[1] MOS TEACĂ , Cine e Moş Teacă Adevărat copil năzdrăvan 1 Din prIcma lui nu se puteau odihni cinci mahalale. Nu era zi de la Dumnezeu, în care părinţii să nu se pomenească a casă cu vre-o plîngere: - Tecuţă a spart capul Ietil mele 1 Tecuţă mi-a spart un geam 1 Tecuţă a legat o ti­ nichea de coada lui Samurache! Tecută mi-a , omorît un porumbel cu o piatră! Şi toate boclucurile astea se spărgeau în capul părinţilor, cari erau nevoiţi: să plătească cu bani nebuniile odrasle! lor. Alte orf lu­ crul era �i mar grav: proprietarul venea şi [2] 2 ANTON BACALBAŞA L spunea: «domnule Teacă, eu nu pot să vă mal dau casa din pricina băiatuluî dum­ neavoastră; mi-am aprins pae 'n cap cu ma­ halaua!» Iar părinţii trebuiau să se mute, că n'aveau încotro. Drept vorbind însă, vina nu era numai a micului Tecuţă, care, fireşte, la şapte anî nu putea să fie înţeleptul Solomon. Mai erau vinovati' si părintil: le in trase 'n cap că Te- " , cută al lor are apucături milităreştl şi-IIă- sau să facă tot ce-l trăznea prin cap, numar să nu-şl desmintă viitorul. Pentru că,­ vorba domnului Teacă: «tot omul se naste , cu croiala lut: eu încă de mic dedeam semne c' am să fiu senator: iml spune doica pă care am avutăr'o a casă, că puteai să dai cu tunu şi nu m'ar fi deşteptat cînd apucam să a­ dorm !» Aşa şi cu Tecuţă. Toată dragostea lui de copil era să se joace de-a soldaţil. La anul nou, la ziua lUI, la toate zilele marî, nu cerea de cît jucării soldăţeştl : - Tată, mie să-ml le 10 puşcă! Să-mf fel un tambur-major! Cumpără-ml o cutie cu soldatf.. , [3] MOŞ TEACĂ Şi peste trei zile jucăriile ajungeau ferfeliţă: de puşcă rămînea numai ţeava, tamburul ajungea fără căciulă, soldaţii fără nasur-I. Atuncf începea devastarea geamurilor vecine, tinichelele de coada lui Samurache. Cu toate astea, părinţii erau încîntaţi. Il îmbrăcaseră pe Tecuţă cu haine de căpitan şi-I cumpăraseră o sabie de tinichea. Iar cînd îl întrebai «cum te chiamă?» el res­ pundea scurt: - Don căpitan Teacă! * * * Dar copilăria nu tine mult. La opt anl micul Tecuţă a fost răpit de lîngă duzinile-I de tamburf-majorI şi încorporat la şcoală. Aici firea lui cazonă s' a simtit încătusată de , . o nouă disciplină, de un regim care nu-I putea conveni. - Eîi sînt căpitan, striga Tecuţă furios, nu vreau să port respect ţivililor! � Şi bieţii profesor] pătimeau cumplit de pe urma isprăvilor închipuituluf căpitan. Cît pentru carte, Tecuţă nu putea s'o sufere: [4] 4 Akl'ON 13ACALIlAŞA - Par' că mie�m'j' trebue cărtî de astea! , Par' că Mihai îi Viteazu stiă artmetică! , Si cărtile remîneau cu foile netălete, iar , ' 'I'souţă remînea repetent. La 12 anl, el a- junsese de-abia în clasa a doua primară, de unde a fost dat afară îndată ce guvernul pe care'l sprijinea domnul Teacă a căzut în opoziţie. De aici încolo începe vlaţa aventuroasă a lui Tecuţă. Şase anl de-a rîndul a trăit pe lume fără să facă nimica bun. Dimineaţa pleca de acasă Şi se ducea să vadă soldaţi! făcînd instrucţie, la amiază se întorcea, şi apol iar pleca sPre a se întoarce tocmai seara. Şi nu era schimbare de gardă, nil era paradă, nu era retragere cu torţe, la rare adolescentul Tecută să nu la parte. 11 vedeai mergînd pc lîn�ă trupă, în pas ro­ glementar, sorbind cu ochii· pe sergentul­ major, - idealul luî. Acum era destul de mare, făcuse Cl1- noscutl printre sergenti R,i adese-or-I dulă- , , , piorul lul l\Iadarn Teacă suferea efracţiunl, _ din care Tecuţă î�l plătea luxul de a face chef la cantină înconjurat de tOţI sub-ofiţerii. [5] AZI aşa, mîine aşa, Tecuţă creştea mare, clar mintea-I rămînea minte de sub-ofiter reangajat, toată învăţătura lUI nu se urca nicl pînă la nivelul şcoalel de adulţl de ICI, regiment. Şi dacă mal pUI la socoteală e­ fracţia dulăpiorulul, apol uşor vezl că aveau dreptate domnul şi doamna Teacă să se pua pe gîndurl şi să cam înceapă a regreta ne­ înfrînarea Ia vreme a Iiulul cazon. - S'a isprăvit, Luxi]o, nu mal merge � Băiatu s'a făcut un stricat �i jumaate ! La vîrsta lUI bea CCl, un aghiotant! Hîde maha­ laua de nOI! - Lasă, răspundea l\ladam Teacă, peste un an facem nOI ce-om face. - De-ar trece mal curînd! Mi-e teamă să n'ajungă cine ştie cum pînă atuncî ! E prea din cale afară stricat, numal de mili­ tar e bun! �i bieţi! bătrinf se rugati la Dumnezeu să treacă anul ca ceasul. .1" .. MOŞ TEAC,' o * * * La opt-spre-zece anl, tînărul Tecuţă întră [6] 6 ANTON BACALBAŞA în cariera care avea să-I facă mal tîrziu aşa de popular. 1 se făcu consimţimintul tatălut, actul de vaccină şi actul de botez. A fost mal greu cu certificatul de bună purtare din partea a cincf mahalagH; dar s'au găsit cincf oamenl inteligenţl, carl au înţeles că actul ăsta în­ semnează salvarea mahalalel, şi iată-l pe Tecuţă în faţa coloneluluf. Peste petiţia prin care «sub-semnatul dorind a 'mbrătisa ca- , , riera armelor în regimentul ce cu onoare comandaţI...» Colonelul a pus un «se aprobă» şi a doua zi Tecuţă,- de aci încolo Teacă,-­ era tuns ca 'n palmă şi prevăzut cu gar­ nitura complectă. Văzindu-l strîns în tunică, domnul Teacă s'a simţit mîndru, Madam Teacă a plîns, iar voluntarul a cerut ceva parale, care i s'au acordat imediat, fără să mal fie nevoe de siluirea cunoscutuluî dulăpior. * * * Onoarea e dulce, borsul e acru! asta a fost cea d'Intiiii constatare a voluntarulut. [7] ... , r I l MOŞ TEACĂ 7 ti Şi dacă n'ar fi fost intervenţia periodică a sumelor ţivile venite de a casă) adio mîn­ care particuleră! Cu şapte parale pe zi) os­ taşul Teacă nu ar fi garantat multă vre­ me de arnoru-I nemărginit pentru apărarea patrief. De alt-fel) greutatea-I a fost nurnal şase lunl, CăCI după asta a fost «avansat capo­ ral.» De aicl începe epoca ordonantef ne­ reglementare) a cismelor văosuite de alţil, a unsoare! de curele oferite în mod graţios de magazinerul companiei, a capaculuî de gamelă cu tocană particuleră, a pumnilor aplicaţf răcanilor carf nu ştiu să poarte un respect caporalulul l Iar peste un an) calea de aur se deschise înaintea lUI: cele două galoane de lînă)­ funia de teiu, - fură 'nlocuite cu şarpele de aur) - don sergent Teacă intră în rîndul sub­ ofiţerilor. Si trebue să recunoastem adevărul: asta , , a fost cea mal dreaptă avansare ce s'a fă­ cut vre-o dată în armata romină. Sergentul Teacă era un militar desăvîrsit : croit bine , din fire) el avea înfăţişarea unul erou per- '----- [8] fi l' 8 ANTON BACALBAŞA II I �I 1. 1 II II ! 'i '1 I manent. Apol disciplina 'I intrase aşă de bine în minte, în cît ar fi putut să-I tae un superior şi n'ar fi zis pis. In schimb, să fi poftit un inferior să facă o greşală: acela care odinioară lega tinicheaoa de coada lul Samurache, găsise un întreg sistem pentru a introduce disciplina în rîndurile armatef. Ast-fel, sergentulul Teacă i se datoresc o multime de inventiunî car! fac si în zilelo , , , noastre caracteristica şi fala armatel, a a­ celei armate « fără de care un Stat nu poate exista.: El a inventat: ploton ul de pedeapsă, oăţeaua în spinare, gimnastica cu buturuga, ochirea soar-eluf cu baioneta la armă, bu­ tucii, aruncarea tesaoulul în scînduri de-a sbirnîitelea, chemarea draculul de la lampă ... , �i alte măsurl disciplinare «fără de care ar­ mata ar fi o adunătură de oameni periculoşl Societătif. » , Să nu vă miraţl, deci, dac'atl auzit ca si , , , mine că n'au trecut bine dOI an! de cînd sergentul Teacă a intrat în rîndurile sub­ ofiţerilor, şi, prin Înalt decret regal, el a fost Înaintat la rangul de sub-locotenent. In privinţa asta s'au ridicat cîte-va obiec- [9] ft \ I l' , MOŞ TEACĂ tir. Au fost citî-va carl au spus că Teacă , , de-abfa ştie a iscăli : dar raportul Colone- lulul era aşa de favorabil sergentuluI, în cît ministrul l'a înaintat fără cea mal mică grijă, - căcl nu cartea ci disciplina face pe adevăratul militar. In calitate de sub-locotenent, Teacă a fost un model pentru regiment. Insăr cinat cu . plotonul de recr uţl, cu popota ofiţerilor, cu încvartirarea trupelor în vreml de mutare, cu compania de disciplină, cu tot ce era mal greu, el a dat în tot d'a-una dovezl de activitate şi pricepere. Hecruţil lUI 01'1 de­ zertaii orI mureau, dar eşai:'! adevăraţi sol­ daţf l Cînd se făcea la plutonul de recruţl mînuirea armelor, se auzea de la cazarma Cuza la Malmaison, şi adese-or-I puştile se ru­ peau în mîna soldaţilor. Afară de asta, bun camarad, Moş Teacă JIU bea decît împreună cu camarazi! !;Ii nu-l pîra decît dacă cerea Colonel u!. * * * Într' o zi, locotenentul Teacă, - peste dOI • [10] anl ajunsese locotenent,- se pomeni cu Co­ mandantul Regimentulul că-I ia de-o parte: - Locotenent Teacă. - Ordonati don Colonel! , - Te rog să vil la mine la dejun că am să-tl comunic ceva. , - Am înţeles, don Colonel. Să viu cu trupa sau singur? - Singur, Iocotenente. - Prea bine, don Colonel! Şi pşste un ceas locotenentul era a casă la colonel, unde dejunul aştepta. După dejun, la care inferiorul executase exact ordinul de a bea fără grije, colonelul începu comu­ nicarea: - Ce al zice, locotenente, dacă ţI-aşI pro­ pune ceva? - Aş! executa, don Colonel. - UIte ce e: este o fată aicf în oraş. Cu fata asta eu sînt prieten bun; din pri­ cina asta ţivilil au început să scoată vorbe rele pe socoteala el şi să spue că acum vre-o cinof-spre-zece ani, cînd fata avea două­ zecl si cincl de anl, eu m'ast fi iubit cu . , ea ... Pentru asta m'am gîndit că numal li " Ilf I 1· I! '1 �( I 10 ANTON BACALBAŞA [11] MOŞ TEACĂ 11 dumneata eştl destul de disciplinat ca să mă răzbunl. .. - Da, don Colonel, chiar acuma mă duc să dau ordin gornistulul să mi-I cheme pă tivill la cazarmă. Patru zile la butucî si sase , , , ceasurl cu căteaua ! ... , - Nu aşa, locotenente ... Trebue să mă răzbunî alt-fel: să te însorf cu fata, ca să arăti că tivilil au mintit... " , - Am înţeles, don Colonel. - Fata e bună, are vre-o cincl-zecî de mil de francl zestre. - Am înţeles, don Colonel. Si a doua zi locotenentul Teacă adresă , părinţilor feteI următoarea Circula1'ă Conform ordenulul lu don Colonel No .... am onoare a vă face cunoscut să-ml acordau de urgenţă mîna fiicet dumneavoastră, pe lîngă care veţî anexa zestrea pă care a ordonat-o don Co­ lonel. Tot de o-dată vă fac cunoscut, că nu este a­ devărat ce se spune de către ţivilî că s'ar fi pe­ trecut acum 15 aUI, de oare-ce chiar clon Colonel spune că nuI aşa. Supirioru nu minte! (ss) Locotenent Teacă. [12] 12 ANTON BACALBAŞA Iar peste o lună ziarele anunţati cu plă­ cere căsătoria simpatioulul locotenent Teacă cu gentila domnişoară Caliopi Armăşesou. Tot corpul ofiţeresc din garnizonă a luat parte la această nuntă, iar nunl ali fost doamna si domnul Colonel. , A fost o veselie mare, care s'a terminat din nenorocire printr'un mic scandal, pe care ziarele carl 'sl-aă făcut o meserie din a a- , taca armata l'au atribuit ginerelul, Adevărul e însă următorul: La cadril, mireasa juca alăturl de un ser- gent-major rudă cu dînsa. La figura a h treia sergentul-major trebuia să vie spre ginere, care era vizaviul miresef, Probabil că dintr'un spirit de disciplină, locotenentul s'a simtit ofensat de venirea asta si a stri- , , gat sergentuluf-major : - La loc mişcarea! Nu mişca, leat! Serjentul-major-, ne vrînd să înţeleagă or­ dinul, locotenentul a fost silit să-I lovească, iar pe mireasă a pedepsit-o cu patru zile pluton de pedeapsă în casă. Atîta tot. Peste cind lunl de la nuntă, tînăra Ca- [13] MOŞ TEACĂ , \ 13 prea oşti a esit în , liopi a dat la lumină un mic Tecuţă de toată frumuseţea. Locotenentul văzîndu-se avansat la gradul de părinte atunol cînd nu se aştepta de loc, Iăcu aspre observaţii soţiel. - Dar bine, dragă Tecuşor , răspunse Caliopi, eu sînt de vină? - Da' cine? Ştiu că eu nu. - Ba tocmai matale, Vezi că iute, Copilu-ţl seamănă matale: pas gimnastic. - Bine-bine, zise locotenentul, care se bucura că-i seamănă mostenitorul. Numa , un lucru nu 'nţeleg eu: cum am fost avansat la gradul de părinte fără să am vechimea? - Aoleu! Da: bine, omule, vrei să Iael ca tOţI proştii, la vechime? Meritu e să fii avansat la alegere, nu la vechime! * * * După eîF-ya anl, locotenentul Teacă fu avansat la gradul dE' căpitan, - de a.stă dată la vechime, In această calitate căpitanul Teacă a slujit [14] Patrieî vre-o cincl-spre-zece anl, pînă 'l-a albit păru 'n cap. Pentru gradul de maior se cere examen, şi căpitanul Teacă n'a voit să 'nveţe decît reglementele cazone, pe motiv că toate cărţile ţivililor nu fac parte nicl măcar din micul echipament. Rare orl însă s'a văzut un căpitan aşa de capabil ca moş Teacă. Numele lUI a făcut epocă, s'a popularizat, a trăit peste veacuri şi a slujit de titlu unui volum de nuvele. . ' 14 ANTON llACALllAŞA [15] I i', Epizootia Acum vre-o cîţl-va anl compania lui Moş Teacă a fost detaşată pe frontieră, ca să păzească în potriva boalelor de vite. ldeia asta-I convenea grozav, pentru că pe frontieră e mal puţină disciplină din par­ tea ofiţerilor şi viaţa e mal regulată. Unde mal pUI că se pot face şi economit, de vreme ce nu sînt atîtea cheltuell l Prin urmare, Moş Teacă se puse de di­ mineaţă în fruntea companiel şi porni la drum. In tot parcursul, el era foarte grav, mergea cu sabia scoasă chiar şi prin pă­ durl, şi n'a lăsat de loc pe soldaţi să mea:gă , n pas de voe, pentru că «riu să ştie de unde poat' să rasă un supirIor.» Numar din [16] 16 '111 '1, AN'faN BACALBAŞA ------ cînd în cînd oprea trupa, îl dădea «pe loc repaoz» şi înghiţea cîte o duşcă de rachiu. Cînd ajunse pe malul Prutulut, comandă oprirea şi ţinu companief un discurs foarte interesant si foarte solemn: , - Ofiţerl, sub-ofiţer-I, caporal) şi soldaţr l Comănduirea pieţil a dat ordin păcum ca să venim să apărăm ţara în potriva vrăş­ maşulul nostru comun, epizotia. Epizotia este foarte primejdioasă şi să arată mar cu seamă Ia dobitoace. - Trăiţi, don căpitan, întrebă furierul, da' pă ce o cunoaştem nOI care-I aia? - Nu vorbi, răcane l S'o ounoştl, că dE' aia estl soldat! Dacă n' 01 cunoaste eli 1)[L , , vrăşmaş, atuncl pă cin' să cunosc? Pă tata"? Epizotia vine mal ales vara, din cauză că atunci fiind căldurile mari santinelele are ohiceiu să doarmă Ia post. Să nu dormi]! în gheretă, leat, că aveţl a face cu mine: vine epizotia şi ne omoară pă toţ). Să dea dracu să vie epizotia să ne omoare, că vă arăt eu! Vă gonesc şi mort Ia pluton de pf'deapsă! [17] I I MOŞ TEACĂ 17 - Trăiţl, don căpitan, pă malu Prutulul nu slntără gherete ... - El, �i? Vrei. să fio? Vrei să dormi în gheretă, hal? Patru zile sala de poliţie pen­ tr-u călcare de orden ! Las' că ţi-arăt eu! Pă urmă, să ştiţi: soldatu este dator să nu dea voe la nimeni să vie de dincolo fără bilet de voe f7i fără sa cunoască consemnu. Dacă vezl că vine la tine o vită, îl cer! pa­ rola. N'o stie? Nu-I dar voe să treacă ... , Acuma să-mi arăţi tu, Gheorghe Neculal, cum ar să Iael cînd îl fi de santinelă. Pre­ pune că eu sînt O vită bolnavă. Opreşte-mă cum ţr-am spus eu. Şi Moş Teaca vine spre soldat. Soldatul stă pe loc. - Asa te-am invătat eu, mă ? L'as că-tl " , arăt eu! Patru zile pluton de pedeapsă! Să vie altu: Vasile Ion. Opreşte-mă tu. . Şi Moş Teacă se apropie. Soldatul la arma la mînă şi 'ncepe a striga: - Cine eee? Cine eee? Cin'?! - Vită, răspunde "Moş Teacă. - Ce fel de vită? Bolnavă orf sănă- toasă? 