[7] PERSONAJELE (în ordinea intrării tu scenă) ECATERINA BUZNEA MARIA BUZNEA MIHAI BUZNEA soţul Mariei "i fiul Bca-, terinei. SANDA fiica Mariei şi al lui Mihai Buznea. DAN TOMESCU MIRCEA BUZNEA fiul Mariei şi al lui Mihai Buznea, VIRGIL PREDA ADRIAN URZrCEANU HRISTACHE SPĂLĂTELU COPOIU TREI AGENTI NAE ZABALON UN OM DE SERVICIU FATA CU ZIARELE BĂIATUL CU CAFELELE MITICĂ PLEŞA EUGEN FLOROIU C. N. MOLIN B. BICIULESCU-BICIU SERGIU MANOLESCU AL. IONESCU-ROŞIORI ŞERBAN COMAN ION PANDELAŞ CONSTANTIN OANĂ TACHE LEAHU STERU STERIADE PUIU GHEORGHIAN DACTILOGRAFA TUDOR TOMESCU tatiI lui Dn Tomoecu. [8] I ' d II " l' , , , ,,' II ! I III 1:/ f. IOANA GHEORGHE soţia lui Preda. VINTILĂ vor cu GHEORGHE OPROlU PRIMUL PAGINATOR SANDU AL DOILEA PAGINA TOR AL TREILEA PAGI- ,NATOR . AL PATRULEA, PAGI- NATOR . LUNGU MATEI A'L CINCILEA .PAGI- NATOR VASILE TUDORAN MARIN VICTOR SERGENTI DE STRADĂ ŞI AGENTI IN CIVIL. AGENTUrL RUNCU G}1EFIERUL PRIMUL AVOCAT PREŞEDINTELE AL DOILEA AVOCAT C€>MISARUL REGAL AL TREILEA AVOCAT AL PATRULEA AVOCAT UN REDACTOR AL DOILEA REDACTOR PRIMUL, AL DOILEA ŞI AL TREILEA CORES­ PONDENT STRĂIN. ŞTEFAN DUMITRESCU VASILE IONITĂ PETRE ŞtEFĂNESCU ION MEREUTĂ UŞIERUL OAMENI DIN PUBLIC GARDĂ MILITARĂ. Acţiunea se petrece la Bucureşti, In anii 1937-1938, [9] --·t � .. ���� .. ��� Jfid-d 1 TABLOUL 1 Scena 1'eprezintă o cameră din casa mecanicului ceferist Mihai Buznea. O odaie modestă peste care trece mâna Plină de griia a gospodinei, In fund. o marchiză dând în curte. O uşă în dreapta şi una în stânga, sp1'e bucătărie. In stânga, ţund un divan acoperit cu o scoarţă. Deasupra divanului câteva rafturi de cărţi. In dreapta. lund, un bufet bătrânesc cu două uşi de sticlă, perdeluite. Pe masa de mar1flOrd a bufetului, coşul cu prUne. Masa rotandâ din miiloc, înconiurată de şase scaune, şi bufetul, arată că încdperea serveşte şi drept cameră de mâncare. O glast1'ă ieltitlă, un tablou litografie, un aparat de radio simPlu - prinde numai Bucureştiul- şi câteva fotografii ale familiei complectează aspectul acestei camere în care locuesc o/Jmeni ce muncesc greu şi trăiesc şi mai greu. E O1'a şas« seara. Se înttmecă I L BĂTRÂNA: Nici nu se ştie dacă mai scapă. (Pauză) Coastele rupte ... dinţii scoşi. Nu mai e ăsta om. (Pauză) Eu i-am spus maică-sii nu-i nici o săptămână: «Mai adună-l şi tu de pe stradă, Anico ... Nu-l mai lăsa să umble ..• că vezi ce vremuri trăim •. Uite c'a ajuns la vorbele mele ... , . '- .. [10] 10 N. 1II0RARU ŞI A. BARANGA MARIA: Păi, ce vină are el, mamă? Dacă l-au prins şi l-au bătut ca pe hoţii de cai... dacă l-au schingiuit? BĂTRÂNA: Bine că nu-i fii-tu să te asculte ... s'auză cum le dai apă la moară ... MARIA: Că dela mine aşteaptă el curaj ... BĂTRÂNA: D'aia ai să păţeşti şi tu ca Anica, s'ajungi să-I culegi de prin spitale. Or, .'DA: La douăzeci de paşi de noi, tu n'ai observat, unui om i-au des- picat ţeasta cu un retevei. MARIA (intră): Ce-o fi cu Mircea, mamă? SANDA: Nu-i acasă? MARIA: Nu. DAN: Mi se pare că şi el e de noapte ... MARIA: Aşa ştiam şi eu. Dar să nu vină p'acasă ... (Deschizând uşa spre odaia in care se află Mihai) Mihai, ce s'o fi întâmplat băiatului de n'a venit? BĂTRÂNA (deschide uşa dinspre bucătărt"e): Hai, să dăm la masă, fată, că de azi dimineaţă mi-o fi şi mie deajuns ... (Maria iese spre bucătărie. Sanda şi Dan se privesc întrebători. Intră vijelios, bandajat la cap, Mircea). SANDA (încremenită): Mircea! Ce-i cu tine? MIRCEA (încercând totuşi să râdă) : Ce vrei să fie? SANDA: Să nu te vadă mama ... MIRCEA: De ce să nu mă vadă? E ruşine? SANDA: Ai fost ... acolo. MIRCEA: Dar unde vrei să fi fost? SANDA: Să mă uit. Eşti lovit rău? MIRCEA: Sunt lovit bine ... Hai, nu exagera şi tu ... Nu e nimic. Tata e acasă? SANDA: Acasă. Dincolo. MIRCEA: Dar nu te teme ... N'am rămas nici eu dator. Urlau haida­ macii: c trăiască legiunea şi. ..•• Care legiune, mă? .. ,. s Le­ giunea lui Mussolini? .. _. ,« Care căpitan, mă, căpitanul lu Hit­ ler? • Şi-au sărit pe mine. Dar am dat şi eu să simtă. DAN: Şi ce rezolvă asta? MIRCEA: «Ce rezolvă? ..• Dar cine rezolvă? Carol al II-lea rezolvă? N'ai pingele in picioare şi dela cincisprezece să fii mulţumit dacă . - . . .,. .. j I [16] 16 N. AfORARU ŞI A. BARANGA I \ i 1 II � I I , , li l' , ill, te mai ţine Coman tot cu patru mii de lei pe lună .•. Asta cine o rezolvă? . DAN: N'o să pacificăm globul omorându-ne în stradă. MIRCEA: Nu ... o să-I pacifici tu stând în bibliotecă. De-ai sta măcar I Dar n'ai vreme nici să citeşti o carte I Că robeşti nopţile la becul electric şi când ,ieşi dimineaţa închizi ochii ca bufniţele. Poţi să-ţi cumperi o carte? Ai cu ce? " DAN: Trebue să scriem atâta până ce cărţile vor ajunge la îndemâna oricui. < MIRCEA: Măi, Dane, tu trebue să te faci humorist ... Dar ce, din cauza voastră a scriitorilor sunt cărţile scumpe? C� vă umpleţi voi de bani? Gândeşte-te la Sabia, că-ţi era prieten, şi nu-s nici două luni de când s'a prăpădit la Colentina. Dar când mă uit bine la scriitori ca tine, văd că.nici nu meritaţi altă soartă. DAN: Fiindcă nu vin acasă cu capul spart? MIRCEA: Tu crezi că ai capu întreg? Uite-te bine în oglindă, să-I ţii minte. Nu ştiu cât o să-I mai păstrezi aşa. DAN: 'I'u în schimb poţi să ţi-I pierzi de tot. MIRCEA: Se poate şi asta. Ce o să demonstreze? C'ai avut tu dreptate? Nu, băiatule, nu. Europa ta bătrână, plină de universităţi, arată" ca o bibliotecă răsturnată într'un camion. Dă drumul la radio şi plimbă acul, - nu pe ăsta, e un hârb bătrân, bun să retransmită discursurile lui Ouţă Tătărăscu - ascultă cu un aparat bun şi-ai să vezi ce se 'ntâmplă. SANDA: Şi ai tu putere să împiedici? MIRCEA: Am. Nu eu (Se apucă de cap}. SANDA: Ţi-e rău? MIRCEA: Nu ..• MARIA (a intrat) : Mircea I Ce e băiatule ... ce e? Ţi-e rău? (Se repede spre el). MIRCEA: Nu. Mi-e bine, mamă. Şi-o să fie şi mai bine ... (Către Mihai care intră pe uşă) Nu-i aşa, tată? MIHAI (se aproPie de el) : Băiatu lu tata ... Unde te-a lovit? MIRCEA (arată spre caP): Aici tată .•. MIHAI: Adânc? MIRCEA: O sgârietură acolo. Trece tată, trece ... MIHAI: Da' barem ai dat şi tu? [17] PENTRU FERICIREA POPORULUI 17 BĂTRÂNA (care a intrat pe ultimele rePlici): Halal tată, n'am ce zice ... (Iese). MIHAI: Să dai tată, să dai cu sete ... DAN: Astea-s victorii uşoare, nea Mihai, iartă-mă că-ţi spun. MIRCEA: Dar tu ce victorii aştepţi? MARIA: Se varsă sânge 'ntruna ... Aducem copii pe lume ... DAN: ... să se căsăpească între ei. MIHAI: Da cine-o face? DAN: Lasă, nea Mihai. .. MIHAI: Cine o face, te 'ntreb? Luaţi harta şi uitaţi-vă, c'a ajuns lumea o baie de sânge. Bombardează Nemţii oraşele Spaniei,· şi domnul Blum ... DAN: ... ce putea să facă altceva? Dacă nu venea neintervenţia ... MIHAI: Ce e neintervenţia asta, mă, Dane, mă? Intervenţie curată: trageţi cât poftiţi, trageţi ... Şi trag Italienii, şi trag Nemţii, şi vând negustorii americani arme şi se bucură Chamberlain şi benchetuesc imperialiştii şi mor muncitorii şi mor femeile, şi mor copiii. .. Baie de sânge în lume. DAN: Cine o face? Există probabil o necesitate istoricră... (amărît, decepţionat) sau dracu mai ştie ... MIHAI: Aici ai nimerit-o. Fiindcă dracu ştie într'adevăr! Stă dracul în băncile americane, în fabricile lui Krupp, la Skoda ... DAN: (frământat, cu tristeţe) : A ajuns lumea la o răspântie şi dumnezeu ştie încotro o s'o ia ... MIHAI: La răspântie, aşa e ! Dar tu călător prin lumea asta, ca să nu treci ca o cârtiţă, trebue să deschizi bine ochii, să nu rătăceşti. Lucrezi la gazetă. Ai citit bine ziarele 'n ultimele luni? DAN (încercând o glttmă): Eu n'am timp să citesc gazeta, nea Mihai, eu trebue s'o- fac. MIHAI: Domnul Carol al II-lea se fotografiază în uniformă de colonel polonez. Şeful Statului Major polonez vine la Bucureşti. SANDA: Şi ce înseamnă asta? MIHAI: Aşteaptă. Hitler duşmăneşte Franţa, dar Gamelin vine şi stă la manevrele de aici alături de generali nemţi. MARIA: Poate că e un semn de înţelegere ... MIHAI: De înţelegere, sigur. Dar pe socoteala cui? Ştiu ei bandiţii încotro ţintesc. Bate în mijlocul lumii, o inimă ... şi-ar vrea s'o străpungă ... Le stă Uniunea Sovietică ca un ghimpe în ochi. .. . - .. ., il: .: '\'. � � � '. � ( [18] I • : ': 1 II \1 N. MORARU ŞI A. BARANGA Şi cum să nu le stea, dac'o văd cum creşte, frumoasă? (Pauză) La răspântie e lumea, Dane. Dar să ştii, drumul nu merge spre Washington ... DAN: Eu nu sunt comunist, nea Mihai. MIHAI: Nu-ţi cere nimeni să fii. Om să fii, cinstit să fii. .. BĂTRÂNA (intră) " Va să zică nu mai mâncăm astă seară ... MIHAI: Ba mâncăm, mămucă - rnâncăm. Hai să ne-aşezăm copii ... Şi să ciocnim un pahar de 'vIn pentru prima bătaie încasată de Mircea ... Nu ... lasă ... c'o' să vină şi altele. N'am nici o grijă. Mircea să stea lângă mine. Mămuca aici. Maria la locul ei. Şi Sanda dacă vrea ... lângă Dan, că alt loc tot nu mai e ... (Se aude deschi­ zându-se uşa dinspre bucătărie) Da' cine-o fi? A intrat cineva în bucătărie. (Intră Preda urmat de Adrian) Să trăieşti frate ... să trăieşti. Dar ce-i cu voi la ora asta? PREDA: Uite, cu treburile pe-aici, şi m'am gândit să intru să-ţi dau bună seara ... MIHAI: Bine te-ai gândit. Atunci să vă dea şi-un pahar de vin că-I săr- bătorim, într'un fel, pe fii-miu ... PREDA: Da? • MIHAI: Da. Pritnul cap spart. Dar ia staţi. ia staţi. PREDA: Mde, de stat' am sta noi, da' vezi că nu prea avem timp, şi-am vrea să-ţi spunem şi-o vorbă ... MIHAI: Şi nu încape un bob zăbavă? PREDA: Vezi că nu prea 'ncape. MIHAI (stingherit),' Atunci să stăm frate de vorbă, sigur că stăm . DAN: Pe mine o să mă iertaţi că nu mai pot să rămân. S'a făcut ora . Sunt de serviciu ... ştiţi. .. SANDA: Imi pare rău, Dan ... (Il conduce). MIHAI: Mă iertaţi copii... (Maria şi bătrâna Pleacă spre bucătărie. Mircea şi apoi Sanda în camera din stânga. După ce toată lumea a ieşit, Mihai întreabă îngrijorat) Ce-i, frate Preda, spune ... S'a întâmplat ceva? PREDA: Nu. Lucrurile au mers bine după masă. Altceva. MIHAI: Spune. , PREDA: Situaţia devine tot mai grea ... Azi noapte au fost ridicaţi o serie de tovarăşi. " Se înăspreşte din ce în ce. ADRIAN: Nu mult ... Fiindcă o să vină şi replica noastră ... A, mai curând decât se aşteaptă ei. .. [19] p PENTRU FERICIREA POPORULUI 19 ,� PREDA (ostoindu-l): Mai încetişor... Uşurel, Adriane ... ADRIAN: Lasă frate, că ştiu ce spun. Până 'ntr'un an se duce dracului toată şandramaua. PREDA: La naiba... eşti neserios. ADRIAN: Văd clar ... PREDA: Alta e problema. Tovarăşul Gane ne-a trimis. Trebue întărit aparatul ilegal. (Pauză) Petre a trecut în altă muncă. MIHAI: Ştiu. PREDA: Comitetul Central a hotărît să treci în locul lui. .. D'asta am venit. Să-ţi transmit ... MIHAI: Bine, dar ... PREDA: Tocmai... Te ilegalizezi. .. MIHAI: Să mă ilegalizez? .' . PREDA: Da, frate ... şi cât de repede. (Văzând frământarea lui Mihai) Sigur, nu-i uşor. Te desparţi de nevastă ... de copii. .. de casă ... Te 'nţeleg, frate Mihai, te 'nţeleg ... Când te-ai liberat din închi­ soare? MIHAI: Acum trei ani. PREDA: Eu cunosc un tovarăş care a stat patru, s'a eliberat de câteva luni ... Ţinea şi el Ia o fată. {Pauză} Se gândeau ... O să se ia şi ei într'o zi. A trecut atâta vreme ... Munceşte el. .. Munceşte şi ea într' altă parte, în provincie ... MIHAI: Şi când... trebue ... PREDA: Cât de repede ... Legăturile pe linie sindicală le predai lui Adrian. D'asta am venit cu el. O să vă vedeţi mâine ... {Pauză] Asta-i tot. (Lui Adrian) Tu, frate, poţi să pleci. ADRIAN: Cu bine tovarăşe Mihai ... Şi fruntea sus ... Abia acum aşteptăm din partea ta lucruri mari. .. Auzi? Abia de-aci 'ncolo! Spunea undeva ... PREDA (C1i blândeţe, dar ferm) : E târziu. ADRIAN: Atunci, noapte bună. (Iese). MIHAI (Pe gânduri): ... Legăturile pe linie sindicală, spuneai? PREDA: Da. MIHAI (tot pe gâduri, arătând d1ipă Adrian): Cam farfa.a ... cam gură spartă. PREDA: Da s'a purtat bine la siguranţă. MIHAI: Şi nu-i prost organizator ... PREDA: Tocmai. 2' ..... - =: . � ( - . [20] '�'rl," I , .. 20 N. MORARU ŞI A. BARANGA � I II , 'ii II " I I, , I I I II II f r . , MIHAI (mereu pe gânduri): Va să zică, astăseară ... PREDA: Cât mai repede. La nouă fără un sfert te aşteaptă tovarăşul Anton. (Pauză) Vin vremuri grele, Mihai. Ne îndreptăm spre dictatură ... Militară ... Fascistă ... (Pauză) Acum e limpede. Intr'acolo merg. Şi Partidul nostru e singura forţă care luptă. (li întinde ttn bilet) Ţine minte adresa asta. MIHAI (rupe biletul): Da. . PREDA: Cu bine, frate ... (Mihai îl conduce spre ieşire). MIHAI (lângă uşa care dă spre bucătărie): Şi dacă pierdem legătura? PREDA: Da... asta e o problemă ... MIHAI: Aici? PREDA: Nu. Ce vorbeşti. .. MIHAI: Atunci stai. (Se gândeşte o cliPă) Dacă pierdem legătura ... în aceeaşi zi. .. am un prieten bun ... Mi-a mai dat casa. PREDA: Om de încredere? I MIHAI' Hai că-ţi spun ... Ieşim tot prin dos? (Preda şi Mihai au ieşit. Mihai s'a întors imediat. O cliPă stă pe gânduri. Se îndreaptă spre dormitor) Marjo ... MARIA (obosită, sjârşită): Stăm în sfârşit la masă? MIHAI: Stăm, Mario ... dar fără mine ... MARIA (împietrită): Pleci? MIHAI: Da, Mario. MARIA: O să te aşteptăm. MIHAI: Nu, Mario, să nu m'aşteptaţi. Fiindcă-o să 'ntârzii ... MARIA: Te-aşteptăm oricât. MIHAI: Nu, Marie, fiindcă-o să 'ntârzii mult. Nu, nu ce crezi tu ... De ce să m'aresteze? ... Dar trebue să văd neapărat pe cineva. (Pauză) Iar despre ziuă o să plec în provincie ... O să lipsesc un timp ... O lună. .. Două... Poate mai mult. .. Ei, ce-i asta? Se poate? Tu eşti tovarăşa mea bună. Aşa te-ai purtat tu în treizeci şi trei? MARIA: Să-ţi strâng lucrurile, Mihai. .. MIHAI: Un schimb. Atâta tot. Ai vreme până mă întorc ... MARIA (vine cu schimbul) : Copiilor ce să le spun? MIHAI: O să le spun eu. (Chiamă) Veniţi îneca, copii. .. SANDA: Ce s'a 'ntâmplat? (Pauză). MARIA: Nimic. Tata are treabă. Trebue să plece. (Scurtă pauză) Pentru o vreme, . . Vrea să-şi ia rămas bun dela voi. SANDA: Pleci, tată? Unde ... pleci? (Mihai tace). [21] ·ji .. ----------------------------�------------------��----- PENTRU FERICIREA POPORULUI 21 i' , MIRCEA (CU un efort): Să n'ai grijă tată ... N'o să te facem de ruşine ... MIHAI: S'aveţi grijă de mama, copii. Şi-o să vin ... curând. (Bătrânei care a intrat şi ea prin uşa bucătăriei] Da mămucă, vin curând ... (Iese repede prin bucătărie. Mai multe clipe toţi rămân 'Înmărmuriţi. Nu se privesc. Apoi maşinal se 'Îndreaptă spre masă şi 'Încep să imbuce mecanic cu gândurile duse. Puternică bătaie 'În uşă. Maria păleşte; duce mâna la inimă. Se scoală şi 'Întreabă 'În direcţia uşii care dă spre marchiză: - Cine-i? O voce răsţncnd» de-afară: ... Deschideţi! Maria repetă: - Cine-i, la ora asta? Se râspuwde răstit : - In nu­ mele legii!. .. Deschideţi! Maria deschide. Năvălesc doi agenţi, apoi un comisar, cu revolverele în mână. Ceva mai târziu, prin uşa bucătăriei, pătrund alţi doi agenţi). CoMISARUL SPĂLĂŢELU: Iacă-tă întreaga familie la cină. AGENTUL COPOIU: Cina cea de taină ... SPĂLĂŢELU: Da' Buznea, unde e? MARIA: Care Buznea, că toţi suntem Buznea. SPĂLĂŢELU: Ştim noi. .. ştim ... Am avut onoarea. SANDA: Noi, nu ... SPĂLĂŢELU (examinând cu atenţie pe Sanda) : Aşa e, că pe domnişoara n'o cunoaştem Probabil că ultima dată când am trecut p'aici ... nu era acasă sau era micuţă şi purta codiţe. (Sanda rămâne imobilă ca o statuie) Hai, unde e Buznea? Ia vedeţi voi, băieţi. .. (Către Maria) Unde ţi-e bărbatul? MARIA: N'a venit de câteva zile. SPĂLĂŢELU: Minţi! UN AGENT: Uite pălăria ! SANDA: Luaţi-o corp delict. SPĂLĂŢELU (către agenţi): Căutaţi bine. (Agenţii răscolesc' odăile) Şi p'aici ce-aveţi? (Răstoarnă cărţile din bibliotecă, se uită prin ele şi le aruncă pe jos) Curs de puiericultură. Asta cine învaţă? SANDA: Eu. Sp ĂLĂ ŢELU: Medicină? SANDA: Da. SPĂLĂŢELU: Păi de ce nu-l tratezi pe tat'tu ca să-i mai vină minţile la cap, să nu ne poarte pe drumuri? SANDA: N'am lacrimi să vă plâng. SpĂLĂTELU (răsfoind căriile}: S'ar cuveni să aveţi mai mult respect pentru reprezentanţii ordinei publice! . t � • - . i' -- � '" [22] MARTA: Văd ce ordine ne faceţi aici. SPĂLĂŢELU: Anti-Diihring ... Asta ce e? SANDA (în batjocură): Tot medicină ... Ştiţi, anti-rabic ... anti-diih­ ring ... Cororu: Şi aici sunt, să trăiţi dom' şef ... (Silabisind) Boala copilă­ riei. .. • SPĂLĂŢELU: Lasă boule, nu vezi că-i medicină? Manifeste? MARIA: Ce manifeste? " • SPĂLĂŢELU: Hai, nu mai faceţi pe idioţii cu mine. (Dă la o parte scoarţa care acoperă divanul) Că pe mine nu mă duce nimeni. Unu-i Spă­ lăţelu 'n Siguranţă. Auziţi voi? Unde le ţineţi? Să ne înţelegem mai bine ca oamenii, că altfeL.. (Scoate un briceag şi spintecă înoelitoarea diuanului}, BĂTRÂNA: Domnule... ce fati? Aicea dorm eu. SPĂLĂŢELU: Somnu' ăl lnng! MIRCEA (îi dă peste mână) : Dece-ţi baţi joc de munca oamenilor? Că n'ai muncit dumneata pentru casa asta! (Un agent îl loveşte dela spate pe Mircea. -Mcria scoate un ţipăt şi se aruncă intre ei). SPĂLĂŢELU: Lasă-l, că scoală muieri le mahalaua. (Scoate tablourile de pe pereţi şi le rupe învelitoarea din spate) Banii Moscovei. Unde-i ţineţi? Hai, n'o să-mi spuneţi mie că n'aveţi. .. (Trage laţa de masă cu toate tacâmurile), COPOIU (raportează): Am căutat şi 'n pivniţă dom' şef. SPĂLĂŢELU: Ca lumea? Cororu: Peste tot... SPĂLĂŢELU: Bine! Atunci nu e Buznea? Mai stăm noi de vorbă. (Face semn agenţilor şi ies). Incasa devastată au rămas din nou singuri: Maria, bătrâna, Sanda şi Mircea. O clipă nu ştiu de unde să înceapă, apoi bâtrâna se apleacă şi începe să culeagă cioburile. Sanda îşi adună cărţile de pe jos. Mecanic, Maria ia un ac cu aţă şi 'ncepe să coase învelitoarea divanului). MIRCEA: Bine c'a apucat să plece, tata. MARJA: Numai să nu pună mâna pe el când s'o întoarce. MIRCEA: Trebue să-I aştept în drum. (După o pauză) Şi ca dracu, sunt de serviciu în noaptea asta ... SANDA: Il aştept eu. MIRCEA: Tu? �_ � i i II : I 22 N. MORARU ŞI A. BARANGA L [23] PENTRU FERICIREA POPORULUI 28 SANDA: Il aştept până dimineaţa. .. (Iese prin bucătărie. O pauză mai lungă. Mircea îşi ia pardesiul). MARIA: Pleci? Nu te duce. Eşti bolnav. MIRCEA: Nu pot. Am treabă ... (Mircea iese repede. O lungă pauză. Bătrâna a adunat ce s'a mai putut culege din cioburi. Maria a învelit divanul cu scoarţa. După o altă lungă pauză). MARIA: Lasă, mamă ... Nu-i nimic. Trece. Cortina TABLOUL II Cabinetul primului redactor al unui mare cotidian. Un birou ministerial în­ cărcat cu ziare, reviste, şpalturi, cărţi, articole, scrisori, unelte de scris. Pe măsuţa alăturată, trei telefoane. Un fo­ toliu confortabil. In spatele lui un portret tn ulei; fondatorul ziarului. Pe pereţi, diferite caricaturi înrămate, semnate ('SeU. şi (, Popa }), aparţinând primului re­ dactor. O fotografie în culori a aceluiaşi persona;. O bibliotecă în zid, conţinând o serie de volume neconsultate, dar legate elegant. Tot pe ziduri, o serie de coperţi de reviste ilustrate în patru culori şi un imens afiş reprezentând o vilă la mare; dedesubt scrie: « Participaţi la concursul cu premii al ziarului nostru�. Alături, o hartă. In faţa biroului, două fotolii. In stânga, o măsuţă pentru maşina de scris şi un scaun. Camera are două uşi, amân­ două duble şi capitonate. O uşă dă spre redacţie şi e folosită de redactori. Cealaltă este folosită numai pe-ntru anumite vizite. Lntr'wn. colţ al camerei o pendulă care la ridicarea cortinei arată opt fără zece. Fereastra mare, vitrată, a încăperii, e deschisă. Se aude sgomotui oraşului: claxoane şi glasul urlicilor : .... Dimi­ neaţa & .... Universul»! Uşa ce dă spre -- 'f / • � , [24] 24 N. MORARU ŞI A. BARAJ.') şi « Aer » ••• FLOROIU: Lasă, mă, Moline. .. Ce te mai plângi? Dacă ai « Aerul» ... MOLIN: Să-i sară ochii, nea Floroiule, dacă iese ceva dela « Aer ». Ce, dumneata nu ştii? Acolo: tămâie ... FLOROIU: Nu sunt bani la ministerul Aerului? .. MOLlN: Sunt, nene, sunt. Da, ce nu ştii? Aoleu ... Da' ageamiu mai eşti. .. Acolo, tot ce intră, timbru de aviaţie, tot, merge sus ... La Duduia. (A deschis timid uşa dom' Biciulescu - « fapt divers & care din pricina profesiunii nu şi-a părăsit nici în aceste cliPe grele Ti' l/ q 1, 1:" , - q� !ll ; ! ':1 : i � i I I I I 1. I 1 " I II II I 1 l I I \ . I I I 26 N. MORARU ŞI A. BARANGA L [27] - PENTRU FERICIREA POPORULUI 27 L- aspectul de Scherlok Holmes] Intră, nene, intră c'acu, vorba aia, ce i-o fi tatii, să-i fie şi mamii. Fiindcă dela dumneata trebue că se trage... (Sună telefonul. M olin schiţează gestul să intervină. I-o ia însă înainte, competent, nea Nae Zabalom), NAE: Da ... Nu ..• N'a venit ... Cine întreabă? (Se închide). BICIULESCU: Dela cine să se tragă, şefule? MOLIN: Te-ai fi băgat în cazu Lionescu ... BICIULESCU: M'am băgat. MOLIN: Câte coloane ai dat? BICIULESCU (şmecher): Opt rânduri. MOLIN: Credeam că te-ai ars. BICIULESCU: Sunt uns cu toate alifiile, neică. " Nu ştiam eu că Lio­ nescu ... FLOROIU: Lionescu? MOLIN (explicati», lui Floroiu} : ĂI de-a curăţat-o pe Agatha Vasiliade în separeu la « Cina )} ... BICIULESCU: ... e administrator la « Carpat- Export! » FLOROIU: Şi ce legătură are? MOLIN: Ptiu, nene, zău .. , mi se pare că dumneata scrii poezii. .. Păi, n'are ştabu acţiuni acolo? BICIULESCU: Nu numai asta, dar pot să te anunţ c'am aranjat cu Sescio­ reanu, cu judele: până la proces nu mai dă nici un rând în presă. (Sună telefonul). NAE: Da dom' director. Să văz ... (Deschide din nou uşa şi revine grăbit la telefon) Da. Toţi. (Inchide) Să trăiţi! (Către ceilalţi) Vine! (Intră Sergiu Manolescu. Timid, miop). MOLIN: Şi pe dumneata te-a chemat? SERGIU: Cine? MOLIN: Ataturk. Cine să te cheme? Ştabu. SERGIU: Nu. Nu m'a chemat. Am venit, ca să zic aşa, din proprie ini- ţiativă. .. Scuzaţi... (Iese). MOLIN: Credeam că-şi varsă focul pe el. Să scăpăm noi. Ce-o fi, domnule? FLOROIU: Incepi să te simţi prost? MOLIN: Mă simt, nene ... Mă simt prost că mă simt curat. .. Dacă aveam ceva pă suflet ştiam eu cum s'o 'ntorc ... (Intră radios, oţndent, neturburat, Ionescu-Roşiori, titularul « paginei politice )}. Rămâne o cliPă lângă uşă ca un general bine dispus care-şi exami­ nează patern subalternii) Hai, intră, nene intră... desbracă-te Ş "f ..; •• .. ... ,.. [28] stai. .. Că dac'o fi să cadă ghilotina, vorba lui Danton: « Incă un cap în plus, încă unu în minus, ce contează? » IONEscu-RoŞIORI: De ce să cadă, păpuşă ... De ce să cadă? BICIULESCU: Las' c·ă ai să vezi matale acum ... IONEScu-RoŞIORI: Mă, se cunoaşte că v'am lăsat din mână ... Şi cum vă dau drumul, cum faceţi prostii. Nu cade nimic mă, că e bine ... FLOROIU: Totuşi, nu pot să cred că a fost o simplă convocare dictată de capriciile primului redactor .. : IONEscu-RoŞIORI: Ei, ce 'poate să fie? O remaniere. Mă rog ... Şi nici aia gravă. Două ministere şi un subsecretariat. Ce poate să fie, altceva? Că l-am văzut aseară pe Guţă. Dacă era ceva nu-mi spunea el mie? Vă speriaţi de pomană. Nu e nimic. Şi e bine mă, e bine, slava domnului: scrisu-i scris, gazeta gazetă, păpuşile, păpuşi. .. FLOROIU: Eşti optimist. J IONEscu-RoŞIORI: Ei, ce poate fi mai grav? Că zic ca dumneata ... ce poate fi? Să schimbăm macazu. Mă rog. Se poate. Suntem o gazetă democrată. Şi ce 'nseamnă democraţie? Elastic, mă, ela­ stic. .. Ori, vă gândiţi mai departe? La război. Mofturi, păpuşă, mofturi. Ce, sunt proşti Englezii, ori Francezii, ori Americanii să se bată cu Hitler? Sunt ageamii? - « Ce vrei domnule? Război? Ţi-a venit pofta să faci pe Alexandru Machedon? » (AProPiindu-se de hartă) Poftim, bate-te cât vrei: « Drang nach Osten » ••• Bate-te cu Rusia ... că-i mare ... şi să-i sară ăluia ochii care-i pare rău ... (Pauză) Nu e mă, nimic ... E bine, mă ... E bine ... (Intră fur­ tunos, ca un bolid, Coman. Nae sare să-i aiute la desbrăcat. Coman ti suârle pardesiul şi pălăria în braţe. Aruncă geanta pe birou. Sboară nişte hârtii. M olin şi Biciulescu se reped să le adune). COMAN (către Nae): Ch�amă-i pe toţi. .. (Intră Tudoran şi Pandelaş. O flipă C oman îi priveşte pe fiecare în parte şi pe toţi în bloc) Secre­ tariatu de redacţie, unde e? PANDELAŞ (se repede) : Aici, sunt domn' director ... CoMAN: De noapte, am spus. TUOORAN: Dincolo. Să-I chem. (Coma», în Picioare, îşi face de lucru la birou) CoMAN (bdgdnd de seamd că Floroiu s'a aşezat): Nu ... nu ... şedeţi. (S'a deschis usa şi a intrat Dan) Nu mai intră nimeni I (Nae iese. r;1"l/ �.1 1 Il i '1, ,1 ·1 . .j; , , I 1, ; � I � . 28 N. �ORARU ŞI A. BARANGA [29] a PENTRU FERICIREA POPORULUI 29 Pauză) Intâi O întrebare: în general dumneavoastră citiţi gazeta noastră? (Moment de stupoare) Da, repet, dumneavoastră citiţi gazeta noastră? FLOROIU: Evident, domnule director, sigur ... Ţine de o elementară ... educaţie ... profesională. CoMAN: Şi dumneata, Molin? MOLIN: Se poate domn' director? ĂI dintâi lucru, dimineaţa, cum des­ chid ochii. .. CoMAN : Dar secretariatul de redacţie? Evident. Şi. .. (pauză) dum­ neavoastră aţi citit gazeta de astăzi? IONEscu-RoŞIORI (patern, protector): Au citit-o, domnule director ... sigur c'au citit-o ... Primul lucru care i-am învăţat ... CoMAN : Domnule Ionescu-Roşiori, îmi dai voie să-ţi spun că eşti un idiot şi un cretin? (Stupoare) Te supără pleonasmul? Atunci rec­ tific un cretin, un imbecil, şi un incapabiL.. Şi dumneavoastră la fel. .. Da, domnule Floroiu, degeaba-ţi dai aerele astea de re­ porter internaţional. Scrii ca o cismă. Nu te citeşte nimeni. Şi cine te citeşte, râde. Iar voi ăştilalţi sunteţi toţi nişte nemernici buni de pus jos şi bătuţi la spate cu frânghia udă. " Ciubucuri şi pile ... asta ştiţi ... Vă ţin aici de milă, că dacă vă dau afară nici să mă­ turaţi strada nu sunteţi buni. FwROIU (jignit, tncearcă un ultim apel): Domnule director ... COMAN : Ce director, care director? Intâi să vă intre odată în cap că eu nu sunt director. Cine-i director stă scris în capu gazetei. Cel puţin atâta lucru să 'nvăţaţi. Eu sunt simplu prim redactor. (Plin de com­ pătimire pentru propria-i soartă) Dar un om care munceşte de di­ mineaţa până seara ca să vă ţină pe toţi în spinare. Paraziţi ce sunteţi! Voi aţi văzut ce a apărut azi în ziar? Ia vino 'ncoa, domnule Dan, că eşti secretar de redacţie, n'ai mai fi fost. .. cu cine te-a in­ ventat. Poezii să fi stat să scrii: foaie verde nalbă, albă, albă, albă ... MOLIN (încearcă timid un râs complice ca să-l tmbuneze), CoMAN (scurt, lui Molin) : Ce te râzi? Cască ochii mai bine şi citeşte. Sau să vă citesc eu, că, analfabeţi şi agramaţi cum vă ştiu, nici de asta nu sunteţi în stare: (citind) « Incotro?» « Incotro» cu semnul mtrebării şi puncte. (Citind) « De luni de zile se petrec în ţară fapte pe care mintea omenească nu poate să le cuprindă. (Priviri �ntre­ bâtoare tntre redactori) A fost măcelărit profesorul Bratu, s'au în- ... - [30] s . 30 N. MORARU ŞI A. BARANGA Q fiinţat tribunale legionare (ridică ochii să-i privească pe toţi) de închizitie medievală ... Sunt răpiţi fruntaşi ai mişcării sindicale. Oamenii cinstiţi care pronunţă cuvântul « pace », sau « democraţie», sunt terorizaţi .. .i> (Alte priviri de stupoare între redactori) Vă ui­ taţi ca nişte viţei la poarta nouă, ai? FLOROIU: Domnule.v . COMAN : Nici un domnule! (Conţi�uă lectura) « Simbriaşii lui Hitler şi ai lui Mussolini, trădătorii de ţară legionari şi cuzişti, au coborît în stradă ... (Pauză. Continuă lectura) Guvernul complice ... « com­ plice» auziţi dumneavoastră? MOLIN : Asta-i nemaipomenit ... COMAN : Nemaipomenit, ai? Nemaipomenit?.. (Citeşte) (i Guvernul complice în loc de a lua măsuri pentru stăvilirea desmăţului şi a terorii ... prelungeşte starea de asediu şi cenzura ... » BICIULESCU (în panicăJ : Se leagă şi de cenzură ... COMAN : Aşteaptă: « Trimişii axei Roma-Berlin devin stăpânii ţării. Iar guvernul (scandând) netezeşte calea spre dictatură, calea spre desfiinţarea independenţei noastre naţionale. Dar noi n'avem nimic mai scump decât libertatea şi noi. .. » (Ridică ochii) Iar noi. .. Care noi? IONESCU- ROSIORI : Care noi? COMAN (rei� lectura): « ••• noi n'avem nimic mai scump ca patria noastră chinuită. Nu există decât o singură cale ... » FLOROIU (ironic): Dă şi soluţii ... COMAN (continuă lectura): « Tot poporul, toate organizaţiile demo­ cratice, toţi cetăţenii cinstiţi şi cu dragoste de patrie, să se ridice în apărarea independendenţei naţionale, împotriva fascismului, împotriva războiului ce se pregăteşte.)} BICIULESCU : Ăsta are un curaj . FLOROIU : Şi nu-i prost redactat . COMAN : Iţi mulţumesc pentru spiritul dumitale critic. Voi vedea ime-. diat ce bine e redactat: (citind) « Cerem disolvarea cuibului de asasini şi trădători « Totul pentru ţară »! Cerem ridicarea cenzurii şi a stării de asediu! Cerem încetarea terorii! Cerem o politică de prietenie şi alianţă cu Uniunea Sovietică! Cerem eliberarea anti­ fasciştilor închişi!...» IONEscu-RoŞIORI : Aha!. .. Păi de ce n'a spus dela început.... că vrea să le dea drumul la comunişti? L [31] a PENTRU FERICfREA POPORULUI 111 COMAN : A spus-o la sfârşit ... Şi a spus-o răspicat. Problema este însă: cine a băgat articolul ăsta în gazetă? (Tăcere) Va să zică: tămâie, Va să zică: văzduh ... Va să zică: nu ştie nimeni. FLoRoIU : Domnule dir... prim redactor. " Sunt profund indignat de ... însîârşit ... toată această afacere. Dar mă întreb, nu-i aşa, ce legătură pot avea eu, dela externe, cu .... COMAN : Acelaşi lucru poate să spună şi Molin care are şi mai puţin a face ... MOLIN : Deloc... domnule director ... deloc. CoMAN : Sau « faptu divers av • • Dar aşa stau lucrurile? Asta-i tot? Mâsgălim pe hârtie, venim la cinşpe şi întâi la salarii. .. şi gata? Unde-i răspunderea faţă de gazetă? Asta-i numai pentru dom' di­ rector Steriade şi pentru mine ? Numai noi? Voi sunteţi nişte in­ treţinuţi. .. Peştii gazetei, ai? Bine. Perfect ... Iau notă. Pe dum­ neavoastră nu vă interesează dacă se suspendă gazeta ... MOLIN : Cum să nu ne intereseze, dom' ... COMAN : Nici ce se 'ntâmplă 'n ţară? Faptul că a putut să apară un adevărat manifest în gazeta noastră, lucrul ăsta vă este indiferent! Bine. M'am lămurit. Să rămână numai secretarul de noapte. FLOROIU : Domnule director. .. CoMAN : Secretarul de noapte, am spus. (Ies toţi Ploua ţi, rămâne numai Dan. La uşa de ieşire se aude rumoare. Coman se îndreaptă într' acolo şi deschide brusc uşa) Ce-i balamucul ăsta la uşa mea? OANĂ (intrând împreună cu Mitică Pleşa) : Apoi nu-i balamuc, deloc ... nimeni nu-i zârghit. Şi de-o fi unu, apoi ăla nu suntem noi ... COMAN : Ce doriţi ( Eu ştiam că locul vostru e în atelier. OANĂ : Este, domnule ... dar uite că suntem purtaţi pe drumuri. COMAN : Cine vă poartă? Ce tot îndrugi? PLEŞA : Noi nu îndrugăm, domnule prim redactor... noi ne cerem dreptu nostru ... COMAN : Şi vi -1 fură careva? Cine vă fură? PLEŞA : Cine-l fură, nu ştim. Dar nici noi nu-l primim. Facem câte paisprezece ore, iar de plătit ... CoMAN : Nu vă plăteşte? OANĂ : Ba se plăteşte ... cât să nu murim. PLEŞA : Lucrăm ore suplimentare. Direcţia a spus că le plăteşte. Ne amână de pe o zi pe alta, săptămână după săptămână. Asta-i bat­ jocură. ' ... - 'ţ ( , . , '\ . [32] CoMAN (ironic): Batjocură adusă clasei muncitoare ... PLEŞA: Da I CoMAN (tot ironic): Proletariatului exploatat ... OANĂ : Văd că le ştiţi destul de bine. CoMAN : Le ştim, le ştim ... vreau să văd de unde le ştiţi voi. OANĂ : Eu le ştiu de mult, coane ... De când eram copil şi căram lada cu litere în spinare. P'atunci nu era aici decât o magherniţă cu trei odăi ... Văd că patronii s'au ales cu un palat, iar noi ... CoMAN: Hai, vărsaţi tot sacu. Faceţi foarte bine ... Nici nu ştiti ce, bine aţi picat. . OANĂ : Dacă s'a întâmplat să vă placă şi dumneavoastră, nu-i nici un bai. .. Da' noi am venit că ne-au trimis oamenii prăpădiţi de foame. CoMAN : Nici nu bănuiţi ce serviciu ne faceţi. PLEŞA : Drept să spui nu ăsta ne-a fost gândul. CoMAN: O să descoperim noi de unde 'ncepe toată istoria ... (Ară­ tdndu-le ziarul) Asta, aţi citit? PLEŞA (respingând ziarul) : Noi culegem, paginăm, batem la calandru ... CoMAN : Ori instigaţi... ori faceţi propagandă comunistă... Bolşe­ vicilor 1 PLEŞA : Cuvântu ăsta trebue să se scoale omu în picioare când îl spune ... CoMAN : Eşti obraznic! OANĂ : Apoi coane, băiatu până acum a vorbit frumos ..• COMAN : O să te dau afară. OANĂ : De ... noi fără ziarul dumneavoastră să poate, dar ziarul fără muncitori. .. COMAN : Ameninţaţi cu greva? PLEŞA: Nu ameninţăm pe nimeni. Ne cerem dreptul nostru. Hai, nea Oană ... Şi dacă nu, o să ne alegem mijloacele ca să-I obţinem ... (Ies amândoi). CoMAN (lui Dan care a asistat mut la toată scena. Intinzându-i ziarul) : Ce-i asta? DAN : Nu ştiu, domnule director ... CoMAN: Ce 'nseamnă «nuştiu? & Eu eram de serviciu, sau dumneata? DAN : Şi totuşi, vă repet că n'am văzut materialul ăsta. Am plecat la două şi jumătate din tipografie. Ziarul era încheiat şi ... articolul nu exista. . , "e: '1 j ,1 li I , I I i I ' I ,1 1.1" , I 32 N. MORARU ŞI A. BARANGA [33] PP,NT1HT FBRIC'IREA POPORULUI COMAN : Vedem noi numaidecât. (La telefon) Să vină Leahu. Dar ce vă închipuiţi voi, că-i sat fără câini aici? (Sună telefonul) Allo .. da ... II' eu ... Am onoarea domnule ministru. Mă mir, că de dimineaţă sunt aici. Nu. Tocmai. Anchetam. Sigur ... sigur ... evident... (In­ chide telefonul şi sună. Intră Nae) Dece nu mi-ai comunicat, boule, că m'a chemat ... (Intră Ioniiă Leahu, şeful de atelier) Ieşi! [Leahu încremeneşte) Nu dumneata... (Iese Nae) Dumneata ai fost de serviciu azi noapte? Cine a băgat materialul ăsta? LEAHU : Nu ştiu, domnule director. Adineauri l-am văzut şi eu. COMAN: (ieşindu-şi din fire suârle cu tamponul de pe masă) : Aţi înne­ bunit cu toţii. .. Sau vreţi să mă înnebuniţi pe mine. Urlă oraşu ... Sună internele ... A, da' nu vă merge! Vă strâng pe toţi şi vă trimit legaţi ... Ce vorbă-i asta «( nu ştiu»? LEAHU : Nu ştiu, domnule director, că azi noapte a fost scandal cu orele suplimentare ... A trebuit să stau lângă ei, la rotativă, ca să tragă ... Nu te mai poţi înţelege cu ei. Parcă a intrat dihonia ... COMAN : Cine bagă dihonia? LEAHU : Par 'că dumneavoastră nu ştiţi. .. COMAN : Cine sunt? LEAHU: Nu ştiu, că de mine se feresc. CoMAN: Păi, de ce te-a adus directorul aici? Umblă mereu cu «( frontul unic » şi n'au venit tocmai la dumneata, socialist? LEAHu: Zic ei, ştiţi, unde sunt eu bine văzut. .. (Pauză) Eu le tot vorbesc: «( mă, băgaţi-vă minţile 'n cap, mă, fiţi oameni de înţeles, mă, tot cu binişorul să mergem ... » Da' stă să te-asculte? Ştiţi cum îmi spune? «( Caiafa ». .. Că, adică, înţelegeţi ... Şi, trăsni-i-ar dumnezeu, dacă stau doi într'un colţ şi vorbesc, cum mă apropii, tac ... sau întorc vorba ... COMAN: De-aia ţi-am dat atelierul pe mână? LEAHU: Fac tot ce pot ... COMAN: Cine a fost azi-noapte la paginaţie? LEAHU: Buznea. COMAN (face un număr de telejon) : Şi mai cum? L!AHU: Mircea. CoMAN (la teleion) : Dă-mi paginaţia. Trimite-l !lUS, pe Mircea Buznea. Repede. (Sună celalt telefon) Da, domnule director ... Sigur ..