[3] INTRODUCERE , Gratie pozitiei sale geografice la gurile Dunărei, Româ­ n'a poate fi socotită printre cele mai bogate ţări în ape dulci. Intrucăt priveşte bogăţia acestor ape şi a soiurilor de peşti aflători În ele s'ar putea zice că ocuoă, în raport cu întinderea teritorului, un Ioc din cele mai de frunte nu nu­ mai în Europa ci chiar "în lllm�a întreagă. Tot ceeace-i lip­ seşte până În prezent Însă" spre atingerea unei reputaţii uni­ versale, este numai o cât mai mare şi sistematică exploa­ tare şi industrializare a unor atari bogăţii. Suprafaţa ocupată de toate aceste ape dulci la noi este de 817.000 hectare sau 6.14,Ja sută din întinderea totală a tărei. Vre-o 700.000 ha. din acestea sunt bălţi şi Iacuri, restul ane curgătoare. In toate aceste ape, de o productivitate piscicolă, fără seamăn, zace o bogăţie nepreţu.tă de care foarte pu,ţină lume îşi dă seama. Pe lângă agricultură, 'creşterea vitelor şi petrol, pescăritul ocupă la noi un loc din cele mai lnsem­ nate. Un punct mai multchiar, câştigat în favorulJnsemnă­ tătei acestei bogăţii este Iantul că fără să necesite ca cele­ lalte ramuri premergătoare aceleaşi însemnate caoitalurl de exploatate, aceste ape ne 'dau totuşi >O producţie anuală co­ losală. Anume peste 25.000.000 chilograrne peşte anual, a cărui valoare în bani se poate foarte uşor preţul de orcine. .Şi luati aminte că e vorba de un produs alimentar de primă necesitate. Singură Delta Dunărei, după însemnările d-Iui [4] , , 4 ---- dr. Antipa, ne produce anual între 15-16 milioane ksr, di­ ferite soiuri de peşti. Şi să nu se .uite că aceste cifre 'Sunt un minimum posibil, adică sub 'producţia reală a celor mai slabi ,ani chiar. Căci dacă arn soootllprodactivitatea fiecărui hectar de apă din cele opt sutede mii ,la nu mai mult decât ia vreo 50 kgr, peşte ,anu.al, şi nu la o surăcât poate da hec­ ta/ruj de ap.ă bine populată, sau la 150, 200, 250 şi chiar mai mult, cum de regulă poate produoe hectarul de pisckultură artificială - oonstatată cu mult inferioară produ.ctivitătei unora din apele noastre naturala - am putea socoti şi pre­ tufi pentru ţara şi apele noastre o nroducne anuală între 40 şi 50.000.000 kgr, peşte, şi de acl la aproape un miliard va­ loarea bogăţiei apelor noastre 'prodacătoare de peşti. Na­ tural, când 1e-am extrage, 'fără nici an prejudiţiupentru e­ conorn.a lor, tot ce ele ne-ar')puteada. Cum vedem, fără mari jertfe din partea statului şi fără cine ştie ce mUlllcă şi chcitutelt din partea narticularuo», de­ cât acelea ale desfacere; şi prillderei- obositoare dar atră­ gătoare - prod:urcţia acestor ape 'e o adevă'fată mană a lui Dumn.ezeu. Deş! n'ar fi acl IOCI1lI totuşi putem zice că numai graţie acestor ape, abondentet şi effinătăte] peştelui Ia' noi, 'Popo-rul nostru de jos obicinuit 'cu respectarea atâtor pos­ turi şi ros de atâtea mizerii, nwmai gratie lor, 'zic, n'a dege.. neratpoate şi mai. mult. Ind ceva: Bo�gătia acestor ape se mai răsfrânge asupra ţărei, populatiei şi avutului national cu încă un har, şi încă, din cele mai, nebănuite, Anume: .Enorma cantitate de peşte produsă şi' pusă în consurnatiune înJocueşte şi' ne cruţă ast. fieI aiil,ua'l un număr de oel pu1in 20.000 vite mari şi 100.000 din cele mici, Aşâ că faptu! a-cesta concurând cu sobrieta­ tea poporulu] iufluenteClJză,.roarte mult asupra exportului, în­ mUllţkei vitelor, -eftinătătei cămei şi alltor a,limente -la noi. DLTI to.ate' alcestea 'Se poate recunoaşte -deci' -că, peştii şi pescuuful foranea,ză Ia noi una din ,oele ma'i mari industrii şi -bogăţii. Cu toată acea'stă' importantă a ,lor însă, e' de re­ gretat ,că Statul TIU le dă toată intPortanţa �*'i'''''''t.0�,r; .. '�l.! Cum se mai zbate Clip oi dacă întârn- [181] 181 plător din 'nenorocire în Jocul muştei delicioase şi inofen­ sive nernereşte pe aceea perfidă şi 1nţepă1oore aruncată de pescar ! In zilele nouroase, buroase, CUi ploi dulci, liniştite şi ime­ diat după ele el vânează toată ziua. Atunci e cel mai priin­ cios tilmp de a-l vâna şi noi. Nici odată şi nici când în altă vreme prada nu ne va fi atât de bogată ca ,într'o astfel de zi. Aceasta pentru ,oa în iavorul nostru de a pescui gras şi bine se întrec atâtea cauze. Pe de-oparte, ploaea care SlCU­ tură şi matură în apă, insectele udate de pe Hori şi frunze. pâraele şi şivoaele cari curată locul de vermii, rnelcişorii, lotunoii şi feluritele gângănii scormonite dela locul lor, etc .• toate aoestea îmbuîbând apa de o variată hrană, prin 'care se poate atât de uşor confundă şi ascunde unghita cu mo­ meala aruncată de noi; pe de altă parte zbuciumul lui de lacom şi flărnând în goană după prada preferată,cât şi tulbureala relativă a cursului de apă, care-I Impedică de a vedea şi de a fi atât de bănuitor ca altădată, toate îl or­ besc şi ne favorizează una din cele mai bogate, mai plăcute şi mai putin dbositoare pescuiri. Şi Iarrnecul ne va fi cu atât mai fără seamăn cu CU ghiondorele crapuldând să fugă se În­ curcă! cu branchiile şi aripioarele în cele 3 pânze ale avei. 1 [289] 289 ne asemenea se încuniură 'cu avele insulele plutitoare şi făcându-se găuri în ele se bate 'Pe dedesupt cu ghiondorelele sau cu rasca pentru a speriă peştele 'care stă dedesupt; el voind să fugă rămâne prins în avă. La gârle sau' la intrările bălţilor crapul se prinde făcân­ du-se închisori şi garduri cu limbi. !De obiceiu primăvara, când intră peştele din Dunăre, în baltă se pun HmbHe cu gura spre Dunăre, aşăcă peştele 'ce vrea să intre în baltă rămâne prins în coteţ sau in obor. Vara, când peştele caută să easă din bălţi, se fac limbile cu gura spre baltă. La Dunăre se prinde mult cu nripoanele (sforile) de fund sau de faţă, cărora li' se pune ca nadă, (momeală) mămă­ ligă, râme sau săpun". La strune sau pripoane nîrtucăenii întrebnintează mai numaj bumbacul pescăresc bine Impletit: unghitile mari, No, 1 sau 2, ca pe paiu. Pescultul sui cu undiţa de mână e din cele mai interesante şi palpitante în acelaş timp. La crap se pescueşte în totdeauna cu mai multe undiţi - dela 2 la 6. Trestiile vor fi cât mai lungi şi mlădioase. Struna din 10-16 fire sau din sfoară cât mai subtire şi mai trainică. Lungimea ei e de o jumătate sau un metru. mai , lungă! decât trestia la vadurile apropiate, şi ind odată sau , de două ori mai lungă decât ea când se aruncă ca din praştie, în locuri îndepărtate. Pluta, din vârf de cocean sau din cotorul pai ului de măsură, a o şchioapă lungime, stând trei sferturi afară din apă, vine exact cu plumbul pe fund. La crap fiecărei undiţi i se aplică două unghiti, în cumpănă. Anume: unei bucăţi de strună a o palmă cel mult două îi leg'ăm câte o unghită la ambele capete. Ve mijlocul ei le­ găm struna; la nod, pe sfârcul de strună, în currneziş, în­ doim şi strângem plumbul turtit, bătut, întins în forma unei mici frunze de salcie. El ţine astfel unghitile răschirate la o oalmă, una de alta. Spre acelaş scop noi ne servim de o bucată de sârmă neagră, făcută unghiu sau arc. După ce i-arn făcut ochiuri la capete o îndoim şi petrecem capetele Frj'[ri/�. - Pe�tii şi Pescuitul. 19 [290] ; , : ,1 I J f 290 unul în IOOUiI altuia, astfel că la mijloc rămâne un ochiu de care se leagă corpul str unei. De ochiurile din capete Se leagă sfârcurile cu unghiti, lângă cel din mijloc pe strună se aplică plumbul. Teurile saucrăcanele sunt neapărate Ia crap. In lipsa lor trestiile sau techile vor avea cotorul ascutit spre a se 'Putea înfige în mal. Altfel sportul e incomod şi mai puţin roditor. Plutirea trestiilor pe apă alungă peştele, le face coacerea şi ruperea uşoară şi în scurt timp, ne udă şi ne stânijnesc 'păgubitor în clipele hotărîtoare . . ' Vadului i se va dăo mare atenţie. Va fi bine făcut şi fără t.usur ales. La baltă se alege de preferinţă în luminişuri sau golişti de stuf, brădiş şi lintitiş, la adânc dacă pescuim ziua şi chiar la vărsături puţin adănci pentru noaptea. Pe cât . , :posibil se va cerceta fundul ca să fie curat, cu nisip dacăse 'Poate. Altfel vânatul e slab dacă nu cu totul sterp. La nevoe fundul trebue neapărat curăţat, ca momelile şi momeala să nu se peardă îngropate 'În el. Ca greblă, dârg sau scândura bătută într'o prăjină, împinsă spre larg şi trasă spre mal, curăţirea e destul de uşoară. In neputinţa curăţirii se va face un fund curat prin tăblii de tinichea sau de scândun lătuite pe margini şi acoperite în pături de nisip. Se leagă cu sfori - spre a putea fi trase afară - se aşează momeli. şi se împing la adânc printr'o prăjină. . Momeliie de vad sunt felurite. Cât mai multe şi variate .riu strică. Boabele de mămăligă, porumb, orz, ovăz, bob, grâu, mate de pui şi de miel, toate fierte, balegă de cal şi de vacă. - toate şi fiecare sunt bune. Fără un bun vad acest pescuit e o perdere de timp. Şi perderea de tim:p zădarnic n'ar trebui ingăduită nimănui. Lenea şi neghiobia, în caz de neisbândă, chiar în cea mai populată apă, nu ne poate fi nici odată o scuză la această I perdere şi plictiseală. . In neputinta curăţi rei fundului se va aşeza momeala şi potrivi pluta exact la adâncimea apei. Şansa e mai mică; '-. - �..:-.:x-= . . - - - - - [291] 291 dar totuşi mai mare decât dacă momeala s'ar îngloda în nomol. Momeala Ia noi se reduce mai numai la mămăligă. E gre­ .şit însă a se da numai cu ea, mai cu seamă când se pes­ .cueste cu mai multe undiţi. Când e posibil, spre a se vedea cari din momeli sunt mai preferate într'un anumit timp şi loc, o parte din ele se pot momi cu râme, bob, săpun, albine şl lăcuste. Şa/usa poate fi mult mai mare. Timpul prielnic pescuirei crapului cu undiţa, În zilele se­ nine, e noaptea, seara şi dimineaţa. Când cerul e închis se poate da toată ziua. Primul lucru de făcut când ajungem la vad e sondarea fundului şi potrivirea plutelor, Plumbul va sta pe fund, pluta vertical, trei sferturi afară din apă. In acest chip suntem prevestiti la cea mai mică mişcare. Altfel, când struna şi pluta plutesc. vom 'Putea zrnucl după cele dintâi şi mai slabe mişcări ale plutei. Căci el e cu momeala în gură, dar nefăcând mişcări şi pluta neputându-se cufunda. mănâncă agale şi se duce sănătos. Unditarul dibaciu şi atent nu aş­ teaptă în totdeauna scufundarea bruscă a plutei, căci ea nu are loc decât cel mult la unul din trei-patru cazuri. In con­ -ditiuni egale acesta e singurul lui secret când pescueşte în­ zecit cât hagiarniul de alături. Struna de rezervă e neapărată la crap. fără ea un crap dela 2-3 kg. în sus e cu siguranţă perdut. El dă mai rar decât cei mici, dar .dând, e regretabil a-I perde prin neso­ cotinta unui lucru de nimic. Căci violenta zbaterilor lui e îngrozitoare. Lupta e lungă, furioasă, pe viaţă şi moarte. Dacă undiţa rezistă se spintecă rana şi se smulge unghita, Sunt împrejurări când din cauza stufului struna de re­ zervă e n:u numai de pristos ci şi păgubitoare. In acest caz dichisiti trainic îl ţinem în frâu, în roată, îl obosim infrânat. pe loc. Nu-l forţăm, nu-I tragem, îl lăsăm să vie el. Cu cât 'înfrânarea e mai lungă cu atât el va veni singur şi mai uşor .la suprafată sau la' mal. In toana de mâncare crapul umblă mai mult În cârduri. [292] '1 " � " I I ! I \ : l' 1 . i l' I r .1 292 , Pe când cârdul scormoneşte fundul unul sau doui din ei fac mai în totdeauna de strajă la suprafaţă. Deci ascultarea sfatuluide a ne piti sau a sta zmirna e de mare folos. Prezenţa cârdului în scormoniri după hrană pe fund ne-o trădează îlil'tinderea hăşicutelor 'sau sfârâiturilor de apă eşite la suprafaţă. Le urmărim dâra şi în calea lor aruncăm undiţa. Crapul nu în totdeauna atacă brusc. La mămăligă el a­ desea molfoteşte agale şi numai dacă s'a înţepat smuoeşte. Unditarii experimentati cunosc aproape la sigur soiul peş­ telui' cu gUITa pe momeală după semnele licăririior plutei. Caracteristîca mişcărilor ei de cătrecra:p când el apucă momeala şi când pluta pluteşte mai ales, e că ea se aridică şi se întoarcea pe .partea opusă. Atunci el mişcă momeala, o lasă, o încearcă" o reia, tacticos. El ca şi mreana adesea o pândeşte şi-i dă un lung timp târcoale înainte de-a gusta şi îmbuca. Dacă îi pare ceva bănuitor o lasă, pleacă, dacă. nu, după capriciile foamei şi concurentilor, o ciupeşte sau o zboară. In cazul întâi pluta urmează jocul ciupiturilor, in ultimul ea dispare, trestia e zguduită şi trasă după el. Dacă nu s'a înţepat decât purin el o trage domol, în caz contrar fulgerător, nebuneşte. In ambele cazuri, ca şi atunci când o licăre mult fără a o scufunda, zrnucim trestia uşor, cu mâna numai din cot. Dacă unghita e în gură ea se înfige adânc; ti. ţinem în frâu, cu vârful trestiei vertical, în sus. Struna băltită şi netrasă de el 0' întindem, o tragem noi, fie prin inele, fie retrăgându-ne înapoi. Orce ar zice altii îl vom ţine mereu în frâu, fără zmucituri însă. Drumliber nu-i vom da niciodată, căci dacă nu se descată se acată, cum ni s'a întâmplat întotdeauna. EI îşi cunoaşte locul cum ne cu­ noaştem casa; o tuieste numai spre acătături, unde crede că poate scăpa. Incercările lui de tulire le vom birui prin abateri la stânga sau la dreapta, părţi în cari ne va fi uşor a-l mânui, urmări şi birui. Vom face tot posibilul de a. nu-i îngădui s'o ia înainte, în faţă, unde neputându-l urma sau abate struna devine linie fără opăceli, 'se intinde, şi ceva [293] 293 neapărat se rupe. Dacă nu avem strună sau ghem de re­ zervă singura scăpare e în a-i da drumul. Lupta cu un crap de 4-5 kg., ca şi cu o mreană de aceeasi mărime, durează ceil puti/n un sfert, o jumătate 'oră; ba chiar mai mult dacă struna e mai slabă şi ne lipseşte minciogul. Această luptă e cu atât mai grea cu cât se ştie că aceşti peşti stau şi trag mereu spre fund, şi deci, dela o adâncime de cel putin doui-trei metri, cu năzuinta lor mereu spre fund, nu e tocmai lucru uşor de scos la suprafaţă. Nu se va sooate nici odată crapul cu capul afară înainte de a veni el. de a fi bine obosit. Căci în toiul zbateri/or IUli furioase de salturi şi aruncări în cap, greutatea, şi forta lui pot intâlnl la un moment dat struna' dârză, întinsă" şi totul e perdut. spre desnădejdea noastră. Vom aştepta deci să-I vedem obosit, învins, răsturnat pe burtă sau pe coaste şi numai atunci îl vom apropia spre mal. In tot acest timp coada sau trestia se va tine pe cât posibil numai în sus, vertical. II vom trage şi ne vom retrage or de câteori vine şi se Iasă. ·ca să putem avea largul locului atunci când ne trage elIa el. La crap, ca şi la alţi peşti şi la altfel de pescuit, ni se În­ tâmplă adesea că aşteptăm cu ceasurile fărăcea mai slabă mişcare de plută. Aiături de noi însă, la o mică distanţă chiar, tovarăşulnostru prinde din gros. Cum s'ar puteă lă­ muri aoest fapt, când ştim că vadul ni egal, că, eri sau ala­ tăeri prindeam noi, pe când el pândeă de geaba? Singura lămurire ce putem da 'e aceasta: Cum ştim era-pul umblă mai mult în cârduri. Când e lihnit scotoceste şi dă târcoale peste tot. La dimpotrivă sau în urma Imhuibărei Intrucâtva, pe cine ştie unde şi când, cârdul în toană se opreşte într'un anumit loc unde face popas poate ore întregi. In' atari îm­ -prejurări deci nu-l vom aştepta cu lncăpătinare ore În­ tregi ca să vie el, ne vom duce noi. * * * Carnea de crap (cu cele 3.49% pă,rti azot şi 12 carbon ale ei) e din' cele mai gustoase şi hrănitoare. EI mai mult [294] 1, I I I 1. , j f f, . " i' I L _ decât orcare alt peşte intră mare parte în alirnentaţia po­ porului. Gratie prăsir ei şi creşterei lui, repezi şi bănoase, în toată lumea aproape se dă o foarte mare atentie 'culti­ vărei lui. Cultivarea lui artificială pe o anumită întindere de loc rentează, cu mai puţine cheltuieli, tot atât de bine ca şi arce altfel de cultură agricolă. . Cea mai gustoasă 'carne a lor e dela cei dintre 3 şi 10 ani sau 2 şi 10 kilograme. Prea bătrâni sunt teioşi, prea tineri sunt cruzi şi încărcaţi de oase. Un gust neîntrecut e partea. dirl cerul gurei cunoscută sub denumirea de limbă de crap. Crapul de băl ti şi de lacuri mici e mai puţin gustos decât acel de râuri, de Dunăre şi de bălti mari, adânci, Cauza e gustul de .nomol al celor dintâi. Tinuti vr'o opt zile într'o apă curată şi împrospătată însă ei îşi perd acest gust şi de­ vin tot atât de buni ca şi ceilalti. , * * * Săra rea. - O mare parte din crapul prins la noi se să­ rează şi se desface mai mult sărat. El ,e răspândit astfel nu numai în toate colturile tării, Bucovinei, Bănatului şi Ardea­ lului, ci se exportează mari cantităţi în Rusia, Bulgaria ŞI Serbia, ţări în cari, în timpul posturilor mai cu seamă, el se consumă în mare 'cantitate. Se exportează de asemenea foarte mult proaspăt în Austria şi chiar în Germania. Prepararea crapului sărat se face în chipul următor: Se spmtecă, pe spinare, dela gură până la coadă, i se scot ma­ tele şi întâmplător icrele dacă are, se spală sau se curăţă numai de sânge, li se dă bine sare măruntă, mai grunioasă ... se aşează în căzi sau putini şi se ţin la loc răcoros şi uscat. Când trebuesc expediaţi sau puşi în vânzare se scot dirr cadă, dela saramură, Ii se dă un nou praf de sare, se aşează în butoae şi se trimit la negustori sau se pun în vânzare. Tot astfel se sărează stiuca, somnul, cosacul, etc . In România atât la oraş cât şi la sate muHăJ lume care dispune îşi face singură provizia de peşte sărat. Când era- j [295] 295 pul proaspăt se vinde pe un preţ eftin, dela .50 la un leu kg., şi mai ales iarna şi primăvara când el e plin de icre, gos­ podarii cumpătaţi şi chibzuiţi sau acei amatori de icre îşi cumpără câţiva crapi, îi spindecă, le scot icrele, îi sărează, îi pun la putinică sau la albioară şi-i păstrează astfel pentru marele post şi chiar pentru munca câmpului din timpul verei. In ,pl'ivi,nţa peştelui sărat e de mirat afirmaţia Iuti De­ midov că până pe la 1840 poporul român n'ar fi cunoscut 'Peştele sărat. .E posibil că în călătoria lui, făcută în Prin­ cipate pe acea vreme. el să nu-şi fi întemeiat spusele decât pe lipsa acestui peşte în pieţe sau pe lămuririle date de vr'un coconaş ncunoscător.Căcl e gretn de admis că această sărare să nu. fi fost cunoscută barem prin unele părţi. bălţi şi moşii. Doar conacele aveau pe atunci sute de robi. cari trebuiau hrăniţi de boer; 'populaţia era rară, peştele din bel­ şug, peste tot. In parte această aiirmatiune poate fi întru câtva şi întemeiată, De oarece peste tot locul aproape, po­ porul nostru riverean preferă, pentru propriul lui uz sau hrană, preferă chiar astăzi peştele afumat şi uscal la soare celui în saramură. De aceea pristosul de peşte sau acela prins în Păresimi de pildă, când deslegarea de peşte e nu­ mai de două zile, în lipsa Jacurilor de păstrarea peştelui viu el si-I conservă mai mult 'afumat. Procedeul e întru câtva mai migălos, în păstrări de IUln-gă durată cere mai multă lngiriire ; în cantităti mici însă e lesnicios şi gustul sau ticna răsplăteşte cu vârf truda. In comerciu crapul poartă mai multe denumiri. .Ele sunt hotărîte de mărime şi deci de valoarea lui comercială. Ast­ fel crapul de tot mic, sub 1 kg. e denumit Ciortănică; între unul şi două kg. e Ciortan; dela 2 la 4 e Ciorto-crao; şi cei dela 4 kg. în sus Crap. Sub 20 cm. lungime în Ilfov e denu­ mit Ciuciulan. * * * Mâncările obicinuite din crapul sărat sunt: Pe grătar, şi dacă dorim saramură, în puţină apă căldicică, cu usturoi. [296] '1 � : r I 1, J r . I . , I, " , :·i I J I .', r , ./ I I I j I �96 Prăjit în ulei sau untdelemn. Şi, mai cu seamă rasol, Iert, apoi stropit cu otet şi undelemn, cu rnămăligută - stâlpul casei româneşti. ,! Bucatele gătite di,n crapul proaspăt sunt foarte nume­ roase, -Vorn enumără câteva din cele mai obicinuite şi a ·căror reţetă nu s'a arătat încă la descrierea altor 'peşti. De obiceiu el se prepară mai mult prăjit, În untdelemn, mari­ nată şi la tavă, pe orez, pe varză sau pe ceapă tăfată. Prăjit se face prăjind bucăţelele În untdelemn î'll'ferbân­ fat, bine Înţeles după ce s'au curăţat, sărat, zvântat de apă şi tăvălit fu făină. Crap umplut. - Se curăţă de solzi, de mate şi de zgâr. .durile din urechi, se spală, se zvântă de apă 'cu un şervet, se sărează şi se lasă vr'o două ore ca sarea să pătrundă, în el spre a nu .se fărâma uşor. Se ia apoi icrele sau laptii, franzelă muiată în untdelemn, pesmet şi orez prăjit sau pu- . tin fert, se Irărnântă şi se rumenescla tigae în untdelemn În'ferbântat Se scot, se adaugă, un pumn de nuci nisate şi de stafide mărunte, putin vin şi untdelemn, coate de lărnâe rasă, .sare, piper, coconari, două-trei linguri de zahăr pisat; se frământă şi se prăjesc din nou În ceapă rurnenită În unt­ delemn. Se ia crapul, se unge bine atât pe afară cât şi înă­ untru 'cu, untdelemn, se umple, se ooase la loc, se aşează, la ,,' tava bine unsă, se pune la copt şi, din când în când se unge I printr'o pană cu untdelemn inferbântat şi amestecat 'cu pu- ,1 tină zeamă de Iămâe si sarea necesară . . Crap cu vin negru. - Dacă crapul e viu, se lnlunghie, i se strânge sângele, se curăţă, se svântă, i se dă sare. se Iasă cu ea vr'o două, ore şi apoi se crestează în felii fără a le tăia până jos de tot însă. Se tae apoi câte-va cepe felii, se astern în 'cratiţă sau Ia tavă, se presară putin pesmet, sare, piper boabe, foi de dafin, cuişoare, scorţişoară, o lărnâe Ie, lii, fără sâmburi. Se pun icrele sau laptii în crap şi se asea­ ză deasupra pe 'ceapă. Se toarnă, deasupra sângele strâns şi amestecat CU' vin, 'negru dacă se poate, în cantitate de a­ proape o jumătate litru la chilograrnul de peşte. Se adaugă ,... �I [297] > 297 o lingură de unt, untură sau untdelemn, se pune la copt, şi când peştele e fript se scoate pe 00 farfurie, se lasă sosul pe foc, descoperit, să mai scadă, dacă e lung, se toarnă apoi peste peşte şi se dă Ia masă. Crap friptură. - Se iau bucăţelele sărate şi zvântate, se tăvălesc în ou, în făină, iar în o.u şi făină şi se prăjesc în unt sau în untură inferbântată. Crap iacnie. - Se prăjeşte peştele în untdelemn, deosebit mai multă ceapă tăiată de asemenea, se 'pune peştele peste ea, apoi putin bulion sau o pătlăgea două roşii, foi de pă­ trunjel. sare şi piper. se lasă să scadă, pe un foc moale şi . se dă la masă. Crap la tavă - pe ceapă, varză sau orez. Se tae ceapă felii, după mărimea peştelui, tava sau cratita pe jumătate. Se sărează şi se aşează peste ea peştele intreg, crestat fe­ lii ca la crap cu vin. Se toarnă untdelemn din belşug, un pănărel de vin şi se coace la cuptor. Din când în când se unge CU! 