2 53-656 [18] Bolnavă. AtuncI vită bolnavă, stă! � Căprar de gardă, vin' de recunoasl c o vită bol­ navăl - Prea bine, zice }lo:;; TO:1că încîntat. Asa să Iaccţl, că eu am să vă 'ncero. 01''( , , de cîte ori m'îţl vedea venind la vOI, să mă 'ntrebat'i: vită bolnavă 01'1 sănătoasă? , �UtCar să vio şi gheneralu, nu'I la:;;1 să treacă pînă nu ţI-O spune ce foI de vită este 1 - TrăiţI, don căpitan, da: dac'o Ii o vilă sănătoasă? - Atuncl îl daf drumu. - După ce O cunosc? - Pă ce? Dobitocule, nu ţI-am spus? O cunoşti pă ala că ştie sicretu, parola şi răspunsu. Că dacă n'ar fi sănătoasă, de unde l' ar şti? Şi Moş Teacă dă drumul companiel, după ce le mat espl ică ino'o dată şi le atl'age atenţia că eplzotia are obicciii eIe se furi­ şază printre santinele mal ales noaptea cînd n'o vede nimenI, şi că, prin urmare, soldatu , I ' I 1, ' I I 18 ANTON BACALBAŞA [19] MOŞ TEACĂ 19 I 'J e dator să ceară epizotief să umble cu fe­ linarele aprinse: - N'aţi văzut că aşa cere şi birjarilor la Bucurescf ? [20] , I r :1 1 �. 1. \ I I I! Religia cazonă. Mo:;; Teacă eslo un bărbat foarte religios. El e convins că dacă cornonduirca pieţei n'ar fi inventat religia, armata ar ii ajuns do mult să fie ţivilă. Do aceea, singura carte ţivilă pe caro a 'nvătat-o bine este religia. Inarmat cu această , ştiinţă, Mos Teacă tine adese ori predicf ,,' , întregi soldaţilor, povostindu-le faptele mal serioase din biblie. Iată una din aceste prediol. O dată la raportu de 11 01'0, Dumnezeu, comandanlul suprem al pămîntului, a dat orden de s'a făcut lumea. Intlîul cotigent chemat sub drapel a fost Adam si Eva. , Cum l-a înrolat, Dumnezeii l-a ochi pat [21] [ I � 1 MOŞ TEACĂ 21 � .' complect şi l-a trimes în garnizoană pă pă­ mînt, unde le-a dat în primire _ onoru, zgo­ motu, postu, şi focu. Da' le-a dat orden să mănînce ce 01' vrea, numa dintr'un copac cu mere ţivile să nu guste. Eva a călcat Însă deciuplina mclitară �i a mîncat. Indată ce aghiotantu a comunicat lu Dumnezeu faptu 'ntimplat, Dumnezeu a chemat pă eul pabell şi le-a zis: - Pentru ce al mîncat, leat, din măru ţivil ? Al călcat consemnu, hal? Las' că te 'nvăţ eu! Patru zile pluton de pedeapsă! Şi după ce l-a gonit patru zile cu căţeaua în spinare, l-a reformat şi l-a trimis pă la vetrele lor, Iar la uşa raiulul, unde era ştabu reghimontulul, a pus un planton şi a elat orden să nu intre nimonî. Orf-cine o intra, solclatu are ordon să'I împuşto şi după ala să-I bage patru zile la închisoare, da' zilele astea să se treacă pă foaia ele pe­ depse şi să nu so socotească servite. Ce va s' zică asta? Asta va să zică scurt, că solda tu este dator să nu mănînce mere ţivile atît în timp de pace cît şi'n timp de [22] 22 ANTON BACALBAŞA il l' I , " I I I războru. Să nu mân incf mere, leat, că daf de belea cu mine! Vezî, că eu nu sînt Dum­ nezeu, eu te gonesc la pas gemnastic pînă tt-o esi limba do un-cot! , , AI inteles? , [23] Aghiotantul pieţeI De toate fusese �Ioi? Teacă, numai aghio­ tant de piaţă nu. Şi nu doar că nu merita distincţiunea asta, dar nu Ştill cum se făcuse că nu'I rugase nimeni s'o primească. Intr' o zi însă, Colonelul, cu toată durerea pe care o simţea de a se despărţi pentru cît-va timp de serviciile �i de luminile acestul căpitan­ erou, se hotărî să stăruiască pe lîngă co­ mandantul picţel, ca s{t ia de aghiotant pe MOf? Teacă. Cînd a aflat de asta, eroul nostru a plîns puţin de ernoţiune, dar în sfîrşit ordinul e ordin, disciplina înainte de toate � Se duse, decl, la companie, aduna trupa si-I tinu discursul următor: . , [24] - Ofiţeri) sub-ofiţeri, caporalf f7i soldaţî l A sunat vremea ca să ne despărţim. Inainte de a pleca, vream să-rnl ziceţl « trăiţf », pen­ că nu să stie dacă ne-om mal vedea: ca , mîine vine un răsboiă si no ducem! Stiu , , că aveţl să mă plîngeţl, pentru că am fost pentru vOI un adevărat părinte: nu v'am pedepsit, nu v'am bătut ... NU-l aşa? Vor­ boşto, răcane, că dă dracu 'n tino ! ... Viaţa omului e scurtă, şi do asta ri'aşl vrea să mă blostomaţI ca mîino. Eii ţitl la trupa mea şi pentru asta sînt în tot-d'a-una blînd, nu-ml place să iau pă oamenl cu vorbe rele. Al înţeles, leat? Că acuma te zmeiesc! Te fac eu să 'nţelegi i. .. Fiţ] dar şi. VOI tot aşa de bllnzf ca mine, că nu-I bine să Iie omu rău, cu răutatea nu Iael nici-o-dată nimica: îţI capoţl duşmani şi atîta tot. Să ştiţI că-I aşa. OrI poate nu credeţi? Vă torn acuma patru zile sala de poliţie, ca să 'nţelegeţl, că nu merge cu rău!... Acuma, pentru că plec, cine are ceva de lăcramat, să vie să lă­ crame. - Trăiţl, don căpitan, răspunse un soldat, 24 ANTON liACALllAŞA i, '1 , il II I l' II ,j · î �.\,., ,'1 ! _ .... 1 __ - [25] 25 /' MOŞ TEACĂ ------------------ nOI toată compania n'am luat solda pă tro) lunl. -- De ce n' aţl luat-o? .- Trăit], dan căpitan, nu ne-a dat-o. -- A ha! Pcntcă nu v'a dat-o? Va s zică vreţi să v'o dea sorgenlu-majur do-a gata! VOI sînteţi hoerl, aşteptat] tot altu să vă aducă la nas ce vă trebue ... Patru zile la butucî pentru lene în exirsisu Iunoţluniî � -- 'I'răiţl, dan căpitan, răspunde sergen­ tul-maior, asta-I solda pe care aţi luat-o dumneavoastră si n'atl mal dat-o inapol. , , -- Nu mă 'nvăţa tu pă mine sergen' -ma- jur, că Ştill eă mal bine! Eu sînt catană veche, mă 'nţelegI! Da' vor-ba-I pentru ce lăcrarnă la mine? Af7a să lăcramă ? N'aI auzit do calea irarhică, leat? Soldatu este dator să ceară voo înainte de a, face o lă­ crămaţie .\.pî'i mi-aţl cerutăr ă voo? .. Patru zile cu căteaua ! , Si Mos Teacă esi pe usă strigînd: " , l -- Rămînetî sănătosl l Dacă nu ... la butuol! , , Compania răspunse 'n cor: -- TrăitI! , * * * [26] A doua zi Moş Teacă era aghiotant de piaţă. Slujba asta-I plăcea. Raportul cornandan­ tuluf spunea lămurit că aghiotantul pieţe! este mal mare peste piaţă. Decl, se sculă de dimineaţă, f;li se duse la slujbă... în hală . Era pe la ceasurile patru în zor! de zi. Măcelarir, zarzavagiil, precupeţole, îf;lI aşezau marfa. Era un sgomot infernal: se tăi<'t carne, se striga, se mătură, căruţele umblati în toate părţile, capitala se deştepta din somn. )1os Teacă rămase încremenit. , - Drepţi 1 strigă el cînd ajunse în dreptul rnăoelăr iilor. Dar nu 'l ascultă nimenf. Trecu la zar­ zavagi'i, acelaşl lucru. Se duse la precu­ peţe, - nicl o disciplină. - Ce-aţi poftit, conaşule ? Avem ridichf bune de lună, lăptuol, castraveţi, spanac ... Toate astea îl ameţiră. - Unde e plantonu? Ce fel de deciu­ plină e asta? Nil ştiţl cine e ma] mare peste piaţă? Dar de giaba, nimenl nu '1 băga în seamă, 1; I i ii l' ( I , (il :1 1'.'1: ti , I 111 l' ,,1 , '1 : . I� ,L i I 1 i� '1 , I I I 1: I ,,1 26 ANTON BACALBAŞA. ------ [27] MOŞ TEACĂ 27 Atuncl îsi luă inima 'n dinţi şi se repezi furios la un măcelar: Ce faci aleea, leat? Cu căţeaua! ... - Ce căţea, dorn'Ie ? intrerupse măce­ larul. Cătea e asta ori vacă? Nu vezl că-i , gogoamite vaca, cît dumneata do maro! - Insulta supirioruluf ' Ce articol e ăsta? Şi doto un pumn măcelarulul. Dar atîta l-a trebuit. Toată hala so ridică în picioare. Măcelarul lovit îl luă la trînteală, femeile îl umplură de spanac, - :\Io� Teacă eşi plouat, zăpăcit, urmărit de strigăte de: Tlu-ho ! IIuldeo! .\ doua zi reclamâ la comenduire şi ceru casarea casapilor şi reformarea prcoupeţilor. Dar cercrea-I fu pusă la dosar şi coman­ dantul pieţei îl de te explicaţia următoare: - Căpitane, dumneata e�tr mal mare pe stradă, nu la măcelărie; acolo e comisarul comunal. -- Va s'zică numa pă stradă? Lasă! * * * [28] 28 ANTON BACALBAŞA pe Calea Victoriel. tivi! tînăr. , leat '? îl strigă �Io� " L_. In sfîrşit, zicea Moş Teacă, am pus mîna si pă tiviH! Pă stradă cii sînt mal , , mare! Şi era foarte sever noul aghiotant. Băgase spaima în ofiţeri: pe unul îl turna Ia garda pieţii pentru că a umblat Iără mănuşl, pe altul pentru că n'avea vipuşcă, - Iie-cărula îl găsea cusur. Dar bine că-i incăpuscră pe mînă si tiviliî! , , Intr' o zi se plimba Trece pe lîngă el un - Unde-al plecat, Teacă. - Domnu? - întrebă ţivilul mirat. - Nu vorbi! Capra pogribanii1 rninăstlr-il i Te amestec cu ţărîna, rătanc! Und' ţi-e pamponu ? - Ce visezl de pampon, stimabile '? Mi se pare că e�tr cam ţăcni] ... - Nu insulta! Und' ţi-e pamponu ? - Ia slăbeşte-mă, domnule Moş Teacă ! Ce, eu sînt militar'? .- Să nu orlcneştî, că te torn la gherlă! Văz eu că nu estf melitar ! �i ce-I cu asta? , , Und" 'ţl-e pamporiu ? Nu f;\til că aZI e pa- [29] MOŞ TEACĂ ---- ----- - ----- radă? N'ai cetit ordenu de la comenduire '? «Toată lumea va avea parnponu la chipiu ! ... » - Nu, zţu\ o:;;tl cam ... Insă Mo:;; Teacă îl apucă de gît si, cu ajutorul unui jandarm, duse pe ţivil la garda pieţii. . A dona zi la Cameră era o fierbere no mai pomenită. Din interpelnroa adresată gu­ vernulul chiar de către un membru al ma­ jor ităţel, rezultă În mod vădit că aghiotantul pieţii arostase în ajun pe un deputat «sub ridioulul pretext, anticonsl.ituţiona.l :;;i violator al irnunităţel parlamentare, că deputatul nu avusese pampon la pălărie.: Banca ministerială făcu scuze si Mos Teacă , , fu dat înapoi la corp, unde compania '1 aşteptă cu braţele deschise, ca să pr-imească solda pe l.ref luni din urmă. - 8rt nu vorbeştl de «elin urmă», leat, sLrig[t Mo:;; Toacă Curios, că te torn! Soldatu e dator să, meargă Înainte, nu în urmă ca dezertori! ! A � -- - [30] l' I I I , 1 , I�i' Pa Ş tel e. In curtea cazărmil era întinsă o masă. lungă, peste care se aşternuseră cear�afurr. Unul lîngă altul steteaă aliniate tacîmurile.: o gamelă, O lingură, două ouă roşit şi cîte o Ielie de Cozonac, al cărul şofran protesta energic în potriva ztcătoaror că nu ştie mo­ canul ce-I şofranul. AlăturI do masa asta, una maj scurtă cu vre-o patru tacîmuri: lingură, furculiţă şi cuţit, farfurii, şuncă, sar­ deIe, salam, ouă, COzonac �i sticle cu vin. Intre rnesa, două hîrdae pline cu ceva al căruj culoal'e atirna între bragă şi bere, al cărut miros bătea aci în oţet, aci în spirt. Era în dimineata Pastelul, - ofiterr si sol- 1, 1, daţTaveau să mănînce împreună, să sărbă- [31] .# MOŞ TEACĂ --_.--------- 31 torească la o altă învierea aceluia care a IUl1taL pentru egalitate �i frăţie, saîi cum zicea �Ioş Toacă, «pentru declllplinrt şi Ira- pol.» La coasurile oincf gornistul anllnţrt sosirea eomandantulul companiei. Acosta se ar{tt[t grav şi solemn, păşi maostos şi se opri ina­ intc amosol cele scurte. Toată trupa şedea tncă în picioare, căof nimeni n'are dreptul să se aşeze la masă înainte do a i-se da or­ din de la superior. Comandantul companiei, otornul Mos Teacă, îşI roti ochii Împrejur şi Întrebă: - Da' popa n'a venit? - Trăiţi, don căpitan, n'a venit Încă. - Pon tru ce n' a veniL '? - Xu pot să ştiu. - Pentru ce nu şti!'? Spune gornistuiul să sune do popă. _ Trăiţi, don oăpitau, de popă nu e semnal. - Xu vorbi! Nu eunoşLr nicl signalele? Sună de mort 01'1 de masă, că vine popa. Gornistul sună de mort şi de masă, dar popa nu se arăta de loc. JIoş Teacă Ilămlnzise. [32] ANTON BACALBAŞA 32 ------------- -�--- - Drepţr! strigă el trupe]. Ia ascultă, leat, care din voi a fost popă? -? - N'auzr, răcane? Care a fost popă? Să vie să bJagoslovească masa. Nu �tiţr nimenI, hal ? Tot eîi să vă fac �i asta! Ia prepuneţr VO! că mîine ar fi un războli]. Cum aveţi să puteţl muri, dacă nu stiti să faceti nicl 1 , J , pă popa? O să muriţi ca nişte cilnl, vai de capu vostru! SoIdatu e dator să stio a fi si , , popă, pentru că Ia un caz de moarte să se poată îngropa singur. Şi Moş Teacă luă un cearcoaf, îl găuri şi-l trecu după gît şi, luînd în mînă o ga­ melă drept cădelniţă şi o baionetă drept cruce, începu rugăclunea : - «Comandantul nostru, carele eşti în garnizona ceruluf, sune-se numele lălI, fie ordinul tău, vie comenduirea ta, precum în timp de pace aşa şi 'n timp de RăzboiU, porţia noastră reglementară avansează-ne-o nouă astă-zi, precum şi nOI avansăm chen­ zina trupiî noastre, şi nu no duce pe nOI la garda pieţe! �i ne trece în concediu,­ marş !» ,II ", , " I IJ ; I r • : I I Iii I [33] )oraş TEACĂ 33 ,\pOI, după ro lr-rrnină slujba, luă un 0(1 �i SA duse la soldatul din Ilancul drept să oiocncască: - Cluislos a 'n viat ' - Adevăr-at , , -XI! vorhi 'naintoa supir-ioruluf! :\lal':;; la 'nch isoaro ! '1'l'C'CI't la al doilea soldat : - Christos a 'nviat! --r!. .. A ha! Va s'zică nu VI"el să răspuuzl ' Va szir.