[7]
1. CICLUL COTROPITORILOR
(turei - tătari)
32 (37. I) GRUIA LUI NOVAC
în munţii Catrinului,
La pădurea Pinului,
La cerdacu
Lui Novacu,
5 La masă de solzi de peşte
Beau voinicii boiereşte,
Beau, glumesc, se veselesc
Şi la Dumnezeu gîndesc.
Dar Gruiţa,
10 Novăciţa,
Nici nu bea, mCI nu mînca,
Nici voie bună n-avea,
Ci sta gata de-a pleca.
Iar Novac, cum îl vedea.
15 Din gură aşa-i grăia:
- Măi Gruiţo, fiul meu,
Să-ţi ajute Dumnezeu!
De ce şezi tu supărat,
Nebăut şi nemîncat?
20 O' banii ţi i-ai gătat,
O' ţi-i gîndul la-nsurat,
O' ţi-i dor de Ţarigrad?
Gruiţa din grai grăia:
- Nici banii nu i-am gătat,
25 Nici mi-i gîndul la-nsurat,
Ci mi-i dor de Ţarigrad!
Novac din cap clătina
Şi cătră Gruia zicea:
-Gruio, Gruio, fiul meu,
7
[132]
I
!
- Pe Dunăre-n jos
S-a dus de folos!
200 Trei fraţi
Ai Kirii,
Hoţii
Brăilii,
Şerpii
205 Dunării,
Unde mi-auzea,
Ei se necăjea,
Vreme nu pierdea.
în apă sărea,
210 Afund că se da,
Din coate-nota,
Dunărea tăia,
Iute se ducea.
Mult că nu mergea,
215 Şi se-mpiedica,
Şi mi-şi întîlnea
Un cin de alamă,
De nu-i bagi de seamă,
Cu vîsle d-argint
220 Cum n-arn mai văzut,
Boieri, de cînd sînt j
C-un arap buzat,
Negru şi ciudat,
Cu solzi după cap,
225 Parcă sînt de crap,
Cu solzi mai pe burtă,
Parcă sînt de ştiucă,
Şi cînd îmi strănută,
Cîinii că-ntărită.
230 Iar fraţii
Kirii,
Hoţii
Brăilii,
Şerpii
235 Dunării,
Unde l-ajungea
Şi sora-şi vedea,
Din
Şi Costandin
240 Mi-o tot întreba,
132
Din gura-i zicea:
- Kiră Kiralină,
Floare din grădină,
Rumenă călină,
245 A neichii copilă,
Cum de mi-ai plecat
Cu-arapul buzat?
Kiră, sora mea,
E cu voia ta
250 Ori e cu sila?
Şi ea, vai de ea,
Din gură-i zicea:
-- Nene Costandine,
Crede-mă pe mine:
255 De-mi ere a voia,
Nu mă mai lega
Cu plete din cap
De vîrf de catarg,
Cu sfori de mătase,
260 Împletite-n şase,
Cu sfori de l:umbac,
Strînse de catarg!
Din şi Costandin,
Unde-o auzea,
265 Iar îi răspundea
Şi iar îi zicea:
-- Daca e aşa,
Dă-ne dovada:
Ia tu
270 Hangerul,
Să tai
Arapul,
Să-i iei
Ierchezul,
275 Să-i retezi
Capul l
Ea, cînd auzea,
Ce Le răspundea,
Sărmana de ea?
280 - Dine,
Costandine,
Nu pot, vai de mine,
S-apuc
133
[259]
225 Busuioc,
Să mă plîngă mai cu foc.
Apoi, măre, să te duci,
Drumu-ri codri să apuci
Pîn' la paltinii trăzniţi,
230 Unde-s fraţii poposiţi.
Nimeni frîul să nu-ţi puie,
Nici pe tine să se suie,
Făr' d-un tînăr sprîncenat
Şi cu semne de vărsat,
235 Cu păr lung şi gălbior,
Care-mi este frăţior,
Frăţior de vitejie,
Tovarăş de haiducie.
Numai el frîul să-ţi puie
240 Şi pe tine să se suie;
Tu să-I porţi şi pe el bine,
Cum m-ai purtat şi pe mine!
Bine vorba nu sfîrşea,
Sufleţelul că-şi dedea:
245 Codrul se cutremura,
Ulmi şi brazi
Se detina,
Fagi şi paltini
Se pleca,
250 Fruntea
De i-o răcorea,
Mîna
De i-o săruta,
Şi cu freamăt îl plîngea.
255 Murgul jalnic rîncheza,
Cu copita că-mi săpa,
Groapă mică că-i făcea,
Fînişor îi aşternea,
Floricele că-i sădea,
260 Cu trei lacrămi le stropea,
Drumu-ri codri c-apuca
Şi mergea, măre, mergea
Pîn' la paltinii trăzniţi,
La voinicii poposiţi.
Te o d o Tese u, pp. 581-584
(« Scris în Bucureşti, la 1867, după.
repausatul meu tată »),
259
[470]
II
"
I
/
la Atîrea-s mioare;
Cîte pietri cele, . (j
Atitea-s mieluşele.
Vai, nouă ciobani,
De sînt veri primari,
15 Ei că s-au vorbit
Şi s-au sfătuit,
La apus de soare
Pe el să-l omoare,
Bănişori să-i bea,
20 Oiţe să-i ia,
'Să le împărţească,
Să le răspîndească,
Dar o mieluşică,
Ea e ocheşică,
25, Ea mi-şi auzea,
Şchioapă se făcea,
În urmă rămînea
Şi-unde mi-şi zbiera,
Locul tremura,
30 Brazii veştejea,
Iarba se pîrlea.
Dar stăpînul ei
Cîrlig răsucea
Şi în loc stetea,
35 Oiţa-ntreba :
- Oiţă lăiţă,
Mie drăguliţă,
De cînd te-am văzut
Şi te-am cunoscut,
40 Aşa n-ai făcut.
Doar nu v-am păscut
Tot prin livezi verzi,
Apă nu v-am dat
La izvoare reci,
45 Ori nu v-am culcat
Pe-ale vîrfuri nalte,
Unde vîntul bate?
Oiţa-rni grăia:
- Stăpîne, stăpîne,
50 Stăpîiorul nostru,
Ba tu ne-ai culcat
Pe-ale vîrfuri nalte,
Unde vîntul bate,
Şi tu ne-ai păscut
55 Tot prin livezi verzi,
Şi apă ne-ai dat
La izvoare reci.
Stăpîne, stăpîne,
Vai, nouă ciobani,
60 De sînt veri primari,
Ei că s-au vorbit
Şi s-au sfătuit,
La apus de soare
Să mi te omoare,
65 Bănişori să-ţi bea,
Pe noi să ne ia,
Să ne impărţească,
Să ne răspîndească!
Stăpînul grăi:
70 - Oiţă lăită,
Mie drăguliţă,
De m-or omorî,
Voi mi-ti îngropa
În tîrla oilor,
75 în jocul mieilor,
În dosul stînii,
Să-mi aud cînii.
Cîrligelul meu,
Voi că mi-l veti pune
80 Stîlp la căpătîi:
Iar ca mîngîiere,
Fluieraş de soc
Ce-mi zice cu foc,
Voi că mi-I veţi pune
85 în uşa tîrlei:
Vîntul mi-o-adia,
Fluier mi-o mişca,
Fluierul mi-o zice,
Oile s-or strînge,
90 Pe mine m-or plînge
Cu lacrămi de sînge ...
Ah, strein de mine,
Mult strein în lume,
-
•
470
471