'lingura peştele 'cu zeama lui. In loc de ceapă se poate pune varză sau orez. La varză se adaugă boabe de piper şi nu se pune vin. Orezul se prăjeşte mai jntâi în pu­ tină ceapă şi cu mult untdelemn. iar la tavă i se mai adaugă puţină apă. . Crap cu nuci. - Se curăţă peştele ca mai sus; se pră­ leşte apoi orez în untdelemn cu puţină ceapă şi se Ierbe, pe iumătate număi, în puţină-apă cu sare, piper şi pătrun­ jel. Se amestecă apoi cu aceeaşi cantitate sau greutate nuci pisate şi ceva stafide, se umple crapul, se coase, se pune la tavă şi CU puţin untdelemn la 'cuptor. Crap plachie. - Se pune la cratiţă de fie care kg. de peşte 1/4 litru de vin, lOO.gr. untdelemn, o lingură de bulion sau câte-va pătlăgele roşi, putin usturoiu, pătrunjel - foi şi rădăcină - piper, 'Sare, o lărnâe curăţată şi tăiată felii. fără sâmburi. Se pune la foc, se lasă a dă de câte-va ori în clocot apoi se pune peştele. Când e gata se scoate pe farfurie, se toarnă sosul deasupra şi se serveşte la. masă rece, Pe timp răcoros plachia tine două trei zile. , I i� - [298] 398 Icre de crap, satată. - Tăern în două limbile de icre scoase din peste. Le apucăm cu degetele jumătăţile de vârf şi' într'o farfurie le stoarcem şi le curăţăm bine de peliţa învelişului lor. Le dăm bine sare, le amestecăm şi le lăsăm la un loc răcoros cel puţin 24 ore. Numai după acest timp ele sunt bune de preparat şi de mâncat. :Eaflua mai cu seamă, pe frig, şi dacă sunt bine sărate, se pot păstra în acest chip chiar mai multe săptămâni. Atât acestea cât şi cele de ştiucă spre a le prepara salată procedăm în chipul următor : Luăm din cele de mai SUiS cantitatea necesară unei mân, �ăti sau pentru o zi. Luăm o bucată miez de franzelă, cam jumătatea cantitătei de icre, dacă nu vrem mai multă, şi puţin udată cu untdelemn o dumicăm bine în piuliţă. Luăm apoi o linguriţă din această cocă, o 'aruncăm în farfuria cu -iCre, stropirn totul cu puţin untdelemn bun şi stropi de zea­ mă de lărnâe, dela o jumătate, două, trei sau patru jumătăţi după cantitatea icrelor şi îrecărn, amestecăm bine cu fur­ culiţa. Luăm apoi iar o linguriţă Iranzelă, stropirn iar cu untdelemn bun şi zeamă de lămâe, şi bătem, amestecăm, adăugăm, stropirn, Irecăm, până isprăvim, când batem mereu cât mai mult, până ce se face o alifie cât mai cre­ scută, cât mai albă. Printre picături adăugăm, dacă dorim şi putină ceapă tocată cât mai fin, cât mai mărunt posibil. Untdelemn punem de fiecare dată din ce în ce mai mult: chiar cantitatea greutătei icrelor nu strică. 'Mulţi maeştrii în" prepararea icrelor pun în loc de fran­ zelă pesmet de franzelă foarte fin pisat. frecarea sau amestecarea se face numai într'o parte, nu şi înapoi. Când se datr la masă farfuria de icre se poate garnisi prin câte-va masline mari, împănate unde şi unde pe de­ asupra. Tot astfel se prepară salata din icre de ştiucă sau alţi peşti. Ceapă umplută cu icre. - Se amestecă, icrele proaspete cu franzelă mu.iată ca mai sus. Se ia ceapă lunguiaţă sau ._� [299] :299 I , 1 '.1 chiar praz, se curătă, se opăreşte, se împinge cu degetul spre a le scoate rotogoalele păturilor una câte una şi se umplu cu icre. Se prăjesc în untdelemn ferbinte, se umplu, adică se acoper cu apă, vin şi Încă ceva untdelemn, se a­ daogă bulion sau pătlăgele roşii, piper boabe, felii de lă­ mâe, fără coaie şi sâmburi, o foae de dafin şi se Iasă să sca ' dă bine. Icre prăjite. - Se tăvălesc în făină, în ou şi apoi în pes­ met, şi se prăjesc în untură sau unt. Tot astfel, se pot face chiflele ; de post se intelege, prăjite în ulei sau untdelemn şi fără ou. , � [300] 300 51. Ştiuca. Stiuca ne Iace imnresia unui ţăruş tişit la ambele capete. Ea ape corpul lung şi rotunjit întrucâtva; capul mare, pre­ lung, turtit, terminat în forma ciocului -de raţă. Gura mare, largă, e despicată până subt ochi. Fălcile tari, osoase, cea de jos putin mai lungă, şi, peste tot, ca şi cerul gurei, gar­ nisită cu o perie de dinţi mai mari şi mai mici, recurbati înăuntru, în număr de peste 700. Spatele rotunjit, lătăret aproape, e de un negricios ver­ Zju închis, coastele cenuşii bătând uneori în gălbiu, pân­ . tecele de un argintiu afumat. Peteceva mai închise peste tot îi dau o aparenţă pestriţă. Culoarea oelor de riuri e ceva mai deschisă; a celor de . baltă mai închisă, mai gălbie. Aripi peptale .si burtale; anaIa şi dosala una deasupra alteia: coada scobită; toate aproape în culorile corpului. Creşterea ei, ca şi a or cărui alt animal de altfel, e con­ diţionată de belşugul hranei, Lăcomia şi acest belşug îi fac creşterea foarte repede. La un an ea are în mijlociu 20-30 cm şi 100-150 grame. La 2 ani 40-50 cu 6-800 gr. La 3 ani 60-70 cu 2-3 kg. La 4 ani 80-90 cu 4-5 kg, Un metru cu 6-9 kg. Ia 5-6 ani. Şi, 1.35 cu 15-20 kg. greutate la 12-13 ani. Ca să atingă această dimensiune ea poate consuma peste 2-3000 kg. peşte. Săptărnânal 'ea devorează cel puţin de două ori greutatea ei. Trăeşte până la 300 de ani după părerea unora şi cel mult 25 dUIPă alţii. Bătaia o au prin februarie 'şi Martie. Trăesc singuratice tot timpul anului. La sorocul bătăii însă se strâng perechi şi 'se retrag Ia vărsături, în locuri erboase sau cu fund pe­ tros, unde îşi varsă sămânţa care se lipeşte de petri şi er­ buri. Femeiuşca, de regulă întotdeauna mai mare Ca' băr­ bătuşul, varsă, după mărime, dela 50.,000 până la 200.000 de icre. :t:: I .... I I . ..... � .... ' o \li> ::1 .:: I � I .- ... -- c (ho .... . 'ti ...... u).....: v,' .� ... I .a :..: I c I v, � "- II III I II' , I I I I ! I I " II i I I P I I ! I I I I [302] 1, " , 302 [. i . i ; . I • 1 .. 1.' I I , I I } I il, , I , , , l' NI . l.Jf I \ I ' II '; i : � I li I toamna şi din suta acestor 5 de abia dacă alţi 5 vor putea .aiunge mature. Restul de icre, ploduri sau Iâte cad prada boaştelor, gângăniilor, peştilor şi ştiucilor înseşi. Fără a­ cest favorabil concurs de împrejurări sterpitoare Inmulti, rea lor nemăsurată ar putea face dispariţia tuturor celor. lalte soiuri de peşti. Stiuca trăeşte de preferinţă în bălţi şi lacuri, în pă,rtile domoale şi stătătoare ale riurilor limpezi, în cari Işi poate vedea şi vână cât mai uşor prada. O aflăm într'o vorbă a­ pJ;oape în or ce apă limpede şi populată cu alti peşti. In lipsa acestora ea degenerează şi poate chiar peri. Chiar în eleş. terle artificiale, făcute spre prăsi rea altor peşti, ea se poate naşte ca din senin. Taina aceasta nu se lămureşte decât prin faptul că sarnânta lor, foarte rezistentă, e dusă şi irn. prăstiată peste tot locul şi la mari depărtări de către pa­ . s.erile de apă, pe ale căror aripi şi labe icrele lipite pot trăi, deci cleei şi plodl, chiar după mai multe zile. Hrana ei preferată sunt peştii. La foame însă nu alege. ar ce vietate mică sau mare, în stare de-a o putea apuca şi îmbuca, ca broaşte, reptile, pas eri, pui sau mamifere mici etc. ea atacă şi devorează totul. In lăcomia ei nebună se aruncă chiar asupra unei tinichele, ghioace de scoică sau altui obiect strălucitor ce i-am flutura prin apă. .Ea înoată cu repeizciunea unui fulger. Când umblă la .suorafată observăm că lasă în urrnă-i un unghiu în două dâre de apă cari se Iărgesc în unde din ce în ce mai răschi­ rate pe întinsul apei liniştite. Ea vânează de asemenea mai ales seara şi dimineata. Restul zilei stă pitită sau doarme la soare. Când nu e în­ deajuns sătulă, se pune la pândă printre erburi, păpuris, trestiiş, brădiş, rădăcini sau pe sub maluri, de unde se arun­ că ca o săgetă asupra pradei ce întâmplător ar avea ne­ norocirea de a trece prin apropiere. Atacă un peşte sau o pradă tot atât de mare cât şi ea. Cu o furie de tigru turbat îşi apucă prada de după cap, o strânge, o zdrobeşte, o zdru­ mică îutre fălci cu sutele ei de dinţi, din cari, curbati cum [303] 303 �-- sunt înăuntru victima nu mai poate scăoă. Prada odată în­ hăţată e dusă apoi la fund şi ţinută pe loc până ce moare C;;i dispare întreagă sau bucăţi, înghiţite întregi. Când întâm­ plător îşi greşeşte ţinta, apucând prada dela coadă sau de Vidor, muşcătura ei e atât de forte şi violentă încât re­ tează victima drep în două, ca şi când ar fi tăiată cu satâ­ ruI. Ea stinge chiar propria ei sămânţă şi fraţi mai mici. Atât cu undiţa cât şi cu alte instrumente se pot prinde a­ desea crăpceni, scobărei, clenişori, baboi, roşioare, etc .• .zdreliţi, sfârticati şi chiar ciuntiti de muşcăturile peştilor ră­ pitori. Ei nu sunt rnutilati astfel de cât de somn şi de ştiucă. Aceasta îi cioantă, îi tae în două. din spre coadă mai cu seamă, căci apucaţi dela cap ei nu mai scapă, Somnul însă. când întâmplător în apucături greşite îi inhată dela iumă­ tate în jos, îi sfârtică numai, răzându-le solzii. pielea şi carnea până la oase. * * * Când stiuca şi-a săturat nesatiul, mai cu seamă cu vr'o pradă mare, ea se retrage noaptea în culcuşul ei ascuns unde lâncezeşte până ce şi-a mistuit prada şi o apucă din nou foamea. Iar ziua se întinde la soare, la suprafaţă, unde doarme atât de greu încât zărită, o putem prinde cu arca­ nul. Când întâmplător dăm peste ea dormind astfel. încât o putem lua drept moartă, ne îacern repede un arcan, un laţ din păr de cal destul de gros, din sârmă sau la nevoe chiar din sfoară în capătul unei prăjini; 'ne desbrăcăm dacă tre­ bue, înaintăm cât se poate mai fără zgomot, căci ea la cei mai mic se poate deştepta. şi, ajunsă, îi băgăm laţul până mai sus de mijloc şi mai jos de urechi, fără, teamă că atin­ gând-o putin s'ar putea deştepta; dimpotrivă, ei îi 'plac chiar gâdilirile ; şi astfel, când ne vine bine o aruncăm ca din praştie cine ştie unde pe mal. * * * l I il '1 [304] i � .' , , , I 304 Pescuirea, - Întâmplător ea poate fi prinsă cu tot felul de instrumente. Prin 'cele de reţea, mai coapte, ea poate foarte uşor străbate, cum se poate pricepe, graţie feresrae, lor fă1cilor ei. Nici îndoială deci că struna unditei ne poate fi mult mai uşor tăiată, dată fiind violenta şi durata luptei în furia când ea se simte acătată. Astfel că dacă la somn lipsa zgardei, adică a bucăţei de 'Strună sârmuită sau de simplă sârmă de o palmă bună lângă unghiţă mai poate fi îngăduită, din cau­ za. moliciunei lui, la ştiucă această lipsă 'nu. e iertată nici odată, Căci dacă aceasta va fi de o talie mai respectabilă ne vt tăia struna fulgerător, la sigur. Corpul aoestei strune de' asemenea, va fi în raport cu mărimea bănuită a ştiu cei. El va fi de cel puţin 10 fire de păr sau d:'I11 sfoară ceruită de grosimea unui paiu mai subţire. De altfel ea poate fi la nevoe chiar şi mai groasă, căci stiuca, bizuită pe Iortă e prea putin bănuitoare şi vicleană, In lipsa strunei spe­ ciale, sau a strunei de vioară" sârrnuită, pentru zgardă, se va putea face una din sârmă bine călită, în câteva nade trnbelciuzate. Unghita va fi. de se poate, dublă sau triplă. Prăjina cât mai zdravănă şi lungă, la vârf ca pe buricul degetului mic. Plurnhuirea în raport cu' pluta şi cu pescu­ tul momaelă ; el nu trebue să poarte pluta unde vrea. Cu broască, cu puiul golaş sau în ape repezi se dă, fără plumb şi' fără plută. Adâncimea plutei, de mărime proportionată CUi plumbul şi cu momeala, e cam la 2-3 palme. Căci stiuca are ca regulă urnbletul printre două ape, spre a putea ochi prada atât la fund cât şi la suprafaţă. Prăjina sau techile, căci la ştiucă dăm de regulă 'CU' mai! multe, spre a nu ne obosi se infig în mal sau se reazimă pe teuri. Unditile de ştiucă vor fi cât mai îndepărtate una de alta. Căci ea nu umblă nici în stoluri şi nici nu-şi caută hrana pe dibuite ca ceilalti peşti rnărunti şi de fund. Nu vor fi însă nici prea îndepărtate una de alta încât să nu le putem vedea sau auzi clopoţelul de alarmă. [305] • 305 Dacă se poate, în locul imdiţilor cu prăjini vom prefera pe acelea libere, descrise la pag. 92-93. Peoetăm că unghiţa, mult mai mică decât la somn, va fi pe cât se poate numai dublă. Cu cea simplă şansa prin­ derei e redusă; două din trei scapă sau nu se acată. Câr­ Iigul simplu apucat în latul Iălcilor osoase alunecă foarte uşor printre dinti. Sau, chiar dacă prinde putin, ea simţind fer.ul şi încă, priponit, cu toată Jăcomia ei proverbială îl aruncă mai înainte de-a fi putut intra bine. Ba, adesea, chiar adânc înfipt, graţie deschiderei largi � gurii ei enor­ me, ea are mai mult decât orcare alt peşte darul de a-şi în­ toarce gâtleiul şi deci de a-şi scoate sau arunca unghita înfiptă în el. Ceva mai mult: Natura a hărăzit-o cu harul pe care puţini peşti îl au. Anume de a-şi arunca chiar din stomac afară un lucru de metal sau greu de mistuit, pe care în' lăcomia şi goana el fulgerătoare l'ar fi înghiţit fără! să vreă, Nu tot atât de uşor se petrec lucrurile cu o unghită dublă sau anghiră însă. Din primul moment al inhătăr ii văr. furile tescuite intră imediat, Ia sigur. Din ce sunt strânse din ce mai adânc pătrund. Chiar dacă isbuteşte a-şi scoate unul, rămâne altul; şi în zbaterile de a-şi scoate şi pe ace­ sta reintră din nou celalalt. In lupta 'cu ea sau. cu vr'un somn ne vom aminti mereu de sfatul că nu trebue să ne punem mintea şi puterile cu ei. Trăgând prosteşte pot fi perduţi chiar la mal, tocmai când să răsuflăm radioşi. Orcât ne-am bizuă pe trăinicia strunei şi a unghitei vom cugeta că aceasta poate avea de biruit tăria fălcilor osoase, in cari, întâmplător n'a putut pă­ trunde decât foarte putin adânc, Şi deci, la o zmucitură pu­ ternică şi violentă făcută din două părţi în aceeaşi clipă, ea se poate uşor imulge lăsându-ne CUi buzele umflate. • De regulă orcărui peşte nu i se dă cu totul drum li­ ber, 'spre a se putea Încurca sau descătă, dar nici nu se trage din toate puterile ca prin durerea pricinuită să-I ho­ tărîm la cele mai desnădăjduite zbateri. Căci toate acestea reunite cu zrnuciturile noastre pot face Ia un moment dat Frăţi/g. - P.�tii �i P ••• uit ul. 20 [306] 300 • ; '1 : , , ! I , I , '. , .( . " I }. . 1, ' III 1 " , t , i ,- /' J 1, �. ,Ii;! • " 111 f I !l , rucerea strunei sau zrnulgerea unghitei, Cel mai bun sfat de urmat, dacă in atari momentele de zăpăceală nu s'ar uită, este acela dat la Început. Anume, de a nu pune amân, două mâinile pe teche, Cu o mână cred că vom aveă atâta fortă, cât un peşte, sau 001 puttn spre a-el puteă obosi şi birui, şi nici de cum prea rnuită spre a face atât de uşor ruperea inevitabiiă de cum apucăm cuarnândouă. Obosind cu .una o prindem cu alta, şi arnândouă nu le vom pune decât cel ntult când ni le vom simti rupte de oboseală, când ambele I!1IUI vor tace cât una. Ni s'a lntâmplat des aceasta . . l)nghita din gura ştiucei nu vom scoate-o nici odată cu degetele, Căci la cea mai mică mişcare a ei 'putem rărnâ­ nea cu degetele sfârticate până la os. In lipsa descătătoarei ne vomcăsnl cu vr'un surcel sau: gâtei . . Pe când somnul vânează până, la cele mai mici adân­ cimi din margini, stiuca n'o Iace decât la adânc, la larg, în puterea sau mijlocul apei. In riuri vom da în mijlocul si mustata curnpenei marilor vultori, gâturi, răstoci, cozi, etc. La' baltă în mijlocul lor, prin ochiuri, ghioluri,' golişti sau luminişuri de trestiiş şi păpuriş. Prezenta, târcoalele sau săgetările ei ni le trădează: dârele sau undele bifurcate cari brăzdează din când în când fulgerător apa; scăpărările peştişorilor cari îngroziţi de gura morţii apropiate sar a­ fară din apa ca schinteile dintr'un arnnar ; şi, sfârâiturile băşicale ale apei la suprafaţă cari tradează molfotirile ştiu­ cei că acolo ea îşi roade prada inhătată. Observând aceste semne vom arunca momeala înaintea dârei, în preairna scă­ părărilor de peşti sau a sîârâiturilor de apă şi aşteptăm ca doamna să poftească la ... mezelic. Se întâmplă foarte des ca aceste locuri să fie la mijlocul apei, adică la o mare de­ părtare de ţărm. In aoest ,caz 'greutatea strunei băltite o duce la fund sau trage momeala spre mal, Spre a tămădul răul vom 'În'şira pe strună unde şi unde tocălii sau poşte din cocean sau dopuri de plută spre a se sustine la suprafaţă. De asemenea, cusurul incolăcirei strunei d'e către curent îl [307] 307 putem remediă prin două trei trestii sau prăjini subtiri şi lungi, lnădite şi înşirate pe întinsul strunei, Primele zrnuciţuri şi tuliri ale ştiucei Inhătate, gratie for­ tei şi iutelei 'ei fulgerătoar,e, sunt din cele mai furioăse: ·Ea rae apa ca un glont de puşcă şi se zbate ca un câine prins În latu� unui hingher. Insă zbaterile şi lupta nu sunt nici de jumătatea duratei unui crap sau unei mrene de aceiaşi mă­ rime. După primele sforţări desperate se moae, se apropie " [312] I . I l' I l' i 11 i I !, / " , I I � I ,: J 312 lor înerbate, cu stuf, papură, erburi, din cari îşi extrage o mare parte din hrană, Lui 'ca şi tiparului însă îi plac mai numai apele mlăştinoase, 'ou fund nomolos, în care îşi caută hrana scorrnonindu-I mereu, şi în care se vâră în timpul ernei şi vara când nu vânează. El stă numai pe fund şi nu­ mai în bălţi; nici de cum în riuri însă" de cât cel mult ră­ tăcit, în căutarea locului prielnic şi la revărsări mari. Bătaea Iinului e mult mai târzie decât a celorlalţi peşti de baltă. Ea are Joc de pe la Iurnătatea lui Mai până Ia mij­ locul' şi chiar' sfâtşitul lui Iunie: ba chiar prin Iulie dacă timpul e răcoros şi apa n'a atins o temperatură de 2�25 grade. Aceasta ne-a dovedeşte şi faptul că, la deschiderea pescuituiui, după] Iunie, intotdeauna şi mai toţi linii sunt plini 'e Iapţi şi icre. In timpul bătăii, când apa atinge 22-25 grade căldură - după constatările d-lui Rooo - ei pără­ sesc fundul, es la supra fată şi pleacă Î.n cânduri la căutarea unui loc 'potrivit. Acesta e de obiceiu în ochiuri, la margini, în apă, mică, caldă, cu malul polo gat, înclinat dulce, pe ale cărui erburi şi frunze femela îşi depune cele 2.-300.000 de icre gălbii, cari clocesc în 8-10 zile. Mărimea !inului obicinuit e între 20-30 cm lungime, El poate atinge 40 şi chiar 50 crn. cu 2-3 kg. greutate, însă foarte rar. Creşterea lui de asemenea e foarte înceată. Or cât ar fi de bine nutrit de abia dacă poate atinge 400 gr. la trei ahi, când devine matur, reprodnctiv. Gratie obicinuitei lui de a trăi in nomol şi în ape prea puţin oxigenate el ca. şi tiparul - la umezeală, în erburi sau cârpe ude - poate trăi o zi întreagă. Din cauza mucozitătii sau a mirosului său de nomol, el e singurul peşte la adăpostul atacul.ui peştilor de pradă. Deci se va şti că întrebuinţarea lui ca momeală e de pri­ stos. * * * Pescuirea linului se faca cu vărsa, năvodul, coşul, cote­ ţele, prostovolul, plasa, etc. Bălţile bratelor Dunărei sin­ gure dau până Ia 300.000 kg. lin anual.' [313] 313 La undiţă el se dă de asemenea destul de hine. Momeala preferată sunt rnămăliga şi rârnele, mai ales acelea. mici, patrate, de zmârc. Locui cel mai potrivit vadului e sub ma­ lurile mai adânci, închinate, cu fundul nomolos şi apa stă­ tMoare. Undita va sta exact pe fund, sau deasupra lui, în caz că fundul e moale şi momeala s'ar îngropa în el. Pâma va fi mereu vie; hapul de mămăligă numai cât rnazerea sau cât-buricul degetului mic.lDe altfel el e putin lacom şi foarte capricios la mâncare. Une-ori şi într'unele ape el nu se dă decât rar la undiţă. Numai într'un vad bine ales şi lung timp făcut putem fi siguri deun bun pescuit. Timpul cel mai pri­ elnic pescuirei lui cu undiţa sunt tocmai lunile oprite: April, Maiu. Sorocul mâncării îl are tot seara şi dimineata. Se dă însă mult mai bine pe bureli, după ploi dulci, sau când cerul ei închis. Atunci el cutreeră fundul în toană, lacomi, după hrană; deci se dă, muşcă, se prinde. Licăritul plutei la ciu­ piturile lui e foarte caracteristic. Ea tremură sau licăre mult timp ca şi când ar fi săltată de undele incretiturilor de vânt. Aceasta trădează că el o încearcă" o joacă, or că molioleste momeala cum obicinueşte, leneş, molcom, a-gale. Adesea ne trage pe sfoară molfolind şi şterpelind momeala fără să ştim, fără să simtim şi fără săI rărnână acătat, :EI nu va scufunda pluta decât târziu, când dă să plece şi când întâmplător s'a acătat singur. Adesea, mai cu seamă: când pluta nu-i exact Ia adâncirnea apei, el stă prins fără să ştim, fără să mişte. Intr'un târziu, vrâmd să sohimbăm lo­ cuI sau să cercetăm momeala, dând să tragem, simtim că vine greu, că undiţa pare acătată. Atunci îl arde, mişcă, zmuceşte; noi tresărim, zburdăm, surprinşi, şi pe când îl tragem, încet, uşor, spre suprafaţă, inima începe să ne bată cu putere. A feri sau a mişca diu teche Ia Inceputul licări­ rilor plutei e riscat, mai cu seamă când dăm cu rârna, pe care el n'a apucat-o încă decât de vârf. Mişcând momeala din loc sau Iuându-i râma din gură îl putem perde fie prin bănuiala lui fie prin îndepărtarea rnornelii. In lipsa scufun­ dării plutei vom aştepta deci clipa Îin'cetării primelor tre- [314] 314 ,:j j , I 1, r 1, i il . t ' � i� ) ,I/;, 1, :' I I � , , " , I murături sau Iicăriri, după cari, dacă n'o apleacă, vom mişca scurt, dislocând pluta cel mult CUi o palmă. Dacă e cu unghita în gură, l'am ars, acul s'a infipt, e al nostru. Da-că TIU, el mai poate veni după ea .. îl mai putem încă urtu, de. Totul nu e perdut. * * * Carnea de lin e foarte gustoasă, mai cu seamă acelora din bălţile mari, mai puţin nomoloase sau cu nornol mai .nntin împuţit. Cu mult mai gustoasă e insă când linul a fost tinut o săptămână în apă împrospătată, curată, prin care î� piere gustul de nomol. Ca bucate 'el se prepară mai numai rasol. In această pre, paratie, mai cu seamă dacă e bine făcută, el e fără seamăn de gustos. Spre a-l găti urmăm în chipul următor : .' 11 curăţăm întâi de solzi, dela coadă spre cap. Dacă sol­ zii se iau greu sau dacă vrem să-i curăţăm mai repede, îl opărirn o clipă şi dupăce l'am curăţat îl punem ÎITh apă rece. Apoi îl spintecăm, având grile a nu-i sparge fierea, îl spă­ Iăm, îl punem în oală, turnăm peste el atâta apă rece cât să-I acopere; nu prea multă însă ca să nu i se ducă toată dulceaţa în ea. Punem apoi câte-va felii de ceapă, de car­ tofi, de morcovi, de pătruniel rădăcină, boabe de piper. două foi de dafin şi sare. II punem apoi la foc, îl lăsăm să . dea de câteva ori în clooot, nu prea mult însă ca să nu se fărâme; 'Îl lăsăm să se răcească, şi când vrem să-I dăm fa masă îl scoatem pe farfurie, îl garnisirn pe margini şi pe de-asupra cu foi de pătrunjel, turnăm peste el puţin otet şi câte-va picături de untdelemn, apoi din zeama lui pe cât dorim, şi-l servim la masă, după gust, cald sau reoe. Unele gospodine pun oţetul la fert, în oală, iar peştele când apa dă Jll\ clocot. Altele mai adaogă şi puţin zahăr; încolo pro­ cedează la fel. Unul rasol se mai poate servi cu felii de cartofi ierti în apă sărată, cn aspic, cu sos de muştar sau maioneză. [315] r 315 -:"1] l' , r: Lin ovreeşte. - Curăţat, spintecat, spălat şi zbicit de apă într'un şervet se pune la prăJjit in untdelemn ferbinte. Inainte de ,a se prăji complect însă se adaogă ca un deget j,1 Il.· apă, zeamă de lămâe, putin usturoi, multe foi de pătrunjel tocate, două trei sardele curăţate şi pisate ]n piuliţă, putin . piper, sare, o foae de dafin, o lingură de pesmet spre a se ingroşâ sosul şi se ferbe la foc moale. Lin cu sos. - Se curăţă, se spintecă, se spală şi se pune în cratiţă. Se toarnă de fiecare lin un pahar de vin şi altul de apă" unt, ceapă, morcov, pătrunjel, foae de dafin, sare şi piper. La iurnătatea ferberei se adaogă puţină făină ru­ menită şi se lasă să fearbă scuturând mereu cratita spre a nUl se \ilpi de fund. Când sosul e îngroşat şi peştele prăjit îl scoatem pe farfurie, batem un gălbenuş de ou şi-l ames­ tecăm în sos; trecem apoi îndată, sosui prin strecurătoare, îi mai adăugăm puţin unt şi zeamă de lărnâe, punem peste peşte felii de cartofi ferti, turnăm sosul deasupra şi dăm la masă. Lin pe grătar. - Opărit, curăţat, spintecat, spălat şi zbicit în servet ungern linul cu untdelemn şi-l punem pe grătar, ]n hârtie sau fără, la un Ieratic moale mai întâi. Cald sau rece îl servim apoi cu sos sau cu zeamă de lămâe. [316] ------------ - - - - - 53. Bibanul. : :1, • (Perca tlnviatilis, 1.; La perche, fr.; Bariisch, s.). Cor� îndesat, arcuit şi bortos, tescuit putin şi acoperit cu solzi mărunţi, aspri. Bot prelung, falca de jos eşită, gura mar.e, impănată cu dinti. Două aripi pe spate, câte două la pept, -şi pântece, una anală şi coada putin scobită. Coloraţiunea lui variază puţin după ape. De regulă. e de un verziu închis pe spate, verde alămiu pe laturi, albicios cenuşiu sau gălbiu deschis pe pântece. Mai multe pete în­ chise coboară de pe spate la burtă şi-i dau o formă văr­ gată. Coada şi prima aripă dosală aproape în culoarea corpului, a doua cenuşie, cele de pe pântece de un cenuşiu uneori -gălbiu. Apa preferată de biban sunt băltile mari şi limpezi. Tră­ eşteşiîn partea de jos, mai domoală a riurilor, însă nu atât de număros ca în bălţi şi lacuri. Cei mici umblă in cârduri, cei mari mai mult singuratici. Se hrăneşte - după cum ni-I arată şi gura de răpitor -­ cu vermi, insecte, larve, icre, melcişori, scoieute, broscute, mici mamifere de apă şi mari ales cu pescuti. Bătaia lor e prin Martie-April, la o temperatură de 10-12°, pe vărsături, în apă mică, pe erburi, stuf etc. Cele vr'o 2.