[5]
(0 Icropie aderrr.par nanioua.rt, ne .7J.inc'bw;e. Ea
zane 'bllK'b csrrr npa<flM Xponisiaop uri dousmen­
'reJlop xonrimnspane. NimenI n'bJl'h assm ns c'a
n,JlqepRaT c'o decrpnane. '['oui' K'hJlI c'as ,y,nde­
.ierniuir x,n capiepea Icropiel nt ne-ali dar de­
}{'.bT siorpaeia cr-r.rn.nimplaop. Nimeui nz ne-aă
penpodsc KlS al\"I)paTe!!'b incrirxgiiae C011iaJle, i­
deiae , cimrimenreae , oBiQellipi.l1e, nomepusa un
RlSJlTlSpa inreaetcrsa.rt, a npemiaop Tpel{lS�re.
K'bT de mape rpessimrs, '!,nc'b, am anea de
o acemenea icropie ! Coap ra m.pinniaop nocrpi a
nper-r.rir ne a nOaCTp'h; incrirxgiiae JlOP C'bUT
Baza incrivsniiaop noacrpe. .lY:lI11'P ''bllca mal RlS
cearm, am nedea R'L IY,I1 aseae neasspl xe ae 1115-
mim BapEape, n'bpin!!il 110CTpi adorrrap-s niIJ!e
incTinJ!ii' x.nTemeJaTe ne nirue npln-rinspl ne na-
[6]
-6-
pe n�BJli'IicTil de aasm a E&pone'i Jl�minaTe oile
r'LCeCI� de 'leJle mal pa!!iOna.le. �r1Tp'LnCa am
nedea K'L dpenrspiae c<I>illTe a ae omeuipel d
r'LcÎT ro rdeasna am.p'r.rop] �y.nTp 'aaeacr-s Jla­
p'b, R'L n'Lpin!.!il 1I0cTpi Jle-a� IilinocK�T, .lIe­
as npegsir , c' a& lli'!'P1'<!>iT nenTp� d snceae ; mi
dam, ns ni Jle-a& Jl'LcaT �Y.01'p� TOaT'L �y,111'pel!i�
mea �lOP, nina n'a ([,OCT a .lJOP 'li a rpeJle.llop
�y,mnpelli�p'LpI mII Rape c'as a<!>JlaT; K'L'II el ce
Jl�nTap'L niTeJliel!e mi �y.llBinc'bp'L mal msare CTa­
ni�lI deK'LT am anea noi a �y.IlTirrmina, dasr, am
asea inirm, C'L �pm'Lm ne nacspiae JlOP. Dap a
<l>a'Ie xn TOT din arm.psm-spi.re 'le ce a<!>Jl'L
p'hCn'hlllliTe �Y.n deocenireae snpaacspl mi dOK�­
menTe, ecre o Jllmpape Jl�nr'L mi anenoe. Ea
'Iepe ne .'l'Lllr'L a.rre IHlaJliT'b!!l o p'LEdape, o e­
psdinie mi o anepime de minre 'le pap ce nOT
,y,Il T'L.lni .Y.llTp "sn ase.ram om.
iU'LpTlipicecR K'b C'LflT denapre de a asa do­
pinna'ml nenTp� cr sdiiae icropi-re xa o doaadr,
de raaenr, }{'L ns IIO'IW npin lipmape a npe rinde
a <l>i iCTOpiK�Jl !,!'Lpei me.re. Ilpin ' axeacr-s mi
It'!. cl\piepe iUlHep<l>eKT'L .Y.ll mUTe' npinipl am
npoiT 1111ma'i C'L ap'LT Rin1l.1 mi dp?>m?>.ll 'le ap
TpeR?>i a C'L .H;a cnpe a ce cRpie o iCTopie, �Y,Jl­
Rpedin!,!aT (piind K'L Klip'Llld ca& T'Lpzi& ce na
p'LdiKa mi ,y.IlTpe POm'Lltl 1111 om Rape C'L alE'L
K1IpajR1I.l mi npedniqia C'L ea aClinp'L 'mI aqeaCT'L
[7]
7
.-r.naJlT'L capxim; OmM aseaa ap <I>aqe xea mal
mape CJlXlliE'L narpiel noacTpe. Anl npe<I>epiT a JlX­
Kpa inCTiT1)l!n.7J.e OCT'LllIeml .y.nainTea opî R'LpOp
aaropa , I�'Lq]' axecre inCTiTXl!i'i C'LnT qeJle mal
minsnare qe a� aBXT n'Lpinui'i nocrpi , R'Lq)' eae
a� i{l'LRXT mnpimea mi nXTepea 1!'Lpei .1'.n Bpeme
de narps aeanspl, .-r�nc<I>'LpllliT R'Lq'i C'LnT ROnBil1C
R'L Mapa Ponrsniaop de 'LIIII Ba asa BP 'odar-r,
pal1rxJl "[le i ce xsnine .-r.nTpe nonoapeae E�po­
nel , axeacra- o Ba <I>i ea daroape mal mMT
p'LI/enepa!!ie'i nexiaop el incTiT1iuil OCT'LllIerur.
[11]
,1
.c-: .•
...
- 1
llAPTEA 1 .
1.
. .
i .i
• -.1
De .ta iYlnTemeepea npiminaesasf n'LnT • aa ame-
,.
zapea Dornniaop {}lanapioJ1i •
(1290-1716.)
EapBapil amez'sndsce ne psineae . ,y,mn'Lp'L'liei
Pomane , ,y.rnl mscep'L JleviJle mi oni-rerspi.ie
JlOP ,y,n. JlORl>.1J. incTiTl>'lii.llop Pomane. Nsmipea
de Poman nepice ; .rsmea, niepdsce m.m, mi
adssepea aminre a snsl nonop qe ocr-snrice
ar-r.rea neaaspî; qiBi.llicauia ce crincr.ce, mi a­
xsm I1lS ce mal Redea ni1.JI lSpma axeacp apTe
mi miinIle jf�U !iape CT'LTliCep'L e.aana I'peaieî nri
nlSTepea Pomel. ApTa mi incrir-sgiiae OCT'Lme:m1
Rape, dinrp 'sn car mis <I>'LElSCep'b I ne Poma na­
niTaJl'L sniaepcsasl , neplcep s mi eJle ElS -reae.­
aaare jf�n mi;R.llOKlSJl jf�I1TlSnepiRlS.llld nel}!iinuel,
qe aa o manr-s de n.rsmn an-seu E1ipona. K'Lp­
uiJle Rape ap <I>i nsr'sr asmina asmea epaă J.n
nrsneae noniaop.
[12]
- 12-
'DnK'Io iLn BeaHU XIV. E&pona mlJllTap'L epa
... inciT'L de opl 'le opranicape , nedecrpimea ei,
R�UOCKliT'L css nsmipea de nomsne 1) ce a.�K'L­
rsîa de Jlime op'smanl npOI,[!i, .p'bp'L opranicape,
{P'LP'L dicxinaim, , adlina�ii nsmaî .I,n momenrsa
P'bCBOWJllii, csimm.ndsce ,y,n t}>ie Kape uamnanie,
asia ,y,ndaTopindlice aa o CJllia\B'!. de rpel n'hll'L
.JIa mace .rsnl , mi adece m.p-sciud CTeaUJl .I.n
nnepea P'hCBOlli,Jllll, aTllJlq'i K'Lnd l'pemsla a ce
(paqe Bp 'o miursape , caă a ce sy,mnpeClipa np 'o
xerure, ne i[liilld mal KIS carm, de nixl o Tpea­
E'L .I,n uaraail, Ilxrepea apmareaop CTa arau­
'lea nsmal sT..n K'L.-1'hpime. AqeaCTa epa a-rea Be­
'CTiT'h incriragie a K a B a a e p i m e I ; 2) in'cTin­
�ie tl>plimOaC'h, sl.nC'h uonrpapie l'alnÎqeI; Ii'hqi
aseacr-s incri'rsgie epa a aolniaiel indisidsaae,
'eap nIS' a miillJ!ii; !{'h"I1 raariaa 'Iepe mal 'hnT'hHi
�nTpe';1SillJ!apea rJlOaTeJlOp cas n1STepea mopa­
.I'h " eap ns .IlliKpapea. indisidsa .. n caă n1S1'epea
(pizÎln.n �;.
ACl'tl>e .. l epa n 'aqe,71 Timn cl1apea OCT'LWaCK'L
Jan E&pona, nimenea nli ce r'hudea Klim c'ap ms-
,
') K o m 8 Il e JÎ e ce ,TtnTOKmip1> 1>nT'L1 ,Ttn «Ppallga de
peveAe A!5douiK IV 'leA rpoc. De 811de Ae adoll'l"I>
mi XellpiK Il cTtIl Anr.liTepa, mi «PpidepiK sapr.'J, po­
mie ,Ttll gapa l\emgeaCK1>. RocquDnCollft: Confa elemen­
tail'e d',lrt et d'hiRtoire militaires t. 1. p. 252.
�) Ide.n. t. 1. p. 293. Encyclol'edie Jllcthodique. Art militaire
j. 4.. D. partie. 1'. 635.
,
I
[13]
�I
�
�
!�
"
,
1
,
\
j
l
j
1
J
- 13-
Tea dom.ndl o mai Bl>Il'L opranicape, :K'Lnd Po­
ln'huii de'relJ1> o decaerape aseael BecTÎ1'e npo­
saeml miairape , Rape CT'L ,y,n a dom.ndi pe­
cs.rrarspiae qeJle mal nsne IUS ReJlT15eaJla -rea
mai nllJ.!in'h; decaerape aa Rapea d'ania dsm,
'linqi neaKlspi a n15T15T am15nI,le E15pona.
\ •• '0/
Ponrsnil de aa ,y,l1Temeiepea nplllqmaT1SJllH JlOP,
aS cimgir' TpeB15inJ!a 'le ape sn CTaT de o apmaT'L
nepmanenr-s , apmaT'b Rape ce <J>ie rara aa
opi qe minsr a pea.mninue ne Bp'bmmam din opî
qe napTe c'ap isi. Ei npiqen15p'b "'bnR'b mi a-rea­
CTa R'b o acemenea apmar-s ns ce noare npini
de R'bT xa o anan-rapds a nopodsasî, mi K'b TOT
BaZM cicremiî miairape TpeBlie a CTa .m.llTp'O
mm'b ,y,llToRmipe de o nsmepoacs peCepB'L 11a�
J.!ioilaJl'b; nenTpli aseea ax opranicar el de aa
3,nqenliT (ApmaTa, MiJliJ.!ia, mi p-sdiaapea raoa­
TeJlOp;� '3,l1K'bT aa d'bnmii TOT Ponrsnsa ce D'b­
:w;ea R15 daropia d'a 4>i coadar , mi d'a an'bpa
craraa .la Bpeme de IleBoe, mi R'bIld Bp'L}f(ma­
IIIliJl R'LJlRa n'hm3,nT15Jl pOm'bIleCR, TOaT'b J.!apa
TpeE15la ce <J>ie 3.11 apme.
(})iiqe a .le Jllli Padll Nerpli mi Mipqea qe.iJ.
E'LTp'bn, JleJ.IioaueJIe Pom'hIlemi naTpl$ BeaRlipl
<J>15p'h Kamniol1M Kpemil1'bT'bJ.!li' mi EMenapdu
Eăponel. Bez'i o zi <J>aTaJl'L R'bIld ce dec<J>iin­
.!!ap'b. •• .cY,n a'lea zi... J.!apa epa J.Il m'bniJle
({)anapio!!iJlop,
[14]
-14 -
Ilsrepea apmar's a Ponrsnixop CTa:
I. Ni n o C Ta III i 'i ca ă c .unlii T o p il C '1' a '1' o pili q i.!J I
1\15 a e a e-s . (ApmaTa.)
II. Nin n a'r a n e caă c a s m i r o p i t de ClO,Tea.l'L
(l1i."i!Jia.)
III. Nin p-s di a a pe a r.ilOaTc.,op.
1.
APMATA.
ApmaTa Pom'sneacm, a .pOCT "lea din T'LI'l)
apmaT1> nepmanenr-s "Yln Espona, ECTe de Rpe­
ZlIT R'L ea .,y.IlII asea "YlnQenllTlI.71 de aa Pads
N erpl>, Hape a nso EaZlI.71 TlITlIpOp inCTiTllI!ii.71op
noacTpe. Icropia ne apaT1> 1:>1> lUip"Iea 1 perll.'l'h
Hopm,.'l Doponanniaop Hape epa a.i}J�'bT1liT de
malnainre. J)
.Jh], j)fip"Iea dap C1> dr, mai ns ceann,' -rincrea
de d"lllTemeIeTopl>Jl apmarel Porm.neujf. EA "YlJl'L.'l­
li1> mi perl>Jl'b ediipiqil>Jl ,y.n"�enllT de "IeI mal de
nainre de ea. EA .pll YIe.il dinT1>H5 Eape ce ,Y.ll­
CIYLI,!ilD'L .,Y.n Espona KlI o apmaT1> nepmanenT'L
1) ECTe K&llOCK'&T R1> ,y.IITpe crarapiae al{&111 ,T.1I<l,.II0pi.
roape i\'oll Eăpona, qe.lle (\'1>IlT1>l omip. nopmaneure
ai;-'POCT les compagnies d'Ol'(lonllance wi les ti.
reu r sAr c h e r s a.1K1>TlliTe de Hapoa "II. ?eqeJle
4Ppaogii' 14A5 mi 14'1,8. AplllaTa POm1>Jle3C\{'L epa dap
RIT ms.rr mai' nenîe.
[15]
- 15
mi perlS.71aT'L Rapea CliET spmnropi] Domni ce
decsanpuri mi C'L mal mnpi,
ApmaTa Porm.neacm, de aa din'1enllT c'a a.m­
n'LPJ!iT din '1 e Te de 1000 oameni CliET lin K'L­
n i r an. eDie !iape '1eaT'L ce ClIET-.T.mn'Lp)!la sy.n
zexe -r e n r s p if C1iET lin c s r aur sY.n �pm'L ÎBz­
Ea m a. eDie Kape xenrspie anoî C'L mai sy.mn'hPllla
sY>.n ze-re de K 11 P il, q,ie Rapea CliET sn '1 e Tam.
Kansa a 500 ce nsmla B 'L TaB, .T.n npemiae
nose '1 e a 1S ur 1) Ea ce aJlR'LT1Sea:
1. De �leTeJle de DopoEanJ!I cas nea­
m �.7I. D o pOE 'L 11 1! e C K, dxm, KIHU sY.Jl nsmeca
XponiRapil nocrpi. El epa .T.n nlSm'Lp de 5000
Kpli'112) cas 10000 oameni, mi a.un.rsia ne­
decrpimea 'lea rpea a )!'Lpii. eDiiI lipma m.pin­
J!IJlOP sy,n C.7I.liJRE'L. .fIa x.l1'1enliT epa apmaul
') Tpeseans. <1>. 2'fO. AeaTonicegu.'l Jllii 'I'sdooie cin eTO.
ian <I>. 2lO. - A Jllii Pads A!5neCK!5, <1>.134. XpiCOBlJJI JI!5l
Padl> Bod1> K1>l'P1> Iszuaura l\IiP'lOT1> 1613 lan. 13. Hi­
storlea relatlo de stata Valachiae. 1679. 1688. (}loTino T. 2.
p. 205 6. ,
�) OCTalUi! viind .r>nda'J'opagi C1> nJl'LTeaCK1> oape 'le .IIa
nanerexe .wp, C1> .nmn1>pgla .nll K p 1) 'i 1, mi c'aă xo,
T1>piT Ka vie nape Rp!5'Je C1> nJl'bTeaCK1> ne an l>n .1 e 1).
m o p (Ieonium, moned s �llr!5peaCK1> de aa Kape"l\t p1>- I
mac Illimipea .te'if Jla niacTpli Tl>p'ieCK de 40. ta�aJle).
DaK'l> 'ieaTa epa ma'f lioraT'», ce ameza Wb'J'e I)lllJ�lCu�
doi oCTami ne Rpli'le; eap 4>iÎnd mai' C1>paK1> ce �li'; ,
nea Tpel, naTpl) mi mal III l>JI g'f. Historica relatio de sta-
ta Valachiae. A'IeaCT1> <nmn1>pgipe if,n Kpl)'Ii aă vOCT 11'8
n'8mai Jla oCTaml 'Ii mi .i1.a 'KomnaniiJle ner8'giToperui.
[16]
16 -
R3 apaspî mi cliJliu;e. ofla apJlapea npal})lr.IJ.lri Jli
cs dere mH.!!1 mi rsnsp], Kansa .lJ.0P cr, nsmla
R 'l> n i r a n x Jl qeJl m ape caă R 'b n i r a n li Jl D 0-
pOE an U; i Jl o P: ())ie Kape xear-s de o mie oa­
meni C'l> xonrsnda de lin K'l> n i r an mal mi K
cai C x E - K 'l> n i r an.
2. K 'l>Jl 'l> pa m i I. .fIa if�nqenXT epa mX.lJ.u;I,
eap .lin xpm'L c 'a� .Ylmnxu;inaT din npisim, R'l>
c'l>p'l>qicep'l> mi llli ce nsrea u;ine, aa'snd msare
ReJlTlre.d . .fIa 1620 epa 8000 1); eap'l> ne aa
1679 nsmal 6000 oameni'. Kanu .IOp epa
C n'l> Tap li Jl; xpssea JlOP ns C'l> mIe de R'.LJ!i
epa.2)
3. P o 1I1 il de u: a P 'l>. Eap'l>1I11 R'LJl'Lpime
css xnmanda m a p e a z I Fl a x a p n ix. AqeCT
Ropn aT'l>T de aecrir , a l!inxT O'bD'l> aa aJI XVIII
seax.
4 . .fIe<{lev:iiJ: iflll Illim'bp de 1000 oameni,
aJIK'l>Tlrla sn penimenr cai qeaT'l> de nedecrpi­
me CXE R 'l> o i r a 11 li Jl de .IJ. e <(l e v: i 1.
5. .fle<{lev:iiJ On s r ap sa s l .Yln IlXID'l>P de
500 CliE Komanda qealiillXJllil Cn'l>T'l>pecK.
6. B'Lll'l>Topil, .Ylll nlim'l>p de 1000, din
Rape aiXm'l>TaTe oedecTpime, mi mXm'l>TaTe Ii'l>­
Jl'bpime CliE R 'l>O i Tau �Jl de B 'l>n 'l> T o P 1. 3)
1) Georgio Tomasi. p. 7,.
') Historica relatio de stata Valachiae 1679-1688.
3) ldem Fotino. t. :J. p. 35lt:-7-1�. lianTaK�zino �. 5�-5.
I
\
I
r
'1
•
·1
•
1,
t
t
ţ
,
I
I
'i
[17]
,
1';
�Ji
I
j
I
\\
I
, I
1,
I
"
I
r
17 �
ll'hl1'h aa a.,l XVI neas TpeElie C'h <pi <POCT
nsmai 500 B'bll'bTOpI, <l>iind K'h �Y1n XpOmql
r-scun n':lT�nql nsmipea de B'hTa<)) de B'sn r;­
r o p I, eap ns de x s n i r an. AqeCTa anea ma ..
pe imnoprentrs (piilld ,y,llc'hpqinaT mi fi?) noai­
Mia fianiTa.'liel. E.i ce aaenea dinrpe oameni
,y,lIcemnaHl. N earoc Bacapas epa B'hTa<p de m,­
m.ropl m.nd c'aă aaec Domn .lJ.a 1513. 1) Pa­
dlS".lI. Bod's Mixnea aa 1620 de-re a-recral R'L­
nir an TiT.U; TlS"pqeCK de Ar 'h. 2)
(. C'hp'hYleil 500 mi o n s r e a n i-r e I 500.
A-qecTii epaă R'b.npimea El)KlS"peI.!!i�op C�B K '1>­
n i r an lS".1J. C n 'J. T 'b P iei. qeI d''LIIT'l.1 TpeBlS"e C'1>
<))i mepirar nsmeae qe nspraă, K'bqj xpssea .IJ.Op
epa de 4 oameni sne opi, eap aare 01)1 c'aă
?lpKaT mi rrsm, aa 8 oameni,
8 . .fIiII x a n it I 000 Cl;B Ma p e a e Il o c r e an ia.
9. KazaqiI. 3) 2000 nedecrpime un R'L-
\,--
'1
•
,1
I
l'
[
') Icropia gLpei POOlLneml de liocTanTill 117>0. <1>. 46.
Pad?; .tIbfICCK?; .". 21 •
2) <PoTino. T. 3, <1>. �88.
") Nlf TpeElfe a cOKoTi, BLZT.nd nsmlpMe cTp'.Line de
.il e '1' e I� il, .ti i Il 11 a Il j', li a z a '1 j', KL 3'1eCTlI epai>
cTp'.bini. Xponillapii ne cmmi> IIL ei epaii oameni
de g a pL. A'lecTii" c'aii iullTOllllliT Inl) TLpiii> imi­
'l".r.lldl)ce dl)IIL cTp'.r.inl, mi .li c'ail" nLcTpaT III) op­
ranizapea mi IH,mipea. A'IeCT oni'feili ,a ",oe? mi eCTe
dc oli!!!e Inn TOaT'b Ell'poua.
2
[18]
nsmaî 100.
Ei nlipTat
I
]
Il
JI
- 18-
JI'Lpime css sn nOJlKOBnÎR. ') Apme.le JlOP epag
nsnma mi naaoursa. 2)
10.IIlilllKamii 500, C�B Mape.H Ap-
m a nr.
11. Anpozil 500 csn lin R'LTaq,. eliBT
a-recra epa lin 'I e a nu cat JlOKOTenenT, necr e
d'LnIuii Ma pe Jl e II o C T e Jl ni T{.
12. Ko n i I din RaC1:. 500. Ei a.IJI{'LTliIa3
rapda din Jl'blil1TP15 a naaarsas] Domnecs. Ka­
nsa JlOP epa B'LTaBliJl de Roni1.3)
13. Ks p r en ir, rapda !{'bJl1:.peaL!'L, ns mim
de K1:.T epa.
14. <p e pe n l' a p il, lin xopnă de nedecrpi­
me lilllOap'L. 4)
15. «}licTamiIdeRape epaă
CliBT 1 li Z B a m a de <I> II C r am L
aanxe."]
16. X a 1: d li '[1 i I, K'b.npime nu nedecrpime,
apmanl Kli c'bBii mi �1'bn'lIl. 6)
. 1 7'. �K'LJl'bpimea C'bpdap1l.l)1I! de mazi.rl »
Rapea ce aJlR'bTlSla de 1'0111 noepil emiMI din
1) <ftoTino t. 3. <t>. 356.
') Tomasi p. 67.
3) Histol'ica relntio de s.ata Valarhiae 16iO-16S3 cJlO'I'iIlO, t, 3
<t>. 357-14. lianTa,,�zillo 4>. ui-:J
') Kogalniceanu. 1). 1;,2. 'h2.
5) Historica relatio de stata Valnchine .
• ) Pad15 ,Ill>neCKl>. <t>. 177. Ppe-reans • .y.. 195.
[19]
-19-
C.HilliB'T, �e ce nsmea Ma z i Jll. A secr sopn epa
([)OapTe ,Y,llC'bmnaT. 1)
18. 'I'suapil 500 Rl) apriaepia, mai' 'bnT'bR»
csn R'J.niTauii DOpOE'bJ]1'lew,'i; eap'b de aa 1655
css mapeJle ApmalU. 'l)
Nl>m'bpM Tl>Tli,lOp axecrop Omlpl Tpe�ea
necre 30,000, lUI .Y,11 Bpeme de p'bCnOlli
TOT deaxua ce mal I1npea. A qec're oţ!!ip'i ,y,ll­
C'b, epa nsmaî .Y,/1 Pom 'J. ni a ma pe; R'b'l'i.a.n
Pom'hllia m in i, epa o denceuir-s omipe a Ba­
JlMlS!. 3)
EalllS,lJ K'bpm1iind cinrsp Banars.a Kpaionif, mi
([)iind Domnxasl nsmal uaoa,a, a rpessir ce a'i-
1>1, o omipe a ca. J{1SPCM icropief 'bllR'b o ade­
Jlepeaz'b, nem'p1$ R'b ne apaT'b:
a. .Jla 1508 ne nil,!!e noepl css nans.r II 'b p­
E l>Jl, mi nenTpl> axeea mimiuii II'), P InUl e ţI! 1 Kl>
o mi p iJl e K p ai o B ii, K'b ronip-s ne l\1ixnea I uii
nliCep'b Domn ne Bo'l'bdl\!!'I>o
b. .Jla 1522. EapEM Banaa KpaioBii Rli
oţI!ipiJle caae roneuje ne Baad VIII.
c . .;la 1563. Boepii I\l> ol.!!,ipiJle de ne­
C T e O Jl T ce caoa.rr, ammpa .usi IIel'pl) II.
d. ICTopia zi'le Jla x.nqenliTM niorpa<)ie'i .ni
1) Historica relatio dc statll Valachiac.
'J Idem. �Ol'illo. t. 3. <f>. 3.,0.
'J li. liallTaKT>zino T. fi6.
[20]
'1
20 --
l�xa.ffi Bireazs.r, H'L ea Ha Ban a Kpaioniî asea
o o:w;ipe deocenir-r ..
e. .;Ia 1599. Mixaw Bireazs.r inrp'snd �y,n
'I'pancianania, capice .111>1 Pads E1>ZeCR1> mi Ea-
01>.111>1 1)dpea C'L meapr'I. mi el .y,n 'I'pancl.iua­
nia [\1> omipiJle Kp a iu u if,
f. .;Ia 1601 Boepil E1>ze:w;I RK o lE i P iJl e
K pai o Bel ronecs ne Cimeon MOBi.1'L. 1) I 1
g. .;1a 1630. Ara MaTei Bacapan RK P o­
m i I de n e C T e 0.1 T ce peClwa.n .y,mnpoTina
Jllil .;Ieon Bod'b 2) • .;Innd .Y,l1 npisipe ar-r.r da­
XM p scnoluia a O.neni.l0p, R'hT mi icropia Ra­
pea ne apaT'L H'h Baad VIU .'1a 1522 n'a& ns ­
TliT a ce .y,mnpoTisi K1> omipi.'1e YIe aBea, Bana­
Jllil Bapsa, narem .y,l1Reia R1. omipea EaUaTU1>!
epa decrsa de z.ncem Il ar-r ..
Apmara Porm.ueacar, dsrrs RlSm o ap1.Tap'Lm
, a CTaT .y,n nliTepea ei m.m, .ia 1580. De a­
TKnqI rrsm, aa 1592. Domuii.ie Ti[\1.J1oace a
ae Jllil MipYJea II, IIeTp� Ilf, CTei{lan II mi A­
JleKcandpli III, o decopranicapn, mi o .y,rnm�!Ji­
nap'L. ACT<])e.!I. Mixa.ffi BÎTeazM R1.nd c 'a lipRaT
ne Tpon a([M'L nsmaî Bp'O 10,000 ocraml, A­
xecr mape m.niran �y,mnJliJli Radpe.'1e apmaTei,
o pe([>opm'L, o dicqiuJJin'L mi ad1.ol''L ne Jl1.nr'L
YJeTeJte de. mai CliC, aJlTe do'L .y,n R'L.i1.pime:
') Kogalniceanu. p. 116, 121, 130, 136, 196, 222.
�) AeaToniceg�J1 J1�1 Teodocie CToian <1>. 89.
[21]
r
� 21 �
De Jl i I mi Bec Jl il. A uecrî din 3pm'h epa de
200 K'hJl'hpe!!:l ([>p3nTaml. lUixaw dere arsml
xomanda a�IeCl'0p apme .1131 Cl'el})an Ilerna­
xasi Ol1npu, om Kli Klipa}K mi npednis, ziue
Bethlen ce xorm.nde nime oameni 'le ce zmcem­
nacep'l> npin msare BiTemiJ:. J)
Mixaw Boda, R'hz'hnd decnonopapea l!'hpei mi
rpensinds'I co.idanl, a ,Y.nqenliT a asa Kli J1ea([>'L
onrlipi, 'I'panciauani, IIo.7J.onI, Kazaql, C'hpElmi
APIl'h3!!l. Ili.ida .Illil ° lipmap'h mi aJ1!!l Domnl
,MI lipm'h; aCT([>eJl MaTeru Bacapas opranica,
lin xopnă de �OOO C'hpEI, Bs.n-apl, Apn'h3Jii,
nsmir CeimenJ:2) aca.rm.nar nsIanisepil Sey­
.moungs CliET sn nO.4l.\oBuiFi. AqeCT e.remenr
crpeiu .. Y. n T pod li c ,Y.II a p m a r a P ° nn, n e a­
c 1\ 'h a d 1> C '1> m a pI J1 e J1 ° P ° q i Il I.
Al>1'opii xonrimrrspaul .�1>I Mixarn nopEecK
aCl'<pe.4 de apmaTa .Illil: �C.1l)meCK de co.lI.da!!l
anecrs! Boenod a([>apl. de Ponn.ni, a K'hPOP ni­
Temie ° K3110CK niue 'l'�pqiI din Rpemea nireaza­
.lI.liIJ10P m.niran Dpanoaa, lllli.llJ.!i o II l'lip 1, 'I'pan­
ciauanî, K'h1.!lna Apll'LliJlI, rpeq'i, Eli.1J.l'ap'i mi
C'LpEI. Ape llli!l,inl mnuKam'i, de Kape ce aq)J]'L
.l'.JI Jlinc'h mi 'l'panci.lJBanenii' , Inq'i aqeCTe no­
poade, mi ma'i 1{3 ceam'h onl'3pii ce EaT mai
1) B�thlen t. 4. p. 3;)5.
") l'peQeaJl15. p. l21.
[22]
- 22-
uoioc K� c'LBiiJle, mi K'LJl'Lpi K� c�Jliu;iJle, mi li6
mape ;r,ndp'LcneaJl'L ap'LT <pa!!a aa Bp'Lmmami.») 1)
ApmaTa npiimîa de Jla CT'Ln'Lnipe JleaiJ)'L, xpa­
D'L mi nemminre. C�H1' Mipqea '-te.l m.rpn,n TOT
coadarsa npiimia ne zi R'LTe dOI Bani pouril,
xapil <paK8 13 napa.lle. MaTern Bacap as mr.pi
Jlea<pa mi o <P'.bKlS de onT8 nanl pouiil ; .y.n c<p'Lp­
mir C1>BT spm-sropil Domni ea mepce xpecm.nd
n'Ln'L .y,n npernea Domuiaop <[}anapio!!l. AT'b'r
coadagii 1>'L1' mi o�)i.IJ{'pii cas nuepil aneas de
aa CT'Ln'Lnipe ne iJ)ie rmpe zi mep ria de Kapne,
de m.ne de rp'L8 ca8 de meiă , mi de Jl1>m'L­
m.pf. 2)
Kanereae ,y,nc'Lp'-linaTe R� adminicrpauia mi
auponizio.iapea ow,ipiJlop epaă asecria :
Ma pe Jl e K Jll> q e p Tw,pe epa snaprip malcrps
"-(eA mape aa apmareî. E.ll Jll>a Bani de aa Bi­
crepie uri IHimn'bpa nponizia de rrsne, Rin, opz
mi 1)'bn, rpensinutoac'r, aprna.rei. Anea C1iB d'sn­
CliJl dOI KJlIil.Iepi mai misl: J{ Jl Ii q e p Ii dea p i e
Rape .r.nf'piilda de maraziiJle de <p'bn mi de opzs,
mi KJll>qe,p1> de niBniu;'L, Rape ce .y,nrpi­
m'ia nenTpIi Dinni',1i.lle R� Bin a .lle apmaTeI. A­
-J>ap'L d'aqeCTia mal aBea Cl>B d'bncli.ll mi .iIUr­
D i q e p i, ca� maraziepl din Boepenallll.
J) L'ottomano di Lazaro Soranzo in Milano 1599. 'p. "�7. Jaco­
bo gendero: Turca Niscntos. Franţforti 160 L ". t!i9.
2) CPO'l'ino t. 3. p. 355.-1\. 1\anTaKHzino. <1>. 5lf:.
[23]
1
I
1
\
I
r
- 23
Ma I' e a e C..1. � '! e P epa .T,nc1>pqinaT K� a­
nponizionapea apmareî de Kapne mi ,l�m1>n1>pl.
Ma p e a e IT i Tap npiimla npoaiziiae de .J1a
axecr! de mai csc mi ae .T.mn1>p!!la ne .J1a qe­
Te.
Ma p e.J1 e m 1> T pa p epa .T.nrplilmop a.J1
xoprspiaup apmaref. ABea C�E dn.ncsa mi mixî
m 1> T P 'h P eLI)
Kansa qe . .t mape aa apmarel epa: Mape.J1e
C n a Tap. E . .t anea css xomanda .J1�i imediam,
ne T01!t K1>,npamii Rlim mi ne .ilecpe,!il, C'hp1>qeil
mi CKliTe.Hliqel. De aa axecria e.J1 npiimîa de cpie
Kape Kpliqe ne an R1>Te lin .J1e�mop (leonum)
mi lII1 Rap de cp'hn, I\ape .T,n lipm'h ns c'a mai
nA'bTiT IY.n naTlIP1>, 'Ii .,li ce da lin ..1.eli nenTp�
d'sncsa. K'hnd lin oipi/lep ly,nail1'l'a IY.n rpad, e­
pa darop C1>-1 <]laR'h lin dap, Cll'.bTapM anea
�I1 rpissnaa OCT'.bmeCR, sude ce acsdena npisini­
.J1e OCT'hUl'l;ţJJ;J. 2)
'hnR'L din apemiae xeae mal BeRI, OEÎqeW.J1
epa ua Domusa OdaT'L IT,I1Tp'lIn an C1> \paR'})
peniă , penicr-s (K'hliTape) apmarel mi miJli!!ie'i.
ATlillqe ce cp'hqea15 uri .T,n'L.l�'LpI ..Y.n panrspf 3)
1) K. KanTaK!5zino 1'. 41-4. cfJoTillO t. 3, <1>. 495, 502, 503,
508. Historica relatie Valachiae.
') Idem cfJoTino t. 3. p. i73 .
• ) Nearoc RB. ziqe p. 20i: "Aa K'I>15Tapea din TOg! anii",
'le eCTe oliiqeRi a ce <l>a'le om i '" o p mi C.!l1S lK i T 0-
[24]
- 24--
oni<J>opma omipi.llop epa acenrsnar-s napTe H�
a onrl')pi.'1Op nlip're J{l') a Iloaoniaop , a<J>ap'I> de
xneae �IeTe npeHl>m Doposannil, mi aJlJlil xapil
n sp raă nenia 1>ni<J>opm'T:. nauionaJl'T:.. Xall\'f> B'I>­
n'I>'f'I> mi IT,n Han xiaepe. J) .lla llaIJii d'hpl>la
Domnsa <fIie I\'I>Pl>1 OCTam o HiB'hp'l> caii naper-s,
mi o El> R aT'I, de nOCTaB nenTpl') l')fli<J>opm'l>. 2)
Pomi)' de uea.p'T:. epas sy,nRemm,T,IlTaJll ,y,n pOII1l>.
Ce'imenil lll>pTaii xeanm,u }wml') J{l' rm.nixiae
decnixare, sY,1l Han napeTe Hl') <J>l')lldl>Jl pours CIWC
3,<J>ap'T:. .la o napTe. EI nenTpl> linicpopma JlOP
ce nsmeaă mi PomiI c r p n.i n î, cnIJeace deo­
ceni de pomii' de rlap'l>. 3)
(J)l')cTamii aneas l')nicpopm'T:. nepde Ha ns-rloaca,
Koniiî din HaC'I> mi .IlinHanii nl>pTali 1II1i<J>opm'l>
aemeacrrs. 4)
A�ecTe -rere lll')pTaii xalm, nepde, necre xal­
m, Ly,n�inIIIi Kl') EPIT,ii pOllIl>, sy,n xan EapeT'I> Rl')
<J>l>ndM poml') 5)
Icropia ne apal''I> K'h Kocranrin 1. aa 1654
-p i.., o p, soepimea mi wr.ni'renii..,e ameaUT'l> slncre mi
dap�p'i."
J) Icropia g'l>pe'f li. I'alliT. 193.
2) «PoTino t. 3. p. 355.
3) Jdem. p. �36.-Sulzer t. 3. p. 252.
4) Jdem.
a) cI)OTino t. 3. p. �38.-Rl·eton t. 3. p. 71. ..nil 11'IeCT Tom
eCTe o G,Tamll'h a lmt>'f OCT1Ull Pom'l>n <leciuaT ..,a ne.
TepCE!I'pr.
[25]
- 25-
"T.nnernm'J.ll'J''L ne naniraniî DOpOEan!!iAOp uri
K'L.npami.wp I\� q.penrii, R� Boq.'l'ipii un
I\� aTA a c "]
(Icrami] aaeaă ms.rre npisiaeue cas o n i s e e
dsm, xsm ce zÎqea n'arsnvî. on�Jl din qe.lJ.e mai
.. y,IlCemnaTe epa R'b naneri.ie OI,!!,lpl.llOp epaă din
dpenr nn.dsaapr ai cqJan.H;l Domnecs mi ai
OEmemi.IJ.Op adsm.pî. Dsn'aseacra Binea m\l>'l'i­
pea de d'ha,dii. EI Jl1> ce Cll�Teal' 1.nI_1. de Toa­
're dbrKdii.lJ.e. TIpini.'H'J,IH>Jl cxaripel nomnaes'r e
"la Porm.nl .y,.1J aaeas numai pOEiI. De .lJ.a Boep
m.m, aa momuean , de Jla mouacripe, IIpeOT,
m.m, aa omean, TO!!1 .Iloa� napTe aa ROJITpiB�­
!!iiJle orarsasf. 2) Icropia ne apaT'L, H1. ocramiî
• ') JleaTollicegllA Ati') Teodocie Oroian 01>. 228. mi a Pa­
dSAb} AuIlCC"!> 01>. 132.
2) fi!> ToaTe K'b de .IIa iflll'lem5T noepii' 1115 npimeaă .ile<l>e
nenrps C.ll:SJfWe.le AOP, de R'bT oape xnpe dap şpî de
.ia C!>G-aATepnil" .il0P, Kl5 ToaTe R1> ci- e paă .r.nd aropag'r
ce 'NIII1> o napre .lillccmnaT1> .I,1l apma'r-s, mi ce meapr-s
.U p-scuoiă ){!> lle.ll'rtiea.1a .il0P; dap ''1'0'1' 1I.iI'bTealf d1>ilHlii.le
'{('.iIe mal ,nllcellluaTe: ACT<I>e.il CI a il- UA1>TÎ'r ,I,n TOI' anl5.11
x a p a'l H> .1, n A O II O II t>.i1 Il a i p a 111 li.il li 1, B '1> ){ 1> P i­
l' l5 .', li ani j' II a.il li.ll l5 1, mi o e p i T 15.i1 .ila Tpel au'f. A­
celliine mi mOllacTipi.le. BicTiepia <l>1>'lea niGzliipe dt>n'L
cTapea ,.,ie R'J,pli'fa II'bT ce R!)Biue ce 1I.1'bTeaC11'b. fioCTan­
Tin l\IaflpoKOpda1' .la li4t npiu aKTt>.i1 pe<l>opmei dec<I>iin­
g'bnd !1lli.ilTe dpelIl'lipl a.ile Eoepi.ilop ,1',1 clll5Ti de TOT de
(hlKdii' IlpeK151U mi ne lI1'bn'bcl'ipi. l\Iixaili PallOBig'L ,I,n
anlS.II t>p!ll'bTOp, lUi rpiropie riKa.ila 17't8, Cl'pÎlwp'b ml5.i1-
Te din pe<l>opme, mi ce XOT'bpi Ila Iloepil mi m«;JnacTipi.,e
ce Il.l:LTeaCK'b: D.IIOKOnl5.1, lURt>Topin.g-a, llilSKa-
[26]
26 ---
p'LdiKa� mal mMT ei x a p a TI fu a..mO'Lp'LTeCR;
R'}, Mixnea II aa 1585 rm.pi TaRca TIe O.I]'L­
'1'ia� pontif de J.!eap'L; R'L Kocrarn-in 1 aa 1654,
np r.nd aUII TpaJ,Ie ipanop15.1l ocrauriaop �I,i O.ll'hTi
aa sn x a pa q ffi denain ; acemenea K'b ea CpT'L
Doponanjjiaop uri K 'I,.Il'hpallli.lJop d iSI( m 'b p i '1' l).Il
uri oepirsa <{>ami.lJ.ii.lJ.0p .Il0p. 1)
OCTamii, Kli rnare R'h .Ileaipa .Il0p epa .T,n­
CemnaT'b, dap TOT n 'ap <1Ji nl>'[liT �r,nT'hmnina
Re.iJ.Tlie.lli.lle .Il0P, dam, sI.n npeme de p'bcEoi1s, ns
.iJ.e-ap (pi ipOCT ep rar-s npada, dsm, xsm epa
epTa'l''h �r.rl ruare apmaTP.Ile din Espona, uri
dam, �y,n npeme de naxe ns ce �r,nTpeEl>illJ.!aRa
aa Pomanl, .T.n Jll>RP'hP'i onţgeţg'i uri napTil,Ma­
pe, npeRl>\U il>aqepea de dpsmspt, ip'Lll'l"Lni uri
aar. 2) nenTpli Rape COROTim R'h epaă n.ll'bTi!!1
deocesir.
pe p li, B '1> R 1> P i T l) Jl mi o e p i T l) Jl ,I,n TOgi' anii. l)p.
msuopil 00111"'( canscep-s ne soepî C'I. n.l1>TCaCr{'l, lUi
de lK III 1> P iTI> -'1, de Rape ,I;. CRI>'fi ,r-.n napl'C I'!Jil'ope
I'iRa, npin XpiCOBI>.l de Jla 17;;1. Anpi.1 19, !:iocTarlTin
PaRoBig1> ,r-.j' CR151'i de m li li ape p lJ, mi A,leRCandplJ
InCÎJlanT Jla 1775 XOTbpi r<a o e p iT lJ Jl C'I> Jli ce la na·
Jll:11 Jla 'l'pe'Î ani d15l1'h BeRlliJl oEi"e,il' .. .\C'l"f>CJl 11 15prnaT
n1>I1'1> ,r-.11 Bpcmi.le mal de R8'p1>l1d. ti. !:ial1l'aR!l'zil1o <1>.
86. 96. 97.- Balip 4>. 108, 111)" 117,- XpiCOBl5J1 Jllil I'pi.
rope l'iKa 1733. Il5nie 16.- XpiCOBliJl Jl!l'l Cl'e<f>an llan·
Tarl!l'zino 1711), Mal 1),.- XpiCOB!l'Jl .. !.lil AJleKcandpH Inci.
JlallT 1775. DeKcmBpie.
1) I'pe'leams <1>. 14,0.
') .IlaeToniceytlJ1 .ilaI Padl) .IlanecKli <1>. 132-36!J,.
[27]
l'
I
- 2'7
rt.n Bpeme de nase apmaTa epa aurozar-r,
napTe .r,n Kanh'a.n, nap re npin iKl>deue. Do­
pusannil (p'h'leaă r-apnizunsa xarm-aaiel, 'El da
eaurineae Rape n'hzlaă .Ila noapra din <J)aI.!'I. a
Rl>pnii.
<[)l>cTami'i n'hz'iaă' aa nnapra din doc a, R�P­
J!ii. ')
K 'Juup ami! epas arnezan1 aa ll.'loe:wJ, M'I.­
ne.ţ{!l, f1eprina, mi P�IUil-de-Bede 2)
C'hp'h<Iei! mi CRl>Te.lllli�Iei medeas .r.n Bsxs- {'
peW;l <J)iilld J{'I..npimea El>Kl>pe.ţ{!i.�l>I.
Anpozii c.lll>ada� xa raxcidapl mi .r.mn.l}ini­
Topi de daropiî. EI npimlas nenTpl> ocrenea.ia
.1} o p sn dar >"I.n nani 'le ce nsmla n a a T a '1 i­
cm eJI o r- 3)
Koniii din RaC'I. a.IlR'hTl>iaă dsrrs nsm am zic
r apda din .n�rl1'r1> a naaaraasî Domnecx. .Ila
'lepemonii.lle -re.ie mapl, n a Ta <I> 1>.1} de J{ o ni I
n1>pTa apKM mi n1>pnl>pa Dnmniaop, OIlM din
xoniî nl>pTa CTParM Domneca, Rape epa de rm,­
Tace pouiie, am.nd z srp't.air d'onap re ne c<f>'I.n­
TU J'eoprie, npOTeI{TOpM apmarel, mi de qee­
oila.l}T'I. axsiaa Rti Rpl>'lea >"I.n q1:OR. .Dan'asecria
') Histol'ica relatio de stata Valaehiae.
") oilea'l'oniceM1M .101' Pad!5 oil8'uecl\8' <1>. tOl mi a .1&1 Teo­
docie cin C'roian <f>. '172. ICTopia g'I>pei Pom. de liOCT.
R'I>n. <1>. 179 .
• ) Cogalniceanu <f>. 72. 2U.
[28]
- 28
nenîas TOU! xoniiî din I{aCT:., .T,nBT:.CR�r» J1eme:rue
nlSPT'l.nd cliJliJl,e JllinJ,r1 mi crersaeue R� npa­
Dope de nn.racr, nixoaope : aJlEaCTp� UIl raJl­
ET:.n. 1)
Ilsumanril rrszras Jla Temniue.
. .;linRanii ce .T,wrpeBliiJl!1,aK d'ln rpimerepf R�
deneuispl, 2)
BT:.n'LTOpii ce ,y,nTpeEliinuali aa nT:.naT, mi din
�eJle -re m.naă ce .. nndecrzaa mal 'LnT'L1 RlipTea
Domnearm, ; eap'L p'Lm'LUliJ!a ce nindea .T,n
T'LprM Domnecs tf,n �O.IJOCliJl .iIop mi a R'J;ni­
TamsJllil .710p. D'a11i a nenir x'aseor m.niran ce
(Pie mi .T,nrpiiRÎTop T'1>prli.lJlil. 3)
Apmara Pom'r.neacm, epa csnscr, snel di­
cqin.iJilll crpaumise. Nearoc BB. ne apaT'L R'J;
ocrauril Rape niaas ,Y.n ni nI , ce nedenclaă,
mi R'L lina din nedencî era derpadagia ; <'apT:.
qel �e ce Tp'LJ,IeaK din CJllimE'b, J1i ce (l>T:.qea
"lJinCTe rpimitrsndscr, aRaCT:. RlS eCJWpTT:..4) Po­
mT:.lliI .T,ncT:. xa r oare nanii.lJe mepidionaae npea
Rli anenoe ce csnsnă mlirli�ll)l dicsinainel, llJl'L­
"lJepea np'Ld'bqwlli.iJ0p mal Rli ceanrs aaea mape
Cl":r.n'Lllipe ac&np'b.iJe, ns aT'LTa K,nCT:. na aa
qeJleJla.lJTe omipl crp sine ; R'J,ql sedem ne Mi-
1) !PoTino t. 3. <1>. 318.
') !POT in o t. 3. <1>. 3:>4.
a) !PoTino t. 3. <1>. �8.
') Neal'oc BB. <1>. 68.
•
[29]
�am BiTeaZ"lI'.l R'I.nd a inrpar .Y.n MOAdona .Ila.
1 600 a nopomir ce .r ... mnscue ne TO!!1 Tp an­
ciaaaneniî 'le ce BOp npinde denp sd-snd, Ain Bpe­
me 'le ne Pom't.ni .y,l oct.ndea nsmai .ia E'L­
Tae.l) K� np'Oli'bUlna aul mal nainre aa 15H5
AAr.epT Kipaai I,lenepa.7J.M porm,n de-re o niAtiT.
de crp't.umisie mi.iirap-s ocr.ndind aa moapTe
BP 'o R'L�lIRa OCTalUi, K'h'II a& Wh.ilKaT xanirxaa-,
Mia 'le <[>'bK15Ce e.7J. Rl> xeasmil Moxamed mi Ml�­
c1'arJ)a nenrps ,Y,llKillapea Bp'bi.'lil�)
J"hU Bpemea .11151 Mixalli Bireazz,a dsxsa 0-
CT'I.lIIeCK aiR15nce .Y.t1 K15.llmea ca. ModeA de
RpedillU'I. mi dparocre K'bTp'I. xansa .IlOp, mi de
nierare R'bTp'b pe.unie; ,Y.1l axeae spemi C 'a B'b-­
Z151' ocrauril Porm.nl .sa nooripea Dornnli.HlI.ll0p
de a iR'bpT4)i n'bp!.!i.ile .wp de AeaqYI. cnpe a ce
,y,n'ZeCTpa Rl5 ca'rsa Ko'cTeţ!!ii, M'bll'bCTi pea Bi-
1'cp!Jlii, .y ... n Rape ce adr.nocricep-s R'J.T'bBa npe­
me 3)
r
J.
- ,
� 29-
1) EngeI t. 2. cf>. 2t8.
') Hamrner t. 7. cf>. 229.
3) A'IeacT'1, 'NlnT'L am r-sclro ap'LTaT'L cy>nTp'8n XpiCOB
a .un ,;1eon Boci'!. de .U 7138. Jan8apie 1;;. daT Aa m'.f,­
ll'Lc'l'ipea EicTpigi'(, npin Rape c1inT'!.peRle dania CilTo­
a!5"i KOCTemii, caT, 'le MixaR; Bod'L IH,mll'LpaC'h de .l\a
MOllIIlelll dpellT 42,000 aCllpi ra-ra, mi ,b.l. d'Lp!5ic'.L
monacTipit "mIlC'L K:r.nd aii" K!fmlI'LpaT p'LIlOCaT�;A.
Mixalli Bod'L a'lc.Il caT KocTemil, zi'le xpicOB!5.1l, aii'
cf>OCT mnTp!5 emipea aHI din Domnia a'lecTel g'Lpi, mi
aii" cf>OCT aTsn'll .1inTpa m15.1lT'L CTp'LlllTOape mi CR'Lp
[30]
- 30 --
CoapTa 1J'LplI Pom'Lneml Ha coapTa a opl
K'L'Plil CTaT xouorir-aar cnpe P'hCI;OW, a ipOC1'
Jlllll1''L de coap ra apmarel, .hll fibT'h Bpeme
aseaor-s apmar-s a nbCTpa'l' AY'U inima ca - cirn-
1'i menreae de dicsinaim., nean'hpaTe Bipn;!d a
Jle 1)111i1 Elin omean, Porm.nil as (J)'bI:HiT miusnî.
01)E Mixalli Bireazs.s diosin.rina ilHI mal CTpalll:­
Ili:K'L mi Pom-suia cj}15 AY,II mspipe. Dlinl> "le ,Y.Jl­
C;l. rp i.dapea din H'hmUU I'opda p-i.ni Porm.ni­
JI.op ne epo?i.1l JlOP, dicsinaiua ,y,oqenx a' Cli'hdea,
. ..-----
dinnpesm, mi nli'l'epea C'l'aT1i.iJ.15i Hapee'pa ,Y,fl-
�remeia'l' ne dic-rinaiua ocrauiiaop. ApmaTa ,Y,Il­
'l"bmnil1'h lin BIJ'hil,mam .Y1lIBiepllI:linaT .Ylll Tpenil
qe m.m.dip's AMI Jjeapl> 'YllldUT'h dsm, moapTea
�11i1 Mixalli Bods. WlI'ra JlOP <J>iind a c.IJ.'hEi CTa­
'l'1)Jl Porm.necu, «l>ipeme K'h xeae d''hllT'h! a .'le
JlOP .aouipf as TpeE15iT ce (J)ie d'lndpenTaTe .Ylm-
J;� din Toa1'e n�pgi.lle, mi ,T,nT1Hi il\lI1nxgillapea aas­
giei' de IW.II1'lieaJl'b, uri neu-rps Jle'j,iJle 1iIlOP ocr.uuî
'le epa aT1>ll'I'I .II'bllr� Domnia ca, ili; ,hIlTPCI;ilT l\1ixa\lS
Bod-s ne 'rogi il'W'1 oCTa/U'I� apea-nop ce Jlilce n�pgi­
.IIe JlOP de .1ca,j,'b ce Rl5l1lflepe il'IC.1 caT ma'! CbC zic,
Jla C'b of>ie lIell'l'p1i Dlill1llczeii .la C<l>'bnl'a 11I0nacTipe mi
nell'I'pl> 110 mana DOllllliii ca.le, eap a'lei oCI'aml a­
T1>Il'l'! KS r.laC mape ai; zic: C� of>ie dl)n� ,nllr:hdl5inga
mi dl)n� Boiil DOIDlliii- ca.le, nenTp15 C'I>�n'l'a mona­
c'l'ipe, lia C� Tie de ,T.Il'l"bpipe lUi JI'bJlsr�piJlop de
xpan� lUi Domnii!: C;Me ,nn'l'p15 Be'lnil\� nomenipe, lUi
ai; <f>OCT nenTps nerI/sTinga Domnii! ca.l\e lUi nellTp15
aT�Tea neBol 'le ai; a 81i1' I\li ruedepeil .IIa C<t>�nTa IDO­
nacTipe KS aqei oCTailll din K�'I'�Ba Bpeme."
[31]
I !
- 31-
nporina apmareî. Do'L - zezi ani de domnit
crp-sine xe at <spmaT de Jla m.depea de ne rpon
a .71<s1 Pads Hlepsan m.m. Jla .y.Il'b.lI!!apea Jlli!
MaTeH'5 Bacapas (1611-1631) q,<Sp'L a.n­
deaacsno cnpe a demopa.iica de TOT apmaTa.
Icropia ne-at m.crpa'r p'bCnlillc<SJl ocrauiiaop
Pom-sui R'bTpu Domnu A.7J.ef\candpli IV Iaiaur,
1{'Llld axecra .y,i plira C'h'.71 anepe de p'bCKOaJla
aecrirsas! Ilaxapuia .hn�.71 Mexpdilll!eanli.71 :
. in .
ţJ\'l'bpia Ta, 'iat zic ei, noi ns som CTa ns Tine
R'b al R'J..IlRaT .l-R<sp'bm.y,nT<SJl mi ne-al onpir Jle­
q,iJle mi ne-ai crpixar osiseeae , R'bT am ,p'b­
mac c'bpa'll, mi 11 'anem ni'lI o aplU'b, R'b'll Jle-am
m.ndar nell'l'p<s nenoiae 'le am aB&T de Jla Tine
Doamne, mi axsm Te CRoa.n de (p<SJ!I, In. Rp'blK­
mamii '1"1>1 c'as anponier» 1). Bp'biRmamii Dom­
nli.71ii ns mai epa ann�Jr Bp'brRmamii ocrauriaop !
Demopaaicania ocr-suri mei rpensia c'J:mi aiE'b
e{(leKTli.1l ces, qeJl d''bI1T'bm aRT aa el If)li pe­
no.rra K 'bJl'bpamiJlop de aa M'bneţIJl, Pepr-ina,
IT.lloem1 mi Psuril-rle- Bede aa 1623.2) De mi
aseacr-r, p'bcJwa.7J.'b ce noro.ai .y.ndaT'b npin .y .. n­
Bim!epea peEe.'liJlop .7J.a M'bneml', dap npiqina 'le
o npoibcec'h p'Iam'hiild, nedic'IirJJlina oCTamiJlop
mepc'b RpeCR'bnd.
1) Aea'fonice!!liA At;'f Patl!5 AliUeCK!5 4>. 98-9. mi a .HOI
Teodocie C'foian if>. 166,
2) I'pe'leam, 4>. 18e-lioncTanTin li'LuiT. 4>. 179.
"
, ,J
"
[32]
<
-
1
l'
I
Il
iil
'1
� I
'1
'!
,':\
.1
I
'1'
îl
"
'il
il
':1
'1 �
il
iil
�! �
'\!
� I
I
t
I
;1
"-'
I
I
l �
H
I
'1
i'-
,1
\1
1
1,
� 32-
MaTeR'> 1 Bacap as �prn>lld&ce ne rpon ce ci-
. .Ala a npe-a.nr-smnina p'L.'1e.lJe qe ce am;ellTa a
icsopi din a-rea demopa.iizauie a ocrauii.iop.
E.IJ ce Ay,nqepH'b al adsse .aa cimrimeure.re de
dicsiuaim, , AflI o lilW T, RlS p'bc,noae, K�nOCr{'blld
sine Jn, r-sndipca .ra p'h8 Ay,mI ape npillq.ÎnlS.l ces
,T,n ne.HI.pape uri R'L�Tapea .lJenenipeI \:'CTe
mOpIllAy,nT�.iJ. dic-riu.rinel. ... Y-.JIC'L rpes .iJ.lmpl> ecre
a Ay,nTl)O(h�'lV� dic-rin.aina K'Lnd dl>fJ'b qe odar-s
apmaTa a nepdaro ! De uri .lJillil,!!i fie CO.1daUJ,
dap .l1illimea .'IOp epa <Ylrllll'h.1'hTOape, mi npe­
aecrfa rpozaBe q,ofJTlmI. Peso.rra amenTa nz ­
mal o oxazie xa C'L icnsnneacrrt, 1\1> aT'h'l' mal
msar-s r-i.pie fi1) fi'hT mal ms.rr q,l>cec'L xom­
npimar-s. Ofiazia ce AYlnq,'h!lim'L. on rpeR Piuea
nicriep mare, ce (IYbfi�ce uecsrpepir !J'bpii np in
ripanii.re .11>1. Peao.rr« epa .r,n roare nanere.re.
OCTamii o <YlI1Tpod1>cep'L .Y,II <panTe. ...Y-.ndaT'.L
dsrn, ReCTiTa Eip1>iJl!I'h a .11l>1 MaTt'H> Bod-s .ra
<J)inra .. T,n 17 Mal 1653, P[>B(MTa iCEl>Iwi. Cei­
menit CTp'hilll deTep'b cemlla.]l>.l, lUi dl>fl'b d'bn­
mii ce .lJl>ap'h })opona lI!];iI mi 'IC.le.'1a.ne. Annqi
l.!eapa R'bZ� .y,n'Iea mal rpozaB'h anap:xie mi.IJi­
Tap'L, aTlHlq'i... .lhllC'b C'b ap�nwhm mal Eine
�n fi'b.l ammpa a'Ie.lOp cqelle d'o amap'b c�ne­
nipe, I\ape nimi'Iip'h D.l1arl1>pi.�e naTpiOTiqe a.IJe
a.IJTOp DomUl Bpedlliq)", rui I\ape a� ad�c ne­
l\l>pmaTM p'bcEoffi qiBi.l mi d'Lp'LD'Lnapea nepii.
T
[33]
1
-33 -
Ox! K'b'll 113 nz rem cm1S.I1J,Ie din saprea icropiet
noacTpe axecre .pol oxpice K1S c'hllJ,Ie!!
EA npeaedea Bine E1SllU l\'laTeiis, K'b dinrp 'a­
xeacra ce Da crpisa l.!eapa K'blld ne naT1SA ces
de moapre, a1SZ1,ud spaere.se T1Spnaui.IJ.Op COA­
da!.!;!, adpeca npedimlouriaop cel asecre npo�e­
Ti'le xsainre : «De ansm <PpaUil mei ce .ţJJiUI K1S
ades-spar K'b nell'J'p1S .panTe.lJ.e AOp DOp ce <J>ie
mapi p'b1ST'b!ii aC1Snpa asecril TiK'b.'loace de
yeap'b, mi Da C'b Kţ1Zl..Ila mape neJwe, mi nop ce
m.rimeacm, Pl.� mi 'fel mmI nellTp1S 'Iei p'bi.� 1)
Peao.rra 1I1S mspi K1S MaTem Bod's. Ea ce
npe.isnni mi mal K1S �l)pie 'bllI,'h C1SUT spnn.ro­
pu Domn Kocranrin 1 Baeapan. 'J.1iK'bi1'u
nomu din ,y.llIiicoapea snde'a uinea peseair, a'tll­
.w;i�nl!'b ne Domnii Tpauciananiel mi a MOAdo­
Rei C'b Bie Cl. '.i cr .. ane. A -recril sY.IlTP'bnd sY.n
yeapl. icnip-s mi .YtnRincep'b ne peseal aa 'fe­
Aeaa,'bll ,Y.U 1 7 Isnie 1655 mi l.!eapa ce mal
.'1iniţIJi. P'blli'bUIil!a axecrop co.'1da!!i peno.n-sn-,
dsce din 110& .Y,U auu Xpm'LTOp a:.n B1SK1Spe.ţJJI
mi .Bp'bi.iJa, KocTanTin 1 Tpimice o.w;ipi Ilpeain­
'fIOaCe, mi mI p'hcini El) TOTU onpind nl)mai
D1Suini DopoBall!!i ne Rape .T.i Cl)nl>ce Rl) R'hui­
Tanii AOp Arii, eap T3n1Spi.lJ.e .lJ.e-a� daT sY.n mn­
l'pijKipea apmam1S.iJld: Mixnea m opranic'L ea­
p'LllI apmaTa .la 1658 R'hnd c'a p'bdiKaT ..r.m-
1) rpeqeanl$ <1>. �62.- Padl$ .hnecKI$ <1>. 1'2�.
3
[34]
- 34-
npo'rina DOPMii. NenopoqÎTa iem.nd's a a-recril
.T.llTpenpindepi, np-sziae 'le mal �1>qeaS Dopo­
nanMiI mi Ceimenil adscepa, de a ce aedea p-sci­
niMI 'LnK'L odar-s de 'l''Ll'apI din anii lipm'h­
TOPI.
Fpirope J'iaa peopranlcr, oape-re apmaTa aa
_ 1672, K'Lnd a .y.neOui'l' Om'plJle 'l'�pqemI slin
Ilo.ionia, �EJl ai CTIYbnc din roare specaeae,
ziqe sn xponiaap, K'L.lJ.'f.paml', Doponanu], Pomii
nsm mi ne Bicriepnisel, Cm.r-spel, DOCTeJIni­
'leI, Bopni-rel, ll'Lx'hpnjqei, Jle-aS q)'hKl$T CTea­
rspî nOl$'L, mi Jle-a� dar Tli'l'MOp cl>Jli!!e R� npa­
nope .peJllipl de .pe.�l>pi, .pieme Kape dsrrs
npeacJla Jl{)P, mi ax <])'LKl>T oacre (J>plimOaC'b,
aT'LT K'L'l' mepr-snd mi (j)'bK'hud xaaal sl',nair'lTea
..rhmn'LpaTliJIl$I c'a� mipar mi Jhmn'hpaTl).� mi
To!!I Tl>pqii de omI 'le auea J'pirope Boda, q,Pl$­
moace.s 1)
on xponisap l'UoJldonpan .1al>ch, ms.rr raaen­
TeJle OCT'Lmemi a ae Jll>1 Ppirope Bodr., mi ni­
TeiRia 'le a� ap'LTaT Porm.nil sl'i.1l axecre Ha1l1-
nanii a ae Iloaoniel mi mal Hli ceanrs aa E'b­
T'LJlia de .Ila Levenz. 2)
tfla"1673 dill TaE'Lpa de.lla X01'in CeimeniI
qepKap'L o nOl>'L penO.llT'b. rpirope ri.l.ia BB. KlS
1) ICTopia g'Lpei de K. K'LIl. <1>. 22l.
') .ileaTouicegl)A g'Lpe'i MOAdonel cKpic de AKcen�ie
l»piKapH.\ <1>. 2. 3. 15.
[35]
� 35-
o:w;ÎJle seaeaaare la� csnsc , a� npinc ne 80 din
'Iei mai p'bi, ia� E'bl'al' ,y,n E�1'8'lI, mi la� rpi­
mic Jla oxrrs ; eap ne qeI.lJ.a.lJ.!!l la� Jl1>CaT aa
crearsplae JlOP cxims'sndsae R'bni1'1>niiJle. 1)
.;la 1688 Hlepnan II Kanraaszino , R'I>nd
smaaa C'L ce pr.dbre .limnpoTina Ilopjjil, pe<}lop­
mr, mi' nrspi apmaTa, �pR1>nd'o aa 40,000 oa­
menI mi 3 8 T�u�PI mapl, 2) Din p'bm1>wi!!:i.'le
Doponanniaop ,y,nTORmi sn Ropn de 4000 T a.'l­
n a ut I mi K a z a �d, mi ,1,1 de Te Cl>R xomanda
AriI Rape de annql: aiS JI�aT TiT.'l� de Ar1>
de Dup o s a n jj I, mi c'a npiair ua �nllenepa.'l de
ned,eCTpime. 3)
Apmara a,nnq\ c 'a ,y,mn'bpJ!iT dsm, apme an
Tpei diniziî mapi : Iledecrpimea TOaT1> C1WT A­
ra, K'bJl'bpimea C�.Gl' Onarapiă, mi Apriaepia
C�ET Apmams. I'apda npiJl!!�.H;i epa usmal deo­
cenir-s C�ET xomanda K 'bminapul>i.
'r'b.lJ.namii <}liind d 1I11'b acem'bnapea 'I'aanami­
.'lOp cai a 'I'oanauriaop olll'1>pe.w;l, TpeE8e ce <}li
ansr apme.re aqeCTOpa Rape epa nsuraa, nicTO­
.U;.IJ. mi casia. Ei epaă .1',nnemm'bnTaJ!1 K� Ta­
.'lape pomiI. 4) lUi J,n I\an 1\1> Rinepe. 5)
') fioeT. K"LH. Q', 233.
