie ... - Ştiu ... - Asta te lasă cu o infirmitate îngrozitoare. Ea se bucura de toate lucrurile, îmi plăcea tinereţea aceea nestăvilită, naivitatea din privirile ei. După trei săptă­ mîni a trebuit să mă întorc la lucru. Ea a rămas la Constanţa pînă la sfîrşitul lui septembrie. Nu ne-am văzut două luni. Pe urmă am întîlnit-o întîmplător pe stradă. Am căutat-o, am refăcut cercul de la mare, şi asta numai prin stăruinţa mea, pentru că ţineam foarte mult la T. şi aş fi vrut să nu ştie că o iubesc, dar lucrurile astea se simt numaidecît. .. Tăcu puţin, obosit, parcă, de amin­ tirea acelor zile, apoi reluă: În iarna următoare, într-o noapte cînd am rămas singur cu T., i-arn mărturisit pe departe că o iubesc pe Anca. Eram la o cabană în Bucegi, stam de cîteva zile cu mai mulţi prieteni într-o scurtă vacanţă. El mi-a spus că ştia şi că nu-mi poartă duşmănie. Cred că se gîndea că, între noi trei, ea era aceea care trebuia să hotărască ce aveam de făcut. Timpul trecea. Lucrurile se agravau. începusem să ne întîlnim şi în alte locuri, unde nu eraţi voi, şi asta îmi dădea mustrări de conştiinţă. Nu sînt un aventurier, dar nici un erou. Oricui putea să i se întîmple aşa ceva. Totul trebuia rezolvat frumos, pentru că o prietenie adevărată nu se 23 [24] 1 l � � . r I I I I I I il , I i I cald in picioare. l-am spus Ancăi să hotărască. Şi, cu o seară înainte de ziua hotărîtă de noi să plecăm la mare lmpreună, m-am dus la T. şi am avut o discuţie lungă ... Prietenul meu părea obosit acum. îi zării din nou sudoarea lucioasă de pe frunte. Strîngea uşor paharul cu degetele lui lungi şi galbene şi privea prin fereastra deschisă. Era puţin frig, dar nu mă ridicai, pentru ca să nu-l întrerup. - ... cred că ri-arn făcut pe nimeni mai nenorocit in viaţa mea decît pe omul acela. A primit totul cu linişte, o linişte pe care nu ştiu dacă o cunoşti: în ea intră durere, stăpînire de sine, puţină ură, puţină speranţă, puţină îndoială... O iubea mult, poate mai mult ca mine, şi o iubeşte, sînt convins, şi astăzi ... - Şi? - Am mers împreună la ea. Anca îşi făcea bagajele. T. voia să ştie numai dacă e adevărat, deşi nu credea o Iotă, Era obişnuit cu bărbaţii care o curtau, dar nu-şi inchipuise nici o clipă că cineva va reuşi s-o ia de lîngă e1. îmi venea să plîng, dar era atît de ridicol să boceşti În situaţia asta... Noi ştiusem de zile întregi cînd va veni momentul acesta şi m-am simţit ca un hoţ de drumul mare. Alergasem trei zile prin oraş după cumpărături, eram atît de siguri de noi, premeditasem totul şi, puţin laşi, lăsasem lovitura la urmă. .. Se făcu din nou tăcere. Numai puţină vreme. A urmat o scurtă explicaţie. El ne-a ascultat, şi cînd am terminat de spus totul, T. s-a ridicat de pe scaun, fără un cuvînt, mut, deschizînd uşa şi părăsindu-ne. Bău lacom din paharul golit pe jumătate. - Cred că clipa asta n-am s-o uit niciodată... Au urmat două luni de vacanţă, o vacanţă tristă, cu certuri dese, cu amărăciuni stîrnite din senin, apoi căsătoria, doi ani de greutăţi, şi-acum despărţirea ... 24 [25] - V -aţi despărţit? întrebai inutil - ghicisem de la inceput lucrul acesta. - Da, de o săptămînă ... Mă ridicai, prefăcindu-mă că nu găsesc ceva. Ar fi trebuit să închid fereastra, dar renunţai. Aerul rece de afară îmi făcea bine. - Nu înţeleg însă de ce m-ai întrebat dacă-mi aduc aminte de peştii Ancăi. Prietenul meu surise cu o tristeţe infinită, ca la o amintire atît de tragică, încît numai blîndeţea cu care o ocroteşti în sufletul tău o mai poate salva de ură, de uitare, de nepăsarea care e mai scîrboasă decît orice. - Vezi, toţi se vor întreba: De ce au sacrificat un om, de ce au alergat atîta unul după altul, pentru ca să se termine totul atît de repede? Nu-mi plac explicaţiile, vreau numai să-ţi spun cum au murit peştii. Eşti scriitor, poate iese ceva de aici ... - Te ascult, dar bea mai întîi o înghiţitură. Coniacul mi se pare acum mai vechi, ia miroase puţin, are şi o culoare aprinsă ... - Ni se pare nouă; totdeauna după al patrulea pahar, băutura pare mai bună .•. Mă asculţi? - Cum să nu? Sînt numai urechi. .. - Ţii minte vasul acela? - Da, ca o cală imensă de cristal ... - Şi cei patru peşti exotici? - Teribili, lacomi, devoranţi, cu priviri magnetice ... - Chiar aşa ... - Cărora noi le aduceam mîncare în punguţe cenuşii, cumpărate de la un magazin de sub scara Naţiona­ lului. .• - Peştii cu care ţie ţi-ar fi fost frică să dormi in aceeaşi odaie noaptea ••• - Pe care Anca îi iubea atît de mult ... 25 J [26] Gura amicului meu se strînse. Nu ridică ochii la mine. Bău iar cu lăcomie. - Ei bine, ce s-a întîmplat cu peştii ăştia? - Aşa cum îţi spuneam, ne-am întors după două luni de la mare. Nu fusesem prea fericit. Ea tînjea după ceva, era tristă, ne certasem deseori, dar în ziua cînd ne-am Întors părea mai liniştită, avea chiar o scînteiere de dragoste în ochi. Ne făcusem planul cum o să locuim. Ea nu avea prea multe lucruri şi nici eu. Important era că stam singuri, fără părinţii vreunuia dintre noi - ştii cum e în cazuri din astea ... Respiră tare, ca şi cînd s-ar fi înăbuşit, apoi zîmbi liniştit. - Era o zi de sfîrşit de septembrie, şi tristă, şi veselă. Tristă pentru că vara plecase, veselă pentru că aveam sen­ zaţia că mă întorc undeva acasă, la mine, cu femeia aceea, pe care o iubeam atît, şi sentimentul că voi locui de atunci încolo într-un loc străin, aproape îmi pierise ... Mai pune puţin coniac... Aşa... Ai dreptate, are un parfum bun şi pare mai vechi acum. .. îşi adună gîndu­ rile, risipite puţin. Am luat o maşină, şi într-un sfert de ceas am fost în faţa uşii. în tren hotărîserăm să schim­ băm perdelele, să cumpărăm o canapea de la Consig­ naţia, dar nu orice canapea ... în sfîrşit ... Anca a deschis, şi iată-ne în salonul pe care-I cunoşti atît de bine. Obloa­ nele erau trase, era întuneric, se simţea mirosul de praf şi de odaie neaerisită. Am lăsat geamantanele pe covor, şi cînd s-a făcut lumină ştii ce-am văzut în mijlocul încăperii, pe masă? - Vasul cu peşti. .. - Da, vasul cu peşti. Era la locul lui obişnuit. Anca ii uitase acolo, sau nu s-a gîndit de loc la ei, nu ştiu ... Apa se evaporase, şi pe fundul calei de cristal, cum îi spuneai tu, rămăseseră patru schelete. Frumoşii peşti 26 [27] exotici muriseră asfixiaţi, trupurile lor explodaseră, pe pereţii acvariului se mai vedeau bucăţi de carne putre­ zită, atît de urîte, atît de urîte ... - Bine, dar nu înţeleg ce legătură are faptul ăsta de nimic cu despărţirea voastră. - Despre mine şi despre Anca n-am să mai scot nici un cuvînt, să ştii ... Şi după aceea vorbirăm despre alte lucruri. [28] BUFET EXPlţES A fost o perioadă în viaţa mea cînd am mîncat seara, multă vreme în fiecare seară, la un bufet expres de pe Bulevard. Genul acesta de local îmi place, pentru că aici toţi oamenii sînt grăbiţi, şi cînd sînt grăbiţi e mai uşor să-i observi, pentru că au reacţii imediate, se comportă intr-un fel anumit, care-i lasă privitorului descoperiţi oarecum. Văzindu-i cum mănîncă, îţi dai seama dacă sînt lacomi sau pedanţi, dacă puţin le pasă de ceilalţi, dacă sînt gînditori sau leneşi, în sfîrşit, toată mica prefă­ cătorie a fiecăruia e trădată de lucruri ce mi se par foarte importante. Se stă incomod în picioare, se transportă farfuria de unul singur şi se naşte un sentiment de izolare, deşi te afli cu mai mulţi laolaltă. Veneam către ora 11 noaptea, iarna sau spre primăvară, mi se pare că numai trei anotimpuri au trecut pînă cînd viaţa mea a redevenit liniştită, şi mă aşezam la o masă de lîngă fereastră. Aveam în faţă o farfurie cu cremvurşti calzi sau o bucată de şuncă, de o culoare stranie, minerală din pricina răci­ torului în care fusese adăpostită, şi îmi turnam din cînd 28 [29] in cînd intr-un pahar puţină bere aurie, privind-o în lumina becurilor. în faţa mea era uşa prin care intrau şi ieşeau muşteriii întîrziaţi. Aici se închidea la 11,30, dar eu stăteam totdeauna pînă la miezttl nopţii, pentru că nimeni nu mă poftea afară. Se făcea curăţenie, se spăla pardoseala, casieriţa îşi socotea fişele, e un ceas straniu al saloanelor comune numite restaurante, ce-mi place totdeauna, ceasul cînd se string hirtiile aruncate pe jos, cînd se ridică bonurile şi se cîntăreşte ceea ce nu s-a vindut, cînd tot locul, însufleţit pînă atunci, se pustieşte, şi această părăsire colectivă are un farmec special. Dacă e iarnă, pe geamuri rămîn broboanele de abur, şi vitrinele par mari bucăţi de piele de crocodil alb, iar dacă e primăvară, prin uşa deschisă se aud paşii pietonilor întîrziaţi, cu lenea de la miezul nopţii. Trec primele stropitori şi udă asfaltul, şi fîşîitul apei are în el ceva adormitor. Priveşti rigolele negre şi lucioase, în care se adună un afluent gras, unde se deosebesc resturile de ulei scurse pe caldarîm, şi lumina lămpilor de sus, biţiind la vînt încolo şi-ncoace, simţi mirosul de benzină al eşapamentelor, şi dacă eşti la al patrulea pahar de bere poţi să gîndeşti, ca mine, că taxiurile Moscvici au păstrat intimitatea vechilor berline. Multă vreme am părăsit ultimul acest restaurant, privind munca de noapte a femeilor de serviciu şi ascul­ rindu-le fără atenţie. Spuneam bună seara, casieriţa îmi zîmbea, intr-un fel ce mă făcea să înţeleg că îi plac singu­ raticii, şi cînd treceam de strada invadată de strălucirea neonului, o apucam pe un trotuar mai întunecat. Feres­ trele caselor dormeau, cu întunericul lor, cu perdelele nemişcate, şi mă intilneam cu cîini rătăciţi. Nu ştiu dacă aţi observat că noaptea cîinii nu mai au nimic agresiv, sînt prietena şi şi te urmează cu simpatie, se joacă înaintea ta şi îţi vine să le vorbeşti. Traversam un parc pustiu, 29 [30] " " in care iarna îşi făcea de cap cu jocul zăpezii de la miezul nopţii, sau spre primăvară broscuţele trezite de umezeală străbăteau peluzele cu salturi mici, şi eu mă feream să le calc. Se auzeau claxoanele inutile ale şoferilor, ce mă invitau să mă sui în maşinile lor, şi de la un teatru ieşeau cîteva sute de oameni tăcînd sau vorbind încă încet, pentru că se obişnui­ seră cu liniştea sălii abia părăsite, şi hainele lor mai păstrau căldura înghesuielii şi din cînd în cînd izbuc­ nea cîte un glas dulce de femeie şi iar rămineam singur, ascultindu-mi paşii şi privind ultimele fumuri (în martie) ale coşurilor de la cabinele