• sigur. (Inchide) Voi credeţi că e joacă? Vă înşelaţi amarnic ... [34] 'r:1 :'1 I'� (1 ! I I I ,1 , : I II, " 1: , II , : I I I i I II '1 ii r l' II.! 'i . II' ! " I 'i � i : � i I II'!I II,' !' II II N. MORARU ŞI A. BARANGA nu e joacă. (Intră Mircea Buznea. Rămâne o clipă în uşă, îl priveşte pe Leahu, pe Dan, apoi se aproPie) Dumneata eşti Buznea? MIRCEA: Da. CaMAN: Câti ani ai?' MIRCEA: D�uăzeci. CaMAN: Poftim mai ,aproape ... (lv!ircea se aproPie) Cunoşti articolul ăsta? Cine l-a băgat în gazetă? f A intrat prin uşa « secretă » directorul gazetei, Steriade). MIRCEA: Eu. CaMAN: Dumneata? MIRCEA: Da, eu. STERIADE (Perfid) : A, interesant ... Nu ştiam că avem muncitori care scriu atât de ... corect. Cine ţi l-a dictat? MIRCEA: Ce 'nseamnă?.. , CaMAN (răstit) : Cine, ţi l-a dictat? MIRCEA: L-am găsit printre celelalte materiale. (Pauză. Intră Nae şi şopteşte ceva la urechea lui Steriade care-i spune: « Să aştepte la mine ») Şi mă gândeam că nu e nicio crimă dacă apare aici. .. într'o gazetă ... democrată ... cum susţineţi. .. STERIADE: Suntem când gândesc eu ... şi când scriu eu. (Luând ziarul) L-ai găsit printre celelalte materiale. Şi-ţi închipui că sunt atât de naiv să te cred ... Dumneata nu-ţi dai seama că asemenea fapt se pedepseşte? Asta e o provocare neruşinată. (Cu perfidie) La mijloc trebue să fie o mână legionară, altfel nu ni se făcea asemenea bucluc ... Noi apărăm democraţia. Noi ne jertfim pentru această idee. .. Şi vii dumneata. .. In numele cui? In numele cui? MIRCEA: Dar dumneavoastră, în numele cui vorbiţi? CoMAN: O să afli imediat. (Pune mâna pe telefon. Steriade îl opreşte). STERIADE: Fii cuminte, Coman. E tânăr. Are mintea înfierbântată. D� ce să-I dai pe mâna poliţiei? (Către Mircea, aspru) Pleacă de-aici. .. ( Mircea îi priveşte o clipă şi se îndreaptă spre ieşire) Să fie imediat dat afară! CoMAN (lui Dan) : Cel puţin acum să ai ochii deschişi şi �ă ştii ce trebue să faci pe viitor. .. ( Pauză) . DAN (ca pentru sine) : E desgustător ! CoMAN: Mă rog? .. DAN: Nimic. STERIADE: Nu. .. nu spune ... [35] PENTRU FERICIREA POPORULUI 35 ,DAN (frământat, îşi caută cu greu cuvintele) : E o teribilă tristeţe în toată povestea asta, domnule Coman. Şi chiar dacă el pune o mare patimă. .. multe lucruri scrise aici, şi spuse de el... sunt ade­ vărate. STERIADE: Eşti în primejdie, domnule Dan. Du-te şi te plimbă. E o zi . frumoasă. Bucură-te de soare şi limpezeşte-te. (Dan iese. Steriade schimbă tonul) Iar tu, Coman, eşti cel mai fioros imbecil. CoMAN: Sunt... De ce sunt? STERIADE: Voiai să chemi Siguranţa de faţă cu el şi cu Dan. Să ne ridici tipografia în cap. (Pauză) Alte metode nu există? (Deschide uşa secretă) Poftiţi, domnule inspector... ( Intră inspectorul Gheor­ ghian dela Siguranţa Generală). COMAN: Am onoarea ... GHEORGHIAN: Să trăieşti, Coman ... Cum te simţi în postura de anche- tator? CoMAN: Novice ... domnule inspector Novice. STERIADE: N'are stofă, Gheorghiane . GHEORGHIAN: Ei, îţi imaginai, Steriade, când ne făceam doctoratul la Paris, că tocmai eu o să-mi aleg profesiunea asta? Are totuşi farmecul ei. Iţi dă posibilitatea unor rare investigaţii psihologice. Am primit de curând un studiu german: « Psihologie des Verhafte­ ten) al unui specialist: - Dr. Carl Kraabe. L-am cunoscut per­ sonal anul trecut 'la Leipzig. Un tip epatant. Dar în sfârşit ... STERIADE: O cafea? GHEORGHIAN: O cafea bună, un licheur veritabil şi o ţigară străină nu se refuză niciodată ... STERIADE (sună. Intră Nae) : Trei cafele bune ... GHEORGHIAN: Psihologia comuniştilor în special, e teribil de interesantă. Observă: ştiu mai toţi ce-i aşteaptă. Probe pe care te miri cum de le poate îndura un trup omenesc. Uneori - îţi mărturisesc - am rămas de altfel un sentimental, aproape că nu pot suporta. Şi ies, fug. Lipsesc din birou câteva ceasuri. Umblu cu maşina, năuc. Cum vă spun: ştiu toţi ce-i aşteaptă. Şi totuşi, parcă ar fi de fier. Am experimentat acum o metodă nouă. Aceeaşi origină: germană. Cumplită. Distruge nervii. Dece surâzi, Steriade? Bănuesc la ce te gândeşti. Ţi-aminteşti versurile traduse de mine: « les sanglots longs des violons, de l'automne & ••• (A intrat băiatul cu cafelele). STERIADE; Serveşte-te, te rog ... ... '- ., [36] , 1 � t 1, 36 N. MORARU ŞI A. llARANGA , 1 I f \' 1, .1 , GHEORGHIAN (sorbind- cafeaua) : Mulţumesc. Şi-am introdus şi la mine această metodă nouă. Rezistă. Incleştează dinţii şi tac. Te exaspe­ rează, te înnebunesc. Tac. Iţi pui întrebarea: de unde puterea asta? (Sună teleţonul}, COMAN: Da, domnule ministru. Sigur. De altfel e şi domnul inspector Gheorghian. (Il întreabă din ochi dacă vrea să vorbească. Gheorghian răspunde afirm14iv. Trece la telefon). GHEORGHIAN: Am onoarea, excelenţă ... Nu ... nu ... Evident. Vă voi raporta personal. Am onoarea. ( Inchide. [şi reia locul. Soarbe din nou din cafea) Şi mai e un factor de care trebue neapărat să ţii seama. Mi l-au comunicat şi colegii germani: rezistenţa lor creşte direct proporţional cu înnăsprirea măsurilor luate împotriva lor. (1 şi aprinde o ţigară de foi) Conduci un ziar, Steriade, de aceea îţi spun ... Când răsfoiesc presa îmi dau seama că nu suritem sufi- cient conştienţi de primejdie (Subit practic) Cine e autorul? STERIADE: Paginatorul. Un tânăr . COMAN: Douăzeci de ani. .. Buznea. Mircea Buznea. GHEORGHIAN: Buznea? .. Interesant ... (Pauză) Şi ce-aţi făcut cu el? CoMAN: Deocamdatâ nimic. STERIADE: Ştie că va fi concediat. La ce te gândeşti? GHEORGHIAN: Mă gândesc că e o soluţie uşoară. Ce rezolvă? Sau adu­ cerea la Siguranţă? (Hotărît) Mi-llăsaţi în grijă. Să nu bănuiască că ne-aţi avizat. (Pauză) Va fi supraveghiat. (Pauză) Şi cum spuneam, întradevăr sunt tari. Tac. Există şi excepţii. Şi anumite metode. Reuşesc extrem de rar e drept, dar merită să încerci. (Pe gânduri) Mi-a căzut în mână acum un an unul. Am încercat un sistem delicat: dă greş, aproape fără excepţie dă greş. Ii îndâr­ jeşte cumplit. Şi totuşi merită încercat. (Râzând) Cum spun, băieţii mei: întâi îl bag « în viteză ». •• Ii trec pe la nas vreo zece anişori de Doftana ... Ii arăt apoi posibilitatea să guste din bucuriile acestei vieţi pământeşti. .. Un teanc serios de bancnote noi. Acum un an, mi-a reuşit cu unul. Lucrează pentru noi. STERIADE: Şi crezi că ceilalţi nu află? GHEORGHIAN: Tocmai în aceasta trebue să rezide abilitatea ta de anche­ tator: să-I acoperi cu grijă. Altminteri ai ratat întregul capital Investit. Ei, da, meseria asta - cum îţi spun, dragă Steriade - e mult mai complicată decât bănuiţi voL' .. scriitorii. (Pauză) Buznea, aţi spus? � 1 [37] PENTRU FERICIREA l'OPORUT.UI 37 b - COMAN: Buznea. GHEORGHIAN (notându-şi): Interesant. (S'a ridicat) Voi mai rămâneţi probabil. (lui Steriade) Te chem eu după amiază. (S'a aproţna; de fereastra deschisă) « Les sanglots longs des violons de I'automne » ... Ce spui, Steriade? .. (S'a aproPiat de uşa secretă) P'aicea, nu? (A ieşit). STERIADE (după ce Gheorghian a ieşit): Nu-i mai simplu aşa? (Intră Sergiu M anolescu, dinspre redacţie şi întinde timid câteva foi bătute la maşină). SERGIU MANOLESCU: Scuzaţi J (Şi iese). COMAN (exPlicându-se): Ştiţi... articolul meu de mâine. L-am dat mamelucului ăsta să-I mai vadă. " că are stil. STERIADE: Cum ti spune? CoMAN: Sergiu Manolescu. STERIADE: Nu ... articolului. CoMAN (întinzându-i-l după ce şi-a aruncat şi el ochii pe articol) " « Impo­ triva violenţei }). STERIADE (îl parcurge în goană ... citind): « Vestejim elanurile tinerilor în uniforme, al căror cald patriotism necontestat, îi împinge totuşi la acte ... }) (Lui Coman după ce a mototolit articolul) Eşti dement? Chiamă dactilografa. COMAN: Imediat, domnule director, imediat... (Deschide uşa ... şi după o clipă intră o dactilografă care se aşează, gata de dictat, la maşina de scris). STERIADE (în timp ce se Plimbă încruntat prin birou): Titlu: «Impotriva dreptei şi împotriva... stângii ». Subliniază. Cortina oi> ._ ;, I f�· � -i!, ....... '" - .r -o' T 4>' • " � .i.1_ ,.;1 .. I�I .... [38] 1: 111 " I 1 "1 I 1 I I! � 1. ", i , L [39] TABLOUL III Decorul reprezintă o cameră din lo­ cuinţa meseriaşului tapiţer Tudor To­ mescu. O odaie spaţioasă, mobilată fără lux dar cu îngrijire, demonstrând o oarecare bună stare medie. Camera are o masă la mi itoc acoperită cu o înveli­ toare de pluş. In iurul mesei câteva scatme tapisate solid, semn că maistrul în orele sale libere s' a ocupat şi de locuinţa proprie. Un divan acoperit cu o scoarţă bihoreană. Tntr'wn colţ al camerei, un mic birou, ne-pretenţios, proptit în zid. O lampă de birou cu glob albastru. Biroul serveşte şi bătrâmdlâ pentru socotelile lui, dovadă tuşiera, ştampilele, registrele, dar şi tânărului Dan pentru orele sale de scris. Lângă unul din pereţi o bibliotecă rulantă, pe picior, cu diferite cărţi. Pe pereţi, un tablou gen «g ang » - o revăr­ sare de liliac; un alt tablou: naturd moartă - nişte struguri şi prune bru­ mării, apoi o serie întreagă de cadre: Dan la diferite uârsie ; nu lipseşte foto­ grafia cu Dan pe calul de lemn şi puşca în mână, apoi Dan în miilocul colegilor la examenul de bacalaureat. Ochiul este reţinut de potretul unei femei tinere şi frumoase. Peste fotografiI! timpul /1 .'" .- [40] TUDOR (vmind dinslm atelier, după ce a stins acolo lumina) : Afurisită vreme ... Parcă ar fi Noembrie ... Nu Aprilie. DAN: Ai inchis, tată? TUDOR: Trebuia să vină să ridiceo comandă. Da' cine să iasă p'asemenea timp? (Pe gânduri) 'Ori, n'or fi având oamenii bani. .. (In timp ce-şi deşartă bonurile într'unul din sertarele biroului) Viaţă păcă­ toasă, arz-o-ar focu ... (De departe se aude un marş monoton de fanfară. Pauză) Ingroapă pe cineva ... Acu are şi omul muzica lui ... (Pauză) Şi peste-un ceas o să-I bată ploaia ... (Muzica s'a îndepărtat, s'a stins. O bunâ bucală de vreme nu-şi vorbesc) Unde-i mândria omului, tată? D.�N: In inima ... in puterea lui. TUDOR [tntenecându-se) : Nu-mi spune. Şi eu credeam când eram ca tine. A ajuns lumea un bâlci. Intinde unu o irânghie Între două clopot­ niţe, umblă pe ea şi strigă: priviţi-mă I Şi turma se hlizeşte ... Şi aşa merge. DA."1: Nu merg toţi, tată ... Şi nici n'o să mai meargă mult. TUDOR: Acum douăzeci de ani vorbeam ca tine ... Şi-a mers din rău în mai rău ... DA-1IO: Şi-o să fie şi mai rău, dacă or să stea oamenii cu mâinile în sân. TUDOR: Taci, nu-mi vorbi. Şi ieri te-am auzit. Nu-mi pomeni. Imi vine câteodată să iau cărămizi, să zidesc fereastra şi uşa •.• să fie întu­ neric. DAN: In nouă sute douăzeci când ai ieşit la grevă, tot aşa gândeai? TUDOR: Cum? DAN: La greva generală, tot aşa ... TUDOR: Atunci a fost altceva. ,f I \' .. ' !I " . 1 , ii I 40 N. MORARU ŞI A, BARANGA tnceput să-şi treacă rugina... E mama lui Dan. Camera are două uşi: una duce spre intrarea de serviciu, cealaltă, dea­ supra unor trepte, spre atelier. Odaia are o [erestră ce dă în curte. Se întunecă . Bate o Ploaie grea şi persistentă. Odaia e luminată doar de lampa cu abatţour albastru de pe birou. Uşa dinepre ate­ lier e î'ntredeschisă şi vine de acolo o [âşie puternică de lumină. Dan e la [ereastrâ şi pl'iveşte cum se sparg picil· tu riie de. Ploaie tn geam. L [41] •• PENTRU FERICIREA POPORUV;r 41 I 1: DAN: A ucis Ferdinand în piaţa teatrulni şi Carolla Griviţa ... (Pauză) Vorbeşti de mândrie. .. Atunci de ce-mi ceri mie să mă târăsc? TUDOR: Dar nici mie să nu-mi ceară nimeni ultimul dumicat. DAN: Mă boceşti de par'că m'aş duce la moarte. TUDOR: Dar unde vrei să te duci? Mi s'a întunecat mie mintea? .. Nu mai pricep eu nimic? Imi spui mereu: «vine răzhoiul, tată •• Şi vrei să te duci să mori în Spania . DAN: Cei care luptă contra lui Franco . TCDOR: Taci. Nu-mi sfâşia inima. Nu vreau să mai aud. {Pauzâ] Tu ştii ce zi e astăzi? DAN: Ştiu, tată, ştiu. TUIxm: 8 Aprilie. Acum şaptesprezece ani am rămas singur. Numai cu tine. Ne-a închis cu greva generală. DAN: V'a închis că v'a trădat. TUDOR: M'a luat de-acasă. M'a dus mama până la poartă. Plângea, « Incheie-te la gât, Tudore, să nu răceşti. Incheie-te la gât ... & La Jilava am primit o scrisoare ... (Se ridică, deschide un sertar al biroului şi, dintre hârtii şi fotografii vechi, scoate o scrisoare veche). « De noi să n'ai grijă, Tudore. Copilul creşte, e sănătos şi întreahă de tine. Tu să te fereşti, Tudore, să nu te 'mbolnăveşti. De mine să n'ai grijă. Tu să ieşi sănătos ... » (Pauză, în timp ce împiitureşte scrisoarea) Eu am ieşit. .. dar pe ea n'am mai găsit-o. (Pune cu griiă scrisoarea la locul ei) M'am întors. Şi-atunci ploua. M'am oprit în drum la frizer. Să vin acasă frumos ... Imi bătea ini.ma să se sfarme. .. Mi-au ieşit înainte vecinii: « Bine ai venit, Tudorc! j) - Te-am găsit într'un colţ, în curte •.. Şi am rămas să te cresc. Să-ţi fiu şi mamă şi tată. Atâta mi-a rămas. Tu. DAN (impresionat): Ce te plângi, tată? Te-am necăjit eu vreodată? TUDOR: Nu m'ai necăjit. Dar acum ... la bătrâneţe ... să nu-mi întuneci zilele. (Strigând aproape) N'am adus copil pe lume să mi-l ucidă ..• DAN: Tată ... TUDOR: Uite: să-mi tăgăduieşti, în zina asta, în care a murit mama, c'o să mă asculţi. .. (Pauză) Ştiu, te duci acasă pe la Mihai. Ştiu şi asta. Şi de Sanda ştiu. Numai tu crezi. .• DAN: Tată, te rog ... TUDOR: Nu ... că nu-ţi epun nimic. DAN: Ce-i între mine şi Sanda, nu pricepi. �UDOR: Ba pricep. .. Inţelege tata. .. dar •.. .. . - I .! -; ".... -," ,.: 't ..ţ t ;_.� j ..... ,..I*!;::.' ,"--J- .... ,� .. . , [42] 42 N. MORARU ŞI A. BARANGA z:q DAN: Nea M'hai n'ar vorbi copiiior lui. .. TUDOR: Cu Mihai, e altceva. DAN: Nu-i un om, nea Mihai? TUDOR: Ba da. Spui- Mihai Buznea, şi sună mândru numele ăsta. cinstit, curat ... deştept. Hei, să fi avut noi mulţi ca el la greva generală, nu se 'ntâmpla cum s'a 'ntâmplat. (Fără convingere) Dar, nu-l mai iubesc. : . . DAN (nu-i vine să creadă): Nu-l mai iubeşti pe nea Mihai? TUDOR: Nu-l mai iubesc. (Pauză) Ultima oară când l-am văzut i-am spus: « Mihai, ai nevastă, copii, ai mamă bătrână, ai răspunderi. .. )) Zice: « Lasă Tudore, cele mai mari răspunderi ştiu faţă de cine le am ». N'au trecut câteva zile ... şi uite. (Pauză) Şapte luni. .. Cine ştie pe unde-o fi. (Cu o mare căldură şi dragoste) Dac'o fi bolnav? (Pauză) Tu te duci p'acolo. O duc greu ... Las' că ştiu eu. Mi se rupe inima de Maria. (Pauză) Când treci p'acolo? DAN: Poate şi 'n seara asta, dacă s'o mai potoli ploaia. TUDOR (mereu pe gânduri) : Am ceva ... pentru Maria ... Să-ţi dau. (Se duce spre atelier) De Mihai, să n'aud ... pentru ea, pentru Maria. (Iese. Se deschide uşa şi intră ud leoarcă, purtând mustaţă şi ochelari, Mihai Buznea. Deşi face eforturi să învingă oboseala, se cunoaşte că-i fărâmat. Dan încremeneşte). DAN: Nea Mihai. .. (Bâiguind aproape) Acum vorbeam cu tata. MIHAI: Atunci poate că-i bucuros să mă vază. (Văzând tăcerea, ezitarea lui Dan) Sau o fi supărat ... Să plec ... (In pervazul uşii ce duce spre atelier a apărut Tudor. A încremenit o cliPă. Are impresia că nu vede bine. S'a încredinţat că-i Mihai şi se repede pe scări). TUDOR: Mihai! (Il îmbrăţişează cu o dragoste nepotolită). MIHAI: Sunt ud leoarcă, Tudore. TUDOR (dându-se un pas îndărăt): Dar ce-i cu tine? Te c1atini. MIHAI: Sunt ostenit. TUDOR: Stai jos. Desbracă-te. (Il desbracă el,' lui Dan) Scoate o haină de a mea, tată... Stai aici. Eşti pătruns tot. Şi cămaşa-i udă. MIHAI: Lasă, Tudore, lasă ... Acu e bine. TUDOR: Ba nu e bine de loc. Scoate băiatule o pereche de ciorapi dela mine. (Il descalţă, mai mult cu forţa. Dan a adus ciorapi. Se uită la ei) Erau alţii, mai buni. Pune-i pe ăştia acum. (Se duce dincolo şi vine cu un fel de palton, îl pune pe umerii lui Mihai) Aşa I (Il mai priveşte odată, ca pe un cOPil) Oi fi şi f1ămând. [43] - PENTRU FERICIREA POPORULUJ 43 MIHAI (râzând): De, Tudore, uneori o nimereşti , .. Da' stai: nu m'a căutat nimeni? TUDOR: Când? MIHAI: Astăzi. TUDOR: Nimeni. (I ntrebându-l pe Dan) Aşa-i? DAN: Nimeni. .. (Mihai se întunecă). TUDOR: Nu stai? . MIHAI (uitându-se la ceas) : Ba stau ... TUDOR: Intâi să-ţi fac un ceai. Un ceai fierbinte. Să nu te bolnăveşti, Acu, îţi fac. Uite acu ... ( Iese pe uşa care dă spre bucătărie. Pauză). MIHAI: Ce fac ai mei? DAN: Bine, nea Mihai. Toate bune. MIHAI: Măi, Dane ... DAN: Spune, nea Mihai. MIHAI: Fă-mi un serviciu. Am nevoie de un om. Să mi-l aduci aici. Te . duci ? DAN: Da. MIHAI: Pe Adrian. Il ştii. Il găseşti la sindicat, la uniune, pe Batiştei. Să vină repede îneca. Ia o maşină. Uite bani. DAN: Lasă, nea Mihai. Cu tramvaiu ... MIHAI (insistent) : Cum îţi spun eu. Ia o maşină ... Nu sufli la nimeni. Numa lui. (Dan îşi ia repede pardesi1tl şi iese prin atelier. Mihai se uită o clipă prin odaie şi apoi se întinde pe divan. Aţipeşte numai­ decât. Intră Tudor aducând ceaiul. Mihai tresare). TUDOR: Ia şi bea să te 'ncălzeşti. Să-ţi dau şi-un păhărel de rom. MIHAI (îl opreşte) : Nu, Tudore, că mă moleşeşte. Şi am treabă. (Tudor îl priveşte insistent. Se aude un sgomot. Mihai tresare). TUDOR: Ce-i? MIHAI: Nimic. TUDOR: Eşti urmărit? MrHAl (foarte puţin convins) : Nu. TUDOR (în timp ce-i îmPinge ceaiul după ce o clipă a stat atent) : Ia şi bea. (Pauză) Că nu sunt cu zece ani mai bătrân ... MIHAI (mirat): Dece? TUDOR: Să-ţi pot vorbi aşa cum vreau eu. (Pauză) Nu-i păcat de viaţa ta? Să umbli aşa, hăituit ... (Pauză) Da' eu cred c'a început să-ţi placă ... [44] I I • t . , I fi· 1· , I 1.\ :: I I .. , " I 1, 1: - I 44 N. MORARU ŞI A. BARANGA ----------------------�----------------------- ],{IHAI (împingând ceaiul): Ce tot vorbeşti, Tudore ... Cum o să-mi placă? Nu i-am mai văzut pe-ai mei de şapte luni. .. Câteodată îmi sângeră inima de dor. Mă gândesc la Maria: n'a avut o zi bună. Altă dată de dorul' bătrânii: cât o să mai trăiască? O să apuc s'o mai văz? D� grija băiatului. .. Acu are nevoie de mine. (Pauză. Mihai bea). • '!'tJDOR: Ia şi mănâncă. •• (Privind ,rin odaie) DJ.r, unde-i băiatu? ],{IHAI: L-am rugat eu să-mi ia nişte ţigări. .. (Pauză). '!'tJDoR: D .imnezeu ştie, ce-o să mai iasă ... ],{IHAI: Dumnezeu, în mod sigur, nu e informat. .. Şi dacă ţi-a rămas nădejdea la el. .. '!'UVOR: Tu crezi că eu nu mă frământ? Nu mă sbucium? Dacă vine războiul? ],{IHAI (plimbându-se prin odaie) : Că te frămânţi nu-i rău ... Şi răz­ boiul poate să vină. Ce alta vor capitaliştii? '!'UVOR: Nu mai umbla, eşti ostenit, şezi, hodineşte-te. :MIHAI: Nu pot. Spui că te gândeşti la război. Ai copil. Şi eu am copii. Ce faci? '!'UDOR (desorientat) : Ce pot să fac? Cine ştie ce-i de făcut? :MIHAI (se opreşte şi-l priveşte drept în faţă. Aspru) : Dacă nu te-aş cu­ noaşte nu te-aş crede. (Privindu-l drept în ochi) Nu ştii? Unde trăieşti tu? In fundul pământului? Pe un vârf de munte? Inima, conştiinţa ta de luptător dela greva generală, nu-ţi mai spune nimic? (Pauză) Mă mustri pe mine .•. '!'UDOR (neconvins): Nu te mustru. :MIHAI: Ba, mă mustri. Din dragoste o faci. Mă mustri pe mine că n'am grijă de copiii mei? Tu crezi că-I iubeşti pe al tău? (Il priveşte din nou drept în ochi) Nu-l iubeşti. '!'UDOR (speriat): Pentru ce ai venit? Nu cumva ... rJlflAI (simPlu J: ... Ca să mă odihnesc un ceas ... '!'UI){)R: Nu cumva vrei să-mi ceri. .. rJIflAI: Linişteşte-te. Eram prăpădit de oboseală, şi trebue să plec iar. Cât despre Dan, dacă va fi să vină în mişcare, n'o să vină când o să-I chem eu, şi nici tu n'ai să-I poţi opri. O să vină dacă o să gă­ sească în el ceea ce ai pierdut tu... (Intră plouat. In/rigurat, Dan. Rămân« o cliPă nedumerit In miilocul camerei. Nu ştie pe CI atmosferă a picat). DAN: Tată ... Uite ce m'am gândit ••. (Pau:4) Auzi ... L [45] -pa--------------------------- - - - - -- - PENTRU FERICIREA POPORUL"Ur 45 J' J r • TUDOR; Spune ... DAN: Nea Mihai, tot e obosit ... şi-o să se întindă. Hai, să mergem noi la cinema. Noi doi, tăticule ... TUDOR (se uită o clipă la Dan, apoi la Mihai. După o pattză) : Lasă ... Dacă e nevoie. " o să trec la cinema. .. dincolo. MIHAI: Numai câteva minute, Turlore. Trebue să vorbesc cu un om ... (Pa-uză. Se plimbă agitat prin cameră. Lui Dan) Vine repede? DAN: Da. MIHAI (se Plimbă mai departe, frământat, prin odaie) : Nefericirea face că n'ai întotdeauna atâtea puteri în tine cât ar fi nevoie. Intelegi. Tudore: să ştii întotdeauna care-i ăl mai însemnat lucru. Să nu şovăi tocmai atunci când trebue acţionat repede. (Fiindcă a surprins o privire a lui Dan) Nu... Nu despre îndoieli vorbesc, Dane. Altceva. Ai văzut, câteodată, pe vreme de furtună? Le sunt păsă­ rilor aripile prea mici. Şi atunci, o clipă, sboară în loc ... (Ca pentru el tncleştând pumnii) Trebue încă un salt ... (Bate cineva la uşa ce dă spre cealaltă odaie. Tudor şi Dan trec în atelier. Mihai deschide. Intră Adrian) Hai, frate, te-aştept ... ADRIAN: Dar ce-i? S'a 'ntârnplat ceva? MIHAI: O să vezi. Stai jos. O chestie neplăcută. M'am pierdut de Preda. A căzut, casa. ADRIAN: Nemaipomenit!... Cum? MIHAI; De unde să ştiu? Am observat semnul scos şi am trecut mai departe. ADRIAN: Să nu te fi înşelat. MIHAI: Nu m'am înşelat. ADRIAN: Şi totuşi în momente de asemenea încordare, cum trăim noi. .. MIHAI: Acum să lăsăm asta ... N'avem timp. Grav este că m'am pierdut şi de Dumitrescu. ADRIAN: Nemaipomenit ghinion ... Şi tocmai acum. A nu, aici e mâna duşmanului, tovarăşe ... Eu le spun necontenit oamenilor, măi fraţilor atenţie, fiţi. .. MIHAI (scurt} : Cum stăm cu greva? ADRIAN: Bine. MIHAI: Ce Înseamnă! � bine )? Frate, nu-ţi dai seama? Nu-i vorba de o simplă acţiune de revendicări .•• ADRIAN: ... economice ... Ştiu . .. . - [46] · I ! I I I " 1 'II , II N. MORARU ŞI A. BARANGA MIHAI: Tocmai. Asta trebue bine lămurit. Adânc. Până la ultimul om ... ADRIAN: S'a prelucrat. Obiectivele grevei sunt astăzi precise: se va cere sporirea salariilor la nivelul scumpetei. Incetarea terorii în fabrici. Contract colectiv ... MIHAI: Şi? ADRIAN: Ce înseamnă: « şi »? MIHAI: Vezi că tocmai ce este important mi-e frică să nu fie luat uşor ... ADRIAN: Frate dragă. .. ' / MIHAI: Ascultă-mă ... Greva asta se Încadrează în toată acţiunea dusă de Partid. Trăim pe toate planurile un moment important. Suntem în plină dictatură ... ADRIAN: Regală , .. Ştiu. Ce naiba, îmi explici lucruri. .. MIHAI (calm, dar sub calmul lui se simte tensiunea) : Ascultă-mă. Bandiţii ăştia d'aici fac tot ce pot să-i netezească lui Hitler drumul încoace. ADRIAN: E limpede. f MIHAI: In lume vezi c� se întâmplă .. , Bate Hitler cu pumnu în masă, cere Cehoslovacia şi tac toţi. Numai Uniunea Sovietică şi-a spus cuvântul în apăr�rea poporului cehoslovac ... ADRIA...�: Şi-a stat Hitler ... MIHAI: Dar e numai amânare. Fiindcă Americanii şi Englezii îl îngraşă pe Hitler. Il îngraşă şi-l împing încoace, doar, doar, o ataca Uniunea ... ADRIA.1'\I: Ăsta-i planul lor. Acum e evident. MIHAI: Să se lămurească fiecărui om că tâlharii ăştia d'aici îngenun­ chiază ţara şi-o vând lui Hitler, numai ei să-şi facă interesele. Să se explice că Partidul nostru chiamă la luptă împotriva trădării ăsteia ticăloase. .. Că poporul nu vrea război... Că noi vrem o politică sinceră de prietenie cu Uniunea Sovietică ... singura forţă care S2 luptă pentru independent l p poarelor. .. Ce notezi acolo? ADRIAN: Punctele. E bine să fie reamintite vorbitorilor. MIHAI: Vezi acum ce importanţă capătă greva asta? De aici vor porni altele în Bucureşti, şi apoi. .. (Practic) Comitetul de grevă s'a format? ADRIAN: Cred că da. MIHAI: Ştii, ori nu ştii? ADRIAN: S'a format. .. MIHAI: Cine-s oamenii? ADRIAN: Oproiu ştie. L [47] PENTRU FERICIREA POPORULUI 47 MIHAI: Delegaţia pentru tratative, s'a ales? Din cine se compune? Avem oameni buni la LM.R. Marinoiu a intrat? ADRIAN: Asta nu mai ştiu ... Nu pot să mă bag în toate. Nici n'ar fi just ... Oproiu e secretarul organizaţiei. E un om cu experienţă . MIHAI (se cunoaşte că-i nemulţumit) : Ştie Oproiu... Ştie Oproiu . ADRIAN: Ba nu, ştiu şi eu ... Dar recunoaşte, e mai firesc ca Oproiu . MIHAI: Acţiuni de simpatie la alte întreprinderi, s'au pregătit? ADRIAN: Sigur. Se vor face întruniri sburătoare în toate întreprinderile ... MIHAI: Unde? ADRIAN: Am împânzit oraşul. Ştii doar că nu sunt prost organizator. (Pauză) Mai grave că n'avem nicio posibilitate de mobilizare prin presă ... MIHAI: Cum n'avem? ADRIAN: Sigur că n'avem. MIHAI: Uiţi aparatul ilegal al Partidului? ADRIAN: Va fi un manifest? MIHAI: Va fi. ADRIAN: La timp? MIHAI: La timp. ADRIAN: Nu uita că poimâine, vineri dimineaţa, trebue să înceapă greva. MIHAI: Nu uit. ADRIAN: Mai ales pentru acţiunile de solidarizare e nevoie ... MIHAI (Pe gânduri) : Ştiu, frate, ştiu ... ADRIAN: Tot vineri se va face demonstraţia de stradă ... MIHAI: Şi? ADRIAN: Atunci. .. în noaptea asta ... MIHAI (mereu frământat, îngândurat): Vom avea ... trebue să avem manifestul. .. ADRIAN: E bine. MIHAI: E şi nu e ... (Se Plimbă tn lungul şi în laud. odăii). ADRIAN: Eu am făcut tot ce-am putut. Acum depinde de Oproiu. MIHAI (mai mult pentru sine) : Trebue să-I văd neapărat pe Oproiu ..• (friimântat, pe gânduri) Neapărat. Dar când? ADRIAN: Dacă e să-l vezi. .. numai astă seară ... MIHAI (mereu sbuciumat): Sigur, în seara asta. (Se plimbă agitat prin cameră) Nu, nu ... E foarte important ... (O cliPă ii fuge privirea spre camera unde se află Tudor şi Dan) Da, trebue să-I văd numai- [48] decât pe Oproiu ... (Pauză. Lui Adrian} O clipă ... Să mă gân­ dese ... ADRIAN: Dacă vrei. .. pot să-ţi fac o întâlnire ... MIHAI: Ce spui? ADRIA.."<: Zic: pot să-ţi aranjez chiar acum o înt.âlnire cu Oproiu. MIHAI: Unde? ADRIAN: Unde-ţi convine. Dar ce e; ce te frămânţi? MIHAI: Nu mă frământ... ' ADRIAN: Eu cred că-i bine să-I vezi pe Oproiu. E simplu. MIHAI: Dacă n'ar fi şialtele ... (DUPă o pa·uză de gândire. Hotărît). Bine. (Se ltită la ceas) La nouă. Potriveşte-ţi ceasul. Al meu e opt fără cinci. La nouă pe Cuţitul de Argint, pe partea cu soţ. ADRIAN: Atunci, rămâi sănătos. Şi succes! (Iese). (Mihai a rămas o cliPă în mijlocul camerei. Face câţiva paşi. Se uită mereu la ceas). f MIHAI (singur) : Şi dincolo? ... Unde-o fi Preda? Cum să ajungă textul? (Face din nou câţiva paşi prin cameră. Se îndreaptă spre atelier. Se opreşte. Se deschide ufa prin care a ieşit Adrian şi intră Sanda). SANDA: Tăticule! (Il îmbrăţişează). MIHAI: Sanda I De unde ai aflat? SANDA: Stai să te văd, tăticule. .. să te văd. .. Mi se pare că visez. Vai ce mustăţi ţi-au crescut. (Vâzându-l mereu surprins pe Mihai) Să nu-l cerţi. .. Dan mi-a spus. Dar să n'ai grijă, n'am spus ni­ mănui. .. Şi nici n'o să spun. Poate să mă taie în bucăţi, să mă ucidă. Să te văd, tăticule ... Ai îmbătrânit ... arăţi rău. Eşti bolnav? MIHAI: Nu sunt bolnav. Stai. Să te văd şi eu ... Ce face mama? SANDA: E bine. Să n'ai grijă. Şi Mircea, e bine. MIHAI: Mămuca ... Ce face, mămuca? (Pauză) Ce taci? Spune. SAl\'DA: Nu, tăticule, nu te speria. Cu bătrâneţile ... Şi azi am dus-o la noi la spital, s'o mai vază medicii. MIHAI: Biata mămuca ... Ce i-aţi spus despre mine? SANDA: Ştie, tăticule. Ai uitat cum simte ea toate? Acu, spune şi ea ca mama: nu-i nimic ... (cu lacrimi tn ochi) trece ... MIHAI: A, păi, nu aşa ... Ia, râzi tu ... SANDA (silindu-se să râdă) : Cum spui tu: râzi să iasă soarele ... MIHAI (uitându-se la ceas) : O să iasă soarele şi noaptea ... numai sll facă viaţa omului mai frumoasă .. · \r, l' 'j I I , 1 i i 1 I � j I ' II ! 1 II 1 i l 1 '1 I 1, , . • l " IIII , '. i , I , ,1 ;'1 il I ' II \ ) ;, ! il: I li !i '1 ,1' . l IIrl1 , d I , " 1,.: 48 N. MORARU ŞI A. BARANGA [49] , .,r--------------------------------. -- ---------------�----------- r' P�NTIU l'ltIUCRBA. l'OPOll\Jl.,t11 SANDA (v4z4ndu-l cum se frimdnt4 şi se «itd mereu l .. ceas): Te grăbeştij' MIHAI (tngdndurat): Da. Trebue să plec. (Pentru el, dar tare) Dar, trebue să mă duc? (Nehotărtt) Trebue. SANDA: Tată ... MIHAI (frământat se plimbă prin odaie, n'o au.aeŢ: SANDA: Tăticule ... (Timidă, abia tndrăsnind) Nu pot să mă duc eu în locul dumitale? MIHAI: Cum? SANDA: Eşti obosit. Las'că mă duc eu tn locul dumitale. Să nu râzi. . . Am spus o prostie ? MIHAI: Nu. (Pauză) Dar tu ştii despre ce e vorba? SANDA : Mă înveţi. MIHAI: S'ar putea să te aresteze ... SANDA: Nu sunt fata ta? Am să rezist ... Nici nu ştii tu cât pot eu să sufăr. (Pauzii) Crezi că lunile astea au trecut aşa, că n'am învăţat nimic? MIHAI (Pe gânduri) : Nu ... Nu e bine ... SANDA (febril) : De ce nu e bine, tată? (Tristă) N'ai încredere în mine ... MIHAI: Nu numai cu trebue să am. Tu trebue să ai încredere în tine. SANDA : Dacă ai ştii cum îi urăsc. .. (Mihai o priveşte drept în ochi) Din tot sufletul meu, îi urăsc ... Incearcă, tată ... MIHAI (şovăie totuşi) : De aici se pot trage multe ... SA...'IDA: Pentru alţii? MIHAI : Şi pentru tine. .. Inchisoare... Dar mai ales pentru alţii ... SAIIDA : Nici dacă (aproape scrâşnind} nici dacă mă ucid ... MIHAI: Bine. Atunci, uite ce faci. Te plimbi prin oraş o oră. Iei un tramvai, două, te dai jos. Pe urmă o maşină şi cobori pe cheiul Dâmboviţei la podul Radu Vodă. O iei pe jos ... Ţii minte? S"-"'lDA : Da, tată. MIHAI : Mergi pe bulevardul Mărăşeşti, E strada care duce spre Expoziţie. SAl'DA : Ştiu. MIHAI: Te opreşti la numărul 103. O casă mică, joasă. E un dehit de tutun. Intri. Ai să vezi un bătrân. Spui «ţigări de foi cu carton aveţi? ) SANDA (râde): Râzi de mine. Cine-a mai văzut ţigări de foi cu carton? MIHAI (aspru): Zici cum îţi spun eu. Dacă îţi răspunde: « avem numai zece cutii», ti dai plicul ăsta şi pleci. Te mai plimbi pe străzi, iei tramvaiul şi te duci acasă. Ai înţeles? • '. "t .,... [50] SANDA (fericită,): Inteles, tăticule ... MIHAI: Incă ceva: dacă se întâmplă ... cumva ... distrugi. Dacă nu reuşeşti şi. .. ajungi ... (Pauză) SANDA : La Siguranţă." . Ştiu: « nu-i al meu! ». •• Dar nu se 'ntâmplă D imic. Vino să te sărut. Ce drăguţ eşti d umnea ta aşa preocupat, serios. MIHAI (se uită la ceas ţ : Acum, fetiţo! avem treabă ... multă ... SANDA: Gata, tăticule? (lşi ia bascui) Când te mai văd? (Mihai o tm- brăţişează) < MIHAI: O să ne vedem, D să ne vedem curând. (Sanda iese pe uşa pe unde a intrat, Mihai îşi ta pardesiul, se aproPie de uşa ateUerului) Tudore ... Tr DOR : Pleci? MIHAI: Plec, Tudore. TUDOR: Nici n'ai mâncat. MII-lAI: Nu-i nimic (zâmbind) trece ... Dar uite ce e Tr dore: s'ar putea să mă caute aici un om. Nu prea înalt ... Da voinic. O să întrebe de Bobeică. Spune-i că am plecat cu Adrian. Şi că mă întorc pe la unsprezece ... TUDOR (fericit): Te'ntbrci? MIHAI: Mă întorc ... (Iese). TUDOR (ltli Dan) : Hai, tată, să-i pregătim de mâncare. Şi un pat bun. DAN: Cine stie de când n'a mai dormit omeneste. TUDOR: Să-i culcăm aici. . DAN: Nu, să-I culcăm în patul meu. TUDOR: Ia taci. .. (Se aude o bătaie în uşă) Da ... intră! (Intră Preda) PRF..DA : Bună seara ... Se poate repara. .. (Se uz'tă cercetător împreiur) Cred că n'am greşit. " Aveam o adresă ... Bobeică ... TUDOR: Il căutaţi (şi ezită] pe Bobeică? PREDA: Da. TUDOR (repede): Acum a plecat. Mi-a lăsat vorbă să-ţi spun c'a plecat cu Adrian. PREDA (gest disperat): Cu Adrian? TUDOR: Aşa a spus ... PREDA (Iese repede, aproape tn Ifl-gă) TUDOR (fugind du.pă el) : Dar se întoarce ... se întoarce pe la ... ( Preda a dispărttt. Tudor şi Dan au rămas consternaii. Urmează o lU1tg4 tăcere. Apoi, Tudor, dând din cap cu amărăciune) Poate că ... nu �e mai întoarce ... I I 1 l' I i I I I I I I I I I L I I ( 1 50 N. MORARU -'1 A. BARANOA Cortina {. , .. [51] , PENTRU FF,RICIREA POPORULUI TABLOUL IV Decorul reprezintă o pivniţă. La dreapta o stivă de lemne, iar pe peretele netencuit, rama unei oglinzi rămasă acolo dt,pă evacuarea bulendrelor, Pere­ tele din fund are două fer struici cu ochiuri mici de geam. Intre ferestre un pat de campanie acoperit cu o ţiătwră, un cuier peste care spânzură o draperie de pluş verde, prăfuit, cu galeria ei de alamă. Jos, pe podea o altă galerie de alamă. In stânga scenei o masă de bucă­ tărie albă, mare, de brad, cu poliţă. Pe masă şi pe poliţă, casete de litere. Alături de masă un «boston &. O scară neagră cu trepte înalte urcă spre tavan. E noapte. Abia se ghicesc două umbre. 51 VOCEA BĂRBATULUI: Nu se mai vede nimic ... Au trecut Îndărăt şi lam­ pagii. Eu cunosc oamenii după picioare. Ştiu când se grăbesc, când sunt obosiţi. .. Acu merg repede. Ii bate ploaia ... VOCEA FEMEII: Nu putem face lumină? VOCEA BĂRBATULUI: Ba da ... Dar Întâi să acopăr ferestrele ... (Acoperă ferestrele. Cea din dreapta cu o toală veche, cea din stânga cu un colţ al draperiei de pluş. V vrbind draperiei care se împo�riveşte mane­ vrei) Iată c'ai ajuns, onorată draperie, din nou la întrebuinţarea dumitale de pe vremuri. Ei, cine ştie, la ce fereastră ai stat. Ai ajuns în pivniţă. Nu-i nimic. Poţi fi mândră. Abia acum serveşti. (A terminat cu astuparea ferestrelor) Aşa. Şi acum să facem lumină. (Se apropie de masă şi aprinde lampa cu gaz) Şi cum îţi spun, am ajuns să cunosc oamenii după umbletul lor. IOANA : Lucrezi de mult aici? MITICĂ PLEŞA (o priveşte o cliPă şi apoi continuă firesc) :. .. Trec roţile unui cărucior de copil. Pe urmă cismele unui soldat. Mai trece o vreme. Işi târăşte un bătrân ghete le lui cu gumilastic ... Şi-mi spun: ei, băiatule, când copilul ăsta din cărucior o să poarte cisme ca soldatul, tu o să-ţi târăşti picioarele ca bătrânul (Râzând) Dacă n'o să te poarte şi pe tine ... in cărucior. (Tuşeşte). IOANA: Strânge-te la piept... e frig aici. •• .