') C,ltltemir t. 3. <1>, 480. - Del Chiaro <li. 137.
") B,lur 1">. 67- <}>oTiIlO t. 3. <1>. 356.
4) 8nlzer t. 3. <1>. 252.
5) <1>oTino t. 3. <f'. 1t36
[36]
- 36-
Kr.nd TOT epa rara, I\'bnd Pom'snil epaă a­
asm C'b rpar-s caaia sa ,y,n npemea .l1l11 Mixaii
sireazsa , n{'nTp'/S c<}>'bnTa npisim, a indenen­
denuil nauionaae, Hlepnan Bod's mspi , mi K'/S
d'bnc'/SJl mi asea npednim, xor-spipe.
MimmaTa crape ,y,n Rape Illepnan Bod'b ada­
ceci, apmara , <}>'bR'/S Ka mi ClIET '/Spm'b'(oplI.7J.
Domn Kocr anein Bp'bnKOBeaU'/SJ1, Meapa Ponrs-:
neacm, C'!> '/Spmez'b a <}>i lin CTaT pecnenr-ar .1>n
Espoua, 'I'pel ,y.mn'bpa!!l mapi ,y,ud dicns-ra a­
Tlinqi aaianga Pom'sniaop : .ih.mn'bpaTM Nem­
Mii, CMTanliA KI> BecTiT'/SJ1 KOHTe Emepis de
'I'eneai, 1) uii &mn'hpaT'/S.'l Pacii Ilerps 'le.}
mape,
Baraaia de aa qepne!!1 din 21 ABr1SCT 1690,
R'bw,iraT'b de Bp'snuoaeans R'/S apmaTa Pomr.«
neacin, uri 'I'sp-reacm, <}>lI xea din lipm'b ,y,n 1\11-
pea nesiae noacrpe JleJ,lioane ce .l1xnTap'b ,I,n
""�ape" saraaie p'bndlliT,?,. Aqi Porm.nii .I,mI Jllla­
p'b adio de aa caaaa miairapn l
Kocranrin Bp-snsoneans ne.l,nrphEi.Tt.n IIp­
m'L apmaTa. �EJl CTpiR'b mli.!lT'b cJlli�i'ropime,
ziqe xponiRapu, I})'bK'bndli'l nodani npir:t caTe.le
JUSI mi a Jle p'/SdeJlop Jllil.J. 2)
A'leCT Domn R'/S TOa1'e aJle cue B'/Sue Ka.li­
T'I>1!I, n'/S W,ili a ce <!>oJloci de nociyia ca mi a
') Histoire d' Emeric comte de Tekeli <1>. '24:i.
� .IleaTonicegbJl .USI Padl> .IllsuecKlJ 4>. S6�.
...:
[37]
- 37
'r3p'Iiel. A.lianijeJJ:e ca-le 1\3 .T.mn'Lpanil N em­
Mii mi a Pacii . ([>3p'L B'LT'hm'LTOape Jud mi ue­
pil , R'L'1i ea n� rpac's casia aa Bpeme R'h'1l
c.I.n minare mapl mi xor-spiroape , dsm, nsm
zi'!e Enrea , ea n'a l,!!illT JlllRpa .I.nTp'�n Rin
mape mi xOT'hpiTOpm; dXXM Jl�i Mixam BÎTea­
ZlSJl IIli p'hnocac'L acsnpr.îs. J)
<[)anapio!!il aTlinqi inrpirap's , mi .T.n doi ani
xaneriae Bp'snaoneniaop mi a Kauraasziniaop
a,'1f'Jle di� <l»amiJlii mai narepni-te a J!epil, R'L­
Z3p'h CISET C'LI{lipea OTOman'L. ((}anapiouii arsn­
"le dos-sndlp's TpOn3Jl Ponrsnecs.
n.
MI.tlIJJ,IA, P':bDIKAPEA I\/IOATI1J.llOP.
Pads Nerpa �iiild J.n J!eapa Pom-sneacm, 1''L­
ci a'1i deocesire R'hoiT'hnaTlSpi ne Hape de mi .ie
cunsce eieml, dap TOT .Ile O'hCTp'L mnTOKmipea
.IOp. ACT<I»e.1l TpeE3e C'h <l»i <l»OCT opranicapea din
.1�lSllTP3 a J!epii n'LIl'L .I.n npemea .Illli Mip'1ea 1,
Rape .T,mn'hp1!i J!eapa .I.n acsdege, dr.nd "la <l»ie
Jiape nsmipe dsm, (IiM 'Ie./l mape 'le Tpeqe npin
TP'LIIClS.�.
E.Il. ldnTind a opranica TOT CTanJl OCT'LIlle­
l.l!e, ,y.mn'hpJ!i JKlSdeMeJle J.n R'LoiT'hnU de o mie
oameni , .pie Rape csnr 30 R'LnÎTan. A'1ecTI
R'hnÎ1'anl aBeag nnepe adminicTpaTiB'L, ausde-
') EIlJt>" t. 1 ..... 370.
[38]
II;
: I
1,1·
: I
l
I
'1
1:
I
i I
- 38-
R'LTOpeaCR'L uri OCT'LlUeaCK'L .T,n mxdene. .rla
K'hmn3-.rllinr� mi 'r'hproBi.w;e <j)iind opame xa­
nÎTaJle a !!epii, K'hoiTanl>.,J R'bpm�iTop D3pTa
�l'h.7J.l� de DBopnin. 1)
K'LoÎTeniiJle epas, .y�n n�m'hp de onr-enpe-zexe
nsmal .Y,n Pomsnia mape, npessm spmeaet..
.&.n *l>deJ!M CJlam-P'LmniK, rpel R'LoiT'hnii:
q(J)oKIuaniI, TpadicTa, M'Lncienir». qea d''hrlT'hRl
din aqeCT{' R'LniT'LniI epa mal .Y,I1CemnaT'h, mi ce
nsmîa, «K'LniT'Lnia xea mape a (J)oKmam:Ml'il de
map:r,rine,). Ea a aasr .am sprm, mi m�m'LTaTe
de 'lll)R.. P'Lm'Lmi!!T. din aqeac1"I, K'LoiT'Lnie c'a
mal1.!inl>T m.m, ,y,n npemiae mal de xsp-snd, mi c'a
nsmir «ElIqIlIN:aml»mi nil'iJlel Enll'iR. �)
. .Ehn *�de!!3Jl B�zel'i o Ii'LniT'hnie a «'l''hprl>Jllll
E�ze3.7J.lsi,).
.&.n *l>de1.!M Ilpaxona K'LnÎ1''Lllia «llJlo eRţ3.uil,.
.Ehn *3de!!M D'LmEOBiWl K'LnÎ1''Lnia «K'LnÎTa­
niaop '.r'LproBecTih .
.EY111 *l>de!!l>Jl IaJIomi!!a Tpel R'LniT'J,llii: �Jli­
KipemI, CTe.lJ.IliRa mi opams.r de <j)JlOqIl) •
.EhU *�de!!M IJl<j)oB rpeî R'LnÎT'Lnil: «qrOR}>­
nemil, OJlTeui1Ja, mi repri!!a» .
..liu *�denM BJl'Lmqji dor, K'LnÎT'huiI: �Odi&'oe
mi Daia.n
') fianTaJUizino <T>. 62.
') -t»oTiilO t. 3. <1>. 350.
[39]
.cT.n }f\3deJ!�JI M�cqeJI mi iR�de1!u Apvem K'L­
nir-snia ('opamu�l K'Lmn�-.Ibnd�.
rt.n .iK�deJ!3JI OJI'l'lS do-s K'LDÎT'Lnil qCJIaTina
mi oda»).
ihn iRlSdeJ!lS.1 'l'eJIeopman K'LDÎ1''Lnia qPomi­
JIop-de-B ede.s
ihn Pom1>nÎa-mÎK'L K'Lpm�iTop Ranu, epaă
deocesire K'Lni'r'Lnii, din xape xea mal illncem­
nar-s epa a qepneJ!lS.il�i, mi ce nnmla Ha mi a
4})oKmanm.illSl: (,K'LniT'Lnia qea mape a qepne­
J!lS.I�I, de mapnine». 1) P'Lm'LIUiJla din axeacr-s
H'laoÎT'lanie c'a J!inlS1' O'la",-!> JIa 1830.
Aqec'l'l 18,000, «Ka'l'ane caii c.illSmhopl de
CJO'>'l'ea.Il'la» din Ponn.nia mape, npeasm mi qel
din Pom-suia mi({'L ns npimlaă .Ileai(>'la, qe ce
cRlSTIali de oape Hape d'bmdil. El epaă opt-ani­
caJ!I OCT'bIUeme, mi Ly,mn'bpUÎ!!l xa mi apmara
.cT.n xenrxpii, mi deaşpil, mi ce nsmlaă mal ;r,n
deocesr: (,Kazaql Map'l'a.lJoqi mi I(azaql Kara­
raţii»). 2) .ili.1l Bpeme de naxe el epaă LJ..nda1'o­
pa!.!} ce q.aK'h rapnicoana opaureJIop mi a �r'Lp­
rspiaop mi C'h IJ'LZeaCR'L ne p'Lnd «m'LpvineJIe�
[rpanigiae] 3) .cYin Bpeme de p'laCEOm cJIlS}f\laii
') lianTaKHziuo. <1>. 56.-Historica relatio de statu Valarhiao •
• ) Baur <1>. 69.-CPoTino t. 3. <1> 357.-Sulzer t. 3. <f>. 253.
3) Uaza l'panigi.'IOp din BeKillle epa <1>OapTe cTparuniK1>.
&nTp'&n XpiCOB a JlH'i neTpH Bod'L <1>e'li"0pl>.Il ,.,151 Mip­
'lea Bod'L din aUHJl 7069. Cen'l'em. ;. ce apaT'L K'L ,,,,n
Bpemea .. nsl· Ub'l'paruRH B. B. "BOJRH RIS 'leTamil dIS),
[40]
It
I
. U.·.I
"': I
: t
li
!
I
, 1
I I
I
1
,�
l
'1
- 40-
eWBT mapeae Cn'LTap. ') oni4}opma JlOP epa aJl­
J)aCTp'L. 2) Deocesir d'axecre R'LniT'Lnii epaă
mWJlTe . care de xarane opranicagl eapsml 0-
CT'LOIeme 4}'LP'L Jlea4}'L, 'aB'Lnd nsmal oape Ra­
pe cxsripl. A�IecTe aarane din care aaeas xan
ne R'LTe lin Eoep. ACT4}eJl 'Iei de CliET Daopnis
ce nsmîaă �DBOpniqei»; 'Iei de CliET Cn'LTap,
tCn'bT'Lpei»; 'Iei de C8ET Hocreania, sIlocremi­
'IeI»; 'Iei de Cl>ET Bicriep , «BieTiepniqel»; 'IeI de
C8BT Ilaxapnln, «ll'Lx'bpniqei�; 'Iei de C3ET Komic,
tKomice'h, li. q. Jl. -3) .Jin npeme de p'bcEolli
epaă .y�n aRTÎBiTaTe C8ET R'bniT'LniiJle JlOP, eap'h
.T.n Bpeme de naxe medeas ne aa xaceae .lJ.OP
R'bu'Lndl>'OII de Jl8RP8 R'LmnUl'l. D'aqi a aenir '
nposepusa M''LT de mUT Rl>nOCRl>T .y.n !!eapa
Pomtsneacm, OIi !!eap'a MOJldoBil4) ade aa apm'b
"la carrss.
mi RS a.il.gi Pomsnt din nOTe .. <I>iind n'I>ziTopi' _ta map­
ninea DI5I1:r.pil aa C'I> 1115 TpeaK'L npiseur caă a.il.gl <J>'I>­
R'I>'I'Op'f de pe .. e, eap el n'aă u'LzÎ'I' mapuinea sine
dHa'I> '" e u e a B e K e, mi ali' TpeKI5T npiseuî npirrrp'a­
'le", .tOK, uri nenrpx axeacr-s nin-s a .tOp .. e-ail' .Ula')'
n'I>'I'paWKS B. B. Tpei' Ul81'I5Gin/'."
') Baur <1>, 56,
') Sulzer t. 3. <1>. 25�.
2) RanTaRl5zillO <1>. 57.-Historica de statu Valachiae-tPoTino.
t. 3. <1>. 358.
4) Opranicagia nHTepit apmaTe a Mo .. dOBil a <f>OCT acemi.
nea Ka a gepel Pom'I>lIemt, KH npea nsgill'I> deoceJiipe.
Be:.:i' KanTemip "decKpiepea Mo ... doBei."
1,
[41]
"
,1
I �
A seacra a <I>OCT miAiJ!ia cas .JlandBep�A y;ipil.
-'la o Tpem�illY;'L nean'bpaT'L, caă K'bnd naTpia
epa ,T.n npimeacdie ce niema �p'bdiRapea raoare-
01101"») I/l$nanii ( noepii] aTl$nqI KlI" <I>eqlopii .1J.0P
Ha nil,ge Domni «)eodM! ce pedisas RlI" Ba­
niepiae AOp mi c.lJ.lI"miTopiI AOI' ira ce anepe m 0-
mia ( narpia] ameningar-s. 1) ţcemine TOT no­
podsa epa �T.lldaTopaT C'L ce p'bdiqe x.n apme
ClI"BT nomanda soepiaop mi a R'LniTaniAop mii­
AOp.2)
.l"hll ni':!i o neap'b xa .Y.n !Wpi.lJ.e Pom'LneI)!i
a'IeaCT'L venepaA'L apmape nz c'a x.nT'bmnAaT
mai de msare opl, .IbllBedepaT ecre K'L R� o a­
cemine de minsnar-s opranicape OCT'LIUeaCR'b,
,Meapa aa TpeBlI"in!.!'L nsrea filme x.n' ni-rioape mi
100,000 oameni. NimenI dap UlI" ce Ba mai
mira ansm R'Lnd Ba nedea ,r.n icropie ne Pa­
du VIII aa 1538 x.n a-teae npeml de dicno­
nopape a nper-r.ri o apmaT'L de 80,000 oa­
meni clipe a o rpirnire .T,n amll"T0plI".1J. Ali! Ioan
ZanoAia npill!!lI".l Tpanciaaanieî, ..r.mnpo'tiBa CM-
1) lil> aoepiî opaă ni�!.!e Domni <f>eoda.tl C.llilf\irid .ta
p'J)cr;Oll> Ro Iic.IT&CaAa aop, o IIll>PTlipiceme mi Georgio
Tomasi (Rau 3. <1'. 37) sape <l>iind cCRpel'ap&A upin,gl>­
"iiI Cil1ic!lllilld Ea'l'opi, a 'rpelilii'r ce R&nOaCR'J) Eiue ne
POUll>Il·" mi inCTh&,gii.te .lOp. "i Boiari, ,zi'fe e.l, 80no
nobili difeudo obligati a proprie spcse a la guerrll."
2) KOl'l>.lni'/Canli, t. J. of>. 21tl.
[42]
- 42-
Tan75.Hsi' Cuei'man. '); ne Mipqea" n Jla 1550
a ,y.nTimnina ne nperindenrscr aa Tpon,. Pad75
bie, ElS 80,000 ocramî mi 36 'nn75pi. 2); ne
AJleEcandplS II Jla. 1577 a mepve z.mnpo-eina
Mo.lJ.doneniJlop E'O apmaT'L de 40,000 oa­
meni. 3); ne MÎxaw Bireazaa a ,y.nTpa .Y.O MOJl­
dona aa 1600 ElS 50,000 ocraurf 4)
lJe marepie dspepnace de r-sndlpe l Porm.niî
'LnE'L din neassa a XIV ne E'Lod TOaT'L E�­
pona epa m,<JIl'indaT'L ,Y.n napnapie, asea uime
incTin!!ii El'i Rape .Y.D axeae npeml ap l})i aacsne
o nanie nsrepniar, .1'.11 E�pona, daur, snipea ap
([li domnir ,1.llTp-e da.nmif ! «)ie na p'LT'Lqipi.lJ.e
nr.pinuiaop nocrpi C'L ne cJll>iKiaCR'L de niJld'J..
npeltlSm nip'l'l'i1.!iJle JlOp. de .Y.ndemo! «)ie xa C'L
ns lSlT'Lm d'axi .Y.naillTe, R'L snipea ([laqe nsre­
pea crarspiaop mi npin l>pmape tl>epi'lipea JlOp.
III."
AP'f A Ml.;lrrAP'1l .;IA POM'1lNI
.duV AQEAC1"I. EHOX'b.
oflinca icaoapeaop ns ne eapT'L a xsnoauje E�
de am 'Lpl'iUTl>.iJ. TaI\TiRa oJ)!ipiJlop Pom'Loew;i.
') Engcl t. 1. <1>. 215.
2) 1\' atalis Comitis uni versae sui ternpores Iibri triginta ab ano
1541.1581. Venctii 1581.
3) .IleaTorIicegl5.l gepei MO.ldoBiI (1352.1591) <1>. 300.
4) Cogalniceanu <1>. 206.
[43]
- 43-
..rlea'fouicilliJle noacrpe xsnpind npea m'lline E'L­
l''bpi de cearm, acsnpa aqecTii maTepiI; a�Topii
crpa.inl mi mai nli!!in. Nearoc BB. ecre cinrx­
pM asrop Rape ne d'I> oape Rape decasuripl.
ECTe npea de RpezliT R'I> Pom-snil C'b ns <J)i
<j)OCT mai �y,nanoi de R'LT qe.�e.IlA.lJTe naQil Es­
poneue sy,n apTa miairap s. .cYl.l1 aa XIV, XV,
mi aa XVI Real' cxoaaa P'bCEOR)Jllil epa sY,Il
M�pi.iJ.e Dsm.pii de moc: onrapia, 'I'panoiaaania,
CepEja, Pom-suia mi MOJldona. Hponediuua
cxocece oameni mapf �y,11 axecre .lJ.ORllpi xa C'I>
anepe Rpe.w;inimea ameninuar-s . .Mipqea qeJl E'I>­
TP'I.U, Ioan Xsniad �KanaJlep1i.lJ. Yle.1t aJlEI) aa Po­
nn.niel. 1) Dan III, CTe<j)an qeJl nsn mi mape
a Mo.iJ.doBel, Baad llenem, Mixalli Bireazsa, Toa­
're axecre \lellilipi d".na.lJ.Te Rape asnra rordeas­
na sns . .1 sy,lIInpoTina a zeqe, rpessla ce alE'I>
oape Rape Temelniqe npinsine de apTa miairap-s
uapea I1IS e aara de R'bT: «d'a.y,unin\le o nliTepe
mai mare RIS aJlTa mai miR'b�.
ICTopiTlii deoceEÎTeJlOp nealIllipl Jla15d'I> 'l'aJlen­
�re.lJ.e, iCI\l.cinMa, BÎTemia aYIeCTOp R'hnÎTa111 mapi,
mi peaz'I>mu 'le el a� da'l' Rpe.w;ill'bT'b!.!ii: .B o n­
i[>iuie zi'le de Dan III DpaRISJla. «K'b epa l5n
ll'bpEaT d",IlZ'bCTpaT 1\15 mape nipTllTe, mi I\'bni-
') AC<l>e", ce mnnice Xuniad de KonTimrmpanii cel (Comi.
nes t. III. cll. XIII.
.--.. ..
[44]
- 44 -:.
Tau npea aireaz .«T.n opl �e P'bCEOHS, sape R�
n�g;ine o.w;ipl, npiu mapinimia mi' �y.rJJ!'bJlen�Hmea
ca, mi npin d'.naJlTa aipr sre a coadaniaop cel,
a� Clwn;im'T 1>'bp'b sp'an alli?)TOP crp-sin p'bcEoill.lJ.
T�p�iJlop necre n'bpepea TliTMOP, Rape p'bcEolli
ania nareaă Tog;i Ifpel)!inii .. y.mnpelSn'L C'b cllci!ie,
mi a� 1>'bRlST aT'bTa deursprape a nponingiiaop
caae npin neR�pmaTeJle p'bCEOae, d'.IlK'bT ania a�
p'Lmac oameni na C'b JllSRpeZe R'bmnlSpiJle.,) J)
D JllS l' o C, icropis Iloaon, xourimnspean .iJ.l>1
I .
CTe1>an �eJl nsn a llfo.lIdonei decapiind 1>all'l'e-
ae crp sas-rlre a ae a-recrsl nping , ce nopneuje
d'sn nosia enrsciacm mi crpir-s : tO E'bPBa'I.' nped­
nise de mipape! RlS nimin mai npe :.KOC de R'bT
venepa.lIii Epoisî de xapil nOI ar-sr ne mip sm,
Rape d'.n npemiae noacTpe, dinrpe TO!!} npinuil
asmel mai 'bnT'bW al penopTaT o BiplSin!!'J. ar-sr
de d',IlCemnaT'b aosnpa 'rlSp�iJlop, 'l'lS emi �e.l
mai BpedniK dlSn2> :.K?)deHaTa mea, li'bplSia ce R?)­
Bine C'b i ce dea domnia mi Komanda a TOa1''b
.nmea, ,mi mal aJlec Bpedni�ia de venepa.l d'.m­
npoTina 'rlSp�iJlop dlSn'b ,y,nnola.la, xOT'bpipea mi
deRpeTM TlSTMOp Rpe�!!injJlop, .n.c'bnd ne �ei­
.lJ.aJIl.!l ,y.mu'bpag;l mi npinţ.!l KaTo.li�r C'b ce T'L­
B'bJleaCR'b d'.n JleneBipe, deCi[lp'Ln'bpI, ca� .«T.n
p'bCEOae �iBi .. le. 2)
1) Bonfinius decade III. lib. 6 p. !J.71.
• Dlugoss. Historia regni PO!PIIÎ<le lîb. -XIII.
l
[45]
....
0_· 45-
1 c r � a n <J> i e icropin 1S"nr�p zi'Je de aseaam:
ftJ)ocT-a CTel{lan .y,n TOaT'L BiaJ.!a ca 1Sn om "pea
.y,ncemnaT nel1Tp1S miil1!!a dicsinaineî miairape,
mi nenTp1S �anTeJle p'LcEolni'Je xeae CJl'LBiTe:
R'L'Ji dinrpe TO!!,} Bp'biRmamii R1S Rapi! c'a Jl1SaT
aa apme a emil' Eip1SiTOp R'O BipT1STe mi R'O ai-
1'eiRie apednires de mipape, lII. '1. .Il.» 1)
.Yinc.p.y,pmiT E 111' e a zi-re de l\1ixaw BiTeaZ1SJl:
ţC'L apsnsr.m dpane ([Mopi ne. mopmz.m-sa 1Sn1S1
npin�.! Ponrt,n Rape inrepeceaz-r, icropia Jl1Smei;
mi e.7J. a .umpaT, mi nsrepnin a Jl1SRpaT cnpe a
.y,mRp'Ln'li uapsapia rrllp�IeaCR'L decnpe 'leJle­
.JlaJlTe II'LP!!,1 a .7J.e E&ponil.� 2)
C'L ns ne nap'L assm R8 mipape dam, decnpe
1SUeJle n'Lp!!,1 a aprel miairape nom aedea R'L
Pom'Lnil allea& llI1S.lT mai ssne npiuuine, de R'LT
aaeaă ne spemea de aTlHl'l1 Nem!!,ii, tJ)pallue­
zil mi Allr.Iezii.
ApmeJle Ponn.niaop ar-t.r o.pencine R'bT lIIi
de<):,enciBe, epaă xeae onisnsire n'ar snsî : apm�,
.7J.an'Jea, cX.IJÎua, ceKxpea, cania, na.lOm15Jl, IrI'L­
'J15lia, xaîna de .pep, CRXT1S .. 1, naB'bZa, nr. aa •
.elin p'LCROaeJle uauiona.l1e ce cJlx)Rla& mi R15 Roa­
ceJle. DlSn'L a.pJlapea npa<):>ul)i ce C .. l1SiRip'L R3
mq!!i.l1e mi l'15n1S1)i.l1e. .ch.nTpeExin�.!apea a�IecTop
') Istuan6u8 panoniU8, HistorÎa rec;ooi IIllngariae lib IV.
i) Eogel. t. l. <fo. 21j8.
[46]
-46 -
apme ce lIpR'I. .1]a C<!hy,pmÎTu BeaK8.IllII a AIV;
Ponn.niî Hmla8 upea ull.l!.in auecre apme, mi ce
C.IlllJ.KlaiS mal Bl>RlIpOC K8 casia mi csaiua, mal
Rli ceamr, R'LJl'hpimea .1l0p din Kape o miK'I. nap­
Te nsmal npimi apme-Ie JUS <POR. 1) ACT<pe.1l K'h­
Jl'I.pimea Porm.neacm, .y,lIqenll a ce dec'hB'hpmi
ilin npeme -re K'I.Jl'Lpimea EiSponeI adonr-t.ud
apme.le KlI <POR ce derrspr-s de menipea el, Ra­
pea CT'I. iI,n rssipe mi .!J.lSnTa RlS apma aJlE'h,
eap'I. 1111 iI,n nsuner.pipe , mi ce ,y,nT'Lpzie ms.rr-s
Bpeme decr.m.pmipea el.
COJWTeeK J{'I. I\'h.npimea .m Ponn.nl TpeBlSe
C'h ({Ii <pOCT de dO'b ipe.lHspI: r p e a mi li ill o a P 'I.,
q)iilld R'b adece B'hZ ne xpouinapî a <paqe deo­
cesipe ,y,nTpe R'I.Jl'hpimea �Ie ce m.rea .y,n aiuie,
mi «l'onaqii r{lI Jial suropl» xa pii ce .y,:1TpeBlSill�!a�
clipe a asmina mapm1S.1 omipi.llop, mi a asa ,y,n
roau's De np'hÎKmaml.
K'h.npimea 1SUIOap'h anea !{al misl d'al I.!epeI,
cnpinreni mi Rl.!!l xa <p1>.IlJ,l.erll.ll, ei c'hplaiS .l,n
(}lsra mape T1'"hpae, pine mi (1I'I,p'h a C'h Teme de
Bp'htKmarni, ,y.i da xapH din ToaTe n'hpI,!i.le a­
p'I.T'hndllCe mi <p'I.fi'hndllCe neB'LzlIHi Jla TOT mi­
nllTu. 2)
NlI eCTe adeB'hpaT dlln'I. R1Sm a& zic linii r.'I.
') JleaToniccgll'.!I .!IlS! Paris JllInecKlS <1>. 116. rui a .. \lI1
Teodocie CToian <1>. 208.
'J Cogalniceanl1 <1> l.l5.
[47]
47 -
Pom'Lnii aneas mal m�Jl1''L K'bJl'bpime de K'bT
nedecrpime. De mi t)}ipea nagieî mi nocigia J.!e­
pil Rape e mai mM'!' m.mnie nOB'bJ!l>ia ne Po­
DI'bn! mal m�.I(T cnpe K'bJl'bpime de K'b1' cnpe
nedecrpime ; xy.nc'L oimuind imnoprenna nede­
crpimel- 1'oTdealina aseacra a <I>OCT mal nsme­
poac'b xl.n apmara JlOP. Georgio Tomasi, m'bp­
npiceme mi ea &1. Porm.nil aneaă mal mOJlT'b
nedecrpime de R'b'l' K'bJl'bpime. 1)
HedecTpimea, axeacr-s apm'b a Ea'l'aJlIIJlOp,
dsm, Elim a nzmir=o NanoJleon, epa decnpe­
!!liiT'L ,Y.n E&pona, K'bnd Pomr.niî cimuipr, im­
nop renna ei, mi oprauicap-r, nedecrpimea .!lOp.
Ea epa apmar-s K1> clIJliuJ mi ce psndsia xY.n
<liJ)aJlalll!e. 2) cal; raoare ad'bu1Jl'), de snde a Be­
nir mi ecnpecia «a ce sY.nr.'loTi OmiJle,) 'le ama
de dec ce sY.nT'LJlUeme .K.n capiiropil nocrpi 'leI
BeRI. Xponina ne apaT'b R'L: aa 1118 xY.n m'hm­
nil Pir'Lh (Kocoaa] snde Xsniad IH, olll'l'>pii' uri
Kl'> Pomr.niî al; J!iUliT o B'LT'L,Ilie R}llIItT'L Jill C�.!l­
Tanll.1l AmlipaT, nedecrpimea Porm.neacm, mi
onrllpeaCK'L sY.mnpecopa'l"l. din roare n'bPJli,J.e
de R'hJl'bpimea 'rllp'leaCR'b, ('CTa tPpllmoc Ha lIl�
zid de neaTp'L Tape»; eap'LTlip1Jii, adaOI,Ie xpo-
1) Tomasi <1>. 7�.
�) Natalis comitis uuiversae Historiae sui tcml'ol'ill !ibri trigin.
ta, ab anno 15'1-5-1831. "Radull,hus ubiinl'lanitem vcnit sua CII'
pias il duas phalanges di visit."
[48]
\
- 48-
niaapsa, B'hz'hnd aseacra, ,T.nqen�p'!. a <I>aqe
mecremsrspî; R'Lnd ce JlOBla& R� Rperuinil el,y.n­
dar-s da docsa; de'-ll Rpeminil .y,l ronla, uri'url
crpixa urip e ar s a; eap 'flSpqii ce ,T.nTOpqea, mi
D'!.n'L ace TOR m i crpisa ml>.�!!l din Rpemilll. 1)
qeJle d''LnT'Lru BlSl<'L!J;l d'apriaepie namire- ,Y.n
Ellpona Bu mn ap d e , Jla Porm.nl ce nsmlas
.Ba.�imezl>pl. AqeCTe ipiind npea mapî dsm, 0-
Bi'Ieiu.1l d'aTlSn'Il 1\'1>I1'd c'as i{I'bIHST aareae mai
mi'!l, c'as dar aqeCTOpa nsmipea de TlSn�pI
cope a ce deocesi de xeae mapl R'!.popa c'aă
D'bCTpaT nexla nlSmipe.2)
ApTiJlepia Jla POIn'b1l1 a (I)OCT msar mal ,y,n
BlSO'1> cTape de I\'L1' aa -re.ie mai ms.rre nea­
mspî . .Il'aqeCTe, T1Hll>piJle ipiind nrea mapl, I;a­
DeTe.7Je ns nsreaă niqi /IlS mieal; a .7Je csimna
nocigia d''LnT'bi{,), mi aCTipr.!J de ms.rre OpI il,­
;J\1>!U/eal; a ipi neipo"lOclToape ,Y.n BaTa.li}; neu­
TplS aseea ,y,n Expona Cf\'LZlS msar apriaepia
mi ..Y.n'wnlS a C'b ,y.O'rpeElSill�!a mai Rl'> Cealn1.
"y,n iCEipea mi an'bjHtpea 'IeT'b!!i.11Op; ear ,Y.n
naTa.7Jii d'aEIa ipil'lSpa R'bTe do'!., Tpei TlSnlSpi.
Acipe.1l a lSpmaT n'LlI'L .î.n BeaRlSJl aJl XVII. 3)
'rlSmspi.lle Pom'!.nemi epall mal mi'I! 4) de aqeea
J) �1eaTonicegl\".11 .�l)i· 'l'eodocie cin CToian <1>. 39. mi 40.
'1) AeaToniceg&.11 .ilHi' Pad!! AbUeCKl\" <10. 20li.
3J Rocquancourt. t. l <1>', 34l-6 .
• ) mn n.llalllj"pi.lle din KapTea .u;".- Georgio TonulSi ce B7>d
[49]
r
-49-
epaă mai mOGi.1J.e mi ce nsreaă TpaIJe TOT .po­
aocsa dinrp ''Lnce.1J.e. n�!!ille niade noare r'.Lci
'1ineBa d".n ana.1J.C.1J.e OCT'.Llllemi de o icnpam, mai
G3n'L de K'.LT aseea 'le dom.ndi �fixaw BÎTeaz�.1J.
.1J.a EaTuia de aa K'L.13r'Lpenl (1595. ABr3cT
1 a.) E.1J. aurezr, do-s nn3pi d".n ama &3n'L 00-
eigie d".nK'.LT npsm.dl TOaT'L apina dpearn-s a
apmareî 'fllp'lerui. (»anTa ecre npednias de
TOaT'L adssepea aminre !
lllS!!ine idei cTpaTeviqe a rpessir ce (fii aBn
Ponrsnil , din npixim, K'L n'aă aaxr rearpspî
mapl de .1J.3RP'Lpi. Ponn.nil n'all RiBÎT P'LCEOHs.1J.
de asnpindepl (la guerre de Conquettes); nsmaî
C3ET Mip'lea mi Mixaii5 BÎTeazl>.1J. ei all (fIOCT
xonsepanuî, Micil>nea .1J.OP epa C'L aDepe J!eapa
mi Rpemill'LTaTea; qe.1J.e mai msare a .1J.OP P'L­
cnuae ali (fIOCT de<I>enciBe .. T.n nO.1J.iTiK'L, de mi
o(flenciBe OCT'Lllleme. Ei' c'as p'LCEoiT mai m�.1J.T
d".n J!eapa .1J.Op, .. T,n Bsarapia, 'I'panciaaania mi
Mo.iJdoBa, mi .r.DTp'aqeCTe nsmaî Mipqea mi
Mixaw c'aă m.nTÎnc mai denapre.
N'.LB'.L.iJipea d".nc'.L a .iJl>1 Mixaru BÎTeazM d".n
Tpanciaaania .1J.a 1599 ne d".n(fl'.L}!imeaz'L sn
naan cTpaTeIJiK, sine xomsinar mal dinainre,
P'LCEOm.1J. de.penciB COKOTilld3'.1J. xa o napTe a
TlwHpi .. e Pom7>nemi" mi Mo .. doBene T7>p7>Te numai" de
doi Rai', .v.n Bpeme 'le 'le .. e -I\lllli7>p7>Temi- Că.IlT T'hp7>­
Te de uaTpu RaI.
[50]
- 50
cTpaTeq.ieI ca! a noairisel P1icEof8.uI c'aB adse
aa 'lea mai mape oep$eRJ!ie de Ponrsntj l!ea­
pa am.nd 1inK1i D'bP�ll decrsae msnroace mi
m.dapoaoe am�1'a mxar o am.pape nagionaa's,
De K'b1'e opl lin Hp'La<marn narepnis n'hB'bJJia .T,D
,
1!eap'L, 1'OJ!i .IJ.'bK1>iTOpii R'bmni.IJ.0p DlS"C1'iaiS opamiae
mi careae, mi ce crp snueaă R3 raprneae mi ElS­
aare.ie JlOP aa mlin!!., a R'bpOp ,y,n1'pape epa a­
m.par-s ar-ar npin naTlip'b R'b1' mi npin <J>opTi­
<J>Î1{aJ!ie. E'L1'p'bnii, msepiae mi xoniil ce odix­
neas .T,D msnul , ea[J1i mlinil .lJ.liaiS apmeJJe, ce
«{lopmaiS .T.n xere mi da xapJ!'L Bp1ia<marni.IJ.op,
A pmaTa 1!l'pel CTa acssnca, .T.1l m.dspl, <pepin­
dscs d'a ce m'bClipa .T,n naraaie '1enepa.IJ.'.b K3
raoareae Bp'biKmamiJlop, mUJ!emindlice a.IJ. X'b�
1!lSi, ai T1iea ainiiae de xomsniaagie, al asnpinde
DPOBizii.IJ.e, ai adsxe npin lSpmape «}loameTe, mi
aa ciai C'L D1ip1iCeaCK'b JIeapa <J>'bp1i de ionparrs,
cai aa Tpave a.n aoxspî rpeJle mi neKlSnOCK31'e
de dnncsa , snde DJl'bTia cssmn .T.ndp1icnia.lla
'le-a aasr d'a R'L.lJ.Ka D1ima.nT3.1J. POm'LnecK. Kw
a'leCT Rin J!eapa CK'bD1i .T.n mal m3.1JTe p'bndli[JI
de oapdeJle OIll'3pemi mi T3p'lemi 'le o amillillJ!a
C1i o ROTplSDeaCR1i.
Kinli.1J. Rli Rape ce .lJ.1>nTa Pom'bnii a..1J B1iZ a­
ceminea RlS Rinu R1> Rape TÎT-.iliB ne apa1'1i
R1i ce JllinTaiS Po\nanii. ECTe de RpezlST Ra Tpa­
diJ!ia C1i ne «{li D1iCTpaT apTa mÎJliTap'L a CTp'L-
[51]
f
1
(
,1
51 -
momiaop nocrpi, Op�anica!.�ia apmarel ne R'LT
o RlmoalJ!em, mi decm.pgipiae ei .y,n sere xen­
npii uri dessplî, cainT xspar Pomane.
N earoe BB. d",11 aaprea ca, Ranu edecnpe
p'Lnd�ea.lJ.a p'LcGoae.'Iop» ne apaT'L xsm ce Jl�n­
. Ta� Porm.nil ; qBp'Lnd C'L eml aa p'LCEOm d,m­
nporiaa Bp'LiKmarublOp, zbre e.lI, 'LIlT'hW C'L p'sn­
d3emi oameni cnplnrenl mi d",ndp'hcneUI, m3m
..
ecre oEiqelliJl�, eap's dsrrs a doa C'L nile TaE'Lpa
'lea mape, mnc'L C'L 11� <l>ie denapre ana de a.'I­
Ta, 'Ii anpoaOf�, nell1'p� R'L de C'h Ba d",nT'Lm­
naa Bpe o npimeaedie crpeacel d''hnT'hW, ce Bile C'L
ce amecrese d",n 'lea de a doa, eap's de C'L Ba
sidea R'L mi a doa ce Eip�eme de Bp'LiRmallII, C'L
noar-s aiK31111e xa C'L Bie C'L ce amecrese d",n
. ram.pa 'lea mape, R'L CTpeaiKa 'lea d'1.nT'hw mi
'lea d'a doa ecre inima a TOaT'L oacTea, 'Ii Tpe­
sse C'L ce lbepeaCR'L <l>oapTe Tape C'L ns RaZ'L
din npimeacdie npisinsiud cm.lnrsnrape rasepel
qe�lei mapl, R'L <l>iind CTp'LiKiJle T'Lpia omiJlop
de Ba nidea TaE'Lpa CTp'LiKi.'Ie nesipsire ce Ba
.t.nd'hpzi mi R3 aseea BeUI Eip�i ne Bp'Lmmalllii
BOCTpi.� 1) KomnapeauiJle <l>ie Rape aqeCTea RIS'
aqeea 'le zi 'le 1'ÎT-.I1iB .t.n R. vm. c. 9. mi
BE!Ui Bidea acem'Lnapea.
TpeE15e dinC'L a J,ncemna R'L Nearoe BB. ce
') Nearoe BB. ofo. t8G.
[52]
- 52-
eJ.u�meame R� zisepiae ; «cTpeam'L, TaE'Lp'L, sea­
T'L', na C'L ecnpime aseea 'le .T.n zioa de aCT'LZI
nsmim Minie de BaT3,.IJie�; ama aa 4)al!a 192.
ea ziqe: x e a r a 'LnT'Le mi a dea, mi x e a r a
'lea mape, .T.n .7l0K de c r p e a ac-r, 'LnT'Lea mi
a dea mi qTaB'Lpa 'lea mape�.
Mal aa B3,.IJe adaone Nearoe BB: • .i1a P'L­
CEOm.7l x'LpJ!lSiTOP, cnpinrenimea C'L na eaes
'LnainTe C'L dea xapjrs, R'L ns C'LnT de nisl sn
«JI0.7l0C 'le 'LnK'L .T.n«JIpiKomeaz'L omi.7le, �i nsmal
C'L ce adsne TOIl} .T.n tPp8nTe,). 1)
-'la tPa!!a 188 Nearoe BB. d'L «JIiHin} cei
o .7leK!!ie de nOJlÎTiK'L miairap-s ziK'LndlS'i: R'L
sipslndsee de Bp'Lmmam!, C'L ns eac's a.pap'L
din J!eap'L 'le C'L meazn, ope xOTape .T.n .7l0KlSpi
acnsnce snde BOp «JIi npierinl d'aî .7llSl, oenTplS
R'L Bp'LiKmam8.7l ns C'L Ba nsrea J!ine m8JlT iLn
J!eap'L, 'Ii ce Ba ,.T.nTOapqe, eap IIpe Domnaa 'le
Ba tPi adsc .T .. lJ. Ba Jl'Lca tP'LP'L Om!, aTlSllqi ce
nopneaCK'L aClSnp'L'1 K� oacre,
Dsn'axeea .T • .7l OOB'L!!lSeme R'L na sn \lenepa.7l
nlS Tpem�e C'L ce ecnse .7la EaT3,.IJie, mi C'L ns
crea snde Ba «JIi Temell�Jl omiJlop mi a p'LCEOm­
J1�i, K'L Bp'LiKmamlSJl aKO.IJ.O .T,m! Ba .T,ndpenTa
TlIlllSpiJle, 'Ii KlS �o'LziTopii TplSOlS,lllll cex� C'L ce
ameze .T.nTpe a doa IIIÎ a Tpeia qeaT'L, d'aJl'L-
') Nearoe BB. 01>. 186.
[53]
- 53-
T3pea. omidOp, mi d'axoao C'L Kaue da. p'L­
CEom.1)
.ihn c<pd'ipmiT N earoe BB. nOB'LJ!/feme 'le
m'Lc3pi Tpemse a d/fa da p'LCnd'LTipl, K3m Tpe­
E3e C'L ce nomeueacm, c�<pdeTede '1MOp mopJ!l
din p'LCEOm ne da ctPinTMe nicepisl, na C'L Ba­
d'L TOJ!i mi C'L ce dindemne: Ksm ns TpeE�e C'L
p'LCnd'LTeaCK'L nsmaî ne soepl, ca� ne psdenii­
de d�i, caă ne 'Iei '1e-i BOp <pi dar' mirr, K80
c'L'i aaxde. «TIi mi npe C'LpaK (nenoEid), zi'le
ed, daK'L e npednlx mi xapnia, nri'nrî Ba n'LCTp8o
dper-aropia K5 xincre, K'L mai nsn .r.J!1 ecre C'L­
paKu K� xincre de K'LT soepsa K� OKap'L�.
Amezapea oruipiJlop .r.n (cp'Lndl>ea.Jla saTaJliel3,
epa aCT<I>ed: nedecrpimea npexsm Doposanniî,
.lIe<pevii, B'Ln'LTOpii, CeimeniI, Ma miacaoro ('1en­
TPll'); da xopns din dpeanra caă apina dpeanr-s,
C'L ameza K 'LJl'LpamiI, C'Lp'L'Ieil, CK�TMni'lii . .;180
CKopn� din cr-snra caă apina din cr-snra» Po­
mii de J!eap'L, Kaza'lii', Xald�'1il, ID. aa. .lIa
pecepas epaă K'LniTanii miiaop mi mLiiijiiJle
soepiaop. A '1eaCT'L amezape da p'LCBOm ns
epa TOTd'all'na CTaTOpniK'L; ns nsmal nocigia
dOKM�1 mi iCK�cin1la venepaJlll'JI�r, dap Klap mi
<)ipea apmeJlop .t.i ciJlia c'o modi<)i'le dll'n'L KlI'm
iCTOpia. ne apaT'L .ranTp 'aT'LTe8o dilll''Lmnd'Lpi.
1) Nearoe BB .•. 190.
[54]
- 54-
Icropia ne d'l> <I»oapTe o�!!ine pe.'lawi decnpe
cp'l>ndtda.'la naraaiiaop,» Din xeae 'le anem ni C'L
a,nBidepeaz'l>: R'l> mal msare EaTa.'Iil, eap mal
RlS ceanrs a ae .'1151 Mixaw BÎTeazM, Iflepsan 1,
mi MaTem 1, C,y,nT merodise , R'l> �p'blldlda.'la
OGJliJ\'l>>> c'a a,nTpPEliin!!aT mal dec, eap aa �Ea­
raaia de .71a Dlldemh (1631) C'l> a,nTpeEliin!!"L
cp'blldl>la.71a KOnKaB'l>�: K'l> Pom-snil asnoouacep's
din Bpeme imnoprenua nocigiiaop (j)ipewJ aa
p'bCEOm, xsm mi a,nTpeElIill!!apea pecepae.'lop.
UI. dosedim ziceae noacTpe npinrp'o ap�nK'l>T�­
p'l> de oKm aCliIIpa snel saraail,
qEaTa.'Iia de aa M'bnemh (1550) a,nTpe Pa­
dliJl Iaianr mi Mipqea III, ecre 'lea mai nexle
decnpe Rape icrnpia ne-aă O'l>CTpaT darspf. Ea
ce deocsneme i 1. Ilpin .nenorpisipea ns repiaop
amEe.7l0p o'bp!!i; (Mip'lea asea 80,000 ocraml,
a,o Bpeme 'le Padsa asta asea 12,000).
2. llpin a,nToKmipea a do-s <I» a a a n ne 'le Padsa
cJl'bKli din apma .7llil. 3. llpin ,y,nTindepea 'le M
dere <I»ponTUlil ces cope aurl acnsnde mai­
miqimea nlimepiR'l>. 4. llpin aTaKM .'1 a B pe m e
'le M cJl'bK� aClinpa '1e.710pa.7la.7lTe p'bndliPI R'l>nd
B'l>Z� oe 'Ie.'l d''bll1''bRl a,n neOp'bndllla.'l'L. Toa­
Te a�eCTe a,nToKmipl a.7le .'1111 Pad�, a,A cJl'l>R1f
C'L TpillnlcJleZ'L de piBa.7lM ce&. 1)
1) Bezi decKpiepea a'lecTil Iia'ra..'li'l ffin Natalis Comitis u­
ni versae Historiae 8ui tempo ris; libri triginta ab anno 15�5-1581.
[55]
- 55-
c:GaTaJlÎa de aa K'LoI13r'Lpenib (1595. Anr3cT
t 3.) ecre 'lea mal CTP'L.il�'1iT'L doaads decnpe
niremia mi miin!!a miairap's a Pomt.niaop. J}e­
nepaJIM '1eJl mai iCTe!! a neaRMxI de assm
n'ap nsrea cfJa'le nime dicnociuil mal nsne de
R'LT aseae '"le <})'LR� Mixaw Bireazsa. K3
I 16,000 Jll$nT'LTopl, ea .T,nBinc'L o apmaT'L de
200,000 oameul, rt.nTp'a'leaCT'L BecTÎT'L Ba­
raaie .T,ncemn'Lm dicnooigiiae l$pm'LTOape:
I. Mixaw Tpaqe ne Bizipsa Cinan Ilanra .T,IlTp '3n
,1JOR CTp3,mT, ande asecra ns-I nsrea nsne
.r.mnpoTiB'L de R'LT 12,000 Jl�nT'LTOpI, mi npin
lpma pe TOaT'L raoara apmarel 3.1 <})1$ necfJOJlO­
ciroape. 2. Bedem ne al nocrpi n'LB'LJlind aC3-
npa 'I'spuiaop, a <})i pe.nmnirnul, a ce paaia mi
a n'LB'LJli de iCnOaB'L. Cinr�p'L nsmaî aseacrs,
.T.mnpeqI�pape donedeuje o apT'L, mi o apT'L
'LnairlTaT'L. a. Mixaw anreaz's 2 nnl$p1 .Y.n ama
1>l$n'L nocigie .T.nR'LT np'Ln'Ldeme TOaT'L' apina
d ,�� 4 M' .
peanr-s a apmaTel np'"le.w;l. • msnara 1-
csipe 'le BÎTeaZl$Jl R'LnÎTan Koxea RX mal mruin
de 400 R'LJl'Lpeiji �'LR3 acsnpa apmarel T3p­
'1eJ.!!l Jl3'Lnd'o ne aa cnare mi P'LcRill'Lnd'o .r,R
Bpeme 'le MixaHi o icnla .T,n �ponT. 1)
,T�p'li'i, zÎqe 3n anop BeRw decRpiind a'lea­
CT'L 1>aTaJIÎe, ce ,1Jl$nTa8 affi3Topa!!1 de mu!!ime
') Engel t. 1. <1>. 236.- Hammer t. 2 . .,.. 1I01f..- Cogainice&R
•• 1IH.
[56]
I f
I
il
" '1
'i.
I ;,
--.:.. 56 -
mi de m�m'Lp, Pom-sniî de T'Lpie mi .-r.ndp'Lcnia­
.Il'L.� (Turci pugnabant adjuti multitudine et nu­
mero, Valachi fortitudine et audacia). 1)
.Jla ('EaTaJJ.ia de aa CiEim� (1599. ORT. 28),
aedem ne Mixam a da p'Lnd�eJIil caae de saraaie
o nocigie OEJliR'L; arassa ce I)'LR� nsmal acs­
npa apinil CT'LnI}e mi xenrpaaal. Pom'sniî aa
.cT.nqenl\T nepdscep-s naraaia mi ce p'LcRipace­
p'L, R'Lnd Mixam icsareige al paaia, n'LB'hJJe:me
1{1$ HsU1aJl'L aClmpa 'I'panciananeniaop nipsiropl,
mi ae cms.me sipsinga, AqeaCT'L naraaie e 'lea
d''bnT'be snde icropia nomeneige de .y.nTpeE�in­
uapea peCepReJlOp, 'I'pancianeniî n� mi1$p'L a o
..l:.nTpeElSinua n'a .1l0p aa Bpeme, d� aseea ae CR'L-
,n'L nipsinga, Mixam ce 1)0Aoci mal sine d'a­
JllSI. 2)
.Jla maTaAia de aa MipiCJ1o� (1600. CenT. 8),
sedem ne Mixam amî asonepi ([ManRlSpiJle a­
mez'LndlS'ml apmaTa .t"lnTpe p.t'llSA Mapsc mi lin
deaa, E.1l ass neconorimrs d'a n'Lp'Lci aseacr-s
minsnar-r, nocigie, mi de'a asa .t',n roam, ne Tpan­
ciaaenî, xaplî ce Tp'LCeC'Lp'L ne Deec; aCT4>e.Il
ea R'LZlS ..T.n RlSpca 'le 'i-o ..l:.nTincec'L :q.enepaJJ.�A
J) Conspectus Historiae Valachiae auxilio cum divino ab anno
reparatae: salutes 1595.
') Bethlen t. �. <1>. 38�. mi lfpm'LTOape.te.- Cogalniceall <1>.
198-9.
[57]
1".1
, I
I
- 57
:GaCTa mi nepds aseacr-s aaraaîe .r.ncemnaT'L,
xea d''LnT'Lm A.n Rapea <J>w nipsir. 1)
ofla maTa.llia de aa 'I'opoczao- (1601. AB­
rlSCT 2) apmaTa Porm.neacm, mi .r.mn'hp'hTea­
CR'L epa amezar-s dlnTp'o nocigie <J>oapTe ElSn'L
ne sn deaa, Ciricmond Har-topi R3 o apmaT'L
de dO'Lr opi mai, mape epa aurezar ne aar deaa
onocir; o R'Lmoie deocesla amseae apmare. Mi­
xam CT'L �y.n neasspape mi arn;eanT'L na Bp'Lm­
mamsa C'L Bie C'L-.ll .llOBeaCR'L. Ksnd axecra
ce aosopla ne mlSnTe, Mixam A,.ll Tp'LCneme
R3 apriaepia ca. Neopnndslaaa Bp'LmmamUlSl
xpeom.nd Ain rpesepea .lllSI npin R'Lmnie, Mixam
mi Bacra ce <j)o.IJ.OCeCRl' d'axecr minsr npiinxoc
mi cfJaf\g o icnipe aT'LT de iare d.nK'LT .r.i omoa­
p'L 10,000 oameni din npeme qe el n3 nepdsp's
de R'LT 300. AqeaCTa 413 'lea mai din l'pm'L
Bip3in!!'L a EPOUld mi sna din xeae CTP'L.ll3-
'IÎTe.2)
aiia a naraaia de aa Ilerepcdopo, � (t 6 t 1.
Isaie 12), 'I'panciaaaneuil icslps, 'Ie1lTp3 apma­
rel noacrpe, Iledecrpimea nOaCTp'L n�u:in na­
mepoacs ce cnap\le R3p.r.nd, naraaia epa niep­
d3T'L, R'Lnd illepBan 1 n3mal R3 ruK3TOP3.iJ. R'L-
1) Cogalnicean 4>. 211.- Engel t. J. <f>. 261.
') Memoires Chronologiques pour servir li l'histoire unÎver8eUe
de L'Europe depuis 1600 jusCJIl 'en 1716. t t. 41. 16.
[58]
� I II '/
:1,1 f
,1,
• 4
I
I
II'
·1
1,1
1',
li
-.. 58-
.l'Lpimei peamrnxm] .l�nTa mi R'Lţf!ir'L O EiplIin-
1l'L CTP'L.l�'IiT'L 1)
.tIa «naraaia de aa Ddeml�. (163 t. OUT. 26),
Pomii de l!eap'L Rapi! ("paS d.n apina CT'hOl''L
ic.&i!!i de '1"bl'api ce decnicep-s mi .1, I .lJ.lIap'b d.n
mizc.ron. oIhlJ1'a ce a!!i!!'L aTlIo'll I'pOZaB d,n a­
pina CT'bIlI'l •. Ea ce KlIrmmili'L .r.o �pm'b aa ne­
decrpimeae din 'lerlTp�, De 'lin'll opî nedecrpl­
mea POOl'bneaCK'L 4>� pea.mninor, de nedecrpi­
mea Mo.ldonan'L lUi de 'liU'lt opl ea n'L o 'L.lJ.Î
de icnoao'L. .ch.n aseacr-r, naraaie xa mi d.n
'lf'.le mal ms.rre nedecrpimea c'a .l�nTaT J.m­
nporisa nedecrpimel mi R'L.l'bpimea d�mnpoTiBa
R'b.IJ.'bpi"lel. �)
'I'asepiae .T.nrp'bdiTe_ (les can:ws retranches},
epaă K1StlOCKlITe de Ponn.nl 'LnR'b din BeaKU aa
XV . .;la. nar aaia de .lJ.a Kocoaa Ridem ne X�­
niad a'url sy.IIl'p'bdi TaB'bpa.. .ihnrp'bdipi.lJ.e ce
<}>'b'lea& l>'bnd KlS manusp] R'bnd, RlS Rape aerare
mi 'bmn.ulTe R� n'bm.T.IIT.
Icsipea mi an'bpapea 'leT'b!!i.lop epa d.n aseeam!
cTape de npsnxie Ha mi d.n TOaT'b Espona,
-,la. 1595. aidem d.rJC'b omipea Ponrsneacm,
mi 'I'panciauam, a ce nlSpTa .la .T,mnpeclSpapea
T'Lprooiw;ei dlSn'b oape Rape npin'linlSpi 4>'LK'bnd'
") Cogalnicean .,.. 258 .
• ) «IloTino t. 2. <1'. 172-4.
[59]
- 59-
mi manM3pI anonepîre [fosses couverts), cnpe a
ce anponia de zidspl, 1)
'IeT'hMi.-te Mepel epaă : J}ffipvHi, Bţn.iaa, opa­
mu de ())JlO'l'j, T1>proRimea., B3r,lSppmii, serarea
NrrplS Bndt., Ilnenapil zidir-i, de 1!enem BB,
DomaiKa.2) 'l'e.-tea<I>.-ta nri I{p1.'IAma. A'IeaCT'L
din lSpm1. o JllSap'L MO .. idonenil din npelSn'L RIS
a\lSdeJlu Ilarna aa 14'73.3) ,
.J1a 15.:1.:1 'rl>p'lii xxnpiucep't, Bp1.i.-ta, 'rlSpnlS
mi I1ffiplJlS ne Rape ae ,11inlSp1. 01.111. aa 1 830 .
.J1a 1659 T'eoprie Pisa 1 diu nopsnsa ClSJl­
Tam�.1lSi d1.p1.m1. roa Te 'IeT1.�li.l\e.
A(J)ap'L de 'IeT1.!!i.�e de mai ClSC mai epaă
ms.rre a.rre 'IeT1.�.!lSi' Rape arJ1.pa illTp1.piJle
ml>n!!i.llop mi nadspi.ie Dsnt.pil, Psineae asecrop
'IeT1.!!lSi ce B1.d 'LnIi'L mi d".n zioa de acr-szî
n'aaoxspea, 4)
1) Co,.;-alnicean <f>, 157, - G. Tnmasl ,1'.n "a') rea ca ape xn
Tar..\Olf xape apar-s apinia Kf'e!J.!inp.acll'b cocind .1'.na­
inTea T'bPl'ooi!.!.!p"f. A'le:lCT'b 'feTaTe ecre .r.n of>aga
"",an!\.lll'f ne d eaa; IIpemini'i ain de' "'� nopd.aecr, uri
air tui aiuezn r o sareple uapen n!lIllK'bpeme "PTaTea,
Tll"p,.i"i <I>!lr clipe P'bC'bpiT, l>nde ce R'bd T!\nllpi.le mi
llarazl>pi",e .\'bcare de d'bIlUlil. A Ball.rapcla K'bJl'''ppag'b
a IIpemini.lop ce ocde .I.n "'11111"1> Kli api('p-rapda T8'p­
'Ii.lOp, Ocramil Pom'bn'j Ka LUi 'fe'j Tpanci"'oan'l ce
B'bd n8pT'r.nd lIaC'fe K8 nene mapl; K'b.t'bpegii' nopT
fixi·pace. .
') Engcl t. 1. ... , .15!J.
a)' .t1earonicegll"', gepe'f l\fo",douit (1352-1599, <1>. 13t!,
.) A<t>ap'b din U1l1.1Te pl)illlspi' de 1fCThyi" Kape dgn'b maTe-
I
[60]
•. '1
, Il
.1
'1
I
il
'" !I
1· i
1,
,1.
l' 1
Il" .
,
I
11\"
"
"t i
I(
I
,,,
I'
I
l'
- 60-
Op'Lmanîl epaă ..Y�nc'LplJinaJ!1 KlS an'Lpapea lJe­
T�l!iJlop 1), de axeea nixl n'a nporpecaT mUT
axeacr-s pamsp-s a apreî miairape, MlInJ!ii mi
cTll�oaceJle m.dspl epaă lJeT'LJ!i.te l(>anopiTe a
ae Pom'LrlliJllll, mi ea ţijia Bine C'L ae anepe ne
aseae.
AlJeaCTa a (flOCT apTa miairap-s mi J,nTOK­
mipea nsrepel apmaTe aa ponrsnl, Decnpe BlS­
n'LTaTt�a asecril ..Y�rlTOKmipi, sireada mi miirlJ!a
pomnniaop nOT nrsp'rapici 76 de Kamnanii din
piaasa aop ce B'Ld a ",i R.II'LdiTe din npemea Poma­
niaop C,y,nT ml5.11Te a.llTe.lle 'le ce B'Ld a 4>i maî 1I08"e,
ama:
""a P'scaoenî ne XOTap din CI5C1\".11 CaTU.II!!1 Jlopqeruit, din
dpearrra iliiu.II!!1 ce a",.t'L mi asum ° -.(eT'.bgl>e,
A.IIT'b qCT'LgliC ce a<t>.t'b din lII.OC de CaT'6.11 B,y,p.llemii
d'acr-snra unii".
A.tTa eap .r..n dperrraa caTl5.11ul Bp'bderuit d'acr-snra mil>­
.IIUI.
""a aaca a.un, .II'Lnr-L K'bqill.llerui d'ăcT'bUra anii ce a<t>.II'b
pslnc; aceminea rui aa ca'1'lIJ1 Kpemelle Csd ropzY,.IIa
r8pa B:l.llalllli.llb'Î ,r..n IKiii", .IIa ca'l'15.11 Peuapiî d'acr-sn­
l'a iliiH".II1s'î, .lin CaT15.11 !\hepeni'j ,r..IlTpe O.neg mi mat"
c,r..n'l' p'bcill15PI de ° '.eTaTe ne Rapea g'bpania o ntl'­
meCK: "qeTaTea mH"epi'î"
ne Niac.toB de .la Ba.le de CaTli.ll KpeBedia c'a I"bciT o
zidipe p15inaT'b 'le !!'.bpani'î nH"meCK "qeTaTea <t>eTet."
ne ana AplleUJli.llll"1 ffill n.la18.11 Api<l>15.tlil .II'bIlI"b a'leCT
p,r.."k n'.bO'.b ac'l''bzl c,r..nT zidipi de '1eTaTe, 'le ce ziqe
a 4>i a .IIH"1 Nearoe BB, A.IITe qeT'bgl51 ce mal r'LCeCK
.la 0pBenKa mi BozopeanKa iLn lII.15deYli.t l.'e.teopman,
mi a.ll Te.te.
1) Cogalnicean <1>, 2�3,
[61]
- 61 -
nape 19 '<y,mnpoTina T8p'li.HlP, 1 il .y,mnpoTina.
MO.ltlOHl�lIi.]()jl, 13 .y,mnpoTiHa 'I'pauci.maueui­
-,op, t;) 'liHi.le, 6 .y,mnpoTiHu lJo.JOII ezi.rop , 5
'<y,OInpoTiBa l)Ill'llpi.w[l, i .y,mnpoTiBa Bs.n-api­
.1Up, mi .r,mllpoTiBa I'pesi.top, i .y,mnjlO'riBa Ka­
z axi.mp. iYllI asecre xamnuuil (:'a& dar mal
ms.rr de 80 RaTa,1iI p"hlld�iTP, de ,wpe .y,1l '75
apmaTa POIII'LlleacwJ., as q)()CT napTt'a npin'li­
na.rs , eap ,d',11 5 xa a.riar i, , mi mai ms.rre
-'linTe dt'OCP1;i'( e.
Jlt'lIepi:l.1ii ,,;. mai necTif!1 tIe aS xomandar
apmareae POm'hllf-'m,i atl)aJl"h de Dumuil Mip'll'll 1,
Dan III, B.lad Utnt'lII, PadlS de ,'1Cl .-\rfJ8ma!!l,
Mixaw BÎTf-'azll.1, m -pnan 1 mi MaTew 1, as
cJ)OeT Dan IIpnOHS.l .H,i Mil''Ipa, ZaBicie Nel'p�,
Pads Bszecns , Bans llfixa.l'1pa, Eall1s.'l Mall Ta,
ClhpKaIU, A,lHepT ({ipa.ti, :GaUM odlJea, :G:lca
NOBaK, Peopre Pas. mi aAijiI.
[62]
IIAPTEA II.
1.
Hsrepea apman de .ta alllezapea Domniaop
eanapiogt rrsn .ta Persaarnenr.
(1716-1832.)
Zioa de 10 (J}eRp3apie 1 716 �� o zi de do-
.
.Ii& 0E\"Tp3 Porm.nl : .1".n' axea zi Nel\lS".llai Ma-
nposopdar qe.ll d''hnT'hHs Domn (]}anapioT ce
�PK'L ne C.'l'hBiT15Jl rpon iascrpa T de Bacapasî,
(J}anapioTlI.'I. npisenx "nine Ii'h OliTepea Porrrs­
niaop epa .Ml incrir-suiiae .Il0P; de axeea nisf ns
J.lll''hpzil> a C'hoa axe.ie inCTiTII!!ii cope a npe-v>
r'hl'i neamsasl CP& o .IllHII"h domuipe. E.l amez's
remeaiiae cicremei 'le rpensia a ce oanerirxa �n
AOIUid KOJlcTil'lSyiel noacTpe, .Il'Lc'hnd aa lIpm'L-
�
I
[63]
�
I
- 63 -
TopiI cel ..t>.nc'Lp'linapea de a ae deCBOJlTa nn a
ae Ronctl>in!!i. DOBad'L decnpe aseacra ne d'L
di.nClSUli Kocranriu MaRpofio'pdaT, zim.nd .y.n ax­
TU pe�opmei de aa 1741 R'L: ".!}'a'leaCT'L pe­
<popm'h ea a� �pmaT .y�lIB'h!!'hTXpiJlop nr.pinreasl
C'h� NeKl'iJlai BB."
.dinR'L .a,n 'le.il d''LnT'LR5 an a domnipel caJle,
NeKxJlai MaRpoKopdaT ,y,mllx!!ill'L ms.rr ap­
mara mi miaigia. Dsm, d,y,!IcU Kocranrin
MaBpolwpdaT aa 1739 dec<!>iill!!'h de TOT He­
Ria opr auicape mi.airap't, a !!1)pil. Din armaT'L
eA m.crp i, nsmaî o ClST'h doi, ze<11 r aanauil mi
a.ll!!i aT'hţ],1 xazaal , J1a sapil ae n.Il'hTla m.re
rpeî Jlei ne .HW'h; eap'h ne 'leiJlaJlţli OCTaUli it,i
dec<!>iin!!'L de TOT, csnsinds'I it,n p'hndx.1l daac­
nisiaop de O.iW;�. Papda J1l;i o a.llfi'hTXi de Bp 'o
m.rena csre de Txp'lI mi apm.sg]. De ace miile
crpim, ne cn.renil IIxmi!!i Cn'hT'hIH'I, Ilocre.mi-;
'lei, Bicrepuixef , n'hx'hplliqei, tu. '1 •• IJ. RlSm mi
m.nireniiae de ne "la 'RlSde!!e, AX'hnd mi ."hP­
msipea 'Rxdp!!e.lJop din rm.na J\'hniTallÎ.lOp mii­
.Il0P, uri d-snd'o Icnpaauisiaop, Dill mÎ.1i!!ie e.1J oflpi
msmaI 1620 de C.illS'RiTopi nell1'px C.l�'REeJle din
.Il'hlSnTplS IJ.