-300.000 icre, albe verzui, se tin lipite una de alta ca nişte zale a 2-3 metri. Ele sunt lipite astf.el dela o plantă la alta şi plutesc adesea la suprafaţă. Clocirea durează - după I - [317] 317 ' temperatura apei - dela una la două săptămâni. La doui ani e matur. , Lungimea. obicinuită e între lS-2Scm. Poate atinge însă 40 şi foarte rar chiar 50. * * * Pescuitui bibanului se face cu toate instrumentele. Acela în mare şi bogat .însă e numai cu năvodul, plasa, leasa, co­ teţele, zătoanele şi vintirele. In bălţile braţelor Dunărei se prind anual între 2.-400,000 kilograme. Prinderea lui cu undiţa de mână e din cele mai distrac­ tive şi bogate. Dacă apa ebinepopulată, vadui inteligent ales şi făcut, se poate prinde mai multe kg. pe zi. Bibanul de mărime obicinuită se ţine de regulă la o adân­ cime de un metru oeI mult unu şi jumătate. Cei de tot mari se Înţelege că stau mai la fund. In toana rnâncărei bat chiar curentul şi vărsăturile. Locul lui favorit e Între erburi, stuf şi găurile din maluri de unde îşi pândeşte prada ca o pi­ sică. El mai mult decât orcare alt peşte de pradă trage În curentul apei sub stăvilare şi la iazul morilor după pescuti .cari forfotesc în aceste locuri. Cel mai nemerit loc de dat cu undiţa deci va fi, unde se poate, numai acesta. Momeala obicinuită la cei mici sunt rârnele roşii, vii, zvârcolinde ; pentru cei mari numai peştişorii, de asemenea vii. Struna se Iârseşte Intr'tm fir de mustaţă sau cel mult În două-trei fire de pălr, a doui metri lungime, Unghita stă pe fund sau. la cel mult un lat de mână deasupra lui. Pluta • \ mică, plumbul potrivit ei, ca s'o susţină vertical, jumătate În apă. Pe lângă maturi şi prin cociocuri se poate dă şi fără plută. In acest caz facem un pescuit săltăret, săltând un­ diţa la suprafată şi lăsând'o iarăşi la fund. De sub mal sali din găuri el vede, se aruncă, se arde. Se ştie că apa de baltă e foarte limpede. Deci ne putem închipulcă peştele neobicinuit cu namila Iăpturei, umbrei \ [318] :1. , � '1'1 '1 !. ! ' I I , .t ' r �' 1" , I " , , " 1 ' li i;" 318 sau mişcărilor noastre intră în gaură de şarpe. Spre a nu-i face să dispară repetăm dar sfatul de a ne pitl şi acoper: cit mai bine. Momeala va fi cât mai vie, căt mai des schim­ bată. Pititi în stuf sau în ba-meni aruncăm undiţa peste sau printre ele. O' lăsăm la fund şi o săltărn la suprafaţă. Dacă e prin apropiere ,el vede, se repede, la săltare simtim că ne zgâltâe, Ribanul atacă prin una sau două zrnucituri, apoi pluta se .afundă după el. Lupta e de scurtă durată; zbaterile lui sunt 1! eîn semna te. Se aruncă mai Întotdeauna cu forţa pe mal_�i altfel poate fi perdut printreacătături. Se ÎI111elege că nUl- brutal, nesăbuit; căci gura lui e fragedă. se spintecă uşor. L?- împotrivirea vre-unuia mare. cu o strună în doui­ trei peri. vom proceda uşurel, fără zrnucituri, până sub minciog' sau la mal. Bibanul îşi are sorocul mâncăr ii de obiceiu dimineata. în faptul zilei şi mai putilfi seara pe la amurg. In timpul zilei el nu pune gura decât foarte rar. In caz însă că trage vân. tul dinspre' miază-zi, sau că cerul e închis, ploios, fur­ tunos, in acest caz el se dă toată ziua. La o apă adâncă putem lega de strună 3 şi chiar 4 un­ -ghiţi .la intervale de 50 cm. una de alta. Prima, pe fund, o vom lega la capăt şi o vom momi cu pestisor, celelalte prin sfârcuri sau nade de o şchioapă, pe corpul strunei în sus. le vom momi cu râme. IIi pescuitul săltăret, cum am arătat mai sus, vom puteă schimba des locul, mai cu seamă dacă n'am făcut vad şi -dacă în el nu mişcă nimic. Dacă într'unul din acestea am scăpat 00 peşte ne vom reintoarce: îl vom prinde aproape la sigur, căci el e unul din cei mai lacomi 'şi uituci. Lunile cele mai potrivite oescuituiui cu undiţa sunt Iulie şi August. In celelalte cu cât apa se răceşte şi timpul se .strică el se dă cu atât mai putin. Unghita va fi potrivită, nici prea mare nici prea mică. Dacă, găsim şi avem, vom preierâcrăcane sau ancore. mici \ , 7E [319] 319 de tot însă. Cu acestea sansa lui de a scăpa e cu 90 Ia sută , mai m'că, * * * Carnea lui 'e albă, îndesată; 'deşi îrnpănată de oase e una din cele mar gustoase şi mai preferate după crap şi lin. Ca bucate, bibanul mic se prepată mai mult pe grătar, saramură sau rece cu un praf de sare şi de piper. Cel de tot mare se poate prepara la fel crapului şi chiar linului. n II '1. I I '1 [320] , :�. 54. Ghibortul, (Acerina cernua, 1.; La Gremille, fL). bhibortU! ca formă se apropie de biban, Corpul lui e gros, scurt, puţin tescuit: capul de asemenea scurt, gura mai mică. decât la: bibao; pe fălci o perie de dinţi; pielea mucoasă, solzii mici. Aripa do sală înaltă, lungă, spinoasă. tare, terminată în aparenţă printr'o alta mică, moale, a­ proape de coadă; spinii coarnei ei ne fac impresia margi­ nilor unei foi de pălămidă. Restul aripilor Ia fel bibanului. Culoarea lui e verde până. Ia măsliniu. Spinarea negri­ cioasă, pătată în pete brune; burtă aIbă gălbie. Aripile do­ sale .si coada pătate în puncte mai închise. Mărimea 15-20 cm. cel mult. Trăeşte în mai toate apele, îl aflăm chiar în partea de iosa râurilor şi Ia mare în faţa gurilor Dunărei. E foarte răpitor şi preferă. apele ceva mai adânci, Se bate, se hrăneşte şi se prinde Ia fel cu bibamul, cu deosebirea că-şi varsă cele 50.-100.000 icre în mai multe rânduri. EI creşte Încet şi rămâne cum vedem mititel, deşi pagu­ bele ce face în ceilalţi peşti şi în icrele lor sunt destul de mari. * * * E mai rar, mai puţin valoros şi gustos decât bibanul, se găteşte Ia fel acestuia. [321] -- 55. Răspărul, (Acerina schraetser, 1.; Le Bar. fr.). Forma răspărului se apropie de a celor doui de mai sus. Capul prelung, gura mică; aripile peptale, burtale şi anală putin rotunjite; dosala Începe mai sus de mijloc şi are ra­ diile esite ca nişte ghimpi, iar spre coadă se termină În forma unei alte aripi, moi, fără spini. Culoarea lui e de un gălbiu de Iărnâe pe coaste, ceva mai închis pe spate şi mai deschis pe pântece. In lung, deasu­ pra liniei laterale, se întinde trei linii închise între cari prima, lângă laterală, foarte desluşită. Tot din astfel de li­ nii în picătele e brăzdată aripa dosală. Mărimea obicinuită 15 cm. şi foarte rar 20-25. Trăeşte în Dunăre, la gurile ei şi răsleţ chiar prin bălţile în comunicaţie cu ea. Se bate prin April-Maiu, trăeşte şi se hrăneşte la fel cu ghibortul, Se găteşte de asemenea la fel celor de mai sus, pe cari de altfel îi întrece în gust şi bunătate. E mult mai rar decât aceştia şi de aceea nu se prinde şi nu. se desface decât în amestec cu ei. FriJ(iJa.-Peştii şi Pescuitul. 21 [322] , . I r I , i- • 322 56. Şalăul, Şulăul - suduc în unele părţi din Moldova şi guran În altele din Oltenia - are corpul lunguet, fusiform, rotunjit, aproape forma iarnnei şi mrenei. CapU!1 de asemenea Iun­ guet; gura mare, cu dinţi, ca la toţi peştii răpitori, e des­ picată în jos până înapoia ochilor. .Falca de sus mai eşită, pe arnândouă dinţi rnărunti: în mijlocul gurei, sus şi jos, dout colti mari. Rădăcina buzei de sus cărnoasă, bulbucată. Două aripi pe spate, prima spinoasă, ca şi la biban; două burtaie aproape de cele peptale, una anală, coada 'puţin sco­ bităjjtoate în colţuri puţin rotunjite. Solzii mici, tari, aspri. Culoarea lui pe laturi e de un oenuşiu pl.umburiu sau ar­ gintiu afumat, bătând uneori în verziu sau gălbiu, Pe spate ceva mai închis, pe burtă alb argintiu, De pe spate la burtă t)( vărgat în mai multe pete brune, mai închise. Aripile dosale şi coada cenuşii, împestr itate în vărgi din puncte mai în­ chise; cele de pe burtă sunt de un' cenuşiu gălbiu. Dimensiunea poate trece de 1.20 lungime cu 15 kg. greu. tate. Mărimea obicinuită între 30-70 cm. Trăeşte în Dunăre, in bălţile ei, în partea de jos a marilor noastre jâuri cari dau în acest fluviu, în Mare în faţa gu­ rilor Dunării, în marile lacuri de pe coasta mării şi chiar intrunele lacuri din interiorul tării ca Snagovul. Inainte cu 25 de ani el exista chiar pe Colentina şi în lacuri le ei. Având o carne din cele mai gustoase, o valoare şi o renta­ bilitate din cele mai mari, el secultivă foarte mult şi în 'eleştee particulare. Lui îi 'plac apelemailine.limpezi.cuadâncimifelurite.cu fundul petros, nisipos sau cel puţin parazios. La nevoe se împacă şi ,oUl fundul nomolos însă nu prea mult timp, căci aci crapul îi tulbură apa şi-I împiedică de a-şi vedea şi goni prada. Din aceeaşi cauză poate, când primăvara apele râu­ rilor şi Dunărei vin tulburi el întră în apa limpede din bălţi. Când acestea încep să scadă şi el să, se retragă iar in Du­ năre, cade cel dintâi în' lesele aşezate la gurile băltilor. [323] -, ..; -s ". .... � '" Cr) :; ....; '<:\1 cu '" CI} .... '1::: ..o <:: "" lJ") '" <:::l " .... .� 5:i '- [340] I r il' " f' li " 340 (;.? Avutul, Corp lunguet şi spate rotunjit, apropiat de forma cleanu, lui mai puţin burtos. Capul şi gura mari, largă, cu dinti, linia laterală coboară în jos, spre burtă. Coioritui e de un verde măslmiu închis, cu marginile verzi albăstrii pe spate, argintiu bătând în albastru pe laturi si alb- pe burtă . Dosala şi coada cenuşii negricioase, peptalele cenuşii cu marginile roşi, anaia şi burtalele roşi. Mqrimea obicinuită, 30-40 om, Pot atinge însă şi 70. Ttrăeşte în Dunăre, în bălţile ei, în râuri până în regiunea dealunlor, şi chiar în apa sălcie a mărei din faţa gurilor Dunărei'. E mai mult însă un peşte de Dunăre, amator ai curentului puternic din mijlocul ei, precum şi al marilor bălţi adânci cu fundul petros sau nisipos. ;,EI intră din Dunăre în bălţi primăvara foarte de tim­ puriu, îndată după desghetui apelor. E un peşte foarte ră­ pitor şi mănâncă de stinge peştele mic şi în special Obletii şi Cirusul (scrumbiile mici), aşa că pescarii îi zic "Lupul peştelui". EI trăeşte mai mult pe fund şi în totdeauna sin- �t; �u se cârdueste nici odată, nici chiar când ese ,ICi! bătae. bo:oca sa de r eproductie e foarte timpurie, prin Martie. Icrele şi le leapădă pe fund, la loc petros şi nisipos, adese­ ori se sue chiar în susul râurilor mai mici pentru. a-şi de­ pune Ia fundul lor pe pietriş icrele. O femelă 'leapădă între 80.-100.000 de icre. Carnea sa este bună la gust, însă are prea multe oase. Se plăteşte cu preţuri destul de bune". Singură Delta Du­ nărei dă o productie de peste 10.000 kg. anual. Se prinde cu toate instrumentele de pescuit, mari. Se dă de asemenea la undiţă, momită cu peştişori şi lăsată la adânc, la fund, în mijlocul apei. Se găteşte în tot felul peştilor mari. [341] Afară de..nlllll� �el mai răs­ pândit la Dunăre şi la baltă, adică acolo unde se prinde mai mult şi se face un în­ tins comerciu cu el, i se maLzice huut în Moldova; liavut În Basara­ bia; Vrespere, vâl- can, vâigan, vâlsan ___ kIurtucaia �.rin./I Muntenia; bouleon, peşte tigdnesc· şi cu sapte nume prin alte părţi. ----- 34l • '\�1 I . J I • I [344] 344 noastră rurală şi constitue pentru ea unul din cele mai cău­ tate, mai eftine şi mai obicinuite legumi, In comerciu el se desface mai numai sărat. In cazuri de pescuit Imbelsugat el se sărează şi se aşează la saramură în căzi, Când se trimite în pieţele de desfacere se scurge saramura sau se scoate din ea şi se aşează uscat în butoae cu noui prafuri de sare . • CJa bucate se obicinueste mai nurnai pe grătar, saramură sau rasol, cu mămăliguţă. ·i 'C" [345] 34;) 64. Săblta, (Pelecus cultratus, 1.). Corpul săbitei e caracteristic prin forma Lui îngustă, lungu. eată, tescuită. Spinarea rotunjită şi în lungime aproape dreaptă; de sub cap Ia anală burta puţin lăsată. Linia laterală coboară spre burtală, seruuind. Capul mic, ochii mari, aproape de bot; gura mică, tădată de sus în jos. Solzii mici, cad uşor. Aripile nentale şi burtale ascuţite, pri- mele foarte lungi; dos ala mica, împinsă Înapoi, spre coadă ; a­ naIa sub ea, lungă, scobită; coa­ da de asemenea lungă, mare, a­ dânc scobită, cracul ei de sus mai scurt. Colorituţ ei e verde albăstriu pe spate şi arxintiu bătând une, I ori În roşu trandafiriu pe laturi. Aripile peptale, dosală şi coada cenuşii; burtalele şi anaia gălbii roşietice. Mărimea obicinuită 25-35 cm. cu 1 2 kg. greutate. Excepţional pot atinge un kg, cu 40-50 cm. lungime. Trăeşte mai mult În Dunăre şi la mare În apa sălcie din faţa gurilor fluvi.ului. Se bate prin Apr il şi Maiu, timp În care intră prin toate băl­ ţile spre a-şi depune cele vro 100.000 de icre pe burueni, la [346] 346 apă nuca. Indată ce scad apele ea se strecoară printre nuelele sau ostretele de trestie ale gardur ilor şi fuge iarăşi în Dunăre. Hrana lor obicinuită sunt vermi, insecte, rnelcişori şi erburi. * * * .> Peşcuitul ei se face cu toate instrumentele întrebuintate la alti.peşti, Vara cade mai mult la leasă; toamna şi earna la năvoade şi plăşi de suprafaţă. Fiind destul de numeroasă atât î� băllti cât şi în Dunăre ele dau o bogată productie a­ nuală. * * * Ea are o carne destul de gustoasă mai cu seamă primă­ vara, când e grasă şi foarte bună de consumat proaspătă. De obiceiu, ea ca şi cosacul, se sărează la butoae şi se des­ face mai mult astfel, constituind, gratie eitinătătii una din cele mai preferate şi obicinuite legumi pentru populatia noastră rurală în zilele de post. [347] --_._-� 347 65. Văduvlta. Forma şi înfăţişarea acesteia e aproape aidoma ciorta­ nului mic, cu deosebirea: capului mai mic, botului mai pre­ lung, a spatelui mai putin curbat şi lat, şi a aripei dosale de două-trei ori mai mică. Coloarea spatelui e negricioasă" bătând în albăstriu sau verziu, a laturilor albastrie deschis şi argintie pe burtă. Coada şi dosala cenuşie violetă, oelelalte roşietice. Mărimea obicinuită 30-35cm. Mai rar poate atinge 60. Ea trăeşte în Dunăre şi în bălţile ei, îri cari intră spre Q se bate pe erburi, şi de unde intră şi ese întotdeauna înaintea crapului, Se hrăneşte cu vermi, insecte şi erburi. * * * Se pescueşte în acelaşchip şi cu aceleaşi unelte ca şi cei­ lalti peşti de măsura ei. * * * Are o carne grasă, fără multe oase şi deci foarte gus­ toasă. Gătită carnea ei bate în roşu . .E foarte căutată; insă neprinzându-se în mari cantităţi nu poate avea o valoare comercială deosebită ci se vinde mai mult în amestec cu a.Jţi peşti. Ca bucate de asemenea se găteşte la. fel celor de mă­ rimea ei. [348] [349] 66. Petruşelul. (Umbra Krameri, 1.). Forma, infătisarea şi mărimea asemuitoare verdetelui, Dacă ar trăi în aceleaşi ape şi dacă, graţie lăcomiei n'ar fi mai bortos, s'ar confunda uşorcu acesta. Corp lunguet, rotunjit, fusiform, foarte putin tescuit. Ca­ pul lung, acoperit Cln solzi; gura mări ci-că, cu dinti; aripile dela pept şi burtă lungi, înguste, în colturi şi rotunjite; ar-ipa dosală încolturi, întinsă, de două-trei ori mai Iată decât anala de sub ea; coada pensulă, rotunjită. E negricios cafeniu pe spate, cenuşiu închis pe laturi, al­ buriu bătând în gălbiu pe burtă şi peste tot îmnestritat În puncte negricioase, Intreg corpul ne mai apare înfrumuse­ tat cu o brumă roşietică violetă. Aripile cen.uşii, mai des­ chise pe burtă şi mai închise la coadă şi dosală, Aproape de mijlocul acestora, în lat, se vede câte o linie negricioasă. Linia laterală alburie. Mărimea cel mult 15 cm. E hrăpitor, se hrăneşte cu tot ce poate apuca şi înghiţi fie viu, fie în părticele vegetale sa animale moarte. Se bate prin Maiu şi trăeşte pe fundul multor bălţi şi gârle de câmp. El e groaza şi niaza rea a pescarilor cu undiţa cărora le ciuguleşte în perma-nenţă rârna di',fi' unghită. De sigur când . nu se dă la el. Dacă râma e mică el ne-o devorează în câte­ I va secunde şi se prinde mai întotdeauna fără să vrem. Dacă lea e mai ma-re el ne-o suge şi ciuguleşte mereu şi pluta li­ că re într'una; î,n'Cât, ne face toată ziua să zgâim ochii erno- � I [350] ( I 1 ,[ I ·1 1" i. ' { " 350 -.ţionati la ea în credinţă că pot fi târcoale1e vr'unui crap, lin, biban, etc. Dacă pluta e mică el o afundă uşor şi când .zmucint, setoşi, furioşi, palpitând, el zboară adesea prin aer în sudalmele şi scuipăturile a pagubă ale pescaruLui. El cade împreună cu alti pescuti în toate instrumentele dese, mai cu seamă, când se trage pe fundurile nisipoase sau tari pe cari le preferă celor nomoloase. Pescuiiul osi c» undiţa e mai mult [ucăria şi îndeletnicirea copiilor. Carnea petruşelului e foarte gustoasă. Se găteşte ciorbe, prălit, plachie, etc . . } .. " [351] 67. Plevuşca. (Leucaspius delineaius, 1.). Pescuitul ei se face mai mult cu coşul şi cu plasa din pânză rară de sac. Singurul lucru regretabil e că odată cu * * * Mărimea 7-8cm. - cât acul. Corpul acestui mic peşte e lunguet, cu spinarea rotunjită si puţin tescuită. Coada şi anaIa scobite, burtalele rotunjite, toate aproape străvezii. E verde cafeniu pe ceafă, verzui gălbu! pe spate, argintiu cu o dungă albăstrie pe coaste şi alb pe burtă. Plevusca trăeşte în mai toate bălţile, băltoacele, răstoa­ cele râurilor, gârlele, pâraele şi chiar în şanturile artificale laolaltă cu boarca şi tiparul, In mare număr însă I1U tră­ eşte şi nu se prinde decât intr'unele bălţi cume Snagovul şi alte câteva bălţi din Ilfov de pildă, din cari, adesea se umple piata Bucureştilor cu coşuri întregi. Ei îi place apa mică, limpede, a marginilor şi ochiuri lor băltilor mari. Se hrăneşte cu mici părticele vegetale şi animale. Se bate prin Aprii-Maiu, pe erb.uri, la apă mică. Multă vreme, chiar oamenii învăţaţi o credeau - ceeace mai crede încă În multe părţi chiar unii pescari mai puţin atenţi dela noi - se credea că plevusca n'ar fi decât un puiu al unui sau alt.ui soiu de peşte mai mare; pe când în realitate ea e un soiu deosebit şi foarte rar trece de 10-12 cm. mărime. I [354] \ , .. I! ;', 1 ,1 1 ! "1·, li I . �; 1 " J . � 354 'i El se prezintă în apele noastre sub trei varietăţi. Una din acestea, pentru noi profanii cel puţin, nu se deo­ sebeşte decât 'foarte putin de cel descris. Ea poate fi mai mult o abatere sau modificare răsleaţă 'produsă întâmplă- . l tor de ape sau trnurelurări. 69. Cuib de pălămidă. A treia varietate, (Gasterosteus Ţ)latygaster), fig. 69, ca formă e acelaş. Nu se deosebeste de primul decât prin ro­ tunjirea aripilor, subtierea şi întinderea corpului dintre coadă dosală şi anală şi, mai isbitor prin spini dosali în nu- măr de nouă în loc de trei. Caracteristic inteligentei pălărnidei de baltă e cuibul ca [355] • 'i 355 --'--- de pasere, din erburi, ce-şi face prin stuf, burueni, cocioc şi pe sub malurile adănct sau abrupte, cuib în care stă pitit tot timpul când nu umblă după hrană, Ca ar ce peşte mic, de neîntrebuintat şi cu nume necu­ noscut sau nedefinit încă în popor, în cele mai multe 10- curi PăIămida de baltă nu-l decât peşte ţigănesc. Chiar la Mare am văzut un fel de glăvoci - presupuse otrăNi­ toare - cărora li se zice tot astfel. Posibil ca această de­ numire să fie dedusă din 'faptul că numai tiganii Iăeţi lip­ siţi şi leneşi pot aduna ,şi mânca - cum o fac chiar cu hoi, turile animalelor moarte de molimi - atari peşti când li se aruncă. ---- j"', [356] 356 Guvidiile. Pamilia acestui neam de peşti e foarte număroasă. In descnerea de mai jos ne mărginim la acelea-4 la număr-­ cari prezintând oarecare interes alimentar şi comercial e absolut necesar de a fi cunoscute. RestUiI nu interesează de­ cât pe savanti. De altfel, atât ca ,formă cât şi în colorit şi aspect toate ne apar aproape la fel. Cele mai mari, mai gustoase şi număroase din ele în a- pel� noastre sunt acelea denumite Guvidil de baltă, a că­ ror figură o redăm atât pe dos cât şi pe laturi. - 1 ' ., 70. Guvidia de baltă. (Gobius Kessleri Gilniher, 1.) . " . forma lor cum vedem aduce 'cu a mormolocului de broască. Capul şi gura sunt mari, corpul subţiat spre coadă, ochii sus, deasupra. Două aripi dosale, una mai scurtă. a doua mai lungă; două peptale, una anală de asemenea în­ tinsă, coada mare, toate aproape rotunjite. Coloraţiunea lor e de un cafeniu cenuşiu mai mult sau mai putin închis pe spate, de un cafeniu în pete mai închise ... [357] - . ! 357 -- pe laturi şi tot la 'fel dar mult mai deschisă pe pântece. Ari­ pile ş,i coada Împestritate În vărgi din aceleaşi pete şi outon, Mărimea lor cel mult 20-25 crn, Trăesc in băltile iDunărei. Cele mai 'bine populate din a­ cestea sunt Brateşul şi băltile Brăi'lei. Li se mai zice mitroace, mitrocarţ, stăvoci şi suvidu de Brateş . 71. Ouvidia de vad. tGobius fluviatilis Pallas,l). Ca formă aceasta e mai 's.ubtiată şi solzii mai bine pro­ nuntati, In colorit e de un galben cenuşiu sau cafeniu oe spate şi in pete mai închise pe laturi; de un alb cenuşiu pe burtă şi albăstrie [mpestritată în pete mai închise pe cap. Aripile sunt a'lbicioase pe budă şi cenuşii în vărgi Închise pe spate şi pe coadă. Coloratiunea lor variază de altfel foarte mult după ape. Mărimea 12-15 cm. cel mult. Trăese în mai toate 'băltile Dunărei, în multe râuri, râu­ le te, gârle sau văi cu fundul prundos sau nisipos. Se mai numesc stăvoct şi porcuşor de vad. [358] ,i '';'' 72. Guvidia mică. (Gobius marmoratus PaU, 1). Guvidia sau glăvoaca mică la formă se apropie de zglă­ voaca, Corpul ei e mai tescuit şi mai puţin îngust spre coa­ era, capul de asemenea mai putin turtit decât la cele de mai sus. . , Coloarea ei e de un cenuşiu gălbui în pete negricioase pe spate şi pe laturi, şi de aceea<şicoloare însă mult mai des­ chisă pe nântece. Aripile de asemenea mai deschise pe burtă şi mult mai închise pe spate şi coadă. '1 Mărimea obicinuită 8-10 cm. Trăesc în Iacuriie ţărmului Mărei şi mai puţin 'numeroase .' chiar în Dunăre. 