- o" [52] oZ N. MOltAJtU � A. lIA.!tANtU -----,--�----.......;---------_ .. �--- PLqA (ia de pe I,;UUlr Q hl.umt) ; Puue �la !JC duuineata (l'aţl de fmpo-­ trioirea tăcută a letei) Nu, nu... Eu sunt obişnuit, Imi place frigul. (Tuşeşte fflţZi tare). IOANA: Ar trebui să te îngrijeşti PLEŞA : Ca să te îngrijeşti, trebue să fii bolnav. Ca să fii bolnav, trebue să ai timp. Şi eu n'am timp să nu bolnav. (Tuşeşte tare; apoi râde) Da, de ajuns cu vorba ... Să trecem la lucru. ([şi ia vingalacul şi începe să culeagă], • IOANA: Lasă... asta nu-i urgent. PLEŞA (p14nând vingalacul jos, nedumerit, înciudat) : Şi ce-i urgent nu vine ... dela patru sunt gata, pregătit .. , Şi nu vine. .. (1 ngri­ jorat) Şi mi-a spus tovarăşul Preda ieri; « E urgent, frate, urgent ... O să vină şi o tovarăşă dela tehnica centrală ... » Dumneata adică. Dumneata văz c' ai venit. Şi materialul întârzie .. , (Pauză) Să nu se fi întâmplat ceva ... (Pauzei) Il cunoşti pe tovarăşul Preda? IOANA; Nu. PLEŞA : Ce om minunat ... Ai să vezi. .. nu se poate să nu-ţi placă ... IOANA: (aspm): Eu n'am timp să-mi placă nimeni. PLEŞA (sincer): Nu. " Păi, eu n'am spus cu gând rău... Am spus . că-i (subliniind cuvântul) un om ... IOANA: Cât e ceasul? PLEŞA (se uită la ceasul lui de buzunar) : Nouă fără cinci. .. IOANA (ca să-şi gonească uritul} : Hai să-mi arăţi şi mie cum lucrezi ... să treacă timpul. .. Cum de vezi la lumina asta? PLESA: Eu nu mai trebue să mă uit la litere. Mă cunosc ele. Când 'lucram la tipografie, afară, le mai încurcamv mai greşeam. Striga şeful d'atelier: «puneţi ochelari ». «( Dac'ai orbit. .. la azil! », striga Leahu. N'am orbit. Da' pentru cine să robesc? Pentru Coman? Pentru Steriade? Când am cerut drepturile noastre (Tuşeşte} Aici nu greşesc. Să-ţi arăt o corectură. Fără semn Mă cunosc literele. Şi eu le ştiu. (Ca o mare taină) Stau de vorbă cu ele ... IOANA (zâmbind): Cu literele? PLEŞA (exPlicându-se): Dacă rămân zile întregi singur? Le ştiu. Le iubesc. (Glasul îi devine cântec dulce). Iau în mână un L şi-mi vine să-I sărut să-l mângâi: (explicând) Lenin (Pune la loc litera eu grijă. Pauză) Nu se poate. Nu se poate... Trebue să , . ,'. ....... [53] PE",TRU FERICIREA POPORULUI 63 : '1., se fi îmtâmplat ceva. N'a întârziat niciodată. (Ia o barti d, alamă şi bate �n Plafonul camerei tn dreptul ghepengului) O singură dată, astă iarnă, căzuse zăpadă mare ... Şi tramvaiele stăteau. Nu se putea umbla. A întârziat o jumătate de oră, şi n'a ştiut cum să se mai. .. (Se deschide ghepengul şi pe scari! apare un om. O cliPă pivniţa e inundată de lumina care vine de sus. Omul a coborît şi a tras ghepengul după el). Ce s'aude, nene Voicule? VOleu : Nimic. PLEŞA: Nu cumva ai mutat semnu ... VOleu : Se poate? PLEŞA: P'afară ai mai dat? Tot aşa plouă? VOleu: Tot. Şi 'ntuneric, nu vezi la doi paşi. PLEŞA : Nu-i a bună, nene Voicule. VOleu: Ei, şi 'mneatale ... Una - două, vezi rău. Cine ştie ce-o fi. Ai auzit, ţi-a spus. E treabă multă acum. A trecut nepotu-meu, Ma­ nole, p'aici. E contabil la « Lemaître » ••• Zice: « Fierbe la noi, un­ chiule ». Mă fac niznăi... zic: � Ce? )} zice: « Fierbe rău, în fa­ brică », (Pauză) Cine ştie cu ce treabă o fi venit. (Pauză) Nu se poate! (Mai mult ca să-şi facă şieşi curaj) Nu s'a întâmplat nimic. Că eu ştiu. PLEŞA : Iţi spune 'mneatale inima ... VOleu (fiindcă a simţit ironia) : Păi, 'mneata, până nu râzi. .. {Inciu­ dat) Ei, uite că-mi spune. (Ioanei. Serios) Ştii cum îmi spune? Cronometru. PLEŞt\ (se uită la ceas, îl duce la ureche): Poate că-ţi spune şi cât e ceasul. VOleu (repede): Nouă şi zece. PLEŞA : Ai o inimă: Longines. (Pauză. Pe gânduri) Măcar să-fie cum spui dumneata... (Tuşeşte). VOleu: Ia şi Întinde-te omule, urcă sus, şi odihneşte-te. Eşti ne dormit de atâtea nopţi. Când vine, te scol eu, n'ai grijă (Joanei) Uite aşa-mi face: eu vorbesc, eu aud. (Lui Mitică Pleşa] Eşti bolnav, omule, pricepe. PLEŞA : Dumneata mă 'mbolnăveşti , .. că mi-o tot spui mereu. VOleu: Şi acu dacă-ţi pun termometru ... PLEŞA : Nu mă culc ... Auzi? Şi dacă nu-ţi convine ..• chiamă poliţia I {Râsete} . .fi> ._ r [54] il li' N. MORARU ŞI A. BARANGA IOANA: Nu faci bine, totuşi. Poate c'ar trebui să ieşi din munca asta. PLEŞA: Să ies? IOANA: Să capeţi o altă muncă, într'un orăşel. .. undeva ... la munte. PLEŞA (are impresia că n'a auzit bine) : La munte? VOleu: Ce te miri? Crezi că acolo am terminat cu burghezia? PLEŞA: Să plec eu d' aici? IOANA: Numai pentru un timp. Şi te 'ntorci. E bine să cunoască omul şi alte locuri. Să 'umble ... PLEŞA: Păi, unde umblu eu mai mult ca aici? Te uiţi că-i o pivniţă umedă? Patru pa�i lungime, trei paşi lăţime? (Zâmbet) Ei, tova­ răşă, cum să-ţi spun eu dumitale. (Scurtă pauză) Stau la casa mea de litere şi culeg, trag la boston. IesEj manifestu', iese broşura ... (Ca un secret) Eu plec cu ea. Merg departe. ,. Unde ajunge litera asta tipărită, acolo sunt şi eu ... De asta când aţipesc câte-odată parcă vine cineva şi mă trezeşte: te-aşteaptă! (Pauză) Te aşteaptă. Cum îl aşteptăm noi. (Pauză) Cum să 'ntârzie el atâta vreme ... Mi-a spus limpede: « Sunt în curs acţiuni mari. Ai să vezi mâine când o să culegi, Mai poţi o noapte? >) - « Mai pot! » •.• (Pauză. Cu ochii mari, halucinaţi) Dacă... (A tăcut). VOleu (aspru): Spune, ce vrei să spui? PLEŞA (tace). VOICU: Hai, de ce taci? Să-şi spună omul gându întreg între tovarăşi ... ( J are deslănţuit, se vede c'o spune ca un răspuns şi gândurilor lui) N'a căzut Preda. Auzi? N'a căzut! (Se aşează sleit pe scaun în timp ce o linişte de moarte a coborît în încăpere. Reia după o lungă pauză, dar se cunoaşte că ceea ce spune este pentru a umPle tăcerea) ... Când eram la arsenal şi mi-a smuls braţu' ... multă vreme credeam că-I mai am ... Şi mă feream să nu-l lovesc ... (Pauză) P'ormă m'am gândit să mă fac telefonist. .. PLEŞA (e apucat de un puternic acces de tusă}. IOANA (duPă ce Pleşa s'a potolit) : Şi azi dimineaţa când am plecat de acasă ploua. Nu era nici şase ... (Pauză). VOICU: P'orrnă, când am intrat în mişcare, m'am întrebat: ce-o să pot face? (A poi răSplt1tzând adeuăratei întrebări care-l chinuie ) Nu ... nu. " (Se ridică) Mă duc să dan o raită, să văz ce-i pe-afară. O să . vină ... (Urcă scara, ridică ghepengul şi iese. Urmează o pauză lungă şi grea. Pleşa şi-a aprins o ţigară şi o fumează în tăcere. Ioana stă pe scaun lângă lampă şi răsfoieşte un manuscris). ........ [55] .... - .- ... 55 I PENTRU FERICtREA POPORULUI PLF.ŞA: Ţi-e foame? IOANA (ridicând ochii) : Nu ... PLEŞA: Spui că eşti plecată de dimineaţă. Poate n'ai mâncat. Am aici nişte pâine şi salam. Mănâncă. IOANA: Nu mi-e foame. PLEŞA: (cu un efort vizibil): Atunci, la lucru ... IOANA: Şi eu ce să fac? PLEŞA: Dacă vrei, ajută-mă (Se cunoaşte că, de fapt, nu are nevoie) Dic- tează-mi. .. IOANA: De unde? PLEŞA (arătându-i pe manuscris) : De aici. IOANA (dictează): «Terminarea cu succes, înainte de termen, a celui de al doilea plan stalinist, îi face pe imperiali şti să turbeze de furie. După ce imperiali ştii au svârlit în ghiarele hitlerismului Austria, după aşa zisul « Anschluss » ••• PLEŞA: Nu ... Păi, eu nu stenografiez ... Mai încet. IOANA (dictând): « Terminarea » . PLEŞA (culege): « Terminarea » . IOANA: ... « cu » . PLEŞA: Spune mai mult. IOANA: ... « cu succes a celui de al doilea plan stalinist » .•. (Se ridică şi urmăreşte cum lucrează) Aşa se culege? Deandoaselea? PLEŞA: Aşa. Mai departe. IOANA: « ... îi face pe imperialişti » .•• PLEŞA (culegând): Ce tovarăş minunat, Preda ăsta ... Venea aici. .. şi se uita la mine: « O să-ţi fur meşteşugu, meştere » ... îmi spunea (Ii face semn 1 oanei să dicteze mai departe). IOANA: « să turbeze de furie» ... PLEŞA: şi era abia ieşit din închisoare. .. Cum ai spus? IOA..".'TRU FERICIREA POPORULUI ADRIAN: A, da, sigur. .. (Vine al doilea paginator cu Buznea) Bine că te-am găsit, frate. Hai să-ţi spun un cuvânt ... MIRCEA (şoptit): Merge bine pe aici . ADRIAN: ... Dar s'a ivit o schimbare în afară de oră. Asta cred că ştii. MIRCEA: Se ştie. ADRIAN: Vorbeşti tu. Aşa a hotărît Partidul. Să vorbeşti tu. MIRCEA: Păi, mie nu mi s'a comunicat nimic ... ADRIAN (febril): Frate dragă, înţelege ... uneori nu merg toate lu­ crurile după tine. Iţi comunic eu. MIRCEA: Ştiu ... ştiu ... dar vezi că legătura mea ... ADRIAN (nervos): Aoleu 1. .. Ce naiba... în ceasuri ca astea ne mai ţinem... ' MIRCEA: Ştiu, dar ... ADRIAN: Ei bine, atunci poftim, in numele comisiei locale, din partea sindicatelor, îţi cer să vorbeşti tu. Noi ştim cum vorbeşti tu. Nu pu­ tem lăsa acţiunea cu un vorbitor slab. (Perfid) Ori, poate ţi-e frică? MIRCEA (jignit): Mie? ADRIAN: Atunci ... vorbeşti. Scurt, şi, ce să-ţi mai spun, că ştii: în­ flăcărat, mobilizator. (Il ia de braţ) Pui probleme ... (Se îndreaptă spre fund. Peste puţin timp Mircea se întoarce dela uşă. se uită la ceas, trece pentru o clipă la locul lui. E unsprezece fără trei minute. In atelier se face mai linişle ca de obicei. .. Leahu trece la locul lui şi-şi înfundă capul în hârtii. Ridică o cliPă privirea, vrea să spună ceva, se răsgândeşte. Se apropie Copoiu} LEAHU : Nu-mi miroase a bitle. CoPOIU: Păi de ce? Că mai e ... (Trec minutele. E ora unsprezece fix). PRIMUL PAGINATOR (tare): lasă lucrul! AL PATRULEA PAGINATOR: Lăsaţi lucrul! UN BĂIAT (trântind o tauă] : Lasă lucrul. (Sala se umPle de muncitori) MIRCEA (sare pe o masă): Tovarăşi l La I.M.R. e grevă. Din fabrici au pornit delegaţii în sprijinul greviştilor. Cerem salarii la nivelul scumpetei. Jos teroarea din întreprinderi 1 Cerem contract co­ lectiv. Cerem libertate sindicală 1 Cu banii jefuiţi din munca noastră se deslănţue cel mai criminal dintre războaie. . .. Boerii ne vând ţara ... Nu vom lăsa dictatura regală ... Nu vrem foame şi răz­ boi. (Din ce in ce mai mulţi muncitori. Năvălesc agenţi şi sergenţi de' stradă). CoPOIU : Daţi-l jos I .. -- f [66] 66 N. MORARU �1 A. lIAltANGA - Cortina PRIMUL PAGINATOR : Nu pune laba ... MIRCEA (mai tare): Ne cerem drepturile noastre... Să ne spunem cuvântul nostru ... COPOIU : Pe el ! (Agenţii sar şi-l trag jos, câţiva îl lovesc). AL DOILEA PAGINATOR: Câine!... (Lncăerare între muncitori şi poli- ţişti. N ăvăleşte Spălăţelu cu un alt grup de agenţi). SPĂLĂŢELU (urlă): C� staţ ? Puneţi. mâna pe e 1. .. MIRCEA (se smulge) In stradă! (1 se, astupă gura). COPOIU: Puneţi mâna şi pe ăşt.a I < ( A rată pe primul şi al doilea pa- ginator). <, UN BĂIAT: Călăilor! COPOIU (îi repede 1tn pumn în faţă): Şi tu? (Către agenţi) Şi pe ăsta! (Mircea este târît afară. Pe uşi năvălesc din ce în ce mai mulţi mun­ citori din alte secţii). OANĂ (se urcă pe o masă) : Tovarăşi!. .. Nu ne speriem noi. Destul ne-au batjocorit. Pentru dreptul nostru ... pentru libertatea no­ astră ... SPĂLĂTELU : Şi tu, câine bătrân! (Către agenţi) Pe el ! Pe el ! (Un grup de muncitori îl apără cu îndârjire pe Oană). AL CINCILEA PAGINATOR : Nu puneţi mâna, ucigaşilor!... (Este lovi� cu crauaşa în faţă. 1 nvălmăşală. Oană este târît deoparte). LUNGU (urcat pe o masă în ţwnâ) : Nu ne puteţi aresta pe toţi ... ban­ diţi1or. Suntem mulţi! ... Intreaga clasa muncitoare. Tot popo­ rul ! Nu e puşcărie să încapă poporul în ea. Tovarăşi, în stradă! ... In stradă! Toată lumea în stradă!... (Şi tn timp ce incăerarea, continuă, grosul muncitorilor se îndreaptă spre ieşirea care dă tn strqdă. Prin ferestrele deschise se aude murmurul crescând al masei de oameni. Din ce în ce mai puternic se scandează: {< Jos fas-cis-mul ! Jos răz-boiul 1 ») TABLOUL VI Decorul reprezinti! biroul inspecto­ rului Puiu Gheerghia», din Siguf'anţa Generală a Statului, O Incăpere luxos mobilată tncepând dela covorul persa11 �i terminând cu masa de lucru pe care Sti răstaţă, neutilizat, un minunat serviciu de scris din onix şi o ţructieră cu por- L ,,,, [67] • PENTRU FERICIRRA POPORULUI 67 • presimte furtuna). poftit eu să ieşi? tocate. Pere/ii sunt tapet'tţi cu hârtie de mătase de un albastru palid, cu o dungă verticală de o nuanţă mai inchisă, Camera ar avea gust, dacă n'ar exista totuşi lm stil amestecat. In spatele mesei de lucru, un fotoliu. La un perete şi in faţa biroului o garnitură «club ». In stânga scaun ului din spatele Liroului, o măsufă cu un aparat de radio « Philips » şapte l ă mpi . Pe masa de scris două tele­ foane. In odaie mai există un dulap t Pichet •. Lângă el un scaun de lemn obişnuit, cu speteasă. 1 ncă-perea are două uşi: una în fund şi cealaltă, mascată, în stânga. La ridicarea cortinei câteva secunde Gheorghi an se Plimbă agitat, ţurios, gata să izbucnească. Sună tele- fonul. Pendula cu picior arată ora II şi IS minute. GHEORGHIAN: Da. Eu ... eu, excelentă. Tocmai aceasta voiam să vă comunic. (Pauză scurtă) Şi eu sunt .. .' surprins: (Pauză, în timp ce la celalt capăt al teleţonului se vede bine că inspectorultti i se fac asi re mu- strări; încearcă să ex-plice] Excelenţă (Este tăiat de interlocutor. Tace. Mustrările continuă) Evident Măsuri am ... (Este din nou tăiat. Ascultă, ascltă mereu. Din felul cum ţncne telefonul în furcă se înţelege că i s'a închis aparatul în nas. Sună prelung. Intră speriat. agentul Runcu) GHEORGHIAN (aspru, scurt): Spălăţelu ... RUNCU : Nu-i, să trăiţi... E pe teren. GHEORGHIAN: Copoiu. RUNCU : Şi dânsul, să trăiţi. (Dă să iasă fiindcă GHEORGHIAN : Stai! (Stăpânindu-se totuşi) Te-am RUNCU: Nu, să trăiţi. GHEORGHIAN : Ce s'aude cu Buznea? (Scurtă pattză) ... A început să vorbească? RUNCU (Prinde niţel curaj): Da de unde dom' inspector... Toată noaptea ne-am chinuit cu el. .. Şi dorn'şef Spălăţelu .. , şi Copoiu •.. şi Bârcă ... şi eu, să trăiţi. Dimineaţa eram toţi-patru frânţi ... Da' el , .. (Sună telefonul). GHEORGHIAN : Nu, domnule director general. Nici un progres. Imi daţi voie o clipă (lui Runcu) Ieşi t (In timp ce Runcu se îndreaptă spre ieşire) Adu-l Încoace. (In telefon) Nici că el e Buznea nu vrea să I l' r : i I 5* -- .- ., [68] 68 N. MORARU !lII A. BARANGA l' I .. recunoască. (Ascultă) Sigur... Aveţi dreptate ... Dar cum să merg mai departe dacă nici că-I cheamă Buznea nu scoatem dela el? Evident ... Evident ... Il facem noi să vorbească. (Se des­ chide uşa şi intră Mihai Buznea urmat de Runcu. Mihai Buznea este după două nopţi de anchetă; acest lucru se vede pe faţa lui. Dar e demn şi neclintit. Gheorghian îi face semn lui Runcu să iasă. Runcu dispare. (Către Mihai) Şezi. (Mihai se aşează pe scaunul de lemn de lângă « Fichet », Ghedghian îi întinde tabacherea. Mihai intoarce capul. Gheorghia» resemnat) Mă rog ... ) O scurtă pauză) Ei, te-ai hotărît? te-ai hotârît să vorbeşti? MIHAI (scurt, sec): N'am ce să vorbesc. GHEâRGHIAN : Domnule, ţin să-ţi atrag atenţia că acum nu-i timp de joacă. (Aspru, ameninţător) Că eu, personal, n'am timp să mă joc. MIHAI (dispreţuitor): Ştiu. Acu vă cunosc ... , GHEORGHIAN: Să nu SI1 repete, Ţin să te avertizez că există şi mijloace mai tari. MIHAI : Nici nu mă îndoiesc. (A rttncându-i o privire fulgerătoare) Ce sunteţi voi în, stare să scorniţi ... GHEORGHIAN: Tocmai. De aceea, să terminăm odată. Eşti mulţumit c' aţi ridicat oraşul în picioare? MIHAI : Eu nu ştiu nimic. GHEORGHIAN (ironic): Adevărat, dumneata eşti (luând de pe birou un buletin de identitate şi citind) Velicu Pop. " din Câmpina ... MIHAI: V'am spus că aşa mă chiamă şi nu ştiu nimic altceva. GHEORGHIAN : Perfect ... să controlăm ... (Ridică receptorul telefonului • interior) A venit raportul poliţiei Câmpina?.. Da. Aştept. (It priveşte furios pe Mihai. Vorbind în telefon) Da... nu există nici un fel de Velicu Pop ... Nu figurează ... Mulţumesc. (Inchide. Lui Mihai) Ce ai de spus? MIHAI: Ceea ce am declarat din clipa arestării. GHEORGHIAN: ••• Că te chiamă Velicu Pop ... MIHAI: ••• şi n'am nici o legătură .... GHEORGHIAN (Pe un ton ceva mai ridicat): Nici cu greva, n'ai legătură? MIHAI: Nu ştiu de ce grevă vorbiţi. GHEORGHIAN : Curioasă amnezie vă pocneşte pe voi comuniştii. .. Dar am eu metode să-ţi revină memoria. (Privindu-l) Credeam că în ceea ce te priveşte nu va fi nevoie. Mă uit la dumneata. Eşti un om deştept. Nu-ţi dai seama că din clipa în care te găseşti aici, sin- L [69] - PENTRU FERICIREA POPORULUI 69 • - gurul lucru cuminte care-ţi mai rămâne este să-ţi aduci aminte ... şi cât mai repede? Dumneata crezi că te afli în faţa unui comisar ajutor pe care-l poţi manevra cum vrei? Eu, dragul meu ... MIHAI (ironic) : A veţi şcoală Înaltă. .. Se vede ... GHEORGHIAN: Am. Fiindcă sunt conştient de misiunea ce mi-a fost încredinţată. Nu putem lăsa ţara la cheremul tuturor agitatorilor ... Spui că te chiamă (luânâ carnetul) Velicu Pop? MIHAI: Da. GHEORGHIAN: Noi suntem informaţi că nu te chiamă aşa. Eşti Mihai Buznea. Şi nu numai atât. (Rar) Numele dumitale conspirativ este Bobeică. (Simulând grifa) Dar mai ştim un lucru: că eşti Român ... Cum se împacă oare conştiinţa dumitale de Român cu ceea ce se în­ tâmplă acum în stradă? Fiindcă, cel puţin acest lucru cred că-I ştii ... MIHAI: Nu ştiu nimic. GHEORGHIAN (scoţând dintr' un sertar al bi1'Oului un manifest şi scutu­ rându-l ) : Nici despre acest manifest, nu ştii? MIHAI Nu ştiu, nimic. GHEORGHIAN (abia stăPânindu-se) : Perfect. Nu ştii de grevă, nu ştii de manifest. .. nu ştii de demonstraţia de afară. Poate că de altceva îţi vei aduce aminte. Dacă nici de data aceasta nu-ţi funcţionează memoria, va fi foarte rău ... Cred că eşti la curent: s'au mai în­ tâmplat asemenea cazuri. .. o inimă care nu funcţionează bine ... o sincopă ... E în interesul dumitale ... al vieţii dumitale, să faci un efort şi să-ţi aduci aminte. De altminteri este singurul lucru care ne interesează: (repede) cine-i Preda? MIHAI: N'am auzit de numele ăsta. GHEORGHIAN: N'ai auzit? .. MIHAI: N'am auzit. GHEORGHIAN: Gândeşte-te bine. MIHAI: N'am ce să mă gândesc. GHEORGHIAN (sună. Intră Runcu): Spălăţelu, a venit? RUNCU: A venit, să trăiţi. .. GHEORGHIAN: Trimite-l încoace. (SpăIăţelu a apărut tn prag, Gheorghian schimbă o privire cu el. S'au inţeles. SpăIăţelu iese) Vom vedea noi... (ironic) domnule Velicu... (Intră împins din spate d6 SPăIăţelu, Mircea. E bătut, cu hainele rut:.te, tnsâmgerat], MIRCEA (sbătându-se): Ta mâna de pe mine 1. •. Să nu pui laba 1. .• Unde mă duceti t ... - '- ., l' I , , , I [70] 70 N. MORARU ŞI A. BARANGA < MIHAI (tresare. Apoi tare, îndâriit, brusc) : Ce vreţi cu mine? V'am spus că nu cunosc pe nimeni! (O clipă privirile lui Mircea şi a lui Mihai s' au întâlnit. Numai o cliPă). GHEORGHIAN (lui SPălăţelu) : Lasă-l. (SpăIăţelu iese). MIRCEA (Privindu-se): Mi-aţi rupt hainele, câinilor. .. Am altele? .. M'aţi luat dela lucru ... GHEORGHIAN: Vom vedea noi numai 4ecât de unde te-am luat. Cum te. chiamă? MIRCEA: Mircea Buznea. GHEORGHIAN: Pe dumnealui, îl cunoşti? MIRCEA (aruncă o scurtă privire. O pauză cât o bătaie de inimă) : Nu! GHEORGHIAN: Nemaipomenit! Uite-te bine. Nu-l cunoşti? MIRCEA (uitându-se de data asta mai mult) Nu! GHEORGHIAN (lui Mihai) : Nici dumneata nu-l cunoşti? Nu l-ai văzut niciodată .. , domnule Pop... domnule Bobeică? MIHAI: V'am spus că sunt Velicu Pop. Nu-l cunosc. GHEORGHIAN (fierbând. Către Mircea): Gândeşte-te bine băiatule, te joci cu viaţa ta. • MIRCEA: V'am spus că nu-l cunosc ... Nu l-am văzut. GHEORGHIAN: De mult. Ştiu ... Asta se poate ... Dar să nu-mi spui mie că ... MIRCEA (strigând aproape) : Nu-l cunosc! GHEORGHIAN: Ai să-I cunoşti imediat. (Sună. Intră Spălăţelu. Arătându-1 pe Mircea) Bagă-l în viteză ... MIRCEA (sbătându-se): Luaţi mâna de pe mine! Călăilor!. .. V'am spus că nu-l cunosc ... nu-l cunosc ... GHEORGHIAN (lui Mihai) : L-ai învăţat bine ... !rai crescut bine, n'am ce spune... (Linişte. Gheorghian dă drumul aparatului de radio. I ntoarce butonul. Muzică foarte puternică .. , 1 nadins suceşte butonul şi face mai încet. Se aude un ţipăt sfâşietor... ChiPurile «impre­ sionat» Gheorghian întoarce butonul din nou pe muzică asurzitoare) Pentru ce toate astea? Pentru ce? Iţi cerem doar un singur lucru ... un amănunt. (Pauză) Cine-i Preda? MIHAI (cu fălcile tncleştate, îi scapără ochii de ură) : Nu cunosc niciun Preda. Nu cunosc niciun Preda. GHEORGHlAN (ca din întâmPlare face din nou aparatul mai încet. Răzbate un urlet îngrozitor ae durere) Poate că-I cunoşti sub alt nume ... Se poate să-I ştii... • '\.. [71] MIHAI (CU aceeaşi tndârjire, cu acelaşi foc tn privire) : Nu ştiu nimic ... Nu ştiu. GHEORGHIAN (amPlifică din nou emisia aparatului de radio): Curioşi oameni sunteţi voi, comuniştii... Uite ce frumos e afară. Soare. Primăvară. Câţi ani ai? Patruzeci şi cinci, or patruzeci şi şase. Nu-i păcat de zilele dumitale? Nu trăim de două ori. (Pauză) Ei, ţi-ai amintit? MIHAI: N'am ce să-mi amintesc ... GHEORGHIAN (insinuant) : Omule, ai copii. Păcat de ei. Şi eu am copii. Şi când mă gândesc că peste O jumătate de oră mă voi duce acasă şi-am să-i văd aşezaţi cuminţi în jurul mesei, îmi creşte inima de bucurie. In defini ti v . .. care este rostul nostru. .. În viaţa asta păcătoasă? Cel puţin pentru el, dacă nu pentru dumneata ... Vorbeşte. MIHAI: N'am nimic de spus. GHEORGHIAN (repetă jocul cu aparatul ... dar nu se mai aude nimic, U închide): Noi ştim mai multe decât ştii dumneata. MIHAI: Atunci de ce mă mai întrebaţi? GHEORGHIAN: Asta mă priveşte pe mine. (Pauză) Nu-i decât un singur detaliu pe care ţi-l cerem: cine-i şi unde-i Preda? MIHAI: N'am auzit de numele ăsta în viaţa mea ... (Pauză). GHEORGHIAN: Dar pe Adrian îl cunoşti? MIHAI (aspru, repede): Nu-l cunosc. GHEORGHIAN (simulând părerea de rău) : Cum să te conving să renunţi la comedia asta? Uite ce scrie aici Adrian al dumitale. (Ii întinde o foaie de hârtie). MIHAI (resPingând-o) : Nu mă interesează. N'am auzit de numele ăsta. GHEORGHIAN: Atunci să-ţi citesc eu. (Punându-şi ochelarii) « Raport» ... « In ziua de 8 Aprilie 1938 ... » Exact ziua în care ai fost arestat dumneata. .. (citind) ... « aşa cum am adus la cunoştinţă în ra­ poartele mele anterioare începând încă din luna Oc ombrie când v-am informat că poate fi prins Preda la care mi-aţi replicat că e mai bine să fie filat o vreme ... » Asta nu interesează ... Aşa, aici ... (citind) « In ziua de 8 Aprilie trebuia 'să aibă loc o întâlnire în casa conspirativă din strada Toamnei 17. La această întâlnire trebuia să participe în afara subsemnatului, Ştefan Dumitrescu, pe numele lui conspirativ Vasiliu, Mihai Buznea, nume conspi­ rativ Bobeică şi Preda - alt nume nu cunosc. La întâlnire, primul, • PENTRU FERICIREA POPORULUI 71 '- .. 1 � I I 1 I I ! [72] 72 N. MORARU ŞI A. BARANGA Q .. a venit Ştefan Dumitrescu. Când a intrat în cameră şi a fost arestat, Dumitrescu a profitat de un moment de neatenţie a poliţiştilor şi simulând o sinucidere s'a repezit cu trupul peste fereastră, svârlind jos ghiveciul din pervaz - semnul care trebuia să indice şi celorlalţi participanţi că pot intra în linişte în susnumita casă. Din această cauză, 'fereastra fiind spartă, semnullipsă, şi fiind ora exactă a întâlnirii, ceilalţi doi, -L adică Mihai Buznea şi Preda n'au mai intrat ). Ei, ce spui? Ştim mai multe decât ştii dum­ neata? ... Iată bunăoară, dumneata nu stii că în cădere, Dumi­ trescu şi-a fracturat un picior şi se află acuma sub pază la spital ... (Pauză) Cine-i Preda? Vezi, îţi dai seama că nu mai are niciun rost să ascunzi. Spune, cine-i Preda, şi ai cuvântul meu de onoare că rămâne între noi. MIHAI (izbucneşte) Terminaţi cII toate bazaconiile astea!. .. Nu cu­ nosc nicio casă, nici un Dumitrescu, nici un Preda! GHEORGHIAN (sună. Intră Runcu): Aduceţi-l pe Buznea... [Runou iese. Gheorghian se f!Şea�ă la birou) N'aveţi nici. un pic de sensibili­ tate ... (Jşi cojeşte tacticos o portocală) Pe mine mă doare inima ... MIHAI (îl priveşte drept în ochi): Vorbeşti de inimă? Călăule! (Intră desfigurat de bătaie, cu mâinile legate la spate, dar demn şi sfidător, M��. , GHEORGHIAN: Ei, ţi-au venit minţile la cap? e Corecţia li asta sper că te-a trezit. Ori, nici acum nu-l cunoşti? MIRCEA: Nu ... (Abia se ţine pe picioare). GHEORGHIAN: Nu-l cunoşti? MIRCEA: Nu. GHEORGHIAN (zâmbind) : A, ,:,:aţi �us în gând să mă exasperaţi. .. Nu vă merge. Eu am nervu tan, măi , .. Stau cu voi aşa încă trei săptămâni. Numai pe voi să vă ţină curelele. (Lui Mircea care s'a rezemat de perete fiindcă se clatină) Nu te lipi de zid, spurcăciune. MIHAI (îndâriit): Spurcăciune eşti tu. " că te-ai vândut. GHEORGHIAN (zâmbind): Bine că ţi se desleagă însfârşit limba. Incep să aud repertoriul obişnuit. Păi, asta. (Sună telefonul) Imediat, domnule director general, imediat.. . (Iese furtunos prin uşa din fund). O cliPă Mihai şi Mircea se privesc şi-şi spun totul prin priviri. Dar Mircea se clatină şi cade. Mihai ia de pe masă un pahar cu apă şi-i dă să bea o �nghiţitură. Mircea îşi revine). MIRCEA (şOPtit): NUri nimic, tătieule, trece .•. [73] a PENTRU FERICIREA POPORULUI ----� i 73 ' .. MIHAI (Il mângâie) : Nu ne-ai făcut de ruşine, băiatu tatii, băiatul tatii, băiat ... (Intră şi mai furtunos şi mai spumegând de furie, Gheor­ ghian). GHEORGHIAN (U vede pe Mihai cu paharul cu apă tn mână): Se pare că în sfârşit v'aţi recunoscut ... MIHAI (Plin de ură şi de dispreţ): Ucideţi oameni. .. GHEORGHIAN (lui Mircea) : Cine ţi-a dat dispoziţii să vorbeşti în tipo- grafie? MIRCEA: Conştiinţa mea ... GHEORGHIAN: Dar conştiinţa dumitale poartă un nume: Preda. MIRCEA: Conştiinţa mea nu poartă decât un singur nume: de muncitor ... de om cinstit ... GHEORGHIAN: Cine-i Preda? MIRCEA: Nu stiu. GHEORGHIAN: 'Dar pe Adrian îl cunoşti? MIRCEA: Nu-l cunosc. GHEORGHIAN (arătând spre Mihai) : Cum îl chiamă pe el? MIRCEA: Nu ştiu. {Gheorghian sună. Intră Runcu}, GHEORGHIAN: Bagă-l în viteză ... Bagă-l în viteză până când ... MIHAI (izbucneşte) : Canalie! Ce vrei de copilu ăsta? Ce vrei de copilu ăsta, ticălosule? De ce-l schingiuiţi? GHEORGHIAN: A, va să zică recunoşti că-i copilul, .. MIHAI (tntrerupe): Nu-i copilul meu, da' de ce-l schingiuiţi? (Mircea este târU afară). GHEORGHIAN: E pentru ultima oară că te întreb. Şi e ultima ocazie pe care ţi-o mai dau ca să-ţi uşurezi situaţia. Cine-i Preda? MIHAI: Nu-l cunosc. GHEORGHI�: Nici pe Adrian? MIHAI: Nu. GHEORGHIAN: Bine. (Sună de trei ori) Asta nu mai e încăpăţânare. E nebunie. (Pe uşa din stânga intră Adrian. Rămâne o clipă tn pervaz) Poftim. Apropie-te. Il cunoşti pe dumnealui? ADRIAN: Sigur că-I cunosc ... GHEORGHIAN: Suferă de o curioasă pierdere a memoriei. Susţine că nu te-a văzut niciodată. ADRIAN: Cum nu m'a văzut? •. (Apropiindu-se) Mă, Mihai, ce naiba, suntem prieteni ... MIHAJ (tl scuiPă tn laţă): Câine 1 ... '- ., il I I I i [74] 74 N. MORARU ŞI A. BARANGA II • , J Il " iJ , I ·1 I GIlEORGHIAN (zâmbind) : Ciudat. Dacă nu-l cunoşti, pentru ce vio1enţa asta? MIHAI: Tocmai fiindcă nu-l cunosc ... GHEORGHIAN (lui Adrian}; Adu-i aminte. Când v'aţi văzut ultima oară? ADRIAN: In seara de 8 Aprilie. Mi-a cerut să-i mijlocesc o întrevedere cu Oproiu... secretarul organizaţiei dela LM.R. GHEORGHIAN: In ce scop? .. < ADRIAN: Pentru luarea ultimelor măsuri în vederea desfăşurării grevei. GHEORGHIAN (lui Mihai) : Şi totuşi n'ai nicio ideie despre grevă. MIHAI: Nu ştiu de nicio grevă. ADRIAN: Era frământat în legătură cu scoaterea manifestului. (Bâl­ bâind) Eu aş. .. fi vrut să. .. cu Oproiu. .. dar... a fost arestat . GHEORGHIAN: Şi totuşi manifestul a apărut. Şi greva a avut loc. Cine-i Preda? Să spui, că ... MIHAI (rece): Nu cunosc nici un Preda. GHEORGHIAN: Cum îl chiamă? MIHAI: Nu ştiu. GHEORGHIAN: Cine a scos manifestul? Era în sarcina dumitale. Unde s'a tipărit? MIHAI (calm): Nu ştiu de niciun manifest. GHEORGHIAN: Greva trebuia să aibă loc vineri. Cine a contramandat-o? MIHAI: Eu nu ştiu nimic. V'am mai spus. GHEORGHIAN: Intrunirile trebuiau să aibă loc astăzi la unu. Cine le-a schimbat? MIHAI: Nu stiu de nicio întrunire. GHEORGHIAN� Partidul vostru a dat cuvântul pentru ieşirea în stradă. Cine a organizat demonstratia? La ora asta orasul e încă răscolit ... Cine a condus?' , MIHAI: Nu ştiu nimic. GHEORGHIAN (scos din lire) : Nu ştii? Nu ştii? (Sună pe toate soneriile. Intră zăpăcit Runcu, apoi alţi agenti) Luati-LI. .. In viteză! In cea mai mare viteză! (Agenţii se aruncă asupra lui Mihai care se smuceşte], • MIHAI (către Gheorghian): Bestie! (Către Adrian) Câine! (Runcu il imbrânceşte, agenţii îl târăsc afară). GHEORGHIAN (lui Adrian) : Pleacă de aici, nenorocitule ... ADRIAN: Domnule inspector ... L " 1. f''t [75] z PENTRU FERICIREA POPORULUI 75 GHEORGHIAN: Incapabil, imbecil ... ADRrAN: Am făcut tot ce am putut. GHEORGHTAN: Şi ce ai reuşit? ADRIAN: V'am comunicat ... am ... GHEORGHTAN: La ora asta oraşul e întors pe dos. Ministerul de Interne urlă. « Ce face Siguranţa?» Siguranţa se bazează pe nişte dobi­ toci ... Nici ziua fixată pentru grevă n'ai fost în stare s'o afli ca lumea! Şi m'ai indus şi pe mine în eroare .. , ADRIAN: Eu mă bazam pe arestarea lui. .. fiindcă ... el , .. GHEORGHTAN: Ce (l el », .. Care (l el » ? . . . Nu vezi că lucrurile au mers mai departe ca şi când nimic nu s'a întâmplat? Ai lucrat fără pic de cap şi m'ai antrenat şi pe mine. Crezi că lucrurile se vor opri aici? ADRIAN (des orientat),' Să încercăm ... GHEORGIIIAN: Ce să încercăm? Cine să încerce? Tu? Acum eşti tocmai bun de svâr1it la canal. .. Te cunosc şi ei. .. nătărăule. (Fierbând) Ai venit aici la mine, în biroul ăsta. Te-ai târît la picioarele mele să te scap de ocnă ... Ţi-am dat bani. N'ai fost în stare de nimic. Ieşi! ADRIAN: Domnule inspector ... GHEORGHTAN: Marş afară 1 ADRIAN: Domnule . GHEORGHTAN: Marş! (Iese Adrian. Intră Runcu). RUNCU: Am adus-o. să trăiţi. .. GHEORGHIAN: Adu-o înăuntru ... (Trece la birou. Intră Maria Buznea) Cum te chiamă? MARIA: Maria Buznea. GHEORGHTAN: Sper că şti. unde te găseşti? MARIA: Da. GHEORGHTAN: Iţi pun în vedere că orice încercare de inducere a noastră în eroare, poate să te coste scump. (Lui Runcu) Adu-l pe bătrân. (Runcu iese) Şezi. .. MARIA: Nu şed ... (Intră aproape târtt, sdrobit de tortură Mihai. O vede, tncleşieasă fălcile şi trece cu privirea peste ea. Maria are o scurtă tresărire Se stăPâneşte). GHEORGHTAN: Il cunoşti? MARIA: Nu. GHEORGHIAN: Nu-l cunoşti? Uită-te bine •.. [76] 76 N. MORARU ŞI A. BARANGA MARJA (se uită spre Mihai. Mihai n'o priveşte): Nu-l cunosc. GHEORGHIAN: Spui că te cheamă Maria Buznea şi nu-l cunoşti? MARIA: Nu ... Nu-l cunosc. GHEORGHIAN: Dar de unu Preda, ai auzit? MARIA: N'am auzit ... GHEORGHIAN: Nici de Adrian? MARIA: Nu-mi aduc aminte. . , GHEORGHIAN: Atunci să-ţi aduc eu pe .altcineva ca să-ţi aduci aminte. (Sună. Intră Runcu) .Adu-l pe Mircea Buznea ... (Runcu rămânând speriat, face semne pe care Gheorgian nu le înţelege) Ce stai ca un dobitoc? Adu-l. RUNCU (încurcat) : .. Să vedeţi. .. Dom' şef Spălă ţelu. .. ştie ... GHEORGHIAN (răstit): Să vină SpăIăţelu. (Sună telefonul. In telefon) Da ... l-am arestat azi dimineaţă ... la tipografie ... Cum asta? I ( Intră Spălăţelu) Cum asta? ! (Se aproPie SpăIăţelu şi şopteşte ceva repede). SPĂLĂŢELU (ceva mai tare) ... A dat Copoiu cu ranga ... MARIA (a înţeles. Cu un- ţiPăt sfâşietor) : Copilul meu I Copilul meu I Copilul meu! ... Cortina TABLOUL VII Decorul t'ept'ezintă sala de şedinţe a Consiliului de Război. In stânga scenei estrada oompletului de judecată. In stânga completului, boxa. In faţa boxei masa gt'efiet'ului. De cealaltă porte masa comisarului regal, Cu faţa spre estradă băncile ocupate de public, două rdnduri despărţi?e printt"un coridor. In faţa primei bănci, masa avocaţilor. In stânga ei, masa presei. In fund, o uşă pe unde vor fi introduşi martorii. Pe masa comi­ sa' ului regal şi a grefierului dosare şi hârtii. Pe masa completulwi, o cruce. La ridicarea cortinei, completul este instalat. Acuzaţii sunt în boxâ cu soldaţi inarmaţi in spate. La mesele 101' comisarul regal, avocaţii, cot'espondenţii presei străine. 111 salil public. In banca a trei II, 'mbt'ăcatil In negr», Mari«. La uşa din fund. uşiel''Ul şi gat'da militară .�. _ I ,'fi. I ,"," 1,. , r � [77] PENTRU FERiCIREA POPORULUI 77 ,"," , GREFIERUL (citind ultimele cuvinte ale ordonanţei definitive): ... pe baza pieselor dela dosar, conform articolelor II, 15, 24, aliniat b, 38 aliniat a, b şi c, combinat cu articolul 17 din codul justiţiei militare, trimitem în judecata instanţelor militare pe următorii: Virgil Preda, Mihail Buznea, Ştefan Dumitrescu, Gheorghe Oproiu, Constantin Oană, Marin Victor, Vasile Ioniţă, Petre Ştefănescu şi Ion Mereuţă, Dat în Bucureşti, la 16 August 1938. PRIMUL AVOCAT (se scoală): Domnule preşedinte şi onorat consiliu, înainte de a se intra în fondul desbaterilor, avem de ridicat inci­ dente. PREŞEDINTELE : Aveţi cuvântul. PRIMUL AVOCAT: O serie întreagă de martori propuşi de apărare n'au fost Citaţi. PREŞEDINTELE: Incidentul se uneşte cu fondul. (Avocatul se aşează). AL DOILEA AVOCAT: Din cercetarea sumară - atât cât ne-a fost îngă­ duit azi dimineaţă - a dosarului, reiese că lipsesc piese impor­ tante. Astfel, nu se găseşte actul de deces al lui Mircea Buznea. COMISARUL REGAL: Vă înşelaţi, domnule avocat. Actul de deces se află aici. .. AL DOILEA A VOCA T : Cauza morţii e specificată? COMISARUL REGAL (uitându-se în act): Evident. (Citind) Diagnosticul: dublă pneumonie. (Rionoare în sală şi în boxă). AL DOILEA AVOCAT: Putem şti şi cine semnează actul de deces? COMISARUL REGAL: Indescifrabil. AL TREILEA AVOCAT: Domnule preşedinte, cerem amânarea procesului. Nici inculpaţii, nici apărarea n'au avut timpul material să studieze dosarul. PREŞEDINTELE: Incidentul se respinge. AL PATRULEA AVOCAT: In conformitate cu prevederile legii, desbaterile trebue să fie publice ... COMISARUL REGAL: (arătând spre sală): Şi nu sunt? AL PATRULEA AVOCAT: Nu sunt. Se intră cu permis special şi numărul permise lor a fost foarte limitat. Ca urmare, majoritatea celor care vor să asiste, se află pe sală şi în stradă. PREŞEDINTELE: Incidentul se respinge. AL PATRULEA AVOCAT: Deasemenea n'au fost admişi reprezentanţii presei. CoMISAlWL REGAL: Inexact. Presa e aici. (Spre banca presei) Vă rog ... '- .. [78] UN REDACTOR: Presa e aici. «Curentul ». UN ALT REDACTOR (sc1tlându-se): {< Porunca Vremii s. COMISARUL REGAL: E şi presa străină. 1\ IMUL CO ESPONDENT (1'idicându-se): « D.N.B. ». AL DOILEA CORESPO!