portarilor, acele încăperi mici, abia luminate, în care picoteau bărbaţi bătrîni. Uneori ploua, dar nu atit de insistent încît să mă facă să mă grăbesc, îmi stringeam raglanul mai bine în jurul gîtului şi priveam cerul întunecat, jos şi plin de pîclă. Arborii deveneau lucioşi, şi Între crengile lor strălucirea electrică a străzii construia leagăne de argint. Alteori, cînd ajungeam lîngă un cunoscut stadion, lumina lunii călătorea pe statuile de bronz ale atleţilor, şi noaptea părea însufleţită. Petreceam bine cu mine însumi pînă acasă. Somnul venea mai repede, deşi eram trist şi singur în vremea aceea. în ultima zi (de atunci n-am mai intrat în acel bufet expres), în ultima zi, spun, cînd mi-am băut sticla mea de bere sub candelabrele de cristal ale unităţii nr. 31 OeL, cum scria pe firma de sticlă aşezată deasupra intrării, am întîlnit un om foarte interesant. De altfel, trebuie să mărturisesc că ne cunoşteam de mai multă vreme. El sosea în restaurant mai tirziu decît mine, pe la 11 şi un sfert invariabil, şi pleca înaintea mea, salutindu-mă cu un gest uşor, o ridicare a mîinii către frunte. Era un zidar sau un meşter, nu ştiu bine, cam de vreo cincizeci 30 [31] de ani, cu părul alb. Purta (era aproape de primăvară) pe frunte o bască de hîrtie de ziar stropită cu pete mici de var, aşezată cam şui, dar cu oarecare cochetărie. îmi plăcea cum merge, semăna puţin cu actorul de cinema Jean Gabin, pentru că avea o gură subţire, şi muşchii feţei - febrili. Plătea casieriţei şi îşi lua farfuria şi paharul de rom şi se aşeza totdeauna în dreapta mea, cu toate că erau multe mese neocupate. Mînca repede, după ce bea băutura de culoarea vişinei putrede, şi pe urmă se uita la ceilalţi. Trebuie să ştiţi că în bufetele expres, deşi ar putea să pară curios, către miezul nopţii intrau mai multe femei decît bărbaţi. Bărbaţii caută în general locuri unde se poate sta mai mult, aici intrau numai fiinţe grăbite şi singuratice. Tacit, mă împrietenisem cu necunoscutul de lîngă mine. Se vede treaba că lucra la un bloc din preajma cinematografului Patria şi că n-avea nevastă, ceea ce e curios la bărbaţii în vîrstă. Lăsa lîngă masă un săculeţ cu scule, în care suna probabil o mistrie sau un ciocan, mergea pînă lîngă vitrina strălucitoare şi îşi alegea ceva. Pe urmă mînca repede, cum am mai spus, după ce-şi sorbea paharul cu rom. Ultima oară cînd am intrat în acel bufet expres, el mi-a vorbit şi am să vă spun de ce. Era aproape miezul nopţii, femeile de serviciu măturau colţul de lîngă uşă al restaurantului şi flecăreau. Casieriţa îşi făcea socotelile sale cu voce mică. Aduna cifrele şi ridica din cînd în cînd privirile către noi, ca să ne arate că nu trebuie să ne grăbim, pentru că ea mai are treabă. Era la sfîrşitul lui martie. Treceau primele stropitori, oraşul mirosea a praf, şi pe cer aluneca o lună murdară, acoperită de nori. Rar, clopotele de tramvaie turburau liniştea de la miezul nopţii. Atunci am auzit desluşit cuvintele femeilor de serviciu. Erau îmbrăcate amîndouă în halate albe şi nu se sinchiseau de noi. 81 [32] 1\ I i I i I - Ai băgat de seamă, spunea una dintre ele, cîte femel vin aici seara ca să mănînce? - De ce ţi se pare curios? se mirase cealaltă. - Pentru că o femeie nu trebuie să intre singură intr-un restaurant, stabili prima, cam cu răutate. Conversaţia mă intriga. - Nu au bărbaţi, ce vrei să facă? Trebuie să mănînce 'ii seara ... - Să mănînce acasă ... I - Ce vezi rău în faptul că cer o sticlă de bere şI puţină şuncă? - Nu ştiu, dar mi se pare că tare trebuie să fii singurii ca să mănînci la miezul nopţii aici. Totdeauna am crezut despre femei că sînt bune obser­ vatoare, mai bune decît bărbaţii, şi parcă îi dădeam drep­ tate celei care le plîngea pe clientele singuratice. Atunci am auzit glasul necunoscutului adresindu­ mi-se pe neaşteptate: - Ce spui, tovarăşe, de asta? M-am întors şi l-am privit. Avea un zîmbet bun, de om înţelegător. - Ştiu eu ce să spun? Eram stingherit de gîndul că puteam să fiu auzit, şi atunci mi-am luat sticla de bere şi paharul şi m-am aşezat în faţa lui, rezemindu-mi coatele de marmura rece şi lucioasă. - Vrei puţină bere? - Nu, mulţumesc ... - Mi se pare că femeia asta are dreptate ... Mă întorsei s-o privesc. Era înaltă şi uscăţlvă, se mişca repede, ca oamenii energiei. - Dacă ar avea dreptate, ar trebui să fim foarte trişti, îmi spuse cu acelaşi zîmbet, în care desi uşii şi puţină ironie. 32 [33] -------------------------------------------------- ---- -- -- De ce? -- Mie mi se pare că dacă femeile îndrăznesc să intre singure intr-un restaurant la miezul nopţii e bine. Ai mai puţini ani ca mine, nu ştii ce înseamnă asta. Pe cînd eram tînăr, ele n-ar fi cutezat să se arate fără însoţitor. -- Nu rămîne mai puţin adevărat, spus ei pe gin­ duri, că femeile ar vrea să aibe cu cine schimba o vorbă ... -- Oricînd, în timp, oamenii stau cîteodată singuri. Dumneata eşti de asemenea singur, ca şi mine, dar asta pentru cîteva săptămîni sau luni. Omul rîse scurt şi îşi potrivi basca de hîrtie de ziar pe frunte. Nici nu ştiu cum te cheamă şi nici dumneata nu ştii cum mă cheamă, dar nu are nici o importanţă. Vreau să-ţi arăt ceva. Ia priveşte mesele din jur ... Mă uitai atent ... -- Ce vezi? Pe una dintre ele, cineva uitase un buchet alb de ghiocei. -- Nişte flori ... -- Asta nu-ţi spune nimic? -- Florile povestesc totdeauna despre dragoste •.. -- Ei ... Tăcu. De afară pătrundea mirosul de praf umezit al străzii. -- Ce auzi? Pe bulevard, o echipă de lucrători spărgea asfaltul. Se desluşea tusea metalică a pickamerelor. -- Se munceşte ... -- Ce vezi? Îmi arătă prin geam schelele fantomatice ale blocului Je peste drum, luminate de reflectoarele puternice. -- Ziduri. .. 3 c. - 544 33 [34] Trecu un tramvai greoi, scoţînd un şuierat strident. Vatmanul opri pe neaşteptate între două staţii. Ne uitarăm unul la celălalt. - Ştii de ce a făcut-o ? mă întrebă. -Nu. - Ca să ia un trecător întîrziat care n-ar mai fi ajuns vagonul. Inima mea se umplu de un sentiment de bucurie ciudată. Privii vitrina strălucitoare în care apăruseră primele salate verzi, o vegetaţie întreagă de o culoare violent-proaspătă, Sifoanele aflate pe barul metalic străluceau ca nişte vase de laborator, şi sticlele de bere, adunate intr-o margine, mi se părură delicate popice de faianţă. - Ia priveşte, mai spuse omul din faţa mea. Mă întorsei. Femeia înaltă şi uscăţivă strîngea oasele rămase de la fripturi, intr-un mare pachet de hîrtie. - Are acasă un cîine sau o pisică. Omul nu e trist cînd se gîndeşte la altcineva, chiar la un animal. Poate e o fiinţă rea, dar asta o scuză ... Se aplecă şi îşi ridică sacul cu scule, care sună metalic. - Bea-ţi berea, eu mă duc. Bună seara. Trebuie să judecăm oamenii după ceea ce au frumos în ei. Asta îţi dă încredere în viaţă ... Şi se depărta încet, ieşind pe uşă. De a doua seară n-am mai mîncat la bufetul expres, dar ori de cîte ori am trecut pe lîngă vitrina lui strălu­ citoare m-am uitat la masa la care stătusem cu omul acela atît de generos, cu un gînd de recunoştinţă. [35] îNTR�UN LOC DE TRECERE Femeia din faţa mea nu avea obişnuinţa de a spune lucrurile frumos, aşa cum nu o au oamenii care au trăit rău şi s-au învăţat să tacă în mod crîncen, să adune în ei revolta şi cuvintele grele. - Ce vrei să ştii? începuse, abandonindu-şi palmele strînse una intr-alta în poala rochiei întunecate. îmi plăceau părul ei alb, bine pieptănat, adunat în cocul de la spate, moliciunea vocii şi blîndeţea gurii, încremenită parcă pentru veşnicie intr-un zîmbet uşor. O aşteptam amîndoi pe nepoata sa, o fată pe care o intîlnisem cu cîteva luni în urmă, în împrejurări pe care o să vi le povestesc. Lucram amîndoi la acelaşi spital şi trebuia să ne căsătorim. Pe scurt, eu făcusem un stagiu de 3 ani în provincie, şi din 19S71ucram la Spitalul de urgenţă. Într-o dimineaţă de iarnă, pe uşa vechii clădiri urcase cu greutate o fată îmbrăcată în halat alb. La început am crezut că este o pacientă, dar numărul scris cu aţă neagră pe buzunarul de la piept m-a lămurit. Era o colegă. [36] Avea un chip rotund şi pur, cu doi ochi mari şi negri, parcă dilataţi, aşa cum trebuie că au cei care stau multă vreme într-un loc întunecos - nişte ochi de o frumuseţe turburătoare. Ca să nu fiu crezut vreun medic tînăr prea curios, mi-am văzut de treabă şi am urcat la primul etaj. După aceea ne vedeam foarte des, şi în timpul unei gărzi de noapte am vorbit pentru prima oară. începusem cu consideraţii despre meseria noastră, pe care o numeam « păcătoasă », dar care nu era păcătoasă de loc, apoi trecusem la o discuţie despre vreme, şi vremea ne plăcea pentru că traversam o iarnă plăcută, aproape primă, văratică. în cele din urmă, am îndrăznit s'o întreb de ce merge atît de greu. - Un reumatism vechi, mi-a răspuns ea, jenară puţin. Era un lucru neobişnuit. Femeile tinere suferă mai degrabă de alte lucruri decît de reumatism. Atunci, seara, n-am îndrăznit s'o mai întreb nimic, şi pînă cînd a sosit primul pacient am jucat şah în sala de gardă. Juca foarte bine, cu mişcări repezi, ceea ce dovedea o gîndire rapidă. Avea o nervozitate a degetelor şi o febri­ litate care o schimbau. Asudase de cîteva ori în situaţii dificile şi aproape îmi plăcea ambiţia ei masculină de a mă învinge - pe mine, un reputat şahist, Cînd s-a recu­ noscut învinsă prima oară, n-a zis nimic. îşi muşca numai nervos buzele şi nu spunea nimic. La a treia partidă pierdută a spulberat piesele cu puţină violenţă şi cînd şi-a dat seama că fusese deplasată şi-a cerut scuze: - Iartă-mă, dar bănuiam despre mine că sînt o bună jucătoare de şah. - Ai jucat mult? - Da, foarte mult. 36 [37] Multă vreme, după ce ne întîlnisem în şedinţele de grupă şi ştiam că e membră de partid, bănuisem prin asocierea acestor două lucruri - şahul şi reumatismul ­ că a stat cîndva la închisoare, dar după o judecată mai îndelungată mi-am dat seama că la 23 August fata asta cu ochi frumoşi nu putea să aibe mai mult de doisprezece ani. Mi-am stăpînit curiozitatea, şi cînd ne-am împrie­ tenit mai mult - tot într-o noapte de gardă, cînd ploaia şiruia pe acoperişuri, şi nouă nu ne era somn - am îndrăznit s-o întreb: - Mi se pare totuşi curios, de unde ai căpătat dum­ neata reumatismul? Ea m-a privit înciudată, a ezitat o secundă, şi pe