73. Guvidia de Mare. (Gobius ccnnatarees PaU, 1.). Aceasta e aproape de aceeas formă, colorit şi înfăţişare cu cele de mai sus. Intre aripile peptale însă, sub pept, ele mai au o aripă în forma de pâlnie, care le .uşurează mişca- rea şi sălta rea dela fund. Dimensiunea 20-25 cm. cel mult. Trăesc în Mare, în mare număr chiar prin porturi, în la- c '1 , [359] c '. , 339 curile de pe litoral, şi mai putin numeroase chiar în Dunăre şi în bălţile ei. Denumirea ei, între bărbaţi, e mai mult în terme-ni ruşi­ . nosi de haz, ca ... sala ciobanului. oi< * * Cum vedem guvidiile se aseamănă foarte mult între ele: Toate au solzii mici, ascunşi, pelea moale, mucoasă, lipi­ cioasă, şi corpul tuturor e înfluturat în multimea aripilor mari, pestriţe, rotunjite. Ele se bat prin Aprii-Maiu, şi-şi lipesc icrele de rădăcini, petri, petriş, erburi, etc. Clocirea e de scurtă, durată. In câteva zile plodurile 'încep să mişte şi se ţin mai mult prin ochiurile dela margini. printre rnormolocii de broască, cu cari se şi pot confunda. Se hrănesc cu peştişori, vermi, insecte. melcişori, icre şi orce părticele de materii animale. Se nescuesc cu toate instrumentele de peşti rnărunti. Ca peşte răpitor se dă foarte bine la undiţa momită cu râme, coade de creveti, peştişori şi bucăţi de peştişori. In porturile noastre maritime pescuitul lor cu urrdita, după cum s'a arătat la undiţa de guvizi, e din cele mai bogate, mai interesante şi palpitante în acelas timp. * * * Carnea lor e dulce şi foarte gustoasă. De aceea sunt foarte mult căutate când se prind în mase număr. Ca bucate se prepară mai mult ciorbe, rasol şi prăjite. De obioeiu ele excelează în marinată, preparaţie care poate sluji dintrodată la împodobirea mesei pe mai multe săp­ tămâni, Când sunt bine preparate multe persoane le pre­ feră marinatei de nisetru. In cazuri de abondentă sau de pescuiri bogate, din ele ca [360] , II 'f' - , I i ' � 1· t , I l' , '1 ' I I l' I� . I 360 şi din alti peşti de altfel, se poate face o marinată eîtină şi foarte gustoasă în chipul următor: Marinată de earnă. - Peştele spălat şi sărat cu câteva ore inainte se pune la foc, cu apă cât să dea peste ei. Se adaugă oţet (100 grame Ia kilogramul de peşte) două-trei cepe întregi, piper boabe, S3Jre şi ienibahar. Se scoate peş­ tele 1naint'e de a se fi fărîmat sau fert prea tare. De regulă, pus Cu apa rece se scoate de îndată ce dă, de două-trei ori în clocot. După ce s'a răcit se tae bucăţi, dacă e mare, se tăvălesc bine în untdelemn, se aşează la borcan, un rând de peşte peste altul de 'lămâi felii, foi de dafin, piper şi, dacă vrem şi avem, mai adăugăm untdelemn. Apa peştelui în clo­ cot o stingem 'cu otet; în măsură de a da peste peştele din borcan; adăugăm sare, rosmarin, scorţişoară, cuişoare, us­ turoi şi, după ce ferbe bine se toarnă ferbinte în borcan, ca sa dea peste peşte. Punem o peatră, ca peştele să nu easă deasupra, să se strice; legăm la gură 'cu pergament sau piele şi se păstrează, cu luni1echiar, la un loc răcoros. L� curăţire se înţelege că. Ii se tae şi aripile lor mari. • • .. [361] " 361 74. Morunaşul. Corp lunguet, lătăret, tescuit. Cap şi bot prelung, rotun­ jit; gura ca o tăetură sub el; falca de jos scurtă, trasă. Coloarea de un plnmburiu pe spate, argintiu pe laturi şi alb pe burtă. Coada şi dosala de coloarea corpului; celelalte aripi gălbii, cotorul celor peptale şi anaia de un roşu por­ tocaliu. Lungimea 25-30 cm. Morunaşu; e un peşte călător. Earna trăeşte la Mare, In apa sălcie din fata gurilor Dunărei, Primăvara, maintea ru­ perei gheţei când se şi prinde în mari cantităţi pe sub gheaţă, la adâncirni de 5-6 metri, el intră în Dunăre şi din ea în băltile ei. Aci stă toată vara unde se şi bate prin April., Maiu, depunându-şi cele 2.-300.000 de icre pe fundul tare sau pe erbur i când acesta e nomolos. tirana lui e verrni, insecte, melcisori, icre, seminte, bu­ rueni. * * * Se nescueste cu leasa, cu năvodul şi cu tiianele pe sub gheaţă. Nu se prinde nici odată însă în atât de rnaricanti­ �ă,ti încât să se vândă numai separat ci mai întotdeauna cu altă albitură, Carnea lui e grasă şi foarte gustoasă. Se găteşte rasol. ciorbă, fript şi prăjit. Numirea de morunas e din cauza asemănării botului său cu acela de morun. [362] i. / I 1" I � \ .! t Il .. " �. Il . . � I : '\ , r " I 362 --- [363] 1 363 Scrumbiile. Scrumbii ca şi guvidii avem de asemenea mai multe fe-­ luri sau varietăţi. Ele se aseamănă şi se pot confunda uşor unele cu altele şi nu se deosebesc decât în colorit unele, în mărime altele, şi întru câtva în rostul de viaţ! al fiecăreia. Restul deosebirilor de structură sunt mai mult pentru căr­ ţile şi oamenii de ştiinţă. In fruntea tuturor soiurilor stă aceea cunoscută sub de­ numirea de scrumbie de Dunăre. 75. Scrumbia de Dunăre. Corpul acesteia e lunguet, înalt, lat' şi rotunjit, spre coa­ dă. Capul prelung, gurăcu dinţi. Aripile în colţuri, coada scobită. Coloratiunea lor e de un albăstriu verziu pe spate, argin­ tiu pe laturi şi albe pe burtă . .Această varietate trăeşte în partea vestică o Mării Ne­ gre şi este mai mult un peşte din regiunea costală. La coasta noastră sudică - pe la Mangalia-Constanta - incepe câteva exemplare a se arătachiar prin Ianuarie; încetul cu încetul după gradul de căldură ce-l avem se adună în can­ tităţi mai mari în fata gurilor Dunării, aşa că pe la sfâr­ şitul lui Februarie aşteaptă cu toatele aicea ca apa Dunării să se mai încălzească spre a putea intra înăuntru. Se în­ tâmplă însă ani căldurosi când scrurnbiile sosesc chiar cu mult mai de timpuri în faţa gurilor Dunării; aşa de ex. În anul 1904 fiind câteva zile călduroase în Ianuarie - terrno , metrul se urcase la 16° - primele scrumbii la gura Sf. Gheorghe s'au prins chiar la 27 Ianuarie. [370] .. 370 76 . .Scrumbia cap negru. Acedsta are ceafa neagră, spinarea de un negru albă­ str!u, laturile şi burta albe argintii, Aripioarele mici, scurte. Mărimea până la 40 cm. "Această varietate apare la coastele române înaintea gu­ rilor Dunării aproape tntotdcauna cu câteva zile mai târ­ ziu decât cealaltă varietate, numai arareori se întâmplă ca sa vie scrumbiile cu cap negru înaintea celor cu cap alb, Aicea ele intră imediat în Dunăre sau aşteaptă câtva timp până apa Dunării ajunge Ia temperatura ce le convine, cţa�ă însă frigul ţine câte-va zle mai mult, ele pleacă ime­ diat - probabil la gurile altor fluvii - fără a se mai în­ toarce înapoi. Pe când celelalte scrumbii se adună încetul cu încetul 'în faţa gurilor Dunării şi apoi intră iarăşi treptat în fluviu, acestea vin deodată în bancuri mari ("se câr­ duesc" cum zic pescarii români") şi intră tot astfel în Du­ năre, Pescarii noştri imediat ce prind câteva scrumbii cu cal? negru ştiu că se apropie cârdul şi că în curând vor a­ vea prinsoare mare, aşa că'şi pregătesc cu toţii setcele şi ies la pescuit. Aceste scrumbii rămân cu mult mai puţin timp în Dunare de cât celelalte varietăţi şi nu se sue niciodată mai departe decât în regiunea Deltei; de aici ele se retrag 'în marea te­ ritorială şi apoi dispar deodată fără a se mai arăta în tot tirnoui anului Ia vre-un punct al coastei noastre. Ingenere ele rămân foarte scurt tim]} în apele noastre - cel mult o lună şi jumătate - şi pleacă apoi iarăşi în largul mării. Ce fac după plecarea lor de aicea şi locurile unde petrec în tot restul anului nu se ştie incăr; în tot ca­ zul se pare că avem a face cu o formă tipică pelagică care nu vizitează coastele decât odată pe an pentru a se re­ produce. Ele se reproduc loD' luna Aprilie! şi Maiu în Dunăre, însă numai în apropierea gurilor" . - [371] 77. Scrurnblţa, (Alosa N ordmanni Antipa, I.). Corpul acesteia e ceva mai mic, mai tescuit, spinarea mai ascutită şi aripile mai desvoltate decât la celelalte. In colorit e verzue negricioasă pe spate, argintic pe la­ turi şi aibă pe burtă. Mărimea cel mult 20 cm. "Această specie intră În fiecare an În Dunăre În cantităţi foarte mari şi stă În apele dulci un timp cu mult mai inde­ lungat decât specia precedentă. Ea vine la coastele noastre cam pe la mijlocul lui Martie şi intră În Dunăre întotdeauna cu vre-o 2 săptămâni mai târziu decât Scrumbiile mari de Dunăre, şi se urcă În sus chiar până, peste Portile de fier. Această scrumbie intră chiar şi prin bălţi, unde de multe ori Îşi leapădă productele sexuale şi adeseori se Întâmplă că rămâne aici până În pri­ măvară, pr inzându-se adese ori exemplare rătăcite, Epoca lor de reproductie este ,prin April-Maiu, lepădând icrele atât În Dunăre cât şi î,n bălţi. Puii lor li Întâlnim apoi pe la gardurile băltilor şi la sacul dela leasă în cantităţi foarte mari. Ele se Întorc Înapoi la mare pe la sfârşitul lui Iulie, multe pleacă însă prin August şi chiar Senternvrie, iar altele - cum s'a mai spus - rărnân chiar şi peste earnă prin unele bălti. Această specie deşi bună la gust, nu este atât de căutată ca cealaltă" carnea ei fiind mai puţin grasă. Productiunea 1n regiunea Deltei se urcă În fiecare an la câteva sute de mii kg.: În 1904 s'a pescuit În Deltă 406.238 kg., iar în porţiunea Dunărei dela Tulcea la Brăila 54.20J ; ea se prinde însă şi în sus pe tot cursul Dunării noastre . • * * [372] 372 Pescuitul. - Şi această specie se pescueste cu plăsi plu­ titoare mobile, numite Plava de scrumbiţe, saul Seteă de Rizeafcă, din aţă de in foarte fină, fără radine, în lungime de 1-200 m. şi ,cu ochii de 2.5-3.5 cm. pe lature. Scrumbiile acestea nu se prind cu branchiile (urechile) ci cu gura, ca şi când ar vroi să muşte plasa. Nume -popu1me. - In delta Dunărei se numesc Scrumbit de Dunăre mici, Scrumbiţe şi rizeafcă. Tur tu căeni i le zic Scrumbii sau Scrâmbii mici, şi mai cu seamă Ciros sau Cirus". � * * * Aceste scrurnbii descrise sunt cele mai nurnăroase şi de valoare. In afară de ele mai sunt 'incă trei altele. Toate trei tnsă atât ca număr căt şi ca gust şi valoare comercială sunt de o însemnătate aproape nulă, In formă şi colorit diferenta între unele şi altele e tic tot mică. Anume: 78. Scrumbia Antipa. Aceasta e una din cele mai rari azi în apele noastre, Ea e slabă, tescuită, îngustă, cu carnea vârtoasă şi lipsită de orce gust. De altfel sunt cele mai mari nutând atinge chiar un metru lungime. Mărimea obicinuită între 2�-35 cm. E neagră albăstrie bătând uneori în verziu pe spate. şi aIbă argintie pe laturi şi pântece. - i [373] 373 --- • I , , I I II' '1 II' [374] 79. Scrumbioara. (Clupea cuitriventris Norâm., 1.). Forma acesteia e foarte tescuită şi nu atinge decât cel mult 10 cm. lungime. Trăeşte în Mare şi de aici intră 'in la­ cul 'Razim, în Dunăre şi în bălţile ei, unde se aclimatizează şi p�ate trăi 10t timpul anului. "In colorit e de un negru albăstriu până la iumătatea cor­ pului pe spate, şi de un alt argintiu pe pântece. In apropierea sorocului bătăii, prin Maiu, femela devine anroaue diformă de borţoasă din cauza creşterei ovarelor. 1 se mai zice scrumbie sau rizeaică mică de neam. "Ca întrebuinţare comercială, aproape neînsemnată. Când se prind în mari cantităţi, la gardurile de cheiali, cu rnin­ ciogul, împreună cu alti peşti mărunti, se pun la saramură şi se desfac mai mult astfel. 80. Sardeluta, t Clupea âelicatula N ordm., 1.)" Aceasta e aproape de aceeaşi formă şi mărime ca cea de sus. E neagră cenuşie pe partea de sus a corpului, bătând în albăstriu pe spate, şi de un galben auriu pe pântece. Tră- [375] 375 este în mare număr în apropierea coastelor mărei, de unde in tră, în lacurile litorale. Ea e în mare parte prada şi hrana peştilor răpitori. lntrebuintarea ei de asemenea e mai mult conservată. * * * Scrumbiile cum s'a putut vedea sunt călătoare şi foarte selbatice. Ele se ţin mai mutt Ia adânc, în marele ou­ rent unde nici vorbă nu poate fi - mai cu seamă într'un fluviu ca Dunărea - de a le ajunge în totdeauna cu undiţa. Se prind CUi toate acestea foarte usor şi foarte mult prin porturi, Ia undiţa momită cu carne şi mai ales cu peştişori. Pe timpul marilor călduri, năbusitoare, prevestitoare de viielii, ca şi pe toată durata deslăntuirei acestora, scrum­ biile umblă de regulă Ia o adâncime de doui cel mult trei metri. In orce alt timp urnoletul lor e mai mult la suprafaţă; se joacă şi se abat chiar prin oboeli şi pe la vărsături. Cel mai prielnic timp de pescuire a lor sunt nopţile liniştite, se­ nine şi fără lună. La Mare, în porturi, pescuitul lor cu undiţa e unul din cele mai interesante, mai palpitante şi bogate în acelas tirnn. Adesea producţia lui e singura care 'face faţă cererei loca­ litătei, La Undiţa de scrumbie (P. 101) s'au dat destule lă­ muriri asupra acestui fel de pescuit. * * * Ca bucate, cum s'a zis, ele se prepară de regulă mai mult pe grătar. Procedeul e următor: Se spală, se Iasă să se zvinte de apă sau se zbicesc într'un şervet, se pun la grătar pe un ieratic slab, şi, după ce s'au fript, se presară cu sare. un praf de piper, zeamă, de lărnâe şi untdelemn dacă vrem şi avem, şi, calde sau reci,cum putem sau cum ne plac, se dau Ia masă. Cu cât mai grase ele sunt cu atât mal de­ licioase. [376] 376 In orce preparaţie alta, cel putin' după părerea rnultor ro­ mâni, ele nu pot fi atât de neîntr�cute ca în aceasta rudi- mentară şi naţională - pe grătar. ' Scrumbie la hârtie. -:- Un alt procedeu de a le frige, toi pe grătar, e acela Ia hârtia unsă 'cu untdelemn. Se spintecă, se spală, se sară, se zvântă, se ung pe dinăuntru şi afară cu untdelemn, se unge o hâ-rtie albă de asemenea, se înveleşte în ea şi se frig la grătar pe ambele părti. La masă se dau cu fo( de pătrunjel şi 'cu zeamă de lămâe stoarsă peste ele. Inainte de a le frige, dacă dorim, putem pune un praf de pi­ per' şi o Ioae de dafin înăuntrul lor. Scrumbii cu sos. - Se ferb scrumbiile lin apă, sărată şi cu tarzavat ca pentru rasol. Se scot, se aşează la farfurie şi peste ele se toarnă sosul următor: In două părti unt se rumeneşte o parte făină, se stinge în aceeasi măsură cu apă şi vin părţi egale, se adaugă piper, sare, foi de dafin şi de pătnmdel, ceapă şi morcov tocate, zeamă de lămâe şi muş­ tar dacă dorim. Se Iasă să scadă bine, să se îngroaşe. şi se dă peste peşte. Marinată scrumbiile se prepară la fel celorlalti peşti. Scrumbii saramură. - Se spintecă, se spală. sie Iată să, se zvinte şi se aşează la putinică un rând de scrumbii peste altulde gheaţă curată, bine zobită şi cu multă sare. Deasu­ pra se potriveşte teascul cu peatră, ca să nu stea afară, din saramură. De jur lrnnreiurul vasului e bine a se pune de asemenea gheaţă, astfel 'ca sarea să poată pătrunde în peşte cât. mai cu ogodul. Gheata dacă se poate va 'fi numai arti­ ficială. Păstrarea se face numai la un loc răcoros. La răs­ timpuri se cercetează, bunăstarea saramurei. Dacă e groasă şi se întinde se va scurge şi se va înlOCUI cu, alta, tare, în oare oul proaspăt pluteşte la supra fată. Deasupra se adaugă de asemenea sare. Scrumbii în oţet. - După ce s'a topit gheata scrumbiilor descrise mai sus, li se scurge saramura şi se inlocueste cu atei sărat şi fert cu foi de dafin, ceapă, morcov, boabe de piper şi enibahar. Dacă după un timp otetul se întinde, se 1 [377] 377 • schimbă şi se toarnă deasupra o pătură subtire de unt­ delemn. La masă acestea se servesc nasol, pe grătar, salată, cu sos, etc. Inainte de preparare se desărează în apă vr'o 12-20 de ore. [378] , 378 81. Cheialul. Ca formă chefalul se apropie de clean, Corpul lui e Iun­ guet, putin tescuit. Spinarea groasă, rotunjită, burta lăbăr. tată. Capul mare, gros, turtit în jos. Gura mică, buza de sus groasă, cea de jos subtire. Ochii mari, cu două pleoape verticale. Solzi potrivi ti, chiar pe cap, până aproape de ochi. Două' aripi pe spate - la mijloc şi spre coadă - două după urechi, două la mijlocul burtei, una anală sub a doua do­ sală ha codală, coada scobită. Coioraţiunea e cenuşiu închis bătând în albastru pe spate şi adintiu pe burtă. Aripile aproape îln culoarea corpului. Mărimea maximă, 50-55 cm. El trăeşte în mare, pe coastele de Miază-noapte vara şi la .cele de Miază-zi în timpul ernei. Pe la mijlocul lui Apri­ lie 'încep a se ivi la coastele noastre mai întâi puii, cari se reîntorc dacă apa e rece sau dacă timpul se strică, iar pe la sfârşitul lui Maiu şi chiar mai târziu prin Iulie, dacă timpul e ploios şi răcoros.rse ivesc şi cârdurile celor mari. Ei stau aci la coastele noastre toată vara şi o parte din toamnă. intrând în toate lacurilecoastei cu apa sălcie sau sărată. cum. simt: Razim. Sinoe, Mangalia, Comarova, Zatonu şi Tatlageac. Toamna, când începe timpul răcoros ei pără­ sesc Iacurile şi at.unci se prind mari cantităti Ja gardurile lor de închidere. In timpul verei de asemenea ei caută să iasă din lacuri în mare la cea mai mică furtună sau răcire de timp; după trecerea ei intră din nou în lac. Hrana lor constă din vegetale - erburi - şi tot felul de substante organice amestecate cu nisip şi nomol. Asupra obiceiurilor lor de bătae se ştia foarte putin până azi. Iar asupra locurilor nu se ştia aproape nimic. Părerile autorilor ruşi sau germani cari studiaseră fauna ichtiolo­ gică a bazinu!ui Mărei Negre erau impărttie şi în mare parte greşite. Astăzi însă, gratie îndelungatelor şi neobosi­ telor cercetări făcute de d. dr. Antipa se ştie temeinic, cel [379] ·379 . - = '" -;..::: - ::; �..:::: ..c� U � � t • , ./ \ e ' .... >.,.\j ..... 4� �A 1 [380] .. 380 putin pentru coasta noastră, că ei se bat între 15-31 Au­ gust pe nisip, la apă mică, atât in bălţi cât şi pe bancurile din marginea mării unde apa e mai puţin agitată de valuri. La nevoe ei se bat chiar 'în cotetele din bălţi tn cari au căzut prinşi. Durata clocirii icrelor e de câte-va zile. In scurt timp ei ating. 8 cm. lungime şi atumci oleacă în mare de unde se reintorc primăvara vitioare în acelaş lac în 'care s'au 'născut. Jn timpul ernei, probabil diJn cauza frigului şi a lipsei de hrană, ei TIU cresc decât foarte puţin. Re­ întorşi-însă în lac, gratie unei hrane îmbelşugate şi pe pla- � eul lor ei cresc repede aşa că la împlinirea anului pot atinge până Ia ZO cm. Când vor să reiasă din lac li se închid gar­ durile dJIa gurile lacurilor şi se prind în mare 'cantitate. Sărati şi afumati sunt Irnpachetati apoi în lăzi şi se vând în cornerciu sub numele de licurini. In anul al treilea sunt maturi. * * * Pescuitui chefalului atât în bălti cât şi la Mare se face în chipul următor: In gurile lacurilor de comunicare cu marea se 'fac cotete şi garduri de nuele sau trestie cu limbi (piscoi.. gâturi, pâlnii ' sau guri strâmtate) cu gurile înspre lac primăvara, când peştele dă să intre, şi dimpotrivă, cu ele înspre mare,când toamna el dă să fugă din Iac în mare. Pe limbă el intră 'In cotet unde rămâne până e prins. Dacă laculnu .are guri naturale de comunicare cu marea ele se sapă: se fac mai multe şanţuri mari, largi, iar oele astu­ pate se desfundă din vreme. In gâturile de comunicare sau de legătură între două lacuri se fac garduri cu coteţe de ambele părţi, prinzându-se astfel din amândouă lacurile. In alte părti sau lacuri se lasă gurile deschise până vara târziu când apa caldă a bălţilor a atras mar-e parte din peşti în ele şi când ei nu Ie mai părăsesc la fie ce răcire sau mică furtună. Odată 'cu începerea acestora şi cu răcirea timpului însă se fac gardurile, adesea pe mai multi ehi- - , n, I I I [381] , n, I I I 381 lom. lungime, cu gâturile în spre l-ac, astfel ca peştele din mare să mai poată încă intră în el. In lurul acestei guri, În lac, se face un alt gard, în jumătate cerc, cu 'O gură la mii­ locul lui, gură în care se aşează dela fund în sus o gratie sau Ieasă care se poate aridică şi lăsa. In fata cotetului se face un obor larg, tot cu gât sau pâlnie, în care peştele să aibe larg de strângere şi de umblet; altfel intrat în mare număr �n cotet, prin sgornotul 'ce fac ar speria pe cei cari s'ar apropia ca să intre. Gardurile se fac înalte, căci che­ falul sare foarte sus şi se aruncă uşor peste ele dacă sunt prea jos. Cotetele se păzesc şi se cercetează de mai multe ori pe zi spre a nu se intesă prea rnalt 'ou peşte. El şe mai prinde cu setoele de scrurnbii şi cu mreji de câte 250 m. lungime, din pânză fină, cu sfoara subţire, în ochiuri de două degete, şi cu radinele, gratiile sau rariţile din sfoară mai groasă cu ochiurile rari, de 8 degete, Şi, pc la marginile mării, noaptea.tpescarii turci îl mai prind cu rogoiina, în chipul următor: Se înădesc una de alta rogoiini în lungime de 200 m. cu marginile in lung incovoiate prin sfori în formă de albie. lungă, Pe noptile fără lună un pescar apucă şi tine un cap al rogoiinilor la mal iar altul leagă pe celălat de luntre şl pleacăcostis spre larg. Când acesta simte chefalul sau sto­ lurile de chefal el se apropie cu barca de mal şi amândoui apoi ciofoesc prin ochiul de apă închisă, Peştele speriat d5 să sară peste rogojină, şi cade în ea de .unde nu mai poate scăpa. Căderea şi zbateri le lor pe rogojină, în liniştea nop­ tii e tot ce poate fi mai curios şi interesant în acel aş timp, Afară de chefalul descris acl, în cartea d-lui dr. Antipa mai găsim încă alte 4 soiuri sau specii de chefa!. Acestea sunt ceva mai mici decât cel pomenit şi trei din ele, afară de cheialul mic, sunt mult mai rari. Intru cât toate aceste patru soiuri (MugiI chelo, Mugii saiiens, Mugit auratus şi Mugi[ capito - chefalul cu coada lată) nu diferă, de cât foarte putin 'in 'formă, mărime şi colorit, iar în obiceiurile [382] 382 de vetuire şi prasire de loc, credem de pristos a intra ' în descrierea lor care nu ne poate interesa. � * * * Chefalul are o carne din cele mai gustoase. El se COillSU­ mă atât afumat cât şi în saramuri şi marinată. Proaspăt, cel rnic se găteşte de obiceiu ca friptură sau la fel scrum­ biei, adjcă pe grătar şi la masă stropit cu zeamă, de lămâc. Cel mare la fel peştilor mari, or cum dorim. 