ă c�L'i .iidan!." - Ba Il u tră. , , - �u vorbi! Mars la 'nchisoare l , La al treilea: - Christos a 'n viat' --- Adcv. , , - :\'icl tu nu �['in X'al mar Învăţat că nu se răspunde la suplrior '( :\rar� �i tu! Apa! ohemă pp sergentul-major: - Să trimiţf trei POI'ţil a casla minE'", ştiI., , pentru slugl." Vez] c'a rămas de la ăi trei pedepsiţl. " RolelaLu pedepsit cu În­ chisoare n'are drept ele cît la pîine şi apă! Apol se 'ntiuse masa PE'stp un ceas, -'loş [34] Teacă declara ofiţerilor că 'udată ce o 'rn­ plini ani! de pensie, intră ca popă la vre-o biserică. -Dar o să fie cam gre LI, domnule căpitane, n'aveţi darul. .. - Ce dar, locotenente? Dacă n 'olîi avea eu darul beţiil, cine dracu '1 mal are? r�i'l r II · [ I � � . ! " ij ,! .,'ţl III I I : f l' I " ,1 I \ ,/ 34 ANTON BACALBAŞA [35] Moş Teacă spiritist DE' unde �i pînă unde, Moş Teacă a auzit de spir-itism. - Cu spiritismu ăsta, zice Moş Teacă, să face toate alea. Am auzit că unu a luat numa două sticle de spir itismu şi l-a trecut gălbenarea. Vezf dumneata? Eu mă mir că nu să întrebuinţează la răsboiu: ar putea să ia o masină do-alea si tranc l îl omor! , , pă toţI. Bun lucru, halal de oin' l'a născo- Lit; trebue să fi fost căpitan de stat-majur, că ăI de la itidenţă nu prea face isprăvl l.. De alt-fel, toate ideile lUI moş Teacă despre splritisru cam aici se mărginosc. Vă înohi­ puiţ] u�or, că 01 nu s'a dus nici o dată pe pragul pagodelor ruinata din Ceylan ca să [36] 36 II � l' ,: ! II 1,' : l' , I U :', 1 ' I , I 1, " I 1: ANTON BACALBAŞA -------- descr-ifrozo manllscl'isc seculare, niof n'a Lo­ lel"at păsărilor ocrulul să-�'î [ac{t cu i bul În capu-l cazon .• \lîta ar mal fi lipsiL: orl-ctt al' fi elo do păstWl, nu 1'30 pot 1l1'Uit în capnl unul căpitan. - Spiritismll-spiritismll,-cla' Sit nn se obr{tzriiceasci:'t cu mine, că CLl nu �tiLl multe: îl ll'ag o sală do poliţie, de-l merge flllgii. Şi aradt de asta, :\Io� Teacă este mal Pl'C­ sus do toate un bărbat practic. Lul I1ll-1 trebue din spii-itism decît par Lea aceea care e folositoare: să le vindico de b{tlătnrl, R{t-!'î măl'casc{t solda, s{t te avansezo r{u,{t exame-n, să-tI facă în sCîrsit ceva de folos. Alt-fel, ' , la ce-I mal zice spiritism de pomană? * * * Intr'o seară, i\10� Teacă se pOlllene�te eă i se bate sprrnceana dl'E'apUt. Consu ltă pe aghiotant 7i acesta-j spuu« că «spl'Îne<>ana dreaptă de ţi SE' va clăti, 11<>l101'oeir<> lusern­ nează. » Nenorocire? Vorba asta nu-I prea plăcea. In noaptea aceea LrE'bllia să lip dejumă pe [37] MO:;; TEACĂ 37 cazarmă şi se temea să nu-i se 'ntimple vre-un bocluc. 8e duse, deol, repede la lo­ cotenentul Spanopol, care tocmal se gătea să plece. - Ia ascultă-mă, camaradc, a�r vrea să le rog ceva, dacă se poate. - Bucuros, don căpitan. - Uite ce 8: În noaptea asla eL! sînt că- pitan do zi �i trehue să [ac dejurnă. Da', vezl dumneata, ml-e cam răîi şi a�1 vrea să mă duc mal bino a casă. �\.f;lr face o bae de muştar, aşI pune să mă tragă �i a�1 putea să mă 'ntorc sănătos mîine. Spanopol, un escelent carnarad, primi cu plăcere propunerea do a dormi în cazarmă, �i asta nil doară pentru că avea motive ca să nu se lnl.llnească ele dimineaţă cu pro­ prietarul oasel, ei I1U1JlaI dintr'un sentiment de onmaradcrio. "Jlof;l Toacă, vesel, str-înse eu căldură mîna lUI Spanopol şi pleca a casă. - E-he! .vrn păcălit sprînceana dreaptă. Asta va 's zrcă tactică, dom'Ie, să derutezf �i soarta � * ;1: * [38] : " , , r : "II i I I , , , l' 1, I� 38 ______________ AN_T_O_N __ BA_C_A_L_BA�ŞA __ Cînd ajunse a casă, hătll în u�e, niol un răspuns. -- In numele legii, de�chide! striga el furios. -- Val de mine, dumneata estf ? Numar decît! Şi căpităneasa Caliopi, îmbrăcînd repede o fustă, merse să-I deschidă. -- Cum maf speriat! Eli ştiind că nu vi! în noaptea asta, m'am culcat de vreme. �n-era frică să n II vie hotii si incuiasem usa. , , , După ce una-alta, căpităneasa întrebâ pe �Ioş Teacă: -- A propos, dragă Tccuşor, al mal auzit ceva de spiritism? -- Ce să aud? 1\Il-a spus Spanopolu că a venit f;\i'n garnizoana noastr-ă unu do ăla de face spirit. - Da? Vezl dumneata? Tot avea dreptate Luxiţa a Ju Dumitrescu: f;\i ea mi-a spus tot asa. Da' zice că poţl s' o [a,cJ si fără maşină, ) )" numa să al credinţă, Dacă al credinţă cînd învîrteştI masa, poţi să chemi pă cine' vr-ei şi vine numa de cît. -- Ce spuI? Nu se poate! . Ysta e bună [39] MOŞ TEACĂ 39 pentru ţivill, da' nu i?i pentru melitarl l ]\[e­ letaru nu-I ţivil, să stil 'mneata! , , - Da' de ce, dragă? - .vpăî cum o să vie, dacă n'o avea or- den de la comeneluire? - Bre, ela' matale nu �til că spiritele sînt egale. l laidl, dacă vrel, să 'ncercăm. Masă avem, toate alea le avem; ce ne mal trebue? - Bine, da' pă cine să chemăm? - Ştii pă cine '? ElI zic să chemăm pă sublocotenentu Vasilesou : tot e el inferior, trebue să vie! - Bine. Si Mos Teacă începu să 'nvlr tească masa , , împreună cu madam Teacă, strigînd mereu: -Gheorghe Vasilescu ! Vino 'ncoa ! N'aUZI cînd te chiamă supirioru ? - Prezent! se auzi de o dată de sub masă, i?i sublocotenentul Vasiloscu apăru fără tu nică pe el. - EI, bravo! strigâ l\IOi? Teacă. .vşa-mf place! Spiritul suhlocotenentulul se aşeză apol la taifas cu domnul �i doamna Teacă, bă­ ură cîte o cafea �i peste un ceas plecâ. j iil � [40] 40 Il I 1 : 1 , I , I 1 '"II II I I I .: '1" 1,: '1 III ! , I II , I /: '1 " :1 , , 1( I ANTON BAC ALRAŞA - ------ - -- ----- Dar cînd să.'l conducă, Moş Teacă zări tunica spiritului la cuer. - Bine, spirite, da' ce ţi-al pus haina '11 cuiu ? - Ba nu, don căpitan, da s'a agă!;at din repezeală, cînd am intrat. - Ia-ţl haina, omule, nu vreau să se spue mîine-poImîine că aduc lumea la mine ca s'o dezbrac. Madam Teacă nu mal putea de bucurie. - Numa să bagi de seamă, Caliopi dragă, îl zise Mo� Teacă, să nu facl spiritismu de ăsta în lipsa mea, că dumneata cum eştf de fricoasă, eştI în stare să Ieşinf.. [41] Cum se vindecă boalele. - Trecl la curăţe ni o, leat, că astă-zl e zi de ourăţenie !.. )J u te face Gheorghe! Aide, pas gimnastio l Şi sergentul Potroacă umbla printre sol­ daţi de la un capăt la altul al cazărmil, mînindu-I cu cureaua ... Căpraril zoreau �i el, care de care mal harnic la îndemnuri de felul ăsta. Iar soldaţii, luaţi repede, î�'j' aşezaîi răniţilc pc poliţl, strlngoaii paturile ';li se găteaii la frecat cazarma. Curînd era gata tot. Cu pantalonif su­ meşl pînă la genuchY, cu şomoloage de pae în mînă, începură a freca scîndurile. 1\1010- zul făcea un praf pe care toată apa vărsată nu '1 putea. potoli. [42] 42 1I�OŞ TEACĂ La cor-voadă do asta e ca şi Ia atacul uriel redute: soldaţii cîntă ou toţil, de re­ gulă acelaşl cintec, oele mal de multe orf în note jalnice, orientale, intrerupte din oind în cînd de cîte un strigăt al sergen­ tuluI: - Freacă apăsat, deşcă, nu moşmoli.că nu-I sclndura In tat'tu! E a statului! De ala-tf dă statu bors ! , , Si soldatii Ireacă 'ntr'una si într'una cîntă: " , BaUi,-1 Dumnezeii să-I bată P'ăJ de-a pus lamha la poartă: Trece nelca cîte-o dată Şi mi-l vede lumea toată! Cîntă, leat, cîntă de inimă albastră, că ţI-O fi dor do fata In Nea Ion! Las'că se mîngîie oa acuma cu rilormaţil �i ou cotingonturile ăle vechî! Ca mîlne pUI me­ liţia la ceafă f;\i găse�tl pă Xlariţica mări­ tată l, .. Cîntă, leat l. .. Şi Potroacă îndrugă 'ntruna, soldaţii cîntă mereii. .. - Da Cioara unde-I, mă plan ton ? :'IIi se pare că s'a apucat de prostit rneliţia l Nu �till, don sergent. ,\. fost cu cum- [43] ANTON BACALBAŞA 43 pania şi l-am pierdutâră p'acolo pă la ciş­ mea; nu s'a mal în tors ... - Ia du-te după el, vezl c'o fi la can­ tină. Il arăt elI prosteală. Crede că scapă de frecat. i:)ă mi-I aduci aicea să-I judec ell cazon! Plantonul pleacă. * * * - - Drepţl ! strigă sergentul. Toţî se ridică. Cu şomoîoagele de pae la umăr, cu pantalonii sumeşl, stau dr-epţi cu toţi] şi nemişcaţi. Te crezi la o operetă. Moş Teacă, acela căruîa i se fac onoru­ rile astea, intră salem n f;\i grav, trece pe dinaintea trupei ca la o mare revistă, pri­ veste, admiră. - Să cica 'nainte! Sergent, e toată lu­ mea .? - Trăiţi, dan căpitan, sintără tot], numa Vasile ţiganu lipseşte: da' am trimis după el. - Da' unde e '? - Xu ştill, trăi(J clon căpitan. M'a dus să-I aducă! .. [44] - IIm! Vrea să prostoască meliţia ! Las' că-I judic eu cazon! - Da volintiru ? Da Sgabercoa ? I-aI pus �i pă el ? - Da, don căpitan. - Foarte bine, nu mergo pă prosteal�t. ;Ueli taru e dator să facă sirvicI! Afară se aude sgomot şi plantonul intră aducînd în spinare pe Vasile ţiganul. -- Ce? s'a îmbătat? strigă :\IO!;\ Teacă. -- "Nu ŞtilI, trăiţi don căpitan. L'am gă- sit Iuns-it lîngă cismea si cu fata'n sus. Dă- LI "J dea din mîinI f7i din ploioam de făcuse gropI în pămînt ... - :'IIi se pare, trăiţi don căpitan, că su­ Iere do ducă-să pă pusti], răspunclo un soldat . - Nu vorbi, leat! Lasă că-I arăt eîi ducă­ să pă pustil.i.! Daţi o curea. S'a îmbătat ca Ră scape de cor-vadă. Plantonnl a�ază la pămînt pe Vasile, care dă Încă din picioare, ca prins de frigurI. i\re faţa galbenă, ochiî-î sînt deşchişî marI, buzele 'ncleRtate si bratele contractate. Din ' , , cînd În cînd cîte un fior îl cutremură. - StaI că-ţI arăt eă să fac! pă mortu! , (1 I 1 , , � 1, I 'II, • 1 , '1. I ." ill ,1 III1 , , . 44 MOŞ TEACĂ [45] • 1) I I 1 I I , ANTON BACALBAŞA 45 ---------- �------------- :\lîîî! Miîî! Scoal', pgane, că nil Pl'(}stf\�tl pă nimenl ' Şi Mo� Toacă-l împinge cn piciorul. -- Rcoal' mă! Rcoal'! Nu vrei, hal � Nu vrel ? '?.. Ia să mi-I desbraol, sergent! Potroacă se aplecă la pămînt 7i desbracă de tot pe Vasile. �Io7 'I'eacă la 'II mînă cureaua 7i 'ncepo a lovi pe bolnavul care nu III i �că. -- Aduceţl-mf o lumînare. - :\[o� 'I'eacă la lumînarea, o apr-inde 7i o lasă să piouro pe pieptul lUI Vasile, care se înfior-oază din cînd în cînd, dar nu se deşteaptă. - AI draculul ţigan, bine face pă mortu ' Lasă, leat, c'am mal văzut elI de-astea! Re face bolnav ca să scape de treabă. Lenea, săraca! II place mal bine să doarmă decît să mnucoască. .. Da' nu �'i-<1 găsit pă cin' să prostească ... Ia, pune-I poşta, sergent] �f\1'genLLlI 1<1 o bucată de hir-tie, O unge cu untdelemn, o face sul �i o vlră cu un capăt între degitele de la un piclor al lul Vasile, Iar la capătul cel-l-alt îl dă foc. [46] - Să-I vozt acuma cum o să sară 'n sus! zice J1o� Teacă rîzînd de bucurie. Ilîrtia arde, flacăra cuprinde piciorul des­ culţ, îl afurnă, îl frige, începe a sfîrîi ';\i S0 nimice�te.. . A ars toată, iar Vasile n'a făcut de cît să tremure mal' nervos din pi­ clar �i a rămas tot ncdeştoptat. In cazarmă e un miros de untdelemn şi de grăsime arsă. Aluncl Mos Teacă devine furios: , - Fie, că a�a ţigan n'am văzut de cînd sînt � Şi din nou îl la la bătae. Dungl vinete se fac pe trupul gol, sîngele se iveşte la suprafaţă, apol ţlsneşto, şi Vasile se des­ teaptă. Are faţa afurltă, pe frunte se zugră­ veste o durere adîncă si 'n ochl i se ivesc , , laorăml. - A-ha! Va s'zică te-am răzbit, oloroiu le ! Pentru ce Iăceal pă mor-tu? - Trăi�'i don căpitan ... patimă veche . de mic copil. .. Doamne, cum o să Lrăesc eu? . Şi un �il"oru de lacrăml îl curge pe obrajr. - Nu te zborşi ca muerilo, cloară l Jl0- Iitaru nu plînge! Crezî că mă prostoştl pă mine? rn , j., i , � I 1. 1. � 1, �"l F'� ,t' Iii � I ' " I .1, 1, �., I 46 MOŞ TEACĂ [47] ANTON BACALBAŞA 47 Si Moa Teacă, scos din răbdărl, îl dă dOI , , pumnl : - Patru zilo la 'nchisoare pă pîine' cu apă si să mi-I scot! la corvadă rcaulat, sergent l , , Şi dacă să mal faco apucat elo boala co­ piilor, te-am invăţn] loacu 1. .. Acuma trecl la frecat, gaşpcriţă ' Si Mos Toacă cse. , , Soldaţi! Iroacă 'ntruna �i cîntă mereu: Pe malul Siretulul Paşte calul Iorgulul, Un fir paşte Altu naşte, Iarba 'n patru se- 'mplcteşte ... Numai Vasile nu cîntă: cu faţa contrac­ tată, cu fruntea la pămint, ochil-I varsă la­ crăml cu care freacă soindur-ile ..... . �. [48] I . , t. Lumina electrică elim e cam visător �i poetic din fire, l\ro� Teacă are obiceiîi do Re pljmbrt 1111f'-0I"1 sear-a po bulevard imprcună cu locotenentul Rpanopolu, pentru ca să nu turbur-e pe Ma­ dam Teacă, a cărel pasiune pentru spiritism a ajuns o adevărată manie, - Toate bune, locotellente, nurna un lu­ cru nu l'am Înţeles eu : cum e cu lumina asta ileetrică? - Foarte usor-. -.- IIm, ll�or 1 �tiu eli că-I uşor, numa melitaril ari greutate; da'vol'ba e: cum de- , '1 Vl11e ea, Locotenentul Spanopolu, care a făcut LIn an la Fon tainebleau şi dOI an! la Saint-Cyr, se grăbeşte să-I explice: [49] ANTON 13ACALBAŞA �- - 40 - Cum devine? Foarte simplu: Iei două pile, le frecl bine, şi poftim lumină! -- Două pile? Vezî dumneata? Şi dobi­ tocu de fierar de lîngă mine are atîtea pile �i se canoneste tot cu gaz! - 'Iară incultă! NoI oestia de la Saint- , , Cyr am afirmat-o 'ntotdeauna, du reste. - Da' la să mal îml spui: am văzut la Braşov nişte tramvalete de-alea, zice că sînt tot cu de-asta... cu ilectritate... Atunci de ce nu dau lumină? - 0, e simplu ca două cu două: expe­ rienta ne arată că dacă umblăm cu o lu- , mînare prea Iute, - nu-l ,aşa? - luminarea se stinge, - din cauză că se e1atină,- nU-I asa? - Acelasl fenomen 'se observă cu lu- , , mina electrică 'de la tramvae. Dacă tram vaele umblă repede,-nu-I aşa ?