urmă a spus, cu o voce fără culoare: - Despre lucrul acesta să nu-mi mai vorbeşti niciodată ... S-a apropiat de fereastră şi mi-a fost frică să nu înceapă să plîngă, dar ea privea numai ploaia violetă în lumina unui bec zgîlţîit de vînt. în odaia albă mirosea a iod şi a apă oxigenată, şi totul mi s-a părut trist şi mizerabil. l-am propus să jucăm şah, şi dintr-un motiv de neîn­ ţeles am vrut s-o las să mă învingă, dar cînd a priceput, s-a ridicat de la masă şi a părăsit încăperea fără un cuvînt, palidă şi furioasă, dispreţuindu-mă de moarte. Cred că vreo cîteva luni ne-am urît ca doi duşmani. Nu ne mai dădeam nici bună ziua şi ne evitam pe cît puteam. Dacă întîmplarea făcea să fim de serviciu în aceleaşi zile, ne găseam fiecare loc de lucru exact în acea aripă a spita­ lului unde nu se afla celălalt. Pe urmă, o operaţie grea la care am luat parte amîndoi ne-a reîmprietenit. Lucrasem toată noaptea, şi bucuria reuşitei ne făcuse să uităm vechea animozitate. Apro­ pierea se făcuse după aceea foarte repede. Eu nu prea citeam pe atunci decît cărţi de specialitate, pentru că 37 [38] nu aveam timp. Tot stînd de vorbă, ea mă certase, spu­ nindu-mi că nu m-a văzut niciodată cu vreo revistă în mînă. - Crezi că poezia n-ajută medicina? mă intrebase ironic. - Nu sînt convins, îi răspunse sem cu răutate, intr-un stomac cusut bine nu încape nici o rimă. Aici e vorba de lucruri pozitive. Nu descurajase, şi m-am trezit pe masă cu un volum de Arghezi. Aşa a început vicierea mea. Ori unde poeziile se citesc mai uşor, ori pentru că recunoşteam în versurile acestuia pe unul dintre cei mai turburători artişti ai lumii, nu ştiu ce să mai cred, fapt este că m-a apucat o sete de literatură care nu s-a potolit nici pînă în ziua de astăzi, şi dacă mă consider un medic mai puţin ilustru decît aş fi putut să fiu arunc totdeauna vina pe viitoarea mea nevastă. De la versuri la plimbarea de seară, la cofetăria intimă ca un cupeu de trăsură, la unele cuvinte atît de dulci urechilor noastre n-a fost decît un pas. Drept să spun însă, observasem la fata aceasta, pe care o iubeam din ce în ce mai mult, mici ciudăţenii, care m-au pus pe gînduri. Într-o seară am invitat-o la un restaurant, şi ea a refuzat. Eram nedumerit. Mi-am spus că femeilor le place mai puţin să stea în astfel. de localuri pentru că nu beau, dar nici eu nu eram un băutor. Poate gîndul că alte femei dansează, şi ea are un defect o supărase, dar nu era obliga tor să dansăm. în sfîrşit, eram foarte nefericit, şi multă vreme nu i-am mai făcut o astfel de propunere, de teamă să n-o supăr. Pe urmă ea şi-a dat seama că venise vremea să-mi spună unele lucruri şi m-a rugat să am răbdare pînă cind va apuca o clipă de linişte, o clipă de curaj să-mi aducă la cunoştinţă ceea ce rămăsese pentru mine un lucru foarte obscur, făcin­ du-mă curios. 38 [39] Dar lunile treceau şi stăruiarn în aceeaşi ignoranţă neplăcută. între timp mă dusese acasă la ea, unde locuia cu sora mamei sale, care o crescuse de mică. Stăteau intr-o curte lungă, plină de flori vara, o curte aşezată pe o stradă liniştită, dreaptă şi lungă. Veneam cu tram­ vaiul pînă aici, după o călătorie nesfîrşită, şi dacă era în iulie - şi iulie era pe atunci - simţeam, încă de la coborîrea din vagon, aerul mai puţin infierbintat al periferiei bucureştene. Deasupra curţilor spaţioase se tolăneau nori albi, şi lenea grădinilor, cu cîntec sfişietor de cocoşi la amiază şi scirţîit de porţi bătrîne, îmi plăcea foarte mult. Era mult praf şi nisip, dar deasupra grădinilor bătea puţin vînt, scăpat dintre capcanele de beton ale oraşului, jucindu-se prin frunzişuri. Bătrîna mătuşă mă primea în aceeaşi rochie intu­ necată, pentru că se îmbrăca aşa cum se îmbracă toate bătrinele din lume, în culoarea liniştită a pămîntului, care ne aşteaptă. Stăteam pe scaun sub umbra unui păr noduros şiscobit de ani ca o vioară. în el răsuna vîntul de la 4 de după masă, în iulie, cînd văzduhul arde deasupra şi e ca un zid absorbant şi poţi să auzi fîlfîitul penelor de uliu pîndind în cer găina imprudentă care traver­ sează o ogradă. Fata sosea mai tîrziu, pentru că în timpul acela lucra şi pe linie culturală şi aş fi aşteptat-o chiar în spital, pentru că îmi găseam eu de lucru, dar nu mă lăsa. Era intr-adevăr mai bine aici. Mîncam în goană amîndoi la cantină, şi ea se întorcea la treburile ei, iar eu plecam înainte cu tramvaiul. Pe la 4 jumătate, dacă nu 5, căpătam o cafea amară sau o dulceaţă de vişine cu apă rece, atunci scoasă dintr-un puţ de alături. Mi se părea că sînt la ţară şi mă obişnuisern. Uneori mă Întindeam intr-un şezlong cam cirpit şi citeam ceva (casa celor două femei era plină de cărţi, deşi mătuşa fetei nu învăţase să citească decît în 1948) pînă la amurg (asta [40] I . : I I I 'II I nu în fiecare zi), cînd ultimul dintre noi deschidea poarta şi spunea: - M-aţi aşteptat mult? Pînă atunci vorbeam cîteodată cu bătrîna o mulţime de fleacuri, şi orele treceau repede. De cele mai multe ori tăceam împreună mult timp, fără să ne stingherim. Dar în ziua aceasta simţeam că am reuşit s-o fac să deschidă în sfîrşit gura, să-mi spună cîte ceva. Venisem devreme, mă jucasem cu pisicile care îmi înconjurau piciorul, torcind cu lene şi bunăvoinţă. Era spre toamnă, adică nu chiar spre toamnă, la începutul lui septembrie (la noi toamna începe abia în octombrie), şi vara ne părăsea, aluneca undeva, dincolo de noi, pe neştiute, şi lua cu ea toate podoabele clorofilei. Era mai frig. Bătrîna îşi aşezase o broboadă de lînă pe spate şi stătea pe scaunul ei în nemişcarea somnolentă pe care ţi-o dau astfel de zile. cînd strălucirea palidă a soarelui, răcoarea venită mai devreme pe sub pomi şi mai ales acel ecou al ora­ şului se strecoară mai lesne pînă la urechile noastre, pentru că frunzele au început să se usuce şi sporesc rezo­ nanţa văzduhului ca un violoncel. - Vreau să te întreb ceva, i-am spus într-o doară, fără multă speranţă la început. După cum bine ştii, peste două luni o să ne căsătorim. Ştiu totul despre fata dumi­ tale (îi plăcea să-i spun fata dumitale, pentru că vorbele conţineau acel sentiment de posesiune teribil pe care-I au toţi bătrînii), în afară de un lucru de nimic, pe care ea nu vrea să mi-I mărturisească cu nici un chip ••. Bătrîna tresări puţin, dar numai o secundă, pe urmă răspunse: - Vorbeşti poate de boala ei de picioare Z - Da, unde-a căpătat-o? [41] După aceea s-a făcut tăcere. O tăcere dureroasă, nu ştiu dacă simţiţi cît este cîteodată de dureroasă tăcerea, ca înainte de a afla un lucru teribil, un lucru pe care vrei să-I ştii, dar parcă n-ai vrea să-I ştii. Se auzeau cocoşii cuprinşi de neliniştea schimbării de anotimp, strigînd senzual, şi pisicile nu se mai astîmpărau. Le mîngî­ iam cu degete absente şi le priveam blănile frumoase, aşteptînd răspunsul. - E un lucru dureros. Ea mi-a spus că nu trebuie să-I ştie nimeni. - Dar eu... am protestat. - E drept să-I afli şi am să ţi-I spun, dar te rog ca pe Dumnezeu să nu scoţi despre asta nici măcar un cuvînt ... - Ne-am înţeles. Ochii ei s-au strîns puţin, ca atunci cînd îţi faci vînt ca să sari peste un şanţ. Şi-a căutat palmele şi a început să înnoade o batistă mică în poale. Chipul îi era imobil, numai gura i se strînsese într-o expresie fără milă, ca şi cînd s-ar fi judecat cu cineva. - Noi am dus-o foarte greu la început. Casa asta pe care o vezi e făcută din sudoarea unei spălătorese şi a unui dulgher. Ei au fost părinţii noştri. .. Vorbea rar, uneori glasul i se ascuţea, deşi n-avea putere; în ea striga o revoltă fără margini, mult timp stăpînită. Ne-am trezit două fete în casă, spre disperarea lui taică­ meu şi-a mamei. Ne-au pus la muncă pe amîndouă, şi cînd aveam şaptesprezece ani eram urîte şi slabe ca două arătări. Pe soru-rnea au măritat-o cu un cazangiu. Eu am rămas lîngă părinţi. N-a trecut mult, şi au murit amîndoi, la o lună unul după altul. Am rămas singură. Nva fost uşor. Noroc că nu stătusem pe perne de puf. La trei ani după asta, soru-mea a venit la mine, plînsă toată. Era cu burta la gură, cum se spune la noi. «Eu nasc» mi-a spus. 1 « înţeleg. Dincolo ... }) Ce era acel dincolo? Ştia bine. Şi datoria? Jurămîntul 1 Ce de vorbe în această situaţie de neînţeles 1 La plecare, cuvintele acelea care cuprindeau dezlegarea: 329 [330] .",---_. _ .. - « Poate aş putea să te ajut, dar n-o să te mai întorci la ai tăi după aceea ... » Deci exista un după aceea, în care şi ea, şi alţii credeau cu o nestrămutată credinţă. Dar ei, soldaţii aceia vineti, cu feţele încremenite, care fugeau din faţa inamicului, ei mai aveau un după aceea? Drum fără întoarcere. Dezertare. Trădare. Călcarea jurămîntului. Curtea Marţială. Cîţiva ofiţeri ţepeni care citesc dintr-un cod gros. Şi iar vorbe solemne, ciudate: Trecere la inamic. Părăsirea patriei. Şi dincolo? Ce era dincolo? Bănuia, dar nu voia să creadă. Există oare cauze drepte în războaie? Există! Bunul-simţ îi spunea că mul­ ţimea de soldaţi tîrîtă la moarte ca la abator avea drep­ tate cînd nu mai credea în promisiuni, în cuvintele deşarte ale comandanţilor. «Defetlsm l» ţipa colonelul, dar şi în glasul lui se simţea îndoiala. Unde era adevărul? O ţară întreagă minţită ani de zile la rînd, furată, jefuită, schingiuită, şi pe urmă războiul, pierdut de pe acum ... « Tamara, mi-e frică şi mie. Mi-e frică de ce poate să mi se întîmple.» « Ştiu. Nimeni nu simte altceva decît frică în zilele astea, totul e să ţi-o invingi, Cunosc oameni minunaţi, care au terminat cu sentimentul ăsta ... » « Ce le dă forţă î» « Credinţa că dreptatea e de partea lor ... » « Ce este dreptatea î» « Ah, îndoielile astea! Voi aţi crescut într-o lume ciudată. Noi n-am avut nimic şi-am dobîndit deodată totul, aici, şi trebuie să apărăm totul. Întelegi ?» Nu înţelegea, şi ea ştia că el nu are cum să înţeleagă. « Cînd n-ai să mai poţi răbda, caută-mă. Dacă al să ai noroc, mă vei mai găsi. Eu am să te aştept cît am să pot ... » 330 [331] - Arsenie, dormi? îl smuci sublocotenentul Pandele de umăr. - Nu, nu dorm. .. Mă gîndeam. - Am ajuns. Coborîm ... Jos nu se vedea nimic, dar piloţil ştiau locurile. Aparatul pierdea din înălţime. - Să ştii că boşorogul o să se facă foc pe tine I Tre­ buia să-i aduci măcar o ladă de coniac. Unde naiba al întîrziat? O să spun că jumătate din cea pe care i-o voi trimite l-ai găsit-o tu, dar cu şase sticle de cap nu facem nimic ... Celălalt tresări buimăcit. - Ce sticle? - Eşti somnoros. Nu ţi-a spus locotenentul Roşea să-i aduci birul colonelului? Ori eşti pe lumea cealaltă 7 Orice plecare în excursie cere puţintel obraz! - N,am cerut eu să plec în delegaţie ... - Roşea te simpatizează şi te-a propus, atră- gîndu-ţi atenţia că fără dar nu mai pupi vreo plecare. Cine crezi că semnează învoirile? Tata-mare? Colo­ nelul ... - Poţi să-i spui că tu singur i-ai adus lada. Nu primesc să-ţi scad cu jumătate şansele de a mai pleca altă dată ... - Cum vrei, dar nu te credeam atît de supărăcios. Mulţi ar vrea să întoarcă spatele frontului, măcar trei zile, şi tu? ! - Nici eu nu mă simt ca acasă, dar chestia astD'cu sticlele nu pot s'o fac ... - Eşti nebun! încheie Pandele, pregătindu-se să se ridice în picioare, pentru că statul pe pod ele cu genunchii la gură îi amorţise picioarele. Avionul luase pămînt şi sălta uşor pe roţile de cauciuc. 