�A 'leaCT'!. cTpiRa pe a apmaTe.llOp, zi<Ie I1ene­
pa.llx.ll Bauer, it,n'leD�T'L de TaT'h.il, lUi C'hBit,P-
') Bauer <1>. 69. - c;(loTino t. 3. 4>. 1f.89, 352. 358. - KanTa.
luszino <1>. 57. 63. - Cogalniceau <1>. 391.
, \
[66]
- 66-
A.lleKCandpx Inclaanr, cim-spsa Domn <l>ana­
pior; R'LpX�a ca.nrern daropl pelumo«!illl!'L, nen­
TP� .K,mc�n'LT'L!!ipiJle 'le a <(l'LKXT, peopranlcr,
Jla 1775 aesiae p'Lm'Lllli'le din apma'!"!., mar
ad'LoVind mi aJll!1 casacirupf. 1)
fi'annql nsrepea apmaT'L ce deoceula .T,n
ccasadropi din .Jl'blinTpX rui cJlxmiTopI din aepa­
P'L·�·
qel d''LnT'L1 epaă :
100 . .;leepeviI csnr 'lin K'LnÎTan.
100 . .;le<I>eviI csrrr Bea-ueasur.
400. Ceîmenî csnr Banr Bsasnama.
50. Karane CXnT'lH1 K'bniTan,
100. Ilomniepl csnr doi K'bniTani.
400. 'CKXTeJlni�i csnr OUT E'bniTanl de map­
, .r.xine•
50. Ilorepaml canr sn K'LniTan.
A'leCTii TOMI epaă csnr Cn'LTapU; eap CXnT
Ara epa:
dar-s .II.a mr.na C<f>illgiei' caae ll'Lpio'feJl'l>i' C'I'c",an E­
rlSllI�U.ll. c<I>in'fei iuonac'ripî ApKoTa, mi .ta. TO'!' CO'GO­
pliA C<PiIlTCI monacripl, npeasm C'L ce mie K'L <r>iind
eii" ,1>.n p'Lcmipig'{" xararrs ,1>.lllUpeUn'L KlS :lAg"- '!'o­
nap'suu, uri <I>'.bK'LudIîCe ,1>.n geapa axeacra na-re, nOI
am mepc ,r,n geapa Bpandiaspr-aasr ",iind aKOAO p s­
cmipig'L, mi ,1>.llIllpeon'bndlill\'L ei> K15 '1>11 Pads KOKoa­
p'L 'le ai> <POCT Xornog, mi-aă CI1!fC K'L eiind ea ai'!\'
cr,n geap'L, ID, '1 •• 1,
1) XpiCOBM .IllS1 A.l.eKCandplS IlIcio'\anT 1775 DeKemBpie.
[67]
r
- 67-
120. 'I'aanaml csnn R'Iini1.'am�Jl DopoBan!!i­
JlOP·
120. Kaza'Il CWT nOJlROBuiKu BlIK�pemi-
JlOp.
120. Kaz aa] csnr nO.lIJwBJliKM T'IiprOBemi'i.
120. CJl�mITopi' csnr creat-sa AVil.
500. CJlll#l\lTOPI lUI Tpei'z'h'II m.nir anf.
CJlllrKITopii' din acJlap'I. epaă sY�1l lll>Ol'hp de
3144 csnr 78 K'I.nÎTanl. El xa mi maf'nainre
epas CIIOT uomanda Cn'LTapulil, mi crpeacslaă
mapuini.ie.
qeJle 78 K'LniT'J.nil epaă 1Spm'LTOape.'le:
Jhn m�de!!l>.7J. C.ilam-P'LOlniRM 8 K'LniT'Lui'l:
tl)oKmanii, Fpadicra, M'Lllcinenll, P'LmuIKu,
Komicoaea, .:,. BSYlpTilUROI, Beaxsi-ara , OllTlS­
po:rca.·
..Y..u mlldej!M Bszes, o R'LniT'Luie a T'LprMlll
BlSZeMlIl.
.I);n ml>dej!u C'LRlIenl 3 R'hnÎT'huil: M'Lp1Ji­
neniî, Perenll mi C.HsmiTopll jKl)dej!8JIlll.�
rtl.Il m1Sdej!u Ilpaoaa, o R'LniT'Lnie a Ilaoe­
lJ.p.llOp.
rt..u mlldej!'lI.7J. Iaaomiua, 6 R'hniT'Lnir: .iliKipe­
mii', CTe.miKa, opaliiu de (j)JlO'II, rJ�pEoBa, .. ·
CJloBozia mi Il sdspea .iK'lIdej!u'lII.
rt..n mlSdej!u IJlcJlOBu., 7 R'hniT'Luil: qOWI.­
ne\l..!iI, OJlTeni!!a, I'epriua , Ilodsa lliTaplI.lJ.lsI,
K'I.D'I.'leuil, OBÎJlemil, Ila.dspea .3bdeuud.
ă*
I
li l
r,\
j: :
, I
jl
:1
i
'I
I
i
r
"
I
I
li
1:
[68]
-68 -
3:a.n m3deJ!lrJl D'LmBOBil!a, 3 R'LniT'Lnil: sa­
za'lir 'f'bproBemil, (j).1opf'ruiI mi lhJlenil.
. rti.n jJ{l�deJ!lrJl Baamxa 8 R'blJiT'blliI: Gdlsoe,
Daia, f1'bemiI, K 'bJllrl''bpenii, Baqm� nods Doam­
nei, Kanaaers mi TIlSqm.l 'I'aaniî.
.lin il\lrde!!M 'I'eaeopman 6 R'bnÎT'LniI: Map­
TaJI0l1iI.iKlrdeJ!Mlrl, Zmiqea, PlSmii de Bede, Ba­
.IlaqiI, Kamancsa, mi qlUK'bneruiI Bopdii.
J1n mlrdeJ!lrJl MlrmqeJl 2 R'bniT'bllil: KaJlie­
:mii mi CJllriRiTOpi'i iKlSde!!lSJH5l •
. i'nn mlrdeJ!u Apqem, 4 K'bnÎT'bniI: .;10 B iJ.!!ea ,
lliTew;ii, B'sm.ropll mi Ila.ds pea .iKlSdeJ!ulrI. .
J1n il\1ideJ!u OJlTM '1 R'bIJi'J''bnii: Caa.rina,
oda, Illepsr, n emil, Bt.neaca, rlSpl'lriu, Kara­
niae CJlaTine'i mi CJl.lSiRiTOpii.
J1n il\8de!!u Pomanaul, 4 R'bniT'bniI: Kapa­
KaJIlr, CMazlS, Iluds Ba.uns, Karauiae K'b.lJ.'b­
pamiaop.
J1n il\lrdel!lSJl. Ba.asea 4 H'bnÎT'bniI: CJl8J.Ki­
ropil P 'YlmuiRlSJl.�'i, B-hrl'bTopiI, Karaneae Ilo repil
mi Karaneae Mapl\lr.
rt1J1 il\lSde!!lrJl. Do.�iRi 3 R'bnÎT'bniI: do'b a ae
. Ilorepel mi sna a CJl.8iRÎTopLlOP ifllSde!!lrJJlSI.
J1n il\lSde!!�Jl I'opzi 4 R'bniT'buiI: a CJl�ild­
Topi.lOr, a MeqiJl,!!ii.wp, a B'bIl'bTOpiJl.op, mi a.
Xaldssiaop npedanl,
J1n mlSdel!lSJl. MexedillJ,! '( K'bniT'bnii: a llJl.a-
•
[69]
r '
- 69-
ffiJl15I, qepneJ!il, Ka.lacJla'I'lS, I'iamaaniua, Boro­
ci, Bodi!!a, mi CJl"8mÎTopil .iK"8deJ!M"8l. 1)
To�.!i c.Il"8mÎTopil aT'bT· din Jl'blinTpl> R'bT mi
din a(�ap'b c.lJl)mia� Rli C'bnT'bm'hna. qei xapil
ns mepue aă aa p'hlld"8Jl de c.'bnT'bm'bn'b, n.ll'bTia3
Cn'bTapMlil ca� Allii o Jlei�!'b. Ei epas 1Y.n xea
mai npoacr-s cTape, mi niqi ns mepira a ce ns­
mi OCTamI. 2)
ITe Apn'b"8!!J, Inciaanr 'i-a asar C"8nT RO­
manda Jllil imediar-r., E"l a apmaT mal '.bnT'bW
ne scraurî KlI mn.l!l R"8 uaionere, ne Rape ae a
adsc de aa Biena npin lin npeoT "Iraaian. 3)
K�niTenii.lle din at�ap'b ce mal .Y.mmuuip'L
dl.n "8pm'b, mi ce .Y.nTOKmi mi R'bTe o noanoani­
xie de t}}ie Rape m"8deJ! •
.Ila 1 787 NiKOJlaJ Ilerpe MaBporeni tJ>'bRl5
oape Rape .T.mElin'bT'buipi .r.n ow;ipe, xOT'bp'bnd
mi Jlpi(>i';le cJl"8mEami.1op, mi npesspnrr.nd ass­
sspiae �e ce .r.nTpod"8c'bcep'b.4)
Annqi aqei CJl"8miTOpi ce deoceuip-s .Y.n P'L­
CEORS"l Rli N emuil, mi mai KlS ceanrs .t>.ll .Il '15 DT e­
ae de aa Cinaia mi Kozia,
1) KanTaK8"zino. <1>. 320-326.
') Baur <J>. 81. 87,
3) Sulzer t. 3. p. 258.·
") XpiCOBl$Jl -'8"1 MaBpOreni uenTp'if speac.aa Cn'JoT'Lpiet
1787 MapT It.
[70]
- 70-
DKn'L l\1anporeni mi asecre .a;nqen�npi de
o apmaT'L CK'LZlip'L mxar. Dopinna Pom sniaop
d'a ane o apmaT'L perMa1"b .l'.n niuîoape nx ce
nsrea .l',nHinl/e; ac(j)e.1l aa 1802, el ,T,ml qepli­
p'L de Domn ne Kocranriu Inciaanr, rllimal K'Lql
a-recra J1i-a& (j)'LI''Ldl>ÎT 1>1> Ba ,r,nTol\mi nf'l\lea
opranicape mi.rirap-s." <J)allapioTM B'hz'Mldl>ce
Domn '.hllli �h'h lP'hr'hdl>ill�la.
X .. n C{j)'LpruiT ansa 1821 Reni. Ann']! .T,n
neap'L ce mani(�eCT'.b lina din a-reae miIUK .... pl
enepuiae nape ap'LT� aamena nonoape.llop, mi
dopinna .1Op de nporrsuripe. Dl>Xli.iJ. naniona.l)iT'L­
Mii ce deţ!!enT'h mi Porm.nil eKliTlip'LfJ'L iRllI'M cJ)a­
napioris qe lin neas ,Y,I1Tper ,1lI arn.cr., I'piropie
Pina nscr, remeaie apmaref Pom'Lne.Q!!, opra­
nic'snd TplinM de Ilandspj. AqecTI Ilandspl d�n
npelin'L Rli UOJlon'l'ipi'i ce deocenlp-s {j)oap'1'e mMT
,Y.n p'LCBOR>.1l din spmr, a Psrui.rop mi mal IH'
ceamr, aa IhiJlel.!!l, 'IipelU'L, CReJla-KJladoBii
mi KaJla{j)aT.
II.
nlfTepea apmar-s CIHll' Per-aaarnen'r,
183(/-1841 .
.ili.n c{j)'LpmiT Reni zioa R'Lnd ce peCTlipn'L pe­
{j)opma ipanapio'l'iR'L, mi pedOl:'LJldip'Llll o nap­
Te din ReRi.iJ.e floaCTpe incTiT8!.!iI.
. PerliJlamenTli.'l peKlil10CKli 'IeJle Tpel n'LP!!1 a.l­
K'LTliiToape liner &line opranic'Lp'i OCT'1.lUeţiji:
[71]
- 71-
apmaT'L, miJli!1ie mi p-sdinapea raoareaop;
anaisapea .y,I1C'L ':le a �'LKl>'r, ns noare :ad�qe
icnpana dopir-s.
�01}!ipea nepmanenl''L�, csnr nenorpimreae
nsmipl de �cTpea*'L m.ma.nreneacm- mi miJliuie
I1'Lm.r,nTelleaCK'M c'a a.7lK'LTl>iT aa 1830 de do'L
apme: nedecrpime mi K'L.npime. Ea ce .y,mn'Lp­
ni .r,n rpel penimenre, «I>ie nape de do-s aara­
aioane mi do'L csadpoane.
Baraaionsa ce aJlK'L'l'l>eme de narps xomna­
nil, xomnania de do-s naoroane, mi nJlOTOD1IJl
de mece decn'.bp!!ip'i.
CKadponl>.J} ce aJlK'.bT1Ie1}!e de narps n"lOTO­
nspl, mi n.1l0TOIll>Jl de nrece decrrspuipî.
Bar aaionsa mi cnadponsa na l>niT'LJii de ns­
Tep� xsnpindea aa ,J,Jl':lenliT: ':IeJl d''.bn�'.bHs 586
oamenî, mi ':Ie.JI d'aa doiae 190 oamenl Rl> o�i­
nepi ,y,mnpel>Il'.b.
Ol.!!ipea ce Romand'L en chef de mape.lle Cn'!.
�l'ap a;'KlSTopaT de 1111 CTaT-MaSIwp,
CTp'Ln.qepea ocramlaop ce «I>a':le npin .non­
CRpin!Jie mi ,y,IlTpape de El>n'L aoie. .ihnBoipea
d'a nsne om .y,1l .10R, acr-s nrscsp-s demopaai­
Z'LTOape apmareaop, ecre aaropiear-s de Jle­
.qllSipL Knncapinril, dsm, Jle.qIl>ipe, TpeElSe C'L ce
Tpar'h Kl> cOPIii. A'IeaCT'L m'LJlTliiTOape m'.b­
ClSp'.b n'Ln'aKlSID '.bI1R'.b n8 c'a 'ndenJliniT.
�,
'1
I
I
'1
I
[72]
- 72-
Nime ns ee noare npimi ..t,n C.1I�mB'L de K'LT
.hn Bd',PCT'I. de 20 m.m, aa 30 anl,
llpiniAeJ,Iffipi.ile xinaplaop de moc, C.T,nT: Ha
(Jami.1lia coadars.ral C'L I}>ie CKl>Til''h de daaedie
K'hT'L Bpeme Ba c.umd e.l(; eap'h c .. ]1)lliind Tpei
Tepmini, ar sn-re dOB'Lndel)!e dpenraa a1JeCTa de
casripe ne Bia!!'L .
.IhmBp'LK'LminTea coadars.rsl, dlm'L Tpeqipea
din C.1I1) lliB'L, p'Lm'Lne aA�I, npeH1)m mi liaAlSA aa
K'bA'Lpe!!�.
Qin1>piAe de C1>C n'aă aar npiBi.1IeV* de R'LT,
1\'1. cAlHKind rpef auî ..t,wrp 'sn panr, C'L aIB'L,
Ieurind din CA1>lf{B'h, dpenr aa an panr mal csc,
Ol,!!ipea a. iYl.ll1JepKaT oape Rape npe<I>a1Jepi' de
aa a.m'hT1iipea el m.n'aasrn : csadpoaneae xape
aa 1835 ce snicepa, ,y,n1'p '1>11 peuimenr deooesir,
aa 1843 ce pedscep's ne m1>m'LTaTe, mi ce derep s
eap'siul ..t.n admiuicrpagia HO.ilOne.iJi;,'lOp de nede­
crpime. AR1>m o X,n1JepKape de sn an de 'ziAe
a I])OCT decrza, cnpe a ap'Ll'a �'L K'L.il'bpimea
ns noare mepve Bine, de R'LT am.nd admini­
cTpapea ei deocesir-s .
.Ila 1843, cnpe a ce xl.mn.ilini pedl>K!!ia 4)'L- \1
1\l>T'L x,n K 'L.1l'hpime, mi x,n Kopdonami, eap'LUlI
ce m'Lpi nl>ffi'LpliJl co"lda!!LIJ()p de nedt'cTpime, 1.
mi EaTaAiollM allil>nC'L ce <pie de 800 oameni
a<I>ap'L de o<t>i!!epi. I
I
.Ila 1844, ce mai ad'Lo:q.i o aTpeia a.pm'L: I
[73]
I
I '
!
73 -
apri.iepia, a.llK'LTlliT'L n'Ln'L axsm de nrece Tll­
nspl. A xeacr-s apm'L n'a npimir 'bnR'b o opra­
nioape xo r-spirnape. Acemine ce .IleqHii a ce
d.nTIIIHni mi O xomnanie de nomniepl,
E(�e"TiBl).Il ow;ipeI ansrn ecre necre 1'01' mi .lin
nomnaer de 5608 narneul, din Rape: 4869 �Ji­
lI&pI de moc ,I.n nedecrpime mi 57-1. ,I,n R'h.npime,
126 o&epI-o(pi/!l'pI .I,n nr-decrpime mi 20 .I,11 R'b­
.npime, mi .I.II amse apme 18 cTafiI-o(pi/!epi.
De mi n'ap nsrea qim�Ba ,I,nninOB'b!!i aseacr-s
ow;ipe .I,n npininga m'brlllipl'l apme.l0p mi a eno.rs­
uiiJlop, dar ecre 1.11"1. npimiroape de msare
.if.mfilHl'bT'b!!,ipi. Ama incrpsngia o$i!.!epiJlop se e
ne 'IirpimiT'b, dsxsa OCT'bllJeCK qe 'I Jlincpw;e, �Iepx
o mape asape amirrre a I{ 'bpmliipei. X""TOIHUi­
pea snel <}>II)' OCT'bUJeţ!!,I Rapea C'b ce dele .I,n
rm.na otpi,.!epi.llop, eap'b mai Kli ce ann, d,II1'OK­
mipea snel cuoaî OCT'bllJPţ/Jl crJt'!!iaJle .1.11 Kape
C'b ce <}>opmeze ar-sr Oq)i/!l'piI nell'rplS K'LTe­
Tpe.,le aprne, K'hT mi lin TplSn de iiil/iilepi, C,f,nT
de neam.par-s Tpe&liill/!'b. J\qeacT'I, CROa.ll'b
ap KOCTa J1liţJin .I,n J1piBillţJa mi!l(';naTe . .Jop <}>o­
Jloace qe ap adllqe.
M iJI i Ili e. IlicTiTlS/!iiJle R'bpOpa ce Rlinine nll­
mipea de' m i.i} i 11 i e, Jla lIoi c,r.ll'l'j �JI\allda plrliI
mi KopdamiI Iili rro1'eRallJii.�
'rpliJlM' Ii'b.npl'ţJ de aialldapm'i, f\1>popa c'a
daT Beldeanllmipe de DopoEan!!i, c'a .if>nTOI�-
[74]
-.74 -
mir aa 1832. ..Y..nc'Lp'linapea asecrs! Tp�n ecre
C'L �y,mnJlineaCR'L CJll>i1\Ee Jl'Lnr1> napTea admini­
crp aria-s, mi cnpp, a c.lJ1md de pecepn1> omipel
acirsţn.nd .il illimea onmeaCli1> de E1>IlTlIipi.lJ.e {fl'L- .
R'hTOpiJlop de pe.le.
Doponan!.!ii ce ,v,mnapT� .y,n T\1>np'hpii de 10
oameuî. 'I'pel d'asecre m.npspil c.lJ.lIi-KeCI\� ne
HlIpmaT ne .nnr'L l\'hpmliiTOpii mi lina ne Jl'hnr1>
C1iO-1\1,pmlliTopii j{\1Sde1.!e.'l0p. NlIm'hpM .1l0p ecre
, ,v,l1'rpeil' mi cpie Hape ce alJl.ll1> ,I,n C.Hii-KE'L m.re
10 zi.ie ne .'l 11 m, , acpap'L de 'nT'LmnJl'hp'i cTpa­
opdiuape.
AC1inpa Doponangiaop de ne .IJ.'Lnr1> R1>pm�ipl
ce 0fYblldlleţ!!e �n Ticr Rape ce a.leve de R1>p­
msirnp s.r j{\1ide!!�.illil din n�tllm1> R� nponpieTa­
pil .ll'Ll\liiTopI ai alTe.lJlIl iI\lIde1.!, mi ce .y�nT'Lpe­
me de C(I)aTli.1 adminicrpariu.
Kaceae DopoEan1Ji.iJop ce Cl\�TeCR - de Rani­
Ta[ie mi per>pllTa[ie. EI npimecs .lJ.eai(>'L sn .lJ.eK
ne zi nen'l'p� xeae 10 ziae 'le ce a{fl.<l1:' .v,n
('.lJ.lI,liB1> ,y,nTp 'o .7Il,II'L; R'bnpa pil npimecs m.re
lin .iJe� mi "'li rm.r a Te ne zi, mi Ticril 100 .lJ.el
ne .IJ. li 111>. Kauiragia mi .Ilea<])a .!J0P Rape .!Ja
.v,nlIeUliT ce n.n.Tla din Raca pecepBei BicTiepier,
de .�a 183-1 ce n.n.'J'eme din I\lSTiiJle caTe.IJ.0p.
AlIf'aCl''h m'bCllp1. a (POCT upilJina �Iea mai de
l\'bUiTellie din Rapea a C'bP'LqiT mi c'a .y,n­
r.IJ.oTiT .Y�n daTopiI a'le.IJ.e Kuil, .T.nK1>T aCT'LzI
[75]
ns mai Cif1n'r .y,n crape a .y,nTimnina ReJlT�eJleJle
JlOP qeJle mal nean'LpaTe.
DOpOEanI!il C,y,nT Ay,ndaTopaJil C'T:. C.H;meaCK'T:.
R'b.npi, a pmaUl mi ,y,IIBecTa�.!r ,y,llTP 'o l>ui<{lopm'L
ns Rt'.n1>ia.�a �lOp.
�UIl'bPl>.1 Doponanui.iop din ToaTe }KlSdt'L!f'.71e
llpill'lillaTl>.I1>l ecre ansrn de 4-�3 62. El ar ns­
Tea a.lJ.whTl>i oQ!ipel: o pecepBl. minsna r-r., iui ap
iJ)i nsrsr ,I",mll.1iJli CKOn1>.1l ,y,J1TOnmipel JlOP, da­
R'L c'ap <{li ,y,lIdt'n.�iHi1' saua dionucigie a apT. 11,
mi 13, a .reulxipe! de .ra 1831, mi a apT. 4
/ uri 9 a .H'IJll>ipPl de .aa 1834, J\lSnpillzl,J'oape:
xa asecrl Doposannl Cl, cea.iear-i, mal 1\ li npe­
iJ)epipe diurpe co.llda/liI lPwigi din c.u;a\l>')., (,'T:.
ce denpinzr, nen-re rar "la apme, mi el •. le
ahn, sine ,y,ill'pimiTe, nellTpl> Rape Cl, .�i ce q)aR'r.
penicie de dm, opl ne an de 1>11 rpimic ,y,lITP 'a­
adinc a MiuieTt'pi1>.Hli din .1'1-.1>111'111>.
�KopdonamiI mi Ilurexatnii- c'a& ,y,nToRmiT ./la
t 834 cnpe a crpeacsi, C1>n npiuir epea oQ!ipel,
nise rupiae mi norixeae 'le ce a (IM'b .I,l1Tpe nsux­
Tl>pi.lJ.e de dicrangil CTr'h<f(l>iTe de o:ru;ipe, Rape
C'bIl1' mal Rl> ceam'b I>apall'l'illt'.lle mi I>aIl'I'Oapt'.'1e
B'bmiL 'Ilo,.!! C'bTeliii daawi'lI de ne mapIJille, ,I",n
CTape d'a nl>rTU arme, de .1Ia H'bpCT'b de 20
ani n'brl'b .'la 50, e,y,IIT daTopi de ce ,y,IITOKmeCK
,y,n l[ e T e de R'b1'e mece oamf'lIl, mi <pie Ril pe
qeaT'L c.ll>a�el.!!e ne p'Lnd R'h'l'e o C'hn'l''hffi'hn'L.
i,
- 75-
.
. '
i
�I
I
"
I
"
I
I �
i
[76]
- 76
CTp'LiK�ipea �mlSi niaer ce d'L aa t 20 cJ>a-'
mi.ril .
..hl1daTOpipi.le cal'f'.l)()p 'le C'LnT dinc'LpqinaTe
RlS naza �1I�i I1lSIIR'l' C'hflT:
1. D'a ane ror=d'aaua naTplS oameni amap-
� � J. doî
mant cnpe naza aqf'.HH nsnxr, un R'h'l'e or m.c-
Jlallli Rli .l. llJEp'hl\'hllJiI1Tea mi xpana de aa cine.
2. D'a ane JllSnTpe.lle TpPEliinqioace nenrps
n.is ripea ne Dsm.pe, xsm mi de a B.!l'hdi xaceae
TPf'J:liilllfioace cnpe adt.nocripea CTp'hil<lSiTopi.!l0p.
npiniMJ,I»Ipi.�e Kopdonauri.iop Ba mi a Ilorexa-
mi.rop m.nr : caaripea de pexparagie mi de dapea
dop0J:all.!.!Î.1Op,
Nlirm>pu Kopdonamiaop mi a Ilnreaamianp ce
lSpKa .�a t 8-1-2 aa 39,859 <J>amiJlii; .!la 1843
c'a (r)'hl\liT o pedsxuie de Bp'O R'hTe-ba care mapl
denap re de mapniue.
� lff'aCl''h incTiTliuie Elil1'L �Y.11 npinsiniă, dil1C'L
p'h& anaisar-t., a aasr lin e(l'eKl' RlS TOT8Jl d\r.m­
npuriat, de xeea 'le ce aţl!enTa. el . aac R'L
C'hTPllii 118 c' aS deupinc .sa m-susipea apme.wp
mi .ra c.UnIma OCT'LUJeaCK'h, rea C'h noar-s ac<IH>Jl
a Oli mai aRe TPf'BlIÎ/I!!'h C'h alJ:'h ne RlSpmaT
oe:l'aUl} ne Jl'hlll''h d'hIlUJii, mi npin lSpmape C'L
lillI8fwlr.e cap'filla oţ(!ipei; dap CliET adminic·tpa-
1.!ia TpeKXT'h, a& aiKlillC J./ITP 'o CTape ama de
TiK'h.!IOaC'h. J,I1K'hT dpenTaTea 'fepe a nlS ce
mai J,nT'hp�iea p'hdiRapea aqecTii l'peJle capqini
I '
)'1
II
" I
I
[77]
I '
)'1
I I
" I
I
- 77-
d' acsnp's-ae. O opranicape mai B1m'L, eap
mai K� ceanrs d'.nToKmipea �JIl�i Tp�n de o(j>i­
yepi rp'blliJlepi, ap <J)i Oll1'lI'I' de mai 'naiure
CK'Lna mi n'LCTpa aseacr-i, ilicTiT1>Hie, Ilapfa ap
<J)i rm.pi'r aT'LT de mUT ,mim.�()aq('.le lIoaeTpe
o CT'Llileml. A -recr adem.p cimgir de TU!.!I, ci­
aice ne K'Lpm1>ipea Tpell1>l"b a l})'hl''Ld1>i K'L-� Ba
deccpiill!!a; dap d'.n deurepr ameO'rap'b ar-ura
nperne, K'L':Il ecre d'.n coapTa 1'liT1).,]0P K'Lpmll­
ipiaup nisiuace a ip'hl''hdbi ms.rre mi a <fJaqe
nsgiue , a crinrepi opi ':le npomauipe , a am.ca
mi a d'.mni�a nonopll�, .r.1I �OK de a'� pf'a.l!.!a"
pe�Jl'h/ldllce mi eae .r.mnpe1>ll'L xs d'hIWlI.1.
d../lCI})'LpmÎ'r npinxinisa �p'hdif\'hpel l'.tlOaTe.lOp&
ce peKlIIIOCK1> .r.n dicnocigiiae npOeRT1i.�lIr !lOlS
din anxa 1832 Rape ziqe, K'h .1a .y.IlT'Lmn.1ape
de isipe de 'l''L.uapi, C'hTf'lIiI C'h ce p'bdiqe K1>
To!!ii sa C'L"lI'OllearK'L m.m,') HOp npinde raă d'.l
BO fi sxide. N edenpiudepea J1'hKlIiTOpi.10p J,1> ap­
meae <J)aqe axeacr-t, m'LC1>p b mai ms.rr i.rscua­
p'L; mi de m1>.1Te opi sn m1>dey d'.ll'J'per .r.n ni­
TIioape n� noaTe <J)aTIe nemiK .1a TIinqi mece 1''1..,1-
xapi Bine .r.napma!!i.
III.
JlinKiepe.
Am B'LZn opranicapea OCT'LmeaCK'L TIra Be­
lile, a.m B'LZ�T mi ne ':lea JlO�'L. ECTe .y.IlBide-
[78]
-78 -
paT 1i'L a-reacra n� noare J.mnJlini �!'LJI�JI el, qe
,
ecre, d'a ne da, o mw'L an'bpape na!,!iona.ll'L; I\'L
omipea, xapea mal nisl odar-s Illl e xomnaer-r, 1)
p-scrn.udir-r, n.n TOaT'b Jleapa, n'ap ns rea .. T.m­
Timnina o icsipe isre mi IJn.p'b de secre ; I\'L
DopOl,anuii ae(I)e.1J. asm c.r.nr , 1115 nur cJ!�a{i de
pecepm, na!.!iona.IJ.'b; H'b uinepea �Jll5r ama mape
mWI'bp de Doponanjjl ecre 'bI1K'b npea .. y.mno­
BOp'bTOape .Il'LJHiiTopi.H)P; li'b inC1'iTlSlJia Kopdo­
nautiaop mi Hureaauriaop e nepdsr-s mi 111> ce
mai noare .. r.ndpenra uri a ade-re ape xn
fj)o.!J.()c. - 'I'pense oape C'b nepdem din nidepe
Ii'b cTapea upiems.ial ce f}>a'Ie din lJe .. Y>fl 'le
mai ne cir sţrt, mi mai ne odixuirnape, mi I\'b
o caam, napieţn, ne decnap re de d1,neM? ..-Yin
cTapea aseacr-i, c.ram, .. T.n liape ne a(}:l.1'J,m, ns
C,T.I1'J'em oape J.n npimeacdie Ha Bp'O Ii'bTeBa
cs re de Ilacaaugl C'b ne .paK'b eap-surl a anl5l.a
dp1imM npineJ,Iiel? O aeemille eTape eeTe oape
de dopiT? lii R'bl' n'am !}li de BinoRa!.!'i de n�
am npenedeo din npeme core a o .lJ.eI\l5i '?
EeTe dap de ne an'bpaT'b Tpenl5ill!!'b a n�p­
qedf\ Ii'bT mal .I,n l'pan'b cnpe o pefj)opmape a
opranieallie'i J10aeTpe oCT'blUe.w;I, o pe<}>opmape
') O:.!Jipea fUi alll!1l1 ape .1illr.'r. de 6;j(j oa III e 11'1 f1'hll'b .IIa
1IOIlIIl.l\eT; ,Ia <1 ,!c C'1' 1l1511l'bp C'h ce ma'l aJaol"b '1e'l 1;0.1-
nau') aA Ii'bpOpa n!5l11'bp e deCT!5"" de '/IC'bllllla'r, 'IeI c""o­
Jiozigt Kl! Boie, mi ce BOp r:r.ci <I>OapTe f1!5giui ClI'f1T
CTeal'!5pi',
[79]
eKcicT'L,
BlSU'h mi
-79 -
uape C'L ne Riz'LllIJueaCK'L mai nsne remeispt
de an'Lpape. Cnpe axeacra ns e Tpenliin!..!:'L a
(j)aqe' sY,lIoipe deocenir-r, x.n .1lt:'J/,;uipea 'le anem.
Ilpiuuiniiae q,lSndamenTaJle C'hnT pelilSllocKlSTe de
perliJlamellT, n'asem de K'hT C'h ae dsm o mal
ssm, an.lliKalJ,ie.
M'hpipea OIJ!ipe'i nsmal J\'L ns ne-ap nxrea
q.o.lOci nimia, qi 'hlll''h ap (pi o neuoponipe IICII­
TplS CTaT. Omipi.lle nepm anem'e at sy.ndoiTu
deq.eKT d'a <pi npea nocriciro ape mi d'a p'hni
tJl'hp'" tJlO.I0C ar-sre npa1.!e arpins .. vrspeî mi in­
dscrpiel. ne Jl'hI1l"I. aseacra miiK.�Oaqe.l}e I1oa­
cTpe I1lS I1e ap epTa a Ilinc sY,1l nialoape o o:ţJJipe
aT'LT de I1lSmepOaC'h ne K'hT am ane TpeRlSiIlQ'L.
TOaT'L cnepalllJ,a nOaCTp'L ecre dap sY.ll opra­
nicapea pecepneJlop uagionaae.
Ilarepea crarsas] ns CT'L .y,n apmaTa aJ\TiB'L
I I 'Ii x.1l peCepBeJle nagiona.ie; auecr adem.p assm
ecre x.n de oBIJ!ie cim!!iT, mi roare nerepiae
Esponel 'mi a� opranicar peCepBeJle JlOP. (l}pan­
ua, rap d eJl e n a J! ion aJl e; AlScTpia ITplSeia mi
TOaT'L 'Qepmania, .;1 an d n e pa; CBe,.!ia, .;1 a n­
d B e p a mi ApmaTa in de 1 ta; mi PlScia, 1. o-
I JloniiJle Mi.lliTape.
I Din ToaTe ciCTeme.le MiJliTape qe
1 J..n zioa de azi, .y,n ElSpona, 'lea mai
li mal pa}!ionaJl'L e a llplSciei'.
II I llnepe. 'pmaT'L Jill IIp.cia ce J.mDapTe:
'1
I
, I
. ,
I
[80]
- 80-
1 . ..l..n apmara de .Iliflie.
2. chn .IJalldHepa de d'.nT1:.ffi.'I san.
3 . ..hn .IJalldBepa de aa doi.rea nan.
4 . .111.11 .IlalidcT1'7pm cas p'hdiKa.pea r.llOaTe.ll0p,
..hit IIplwia ecre .Ilf'l1e l1enepaJI'h R'h TOT IIpll-
cians.a <JYbP'h eRqenlJ;ie TpPB1>e C'h C.Il'lllieaCR'h caă
.I.n apmar-s c'as <Y.n .IJandBep. Nimine ns noa­
Te . dom.udi Bpe O C./llllli&'h de ...(l1)'m! Ba 4>i
n.il'h'J ir mai 'hnT'hHs a-reacr-s darupie.
Apma.ru de .rinie ce a.1K1,Tlsew;e 1. din pe­
RJllnat!.ia <f)'hKl>T'h .I.n (pie Rape an dinrpe TÎne­
pir de ./la 20-25 anl. 2. din Bo.ilill'l'ipii qe ce
npiimecs mi .aa 1'( anî, 3. de a.ll!! noainripl
Rapi! C.HSllieCR nsmal sn an K'hnd qep noie 1\1>
ce BOI' apma mi eniua KlI Ke.llT�ea.l]a./l0p, Aqea­
CT'h ({./lac'h xorrpinde mai a.ndeoct.ni ne Tillepii
de .pami.,tie Kape aS cTape mi K'hpOpa ce d1>
ac.pe.ll sY,n.lernipe de a ce n.'I'hTi de sY.ndaTopipe
d'a c.Ill>llii, nscr, aCllUpa TliT1>.ilOp qeT'hl!eni.!lop.
Aeeminea 4>aK mi rinepil xapil ce XOT'hpeCK
neJlTp1> a.!lT'h xapiep't.. Ilecre 3 ani aqecTii TpeK
sY.n .�andBep'h Ka o4>iJ!epi.
1'epmillM C.Il1>iKEcl eCTe de 3 ani. OameniI
din apmaTa de .Ilillie dlSn'h qe ax C.1l'iiKiT 3 ani,
ce mai J!in de apmaT'h doi ani, mi ce nlilll'hp1>
sY.n peeepBa de p'hCCOHs (Kriegsreserve.) .ihn
Bpeme de P'hCEOW ii Cmn'!' XOT'hpil!i C'h irlTpe
d'.ndaT1> sY.nKopn1>pi.lle .IlOp cnpe a.lle ROmn.lleTa.
[81]
- 81-
Dsm, rpesepea asecrop dOI anl, el inTP'L .T.1l
.tlandR!:'pa de 1-HS.I Ban, snde ce !lin n'bn'L HOp
neni x.n Bp.I.CT'h de 32 ani.
Bazxa incriragii.aop Mi.lÎTape a ae Ilpsciel
eCTe .. dsepa •
.Jlalidnepa de 1-lli.l Ban ecre XOT'LpiT'h x.o
npeme de p'hcBoi� a aaesropa apmaTa aRTiB'!.
cas sy,nWlp'h cas a(lJap'h; x.n npeme de nase
<}>ie xape mede aa xaca ca a«r>ap'h de Bpemea
Konc(pinu,iT'h ec!:'pl.lil..'.llpi.lOp .
.Jla nduepa de l-W.l Ban ce a.1K'hTlIeme de
TOlii TinepiI de .ta 20-25 ani, Rape ns cu­
meCI>S ,Y.'l apmaT'L, mi de ToaT'h nuusaagia de
aa 25-32 ani.
Gameuil din .Jlandnepa de 1-R)Jl nan ce a­
dsm, de UO'h opl ne an OenTpl'S ecepqi.l!l'SpI:
npirm.napa mi Toamna; -re.ie d''LnT'hl Miu 8
ziae, xe.se d'a.i duiae rpel C'hI1T'hm'hlll.
.Jlandnepa de aa doiae nan ce a.U\'hTl'Sew;e de
TOI!,I uamenil emi1],l din ApmaTa axrim, caă din
.JlandBepa de 1-iu Ban, xnnpiuz-sud TOaT'h 110-
nsaauia de aa 32- 39 ani. Ea ecre menir-s
x.n npeme de pecuoiă a oxana l.IeT'h!!i.iJe, cat
dsm, ,y.mnpea{llp'hpl a ,r,IIT'hpi ApmaTa. (()iilld R'L
oamf'lIiI f{ape o a.1K'bneCK& aii C.iJlI;'KiT .I,n Ap­
maT'h caiS .y.n .JlalldRepa de 1-ill.l Ban, ea n�
ce ecepqeaz'h de K'hT ,y,n qeTe miqI ne .]la Ka­
Ce.!le ca.l1e mi npea pap ce adlSll'L.
6
[82]
1
• I
-82-
.Ilandcn�pml>.il encicr-s nsmal K3 nsmeae , mi
e nemar nsmal aa o ,y,IIT'hmrMUpe de o I1'hB'h.�ipe
ecrpaopdiuap-r., E.l ce a.ilJ\'h1'lH'rue de To!!i oa­
m-uil napii I/li C,y,Jl'1' nOllpilliui ,r,lI ApmaT'l. mi
.'h.lldBPpe n1.111 • .1',11 B'!.r)(''l''r. de 50 aul , mi de
'rillppi de t'7 aul, .r,1I cTapp C'l. noapl'l' urme.
JItil Jlpeme de nase .. iJ.:lIldCTlijHrl3 •. ] nuare a ce
. ·Y,I\'J'refj�ill!!â ,r,:1 oape 'iape ,y,mnj1eif\Xrn.pi, nen-
1'(11$ nacrpapea .1illiţ!!"i d'.r,rl1,?llI'rpl>; 1'\1 el' (lI"p­
meaz-i, UTlW(le .1',11 xornnanil 0p'Lun.nemi &11
opaure, mi xumnauil J!'hp'h:lerui .r.rl J!ap'h.
(},tÎTa1'ea de 1J?lTepe a .iJalldnepPl ecr e B!\-
1'a,lWII�,l. Of;o,Hsl'i.lle (Kreise) carrr ac f,e.l
.r.mn'hp!!iTe xa C'h deie ?III nat-a.riou mi sn cxa­
dpon , mi fXBT-Of\O.1l8pi.Lle o xumnauie. �n
npeme de naxe CTaTX.1 n.'l'LTPme .11 ea (rn • .I,n
pP�li nem-e.ie de .. iJ.llltlnep'h, usmal .11.'1, orar sa
.l\'Iaiopa.� (J,ie n'!.p?l; nar aaiuu de l-ÎlI.l nall;. mi
aa (I,ie nape xumuanie tie t -Is.r Ban, an (f,f>.ld­
neBP.], 1111 mal'azipp mi d,j CliET-O<l,ilP'pi. .IYln
<I,ie Impe cf\adpoll de t -il>.iJ. BaII lill o(f,iQ'pp, l>Jl
naxTlnaicT(lli lUi Tpei C1II> o(l,iJ!Ppi. Lft"i li'a,iJ. doi,le
BaII II� npiimecl\ lIitli o .Ilea(l"!" O(r,i!.!ppii ./hlld­
nt>p:s.]l')} de 1-iu l.au �y,lI Timul>.l de ecep'liJ!�pi
njliimecli .iJ.ea(!>'h.
OamPllii dill .;landll"pe 113 n'hCTpf'a1.h lini(JlOp­
ma .I1a el. Xailli.le, apme.le, mi lJe.le.la.Il'l'e, ce
[83]
Ij
,
�lj : .... ,1""': .... = .... ,' '-d-:-:n-�-n-.Il-a-.Il-O-R-lf""l-d-e"--�I\-"-'-bS-n-i:-e-n�ie�, -a-(j'�)-ie-'"-J\�'J)-p'""'ll�i ""0'=1\='0"'""""" c..::::.- �\�,:"I'
TOT naraaious.i 88'1.lld () mar azie dt'O("J,}li1'l, 1). \
l I
f shlldp'hznt>CI\ Il cusne aillt> idea <fIti li tmf'IITa-
I .n. a l$llpi ()(ll'alli(�'hl:i IICT'hlJJt'lj!i, liape e'ap lill-
� neui mai niue IlOl'b, I\clf:e anem usmal o !!ill'l'b
JI] df'(IIf'Il1.Î8'b. O nmliw mf'dÎ'ra!!ii.IOJI uameni.iop Ji3-
• IIOCli'hTOpi ('npe a o decuuar a mi a li deC'Ln,ll[lllli.
Ea ap q)i:
A de/;.npa 1\'1. TOT Porm.ns.t cJ>'hpl, pCf'I/!!ie ce
nauje I\lS darupia da <Ili co.sdar a.s naTI it'i, de
.Ila �O-60 aui, .A1Jt>acT'!. r.waT'L a nuns.iagie!
C 'ap .I,m nl.Jll1 i .I,n 1'pf'i "a'l'l'ro li ii.
qpa d'l,lll1.W ("ar a.1/i1,rlii de oameuî de .ta
20-30 ani, 1'1'." rimns.i de nase ar q)a1JP .I,1l
opaure C.HÎdiBa de rard'J. 1111 !!io II 1:I.Il'b , adewh ap
,l.mn'bpui I\l) omiJlt'a ("1 p'hiKi.lH· df'()('t'EiTt'.�O" 110-
crspl. qd de IH' rrlillllJid ap .I,mn'I'I'Jli 1:ICt'IIIf'11f'3
I\lS Omipf'a (�TI''biR?>ipt'a SUTa [lt>.1IIr •• ']a Tflf-'m;iIlJl'f>
ecrp aup di.rap-], ea ap nlSTP (l,i nli}l'1 a'I',. .I,1t TOl'
.1,11'1 ilie?>.) !!"'pt'i .ia 1 (laTP nr 11'1 lSl i.if' arnt>lIill!laTf'.
.A cloa l,all'l'opie c'ap a.H''l.Hi fIr (JamPIiI de
.Ila 30-45 ad. _4..�lf'cTii HC'p (J;Î .r\II'IOImlil /la
.�alldH"ra dr 8.1 doi.lf' BaII Il.!! fliliria: cr nop
aUlilia mai pap mi Jll) HOp nllTe il (I,i 111IjlTa!li .1.a
TPf>JH,illij1. de /,'h1' ,1,11 0I..o.1li.1 dil'H1e1.!li.l111 .�IIP.
----
1) B,'�i 11('1I'1'!l1> lIIai 1111>.1'1''1> dl'c.nllli"(> C"fliPPI':! ',l(>nf�­
pa_t�A;'1 C,lraJllan: E�Sili sur J'organLa,ion lr.iLt,.ire de la
PI'UdSC, Puri,_ 1831.
[84]
� 84-
ATpeia nareropie ap xonpinde ne 'IeI E'LTp'Lnl
de Jla 45-60 ani. Ei nIl nop nsre a ce milU­
Ha din carxa <IOP ,Y.n ainca 'le.lOp.71a.11l1 iui
BOP ,y.lIl'pimi: nPllTpl> no.1i'lia eaTMlil uri ,Y.m­
n.iiuipea nopouui.inp CT'Lll'hllipf'1. A'lecTe 1'.1OaTe
c'ap ,y.mlJ'hpni ,Y.n .�el!ioane mi I\OXOpTe •
..-Y-.ll TO/1,I anii cap q,a'Je ,Y,ll q,ie Rape mlldeJ!
ecep'ligil: npirm.aapa o C'hnT'hrtl'hll'b mi Toamna
dWIJ. Omipea Ba da din OI\O.H�.71 'le Ol\l>n'h, o(J>i­
!!f'p'i mi cliE-()1)i'-�f'pI J.IIR'b!!'hTOpI; a-recri] 11-
nindsce lUi Cl>E-o()Ji,!t'pii mi co.71da!!il erui!!,I din,
C.H'TI{E'h din Rape ce a«]).l'h ,Y.n ToaTe careae,
ar (J>a'le ,Y,TlB'h!!,1,Tl5pa C'h q,ie RII' ,y.rI.71ecllipe mi
l'par.llil''h. J"hll 'I'imnll.7l a'-le.71op adl5lI'hpi i[lie "ape
na npimi ,y,lldf'cTlI.-tapf>a uri .Ilea<])a rpadsasl Cl>�
dsm, Tapi(J>li.71 Omipf'I. Cnpe a ce asonepi axeae
JH'.1Tl>e.1I, rU'bTapll.1J. ap c.1oEor.i Cap sonuedia ] ,Y.O
1'°'11 anil "15 Boe ne .Ila xaceae .7JOP lin nl>m1>p
XOT'bpiT de (',llE-01,i!!,f'Pl mi coadaul , ne K'LTe
naTpl> caă urece asnl.
-olli(�opma n'ap 1,i nearrr.par-s.
t()o.10cl>pi.�e "le am dom.ndi adonT'Lnd o a­
cemille oprallicape ar q,i nenpeJ!?>iTe: 1. Bia­
Ma, aB{?pea lUi .Ilillimea 'leT1,!!eni,ll0p mi a CTaTII­
Jl?>l ap q,i oRpoTiTe de E'foIlTl>ipi.(le IIne.IJ.TiTOpi.ll0p
de p'h& mi a II'hR'b.,)ipi.'lO[l de Rape am nzvre �i
amepilll!a!!l. 2. �?>m'hpl>.71 ow.ipei ar nllTea a ce
miKlIlopa m3.1T mi ain aBea aT'LT o elwnomie
[85]
85 -
mape de nani, R'LT mi c'ap 1T,l1TOapqe arpissa­
T�pe'i aT'LTe Epal!e xe'I c-snr p'LnÎ'fe. 3. N�m'L­
JlM doposanjjiaop c' ap narea 'bOR'L ,T,mnliJ!ina
onpindsce nsmal o a Tpee napTe neJl1'p� casacsa
adminicrparla's. 4. Ilonopsa din roare RJlaCeJle
ap K'.bmira mMT mopaaixeuje, R'Lqi inrpodsm.nd
nJl'Lqepea apmeJlop mai ns cearm, .if,nTpe Tinepil
opameaop, mi oni'IlnliindlS''i .7J.a o Biea!!'L miairap-r,
mi aRTiB'h som roni JlllRCM mi decdipr.m.piae
nape denenepeaz s napaarepspiae , ,y,mmoae Rli­
paacspiae mi nper-r.recas ponipea nOlloapeJlop, 5.
ArpiRMTlipa nOaCTp'L ap !{'Lţ!!ira 'LOR'L n'Lql
ecnepiinga de rnare zi.7J.e.lle mi icropia ne apa­
T'h ne nagiiae mlairape a ("{li mi qeJle mal msn­
ulroape. rt.nc<})'LpmÎ'f C'L nx lIIT'Lm mi B'hZM no­
JlÎTiR: R'h o nagie p'hcEoll1iK'L mi lInlT'h, opi fnT
de mim, Ba <})i, n'a cl'OC'l' nisl OdaT'L nipsir-s mi
niqi K'b Ba <})i; mi mal Rli ceamr, C'h Jlli'I,m amin­
Te asea maacirm, a noairisel P'LCBORS.ud, R'L
«sn cr ar uiap d'a doa m'LIl'L, noare aiRlIllJ/e
apuirps nsmn-suel no.airi-re, R'Lnd Ba J.{!i a aplillIm
Jla B p em e o rpeOTaTe ,T,llTp'aqea Klnnn'Lll'L.»
-��( .. (.c.(.
I
·0
[3]
Gheorghe Bariţiu.
Astăzi, când se fac şi la noi serioase Încercări
măcar pentru asigurarea traiului material, dacă nu
şi pentru inlesnirea unei pregătiri mai temeinice a
ziariştilor noştri, - amintirea ni se Îndreaptă plină
de recunoştinţă cătră adevăratul Întemeietor al presei
române În Ardeal, cătră Gheorghe Bariţiu, dela na­
şterea căruia se împlinesc o sută de ani.
Viaţa lui de muncă nepregetată, de jertfă curată,
de suferinţe multe şi de statornică Însufleţire pentru
cauza naţională a Românilor ardeleni, şi chiar a ro­
mânismului Întreg, va servi timp Îndelungat ca o În­
drumare luminoasă pentru toţi . cari simt În sufletul
lor Îndemnul puternic de a-şi Închina truda vieţii În
scopul operii mari de cultură şi de educaţie naţională,
ce este chemată a Îndeplini presa noastră românească.
Născut la 12/24 Maiu 1812 În jucul-de-jos, G.
Bariţiu este fiul preotului Ioan Pop-Bariţiu, care
după terminarea Învăţăturilor la şcoalele din Blaj,
Cluj şi Arad a slujit 60 de ani la altarul Domnului
(1809-1869), silindu-se a da cea mai bună creştere
numeroşilor săi copii, 'dintre cari cel mai mare, Ghe­
orghe, era menit să ajungă o podoabă nu numai a
familiei, ci şi a neamului Întreg.
Gheorghe ne spune despre tatăl său, că era "un
adevărat ardelean, concrescut cum am zice cu munţii
şi cu văile patriei sale astfel, Încât IU,i Îi era peste
putinţă ca să-şi facă idee de vre-o altă patrie, care
să se poată asemăna cu Transilvania lui". Deaceea
niciodată n'a încuviinţat ca vreunul din fiii săi să pă­
răsească ţara aceasta. Adeseori le vorbiă cu Însufle-
1*
[4]
4 -
tire despre Şincai, pe care '1 avuse ca profesor pe
vremea când învăţa în Blaj, şi văzând aplicarea fiilor
săi spre învăţătură, nu uita a le spune, cât în ,glumă,
cât serios:
"Mă, luaţi-vă seama, să nu păţiţi şi voi ca Şincai.
Ştiţi voi ce vă zicea moşul vostru: Nu e bună învă­
ţătura multă fără minte şi mai multă".")
De ac-este înţelepte cuvinte bătrân eşti a ţinut
seamă Gheorghe Bariţiu şi cu toate că soarta l-a
împins de multeori în situaţii mai grele, decum au
fost pătaniile lui Şincai, din vârsta fragedă a tinere­
ţelor şi până la adânci bătrâneţe el s'a silit necon­
ten it să-şi îmbogăţească cu învăţăturile folositoare
şi de multe soiuri mintea multă şi ageră, ce i-a dat
Dumnezeu.
Dupăce făcu studii eminente la şcoalele din Trăs­
cău, Blaj şi Cluj, dupăce termină şi cursurile serni­
nariale şi ocupă un an de zile catedra de fizică la
liceul din Blaj, Gheorghe Bariţiu trecu în 1836 la
şcoala neguţătorilor din Braşov, unde funcţionă timp
de 9 ani ca profesor şi ar fi rămas probabil şi mai
departe la această catedră, dacă starea slăbuţă a să­
nătăţii sale nu l-ar fi silit a o părăsi. Insusi ne,
spune, că de nu s'ar fi lăsat de profesură, "I-ar fi
costat vieaţa. .
Dar în locul acestei catedre modeste, 'de unde
glasul său de propovăduitor al culturii răsuna numai
în auzul câtorva zeci de elevi, Bariţiu îşi crease încă
dela 1838 altă catedră mai însemnată. Intemeind la
începutul acestui an, în tovărăşie cu ti pograful Ioan
Gott, "foaia literară" (intitulată mai apoi "foaiil
pentru minte, inimă şi literatură"), iar cu 2 luni mai
târziu "Gazeta de Transilvania", el a ştiut să întoc-'
mească şi să conducă foile acestea cu deosebită is-
*) "Transilvania", a. II. (1869), pag. 141.
[5]
- 5 -
cusintă, Încât ele au devenit cea mai bună şcoală de
redeşteptare a simţirii şi. conştiintii naţionale nu nu­
mai la Românii din. Ardeal şi Ţara-Ungurească, ci şi
la cei din principatele române. In coloanele acestor
foi dela Braşov s'au întâlnit aproape toţi scriitorii
cei mai de seamă ai Românilor, contribuind cu lu­
crările lor la opera de cultură naţională, ce se Înde­
plinea într'ânsele de arnândouă laturile Carpaţilor.
Deşi luptând la început cu multe 'greutăţi şi dibuind
pe cărări neumblate, Bariţiu a reuşit curând să dea
foilor sale o direcţie hotărâtă, îrnbrătişând cu egală
solicitudine interesele Românilor de sub oricare stă­
pânire şi silindu-se a-i îndruma pe toţi spre o ţintă
superioară, spre unitatea în simţire şi cultură na­
ţională.
Baritiu avea încredere nebiruită În puterea de
vieată şi în destoinicia culturală a poporului român.
Aceasta îl făcea să privească cu destulă linişte Încer­
cările ostile naţionalităţii şi limbii române şi să răs­
frângă cu demnitate atacurile ce se desl ăntuiau în
diferite rânduri cu furie asupra lor. La 1842, când
dieta ardeleană se ocupa cu gândul de a desfiinţa
limba şi naţionalitatea română, Bariţiu scria într'un
articol") ("discurs") că pretextele, cu cari vor să-şi
motiveze antagoniştii limbii române tendinţele lor,
sunt, ca Românii să poată înainta cu ajutorul limbii
maghiare 1) în cultură, 2) la dregătoriile publice şi
3) să devină patrioţi buni (ca şi când. n'ar fi ... ).
Examinând aceste chestiuni "sine ira et studio", Ba­
riţiu îşi pune următoarele întrebări: 1) oare în vea­
cul al XIX-lea şi În starea politică a Europei de azi
o naţie ca cea română se poate stânge şi preface în
nimic? 2) dacă aceasta s'ar putea oarecând, nimicirea
Românilor folosire-ar cuiva? I Răspunsul la aceste În-
*) "Românii şi Maghiarismul", "Foaia pentru minte"
1842, Nl'ii 9-11.
[6]
-6-
tr ebări îl va puteă da oricine, dacă va cunoaşte ele­
mentele de vieată ale Românilor, şi anume: 1) nu­
merositatea lor; 2) vârsta vieţii lor naţionale şi cu­
noştinţa, că ei au o limbă dulce şi cu mult mai uşor
de a se îmbogăţi şi' cultiva decât oricare alta de
rangul şi starea eiţ ; tot astfel au o literatură "deşi
pruncă, dar pornită pe cărarea sigură a perfecţi ei" ;
3) cel mai puternic zid apărător al naţionalităţii Ro­
mânilor este biserica, este religia lor orientală, pe
care ei numai cu ajutorul limbei lor naţionale învaţă
a o cunoaşte, încât acela care ar izbi în limbă, n'ar
putea să nu izbească şi în religie, ... afară de nişte
fanatici şi nebuni, cine va cuteza în veacul al XIX-lea
a izbi într'aceasta? 4) tot ca mijloc de apărare şi
resistentă mai aminteşte Bariţiu şi "strânsa comu­
nicaţie" cu Românii din principate. Pe asupritori îi
apostrofează Bariţiu în modul urrnător : "Rogu-vă,
judecaţi înşivă, sila morală sau fizică ce v'ar putea
folosi faţă de acest sănătos popor, ... Veedţi, dom­
nilor, în loc de a îngreţoşă şi a îndepărta pe Ro­
mâni <CU astfel de pretenţii, aţi face cu mult mai bine,
dacă uitând toate spaimele veacurilor trecute aţi da
mâna frăţească şi aţi încheia o prietinie, de 'care
aveţi trebuinţă. Pentrucă 'să ştiţi O-voastră, că Du­
nărea sau niciodată nu o veţi putea stăpâni sau nu­
mai în prietinie cu Moldavo-Românii şi chiar la în­
tâmplarea din urmă iarăş numai sprijiniţi de Au­
stria şi încurajaţi de Europa" ...
Asupra acestor chestiuni revine Bariţiu încă de
multeori atât în foile dela Braşov, cât şi în foile în­
temeiate mai târziu şi conduse de el în "Transilva­
nia" şi "Observatoriul".
In 1848, când se agita chestiunea unirii Tran­
silvaniei cu Ungaria şi era tot mai vădită tendinţa
de a supune Transilvania şi de a o stăpâni în spirit
[7]
-7-
curat unguresc, Bariţiu spunea, *) că aceasta s'ar pu­
tea întâmpla numai în următoarele condiţii: 1) dacă
naţia ungurească ar fi mult mai numeroasă, ca să
poată invârstă şi încinge pe toate; 2) dacă nu s'ar
afla pe cel mai înalt grad al culturei peste tot şi mai
vârtos în limbă; 3) dacă cele 3 limbi (română, ger­
mână şi sârbă) n'ar aveă nicidecum limbă scrisă, nici
o literatură... Insă aceste condiţii sunt atât de im­
posibile ca şi refluxul Dunării... Convingerea sa
despre superioritatea biruitoare a culturii o mărtu­
risiă Bariţiu şi atunci, ca şi la alte ocaziuni, în mod
clar şi precis: "Vi'eaţa genetică a popoarelor nicide­
cum nu mai atârnă dela schimbăturile instituţiilor po­
litice, ci curat numai dela gradul culturii lor spirituale
şi dela păstrarea limbii lor în cărţi, în jurnale, în
şcoală, în biserică, în familie, încât aceea va fi mai
văzută şi mai respectată, care va şti arăta mai multe
producte ale minţii şi ale spiritului". Deaceea Bariţiu
n'a încetat a propaga în toată vieaţa sa necesitatea
unei educaţiuni curat româneşti nu numai prin şcoală
şi biserică, ci mai ales în sânul familiei. Adeseori
sbiciueşte pe Românii, cari îngădue să pătrundă în
sanctuarul familiei lor vreo limbă străină. Indignarea
contra acestora îi stoarce într'un rând mărturisirea
că de ar avea dânsul feciori câţi patriarhul Iacob,
nu ar suferi pe nici unul să-i gângăie în limbă străină,
ci mai întâi în a mamei sale.
Pe învăţători şi pe preoţi îi îndeamnă a stărui
pentru o îrnbunătăţire a creşterii morale a tinerilor
noştri, ca să nu ajungă răsf ăţaţi, rnoleşiti şi subjugaţi
de patimi, ci să iasă dinei buni conducători şi apără­
tori ai poporului."') 'Şcoala trebuie să fie ca o bise­
rică pentru prunci, iar biserica este şcoală pentru oa­
meni în vârstă. Arhiereii şi preoţii să-şi aducă aminte,
*) "Foaia pentru minte, 1848, Nr. 12.
**) " Gazeta " 1844, Nrii 13-16 ,art: "Sărăcia".
[8]
-- 8 -
că Mântuitorul le-a zis nu numai să boteze, ci şi mai
vârtos, să înveţe'... Iar în alt loc (') spune Bariţiu,
că "înflorirea unui cler apune numai prin lenea lui";
deaceea îndeamnă pe toţi Românii la multă învăţătură
şi purtare bună, căci altfel: "Runut res nostrae soIa
inertia nostru".
Tot asemenea îndruma Bariţiu necontenit şi pe
omul din popor, pe neguţătorul, rnescriaşul şi intelec­
tualul român la împlinirea datorintelor faţă de sine,
familie, neam şi patrie.
Astfel a ajuns el din profesorul tânăr al şcoalei
neguţătorilor braşoveni iubitori de carte şi doritori
de înaintare, un adevărat educator al mulţimii.
Cătră sfârşitul anului 1846, când Bariţiu, sirn­
tindu-se bolnav avea de gând să se lase de ziaristică,
Aron florian îl îndemna, să continue scriindu-i: "toţi
cei bine gânditori zic fără frică de a greşI, că fără
Gazeta ta Românii nici În 50 de ani n'ar fi ajuns,
unde se află astăzi."?")
Din această şi din alte asemenea mărturisiri se
vede, că opera de educator a lui Baritiu începuse a
fi preţuită favorabil de contimporani.
In curând însă ea fu întreruptă prin anii de vi­
jelie şi sdruncinare politică-socială: 1848-1849, când
Bariţiu părăsi Ardealul, căutând adăpost în Ţara­
Românească. Casa lui fu jefuită, tânăra-i soţie, cu
un copil la piept cu aItul de mână, pribegi fără mân­
găere. Bariţiu ajunse în prinsoarea Muscalilor, cari îi
purtaseră de mult aleanul pentru unele articole În­
drăzncte din foile sale, fu dus dela Cârnpina la Cer­
năuţi şi aci aruncat în' fiare, de unde scăpă numai prin
intervenţia familiei Hurrnuzaki, ai cărei membrii ştiură
să-I îmbrăţişeze cu toată căldura, manifestând şi mai
târziu frumoase sentimente de prietenie pentru "acel
*) nFoaia" U347 Nr, 10: "Icoana preotului",
**) riNeamul Românesc" a. III. Nr, 129. I
[9]
- 9
bărbat cunoscut Românilor prin genial ele sale sâr­
guinte spre deşteptarea şi Întărirea spiritului na­
ţional, ") cum scrie Doxachi Hurmuzaki Într'o epis­
stelă a sa dela începutul anului 1850.
După potolirea revoluţiei, Bariţiu se întoarce ia­
răş la Braşov, dar după 2 luni, În 25 Februarie 1850,
i se interzice din partea guvernulu!i a mai scoate
foile sale, deoarece începuse a publica raportul lui
Iancu şi ordinului de a sistă publicarea n'a voit să-i
dea ascultare. Când rea par foile În toamna anului
1850, ele nu mai au pe Bariţiu 'ca redactor, ci pe bla­
jinul Iacob Murăşan. Bariţiu a rămas Însă şi mai
departe cel mai neobosit colaborator al foilor, cărora
dânsul le-a dat fiinţă şi urma să le imprime şi în
viitor pecetea personalităţii sale de o tenacitate
dârză şi neînduplecată.
Pe lângă activitatea sa zi�ristică şi politică,
Bariţiu Îşi Îndreptă atenţi unea şi asupra unor pro­
bleme însemnate al e vieţii economice. La 1852 el
stărui pentru înfiinţarea unei fabrici de hârtie la Zer­
neşti. In scopul acesta călători prin Austria, Ger­
mania, Belgia şi Franţa spre a procura cele de lipsă
pentru fabrica al cărei director "a rămas timp de 20
ani, pănă când Întreprinderea a trebuit să capituleze
dinaintea teribilei concurenţe streine", cum scrie În­
sus Bariţiu.
Pe timpul Încercărilor constituţionale dintre anii
1860-1867 şi chiar În era dualismului Bariţiu avu
rol Însemnat În politica naţională, participând cu În­
sufleţire şi cu povaţă Înţeleaptă la conferenţele na­
ţionale şi la dieta ardeleană din Sibiiu şi la senatul
imperial· din Viena. In autonomia Ardealului vedea
el un scut de apărare şi un frumos teren de validitare
politică a Românilor ardeleni; de aceea a fost tot-
*) N. Bănescu: Corespondenţa familiei Hurmuzaki cu
Gheorghe Bariţiu. Vălenii de Munte 1911, pag. 64.