-lumina se clatină, ca filează, - nU-I aşa ? -- �i se stinge. E elementar! - Foarte bine; daam văzut pă la birturT nişte alea tot cu ... de aia ... cu ilectritate ... �i nu se isprăvesc nicIodată. Ce ati? 0, asta e pînza Penelopil ... - Pinză ? VezI 'mneata? I I j [50] :")0 MOŞ 'frcACĂ , II' '1' .. " li J I i '1 ti I rn � f I: , I'i A doua zi Nlo� Teacă trage un ordin de zi: «Avînd în vedero că efectele dembrăoă­ minte se deteriorează salt chiar se strică prea curînd; Avînd în vedere că lumina ilectrtcă sboiuluJ !. .. [110] Cheul DîmboviţeI Compania lUI Moş Teacă este consemnată în vederea revoluţiel. Soldatil stau lmbt-ăcatf în tinuta de cam- , " panie, Iar comandantul lor) grav �i sever cum se cuvine să fie un militar în faţa pr i­ mejdief, le ţine discursul ele rigoare. - Mă băeţl, la rivulutie soldatu nu tre­ bue să aîbă nicl tată nicl frate. Când ţi se dă orden să te baţi) trebue să uIţi de nea­ murI si să dal în carne vie. AtI văzutără ce , , ni s'a întîmplat er-I. Prin urmare) să vă fa­ ceti ochii 'n patru si să nu Inoomprometaţl , , , armata ! .. '- Trăiţl, don căpitan, întrerupe un SC')'­ grnL) după reglement solda trobue să ne îudoită în timp do campanie. [111] MOş 'l'BACĂ H1 - Nu vorbi, răcane l Asta nu-I campanie, asta va szică «in fata răbelilor arrnatl.» Răbel , , sit chlamă ori-ce platră care se aruncă în armată! .. , * * * In vremea asta intră aghiotantul: - A venit o telegramă de la comenduire pentru don căpitan dejurna. Mos Teacă la depeşă si o citeste. , t" «Sînteţl invitat ca de urgonţă să vă pu- neţI în fruntea companiel şi să veniţl să tăIaţI cheul Dîmboviţef, ca să opriţI cirou­ latiunea rebelilor.» , Ordinul se execută imediat. Mos Teacă , cso 'n fruntea companie! şi peste un sfert de ceas ajunge la cheul Dimboviţef Cum soseşte, comandă punerea halonetel şi facerea piramidel. ApOI răreşte trupa �i-r dă ordin să înceapă a scoate pavajul, a tăY;\' malurile Dimboviţef şi a arunca tăeturile 'Il gîrlă. Operaţia asta durează mai bine de un ceas, în care vreme toată lumea se adună �i priveşte la devastarea Dîrnboviţr-I. [112] Soseste comandan tul pIeţeI. Ce fac! acolo, căpitane? Orden de la comenduire, don colonel! Cum ordin? Ce ordin? Orden să tăiem cheu DîmboviţiI. Fireşte, Moş Teacă a fost trimis la cazarmă �i arestat patru zile cu sabia la drapel, pen­ tru că n'a înţeles ce spune ordinul. Iar a doua zi, gazetele liberale sor iaîi : «Guvernul nu mal cunoaşte marginI la infamiile luî. Gelos de faptul că partidul li­ beral a făcut canalizarea Dîmboviţer, el s'a pus s'o strice spre a'ntuneca meritele Bră­ tienilor, Goleştilor etc. Şi a trebuit să se gă­ sească un mizerabil nebun ca faimosul că­ pitan Teacă, pentru ca să execute ordinele de distrugere. In ce timpurt trăim !)) , ," , I ,:/ I " " I I'� , " -1 I I I I H , I J I r I II '1 i I - ; ·1 il 112 ANTON BACALBA�A [113] p Moş Teacă Şl Presa. Indignat de cîte s'au se-ris despre dînsul cînd cu ch estia tăereI DîmboviteI, Mos Teacă , , s' a hotărît să-şl răzbune pe gazetar'i. De aceea, cum a eşit de Ia arest, a făcut un raport către comenduire, cerînd ca toţi ga­ zetarii să fie pUŞI Ia ploton de pedeapsă cu căţeaoa 'n spinare două ceasurl pe zi. Raportul n'a avut niol o trecere, de oare-ce comenduirea a răspuns că nu poate pedepsi nişte ţivili. Faptul ăsta a desperat pe Moş Teacă şi I-a făcut curios: - Bine, dom'lo, strigă el faţă cu un ca­ marad, - apil dacă nOI pedepsim cum vrem pă melitari, cum să nu putem face nimic unor tivili? Nu cum-va tivilii sîntără mai ' , mari ca melitaril? Il [114] , I ( 114 ANTON BACALflA$A De logic, era logic; dar camaradul l'a convins că aşa e lumea în zioa de aZI f7i că trebue une-orl să te supuî. Bine 'nţeles, MOf7 Teacă a jurat că 'ndată ce-I o încăpea pe mînă un gazetar rezervist la manevre, are să '1 frece ca pe o gamelă cazonă la inspecţia generală. Camaradul I-a dat însă, altă idee: Vre; să-I înveţl minte '? Mal e vorbă? Atuncl trimete-le martorf. Martor-I '? Da' stiii eu cine a fost mar- I tor? Să vedem. Intră 'n companie şi strigă furios: Plan ton ! - Porunciţl, don' căpitan! - Al fost martor cînd a scrisără ăla de la gazetă contra mea? Trăiţi, don căpitan, nu înţeleg ... Nu vorbi! Să 'nţelegl! Trăiţl, don ... Să tacl, că te dau la reformă din lume! Pentru ce dormI la post? Nu dorm, trăiţi... - Dacă nu dorml, pentru ce ri'al văzut [115] - 1 I I j I MOŞ TEACĂ 115 cînd a scris aia contra mea? Care este da­ toria soldatuluI de santinelă? .. - Trăiţi don căpitan, onoru, focu şi sgomotu. - Apîl atuncl cum n'ar văzut? N'ar auzit cît sgomot a făcutără gazetele cu drăcia ala ?... Sergen'-majur, să mi-l tornl patru • zile la dubă pentru că a dormit În egzirsisu postulul.i. Te 'nvăţ eii, răcane ! Tu Lrebue să fir neam cu ăla 1 ... f1:<:f7:.,. �- [116] i l ' I ,'1 I ,1 I .11 r': '1, I ", ! I , I Un jurnal cazon Deună-zi Moş Teacă a prins pe un soldat cetind o gazetă. Ce faci acolo, răcane? Trăiţr, don căpitan, citesc .... Hm 1 Citeşti, par'că eu nu văd că ci­ testf ! stiu că doar n'ai să măntncî hîrtia l. .. , , Vorba e, ce citeşti? O gazetă, trăiţI... Gazetă-gazetă; da' ce fel de gazetă? Umoristică, trăiţI... IIm, oministică! Ştiu eu, că doar n ' o să fie păsărească ... Da' pentru ce o citeştl ? N'am dat eu orden să nu citească nimenl gazeturl? Pentru ce o citeştl? Pentru ca să vezi cum înjură pă supiriorr? ŞtiI tu ce-I [117] F I \' MOŞ TEACĂ 117 asta ? Asta e ... nedecluplină! Soldatu e dator să citească numa gazeturl care laudă pă şefii lur... Indată ce a citit un articol în care supirioru e insultat, soldatu e dator să nu '1 mal citească. Pentru ce al citi t? - N'am stiut că insultă ... , - Pentru ce n'ar stiut? Soldatu e dator , să ştie! Apăr dacă nu şti! tu, cine vrel să ştie ? Ala care-a scris-o? Apăr ala e melitar ? Ce vrel tu să stie un tivi!? Parcă tivilu " , stie ceva? Eu am văzut jurnaliştl care nu ' , ştie nici semnalele, şi sintără ţivilf cu toate astea! Lasă, am să scot eu un jurnal �i numa pă ăla să-I citiţ). Cine nu '1 o citi, să ştiţr că are să capete patru zile de În­ chisoare şi două ceasurl pluton de pedeapsă. Inarmat cu ideea asta, Moş Teacă strigă gornistul: - Chiamă pă furieru de la a treea! Furierul vine. - Trăiţl, don căpitan, ce-aţi ordonat? - Să-ml scoţl de a-zl Înainte un jurnal pentru compania mea. In fie care zi ar să scrif cîte un articol şi să-mi'l adUCI să'I iscălesc. Ar Înteles? , î I [118] stil? Da' bordo- , foile de zile? Da' I il Il : , I i I I j 118 ANTON BACALBAŞA ---- --- -- ----- Inţeleg, trăiţi don căpitan, da' nu Ştill să scriu. - Nu ştil?! Cum nu rourile cum le Iacl ? Da' loara de pretă ? Trăiţi, don căpitan, alea le-am învăţat, EI, şi? Da' ăia de scrie la jurnale s'a născutără 'nvătatt ? A apucat si el de ici , , , de colo cîte una şi acuma scrie � - Trăiţi, don ... - Nu vorbi, furier, că te bag în pămînt! Să chemi pă furioru de la afară din rînduri să-ţl ajute, şi să-rnf SCOţI jurnalu ' Pentru depeşl să te dUCI la oficiu de la cazarma geniuluI şi informaţii să el de la aghiotant, că aghi­ otantu e dator să ştie toate. Fapte diverse să-mf adun! de la infermelie si anunturi de , , la gornist! Ai înţeles? Milne să lasă jurnalu. Al dOI potigrafi în cumpanie, Să-I pUI la tipar. - Da n' au maşină, trăitl... , , - Nu vorbi! Să albă! Par' că toate alea să fac cu maşina! V' aţi învăţat boereşte ; mal face omu şi cu mîna, că nu-I cade oloan­ tele! Inainte vreme nu mal era maşinl şi, slavă Domnulul, mergea omenirea dăstul dă [119] MOŞ TEACĂ 119 I f bine! N'al văzut evanghelil' care vorbeşte tomnal dă pă vremea lu Cristos, şi doar sin­ tără tipărite fără maşinf � Da' ăl caro a in­ ventat maşina, cu ce a lucrat-o? Că doar n'o fi avut masină! Va s' zică al inteles: , , mîlne dimineată să lasă! S'o chemo Mieu; , Edâpament şi să fie mare, mal mare ca toate ălelante, că de-ara-r cazonă! Să dar orden s'o citească toată cumpania.i. -- Da nu stie toti carte. , , - Ce tot vorbeşti dă carte, răoane ? Eli nu-ţi vorbesc dă carte, îţi vorbesc dă jur­ nal! Carte e jurnal u ? Ba nu, trăiţI... ApăT atunci ce nevoe e să ştie carte? .Jlar� la loc! [120] , , '1 : ti I I I'i l' I : I " I -/ I I 1: I I L-_ La teatru Cîtă zarvă şi cît tărăboiu pentru un lucru de nimic! Coana Caliopi susţinea să meargă la teatru) Iar Mo� Teacă nu vrotă cu nicl un preţ. - La urma urmlî, strigă Moş Teacă) nu merg eu Ia panarame d'alea unde joacă ţiviltl! Are să mă 'nveţe ei pă mine) ori eu pă el? Ce stie tiviIu ? . . - Nu să poate) Tecuşor dragă. Merge toată lumea si tocmai tu să li!)sest!? Al să . . vezl ce frumos o să fie! Vine şi colonclu. In sfîrşit, Moş Teacă se 'nduplecă şi pleacă amindoj. La uşa teatruluj li se 'ntîmplă însă un mic accident: uşierii de Ia control îl apucă de bilet. [121] 121 MOŞ TEACĂ ------- ------------- -- Ce bilet, răoane ? Ell sînt ofiţer, nu sînt grad inferior! Numa gradele inferioare ose În oraş cu bilet de voe. - Foarte bine, dar aici e teatru. - El, şi? Nu mă 'nvăţă tu pă mine! Am mai văzut cii panarame de-astea! După multă oîorovolală, Moş Teacă primi să cumpere un bilet şi jumătate: militarii şi copii! plătesc numai jumătate. Se asezară În stalu 'ntllă. Orchestra cînta. , Căpitanul privi în toate părţile şi se declară foarte nemulţumit. - Mai intlîu, dobitocu ăla cu băţu 'n mînă nu-mi place: prosteşte meliţia. In loc si cînte şi el, dă din mînă. Pă urmă alini­ erea nu-I bine de loc si nu văd gorniştif ! , I Să cunoaste că sintără tivilî! I I Peste un sfert de ceas cortina se ridică. Se juca tocmai o piesă militară. Eşi pe scenă un soldat. Cum îl văzu, Moş Teacă se făcu foc. - Aoleu, leat, strigă el. Al eşit descins! Să ştil că la garda pieţei ai să putrezeştî. Te-aştept afară! Lumea incepu să slsllască şi Moş Teacă fu silit să Înceteze din comentarii. [122] 122 ANTON BACALBAŞA 1/ 11 � , Vine pe urmă o scenă în care soldatul se repede la un ofiter si vrea să-I lovească ' , pentru că acesta l-a răpit femeea. - Patru zile pluton de pedeapsă! strigă l\Io� Teacă. Insulta supiriorulul în timp de paco ! Tîr�oru te mănîncă, leat! A fost un adevărat scandal. Lumea a' nceput să strige «tăcere», rar l\Io� Teacă, Intor­ cîndu-se spre un ţivil, îl striga: Să nu vorbeştr unde nu te pricep'i! Pa­ naramă-panaramă, da' decIuplina înainte de toato ' In sfîrşit lucrurile se lini�tesc. La urmă soldatul omoară pe ofiţer şi justiţia caută pe asasin. Judecătorul face toate cercetările f;li nu află nimic. Desperat, el strigă: - Aşa dar, Dumnezeul meu, nu VOlu afla nicj o dată pe ucigaşul bravuluj ofiţer? Cine poate fi el oare? - II ştiu eu, răspunde Mo� Teacă. E unu nalt cu mustăţI negre. Are o ţăcăiio în loc de cIoc! Judecătorul se zăpăceşte, perde replica, Iar publicul intervine din nou cerînd ca Mo� Teacă să fie dat afară. [123] MOŞ TEACĂ --- 123 - Nu vorbi, răcane, că te dati val-virtej! Şi zărind la galerie un sergent, el strigă: - Să mi-I torn! pă toti cu căteaoa l > > Scandalul devine general. Moş Teacă e ghlontlt, Iar Madam Teacă, desperată, strigă cît poate: - Tccuşor dragă, o numa 'n glumă! - Nu vorbi, cocoană! Ori poate te-al dat do partea ţivililor ! Vreau să so pedepsească ucigaşu supiriorulul! Scandalul la pr oporţil îngrijitoare. Ma! -rnulţt ţivilf se reped la Moş Teacă, ofiţeri! îl Iau apărarea. Atuncl, încurajat, el scoate sabia şi începe a comanda: - C�tmpanie 'nainte, pas de atac - mars! , Şi se repede spre scenă. Cocoanele ţipă, orchestra fuge, cortina cade. Directorul 'I'eatrulul, aflînd cauza scan­ daI ulul, dă ordin să se ridice cortina �i apare împreună cu ofiţerul care fusese ucis. - Poftitl, domnule căpitan, n'a murit; a fost în glumă. Nu so glumeşte cu supirioru ! Dar bine, nu sîntem nOI de vină. Da' cine? I 1" [126] trebue să fie cu amoniţia lustruită şi gata de paradie. - Nu aşa, pîrlitulc! Soldatu trebue să fie vesel. Ai înţeles? Fi! vesel, mă, că-ţi scot măselele! Se aude sunînd gornistu. Colonelul intr-ă 'n curtea cazărrnil, gorniştil '1 cintă pr-imir-ea, maiorul comandă «prezantarea armil.: Sănătoşi, copil? întreabă colonelul. - Trăiţi! strigă trupa prelung. - Eu nu prea sînt bine, răspunde Moş Teacă. Nu şt'ce-olii fi mincat aseară.că ml-am stricat stomahu. Toată noaptea m'am chinuit. Ba încă Caliopi vrea să trimită după doftur. - Lasă, oăpitane, asta s'o spul la vizita medicală. -- Am înţeles, don colonel. In sfîrşit, regimentul se aşează. Colonelul stă de o parte, iar maiorul comandă: - Pe semi-plutonul din cap în gloată răriţl coloana! Batalion înainte, mars! , Se aud puştile ridicate pe umăr, toboşarll încep « coloana», reghimentul porneşte. - MergI frumos, leat, strigă Moş Teacă. Ţine capu sus la cin' sute de metre! Cînd 126 AN't'ON BACALBAŞA [127] 127 MO$ TEACĂ �------ ---------- îl trece pă lîngă don colonel, beleşte ochii la. el, să creadă că vr el să-I mănîncf ! * * * Ajung la paradă. Se 01))'88c. Moş TC'acH, se apropie de' un soldat: - Ce ţi-al pus chipiu pă ceafă, mă? Par' c'al fi la nunta 1u tat'tu! Indr-eaptă-ţl chipiu, mă, că dala ţi-a dat statu două rnllnl ' Soldatul dă Să-ŞI îndrepteze chipiul. - Nu mişca, leat, strigă Moş Teacă. N'aI mal învătat să nu misti în front? Patru zile , , sala de poliţie! Şi Iil vesel, mă, că e zece Maiu l Hîzl mă, că te-al făcut rigat! RîZI, că d'ala ţI-a dat statu gură! Parada e 'ncepută. Se aude comanda: Spre rugăciune, descope-riti! , Compania scoate chipiul. l\Io� Teacă '1 scoate şi el, dar î�I pune repede pe cap o basma rosie. , - Ce Iael acolo, căpitane? îl strigă ma­ iorul. - Eu sufăr