331 [332] - Bravo, băieţi, aşa aviatori, da! îi complimentă sublocotenentul. Mîine fac cinste ... După cîteva minute simţiră cu toţii aerul proaspăt al cîmpului inverzit. Mai departe, lîngă un hangar, ardea un- felinar camuflat, lăsînd o urmă albastră pe pămînt. Cantonamentul regimentului se afla undeva în apro­ piere, şi Arsenie avu o strîngere dureroasă de inimă la gîndul că peste cîteva minute va fi întîmpinat de gălăgia vulgară şi de întrebările celorlalţi ofiţeri, lacomi de ştiri şi cancanuri. Coborî scăriţa de fier şi simţi umezeala nopţii. Din depărtare se auzeau exploziile obişnuite ale canonadei de noapte. Cerul se lumină din cînd în cînd, apoi iar se îlltunecă şi rămas eră numai stelele mărunte, albastre, zbătindu-se deasupra cîmpiei tăcute. Privi silueta albă a aparatului suplu şi se depărtă în urma lui Pandele, care vorbea tare cu piloţii. «Vreau să mă mai întorc acolo, vreau să mai trăiesc, vreau s-o mai văd, şi n-am făcut nimic pentru asta», îşi zise şi îşi dădu seama că picioarele îi tremurau de o frică absurdă. * «Am încredere în tine. Cred că mi-ai salvat viaţa. Aş vrea să ţi-o salvez şi eu pe-a ta. Un prieten de-al meu are nevoie de puţin trotil şi cîţiva metri de fitil. Nu mă pricep la treburi militare, dar cred că podurile nu sint aruncate în aer cu capse de copii. Răspunde dacă poţi să-mi aduci, dar imediat, fără să te gîndeşti mult, după asta poţi să mă denunţi sau să uiţi ce-am spus ... » Vorbele acestea le auzise în clipa plecării, in uşa ei. Femeia părea în clipa aceea altcineva. Avea chipul unui soldat hotărît, şi totul semăna cu un prost 332 [333] ,. roman senzaţional. Cîteva vorbe frumoase, şi pe urmă parcă o poruncă: «Am nevoie de trotil ... » în popota ofiţerilor era cald, cu toate că ferestrele erau date de perete. La masa lui nu venise încă nimeni. Un soldat îi adusese o farfurie plină cu o ciorbă aburindă. Nu-l era foame. Se trezi pe neaşteptate cu locotenentul Roşea în spate, care întrebă, fără să mai aştepte răspuns: « Se poate?» şi se aşeză lîngă el, pe banca lustruită. Sublocotenentul zise mecanic: - Poftiţi! - Ce-i cu dumneata? De cînd te-ai întors pari nervos şi gînditor. Credeam că învoirea îţi va prii. - Sînt obosit. Aşteptarea asta mă scoate din sărite. - Ce vrei? Frontul s-a stabilizat. Trebuie să aşteptăm viitoarea lovitură. De altfel mie îmi place să-mi pun pielea în saramură, dar -sînt legat de regiment şi deocam­ dată deştepţii de la comandament stau în expectativă. Dacă ajung vreodată general n-am să-mi las trupele să răsufle o clipă! Războiul modern e mişcare, domnul meu. .. Dar la dracu cu fleacurile! Colonelul e foc pe dumneata. N�a spus nimic, dar îl simt. Se aştepta la două lăzi cu coniac. Ce vrei, are şi el generalii lui ... Nu te înţeleg, zău dacă te înţeleg. Şi doar, aşa cum îmi spunea Pandele, se pare că ai acolo o mare dragoste, o iubire cu năbădăi, domnul meu. Şi-atunci, cum să te mai trimit, cum să-i mai spui reptilei că eşti cel mai indicat ofiţer să facă parte din delegaţie, cînd, vorba lui, nu dovedeşti iniţiativă? Arsenie voi să se ridice de la masă, dar se stăpîni. Spuse numai cu un glas enervat: - Probabil că dacă nu voi mai fi trimis, am să dezertez. 333 [334] . - � i\'1 ! 1 I 1 I ,1 Celălalt părea uluit. - Te-al supărat? - Nu m-am supărat, dar ceea ce-mi spuneţi mi se pare un lucru monstruos. Nu sînt ofiţer de carieră, şi unele lucruri pe care le văd aici mă contrariază ... Pe chipul locotenentului nu se mai citi nimic. - Cum vrei, dar ţineam să-ţi fac un serviciu.,. Soldatul îi adusese şi lui o farfurie cu ciorbă. - Nu mîncaţi? îl întrebă pe sublocotenent. - Ba da, mai lasă ... Roşea sorbea cu zgomot, şi după cîteva clipe de tăcere uită, parcă, cele întîmplate. - Ai citit ziarele de astăzi? -Nu. - Dumneata nu urmăreşti comunicatele? Africa e pierdută, se aşteaptă din clipă în clipă o debarcare pe continent. Nu-i mai înţeleg pe nemţii ăştia. Aici, am pierdut Orelul, Kurskul. Se vorbeşte de o ofensivă, dar am impresia că tot ruşii vor lua iniţiativa. Ce spui? - Nu-mi place războiul. Nici n-am sentimentul pe care-I ai dumneata. îmi vorbeşti despre război ca despre o cursă de cai. ... Locotenentul rise, - Nu uita că fiecare bătălie pierdută aiurea are reper­ cusiuni şi aici. Ah, cum m-am înşelat, cum am văzut în campania asta o plimbare! Am luptat lîngă Moscova, l-am simţit pe pielea mea pe ruşi! Ştiu să moară, domnule I Şi nemţii, care îi dispreţuiau! Toată lumea a crezut că vom întîlni tot nişte francezi comozi şi speriaţi, şi iată-i ! Ne-au împins pînă aici, cine ar fi crezut? ! Golise farfuria şi aştepta felul doi. Soldatul îi aduse altă farfurie. - Dar mai bine lasă-mă să-ţi spun una bună. Mea chemat colonelul la el de dimineaţă şi mi-a spus: « Roşea, 334 [335] vezi că diseară ne vine o înaltă faţă bisericească ... » «Ce să caute noaptea pe front, aproape pe linia întîia, o înaltă faţă bisericească? .. » «Dracu ştie, dar trebuie să-l primim cum se cuvine. Vrea să binecuvînteze soldaţii. Se-aude că moralul trupelor este slab l» « Şi de ce tocmai noaptea 1» « Pentru că ziua ne batem» i-am spus. « Aha l» Spune şi dumneata, nu e nebun? Arsenie rîse uşor. - Mi se pare mai mult o anecdotă ... - Ei bine, nu-i o anecdotă. O să vezi. Diseară o să sosească. Nici mai mult, nici mai puţin, ţine să calce intr-o tranşee. Colonelul n-are ce face. Ăsta-i ori mitro­ politul, ori naiba ştie cine, vreun general de-al lor, că şi popii au grade. .. Am o idee. Ai în compania ta cîţiva băieţi deştepţi 1 - Cred că da. - Bine, îţi spun diseară ce vreau să fac. Nebunul e în stare să se expuie şi să-mi moară în sector. Asta mi-ar mai trebui! Reporterii ăia de la Statul, Major s-ar şi înfige să scrie: «înaltpreasfinţia,sa Cutare a murit în linia întîia, la datorie, dînd binecuvîntarea trupelor». îţi dai seama că o astfel de publicitate m-ar ajuta ca sapa pe mort. Nu vreau să ies la pensie căpitan, sînt dintr-o familie cunoscută de militari ... Mînca cu poftă, şi lui Arsenie se părea foarte curios că omul acesta ia în serios tot ce spunea. Locotenentul avea chef de vorbă şi nu-l slăbi: - A mai păţit un prieten de-al meu ceva cam la fel. Să vezi. .. În clipa aceea sună alarma aeriană. Ieşiră amîndoi în goană afară. Cantonamentul era bine camuflat, dar un atac de zi putea fi totdeauna peri­ culos. Cinci aparate de aluminiu apărură la orizont. 335 [336] �' l' ·Ii I �, I Se auzeau comenzi grăbite, şi soldaţii se risipită în tran­ şeele din jur. Antiaeriana începu să tragă. în jurul avioa­ nelor argintii apărută fumurile exploziilor. Arsenie îşi căută sectorul şi îl găsi. Soldaţii erau liniştiţi. Fumau rezemaţi de taluzul de pămînt, privind în sus. - Ne caută Cu luminarea, spunea unul. - Poate ne-au dibuit... Au nişte ascultătoare cu care calculează poziţiile noastre. Avioanele se învîrteau în jurul cantonamentu1ut, fără să le pese de focul încrucişat al celor de jos. - Fac fotografii, spuse sublocotenentul Ionescu, vom avea chiliplrul să ne piseze mîine. La noapte trebuie să săpăm alte tranşee, şi oamenii sînt frinţi de oboseală. . Pandele, sosit şi el de la cantonament tot atunci, le spuse celorlalţi: - Aţi auzit că diseară avem bal, mare bal! Soseşte un popă să ne miruiască ..• Soldaţii, altfel bisericoşi, se luau în rîs: - Auzi, Gologane, vezi să nu te găsească în latrină, să rămîi fără binecuvîntare ... - Nu vine sfinţia-sa pînă aici, că-şi pierde izme­ nele ... - Ce spui, mă? Are şi el misie, trebuie să ne pună bine cu Dumnezeu! Şi ceea ce acum părea atît de ridicol şi' de nepotrivit se întîmplă totuşi. Seara pe la opt, după cîteva alarme repetate care obosiseră pe oameni şi-i exasperaseră, printre linii îşi făcu loc zvonul: - A sosit sfinţia-sa, să dea binecuvîntare trupelor. Ofiţerii la domn' colonel ... Sublocotenentul Arsenie ajunse după ceilalţi. în baraca de lemn, unde se adunau de obicei ofiţerii, toată lumea era de faţă. Colonelul le prezentă pe rînd un bărbat înalt, negricios, frumos, cu o statură de luptător, 336 [337] îmbrăcat în haine militare şi păstrînd din costumul său preoţesc numai o rasă kaki dintr-o stofă bună, peste care atîrna o cruce bătută în briliante. inalta figură bisericească avea o voce de bas, bine strunită, şi le întindea tuturor palma sa grăsuţă ca să i-o sărute. Ofiţerii lipeau cu zgomot pintenii şi se plecau. Lui Arsenie, ceremonia 1 se păru de-a dreptul absurdă, dar prezenţa comandan­ tului, cu chipul încîntat şi plin de respect, îl sili să-şi spună numele şi să sărute mîna uşor parfumată a oaspetelui. După ce se terminată prezentările, un soldat aduse gustări şi începu o conversaţie generală. Se fuma şi se bea ca intr-un salon, şi în curînd atmosfera era de neres­ pirat, pentru că geamurile nu puteau fi deschise, din pricina camuflaiului. - Veniţi de departe? întrebau pe rînd ofiţerii. - Am străbătut aproape 1.000 de kilometri pe front. Sînt plecat din ţară de mai mult de o lună. - Şi cum vi se pare moralul trupelor? - Excelent. Excelent ••• Înaltpreasfinţia-sa bea cu plăcere vinul gustos şi îşI aprinse şi o ţigară, fumînd cu eleganţă. - Vedeţi, soldatul nostru se simte altfel cînd vede că pînă şi preoţii sînt prinşi în această luptă pe viaţă şI pe moarte pentru cruce şi civilizaţie. ii cunosc bine pe ţărani şi ştiu că orice cuvînt bun îi întăreşte. Iată de ce nu am precupeţit nimic şi am venit pînă aici. Pe urmă mai trebuie să inspectez şi munca preoţilor militari. Ei au o răspundere foarte mare ... «Ce actor! gîndi Arsenie. Ce lipsă de bun-simţ 1 )' În locul colonelului l-ar fi trimis intr-adevăr în linia intîi, unde nici noaptea nu era linişte totală. Dar aICI. înaltei figuri bisericeşti i se pregătea o farsă despre care ştiau pînă şi soldaţii. 