1 I I I, [383] T ===t E'2. Anghila. t Anguilla vulguris, 1.; L' attguille C011l1111111e, fr.: Aal, g.). Acest marc tipar e foarte rar În apele noastre. EI se prin­ de totuşi din când În când În Dunăre. Ia gurile şi În bălţile ci. Şi s'a prins. după spusele d-lui dr. Antipa. chiar şi Îna­ intea incercărilor deinsernântare făcute de către soc'etătilc de piscicultură . germane prin repetate aruncări în acest fluviu. Ea exista deci de mai de mult şi pe la .noi, desi nu atât de număroasă ca în afluentii Oceanului. Adriaticei şi Mcditeranei. Streină şi rară cum vedem apelor noastre n'ar fi fost poate nici locul şi nici mare lipsă de descrierea ei În acest manual. Dacă s'a făcut totusi e pe de o parte din satisface­ rea uneicurlozităti iar pe de alta din credinta că pe viitor, graţie încercărilor de populare pomenite şi începute de pe la 1886, ea ar putea deveni cu timpul mai nurnăroasă. Căci dacă unor exemplare răslete, venite prin Bosior poate, le­ au putU't prii apele noastre şi s'or fi putut chiar reproduce undeva printr'ale Mărci Negre, n'ar fi poate mare mirare ca În curând s'o putem avea şi pe la noi tot atât de numă­ roasă ca şi în apele apusene. Anghila ca şi tiparul, cu care se aseamănă şi se pot uşor confunda la noi, mai cu seama de oameni necunoscători şi când ea e mică, - are corpul seroesc, rotunjit, lung, sub- [384] 384 tire şi tescuit numai spre coadă, Botul e prelung, ascutit; gura mititică ; falca de jos mai lungă, celei de SU5, ambele Impănate ou dintişori. Urechea sau crepătnra branchială ca o crestătură, lângă aripile ei mici, peptale. Pelea groasă, băloasă, acoperită cu: solzi mici, lungueti, vizibili numai când e uscată. Mai sus de mijloculcornului începe aripa do­ sală, ceva mai jos, sub ea, o alta burtalăvcari se întind ca două coarne îrnpreunate cu coada. Coloarea ei variază după timp, ape, lmpreiurări şi chiar varietăţi, De obiceiu spatele ,Ii de la verde, albăstrui, verziu şi bTUIn până la negricios; burta aibă, cenuşie, argintie sau găl'bîe. Lungimea maximă 1.80 m. cu 13 kg. greutate. Asupra vietii şi prăsirei anghilei s'a discutat foarte mult în toate vremurile şi de către toti naturaliştii, Incepând cu Aristotel de acum peste două mii de ani câti autori atâte păreri, fără 'ca vr'una să ne hotărâtoare şi apropiată de a­ devăr. Pliniu sustineă că de se prăsesc frecându-se de stânci şi descămârid de pielea lor o materie viscoasă care se preface apoi în peşti. In evul mediu se sustineă de unit că nasc prin icre; de către altii că nasc pui vii - din cauza unor verrnişori găsiţi în ele. Siebold şi Eroolani le credea hermalrodite, Blanchard ca o formă larvară a altui peşte şi, deci incapabilă de-a se reproduce etc. etc. De abia pe la' sfârşitul secolului trecut, gratie studiilor unor savanţi italieni (Grassi, Calandruccio şi Ficalbi) pare stabilit că ele se bat în mare la o adâncime de cel puţin 500 metri. Aci o femelă de câte-va chilograrne poate vărsa până la 5 mi- , lioane ouă. Acestea odată clocite, vermişorii eşiti din ele, străvezii, de 6-7 mm. lungime, cât un vârf de ac, apar la suprafata mării cu miriadele, îngălbenind marea ca nişte insule. In primăvară, în Februarie Martie, verrnişorii a­ ceştia străvezii, acum ca mişte rârnulite de 6-7 crn, lungi­ me, se strâng, se îndeasă, se grămădesc în bancuri mari pe la gurile riurilor Oceanului şi Mediteranei mai cu seamă - răceala ernei în Marea Neagră probabil le e mai putin I ' I [385] ... prielnică. De aci, incetul cu încetul ei intră în riuri, se ţin lanţ ca o ederă, mai mult în apele domoale de pe lângă am­ bele maluri, înegrind apa adesea pe mai mulţi chilornetr! lungirne. La fiecare riulet, vale sau părău al riului o mică parte din massa lor compactă se desoarte, intră, urcă în sus, pe când restul încet, încet, timp de multe luni de înotare. şi micşorat din ce 'înce, ajunge până la isvoarele riului pe care au intrat din mare. In drumul lor ei nu sunt opriţi nici chiar de stăvilare de un metru şi mai mult înălţime, pe cari le urcă ca râmeJe, pe malul sau stăvilarele ude, ba chiar pe uscat. Din aceste apeei intră în bălţi, în lacuri, <în părae, peste tot. La nevoe se târăsccu simtul lipitorei, dela o apă la alta mai prielnică sute de metri chiar pe uscat. Iar prin umezeala erbei străbat distante de chilorrtetri, bine înţeles când sunt mai mari. Aceşti vermişori erau cunoscuti de când lumea. Invătatii i-au denumit leptoceîali (leptocephalus brevirostris). Ni­ rnenui însă nu i-a trăsnit prin minte - până la Grassi Si Calandruccio - bănuiala că ei ar fi pui de anghile. Aceştia inchizându-i intrun elesteu i-au văzut spre marea lor mi­ rare prefăcându-se în anghile. Odată, în aceste ape ei ating în primul an 15-20 cm. Iun­ girne şi 30 gr. greutate, şi indouit într'al douilea an. La 4 ani au 50-60 cm. l. şi 600 gr., iar Ia 7-8 ani ating un metru lungime cu 3-5 kgr. greutate. Anghilele sunt foarte hrănitoare şi se hrănesc - precum şi trăesc - la fel cu tiparii. Adică cu vermi, insecte, rnelci, sori, răcişori, peştişori, icre de peşti şi de raei efe. Lor ca şi tiparului le plac de preferinţă apele limpezi, line, nomoloase, înerbate, deşi, 'în lipsa acestora se obici­ nuesc curând şi bine chiar în ape repezi, bolovănoase, stân. coase, pe sub cari se ascund în timpul zilei. Ele înoată şerpuind destul de repede. Au, ca şi ţiparul, gratie ganglionilor nervoşi răspândi ti pe tot corpul şi con­ formaţiei urechilor În cari îşi pot pastra apa trebuincioasă respiratiei, ele au o mare vitalitate sau putere de viaţă. '.15 [386] .. Asriel că pot trăit mai multe ore afară din apă şi tăiate, oăr, tile lor pot mişca O' zi întreagă. Lungimea vietei lor de ase­ menea poate trece de 30 de ani ; domesticite unele au tre­ cut de 20. Ea vânează numai noaptea, iar seara şi dimineata cel mult inainte de răsăritul şi după apusul soarelui. Dacă ce­ ruI e închis însă poate vâna toată ziua. Tot restul zilei stă pitităin nomol, pe lângă stuf, prin rădăcini, pe sub petri, şi mal cu seamă în malul în care îşi face o gaură culcuş ca si un ş3arice. Pe tulbureli ese de asemenea la suprafaţă şi umblă 'dupa oradă. Dar mai cu seamă în orele dinaintea ploiJot, viieliilor şi potoapelor deslăntuite după zile sece­ toase, şi tot odată în momentele creşterii pripite şi nepre­ văzute a apelor, ea, ca toti peştii aproape în general, (li instinctullor prevăzător, care le spune că vântul şi undele apei le va aduce şi scutură o bogată mană, ele umblă de asemenea nebune după hrană. * * * Cunoscăndu-i-se astfel obiceiurile ea poate cădea în toa­ te instrumentele. Scochinile sau găurile artificiale descrise, ne bizuim a crede că pot da bune rezultate. La pescuir ea ei CL\ ,01' ce unealtă, însă trebue tinut seamă de mlădierea şi dibăcia ei serpească, de inteligenta, prevederea, viclenia şi iscusinta ei superioară or cărui alt peşte de a scăpa ca \l lipitoare din or ce instrument. Cu undiţa de mână pescuirea ei poate' fi din cele mai in­ teresante, palpitante şi bogate în acel aş timp. Vadul. pentru astfel de pescuit, făcut mai multe zile la rând, îl vom alege pe lângă malurile abrupte, drepte, a­ dânci, bănuite găunoase, rădăcinoase, preferate de ele ca ascunzători în timpul zilei. Unghita va fi mică, fină, cu incâriigătura -cărmită, :;, laturi. nu prea mare însă,ci potrivită gurei ei mici. Prea mare ea () simte; teama îi birue lăcomia; o lasă: noi nu [387] - 3b7 mai putin o scăpăm, o lăsăm pentru altul mai meşter. Un­ ghita prea mică de asemenea. alunecă printre fălcile ei o­ soase. sau se înfige prea putin, Încât la cea mai slabă vio­ lentă buzele se slârtică, scapă. Struna va fi zdravănă. dintr'o mustată frine aleasă. sau din cel putin 4-6 fire de păr. In caz că pescuim cu sforile de fund. puse seara pentru dimineata.cari dau cele mai frumoase şi bogate prade, nadele sau sfârcurile le vom a­ vea sârrnuite, caci altfel cu peria ei de dinti are mai mult ca la undiţa de mână. tot timpul trebuincios spre a ne tăia struna. • Ca momeală vom întrebuintă râme şi peştişori cât mai vii. Odată acătată o vom trage domol. cu forta însă. căci despre lnecarea ei. în felul descris Ia alti peşti mai mari. se intelege că nici vorbă nu poate fi. In -clipa scoaterei din apă ea încearcă a-şi arunca şi incolăcl coada pe strună. în sus. cu capul în jos. încercând disperată prin violenta zvârcolirilor şi greutatea corpului proptit în unghită rupe­ rea strunei sau sfârticarea ranei, ceea-ce-i reuşeşte foarte des. In acest caz îi vom da imediat drumul în apă. Încer­ când descolăcirea strunei, trăgându-i-o în spre cap. Ia dreapta sau la stânga. Odată, scoasă pe mal nu vom face neghiobia de a încerca descătarea unghitei aproape de apă. ci departe. şi cu mâna mâniită de tărână. ca să nu ne alunece. Apoi o vom ucide. lovind'o în cap sau 'inţughind'o În ceafă. Altfel. Într'un caz şi altul ea ne mai poate lăsa cu buzele umflate chiar din traistă şi chiar dela 20-30 paşi la un mal În povârniş. * * * Carnea' de anghilă e Îndesată. grasă şi foarte gustoasă; e grea însă pentru bolnavi şi stomacurile delicate. Prinsă în mari cantităti ea se poate usca. aîurnă şi săra. Ca bucate. cele mici se prepară la fel tiparului, cele mari o'r cum dorim. De preferat însă sunt ciorbe. friptură. orălit. rasol şi marinată. [388] 1, , . l 1 I � l ,1 il. ,i l' 't , i ,1 '''1 1,1 388 83. Cambula. Cambuia are corpul lat, tescuit, În forma unei frunze late. Gura măricică, fălcile cu dinţi, ochii eşiti, apropiaţi unul de altul şi numai pe o parte a corpului. Linia laterală bine pronunţată. Solzii mici, ascunşi �n piele. Dela cap la coadă o singură aripă, ca o 'coamă; de asemenea pe sub burtă, tot ca o coamă, ceva mai scurtă Însă, Începând de sub �eptalele aşezate după urechi. Culoarea variază puţin după timp şi loc. De obiceiu e de u'. galben cafeniu sau verziu pătat în puncte mai în­ chise pe partea superioară. a ochilor şi de un alb cenuşiu. pătat în puncte negre cafenii pe partea dedesubt. Aripile În culoarea corpului. 'Mărimea obicinuită 25-30 cm., maximum 40. Cambuia trăeşte În mare, în apropierea coastelor, la un fund nisipos, de unde intră În mare număr în mai toate ma­ riIe lacur i litorale cu apă sărată, sălcie şi chiar dulce. In alte ţări ea urcă la mari distante chiar tn fluviile tributare mărilor; la moi Însă nu intră decât cel mult În Deltă. Pre­ feră, un fund J1jsiNS; umblă mai mult pe fund, cu partea ochilor deasupra. 'I}ătaia o are în Martie-Apr]! atât În lacuri cât şi În ma- re'; icrele plutesc la suprafată. Si! nutreşte cu melci, scoici, vermi, etc. Se pescueste mai mult cu reţele speciale întinse pe pari şi cercetate În fie care dimineaţă. Laturile şi coasta noa­ stră dau o producţie anuală enormă din acest peşte. Nu­ mai lacul Razim dă anual 'intre 2.-300.000 klg. Desl carnbula are o carne din cele mai gustoase şi eftine _ 20-30 b. kg.-ea e foarte putin răspândită În poporul de: [389] = 389 [392] I " I q - - coamă de porc; o alta la fel pe ·burtă. Aripi după urechi, coada ca o mătură sau pensulă. Corpul peste tot presărat în nasturi ososi, cât unghia. înfipti în piele ca nişte scaeti. Coloarea de un negricios gălbiu, închis pe o parte şi mult mai deschis pe alta, Trăeşte în mare, mai mult pe fund. Se bate prin April­ Maiu. Ca răpitor, se hrăneşte cu peştişori şi cu tot felul de mici animale de Clipă. Se pescueşte cu toate instrumentele. în destul de mari cantităţi. astfel că e cunoscut peste tot chiar în interiorul tărei, . La.ţmdita cu pescut se dă de asemenea foarte bine. chiar prin' porturi. De aoeea sfătuim ca strunele unditilor de gn­ vi zi să fie cât mai trainice. Căci altfel. un calcan de câteva kg. ce întâmplător ne-ar putea da. pescuind la ele, ram scăpa cu siguranţă" Are o carne foarte gustoasă şi. cum e destul de abon­ dent la coasta noastră. dacă i s'ar spori pescuirea, gratie eitinătătei ar putea constitui un bun aliment pentru POPll­ latia 'săracă. Se găteşte ciorbe, rasol, pe grătar, prăjit În ulei, unt- delemn, grăsime, etc. 85. Peştele ac, :1 Barbunul. Barburtul. zărbunul, gar ganul. zarganul. etc .. au forma de tipar sau şarpe, apropiată de a peştelui ac din figura de mai sus. .. ! I i [393] :1 39-'3 Sunt de un verziu negricios. vărgati în pete mai închise pe spate, agrintii pe coaste şi albi pe burtă. Capul li se termină Intr'un cioc ascuţit, de lungimea unui 'deget, întocmai ciocuiui de barză, Mărimea ohişnuită 25-30 crn. Sunt răpitori şi se hrănesc mai mult cu pescuti. Se bat prin April-Maiu, în apropierea coastelor mărei, pe unde şi trăesc. Ei fac distractia unditarilor prin porturi. unde se prind foarte multi şi foarte uşor la undita momită cu pestisor. Cea mai practică undiţă pentru ei este aceea descrisa. Ei urnblând În stoluri ne zboară momeala adeseori de cum ed atige apa sau dela primele depănări din mână. Sunt foarte gustos: şi se pot găti în tot felul. Se înţelege că în afară de aceştia apele rnărei furnică de o mare sumedenie de peşti. mari şi mici. Nu intră În cadrul cărtei noastre noima de a-i pomeni şi descrie aci pe toti. De altfel. însemnătatea culinară sau hrănitoare pentru om a mulţimei celor rnărunţi din aceştia ca: amzii, midîi, sta­ vride, aterine etc. Ia mare. 'În belsugul peştilor mari. e mult mai mică de cât glăvoaca la munte. Toată importanţa lor se reduce la sărătură şi la a servi de hrană peştilor de pret, mai mari. sau la alimentarea piscicultnrilor artifi­ ciale. [394] 86. Vi z a. Viza are corpul lungăret, rotunjit. aproape cilindric. De la cap la coadă, pe tot lungul corpului. �e înşiră 5 coarne de scoabe. de zgârciuri, dintate, osoase, ca nişte mici scu­ turi înşirate una lângă alta. Una din coame şi cea mai mare e pe spate. două mai mici pe ambele laturi sau coaste, iar alte două şi mai mici pe ambele margini ale burtei, La vizele bătrâne aceste două din urmă dispar aproape cu totu.lt Capul osos, tarc. rotunjit deasupra e lunguet. cu totul prehşig , ascutit. ca un cioc de pasere de ghionoae. La mijlocul lui. pe laturi. deasupra. sunt ochii şi nările; de­ desubt sub ei şi bot. ceva mai spre vârful lui. Ia rând. în latul botului patru mustacioare. şi mult spre corp. Ia gât �'au guse, sub mijlocul capului. ca la nici un alt peşte în aiară celor de neamul sau familia ei. e gura. aproape ro­ tundă, La borta unei scorburi de copac. Aripile peptale lungi. cea dosală şi cele burtale mult mai spre coadă de cât 'Ia alţi peşti: anaIa începe sub sfârşitul dosalei; iar coada, tortecata. are cracul de sus cu de 2-.1 ori mai lung de cât cel de jos. Pielea netedă. goală, la ppăit în răspăr e aspră. , Coloarea ei e cenuşie bătând în cafeniu sau vânăt pe spate, şi albă, pe burtă şi pe partea de jos a coastelor. Mărimea obicinuită b-lO kg. Pot atinge insa peste 2 me­ tri [ungime şi 80 kg. greutate. «Biotozia. - Viza este un peşte adaptat în totul la viata de apă dulce. încât ea numai foarte rar se mai duce în mare şi atunci numai rătăcită în timpul apelor mari. [)in această cauză pe toată coasta Mărei Negre dintre Porti ta şi Sf. Gheorghe abia se prind câteva exemplare. Şi 111 Dunăre ea nu este prea deasă în regiunea Deltei. din sus de Galaţi însă începe a fi tot mai deasă. In susul Dunărei ea nu merge prea departe. în tot cazul după Ileckel u. Kner nu trece decât foarte rar peste Kornorn. In râurile noastre se [395] , I I ---==<' r 395 [396] ţ. 3!16 c ea se sue câte odată primăvara În partea inferioară a Pru, tului, Siretului, etc. In bălţi ea nu intră nici odată. I Viza se aseamănă foarte mult in fej,ul ei de viaţa cu Cega, cu care are aceleaşi locuri de ernare, de hrană şi de repro , ductiune. Hrana ei este ca şi a Cegăi: Insecte şi larvele lor. scoici, melci, etc., nu e însă de loc răpitoare. Epoca e. de reproductiune este dela finele lui Aprilie la finele lui Maiu.vcăteva zile în urma Cegăi. Locurile unde 'îşi depune icrele sunt în Dunăre pe bancurile cu nisip şi petris. cari însă,' nu sunt prea ridicate; din contră ele caută ca apa să le spere .icrele şi să nu depuie potrnol peste ele. Ouăle lor se desvolţă repede. Puii lor se găsesc adeseori prin Dunăre şi mai cu seamă la Ivancea şi între Pisica şi Isaccea (între mila 64-85). Ei stau aici În permanentă şi se găsesc de toate dimensiunile. In timpul ernei Viza ernează şi ea În Dunăre, in aceleasi locuri ca şi Cega, adică la gropi mai adânci cu un fund mai vârtos. * * * Pescuitul. - Viza se prinde ca şi toţi Acipenserizi. (rnorunul, nisetrul, păstrunga, cega) mai cu seamă cu Car­ macele - descrise la Morun. liiţrebuintarea: Viza are o carne cam grasă. însă foarte gustoasă şi e foarte mult apreciată. Ea însă nu vine nici odată.în cantităţi mari pe piată, de oarece dintre toate spe­ ciile de Acipenser i ea este cea mai rară. Icrele ei sunt a­ proape ca cele de Morun. Nume popular. - Numele popular este Viză; la exem­ plarele mici. ca de 40-50 cm. lungime li se zice pe la Brăila şi Galaţi Bogzar. Lipovenii 'îi zic Viz, Grecii şi Turcii Viză". Ca bucate se poate prepară În tot felul: Maioneză. rasol. prăjită. pe grătar, salată, rnarinată, sărată. etc. [397] : I ,1' l' I' !II , I I Iii I r , I I I ' I 87. Ce g a. Ca formă şi înfăţişare cega e aproape leită cu viza. Deo­ sebirea e de tot mică. Anume: Coruul mai puţin 'inalt şi gros (de 9 ori şi nu de opt ori mai mic decât lungimea. ca la viză). Buza de sus întreaga, cea de jos curmată la mijloc. Botul mai lung, mai subtire, mai ascuţit şi puţin adus În sus; pe el, dedesubt, un mic jgheab sau ogasie, terminat între rnustate prin trei butoni sau mici ridicături. Coloarea cenuşie sau cafenie bătând în verde pe spate, scuturile sau coarnele osoase. albicioase Si bur ta gălbie, bătând uneori puţin în roz. Mărimea obicinuită 4-5 kg . Exceptional pot atinge 8-1 Il kilograme. "Distributia şi Biologia, C3. şi Viza. Cega este un peşte de Dunăre. care nu merge decât foarte rar în mare; numai câte odată exemplare rătăci te se mai pot prinde prin fata gurilor Dunărei. In Dunăre ea se urcă. după cum ştim din literatură. până la Viena, ba chiar rareori până 1'11 Bavaria şi intră şi în râurile Drava, Tisa, Mures, Sornes, Salzach (fieckel u. Kner), ba chiar prin Mur ajung până la Oraz. , La noi ea este mai rară 1'n regiunea Deltei, foarte multă În regiunea Brăilei (chiar în faţa oraşului) şi pe Borcea pre­ cum şi În genere în susul Dunării. .Ea intră, primăvara În râu riIe Jiu, Olt. Argeş, Prut, Siret, etc. şi se prinde în re­ giunea lor inferioară, In bălţi nu intră decât în mod cu totul exceptional şi anume în regiunile unde e primăvara un curent foarte repede prin gârle, încât se înşeală, crezând . că. merge la apă curgătoare. Aşa s'a prins de ex. odată Cegă multă la balta Potelu. In Dunăre ea stă numai la: adâncirni mari, unde fundul e vârtos, pietros sau argilos şi îi plac mai cu seamă gropile lângă cari vine 'pe urmă un banc mai ri­ dicat. Aceste locuri sunt de obiceiu după coturi, aşa că pes­ carii ştiu să le aleagă şi să-şi pună instrumentele acolo. foarte adeseori în anumite regiuni locui unde stau ele este [398] , . " ','1' 1, [399] 399 char pe mijlocul talvegului Dunării (de ex. În fata Brăilei). In apropierea malurilor nu se găseşte decât foarte rar, cel mult acolo unde malurile sunt drepte şi adâncimile mari sunt apropiate. foarte multă se găseşte de asemenea la anumite epoci pe bancurile nisipoase sau cu pietriş, cari sunt la adâncirni ceva mai mari. 'In timpul ernei Cega stă la gropi, ea îşi caută 'Însă în totdeauna astfel de gropi cari nu au un fund nămolos. ci cât se poate de tare şi în apro­ pierea lor să fie un banc de nisip sau de pietriş, sau cum zic pescarii, "un prag". Ele stau, în tot timpul ernii în gru­ puri mai mari - împreună şi cu Viza - aproape amorti te pe fund. fără a mânca nimic. Cega nu poate suporta apa tulbure şi îndată ce după () nloae râurile aduc apa tulbure în Dunăre. ea se retrage imediat la fund. în locurile cele mai adânci. Aşa de ex. pes­ carii dela Brăila ştiu in totdeauna că dupa ploae, când se tulbură apa Dunării. trebue să meargă să tragă cu Setcile la un loc anumit. unde Cega vine. în cantităti foarte mari în acest timp şi se adună pe fund chiar În telvegul apei. Hrana. - - Cega se hrăneşte aproape exclusiv cu crusta­ ..:ee şi larve de insecte. Hrana sa favorita însă este larvele de Rusalii sali Yetricea (Păsură pe la Călărasi, Mitilică la 'Ruşi şi Lipoveni). Aceasta este o Ephernetidă (două specii de Palingenia) care îşi depun ouăle primăvara în Dunăre Si larvele ei trăesc auoi aici tot anul. fiind hrana cea mai pre­ ferită aCegii şi 'in genere a celor mai multe specii de peşte. , Larvele de Pusalf se găsesc În totdeauna în maluri la () adâncime mare de 6-8 metri şi cu cât scade apa, cu atât se scoboară şi ele mai la fund; n.umai când scade apa brusc. atunci se pot găsl la 11/" m. dela suprafata apei. Ele nu se găsesc niciodată În fundul apei, ci numai D� sub maluri. Vetricea apare ca insectă perfectă pe la ziua de Rusali (de unde numele său) şi trăeşte numai scurt timp când îşi depune ouăle În 'Dunăre. Acestea se desvoltă încet, aşa că abia pe la mijlocul lui August încep să apară Iar­ vele. cari se găsesc apoi 'în această stare tot timpul anului, , • [400] 400 Cega este atât de legată de I(usalii, cari sunt hrana li principală, încât pescarii recunosc locurile de cegă după găurile de Rusalii pe cari le văd în maluri. Pentru a căută cu şi mai mare sigurantă locurile de Cegă, ei au un fel de instrument numit Pili, care este un fel de sondă; cu aceasta scot bucăţi de pământ dela adâncirni mari de 8-10 metri spre a vedea dacă conţine Vetrice. Acesta constă dintr'un ghiondsr la capăt cu un cilindru de tinichea. deschis la am­ bele sale capete. In tirapul dela Iunie până la August cât lipseşte Vetricea, Cega mănâncă crustacee. adică, "un fel de vermişori. dar cari sUl\t raei" - cum zic pescarii. Aceştia, îi găseşte mai cu seamă la butuci şi sub sălciile înecate, şi pescarii cunosc şi aceste locuri foarte bine spre a o căuta. Larvele de Vetrice sunt şi cea mai bună nadă (momeală) pentru Pripoanele de Cegă. " Epoca şi locurile de retiroducţie. Epoca de reproductie a Cegăi cade între mijlocul lui Aprilie până la sfârşitul lui Maiu; totuşi epoca principală este întotdeauna la începutul lui Mai,u. Locurile lor de reproductiune sunt numai ÎJn Dunăre vi anume la adâncimi mari. Aceste locuri sunt întotdeauna' . bancuri de nisip şi de pietriş aşezate la o adâncime de 6-8 metri sub suprafata apei, dar unde curentul e destul de re­ pede spre a nu depune potrnol pe ouă şi a le spăla mereu. După unii pescari Cega şi-ar săpa singură cu coada În a­ cest pietriş locul unde îşi leapădă icrele. lturebuititarea, productia, etc.Cega este cel mai gusto« peşte din Dunăre şi din cauza calitătei sale este foarte cău­ tată.Ea se vinde aproape toată proaspătă şi numai foarte rar sărată (indulcită) sau afumată. Preţurile sale chiar în comertul "en gros" sunt foarte variabile, oscilând între 100-250 lei suta de kgr. Productiunea este numai în unele regiuni ale Dunărei mai mare, in altele aproape nulă. In re­ giunea Deltei Dunărei - dela Isaccea la mare - se prinde în medie numai 12.-14.000 kgr. anual, din contră în regiunea < • [401] ! I li f I l' 1; c" -tOl domeniului Brăilei, unde este o porţiune cu mult mai mică din Dunăre. se prinde Între 24.-28.000 kgr. anual. Curios e că, braţul Măcinului, pe care navigatiumea nu e mare, nu produce decât foarte putină Cegă, din contră Borcea şi bratele mici ale Dunării d.n jos de Piua-Petr i au o produc­ tiune foarte mare. In braţul Sulinei Cega lipseşte aproape cu totul, de oare ce o alungă navigatiunea mare cu vapoa­ rele adânci Cl! helice cari răscolesc toată apa Dunării până la fund. Pescuit ul. Cega se prinde atât cu plasele. cât şi cu câr­ ligele şi anume: 1. Cu Setea de Ccsa iPlava de Cegă sau Cegarnita la Turtucăeni). Aceasta este o setcă ca şi cea de scrurnbii, compusă din trei plase, adică 2 raâine şi o plasă deasă, a­ vând o lungime variabilă dela HX)-500 metri .ea este astfel regulată, Încât să pescuiască numai pe fundul apei; Ingreu­ indu-se Camăna cu plurnburi mari. iar la otgonul de sus puindu-se numai plute mai mici. Cu ea se pescueşte cu cu­ rentul Întocmai ca şi cu setea de scrumbii, purtând-o doui pescari dintr'o barcă; 2. Cu Trandadaia sau Târâitoarea (descrisă la p. 120). 3. Cu Pripoanele de Cegă (Peritesti la Ruşi). Acestea sunt cârlge mici cu .. urechi". legate fiecare cu câte o sfoa­ ră de 35 cm.'şi toate sforile prinse apoi pe o frânghie lungă ca de 60-100 m. Ia o distantă de 1.-1.10 m. una de alta. La fiecare undiţă se pune câte o Vetrice ca nadă. Pripoanele se pun pe fundul Dunării. iar un capăt se priponeşte cu un ţăruş la mal. sau îl însemnează cu o geaman dură deasupra apei. 4. Cu Cărtnăcutele de cegă. In timpul când lipsesc Iar­ vele de Vetrice, pescarii aşează la fundul Dunării cârlige fără nadă. Aceste sunt aşa zisele Carmace sau Cărrnăcute. Ele constau din undite ceva mai mci de cât cele dela pri­ poane, cu urechi. şi sunt mai apropiate una de alta pe coar­ da principală. Sunt două rânduri de undite, unele cari merg în josul coardei şi altele în sus. Cele cari stau în sus sunt [402] suspendate fie cari cu câte o plută. Ele fiind rcarte ascu­ ţite, Îndată ce Cega le atinge intră În corpul ei şi o prinde, Se pun serii Întregi pe iundul Dunării ancorându-se pe lân- gă fund. 5. Cega se mai prinde la Lăptase şi În tot felul de plăşi, Nume populare. Ccgă, în Moldova Ciuă şi În unele părti ale Moldovei Cu.iugu şi Ceciugu". Cega mai are c.!OUd \ arietăti deosebite numai prin co­ lorir: anume: Una de tot aibă şi alta de un roşu cărămiziu numită de pescari Impăratul cegăi. Şi, o a treia varietate, cu singura deosebiremaiimportantăabotuluiscurt.tr:un­ ghiu�r, rotunjit la vârf, numită cegă cu botul scurt. Cega fiind un peste du lux. foarte gustos şi foarte mult căutat de lumea cu stare, preţul ei scade foarte rar azi sub 2-.3 lei kg. 