grozav de cap, don maior, mi-e frică să nu răcesc l [128] 128 AN'I'ON BACALtlA$A In sfîrşit, parada se isprăveşte, trupa de­ filează pe dinaintea generaluluI. Moş Teacă nu ultă să spue Îndesat soldaţilor: - Acuma, leat! Acuma! Beleşte ochii să . crape. Soarbe-mi-l pă don gheneral, să vadă că esti melitar ... Asa! Mai mult! Mai mult! , , Beleşte-l, mă, să crape, că d'ala ţi-a dat stalu ochi! * * * Cînd ajung la cazarmă, Mos Teacă e 'n­ cîntat de cum l-a eşit trupa, dar nu vrea să i-o spue, ca să nu-şl ia mojicul nasul la purtare. - Pentru ce n'ai sgîit ochii bine, leat? Nu te-am văzut eu cum mergeai? Par'că-ţl murise mă-ta si tat'tu. Stai că-ti arăt eu ! ... , , Sergen'majur, să mi-I pUI să oohlască soa­ rele, să se 'nveţe minte că la paradă nu glumeşte nimenl. Acuma! Să-I văd eu! Sergentul major comandă: - Foc de companie, companie gătitz! La ochi! Trupa ia la ochl, ridicînd baioneta 'n sus la soare. [129] 129 MOş TEAcĂ ------ -------------------- - Ţine-mi-I aşa, sergen majur ! Sus, leat, sus! Uite-te la soare! Ocheşte-l bine! Dar peste oinof minute trupa nu mai poate ţine arma. Mifnile încep a tremura �i vîrful baionetil a se pleca la pămînt. - Ţine pă loc, răcane l Sergen'majur, pune-le ţepuşe! Sergentul-major scoate cîte un cartuş din fie-care gibernă şi-l pune sub bărbia solda­ ţilor, silindu-I să ţie capu 'n sus, ochil la soare. - Nu clipi din ochf, leat, că te văd 1 Cînd le dă drumu, soldaţii sînt ca orbiţl, sudoarea le curge de pe faţă, rnilnile le-au amortit. , - Aşa, răcane, să te'nveţl minte c'al fost la zece Maiă l Nu să capătă rigatu fără muncă! Ce, mă! Vrei să-ţl cadă rigatu de pomană în gură? ... Fii vesel, c'al muncit şi te-ai fă­ cut rigat; fii' vesel, rizI mă, că de-acuma o�tl �i tu om! Şi cînd trec! pă drum pă lîngă v'un ţi vii, trage-I cu cotu, că d'ala ţi-a dat statu cot l [130] li i 1, i l Ruperea rîndurilor. Poezia de Moş Teaca. - Muzica de Kratoclucill Nu ştiu pentru ce, tirano, cînd veghez adese ori, Batalioanele de gîndurf răspîndite 'n tiraliorl Mă conduc încet spre tine, dar în corp, în flancul stîng, Inima-mi e 'n pas gimnastic, şi pornesc încet să plîng! Iar cînd zorile se-arată, doru-rnl, tristă sentinelă, Strt de streaje, schimb de noapte, neclintită şi rebelă! ... Negreşit, nu tu, r ecrută în iubire, eşti ele vină, Ci de vină-I instructorul că nu 'ţi dete disciplină ... Ţi-s superior, de sigur, prin leat şi prin Ierarchie Şi supunere orbească mt-eştl datoare, de el, tu mic; Insa vai! ... Tu nu ştil, poate, a iubiril uniformă Şi m'al dat scurt în rezerva de vecie, -la reformă! Cel puţin dacă, patrulo! m'ar zvîrlit de-acum în haos, Fii cu mine sanitară şi mal dă-mî «pe loc repaos!» Astă-zl tot ce-ml mal rămîne, e funebru să tot cînt Că nu am putut o dată prin asalturl să-ţi împlini Intr'a inimi) redută steagul meu cel tricolor, [131] MOŞ '1'EAC.� 131 Şi apoi să-ţi dau vechime, patrie şi chiar onor! Vai! Iubirea-ruf fuse-o armă ruginită, fără ghint, Şi de-aceea deviat-a pe un drum ele labirint! Şi acum, în garnizoana disperărel prizonier, Aştept zorile să bată goarna Domnului din Cer, Ca Să-I pot preda viaţa, descusute foi de zile, Degradare, fără număr, cu-ale doruluf ştampile ! ... In campania funestă jalea 'n vecl ml-a fost escortă, Suferit-am pentru tine ca un glonte într'o bortă, Şi blocat de suferinţe, fără de retranşement, Am perit în cortul jaleL. Ce oribil campament! Insă tot ce-aşi vrea de-acuma, victorioasa mea fantoşe, E parola-ţi că-mi veî pune pe mormînt o cruce roşe, Ca să ştie Reghimentul că slujesc de manutanţă Corbilor, şi că în corurl am pornit în ambulanţă! �i cînd trîmbiţa divină va sună. vre-o Adunare, Colonelului din oerurl îl voiii spune 'n gura mare C'am făcut campania vtetel, şi că dacă aZI sînt trist, E că n'am ajuns la scopu-mt, c'am murit infanterist! Lasă-mă durerii mele, crudo nedisciplinată, Te-aşltrimite 'n garda pietel, Însă prea eşti cuîrasatăl. Ce folos că eştl frumoasă? - Teoria? E uşor! Dar Instrucţia-ţI lipseşte: n'ar servicl interior! [136] fi mar Iercheşî, s'ar mal lega el de VOI? - Lesne de zis! Da' ce putem nOI să-I facem? - Asta nu mă 'ntrebaţt pe mine. Cînd vrea omu, găseşte ... � Aşa ar fi, ne-am gîndit nor... î nlr' o noapte pă 'nfundate ... dar ... - Dar ... sînteţI blegI'. .. Apor, după un moment de gîndire, col din vînători În trebâ: - Are el obiceiu să iasă noaptea 'n oraş ? -- Cum nu? In toate serile. Da' ce-l cu asta? - Ulte ce-l: eu sînt diseară de patrulă ... '",,- am să'! Întîlnesc şi '1 torn la gherlă! - Nu poţi; el are bilet de voe permanent. - Il găsesc elI pricină ... ţinută neregle- mentară ... - Măr, bravo ţie! strigară toţl, Dacă facl una ca asta, apar i se mar înmoaie clonţu ... Tie îtr dăm o medalie ... ' , Să t'tU , f I a Ş 1,1 C o ac .... Parol? Parol. i' i I '1 ! , , , " l' I j � l' '1 136 ANTON BACALBAŞA - * * * [137] AGlJlOTAKTUL 1.17 1 f 1 - Măr băeţl, zicea sergentul de vînători soldaţilor cari se găti seră să meargă cu el în patrulă, nOI n'avem să umblăm după potcoave de cal morţi să prindem soldaţi fără bilet de voie; las' să mal răsufle f;'i ci, bieţii oamenl. Da' dac'om prinde pe aghio­ tantul de la al şaptelea, ăla-I al nostru � - Foarte bine, don sergent... Las' că-i se şi cade. Ce-ruf spun soldaţii că păţesc de la dinsu, e val de mama Ioculuî! răspunse un soldat. - HeI, să vedem ce ispravă facem! Aşteptară să sune retragerea, îşI 1 uară puştile şi plecară. Pe drum, soldaţi) cari întîlneau patrula, se făceau galbenI, dar se mirau văzînd că patrula '1 lasă în pace. Şi umhlară ceasurî întregfMuşat nicăirea. Era o noapte frumoasă de August. Uli­ ţllo pustil, luminile stinse peste tot, linişte. :\fal toate cafenelele închise. Cînd şi cînd prin vre-un fund de mahala mal zăr-eal cîte o lumină. Sergentul intra, privea pe la mese, trecea 'n odaîa din fund, oohlâ în toate părţile ... nimic! De bună, seamă Musat avea , , [138] 138 ANTON BACALHAŞA ---- noroc. A casă nu era, la cazarmă nu; atuncf unde putea fi? Colindară tot orasul, - Xlusat nu se a- , , răta, Muşat intrase în fundul pămintuluî. Incopuseră cu toţii să piardă nădejdea. '" * * La o cîrciumă într'un fund de mahala se zărea 1 u mină. - Haldf să mal intru şi aicî, şf-apol mer­ gornIa cazarmă: dacă n'avem noroc, n'avem! Sergentul deschise uşa, apol o 'nchise repede, arunca puşca în braţele unul soldat şi rezemlndu-se de uşă În stradă, ridica mîlnile la cer şi rosti într' o parodie tra­ gică: Acum slobozeşte, Doamne, pe robul tău, că văzură ochii meî..; - Ce-l, dan sergent? - Muşat ! strigă sergentul. StaţI aici, dOI duceţi-vă prin fundul cur ţel la uşa do din dos! Să nu ne scape. Şi intră înăuntru. Era un fel de circlumă cum se văd multe [139] AGHIOTANTCL 13\l prin mahalale le Iaşilor : oirclumă cu biliard, cu cafenea, cu de toate. Muşat juca chegli cu un sergent-major de călăraşl, tot reangajat, tot încondelat la tunică. Sergentul se Iăou că nu vede pe Muşat �i se duse drept la sergentul-major. -- "-'fă rog, domnule sergent-major, aveţi bilet? -- Da, mă rog. Şi scoase din tunică un bilet vechiu, prăfuit. - Biletul e numai pînă la ora trei ; a­ cuma e trei şi jumătate, zise sergentul UI­ tîndu-se la un ceasornic mare cu cuc din părete. ApOI adăogă : -- Dar nu-l nimica, pe viitor căutaţi să fiţi mal în regulă. Şi se adresă la aghiotan t: Dumnea-voastră aveţi bilet '? Da, răspunse aghiotantul. Vă rog, prezentati-l... _\pîl... e acasă... în altă tunică. [140] l' I i , i i '1' '1 1 � , I I i' ( i I 140 ·ANTON BACALBAŞA Atuncf, CI1 regret, domnule aghiotant, am să fiu silit să vă rog să mă urmaţI... Cum? Eu? întrebâ aghiotantul, nedo- prins să fie dus la garda pleţel. Dv. în persoană. Domnule sergent, nu POţi să mă 01. Regret, domnule aghiotant, dar am t'ă l'ecurg atuncl la trupă ... Şi făcu un pas să lasă. - Stal, zise aghiotantul, văzînd că gluma 80 'ngroaşă, merg eu singur ... Sînteţi un ideal de militar ... - Da' al să vezl dumneata! - Bine-voiţl, vă rog, a nu mă ameninţa în exercitiul funotiunel. , , Esiră. , - Acuma, domnule aghiotant, să pre­ daţl sabia. - Ba merg Încins. - ImI pare rău ... sînteţi militar vechlu, unde ati mal văzut detinut cu arme ? ... , , Şi aghiotantul fu silit să predea sabia în mîna sergentuluI. Patru soldaţl cu balonotele 'ntinse mergoaii înainte, patru 'n urmă, iar aghlotantul, gaI- [141] - AGH101'AN1'O L Ul ben, opărit, cu capu n jos, mergea Între el. Sergentul de o parte. Se luminase de ziuă. Oamenii lncepuseră să circule. Care cum vedea convolul, so apropia de sergent: - Da' ce-o făcut? - E aghiotantul de la al şaptelea, răs- pundea sergentul, a spart cassa reghimen­ tulul şi a furat parale". Il ducem la 'n­ chisoare ... Ajunseră la «garda pieţei». Sergentul dete pe Muşat În primirea şefulu] de post, luă chitanţă şi dete fuga la cazarmă. Intrun minut, toată cazarma află că Mu­ sat e la gherlă. Sergenţi! din al şaptelea deteră fuga să'I vadă. Muşat, într' o odae cu dezertor-il, se tăvălea pe o rogojină. Sergenţi! se nltai:i la 01 prin­ tre gratii şi-l căinau: - De, domnule aghiotant, ne pare rălI, pă­ cat de d-v ... Ne-a părut aşa de rău ... Am venit să vă vedem ... vă trebue ceva ? .. Să vă arunc o ţigară Nu vreţI un covrig ? ... De-un ban plăcintă ? Cu brînză ori cu carne? ... Şi mîngî'ferile astea îl umiloau, îl făceall [142] 1J2 ANTON BACALBAŞA li , I mal rău decît înţepăturile rogojinel şi ale caoaleriet dintr'însa. Işl luă capul în rniînf i7i începu a plînge .. Trufla-I se ducea sub ochii răutăcios! al ser- , genţilor. Tot reghimentul se tăvălea de rîs. Iar a doua zi tot Iasul stiă că aghiotan- , , tul de la al şaptelea a spart cassa reghi­ mentulul. [143] DEZERTORUL Fie-cal-e soldat poeo-td Îi1 aibernt; bastonul de mareşal ! - A venit răcuţil � A venit răouţiî � Strigătul acesta eşla din gurile tuturor sol­ daţilor, carl umblau nebuni do bucurie, par'c'ar fi vrut să ducă vestea prin toate colţurile cazărmel. Şi tOţI se veseleau vă­ zînd recruţil aşezaţî pe două r-indur-I în sala podită cu asfalt, Bucuria n'avea margini; mal ales leaturile din urmă arunoaîi «capc­ lele» 'n sus, sh-Iglnd cît le lua gura «ne-am dus, mă!» Sfios], aluritl stati noii veniti. Si tot strtn- " , ) gîndu-şl împrejurul trupurilor suomane.lo sdrenţoroase, holbau ochil în jurul lor, no- [144] lH ANTON BACAL1JA�A stiind să'sl dea socoteală de veselia celor , , ce aveau să scape, zîmbind cîte o dată la glumele soldaţilor vechl, cari se 'ntorceau ele la masă cu gamelele şi cîte o bucată de pîine neagră 'n mînă. Soldaţii se tot învîrteau printre recru ţI şi cel mal vechl căutau să-I pue la mînă cu cîte ceva. Printre cel noul, tipurl de tot felul. Ve­ neau tocmal din fundul Moldovei şi acum vedeau pentru 'ntila oară Iaşil. In dreapta, unul zdrenţeros şi cu faţa galbenă îşI rotea ochi! cu spaimă de jur 'mprejur ca 'n faţa uriel luml nouă, necu­ noscute; altul mal încolo, părea mal vioiu :;;i tot îndrăznea din cînd în cînd să ridice ochiî spre soldaţii vechi, carl nu-I păreau atît de răI cum îI vorbea satul. Şi tocrnal în fund, la flancul stîng, retras de lîngă tovarăş), şedea un tîrgoveţ tînăr, cu faţa ne pîrlită de soare, ţinînd în mîna-I albă o umbrelă de mătase visinie. , Din anii petreouţl în «Grefa tribunalulul de Ilfov» îI rămăsese colţul de păr pe frunte, degeLul cel mic ele la mînă ţinut la distanţă [145] J)EZERTOlUJL 145 de cele-I-alte ... ca statuia lUI Gheorghe La­ zăr, şi un dispreţ suveran pentru desculţi! satelor, cu carl era acum silit să stea ală­ turI. Din cînd în cînd ÎŞI ducea la nas ba­ tista-I parfumată şi '�l dregea colţul pe frunte scoţindu-l cît putea mai mult de subt pălărie. Cei vechi se tot învîrteau împrejurul re­ cruţilor. -. Mă! băetane, întrebă unul, cît cel tu pi căcluliţa Iast' neagră? Că de-amu nu-ţi mai faci nici o trebuintl ? , - Dă!. .. Si recrutul dedea din umeri. , - Da' pi betili celea ci mi-I lua l - Dă!. .. Il! fund, unul îşI găsise «un sat.» - Da lelea Măriuca '? - Dă... ea arnu s'o dus hăt încolo la Oroftiana la an moş a il, că-i o ars casa din Păltineştî. Da bădiţa Ghiorghi '? A SaftH Chiaburulul ? IeI! 11! El amu-I tari scîrbit, că Ancuţa o luat pi Vasi li a 1}}0� Albulul... 10 [146] 146 A�T()N BA CA L13A$A Ien tacî l îrrra! ... Un sergent se dăduse pe lîngă «riem­ ţesoul» din fund. Dumneata eştl tot recrut) musiu '? - Da) recrut ... - Da' cum de v'a adusără cu ţăranii Y t' ? a� 1(1 • - Eu ştiu ? In zioa de azi nu să mal dă nici o consideraţiune unul bălat mal dă fa­ milie. Nicl n'a vrutără să ştie, m'a adusără dă la Bucureşti pentru că am contat acum v' o cîte-va luni cu domiciliu în Botoşanl. Parol d' onor) m'am stenahorisit. Şi desgustat) sătul pînă 'n gît de atîta şedere între sucmanele jegoase, scoase o ta­ bacheră roşie cu o potcoavă de metal de­ asupra şi începu a-şl face ţigară. Cînd is­ prăvi, î!7i aduse aminte şi de sergent. - Poftiţi, faceţi ţigară? - Vă mersi... ca să nu vă refuz. Şi la rîndul lui sergentul Incepu si'\, ră­ sucească o ţigară groasă ... ca dintral altuia. '" * * [147] bEZERTORUL 147 Se auzi în curte un semnal. Din toate părţile începură să alerge ofi­ ţer), sergenţI, soldaţI. Fie-care se grăbea să-şI găsească o treabă �i din gură 'n gură auzeai aceleaşî cuvinte: «vine don colonel». Colonelul urca scările încet, greoH:'!, cam adus de mijloc, cu o mînă pe sabie şi cu alta 'n vînt; barbişonul sur, adus înainte de vîrf, îl atîrna solemn de la bărbie. 