[10]
- 10-
deuna un călduros apărător al acestei autonomii, pe
care a întrodus�oca 'postulat politic şi în programul
nostru naţional din 1881, dupăce luptase timp de 2
decenii, zadarnic, pentru apărarea şi salvarea ei. Dacă
autonomia Transilvaniei n'a putut fi salvată, şi dacă
chiar legile favorabile pentru Români, ale dietei ar­
delene din 1863-64 au fost mai târziu desfiinţate,
Bariţiu credea, că aceasta s'a întâmplat şi din cauza
unor greşeli ale conducătorilor noştri politici, cari
"puneau foarte mult pond pe promisiunile Vienei"
şi de aceea au accelerat Întrarea deputaţilor ardeleni
în senatul imperial din Viena (1863), pe când dânsul
stăruia ca deputaţii 'ardeleni să între în senatul .irn­
perial numai dupăce promisiunrle făcute de cătră
Viena atât Tr ansilvaniei, cât şi anume naţiuriei ro­
mâne vor fi regulate în dieta ardeleană "sancţionate
de monarh şi 'cuprinse în diploma inaugurală con­
sacrată prin jurământ",")
Cu toate acestea a luat şi Bariţiu parte activă
la şedinţele senatului imperial din Viena, unde s'a
convins şi mai mult, că autonomia Transilvaniei nu
era în deajuns asigurată. faţă de dieta din Cluj dela
1865, 'care avea să înmorrnânteze autonomia Transil­
vaniei Bariţiu îndemna pe Românii ardeleni să ob­
serve tactica pasivităţii, cum a stăruit şi mai târziu
pentru pasivitate faţă de cea din Pesta, dupăce încer­
carea lui şi cu mernorandul, pe care l-a prezentat co­
roanei la sfârşitul anului 1866 Or. Ioan Ratiu în nu­
mele a 1493 de Români ardeleni, a rămas cu totul
zadarnic. Precum pentru alte păreri şi fapte ale sale
de mai nainte, tot astfel şi pentru încercarea aceasta
a avut Bariţiu să îndure multe atacuri dintre cari
desigur mai greu îl vor fi atins acelea, cari veniau din
partea Românilor. Era învinuit, că el "a stricat tot
ce a fost solidar la Români" că "mai bine doriă a fi
*) Cf. Părţi alese, III, pag. 160.
[11]
-11-
primul în satul fracţiunii decât al 2-lea în Roma" şi
că numai ambiţia de a ajunge şi el într'un rând cu
episcopii Klein, Adarnovici, Bob, Moga, Lemeni l-ar
fi îndemnat să sfătuiască pe Români a înainta acel
mernorand care nu putea să aibă nici un rezultat, căci
pe când amintiţii episcopi se răzimau pe milioane de
Români, Bariţiu "numai cu o trupă ca a lui Epami­
nonda, şezând frumos la Termopilele fabricei dela
Zerneşti a răsbit cu petiţiunea pănă la tron.") Ba­
riţiu fireşte nu rărnâneă dator cu răspunsul la ase­
menea atacuri, ci răspl ăteă uneori cu vorbe foarte
aspre şi usturătoare ironiile contrarilor săi.
Invinuirile de tradare, cari au hântuit atât de
mult în vieata noastră publică în anii 1910 pănă 1911,
circulaseră şi în preajma anului 1865 ca şi mai târziu
printre Românii ardeleni, dar fără nici un terneiu se­
rios. Despre aceasta s'a convins mai târziu insuş Ba­
riţiu şi în istoria sa, vorbind de nef'ericitele desbinări
politice, spune apriat, că "n'a fost nici un trădător
între Români, ci ei numai cât se aflau desbinaţi mai
ales dela 1865 înainte în două tabere, una de oameni
mai fricoşi, totdeauna supuşi ascultători în credinta
lor scoasă din scriptură, că toată puterea este dela
Dumnezeu, iară alta compusă de oameni cerbicoşi,
cari pun capul în piept, vor să înnoate şi contra to­
rentului şi cari n'au crezut niciodată, că puterea Ieu­
dalilor şia tiranilor ar fi dela Durnnezeu.?")
In zilele bătrâneţelor sale Bariţiu putea să se
mângăie, că luptele lui pe teren politic şi ziaristic
i-au asigurat o mare influinţ ă asupra Românilor ar­
deleni şi au reuşit să-i câştige o mulţime de ade­
renţi, cari aprobau politica pasivităţii şi o urmau deşi
vedeau, că nu vor ajunge la nici un rezultat cu aju-
*) .Telegraful Român" 1867, Nr. 8.
**) CI. Păr�i alese pag. 436.
[12]
- 12
torul ei. La această reuşită va fi contribuit, între al­
tele, şi temperamentul vioiu şi mintea ageră a lui
Bariţiu, care tocmai din aceste motive era apreciat de
contimporani nu numai ca ziarist eminent şi ca bărbat
de ştiinţă, ci şi ca om politic. Aron florian îi lăuda
"agerimea de duh şi tactul rafinat prin experientă",")
iar altădată îi zicea într'o scrisoare în glumă, "sfre­
delul dracului'f.?")
Ca un monument literar al direcţiei politice
propoveduite de Bariţiu poate fi considerat memo­
rialul, ce a scris la 1881 din încredinţarea confe­
r entei naţionale şi în care motivează pe larg, cu o
serie respectabilă de argumente istorice şi politice,
singuraticele puncte ale programului nostru naţional.
*
Stăruinţele lui Bariţiu pentru înfiinţarea "Aso­
ciaţiunii", meritele lui ca secretar şi preşedinte al
acestei instituţiuni culturale sunt dintre acelea, cari
nu pot fi niciodată trecute cu vederea. Ca redactor
al revistei "Transilvania" a îmbogăţit literatura noa­
stră istorică cu multe studii şi cercetări, năzuind să
trezească un interes mai viu pentru istoria naţională,
a cărei valoare educativă Bariţiu o avea totdeauna
în vedere şi o accentua cu deosebită stăruinţă.
"Mulţi se plâng - scria Bariţiu la 1873***) ­
că naţiunea daco-română din imperiu şi-ar fi pierdut
sau că ar fi în pericol invederat de a-şi pierde firul
sau mai rău a se pierde cu totul, a veni în confu­
ziune deplorabilă pe 'terenul vieţii publice, politice­
naţionale. Lucru prea firesc acesta. Vai de acel om,
care când se scoală dimineaţa, nu mai ştie de loc ce
a făcut ieri şi alaltăieri, ce i s'a întâmplat înainte
*) Cf. "Convorbiri literare", 1908, Nr. 7, pg. 10.
**) "Neamul Românesc", an III, Nr .. 93 .
. :.**) "Transilvania". VI. pag. 116.
J' 1
..
[13]
- 13
cu o săptămână, cu o lună. Oameni de aceştia uituci
sunt supuşi pe toată vieata lor Ia confuziunile cele
mai neplăcute, pănă ce mai pe urmă ajung de râsul
şi compătimirea celorlalţi. Pentruce conducătorii şi
fruntaşii celorlalte popoare se reculeg, se orientează
mai iute şi mai bine decât aşa numita inteligenţă ro­
mânească; pentruce aceasta rămâne păcălită în atâtea
cazuri şi ocaziuni? Pentrucă alţii îşi exercitează şi
memoria şi judecata prin istorie şi rămân cu trecutul
în nex, în contact neprecurrnat, ci noi ducem o vieată
publică efemeră de Joi pănă mai apoi, trăim din mână
în gură; nu voim să învăţăm din trecut, nici a ne
prefige un scop chiar, o ţintă limpede, un plan anu­
mit şi bine precugetat. Şi mai crede cineva, că acea­
sta se poate întâmpla fără ajutorul unei istorii cri­
tice. .. Dar ... num'ai . din atâta material, cât avem
publicat pănă acum în limba noastră, în cauza şi în
interesul naţiunii noastre, nu se poate scrie istoria
noastră cea mai nouă aşa, ca să fie demnă de acest
nume, ci se mai cere, ca să adunăm Ia material cât
se poate mai mult şi mai bun. Istoria noastră tre­
buie să ne spună adevărul întreg, întru toată go­
lătatea şi, dacă voiţi, splendoarea sa, fără ca isto­
ricul să întrebe, dacă acel adevăr place cuiva, sau nu,
dacă îl lumină sau îl şi arde".
Iar 'cu privire Ia istoria noastră bisericească făcea
Bariţiu- într'o şedinţă a Academiei Române") urmă­
toarele constatări: "Nici o parte a istoriei poporului
român din veacurile trecute nu a rămas pănă astăzi
mai puţin cultivată decât este istoria sa bisericească.
Avem încercări, avem fragmente din istoria biesricei,
nu dăm însă nicăiri de o lucrare sistematică în­
treagă, care să se întindă şi să curgă precum curge
*) 1/13 Aprilie 1888. Of nTransilvania(i din acest an
N rii 11-12 şi părţi alese I, pag. 121.
[14]
- 14-
un râu lin peste toată lunga serie a veacurilor, de
când se crede că acest popor a primit religiunea lui
Isus Hristos de a sa. Şi-apoi mi-ar plăcea şi mie să
cunosc pe acel om 'genial, care să fie în stare a scrie
istoria politică, cum şi istoria Iiteraturei române, fără
ajutorul istoriei eclesiastice. Au fost câteva veacuri,
întru care o parte considerabilă a poporului româ­
nesc nici nu cunoştea altă vieaţă decât pe cea din
familie şi pe cea din bllserid. Spre a-şi conserva
biserica aşa, precum o rnoştenise dela protopărinţi,
el a renunţat veacuri întregi Ia vieata publică ­
politică".
Prin mulţimea de documente, ce a publicat nu
numai în revista "Transilvania", pe care o considera
ca "un mic magazin de documente istorice'!"), ci şi
în coloanele ziarului politic, "Observatoriul" (1878-
1885), Bariţiu şi-a dat silinţa să împlinească măcar o
parte din multele lacune ale istoriografiei româneşti­
ardelene.
Din mai multe părţi s'a exprimat dorinţa, ca
însuş Bariţiu să scrie istoria naţională, a cărei ne­
cesitate o accentuase de atâteaori. La sfârşitul anului
1884**) spunea Bariţiu, că s'a decis să mai poarte
încă un an de zile peana de ziarist, pentruca cu voia
lui Dumnezeu să împlinească 50 de ani ai activităţii
sale pe acest teren. Tot atunci spunea că mai are
înaintea ochilor şi alte lipsuri arzătoare ale publi­
cului nostru, despre cari niciodată nu se poate scrie
şi vorbi de-aiuns... Sunt chestiuni şi ramuri de
ştiinţă, fără a căror discusiune şi propagare, poli­
tica zilei este şi rămâne stearpă, neinteleasă şi ne­
folositoare", dar în anul următor, 1885, în ziua Sf.
Apostoli Petru şi Pavel, sistând apariţia ziarului său
*) "Transilvania u 1885, pag. 38.
**) "Observatoriul" 1884, Nr. 100.
[15]
- 15-
"Observatoriul", îşi ia rămas bun dela publicul ce­
titor spunând, că secţiunea istorică i-a încredinţat o
"misiune pe cât de frumoasă şi onorifică, pe atâta
de grea şi răpitoare de timp; alăturea cu aceasta re
tragerea totală din luptele politicei mj litante este
o consecinţă naturală, imperioasă".")
După o activitate ziaristică, culturală, economică
şi politică atât de intensivă şi îndelungată, Bariţiu
ar fi fost în drept să ceară pentru bătrânetele sale
linişte şi odihnă. Dar el nu era omul, care să poată
odihni în lumea aceasta, unde secerişul e mult şi lu­
crătorii atât de puţini. S'a apucat deci la adânci bă­
trâneţe şi în timp de 6 ani de zile a dăruit neamului
său cele 3 volume vaste, întitulate: "Părţi alese din
istoria Transilvaniei pe două sute de ani din urmă".
La o istorie sistematică nu se mai putea gândi, fiind
"foarte strârntorat de timp". Deaceea şi-a aranjat
lucrarea după sistemul de biografii şi monografii,
care-i veniă mai cu uşurinţă, având el de mai nainte
astfel de biografii şi monografii publicate prin foile
sale sau prin "Analele Academiei".
Valoarea singuraticelor părţi din această scriere
a lui Bariţiu este, în mod firesc, inegală, deoarece
autorul n'a avut la dispoziţie nici timpul nici mij­
loacele necesare spre a adânci deopotrivă toate che­
stiunile istorice, cari formau obiectul lucrării sale.
In întregime însă aceste 3 volume cuprind o comoară
întreagă de cunoştinţe folositoare din diferite do­
menii ale vieţii noastre naţionale din trecut. Cele
două volume din urmă, în cari Bariţiu povesteşte
evenimentele din timpul său, în multe locuri fac
impresia unor memorii scrise de o personalitate cu
rol însemnat în vieaţa publică. Autorul însuş pare
a-şi fi dat perfect seama de caracterul personal în-
*) Ibidem 1885, Nr. 34.
[16]
- 16 -
câtva al expunerilor sale. Deaceea face, în legătură
cu aprecierile sale despre dieta din Sibiiu, următorul
apel important cătră cetitori: " .... nu cerem dela
cetitoriu ca să ne dea nouă crezărnânt, dorim numai
ca să nu-şi pr egete a se informa el Însuşi din iz­
voarele sus citate şi să-şi formeze judecata, iară nouă
ne rămâne numai ca să-i aplanăm puţin calea şi să-i
punem unele semne aşa numite tăruşe dintr'un st/adiu
pănă la altul, mai vârtos prin producerea de docu­
mente şi de unele scene caracteristice ale epocci".
Inainte de a-şi închide ochii pe veci, neobositul moş­
neag Gheorghe Bariţiu Îşi încheia lucrarea sa istoricii
Într'un ton de înălţător optimism tineresc, constatând
că În mânia tuturor piedecilor fireşti sau măestrite,
ce s'au pus în calea desvoltării noastre, Românii au
realizat totuş progrese Însemnate dela 1850 Încoace.
"Nu-mi veţi numi - Încheie Bariţiu - în sute de
ani o singură epocă, Întru care poporul român, luat
În totalitatea sa, 'să fi desvoItat atâta putere de
vieaţă, un progres atât de uimitor, precum este acesta
percurs dela 1850 şi mai de aproape dela 1867,
Încoace. Să ne mărginim Însă la partea natiuriei ro­
mâne, câtă se află înrădăcinată din străvechime în
aceste ţeri situate dincoace de munţi. Lipsiţi prin
legile statului de dreptul individualităţii nationale­
politice poporul român s'a retras sub scutul libertă­
ţilor europene, care apără pe indivizi de asuprirea
despotismului; retras la altarele bisericilor sale, con­
ştiinţa sa naţională În loc de a se Întuneca şi a se
târnpi, ea mai vârtos s'a deşteptat şi afirmat faţă cu
Europa luminată În măsură, precum mulţi din noi
nu am fi crezut niciodată. Respinşi din luptele po­
litice rnilitante, Românii s'au recules În puţini ani şi
fără a renunţa un moment la drepturile lor, care se
confisca, nu Însă a se şi pierde, au ştiut să-şi
aleagă o mulţime de ramuri ale activitătii. Hiră care
[17]
- 17-
chiar de s'ar fi bucurat de autonomie naţională şi
politică oricât de largă, bunăoară precum o avuseră
Saşii ori clasa aristocraţilor, ar fi fost peste putinţă
să înainteze".")
Cu conştiinţa îrnpăcată, 'că la toate progresele
acestea a contribuit şi el, înmulţind talentul, ce i-a
dat Dumnezeu, ca ,,0 slugă bună şi credincioasă"
neamului său, - s'a pogorît în mormânt Gheorghe
Bariţiu, în 2 Maiu 1893.
Vieata lui întreagă a fost călăuzită de principiul
moral, care fusese şi lozinca marelui istoriograf ger­
man Ranke: Labor ipse voluptas, **)
Dr. Ioan Lupaş
*) Părţi alese III, pllg. 494.
**) Spre a înfăţişa generaţiei actuale felul de a scrie
a lui G. Bariţiu, comitetul "Asociaţiunii" a decis să reproducă
în această broşură câteva din articolele sale mai importante.
2
[18]
I
j,�
f'r>
I
N 'r
[19]
· Românii şi maghiarismul.
Atâta socotirăm, că 'este cu sfat ca să aşteptăm:
sentinţa, ce era 'să o dea aristocraţia ungurească a
ţării în adunarea Ior vgenerală, adecă în dietă, unde
Românii n'au nici un representant, căci acel episcop,
ce se află acolo, 'nu e trimis de cătră naţie, ci este
chemat de cătră Monarhul, sub titlul de regalist şi
proprietar de pământ. I Aşadar, dieta Transilvaniei în
31 Ianuarie al anului curgător slobozi sentinţa de ,ni­
micire a naţionalităţii româneşti, care de vre-o trei
'veacuri încoace în această patrie, tot nu era recu­
noscută de lege, măcar că de facto, ea tot vietuiă
şi mai vieţueşte apărată şi sprijinită de paladiul său,
pe icare acuma nu-l numim şi nici putem şti înainte,
oare prin decursul acestui tractat îl 'Vom numi sau nu.
"Ce? s'a hotărît nimicirea naţionalităţii româ­
neşti? Asta este o idee greşită dela tine", aud stri­
gând pe mulţi, "hotărîrea aţintează numai, a da ro­
mânim ei prilej, ca cu atât mai uşor să înveţe ungu­
reşte şi apoi cu ajutorul acestei limbi să poată îna­
inta 1) în cultură; 2) la dregătoriile publice şi a 3)
să se facă patrioţi cu atâta mai buni, căci adecă Ro­
mânii pănă acuma 'nu erau patrioţi."
Aş dori din suflet, ca în câteva ceasuri, de care
am trebuinţă spre a cerceta mai deaproape numara­
tele din sus propoziţii, să rămâiu slobod, fără nici
o umbră de interes particular, şi nici robit de vre-o
judecată individuală - sine ira et studio. Mă voiu
păzi, ca să nu isbesc nici în aceasta 'nici în ceea
stâncă din amâridouă - şi am nădejde, cumcă paza
nu-mi va veni cu anevoe.
2*
[20]
- 20 -
Dacă acei bărbaţi, cari 'se află în părerea, cumcă
naţionalitatea românească nu este ameninţată cu ni­
micire, nu mă lua cu vorba lor pe dinainte, eu mă
gătisem a întrebă deadreptul : 1) Oare în veacul al
nouăsprezecelea şi în starea politică a Europei - a
Europei zic - de astăzi, o naţie cum este cea ro­
mânească se poate stânge 'şi preface în nimic? şi 2)
dacă aceasta s'ar puteă oarecând, nimicirea Românilor
folosire-ar cuiva? Aşa, astfel de întrebări eram eu
să puiu, cu care sunt convins şi pătruns, cumcă în
mintea şi în voia mai a tuturor compatrioţi lor noştri
de altă natie, este hotărîtă pe dintregul nimicirea po­
liticească a românimei, - am zis politicească, să fiu
drept inteles, n'am zis individuală.
Intr'aceea, proposiţiile cer demonstraţie, cer ar­
gumente, sau adecă mai româneşte vorbind, orice în­
tăreşti cu gura sau cu condeiul, se pofteşte ca să ŞI
dovedeşti cu cuvinte sănătoase; - şi apoi vremea
ne este scurtă şi înteţitoare.
Toţi aceia cari zic, curncă românimea câştigă
foarte mult, dacă va fi silită a primi, sau chiar aşi
face ea în sat şcOlale maghiare, chiar şi pe la toate
satele, sau se înşală săracii de sunt Români, sau de
nu sunt, socotesc să ne tragă miere pe la gură, ca
să uităm de amarui trecut, cum şi de moartea vii­
toare. Au nu cetiţi voi cele mai multe jurnale ma­
ghiare, au nu vă răsună în urechi desbaterile celor
mai multe adunări marcate, au nu vi se spune pe
tot paşul în toate uliţele cetăţilor şi a oraşelor, mai
vârtos ungureşte, curncă Transilvania numai atunci
poate fi tare, mare şi fericită, dacă naţionalitatea ro­
mânească murind, mulţimea 'Românilor va primi na­
ţionalitatea aristocraţiei domnitoare 'azi? Au nucetiţi,
rr'auziti spuindu-se, cumcă puterea obicinuinţei este
mare, adecă curncă, 'dacă odată tinerimea românească
va incepe a învăţa prin şcoală o limbă străină şi
1
J
.r-.
II '_'
•
[21]
�------------�����--�����--------------- ---
21 -
va fi strâns îndatorată a o vorbi pe aceea şi în
casele părinteşti, deşi nu cei mai înaintaţi in
vârstă, cei mai tineri însă, vor creşte cu limba ma­
ghiară în gură, cu încetul vor uita pe cea românească,
ba îşi vor ţinea cinste a nu o şti, cum se întâmplă
şi pănă astăzi, cu aceia, cari mai eri alaltăeri săriră
din ţundră (zeche) în frac sau roc - şi cum era pănă
mai dăunăzi în Moldova-România cu vorbirea Iim­
bei greceşti, - şi aşa, mult în o sută de ani, nici
chiar în cele mai ascunse cotituri a munţilor ţării nu
se va mai auzi limba românească. Au nu cetirăţi în
jurnalul unguresc dela Pressburg din anul trecut acel
plan cel da unii, că adecă, dacă pe 'Ia unele ţinuturi,
locuitorii nu se pot rnaghiariză prin ajutorul şcoa­
leIor să se aducă batalioane de militie, care vorbesc
numai ungureşte şi acestea să se împartă prin cvar­
tire, pe la Slavoni şi Români, la cari petrecând doi
sau trei ani, vor sluji oaresicum de dascăli ai limbei
maghiare, bunăoară cum sunt slujnicele de săcui pe
la oraşele săseşti în Transilvania? - Nu-mi spuneţi
că planuri de acestea es numai din unele capete bol­
nave şi exaltate: ascultaţi şi priviţi singuri în toate
părţile şi veţi cunoaşte adevărul cuvintelor mele. Şi
apoi nici că e intrebarea : "cine vrea a maghiariză ?",
ci dacă vrea cineva sau nu. Mai mult: puese oricare
din cetitori cu mintea sa în pelea, în starea şi în
împrejurările în care se află astăzi aristocraţia ma­
ghiară şi vază, oare în aceeaşi poziţie n'ar avea şi
el tocmai acelea dorinţe, pe care le are zisa aristo­
craţie? Deci dar dupăce credem, cumcă despre fer­
bintea dorinţă a celei mai mari părţi din nemeşimea
maghiară, de a desface naţionalitatea românească ca
pe un trup netrebnic, '11U se îndoeşte mai nici unul
din cetitorii nostrii : grăbim a veni la cercetarea În­
trebărilor ce ne puserăm noi înşi-ne mai deasupra.
Şi mai întâiu :
[22]
- 22-
Oare în veacul al nouăsprezecelea ŞI In starea
politică a Europei de astăzi, o naţie cum este cea
românească se poate stinge şi totodată preface În
alta, după voia şi placul cuiva?
Victor Hugo zice despre Ruşi, cumcă dupăce ace­
ştia încă tot n'au istorie completă şi dupăcum se
cer-e scrisă bine, datorinţa cea dintâiu a Europei ar
fi, a le învăţa istoria lor foarte bine, ai studia cu
multă scumpătate; căci altfel, cum vei şti de 'Unde să-i
iai şi unde să-i Întâmpini? Bună tactică dela noul
poet filosof, deşi nu prea originală. Aşa este; pen­
truca să şti despre o naţie cu cine ai a face intr'Insa,
trebue să-i Înveţi caracterul, să-i studiezi toată com­
pacţia, să-i pipăi toate arteriile morale şi intelec­
tuale, - Încă şi cele fisice, Întocmai cum facem înte­
lepţeşte cu oricare persoană privată, pe care doar
voim a o atrage În interesul nostru, Într'un chip sau
Într'altul. Această regulă a Înţelepciunii, are a o
păzi orişicine, căruia Îi trece prin cap a amalgama
pe românime, 'ca şi 'Un operator Într'un laborator ehi­
micesc. - fraţilor, compatrioţi lor, Voi toţi coei iubi­
tori de pace şi sfioşi! cetind voi acestea, aţi şi În­
ceput a mă judeca 'de un om indiscr-et, adecă necopt
la judecată, de un om, care vorbind fără vreme, strică
mai mult decât foloseşte. Se poate că voiu fi şi in­
discret; eu Însă - poate fi iarăşi, că din a mea ne­
norocire - tocmai acuma nu mă pot vădi pe mine
Însumi de indiscret. Ştiu cu adevărat, curncă tăcerea
mai de multeori este mai bună decât vorbirea; când
Însă casa mea, sau şi numai a vecinului meu, sau şi
la al zecelea vecin s'a aprins şi arde, şi mă aflu În
cea mai cumplită primejdie, atunci cred că-mi veţi
da dreptul de a nu tăcea, ci de a striga şi cred iarăşi
că O-Voastră Încă aţi face tocmai ca şi mine, de
cumva din o nenorocire vşi mai mare primejdie nu
v'ar copleşi dormind, În care vreme nici singurul atot-
1
I
..,
-Q'
} I �
[23]
...
- 23-
puternicul Dumnezeu, nu v'ar mai ajuta, din pricina,
că Ziditorul a Încetat a mai opri cursul naturii În
favorul nostru a oamenilor păcătoşi şi ticăloşi.. In­
tr'aceia poate fi că D-Voa:s1tră ştiţi ce ştiţi şi nu-mi
puteţi spune ; dar tocmai aşa şi eu, ştiu ce ştiu - şi
poate că vă voiu şi descoperi - nu silit, de bună­
voie. Aşadar, eu rărnân statornic pe lângă a mea
părere, cumcă adecă, toţi cari voesc a trăi cu Ro­
mânii, sau c.ari voesc ai ne-românii, au .neapărată
trebuinţă a cunoaşte istoria lor, aşa' precum le af lă
dânşii În toate aceste provincii, atât dincoace, cât şi
dincolo de Dun ăre : aşa, .a cunoaşte pe Români, să
zicem transilvăneni, Întocmai cum 'se oglindează ·ca­
racterul lor În caracterul general a Întregii naţii, care
- cu prea puţină, sau după a multora părere numai
cu O' umbră de deosebire - stă În comunicaţie
strânsă, genetică şi sfântă, pecetluită şi Întărită, prin
puterea multor sute de ani. Şi cum cunosc cornpa­
trioţii noştri, cum cunoaşte Europa întreagă pe Ro­
mâni? Cu mult 'mai rău decât pe Jidovi, cari îşi au pe
Moisi al lor, pe care Însă, l'au Îmbrăţişat şi celelalte
naţii. Am zis, decât pe Jidovi, şi am pricină pentruce
am adus pe acest neam urgisit de pildă - cugetă­
torul îmi va gâci cugetul meu, iar eu 'sunt silit astăzi
a'l retăceă. Da, pe fundatorii ,altor state şi Împărăţii
îi cunosc' şcolăraşii în clasele normale, pe fundatorii
statelor româneşti abia îi cunosc acei bărbaţi erudiţi,
cari afundându-se peste toată vieata lor, În volumele
bibliotecilor, sunt siliţi a ceti, mai şi fără voie, ici­
colea câte ceva şi de Români, fără ca ei să-şi facă
din această naţie un studiu.
Nu este locul aci a scrie, sau a Învăţa istoria
naţiei româneşti şi nici că ne-am simţit chemaţi la
această muncă erculee. Intr'aceea, noi În minutul
acesta lăsând cu totul la :o parte - nu.nai pe câteva
minute istoria a toată românimea, ,avem neapărată .tre-
[24]
huinţă a ridica două puncte, sau mai bine două
catastrofe din istoria românirnei transilvane, pe când
Racoti şi ceialalţi, se înieptară cu multă putere a
desnaţionaliză pe Români, pornind mai întâiu a le
lua confesia religiei lor, aruncându-le un catehism
cu dogme cal vin iane, fără ca să poată isbuti cât de
puţin, decât numai la câteva din familiile nemeşeşti
ale acestei naţii, - :şi l�arăşi vremea dela anul 1692
subt Metropolitul Teoţil 1/ pănă cătră anul 1768.
Ce mai epocă fit şi asta pentru bieţii Români! -
Dar, erau acele două epoce prea fatale pentru naţia
românească din Transilvania şi totuşi - precum eu
cred - mai tare decât înainte de aceia. Zic mai
tare, pentrucă de s'ar fi slăbit ea prin acele, lovi­
turi politice-religioase atât de grele, astă naţie pănă
astăzi, nu era să mai poată suferi asupririle vreo,
milor, ci, dărăpănarea ei sporind în progresie trep­
tată, până acum lumea ar fi văzut'o culcată pe lavita
morţii. şi numele ei şters din 'catalogul naţiilor. Insă
nu, aceasta nu s'a întâmplat, ci din potrivă, elementele
de vieaţă care o ţin şi astăzi, tot acelea o păstrară
şi în veacurile cele dujmane şi neîmpăcate. Şi care
sunt aceste elemente, ce dau vieaţă naţională români­
mei mai tare decât toate asupririle unei condice de
legi, dela care strănepoţii cornpilătorilor acelei con­
dice, în ziua de azi îşi întorc faţa cu ruşinare? Ace­
lea pe cât le cunosc 'eu sunt: a) Numerositatea ro­
mânimei în Transilvania, încât dacă mai bine de ju­
mătate din aristocratie şi-ar jertfi vieata ca să ia
asuprăşi profesia de dăscălie în limba maghiară, ­
totuşi din pricina marelui număr al Românilor n'ar
fi în stare a-şi ajunge scopul nici pe departe; b)
Vrâsta vieţii naţionale a Românilor, la care ajunseră
ei, pănă la anul 1842, pe când deşteptaţi binişor din
letargul în care ---:- şi aceasta să nu o uităm - pănă
acuma nu zăcea numai ei singuri, .ci spre pildă şi
,
[25]
- 25-
compatriotii Maghiari, - începură aşi veni În simţiri,
începură a cunoaşte, cumcă şi ei au o limbă şi încă
o limbă dulce, plăcută şi cu mult mai 'Uşor de a se
îmbogăţi şi cultiva, decât oricare alta, de rangul şi
starea ei, - o literatură deşl pruncă, dar pornită pe
cărarea sigură a perf'ectiei ; c) Cel mai puternic zid
apărător al naţionalităţii Românilor este biserica, este
religia lor orientală, pe care ei numai prin ajutorul
limbei lor naţionale, învaţă a o cunoaşte, încât acela,
care ar isbi în limbă, n'ar puteă să nu isbească 'şi în
religie; şi apoi, afară de nişte fanatici şi nebuni -­
cine va cuteza în veacul al nouăsprezecelea a isbi
într'acestea? Mai este d) şi strânsa comunicaţie na­
ţională şi religioasă, ce domneşte şi va domni între
Românii transilvăneni şi între partea naţiei ce trăeşte
şi stăpâneşte în pământul Moldavo-Românesc, un
puternic magnet, care Românilor de dincoace de
munţi, pănâ când se vor afla Moldavo-Românii, mă­
car numai în rangul lor politicesc de astăzi, pe vrem:i
înainte le chezăşueşte pentru naţionalitate; pentrucă,
până când românimea din alte provincii va vedea ,gu­
verne naţionale, legislaţie naţională, literatură naţio­
nală şi - chiar biserică naţională în acele două prin­
cipate, pe cari !groful St. Szechenyi foarte nimerit le nu­
meşte "Cuib al românim ei", pănă atunci scânteia,
ba focul naţionalităţii tocmai aşa puţin poate adormi
în Românii din Transilvania, pe cât de puţin va ,a­
dormi acela - 'să nu mergem departe, - În Săsimea
aşa mult izolată de trupul cel mare al Germaniei.
Despre dreptul istoric, ce ar avea şi Românii
transilvăneni la o naţionalitate de sine stătătoare, în
minutul acesta tăcem cu totul.
Ştiu cumcă după toate acestea, O-Voastră veţi
arunca în calea mea analogia şi mă veţi bate cu pil­
dele altor naţii domnitoare din alte ţări, care încă
au prefăcut cu încetul - deodată nici decum - pe
[26]
- 26-
naţiile lor supuse. Aşa veţi zice între altele: Romanii
oriunde cuprindeau romanizau; în veacurile noastre nea­
mul francez, în Galia desnaţionaliză pe atâtea naţii
locuitoare în acea ţară mare şcI. şcI. Analogia O-Voa­
stră schiopătă foarte. Romanii cum desnaţionalizau?
Mai întâiu trimeteau colonii foarte mari şi numeroase,
cum şi legioane, care toate vorbeau limba Romei;
peste acestea, ei îndulceau pe natiile subjugate primind
religia, zeii şi idolii a-celoraşi. In sfârşit, n'aveau nici
o pildă în istorie, care să dovedească cumcă Romanii
cât a înflorit republica, 'ar fi întrebuinţat silă spre
a rornaniză nu; pentrucă 'senatul înţelept avea pri­
cină, ori la ce întâmplare a se păzi de a nu produce
reacţii. Iar O-Voastră unde aveţi colonii din puţină­
tatea în care vă aflaţi? Şi apoi unde stăm astăzi, unii
cătră alţii în privinţa reI;igioasă? Azi aş mai avea a
zice foarte multe, pentrucă simţ oarecum, că mulţi
pretini mă vor mustra,că nu ,cunosc pe om, privit
din punct de vedere psihologic. Se poate prea lesne,
curncă eu natura omenească nu o cunosc de ajuns ­
şi Iericesc pe cel care o cunoaşte; atâta însă, tot
cutez a zic-e, cumcă cunosc puterea conversaţiei şi a
opiniilor religionare asupra inim ei şi a duhului ome­
nesc. - De Francezi cumcă au franţuzit, înzădar îmi
spuneţi. Pe ce fel de neamuri amalgamară ei şi în
care veac? Ei amalgamară în veacurile trecute, pe
nişte naţii cu mult mai mici la număr, decât cea
domnitoare, cari naţii, pe lângă că n'avea nici o li­
teratură, apoi şi era de una şi aceiaşi religie catolică.
Ia să fi mărturisit o naţie eterogenă în Franţa, nu
mai mare decât de patru-cinci milioane, religia să
zicem a Hunegaţilor, 00 naţie compactă; atunci lumea
era să vază, la ce cale ar fi eşit Francezii cu aceeaşi?
Voi puternicilor 'şi avuţilor, nu vă pregetaţi rogu-vă,
daţi câte o vizită, când şi când Vascilor din Pirenei,
acestui neam puţin la număr, dar cu atât mai puternic
[27]
- 27-
Întru apărarea drepturilor avute din vremile Roma­
nilor şi până ieri alaltăieri păstrate prin toate vije­
Iiile celor mai cumplite veacuri; veniţi sau mergeţi
prin Elveţia şi căutaţi, cum în această ţară, a cărei şi
fisionomie naturală are 'atâta asemânare Între Transil­
vania, tr ăesc trei naţii, Germanii, Italienii şi Fran­
cezii, sub unul şi acel aş nume patriotic "Elvet", ţi­
nându-şi însă fieştecare literatura şi naţionalitatea sa,
cum am zis specială, - veniţi şi daţi în Elveţia de­
finiţia naţionalităţii, să vedem cum o veţi da?
Căutaţi la mărita Britanie şi veţi afla limba şi naţio­
nalitatea valesilor într'un unghiu de ţară păstrată, ba
respectată până astăzi. Priviţi la Prusia, cercetaţi ma­
niera acestei monarhii lăudate, de a păstra nationa­
nalitătil e, ştiind totodată să păzască unitatea cea să­
nătoasă a părţilor monarhiei.
Discursul meu s-e cam întinde, măcar că eu n'a­
vearn de gând a scrie broşură, cu atât mai puţin
carte, ci numai 'un articol de jurnal. Ca încheiere la
răspunsul făgăduit pentru cea dintâi întrebare 'ce
mi-am pus sau îmi vor fi pus altii, mai adaug pe scurt,
curncă, de cumva aristocraţia maghiară pe lângă toate
mai sus înşir atele greutăţi, de a putea topi şi pe Ro­
mâni în căldarea naţională, simte totuşi, că i s'a făcut
o rev-elaţie dela ursită, - voiu să zic Iatum - cumcă
naţionalitatea român-eas-că este osândită şi hotărîtă a
se sting-e cu totul; de cumva 'ea simte, cumcă în rornâ­
nime n'au mai rămas nici o putere de vieată, nici o
virtute cetătenească, nici o ambiţie, decât numai aceia
ce o poate aveă un neam corcit - degeneros; in
scurt, de cumva jenele încordătoare a naţionalităţii
româneşti s'au muiat 'şi s'au slăbit cu tonul şi în
toate părţile, prin urmare, de cumva eu întru toate pă­
rerile mele m'am înşelat cumplit: oh atunci daţi, apu­
caţi-vă de românirne, ca 'şi de nişte ceară moale, fa­
ceţi, formaţi dintr'însa aceea ce veţi vrea, astăzi Sciţi
[28]
- 28-
de ai lui Erodot, rnârie Huni, poimâne Avari şi peste
zece ani Maghiari, nu Vă retrageţi nimic, scopul pri­
mar pe care-I doreaţi, astfel s'ar părea că l' aţi ajuns.
- Căci adecă pilde avem: nici fulgerătorul rost a
marelui Oemostenes, nu fu în stare a scăpa pe Elinii
cei pe atunci demoralizaţi, nici Cato cu toată severi­
tatea caraterului său, nici Brutus ou entusiasmul său
pentru libertate, Romanilor n'au folosit nimic. Oin­
potrivă, de cumva eu, puţin cum sunt şi împreună cu
vre-o câţiva, cari ştiu că simt ca mine, am judecat
pe român cevaş mai deaproape şi l'am aflat mult mai
sănătos, mai nestricat de cum îl aflaţi O-Voastră:
atunci judecaţi în şi-vă, silă sau morală, sau fisică, pe
care cum vedem cugetati a o întrebuinţa, ce vă poate
folosi! Mai bine ca de cincizeci de ani românimea din
Ardeal suspină pentru o naţionalitate, care să fie şi
prin legi positive recunoscută, aşa precum este aceea
întemeiată de altmintrelea pe legea naturei, pe măr­
turia veacurilor şi pe documente istorice, care, ace­
stea din urmă dovedesc învederat, cumcă românimea
n'a fost aplecată nici odinioară a se lăpădă de a sa
naţionalitate, ci dimpotrivă pe aceiaşi i-au silit a o
apăra de 1730 ani, mai curată de-cât multe alte naţii
ale Europei şi decât însuşi Maghiarii, a căror caracter
naţional aziatic, aducea cu sine fireşte o isolaţie şi
mai mare. Românii, îndată în urma bătăii lui Oelu,
printului lor cu Tuhutum, căpitanul Ungurilor, ,,00-
minum sibi elegernut Tuhutum", - şi-au ales lor
Domn pe Tuhutum, adecă n'au fost siliţi al primi, ci
şi l-au ales mai slobod, mult mai slobod, decum îşi
alegea spre pildă Moldavo-Românii pe Domnii lor
din fanar şi cred, că mai fără infIuintă străină de­
cât, să zicem, Grecii pe prinţul din Bavaria de mo­
narh şieşi ieri-alaltăieri; şi nu seceteşte nicăiri, că
Românilor, le-ar fi trecut prin gând vreodată, aşi
jertfi a lor naţionalitate, nici în favorul vreunui Dom-
[29]
- 29-
nitor părintesc şi cu atât mai puţin de frica unor
despoţi necurnpătaţi. Şi acum, dupăce Românii se
văzură scăpaţi de valurile veacurilor barbare; dupăce
ei din dietă În dietă, mai vârtos dela 1790 Încoace
aşteaptă cu sete, ca chiar pentru binele şi fericirea
acestei patrii, Întru care provedinţa binevoi a ne
aşeza pe atâtea naţii Împreună cu locuirea, să fie
recunoscuti de a patra naţie, şi aceasta o cer prin
toate ale lor organe: in dieta de acum -- ce e drept,
nu fără veste - ne pomenim, că se frânge băţul
asupra existentei lor politice, ce hotăreşte adecă, ca
ei politiceşte să nu mai nădăjduiască a trăi nici
odată.
Este adevărat, şi mCI că uitară Românii aceea
ce li se spune de un jumătate veac, iar anumit dela
D. Eder incoace, cumcă 'prin recunoaşterea de a patra
naţionalitate sisterna statului transilvan ar pătimi
foarte, sgoduindu-se din temelii. Eu Însă din parte­
mi, nici decum nu mă pot Împăca cu acea idee, cum
o zidire, care stă bine pe trei stâlpi, să nu poată
sta şi mai bine pe patru. Au,nu este acel zid ţinut
de patru părţi, mai bine apărat, În centru tuturor
isbirilor din afară, decât unul răzimat numai pe trei
laturi? Nu domnilor, sofismele şi intortocherile iu­
ridice a unor politician! vicl enaşi nu vor fi În stare
niciodată, a ne lua vederea 'şi priceperea, ca să nu cu­
noaştem adevărul gol matematic, cum că 3+ 1=4 şi că
2X2=4. Intr/aceea, locul a vorbi mai pe larg asupra
acestui punct, ar fi Într'o carte mai mare, decât este
cuprinsul a trei-patru 'numeri ai acestei foi; pentru
aceea, noi aci precurrnăm firul, cu nădejde, că doar
până este vreme, ÎI va apuca altcineva, mai pregătit
şi mai ager pătrunzător În toate relaţiile Românilor,
În care stau ei cătră celelalte naţii, cum şi cătră
toată patria. Deocamdată mai însernn ărn o altă îrn­
prejurare, ce la cea dintâie părere se arată cu totul
[30]
- 30
împotrivitoare naţionalităţii româneşti politiceşte re­
cunoscută în Transilvania. Care este acea împreju­
rare? Cumcă Românii, ca Români în altă patrie n'au
nici o urmă de pământ în stăpânirea lor, despre
care, să se poată zice: acesta este pământ al Româ­
nilor, cum s'a putut zice odinioară despre Ţara 01-
tului în privilejul Andreian dat Saşilor: "Terra Va­
lachorum". Trebue să recunoaştem, cumcă dacă Ro­
mânii, ar putea zice numai despre atâta pământ, cât
este pământul Făgăraşului şi al Hategului, curncă
acela e pământ românesc transilvan, dacă prin ur­
mare, ar avea şi Românii dreptul de a trimite de
undeva din vre-un unghiu de loc două-trei părechi
de deputaţi la dietă; dacă iurisdicţiile în acel corn
de loc ar fi curat româneşti, aşa cum pretind cele­
lalte naţii, ca ale lor să fie curat naţionale: atunci
naţionalitatea românească hoc ipso ,ar fi recunoscută
în faptă. Iar în ziua de astăzi, dupăce românimea pe
lângă altă lipsă mai veste şi înegrită în felurimi de
chipuri, atât înaintea tronului, cât şi în faţă cu alte
naţii: ce mirare, dacă ea încă ştiută oareşicum afară
din ţara aceasta, suspină ca şi Indianul după o ţară,
unde zice el, că îi merg nourii înainte şi totdeodată
se împetreşte, ca toate naţiile prigonite pe faţa pă­
mântului? Aşadară, Românul, dacă nu stăpâneşte pă­
mânt, nici poate fi recunoscut de naţie? Poate fi, că
toţi vor simţi astfel, singur ,eu voiu rărnârreă de pă­
rerca contrară. Intreb eu şi rog pe toţi, ca să pri­
vească cu mine prin toată patria şi să se întrebe pe
sine: Ungurimea, ca Ungurime În massă, stăpâneşte
ea pământ? Ba nu, ci pământul în comitate, îl stă­
pâneşte imediat aristocraţia, adecă după vorba de
toate zilele nemeşimea. 'Astă nemeşime, oare nu stă
ea şi până astăzi din o parte bună şi de Români?
Vă rog, Domnilor, ca nici unii să nu sărim aci din
punctul de vedere a sistemei politice, care o avu
[31]
- 31-
Ardealul pana acuma, iar 'nu dupăcum se proectează
de reformatori. Astfel eu, în natura proprietăţii de
pământ, cum şi în respectiva eterogeneitate a aristo­
craţiei transilvane aflu mijloc de mângăiere pentru
Români, cum şi un isvor, până acuma necunoscut a
fericirei publice. Şi aci săracul de mine, iar sunt silit
a mă opri şi a mă trage la spatele vreunuia, care
doar s'ar îniepta de a desvolta :într'o carte mai mare
aceste idei, care astădată, abia se pot adumbrl şi care
poate fi, mulţi nu le Ivor vedea aci la locul lor; eu
însă le atinsei 'tot din 'scopul mai sus arătat, adecă'
spre a dovedi şi cu aceasta, cumcă Rornânul nu vrea
a muri politiceşte aşa lesne cum ar gândi unii şi alţii,
ci dimpotrivă, el se uită împrejur de sine şi caută
mijloacele de scăpare, - simte totodată, cumcă au
trecut acele vremuri, în care în o ţară seminţia dom­
nitoare să mai poată măcina şi asoga pe alte naţii
într'una.
De cumva, eu până aici mi-am deslegat cât de
puţin întrebarea cea dintâie, judece Însuşi cetitorii;
din parte-mi văd numai atâta, că Împrejurările mă
silesc a trece iute la ceialaltă Întrebare adecă: De
cumva nimicirea politicească a Românilor s'ar putea
mijloci oarecând, folosire-ar aceasta cuiva?
Intoarcă ori şi cine tema aceasta şi pe faţă şi pe
dos, scarrnene-o din toate părţile; Într'aceea, nici po­
ziţia 'geografică, nici poziţia politică, nici simpatiile
sau antipatiile În Europa, nici istoria acestor ţări,
să nu le pearză din vedere. Scărrnânând astfel În­
trebarea, eu aflu, cumcă nimicirea naţionalităţii ro­
mâneşti, chiar de ar fi aceia cu putinţă, cum nu este,
nu numai n'ar aduce folos patriei şi aristocraţiei ma­
ghiare, ci dimpotrivă, scădere multă şi imputinare de
puteri mai multă, decât au adus până acum singura
apărare politică, urmată asupra Românilor. Maghiarii
zic şi scriu În toate zilele: "Noi suntem o seminţie
[32]
- 32 ---'
aziatică singuratică, izolată aici În mijlocul Europei,
împrejurată de prea multe elemente naţionale puter­
nice şi nouă dujmane. Deci, nefiind noi cu alte naţii
În vre-o rudire naţională, n'avem de unde să ne În­
mulţim, nu avem cu cine simpatiza, Încât singura pre­
servativă, de a nu ne şterge din numărul naţiilor,
este : a preface şi a Înghiţi pe alte naţii În naţiona­
litatea noastră, dându-le limba noastră. Inmulţirea,
r ecrutaţia noastră naţională, aici În Transilvania, să
se facă mai vârtos din Românime, care apăsată cum
se află astăzi, pentru unele folosuri ce iam făgădui,
lesne iar Îndupleca a se corei mai întâiu, apoi a se
preface cu totul în Maghiari. Acest al nostru interes
suntem noi datori al căuta şi al goni chiar şi din in­
teresul cel mare al Europei, cu scop adecă, ca noi fă­
cându-ne tari şi mari, să fim cum am fost şi până
acuma, zid apărător puternic în contra Nordului.
Mai Înainte de toate, se cuvine a cerceta adevărul
acestor alegate a Maghiarilor, ca aşa, cu atât mai
uşor să putem pricepe, dacă românimea are pricinii
bin ecuvântate, a se Iăpădă de a sa naţionalitate sau
nu. - Curncă naţia maghiară este seminţie aziatică,
izolată aici În Europa, aceasta o cunoaştem În toată
Întinderea cuvântului. De se cuvine Maghiarilor la
se Întări prin topirea altor naţii cu a lor, ace.asta lă­
săm altora să o judece. Iar, cumcă naţia maghiară
ar fi menită de cătră nişte puteri nevăzute, a sta de
zid apărător În contra unei nouă ernigraţii despre
Nord Încoace, de aceasta ne îndoim foarte. Noi pe
Ungurime, nu ni-o putem socoti de zid apărător, fără
ca să nu fim siliţi a o lua În strânsă legătură cu toate
celelalte elemente a monarhiei austriace. Pentrucă
Într'adevăr, la o vreme de nevoie, ce ispravă ar putea
face ungurimea singură de sine? In veacurile trecute,
când dela o isbândă, ca a Românului Ioan Huniadi,
ca a lui Ştefan al Moldovei, făcută În contra Osma-
[33]
- 33-
nilor, atârna mântuinta creştinilor, pe ani înainte în
acele veacuri, când Europa toată Îşi aveă pe cel mai
mare al său vrăjmaş, acasă în sânul său, în religioa­
sele şi politicele împărecheri, prin care slăbită sau
turburată, nu se puteă pune în stare de a se apăra,
cu atât mai 'puţin, de a isbi ea însaşi : oh, atunoise
poate zice, că o naţie 'europeană mărginaşe, dacă e
lovirea dujmană venită din afară, o suferea cu băr­
băţie şi a repăsă cu norocire, era zid apărător pentru
Europa. Iar în ziua de astăzi, pe când atât cultura
înaintătoare, cât şi o politică înţeleaptă, din statele
Europei într'una socotite, începe a forma numai o
familie mare, a cărei mădulare, unul fără altul, nu
mai pot Întreprinde nimic, ca să nu corespundă inte­
resului tuturor celorlalte : nici Ungurimea, nici altă
naţie, nu se mai poate surnetii, că ea singură ar ţinea
echilibrul, ar păzi pacea, ar rea păsa pe dujmanul. In­
tr'aceea, să zicem că este aşa: Ungurimea zid apă­
rător, părete despărţitor aruncat la mijlocul pansla­
vismului, la care să-i dea dreptul firesc atât poziţia
geografică, cum şi deosebirea cu naţionalitatea. Au
nu cu acel aş, dacă nu cu mai mare drept, poate striga
naţia românească din toate puterile, în auzul Europei
întregi, cumcă pe dânsa, atât prin poziţia geografică,
dealungul Dunării şi iarăşi umbrită de Carpaţi, cât
şi prin deosebirea în naţionalitate de cătră slavism
şi iarăşi prin înrudirea naţională cu Italienii; Francezii,
Spaniolii, Portugalii (60 milioane cu totul) chiar pro­
vedinta, chiar ursita naţiilor au menite a se face pă­
zitoare, (neutrală măcar, dacă vă place aşa) de cel
mai scump canal şi drum de comunicaţie a Europei,
de Dunăre? Aşa: Moldavo-Românii sunt orânduiţi
prin sfatul puterilor de sus, a forma o putere destul
de tare, pentruca să apere sloboda comunicaţie a
Europei pe Dunăre, cu Azia. Această idee află de
câţiva ani plăcere multă, chiar şi în faţă cu diplomaţia
3
[34]
- 34-
europeană, careia trebuie să-i pese foarte mult de
aceea, dacă este ca Dunărea să se închidă sau să nu
se închidă, cum am zice la Orşova, sau colo sau din­
colo, ca nu cumva o mulţime de ţări, peste mai puţin
ca cincizeci de ani, să se înece chiar în unsoarea lor.
Din cele pănă acum zise, poate pricepe oricare şi
atâta, cumcă naţia românească are foarte mare drept,
la 'simpatia şi la ajutorul natiilor Europei, atâtca înru­
dită cu cele mai multe din ele, cât şi ca aşezată în
acel pământ, însuflător de atâta interes. Ne place
a crede şi atâta, cumcă, nu departe este vremea, sau
că ea a şi sosit, în care Europa va Întoarce privirea
sa băgătoare de samă şi dreaptă şi asupra istoriei
naţiei româneşti, din care - nu ne Îndoim, că cu­
noscându-o, îi va da tot dreptul a se numi şi ea pe
sine zid apărător a creştinătătii. Staţi: aci este locul
de a ridică. la mijloc o Împrejurare, ce după a mea
judecată mult interesantă. Care este acea Împreju­
rare? Cunoscut e, curncă o parte bună din jurnali­
stica maghiară de astăzi află foarte mare plăcere,' a
tractă pe Moldavia şi pe ţara românească, numai ca
pe. nişte ţinuturi, care odată s'au ţinut de coroana
Ungariei şi care iarăş odată ar trebui să se Întoarcă
la aceeaşi, de unde ar urma, curncă românimea nici
chiar În acele 'două principate, n'ar aveă pentru ce
se opintl a-şi întemeia lşi a-şi aduce naţionalitatea sa
la înflorire, cu un cuvânt, că rnâne poimâne tot va fi
silită a-şi 'vedea toate jertfele nationale, pănă acuma
puse şi vărsate.inimicete, sau 'de cătră o parte sau
de cătră alta vecină străină.' Curncă agitaţiile şi dis­
putele jurnalistice În Ungaria şi În Transilvania, În
zilele noastre sunt privite, ca pregătiri pentru des­
bateri dietale, despre. aceasta cred iarăşi, cumcă ceti­
torii mei nu 'se îndoesc : iar dacă aceiaşi jurnalistică
făcând pretenţii asupra principatelor, va fi tinând
În mână ceva documente istorice şi 'vre-un act diplo-
[35]
- 35-
matic sănătos, pentru aceasta, să se dispute istoricii,
cum şi fac 'şi se indoesc. Eu 'din parte-mi declar
şi aci sărbătoreşte, cumcă n'am voie a mă incăieră
nici cu politica, nici 'cu diplomaţia, nici cu apucăturile
de advocat a unor istorici, nici voiesc a mustra
Puterile, Europene, prin urmare nici pe ungurirne,
cumcă, pe la anul 1774, pe când alţii proteja, ele
mai toate dormeau sau că se înverşunau de nesuf'erinţă
religioasă şi de duhul proselitismului. Tot ce voiesc I
a zice, este răzimat pe dreptul şi pe legile naturii.
Din izvorul acesta, adecă din dreptul şi cursul
naturei, în privinta vcelor două nationalităti pentru
care vorbirnves 'de sine la mijloc următoarele Între­
bări, pe cât 'eu cred, foarte serioase, adecă: 1) Care
este numărul l\om1ânilor şi a Ma'ghiarilor în aceste
ţări europene, una într'alta aşezate? 2) Care din
amândouă naţiile este mai compactă, sau mai învâr­
stată cu alte naţionalităţi eterogene şi ce să mai tă­
găduim, unele şi dujmane? 3) Care din amândouă
este mai sfăşiată prin interese religioase? şi 4) După
ce în starea culturii 'de astăzi ale acestor două naţii
soartea lor se poate zice, curncă este În mâna aristo­
craţiilor domnitoare, care din aceste două aristocraţii
stă pe temeiuri de privelegiuri, ţării mai folositoare
sau mai stricăcioase?
La punctul intâilea las, ca În locul meu, să răs­
pundă cele mai nouă şi mai sigure date statistice,
din care - oricât se silesc a tăinui unii şi alţii, nu­
mărul cel adevărat, - 'se poate cunoaşte curat, cumcă,
dacă să zicem, jn ţările acestea se află cinci milioane
Maghiari, Românii Însă, socotind numai pe cei din
ţările dincoace de Dunăre,sunt fără Îndoialăcinoi
milioane ; aşadar, la număr Întocmai. - Dar care din
ambele naţii locueşte mai neamestecată ? O călătorie,
numai în fuga făcută, ne va convinge, cumcă puţine
ţări ale Europei, sunt locuite de o naţie aşa corn-
3*
[36]
I
�
,
11
- 36-
pactă, �um sunt locuite principatele de romamme ;
în aceleaş, limba românească e Idomnitoare, în cetăţi,
ca şi la sate, în bordeie, cum şi în palaturile boie­
reşti; căci adecă este 'groază minunea aceea, ce s'a
lăţit prin scrierile unora, curncă boierimea moldavo­
română nu-şi vorbeşte limba 'sa românească, -ea o
vorbeşte şi o scrie, mai mult decât aristocratia ma­
ghiară, între care bine 'ştim, că este un însemnat nu­
măr de familii mari, care între sine, nici odinioară
nu vorbesc ungureşte, pentrucă ca magnaţi maghiari,
nu-şi cunosc limba naţională nici decum; dimpotrivă,
arate-mi cineva numai trei case de boieri moldavo­
români, în care să nu fie cunoscută limba românea­
scă, şi - ;el1M rmihi magnus Apollo? Adaugă la acea­
sta, că limba 'românească 'în principate este de vre-o
trei veacuri aproape limbă diplomatică şi dicasterială
� cu prea puţină precurrnare prin fanarioţi - 'Şi ce
e mai mult decât 'toate acestea, naţia românească îşi
învaţă şi îşi bea religia sa În limba suptă cu tâta
murnă-sa. Gânditi ce puteri, ce veacuri ar trebui,
spre a puteă stârpl o asemenea limbă îmbrăţişată
de toate plasele locuitorilor! In Ardeal, din două
milioane locuitori, un milion şi o sută mii Români,
vorbesc numai româneşte, iar ceialalţi nouă sute mii
şi câti vor mai fi de locuitori, sunt desbinaţi prin
două limbi, maghiară şi nerntască (săsască ), ca s,ă
tăcem de alte mărunţişuri naţionale .. Spuneţi-mi, pe
lângă cea mai mare ,silinţă 'Şi sâlnicie, de ar putea
cineva măcar, cord o parte din astă naţie, au câştigat
ceva? Au nu din potrivă, voind a o învăţa limbă
străină, îi răpeşte vremea dela câştigarea ideilor fo­
lositoare în vieat ă, 'pe care de altmintrelea, era să le
apuce foarte bine şi uşor, prin (mijlocul limbei Învăţată
odată dela părinţi? 'Cine inu 'Vede, curncă prin astfel
de apucătură, românimea ar fi aruncată iarăşi în
starea veacurilor de 'mijloc, Întru care îi aruncaseră
[37]
- 37-
sloveneasca, când o avea după cap? Şi ce mai pro­
copsealăavu Românul dela acea limbă? Şi ce idei
şi-ar putea câştigă 'el astăzi prin mijlocul limbei ma­
ghiare, mai bune, decât prin cea românească, când
aceste două limbi, se află tot în aceiaşi stare a, prun­
ciei? Să nu fiu rău înţeles : 'eu nu vorbesc aci de
limbă diplomatică, ci de, limbă naţională, - limba
diplomatică, care să fie anumit pentru Ardeal, 'nu e
treaba 'noastră, nici 'măcar a proiecta în ziua de astăzi,
Şi pentruce nu? Pentrucă O-Voa's,tră, pe naţia rornâ­
nească, pe care aţi aflat'o aici în Ardeal, mai nainte
de O-Voastră cu 600 sute ani 'venită şi stăpânitoare,
şi care naţie românească propria votuntate de xteram
tfia,n!,(ts din însuşi' a lor voie dând mâna, dupăcum
mărturiseşte acesta: cel 'mai vechiu alO-Voastră scrii­
tor şi episcop Anonymus 'BefuJe Regis Notarius, v'au
primit pe O-Voastră 'În această patrie, o strig-aţi to­
tuşi, că este o venetică, o suf erită, o naţie, care ar'
trăi singur 'din mila O-Voastră, fără ta totuşi, să �ă
vie poftă a o slobozi, când iar veni ei vreodată în
minte, a se 'cere din ţară afară şi a pribegi în lumea
mare. Din pricina aceasta, naţia românească, ca naţie,
n'are să prescrie una sau altă limbă diplomatică, ci
ea acuma, ca şi mai nainte, cutează a se arunca cu
fiiască incredintare şi cu nădejde mângăioasă Ia mila
tronului austriac, dela care românimea tot ce are a
primit şi primeşte, Nu 'sunt acestea linguşiri, nici
făţărie, domnilor, şi nu este om, care să mă poată
da de minciună.
Să precurrnărn acestea ; să, trecem Ia relaţiile
religioase. Maghiarii sunt sfăşiaţi în patru sede re­
ligioase mari; Românii în cele două principate, au
numai o religie, iar aici În Ardeal 'ei Încă sunt des­
binaţi În două, uniţi 'ş,i neuniţi. Până încât le-au stri­
cat sau le-au folosit Românilor această desbinare,
caute istoricii brsericeşti, precum socot�sc că vor şi.
[38]
1 I
face. Eu adaug singur atâta, curncă pânăcând rucr
chiar poruncile :g.uverniale nu sunt În stare a Împe­
deca, ca preotii uniţi şi preoţii neuniti, să nu-şi
dea unii altora ajutor la slujbele religioase; până
când'formele şi simbolul cr edintii cel rostit şi scris,
rămâne tot acelaşi pentru uniti şi pentru neuniti,
adecă cel Niceo-Constantinopolitan, până atunci, des­
binarea între Români, 'nici decum nu este aşa mare
şi primejdioasă, precum avea nădejde a o face aceia,
cari au fost croit-o şi au pus-o În lucrare. Iar dacă'
s'ar împlini vreodată cugetul unora din Maghiari, de
a intrupă pe Românii 'gr,ec.o-neuniţi şi pe Greci cu
reformatii calviniani, atunci, mai cred şi eu, că
românimea şi-ar vedeă groapa săpată, pentru a sa
naţionalitate, atunci iubirea frăţască s'ar stânge de­
odată şi întâmplarea ar avea o reacţie dela ceialalti
Români, ce numai 'un adăpost în 'istoria religiilor poate
prevedea. Nu 'sunt leu bigot, când vorbesc astfel, ci
Îmi cred mie - ,de mă aflaţi deşert, iertaţi-mi ­
cumcă cunosc acele pături ale inimii omeneşti, pe
care 'sunt scrise 'şi înnăscute slăbiciunile oamenilor
în privinţa religiei. Spuneţi-mi, reacţia v'ar folosi
vouă sau nouă? Ceriulsă ne ferească!
Aristocraţiile. Acestea ne mai rămaseră ca să le
alăturăm, spre a cunoaşte tşi din acest punct de ve­
dere, dacă lăpădarea de naţionalitate poate folosi
măcar aristocraţiei româneşti. Cercetând materia acea­
sta, mi-se îmbulzesc o mulţime de idei, pe care cum
cred eu, vremea a sosit, ca să le aducem la circulaţie,
şi în publicul rom.ânesc, mă 'văd Însă silit a le lăsa
pe toate la o parte, 'până la alte prilejuri. Aceeace
cuget a face astădată, este: a trage un paralelism,
adecă a alătura pe aristocratiile cele două una lângă
alta, aşa precum sunt ele sprijinite şi îngrădite 'de
constituţie. Insuşirile aristocraţiei ungare-transilva­
nice, nime rru le-au descris aşa lămurit ca grofui
-
[39]
- 39-
Stefan Sechenyi, Să luăm cele 12 legi ale acestui băr-:
bat, întru 'care se oglindează toate slăbiciunile pome­
nitei aristocraţii ameninţătoare de cutropire. Noi
numim din acelea numai urrnătoarele : t) Aristocratia
ungaro-transilvană n'arecr,edit de bani, din pricină
2) că dreptul aviticităţii, adecă dreptul de a nu-şi
putea 'vinde moşiile nici odinioară, acest drept revăr­
sător de cele mai multe rele, tot mai stă încă; 3) mo­
şiile rămase dela cei morţi fără c1ironomi, nu se pot
vinde, ci trec în stăpânirea coroanei; 4) În Transil­
vania, nenobilul nu poate stăpâni pământ, şcl. şeI.
Ce rele cumplite sunt acestea, ale căror nici urmă nu
vei afla în Moldavo-Rom.ânia, unde feciorii celor mai
mari boieri şi oameni de stat, nu sunt nobili, nu sunt
boieri născuţi, ci numai "f,eciori de boieri", va să
zică aristocraţia nu este sancţionată prin legi, ci e
lăsată cale foarte largă la merite. Nu-mi spuneţi,
că în Transilvania încă porniră toate aste reforme,
pentrucă vi-se poate răspunde: ceiamână, nu-i min­
ciună. Nu-mi ziceţi, că şi în Moldavo-România sunt
familii mari foarte vechi, care s'au apărat În admos­
fera cea mai înaltă politicească din veacuri şi până
astăzi. 'Aşa este, seşi cuvin-e să fie aşa, care se poate
ţinea, tie-se, iar acela care nu e destoinic şi ameţeşte
acolo sus, sau este de nimic, constituţia, să-I sufere
a cădea. De atâtia ani se tot vorbeşte şi se scrie,
cumcă aristocraţia urrgaro-transilvană se cuvine să-şi
ţie de model, pe aristocraţia Britaniei, cu care ar să­
mâna mai mult. Acela 'Însă, care cunoaşte aceste ari­
stocraţii, nu se poate conteni de a nu zimbi la această
asernânare. Din potrivă, aristocraţia Moldavo-Română
În câte puncturi este ea o miniatură după cea engle­
zască, şi aceasta, fără ca să ştie una de alta. - De
altmintrelea ştiu, că mă [vor mustra mulţi, căci eu
ca transilvan 'Caut a trage paralelă Între aristocratiile
maghiară şi moldavo-rornână. Eu Însă, fac aceasta cu
[40]
,
,.
i :!
I
! I
I
"
- 40-
acel drept - dacă nu cu mai mult _ cu care spre
pildă jurnalul maghiar "Iel'enkor" dela Pesta, pune
Moldova şi Tara românească sub rubrica Unga­
riei, ca şi pe nişte ţinuturi curat ungureşti. Ve­
deţi, domnilor, în loc de a îngreţoşa şi a depărta pe
Români, cu astfel de pretenzii, aţi face cu mult mai
bine, dacă uitând toate spaimele veacurilor trecute,
aţi da mâna frăţască şi aţi încheia o pretinie de care
aveţi 'atâta trebuinţă. Pentrucă să ştiţi O-Voastră, că
Dunărea, .sau niciodată nu o veţi putea stăpâni, sau
numai în pretinie cu MOldavo-Rom.âni.i, şi chiar la
întâmplarea din urmă, iarăşi numai sprijiniţ] de Au­
stria şi încurajaţi de Euro.pa.