\'DENT: « Associated-Press ». AL TREILEA CORESPONDEN':t;: (< Ştefani ». PTEŞEDINTELE: Celelalte incidente se vor depune în scris. Interoga- toriul (citind în listă) Virgil Preda. GREFIERUL: In lipsă. PREŞEDINTELE: Mihai Buznea. Vârsta? MIHAI: 46 de ani. PREŞEDINTELE: Profesiunea? MIHAI: Mecanic la C.F.R. PREŞEDINTELE: Domiciliul? r MIHAI: Jilava. , PREŞEDINTELE: Recunosti acuzaţiile aduse prin ordonanţa definitivă? MIHAI: Nu recunosc. PREŞEDINTELE: Aşa ai procedat şi la cercetări şi la instrucţie. Pentru ce? MIHAI: Fiindcă nu-mi recunosc nicio vină. Şi nici dumneavoastră dreptul de a mă judeca. COMISARUL REGAL (sare): Ultraj adus în instanţă! PREŞEDINTELE (lui Mihai): Răspunzi numai la întrebări. Recunoşti că eşti comunist? MIHAI: Sunt luptător pentru cauza clasei muncitoare, pentru cauza poporului muncitor. PREŞEDINTELE: Recunoşti că ai luat parte la organizarea grevei dela uzinele r.M.R., la redactarea manifestului incendiar îndemnând muncitorii la răscoală, că ai pus la cale demonstratia de stradă din ziua de 10 Aprilie cu scopul de a răsturna ordinea în stat? MIHAI: Greva la uzinele I.M.R. a fost o puternică manifestare a clasei muncitoare împotriva politicei de înfometare dusă de guvern, împotriva terorii din fabrici. Ea a dovedit solidaritatea clasei mun­ . citoare şi hotărîrea ei nestrămutată de a apăra dreptul de organi­ zare în sindicate, dreptul de a încheia contracte colective. COMISARUL REGAL: Domnule preşedinte, nu putem îngădui acuzaţilor să transforme interogatoriul în ... PRIMUL AVOCAT: Lăsaţi inculpaţii să se apere! CoMISARUL REGAL: Boxa nu e tribună de agitaţii comuniste. ii \ 1, 1 ! " I I II I I , 78 N. MORARU ŞI A. BARA.J.' I ! , III II: " I , I li CATERINA (intră plouată,' când vede că e linişte şi pace capătă curai) : Ei, Mircea, nu te mai duci la recepţie? Taică-tău n'o să se supere. Acum, Antoane, ce-a fost a trecut. Dacă ai vreo socoteală, cu mine o ai, nu cu băiatu'. Haide, Mircea, să te îmbraci. MIRCEA (îşi aduce aminte) : La recepţie? Ştiu eu? Trebue să fie târziu. M'aş duce, dar ... e 10. (Cu regret). Nu mă mai duc. Mamă, tata rămâne cu noi. , . [115] CUMPĂNA 115 CATERINA: Rămâne? Pentru mine, Antoane, ştii bine, nicio bucurie. MIRCEA: Mamă, cum poţi ... AN"TON: Nu-i nimic, fiule. Nu mă supăr. Caterina a spus totdeauna tot ce avea pe inimă (râzând), de-o auzea toată mahalaua. Ce fel de bucurie vrei să aibă ea că m'am Întors? In timpul grevei n'am câştigat nimic; când avea să se isprăvească, nu mă aştepta niciun chilipir, şi pentru ea banii au avut Întotdeauna mare Însemnătate. CATERINA: Cred şi eu. Cum s'ar putea trăi fără bani? Cum? Asta pot numai nebunii. AN"TON: Auzi? (Pauză). Trebue să ne ostenim acum amândoi. până când o să înţeleagă că nu suntem nebuni şi că trebue să se bucure de tine, numai când ai să fii un om adevărat. CATERINA: Ce ai de gând? Ce vrei să faci? Pentru ce ai venit să ne turburi iar viaţa? Vrei să fim iar nenorociţi? AN"TON (foarte blând şi foarte puternic): Vreau să fiţi fericiţi, de o fericire mare, cinstită, dreaptă. Mircea aproape a priceput. II cred ... trebue să pricepi şi tu ... Caterino, noi doi nu putem fi fericiţi într'o lume mârşavă şi mincinoasă; noi doi avem de lucru Împreună, pentru ceilalţi şi pentru noi. (Avea braţul pe umărul lui Mircea, în timpul ultimelor cuvinte; când incheie, îl strânge la Piept. De pe scară) : Mâine, la 8, am să fiu în fabrică. (Iese). CATERINA: Ştiu eu ce înseamnă fericire pentru el. MIRCEA: Fii liniştită, mamă. Lasă, că poate o să fie şi mai bine. Cortina • '- ., [118] 118 LUCIA DEMETRIUS " I " , I I CHIRU: Tovarăşi, încheiem şedinţa de azi. Ii mulţumim tovarăşului Anton că nu s'a mărginit numai la rolul lui de controlor al Ministe­ rului care se uită prin registre şi îmbrăţişează chestiunile largi, ci a ştiut să descopere ticăloşia cu transformatorul, atât de bine ticluită că ne înşelase pe toţi. Mai avem ceva? Nu? Ridicăm şedinţa. (Toţi se ridică,şi se risipesc, ies pe rând. In scenă rămân Chiru, Simion, Anton). . CHIRu: Va să zică piesele stricate �le transformatorului le putem repara aici, la noi? .ANTON: Da, cum s� nu. Trebue să se mai cumpere numai un polizor pentru atelier. SIMION: E o mare binefacere că atelierul nostru mecanic funcţionează iar. Numai dumneata ai fost în stare, tovarăşe Anton, să-i faci să-I repare. r ANTON: Ei, eu sau altul, dacă venea în locul meu. La voi era delăsare, legătura cu Partidul era slabă, trebuia un om nou care să nu fie obosit de toate câte vă istoviseră pe voi. Din întâmplare am venit eu, putea veni .altul şi era acelaş lucru. Tot voi, comitetul, faceţi munca de trezire, de îmbărbătare şi rezistenţă a oamenilor. CHIRu: Trebue să m.eargă câţiva oameni la director, să-i spună ce e cu transformatorul. Pentrucă electrici anul şef n'a mărturisit că a fost pus la cale, nu-l putem scutura pe patron cum ar merita, dar măcar să priceapă că noi ştim şi să nu mai încerce şi altădată, SIMION: Numai să-I găsească. Când l-au mai găsit? Ăsta e directorul fantomă. Ei, să mergem la lucru. Eu lucrez noaptea săptămâna asta. Acum intru. CHIRu: Eu ziua. SIMION: N oroc. (Iese). SCENA II (CHIRU, ANTON) CHTRU: Bun băiat . .ANlON: Minunat. Uite mă, Chirule, când mă uit la ei mă doare inima. Aşa să fi fost băiatul meu. CHIRu: Ei, şi flăcăul tău parcă s'a mai schimbat. .. , . [119] p CUMPĂNA 119 ANTON: Şi e destul că s'a mai schimbat? Că a început să vorbească despre drepturile clasei muncitoare? Că nu mai pare că face toate jocurile patronului? Dar nici nu mai poate. Nu mai are nicio putere. Se învârteşte de colo până colo prin fabrică, ca acum, stă degeaba în birou. Dar, la urma urmei, ce mai caută el în slujba asta de secretar? De ce n'o lasă? il" CHIRU: Mircea e slab. Nu pleacă, pentrucă n'are curaj. N'are curaj în faţa lor, n'are tăria în faţa vieţii ... ANTON: Da, e slab, e sentimental; ar fi cu tot sufletul cu muncitorimea, dacă n'ar fi înduioşat, zice el, de situaţia patronilor. Le e recunos­ cător ... Slab, slab, dar e tare când e vorba să păstreze o slujbă care-i place. CHIRU: I-ai cerut vre-o dată s'o lase? ANTON: I-am spus că ar fi bine s'o facă. Şi aştept. Cu el sau fără el nouă ne e tot una. I-am luat din mână toate resturile. Nu vrea s'o lase, ca o dovadă că e în adevăr schimbat, nu numai că vorbeşte altfel. De două luni încerc să-I cuceresc pe Mircea, să-I trezesc, să-I schimb. Şi mi se pare câteodată că am izbutit. Nu e destul de puternic şi destul de convins ca să schimbe postul lui într'un post de luptă. Imi iubesc copilul, Chirule. N'am ştiut niciodată că îl iubesc atât. Aştept cu sufletul la gură să-mi dea dovada asta că e om şi mă chinuesc de ruşine şi durere când văd că ştie să fie tare când e vorba de bunăstarea lui. CHIRu: Ei, două luni nu-s destul să schimbi un om. Dar eu cred că te porţi greşit. Ar trebui să i-o ceri. Să-I scuturi. In felul ăsta l-ai ajuta. Gândeşte-te. N'ai încă dece să fii nici disperat, nici bucuros. E totuşi schimbat. Incearcă să fii mai aspru, poate că i-ar prinde mai bine. (Pauză). Mă duc acasă. Noapte bună. ANTON: Noapte bună. (Chiru vrea să iasă, în cliţra asta se aude un sgomot depărtat de explozie). Ce-a fost asta? CHIRU: 'Parcă o explozie. Unde dracu' să fie? ANTON: Uite, lampa se clatină. CHIRU: Asta nu poate să fie decât la imprimerie, la cazanul cu aburi de imprimat. ANTON (Palid): Acolo s'a dus Mircea. Mi-a spus că se duce acolo să vadă dacă se execută o comandă urgentă. CHIRu: Stai, nu te speria. Poate nu i s'a întâmplat nimic. Poate că nu mai era acolo. .. '- .. [120] ANTON: Haide repede să vedem. (Se repede spre uşă. Telefonul sună}, CHIRU (la telefon): Da. A plesnit cazanul I Numai capacul? Cine e rănit? ANTON: Cine? CHIRu: Cum, nu ştii?. Şi mai cine? ANTON: Băiatul meu? CHIRu: Nu. Stai liniştţt. Şi domnul secretar? Aha I Cum, la cap? ANTON: Mircea? . CHIRu: Taci, omule. Nu-l aud. Nuegrav? Bine. Vin acum. ANTON: E rănit grav? CHIRU: Nu e rănit el. El era în alt birou. E rănit Secure, care se afla singur acolo. Rănit la umăr şi la mână. Dar moale eşti, Antoane, când e vorba de fiu-tu! Stai jos. Te-ai îngălbenit ca un mort. ANTON: Inţelesesem că e rănit la cap. (Se aşează). CHIRu: M'ai făcut de râs! Te-am văzut bătut la prefectură şi nici măcar nu crâcneai, şi acum, când a fost vorba de băiat, te pierduseşi ca o muiere. Afurisitul de Palac, iar a dat presiune prea mare la abur. ANTON: Ce spune că s'a stricat? CHIRu: Capacul cazannlui şi câţiva metri de stofă. Ei, capacul se repară la noi. Păcat de Secure. Palac trebue scos de acolo, pus la o altă muncă. E un neghiob. ANTON: Să mergem să vedem. CHIRU: Sunt acolo Simion şi Bran. Mă duc şi eu. Tu poţi să te duci să te culci, mătuşică, ţi s'au tăiat picioarele. I 1, ; I � I 120 r.trcra DEMETRIUS I , II I I I SCENA III (ACEIAŞI, MIRCEA) MIRCEA: Bună seara. Aţi auzit şi voi, nu-i aşa? Am crezut că se dărîmă casa. ANTON (îl PiPăe fără să vrea, ca şi cum ar simţi nevoia să se convingd că e întreg) : Te-ai speriat? MIRCEA: Da, puţin. ANTON: Sunt pagube multe? MIRCEA: Mai puţine decât te-ai fi aşteptat, după sgomot. Capacul şi câţiva metri de stofă. L , , [121] p CUMPĂNA 121 CHIRu: Mă duc. Noapte bună. ANTON: Vin şi eu numaidecât. (Chiru iese). MIRCEA: Sunt toţi acolo. Tot comitetul. Nu apucaseră încă să plece. ANTON: Să nu uit. M'am întâlnit la sindicat cu o fată. Venise să anunţe resortul feminin că mâine o să le vorbească din partea U.F.D.R.-ului. O chiamă Sanda Tomescu. Am vorbit despre tine. Ţi-a trimis salutări. MIRCEA: A! Sanda! Şi dece nu m'a căutat şi pe mine? M'aş fi bucurat s'o văd. ANTON: Ştiu eu! Drăguţă fată. MIRCEA: Da, e foarte drăguţă. ANTON: Pare supărată pe tine, în orice caz rece, înstrăinată şi spune că aţi fost prieteni. MIRCEA: Cred că sunt destul de vinovat faţă de ea. Imi pare rău. ANTON: Intr' adevăr? MIRCEA: Lasă, tată. E o poveste mai lungă, pe care am să ţi-o spun altădată. ANTON (la telefon) : AUo I Atelierul de imprimat. Bran? Da, spune-mi, ce pagube sunt? Reparăm capacul până mâine? Bine. Aţi trimis după doctor? L-aţi dus? Bine. Crezi că nu e nimic la mijloc? Aşa I Viu şi eu mai târziu. MIRCEA: Ce s'a hotărît la şedinţa comitetului? ANTON: Le-am adus la cunoştinţă întâmplarea cu transformatorul şi s'a hotărît să se cumpere fire dela negru şi un polizor. MIRCEA: Fire dela negru? Un polizor? Ce luptă o să fie cu patronul!. .. ANTON: O să dăm şi o să învingem, ăsta e rostul nostru. MIRCEA: Am să încerc să-i vorbesc eu. ANTON: Nu-i nevoie, o să-i vorbească mai bine comitetul. MIRCEA: Oricum, tot în capul meu o să se spargă. O să mă mai trimită de trei ori să tratez cu comitetul. ANTON: De ce nu-ţi dai demisia dacă vrei să scapi? MIRCEA: Demisia ... mă gândesc mereu, dar ei mă roagă să rămân şi mi-e greu. ANTON: Greu? Poate că ţi-e greu să-i laşi orfani de tine? Sau ţi-ar fi ţie greu fără slujba asta? Dar ia ascultă-mă, băiete, dece crezi tu că te-ai născut pentru o viaţă uşoară? Pentru ce ţie să-ţi fie mai uşor decât altuia? O meriţi tu? Păi, dacă ai fi un om de merit, cu stea în frunte, ar trebui să ai datorii mult mai mari. Sau vrei .. [124] ., 124 LUCIA DElI1ETRIUS a gătea, tu te jucai în curte cu o troacă. Te-am chemat să te sărut, dar te jucai atât de bine că n'aveai timp. M'am grăbit să plec. Nu trebuia să mă înduioşez. In noaptea aia ne-an arestat şi pe urmă am fost dus. la prefectură. MIRCEA: A fost greu, tată? .ANTON: Ei, greu, fără ,îndoială. Dar puţin. Am stat câteva zile. Gân­ deşte-te la alţii, care au stat ani întregi pentru fapte mai curajoase, mai mari. Şi care, când au ieşi�: erau mai tari, mai limpezi decât când intraseră. Mai greu a fost pe urmă, când am ieşit. Nu mai aveam femeie, nu mai aveam copil. Mi se părea că nu mai am pe lume nimic. V'am căutat, mi-era dor de tine de mi se sfâşia inima. Am lucrat la terasamente pe o linie, în Ardeal. Pe urmă am fost hamal. Eu, om cu meserie, maistru electrician, nu mă mai puteam apropia de meseria mea. yreva şi arestarea puseseră un fel de pe­ cete pe mine. N'aveau încredere să ru'angajeze. Hăt , după ani de zile, am mai putut intra electrician la o fabrică, în Moldova. Şi acolo, când a fost o răzmeriţă, m'au arestat. Şi eram, băiete, cum să-ţi spun, frămânţat. Nu-mi găseam locul. Mă gândeam: de asta m'oi fi născut să alerg din stăpân în stăpân? Ce vreau eu pe lume? Nu e bine, nu, pe lumea asta. Dar cum trebue să fie, ca să fie bine? Şi într'o zi am întâlnit oameni din Partid. Nu de mult, acum câţiva ani. M'au văzut şi şi-au dat seama ce-i cu mine. Eram ca un om însetat şi nu ştiam de ce mi-e sete. M'au lămurit. Şi când am înţeles cum ar trebui să fie, cum o să fie într'o zi, parcă mi s'au deschis zăvoarele la inimă, la minte, la gură, atunci am priceput că nu m'am născut ca să slujesc la alţii, să adorm oftând şi să mor. Nu. M'am născut şi eu pentru bucurie şi toţi tovarăşii s'au născut pentru ea. Toţi tovarăşii din lume. Pricepi, Mircea? MIRCEA: Tată, aş vrea atât de mult să-ţi semăn, să te merit. Spune-mi ce să fac şi fac . .ANTON: Haide, Mircea, trebue să renunţi la situaţia asta şi la slăbiciunile tale, pentrucă altfel slujeşti ciocoimea, slujeşti hoţia, ajuţi la asuprirea omului muncitor. Uite, mi-aduc aminte când am fost închis acolo, în Moldova, de o zi în care am găsit în curte, lângă un zid, o ghetuţă veche de copil. Nu ştiu ce căuta acolo. O fi arun­ cat-o copilul vreunui paznic. Mă uitam la ea şi mă gândeam la picioruşele tale. Mă gândeam că ai crescut, nu ţi-ar mai fi încăput lăbuţa î,n ea, dar odată piciorul tău fusese atât de mic. Şi o măn- .. [125] > CUMPĂNA 125 gaiam câteodată. Parcă mi se trimisese ceva dela copilul meu. Nu, nu vreau să te cuceresc aşa, nu prin duioşie. Duioşia ta o cunosc, sunt sătul de ea. Iţi cer să priveşti limpede, cu răceală, la rânduirea trecută a lumii şi la cea viitoare. Şi să alegi. Trebue să devii un om tare, să încerci în fiecare zi să te învingi, să te schimbi. MIRCEA: Vreau, tată. Să rămâi lângă mine. ANTON: Nu, fiule. Chiar dacă eu aş muri azi. MIRCEA: Iţi făgăduesc. ANTON: Pleci de aici, da? MIRCEA: Zilele astea. ANTON: Poţi să le vorbeşti chiar diseară. MIRCEA: Da ... aş putea ... luăm masa împreună în oraş ... ANTON: Şi ai să te desparţi de ea ! MIRCEA: Da. 'I'rebue. Pricep că trebue. (Pauză). Crezi că o să găsesc altceva de lucru? ANTON: Ei, ai să găseşti sigur. MIRCEA: Dar ceva potrivit cu mine. In sfârşit, cred că au să înţeleagă să mă întrebuinţeze cum se cuvine. ANTON: Vrei adică o slujbă mare? Vrei un cadou, o răsplată că te-ai purtat frumos? Aşa înţelegi tu lucrurile? MIRCEA: Nu, tată, tu n'ai înţeles bine. Vreau să vorbesc despre puterea mea de muncă, despre nevoia pe care o am de a lucra, de a simţi că realizez ceva. N'aş vrea să trândăvesc, sau să am o slujbă care să nu prezinte nici un interes. ANTON (Plin de bănueli) : Bine, bine. O să vedem. Măi băiete, nu-mi placi. De câte ori te îmbrăţişez cu dragoste, mă muşti de inimă. Cum ăi fi tu, în adevăr? SCENA IV (ACEIAŞI, CATERINA) CATERINA (cu multe pachete) : Bună seara. Iar îl dădăceşti? MIRCEA (îi taie vorba) : Vii din oraş? CATERINA: Am fost să cumpăr câte ceva. Nu găseşti nimic. De când aţi venit voi la putere, nu se mai găseşte în piaţă nicio ceapă. '- Of [126] ANTON (arată spre pachete): Da, văd că n'ai putut lua nimic. Eu am spus de mult că tu ai fi trăit mult mai bine în America. Acum poate că erai bancheră acolo, dădeai bani cu împrumut şi făceai avere. ' MIRCEA: Tată, vii mâine să mănânci cu noi. ANTON: Lasă, vin mai' târziu, când .vă veţi �uta. CATERINA: Unde să se mute? Ce spui? Da' ce, i-ai găsit tu ceva mai bun? Nu cumva P îndemni să plece de aici? MIRCEA: Lasă, mamă, du-te sus, o să vorbim noi. CATERINA: Nu-ţi iubeşti copilul, Antoane. ANTON: Nu e destul să iubeşti orbeşte pe cineva, trebue să ştii să iubeşti. CATERINA: Eu n'am şţiut? ANTON: Nu. L-ai iubit ca o lupoaică. Să mănânce mult, să-i fie mai cald decât altora, să aibă dinţi mai ascuţiţi decât alţi pui de lup. L-ai crescut ca pentru o lume de animale, nu de oameni. CATERINA: Dar ce altceva ar fi trebuit să vreau pentru el? Doar între animale trăieşte. ANTON: Ei, asta e greşeala. N'ai înţeles că omul e ceva minunat, poate să fie. şi trebue să fie... (Soneria telefonului). MIRCEA: Atât de târziu? (Ridică receptorul). AUo, da, eu. Sărut mâna ... atunci vă aştept aici. Vă rog. (Pune receptorul jos). Patroana trece să mă ia. CATERINA: Aşa e. Tu ieşi în oraş cu ei. Vai de mine, cu hainele astea? , Vino repede sus să te schimbi. MIRCEA: Am uitat să mă schimb. Ce necaz mi-e. In sfârşit, nu mai am timp. A telefonat de jos. ANTON: Atunci eu plec. (Se aprOPie de Mircea). Mi-ai făgăduit. MIRCEA (chinuit): Da, tată, în seara asta. ANTON: Bine, băiete. Să te văd. (Caterina se intoarce dela uşă). CATERINA: Ce mai puneţi la cale? ANTON (râzând): Să ridicăm diseară un smeu. (Caterina şi Anton ies). f. r !. I ! '1 i 126 LucrA DEMln'R!US , . [127] p 127 SCENA V (MIRCEA, apoi LIDIA) LIDIA: Bună seara, Mircea. Haide, eşti gata? MIRCEA: Da, într'un fel. N'am avut vreme să mă îmbrac ... şi aş vrea ... aş vrea să-ţi vorbesc înainte. Ai câteva minute? LIDIA: Ei, ce e? Ce mai vor, ce le mai trebue? MIRCEA: Nu, nu asta voiam, voiam să-ţi spun altceva, despre mine. LIDIA: Despre tine? Ai să-mi spui la masă. Spune-mi mai bine ce au mai scornit. MIRCEA: Vor să se cumpere fire de pe piaţă şi un polizor pentru ate­ lierul mecanic. LIDIA: Dece nu-l fac în atelier mecanicii pe care i-am angajat? Atunci dece am mai reparat atelierul? ' MIRCEA: Pentrucă un polizor vine gata făcut, fabricat, dintr'o uzină. LIDIA: Nu pricep, noi dasem drumul la mecanici. Fabrica funcţiona cum putea, fără atelier şi fără mecanici. Aţi vrut neapărat să angajăm mecanici. Bine, ăştia au reparat atelierul. Foarte bine. Slăviţi-i. Acum" însă, atelierul nu poate lucra că n'are polizor. Atunci dece-l avem şi dece plătim mecanici? Numai ca să facem alte cheltuieli? MIRCEA: Nu mă pricepi. Ăsta e un atelier care repară şi care toarnă piese de bronz şi aluminium, atât. Dar el, la rândul lui, trebue să aibă un utilaj mai complicat. Altfel nu poate funcţiona. LIDIA: Pricep un singur lucru, că toţi sunt puşi aici ca să inventeze în fiecare zi altceva, să ne ruineze. Nu cred în utilaj, nici în nece­ sităţi, nici în polizoare; cred că vreţi moartea noastră. Vă gândiţi în fiecare noapte ce să născociţi a doua zi, ca să ne ruinaţi. MIRCEA: Şi eu cred că atunci când vrei dumneata să nu pricepi, nu pricepi. Şi altădată înţelegi tot atât de bine ca un cap bărbătesc. LIDIA (râde): Cap bărbătesc! Săraca de mine I Dacă bărbatul meu ar vrea să se ocupe de fabrică, aşa cum face orice director, dacă nu mi-ar lăsa grija asta mie, aş .vrea să nu mai aud în viaţa mea de utilaj şi de muncitori. Mi-aş petrece şi eu viaţa ca toate femeile din lume, citind, plimbându-mă, jucând bridge. MIRCEA: Asta fac toate femeile din lume? , ' , • .. )( ..... '- .- .. r ".�/ r [128] 128 r.ocrx DEMl!TRIUS , LIDIA {răsjăiându-se] : Asta fac cucoanele. E şi asta un dar înnăscut, Nu ştie oricine să fie cucoană. Spune, Mircea, ţi-ar place să mă vezi la război? Mi-ar sta bine la albie? MIRCEA: Să lăsăm gluma. LIDIA (îl priveşte lung) : Ce are băiatul meu? I «: a supărat cineva? L-am supărat eu pentrucă îmi place să. fiu cucoană? Atăt de tare mi l-a proletarizat taică-său? Mircea, vino la mine. Ce ai? Nu vii? MIRCEA: Doamnă Lidia, vreau să;-ţi vorbesc. . LIDIA: Vorbeşte. O, .Mircea, să nu-mi pui iar problema grozavă a iubirii noastre, a neîmplinirii ei, cum spui tu. Te rog, Mircea, nu 1 MIRCEA: Nu, nu mă gândesc la asta. La cu totul altceva. LIDIA: O, ai început să nu te mai gândeşti la asta! Spune! MIRCEA: Dumneata îţi dai seama că de câtva timp, de vreo două luni, m'am schimbat. Omul din mine se schimbă în fiecare zi. LIDIA: Simt, Mircea, .şi de asta sunt tristă şi neliniştită şi eu. MIRCEA: Ingădue-mi să vorbesc câteva clipe. Eu trebue să plec de aici. Să nu te mai văd niciodată. Am fost totdeauna convins că poporul muncitor e exploatat, e nedreptăţit, că nu e o ordine dreaptă în lume. Socoteam însă că lucrurile se pot remedia paşnic, încet, fără răsturnări brusce. Pe urmă mi s'au deschis ochii. Am văzut că nu e aşa. Că a vrea să tărăgăneşti lucrurile înseamnă a le pierde, a le împiedica izbânda. Mi-am dat seama că şi eu eram unul dintre cei care puneau piedică progresului. Că interpunân­ du-mă între patron şi muncitori, ca om al patronului, trădam cauza muncitorească. Că obiectivitatea mea era iluzorie. LIDIA: De când gândeşti aşa? MIRCEA: De mult, dar lucrurile mi s'au limpezit numai de vreo două luni. LIDIA: Dece nu ţi-ai dat demisia de atunci? Pe cine ai tras pe sfoară în timpul acesta, pe ei sau pe noi? MIRCEA: Cred că numai pe mine insumi. LIDIA: Cum? lncasând o leafă şi profitând de nişte avantaje, pe care, in fond, nu le dispreţueşti de loc? MIRCEA: Aşa mă judeci dumneata? Şi eu care şovăiam, care imi chi­ nuiam conştiinţa, ca să nu vă lipsesc de mine, de prietenia şi devo­ tamentul meu. LIDIA: Ce fel de devotament? Un devotament gata să treacă acolo unde i se oferă mai mult? L . l . [129] > CiJMPĂNA 129 MIRCEA: Lidia, cum poţi să-mi spui asta? Asta ai priceput dumneata din iubirea mea? Dragostea noastră? LIDIA: Dragostea noastră? Şi ţi-ai închipuit vreodată, băiete, cu toată seriozitatea, că te iubesc? MIRCEA: Eu ... aşa ai spus-o. LIDIA: Pentrucă mi-a fost milă de tine. Pentrucă te ţineai de mine ca un căţel nenorocit. Şi un căţel râios, când te urmăreşte cu de­ votament, se alege din când în când cu o mângâiere. Pentru ce era să te iubesc? Pentrucă eşti slab? Pentrucă eşti nehotărît şi interesat? Poate pentrucă eşti frumos, cu ochii tăi de miel? Poate pentrucă ai o distincţie născută? Dar te flatam, băiete, erai snob şi te măgulea să ştii că te iubeşte o cucoană mare. Te plăteam cu o mângâiere şi-ţi mai trăgeai odată pe sfoară po­ porul pe care-l cântai. O mângâiere, un automobil, o masă la Zissu şi făceai sluj. MIRCEA: Va să zică m'ai minţit, te-ai folosit de mine? LIDIA: Dar pentru ce altceva te-aş fi primit la masă cu oameni cărora altădată le-ai fi deschis uşa la maşină şi le-ai fi periat hainele? MIRCEA: Bine, am fost de vânzare. Nu vă sunt dator cu nimic. Mi-aţi plătit, v'am vândut ce am avut la îndemână. Nu trebue să-ţi închipui că te iubeam chiar atât de mult. Dacă te-aş fi iubit atât. nu ţi-aş fi spus în seara asta atât de uşor că mă despart de tine. Că plec. Trebue să recunoşti că, dacă nu ţi-aş fi făcut curte, dacă nu te-aş fi iubit, nu mi-ai fi plătit" atât pentru serviciile mele. Ai fost flatată, ai fost şi tu înşelată la rândul tău. Te-ai crezut adorată. Nu erai. Acum, când m'am lepădat de egoismul meu murdar, de păcatele mele, când le văd atât de bine încât pot să le mărturisesc cu voce tare, nu mă mai doare nimic din tot ce poţi să-mi spui. Acum vreau să fiu un om întreg. LIDIA: Ce bine ţi-ai învăţat lecţia! Şi tot maistrul tău, caiafa bătrână, te-a învăţat să renunţi la « iubirea» noastră? Iubirea noastră! Dar n'ai văzut, nenorocitule, că după un an de « iubire) ai rămas acolo unde ai început? Aşa se poartă o femeie cu un bărbat care-i place? MIRCEA: Te-am crezut cinstită. Era singurul motiv pentru care te res­ pectam. LIDIA: Şi crezi că bărbaţii pe care i-am iubit nu m'au respectat? Crezi că după ce am trăit cu ei, m'au înjurat ca la voi în mahala? La I i �. _: d .·ro '- � [130] noi, femeia şi libertatea ei sunt mai preţuite decât în lumea voastră. Vrei să-ţi spun numele iubitului meu? MIRCEA: Nu. Taci. I , LIDIA: Il cunoşti foarte bine, l-ai întâlnit de atâtea ori. MIRCEA: Lasă-mă. Să nu-ţi închipui că sufăr. Mi-e silă. Mi-e silă şi de mine. . , LIDIA: De tine poate să-ţi fie. Ai şi, dece. Şi mie mi-e. De mâine poţi să te socoteşti demis. MIRCEA: Nu. De mâine încolo puteţi să aşteptaţi demisia mea. Nu mă puteţi da voi afară. Sunt în contractul colectiv. Am să stau cât am să vreau eu. Şi de mâine am să vă privesc cu alţi ochi. Ştiu destule şi oamenii cu care lucraţi în ascuns, şi tertipurile voastre şi fondurile dela bănci. Tot. LIDIA: A! Ameninţi? J MIRCEA: Şi n'am să rămân toată viaţa aici. Am să fac carieră. Mi s'a făgăduit. Atunci o să vedeţi voi de cine v'aţi bătut joc. Mă soco­ teaţi un bleg, nu-î aşa? Ai să vezi cât sunt de bleg când e vorba de demnitatea mea. Ştiu şi eu să mă răzbun. Şi o să am mijloace. Vă am la mână. ' LIDIA (cade pe un scaun): Asta am vrut! Am vrut în sfârşit să te cu­ nosc. Am spus grozăvii, minciuni, tot ce mi-a trecut prin cap, ca să cunosc omul pe care-I iubesc. Pe omul lângă care voiam să-mi sfârşesc viaţa. MIRCEA: Ce spui? LIDIA: Spun că sunt o femeie mult mai nenorocită decât mă credeam. Aş fi putut îndura plecarea ta de aici, despărţirea noastră chiar pentru un timp, dacă ai fi fost omul pe care îl credeam eu, omul pe care îl iubeam. Aş fi răbdat să fii din tabăra cealaltă, te-aş fi admirat chiar, te-aşi fi iubit poate mai mult văzând cum renunţi la tot pentru religia ta nouă. Şi mi-a venit deodată un gând nebu­ nesc: să te insult, să-ţi spun minciuni, ca să văd cum reacţionezi, ca să te cunosc mai adânc şi peste ce am dat, Doamne, peste ce-am dat! MIRCEA (încurcat) : Joci atât de bine teatru, că nu mai ştiu când vor- beşti adevărat şi când minţi. ' LIDIA: Mircea, n'am avut în viaţa mea decât un prieten: pe tine. Şi acum văd că alesesem prost, nenorocit. I l' I 130 LucrA DEM1!TRIU8 , . [131] t CUMPĂNA 131 MIRCEA: Poate că şi eu am minţit de furie, din umilinţă. In sfârşit, hotărîrea mea rămâne neschimbată. LIDIA: Te înţeleg. Dar dece să ne despărţim ca doi duşmani? Dece să ne spunem orori în care niciunul nu crede. Nici tu n'ai crezut, nu-i aşa, tot ce-ai spus! Ar fi fost prea urît! Tu ai un suflet frumos, Mircea. Te cunosc eu. ( Ii întinde mâna) Rămânem prieteni? MIRCEA: Nu ştiu. LrDIA: Bine (Pauză). Eu nu văd dece trebue să-ţi dai demisia mâine. In sfârşit cum ai să hotărăşti tu. Dece să te grăbeşti? Ţi s'a promis ceva pozitiv? Unde? In definitiv, când oamenii ăştia ai tăi con­ ving pe cineva să lase o slujbă, o casă, un venit, trebue să-i dea \ ceva în schimb, ceva cel puţin egal. Obţin un om ca tine pe gratis, ca mâine să mori de foame cu maică-ta cu tot. Am mai auzit de cazuri de astea. MIRCEA: Nu e vorba de asta. Nu mă mai vând. Mă duc pentrucă soco­ tesc că aşa trebue. Ştiu ei să-şi răsplătească oamenii. LIDIA: 0, băiatul meu, toată viaţa ai să fii nesocotit? Idealul e un lucru foarte frumos, dar de vreme ce altora le aduce beneficii, dece nu ţi-ar aduce şi ţie? Ce, tu eşti mai prejos ca altul, care n'are nici studii, nici pregătire. Au mulţi oameni de calitatea ta? Mă tem că nici n'au să ştie să te preţuiască. Au să te privească strâmb pentrucă le eşti superior. MIRCEA: Sunt prea turburat ca să mai ştiu să-ţi răspund acum. ° să mai vorbim după masă. LIDIA (se ridică, îşi pune mănuşile) : In orice caz eu nu te rog, Bărbatul meu are destui amici care ar putea veni în locul tău. Nu vreau să te influenţez. Să ne comunici în câteva zile ce-ai hotărît. Până atunci, e mai bine să nu ne mai vedem. Eu am să-i spun soţului meu să se gândească, în principiu, la altcineva. A da, era Mavropol, cel cu moşiile la Focşani. Un băiat foarte drăguţ, care voia să colaboreze cu noi. Să-mi spui când vrei să părăseşti locuinţa să trimit zugravi. Dar mai gândeşte-te. Nu te mai iau acum cu mine. Ai prea multe pe cap. La revedere. MIRCEA (Se înclină). LIDIA (se întoarce din uşă) : Şi să nu uiţi că-mi eşti drag. Cortina , . .. [134] I 1 , 134 LUCIA DEMETRIUS .'1 } 1: rl I : , I l' I I să se folosească de experienţa noastră, dar care să aibă viitorul, în faţă şi sufletul curat. Avem câţiva bine pregătiţi . .ANTON: Tovarăşe Chiru, aţi pus oameni de pază la toate magaziile? CHIRU: La toate şi la poartă, pretutindeni I Cam pe când? .ANTON (se uită la ceas): Nu mai avem mult. CHIRU: Ei, moş Antoane, când ştăteam noi la beci la prefectură, acum cincisprezece ani, după grevă şi ne sugeam labele ca urşii, de urît şi de foame, ne închipuiam cum o să fie ziua asta de sărbătoare? .ANTON: Că are să vină odată, cât o să fim noi în viaţă, asta ne ţinea; dar cum are să arate şi că o să fim alături, aşa cum eram acolo, n'am ştiut, moş Chirule. MIRCEA: Şi e o vreme minunată, parcă anume . .ANTON: Tu las-o mai domol. CHIRU: Ei, acum,se isprăveşte, vrea, nu vrea şi cu slujba lui. .ANTON: Păi asta am vrut eu, să-i pice o deslegare de sus? MIRCEA: Tată, acum patru zile, când am vorbit noi doi, le-am spus că plec. Asta nn se poate face bătând din palme. Am lucruri de predat. Trebue să-şi ia om în loc . .ANTON: Tu, băie't:e, trebuia să-ţi iei pălăria şi să pleci. Nu să vorbeşti şi să aştepţi să mai vorbeşti odată, şi pe urmă să aştepţi să-şi caute logofăt Măria sa. MIRCEA: In principiu era aranjat. Era o chestie de zile. .ANTON: Şi fiindcă zile nu mai sunt, eu trebue să te cred, nu-i aşa? Ei, e ceva, dar aşteptam mai mult. Incet merge cu tine. CHIRU: Ar trebui să coborîm, mai sunt măsuri de luat. ANTON: Să mergem. (Lui Mircea) : Tu rămâi pe loc. Nu intră şi nu iese nimeni. Nu mai ai mare lucru în casa de fier, dar stai aici până ţi se iau cheile. MIRCEA: Sigur, mă găseşti aici . .ANTON: Bine, la revedere. CHIRU: Noroc. (Anton şi Chiru ies). MIRCEA (Clasează nişte hârtii la un dosar, telefonul sună) : AUo ... da, sunt aici domnule director. Nu, iertaţi-mă, nu mă pot sui la dum­ neavoastră. Nu, nu pot să-mi părăsesc biroul. Vă rog, nu-i nimic. (Inchide receptorul. Clasează iar). L . , . I \ '[ I 1 [135] • CUMPĂNA SCENA Il (MIRCEA, apoi, prin 1lşa care se deschiie tncet, LIDIA) 1?-1) MIRCEA: Dumneata? LIDIA; Eu, Mircea. Stai, nu spune nimic. Taci. MIRCEA: Ce cauţi aici? LIDIA: Trebue să-ţi vorbesc. MIRCEA: Tocmai azi, aici? Şi cum ai ajuns până la mine? Te-au lăsat plantoanele? LIDIA: Am intrat pe poarta din dos mai devreme, pe urmă am urcat la voi sus la maică-ta, pe scara de serviciu, şi acum am coborît, cu o frică îngrozitoare. Dacă ai şti ce greu mi-a fost, cu câtă pre­ cauţie m'am strecurat. MIRCEA: Dar cum ai cutezat? După felul în care te-ai purtat cu mine în aceste patru zile, în care ai vrut parcă să spui că toate cuvintele pe care mi le-ai aruncat atunci erau adevărate, nu văd ce mai cauţi la mine. Eu mă socotesc demis. LIDIA: Dar eşti totuşi aici. MIRCEA: Pentrucă nu v'am remis încă hârtiile, cheile. Dar sunt în, principiu, plecat. LIDIA: Mircea, eşti aici. Socoteşte-te în principiu plecat, dar lasă-mă să mă bucur că în fapt eşti aici. Nu mă certa, sunt prea nenorocită, nu merit. MIRCEA: Doamnă, nu te cert, nu pot s'o fac. Dar nu pricep dece ai venit? Prezenţa dumitale aici, în biroul meu, e neîngăduită azi. Poţi să atragi cine ştie ce nenorocire şi pentru dumneata şi pentru mine. E bine să pleci. Vrei să fim bănuiţi amândoi că punem ceva la cale? LIDIA: Mircea, pentru Dumnezeu! M'ai iubit! Te-am iubit! Am nevoie de tine, lasă-mă să vorbesc. MIRCEA: Nu ştiu cât m'ai iubit. Ştiu că am suferit din pricina ta. Mi-a­ junge. Nu mai pot să fac nimic pentru tine. Şi în orice caz, azi n'aş face pentru nimeni nimic care să nu fie în folosul poporului. LIDIA: Da, te cred. Dar lasă-mă să vorbesc. Şi tu m'ai rănit. Zilele astea am fost chinuită de întrebarea dacă era ceva adevărat din tot ce mi-ai spus atunci urît, înfiorător de urît, sau dacă furia te-a făcut să spui vorbe care nu erau ale tale. De asta te-am ocolit, II '- .. [136] --------��-------------------------- ... , 136 Ll7CrA DEMETRWS de asta am poruncit fecioru1ui să-ţi spună că nu te pot primi. Ascultă-mă, Mircea. MIRCEA: Să lăsăm lucrurile astea. Explicaţii târzii, date la strâmtoare, Un singur lucruInteresează: ce cauţi azi aici, în fabrică? LIDIA: Lasă-mă să vorbesc. Mircea, gândeşte-te o clipă şi la mine, nu numai la numele tău. N'are să se întâmple nimic, toţi au de lucru, toţi sunt la posturile lor. Dacă mă împiedici mereu să vorbesc trece timpul. ' , MIRCEA: Haide, spune repede. LIDIA: Ccntabilul fabricii a fost omul bărbatului meu, toate registrele de contabilitate sunt în dublu exemplar, şi cartea mare are un dublu care e cel al cheltuelilor şi plăţilor reale. Asta până la venirea tatălui tău. MIRCEA: Cum? Nu pricep bine. LIDIA: Tu n'ai de unde să ştii, N'ai avut niciodată nimic comun cu contabilitatea. MIRCEA: Bine că nu m'aţi amestecat şi în murdăria asta. LIDIA (repede) " Nu te-ai fi priceput. N'ai fi fost bun la nimic. MIRCEA (atins) " A, d'a! (Işi revine). Cred că ar fi fost mai mult decât puteam să îndur. LIDIA: ,Tu făceai destul pentru noi, în măsura în care nu-ţi călcai pe suflet. Nu era nevoie să-ţi încărcăm conştiinţa şi cu asta. Şi aşa, cu socotelile măsluite, fabrica ne-a secat. Dacă am fi prezentat registrele exacte, ar fi găsit că nu învestim destul, ne-ar fi cerut mai mult, mereu mai mult. Şi când ar fi venit ziua de azi în care pierdem fabrica, nu ne-ar mai fi rămas nimic, dar absolut nimic. Ce-am fi făcut noi? De azi înainte suntem doi oameni aproape bătrâni, fără meserie, care trebue să luăm viaţa în piept., Fără un oarecare fond de rezistenţă, - şi e mic, îţi jur, fondul ăsta,­ mâine ar trebui să cerşim. MIRCEA: Imi dau seama că pentru voi e grozav. Nu văd ce pot să fac eu. E un lucru pe care, slavă Domnului, acum îl aflu. Nu sunt amestecat în el. Ce să fac. LIDIA: Registrele astea de care vorbesc, cele reale, sunt în biroul bărba- tului meu. MIRCEA: Sus în fabrică? LIDIA: Da, Mircea. Pricepi ce se va întâmpla când le vor găsi? MIRCEA: Bănuesc, L r, [137] LIDIA: Eşti singurul om care ne poate salva. MIRCEA: Eu? LIDIA: Tu? MIRCEA: In ce chip? Cum îţi închipui că m'aş putea amesteca? LIDIA: Dacă se găsesc registrele suntem pierduţi. Asta înseamnă închi- soare pentru el şi confiscarea averii, ca plată a tot ce a fost de­ turnat până acum. Adică a tot ce ne-a mai rămas. Şi pe urmă, tu ştii că majoritatea acţiunilor sunt pe numele meu? Dacă au să mă închidă şi pe mine? MIRCEA: Ca acţionară? LIDIA: Ca proprietară. Ţi-ar fi indiferent? Nu ţi-ar fi milă de mine? MIRCEA: O, Lidia, poate că n'are să se întâmple aşa! Cum îmi ceri tocmai mie complicitate aici? Nu pot. LIDIA: Iţi cer să-ţi aduci aminte că m'ai iubit. Că erai tânăr, sfios şi singur când ai intrat în casa noastră şi ai devenit pe lângă noi un om. Un om care nu mai era singur, nici timid. Ceeace am consi­ derat noi că e bine pentru noi, am vrut să fie şi pentru tine. Te voiam bogat şi fericit după concepţia noastră. Ştii tu că eu în aste patru zile am încercat să-mi conving bărbatul că nu trebue să te lase să pleci, că e o toană a ta? Ştii că făcusem planul să fugim peste graniţă şi să te convingem să mergi cu noi? MIRCEA: Cum crezi că aş fi plecat? LIDIA: Te-aş fi înduplecat. Uite, totul e pregătit. Avem oameni siguri. S'ar putea face şi mâine, poimâine, dacă nu ne-ar aresta azi. Ce poţi tu să mai faci aici? Acolo, în Elveţia, avem bani, putem cum­ păra acolo o întreprindere oarecare. Ai fi continuat să lucrezi cu noi; dacă n'ai fi vrut, ţi-am fi pus dela început pe numele tău un fond de 30 de mii de franci elveţieni, să te descurci singur. Cân­ deşte-te, Mircea, încă se mai poate. Acolo nimeni nu ne-ar mai jigni, nu ne-ar cere s'o luăm dela început, ni s'ar recunoaşte drep­ turile. MIRCEA: Mă iubeşti atât de mult încât m'ai fi luat cu tine? LIDIA: Te-aş lua şi mâine, Mircea, ţi-am spus, condiţii sigure. Paşa­ poartele străine, nicio primejdie, niciun risc. Nu ţi-am spus _până acum de teamă să nu vorbeşti, te ştiam slab, prea conştiincios, voiam să nu-ţi las timp să te gândeşti. r I I CUMP.lI.NA 137 . 1 "- 0.,' [138] 138 LucrA DEJlmTRIUS , 1: I 1, II MIRCEA (cu gândul departe): Şi cât de sigure pot fi condiţiile? ([şi revine). Lidia, mă jigneşti iar. Crezi că sunt aşa de uşor de corupt? LIDIA: Nu, Mircea, cred că mă iubeşti mult, că nu te poţi despărţi de mine, cum nu pot nici eu să mă rup de tine şi cred că ţi-e milă. Gândeşte-te Ia maică-ta. La ce a îndurat ea singură, cu tine copil , Gândeşte-te Ia copilăria ta tristă. Faci acum un sacrificiu. Ai să rărnâi un timp'cu sufletul chinuit, dar am să te vindec, cu răbdare, acolo, unde o să fim. Departe de aici, nehărţuiţi. Poate că într'o zi o să ne clădim noi doi fericirea noastră, numai a noastră, cum n'am putut să' o facem aici. O să fugim singuri mai departe. MIRCEA: Şi ce-ai vrea să fac? LIDIA: Numai tu poţi să scoţi registrele de sus fără să te bănuiască cineva. Eşti secretarul patronului şi fiul tatălui tău. Duci o ser­ vietă dintr'un birou în altul, atât. MIRCEA (speriat).