'I'oţl îşI luară poziţia. Un moment nimeni nu mişca, amorţiseră şi degetele, ochii nu mal sclipeau. Prin imitaţie, fără voe, recruţil sedeaii si el smirna. Pe toate fetele aceeasl " " frică, numai tîrgoveţul vrolâ să pară mar puţin mişcat, dar picioarele-I tremurau şi ochi! i se flxaseră pe vîrful ghetelor, de unde de-abla sgîndărea cu vîrful umbrelei o bu­ căţică de noroiu. Colonelul ceru un condelii, iscăli cîte-va hîrtii, apol se scula, îşI lua un aer mal grav, băgă degitele de la mîna dreaptă între nas­ tur-il de la plept al tunicel, puse stînga pe mînerul săbief şi Incepu un discurs erno­ ţionat... Ar fi zis: Mihalii Viteazul la Călu­ gărenl: [148] 148 AN'roN BACALBAŞA { I , «Copil! Să fiţi cu minte, să vă siliţi. .. Cariera armelor e frumoasă, e nobilă! Pentru consolidarea Patriei, suntem dator) C11 toţi) să ne sacrificăm! Să fiţi ascultătorl �i su­ pUŞI, CăCI, cum s'a zis cu mult rezon, dis ciplina este sufletul armater! Mal mult va­ lorează o mînă do oştenî disoiplmaţl ele (',ît, o trupă de mercenari! «Oficerl, sub-oficerl, caporali şi soldaţl, Iltl hllnzl dar severi cu recrutif ! Fit] im- , , , parţial! dar riguroşl în aplicarea pedepselor ; recornpensaţl virtutea, pedepsiţi viciul. N II ultaţl că cea d'Intilu datorie a unul supe­ rior este acea de a fi un părinte bun, dar sever ... «Recruţl, fiţi confientl În şefi! voştri f;\i respectuoşi drapeluluî, căcl, cum s'a zis CIl mult rezon, drapelul este simbolul onor uluf, precum onorul este simbolul drapelulul ' Adevăratul soldat este acela care moare la umbra drapelulul ce 'I-a confiat Patria-Mumă, dar nu'I lasă din mînă ... 'I'răîască dar �Ja­ ostatea Sa Regele, trăfască armata romină ... Rupeţ) rîndurile, marş h - StJ'igaţr «tr ăiţl», mă! sLl'iga!l «t!'ăq,lIJ, [149] / DEZER'l'ORUL şopteau sergenţH pe la spatele recruţilor, cînd colonelul îşI sfîrşi discursul. Dar recruţif erau pe altă lume. Severi­ tatea coloneluluî şi frica ce citeau pe toate feţele le 'ngheţaso inima. Numai tîrgoveţnl aproba din cap şi spuse sergentuluf de-ală­ turI: «foarte bine CI, vorbit.» In sfîrşit l-a băgat prin cornpănil. Căpitanul se apropia de sergentul-major: - Vezl, să scoţl garnitura de reformă �i' s o dar pă oameni. Caută să ... să nu fie ... sUL .. asa plină .. de insecte! , , - Prea bine, 'nţeleg. - Şi sergentul de zi să le dea pilnca �i rachiu. Dup'asta să mi-I tunză pă tobă. lIainele lor să le ducă la magazie; le-om vi nde cînd s'o fixa zioa de licitaţie. - Prea bine, 'nţeleg. - Vezl, că eu acum mă duc la masă. {, 'ind m' alU întoarce, să găsesc tot gata. - Prea bine, 'nţeleg. Şi căpitanul eşi, după ce luă un rachiu �i o coaje de pilne şi puse pe un soldat Să-I şteargă ghetele �i gulerul mantaloî. Tîrgoveţulul îI luase Dumnezeu glasul [150] 150 ANTON BACALBA:-iA j i I I I I 1 I! I 'i M ! '1 cînd a văzut hainele ce avea să 'rnbrace de-acuma 'nainte. Curgeau peticile de pe ole şi par' că umblau singure. SoldaţiI spu­ neau că hainele astea făcuseră şi războiul de la 1877. Sergentul-major făcea zîmbre la tabachera cu potcoavă si-I pusese gînd rău. Incepu să vorbească tîrgoveţulul despre avantagiile pe care le are un soldat să se la bine cu «gradele» şi mal cu seamă cu sergentul­ maior care este, după căpitan, «sufletul corn­ panief.» Dintruna 'ntralta, aduse vorba des­ pre tabacheră: - Iii ! Ce frumoasă tabacheră! Am cău­ tat şi eli una aşa, da' n'a fost posibel să găsesc. Dac'aşl găsi, momental aşI lua una. :\Iă 'nebunesc după tabacherile cu potcoavă! De unde ai luat-o? - Asta-t din Bucurestl. , - Din Bucureşti? Ce SpUI! Şi scumpă să fie una asa? , Nu, un bagadel, patru Irancl! - Eftină. - A, am avut alta mal frumoasă, pen- tru ţigărf, da' ml-a furat-o ... [151] DEZERTlJRUL li11 Ţa-ţa-ţ(t! .\uzl domnule? El cum? Stiu si eu? , , Dă să-ţf o ţilt elt pă asta, că aioi sîn­ tără mulţi lungl do mînă .. - .\f;ll! Acuma mă păzesc elt, că m'am fript o dată. - Curat! Cin să frige la cior-bă, suflă f;'i la Iaurt ... -- Sigur. - Dar ... să-ţl spul eh·ept... dacă 'mi-ar da-o mie spre sovinir ... ţl-a�l Ii îndatorat ... So ami plantonul strigînd: «d reptf !» Y enise un ofiţer. Sergentul major! Porunoiţl ? A plecat don căpi tan ? Da, să trăiţl don locotenent. Ofiterul esi fredonînd: , , Ou dit ({ue l'ou te marie ... t\ergentul major era furios: tabachera 'I zburase cu potcoavă cu tot, rar fostul co­ pisL la grefa tribunalului de Ilfov se pier­ duse prin cazarmă. * * * [152] , I , , , 152 ANTON BACALBAŞA , . II I :1 ! l ' , i' I I ! 1··' ,) i , 1 i' I 1. I '1 Lîngă uşă, sergentul de zi împărţea pîr­ nea recruţi!or, cart rupeau dlntrtnsa parcă nu mîncaseră de-un an. - MăI leat, striga un caprar, să nu Iael Iirrniturj pă jos, că nu eştf acas' la tat'tu! -- Dă, om griji... -- Ce «om griji»? Vezi să nu te gri iese Oll mal curînd! Aier nu merge cum crezl tu. OrI gîndeşti, poate, că al slugi să mă­ ture după tine. - Ba nu; da undi sî cadi si mîncăm? - Unde? In căciulă ' Tu nu pari prost; do unde eştl ? - Di la ScutenL - Si al cur estl din Scutenî ? Am fos- , , tără nOI p'acolo cu reghimentu. - Atr fost? Apîl daca stiti, mal la vali J ), J di primărie, este o ogradî mare cu dou case: într'una sedi tătuta si 'n cer eli la , " vaIi sormo cel măritatî. Da' cum îtr zice tie? , , Neculat a Sultanil. Da' alde tat'tu, alde mă-La sintără oa­ menl chlaburj ? Dă, gospodarl. .. [153] DEZERTORllL 16.'3 - Fruntaşl ? Ce 'Iceaă el cînd al plecat Încoa? Nu să boclau ? Orf zi: ba bine că nu !... Ti-a datără bani multi? , , Dă, numa cît vre-o trif-zăcf di francl. .. Şi ce l-aI făcut? I-aI dat pă gîrlă? Li am tăl.i, fără cît on leii di parali, Apăl bine, bine. Tu o s'o duel foarto bine... dacă,. dacă ţI-ei face datoria. Să nu 'ntorcî vorba 'napol la un sergent ori la un căprar, că pîn 'la ofiţeri, - ei sintără mosafirf în cumpanie. Vorba ala: pin'Ia 'Mne­ zeii te fură sfintii. Să cautl cît ăî putea , , să nu trăeştl răii, cu oăprariî mal ales, că -- păoum îţi spuseîă - el sîn tără mal mari în cumpanie ; că ofiţerii - VăZUŞI tu singur adineaorea pă căpitan - el stă un ceas si să duce. Tine minte, că 01'1 nu te 'nvăt " , dă rău. * * * Peste un ceas odala era plină de părul recruţilor, po cad îl tunsese «ca'n palmă». Il îmbrăcaseră în haine militărestf ca po [154] I I , . � 1 I :1 il -t j I L 154 ANTON BACALllAţ''\ - ------ - - -#- --- o companie de dezertorf, aşa atîrnau zdren­ (,ele de pe el. De-acum încolo, o VIaţă nouă se doschi­ dea înaintea lor. Pletele ţărăneştl tunse, livreaoa îmbrăcată .. -de acum erau ai Sta­ tulul. Şi vlaţa asta necunoscută, pe care o aşteptaseră cu groază, avea să-I stăpînească încă treî anl. Cînd au să scape, şi cum? IIaina asta îl strîngea ca nişte chingi din care nu to mal dezrobeştl pe vecie. Un recrut stetea Ia fer-eastră. Privea la dealul de po care Galata 'ŞI ar-ată zidurile fioroase cu biserica îngrită do vreme. (�a­ lata! Auziseră de dînsa. «Cine nu-l decluplinal, acolo putrezeşte !» Şi privirea-I se pierdea cle­ parte-departe, peste dealurl, într'un colţ do pămînt pe care cu sudoarea frunţel îl mun­ cise, unde erau toţl al lUI, unde era Ileana cu care oopilărise şi cu care gîndea s��-şi u­ nească soarta, unde erai'! îngropate toale visurile oopilăriel şi toate năzuinţele tine­ reţel, dragostea şi patimile lul.... De-acum cine ştie dacă va mai călca o dată po p{t­ mintul Iubit... De-acum ... - Măi băete ' [155] DEZERTORUL 1:1;) ---_.- .- --- --- Recrutul tresări. Era un sergent. Mă! băete, nu te mal gîndi acas'. De­ <:iCUS! încolo să m cu mintea numa la ar- , mată, dacă vrei s'o duci' bine. Las' o dra­ culul pă fata lui Nea Ion, că'f7] găseşte ea ele petrecanie ... Te-a] făcut catană, numa la cătănie să te gîndeştr... - Dă, domnule, m' OI gîndi ... - Ia ascultă, cînd vorbeşti cu un grad, să nU-I mal zici' «domnule», că aiol nu merge ca la primărie cu notaru. Zi (domnule ser­ gent» orl «domnule căprar », ce-o fi gradul lul. Pin' ce-om deprinde şi nol. Mal lntrebaţf din soldaţii vechi, că pă urmă cînd n' Oţl şti, o să vă fie grell. - Inţălegem. Şi sergentul pleacă, strigînd pe un soldat vechiu : Petre Gheorghe! Porunoiţl, să trăiţ'î don sergent! U nd' tl-e fata de pernă? , , Trăiţl don sergent, ml-a furat' o cînd am fost la arest, .. -- Cin' tî-a furat' o? , [156] ----- ----- 1:16 ANTON BACALBA�A Nu ştiu, trăiţi don ... De ce nu ştil ? ? .. De ce nu ştil, mă? ? N'auzT? de ce nu stil ? Am să Le l'a- , pllrtez să te dea în judecată pentru pler- dere de echil)ament cu retidiv ... stil c'aî mal ' , pIerdut şi o gafcă ... Escadroanele de sfinţi care să ţin după Hristos ca jandaril după �Iaestatea Sa Regrul !! Pînă 'n treI zile să Iact perna, că te bR,g în boală! - Să trăiţl don sergent, daţi-m] VOG să \':1 spun ceva: n'am parale, că ştiţi bine că la 'nchisoare nu se dă soldă ... - Să ar 1 ... LumÎnarea cu care a umblat lJl1mnezeu în noaptea 'ntîlu cînd a făcut lumea! ! Că don căpitan pă mine m'apucă! . \uzT mă? Şi dor pumn] răsllnară înfundat În fălcile soldatuluI. Hecruţil se ultaLl cu groază. Frica '1 În­ găJbenise pe toţI. - Trăiţi don sorgont, nu mal e ordin de ' bătae, răspunse cu ochii' n rămîn t cel bătu t. I j II [157] DEZERTORUL 1i)7 Ce-al zis '( Ce-al zis '1? 0.' u mal o ordi n do bătae?! Auz! decfuplină i Bine mă, a�il, mural stil tu să dal la răcutf ( Am să te , , (];:d'l în judecată pentru pierdere de echipa­ ment cu retidiv si răbeliune 'n timp dtL , , pace! In loc tu să spul la răcuţl : «mă, cînd ttl vedea pă clon sergent 01'1 pă don căprar să Le-apuce Irigurile, să intri 'n pâmlnt h tu 'I lnvetl la iusuhordinatie ] Asa al învă- , " ţaf la tiurie ? .. Papuoii Malchif Precistil :;;;i lingura cu care bea arhanghelu grijanie în zioa de Blazovestenil l, ... Las' CtL te 'nvăt � , , orI mehtărie l. .. Şi alţi dOI pumni răsunară ... Se auzi gornistul auntnd de masă. - Aide, strigă sergentul do zi, lingur-a �i strachina ! Trecf pă două rîndur-I, leat Trocf mai rute, că te l'a mama draculul ! L'n recrut se apropia. - Domnule ... Xia nu nl-o dat pîine. --- ])[L ce? 1 In soldat vechiîi r-ăspunso : :\ u s'a aj uns o pî1IH'. - Dă ce nu s'a ajuns '? y [158] · .,� ANTON BACALBAŞA ----- 158 - TrăiţI don sergent, cît am fost eii de platon, aţi luat una domnia domniilor-voa­ stre de aţi mîncat'o cu tocană particu­ leră, Se auzi o palmă. Nu tI-e rusine să minţl, mă? Cînd am " , luat? ApoT către recrut: - Marş de-ater! Ar venit de-acasă, _ să-ţI cumperr! - N'am părale ... - Să ar! Ce treab'am eu? Ar s'o duel răi:'l, dacă dup'acum ar începuL cu mofturile.! Porniră la masă. Cazanul fu scos În curte şi soldaţii Re apropiau unul cîte unul cu capacul ca stt '';lI la porţia. Tîrgoveţul cu tabachera potcovită eşiso şi el, nu ca să mănînce, dar «ca să aTbtt o idee». Sergentul îl duse tocmal lîngă cazan, pe' de-asupra cărura un regiment de mnşte zăcea decapitat. Ce, domnule sergent, de' asta mănînett toF? întrebă tîrgoveţul. , 11 ," It II I� , [159] ... ,.. DEZERTORUL 159 - Păi! Stăpînul tabacher el îşr puse batista la nas. De la cazan l'a purtat prin hucătărie. Pe jos nu se mal cunoştea dac'a fost o dată podit cu asfalt; acuma se vedea numai ceva cenuşiu crăpat, şi vre-o cîte-va băltace de apă stropsiseră păreţii. Intrun colţ două hlrdae cu apă, peste care plutea o pojghiţă de grăsime albă, impetioată. Nişte tocătoarc murdare pe mese, Iar în CUIU obligatorul �ir de ardel II şi legătura de usturofîi. Ca­ zanele murdare fferbeau într'una, Jar în fundul unel colosale putini de borş, în care nu rămăseseră decît huştile, muştile jucau în pas de voe. In fundul plitel sfîrî'i'a un capac de birlon plin cu ficat. 'I'irgoveţul UI îl mirosi a tocană. Da' acolo ce-l? întrebă dînsul. - E nişte tocană mal particuleră a noa­ stră, răspunse sergentul. - A, va să zică nu sînteţl pU�1 în banl ? - Ba da, da' mal facem �i cîte o tq- cană aşa de riolriziţie ... Cind alt e�it elin bucătăr-ie, afat'it impro- u _Jl [160] jurul cazanulul nu s'auzeaă decît vorbele astea: Mal pune ni�te grăsime! Dă o porţie mal slabă! Asta-Y sgîreru 1 Asta-Y crolan L .. Din cînd în cind, glasul căprarulu] eat-e striga la recruţr: - Ilo 1 Ilo, răcane 1 Mar la urmă! Incă nit ţi s'a curăţit maţele de mămăligă! Ce te 'llde�T aşa, ca fata mare la argea ? ... La teorie. Un căprar stă în faţa recruţilor �i le spune: - Staţr la marginea patulul, mîrnile pă genuchl; n'ar voe să mişti nici să 'ntorel capu, măcar de-ai muri. Să nu clipe�tr din ochi, leat, şi să asculţi ce ţi să spune, ca să-ţi intre 'n devlă. Şi, după ce tuşi cazon, căprarul începil: - Decluplinamelitară este o Supunere oar­ bă ... care aveti o tioO'ari\? , , - Am eli, să trăe�tT domnule, zise un recr-ut, �i scoase din tunică o pungA de pTele strînsă cu ba ere la gnr{t �i pe fundul II 1 1, II 1'.',: II I .,' , , I , I I " II, '1 J ,) , 'II I I I 160 ANTON BACALBAŞA [161] pa DEZER'I'ORl1L 161 căreea de-ahla se zărea puţină mahorcă prăfuită. Căprarul sucea ţigara. - Domnule, eu am voo să fac o ţîgarî di L1uLlull? întrebă recrutul, mîndru că a­ vusese onoarea să dea o ţigară «unul gi-ad ». - lIe, he! Nu te uita ce fac elI. Cum al să fI 11110 ZI tu inaiutea mea'? Nu te gîn­ uORLI '? , - N'am ştiu]. - ApăI să şti!. Inflrioru nu poate fuma Înaintea supiriorulul său, fio 'n timp dă pace lin 'n timp dă rezbeI. Recrutul î�l strînse punga, ultindu-se eu jind. Şi se gîndoa: batlr on fum sÎ 11 tras! Căprarul incepu Jar teoria: -- ... oarbă a infiriorulul către supll'loru săli. Armata fără deoluplină al' 11 ... daţi un chibr-it. TTn recrut îl aprinse 1111 chibrit, şi că­ prarul, aprinztndu-şl ţigal'a murmură prin­ Ire dinţl : du-te la loc! Apol, urmînd: - ... o adunătură dă oamenl piriculosl sucletăţil. Decluplina este sufletu arrnatil.; 11 [162] p 162 ANTON BACALBA$A --- . , ti 1 " '1 Băgaţl dă seamă, cam să vă puiii să ziceţf după mine ... Dar recruţil numal cu ochil erau la că­ prar. Gîndurile lor