22 - c, 544 BB7 [338] După o bună jumătate de oră, oaspetele ceru să fie condus în tranşee. Locotenentul Roşea se apropie de ofiţerii pe care-I avea sub comandă. - Ionescu, Pandele, Arsenie ... Cei trei comandanţi de companii il înconjurară. - Il duceţi în faţa baracamentului, ştiţi, unde e mai adăpost. Colonelul i-a spus că nu e nevoie să colinde el liniile de luptă. O să stea după taluz, şi toată trupa o să-i treacă prin faţă. Ar fi o nebunie să scoatem efectivele din tranşee. Aşa că alegeţi oamenii cei mai destoinici, am nevoie de vreo treizeci, şi plimbaţi-i toată noaptea prin faţa sfinţiei-sale, cu rîndul ... � N-o să bage de seamă? .. - Nu bagă, e întuneric, şi pe urmă soldaţii seamănă intre ei ... - Şi dacă îi întreabă de nume? - Ştie fiecare cîţi sfinţi avem în călindar. Se descurcă ei, dacă spuneţi că sînt băieţi deştepţi ... - Asta-i tot? întrebă Pandele. - Nu. O grupă din compania dumitale trebuie să-I facă inaltpreasfinţiei-sale decor. Pune nişte artificieri să arunce nişte grenade, cîţiva soldaţi să tragă cu rachete. Am avea nevoie şi de cîteva lovituri de tun, dar ne dăm legaţi ruşilor. Nu ştiu dacă mă înţelegeţi. Să nu lipsească şi vreo cîteva serii de mitralieră, ca să aibe omul iluzia că e în plin război. .. - S-a înţeles, făcură cei trei şi se apropiară de colonel. care îi chema la el. - Gata instrucţiunile? - Gata! Inalta faţă bisericească mai voia să ştie ceva: - La ce distanţă sînt ruşii de aici? - La cîteva sute de metri ... 838 [339] - Aveţi un megafon? = Avem. - Ştie careva ruseşte? «Ce-i mai trece nebunului prin cap?» se întrebată sublocotenenţii. - Pe unde am fost, le-am vorbit necredincioşilor prin megafon, ştiţi, asta are o mare influenţă psihologică ... Colonelul se uită la subalternii săi încurcat. - Sfinţia-voastră, nu e prudent, inamicul are lunetişt1 foarte buni. Pe urmă, s-ar putea să-i scoatem din sărite şi se vor pune cu artileria pe noi ... - Nu-i nimic. Nu mă feresc de gloanţe ... - Tunurile sînt altceva, îi atrase respectuos atenţia colonelul. - Nu mi-e frică nici de tunuri. .. - Cum doriţi ... Drumul pînă la tranşeea unde înalta figură bisericească trebuia să dea binecuvîntarea soldaţilor dură cam un sfert de ceas. Era o noapte cu lună, blîndă şi parfumată, Sectorul părea liniştit. Roşea atrase atenţia colonelului că nu ajunseseră încă în adăposturile de pămînt şi că briliantele de pe crucea înaltpreasfinţitului străluceau ca ziua. Acesta abia putu fi convins că nu are rost să se expună unor gloanţe venite din liniile inamice. Sublocotenenţii îşi chemară curierii la ei, şi după un drum fără peripeţii comedia începu să se desfăşoare In bune condiţii. Soldaţii treceau, îşi spuneau numele, sărutau dreapta şi ascultau cuvintele de îmbărbătare. Oaspetele îl rugase pe un subofiţer să-i numere pe cel ce treceau prin faţa lui, dintr-o manie contabilicească de neînţeles, după ce în prealabil întrebase cîţi soldaţi păzesc sectorul respectiv. 1 se răspunsese că sînt cîteva mii şi că dacă se calcula că fiecăruia îi trebuie să asculte binecuvîntarea măcar un minut pînă în zori, abia dad 339 [340] putea să binecuvînteze aproape cinci sute. Toate calculele făcute la repezeală nu-l descurajaseră, - Am timp, ripostase. Situaţia părea de nerezolvat, pentru că nimeni nu îndrăznea să-i spună că de fapt îi încurca şi că s-ar putea să se producă un atac adevărat, şi atunci nu mai avea nimeni timp să se joace. Locotenentul Roşea îi scoase din încurcătură: - Domnilor, le spuse sublocotenenţilor pe care-i chemă la el. După vreun ceas inscenăm un atac prin surprindere asupra tranşeei. Pandele, pregăteşte o grupă, şi-l scoatem cu forţa de-acolo. Pînă dimineaţă terminăm cu el. Sublocotenentul Arsenie se întreba dacă nu sînt cu roţii nebuni, dar din tranşeul din faţă se auzea glasul profund al înaltului oaspete, întrebînd numele soldaţilor şi dînd fără odihnă o binecuvîntare stereotipă: « în numele lui Christos şi al lui Dumnezeu atoatefăcătorul, binecu­ vîntează, cerule, pe ostaşul. .. cum îţi zice? .. binecu­ vîntează pe soldatul Nicolaie, spre biruinţa neamului şi a crucii. . . » în faţă şi în dreapta se ridicară cîteva rachete, şi grenadele grupelor instruite la repezeală de curieri creară o uşoară panică. Soldaţii din celelalte tranşee nu ştiau prea bine ce se întîmplă în spatele lor, şi telefoniştii avură de lucru, răspîndind ordine noi. Dincolo, în poziţiile ruseşti, comandanţii se neliniştită, şi primele patrule lncrucişară focuri scurte, la cîteva sute de metri înaintea cantonamentului. « Or să moară cîţiva în noaptea asta I » gîndi locotenen­ tul şi dădu ordin ca atacul simulat să fie început. Înaltpreasfinţia-sa nu se lăsă însă înduplecat. - Nu mă mişc de-aici! declară colonelului, cart: il rugă să meargă într-un adăpost. 340 [341] Şi această glumă sinistră se termină cu o bătălie în toată regula, pentru că în confuzia iscată se trase orbeşte de ambele părţi. Abia în zori, complet istovit, oaspetele primi să fie condus în afara liniilor de luptă, la maşina care-I aştepta. Era palid, cu cearcăne la ochi, dar pe faţă i se citea o mulţumire ce nu putea fi ascunsă. Colonelul şi ofiţerii săi îl salutară respectuos, strîngînd din dinţi. în raportul de a doua zi se comunică cornan­ dame ntului că în urma unui atac de noapte neaşteptat trupele romîne pierduseră doisprezece oameni, în afara a treizeci şi doi de răniţi, căraţi cu ambulanţele in spatele frontului. Ofiţerii de la Statul-Maior apreciară situaţia ca fiind foarte gravă şi ordonară o retragere grabnică spre alte poziţii, mai bune. * Noul cantonament se afla la marginea mării, nu prea departe de extremitatea frontului sudic, aflat intr-o continuă repliere. După un bombardament violent, care ţinu o zi şi-o noapte, Arsenie află de la soldaţi că subloco­ tenentul Pandele fusese ucis, iar locotenentul Roşea ­ grav rănit. Era o dimineaţă liniştită de mai, cu cerul limpede şi albastru. Soldaţii, zdrobiţi de oboseală, terminaseră cu căratul morţilor şi al răniţilor. Nimic nu era mai îngro­ zitor pe front decît inmorrmntarea camarazilor ucişi. Munca la lopată în terenul pietros, mirosul insuportabil de cadavre şi mai ales deprimarea care urma îi scotea din sărite pe toţi. Rîndurile se reduseseră la minimum, şi comandamentul răspundea la fiecare cerere de reimpros­ pătare că nu are de unde lua alţi soldaţi. Companiile deveneau plotoane, plotoanele - grupe, şi dezertările se înmulţiseră. Ordinele Marelui Stat-Major deveniseră 341 [342] drastice. Orice act de insubordonare se pedepsea cu împuşcarea imediată, indiferent de grade. Suspiciunea reciprocă, vechi răfuieli, cum se Întîmplă de obicei pe front, avură ca rezultat unele execuţii, fapt ce nu contri­ buia cu nimic la consolidarea moralului trupelor. Se înlocuiră şi cîţiva comandanţi, pentru că unii dintre cei vechi căzuseră prizonieri sau fuseseră socotit! incapabili. Sublocotenentul Arsenie privea mulţimea soldaţilor puşi să scoată din blochausurile fortificaţiilor răniţii. Era mort de oboseală, nu dormise de 60 de ore, şi cînd auzi că e chemat la comandant avu o tresărire de surpriză neplăcută. Subofiţerul care-i adusese vestea plecă salutînd şi rămase singur. «Ce-o vrea cu mine?» se întrebă şi porni spre biroul colonelului, instalat într-o margine a aerodromului, din care nu mai rămăsese decît un cîmp plin de gropi de obuze şi cîteva clădiri cu acoperişuri arse. Comandantul îl aştepta în faţa unei mese impro­ vizate, plină cu acte. Stătea pe o veche ladă de muniţil şi privea o hartă zdrenţuită. Era palid de oboseală, cu obrazul cenuşiu, tot bine ras, ca şi cînd atunci ar fi lăsat briciul din mînă. Cînd îl văzu se ridică în picioare şi aşteptă cu mîinile înmănuşate la spate, cu o aroganţă a feţei pe care obişnuinţa îl silea să nu şi-o piardă în nici o împrejurare. - Am onoarea! zise Arsenie şi lovi uşor din cizme. - Ai venit? .,. La ordinele dumneavoastră! Sublocotenentul privi repede încăperea plină de moloz rămas de la bombardament şi geamurile sparte. Pe podele se adunaseră cioburi de sticlă şi bucăţi de hîrtie gumată. Camuflajul fusese spintecat de schije, şi înăuntru mai plutea un praf alb şi înecăcios. 342 [343] - Arsenie, ai avut ghinion, spuse colonelul fără nici o altă introducere, cu obrazul puţin înroşit de o bucurie secretă, trădată de sîngele său aprins. Am pe masă două ordine. Unul primit ieri seară, unul - azi de dimineaţă. Cineva intervenise pentru tine, se vede treaba, la Bucu­ reşti, ca să fii chemat în ţară. Ordinul de astăzi, sosit de la Marele Cartier General, mă opreşte să te las să pled. Toţi specialiştii rămîn pe lîngă unităţile lor. N-am ce-ţi face! O zi dacă mai întîrzia dispoziţia de astăzi, erai salvat. Acolo, poate te aranjai mai bine 1 Tăcu. Răguşise, parcă, din pricina unei oboseli mai vechi, agravate de acest efort de a spune cu răceală ceea ce avusese de spus. Privea la fortificaţiile zdrobite de atacul aviaţiei. Se apropie de fereastra deschisă şi-i întoarse spatele, cu mîinile inmănuşate, prinse ferm sub centura de piele, ce-i înconjura mijlocul. Dincolo, afară, în lumina zilei de mai, cu cerul de un albastru dureros, radiind de soare, scînteia marea liniştită şi somnoroasă, fără valuri. - Ce linişte! spuse visător. Cu cîteva ore înainte, aerul parcă luase foc. Şi-acum? E timp de baie ... Departe, în larg, patrulau cîteva vase de coastă, şi siluetele lor negre n-aveau nimic ameninţător. - Ce-ai să faci după război l îl întrebă iar, parcă speriindu-se de tăcerea lungă înstăpînită între ei. - Mai e pînă atunci, spuse moale şi cu prudenţă Arsenie. - Nu prea mult, nu prea mult ... Colonelul se întoarse brusc cu faţa la el. Oboseala feţei cenuşii pierise. Avea o privire vie, scormonitoare, puţin duşmănoasă, şi celălalt simţi. încă o dată şi pe neaşteptate, sublocotenentul se întrebă cum de reuşea comandantul lor să aibă hainele atît de bine călcate şi cizmele lustruite cu o pedanterie nefirească în astfel de împrejurări. 