· Adică să' le aduc aici, la mine? LIDIA: De aici le iau eu şi le duc sus. la voi, tot prin scara de serviciu. Le arzi Ia noapte şi nimeni n'o să ştie niciodată nimic. Cui are să-i folosească dacă noi o să fim închişi? Banii ăştia au fost tot ai noştri, statul nu i-a âvut niciodată, Mircea 1 MIRCEA: Dacă mă întâlnesc cu cineva? LIDIA: Fiecare e la postul său. Chiar dacă te întâlneşti, eşti al casei, nu-i nimic suspect. Partea grea o joc eu, care n'am ce căuta aici şi mă furişez pe scările de serviciu. Nu mai e timp, Mircea, haide, gândeşte-te la fericirea noastră în viitor. MIRCEA: Iţi dai seama că după asta nu mai pot rămâne aici. M'ar mustra conştiinţa toată viaţa. Tot ce-ai spus adineauri e serios? In El­ veţia? LIDIA: Jur. MIRCEA ( Iese tremurând). LIDIA (Se învârteşte prin odaie emoţionată, telefonul sună, ea îl priveşte cu groază până când tace. Peste un minut intră Mircea cu o servietă mare). MIRCEA (emoţionat).' Ia-le, ia-le repede. Du-te cu grijă, să nu te vadă nimeni. LIDIA: Te-ai întâlnit cu cineva? MIRCEA: Nu, pleacă repede. Stai, mai am ceva în buzunar. N'a mai încăput aici. Du-te. L '. [139] CUMPĂNA 139 LIDIA (ia servieta şi hârtiile scoase din buzunar): Mulţumesc, Mircea. Le duc la maică-ta. N'am să uit niciodată. Mâine îţi trimet veşti despre plecare. MIRCEA: Du-te, aştept veşti, ai jurat. (Lidia iese. Mircea îşi şterge su­ doarea de pe frunte, îşi aşează hainele, cravata, ca şi când l-ar strânge). SCENA III (MIRCEA, ANTON, BRAN) BRAN: Organizăm pentru după masă un meeting . .ANTON: Nu-i neveie. Nu organizăm nimic. Ai să vezi că o să aibă loc o manifestaţie nepregătită, pornită din bucuria oamenilor. Crezi că are să se risipească atât de repede? Mai întâi o să tie in­ stalat noul director şi mai târziu o să se pornească o manifestaţie. BRAN: Da, ai dreptate. (Râde). De când îl ştiu eu pe director n'a stat la fabrică atâtea ore în şir. Totdeauna venea, pleca, de parcă îl chinuia diavolul. .ANTON: Ei, băiete, dă-mi inventarul magaziilor. MIRCEA (deschide un sertar şi i-l întinde) : Poftim. BRAN (îl ia) : Bun, mulţumesc, în curând. (Iese). ANTON: Tu ai fost undeva, ai ieşit? MIRCEA: Eu? nu! ANTON: Te-am chemat adineaori la tefelon şi n'ai răspuns. MIRCEA: A sunat telefonul? A, poate când am ieşit pe sală . .ANTON: Pe sală, sau pe scară? MIRCEA: Nu, pe sală, aici . .ANTON: Ciudat. Procop care era la parter, a spus că te-a văzut pe scări. Ai fost cumva la director? MIRCEA: Nu . .ANTON: Ce ai, nu ţi-e bine? MIRCEA: Mă doare capul. (Bagă mâna în buzunarul hainei, dă peste ceva, se emoţionează grozav): Tată, stai dumneata puţin aici ... Eu vreau să mă duc până sus acasă. .. am uitat să iau ceva. '- ... [140] AmoN: Ce-ai putut 511. uiţi? Batista? Ce nevoie ai 511. te dud acum acasă? MIRCEA (pune mâna instinctiv In bUZfmar): Mă intorc in câteva clipe. ANTON (cu putere) : Stai pe loc. Ce ai in buzunar? MIRCEA: Tată, n'are nicio însemnătate pentru tine. ANTON: Mircea, azi orice om care pare că ascunde ceva aici, e suspect. Ce ai în buzunar? Haide I .' MIRCEA (pierdut): Tată! ANTON: Băiete, n'aştepta să te caut cu sila. (Mircea s& dă tnapoi). MIRCEA: Nu, tată! ANTON: Vrei să te apuc de beregată, să-ţi întorc mâinile la spate ca unui pungaş, vrei să-ţi fac ruşinea asta? Mircea, adună-ţi restul de cinste care ţi-a mai rămas. Dă-mi ce ai în buzunar. MIRCEA (scoate un car-het şi-l întinde): Nici măcar nu ştiu ce e. ANTON (îl răsţoeşte) : « Cheltueli mărunte Snagov», «operaţie », «biju­ tier », ăsta e al tău? Nu-i carnetul tău. Ce e cu el, al cui e? (Mircea tace). ANTON: E al directorului. (M�'rcea tace). Ce caută la tine? MIRCEA: L-am găsit în sertar. ANTON: Atunci dece nu mi l-ai dat? Dece te grăbeai să te duci sus să-I ascunzi? L-ai luat adineauri când ai ieşit. Ai fost vasăzică pe scară, te-a văzut bine Procop. Ai fost la director? MIRCEA: Lasă-mă, tată, mi-e rău, nici nu ştiu ce vorbesc. ANTON (teribil): Ai fost la director? MIRCEA: Da. ANTON: Dece? Să-ţi dea carnetul ăsta şi mai ce? MIRCEA: Atât. ANTON: Numai atât? Dece atâta grabă să-I ascunzi? Pe cine intere­ sează cheltuelile lui personale? Ce, parcă nu ştia toată lumea că se scaldă în parale? Ce ţi-a mai dat? Unde ai ascuns, aici? Nu, ţi-ar fi fost frică. Unde puteai să ascunzi? Sus la tine ? (Mircea, lovit, Pleacă fruntea). ANTON: Da. Da. Păcătosule, nenorocitule, ce-ai dus sus? (Il scutură de beregată). Ce-ai dus sus? J 140 L LucrA DEMETRIUS ., . , . [141] • CUMPĂNA 141 MIRCEA: M'au rugat să ascund nişte registre. Bugetul era măsluit. ANTON: Şi ai făcut-o? MIRCEA: Da . .ANTON: Câine! MIRCEA: M'a rugat. M'a� gândit că nenorocirea care li s'ar trage lor de aici, ar fi mai mare decât ceeace ar câştiga fabrica ... .ANTON: Aşa se măsoară lucrurile? Şi nu trebue să fie nenorociţi dacă au fost hoţi? Nu trebue să-şi plătească păcatele? Nu-i drept? Haide, vorbeşte, unealtă de hoţ ce eşti şi tu! Ai furat cu ei odată. Iar te-au cumpărat. Spurcăciune I MIRCEA: Tată! .ANTON: Ce e? Te-am jignit. N'ai fost plătit cu bani, pe tine te plătesc cu stima lor, cu dragostea lor. Te onorează că te socotesc unul dintre ai lor. Sau poate, ştiu eu, cum te încăpăţânai până acum să rămâi pe loc pentru frumuseţea, pentru belşugul locului, acum ţi-or fi promis ceva mai bun. Spune I MIRCEA: Mă crezi atât de murdar? .ANTON: Te cred oricum. Acum te ştiu. Şi eşti copilul meu. Şi te iubeam! Nu ştiu cui trebue să-i dau palme, ţie sau mie? Ce sunt eu, fiară, să te iubesc ori cum ai fi? Fiindcă am făcut o jivină trebue să mă prăpădesc după ea, că e jivina mea? (In faţa lui, ar vrea sâ-l lovească, apoi lasă braţele în [os şi se duce la fereastră). (Pauză). MIRCEA (încet): Şi ce ai să faci acum? .ANTON (se întoarce ferm, aproape calm): Dacă nu te denunţi singur, te denunţ eu. MIRCEA: Ai să faci asta? .ANTON: Altfel ar însemna să fur şi să mint alături de tine. Mărturi­ seşte singur. MIRCEA (spăimântat) : In faţa oamenilor? .ANTON: Da. Ştiu în clipa asta că e o prostie s'o sper. Te cunosc şi, uite, tot nu mă împac cu gândul că nu e în tine nimic, nimic bun. Mircea, asta e ultima mea slăbiciune. Iţi cer să te denunţi singur. Dacă mai e ceva bun în tine, să iasă la iveală. Poate măcar în clipa asta să te gândeşti la inima mea. Poate ai s'o cruţi. Incearcă. '- .. [142] BRAN: Tovarăşe Anton, vino jos. Incepe predarea magaziilor. A venit delegaţia. , ANTON: Vin. (Se întoarce către Mircea), : Am să rog un tovarăş să vină sus. Să fiţi doi. E mai bine. (Se îndreaptă spre uşă, se întoarce. Către Bran): Şi alt tovarăş să se ducă sus în apartamentul lui Mircea, să rămână 'acolo până când îl vom chema noi. I \. I I 142 r.trcrx DEMETRIU8 SCENA IV (ACEIAŞI, BRAN) I r : Cortina TABLOUL 1 A celaş decor, către seară, SCENA I (CHIRU, delegaţia Ministerului de Industrie, Comitetul de Fabrică, ANTON, într'un colţ al mesei �llRCEA) SIMION: Vă făgăduesc, tovarăşi, să-mi pun toate puterile în slujba fabricii. Am fost numit director. Dovada asta de încredere o să mă facă de o sută de ori mai puternic, mai treaz decât am fost până azi. Imi dau seama că răspunderea mea nu-i uşoară. Dacă aş crede că o să-mi fie uşor, aş fi un înfumurat. Voi încerca să înfrunt greutăţile şi să le înving. Tovarăşii mai bătrâni şi cei tineri vor să fie alături de mine. Partidul ne arată calea. Vă mul­ ţumesc pentru încrederea pe care mi-aţi dovedit-o. (In tot acest timp Anton se uită la Mircea, U îndeamnă şi-l aşteaptă CU privirea). CHIRu: Tovarăşi, să ne gândim că în clipa asta, la toate marile între­ prinderi din ţara noastră, bunurile, stăpânite până acum de câţiva, au trecut în mâna poporului. Să ne gândim că nu ne bucurăm numai noi aici şi că între toate zidurile de fabrici din ţară e aceeaşi . , t , .. [143] bucurie. Muncitorul nu mai lucrează în folosul exploatatorului. Să ne simţim mai uniţi ca niciodată. Naţionalizarea marilor între­ prinderi e încă un pas spre socialism. (Aplauze). (Anton pe [umăiaie ridicat se uită la Mircea). SIMION: Tovarăşi, să coborîm în curte unde ne aşteaptă toţi ceilalţi. Propun o şedinţă de lucru pentru mâine dimineaţă, la ora 7. (Unii încep �ă se ridice). WTON (cu ochii la Mircea) " Tovarăşi, mai are cineva ceva de spus. SIMION: Dumneata? Tovarăşul Anton are cuvântul. ANTON (privindu-l pe Mircea): Nu eu, altcineva. (Mircea tace). SIMION (nedumerit),' Cine? Să vorbaescă. WTON: Mircea Vadu are ceva de spus. MIRCEA (se ridică palid, descompus),' Eu ... SIMION: Te ascultăm. MIRCEA: Eu ... SIMION: Ai ceva de comunicat ? (Mircea tace cu capul în Piept). ANTON (se ridică) " Nu, n'are nimic de spus. Am eu. Tovarăşi. Secre- tarul fostului director, Mircea Vadu, care se află aici în faţa voastră, s'a făcut vinovat de un lucru grav. Aţi preluat adineauri registrele de contabilitate, aţi preluat cartea mare din casa de fier a contabilităţii. Aceste registre însă existau în dublu exemplar. Cele care trebuiau arătate fiscului şi tuturor organelor de control dinafară şi dinăuntru şi altele reale. Astea adevărate erau păstrate în biroul fostului director. Ele au fost ascunse de secretarul Mircea Vadu şi se află în posesia lui. Mircea Vadu e un ticălos. Asta e. (Se aşează, sfârşit. O cliPă de linişte încremenită, apoi rumoare, foşnet, mişcare). SIMION: Aşa s'au petrecut faptele, domnule secretar? MIRCEA (încet),' Da. SIMION: Unde ai ascuns aceste registre? MIRCEA: Sus, la mine acasă. SIMION: Tovarăşe Bran, Visarion şi Vasilescu, întovărăşiţi-l sus şi aduceţi registrele. (Cei numiţi se ridică şi se duc lângă Mircea). SIMION: Le duceţi în biroul fostului director. Venim şi noi mai târziu. Toţi tovarăşii din Comitetul de fabrică şi cu cei din comisia de control sunt chemaţi peste o oră în acest birou. Fostul director e încă sus? BRAN: E consemnat acolo. f I I CUMPĂNA 143 ; , .. 00#"'" ',,. -r- '- .. [144] 144 LucrA DItMETRI1JS SIMION: Rămâne aşa, cu pază, până la noi dispoziţii. BRAN (tncet, arătând spre Mircea) : Şi pe el, unde-I ducem? SIMION (încet) : In alt birou, sub supraveghere, până când îl predăm poliţiei. (Mircea din uşă se tntoarce spre Anton, are o privire tntre­ Mtoare şi rugătoare). ANTON: Du-te băiete, du-te. (Grupul iese, apoi muncitorii se risipesc încet. Ultimul rămâne Chiru, �e aproPie de Anton). CHIRU: Antoane frate, e mai bine, să te las singur, nu-i aşa? ANTON: Da, Chirule. CHlRU: Să vii pe urmă în curte cu tovarăşii, auzi? Mă găseşti acolo. Ne găseşti pe toţi ai tăi. (Iese). (At.ton stă prăbuşit pe un scaun, ca şi cum abia acum l-ar li ajuns dur,ţrea; în odaie se lasă întunericul). SCEN A II (ANTON, SIMION Intră Incet) , SIMION: Tot aici eşti, tovarăşe Antoane? ANTON: Da. SIMION: Am venit. Am vrut să-ţi spun că purtarea dumitale de azi, ne-a mişcat, ne-a răscolit. Te-ai purtat ca un comunist adevărat. Trebue să fi fost greu, să te fi durut, dar nu s'a văzut. Ai fost pentru noi o pildă mare. Adevărul înainte de orice. ANTON: Aşa trebuia, băiete, . n'am nici un merit. (Pauză). Câţi ani crezi că o să ia? SIMION (şovăind) : Ştiu eu? şase, şapte. ANTON (oftează): Şapte? Poate că eu n'am să mai trăiesc până atunci. SIMION: Ai să trăieşti, tovarăşe Antoane, şi poate că el are să iasă de acolo alt om. Poate că de asta avea nevoie ca să se trezească, poate că are să se schimbe. ANTON [zâmbeşte neîncrezător): Poate. SIMION (cald) : Şi când va ieşi, gândeşte-te, peste şase, şapte ani, cum are să se arate orânduirea lucrurilor 1 Câte se vor face până atunci ! Câte vor fi puse la îndemâna muncitorului! Cum se vor schimba oamenii 1 Gândeşte-te 1 Haide, tovarăşe Anton, ridică-te 1 Mai I j'i li I il" I ! I I ... .! 'l, .' [145] F 145 avem de lucru I Şi avem atâta nevoie de dumneata I (Anton intinde mâna şi-l mângâie). Vrei să deschid puţin fereastra? Uite, s'a făcut întuneric şi e şi cald. Să deschid puţin. (Deschide gea­ murile foarte largi care dau spre curte. In curte se văd muncitori trecând în sus şi �n jos, fn grupuri, fn lumina amurgului). ANTON: Ce bine ai făcut că ai deschis. SIMION (la fereastră) : Uite, băieţii se grupează în mijlocul curţii. ANTON: Da. Parcă vorbeşte cineva. (Se aud« un glas nelămurit}, SIMION (se uită) : Parcă Chiru. ANTON: O să avem şi noi o şedinţă acum, spuneai? SIMION: Dacă eşti obosit, nu veni; odată ţi se iartă şi dumitale. ANTON: Mulţumesc, băiete, am să vin. (Afară izbucneşte Internaţionala). (Anton şi Simion se ridică în Picioare de amândouă părţile ferestrei; se aude puternic cântecul). SIMION: Să mergem la lucru, tovarăşe I ANTON: Să mergem. ([şi trece braţul peste umerii lui Simion şi se tn­ dreaptă spre uşă). Cortina l' d •• [152] 152 AUREL BARANGA o lampa cu picio-r, şi o mtlSfl!tl pentl'" telefon. In Planul stâng o uşă CU1'e dii In odaia de dormit, In Planul drept, o altă uşd (are 'duce, printr'un culoar, la uşa de intral'e In apartament, E seară . .ANETA ZAHARESCU (înţepată, proptită Intr'un fotoliu şi pusd pe arţag) : Totdeauna te grăbeşti tu. Acu, ce rost are să stăm să-I aşteptăm? PAVEL ZAHARESCU (Pe canapea) : Şi ce-ai fi vrut? Să-şi lase omul trebu­ rile şi să ghicească c'am venit noi? .ANETA: Nu ! Dar mi-ar fi plăcut să nu stăm ca nişte caraghioşi. Se ofilesc şi florile ... PAVEL: Caută şi tu o glastră . .ANETA: Şi pe urmă să crează că le-au trimis alţii. .. (Jnciudată). Lasă-le aici! (Trânteşte ţlorile, lâneâ ea). Dar ... puteai să ai atâta cap şi să dai un telefon ... (Acră) Ţi-ai găsit! Tu şi iniţiativă. PAVEL: Ei, află c'am dat telefonul, .. ANETA: Şi? PAVEL: Şi n'a răspuns nimeni. .ANETA (pesimistă) : Bravo! Atunci să ştii că-i şi mai rău. (Concludentă). Ii sărbătoreşte in altă parte. PAVEL: Unde? .ANETA: La vreun banchet. PAVEL: Aşi! Nu poate fi vorba încă de banchet. Tu tot la mese te gân­ de şti. ANETA: Ai să vezi că-I şi decorează l PAVEL: Asta se poate. Dacă scriu ziarele c'a făcut descoperirea ... e lucru mare . .ANETA: Atunci dece să nu le dea şi un banchet? PAVEL (fmpăciuitor): Bine dragă, dacă vrei tu să le dea, să le dea! Hai să mergem. ANETA: Atunci dece am mai venit? PAVEL: Dece?.. dece?.. Articolul de azi din ziar e o consacrare . .ANETA: Las'că multe am văzut eu scrise la gazetă şi până la urmă nu s'a ales nimic. PAVEL: Asta pe vremea ta . .ANETA: Fă-mă şi bătrână acum! Parcă vremea mea n'a fost şi vremea ta ! Şi pe urmă, fiindcă suntem aici şi nu ne aude nimeni, presa de altă .. , •• I [153] IARBĂ REA 153 dată era foarte bună: mai un accident, o crimă, o sinucidere, un primus, mă rog: « întâmplări din Capitală •. Dece nu se mai publică astăzi? PAVEL: Fiindcă nu interesează. ANETA: Ba pe mine mă interesează, Pavele. N'ai băgat de seamă, acum când am venit încoace? Dacă nu treceam pe Silvestru, nici n'am fi aflat ce s'a întâmplat I PAVEL: Şi ce s'a întâmplat? ANETA: Nu ştiu. Dar n'ai văzut ce lume se adunase? (Pe gânduri, nostal­ gică). Şi ce frumos erau scrise chestiile astea... Cu Terente .•• cu Maglavitul. .. PAVEL: Ei vezi, d'asta nu se mai publică. Ca să nu mai înebunească lumea cu prostii ... Astăzi când se scrie că Andrei Bârlea, chimistul, a făcut o descoperire, ştiu că e lucru serios, şi mă simt obligat ca prieten să viu să-I felicit. ANETA: Şi dumnealui, om bine crescut, nici nu-i acasă ... (Sună telefonul. A neta Zaharescu schiţează gestul să ridice receptorul dar renunţă. Pavel încearcă acelaşi gest dar ezită. In acest timp, telefonul mai sună de vreo două trei ori şi încetează). ANETA (arătănâ spre telefon): Tot felicitări trebue să fi fost! PAVEL (absent): Se poate. ANETA (otrăvită) : Acu, să vezi ce-o să mai curgă ... (Ca după o matură şi pesimistă chibzuinţă). Telefonul nostru, dragă Pavele, o să-I desfiinţez. PAVEL: Dece? ANETA: Fiindcă-l plătim degeaba. Te-a felicitat vreodată cineva pe tine? PAVEL: Mama. De sfântul Petru şi Pavel. ANETA: Atâta! Că altcineva ... dece? PAVEL: Ei, am făcut şi eu ceva în viaţă ... ANETA: Mare ispravă ... Un nou ambalaj pentru macaroane ... PAVEL (totuşi calm) : Fiecare cu specialitatea lui. ANETA: Dacă tot ai urmat chimia, cin'te-a pus să te bagi în alimentare ... în bucătărie? PAVEL: Tu, fiindcă a trebuit să caut o meserie care să producă imediat. D'asta am intrat la Herdan. Andrei a reuşit fiindc'a perseverat. Profesia de cercetător e în pomul rând una de răbdare... de calm ... __ < • �. f r r- ..., [154] ANETA: Şi de creier ... PAVEL: Mă rog. Andrei a ştiut să se organizeze. A studiat la Paris ..• Apoi căsătoria ... cu o f erneie ca Irina. \ ANETA: Din nou povestea asta! ... Dac'ai simţit nevoia să-ţi iei nevastă savantă, n'ai avut decât! Şi nici nu e timpul pierdut I (Se pudrează cochet) . PAVEL (simţind [uriuna] : Dar, dragă, eu nu mă plâng. Fiecare cu locul pe care-I merită. ANETA: Şi pe urmă, să-ţi spun ce cred eu? Că rolul ei e mult mai şters • decât îţi închipui tu. PAVEL: Te 'nşeli. lrinae o femeie excepţională. ANETA: Ei, acu, dacă mi-o scoţi şi frumoasă, nu mai am ce să spun. PAVEL: N'am spus asta. Dar Irina e o cbimistă plină de calităţi. .. foarte muncitoare... f ANETA: Văd. Praful de' două degete. Altceva e la mijloc. Ţie ţi-a plăcut să trăieşti comod: ore fixe şi mânicuţe de lustrin. Le ai. De acu încolo de pensie să ai grijă şi de bazon ... PAVEL (atins, oricum)': Aneta l ANETA: Tu îţi dai seama ce perspective li se deschid? Ce situaţie? Ce nume? (Otrăvită d� tot). Ai să vezi c'o să le dea şi maşină ... PAVEL: Asta nu. ANETA: Dece? PAVEL: Fiindcă au . .ANETA (arsă) : Nici nu mi-ai spus. De când? PAVEL: De-o lună. ANETA: Poftim! Acu să te ţii... Premii... congrese... plecări în străinătate ... Te pomeneşti c'ajunge şi ministru. PAVEL: Dacă merită omul ... ANETA: Merită ... merită! Tu singur spuneai că ea e totul. PAVEL: N'am spus asta. Am spus că lucrează împreună. ANETA: Ei bine, vrei să-ţi spun ce cred eu? Invenţia n'a făcut-o nici ea, nici el. PAVEL: Dar cine? ANETA: Marin. (Sună soneria dela intrare. Pavel şi Aneta se privesc. Aşteaptă). ANETA: Să ştii c'au venit 1 (Pune mâna pe buchet.' Soneria se repetă). PAVEL: Dar unde o fi femeia că nu deschide? , i '1 "'t .J ( I , D I I It : 154 AUREL BARANGA ., /, . [155] IARBĂ REA 11>5 l t \ t I ... ANETA: Unde să fie? Nu ţi-a spus când am venit că trebue să plece la şedinţă, la sindicat! (Se duce să deschidă. De afară se aude urmă­ torul dialog: Tovarăşul Andrei Bârlea aicea şade? - Da. - Dela cooperativa universitară. - Bine. Lasă-le aici. Aneta reintră). ANETA: Sat fără câini ... Dacă nu eram eu să-i deschid, pleca ... PAVEL: Acum, trebue să vină şi ei. ANETA: Vai de lume ce gospodărie e aia fără mână de femeie ... Şi domnişoara asta ... PAVEL: Care? ANETA: Ioana, nevasta lui Marin, asta ce hram ţine? PAVEL: E o fată foarte bună ... Ii ajută foarte mult ... ANETA: Dumnezeu ştie cum. PAVEL: Aneto! Nu mai bârfi. .. te rog ... ANETA: Dar bine omule, nici când suntem Intre noi, n'am voie să mă exprim? Las' c' am eu nas ... PAVEL: Ai, n'am ce zice, dar aici n'ai nimerit-o! ANETA: Pernpantă, fardată, cochetă, asta nu cred eu că se pricepe în chimie, Pavele! ... Poate în fizică ... Altfel nu-i lua cu ei în casă ... PAVEL: Teribilă eşti! Da nici nu i-a luat. Când le-a dat locuinţă, le-a dat-o la toţi. ANETA (cu intenţie) : Şi s'a nimerit, aşa să le dea împreună 1. .. PAVEL: Nu lucrează împreună? ANETA (concludentă) : Păi eu ce spun? ! (Sună soneria din nou. Aneta deschide şi tn timp ce se Intoarce dela uşă după intrarea lui Victor) Poftim, acum m'am angajat şi portar. VICTOR DUMITRESCU: Vă rog să mă iertaţi că v'am deranjat! ANETA: Ce importanţă are? Cineva tot trebuia să deschidă ... Că femeia văd că ... PAVEL: Aneto I VICTOR (exagerat amabil): Dacă ştiam că doamna trebue ... ANETA: Ei, nu face nimic, aşa e în ziua de azi. .. VICTOR: Cu personalul de serviciu a rămas aceeaşi problemă ..• ANETA: Mie-mi spuneţi? Inainte nu-ţi plăcea, o dădeai afară ... Astăzi trebue s'o concediezi. VICTOR: Da, într'adevăr ... ANETA: Şi te mai reclamă şi la sindicat. PAVEL: Aneto I . . '-- .. [156] r : 156 I j : I I :1' I I • ANETA (văzdnd c'a alunecat fn discuţie, ca s'o schimbe fşi priveşte florile): Varză s'au făcut J Vrei să-i faci omului o plăcere, o atenţie, şi te trezeşti c'o conopidă. Numai untul le lipseşte. (Către Pavel, tntin­ zdndu-i florile). Na, dă-le tu I VICTOR (privind când la flori cdnd la Aneta şi mânâr« ca de o victorie a lui) : Aţi aflat şi dumneavoastră? ANETA: De azi dimineaţă dela 6 şi patruzeci şi cinci. PAVEL: Dumneavoastră de unde ştiţi? VICTOR: Din ziare. Pe toate le-am cumpărat. Pentru colecţia lui Andrei. Sper să-i facă plăcere. !NETA (către Pavel): Sigur l, .. Ţie nu ţi-a dat în gând ... VICTOR: Vai ce fericit sunt! ANETA: Şi noi! Şi noi! VICTOR: Eu întotdeauna am avut încredere în oamenii ăştia. ANETA: Da' noi 1. •• VICTOR: Ce carieră strălucită, ce viitor extraordinar îi aşteaptă ... ANETA: Credeţi că descoperirea asta e chiar atât de mare? VICTOR: Vai de mine!. .. Are nişte proporţii. .. Dar mă bucur ... Meritau. Dumneavoastră îi cunoaşteţi demult? PAVEL: Din liceu. Coleg de clasă şi de bancă. Cu el începea catalogul: Bârlea Andrei, şi cu mine se termina: Zaharescu Pavel. El primul, eu ultimul. ANETA (acră, ca pentru ea): Ca 'n viaţă. VICTOR: Şi noi am fost un soi de colegi. Dar de universitate ... La Paris ... Când el termina Politehnica ... eu nu începusem Filosofia ... :fu schimb mâncam la acelaş restaurant. PAVEL: Atunci. .. două cantităţi egale cu a treia sunt egale între ele: şi noi suntem colegi. VICTOR (ridicdndu-se şi recomanddndu-se): Victor Dumitrescu. ANETA: Rudă cu Dumitrescu? .. VICTOR: Nu, doamnă! Niciun fel de rudă. Primul din dinastia mea ..• şi prieten intim cu Andrei ... ANETA: Ca şi Pavel. Andrei nu face un pas fără el. VICTOR (către Pavel): Şi dumneavoastră sunteţi chimist? PAVEL: Alimentar. VICTOR: Foarte interesant. Iată o ramură care m'a pasionat într'o vreme. Imi propusesem chiar să scriu o piesă de teatru din lumea dumneavoastră. 1/, ·1 [157] - IARBA REA 151 ANETA: Nicio prccopseală ! Ce subiect e ăsta? Inventator de macaroane? Inginer de spaghete? Meserie nenorocită ... Dumneavoastră sunteţi autor de teatru... compuneţi piese? VICTOR: Da. ANETA: Ei 1 Profesiunea dumneavcastră e cu totul altceva ..• Repetiţii, premiere, succese, banchete ... Aţi scris multe? VICTOR: Multe. PAVEL: Şi câte s'au jucat? VICTOR: Niciuna. Dar n'are importanţă. E şi asta o chestie de şansă, ANETA: Şi ce gen scrieţi? Eu să vă spun drept, am rămas la tragedie .•. (nostalgică) Oedip Rege, Cocoşul Negru, Aida ... PAVEL: Aneto asta e operă . .ANET A (competentd): Dar ce operă... O capodoperă I (Către Victor). Scrieţi şi dumneavoastră tragedii? VICTOR: Nu. Acum în urmă am terminat o piesă din zilele noastre ... Din lumea petrolului. PAVEL: Interesant. VICTOR (totuşi desamăgit) : Dar mi-a respins-o. PAVEL: Dece? VICTOR (candid): Plasasem acţiunea la Sascut ... Şi direcţia teatrelor pretinde că acolo sunt numai fabrici de zahăr ... .ANETA (aproape revoltată) : Şi de unde ştiu ei că dedesubt nu e petrol? (Demagogă). Ţara noastră gâlgâie de petrol. PAVEL: Se putea schimba localitatea ... VICTOR: Da, dar au mai găsit şi că piesa nu reflectă realitatea. Şi ceeace e ciudat, nu i-a plăcut nici Irinei. Şi 'n părerea Irinei, să vă spun drept, am încredere. Ce femeie instruită! ... ANETA (sărind): Nu-ţi spuneam eu Pavele? (Către Victor). )lxact vorbele mele I VICTOR: Ce calităţi superioare ... ANETA: Şi ce gospodină I VICTOR: Cât de bine se înţeleg între ei I ANETA: Şi 'n viaţă, şi 'n chimie 1. .• VICTOR: In general tot colectivul ăsta e bine sudat. ANETA: Adevărat. Dar de Ioana ce spuneţi? Ce fată serioasă, mititica ... VICTOR: Şi ce bine pregătită 1. •. Dacă n'ai cunoaşte-o, nici n'ai bănui. .. .ANETA: Ce să bănueşti? .. Bănuiţi dumneavoastră ceva? VICTOR: Nu, dar oricum ... Vine din altă lume ... I 1 .. ,. .' .. ... , •• ; . I -r 1· •. ": "� ... ",� ,,'"ţ' �. , """ � ('. "J.' t [158] A.NETA: Şi totuşi ce muncitoare, .. VICTOR: Eu o admir foarte mult. l""] ANETA: Mie să vă spun, drept, mi-e chiar dragă. VICTOR (către Pavel) : Dun neavoastră ce credeţi? r A.NETA: Şi el, şi el ! Nici nu ştiţi cum aşteptăm să-i îmbrăţişăm pe toţi. Tot colectivul. • VICTOR: Păcat că" el a plecat I .' ANETA: Ei, până deseară, tot o să vină. VICTOR: Cum o să vină? Abia a plecat. PAVEL: Cum abia a plecat? Noi suntem aici de un ceas. VICTOR: Păi a plecat de două zile. PAVEL: Cine domnule? VICTOR: Cum, cine? Andrei. ANETA: Cum, Andrei nu e în Bucureşti? VICTOR: Nu.,. E la Reşiţa. Stă cel puţin 10 zile 1 ANETA: Pavele! Pavele! VICTOR: Eu am venit s'o văd pe Irina. Imi trebue câteva date pentru , un interview. ANETA (interesată): Sunteţi şi ziarist? VICTOR": Da. ' A.NET A: Unde scrieţi? VICTOR: Nicăeri. Acum vreau să intru în presă. Am încercat cronica literară, sportivă, dramatică, meteorologică. Peste tot m'am lovit de invidioşi. Acum vreau să dau o lovitură. Să intru în reportaj şi interviewuri. A.NET A: Va să zică sunteţi ziarist? VICTOR: Oarecum. Vocaţia mea însă rămâne teatrul. (Ca o taină). Am de gând să scriu o piesă din lumea chimiştilor. .. A cercetă­ torilor ... Dar azi n'am venit pentru piesă. Pentru un interview. A.NETA: Aaa 1 Dacă vreţi un interview poate să vă dea şi bărbatu-meu, că ştie şi el să răspundă. PAVEL (modest): Vai dragă, ce vorbeşti 1 A.NETA: Lasă, lasă, mutulică ştim noi ce modest eşti. .. Ia întrebaţi-l numai, să vedeţi cum îi turuie gura. Acum face o lucrare foarte importantă: derivatele din arpacaş. VICTOR: Pasionat 1 ... Mă iertaţi însă trebue să plec. Am atâtea pe cap ... (Intră A ndrei, vine direct dela drum, ar» un pardesiu de Ploaie şi () valiză). l' ,1 l' \ 1 I �I ,1' I I ,1, I j'l I I p , I 1, li 1'1 l' I I f 1:. I I · 'ii , 158 AUREL BARANGA ., I ll.t • [159] - rAIUl! R�A 159 VICTOR (cu o explozie de surpriză) : Andrei 1 ... AN"ETA: Ţi-am spus eu că vine. PAVEL: Eşti în Bucureşti? VICTOR: N'ai plecat? ANDREI: M'am şi întors. VICTOR: Cu alte cuvinte: veni, vidi, vici , .. Gata?! ANDREI: Da. Am să-ţi spun. Dar ce plăcere să vă găsesc împreună. Nici nu ştiam că vă cunoaşteţi. ANETA: Ne-am găsit colegi. ANDREI: Irina v' a văzut? VICTOR: Nu. Şi eu o căutam. Ştiam că tu lipseşti şi voiam câteva date .suplimentare. ANDREI: Date? Despre ce? VICTOR: Cum despre ce? Despre voi şi descoperirea voastră. Vreau să vă iau un interview. Articolul de azi i-a pus pe toţi în mişcare. AN"ETA: Şi în primul rând pe noi. (Caută florile, i le dă). Te rog să primeşti această mică atenţie ... PAVEL: Dragă Andrei, să ne trăieşti. Nici nu ştii ce fericiţi am fost. Lasă-mă să te sărut 1 ANETA: Pardon! Să te sărutăm. ANDREI (t« timp ce se sbate în braţele lui Pavel şi ale Anetei) : Dar ce e, ce s'a întâmplat? VICTOR: Cum? Nu ştii nimic? ANDREI: Ce să ştiu? VICTOR: Dar ştie toată lumea. Discreţia ta nu mai are rost 1 Vueşte Bucureştiul. N'ai citit nici un ziar? ANDREI: Nu 1 De când am plecat ... VICTOR: Va să zică nu ştii nimic? ANDREI: Nimic 1 VICTOR: Atunci, poftim, ia şi citeşte. (Ii citeşte un rând din ziar)' ... « Lucrările începute de cercetătorul Andrei Bâr1ea şi de colectivul său •... ANDREI (smulgdndu-i ziarul, citind foarte repede): «Cercetările ... impor­ tanţa. .. atingerea scopului, economice... din punct de vedere practic ... planul de stat •... (Emoţionat). Foarte frumos! (Către toţi). Ei dacă a apărut în ziar sunt deslegat. Vă spun, fraţilor, lucrul poate fi socotit ca şi terminat. VICTOR: Eram sigur, ia spune, ce e cu Reşiţa? / _ .. f :; � [160] 160 AUREL BARANGA [1 , i � I � I I j., " II II L , ,1 ., I ANDREI (duPă ce-şi aruncă ochii prin ziar) : E foarte bine, dragă. Trebue să vă mărturisesc, sunt copleşit. Am citit sute de reportaje, am văzut nu ştiu câte fotografii, dar dacă n'aş fi fost acolo, dacă n'aş fi trăit eu singur momentele astea, n'aş fi crezut I ANETA (c.ă�re Pavel) : Nu-ţi spuneam eu, trebue să fi fost teribil I Masă, mUZlCl, steaguri.... . ANDREI: Dimpotrivă . .ANETA (desamăgită): I-auzi? ANDREI: E impresionant. Voi nu ştiţi ce muncă se duce în uzină ... Eram cu inginerul Dronţu. PAVEL: Dronţu P. Valeriu. Şi ăsta e coleg cu noi I .ANDREI: Mă simţeam aproape umilit în salopeta mea mult prea nouă ... .ANETA (practică): Trebuia s'o murdăreşti niţel înainte. .ANDREI: Şi puţin ridicol. Imi pregătisem în minte un discurs. .ANETA: Un mic discurs era chiar foarte indicat. Cel puţin te-ai foto­ grafiat lângă cuptoare? .ANDREI: N'am mai putut spune nimic. Mi-au ieşit muncitorii înainte şi mi-au vorbit de 'parcă mă cunoşteau de când lumea. Ceea ce m'a surprins: ştiau în amănunte despre ce este vorba. Se prelucrase a�olo şi oamenii erau pătrunşi de importanţa probei. Echipa lui Victor Vanghele - un băiat tânăr, nu lăsase lucrul de 28 de ore . .ANET A: Săracn I, .. .ANDREI: Vedeţi? Citim câteodată o frază, un cuvânt: « O nouă atitudine faţă de muncă. dar nu ne dăm seama ce înseamnă. Numai acolo, la faţa locului, 'poţi' să constaţi că această nouă atitudine există. VICTOR: Asta o bag în articol. ANDREI: Extrem de interesante sunt observaţiile unui maistru. Stai că l-am notat. (Caută print" hârtiile din buzunar). VICTOR: Să-I notez şi eu. ANDREI: Taşcă. Ion Taşcă. Işi procurase literatură de specialitate şi mi-a făcut o serie de observaţii extrem de juste. «Jucăm o carte mare tovarăşe t, imi spunea Taşcă, ăsta. II Acum, noroc bun s'avem şi să înc�apă să curgă fonta asta nouă. Dar trebue să ne iasă, că sunt toţi ochii pe noi •. Teribil de rău mi-a părut c'a trebuit să plec. VICTOR: Dar dece ai plecat? ANDREI: Un telefon extrem de important de aici. Mi-ar fi plăcut să fiu acolo, lângă fluviul de fontă fierbinte ... (Schimbând tonul) Un lucru iarăşi interesant de remarcat e felul în care muncitorii. .. I ... , 1,.1 " [161] p=--------------------------------------------� IARBĂ REA 161 (Intră Ioana: e îmbrăcată cu foarte mult gust, dar fără nicio osten­ taţie) . IOANA: Bună seara. Să trăieşti, tovarăşe profesor. Bine c'ai venit. Eram îngrijorată. Mă temeam că ţi-am telefonat târziu şi că scapi trenul. ANDREI: Dacă nu-mi dădea uzina o maşină, nu prindeam rapidul la Caransebeş. (Examinându-se). Sunt plin de praf, de funingine ... Aş face un duş. ANETA: Atunci noi te lăsăm ... A fost foarte interesant. Al\'DREI: A., nu... nu plecaţi aşa ... PAVEL: Incă odată, Andrei, să ne trăieşti ... ANDREI: Ce spui, Ioano, ce drăguţi sunt? Vechiul proverb trebue modi­ ficat: adevăraţii prieteni se cunosc la nevoie, dar se verifică la bucurie ... A, nu, staţi să vină şi Irina. (Către Ioana) Am pentru voi o surpriză, dar nu v'o spun până nu vine şi ea. Unde e Irina? IOANA: La Institut. Trebue să sosească. ANDREI: Ce-a spus când a văzut ziarul? I-a plăcut? Să nu mi-I rătăciţi. ANETA: Noi ne ducem, că tot aveţi treabă. ANDREI (amabil),' A, nu, dece nu mai rămâneţi? (Sună telefonul, An­ drei la telefon) Chiar el. A, dumneata? Mulţumesc! Eşti foarte atent. Sper. Vorbim noi mâine. Bună seara. (Inchide telefonul. Către Ioana) Stoican. (Către Aneta) Cu Pavel nici n'am apucat să schimb un cuvânt. Zău, rămâneţi. O să se bucure şi Irina. ANETA: Ce spui Pavele, rămânem la masă? PAVEL: Şi cu fetiţa ce facem? ANDREI: Atunci, uitaţi ce vă propun: cât îmi iau eu baia, voi vă repe- ziţi până acasă. Dar vă întoarceţi, da? VICTOR: Cu mine ce faci, Andrei? ANDREI: Ce să fac. " tu în orice caz mănânci la noi. .. Eşti abonat. VICTOR: Şi trebue să te aştept mult? ANDREI: Aaa! pentru interview? Dar ce ai luat-o chiar în serios? VICTOR: Foarte serios. E cariera mea în joc. ANDREI: Atunci, numai cinci minute şi-ţi dau câte detalii vrei. (Din nou pe glumă) Azi sunt darnic. ANETA: Atunci noi plecăm. PAVEL: Dece să plecăm amândoi? Dacă te duci tu? j I , I 11 ..... � f • 4ţ �}' . .t... [162] I I , l' .\ 162 AUREL BARANGA 1. 1· 1· I ANETA: Ba plecăm amândoi, că n'o să laşi o femeie singură şi bolnavă de ficat, în puterea nopţii, pe stradă. Hai! Şi într'o jumătate de oră suntem înapoi. (Se tndreaptă spre ieşire) . .ANDREI: Vedeti să nu care cumva ... ANETA: Se poate? Abia aştept să mă întorc. Eu sunt pasionată după metale: fierul, fenta şi oţelul. .( Aneta şi Pavel ies). VICTOR (către Andrei): Domnule, au mă ţii mult ... .ANDREI: In zece minute sunt omul tău. VICTOR: Numai să fie zece minute. ANDREI: Pe ceas. (Iese). VICTOR (cu o timiditate evidentă) : Cum se spunea pe vremuri în ope­ retele vieneze: « Endlich ale in •... IO�A (dela tnceputul scenei tşi descarcă servieta şi clasează din hârtiile aduse. Evident neaieniă] : Mă rog? VICTOR (interzis): .Ain zis li Endlich alein s. " e Enfin seuls •. ,. «In- sfârşit singuri» ... IOANA: Şi mai departe? VICTOR: Cum mai departe? IOANA: In altă limbă? VICTOR (dumirit şi trist): Imi tai elanul, Ioana: te foloseşti de timidi­ tatea mea. " şi glumeşti. IOANA: Două minciuni deodată: dumneata nu eşti timid, iar eu nu glu­ mesc (Căutând prin hârtii) Unde naiba le-am pus? (1 şi aduce aminte) Aha I Acolo. (Deschide un sertar şi găseşte) N'am timp să glumesc, Victore .. , Timpul nostru cunoaşte alte reguli. Trebuesc inven­ tate alte ceasornice. Şi o zi de şaizeci de ore ... VICTOR: Poate că atunci ai avea timp şi pentru alte preocupări decât laboratorul. IOANA (care l-a urmărit cum răscoleşte prin hârtii) : Ei acum, ce ţi-a venit să-mi răscoleşti dosarele, să-mi zăpăceşti hârtiile? VICTOR (ca un copi! surprins) : Iartă-mă, dar eu mă gândeam ... IOANA (continuându-şi lucrul): Ce? VICTOR: Că pentru dumneata era mai potrivită altă indeletnicire. IOANA: Care? VICTOR: Mai legată cu atributul ăsta-iartă-mă dacă o să-ţi pară învechit - dar pe care eu îl consider primordial: feminitatea. O îndeletnicire (ambalându-se) care să implice fantezie, contemplaţie; un drept justificat la visare .