eraii departe, peste dea­ l urI, la satul lor, la casa lor. Cîtă deosebire între teoria din cazarmă �i poveştile de la sezătoare! .Toate basmele căprarulul, din care nu 'nţelegeau nimic, pe o ureche le intrau şi pe alta le esau ... Unde-s poveştile cu feţi frumoşî cari răpesc pe lleane şi le duc departe, prin pădurea de argint, în palatul zinelor ? Unde sînt glumele flăcăi­ lor, sfiala fetelor, ochi! inohişl al bătrînelor, inceputurile de dragoste şi jocurile nevino­ vate şi uşoarele strînged de mînă, tot far­ mecul unor vleţl tinere .. ? Disciplina mili­ tară este o supunere oarbă! ... Şi unul din el, tot gindiudu-se acasă, î�1 vedea Iubita plîngînd, fugind de strîngerile 'n brate ale flăoăilor dusmănosf de norocul , " luf, şi scoase un oftat adînc ... Dar căprarul uitase de mult oftat urile din vremea de recrut. - Ce oftezl, măr? Nu să oftează la tiu­ rie.! Ţi să pare grea meliţia? Da ce-o să [163] tlEZE1t'rORtlL 163 , 1 mal vezl încă! Ia mal bine spune ce-am zis pîn'acuma, că eu nu pasc bobocil acilea l Recrutul se sculă 'n picioare. - Haida, zi, de! Să te aud ... Deoluplina ... Cu glas înăbuşit, recrutul începu: - ... Decluplina.v. suci etate ... supirioru ... - Asa, măl ? Vezl, dacă nu bagI dă seamă? .. , . Ce flloscofie mare e să 'nvetl ? .. Mal zi odată! , - Decluplina... sufletu... adunăturiI... - Asa te-am învătat eu? Hal? Asa te- , , , am invătat ? Ia să te fac eă să fii cu min- , tea acilea ' Că doar acusica 'ti spuselu dăs- , , tul dă limpede şi pă isplieatelea; nu-I ca să zicl că n'ai înteles... da' tl-e gîndu la dracu. , , Il luă de mînă şi-l duse în faţa lămpel din perete. - AI să-rnl stal aici toată seara. ŞezI Într'un picior, ridică mîna dreaptă 'n sus, şi mişcă din degitu arătător mereu; capu sus. Şi nu clipi. Aşa să-rnl star. Şi să ştii, astă să chlamă ((să chem>;' pă dracu dă la lambă», BIetul recrut se poticnea mereu. Il durea mîna, îl dureaă ochii de para lămpel,­ dar cînd vrolă să lase piciorul pe pămînt, l' [164] 104 ANToN gACAL13A$A să 'nchidă din ochi sau să lase mîna 'n jos, auzea glasul căprarulul: - Chiamă pă dracu dă la lambă, că a­ cuma viu la tine! Nenorocitul lăsase capu 'n jos încetul cu Incetul, Iar din deget de-ablă mal putea misca. Căprarul îl zări. 80 apropie de dtnsul, scoase o ţepuşe de lemn din buzunar f;li o puse reorutulul sub bărbie. - Mal lasă-ţl dovleacu 'n jos, dacă poţi! Dar peste un ceas recrutul îngălbinise. Se sprijini ele zid f7i lăsa mîna în jos, apol eăzll pe scindurl ; ţepuşa-I singerase bărbia. - Du-te la loc, îl strigă căprarul. Acuma te grăţiet, pent' că e!7tl răou t, da' mal Lîl'­ ziu te la mama draculul l Cînd le-a dat drumul de la teorie, li se părea de bucur-ie c'ari scăpat �i de' miliţie ... * * * In scara aceea sergenpl Iăccau un chef cazon la cazarmă. Trecuse o lună de la «insumarear recruţilor. Acum, mal cu ghion­ tur] mal cu pumni, !7tiau «decluplina» pe de rost. [165] DEZERTORUL 160 : ' li II , " I In fund, lîngă fereastră stă sergentul­ major, doul sergenţl şi tîrgoveţul cel cu ta­ baohera, sau mal bine cel fără tabacheră, ­ căcl îl convinsese sergentul-major că e o ru­ f;lino ca «părintele cornpanieî» să nu albă asemenea obiecte de artă. Şi pe cînd în sobă se feig nisce bucăţi de carne înţepato de baionetă, două ploscl cu vin trec din mînă în mînă, din gură 'n gură ... - A�a mă, zice un sergent, s'a dus dra­ culul mclitia ! Alt' dată era vlaţă, aveam , , avanturI, nu glumă. Acuma numa oliţor il a(l parte: unu-I cu popota, altu cu ordinalu trnpil... n'o să mal vezl roangajaţl cît cucu ! ... - Ba bine că nu! AZI s'a str-icatără i;\i soldaţi f;'i tot. Cînd cel unuia o ! igară, îp face mutre, parcă l-a! cerc pă a bătrînă! - Da ou ce sa mal zic! răspunse ser­ gentul-major sucindu-şf sflrcul mustăţ il OI' ; cînd eram pă 78 în DorobanţI, nu mă 1111l1- ţumcam cu trei-patru sute dă Irancl pă 1 ună! Aouma, tufă dă Veneţia şi clelă dă ogar! Şi oftă adînc. Ştiţi ce, don sergont? zise tirgovoţul, care, graţie micilor economii realizate la J , . [166] s r 1 ,1 I -- ANTON BACALBAŞA Grefa onor. Tribunal Ilfov, trăia tot printre «grade». Ilaldf să punem pă Potoroacă să ne cînte. Are haz ţiganu! Bine zid. Zău aşa. Da mai dai un chil dăsta roşu ? În­ trebă sergentul-major. - Cum să nu? - Asă- da. , Apol strigă: Potoroacă ' Aordc ma! 1) Iaca 'udată, răspunse ţiganul, care nu vroia să vorbească 'n limba luî. Potoroacă se gătea să se culce, dar au­ zind porunca sergentului-major începu să se 'rnbrace. Era soldat de doul ani de zile. Rotund ca o minge, negru cu lustru, foarte caraghlos în de obşte şi mal ales la ordinul sergentuluî-major, Potoroacă ajunsese să tră­ Iască bine 'n companie de pe urma calităţel pe care o avea de a 'nveseli pe «grade.» Era scutit de corvadă foarte adesea, făcea de platon tot «schimbu 'ntilii », nu intra (1) Vino'ncoa mă! [167] DEZEI1TORUL 107 I J în gardă decît la locurI uşoare, �i pe de­ asupra i se treceau o mulţime de luorurl pentru care alţi] ar fi stat cu «căţeaoa» ori ar fi făcut «pluton de pedeapsă.» Şi Potoroacă aprcclă foarte bine foloasele astea. Acasă fusese lăutar, încît cu insul­ tele botarilor şi cu glumele lor era deprins. Pon tru un ceas-două de oar-aghlozltourl, era scutit de multe nevol ; de aceeea, cînd auzi glasul sergentului-major, se 'mbrăcă îndată şi veni înaintea lul, - Şo mal, carei? (1) îl întrebă un sergent care învăţase două-trei vorbe ţigăneştl. - Saşişto, o rai; da keratmos? (2) --- Mişto. (3) Toţi făceau haz mare, mal mult de «ca­ maradul» lor decît de Potoroacă. Sergentul major îl spunea într'una: - Măi Vasiliule, tu trebue să fi! neam dă ţigan. Zău, mă. Dă unde eşti tu dă loc'? - Dă la Stîlpu din Buzău ... - I! Apă! acolo sîntără toate şatrele (1) Ce mai facl? (2) VOInic, domnule sergent: dar d-voastră '? (3) Bine. [168] 168 ANTON BACALBAŞA ţigăneşt]. Acolo caută ţiganii auru 'n gîrlă ... Să stil că esti ţigan. Ciş, cioară, cîrrr � , " , Şi cel-I' al ţi, după sergentul major: - Cîrrr ! Potoroacă se bucura grozav că găsise un «grad» din neamul lui, �i chlar răspîndea vorba că sergentul nu seamănă cu tat'său. Kilul omului-tabacheră sosise �i trecea de la unul la altul printre cei patru tovarăşt de masă ... Iar Potoroacă, imitînd cobza pe o baionetă, cînta mereu: f?apte gîşte potcovite A plecat să mărite ... Şi cînta �i juca �i se frămînta, î�1 sucea picioarele, dedea din mifnl, apoi se trintea la pămînt �i se făcea mort. Atuncl unul din sergenti lua baloneta 'n mînă si '1 lovea de , , două-trei OrI: - Scoală 'n sus, gaiţă! Uite mă, a "n­ viat şoşoiu! 1) In vremea asta, kil'ul se golea, Iar fostul proprietar al tabacherel cu potcoavă se ultă lung cum sergentul-major îl potcovise. 1) Epurelc. [169] DEZERTORI.1L 169 Amintirile grefel Tribunaluluf Ilfov eraii toate în tabachcra ceea. - Nu mal dal un chil, Guţă? întrebă sergentul-major pc tîrgoveţ. - Zău, parol dacă am v'un ban la mine. - AşI! Să poate '? Dumneata e�tl do fa- molie, cum să nal ? - Am, nu poclu pentru ca să zic; da sintără la don căpitan ... - Staţi să vă dau Oll un pont, răspunse sergentul din dreapta, întîiul direcţional al companiel. I laldl, să te vedem ce pricopseală �ti1. - E un răcan de-ăştia noii cu parale. -- Care-I ăla'? Că 'I-am văzut mangosiţl răii pă toţI... - E Neculal a Sultani1; l'am dibuit dă cum a veni t. - Bun, bun, hard! să te vedem. Sergentul din dreapta ::;0 depărta. Dete tircoale paturilor şi ajunse în dreptul re­ crutulul de la ScutenL Neculal al Sultanel dormea. Sergentul se apropia, încet de el, îl apucă uşor de vîrful nasului şi începu a'I striga cu glas dulce: ,1 I " ", li ii I [170] 170 ANTON BACALBAŞA I Niculae, măl Niculae, mă Niculăiţă, mă Nicule ... Recrutul dormea greu. J\Iă'f Nicuşor, mă... Scoal' flăcălas. , , Se deşteptă. Intr'o clipă fu în picioare: Trăiţi, don sergent, ce-aţl ordonat '? - Stal jos, băeţaş, Lasă, că eu nu's Vodă! Par' că nu sîntem tot oamenl ' - Dă, aş a-l don sergent, da ... - AşI! Ăla 's mofturoşl, care să sperie dă galonu lor dă la mînă ... - IrITa, don sergent, ci şngueştI mata ? - Sîc dă nuntă! Foarte sir-ios ! Eli nu sînt ca alde cine stie cine ... , Dă ... -- J\Iăl Nicule, la ascultă: imprurnută-mf tu v' o zece franci, că ţi-I dau eu la sol dă. - N'am, zău, don sergent... - l\Iă lovisl în pălărie! Da nu Şti(l eii că ar? . Nu mi-al spus in singur cînd a'f venit, că al trel-zeol dă Irancl ? - Am avut, da' s'o dus; am mal dat pi la unu, la altu ... Cars'zică nu vrel să daf..; - Zău, don ... I � , I [171] DEZERTORUL 171 0' 0' 1'0 . ' , - Nu vrel, de? Bine; dacă te facl tu . pentru două pese, lasă. Tot ţie o să-ţl pară rău ... Şi sergentul s'a 'ntors la locul IUl, Între tovarăşl. - El, Întreabă sergentul-major, făcu�i ceva? Pă dracu ghem! - ApăY te lăudaî, .. - Nu v'am spus că nu mal e meliţie ? S'a stricatără si soldatii, dom 'le ! , , - Aşa el oftă sergentul-major. S'a 'n­ torsără toate alea pă dos. Cin' s'o mai ro­ angaja da'acuma 'nainte, catană să moară! Da' las' Că-I o fac eu 1 Să'SI aducă aminte , dă laptele care l'a supt la mă-sa cînd era d'o schîoapă! Mal stătu puţin sergentul, făcu o ţigară, apof strigă: - Un Ioc i Soldaţi! dormeau, că trecuse de mlezul nopţel. Era pe la schimbul al doilea. Intr' o clipă sergentul se descinse de cen­ turon şi începu a croi «pă un cap» de la o margine la alta a cazărrnel. i I .: i , [172] 172 ANTON BACALBAŞA Il \ Soldaţil, speriaţl, săreau în sus fie-care cum putea. Era o zăpăceală 'ntreagă: unora li se părea că a sunat alarma, altora că s'a făcut zia, nirnenl nu-şl dedea seama ce se 'ntimplase. II vedeaI sărind din toate părţile. Dcşteptindu-se, unul striga «drepti», altul «front», cel mar mulţi priveau cu ochii ră­ tăciţI în toate părţile. Veni rîndul lUI Neculaî a SultaniL Sergentul îşI sumese minicile de la tunică :;;i '1 lovi de două ori cu catarama curelel. BIetul recrut sări în sus zăpăcit. �Lrînse pă­ tura în mllnf', strigă de două 01'1 «văleii !» apol privi alurit. Dete cu ochiî de sergent, care sta Încruntat în faţa luî, Bălatul chla­ burulul de la ScutenI pricepu numai decît ce-I adusese focul ăsta pe cap. IşI luă În­ dată nădejdea de scăpare. Faţa i se făcu galbenă ca ceara şi două Iacrimf îl licăriră sub pleoape. AI auzit tu cînd am cerut eîi un chi­ brit? Ual? AI auzit ? .. - Trăiţl, dan sergent... N'am putut, .. dormeam ... - DormeaI! Dorrni-r-al mort! � LI vorbi [173] OEZERT01WL 173 'naintea mea! Ce te-am învăţat eu la tiu­ de? Să dorrnl, hal! Ia prubulueşte tu că s'ar fi aprins, Doamno fereşte, cazarma ... Ce-al fi făcut? Soldalu nu trebuo să doarmă, at.ît, În timp de pace cit �i 'n timp dă j'ăzbolll! - Trăiţr... - Nu voi-bi ! Şi alte două lovihu-I răsunară. - Infirioru n'are voe să doarmă în faţa supiriorulul său în timpu sirviciulul ! ... Ia să-mi vii încoace; las' că-tf a1'ăt eLI sornu , îndată! Itecrutul se doto jos din pal. Sergentul luă tesacul oornistuluf �j'J asvii-li în pămînt. 'I'esacul căzu cu vîrf'ul în sclndurl �i se infipse sblrniind. - Să'I scotl cu dinţil, rătano l Am să te , , 'n văt melitie din vremea III Pazvanl.e ! Ră , , pl minte c'al mîncat pîinea StatuluI! l iecrutul puse mîinile la spate, se aplecă de mijloc, apucă tesacul cu diuţil de mînei' �i lucepi a trage ; dar tesacul ora. înfipl adînc �i rezista, La spatele lUI Neculal, sergentul îl lovea mereu cu cureaoa, stri­ gîndu-l: [174] 174 ANTON llACALflAŞA Trage drept, rătane ! Nu clătina te­ sacu, că asta-I arma gubemulul, nu-I oiştea lu tat'tu l Scena ţinu cinol minute. Cămaşa recru­ tulul se umplusese de sînge ca şi mînerul tesaculut. CăZLl leşinat la pămînt. - Stropiţi-l cu rachiu ca să-I treacă dun­ gile curelil, strigă sergentul. Cît pentru dinţl, las' c'au să-I crească alţii, nu-I nici o pagubă! Nu plere lumea! Şi veni din nou lîngă tovarăşi. - Nu mar e meliţie, dom'le! Dă cînd s'a desfiinţat bătata, nu mal e armată, e fleac! LUI Potoroacă '] era rău. Il trimiseră să se culce. Iar cheful ţinu înainte, de astă dată cu rachiu cazon. In fund, Neculaî al Sultanil plîngea În­ fundat. In vremea asta tot satul îl trecea pe dinaintea ochilor, ca şi cum ar fi vrut să-şI l'a rămas bun de la dînsul. * * * Din seara aceea începea pentru reor-utul din Scutenl o vlată nouă. , [175] Pîn'aci, toţi îl ştiau recrutul cel mal bun, era chlar pus pe «tabloul de avansare» pentru funcţia de «fruntaş». Nimeni nu �tiil, ca el teoria, toate semnalele le în­ văţase mal bine decît cornistul; arma o mînula ca un soldat veohfîi: muniţie ca a lUI în bună stare n'avea nimeni în companie. De atunci însă tot se schimbase. Il ve­ deai pus la toate corvezile, prăpădit, zdren­ ţeros, năuc de cap. De multe bătăi asur­ zise şi toţi spuneau că se preface. Era sătul de viaţa asta! Dormea de-abia cîte două ceasuri pe noapte, căcf vecinic era pedepsit, ba cu raniţa 'n spinare, ba de planton. Iar dac' adorm ea une-ori lîngă uşă, trudit, istovit, îndată bătăile curgeau. Era sergentul care '1 pîndea: - Dormi la post, hai! Soldatu nu tre­ bue să doarmă la post fie 'n timp dă pace fie 'n timp dă resbel! In urma lUI, soldaţi! vorbeau într'una: - Bletu a Sultani!! Ce soldat bun era la 'nceput! Stia si instructia si teoria; da' " " acuma .. !... ferească Dumnezeu! Si soldatii 's,r făceau cruce oftînd. , , DEZER1'ORUL - o _ 175 , , � i ,1 ' [176] 176 ANTON BACALBAŞA ------- Intr' o zi, cînd să rasă la instrucţie, caută Neculal puşca, puşca nicăirea! Numar ver­ geaua a găsit'o Într'un maldan din dosul cazărmel. Indată-I deLe 'n gînd: - M'a calicit de-amu l 'MI-o aruucat pus­ ea! Văleîi, cu ce am s'o plătesc Pli '? J\I'o '-..., văzut grosu de-amu.; Vorbele sergentulul major nU-I e�all din rn in te: - 'p-ai vindut pu�ca la v'o cîrciumă, rătane. Am să te bag În puşoărie pentru deturnare de efecte melitare! Pusca tine 7G , , dă Iranol, te-a luat mama draculul l Si Iurierul îl făcuso chiar formele de dare , '11 judecată ... * * * Insă a doua zi do dimlnenţă nWI'g'pa din gllJ'ă 'n gul'i:t vorba În compania a şaptea: - Neculal a Sul taull a dezertat L .. Si soldatil 'HI Iăcoaă cruce,' n li mai « ,QTa- , 'J � J dele » ziceau: - A dezertat a Sultanil -Neculal '? Hine l o'a dezertat! Era UI1 tîlhar! [177] " .flt-J7? {j 3J---!