Liniştea conştiinţ'ei mele să fie în toată vieata
mea departe dela mine, dacă eu, prin acest al meu
discurs, am voit ceva mai mult, dec.ât singur fer:icirea
patriei .mele,
[41]
Limbi universale. Limbi destinate la
moarte. Limba românească.
Geografii, etnografii şi filologii numără şi clasi­
fică limbile şi dialectele vorbite pe toată faţa pămân­
tului după sute şi mii, fără Însă ca până astăzi să cu­
noască ezact numărul lor total, şi fără ca să fie În­
voiţi Între sine asupra numărului limbilor mame, filie,
dialecte, gerguri, provincialisme pentrucă ei Ia cla­
sifică în diverse moduri.
Intr' aceea vin filosofii, cari calcă pe urma lui
Leibnitz şi îşi sfarmă mereu mintea cu inventarea
unei limbi universale, pe care să o adoapte orneni­
mea întreagă întreguşoară, Începând dela Italieni şi
Francezi până colo departe În nord la Eschimoşi până
la Maori din Australia şi la N egriicei mai diformi
din Africa centrală.
In acelaş timp filologii moderni fac bărbăteşte la
studiu comparativ Între un mare număr de limbi,
începând iarăşi din Europa şi străbătând până în
fundul Aziei pe sub muntele Hirnalaya şi pe râurile
Indus şi Oanges înainte. Scopul filologilor se pare
a fi destul de frumos, pecât numai că ei se perd'
des în labirintul preparat de 'ei înşişi, încât nu mai
pot eşi din ·el în toată vieata lor, iară folosul practic
pentru cultura vre-unei limbi în speci şi pentru C!Ul­
tura omenească în genere, care ar fi să rezulte după
atâta bătaie de cap şi sudoare, se arată prea anevoie.")
*) Studiu comparativ s'a început şi la noi încă din
zilele triumvirilor Micu, Şincai, Maior pe care l'au continuat
alţii. Ioan Maiorescu (în F oia pentru minte etc. din 1848 et
1849), a luat şi sanscrita în de aproape consideraţiune,
[42]
I
II"
1,
l'
II!
III
- 42-
Pe când filosofii şi filologii se sbuciurnă şi Îşi
încoardă IY" li pentru ca să ajungă la
liţii socialişti şi materia-
• +c, mai ales filologilor:
\ ... 11. _ _ vă sacrificaţi vieata
pentru un studiu carele nu da oamenilor pâne de
loc. Incetati de a mai cultiva câte şi mai câte limbi
şi dialecte sărace, râncede, barbare. Mulţimea lim­
bilor, adaogă cosrnopoliţii şl socialiştii, este un ade­
vărat blăstărn pentru omenirne, una din cauzele prin­
cipale ale nefericirei oamenilor. Diversitatea limbi­
lor stă În cale, pentruca să nu se poată înţelege om
cu om; din cauza multor limbi sufere comerciul, se
împedecă propagarea culturei, a ştiinţelor şi artelor,
se nasc vărsări de sânge ,şi alte rei e mai multe.
Observaţi bine, că Între cosmopoliţii socialişti
cei mai mulţi sunt nişte oameni cu capete pline de.
teorii veştede, cari dăscălesc pe lume, pe omenirne,
fără 'ca să o cunoască dinunele cercuri foarte Înguste
ule unor societăţi ce vorbesc una, sau cel mult două
limbi.
In să pe urma cosrnopoliţilor vin pangerrnaniştii,
şi uneori sub 'masca de cosmopoliti, alteori fără
pic 'de mască 'şi rezervă, spun curat, ,că din toate
limbile pământului cel mult patru merită a fi În­
văţate şi cultivate de cătră omenime, iar acele limbi
ar fi după opiniun ea lor, limba anglă, limba germană,
limba spaniolă şi limba franceză. Unii mai fac graţiă
Încă şi limbei ruseşti, deşl cu mult resimt şi aversiune.
Cosmopoliţii mascaţi şi nernascaţi aduc în f'a­
voarea celor patru limbi unele temeiuri.
Limba anglo-sacsonă, acel amestec, acel amal­
gam Înfricoşat de limbi diverse câte fuseseră- vorbite' •
În Britania, mai a sugrumat dialectele din Scoţia, Ir­
landa, Vales, şi s'a substituit pe sine lor, după aceea"
s'a Întins peste toată America septerntrională, cani
[43]
43
este de douăori mai mare decât Europa, de aci Încolo
a trecut În Australia, Noua-Seelandă, Vandiemens­
land, în mai multe 'grupe de insule, apoi În Africa pe
la Promontoriul bunei speranţe, în fine În India-orien­
tală şi până pe ţărmii Chinei. Peste aceasta, limba
anglă sau engleză are literatura minunată şi În multe
respecte clasică, Peste tot, acea limbă este vorbită
până acuma de vre-o. nouăzeci (90) de milioane de
oameni. Aşa ţin cosmopolitii ; noi Însă susţinem, că
acest număr 'este 'exagerat, pentrucă nici pe de parte
nu vorbesc şi nu scriu limba engleză toţi oamenii câti
sunt supuşi domniei britanice sau nordamericane.
După limba engleză cosmopoliştii şi panger­
maniştii pun pe cea germană, apoi se Înţelege de sine
că această limbă foarte rgrea de Învăţat şi mai grea
de pronunţat, pangermaniştii' o încarcă cu laudele cele
mai mari; ei află că dacă limba ang lă 'este limba
lumei practice, apoi cea germană este limba erudi­
ţi lor şi a tuturor filosofilor; după aceasta ei pun nu­
mărul oamenilor cari vorbesc limba germană la şepte­
zeci şi cinci (75) de milioane, adecă În Germania
proprie, În Austria, Elveţia, o parte a Rusiei, În
America septemtrională, Încă şi În Mexico, În Aus­
tralia, şi cine mai ştie În ce parte de lume, pe unde
transmigră sărăcimea, proletariatul şi mulţimea vân­
turătorilor de ţări, cari ies din Germania, pentrucă
În adevăr, rară parte de lume, În care să nu afli
Nemţi mai mulţi sau mai puţini.
La locul al treilea după susnumitele două limbi
cosrnopoliţii şi pangermaniştii nu pun limba franceză,
ci pe cea spaniolă sau ispanică, care afară de Spania
mai .domină În inzulele Filipine, În Cuba, În Mexico
şi În toate republicele din America mijlocie şi meri­
dională, Peru, Buenos-Aires etc. Toate acele ţări şi
staturi În care domină limba ispanică, pe lângă ce au
[44]
- 44-
întindere Îndoit mai mare decât Europa Întreagă, sunt
şi foarte fertile (roditoare) şi. Încărcate de avutii
rnineralice. Din acestea urmează, că limba spaniolă
ar avea un viitor mare, iară până acum ea este limba
vorbită cam de cincizeci ş.i cinci (55) de milioane de
suflete.
După limba ispanică se pune Ia locul al patrulea
limba franceză, care după pangermanişti numai în
Europa îşi mai are însemnătatea sa practică. Cauza
este, că francezii simt necesitatea de a emigra ca En­
glezii şi ca Germanii, peste aceasta se şi nasc franci te
relative mult mai puţini decât d. ex. Nemţi şi En­
glezi.*) Aşa dară limba franceză în alte părţi de
lume nu o vorbesc masse mai mari de popor, afară
numai de Canada şi de faimoasa Caienna, unde do­
mină cele mai afurisite friguri galbine. Limba fran­
ceză leste vorbită circa de patruzeci şi cinci '(45) mi­
lioane de oameni. 'Pangermaniştilor le place a de­
grada foarte mult limba franceză, zicârid, că literatura
ei nu s'ar put/ea măsura cu cea 'germană (?), şi că ea
a câştigat atâta 'vază şi autoritate, de care se mai bu­
cură în Europa, numai prin împrejurarea, că curţile
cele corupte adoptând câte şi mai câte blăstămătii
dela curtea Franciei, cu acelea adoptară şi limba fran­
ceză şi o făcură de modă. Acest adevăr 'stă, într'aceea
pangermaniştii uită alte adevăruri şi mai mari: Ne­
număratele şi nepreţuitel e tesaure ale Iiteraturei fran­
ceze mult mai înainte de străbaterea corupţi un ei pe
Ia curţile domnitorilor şi ale aristocraţilor, cum şi de
altă parte sărăcia cea mare a literatur ei 'germane până
*) Chiar şi scriitorii naţionali francezi spun că oamenii
din poporul ţăran în unele provincii ale Franciei se feresc
a produce copii mai mulţi, pentrucă să nu li se împartă
moşioara in mai multe bucăţi; adecă tot blăstămăţia inrăde­
einată, ca la saşii din Transilvania, de a face numai câte
doi prunci, "Zweikindersysthem".
[45]
- 45-
înainte circa cu 12 de ani; ei uită că până înainte cu
60-70 'de ani chiar [şi burgheziei nemţeşti îi mai plă­
cea să parliruească frantuzeşte, decât să vorbească
nemteste, bunăoară cum făceau şi moldavo-românii
până pe la 1821-31, că le mai plăcea 'Să "parado­
sească greceşte, mai apoi frantuzeşte, precum mai
"beseduesc" mulţi Români din Ungaria ungureşte,
iară româneşte îţi vorbesc atât de lat, gros şi nere­
gulat, încât îţi vine să-ţi astupi urechile şi să fugi
cât colo. Insuşi Carol Rotteck, renumitul profesor
şi istoric ge-rman, zisese curat în istoria sa universală,
că dacă limba rusească este limba ca făcută pentru
sclavi (Mancipium, Servus), apoi cea germană este
limba servitorilor (F.amuli). Oară pangerrnaniştii mai
uită încă şi un lucru de toate zilele, că ei până lîn
ziua de astăzi nu sunt în stare să scrie în limba lor
zece linii, fără ca să nu amestece măcar câte 5-6
cuvinte franţuzeşti, latineşti, elineşti.*)
Cosrnopoliţii speră, că cele patru limbi, engleză,
germană, ispanică, franceză, au să înghită succesive
şi să extermine pe toate celelalte limbi ale părnântu-
*) Să ia oricine amână orice act oficial public, orice
carte ştiinţifică sau de arte, cum şi orice articlu de fond sau
corespondenţa de" ale celor mai bune ziare nemţeşti, pentrucă
se vadă şi aşa zieând se pipăie nenumăratele plagiate, pe
care le fac germanii din alte limbi. Dacă limba germană este
tocmai aşa de bogată, precum o ţin germanii, cum se poate,
ca ei cu nici un preţ nu-şi pot curăţi limba lor de atâtea mii
şi mii de cuvinte latine, eline, franceze, etc., începând dela
Kaiser, Minister, General, Armee, Corps, Division, Brigade,
Regiment, Batallion, Compagnie, Cadet, Civilization, Nation,
Reform, Politik, Centralization, Princip, Tractat, Theorie,
Praxis, Elaborat, Deputation, Majorităt, Minorităt, Punct,
Linie, Korperschaft, Dictator, Departament, Garantie, etc.
etc. etc., până jos la nomenelaturele, cari se aud în gura
profesioniştilor şi a comercianţilor nemţeşti, iarăş cu miile.
Aşa' apoi nemţii pot se strige în gura mare că limba lor
este cea mai bogată din lume.
[46]
II
"
j'
,
\
j
l'
Il
,
I
f I
46 -
lui, adecă cam conform teoriilor lui Darwin ; iară
pangermaniştii sunt siguri că chiar şi limba franceză
are să dispară de pe faţa pământului. Unii ca şi altii
află, că limba engleză are gramatica simplă �i foarte
regulată, că însă ortografia ei este cea mai hăbăucă
(hebes, stupida) din lume, care strică foarte mult
limbei; deci Englezii să-şi simplifice acea ortografie
deşiuchiată, şi atunci limba lor poate să ajungă de
limbă universală. Aşa ţin cosmopoliţii.
Limba germană are gramatică foarte neregulată,
complicată, adesea opusă dea dreptul ratiunei sănă­
toase, iară ortografia 'ei încă aşteaptă mai multe re­
forme. Aşa ţin despre limba germană nu numai cos­
rnopoliţii, ci şi pangermaniştii. Oară încă dacă vei mai
lua în cumpănă şi greutatea pronunţării acelei limbe
încărcate de consonante claie peste căpiţă, aproape că
şi în limbele slavice"}: 'dară lungimea nemăsurată
a cuvintelor, dară literele cele gotice anghiulate şi
colţurate., ruiriătoare de ochii oamenilor; dară peri­
oadele cele lungi cât o zi de vară, şi şerpuitoare ca
întru'n labirint egiptean; peste tot, geniul şi toată
structura ei diferitoare şi foarte străină de a limbilor
neolatine.
Limba ispanică este �ea mai lăţită, mai sonoră
şi mai energioasă din toate limbile romanice, care
adecă împreună la un loc sunetele 'guturaleener­
gioase ale Go ţilor şi ale Arabilor,cu frumseta şi pu­
ritatea vocalelor Iimbei latine şi a celor neolatine
sau romanice, iară gramatica ei este bunişoară, şi or­
tografia cea mai raţională din toate, precum cred
cosmopolitii.
Din contră, în limba franceză, atât gramatica,
cât şi ortografia sunt foarte neregulate.
*) Schlecht, Srhlange, schrăg schropfen, schrumpfen­
Steumpf, stracks, Stroh, Strunk, Brustchen, Bruststreifen, etc. etc.
[47]
- 47-
Din toateacestea vedem, că cosmopoliţii pun te­
mei mai vârtos numai pe trei limbi, iară pe a patra
şi pe a cincia le consideră oareşicum numai ca pro­
visorii, : Nici chiar li rnb a italiană, vorbită peste tot
În Italia şi În alte părţi cam de douăzeci şi opt (28)
milioane de oameni, şi limba portugeză vorbită circa
de opt milioane, nu le consideră În categoria limbilor,
care să merite vieată mai lungă, iară de altele nici
că voesc să mai audă ceva.
Cu planuri de ale cosmopofiţilor, fie acelea ra­
tionabile, fie himerice, au timp de a se ocupa gene­
raţiunile viitoare; noi ne mărginim numai la ale pan­
germaniştilor, cari trag şi limba noastră şi toată exi­
stenţa noastră naţională În cercul activităţei lor.
Planul cel mai deaproape al pangermaniştilor
este, a lucra din toate puterile, din tot cugetul şi
din tot sufletul lor, ca mai înainte de toate să dea
din cale şi să exterrnine limba slavo-cehă vorbită de
Cehi, de Moravi şi de Slovaci, şi deodată cu aceea
să omoare şi limba maghiară. Toţi Germanii fi­
lologi şi nefilologi, câţi se ocup ară şi câţi se mai
ocupă cu acestea două limbi, adecă cu slavo-cehăşi
cu maghiară, susţin tare şi vârtos, că acestea ca nişte
limbi aziatice cu totul străine În Europa, peste acea­
sta din natura lor barbare, foarte grele de Învăţat şi
greţoasă, nu ar merita nici-decum ca să mai fie su­
ferite În Europa, şi că prin urmare toţi câţi cultivă
acele două Iimlbi şi cu atât mai vârtos aceia, cari au
impertinenta dea impune Învăţarea lor la alte po­
poară cu forţa, comit crimă În contra civilizaţiunei,
pentrucă ei fac ca tinerimea să-şi piardă timpul cu În­
văţarea unor limbi, care aşa ori .aşa, tot sunt desti­
nate ca să moară şi să dispară cât mai curând din
Europa. Cehii se află În sânul Germaniei, În mijlocul
Oceanului german: ce mai voesc ei cu limba lor cea
însuf'Iătoare de urgie, zic pangermaniştii. Maghiarii
[48]
II
" I
- 48-
şi de altmintrelea Îşi au toată cultura lor dela Ger­
mani, În capitala lor Budapesta se vorbeşte Întreit
mai mult nemţeşte (şi slavoneşte) decât ungureşte,
mulţime de cetăţi, oraşe, Încă şi sate din Ungaria sunt
germane sau germanizate; jidovii cei nurnăroşi pro­
pagă neîncetat germanismul ; ziarele germane din Un­
garia au lectori neasernănat mai mulţi decât cele
maghiare; literatura germană nu mai Iasă să se
crească şi să se con solide o literatură maghiară să­
nătoasă; pânăce iese un op, o carte maghiară, au ieşit
zece germane; nici un Maghiar nu are ce căuta afară
din Ungaria, dacă nu va cunoaşte bine limba ger­
mană, căci cu cea maghiară este peri tor de foame şi
de sete, nime nu-I inţelege nicăiri pe lume. Deci În­
cheie pangermaniştii, Învăţa ţii Maghiarilor şi peste
tot poporul maghiar să nu mai umble perzându-şi
timpul cu Învăţarea limbei proprie, care este numai
o secătură; să-şi mai astâmpere fanatismul, care-i
poate duce la peire, să introducă cât mai curând
limba germană În toate şcoalele şi În toate afacerile
publice, să înceapă a se arnalgamiză Încă de acuma
cu naţiunea germană, pentrucă orice vor face Ma­
ghiarii prin oarba lor alipire de limba lor cea străină
În Europa şi aproape inaplicabilă Întru conducerea afa­
cerilor publice, nu numai intârzie progresele culturei
peste tot, dară ei dau şi libertăţilor omeneşti lovituri
foarte grele şi brutale, căci adecă pentruca să-şi Îm­
pingă Înainte limba lor, să ţină <cum am zice, sufletul
într 'însa, să o mai impună şi altora, ei atacă liber­
tatea biueinteleasă a tuturor popoarălor con locui­
toare, din care cauză Maghiarii vor mai păţi foarte
rău. Aşadar limba maghiară să nu mai fie, zic panger­
rnaniştii.")
*) Vezi Între alţii dr. Aug. Th. Stamm: "Die ErlOsung
der darbenden Menchheit", Ziirich 1871 Ia pag. 258-27l. ­
Arkolay (pseudonim, mai bine v, colunel Bartels der Bart-
[49]
- 49-
Este adevărul nedisputabil, că pozitiunea limbei
maghiare e cât se poate de critică; este însă tot
aşa de trist, că mulţime nenumărată de maghiari or­
biţi cu totul de trufia inăscută lor, încă nici până
în ziua de astăzi nu văd adevărul acesta. Intr'aceea
Maghiarii se simt în timpul de faţă tari şi mari, vază
ei cum îşi vor alege cu pangermanismul; noi daco­
românii să ne vedem de capul nostru, pentrucă,
vorba românească: Milă mi-e de toată lumea, iară
de mine mi-se rupe inima.
Dacă pangermanii deneagă Iim bei slavo-cehe,
celei maghiare şi tuturor dialectelor slavice din im­
periul Austriei, din al Germaniei (Posen etc.) şi din
cel Otoman orice drept la vieaţă, chiar şi în caz,
când nu s'ar îndoi despre puterile lor vitale, apoi se
înţelege de sine, că 'lirnbei 'noastre daco-româneşti �ncă
nu-i vor recunoaşte nici un drept de existenţă. Ei
presupun că aceasta încă trebue să apună şi să dispara
de pe. suprafaţa Europei, alăturea cu cele sus rne­
morate. Cu toate acestea, pangermanii se ocupară
până aci de limba noastră mai puţin ca de ale altor
popoară de prin prejur, S'ar părea că pentru .aceasta
lor sau le va fi lipsit timpul, sau că prudenta le dic­
tează, ca să nu se apuce dintr'odată de spargerea
mai multor muri. Se şi mai poate că ei până acum
aflaseră cu cale a o des preţul. Intr'aceea apariţiunea
scrierilor profesorului Rosler, publicate despre Ro­
mâni şi în contra Românilor, iar m'ai vârtos laudele
şi aplauzele cu care au fost ;întim:pinateacelea Ide cătră
pangermanişti peste tot, probează cu totul altceva :
feld}: Das Germanenthum und Oesterreieh, Oesterreich und
Ungarn Eine Fackel fiir den Volkerstreit, Zweite Ausgabe.
Darmstadt und Leipzig, 1872. Autorul acestei carti cu­
noaşte prea bine Ungaria şi Transilvania, este omul dotat cu
multe cunoştinţe frumoase, Însă pangermanist fanatic iară Iim­
bagiul lui este cel mai brutal din câte s'au văzut în timpul
nostru adesea şi obscen, limbă de casarme,
4
[50]
- 50-
că adecă Încă nu aflaseră metodul, cu ajutorul căruia
se prepare şi să câştige opiniunea publică a popoa­
rălor celor mari, pentruca să se Învoiască la 'exter­
minarea Iimbei, prin urmare şi a naţiunei daco­
româneşti.
Cei tari În credinţa despre vitalitatea elemen­
tului daco-rornânesc ne vor obiecta poate, că noi
am vedea aci nu ştiu ce f'antoame, şi că numai cătră
acelea am cugeta 'să tragem atenţi unea lectorilor no­
ştri. Dar imaginaţiunea noastră este astârnp ărată prin
etate, proza vieţei, experienţa ne-a deprins ochii spi­
ritului prea de ajuns, încât să ştim 'distinge Între
aparenţă (Schein ) şi între realitate (Wirklichkeit).
Am petrecut ani mulţi cu pangermaniştii, le-am văzut
tendinţele de aproape, şi am auzit desf ăşurându-şi
planurile la nenumărate ocaziuni, apoi ne stau Îna­
inte şi scrierile lor. Cu toate acestea, să nu creadă
nimeni, că acele 'planuri ne vor fi insuflat vre-o frică,
ele au deşteptat numai simţul conservărei proprie
naţionale În grad dacă se poate, şi mai mare decât îl
aveam Înainte de aceea, şi ne-au impus datorinţa de
a reflecta şi pe alţii la starea lucrurilor, aşă precum
sunt ele În timpul riostru. Curat şi respicat zic pan­
germani ştii În mii de variaţiuni: Să stăm În tru ajutor
Germanilor din imperiul austriac, pentrucă ei în un
period oarecare de ani să se substitue limba germană
tuturor celorlalte, prin urmare şi celei româneşti, în
interesul culturei şi chiar Întru al libertătei ome­
neşti; iară acest pl:an ,numai prin mijloace păciuite,
precum sunt: introducerea productelor Iiteraturei ger­
pane În toate grupele şi la toţi indivizii câţi cunosc
limba germană; atragerea tinerimei cătră şcoalele şi
cătră toate institutele noastre de educatiune, ştien­
ţifice, literare,artist,ice etc.; insuflarea oareşicărui
dispreţ cătră originea poporului şi 'retragerea ei la
Îndoială; cuceriri colosale pe calea economiei, na-
[51]
- 51-
ţionale, şi anume acapararea căilor ferate; colo­
nizare zi şi noapte cu Germani ş:i cu Evrei, pe
încet, pe nesimţite şi aşa mai departe.
Faţă cu aceste încercări ,ale pangermanilor, limba
daco-română are mai multe mijloace de apărare, pre­
cum credem noi, destul de eficace, îndată ce vor fi
aplicate fără preget, cu aceeaşi energie şi perse­
verantă, cu care lucrează şi alţii. Din toate limbile
Pannoniei şi ale Daciei nici una nu este aşa homo­
genă şi aşa bineinteleasă pentru nouă sau zece mi­
lioane de suflete, precum este cea românească. Din
toate acele limbi nici una nu 'e aşa uşoară de învă­
ţat, precum este limba noastră, ceeace se cunoaşte şi
din împrejurarea, că în Transilvania ea este aceea,
prin care s,e pot înţelege Saşii şi Maghiarii între sine,
fără ca să fi fost limba statului; Sa sul adecă nu
poate învăţa ungureşte, iară Maghiarul necum să în­
vete săseşte, dară se sparie şi de greutatea celei
nemţeşti şi nu o învaţă. Aşa în România Orecii şi
Bulgarii învaţă foarte uşor româneşte şi încă cei mai
mulţi perfect. Limbei româneşti îi stau la dispozi­
ţiune terminologiile tuturor speciaJităţilor de ştiinţe,
de arte, de industrie, de com erciu, navigaţiune, stra­
tegi-e etc., luând ca din ale sale din latina, de unde-şi
are Capul, Fruntea, Ochii, Urechile, Faţa, Nasul,
Bărbia şi Barba, Oingia, Dinţii şi Măselele, Limba,
OMul, Peptul şioelelalte mai multe mii, tot aşa
luând şi din limbile neo-latine ce eace-i lipseşte. De
aici provine, că pe când d. ex. limba maghiară scoasă
din vocabularul său terminologiile latineşti şi acum
luptă înfricoşat spre a se renaşte numai din sinesi
însaşi, pecând aceasta se izolează tot mai mult de
cătră ceealaltă Europă, pe atunci limba noastră re­
luându-şi tesaurul propriu perdut odinioară, ba în
parte chiar furat, se apropie tot mai tare de popoa-
4*
[52]
II,
1,1
I
[ ,
52 -
roale cele mai luminate şi anume de natiunile neo­
latine. De aici minunatul progres ce a făcut limba
daco-rornână în un period relative foarte scurt şi În
mâna celor mai mari obstacule peste care a dat 'şi
mai dă Încă În .unele ţări locuite de Români, precum
şi În mânia slavomaniei unor Români de sânge arne­
stecat. Regulele gramaticale 'ale Iirnb ei daco-rornâne
sunt cunoscute şi trase În sistemă până În zilele noa­
stre 'într'atâta, Încât 'am ajuns În ac-est punct de
naţiunile cele mai înaintate, Cu regulele ortografice
mai avem oareşicari dificultăti, mai sunt unele nein­
telegeri între noi; Însă până să scape d. ex.: Anglii,
Francii, Germanii de ortografiile lor cele monstru­
oase, cât absurde şi ridicule, cât şi revoltătoare de
spirit, până atunci noi am trecut peste dificultăţile,
câte mai Întâmpinăm 'de colea până colea, unii din
lipsa timpului fisie carele nu ne ajunge ca să ne în­
văţăm regulele lirnbei, alţii din fatalitate, că decând
iau dat la şcoală, au ros tot numai la gramatice
străine, unguresti, nemţeşti, 'greceşti, sârbeşti şi ce
mai ştiu eu de care, iar pe cea românească nici cu
ochii n'au văzut-o, în fine alţii curat numai pentrucă
nu-i Iasă lenea românească, care este mare doamnă
şi mai mare tiran ă.
Sintactica noastră nu ne 'este încă trasă În re­
gule : atâta însă ştim, că sintactică mai uşoară decât
a noastră nu are nici o limbă 'europeană; ordinea,
legătura cuvintelor este atât de naturală, Încât con­
structiunea românească curge 'ca un râu lin; însă
bine să fim înţeleşi : constructiunea românească curge
lin, iar nu cea latinească, elinească, nernţască, ungu­
rească, sârbească învestită în cuvinte româneşti, de
care ne batem joc în modul acesta şi vătărnărn auzul
românesc până la scandal, nu numai când traducern,
ci adesea şi când scriem câte ceva original, ca şi cum
ar scrie româneşte un German, un Maghiar, un Sârb,
[53]
- 53-
în a cărui căpătână ideile se află dispuse în ordine
foarte mult diferitoare de ordinea în care se află
acelea în cr eerii româneşti. Cel care voeşte să cu­
noască sintactica românească, să se ocupe bărbăteşte
cu lectura acelor scriitori ai noştri, cari au respectat
geniul limbei noastre atât În proză cât şi În poezie,
în traducţiune ca 'şi în original, cu conştiinţă şi pie­
tate. ACtele scripte să ne fie de model, iar nu scripte
ca să zicem aşa, bastarde; care şi atunci când ar fi să
fie originale, sună tot ca traducţiuni.
Fraseologia lirnbei noastre ni-o va da în abun­
danţă dicţionarul cel mare ce se publică de cătră
comisiunea lexiografică sub auspiciile societăţei aca­
demice; iar în pronunţarea limbei noastre vom face
foarte bine, dacă ne vom acomoda cu. toţii după aceea
ce se aude 'mai ales în capitala României, în cercurile
literaţilor şi îrrpartea mai de frunte a societătei ro­
mâneşti, unde, excepţiune făcând de câteva erori gra­
maticale nesuferite şi de câteva barbarisme grosolane
turco-arabice, sau sârbo-ruseşti, pronunciatiunea este
În .adevăr frumoasă, dulce, atrăgătoare, ca şi muzica
bună. Să exilăm {lin vorbirea şi din scrierile noastre
orice cuvânt barbar, a cărui necesitate nu se simte
de loc. Este un adevărat scandal, că mai ales în
unde ziare de-ale noastre Încă tot mai dăm peste
cuvinte barbare, tocmai 'şi turceşti.
Şi ce trebuinţă 'mai avem noi de îngăduire (con­
cedere, permitere, lăsare), vremelnic (provisor, inte­
rimal), stăruire (insistere), chibzuire (plănuir e, pro­
iectare), şi de .altele ca acestea.
Să introducem critica În literatura noastră, pen­
trucă i-a venit timpul. In.ainte cu treizeci şi vre-o
cinci de ani Ioan Eliade, zise tinerirnei româneşti:
Scrieţi băieţi româneşte oricum, numai scrieţi. E1iade
avea dreptate să zică tineri mei înainte cu 35 ani, că
să scrie oricum, numai să scrie, pentruca să înveţe
[54]
54-
a scrie, adecă a traduce şi a compune câte ceva ro­
rnâneşte, în limba patriei şi a naţiunei, iar nu tot
în limbi străine, pe alocurea chiar barbare. Astăzi
însă, dupăce am făcut şcoala de două generaţiuni
aproape, avem să formulăm provocarea lui Eliade cu
totul altmintrelea: 'Scrieţi băieţi bine, sau nu scrieţi
deloc, dacă a-ţi fost atât de nepăsători şi leneşi, ca
să nu vă Învăţaţi limba perfect. - Critica va avea
apoi să decidă şi între şcoala numită a latiniştilor
radicali, latinişti cu orice pret, şi între a slaviştiIor,
şcoala cunoscută la tinerirne şi sub numele de batjo­
cură Tonbatera, care 'sub pretext, că nu toţi daco­
românii Îşi pot reduce originea lor În coloniile lui
Traian, ceeace concedern 'şi noi, ar vOI să ne impună
un gaIimathias de limbă slavo-greco-turco-rornânea­
scă, de care astăzi fug Încă şi portăreii de pe la tri­
bunale, conductorii poştelor, ba Încă şi băcanii. Aşa
este, criticei i-a venit timpul, riu ştim încă dacă am
ajuns ca să avem destui oameni demni de a purta
peana de critici. Să Învăţăm şi noi a distinge strâns
între critici şi criticastrii. Dela un om erudit, care
simte în sine vocaţiunea de critic, se cere foarte mult ;
din contră critacastrii batjocoriţi de Martialis în per­
soana lui Zoiles, sunt oameni de aceia plini de va­
nitate, despre cari ţin latinîi că i-a îng.âmfat 'Ştiinţa
(scientia inflat); oameni cari dupăce ascultară trei­
patru colegiuri la vreo universitate şi mai cetiră încă
vre-o triei-patru cărţi erudite, se sparie ei însuşi de
înălţimea erudiţi unei proprie, capul li se clatină de
greutatea ştiinţelor şi căciula le stă pe urechi, pen­
trucă nimeni nu este 'Învăţat ca dânşii, numai 'ei au
sorbit ştiinţa cu lingura şi au beut lumina cu litra
cea de fluide. Critica mănuită de cătră asemenea
oameni va degeneră foarte curând, precum s'a în­
tâmplat d. ex. la Greci şi la Ma'ghiari în timpul no­
stru, la Nemţi şi mai înainte, ca şi astăzi, în insulte
[55]
,.p
..
1
f
I
- 55-
personalle, în confusiune babilonică, încât să nu' mai
alegi adevărul din minciună. Criticul vtrebue să fie
nu numai om erudit, ci şi de prea bună educaţiune,
de sirnţeminte nobile înăscute, de caracter moral, pro­
bat, nu cumva să fie ceeace se zice pe româneşte,
brânză bună în foaie de câne, Vocaţiunea criticilor
este din natura sa neplăcută, ea seamănă mult cu a
chirurgilor, cari au nu numai să facă diagnosa mor­
bului şi să scrie la recepte, ci să şi curăţe şi să spele
ulcori, puroaie, să facă comprese şi să lege bubele,
iar când nu merge cu mijloace mai blânde,' să apuce
şi lanţietta, încă şi piatra iadului. Ce a-ţi zice însă
O-Voastră despre un chirurg, carele intrându-vă în
casă cu căciula pe ochi, cu căltărnintea necurată, cu
m.ânile pline de sânge, s'ar lungi pe sofa şi ţi-ar
striga în tonul unui rnânător de măgari: mă stai
să-ţi scot acea măsea afurisită cu acest ciocan; iar
întorcându-se cătră soţia ta, o ar înfrunta rnojiceşte
zicând : O-ta tot bolnavă, dar cine dracu te pune să
mai faci la copii. Se înţelege, că la un bădăran de ca­
Iibrul aceluia în loc să-i dai ascultare, i-ai arăta uşa
şi treptele.
Intr'aceea să nu întrăm mai departe în amă­
nunte filologice, şi nici în natura criticei : să le lăsăm
pe acestea filologilor şi buni lor critici.
In interesul Iimbei noastre să îndemnăm Igene­
raţiunile tinere ca să înveţe limba latină mai bine
decât oricare altă tinerirne şi să o' cultive în toată
vieaţa lor. Limba daco-română e destinată de Prove­
dinţa cerească ca să succeadă Iimbei latine în vieata
publică a naţiunei româneşti 'dincoace, şi să reocupe
locul limbei eline dincolo de Carpaţi, precum acolo
l'au şi ocupat întru toată puterea cuvântului.
Numai limba română e în stare de a mijloci co­
înţelegerea durabilă între naţionalităţile din Transil­
nia, din Bănat şi din cornitatele Ungariei locuite de
[56]
- 56-
Români. Numai cu ajutorul limbei româneşti se poate
mijloci transplantar ea ideilor 'salutare şi a tuturor cu­
noştinţelor omeneşti, atât din classici antici, cât şi
dela popoarăle apusene [şi meridionale. De aici ur­
mează, că noi ne împlinim datorinţa de buni pa­
trioţi, când recomandăm altor popoară conlocuitoare
ca să înveţe bine româneşte. Din contră, numai prin
limba maghiară ne-am îsola cu totul de cătră Europa
luminată, sau în cazul cel mai bun ne-am preface în
un popor bastard germanisat. Spre a evita încă şi
acest pericol, nu avem să cruţărn nimic dela culti­
varea lirnbei româneşti. Oricine 's'ar mai opune ace­
stui scop, ar comite crimă nu numai în contra naţiu­
n ei româneşti, ci şi în contra patriei. A vOI să îrnpe­
deci cultura şi Iătirea limbei româneşti, semnifică, a
te opune culturei 'europene, a compromite şi irnpe­
c'eca progresul unui popor de mai multe milioane,
a-i nega individualitatea naţională şi dreptul său de
existenţă. A nu face limbei româneşti loc larg în
afacerile publice, În Iegislaţiune şi administraţiune,
semnifică a denegă natiunei care vorbeşte şi scrie
această limbă; dreptul de a fi gubernată şi adrnini­
strată bine, semnifică 'mai în scurt, a o ţinea sub
jugul tirăniei, ceeace Însă nu se mai poate în nici IUn
mod şi pe nici o cale. Este prea târziu, mulţumită
lui Dumnezeu, prin urmare în această direcţiune orice
fatigă e în deşert. Piedece, arnânări, trăgănări vor
mai fi, dar în fine, limba ş1i cu ea naţiunea tot va
ajunge acolo, incătrău a pornit. Cincizeci de anii .şi
chiar un secol întreg încă nu decid în mod definitv
asupra unei naţiuni de 9-10 milioane. Pangerrna­
nisrnul îşi 'l'a încerca fortuna cu perseveranta demnă
de o cauză mult [mai bună, depinde Însă numai dela
energia, prudenta şi dela credinţele Românilor, pen­
truca să i se poată zice oarecând : Ai întârziat, cercaţi
fortuna în altă parte. Maghiarismul! Păcat de timpul
[57]
- 57-
cel preţios pe care-l perde cu planurile sale cele des­
perate. Căutaţi d. ex. la noua universitate din Cluj,
sau şi la cea veche din Pesta, cum 'junimea ei se iso­
lează de cătră Europa, cum ajunge succesive, ca să nu
mai înţeleagă pe nimeni şi să nu o înţeleagă nimeni
în afară, cum limba în care ascultă ea colegiile, de­
vine curată anomalie pentru popoarăle europene, pen­
tru întreaga societate 'europeană. Vedeţi însă din
contră, cum tinerimea română care trece dela şcoalele
mijlocii româneşti şi dela f'acultătile din Bucureşti şi
Iaşi la Italia, Francia, Ispania, chiar şi în Anglia,
în scurt timp s'a familiarizat cu acele limbi, cum ea
se şi simte ca acasă; terminologia o are ca şi din o
limbă universală; tinerii pricep pe profesori, şi ace­
ştia pot veni în atingere imediată cu ascultătorii lor
de naţionalitate daco-rom,ânească.
Aşadar, ocupese filosofii de limba lor universală,
lucre cosmopoliţii în sensul lor pentru scopuri huma­
nitare, provoace pangermanii pe toate celelalte po­
poară la luptă, peardă-şi şi Maghiarii timpul lor cu
încercările cele mai desperate de a impune limba lor
la toţi corn patrioţii lor, toate acestea vor trece peste
daco-rornâni, precum au trecut Gotii, Hunii, Avarii,
Turcii şi Tătarii, numai ,noi să fim şi să rărnânern
tari şi neclătiţi în convictiunile noastre, în puterile
vitale, în facultăţile 'spirituale ş1i morale, numai noi
să nu fim leneşi întru desvoltarea acelor puteri şi
facultăţi admirabile, care ne-au asigurat existenţa
noastră naţională între pericole extraordinare, a că­
ror păreche abia o mai afli în istorie, şi prin care
alte popoară au şi dispărut dintre cele vii. Astăzi,
ca totdeauna, încă ne ameninţă pericole; Astăzi avem
să luptăm pentru existenţa noastră, însă între con­
juncturi neasernănat mai favorabile decât le-au avut
vreodată părinţii noştri În tot decursul secolilor, de
când Dacia şi Panonia fuseseră desbinate de cătră
[58]
, I
II
I
I
I
u
- 58-
imperiul Romei antice. Stefan' Szechenyi zisese des­
pre naţiunea maghiară, că aceea după tot trecutul său
istoric nu a fost, adecă nu 'existase ca naţiune în sens
mai înalt, ci că ea de aci înainte, în viitor, are să fie
naţiune. Cu mai mare drept pot zice astăzi Daco­
Românii, că dacă ei până acum n'au fost naţiune, au
să fie de sigur în viitor, pentrucă acum asigurarea
existentei, desvoltarea, consolidarea politică şi oareşi­
cum fortificarea morală şi fizică depinde mai mult
dela 'ei decât dela oricare altul. Aşadar să avem în
vedere oricâte curse ni-se prepară, însă prin nimic
să nu ne descurcăm, şi cu atât mai puţin prin mişe­
liile unor renegaţi şi prin acei oameni mici de suflet,
cari fiindcă n'au avut în toată vieata lor încredere
în propria lor individualitate, le lipseşte şi încrede­
rea în individualitatea naţională şi în puterea de
vieaţă a naţiunei.
[59]
Biserica româneasca in luptă
cu reformati unea.
,
(Fragment. istoric cetit în şedinţa societăţei academice
române din 12/24 Septemvrie a. c.).
1. Consideraţiuni generale.
Istoria politică şi naţională a celor mai multe
popoară, antice şi moderne, nu se poate scrie sau
încainu poate fi înţeleasă fără ajutorul istoriei ecle­
siatice. In cazuri nenumărate nici că 'este cineva În
stare de ale separa; ele sun ţesute Într'una, precum
este În pânză urzeala <CU bătătura.
Lupta de o mie de ani a bisericei celei mari
greco-răsăritene cu biserica 'cea 'mare latina-apuseană
este mult-puţin, bine-rău, cunoscută acelor clase de
oameni, cari au gustat câte ceva din istoria eclesias­
tică, iar cei cari nu vor fi auzit nici de numele ace ...
leia, cunosc numai 'ura seculară dintre următorii ace­
lor două biserici, pentrucă o au şi ei erezită dela
părinţii lor, transplantată prin lunga serie a gene­
raţiunilor şi prin goanele reciproce la care s'au supus
una pe alta În diverse ţări şi timpuri, dupăcare au
Încercat îndeşert impăciuire 'sinceră şi durabilă până
chiar În anul acesta, când reprezentanţii lor şi ai sec­
telor catolice se adunară de nou la Bononia spre a
mai Încerca Încă odată conţeleger e şi reconciliare.
Tot aşa lum ei europene Îi sunt cunoscute luptele
gigantice de exterminare dintre biserica latino-catolică
cu aşa numita ref'ormatiune, cu sectatorii doctrinelor
lui Martin Luther, Ioan Cal vin, Zwingli, Melanchton
şi alţii. Disensiunile lor dogmatice, hierarhice şi ri-
[60]
I
, 1
I
'II
II
,1
I
li
I
-- 60-
tuali au avut de rezultat resbeluri de cele mai crunte, de­
vastaţiuni de staturi şi provincii, ruina prosperităţei
lor, exterminarea caritătei cristiane din milioane de
suflete, altmintrelea inocente, şi Înrădăcinarea de ură
seculară nedurmită,adesea Între fii şi ficel e aceleaşi
naţiuni. Resturile acelor 'goane religioase le mai ve­
dem cu ochii noştri până În momentele de faţă, În
În Irlanda şi în Germania modernă. Intr'aceea astăzi
se zice, că lupta Înverşunată ar decurge Între stat şi
biserică; dacă Însă ivei cerceta mai de aproape natura
luptei, vei afla că motivele sale principali sunt şi
astăzi, deşi nu totdeauna curat religioase, În tot cazul
Însă ierarhice.
Reformaţiunea lui Luther şi Cal vin cu soţii lor
se poate numi cu mai mult drept una din cele mai
mari revoluţiuni ale ornenimei europene. Reforma­
torii vor fi voit la Începutul activitătei lor numai să
reforme mai vârtos pe terenul corupt şi putred până
În sâmbure şi măduvă, sau cum s'a zis În conciliunile
apusene ţinute În se-col. al 15-lea, reforrnatio in capite
et mernbris. Din momentul Însă, În care dânşii au
mişcat şi delăturat o singură p·eatră din edificiul
milenar al dogmelor şi al ierarhiei catolice, celelalte
trebuia să urmeze, mai curând sau mai târziu, toate
una după alta, pânăce totul era să se prefacă În ruine,
din care apoi ar fi avut a se Înălţa un alt edificiu
nou, numit al reforrnatiunei, De aici se poate judeca
şi natura cea furioasă a luptelor Începute in se­
colul al 16-lea şi continuate pe atâtea generatiuni
Înainte.
Ostilităţile între biserica latină şi Între sectele re­
formate cunoscute sub nume de luterană, calvinian ă,
iar În Anglia sub nume de episcopale, presbiteriană
şi altele mai multe, Începute În anul 1520, În 'se­
colul nostru numai cât luară forma mai humană,dar
nici decum n'a Încetat. Ne punem însă Întrebarea,
p
..
I
li­
I
[61]
- 61
dacă acele lupte religioase seculare din occidentele
Europei vor fi atins şi interesat cât de puţin bi­
serica cea 'marie! a �Răsăritului? Această intrebare este
cu atât mai vârtos Ia locul său, că cele mai multe
dogme ale ambelor biserici mari sunt aceleaşi : fun­
darnentele ierarhiei, adecă diaconia, preoţia şi epis­
copia, identice ; prin urmare când ref'ormatiunea apu­
seană şterse cinci din cele şepte sacramente, când ea
abroga orice ierarhie, 'când aruncă din biserice şi
dete flacărilor altarele şi icoanele, când declară de fa­
bule şi minciuni tot ce estecrezut şi venerat la Greci
şi Latini sub nume de tradiţiuni sacre, în fine când la­
junseră ca să nege şi divinitatea persoanei a doua
din s. Trinitate, iar pe a treia să o declare de un
product al imaginatiunei, atunci ţi s'ar părea că a
fost imposibil ca revoluţiuni religioase de natura ace­
stora să nu străbată şi până în acele regiuni ale
lumei în care este adorată crucea bizantină. - In ce
proporţiuni vor fi pătruns doctrinele reforrnatiunei
lutherane şi calviniane . la alte popoară de religiunea
ortodoxă răsăriteană, nu poate fi subiectul cercetă­
rilor mele de astăzi, ci acestea se vor mărgini numai
la acea parte a poporului românesc, care locueşte
de mai mulţi secoli amestecat cu alte 'popoară de limbi
şi de institutiuni diverse, pe un teritor ca de 2500
miI. -., în care luptele religioase avuseră influinţe
adesea fatale asupra vietei naţionale, asupra culturei,
a stărei politice şi sociale a naţiunei noastre. Doc­
trinele lui Martin Luther le-a adus şi propagat în
Dacia superioară, îndată la doi ani după prima lor
publicare, acei comercianţi şi studenţi de naţionali­
tate săsească, cari în evul mediu ca şi în zilele noa­
stre, călătoriau pe fiecare an în diversele ţări ale
Germaniei, şi aşa întreţ!nea cornunicatiunea naţio­
nală şi religioasă cu patria lor rnatre. Repeziciunea
cu care doctrinele reformatorilor Germani şi Helve-
[62]
-1
l'
,"
!tt
I
,
;;
'.:
,�
I
I
"
:'1
i
I
I
li'
I
,1
I
- 62
ţieni au străbătut la Saşii şi puţin după aceea la
Maghiarii din Transilvania, este cu atât mai memo­
rabilă, cu cât resistenta clerului apusean şi a regilor
Ungariei în contra înoirilor religioase era mai Înver­
şunată. Inoitorii erau persecutati şi pedepsiţi în mo­
durile cele mai barbare, cu confişcări de avere, cu
furci şi cu ruguri de foc.") Dar în Transilvania n'U
se află mai nimeni care să execute sentinţele regilor.
Primul exemplu al (ruperei totale de cătră biserica r.
catolică apuseană îl dete cetatea Sibiului, ai cărei lo­
cuitori Saşi conduşi de cornitele lor Marcu Pemflinger
în anul 1529 adoptară toate doctrinele reforrnatiunei,
iar pe preoţii şi călugării catolici Îi scoaseră din
mijlocul lor. Până în 1542 toată săsimea se decise
pentru doctrinele lutherane, pe care Ioan Honterus
din Braşov, ca unul care stătuse în relatiuni amica­
bile cu Luther, le propagă cu zel şi perseveranţă ad­
mirabilă, prin fundare 'de tipografie, moară de hârtie,
scoale şi predicatori decişi a muri pentru nouele
învăţături.
Intre aceste progrese ale luteranismului au pă­
truns şi doctrinele mai severe ale lui Ioan Calvin.
Atunci Maghiarii le adoptară pe acestea, ca religiune
a lor naţională, de unde legea calvinească se zice
astăzi în Transilvania lege ungurească, precum cea
luterană se zice lege săsească. Căci adecă, acele două
elemente naţionale, Maghiari şi Saşi, diferitoare cu
totul în limbă, în temperament, în datine şi În cele
mai multe instituţiuni ale lor, sub pretext de diver­
ginţe, in dogme, afiară cu cale a se separa unul de
altul şi pe teren religios, pentruca să se evite orice
contact dintre .ele, cu atât mai vârtos, că prin forma­
ţiune scotându-se limba latină cu totul din oficiul
*) Art, de lege 54 al dietei dela Buda din a. 1523
docretase moarte şi confiscare de averi asupra tuturor Iute­
ranilor,
[63]
- 63-
divin, fiecare naţionalitate îşi substitui limba sa ma­
ternă în rit şi în toate afacerile bisericeşti. Despăr­
ţirea lor se întâmplă în anul 1564. Saşii rămaseră cu
toţii pe lângă aşa numita confesiune augustană a lu­
teranilor, iar partea cea mai mare a Maghiarilor a­
doptă confesiunea lui Cal vin, 'cunoscută sub nume
de Helveţiană. De biserica rom. catolică se mai ţi­
neau numai câteva familii aristocratice şi o parte a
Săcuilor locuitori în vecinătatea Moldovei.
Sectatorii oelor două confesiuni separate de că­
tră biserica latină fără dificultăţi prea mari, sub dom­
nia băiatului rege Ioan Sigisrnund Zapolya lăsând
poziţiunea defensivă, trecură curând În ofensivă, şi
dieta ţinută la Cluj În anul 1556 desfiinţând 'Vechea
episcopie rom. catolică numită a Transilvaniei, cu
reşedinţa În Alba-Iulia, secularizară toate averile bi­
sericeşti ale episcopi ei, capitulelor şi rnânăstirilor,
din care mai apoi cele mai multe se îrnpărţir ă Între fa­
miliile aristocratice din ţară. Aceasta fu desminţirea
flagrantă a principiului cuprins în două cuvinte: Li­
bertatea conştiinţei, adoptat de protestanţi, apărat în
dietele dela Vorrnaţia (1527), Spira (1529), August
(1529) şi scăldat în văi de sânge omenesc.
Dealtrnintrelea cazul acesta de infidelitate cătră
principiul propriu al reforrnatilor nu a fost cel dintâi.
Inainte de aceea cu câţiva ani calvinianii au luat la
goană sălbatică pe aşa numiţii sociniani sau :unita­
riani, cari pe lângă ce neagă divinitatea lui Isus Chri­
stos, ca şi în anticitate sectatorii lui Arie, apoi res­
ping şi 'tot restul 'doctrinelor cristiane pozitive, câte
nu se pot explică de raţiunea omenească.")
*) Ca fundatori ai religiunei unitariane raţionalistice se
numesc, eruditul bărbat Mihail Servet din Spania, care
scăpat de inquisiţiunea din patria sa, muri totuşi ars pe rug
în Italia. Doctrinele lui le propagară mai vârtos doi italieni,
Leliu Socinu dela Siena şi dr. de med. Georgiu Blandrata,
cari scăpară de rug în ţeri străine prin fugă.
[64]
il
,1
I
li
-- 64-
Intre acestea ierarhia r. catolică cu Papa Romei
în frunte, ajutată de câţiva monarhi europeni, cum
şi de noul institut rnonastic, cunoscut sub nume de
Societatea lui Isus, porni lupta pe vieaţă şi pe
moarte în contra reformaţiunei, şi anume pe teritorul
Germaniei se încinseră rezbeluri religionare atât de
crunte şi sălbatice, precum nu se văzură nici chiar
În Orient, în epoca sectei Donatiştilor. "Alegeţi-vă
Între doctrinele noastre şi Între moarte", era parola
beligeranţilor.
Casa Habsburg, totdeauna catolică per eminen­
tiam, străbătu în aceleaşi timpuri de repeţite-ori cu
armele sale În Transilvania, iar pe urma lor se întro­
duseră şi iesuiţii. Atunci cele două sede ale refor­
maţilor din Transilvania, care apucaseră a se acapară
de toate afacerile 'ţării, conduse de interesele lor bine
înţeles, în dieta din anul 1571 ţinută În Murăşeni*)
proclarnară libertatea conştintei pentru patru confe­
siuni religioase, adecă calviniană (helvetica), luterană
(augustana), r. catolică şi pe cea sociniană, sub nu­
mire de Religiones r eceptae. Această lege Însă s'a
observat faţă eu catolicii, numai pe cât timp se sim­
ţia presiunea armelor imperiale; din ziua În care ace­
lea 'erau scoase afară de puterea evenimentelor şi a­
nume de armele turceşti sau prin revoluţiuni, religiu­
nea catolică era luată iarăşi la goană, ceeace apoi
catolieismul din Ungaria plătea reformaţilor din acea
ţară scuturat şi Îndesat, şi-i Împingea tot mai mult
sub protectiunea regatului Transilvaniei. Scurt, lupta
Între catolici şi protestanti era neadorrnită, ea se află
În permanenţă.
Dar oare În aceleaşi timpuri nu se mai afla În
Transilvania şi În Ungaria Încă şi vre-o altă biserică
cristiană, care să fi participat la mişcările religioase
din secolul al 16-1ea şi al 17-1ea şi să merite ca istoria
*) Ungureşte Merosvăsărhely.
[65]
să se ocupe de 'ea? Se afla într'adevăr, adecă Bise­
rica greco-răsăriteană a poporului românesc locuitor
în Dada superioară, ca parte integrantă a bisericei
autocef.ale româneşti, după care arhiepiscopul din
Muntenia are drept la titlul de mitropolit al Ungro­
vlahiei şi de exarh al plaiurilor, era mitropolitul Su­
cevei .totodată exarh al plaiurilor.
Care a fost starea bisericei româneşti peste tot
dela reformaţiune încoace, şi care a celei din Dacia
superioară? Inainte de a ne ocupa de propagandele
protestanţilor, ar merita să cercetăm de aproape con­
diţiunile întru care s'au aflat biserica ortodoxă a po­
porului românesc în secolul al 16-lea; dar la partea
primă a întrebărei acesteia vom lăsa ca să răspundă
acei demni membrii ai clerului, al căror studiu de
profesiune este Istoria noastră eclesiastică. La partea
a doua răspunseră şi până acilea, că de 60 de ani
încoace acei bărbaţi infatigabili, cari îşi petrecură
vieaţa întru adunare de documente nu numai pentru
istoria naţională şi politică, ci şi pentru cea biseri­
cească, începând dela cunoscuţii triumviri nemuritori
până la cei din timpurile noastre, vii şi răposaţi, pre­
cum Or. Vasile Pop, A. Tr. Laurian, mitropolitul An­
dreiu Şaguna, canonicul Tim. Cipariu, profesorul
Moldovan şi alţii, cari au adunat 'Un număr conside­
rabil de documente autentice pentru acest period al
istoriei noastre, multe ieu totul necunoscute până aci,
altele iarăşi devenite foarte rare. Dar din toate, cele
mai preţioase publicaţi uni relative la periodul acesta
se află în colecţiunea "Acte şi fragmente istorice bi­
sericeşti de Tim. Cipariu, 1855", cum şi în scrierea sa
periodică "Arhiva pentru filologie şi istorie", Înce­
pând dela 1 Ianurie 1867 până la Octornvric 1870/1.
Când aceste publicatiuni istorice ar fi cunoscute
În cercuri mai largi ale societăţii noastre romt'ineşti,
atunci eu m'aş fi putut dispensă prea uşor dela a-
5
[66]
- 66-
ceasta încercare a.rn'ea ; aşa Însă am crezut, că nu va fi
tocmai de prisos a disertă câteva inf'luinte ale re­
forrnaţiuriei religioase în biserica românească din
Dacia superioară, cari apoi au decis chiar asupra de­
stinelor naţiuni în acea parte a patriei române pe
150 şi respective pe 300 de ani înainte. Acele in­
fluinţe au provocat lupte între ideile reformatorilor
şi între doctrinele primitive ale bisericei orientale,
însă aşa, că rezultatele lor a fost mai totdeauna fu­
neste pentru aceasta şi pentru naţiunea noastră.
II. Propaganda protestanţilor între Români dela
Ioan Zapolya până la Mihaiu 1540-1601.
Am premis mai 'sus, că sectatorii celor două con­
fesiuni protestante văzându-se desbinaţi cu totul de
cătră biserica cea mare apuseană, au trecut în ofen­
sivă, şi că fiecare din ele s'a cercat a-şi asigura, pe
lângă unitatea naţională, totodată şi dominaţiunea
bisericească. Religiunea rom. catolică devenise oareşi­
cum vasala lor. Dar, în rapidul progres ce făcuseră
le mai sta în drum biserica 'gr. răsăriteană, la care
ţinea maioritatea preponderantă a populatiunei, a­
decă Românii. Atunci reformatii protestant! concepură
unul din planurile cele 'mai cutezătoare, adecă de a
sparge prin toate instituţiunile bisericei răsăritene,
şi a face pe toţi Românii ca să adoapte doctrinele
calveniane. Precum Turcii 'şi Arabii, aşa şi Maghiarii
calviniani începură propaganda lor 'mai întâi în fa­
miliile româneşti aristocratice, şi precum se va vedea
din documentele ce se vor cita îndată, cam în 25 de
ani dela consolidarea reformatiun ei în Transilvania,
le-a şi succes a calviniză nu numai pe cele mai multe
familii nobile fruntaşe ale Român'ilor, ci şi pe o
parte din popor.
Protestantii adoptaseră maxima care ţinea, că
domnul ţărei 'este domn şi al reIigiunei, sau cum
[67]
- 67-
se zicea latineşte: Ouius est regio, 'illius est etiant
religio. Petru Bod, eruditul paroh unguresc în co­
muna Ighiu 'din �i:ntuiul cetătei Alba-Iulia, scrisese în
prima jumătate din secolul al 18-lea între altele
multe şi o scurtă istorie a Românilor locuitori în
Transilvania.*) Venerabilul nostru coleg, dl Cipariu,
care posede rnanuscriptele aceluia, în Arhivul său
Nr. 33 din anul 1870 publică din acea istorie cap. I
"Despre unirea Valahilor cu Reformatii". Aci P.
Bod prerniţând sus atinsul principiu susţine şi el p.er­
niţioasa doctrină, după care domnul oricărei ţări ar fi
obligat să dispună nu 'numai de afacerile externe ale
acesteia, ci şi de credinţa religioasă a locuitorilor.
Spre a proba că 'acea doctrină era în adevăr şi apli­
cată la credinţa religioasă .a Românilor, el citează
cuvintele unui articol de lege al dietei tran'silvane,
care se ţinuse Ia Sibiiu în 13 Decernvrie 1566, în
care cei adunaţi acolo, adecă aristocratii calvini şi
patricianii Saşi, decid în unanimitate, că religiunea
veche este Tdololatria, inirnâca virtuţilor divine, care
trebue exterminată, mai vârtos dela Valahi, ai căror
preoţi orbi, duc pe orbi, şi că atât pe sine, cât şi pe
miserul popor l'au 'aruncat în curse.") Aşadar, liber­
tatea conştientei proclamată la începutul reformaţiu­
nei de cătră autorii ei din Germania şi Helvetia, fu
călcată de nou de cătră aseclii săi în Transilvania,
Bănat şi Ungaria. Cu alte cuvinte: r eformatorii au
fost tot aşa de intoleranti şi fanatici, ca şi catolicii,
ceeace se va cunoaşte şi mai luminat din descrierea
purtărei lor ulterioare cătră biserica Românilor.
*) Brevis Valachorum Transllvaniam incolentium Ris­
toria etc, Auctore Petro Bod de Felso Csernăton, verbi divini
minister (Manuscript],
**) Cuvin tele acelei legi: Idololatria virtutibus divinis
inimica eradicetor : praecipue ve ro Valachos, quorum duoto­
reş coeci coecos ducunt, atque tam se, quam miserarn ple­
bem in foveam deduxerunt
5*
[68]
, I
I!
'II
I
I
il
I
I !
i'
I
, II
I
- 69-
Prin doi articoli de lege ai dietei dela Sibiiu,
din 30 Noemvrie 1566 se comite popilor reformaţi
ca să-şi întindă propaganda 101' mai vârtos printre
poporul rornânesc ; iar acei Români cari s'ar opune la
doctrinele calvineşti, să stea la dispută religioasă cu
episcopul George al calvinilor, şi dacă tot nu ar vOI
să lapede doctrinele bisericei răsăritene şi să adoapte
calvinia, să fie exilaţi din ţară, episcopi, preoţi, că­
lugări, oricâti vor fi. (Articolul 36 et 37).
Dieta ţinută la Turda în anul 1568 decretase,
că principele să pedepsească pe toţi Românii câti nu
se supun episcopului celui calvinesc dat lor. *)
Din zilele principelui Christofor Bathori avem un
alt articol de lege al dietei din 16 'Aprilie 1577, al
cărui cuprins este !după la 'mea ppiniune, 'demn de !toată
atentiunea istoriografilor noştri. In acea lege se
spune limpede, că până în acea epocă trecuseră foarte
mulţi (plurimi) Români 'dela religiunea grecească la
cea calviniană reforrnată, 'din cauză că cuvântul lui
Dumnezeu li se predică în limba lor, încât acum acea
parte a poporului românesc avea .episcop (superin­
tendens) propriu calvinesc ; şi fiindcă 'episcopul de
atunci al Românilor calviniti murise, dieta decretă
ca să li se dea voie a-şi alege Un alt episcop cal­
vinesc, din sinul lor, sub a cărui conducere şi predi­
caţiuni doctrinele calviniane se poată face progrese
şi mai mari la poporul românesc.**)
*) Ve�i 1. M. MoBovan în Archiv Nr. 11. p. 234.
**) Textul acestei legi se află pela scriitori ungureşte
şi latineşte; aici îl reproducem în limba latina, precum îl
. dete d-I Cipariu după P. Bod aşa: nQuoniam de plebe vala­
ehica sunt plurimi. qU03 Dominus Deus radiis veritatis illu­
minavit, a professione graeca recesserunt et verbum Dei
propria ipsorum lingva praedicatum audiunt, quorum super­
intendens jam defunctus est. Decrevimus igitur, ut ax se
ipsis eligant Superinten 'entem, ne vivi Dai inter ilIos verbi
praedieatio cesset, imo vero progressum habeat".
i
L
[69]
- 69-
Pe cât timp reformatii fuseseră strâmtorati de
puterea Împăratului Românilor, cutezarea şi fanatis­
mul Iar a trebuit să se mai astârnp ere : după aceea
Însă proselitismul calvinesc nu a mai cunoscut nici un
cumpăt, nici mar,gine.Acei oameni Însă au şi ştiut
să-şi uşureze acţiunea Iar faţă cu biserica răsăriteană
a Românilor. Aristocraţia de ambele naţionalităţi,
maghiară şi română, din Transilvania şi părţile ad­
nexe, prin adaptarea dogrnelor calvineşti şi a ritului
eleveţian se contopi 1 intr/un carp mai solidar decât
fusese el inainte de aceea, pe cât timp familiile ari­
stocratice erau legate Între sineşi numai cu privile­
giul f'eudalismului şi prin un număr oarecare de că­
sătorii. Potestatea legislativă cu toată administra­
ţi unea şi cu afacerile politice ale ţărei era de mult
pusă exclusiv în mânile privilegiaţilor, ca În cele
mai multe state ale Europei. Protectiunea turcească,
sub care sta şi Transilvania, nu-i genă Întru nimic
pe terenul religios. Ideea (le le-a venit de a căuta in­
divizi cât se putea mai mulţi cunoscători de limba
română, şi totodată iniţiaţi În doctrinele calvineşti,
a produs rezultate cu .atât mai strălucite pentru cal­
vini şi ruinătoane pentru biserica românească, cu cât
asupra poporului românesc peste tot căzuse blăstă­
rnul milenar, casă nu poată afla mai nimic despre
lucrurile divine În limba sa maternă. Reformatii se
ştiură folosi minunat de eroarea piramidală a bise­
ricei celei mari anatolice, care nu a Îngrijit ca de
exemplu pe un popor aşa de numeros precum au fast
şi Daco-Rornânii, să-I indemne şi să-I ajute a intro­
duce in biserică limba naţională. Ec1eşia anatolică a
ţinut numai la limba elină din primii seculi ai cris-
Sub cuvântul lui Dvzeu ei înţelegeau numai doctrinele
calvineşti : in legi şi in alte acte publice numai confesiunea
calvinilor se titulâ Ortodoxă, toate altele în ochii lor treceau
de eterodoxe,
[70]
,!."
f
"
l' :1
,
,
I
"
I
I
II
,
I
I
I
1,
Iii:
, ,
I
70 -
tianismului, cum a ţinut şi eclesia occidentală la cea
latină. Introducerea limbei antice slave În oficiul di­
vin la câteva popoară de naţionalitate slavă a fost
exceptiune dela regulă. Reformatiunea venind a zis
popoarălor cristiane: Voiesc ca fiecare popor să as­
culte şi să Înveţe lucrurile divine, dogmatice şi mo­
rale, În limba sa maternă. Plecând de acilea, calvi­
nianii din Transilvania ştiură să zică Românilor: Cle­
ricii greci şi slavi vă vorbesc vouă În limba lor, pen­
truca să nu-i Înţelegeţi; ei se tem să vă spună vouă
adevărurile evangelice În limba voastră. Veniţi În bi­
sericele noastre, ca să-I auziţi dela noi. Aduceţi-vă
pe fii voştrii În şcoalele noastre, ca să-i Învăţăm carte
latinească şi ungurească, după care să fie În stare de
a vă face şi ei cărţi În limba voastră vJahL <.