•. I �� ._' t [163] IARBĂ REA 163 ; IOANA (Pentru prima oară privindu-l în faţă) : Dar ce-ţlînchipui că pro­ fesiunea asta a noastră n'are partea ei pasionantă? VICTOR: Ştiu. Eşti gata să-mi vorbeşti de poezia atomilor, de ritmul tainic al formulei. (Declamând aproape) C6 H12 Os cunosc melodia. IOANA [aşezându-sc în faţa lui) : De unde ştii? Poate că vreau să-ţi vor­ besc de altceva: de devotamentul cu care un om de ştiinţă din zilele noastre se apleacă asupra cercetărilor sale. VICTOR: Şi eu îţi spun: dimpotrivă, în trecut, da, meseria asta avea farmecul ei. ( Ambalându-se din nou în propria lui teorie, pe care se vede că o confecţionează ad-hoc) Vechii alhimişti, aceia da, recu­ nosc .. , Aplecaţi în transă asupra retortelor, hipnotizaţi de ecuaţii, închişi în cercul lor magic: iese piatra filosofală! nu iese, găsesc elixirul vieţii? Nu, dobândesc panaceul universal? E o himeră? .. Inţelegi Ioano, ce vreau să spun? .. IOANA (care l-a urmărit amuzată): Mă faci să râd, Vietore. Da ce crezi că noi nu suntem la fel de fermecaţi de profesiunea noastră? Numai că noi nu mai căutăm piatra filosofa1ă pentru ea însăşi. VICTOR: Atunci unde e farmecul profesiunii? IOANA: Ia gândeşte-te... poate în conştiinţa asta simplă, că îndepli­ nim o misiune ... VICTOR (�xPlosfv): Bravo 1 Ai făcut progrese! Vorbeşti ca o agita- toare 1 IOANA: Vorbesc ca orice om viu. ° cunoşti pe Irina? VICTOR: Irina e o schemă ... IOANA: Irina e o flacără. VICTOR: Adică tot o formulă: o combustie în care se consumă mult oxigen şi se degajă bioxid de carbon. Asta ca să vorbesc pe limba dumitale. Zău, Ioano, mă gândesc uneori la dumneata nu numai cu tandreţe dar şi cu un fel de... compătimire. IOANA (izb ucnind tn râs) : Compătimire dece? VICTOR: Fiindcă-ţi falsifici viaţa. (AProPiindu-se de ea) Mâinile astea nu sunt făcute ca să le ardă acizii, fruntea asta nu ţi-a fost dată ca s'o întunece grija eprubetelor ... mi-e aproape ... (Sună te.'".. fonul). IOANA: ... Milă ... ha, ha, ha ... Stai că-ţi răspund imediat. (Ridică receptorul) Da, da, tovarăşe. Eu. Grupă sindicală? La ce oră? La unsprezece? Bine. Mulţumesc. (Inchide telefonul şi i se adre­ sează foarte lămurit lui Victor) Ei, bine, află, dragul meu, că te • [164] înşeli. Sunt foarte fericită. Sunt tânără, iubesc viaţa, am lângă mine un om plin de nădejdi ... (Incepe din nou să claseze hârtii). VICTOR: ... Care nu vede nici el altceva decât metale, probe şi cup- toare. .. Ioano, ascultă-mă şi pe mine ... IOANA: Te ascult. .. te ascult! VICTOR: Am impresia că-mi acorzi.mai puţină atenţie decât unei hârtii. IOANA: O hârtie se poate rătăci. .1. pe când dumneata ... VICTOR: ... Sunt gata rătăcit ... ' Altădată îmi vorbeai parcă mai puţin aspru. IOANA (realmente cu asprime) : Când altădată? Ce vrei să spui? Fiindcă am primit să ies o singură dată cu dumneata în oraş? N'am fost singuri. (Îşi vede mai departe de lucru. Pauză): Ce-ai tăcut? VICTOR (plin, de temeri): Aş fi vrut să-ţi spun ceva. IOANA: Spune. f VICTOR: Dacă-mi făgăduieşti să rămână între noi. IOANA: Nu semnez poliţe în alb. VICTOR: Ioano, am scris un sonet. IOANA (indiferentă): Perfeet. VICTOR (cu o umbră de speranţă) : Dar ştii pentru cine? IOANA: Pentru « Flacăra », VICTOR: Nu. Pentru dumneata. MARIN (apare la [umăiaiea scării): Ai venit, Ioano? Bună, Vietore. IOANA: Erai acasă? MARIN: Nici n'am ieşit. N'a fost niciun telefon din provincie pentru mine? IOANA: Nu. MARIN (dă să urce) : Eşti sigură? IOANA: Da. MARIN (coboară din nou) : De când eşti tu aici? IOANA: Dela 8 şi jumătate. MARIN (urcă şi spune): Perfect! IOANA: A venit Andrei. MARIN [coborând într'un suflet Până jos) : Da! Unde e? IOANA: Se schimbă. MARIN: Nu ştii ce-a făcut? IOANA: N'am vorbit Încă. MARIN (chibzuind o cliPă. Se duce la telefon): AHa! Interurban. Aici 3.24.27, casa Inginer Marin Marin. Am dat o comandă cu pro- , ' 1 :, � �, r-: ,: r '1 • I 1, " I '1 1:1 \. .1 , " '1 \ i: i 164 AUREL BARANGA • ,1 ,; [165] IARBĂ REA 165 - vincia. Nu mi-o mai daţi pe numărul ăsta. Nu. Cum o s'o anulez? Mi-o daţi la 3.°9.48. Aştept. (Către Ioana) : Vii dela laborator? Ce-i acolo? • IOANA: Nimic. Am avut colocviu, cu studenţii din anul III. MARIN: Da? Şi cum a mers ? (Fără să aştepte răspunsul) Ce faci Victore? IOANA: Ce să facă? Poezii! ... MARIN (foind prin dosarele aduse de Ioana) : Foarte bine. Avem nevoie. şi de asta. (Subit calm. Nu mai vorbeşte preciPitat, distrat ca adi­ neaori ) Avem nevoie de o poezie nouă. Am recitit de curând pe Eminescu cu ocazia centenarului. (Aşezându-se lângă Victor) Mare e, mă Victore, mare . . VICTOR: Ei da, sigur... este Dar noi avem nevoie de altă poezie. A zilelor noastre. IOANA (pusă pe joc) : A scris el un sonet. VICTOR (Plin de mustrare) : Ioano! IOANA: Nu ... că nu spun cui îi este dedicat ... MARIN: Dar ce, e secret? IOANA: Da... Mie. MARIN (izbucnind în râs) : Ţie? .. IOANA (Pe care a surprins-o explozia lui Marin) : Da. Ce te miri? MARIN: Nu mă mir. E vesel. O muză chimistă ... e ca un farmacist care cântă la trombon ... ANDREI (scoţând capul pe uşă) : Vietore, hai, Victore! MARIN (spre uşa lui Andrei) : Ai venit tovarăşe Andrei? ANDREI: Da. Vorbim imediat. MARIN: A întrebat tovarăşul Sofronie de dumneata. ANDREI: Da? Când? MARIN: Azi dimineaţă. Se interesa dacă avem veşti noi. ANDREI: E şi el nerăbdător. Copii, sunt gata numaidecât (Victor intrâ în camera lui Andrei). MARIN: Ard să aflu ce-i acolo ... Cum merge ... IOANA (sec) : Cum vrei să meargă? Probabil conform planului. � MARIN: Mulţumesc. Asta ştiu şi eu! Voiam amănunte! IOANA: O să le afli imediat. MARIN (nemulţumit): Imediat, imediat ... IOANA (şi mai sec) : Eu n'am de unde să ţi le dau. MARIN: Şi tu dece eşti supărată? IOANA: Nu sunt supărată. . ..,.,. �""C==============f=------- [166] 166 AUREL BARANGA MARIN: Spui un nu, care e de trei ori da. IOANA: Ei bine, atunci: da. Fiindcă te porţi cu mine parc'am fi luaţi de IZ ani nu de IZ luni. MARIN (exact) : La IS Iunie s'au împlinit. IOANA: Mă mir că mai ţii minte I , MARIN: Am memoria cifrelor. .. Şi caraghiosul ăsta de Victor care nu mai iese ... Am o memorie teribilă a cifrelor. IOANA: Da, memorie ai. MARIN: Dar ce-mi lipseşte? IOANA: Atenţia. . MARIN (iumătate tn glumă): Nemaipomenit I A fost suficient să vie un bănuit poet şi să-ţi dedice un sonet, ca să nu mă mai înţeleg cu tine (Tandru) Hai, vino încoace. (Face un pas spre ea. In cliPa asta sună telefonul şi Marin sare ca ars). AUo! Nu domnule. Ce farmacie nr. 3 ... Aici nu-i nicio farmacie. Altădată să te uiţi mai bine când faci numărul. (Inchide. Plin de afecţiunea de care e el capabil). Hai, 'ne-am împăcat?.. Nu ne mai trec prostii prin cap? IOANA: Imi vorbeşti ca unei gâsculiţe ... Cred c'am dat suficiente probe. :MARIN (blând, aproape patern) : Da ! Dar mai sunt lucruri. .. reziduri. .. amintiri ... • IOANA (vădit Plictisită): Din nou cântecul ăsta răsuflat al lumii din care viu. MARIN: Nu vorbi aşa. Nu sunt simple povesti. Ţii minte ce mi-ai spus azi dimineaţă când te-ai deşteptat? Mi-ai spus: am visat că mă plimbam cu docarul spre Crânguri. .. Ei bine, râzi tu ... de do­ carul ăsta ... e vorba. IOANA: Vorbeşti copilării şi mă şi amuzi. Când vrei tu să fii subtil ai un haz ... MARIN (categoric): Draga mea, eu nici nu vreau să fiu subtil. Nimeni dintre ai mei n'a fost subtil. Nici tata, nici bunicul n'au avut vreme să fie subtili. Treizeci de generaţii de-ai mei au muncit pentru stăpân, iar eu mă trudesc ca nicio generaţie viitoare să nu mai fie pusă la jug. Asta e tot. Eu n'am dormit toată noaptea cu gândul la Reşita ... De asta n'am timp acum să analizez plă­ cerea pe care ţi-a făcut-o ţie sonetul lui ... .ANDREI (în prag pe ultima parte a rePlicei lui Marin) : Ce sonet? �lN: A, nu, un sonet. Ira scris Victor pentru Ioana. " .. , li.,' t [167] · . - - ��_ .......... ...-�----� � ;.-,- IARBĂ REA 167 ANDREI (surprins) : Tu Victore? Pentru Ioana? VICTOR (care a apărut în prag în spatele lui Andrei) : Nu, dragă. Nu mai băgaţi intrigi!... pentru « Flacăra >). Atunci mă duc. Am o în­ tâlnire importantă... Şi mă întorc ... ANDREI: Da, da, da. Intoarce-te, întoarce-te neapărat. VICTOR: Mă întorc, mă întorc. Trec pe la gazetă să las interviewul. Ii fac praf. Şi dacă nici de astădată nu recunosc, mă las de gazetărie. (1 ese). MARIN: Ard să ştiu cum merg pregătirile. ANDREI: Perfect. Va să zică poetul nostru ... (Sună telefonul). MARIN (sare la telefon) : AUo, allo, da, cine întreabă? Nu. Aici asistentul profesorului Bâr1ea. In legătură cu ce, vă rog? (Astupă receptorul şi explicâ lui Andrei) Dela o gazetă. Vor câteva declaraţii. .. ANDREI (scurt): Peste o oră. MARIN (la telefon) : Reveniţi vă rog peste o oră. ANDREI (iumătate în glumă, jumătate în serios): Va să zică poetul nostru ... MARIN (şi mai evident în glumă) : Lucrează în sfârşit pe teren. ANDREI: A găsit probabil un teren propice. MARIN: Adevărat I (Către Ioana) Ai avut dreptate că nu sunt subtil. Dacă sonetul ăsta ... ANDREI: ... e mai mult un roman. In dragoste ca şi 'n chimie ... ope­ rează, dragii mei, legea valenţelor libere. MARIN: Ei, ce veşti aduci dela Reşiţa, tovarăşe Andrei? Abia aştept. ANDREI: Aşteaptă până vine şi Irina. Până atunci nu vă spun nimic. (Sună la intrare. Ioana se duce să deschidă). IOANA: Dela Radiodifuziune. ANDREI: La ora asta? Să intre! ING. Rănuou (intră urmat de un asistent al său) : Bună seara. Tovarăşul Andrei Bâr1ea? ANDREI: Eu. Rănucu : Inginerul Răducu dela Societatea de Radiodifuziune. Tovarăşe profesor, uitaţi-vă dece vă deranjăm. Pe linia articolului de azi dimineaţă am voi câteva detalii în legătură cu cercetările dumneavoastră. . �"IDREI (surprins) : Articolul este foarte explicit, foarte lămurit ... Nu ştiu ce aş putea adăoga ... Rănncu: Să vedeţi. Radio-jurnalul de duminică transmite ştirile cele mai importante ale săptămânii. '- � [168] '. ASISTENTUL: Am voi câteva amănunte care să pună accentul mai puţin pe partea tehnică, şi mai mult pe aplicarea descoperirii în industrie ANDREI: A, asta da, dece nu. Atunci la ce oră trebue să vin duminecă la studio? RĂDUCU: Nu este nevoie să vă deplasaţi dumneavoastră. ASISTENTUL: Am adus noi aparatul, magnetofonul. Imprimăm aci şi retransmitem din studio, .' ANDREI: Amuzant. Asta înseamnă. că duminecă o să mă pot asculta singur de acasă. Rănucu: O să vă puteţi asculta imediat. (Iese ca să aducă magnetoţonul), ANDREI (conspirativ) ;!rinei să nu-i spuneţi nimic până duminecă, Să vedeţi ce cap o să facă. (Răducu şi asistentul au intrat cu magneto­ fonul). RĂDucu: Când vă facem semn începeţi. Şi în timpul ăsta trebue să fie linişte. (Răducu u aranfat magnetofonul, a controlat aparatul şi a făcut un semn). ANDREI (îi face tin semn să oprească) ; Am uitat să vă întreb: cât timp vorbesc? • Rănucu: Patru minute. (A ranieazâ banda. Face semn de tncepere}. ANDREI (la microfon) ;' Călăuziţi de principiile celei mai înaintate ştiinţe din lume, ştiinţa sovietică, ne-am propus să găsim un procedeu nou pentru obţinerea fontei din minereurile aflate în ţară la noi. Trebue să spunem ascultătorilor noştri, că extragerea fierului, acest metal atât de necesar industriei, în cadrul realizării planului de stat, este o problemă extrem de importantă, calitatea acestui metal extras din minereurile noastre, din pirite, lăsând încă de dorit. Procedeul preconizat de noi reprezintă un pas înainte pe calca industriei extractive, ducându-ne la valorificarea unei în­ semnate avuţii naţionale. Indrumaţi de Partidul Muncitoresc Român, am pornit aceste cercetări acum 18 luni şi colectivul nostru are satisfacţia că eforturile lui n'au fost zadarnice. (Marin a luat o hârtie, a scris pe ea un cuvânt, i-a arătat-o lui Andrei care a citit şi a făcut semn din cap că a priceput). Dar cercetările noastre mai prezintă încă un avantaj. Ne îngădue în acelaşi timp obţinerea unui metal rar şi anume indium-ul, Acest metal, într'un aliaj cu plumbul, poate înlocui staiiiul - cositorul-la fabricarea lagărelor. Ascultătorii noştri vor înţelege mai bitle importanţa acestei des­ coperiri, dacă se vor gândi că întrebuinţarea indium-ului ne va 'J LI', I! l' • , .f. I 1 1 'I I I " ; , i ;,1 I '" 1 i 168 AUREL BARANGA [169] ,... IARBĂ REA 169 .... . dispensa aproape în întregime de folosirea cositorului, metal spe­ culat de un trust al puterilor imperialiste. In acest fel, nădăjduim că vom reuşi să fim folositori industriei grele, eforturilor care se fac în acest moment ... (Se deschide uşa şi intră Irina). IRINA (care a rămas stupefiată în prag) : Bună seara. Dar ce-i aici? Ce s'a întâmplat? (Lui Andrei) Ce-i cu tine? Când ai venit? IOANA (făcând semn să tacă) : Ssst! Ssst ! MARIN (acelaşi i oc): Sst! Sst! Rănucrr: Inutil, că tot s'a stricat. IRINA: Când ai venit? Pentru ce ai venit? ANDREI {oarecum stingherit): Dragă, am să-ţi explic. Am venit cu rapidul. IRINA: S'a întâmplat ceva acolo? ANDREI (liniştitor) : Nu. Totul e în cea mai perfectă ordine. Uite aici, e inginerul Răducu dela radio. IRINA (mirată): Dela radio? ANDREI: Mi-a cerut câteva lămuriri pentru jurnalul de duminecă. (Cu emfază aproape) Transmite ştirile cele mai importante ale săptă­ mânii ... Rănuctr (dând drumul magnetofonului) : Ascultaţi, vă rog o parte din imprimare. (Se aude ultima frază a lui Andrei, precum şi intrarea Irinei) Partea asta o ştergem. Repetaţi ultima frază, după care, dacă voiţi (se adresează Irinei) adăugaţi şi dumneavoastră câteva cuvinte. ANDREI: Da, da, spune şi tu ceva. .. După cum vezi e pe linia artico­ lului. IRINA (categorică, dar fără nicio asprime) : Nu tovarăşi. Cred că articolul de azi dimineată e suficient. .. Nu-i asa Andrei? Nu văd ce-am putea adăuga . .'. Şi nici nu cred că are' rost ca ... ANDREI: Păcat! Au stricat oamenii banda. ASISTENTUL: Nu, că se şterge. IRINA: Atunci e perfect ! R.:\DUCU (în timp ce îşi strânge magnetofonul): Ne pare rău că v'am stingherit. ANDREI (amabil) : Nu face nimic. (Privind magnetofonul) Foarte practic dispozitivul. .. (li conduce spre ieşire. Se reintoarce. Adresându-se I rinei) Interesant magnetofonul ăsta. . . Iar tu ai avut dreptate ... Sigur ... N'avea niciun rost. .. r '�,'. _,·_.,;·�,.�Of _" ..... -_,_. � .... :/. '- .. [170] IRINA (exPlicându-şi atitudinea de adineaori): Avem noi deslegare să vorbim despre lucrările noastre? ANDREI: Poate că totuşi articolul ... IRINA: Articolul nu pune problema decât în linii generale. Pentru ce să vorbim de bazele ştiinţifice ale cercetării? MARIN: Dece să ne grăbim? .. IRINA: Ar putea să dea impresia' de înfumurare . .ANDREI (aproape tandru) : Irino dragă, ai rămas o mică profesoară ... IRINA (şi mai modestă.parcă): ... de provincie. Ştiu. Şi mai ştiu că tu nu mi-o ierţi. E altceva. Sunt prudentă. MARIN: Tovarăşa Irina are dreptate. Nicio prudenţă nu e de prisos. Uite inginerii ăştia sunt şi ei dela radio. .. Dar eu tot trebuia să le cer legitimaţia. ANDREI: Copilării. ... (ironic) Au venit la noi să ne spioneze. .. Să ne smulgă secretul ! . .. Să fim serioşi ! MARIN: Nu râde tovarăşe Andrei, nu râde! .ANDREI: Lasă, Marine.! Ai ajuns maniac! Unde te uiţi, numai duşmani vezi! IRINA (către Andrei) .. Nici nu mi-ai spus. Dece te-ai întors, Andrei? IOANA (precipitându-se aproape) : Voiam să-ţi comunic tovarăşă Irina, dar nu te-am găsit toată ziua. Lui Marin i-am spus. Tovarăşul Andrei e chemat mâine dimineaţă la Planificare. IRINA (cu o nuanţă de des amăgire şi surpriză) : Şi pentru asta pleci tu dela Reşiţa! .ANDREI: Măi copii. .. măi copii. .. Dacă aţi şti\ voi. .. IRINA (sărind) : Dar ce e Andrei, spune ... S'a întâmplat ceva? MARIN: Ce e tovarăşe Andrei? ANDREI (îi priveşte o cliPă pe fiecare în parte) : Să vă spun? Măi copii, proba cea mare nu mai are loc la 8 Iulie. IRINA: Nu mai are loc? 1. .. MARIN: Nu mai are loc la opt? IOANA: Dar când? ANDREI (ca un mare eveniment) : Astăseară. Miercuri 1 Iulie. IRINA: Cum proba are loc astăseară? MARIN: Astă seară? IOANA: Acum? .. 1 I ! I I 170 AUREL BARANGA [171] p IARBĂ REA 171 ANDREI: Acum! Peste o jumătate de oră începe să curgă fonta. Fonta noastră, Irino! Tu îţi dai seama, Marine? Fonta la care lucrăm noi. .. De 18 luni. Fonta noastră începe să curgă. MARIN: Fonta noastră. IRINA: Cum te-a lăsat inima să pleci? ANDREI: Să-ţi explic. Eu m'am dus la Reşiţa ca să asist la ultimile pre- gătiri, nu? IRINA: Da. ANDREI: Socotisem să stau acolo o săptămână. MARIN: Poate chiar mai mult. ANDREI: Tocmai. Noi ştiam că preparativele au nevoie de 21 de zile. Urma deci să stau acolo încă o săptămână. Când am venit însă, mi-a eşit Roman înainte. « Cât timp aţi acordat pregătirilor tovarăşe profesor? » mă întreabă Roman. - Trei săptămâni. - Aţi calculat exact? -La secundă-Ei bine, îmi spune Roman, «suntem gata de probă ». Măi copii, voi vă daţi seama ce s'a lucrat acolo? Eu mă temeam în prima clipă că Roman îmi va cere o amânare. Când colo mă anunţă că s'a scurtat timpul pregătirilor cu 8 zile. Muncitorii au lucrat zi şi noapte fără oprire. Au fost echipe voluntare care intrau la lucru după ce îşi terminau munca lor. Am examinat prepa­ rativele. O grijă pentru fiecare amănunt, pe care nu mi-aş fi putut-o închipui. Totul pus la punct, în cele mai mici detalii. IRINA: Şi totuşi pleci. ANDREI: Dar m'a chemat ministerul, Irino. O şedinţă extrem de impor­ tantă. Şi pe urmă ce rost mai avea să stau? Peste o jumătate de oră .(se uită la ceas) începe proba. Roman m'anunţă imediat. Curge fonta noastră, curge fonta noastră ... Măi copii, voi vă daţi seama ce zi frumoasă, ce zi minunată trăim ... Mă gândeam în tren: ne chinuim de 18 luni de zile. IRINA: Au fost zile bune... au fost şi zile grele ... ANDREI: Zile în care credeam că suntem aproape de succes ... altele de descurajare. MARIN: Ţi-aduci aminte, tovarăşă Irina, când am ars toate notele? IRINA: Şi a doua zi am luat-o dacapo 1. .. ANDREI: Mă uit la noi cum stăm acum toţi patru ... MARIN: Ca la prima noastră şedinţă. IOANA: Unde am ţinut-o? IRINA: La institut. [172] ANDREI: Irina a prezentat un scurt referat. MARIN: Il ştiu cuvânt cu cuvânt. Pot să-I spun pe dinafară. ANDREI (Joanei) : Tu luai note ca o şcolăriţă cuminte. IOANA: Eram intimidată. ANDREI: Mă uitam la voi şi mă întrebam. IRINA (Pe glumă, imitâftdu-l): « O să iasă ceva»? ANDREI: Da. Mi-era frică. Seara mă. sfătuiam cu Irina şi-i spuneam . IRINA (imitându-l din nou) : « N'o să iasă nimic ... Nu poate să iasă » ANDREI: Exagerezi! IRINA (necontenit reproducând tonul lui) : « N'are cum să iasă. Patru capete valorează uneori mai puţin decât unul singur ». ANDREI (scuzându-se parcă) : Nu erau cuvintele mele: ale profesorului Barbier. IRINA (tot timpul pe zâmbrt, pe râs, pe glumă) : Ştim, ştim ... cunoaştem ... (imitânducl iar) « actul de creaţie ştiinţifică e unul de inspiraţie, deci un act strict individual ». Asta tot dela Barbier o ştii? ANDREI (râzând): Nuu-! Dela Poireaux.· IRINA: Aceeaşi sursă .. , Parcă te aud ... (Plimbându-se cu mâinile la spate, aşa cum se plimbă profesorul când e înfuriaf) « Nu facem niciun progres J Stăm pe loc! De o lună batem apa în piuă. O să ne ia alţii înainte! Se pare că şi Stoican lucrează în aceeaşi direcţie ... » ANDREI: Ei şi ce, nu era posibil? Noroc că lucra Stoican. IRINA: Şi ce era dacă ne-a lua, chiar Stoican, să zicem, înainte? ANDREI: Ei, după 18 luni de trudă ... IRINA: Chiar după 18 luni. .. ANDREI: Nu era tocmai plăcut. IRINA: Ei uite ce e, dragă Andrei .. Am cunoscut un Inginer sovietic. Era din Alma-Ata. IOANA: Alma-Ata? Unde vine asta? IRINA: In Cazahstan. Dela el am învăţat eu ce înseamnă orgoliu în ştiinţă. El singur mi-a povestit. Lucrase timp de patru ani la desco­ perirea unor noi coloranţi cu aplicaţie în medicină. MARIN: Ştiu. Sovieticii sunt foarte avansaţi în direcţia asta. IRINA: Şi când era gata, la sfârşitul experienţelor, a apărut un studiu al profesorului Vasiliev din Leningrad, care publica acelaşi lucru. ANDREI: Teribil ghinion J {. , I I � J .[ '1 '·11 , i !, ,Ii I ; ,:11 ii I , 1 L , [ .. 1,1 III i ' J '1 I I � 172 AUREI, BARANGA [173] - IARBĂ REA 173 IRINA: Dimpotrivă! Ştiţi ce mi-a spus chimistul meu? « Bine că l-a găsit Vasiliev şi nu un străin. Acum o să pot să m'apuc eu de altceva! ». IOANA: Asta după patru ani de cercetări. IRINA: După aceea, pe cale particulară şi-au comunicat experienţele. Au intrat în corespondenţă. S'au certat prin scrisori, s'au împăcat, au luat-o dacapo. ANDREI: Las'că dacă-i vorba de ceartă:.. slavă domnului, ne-am certat si noi destul. Vă aduceti aminte de scandalul din seara de revelio�? Ce susţinea atunci M�rin? C'am uitat. MARIN: Că trebue să trecem un curent de hidrogen. " înainte de ... A:I\'DREI: Aşa-i, exact. MARIN: Teribil cum nu puteam să pricep ... să-mi intre 'n cap. IRINA: Las'că îndărătnicia ta, Marine, a fost bună. Poate că altfel nu ne-am fi dat seama ... ANDREI: Tot la concluzia asta ajungeam. IOANA: Şi eu care n'o înţelegeam pe tovarăşa Irina dece insistă ... ANDREI: Şi încă ce insistenţă. (1 rinei) Parcă erai o leoaică. IOANA: Nu înţelegeam dece făcea o problemă din dublarea straturilor de cocs. IRINA: Fiindcă stratul simplu ... ANDREI: Şi eu vă opun şi acum că insistenţa ei era o copilărie. IRINA: O copilărie? • ANDREI: Stratul înalt de cocs are exact aceeaşi valoare ca şi stratul simplu. IRINA: Andrei, ce tot vorbeşti? ANDREI: Ai noroc c'am încheiat lucrările, altfel aş putea să-ţi demon- strez ... IOANA: Poate că .tovarăşul profesor ... IRINA: Taci, Ioano, asta e o aberaţie. ANDREI: Aberaţie? Vrei să-ţi arăt negru pe alb? MARIN: Să vedem. ANDREI (pus pe demonstraţie) : Daţi-mi un creion ... Dacă presupunem că ... IRINA: Da' să nu omiţi. .. ANDREI: Nu omit, nu omit nume, IOANA (amHzată): Bravo! Va să zică o luăm dela Adam ... [174] AUREL BARANGA 174 IRINA (neînduplecată) : Da, da, o luăm ... Vreau să văd cum îşi fură singur căciula. IOANA: Din moment ce profesorul susţine că ... (Sună telefonul). MARIN (se repede la telefon) : Da. (A stuPând receptorul) Tot dela gazetă . ANDREI (face cu mâna un semn negativ). MARIN: Nu, tovarăşul Bârlea nu s'a întors. (Inchide telefonul). ANDREI: Nu dăm nicio declaratie ... ' IOANA: Să scoatem telefonul din p�i�ă. MARIN: Nu ... nu ... ANDREI: După ce ne chiamă Reşiţa. 'Măi copii, voi vă daţi seama ce zi minunată trăim? ( A propiindu-ee de Irina şi mângâind-o) Irina mea dragă. , IRINA (roşind aproape): Fii cuminte, Andrei. .. ANDIU:I: Iţi închipuiai tu acum 15 ani, când ne chinui am la exploatare la Ewans... ) IRINA: Nu m'am îndoit nicio clipă. ANDREI: Dar când eram departe unul de altul? Credeai c'o să ajungem să trăim o zi ca asta? IRINA: Da, necontenit am crezut! In timpul războiului m'am adăpostit două luni într'o căsuţă a unui muncitor la marginea Câmpinei. Acolo, am ascultat, la radio, cuvântul tovarăşului Stalin: « Va fi şi în uliţa noastră sărbătoare ) ! Erau zile grele. Ne goneau bombar­ damentele. Ne-am risipit. Am plecat. Am pribegit. Imi aminteam mereu de căsuţa aia curată simplă şi mă întrebam: O mai fi exi­ stând? A ars? E pustie? Am revăzut-o acum câteva luni. Am intrat în curte. Căsuţa era proaspăt zugrăvită, gardul îndreptat, un rând de flori, şi 'n grădină se jucau câţiva copii. Era iarăşi sărbătoare în uliţa lor, \.,�;!seară e sărbătoare în casa noastră. ANDREI (emoţionat): Lasă-mă să te sărut, IIinO. (Sună la intrare). IOANA: Cine-o fi? ANDREI: Aoleu ! Zahareştii. Pe ăştia i-am şi uitat. (Se duce să deschidă). IRINA: Dar ce-i cu ei? ANDREI: Iartă-mă Irina, am uitat să-ţi spun: au fost adineaori aici. I-am poftit la masă. IRINA: Bine, dar .. , Nu ştiu dacă am ce să le dau. ANDREI (exuberant): Nu mă interesează. Hai fetelor. Irino, Ioano, ': chimiste să vă văd. Să scoateţi din aer bunătăţi. (Intră Zaha- 1, reştii). -L I! : I il, l . I );' , '1 , . , li U. ,1 '1 il .. Jli :. "1 � I I ,1 ;! : 1: , " II jI r ' ' , ! '. , 1,': [175] IARBĂ REA 175 ANETA: Irino ! Ce bine-mi pare că te găsesc! Ştii că noi am mai fost azi p'aci. PAVEL: Vorba ceea ... : Ori deloc, ori de două ori pe zi. .ANDREI: Şedeţi ! Mi-era teamă că nu mai veniţi! ANETA: Se putea! Ce, nu ştiam că vă pregătiţi? (Către Irina) Vai ce drăguţă te-ai făcut, Irino! Şi tu, Ioano. Vă prieşte invenţia. IRINA: Atunci pe noi să ne iertaţi. Trebue să încercăm să fim şi gos- podine. ANETA: Lasă, lasă, ştim noi, ce gospodină eşti. IRINA: M'aţi prins cam nepregătită. Hai, Ioano. ANETA (către Pavel): Ai auzit-o? e Nepregătită i (Cu mare pesimism in glas). Rămânem nemâncaţi. MARIN: Atunci o să mă iertaţi şi pe mine. Mă duc să dau ajutor la popotă. ANDREI: Pavele, ştiu că nu eşti băutor, dar am un vin de pe vremea când eram noi în a cincea de liceu. .. PAVEL: Şi trăgeai tu chiulul la istorie . .ANDREI: Nu puteam să memorez niciun domnitor. PAVEL: Ţii minte când ai spus că după Ştefan cel Mare a venit Ştefan cel Mic, fii-su? (Sună tele/anul). PAVEL: Cine-o mai fi? ANETA: O fi venit femeia dela şedinţă, dela sindicat! Lungă şedinţă! Plenară! .ANDREI (care s'a dus să deschidă se reintoarce] : Sigur - pe poetul sone- telor l-am uitat. VICTOR (intrând) : Am trântit un reportaj pe trei coloane să sbârnăie. ANE1'A: Da? Şi unde apare? VICTOR: Nicăieri. Auzi dumneata ghinion? Il scriu, il dau, li-l citesc, le place ... PAVEL: Şi? VICTOR: Şi mi-I dau înapoi. .. Aveau alt articol , .. gata cules. Tot despre voi. Dar nu mă impresionează. Vocaţia mea rămâne tot teatrul. IRINA (intrând cu o tavă cu gustări): N'am mare lucru, am numai o plachie de crap. ANE1'A: Plachie de crap? Să taci. (Către Pavel) Nu, nu, c'am auzit că face foarte bine la ficat. �' ••.•• ' •• ,', ,.J .: f ..,.. f • c" " �..rr • .. I "'.tI "J. 1- • . . ' '. I 5 [176] 176 AUREL BARANGA MARIN (intră, e în şorţ de bucătărie, poartă o tavă cu băuturi). ANETA (către Marin) : Bietul băiat, cum se oboseşte! Stai să-ţi ajut (Ia de pe tavă un pahar şi bea. Ioana intră şi ea cu otavă). IOANA: Uite-l şi pe Victor! Pe unde-ai intrat? VICTOR: Pe coş. (Ia un pahar) Irino dragă, scumpul meu Andrei ... această seară e pentru noi. .. IOANA (tăindu-l): Cea mai frumoasă dintre sărbători. .. VICTOR (care a rămas CZt discursul'tăiat pe jumătate, la o mare tristeţe): Uite domnule, c'am uitat discursul l Şi avea nişte metafore la sfârşit! , ANETA: E, nu-i nimic! Poate că-ţi aduci aminte pe urmă. La desert. • PAVEL: Aneto ! ANETA: Ce naiba, n'o să ne dea nici desert? (Cu cotul face semn lui Pavel. Pavel în Picioare cu paharul în mână, niţel ridicul în solemni- tatea lui) : r PAVEl!: Dragii 'mei, 'Irina şi Andrei. ANETA: Şi Marin ... şi Marin ... PAVEL (şoptit Anetei): Aneto potoleşte-te 1 (Reluând) Dragii mei, Irina, Andrei, Ioana Şl Marin. Vă urez din toată inima ca succesul vostru de astăzi ... (Sună telefonul). I IOANA: Acum şi-au găsit. ANETA: Asta-i norocul lui la discursuri. MARIN (dela telefon): Reşiţa! Reşiţa! ANDREI: Reşiţa? ! Imediat (Către toată lumea din scenă) Anunţă rezul- tatul probei. IlUNA: Proba 1 (E foarte emoţionată). ANETA: Proba! Ah! Pasionată sunt după minereuri, ANDREI (la telefon): Da? Cine? Roman. (Către cei din casă) O clipă de linişte, vă rog. Să trăieşti tovarăşe Roman 1 Eu Bâr1ea. Bâr1ea la telefon. Da, da. Te aud. Cum? Cum? Ce-ai spus? (li cade paharul din mână). IRINA: Dar ce s'a întâmplat? IOANA: Ţi-e rău? IRINA: Ce s'a întâmplat, Andrei? ! Vorbeşte 1 ANDREI: Proba n'a reuşit. MARIN: Cum? ANDREI: Proba n'a reuşit. I , .' • f [177] p. IARBl R1U. 1" '1 !I " I MARIN: Nu se poate I (Se repede la telefon) AUo I AHo I Inginerul Roman, inginerul Roman! Da, da, da stai! (trece telefonul lrinei) Vorbeşte dumneata, tovarăşă Irina. IRINA (la telefon) : Da? Nu, nu! Eu. Irina Bârlea. Repetă te rog, tova­ răşe Roman, da, da, da! Te aud. Da. Cum? N'a ieşit font a aşteptată? N'a ieşit? (Subit stăpânită) Da, da, bine. (Către cei din casă) Proba n'a reuşit! Cortina 11 .. �- [180] 180 AUREL BAkANUA .. I ., I t I \ I 'i I 1,' i ,) ţ II I ,1 IRINA: Să ne păstrăm in primul rând calmul 1 IOANA (care a făcut puţină ordine, a adunat scrumierele, ceştile) " Să nu ne mai gândim la nimic. Numai la lucrările noastre. Sigur că e o situaţie ... ANDREI (tăind-o) " Catastrofală, Ioano, nu-ţi dai seama? VICTOR (atunci s'a trezit şi a ridicat capul din fotoliu) : Ei, aţi găsit? ANDREI: Uite-l şi p'ăsta 1 Am găsit ... pe dracu ... VICTOR (Plin de candoare) : Când găsiţi, mă treziţi şi pe mine. (Secu/că iar). : IOANA: Exagerezi, tovarăşe Andrei. Sigur că e neplăcut ... dar nu poate fi vorba de o nenorocire. MARIN: Trecem noi şi hopul ăsta. Nu se poate ca d-ta ... şi tovarăşa Irina ... şi noi toţi să nu găsim până la sfârşit buba. (Liniştitor) Trebue să fie un nimic, un moft. ANDREI (care o clipă' s' a oprit din Plimbarea lui nervoasă) : Poate s' aveţi voi dreptate... dar eu unul nu cred. Imi storc de opt ceasuri mintea. .. şi nimic. IRINA: Eşti obosit. Asta e 1 ANDREI: Indărătnicia şi calmul ăsta al tău, îţi spun drept că mă exaspe- v , reaza. IRINA: Şi ce urmează atunci? Să ne punem ştreangul de gât? ! Ai o expresie disperată, cum n'ai avut în viaţa ta. Trebue să revizuim calculele, punct cu punct. De asta ar fi fost bine să nu fi plecat tu dela Reşiţa. ANDREI: Şi ce făceam? Mă aruncam eu în furnal? IRINA: Nu. Dar ai fi ştiut cum s'a întâmplat. ANDREI (din nou agitat prin cameră) " Şi telefonul ăsta care nu mai vine l. .. (Se loveşte de picioarele lui Victor care s' a trezit iar) Acum, tu dece-ţi pierzi vremea aici? VICTOR: Nu ... Nu ... Nu-mi pierd vremea. Mă interesează foarte mult. I (Se culcă din nou). " ANDREI: Du-te mai bine şi lucrează acasă, VICTOR: Nu, că acasă adorm. (Adoarme) . .ANDREI: Şi când mă gândesc cu ce zâmbet o să mă primească mâine dimineaţă Stoican. IaINA (se reapucă de revizuit Mrtiile): Asta să-mi fie ultima grijă. I Marine, ai la îndemână tabela lui Turkov? MARIN: La ea mă uit. '. [181] IARBĂ REA 181 IRINA: Ce coeficient dă cu privire la fluiditate? MARIN: Cel pe care l-am prevăzut şi noi. IRINA: De neînţeles. Stai să ne întoarcem la.. . ANDREI: Nu vedeţi că ne învârtim în loc? Batem apa în piuă dela ora 9 seara. (Privindu-şi ceasornicul). Şi e şase dimineaţa. E şi cara­ ghios. Să admitem că e o eroare a noastră de calcul. Credeţi că a fost posibil să n'o observăm 18 luni şi c'o s'o descoperim acum, la ora asta? MARIN (îndărătnic, fără să ridice ochii din hârtii) : O găsim, nu se poate să n'o găsim! Mai stăm 18 luni aici şi-o găsim. IOANA (trece cu un rând de cafele pe care le împarte lui Marin, Irinei şi lui Andrei, care de data asta acceptă şi ia ceaşca. In timp ce trece cu cafelele, Victor se trezeşte, ia somnambulic o ceaşcă, o soarbe, şi se culcă iar). VICTOR: Cred totuşi că ar trebui să lucrăm mai metodic. IOANA (care a terminat cu cafelele şi s'a aşezat şi ea la birou) : Ei, acum la lucru: să ne împărţim materialul. Eu revăd protocolul privitor la capitolul I, revizuesc temperatura şi rezistenţa. Marin ar trebui ... ANDREI (frânt) : Sunt obosit, copii, nu mai pot. Nu uitaţi că ieri, toată ziua, am fost pe drum. IRINA: Tocmai. Ar trebui să te duci să te odihneşti. IOANA: Rămânem noi. De când a venit vestea asta, nu mai simt nicio oboseală. ANDREI: Da ... dar nu mai dăm nici un randament. (Făcând un ultim efort). Ia hai, domnule, încă odată. Unde e schema lui Stultz? MARIN: Aici. ANDREI (se aşează şi el la birou şi toată lumea ia poziţie ca pentru un lucru de lungă durată): Ce presiune indică? MARIN: 12 atmosfere. ANDREI: Irina, tu-mi dai presiunea, tu Marine, fluiditatea, tu Ioano, procentajul în fosfor ... VICTOR: Şi mie-mi dai o pernă. IOANA (PreciPitat): 0,126. ANDREI (prăbuşit): Nu mai pot ..• Nu mai reţin nimic ..• Hai să ne culcăm, lrino ... IRINA (ridicându-se subit) : Da, e mai bine să ne odihnim. ANDREI: Culcaţi-vă şi voi, copii. [182] 182 AUREL BARANGA .." VICTOR: Mergeţi să vă culcaţi? Perfect. Suspend şi eu şedinţa. Noapte bună. (In prag). Dar să ştiţi că eu sunt foarte mulţumit cum i'a lucrat. IOANA (în timp ce ,.tndrei şi Irina se pregătesc să iasă) : Noi lucrăm înainte. IRINA (lui Andrei) : Eu am să mă odihnesc pe sofa în sufragerie. Nu vreau eă te ttIrbur. Dimineaţa am lucrări practice. IOANA: La ce oră să te trezesc, 'tovarăşă Irina? IRINA: Peste două ore. (Andrei' şi Irina ies). MARIN (către Ioana care s'a aşezat din nou bine la lucru) : Refă tu tem- peratura. ' IOANA: Şi tu punctul de topire. MARIN: La asta şi lucrez. (Un moment pauză). IOANA: Aici e totul exact. MARIN: Şi-aici. r IOANA: Vrei să-mi 'dai o clipă rigla? MARIN (fără să ridice ochii): Poftim. (Scurtă pauză. Marin lucrează, Ioana se gândeşte}, IOANA: Teribil de iovit e Andrei. (Pauză). MARIN: Ce-ai spus? IOANA: Că Andrei le teribil de lovit. MARIN: Dar ce, e glumă să lucrezi 18 luni şi deodată să se spulbere totul? .. IOANA: Prea vede însă lucrurile în negru. Trebue să reluăm cercetările liniştit. Irina avea dreptate. MARIN (de data asta pus pe discuţie): Tu îţi închipui că Irina e liniştită? Se stăpâneşte mai bine, atâta tot. Eu de când am primit telefonul simt că înebunesc. IOANA (Plecându-şi capul pe hârtii): Cu temperamentul tău nici nu-i de mirare. MARIN: Acum hai să vorbim de temperamentul meu ... IOANA: Ce facem dragă, lucrăm sau nu lucrăm? MARIN (din nou cu capul î1t dosare): Dă-mi te rog stiloul tău .•. şi nu-mi mai lua rigla. Când o caut, n'o găsesc 1 IOANA: Poftim! (Pauză. Se lucrează). MARIN (vorbind aproape singur) : Nu, aici n'am ce căuta ... Să turbez, nu altceva. (Marin lucrează, Ioana îl intrerupe. Trebue să aibă UH , I fI. ,1 .' 'J r. [183] pa IARBĂ REA 18� ton din care sd s, vada ca spun. un lucru a'PMmt indi/lrml, daT care 1n fond pentru la este utrem de preţiol). IOANA: Măi, Marine, tu ştii care ar fi cel mai bun lucru de făcut? MARIN (interesat): Care? IOANA: Să închidem toate hârţoagele astea şi să reluăm lucru peste un timp. MARIN (care pare că n'a Inţeles): Când peste un timp? IOANA (păstrează acelaş ton de indiferenţă, în fond 1şi supraveghează fiecare cuvânt) : Să zicem, peste o lună. Ce ai rămas aşa? MARIN: Mă uit câteodată la tine ce spui, şi-mi vine să mă crucesc. IOANA (refăcând rapiâ tn cap calculul celor spuse pând acum) : Ce enor­ mitate am spus? MARIN (aproape exPlosiv): Şi experienţele? Şi lucrările? IOANA (privind tngriiorată spre uşa lui Andrei) : Incet, că-I trezeşti 1. " Să aştepte. MARIN (ironic): Simplu. IOANA (încercând să resPingă ironia): Foarte simplu. MARIN: Da' ce-ţi închipui tu că e în joc aici? O simplă experienţă? Dacă iese, bine, dacă nu, bună ziua? Aici e vorba de industria fierului. IOANA (ironică): Pe care o s'o rezolvi tu. MARIN: Nu eu. Andrei, Irina, noi toţi. E vorba de industria care trebue să ne dea ... IOANA (sec): Ştiu! Nu-mi prelucra problema. O cunosc t MARIN (cu un început de revoltă stăpânită): Atunci cum poţi să vor­ beşti, cum vorbeşti? (Işi Pierde pentm o clipă controlul). Nu 18 luni, 18 ani, dacă trebue să încremenim aici, stăm! I0.ANA (surprinsă de ieşirea lui Marin): Mă rog dacă-ţi convine ţie, stai, nu te opreşte nimeni. Numai să fie de folos. MARIN (categoric) : O să fie t Nu se poate să nu fie t (Se înfundă amândoi in lucrări. Marin cu îndărătnicie; la Ioana trebue să se vadă că si­ mulează aprofundarea hârtiilor. E nemulţumită, instabilă. Atacă din nou cu o aparentă indiferenţă. In fond tot ce spuue este măsurat şi foarte bine cântărit}, IOANA: Mă gândesc că dacă tu i-ai putea convinge pe ei, ne-am lua şi noi o mică vacanţă I MARIN (sărind, are impresia că n'a auzit bine) : Vacanţă? I Vacanţl ai spus? (desarmat) Ioano, am impresia că ai înebunit. ' .. .; J • ; ." .'#-_.,".4 .. f .. • ., . f. �'�I"'J,�tf,� '-(4" ... , ... ' .