343 f I f [344] - Credeţi? reuşi să articuleze fără multă convingere. - Dacă cred? Asta-i bună! Văd, domnule, văd 1 Pe mine propaganda domnului Goebbels mă lasă rece. Eu sînt ofiţer de carieră, şi pe un ofiţer de carieră nu-l duci cu comunicate bine întocmite. Pentru civili proza asta poate mai merge. •. Bah ... Incepu să se plimbe de colo-colo, nervos, iritat, tot cu mîinile la spate, puţin aplecat iaainte. Soarele intra pe fereastră, şi pe podele se agita umbra lui lungă şi subţire. Obrazul său, bine bărbierit, mirosea a spirt sanitar. Ochii tulburi, cu mici vinişoare roşii, de băutor de coniac îl fixară dintr-o dată. - Te întrebi poate de ce te-am chemat? Ţi s-a spus probabil că va trebui să te comporţi cu mine într-un fel anumit. Ofiţerii mei sînt maliţioşi, fac glume pe seama mea. Eu aflu totul de la ordonanţe şi nu iau nici o măsură impotriva lor. Viaţa noastră nu seamănă cu nimic. Ea se conduce după legi speciale, mai ales în război. Dacă n-ai învăţat asta pînă acum, ţine minte ce-ţi spun eu. Nenoro­ cirea militarilor este aceea că au sub comandă şi civili. Aceştia vin cu gogoriţele lor umanitare, cu scrupule, cu tot felul de fleacuri. Şi adevăratul luptător este împie­ dicat să-şi facă datoria ... Arsenie tăcu încăpăţînat. Colonelul, ştia bine, voia să audă ce gîndeşte, îi trebuia o justificare a propriilor fapte, ţinea să explice ceva ce nu avea nevoie de explicaţii, şi el nu spunea nimic. - Am sărit de la o idee la alta. Astăzi sînt incoherent. Ai rămas singurul ofiţer. Pe Ionescu l-am trimis de-acum trei zile la Bucureşti, altfel poate se curăţa azi-noapte. De Pandele şi de Roşea ai aflat? - Am aflat. - Erau beţi şi îşi merită soarta. Pe ultimul o să-I pedepsesc cînd s-o întoarce, pentru imprudenţa lui. [345] Celuilalt n-am ce-i mai face. Păcat 1 Şi eu beau, dar nu-mi pierd minţile. Iată cine conduce pe soldaţi la luptă! Nişte oameni care nu ştiu să-şi păzească propria lor piele! Se aşeză ostenit pe lada cu muniţii şi îşi scoase şapca, uşor prăfuită de moloz. Nu-l pofti şi pe el, îl lăsă să asculte în picioare mai departe şi nici măcar nu se scuză, pentru că în armată niciodată cel mai vechi în grad nu se justifică pentru acţiunile sale faţă de subaltern. - Să nu crezi că te-am chemat să le ţii locul la pocher, Probabil că atîta lucru ştii şi dumneata, că pocherul nu se joacă în doi... Rîse silnic, cu un dispreţ neascuns, ca şi cînd I-ar fi surprins pe cel din faţa lui nespălat. Nu mi-ai răspuns la întrebare. Ce vei face după război? - Cine ştie?! înainte am construit poduri. Dacă scap, voi ridica mai departe poduri ... Colonelul îşi ştergea fruntea cu o batistă albă, bine călcată, şi-l privea ca pe un nebun. - Dar nu înţelegi, domnule, că noi vom pierde acest război? Că l-am pierdut? Se mînia puţin cîte puţin, şi Arsenie nu înţelegea nimic. - Războiul se termină odată şi-odată. Şi după ce se va termina ne vom vedea fiecare de treaba lui... zise cu o fermitate abia ghicită, pentru că simţea că se ener­ vează şi el. Mai sînt armele secrete germane. .. mai sînt bătălii ... Sublocotenentul avea o batjocură uşoară în glas, şi celălalt, ciudat, nu reacţionă de loc. Acceptă numai moale, descurajat: - Fleacuri! Astea toate trebuia să i le spui lui Sache­ larie. El era germanofil. El vedea în nemţi nişte soldaţi lnvincibili. Eu am făcut studiile militare în Anglia. Se ridică iar în picioare şi privi marea sclipitoare, liniştită, bătută de soarele zilei fierbinţi de primăvară. Domnule, 346 [346] r adăugă cu tristeţe după o scurtă pauză, nu te-am chemat să-ţi ţin un discurs asupra situaţiei militare, dar după ce te ciocăneşte cineva 48 de ore cu bombe în cap, te-apucă o poftă teribilă de a vorbi. îi spuneam căpitanului Sache­ larie: Există o singură armă secretă: să cîştigi bătălie după bătălie. Soldatul nostru nu e prost. El simte că e bătut şi luptă mai rău. Poate, dacă mă gîndesc bine, nici nu ştie pentru ce luptă ... Nu-l privea, fixa cu încăpăţînare marea liniştită. - Războiul nu este o aventură, domnule. înaintea ta trebuie să existe un scop suprem! Nu te baţi cum ai vrea să cîştigi o partidă de tenis. Avantajul celor atacaţi e acela că ei au o cauză: apărarea patriei. Să-I ferească Dumnezeu pe agresorul care nu are un scop! Şi noi ne aflăm aici fără nici un scop! Prin fereastra deschisă intra acum aerul sărat al mării, încălzit de soarele puternic. Arsenie! spuse pe neaşteptate comandantul. Mi se cere să te inaintez Curţii Marţiale pentru că n-ai intervenit atunci cînd soldaţii căpitanului Sachelarie au fost atacaţi de femei. Fără ultimele înfrîngeri militare, fuga dumitale ­ pentru că a fost o fugă, după cum a raportat subofiţerul Buznea - ar fi fost trecută cu vederea. Te rog să mă crezi, imediat ce i-am dat ordinul lui Sachelarie, am regretat. Puteam să rezolv totul mai uşor. Roşea e un executant mai docil, dar l-am ales tocmai pe căpitan pentru că şi-a permis să-mi spună că urmele fugarilor din noaptea aceea duceau în pădure. El era un militar foarte bun, dar un militar foarte bun ştie că nu trebuie în nici o circum­ stanţă să-ţi contra zici comandantul. Asta l-a costat viaţa ... Răceala vorbelor lui îl făcu pe Arsenie să simtă cum îi îngheaţă şira spinării. Nu-i era frică, dar totul lua o Întorsătură atît de absurdă, încît simţea că va face un lucru necugetat, că va spune ceva care-I va pierde de tot, aşa că se stăpîni, strîngînd din dinţi cu ultimele puteri. 346 [347] - în ceea ce te priveşte, rn-am gîndit foarte mult. Ordinele sînt drastice. Cei de la Curtea Marţială pot să te-achite cît ai clipi din ochi, dar eu nu vreau asta, înţe­ legi? Nu vreau ... Rîse uşor, cu acel dispreţ rece şi tocmai de aceea mal Înspăimîntător pe care sublocotenentul începea să-I înţeleagă cu totul. Omul din faţa lui era capabil de orice, avea o minte ascuţită şi se juca cu el cum se juca cu cărţile de pocher. Ceea ce Roşea îi spusese odată, mai în glumă, mai în serios: « Nu te lua în colţi cu el, că e foarte prirnej­ dios l » se adeverea acum, dar Arsenie ştiu că e prea tîrziu ca să mai facă ceva. Colonelul se îndepărtă de lîngă fereastră şi veni drept în faţa lui. Avea un obraz catifelat şi alb, şi ochii aceia cu vinişoare roşii nu mai erau tulburi. Jocul teribil îl făcuse lucid cu totul. « Dacă are cincizeci de ani 1 reflectă automat sublocotenentul. Ce ticălos! Şi unde a învăţat să fie actor î x - Nu vreau, înţelegi? repetă. Şi ştii de ce? Nu pentru că mi-e milă de dumneata. Nu te cunosc, nu-mi spui nimic, eşti pentru mine un oarecare subaltern, de care n-arn avut a mă plînge. Dacă pun ăia mîna pe dumneata, pierd un tehnician foarte folositor. O dată mă gîndeam chiar să te propun pentru o decoraţie. Ştiu că gradul nu te interesează, deoarece eşti civil. Dar o decoraţie stă bine pe pieptul oricui ... - Atunci? întrebă cu o răceală neaşteptată Arsenie. Colonelul fu descumpănit de Îndrăzneala celuilalt. Se stăpîni şi îi întoarse spatele, căutînd iar afară cu privirile, voind să cîştige timp sau să-I înspăimînte mai mult. - Atunci, domnule, nu te trimit la Curtea Marţială, pentru că nu pot suferi denunţurile, şi încă denunţurile făcute de grade inferioare. Păi unde am ajunge aşa, dacă 347 [348] noi ofiţerii ne-am lăsa ucişi de intrigile grosolane ale unor ţărănoi imbecili? Pe Buznea am să-l avansez, şi cu actele dumitale iată ce fac ... Se întoarse spre masa improvizată, căută între hirtiile. în dezordine şi smulse cîteva foi prinse într'un dosar albastru, pe care-I frînse în bucăţi cu o energie nebănuită. Arsenie ştiu că trebuia să spună ceva, poate un singur cuvînt, dar acel cuvînt I-ar fi umilit atît de tare, încît nu fu în stare să-I rostească. Ciudat, după această secundă de ezitare se simţi şi mai îndirjit. - Domnule colonel, zise Arsenie uscat, aruncînd vorbele una după alta cu o răceală ce-l uimea, de fapt imi era indiferent ceea ce făceaţi cu actele. Acolo, ca şi aici, pot să spun, pot să repet ceea ce dumneavoastră aţi afirmat cu atîta sinceritate mai devreme: ne aflăm amîndoi intr-o armată care luptă fără un scop, într-o armată care a fost bătută, şi pentru că ştiu asta nu-mi rămîne decît să dezertez, ori să mă las ucis de gloanţele unui ploton de execuţie. Dacă nu rupeaţi dosarul, vă împuşcam 1 Se făcu o tăcere înfricoşătoare. De afară se auzea uşor zgomotul egal al mării nepăsătoare. Ţipau nişte pescăruşi, păsări mari albe, ce se zvîrleau spre soare şi cădeau în apa de un albastru-inchis. - îmi placi! zise tare, cu o hotărîre forţată, coman­ dantul, şi îşi scoase o mănuşă, întinzîndu-i neglijent o mînă asudată. Arsenie nu i-o strînse, deşi lucrul acesta îi ceru un efort uriaş de voinţă. - Bine! mormăi colonelul şi îşi vîri iar palma în mănuşa de piele. Am ajuns şi la scopul întrevederii noastre. Peste o oră pleacă sanitarul cu răniţii la C ... O să-I însoţeşti. Loc nu ai decît în cabina piloţilor. Trebuie să duci plicul acesta la Marele Stat-Major, căpi­ tanului Comşa, fratele meu ... Ştii unde-i Statul-Major - 348 [349] în clădirea unde se află spatele armatei. .• Mîine in zori, sanitarul se va întoarce. La prînz vei ti înapoi cu o adeve­ rinţă că ai predat plicul şi acest flacon de medicamente ..