� »> -- J P ro VIRTUTE MILITARA PERSONAGII: Petreacă, sergent rcangajal pe dOI anl. SeI'�elltlll-majol', i-oangajat cu primă. Hlleorglte a �t,erani) r-ecr-ut moldovean. "miile, deşcă veche. Zamflreseu, locotenent distins. l-iul soldat. Il-lea soldat. Sel'A'ellţI, eaporalt, fruntaşi, soldaţi. 111 !J(/}'lIi�n}/(/, RIlClII'Pşll, Leatul 1886. Scena ÎnfClţişeal.i"t «camera» uneî cazărmi. In fund o uşc, alăturf Iereasuă ('(' di'1 ÎIl sam, lîng'i"t fereastră lin restel cu arme. In dr-eapta o uşc ee di'1 ÎIl camera sergentulul­ major. III slÎn,!.!'a pÎn!'1 lîllg:1 uşc, paf urI soldăteştl acopei-ite cu pCIlurI.-De-asupra uscl, portretele 1\1;\[, LI"" La ridicat'pa cortiuel, soldatif slall În picioare şi spun pe de rost teoria. Sl�r�'t'nt111 Potroacă, cu o nuia în mînă ţine tactul. [178] Petreacă, - Deolup] j na ... SoldaţiI. - (în CO?') Dcclupllna ... Petreacă, - �Ielitară . Soldaţii. -- i\JeJiLară . Potl'oacă. - Este . RoIdaţ,iI. - EsLe . Potroacă. - SufleLu . SoldatiI. - SufleLu . , Potroacă. - (scurt) Armatir! Soldaţil. - (idem) Arrnatil! Potroacă. - (strigîlld) Gheorgho a Ştefani! Gheorghe. - Zent l Potl'oacă. - Vino 'nccace! Glleorglte. - (venil/ll milităr('şt(') Trăi!!, don sE'rgen L! Potroaeă. - "\�(\. .sit vine, mit! dobitocule ? Xu �tiT nicl cum sit vine 'uaiutoa supu-io­ rul ni, hal ? Ia vozr, c:\ acu ma te . 11 vă] me­ lităria] :\Iar� la loc ' Glteorgltl'. - (se rif8/wpştr "n dl1('Île facin« stînga 'mprejur şi se duce la loc zicind 11Utt 178 ANTON llACALtlAŞA ------ SCENA 1. Petreacă - SoldatiI. , [179] VIRTUTE MILITARĂ 179 'nainic:) Trăiţi, don sergent! (Dintre cuiisc se aurle .glasul ser.fJentlllnt-m(�jor, care cltefueşt e, şi stri.fJăte de vival, it Ia vof.ru). Petreacă. - Gheorghe a ŞLefani! Hlteol'glte. - Zene! Petreacă. - Vino 'ncoaco l Gheorghe. - (ca mat sus) Trăiţi, dan sergent! Potroacă. - A�<\ Le-am tnvăţat eu, măl idi, otulo? Că mă ba2,'i În orernonal! As<'l, sli! tu .' , , să dai un i-ispect la un supirior ? Propune cit milnr- al' veni la cazarmă un grad, să zicem don general, cum te-ai prozanta ? \Ial'� la loc! (Gheorghe se duce la loc mili­ tăreşte). Petreacă. - Vino 'ncoa l Hheorglte. - (a,celaş'ijoc) Trăiţi, don sergent! Petreacă. - A-ha! Aouma �ti1'? Car' s'zică numa la general �!i1 să te ol)J'e�L1 scurt? Apif ('li ee sînt, mă? Nu sînt tot supirior '? Gheol'g'lte. - Ha da, trăi�1... Petreacă. - �n vorbi! ('Îl looeşic cu nulaoa), SI'I'ţ;entnl-ma.jol'. - (dintre culise) Sergent! Petreacă. - Ordonaţi, don sergen' -major ! Sergentul-major - (tot din culise şi după ce a zis din noît : vivat it la votru.] Pentru-ce [180] 11\1'1 Învevr mal hin« cum S�t se prezante ? Potl'oacă. -- Il învăţ, don si'I'gon 'major; da nIL VI'O:-t sit 'n!,pleag';t, 1111-1 dcciuple nat l �el'l-\'entul-majol'. - (lnlrâ '1/ ecen«: Însă 111({­ iute de a intri; !w awl« din 1/(1/{ între culisc : oirat (1 la uotru), '1 III 1· 1. � j l ! I }, ill 1. .� i : , '1 1 , " , , j' I , .1 , 1 � ,i � 180 ANTON BACALBAŞA .. ,;,: ;.':', �I' . . '1 �l, l�1 ' '� I 1, " ill'�.· . I { II '1 II',' 8CE�"\ II Sel'�entul-major -- cel (le sus, �el'gcl\tnl-majol' - (c1!ltinÎ1/flll-sr jJ(' pi('ioarr). Ce face'? Ce Iaco ? E nedec'l1plon:-tL? Lasă eă '1 învitţ Olt acuma, să pe miutr- ca fn"l În via!a lUI mclitar ! Duruueata e�11 ({r vină, că n'ai mînă de Jier.; cu nl1'j'oltl�a (:·0 nil �Lil, dae'al in­ văţat ? .\l1Z1, clomIe, �it nu �Lic nici insulta supir-ioruluf ! ;-;Ial ci Le 'nvăt CL1! .. Luati-I , , În spinar-e (0oldaţiZ nu se mi:5âi) Ce, nauziţf ? Vă fac,p(:L ur-a-ud c! (La ualoueta de lo. sergent şi se repede printre toi; loniudu-«. .itunc: 'Un soldat llt' Il spinare pe Gheorghe). Petroaeă. - Cîte ordonaţi, don sergen' major? Serg.-majol'. - "\Imnal zece. Potroaeă. - (Lovind pe Gheorqhe) Una! SCl'A".-lIlajol'. - .\'f sil'nvet1 insulta supi- r iorulul '? t;heol'glte. - ErLa(i-mit, s' l răiţf, clon scrgen' majur, oă 'nvă].' (lec('((şl sceui! se rcpeiă pină l« zece Zorit/Iri. Din odal« scrg.·-major se aude oioal, a la uoiru). SCl'g'.-majol'. - (către Petreacă) Pentru ce al mîncat o lovituri? Petreacă. - X'am mîncat nici una. [182] 182 ANTON BACALBA�A ------------------ -------- �erg.-1ll3jor. - Ba al nri nca.t ' El' nu sîn t beat! Petreacă. -- (Dă lui Gheorghe a uu-sprc-secea louiiur«) Gata! Sel'g.-major. -- (către Gheorghe) .xcuma i;ltii '{ bă te 'n v eţl minte ' Şlil1 Oll pentru ce nu 'nvătatl val nimica! pont' că s'a desfiintat , , , bătaia din armată! Ia să Iic bătae, să vezI cum ati mal invăta! Auliîi, mamă! Cînd eram , , eLI răcut, pă 8.1, t;llill că era moliţ io ! Acuma '1 curată prosteală! .vtunol azvirleal Iesacu de zbirnîla în soindurf si te punea să '1 scoti , , cu dinţii. Acuma nu mal e meliţie, nu mal e deciuplină, nu mal e nimic! Săraca bătae, numa ea v'ar veni ele hac ... Da' de! Acuma nu 80 mal bate, acuma e molilie nouă, ele- , ala sinteţf aşa de procopsiţi!(Lul Potroac«) Al o ţigară '? Potroacă.--Parol n'am, dan sergen' dracu !... .vcuma să vă Iac niţică I iurie din tragerea 'n ţintă ... (pe ton de lecţie pe de rost) Arma model 1879 se compune din următoarele particule, adică particuler .. , E�te ... ăsta... blocul) adicălea globul) cum e- pă la lărnbl d'alea frumoaselea ; al doilea teava ... adică ... ţeava ; al treilea patu ... adică ... patupuştil, �i al patrulea albia ... cum ar fi o albie ... albie) de ! Va s' zică) pă ce cunoştl o arma model 1879 '? [184] 184 ANTON BACALBAŞA -------------- ------ Vasile. -- Arma model 1879 are ... o ţeavă, un pat particuler f;\i o lampă. Petreacă. -- ('e lamhă, mă'? Ce visez] de lambă? (Vre(L s(r, 'l looeasoî; Vasile. - (Ferindlt-8e.) Un glob ele lampă ... Petreacă. -- .\pîl vczf a�a. (Hobu-I glob şi lamba-I lambă... Ce-are a face gl'iva cu e­ purele "? Un soldat. -- (către altul) Da unele o fi globu, mă'? Alt soldat. -- O fi înăuntru, dracu ştie. Un soldat.--Şi cum nu să sparge, cînd dă foc? Alt soldat, -- .\pîl de, e glob cazon! -­ I'otruacă, - Ce vorbiţl acolo, răcanilor ? Intîlnl -- soldat. S' trăi ţi, don sergon t, mă 'ntreba cum de nu se sparge globu, cînd dă foc cu arma. Potl'oacă.-Măăă! O să 'mbătrtniţl �i tot pJ'o�lI o să rămlncţl ' Cum să so spargă dacă nu-l ordin"? .vpi) adinoaurl vă 'nvăţafîi deofuplina? Ce este decluplina ? Soldaţil- (în cor şi cadenţo») Decluplina ... melitară ... este ... sufletu ... armatiL.. Gheorghe - (din u!je) Drepţl! (I;oldetţi't îşi uu: posiţia). [185] VIRTUTE MILITARĂ :::3CENA IV Locot. Zamflreseu - cel-l-altt. , 185 Potroaeă.-(apl·upiillclu-iie de Lucot. uulitareşte, ţine 1II/II(t ta clupii: ZJÎJl(l ce-şI face raportul). :::3ă trăi!,I, don Locotenent, în tirnpu sir-vi­ ciulul meii nu s'a 'ntimplat nimic. Toate alI mers în cea ma! perfectă orrlinc ' LocoL - (Set{uUi cu. Uit deget la cliipiit, aplll se întoarce către Gheorghe). Da' ăsta ce-a făcut '? Petreacă. -- S'trăiţf don locotenent, n'a ştiut insulta supiriorulul! Leeot. - Cînd al de gînd să 'nvăţl, mă? Nu vrel să te faci şi tu om '( Dobitocule ! (se aude din odai« eerqentulu; nuiior «a la uotru }») Da' sergontu-major unde c, mă 'nţclogf '( Petreacă. - E 'n cam m'a domniil-salc cu niste sub-ofiterl de la a patra! , , Locot. - Iar s'o Ii apucat de zaifetnrI, mă 'nţeleg1... Eu ... de, îl tolerez, mă 'nţelegl, că sînt mal manerat, da' o să-şi găsească o dată beleaua. Prea le face late şi o să �C ducă, mă'nţolegl, draculul'... ELI... de, sînt mancrat! (Tuiră in camera serqeniului-major), [186] 186 ANTON BACALBAŞA SCEl\A V. (jel de sus fără Loeot. Petreacă -- Va 1:;' zică ... un glob) o albie un pat partiouler şi o [eavă.; Ai învăţat. acuma? Vasile. - Da) '8 trăi ţI, don sergent. Petreaca. - (Recitntiv) pentru a te servi de armă la tragerea 'n ţint{t) o ridicf oblig, adică pe ... paralel cu pămintu ... i;'i oche�Ll prin mijloou supirior al crestături! înălţă­ torulul şi prin vîrfu cătăril. .. Ta zi! Vasile. - O ridic] oblic, adică paralel �i ocheştl prin mijlocu supiriorulul. (8e nude ofară gornistltl suniiul ruperea rîndurilor de lft teorie. Soldetţii fete o mişcare să se retm{]('t.) Petreacă, -Ilo! Ce v' a!,! pornit? Vă grăbit), hai? Pare' aţi scăpa din puşcărie � Unde gă­ sitl mai bine ca aiol? Cald-cald) lnvătătură- I , 'nvăţătură, nimenea nu te bate, nu-ţf zice nicî dă-te mal încolo ... Ce mal vreţf ? In­ văţaţl, măl, că spre binele vostru este! .. Cînd v'ăţl duce a casă) să ştiţi ';ii voi o vorbă mai ridicală, s'avetl si vOI o învăţătură, nu asa , 1 } , [187] VIRTUTE 1IIILITARĂ 187 «am plecat viţel :;;i mă'ntorc hou l: Cînd te-a vedea fata, lu Nea Ion, să so sperie de tine, să gîndească că ei7t'l doftur, nu alt-ceva! Uite OLI. Ce crodetl? Că m'am născut a�a, învă, , , ţat ? .. Armata sirîaca! Ea'nil-a deschis capu ' Ea m'a făcut om, cum mă vedeţi. .\111 avut eu, nu-I vorbă, :;;i doştcptăciunea mea par­ ticuleră, da' în armată m'am deschis mult. �CE�"\ VI. Cei de sus--Locot. Locot. - (Din use, către serg.-mojor). Va să zică, nu uiţi, mă'nţelegl, şimi trimiţi de di­ mineaţă ... ?Ilai alss nu uita, mă rog pe Xli­ hăllosoulo, afacerea ala .. Văd că s'a împlinit. luna :;;i te Iael Gheorghe, mă 'nţelogf ... Serg .. major. - (D'intre culise)... Nu uit, mîine ... Locot. - El, bon sar, bon arniuzman ... Serg;.-major. - (Tot cl'intre cl�lise). Mersi dan Locotenent. Lască facem nor! Locot. - (C(Ure Potroac(l). Acuma poţi da drumu oamenilor de la teorie... Care nu 1. I I I l' [188] 188 ANTON BACALBAŞA ştie, mal aplică-le) mă'nţelegl, constituţia militară .. Că alt-fel nu merge, mă'nţelegt. Eu sînt manerat, dar ... (Ese). �(,ENA VII Cel de SIlS) f:Il'ă Locut. Petreacă. - Acuma la culcare. Da' mal întăiă Dă vă facep cizmele ca oglinda, să'rnf răsuceso mustata În ele! � li asa de-a scă- , , păril, c'apîl... aFl auzit ce-a zis 1 vedea cum e cu infirioril lUI! Cu ţivilil în salon se poartă 01 bine, că n'are Încotro: dacă nu s'o purta aşa, o pate. (�1l111 o să se mal ulte fetele la el, daca le-o lua cu rău '? Si 'n vorbele astea alo camaraduluj ora , col mal mare adevăr, o axiomă. Dar paR ele spune adevăruri fetelor! Ce-are a face cotilionul cu �coala de companie? * * * Do aceea <1.111 îngheţat deunăzi CÎnd am primit biletul acesta: «Doamna �i domnul P .. \. Căloaou alt o­ noare <1. vă anunta căsătoria fiicel lor Xla- , tilda cu d. locotenent ('L Arlonoscu ... )) [230] Ar trebui ca înainte de a se mărita cu un ofiţer, fetele să vie incognito măcar o dată la cazarma viitoruluî lor sot 7i protector. JIul te lacrămi tîrzi) (1,1' fi crutato ! , 230 ANTON fl.\CALH.\f;'A 1 �I 1/ I I , < I '·i I I I i \[ [231] " CUGETARI ADINCI Intre multe alte calităţl, Mo� Teacă are ';Ii pe aceea c{t este un mare cugetător. Şi pentru ca aceste fructe ale inteligenţi! lUI să nu se piardă, a luat hotărîrea S{t-ŞI no­ teze impresiile de peste zi. Madam Teacă, o femee caro �tie să apre­ cieze adevăratele talente, a cumpărat I1n' carnet, în care trece zi CI1 zi cugefărilc emirientuluî Săli soţ. Iată cite- va file din acest carnet: Adevăratul militar nu trebue s{t meargă nicIodată In, fotograf ca să-şi scoată por­ tretul. E de ajuns să trimeată livretul sall foala personală. * * * [232] ANTO� BACALBA�A - - "- - * * * * * * * '" * Tot aud de Dante) de Petral'ca �i de alţiT) Cil,rl şI-ati publicat Iubitele pe nume. Pe sernne că femeile astea n'a(1 avut nicT pă­ rinţT nici hărbaţr. Să POftească un ţivil să dedice o poezie ne\'estil mele! Patru zile saln ele poliţie! * * * Ofiterii de artilerie se laudă mereu că ) comandă o baterie. Eu nu sînt artilerist; cu toate astea conl(tlld zece baterii pe zi) şi pe toate le beau. HaTn:t nu face pe călugăr) dar niCI eălu­ găJ'ul nil face Jlalna. Ett �tiu că haTnele se fac Ia 00ll1pania afal"ă de !'Încllll'!) iar pe că­ Jug-tu' îl face virsta. Cea d'întîrii condi! il' ca "il /iT Un bun ('l·jtie ill poezieI, esl (' ca să tiT tlloa';\f>: poeţii IIU R(' fac, - se nasc. 1 L [233] Cl-GETĂRI A DlNCI Vacă vă duceti Ia Franofurt nu gustat! , ,.......' cirnaţf oarl alt un gust dulce �i se topesc în zură: sînt făcut] cu carno do cutu. U , , * * * «Iubeşte pe apr-oapele tău ca po tine însu­ ţi» De singur, din pricina asta coa mal mare onoare ce ti se Iaco Ia un prînz high-lifo, este să te aşeze aproape de cocoana de gazdă. * "" * Dacă vrcl să al de Pastf un Olt rosu 80- , , Jid, incoarcă-I crocnindu-! cu al adversarul uî. Intotdeauna cel caro se spargo o mal slab. * * * Găina care cîntă seara, nu face ouă di­ mineaţa. Pe semne de ala primadoneJe nu alt copil. * * * Xu i�iţr UZI din bae, căc) puteţi uşo!' răci. Staţi în apă pînă ce vă veţi usca, :;;i nurnla apol esitl do vă 'mbrăcatl.! , , , [234] i 'I � . I [235] TABLA DE MATERII Moş Teacă . Lpizootia . Heligia cazonă . Aghiotantul pic\d Paştele ..... �Io� Teacă spiritist . Cum se vindecă boalele Lumina elcotr-ică . Un rond sever . Teorii. . . . Bacalaureanr . . In Dobrogea. . Don Colonel pe frontieră Contrabanda. . Chipiu] alb Intre Carnarazl . Inainte de inspectie Telegraful regimentuluî . Recruţiî ..••.... Ordonanta. . . . . . . Moş Teacă la inuudutio . 1 16 2U �3 30 3;) J1 �H 61 56 G1 tii} ss 71 7.) 78 8� 8(; uo !.la 98