ţ".. .' c : .. ' �'J, ' ,," . • � '} I,'r .... [184] IOANA (ddnd tnaţoi} : Dece? Fiindcă mă simt obosită? Eu nu cred că extenuându-ne acum, facem mare lucru. MARIN (nu mai ştie ce să creadă) : Vorbeşti cu un calm care mă uimeşte. (Din nou pornit) Măi fată, aici e vorba de fier. IOANA (ţine să pară tot timpul calmă) : Ştiu. MARIN De tractoare. IOANA: Ştiu şi asta I MARIN: De agricultura noastră. IOANA: Cunosc, cunosc, şi. .. ? MARIN: De socialism, mă femeie! ... Ce dracu mă sileşti să-ţi vorbesc a�a I IOANA: Nu mă mai surprinde. Aşa vorbeşti tu deobicei. (Pauză. Se lucrează. Ioana se ridică, face câţiva paşi şi se reaşează mulţumită. Argumentul pe care-I aruncă acum, trebue să ţintească bine). Dar ia stai, dacă ne aflăm pe un drum greşit? MARIN (refuzând să 'Înţeleagă) : Ce înseamnă: «dacă ne aflăm pe un drum greşit)? .. IOANA: Ce spunea Andrei. Dacă nu e o greşeală a noastră de calcul? I Dacă e una mai adâncă? !. .. De fond... de concepţie. MARIN: Nu se poate! IOANA (sigură, tare.s pe logica-argumentului ei. Il urmăreşte pe Marin tot timpul ca să vadă ce efecte obtine] : Nu spune absurdităţi I Ce răspuns e ăsta: « nu se poate)? Ba se poate foarte bine. Să pre­ supunem că ne-am înşelat . MARIN: In ruptul capului! IOANA: Atunci eşti sau absurd, sau de rea credinţă. Te întreb: e posibil să ne fi înşelat? MARIN: Nu! IOANA: Dece? MARIN: Fiindcă toate experienţele de laborator ne-au reuşit. IOM�A (aproape fericită că poate să dea un argument decisiv) : Şi eu îţi răspund: logic, această posibilitate există. Dacă între laborator şi uzină este o diferenţă de condiţie de care noi n'am ţinut seama? MARIN (descumpănit): Şi-atunci? IOANA (mulţumită c'a afuns în sfârşit la concluzia dorită): Atunci ... atunci, ce' vrei să fie atunci ? J Practică) Ne odihnim, reluăm cer­ cetările, încercăm, vedem, şi dacă izbutim, foarte bine ... Dacă nu. .. să vină alţii mai pricepuţi. ',. "Ii I I .I'� I .1 ,1 \ '1 1 I "I . , 184 AUREL BARANGA ·1 I I [185] ".------------------ IARBĂ REA 185 1,- MARIN: Ascultă Ioano, iţi spun pentru a treia oară în noaptea asta: nu mai înţeleg nimic. Adineauri, acum un sfert de oră, tu ne'ndemnai, tu erai cea mai pornită, tu ţineai să nu ne întrerupem lucruL.. . IOANA: Exact I MARIN: Şi acum vorbeşti de vacanţă. (Căutdnd să descifreze o taină care pe el U depăşeşte). Când ai fost tu adevărata Ioană? Adineauri sau acum? IOANA: Şi acum şi adineauri. MARIN (lămurit): Atunci eşti inconştientă, IOANA (înţelegând c' a Pierdut, schimbă compleei tonul. De data asta este foarte feminină): Dece?.. Fiindcă sunt obosită? MARIN (ridicând capul din hârtii): Nu! Pentrucă poţi avea calmul ăsta J IOANA: Fiindcă mă gândesc la sănătatea ta? MARrN: Nu, fiindcă poţi fi atât de indiferentă ! Acum îmi dau seama ... Ai fi în stare să laşi totul baltă, să trânteşti uşa şi să pleci. (trist, des amăgit) Va să zică astea sunt nădejdile pe care mi le-am pus eu în tine I IOANA (Pe un ton improvizat, cuceritor) : Marine, nu fii exagerat. Sunt chiar atât de vinovată fiindcă am îndrăsnit să sper o lună de vacanţă? MARIN: Da, dar când? Când ardeam toţi în focul ăsta? IOANA (din ce în ce mai ispititor.vnai ţemeie} : O lună de zile departe de toate preocupările noastre zilnice, de formule, de probe. MARIN: Şi mai încerci să-mi şi argumentezi I IOANA: Prima noastră vacanţă pe care-o visam departe, numai noi doi. .. undeva într'o cabană ... sau într'un cort pe malul mării. .. N'avem şi noi dreptul la viaţa noastră? MARIN (Pe nervi) : Dar asta? Asta ce e? Nu e viaţa noastră? Nu e toată viaţa noastră? (Cu amărăciune, cu disperare aproape) Ce-i în capul tău, Ioano? La ce te gândeşti tu, Ioana? IOANA (crispată de eşec) : La nimic. Hai să lucrăm! (Fiindcă-l vede pe Marin căutând cu ochii) Vrei ceva? MARIN (scurt): Nu I IOANA (foarte serviabilă) : Şi totuşi cauţi. MARIN: Da. Un strop de cafea. IOANA: Mă duc să-ţi fac. [186] I I ,1' 186 AUREL BARANGA I I I '" I I I I .- MARIN: Nu mai e jos? IOANA: Nu. Iţi fac sus. Mă duc. (Se fndreaptil spre scară), MARIN: Atunci adu-mi şi ţigări. Sunt în birou. (Ioana a urcat scara. Marin s'a ridicat, a făcut câţiva paşi, şi-a adus parcă aminte de ceva, caută tn bibliotecă, frunzăreşte o carte, o pune la loc, scoate alta, se opreşte, caută, o pune la loc, scoate un alt volum, deschide şi găseşte o scrisoare. O citeşte tn fugă, la prima lectură se pare că nu realizează, o citeşte a doua oară, pe figur,a lui se înscrie o mare prăbuşire. Se uită spre scară, stă o cliPă pe gânduri, schiţează gestul, ar vrea să se tndrepte spre camera lui Andrei, se opreşte. Trage cu urechea, bagă repede scrisoarea în buzunar, �trece la birou. Coboară Ioana. Ioana ti tntittde cafeaua). IOANA: Poftim. Ţigări nu mai sunt. MARIN (absent) : Nu? IOANA: Vrei să lucrăm? MARIN: Da, da ... Să lucrăm. Ia tu o hârtie şi scrie. IOANA: Dictezi? MARIN: Da. (Se plimbă prin odaie). Scrie aşa: Densitatea ... (Pe alt ton conversativJ Ascultă Ioano, tu ce crezi. .. Andrei a fost ieri la Reşiţa? IOANA (fără să ridiee ochii) : Ce ţi-a venit să mă întrebi enormitatea asta? MARIN: Te întreb: tu crezi că Andrei a fost ieri la Reşiţa? IOANA: Sigur că a fost. N'am vorbit cu el la telefon? MARIN: Şi unde era? IOANA: In uzină. L-au chemat dela furnal. MARIN: La ce oră? IOANA: Ştiu eu cât să fi fost? Dimineaţa. Şapte şi jumătate. Dar nu văd ce rost au toate întrebările astea. MARIN: Nu ştiu nici eu ... Mi-a venit aşa să te întreb ... IOANA (categoric) : Ascultă. Dacă vrei să lucrăm, să lucrăm. Dictezi? MARIN (precipitat) : Da, da ... dictez. (Scurtă pauză) Dar în definitiv, tu dece l-ai chemat? IOANA: Nu ţi-am spus? MARIN: Nu-mi aduc aminte. IOANA: E aşteptat azi la zece la Planificare. MARIN: Atunci scrie mai departe. IOANA: N'ai dictat nimic! '. I I [187] » IARBĂ REA 187 c MARIN: Tocmai d'aia 1 Notează ... Densitatea ... (Pe alt ton) Şi tu de unde ştiai de şedinţa de azi dimineaţă? IOANA: Mi s'a telefonat dela minister. MARIN: Cine a telefonat? IOANA: Nu ştiu. Un funcţionar. MARIN: Bărbat ori femeie? IOANA: Cred că o femeie. MARIN: Interesant. IOANA (Pe o vagă bănuială} : Ce e interesant? MARIN: Nimic. Eu dela început am bănuit. IOANA: Ce-ai bănuit? MARIN: Nimic. IOANA: Ce fel de vorbă e asta, Marine? Spui că ai bănuit. Ce-ai bănuit? MARIN: Că n'a venit pentru Planificare. IOANA: Dar pentru ce? Pentru ce ar fi putut să lase experienţele şi să vină? MARIN: Gândeşte- te şi tu 1 IOANA: Nu văd. MARIN: Să-ţi spun eu: pentru o femeie. IOANA (hotărîtă): Vorbeşti prostii! Asta este imposibil. MARIN: Dece eşti tu atât de sigură? IOANA: Ei, asta mi-a plăcut! Teribile lucruri poate să-ţi treacă ţie prin cap! Andrei şi aventuri. .. şi încă de genul ăsta 1 Nemaipo­ menit! Lasă glumele şi hai să lucrăm. Ai o imaginaţie de m'ai speriat. De unde ai scos toate astea? Aşa puţin cunoşti tu oamenii? MARIN (cu amărăciune) : Nu-i cunosc deloc. D'aia am mereu surprize. IOANA (cu alt interes) : Dar ce, ai aflat ceva de Andrei? MARIN: Nu, n'am aflat nimic. (Marin caută prin hârtii, Ioana U priveşte, voind parcă să-i ghicească gândurile. Când Marin ridică ochii, surprinsă, improvizează). IOANA: Ingrozitor te-a surmenat noaptea asta, Marine, parc'ai îmbă- trânit subit. . MARIN: Sunt oameni care albesc într'o noapte. (Pe alt ton) Ce-ai spune tu dac 'ai afla că Andrei are o legătură? (Ioana tace, Marin o pri­ veşte repede) Densitatea variabilă. IOANA: Aş spune că e o absurditate, asta aş spune. MARIN: Dar cum poţi să fii tu atât de categorică ? -=====================:::::;;-= .. [188] 188 AU'REL BAR4NGA " " I I I IOANA: Fiindcă am instinct I Uite ce e, dragă Marine: mai ai sau nu mai ai chef de lucru? .. Pui nişte întrebări ... De unde le mai scorneşti, Marine? MARIN: Adaugă acolo: capacitatea de absorbţie ... IOANA: Ce să adaug? Imi dictezi de un sfert de oră cuvinte fără niciun sens. (Brusc) Şi în,schimb baţi câmpii. Eu mă duc să mă culc. ' MARIN: Bine, dar mai stai niţel. �s,Cu1tă, Ioano, ce crezi tu despre Andrei? IOANA: La ora asta te-ai găsit să mă întrebi? Ce te-a apucat? .. Andrei e un om echilibrat; poate puţin încrezut, prea sigur pe el. .. MARIN: Nu ... nu generalităţi. IOANA: Dar ce? MARIN: Din punctul tău de vedere ... Ca femeie ... Nu eşti şi tu femeie? IOANA: Pentru mine n'a fost decât profesorul nostru şi bărbatul Irinei. MARIN (făcând un pas spre ea) : Dece mă minţi? IOANA (surprinsă, turburată) : Te mint? MARIN: Dece mă minţi? Ce-i între tine şi Andrei? IOANA: Lasă-mă 'n pace", fii om serios! MARIN: Repet. Ce e între tine şi Andrei? IOANA: Eşti stupid. MARIN: Vreau un răspuns limpede. IOANA -:- Ce vrei să fie între mine şi Andrei? MARIN (precis) : Unde ai fost Marţi după masă? IOANA: Nu ştiu. N'am memoria ta de poliţist. MARIN: Unde ai fost Marţi la şase? Trebue să-ţi aduci aminte! IOANA (simulând eforturi de memorie) : Nu ştiu, stai, aşteaptă. A, da, exact !. .. La ... inspectorat. MARIN: Unde vine asta? IOANA: Pe Jianu. A, da, acum mi-aduc aminte. Era după ploaie. In Piaţa Victoriei m'am întâlnit cu Andrei. Venea dela minister. A lăsat maşina şi ne-am plimbat pe jos până la lacuri. MARIN: Minţi. Şi te înfunzi în minciună din ce în ce. IOANA: Pentru a treia oară îmi spui grosolănia asta. MARIN: Fiindcă minţi I IOANA: Mint? MARIN: Da. Poftim. E scrisoarea ta? E scrisul tău? E semnătura ta? Recunoşti? Acum ce mai spui? (Pauză). [189] • 189 I I I I I 1 IOANA (care Incepe sd se adune) : C� e un procedeu odios. Iţi Inchipui că ai o armă împotriva mea şi-o întrebuinţezi într'un mod laş, josnic. Dece n'ai venit cu scrisoarea la mine, din capul locului, deschis, cinstit? (Luându-i scrisoarea din mână şi aruncându-şi ochii pe ea) : Şi de altfel, ce demonstrează scrisoarea asta? MARIN: Că de cel puţin patru luni de când ai scris-o, între tine şi Andrei sunt lucruri pe care eu nu le ştiu. IOANA (bravând): Mai mult decât atât: că Andrei mă iubeşte. Şi? MARIN (trăsnit, nu-şi dă seama încă) : Andrei te iubeşte? IOANA: Da I MARIN: De când? IOANA: Nu ştiu. MARIN: Dece nu mi-ai spus? IOANA: Fiindcă n'am acordat faptului importanţa pe care i-o dai tu. MARIN: Sigur ... Nici nu mă mir. In lumea ta asemenea accidente sunt destul de dese. IOANA: Aici nu e vorba de lumea mea. E vorba de viaţa mea. Şi eu am socotit că nu e nicio catastrofă dacă răspund unui om ... MARIN: " . căruia îi eşti recunoascătoare fiindcă ţi-a făcut o situaţie. IOANA: Nu mi-a făcut-o el. Mi-am făcut-o singură. MARIN: Nu-i adevărat! El te-a adus între noi... Şi-mi explic abia acum dece. IOANA: Fiindcă am muncit. Totdeauna am muncit. MARIN: Mie-mi spui asta? Vara pe plajă, la Mamaia şi iarna la concursu­ rile de ski ... IOANA: M'ai văzut tu 1. .. MARIN: Nu ţi-ai pus problema decât după ce i s'au luat lui taică-tu fabrica ... şi ... cupoanele ... IOANA: Am muncit doi ani fără nicio plată. Crăpam de foame. MARIN: Să nu-mi vorbeşti de foame. De foame am crăpat noi. Voi crăpaţi de foame când nu mâncaţi decât patru feluri, fără fructe. Ai reuşit să te vâri şi în sufletul Irinei şi într'al meu. Acum ochii hrăpăreţi ai Bălenilor sunt iar nesătui. Nu-ţi mai ajunge ce ai. IOANA: Marine, eşti îngrozitor. Ţi s'au deschis pofte mari. MARIN (amar, otrăvit): Sigur. Ce reprezint eu? Un biet asistent. Pe când el e Andrei Bârlea, savantul, descoperitorul. Eu n'am fost decât prima treaptă. IOANA: Nu-i adevărat, nu-i adevărat I - ., [190] MARIN: Acum se lămuresc toate. Trebuia să deschid ochii bine, să nu uit că pisica, chiar când ciripeşte ca vrabia ... tot pisică rămâne. IOANA: Mi-am spus că e o criză a lui Andrei. .. şi c'o să-i treacă ... MARIN: De când durează? De când durează legătura dintre voi? IOANA: Dacă-mi vorbeşti pe tonul ăsta ... şi vorbeşti de « Iegătură » ... nu-ţi răspund.' . MARIN (şi mai categoric) " De când dutează legătura dintre voi? (Ioana tace) Nu-mi răspunzi? Atunci îl trezesc pe el. (Schiţează gestul că se îndreaptă spre camera lui Andrei). IOANA: De când ai plecat tu cu Irina la Albeşti. Am ieşit şi ne-am plimbat cu maşina până la Snagov. Asta a fost tot. MARIN: Şi pe urmă? IOANA: Pe urmă nimic. MARIN: Ce-aţi vorbit? IOANA: Fleacuri, copilării l. .. MARIN: Ce ţi -a spus? IOANA: Ai atâta imaginaţie să-ţi Inchipui singur. Că nu e fericit în căs­ nicie ... Mi-a povestit viaţa lui ... viaţa lor. .. Cum i-a despărţit războiul. .. cum l-a surprins pe el în Franţa şi a rămas acolo ... S'au regăsit după război. .. Că de fapt el o stimează numai ... MARIN (tăind-o),' Dece nu mi-ai spus? IOANA: Ce? MARIN: Dece nu mi-ai spus din prima clipă? (O cliPă de tăcere) Dece? IOANA: Ce-ar fi urmat? Să ne certăm cu toţii? Să se ducă de râpă o muncă ... MARIN (scurt, retezat) " Nu-mi vorbi de muncă I Am văzut eu adineauri cât de mult ţii tu la munca noastră. IOANA>: Mi-era teamă pentru tine. MARIN (cu o ironie otrăvitoare) " Să nu sufăr prea tare ... Mă menajai. .. In curând o să-mi ceri să-ţi fiu şi recunoscător ! De fapt era altceva în capul tău. Să-ţi spun eu: socoteală de arendaş: dacă plouă se face câmpul, dacă e secetă, vând rezervele la preţ întreit. Ţi-era bine şi cu mine şi cu el. (Hotărtt, definitiv) Ioano, noi trebue să ne despărţim. IOANA (1n panică),' Să ne despărţim? I MARIN: Da, şi imediat. IOANA: Să ne despărţim? ! Dece? MARIN: Pentrucă m'ai minţit. '1 I , I I '1 t 190 Ăt111�L lIAllANO ... • [191] 1S1 I I ------------------------------------------- IOANA: Dar nu te-am minţit, Marine. MARIN: Sau mi-ai ascuns adevărul. Eu nu mă pricep !lă mă joc cu vorbele. IOANA: Marine, glumeşti! MARIN: Nu glumesc deloc. Nu ştiu să glumesc. Nu m'a învăţat viaţa! {Lmplacabil} Ai să pleci chiar azi. IOANA (Panica ei creşte) : Unde? Cum? MARIN: Te descurci tu ! IOANA: Cum, Marine, aşa treci tu peste toată viaţa noastră? Cu liniştea asta, cu indiferenţa. . . . MARIN: Sunt operaţii care trebue făcute repede. IOANA {lwptă CU o ultimă sforţare) : Ştiu. Nu m'ai iubit. Nicio clipă. Abia acum te văd cu ochii limpezi. Satisfăceam probabil orgoliile tale ascunse şi ... nerealizabile. De asta te-ai apropiat de mine. MARIN: Imi închipuiam, ca un dobitoc, că am să fac din tine ... IOANA: Minciuni. .. Era altceva la mijloc. Reprezentam pentru tine un lucru pe care altădată nu l-ai fi dobândit în viaţa ta. (Cu pa­ timă) Eşti ros de ambiţii până 'n măduva oaselor, Marine. Acum îmi dau seama. Nu te interesează nimic. Treci peste orice. Totul îţi este egal şi indiferent. Pentru satisfacerea ambiţiilor tale eşti în stare să omori oameni. MARIN (ironic): Pe tine, de pildă. IOANA: Nu pe mine, pe Irina. Te gândeşti ce faci din viaţa ei? MARIN: Irina nu mi-ar ierta niciodată dacă as lăsa-o să trăiască in minciună. ' IOANA: Crezi c'o să-ţi fie recunoscătoare că-i distrugi căminul. .. viaţa? MARIN: O viaţă bazată pe resturi, pe cioburi. IOANA: Dar care dă roade. MARIN: Otrăvite. IOANA: Vezi cum te 'ntunecă ambiţia? (j Roadele» sunt lucrarea asta pentru care te băteai tu adineaori cu pumnii 'n piept! Ce-o să devină lucrarea voastră? (AProape diabolică) Ce-o să se aleagă din lucrarea voastră? ! . MARIN: Ce viperă eşti! (Se reculege) Lucrarea noastră n'are nicio legă­ tură şi nici un amestec. IOANA (infernală In cru%imea H) : A�a crezi tu? 1 Crezi e'o să. mai poţi lucra cu Andrei? 1 MARIN: Am să lucrez. Până terminăm ce-am Inceput. IOANA: Şi pe urmă? [192] MARIN: Plec şi eu. IOANA: Şi 'n timpul ăsta? MARIN: O să-mi rumeg otrava şi-o să tac. IOANA: Va să zică singurul lucru pe care-l vrei, e să plec eu? MARIN: Trebue să terminăm lucrarea. IOANA: Ei bine, n'ai s'o termini I (Se duce spre camera lui Andrei, bate în uşă) Andrei I Andrei I ., MARIN: Ioano! IOANA (bate şi mai tare tn uşa camerei lui Andrei) : Andrei I MARIN (murmurând printre dinţi) : Ticăloaso I IOANA (către A ndrei care a apărut în pragul uşii) : Andrei, Marin vrea să-ţi vorbească. (Ioana urcă. Andrei se ",ită mirat după Ioana. Pauză mare). ANDREI: Ai găsit ceva, Marine? MARIN: Da I ANDREI: Grav? MARIN: Destul de grav. ANDREI: Atunci spune, ce taci? Ce mă menajezi? MARIN: Nu, dar mă.gândeam cum să încep. ANDREI (aşezându-se): Te ascult. MARIN: Tovarăşe Andrei, vreau să-ţi cer un sfat. ANDREI: Un sfat? MARIN: Da, un sfat. Pentru mine ... pentru mine este extrem de im­ portant. (Scurtă pauză) Pe tovarăşul Lascăr dela Litere, îl cunoşti? ANDREI (nedumerit): Mă Marine, ce ţi-a venit? MARIN: O să vezi imediat. Are un asistent, pe unul Voicu ... Nu cred că-I cunoşti... Sau îl ştii? ANDREI: Nu. MARIN: E dintr'o comună cu mine. Un băiat foarte bun. Mâna dreaptă a lui Lascăr, Dumneata îl cunoşti bine pe tovarăşul Lascăr? ANDREI: Da, destul de bine. Dar ce legătură are povestea asta cu lu­ crarea noastră? Mă Marine .. , La ora asta? l!ARIN: Pentru mine e extrem de serios. Imi trebue :sfatul dumita1e, imi trebue neapărat. ANDREI: Nu crezi totuşi că avem lucruri mai ... :MARIN: Nu ... Nu ... Ascultă-mă, tovarăşe profesor. Ascultă-mă. ANDREI (acceptând nevoit discuţia): Mă rog. Şi Voicu ăsta? �: E însurat de curând. Se înţelegeau foarte bine. I i. I I I I . 192 AUREL !lARANGA I I I ) .. [193] ANDREI (voind să pară detaşat) : E firesc. Doi oameni tineri ... MARIN: Tocmai J Şi acum. câteva zile Voicu a aflat că soţia lui are nişte legături. .. cu .•. ANDREI (surprins): Degături P MARIN: Şi ştii cu cine? N'o să-ţi dea prin cap. Cu Lascăr. Legături de care Voicu bineînţeles habar n'avea. De unde să-i trăsnească lui prin minte? ! Cum să-şi închipue? I (Scurtă pauză) Dumneata ce crezi tovarăşe Andrei? ANDREI (surprins): Din ce punct de vedere? MARIN: Cum din ce punct de vedere? ... Al lor. Al lui, al ei, al lui Lascăr. (Andrei tace) Nu-mi răspunzi, tovarăşe Andrei? ANDREI (începând să se Plimbe prin odaie) : Da, întra adevăr, e o chestiune complicată ... (DuPă o cliPă de gândire) Şi de unde a aflat Voicu? MARIN: N'are importanţă. Să presupunem că a găsit o scrisoare. ANDREI: Atunci depinde până unde a mers legătura lor. MARIN (categoric) : Eu cred că nici asta n'are nicio importanţă. Faptul rămâne acelaşi, indiferent ce a fost între ea şi Lascăr, (Cu durere aproape) Lui Voicu i-au ascuns. Pe Voicu l-au minţit. Să vorbim întâi de ea. L-a minţit, tovarăşe Andrei. ANDREI: O clipă. De vreme ce-mi ceri sfatul, am dreptul să-mi spun părerea, nu? Voicu ăsta al dumitale n'are nimic să-şi reproşeze? MARIN: Nimic. Absolut nimic. ANDREI: De unde ştii? MARIN: Ştiu. E un om care dacă ar fi greşit, ar fi recunoscut. ANDREI: De vreme ce ea a simţit nevoia să caute în afară un refugiu ... un sprijin, înseamnă că ... MARIN: Dece nu i-a spus lui? ANDREI: Poate că n'a îndrăsnit. MARIN (cu o revoltă reţinută totuşi) : Şi atunci au preferat să-I lase să trăiască în minciună. Şi ea şi Lascăr. (Privindu-l drept în ochi). Şi Lascăr, tovarăşe I Al\'DREI: Voicu ăsta al dumitale să nu dramatizeze. Asemenea lucruri s'au întâmplat şi se întâmplă. MARIN: Dar nu în lumea noastră. Noi ne conducem după alte principii. ANDREI (caută să evite tncolţirea, cinic şi totuşi pe nervi): Principii 1 Omul gândeşte principii. .. dar consumă calorii. MARIN (stupefiat) : Atunci poate să gândească una şi să facă alta? ANDREI: O cam facem cu toţii. 1-. . . ---- ----- ". • IARBA REA 193 1 il I I n I I [194] I ' .1 194 AUREL BARANGA • I il J .il '1 , " , MARIN: Dar nu omul ăsta nou. ANDREI (bravând): Care om nou? MARIN: Care creşte sub ochii noştri. Dumneata singur vorbeai aseară ... ANDREI: Iti închipui că omul ăsta nou creşte în eprubetă, dela o zi la alta? MARIN: Dar omul nou pe care văd că-I tăgădueşti acum, există. ANDREI: Un om nou, cu destule păcate .vechi 1 ... MARIN: Dar care devine cu adevă T�t nou p� măsură ce se desbară de ele . .ANDREI: Omul rămâne totuşi sclavul câtcrva instii.cte primare: foamea şi instinctul de reproducere, MARIN: Sunt ingrozit, tovarăşe]. .. Asta o spui durnneata? Păi asta o spune Sartre 1 . .ANDREI: Nu ştiu cine-o spune ... da' omule un animal ticălos! Unde te duci? MARIN (schiţând un gest că se îndreaptă către camera lui Andrei) : Vreau s' o întreb şi pe tovarăşa Irina. ANDREI: N'o trezi. Pela Irina n'ai ce afla. MARIN: Dece? .Al-.'DREI: Irina suferă de acelaşi păcat ca şi dumneata: simplifică. Viaţa nu încape în formule. MARIN (încremenit): Gândeşte-te bine ce spui, tovarăşe Andrei! Cum? Cinstea' e pentru dumneata o formulă? ! ANDREI: (încercând să-şi regăsească liniştea) : Luată ca o abstracţie, da. Deaceea a şi variat atât de esenţial dela un loc la altul. La Spar­ tani, să furi era o cinste. Singurul păcat era să te laşi prins. Nu există cinste, Marine dragă ... Şi nu ştiu ce dracu mai există! MARIN (lămurit, senin, oţelit) : Atunci nu te mai întreb ce crezi despre Lascăr (Cu o mare durere) Dar mă doar� inima pentru Voicu! Voicu ăsta e un băiat bun. A fost şi el muncitor ca şi mine. A lucrat în uzină. Şi-a fărâmat mâinile la strung. A făcut şcoala greu!. .. s'a ridicat. A mers mai departe. A intrat 'în facultate, a învăţat, s'a sbuciumat, l-a întâlnit pe Lascăr, s'a lipit de el. .. Lascăr ăsta e un om deştept, pregătit. A învăţat pe lângă el. Să-I ia dracu pe Voicu ăsta că a crezut, că l-a iubit pe Lascăr ... Acum ce să mă duc să-i spun? Că omul e un animal ticălos? (Recules). Nu, tovarăşe Andrei, eu nu cred că omul e un animal ticălos ... Cred că burghezia l-a ticăloşit ... Şi nu pe toţi. Şi nu cred că cinstea e o formulă, tovarăşe profesor! ... Atunci, ce, toate sunt formule? I Şi adevărul e o formulă? Şi dreptul omului să trăiască liber, să nu-l asuprească nimeni, e o formulă? Şi mâinile mele l I I I I [195] r IARBĂ REA 195 astea două sunt o formulă? Uită-te la min�, în ochii mei, tovarăşe Andrei! Şi viaţa e o formulă? .ANDREI (exasperat): Formule I Formule I De o mie de ori formule! Dumneata ştii dece am eşuat eu cu cercetările astea? Dece am ajuns să mă fac ridicol? Dece am ajuns în situaţia asta? Caraghioasă, disperată. .. De râsul lumii.. Batjocura colegilor... Ştii dece? Fiindcă am avut o clipă slăbiciunea să mă las tras pe drumul Irinei şi să accept formula ei. M4RIN: Păi cercetările, le-ai pornit dumneata . .ANDREI: Sigur. Dar eu ce căutam? O nouă expresie a desagregării sul­ furice ... Era o ecuaţie frumoasă, îndrăsneaţă, dar atât I Ideea industrializării, e a Irinei. Acum parcă o aud. O să spună că sunt un om slab. Că-mi pierd cumpătul. Nu, dragul meu. Din neferi­ cire văd limpede. Am reuşit să mă fac de râs! MARIN: Mai încet, ai s'o trezeşti. .ANDREI: Nu-i nimic! Să afle! Ea a venit cu formula: « Dacă ce-am găsit noi în laborator e just, atunci trebue să fie şi folositor». MARIN: Şi eu cred la fel. .ANDREI: Aici e eroarea! Nu, dragul meu. Sunt speculaţii ale gândirii, menite probabil să rămână permanent în domeniul abstracţiei. Şi eu aş vrea să fie altfel, dar nu e ! MARIN (devenit calm, liniştit şi sigur pe el) : Iar eu îţi spun: orice spe­ culaţie care n'are legătură cu viaţa e moartă . .ANDREI (înfierbântat, nu mai are control): Altă formulă! MARIN: Nu mă aşteptam să-mi vorbeşti aşa, tovarăşe profesor. Aşa poate să vorbească... numai Lascăr ... .ANDREI: Lasă-l pe Lascăr al d-tale l N'are nicio legătură. MARIN: Ba are, tovarăşe profesor, are foarte mare legătură. Nu poţi să gândeşti într'o situaţie într'un fel, şi'n alta pe dos . .ANDREI: Ascultă sfatul meu, băiatule. Dacă vrei să reuşeşti în cariera d imitale de cercetător, urmează numai rigorile ştiinţei. Ştiinţa nu cunoaşte alte reguli. Ştiinţa e ştiinţa. IRINA (care a intrat pe ultima replicâ a lui Andrei) : Nu-i adevărat! Cum poţi să spui asta? .ANDREI: A! Erai aici? Foarte bine! Am proba în faţă. IRINA: Dar ce e, ce s'a întâmplat? .. ANDREI: Ce s'a întâmplat, s'a întâmplat. Am încercat să supunem ştiinţa necesităţii şi am ratat! Haa! şi încă ce ratare! Imi rămâne 1" [196] cel puţin satisfacţia că pentru mine nu este o noutate. M'am aşteptat! MARIN (1 rinei): Avem surprize astăzi, tovarăşă Irina, surprize multe. IRINA (înmărmurită) : Ce înseamnă că am vrut să « supunem» ştiinţa necesităţilor? Ce frază este asta, Andrei? Dar ştiinfa care nu izvo­ răşte din necesitate .. . e o fantasmagorie. ANDREI: Formulă... şi asta e o formulă! Când Galileu a aflat că pă­ mântul se învârteşte, nu-i era 'necesar omenirii s'o afle. Dovadă că era gata să-I ardă pe rug. IRINA: Nu numai că omenirea avea nevoie s'o afle, dar nici nu se putea întâmpla altfel. Dovadă c'a aflat şi că peste rugurile pregătite a rămas: e pur si muove ! Dar ce, poţi despărţi ştiinţa de omenire? ANDREI: Nu ştiu. Cercetătorul caută din pasiunea lui de a găsi. (con" cesiv). Dacă lucrările lui Servesc şi unor scopuri practice, cu atât mai bine, Aşa am' învăţat eu. f"" IRINA (necruţătoare): Se vede. Şi ştiu şi de unde. Dar ce-ţi închipui că cercetătorii dela care ai învăţat tu, cercetătorii Apusului sunt nişte fiinţe eterice care caută metafore? Sunt nişte pământeni foarte autentici ... MARIN: Şi mari amatori de dividende. IRINA: Puşi să lucreze cu obiective foarte precise. Sunt şi excepţii, dar nu de excepţii e vorba. ANDREI: Aş vrea să ai dreptate, Irina, dar ştiu eu dacă nu ne pierdem în fraze? !. .. Dacă aş fi continuat cercetările ... cum voiam eu ... IRINA: Unde ai fi ajuns? ANDREI: In orice caz, nu în situaţia asta! Fără ieşire! Fără ieşire I Fără ieşire I IRINA: De unde ai scos-o? Laboratorul e de partea noastră. ANDREI: Şi uzina împotrivă. � IRINA: Şi ce concluzie tragi? A!-."'DREI: Exact ce-am bănuit eu: că se poate ca un calcul pe hârtie, Lru atâta vreme cât e în domeniul speculaţiei pure, să fie just ..• şi când încerci să-I transformi într'un mijloc ..• IRINA: ... prozaic ... industrial ... spune, spune, nu te opri. ANDREI: Să ţi se refuze. Să se opună. IRINA: Dar pentru ce deosebirea asta dintre laborator şi uzină? Intre speculaţie şi viaţă? -J '1 : I{ II 1 , I I '" " 196 AUREL BARANGA . _.- _. ----_._-_._-�-- .. 'i, .' [197] IARBĂ REA 197 ANDREI (nepregătit, improvizdnd): Nu ştiu. N'am de unde să ştiu. Intervine probabil un imponderabil ... IRINA (stupefiată) : Ce cuvânt e ăsta, Andrei, (1 imponderabil &? Nu vor­ beşti ca un om de ştiinţă, vorbeşti ca un diletant. Acum văd ce-a făcut ştiinţa Apusului din tine. Nu mai pricep nimic. Sau poate e altceva la mijloc . MARIN: E altceva... E . IRINA: Ştiu ce e, Marine. Eu pot să-i spun. E orgoliul lui rănit. Ambiţia ta jignită. Te gândeşti ce-o să spună Stoican. Ai rămas un orgo­ lios, Andrei. Un înfumurat. ANDREI: Eu înfumurat. . . , IRINA: Te cunosc mai bine decât îţi închipui tu. Te cunosc. Auzi expresie de om de ştiinţă e imponderabil ». (Căutând să-l remonteze}. Există probabil un factor pe care noi nu l-am prevăzut. Care a făcut ca experienţele din laborator să reuşească şi cele din uzină nu. (Calmă, sigură). O să-I găsim. ANDREI (ironic): Dacă există c necesitatea s. IRINA (imPlacabil) : Ii trebue Republicii fier mai mult şi mai bun pentru socialism. O să-I găsim. ANDREi: Acum, sau peste un an. MARIN: Acum. IRINA: Sau peste un an. Eu am răbdare. Şi ştii dece? Fiindcă nu mai trebue să lucrez pentru exploatarea petroliferă a lui Ewans, să orbesc peste registre adunând averile care fug în străinătate. Şi trebue să ai răbdare şi tu. Fiindcă nu mai putrezeşti la schelă, la Buştenari, aşteptând să răzbească sondele Englezilor. ANDREI: Ce puteam face atunci altceva? IRINA: Tocmai. Dacă nu acceptai cu pălăria în mână postul lui Ewans, urma să rămâi muritor de foame. Nu uita: făceai parte din « ple­ tora de intelectuali », adică cerşetori cu diplome. Eu am răbdare fiindcă nu mai trebue să stau umilită în faţa domnului X sau Y: « Ce vrei domnişoară?)} « Sunt chimistă ». « N'avem nevoie », Eu am răbdare să caut. Nu mi-a reuşit astăzi, o să-mi reuşească săptămâna viitoare sau peste o lună ... ANDREI: Sau niciodată ! Mulţumesc. Prefer să mă duc profesor de chimie la liceul din Călăraşi. IRINA: Te priveşte. Eu rămân mai departe şi caut. Asta e poziţia mea de luptă. Şi n'o părăsesc. Tu dacă n'ai răbdare .•. o-o [198] 198 AUlU'tI. BARANGA I I I .ANDREI: Plec. IRINA: Pleacă. (Sună la intrare). Cine-o fi? MARIN (s'a dus să deschidă. Are o expresie foarte mirată): Tova' ăşul Sofronie. IRINA: Tovarăşul Sofronie? La ora asta? Nu-l lăsa să aştepte. SoFRONIE: Bună dimineaţa, tovarăşi. Am venit cu noaptea 'n cap. Dar m'am gândit că nici voi n'aţi dormit. MARIN: Da, ce-i drept, n'am prea dormit. IRINA: Dar ce s'a întâmplat? SOFRONIE: Am să comunic ceva important, tovarăşului profesor. IRINA (pătr'ţf-nsă de importanţa acestei vizite): Atunci să vă lăsăm. (Irina şi Marin se pregătesc să iasă). SOFRONIE: Nu, e bine să fie tot colectivul. IRINA: Ia loc, te rog. SoFRONIE: Mulţumesc. Uitaţi tovarăş' despre ce e vorba. Vin dela o şedinţă a biroului organizaţiei de partid în care până acum s'a desbătut eşecul vostru dela Reşiţa . .ANDREI (subliniind importanţa comunicării) : La Partid? IRINA: Eşecul nostru? SOFRONIE: Da, tovarăşi, spun eşec fiindcă nu e timpul să ne ascundem după vorbe. MARIN: Dar tovarăşe Sofronie, noi nici nu ne gândim la un eşec. IRINA: Rezultatele noastre din laborator sunt categorice. SoFRONIE (bărbăteşte): Din nefericire şi cele dela Reşiţa sunt tot atât de categorice. Trebue să vă arăt o latură foarte serioasă a acestei probleme pe care voi n'o cunoaşteţi fiindcă nu era cazul s'o cu­ noaşteţi. Descoperirea voastră urma să dea pe lângă fontă şi un metal rar, care înlocueşte cositorul. MARIN: Indium-ul. SoFRONIE: Ei bine, aflaţi că de trei luni, sunt în Bucureşti reprezentanţii unui grup olandez cu care se duc tratative pentru cumpărarea unei importante furnituri de cositor. Sunt trei luni de când am primit oferta capi talişti1or. IRINA (ironică) : Ce atenţi au devenit!. .. MARIN: Ce grijulii. .. SOFRONIE: Tocmai. .. Vă închipuiţi însă, condiţiile lor nu pot fi în niciun caz prieteneşti. De ce? Fiindcă ei sunt capitalişti şi noi o tânără republică populară ... Vă daţi acum seama, tovarăşi, ce rol J trebuia să joace descoperirea voastră? Ea se leagă de planul nostru [199] IARBĂ REA 199 de stat. .. O cărămidă la temelia acestei ţări pe care o clădim cu braţele noastre ... (Pauză) Sigur, or fi greutăţi. .. Dar de când am început noi să ne temem de greutăţi? .. Şi când am încrucişat noi vreodată braţele? .. (Pauză). Măi tovarăşi, nu se poate, nu trebue ca lucrarea voastră să se termine cu o înfrângere ... MARIN: Infrângere? Odată cu capul. .. SoFRONIE: Am văzut şi eu cu ochii mei. .. Ce frumos au scris oamenii noştri pe şantierele lor dela Canal: (1 Construim fără burghezie ... şi împotriva ei ». .. (Pauză) Ce spuneţi voi tovarăşi? Care e răs­ punsul dumitale, tovarăşe Andrei? Dacă voi reuşiţi, contractul ăsta nu se mai încheie. Dar trebue să se ştie precis, se mai poate conta pe rezultatul cercetărilor voastre? ANDREI (care tn tot timpul expozeului tovarăşului Soţronie a înregistrat im­ portanţa problemei ridicate; este acum copleşit de răspundere. Are un ton sincer, cald, care demonstrează că vorbele tovarăşului Soţronie au ră­ sunat în inima lui): Tovarăşe Sofronie, suntem toţi pătrunşi de răspunderea care apasă asupra noastră. (Irina şi Marin îl privesc cu mare interes). O răspundere grea. Mult mai grea decât am bănuit. Eu cel puţin. Răspunsul, ştiu eu ... Tu ce spui, lrino? Ce spui, Marine? IRINA (cu încredere) : Cred că-I vom putea da. MARIN: Il vom putea da. ANDREI: Il vom da. (Sună telefonul. Se repede Marin). MARIN: Reşiţa! (Andrei trece la telefon). ANDREI: Da. Eu. Andrei Bâr1ea. Inginerul Roman? Da, eu. Ia spune, cum aţi făcut proba? V'aţi ţinut de instrucţiuni? Foarte bine. Nu. Nu aşa. Punct cu punct. Toate fazele. Dela început! Aşa. Aşa. Foarte bine. Bun. Mai departe. Cum? Da, aşa. Şi mai departe. Da. Da. Da. da, da. Şi ultima ... cum şase atmosfere? Vrei să spui IZ atmosfere. Cum şase? Ce, dumneavoastră aţi dat şase atmosfere? Şase atmosfere? Auzi, Irino, nebunie, au dat şase atmosfere. (In telefon). Ce tot vorbeşti, tovarăşe Roman? Cum conform instruc­ ţiunilor? Instrucţiunile sunt foarte limpezi. Scrie clar. Hidrogenul va fi dat la o presiune de IZ atmosfere. Cum o să scrie la dumneata şase atmosfere? Marine, ia dă-mi instrucţiunile. IRINA (luându-le depe birou) : Sunt aici. Cum şase atmosfere, Andrei? (Trece la telefon). Cum şase atmosfere, tovarăşe Roman? Nu. Irina Bâr1ea. Cum şase atmosfere? [200] ...... --------------------�� 200 AUREL BARANGA ANDREI (revoltat, către Sofronie): Dacă se poate concepe asemenea imbecilitate 1. .. Auzi dumneata, şase atmosfere ... IRINA (la telefon) : Instrucţiunile sunt foarte limpezi. Nu. Nu. Te aştept. Stau la telefon. (Către cei din scenă). Auzi Marine, ce susţine Roman? Că în instrucţiunile lui scrie şase atmosfere. MARIN: Nu se poate. . IltINA: Ce dosar ai trimis la Reşiţa? MARIN: Ăsta. Copia lui exactă. IItINA (la telefon) : Da, da, sunt la telefon. Da, da. Ia deschide la pa­ gina 27. Ia citeşte. Nu, nu, citeşte. Cum la dumneata scrie şase atmosfere? I (M oment de stupoare) Subliniat? Unde? Sus? ANDREI (trecând la telefon, preluând el instrucţiunile): Ia caută mai jos. Nu, nu, la mijlocul paginii. După: t şi în acest caz» ce urmează? (Către cei din scenă). Nemaipomenit I (In telefon). Nu, nu, la mijlocul paginii, rândul 12, după «şi în acest caz 1> ••• Ce urmează la dumneata? A doua oară şase atmosfere? Cum e rândul următor la dumneata? Aşa! Exact! (Dă telefonul Irinei. Către cei din scenă). Auzi dumneata nerozie. IRINA (la telefon) : Şi JQS, ultimul rând din pagină? Tot şase atmosfere? Da, da ... Mulţumesc. Nu, nu ... Mulţumesc! Aşteaptă. Vei primi instrucţiuni. (Inchide telefonul. Către cei din scenă). Ei, vă închipuiţi enormitatea asta? (Privindu-l fix când pe Andrei, când pe Marin). S'a lucrat cu şase atmosfere. Şi aşa era trecut în instrucţiuni. Cum a fost cu putinţă, Marine? (Ioana coboară scara Până la iumătate). IOANA: E aici tovarăşul Sofronie? E chemat dela Partid la telefonul nostru. ANDREI (urcând scara cu Sofronie): Probabil fiindcă al nostru era ocupat. (Făcându-i loc lui Sofronie) Pe aici, tovarăşe. (In timp ce urcă). Auzi dumneata, dacă e posibil? I Orice mi-aş fi putut închipui, dar să dea şase atmosfere. " (Sofronie şi Andrei au ieşit din scenă). IRINA (se uită la ceasornic) : Opt şi jumătate. Şi eu la nouă trebue să fiu la institut. (Iese). MARIN (duPă ce se uită bine �mpreiur, tntr'o surescitare neobişnuită se repede la telefon. In şoaptă) : AUo, interurban. AUo, domnişoară! De aseară aştept! De aseară te-am rugat! Dă-mi te rog Huniedoara. Uzinele Huniedoara I De aseară aştept. Dă-mi te rog urgent Hunie­ doara. AUo I Cortina li '1 I , , .. [201] p -ÂrM JJI Decorul celorlalte acte. A ctul al III-lea se petl'ece In conti­ nual'ea imediatâ a actului al II-lea. La ridicarea cortinei, Andrei şi Sofronie coboară scara. La vederea 101', Mal'in Inchide precipitat telefonul. ANDREI: Atunci este altceva! Cu totul altceva. Insemnează că nici n'au făcut experienţa noastră! Iţi dai dumneata seama tovarăşe Sofronie, prin ce-am trecut? Nemai pomenit. Să ne fi văzut azi noapte!... Nu-i aşa, Marine? Ca stafiile umblam. Cui să-i dea prin cap? Grozavă poveste! Irino! Irino! Nu, şezi să luăm ceva. Irino! In sfârşit bine c'a fost aşa... Dar îţi dai seama dumneata, ce nerozie? Să dea 6 atmosfere ... în loc de ... Stau şi mă gândesc. Cum s'a putut asta? Cum de era scris acolo 6 atmosfere? MARIN: Asta mă întreb şi eu. ANDREI: Da, domnule. Cum s'a putut întâmpla? MARIN: Nu pricep nimic. ANDREI: Mi-a citit de trei ori: 6 atmosfere,6 atmosfere,6 atmosfere ... Nu. Nu poate fi altceva. Exclus I La Reşiţa s'a lucrat după un protocol fals. MARIN: Se poate? ANDREI: Nici nu încape altă explicaţie. Cine a dus dosarul la Reşiţa? MARIN: Cum, cine? Eu. (Intr4 Irina. E tmbr4ca14 d8 plecare) IRINA: Şi eu care trebue să mă duc la institut. Am lucrări practice. � . ..