• îi întinse, după ce scotoci intr-un porthart, un tub gros de două degete, mat şi greu, astupat bine cu o capsulă ca un sigiliu. - Flaconul cui îl predau? întrebă, fără să clipească, Arsenie. - Fratelui meu. Pentru plic adeverinţa o vei primi de la biroul Statului-Major ; pentru medicamente, căpitanul Comşa o să-mi scrie cîteva rînduri de confirmare. Ştie el ... - îmi permit să observ, domnule colonel, că forma, litatea de predare a plicului către Statul-Major este obişnuită, şi-mi convine, cît despre predarea flaconului, onoarea îmi cere să vă atrag atenţia că m-aţi jignit 1 Colonelul vru să spună ceva brutal poate să înjure, dar se răzgîndi şi exclamă cu silă: - Nu sîntem la Saint-Cyr, domnule sublocotenent. Medicamentele costă mult şi vreau să am siguranţa că ele vor ajunge în mîinile fratelui meu. Cît priveşte onoarea, sper că ea te va sili să te întorci cu cele două scrisori şi să mi le predai, pentru că orice întîrziere va fi de data aceasta considerată dezertare şi se va termina cît se poate de prost pentru dumneata. E clar, nu? Poftim delegaţia. Îţi repet, ea e valabilă numai pînă mîine la prînz. Poţi pleca. De azi înainte nu vom mai vorbi niciodată şi să înveţi să-ţi ţii gura! La revedere ... Afară, în aerul fierbinte, sublocotenentul Arsenie simţi că dacă mai întîrzia o clipă înăuntru, l-ar fi pălmuit pe comandant. * Marea fierbea dedesubt ca un cazan plin cu aluminiu. Soarele încălzea cabina piloţilor, şi mirosul de benzină 349 [352] - Uşor, puişorilor, că nu s'a isprăvit! glumi iar feroce pilotul. La toţi le e frică de moarte, deşi cei mai mulţi sînt ca şi morţi ... în faţă, sub ei, era ţărmul ferm. Marea fusese părăsită, şi sanitarul înghiţea văzduhul cu lăcomie. Radiotelegrafistul tot mai întreba aerodromul dacă primeşte, şi de fiecare dată se întorcea cu o faţă dezolată spre pilot. - Tot îi mai bombardează I - Şi dumneavoastră? O permisie? Ceva? întrebă cel de la bord, ca să nu se plictisească de monotonia navigării. - Merg la Statul-Major. Am un plic, spuse absent Arsenie, simţind iar oboseala ucigaşă de sub pleoape. - Dacă termină ruşii cu bombardarnentul pînă intr-o oră, atunci vom avea o noapte liniştită. Mergem să căutăm ceva fetiţe, şi mîine, la 7, o luăm frumos înapoi. Veniţi cu noi, nu-l aşa? - Da. Numai să reuşim să aterizăm . - Nici o grijă. Am mai păţit din astea . Şi după o întîrziere de o oră şi jumătate în aer, pentru că aerodromul tot nu primea, cînd pilotul îşi dădu seama că benzina era pe terminate, aterizară în plin bombarda­ ment intr-un cîmp numai gropi. Oraşul ardea spre chei, acolo unde se aflau cazărmile. Deasupra, în aer, în cerul intunecat ca la o furtună de vară, plin de fum şi de explozii, cîteva avioane se luptau cu disperare. Se auzea un huruit de metal înfiorător, ca şi cînd de sus ar fi trebuit să pice o ploaie grea de fier. Aerul era fierbinte şi înecăcios. Ici şi colo izbucneau incendii uriaşe. Pilotul îşi desfăcuse casca şi privea roţile avariate ale aparatului. - Am scăpat uşor! spuse radiotelegrafistului. Sub uşa îngustă, sanitarii instalaseră o scăriţă metalică şi cărau răniţii pe tărgile pline de sînge. Aerodromul nu 302 [353] se afla prea departe, şi deasupra pistelor de decolare plutea încă fumul. Maşinile sanitare înaintau prin cîmpul plin de hîrtoape, hîţinindu-se caraghios pe cauciucuri. într-o ordine inconştientă, evacuarea se făcea cu precizie. Nu se mai auzeau explozii, ceea ce însemna că bombar­ dierele se retrăgeau şi că vînătoarea le urmărea. Nici antiaeriana nu trăgea, pentru a nu lovi pe apărătorii oraşului. Fumul înecăcios se tîra peste cîmpul abia înverzit, infesrindu-l cu zgura lui neagră. Arsenie îşi luă ranita, în care avea cîteva lucruri, şi şi-o aşeză pe un umăr. - Atunci, mîine dimineaţă la 7, spuse pilotului. Trebuie să veniţi cu o jumătate de oră mai devreme, pentru că dacă întîrziem, drumul înapoi devine primej­ dios. Ne găsiţi la hangarul acela, dacă va mai fi în picioare pînă mîine - şi-i arătă o clădire mare, acoperită cu tablă vopsită în culorile cîmpului. Era aproape 6 seara. Soarele obosise. Sună în curînd şi încetarea alarmel. Sirenele umplură aerul fierbinte cu vaierul lor. - Ard depozitele de benzină, zise radiotelegrafistul adulmecînd ca un cîine aerul, simţiţi mirosul. Ruşii ştiu totul, vin la fix şi lasă bombele, au oameni în oraş ... Lui Arsenie, dintr-o dată, gîndul la ceea ce voia să facă i se păru monstruos. Nu fusese niciodată omul hotăririlor rapide şi se chinuia şi-acum să înţeleagă mai repede ce cale să urmeze. - Arde spre spital, spunea un sanitar, şi în clipa aceea îşi aduse aminte de Tamara, Pilotul îşi ştergea miinile pline de unsoare de salopeta pătată. Trecu o targă, şi sub o pătură zdrenţuită, Arsenie îl văzu pe Roşea. Un sentiment groaznic de amărăciune plină de regrete îi cuprinse inima. Nu era uşă de biserică, dar, oricum, îi fusese cama­ rad ... 23 - c, 544 353 [354] Se stăpîni, aducindu-şi aminte de cuvintele colone­ lului: « Roşea e un executant docil! » Atunci? « Eşti ofiţer. Tatăl tău a fost un înalt funcţionar, care s-a purtat loial. Se poate ca el să fi dat viaţă unui dezertor? » « Ce-i un dezerror î » « Un om care părăseşte o armată căreia i-a jurat credinţă. . . » « Şi ce fel de armată e cea pe care o părăseşti î » « Au oameni în oraş, ştiu tot, aruncă bombele la fix ... » - Nu mergeţi? întrebă pilotul. Am o maşină care m-aşteaptă, - Ba da ... - Numai să mă aşteptaţi să mă schimb. Durează 10 minute. Tii, ce-au făcut ăştia din aerodrom! Haideţi cu mine! Dubele sanitare se întorceau pline cu răniţi. Pe cîmp mai rămăseseră vreo douăzeci de tărgi, aşteptînd transportul al doilea. Gemetele celor loviţi se pierdeau în aer, care se limpezea de fum. « întîi să scap de plicul ăsta şi de medicamentele colonelului, şi pe urmă voi vedea ce am de făcut». hotărî Arsenie, urmîndu-l pe aviator. * Oraşul mirosea a fum şi a moloz. Undeva ardea un foc înalt, şi combustia încălzea aerul, făcindu-I irespi­ rabil. Sub cerul întunecat explodau vîlvătăile, şi zgomotul de grinzi prăbuşite îi făcea pe rarii trecători să tresară speriaţi. O aripă a comandamentului fusese incendiată, şi pompierii luptau să dea jos un acoperiş pe jumătate 334 [355] carbonizat. Soldaţii, cu căşti de metal pe frunte, erau asudaţi şi abia se mai ţineau pe scările ameninţate ele însele să ia foc şi mereu udate cu cîteva furtunuri de cauciuc. Sublocotenentul arătă actele santinelei şi fu condus pe un drum ocolit spre biroul Statului-Major, în curtea vastă a unei foste şcoli militare izbucnind dintr-un manej, trei cai suri alergau înnebuniţi de colo, colo, fără să poată fi prinşi de cei cîţiva grăjdari, Nechezau şi se ridicau în două picioare şi era atîta disperare în ochii lor, incit oricine ghicea că va fi greu să fie inşeuaţi. De undeva sunau clopotele maşinilor pompierilor şi se auzeau tropăituri de bocanci. Curierul care-l conducea pe Arsenie nu �punea nimic. Mergea fără grabă, pe sub streşini, fumind nepăsător, ca şi cînd s-ar fi plimbat. - De mult vă bombardează? întrebă ofiţerul. - De trei ceasuri. Vin de la o vreme aproape zilnic. Ne-au mirosit şi nu ne mai slăbesc. - Trag şi în oraş? - Mai puţin. Cunosc bine obiectivele. Cu noi au ce au ... pe aici ... Urcară cîteva trepte, străbătută un coridor Întunecos, vopsit în gri, cu ferestre lungi şi înguste. Cancelaria ofiţerului de serviciu se afla tocmai la capătul celălalt. Geamurile sfărîmate scirţiiau sub picioare. Dincolo de uşi se auzeau maşini de scris ţăcănind, glasuri răstite şi telefonişti repetînd nişte ordine. Mirosea a gazolină, şi cizmele alunecau pe podelele abia unse. Curierul bătu, aşteptă o secundă şi-i zise: - Poftiţi. Să trăiţi! Arsenie rămase singur cu ofiţerul de serviciu, un tînăr spelb, cu ochii spălăciţi, bine bărbierir. Salută şi întinse plicul. 23" 355 [356] - Sînt sublocotenentul Arsenie, vin din partea domnului colonel Comşa, de pe front. Aveţi un plic pentru comandament. Vă rog să confirmaţi primirea. Locotenentul privi plicul sigilat, il luă, il cîntări puţin şi întrebă: - Ţi s-a spus să aştepţi răspuns? -Nu. - înţeleg, trebuie să fie raportul săptămînal. Altă- dată venea altcineva cu el. - Atunci, să mai revin? - Nu, nu e nevoie. Dacă vor fi ordine le vom trans- mite telefonic. De altfel, mai stăm cel mult un ceas şi plecăm acasă. Ne-ajunge de azi-dimineaţă. Fumaţi? îi întinse o tabacheră subţire de argint. - Nu, mulţumesc. Celălalt scria ceva pe o bucată de hîrtie. Cînd termină puse o ştampilă. - Poftim! Cînd pleacă avionul înapoi? - Mîine în zori ... - înţeleg, vă grăbiţi, nu vă mai reţin ... Locotenentul se ridicase în picioare şi-i întinsese mîna. - Am onoarea ... - încă ceva. .. e vorba de un comision ... Locotenentul păli dintr-o dată, ghicind parcă ce voia să-i spună Arsenie, - îl cauţi cumva pe căpitanul Comşa? -Da. - Trebuia să bănuiesc. 'toţi cei ce vin de-acolo il caută. Domnul colonel e foarte atent cu fratele său ... Numai că ... Arsenie nu înţelese vorbele celuilalt, dar nu întrebă nimic. Se făcuse tăcere. în cele din urmă, locotenentul ocoli biroul, il luă de umeri şi il împinse uşor spre 356 [357] r fereastră. Prin geam se vedea o altă curte, mai înghesuită, înconjurată de cîteva bucătării şi de o sală de mese cu geamurile deschise, unde se afla, după toate probabili­ tăţile, popota ofiţerilor. Lîngă un pavilion de lemn, vopsit în trei culori, şterse de ploi, pe caldarîm erau întinse cîteva cadavre, acoperite cu foi de cort. - Acum uh ceas, spuse locotenentul. Arsenie tot nu pricepea. Nu vedea decît cele vreo opt sau nouă siluete, fără identitate. - Al treilea din stînga, adăugă celălalt, meticulos. N�a mai rămas decît o jumătate din el. Erau într-un şanţ toţi. Aşa i-a fost scris ... - Vreţi să spuneţi că fratele domnului colonel e mort? - Da. A fost ucis acum o oră, în bombardament ... Neo să-i transmiţi comandantului dumitale o veste prea bună. .. îi aduseseşi, desigur, mici amintiri. .. Ochii locotenentului aveau o sclipire aproape veselă, cu totul nepotrivită acelei împrejurări. - Nu ştiu despre ce amintiri vorbiţi. Aveam pentru el un flacon de medicamente ... Locotenentul tăcu puţin, privindu-l cu indiferenţă. - 1-1 veţi înapoia la întoarcere fratelui său şi nimeni nu va pierde nimic, spuse rece. Păcat de această împrejurare nenorocită ... Arsenie salută şi plecă. Afară, aerul se mai limpezise. Se mai auzeau zgomotele unor incendii îndepărtate, şi aerul mirosea a frunză proaspătă arsă de flăcări. «Ce voia ăla să spună?» se gîndi puţin nedumerit şi deschise raniţa, pe care o ţinuse tot timpul în mînă. într-un buzunar interior găsi flaconul bine sigilat şi privi marca americană, lipită peste tubul mat. « Probabil că e o captură de la ruşi. » « Şi dacă nu mai mă întorc acolo? » 357 [358] « Or să te dea dezertor.» « Dar dacă pe Tamara n-o mai găseşti? » Grăbi paşii. Trecu dincolo de bulevardul principal, şi într-un sfert de ceas ajunse în faţa casei ei. Intră în curte. Uşile erau încuiate. O secundă, bănui că femeia plecase sau că era arestată, şi se întoarse în stradă, aşteptînd. Era ora cînd ea trebuia să vină de la spital. Avea s-o aştepte cel mult un ceas; dacă nu apărea, se ivea nevoia să întrebe cu orice risc pe cineva de la spital ce se întîmplase cu ea. Se întunecase, şi grădinile din jur, sălbăticite, pentru că nimeni nu se mai îngrijea de ele, miroseau sălbatic a cîmp. Sub cerul negru se mai zbăteau focuri roşii, înde­ părtate. în copaci se aruncau păsări speriate. Pe un trotuar se