Acele invitări trimise decătră reformati la adresa
Românilor, au fost auzite de aceştia şi În parte sa­
tisfăcute cu atât mai vârtos,că prin volburoasele agi- ..;-­
taţiuni religioase ale acelor timpuri se deşteptase şi
În piepturile Românilor interesul şi curiositatea, ca
să afle şi ei despre ceeace se agită În lume şi chiar
În patria lor. Clerul secular şi monastic al Românilor
se Încearcă cu adevărat În mai multe moduri, ca să
Împedece orice comuniune cu heterodoxii, precum se
Încercase Înainte de aceea seculi Întregi de a Împe­
deca cu catolicii apuseni. De'0 parte Însă mijloacele
cu care lucră clerul românesc, erau mai mult numai
spirituale, sau mai bine rituale, externe, mai tot ne­
gative/ adesea rău alese, uneori cu totul naive, pen­
trucă le Iipsiă puterea dătătoare de vieaţă, adecă
ştiinţa În limba naţională; .iar de alta potestatea le­
gislativă a ţăr ei compusă numai din heterodoxi, după
ce şi Înainte de aceea confişcase destule averi rnâ­
năstireşti, În dieta generală ţinută la cetatea Me-
diaş În Decernvrie 1588 pe lângă ce decretă măsuri
aspre În contra catolicilor apuseni şi exila pe iesuiţi
[71]
- 71 -
din ţară, se întoarse 'şi asupra bisericei ortodoxe ro­
mâneşti cu orticolul 13 de lege, prin care confirma
de nou toate legile tiranice aduse în contra lei, şi
mai adaoge, că de ,ael înainte "episcopii de ritul gre­
cesc să nu cuteze a face vizitaţiuni canonice prin ţară
fără ştirea şi permisiunea patronilor, adecă a dom­
nilor feudali". Din acea zi m,itropolitul şi episcopii
româneşti fuseră puşi în imposibilitate de a se mai
apropia de fii lor lor spirituali şi a'i apăra de .doc­
trinele calviniane.
In altă dietă gener,alăţinută la Alba-Iulia în
Noemvrie 1591 se decise în câţiva articoli de lege
aproape 'exterminarea bisericei cat. apusene, din cauze
mai vârtos, că casa Habsburg încercase totul, că toc­
mai prin aceea biserică să-şi asigure dominaţiunea
sa În Transilvania, fără a cărei posesiune nu se ţinea
sigură de Turci nici chiar în Viena. In data după doi
ani, adecă în dieta 'generală din Noemvrie 1593 ţi­
nută tot Ia Alba-Iulia, se luară de nou măsuri restric­
tive în contra vizitaţiunilor canonice, pe care le fă­
ceau nu numai episcopii româneşti, ci şi preoţii sâr­
beşti în părţile Banatice, pe unde Românii şi Sârbii
locuiau amestecati. (Pe atunci Bănatul Timişoarei
şi câteva cornitate (districte) ale Ungariei erau în­
corporate Ia Transilvania.)
Pe când consilierii împăratului Rudolf negoţiau
cu nebunaticul principe Sigisrnund Bathori pentru ab­
dicarea acestuia şi trecerea drepturilor sale asupra
împăratului, dietele Transilvaniei începuseră de frică
a se purta mai blând cătră catolicii apuseni, ceeace
se cunoaşte din actele dietelor dela 1595, 1598 şi
1599,cu care nu este locul aici a Încărca memoria
lectorilor. Tot aşa, pe timpul scurtei domnii a lui
Mihai-vodă în Transilvania, dieta din Iulie 1600 ţi­
nută în Alba-Iulia aduce abia un articol favorit şi
clerului românesc, adecă articolul 29, adaoge însă
[72]
. I
JI
1,
I
l'
1:
I
- 72-
curat, că "La pofta Măriei Sale (a lui Miha:i-vodă)((
popii româneşti, încât atinge persoana lor (nu şi a
membrilor familiei lor), să fie scutiţi pe tot locul
de şerbitatea la care este supus poporul; cu alte
cuvinte, ca de aci încolo preoţii româneşti să nu fie
iobăgiţi, să nu fie obligaţi a lucra în brazda boie­
rului cal vin câte patru zile în săptămână, 208 zile
pe an, să nu fie bătuţi cu biciul provisorilor boie­
reşti, nici să fie aruncaţi în prinsoare alătura cu Ţi­
ganii, şi să nu mai ţină în ierrratec cânii boiereşti
de vânat prin casele lor.
Acea lege însă a dur;at de Joi până mai apoi.
Abia a eşit Mihaiu din Transilvania, pe când iarăşi
se adună dieta 'g enenală în Octomvrie al aceluiaşi an
la comuna săcuiască Latieni (Letzfalva), unde 19 '�a:g­
naţi şi mulţime 'de alţi nobili adunaţi în număr mare,
declară în articolul 19 că, stricăciunea şi pericolul
lor de atunci a venit din cele două ţări româneşti;
de aceea 'ei decid, ca de aci încolo să nu poată trece
nimeni în acele 'două ţări spre a ocupa Vre-un ser­
viciu; iar de ar merge, să-şi peardă capul şi averile.
Nici un popă românesc să nu poată întra vre-odată
din ţările româneşti în Transilvania. Călugării ro­
mâneşti să fie proscrişi pentru totdeauna; iar dacă
totuşi ar întra vre-unul în contra decisiunilor dietei,
pe acela să-I poată prinde şi spoliă oricine şi oriunde.
In Ianuarie al anului următor .1601 ţinându-se
o altă dietă generală la Cluj, aceea prin articolul
12 decretă, ca popii româneşti, cari au participat la
acţiunile nezbelice 'din acele timpuri, să nu mai fie su­
feriţi în ţară; totodată se comite prefecţilor şi jude­
cătorilor (comites et judices regii) ca să-i prindă şi
să-i pedepsească conform legilor, adecă: în cele mai
multe cazuri cu moarte. Aci se vede curat actul răz­
bunărei pentru cele întâmplate sub domnia lui Mi­
hai. Nobilimea Transilvaniei adecă nici-odată nu a
[73]
- 73-
putut să ierte acelui Domn, că el iritat foarte
de perfidia şi rara inconstanţă a boierimei transilvane
voise a decretă exterminarea lor; boierii însă ar fi
trebuit să ia în consideraţiune, că chiar episcopul lor
cel calvinesc Naprăgy iritase mai mult pe Mihai în
contra magnaţilor şi-I îndemnase ca să-i taie pe cei
mai mulţi, iar de altă parte, că Dimitrie mitropolitul
românesc din Alba-Iulia fusese acela, care rugă pe
Domn ca să-şi închidă urechile la un consiliu aşa
barbar: "Să nu faci una ca aceasta Măria Ta."")
După asasinarea lui Mihai, generalul Basta se
aruncă cu furie de tigru asupra calvinilor, şi în scur­
tul period al domniei sale În numele Împăratului Ru­
dulf, merse <CU crudelităţile aşa departe, încât pe unii
popi reforrnati 'i spânzură de grindă şi-i af'urnă <CU
cărţile lor, pe alţii 'i ardea, şi iarăşi altora le trăgea
pielea. După eşirea lui Basta din ţară actele fana­
tisrnului său le plătiră rom. catolicii tot aşa de amar,
ca şi Românii ortodoxi. De aci încolo este cunoscut
din Lupul Bethlen, unul din cei mai buni cronicari ai
Transilvaniei, că după bătălia lui Radu Şerban, ţinută
cu Moise Szekely 'in 17 Iulie 1602, dieta Transilva­
niei ajunse până la gradul de alienaţiun e, încât de­
creta exterminarea totală a poporului românesc lo­
cuitor în Transilvania, Se intelege, că asemenea lege
nu s'ar fi putut executa niciodată, destul însă că ea
exista şi pune în evidenţă caracterul acelor timpuri.
III. Până la ce intensitate vor fi ajuns persecu­
ţiunile continuate asupra bisericei româneşti din Tran­
silv,ania şi Ungaria, se poate cunoaşte mai bine din
*) Vezi cronica lui Gheorghe Şincai la an. 1599 după
Enyedi Pal apud Anonymum Carolinensem. Istoricul Lupul
Bethlen spune libro 13, ca şi Basta. urase din suflet
boierimea sransilvsnă, şi eli o ţinea sub cea mai strânsă
priveghiare, iar pe câţiva i-au ;i ucis, cum arată şi Alex.
Szilăgyi în Erdelyorszăg tortenete tom, II, pag. 73.
[74]
,
1,
,
'II";
II')
I
l'
. j
I
I
II' II
u
I
i!
I'.�
III
I
I
- 74-
decretele unor principi ai Transilvaniei, cari deşi ei
înşişi calvini zeloşi pentru restabilirea unităţii în cre­
credinţa lor, prin urmare făuritori ai propagandei cal­
viniane, totuşi în unele momente lucide care-i vin
uneori şi fanatismul religios, sau în zile de pericole
mari, când avea lipsă de braciale armate şi de pun­
gile Românilor ori de conf'ederatiune cu principatele
româneşti, se înduplecară a o lua sub protecţiunea
lor, chiar şi cu vătămarea unor legi tiranice aduse
de cătră dietele ţărei. Intre acei principi aflăm la
Petru Bod şi în Cronica lui G. Şincai la anul 1609
pe Gabriel Bathori, de altmintrelea om tinăr, spul­
berat şi setos de sânge, căruia totuşi i-se făcuse milă
de clerul românesc căzut în servitutea cea mai aspră
din câte se pot cugeta. Deci acest Bathori emisese
o diplomă cu data de Alba-Iulia 9 Iunie 1609 sub­
scrisă de' el şi de cancelarul (marele logofăt) Stefan
Cândea, strănepot al unei familii româneşti de cele
reneg;ate. In acea diplomă principele află, că preoţii
româneşti din toată Transilvania şi Ungaria gem sub
tradare neauzit de 'rea (ma'lum inconditum), apoi de­
cide, ca preoţilor româneşti să le fie permisa se
muta, chiar şi fără voia patronilor (boierilor pro­
prietari) dela o comună la alta, precum şi că să fie
scutiţi de toate serviciile ţărăneşti şi civile, să dea
numai patronilor onorarile uzitate din vechime.")
S'ar părea la prima vedere, că asemenea diplomă
va fi uşurat mult starea clerului românesc; dar cerce­
tând lucrul mai deaproape, toată protecţiunea lui G.
Bathori devine ilusorie. Las că trufaş ii magnaţi ai
îndată la ernanarea 'lor de inconstituţionale şi ilegale,
îndată Ia emanarea lor de inconstituţionali şi ilegali,
dar apoi anume aceasta era paralizată cu totul prin
*) Vezi această diploma publicată întreagă in limba la­
tină de d-I Cipariu în Archiv Nr. 28 după cum Ee află la
Fiedler, iară la Şincai tom. Il, pag, 319 et sequ. româneşte.
[75]
- 75-
altă diplomă eşită numai cu câteva luni înainte dela
principele Sigismund Rakoczi, cu data Beiuş (Bele­
nyes) 1608, în favoarea acelor preoţi şi episcopi de
naţionalitate românească, cari apucaseră a trece la
calvinie cu poporenii lor, şi cari erau să mai treacă
după aceea; căci adecă Sig. Răkoczi asigura popilor
româneşti trecuţi la calvinie toată autoritatea, onoarea,
graţia, privilegiuri, favoruri, libertăţi şi prerogative,
de câte se bucură clerurile confesiuni lor recunoscute
prin legi, şi anume popimea maghiarilor reformati
calviniani, iar dreptul de a-şi alege episcopi şi proto­
popi li se confirma de nou şi încă cu adaos, că aceia
să fie traşi >CU totul de sub jurisdicţiunea episcopilor
şi protopopilor valahi şi sârbeşti, ceeace se notifică şi
mitropolitului gr. răsăritean Sava 1., ca să nu cuteze
a-şi subondină sieşi pe popii şi protopopii calviniţi.")
Acel privilegiu 'mare, dat acelui episcop şi acelor
popi româneşti cari se calviniseră, s'a Înoit şi con­
firmat de cătră principele Gabriel Bethlen de Ictar
prin diploma sa din 25 Iunie al anului 1614. Tot
acel domnitor, de altmintrelea luminat şi curag,ios,
care a apărat protestantismul şi cu armele, dupăce în­
fiinţase şi şcoale superioare În capitala de atunci a
Transilvaniei, luă totodată măsuri ca să ducă la acelea
mulţime de tineri români din cei mai deştepţi, spre a'i
instrui în doctrinele religiunei caJvineşti. Cu acea
măsură Bethlen imitase pe primii sultani ai turcilor,
cari răpiau sau luau !Cu ,titlu de [tribut mulţime de capii
de ai cristianilor, pe cari 'i da în şcoalele Ulemalilor
ca să-i institue în religiunea moharnedană, după aceea
'i înrola în faimosul corp al Ienicerilor. Intocmai aşa
s'au înrolat mii din junii de naţionalitate română.
Tot Bethlen a pus să se traducă şi Biblia În limba
*) Vezi şi această diplomă întreagă în Archiv Nr. 91
din 1870 pag. 609-610.
[76]
.. j
II'
� .. I "
I "
II
ti
" .
, � �
Iii
',i,
"
il
- 76-
noastră, care însă nu s'a putut tipări sub domnia lui,
ci mai târziu.
Acelaş privilegiu al Românilor calviniţi mai fu
confirmat şi de cătră principele George Răkoczi 1,
prin diploma sa din 9 Aprilre 1638. De altmintrelea
privilegiul dat Românilor calviniţi era întru toate în
spiritul legilor dietale sancţionate în secolul al 16-
lea şi anume articolul 13 din 1568 şi articolul 5 din
1577 citaţi mai în 'sU\S. Acest domnitor însă a mers
şi mai departe Întru 'exterminarea dogmelor, a ri­
tului şi .a tuturor institutiunilor antice ale bisericei
orientale. Domnul Munteniei Mateiu Basarab reco­
mandase lui Răkoczi de mitropolit în Transilvania
pe un ieromonah din Muntenia anume Ilie Iorest,
precum se spune, 'eşit din familie de frunte. Mitropo­
litul lor est dupăce se văzu confirmat în scaunul mi­
tropoliei, începuse a se opune măsurilor destructoare
şi a-şi apăra biserica sa de calvini. Această purtare
a lui fu considerată de crimă; se aflară însă alte
pretexte spre a surpa pe Iorest. Il încurcară în nişte
istorii femeieşti, după aceea convocând sinod, exope­
rară degradarea şi transmiterea lui în rnânile autorită­
ţilor civile, unde din mandatul principelui fu bătut
cu nuiele, apoi exilat, iar averile lui se confişcar ă.
După aceasta se comandă sinodul Igr. răs. ortodox, ca
să-şi aleagă alt mitropolit, însă aşă, că de nu va ,alege
vre-un individ plăcut episcopului maghiar calvinesc,
să ştie din capul locului, că principele nu-l va con­
firma. Sinodul sau mai bine zis, simulacru şi 'Umbra
de sinod, alese pe popa St. Simion, iar superit. calv.
Gelei îl recomandă (şi principele îl confirmă, prin di­
ploma din 10 Octornvrie 1643, însă sub cincisprezece
condiţiuni, dintre care cele mai memorabile sunt ace­
stea: Toate părţile ritului bisericesc să se execute In
limba românească. Catehisrnul calvin esc, care se irn­
pusese mai dinainte clerului, îl va întroduce peste
[77]
77-
tot şi tinerimea Va avea să-I înveţe pe acela. Sacra­
mentul baptismului să se administreze numai cu apă
curată, adecă să nu se pună şi untdelemn. Sfânta ou­
minecătură să se dea numai la oei adulţi, nu şi la
copii. Sfintei cruci şi icoanelor să nu se dea nici un
cult religios, ci să fie considerate numai ca decora­
raţiuni ale bisericilor. Dela îngropăciuni să se ornită
ceremoniile superstiţioase. La cununie să ceară dela
mire şi mireasă jurământ de credinţă, iar în cazuri­
de divorţ să judece după canoanele bisericei refor­
mate calviniane. Mitropolitul să nu cuteze (non atten­
tabit) a se opune acelor Români cari vor trece la
I�ea calvinească, nici să întreprindă ceva în contra
lor, ci şi după ,apostasia lor să-i considere şi tracteze
ca pe fraţii săi. Mitropolitul să fie obligat a ţinea
în toţi anii sinod general; însă atât el cât şi proto­
popii săi, nu 'va cuteza să aducă la îndeplinire canoa­
nele sinodali, fără ratificarea episcopului calvinesc,
din al cărui cuvânt n'au să iasă. Mitropolitul româ­
nesc ortodox să nu cuteze a pedepsi, a destitui, de­
numi vre-un protopop, fără a cere mai întâiu învoi­
rea episcopului calvinesc. Toate cauzele mai mari de
judecată atât dela protopopi, cât şi dela mitropolit
să se trasmită spre reviziune Ia episcopul calvinesc
al Ungurilor. Prin aceeaşi diplomă O. Răkoczi scoate
de sub jurisdictiunea mitropolitului românesc câteva
parohii din cele 'mai de frunte, şi districtul Făgăraşu­
lui întreg cu 'trei protopopiate, care toate rămân su­
puse jurisdictiunei episcopului calvinesc.
Popa Stefan Simion acceptă condiţiunile cu-
prinse în aceasta diplomă şi puse jurământ .pe ea. Din
acea zi biserica ortodoxă a Românilor din Dacia su­
perioară mai exista încă numai cu numele; mitropo­
litul şi clerul se calviniseră.
Mai departe este ştiut, că sub acest Răkoczi se
înfiinţase şi tipografie românească, din care au şi eşit
[78]
, I
.1
j"
l.i :
I I
I I I
, I
'1
I
I ,II
li' I
I .
- 78 -
câteva cărţi româneşti, cunoscute literaţilor noştri.
George Răkoczi II Încă a confirmat privilegiul
popilor româneşti trecuţi la calvinie prin diploma sa
din 29 Ianuarie 1650, iar prin diploma din 28 Decern­
vrie 1656 confirmă În scaunul mitropoliei româneşti
ortodoxe pe arhiepiscopul şi mitropolitul Sava Bran­
coviciu et Corenici, de naţiune Sârb, din renumita fa­
milie a domnitorilor sârb eşti, acum Însă scăpătată.
Pe acesta îl recomandase principelui, episcopul calvi­
nesc anume George Isulai. Din această diplomă me­
rită să însernnăm, că într'însa sunt arătate marginile,
până unde se Întindea jurisdicţiunea eclesiastică a
mitropoliei de Alba-Iulia, adecă nu numai peste toată
Transilvania, propriu zisă, ci şi până jos la Dunăre
În Bănatul Severinului şi de acolo În sus până În .di­
strictele Beiuş, Biharia şi Maramurăş; dar cele 15
puncte cuprinse În diploma dată lui Stefan Simion de
G. Răkoczi 1, aici lipsesc cu totul. Se vede că În si­
tuatiun ea ce 'şi preparase Răkoczi cu nebuniile sale,
nu-i dete mâna deocamdată să se ocupe şi de propa­
ganda religioasă, precum făcuse tatăl-său. In aceeaşi
diplomă se comite şi acestui mitropolit, ca să Îngri­
jească de tipărirea cărţilor În limba românească.
George Râkoczi II, aruncase ţara În cele mai
mari calamităţi prin 'ambitiunea sa de a ocupa tronul
Poloniei. Bătut foarte rău În Polonia, provocă inge­
rinta Poartei otomane, de aci destituirea sa şi numi­
rea de alt principe. Turci şi Tătari, haiduci din Un­
garia şi Nemţi Împărăteşti devastară iar câţiva ani,
până ce o aduseră la marginea peri rei. In scurt timp
se schirnbară trei domnii, a lui francisc Rhedei, a
Românilui Acaţiu Barcsay (Borcca), a unui alt Român
renegat Ioan Kerneny (Coman), până când în fine
paşii turceşti impus eră ţărei pe un boier de săcuiu,
anume Mihail Apaffy, un om bun, însă beţiv; dar-Tur­
cilor le plăcu statura lui cea mare.
[79]
'- 79-
In acele zile de ruină şi decadintă generală ce
se întindea peste toate trei principatele din Dacia,
mitropolitul Sava II, mai mijloceşte o diplomă în fa­
voarea clerului său, dela principele A. Borcea, cu data
din 15 Martie 1659. Principele Mihail Apaffy rugat
tot de mitropolitul Sava II, confirmă şi el diploma
dată de Borcea în favoarea clerului românesc prin alta
din 9 Septernvrie 1663. După cinci ani însă confirmă
în 20 Februarie 1669 şi pe a lui George Răkoczi dată
mitropolitului Ştefan Simion. I In acea diplomă pe
lângă ce se provoacă la actele respective ale antece­
sorilor săi la tron, mai cuprinde ş,i violenta sa în
patru puncte zicând: Să se facă şcoale româneşti în
mănăstirea din Alba-Iulia, adecă la mitropolie, şi în
trei districte, Hunedoara, Maramureş, Cetatea de
peatră. Să se restaureze tipografia românească din
Alba-Iulia. Să se destitue toţi preoţii cari ştiu nu­
mai carte sârbească, şi în locul lor să se pună lai ţii
cari cunosc şi literatura românească (qui et litera­
turam valachicam caIIent). In fine, ca mitropolitul
românesc în toate cazurile în cari va avea să hiro­
tonească preoţi, să pună protopopi, cum şi în cazuri
de pedepsire, de vizitaţiuni eclesiastice, de reviziunea
cauzelor grele, în convocarea sinodului general, să
depindă dela dispoziţiunile pe care le va lua epis­
copul calvinesc, care În toate actele poartă titlu de
ortodox; iar dupăce se vor termina lucrările sinodu­
lui general românesc, mitropolitul cu membrii cei­
lalţi să fie obligat a se prezenta în sinodul ungu-,
resc, oricând îi va comanda episcopul calvinesc, pen ...
truca aşa sinodul unguresc să ia la reviziune lucrările
sinodului românesc, şi membrii acestuia să aibă oca­
ziune de a învăţa canoanele calvineşti.") Aceste
puncte se impun clerului românesc sub ameninţare
de pedepse. In modul acesta Apaffy cu consilierii
*) Vezi T. Ci pariu Archiv Nr. 31 pag. 11.
[80]
80 -
şi cu popii (săi calvirieşti dinegând eroarea comisă de
Răkoczi II, cu ocaziunea confirrnărei lui Sava, în 1656,
când acestuia nu i:se puseră cele 15 condiţiuni, se
desfiinţată şi cele din urmă restur.i ale autonomiei
noastre bisericeşti.
Cu toate acestea, păharul încă nu era plin, scan­
dalele şi tirănia încă nu ajunseseră la culme. In ace­
leaşi timpuri dietele ţărei oricând era vorba de Ro­
mâni şi de biserica lor, le arunca insultele cele mai
barbare în faţă. Prin articoli de lege fundamentale
naţiunea română (ol âh natio) se declara numai de
suferită (tolerată) în Transilvania şi Ungaria, până
când vor cere interesele ţăr ei ca să mai fie suferită.
Tot asemenea fu proscrisă şi excornunicată întreaga
biserică ortodoxă românească cu tot clerul şi poporul
său; peste acestea locuitorii de religiuni eterodoxe
confederaţi între siueşi prin aşa nUI11Ha uniune tran­
silvană, depunea jurăminte 'solemne, că vor observa
strâns aceste legi de proscripţiune. Acel jurământ
se înoiă la toane succesiunile în domnie, până în anul
1837. De aci încolo naţiunea şi religiunea romârri­
lor era lăsată cu totul în discretiunea domnitorului.
Prin articolul de lege din 16 Februarie 1643 mi­
tropolitul şi episcopii româneşti sunt opriţi sub pe­
deapsa destituirei a hirotoni preoţi din fii ţăranilor.
Prin alte legi, cum este cea din 1 Maiu 1639,
se decide, ca fii preoţilor să fie supuşi la iobăgie,
prin urmare părinţii lor nu puteau să-i dea nici la
şcoală fără permisiunea patronului calvinesc, iar dacă
îl da, boierul îl aducea dela şcoală şi'I supunea la
pedepse grele. (Aprobat. Const. 1. 8 art. 4).
Prin articolul 13 din 12 Februarie, 1651 se dic­
tase pedeapsa morţei asupra protopopilor români,
cari ar cuteza să despartă căsătorii aşa cum ştiau ei,
după canoanele şi praxa bisericei răsăritene, iar nu
după cde cal virieşti.
[81]
81 -
Prin articolul 2 din 1 Octomvrie 1678 se inter­
zice nobilitarea preoţilor români, precum şi câştigarea
de averi imobiliare (moşii, pământuri).
Am mai putea cita o serie lungă de legi, din,
care să se cunoască natura tirăniei sub care 'gemuse
biserica românească în Transilvania şi Ungaria, dar
celor cari voiesc a le cunoaşte, le stau deschise co­
lectiunile de legi, dintre cari multe se află şi tipărite;
peste aceasta cred că scopul ce ne-am propus, este
ajuns şi cu enumerarea făcută până acilea.
JMitropolitul Sava II Brancovici nu era omul,
care să fi putut suferi acumularea ulterioară a ne
mai auzitelor infamii peste clerul şi biserica sa şi
cu atât mai puţin surparea progresivă a ei; de aceea
el se decise a lua poziţiune defensivă cât s'ar putea
mai tare. Dupăce văzu că superitendentii calvineşti
Petru Kovăsznay şi succesorii acestuia în scaun a­
nume Mich. Thofeus şi Tiszahecsi se încoardă din
toate puterile, ca după lupta continuă de o sută şi
mai bine de ani, în fine să dea bisericei româneşti
ortodoxe gr.-răs. lovitura de graţie, se puse şi el
din răsputeri pe lângă Apaffy, ca să asigure încai
uşur ări materiale clerului 'său, şi aşa mai stoarse dela
el, în anul 1673 o altă diplomă, în care principele
recunoaşte, că preoţimea românească era într'adevăr
sărăcită şi asuprită peste toată măsura, de aceea o
scuteşte din nou, mai ales de darea zecirn elor din ce­
reale, din must, legume, oi, porci şi stupi; iar fiindcă
decirnatorii nu se supuneau la mandatul domnitorului,
în 14 Iunie '1676 emite un decret ameninţător asupra
lor. De altă parte însă mitropolitul Sava II în loc
de a salva măcar nişte ruine din autonomia biseri­
cească, tocmai din contră, ajunge cu inima sfărmată
de dureri ca să mai vadă şi un alt edict alui Apaffy
dat la cererea lui Tiszabecsi în 14 Iulie 1674, cătră
mitropolit, protopopi 'şi 'preoţi, prin care le dernandă
6
[82]
- 82-
de nou, sub 'grea pedeapsă, ca să recunoască supre­
maţia episcopului calvinesc, căruia i-s'a dat dreptul
de sup erinsp ecţiune peste toate bisericile româneşti,
pentrucă să îndrepte erorile lor şi după Împrejurări
să le guberne, să facă prin ele vizitatiuni canonice, cu
care ocaziune să fie obligaţi a se prezenta la el toti
câţi îi v'a cita înaintea sa, ş,i nici unul să nu cuteze
a rezista. *)
Ce mai putea face mitropolitul Sava II, faţă:
cu această nebună poruncă a tiranului păgân? Ari­
stocraţia românească trecuse În partea ei cea mai
mare de mult la calvinie; chiar şi familii româneşti
şi greceşti emigrate în urma revoluţionarilor din
Muntenia în Transilvania se calvmiseră ; câţiva pro­
topopi şi un mare număr de preoţi erau calvini,
iar alţii se clătinau tare. In situaţiuni de acestea po­
poarăle atacate chiar la altarele lor, au recurs la ul­
tima raţiune, adecă la arme. Această eventualitate
Însă era prevăzută prin câţiva articoli de lege, şti
anume din anii 1620" 1622, 1632 şi 1650, prin 'care.
se interzice, anume Românilor, purtarea de orice
arme, cum puşcă, lance, tolba cu săgeţi, sabie, paloş,
cu mănunchiu lung, dardă şi orice altă armă, iar
prin articolul 9 din 23 Apri lie 1638 li se interzice,
şi călăritul."') Peste acestea, mitropolitul putea să
ştie, că la cea d'întâiu încercare de a-şi apăra re­
ligiunea cu armele, guvernul era să cheme îndată a­
jutorul Turcilor stationati în Bănat. Din principatele
româneşti, ajunse şi ele între anii 1660-1680 la
stare foarte problematică, nu putea să aştepte alt­
ceva, decât cel mult unele subvenţiuni materiale de-
*) Vezi toate aceste documente latineşte şi cel din urma
ungureşte în Archiv Nr. 29 pag. 572-5.
**) Vezi aprobatae Constitutiones Edict' SLIV. si
COI)1E'S J osephus Kemâny : J ndex ărficulorum diaelitalium etc.
îu Muieul dela Clnj şi in eolecţiune decopiate de Stef, MoI­
dovan.
[83]
- 88-
stul de modeste, şi acelea încă numai dacă nu 'era,
pericol de a se compromite ţara. Atâta se spune în
vieata lui Sava, că de câteori 'se reîntorcea el sau
.Trate-său Gheorghe din Iegatiuni în care-i trimitea
domnul Transilvaniei la domnii ţărilor vecine, to­
deauna aducea dela aceştia recornandaţiuni pentru bi­
serica ortodoxă orientală din Transilvania.
P,ână pe la anul 1668 Turcii şi Tătarii arseseră
de douăori mănăstirea, biserica şi reşedinţa arhiepis­
copească din Alba-Iulia. Poporul nu era în stare de ,a
le restaura, <Căci se afla stors până la măduvă şi tot­
odată sălhătăcit. Savu ceru în acel an permisiune
dela Apaffy, ca să plece împreună cu frate-său la
cerşite în ţările ortodoxe, cu scop de a r eedifică Sio­
nul românesc din Transilvania. Ei se deciseră a stră­
bate până în interiorul Rusiei. Trecând pe la Smo­
l ensk ajunseră la Moscva, unde tarul Alexiu Mihae­
lovici tatăl lui Petru 1. cel mare îi cuprinse foarte
bine, şi dându-Ie întru ajutor pe boierul Arternoru
Sergievici, le deschise cale largă, pentruca să poată
face colecte de bani, iar pe Gheorghe l'a pus să şadă
între boierii imperiului, precum scrie însuşi el în bio­
grafia frate-său, a mitropolitului.
Pe cât timp mitropolitul Sava II petrecuse în
Rusia, superintendentele calvinesc Mihail Thofeus se
folosi de toate mijloacele 'şi toată inf luinta sa ce avea
la curte şi la consilierii principelui, că prima per­
soană bisericească a calvinilor, pentruca de o parte
să mai tragă pe câţiva protopopi la calvinie, iar de
alta să scoată dela Mih. Apaffy un edict, prin care
mitropolitului să-i fie interzis a mai hirotoni preoţi
fără permisiunea calvinului, să i-se taie şi o parte
considerabilă a veniturilor bisericeşti. La întoarcerea
sa 'mitropolitul se plânse la Apaffy în contra noilor
măsuri tiranice; dar nu putit scoate dela el mai mult,
decât sus memoratul edict din 1673, şi acesta încă
abia după cinci ani. Numai dupăce superintendentele
6*
[84]
- 84-
calvinesc se apucă să răstoarne chiar şi cultul divin
al bisericei noastre şi anume să oprească serviciul
sântei Iiturgii, cu toate celelalte părţi ale cultului şi
alte datine bisericeşti, adecă abia după şepte ani dela
reîntoarcerea mitropolitului din Rusia, Apaffy prin
edictul său de dato Alba-Iulia 30 Decernvrie 1675
subscris de el 'şi de secretarul său Francisc Lugasi,
unul dintre renegaţii dela Bănat, 'mai înfrână ce­
vaşi fanatism popilor calvineşti prin cuvintele: "Noi
nu am 'dat 'până acuma nimărui voie ca să Împedece
(pe clerul românesc) în usul libertăţilor câştigate
dela antecesorii noştrii de 'glorioasa memorie"; apoi
mai la vale dernândă strâns, ca "bisericele româneşti
orientale, preoţii şi protopopii 'să nu se smulgă dela
scaunul bisericei orientale, 'de acum şi în viitor", iar
veniturile lui cele usi tate, adecă câte un biet florin
dela fiecare preot, să nu i-se mai micşoreze, şi să
fie lăsat în pace, ca să-şi poată restabili biserica şi
mănăstirea, şi În fine, cele răpite din veniturile mi­
tropolitului să i-se restituie etc.
Acest rescript domnesc a trebuit să intepe rău
pe superintendenteI.e calvinesc, de aceea se pare că
şi-a pus piciorul 'în prag ca să peardă pe Sava. Nu­
mai aşa ne putem explica eşirea diplomei din 24 Oc­
tomvrie 1679, prin care Apaffy confirma de nou pe
Sava II, văzâridu-şi scaunul subminat, a făcut tot ce
a 'ştiut, pentruca să-şi câştige confirrnatiune nouă.
Acea luptă desperată dintre mitropolit şi calvini,
care durase aproape 24 de ani, trebuia să se termine
odată Într'un mod oarecare. Ea se şi termină, Însă
în modul cel mai tragic pentru mitropolit, biserică
cler şi naţiune. Văzând calvinii că pe calea dreaptă
nu mai pot răsturna pe Sava II, care acum era cuno­
scut şi în afară la curtile dela Viena, Moscva, Cra-;
covia, Bucureşti şi Iaşi, se pun pe intrige. Doi re{­
negaţi, anume Vlad Secuiu, consângcan deaproape
[85]
- 85
al rnitropolitului şi Stefan Nalatiu, oameni rapaci,
cari însetau după averea mitropolitului, conspiră cu
superintendentele calvinesc, şi câştigă pe un blăstă­
mat de popă românesc din Vintul-de-jos, ca să măr­
turisească contra lui Sava, că ar fi avut a face cu o
muiere, îl denunţă la principe şi jură în capul lui.
Indată după aceea Thofeus mijloceşte! mandat de ,a­
rest în contra lui Sava şi a fratelui său. Mitropilitul
era bătrân şi suferea greu de podagră în pat. Cu,
toate acestea, inirnicii săi îl pun pe un car şi-:l duc
dela Alba-Iulia la Ernot (cam cale de 1 zi), unde
petrecea principele Apaffy tu toată curtea şi cu con­
silierii săi. . Pe Gheorghe Îl dirnit, Însă sub condi­
tiune, ca 'să 'descopere averile sale şi ale fratelui său.
Gheorghe se folosi de libertatea sa ca să alerge pe
la rnagnatii tărei, că doară ar puteă să scape dela
martiriu pe frate-său. Din combinarea unor docu­
mente ese, că Gheonghe câştigase pe mai mulţi mag­
naţi din opoziţiune în partea fratelui său, nu Însă
pe maioritatea consilienlor. Intrigele şi cercetările
impreunate cu tortura au durat mult. De o parte
tiranii cereau dela Gheorghe sume mari de rescum­
părare pentru capul rnitropolitului, iar de alta pe
acesta '1 'forţa ca 'să-şi abjure credinţa sa religioasă;
dar Sava, care era bun teolog, se apără cu sentinţe
din S. Scriptură. In fine dupăce Gheorghe scăpă
cu ochii scăldaţi În lacrirne prin pasul Vulcan în
România mică şi de-acolo drept la Poarta otomană,
calvinii luară pe mitropolJitul Sava şi-l bătură Înfri­
coşat. Mih. Cserei, 'unul dintre; cei mai buni croni­
cari ai acelei epoce, . deşi boier cal vin şi el, totuşi
descrie acel caz cu peana iritată şi cam cu aceste cu­
vinte: Principele ca om simplu ce era, crezu toate.
Pe Gheorghe îl trimiseră ca să mai adune din Ro­
mânia trei mii de taleri, bani de rescurnpărare, iar
văzând că nu mai vine. secaseră pe bietul arhiereu
[86]
- 86-
neputincios şi inocent numai în cămaşă şi ismene,
apoi atâta îl 'bătură cu biciul, până când se rupseră
pe el cămaşa şi ismenele şi-i căzu carnea de pe şe­
zut, di., care cauză 'nu-şi mai putea ţinea nici nece­
sitătila fireşti, ci le 'făcea sub el, până ce în fine
trebui să moară 'de acele bătăi, iar averile lui le îrn­
părtiră Între ei Vlad Szekely şi Stefan Nalatiu.
"N eauzita crudelitate fioroasă şi păgâriească", adaoge
Cserei, apoi încheie spunând, că Şerban vodă din
România 'fusese decis a nu lăsa lucrul acela nerăz­
bunat, şi că el anunţase principelui Apaffy, că de l'ar
costa până Ia o sută de mii de taI eri, va mijloci Ia
Sultanul detronarea lui; dar curând după aceea Şer­
ban muri:' In conventiunea încheiată În 21 August
1681 Ia Constantinopole între Const. Brancoveanu,
pe atunci agent 'diplomatic (Kapu-Kiehaia ) alui Şer­
ban-Cantaeuzin şi Între doi magnaţi ardeleni refu­
giaţi, anume Vlad Csăki") şi Christofor Pascu, aceştia
se obligă, că dacă îşi vor ajunge scopul (adecă de a
răsturna pe Apaffy), vor lucra pentru restaurarea,
drepturilor bisericei româneşti şi reaşezarea mitro­
politului Sava II, În /scaunul şi onoarea sa. In alt
document aoelaş Vlad Csăki pune jurământ pe nu­
mele Sâritei Treimi cătr ă O. Brancovici, pe care-I
numeşte nepot, că va Iucra pentru acelaş scop cu IeI,
nedespărtit, pe vieaţă, pe moarte. Aici este de în­
semnat, că Gheorghe scăpase ipe acesta şi pe mai
mulţi 'boieri transilvani cu mari sacrificii din capti­
vitatea turcească.
Incercările de a, răzbuna martirul lui Sava II
au rămas pentru atunci [deşerte, iar inirnicii au mers
Înainte. La mandatul superintendentelui unguresc al
calvinilor se convoacă sinod mare din protopopi şi
preoţi, ca să judece pe mitropo'litul lor şi să aleagă
pe altul. S'a întâmplat ,şi acum Întocmai ca cu mi-
. *) Străbun al familiei comiţilor Csăki din zilele noastre.
[87]
; .
1.
..
I
1 .
- 87-
tropolitul Ilie Iorest. Si nodul adunat Ia comandă,
degradă pe mitropolitul Sava, iar în locul lui alese
pe Iosif Budeanu, pe car e-l şi confirmă Apaffy tot
sub conditiunile specificate mai ,în sus, formulate
în 19 puncte, şi-i luă jurărnântul pe acelea. Acea di­
plomă de confirrnatiun e poartă data din 28 Decern­
vrie 1680.*)
Din o diplomă a împăratului Leopold I din 7
Iunie 1683 aflăm, că mitropolitul Sava II până în
acel an se mai ,află în viaţă, pentrucă împăratul îl
înălţ ă pe el şi pe frate-său Gheorghe Ia rang de
baron; dar din altă .diplomă împărătească dela 20
Septernvrie 1688 se 'pare că într 'aceea murise. Moşii
noştrii septuagenari ne spuneau din celece ştiau şi
ei dela 'moşii lor, că mitropolitul Sava II, fusese
bătut odată 'cu vâna de bou în curtea reşedinţei din
Blaj, care pe atunci ,era proprietate a doamnei Ana
Bornemisa soţia principelui M. Apaffy, unde acesta
petrecea bucuros din cauza aerului şi a vinului bun.
Atunci martirul Sava sculându-se dela pământ a zis
cuvintele ,acestea: Dumnezeule al părinţilor noştrii,
fă ca părnântul acesta pe care se varsă sângele meu,
să ajungă în proprietatea 'Rom,ânilor! După 58 de
ani reşedinţa dela Blaj şi dominiul ce-i aparţinea,
era al statului, dela care trecu prin diploma de do­
naţiune împărătească, în posesiunea unei mitropolii
româneşti cu mănăstire, la care succesive se adaoseră
diverse institute naţionale 'şli religioase, precum semi­
nar de clerici, şcoală (primară, gimnaziu, liceu, şcoală
pedagogică, şcoală de fetiţeş. a. Pioasa posteritate
*) A se vedea această diplomă în Acte şi Fragmente
p. 60 et seqq., însoţită de notele d-lui Cipariu. Aceeaşi di­
plomă se retipărt şi în Archiva Nr, 32 din 5 Febr. 1870.
Lectorul va face foarte bine, dacă o va căuta şi pe aceasta
la locurile citate, unde va vedea şi preţioasele note ale d-lui
Cipariu,
[88]
- 88-
venerează acele cuvinte ale �ui Sava ca profeţie îm­
plinită.
In 'Scurt period 'dela \1680 până la 1692, în care
an casa de Habsburg .luase Transilvania în pose­
siune, au mai fost IpatfIU rnitropoliţi în Alba-Iulia.
Acum Însă situaţiunea se !schimbase cu totul. Irnpă­
ratul Leopold ajutat de regele Poloniei şi de alţi
domnitori cristiani, cu comandanţi huni, precum au
fost un Carol 'de Lotharingia, Ludovic de Bavaria,
un Stahrernberg, Veterani, mai apoi Eugeniu de Sa­
baudia, după 'mai multe bătălii din 'cele mai crunte,
scoase pe Turci din Buda 'şi din partea cea mai mare
a: Ungariei până în Bănat; ,n fine puse mâna şi pe
Transilvania ; dar ta să o poată ţinea, a crezut că
este indespensabil de a restabili catolicismul 'şi a
înfrâng'e 'cornul reformaţilor. ISe proclamă şi sanc­
ţionă, cu adevărat, egalitatea de drepturi a celor
patru confesiuni, se rezervă însă 'şi dreptul fiecăreia
de a face prozeliţi câti (s'ar putea mai multi. Atunci
cardinalul Leopold Collonich arhiepiscopul primate
al Ungariei, luând 'În ajutor pe iesuiţi, se apucă de
lucru cu rnâneci resfrânte !până în cot. In acelaş timp
el învită şi clerul românesc ta săadoapte cele patru
puncte ale uniunei 'stabilite odinioară în sinodul din
Florenţa. Acuma 'se porni una din luptele cele mai
înverşunate Între catolici "şi cal vinii ; dar puterea lup­
tei curgea mai vârtos împrejurul bisericei româneşti.
Catolicii prorniteau 'clerului românesc cer şi pă­
mânt, egalitate pref'ectă de drepturi, înfrânarea tir ă­
niei calvineşti, protecţiune 'valoroasă <din partea îm­
păratului, donaţiuni de moşii, �ns'titut'e de cultură.
Catolicii 'şi propuseră, ta �naint'e de toate să tragă
la sine pe Români! :cei calviniţi definitiv, adecă pe
nobilirn e, şi să 'desfiinţeze 'episcopia calvinească, care
se afla În districtul Făgăraşului, apoi să Înceapă ş'i
cu poporul. Calvinii !necum :s:ă cedeze În punctul la-
[89]
- 89-
cesta; dar îşi 'apără cu ambele braţe jurisdicţiuriea
nu numai peste 'popii şi Român!ii cei caliviniţi, ci şi
cea usurpată în {mod {tiranic peste mitropolit şi clerul
cât mai rămasese 'în credinta veche. Despre acea re­
sistenţă oerbicoasă a calvini\or ne ,rămaseră două do­
curn ente foarte interesante. "Mitropolitul Theofil de­
numeşte în 9 Aprilie J 697 pe popa Ioan de proto­
pop în 'Hunedoara; dar noul protopop nu poate întra
în oficiul său fără confirmare dela superintendentele
calvinesc. Acesta '1 confirmă, însă cu condiţiune, ca
să meargă să-i depună lui jurământ; cu acea ocaziune
apoi avu impertinenta 'de ,a se subscrie şi el, precum
se subscriau şi antecesorii 'săi, adecă: (L. S.) Vesz­
premii Istvăn, erdelyi reformatus magyar es ol ăh Pus­
pok rn. p.; româneşte '(L. S.) Stefan Veszprerni, epis­
cop reformat maghiar . şi român din Transilvania
m. p.*)
In fine 'mitropolitul Theofil văzând,' că nu mai
este ,alt mod de ,a-şi saliva biserica de calvinie, şi
nemai putând suferi, ca protopopii româneşti să
aducă pe 'episcopul calvinesc în sinod cu lectica, pur­
tându-l pe umerii lor, 'se decise a, primi unirea cu
Roma pe temeiul cunoscutelor patru puncte, ceeace
însă el prevenit prin 'moarte, nu a mai dus la înde­
plinire. Dar prin actul acesta biserica şi naţiunea
*) Documentul acesta tot la Ci pariu Acte şi Frag­
mente pag. 253. Ne lipseşte spaţiul spre a-I reproduce aici
întreg; dară spre a-i cunoaşte caracterul, fie de ajuns numai
aceste expresiuni adresate preoţilor şi poporului românesc:
»Kegyelmeteket azon kerem s egyszersmind parancsolom, hogy
engedelmeskedgyek s megis emlitet Popa Juonnak minde­
nekbe, mert valaki nem engedelmeskedik, a censurăt el nem
mulattya. Akkor osztăn fel juven, megis esketyiik a Generalis
elutt, etc.e Adecă episcopul ealvinesc al Ungurilor impunea
clerului răsăritean protopopi de care- i plăcea lui, îi confirma
el, iară nu mitropolitul românesc, apoi îi cita Înaintea sino­
dului general calvinesc, .. şi în faţa aceluia le lua jur ământul,
ca oe rămână credincioşi bisericei calvineşti,
[90]
- 90-
română din Dacia 'superioară întră în un stadiu nou
şi epocal al vieţei sale religioase şi politice.
Din luptele religioase câte ,au decurs în Tr an­
silvania, Bănat şi Ungaria până la anul 1700 între
biserica ortodoxă şi cea calvinească, s'ar putea de­
duce mai multe corolarii instructive; dar din această
mulţime de premise poate trage oricine concluziuni,
fără ca să aibă lipsă de reflexiunile mele ulterioare.
S'a pus de ex. adesea intrebarea, că pentruce Ro­
mânii din Dacia 'superioară sunt aşa lipsiţi de fa­
milii aristocratice şi patriciane? Tot această între­
bare se poate pune poporului Bulgariei, al Bosni ei
şi al Hertegovinei 'etc. Răspunsul se poate da la
moment. Din vre-o şase sute de mii locuitori ai
Transilvaniei, câţi adecă 'trec de Maghiari, cel mai
puţin două sute cincizeci <de mii au fost înainte ou
două şi mult hei 'sute de ani Români curaţi; aceia
însă după adoptarea do'gmelor calvineşti şi a ritului
străin s'au maghiarizat cu totul. Incât pentru nobili,
era o lege, în puterea căreia cei cari treceau dela,
calvinieanume la legea gr. răsăriteană, 'şi perdeau
nobilitatea şi averea. Iacă soţii beilor sârbi turciţi
din Bosnia. Mai avem până în ziua de astăzi unele
comunităţi rurale calvinite, 'ai căror locuitori vorbesc
numai rornâneşte ; dar în zilele noastre s'au luat cele
mai energioase măsuri 'spre a-i face să înveţe limba
maghiară.
Ceeace bate mai 'mult 'la ochi în acele lupte se­
culare este, că Românii 'din Dacia superioară le pur­
tară pcacele de regulă 'mai tot 'singuri singurei, ne­
ajutaţi de nimeni în Iurn e, şi cu atât mai puţin de
biserica cea mare a Răsăritului. Constatăm această
împrejurare, fără a inculpa pe nimeni; rămâne însă,
adevăr, că luptele religioase au fost mult ignorate,
la căderea totală a bisericei lor sub calvinie. Pe
când catolicii au 'început propaganda lor printre Ro-
[91]
- 91-
mâni, iau aflat 'mai mult calvini decât ortodoxi, sau
vorbind mai exact, nu catolici în senzul simbolului
Niceo-Constantinopolitan.
Dupăce cunoscurărn starea deplorabilă şi tra­
gică a bisericei româneşti din Dada superioară cu
mai multe peripeţii 'şi ,episoade ale ei, s'ar părea că
ar fi fost imposibil, 'ca ierarhia Răsăritului, episcopi,
arhimandriţi, ieromonahi şi toţi bărbaţii câţi se vor
fi ocupând cu studii teologice, să nu între şi ei în
luptă spre a combate doctrinele r eforrnaţiun ei şi a
se apăra de ele. 'Cu toate aceste, lucrul s'a întâm­
plat tocmai din contr ă. Răsăritul nu a participat mai
întru nimic la luptele religioase din apus, pentrucă
puţinele scrieri, care s'au văzut ici-colea eşite în.
limba !greoească a.,supra reforrnatilor cau aşa numi­
tilor eretici, pe aceştia 'nu i-au durut nici decum
'=�
capul. Unii vor 'să .explice acea nepăsare a ierarhiei
'greoeşti din ura seculară la ei cătră ierarhia latină,
care o făcea să 'se bucure de cumplita strârntoare în
. care venise aceasta, Alţii atribue toată acea ţinută
a Grecilor faţă cu r evolutiunile religioase din se­
colul al l o-Iea numai indolenţei răsăritene şi acelei
• mol eşiri de Fanar, dare aşteaptă până când arde mu­
cul lurninării la, degete. 'Au putut să fie ambele a­
ceste cauze; dar 'să fim drepţi 'Şi să nu perdem din
vedere nici împrejurarea, că biserica Anatoliei se
afla pe aoele timpuri în luptă de vieaţă şi de moarte'
cu Islarnul, cu fanatismul şi tirănia mohamedanilor
Turci şi Arabi, cari lacum erau domni în Constanti ..
nopole. Sute de mii de Greci curaţi dîn Azia mică
şi milioane de alte popoară înainte cristiane ortodoxe,
adoptaseră religiunea mohamedană. Tocmai p.e când
luteranii şi calvinianii lucrau cu mai mare foc spre a
dărâmă toate institutiunile vechi ale ambelor biserici
mari, armele lui Suleiman ocupaseră Buda şi ajun­
seră sub rnurii Vienei. Tot atunci boierii bulgari şi
[92]
- 92
sârbi se turceau neîncetat. Intre acele Împrejurări
clerul grecesc a putut scutura 'Orice lene şi a lucra
pentru apărarea bisericei 'sale 'din toate puterile; era
Însă prea târziu. Consecinţele ostilităţilor milenare
dintre cele două biserici 'majI1i, apuseană şi răsări­
teană, nu se 'mai puteau corege. Ca holocaust (jertfa)
al ostilităţei a trebuit 'să cadă biserica românească
şi cu ea naţiunea din Dada superioară. Bărbaţi
sfinţi, inspirati, erudiţi şi determinati la orice sa­
crificiu, ca Vasile cel mare, ca ambii Grigorii, ca Ioan
Gură-de-aur, sub despotismul bisantin dispăruseră
din biserică. Lipsa de solidaritate, de ştiinţă multă
şi energie apostolică la clerul Anatoli ei a simţit-o
partea natiuriei româneşti locuitoare 'în Dacia supe­
rioară mai mult decâf oricare alt popor. Până la re­
formaţiune, cel din urmă stadiu şi termin În care
Roma veche apuseană [şi Roma orientală 'şi da în
capete pe terenul religios, adesea şi pe cel poliţie,
au 'fost Carpaţii Daci ei. Pe acest terîtor călugării
apuseni se luau de pept cu cei răsăriteni. Aici regii
Ungariei Bela, Carol Robert, Ludovic 1, Sigismund,
chiar şi Matei Corvinu provocaţi de patriarhul Ro­
mei vechi, se încercară se extermine prin legi şi prin '
arme toate urmele jurisdicţiuriei patriarhului Romei
nouă (toată ierarhia 'greco-răsăriteană). In văile şi
cârnpiile de 'sub 'acei munti s'au adus succesive colo­
nişti de religiune !r. catolîcă din diverse părţi ale
Germaniei 'şi din Holanda, in favoarea cărora s'au
înă'lţat în acea parte a Daciei ce se zice Transilva­
nia, biserici monumentale, cu colecte făcute în ţările
europene şi cu diverse ajutoare date lor dela statul
Ungariei. Acele colonii germane apărate şi îngrădite
cu privilegii extraordinare, mai există până În ziua
de astăzi sub 'numele 'de Saşi, cunoscuţi În evul
mediu sub nume 'de Oaspeţi (Hospites). Din aoele·
lupte rseculare biserica orientală reprezentată aici
[93]
T
I!
I •
(
\
�
I
- 93-
prin elementul românesc, 'a eşit pentru totdeauna în­
vingătoare în Dacia inferioară sau România de as­
tăzi; din contră, în Dada 'superioară a rămas in­
vinsă şi subjugată, Puterea ambilor patriarhi dela
Roma veche 'şi 'Roma 'nouă s'a înfrânt în aceşti munţi,
prin care 'se 'desparte Dacia în două ţărişoare vaste.,
Docrtinele reforrnatiunei religioase aflară pe ambele
biserici mari fatigate 'şi 'debilitate în grad suprem.
Calvinii din Dacia 'superioară, ajutaţi de luterani şi
de antititrinari, se prepară ca să le dea lovitura
de graţie.
[94]
I
Despre resbelul civil transilvan din anii
1437 --1438.
Revolutiunea cea mare 'şi rezbelul civil de care
fusese ea însoţită în anul 1437/8, a durat aproape
un an şi 'a fost 'decizătoar e asupra poziţiunei politice
a acestui mare principat, a soartei locuitorilor ei,
iar 'mai ales asupra naţiunei româneşti. Istoricii mo­
derni ai Transilvaniei s'au adoperat a scoate Ia lu­
mină documente cât mai multe, după care se poată
descrie cum se cuvine ;acea revoluţiune 'şi acel .rez­
bel civil pentru totdeauna memorabil. Pe lângă
documentele cunoscute bătrânilor au 'mai eşit şi al­
tele Ia lumină, care 'însă 'tot nu sunt de ajuns, pen­
trucă din acelea 'să ;se poată limpezi pe deplin istoria
anilor 1437 şi 1438, 'cari de altmintrelea corespund
aşa de 'bine, în 'Unele respecte, Ia anii 1848 şi 1849,
adecă după patru 'sute 'de ani aproape. Documentele
din 1437-38 decopiate după col ecţiun ea cornitelui
Iosif Kerneny, încă nu sunt de ajuns, pentruca din
ele să ne informărn {deplin despre decursul eveni­
mentelor din descitaţii ani 'de memorie nefastă. Pe
cât însă acelea cuprind 'date de cele mai interesante
şi mai instructive, pentru mai buna lor înţelegere
se simte necesitatea de 'a le aduce în legătură cu
altele care au preces, cum 'şi pe cele contimporane
între sine.
Care şi câte au fost cauzele revoluţiunei celei
mari transilvane din anul 1437-38? Vom enumera
cât se poate mai pe scurt, numai cauzele principale,
iară acelea au fost:
[95]
Ţ
J
\
, I
I
�,
. ,
- 95
1. Vechia persecutiune 'religioasă a Românilor,
sau adecă lupta religioasă dintre biserica r asan­
teană şi apuseană, dintre 'capii acelor biserice şi căi
lugării lor, cari pe la finea vieţei regelui Sigisrnund
şi cătră finea miserabilului Imperiu grecesc bizantin,
tocmai aici În Carpaţi 'îşi da în capete ca şi nişte
tauri, cu mănia cea mai Înverşunată, şi spre cea mari
înfricoşată stricăciune a naţiunei româneşti, care se
afla între două focuri.
2. Persecuţiunea politică a nobilimei româneşti
(primatii, cnezii), care mergea alăturea cu cea reli­
gioasă, şi tindea a-i micşora autoritatea şi a-i sub­
stitul aristocratia venetică, adusă de airea.
3. Tirania şi rapacitatea oligarhiei, care călcase
toate 'drepturile populatiunei 'rurale recunoscute şi con­
firmate în favoarea ei de cătră mai mulţi regi, Înce­
pând dela regele Ştefan '1, şi chiar până la Sigis­
mund, şi Încă cu 'dreptul prea bine respicat de mi­
graţiune liberă, pe care aristocratia se Încorda din
toate puterile ca să 'O desfiinţeze, iar În locul ei să
introducă servitutea sau sclăvia în senzul antic, pă­
gâriesc, cu delăturarea totală a doctrinei evangelice.
4. Calamitatea zecirnelor eclesiastice (Decimae),
care apucase a învenină itot corpul social al Transil­
vaniei cu atât mai vârtos, cu cât clerul căzuse şi pe
aici în corupţiune 'spurcată până la atâta, încât de ex.
Săcuii, cari 'şi aşa n'au prea fost religioşi, nici că mai
sufereau 'popi în comunele lor, prin urmare nici admi­
nistrarea sacrarnentelor nu 'O mai primea dela ni­
meni. In această' epocă episcopul catolic latin al
Transilvaniei 'era Gheorghe Lepes, venit aici din
Ungaria şi frate al vicevoivodului Lorand Lepes, adus
tot din Ungaria. Acel episcop era mai mult numai
cu numele diecezan În Transilvania, pentrucă el pe­
trecea în calitate 'de cancelar mai tot la curtea re­
gească afară din ţara noastră; cu toate acestea el tră-
[96]
- 96-
g eă din Transilvania venituri cât se putea mai mari.
Unul din veniţurile cele mai grase ale episcopului
latin erau decimele '(Decirnae ), pe cari le lua dela toţi
locuitorii ţărei, fără distinctiune de naţionalităţi,
clase şi confesiuni, aşa dară şi dela Români. Acel
Lepes însă a făcut un pas şi mai departe. S'a în­
tâmplat adecă ceeace vedem că se întâmplă adese
şi în secolul nostru, 'că în unele staturi se fac feluri
de specule cu valoarea monetei. Episcopul Lepes
ştiind cu mult mai .inainte că se va schimba moneta,
vre-o doi ani nu a scos zecirnele cari se rescumpărau
în bani, iar după aceea le-a pretins în rnonetă bună.
Nici una din diversele <Clase ale poporului n'a voit
să-i plătească în rnonetă bună. Atunci episcopul în­
furiat a dispus închiderea tuturor bisericilor din ţară
(Interdicburn ) şi a oprit orice 'serviciu dumnezeesc.
La o parte mare a poporului 'nu i-a păsat de această
brutalitate a episcopului. - 'S'a mai observat ŞI,i
airea, că în aceeaşi 'epocă doctrinele lui Ioan Huss
străbătuseră peste Ungaria la Moldova şi de acolo la
Transilvania, din care cauză Lepes chemase pe călu­
gărul Iacob, ca 'să extermine doctrinele lui Huss chiar
cu vărsare de sânge. Aşa ţin unii istorici, alţii însă
adaogă, că propaganda 7n contra eresului hussit a
fost numai pretext, 'căci în adevăr scopul lui Lepes
a fost supunerea prin arme a Românilor la jurisdic­
ţiunea sa. Noi sperăm că cu timpul se vor afla do­
cumente istorice de ajuns pentru ambele opiniuni.
Se pare că doctrinele lui Huss străbătuseră tare la
Săcui, pentrucă altmintrelea 'abia s'ar putea explica,
cum Săcuii au luat la fugă mai pe toţi popii lor.
Ceeace mai bate 'tare la ochi în toate docurnen­
tele istorice câte s'au descoperit până acilea despre
această revoluţiune şi de acest război civil 'este, că nu
se află nici cea mai subţire urmă despre participarea
clerului românesc transilvan la acea luptă pentru exi-
T
I
"
\
1-
"i
1,
I
'1'"
[97]
,.
- 97-
stentă ; rncam nu se numesc I1lQI .arhierei, nrci că­
lugări 'şi nici 'măcar un popă ca Stanciu sau ca Voicu :
pare că pe atunci clerul românesc ar fi dispărut, ceea
ce nu stă; însă ce .a făcut el? Nu se ştie.
Văzând episcopul Lepes, că nu o scoate 1. cale
nici cu anaterne şi interdicte, a cerut dela regele
Sigisrnund un decret, prin care se con strângă şi să
supună pe toţi locuitorii la vointa lui. Sigismund
care pe atunci era cu un picior În groapă, şi că toţi
desfrânatii, pe la finea vieţ ei se făcuse foarte bigot
şi supus la toate vointele arhiereilor, În 1436 de­
mandă aspru şi (isub pedeapsă, ca locuitorii să dea
decimele întregi în rnonetă bună.
Despre acel decret se poate zice oareşicum, că
prin acela s'a spart fundul vasului.
Din istoria revoluţiun ei dela 1437-38 a publi­
cat 'mai întâiu Carol Eder câte ceva fragmentar din
unele documente 'care ajunseseră la cunoştinţa lui
până la anul 1803.*) După Eder au mai scris şi alţi
Saşi şi Unguri, însă tot numai pe cât au aflat la 'el.
Abia în anul 1846 comitele Iosif Kerneny publică o
disertatiune istorică cevaşi mai amplă, proptită încă
şi pe alte documente descoperite de el Însuşi. **)
După Kernenyi veniră alţi scriitori, că Ladislau Ko­
vări şi Aless. Szilag,yi,iar dintre Rornnâi A. Tr. Lau­
rianu şi 1. V. Rusu, cari În istoriile lor se ocupară
Înadins cu descrierea acelor evenimente irrgrecate de
consecintele fatale. Insă afară de Kerneny alţii n'au
publicat şi documentele respective, după care au scris.
Aceasta împrejurare în alte mai multe 'cazuri şi părţi
ale istoriei nu ar merita ca să fie relevată; aci Însă
*) Jos. C. Eder observationes criticae et pragmaticae
eto, Cibinii 1803.
**) Magazin fur Geschichte Literatur etc. van Anton
Kurz. II Band III. Heft Kronstadt 1846. Vezi daltt pag.
357 până la 375.
7
[98]
- 98-
şi mai anume la această epocă, noi Românii avem
necesitate neapărată, ca 'să ţinem acele documente di­
naintea ochilor noştrii, dorind ferbinte, ca din acea
epocă să se mai descopere şi altele multe. S'a În­
târnplatadecă şi până acilea, că la mulţi scriitori ne­
români, f'ără a falsifica întru nimic nici un document,
le-a succes totuşi a le explica. În câte un sens, Încât
nu ştii ce să mai alegt dlin logica lor. Alţii iarăşi,
cari ar juca bucuroşi rolul de democraţi, fiindu-le
Însă şi până astăzi frică de oligarhie, Încurcă ade ..
vărul de colea până colea, Încât nu mai ştii ce săI
alegi din deducţiunile lor.
Revolutiunea din anii 1437 şii 1438 s'a manif e­
festat Într'un rezb el civil iscat Între democraţie I�i
aristocraţie, fără distincţiune de naţionalitate, Însă
cu caracter religios. 'In castrele aristocratice se afla
oligarhia din comitate, patricianii saşilor şi primaţii
săcuilor, episcopul latin cu clerul său şi cu toţi aceia
trăiau din graţia lor. In castrele contrare se află
poporul ţăran de ambe naţionalităţi, adecă Români şi
Maghiari, <cum şi o parte din dasa nobilorvcare sau
că va fi fost asuprită şi rnaltratată de cătr ă oligarhi,
sau şi de cătră episcop şi călugări pentru convictiu­
nile sale religioase. Acestea erau cele două castre,
cari îşi stau faţă în faţă .începând îndată din primă­
vara anului 1437. Spiritele fuseseră preparate mai
de mult, conflictul :şi catastrofa era inevitabilă. Incât
pentru Români, am văzut că cei din districtul Ha,
tegului îşi cercaseră fortuna armelor încă în anul
1427, iar cei 'din districtul Făgăraşului În anul 1434.
Starea lucrurilor nu mai era de suferit pentru Ro­
mâni, Însă nici pentru poporul unguresc; aşa inter e­
resele comune induplecară pe Români şi pe Unguri,
ca În lupta lor pentru existentă să facă cauză co­
mună şi se inpune armele În contra tiranilor, atât
a celor eclesiastici, cât şi a celor laici (mireni ). Dar
[99]
- 99-
sunt unele urme, 'că pe atunci 'chiar şi câteva comune
săseşti se sculaseră asupra nobililor.
Prima vărsare de sânge şi pr edatiune s'a înce­
put în săsime, în primăvara din anul 1437. In frun­
tea 'celor răsculaţi asupra patriciilor săseşti se pusese
un Ungur anume Ioan Kardos (Cel cu sabia), care
a Început a spolia pe Saşi. Aceştia se plâng Ia vice­
vaivodul Lorand Lepes, care le şi promite ajutor prin
epistola sa din Aprilie 1837. Nu aflăm care parte
din săsime suferea (dela insurgenţii lui Kardos, aflăm
însă, că Saşii din comunele Oumitra (Metersdorf')
şi Terpisiu (Treppen) încă au fost început a ocupa
şi devasta teritorul unor nobili. *) Adecă, Îşi făcea
drept fiecare cum putea şi cum ştia, pentruca dreptul
pumnului apucase de 'mult a predomina.
Partida democratică, adecă reprezentanţii popo­
rului, forrnulându-şi punctele lor de gravamine, ce­
rură peste tot uşurare şi vindecare, provocându-se
Încă şi la vechile sale drepturi, pe care le ştia asigu­
rate Încă din zilele regelui Stefan 1, precum arată şi
renumitul istoric Pray. Oligarhia şi episcopul res­
ping cu dispreţ propoziţiunile poporului. Atunci
poporul află cu cale a se aduna la comuna Olpret
sau Paretu (ung. Alparet) lângă opidul Dej În corni­
tatul Solnoc, iar când văzu că partida aristocratică
se prepară a-I lovi cu arme, poporul încă nu perdu
timp, ci armându-se bărbăteştevse aşeză cevaşi mai
sus În castre (în tabără) pe un deal Ia comuna Bo­
bâlna, care astăzi nu mai există sub acest nume.**)
La locul acela poporul armat îşi asigură pozitiunea
sa prin săpături de valuri sau şanţuri, despre care
Lad. Kovări ţine că s'ar mai vedea până în zilele
noastre.
*) Vezi la C. Eder Observationes criticae pag. 99. -�'
*"') Esie în Transilvania o comună cu numele Bobalna,
care Însă e situată în comitatul Hunedoarei la Mur�ş.