�"". "." [202] 202 AUREL BARANGA . .,. ANDREI: Lasă-le astăzi, Irino, IRINA: Să dau un telefon. (Trece la telefon) AUo, institutul? Aici Irina Bârlea, Comunicaţi studenţilor din anul II, seria A, că lucrările practice de azi se amână. Nu, nu. Vor fi înştiinţaţi. (Inchide tele- fonul). • ANDREI: Irino, cum îţi explici tu ce s'a întâmplat la Reşiţa? Acolo s'a lucrat după un protocol fals r ' IRINA: Da. Şi nu pricep cum. ANDREI; Dosarul a fost dus la uzina de Marin. IRINA: Da, eu i l-am dat. ANDREI: Unde-I ţineai? IRINA: Cum unde? Unde ţin toate dosarele: la laborator, în' casa de fier. ANDREI: Cine mai are cheia Pr IRINA: Numai eu. O ţin la mine. ANDREI: Ar fi putut să umble cineva? IRINA: Doar dacă sparge broasca. Dosarul a fost acolo până în ajunul plecării lui Marin-la uzină. ANDREI: Când ai plecat tu, Marine? MARIN: Pot să vă spun exact. E trecut pe foaia calendarului. (Caută în calendarul de birou) La 5 Iunie. Dosarul l-am luat acasă în ajun, în patru. ANDREI: Ai umblat cumva cu el prin oraş? MARIN: Cum o să umblu, tovarăşe Andrei? Dela laborator am venit direct acasă. Mi-aduc aminte, Ioana era bolnavă ... IRINA: S'o chemăm pe Ioana (către Marin) E sus? MARIN: Sus. E cam obosită. IRINA: S'O chemăm totuşi. (Dă un telefon) Ioane, fii te rog bună şi vino jos. MARIN: Am luat acasă dosarul... Era în plic ... ANDREI: Plicul intact? MARIN: Sigilat. Eu am rupt sigiliul. Mai am plicul sus. ANDREI: N'ai observat? Nu CUmva se umblase la sigiliu? MARIN: Ferească dumnezeu. Sigiliul neatins. Cum n'o să-mi dau seama? Eu am pecetluit plicurile. Aveam şi la sigiliu un secret al meu. Puneam ceară roşie, iscăleam (1 Marin s, şi pe toată lungimea iscăli­ turii, trăgeam vizibil o dungă (concludent) Dunga era intactă. Dacă s'ar fi umblat ... ANDREI: Şi dece l-ai desigilat? ·1 , , t, T 1· [203] - . IARBA REA 203 �- " MARIN: Tocmai pentru ca să-I mai controlez odată. Am revizuit dosarul filă cu filă. IRINA: Şi n'ai băgat de seamă nimic? MARIN: Nimic. Am luat dosarul, l-am băgat în alt plic, l-am pus în servietă şi a doua zi la 5 am plecat spre Reşiţa. ANDREI: Marine, gândeşte-te bine ... Aici e o chestie gravă ... Poate că n'ai plecat tu ... Poate că n'ai putut să pleci. Zici că Ioana era bolnavă. Poate ai trimis pe altcineva. Vreun student. Spune drept, Marine... să nu înebunim degeaba. MARIN: Se poate, tovarăşe Andrei? Aşa mă cunoşti dumneata pe mine? A doua zi la 5 am plecat. ANDREI: Cu trenul? MARIN: Nu. Cu maşina. Dumneata mi-ai dat maşina, tovarăşă Irina. ANDREI: Dece-ai plecat cu maşina? Cu trenul e mai comod. MARIN: La întoarcere voiam să mă abat prin comună pe la mine. Am avut o pană ... şi n'a mai fost timp. ANDREI: Când ai avut pana? La duce re sau la Întoarcere? MARIN: La întoarcere. La duce re am mers direct: Bucureşti-Sibiu- Deva-Lugoj- Reşiţa. ANDREI: N'ai oprit nicăieri? MARIN: Nicăieri. ANDREI: Poate că totuşi te-ai oprit undeva. MARIN: Nu m'am oprit, tovarăşe nicăieri. Şi servieta cu dosarul n'am lăsat-o din mână. La 8 fără ro am fost în Reşiţa. M'am dus direct la uzină şi l-am căutat pe Roman. ANDREI: Era acolo? MARIN: Acolo. L-au adus dela furnal. ANDREI: Il cunoşti bine pe Roman? MARIN: Perfect. Ne-am dus la birou la el, am deschis servieta, i-am dat plicul cu instrucţiunile şi în faţa mea l-a închis în casa de fier. ANDREI: Va să zică eşti sigur că ai dat lui Roman dosarul intact? SOFRONIE: Pe inginerul Roman îl cunoaşteţi? Nu s'ar putea întâmpla ca înlocuirea protocolului să se fi produs ... IRINA: Inginerul Roman ne-a fost recomandat de Partid ca un om de totală încredere. Şi pe urmă, să nu uităm: el a fost acela care ne-a comunicat că a lucrat cu 6 atmosfere. ANDREI: Nu te-am întrebat, Marine: pagina 27 ai revăzut-e? MARIN: Literă cu literă. [204] 204 AUREL BARANOA II ! I I i I ANDREI: Nu scria cumva 6 atmosfere în loc de 12? Poate că nu ţi-ai dat tu seama ... MARIN: Cum, tovarăşe Andrei? O asemenea greşală grosolană? IRINA: La Reşiţa s'a lucrat după un protocol falsificat. Pagina 27 din dosarul Reşiţa a fost înlocuită. ANDREI: Da ... Dar când? .. Şi cine a putut s'o înlocuiască? SOFRONlE: Asta trebue să stabiliţi! IRINA: S'o luăm metodic. Când am început noi întocmirea dosarului? MARIN: Vă spun imediat: scrie pe foaia calendarului. IRINA (lui Marin): 'Vezi, te rog ... (Coboară Ioana-către Ioana) : Dar ce-i cu dumneata, Ioano? .. Ţi-e rău? IOANA: O migrenă teribilă ... IRINA: La mine pe măsuţa de noapte, ai un antinevralgic (Ioana iese). MARIN (duPă ce a controlat calendarul) : In ziua de 15 Mai. IRINA: Atunci să reconstituim cum s'a lucrat. După toate notiţele şi protocoalele noastre, am alcătuit un singur dosar de concluzii. Cine l-a scris de mână? MARIN: Eu. ANDREI: Da, Marin. IRINA: După aceea s"a pus problema multiplicării. Ne trebuiau patru dosare. Unul pentru Partid, unul pentru laborator, unul pentru Andrei, adică pentru colectiv şi unul pentru uzină. Aşa am ajuns la dosarele colorate. \ SOFRONIE: Ce înseamnă dosare colorate? IRINA: A fost o idee a lui Marin. Am găsit-o cu toţii foarte bună. ;MARIN: Tocmai ca să am o evidenţă mai clară a copiilor. Să pot urmări precis câte exemplare se bat. S'a bătut: originalul pe alb, şi trei copii pe trei foiţe de trei culori diferite: o foiţă roz, o foiţă galbenă şi una albastră. Foile albe au constituit dosarul alb. ANDREI: Il am aici. Iram desigilat azi noapte, când am revizuit lucrarea. MARIN: Foile roz au constituit dosarul roz. ANDREI: A rămas în casa de fier a laboratorului. Cine l-a pus acolo? MARIN: Eu. L-am dat tov..răşei Irina şi l-a închis în casa de fier. Foile albastre au constituit dosarul Reşiţa ... pe care l-am predat eu lui Roman. IRINA: Şi foiţe le galbene, au constituit dosarul galben. Iram depus personal la Partid. MARIN: Poate c'ar trebui să vedem ce s'a întâmplat ,cu .dosarul dela laborator. .. 'II." • 1, '( , [205] ..... IARBĂ REA (Intră Ioana). ____ ..;;.201> ±3 " IRINA: Şezi, Ioana. .ANDREI: Marin are dreptate. IRINA: Şi cu ce scop? Ce ne-ar arăta? .ANDREI: Cum, cu ce scop? E interesant să vedem ce ... SOFRONIE: Nu, tovarăşi, cred că tovarăşa Irina are dreptate. Ce poate să ne arate dosarul dela laborator sau de oriunde. Pentru moment nici nu interesează ce s'a întâmplat cu celelalte dosare. Ce, în defi­ nitiv, s'a furat, a dispărut vreun secret al acestei descoperiri? Nu. Noi în ce situaţie ne aflăm? Una limpede. In dosarul dela Reşiţa, o filă ... fila ... .ANDREI: 27 . SoFRONIE: a fost înlocuită. Cum s'a putut săvârşi această înlocuire? Iată la ce, cred eu, că trebue să vă restrângeţi cercetările. IRINA: Asta e clar. Prin urmare să vedem cine a umblat cu aceste dosare. Noi patru. Andrei, Marin, Ioana şi cu mine. A mai fost altcineva? ANDREI: Nu. IRINA: Marine, a mai fost cineva? MARIN: Nimeni, absolut nimeni. IRINA: După ce s'a scris dosarul de mână, s'a trecut la dactilografiat. Cu cine ai bătut la maşină, Marine? MARIN: Am bătut în două reprize. Scrie la calendar. In zilele de 19, 20 şi 21 Mai prima dată, şi în zilele de 28 şi 30 Mai a doua oară. IRINA: Cu cine ai bătut, Marine? MARIN: Prima dată cu Georgescu Margareta. IRINA: Nu ... Imposibil. .. La data aceea era destituită. SOFRONIE: Dece? ANDREI: Nu-şi prea vedea de treabă. Altminteri, bună dactilografă. Dar neserioasă. A fost amestecată şi într'o cbestie neplăcută ... In casa în care locuia ea s'a descoperit un tripou. Nu ... Nu mai putea să rămână ... iRINA: Dealtminteri, Marin se înşeală. La 20 Mai, Margareta nu mai putea .•• :MARIN: Nu mă înşel deloc, tovarăşe Irina. Am bătut şi cu Margareta. IRINA: Poate o singură zi. MARIN: Da, la început. [206] IRINA: Atunci discuţia nu mai are rost. Inlocuirea s'a făcut la capitolul «industrializare ». Or acesta a fost ultimul capitol care s'a bătut la maşină. Inseamnă că atunci a lucrat ... MARIN: ... Aruncuteanu Valeria ... ANDREI: Cine e asta? 'Nici n'o cunosc ... IRINA: Ei, n'o cunoşti. .. Noua dactilografă care a venit în locul Marga­ retei. O fată foarte bună. Si de încredere ... ANDREI: Dar nici n'are importanţă, cine a bătut la maşină. Ne pierdem în amănunte fără nicio semnificaţie. Uităm cum s'a lucrat. Cine a dictat la maşină? MARIN: Cum cine? Eh. ANDREI: Ai mai pus şi pe altcineva? MARIN: Ferească sfântul! Cum o 'să' dau dosarul din mână? Eu pregă­ team hârtiile, eu dictam, eu scoteam din maşină, eu le clasam. Dactilografa nici nu se mişca de pe scaun. La sfârşit am distrus şi indigourile. IRINA: Revizuirea unde ai făcut-o, Marine? MARIN: La dumneata în birou. La mine se lucra atunci la calorifere. IRINA: Mi-aduc aminte. MARIN: Am revizuit literă cu literă. ANDREI: Când a fost' asta? MARIN: Scrie la calendar. ANDREI: Lasă-l încolo de calendar ... MARIN: Nu, nu ... Scrie. A doua zi după ce am terminat cu dactilografa. ANDREI: Şi-ai revizuit toate copiile? MARIN: Absolut toate. Am întocmit şi un scurt proces-verbal al ero­ rilor îndreptate. SOFRONIE (ca o concluzie) : Atunci nu poate fi vorba de o eroare nein­ tenţionată. ANDREI: Pentru nimic în lume, Să-ţi explic încăodată, tovarăşe Sofronie, şi cât nu eşti dumneata om de specialitate ai să pricepi. (Ară­ tându-i pagina). Asta este pagina 27 din dosarul alb. Dosarul original. Pe pagina asta scrie clar. Fără nici un adaus, fără nicio ştersătură. De trei ori scrie 12 atmosfere. Scrie sus. Scrie la mijlocul paginei ... MARIN: După cuvântul temperatura ... ce naiba, ştiu dosarul pe dinafară. ANDREI: Şi mai scrie odată jos. Aici. (Definitiv) Fila 27 din dosarul Reşiţa trebuia să fie copia filei 27 din dosarul meu. S'au bătut " ,1, 'I " 206 AUREL BARANGA [207] ... IAR1IĂ REA 207 - odată. De aceeaşi mână. In acelaşi timp ... Ei, cum o să scrie aici 12 atmosfere şi acolo 6? SOFRONIE: Spuneţi că în afară de voi patru n'a mai umblat nimeni cu aceste dosare. ANDREI: Nimeni. MARIN: Absolut nimeni. SoFRONIE: Poate că totuşi s'a mai putut apropia cineva. Cine mai e pe la birou? IRINA: Nu e nimeni. IOANA (Pe gânduri) : Femeia de serviciu ... IRINA: Elisabeta?.. Abia ştie să buchisească... Acum urmează o şcoală de alfabetizare. IOANA: Ştiu eu .. ' Studenţii ... ? IRINA: Ce vorbeşti, Ioana? Studenţii? Ce să caute studenţii la birouri? ANDREI: Şi totuşi cineva trebue să se fi apropiat de dosare. Nu pot să-mi închipui că a venit un spirit, o fantomă, a intrat noaptea în casa de fier a laboratorului şi a înlocuit fila 27 din dosarul « Reşiţa ». IOANA: Atunci poate că trebue să ne întoarcem din nou la Reşiţa ... Poate că inginerul Roman ... ANDREI: Nu, Ioano. Dacă Roman ar fi făcut-o, să zicem, deşi e exclus, ar fi ocolit problema. Ne-ar fi comunicat: «Experienţa n'a reuşit ». «Cum?» « Nu ştiu ». IOANA: Poate că nu chiar el. .. IRINA: Altcineva? La Reşiţa? ANDREI: Imposibil! Ar fi însemnat în primul rând să aibă în mana dosarul original, după care să falsifice pagina 27. Şi mai trebuia ceva. Să mai aibă aceeaşi foiţă, aceeaşi maşină ... Nu, nu. Exclus. Ajungem la absurdităţi. Şi încă ceva. Dacă cineva de acolo, Roman să zicem, avea interes să ne torpileze experienţa, ce era prost să-şi lase cartea de vizită, dovada scrisă, materială a falsului? Pentruce să mai pună fila falsificată în dosar? Măi, oameni buni, gândi ţi-vă : Roman putea foarte bine să dea 6 atmosfere în loc de 12 şi să nu ne spună. IRINA: Tu ai fost la Reşiţa, Andrei. Ai revizuit preparativele. ANDREI: Erau în cea mai perfectă ordine. IRINA: Ai revăzut dosarul? .. ANDREI: Iram frunzărit. Dar... cui să-i dea prin cap... să caute pagina 27? N'am stat acolo decât câteva ore. [208] " 1 ," " 208 AUREL BARANGA I II �I SoFRONIE: Dece tovarăşe Andrei? ANDREI: Aveam o şedinţă azi dimineaţă. O-şedinţă extrem de impor- tantă. La Planificare. Uite am şi uitat. La ce oră e fixată, Ioana? IOANA: La 9. IRINA: Parcă spuneai că la 10. IOANA: Nu, nu ... la 9" ANDREI (consultându-şi ceasornicul): Am şi întârziat. IRINA: Telefonează că nu te duci. . , ANDREI: Telefonez mai târziu. Ei, tovarăşi, ce rezultă până aici? IRINA: Rezultă un lucru foarte grav. ANDREI: Care? IRINA (categorică),' Că în dosarul dela Reşiţa s'a operat un fals. ANDREI: Asta e clar. IRINA: Că falsul s'a comis aici la Bucureşti şi nu în altă parte. MARIN: Asta e şi convingerea mea. ANDREI: Pentru mine este evident. IRINA: Că nimeni, în afară de noi patru, nu s'a atins de dosare. (Cu gravitate) Şi că deci unul dintre noi patru, poartă, cu sau fără voia lui, răspunderea pentru tot ce s'a întâmplat, SoFRONIE: Şi mai reiese ceva. Reiese că... dar aş prefera să rămân singur cu profesorul. IRINA: Mă rog. (Irina şi Ioana ies împreună. Marin urcă scara). SoFRONIE: Toval ăş - profesor, iată ce vreau să te întreb. Ne aflăm în faţa unui act de sabotaj. Te rog să-mi răspunzi. Actul ăsta de sabotaj petrecut aseară la Reşiţa putea să împiedice descoperirea voastră? ANDREI: Nu înţeleg. SoFRONIE: Şi totuşi, e limpede. Aseară ţi s'a comunicat dela Reşiţa că proba n'a reuşit. Ce urma? Voi aţi fi abandonat lucrurile? ANDREI: Nu. Fără îndoială, nu. SoFRONIE: Atunci altceva; greşala de aseară, 6 atmosfere în loc de 12 putea să se repete? ANDREI: Cu certitudine, nu. Dovada c'a fost descoperită în primele minute. La telefon. SoFRONIE: Atunci să ne întoarcem: putea să-şi închipuie cel care a să­ vârşit sabotajul, că vă dă peste cap cercetările? ANDREI: In niciun caz I SoFRONlE: Deci, ce putea obţine? f... II I I [209] ANDREI: Ştiu eu.. Să ne demoralizeze. .. Sau să ne întârzie ... SOFRONIE (zâmbind cu subînţeles),' Sau să ne întârzie. Aici e un nod al chestiunii: « Sau să ne întârzie 1), cum spui dumneata. Deşi, ai să vezi imediat că nu-i nnmai asta. Da' s'o luăm domol. Când am venit azi dimineaţă ţi-am adus la cunoştinţă o serie de fapte. Să-ţi dau şi alte amănunte. Ţi-am spus că Statul nostru poartă tratative pentru cumpărarea unei importante furnituri de cositor. Până la data de 9 Iulie, contractul trebuia semnat. Capitaliştii deveniseră, in ultima vreme nerăbdători. Suspect de nerăbdători. Aveau şi argumente ca să-şi justifice graba. Susţineau că sunt şi ei legaţi prin obligaţii de producţie şi că nu pot aştepta peste această dată. .. Ceva mai mult, şeful delegaţiei pretindea că la 10 Iulie e aşteptat la Haga. Acum vezi legătura? ANDREI: Nu. SoFRONIE: Mă mir. Când trebuia să aibă loc, în mod normal, proba de aseară? ANDREI: La 8 Iulie. SOFRONIE: Deci dacă nu s'ar fi întâmplat greşala aseară, se întâmpla la 8 Iulie. • ANDREI: Probabil. SOFRONIE: Nu probabil. Sigur. Ei, acum îţi dai seama ce au realizat muncitorii dela Reşiţa, scurtând pregătirea cu o săptămână? Dacă proba de aseară avea loc în 8, a doua zi, în 9, aşa socoteau probabil capitaliştii, ăsta trebue să fi fost planul lor, ministerul urma să semneze contractul. Şi îi doare foarte mult contractul ăsta ... ANDREI: Beneficiile ... SOFRONIE: Da, dar nu numai atât! Altceva îi doare. Şi altceva vor să impiedice: Să nu ne realizăm noi independenţa noastră economică. Altă speranţă nebunească nutresc: să ajungem din ,nou ca pe vremuri, la cheremul lor. Acum îţi dai însfârşit seama, cine avea interesul, ca proba de aseară să nu reuşească? ANDREI: Olandezii! SOFRONIE: Şi mai precis? ANDREI: Cine? SOFRONIE (din nou nedumirit de întrebare),' Unealta lor. Iar unealta lor, tovarăşe Andrei, este printre ... ANDREI: Dar dumneata spui un lucru îngrozitor, tovarăşe Sofronie! --w"'" r I , I t , I I I t I I I I j t IARBĂ REA 209 1 ..--...================�----= [210] 210 AUREL BARAKGA G SOFRONIE: Asta este realitatea. ANDREI: Până acum câteva clipe, mai speram că a fost o neglijenţă ... o eroare, o nebăgare de seamă ... SOFRONIE (categoric): Nici neglijenţă, nici eroare, nici nebăgare de seamă. ANDREI: Bine, dar e monstruos. Nu pot să cred! SOFRONIE: Iţi cunoşti bine oamenii? ANDREI: Garantez pentru toţi oamenii mei. Nu, nu pot să cred. Nu pot să cred, tovarăşe Sofronie, iartă-mă, dar dumneata afirmi un lucru înspăimântător (strigând) : Irino, Marine, Ioano! Ascul­ taţi aici (Cei ohemaţi intră). Se poate? Se poate concepe asta? ! Poate să vă intre'n cap! Aseară la Reşiţa s'a petrecut o crimă. O crimă pusă la cale de Olandezi. Şi vina o poartă unul dintre noi. MARIN: Dintre noi s ANDREI: Da, dintre noi. SOFRONIE: Sau din imediată apropiere. Cine mai vine pe la voi? Cine mai e la curent cu cercetările voastre? IRINA: La noi nu vine nimeni. (Sună telefonul). MARIN: Şi nici la noi. ANDREI: Câte un prieten. MARIN (la telefon) : Zahareştii ! ANDREI: Cum sunt Zahareştii ... Un vechi prieten. MARIN: Eu îi chem încoace. (La telefon) Da, da, veniţi. ANDREI: Noi suntem ocupaţi. N'avem timp de vizite ... de petreceri ... Aşa că nu vine mai des ... IOANA: ... Decât Victor. ANDREI: Un prieten. al meu. Am fost împreună la Paris. El este singurul care ne vede mai des. Ne mai amuzăm cu el. SOFRONIE: Cine e? ANDREI: Victor Dumitrescu. Un scriitor. Autor dramatic. Ce legătură să aibă el cu ... IOANA: Şi totuşi îşi cam vâra nasul prin dosar ... ANDREI: Aa. .. cu alte preocupări. E mereu în căutare de subiecte de piese. IOANA: Şi aseară când am venit dela laborator, a început să umble prin hârtii ... °:JIARIN: Eu întotdeauna am spus că tipul ăsta e suspect . . t [211] IARBĂ REA 211 .�\ ,1 \ IOANA: Dar ia staţi! Staţi o clipă! Acum mi-aduc aminte. A mai fost un dosar. ANDREI: Un dosar? Cum un dosar? IRINA: Eu nu ştiu nimic. IOANA: Sigur. A mai fost un dosar. Un dosar verde. ANDREI: Un dosar verde? Nu l-am văzut în viaţa mea. IOANA: Eu mi-aduc aminte foarte exact. Un dosar verde. Un dosar cu foiţă verde. Cum, Marine, nu ştii? MARIN: Dragă, eu să spun drept ... Intr'adevăr ... Parcă ... IOANA: Cum « parcă ». Un dosar la fel ca şi celelalte, dar de culoare verde. Ce naiba! N'am înebunit. ANDREI: Nemaipomenit. Incă un dosar. Nu l-am văzut în viaţa mea. IOANA: A cincea copie. Copia verde. Ştiu precis ... Dosarul a rămas la Marin. IRINA: Cum e posibil, Marine? Ioana nu poate să se înşele, de vreme ce l-a văzut. ANDREI: Bine, mă Marine? Cum e cu putinţă să nu poţi răspunde lim­ pede. MARIN (tace). ANDREI: Tu ai făcut dosarele. Tu ai ales foiţele, tu le-ai clasat, tu le-ai verificat. Cum se poate să nu ştii dacă au fost patru dosare sau cinci? Cum se poate să nu ştii dacă au fost patru culori de foiţă sau cinci, când tu le-ai cumpărat? MARIN: A, da! Mi-aduc aminte ... Mai e un dosar verde. IRINA: Cum? ,SOFRONIE: Staţi tovarăşi, staţi o clipă. Acum lucrurile iau o altă întor­ sătură. La început am crezut că e vorba de o singură filă înlocuită. Un fapt al cărui rost apărea limpede. Iată însă că problema se complică. Apare încă un dosar. Un dosar de o asemenea impor­ tanţă, care ba există, ba nu există. IOANA: Există. SoFRONIE: Si de care ba ştiţi, ba nu ştiţi. IOANA: Eu 'stiu. ANDREI: Eu' n'am ştiut. SOFRONIE: Atunci lucrurile se agravează ... Trebue să ştim precis ce-i cu dosarul ăsta verde. Unde e dosarul? ANDREI: Mai întâi, ce destinaţie avea? MARIN: Pentru planificare. Dar s'a renunţat. 14' [212] 212 AUREL BARANGA IRINA: Şi unde e acum dosarul? Unde e dosarul, Marine? MARIN: La laborator. La mine în sertar. ANDREI: Şi dacă nu e acolo? MARIN: Ba nu. B acolo. SoFRONIE: Trebue să mergem să vedem dacă dosarul e la laborator. Cine merge?, Tovarăşul Marin ... IRINA: Şi eu. Hai şi dumneata; Ioano. IOANA: Eu aş fi preferat să" . .' IRINA: Nu, nu, hai şi dumneata. IOANA: Mă simt rău. IRINA: Nu-i nimic. Aerul rece o să-ţi facă bine. (Către Andrei) Rămâi aici? ANDREI: Aici. (Ies toţi tn afară de Andrei). (Andrei se plimbă câteua cliPe singur. E plictisit, abătut. Iese în dormitor. Sce,na rămâne goală câteva cliPe. Năvăleşte în scenă furtunos Ioana. E răvăşită, într' o teribilă stare de surescitare, aruncă prin cameră o privire cercetătoare. Strigă energic): Andrei! (Apoi pe un ton afectat, ăisperat) Andrei! (Intră Andrei). IOANA: Andrei, eşti aici? Mi-era frică să nu pleci. ANDREI: Ce-i. cu ,tine, Ioano? Cum te-ai despărţit de ei? IOANA: Am fugit, Andrei. Am fugit. Trebuia să vin să te văd. Să te mai văd Andrei. ANDREI: Ce-o să spună, ce o să creadă Sofronie? IOANA: Nu ştiu. Nu mă întreba. Mi-e indiferent. Trebuia să te văd. Trebuia să mai stau o clipă lângă tine, Andrei. ANDREI: Ce-i cu tine, Ioano? Eşti nervoasă, exaltată. IOANA: Nu mă certa, Andrei. Lasă-mă să stau lângă tine. Şi nu mă mai privi cu ochii ăştia. Ce vrei să fac? Se năruie totul, Andrei ... se destramă... I ANDREI': Vorbeşti pe nerăsuflate şi nu pricep nimic. � IOANA: Dragul meu .. , lasă-mă să-ţi spun, să-ţi spun tot ce n'am în- 1 \1 drăsnit altădată. Mă laşi să te sărut, Andrei? Nu te-am sărutat .1 niciodată. Te miră ce-ţi spun? Te supără? Dar nu mă mai privi aşa. Sunt ridicolă, Exaltată, cum spui tu. Nu, Andrei. Sunt nefe- ricită. ANDREI: Dece, măi Iată, dece? Ia linişteşte-te. Spune-mi pentru ce? IOANA: Andrei, Marin ştie tot. ANDREI (calm): Ştiu. .> [213] IARBĂ REA 213 r II II IOANA: A găsit o scrisoare de a mea . .ANDREI: Ştiu şi asta. IOANA: Şi cum poţi să fii atât de calm? Ce-ai de gând să faci? .ANDREI: N'am avut încă vreme să mă gândesc. IOANA: Andrei! ANDREI: Linişteşte-te, mă copilule. Am vorbit cu Marin ... am să-i vorbesc Irinei ... IOANA: Când? .ANDREI: Când o să găsesc momentul potrivit. In atmosfera asta, che- stiunile mele sufleteşti ... IOANA: Chestiunile tale sufleteşti? Sunt numai ale tale? .ANDREI: Nu, şi ale tale. Dar sunt deopotrivă ale lui Marin, ale Irinei ... IOANA: Eu nu mai pot să rămân nicio clipă între voi . .ANDREI: Exagerezi! IOANA: Marin mi-a cerut-o categoric, azi dimineaţă . .ANDREI: Era şi el nervos. IOANA: Marin nu se joacă . .ANDREI: Nici eu. Am să stau de vorbă cu Irina. .. am să-i explic. IOANA: Şi dacă n'o să vrea să înţeleagă? .ANDREI: Irina e un suflet mare. IOANA: O să se cramponeze de tine . .ANDREI: N'o cunoşti. IOANA: N'o să vrea să te piardă . .ANDREI: Vorbeşti ca de nişte oameni care au să-şi apere averile. IOANA: Fiecare avem ceva de apărat. ANDREI: Dar nu Irina. Mă doare dacă vorbeşti aşa de ea. Irina e un om pe care-l stimez. IOANA: O şi iubeşti poate . .ANDREI: Am pentru ea o afecţiune foarte caldă. Ne leagă o viaţă de om. IOANA: Dece nu-mi vorbeşti deschis, Andrei? Dece te ascunzi după vorbe? Spune-mi c'o iubeşti. Că n'ai să ai niciodată curajul să te desparţi de ea. Atunci dece mi-ai încurcat mie viaţa? .. Te gân­ deşti numai la tine. Dar la mine ... la mine te gândeşti? Eu te iubesc, Andrei. Eu te iubesc. Şi nu sunt eu de vină. Tu m'ai făcut să te iubesc. Tu ai făcut primul pas. Eu nici nu visam. Eram foarte echilibrată. Foarte mulţumită. Nu l-am iubit niciodată pe Marin, dar mă simţeam bine cu el. In siguranţă. Ce-ai făcut din viaţa mea, Andrei? •.• I "" I _ [214] ,'1 214 AUREL BARANGA 1, I I , , ANDREI: Linişteşte-te, o să se aranjeze toate. IOANA: Ce înseamnă: o să se aranjeze? Eu fără tine nu pot să trăiesc, Andrei. Eu fără tine mor, Andrei. Hai să plecăm. ANDREI: . Să plecăm? Unde? IOANA: Oriunde. Dar nu aici. Nu pot să mai stau nicio clipă aici. Mă apasă zidurile. ,:Mă .strivesc. Am impresia că fiecare lucru mă pri­ veşte cu ochii Irinei ... cu ai lui Marin ... Hai să plecăm înainte de a veni ei. Dacă se întoarce' Irina, n'ai să mai ai niciodată curajul s' o faci. Hai să plecăm. .. Andrei! ANDREI: Unde să Plec? Pentru ce să plec? IOANA: Pentru tine, pentru mine, pentru toată viaţa ta. Ce-ai tu aici? ANDREI: Cum, ce am? Dar când mi-am putut dori mai mult decât am astăzi? Am o catedră. . IOANA: Cu valoarea ta o poţi avea oriunde. ANDREI: Am un inştitut. IOANA: Poţi avea unul de zece ori mai mare. Unde să lucrezi. ANDREI: Dar aici ce fac? Nu lucrez? Când am avut condiţii mai bune de lucru ca astăzi, aici? IOANA: Te minţi şi mă minţi. Nu crezi ce spui. Eşti pus să faci cercetări care nu te interesează. ANDREI: Lucrările mele mă pasionează. IOANA: Nu-i adevărat. Nu-i adevărat. Am ascultat din capul scarn tot ce ai spus azi dimineaţă. Şi aveai dreptate. Tu nu eşti făcut să găseşti cositor pentru tractoare. ANDREI: Dar ce? Cartuşe atomice? IOANA: Tu eşti făcut pentru descoperiri mari. Nici nu-ţi dai seama de valoarea ta. Aici te macini. Te bagatelizezi. Irina te împinge în­ tr'acolo. ANDREI: Nu-i adevărat. Irina mă sprijină. Fără Irina m'aş fi pierdut poate. IOANA: Spune-o atunci răspicat că nu . poţi să te lipseşti de ea. Al\T))REI: N'am spus asta. IOANA: Ba nu. Ai curajul şi mărturiseşte. Că fără ea nu poţi să te ţii pe picioarele tale. Ai cel puţin curajul ăsta şi spune-mi-o deschis ca să aflu tot ce n'am ştiut până astăzi. Spune-mi că n'ai simţit niciodată nimic pentru mine. ANDREI: Ioane, taci. • ,� J I [215] IOANA: Atunci trebue să m'asculţi. Trebue să faci ce spun eu. Trebue să fugi cu mine. Trebue să fugi din ţara asta. ANDREI: Să fug? Eu să fug? Eu să fug? (Scurtă pauză. O vede pentru prima dată în lumina ei adevărată) Tu ai falsificat dosarul! IOANA: Eu? ANDREI: Pentru ce ai falsificat dosarul? IOANA: N'am falsificat nimic. ANDREI: Pentru ce ai înlocuit fila? IOANA: N'am înlocuit ... ANDREI: Pentru ce? Spune că te ucid aici. IOANA: Pentru o mie de motive: în primul rând fiindcă îi urăsc. Ii urăsc, Andrei, din tot sufletul meu. Şi cu toate puterile mele. ANDREI: Eşti un monstru ! IOANA: Nu. Nu sunt un monstru. Un monstru aş fi dacă aş sta să lucrez pentru ei. Dacă le-aş da braţele mele, sau mintea mea. Pentru scopurile lor. Tractoare? Eu să le dau tractoare? Mintea mea să se străduiască pentru tractoarele lor . ANDREI: Cum am putut să fiu atât de orb . IOANA: Tractoare? Ce să facă cu ele? Gospodării agricole? O mie ele ani să roadă pământul cu unghiile. Pluguri de lemn. Sape de lemn. Şi alea sunt prea bune. A, tu nu ştii cât pot eu să-i urăsc. .. Să crape de foame. Să se întindă după un strop de apă. .. ca viermii să se târască pe burtă, Andrei ... ANDREI: Stai acolo! Când ai falsificat dosarul? IOANA: In noaptea plecării lui Marin la uzină. Voiam să plec de aici. Trebue să plec de aici. Dacă îmi reuşeşte şi obţin semnarea con­ tractului, am bani. De asta te-am chemat dela Reşiţa. Te-am minţit. N'ai nicio şedinţă, la nicio Planificare. Dar nu trebuia să fii tu acolo. Nu ştiam că proba se va face tocmai aseară. Ah, dacă bestiile alea de lucrători nu s'ar fi amestecat, totul ar fi mers perfect. Aveam bani, Andrei. Aveai şi tu. ANDREI: Eu bani? .. IOANA: Mai poţi să-i ai. De asta am venit. Mai poţi să-i ai, Andrei. Tu eşti responsabilul lucrărilor. Un singur cuvânt al tău şi se încheie contractul. N'ai decât să spui: «nu garantez că lucrările noastre reuşesc» şi se încheie contractul. Şi avem bani, Andrei. Şi paşapoarte. ANDREI: Taci. Eu să trădez ? IARBĂ REA 215 -r.11 ...•.• '1 I I .1 : I I I I I [216] 216 AUREL BARANGA 1 rl '1 1 l' : 1 IOANA: Nu trădezi. Te salvezi. ANDREI: Eu să fug? IOANA: Nu fugi. Te,eliberezi. ANDREI: Eşti o criminală. IOANA: Dece? Fiindcă am crezut în tine? ANDREI: ... abjectă. De când eşti în legătură cu Olandezii? IOANA: De două luni. . , ANDREI: Ce le-ai predat? IOANA: Ce să le predau? ANDREI: Ce material le-ai predat? IOANA: Nimic. Asta a fost înţelegerea. Să zădărnicesc proba. Andrei ... ANDREI: Taci. Urcă sus şi aşteaptă în camera ta. IOANA: Şi ce-ai de gând să faci? (Ioana iese). ANDREI: Aşteaptă sus. (Intră Sofronie, Marin şi Irina). SoFRONIE: Tovarăşe Andrei, lucrurile se complică din ce în ce. IRINA: Dosarul verde' a fost găsit. ANDREI: Da? • IRINA: Dar capitolul ultim, privitor la industrializare lipseşte, ANDREI: Lipseşte? (O cliPă privirea ti fuge spre scară. Il fulgeră pe Marin) Unde e Marine? MARIN (tace). ANDREI: Unde e, Marine? MARIN: Nu pot să spun încă. ANDREI: Ce înseamnă comedia asta, Marine? Unde e capitolul cu indu­ strializarea? Cui l-ai dat? MARIN: Nu pot să spun încă, ANDREI: Acum poţi' să spui, Marine. Poţi să spui. Află că ştiu tot. Ştiu totul, Marine. Ştiu absolut totul, tovarăşe Sofronie. E îngrozitor! Cui ai dat capitolul industrializării, Marine? Ioanei? spune, Ma­ rine ... Spune, Marine cui ai dat capitolul industria ... (Sună telefonul) . IRINA (trecând la telefon. Către cei din scenă) : Huniedoara. (Către An- drei) Ai chemat tu Huniedoara? ANDREI: Eu, nu. IRINA: Probabil că-i o greşală. MARIN (repezindu-se): Eu am chemat. IRINA: Pentru ce? 1 I I 1 ·1 [217] IARBĂ REA 217 I I I I MARIN: Lăsaţi-mă. Vă spun. Eu am chemat Huniedoara. ANDREI: Vorbeşte tu, Irino! IRINA: Da. Nu. Aici Irina Bâr1ea. Cine? Tovarăşul Balint? MARIN: Lăsaţi-mă! IRINA (la telefon) : Ce să comunic? Cum? Ce? A curs fontă bună? MARIN (nu se mai poate stăPâni, exaltat aproape) : A curs fontă? A curs fontă bună? A curs fontă, tovarăşe Sofronie I A curs fontă, tovarăşă Irina. Fonta noastră! Lăsaţi-mă I (Se repede la telefon. [rina îi trece receptorul) Da, spune, spune ... tovarăşe Balint ... Da, eu, Marin. Tovarăşul Marin. A curs fontă? A ieşit fontă bună? Limpede ... cum e lacrima. Trăiască Partidul! Trăiască Partidul! Am reuşit, tovarăşe Sofronie. Am reuşit, tovarăşă Irina! (Schiţează un gest, ar voi să se ducă spre scară) Am reuşit, Ioa... (Se opreşte) Am reuşit ... Acum să vă spun. Capitolul industrializării eu l-am dus la Huniedoara. D'aia am cerut maşina. Mă temeam de experienţa dela Reşiţa. Mi-era frică să nu-şi vâre dracul coada. N'am prea ştiut noi să ne ţinem gura. N'am prea ţinut secretul. Şi mi-era teamă. M'am dus la minister şi am obţinut autorizaţia să fac experienţa şi acolo. Dar nu trebuia să ştie nimeni. Absolut nimeni. (Cu toată faţa luminată de fericire) Păi ce, altfel nu-ţi spuneam eu dumitale, tovarăşe Sofronie? Nu-ţi spuneam eu dumitale, tovarăşă Irina ..• Dar mă ierţi? IRINA: Ce să iert, mă Marine. Tu să mă ierţi pe mine. SoFRONIE: Toate bune, tovarăşi, totuşi rămâne o întrebare. Cine poartă vina pentru Reşiţa? ANDREI: Eu ! Eu, tovarăşi. Da, da, eu. Eu port vina. Noi ăştia de aicea formam un colectiv de muncă. Bun. Cinstit. Şi devotat. Eu am introdus în mijlocul nostru o buruiană, o iarbă rea, care aprinde şi Întunecă mintea. O mătrăgună. SoFRONIE: Cine a sabotat la Reşiţa, tovarăşe? ANDREI: Ioana Băleanu. MARIN: Bănuiam. ANDREI: E sus. Şi la dispoziţia autorităţilor. SoFRONIE: Poate să dispară? IRINA: Nu. $oFRONIE (trece la telefon): Să trăieşti tovarăşe. Tovarăşul Sofronie. Sunt acasă la profesorul Bâr1ea. Da, la profesor. Să ne trimiţi I I I I I I I I I i I I I [218] AUREL BARANGA 218 _ .. -�----:-------------------------- - ---...- ,I! I , i, I " I 1, , , I' l' li! doi oameni încoace. Da, repede. (Inchide telefonul) O să facem curat în casa asta. Cu cine a mai lucrat? ANDREI: Singură.ţticăloasa t Dar vă spun, eu port vina, tovarăşi. Cea mai mare vină. Eu am adus-o în mijlocul nostru. N'am meritat încrederea Partidului, n'am meritat dragostea ta curată, Irino, n'am meritat preţuirea ta.vMarine. Am greşit faţă de toţi. Desco­ perirea de astăzi nu e a mea. A ta Irino. A ta, Marine. (Sună tele­ fonul. Irina trece la telefon). IRINA: Bine. Mulţumesc. (Spre cei din scenă) Organizaţia de partid din Reşiţa. Muncitorii îşi iau angajamentul ca în 12 ore, cu experienţa pe care o au acum, să refacă proba. ANDREI: A lor e descoperirea de astăzi, tovarăşi. A muncitorilor ăstora mulţi şi anonimi. Al lor e meritul. Eu n'am niciunul. A fost sufi­ cient să bată un vânt mai tare ca să mă sdruncine. Nu, eu n'am niciun merit> ... ştiu ce mi s'ar cuveni. .. SOFRONIE: Nu te pripi, tovarăşe. Asta n'o hotărăşti dumneata. ANDREI: Ah, cum aş vrea să muncesc acum ... IRINA: A fost bună lecţia asta, Andrei. Foarte bună. Peste IZ ore se reface experienţa. Trebue să fiu acolo. Să văd, să văd cu ochii mei cum ţâşneşte fonta. SoFRONIE: Merg şi eu. MARIN: Mergem toţi trei. VICTOR (intră precipitat) : Ei ce faceţi, domnule, aţi găsit? MARIN: Da. Am găsit tot. ;) VICTOR: Bravo! Nici nu mă îndoiam. (Către Andrei) Ştii că şi eu am terminat scenariul. Să vă spun subiectul. Patru cercetători sunt pe cale să facă o descoperire. Până la sfârşit se vede că s'au înşelat. Că era - vorba lui Andrei - o greşală de fond. Şi până la sfârşit el se sinucide. Iar ea se otrăveşte. Cu ceilalţi doi nu m'am hotărît încă ce fac. Dar îi omor, în orice caz. Ei, ce credeţi, de data asta mi-o admite direcţia teatrelor? MARIN: Sigur. De data asta ai nimerit-o. VICTOR: Şi nici nu poate să-mi spună că n'am fost pe teren. (Sună. Se duce să deschidă Victor, intră cu o figură de tnmormântare Zaha­ reştii) ... ANETA (către Victor): A, dumneata? Vasăzică femeia tot n'a venit ... Lungă conferinţă ... Congres t (Zărind-o pe Irina) Draga mea, nici n'ai idee ce necăjită am fost. Toată noaptea n'am închis ochii ... Ce r .� [219] j'" IARBĂ REA 219 pacoste pe voi săracii... Ii spuneam şi lui: lasă-te de invenţii Pavele, (explicându-i lui Sofronie) Că şi el tot după invenţii umblă. Acum a lăsat arpacaşul ... Da ... a trecut la griş, PAVEL: Aneta! .ANETA:. Lasă-mă dragă, ce, nu-i aşa? (Compătimitor către Andrei şi Irina) Vai de capul vostru ... Maşina v'a luat-o ... MARIN: Nu. Incă nu. ANETA: V'o ia sigur. D'aia i-am şi spus lui Pavel: hai, dragă la neno­ rociţii ăia, ce naiba, sunt prietenii noştri, hai să-i luăm la masă. IRINA: Mulţumesc, Aneto, dar. .. .ANETA: A, nu, nu, nu se poate ... Că m'am şi pregătit. Eu nu sunt ca alţii să chem oameni la masă ... şi să nu mă pregătesc ... I-am trântit un pilaf de orez ... PAVEL (în panică): Te pomeneşti că ai umblat la mostrele mele ... .ANETA: Lasă. Decât să le faci tu invenţie, mai bine să le fac eu pilaf. .. Hai, zău ... (Către Sofronie) Poate că merge şi dumnealui. SoFRONIE: Nu, mulţumesc. De altfel nu avem timp. (Face un număr de telefon) AHo Tarsul. ., Spune-mi te rog. la ce oră pleacă avionul pentru Timişoara? La două? Mulţumesc. Dă-mi-l te rog, pe tova­ răşul casier. PAVEL: Dar unde plecaţi, frate? MARIN: La Reşiţa. ANETA: Păi ce mai căutaţi acolo, păcatele mele? IRINA: Mergem să asistăm la probă. MARIN: Fiindcă a ieşit, coană Aneto. ANETA: A ieşit? MARIN: A ieşit. ANETA: A ieşit minereul? MARIN: Da. ANETA: Ei, ce ziceam eu, Pavele? Nu spuneam eu că iese? VICTOR: Asta e! Să nu te joci niciodată cu metalele, coană Aneto. SoFRONIE (la telefon): Da? Tovarăşe casier, mai aveţi locuri pentru Timişoara? Perfect. Fii te rog drăguţ şi opreşte ... MARIN: Trei locuri. SOFRONIE: Nu. Patru. Pe ce nume? Pentru tovarăşa Irina Bârlea, tovarăşul Marin, tovarăşul Sofronie şi pentru tovarăşul profesor Andrei Bârlea, .. - ... Cortina . :;;, •• -0:. -v , -�.rJl�· •.• _"�J.". �.;. :� ••