'Bucatele preparate din cegă sunt multe, felurite şi pre­ pararea multora e tot pc atât de costisitoare ca şi pestele Îns-uşi dacă nu mai mult. Asriel că atât acest peşte cât şi bucatele preparate din el nu pot fi la indemâna or cui din grosul poporului, ci mai mult pentru cei cu stomacurile ra­ finate sau caprcioase cari. cu totii aproape, ali meşteri în arta bucătăriei mult mai iscusiţi de cât noi (ari am Incerca să le descriem. Deci retetele de pregătire ar fi de pristos, intru cât chiar so(::!e pescarilor şi rivcranilor mai cuprinşi, singurii cari s'ar putea întruptâ cu acest peşte. sau cu a celor cari urmează, mai bucuros se vor lips) sau le vor prc­ para: tot cum ştiu şi cum le plac, decât a se supune la ore întregi de rnigăleli şi trudă spre a iace. la urma urmei - după gustul şi credinta multora din ai lor - nişte bu­ cate stricate. Vom porneni totuşi o reţetă două de feluri de bucate în consideraţie că ele se pot prepara şi cu alt peşte şi nu numai cu cegă. Afară de bucatele deja descrise şi În cari cega poate Ii mult mai gustoasă decât alti peşti, ea se mai poate pre­ pară în felul următor: Ceea cu legume. -- Se curăţă, se spintecă, se spală şi se , --aeC- [403] , 40;3 taie felii cari. sărate şi zbicite de apă se tăvălesc în făină, apoi în ou bătut şi amestecat cu foi depătrunjel tocat, sare, piper. zeamă de lămâe sau În lipsă, putin otet. Se tăvălesc apoi în pesmet şi se prăjesc la tigae în untdelemn sau în lipsă În untură, şi pe farfurie, garnisite cu felii sau pirea de cartofi, salată sau alte legumi se dă la masă. Se Intelege că pe când peştele preparat cu untdelemn S� poate servi la masă rece. acela gătit cu unt sau untură se mănâncă numai cald; altfel e greţos. din cauza unturei sleite. Cegă maioneză. - Se curătă, se spintecă. se spală şi <;� Ierbe cega ca pentru rasol. (Vezi rasol). Se scoate şi se aşează apoi pe burtă. pe farfurie. se garnisesc marginile cu zarzavat - cartofi, morcovi etc. fer ti şi masline chiar dacă dorim şi turnăm peste tot deasupra maioneza. Pr�­ para rea acesteia se face în mai multe feluri şi trebue .i mare dibăcie În a o reuşi delicioasă ca să, placă ar cui. Vom da acl două formule din cele mai obicinuite şi lesnicioase, a căror preparare poate fi la indernâna şi indemânarca or cărei gospodine. Pentru un peşte de 2-.3 kg. se Întrebuinţează un, sfert kg. untdelemn bun . .3-4 gălbenusuri de ouă crude. 3-4 ferte şi trecute prin sită. 2 lămâi. câte-va linguri sau lingur ite (după gust şi tărie) de otet. şi. dacă, dorim. 1-2 lingurite de muştar. putin zahăr şi sarea neapărată. Luăm mai în­ tâi ouăle, amestecate şi sărate. şi le batem mult şi bine. numai într'o parte însă. nu şi înapoi. Turnăm apoi câte putin untdelemn. numai picătură cu picătură. căci altfel nu se bate. nu creşte. Si astfel batem şi turnăm mereu până ce isnrăvim untdelemnul. In urma lui, tot în picături şi tot cu târâita, adăugăm rnustarul. lărnâia sau oţetul în care s'a top't zahărul. şi batem bine încă vr'o 10-15 minute. Altă reţetă. - Batem untdelemnul sărat într'un blid sau strachină până ce se albeşte. Se pun gălbenuşurile de ou. când iert când neiert, unul câte 'unul, şi se treacă bine dună fie care. Se stoarce lărnâia (una pentru, două trei ouă) sau [404] 40-1 se toarnă oţetul necesar în picături, puţin câte puţin şi bă­ tând mereu printre aceste picături. Mai batem apoi vr'o 10-15 minute şi turnăm peste peşte. Multe gospodine întrebuinţează Ia maioneză numai ouă crude, altele numai răscoapte, Se înţelege că gusturile nu se discută. După, noi, dacă vrem ca maioneza să iasă mai gustoasă şi mai putin crudă, e preferabil a se intrebuinta atât crude cât şi răscoape. In acest caz frecăm' mai În- I tâi gălbenuşurile răscoapte, date prin sită dacă vrem, şi după Ce. le-am frecat bine cu sarea necesară, adăugăm din .• când 1" când restul gălbenuşurilor crude, şi frecăm, şi ba- " tem mult, până ce cresc, se umflă. Adăugăm apoi printre bătăi untdelemnul, picătură cu picătură, o linguriţă de muştar, lămâie sau otet, şi batem cât mai mult, până ce Lre�t.e. cât mai tare. Dacă avem, pe la mijlocul bătăii putem adăuga puţin aspic închegat, sau puţină din zeama scăzută a pestelui, scăzută. până la un sfert, până intr'atâta încât răcită să se închege ca piftia. Casftonul, blidul sau vasul În care se bate maioneza tre­ bue tinut pe ceva rece, ne peatră sau pe pământ cel putin, dacă nu. se poate pe gheaţă, sau pe zăpadă. Bătae a se va face cu o lingură de lemn, şi numai intr'o parte, adică fre- când sau amestecând numai dela dreapta spre stânga, nu t si inapoi ; altfel se tae, nu creşte, rămâne cir, zeamă. �I Albuşul ouălor rămase se toarnă în apă clocotindă, sa- rată, se lasă o clipă să îearbă. se scoate, se tae şi se aşează � . pe marginea farfuriei ca garnitură. In salata de peşte el se poate amesteca în bucăţelele de peşte şi zarzavat. Maioneza se păstrează la răcoare, pe gheaţă dacă se poate. Altfel, dela o mâncare la alta se poate strica. Peştele potrivit pentru maioneză e cega, nisetrul, mo­ runul, viza, păstrunga, şalăul, somnul, rnihaltul, foacul, che. Ialul mare, şi în lipsa lor orce alt peşte proaspăt, mare. Cegă cu sos. - Peştele spintecat, sărat si zvântat de apă se unge pe dinăuntru şi în afară cu untdelemn, se pre­ sară cu praf din foi de dafin şi se frige la grătar. Din când ; .L [405] în când se unge cu untdelemn, printr'o pană de gâscă. Se prepară apoi lui sos, din făină rumenită, puttn vin. zeamă de lămâi, una colită şi tăiată felii, boabe de ienibahar, foi de dafin şi de pătrunjel tocate. sos care se toarnă ferbinte peste peştele din farfurie. Plachie de cegă. - De fie ce kg. peşte se pune la o cratiţă 400 grame vin, 100 untdelemn. zeama dela o lărnâe .: o alta: curăţată. ielioare, căţei de usturoi. pătrunjel foi şi rădăcină, toţi tăiaţi mărunt. piper şi sare. Când acest sos dă în clocot se pune peştele. tăiat bucăti sau întreg dacă e mic, se scoate înainte de a se fărâma. se pune pe o far­ furie. se Iasă sosul să mai scadă şi se toarnă apoi peste peşte. Această nlachie se poate prepara din arce alt peşte. [408] • 40b au fost aduşi primăvara de curentele apei în bălţi. căci se ştie că oăstruga nu leapădă icrele niciodată prin bălţi ci nu­ mai la locuri adânci şi cu curent puternic din Dunăre. Păstruga are o carne foarte bună, ea se aseamănă la gust cu a Nisetrului, fără a o ajunge însă . .Ea intră în comerciu­ atât proaspătă cât şi sărată sau afumată. Preturile ei medii sunt (adică erau acum 5-6 ani) 60-70 lei suta de kg. Ca productiune numai gura Si. Gheorghe dă pe fiecare an câte 1-8.000 kgr. • P1Iii cte�păstr,ugă, puşi În bălţi se desvoltă repede şi foarte bine . .Ea nefiind răpitoare nu aduce nici o vătămare celor­ lalti peşţ\ şi sporeşte în mod considerabil rentabilitatea bălţii. Deşl nu se reproduce în aceste ape, s'ar putea pune în fiecare an puii prinşi din mare sau din Duunăre. Pescuitul. - In afară de Carrnacele de Nisetru şi Morun, În cari- se prinde şi păstruga, ea se 'mai prinde în urrnătoa- " rele moduri : 1. In Dunăre se prinde cu o setcă specială asemănătoare Cll oea de Cegă, numită de pescarii Turtucăeni Păstrugar­ nită. 2. In mare ea se prinde Împreună ou nisetrul cu un fel de plăşi fixe suspendate numite Cobce, Aceste constau din o singură 'Plasă cu ochii rari şi se pun ancorate la oareşcarc adâncime. 3. In' Dunăre se mai prind cu Oriele şi cu Lăptasele". Se găteşte la fel cu cega. cu nisetrul şi morunul. [409] 5 40') 89. Nisetrul. Nisetrul ca formă şi infătisar e pare la îel celor de mai sus. De regulă însă e mult mai mare, şi observând bine constatăm că nu numai între el, cegă şi păstrugă ci chiar între niserti înşişi sunt mari deosebiri. .EI se deosebeşte de cei de sus mai mult prin forma' bo­ tului, a capului. a scoabelor şi altor amănunte cari intere­ sează oe oamenii de stiintă. Astfel, el creşte muit mai mare. are botul mai scurt si mai putin ascutit unii, mai lung altii; corpul mai gros. pelea de asemenea groasă. Ia unii aproape fără coarne. iar la altii. pe lângă cele cinci coarne de scoabe sau seu te, stelate, în diferite mărimi, cu sau fără goluri printre ele. mai au corpul presărat aproape peste tot - printre cele cinci coarne cu aceleasi scoabe sau scute. Gura Iui, ca o spărtură sau bortă de buturugă. tot dedesubt. sub bot. are buza de sus curmată .. crestată, iar cea de jos întreruptă. şi de sub ca­ petele intrerupăturei părând a eşl o alta. cu mijlocul de ase­ menea curmat. etc. Continuăm după d. dr. Antipa: Coloratiunea: .. Coloarea la Nisetru variază foarte mult. La unele exemplare spinarea e neagră cenuşie. Ia altele de un verde murdar, Ia altele verde închis. Sub linia discurilor laterale şi pe burtă e alb murdar. Exernnlarele prinse un mare sunt mult mai închise decât cele prinse în Dunăre. Dimensiunile. Cel mai mare Nisetru pe care-mi spune un vechiu şi bun pescar vătaf la Zăvoade.vcă l-a văzut În timp de 37 ani, avea o greutate de 125 ocă, Acum 4 ami s'a prins la S-tul Gheorghe un exemplar de 104 kgr. Acestea însă, sunt rarităti. De obiceiu se prind exemplare de 20-30 kgr., iar cele de 50-60 kgr. sunt deja foarte mari şi rare. Distributia. Din literatură ştim că dintre toate speciile Nisetrii au cea mai mare răspândire; din Dunăre unde se găsesc în tot timpul anului, ei trec în toti afluentii mai mari Si char în Drava şi Waag. se sue însă numai până la Pres- [410] 4JO J [411] 411 burg, foarte rar pana la Viena sau chiar mai departe. In România se sue - fireste numai foarte rar - în efluentii mai mari ai Dunărei ca Prut, Siret, Jiu, Olt; În acest din urmă s'ar fi suit odată chiar până în Transilvania (Bilz). Locuinta principală a Nisetrului este marea, totusi ei emigrează În mare număr În Dunăre şi se prind aicea în tot cursul anului. La mare. ei se adună primăvara în can­ tităti foarte mari în fata gurilor Dunării până în jos de Chiutuc, si În special În lunile Aprilie, Maiu şi Iunie. Ei se găsesc totuşi ai cea în toată vara până toamna târziu. Când apa Începe a se răci, În Noemvrie, atunci ei încep a se În­ depărta dela coaste si a-şi căuta locuri de ernat la adâncirni mai mari, unde stau în cârduri im apropierea fundului. Pes­ carii îi prind În aceste locuri cu Cobce foarte adânci şi la distante foarte mari dela coaste. O altă parte ernigrează în Dunăre si-şi caută locurile de ernat În gropile ei din apro pierea gurilor. Adevăratele migratiuni spre Dunăre le În­ cep însa primăvara îndată după Păstrugă (cad Păstruga soseşte În totdeauna cea dintăi şi pescarii ştiu că e urmaei apoi de Nisetru şi În urmă de Mor,un). Nisertii merg încet În contra curentului, tot pe fu:ndul Dunării căutându-si hrana şi de câte ori dau peste () groapa adâncă şi cu con­ ditiuni mai prielnice pentru hrană, se opresc acolo Ul1 timp mai Îndelungat, continuându-si apoi iarăşi cu Încetul drumul spre locurile de renroductie. In timpul apelor mari ca si Morunul ei stau de asemenea la gropi, de oarece nu pot suferi apa prea tulbure; îndată ce apa Începe a se limpezi, ei ies la suprafaţă şi fac tot felul de mişcări sărind afara din apă pentru a-şi curătă astfel branchiile de nămol. Pes­ carii îi CUillOSC de departe când îi văd sărind deasupra apei. căci Morunul şi Nisetrul stau drept ca un stâlp, pe când Somnul sare în totdeauna cu coada întoarsă. La întoarcerea lor dela loc.urile de reproductie vin din contră la suprafaţa apei şi merg foarte iute. Multi dintre Nisetrii petrec iarna in n'unăre în locuri anumite pe cari le au comune cu Mo­ runii. [412] 412 Hrana. Nisetrii se nutresc cu scoici. melci, crustacee, Mi­ tilică, nămol. etc. şi adeseori chiar cu peşti mici. în mare mai cu seamă. cu flarnsi, iar la Dunăre cu Obleti. Spre a-rut da mai bine seamă de modul cum se hrănesc ei în diferite!­ epoce ale anului, am făcut o statistică în care se înregistra zilnic timp de doui a/ni continutul stomacului al tuturor Ni­ setrilor �e se prindeau la gura Sf. Gheorghe şi am constatat următoarele: In Ianuarie 'stomacul era gol: în Februarie continutul era mici cochjlii de melci şi nămol; ln Martie nămol, melci şi un lichid gros verziu ; în Aprilie şi Maiu nu se prinde: In Iunie puţin nămol, crustacee (Palaemon, Cran. gon, etc.L. crustacee şi Hamsi; în Iulie şi August aceleaşi; în Septeşivrie crustacee şi Hamsi; în Noemvrie aceleasi; în Decemvrie stomacul gol. In general însă din toate sto­ macurile examinate " .. erau goale .La 'Dunăre se găsesc În stornacurile lor cam acelaş continut. numai că în loc de flrnsi sunt alte specii de peşti mici ca Obleti, etc. şi pe lângă aceste. şi tot felul de larve de insecte şi mai cu, seamă Ve­ trice. . Locurile tie reproductie. Nisetrul se reproduce atât In Du­ năre cât 'şi în mare. In Dunăre el are aceleaşi locuri ca şi Morunul, adică, pe bancuri adânci cu fund pietros sau ni­ sipos. Contrar datelor din literatura de până acuma. Ni­ setrii leapădă icrele lor şi în mare pe bancurile de nisip din fata gurilor Dunării. Aceasta se adevereşte în afară de ob­ servaţiunile directe ale multor pescari şi prin faptul că în luna lui Iunie şi Iulie găsim la mare în fata gurilor Dunării cantitătifoarte mari de pui mici de 2-3 cm. abia desvoltati din ou. cari de sigur nu au putut face încă călătoria din interiorul fluviului până la mare . .Ei se reproduc însă mai cu seamă în Dunăre şi anume pe tot lungul ei, începând dela guri' şi până la Porţile de fier. E/JOca de reproducere a Nisetrului este între sfârşitul l!li Aprilie până la mijlocul lui Iunie. Puii Nisetrului îndată ce s'au desvoltat putin pleacă la mare - după. cum afirmă unii pescari intovărăşind pe p:i- [413] 413 rin tii lor - şi rărnân aici cel putin trei ani. până ce alung la maturitatea sexuală. Cel mai mic nisetrucu icre observat la punctul Sf. Gheor­ ghe avea 6 kgr., din cari 4.5 kgr, erau icre, aşă că corpul său era foarte uscat. De obiceiu ei ajung maturitatea se­ xuală ceva mai târziu. lntrebuintarea. Nisetrul are - după Cegă - carnea cea mai gustoasă dintre toti Acipenserii, EI se consumă foarte mult atât proaspăt cât şi sărat. Din el se fac conserve foar­ te bune. atât marinate şi ferte în cutii de tinichea cât şi atu­ mături. Cea mai bună conserva de Nisetru este Balâcul , aceasta se prepară din spinarea peştelui, care se pune în sare cu putin salpetru spre a se in rosl carnea şi apoi se <:(­ sează la vânt Într'un loc umbrit spre a se usca repede. Pr')­ ductia anuală în delta Dunării este de 3.-400.000 kgr. Pescuitul. Nisetr.ul se pescueşte în două moduri: 1. In mare la distante mari se prinde cu Avele sau Cob­ cele cari sunt asemănătoare cu. cele de Pastrugă, numai că au ochii mai mari: 2. In mare. în apropierea coastelor până la 10 mile dis­ tantă se prind cu Carmacele ca şi Morunu!. Aoestor car­ rnace le zic Lipovenii Ripeach, (adică scaiu) din cauză că sunt mai mici şi foarte ascuţite. Ele sunt întinse pe coarda principală, numai pe un singur rând. fără a avea şi altele cu plute suspendate în sus: .3. La Dunăre se prind cu Carmace eli două rânduri nu­ mite de. Lipoveni Dvosnasnoi. Toate acestea le vom descrie .a .Yl.orul1 mai detaliat. . Varietătile Nisetruiui. După cum s'a arătat la început, Nisetrul �e prezintă sub o întreagă serie de forme diferite unele de altele, aşa că pescarii zic că "nici un Nisetru JI1U seamănă întocmai cu altul". Dintre acestea sunt unele foarte îndepărtate de forma [414] > 414 -tipică, ele sunt Însă izolate şi nu pot fi considerate decât ca varietăţi individuale, Din contră ·sunt Însă altele car i au o serie de caractere {;onstante şi formează varietăti bine limitate unele de altele. Deoarece toate aceste forme par a fi legate între ele prin forme intermediare. cred că pentru moment c mai bine să le cOI1&"iderăm ca .var ietăti constante sau rase. Varietăţile acestea sunt de 2 feluri: unele varietăţi de integltIlJent şi altele varietăţi de forme. Varittqtile de integument. Intru cât priveşte imbrăcă­ mintea.forpului, se deosebesc 2 varietăţi de Nisetru foarte bine distinse una de alta : v anetaiea sau Nisetrul scobur. - Aceasta este carac­ rizată prin numărul considerabil de scutele cari acoper corp'uJ său între cele 5 serii de scuturi longitudinale. Unele din aceste scute au dimensiuni foarte mari aiungând la lun­ gimea discurilor de pe linia laterală: acestea - se dispun şi ele pe tot IUoO'gul spinării în linii longitudinale ; între ele sunt altele ceva mai mici şi între acestea altele şi mai mici. asă că tot corpul este învelit ca într'o cuirasă. Pe partea ante­ rioară a corputui, între seria scuturilor laterale şi cele vel1- trale. .se începe o nouă serie longitudinală de 5-8 scuturi mari având câte odată o înălţime egală cu a celor de pe linia'lateraIă. Toate oasele capului şi scuturile sunt la a­ ceastă varietate groase. puternice şi cu număroase adân­ cituri radiare pe ele. Această varietate e foarte bine cunoscută, de pescarii noş­ tri, cari elin cauza dimensiunii şi mulţimii scutelor (scoa­ belor) o numesc Scobar, Ea se găseşte foarte des în Du- năre. Varietatea sau Nisetrui (golas). - Această a doua va- rietate e caracerizată prin 'lipsa aproape totală a scutelor mari de pe piele. Toată pielea e acoperită numai cu scutele foarte mici. cari cu ochiul liber aproape nu se văd şi se simt numai la pipăit. Corpul acestora are mai mult aparenta corpului Morunului. In Dunăre sunt foarte rari şi chiar în - " ,1. J [415] I J 1 -lI;) mare în reg.unea guri lor. Se găsesc însă des în mare la sud ele Por tita în dreptul punctului Kiutuc". In varietătlle de formă remarcăm; Forma tipică cu bo­ tul scurt. lat. obtuz. cu mustătile mai îndepărtate de gură decât de vârful botului, pe care ele îl întrec în lungime • Nisetrul cu botul lung şi subtire la vârf; şi. () altă varietate cu totul scurt. ascutit şi cu gura mare. până la marginile 'utului capului. * * * Nisetrul se gateste la fel cu cega, Atât rasol. maioneză, mar inată cât şi Irigărue sau pe grătar - ca un cotlet sau costită de purt.el - şi dat apoi cald la masă. cu lărnâe stoar , să deasupra, el e fără seamăn între peşti. De aceea el e foarte căutat şi foarte scump în acelas timp. Carnea lui moale. fragedă. e alburie, ca albuşul oului de rată fert. cu suvite sau vine gălbii ca untul topit pe lângă zgârciul sirci spinării. Lipsită de oase ca e, cum s'a sPUS. una din Lele mai gustoase din peştii noştri. [416] .... 90. Şi pul. :,Corpu! de o grosime mijlocie. Pielea acoperită cu scute În formă de plăci mici rom bice sau. pătrate apropiate Între ele. Discurile dorsale mesocentre, mari, având forma pen- 'tagonală. Prirnul disc mai mare decât al II-lea şi al III-lea şi egal cu al IV -lea. Occipitalul cu o prelungire anterioară care intră ca o pană între cele 2 parietale. Discurile laterale foarte înalte şi carinate tare la mijlocul lor, apropiate În­ tre ere şi acoperindu-se unul pe altul. Gura dreaptă, buza de sql subtire. cea de jos despicată, cu capetele ei interne groase, puţin depărtate Între ele ŞI întoarse mapot. Mustă­ tile rotunde şi netede, aşezate la [umătatea distanţei dintre • gură. şi vârful botului şi neaiungând nici până la marginea gU1:ţl, nici până la vârful botului. Botul puţin lung, aproape triunghiular cu vârful rotunzit". Cum vedem cu oare cari deosebiri prea putin isbitoare . sipu] e aproape de aceeaşi formă si Înfăţişare cu cega şi ni­ setrul: El are aceeaşi formă lungăreată, rotunjită, de fus, subţiat dela cap spre coadă şi dela cap spre botul ascuţit ca un cioc de rrasere. Aceeaşi gură dedesubt, spre pământ; îri­ tre ea şi vârful batului patru mustăcioare ca nişte verrni­ sori. Pe tot lungul corpului dela cap la coadă aceleaşi cinci coarne dintate sau rânduri de scoabe osoase, late jos, as­ cutite la vâr], şi adică: una pe spate a 12-14 scoabe, două pe laturi a 24-36 scoabe, şi alte două pe laturile burtei, Ari­ pile de asemenea, în colţuri. ascuttie �,i binişor desvoltate. cele peptale încep la urechi, burta lele mult spre coadă, ana­ Ia aproape de aceasta. şi dosala mai deasupra ei, Coada nu mai puţin, cu cracul de jos scurt. cu cel de sus lung, La fel celor de mai sus, se hrănesc cu verrni, insecte, scoici, melci, icre, rămăsite animale şi peştişori, pe cari din lipsa dinţilor Îi înghit întregi. Se bat odată cu, aceia şi cei mari pot vărsa până la un milion şi jumătate icre, in cantitate cam de o treime din greutatea lor. ,Dar să lăsăm să vorbească d-I dr. Antipa: < [417] ) I n\ ), �, ., 417 _ .. . - 5( c' § J) ... 0.. � '- .� " -o:: 27 [418] 41b .. După cum se ştie, până acum Sturionul ordinar era considerat ca Iipsind cu desăvârsire bazin ului Mării Negre şi fluviilor ce se varsă În ea. In literatură nicăeri nu se găseşte pomenindu-se ceva despre el, nici În Kesler, Brandt, Fitzinger şi fleckel. etc. Mai mult chiar, lieckel şi Kner, Siebold, Secley, etc. consta­ tă lipsa sa din basenul Mării Negre şi din Dunăre ca lin 'fapt dţ () mare Însemnătate pentru geografia animală. Nu ştiu cum se face că nu a fost încă descoperit atâta .irnp; e'J este însă un peste relativ Irequent la coasta noastră şi pescarii îl cunosc foarte bine sub numele special de Siu. lin pr.ivinta formelor sale el nu diferă de loc de exempla­ rele diJ celelalte mări europene. L'am comparat cu exem­ plare din Adriatica, din Mediterana şi din Marea Baltică • şi nu am putut să descoper nici o diferenţă. In. privinta biologică însă acest peşte diferă; în adevă r pe câiid Sturionii din Baltica urcă fiuviile la distante foarte mari pentru a-şi depune icrele, aşa că Orimm (O. A) !le asi­ gură că la Varşovia se prind în Vistula peste 10.000 de puzi pe an' l}, cei din Marea Neagră depun icrele aproape lntot­ deauna în mare pe bancurile de nisip din fata gurilor Du- • nării, In Dunăre ei nu intră de cât foarte rar. Un pescar care are de 37 de ani un zăvod în apropierea Pisicii. Îmi >pulne că el nu a prins în tot acest timp de cât 2 Sipi. Epoca or derepruductie este odată cu a tuturor celorlalti Sturio­ rizi. adică În Aprilie şi Maiu. Coioratiunea sa pe spinare este galben-cafenie, iar pc oartea ventrală alb bătând în galben. Il Nu credem că azi să se mai prindă lin aceeaşi cantitate. Şi ir� Franta se prindeau mari cantităti În trecut, 'Pe când azi incep aproape să dispară, La Avig non se prindeau odată anual peste 400-500 bucati. azi rar se mai prind zece, Cauza? Probabil otr ăvurlle scurse în râur i de prin fabrici şi neliniştea produsă pe ele de navigatle, În timpul ur- ,1\ cării pestelui la Jocurile de reproductie, pot fi cauze mult mai îndri- tuite a Imputinării lui decât aceea dată de Guenaux. a pescuitnlui in- tins, lrl mare, CII bărci cu aburi. (N,A.), [419] � I 419 Dimensiunile la cari ajung sunt destul de mari. am avut chiar exemplare de 80 kgr. greutate şi 2 m. lungime. De altfel am putut pescur în apele noastre exemplare de toate dimensiunile. începând dela 5 cm. lungime. Intrebuintare. Carnea sa este mult mai putin gustoasă şi mai uscată de cât a celorlalţi Stur.oni ai Mării Negre; de asemenea icrele sale sunt de calitate inferioară. Nefiind în mari cantităti el nu joacă un mare rol comercial. ci se vinde de obiceiu împreună cu Viza cu acel aş pret ca şi ea. Pescuitu! se face cu Carmacele ca acela al tuturor Stu­ rionilor mari. Nume nonuiare, Lipovenii dela gurile Dunării îi zic Sin şi acest nume a fost adoptat şi de Românii de pe acolo. Românii din Galati şi Brăila. etc. îi zic Un fel de viză sau � Viză galbenă". 