- �
[100]
- '100-
Cine să nu-şi aducă aminte aici de retragerea
plebei romane şia ostaşilor în Muntele sacru, dis­
tanţă 'de trei 'milliari dela Roma, întâmplată tot din
cauza tirăniei şi a perfidiei familiilor patriciane ,(496
înainte de Christos). Insă 'CÎne să nu vadă şi nemăr­
ginitadif'erinţă între 'modul de tractare al patriciani­
lor cu poporul În Roma veche 'şi în 'Transilvania. In
Roma patricianii văzând că poporul nu le face nici
un rău, ci că s'a retras numai dinaintea brutalei trac­
tări şi că 'voieşte a-şi funda cetate 'separată, aflară
pe Menenius Agrippa, pe care-I trimiseră la plebe
cu scop de a. o îndupleca la 'reîntoarcere. Menenius
care inventă parabola despre stomah şi despre cei­
lalţi membrii ai corpului, luându-se cu blândeţă pe
lângă popor, îl înduplecă în adevăr ca să se reîn­
toarcă la Roma, Ou totul din contră s'a întâmplat
în Transilvania. Ladislau Ciacu vaivodul, Lorand
Lepes vicevaivodul, Ioan Tămaş jun. şi Mihail laksi,
spani (prefecţi) şi comandanţi ai oastei săcuieşti, pe
care aristocraţii 00 şi chiernaseră în ajutor, pleacă în
contra poporului, pe care-I provoacă ca să se răspân­
dească şi să se ducă pe la casele sale. Poporul însă
află cu cale a trimite la Ciacu 'Vodă deputaţi, cărora
le comit ca să între cu ,el 'şi cu ceilalţi oligarhi îrn
negociatiuni, cornunicându-le postulatele poporului şi
cerând asigurarea drepturilor lui. Ciacu vodă şi oli­
garhii află 'în oarb'a lor trufie că demnitatea lor ar
suferi mult, dacă s'ar dimite în negociatiuni cu po­
porul; aşa Ciacu vodă uitându-şi de toate legile
urnanitătei şi de toată doctrina cea blândă acristia­
nismului, călcând peste dreptul ginţilor mai rău de­
cât făceau chiar şi Turcii din acea epocă, punea de
omora pe deputaţii poporului. Acea faptă barbară
a lui Ciacu vodă fu totodată semnal dat pentru în­
ceperea vărsărei de 'sânge. Oastea democratică era
comandată de cătră mai mulţi, din cari documentele
[101]
) .
l' •
I
J .
- 101-
numesc la locul Întâi pe Antonie Lungul (Antonius
rnagnus) dela Buda românească din comitatul Clu­
jului şi Paul Lungul dela Vaidahaza din comitatul
Dobâca, Se şi Întâmplă o bătălie cruntă Între oa­
steaaris'tocratică şi Între cea democratică. Istoricii
cari se iau după Thuroczi, voiesc a şti, că rezultatul
acelei bătălii ar fi rămas nedec'is; adevărul Însă
este, că oastea aristocratică a rămas bătută de cătră
oastea democratică, ceeace se vede curat din Împre­
jurarea, că Îndată după acea bătălie cruntă Ciacu
vodă şi toţi aristocratii nu mai ţin ură nasurile aşa
sus, ci se înduplecară Îndată ca să asculte toate po­
stulatele poporului, recepură deputaţi de ai lui şi se
dimiseră În negociaţiune ICU' ei, precum să vede din
documentele pe care le publicăm şi noi după Ke­
rneny, 'ca să le avem şi noi Românii dinaintea
noastră.
Ziua bătăliei dela Bob.âlna nu se ştie, este Însă
bine cunoscută ziua tractatului de pace Încheiat Între
aristocraţia şi Între democraţia ţărei,ca două părţi
egale. Acea zi de îrnpăciuirea poporului cu aristo­
craţii şi cu clerul latin a fost 6 Iulie 1437. Actul sau
documentul ce cuprinde condiţiunile de pace, În co­
Iecţiunea comitelui los. Kerneny se află numai În
fragment, ca şi la Eder; din contră eruditul comite
los. Teleki, fost 'gubernator al Transilvaniei până la
anul 1848 îl avuse intreg.")
Condiţiunile de pace din 6 Iulie au fost acestea:
1. Episcopul declară că ,e îndestulit, dacă i-se vor
plăti decimele În monetă curentă veche. 2. Aristo­
craţii feudali renunţă la pretensiunea lor de a maii
stoarce dela popor încă şi a noua parte (Nonarn) din
toate productele, precum s'a fost întrodus şi În Un­
garia. 3. Libera migratiune a locuitorilor ţărani dela
*) Hunyadiak kora, de unde I-au citat şi Kovâri, Szi­
lăgy etc,
[102]
- 102-
Un toc 1a 'altul, din o comună În alta, fu recunoscută
de cătră aristocrati ca drept străvechiu al poporului.
4. Aristocraţia se obligă .a nu mai Împedeca pe 10,
cuitori în facerea de testamente, iar În cazuri de
moarta fără cUronomi,anu mai răpi dela văduve şi
dela consângeni colateral! averile rămase, ci a se în­
destula cu câte o vită de trei ani din toată averea
răposatului. 5. Se recunoaşte poporului dreptul de
recurs la lege, iar în caz <când acela ar întârzia cu
confirmarea drepturilor şi sentintelor, pe care le
avuse şi poporul ţăran încă din zilele lui Ştefan,
atunci locuitorii ţăranii (iobagii) să fie obligaţi a
.pl ăti boierului câte zece bani, a-i lucra câte o ti'
în săptămână, a-i direge moara şi a-i da nişte pre­
zente la zile anumite. 6. Poporul îşi reservă dreptul
de a se aduna în fiecare an acolo pe dealul dela
Bobâlna, spre a se consulta în cauzele sale şi a,
mijloci delăturarea şi vindecarea năpăstuirilor. A­
ceste condiţiuni moderne afară din cale, puse de
cătră popor, fuseră acceptate de cătră aristocraţie şi
cler numai de frica impusă prin forţa îrnprejurărilor.
Aristocraţii ca şi episcopul, vedeau în acele condi­
ţiuni Una din cele mai profunde urniliri, din 'Câte li
s'ar fi putut întâmpla în vieaţă. Comisarii plenipo­
tenti la acea încheiere de pace au fost din partea
aristocraţiei: Ladislau al lui Benedic dela Siarcadea,
Ladislau al lui Grigoriu (Oereu) din comuna Sorne­
şeni (de lângă Cluj), Beriedic dela [ucu şi Dio­
nisie dela Sf'ăraşiu '(Farnas), iar din partea derno ..
cratiei, adecă a poporului, au fost Ladislau Biro, ju­
dele Vicente, Ladislau (Vlad) Bana dela OI pret, şi
un iobag, anume :Anroni,e.
Complotul aristocraţiei ieu clerul şi cu Saşii.
Din 'ziua În care s'a ratificat această pace, aristocraţii au
şi început a plănui cum să o înfrângă, deocamdată
Însă n'au cutezat, 'a eşi pe faţă cu planurile lor, pen�,
[103]
- 103
trucă după bătaia ce luaseră erau convinşi, că numai
cu puterile lor din Transilvania nu vor mai fi în
stare să mai subjuge de nou pe popor. Ceeace du­
rea mai amar pe aristocraţi, era conditiuriea.ică pe
viitor poporul să se poată aduna în fiecare an spre
a-şi vedea de interesele şi de drepturile sale. De
când lumea, toţi tiranii şi toţi asupritorii mari s'au
temut de adunări şi de consultări publice, şi fiindcă
le-au şi împedecat oricând a stat în puterea lor, aşa
urmă, că în locul adunări lor publice veniră conspi­
raţiunile. Intre aceste împrejurări ce mai era să
facă aristocratii şi clenicii ? Se puseră ei înşii pe
conspiraţiuni, pe comploturi, şi începură să-şi caute
ajutor în toate părţile, cu care să poată subjugă ţara
de nou. Intraceea poporul, care nu mai avea nici
umbră de incredere cătră inimicii săi, încă n'a de­
pus armele, ei din contră, a fost cu destulă prive­
'ghier:e asupra tuturor' planurilor câte inverteau ari­
stocraţii şi popii. Poporul românesc şi unguresc a­
vuse mari cuvinte de a nu da nici un cr ezământ sub­
jugatorilor săi. In Septemvrie al aceluiaşi an iată
că nobilii feudali din 'comita te, primaţii săcuilor, pa­
tricianii saşilor şi episcopul O. Lepes improvizară
un congres la Căpâlna în comitatul Solnoc, unde du­
păce se consultată între sine, cum să sugrume drep­
turile poporului şi cum să, confişte în partea' lor
ţara şi toate avuţiile ei, apoi în 14 Septemvrie al
aceluiaşi an compuseră: şi subscriseră un document,
o conventiune de înfrătire şi uniune, despre care
chiar şi unii scriitori aristocratiei mărturisesc, că ea
a fost îndreptată în linia primă în contra poporului.
Mai înainte de a încheia această uniune, conspiraţii
s'au împăcat cu episcopul Lepes în cauza decimelor,
se înţelege însă, că pe pielea poporului; după aceea
f'ăcându-şi cruce, depuseră un jurământ tare, că vor
observa toate condiţiunile câte s'au adoptat de coc
[104]
� 104-
mun, iar acele condiţiuni au fost: 1. Să depună ju-'
r ământ credinţei cătră regele Sigismund. 2. Să jure
fiecare parte conspiratoare, că îşi vor da ajutor re­
ciproc în toate cazurile 'grele şi cu atât mai vârtos
între împrejurările de atunci. 3. In caz când una din
părţile unite şi conf'ederate ar cădea în disgraţie la
regele, ceilalţi doi conf'ederati să-i mijlocească ier­
tare. 4. Fiecare parte confederată se obligă a da
trupelor celeilalte victualii în preţurile usi tate, vara
loc de castre în câmp, iarnacortel. 5. Fiecare co­
mandante va manuţinea disciplina militară în conte­
legere cu primarul comunei, şi fiecare este respon,­
zabil pentru escesele ostaşilor săi. 6. S'au luat şi
oareşicari măsuri asupra desertorilor. 7. Oricând
vre una dinpărţiJ,e confederate ar cere ajutorul ar­
mat al celorlalte două, aceste îndată la două zile,
după receper ea scrisoarei provocătoare trebue să şi
plece şi să meargă pe fiecare zi distanţă de câte
trei miliarii, pentruca să dea ajutor iute, iar în caz
de a nu se Împlini această condiţiune, prefectul cu­
tărui district care ar fi de vină la acea întârziere,
să fiep,edepsit cu moarte. 8. Nobilii, Săcuii şi Saşii,
se împacă de nou cu episcopul Gheorghe Lepes :şi
cu capitlul, 'şi jură fiecare parte că va depune şi va
uita de orice ură şi ostilitate care dominase până
aci în contra clerului, cum şi că se va feri fiecare a
mai reÎnoiac,e.a 'ură şi urgie, iar dacă vre una din
părţile contractante s'ar abate dela această învoire
şi împăciuire, să fie cunoscută ca călcătoarea de ju­
rământ, şi celelalte două părţi conf'ederate să nu cu­
teze a-i merge în ajutor, 9. In caz când o parte ar
avea vre-o cauză de 'judecată cu ceealaltă, să se ju­
dece la tribunalul părţei 'adverse, iar judecătorii a­
cesteia să-i facă dreptate.
Preşedenţia la acea adunare şi la compunerea
actului de confederaţiune, cunoscut sub titlu de Unio
[105]
- 105-
iri""m nationum, ac purtat-o vicevoivodul Lorand Le­
pes, fratele episcopului.
A doua bătălie. Se vede că conducătorii şi co­
mandanţii poporului românesc şi ai celui unguresc
au şi aflat îndată despre acea uniune sau confedera­
tiunea încheiată la Căpâlna între oligarhii sau boierii
cei mari din cornitate ou primaţii săcuilor şi cu pa­
tricianii saşilor. Pe cât de mult fusese poporul în1
verşunat până atunci, anume poporul din cornitate,
adecă din partea cea mai mare a Transilvaniei în
contra oligarhiei, pe atât a trebuit acum să se că­
trănească mai amar asupra primaţilor săcuieşti şi
asupra particianilor săseşti, cu cari poporul din co­
mitate nu avuse mici în elin nici în mânecă, prin ur­
mare nu putea pricepe, 'de ce aceştia să aducă pe
Săcui şi pe Saşi în contra locuitorilor din cornitate.
Se par,e însă că poporul din cornitate ŞWl prea puţin
de rnaltratările şi spolierile, la care erau supuşi încă
şi locuitorii din săcuime şi din fundul regesc din:
partea oligarhiei lor, prin urmare că aceasta încă:
avea cauză de a se asigură de ajutorul reciproc al
aristocraţiei feudale din comitate. Destul atâta, că
poporul românesc şi cel unguresc din Transilvania;
văzând noul pericol la uşă, sau adunat Îndată iarăşi
sub arme. Supremul comandante al oastei confede­
rate a fost iarăşi Lorand Lepes, iar comandantele oa­
stei democratice fu Antonie Lungu (Antonius mag­
nus), carele apucase a câştiga mare autori tate la po­
por. Intr'aceea nobilii Îşi propuseseră a mai ţinea o
dietă sau congregaţiune nobilitară la Turda, Însă
n'au avut timp, pentrucă poporul Îi strârntoră, ca să
iasă din nou pe câmpul sângelui. Se Încinse iarăşi
bătălie mare şi (Una din cele mai crunte, în care oa­
stea oligarhică confederată fu iarăşi învinsă de că­
tră oastea democratică. Ziua bătăliei a doua Încă
nu se află din documentele câte le avem, dară din
[106]
;!
T
i:�:
't,'
(�
'"
"0"
,
,
j1;
,
,'1
�'
�l\ţ
�
�l�
I
�
�'.':"
r
"
,::
I
·1
!
:;.
i
I
I
,;--.
I
r�·
:'
t;
t
,
- 106-
un decret al vicevaivodului L. Lepes emanat În 30
Septernvrie 1437 se vede curat, că a doua bătălie
se făcuse numai atunci de curând, adecă pe la finea
lunei Septernvrie, şi că el, Lepes, În 30 Septernvrie
se mai afla cu oastea sa Încă tot În castrele puse
aproape de râul Som eş, adecă la vr'un punct undeva,
Între Gherla şi Cluj. Din alte documente contimpo­
rane mai aflăm, că oastea democratică cuprinsese
chiar şi cetatea Cluj şi Aiud. Ma:i departe se ştie,
rezbelul civil carele erupsese În Transilvania Încă
din Iunie, până spre toamnă se Întinsese şi pesteco­
mitatele Învecinate Maramurăş, Sătmar şi Biharia,
În care ţinuturi anume unul Martin 'ca conducător al
poporului se bucura de 'mare autoritate şi făcea
multe rele aristocratilor, r ăzbunându-şi pentru ne­
număratele lor crime şi tirănii, de care este plină
istoria mai pe toate paginele sale.
Al doilea tractat de pace Între oligarhie şi
democraţie.
Văzând cele trei fracţiuni confederate, adecă iI10-
bilii feudali, prirnatii săcuieşti şi patrician ii saşilor,
că rebeliunea lor În contra ţărei şi a drepturilor po­
porului iarăşi nu le folosi nirnjc şi că rernaseră de
nou Învinse; cunoscând de altă parte, că trupele re­
geşti care petreceau afară din Trasilvania, cel puţin'
pentru atunci nu vor alergă Întru ajutorul lor, şi că;
aristocraţiei din Ungaria Încă nu-i da mâna ca să le
trimită sucurs, - a îrnbiat pe popor iarăşi cu condi­
ţiuni de pace, însă iarăşi cu aşa numita reservaţiune:
mentală, sau cu cuget rezervat, ca adecă acele con­
diţiuni să fie ţinute În mod provisor, până ce va de­
cide regele Sigismund În acea cauză de vieată şi de
moarte. Acest al doilea tractat provizor de pace s'a
Încheiat între oligarhie şi popor la comuna Aput
(Aputhi) Încomitatul Dohâcei, În luna Octornvrie
1437, iară documentul ce conţine condiţiunile de
[107]
- 107-
pace, s'a ratificat la capitolul dela mănăstirea Clu­
jului în 6 Octomvrie.
Conf erenta dela Aput a fost compusă din mai
mulţi reprezentanţi ai ambelor părţi belig.erante.
Din partea oligarhiei confederate au fost: vicevaivo­
dul l. Lepes, corniţii sau căpitanii săcuilor Mihail
J aks de Kusal 'şi Enric Tharnăsi, oareşicum ca repre­
zentanţi ai autorităţii publice, apoi dintre ceialalţi
aristocrati Ioan din comuna jucu, Ladislau Ceh dela
Red, Stefan dela Buda românească (în comit. Clu­
jului), Iacob din Drag.u, Nicolae dela IcIod, Benedic
dela Vălcău, Petru din Bodoc, Ioan Lupul din Se­
serma, ... un fiu al lui Ioan dela Codoru, Dionisie
din Sfăraşiu (Farnas în comit. Clujului), Petru din,
Turu (cornitatul Trurdei), Ladislau fiu al lui Turda
dela Ceanu, Petru din Bogata, Nicolae din St.
Pauru, unul ' .... din Dârlos (Darlatz, comit. Ce­
tătei de Baltă), Nicolae alui Apa (Apati) dela Mă­
lencrug (Alrnakerek, comit. Alba-sup.), Mihai alui'
Solomon dela Biserica-Aibă (com. Albei), Mihai dela
Geoagiu (com. Hunedoarei), Iacob dela Cisteiu,
Nicolae dela Uroiu (com. Hunedoarei), şi un alt Ni­
colae (locul e şters, ros în document), iară din par­
tea poporului au participat în numele căpitanilor co­
mandanţi şi în al poporului întreg Antonie Lungul
dela Buda, Toma Lungul dela Seco (opid mic), Mi­
hail şi Gall, vlahi dela Oiracu (Virăgosber ek, comit.
Solnoc inter.), şi magistrul Ioan din cetatea Cluj, a­
ceştia toţi căpitani (comandanţi); pe lângă aceştia
Benedec Gazda din comuna Diod (comit. Alba-inf.,
cercul Zlatnei ), Paul Lungul dela Vaidahaza (Voivo­
deni corn. Dobâcei), Valentin Faur din Satul-nou,")
Oregorie Cegu, Blaşiu Orebu din comuna Buza (co-
*) Ammune pe nume, Batu-nou sau simplu Nou, ung.
Ujfalu, sunt 25 în Transilvania, aşezate în diverse ţinuturi
ale ţărei, începând din distr. Braşovului crucişi curmezişi până
sus în comit. de cătră Ungaria şi până spre Bistriţa.
[108]
, I
- 108 -
*) Comune cu nume Almaşiu (Almâs) sunt 11.
**) Comune Sombor sunt 5,
mitatul Dobâca), Elie Lungul dela Almaşiu, *) Ste­
fan Hentiu din Şombor;"') Ladislau (Vlad) Banu
dela Alpret, Nicolae Vălcăianul dela Huiedin.
Aşa dar reprezentanţii ambelor părţi beligerante,
autorizate a negotiă şi încheia de nou pace între
cele trei fracţiuni de popor, aristocrati feudali, pri­
rnaţi săcui, patricii saşi, şi între popor, au fost tri­
mişi la conf'erenţă 'din diverse ţinuturi ale ţărei, nu­
mai din săsime se pare că nu a fost nici unul. Mai
este de însemnat, ca reprezentanta colectivă a popo­
rului se numeşte în documentele respective cu ter­
mi nul oficial şi diplomatic usitat şi mai înainte, şi
pe atunci, şi mai târziu în această ţară, adecă Uni­
versitas, prin urmare universitas Hungarorum et Va­
lachorum, universitas populorum et rusticorurn, ca şi
universitas nobilium, siculorurn 'et saxonum. Se în­
ţelege însă, că 'poporul 'îşi putit stoarce numai cu ar­
mele în mână, acea titulatură onorifică, ce da testi­
moniu pentru vieaţa politică şi naţională.
Condiţiunile de pace 'stabilite în conf'erenta dela
Aput, scrise şi coroborate cu sigilele v:icevaivodului
Lepes şi ale celor doi comiţi săcuieşti, au fost trans­
mise 'prin o deputaţiune la conventul rnănăstirei Cluj,
pentruca călugării de acolo să le dea afară în forma
autentică, 'să le conserve totodată într'un original în
arhivele rnănăstirei, dupăcum 'era usul vechiu de a
se conserva actele pub'lice sau în arhivele capitulari
dela Alba, 'sau 'în cele mănăstireşti dela Cluj. l�
acel arhiv a şi aflat c. los. Kerneny acest document
memorabil din 6 Oct. 1437, pe care'l vom publica şi
noi în ordinea 'celorlalte.
Acele condiţiuni de pace din 6 Octomvrie, se pot
contrage în următoarele puncte : 1. Fiecare om de
condiţiune iobăgească sau ţărănească are să dea bo-
I I
I
I II
I "
I
'I! i
I '
!
[109]
- 109-
ierului (în document domnului, domino) sau, taxa
anuală câte un florin (galbin) de aur, dacă ară cu
câte opt boi, jumătate după patru boi, 25 denari după
câte doi boi sau doi cai, Jar dacă ţăranul nu :ar aveă
vite trăgătoare, ci numai alte vite, cum oi, capre,
vad, apoi vii, care toate ar ajunge valoarea unui ara­
tru, adecă pe cât ,ar putea ara 'cu câte opt boi, să dea
tot câte un florin taxă pe ,an, iar cine are vite mai
puţine, să dea în proporţiune tot mai puţin, jar ţă­
ranul ce nu are vite de loc, ci este ziler, proletar, să
dea câte doisprezece denari pe an. 2. Fiecare ţăran
să dea boierului usitatele trei darur,i Ia zilele anu­
mite.") 3. Fiecare 'ţăran să lucre boierului câte o �i
în săptămână, adecă 52 de zile în an.**) 4. Fiecare
nobil are în moşia sa jurisdicţiune, adecă potestate
de judecător (peste iobagii săi, dar iobagul care se
crede asuprit, să aibă drept de apelaţiune sau de re­
curs la Vre-un alt boier din altă comună, dela a cărui
sentinţă să 'nu mai ne loc de apel.***) 5. Dacă vre-un
iobag s'ar 'strămuta de pe locul boieresc, fără ştire
şi fără a fi 'împlinit cu ceeace era dator, boi erul să aibă
dreptul de a-I readuce şi a-I deţinea până ce va Îm­
plini cu ce eră 'dator. 6. In oricare alt caz ţăranii
voind a se strămuta 'dela un loc Ia altul, să nu .poată
fi împedecaţi de nimeni, nici readuşi, îndată ce au
împlinit tot ICU te erau datori boierului în 'sensul con­
diţiunilor specificate 'mai 'în 'sus.****) 7. Iobagii să fie
obligaţi a ţinea morile boiereşti în stare bună. 8. Ţă-
*) Acele sunt numite în documentul din 6 Iuliu, a­
decă două gălete de ovăs, pogaci (tortas, turte) şi pui de
găină.
**) Din care se făcuseră 104. încă şi 208 zile pe an!
***) Forum dominale, sau cum se zicea pe la nemţi,
patrimoniale.
****) Libera migratio, pe care totuşi oligarehii mai
târziu o cassaseră iarăşi cu totul.
[110]
- 110-
ranii să nu facă la oamenii boierului mCI un rău. 9.
Insă nobilii 'să se abţină dela orice batjocură şi mal­
tratare, şi nici pentru cele intâmplate În decursul a­
cestui resbel civil să nu impute şi să nu incrimineze
nimic, nici pe căpitanii poporului, nici pe popor, ci
să-i lase În bună pace ; Întocmai căpitanii şi ţăranii
să nu-şi bată joc de nobili şi să nu le facă nici un
rău. Iar dacă vre-un nobil ar călca coriditiunea -a­
ceasta, atunci să fie tras În judecată, sau la vodă,
sau la vicevodă, şi să dea satisfacţiune. Iar dacă
aceeaşi condiţiune ar fi călcată de cătră vre-un că­
pitan sau de 'vre-un ţăran, atunci nobilul vătămat să
aibă drept asupra capului şi averei celula, tractându-l
ca pe un călcător de jurământ. 10. Oricând, sau
vodă, sau vicevodă ar provoca pe poporul ţăran 'ca
să se scoale cu arme pentru apărarea patriei în con-o
tra inirnicilor ei, atunci poporul să fie obligat ,a se
scula îndată, a se arma ostăşeşte şi a merge ori În­
cătrău va fi comandat de cătră vaivod. 11. Toate ,a­
ceste clauzule câte s'au enumerat până aci, sunt 'o­
bligate ambele părţi a' le observa cu toată rigoarea,
până <Când se 'va reintoarce deputaţiunea lor dela Îm­
păratul Sigismund; iar acela sau aceia, cad se vor
opune, să fie tractati ca perjuri şi călcători ai cre­
dinţei catolice, şi dacă va fii nobil, să fie tras în ju­
decată. criminală ca sprejur, sau la vodă, sau Ia vice-o
vodă; iar de va fi ţăran, domnul sau (boierul ) să-I
pace sunt numai 'provizorii, având valoare nurnaî
fişcă toată averea. 12. fiindcă aceste conditiuni de
pace sunt numai provizorii, având valoare numai
pana la reîntoarcerea deputaţiun ei dela Împăratul,
aşa se obligă ambele părţi, adecă şi aristocraţii, şi ţă­
ranii, ca până Ia 1 Noemvrie să trimită nesmintit
şi neapărat la împăratul, iar partea ce nu ar trimite
deputaţi (Nuntios), să treacă de sprejur ă, călcătoare
de jurământ,
[111]
- 111-
Acest tradat de pace provisorie s'a transmis la
conventul dela Cluj prin deputaţi anumiţi şi adecă
din partea aristocratilor prin Ladislau din Sorneşeni
şi prin Benedic Pârvul dela Vă1cău, iar din partea
poporului prin căpitanul Mihail Vlahul dela Oirac,
Benedic dela Diod 'şi un alt Mihail dela Cehu (Csehi,
în comit. Crasna). Călugării dela Cluj perleg.ând a­
cest document aflară, că unii articli ai aceluiaşi ,nu
ar avea înţeles chiar, precum şi este aşa în adevăr ;
cu toate acestea ei îl deteră părţilor beligerante, În.
forma autentică, pentruca 'să-I aibă la mână, iar un
original îl păstrară în arhivele lor, unde se mai află
până În ziua de astăzi.
Studiind şi acest document mai de aproape, mo­
deraţiunea poporului ţăran te pune şi cu aceasta oca­
ziune la mirare. IEI învingător, se supuse şi astădată
la nişte condiţiuni încă ş:i mai periculoase, şi mal'
umilitoare decât au fost cele din 6 Iulie. Ş;i că po­
porul a 'fost învingător, se vede curat din împreju­
rarea, că între alte puncte strategice mai tari, Clu­
jul şi Aiudul încă apucaseră În posesiunea oastei de­
mocratice. Intr'aceea, acest moment al revolutiunei
din 1437 merită 'un studiu înadins şi aprofundat, 'ca­
rele astădată ne-ar duce prea departe.
De 's'au trimis sau nu, deputaţi la împăratul Si­
gismund, nu se mai poate afla din documente, pre­
cum nu se ştie nici răspunsul şi respective decisiunea
împăratului şi regelui, în caz când deputaţiunile vor
fi mers în adevăr la Praga, unde petrecea pe atunci
Sigisrnund. Aşa nu 'se mai ştie nimic ce s'a mai în­
tâmplat în lunile Octornvrie şi Noemvrie. Se pare
însă ca trada tu 1 de paoe din 6 Octornvrie în curând
va fi ajuns la conditiunea unei coaie albe, fără Cal
Sigismund 'să 'fie apucat a decide ceva în acea cauză,
pentrucă într'aceea el muri în 9 Decernvrie 1437.
Aşa era lucru 'firesc, ca anarhia să se întindă şi mai
[112]
- 112 -
tare, aristocraţii să r eoâştige curagiul pe care-I per­
duseră, pentrucă ei acuma puteau face orice le plăcea,
de capul lor, încă şi mai multe decât făcuseră în zi­
lele lui Sigismund, carele ,a; lăsat de le-a fost cre­
scut cornul 'mare ca niciodată mai înainte. Se ştie'
din vre-o 'două documente, că aristocraţii neputând
lua 'Aiudul dela 'democrati în alt mod, îi deteră foc
şi-l prădară în /15 Decemvrie al aceluiaşi an. Se ma!i
ştie, iarăşi, <Că într'aeeea partidei aristocratice îi ve­
niră ajutoare considerabile dela aristocraţii din Un­
garia, după care 'oastea boierească unită şi mult mai
nurnăroasă, 'să r ăpezi 'asupra oastei democratice, 'care
într'aceea se 'văzuse necesitată a se retrage în Cluj
şi a se apăra în acea cetate. După unele bătălii:
crunte, Clujul fu atăcat şi încunjurat pe la 15 lan.
1438, şi aşa oastea democratică se văzu strârntorată
tare în acea cetate. Mai aflăm şi atâta, că în ace­
leaşi luni de iarnă revolutiunea democratică condusă
de <Căpitanul Martin în vecinatele cornitate ale Un­
'gari ei, fusese călcată 'şi înfrântă de cătră aristocraţia
de acolo, cane după aceasta se 'şi văzir în pl ăcuta po­
zitiurie de a trimite ajutor aristocraţiei transilvane
în contra poporului.
Celelalte fase din ,acest ,al treilea period al rez­
belului civil din 1437 let 38 nu ne mai sunt cuno­
scute, afară de 'singura �mpreju�are, că în fine oastea
aristocratică învinse pe cea democratică, după care
pe cornandantel e primar Antonie Lungul puseră mâna
la mănăstirea Clujului şi '1 tăiară în bucăţi, iar pe
dealul din faţa Turdei traser ă în ţapă pe alţi nouă
căpitani de 'ai 'poporului, iar la mulţime, alţii le scoa­
seră ochii, le tăiară nasurile, buzele, mârule etc.;
peste tot nu 'mai ;voirlă să ştie de nici o cruţare în
lume. Foarte bine observa �. Szilăgyi în istoria sa,
că între aristocraţi şi democraţi nici decum nu putea
să fie vorba (de învoieli serioase Şli de pace, ci putea'
[113]
- 113 --
să fie numai de victoria şi subjugarea totală a uneia
sau alteia din cele două părţi beligerante. Aşa n��
căiri nu se poate aplică: mai bine ca la locul acesta
vechia sentinţă: Vae victis l Vai de cei învinşi. In­
tr'adevăr, că din acea epocă înainte a fost vai de
popor, vai de 'naţiunea românească, zău însă, vai şi
de poporul unguresc, carele încă a căzut tot mai
tare sub jugul iobăgiei ; a fost însă vai şi de o 'parte
considerabilă a Săcuilor orbi ţi de Dszeu, cari au a­
jutata călca drepturile poporului din comitate, pen­
trucă după aceea succesive să se vadă şi ei iobăgţ ţi
şi robiţi de prirnatîi 'lor. Rebelară de câtevaori ei de
capul lor, însă nici Românii �i nici chiar fraţii lor
Unguri din cornitate 'nu le săriră într'ajutor, ci-i lă­
sară în prada tiranilor, precum se ştie din istoria ur­
mătorului secol .al :16-I'ea. .Incă şi o parte a Saşilor
ajunse la 'stafie de iobăgie, în care au gemut şi ,aceea
până indusive la anul 1848. Insă mai pe sus de
toate a fost vai de ţara întreagă, pentrucă prin acel
rezbel civil şi prin cumplita tiranie a oligarhiei, o
parte foarte considerabilă a puterei poporului fu pa­
lizată şi înfrântă ; poporul adecă lipsit de dr epturj
în patria sa, :oricâ:ndse apropiau Turcii asupra ţărei,
Întreba pe oligarhi, că pentruce are să lupte, pen­
truca să schimbe 'pe 'un tiran cu altul?
Dealtrnintrelea sămăna foarte, ca poporul nici
dupăce oastea sa fu învinsă la Cluj 'şi Aiud, încă nu
desperase de tot că nu-şi va r ecâştigă drepturile pe
care le avea 'garantate 'de câţiva secoli încoace şi ,a�
nume dela St. Ştefan Înainte. Deci temându-se ari­
stocratia de reînoirea r evolutiun ei democratice, con­
chiamă la Turda congregaţiune generală unde în 2
Februarie 1438 reînoeşte uniunea sau conf'ederatiunea
care se încheiase mai întâiu în Septemvrie anul tre­
cut la Căpâlna Între nobili, prirnaţi rşi patriciani 'sub
numele fals de unio trium nationurn. In acest act
8
[114]
- 114-
de confederaţiune se vorbeştecurat despre "sfărma­
rea şi esterminarea totală a ţăranilor rebeli şi blă­
stărnaţi". Aceiaşi uniune Însă ·În decursul timpului
Îşi Întoarse vârful cel mai ascuţit anume asupra po­
porului, asupra naţiunei româneşti şi a drepturilor
ei. Intr/aceea Unio trium nationum merită iarăşi altă
apreciaţiune şi studiu cu conştiinţă, nu mai mult din
punct de vedere oligarhic, feudalistic, separatist, e­
goist, ci cu totul 'din alte consideraţiuni, care să facă
onoare la orice istoric şi om de stat, iar nu ca p,â:nă,
aci, se aducă inf'arnia peste susţinătorii ei.
După acestea vom pricepe mai 'Uşor documentele
rămase din anii 1437 lei 1438.
[115]
Istoria noastră modernă.
Acea istorie ni-se mai prezintă încă tot numai
în perspectivă depărtată. Despre necesitatea impe­
rioasă de a se scrie istoria noastră, pentru noi, din
timpul nostru, s'a 'vorbit mai de multe ori, s'au ţinut
şi unele disertatiuni în această materie, s'a luat la
oareşicare discuţiune încă şi în adunarea generală
din anul trecut. Insă numai cu atâta, scopul nu va
fi ajuns niciodată.
Mulţi se plâng la diverse ocaziuni, că naţiunea
daco-romană din imperiu şi-ar fi perdut, sau că ar
fi în pericol învederat de a-şi perde firul sau mai
rău, a se perde cu 10tul, a veni în confuziune de ...
plorabilă pe terenul vieţei publice, politice, naţie­
nale. Lucru prea firesc ,acesta. Vai de acel om, carele
când se scoală dimineaţa, nu mai ştie de loc ce a
făcut eri şi alaltăieri, ce i-s'a întâmplat înainte cu o
săptămână sau cu o lună. Oameni de aceştia uituci,
sunt supuşi pe toată viaţa lor la confuziunile cele
mai neplăcute, până ce mai pe urmă ajung de râsul
şi de compătimirea celorlalţi.
Pentruce conducătorii şi fruntaşii celorlalte po­
poară conlocuitoare, sau locuitoare împrejur de noi,
se reculeg, se orientează mai iute şi mai bine decât
aşanumita inteligenţă românească, pentruce aceasta
rămâne păcălită în atâtea cazuri şi ocaziuni? Pen­
trucă alţii îşi exercitează şi memoria şi judecata prin
istorie, şi rărnân cu trecutul în nex, în contact ne­
precurrnat, iară noi ducem vieaţa publică efemeră,
de Joi până mai apoi, trăim din mână în gură; nUl
voim să învăţăm din trecut, nici a ne preflge un
8':':'
[116]
- 116
scop chiar, o ţântă limpede, 'Un plan anumit şi bine
pr ecugetat, Şi mai crede cineva, că aceasta se poate
întârn plă fără ajutorul unei istorii critice? Căutaţi
la generaţiunile noastre june, care ies în lume mai
ales dela 1860 Încoace, cum oarbecă pe întunerec în
cestiuni naţionale şi În afacerile ţărei, cum perd nu
numai firul evenimentelor din anii 1848 et 1849,
dar n'au cunoştinţă de nimic din ce s'a întâmplat cu
noi în cei zece .ani ai absolutism ului, ba nu mai ,cu­
nosc nici chiar evenimentele dintre anii 1861-1865,
adecă epoca ce se zice a sistem ei lui Schm er'ling]
sau epoca semi-constituţională. Din aceasta neştiinţă
groasă a lucrurilor trecute de curând, adecă numai
de câte zece sau douăzeci de ani, se poate explica
un mare număr din aparitiunile cele mai neplăcute,
gretoase, compromiţătoare şi chiar ruşinătoare din
câte s'au arătat între noi în anii aceştia mai din urmă.
Mulţi Germani şi Maghiari din câţi au scris şi
publicat istoria modernă a ţărei, a naţiunei lor, sau
a vre-unei partide la care ţin ei, s'au ocupat, se mai
ocupa mereu şi de Români, însă cum? Falsificând
faptele şi chiar acte publice oficiale, iar pe mai
multe trecându-le de tot cu vederea, precum am ob­
servat şi altădată la ocaziuni diverse, Aşa ceva pen­
tru Români nu e istorie, ci este curat insultă, bat­
jocură, infamie, blăstămăţie. Pentru voinţa rea şi
ostilitatea altora nu poate fi responzabil nici un Ro­
mân; este însă cu atât mai mare culpa şi chiar 'crima
noastră, pentrucă nu ne apărăm. Lipsa de apărare
poteroasă în cazuri şi timpuri, În care te poţi apăra
şi tot nuo faci, poate să purceadă numai din lipsa 'de
arnbiţiune nobilă, din debilitatea simţului naţional,
din indolenţă, nepăsare, lene călugărească, di fata-o
lism oriental, din servilism înăscut şi inscorţoşat.
. Nu aşa fac oamenii cari ştiu să-şi prepare vii­
torul, cari au prudenta şi prevederea de a da Iap-
[117]
- 117 -
telor şi evenimentelor timbrul lor naţional ;ei cu­
nosc ce Înseamnă a da generaţiunilor ce-şi succed,
nutrirnent istoric sănătos. Alţii nu se vai eră, nici nu
se iau de cap pentru câteva sutişoar e ce se dau ,ca
subventiune la publicarea de arhive istorice, de co­
lecţiuni, de disertaţiuni . istorice, ci din contr ă, scot
cu miile şi cu zecile de m�i spre asemenea scop mă­
reţ, au misiuni de bărbaţi emânenţi În ţări străine,
pe la biblioteci şi arhive, pun premiu cu sutele de
galbini, dau onorarii respectabile, şi pe toate le con­
sideră ca câştig real pentru consolidarea vietei lor
naţionale, pentru deşteptarea spiritului, Înălţare În
faţa opiniunei publice al lumei ştientifice şi lumi­
nate ;ei asemenea spese nu le trec În deficit. Căutaţi
mai de ,aproape la lucrările acederniei Împărăteşti de
ştiinţă din Viena, la ale academiei unguresti din
Pesta, la Societatea Kisfaludi, la Societatea muzeu­
lui din Cluj, Societatea patriotică a Saşilor În Sibiiu,
care lucră şi tipăreşte arhivul său 'mai bine de trei­
zeci de ani, tot cu spese considerabile, şi le vinde
În câte 10-15 ani. S'au văzut 'oameni, cari au dat
pentru câte un singur document istoric câte una şi
mai multe mii de fior:ini, după care-i auzi zicând : "Am
câştigat ceva lucru nepretios", iar nu că au păgubit.
Incât pentru istoria modernă a ţărilor noastre,
ai putea forma o bibliotecă respectabilă din publi­
caţiunile câte s'au făcut În limbile 'germane şi ma­
ghiare, cum 'şi În unele dialecte slavice de 24 .ani În­
coace. Lais că 'pe timpul rezbelului civil În Monitor
(K6zI6ny) s'au adunat toate actele publice unguresti
iar În Sieb. Botle din Sibjiu cele nemţeşti; las că:
1850 s'a început publicarea de acte secrete În arnân­
două limbile,") 'dar apoi îndată În anii următori câ-
*) Geheim-Arhiv der ungarischen Revolution. Acten­
stuke zur Geschichte der Ereignisse in Ungarn un:! Sieben­
bUrgen im Jahre 184%. Pest 1850, Bei Landerer und
Heckenast,
[118]
- 118-
tiva bărbaţi Căzuţi 'din funcţiuni înalte şi parte erni­
graţi şi 'exilati, au şi început a-şi publica memora­
bilele şi cu acelea suferinţele lor; alţii mai mulţi
le-au urmat lor, dupăce au scăpat din captivitatea'
austriacă în care căzuseră.
Activitatea '�eneralului Bem în Transilvania s'a
scris şi publicat nemteste încă sub absolutism. In
acelaşi timp a eşit la Pesta: "Die ungarische Revo­
lution im ]. 1848 und 1849. Schilderung der darna­
ligen Zeitereignisse in Ungarn und Siebenbilrgen
nebst Scenen und Bildern .aus dem ung. Revolutions­
kriege. (In trei editiuni una după alta. 80 pag. ,291,
iar suplernentele pag. 304).
Alex. Szilăgyi, unul din membrii cei mai renu­
miţi ai academiei ştientifice maghiare, ajutat de ai
săi a publicat:
A magyar forradalom ferfiai 1848-1849-ban.
(Bărbaţii r evoluţiunei maghiare. 80 mare, pag. 344.
Două ediţiuni ),
A forradalorn tortenete 1848 es 49-ban. (Istoria
revolutiunei, 80/0Imâre, pag; 424.)
A magyar forradalorn napjai 1849. juliuaelsdje
utăn, (Zilele revoluţiun ei maghiare, format 120/opag.
192. Trei editiuni.)
, Ludovic Asboth, fost oficial de stat major a pu-
blicat rn emorialele sale "Asboth Lajos ernlekiratai az
1848 es 1849-iki rnagyarorszăgi hadjăratbol. Două
tomuri, 8% pag. 670.
Acelaşi Asboth a publicat o critică aspră asupra
generalului Gorgei, în contra fostului colonel Asser­
mann, care-I apărase, 80 palg. 32.
Andreiu Vargyas. A magyar szabadsăg-harcz tor­
tenete 1848-49-ben, în 4 o cu ilustratiuni,
Lud. Kovări, dela Turda, istoric şi publicist prea
bine cunoscut, între altele 'multe a publicat în anul
1860 un Archiv cu documente din anii 1848-49.;
'It
[119]
- 119
Okrnânytăr az 1848-49-iki essernenyekhez. Ko­
lozsvăr 1860. Acelaşi a dat şi un fel de cronică prin
anii 1849 până la 1860. Apoi
Erdely torteriete '1848-49-ben. (Istoria Transil­
vaniei.) Pesta 1861, 80 mare, pag. 279.
- Der Wint,erfeldwg des Revolutionskrieges in
Siebenbiirgen in den Jahren 1848 und 1849. Von
einern osterreichischen Veteranen. Leipzig, 1861. De
la acelaşi anonim eşise mai înainte de aceea: Skizzen
und kritische Bemerkungen der Ereignisse in Sieben­
biirgen.
Dela cunoscutul Colornan Csutak, fost mal In
urmă colonel revoluţionar, au eşit memorialele sale
scrise pe timpul cât a şezut în captivitate la Arad.
.Aradi fogsăgorn alatt irt Adatok az 1848/9 evi sza­
badsăgharc, kiilănăsenaz Erdely havasaiellen ve­
vezetett hadjăratrol, Pest, 1868.
Acest Csutak avu a, face foarte mult cu Ro­
mânii, iartirăniile sale 'i fuseseră imputate tocmai
şi de cătră cărnărazi de ai săi; el însă cearcă ia se,
spăla de toate.
Dela Bartolomei Szemere, fost ministru de in­
teme în revoluţiune, s'au publicat memorialele sau
ziarul său, precum îl intitulase el însuşi. *) Acel
ziar l'a dus nefericitul Szemere în anii exiliului său,
s'a publicat Însă numai în anul 1869 la Pesta, pe;
când' Szernere începuse a-şi perde mintea. Cine vrea
să cunoască durerile unui exilat, să cetească ziarul
lui Szernere,
Dela fostul igenerar revoluţionar Ioan Czetz a�
nume într'un tornuleţ 8� Campania transilvană alui
Bem în 1848-49. 'scrisă nemţeşte şi tradusă în un­
'gur�şt.e de Komărorni. Pesta, 1868. Acest Czecz fu­
ses'e p.ână în anul 1848 locotenent primar la un re-,
*) N aplom, adecă Ziarul meu.
[120]
120 -
giment împărătesc, 'care în parte să aflase în garni ..
zoană la Braşov, iar de nationalitate era Romnâ re­
negat, mi-se pare din o, familie de grănfiţeri. Om
foarte deştept, dar fanatic. In anul 1848 a trecut la
revoluţionari.
Din scriptele rămase dela maiorul Bauer, fost
adiutant igen,eral alui Bem, a publicat L. Makray,
fost vicecolonel, un tomulet, în care încă se vorbeşte
şi despre Români, dar se înţelege uşor, în ce ton şi
în ce termini.
Nicolae Pap dela Cristur (armean de viţă), cu­
noscut bun publicist unguresc şi redactor al ziarului
democratic "Mag;yar Polgăr" din Cluj, publică până
şi în Călindarele sale diverse acte autentice din anii
1848-49.
Ce să zicem de memorialele g"eneralului polon
Dernbinski,") pe care le-a scris el pentru timpul pe
cât îşi pusese sabia sa În serviciul Ungurilor În con­
tra casei de Habsburg-Lotaringia. Acele memoriale
au eşit şi în carte separată, să publică şi în "Wehr-i
zeitung" din Viena ca foileton, ş,l sunt foarte intere­
sante. Se alătură lâng ă scriptele lui Dembinski încă
şi ale lui Klapka şi Gorgei.
Au mai publicat şi altii colectiuni numeroase,
pe care noi nu mai suntem în stare de <li le arăta'
la locul acesta una câte una; celuice are plăcere a le
cunoaşte, îi 'stau la dispozitiune cataloage, librării,
biblioteci şi - punga proprie, dacă o are, pentruca
să şi-le cumpere.
După acestea ne-ar fi îndemână să punem aici
întrebarea, că din partea noastră a daco-rornânilor
cu ce s'a înavuţit istoria .cea mai 'nouă, anume dela'
anul 1848 până la 1865. Afară de documentele pu­
blicate în "Foaia pentru minte, inimă şi literatură",
*) Memoiren des Generals Dem bin ski ,
[121]
- 121-
afară de "Romănen der osterreichischen Monarhie" în
trei fascicole, de Ma!gazinul Daciei fasc. VII, publi­
cat de d-nul Laurian în Viena, din partea III a isto­
riei d-lui A. 1. Papiu, de discursul răposatului Sim.
Bărnutiu ţinut la Blaj în contra Ungurilor, că ce mai
putem noi produce în limba noastră pe acel period
de 17 ani, dacă nu vom adauge cumva încă şi Bule­
tinul legilor tradus de translatorii pe cari iam avut
aplicaţi din partea regimului, apoi actele conf'erenţe­
lor nationale şi ale dietei transilvane dela Sibiiu
1863-5 pentru' noi în etern memorabile. In anul
;1848/9 au funcţionat atâţi prefecţi şi tribuni, cari au
păţit multe în acele zile critice; n'am văzut însă pe
nici unul să-şi fi publicat memorialele lor, precum
au făcut mulţime de ofiţeri de ai insurgentilor. Nici
chiar dintre foştii membrii ai comitetului naţional'
n'au scris pânăacilea nici unul din partea sa nimic
despre acele timpuri, afară numai de dl Laurian, pe
cât se vede în istoria sa. Am avut şi ofiţeri în ar,
mata imperială, 'cari au trecut prin multe şi mari su­
f erinte. Ştim că domnii ofiţeri sunt supuşi la oareşi­
care formalităţi, permisiun,i, concesiuni, când voiesc
a publica câte ceva; cu toate aceste cetim, anume în
foile publice militare, articilii foarte interesanţi, scrişi
cu multă cunoştinţă de lucru şi în limbă viguroasă,
energioasă, tot numai de cătră ofiţeri împărăteşti;
mulţi alţii îşi pubhcă operile lor în formă de cărţi.
Pentruce să nu să afle şi dintre ofiţerii români, cari
Să1Şi conscriă şi publice măcar memorialele lor?
Numai din atâta 'material cât avem publicat până
acum în limba noastră, în cauza şi interesul natiunei
noastre, nu se poate scrie istoria noastră cea mai /
nouă aşa, ca să fie dearnnă de acest nume, ci se mai
cere ca săadunăm la material cât se poate mai mult
şi mai bun. Istoria noastră trebue să ne spună ade-
vărul întreg, Întru toată golătatea, şi dacă voiţi,
[122]
I
i
- 122-
splendoarea sa, fără lea istoricul să Întrebe, dacă acel
adevăr place cuiva sau nu, dacă-l lumină sau îl şi
arde. Apărarea noastră' În contra minciunilor şi ca­
lurnniilor străine, zău Însă şi critica dreaptă nepăr­
tenitoare a faptelor noastre, are să meargă alăturea
cu descrierea evenimentelor.
Rugăm pe toţi acei contimporani ai noştrii, cari
poartă peana cu oevaşi desteritate, ca să nu-şi pre­
gete, să nu mai aştepte unii dela alţii, să nu lasea
trece zilele şi anii, ci să scrie ceeace ştiu şi ce au
păţit, să-şi facă reviziune Încă şi la corespondenţele,
private pe care le vor fi conservat din timpii de:
pericol şi câte se vor fi ocupat cu afaceri publice,'
să le dea de material pentru istoria cea mai nouă.
Căutaţi la popoarăle conlocuitoare, cum oamenii lor
culeg şi publică toate petecuţele de scrisori, cad cred
că vor revărsa lumină peste trecutul lor şi al ţărei.
Noi Românii Încă putem să faoem mult, În diverse
direcţiuni, numai conv:icţiunea şi violenta să nu ne
lipsească.
',:,: 1
:.�.
:: I
, ,
II
II:,
,1
!
·,1
II
,
1"
[123]
Anarhia şi corupţiunea presei nemţeşti.
Presa maghiară. Presa*) daco-rornână.
Aceia cari cunosc rigoarea . legei ungurene de
presă din anul 1848, înarmată cit cauţi uni mari în
bani şi cu pedepse înfricoşate, î-şi vor explica ,greu
anarhia, desfrâul, impudenţa (neruşinarea), lipsa de
orice bunăcuviintă, corupţiunea şi demoralizaţiunea
ce domină cel ipuţin în jumătate dintre ziarele câte
se publică mai ales dela 1867 încoace în Ungaria.
Maniera de a scrie în limbagiul sclavilor din zilele
lui SuIla, în al suburbii lor infectate din Pesta, în to­
nul populatiunei semibarbare de pe câmpiile Un­
gariei cunoscute sub nume de pustă, stepă, deşert,
au început a seduce şi pe unii Români, ca să imite
şi ei acea manieră desfrânată şi brutală. Oară sen­
tinţa marelui Buffon va rărnânea adevăr etern: Stilul
este omul. Adesea din lectura unei cărţi, sau din o
serie de articoli originali (nu plagiat) poţi pătrunde
la modul cugetării şi la motivele secrete, pentru care
a scris cutare om aşa şi nu altmintrelea. De multe
*) Cuvântul Pressă, deriv. dela' verbul latin, premo,
pressi, pressum, rom. a p s, strâng, tescuesc, storc, premii, i,
eme, este adoptat în mai multe limbi europene. In unele din
acelea pres sa semnifică în sens mai larg orice teasc sau stor­
cătoriu, torculariu (1I1t. 'I'orcular, ia), în sens mai strâns,
teasc 'de tiparit; de aici în sens aplicat Pres sa semnifica orice
ser' ere se ti păreşte in tipografie; iara dela un timp încoace
Pressa este sinonim cu ziaristica, cu publicitatea, adecă cu
acea parte a literaturei periodice, care se propaga repede, in
cercuri întinse, şi în mai multe clase ale societs ţei omeneşt,
La locul acesta vorbim numai de preda luată în sensul din
urmă.
[124]
- 124-
ori 'se reflecta partea strâns morală a individului În
câteva pagini, pasage, aliniate, Încât ţi-se pare că-I
vezi dinaintea ta.
Dacă 'despre individ se poate zice, că stilul este
omul, apoi de aceea presa periodică ce-şi are publi­
cul său stabil şi se susţine În curs de mai mulţi ani,
se poat'eafirma 'Cu acelaşi drept: Presa este publi­
cuI. Intre nutrernântul spiritual şi cel fis'ic sunt mari
analogii. Fiecare .orn liber În actiunile sale, mă­
nâncă şi 'bea aceea ce-Ii place lui, bucate care cores­
pund naturii sale, precum şi bucate de beuturi, cu
care l-� dedat cineva de mic Dar În cazul din urmă,
se Întâmplă 'de multeori, că cineva se dedă şi cu bu­
eate şi beuturi foarte stricăcioase, cum şi cu tăbac,
cu afion (opium), cu hasis (beutură betivă, făcută
din 'Cânepă 'verde), cu arsenic. Aşa este şi cu lectura.
Inventiunea artei tipografice nu se poate preţul cu
tot aurul şi cu toate pietrile nestimate din lume; dar
ce 'este mai necesar decât aerul, apa, focul, şi cu toate
acestea, ele Încă fac Între unele Împrejurări oamenilor
şi animalelor rele 'mari. Aşa face şi tiparul, mai vâr­
tos când apucă pe mânile unor oameni de spirit şi
de cultură ştientifică, Însă moraliceşte corupti, sau
ceeace este tot una, când tiparul devine instrument,
sau al despotismului, sau al anarhiei.
Dela inventiunea tiparului şi până În secolul no­
stru, pentru înfrânarea scrierilor imorale şi cor-uni­
pătoare,cum şi a celor revoluţionare, s'au introdus
censuracea mai severă şi pedepse aspre pân ă lct
perderea capului şi la confişcarea averilor. Mai târ­
ziu s'a delăturan censura preventivă, dar i s'au sub­
stituit legi draconice de presă, avertisemente despo­
tice, care adesea erau date mai mult din mâncărime
de a tortura pe scriitori, din trufia şi brutalitetea po­
litieană, din ură de partidă, ură naţională, sau ur,ă
religioasă. Cu legile de presă erau impreunate con-
[125]
125 -
fişcări de cărţi şi ziare, procesele de presă, şi iarăşi
pedepse în bani şi în libertate, iar din partea arhie­
reilor circulare afurisitoare, anateme, când mai mici,
când mai mari, adesea porunci date pe cale strict se­
cretă, că cutare carte, cutare scriere să nu cuteze a o
cumpăra şi ceti nici un credincios. S'au văzut tipo­
grafii privilegiate, cu drept exclusiv de a se tipări,
anume cărţi religioase şi cărţi scolastice numai În
acelea; iar între arhierei au fost şi de aceia, cari au
mers mai departe, pretinzând, că orice tipăresc cei de
aceeaşi confesiune cu dânşii, fie lucru religios, fie
profan, fie filosifie, ori nişte col ectiuni de anecdote,
să iasă numai în tipografiile autorizate şi binecu­
vântate de ei. S'a 1ngŢijit totodată, ca să Înveţe.
carte oameni cât se poate mai puţin, iar pentru cei
cari învăţară, s'au tipărit cărţi ascetice, pline de
nu ştiu ce învăţături transcendentale, de poezii rno­
nastice, neînţelese de nimeni pe lume. Acest ob­
scurantism apoi întuneca, târnpeă, hăbăuceă spiritul
omenesc, omorând în el elasticitatea lăsată lui dela
Dumnezeu şi dela natură. 'Oară lucrul cu totul
străin! In acel Întunerec egiptean adevărata mora­
litate, nu numai că 'nu câştigă nimic, ci din contră,
oamenii se f ăceau 'şi mai blăstămati, delictele şi eri­
mele se înrnultiau în proportiuni spăimântătoare,
ceeace s'a cornprobat de ajuns în mai multe ţări, la
popoară 'mari şi mici, în mii de cazuri. Cu cât rigoa­
rea ţi se părea că este 'mai mare, cu atât se comiteau
crime şi delicte mai înfnicoşate şi mai multe. Vezi
datele statistice comparative din Italia, Hispania, Au­
stria, Ungaria ; vezi şi o reci a, cu insulele greceşti,
partea Turei-ei locuită 'de popoară slavice, cu vendetta
de moarte pentru 'moarte; asemenea Polonia şi parte
mare a Rusiei. In toate aceste ţări moralitatea pu­
blică şi 'privată a fost şi mali este compromisă mai
greu decât în altele, şi în acea proportiune, în care
[126]
- 126-
presa e frecată cu lanţuri mai groase. Moralitatea
sufere mai mult 's'au mai puţin, 'şi în celelalte ţăn ne­
numite aici; însă din studiile comporative făcute în
timpurile noastre ese luminat, că de ex. în Anglia,
în Belgia, în Holanda, în Helveţia, în Saxonia, în
care 'ţări domină libertatea presei, relative mai de
mult, şi anume în Anglia din secolul trecut, morali­
litatea s'a cores şi se coreg'e În proportiunea în care
câştigă libertatea presei. 'Este adevărat, că la acea
coregere au 'mai concurs şi alte împrejurări, alţi fac­
tori, precum au fost şi sunt nobilitarea educaţiunei
în familie, în 'casă, înmulţirea şcoalelor, nutri rea sirn­
temintelor religioas'epure şi sublime, neadulterate
prin bigotenie şi fanatism, legislaţiune luminată; 'cu
toate acestea, nu avem în cătrău, caută se r ecunoa­
ştem, că chiar aceăc rnljloace corective ale omului pe
acest pământ se ajută 'şi îşi pot ajunge scopul nu­
mai prin cuvântul liber, prin pr,esa, care face, ca oa.,
menii fără a se mişca din loc, ci şezând, cum am zice
la 'masă, să se înteleagă între sine din punctele cele
mai depărtate ale pământului.
In fine popoarăleau văzut din experienţă inde­
delungă, că dacă censura preventivă era un tutorat
tiranic şi umilitor, apoi legile de presă cu măsurile
lor represive şi cu pedepsele cele brutale, demne de
corporalii şi sergenţii din vechime, sunt şi mai pe­
riculoase pentru desvoltarea facultăţilor omului, pen­
tru ljbertate şi moralitate; au recunoscut însă şi acel
adevăr, că excese, 'delicte 'şi în oareşicare cazuri chiar
crime s,e pot comite şi prin presă. Acest rău trebue
cores, însă cum'? 'Pe două căi, adecă: delictele 'şi'
crimele comise prin presă să fie tractate după §§-�i
codicelui penal, ca oricare alte, comise în alt mod;
mai departe, plagele înfipte, adecă scoţând cui prin
cui; cu alte cuvinte, asertiuni false, date publi­
cităţei de unul, 'să le refrunte celălalt prin argumente
tari şi dare; minciunile să se demaşte şi să fie date
[127]
- 127-
de ruşinev calumniatorii să fie înfieraţi prin publi­
carea de probe juridice convingătoare, iară nu numai
prin frase sunătoare lea oala 'goală de aramă; conspi­
raţiunile În contra libertăţilor publice să fie trase la
lumina zilei, însă iarăşi tot numai cu probe' convin­
gătoare, iar nu prin ficţiunii şi denunciaţiuni infame;
În fine onoarea individului inocent să fie răsturnată­
În strânsul înţeles al cuvântului, iar pe lovitoriul în
onoare presa să-I ridice pe scena de prostituţiune, cu
tabela infamei degât.
Libertatea presei Înţeleasă 'şi realizată în modul
aci aieptat, a produs şi produce în adevăr fructe
salutare În toate ţările, În care ea se prezintă la pu-.
blic cu aceste calităţi. Numai sub aceste conditiuni
poate ea să 'merite prea onorificul nume de a şasea
putere europeană 'şi în :genere de putere mare (grande
puissance, Orossmacht), iar altmintrelea nu.
Acestea criterii ale adevăratei libertăţi de presă
ne împing Ia întrebarea, că până Ia ce grad presa din
Ungaria, Transilvania, România corespunde în zilele
noastre sublim ului său scop.
Ungaria proprie, ca ţară cu teritor relative mult
mai întins, cu 'capitală destul de mare 'şi cu rnaî multe
cetăţi de a doua mână, este reprezentată prin publi­
citate mai mare decâtcelelalte două ţări aci numite ;
de aceea se 'şi Începem cu examinarea presei urrgu­
rene, şi Încă astădată mai mult numai din punct de
vedere moral, carele Între orice Împrejurări tr ebuie
să ocupe locul întâiu. AiCi însă ne,a dispensat de
studiu fatigator, între alţii, unul dm bărbaţii con tim­
porani, dintre oei mai renumît! ai Ungariei, de na­
ţionalitate maghiară, din clasa aristocraţiei Înalte.
Acel b'ărbat este comitele Melhior Lonyai, om trecut
de anii cincizeci, fost 'mai mult! ani publicist, fost'
ministru primar, carele adecă avuse fondul de dispo­
ziţiune în mânile sale, prin urmare ştie foarte bine,
[128]
I
,
,
il
!
; ,
!
III
-- 128 -
la cine şi cum l'a împărţit. Aceste împrejurări ne
fac să recunoaşt,em pe c. Lonyai de autoritate în tot
respectul competinte în materia de faţă. Lonyai însă,
Întemeiat pe experienţele şi pe toate inforrnatiunile
sale, acuză, judecă şi condamnă presa din Ungaria'
şi Austria in expresiuniatât de aspre şi necruţătoare,
precum înainte de acesta abia le vedeai în ziarele şi
scrierile străine, inimice declarate ale Ungariei. Con­
fesiune foarte dureroasă, din nefericire însă foarte
adevărată.
"Presa venală, care 'adecă 'şi vinde pe bani con­
victiunile sale, vinde interesele publice, este cea mai
mare corumpătoare a rnoralităţei publice, şi lucră :spre
a pierde ţara. Când cetăţenii liberi ai Atenei n'au
mai ascultau oraţiunile euragioase ale lui Dernos­
thene, ci s'au uitat în ,g1Uriie intrig antilor înşelători
(Sycophontae), plătiţi cu aurul regelui filip, atunci
s'a finit cu era cea 'glo.rioasă a Orecie,i şi cu liber­
tatea Grecilor".
"Oriunde poţi 'să corurnpi presa cu bani, opiniu­
nea publică încă o poţi seduce uşor.") Iar opi­
niuriea publică sedusă, .în ţările libere, unde g1uber­
nul, legislaţiunea şi autorităţile publice S'untema­
naţiuni ale opiniunei publice, poate împinge uşor po­
litica ţărei pe calea peir ei. Pentruca să probăm a­
ceasta, nu e de lipsă a cita exemple din anticitatea
clasică, ci să ne mărginim la cel mai de aproape
trecut, să luăm în consideraţiune experienţa f'io­
roasă ce s'a făcut în vecina Viena asupra influen-
*) Mai ales dacă pe lângă bani gata daţi şi luaţi in
sume mari, mai impune publicului poporului şi plebei igno­
rante încă şi autoritatea vre-unei persoane de rang înalt, cum
principe, guvernator, eomandante suprem, ministru, mitropolit,
sau alt arhiereu de autoritate orbitoare. In asemenea cazuri
merg toate în Abdera cea fabuloasă a elinilor, până când
se sparge cetate şi stat, şi locuitorii iau lumea îr cap.
[129]
- 129-
ţei ce avu presa ei cea coruptibilă. Talerii prusiaci
au străbătut cu sutele de mii în redacţiunile dela
Viena şi au gonit 'de acolo napoleonii francezi. Ur­
marea fu, că toate ziarele din Viena în mijlocul eri­
zei celei mari 'europene, ,în care poate că se arun­
cară sorţi 'şi asupra viitoruluî nostru, IJlU au căutat,
cari 'sunt interesele monarhiei austro-ungare, ci
aceea ce este în interesul Germaniei. Sub presiunea
acelei "opiniuni publice" (produse de milioanele pru­
siacilor) a stat şi regimul, pentrucă senatul jrnper ial
şi o parte a poporului a fost inf'luintată de presă.
Intrarea, imigraţiunea redactorilor prusiaci şi a ta­
Ierilor din Prusia în Austria şi Ungaria este unul
din acele instrumente, 'de care se foloseşte diplomaţia
prusiacă în monarhia noastră, ca şi pe airea, spre a
a trage ţări străine în interesul său, sau spre a le
paralisă puterile. (Tot 'aşa de teribile au fostefedele
presei din Viena, corupte cu sume mari, în epoca cu­
tremurului, a catastrofei finantiale. Oricâte consor­
ţiuri şi societăţi s'au înfiinţat, toate au umplut pun­
gile ziarelor din Viena, care apoi laudă întreprinde­
riie; ziarele au fost lipitor.ile (sangvisugae, hirudines,
Blutegel ) sugătoare de 'sângele societăţilor de acţio­
nari; orice articlu, anunţ, reclamă se plătea foc de
scump; iar pe consorţurile sau pe întreprinzătorij
cari nu plăteau cât le cereau ziariştii, 'i tăvăleă prin
toate noroade, şi nu se astâmpără, până ce nu le
trântea la pământ; din contr ă, pe altele, întreprinse
de cei mai mari şarlatani, fără caracter şi fără nici un
capital, le lăuda în modul cel mai neruşinat. Lucrul
ajunsese până la atâta, încât şi proprietarii ziarelor
celor mai mizerabile din Viena se îngânf'au şi lăudau,
că ei încă au câştigat zeci de mii. Consecinţele ace­
stei coruptiuni a presei a fost bancrotul (falimentul)
general, care veni peste Viena, şi care nu a cruţat
nici pe Ungaria. Corupţi unea presei s'a întins asupra
9
[130]
- 130-
societăţei şi mai vârtos asupra cercurilor politice.