auziră paşi, şi din întuneric ieşi silueta Tamarei. în jur nu mai ardea nici un felinar, totul parcă murise într-o spaimă şi o uitare înfiorătoare. - Bună seara, spuse sublocotenentul. Femeia tresări, fără să se sperie însă, şi cînd îi recunoscu chipul se opri. - Ai venit? Avea în glas o mirare tristă. Părea foarte slăbită şi palidă. Numai ochii frumoşi luceau în lumina puţină. - Tamara, credeam că nu te mai găsesc ... O sărută uşor pe buzele uscate şi-i simţi mirosul sălbatic al părului. - Mîine nu mă mai găseai, spuse ea încet. - Dar ce s-a întîmplat? Intraseră în curtea lungă şi întunecată. Paşii le alunecau pe iarbă. - în noaptea, asta plec din oraş. Ieri mi-au făcut percheziţie acasă. Credeam că mă vor aresta ... - Şi au găsit ceva 1 358 I J [359] - Nimic. Ce să găsească?! se miră ea lnrr-un fel ciudat, parcă cu puţină complicitate. Mi-ai adus ce te-am rugat? -Da. Femeia descuie uşa, trase perdelele de camuflaj la toate ferestrele şi abia după aceea aprinse lumina. Sublo­ cotenentul aşteptase lîngă uşă. Lucrurile ieşiră din intu­ nericul dens şi răsuflară uşuraţi amîndoi. O văzu bine. Era foarte obosită, avea cearcăne negre sub ochi şi slăbise mult. Dar în neglijenţa părului, în febra ochilor mal păstra ceva foarte frumos. Arsenie scotoci în raniţa aruncată la picioare. - Nsam putut lua mai mult, ca să nu bată la ochi. Puse pe masă cîteva pachete unsuroase de trotil, care semănau cu nişte lumînări. Apoi scoase un ghem de şiret alb. - Umblă uşor cu materialul, spuse. Vezi unde-I pui. Cînd pleci? - în noaptea asta vine cineva să mă ia. - Pot să merg cu tine? Dezlegarea îndelungatei sale îndoieli venise de la sine. - T e-ai gîndit bine? -Da. Ea nu mai întrebă nimic. Se apropie de el, îi luă mîinile şi i le strînse. - Am ştiut de la început totul. Poate de aceea nici nu mi-a fost teamă de tine. Dar dacă ne prind? - Mvam gîndit bine la toate. Maică-mea o să fie foarte nefericită. Poate mai tîrziu, cînd această lungă mizerie va lua sfîrşit, va înţelege totul. Pînă atunci va suferi. Dar nici aşa nu mai puteam trăi .•• Erau singuri în odaia aceea, parcă străină pentru amîndoi, prea mare şi inutilă acum. - Tamara, nu mi-a fost uşor. 359 [360] Era ostenit, frînt de oboseală şi se aşeză pe un scaun. - Ce-i cu tine? îl întrebă femeia. - Neam dormit de mult. - întîi să-ţi dau ceva să mănînci, şi după aceea te culci. Te voi trezi eu cînd va trebui să plecăm. - Ai nişte haine pentru mine? - Nu e nevoie. La bariere, soldaţii nu vor intreba nimic dacă vor vedea că eşti ofiţer. Dincolo, vom găsi ceva ... Şi pînă să se întoarcă Tamara cu mincarea, subloco­ tenentul căzu intr-un somn adînc, cu capul pe masă. * Trecuse de miezul nopţii. Femeia deschisese larg o fereastră şi privea cerul plin de stele. Toate luminile casei erau stinse. Nu simţea nici un pic de frică, dar se gîndea că poate oamenii aceia care o suspectau puteau să vină şi în noaptea asta. Ascunsese puţinele bagaje în grădină, lîngă poarta curţii. în odăi totul era la locul lui, nimic nu trăda plecarea apropiată. Cît despre bărbat ••• «E ostenit, gîndi. N,a dormit de mult. » O încerca un sentiment turbure. «Dar dacă toată dezertarea aceasta era numai o comedie? » «Nu e adevărat», se contrazise. « Pare un om sincer. Odată mi-a salvat viaţa.» «Poate vrea să afle mai multe... » «Prostii, n'are mutra unui spion...» De afară se auzi un zgomot înfundat de motocicletă. Femeia închise ferestrele şi trecu dincolo, aprinzînd un bec mic. La uşă ciocăni cineva intr-un fel special. Tamara descuie. Afară aştepta un om între două vîrste, foarte inalt, îmbrăcat intr-o haină uşoară. 360 [361] - Tată, ai sosit? Se îmbrăţişară. - Ce mai e pe la voi? - Am trotilul! - Omul acela s-a întors? Vorbeau în şoaptă dintr-o veche deprindere cind ruseşte cînd romîneşte. -Da. - Unde e? - Doarme dincolo. Mi-a cerut să-I luăm cu noi .. - E sigur? Femeia n-avu nici un moment de ezitare. - Da. Ai un loc şi pentru el în ataş? - Am venit singur. Ce mai e la spital? - Ieri mi-au făcut o percheziţie. Trebuie să dispar. - Nici nu te mai lăsam eu. Mai ales după bombar­ damentul de astăzi vor turba. Bagajele sînt gata? - Da. Am lăsat totul lîngă poartă. Să-I scol? - Tamara, îţi iei o mare răspundere, spuse bărbatul. - Ştiu. A dezertat. Mi-a spus că mîine în zori trebuia să se întoarcă pe front şi nu mai vrea. - Bine, am încredere în tine. - Atunci? - Ai răbdare. Deschise uşor, cu precauţie, uşa care da spre Încă­ perea în care dormea sublocotenentul. Avea la el o lanternă, pe care o plimbă întîi pe pereţi. - Doarme adînc. - N-a dormit de mai multe zile. - Cu atît mai bine. - Ce vrei să faci? - Are arme? 861 [362] - Cum, crezi că ... - Nu cred nimic. Trebuie numai să controlez. Pe spătarul unui scaun, Arsenie îşi lăsase haina şi porthartul. Cizmele şi le scosese şi le aruncase la capătul patului. Cravata atîrna pe alt scaun. Centura cu pistolul sta pe masă. Noul-sosit căută în teaca de piele şi scoase afară arma negricioasă şi grea. Trase magazia şi o goli. Apoi deşertă porthartul. înăuntru se aflau cîteva hărţi, pe care le vîrî într-un buzunar. - Astea n-or să-i mai trebuie. Poate nouă ne vor folosi. Sublocotenentul gemu în somn. Cei doi tăcură o clipă lungă. Lumina lanternei pieri într-o secundă. Pe urmă iar i se auzi respiraţia regulată. - Şi-aici? întrebă din nou bărbatul, aruncînd fasci­ colul de lumină asupra raniţei. O ridică şi o aşeză pe masă. Scotoci puţin înăuntru şi scoase afară o cămaşă uşoară de mătase. - Rufe de schimb, zise aproape plictisit. Vru să o arunce la loc înăuntru, dar se răzgîndi. Căută în buzunarele hainei, aruncată pe spătar, şi-I Întinse Tamarei lanterna. - Ţine puţin, să-i vedem actele. Scotoci meticulos şi scoase afară toate hîrtiile şi un portmoneu de piele. - Citeşte cu atenţie, tu ştii mai bine romîneşte, îi spuse. Femeia cercetă pe rînd actele militare ale subloco­ tenentului. Mai erau două scrisori şi cîteva bonuri mai vechi. Nimic important. Puse totul la loc. - Cred că n-avem de ce să ne temem. Bărbatul pipăi marginile de stofă ale hainei militare, şi cînd termină introduse totul în buzunare, fără grabă. Văzu cămaşa şi raniţa goală ca o armonică dezumflată. Se ridică în picioare şi o răsturnă, Din buzunarul ei, 862 [363] pe masă se rostogoli, cu un zgomot uşor, flaconul cu medicamente al colonelului Comşa, - Asta ce mai el Tamara citi eticheta, privi sigiliul şi ridică ochii la celălalt. - Nişte medicamente americane. Cu o grabă ciudată, bărbatul luă capsula de sticlă mată şi-o frînse la un capăt, vărsînd conţinutul pe bucata lustruită de lemn ... * Soarele arunca pe podele o urmă subţire, strălucitoare. Perdeaua de hîrtie neagră pentru camuflaj nu acoperea în întregime geamurile, şi în firele argintii de lumină jucau pete uşoare de praf. Era cald, zăduf, şi sublocote­ nentul se trezi cu presimţirea că ceva nu era în regulă. Dormise mult mai mult decît trebuia, şi deocamdată lumina tulbure din odaie nu-l nelinişti. Se ridică în coate şi se uită la dîrele de soare. Sări în picioare şi trase perdeaua de hîrtie cu un gest grăbit. După aceea privi ceasul. Era 10 şi 13 minute, exact. Ce se întîmplase? După întunericul acela, lumina, prea brutală, îl orbi. Strigă încet: - Tamara, Tamara. Unde eşti? Bănuia că omul care trebuise să vină s-o ia nu reuşise să ajungă în noaptea aceasta pînă aici şi că ea se afla pe undeva prin apropiere. Deschise uşa şi ieşi în sufrageria goală, strigînd încet: - Tamara, Tamara ... Nu-i răspunse nimeni şi simţi că în casă nu se mai află nimeni. « Doar n-a plecat şi m-a lăsat aici. .. » 363 [364] Pătrunse în mica bucătărioară de alături, tot che­ mînd-o: - Tamara, Tamara I Ieşi în antreul rece, cu geamuri multe, şi deschise uşa. Nu era încuiată. Privi curtea pustie, năpădită de iarbă. Nu era nimeni. De undeva se auzeau cocoşii cîntînd. Afară era soare, cald, şi copacii cu frunza proaspătă parcă ardeau într-un foc verde, proaspăt. Mirosea a fîn, ca la ţară. «Unde-o fi? Să fi plecat la spital? » Parcă liniştindu-se puţin, se uită în jur. Era o zi fru­ moasă de început pretimpuriu de vară. Cerul avea mici nori albi, călători. în faţa casei văzu o cişmea. Răsuci micul ghivent de aluminiu, şi jos ţîşni un şuvoi rece. Era numai în cămaşă, abia apucase să-şi tragă cizmele. îşi vîrî capul sub apa proaspătă şi, urlînd de plăcere, se scutură ca un cîine, simţind răceala lichid ului, care ţîşnea prin gura cişmelei, «Poate a mers să aducă ceva de mîncare. Dar are oare bani? Nici n-am întrebat-o aseară. Am căzut cu capul pe masă, ea m-a trezit, am mîncat ceva, nici nu mai ştiu ce, şi-am căzut lat în pat ... » Se mai uită la ceasul de la mînă, stropit de apă. « Avionul s-a dus dracului! Peste o oră, colonelul o să întrebe de mine şi-o să rămînă trăsnit cînd o auzi că nu m-am întors. Dar l-am prevenit, ce-i drept ... » Dar în aceeaşi clipă îşi dădu seama că din momentul acela e dezertor. Se întoarse tulburat în casă, deschise uşa antreului, intră iar în prima încăpere şi strigă de cîteva ori, ca şi cînd tot mai spera într-o glumă a femeii, ascunsă în cine ştie ce ungher al casei: - Tamara, Tamara ... În momentul acela simţi că obrazul îi îngheaţă. 364 T [365] Căzu pe un scaun, şi privirile îi rămas eră pe flaconul cu medicamente al colonelului Comşa, sfărîmat la capătul unde avusese sigiliul. Pe masă se aflau mai multe inele de aur, nişte verighete uşoare, pe spatele cărora erau încrustate nume ruseşti, în chirilică. Sublocotenentul Arsenie, aproape nebun, le numără maşinal, unul cîte unul. Erau optsprezece ... * După o săptămînă, intr-o gară aflată mult în spatele frontului, fu prins de către o patrulă un sublocotenent fără acte, care refuza să spună cum se numeşte şi cărui regiment aparţine. După cercetări minuţioase, i se stabili identitatea, şi pentru că starea de spirit a armatei era foarte proastă, fu executat, după o judecată sumară în faţa rămăşiţelor companiei sale. [367] CUPRINS CITEVA POVESTIRI LA PERSOANA 1 Prinzul de duminică •••••.•••. Patru peşti .••...•.•...•...•• Bufet expres •••.•...••.••..• Într-un loc de trecere •.•.•••• Păunii ••.•..•..••••..••...•• Călătorie cu auto carul •.•••••• Oul .................•...... Bătrînii Franzeluţă 7 15 28 35 45 54 71 78 83 CITEVA POVESTIRI LA PERSOANA A IIl-a Morcovii . .. .. .. .. .. .. .. .. •. • 107 înmormîntarea lui Dumitru