1 [420] 420 91. Morunu!. Aripile, coada �'i forma corpului acestui rege al apelor noastre sunt puţin diferite de ale celor de sus. Ba unele corcituri de-ale lui 'pot fi uşor confundate cu acestia. Ca lnfătisare Însă morunul adevărat diferă foarte mult. El c mult mai gros. mai puţin subţiat spre coadă; capul mai mare', mai puţin prelung. mai butucănos; botul de aserne- 'nea. �Ţl1ai scurt. mai putin ascuţit. e turtit. mlădios, elastic. Oura'Jtot sub cap. ca un corn. În semilună; buza de sus în­ treaiă. cea de jos întreruptă la mijloc. Mustatele lungi şi turtit.,. Pielea groasă. goală sau acoperită cu scoabe osoase mici. Coarnele sali crestele dintate mici. îngropate în piele. cele de pe burtă aproape nevăzute. "v\ai departe eli. dr. Antipa ni-l descrie astfel: :.Dintre toate spe"iiie de peşti cari trăesc în apele noa­ stre, fără indoială că Morunul este cel mai de valoare. fap­ tul că un singur Morun cu icre, după preturile de azi. poate \ alora cât cinci percc.hi de boi, ne arată ce interes mare trebue să avem noi de a conserva şi înmulţi um astfel de peşte. în apele noastre. Pentru a putea ajunge invă ca ma- I surile noastre si) dea rezultate dorite. trebue ca ele să de­ curgă din cunoaşterea aprofundată a biologi ei acestui peşte. Condus de această idee. În timpul celor 13 ani 1) de când ma ocup eli studiul faunei ihtiologice a României. am dat o a­ tentiune cu totul particulară acestui peşte. Voiu da dar Î:l cele c'e urmează o scurtă schiţă a obiceiurilor vieţii acestui peşte, astfel cum am putut eu să le observ şi să le studez prin statisnce, anchete la pescari. pescuiri experimentale, etc. etc. Notitele aflate În literatură nu ne sunt de mult fo­ los, deoarece sau sunt neexacte în majoritate sau au de 0- biect Morunul elin alte fluvii. care În privinţa biologică este diferit de cel de Dunăre, Coloratiunea, Morunul are o culoare cenuşie pe toată 1) Cartea e apărută în 1909. ..... [421] 42J § ::: G - .... o ::o :;; � "'" .. [422] q partea superioară a corpului şi aIbă pe burtă. Ma run.u I însa care se prinde î'n mare e mult mai închis, adeseori negru de tot. cel din Dunăre din contră e cenuşiu deschis. câte odată. aproape aib. DUDă această schimbare de coloare re­ cunosc unii pescari din Deltă Mor.unii de curând i:ntrati în Dunăre şi ştiu când Începe epoca migratiunilor. . O varietate de coloare foarte interesantă este că se gă­ sesc adeseori Moruni cu totul albi. albinos. Dimensiunile. Morunul ajunge În Marea Neagră la dirnen. siurri foarte mari. Exemplarele obişnuite sunt de 100-250 de- Rg r.: se prind Însă adeseori exemplare cu mult mai lMnar�adşa 5alcOumk un an s'a prl ins la gura MSf. GhleOrgrhe 1�1I 1. or-,.n e 6 gr., care se af a păstrat În uzeu de storre Naturală din Bucureşti. [Il 1890 s'a prins tot la Sf. Gheorghe un Morun de 683 ocale \ echi (882 kgr.), care avea 460 o­ cale carne. 98 ocale icre. 110 ocale capul şi 15 ocale ma­ tek besica, etc. Cel mai mare Morun despre care Îşi aduc aminte pescarii din Sf. Gheorghe şi pe care l'am găsit notat În registrul lmu,i pescar CI avut 700 ocale carne, fără cap şi rnate. aşa că în total se urcă, de sigur la aproape 90() de ocale'. era însă un mascul. Aceste date întrec dimensiunile ce se dădeau până as­ tăzi acestui peşte. Biologic, distributia, etc. In privinta biologiei Morunului de Dunăre avem oarescari date interesante dela Marsigli, Gesner, Heckel u. Kner, etc .. totuşi sunt Îln cea mai mare parte neexacte sau chiar se contrazic între ele. Aşa de ex. după unii Morunul se reproduce numai în mare. iar după altii numai În fluvii. Aceste greşeli se reproduc apoi mereu prin toate tratatele de ihtiologie şi observatiusiile făcute a­ supra peştilor dela Volga şi alte fluvii se dau ca şi cum ar fi valabile şi pentru peştii Dunării. Observatiuni ştiinţifice şi sistematice asupra vietii acestui peşte In Marea Neagră şi-nunăre ne lipsesc până acuma aproape ClI totul. Şi aici ca şi la A. G. am Intrebuintat aceeas metodă. 1- dică : [423] 423 1. Întrebări la diferiti pescari vechi de pe la diferite punere ale malurilor Dunării şi coasta mării, 2. Observatiuni personale şi pescuiri experimentale. 3. Cercetări mai de aproape a naturii. hidrografiei, etc. • . a locurilor de pe Dunăre cunoscute ca locuri bune de Mo­ run şi anume: a locurilor de hrană. locurilor de reproduc­ tie şi de hibernatiune. 4. Statistice exacte 'lunare a prinsorilor conţinând nurnă rul exemolarelor după sex. greutatea şi cantitatea cărnii cantitatea icrelor, etc. S. Cercetări regulate asupra continutului stomacului pes- tilor prinşi. 6. Cercetări asupra puilor etc. Rezultatele dobândite sunt În scurt următoarele: Locuinta şi migratiunile. Morunul este un peşte migr: tor care trăeşte În mare şi face regulat migratiunile sal În Dunăre. In mare trăieşte în timpul verii. în apa sălcie di fata gurilor Dunării. iar În timpul ernii se retrage mai I adânc. In Dunăre trăeşte în gropi adânci cu un fund de nă­ mol sau de argilă. MÎ.!!,'Tu(illTlile sale le începe de timpuriu îndată după Păs­ trugă şi Nisetru, adică putin timp după. plecarea sloi lor. In unii ani Încep chiar pe ia finele lui Februarie. aşa că se pes­ mese prin regiunea Galatilor cantităti mari de Moruni in- trati proaspăt În Dunăre. . In 190:3 d. ex. s'a pescuit pe canalul dela Isaccea la Brăi­ la 14.7', din productia întregului an În luna Februarie. EI odată intrat în Dunăre merge Încet în contra curentuiui ti­ nându-se tot pe lângă fund. In drumul său întâlneşte gropi şi se opreşte mai mult timp la ele pentru a se hrăni: în a­ ceste gropi adeseaori Întâlneşte Moruni intrati' din anul trecut. cari au ernat în ele. atunci cei noui îi alungă pe cei­ 'alţi şi le ieau locul. iar cei vechi merg la alte gropi mai Inainte. In timpul apelor mari Morunul se dă tot la fund. căci nu poate suporta apa tulbure care-i astupă branchiile. După ce a trecut epoca creşteri lor apelor de primăvară. ci [424] 424 es din gropi la suprafaţă plini de noroi şi sar mereu În sus pentru a se spălă. Pescarii îi recunosc când sar afară din ipă, căci el ese drept ca un stâlp, fără a se incovoia. Dar nu numai primăvara ci şi în tot cursul anului şi mai iu seamă toamna intră Morunul din mare în Dunăre: J.­ .estia noui intrati se recunosc în totdeauna după coloarea lor neagră. Irr timpul ernii Morunul iernează la gropi Inartc adânci, în totdeauna după un cot unde curentul bate În ma­ luri; ei · ... preferă gropile cu fundul tare şi negru: aicea stau aproape În letargie. Gropile sunt de obiceiu lângă un prag ceva miii lnălr, Însă tot la adâncime unde ei îşi găsesc hrana. Hrana. Ca şi pentru Nisetru am pus să se examineze irnp dejmai multi ani continutul stomacului la exemplarele irinse la Sf. Gheorghe. In general În timpul lunilor mai .alde el este un peşte foarte răpitor şi Încă din Martie până la Octomvrie se mai găsesc în stomacul său, pe lângă crus. tacee..scoici, melci. etc .. tot felul de peşti în cantitati mari şi mai cu seamă Scrumbii. Crap. Avat. Băbuscă, Plătică, flamsi, etc. Dar şi paseri aquatice şi chiar odată 1) copită de cal am văzut scotându-se din stomacul său. La cei din mare segăsesc mai mult crustacee. nomol. alge şi tIams!. In timpul iernii stomacul său este gol sau ccntinc o apă, groasă verzue şi ceva rnelci, Locurile de reproductie. Contrar opiniunii lui Marsigli şi a lui Heckel şi Kner, că morunul se sue în Dunăre .. ÎCIră a serenroduce vreodată", contrar Însă şi multor natura­ Iisti rusi, cari sustin ca Morunul se reproduce numai In fluvii şi nici odată în mare. cred că pentru apele noastre pot afirma cu siguranţă că, el leapădă icrele regulat atât În Dunăre cât şi în mare. 1n apa sălcie din faţa gurilor ei. In Dunăre ei se reproduc la locuri adânci pe bancurile de nisi» şi petriş. Unii pescari sustin că �i se reproduc mai cu seamă În cataractele dela Partile de fier şi că se freacă cu burta de pietri spre a se înlesni ieşirea productelor sexuale. Această sustinere e foarte probabilă. de oarece tocmai În aceste re­ giuni. Ia Turnu Severin-Cladova. etc .. se prind primăvara [425] ;P iJ1 I I 1. cele mai mari cantităţi şi se produc foarte multe icre. După, ce Morunii au lepădat icrele în Dunăre, o pornesc '. înapoi spre mare. In drumul lor spre mare înoată foarte re­ pede şi tot pe la suprafata apei: ei au atunci atâta putere. încât rup cârlige!e şi merg cu ele Înainte. După unii pescari ei s'ar intoarce urrnatii de puii lor (?). In tot cazul eu am găsim în gura Sulinei În luna lui Iunie foarte mari cantităţi de pui mici de 2-4 crn. lungime. cari de sigur puteau să vie şi mai de departe din susul apei. însă puteau tot aşa de bine să se fi desvoltat chiar în această gură, In mare Morunul leapădă icrele pe bancurile de nisip din fata gurilor. Cred că pot afirma aceasta bazat pe faptul că, în afa�ă de observatiunile directe ale pescarilor, am Întâlnit ai cea în fiecare an cantităti enorme de pui mici de 2-3 crn., cari nu puteau sa se desvolte decât În aceste locuri, In afară de aceasta. chiar faptul ca în epoca de reproductie găsim aicea adunate la un loc cantităţi atât de mari de Mourni, bărbati şi femeie cu productele sexuale mature. nu pot îi altfel explicat decât efI ei au venit şi stau aicea ca să se re­ producă. Epoca de reproductie. Din literatura de până acum nu se poate \ edea încă cu preciz.iune care este epoca prin ci­ pală de reproductiune a acestui peşte i'n apele noastre. După Warpahowschi Morunul ar lepăda icrele după Ni­ setru, după altii din contră mai târziu. Pentru a rezolvi de­ finitiv această chestiune. am făcut aceeaşi statistică ca şi pentru Nisetru la punctele Si. Gheorghe şi Portita şi iată rezultatele la cari am ajuns În afară de observatiunile di­ recte ale pescarilor", - Urmează o tabelă statistică din care. pe scurt. .,;;e vede: .. Că femelele au cele mai multe icre în Martie (1.3-15', din greutatea corpului ior) şi cele mai putine în Iunie (4-6',). Deci între aceste luni ele au lepădat icrele: adica In Aprilie şi Maiu, Ceeace este confirmat şi prin observa- [426] 426 tiuni directe, reproductia Iăcându-se Între finele lui Aprilie până la finele lui Maiu. .. * * Intrebuintare. Morunul are o carne gU;:'LUasa ŞI preferată de populatiunea noastră. EI se consumă mult proaspăt, dar mai mult se sărează, afumă şi serveşte la Iabricatia a o multime de conserve. Cea mai preierită conservare de Mo. run -este Batogul: aceasta se prepară din spinare de Morun puti� sărată - indulcită - care se pune apoi câtvă timp într'� solutie de silitră spre a înroşi carnea şi apoi se afurnă. Di"n Morun se mai fac şi conserve în cutii precum şi tot Ielui-jte marin tate. • r"le mai mare pret însă decât carnea sunt icrele: acestea au boaba mare. cenuşie şi sunt cu mult mai gustoase decât ale tuturor specii lor de Acipenseri. Icrele se prepară în două moduri: 1) proaspete sau putin sărate. şi 2) tescuite. Pre­ naratia lor se face În modul urmator: Pentru icrele proaspete se scot ovarele afară, se tae În bucăţi şi apoi se trec printr'un Iel de ciur numit Praboi pel1- tru a le separa astfel de uelitele ovarului. cari rărnân afară. iar boabele cad într'o sită deasă ca mărgelele. După aceasta se pune un praf de sare deasupra şi se amesteca cu mâna, turriându-le apoi în cutia în care urmează LI fi transpor­ tate. Icrele tescuite se prepară cu saramură, Saramura se face astfel de tare. ca un ou să se ridice deasupra, Când aceasta e gata. se trec icrele prin prahoi, însă în loc să cadă În ciur cad într'o cădită cu saramură, aici stau o jumătate de oră şi apoi se pun într'un sac de pânză spre a se scurge bine şi se pune la presă (teasc). I'n afară de icre Morunul mai are aşa zisul Cleiul de Ma­ run, care se prepară din besica sa înotătoare şi se Intrebuin­ tează la clarificarea vinurilor. Şi în fine se mai scoate dela el Coarda dorsală numită pe ruseşte Yeziga, care se între­ buintează În Rusia foarte mult pentru umplut pastele. iar la noi pentru diferite bucate de post. D [427] 427 Mortaflul are o valoare foarte mare comercială: numai În Delta Dunării se prinde intre 2-350.000 kgr. anual, dând dela 12-20.000 kgr. icre pe fiecare an. Pescuitul. Momnul se pescueste aproape exclusiv cu Carmacele. La mare se lntrebuintează Carrnace cu un si'n­ gur rând; (Rineacli ruseste), iar la Dunăre cu două rânduri (Dvosnasnoi) şi unele mai mari numite Duldon. Carmacele constau din cârlige mari cu urechi şi foarte ascuţite la vâr­ furi; ele sunt legate fiecare CUr câte o frânghiută de 60 cm. lungime, toate aceste Irânghiute se leagă apoi perpendi­ culcu' pe o frânghie mai mare. Fiecare frânghie de acestea arc 25-30 de cârlige şi se numeşte un Perimet, fiecare Peri­ met e suspendat În sus cu trei Irângiute cu plute; 3 Peri­ mete la un loc formează un Cheag, iar] 00 de Cheaguri fac un Zăvod. La un Zăvod apartine o lotcă (luntre) cu 6 oa-' meni. din cari unul stă Ia proră şi caută cârligele. La o co­ libă sunt câte 2 sau trei Zăvoade, fiecare Zăvod are un Vă­ tai sau Ataman. Lucrătorii sunt tocrniti cu leafă .. iar Ada­ manul ia parte din prinsoare. Cârligul se schimbă în fiecare zi şi se ascut foarte bine cu două pile. Iar apoi se ung cu grasime de Delfin (Porc de Mare). ca să nu ruginească şi <;�I intre mai bine. Linia de carrnace se asează perpendicular pe malul mărei intinzându-se spre adânc. Carmacele sunt legate la fundul mării cu pari bătu ti În fund. sau dacă nu e posibil. se ancorează cu saci de nisip. Parii se bat În fundul mării până la adâncirni de 30 de m. cu un instrument numit Naboinic, Dimineata când ies pescarii la cercetarea cârligelor, le examinează pe toate daca s'a prins ceva şi când găsesc vre-un Morun sau Nisetru prins în cârlige, îl obosesc mai Intâiu, pentru a-l putea ucide. Ei îl apucă de coadă cu lin cârlig de fier numit Tlmleac, acest cârlig scurt e legat cu i) frânghie ca de vre-o 3-4 m .• pe care unul din pescari o are legată cu capătul celalt de mâna sa stângă; după aceea trage peştele putin afară şi altul În loveşte cu o măciucă in cap. apoi iar îl lasă. iar îl loveşte, până ce îl omoară. [428] 428 La Dunărecârligele se pun la anaioare şi la fundul apei, numai vara. în timpul căldurilor le pun mai la fată la intin- • soare, (la .Ples" cum zic Lipovenii). Vânturile au o mare influenţă la mare asupra prinsori. In genere vânturile de Sud şi West sunt cele mai rele. căci fac mare sgornot şi sperie peştele. Sunt foarte bune: vara vântul de Sud (Mareana), iar toamna Crivătul şi vântul de răsărit. Sunt foarte rele vânturile numite de Lipoveni Abaza (S. qJ'�şi Palu diana (S.). In to'ată, tara i se zice Marim. Se irttâmplă foarte des că se găsesc Morllfl Hermutro­ diti 1) şi anume câte odată cu un ovar şi cu un testicul, alte dăţi însli de fiecare parte sunt amestecate unele loburi de lapti cu altele de ovar ii, Pescarii susţin că aceştia devin maturi sexuali şi că s'a;" fecunda singuri". Aridă de morunnl tip descris mai sus el mai dă loc la câteva corcituri sau bastarzi rezultaţi din incruciserile lui cu nisetrul, viza şi năstruga sau ale acestora între ei. Des­ tui de rar: de altfel, aceste corcituri prezintă mai mult sau mai putin caracterele uneia sau ambelor soiuri de obârsă. şi cari, în termeni populari sau pescăresti sunt denurniti: Cegă corcită Cll năstrugâ ; Nisetru c. cu viză; Morun cu păstrugă; Morun cu nisetru; Sin cu nisetru, - după CU111 se în��ţişează. * * :;: Carnea de tnorun are aproape înfăţişarea slăninei şi a celeia de somn. E însă mai putin grasă sau greţoasă şi deci mult mai gustoasă decât aceasta din urmă. Ca şi aceea de nisetru ea nu are oase decât doar zgârciuri, ca acela al şi­ rei spinării. Ca bucate se găteşte la fel aceleia de nisetru. Un fel de 1) Fătălăi. [429] » '1 429 bucate foarte gustoase, mult obicinuit şi căutat chiar' în marile restaurante, în cari foarte rar lipseste, este sa/aia de peşte făcută mai mult din morun şi dată, ca de nisetru. Acesta fiind mai scump şi mai rar e înlocuit adesea prin aceea de morun şi chiar de somn. Preparaţia e următoare: Salată de peşte. - La Iert, în apă sărată, împreună cu peştele, se pune o ceapă, zarzavat. cartofi şi mazăre verde. boabe. Se ferb. se scot la rând atât peştele cât şi cartofii CiI mazărea înainte de-a se fărâma. şi se Iasă, să se scurgă de apa intr'o strecurătoare. Se tae apoi mertice sau bucăţele atât peştele cât şi cartofii. cari pot fi în cantitate mult mai mare decât peştele. Se adaugă mazărea boabe. un pumn de ma-line bine spălate, apoi un castravete din otet, o lăptucă (salată verde). o legăturt' de pătrunjel, un morcov-doui dacii vrem, tot fert, toate mărunt tăiate Se arnextecă bine totul şi se aşează grămadă pe o farfurie lunga, Se face apoi maoneza, cum s'a arătat ia cegă, se toarnă peste grărnada din farfurie şi se serveşte rece. Ia începutul mesei. Morun cu Sos. O bucată. felii sau bucăţele de mor un :-e crăiese în unt sau untură rumenită cu ceapă. Se scot '�: în untul ramas se rumeneşte () lingură de făină: se stinge sau se inlungeste acest sos sau rântas cu un pahar de vin alb. bun. amestecat cu un sfert sau jumătate apă. Set­ daugă sare. piper, foi de pătrunjel tocate. puţin bulion şi. dacă se poate. câteva ciuperci curătate şi tocate. Se lasă putin sa scadă. se toarnă peste peştele din farfurie şi se dă la masă. Morun cu sos tie vin. - felii sau o bucată de morun se pun în cratita cu unt. două linguri untdelemn. vin negru (rnalaga sau madera dacă ne dă mâna), ceapă tocată, 11101 cov, telină, pătrunjel. foae de dafin, cuişoare, piper, sare, putin otet - dacă vinul a fost dulceag - şi se lasă totui .l ierbe Înăbuşit. Se scoate peştele când e fert, se trece sosul prin sită. s.e pun ceva trufe felii dacă avem, se Iasă apoi să scadă bine si se toarnă peste peşte când se dă la masă. In [430] 430 lipsa triHelor, în clipa când sosul se ia de pe foc spre a-I turna peste peşte, se poate pune un castravete din otet tocat sau tăiat mărunt. Morun trigărui. - Mertioe sau bucăţele de morun. spă­ late, sărate, zvântate o oră-două, se trag într'o frigărue sau mică 'tăpuse de lemn, se frig din mână sau pe grătar, în­ torcându-se mereu. şi se dau la masă calde. stropite cu zeamă" de lărnâe. Dacă dorim o frigărue ceva mai gustoasă lăsărn peştele 2-.1' o.r� în putin untdelemn sărat, pioerat şi cu praf de ioi de dafIn., se trage la frigărue şi la învârtire se unge din când în câru] cu o pană din acelas untdelemn. Atât din morun cât şi din nisetru. păstrugă, somn şi mi­ halt se pot face fripturi sau pârioale la grătar în acelas fel ca Irigăruile sau Ir ipturile din carne de vită. Morunul de altfel, se obicinueste mai mult pe grătar şi prăiit, cu zeamă de lărnâe stoarsă peste el. Morun marinată. - Se spală. se tae felii. se zvântă de apă, i se dă sare şi se Iasă vro oră ca să pătrundă bine în el. Se zvântă apoi iarăşi de apă, într'un servet, se tăvălesc în făină şi se prăjesc pe ambele părti în untdelemnul în fer­ bântat. Se scot, se aşează intrun borcan de pământ, sau într'o 'oală dacă păstrarea se face în borcan de sticlă, se scurge untdelemnul rămas într'o farfurie, se pune altul şi când' sfârâe se prăjesc mai departe alte felii. După pră­ iirea tuturor se pune tot untdelemnul rămas într'o oală, se adaugă rosmarin. foi de dafin, scortişoară şi cuişoare pra­ furi, cătei de usturoi tăiati, lămâe curătată felii, ienibahar, sare şi piper boabe. Se rumeneşte totul cu două linguri de făină, se stinge cu otet, iricantitatea greutăţii peştelui şi, după ce a dat de câteva ori în clocot se toarnă peste peşte. Când s'a răcit, din oală se aşează în borcanul de sticlă; altfel acesta ar putea plesni. Icrele de morun atât moi cât şi tescuite se consumă mai mult întinse pe felia s'au bucătura de pâine. De regulă ele se f f I [431] 431 prepară mai mult sandviciuri. Acestea. atât cu unt cât �i fără. se iac la fel celor de şuncă. Se tae micile îranzelute Î'1 două, franzelă sau pâine în felioare mici şi subtiri, se intinde pe una icre iar pe alta unt uroasoăt şi se lipesc laolaltă. Se servesc mai mult la gustări şi Înaintea mesei. il I l " [432] RBf'LEXIUNI ASUPRA PESCUITULUI COMERCIAL 'l)rminând cu peştii nu ne putem oprl 'de a nu iace câteva reilexiuni asupra marelui pescuit. Cum s'a mai zis. ceeace ne miră elipsa aproape totală de propăşire în această industrie. Mijloacele sau uneltele de pr,ndvctie. rămase şi astăzi ca acum sute de ani. numai la iscusinta poporului de jos. absolut toate sunt aceleaşi de acum zeci şi zeci de ani. Nici o iscodi re şi nici un procedeu n�lU. După cât ştim cu aşa ceva nu s'a rnilostivit a se îngr iil niciun creer instruit şi inventiv la noi. Şi e regretabil. Avem în tara o indus trie înfloritoare de tesatorii metalice sau de îrnpletirea sârrnei, şi e de mirat cum acestea nu se îndeletnicesc de loc cu producerea sau inventarea instru­ meritelor de pescuit într'o ţară atât de bogată în ape? Că nu li s'ar fi cerut'? Posibil. Dar producându-le ele s'ar cere şi- ar lua o mare desvoltar e, mai cu seamă pe acest timp când scurnpetea sforei face imposibilă căpuirea insturnen­ telor de pescuit. Dela curse şi vârsi până la Iese. plase, năvoade şi garduri de închidere aproape toate instrumen­ tele anumărate s'ar putea confectiona foarte uşor din sâr­ mă zincuită. Pe lângă trăinicie şi durabilitate ele ar mai avea asupra cefor de sfoară şi avantagiul eftinătătii. S'ar putea produce şi desface astfel dela cele mai mici pentru micile ape şi pescarii săraci. până la cele mai mari pentru apele adânci, de mare întindere. pentru stat, asociatiuni şi marii proprietari. Aud că avem din aceştia foarte multi '1 I r Î, [433] > cari posedă bălţi de mare întindere. Cum de nu se inte­ resează ei de exploatarea propriului lor avut, exploatate care ar putea face atât binele populatiei cât şi creşterea veniturilor lor? Dacă chim Statului �aUJ Serviciului pescăriilor statului i-ar lipsi unul sau mai multe mari năvoade metalice. trase pe unde e posibil pr.n bărci sau vaporaşe ou motor, ar fi nu numai regretabil ci şi foarte păgubitor atât pentru stat cât şi pentru public . .Ele ar înlătura mult lipsa şi scurn­ petea peştelui. Un serviciu public, comercial sau industrial, credem ca ar trebui, întocmai ca şi un particular sau patron interesat de propăşirea propriei lui ramuri de îndeletnicire, ar trebui să aibe datoria sârguintei de a fi în permanentă la inăltimea inventiunilor, inovatiunilor şi progreselor al­ tora în aceeaş ramura din nu importă ce colt al lurmei. Alt­ fel el poate fi mai mult păgubitor de cât folositor. Căci producţiunea rămasă staţionară fată de cererea mereu în creştere, şi incă .