Speculanţii din senatul irnperîal făceau politică pe
bani. Istoria căii ferategal,iţiane se poate compara
prea bine cu istoria căii ferate orientale din Un­
garia.")
Coruptibilitatea presei este o specie de calbedia,
de care e foarte greu .să aperi ziaristica din Un­
garia. Exemplele din Viena sunt foarte aproape. Băn­
cile dela Viena nici că 'ş,i mai pot face idee despre
vre-o ziaristică onestă, necoruptibilă. Dar şi băncile,
şi direcţiunile căilor ferate din Buda-Pesta îşi şterg
sudoarea de pe frunte, când stau să-ţi arate miile
plătite la ziare. Nu este aici vorba despre simplele
anunţuri, de publicaţiuni, care costă cel mult câteva
sute de fiorini, şi pe care ziariştii sunt în drept de a.
le lua, ci 'este vorba de acele mii 'şi zeci de mii, li-se
numără, sau pe care le cer ziariştii, pentruca isă-ţi
laude întreprinderea etc."
Toate revelatiunile ruşinătoare, însă prea adevă­
rate, făcute până acilea, se înţelege numai despre
ziarele scrise în limba nerntască, în Cislaitania şi în
Ungaria, mai ales în cele două capitale. Acuma'
trecem la presa maghiară. Despre aceasta se zice
Între altele:
Ziariştii maghiari până acilea n'au prea exercitat
aceasta profesiune a tăietorilor de pungi. Intre zia­
riştii maghiari sunt mulţi oameni de omenie. Peste Ia­
ceas ta, speculanţii şi bursarii nu prea au plăcere a
mitUl ziare maghiare, pentrucă Maghiarii nu frequentă
'*) Pe când ne aflam în senatul imperial în 8. 1864
decurse în auzul nostru târgui între eonsorţiul Klein şi între
"Presse". Proprietarii acesteia cereau douăzeci de mii florini,
v. austr., pentru ca se laude nu întreprinderea în sine ci
numai pe consorţiul Klein, şi să-I recomande ca să câştige
el construeţiunea căii fer. galiţiane, iară consorţiul îi îmbiase
cu 15 mii; ceia insă iusistară la 20 mii, pe care le au şi
câştigat, De acestea sunt sute de exemple.
[131]
- 131-
bursele. Băncile 'şi aduc aminte de ziarele maghiare
atunci, când au să influenţeze asupra onorabil ei ca­
mere a deputaţilor În interesul vre-unei Întreprinderi
de speculă. Aceasta se Întâmplă pe fiecare an de
câteva ori; pentru cazurile acestea Însă nu avem până
acuma criteriu general despre purtarea presei ma­
ghiare. *) Atâta însă rămâne adevăr, că apărarea zia­
risticei maghiare de coruptiun e, conservarea renume­
lui şi a onoarei aeei eia este un :interes 'vital al Ma­
ghiarilor, dela care depinde moralitatea natiunei. De
va apuca ziaristica maghiară pe acest repeziş (declin,
pe munte ide vale); nit! se va opri până la abis, Omul
pe care-I 'poţi corupe 'odată cu bani, pe acela '1 vei
putea cumpăra şi a doua oară. Celce primeşte banul
sub un pretext sau altul, totdeauna va află pretexte,
ca să-şi umple punga de nou. Cel care şi-a vândut
până la unul [sau la altul, din luna sau altă cauză, tot
aşa va întra la tocmeală cu alţii în alte cauze. Când
ar ajunge presa maghiară ca să fie coruptibilă, sau
prin bursă, sau 'prin 'minister, atunci o va putea cum­
păra şi altul, pentru alte interese străine, precum
sunt ale b ănoei naţionale din Viena şi ale altor spe­
culanţi, prin care se spoliază patria noastră; atunci
apoi am putea 'Să .ajungem timpul, În care domnii
redactori şi 'editori ar afla, că aurul IU,i Filip este de
valoare mai mare, decât talentele de fer ale spartani­
lor, adecă talerii prusiaci sau rublele ruseşti sună.
mai bine decât notele de papir.
O-zeu să apere de asemenea urmări, şi Maghiarii
să mulţumească ziariştilor săi, că nu sunt coruptibili.
Aceasta nu ,e vre-o mare virtute în sineşi, pentrucă
*) Adecă sunt cunoscute numai unele din ele, care
au luat bani cu mii şi zecile de mii, mai vârtos în cazuri,
când s'au proiectat alte şi alte linii de căi ferate. Pentru ca
să afli adevarul, ai avea să cercetezi cu deamăruntul cărţile
de gestiune (Gescheftsbiirher) ale acelor consorţiuri.
9'"
[132]
"
'1
;
I
I
II
I
II
Iii
,
;\:
,
I
,II
- 132-
avem drept să pretindem dela oricine, ca să fie şii
să r ărnână om de omenie. Ei, dară nu e lucru bun,
a fi ziarist maghiar. Z{iariştii maghiari sunt oameni
săraci, lipsa şi seducţiunea este mare, pentruca să.
alunece şi ei pe calea ziariştilor nemţeşti (şi jidoveşti
care le publică nemţeşte în Viena şi Pesta).
Numărul abonaţilor la foile câte es în limba
maghiară în capitala Ungariei, este numai de 16 mii,
iar acest număr se împarte pe 11 ziare. Anunturile,
publicaţiunile încă aduc zianelor maghiare venit" re­
lativ foarte puţin. 'De aici urmează, că cele mai multe
ziare maghiar,ese află în imposibilitate de a-şi aco­
coperi spesele din veniturile sale. Acest rău vine de
acolo, că la Maghiari 'fiecare partid deschide câte
un ziar, ca organ al său; iar partidele se înmulţesc
pe fiecare zi, nu însă şi numărul abonaţilor. Aşa,
dară se întâmplă mai des, ca ziarele, mai vârtos la
începutul activitătei lor, adecă în anii dintăi, trebue.
să fie subv,enţionate de cătră p:artidele respective.
Aceasta însă este tot aşa în lumea toată. Oaily N ews
din London a tras cinci ani de zile subvenţiune dela
partidul liberal, pânăce a apucat pe ,aripile sale. A
trage însă subventiurie, nu 'este în sineşi nici IUn fel
de infamie; ruşine şi infamie este numai în acel caz,
când cineva (redactor, colaborator, corespondent) îşi
pune p eana sa în 'serviciul cuiva (guvern, partid, per­
soană particulară) cu totul în contra convicţiunilor
sale, şi aşa pentru simbria mizerab'ilă scrie numai
aceea, ce-i comandă şi dictează alţii în peană. Zia­
ristica maghiară nu are multe pene de acestea ser­
vile şi venale ; ea însă are cu atât m'ai mulţi ziarişti
sărăcuti. Ziarek lor n'au vre-un venit, partida lor nu
are de unde, sau nu voeşte să sacrifice mult; de aceea
colaboratorii ziarului sunt rău plătiţi .. Cel mai mare
ziar scris în limba ţnaghiară are numai a patra parte
din venitul, pe care-I trage redacţiunea ziarului '11e'l11-
[133]
- 133
tese Pester Lloyd, Scriitorii nemţeşti trag, atât în
Viena, cât şi în Budapesta, salarii şi onorarii nease­
mănat mai mari decât oei ungureşti. Din această
cauză mulţi magnaţi 'îşi călcară pe conşti'inţa lor na­
ţională şi se făcură ziarişti nemţeşti. Ziariştii ma­
ghiari sunt în partea cea mai mare a lor oameni ti­
neri, înpinşi 'de îndemnul nobil, însă şi din nepre­
vedere, ca să-şi aleagă aleea vocatiune de scriitor;
de aci încolo ei rui s'au m'ai putut reintoarce din;
calea pe care au apucat, şi acum lucr ă pentru câte
un salar 'mai mic decât este simbria unui sodal dela!
boltă, care stă în dosul tarabei şi vinde marf'a ; aşa,
ziariştii aceia lucră fără perspectivă în vre-un viitor
mai 'bun, fără speranţă de a funda şi ei Iarnilie : trag
în jug ziua-noaptea, cu ştiinţă mai multă sau maî
puţină, cu gust mai bun sau mai rău, în tot cazul'
însă fără a fi numiţi şi recunoscuti, fără glorie şi
fără remuneraţiun e. Ii 'vezi toată ziua şezând la masa
lor de scris; ei sunt adevăraţii proletari ai natiunei.
Onoare acestor laboratori zileri; onoare activităţei,
zelului, simţului de datorie, on estitătei şi sărăciei
lor. Sărăcia este cea mai periculoasă tentaţiune, Deci
dacă totuşfacei oameni săraci, cu toată sărăcia lor,
resping corupţiunea, aceasta 'este virtute a spiritului
de corp şi a patriotismului lor.
Credem că această icoană pe care o aflar ărn în
Nr. 31 al Reformei comitelui Lonyai, este ilustrată,
de ajuns, pentruca să vezi într'însa toată mărimea:
corupţiunei, a putreziciunei şi 'a putorilor morale, care
te umplu 'de 'greaţă şi urgie, oricând apuci în mână
ziare mituite, cumpărate, corupte cu bani, vândute
şi revândute, mai ales la bancari, bursari, intreprin­
zători de căi ferate şi de alte ramuri ale industriei,
la speculanţi de categorii diverse, la câte un guvern
corupt, fie acela politic, fie eclesliastic, carele să,
poate susţinea numai 00 ajutorul corupţiunei, în fine
[134]
134 -
la inimicii patriei şi ai natiunei. Tot asemenea e
scoasă la lumină 'Şi condiţiunea ziaristului sărac, Însă
onest. Din cauzele atinse mai în sus, nimeni nu era
mai cornp etinte de a prezenta publicului aceste icoane,
decât este acelaşi c. Lonyai. Acum însă dupăce cu­
noscurăm starea ziaristicei nemţeşti şi maghiare, nu
va fi de 'prisos ca să aruncăm ochii şi peste ziaristica
daco-rornân ească, din aceleaşi puncte de vedere.
Poate fi vorba la dam-români despre corupţi unea
presei lor prin vre-unul din factorii finantiari sau
guvernamentali sus enurnerati ? Acela care ar sus­
ţinea şi afirma '0 infamie ca aceasta, ar ŞI lua obli­
gatiun ea asupra-şi, de a produce pentru fiecare ziar
încriminat probe juridice convingătoare, iar celce nu
produce probe, şi totuşi flecăreşte, acela este un ca­
lumniator dominat de diabolica pasiune de a inegrt
renumele bun al altuia şi a-l nulifică în opiniunea
publică, ce sufere a fi sedusă şi adesea păcălită prin
calumniatori şi spioni. Dar cine să simtă necesitatea
de a se adresa în timpurile noastre la vre-un ziar
românesc, fie acela oricare, chiar şi din capitala Bu­
cureşti, pentruca să-i recomande pe consortiul de ac­
ţionari, cutare Împrumut de stat, cutarecomerciu
transmarin, cale ferată şi altele ca acestea, când toată
lumea ştie, că Daco-Rornânii Încă n'au de loc bursă,
că ei nu joacă la nici una din bursele europene, ;ş.i
în fine, că nici un financiar, bursar, speculant din ţă­
rile 'europene, nu ceteşte nici un ziar românesc, 'ba
nici nu ştie dacă există sau 'nu, la Daco-Rornânf
ziare. Dar chiar guvernele şi diplomatii străini, au
pus şi mai pun până în ziua de astăzi aşa de puţin
pond pe ziaristica vdaco-rornânilor, Încât rnituirea ei
cu bani o ar 'ţinea de adevărată risipă, de aruncarea
banilor pe fereastră, fără nici un scop. Fiecare mi­
nistru de externe sau de interne 'şi fiecare diplomat
poate se afle dela directiunile respective al poştlor,
[135]
135 -
la orice timp, numărul, abonatilor fiecărui ziar po­
litic românesc, cum şi după adrese, clasele de oa­
meni cari le cetesc. Vor afla un singur ziar româ­
nesc politic cu 1500 până la 2000 de abonaţi, de aci
încolo toate celelalte au dela câte 400 până cel mult
1200. Apoi ministrii şi diplomatii dispreţuesc ase­
menea sărăcii de ziare, pe cari cei potenţi ai lumei
şi plutocraţii nu le cetesc, precum nu ceteşte nici pe
cele maghiare, poloneşti,' greceşti, croatice, boeme,
ba nici pe cele ruseşti şi turceşti. Aşa dar chiar când
s'ar afla vre-un Daco-Român, carele să voiască a-şi
vinde peana sa la vre-un financiar, sau la vre-un di­
plomat, ori ministru străin, nU-11 dă nimeni nimic
pe 'ea, că nu 'i poate fi 'de nici un folos. La noi încă
încă nu există acea specie de opiniune publică, des­
voltată, luminată, întinsă peste sute de mii şi mi­
lioane de locuitori, cari după inforrnaţiunile ce li
s'ar da din presă, să fie în stare de a-şi formula ei
înşişi vre-o programă, 'şi de a-şi manifesta voia lor'
determinată. Chiar publicul maghiar, care 'ş:i ţine
nasul aşa sus, în asemenea cazuri devine jucărie în
mânile pref'ectilor, viceprefecţilor (viceşpani), a sub­
prefecţilor, sau cum le zic ei,cu termin foarte carac­
teristic, szolgabiro, adecă jude al şerbilor.
Aşa dar, oricine ar vorbi despre coruptiunea pre­
sei româneşti cu mii Ş1 zeci de mii, în surisul indi­
gitat de c. Lonyai, sau că i-ar plăcea să se facă de
râs înaintea oamenilor pricepători, sau că ar fi un
calomniator miserabil.
Dacă însă corupţiun ea imorală şi trădătoare nu
încape, cu atât mai mult nu este permis a vorbi de­
spre subvenţiunile ziarelor noastre, şi credem că'
este necesar a sta puţintel la expresiunea aceasta,
pentru ca să ne înţelegem în termini şi în defiru­
ţiunea lor.
Zece patrioţi, sau şi o sută de membri ai cu-
[136]
:....- 136-
tărui partid, se adună la un loc şi se Întreabă uni]
pe alţii:
Suntem noi toţi de aceleaşi opiniuni În materia,
În cestiunea cutare?
Răspuns unanim: Suntem.
Dar cum să le manifestăm la lume şi să ne câ­
ştigăm aderenţi?
Răspuns: Prin publicitate; să fundăm 'Un ziar,
care să iasă de (atâtea) ori pe săptămână.
- Cât va costa?
- Atâtea mii, sau zeci de mii pe an.
- Nu vom avea atâţiabonaţi, pentruca să aco-
pere toate spesele, vom rărnâneă În deficit.
- Acela deficit Îl vom acoperi prin subventiune,
pe care o vom scoate din pungile noastre În cutare
proporţiune.
- Foarte bine; dară ne lipsesc redactorii şi co-.
laboratorii.
- Vom căuta tot din partea noastră, oameni cu
instrucţiune deajuns; ageri de peană şi determinati
a suferi alăturea cu noi pentru cauza noastră; Îi vom
rernuneră bine, ca să nu le lipsească 'nimic, să se
poată devota numai aceste cauze. -
Sau, se adună IUnia altă ceată de patrioţi şi llşi
zic: "Poporul care vorbeşte limba noastră, este per­
secutat, Împilat şi calurnniat din ură naţională, din
egoism, de frică, ca nu cumva să se desvoalte, cul­
tive şi să ajungă la libertate. Daţi să adunăm un
fond mare de bani, din! al cărui venit o' parte să o
dedicăm pentru un ziar naţional În senzul cel mai
nobil al cuvântului. Ii vom da subvenţiune pe atâta,
pe cât nu se va ajunge cu venitul dela abonaţi, al
căror număr va creşte foarte încet, pentrucă acest
popor a fost şi mai este încă ţinut întru neştiinţă,
din care cauză el încă nu simte necesitatea lecturei;
Întunecat şi tâmpit prin lanţurile şervitutei, el nu a
[137]
- 137-
Învăţat a medita despre soartea sa cea rnizerabilă
la care el, ajuns. Aşa dar, până să spargem prin
acest Întunerec egiptean" până să încălzeşti atâtea
milioane de inimi, al căror puls bate aşa de Încet şi este
atât de rece, vom sacrifica, dând subventiune, Însă
numai la părere din pungile noastre, pentrucă dacă
ne vom Întreba mai de aproape în conştiinţă, apoi
la cei mai mulţi dintre noi, ceeace avem în bunuri
materiale, ne vine în pungi din sudoarea poporulu'i,
deşi nu totdeauna imediat, ci prin canale diverse." ..
Alţii iarăşi s'au convorbit şi au fundat ziare po­
litice de coloare confesională, tot cu subvenţiune, ce
li-se dă dela arhier ei şi dela ,alţi membrii ai clerului.
Ceeace fac partidele politice, naţionale, confe­
sionale, imită şi guvernele, mai ales cele constitu­
ţionale şi parlamentare, adecă de ,a funda ziare sub­
venţionate, care să susţină şi să apere, nu atât pe
guvern, cât mai vârtos doctrinele şi opimunile po­
litice ale maiori tăţii parlamentare, din care a ema­
nat guvernul. Toţi politicii oei mai luminaţi au re­
cunoscut ministerilor dreptul acesta, carele nu este
decât un drept de reciprocitate Între diversele par­
tide aloe unui stat. Ceeace au disputat politicii, a fost
numai dreptul, pe care şi-l aroagă maiorităţile de!
a-şi vota pentru sine pe fiecare an aşa numite fon­
duri de dispoziţiune din tesaurul public al statului"
de unde apoi se dau' sublvenţiuni ziarelor guverna­
mentale. Aci 's'a zis maiorităţilor : Spre scopul ace­
sta nimic din veniturile statului; ci dacă vă place să
aveţi organe proprii de publicitate, aşa numite ofi­
cioase, daţi-le subvenţiuni dela voi, precum dau şi
,alte partide din averea lor. *) Dar această dispută
*) 4,.ceasta Însă nu se poate aplica sub nici un cuvânt
la aşa numitul Monitor oficial. Acesta este şi rămâne organ
mai mult al statului decât al guvernului; in el se continuă
oareşicum Analele ţ;ă.rei. Monitoriul oficial trebue să se pu-
[138]
:�'::
- 138-
!:'
încă tot mai decurge în toată Europa, noi însă tre­
cempes1:e ea la locul acesta. Pentru noi să fie de
ajuns a constata, că subvenţiunn:e de bani care se
dau mai multor ziare prin ceice voiesc a le susţinea
în interesul lor, nu cuprind în sineşi nimic imoral,
ba din contră, obvin adesea cazuri, în care subven­
ţiun ea se dă cu scop de a salva chiar doctrine rno­
rale, unde ea semnifică tot atâta, ca şi cum ai în-'
fiinţa din banii tăi ,şcoală, biserică, azil de naştere,
spitale, orf'anotrofie etc., poate şi înmiit 'mai mult,
În cazuri când se lucră pentru salvarea unui popor
aservit, pentru scăparea tăr ei de subjugare străină,
pentru evitarea de rezbeluri civile, aşezarea libertă­
ţilor publice pe temelii solide şi durabile.
In acest sens mai multe ziare româneşti poli­
tice au tras 'Şi unele mai trag până în ziua de astăzi
subventiuni, pe care numai răutatea sau stupiditatea
le va judeca 'de imorale. Precum la Ma'ghiari, aşa şi
la Români, sunt puţine acele ziare politice şi în ge­
nere foile periodice, care să fie în stare de a' se
susţinea numai din veniturile câte le Întră dela abo­
naţi. Nu 'sub'venţiunik, ci cu totul altele sunt pede­
cile, cu care luptă ziaristica română, ş'i morburile, de
care sufere ea.
Pentruca un ziar se poată fi susţinut numai cu
spesele care Întră din banii de prenumeraţiune, se
cer câteva condiţiuni, pe care nu este prea uşor a le
împlini. Aşa între altele se presupune, că întreprin­
zătorii, redactorii, editorii cunosc perfect, atât f'acul­
tătile mat,eriale, 'cât şi pe cele spirituale, sau adecă
adecă gradul culturei publicului, cătră care voiesc a
se adresă. Cătră un public ce abia acum învaţă a
ceti, este cineva cât se poate de cruţător, nu aleargă
blice în toate [nprejurările pe spesele statului, şi încă isub
redacţiune care să ştie susţinea demnitatea statului, a popo­
rului, a regimului (capul statului) şi a guvernului (ministeriului:)
!II
.:.: . �
\
�� .
ii:
:;
'o':
i�'
��
,
\!
·of
k
.�:
,
�:i
I I
., 1,
[139]
- 139-
câte un rniliar 'de loc înaintea lui, dacă nu vrea ca
publicul să-I peardă din vedere. Redacţiuneacaută
ca 'să afle totdeauna lipsele cele mai neamânabile
ale lectorilor săi. 'Cestiuni politice mari nu le trac­
tează ca cunoscute, ci din contră, ea presupune, că
partea cea mai 'mare a lectorilor să-i aude acum în­
tâia oară despre asemenea, lucruri. Cu ziare sau ini­
mice, sau trădătoar e, sau şi numai torturate de mân­
cărirnea de a se certa, nu-şi prea face de lucru, dar
vătămarea de onoare personală şi cu atât mai mult
naţională, nu o sufere cu nici un preţ din lume, în
asemenea 'cazuri dă publicului său exemplu de modul
cum se câştigă satisfacţiune.
Limba în care se scrie ziarul său, este totdeauna
aleasă, deamnă, şi totuşi curgătoare uşor, construc­
ţi uni netede, perioade mai mult simple, nu încurcate
cu incise dese; mai în scurt, din ziar dispare acea
limbă scrisă ca de dacă, ca în batjocură, ca şi cum,
ar traduce şcolarii terţi ani ori quartani din vre-un'
clasic latin, pe care-I înţelegi abia pe jumătate, ceeace
se întâmplă maia!tes în cazuri, când redactorii şi coQ­
labor:atorii sunt distraşi în alte moduri, prin func­
ţiuni 'Şi diverse vocaţiuni ale vietei, Aşa o parte con­
siderabilă a laboarei rămâne pe sufletul unor juni­
şori. Aceasta nu 'mer'ge. Minerva este severă în dis­
ciplina sa, ea nu sufere diversiuni de acestea, ci le
pedepseşte aspru, Într'un mod sau în altul. Un ziar
carele vrea să fie bun în adevăr, de va ieşi numai
de2 ori pe săptămână şi numai cu text cât au d. ex.
ziarele româneşti din Pesta, sau Românul din Bucu­
reşti, cere dela redactor sacrificiu de cea mai mare
parte a timpului 'său. Redactiunea perde timp şi mai
mult în cazuri, când mai are a face cu articlii şi co­
respondenţe scrise În limbă, şi stil atât de miserabil,
încât sau este necesitat a-şi perde oarele scumpe ce­
tindu-le numai pentruca să le arunce apoi în coşul
[140]
- 140-
cu maculature, sau dacă află în ele simbure, să le
dea un alt vestrnânt, adecă să le scrie dânsul de pou.
Una din condiţiunile cardinale pentru existenţa şi
Înflorirea unui ziar liber, independent, este pretutin­
deni, încă şi sub absolutism, independenţa personală
a redactorului sau redactorilor. Este imposibil, ca
de ex. un funcţionar care 'şi trage sai arul său delaţ
stat, cătră care este legţat şi cu jurământ, să redacteze
întru toată libertatea un ziar independent. Tot aşa
nu se poate, ca de ex. un profesor dela institutele
de învăţământ ale 'statului să se mişte în calitatea sa
de redactor al unui ziar liber, dupăcum ar voi el, sau
mai bine, precum ar cere interesele vitale al publi­
cului pentru care scrie. Nici chiar profesorii dela:
şcoalele confesionale nu pot corespunde vocaţiunej
unui redactor independent; cel puţin, aici în Tran-,
silvania şi în Ungaria foarte anevoi ă. Să punem că
acel profesor pentru persoana sa nu e nici decurru
bigor, ci din contră, om care stă la înălţimea undei
stau alţi bărbaţi de erudiţiune europeană; lui însă
în poziţiunea sa nu-i este permis, necum să facă;
opoziţiurie, dar nici măcar să fie tolerant. Avem'
sume de exemple în materia aceasta. Există porunci
arhiereşti, prin care profesorilor şi docenţilor se in­
terzioe strâns chiar corespondenţa cu vre-un ziarist, şi
cu atât 'mai vârtos cu ziare ce nu plac preasfinţiei
sale. In Noemvrie 1852 s'a interzis repauzatului Ga­
vril Muntean colaborarea la Gazeta Transilvaniei ca
din chiar senin, şi bietul, carele încă fusese spoliaf
în anul 1849 de avere (peste 3 mii florini m. c.) în
Sibiiu, a trebuit să renunte totodată la modestul ono­
rar ce trăgea ca colaborator. In August 1873 pro­
fesorilor şi directorilor dela şcoalele româno-catolice
din Transilvania li s'a pus alternativa categorică, că.
aceia cari lucră la ziare, sau să Încete la moment,
sau să-şi dea dirnisiunea din profesură. Unul dintre
[141]
- 141-
profesorii dela gimnaziul rom. catolic din Braşov,
care luase asupra-şi redacţiunea ziarului "N emere",
a fost dimis din funcţiunea sa. Unde poate fi între
asemenea conjucturi vorba de independenţă! Chiar
şi protestantii sunt în acest punct 'destul de intoleranti.
Ce e drept, inspectorii supremi ai şcoalelor con­
f'esionale au aci un cuvânt al evangeliei: Nimeni nu
poate servi în acelaşi timp la doi domni. Explica­
tiunile ulterioare încă nu lipsesc. Diversele specia­
lităţi de ştiinţă cer în secolul nostru studiu întins,
înaintare cu timpul; oarele de prelecţiuni sunt f'ati­
gatoare; conferintele, corecturile laboarei scripturis­
tice a tinerilor sunt iarăşi fatigante răpitoare de rnulte
oare ale zilei; unde 'mai' rămâne unui profesor timp,
de a se ocupa 'şi cu cestiuni politice de ale zilei, nu
ca diletant, ci ca profesiune ; pentrucă în zilele noa­
stre nu este permis la nimeni pe lume, a' trada ce ...
stiuni politice, adesea de vi eaţa de moarte, numai ca
politicastrii de caferiele Ş1,i de berării; politica nu
este muzică de strate, ci este ştiinţa cea ma:i grea,
din toate ştiinţele, care confiscă cum am zice, pentru
sineşi, toate puterile minţii şi ale spiritului.
Inspectorii supremi mai adaogă încă şi argumen­
tul atins 'mai sus, mai ales dacă aceia sunt şi prelaţi.
Ei adecă pretind, ca un ziar politic redactat de pro­
fesori subordinaţi lor, să stea între toate îrnpreju­
rile în mod exclusiv la porunca, la serviciu, pentru
confesiunea proprie, şi să lovească în altele, precum
vedem în adevăr, că se mai întâmplă ici colea. Un
ziar însă, care nu voieşte să ia îndeşert titlul de ziar
politic, independent, nici că se poate cugeta, dacă)
redactiunea lui nu va fi emancipată din capul lo­
cului, perfect şi pentru totdeauna, de orice influintă
a rivalităţilor şi cum zic francezii, a vel eitătilor con­
fesionale. Nicăiri procedura strâns obiectivă nu este
aşa necesară ca pe terenul acesta. De acl încolo, cei
[142]
- 142 -
cu musca pe nas ori pe căciulă, vadă cu cine-şi vor
îrnpărti certele ; dar ziarul politic şi mdependent să
nu le deschidă 'teren de ceartă nici pe un minut.
Un ziarist şi 'anume redactorul unui ziar politic
trebue să fie independent încă şi din alte puncte de
vedere, cari sunt: Vocaţiunea simţită în pept, sau
cum ar zice poeţii, Vena politica, fără care nu face
nimic, ci strică tot, apoi acea vocaţiune ajutată în'
tot timpul atât cu ştiinţe teoretice ş\i anume juridice,
de stat, de economie politică şi naţională, istorică şi
geografică din toţi secoliî, cât şi cu experienţa in­
tinsă, adunată din t!ti, mai multe ş;i din toate ela­
sele societăţei omeneşti; cunoştinţa de ajuns cel pu­
ţin de patru până în cinci limbii; în fine, pacienta de
fer, precum nu se mai cere la nici una din vocaţiu­
nile omeneşti, nici chiar la cea militară.") Mai este
încă de dorit, ca un ziarist să fi servit câţiva ani la;
stat, sau la vre-un municipiu, ori să fi fost advocat
sau notar public, pentruca să aibă cunoştinţe prac­
tice, încă şi din ramurile cele mai prosaice ale vieţei
omeneşti, Mai în 'scurt, au trecut acele timpuri,
când naţiunea noastră îşi lua pe ziariştii săi dintre
dascălii dela s. Sava, dintre clericii dela Blaj şi mai
târziu dela Orade, Arad, Sibiiu. Aceasta s'a întâmplat
în timpuri de lipsă extremă, în condiţiuni de servi­
tute barbară, sub care gemea naţiunea, pe când se
cereă, ca cineva, 'fie oricine, ori de unde, să fie sa-i
sacrificat totului, să fie înfipt pe cruce. Altele sunt
astăzi lipsele naţiun ei noastre şi alt viitor o aşteaptă.
Dar apoi şi naţiunea să-şi remunereze cu totul alt­
rnintrelea pe publiciştii săi, decum i-a remunerat ea
până acuma.
*) Ego nec studium sine divite vena, nec rude quid
prosit iugenium video. Alterius sic altera poscit opem res
et conjurat amice.i, Se poate zice cu Horatiu despre politici,
intocmai precum a zis el despre adevăraţii poeti.
I
'�
r. L
r
[143]
Directorul de şcoale Gheorghe Şincai.
Vieaţa nemuritorului Gheorghe Şincai se află de­
scrisă de cătră mult regretatul nostru compatriot re­
pauzatul Alexandru Papiu Ilarianu. Studiul de două
luni pe care îl făcuse biograful asupra vieţeicele;i
mult agîtate a lui Gheorghe Şincai din documentele
şi datele câte le avuse la mână, a fost prezentat la
timpul său societăţei academice române din Bucu­
reşti ca discurs de recepţiune şi a fost ascultat şi pri­
mit 'de cătră colegii noului membru ales cu cea ma�
călduroasă plăcere şi laudă. Dar precum ni se În­
tâmplă cu cei mai mulţi bărbaţi ai nostri renumiţi
cari au trăit, 'au lucrat şi au suferit între anii 1780-
1840, oricât se adoper ă biografii lor ca să le scoată
la lumină toate peripeţiile 0eţei lor câte merită a
fi ,conservat,e prin tipar pentru posteritate, mai nici
într'un caz 'nu li se lmplineşte dorinţa. Acei bătrânî
ai nostri 'cu prea puţină excepţiune n'au făcut în tot
cursul vietei lor 'mai nimica pentru sine, ci totul pen­
tru nefericitul popor românesc, pentru limba, litera­
tura, istoria, biserica, 'şcoala şi în ,genere pentru .ernan­
ciparea lui de sub jugul sclăviei. De aici vine, că la
mulţi dintre bărbaţii 'o eli mai renumiţi nu aflăm În­
semnat nici măcar anul naşterei şi al morţii, iar dacă
unii din ei au fost şi căsătoriţi, nu cunoaştem nici re­
Iaţiunile familiei lor. Gheorghe Şincai tot a mai lăsat
câte ceva însemnat 'şi din vieaţa Isa; cu toate acestea
partea oea mai Însemnată a vietei sale, adecă activi­
tatea sa 'ca profesor şi director în Blaj, este aşa de
puţin cunoscută din ade, încât chiar şi în biografia
scrisă de Papiu lacuna aceasta se simte tare. A voit
[144]
- 144-
însă o provedinţă binefăcătoare, ca pe lângă multele
rnanuscripte ale lui Şincai conservate cu grije în ar­
hivele episcopi ei ;gr.-cat. din Oradea-mare să rămâie
şi câteva acte parte mare oficioase, din care se pot
afla şi cunoaşte 'mai multe Împrejurări ale şcoalelor
din Blaj pentru car,e Gheorghe Şincai În cele din
urmă venise în 'atingere neplăcută nu numai cu epis­
copul său, ci chiar şi cu guvernul provinc:ial.
Crezând noi, că [mai multe din acele acte pot să
aibă valoare istorică, le vom reproduce aici în extrase
româneşti, iar În limbile originale În care se află ele,
se vor publica tot În Transilvania, pe cari noi o con­
siderăm totodată ca un mic magazin de documente'
istorice până atunci, până când nu se vor afla alH
literaţi, ca să-i umple coloanele acestui organ al Aso­
ciatiunei noastre cu alte producte literare şi ştienţi­
fice mai folositoare, eşite din peana dânşilor.
Actele oficiale pe 'care le avem noi la mână din
zilele lui Gheorghe Şincai, se ocupă mai mult numai
cu planul Înfiinţăreişcoalelor normali din Blaj şi al
unor aşa numite triviale din diverse părţi ale Transil­
vaniei. EIe se Încep dela anul 1775 şi se continuă
până la 1795. Le vom lua cât se poate În ordinei
cronologică, prernitem Însă, că la unele nu este pus
anul în care au 'emanat, dar se poate combina din
context cam În oe an au putut 'să emane.
In anul 1775,21 Iulie Nr. 'gav. 4333 guvernul
Transilvaniei adrt)!lţază cătră o cornisiune guvernială
o. rezoluţiune, În care Îşi arată îndestulirea sa cu lua­
rea măsurilor pentrued.ificarea unui local de şcoale
normale În Blaj, "şi provocându-se la un raport din 13
Iulie al acelui an, pe lângă 'ce laudă zelul, face ob-i
servare.a, că Întru Înţelesul unui r escript regesc, a că­
rui dată nu 'se pune, tot 'materialul, precum şi munca
de mână şi căraturile erau obligate comunităţile şi
respective posesorii locurilor ca să le dea la edificarea
l
[145]
- 145-
acestui fel de şcoale ; aşa dar guvernul declară, că
acele materiale şi prestaţiuni, precum şi darea de
lemne nu le poate aruncă asupra altora, ci trebue să
le împlinească cei numiţi în rescriptul regesc, iar
plata zi darului se va număra la timpul său din fondul
anumit de cătră Maiestatea Sa. Subscris: br. Samuel
Bruckenthal gubern. şi Iosif Molnăr secretar.
Din 9 Noernvrie 1776 Nr. 5065 iarăşi vine o re­
zolutiune 'g1UverniaIă la un alt raport relativ tot la
edificiul şcoalei normale 'din Blaj, din care aflăm, că
guvernul nu prea e îndestulat 'ou înaintarea lucrărilor
şi comite blăjenilor, ca să stea cu totdeadinsul de
lucru cu atât mai vârtos, că Maiestatea Sa împăratul
a binevoit o porunci 'de repeţite-ori, ca acel edificiu
să se gătească cât mai curând. Subsc:ris: comitele
Nicolae Bethlen şi M.de Sonnenberg secretar.
Sub data de 7 Martie 1777 aflăm o adresă dată
cătră episcopul Românilcrgr-catolici în Blaj din se­
siunea aşa numitei "tabulae continuae" a cornitatului
Albei Inferioare cu 'reşedinţa în Aiud. Oficiul comita­
tului face episcopului cunoscut, că a primit din nou
un ursoriu dela fg1U Vie rn , în care cornitatul este provo­
cat, ca tinându-se atrict de ordinele anterioare, se în­
grijească pentru cât rnaicurânda terminare a edificiu­
lui şcoalelor normale 'din Blaj. Deci cornitatul invită
ex oficio pe excelenţia 'sa episcopul, ca de câteori vor
fi necesari muncitori cu braţul din partea comitatului
la edificarea acelor scoale, sau � .. inci când se vor
apuca de lucru, episcopul să se pună în conţelegere
cu comitatul, căci acesta conform prea înaltelor or­
dinaţiuni, nu va Iipsî a-şi împlini dorinţa.
Tot din anul '1777 Februarie 22 aflăm o' adresă
a sus numitei comisiuni îndreptată tot cătră episcopul
Făgăraşului cu reşedinţa 'în Blaj. In actul acesta nu­
mita cornisiune provocându-se 'Ia un raport al corni­
tatulu'i Albe! Inferioare, 'care semănatLi o denunţare
10
[146]
- 146-
asupra episcopului, ca şi cum acesta nu ar vOI să în­
tindă ajutor eficace la ridicarea edificiului pentru
şcoala normală, cornisiunea mt$tră totodată pe epis­
cop, că până 'în acea zi nu dăduse vre-un ră{spuns)
respicat şi anume o declaraţiune în acel înţeles, ca
împlinirea voinţei împărăteşti să fie cât mai mult ac­
celerată; de aceea cornisiunea "şi cere dela episcop
informaţiune exactă în sensul arătat. Subscrişi.: co­
mitele Nicolau Bethlen şi br. Iosif Mi!ske în numele
comisiunei publico-eclesiastice.
Din aceste două acte mai din urmă se vede, că
între episcop şi comisiune se iscaseră unele neînţe­
legeri, care se raflă indigitate şi în alte acte; dar na­
tura neîntel egerei nu poate fi bine cunoscută; se
pare numai, că cornisiunea dedea prea înaltelor dis­
poziţiuni relative la edificarea şcoalelor normale din
Blaj un înţeles, iar l�uvemul şi comisiunea giUver7
nială cu totul altul.
Sub Nr. 2226 din 9 Aprilie 1782 guvernul Tran­
silvaniei face cunoscut episcopului gr.-cat. dela Blaj,
că cu respect la denumirea profesorilor, la înfiinţarea
şcoalelor, la introducerea metodului normal venise
un decret reg. prea înalt din 12 Dec. 1781, care se
comunică episcopului în extras, dar cu acea intima­
tiun e, ca catihet la şcoala din Blaj este aci lea (tin'
prornptu sit, adecă Pater Oeorgius Schincai Hîero­
monachus), care îşi luase mai dinainte instrucţiune
în metodul catiheticei la şcoala normală din V:iena.
Subscris în numele guvernului cu reşedinţa în Sibiiu
br. Samuel de Bruckenthal, iar subscripţiunea secre­
tarului lipseşte.
Din acest act guvemial încă se pare, că scoate
capul o neînţelegere între guvern şi episcop asupra
persoanei lui Gheorghe Şincai. Insemnărn aci, că până
În 12 August 1782 episcop al Făgăraşului fusese tot
Grigerie Maior, carle tocmai în ,aceea zi se lăsase de
[147]
- 147-
episcopie şi tot atunci sinodul adunât a ales pe cei
trei candidaţi, dintre cari apoi în 21 Octomvrie 178�
a fost denumit Ioan Bob. Această observaţiune tre­
buia să o facem la locul acesta şi încă cu adaos,
că deşi Ioan Bob fusese denumit episcop în 21 Oc­
tornvrie 1782, dar preconizarea lui de cătră scaunul
Romei s'a întâmplat abia În 15 Dec. 1783, iar hiro­
tonia lui s'a făcut În Blaj de cătră acelaşi Grigorie
Maior numai în 6 Iunie 1784 .. Aci dară dăm peste
un aşa numit interregnum de aproape 2 ani, în care
timp însă au emanat mai multe ade relative la şcoa­
lele din Blaj, Între cari câteva ne dau testimoniu
trist despre nespusele rtrăgănări şi pierderi de timp
În cornunicaţiunea oficială dintre Sibiiu şi Blaj.
Suscitatul decret din 12 Dec. 1781 îl avem şi
noi acilea numai în extract, care Însă este foarte ne­
favorabil pentru şcoalele din Blaj, aşa cum se vede
el În copia noastră, Se va fi aflând şi origiinalul
aceluia undeva ; dar sune el anume cu respect la di­
r ecţiunea supremă a şcoalelor ori şi cum, astăzi, după
mai bine de o sută de ani el este căzut În desue­
tudine, şi chiar dacă nu ar fi cazul acesta, astăzi el
ar lovi foarte greu În legile care asigură confesiuni­
lor religioase dreptul lor asupra şcoalelor confesio­
nale, prin urmare 'nu mai poate să aibă nici o valoare.
Ceeace aflăm foarte demn de Însemnat din acel de­
cret dela 1781 este, că el constată pe temeiul unui
raport al comisarilor, curncă În Blaj numărul tineri­
mei şcolastice a crescut atât de tare, Încât zice rno­
narhul, că acolo trebue 'să 'se ridice încă 'şi alte şcoale
şi respective să fie lărgit edificiul destinat pentru
scoalele deacolo. Deci monarhul comite guvernului
Transilvaniei, ca să însărcineze pe aşa numita corni­
siune a studiilor din ţară, ca să prepare un plan nou
pentru şcoalele care sunt a se mai înfiinţa la Blaj,
să facă 'şi un calculpentru cât au să coste, "apoi toate
10·
[148]
- 148-
acelea elaborată 'să le submită Maiestăţii sale pentru
aprobare. Tot în acest decret împăratul Iosif află,
că dupăce numărul tinerirnei româneşti scolastice se
înmulţeşte aşa de tare, prin aceasta se arată şi nece­
sitatea înfiinţ ărei de scoale triviale, de aceea împăra­
tul permite ca 'să se caute un individ bine deprins In
metodul de învăţături normale şi cunoscători de lim­
bile necesare în Blaj, iar aceluia să i-se asigure sa­
Iar de 150 fI. pe an, spre a i-se plăti din fondul,
şcoalelor normale şi cu acea conditiun e, ca pe lângă
acea plată episcopul să-i dea locuinţa cuvenită şi aju­
tor în producte naturale. Mai departe monarhul co­
mite episcopului, ca [de catihet să denurnească pe uliul
dintre ierornonahii din Blaj, 'cari şi aşa sunt obligaţi
în virtutea literelor fundationale ale acelei mănăstiri,
ca să funcţioneze în calitate de profesori; dar catihe­
tul să nu aibă încă şi alt salar special; iar dacă între
ierornonahi nu s'ar afla vre-unul, carele să cunoască
bine metodul normal, episcopul să-I trimită în Sibiiu
la şcoala principală de acolo ca să înveţe. Subscris :
josephus m. p., Thadeus Baro a Reisbach m. pr. Ad
mandatum Sacrae Caes. Regiae Majestatis proprium.
David Szekely m. pr.")
Tot din anul 1782, Octornvrie 15, Nr. 7329 's'a
emanat un decret al ,guvernului ţărei adresat vicarului
general ieromonah Ignatie Darabant. In actul acesta
guvernul zice, că dl inspector primar al şcoalelor na­
ţionale a informat pe guvern despre starea şcoalelor
din Blaj; deci În urmarea aceluia 'guvernul comite vi­
carului general (pe timpul vacanţei scaunului episco­
pese), ca şcoala naţională din Blaj să o împartă în
două clase şi să o numere între şcoalele primare, iar
*) "Quoniam autem Comissariorum relatio perhibet nu­
merum studiosae juventutis Balăesfalvae ita acrevisse, novae
ibidem scholae erigi, et respective aedificium pro seholis
hactenus destinatum ampliari debeat",
[149]
- 149 -
catihetul acelei şcoalesă fie conform ordinaţiunilor
anterioare părintele Gheorghe Şincai, carele să fie şi
director local, şi să se poarte cu subordinaţiune cu­
venită cătră episcop, cătră directorul regesc şi cătră
inspectorul primar al şcoalelor naţionale. Tot prin
acest decret sunt denumiţica decenti (magistri) in­
divizii: Ioan Papp şî Sarnuil Coltor. Fiecare din ace­
ştia vor 'avea salar câte 75 fI. din fondul şcoalelor na­
ţionale, iar deputat în 'gr.âu şi În lemne le este pro­
mis de cătră dl episcop al Făgăraşului; acel deputat
ei să-I Împartă drept În două. Intr'aceea până când
se va termina noul edificiu al şcoalelor, vicarul :gene­
ral să Îngrijească de locuinţa lor şi de comoditate,
adecă de local pentru instrucţiunea şcolari lor. Sub­
scris: br. Samuel Bruckenthal.
In anul 1783 Dec, 127 sub Nr. 8680 (guvernul ţărei
vine iarăşi În numele Ces. r. Ma'j. Sale Apost.cu un'
decret adresat tot vicarului :general Ignatie, în care
acelaşi guvern descopere,! că Gheorghe Şincai ca di­
redor al şcoalei naţionale' din Blaj arată lipsele acele'i
scoale, cum şi lipsele docenţilor şi ale sale, în urma
cărora se iau următoarele măsuri: Incât pentru lip­
sele docentilor, Reverenţia Sa D. josephus Martonffy
în calitatea sa 'de inspector al şcoalelor naţionale tna­
intase încă din 5 Dec. 1782 o representatiune cătră
înaltul tesaurariat regesc (ministerul de finanţe al
Transilvaniei); mai departe aceluiaşi părinte Şincai
i-se comite, ca pentru recvizitele necesare la învăţă­
tură în şcoale, precum sunt scaunele şi mesele, să
prepare şi să submită un calcul de spese, pe temeiul
căruia să se facă toate cele de lipsă conform prea,
înaltei intentiunî a Maiestătii Sale pentru şcoalele din
Blaj. Mai departe, Încât pentru reparatiunile celelalte
necesare la localul de şcoa1e zice acelaşi guvern, că
chiar în acea 'zi din 27 Dec. s'a adresat cătră tesau­
rariatul regesc, că se îngrijească de facerea acelor re-
[150]
r
1
1,
!
Il I
150 -
paraturi, precum şi de locuinte pentru unul dintre
decenti, carele era insurat. In fine încât pentru r ec­
visitele mai 'mărunte s'au asignat câte 20 fI. pe an,
adecă o sumă precumse dădea şi Ia şcoalelenormale
regeşti din Sibiiu şi Cluj din cauza şcoalelor naţio­
nale, iar acei :20 fI. are să-i ridice părintele Gheorghe
Şincai pe lângă cuitantă ce va da dela sine, despre!
care tesaurariatul a fost asemenea anunţat. Mai de-.
parte să i-se 'declare directorului Şincai, că excursiu­
siunile arătate de 'el ca făcute în afaceri scolastice
n'au loc, dacă nu vor fi recunoscute de necesarii şi
arătate de cătră dl Iosif Martonffy inspector primar
al şcoalelor naţioriale ; iar salar în sensul rescriptului
reg. din 12 Dec. 1781 lui Şincai nu-i compete. Sub­
scris: Sam. br. BruckenthaI.
Din anul 1748 sub Nr. 8933 avem un extract
dintr'un decret guvernial, din care aflăm, că Gheorghe
Şincai subrnisese 'guvernului un prea umilit memorial
în cauza sa personală, iar guvernul îi da resolutiune,
că şi până când comisarii vor fi 'gata cu raportul lor
despre fondurile din Blaj, lui ca director al şcoalelor
naţionale i-se asigurează pentru intertenţiunea sa
până la prima Noernvrie al acelui an din fondul şcoa­
lelor naţionale 30 fI., pe care are să-i ridice dela 'casa
camerală a tesaurariatului. Subscrişi : br. Samuel Bru­
kenthal, David Szekely, Antonie Horvăth,
Tot din anul 1784 sub Nr. 4018 Iunie 22, ,g1U�
vernul provocându-se Ia rescriptul Maiestăţii Sale din
28 Aprilie, face cunoscut .episcopului, că monarhul în­
grijat de fericirea acestui popor, a decis a îmbunătăţi
şi I ăr<gi şcoalele normale, iar anume pentru gintea
Valahă (pro gente Valacha) a binevoit cu îndurare a
decide, ca să se înfiinţeze douăsprezece scoale pri­
mare triviale, pentru a căror susţinere au aplacidat
cu mare 'bunăvoinţă 600 f'l., totodată Miaiestatea Sa
a poruncit, ca conform decretului său reg'esc din 6
[151]
151
August al anului r trecut, episcopul să numească a­
cele comune, în care au să fie înfiinţate cele două­
sprezece şcoale, şi apoi să facă raport cătră acest 'g'U­
vern, iar salarpentru fiecare docinte dela acele şcoale
să se plătească începând dela 1 Noemvrie anul 1784
câte 50 fI. din fondul şcoalelor naţionale. Peste a­
ceasta împăratul mai decide tot în acel rescript din
28 ApriHe, ca la şcoala principală din Blaj să se mai
adaogă încă o clasă cu un docinte, a cărui plată la­
nuală să fie 100 florini. Cu această ocaziune gu­
vernul 'mai comunică episcopului încă două puncte, al
7-lea şi' pe cel din urmă din decretul regesc, dela 6
August anul 1783, şi îl provoacă ca să nu lipsească a
se conforma pr,ea înaltei rezolutiuni. Subscrişi : Br.
Samuel de Bruckenthal, David Szekely, Adam Veres.
Decretul SUs citat 'eşise sub Nr. 4818. Oubemul
în loc de a-l trimite episcopului întreg, îi dă numai
un extras 'din punctele 7 şi 12. Acel punct 7 din de-
. cret ţinea, că încât pentru partea economică admini­
strativă a şcoalelor 'săteşti în comunele unde nu sunt
patroni, acelea să fie administrate în viitor tot 'cum
au fost în 'trecut; dar cum? nu se spune. Comunită­
ţilor însă împăratul le impune şi comandă, ca edifi­
ciile şcolastice să le ţie totdeauna în stare bună, iar
acdeaşicomune să întindă acelor dascăli mai mult
ajutor decât le-au 'dat 'până atunci "in naturalibus
et victualibus". I
Acestea, zice împăratul că voieşte să se împlinea­
scă .aşa precum sie întâmplă în Ungaria foarte bine,
că se încheie contracte între comunităţi şi directori
sau inspectori locali în favoarea şcoalelor. Iar în co­
munele.c în care se află patroni (domni feudali), pe
aceia prefecţii cornitatelor, inspectorii şcoalelor naţio­
nale, sau chiar şi parohii să se încerce in tot modul
a-i îndupleca să doteze mai bine pe dascălii şcoalelor
nationale.
[152]
- 152-
In punctul 12 din decretul regesc se zice : . că
pentruca învăţătura băieţilor, cari vor să treacă la
gimnazii din şcoalele normale, să nu le fie nefolosi­
toare, autorităţile scolastice să se ştie obligate în pu­
terea ordinatiurulor anterioare ale monarhului a le
observa .strict, prin urmare băieţii, cari învaţă în şcoa­
lele normale să fie preparaţi mai bine pentru disci­
plinele gimnaziale; de aceea să priveghieze cu rigoare,
ca nici un băiat să n!u fie admis în clasele 19imnaziale,
dacă n'a terminat cele trei clase principale, din care
trebue să aibă testimoniu sau dela inspector sau dela
director.
Aşadar din aceste două documente din urmă în­
văţăm, că împăratul" Iosif al II, înfiinţase în adevăr
afară de şcoalele din Blaj încă douăsprezece scoale
naţionale româneşti pe teritorul marelui principat al
Transilvaniei, iar aceasta s'a întâmplat numai ou 6
luni înainte de a sparge revoluţiunea lui Horia, şi
tot cu acea ocaziune a mai amplificat şi şcoalele din
Blaj; totodată acelaşi monarh se încearcă a deschide
băieţilor buni de Român calea şi la învăţături :mai
înalte.
O rezoluţiune din 26 August 1784 Nr. 7849 la­
dresată directorului Gheorghe Şincai, directorului
şcoalelor din Blaj, ne descopere o adevărată curiozi­
tate pentru timpul nostru. Bietul G. Şincai fusese în­
sărdnatcu reviziuneaşi prepararea cărţilor şcola­
stice. Dupăce şi-ia împlinit aceasta misiune, Şincai se
roagă de guv,ern pentru un onorar de 15 gal bitii ; dar
inspectorul primar Iosif Mărtonffy (preot rom. cat.)
s'a opus, şi aşa 'guvernul resolvi lui Şincai 'numai o
rernuneratiune de '24 fI., din cari să-şi plătească hâr­
tia cumpărată şi pe copistul, la care i-a dictat, pen­
trucă adauge guvernul, fondul şcolastic este sărac şi
n'are de unde să dea mai mult, iar acei 24 fI. să-i
[153]
153 -
ridice dela tesaurariat. Subscris: br. Bruckenthal,
Stefan Costa.
Toate actele câte le deterărn pârr'aici În extract
emanaseră în limba latină, acum Însă urmează unul
În limba 'germană, (sub Nr. gubernial �1430:L. ,52. ;Acest
act guvernial 'este o Înfruntare grea dată directorului
şcoalei normale dela Blaj. Guvernul arată lui Şincai,
că a primit cu 'neplăcere ştirea, că directorul nu :să
poartă cătră episcopul 'său cu reverinta şi modestia
cuvenită, precum şi Că În alte cazuri uneori pierde din
vedere bunacuviinţă (das erforderliche decorum ). Din
cauza aceasta i-se dă Înfruntare foarte serioasă şi leste
dojenit că nu se poartă conform statului său, îrnpr e­
jurărilor, În care se află şi pe care le cere interesul
şcoalei, care 'trebue 'să-i fie totdeauna Înaintea ochi­
lor. La acest act nu ,e pus anul, nici luna şi ziua.;
acum Însă 'ca iguvernator ÎI vedem subscris, pe co­
rnitele Gheorghe Bănffy, iar ca secretar pe un Ig­
natius von .... conumele nelegibil,
Noi mai că am cuteza să susţinem, 'Că suferin­
tele cele mai 'mari ale lui G. Şincai 's'au Început din
epoca acestui intirnat fg1uvernial.
1785 Nr. '4391 [din 26 No ernvrie. Despre Înfiin­
ţarea oelor12 şcoale româneşti naţionale.
Sub această dată avem o suplică a directorului
G. Şincai adresată cătră tesaurariatul regesc al tărei
În Sibiiu, Întru care Şincai zice, că dupăce în anul tre­
cut, adecă 1784.'din Igr:a'ţia şi clementa cesaro-regească
Înaltul 'guvern regesc ia; binevoit a Înfiinţa În această
ţară douăsprezece şcoale româneşti naţionale, şi a di­
spus ca docenţii 'dela acelea aplicaţi cu salare de câte
50 fI. renani 'pe an, să-şi tragă acel salar dela cassa
din Sibiiu,s'.a ivit o tg'reutaf.e din cauza distanţei câ­
torva comune, În car,e s'au aşezat acele scoale, căci
adecă docenţii respectivi 'sunt siliţi a-şi primi salariile
lor deadreptul din Sibiiu. 'OI inspector suprem al
[154]
- 154-
şcoalelor naţionale prevăzuse 'acea dificultate, apoi ŞI
mijlocise ca unii dintre acei decenti să-şi poată lua
salariile lor dela oraşe eu casse )publice (maiaprop;iate ;
dar tu acea ocaziune s'a observat tăcere despre şapte
şcoale româneşti înfiinţate, anume: la Reghinul un­
gurese, ,la Milaşul mare, la Szek, la Şomcuta mare,
la Sârrtău, la Alrnaşul mare şi la Abrud. Dupăce do­
cenţii din acele şapte comune simt mare 'greutate şi
întârziere la primirea salariilor dela Sibiiu, Şincai .se
roagă ca înaltul tesaraurariat să binevoiască a dis­
pune, ca docenţii 'din Reghin şJ Milaş să-şi poată lua
sai arul lor dela comisarul de finanţe din Bistr:iţa; cel
din Sec dela provisorul fiscal din loc; cel din Şorncuta
dela perceptorul salinelor Dejului ; cei din Sân tău
şi Almaş dela perceptorul de sare din Şirn leu, iar cel
din Abrud dela spanul fişcal sau dela provisoratul din
Zlatna. Sub aceastăsuplică latineşte, Şincai se sub­
scrie aşa: Prirnarius scholae Nationalis Balăszfalven­
sis, et reliquarurn Valachico-Nationalium Director.
Din acest document aflăm încă odată pe sigur,
că acele douăsprezece şcoale româneşti comandate de
cătră Impăratul Iosif 's'au fost şi înfiinţat în adevăr,
şi încă tocmai în anul memorabil 1784. Aşadar îna­
inte cu o. sută 'de ani poporul românesc din Transil­
vania mai câştigase şi, aceste douăsprezece şcoale pe
lângă: cele înfiinţate din ordinul consiliului suprem
militar în mai multe comune din cele două regimente
grănitere. Se mai [ştie apoi de câte o şcoală elemen­
tară ici-colea bunăoară in Braşov şi pe Ia câte un schit
sau 'mănăstire mică, din câte rămăseseră în ţară ne­
date flacărilor pe timpul turburăriIor religioase, îrn­
preunate cu înfiinţarea regirnentelor sub', generalul
Bukow, precum s'au arătat la alt loc în actele înfiin­
ţărei regîmentului 1.
Din 'tradiţiune se vorbeşte, că în zilele lui Şincai
s'ar fi- înfiinţat la trei sute deşcoale româneşti în
[155]
- 155-
Transilvania, şi bătrânii, cari dacă ar mai trăl ar fi
astăzi de 100 'de ani, susţineau această 'tradiţiune; dar
nouă nu ni s'a Întâmplat să vedem vre-un document
scris În acest Înţeles. Intr'aceea cunoscută fiind ,ac­
tivitatea extraordinară alui Şincai, este mare proba­
babilitate, că el avuse şi scopul acela de al Înfiinţa
şcoale cât se poate mai multe În comunele româneşti,
fără a lua În nici o considerare 'greutăţile piramidale,
pe care: le-ar fi intimpinat de sigur, atât din partea,
domnilor feudali cari nu voiau cu nici un preţ, ca şi
Românii să-şi aibă şcoalele lor naţionale, cât şi chiar
din partea guvernulul Transilvaniei.
Nr. 4391 din 2 Dec. 1785. 'Aci aflăm rezolutiu­
nea Tesauratului, cu care acela Îndreaptă pe O. Şincai
cu suplica sa 'Ia gtl!vemul regesc; totodată Îi pune şi
alte dificultăţi În 'prospect, din care să poată cunoa­
şte, că nici guvernul nu-i va Împlini rugămintea,
La locul acesta ne, aducem aminte, că până pe
la 1838 tot 'se mai vorbia pe la Blaj despre vre-o
trei din ac-ele douăsprezece scoale româneşti înfiin­
ţate de' cătră împăratul Iosif al II-Ie,a, care Încă tot
ar mai vegetă, dar numai ca nişte plante lipsite de
razele soarelui şi de 'ploaie. Noi am dori foarte, ca
oameni bătrâni dinaoeIe12 comune 'să binevoiască: a
ne informa, dacă se mai află vre-o urmă din acele
şcoale p,e la comunele lor, şi anume dacă acei câte
50 fI. Îi mai trage vre-un docinte cu dreptul vechiul
câştigat Înainte cu 100 de ani; căci Doamne, multe
drepturi de acelea bâştigate din bătrâni s'au pierdut,
sau din neştiinţă, sau şi lenea descendentilor, fii,
nepoţi şi strănepoţi.
Decretul 'gu'Vernial din 8 'februarie 1788 Nr. 883
L. 26 Îndreptat cătră directorul şcoalelor 'normale 'din
Blaj O. Şincai, 'în cauza lirnbei vgermane ca stud,iu;
obligat, In acest 'decret guvernul Transilvaniei se
provoacă la un 'mandat prea Înalt din 9 Ianuarie :al
,
\
[156]
156 -
aceluiaşi an cuprins în forma de decret al curţii"
întru care se zice, că scopul cataloagelor care se cer
pentru tinerii ce trec din şcoalele normale în cele
girnnaziale 'este: ca 'să se adeverească, cumcă nici un
tinăr nu a fost 'primit în clasele -gimnaziale fără cuno­
ştinţa limbeig,ermane, 'dar cumcă din cataloag ele în a­
intatedela Blaj la 'guvernul ţărei nu se cunoaşte acea
împrejurare, dacă bieţii Întraţi în gimnaziu cunosc sau
nu limba germană, aşadar guvernului i-se impune"
ca să strângă pe direcţiuni şi pe, profesori la exactă
observar'ea dispoziţiunei acesteia. Aşadar guvernul
obligă pe directorul Şincai, ca să împlinească acea
voinţă prea înaltă, se silească pe decenţi la împlinirea
aceleia cu cea mai mare Igrije, să şi lngrijească, ca
limba germană să fie învăţată alăturea cu limba:
maternă şi în şcoalele latineşti, pentruca aşa tineri­
mea, care apucase a (invăţa limba 'germană în şcoalele
naţionale să nu o uite în cele latineşti. Subscris!
cornitele Gheorghe Bănffy ca guvernator şi David
Vajna ca secretar.
Este prea bine cunoscută Iupta epocală a îrnpăra­
tului Iosif purtată eu popoarăle neg'ermane ale mo­
narhiei pentru introducerea limbei germane în toate.
şcoalele şi în foate afacerile statului; dar tot aşae
cunoscută şi rezistenţa înverşunată a acelor popoară
şi mai alesţ a 'MaJghiarilor în contra acelui plan al irn­
păratului. Din alte ade, care se mai află între scrie­
rile rămase dela G. Şincai în arhivul episcopiei :gr.­
catolice dela Oradea mare, 'se mai 'Văd unele rernon­
straţiuni ale' acelui director, ce e drept, nu îndreptate
în contra învăţăreide limba germană, ci numai în
contra posibilităţii dea o învăţa pe aceea în Blaj.
Se pare însă tot dinacele raporturi ale lui Şincai, că
împăratul f'ăceă jnare vsrlă profesorilor şi directorilor
în favoarea lirnbei :germane,înc,ât la un timp G. Şincai
veni la ideia ta să propună IgIllvernului, ca dupăce
[157]
157 -
sila este atâta 'de mare, atunci şcoalele din Blaj să,
fie strărnutate cu totul În 'Vre-un edificiu public din
vre-un oraş săsesc, unde băieţilor li s'ar da ocaziune,
ca pe lângă ceeace Învaţă în şcoalăvsă se deprindă
În limba germană 'În atingere cu poporaţiunea din lot.
Acest ; decret al I guvernului e scris în limba
germană. ,1 , ' ,
Nr. 8099 din 10 Octomvrie 1793. Decret guver­
niaI. 'Rezboai.e1e cele mai crunte decurgeau în Eu-:
ropa din cauza marei revoluţiuni franceze. Imperiul
acesta eră unul 'din monarhiile cele mai încurcate în
evenimentele din acea epocă 'mare. Cu venirea în
anul 1792 a împăratului Francisc la tron fiind foarte
mare lipsă de bani, şi clasele privilegiate nevoind
nici atunci a-rse supune la plătirea de irnposite regu­
late, adunându-se în dietă votau numai aşa numite
subsidii (ajutoare) din caz în caz. In acel an s'au'
votat un subsidiu, care apoi se explicase aşa, că nu;
numai nobilii, ci şi parohii, profesorii şi funcţionarii
să plătească în oareşicare proportiune ; s'au făcut însă
şi excepţiuni, prin care d. ex. directori şi profesori,
cari îşi trăgeau săracele lor salarii din unele fonduri
publice, aveau să tămâie scutiţi de acea contributiun e.
Din întâmplare însă G. Şincai, care încă era să fie
scutit, a fost asupri t prin subtragerea din saI ar.
Şincai aleargă la guvern cu plânsoare în numele său
şi ,al profesorilor din Blaj. Guvernul îi răspunde,
că aşa este, căci decretul din 2 Noemvrie Nr. 7836
din 1792 ţine 'în cuvinte respicate, că parohi, prof e­
sori şi alţii cad îşi trag salariile din vre-un fond
public, 'să nu fie siliţi de, cătră comitate a' plăti re­
partiţiuni 'de acelea, de unde urmează, că şi lu'i Şincai
i-s'a făcut nedreptate, [că i-s'au tras din salar; dar
dupăce l'a plătit, acuma să cerce a regula lucrul cu
inspectorul şcoalelor. Incât pentru profesori, aceia
nu mai pot fi scutiţi, pentrucă din întâmplare sumele
[158]
- �58-
împărţite pe cornitate 'şi scaune au apucat a se îrn­
părţi 'şi pe familii şi indivizi. . Aşadar profesorilor li
se dete negativă pe un temeiu cu totul nelegal. Sub­
scris : cornitele Lupul Kerneny, David Szekely şi 1.
Bedeus de Scharberg.
Această suplică alui O. Şincai, la care îi venise
r ezoluţiunea de mai sus, avea data din 26 Septemvrie
1793. De .aici învăţăm cel puţin atâta, că O. Şincai
mai funcţiona ca I director în Blaj încă şi cătr ă
finea anului 1793, adecă după zece ani dela venirea
lui Ioan Bob pe 'scaunul episcopie! Făgăraşului, căci
precum se 'Ştie Ioan Bob fusese ales În 21 Octomvrie
1782, dar preconisat numai În 15 Dec. 1783.
[159]
Cuprinsul:
Gheorghe Bariţiu. 3
Românii şi maghiarismul 19
Limbi universale. Limbi destinate la moarte. Limba
românească. • • • 41
Biserica românească în luptă cu reformaţiunea. 59
Despre resbelul civil transilvan din anii 1437 -1438 94
Istoria noastră modernă 1 L 5
Anarhia şi coruptiunea presei noastre. Presa ma-
ghiară. Presa daco-română 123
Directorul de şcoale Gheorghe Şincai 143