în creştere nu numai prin sporul popula­ tiunii ci şi prin diminuarea enormă a celorlalte materii ali­ mentare. nu poate de cât să urce cota produsului la pre­ turi fabuloase. Şi toate legiîerările, reglementările sau mă­ surile luate administrativ, ca fixări de preturi, nu pot aveă nici un efect salutar dacă productia nu se măreşte. Fată de cererea mare peştele va fi rar, va lipsi, şi cu pretur ile fixate, eitine, nu-l va avea de cât puţină lume pe când mul­ ţimea daca nu-l va avea nici scump îi va duce dorul. In alte ţări, cum e în franţa de pildă, din cauza devasta. rilor ce se pot face - chiar pe întinderea mărilor - se condamnă foarte mult întrebuinţarea năvoadelor metalice. La noi însă, în bălţile statului sau. marilor proprietari, prea interesaţi în exploatarea şi conservarea lor, nici vorbă n'ar putea fi- de vr'o devastare. Şi deci atari instrumente ar putea aduce incalcuJabiJe servicii atât tiin punct de ve­ dere economic şi sociai cât şi (lin acela materia! pentru stat, pescari şi proprietari. l"I'ăljIă,-"e�ti\ �i Pescuitu ' [434] Toate aceste instrumente mari, de mari dimensiuni, dela chiar un klm. în sus, spre o cât mai uşoară mânuire şi cru­ tare a nestelui nedesvoltat ar putea avea ochiurile cât mai mari, de chiar 10 cm. de lature. Tot astfel gardurile de trecere şi de închidere a băltilor, făcute din sârmă ar fi mult mai economice şi durabile de cât lele de nuele sau de trestie . .Ele vor trebui făcute numai ÎIl aâânci' cotiturt sau zigznguri. cu limbi de ambele părti la uughiul fie cărui cot. Altfel peştele isbit de directia drcastă şi transparentă a gardului, în loc să meargă în 111I1g(�I.lui ca pe lângă acelea opace din ostrete, ca să intre. s'ar -fute,a reintoarce În mare cantitate. Scochinile sau «scunzătorlle artificiale nu mai putin, fă­ cute şi aşezate potrivit locului în mare număr, spre a fi a­ poi cercetate în timpul zilei când peştele în repaos caută rnrnrai locurile adăposti te de lumină. ar da foarte bune re­ zultate. Pe lângă forma celor descrise, de aşezat p.;! sub malur ile drepte şi adânci, s'ar mai putea utiliza şi altele în forme rotunde sau patrate, din scânduri, 'ca nişte mari cotete sali ghizduri de puţ acoperite, cu limbi sau găuri largi spre 'fund. cotete cari se pot aşeza în toate directiile şi la CJ ce adâncime prin mijlocul apelor. In lipsa lirnbilor saa pâlniilor, gurile sau găurile acestor cotete pot avea stavile mobile de 'inchidere mecanică, pe cari pescarul le poăte lăsa În jos printr'un resort. In urmă inlăturând ca­ pacul pcscueste cu minciogul tot peştele închis. La fund ele se not fixa fie prin greutăţi fie prin pari bătuti lacoltun. Făcute din stejar sali din anin - a cărui durabilitate in apă e superioară ar cărui alt.uia - ele se ingreuiază şi se 'duc sngure la fund. După un timp oarecare, de sleire sau sperierea peştelui, când se 'constată că pescuitul în ele de­ vine dince în ce mai slab; li se schimbă locul în altă, parte. Spre recoltarea unei mai bogate prade atât în ele cât şi în [urul lor se poate momi cu balegă de animale, intestine de peşti industrializati, rărnăşite nutritive dela diferite indus­ trii, porumb, orz etc. ferte sau dubite. l I [435] r I �1:1.) Prin toate aceste instrumente practice, eftine, durabile şi foarte productive cum se va putea constata, pe lâng ă avantajul unei bogate productu mai au şi pe acela al eco- , nornisirei timpului şi braţelor. al reducerei cheltuclilor de exploatate şi deci, al eftenirei peştelui la un minimum pr.:ţ posibil. II [436] " r I . j li I J I I " l' [437] PARTEA CINCEA ADAlJSURI MORUA. - SOMONUL. -- RACI!. SCOICILE.· BROAŞTELF, LEGENDA LOR. - VIDRA. - LEGEA PESCUITULUI. - COJ\1ENT ARII ASUPRA ACESTEI LEGI. 92. Mor ua. (Gadus morua, 1.: La Morue, fr.: Kabelţau = Stockiiscli, Mama este acel renumit peşte din al cărui ficat se ex­ 'trage untura de peşte, sau "uleiul de ficat de morun", - dupa acei cari nu vor să cadă în comunul limbagiului vugar. Strein de apele - noastre el nu trebue deci confun­ dat, prin această ultimă denumire nepotrivită, cu rnoru­ nul nostru şi cu atât mai putin poreclit la fel acestuia. Ca formă. rnorua se apropie de micii noştri pietrar l xi 1 � i 1. ;' [438] I I � 1 r fus ari : gros, rotunjit şi bulbucat spre cap, lunguet, rotun­ iit, subtiat în forma vârfului de fus spre coadă. Are trei creste de aripi În şir. pe spate. două anale şi atinge un me­ tru 11" şi chiar mai mult În lungime . .E cenuşiu pătat În gălbui pe spate şi albicios pe burtă. Trăeşte în mările dela Miază-Noapte, în apele Norve­ giei. Islandei şi Tărei Noui, unde se pescuesc zeci de rni-, lioane anual. La Tera-Nova, el e atât de nurnăros încât se poate prinde chiar cu unghiţile goale, fără nici o rno- j .meaiă. doar aruncate şi trase brusc. Momite însă cu he- I ring� hrana lor favorită, lin singur pescar. În zilele bune. j se zice că poate prinde până la 400 de bucăţi într'o singură \ zi. Dţ aceea pescuitul pe această insulă e cel mai insem- • naf din" lume. Spre a invederă aceasta e destul credem. dacă voiu spune că insula e cercetată anual de peste 30.000 corăbii de pescari. 'MoJlua se consumă atât proaspătă. cât şi mai ales con­ servată. Se înţelege că această consumare mai mult con­ servată se datorează depărtării Icoului de puscuit, locuri foarte depărtate de centrele populate şi deci de desfacere. Sărat şi uscat apoi la soare, ca scândura, în felul unor na­ rnile de târi, el ajunge chiar pe la noi. Se vinde dela 2 lei în sus kg. şi e cunoscut sub denumirea germană ele stociis sau "tnornă uscată, etc .. spre deosebire de morua verde, în saramură. ·i\1arele renume al moruei îl face însă uniura de peşte, extrasă din ficatul ei dospit fie la soare, fie prin diferite alte procedeuri. --- [439] > 439 93. Somonul (de Rin>. Somnul nostru de asemenea nu trebue confundat cu so­ monul de Rin. Acesta are infătisarea păstrăvului şi lostritei. forma lui e aceeaşi, subtiat spre coada. tras spre cap şi prea puţin tescuit rn coaste. Capul si gura mari, fălcile de răpitor. puternice, impănate cu dinti. Culoarea i se schimbă după apă, vârstă şi timp. Cel ma­ tur, după cât-va timp de şedere în apele dulci, e de un al­ băstriu metalic şi cu timpul din ce În ce mai verziu cu 0- glindiri verzii pe spate, cenuşiu sclipitor cu mici pete mai Închise pe laturi, şi argintiu pe pântece. Pe cap şi spate, pe deasupra liniei laterale, e impestritat în oicătele negre Înconjurate uneori de cerculete de un roşietic gălbui În­ chis, aproape ca -la păstrăv. Aripile sunt verzui pe spate şi rosiet.ce gălbii pe burtă. Iu timpul bătăii culorile sunt mai vii, iar coastele îmbujorate de poiarul lintitei carac­ teristice multor peşti în alest timp. Reîntorşi în :'v1arer;j devin de un colorit din ce în ce mai inchis, Sornonul trăeşte În Mări:e Nordului şi În nordul Oceanu­ lui Atlantic; nici de cum însă În Mediterana sau' Marea Neagră. Repetate Încercări rar puten aclimatiza poate �i in aceasta. La epoci diferite ei intra in mai toate marile riuri ale acelor mări spre a �e reproduce. După câtva timp de po­ pas În apa salcie a gur ilor acestor riuri ei intră În ele o­ dată cu fluxul mărei. Le urcă până la isvoarele lor, unde. prin Noemvrie-Decemvrie, pe nisip sau petriş, Îşi fac re­ gulat bătaea. Cei mici îşi fac intrarea de timpuriu,' prin Martie-Iunie; cei mari prin Sept.-Noernvne. Urcarea, mai întotdeauna în cârduri număroase, o fac mai mult în tim­ pul noptel şi pe la suprafaţă. Iuteala e dela 3 la 15 klm. pe oră, cu O forţă pe care n'o opăceşte stăvilare sau că­ deri de apă dela 4-5 metri inăltime. Prin April ei se rc- - - - --------------- [440] I , " ' Cr, :::: CI) � o s o r-: ::: § - - ;;: ---- �§ ::l.. (1) 440 ----- ( H I ,1 ''" [441] ? l' 441 întorc la Mare, unde stau toată vara de preferinţă în apa sălcie din fata gurilor aceloraş riuri. Durata cloci rei icrelor, după temperatura apei, e dela 60 la 140 de zile. A plodurilor. adică a traiului pescutilor prin icră, e de vr'o două luni. Prin Iunie. când ating ]2-1;-; cm. lungime cu 30-60 gr. greutate. şi se aseamănă foane mult cu pastrăvii mici, ei se strâng În cârduri şi o iau pe riuri În jos spre Mare. De aci. Ia anul ei reintră În aceleaşi ape Îi! cari s'au născut. Somonul creşte foarte repede. La 3-4 ani. după împre­ jurări şi belşugul hrauei, el are 3-6 kg.; la 6 ani atinge 1.2(J-1.40 m. lungime şi dela 10 la 15 kg. greutate; mai târ­ ziu. întâmplător. poate chiar trece de doui metri. Se hrăneşte la fel pastrăvului cu tot ce mişcă, cu tot ce pot apuca de viu. * * li! Cu undita se pescueste la fel lostritei şi păstrăvulăi. Di­ ferenta e că trebue căutat şi atacat, În riurile mari mai ales. numai la matca. 111 vâna din mijlocul apei. şi cu modifi­ cările în momeala şi uneltele recerute de talia sa respe�· tabilă. lkci muştele. peştişorii. şi fluturii mai ales vor fi cât mai mari şi mai \ ii posibil, şi numai la nevoe inlocuiti cu artificiali. Pescuinrl lui. cu acest instrument, e din cele mai recreatoare, interesante şi palpitante În aoelaş timp. E un­ SPOrt căruia se dedau cu patimă persoane din cea mai lnaltă societate franceză. engleză şi germană, în dispretul or cărei alte desfătări. Costul dichisurilor lor de suie şi de mii de lei probează superioritatea acestui sport în ochii lor fată de orcare altul, care nu le poate În acelaş grad exalta patima prin curiozitatea necunoscutului şi excitarea pal­ pitantă a simturilor şi egoismului din om. Căci, o repetăm, acest sport. şi mai cu seamă la acest peşte, pescarul trebue să-şi întreacă propriele lui forte şi aşteptări de dibăcie. prevedere. vigoare şi agilitate, cari îl pot înălţa gudurân­ du-; 111 acelaş timp vanitatea. [442] 442 l' ·1 " " o luptă CLL un somon de un metru sau 1112, luptă din cele mai emotionante, luptă în care nu furia şi forta brutală bi­ rue: ci dibăcia, îndemânarea, calmul, o astfel de luptă poate durâ 2, 3 şi chiar 4 ore. Pe Rin. în Germania, noi am vă­ zut un lord englez luptând dela orele 2 d, a. până în noapte cu un somon de 15 klgr. De isprava şi isbânda sa, pe când îşi schimba albiturile leoarcă de sudoare, părea mai mân­ dru de cât de cea mai mare decora tie din lume. Carnea de somon, ele o culoare roz-roşietică, e una din cele ma. gustoase din lume. In America s'au aclimatizatl , som5�.pi în riuri închise. Carnea acestora Însă, Iasă de dorit. nu mEU e atât de gustoasă. • La voi el se poate prinde numai cu undiţa de aur a 20-30 ! lei lfg., de prin marile b.ăcănii elin calea Victoriei. În Capi- tală, adus de prin Gerrnania, În timpul ernei, .. , .. I -r I [443] 94. Rac i i. I Astacus iluviatilis, 1.: L' ecrevissc, Ir.: Krebs, m. g.) Cine nu cunoaste racul, aceea gânganie mate.turâcioas i. şi totuşi destul ele gustoasă.' cu patru perechi de picioare. două mustăţi lungi, două gheare ca două cleşte de aseme­ nea lungi, cu coada ca un fulg incârligat, gânganie sau ani­ mal care merge atât înainte cât şi înapoi? Coloarea racului viu e de un verde. măsliniu închis pe spate şi oenuşie pe burtă. Icrele de asemenea verzui, stau prinse sub coadă. Cei de râuri mai repezi sunt mult mai închişi de cât cei de baltă, gârle sau .părae. Morti, ei se în­ vinetsc; Ierti sau fripţi, devin roşii "ca racul". Coala sau I I I I ! II 11 , , [444] 44-1 carapacea lor li se schimb:! în fiecare an. Cauza acestei nrcmenirt este creşterea lor la care .scoarta nu ia parte in aceeas: măsură. Scoarta nouă SOC formează mai întâi sub cea \ eche Iertând astfel pe aceasta să cadă. In primele zile aceasta e moale, astfel cădin cauza prirneidilor cărora put fi expuşi, până ce nu li se rnt2Jreşte. ei stau în tot acest timn ascunsi în c.ulcuşurile lor de pe sub rădăcini, bolovani sau În găurile din maluri săpate de ei. In două trei săptămâni aceasja se înt erythrQPhthalmus). Ministerul domeniilor, prin regulamente ulterioare, va pu. • teă stabili epoce de cruţare şi pentru alte specii, dacă va credecă e necesar; . b) Pentru râurile şi lacurile din interiorul tărei (cari sunt ape deschise), afară de apele prevăzute în aliniatul a) al acsetui articol, se interzice cu desăvârşire orice gen de pescuit, dela 1 Aprilie până la 1 Iunie: c) Pentru Păstrăvi (Salmo fario lin) se interzice cu de­ săvărsire pescuitul dela 15 Septernvrie până la 1 Ianuarie; d) Pescuitul Lipanului şi al Lostr itei (Thimallus vexi­ liier şi Salmo hucho) este cu desăvârşire oprit în toate apele deschise, dela 1 Martie până la 1 Iunie." , Art. 21. - In apele prevăzute în articolul precedent în al. b .şi c} se va iace excepţie, perrniţându-se pescuitul în ti-mp de 2 zile înaintea Duminicei Floriilor şi 2 zile înaintea Bla­ goveşteniei, chiar dacă ar cădea în epocele de cruţare; to­ tuşi această exceptie nu se aplică asupra Lostritei şi Li­ panului. Art. 22. - Este cu desăvârşire oprit a pescui următoa- rele specii de peşti, darea nu vor avea cel puţin următoarele dimensiuni, măsurate dela mijlocul ochiului şi până la finea coadei. : , , 1, ' , 1: 1'1 I 'f l " Morun. . Nisetru. . Păstruga. Bogsar. Cegă. Viză. 100 cm. 80 " 60 " 50 " 30 80 " [483] - ._- 483 Şalău, 30 cm. Crap, 30 " Lin. 20 " Mreană, 25 " Scobar. 20 " Cosac. 20 " Plătică. 20 " Caracudă. 15 " Văduvită, 20 " Babuşcă. 15 " Păstrăv. 20 " Lipan. 25 " Lostriţă. 40 " Raci. 8 " Art. 23. - Este cu desăvârşire oprită, prinderea oricărui ":fel de pui de peşte, neiăcându-se excepţie decât pentru ca­ '1' 'zurile prevăzute în art. 23 şi 24, alin. 1 din legea pescuitului. r . Art. 24. - Ministerul domeniilor poate în urmă, dacă va ; .crede de cuviinţă, să stabilească epoce de cruţare şi măsuri I minimale şi pntru alte specii ce va fi necesitate. : , :' Art. 25. - Primarii comunelor rurale sunt datori să afi­ 'seze, cu o lună înainte, pe uşa primăriei, data de când în­ : cepe epocile de cruţare, precum şi instrumentele oprite şi imă,surile minimale prevăzute în acest regulament pentru ; 1: fiecare specie de �eşti.. A A � Art. 26. - I'n timpul epocilor de cruţare, incpând cu a !4-a zi dela declararea lor, este cu desăvârsire oprit a trans­ ,�porta. a vinde, a expune spre vânzare şi a servi prin restau- " rante speciile de peşti sau icrele lor, prevăzute în acest re­ i 'gularnent, ori de unde ar proveni ele. Asemenea este cu de­ • 'săvârşire oprită transportarea, vinderea, expunerea spre : vânzare şi servirea prin restaurante a peştilor, a căror di­ : i rnensiuni nu corespund celorcerute de regulament. ! 1 Art. 27. - Ministerul domeniilor poate iace exceptie dela u I măsurile prevăzute în art. 18, 21, 22, 23 şi 26 ale acestui re- gulament, numai pentru cazurile prevăzute în art. 23 şi 24 din legea pescuitului. rl Pescarii vor fi însă obligaţi în acest caz a purta în tot [: timpul cu sine cartea de permisiune ce li s'a eliberat şi a o arăta ca justificare în faţa agenţilor serviciulu. de supra­ veghiare, mentionati în art. 42 al legei oescuitul-.i. , I - ..• ,.,.,"'-""'1(50 ; &#M [486] ! : I I . :. ' , II, i J r , ; . � d " I " ,II :' il ' '1 I'i I ., 486 tarii lor 'să fie obligaţi a face pe socoteala lor proprie tot ce va fi necesar pentru a reduce răul la minimul posibil. In acest caz- se va proceda în modul următor: Proprietarul acelei instalatiuni va adresa o cerere mi­ nisterului domeniilor, prin care se va arăta ce materii şi în ce cantităţi sunt conţinute în acele scursuri şi câtă cantitate de scurs uri are zilnic. Ari. 35. - Ministerul domeniilor va putea permite condu, .cerea resturilor sau scursorilor în apele deschise numai atunci, când se va dovedi prin specialişti, că înlăturarea lor 'pe o altă cale sau transformarea lor nu este de loc posibilă, sau numai legată ICU cheltueli prea mari, şi în acest caz per­ misiunea se va acorda 'numai cu următoarele conditiuni: 1. Scursurile trebue să sufere mai înainte curăţirea, ehi­ 'lnică sau mecanică, care va fi posibilă pentru fiecare caz � în parte şi o diluare în apă de scurgere mai 'curată" dacă aceasta există, care ese dela acea instalaţiune, 2. Conducerea resturilor în ape, mai cu seamă în cazurile când vătămarea pescăriei se face din' cauza scurgerilor pe­ " 'riodice, se va face Încetul cu înectul, distribuindu-se de o potrivă pentru tot timpul zilei. 3. Scurgerea se va face prin tuburi sau canaluri cari vor merge până în curentul apei şi se vor deschide sub nivelul cel mai de jos al apei. In tot cazul însă se vor instala astfel, ca o necurătire a malului să fie cu neputintă, Ari. 36. - Este cu desăvârşire oprit a conduce în ape , următoarele materi : 1. Lichide cari conţin mai mult de 10% de substanţe în .suspensiune sau în solutiune: 2. Lichide în cari se găsesc solvite următoarele substanţe, într'o cantitate mai mare de 100/00 şi anume: acizi, săruri, metale grele, substanţe alcaline, arsenic, hidrogen sulfurat, sulfură de metale, acid sulfuros şi săruri cari produc acid sulfuros ; 3. Apele de scurgeri de pe la industrii sau fabrici, cari contin în ele substante solide, capabile de 'a putrezl, dacă nu vor fi curătite de mai înainte prin Iiltratiuni în nisip sau pământ; 4. Clor şi ape cari contin clorură de calciu şi resturi dela stabilimente de gaz şi destilatiunea păcurei; Asemenea petroleul şi oroducte dela destinaţia sa. '1,' i t···�·· 'I 1, i l' :I� ' [487] 487' . Art. 37. - Topirea in ului si-a cânepei în apele deschise este oprită. Pentru regiunile însă" în cari se face o cultură mare de in şi cânepă, Ministerul domeniilor, în urma cererei interesa­ tilor şi după 'ce va constata prin agenţii săi că în acele re­ giuni nu se găsesc ape stătătoare suficiente şi nici nu se pot faoe basinuri laterale închise, pentru a nu împedică desvol. tarea acelei culturi va putea permite, pentru un timp ho­ tărît, topirea în acele ape. Art. 38. - Dela data punerei în aplicare a acestei legi, ministerul domeniilor va putea obliga pe oricine va instala într'o apă deschisă o turbină, să pună, gratii metalice în ju­ rul ei, pentru a impedică intrarea peştilor în turbină. In acest scop oricine va instala o nouă turbină, este dator a înştiită despre aceasta pe ministerul domeniilor, care luând inconsiderare, de o parte valoarea stricăciunilor ce s'ar putea aduce pescăriei prin acea turbină, iar de alta cheltuelile ce ar cauza instalarea gratiilor, va judeca dacă este sau nu necesar facerea acelor gratii. Art. 39. - Pentru instlaţiunile deiă existente, dacă pro­ prietarii sau arendaşii drnptului de pescuit ar reclama, mi­ nisterul domeniilor, având în vedere considerantele din ar­ ticolul precedent, va decide dacă, e sau nu necesar facerea acelor instalatiuni, In acest caz însă, cheltuelile de insta­ larea gratiilor vor privi pe arendasii sau proprietarii drep­ tului de pescuit interesati în cauză. , [489] OBSERV AŢIUNI ASUPRA ACESTEI LEGI I :: Legea noastră asupra pescuitului c aproape identică ce­ i lei franceze după care ne pare a şi fi copiată. De altfel, 1. această legiuire, cu mici modificări, e aproape la fel în , toate statele civilizate din lume. Singura deosebire mai is- • ,1 bitoare şi care ne interesează în acelaş timp, între legea noastră şi a celor mai multe din aceste state, o aflăm mai : numai în libertatea pescuitului cu undiţa din acelea şi în curioasa îngrădire a lui din Iegea noastră. Pescuitul cu un­ I dita în aceste ţări e consacrat de o întreagă literatură ca ! un sport aristocratic al celor privilegiati. De aCI probabil, ; hotărârea - influenţată - a legiuirei lui într'un spirit mai I - I liberal acolo. La noi însă, practicat cum e aproape numai ,i de prostirne şi cu totul necunoscut celor de sus, el trece drept un sport grosolan şi deci. legiuitorul legei noastre neavând de cine fî influentat sau iniţiat a putut uşor neso- 1, cotl şi înlătura această libertate socotită, probabil, de prea : , umană şi civilizată pentru teara şi poporul nostru incult dar îmbuibat. Unui francez stabilit la noi îi părea curios că ceeace i se permite românului în Franta îi e oprit lui şi ace­ luiaş român în România. Nici indouială că puţini vor înţelege mai mult şi mai bine de cât noi motivele conservării peştelui. In speţă însă, des­ pre ce e vorba, ele ne par absurde. Aprobărn această con­ servare, însă ea nu trebue să primeze pe a poporului. Con­ servarea şi belşugul unuia, al peştelui, de pristos când nu -r I [492] nu răsplăteşte nici pe sfert munca şi perderea de timp chel­ tuite de om. A restrânge pescuitul în atari ape însemnează a priva nu numai pe individ şi familia lui de hrană, ci tot­ deodată şi societatea de pristosul sau echivalentul ei; per­ dute astfel din neghiobie sau capriciu fără nici un profit comun pentru nimeni. Săpresupunern că în toata teara ar fi numai vr'o 10 mii de unditari şi de pescari Cii halăul, cari, absolut toţi, nu pescuesc de cât pentru propria lor hrană . .Ei bine, interzi­ cându-le pescuitul prin reglementări însemnează a sustrage societăţii un plus zilnic de cel 'Putin 30-40 mii de raţii din celelalte. alimente. Raportate anual ele se aridică la canti­ tăţi en�rme, de milioane, cari numai spreeftinirea şi bel­ şugul celorlalte materii alimentare nu se pot resfrânge. Taxarea sau plata dreptului de pescuit e logică pentru apele cu pescuit comercial, e nu mai putin dreaptă, pentru toti 'acei cari fac din pescuit o meserie, un cornerciu, cari prind spre vânzare, Ne pare absurdă însă pentru apele ne­ rentabile şi în acelea declarate plutitoare, pentru amatori şi riveranii absolut lipsiti. 'Dacăprintre aceştia se pot afla câţivacari dispun şi deci pot uşor arunca câtiva lei, pentru păsuirea de pescuit, spre a se desfăta, nu trebue uitat că imensa majoritate în el nu caută 'de cât alinarea mizeriei, un problematic ce prin care să poată unge rnărnăliga copiilor rupti de foame. Pentru aceştia gloaba e o povară pe care foarte putini o pot su­ porta. Şi aceasta cu atât mai mult cu cât mai întotdeauna ea nu 'răsplăteşte folosul, adică valoarea peştelui prins. Aşa că jientru profitul ridicui a câţi-va lei dela unii şi o conservare fără rost, e neomenos a se lăsa un întreg popor a tânji de foame. In definitiv plata păsuirei e bagatelă; şi­ canele cărora îngrădirea dă" loc sunt totul. La toate acestea ni s'ar putea obiecta că gratie spiritului de nesocotire a legilor la noi nu s'a vazut încă sentinţă condarnnatoare în contravenienta acestui fel de pescuit. Admitem. Insă, cercetând, am afla că până la Dumnezeu la [493] 1 r I 1: li 493 noi e regula să te omoare sfintii. Şi adica, că, s'ar afla prea puţini pescari şi amatori din aceşia cari să nu fi îndurat şi­ cane, prigoniri, şpăguiri şi maltratăti chiar. Un jandarm, căruia îi făcusem observatiuni când urechiă pe nişte "ştrengari" prinşi pescuind cu undiţa, îmi răspunse că-i abate de-a deveni leneşi şi haimanale. Pentru zilele de lucru ideea e bună şi cugetată, chiar dacă, ar veni dela LI. Pentru sărbători însă, şi mai ales pentru elevii de şcoala surmenati, pescuitul cu undiţa e indispensabil şi celor debili şi deprimaţi ar trebui impus chiar. Pe lângă toate aceste considerati uni, în iavorul liber­ tătci pcscuitului cu undiţa, mai avem încă una; şi poate din cele mai puternice pentru legiuitorul strein în parti­ nirea lui fată de ea. Anume aceeacă unditarii sunt întot­ deauna şi peste tot locul cei mai buni auxiliari administra­ tivi în pustntoarele contraventiuni de pescuit. In mulţimea lor statul şi societatea, fără nici o jertfă materială din pa> te':le, au pe cei mai credincioşi şi neinduplecati pasnici ai • apelor. Interesati cum sunt în cauză, or cari şi or cât de